DICŢIONABUL LIMBII ROMÂNE DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ, ISTORIE LITERARĂ SI FOLCLOR DIN IASI ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL XI PARTEA A 2-A LITERA T T — TOCĂLIŢĂ 1982 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 7 1021 Calea Victoriei nr. 12 5, Sector I — BUCUREŞTI \ Redactori responsabili: IORGU IORDAN Membru al Academiei Republicii Socialiste România ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Republicii Socialiste România ION COTEANU Membru al Academiei Republicii Socialiste România Partea a 2-a a tomului al Xl-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografie al Institutului de lingvistică şi istorie literară din Cluj-Napoca, de următorul colectiv : ’ Redactori: Ioana ANGHEL Elena COMŞULEA Maria MUNTEANU Doina NE GOMIREANU DOCTOR ÎN FILOLOGIE Felicia ŞERBAN DOCTOR Î.\T FILOLOGIE Valentina ŞERBAN Sabina TEIUŞ DOCTOR ÎN FILOLOGIE Emilia TODORAN Maria Ana VARTIC Au colaborat parţial la redactare : Ileana CÂMPEAN Ion ISTRATE Angela GOLDEA Rodica MARIAN Revizori: Elena COMŞULEA Valentina ŞERBAN Doina NE GOMIREANU Emilia TO DORAN DOCTOR ÎN filologie Maria Ana VARTIC Revizie finală : Vasile BREBAN Ioana ANGHEL Felicia ŞERBAN Sabina TEIUŞ Coordonator doctor în filologie doctor în filologie Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom: Alexandru GRAUR, membru al Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti; Grigore BRÎNCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Tkeodor HRISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea Bucureşti; Maria ILIESCU, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Craiova; Bela KELEMEN, doctor docent în filologie, Cluj-Napoca; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor docent în filologie, profesor, Universitatea Bucureşti; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Institutul de lingvistică, istorie literară şi folclor din Iaşi. A colaborat la unele operaţii tehnice: Mariana ISTRATE Redactori responsabili ai tomului XI (partea a 2-a): VASILE BREBAN doctor docent BELA KELEMEN T TABACHERĂ T s. m. invar. A douăzeci şi doua (iar, după reintroducerea literei <5, a douăzeci şi treia) literă a alfabetului limbii române şi sunetul corespunzător (consoană oclusivă, dentală surdă). O masă lungă, In formă de T■ vinka, L. i, 22. Sonora corespunzătoare lui t, adică d. ist. l. rom. I, 25. TA1 interj. (Repetat) Exclamaţie care imită vorbăria multă şi inutilă a cuiva, exprimîrid în acelaşi timp şi nerăbdarea interlocutorului. Ta-ta-ta!. .. Âi început să mă înveli pe mine ce e şi ce nu e în interesul gazetei? c. petrescu, c. v. 339, cf. dex. — Onomatopee. TA2 s. m. v. tată. TABA s. f. v. labani. TABÂC1 s. m. (învechit) Tăbăcar1. Ct. anon. car. Socoteală de bani daţi... la tabaci (a. 1742). iorga, s. d. xiv, 63. Au găsit... la u[n] tabac al mieu 250 piei lucrate (a. 1801). id. ib. viii, 116. Cumpără lină de la tabaci (a. 1822). doc. ec. 264, cf. drlu, lb. Holera nu s-a atins de tutungii. . ., nici de tabacii lucrători de piei. cp. (1831), 308/16, cf. polizu. Meseriaşi şi negulăhri, Impărţi/i In isnafuri sau corporalii: croitori, .. . curelari, ceaprazari, tabaci, ghica, s. xiv. Tabacii şi olarii ocupă a patra parte din întinderea ttrgului. i.. ionescu, p. 427, cf. costinescu, ddrf, şăineanu, d. u., grecu, p. 414. Negustori şi breslaşi, tabaci şi şelari, vianu, l. h. 51. Un tabac. . ■ 11 îndrumă la circiuma de Ungă morile doctorului. camil petrescu, o. ii, 213, cf. id. JB. 74. Albia riului se îngusta. . . începea stăplnirea tabacilor care îşi argăseau pieile in Dîmbovi[a. pas, l. i, 70. La tabaci cine slujeşte, Pielea i. sc tăbăceşte. pann, p. v. ii, 52/11, cf. zanne, p. v, 617. — PI.: tabaci. — Şi: (neobişnuit) tăbânc (lb), (regional) tobăc (anon. car.) s. m. — Din tc. tabak. — Pentru tobac, cf. magii. ta-bai TABÂC2 subst. 1. S. ii. Frunze de tutun măcinate, care se aspiră pe nas; (popular) tutun de fumat; (regional) labacioc. 2 lo(. . . tabac (a. 1754). iorga, s. d. xii, 68. Vodă s-au plecat. . . ca să iei tăbacu (sftrşitul sec. xvm). cicr ii, 116/18. Tabac de Peşlea (a. 1790). iorga, s. d. viii, 110. Avem trebuinţă de a cumpăra. . . 3 litre de tăbac de Işpanie. amfilochie, e. 88/12, cf. id. G. 156/4. 2 funii tăbac. . . de cel negru (a. 1796). iorga, s. d. vin, 32, cf. klein, d. 435, clemens, lb. Producturile ci slrit... cafe, tabac, cacao. ar (1829), 44/8. Cercelînd, a găsit cu adevărat acea moară de tabac înfiinţată (a. 1847). doc. ec. 934. La un an veni monopolul de tabac, bariţiu, p. a. ii, 668. Bătrîna. . . purta ochilari şi priza tabac, negruzzi, s. i, 68. Il trimet In tîrg să-mi cumpere de zece' parale tabac, alecsandri, t. 992, cf. costinescu. Dascălul. .. sfîrcîieşte toată ziua la tabac, creangă,; a. 16, cf. bianu, d. s. Trăgea tabac pe nas. hogaş, ii. 43. Gazda îl finea cu tabac de pipă. agîrbiceanu, s. 65, cf. şăineanu, d. u. Trăgeau tabac, urîndu-şi sănătate după ce strănutau. brăescu, a. 129. Cutioara mică de tabac, ..arghezi, b. 26. Parfumul discret, în care intra şi o nuanţă de tabac. călinescu, e. o. i, 17. De opt săplămlni nu ne-a dat dom’ majur tabacul, camilar, n. i, 12. O lampă de bronz ca abajur dc, culoarea tabacului îşi împrăştia lumina. v-. rom. august 1960, 50. Dragu-mi-i bădiţa, drag, Care nu trage tăbac, jarnîk - bîrseanu, d. 170, cf. 4-52. Cutioara deschidea Şi, tabac deacă lua, Murgului la nas li da. teodorescu, p. p. 451. Ca să-mi alinez durerea de măsele..., am început să beau şi eu tabac şi să-l rugum In gură. sbiera, p. 303. întrebă pe un negustor cile parale li dă pe pielea lupului, că'-i trebuie pentru tabac. şez. iii, 113, cf. xv, 136. A înlemnit cu ţigara In gură... Atlla i-a zis Mama-Pădurii: Ai noroc că bei tabac! pamfile, duşm. 222, cf. alb i 1 538, ib. 1 540, ib. 1 543, ib. 1 544, alr ii 4 139, lb. 4 292, alr sn iv h 1 144, a v 15, vi 3. + (Prin analogie) Frunza altor plante, măcinată mărunt. Arinul vindecă de cel-pierit; faci din el tabac şi tragi pe nas. hem 1 207. 2. S. m. (Bot.; Transilv. şi Bucov.) Tutun (Nico-tiana tabacum ). Cf. coteanu, pl. [Oile riioase] trebuie. . . spălate cu zamăt de tăbac (duhan, tutun), economia, 96/25, cf. klein, d. 197. Frunze de tăbac. călendariu (1814), 180/25, cf. baronzi, l. 146, conv. lit. xxiii, 1 055, brandza, fl. 344, şăineanu, d. u., borza, d-116. Am o buruiană ce se cheamă tabac sau tiuiiun, tare minunată şi bună de multe leacuri, sbiera, p. 302, com. marian. Foaie verde de tăbac. bibicescu p. p. 43, cf. alr i 1 539/129, 571, alr ii 6.539/141. O-nflorit tăbacu. folc. transilv. ii, 10. + (Şi in sintagmele tabac turcesc, coteanu, pl., lb, panţu, pl., borza, d. 116, tăbac rotund, coteanu, pl., lb, borza, d. 116, tabac ţigănesc, panţu, pl., borza, d. 116) Tutun turcesc (Nicotiana rustica), v. tutun. Cf. bulet. grăd. bot. v, nr. 3 — 4, 63, panţu, pl., borza, d. 116. ■O Compuse: tabacul-clmpului = amică (Arnica montana), borza, d. 23; tăbacă-sălbatică =.' mierea-ursului (Pulmonaria rubra). id. ib. 140. 3. Subst. (Argotic; in expr.) Prost tabac ai, se spune cuiva foarte prost. V. tabacheră. Cf. bul. fil. iv, 1J0. — Pl.: (rar, 1) tabacuri. alr 1 1 538/259. — Şi: (învechit şi popular) tabac s. m,, s. n., tăbâcă, (prin Maram.) tabăcă (ant. lit. pop. i, 197, glosau reg.) s.f., (prin Transilv.) tăbăg (alr sn iv h 1 144/141) s. n., tubăc (lb, gheţie, r. m., borza, d. 116) s. 111., s. n. — Din ngr. Ta[X7raX0ţ, germ. Tabak, fr. tabac, magh. tobâli, tubâk. TABAC s. f. v. labalhana. TABĂCĂ s. f. v. tabac2. TABACCERflî s. f. (învechit, rar) Prăvălie în care se vinde tabac3 (i); fabrică de tabac. Cf. polizu. — Pl.: tabaccerii. — Tabacciu suf. -ărie. TABACCIU s. m. (învechit, rar) Fabricant sau negustor de tabac3 (1). Cafegii..., tabaccii (a. 1835). doc. ec. 596. —- Pl.: tabaccii. — Tabac2 + suf. -ciu. TABACHERĂ s.f. 1. Cutiuţă pentru păstrarea tutunului sau a ţigărilor; portţigaret, (rar) porttabac, portţigar, (învechit)’ pixis, tăbăcar2, (regional) piesă, toză. Nu să vede. .. la dlnsut tabachere, cugetări, ii, 43v/20. O tabachere de marmore (a. 1803). iorga, s. di xii, 144. Le încredintază daruri... Tabachere in bri-lanturi şi şaluri de mare pref. beldimăn, e. 24/2. Asemenea lucru este lucrat .pe tabacheri. golescu, î. 46, cf. lb, PLjsşoiANU, a. 242/16, Tabacheri de aur cu diamanluri. ar (1829), 82/37, cf. cr (1829), 100/14, valian, . stamati, m. 9/11. împreună cu basmaua şi tabacherea am băgat şi cartea d-tale în sin. negruzzi, ;s. i, 223, cf. costinescu. Un vraf de hlrtii... pe care le găsise la un loc cu tabacherea. x>. zamfirescu, v. ţ. 36. îşi scoale tabacherea, işi face o ţigară, brătescu-voineşti, p. 94. îşi luă tabachera din. fereastră, îşi răsuci o ţigară, agîrbiceanu, s. 56. O tabacheră de piele de crocodil, rebreanu, i. 251, cf. nica, l. vam., şăineanu, d. u. îmi permiţi să-ţi ofer o ţigăre?. . . II îmbie cu tabacherea de metal deschisă, v. rom. februarie 1954, 25. Scoase tabacherea ca să-şi răsucească o-ţigară. SADOVEANU, O. XI, 411, Cf. ARGHEZI, S. XI, 76. Luă 'tabachera, scoase o ţigară, v. rom. aprilie 1957, 113. Dă-mi tabachera să-mi răsucesc o ţigară, stancu, r. a. iv, 273. îşi trage din buzunarul de Ia piept tabachera de aur masiv, vinea, l. i, 120. Scoase o tabacheră de nichel, v. rom. ianuarie 1971, 3, cf. alr i 1 544, balade, iii, 228, o. bîrlea, a; p. i, 506. 11 TABACHERE — 2 TABARDOS 2. P, anal. Ferestruică executată în acoperişul unei construcţii şi care se deschide ca un capac. Cf. ca.de, cv 1949, nr. 9, 26. Cu ajutorul unei scări, căci. casa n-avea tabachere, se sui pe acoperiş, călinescu, s. 440, cf. DN*, dex. 3. (Argotic) Cap (la otn); (argotic) cutiuţă. Cf. bul-fil. iv, 110, scl 1960, 738. — Pl.: tabachere. — Şi: tabachcre (pl. tabacheri şi, regional, tabachere alr i 1 544/191), (învechit) taba-chîeră (budai-deleanu, lex., cihac, ii, 398, ddrf), tabachicre; (polizu,. barcianu) s. f., tabăchier (iorga, s. D. xii, 146) s. n.; tăbăcherie (klein, d. 435, lb), (regional) tabacheră (alr i 1 544/842), tabatere (folc. mold. i, 497) s. .f i- Din ngr. Tajx7rax((.)£pa> it- tabaccliiera. -Pentru sensul 2, cf. fr. tabatiire. TABACHfillE s. f. v. tabacheră. TAUACHEHNIŢĂ s. f. (învechit, rar) Tabacheră (1). Cf. KLEIN, D. 435, LB. — Pl.: tabacherniţi. lb. — Şi: tăbăchcrniţă s. f. ib. — Tabacheră + suf. -arniţă. TABACHIERĂ s. f. v. tabacheră. TABACH1EHE s. f. v. tabacheră. TABACIC, - adj. v. tabagic. TABACIOC s. n. (Rar, prin Mold.) Tabac2 (1). Td-bacioc este? creangă, p. 308, cf. scriban, d. la să trag un tabacioc! id. ib., cf. dm. — Pl.: tabacioace. sgriban, d. — Din ucr. TaSaiOK, rus. TaSawK. TABAGIC, -Ă adj. Care se referă la tabagisin; care previne diu tabagism. Tuse tabagică, dl, cf. dn2. Frecvenţa bronşitei tabagice, abc săn. 74. Studiul sclerozei pulmonare tabacice. scînteia, 1967, nr. 7 257, cf. m. d. enc. ^ (Şi substantivat) (Cel) intoxicat cu tutun. Cf. M. D. ENC. — Pl.: tabagici, -ce. — Şi: tabâcic, -ă adj. — Din fr. tabagique. — T-abncic: prin apropiere de tabac2. TABAGfSM s. n. Intoxicaţie cronică cu nicotină din tutun, specifică fumătorilor, (rar) nicotinism. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dn3. Intoxicaţia cronică cu tutun poartă numele de tabagism. abc săn. 368, cf. DEX. — Din fr. tabagisme. tAbALHAIVA s.f. (învechit,-rar) Tăbăcărie1 (2). într-aceste tabacale să lucrează cu sclrnăvii de clini şi pieile lor (a. 1837). doc. ec. 667. Aceste labathanale.. neavlnd vreo cltăţime de apă Insămnată, spre a putea spăla mordallcul ce să face din lucrarea pieilor (a. 1837). ib. 692, cf. 693. — Pl.: tabalhanale. — Şi: tabacă s. f. — Din tc. tabakhane. TABĂN1 s! n. 1. 1. (Prin Mold.) Căptuşeală care se pune la încălţăminte pe talpă; branţ. Cf. şio iij, 339, şăineanu, d. u., cade. S-a descălţat şi a scos din labanul imineilor aurul, sadoveanu, o. xvi, 92, cf. scriban, d. 2. (Prin Dobr.) Talpa plugului; plaz1 (1), Cf. scri-SAN, D., CADE, h xiv 340, 398, 429. 3. (Prin Mold. şi Transilv.; şi In forma tavan) Lemn gros, care se aşază la temelia unei construcţii; talpă (II 1). Cf. SCRIBAN, D., ALR ll/l h 224/130. 4. (Prin Mold.; şi in forma tavan) Scîndură subţire şi lungă, şip-că1, leaţ (cihac, ii, 616, ddrf, barcianu, ALEXI, -W., TDRG, H X 111, 539, ALR I 1 853/214, alr ii/i h 227/537, a v 15); fiecare dintre seîndurile lungi şi subţiri care se bat pe căpriorii acoperişului, pentru a susţine ţiglele sau şindrila, (regional) m u-c li i e r (2) (şăineanu, d. u,, chest. ii 230/198); sche- letul acoperişului, format din aceste seînduri (ib. ii 231/222, a ix 1). + (Prin nordul Mold.; in forma tabon) Streaşină (a v 34)-făcută, din seînduri (a vi 9, glosar reg.). + (Prin nordul Mold.) Fiecare dintre bucăţile de scîndură care se întrebuinţează la acoperirea dependinţelor. Cf. cv 1952, nr. 5, 41. 5. (Prin Mold.) Lemn din care se fac plute1. Cf. şăinişanu, d. u. Să fasc plută bună dă lemne sau du-lachi sau seînduri sau labani. graiul, i, 443. : p. 20, cf. alr î 1 425/217. Lui o carte i-a picat, Carte mare,-mpă-rătească, în tabără să pornească, balade, ii, 211, cf. folc. transilv. i, 85. + Cantonament in cate staţionează trupele militare pentru o perioadă mai lungă în vederea efectuării de exerciţii practice pe teren. Făceam serviciul militar... într-o seară mă întorceam de la tabără, petică, o. 314, cf. scriban, d. A pornit. .. ca să facă exerciţii de tabără două zile şi două nopţi. camil petrescu, o. ii, 490, cf. m. d. enc. + (Cu sens colectiv) Tot ce ţine de o tabără (I 1) (oameni, corturi, care, animale etc■ ). Hatmanul. .. mult au stătut in gînduri să lase tabăra cu puşci cu lot şi el să fugă. simion dasc., let. 138. Patru paşi muriră In diznă-clăjduita luptă, toată tabăra cu bogăţiile sale. .. picară In minele moldovenilor, arhiva r. i, 99/7. Tabăra întinsă, plină de murmur greu şi de furnicar pestriţ, se liniştea încel-încct. sadoveanu, o. v, 502. Nişte iscoade şovăitoare intr-o tabără aţipită, vinea, l. i, 204. (Regional) A fi (sau 3 lăsa) totul (sau toate) tabără = a fi (sau a lăsa) totul în dezordine, unul peste altul, vraişte. Cf. ddrf. Văzu el că nu este toate tabără cum lăsase, ispirescu, l. 337, cf. zanne, p. iv, 642, scriban, d. + Oprire pentru odihnă (a unor trupe); popas; etapă. îşi urmă calea... făclnd 15 tabere din Constantinopole pîn& In cîmpiile Dobrogiii. bălcescu, m. v. 105. + (Prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) Scrisoare (din tabără I 1); carte poştală. Cf. l. costin, or. băn. ii, 190, cv 1950, nr. 11—12, 39. 2. Aşezare vremelnică in corturi, în barăci etc.; campament, Moisi luo cortul şi-l întinse departe, afară den tabără, şi-l chiemă cortul adevărăturiei. vo 291/9. Glasuri de bucurie-mpreună La direpţi în tabără răsună. dosoftei, ps. 404/4. Arabii... stau tn taberi, cu-a lor femei şi copii, negruzzi, s. ii, 131. Se afla în popas, .... la intrarea salului, o tabără de nomazi. sadoveanu, e. 45. Urcară pe jos pînă la canionul silvic, unde se afla tabăra muncitorilor forestieri, v. rom. ianuarie 1965, 83. + Aşezare situată în cîmp, in pădure etc., pentru adăpostirca (in corturi) a copiilor, elevilor sau a oamenilor muncii aflaţi la odihnă. Copii ai ceferiştilor au petrecut zile plăcute în coloniile şi taberele de la munte sau mare. scînteia, 1954, nr. 2 902. Trebuie să revăd ciţiva mici pacienţi din tabără, x iulie 1964, 38, cf. fd iii, 196. + (Sport) Cantonament. Timp de o lună a funcţional la Sibiu o tabără de box. sp. pop. 1950, nr. 1 730, 4/1. 3. (învechit şi popular; de obicei determinat prin ,,de care“) Grup de care in mers sau in popas. V. caravană. Inceput-au a vini mulţime de taberi de care tătărăşti cu mălaiu de vîndut tn Ieşi. neculce, l. 84, cf. 225. O tabără de care mergea la tîrg cu oale. donici, F; 185. Focul pîlplie mereu... Şi prin tabăra-aşezată Se văd boii la un loc, Ţintind ochii lor spre foc. alecsandri, p. ii, 106, cf. 110. [Oamenii] prinseseră frică... şi nu plecau la tlrg declt cu tabăra, contemporanul, yij, 287, cf. ddrf. Toamna, se întorcea... cu şirurile lungi de cară. Aprindeau focuri in mijlocul taberii şi prindeau a povesti, sadoveanu, o. i, 464, cf. x, 213. Au întâlnit o tabără de cară pline cu sare. sbiera, p. 168, cf. 5, şez. ii, 17. Mai Injos de Neamţ poposise o tabără de cară. ib. iv, 125. + (învechit, rar; determinat prin „corăbiilor") Grup de corăbii. După ce înţăleasără preste tot grecii cum acolo opriră tabăra corăbiilor, să adunară mai multe vasă greceşti de pretutindirlea> herodot (1645), 438. 4. (Prin sudul Munt.) Loc unde se depozita porun - bul cules pentru a fi dijmuit. [Porumbul] se cară la tabără. . . şi acolo se dişmuieşle. pamfile, a. r. 223. Porumbii-l culegeam şi-l duceam la tabără, graiul, i, 191. + (Prin vastul Olt.) Loc îngrădit (acoperit) in care stau oile sau caii. Cf. chest. ii 429/17, alr i 415/837, ib. 1 792/837, lexic reg. 50. II. 1. (învechit şi popular) Armată; ceată numeroasă. Taste sosit la Dunăre cu oşti mari. . ., însă tabără mare n-au trecut (a. 1621). iorga, d. b. i, 38. Pornindu-să tabăra, au trimis pre un călăreţ să vază: spartanii pornitu-s-au au ba. herodot (1645), 487. Cind vei vrea să ieşi la vrăjmaşi cu războiu, tu întîiu să rlnduieşti şi să tocmeşti streji..., şi să meargă una mai-nainte, alta mai după aceea, iar a treia să fie tabăra cea mare. neagoe, înv.. 238/11. Să spămînlă Iacov foarte şi să mira şi Împărţi norodul ce era cu el. . . în doao tabere. biblia (1688), 24J/34. Socotie Dumitraşco Vodă că va merge Şeremet... şi va începe a să lovi cu tătarii, şi el să va mai zăbovi. . . ca să vadă cum va merge tabăra lui Şeremet. neculce, l. 213. Ai tăiai cu tărie taberile vrăjmaşului, mineiul (1776), 167r2/26. Oaste rlmlenilor fiindu obicinuită a înfi[in]pma tabere de oşteni înarmate (a. 1802). gcr ii, 197/23. Ţiganiada sau [ tabăra ţiganilor, budai-deleanu, ţ. 71, cf. lb. Polonii, 36 TABEL — 4 — TABELAR după această învingere, se împrăştiată In pripă şi tabăra lor s-au desfăcut prin biruinţă, precum acea a duşmanilor prin pierdere, asachi, s. l. ii, 25, cf. polizu. Dă o poruncă. ■ ■ Oştiri, taberi fără număr Imprejuru-i înviez. alexandrescu, o. i, 71, Ştefan e departe, Braţul lui prin taberi mii de morţi împarte, bolintineanu, 0, 34. La Nicopole văzul-ai cile tabere s-au slrlns Ca să steic tnainte-mi ca şi zidul neînvins, eminescu, o. 1, 147, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Inlorsăi ochii roată Şi văzui şi lumea toată; Pe deasupra negura, Jos sta mulţi ca tabăra, rop., ap. ocr ii, 234/4. . Şi mă cată, mamă, cală Unders călane grămadă, La iabăra jumătate. jarnj'k — bîrseanu, d. 324. S-o rădicat taberi grele, mîndrescu, l. p. 119, cf. rădulescu-codin, l. 37. Se bat două taberi grele, bîklea, c. p. 145, cf. 174, t. PAPAiiAGi, M. 6. Se porneşte tabăra. . . de soldăţei. folc. MOLD. i, 118. (F i g.) Ridică tu tabăra la, Tu, codrule, nu te lăsa Şi tuptă-te bine! coşbuc, p. i, 237.’ + P. e x t. Mulţime; gloată. Lăcustele. . . au acoperit cu taberile lor pe multe locuri, n. costin, let. ii, 63/5. Biruindu-se taberile dracilor de darul ce lăcuia Intru tine..., să depărtează patimile celor bolnavi, mi-neiul (1776), 13vl/10. Izvorlră din toate lacurile... tabere nenumărate de gllcevitoare broaşte, maior, p. 139/3, cf. lb. Nu ale tabără, nici adunare, nu este nici sălaş, nici cm neblnluii dc făţărniciia Inşălăciunii. piscupescu, o. 174/12, cf. lm. Două alune slnt tabăiă la o nucă. ţichindeal,- f. 219/17, cf. baronzi, l. <$• (Adverbial) De s-ar rlndui asupra mea tabără [diavolii], nu se va înfricoşa inima mea. stanoiu, c. i. 157. + (Regional) Haită de lupi (Strehaia). alr sn iii h 676/848. 2. Grup opus altui grup; grupare, front politic etc. care luptă pentru o cauză comună; parte (III 1), partidă (2). V. lagăr. în două taberi era despărţită ceata copiilor, gane, ap. cade. Jocul se începe ale-glndurse două tabere: una de trei copii, . . . cealaltă de oriclţi copii vor fi tn joc. ispirescu, ap. cade. Cei din tabăra autenomiştilor. . . au pierdui pre politicianul lor cel mai vechi, sbiera, f. s. 275. Prietenii directorului se Impărţiră tn două tabere, agîrbiceanu, a. 211. Lumea avocaţilor era împărţită In două tabere. bSĂ-tescu-voineşti, p- 195. Se af.ă.ln iabăra opoziţiei, călinescu, c. o. 87. Ofirlele n-au lipsit nici din tabăra adversă, vinea, l. i, 383. fi răbdat să fii din tabăra cealaltă, te-aş fi admirai chiar, demetrius, c. 54. Construcţia dramaturgică. ■ . structurală pe conflicte puternice, ce Impari personajele In tabere distincte, tranşante. v. rom. ianuarie 1965, 144. (Glumeţ) N-apucasem încă bine să mă aşez pe spatele Pisicuţii, clnd sosiră şi clinii, şi lupta se începu crlncenă Intre ccle două tabere duşmane, hogaş, m. n. 186. 0> F i g. Vină In ceasul apropierii [cele două femei] fuseseră lob'.ri vrăjmaşe, ş-acuma alianţa se lega cam de departe, sadoveanu, o. vii, 321. — Pl.: tabere şi taberi, (învechit, rar) tabiri (hero- dot 1645, 243). — Şi: (rar) tăbelă (alexi, "w.) s. f., (învechit şi regional) tăbăr (po 5/7, ib. 276/14, cir 104/15, anon. car., chest. ii 429/17, alr i 1 792/837, lexic reg. 50) s. n., tăboră (ioi\ga, d. b. ii, 83, l. costin, gr. băn. ii, 190), (învechit, rar) tabără, (prin Maram. si nordul Mold.) tăbură (t. papahagi, m. 6, alr sn iv h 958/551) s. f., (prin sud-vestul Transilv.) tâbore (cv 1950, nr. 11—12, 39) subst., (priii sud-vestul Olt.) taboărc (rădulescu-codin, l. 37) s. f. — Din slavonul TMKOp'k, magh. lâbor. TABEL s. n. 1. Foaie cuprinzînd nume, cifre, date, introduse în rubrici cu anumite specificaţii, pentru a servi unui scop; (învechit) tablă1 (II 1), tăbliţă (II 2). V. listă. Foarte folositoare tabelă, carea arată împărţirea veniturilor şi a chieltuialelor preste iot anul la întrebuinţarea economiei, calendariu buda (1813), 76/1. Tabelele mortalităţii a vestitului IJlpian se potrivesc foarte mult cu. . . a cetăţilor mari. vasici, m. i, 92/16, cf. laurian, m. iv, 11/11. Următoarea tabelă dă aceste diferenţii. D. asachi, t. 29/22. Tabela urmă-PCire cuprinde resullatul esperienţelor. marin, f. 320/3, cf. polizu. Un popor itiarc şi compact in cuprinsul ţărilor sale, precum se va putea vedea din lab'ela ce urmează. GH1CA, A. 121, cf. COSTINESCU, DDRF,BARCIANU, alexi, w. O coală de hlriie verde, pe care chiriaşii predecesori o transformaseră in agendă, bloc-noles şi tabel de calcule, c. petrescu, c. v. 47. Tabel cu iscălituri şi peceţi. i. botez, b. i, 217. Are întocmit un tabel cu numele profesorilor, completat cu notaţii amănunţite asupra vlrstei, sănătăţii, v. rom. octombrie 1964, 88. (F i g.) în tabelele istoriei se scrie numai veşnicul adevăr. ap. kogălniceanu, s. a. 77. Măicuţa e jicnită In tabela ei cu noţiuni, dar desigur s-a întrebat In sine ce-i un bulevard şi a văzut că nu ştie. arghezi, c. j. 33. + (învechit) Tablă de materii, v. tablă. Acest mic plan să numeaşlc tabelă, cpî ii, 154/12. + (învechit) Tablă (II 3). Tabellă de slovnire. carte treb. ii, 60/4. Tabelele a cunoaşterii slovelor. înv. dasc. 10/2. Tabelele cunoaşierei literilor, după cum s:au fost obicinuit învăţătorii, petrovici, p. 29/1. Tabel de onoare v. onoare. Tabelă de marcaj v. marcaj. + Serie de valori numerice, aranjate într-o anumită ordine în şiruri sau coloane, pentru uşurarea anumitor calcule sau pentru obţinerea unei clasificări. Socotirea intereselor se face. . . după tabele calculate şi numai pentru control se mai face o calculare In toată regula. i. panţu, pr. 64, cf. dex. <0> (învechit) Tabela înmul-ţirei (sau aritmeticii, pitagorică) = tabla înmulţirii, v. tablă1. Tabella înmulţirei. aritm. (1806), 98/4. Să să Inveaţe. . . tabela aritmeticii de mine aşezată, fieştecare candidat să o Inveaţe (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201, cf. climescu, a. 25, alexi, w. Tabelă matematică (pentru diverse funcţii) = tablou în care sînt date valorile unei funcţii pentru anumite valori ale argumentelor. Cf. m. d. enc. Tabelă dc logaritmi v. logaritm. Tabelă • trigonometrică v. trigonometric. + (Regional; îu formele tabelă, tăbelă) Carte funciară. Cf. alr sn i h 148. 2. (învechit) Desen sau pictură; tablou (2); planşă (!)• Un splendid labei In pinacoteca dc la Munic. hasdeu, i. c. i, 103. Versuri măi vii şi.mai colorate declt cel mai nimerit tabel, odobescu, s. iii, 82. Globul de pe masă, hărţile şi tabelele zoologice de pe perete erau tot alllea dovezi că şi dascălul. . . învăţase mult. slavici, o. i, 109. (F i g.) Din introducere se vede, după sumarul ce ne-a lăsat, că voi să facă un tabel al vieţei sociale a românilor din trecut, odobescu, s. iii, 497. + Tablou din natură, privelişte. Tabelul ce s-a prezentat la ochii scriitorului a fost măreţ; inima-i a bătut cu tărie la acele splendide privelişti, odobescu, s. iii, 93. 3. (Prin Mold.; în forma tabelă) Tablă (şcolară). Cf. stamati, d., polizu. Răspunse'unul dintre, noi cu crida la tabelă, creangă, a. 77, cf,, barcianu. Făcea. . . aşa de frumoase „expuneri matematice“ la tabelă. iorga, l. ii, 524. în fiecare dimineaţă — cu perseverenţă caracteristică glumelor şcolare — apărea pe tabela proaspăt spălată următoarea inscripţie, teodo-reanu, m. ii, 30. încă nu fusesem ascultat la tabelă. sadoveanu,o. xvii, 512, cf. alr ii 3 746/514, 520. + (Regional) Tăbliţă (pentru şcolari). Cf. scriban, d., alr ii 3 715/605. .; — Pl.: labele. — Şi: (1, 3) tabelă (scris şi tabeliă), (regional) tăbelă s. f. — Din lat. tabella, germ. Tabellc, rus. Ta6e.ll.. TABELA vb. I. Tra n z. A aranja în formă de tabel (1). Inginerul a tabelat datele, l. rom. 1975, 106, cf. DEX. — Prez. ind. : labelez. — V. tabel. TABELAU, -Ă adj., subst. I. 1. Adj. în formă de tabel (I). Trimisese „Gazctei“ un conspect tabelariu. bariţiu, p. a. iii, 277, cf. costinescu. Aduna dale şi făcea expuneri tabelare despre naşteri şi încetări din viaţă, slavici, o. i, 105, cf. barcianu, alexi, w. După cronologia tabelară, se adoptă pentru venirea lui Radu întemeietorul data de 1259. iorga, l. ii, 187, cf. şăi-NEAJs'y, d. u-, cade, scriban, d. 39 TABELARIU — 5 — TABIET 2. S. n. (Tipogr.) Zaţul cu care se tipăresc registrele. Ct. V. MOLIN, V. T. 64, CADE. II. Adj. în formă de tăbliţă (I 1). Cristalele rotunde şi sferice..., conice, piramidale, tabelare, filamentare. baRasch, i. N. 72/30. Esie constituit din mai multe straturi de celule tabelare, botanica, 14. <0> Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăbliţe de lemn pe care era gravat textul. Cf. scriban, d., dl, DM. III. S. m. (învcchit) Curier, mesager. Prin tabelarii săi cei mai credincioşi l-au chiemal la tocmeală, şincai, hr. i, 233/19. Tabelarii (expreşi) pe care-i va trimite de aci înainte cu scrisori, bariţiu, p. a. i, -50, cf. barcianu. — Pl.: tabelari, -e. — Şi: (învechit) tabelăriu (scris şi tabellariu şincai, hr. iii, 46/22, drlu) adj., s. n. — Din lat. tabellarius, fr. tabellaire. TABELĂRIU adj., s. n. v. tabelar. TABEI.Ă s. f. v. taliei. TABEBĂ s.f. v. tabără. TABERNÂC s. n. v. tabernacol. TABERIVACLU s. n. v. tabernacol. TABERNACOL s. ii. 1. Cortul în care vechii evrei păstrau chivotul legii, cortul mărturiei, v. cort; p. e x t. altar. Cf. stamati, d., negulici, PROT. - POP., N. D., COSTINESCU, BARCIANU, ŞĂINEANU, d. u. în umbra tabernacolului, florile, aşezate dc credincioşi la picioarele Madonei, răsp'mdesc o mireasmă pătrunzătoare. lovinescu, c. iv, 129, cf. cade. F i g. Firmamentul [s-a extins]... ca domă La slntul tabernacol, nemărginitul templu, heliade, o. i, 358. Flacără misterioasă,... [ideea] urmează să' vegheze în altarul mintii şi în acest tabernacul ea sfidează despotismul. macedonski, o. iv, 119. + (învechit) Cort. Cf. aris- TIA, PLUT., POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU, CADE, SCRI-BAN, D. 2. Dulăpior sau cutie dc metal preţios (in formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult; chivot. Cf. alexi, \v., dl, DM, M. D. ENC. — Pl,: tabernacole. — Şi: tabernăeul, (învechit) ta-bemăclu (bolliac, o. 119, pl. tabernacluri id. ib.), (învechit, neobişnuit) tabcniăc (i. golescu, c., pl. la-bernacuri id. ib.) s. n. — Din lat. tabcruaculum, it. tabcraacolo. — Tabcr-iiaclu < fr. tabcrnacle. TABERNÂCUL s. n. v. tabernacol. TABERÎYĂ s. f. v. tavernă. TABES s. 11. F or mă tardivă de sifilis nervos, care se manifestă prin tulburări de sensibilitate, de mers, prin puternice dureri viscerale etc.; p. ext. (învechit) nume dat unor boli care provoacă ataxie. Tabes (oftică uscată), lucaci, m. 101/2, cf. bianu, d. s. ABC SĂN., DER, M. D. ENC. — Din fr. tabes, lat. tabes. TABET* s. n. v. tabiet. TABET2 s. u. v. tibet. TABETIC, -Ă adj. 1. (Adesea substantivat) Bolnav de tabes. Prezenta sifilisului în antecedentele tabeti-cilor. MARINESCU, P. A. 80, cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC. 2. Care se referă la tabes; care aparţine tabesului. Cf. M. D. ENC-, dex. — Pl.: tabetici, -ce. — Din fr. tabetique. TABETLfU. -fE adj. v. tabietliu. TABIE s. f. 1. (învechit) Parapet de pămînt, cotr struit în jurul unui loc întărit, spre a-1 apăra, (învechit) b a ş t ă; redută. V. fortificaţie, î n t ă-r i t u r ă. Făcusă leaşii în ceale trei dzile o tabie, adecă o baştă denafară de şanfuri. m. costin, o.'82. Au început a săpa de-au făcat şanfu şi tabie. neculce, l. 370, cf. 348. Şi prin clătire însămna primejdiia, miş-cîndu-să tabiile. aethiopica, 51r/9. La tabie vin cu lojii, acolo să întăresc, beldiman, e. 52/9. Turcii ţinea înaintea părţii noastre d-a stingă două tabii. cr (1829), 423/12, cf. i. golescu, c. întărindu-şi tabăra Imprc-giur. . . cu şanţuri adinei şi Inălflnd pămlntul ca o cetate cu tabii. mag. ist. iv, 96/13. îşi aşeză la Sloie-neşti tabăra, şe şănţui bine şi făcu oştirei tăbii. băl-ckscu, m. v. 129. Odată cu ieşirea din Plevna, turcii părăsesc tabiile de la nord. maiorescu, d. ii, 105. Turcii îşi aşezase pe acele înălţimi tăbii întărite, odobescu, S. III, 572, Cf. VLAHUŢĂ, R. P. 26, DDH.F, BARCIANU, alexi, w. între ei şi tabia Abdul-Kerim, pe care trebuia s-o ia, se întindea o nouă vale. d. zamfi-rescu, R. 262, cf. şăineanu, d. u. S-au apucat să dea jrs, una cite una, conacele şi tăbiilc, pe unde îi veneaU ajutoare şi hrană, galaction, o. a. i, 267. O curătură de porumburi, fostă tabie turcească, voiculf.scu, p. ii, 32. S-ar putea ca intr-o bună zi acest steag tricolor , să fie împlîntal pe vreo tabie turcească, camil petrescu, o. ii, 222, cf. graiul, i, 169, vîrcol, v. + (învechit, rar) Partea superioară a unui zid de apărare; meterez (1). Turcii foarte tare au stătut împotrivă,. . . dînd de pe tabiile zidurilor şi ei cu tunuri şi cu puşti, dio-nisie, c. 220. + P. ext. Trupe militare protejate de un astfel de parapet sau care se află în interiorul unei redute. Aproape de liniile duşmanilor, spre Griviţa, sentinelele ascunse tn tufişuri şi-n gropi stăpîneau cu ochii mişcările tabiilor. sadoveanu, o. ii, 28. + Tabără militară; castru. Aceşti soli puseră atita vreme întru. . . lunga lor petrecere in tabia otomană, Incit se întoarseră în Polonia de-abia după un an. arhiva r. i, 102/11. în cartea acea nemţească zicea că pe locurile astea trebuie să fie tabia a XVIII-a. anghel, pr. 177, cf. ciauşanu, v. + P. e x t. (Regional) Oaste, armată, ciauşanu, v. 2. (Mai ales în Olt.) Şanţ1 (care delimitează un teren cultivat). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. Trecu tabia şi-o luă la deal pe poteca din ţarină, plop-şor, c. 92, cf. alr ii 5 078/872. — Pronunţat: -bi-e. — Accentuat şi: tabie. ciuac, ii, 616. — Pl.: tabii şi tăbii. — Din tc. tabiya, bg. TafinJI, ser. tabija, . TABIET s. n. Gust, plăcere (măruntă) pe care cineva şi-o satisface regulat, cu meticulozitate; obicei (2), obişnuinţă; p. ext. manie (1). V. nărav (I), taifet, tipic1. N-are nici caretă, nici armăsari, nici. . . tabieturi, negruzzi, s. i, 313. Aţi dus-o una cu bancheturile, cu zaifeturile. . . Ar fi vreme poate de a vă mai schimba tabietul, alecsandri, t. 1 248, cf. costinescu. S-a hotărît să se apuce iar de tabietul lui de mai înainte, caragiale, o. ii, 274. Tata şi-a luat cafeaua, după tabiet, mille, v. p. 166, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Te muţi... Intr-o casă străină, cu arme şi bagaje, cu tabieturi şi obiceiuri, anghel, fr. 41, cf. şăineanu, d. u. Avea tabietul să doarmă totdeauna după-masă. conv. lit. xlivj, 310. Dumneata ai produs oarecare dezordine în tabieturile mele. c. petrescu, c. v. 155. Isprăvind tabietul, aruncă ţigara, gala să se apuce de lucru, brăescu, a. 98, cf. yissarion, b. 198. îi ştiu tabieturile şi felurile pe care le preferă. sadoveanu, o. x, 479, cf. vinea, l. i, 75. Atmosfera de tîrg şi siestă. .., de viaţă sclerozată în ticuri şi tabieturi. t mai 1964, 70, cf. şez. v, 161. rg, dl. — Şi: tabliitât (camil petrescu, p. 163, klop-ştock, f. 9, h ii 33, vii 53, 187), (regional) tablionet (iclopştock, y. 89, h vii 31., xiv 22, 187), tabionet (h v 369), tablanet (l. rom. 1960, nr. 2, 19, udrescu, GL.) S. 11. . . — Din fr. table nette. TABIIVfŢĂ s. f. (Învechit, rar) Diminutiv al lui t a b i n. Zăibun dă tabiniţă cu nasturi dă aura (a. 1740). iorga, s. d. xi, 266. — Tabin + suf. -iţă. TÂBJĂ s. f. v. tnmjă. TABLA1 s. f. Tavă sau măsuţă pe care îşi poartă marfa plăcintării, rahagiii etc.; p. ext. marfa care se află pe această tavă. Cu ce nerăbdare aşteptam să-şi puie plăcinlarul jos lablaua din cap! negruzzi., s. i, 285. Simigii cu tablălete lor sferice puse pe cap. fili-M.ON, o. i, 109. Vine aducînd pfi cap o tabla rotundă şi încărcată cu covrigi, simiţi, plăcinte, alecsandri, t. 135, cf. şăineanu, d. u. Vînzătorii cu tablale pline de acadele ori dc cireşi, camil petrescu, o. ii, 388. + (Mai ales in Mold.) Tavă de servit; tipsie (1). Una tabla.de Lipsea de cele cu toarte (a. .1813). uricariul, xiv, 231. La lablaua cu cofeturi, Întrînd, ochii mi-âm ţintit, calendar (1858), 136/8.. Intră. . ■ Iqana, pur-tind lablaua cu dulceji. alecsandri, t. 342. După masă intrarăm In salonul unde he aşteptau două mari tablale cu vutci şi vişnapuri. gane, n., ii, 193. Pune mina... pe lablaua cea, dc aur. creangă, a. 100, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Pe măsuţa de noapte... rlnduise lablaua cu paharul de lapte, teodoreanu, . m. ii, 59. Glleva gustări mici In jurul cllorva păhăruţe, pe o tabla, sadoveanu, o. ix, 128. Se aduseră cafelele şi bomboanele pe tablale purtate de feciori tn straie albe. camil petrescu, o. i, 526. Trăncănea despre orice, . .. privind însă mai mult spre tablalele cu bunătăţi, pas, l. i, 104. leş afarî, soacrl mari, Cu tablaua ş-un pahar, folc. mold. ii, 68. — Pl.: tablale şi (rar) tăblăli (alas 17 iv 1938, 19/2). — Din tc. ţabia. TABLĂ2 s. f. (învechit) Grajd pentru caii boiereşti sau domneşti. Au Iţial un cal.din tablaua banului. ist. ţ. r. 66, cf. rudow, xix, 405, tdrg. — Pl.: ? — Şi: tablă s. f. tdrg. 1 — Din tc. tavla. TABLĂ-BAŞ s. iii. v. tabla-başa. TABLĂ-BAŞA s. m. Cal de paradă pe care sultanul 11 trimitea în dar unui domnitor român la numirea acestuia. Mai pe urmă de toţi, vine şi vel-comis. .. pe calul cel împărătesc, care se numeşte tabla-baş. gjieor-gachi, let. iii, 309/22, cf. 295/23. Caragea. .. şi-a făcut intrarea în Bucureşti cu alai domnesc,' ' Călare pe tabla-başa. ghica, s. 28, cf. şăineanu, d. u. + F i g. (Prin Olt. şi nordul Munt.) Epitet dat unui om trîn-dav. Cf. şio i2, 340, şăineanu, d. u., udrescu, gl; + (Adverbial; Munt.) Cum e mai bine;, comod, confortabil. Nu e nici un cuvînt ca să stăm tixiţi ca.sardelele 7 inşi Intr-un compartiment, iar In altul să doarmă tabla-başa un singur voiajor, vlahuţă, o. a- 233, cf. alexi, w. Se aşezată tabla-başa in palat, popescu, -b. m, 58. Leneşa dormea tabla-başa. rădulescu-codin, î. 189. <£> Expr. A trăi (sau a,o duce) tabla-başa = a trăi din belşug, fără griji. Cf. udrescu, ol. 4- (Adverbial) Din belşug, mult- Cf. udrescu, gl; (ironic) 65 T ABLAGIIJ1 —7 — TABLĂ1 Am (oteluri tabla-başa, ce-i pe mine fi pe culme. id. ib. — Acccntuat şi: iăbla-başa. udrescu, gl. — Şi: tablşi-baş s. m. — Din tc. ta via başi, TABLAGfU1 s. m. (Rar) Vinzător ambulant car.e-şi poartă marfa pe tabla1. Slugile plăcintarilor erau calfe, câruceri, ... tablagii etc. n. bogdan, c.. m.102. — Pl.: tablagii. — Din tc. tablaci. TABLAGflP s. m. Jucător pasionat de table.~ Cf ddrf. Tablagii, cu pălăriile trase pe. nas şi xplenini icneau zarurile, p. constant, r. 84. — Pi.: tablagii. — Table (pl. al lui lablă’1) ~\- suf.'. -agiu. TABLANET s. n. v. . tabinet. TABLATllRĂ s.f. v. tabulutură." TÂBLĂ1 s. f. I. 1. Tăbliţă (I 1), placă (I). V. lespede. Care cuvinte era scrise... pre doaa table- de piatră, cokesi, ap. gcr i, 23/27. Scrise ceale dzcace bcsedzi a legăturiei pre table, .po 473/23. El cerşu o lablă şi scrise, varlaam, c. 463. Luă o tablă de lemn şi.... jcri.să ci-i era voia. iiehodot (1645), 292. Laudele cuina pre hlrtie, iară hulele pre table de. aramă, să le scrie, cantemir, ist, 95, cf. anon. car. Gefuirile Machic{oniei şi ale Trachici, ce s-au făcut, mai chiar declt toate le arată stalu.de, tablele şl istoriile, şincai, hr. i, 230/12, cf. maior, ist. 221/3, costinescu, cade. Sindipa a scris pe tabla sa ziua, ceasul şi semnele sfinte. sadoveanu, o. xv, 350. (F i g.)- Se face siară, se face dimineaţă; Tn tablele eterne se-nscrie ziua-a 'patra, tîe-liade, o. i, 360. 0> (Bis.) Tablele legii (sau tablele lui Moise, ’ învechit, rar, tablele poruncilor, po 261 [text marginal], tablele adevărului, tablele adevărăturiei, ib. 286/5) = a) cele două lespezi de piatră pe care era săpat decalogul- care, potrivit Vechiului testament, i-a fost dat de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai. Moise... veni in gios de pre munte şi ceale doo. table a adevărului era-i in mină. jbi 288/8. Moisi . . . S-au suit în muntele Sinaiei ca*'să primească tablele legei ce i-au dat Dumnezeu, antim, p. 112. Acea limbă prin care s-a scris, potopul universal, . . . tablele 'legii, dezrobirea .robului, heliade, o. ii, 416, cf. costinescu, şăineanu, d.:u., cade. Tablele lui Moisi. ap. ■ călinescu, :s.c.l.- 74. Două table-a lai Moisi. 1 teodorescu, p. p. 254, of. 252. (Fig.; eliptic.) F. Schlegel, legiuitorul cate a coborit de pe munte tablele romantismului. blaga, z. 188; b) (şi, rar, în forma labla legii) cele zece porunci. Sini printre voi cle-aceia ,cari riu cred tabla legii! eminescu, o. i, 48. Asla-i. Intre cele zece.porunci. . Ce folos că-i pe tablele legii? aoîrbiceanu, s.155. Ştii tablele legii? călinescu, e, o. i, 253. Legea (sau legile) (celor) douăsprezece table sau cele douăsprezece table — pi’ima legislaţie scrisă a romanilor şi care a fost gravată pe douăsprezece plăci de aramă.' Legile, celor. 12 table, cugetări, i, 101v/4, cf. vÎrnav, f. 81v/17. Motivele înfiinţării legei ,,douăsprezece tabule". romi; lit. 365 V9, cf.. şăineanu., d. u., .cade, scriban,. d. Tablă cerată (sau, învechit, rar, ceruilă) = placa de lemn acopeiită cu un strat de ceară, pe care se scria prin zgîriere cu stilul, folosită în antichitate de romani; tăbliţă cerată. Tablă ceruilă. drlu, cf. m. d. enc. 2. Placă de lemn, de' piatră, de metal, pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicaţii, firme, date; tăblie (2). V. t ă b l i ţ ă (I 2), panou (X). Cf. drlu. La portiţa unei case mici... e o tablă rotundă pe care copiii, clnd vin de la şcoală, citesc tare: ,jTi-berie Piscupescu-Advocal“. vlahuţă, o. ,a. i, 22;7, cL nica, l. vam..<237, şăineanu, d. u. Table cu reclame. rebreanu, r. i, 13. O lablă, In marginea şoselei, ne indica o viteză cu lotul scăzută■■ sadoveanu, o. ix, 310, cf. v. rom. septembrie 1970, 24. La curjile domnilor, . . . Unde-s porţile închise, .Numele pe .table scrise, folc. transilv. i, 113. + (Prin analogie; regional) Pată albă, mare, pe care unii cai' o au în frunte (Braşov). chest. i 61/75. ^ (învechit, rar) Tablou (2), pictură. Tabla aceasta a hramului Ş[finlului] Ioan’ o au plătii ,Ioan Pppovici Marc..., zugrăv,indu-.să de smeritul zugrav Ioap (a. 1820). iorga, s. d. xm, 1.66. 3. (Şi determinat prin ;,neagră“, ,,mare,< sau ,,de lenrn’‘) Placă dreptunghiulară, de obicei de lemn vopsit In negru, pe care se poate scrie cu creta, şi care se întrebuinţează mai ales în şcoală; (regional) tabelă. Cf. CARTE TREB. II, 26/18,' PE^ROVICI, P.' 138/17, DRLU, lb, i. golescu, c. Tinse tabla neagră şi, chemînd' un băiat,... li dele condeiul de credă. negruzzi, s. t,5. A. scris pe tabla neagră cu Utere străbune., caragiale, o. vi, 130. La tablă stau smirna patru fetiţe..., cu ochii ţintă la examinator, vlahuţă, o. a. ii, 192, cf. ddrf, barcianu. Cine înşiră pe tablă mai repede declt ..el formulele- algebrice? delavra.ncea, ap. tdrg. Am făcut şi socoteli, la ttablă. agîrbiceanu, s. 9, cf. şăineanu, d. u. O tablă. . . dc şcoală, cu burete şi cretă. sebastian, t. -9. Copilul stă sfios in faţa tablei pe care sln.l scrise .qileva cifre dictate de învăţător, contemp. 1954, nr. 382, 1/6, cf. alr.ii 3 746. O E x p r. A,scoate la tablă —-a chema (un elev) la lecţie (în faţa tablei). Se uilă-ncrunlat pe catalog şi... strigă pe cea dinţii elevă — „căci el nu scoate decll una la tablă, vlahuţă, o. a. iii, 195, cf. cade. + (Popular; şi cu determinarea „dc piatră") Tăbliţă (I 3). Bani peşin că-i număra Şi pe tablă-i socotea, teodorescu, p. p. 572, cf. alr i 1 515, alr ii 3 745. II. 1. (învechit, astăzi numai în sintagme) Listă, tabel; înscris, însemnare; tăbliţă (112). Ia-ţi tabla ta (zapisul b 1938) şi şăzi numaideclt de scr.ie, n. test. (1648), 90v/33. I-au scris ş-au dai tablele la vislerie. neculce, l. 184. Vidra... din tabla (tmînduror monarhiilor să se rază. cantemir, ist, 49. Să trimiţă starostele istov de lăţi banii şi lablă anume, şalele şi cu soma banilor ce au dat (a. 1755). uricariul,, u, 276. Să nu se mai supere 'cu cetirea de -banii dăjdiei, fiindcă şi din tablă, s-au şters (a. 1823). ib. iv, 287. Ţab.lă de preţurile de mijloc ce au avui curs în fieşţecare. loc în curgerea ' anului trecut, buletin, f. (1833)., 1591/23. Tabula de legioane... în murul cetăţii îngropată cu următoarele cuvihte. calendar (1.858,), 107/2Ş., [In aceste statistici] singura realitate, . . o au tablele, cu inscripţiile cele pompoase, maioreşcu, cr. i, 329, cf. Cade, ds. O Tabla înmulţirii său tabla, lui Pitagora (rar, pitagorică, învechit, pitagoricească), (învechif,( ţar) tabla Ţibeli (sau Ţibetiilui) = tablou ;care: conţine produsele înmulţirii între' ele- ă primelor zece numere; '(învechit). tăbliţa lui Pitagora. Tabla Ţibetk “şincai, ap. unsu>, t. ş. 287. Iată şi tabla pitagorica, pentru cei ce nu o şi-iu. amfilohce, .e. 26/;l. Tabla Ţibetulai. aritm. (1806), 98/9.Tabla.iui Pitagora. asachi, aritmetica, 19v. Tablarpitagoricească:-/LAzkit, 27v/20, cf. G. POP,, A. 11/22, SĂULESCU, î. 89/1, ROMANO, B. I, 14/1, COSTINESCU, POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU, D. U., CADE, aur h 3 746/272. Table trigonometrice v. trigonometric. Tnblă de logaritmi v. logaritm. + (Şi în sintagma tablă de materii)- înşirare a părţilor, a capitolelor unei lucrări, ale unei cărţi, ale unei publicaţii (cu iijdicarea paginilor corespunzătoare), aşezată la începutul sau la sfîrşitul acesteia, pentru orientarea cititorilor; cuprins, sumar, (învechit) registru, tabel. Tablă .de materii., kretzulescu, a. 529/1. Tabla tomului IV. mag. ist. iv, ,i, cf. bre zoi an u, a. 247/1, id. r. 3,69/1, costinescu, caragiale, o, iv, 383, ddrf, şăineanu, D. u., cade. Tablele de materii ale marilor periodice, vianu, l. r. 14. (F i g.) Ctnd ai multe de spus, puţin poţi scrie... Mă mărginesc deci la o lablă de materii cu scurle lămuriri, caragiale, o. vii, 175. + Foaie de hlrtie sau carton cu reproduceri de hărţi, desene etc.; planşă (')• Tabla, aceasta arată cum se desinează un plan .de casă. cu secţia şi faţa lui. desen arh. 10/29. Tabulfle ce cuprind figurile, orescu, t. .8/3. Tablele, erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, eminescu, ,p. -l, 35, cf. şăineanu,- d. u- 31 70 TABLĂ1 TABLĂ1 + (Regional; în forma tabulă) Carte funciară (Ciocăneşti — Vatra Dornei). alr sn i h 148/365. 2. (învechit) Scriere (cuprinzînd tabele sau al cărei conţinut este Împărţit in capitole sau articole). Cu această tablă ne iasă înainte Procopie Chesarianul, carile supt numele masagheţilor şi pe uni cuprinzînd, carte de războiul gothilor cap. II zice. cantemir, hr. 76. Anunţă scrierea sa asupra cazurilor năprasnice. . . „Am dat aceste table de obşte folositoare... intru amîn-doao aceaste limbi a le întoarce“ (a. 1820). iorga, s. d. xii, 209. Deschidem tablele istoriei noastre, eariţiu, ap. kusso, s. 55. 3. Planşă cuprinzînd alfabetul şi exerciţii de citire, după care şcolarii învăţau odinioară să citească; p. e x t. (învechit) lecţie, temă şcolară. Pentru tabla sloonirii şi metahirisirea ei. carte treb. ii, 70/18. Scăzalca, tabla..., după suîrşitul fieştecăriia lecţie, să se pună frumos la o parte, pethovici, p. 17/4. Mă puse întîi la buchi, dar... hotărî a-mi spune singur tabla, pre care trebuia să o deprind pe dinafară, ne-gruzzi, s. r, 247. Băieţii schimbau tabla in toate zilele şi sîmbăta — procitanie. creangă, a. 4. Astăzi nu mai mergem la şcoală, că nu ştiu tabla. id. ib. 86, cf. barcianu, TDRG, ŞĂINEANU, D. U-, CADE. III. 1. Placă de lemn, de metal etc., avînd diverse întrebuinţări; tăblie (1). Asupra de-acea, doo table dinapoi pre ceale doo cornure. po 266/2. Pedestrimea cu haine tot de feleandrăş,. . ■ cu table de argint la şol-dure pe lădunee. m. costin, o. 63. Slugile care nu au pardos pun scoar[ă turceşti; iară îii fruntea cailor — cile o tablă de hier. n. costin, l. 597, cf. drlu, costinescu, cihac, II, 398, DDRF, viciu, ap. pamfile, i. c. 109. Subtiarea tablelor. . . de la uşi, dulapuri, lambriuri, apolzan, p. i. 14. 2. Nume dat unor obiecte făcute dintr-o placă de lemn, de metal etc. a) Placă (de lemn) pe care se desfăşoară jocul de şah, de table etc. Table pentru jocul de şatrange şi pentru ţintar, filimon, o. i, 180. întinse tablele pe masă şi-i arătă cum se aşază pietrele, d. zamfirescu, v. ţ. 85. Abalele cunoseu tabla de şah. . . şi o amforă de alabastru cu vin franţuzesc, sadoveanu, o. x, 301. Ridicase şi el ochii de pe tabla şahului, v. rom. aprilie 1969, 12. (Prin analogie) Curtea uzinei. . . e pavată cu 64 de plăci, S cîte 8. De sus, o adevărată tablă în carouri, t mai 1964, 35. Ii) Placă de lemn de care se prind coardele la diferite instrumente de muzică. Cf. costinescu, cade. c) (Ban., Transilv.) Oblon (la fereastră). Cf. cle-mens, lb, barcianu, cv 1950, nr. 11 — 12, 39, chest. n 187/57, 71, alr.m ii/i h 290, a i 35, a ii 5, 6, 7, 12, lexic reg. ii, 42, teaha, c. n. 271. + (Regional; la pl.) Ochelari de cai; (regional) obloane (Băiţa — Beiuş). Cf. a i 35. d) (Maram., Transilv.) Fund de mămăligă, de tocat carne etc. Tablă de locşă (a. 1811). iorga, s. d. xii, 228, cf. lb, alr i 697, alr sn iv h 1 034, ib. h 1 053. Tabla de tăietăi. alr ii 3 996/157, cf. a i 12, 35, ii 10, iv 5. e) (Regional) Tavă1 (1). Table încărcate de scule şi merinde, alecsandri, p. iii, 13, cf. bibicescu, p. p. 325. + Tabla1. [Un simigiu] tabta-n cap dacă ia, ... Să întorcea la oraş. pann, ap. gcr ii, 360. f) Partea superioară, plană, a unor mobile. Tabla biliardului, costinescu. + Masă1 (1). aristia, plut. g) (Prin Ban. şi Transilv.) Partea de jos a tocului unei terestre; pervaz (2 a). Nime-n lume nu-l aude, Numai doamna-mpărăteasă Pe o tablă de fereastră. ARH. FOLK. I, 176, Cf. CHEST. II, 180/11. h) (Regional) Plită (1). alr ii/i mn 147, 3 882, a i 31, 36, ii 12, iii 2, 9, iv 5. i) (Prin Ban., Maram. şi Transilv) Copertă dc cartc; p. ext. carton, mucava (1). Cf.%RLu, alr sn iv li 919. <0> E x p r. Din tablă In tablă = de la prima pînă la ultima pagină, din scoarţă In scoarţă. Celania cu- rată..., cathihisisul cel mic, de rost bine, din lablă în lablă (a. 181.0). iorga, s. d. xii, 201. j) Clişeu gravat în lemn sau executat din metal pentru a fi imprimat pe hîrtie. Cf. costinescu. + Pa_ gină zeţuită; (învechit) tăblii (v. tăblie 4). Cf. şăineanu, D. u. 3. Nume dat unor obiecte făcute din bîrne, scinduri etc. (legate între ele). a) (Rar) Panou (5) (la saivan). Pentru vilele albe, face. . . şi perdele sluhuile, însă cu trei table numai, a. cărora coif se află in mijlocul tîrlii. i. ionescu, c. 220/16. li) Postament, platformă pe care se aşezau tunurile de calibru mare în vederea executării tragerii. Cf. COSTINESCU. c) (Prin Maram.) Fiecare dintre părţile din care se compune o plută1, formată dintr-un rînd de buşteni legaţi cu sirină groasă unul de altul; (regional) căpătîi. Cf. ARVINTE, TERM. 171. d) (Intr-o poezie populară) Talpa casei (Bucu — Slobozia). Şearpele supt tabla casei era. şez. iii, 64. 4. (Regional; în sintagma) Tabla pieptului = to-race. Com. din ceahlăul. 5. (Regional; adesea cu sensul reieşind din determinări) Nume dat părţii metalice a unor unelte. a) Pînza ferăstrăului (Voivozi — Cărei). Tablă de firiez. alr ii 6 440/325. b) Fierul coasei (Băniţa — Petroşeni). Tabla cqsî. a iii 18. c) (Prin Maram.) Fierul securii, alr ii 6 630/219, 272, 279, 349. Tabla de la săcure. ib. 6 630/353. 6. (Mai ales.In Transilv.; adesea urmat de determinări care indică materia, introduse prin prep. ,,de“) Bucată de piele (din care se croiesc opincile) (alr ii 6 513/279), de slănină, halcă (alr sn iv h 1 126/ 157) e.tc. In zădar au cercat de a afla chipul spre a face table de bulion din peşte, carele ar pute înlesni transportul productului de peşte de la mările depărtate, ah (1829), 1293/19. Du-tc, umple un sac cu mălai, pune şi o lablă de clisă. T. popovici, se. 149. Tablă de ceară, alr sn i h 273. Tablă de ciocolată. Com. din cluj. Tablă dc unt. Com. din orăştie. + (Regional) Bulgăre de pă-mînt (Topliţa). alr sn i h 33/228. IV. (Mold., Transilv.) Bucată, suprafaţă, fîşie de pămînt (semănată cu acelaşi fel de plante sau apar-ţinînd aceluiaşi proprietar); ogor (II 2), tarla. Alîta cîmpul cu otavă înverzea, cil ochilor, presle toi, tot o lablă de zmaragd merce a fi se părea, cantemir, ist. 125. Au înzestrat-o cu patru table de porumb şi două de fined[ă. rebreanu, i. 48, cf. 92, h x 77, 356, alr ii 5 321/279, alrm sn 1 h 5/284, ib. h 6/235, a i 17, 35, 11 8, ix 3, mat. dialect, i, 97. Vţd'e dpu file să-cerîn ţjriu înt-o capăt d'e tablă. o. bîrlea, a. p. ii, 95. + Strat (de legume, de fiori). Fieştecarea grădină de legumi trebuie împărţită în patru păr(i... Părţile a-ceastea iarăşi se împart in table, economia, 118/8, cf. costinescu. [Arpagicul] se pune în pămînt, alcătuind table sau straiuri, pamfile, a. r. 192, cf. id. j. 11, 168, cade. V. (Predomină ideea de suprafaţă plană) 1. (Regional) Platou situat pe vlrful unui munte. Atlta-i de lat în frunte Pe cit o tablă de munte. (Năsăud). şez. iv, 8. 2. (Prin nord-vestul Transilv.) Talpa piciorului. alrm i/i h 187. 3. (în sintagma) Tablă dentară = suprafaţa orizontală a coroanei dintelui la cal. Cf. enc. vet. 141. VI. Foaie de inetal executată prin laminare, folosită la acoperişuri, la fabricarea unor ambalaje, rezervoare etc. V. tinichea. Cf. polizu. Pe păre(i erau atîrnale oale de tuci şi de tablă, dunăreanu, ch. 143, cf. conv. lit. xliv3, 658. O tablă... aşezată pe jaratec. pamfile, cr. 4, cf. păcală, m. k. 429. Acoperişuri de tablă cenuşie, c. petrescu, s. 7, cf. nica, l. vam. 237. Rezervoare de tablă, ioanovici, tehn. 40. 70 Tablă* — 9 - Tabliebâ Vlntul.. . bubuie izbind firma de tablă, sadoveanu, 0. i, 114. Vreo două vapoare. . . işi prăjeau la soare trupurile uriaşe îmbrăcate in table negre de fier. bart, s. m. 59. Acoperişul de tablă, călinescu, c. o. 247. Tejgheaua mare era groasă şi acoperită cu tablă. v. rom. august 1953, 169, cf. pas, z. i, 136, vinea, l. 1, 191. Scindările înalte ale zaplazuliii erau prinse una lingă alta cu flşii late de tablă, bănulescu, i. 47. Cineva întinde o bucată de pline neagră, o farfurie de tablă. v. rom. ianuarie 1971, 6, cf. pamfile, j. ii, 168, chest. ii 323/3, 82. Lingură di... labil, alr i 704/538, cf. alr ii/i h 232, alr ii 6 133/551, ib. 6 141/605. <£> Tablă albă = tablă (VI) de fier cositorit. Cf. maca-rovict, ch. 373. VII. (Transilv., Maram., Ban.; şi în sintagmele tabla regească sau tabla (de judecată) crăiască, dblu, lb, ALR SN IV h 996, tabla ţării, rînd. jud. 115/6, budai-deleanu, lex., alr sn iv h 996/353, tabla judecătorească, tabla septemvirală) Nume care se dădea unor foruri înalte judecătoreşti; curte de casaţie, curte de apel. President.. . a tablei septemvirală. ca-lendariu (1844), 28/14. Instanţa competentă. .. pentru crime şi delicte de aristocraţi era tabla regească (curtea de apel), bariţiu, p. a. i, 491, cf. 554, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. v. Serviciile publice, precum. ■ ■ tabla judecătorească, administra/ia în comitate. blaga, o. 85, cf. alr sn iv h 996. 4- (în sintagmele) Tabla de sus (sau tabla magnaţilor) şi tabla de jos (sau tabla staturilor) = nume care se dădeau forurilor legislative ale Imperiului austro-ungar. V. ca m e r ă. Aceea ce este... în Franţa camera pairilor şi camera deputaţilor, în Ungaria se numeşte tabla de sus şi tabla de jos sau tabla magnaţilor şi tabla staturilor. gt (1839), 180715. + Nume care se dădea consiliilor de conducere ale districtelor din Imperiul austro-ungar. Cf. lb. Horia. . . comunică tablei sau consiliului unguresc din Hunedoara ultimatul său. odobescu, s. iii, 536. + (învechit, în Transilv.; în forma labulă) Tribunal (1). A preamăritei tabule de judeţ jurat notarius. teodorovici, m. 3/10. Comitat de Braşov la tabula de judeţ, petkovici, p. 344/2. — Pl.: table si (regional) tăbii (alr i 1 515/896, alr 11 3 745/27, alb sn iv h 1 034, ib. h 1 053/334, lexic reg. 11, 42, te aha, c. n. 271, pronunţat şi bisi-labic alr ii 3 746/53, 105, 172, 228, 250, 284, 310, 316, 325, 346), lăble (alr i 1 515/887, alr ii/i mn 122, 3 816/53, 130, alr n 3 746/346). - Şi: (Transilv., I, II, VII) tăbulrt, (regional, VII) tălbă (alr sn iv h 996) s. t. — Din lat. tab(u)la, magh. (abia, fr. table. TÂBLĂ2 s. f. (Mai ales la pl.) Joc cu două zaruri şi cîte cincisprezece piese pentru fiecare dintre cei doi jucători, piese care se mută în spaţiile marcate cu douăzeci şi patru de săgeţi pe feţele unei cutii speciale; (la sg.) partidă dintr-un astfel de joc; tricţrac (2). După prînz, unii juca tn tavlii. herodot (1645), 25, cf. cod. puşc. 84. Cu cărfile şi lauliile. . . de dimineaţă plnă sara. kotzebue, u. 35v/17, cf. drlu, costinescu. Tablele de la crîşmă-l invitau, eminescu, p. l. 83, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Nu juca table şi se retrase devreme, brăescu, v. a. 129, cf. cade. Ar fi luat-o pe Frosa Ia o tablă, ca să-şi mai uite. bassara-bescu, s. n. 15. Doi domni joacă table, camil petrescu, u. N. 216. încep plictisiţi o partidă*de table ori de şah-sadoveanu, o. ix, 352. Se stîrneşle. . . gîlceavă prin colţurile unde se joacă table, pas, z. ii, 11, cf. v. rom. noiembrie 1964, 32, il mai 1965, 28. <0> E x p r. (Familiar) A face (pe cineva) o tablă = a juca cu cineva 0 partidă de table. Hai să te fac o tablă, brăescu, v. a. 129. + (învechit) Joc de zaruri. -Tabliele, oscioarele ceale de jucat sau ţintar (a. 1600 — 1630). cuv. D. bătr. i; 306, Să nu fie preotul beţiv sau să se joace n tavlii sau in har jale sau in ţinte sau in coinace (a. 1 1652). ap. tdrg, cf. gheţie, r. m., alexi, w. 4- (învechit, rar) Joc de. dame. Cf. gheţie, r. m. — Pl.: table. — Şi: (învechit) lăvlă (ddrf, gheţie, h. M., alexi, w.), (avlle (cade, scriban, d.) s. f. — Din ngr. rkl, tc. tavla. TABLĂ3 s. f. v. tabla2. TABLĂBIRĂU s. m. (învechit, prin nord-vestul Transilv.) Judecător; (regional) tăblaş. alr ii 3 604/ 316, com. din someş gup.uslău — zalău. — Pl.: tablăbirăi. — Din magh. tâblablro. / TABLĂTJ s. n. v. tablou. TABLETA vb. I. T r a n z. (Rar; complementul indică substanţe medicamentoase) A da forma de tabletă (4), de comprimat. Cf. dn2, dex. (R e f 1. p a s.) Se lucra în general cu materie primă sau semifabricată din import, care se tnfiola sau se tableta acolo, flacăra, 1959, nr. 196, 6/1. — Prez. ind.: tabletez. — V. (abielă. TABLETĂ s. f. 1. (învechit; la pl.) Foi legate împreună, care formează un caiet de însemnări, de note; (la sg.) fiecare dintre aceste foi; (învechit) tăbliţă (II 3). Rupse tableta cu versurile, căpăţineanu, s. 19/25. P-aste tablete Care tu-mi dai, Clnt eu pe anul Preafericit Cînd la limanu Tău am sosii. i. văcăres-cul, p. 152/19, cf. aristia, plut. Ceru numaidecît, reţeta şi începu s-o scrie în tabletele sale. sadoveanu, o. x, 55. Găsea întruna prilej s.a-şi fixeze în minte lucruri şi împrejurări vrednice dc tabletele sale. id. ib. 193. 2. (Rar) Plăcuţă, tăbliţă. [La şcoală] se urmăresc: balonul, globul, cubul, baza construcţiei, tabletele, beţile cele mici. calendar (1862), 55/12. + Tablă cerată. Cf. DN3. 3. (învechit, rar) Tavă1 (1). Cf. alexi, w. 4. Preparat farmaceutic care se prezintă sub forma unui mic disc; bulin, comprimat, pastilă, pilulă. Cf. bianu, d. s., nica, L. vam. 237. Zeci de feluri de fiole şi tablete, vinea, l. ii, 70. Aceste substanţe se prezintă sub formă de prafuri, tablete sau alifii, belea, p. a 15. + Preparat alimentar prezentat în formă de plăcuţă dreptunghiulară. Cf. cade. Tabletă de ciocolată. id. ib. 5. Articol literar-publicistic de dimensiuni reduse. Tablele de cronicar. [Titlu], arghezi. Tablele din /ara de Kutij. id. t. c. 87. 6. Dantelă sau şerveţel brodat, care se pune pe o tavă sau, ca ornament, pe o mobilă; (rar) tăblăluţă. Com. din cluj. — Pl.: tablete. — Din fr. tablette. TABLIC adj. (Prin Bucov.) Corespunzător, apt pentru armată. Cf. lexic reg. 110. — Pl.: tăbliei. — Din germ. tauglicli. TABLfE s.f. v. tăblie. TABLIfiR s. n. Ansamblul grinzilor care formează scheletul de rezistenţă al unui pod1 (II 1) şi care susţine calea de circulaţie a acestuia. Cf. costinescu, alexi, w. Poduri cu temelia de piatră şi tablierele de lemn. i. ionescu, p. 146, cf. şăineanu, d. u. Pe uriaşele tabliere, la talpa podului sau pe calea ferată, sute de oameni lucrează de zor. scînteia, 1964, nr. 6 387, cf. dn3, m. d. enc. — Pronunţat: -bli-er. — Pl.: tabliere. — Si: (rar) tabltâră s. f. costinescu. — Din fr. tablier. TABLIEB s. f. v. tablier. 80 tablinet iO — TabLoU TABLIMET s. n. v. tabinet. TA HUO NET s. n. v. tabinet'. TABLfŢĂ s. f. v. tăbliţă. ■ TABLfU adj. (Regional; în sintagma) Pattabliu — pat^cii tăblii (3). Cf. alr ii/i mn 137,, 3 894/886, com. clin troianu — roşiori de vede. — Pl.: tăblii. ■ • — Tăblie + suf. -ia. ;- .. TABI.6 s. n. v. tablou. TABLOANE s. n. pl. V. tablou. TABLONET s. n. v. tabinet. TABLdUs.il. I. .1. Tabel, .listă. Fiecare ţpilrppir. ceaşcă comisie va ţine o condică după.roslirea, § 275.;şi tabloid alăturat cătră acel paragraf (a. 1817). uricariul, v, 28/27,. cf. trigon. dr. 24/7. Tablou al şco.alelor publice In Moldova (a. 1847). uricariul,. vii, 236. Tabloane statistice, calendar (1851), vi/11. Condici de însemnat toţi trecătorii prin sat: tabjoane de glşte, răfe, pui de găină, ouă, toate! alecsandri, t. 695, cf. -costinescu. S-a făcut atunci o legislaţie ■specială, numită „Testamentul vămei“, ... cum şi un tablou amănunt de fiecare obiect ce trebuia taxat. n. a. ..bogdan, c. m. 158, cf. şăineanu, d. u. Domnişoara fiu ridică ochii, ptnă nu sflrşi coloana tabloului.. c. "petrescu, î. ii, 149. Întocmiţi statistici, tablouri nominale. ulie-ru, c. 81, cf. teaha, c. n. 271. (Chim.) Tabloul periodic al elementelor == tabel în care elementele chimice sînt aşezate în ordinea greutăţii lor atomice (ceea cc pune în evidenţă periodicitatea unora dintre proprietăţile lor). Cf. dl, dm, m. d. enc. + (Regional; în forma tablău) Carte funciară (Bîrsana — Sighetul Marmaţiei). alr sn i li 148/353. 2, Pictură,sau desen pe pînză* pe. carton etc.; p. ext. gravură, fotografie etc. înrămată şi aşezată pe perete intr-o încăpere; (învechit) tabel (2), (învechit, rar) tablă1. Un tablo pe care înfăţişează moartea lui Mihaiu 'Vodă. efi (1829),'280V15, ‘cf. i.'golescu,. c., gtn (1836), 3't!/15,' calendar (1852), 88/9. Nepreţuitul tablou a lui Rafuel. rom. lit. 982/20, cf. stamati, d., polizu. Tabloanele-lui Caravaggio: iiasdeu, i. v. 175, cf. costinescu. Galeria de tablouri. ‘ maiorescu, d. i, 242. :Este un tablou colosal; de o corectitudine de desen şi de un colorit bogat şi exact, caragiale, o. in, 58. O sală mai largă, tn care pictorii şi-ar expune tablourile. vlahuţă, o. a. ii, 202, cf. ddrf'. .Nu bogăţia dc'culori te ţine tn loc tn faţa unui tablou, ci un glnd, o durere, pe care artistul încearcă s-o prindă pe plnză. păun-pincio, p. 102, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Stau triste negrele tablouri., bacovia, o. 70. Tabloul era tncă pe chevalet,... părînd că a fost .terminat chiar acum. camil petrescu, n. 108, cf. sebastian, t. 69. Tablouri multe, olarii, statui, arghezi, s. v, 183. S<5 presupunem că ai un tablou eminent, un Rem-brandt. călinescu,;C. o. 108, cf. blaga, z. 37.-.Tablouri de vinătoare, naturi moarte, vinea, l. i, 54. Tablouri in rame somptuoase, v. rom. februarie 1970, 7, cf. alr ii/i mn 142, 3 912/836, cf. udrescu, gl. (F i g;> Pescarii şi pescăriţele. . . formează "un tablou nemişcat tn cursul preludiii de muzică, după care etnt. asachi, p. r. 5/8. Numai capul a rămas de ea; frumuseţea, toi frumuseţe — tablou! klopşţock, f.,,87. <>• Tablou viu. (sau vivant) — grup de personaje în scenă, care stau nemişcate în anumite atitudini, pentru, a înfăţişa o imagine simbolică. Cf.‘cade, (Eliptic) Au început spre formarea unui tablo şi graţioasa mlădiere a trupului, exerciţiile danţului. heliade, c. 7/17. Duminică. ■ ■ s-au reprezentat tn limba românească „Ceasul de seara“ şi un tablo ce înfăţişa pe Guilom Tel. cr ,(1830), 48/4, cf. m. d. enc. Tablou simfonic (sau muzical) =ş= lucrare simfonică Intr-o singură parte, avînd un program cu conţinut plastic sau descriptiv şi o constiuc-ţie de obicei liberă. Cf. tbi, popovici, d. m> Ţablou de onoare v. onoare. Tablou de absolvire v. a b-; solvite. O Expr. (Familiar) A riimtnn tablou =• - a răinine uluit, înlemnit, încremenit (de surpriză). Cf.- zanne, p. iii, 390. Zoe sta de vorbă, nici nu s-aştepta. ... Cină văzu că-i Mişu, a rămas tablou, tcipîr- . CEANU, O. A. I, 205, Cf. BUL. F.IL. IV, 128, IORDAN, stil. 374. + (învechit,-rar) Ilustraţie, desen. Ambe ' aceste monede:... se .află representate In tabloul al II-lc a „Istorici Moldovei“. calendar (1853), 75/ î 22. Scheleta unui reptil monstru antedeluvian. . . avea , mărimea de 120 picioare! (Vezi alăturatu tablou). • ISIS (1859); 62/34. 3. Privelişte de ansamblu; scenă, imagine din rea-. litate care impresionează (prin frumuseţe, pitoresc . etc.). Ce^mai tablou admirabil..., cind îşi dau puţin la o parte-vălul cu o mină delicată, heliade, d. j. 96/2, cf. mn (1836), 982/20. Tocmai un aşa tablou am văzut în fapt^in vreme cînd sabia părintelui meu. era rădi-i cată .deasupra pieptului meu. calendar (1852), 88/14. O noapte 'întunecoasă întinsăse dară vălul misterios ; preste acele- tabloane. posomorite, ib, (1-857),' 95/25, cf. russo, s. 193. Flăcăi cu cămeşi albe şi brlie late; fete ■ rumene şi plrlitexlc soare... înfăţişau un tablou foarte natural şi animat.- negruzzi, s. j,104. O! tablou'măreţ, fantastic!., . .Mii de stele argintii în nemărginitul templu ard‘ea veetnice .făclii: .alecsandri, p. iii, 18, cf.. costinescu. Priveşte.asupra oraşului întreg... Centrul acestui tablou eşti tu!, eminescu, p. l. 93, cf. ma- . cedonskt,. o. iv, 52. Chiar, pe marginea■ malului e o ■ movilă pe care cînd te-ai sui', ai înaintea ochilor o mi-. nune de tablou, bhătescu-voineşti, p. 23, cf. şăineanu, d..:u. Camioane, .boccele, troace şi calabalîcuri, tabloul îmbîcsit al unui viitor de neajunsuri fără sfîrşit. vinea, L. i, 253. .Publicul se arata dezorientat faţă dt noutatea formelor arhitectonice ce completează tabloul urban. v. rom. martie 1961, 148. <§> Fig. Lipsa acestui bărbat rădica echilibrul istoriei: rămlnînd un ■ deşert în un tablou, calendar (1861), 26/5. Ţara noastră în făţişează tabloul luminos -al muncii harnice şi entu- - ziaste a întregului popor muncitor, scînteia, 1953,. - nr. 2 747. în jurul său se desfăşura tabloul îngrozitor : al exploatării ţăranilor de către nobilimea feudală. ; contemp. 1954, nr, 383, 5/2. 4.' Descriere, expresivă a unei privelişti, a unor fapte,, a unui obiect etc., făcută prin viu grai sau în i scris. Şi eremitul Petru. . . se află cu treabă In acest tablo [din „Ierusalimul eliberat*-] şi într-un frumos contrast cu înclntătorul Ismenio. heliade, gr. p. 26/ ' 22, cf. buletin, f. (1833), 2002/l. Un mic tablou, prin cuvinte, a fiecăruia vîrşte. calendar (1851),. vi/11, cf. . costinescu. Nu ştiu dacă cineva .a cercat pănă acum a deşerie figura curioasă a boierului ţinutaş.- Voi întreprinde eu. a face acest tablou, negruzzi, ,s. i, 237, cf. şăineanu, p. u. Alecsandri face, în paginile urmă-; toare, un larg tablou al ţării de acum un secol. SApor veanu, e. 57. Tabloul este una din categoriile compoziţionale mai frecvent folosite de scriitor, vianu, m. 191. ‘ +; Expunere pe-scurt a unor întîmplări, fapte, situaţii : etc. La încheierea anului va supune epitropiei un tablo generalnic despre lucrările anului întreg -a institutului. i. iOnescu, f, 21/5. Afară de tabloanele din „Istoria : Moldavei‘nu să afla tipărită în limba românească vreo istorie a patriei, ist. m. jav/16. Tablou despre istoria românilor de la început plnă acum. bălcescu, i m. v. 1. Voi încerca să fac un tablou al civilizaţiei de pe la noi. ionescu-rion, s. 101. Mihat Şuţu a convocat pe toţi boierii la sţătăria cea mare a curţii şi..-, le-a ■ prezentai un -tablou al situaţiei, oţetea, t. v.- -183. + Prezentare sistematică a unor date, cifre etc., în aşa fel ;îucSt să redea o imagihe globală asupra unei anu- : mite probleme. Tabloul lexical al limbii Oii Odobescu ; trebuie Completat cu acel al fonetismului şi formelor lui. contribuţii, i, 122. 5. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care implică de obicei schimbarea deco- : rului. Cf. calendar (1853), 75/22, alecsandri, f. TABLU. — 11 — TABtJLHANA 23/22, şăineanu, d. u. Se juca o piesă fioroasă tn cinci acte şi multe tablouri, i. botez, şc. 28. După tabloul al 111-lea — cel cu scena'pastorală de balei — for fa dramatică merge Intr-un crescendo impresionant, con-temp. i954, nr. 383, 3/5. [Regizorul] a dat tablourilor o succesiune vertiginoasă, t august 1964, 87. IX. 1. Placă (de lemn) prevăzută cu clrlige de care se agaţă fisele muncitorilor dintr-o Întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel, dintr-un sanatoriu etc. Portarul nu mai cercetă tabloul ca chei. c. petbescu, c. v. 123, Cf. DL, DM, DEX. 2. Element al unei instalaţii, constituit din panouri sau pupitre, pe care sînt montate dispozitive tehnice de comandă sau de control. Tablou de, distribuţie. cade. Becul de control din mijlocul marelui tablou de marmoră, bogza, c. o. 178. Dădea semnul stingerii, apăsind un buton la tabloul de electricitate, vinea, l. i, 204. Unul din tractoare bă/ea pe loc, părăsit in mijlocul drumului. Cu greutate întinse mina la, tabloul de comandă şi-l opri. mihale, o. 230. O Tablou de bord = tablou (II 2) pe care sînt fixate aparatele şi instrumentele necesare controlului şi manevrării unui vehicul. M, D. ENC. — Pl.: tablouri şi (regional, I 1) tablaie (teaha, c. n. 271), tablciuă (fd ii, 158). — Şi: (învechit) tablo (folosit şi invar, cr 1829, 269/6) s. n., ţabloăne s. n. pl., (învechit, rar) tablu (valiaN, v.), tăblâi (stamati, d., polizu), (regional) iablâu (fd ii, 158, teaha, c. N. 271, .UDRESCU, GL.) Ş. 11. — Din fr. tableaii. TABLU s. n. v. lablou. TAB.OARE s. f. v. tabără. TABdNi s. n. v. tabani. TABdN2 s. n. v. talmn. ŢABORĂ s. f. v. tabără. TABORE subst. v. tabără. TABIÎ s. n. 1. Noţiune care exprimă interdicţia cu caracter sacru din societăţile primitive, a cărei încălcare atrage automat sancţiuni severe. Cf. şăineanu, d. u. Nimeni nu mai îndrăznea acum să se apropie de el. Era tabu. voiculeşcu, p. ii, 247. Primitivul ajunge a concepe existenta unei. substanţe materiale, dar invizibile, care pătrunde orice obiect.. . Fiind transmisibilă, atingerea... este interzisă, tabu. vianu, m. 25. Primitivul. . . tinde să se facă pe sine însuşi tabu, prin tatuare ornamentală, blaga, z. 54. în societatea primitivă, slnt cuvinte care nu pol fi pronunţate pentru că se opune religia. Este vorba de aşa-numitul tabu. giiaur, n. p. 104. + F i g. Obiect, a cărui atingere este interzisă. Nici ţiu mă atingeam de aceste castroane ale internatului. ... .Le socoteam tabu şi.. . pace. 'ciauşanu, B. SCUT; '47. 2. F i'g. Persoană, problema .etc. socotită mai presus de orice discuţie; ceea ce nu poate fi abordat sau modificat. Tabu era autorul, iar cartea era un fetiş, ciauşanu, b. scut. 16. Crezul colectiv avea anumite puncte ,,tabu“, de care nimenea nu se putea atinge fără a-şi atrage mecanic dispreţul tuturor drept-credin-cioşilor ştiinţifici, blaga, z. 118. Numai societatea poate crea regali tabu. balf.a, s. t. ii, 252. Nu există teme inabordabile sau tabu: nu există specii şi tehnici dramatice fără Semnificaţie, v. rom. ianuarie 1965, 151. 3. (Lingv.) Interdicţie de vocabular care determină înlocuirea unui cuvînt cu un alt cuvînt sau cu o perifrază, de obicei metaforice, ori cu o variantă formală care îl face '. enc., dex. — Din fr. tabou. TABUlSTIC, -Ă adj. (Neobişnuit) Care ţine de tabu; care provine din tabu. Observă că ceva din spiritul vechilor interdicţii tabaisti.ee care vor fi dat naştere meta- forei se păstrează şi In întrebuinţarea ei actuală, vianu, m. 70. ’ — Pronunţat: -bu-is-, — Pltabuistiei, -ce. — Tabu -f suf. -istic. * TABUIZARE. s. f. (Neobişnuit) Faptul de a socoti ceva ca fiind tabu. în Australia şi Melanezia tabui-zarea numelui este un obicei din cele mai răsplndile. vianu, m. 26. — Pronunţat: -bu-i — Tabu + suf. rizare. TABtfL subst. (învechit, rar) Tobă mare folosită In fanfara militară, turcească. Cf. şio iia, 115.... — Pl.: ? — Şi: daiil (văcărescul, ist. 255; pl. dauluri id. ib.) s. n. — Din ţ.c, tabl, davul. ” TABULAR, -A'adj. I. 1. Care e scris pe o listă, pe un tabel sau în coloanele unui registrii. Parcele Inrc-gistratş In. cartea funduară a satului ca corp tabular. sbiera, f. s. 401, ci. dl, dm, m. d. enc. <0> (Mat.) Diferenţă tabulară — adaosul pe care îl primeşte logaritmul unui număr de patru cifre, cînd acest număr creşte cu o unitate. Cf, elem. alg. 219/12, culianu, a. 197, DL, dm. 2. (In sintagma) Prezent tabular = prezentul verbului întrebuinţat în scrierea de memorii, de însem-: nări etc. O altă formă a prezentului atemporal este aceea ! a inscripţiilor sau a notiţelor intime. .., aşa-numitul „prezent tabular“. vianu, m. 245. II. Care se prezintă sub formă de placă; asemănător ,cu o placă. Bănci mari de formă tabulară, vopsite tn verde, călinescu, c. n. 104, cf. dl, dm, dn2, dex. — Pl.: tabulari, -e. — Djn fr. tabulaire, lat. tabularis. TABULARICESC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Care ; ţine de tribunalul suprem; referitor la tribunalul suprem. Instrucţie tabularicească, prin înălţata Im 'pără-. teasă Maria l’erezia In anul 1777 întărită, aaron, p. f. 6i6v/i. — Pl.: tabulariceşti. — Din lat. tabularis. TABULARIU s. n. Nume dat arhivelor din vechea I Romă. Cf. dn2, dex. 4 (învechit, rar) Depozitul unei arhive. Tabulariul din biserica Bernardinilor. fili-mon, o. ii, 83, cf. 367. — Pl.: tabularii. ■ — Din lat. tabularlum. it. tnbulario. i TABULATOR s. n. Dispozitiv (la maşinile de scris) ; care permite alinierea pe coloane a ceea ce se serje. dn3, cf. DEX. — Pl.: tabulatoare. — Din fr. tabulateur, ger(ti. Tabulator. TABULATIÎRĂ s. f. I. Vechi sistem de notaţie mu- ■ zicală, cu ajutorul literelor, cifrelor şi al altor semne, care se folosea pentru instrumente j?6lifonice, indicînd | poziţia degetelor executantului. Cf. prot. — pop., n. ■ d., costinescu, cade, dm, der. + Enumerare a părţilor din care este alcătuit un instrument muzical, aşezată la începutul unei metode de învăţare a in- ; strumentului respectiv. Cf. cade. 2. Sistemul de .reguli referitoare' la forma artei ma-eşt.rilor-cîntăreţi din secolele aî XV-lea şi al XVI-lea. : Cf. DER, M. D. ENC. : — Pl.: tabulaturi. — Şi: tablattiră s. f. prot.— pop., j N. D., COSTINESCU, CADE, DM. — Din germ. Tabulatur. — Tablatură < fr. tabla- ■ ture. TAbULĂ s.f. v. tablăi. TABULHAIV s. f. (învechit) Fanfară militară turcească, în care predomină tobele. V. meterha-n e a. După tabulhana viniia opt steaguri, n.- costin, 105 TABULHANAGlU iâ - TacaLaJ l. 501. Armaşul cel mare are purtare dc grijă şi pentru tubulhana, adecă muzica ienicerilor, cantemir, ap. cihac, ii, 624. Toţi să închina craiului şi să ducea înainte ... cu trlmbiţe şi cu tambuhanale. r. greceanu, cm i, 45. Avlnd pă ucigaşi gata, clte pă unul li lua de-i sugruma..., şi tabulhanaoa zicea plnă i-au isprăvit pă toţi. r. popescu, c.m i, 385. Păşeau cu sunetele ta-bnlhanalei, duclnd cu triumf pe Petru cel Şchiop pentru a-l aşeza pe tronul Moldovei, hasdeu, i. v. 83. Vin împreună, avlnd tabulhanale. alecsandri, ap. ro-dow, xix, 405. Zicea mereu tubalhanaua turcească de juca norodul, odobescu, s. i, 136, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., şăineanu, d. u. I.a aşezarea sa tn scaunul părinţilor săi a bătui tubalhanaua. sadoveanu, o. xii, 315. — Pi.: tabulhanale. — Şi: labulhaueă (amiras, let2. iii, 172, şio ii2, 116, scriban, d.), tambulianâ, tarn-btilhaneă (barbu, princ. 200), tubulhauă, tubulhănă (alexi, w.), tuballiană, 'daulhaiiă (şio n2, 116, alexandru, i. m. 13), daulhaneă (arhiva r. ii, 113/12, şio n2, 116), dahulhaneă (arhiva r. ii, 13/15) s. f. — Din tc. tablbane, davnlhanc. TABULHANAGlU s. în. (învechit) Muzicant din fanfara militară turcească. Strlns-au mehterii şi ta-bulhanagiii a ţării şi punea de bătea chindie In toate zilele in curte. n. costin, let. ii, 124/24, cf. şio ii2, 116, CADE. — Pl.: tabuthanagii. — Tabulhana + suf. -giu. TABULHANEĂ s. f. V. tabnlhana. TABtFM s. n. 1. Herghelie de cai crescuţi Sn libertate pe păşune (în stepă). Această boală îndată se încuibează tn cai, de căşună peire Intregei herghelii sau întregului labun. cuparencu, v. 24/28, cf. cihac, ii, 399, barcianu, alexi, w. Mai înainte declt toţi, pe drumuşorul bătut de copilele tabunurilor, umbla comisul al doilea, Simion. sadoveanu, o. xm, 109. Să pregătească nelntlrziat clţiva cai de călărie. . . dintre cei de tabun. camil petrescu, o. ii, 15, cf. der, m. d. enc. + (Mold.) Cireadă de vite; turmă mare de oi. Cf. cade, scriban, d., i. cr. iii, 346. Cum ai cutezat tu, cu-n tabon de oi, să vărezi. . . atlta vreme In pădurea mea? furtună, ap. cade, cf. şez. xix, 13, a vi 26, 33, glosau reg. 2. (Mold.) Ceată de oameni, grup mare. Cf. jahres-ber. ix, 632. Om slrlnge fine şi vecine Ş-un tabon de babe bătrlne, Care ştiu haru la pine. i. cr. iv, 6, cf. dr. iii, 454. + (învechit) Grupare de războinici tătari. Tabunurile lui Mamac-Han trecură Niprul şi... s-au rapt In trei trlmbe, două lovind In Lehia şi alia fulgerlnd pieziş spre Moldova, sadoveanu, o. xii, 297. + (învechit) Aşezare tătărească, loc de popas. O parte din oştenii mei pleacă... cu doblnda In Bugeac, să bucure pe cei ce-au rămas In tabunuri şi-n aule. sadoveanu, o. v, 516. + Tabără de care. Cf. i. cr. ii, 247, şez. xix, 13. 3. (Munt., Olt-) Păşune (1); imaş. 12 fălci şi 30 prăjini tabon necesar pentru păşunea cailor călăraşilor (a. 1878). ap. tdrg. Am cunoscut-o In aceeaşi seară, cînd s-a întors cu caii de la tabun. stancu, r. a. ii, 61, cf. h xi 27,. rădulescu-codin, ciauşanu, v. 202, chest. iv 113/816, alr i 409/878, lexic reg. 27, 43. (Glumeţ) Ia ascultă, bă, grădina mea e tabonul lui tat-lău? udrescu, gl. + (Regional) Porţiunea' din păşune pe care poate să pască un cal priponit. Cf. rădulescu-codin. — Pl.: tabunuri. — Şi: (regional) tabon (pl. taboane lexic reg. 27), tambon (glosar reg.), lăbon (jahres-ber. ix, 230), tăbol (ib.) s. n. — Din tăt. tabun. Cf. ucr. T a 6 y H. TABUNEL s. n. (Regional) Tarla (1). Lanul se împarte tn... tabunele. pamfile, a. r. 24. — Pl.: tabunele. — Tabun + suf. -el. TABURĂ s. f. v. tabără. TABURfiL s n. v. taburet. TAlilJHKl s. n. 1. Scăunel fără spătar şi fără braţe. Cf. i. golescu, c., polizu, prot. — pop., n. d. Taburetele slnt acoperite cu adevărate mozaicuri din bucăţele de blăni. alecsandri, ap. cade, cf. şăineanu, d. u. Îndepărtă taburetul şi se aşeză glnditoare. c. petrescu^ c. v. 168. în faţa divanelor erau gheridoane occidentale, fotolii şi taburete, călinescu, n. 9. Deasupra unui lighean pus pe-un fel de taburet, era o oglindă turbure. camilar, n. ii, 146, cf. stancu, R. a. iv, 102. Se aşeză pe un taburet alb. vinea, l. i, 74. Un taburet — In faţa unei mese de toaletă, h. lovinescu, t. 345, cf. v. rom. iunie 1964, 126. + Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine picioarcle o persoană care sade pe scaun. Cf. STAMATI, D., NEGULICI, BARONZI, I. L. I, 214, COSTINESCU, barcianu, alexi, -w., şăineanu, d. tr. Ghemuită In fotoliu şi cu pantofiorii de lac aşezaţi pe taburet. cazimir, gr. 61. Şedea Intr-un- fotoliu mare... şi cu picioarele pe un taburel. călinescu, e. O; i, 104. + Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv pentru înălţare şi coborire, pe care stă cel care cîntă la pian. Se aşeză pe taburet şi se aplecă apoi din nou, concentrat şi distins, deasupra pianului, camil petrescu, n. 107. O ridică de pe taburetul pianului, călinescu, c. n. 190. Ca un titirez. . . se Invlrli cu taburetul pianului. vinea, l. ii, 314. ■ 2. (La pl.; regional; în forma tabarele) Pedalele războiului de ţesut. Cf. ddrf. — Pl.: taburete. — Şi: taburel s. n., (învechit şi regional) taburetă (i. golescu, c., stamati, d.) s. f., (regional) tamburel (a ix 4, glosar reg ), tămburâl (a vi 8) s. n. — Din fr. tabouret. TABURETĂ s. f. v. taburet. TABURÎCĂ s. f. (Prin nordul Mold.) Scaun fără spătar, i. cr. vii, 252. -Pi.: ? — De la taburel, cu schimbarea terminaţiei, considerată ca sufix. TAC1 interj. (Adesea repetat) Cuvînt care imită zgomotul produs prin lovirea (la intervale regulate) a unui obiect (de lemn), tic-tacul ceasornicului etc. Cf. negulici, şăineanu, d. u. Cineva bătuse de două ori foarte desluşit in cerccvea: tac! tac! sadoveanu, o. n, 630. Iladaragul toca regulat In teică, tac-tac, tcic-tac. id. ib. i, 568. Potcoavele calului roib sunau rar şi dulce pe şosea: tac-tac, tac-taC. id., ap. tdrg. Pendulul de nuc negru din iatac Bate necontenit tac-tac, tac-tac. călinescu, l. l. 26. Tac, tac, Ca nucile-n sac, se spune despre cei vorbăreţi. Cf. zanne, p. i, 227. Iarna : tac, lac, Prin copac; Vara: iuş, iuş, Prin păiuş (Toporul şi securea), păsculescu, l. p. 101. — Şi: (în ghicitori) taci (românul glumeţ, 88), tăcea (mat. folk. 1 219) interj. — Onomatopee. TAC2 s. n. Baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele la biliard; (regional) achiu. Cf. va-liăn, v., costinescu, ddrf, tdrg, nica, l. vam. 237, cade, dl, dm, m. d. enc. — Pl.: tacuri. — Din ngr. TOCXOţ. TACĂ vb. I v. ataca. TACACfU, -fE adj. (Regional) Tăcut2 (2), morocănos (Izbuc — Vaşcău). teaha, c. n. 271, cf. sfc vi, 77, scl 1975, 348. — Pl.: tacacii. — De la tăcea. TACALAJ s. n. v. taclielaj. 119 TACĂ — 13 — TACITURNITUDINE TÂCĂ s. f. (Prin sud-vestul Transilv. şi nord-vestul Olt.) Tăcere (i); p. ext. persoană care tace (2). Cf. l, rom. 1974. 528, 529. Cu taca cumperi vaca. Com. din rJmnicu vîlcea. Taca face bata, se spune despre omul tăcut, morocănos. Cf. alr i 1 573/56. <$> E x p r. A' pune taca = a tăcea cu încăpăţinare, a nu mai scoate o vorbă. De clte ori 11 întreba cineva despre acest lucru, punea taca şi scoate o vorbă dacă ai din cine. mera, l. b. 3 34.' — Post verbal de la tăcea. TĂCEA interj, v. tac*. ' TACHELĂ.J s. n. 1. Ansamblul parlmelor folosite pe o navă la fixarea arborilor sau la manevrarea pîn-zelor şi a vergilor. Cf. m. r>. enc. 2. Construcţie din bare de lemn, folosită la susţinerea tendelor pe o navă. Cf. ltr, m. d. enc. — Pi.: tachelaje. ltr2, dex. — Şi: (regional) taca-lâj s. n. ltr2. — Din germ. Takelage. ŢACHfiT s. m. 1. Suport montat pe o navă, de care se leagă in general parimele simple. Cf. scriban, d., ltr, dn2. 2. Element component al mecanismului de distribuţie cu supape al unui motor cu ardere internă, care împiedică uzarea supapei. Cf. dl, dm, m. d. enc. — Pl.: fa£heji. — Din fr. taquet. TACHI interj. (Regional) Strigăt cu care se cheamă bibilicile (Poiana Grinţieşului — Borsec). Cf. glosar reg. — Cf. ucr. tiTax „pasăre". TACHIGRĂF subst, v. tahlgrat. TACHIGRAFIA vb. 1 v. tahigrafla. TACHIGnAFfE s. f. v. tnlilgraîie. TACHIMfiTRU s. n. v. tahimetru. TACHINA vb. I. T r a n z. A necăji pe cineva in glumă. Cf. costinescu. Pe ioate am să le tachinez! caragiale, o. vi, 207. Pre legea mea, ic tachinez faţă dc toţi colegii, contemporanul, va, 485, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Observă mai mult ca să tachineze pe cumnată-sa. rebreanu, r. i, 252. Mă tachinează întotdeauna clnd li vorbesc despre suvenirurile mele din tinereţe, c. petrescu, c. v. 201, cf. id. a. r. 29. Era tachinat pe temă asta. bart.'e. 265, cf. stancu, r. a. iv, 346. (Glumeţ) Bucata muzicală care te tachinează... o ştiu toată, cil toate cele trei părţi ale ei. caragiale, o. vii, 90. — Prez. ind.: tachinez. — Din fr. taquiner. TACHINÂRE s.f. Acţiunea de a tachina. Cf. costinescu, rebreanu, i. 146. Sint sigur că n-ai uitat nici veşnica dumitale tachinarc. c.. petrescu, c. v. 22. Masa fu veselă: glume, tachinări, clntări de orchestră. brăescu, v. a. 21. Ton de uşoară tachinare. t iunie 1964, 30. - — Pl.: tachinări. — V. tachina. TACHLNĂRflî s. f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. Cf. costinescu, alexi, w. Am cunoscut fragmente din scrisorile Olgufei, pline de tachinării la adresa mea. teodoreanu, m. ii, 516, c.f. dn2. — Pl.: tachinării. — Şi: (rar) tachinerie s.f. costinescu, barcianu. — Din fr. taquinerle. TACHINERfE s. f. v. tachinărie. TACI interj, v. tac1. TAClT, -A adj. Care nu este exprimat formal, ci este subînţeles şi admis ca atare; (rar) tăcut2 (3). Cf. negulici, prot. — pop., n. d. Fie prin concesiuni formale, fie prin îngăduiri tacite, boierii şi călugării reuşiră. . . de a uzurpa toate folosurile. hasdeu, i‘ v. 43, ef. costinescu. Ruperea pactului tacit de lăii-dare reciprocă, maiorescu, cr. i, 235, cf. ddrf, ha-manoiu, c. c. 368, barcianu, alexi, \v. Asemenea grafii... trebuiesc uniformizate In mod tacit. bul. com. ist. i, 30. Gazda avea îngăduinţa tacită de a chema pe tlnărul care-i făcea curte, rebreanu, i. 95, cf. şăineanu, d. u. N-a tras nimeni. A fost un armistiţiu tacit. c. petrescu, î. ii, 15, cf. călinescu, e. o. ii, 65. Se depărtau cu vorba de preocuparea tacită şi spinoasă: ce e de făcut? vinea, l. ii, 121. Renunţarea la succesiune poale fi expresă sau tacită, pr. drept, 430. Obiectul tacitei admiraţii şi model de imitat al colegilor săi. v. rom. iulie 1969, 17. <£> (Adverbial) Cf. ddrf. Copişti ignoranţi sau introduclnd tacit conjecturile noastre arbitrare, bul. com. ist. i, 39. li repugnau afecţiunile şi demonstraţiile, multumindu-se cu noţiunea morală tacit consimţită, călinescu, b. i. 37. Dogme acceptate tacit, blaga, z. 118. + (învechit, rar; despre cuvinte) Nerostit cu voce tare. Nimic el nu răspunde. . . Şi-n sufletul său zice tn tacite cuvinte: ,,E pierderea uşoară a pierde acest soare*', heliade, o. i, 318. — Pl.: taciţi, -te. — Din fr. tacite. I TACITAMENTE adv. (învechit) Tacit. Nicăieri nu ; menţionează pe geţi şi pe sarmaţi, dar [sub o altă de-! numire] coprinde tacitamente ambele naţiuni, hasdeu, | i. c. i, 244, cf. scriban, d. ! — Şi: taciteincnte adv. costinescu. j — Din fr. lacitemeiit, it. tacitamente. ■ TACITEMfiNTE adv. v. tacitamente. | TACITTÎRN,.-Ă adj. Care vorbeşte puţin, tăcut din ; fire. Cf. negulici, prot. — pop., n. d., costinescu, | barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Era amuzat. .. ; de verva Olgufei, pe care, probabil, o crezuse taciturnă. ] teodoreanu, m. ii, 311. Englezii taciturni, 'distinşi, ! au totuşi o perfectă dezinvoltură, balea, s. t. i, 255. ! Un elev miop şi taciturn, pentru care ochelarii erau şi | paveze, iar tăcerea — un brlu de plndă şi apărare, vi-: nea, l. i, 27. Pe cit de taciturni şi gravi slnt mulţi dintre ■ ţăranii lui Sadoveanu, pe atlt de guralivi slnt aceia ai ] lui Creangă, v. rom. decembrie 1964, 86. Trecea In ■ ochii tuturor drept un personaj flegmatic şi taciturn. conte mp. 1965, nr. 955, 8/5. (Prin analogie) Aşa de taciturn clnd e vorba să recunoască împrumuturile de la alţii, nu uită niciodată să citeze pe înţeleptul ado- '■ ral mai presus de orice, blaga, z. 150. (Despre sentimente, relaţii) O masă la care mănlncă două persoane, cu intimitatea lor taciturnă, teodoreanu, m. ii, .279. Dragostea lor este taciturnă, fără introduceri graţioase, fără decor romantic, contemp. 1957, nr. 554, 5/2. <0> F i g. Acest aer, taciturn parcă mut, era atunci înviat de mii de glasuri de paseri, isis (1859), 99V41. Spre cerul taciturn, Un orologiu vremea o leapădă din turn. LESNEA, C. D. 113. — Pl.: taciturni, -e. — Din fr. taeiturne, lat. taciturnus. TACITURNITATE s. f. Faptul de a fi taciturn; (neobişnuit) taciturnitudine. Pentru. taciturnitate, toţi mă neglijau, codru-drăguşanu, c. 3, cf. negulici, PROT. — POP., N. D., COSTINESCU, SCRIBAN, D., DN2. — Din fr. taciturnite, lat. taciturnitag, -atis. TACITURNITtfDINE s. f. (Neobişnuit) Taciturnitate. Slnt literalmente dezesperat de iaciturnitudinea d-tale. caragiale, o. vii, 180. — Taeiturn + suf. -itudine. 2 - c. 857 140 fACÎM 14 - TaCI.A TACIM s. n. I. 1. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei operaţii, unei îndeletniciri. V. accesoriu, dichis, echipament, garnitură. Perzare făcind moscalii In oştile turceşti, au luat. .. iot taclmul oştirii, cu toată zahereaua ce avea (sfîrşitu! sec. XVIII), let. iii, 280/33. Tacimuri de fnc, sacale pline de apă, topoare... i tulumbe (a. 1790). ap. şio iij, 342. Două tacimuri de masă, plnză de olandă (a. 1797). uricariul, xvi, 277. S-au gătit un corpos cu tot taclmul a oştirii, dionisie, c. 180. Sobă rusească cu taclmurile ei (a. 1848). doc. ec. 948. Tot laclmu de fierărie ce are un crivac, precum: fierăria tălpilor, stllpilor de gură, scripeţilor.. . şi alte măruntaie (a. 1850). ib. 988, cf. polizu. O tavă cu taclmul dulceţii şi al cafelei, filimon, o. i, 265, cf. costinescu. Grajdurile, ambarele şi şoaptele cu ţoale tacimurile de drum. odobescu, s. i, 126, ef. ddrf, alexi, \v. Instrumente accesorii,. . . cari... fac parte dintr-un „tacim“ sau din „garnitura completă a năvodului". ant'ipa, p. 457, cf. i. brăescu, m. 72, atila, p. 28, şăineanu, d. u. In coşul umplut cu fin aveam lot taclmul nostru de vlhătoare. sadoveanu, o. XVI, 13, cf. CAMIL PliTRESCU, n. 88, II XIV 377, a vi 8. + (învechit, rar) Capătul ciubucului prin care se trage fumul; (învechit) imamea. Ciubucul de iasomie cu clltf de mărgele şi cu taclm de chihlimbar, ap. tdrg 2. S p e c. (învechit şi regional) Harnaşament. I-au adus... şi cal împărătesc cu taclmul lui. gheorgachi, lf.t. iii, 295/23. Cal de ginere cu tacîmul lui de argint (a. 1779). iorga, s. d. xi, 101. Au îmbrăcat paşa pe Paladi cu blană de samur. .. trăgindu-i şi un misir a paşăi cu frumjs taclm la scară (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 202/12. Trimisei slăvimei tale de la noi aceşti doi armăsari cu Ir.cîmul lor. dionisie, c. 189. Un ta-cîm de cal de ceale bune, însă şaua turcească (a. 1816). iorga, s. d. vii, 15. De ce nu aveţi tacimuri de cai, cu care se înlesneşte omul foarte mult la călărie? gor-jan, H. ii, 47/3, cf. polizu, cihac,, ii, 617, ddrf, barcianu, şăineanu, d. u. S-au arătat apoi tineri cu turbane, . . . încălicînd cai focoşi cu zorzoane şi tacimuri de modă turcească, sadoveanu, o. xi, 223. Dă-le cîte şase cai, cu tacimuri. barbu, princ. 172, com. din poiana SIBIULUI — SEBEŞ. 3. S p e c. Serviciu de masă complet (farfurie, cuţit, furculiţă, pahar, şervet etc.) care se aşază de obicei în dreptul fiecărui mesean; p. r c s t r. totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană cînd mă-nîncă. Nu să socoteşte vinovăţie a fura lucruri de mln-cat sau de a lacîmului mesîi. ist. am. 13r/12. i?iica/e/[e] de prtnz şi tacîmul mesei (a. 1816). iorga, s. d. vii, 16. Porunci să ridice masa şi să siringă tacimurile. negruzzi, s. i, 156. Du-te de mai adauge două tacimuri la masă. alecsandri, t. 740. Tăierile, lingurile şi celelalte tacimuri. ispirescu, l. 355. Era singur la o masă cu vreo zece tacimuri. vlahuţă, o. a. iii, 39, cf. ddrf. Masa din dreapta se golise; un soldat. . . strlngea alene tacimurile şi resturile de pline, rebreanu, p'. s. 49, cf. şăineanu, d. u., ciauşanu, r. scut. 52. Un singur taclm in capul unei mese prea lungi. c. petrescu, a. 293, cf. sa hi a , n. 56. O cană pentru apă şi o lingură de lemn alcătuiau lacîmul fiecărui pacient, călinescu,, e. 404. Consumaţiile se servesc în tacimuri şi vase de argint, sadoveanu, o. ix, 333. Familia se adună la masa albă, cu farfurii albe, cu tacimuri lucii, arghezi, s. viii, 81, cf. vinea, l. i, 24, V. ROM. octombrie 1964, 26. Frumoasă masă mi-e-ntinsă Şi multe tacimuri pusă. balade, i, 386, cf. o. bîrlea, a. p. i, 165. 4- P. ext. Loc la masă. Aveam, oriunde aş fi intrat, cel puţin un taclm şi pat de hodină. sadoveanu, o. iv, 14.. Serile..., mă aciuiasem Ia masa unor evrei cu dare de mînă, unde aveam taclm.. vinea, l. i, 366. + Serviciu de masă; p. r e s t r. piesă din acest serviciu. Cf. polizu. Tu eşti ca un taclm de porţelan, de modă nouă: dacă-l loveşti, se sfarmă, sadoveanu, o. vi, 540. Un taclm desperecheat nu mai e taclm. stancu, r. a. iii, 387. 4. (învechit) Un număr oarecare dc lucruri, scrie; ansamblu. Ţi-am trimis un plic cu porunci pe- cetluite. . . şi alt taclm de porunci slobode către locuitori (a. 1820). iorga, s. n. 147. Casili... leali sînt făcuţi de piatră. . ., mai făcind şi in astă vară un taclm odăi de cărămidă (a. 1836). id. s. d. xxi, 226. Trebuie să facem }in taclm de pitace cătră zapcii hătmăneşti de prin judeţe, filimon, o. i, 243. . 5. (Regional; la pl.) Acareturi. Au văzut un om foarte bogat, cu o casă mare, cu tacimuri multe pe lingă casă, vite multe-n ocol şi altele, sbiera, v. 155. II. 1. (învechit) Cortegiu, alai, suită. Domnul în toate zilele.. . mergea cu tot taclmul său şl cu boierii cei mari şi numai cu alaiul levenţilor la Frumoasa; la cortul său cel domnesc, gheorgachi,. cer. (176£), 311. Merglnd şi în Iaşi cu laclm domnesc, îmbllnd pe la toate mănăstirile, de s-au închinat (sfîrşitul sec. XVIII)^ let. iii, 193/21, cf. 231/6. Vinea postelnicul şi ministrul cu taclmul curţei sale. beldiman, e. 3/32. Dorobanţii agiii cu trompetele lor vor începe cortejul; comanda (taclmul) agiii va urma treptelnieeşle plnă la uel-agă. cn (1834), 103V19. Vizita Iaşilor eu taclm domnesc, închinarea pe la mlnăstir.i şi paraclisuri slnt amintiri de la o altă virstă declt aceea pe care o avea atunci Enache Kogălniceanu. bul. com. ist. îi, ‘169, cf. şăineanu, d. u. -0> F i g. Iară pe feţele altora se vedea cit de colo zugrăvită sărăcia, lipsa, neaverea, cu tot taclmul. lor de neajunsări. ispirescu, ap. ddrf. 2. (învechit şi regional; adesea determinat prin „de lăutari“) Taraf (2). Acum te du şi-mi cheamă un taclm de lăutari, de unde li şti. pr. dram. 237. Cel mai vestit taclm de lăutari, tot meşteri aleşi din cei.mai.buni. giiica, s. 170. După dinşii păşeau ctteva tacimuri de lăutari, ispirescu, m. v. 43, cf. ,ddrf, alexi, \V: -Boierul. . . chema taclmul curţii ca,să desfăteze. pe rycsafiri. ; galaction, o. i, 69. Era aşteptat cu plăcere, fiindcă aducea cu el şi un taclm de lăutari alcătuit (lin ţiganii lui robi. camil petrescu, o. i, 303, cf. ciauşanu, ol. 3. (învechit) Grup, ceală; clică, gaşcă. Din taclmul acesta [dc greci] tndestui s-au înecat, beldiman, e. 57/33. Toţi acei din Iaşi boieri, cu taclmul lor ilriit. . ., avea mai multă putere, id. ib. 102/2. Măria, sa cp la-clmul de boieri ai săi... lucra şi alte hrăpîfi tn biata ţară. zilot, cron. 76. S-qu orlnduit un taclm 4* cercetători ce se numia poliţie (a. 1821). ap. şio îij, 341. Practica a fost preluată de „tacimuri de irozi'1,, la începutul secolului nostru, jst, lit. rom. i, 72. (Peiorativ) Categorie (de oameni), soi, fel; Om de nimic, ticălos, derbedeu. Ce-a zice bărbatul d-tăle? — Nimic; oi' pretexta că-s bolnavă, şi cil i-oi lăsa bani de jucat cărţile, a închide- ochii: — Aşa?... De osf taclm e? alecsandri, t. 1 686, cf. 736, cihac, ii, 617, lm. Camarazii mei de arme... voiau desigur mal întîi să ştie ce taclm de om slnt. conv. i.it. xvn, 68, cf. barcianu. Păi cum 11 ţii tn slujbă, domnule primar, dacă e aşa taclm? petică, o.' 229, cf. şăineanu,' d. u. El şi prietenul său, taclm ca el, trăiau cn două surori din Plumbuita, pas, z. i, 208. + Femeie de moravuri uşoare. Cf. polizu, barcianu. 5. (Regional) Poveste, minunăţie, tomescu, gl. Să vez taclm! id. ib. • — Pl.: tacimuri. '■ ■ — Din tc. takun. TACL s. f. (Mai ales la pl.; adesea în legătură ou verbele „a sta“, „ase pune“, construit cu prep. ,,la“) Conversaţie (superficială şi variată), taifas (1); .vorbă, afirmaţie lipsită de importanţă. Merglnd împreună, Peruzescu lot înşira la taclale, gane, ap. cade. Noaptea ne puneam la 'taclale plnă se făcea ziua albă..1 creangă, a,. 104, cf. barcianu. Era socotii ca cel mai bun de taclale. SANDU-ALPEA, A. M. 141,.cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u. Astăzi stă la taclale eu d-td şi-ţi strlnge mina. be-breanu, nuv. 67. Se amestecase, cu tot dinadinsul, In lactatele lor de flăcăi. Q. m. zamfirescu,. sf. m. n. ii, 187. In ograda largă a conacului, ţăranii... stau cin-'chiţi In jurul focurilor şi spun taclale, sadoveanu, o. x, 467. Era vremea facialelor Lingă vetrele bine-abu- TACLAGÎOAIC — 15 — Tact'1 rină. isanos, v. 241. Şoferii stau la tctclale cu noctambulii. v. bom. iunie 1970, 36. □ Mai stăm la o tacla. — Pl.: taclale. Cf. tc. t a k 1 a „tumbă, berbeleac1*. TACLAGIOAICĂ s. f. (Rar) Femeie care stă mult la taclale; palavragioaică. Cf. scriban, d. — Pl.: taclagioaice. — Taclayiu + suf. -oaică. TACLÂGfU adj. (Rar; şi substantivat) Care stă mult la taclale; palavragiu. Dintre toţi tălpenii, cel mai şirei şi mai taclagiu era Neculai. alas 18 iv 1926, 4/2, cf. IORDAN, L.R.A. 159, SCRIBAN, D. — Pl.: taclagii. — Tacla + suf. -agiu. TACLfR s. n. v. tacrir. TACLISĂDff, -Ă adj. (Regional) încărcat; împodobit (Gemenea — Tîrgovişte). Cf. fd ix, 202. Fală mare. Cu coadele pe spinare, Tâclisădite de parale. PĂSCULESCU, l. p. 234. — Pl.: taclisădiţi, -te. ■ — Cf. t a x i d i t. TACLfT s. 11. Fîşie de stofă sau de mătase vărgată, care se lega la cap sau peste mijloc, după moda turcească, purtată de boieri, mai tîrziu de preoţi. Soarele... nu avusese putere să răzbată prin taclituri. russo, s. 17. Dascălul Chiosea, băţrîn cu antereu de ca-leincheriu, Ia cap cu canc de taclit vărgat ciî cearşaf alb. ghica, 5. 51. Un june. . . cu giubea de pambriu lungă plnă la pămînt şt legat la cap cu un taclit cadrilat, filimon, o. i, 108, cf. costinescu, 46, cihac, ii, 617. Boccealtcuri de stofă. ■ ■ cu gearuri şi cu taclituri turceşti. odobescu, s. i,‘ 134. [Un bătrîn] In. fermenea de mătase, cu şapcă şi cu taclit. f (1883), 247. îşi trecuse repede un antereu negru peste tactilul vărgat cu albastru. macedonski, o. iii, 126, cf. gheţie, r. m., barcianu, .alexi, w. Mai păstrasem dulama, tactilul şi toi taclmul de altădată, al lupului, p. g. 177, cf. şăineanu, d. u. Părintele. . . era îmbrăcat cu anteriu de suvac, încins cu taclit. sadoveanu, e. 116. Brlul galben, un taclit lat, care-i strlnge anteriul de sevai verde, camil petrescu, o. ii, 39. Şă văd pe badea călare, Cu taclitul pus la şale. pamfile, c. ţ. 111. + (Regional) Şal; broboadă (de lînă). Un taclilu dă Lipţca.. ■ să să dea la vreo copilă.care să va socoti că ară mai multă trebuinţă (cca 1821). iorga, s. d. xxii, 47. Pentru inimi aveam nadă, Nuri, taclituri, fesfesele. alecsandri, t. 942, cf. h i 65, vii 3Î, x 162, 414, 436, 466, xii 282, 376, i. cr. vi, 218, alr i 1 876/424, 526, 536, 510. f (Regional) Fîşie ţesuta din cînepă, cu ajutorul căreia este coborît sicriul în groapă; chingă. Cf. ddrf. Ducătorii iau. mortul cu secrinl de pe năsălie şi-l pun pe doi dru-cuşori sau pari. . . lingă cari se află încă şi două funii sau chingi, lungi, de clnepă, numite în unele părţi şi brlie sau taclile. marian, î. 322. Cioclii lasă sicriul In groapă, leglndu-l cu brlie sau taclile, care apoi li.se dau lor de pomană, conv. lit. xvi, 10. — Pl.: taclituri şi taclite. — Şi: (rar) t&clft s. n. DDRF. — Din tc. taklit. TAScMĂ s. f. v. tagmă. TÂCMflV s. n. v. talimin. TACOMETRIJ s. n. v. tahomctrn. TACORNIŢA s. f. *- păcorniţă. Cf. alexi, w. TACOTA interj. (Regional) Cuvînt prin care i se impune cuiva să tacă; taci! gural (Sibiel — Sibiu). Cf. lexic reg. ii, 63. — Cf. ţ a c ă. TACRII. s. n. v. tacrir. TACRfR s. n. (Turcism învechit) 1. Raport (I 1), referat; memoriu (1). însumi l-am văzut să. scrie un tacrir la devlel, prin care arată că nemţii. ■ ■ n-au alianţă cu ruşii, văcărescul, ist. 294, cf. cihac, ii, 617. Nu stă declt la a mea mină ... să aştern numaideclt plln-geri peste pllngeri, jălbi peste jălbi, reclamaţii, protes-turi, tacriruri, rajx>rluri, otnoşenii şi cîte altele mai SOCOteŞti. PR. DRAM. 165, Cf. DDRF. 2. (.Tur.) Declaraţie, mărturisire (2); proces verbal; p. e x t: interogatoriu. Logofeţii să ţie condici pentru hotărlrile ce să fac i pentru eczamene şi tacriruri, atlt a vinovaţilor cil şi a părlşitor. prav. cond. (1780), 56. Cu mari greu au luat divanul tacrirul din gura lui (a. 1794). iorga, s. D. xxi, 175. După taeriru. : . ce au dat la agie..., numitul are o fabrică (a. 1818). doc. ec. 184. După ce i-au ferecai, cu o pază îndestulă’, cu tacrilul lor înscris..., Ia Silistra i-au trimis, beldiman, e. 97/20. Tacrirul lui Chiriţă băcanu (a; 1835). doc. ec. 570, cf. 573, valian, v., polizu. Notaln tacrir toate întrebările şi răspunsurile slujnicarului, filimon, 0. i, 394, cf. 233, costinescu, cihac, ii, 617, ddrf, alexi, w. Vătăşeii li făceau taclir (proces-verbal). CATANELE, 138, Cf.M. BRĂESCU, M. 72, ŞĂINEANU, D. U. înainte de miezul nopţii au început să se ia In instanţă tacrirurile acuzaţilor, camil petrescu, o. ii, 561, cf. 229. -0* Fig. Aoleu! la bună gazdă avusei noroc să pic!.:.. în Ioc să mă-ntrebi: „Ai mlncat tu ceva, măi băiete, astăzi?.. . ţi-o fi foame?“, dumneata îmi iei tacrirul pe nemlncate. caragiale, o. ii,: 246. Altist In strană,-. . . bătind pilde şi lulnd tacliruri pe Ia toate uşile înfundăturilor, propovăduindu-şi cuvioşia, propovăduind milostenia, klopştock, f. 68. — Pl.: tacriruri. — Şi: taclîr, (rar) tacril, tecrir (iorga, S; d. xii, 188), tracrir (bolliac, o. 108) s. n. — Diii tc. taliiir. TXCSĂT.-FKRMAîV subst. v. tacslMennnn. TACSÎL-FERMAN ■ subst. (Turcism învechit) Firman pentru achitarea unei sume de bani. I-au zis măria-sa paşa că firmanul trebuie să se facă . . . ferman de împlinire banilor,. . . să fie tacsil-ferman asupra acelor două agale (a. 1786). furnică, i. c. 133. - — Pl.: ? — Şi: tacsal-îeimâii subst. furnică, i. c. 133. — Din tc. tahsil ferma ui. TACŞĂ s.f. v. tapşă3. TACŞII.DAr s. m. v. taxidar. TĂCU s. n. I. (Fiziol.) Simţ care se referă la senzaţiile provocate de excitarea receptorilor din piele şi mucoase, sensibili la acţiuni mecanice; pipăit1, (2). Voieşte să le-atingă.. . Se mişcă şi cu pasul se-ncearcă să le-ajungă, Să măsure distanţa’ cu-a tactului simţire. heliade, o. i, 365. Pielea. .-. are drept foncţ-ie tactul. KRETZULESCU, A. . 5/13, Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ŞĂINEANU, D. U., DER, M. D. ENC. II. 1. (Muz.) Măsură; p. ext. ritm al unei melodii. Tactul In muzică este împărţit In timpi, heliade, o. ii, 142, cf. stamati, d., polizu, costinescu. Ariile; roiau limpezi, dulci, clare In mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mişcă după tactul lor. eminescu, n. 69. Cele patru tacte introductive ale celebrei sonate, caragiale, o. m, 60. Clrduri de fete in cămăşi albe. .. se pleacă muncii şi-şi mişcă braţele în tactul unei doine. vlahuţă., r. p. 69. Anastasiu deschide notele şi. . . începe. — Care tact e acolo? — Trei sferturi.1 contemporanul, v, 204, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tiji. popovici, D. M. Bătrinul .. . se pomeni că-şi balansează domol capul In tactul horei, agîrbiceanu, a. 139. Porniră cu toţii .. . chiuind In tactul cîntecului. rebreanu, 1. 30. Fluieră-n tactul aceluiaşi cint. topîrceanu, o. a. i, 191. Călclnd solemn şi greu in tactul muzicii, ca-ziMiR, gr. 206. <0> E x p r. A da tact sau a ţine tactul—a) a bate tactul unei melodii, v. bate. Cf. polizu, ddrf. (F i g.) Albele giulgiuri bătute de vlnturi Dau tact tlnguioa- 159 TACT’ — 16 — TACTICOS selor. clnturi, coşbuc, p. i, 91; b) a marca, prin mişcări regulate (făcute cu mina, cil piciorul sau cu o baghetă), accentele unui text scandat. Cu el am început... să tnglnăm tn clasa ceea întunecoasă: roza, roze, roze, rozam. . . Iar el, In catedră, ne finea, dus .pe ginduri, tactul cu nuiaua, i. botez, b. i, 11. . 2. Ritm de mişcare în mers, in dans etc.; cadenţă. Se-adună cerc şi iar se-ntind Şi bat pămtntul tropotind, In tact uşor. coşbuc, p. i, 57. Arar vreunul mai fanfoş începe o chiuitură, în tactul zvăpăiat al jocului, rebreanu, i. 12. Bucătarul toca pîrjoale In tacturi diferite, cum toacă un paracliser de schit vecernia, brăescu, a. 94. Compania porni tn bătaie, cu taci apăsat, surd, zguduind pămtntul. sadoveanu, o. ii, 420. în-tr-un tact grăbit le batea inima. j. bart, e. 186. III. (La sg.) Simţ al măsurii în comportare, deter-minînd adoptarea unei atitudini abile, corecte şi convenabile in orice împrejurare. V. tropos. Cf. budai-deleanu, lex., abeţedar, 141/23. Obicinuinţa cu lumea dă un tact şi o putere omului de a putea a se stă-plni. cr (1833), 148/29, cf. negulici, i. 135, rom. lit. 77'/37. în politică, tactul, consecvenţa şi secretul fin Intiiul loc. ghica, a. 781. Prin tactul său şi simpatia ce inspirase guvernului francez, [izbutise] a da agenţiei noastre oficioase un caracter oficial, alecsandri, s. 171. Jurnalele de dincolo de Car păţi nu au tactul de a lua gluma cum se dă. maioreşcu, cr. i, 383, cf. ddrf, barcianu. Directorul. . . se arăta foarte rar printre noi, păstrînd neştirbită mistica necesară conducerii cu tact •a şcolii, ciauşanu, R. şcut. 16. li era ruşine că a fost fără tact. rebreanu, r. i, 221, cf. şăineanu, d. u. Se precipitase, lipsită de tact. c. petrescu, a- 455. Criticului ti trebuie mult tact. călinescu, c. o. 243. Aceasta o hotărăşte tactul, iar nu logica omului de ştiinţă. blaga, z. 163, cf. v. rom. octombrie 1970, 40. + P. ext. Pricepere, abilitate. [Pentru traducere] pe lingă latinească, mai trebui (actul care intorloacă trecutul cu ceasul de fafă. russo, s. 92. Aceasta-i o perucă in coamă viforoasă, Cu mult iaci corijată prin panglici de mătasă. t iulie 1964, 58. — Pl.: tacturi şi tacte. — Din fr. tact, germ. Takt. TACT2 subst. (Regional) Poartă (Rasova — Cernavodă). h ii 300. — Pl.: ? — Din tc. tak „arcadă, boltă“. TACT3 ş. n. v. taht. TACTIC1 s. m. (învechit) Tactician. Cf. barcianu, alexi, w. — Pl.': tactici. Din germ. Taktlker. TACTIC2, -Ă s. f., adj. I. S. f. 1. Arta conducerii în luptă a trupelor pentru a îndeplini cu maximă eficacitate scopurile fixate. Cf. budai-deleanu, lex. Tactica eumpeiască. . . li covîrşaşte, puterea disciplinii (reguli ostăşăşti). cr (1830), 138/32, cf. valian, v. Rosienii tntr-atlta s-au practisit în tactică, că. . . au Învins pe svedczi. ic. i,uu. (1840), 44a/13. Eu cunosc tactica bine, sîrit militar vechi. pr. dram. 154, cf. stamati, d. Mă vedeam In capul unui batalion de. greci sau turci, tnvăfafi de noi în tactica evropenească. russo, s. 171. Tactica tnvafă a întrebuinţa într-o bătălie sau lovire trupele spre succesu armelor, românul (1.857). nr. 28, 2V71, cf. concordia (1857), 1453/32, polizu. lori Vodă. .. cunoştea toate fine/ele tacticei otomane. hasdeu, i. v. 150, cf.' costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Numai la tactică învăţam, de frica profesorului, brăescu, a. 249. Urmează o luptă după tactică şi strategie militară, care se soldează In zorii zilei cu un bilanf de zeci de morţi, ralea, o. 141. (F.i.g.) in zburarea lor..., graurii par a fi supuşi la o tactică ce se exercită cu o disciplină militară subt ordinele unui şef. odobescu, s. iii, 30. 2. F i g. Mod de acţiune; totalitatea mijloacelor întrebuinţate de cineva pentru a izbuti într-o acţiune Boierii rămasără totuşi oligarşia de mai înainte, dind in spinarea cîrmuirei greutatea şi respunderea stărei sociale, o tactică ce... se arată încă şi astăzi, russo, s. 116. Hotărîiu a-mi schimba tactica: oprindu-mă în alt oraş, întru ca o bombă in cabinetul bancherului de acolo. rom. lit. 892/27. Deputatul este dator să fie rezervat în vorbe,... să urmeze o tactică in dezbatere. românul (1857), nr. 15, 2V67. Tactica, artea şi armele parlamentarismului, fm (1861), 52, cf. costinescu, ionescu-rion, s. 160, şăineanu, d. u. Începură să istorisească intîmplări-. . . tn legătură cu tactica şi strategia electorală, c. petrescu, î. h, 136, cf. călinescu, c. o. 83. Răbdare şi pregătire. Asta e tactica celor calmi şi puternici, vinea, l. i, 322. A trebuit să schimbăm tactica..., să începem munca de la om la om. preda, r. 256. Tăcerea să ştii că este o tactică, v. rom. noiembrie 1964, 39. Spune-mi ce vrei să-mi spui. . . Nu mai umbla cu ocoluri şi cu tactici! lăncranjan, c. iii, 127. 3. Modul folosirii diferitelor forme şi mijloace ale luptei revoluţionare, in funcţie de condiţiile concrete, în vederea înfăptuirii obiectivului fundamental sţra-tegic. Lenin a pus bazele tacticii partidului marxist în revoluţia burghezo-democratică tn condiţiile imperialismului. LUPTA DE CLASĂ; 1954, nr. 1, 7, cf. M. D. ENC. II. Adj. ( -are ţine de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. Cf. i. golescu, c., barcianu, alexi, w. Arăpilă e hotărit şi chipul de indian nu îngăduie ocolul tactic, camil petrescu, o. ii, 624. Bazele ideologice organizatorice şi tactice ale partidului, scînteia, 1953, nr. 2 766. El a expus pe scurt ideea tactică la care se gindise, foarte ispititoare, dar riscantă şi grea. v. rom. octombrie 1964, 43. Victorii mărunte, explicabile prin consideraţii tactice locale. contemp. 1966, nr. 1 004, _2/2. <£> (Adverbial) Spre a înduioşa..., credea că e tactic să cerşească. călinescu, s. 11. — Pl.: (I) tactici şi (rar) tactice (călinescu, c. o. 83), (II) tactici, -ce. — Din fr. tactiqiie. TACTICIÎSC, -lîAsCĂ adj. (învechit, rar) Care aparţine ducerii unei lupte, de luptă; care are importanţă pentru .operaţii militare. Ne-am învrednicit a vedea şi nobila tinerime închipuită în tabără tacticească, şi a-ceasta nu In vreme de răsboi. cr (1830), 308/12. — Pl.: tacticeşti. — Din fr. lactique. — Cf.' rus. t aiîTH'ieckh It TACTICIAN s. m. 1. Specialist în probleme de tactică (I 1); (învechit) tactic1. Cf. costinescu, ddrf, barcianu, şăineanu, d. u. [Generalii], eu ceasui în mină, pîndeau cele zece minute de meditafie, cerute de marii tacticieni, brăescu, v. a. 161. (F i g.) Tactician iscusit, colonelul nu-şi băgase tn acţiune toate forţele sale. Menajase generalului o surpriză: parcul purceilor. id. ib. 113. 2. F i g. Persoană care ştie să procedeze cn abilitate în politică, în viaţă etc. Cf. şăineanu, d. u., cade. — Pronunţat: -ci-an. — Pl.: tacticieni. — Din fr. tacttcien. TACTICOS, -OASĂ adj. (Adeşea adverbial; despre persoane şi acţiunile lor) Cu măsură şi socoteală, cumpănit; cu mişcări domoale. Se mişcă tncet, în dulce legănare, strămoşeasca horă, joc potolit, tacticos, vlahuţă, r. p. 93, cf. ddrf, barcianu, alexi,"w. Vara, să mă plimb cu ei Domol pin vechile alei, Cu tacticoase păsuri, iosif, patr. 30. începe să scrie• tacticos, bră-tescu-voineşti, p. 259. îşi trase un scaun lingă masă, se aşeză tacticos, rebreanu, p. s. 134, cf. şăineanu, d. u., galaction, o. i, 287. A pus pălăria tare tacticos pe masa de scîndură. c. petrescu, c. v. 279. Arabii jucau gravi şah şi table..., sorbind tacticos cafeaua. brăescu, a. 213. Bătrînul. . . pufăieşie tacticos din lulea, sadoveanu, o. i, 67. A venit. . . la Bucureşti, părăsindu-şi uliţele pe care umbla măsurat,, tacticos 166 TACTIL — 17 — TAFTALUC teodoreanu, m. u. 208. îi întindea tacticos mina. be-niuc, m. c. i, 315, cf. v. rom. septembrie 1970, 69. (Glumeţ) Un berbec cu coarne-ntoârse, Tacticos şi prea cuminte, După gli c-un clopot mare, Merge singur Înainte. iosif, v. 98. O (Prin analogie) Două butoaie merg la vale. Unul e plin şi merge-agale. . . Butoiul plin e mut şi tacticos, arghezi, s. v, 217. Foşnetul vălurilor, ce lingeau tacticos plaja, se auzea mai limpede, v. rom. septembrie 1969, 3. — Pl.: tacticişi, -oase. — Din ngr. rax-rtxâ<. TACTfL. -A adj.. Care ţine de simţul pipăitului, de tacf!1 (I), privitor ia simţul pipăitului; care se poate percepe prin pipăit. Cf. costinescu, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Percepţiile tactile pot furniza unele simboluri, vianu, p. 124. Admirabile condiţii tipografice..., incit fiecare carte Iţi dă impresia vizuală... şi tactilă a unui adevărat album. v. rom. decembrie 1963, 225. (Adverbial) Bucuria tuturor simţurilor... străbate cea mai bună parte a operei sale. Obiectele lumii înconjurătoare slnt resimţite aproape tactil, varlaam — sadoveanu, 264. O Corpuscul iaciil v. corp u scul. — Pl.: tactili, -e. — Din fr. tactile. TACTILITATE s. f. (Bar) Calitatea de a fi simţit prin tact1 (I); calitatea de a simţi prin tact. Cf. scriban, n. — Tactil -f- suf. -ilate. TACTfSM s. n. (Biol.) Mod de deplasare â unui organism liber asupra căruia acţionează unilateral o sursă de excitaţie, in direcţia acesteia sau în sens contrar. M. D. ENC., DEX. — Din fr. tactisme. TADJfC, -Ă s. in. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Tadjikista-nului sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte ..în Tadjikistan. 2. Adj. Care aparţine Tadjikistanului sau tadjicilor (lj, privitor la Tadjikistan sau la tadjici, originar din Tadjikistan. Dintre limbile iraniene moderne mai cităm... limba tadjică. graur, j. l. 196. — Pl.: tadjici, -ce. — Din rus. TaflJKHK. TAEFET s. n. v. taifet. TAFALlJG s. m., s. n. v. tăvălug. TAfAtĂ s. f. V. tafta. TAFET s. n. V. tafta. TAFXA s. f. (învechit, rar) Rom2. Cf. alex-i, w., şăineanu, d. u. — Şi: tâliu S. 11. PROT. — POP., N. D. — Din germ. Talia, fr. tafia. TAFIU s. ii. v. tafia. TAFLfC s. ni. (Prin nordul Mold.) Papuc, lexic reg. ii, 124. — Pl.: iaflici. ' — C.f. tălpig, tîrlici. TAFRfCĂ s. f. v. trafica. TAFT* s. n. (Regional) Talger la cintar (Grădiştea — Rîninicu Vilcea). alr ii 4 278/812. — Pl.: tafturi. — Etimologia necunoscută. TAFT2 s. n. v. tafta. TAFT3 s. n. v. taht. TAFTA s. f. 1. Ţesătură de mătase lucioasă şi netedă, care produce, in mişcare, uii foşnet caracteristic. Cf. D. bogdan, gl. 108. Şirince de taftă albastră (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 199. Urşenic şi tăflă (a. 1600 — 1650). gcr i, 136/34: îşi învălia capul slujitorii Rlmu-lui cil iaftă supţire. m. costin, o. 271. Trei steaguri mari roşii de taftă. n. costin, l. 501. Pilotă îmbrăcată cu tafta (a. 1734). în bul. com. ist. iv, 69. Deasupra lilon de plnză supţire sau de tăflă. iacov, syn. 12v/15. Vel-medelnicer. . ., îmbrăcat in caftan şi cu laflă legat pistă umăr. gheorgachi, cer. (1762), 281. Vigan. . . de taffet (a. 1803). iorga, s. d. xii, 145, cf. drlu, valian, v., polizu. Catifea cu aur şi sadea de Veneţia, tafta, atlas vărgat şi cu flori, filimon, o. i, 223, cf. costinescu. Aduceau mărfuri: atlazuri, tafte leşeşti, giuvaericale. f (1877), 14, cf. ddrf, barcianu, alexi, v>’., şăineanu, d. u. Rochia. . . de tafia. sadoveanu, o. xvii, 399. O panglică lată de tafta cadrilată, călinescu, s. 696. li pregătiseră o rochie. .. de tafia neagră, cu volane, camil petrescu, o. i, 347, cf. paraschi-vescu, c. ţ. 50, marian, v. 190. O tafta frumoasă, lată. sevastos, n. 392. Taftă roşie le-oi croi. i. cr. iii, 110. (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de netezime, de curăţenie) Pe afară era cum e tafta de curat: vacile mulse, grădina cum e o floare, ograda măturată. pamfile, ap. cade. După trecere de citeva ceasuri, [bolnava] era cum li tafta. şez. xxi, 92. (Ca epitet, pre-cediiid termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Trupul lui era taftă de curat, pamfile, cer. 60. <$> (învechit) Tafta de Anglia (sau englezească) sau tafet gumat = plasture (1). Ne-am mulţumit a infăşura necurmat capătul piciorului cu oblojele de alcool camforat, ocrotite de un acoperen\lnl de tafet gumat. man. sănăt. 296/8, cf. biănu, D. s. ■ţ- Expr. A veni talta Ia cot = a se nimeri, a se potrivi, a se brodi-Cf. ispirescu, ap. şio iij, 343, zanne, p. iii, 390. + (Adverbial) (Pornind de lâ ideea de netezime a pielii; în legătură cu adjectivele., ,,ciirat“, „vindecat'*) Cu desăvlrşire, pe deplin. Toţ aşa ne-a uns de clte două-trei ori pe zi cu noapte, pfnă ce In vinerea seacă ne-am trezit vindecaţi taftă. creangă,, a. 32, cf. barcianu, şăineanu, d. U;, cade, scriban, d. Lipi bucăţică de bucăţică, de-şi întruchipa feciorul [tăiat] şi prinse a-l adie cu frunză, şi pe unde-l adia, rămineă taftă curat. sevastos, p. 166. . ■ . 2. (Prin Ban.; îrt formă lăută) Panglică ce se poartă în diagonală peste piept in anumite ocazii. V. lentă. Cumnalu dă mină are o taulă aşa, ca să să’cunoască. ARH. FOLK.. III, . 53, cf. 156. 3. (Prin nordul Mold.) Culoare neagră, lucioasă. Cf. şez. v, 161. — Pl.: taftale. — Şi: taft s. n., (învechit şi regional) tăftă (pl. tafte şi tăfţi neculce, l. 42, sevastos, n. 132) s. f., (învechit, rar) tâfet (scris şi taffet) s. 11., tăfăţă (lb), (priii Ban.) tâută s. f. — Din tc. talta, fr.. taffetas. — Taft < germ. Taft. — Taftă < pol. tafta. — Tafet < germ. Taffet. — Tâ-fă,tă < magh. tafota. TAFT ALA GHIOIV s. n. v. taftalog. TAFTAL1C s. tn. v. taîtaluc. TAFTALOG s. n. (Familiar) Carte mare şi groasă; terfelog (2). Teancuri de traftoloage greceşti, latineşti, bulgăreşti, franţuzeşti, ruseşti şi româneşti, pline de painjeni, creangă, a. 134. Cărţile. . . le vedeam că slnt mari şi grele: nişte tavlalaghioane. ap. tdrg, cf. şăineanu, d. u., bl iv, 98, găldi, m. phan. 258, scriban, d. — Pl.: taflăloage. — Şi: taftalaghion (t. papahagi, c. l.), tavtalaghion, traftaloy (scriban, d.), traftolog s. n., trăftăloăgă (creangă, gl.) s. f., troltoloy (cade, bl iv, 98) s. n. — Din ngr. T F i g. însemnări fugare, aproape confidenţiale, o tahigrafie In care numai autorul desenului s-ar putea uşor descurca, oprescu, s. 40. +(Peiorativ) Scriere grăbită. A profeţit mai demull la ce ajung aceşti profesionişti îmboldiţi la spate de impresariu: belşug şi tahigrafie: cit mai mult şi cit mai repede, conv. lit. xlii, 85. — Pl.: tahigraf ii. — Şi: tachigralie s. f. — Din fr. tachygraphic, germ. Taehygraphlc. IAHIMETRIC, -Ă adj. Care ţine de tahimetrie; referitor la tahimetrie. Cf. dn3, dex. — Pl.: tahimetrici, -ce. — Din fr. tacliymctriquc. TAHIMETRÎE s. f. Metodă de măsurare a distanţelor şi a diferenţelor de nivel dintre anumite puncte 217 tahimetru — 20 — TAHTALÎC de pe teren, cu ajutorul tahimetrului (2); taheonietrie, stadi metric. Cf. dl, dm, ltr, m. d. enc., dex. — Pl.: tahimelrii.' — Din fr. tăehymetric. TAHIMETRU s. n. 1. Aparat folosit pentru a măsura viteza curentului cursurilor dc apă. Cf. cade, m. D. ENC. 2. Instrument topografic care permite ridicarea topografică rapidă a planurilor şi a hărţilor prin măsurarea distanţelor pe cale optică, derivat dintr-un teodolit in luneta căruia s-au adăugat fire stadime-trice; taheometru. Cf. dl, dm, ltr, nil d. enc. — Pl.: laliimetre. — Şi: tachinietru s. n. cade. — Din fr. tacliymetrc. TAlIIOMfiTRU s. n. v. taheometru. TAHIPIVEE s.f. Accelerare a ritmului de respiraţie, datorită unor boli ale aparatului respirator sau cardiac, în nevroze etc. Cf. d. med., m. i>. enc., dex. — Pl.: tahipnee. — Din fr. tachypiicc, TAHISTOSCOP s. n. Aparat cu ajutorul căruia i se prezintă unei persoane, pentru un timp foarte scurt, diferite desene, cuvinte, litere etc., in vederea studierii atenţiei, ă proceselor senzoriale etc. Cf. *r. d. enc., dex. — Pl.: lahisloseoape. — Din fr. tachistoscopc, TAHIN s. n. Făină din seminţe uleioase (prăjite), în special de susan, din care se prepară mîncăruri de post, dulciuri etc.; p. e x t. aliment preparat din această făină. Talion bun. (a. 1801). furnică, i.- c. 214, cf. polizu, cihac, ii, 617, ddrf, barcianu, şio lip 243, tdrg, alexi, -\y., bianu, d. s. Cutii mari de tinichea sau dc lemn cu halvale... sau cu. tahlnuri. HOGAŞ, DR. ii, 40, cf. N1CA, L. VAM. 237. tn postai Paş-lelui ■ se dă, pe lingă fasole şi cartofi, rasol de raci cu usturoi, tahin, halva şi măsline, stănoiu, c. i. 105. Nu suferea. . ■ nici aluaua, nici tahtnul. călinescu, b. i. 429, cf. M. d. enc. — Pl.: tahiniiri. — Şi: (învechit, rar) talion 5.11. — Din tc. tahin. TAHMEIV s. n. v. tahmln. 'JTAHMfN s. n. (învechit) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximaţie. Să nu fie nimine scutit de această slujbă, făcind şi tahmen (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 252/22. Păduri, iarăşi codri şi iarăşi după lahmin, ca 2 500 fălci (a. 1821). iorga, s. d. xxi, 411. Făcindu-se o adăogire prin lahmin veniturilor (a. 1827). uricariul, vii, 99, cf. cihac, ii, 617, ddrf, alexi, w., 1. brăescu, m. 72, şăineanu, d. u. <0 L o c. a d j. şi a d v. Cu tahinin sau (rar) cu tahtninuri - aproximativ. Zeciuiala zapciului să se socotcască cu lahmin de oameni cu ştiinţă. prav. cond. (1.780), 70. Pentru trebuinţa Valahiii să cheltuieşte dă la ctţelrele ocnele plnă la S 000 000 Inlr-uii an, cu lahmin (a. 1811). doc. ec. 127. Luind socoteala. . . de ceea ce cu tahminuri urmează a se mai cheltui (a. 1815). uricariul, i, 244/15. 32 merţă, socotii cu lahmin (a. 1821). iorga, s. D. xxi, 424. Să vă fac o socoteală cu tahmin (aproximativă), ca să vedeţi cil de mult vă amăgiţi, filimon, o. 1, 191. — PI.: tahminuri. — Şi: tacmfu (cr 1832, 3012/ 22, doc. ec. 750), (rar) tahmen s. n. — Din tc. tahmin. TAHMlS s.11. (învechit) Frăjirea şi pisarea cafelei; loc unde, în trecut, se prăjea şi se pisa cafeaua. De toată califcncaua şi de toi tahmisul ce s-ar afla... să ia avaielul său (a. 1776). ap. n. a. bogdan, c. m. 65. Tahmisul, adică bătutul cafelii şi cahvenelele. .. In Bucureşti este venit al lui vel-cafegiu (a. 1792). ap. ŞIO II2, 116, Cf. TDRG. — Pl.: tahmisuri. scriban, d. — Din tc. tahniis, TAHOARCĂ s.T v. tohoatcă. TAHOGENERATOR s. 11. Tahoinetru electric, m. d. ENC., DEX. — Pl.: tahogeneratoare. — Din fr. tacliogciicratcur, germ. Tachogeuerator. TAHOGRAF s. 11. Tahometru prevăzut cu un mecanism de înregistrare, al cărui ac indicator trasează pe hîrtie o curbă reprezentind variaţia turaţiei In funcţie de timp. Cf. ltr2, m. d. enc., d£x. — PI.: tahografe. — Din germ. Tachograf. TAHOMETRU s. 11. Instrument cu care se măsoară turaţia pieselor in mişcare de rotaţie; (învechit) taheometru. Cf. costinescu, dl, dm, ltr, m. d. enc. O Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric şi dintr-un voltmetru electric, a cărui scală este gradată în unităţi de viteză unghiulară sau de turaţie. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tahometre. — Şi: (învechit) tacomctru s. n. COSTINESCU. — Din germ. Tachoincter. TAHGN s. n. v. tahin. TAHREGf s. 111. v. tahreglu. TAHREGfU s. ni. Funcţionar turc care cercetă şi stabilea hotarele. Tahregiul. . . au începui a se pogort in gios şi a hotărî pămtnlul (începutul sec. XVIII). LET.2 iii, 137, cf. şio II2, '116. — PI.: tahregii. — Şi: talircgi s. m. t. papahagi, c. l. — Din tc. tahrirci. TAHSIDAR s. 111. v. taxidar. TAHSILDAR s. m. v. taxidar: TAHT s, n. (învechit) 1. Troii împărătesc; scaun domnesc. [Sultanul] suindu-se in iahtul părintesc şi împărătesc..., supuse .Nicomidia. văcăreScul, ist. 251. Am trecui prin divanul ce se numeşte sala de audienţă. Aceasta are un Iaht cu baldachin tot de aur lucrat. id. ap. odobescu, s. 1, 283, cf. cihac, ii, 617, brăescu, m. 72. 2. Cetate de scauu; capitaTă. [Sultanul] mută Iahtul împărătesc la Brusa. văcărescul, ist. 251, cf. ţio iij, 344, alexi, w. 3. Reşedinţă a unei subprefecturi sau a altei instituţii. Vei sta napristan la Iahtul isprăvnicatului, îngrijind pentru ţoale cele ce vor fi dă trebuinţă (a. 1819). doc. ec. 204. Adeverinţele la Iaci s-au priimit. donici, f. 11, 47/10, cf. 20/2. A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecţi. . . E grăbit s-ajungă la tact. alecsandri, t. 46, cf. cihac, ii, 617. în Necule se află, pe lingă taftul sub prefecturii, judecătoria de ocol. de-lavrancea, h. t. 211. Tănase ajungea la tactul sub-prefecturei. v. zamfirescu, v. ţ. 187, cf. chiriţescu, gr. 255. S-a aşezai la tact unde era canţelăria plăşii. al lupului, p. g. 98. El trebuia să trimită cile un raport din fiece oraş şi din fiecare taci de subtadministraţie Intilnit tn drum. camil petrescu, o. ii, 613, cf. 192, scl 1976, 399, vîrcol, v. 100. 4. Staţie dc poştă. La laclul paştii, de unde trebuise să ia cai odihniţi, caragiale, ap. tdrg. Zapciul... ti luă In primire, frccindu-şi cu smerenie mlinile, şi seara la tact se dele iama printre găini şi raţe. mace-donski, o. m, 37. — Pl.: Iahturi. — Şi: tact, taft (ddrf, n. rev. r. 1, nr. 10, 154 supl., alexi, w., tdrg, petică, o. 229, BRĂESCU, M. 72, SCRIBAN, D., VÎRCOL, V.) S. 11. — Din tc. taht. / TAHTALÎC s. m. v. taftaluc. 236 TAHTESTIR TA mu TAHTESTfR subst: (învechit, rar) Draperie la ; baldachinul tronului. Cf. dhlr ii, 552; ‘ - Pl'-: ?■;. — Din tc. tahlisitr. 1’AH TIR V AN subst; (învechit, rar) Tron purtat de doi cai sau catîri; lectică. Paşa încă fiind în lahlîrvan, au ieşit şi au încălecat pe armăsariu. OHEokGACHi, cer. (1762), 309. . -Pl.:? Din tc. tahtirevan. TAHUR s. in. v. taur. TAHVfL s. n. (Turcism Învechit) Chitanţă, boii. Au dat suma de bani-la derviş-aga, lăsindu-i tahvil (a. 1792). ap. şio ii2, 162. Tagoilurilc măriii sale de luarea banilor (a. 1822). doc. ec. 245. — Pl.: tahoiluri. ± Şi: - (agvfl s. n. — Din tc. tahvil. TAH interj. (Transilv. şi nord-vestul Munt.; adesea repetat) Termen de salut folosit la despărţire de către copii şi în vorbirea cu copiii. V. p a1. Cf. l. rom, 1960, nr. 2, 21. 0> Expr. A(-i) facc (cuiva) tai-tai (cu mina) : = a flutura mina în semn de bun rămas. Com. din ! cluj. (Eliptic; cu valoare de imperativ) Fă-le gigea şi tai-lai! udrescu, ol. (Adverbial; pe li riga verbe de mişcare) Mergem tai. Com. din cluj. — Din magii. t&J. TAI2 s. m. (Regional) Minz de trei arii (Somova — Tulcea). h xiv 444.. — Pl.: 'lai.' — Din tc. tay. TAI3 s. n. (învechit) Balot. Talurile cu lină (a. 1761). ap. şio n2, 117, cf. cihac, ii, 618. Un tai de blăni. id. ib., cf. ddp.f. — Pl.: taiuri. — Din tc. tay. • TAICĂ s. m. sg. I. 1. (învechit şi regional) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) tată (I I). V« pune laica pungă de pungă din Bucureşti pln-ln Ţarigrad şi, dzău, nu ne va lăsa. neculce, l. 131, cf. lb. O, milă! o', dragă taică! dacia lit.- 1-47/13. Bine, taică; zise Tilu. bărac, t. 9/16. Fii încredinţat, taică, că mă voi sili din leală virtutea a împlini cu scuhipălale îndatoririle însărcinării mele. pr. dram. 150. De ce muri bietul laica Şi nu trăi dragă maica? pann; p. v. i, 93/1, cf. polizu. ISucură-te, taică, şi iarăşi bucUră-te. filimon., o. i, 127, cf. costinescu, cihac, li, 403. Au sărutat fiecarc mina taichii şi mai-chii. . ■ şi-au plecai lustrei, caragiale, o. i, 120, cf. delavrancea, o. ii, 126, ddrf, barcianu, alexi, w. Da bine, laică, dumneata, gogeihite omu-n ţoală firea, te jăteşli mai rău ca muierile!? stereşcu, n. 1 050. Taica nu mai lasă să treacă nici 0 ziulică fără băulliră. rebreanu, i. 19. Bietul laica mi sc pare că se duce în noaptea asta. galactiOn, o. 184; cf. şăineanu, d. u. Dumneata eşti, taică? sadoveanu, o. ii, 576. Vin-acum, taico, la mine. pop., ap. gcr ii, 229/33, cf. h ii 89, ix 124. Ea şă fie sănătoasă. Şi cu laică, Şi cu maică: teodorescu, p. p. 83. Ai iăsat acasă Măicuţă duioasă, Taică-mbătrînit. jarnîk — bîrseanu, d. 503, cf. conv. lit. xx; 1019. Taica, care-a adormit,. . . Se roagă acum de iertare, marian, î. 311. Fala moşului, după puţină glndire, zise: Deacă numai alîta e. taico, atunci nu fi întristat, cătană, p. b. ii, 56. Ziua bună că-şi luară De la taică, de la maică. mat. folk. 1 463. Rămli, laică, sănătos, Ca un trandafir frumos. cardaş, c. p. 43, cf. arh. folk. iii, 134, alrm i/n li 212. Aştea obiceiuri le-am învăţat din taica, alr ii 3 229/64, 325. Ieşiţi, copilaşi, afară... Şi daţi laicului iertăciune, Că mă duc la-mpărăţie. ant. lit. pop. i, 549. M-a făcut maica fecior, Să dau taichii ajutor. balade, ii, 169. 0 (Familiar; în forma nearticulată, urmat de un adj, pos.) Taieă-su a fost magazioner aici iii gară. galan, z. r. 14. Taică-său voie-i dedea, balade, i, 390. _Datu-mi-te-a laică-lău Ca să-mi fii de-9-jŞtpj- id. ii, 257. <)• (în construcţii exclamative de rnrrareV de ădihfrkţie dtc.) Avea, măi taică, nişte ochi! sandu-aldea, a." m. 30. <0> Expr. N-are laica, că {l-ar da, spune cineva căruia i se cere uii lucru pe care nu-1 are sau căruia i se cere să facă ceva ce n'u-i stă în putere: Cf. zanne, i>. iv, 658. + (Regional) Teririen folosit de cineva pentru ă vorbi cu (sau despre) tatăl vitreg, alrm i/ii h 214. + (Regional; la vocatiV) Termen Cti care cineva sc adresează socrului său. alr sn Vi. h; 1 58.0. Ale, tqică, socru-meu, Tu: lă-iaşi pe latăl med! balade; ii,‘33. 2. (Regional; la vocativ, făcind adesea grup cu alt vocativ) Termen de dezmierdare cu care un bărbat se adresează copiilor lui sau, p. ex t. (familiar), unei persoane mai tinere. Cf. tată (I 2). [Avocatul:] Trebuie, să găsim motive... [Părintele:] Găseşle-le, ..laică! De ce eşti dumneata auucal? caragiale, o. ii, 86. Sînt mare, ' iaicule! Cînd a venit turcii la zaveră, ,maica... spunea e-a fost sllnd cu mine în braţe pilită înlr-un desiş. săm. iii, 662. Un ţăran bălrln... întreabă: ,,Ce s-a făcut, taică, cu jalba mea?" brătescu-voineşti, p. 252. Zamfirico taică, ne trebuie. . . cel puţin vreo două sule de lei. bassarabescu, ap. tdrg. Tata se uită la noi şi ne spune: . . . Nu mai ieşiţi, taică, din casă. stancu, d. 107, cf. 151. Măi Dumitre taică, mn! balade, i, 452. <$> (La genitiv, cu elipsa substantivului în cazul vocativ) Bună vremia, lato moş. -- Mul-fămez-dumilale, taichi. arh. folk. iu, 87. 3. (Regional; de obicei determinat prin ,,bătrîn“ , ,,moş“, ,,bît“) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sâii despre) bunic sau străbunic. Cf. tată (I 3). Cf. LIUBA — IANA, M. 24, SCURTU, T. 3, 10, 11, h xviii 146. Să ci iai tu cu taica meu ăl bătrîn la luptă, că cu mini ieş pria slab. arii. folk. iii, 101, cf. chest. II 6/73, alrm i/ii li 237. 4. (învechit şi popular; de obicei urmat de un nume propriu) Termen de politeţe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat (mai) in vîrstă, care impune respect. Taică, taică, zisei cu, dar pe min.e unde mă laşi ? gorjan, ii. iv, 113/19, cf. delavrancea, o. ii, 370. Olio, Sloiene taică, mă 'crezi ori nu mă crezi, Pierdui a treia parte din preţuri la cirezi, coşbuc, p. ii, 95', cf. i, 101, alrm i/ii h 285. + (Regional) Termen : folosit de un bărbat (mai) în virstă, referindu-se-la sine însuşi, atunci cînd se adresează unei persoane (mai) tinere. Taica-ţ dă cîla foc, dacă-n spun o povastă neaudzîlă. arh. folk. iii, 87. 5. (Popular; adesea determinat prin „părinte” sau „popă") Nume dat preotului'. îi vedea lucrînd clnd la fruntaşii salului,- ■ . cînd la taica popa. ispirescu, l. 207. Poate laica popa v-a spus de prin gazeluri tot. coşbuc, p. ii, 60, cf. i, 199. Nu ştiu de unde laica popa scoale Alifia sfinţi şi cile toate, arghezi, s. v, 90. Dacă-l întîlneam pe uliţă, ii spuneam: sărut mina, laică părinte! stancu, d. 35, cf. scurtu, t.-28. + (La vocativ) Termen cu care cineva se adresează unui călugăr. V. p ă r i n t e; Taică, mai ţine mult minia asia de pădure? GALACTJON, o. 211, cf. SCRIBAN, D. II. (Argotic) As (la cărţile de joc). Cf. baronzi, l. 151. . — Gen.-dat.; taichii şi .(regional). taicăi (scriban, .d., pascu, c 9); voc,: taică şi (învechit şi regional) taico. — Şi: (regional) tâieu s. m. art. — De la tată, adaptat după maică. TA1CU s. m. ârt. v. taică. ; TAIER s. h. 1, 1. {Transilv.i Ban., Olt.) Farfurie întinsă, taler2 (i); Strachină. 6 taiere de cositor (a. 1778). furnică, i. c. 63. A luat de pe tăiariul său o bucătură de rădiche. şincai, hr. iii, 129/22, cf. iorga, s. d. xii, 143. Un blid de leveş de cositori, opt tăiare (a. 1811). id. ib. 227. .Rudare pline cu ştergare vărgate şi poliţe cu cane (borcaneJ şi tăiere (farfurii) de lut colorate. f (1885), 411. Un taier de mlncare. sevastos n. 84. 246 TAIFA — 22 — TAIGA. Aduce apoi vornicul miresei un tăieri cu două păhare pline: marian, no. 512, cf. ddrf, alexi, w. Se pune un tăier gol şi In acela aruncă banii de joc. pamfile, j. iii, 13, cf. h iv 89, v 5, ix 43, 82, 407, xii 262, xvm 5, 6, 62, 262. Grasă gotcă mi-o vlnat. .. Am adus-o prin Luieri Şi v-om da-o pe tieri. tviîndrescu, l. p. 199. Să-mi aduci struguri pe un tăier să mănlnc. retega-nul, p. ii, 51, cf. rădulescu-codin. Tărlţele se toarnă din taier intr-o cofă şi se pun afară. şez. vii, 18, cf. viciu, ol. Scoţlnd o libră ori două, le pune in tăierul ce stă acolo., densusianu, ţ. h. 237, cf. ciauşanu, v. 202. La Anu nou pune sup taire păr. arh. folk. iii, 41, cf. alr sn iv h 1 046, cL 1971, 250. Ce-i mai dulce şi: mai dulce Şi pe taier nu-l poţi duce? (Somnul). gorovei, c. 348, cf. şez. vii, 123. <£> (Ca termen depreciativ de comparaţie pentru ochii prea mari) Ochii ca tăierile, mtinile ca putineele. şez. iii, 28, cf. mat. folk. 1614, cătană, b. 111. Mai ie unu. . . c-on ochi ca ceapa şi cu un ochi ca taicru. o. bîrlea, a. p. i, 249. <0> Expr. Joacă (ca) pe taier, se spune despre cei care dansează bine. Cf. bibicescu, p. p. 378, ciauşanu, v. 202. Să dai cu talerul peste . .se zice despre obiecte sau persoane de aceeaşi înălţime. Cf. ciauşanu, v. 202. + (Regional) Vas de gătit (Lunca-t- Turnu Măgurele). h xiv 187. 3. (Regional) Fund de mămăligă; cirpător (Gimpu-lui Neag — Petroşeni). Cf- a iii 1. 3. (Prin Olt.) Talger de balanţă, alr ii 4 278/836, 848. II. Nume dat unor obiecte de formă, circulară sau cilindrică. 1. (Învechit) Obiect de fortriă circulară; disc. Ct. anon. car., lex. mars. 121. Taierul soarelui e acoperit de neşte pete Întunecoase, f (1869), 311. 2. (Prin Ban. şi Transilv.) Piesă la căruţă, nedefinită mai îndeaproape, probabil străgălie. Cf. n xvii 8, xviii 26. Nu-mi pare rău că mă duc, Ci-mi pare rău după plug, După plug şi după fiere, După căru cu tiere. mîndrescu, l. p. 31. 3. (Prin Bau. şi Olt.) Abajur, alr ii/i mn 142, 3 911. 4. (Regional) Borul pălăriei (Imoasa — Strehaiâ). alr i 1 859/842. — Pl.: taiere şi (regional) taire. — Şi: (regional) tăiâr, tăier, teier (şincai, hr. iii, 48/18, alexi, w.), tanier (h xvh 256, xvm 46, gregorian, cl. 63, A iii 16, 18), tăuier (marian, ş. r. 72, h ’xviii 262, retega-NUL, P. II, 15, COÎ1AN, GL., CHEST. II 489/1, ib. VIII 9/2, ALR ii/i MN 110, 2 801/27, alr ii 3 967/105, 833, a iii 1, 2, 7, 13, 17, 18, iv 3, 5), tăner (cătană, b. 111), tăniăr (chest. iv 118a/302a), tlnier (anon. car., liuba — iana, m. 98, h xViii 269, 284, viciu, gl.), tiiar (şincai, hr. iii, 43/20), tl6r, tiner (cv 1951, nr. 9 — 10, 47), tîner (marian, î, 391, pamfile, s. v. 76, a iii 2) s. n. — Din magh. tănyer. TAIFĂ s. f. 1. (Învechit) Grup de persoane care formează alaiul domnesc, echipajul unei corăbii, un taraf de muzicanţi etc. Alaric. . . au trecut cu taifaua lui după ceialalfi la Italia, unde mai multe prăzi făcind, plnă mai pre urmă şi Romă au izbindit. cantemir, hr. 266. S-au gătit cu casa lui şi cu toată taifaua, dom-neaşte. r. popeşcu, cm i, 378. Au intrat ceauş-başa şi hazichiul cu taifaua lor. axinte uricariul, let. ii, 136/13. Făcind mai mare asupra acestei trebi pe Las-cărachi Gcnet vel-comis, cu toată taifaua grajdului gos-pod (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 232/12. Mehter-başa cu toată taifaua lui cintlnd (a. 1782). şio iij, 344. Să nu cuteze a intra In pămîntul Moldovei serhatlii şi alţii din taifalele caicelor Dunării (a. 1802). id. ib. 2. (Prin Ban.; în forma taifă) Ceată; adunătură. CADE. — Pl.: taifale. — Şi: (prin Ban.) tâllă s. f. — Din tc. tayla. TAIFAS s. n. 1. (Mai ales în legătură cn verbele „a sta“, „a se pune“, construit cu prep. ,,la“, rar, ,,de“) Conversaţie familiară, plăcută, intimă, pe teme minore; (popular) sfat, (regional) taină, tală1 (1), tăi-nit, tăineală (1), tărşag (v. tîrşag 3), turveneală. V. flecăreală, pălăvrăgeală, tacla. Sta la vorbă, adică la taifas cu un favorit ăl său. heliade, o; ii, 426. Să vii să-mi stai la taifas şi la filonichie cu mine. pr. dram. 238, cf. polizu. Şăd cu diiişii lă taifasuri pe divan, cu ciubuce, cu cafele, cu tot ighemo-niconul boieresc, alecsandri, t. 39. Nu cumva ai pofti oare să le pui la taifasuri cu Dumnezeu? creangă, p. 315. Multe şi mărunte am avea de taifas, caragiale, o. vii, 109. Lingă sobă slnt numai cinci inşi-. Stau la taifas, brătescu-voineşti, p. 154. îşi luă In primire bateria, mai stătu puţin la taifas cu comandanţii de secţie, rebreanu, p. s. 60, cf. şăineanu, d. v. Seara mai aluneca şi el, Intltziind pe la vadurile cu vin bun şi la taifasuri cu tot dichisul, ciauşanu, r. scut. 14. Stăm de taifas la umbra copacului, i. botez, b. i, 18. Vechile taifasuri ţinute In recreaţii şi In clasă. p. constant, r. 93. Trăiesc ca In tlrgul lor, cu gazete, cafea şi taifas, sadoveanu, o. ix, 106. Laboratorul nu e loc de taifas, arghezi, s. xi, 145. De data asta nu mai fii glumă şi taifas, ci aproape ceartă, camil petrescu, o. ii, .412. Prilej de plictiseală, de taifas şi pierdere de vreme.' v. rom. septembrie 1970, 56,cf. pamfile, j. ii, 168, alr i 1 322/ 770, alr sn v h 1 390/876, ib. h 1 39f/987. 2. F i g. (Ieşit din uz) Ceaşcă mare de cafea turcească; cafea dublă. Cei care au mai rămas [In grădină] nu cer declt „baterii", ţigări, „taifasuri“: delavrancea, ap. tdrg, cf. scl 1970, 682. — Pl.: taifasuri. — Şi: (regional) tăifăs s. n. alr sn v h 1 390/514. — Din ngr. ,,ceătă“. TAIFĂ s. f. v. talia. TAIFET s. n. (Învechit) Obicei (2); deprindere, tabiet. Ni se pare halima astăzi clnd povestesc babile şi moşnegii de taefetul bătrlnilor. russo, s. 19. La şăgile noastre de laifetul său tiuliungeresc..., maiorul zicea cu zlmbetul lui: „totu-i fum in lume“. id! ib. 28. In bejănie, ca şi înainte. . ., laifetul, egoismul şi nepăsarea fură statornice, id. ib. 110, cf. găldi, m. phan. 259.' — PI.: taifeluri. — Şi: taefet s. ii. — Etimologia necunoscută. Cf. t a i f a s. TAIFUN s. n. Ciclon tropical cu rază mică de deplasare, care se manifestă în special In estul Asiei. Urăşte pre tifonul ca pre un' vrăjmaş, aethiopica, 54v/10. Tifonul este un vini grozav, mai ales pe mările Chinei. universul (1845), 17/34. Tifonele este un virteţ de o răpejune înfricoşată, fontanin, c. 19, cf. barcianu. In mările chineze furtunele acestea poartă numele caracteristic taifun (~ diavcl, zeu al răului), mehedinţi, g. f. 51, ct. alexi, w. Aceste vlnluri, cunoscute sub numele de tifoni, blntuie mai ales In Marea Chinei şi tn regiunile tropicale, cişman, fiz. i, 555. Taifunurile, arşiţa şi ploaia, jebeleanu, s. h. 29. Spulberă cetele morţii ca un taifun. boureAnu, s. p. 33. Un taifun... s-a abătut asupra coasteloH japoneze, românia literară, 1969, nr. 54, 29/2, of. dex. <)■ F i g. Prevăd un ev măreţ de pace Prin ruini de vifor şi taifun, beniuc, m. 41. — Pl.: taifunuri. — Şi: tifon (pl. şi, m., tifoni, n., tifoane scriban, d., ltr2, tifonuri cade), (învechit, rar) tilone s. u. — Din germ. Taifun. — Tifon < fr. typhon. — Tilone < it. tilone. TAIGA s. f. Pădure de conifere din Siberia şi din partea europeană a U.R.S'S., formată din molid, zadă şi pin siberian pe un sol în general mlăştinos; p. ext. denumire a subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. Taigaua siberiană, unde şi-a petrecut şase ani, străbătlnd imenseU păduri, contemp. 1949, nr. 160, 12/1. Ce nu 252 TAICĂ 1 — 23 — TAINĂ tmpuşcase? De la potirnichile albe din cercul polar plnă la tigrul din taigaua manciuriană. ib. 1954, nr. 411, 1/5. — Pl.: taigale. — Şi: taiga s. f. contemp. 1949, nr. 161, 12/1. - — Din rus. Taiira. TÂIGĂ1 s. I. v. taiga. TAlGĂ2 s.f. v. toligă. TAILORfSM s. n. Metodă modernă capitalistă de organizare a muncii, în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu ccl mai ridicat randament şi pe baza unor îmbunătăţiri aduse muncii prin eliminarea mişcărilor inutile, prin aplicarea unor metode mai eficiente, a evidenţei şi a controlului, duclnd astfel la creşterea intensităţii muncii şi la intensificarea exploatării., dex. — Scris şi : (aylorism. dex. — Din engl. taylorismy fr. lajlorisim'. TAIN1 s. m. (învechit, rar) Persoană care este implicată . Intr-o acţiune secretă. Scriind pricina, pre larg şi capichihaelelor, arălindu-le să steie cu capul la această pricină. . .., silind ca să scoată halihumaiul de la împăratul, făclndu-sc tain Aii paşa,... fiind, vechi prietin:, lui Constantin Vodă (sfîrşitul scc. XVIII). let. in, . 222/25. — Pl.: faini. — Postverbal de la tăinui. TAflV2 s. n. 1. Raţie de alimente sau de băutură care se dă cuiva pe un timp determinat (în schimbul serviciilor prestate); porţie de mîncare. V. mei-tic, n a f a c a, obricariţă, obroc. Ispravnic pre foaie obroacele (tainurile si4) dc pline ce se dau la curtea domnului şi la slujitorii curţii şi la oaspeji ce vin In [ară. simion dasc., let: 23. [Au strîns] oameni tineri, cu sinefă, ca vo opt sute, de le da bani şi tain. neculce, l. 338. Li se da cile puţintei tain, cit să-şi fie sufletul, axinte uricariul, let. ii, 171/5. Toate ce va porunci domnul să urmeze, şi leafa şi tăinui de la domnul să-l ştie (sfîrşitul sec. XVIII), ap. şio ii,, 345; cf. i. golescu, c. Pe toată ziua să-mi dai şi tain (mertic),. Adică pe lingă pline, rachiu, vin^Ş-un gls-can cu varză gras, fript la cuptor, pann, p.v. i, 32/3, cf. polizu. Rămii aici să zic să-fi dea tainuri. ghica, s.. vii. Avem cite treizeci de lei pe lună şi tain îmbelşugat de carne, pine şi vin. filimon, o. i, 271, cf. bi-hac, ii, 618. E unul la noi la ocnă. .. Ce om bun, vere! Cum mă miluieşle cl pe mine: mănincă numai cite o fărimifă şi tainul lui mi-l dă mie. caragiale, o. vi, .285. Arestafii şi-au primit tainul întreg, vlahuţă, o. Ă. 156, cf.,barcianu, alexi,-W. Păzitorii se aleg de tot satul din vreme; plata lor se compune din tain şi jitărie. pamfile, a. r. 28, cf. şăineanu, d. u. A intrat argat, cu simbrie, cu tain şi opinci, c. petrescu, r. dr. 194, cf. brăescu, a. 211. Aşteaptă şi jupînul să se scoale... Are să-fi dea tainul cuvenit, arghezi, s. v, 66. Tainul zmeului este mare, adecă; douăspră-zece ialovife fripte, douăsprăzecc cuploare de pine şi douăsprăzece bufi de vin. sbiera, p. 92. Trei beşlii şi trei zapcii... Da ei unde se trăgea? La Gheorghifă Poianu... Ala le e căpitanu Dc le poartă tainu. mat. folk. 137, com. din bilca — rădăuţi, şez. xxi, 21, chest. v 24/77. (F i g.) După ce i-au tras... vreo cincizeci de vine de bou, l-au închis Intr-o colivie zebrelită, şi pe urmă trei săplămini de-a rlndul acelaşi tain in fiecare zi. caragiale, o. ut, 76. <0> E x p r. (Regional) A intra iu tain = a ajunge într-o situaţie bună. Com. furtună. + Sumă echivalentă cu valoarea raţiei alimentare a unui angajat; hrană în bani. îl opri in Ţarigrad cu leafă din haznaua împărătească şi peste clleva luni îi mai adăugă şi douăzeci aspri tain pe zi. odobescu, în dl, cf. şăineanu, d. u. îi aduceau [vătafului] ouă şi caş, din sărăcia lor, spre a-l îmbuna. Numai aşa puteau pune mina pe tăinui cuvenit pe şapte zile. eftimiu, n. 27. Se mulfumise cu francu fain de drum. vissarion, fl. 31. + (Regional) Totalitatea hranei care se găteşte pe zi pentru o familie (Costişa — Buhuşj). chest. viii 3/9. 2. Porţie de nutreţ care se dă animalelor. Am obosit ca un cal de poştă ce nu-şi are tainul la vreme, alec-sandri, t. 117. CU stau vacile închise în obor să-şi rumege tainul de iarbă, eu mă duceam la lac:' săm. iv, 728, cf. diaconu, p. 12. Au să fure şi din tainul lighioanelor. stănoiu, c. i. 62. Caii... stăteau neclintiţi, aşteplînd dimineaţa apropiată cu tainul ei de orz. sadoveanu, o. xiii, 995, cf. cv 1952, ir. 3, \l. tirana vegetală introdusă mai întli va fi formată din cantităţi mici, tn tainuri dese. vîn. pesc. martie 1964, 5. + P. ext. (Regio.:al) Consumarea porţiei de hrană (Ţepu — Tecuci). Cai din bătătură Din tain stătură, Urechi că ciuliră, ant. lit. pop. i, 390. 3. Mincare (3), hrană; ospăţ (1). V. t a i n a t. Gazda mi-o bobise la o grecoaică. . . Trăiam mai mult cu zilele declt ca tainul grecesc, ciauşanu, r. scut. 13. Am refuzat să măninc, scîrbindu-mă de tainul şcoalei,. . . ca omul de familie deprins cu mîncări alese, brăescu, a. 114. Şi-n ascunzătoare şi tain fi-oi găti, şi apă fi-oi aduce, popa, v. 88. Pină voi că mi-efi sosi, Io fainul v-oi găti. teodorescu, p. p. 679, com. din straja — rădăuţi. + (Prin Bucov.) Mîncare bună. Com. furtună: 4. Provizie; merinde (1). V. tainat. Cf. şăineanu, d. u. Cartofi aveam berechet. Călugării. .. priveau încremenifi cum se risipeşte tainul lor de o iarnă. brăescu, a. 149. Făceau cu rlndul mincare pentru tofi din lainul adus- de părinţi, sadoveanu, e. 115. Ani mîncat. . . noi avem tain pe şapte zile. camilar, n. ii, 427, cf. vinea, l. i, 207. <0> F i g. Pescuitorii au tainul lor de glume, cîntece şi poveşti, delavrancea, ap. şio ii,, 345. Tocmai stinsesem luminarea şi-mi rumegam in cap tainul meu de gtnduri. vlahuţă, ap. tdrg. 5. Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări,, a. unei împărţeli etc. După osteneala umblatului cu icoana prin sat, nenea Ştefan îşi făcea socoteli şi să ştia lainul meu: doi franci şi parlc la slrînsura din saci. săm. iv, 548, cf. novacoviciu, c. b. i, 21. — Pi.: tainuri. — Şi: (regional) tăin s. n. a v 8» 14, 25, 31, 34, vi 33. — Din tc. ta’yin, triyin. TAINA s. f. v. taină. TAIIVAT s. n. (învechit) Provizie de alimente J hrană, mîncare. V. tain2. M-am înfăfişat la prea-înaltul vezir. . . şi ant fost pr.iimit cu libov, orînduin-du-mi-se şi tainaluri. văcărescul, ist. 284. în taina-tarile de la Bălfi..., din birul satilor lemnari (a. 1784 — 1785). iorga, s. d. vi, 184. La Neamţ oastea cea lur-ccască pe loc s-au adunat, Vai şi-amar de ispravnici în dare de tainat. beldiman, e. 84/10. Pe lingă finul ce are să se facă pentru caii menzilurilor ţărei, cerînd trebuinţa a se mai face o sumă de stoguri.. . pentru tai-naturile beşlegilor (a. 1822). uricariul, v, 173/6, cf, T. PAPAHAGI, c. l. — Pl.: tainaluri. — Din tc. tâyinat (pl. al lui layin). TAINĂ s. f. 1. Ceea ce este (încă) neînţeles, nedescoperit de mintea omenească sau de cineva; enigmă, mister (2), (învechit) nepricepere, neştiut3, neştiu-tură. îngerii amu descoaper derepfilor dumnezeiasca taină, coresi, ev. 31. Au cunoscut toate tainele im-părăfiii ceriului (a. 1632). gcr i, 77/10. Eu-ţi voi spune taina muieriei şi a fieriei ce o poartă, carea are 7 capete şi 10 coarne, n. test. (1648), 315v/34, cf. man. gott. 135, clemens, lb. Ce taină necoprinsă este omul pentru sineşi! mabcovici, c. 11/23, cf. drăghici, r. 109/24. învăţaţii s-au înălţat şi mai sus, iscodind tainele firei. i. ionescu, c. 82/25, cf. conachi, p. 262, polizu. Cade-o noapte-ntunecoasă.. . Ca taina mormîntului. alecsandri, p. ii, 21, cf. cihac, ii, 399. Taina trecu- 260 taină — 24 — TAINĂ lulat. odobescu, s. iii, 15. în taina farmecelor sale. E-uh „nu ştia ce" ş-un „nu ştiu cum", eminescu, o. i, 208, cf. macedonski, o. i, 50. Faust... e conoins că mintea omenească e datoare să pătrundă In toate tainele .naturii, ionescu-rion, ,c. 71, cf. hogaş, m. n. 12. Nu va mai vedea ochii ei căprui şi sfielnici, in care i se părea că s-au adunat ţoale tainele lumii, rebreanu, r. i, 129, cf. şăineanu, d. u., galaction, o. 321. Lumea. subconştientului cu tainele ei. ralea, s. t. ii, 34. Cu razele ei albe luna Nu micşorează, ci tremurătoare Măreşte şi mai tare taina nopţii: blaga, poezii, 3. O E x p r. (Prin nord-estul Olt.) E taină plnă ... = e •mult dc tot plnă..., e departe plnă... Cf. ciauşanu, y. 202. + (învechit şi popular) Miracol, minune (1). Taina sfinteei .înviere, coresi, ev. 97. Să vedem taină minunată, cum invise mort de patru zile (a. 1600 — 1650). gcr i, 137/14. O au scris vedeniia cea plină de taine negrăite,- pentru că, au văzut In clmp căruţă de heruvimi (a. 1775), ţd. ib.' ii, 106/19, Tainele tale s.int mai presus de cuget, toate-s preaslăvite, născătoare de D[u]mnezeu. mineiul (1776), 205r2/31, cf. 197ri/3. Şi noi tare ne-am mirat Şi prin lume c-am plecai Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim, jarnik — bîr-seanu, d. 513. Ei povestiră împărătesei taina, cătană, i\ b. ii, 59, cf. graiul, i, 21. + F i g. Farmec ascuns; îiicîntare. Copilă cuprinsă de dor şi de taină, eminescu, o. i, 41. Nu uita că-n lacrimi este taină ochilor albaştri. id. ib. 82. 3. (La pl.; şi în sintagma cele şapte taine) Acte de cult sau ritualuri (v. botez, căsătorie, hirotonie, m i r u i r e, spovedanie, împartă-şanie.-maslu) cărora religia creştină le atribuie puterea mistică de a transmite credincioşilor harul divin; (la sg.) fiecare dintre aceste ritualuri, p. r c s t r. hirotonie; mister (1). V. sacrament. Dumnezeieştiei taine tndulcilu-ne-am şi la dumnezeiasca nuntă venit-am. coresi, ev. 307. Diiaconii. . . să nu hie lacomi la strinsură, să aibă credinţă in taină cu fire curată (cea 1618). gcr i, 47/17, cf. 88/37, 114/2. Trebuie să-l înlreabe ce glnd are spre taina cununiii. prav. 132, cf. 217. Făcind giurămlnl. să vor lega cu tainele credinţăi. n. costin. l. 579. Batjocură bisericii lui Dumnezeu şi sfintelor taine, antim, p. xxx. Vor să se impărtăşască sfintelor şi înfricoşatelor taine. gheorgachi, let. iii, 311/21. Cred şi alte oareşicare ponturi, ce le numesc taine, văcărescul, ist. 256,. Carii ţin obiceiurile grecilor. . . primesc toate tainele bisericeşti. şincai, hr. i, 259/5. Nu băga in samă taina ispo-vedaniei. maior, p. 41/20, cf. clemens, polizu, cihac, ii, 399, lm. Dinlr-o răsuflare spuneau cu ochii închişi Cele şeple taine din catihisul cel mare. creangă, a. 84. A-mpărlăşirii taină. Vlahuţă, o. a. i, 24. Timpul săvirşirei tainei botezului, gorovei, cr. 321. A primit taina sfihtului botez, călinescu, s. 24. Trebuia să-i unească sflnla taină a cununiei, h. lovinescu, t. 116. Şeple taini dumnezeieşti, teodorescu, p. p. 254. <$> Sfintele (sau, rar, dumnezeieştile) taine = plinea şi vinul, sfinţite de preot, simbolizînd trupul şi singele lui Hristos, cu care creştinii se cuminecă; împărtăşanie, cuminecătură. Jur pe s/ţintele] taine ale Impăr-făşirei (a. 1821). uricariul, vi, 29. în altar, o masă de marmură cu sfintele taine, eminescu, p. l. 150. S-a mărturisit şi cuminicat cu sfintele taine, marian, î. 19. Nu i-am mai putut dă sfintele taine, agîrbiceanu, s. 76. Primi dumnezeieştile taine, cu ultimul. . . palpit al sufletului ce se eliberează, galaction, 0. 203. + (învechit, rar; la pl.) Ritualuri religioase secrete practicate în antichitate la greci şi la romani; mister (4). Tainile ce le întocmiseră alinaţii spre cinstea zeoacii Cereşti, tîmpeanul, g. 101/25. 3. Ceea ce trebuie ţinut ascuns, ce nu trebuie spus ■ nimănui; secret, (învechit şi popular) tăinicie, (regional) tărăşenie. Luo el ucenicii şi cu ei singuri numai ce grăi şi ce vrea să fie a lui taină descoperi.’ coresi, ev. 89. Taina sa nu vrea să spuie nimăruia. ureche, 1. 105. Va sminti soţii de pre cale viind său... te va lua cărţile ce aduc... pentru să cunoască den tărţi taina acelui domn. prav. 72. Au legat voroava şi cu o samă de boieri in ţară..., cuprinzlridu-i cu giurămlnt să ţie taina. M. co&tin, o. 136. Giură-mi-te că nu-i spune nimăruia ce-ţ voiu spune şi-ţ voi vădi o taină foarte minunată.- dosoftei, v. s. noiembrie 139r/30. Un om şi nu poale ţine taina, dar atiţe! neculce, l. 127. Taină nu mai poale fi. beldiman, e. 101/36. Caut-atunci bine cui descoperi taine, diaconovici-loga, ap. gcr ii, 235/4, cf. heliade, o. i, 174. Are gura-mpiedecată, Dar taina o spune-ndată. pann, p. v. i, 107/8. Am să-ţi încredinţez unadin cele mai niări taine ale sufletului meu. filimon, 6. i, 125. Cil de ne pătrunsă Au fost acea faină iii sîhu-ţi ascunsă, alecsandri, p. i, 231, cf. ’ costinescu. O faină... Voi să descjpăr jic. bolintineanu, . o. 209i El li promitea că taina sufletului său îşi vă avea sfir-şilul. eminescu, n. 40", cf. creangă, a. 122, ddrf. Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gindurilor tale? coşbuc, p. i, 120, cf. barcianu, alexi, v?. Va trăi. . ■ Ingropind In sufletul lui taina uriei iubiri din tinereţe. SANDU-ALDEA, D. N. 72, Cf: SEVERIN, S. 89, ŞĂINEANU, d. u. Mă jur că taina asta eu n-o voi destăinui ! efti-miu, î. 89. A aflai... taina ce începea să se înfiripeze intre noi amlndoi. galaction, o. 76, cf, ţopîrceanu, b. 71. îi făcu Un semn de taină cu degetul la gură. sadoveanu, o. v, 561. O să vă spui o laină, la. ureche. ARGHEZI, S. V, 229, C.f. BOGZA, A. î. 587, STANCU, D. 170. Adevărul nu i-l putea spune. Nu era taina ei. demetrius, a. 240, cf. t decembrie 1964, 51. Cu toţi să giurăm Şi să ne legăm Taina s-o păstrăm, alecsandri, p. p. 188. Ţiind taina foarte, Ci-oi auzi de la tine N-o să iesă de la mine. teodorescu, p. p. 112. Clnd li ave vro laină mare, să n-o mai descoperi altora, mai ales limbuţilor. sbiIera, p. 192. Tu ăi o taină ascunsă care te hiunceşte şi... ie fereşti d-ă o destăinui. popEscu, B. iii, 23. Cu toţi să giurăm... Taina s-o păstrăm, balade, iii, 10. Taina să n-o spui nevestii. zanne, p. ii, 85. Căciula ta, clnd va află taina la, in foc s-o bagi. id. ib. iii, 40. <ţ> (Adverbial) O voi ţinea. . . taină şi n-o voi descoperi, pâKn, e. i, 98/4. Un asemenea lucru..., nu poale fi păstrai laină mult timp. deme-trius, a. 230. ^ Loc. adj. De (sau, învechit, rar, cu) taină = ascuns, secret, tainic (I 2); misterios. d). Să hie cu taină acesta lucru, să nu prinză de ’veăste, varlaam, c. 435.' Rugăciunile voastre ceale de taină. NEAGOE, ap. GCR I, 169/6, Cf. M. COSTIN, ap, GÎDEI. Cătră Meroi să petrecea, vritid ca să săvirşască in cetate mai cu străluciră ceale mai de taină ale minţii. aethiopiCA, 87r/20. Clnd se-nlinde-a nopţii haină, Dinlr-o flacăre de laină Se-ăralâ-n preajma mea Trei năluci, macedonski, o. i, 133. Zeul etern ispăsitor Al glndului din suflet ş-al faptelor de taină, coşbuc, s. 88. Îndalorinţă legămintelor sale de taină. c. petrescu, a. r. 6. Sta la sfat de taină. v. rom. august 1954, 117. însemnările de laină ale Princepelui. barbu, princ. 33. înaintea celui străin nu grăi cele dă taină, zanne, p. viii, 591. Dc taină = a) (învechit şi popular; despre persoane) foarte apropiat; intim. Unul esle ministru al meu de taină şi celălalt vezir. gorjan, h. iv, 11/27. El esle sfetnic de taihă al craiului Prusiei. kogălniceanu, s. 72. Postelnicul m-a ales sfetnic de taină al său. filimon, o. i, 127, cf. şăineanu, d. u. Postelnicul..., om de taină al Princepelui. barbu, princ. 115. Binefăcătorul nostru... va fi sfetnicul meu cel de taină, popescu, b. i, 41. Măria sa a chemat pe filozofii săi de taină şi s-a sfăluil cu ei ce să facă. sadoveanu, o. xv, 346. O Boier de taină = consilier intim al domnitorului. Mergeau cerniţi boierii de taină. odobescu, s. i, 107, cf. ddrf, tdrg. Logofăt de taină v. logofăt; b) care are loc într-un cadru restrîns; intim. Vă invit să facem o şezătoare de laină in amintirea celui mai autentic scriitor ărtisl al literaturii noastre, sadoveanu, e. 85. <0> Cină cea de taină = masă pe care, potrivit Noului testament, a luat-o Hristos cu apostolii săi. Cf. cade, dl, dm. (F i g.) M-am abătut să fac la tine, de-ngădui, cina cea de taină. Voiculescu, poezii, i, 151. îţi mai aduci aminte... cina cea de taină, taclm lingă taclm, Şi masa presărată 260 Tainâ — ââ — TAINIC cu flori de lămlifă. pillat, p. 84. ■$> Loc. adv. în (sau, rar, cu, învechit, intru, la, pe, prin) taină = pe ascuns, în secret; discret. Mearse şi strigă Mariia soru-sa, in taină, coresi, ev. 95, cf. 426. La care mină va cădea această sf[î]ntă carte, acela.. . să se Irwefe dentru ea în taină. prav. gov., ap. gcr i, 88/15. M-a trimis hatmanul Alhineilor pre taină,... fără ştirea grecilor, herodot (1645), 447. Cela ce va huli pre patriarhul de faţă sau şi in taină.'. ■ să va numai aforisi: prav. 245. Cari scripturi unii le ţinta In taină şi nu vrea să le arate de faţă aievea (a. 1652). gcr i, 163/29, cf. 186/1. Au agiuns pre taină la Racoţii, craiul de Ardeal, m. costin, o. 170. Scriia pre rlnd nevoinţele su[4]nfu([ii cu taină, de frica împăratului, dosoftei, v. s. septembrie 37v/8. Şi-n toate dzlle postiia, ădeasea făcind.. . rugă la taină. id. ib. noiembrie 139r/13. Pe taină il şi ucidea.' neculce,' l. 106. Vorbind In laină cu măria sa, i-am zis cum-că mă las de vlădicie de voia mea. antim, p. xxiii, cf. xxiv. Să tot jeliia şi să obidiia în taină (a. 1760). gcr ii, 69/18. Aladin... au fugit pe taină, văcărescul, ist. 250, cf. 302. Partizanii prinţipilor Sobeski era toţi legaţi pe taină cu craiul Sfeziei. ist. carol xii, 31v/8,: cf. dionisie, c. 191.- Nimenea să nu îndrăznească, ori prin taină, sau de faţă, să dea sau să ia vreo monedă. . . cu mai mult preţ declt cel mai jos arătat (a. 1822). doc. ec. 260, cf. lb, heliade, o. i, 442. Sfîrşindu-li-să apa de tot, au scris prin taină evreilor de afară, ca să le fure apa şi ceale trebuincioasă Inlăunirii. bărac, ap. gcr ii, 241j38. . Un aer dulce i s-a părut c-a suflat Ş-tn taină intrlnd în pieptu-i inima i-a răurat. pann, e. i, 101/8, cf. polizu. Au lucrai pe taină, bolliac, o. 106. Gondole... se i depărtau de maluri şi lunecau în taină. alecsandri, p. i, 165, cf. costinescu. în case nu-ţi dă nimeni pas să vorbeşti cevaşi in taină, odobescu, s. i,. 82. Iubind în taină am păstrai tăcere, eminescu, o. i, 200. împăratul cheamă în taină pe un credincios al şău. creangă, p. 249. Sfetnicii rldeau in laină de toi ce craiul vorbea, coşbuc, p. ii, 126, cf. barcianu, alexi, w. Începură deodată să vorbească în. taină. agîrbiceanu, a. 391, cf. şăineanu, d. u. Olga admira pe Nadina, dar numai in taină, rebreanu, r. i, 58. Ne-adăpostim in taină de spaima fiarei crunte Ce-a potopit cîmpia. eftimiu, î. 135. Se glndea să vîndă iii taină citeva pogoane, de pămînl. galaction, o. 1'43. Să-ţi dau o bucăţică de rădăcină descinlală, a adăugit ea cu taină, să-ţi iasă toate după dorinţă, sadoveanu, e. 45. Şoptim in tainâ vorbe mari despre-nţelesul vieţii. blaga, poezii, 26. Trebuia să-şi facă amîndoi cuferelc tn taină, să plece peste o zi. demetrius a. 20. Pe crai în grab-a chemat, Şi-n taină i-a întrebat, teodorescu, p. p. 114, cf. novacoviciu, c. b. ii, .7. (Regional) în taină = lent, încet. [Păsările] le inşira apoi... pe toate intr-o frigare de alun,. . . tnvirtind-o mereu domol, ca tăria jarului să le-ajungă numai puţin cile puţin, spre a se frige în laină, aşa cum erau mai bune. moro-ianu, s. 40. + Procedeu de lucru, cunoscut numai de cei iniţiaţi;, care asigură reuşita unei lucrări. Cf. cade. Bacii nu ştiau numai istorisiri, ci cunoşteau taina laptelui acru ş-a brînzei de burduf, sadoveanu- o. x, 516. Nici la mecanică nu aveai voie să pătrunzi in taina meşteşugului, pas, z. i, 308. Urcînd pe schelă alături de meşter,... s-a iniţiat în tainele meseriei. contemp. 1953, nr. 369, 3/1. 4. (învechit) Consfătuire secretă, consiliu> sfat ascuns* Au făcut taină numai cite trei, craiul, Nicolai Vodă şi secretarul; şi au vorovit vro două ceasuri. axinte uricariul, let.2 u, 148. Turcit nici că s-arăta, Ci la sfaturi se punea, Taină mare că-ntocmea, Unii p-alţii se-ntreba. balade, ii, 94. + (Prin Munt., Ban. şi Olt.) Conversaţie cu caracter intim, taifas; cuvînt, vorbă. Cf. şăineanu, d. u., rădulescu-codin. Trecînd odată vulpanul pe la culcuşul lupului, din vorbă-n vorbă, — taina-n sus, taina-n jos — ce-a zis lupul? plopşor, c. 9. Are poftă de taină, alr Sn v h 1 391/784. Nu e. taina ast-aici. alr n/784. <0> Expr. A sta de (sau la) taină = a sta de vorbă, a sta la tai- fas. Stînd amîndoi de taină, iacătă si ursul, plopsor, c. 56, cf. alr i 1 322/5, 727, 760, 808, 810, 815, 820, 837, 840, 842, 846, 856, 860, 870. Mă grăbesc şi nu poi să stau, de taină. ib. 1 986/815, cf. alr sn v li 1 390. (Prin Ban.) A-şi face taină de (cineva) = a batjocori pe cineva; a face glume pe socoteala cuiva. Vrea să-şi facă laină de bietu neamţ. l. costin, c,r. băn. ii, 191, cf. alr i 1 496/79. 5. (PrinMold;) Loc ascuns, tăinuit (1) ; ascunzătoare, ascunziş, tainiţă (1).- Au zis Laskii lai Despot .. . să iasă de la taina- unde era închis, simion dasc,, let. 188, cf. 186. 'Stau tainele şi pînă astădzi deşarte, unde au fost ace avere, neculce, l. 15. Dreasăle ce'au avui mănăstirea pe această moşie. . . li s-au prăpădit dinlr-o laină a mănăslirei la vreme/e de răscoale (a. 1752). URICARIUL, x, 186. Scotea din tainele adinei ale buzunarelor sale o jumătate de sorcovăţ. hogaş, dr. ii, 109. L-o ascuns într-o taină, în, casă, şi-i da mincare acolo, de nimeni nu ştia. şez. iii, 110. (F i g.) In a sufletului taină ea iubea, eminescu, o. i, 52. + (Regional) Cămară (Bălţăteşti — Tîrgu Neamţ), h x 6. 6. (Prin Transilv.) Locul unde apa rîului curge lin şi e adincă. Cf. pamfile, i. c. 107. S-au băgat vitele-n taină, viciu, s. gl. 7. (Ban.; în 1 o c. a d v.) în taină = zadarnic. Bie tul Petru zice că el nu ştie de unde s-o aducă, clar in făină, căci el trebuie să plece şi să caute, cătană, p. b. ii, 89, cf. gr. ban. Am aşteptat în taină, căci nu am văzul nici un vinat. Com. din sasca montană — ora-viţa. Vorbeşte In taină. şez. xx, 110. în tainq-i spui, că el nu ascultă. NovACoyiciu, c. b. ii, 7, cf. alrm i/i h 120. Mă sfădesc In taină, alr i 1 434/28, cf. alr sn iii h 775. In laină-l aşcepţ. ib. v h 1 441/29. în taină dă cn găvartu şi scoate cu coada, zanne, p. iii, 570. — Accentuat şi: (regional,' 4) taină, alr n/784, — Pl.: taine şi (regional) iaini. — Şi: (prin nordul Munt., 4) taină s. f. rădulescp-codin, l. 130. — Din v. sl. TJHH4. TAlNEC, -Ă adj. v. tainic. TAINGfU s. m. (învechit) I. Persoană care împărţea tainurile (1); slujbaş însărcinat cu aprovizionarea; furier. Furieri şi pisari (adecă taingii şi conaccii şi gramatici). n. costin, let. ii, 73/18. Nişte taingii mult sclrnavi, din cei boiereşti ciocoi. . ., vedei cu turma de oi. beldiman, e. 71/35. Cine împarte parte-şi face, ca taingiul la tainuri. 1. golescu, ap. cade. 2. Persoană de la curte cai-e primea tain (1). Să se facă in toate zile piirie proaspătă atîl pentru masa domnului cit şi pentru ceilalţi taingii (a. 1825). ap. tdrg, cf. scriban, d. — Pronunţat: ta-in-, — PI.: taingii. — Din tc. ta’yinol. TAINIC, -Ă s. m., adj. X. L S. m. (învechit) Iniţiat Intr-o taină într-un mister (întăreşte sensul verbului ,,a (se) ascunde*‘) Nimeni n-a afla locaşul unde ea s-ascunde tainic, eminescu, o. i, 83. Eu singură nu ştiu ce vreu, Atît e de tainic ascunsă Dorinţa în sufletul meu. id. ib. iv, 99. Trec păsărele şi tainic s-ascund. bacovia, o. 10. + * * S- Profund; intim. Apusul soarelui ne făcu să gustăm una din cele mai tainice mulţămiri ale sufletului, alecsandri, în dl. îţi pătrund în suflet şi fac să vibreze şi cele mai tainice coarde, petică, o. 260. + (Popular) Apropiat, intim. Fratele cel mai mic... chemă într-o zi tot sfatul cel tainic al împărăţiei, popescu, b. iii, 60. 4. Adj. (Despre locuri) Ascuns, ferit, tăinuit (1). Un loc pustiu şi tainic, conachi, p. 85. Văd eroi prinşi la lupte... Şi-n tainice seraiuri minuni orientale. alecsandri, p. iii, 5. Trec prin văi Pe tainici căi. macedonski, o. i, 34. în codrii tainici dragostea ne-o vom ascunde, davila, v. v. 101. I)e prin tainice-ascun- zişuri Se ivesc pe jumătate Păsărele ciufulite, topîr-ceanu, b. 41. Locul era tăcut şL tainic în rariştea pădurii. c. petrescu, r. dr. 53. Acel vînt... vine din nesfîr-şiie depărtări, din peşteri tainice, sadoveanu, o. xvii, 389. Scotoceşte... ungherele ferite şi tainice ale cafenelei. vinea, l. i, 125. 5. Adj. (Despre persoane; şi substantivat) Care ştie să tacă, discret; tăcut2 U). Rar falnicul tainic se află. cantemir, ap. ddrf. E! Aceasta este altă veste, Să vede că eşti tainic, koţzebue, u. 7r/15. Luntreaţi înţelept ţi-o poartă, Fii tainic, pescar! Pe tăcute, ai plină soartă, i. văcărescul, p. 197/9, cf. lb. Te-am chemat să vii Să-l arunci in mare, dar tainic să fii. pann, ş. i, 79/14. Am altceva să-ţi spui, însă cer să fii tainic, filimon, o. i, 144. Am chemat la curte pe baba Maria, cea mai şireată şi mai tainică dintre ele. sadoveanu, o, vi, 526, cf. novacoviciu, c. b. ii, 7. + (Substantival; învechit) Părtaş la o taină (2); confident. îm zice într-o seară... că are să-mi spuie o taină a sa şi mă jură ca şă-i fiu tainic, gorjan, h. i, 10i/10. Elenca, tainica sa. id. ib. iv, 222/28, cf. şăineanu, d. u. + (Substantivat, m.; învechit, rar) Secretar intim. Pe urma i s-au dat titlul „exaporitul^, adică tainicul dinlăuntru la împărăţie, n. costin, ap. cade. i 6» Adj. Abia perceptibil, slab, stins; discret; (rar) tăinicit. De ce doreşti singurătate şi glasul tainic de izvor? eminescu, o. i, 228. [Corul de vînători] se pierde apoi... prin tainica rezonanţă a codrilor de brazi. odobescu, s.. iii, 93. Freamăt ele glasuri, un tainic şoptit, coşbuc, p. i, 142. Murmur tainic de izvor, io-sif, p. 64. Natura-ncepe Cu tainicul ei glas Din stepe Să cînte-ncet. topîrceanu, b. 32. Bătrînul îmi răspundea cu glasu-i moale şi tainic, sadoveanu, o. iv, 185. Departe, mai . departe, răsună tainic struna, pillat, p. 25. Paraschive, chemă omul cu glas tainic, preda, m. 165. <0> (Adverbial) Să-ţi cînt dulce, dulce, tainic, Cintul jalnic Ce-ţi cîntam adeseori, eminescu, o. i, 4. Se revarsă pîraiele cu răpejune, şoptind tainic în mersul lor neîncetat, creangă, a. 125. Ascultă-l tainic cum se stinge Şi moare-acordul de pe urmă. goga, poezii, 245. Tainic trece vîntul Prin păduri de fag. cerna, p. 115. Vechiul conac apărea negru şi adormit. Numai într-un geam pllpîia tainic o luminiţă galbenă. rebreanu, r. ii, 205. II. S. m. (Bot.; regional) Tătăneasă (Symphytum officinale). Rădăcina.. . se fierbe în rachiu curat împreună cu rădăcina tainicului, ap. n. leon, med. 61; coi- marian. — Pl.: tainici, -ce şi (învechit, f. pl.) tainici. — Şi: (învechit, rar) tâinec, -ă adj. — Din v. si. TiMH'HK'K. Cf. taină. — Pentru sensul II, cf. t a t i n. TAINIŢĂ s. f. 1. Loc ascuns, as cunzăt oare, (regional) t a i n ă (I 5); p. restr. încăpere subterană, hrubă; groapă săpată în pămînt. Cunoşte toate tainiţele ce cuprindea o corabie, drăghici, r. 234/5. îmi aduc aminte din copilărie că în casa asta... era vro cîteva tainiţi prin care mă giucam de-a baba-oarba. alecsandri, t. 645. O duc.. . . prin tainiţi şi pe sub negre bolţi, eminescu, o. i, 92. Cucul ieşi din tainiţa sa şi cîntă de douăsprezece ori. gane, n. ii, 172. Hrube înguste se deschid pe lături, tainiţi încîlcite te scoboarâ în adincimile întunecoase ale muntelui, vlahuţă, r. p. 107, cf. ddrf. îţi voi cînta stejarul ce umbra îşi apleacă Spre tainiţa de piatră din care-n lume pleacă... voios izvorul tău. ollănescu, h. o. 221, cf. barcianu, alexi, w. Va descuia lacătele lăzilor cu bani sau ale uşilor de la tainiţă, pamfile, com. 14, cf. şăineanu, d. u. Scoateţi din tainiţă butoaiele cu iarbă şi cu gloanţe. galaction, o. 52. Gindacul întinde o antenă ... în marginea peluzei îl aşteaptă tainiţa lui, ca urma unui baston înfipt în pămînt. cazimir, gr. 130. într-o tainiţă, sub scorbură, îşi potrivi puşca şi cartuşele, sadoveanu, o. xii, 429, cf. ix, 13. Fiare cu blană abundentă. . . se salvează in tainiţele tufişurilor, ralea, o. 2 81 ŢaInsTră -.21? TAIjAG Hllî V$t. ^şc^ndeaii tn tainiţele. Iqi;, şt^ncrs,.:!). 254* Şăţul^uh.iPt lşl,kăgea„ llin ţoate •,tainiţe^, ■ dirx toate Dinişpaţele, fiinţele, camilar, -n. ,,i> 3Q2>dC&MJH xyi^ll. Llngg ulmi tsqrmij,i faci o groapă «* dinţii să mă-apflgj,-. în tfiiniţă sfi, nfiamţifib, *LB;cSA5NPRi>>iP.. i»..' ;7i4.; Şoţpqrihfgilnă că-şj lua, -După .eMSăy,£femfP9&a< Mdre, tqiniţq jăceg. rev. 25» Cheile-de ia Oftate cămările şi de ia toate tainiţele, popescu, b. iv, 42, ,cf. A.LEXIGI, l. p. 3.6. Vm două locuri ^ăpa Şi-o tainiţă că-mî“făcea. mat. folk. i93,' ct. viciu, gl., vîrcoi,, Kl. Roşul ră/nlt\ea,..Qu picioruţ m-n^i bătpq, ,M$ire tqişjjş făcea,JLa tiilpjfţa c,u cfopi,.ţfc 6^. <>' Fl g. Togjă avuţia răspunsur-ilor şfile In c^a, mai dedesupt tainiţ-a tăcerii. . . îşi zidi. cantemir, ist. 119. SimţireaI aceasta o înfiora şi In aceeaşi vreme li aprindea toate tainiţele sufletului, rebreanu, 14,'Ml. Cuibul ascuns undeva tn tainiţile liniştii, sadoveanu, o. ix, 354. Plăcerea derivă-’fffii tainiţele ârt'ei.f blaga, z. 44. Nu şi-tir fi închipuit niciodată că ai>eq .«i ,de.%co-pere in el, păstrate în tainiţile ‘ăin ’ umbră, aittea rezerve de pehlivane tertipuri, c. PETpgggu, a. r. .45if^Spri^to/ul va putea pătrunde. .. In tainiţele intime ale vremii eaije!;l.1preo.efipă!,.,v.iM)M-}ianuarie !19Ş4(.<201j sfaiBiţele <&9ffiiMM i ereifpr. ’x u)jnje,;1964, SJ. «f-.;(,Rar), Loifoire* tras. [Gheorghe Lazăr]" făcu aritmetică, şi gepmeţHi bMă l&Mhn{Ki^& h;F'- 14P- y2;*.(*iSegiQn.a,l) iMOTiţăilKiarfcypu niultei tâŞţituri. (Spă-s tareş.ti — Fălticeni).1 i. cr. i, 60. <«. .(«ii 3. (Regional) Firidă în zidul pivniţeMfBănfeştt Găeşti). chest. , ii 2?83/76. r ia,jap v^rjiiţă (vaipeeiii — JŞăile, ^e{rj&14«e)f ^ v* *• , tawiţ&.şivtainiţi V V ■ V *U< .u;i ■'■vi'*' n, * piu rw „Ă' ? VM- : . , i V‘1 .V JV-' r< fer JKvUOC«| DnAbdLU ţ 1VL* 0a &\Jy L-l. ULj *''iţi vtNi*A,?J,i,?ai,''21^0,u cf.^ i/'M) 'i'9'66, iiî^fM^, bl 'igW.^â'iâî ,4-, VttejŞioiiai) ’ Jâchetă fenie- ^J3';'.;78i.'Ş76..'15 / J’1*'-" ‘ vM ^ ţfţiotfr^ şi' (^egipiiaj) şfaioţfjgir (^W \ II ...Ş,(32g/ %)•, i^f|,0.iţ-ejioA9W «t,?i!>r.-s-!ţ1.--Sui- ;Pf,../V, )i74, aţur jjy* .7^1.876, pU.jşiî.iţfţi.) taifiiş ib. 3^28/' t-SMi*- liw.i-' .HUj-j î ii. ' . .^jDinofr-, [costume^ tallleur.i' ,f. ■ ;<: 'V ‘ 3 "• ^ \ *y- V»' '• ; \ 1 'iv’-vl A- s.;3f>imîţiuti^v î a> Hluiy ţ a,4,o :0|r n#:«ţîî9#>^î şţ,':2.74- '1 ,,, , •îi'îiv i» I-, •. j> ’ •> îi^^-'-'âapme.i.vu’i • io - uf,. !nT51!?’*llor A ^ .T?5• ",m -..l -i.f a‘ .. ;■ 'TAISTRĂ s. f:: V. triâlstji. ' ' •'•• "i;f' ' •' ! Pl .«{ j/ f .ife:*: »B>i «. r ■ . '■ ’t.. ,c • >» ■; '*><1 s. îij. •3'()Pmfi#'nârd#i Kîbld.) ’Peprbaiiă dfc' naţionalitate’ 'strâinăţ rstrăini Venetic. Cf. i'-W-ÎNDR’fiscu, I.SVBSli^'LţilM'ARISlSt^ -'Tli-SO. '‘f-.- iv--.... i'jft wl..«, '< >J < Vf/xi’şpîiiŞ^ !îâiş|flii| ş;. rti'.v şes!:' iii,' p&.’ Gir’;gi;Mi.HlSp e'u%s‘c'h 8 ÎS h M*e ..g'Srhfan ‘âin . a-.H'l/ «M; i ,a «> « V; .i1’ ,?’■ , 1 ' -1.- ..>'!«< îl 'I Si ‘ >'■»» »;{^nBtittiol'ogia-itie6tin'6isGtită. >' .u+.-.-j' «'* >>îi ’ i/.if- Ai)*)'1- . -%t*\ ■ «. ivj.d 1 ’ iî. ■',*> u< Fivţ^ţplî?-R>-î.y- *.u/ ;i- ..S-X, ,:.:f >?•» i’j TAlVKliIŢ4\ s.,f. .(■F5,egi0nal> >Palmă. . FSM&u^,feÂN-Prea, ,M. ip6. .Fugi.,, şă nil-fi:traff. o taiveriţn. Id. ib. - > Pl-. i ■tainerife. •>> »>i *•■ v-v^-Eti niologia • netunosoutăi ! • i - ., -,‘â . . 1. . . s >i );.ffiAţ.}iift.îIV, Gprp; ytsgşţativ, }ipjsftH:de .Vase c„qp4uc®-toarej nţonocejular-/(lai; bacterii ;şi unele alge|, phiTir celular (ia ciuperci şu alge) •sau- diferenţiat in:)oEg&me comparabile pu cele, ale plantelor. superioare.. ,G£; gre-cescu, fl. 10, cade. Ele sc numesc plante inferioare s.da f?eoâ5f^,ft/ţ ujhtWR flf&ifaşntifit hn Sfdăeină, tulpină şi frunză, care se numeşte tal. botanica, 18, cf_ M. d. enc. ' — Pl.: taluri. — ,‘^i: .(îrj^echjt)- ..Şi.fM.ftiRECEŞ^u, FL. 10. ........... — Diri ’fr. tUdlle. I.. «ITAU "s. n. Mttdiţă, lăstar caf^’^^şte din râtiăcină sau din jjarteâ'ascilnsă în pătnîtlţa tulpinii iVnbr plahte; ■ct cade. •. \f:.Uu î '■• im. ■ 'tinvui'. — Pl.: taluri. !< 1 " " ’ * ' 1 ‘ ". ..... ,.U ...î,- U i .i..n Ş TiAJtŞ s. n. ţprin'^ân*.') ^o^^e'^e'j)ămînt; parpeîjă,' Cf.^.GĂMULEScu, E. s. 193. fiotdfaţ întreg împărţit In mai multe părţi cdre... ^ 10Kţ$p'fâliiji, ^Vaqo-VICIU, ap. CADE, .-.■■.'"ii.! . ,-iCt ... ’■>- — PL: taluri. .ny^uln. v .? m'U 'i i — Din ser. tal. f ,i. . ?. i de>n4Şnind. ljj.noianu, ap. .cade. A vorbi pre’d mult, iaJd-iala. arii. olt. yjc*, ,276. Am -pTecat '‘ămtiiioi la Piteşîi şi: tala-tala, vprba-porba. udrescu,, gl;. ^(pii inlăunfru tala-talaj 'Wăuma plinii de fmneV'râ' 'flS. ‘4. PfQ# ^ ,ţ$r% pm$zoqnelor.,.jsvţi%m»: , • i, ‘ Gf.V! 'UDnEscO; Vl Formaţie spontană de la vtâia.|K iiV; u i'i TjEUM> .s.'.ji. i, &rppj, eu.j;dinţiit;thîaintfe'; tăvălug, cu colţi de oţel cu,jsţ,jstârlm& bulgării-' d-upă^ arat. Cf. BOCĂNEŢU, T. .^. ^ţ.5^, )LTR|,,i.H, YiîBt.142!., . j 8. (Prin Olt. şi Munt; depreciativ^ Talpă mare a piciorului (la om sau la -Se&VjL-.1 TălaW piciftriilhl ‘cit c’iJ,Ăi;j'''dlnll!Tiib‘A1N§L 'nid'ăi:oifi"iyE ‘Ve‘8e.‘- ., , ţile de lemn în-.fârma de^fepaţă •îiixaţ^»pe'’i^a)|ş>iinoţii, de apă. Fusul cel mare se irikrieşţ$gu£.0or.iil ţpiapelor care slnt făcute, din blime. *arh. oit. xm! 276. Mabk- ^Şi: talâpă’ s?*f. ' >» f i/'! : '1 — VEtijh’6r6gia'*n6fcutiţ)'scUtăi'! '■h’i'T ■ 'w> ■ '< i.*i .*> .ut ‘\ihd ’> v'^ÎWVO: ' f >5' , stălabă. .. i;.u, i?;*/ $.Li i xi-;iW ,11 ** I -vi: V'î s^ipşt. pl. yftegjonaljify.aljri marii-prodiuse, t^vi ^ J a4- fii- V*&*'• jkwirfwi.' ;»^ •« - .*.*>. iriT' î ^ H. 4 - Uf :. • *'rFjlUJi-dw* P/ŞLlzi)',' cift^c,’' S89,!"dD,Şf, 'GHkţ'iE; ’tl? M., ' BÂR.CI^’nU^Ş^I'-J neanQ, dÎ shklBfti, b) Ş.iE’xpr.!lA')|ţa Iriîiiz^ verde şl laturi şi tnlhfiiri =' â sjîiirie nimic’Ciri,' a pălâ- ;Plî :sî taliţfivriA ÎJf*. 1-a'f. .<<-• '.VL^Vis', '■^ '■ -■ 1 f' ' Şf ifeiy./s|ţala(jhte.:-! 4. 284 talaghir — 28 — TALANGĂ TALAGHfR s. n., s. m. (Mai ales in Mold.) 1.- S. n. Piedică de forma unei .tălpi de sanie, care se pune sub o roată a căruţei cînd aceasta coboară o pantă; drug greu dc lemn care se pune să apese roţile de dinapoi ale unui car la coborire, pentru a frîna.' Cf. scriban, d., alr ii 5 634/682. <0> Expr. A sta (ca un) tala-gliir = a nu face nimic, a trlndăvi. De ce nu stă ţa-laghir ţoală ziua ca tine? pamfile, duşm. 55. Ea munceşte toată ziua şi.;el stă ca lin talaghir. cv 1950, nr, 5, 31, cf. nr. 4, 44. 2. S. m. F i g. Musafir nedorit, neinvitat. Cf. scriban, i). 3. S. m. (La pl.) Fese. Cf. coman, gl; Nu-şi mai putea ridica taluqhirii de jos. id. ib. 4. Subst. Epitet depreciativ dat unei persoane mari ; şi grase. Cf. scriban, d. — Pl.: (n.) talaghire şi (m.) talaghiri. — Şi:, tălă-ghlr (scriban, d.) s. n., s. m., (prin nordul Dobr.) tillghfr (alr ii 5 634/682) s. n. — Cf. rom. t a 1 a b ă şi magh. t a 1 a b o r. TALAIEIt subst. (Regional) Ornament sculptat la capătul de sus al stîlpilor pridvorului. Cf. dame, t. 99, şăineanu, d. u. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TALAlNIŢĂ s. f. V. talani }ă. XALÂJ s. m. v. talaş. TÂLALA subst. (Regional) Epitet pentru un .om care vorbeşte mult (Hănţeşti — Suceava). Cf; i. cr". vi, 154. — Diri rus. Tiiiiaşa. ‘ TALAL-BAŞĂ s. m. v. lelal-başa. TALÂM1 s. n. (învechit, livresc) I. I. Cameră (de dormit). Pe la secrete' talahie Tăcere adincă-urmează, Iar de dulci visuri cetele Fantazia Inglnează. asachi, s. l. i, 153, cf. l. rom. 1965, nr. 2, 222. 2. Pat (nupţial). Să profume talamul tău de niintă. Şi aşternutul candid, heliade, o. i, 359. Nici un tha-lam vrodată Din stanţele regale augustelor mirese. N-avu. attta artă. id. ib. 372. II. Ventricul. Bortă a inimei numită talam (cămară). cornea, E. i, 179/19, cf. VKSU, t. ş. 287. • —. Scris şi:.4halam. — PI.: talame: — Din it. talamo, ngr. Axelor. TALAM2 interj, v. talaiig. TALAMCJS s. n. (Anat.) Formaţie nervoasă cenuşie, situată în mijlocul feţei interne a fiecărui emisfer cerebral, avînd ca rol principal integrarea excitaţiilor senzitive şi senzoriale şi proiectarea lor 'pe scoarţa cerebrală. Cf. der, m’. d. enc. ;. -- Dih fr. thalamus. TALANI s. n., s. m. 1, S. ,n. (Mai ales în Munt. şi Dobr.) Dalac. Cf. dame, t. 51; Roibut era mort. îl fulgerase talanul, săm. m, 744, cf. bianu, d. s., tdrg, ENC. VET. 331, ŞĂINEANU, Di U., BUL, FIL. VII —VIII, 372, SCL 1976, 399, h i 272, ii 122, 155, 25.9, m 135, iv 14, 53, 91, Vii 35; 341, ix 315, .XI 519; xii 187, xiv 367, xvi 154, 1. cr. ii, 129, candrea,, f. 223,. păcală, m. r. 272, dr. v, 235, alrt 11, 190, alr ii 4 223/ 723, ib. 6 345/987. O (Ca epitet depreciativ pentru cai, vite, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“; v. boală) Se duce după talanul de buhai si n-ai ce-i face. d. zamfirescu, v. ţ. 42,, cf. dr. v, 235, cl 1975', 55. ; . .. ., , 2. S. m. F i g. (Popular) Cal bătrîn, ‘ slab şi urît' (dr. v, 235, l. rom. 1959, nr. 2, 55), v. b.oală; cal neastîmpărat (chest. v 76/84). Unde dra&te duci, mă, cu talanu-ăla? preda, î. 136. Du-te şi adapă talantul cela. dr. v, 235. + Epitet depreciativ pe-ntril o per- soană (In ylrstă). Cf. ptp. v, 235, fd iii, ,207. + (Ad jectival; regional) Prost (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). GLOSAR REG. — PI.: (2) talani. — Şi: (ăliin (dragomir, o. m. 222, enc. vşr. 331, h 1 272, iii 135) ş. n., tohîn (dr. v, 237), talftnt, tălănt (dr. v, 235) s. m., talăn (h iii 141), talău (dame, t. 51), tălău (id. ib. 30, şăineanu, d. u.) s. n. " — Etimologia necunoscută. Cf. tc. t a 1 a k ,,dalac“. TALAN2 s. n. (Prin vestul Munt.; în e x p r.) A sta de (sau Ia) talan = a sta de vorbă, a sta la taifas. Cf. TOMESCU, GL. 285. — Cf. t a 1 ă1. TALAÎVC interj, v. talani). TALANCĂi s. 1 v. falangă. TALANC \2 s. f; v. tarancă. TAL.4ND s. m. v. talant1. TALANG interj. (Repetat) Cuvînt care redă sunetul prod.us .de clopot. V. b a 1 a n g. Cf. scl 1960, 792, 793, alr i 353/536. — Şi: (regional) talânc (alr i 353/540), tălâng (alr : i 353/536), tălânc (scl 1960, 792), talăm (alr i 353/760) I interj. — Onomatopee. | TALANGĂ s. f. 1. Clopot făcut mâi ales din tablă, cu formă uşor aplatisată, care se atîrnă la gîtul vitelor ; sau al oilor; (regional) ţîngalău, toangă, tololoancă, : troscot2 (2). V. t i 1 i n c ă. Cf. cihac, ii, 241. Vin i ruplrid verzilc crenge cu falangele la F i g. Nu peste mult şi bruma i se va lăsa pe văi Şi toamna o s.ă-şi sune tălăngile prin ; vie."horea; p. 55. <0> Ex p r. (Prin Mold.) A fl talanga tirgului = a răspîndi zvonuri. Cf. zanne, p. vi, 401. 4- Sunetul produs .de talangă (1). Pătrunză talanga Al serii rece vlnt, De:asupră-mi teiul sfint Să-şi scuture creanga, eminescu, o. i, 216. Se auzea cum tuşeau şi strănutau oile, clteodată talanca acoperea toiul, con-; temporanul, vii, 102. Aud doina spusă din frunză şi talanca turmelor ce se întorc de la păşune, .delavrancea, o. ii, 260. Nu se auzeau declt tălăngii^ din 301 TALANIŢĂ1 — ââ — TAI.ASOCRAT ce. în ce mai depărtate ale turmelor, galaction, o. 167. De departe tare, abia se auzea talanga de lă o turmă care se apropia, sadoveanu, o. iv, 152.‘ Aii pălit tă-lăhgile oilor, pillat, p. 263. Tălăngile vacilor care păşteau prin împrejurimi se apropiaseră de ei şi le aduseră aminte că e tlrziu. camil petrescu, o. i, 306. 2. (învechit) Limbă, de clopot, barcianu, alexi, w. — Pl.: tălăngi şi (rar) tălăngi, talange. — Şi: ta-lâncă s. f. — De la talahp. Cf. b a 1 a n g ă. TALĂIVIŢĂ1 s. f. (Regional) Iapă bătrînâ; mîr-ţoagă, gloabă. Cf. bl v, 1.74, dr. v, 235. + Epitet depreciativ dat unei femei bătrine. Cf. fd iii, 207. — Pl.: talanile. — Talani + suf. -iţă. TALANIŢĂ2 s. f. v. tălanlţă. ' TAL.ANTi s. m. 1. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită in Grecia antică. Unuia amu deăde cinei talanţi, altuia doi, altuia unui. coresi," ev. 314. I se făcu milă de dlnsul şi-i iertă cea mie de talanţi (a. 1642). gcr i, 95/41. Simteţi datori mie... cu Intunerecele de talanţi. varlaam, c. 211, cf. cheia în. 13r/32. Adusără lui‘pre un deatornic cu zeace mie . de talanţi. N. tesT. (1648), 24r/12. Numărlâd In mi-nile credincioşilor slugilor sale talantul, biblia (i688),; [prefaţă] m/îO. Seoasfe] de-/ dătriii cu. . . talanţi de aur (a. 1760). gcr ii, 72/i9. Arăta teaca săbiei satrapului, fiind cu pietri scumpe.\. . şi cu mulţi talanţi făcută. aethiopica, 62r/13. Mărturiseşte că e datOriu o mie de talanţi (a. 1812). gcr ii, 210/16. De-ar fi rămas... In credinţa creştinească,' Iri carea a fost crescut, pentru talanţii ce-i avea, ar fi putut fi cel mai vestit împărat., şiNCAr, HR. i, 52/21. Aii făgăduit zece talanţi de aur la cel ce mă prinde şi mă va da viu: beldiman, n. p. ii, 99/1. N-ar fi cercat oslndă Sluga cea c-un talant, Ci mai vlrtos doblndă De nu l-ar fi-ngropat. zilot, cron. 65, Cf. DRLU, ARISTIA, PLUT., MURND, GR. 54, I. BRĂESCU, m. 79, şăineanu, d. u. Ploile se varsă De marţi ‘ plnă marţi, Să cure talanţi, De joi plnă joi, Să dea nouă ploi. pamfile, văzd. 138. O F i g. Am pus osteneli' peste osteneli întru toate şi am trudit din zi din noapte să înmulţesc talantul Domnului, antim, p. xxv. Să ne ferim numai de a ascunde talantul ce ne-a încredinţat' şi să ne folosim cit vom putea mai miM de lumina cu-" vlniului cu care tot omul este încredinţat. marcOvici, ' D. 413/28. Ca un datornic ce slnt lui D[u]m[ne]dzăti cu talantul ce mi-au dat, să-mi poci plăti datoria..., adunat-am din toţi tllcovnicii suenlei e[va]nj[e]îii. ccr 205/20, cf. costinescu. Rătăceam in noapte, flămlnzii' şi mulţii bătuţii pămlntului . . . Şi iată — In zori po-' posim, Am ajuns. Dezgropăm, dezgropăm talantul ascuns. tulbure, p. 33. Fiecare a avut talantul lui, cum zice la. .. Scriptură, călinescu, e. o. ii, 217. 2. Unitate: de măsură a greutăţii, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. Şi masă, .. mare de-aur li stă înainte şi supt picioare, şi scaonul lui tot de aur iaste. Şi cum spun Haldeii, 800 talanţi de aur trăgea acelea, herodot (1645), 75. [Babilonienii] adoptaseră... ca unitate comună de lungime latura unui cub care putea să conţină un talant de apă, adică 26,2 kg. CIŞM.AN, FIZ. I, 15, cf. M. D. ENC. 3. F i g. (Cu aluzie la o parabolă din Noul testament) înzestrare (spirituală), aptitudine,: posibilitate, calitate. împrotiva urlţilor hulitori... a nu înceta a neguţători talantul ce i s-au-dat (a. 1794).-gcr ii, 154/3. Eu nu aş fi sporit talantul, deacă nu aş fi aflat pre Prea sfinţita Voastră doriloriu binelui: pravila (1814), i/13,. cf. stamati, d. + (Regional) Lucru necunoscut, taină; p. e x t. învăţătură. Nu-ţi încredinţa talantul (secretu) inimei tăie şi a negoţului tău nimănui (a. 1837). în cl 1975,52. învaţă-mă un talant, : cum să pot trăi tn lume. sbiera, p. 234, com. din bistriţa. 1 " — Pl.: talanţi şi (învechit, n.) talante (lb, aHistia, plut.). — Şi: (învechit) talănd (scriban, d.), talint (polizu, şăineanu, d. u.) s. m. — Din slavonul TaMHTTi, gr- TaXavrov. —Talent < germ. Talent, fr. talent. TALÂNT2 s. n. (Regional) 1. (La pl.) Acareturi (Borşa — Vişeu de Sus). Cf, cl 1975,, 54, chest. ii 392/257. + (îi forma telent) Clădire frumoasă (Borşa — Vişeu de Sus), glosar reg. ; , 2. Unealtă, sculă, instrument. V. t a 1 a ş (3). Piep-.tănarul venea cu un pas larg... şi-i sunau In traista înflorită raşpa şi celelalte talanturi. camilar, n. ii, 149, cf. chest. ii 392/257. + Fluier. Sub cureaua bătută ) In bumbi avea un fluier lung, înflorit cu cuiul înroşit ’ In foc, talantul de zile mari. camilar, c. p. 27. — Pl.: talanturi. — Şi: telânt s. n. — Etimologia necunoscută. Cf. t ă 1 a b ă. TALANT3 subst. (Regional; în sintagma) Talantul apei = locul din albia unui rîu unde apa e mâi adlncă şi mai repede (Gura: Haitii — Vatra Dornei). arvinte, . term. 171. —'Pl.: ? — Şi: talănţ subst. arvinte, term. 171. — Etimologia necunoscută. TALÂNT4 s. in. v. talan*. TALÂNT5 s. n. v. talenti. TALÂNŢ6 s.'n. v. tăiam. TALANŢI subst. (Regional; în expr.) A se ţine talanţ = a se ţine laolaltă, a se ţine şir (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Cf. 1 a n ţ. TALANŢ2 S. n. v. talenti. TALANŢ3 subst. v. talant3. TALAP interj, v. teleap. TALAPÂNl s. m. v. tălăban. TALAPÂN2 s. m. v. tullpan1. TALAPÂNĂ s.f. (Regional) Talpă (I 1) sau mină ; lată. Cf. scriban, d. — Pl.: talapane. — Talapă + suf. -ană. TALApA s. f. v. talabăi. TALAR s. n. (învechit) Haină lungă purtată Jij ! trecut de membrii unor asociaţii sau corpuri profesionale, de unele unităţi militare etc. V. r e v e r e n d ă, robă. Din rămăşiţele dorobanţilor întocmi un corp de 4 000 talpaşi. -.. Ei erau Inveşmlntăţi cu talare roşii .şi In cap cu chivere. bălcescu, m. v. 605, cf. stamati, d. Se cer doftori, magistraţi, academici, profesori...; ’iai clţiva figuranţi, le pui o perucă mare pe cqp şi : ochelari pe nas, li îmbraci In talare negre, tn fracuri cusute cu verde... şi ţi-ai îndeplinit scopul, maiorescu, cr. i, 328, cf. gheţie, r. m., şăineanu, d. u. Pe măsură ce vorbea, talarul cel negru pe care 11 aruncase pe deasupra... se desfăcea şi atlrna ca nişte sepale negre. galaction, o. a. i, 103. Măreţul Solomon Nu-şi băl-săma Talarul şi tunica Cu mir şi cinamon. călinescu, l. l. 94. <0 F i g. Ca a nopţii poezie Cu-ntunericul tqlar. : eminescu, o. i, 18. .— Pl.: talare< — Din laţ. talarls, germ. Talar. ŢALASOCRÂT s. m. (Rar) Stăpînitor al mărilor. Al triilea stătură cartaghinejii, talasocraţii vechimei. săulescu, hr. i, 6/19. — Pl.: talasncraţi: — Din fr. thalassocrate. ’ 3-c. 857' 318 TALASOCKAŢIE — 30 — Tai.A1 .ŢALASOCRAjfE ş. f, (Har) .Putere întemeiată pe supremaţia' maritimă; stăpinire asupra mărilor. Cf. dn2. i)i;x..- ■ ..■ 'pin fi-, ţhalassocratie. TALASOFOnfE s. f. Frică, teâmă de mare. dn2, cf--- D: " MED". -Vi- ■■■'-■- " — Din fr. tlialassopliobie. ■ iTÂIwASOGElVŞZA s. f. (Geol;) Proces de: formare a măritor- şi a oceanelor, dn2, dex. - Şi? s. f. ltr2. — Din fr. Ihalassogenfese.- 4’AîiA‘SpTERAI’fE s. f.’ Tratament care constă în b'ăf ’de mate asociate cu aerul marin. Alt factor deosebit de 'important ln cura heliomarinăeste talazotera pia sau cară cu băi de mare. scînteia, 1962, nr. 5 547, cf.'.M.' u: ":-'enc. ' "' " ; — Şi: talazoterapie s f. — Din fr. thalassoţerapie. ŢAlAŞ s. m. (Cu sens colectiv) 1. Aşchii subţiri şi râwcite care se desprind la prelucrarea lemnului cu rindeaua sau cu ajutorul unor unelte cu tăiş lat. Cf. vmt/'Âm ăşezat-o pe un strat de talaj, unde urma să se. usuce. ap. tdrg, cf. candrea, f. 30, nica, l. vam. 237. T6dt'ă casa.. '.—era plină de cintec'e şi ciocănituri, de talaş şi unelte, o. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 102, cf. ds. Prin sat miroase a talaş. contemp. 1949, nr. 160, 12/6. Oamenii lăsau lucrul, se curăţau de var sau de talaşi. pas, z. i, 34. Să nu.,;. . putrezească piersicile şi prunele ţinute in talaş de anul trecut, barbu, princ. 17, cf. i. cr. v, 279, a ix 4. <$> F i g. Părul negru-atirna In talaji. delavrancea, ap. cade. Plopii mătură cu virful galbenul talaş de nouri, lesnea, a. 25. 2. (Murit.) Paie groase din care se confecţionează pălării. Cf. barcianu, şio iij,’ 346. 3. Totalitatea sculelor de care se servesc unii meseriaşi (cizmari, dulgheri etc.). V. talant2 (2). Un talaş de ciobotărie? apoi ţi-l inchipurluieşli şi cu o sută, şi c-o mie de leuşcani. pamfile, b. 85. — Pl.: talaşi. — Şi: lalăj s. m. — Din tc. talaş. TALAşCĂ s. f. (Regional) Un fel de curea (Bălţă-testi — Tîrgu Neamţ). Cf. i. cr. vi, 29. Pl.: ? iy— .Etimologia necunoscută. . . TALAŞMAN, -Ă adj. v. tălăşman. TALAŞTĂU subst. (Regional)' Apărie (Sînmihaiu Almaşului — Zalău), alr ii 2 535/284. Ai. făcut la-laştău In casă. ib. Cf. li a 1 a^.ş t e u, h ă 1 ă ş t ă. u. - TÂE4ŢOGENEZĂ s, f. v. talasogeneză. • h\I.Ai; s. 11. ’v. ; talani. ;T-âLAZ s. ii.-(De obicei lâ pl.) Val mare stirnit de furtună'-pe -mări-' sau- pe 'oceane; p. g e'-h-e r. (popular) val (ti'iarc) al uriui fluviu, al unui rîii etc., (regional) t'a 1 a c h i i. Fiind şi talazul foarte iute de vinf, cu tocite 'cicestea seara am ajuns (a;: 1783). gcrii, 130/3, cf.‘ ’potibR, henr. 233/8. Numai a unei stânci creştet prin^-ialazele iurb'ate.:. s-ărăta. negruzzî, s. ii, 6. AşffeP corăbi'enil, 'cihd mareei e-n talăzuri, Aleargă la limanul ce* ades ea l-a scăpat, alexandrescu, o. i, 94. Vălurile danubiana -se ciocnesc cu talazurile Mării Negi'e: hasdeu, -i. -c.' 'i,5' 32. -L-â mărei talaiuri . . . să privim, alecsandri, p. i, 170. Vlntul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, eminescu, o ,i, 94. Bolobocul ajunsese la margine, adus fiind de talazurile Dunării, is-piijEŞfu, l. 354, cf. macedonski, o i, 161. In clteva ceasuri, .de mari ce erau talazurile, nimic, nu mai rămăsese bim ' pe covertă. dunăreanu, ch. 109, cfl .anghel, pr. 57. Apa se turbură, talazurile cresc şi luceafărul nu se mai vede. delavrancea, o. ii, 261. Nu se teme stlnca tare nici de vtnt, nici de talazuri, i.fti-miu, î. 175, cf. BUL. FIL. V, 23. Pescarii din lungul ţărmurilor mării trebuiau să apuce de năvod şi să-l scufunde In talaze, printre luntri, arghezi, c. j;. 166, Furtuni puternice cu talazuri uriaşe au btntuit fără întrerupere coastele mării, scînteia, 1953, nr. 2 797. Lin, mai lin cu-notătura. .., Că fac val, talazuri mari. teodorescu, p. p. 62. La Cerna mergea Şi astfel ti vorbea. . . Moaie-ţi talazul, Pierde-ţi urletul, Să-ţi încerc vadul. şez. i, 114, cf. alr sn iii h 835. Un caic negru, smolit. . . Tot de valuri e trlntit, De talazuri mi-e bătut. balade, iii, 125. Ce nu face talaz pe apă? (Umbra), i. cr. iv, .318. Ce trece prin apă Şi talazuri nu face? (Fulgerul). gorovei, c. 157. 0» (Ca termen de comparaţie) Marea ' fremlntată s-acopere de spume Şi norii ca talazuri arunc spume de foc. alecsandri, p. i, 193. Glndul rău izbeşte-n mine ca talazul Intr-o stlncă. mocedonski, o. i, 280. Dealuri, ca talazuri verzi încremenite, i.esnea, c. d. 95. Dorinţele lui reveniseră ca nişte talazuri şi acuma 11 copleşeau din nou. sadoveanu, o. ix, 143. O F i g. Un proaspăt şi puternic vlnt Din nou E-n lume Şi revoluţia-n talazuri S-a-nălţat, Şi-n spume. v. rom. i februarie 1954, 167. Tot mai des se-nalţă-n zare trombe Şi cicloane pin la ceruri sus, Cad apoi cu tunete de ■ bombe Pe talazuri roşii In apus. beniuc, v. 40. Intre poezia suavă. . . şi spumegarea de talazuri a versurilor care blestemă şi tăgăduiesc. . . alege uraganul, respinge idila. v. rom. ianuarie 1965, 105. (Sugerează ideea de masă care se revarsă, copleşeşte) O, de-qş vedea furtuna că stelele desprinde, Că-n cer talazuri nalte de negură întinde, eminescu, o. iv, 302. începe să se aşeze o viaţă mai statornică de-a lungul.. . Dunării, atlt de des încercat, clnd de foc, cînd de apă, clnd de înecul• talazurilor de nisip, vlahuţă, R- p- 22. Vlntul subţire adusese nori plini, se Invîrtoşase, rostogolind uriaşe talazuri de ninsoare, c. petrescu, c. v. 137. Aşa merse, multă vreme prin talazurile negre ale nopţii, prin ploaia frăinlnlată de vlnt. sadoveanu, o. ii, 637. Talazele de fum astupă cerul Şi flacăra. . . A prefăcut tot crlngul in cărbune, argiiezi, s. v, 145. (Sugerează ideea de aplecare şi de ridicare) O lăcustă Din verdele talaz, Robustă, îmi sare pe obraz, topîrceanu, b. 32. Ferestrele vagonului zvlrlă pe talazurile de iarbă o dlră de lumină. ralea, s. t. i, 252. (Sugerează ideea dc mase în mişcare) Mulţimea urnindu-se in talazuri mari. sadoveanu, o. xix, 13. Piaţa se umplu iar, deveni din nou un ocean negru, mişcător, cu talaze imense stlrnite de o furie imediată, v. rom. octombrie 1963, 12. (Sugerează . ideea de puternică tulburare sufletească, trecătoare) Trecu talazul duşmăniei cu groaza lui dc nedescris. ma-cedonski, o. i, 63. Fiecare vrea... şă. dea drumul [talazului indignării care-i clocoteşte in suflet, contemp. 1948, nr. 112, 12/3. Un talaz de vrăjmăşie li sui spre inimă, vinea, l. ii, 115. (Sugerează ideea de izbucnire puternică, trecătoare) Vorba i se amestecă Intr-un talaz de tuse. iovescu, n. 45. (Sugerează ideea de pericol, piedică, stavilă) N-ai teamă de neagra furtună, n-ai frică, Oriclte talazuri oceanul ridică în calea ta, lume. neculuţă, y. d. 11. (Sugerează ideea de linie sinuoasă, învălurată) Un oraş nou,... dacă are să fie Intr-un peisaj de dealuri, să ne glndim bine cum are să arate văzut de departe printre talazurile verzi ale călinelor. t august 1964, 48. + (Regional) Săritură, salt. Gimiş, cin Incălica, Trii talazuri cl fâşia, dia-conu, vr. 233. — Pl.: talazuri şi talaze, (regional, m.) talaji (balade, i, 431). — Şi: (regional) tălăz (coşbuc, p. ii, 281, novacoviciu, c. B. i, 22, alr sn iii h 835), tălăş (ib.) s. n., s. m. — Din tc. talaz. TALAZOTERAPţE s. f. v. talasoteraple. ŢAlĂi s. f. (Regional) 1. (Adesea în legătură cu verbele ,,a sta“, „a se pune“, construit cu prep. ,,la“ sau ,,de‘0 Taifas (l). Cf. gr. s. iv, 285,. l. rom. 1974, 529, scl 1976, 399. + Gălăgie, larmă. Cf. pamfile, j. iii, 95. 331 TALĂ2 — 31 — TALENT1 2. Ceată (gălăgioasă), mulţime. Cf. l. rom. 1974, 529, scl 1976, 399. Umblu cu tata de copii după mine. pamfile, Ji iii, 95, cf. ii, 168. Iar te duci'cu tala la scăldat? cv 1950, nr. 4, 44, cf. lexic reg. ii, 54. — Pl.: tale. — £)e la tala. TALĂ2 s. f. v. tall. TALĂN s. n. v. talani. TÂLAS subst. Văl cu care evreii îşi acoperă capul în timpul rugăciunii la sinagogă. Cf. negulici, şta-Hiati, d., prot. — POP., N. D., dr. iv, 850. — Pl.: ? Şi: tăled subst. negulici, stamati, D., PROT. — POP., N. D. — Din idişul Tullesz. — Taled < fr. taled. TÂLBĂ s. f. v. tablă». TALBdJ s. în. v. talpoş. TALC s. n. (Şi, ieşit din uz, în sintagma talc de Veneţia, bianu, d. s.) Silicat natural hidratat de magneziu, de culoare albă-verzuie, unsuros şi moale la pipăit, folosit în industria farmaceutică, textilă etc. Cf. şincai, în dr. v, 562, prot. — pop., n. d., barcianu, ALEXI, -W., NICA, L. VAM. 238, CANTUNIARI, L. m. 117, nom. min. i, 265. Din această grupă fac parte olivina, . . . talcul şi azbestul. geologia, 14. + (Şi în sintagma pudră de talc). Pudră obţinută prin pulverizarea acestei substanţe, folosită în contra iritaţiilor pielii saii în terapeutica unor boli. Cf. voiculescu, l. 277. Nu-şi dă seama dacă acesta a fost argumentul care l-a hotăilt să se despoaie in dormitor şi să zacă in faja borcanelor cu vaselină şi talc. vinea, l. I, 71. Dimineaţa in ciorapii curaţi se presară un amestec de talc şi urotropină. arc săn. 193. — Din fr. talc, germ. Talk. TALCAM s. n. 1. (Prin nordul Mold.) Mîncare ciobănească făcută din bucăţi de caş, urdă şi unt sau din urdă cu jintuială, fierte împreună. V. urdar. Cf. H x 32, 33, a v 34, glosar reg. 2. (Prin nordul Mold. şi Bucov.; in forma talcan) Mămăligă mare şi vîrtoasă. Cf. şez. iii, 90, v, 7. 3. (Regional) Bucată mare dintr-un aliment (Chirii — Cîmpu lung Moldovenesc), gi-osar reg. 4. F i g. (Regional; în forma talcan) Epitet dat unui om cu defecte fizice. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: ? — Şi: (2, 4) talcân, (1) tolcâm (a v 34), tolcân (h x 33) s. n. — Etimologia necunoscută. TALCAN s. n. v. talcain. TALCIdC s. n. Loc unde se vînd diferite mărfuri (mai ales vechi); piaţă de vechituri. Hagienuş pindea tn fiece duminică la talcioc şi cumpăra tăvi. călinescu, s. 42. Clnd am ajuns la talcioc..., Emilia a refuzat să stea cu noi. h. lovinescu, c. s. 96. Acolo e un ,,tal-ciic“ uriaş, cit un cartier, v. rom. mai 1969, 30. — Din rus. Tft.iHOK. TALCdS, -OASĂ adj. (Rar) Care conţine talc. Cf. ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., CANTUNIARI, L. M. 169. — Pl.: talcoşi, -oase. — Talc + suf. -os. TALCŞfST s. n. (Geol.) Talc în stare naturală, dispus sub formă de straturi lamelare, In roci sedimentare. Muntele Retezat este constituit. .. din gneisuri, mica-şisfurile, talcşisturile şi argiloşisturile acestui tărtm. I. ionescu, m. 49. — Pl.; talcşisturi. — Din fr. taleschiste. TALE pron. pers. ~ matale. M-ai purtat şi tale-odat’. RĂDULESCU-CODIN, în DR. VI, 469, cf. SCRIBAN, D. TALfiCHI s. n. v. telecht. TAL1ÎCI s. n. v. telecht. TÂLED subst. v. talăs. TALENT* s. n. 1. Aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu, într-o ramură de activitate; pricepere. Este un talant atlta de mare a grăi bine. cugetări, ii, 6r/26. Bogat In fapte bune, In talanturi, In putere, ist. am. 37r/7. Plăclnd tinărul veziriilui pentru mintea şi talenturile care le avea, l-au primit la casnicii săi. şincai, hr. ii, 266/18. Să să preţuiască talantul meşteşugului său şi cu bani să să împlinească: legiuire, 4/24. Avea din naştere osebit talant spre a ascunde intrigile sale. l. asachi, j; 49/12. La noi slnt oameni mari numai bogaţii şi cei cu stare, iar cei ce ştiu ceva ş-au talanturi, neavlnd acestea, nu slnt oameni mari. mumuleanu, c. 33/4. Această femeie stăplneşte talantul voroavei plnă la cea mai înaltă treaptă, ar (1829), 1752/18. A jucat pianul (clntat cu clavirul) înaintea 1. sale, care a rămas foarte mulţumit pentru talenturile (darurile) aceştii darnicele, cr (1829), 922/ 28. Anacreon însuşi ar fi invidiat şi limbajul şi talentul poetului nostru, heliade, o. ii, 398. Cu talentele sale, ar putea fi folositor obştii, marcovjci, d. 244/7. Talanturile voastre să nu le întrebuinţaţi declt spre binele. . . fraţilor voştri, drăghici, r. 277/5. Au preţuit talenturile şi sluj bile d-tale. kogălniceanu, s. 42, cf. pann, e. ii, 159/15, stamati, d., russo, s. 66. Admirase superioritatea. . . talentelor prinţului Cantemir. negruzzi, s. ii, 144. Doblndise un talent muzical extraordinar de clavir, ghica, s. 42,. cf. alexandrescu, o. i, 155. Aceste talenturi nu-i mai serveau nimic In noua sa carieră, filimon, o. i, 121. N-am avut parte a constata... talentele poliglote, odobescu, s. iii, 31. Avea ştiinţă de carte şi talent la predare, caragiale, o. iii, 24. Avea talent la născocirea poreclelor, bră-tescu-voineşti, p. 262. Romancierul va (rebui să aibă talent epic, dramatic, liric şi descriptiv, ibrăileanu, s. l. 99. Dorul de libertate l-a îndemnat să vie Intre noi ..., să-şi dezvolte talentul, rebreanu, r. i, 83, cf. c. petrescu, c. v. 219. Nu m-am crezut născut cu asemenea talent, sadoveanu, o. ix, 46. E lăudat... de profesori pentru talentul lui, o să fie un pictor de vază. călinescu, e. o. i, 264. S-a lăsat de teatru, i s-ă părut că nu are talent, stancu, r. a. iv, 323. Geniul şi talentul nu se pot dispensa de muncă, de >< îndelungată experienţă proprie şi a altora, contemp. 1954, nr. 404, 4/1, cf. T decembrie 1964, 44. Datorită talentului ce-l avea pentru desen, profesorul său U sfătuieşte la terminarea liceului să urmeze Şcoala de belle arte. v. rom. decembrie 1964, 155. <0> L o c. a d j. De talent = (despre persoane) talentat; (despre creaţii) produs al talentului, de virtuozitate. în trăitorii de astăzi slnt oameni vrednici, de talent, de inimă şi giudecată. russo, s. 66. Vor apărea.:. clteva reviste literare cu scriitori de talent, ba-covia, o. 236. Matematicieni de mare talent, v. rom. ianuarie 1965, 206. + Persoană înzestrată cu aptitudini speciale. Dintre actori se dezveliră adevărate talente, negruzzi, s. i, 344. E profesor de muzică şi compozitor. Mare talent. A scris o simfonie. sebaStian, t. 38. Se găsise un om care o dată măcar In toată viaţa să-i spună şi lui că e un mare talent, camil petrescu, o. ii, 127. Institutele de artă au datoria de a creşte artişti de tip nou, dlnd tinerilor talente pregătirea ideologică de bază, cultură generală şi de specialitate necesară activităţii creatoare de mline. contemp. 1953, nr. 360, 4/1. 2. (Prin Ban., şi Tiansilv.; în formele talant, talant) Obicei (2) (mai ales rău); temperament, fire. - Cf. alr i 1 558/5. N-ai ce să-i faci, aşa-i talantul lui. mat. dialect, i, 288. Dacă n-o să te laşi ele talanturile tqle, n-o să ajungi bine. ib. Ia-ţi dracii tălantul tău! Com. din berzovia — bocşa. + (Prin Ban. şi Transilv.; în 347 ÎALENfâ - 32 - taler4 forma tălant) Nărav (la cai). Gf. dr. v, 235, cl 1975, 55, alr i 1 110/215, 268. — PL: talente şi (învechit) talentmi. — Şi: (învechit şi regional) talânt, (regicnal) tălănt, talânt (a v 25) s. n. — Din lat. talentum, fr. talent, germ. Talent. Cf. t a 1 a n ti. TALENT2 s. m. v. talanti. TALENTAT, -Ă adj. Care are talent1; bine înzestrat; (rar) talentos. Un scriitor talentat. ap. ddrf, cf. ALEXI, W., SEVERIN, S. 30, ŞĂINEANU, D. U. Un COmpO-zitor foarte talentat, călinescu, c. o. 125. Povestitorii ... slnt întotdeauna talentaţi, ist. lit. rom. i, 87. în uriaşa operă de transformare revoluţionară a societăţii a crescut un tineret viguros, harnic şi talentat, scînteia, 1966, nr. 6 929. — Pl.: talentaţi, -te. — De la talenti. TALENTOS, -OASĂ adj. (Rar) Talentat. Şi-a clş-tigat locul... printr-o stăruitoare, talentoasă şi neobosită muncă de numeroşi ani. f (1881), 192. Are... dreptul la jumătatea laudelor ce capătă pe adevărat merit aceşti trei elevi talentuoşi ai d-sale. caragiale, o. v, .242. Cultivăm cu Incăpăţlnare precocitatea talentoasă. i. botez, b. i, 107. — Pl.: talentoşi, -oase. — Şi: talentuâs, -oâsă adj. — Talenti 4- suf. -os. — Talentuos < fr. talentueux. TALENTU0S, -OASĂ adj. v. talentos, TALfaRi s. m. 1. Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut şi în ţările române. Am vlndut eu a mea parte de ocină... derept un cal şi treizăci de talere (a. 1581). cuv. d. bătr. i, 28/17. Aceasta el o au vlndut... dereptu cincizăci taleri bătuţi (a. 1591). gcr i, 38/32. Să-şi dea pocţonul cite doi taleri de om. herodot (1645), 336. JDe-l va fi sfătuit... să fure numai o sută de taleri, prav. 305. Lulnd.,. o sută de talere, au împărţit săracilor, cheia În. 35r/30. Iau leafă mare, altul şi un taler de zi. simion dasc., let. 109. Au aflat... pungi 85, şi Intr-o pungă cite §00 de talere (a. 1652). mag. ist. i, 127/13. Cumpărătură... dirept 60 taleri bătuţi (a, 1669). bul, com. ist. iv, 26. Au dat şi dau toţi cite un taler de pogon cine are vii. n. costin, Let. ii, 43/19. Am trimis Innainte 1 00Q f[a]/[eri] să li se dea (a. 1697), jorga, b. r. 62. I-au dat o mie de talere,... pentru ca să dreagă acea arsură ce să făcusă. r. popescu, cm i, 505, ci. anon. car. &ă-i dai acei bani, *[aleri] 500 in mana celui ce-ţ va da zapisul (a. 1725). iorga, s. d..xu, 28. Satul... ce-au cumpărat.. . drept o sută taleri (a. 1752). uricariul, xyn, 224, cf. calendar iu (1814), 151/17. Talerii era ,2 lei şi 10 pa/[ale]. dionisie, c. 224, Dajdia... o au adus laf talere 30 pe doaă luni. zilot, cron, 79. Arătăm chip dă datorie bună, in talere piste trei milioane, i. golescu, în pr. dram. 64, cf. lb, O mie de taleri sau trei sute de galbeni li mai tot una. kogălniceanu, s. 102. Hotărea zestrea Rucsandei la 600 000 taleri, asachi, s. l. ii, 15, cf. codru-drăguşanu, c. 119. Să aibă a-i plăti o sută mii talere. bălcescu, m. v. 421, cf. stamati, d. Să înmulţim... acest clştig cu zilele anului şi veţi vedea că dă o sumă de talere, filimon, o. i, 192. Au pieptul ele Alb de taleri şi mărgele, coşbuc, p. i, 95. Găleata este frumos împodobită cu flori şi la mănuşe-ş legate buruienile desclntate... şi un taler (ban de argint). liuba — iana, m. 109. Preţurile acestor mărfuri se socoteau in taleri, n. a, bogdan, c. m. 131. Se mulţumeau cu boi domestici fălcieneşti pe care li cumpărau... cu un taler părechea. sadoveanu, o. xii, 239. Constantin Mavrocordat a dezrobit pe rumâni..., dtndu-le voie să se răscumpere cu zece taleri pe cap. oţetea, t, v. 34. Tună, Doamne, talerii, Ei m-o-nvăţat a iubi. mÎndrescu, l. p. 127. La nănaşu-s patru boi Şi-o turmă mare de oi Şi-o pungă cu taleri noi. reteganul, tr. 179. Să mă duc la tlrg..., C-acolo-s caii cu preţ; Tot calu-i cu galbinu Şi mlnzu şi talţru. doine, 296. Dâ-i tu vin de nouă ai... Picurul şi talerul, Fiirea şi galbănul. şez. i, 109, cf. caba, săl. 21. Numai noi te-om cumpăni De trei ori cu talerii Şi de trei cu galbinii. bîrlea, b. 12. Taleru Cu galbenu Frat'e-i unu cu altu. t. papa-hagi, m. 100, cf. alrt ii 132, alr i 1 865/18, 30, 51, 56, 217, 255, 268, 269, 351. Adă-mi vin cit pot eu bea, Că-ţi dau bani cu măsura, Toată cupa — talerul, Toată vadra — galbenul, balade, ii, 8. E x p r. Taler cu două feţe v. f a ţ ă. 2. Dare plătită de oştenii din corpul de călăreţi sau de pedestraşi din vechea armată a Ţării Româneşti, numiţi roşii. Se bucurau de scutiri de dări, plăteau totuşi un „bir de roşii“ sau ,,ruşcilăi(, precum şi ,,taleruli(, dare introdusă de Matei Basarăb. magazin ist. 87/3. — Pl.: taleri şi (învechit, n.) talere. — Din germ. Taler. TALER2 s. n. 1. Vas plat de lemn, de lut ars, de faianţă sau de metal, din care se mănîncă sau care se foloseşte la bucătărie; talger (1), (învechit şi regional) tas1 (2), (regional) taier (I 1), tipsie (3). V. farfurie. Foiţa de tlrguieli... 1 toc tipsii şi un toc talere (a. 1778). iorga, s. d. viii, 3. Masa era ca de M de talere, gorjan, h. ii, 164/30. Unii schimbă tăierile, Alţii plinesc păharăle. b^rac, a. 80/15, cf. pann, p. v. ii, 125/27. Se întoarse finind In mini o sticlă cu ana-son... şi un taler plin eu alune prăjite, filimon, o. i, 141. îşi trăsese pe taler două pătlăgele, d. zamfirescu, v. ţ. 112, cf. pamfile, i. c. 387, molin, r.b. 287, nica, l. vam. 238. Tăierile cu slăninuţâ afumată. brăescu, a. 81. Cumpărau din Obor talere de lemn. pas,, z. i, 170. Talerele grele, ţinute de slugi voinice, cărau pahare de cristal, barbu, princ. 141. A trimis un băieţaş Cu un taler rudăresc.,. Ca să ia de la băcan Icre joşii de un bpn. pop., ap. gcr ii, 364, cf. x ii 14, 32, 82, 100, 132, 147, 168, 208, 226. Maică-sa i-o fi dat Astă-seară de einat Dintr-un taler nespălat. jarnik — bîrseanu, d. 100. Ia un taler..., întinde 41 de boabe de porumb, şez. iii, 232, cf. candrea, f. 419. Ce e dulce Şi mai dulce Şi pe taler Nu se taie? (Somnul), teodorescu, p. p. 245. <$> I7 i g. De multe ori îngerul îl aşteptă în fundul curţii pustii..., cu buclele aurii sub taierul lunii, călinescu. c. n. 345. <(> E xpr. A se înfrupta din talerul (cuiva) ~ a trăi din munca altuia; O fi fost un zglrcit... d-ăla de-şi goneşte neamurile să nu se mai înfrupte nimeni din talerul lui. c. petrescu, c. v. 292. A mînea pline şi sare dintr-un (sau, rar, pe un) taler cu (cineva) v. p î i n e. A umbla cu talerul == a umbla pentru a strînge bani, a face colectă, dl. A îngropa (pe cineva) cu talerul == a înmormînta pe cineva cu fonduri strînse prin colectă publică. Or să te îngroape cu talerul, ca pe cerşetoarele paralitice din mahala, caragiale, o. iv, 235. A cere cu talerul = a cerşi, zanne, p. iv, 133. 2. Disc sau vas al unei balanţe, în care se pun fie obiectele de cîntărit, fie greutăţile; platan2 (1), talger (2), tas1 (2), (regional) taier. Cf. st. lex. 173/1, Balanţa va trebui echilibrată cu greutăţi ce se vor aşeza pe talerul opus al balanţei, ionescu-muscel, ţes, 41. La cele două capete ale plrghiei se atirnă cite un taler. marian — ţiţeica, fiz. 86, cf. alr ii 4 278/727. F i g. Nu vezi cum s-agaţă dimonii de talerul drepţilor ? delavrancea, ap. cade. Talerele preferinţei ră-mln încă egale, lovinescu, s. i, 162. 3. (Muz.) Talger (3). împărţea cu bagheta fulgere-de talere, trăsnete de tobă. brăescu, a. 102. 4. Piesă subţire de metal, de lemn etc., de formă aproximativ rotundă, avînd diverse utilizări în tehnică. Deplasarea firului sc face cu ajutorul unor dispozitive ca: a) Tobe şânţiiiie... c) Talere etc. ionescu-muscel, ţes. 77. Zăceau acolo, amestecate In stive nesflrşite, cazane de locomotivă..., blocuri, şa-siuri..., discuitoare cu talerele pătrunse unu-n altnl. galan, b. i, 23. 5. Ţintă mişcătoare, confecţionată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. Măiestria 353 taleraş — 33 — TALIE1 tirului la zbor se însuşeşte In poligonul de tir la talere şi, apoi, la baltă. vin. pesg. martie 1964, 1. în proba de talere aruncate din şanţ, din cadrul campionatelor mondiale de tir..., echipa României. .. s-a clasat pe locul doi. scînteia, 1966, nr. 7 045. + (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vînătoare cu alice în talere2 (5). dex. — Pl.: talere. — Din germ. dial. Taller. TALERAŞ s. 11. Diminutiv al lui taler2 (1). în cămară după masă intrînd ca nişte pisici, Mirosiră, cotiliră din taler tn taler aş Ş-între altele găsiră şi o felie de caş. pann, p. v. iii, 31/3, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. — Pl.: taleraşe. — Taler2 -f suf. -aş. TALER f ST, -Ă s. m. şi f. Persoană care practică sportul cu talere2 (5) Cf. scînteia, 1966, nr. 7 045, dex. Pl.: talerişti, -ste. — Taler2 -f suf. -ist TALG s. n. Seu folosit în ţesătorie pentru a da flexibilitate firelor de bumbac. Cf. ionescu-muscel, ţes. 127. — Din germ. Talg. TALGER s. n. 1. Taler2 (1). Mease..., tepsie.... talgere (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 193/21. 10 talgiri tij di plumbu (a. 1745). uricariul, xi, 225. Cu lingura cea măre de argint scoate.. . pe talger supă. gheorgachi, cer. (1762), 281. Izvod de zestre... douăsprezece şervete, şese talgere (a. 1787). uricariul, xv, 347. Să suia... sofragiul cu talgerile, cuţitele, tacimurile. russo, s. 22. Talgerile şi păhărele erau de argint, ne-gruzzi, s. i, 151. Du-te sus la jupîneasa, de cere un talger ş-un şervet, alecsandri, t. 482, cf. cihac, ii, 399. Talgerele.. . săpate din cîte un singur mărgă-ritariu mare. eminescu, n. 6. Pune atunci un talger de uscături ş-o garafă cu vin dinaintea părintelui. creangă, a. 95, cf. dame, t. 74, pamfile, i. c. 387, NigA, l. vam. 238. Boierii prindeau la ctef... şi începeau să arunce cu talgerile în bieţii lăutari: galaction, o. 70. Spre podoaba casei slnt atîrnate pe păreţi ,,poliţecu „blide**, ,,talgerei( şi oale. pribeagul, p. r. 32. Cum n-ai? mugi Calistrat, împrăştiind cu ' dosul mînilor talgerele şi paharele, sadoveanu, o. x, 659. Nu le pusese dinainte declt mămăliguţa şi un talger cu pastramă. camil petrescu, o. ii, 521. Un talger spart. demetrius, a. 29, cf. vornic, p. 236, h iii 5. Pe feţe de mese talgere spoite, Linguri zugrăvite, mat. folk. 1 496. Ajunşi tn tindă..., strigă: ,,hur!“ şi atunci li se aruncă cu ,,tangeru*i nuci. arh. folk. i, 145, com. beniuc, alrt ii 143, alr sn iv h 1 046, alrm sn ii h 842, a i 12, 13, 17, 22, 23, 31, 34, 36. + Tavă1 (1), tabla. Nu ţi-am spus c-acum ti moda s-aducă răvaşele pe- talgere? alecsandri, t. 481. Vornicelul aduce pe un talger două păhăruţe de rachiu, sevastos, n. 295, cf. gorovei, c. 348. <> F i g. Lunţi se ridica în vremea asta deasupra lacului şi talgerele frunzelor de lotus foşneau lin. v. rom. octombrie 1958, 89. (Regional) Fund pentru mămăligă. Cf. alr i 697/217, 218. 2. Taler2 (2). Slă-n lumina matură, Ca un talger de balanţă Aplecat pe-o latură, topîrceanu, b. 49. Cenuşa noastră, iubito, poate Fi pe talgere cîntărită cu vreo citeya roze. blaga, poezii, 383. Fig. Meritele lui în facultate au tras mai mult în talgerul cumpenei acelora care îl susţineau, v. rom. octombrie 1954, 89. Balanţa din inima ta ridică şi coboară foarte repede talgerele. contemp. 1956, nr. 492, 3/1. 3. Instrument muzical de percuţie format din două discuri de alamă uşor concave, care, lovite unul de altul, produc sunete puternice; taler (3). Talgerele zuruie, toba bubuie, trîmbiţele tremură vesel, sadoveanu o, ii, 440. Talgere şi plingeri de saxofon răsunară In odaia alăturată, călinescu, c. n. 364. Toba mare... o întllnim împreună cu talgerele şi uneori cu o darabană, alexandru, i. m. 35. 4. (Regional) Tîrcoală la moară (Negreşti — Baia Mare). Cf. alr ii 6 752/346, ib. 6 753/346. — Pl.: talgere. — Şi: (Maram.) tânger s. n. — Cf. magh. t â 1 g y e r. TALHĂŞCfU s. m. v. talhîşciu. TALHfŞ s. n. v. talhiş. TALHIS s. n. v. talhiş. TALHÎSCfU. s. tn. v. talhişciu. TALHIŞ s. n. (Turcism învechit) Raport al marelui vizir către sultan; p. ext. referat prezentat unui suveran (pentru numirea sau destituirea unui domn din ţările vasale). Au sosit la împăratul talhtş de la vezi- rul..., Intru carele scria să trimită domn pă Nicolai Vodă la Moldova, axinte uricariul, let.2 ii, 127. îndată au. făcut talhis înscris la chesarul pricina. vĂ-cĂRfiscui, ist. 289, cf. tdrg. + Firman; ordin dat de un suveran. Apucasă de ieşisă talhiş de la împăratul.... de-l Imbrăcasă cu căftan. neculce, l. 169. Peste trei ceasuri au ieşit talhlsul... de la împăratul către şambelanul cel mare, ca să mă înştiinţeze să merg a doua zi la curte să-mi dea audienţă, văcărescul, ist. 289. — Pl.: talhlşuri. — Şi: talhîs, talhfz (scriban, d.)^ talhiş (cade) s. n. — Din tc. telhis. TALHÎŞCfU s. m. (Turcism învechit) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului rapoartele marelui vizir şi care transmitea firmanele împărăteşti. Aw şi sosit Bekir aga, talhăşciu împărătesc..., carele... au arătat fermanul şi poronca vezirului. n. costin, let2. ii, 112. I-au dat domniia cu steag, caftan, după obicei, trimiţlnd pre terzi Mustafa aga, talhăşciul. r. popescu, cm i, 369, cf. şio n2, 117. — Pl.: ialhişcii. — Şi: talhlscîu (cantemir, ist. ,18, scriban, d.), talhăşciu, tahalgiu (c. cantacuzino, cm i, 163) s. m. . , — Din tc. telhişţi. ‘ TALHÎZ s. n. v. talhiş. TALf s. n. v. ţalîm. TALlAN1 s. n. (Regional) 1. Loc îngrădit în apa unui rîu sau în mare, folosit pentru pescuit. La aceste talianuri, bălţi şi lacuri are să vlneze peşte, cr (1829), 3042/31, cf. scriban, d. 2. Năvod mare fixat cu ancore şi cu piloţi, folosit la prinderea în cantităţi mari a peştilor migratori. Cf. antipa, p. 419, 684, şăineanu, d. u. în apa golfului stau întinse taliane pescăreşti, in care cad scrumbiile. sadoveanu, o. x, 423. Brigăzile de pescari... pescuiesc cu cîte trei taliane. scînteia, 1953, nr. 2 744. Pescarii trec pe Dunăre, spre mare, în lotcile minjite cu catran, Să scuture uriaşul talian De peştii prinşi în el ca-nlr-o-ri-chisoare. v. rom. noiembrie 1954, 62. — Pronunţat: -li-ăn. — Pl.: taliane şi talianuri. — Şi: daliăn s. n. scriban, d. — Din ngr. TaXtavt, rus. Ta^iLHH. — Dalian < tc-dai van. TALlAJV2, -Ă s. m. şi f., adj. v. italian. TALIANcA s. f. v italiancă. TALICHlM s. n. V. telecliim. TALIE1 s. f. I. 1. înălţime (a unei persoane), statură, mărime. Tallia-i era resărită. .. mi-e nu-mi plac femeile prea mici. heliade, d. j. 25/19. Trei surori gemene, care atît seamănă Intre ele la faţă şi la 370 TALIE1 — 34 — TALISMAN talie. cr (1833), 1822/43. Tot de o talie ca şi Elena, dar bălaie, kogălniceanu, s. a. .106. El este d-o talie mică. isis (1859), 64V19,. cf. ddrf. Bărbaţii de comun au talia, mijlocie, pribeagul, p. r. 15, cf. parhon, b. 136. 0 chestiune esenţială este palul puştii, potrivit cu talia trăgătorului. vIn. pesc. martie 1964, 19. <0> (Prin analogie) Pescăruşii verzi din fauna noastră sînt de talie mică. linţia, păs. ii, 34. Elevii au înţeles că prin copilit obţinem plante cu talie înaltă, g. înv. 1961,.nr. 634, 3/2. Caii sînt de mai multe feluri: muşchet cînd are talia mică. h xi 5. F i g. Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită, îşi îndreaptă talia, topîrceanu, b. 18. <0> Loc. adj. De talie = .de talent, de valoare. Cînd jucătorii sînt toţi de talie, se întîmplă. .. partida să fie remisă, caragiale, m. 278. <0> L o c. p r e p. Pe talia.. . = pentru. .., pe măsura. .. Ariile de la partea muzicală a miss Luciei nu să potrivesc tocmai bine pe talia d[atnice]/ei GianfreţLi. filimon, b. ii, 228. <5>:Expr.Ji\ fi) de talia (cuiva):= (a fi) de talentul, de"Valoarea cuiva. N-a fost un poet de talia celor mari, dar a fost din aceeaşi familie, v. rom: ianuarie 1965, 196. Mărturia unui istoric de talia lui Tacit. ii. dai-coviciu, d. 117. + Mărime, grosime şi conformaţie a corpului (în raport cu care se confecţionează îmbrăcămintea); fiecare din - tipurile staftdard (pentru lungime) dintr-o serie de confecţii. Cf. dl, dm. 2. Partea.de la mijloc (mai subţire) a corpului ome" nesc, cuprinsă între torace şi şolduri; mijloc (I 2), brîu. Cf. valian, v. Tallia sa alît de subţire şi mlădioasă. LAZĂREscu, s. 74/16. Nu voi vorbi... de a ei talie mlădioasă, negruzzi, s. i, 38. Talia ei trdsă Poţi s-o cuprinzi in mîini. bolliac, o. 120. O talie de nimfă. filimon, o. i, 115. Frumuşică,. . . ochi plini de foc,... talie plinuţă. alsecsandri, t. i, 432, cf. bolintineanu o. 214. Talia ei subţire-n colan strînsă Tremura scump, de braţul rmeu cuprinsă, eminescu, o. iv, 78. Are.:. talia subţire, piciorul mic. slavici, n. ii, 202, cf. d. zamfirescu, î. 5. Penelopa. . . “cuprinse talia fetei. bârt, g. 82. O lua uşor de talie, demetrius, a. 8, cf. v. rom. iunie 1965, 19. Maria. . . cu talia subţirică. şez. i, 113, cf. bibicescuj p. p. 21. <£> L o c . adj. şi a d v. Pe talie = (despre îmbrăcăminte) strîmtat in dreptul mijlocului, care: desemnează talia1 (2). Unul cu chipiu de artilerie..., celălalt cu ghete galbene, cu căciulă de călăraş şi cu haină cwilă:pe talie, fetica, o. 227. Bluza, croită sirius pe talie, îmi ţine încă puţin de cald. camil petrescu, u. n. 339. Cu mîinile înfipte în şoldurile jachetului strîns pe talie..., îl cercetă astfel din tălpi pînâ-n creştet, c. petrescu, a. r. 15. <£> E x p r. A (nu) avea talie — a (nu) fi subţire la mijloc (I 2); a (nu) avea siluetă, v. s i 1 u e t ă. 3. Par'e a îmbrăcămintei, strî-mtată de obicei. în dreptul mijlocului şi care marchează, talia1 (I 2) ; p. e x t. corsaj. Poartă, rochiţă albastră lungă plnă la gles'ne, cu talia subţioară, cazimir, gr. 143. Un grup de tinere femei, îmbrăcate după moda apuseană cu rochii largi, cu talii sus camil petrescu, o. ii, 252. <0> ,L o c. adj. Fără talie - (despre o haină) care cade drept, fără să marcheze ,talia1 (I 2). <0> L o c. a d v. în (sau la) talie ==- îmbrăcat niimai în haină sau în rochie (fără pardesiu fără palton), il, dm + (Rar) Haină strînsă pe taliţ (I 2)/Era. .. îinbrâ, cată intr-o talie învoaltă, plină de creţuri şi dantele. b assarabescu, s. n. 79. II. 1. (învechit, rar) Taxă. Ţiinda-să caicul, mă sileşti a plăti talii (a. 1846). doc. ec. 892. 2, Timpul cît durează împărţirea cărţilor la anumite jocuri. Cî. cosi ine? cu. Cind isprăvea talia, îşi freea mina greblă şi aduna mizele în banc. vlahuţa, a[j. cade. + (Rar) Pachet de cărţi de jcc Să-mi aduci o talie nouă-nouţă; Am'să tei un banc. corn. LIT. XLV, ,601. 3. F i g. împrejurare, situaţie în care se poate cîş-tiga ceva. Caimacanul îşi iubeşte nevasta ca ochii din cap, e şi. bogat şi darţiic. Soeoicşte-ţe bine In ta\ia asta, că de-acolea-ncolo nu mai ai nici o putere asupra mea. caragiale, o. ii, 235. — Scris şi: tallie. — PI.: talii. ; — Din rus. iMhh, fr. tallie, it. taglia, germ. Taglia. TÂLIE2 s. f. v. dalie. TÂLIE3 s. f. v. stalie. TALIEIVESC, -EÂSC adj. v. italienesc. TALIFdlV s. n. v. telefon. TALfGĂ s. f. v. toligă. TALfM s. n. v. talîm. TALIMÂ'N s. m. Persoană care înregistrează marfa încărcată sau descărcată de pe o navă. Cf, L. rom. 1966, 90. — PI.: talimahi. ' — Din engl. tallyman. TALION1 s. m. 1. (Prin Munt. şi Olt.) Piantă erbacee mirositoare, cu frunze ’ late, întrebuinţată îh medicina populară sau ca plantă culinară. Cf. arhiva, xxiv, 74. Frunzuliţă talion, în grădină la Ion Toate păsărelele-mi dorm. mat. folk. 1 353. 2. (Ieşit din uz) Plasture servind la fixarea unui pansament sau care conţine diferite sucuri de plante ori substanţe medicamentoase; (ieşit din uz) diachi-lon. Cf. cihac, ji, 705, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, ALEXI, W., BIANU, D. S-, DR. III, 738, ŞAINEANU, D. U., SCRIBAN, D. — Pronunţat: -li-on. — Din tc. talyon. TALIQN2 s. m. (Prin Mold.) Ban vechi. Cf. car-daş, c. p. 190. Na-ţi galbini şi talioni, Numai să nu mă omori. id. ib. 122. — Pronunţat: -li-on. — PI.. talioni. — Etimologia necunoscută. TALIO/IV3 s. n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orînduirii sclavagiste) care constă în faptul de a cauza vinovatului un rău identic sau similar cu acela “pe care el l-a cauzat victimei- Cf- costinescu, scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc. Legea talionului — lege penală la unele popoare din vechime, care prevedea 0 astfel de pedeapsă. Cf. costinescu. Dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi este legea talionului, ap. cade. Sîntem în fctţa unui caz de strictă aplicaţie a legii talionului. perpessicius, m. iii, 370. Expr. (învechit) A trage la talion pe (cineva) —.a se răzbuna pe cineva. După aceasta i-au plăcut domnului guvernatorul ca să tragă la talion pe Dr.acu.la voevodul muntenesc. şincai,. hr. ii, 9/15. — Pronunţat:, -li-on. — Şi: (învechit) taliâne s. f. şăineanu, d. u., scriban, d. _ —: Din lat. talio, -onis, germ. Talion, fr. talion. TALIQNICv.- adj. Potrivit legii talionului3. Două palme robuste pocniseră simultan pe obrajii lui Puiu. în alte împrejurări, desigur că Puiu ar fi răspuns după preceptul talionic, nu după cel poetic, teodoreanu, m. ii, 481, cf. DEX. — Pronunţat: -li-o-. — PK: talionici, -ce. — Talion3 + suf. -ic. TALISMAN s. m. Mic obiect considerat de către superstiţioşi ca fiind înzestrat cu o forţă magică şi avînd puterea de a da ajutor celor care îl poartă; (învechit, rar) noroc, (regional) musca. V. a m u- 1 e t ă, f e t i ş, mascotă. Cf. stamati, d., negruzzi, s. ii, 44. Consultă talismanele, Răspund prin aste frase. filimon, o. i, 361. A mărei împărat. . . poartă-n frunte-o. mare stea, Un talisman bogat, alecsandri, p. i, 146. După ce-i. mulţumii, luai talismanul acesta şi-l ascunsei în sin• bolintineanu, o. 339. Aflai ca şi cl 382 talismanic — 35 — TALON talismanul, Tot raiul să pot sâ-l coprind, macedonski, 0. i, 197. Şi-n brlu sta fetei prins norocul, Precum e-n talismane prins, coşbuc, p. i, 122. Foloseşti întotdeauna clte-un straşnic talisman, Ce te-ajută la nevoie şi te scapă de duşman, eftimiu, î. 47. Amulete, talismane, idoli. . totul are valoare convenţională de semnificaţie reprezentativă, ralea, s. t. ii, 151. Suridea. .. toropit de arătarea, In sinea lui, a vreunui chip ca un talisman pe care nu-l putea uita. camil petrescu, o. ii, 526. Parcă voiau să găsească. . . nu ştiu ce talisman. camilar, n. i, 165. Luă cartea de vizită şi o puse cu grijă în portefeuilles, da pe un lalismdn. vinea, l. i, 3ă. <0> F i g. Cotind uniforme in dreapta şi in stingă cu zicerea ,,pardon“, talisman care include guta ghiontiţilor şi călcaţilor, am alergat la celălalt capăt a galeriei, ne-gruzzi, s. i. 38. + (Rar) Semn de recunoaştere. Primarul... trimite bastonul cu miner de argint mecanicului de la uzină, pentru ca acesta să aibă un talisman că Intr-adevăr ordinul porneşte de la dumnealui. bassa-rabescu, s. 23. — Pl.: talismane. — Din fr. talisman. TALISMANIC. -Ă adj. Privitor la talisman, de talisman. Cf. costinescu. Putere talismanică. scriban, d. — .Pl.; talismanici, -ce. — Din fr. talismanique. TÂLIU s. n. Metal moale, alb-albăstrui, asemănător cii plumbul. Cf. enc. tehn. i, 406, macarovici, ch. 366, 371, m. d. enc. — Şi: (rar) tâlium (cade 1 295; scris şi, după fr., thallium id. ib.) s. n. — Din fr. thallium. T.ALIUM s. n. v. taliu. TALItlNE s. f. v. talion3. TALIM s. n. (Turcism învechit) 1. Plecăciune, reverenţă, compliment, v. temenea; ceremonial. Li-picescu... prezintă ciubucul lui Hirzobeanu cu talim turcesc, alecsandri, t. 1 332, cf. cihac, ii, 618, ddrf, barcianu, alexi, w.j tdrg, i. brăescu, m. 72. <£> F i g. Iată ce subţire şi cu ce dres şi tallmuri mi-o aduce mai la vale in următoarele rînduri. vlahuţă, s. a. ii, 551. 2. Apucătura, deprindere, obicei (2). Asta nu-mi convine, eu am talimurile mele. ap. şio■ ii1} 347. 3. Numele unui dans popular în ritm de sîrbă. Cf« varOne, d. 148. — Pl.: tallmuri. — Şi: talim, tălim (gheţie, r. m.), tali (alecsandri, t. 405, i. brăescu, m. 72, şăineanu, d. y.) s. n. — Din tc. talim. TÂLMĂ s.f. (învechit) Pelerină, scriban, d. — Pl.: talme. — Probabil de la n. pr. Talma. TALMEŞ-BALMEŞ s. n. 1. Amestec din care nu se mai poate alege nimic; chiseliţă, terci1. Apa din ceaun fierbea aşa de tare, că peştele se făcuse talmeş-balmeş. contemporanul, vix, 27. <0 F i g. O lungă controversă, in care filologia are să se amestece cu istoria naturală şi să facă un talmeş-balmeş precit se va putea mai doct şi mai erudit. odobescu, s. iii, 24. Lipsă de legătură logică in înşirarea faptelor înfăţişate. . . Pe româneşte ar însemna că acţiunea e un tal-meş-balmeş. gherea, st. cr. ii, 269, cf. şăineanu, d. u. <0 Expr. A face talmeş~balmeş pe (cineva) = a bate zdravăn. Cf. zanne, p. iv, 136. + P. e x t. Dezordine, învălmăşeală, harababură. Numai fiindcă stătea cu chirie la un om cumsecade, . . putea Rotaru să îngăduie un astfel de talmeş-balmeş. beniuc, m. c. 1, 299, cf. m. d. enc. 2. (Regional) Balmoş. Cf. ddrf, pascu, s. 286, şăineanu, d. u., h ix 496, zanne, p. iv, 134. — Şi: tâlmoş-bălmoş (jahresber. xix—xx, 17, 51, dr. i, 93), tălimiş-Mlmuş (chest. viii 64/1), hâlmeş- bâlmeş (i. cr. viii, 156), halumiş-balumîş (n. a. bogdan, ap. tdrg, 148) s. n. — Cf. balmoş. TALMfJ s. n. v. taliniz. TALMfZ s. n. (Prin Mold.) Lemn pus de-a curmezişul pe capetele din faţă ale buştenilor care alcătuiesc o tablă de plută1, arvinte, term. 171. — Şi: talmij s. n. arvinte, term. 171. — Etimologia necunoscută. TALMOŞ-BALMOŞ s. n. v. tâlmeş-balmeş, TALMtJD s. n. Carte religioasă la mozaici, care conţine un comentariu şi o dezvoltare dogmatică a literaturii clasice a Vechiului testament sub raport religios, legislativ, literar şi istoric. Cf. i. golescu, c., negulici, stamati, d., prot. — pop., n. d., polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., dl, dm. — Din fr. talmud. TALMLJDIC, -Ă adj. Care ţine de talmud; conform prescripţiilor talmudului; talmudist (3). Cf. i. golescu, c., costinescu, şăineanu, d. u. Pasiunile atavice din jurul textelor talmudice au devenit la dinsul fanatism literar, lovinescu, c. v, 158. Ebraica a fost întrebuinţată in scris şi mai tlrziu, de învăţaţii evrei care au redactat In ea un cod juridic-religios. Limba aceasta este cunoscută sub numele de ebraica nouă sau talmudică, graur, i. l. 207. — Pl.: talmudici, -ce. — Din fr. talmudique. TALMUDfSM s. n. 1. Studiul talmudului, dl, dm, m. d. enc. l ■ ■ 2. F i g. Tendinţa de a privi lucrurile rigid, dog” matic; interpretare speculativă. Spiritul critic, revoluţionar..., incompatibil cu inerţia şi scolastica, cu talmudismul şi stagnarea glndirii. contemp. 1950, nr. 223, 3/1, cf. dex. — Din fr. talmudisme. TAtMl'DÎST, *Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care cunoaşte învăţăturile talmudului şi ştie să le interpreteze; adept al acestor învăţături. Cf. costinescu, barcianu, şăineanu, d. u., scriban, d., DL, DM, M, D. ENC., DEX. 2. S. m. şi f. F i g. Persoană care priveşte lucrurile în mod rigid, dogmatic. Cf. dex. 3. Adj. Talmudic. Cf. dex. (F i g.) Broşurile, cărţile, articole scrise după metoda citatomaniei cultivă o atitudine dogmatică, talmudistă faţă de ştiinţa marxistă. lupta de clasă, 1953, nr. 9, 40. — Pl.: talmudişli, -ste. — Din fr. talinudiste. TÂLMUŞ-BALMUŞ s. n, v. talmeş-balmeş, TALNAU s. m. v. tanău2. TALOAlVCĂ s. f. v. soloancă. TALOFfTĂ s.f. (La pl.) Denumire dată pl|ntelcr inferioare al căror corp vegetativ este un tal1; (la sg.) plantă care poartă această denumire. Cf. gre-cescu, fl. 10, enc. agr. Se numesc plante inferioare sau talofite, deoarece au un corp nediferenţiat, botanica, 18. — Pl.: talofite. — Din fr. thallophytes. TALON s. n. 1. Cărţi de joc care rămîn în pachet după ce s-au împărţit fiecărui jucător cărţile care îi reveneau. Cf. stamati, d., polizu, costinescu, barcianu, şăineanu, d. u., cade. + Partidă la unele jocuri de cărţi. Jucarăm două taloane. Intrasem in al treilea< bolintineanu, o. 367. Venea negreşit rindul altor.citeva taloane de preferam, gane, n. iii, 161. Cum poţi să stai In fiecare zi patru ceasuri pe scaun, să faci două taloane de preferanţă? brătescu-voineşti, ap. 401 TALONA — 36 — TALPĂ cade. <0> F i g. După masă..., trăgea cîte un talon bun de somn. gane, n. iii, 164. 2. Partea care rămîne la cotorul unui chitanţier, al unui bonier etc., după ce s-a rupt partea detaşabilă; matcă (10), tulpină. Cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, scriban/d., dl, dm, m. d. enc. + Imprimat (de format mic), detaşabil de la un cotor sau care face parte dintr-o serie. Semnificativă... este iniţiativa muncitorilor... privitoare la introducerea talonului de calitate, scînteia, 1960, nr. 4 845. 3. Partea de la călcîiul ciorapului, marcată printr-o ţesătură mai deasă. Cf. dl, dm, m. d. enc. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroşate şi întărite ale anvelopei unei roţi. dl, dm, m. d. enc., dex. ' ' ; ‘ . 5. Piesă mică de lemn care se pune la minerul arcuşului pentru a ţine la distanţă firele de bagheta pe care sînt întinse. împărţirea arcuşului în trei părţi, corespunzătoare vîrfului, talonului si mijlocului, u 1965, nr. 2, 29. — PI.: taloane şi (învechit) lalonuri (polizu, bar- CIANU). — Din fr. talon. TALONĂ vb. I. Tranz. (Sport) A urmări pe adversar îndeaproape pentru a-1 împiedica să-şi continue acţiunea. Cf. dex. ^ (La jocul de rugbi) A trage mingea cu piciorul din grămadă. Cf. m. d. enc. — Prez. ind.: talonez. — Din fr. talomier. TALOIVÂJ s. n. (La jocul de rugbi) Acţiunea de a t a l o n a. Trebuie ţinut seama de unele deficienţe de ordin tehnic: placajele defectuoase, talonajul prea încet etc. scînteia, 1960, nr. 4 835. — Din fr. talonnage. TALONIST s. n. v. talonetă. TALONETĂ s. f. 1. Piesă de carton fixată în pantof între branţ şi glenc, în dreptul călcîiului; bucată de plută sau din alt material, tăiată pieziş, care se pune sub. aceasta. E un domnişor cu tocuri înalte şi mai poartă şi ialonete pe dinăuntru, vinea,- l. I, 218, cf. M. D. ENC. 2. Panglică rezistentă, cu o bordură rotunjită, care se aplică la marginea de jos a pantalonilor, în interior, pentru a se evita uzura. Cf. dex. — PI.: talonete. — Şi: talonet s. n. m. d. enc., dex. — Din fr. talomiette. TALPĂ vb. I v. tapaV TALPAL1 vb. IV v. tălpălui. TALPÂNĂ s. f. (Regional) Soi de viţă de vie cu struguri mari şi negri. Cf. barcianu. — Etimologia necunoscută. TÂLPA s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului la om şi la unele animale, care vine în atingere cu pămîntul; p. e x t. laba piciorului. Talpele picioarelor. psalt. hur. 82r/2lV învăţă pre alte slugi să-i bată în talpe piroane, dosoftei, v. s. septetfrbrie 7r/24. l-au bătut pă talpe, întrebîndu-i cu cine au avut înţelegere. ist. ţ. r. 45. Cu răpegiunea apii şi cu venslirea talpelor cîtăva vreme am călătorit, cantemir, ist. 133, cf. anon. car., lex. marş. 98. Este fericit şi locul unde calcă talpele tale (a. 1760). gcr ii, 72/12, cf. lb. în lot nemărginitul. . . Sub talpele-ţi divine-ai zis să fiu tărie Şi solidar cu toate, heliade, o. i, 358. Veţi lua fiecare cîte o sulă baltage chirjalieşti pe talpe. negruzzi, s. i, 24, cf. costinescu, lm. Graiul ei cel dulce... îl făcu să-i rămîie tălpile lipite de locul unde sta. ispi-rescu, l. 35, cf. ddrf. Flăcăii.. . ţopăie-pe loc, ridicînd tălpile, rebreanu, i. 12, cf. enc. vet. 84, şăineanu, d. u. Băieţii încinseră o horă de gemea puntea vaporului sub tălpile lor goale, bart, s. m. 13. Acolo, poteca, îngustată la talpa unui singur piciory se opreşte şi se curmă, argj-iezi, s. vii? 44? cf. blaga, poprii, 150. Nu pot să mişc talpa piciorului, stancu, d. 313. Socoteşte ... că mai repede îi vindeca o babă talpa găurită, de-metrius, a. 276. Tălpile erau ocrotite... de un fel de sandale, barbu, princ. 95. S-a apropiat de ea, călcînd cu grijă să nu-i intre schepi în talpă. v. rom. noiembrie 1964, 16. Venele tălpii piciorului, abc săn. 362. De la tălpi că mi-l lua. îl îmbucă jumătate, Jumătate nu mai poate, balade, i, 329. Ce se propteşte-n cap Ca să-ţi intre-n tălpi? (Pironul), teodorescu, p. p. 240. O Fig. Vrei să mai păstrez rezerve sub talpa crudului destin? macedonski, o. i, 217. Sîntem la tălpile ticăloşiei : adulter, mistificare şi escrocherie, galaction, o. a. i, 94. Sărut tălpile — formulă învechită şi servilă de salut, de adresare sau de mulţumire. Apoi care cîntec porunciţi, sărut tălpile ? întrebă Ghioc în-doindu-se din şale. gane, n. iii, 174. O» L o c. a d v. Din (sau de la) creştet pînă în tălpi (sau în talpă) sau din tălpi (ori din talpă) pînă în (sau la) creştet (sau creştetul capului), din tălpi pînă in subsuori, din talpă (sau din talpe) pînă în cap == de sus pînă jos, peste (sau în) tot corpul; în întregime. Alţii aspumaţi..., alţii cu toată spurucăciune din talpe pînă în capu (a. 1550). cuv. d. bătr. ii, 470/13. O priveşte din talpă pînă în cap (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 198/24. Am să-ţi descopăr nişte lucruri care au să ie-ngrozască din talpă pîn-în creştet, alecsandri, t. 1 095. Chintesenţă de mizerii de la creştet pînă-n ' talpă. eminescu, o. i, 150. Ne-a uns peste tot trupul, din creştet pînă în tălpi. creangă, . a. 32. Un fior o zgudui din creştet pînă în tălpi, anghel — iosif, c. l. 81. Cu mîinile înfipte în şoldurile jachetului slrîns pe talie..., îl cercetă astfel din tălpi pînă-n creştet, c. petrescu, a. r. 15.Niciodată nu m-am simţit mai întreg, mai viu, din tălpi pînă-n creştetul capului, v. rom. martie 1971, 32. Cînd îl văd..., mă iau fiori, Din tălpi pînă-n susuori. jarnik — bîrseanu, d. 91. îi desluşea fiecare muşchi din rugina inactivităţii..., amănunţindu-l din tălpi pînă-n creştet, vinea, l. i, 71. Fiori din tălpi la creştet mă ţin şi mă cuprind, pillat, p. 28. De nevastă nu mi-e dor; Dar de copii mă omor, M-ajunge nişte fiori Din tălpi pînă-n supţiori. balade, ii, 160, cf. zanne, p. ii, 93. în tălpi = în picioare; p. e x t. vertical. L-au întrebat pre cine vinătuieşte şi... doi feciori ai acestuia au stat în tălpi şi i-au arătat de faţă. şincai, hr. iii, 69/38. O-mplîntă acolo-n pamînt, în tălpi. arh. folk. v, 132, cf. alr ii/i h 71, Pe geam l-a văzut, în tălpi a sărit. folc. mold. i,. 436. E x p r. A fi (sau a scula) (pe cineva) în tălpi — a) a fi sculat (sau a sfe scula) din pat. După cină să dau la culcare, că pînă nu să face ziuă trebuie să fie-n tălpi, reteganul, p. iii, 83; b) a (se) pune în mişcare, în acţiune. Ar scula tot salul în tălpi să ştie că i-a adus pe Ion în casă. rebreanu, i. 118, cf. zanne, p. ii, 445. (în formule de ameninţare) A-i sta (cuiva) capul unde-i stau tălpile =■ a i se tăia cuiva capul. Dacă pînă mîne demi-neaţă n-a fi podul gaia, moşnege, aw să-ţi steie capul unde-ţi stau talpele. creangă, p. 84. împăratul... i-au poroncit ca să-i aducă calul zmeului..., că, de nu i l-a aduce, apoi i-a sta capul unde-i stau acum tălpile. SBiERA, p. 74. Parca ii arde jăratec (sau foc) sub tălpi sau arde focul la tălpile picioarelor, se spune cînd cineva este ameninţat de o primejdie care se; apropie şi de care trebuie să fugă. Unde să se ascundă. .. acum, cînd focul arde îâ tălpile picioarelor, galaction, o. 162, cf. zanne, p. ii, 444. A-1 frige pămîntul sub tălpi* se spune cînd cineva este neliniştit, nerăbdător (să facă ceva, să plece undeva). Poate că numai cîteva clipe trecuseră. Dar lui Stroe Var dam îi păreau că durează de o veşnicie, fiindcă îl frigea pămîntul sub tălpi. c. petrescu, a. r. 18. A fi în tălpi (cineva) = a fi aidoma cu...; a fi leit. Este în tălpi tînărul ce se află aici. f (1872), 290. Seamănă. . . cu înfăţişarea atribuită de obicei lui Mefisto. E dracu-n tălpi, numai coarnele-i lipsesc, beniuc, m. c. i, 322. Văd că eşti tată-to în tălpi, cătană, p. b. i, 67. A o apuca la talpă (sau a o lua la tălpi) sau a-şi lua tălpile la spinare = a pleca repede, a fugi (de undeva), a o lua la picior, v. picior. Cf. ddrf. Ar fi putut nenea Sandu 409 talpă — 37 — TALPĂ să-şi ia tălpile la spinare, stancu, d. 48. Fata. .. au apucat-o repede la talpă mai departe, sbiera, p. 279, cf. zanne, p. ii, 444. A cunoaşte .(pe cineva sau ceva) din talpă = a cunoaşte (pe cineva sau ceva) ; foarte bine. Numai cine a trăit mult cu AgatoMe. .., precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă, gane, n. iii, 156, cf. ddrf, zanne, p. ii, 444, iii, 391. A ieşi cu tălpile îuainte = a muri. id. ib. n, 444. ^ Co m-p u s e: (prin nord-vestul Munt.) talpă-lată .==. epitet dat unui om cu tălpi (I 1) mari, cu mersul greoi şl apăsat. Cf. udrescu, gl. ; talpa-gîştei = a) plantă erbacee, cu tulpina, puternică, cu florţ mici, roz, care creşte în locuri necultivate; (regional) apucătoare, buruiana-orbalţuîui, buruiană-de-bleasnă,. căţîjnică, că-tuşniţă, cer vană, cione, creasta-cocoşului, gisdei, iarba-căşunăturii, iarbă-flocoaşă, iarbă-de-dat, laba-lupului, şanta2, somnişor, talpa-lupului (Leonurus cardiaca). Cf.. gcr i 356/20, baronzi, l. 146, barcianu, brandza, FL. 399, GRECESCU, FL. 477, N. LEON, MED. 68, PĂCALĂ, M. R. 18, BORZA, D. 98, IVţ. D. ENC., H I 129, III 243, v 208, x 534, xii 120, xiv 29, xvi 159, 444, alrm sn i h 254; b) plantă erbacee, cu frunze romboidale sau triunghiulare crestate, cu flori mici dispuse in spice nefoliate verzi, mai tîrziu roşii, cu seminţe negre, lucitoare; (regional) troscot1 (5) (Chenopodium rubrum). borza, d. 46; c) (regional) lobodă (Chenopodium album). id. ib.; d) (regional) spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). Cf. brandza, fl. 418, dame, t. 187, GRECESCU, FL. 499, BUJOREAN, B. L.: 395, BOR'ZA,.4 D. 46; e) căpşunică (Trifolium fragiferum). id. ib. 171.; f) (regional) lobodă (Atriplex hortensis). id. ib. 27; g) (regional) creasta-cocoşului (Celosia cristata). id.. ib. .42; h) (regional) meişor (Digiiaria sanguinalis): id.v ib. 60; i) (regional) priboi (Geranium macrorrhizum). Cf. bulet. grăd. bot. v, 58, borza, d. 76; j) (regional) colăcel (Pelargonium peltatum). id. ib. 125; k) (regional) ciuboţicâ-cucului (Primula veris). id. ib. 138; talpa-gîştei — a) semnătură (pe^un act) prin punerea degetului. Pune-ţi talpa-gîştei pe zdelcă. alecsandri, t. i, 320, cf. zanne, p. i, 483; b) scris necaligrafic, puţin citeţ, neîngrijit; laba?gîştei. Pesemne că noi, cum s-ar prinde, las’că de scris, talpa-gîştei; dar apoi şi de vorbit... se vede că vorbim pogan şi rău de tot. cReangă, a. 91. Mi-ai scris un răvaş plin de talpa-glştii. alecsandri, t. 1 157, cf. zanne, p. i, 483;. (regional) talpa-gîştei = loc unde se încrucişează mai multe drumuri; răspîntie (1). Cf. jahresber. xix—xx, 27; talpa-lupului = a) plantă erbacee cu flori mici roşietice şi cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule albe; (regional) cimburel-săl-batic, cione, iarbă-flocoasă, iarbă-neagră (Chaiturus mdrubiastrum). Cf. ddrf, barcianu, brandza, fl. 400, borza, d. 98; b) (regional) talpa-gîştei (Leonurus cardiaca), id. ib. 98; c) (regional) papanaşi (Trifolium arvense). id. ib. 171; talpa-stancei (sau, regional, -stlncii) = a) mică plantă erbacee cu tulpina tîrî-toare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus squamatus). Cf. ddrf, dl, dm, borza, d. 52, m, d.. enc.; b) (regional) flocoşele, curcubeu (Lychnis- coro-naria). borza, d. 102; taipa-ursului = a) plantă erbacee cultivată şi, ca plantă ornamentală, cu frunze, mari şi cu flori albe său trandafirii, grupate în formă de spic; (regional) brînca-ursului, buiedea-mamei-bune, ma-trună, pălămidă1 (Acanthus longifolius). Cf. ddrf, brandza, fl. 365, grecescu, fl. 448, alexi, w., borza, d. 9, m. d. enc., h xviii 71, şez. xv, 131; b) plantă din familia cactacee, cu tulpina lungă, cărnoasă, prevăzută cu ţepi, cu flori roşii, cultivată şi ca plantă ornamentală; limbă, (regional) bostan, limba-vecinii, limba-boului, palmă1 (6), stoletnic (Phyllocactus aclcer-manni). Cf. borza, d. 129; c) (regional) plăcinta-porcului; (regional) laba-ursului-de-munte (Heracleum palmatum). id. ib. 83; d) (regional) brînca-urşului (Heracleum sphondylium ). id. ib. 83; e) (regional) piedicuţă (Lycopodium clavatum). id. ib. 103; (regional) talpa-iepurelui — golomăţ (Dactylis glomerata). id. ib.,-57; (regional) talpa-mîţei=a) parpian (Antennaria dioica ).. Qf? ddrf, barcianu, brandza? fl, 274, grecescu, fl. 301, bianu, d. s., borza, d. 20; b) flocoşele (Filago arvensis). id. ib. 70; c). firicică (Filago germanica). id. ib. 7-0; d) albumeală (Leontopodium alpinum). id. ib. 98. + (învechit) Unitate de măsură pentru lungimi. Această chilie e de atltea talpe... de lungă, petrovici, p. 102/7. + (Rar; urmat de determinări ca „pământ“, introduse prin prep. ,,de“) Distanţă foarte mică. Talpă de pământ. în scl 1976, 400. 2. partea de dedesubt a încălţămintei sau a ciorapului, . care protejează talpa (1). cf' lb, costinescu. JDete-Osman porunci să-i puie Tălpilor, la cizme, cuie. coşbuc, p. ii,48. Două părechi de tălpi pentru opinci. APÎRRICEANU, S. 152, cf. ŞĂINEANU, D. U. Pantofi... cu. talpa elastică, c. petrescu, î. i, 12. Ghete cu tălpi groase, călinescu, c. o. 70. Pantofii li erau de antilopă, cu talpa triplă, vinea, l. i, 15. O cţbsurdă talpă ce bccaiic. h. lovinescu, t. 156, cf. lăncrajan, c. i, 53, iL.mai 1965, 35. <0 E x p r. A bate talpa (la pământ) = a călca apăsat. Căpitanului îi plăcea să meargă cumenii ţanţoşi, veseli şi să bată talpa la pămînt. ş4doveanu, o. ii, 403* A călca pe talpă putredă = a se înşela. A cuncscut că pe talpă putredă a ţest călcat Şi, dueîndu-se îr.dată, cu nevasta s-a-mpă-cat. pann, p. v. ii, 146/3, cf. zanne, p. iii, 391. A pune sub talpă = a) (familiar) a pune sub papuc, v. papuc1 (I). zanne, p. ii, 444; b) (regional) a nu ţine seama de ceva. Multe măicuţa mi-a spus, Toate sub talpă le-am pus Şi-acum toate ie-am ajuns. folc. mold. ii, 502. (Prin nord-vestul Munt.) A o ţir.e talpă = a nu ‘ ceda nimic, a o ţine una şi bună. udrescu, gl. Geaba-i spui, geaba-i arăţi: nu, el o ţine talpă. id. ib + Piele groasă, tăbăcită special, din care se confecţionează pingelele încălţămintei, fleculile tocurilor etc. Ce-i drept, făceau paralele acele, căci pusese piele bună, talpă de fuhd şi erau cusute de tocmală. creangă, o. 235. Pe talpa cizmei mele [viermii] urcau, macedonski, o. i, 51, cf. nica, l. vam. 238. <0> Talpă artificială— material fabricat prin aglomerare cu lianţi diii fibre de piele (provenite din deşeuri), fibre de celuloză şi fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I I), branţuri, bombeuri şi glencuri. m. d. enc. 3. Pedală la maşina de cusut. S-a pus să coasă la maşină,. plnă. ce a încurcat atît dc serios aţa pe dinăuntru, că talpa maşinii nu cl mai vrut să calce şi roata s-a înţepenit.. arghezi, c. j. 19. + Partea de la scaunul lemnarului pe care se apasă cu piciorul în timpul lucrului şi. cu ajutorul căreia se fixează bucata de lemn care se trage la cuţitoaie. Cf. pamfile, i. c. 123, gregorian,. cl. 62. 4. (Regional) Opritoare, piedică la car (Chizătău — Lugoj). Cf. alr ii 5 634/76. II. 1. Grindă sau ansamblu de piese care se aşază la baza unei Construcţii' şi pe Care aceasta se reazemă, (regional) taban1 (I 3); p. ext. temelie (1). Temelii rele s-au pus. ca cum stîlpii de marmure, iară tălpile de trestie ar fi fost. cantemir, ist. 342, cf. i^lein, d. 436, lb. Grajdu pă tălpi groase, ulucit şi şindrilit nou. cr (1834), 3482/42. împinseră înapoi pe asediatorii ce.. . aduceau foc la tălpile Intărirei de lemn spre a o aprinde, bălcescu, m. v. 151. Din stejar şi carpen.. . se scot lemne frumoase de construcţiunetălpi, furci. i. ionescu, d. 448, cf. costinescu. începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amlnare, cela de tălpi, ista de grinzi, creangă, p. 48, cf. marian, î. 458, dame, t. 95, barcianu. Grinzile care alcătuiesc temelia casei se cheamă.. . tălpoiu, talpa casei, pamfile, i. c. 424. O aripă a castelului din Suceava..., sfirşindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră, delavrancea, o. ii, 11. Pe un fundament solid vin aşezate tălpile morii. pă-gală, m. r. 464, cf. şăineanu, d. u. Ceva ulcele roşii sau alte lucruri curioase, găsite uneori nu mai departe declt sub talpa casei, galaction, o. 119. Ies la mari răstimpuri şerpii... De sub talpa casei, voiculescu, poezii, i, 250, cf. h ii 99, 118, 222, 227, x 506. Til-harii. . . s-au sfătuit ca să sape o bortă pe sub talpa casei In pivniţă. SRIERA, P. 276. Se descintă cu toporul şi cu 409 TALPĂ — 38 — TALPOŞ mătura în talpa casei. mat. folk. 598. Pruncu s-a născut în casă şi şarpele pe sub talpă. şez. xii, 66. Plîng tălpile de la casă Unde sînt femei rămasă, bîrlea, c. p. 184, corn. din săliste — Sibiu, chest. ii 97/7, alr ii/i h 224, a v 1,2, 14, 15, 22, 33, 35, vi 19. Pui de şarpe sugă-mi-te, De sub talpa casei noastre! balade, i, 324. Ş-o făcut borti pi su talpa curţii ş-o ros pod'elili şoarecu ş-au intrat în casî. o. bîrlea, a. p. i, 216. ^ Talpa ţării (sau a casei) = ţărănimea (considerată în trecut ca temelie a ţării şi obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Cu drept cuvînt dar li s-a aplicat numirea de ,,talpa caseiu, nuiiiire pe care eu am scris-o sub fotografia reprezentind pe deputaţii pontaşi, kogălniceanu, s. a. 222. Clasa ţăranilor de la sate, talpa casei, cum s-ar zice, care plătea dări şi ducea toate sarcinile statului, ghica, s. xii. Să ridice sus steagul drepturilor poporului el, fiu al tălpii casei Ţării Româneşti, mille, v. p. 118, cf. ddrf. Ţăranul. . . face parte din acel strat social ce alcătuieşte talpa ţării, pe care se sprijină întreaga greutate a acesteia. pamfile, a. r. 33. Potoliţi-va, mâi oameni, ascultaţi de boieri şi munciţi!... Voi sînteţi talpa ţării, rebreanu, r. i, 271. A vorbit de sănătate, de popor, de talpa ţării, contemp. 1918, nr. 107, 6/1, cf. zanne, p. iii, 260. Talpa casei — capul familiei, bărbatul. Bună să vă fie inima, Zise talpa casei, reteganul, p. iii, 4, cf. chest. ii 6/72, zanne, p. iii, 391. Talpa iadului — a) (şi în forma talpă la iad sau talpă de iad) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; tălpoi (3). Tu eşti bun de talpa iadului, negruzzi, s. i, 93. După ce ţi-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i vrea tu; şi aceea are să fie de trebuinţă la talpa iadului, că au început a putrezi căpătâiele, creangă, p. 146. Dumneata eşti... mai îndrăcită decît talpa iadului, caragiale, o. ii, 227. Cînd va ajunge talpa iadului, ştiu că va băga în sperieţi pe dimoni. agîrbiceanu, a. 166, cf. galaction, o. 250. Mulţi-mi strigă mie-n sat Că-oi să fiu talpă la iad. reteganul, tr. 83. Eu în iad cînd am intrat, Ce-am văzut m-am spăriat... Vornicul satului Ţinea talpa iadului, marian, sa. 72. Talpa iadului e însăşi mama lui Scaraoschi, o babă hîdă şi urîtă. şez. ii, 160, cf. bîrlea, c. p. 138. Mulţi mă judecă la sfat, Ca să fiu talpă de iad. folc. transilv. ii, 295; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. Cf. jipescu, o. 56. Talpa iadului, cum aude despre această minunăţie, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. creangă, p. 96. Bine lotrul nu trecea De mijlocul vadului, Că-l lua talpa iadului, v. rom. octombrie 1954, 78, cf. ciauşanu, v. 202, zanne, p. iv, 461. O Loc. a d v. Din talpă = în întregime, cu totul, din temelie. Cînd valul se retrage, ei se întorc, îşi ridică iar bordeiele din talpă, vlahuţă, ap. cade. Smulsă din talpă, cădea prăbuşită neptunica Troie. coşbuc, ae. 44. De sus (sau din vfrf) şi pînă in talpă = de sus şi pină jos, în întregime. De-ar fi casa lor din piatră, Totuşi s-a răsipi toată De sus şi pînă în talpă, marian, nu. 580. Iar blăstămul părinţilor risipeşte casa fiilor: De-ar fi pe temelii de piatră, O risipeşte din vîrf şi pînă-n talpă. folc. mold. i, 237. + F i g. Totalitatea oamenilor simpli, consideraţi ca bază a societăţii. Începînd la talpa însăşi a mulţimii omeneşti Şi suind în susul scării pîn la frunţile crăieşti. eminescu, o. i, 133. + F i g. Persoană care constituie un sprijin esenţial pentru o colectivitate; bază, stîlp. Iaca şi moş Arbure, talpa răzăşilor. alecsandri, t. 1 337. + F i g. întemeietor al unui neam, al unei spiţe. Socotind între strămoşii lui şi pe nenorocitul Marsias, ce era talpa şi începutul marsienilor. beldiman, n. p. i, 96/23. + (Prin sudul Transilv.; în sintagma) Talpa satului = omul cel mai din urmă din sat. Cf. gr. s. vi, 245. 2. Fiecare din cele două lemne groase, orizontale’ pe care se sprijină războiul de ţesut; (regional) tăl-pete (1), tălpeţ (1). V. pat (5 e). Cf. pribeagul, p. r. 94. Tălpile. . . formează lungimea războiului. şez. vii, 188, cf. brebenel, gr. p., păcală, m. r. 431, alrm sn i h 301, a II 12, iii 17. + Pat1 (5 b) la sucală. Cf. DAME, T. 140. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oţel, curbate în sus la capătul din faţă, pe c&tt alunecă sania; (regional) tălpete (2), tălpeţ (2). Cf. klein, d. 436, lb. îmi aşezai sania pe tălpi, mă scuturai de zăpadă şi plecai şi mai grăbit, gane, n. ii, 204. Zăpada scîrţîia sub tălpile săniilor, vlahuţă, s. a. iii, 167, cf. dame, t. 21, alrm sn i h 240, a vi 3, 26. + Plaz1 la plug. Cf. dame, t. 134. Talpa plugului. . . e făcută din lemn tare, de stejar sau de ulm. pamfile, a. r. 42, cf. h xviii 19, 277, alrm sn i h 16, a i 12, 17, 23, ii 12, iii 2, 7, 18, iv 5. + Partea de dedesubt a corăbiei. Sub talpa cdrăbiii Străbătătoare-n adînc vuiau răscolitele valuri, murnu, i. 18. + Partea care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. V. pod1 (IV 1 d). Cf. dame, t. 175. Două şine de fier.. . înţepenite de-a lungul tălpilor joagărului. păcală, m. r. 462. Pîrîul. . . cade pe roata morii şi iese dincolo, vijelios, pe talpa unui scoc lat. camil petrescu, o. ii, 587, cf. alr ii 6 423/219. + Fiecare dintre cele două bucăţi de lemn curbate, pe care este aşezat leagănul pentru copiii mici. Cf. marian, na. 312. Să fi bătut Dumnezeu Talpa la leagănul meu, C-am avut noroc tot râu. folc. transilv. i, 30. 4. (Regional) Patină2 (1) (de lemn). Se uita prelung în dreapta şi în stingă..., ascultînd hărmălaia copiilor, cari se dădeau cu săniuţele şi cu ,,tălpile(i. moro-IANU, s. 25, cf. ALR SN V h 1 311. 5. Partea inferioară, mai latăy a un6i piese, a unui organ de maşină sau a unui element de construcţie, prin care acesta se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un supert. Bagă de seamă că şina arie talpă prinsă-n cîrlige zdravene, afundate^n traverse de stejar, sp. po-pescu, m. g. 27. Corpul lagărului este prevăzut cu nişte tălpi, pentru a fi fixat'prin şuruburi d$ fundaţia sau de corpul maşinii, soare, maş. 74. + (Regional) Posadă la moară (Strehaia). Cf. alrm sn i h 111/848. + (Regional; în sintagma) Talpa cuptorului = ridi-cătură de zid pe care este aşezată vatra sau soba (01-tina — Medgidia), chest. ii 331/130. 6. Partea rindelei, care alunecă pe lemn. dl, dm, m. d. enc. + Placa de metal de la capătul patului puştii, pe care aceasta se sprijină cînd este aşezată vertical. Se uită chiorîş la miliţienii care-şi scoseseră armele şi le lăsaseră cu talpa de fier pe pămînt. mi-hale, o. 513. ; 7. Lemn, grindă care se aşază în partea de jos a uşii; p. e x t. scîndură groasă. Grosimea tălpilor de stejar ce... compun [uşa], odobeşcu, s. i, 402, cf. gregorian, cl. 58, 63. + (Regiorial; la pl.) Stinghii la grapă (Scărişoara — Abrud), alrm sn i h 29/95- 8. Fiecare dintre cele două grinzi mari aşezate pe piloţi deasupra apei şi în care sînt fixaţi parii gardului sau îngrăditura de nuiele, la leasa de pescuit pentru năvod. Cf. antiPa, p. 596, 612. 9. Suport pe care se clădeşte o claie sau un stog; pătul1 (13 a). Claia.. . se compune dintr-o parte scurtă, cilindrică. . ., care se numeşte talpă, fundac sau podină. pamfile, a. r. 161, cf. alr sn i h 134/514. 10. (Regional) Laviţă în casele ţărăneşti sau la stînă, pe care se aşază vasele c» apă sau alte obiecte. Cf. h ix 571, rădulescu-codin, î. 205, viciu, gl., chest. v 8/42, alr i 686/770, 776. — Pl.: tălpi ţi talpe. — Din magh. talp. TALPfNĂ s. f. Material obţinut pe cale sintetică, folosit ca înlocuitor de talpă pentru încălţăminte. Cf. IORDAN, L.R.A. 180, DL, DM, M. D. ENC., SCL 1973, 665, dex. — Pl.: talpine. — Talpă -f suf. -ină. TÂLPOŞ s. m. 1. (învechit) Infanterist. A da poruncă. .., au siimean, au cazacu, au talpoş, au oameni streini, ce vin dăntr-alte părţi (a. 1700). iorga, s. d. v, 357. Acolea la Buzău era vel-căpitan za dorobanţi 411 TALŢĂ — 39 - TA MA RISCĂ cu clieva steaguri de pedestrime, cazaci şi talpoşi. r. popescu, cm i, 571. Listă de numele călăreţilor pol-covniceşti, vtnători polcovniceşli, iălpoji dorobănţeşti (a. 1802). cat. man. i, 273v Tălpaşii, fiind.de pe asemănarea... lolpaselor ungureşti, trebuie să fi avut ar-melc acestora, care erau puşca, pistolul şi sabia, băl-cescu, m. v. 605. P-atunci avea {ara dorobanţi, roşiori..., talpaşi. ghica, s. 18. Talpaşii dorobănţeşti pedeştri cu tobele, chiverele şi cimpoaiele lot. filimon, o. i, 302, cf. costinescu. Constantin Mavrocordat. . . desfiinţă de tot vechea organizare militară a ţârei şi păstră numai 120 tălpaşi (a. 1893). uricariul, xxii, 436, cf. ddrf. Recunoşti strănepoţii catanelor spătă-reşti cu mintene. . ., ai tălpaşilor dorobănţeşti. c. petrescu, c. v. 80, cf. tdrg, şăineanu, d. u., scriban, d. Talpaşii slnt o ceată mică de pedestraşi, înfiinţată de Şerban Cantacuzino din corpul mare al dorobanţilor. stoicescu, c. s. 133. .2. (Regional; in forma tălpoş) Cal căruia ii lipseşte din talpa copitei osul mort, în formă de unghi ascuţit (şi astfel calcă pe toată talpa). Cf. dr. v, 304. — Pl.: talpoşi. — Şi: (învechit) talboj, tălpăş, tol-pâş, (regional) tălpoş s. m. — Din magh. talpas, talpos. TÂLŢĂ s. f. v. tarţă. TALUf vb. IV. T r a n z. (Prin Bucov.) 1. A separa în părţi, a împărţi. Com. din straja — rădăuţi. Taluiesc găina, glosar reg. 2. A potrivi, a ticlui (1). Cf. lexic reg. 110. Minciuna cum o taluieşti. glosar reg. — Prez. ind.: taluiesc. — Cf. germ. t e i 1 e n. TÂLUS s. n. (Anat.) Astragal. m. d. enc. — Din lat. talus. TALUZ s. n. Suprafaţa înclinată care mărgineşte lateral un rambleu sau un debleu; teren în pantă. Cf. costinescu. Clţiva convalescenţi, desculţi..., se soreau tolăniţi pe un taluz. c. petrescu, î. ii, 42. Era sus pe taluz, răzămat de trunchiul salclmului. popa, v. 80, cf. dSj.nom. min. i, 300. Plnclea din depărtare [trenul] şi se- lua la întrecere cu el, Urlînd zadarnic de~a lungul taluzului. vinea, l. i, 96. Pentru protecţia talu-zurilor sau a pomilor a fost plantat un gard de glădice. vîn. pesc. octombrie 1964, l,cf.DEx. <£> F i g. E peste tot o albă şi fragilă sărbătoare Timpurie Căci plnă şi tăluzul de argilă rîdc Cu aere dc aur, bolnav de anemie, camil petrescu, v. 108. O Loc. adv. In taluz — oblic, pieziş, în pantă. Cf. costinescu. — Pl.: taluzuri. — Din fr. talus. TALUZ vb. I. Tranz. A da formă de taluz, de pantă, a ridica în taluz. Bahluiul. . . s-a cuminţit de voie de nevoie intre malurile lui frumos taluzate, il octombrie 1961, 7. Fundul a fost curăţat, malurile au fost taluzate. vîn. pesc. septembrie 1962, 9, cf. dex. — Prez. ind.: taluzez. — Din fr. taluser. TALVEG s. n. Linia care uneşte între ele punctele cele mai adinei din lungul unei ape curgătoare sau ale unei văi uscate. Cf. cr (1830), 267Y13. Apa cea mai tulbure este pe. . . talveg. antipa, p. 217, cf. scriban, D., LTR2, M. D. ENC. — Pl.: talveg uri. — Din germ. Tahveg, fr. thalueţj. TAM adv. (Prin nord-estul Olt.) Tocmai (2). lexic reg. ii, 32. — Din tc. tam. TAMACHIAR, -Ă adj. (Prin Munt.) Zgîrcit. Un bătrln armean, om cu avere, însă tamachiar la culme, ap. şio iij, 347. — Pl.: tamachiari, -e. — Din tc, tajţnahkâr. TAMAN adv. (Astăzi popular) 1. întocmai, exact; chiar, tocmai (2). Sînt ca urechile iepurelui, taman cum trăbuie să fie. ţichindeal, f. 209/20, cf. codru-drăguŞanu, c. 7, alecsandri, t. 950, cihac, ii, 618. Porneşte acum degrabă la omul acela şi să-l slujeşti taman trei ani de zile. creangă, p. 146. Dar cum ai aflat tu. . . toate astea? — Apdi că taman vroiam să vă spun. vlahuţă, s. a. iii, 105. Taman cînd ieşea din ograda seminariului. . . suna clopoţelul de masă. contemporanul, vi, 291, cf. atila, p. 70. Eu am fost taman iii ţara unde soarele răsare, eftimiu, î. 62. Am pus mînă dă la mînă ş-am cumpărat un curcan — uite că taman l-am adus acu. stănoiu, c. i. 19. Taman mîn.casem devreme şi nu ne venea să ne culcăm aşa de-grab. vissarion, fl. 114. Nici mai la dreapta, nici mai la stingă, ci taman la locul potrivit, sadoveanu, o. xvii, 429. Taman la debarcare doctorul care l-a inspectat l-a respins că c prea slab. bart, s. m. 33. Eu mă jur pe cinstea mea Să mă fac taman cît ea. arghezi, s. v, 47. Afacerea. . . cu boiangeria nu i se părea tocmai rea. Era taman ce-i trebuia, v. rom. decembrie 1954, 82. Ajunseseră la hat cu întiia postată, taman cînd răsărea soarele, camilar, n. ii, 383. Loc pe lingă casă aveau gospodarii taman atîta cit le trebuia, galan, z. r. 89. Omul era taman la masă cind cei doi intrară în curtea lui. preda, m. 168. Ai crescut... într-o lună, taman cît creşteai într-un an. deşliu, g. 14, cf. h iii 345, com. liuba. Taman la tîrgu d-afară Să-ţi bată două furci şi-o cumpeioară, Te puie vameş mai mare. mat. folk. l 157, cf. şez. vi, 37, graiul, i, 319, vîrcol, v. 100, gr., băn., gorovei, cr. 157, com. din SASCA MONTANĂ — ORAVIŢA ŞÎ dill STRAJA — RĂDĂUŢI, novacoviciu, c. b. i, 21, gr. s. vi, 245, alr i 248/28, ib. 1 390/30, ib. 1 500/837, alr sn v h 1 483/784, ib. h 1 344, alrm sn iii h 1 205. <£> E x p r. Taman pe taman — ţanc pe ţanc, egal. udrescu, gl. 2. De abia, într-un tîrziu. Nu mi-a dat în gînd nici să-l întreb pe el... Taman pe drum m-am gîndit la asta. stănoiu, c. i. 118. — Accentuat şi: taman. i. cr. v, 376, udrescu, gl. — Şi: (regional) tămân (balade, ii, 20), tămâm (gorjan, h. ii, 41/30), tomaft (gl. olt.), atamân (mat. dialect, i, 139) adv. — Din tc. tamam. TAMAR s. m. v. tamarin. TAMARÎCĂ s. f. v. tamariseă. TAMAR f CE s. f. v. tamariseă. TAMARflV s. m. (Şi În sintagma tamar indian bianu, d. s.) Arbore exotic cu flori galbene, din ale cărui fructe se prepară o băutură răcoritoare (Ta-marindus indica). Cf. drlu, lb. Gingaşii tamarini se legănau la adierea vintului. negruzzi, s. i, 223, cf. alexi, \v. M-am dus în India şi m-am aşezat în răcoarea vilelor ascunse în tamarini, iorga, p. a. i, 12, cf. dex. — Pl.: tamarini. — Şi: tamar (bianu, d. s.), tama-rmd (lb, alexi, w., scriban, d.), tamarmt (drlu) s. m. — Din fr. tamarin. — Ta mărind, tamarint < lat. med. tamarindus. TAMARflVD s. în. v. tamarin. TAMARlNT s. m. v. tamarin. TAMARfSC s. m. v. tamariseă. TAMARfSCĂ s. f. (Bot.) 1. Cătină roşie (Tamarix tetrandra. Tamarix ramosissima). Cf. brandza, fl. 164, grecescu, fl. 48. într-o luncă de tamarix înflorită ca cerul, cîntau... privighetorile, sadoveanu, o. viii, 322, cf. ds, l. rom. 1967, nr. 1, 53, borza, d. 167. 2. Cătină mică (Mijricaria germanica). Cf. coteanu, pl. 19, grecescu, fl. 49. Copiii aprind. . . seara cînd e lună nouă crenguţe uscate din planta numită tamarică sau tamariseă. pamfile, duşm. 268. 428 TAMARIŞCĂ 40 — TAMBUR1 — Şi: ţamarix, tanianse (coteanu, pl. 19, dki.u, BĂRCIANU, ALEXI, W., -SCRIBAN, D., BORZA, D. 167) s. m-, tamarişeă (lb, i., golescu, c. vi, 223v, ddrf, borza, d. 167), tamarică, (regional) tamarîce (viciu, GL.) s. f. , — Din lat. tamarix, -ieis, germ. Tamariske. -n Ta-marişcă < magh. tamariska. — Tamarice < lat. tamarice, -es. TAMARIŞCĂ s. f. v. tamariscă. TÂMARfX s. m. v. tamariscă. TAMAZ subst. (Regional) împotrivire în mers a animalelor de tracţiune; v. opor, zăpor (Grojdi-bodu — Corabia). Cf. plopşor, v. o. 370. ' — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. tamos, TAMAZĂR s. n. v. tăjnînjcr. TAMAZTR s. n. v. tămînjer. TAMAZLÎC s. n. v. tamazlîc. TAMAZLÎC s.n. 1. îngrăşare a vitelor; p. e x t. locul unde se îngraşă. Vacile de tamazlîc (a. 1826); uricariul, ap. şio iij, 347, cf. scriban, d. 4 Crescătorie de vite sau de cai (pentru reproducţie). Cf. po-lizu, cihac, ii, 618. Fă-ţi milă şi cumpără văcşoara asta. — Nu-mi trebuie:!. .. Ce? eu fac tamazlîc? sandu* aldea, d. n. 245. Grecii... ţinea moşiile cu arîndă, strlngea cirez di viti pîntru tamazlîc. graiul, i, 234, 2. Totalitatea vitelor care aparţin unui proprietar, unei gospodării; cireada de viţe. A trimes... a-i aduna fără plată cîte zece păn la citisprezece capete vilă de fiecare tamazlîc (a. 1857). iorga, s. d. xviii, 15». Arendaşul. . . foloseşte şi de“ la vitele ce ţine pe moşie o turmă de 1 000 oi, un tamazlîc mare ca de 800 capete. i. ionescu, d. 448. Auzi-o cum se boceşte! Taci, fa, că sparii tamazlîcul satului, alecsandri, t. 261. Atlt era de cuprins, de s-au umplut munţii... de turmele şi tamazlîcurile lui. creangă, a:':19, cf. dame, t. 61 [bis], chiri ţes cu, gr. 255. Ţinea... un tamazlîc de vaci. p. constant, o. 127. Oameni săraci, neavînd moşii de împărţit, tamazlîcuri de vîndut şi bani de aur de numărat, sadoveanu, o. x, 351. Merse fără preget pe pustiul de zăduh pînă ce se întîlni cu o herghelie de cai, mai mare şi mai frumoasă declt tamazlîcul de boi. POPESCU, B. III, 111, cf. MAT. FOLK. 1 210, ŞEZ. VII, 41, pamfile, j. îi, 168. Şi-n poiana aceea păştea un tamazlîc de vite. şez. xxi, 56, cf. alr i 1 798/554, 750. Şi mi-i duce dinapoi, ca pe-un tamaslîc de boi. ant. lit. pop. i, 105, cf. a vi 4, 33. + (Prin nord-vestul Munt.) Turmă de porci care toamna este dusă într-un loc cu jir; p. ext. locul folosit în acest scop. Cf. udrescu, gl. Am dat şi eu porcii în tamazlîc la munte. id. ib. Anul acesta s-a mutat tamazlîcul din Zănoaga la Călugărul, id. ib. — Scris şi: tamaslîc. — Pl.: tamazlîcuri. — Şi: (regional) tamazlîc (şez. xviii, 195), tazmalîc (bul. fil. v, 174), tazmazfc (ciauşanu, v. 203), tamoslfc (jahresber. xvii, 13) s. n. — Din bg. TaMa3tnbK. Cf. tc. danuzlik ,,animal de reproducere^. TAMĂŞ s. n. v. tamos. TÂMBA adv. (Prin nord-vestul Munt.) împreună. lexic reg. ii, 32. Am venit tamba. ib. — Etimologia necunoscută. TAMBÂC s. n. (Olt.; în expr.) A pune tambacul (pe cineva) =■ a bănui pe cineva că e implicat într-o afacere necinstită. Cf. ciauşanu, v. 202, lexic reg. 38. A pune ta mimul = a stărui pentru ceva; a insista, a persevera. A pus tambăcu şi-a ieşit cum a vrut el. plopşor, v. o. 370, cf. lexic reg. 38, — Şi: tombăc s. n. lexic reg. 32. — Etimologia necunoscută. TĂMBĂ s. f. (Regional) Viţel slab, jigărit (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. + (Depreciativ) Prost, nătîng (I 1). <£> (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Ce tambă de om! coman, gl. — Pl.: tambe.. — Etimologia necunoscută. TAMBfC s. m. (Regional) Pitic (I 1) (Ronţ — Gherla), pasca, gl. — Pl.: tambici. — Etimologia necunoscută. TAMBON s. n. v. tabun. TAMBOR1 s. m. v. tambur1. TAMBOR2 s. n. v. tambură1. TAMBIjCHI s. n. Deschidere în puntea unei nave prin care se asigură accesul în încăperile de sub punte, prevăzută cu un capac pentru a le feri de intemperii. Cf. ddrf. Scoase capul afară, pe gura tambuchiului. tudoran,. p. 158. Urcă scăriţa spre punte, îndoit de umeri. Mă mir cum se strecoară prin tambuchb v. rom. februarie 1961, 32, cf. m. p. enc., l. rom. 1976, 541. — Pl.: tambuchiuri. — Şi: tămbtichi s. n. ddrf. — Cf. it. s t a m b u g i o. TAMBUHANA s. f. v. tabulhana., TAMBULHANEA s. f. v. tabulhana. TAMBTlRi s. n., s. m. 1. S. n. (Muz.) Tobă (1). Cf. stamati, d., costinescu. Scrieri din veacul al XVIII-lea pomenesc numele multor instrumente muzicale. . . surle, tîmpene, tambure, trîmbiţe. alexandru, i. m. 13. Băteau tamburase auzeau viole. bArbu, princ. 147. Agită cimbale, Bat din tambure, vulpescu, p. 122. 2. S. m. P. e x t. Persoană, care bate. la tobă (!)• Cf. costinescu- Dar popă cine mi-o fi? Horniştii şi tamburii, în loc de colac de grlu, Fi-mi-a sînge pînă-n brîu. eminescu, l. p. 57, cf. tim. popovici, d. m-, folc. transilv. i, 118. <0> Compus: tambur~major~ subofiţer care conducea o fanfară militară; p. ext. plutonier. Am cunoscut pe unul ce se dzicea. colonel .de artilerie... şi nu fusăse alta decît tambur-major, calendar (1861), 122/28, cf. costinescu, barcianu-şăineanu, d. u., bul. fil. iv, 136. Tambur-majoru-darabanilor.. . bate tactul cu buzduganul cu canafuri. sadoveanu, o. ix, 237. 3. S. n. Piesă în formă de cilindru gol* fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, din lemn etc., cu diverse întrebuinţări în tehnică; tobă (3 a). Tam-bururi de fier, forjate, cîntărind pe bucată peste 1 000 kg. nica, l.: vam. 238. Una dintre role e liberă, iar cealaltă se poate învîrti cu ajutorul unui tambur, orbonaş, mec. 175. Partea dificilă a invenţiei constă în sincronismul mişcării cilindrelor sau tamburelor, enc. tehn. 1421 Tamburul. .. smulge şi întoarce excesul de bumbac care se va rostogoli pe fundul lăzii, ionescu-muscel, fil. 78. [Cureaua] se mişcă pe două tambure, purtate de un motor electric, cişman, fiz. ii, 196. Brigadierul ridicase pompa de injecţie pe un fund. de butoi întors; cu o mină răsucea tamburul, mihale, o. 213, Firul uscat poate fi rebobinat pe tamburul mulinetei. vîn. pesc. octombrie 1964, 14. 4 Fiecare dintre cutiile cilindrice de tablă care protejează roţile maşinăriei unui vapor. Cf. cade. 4. S.n. (Arhit.) Porţiune prismatică sau cilindrică între o cupolă şi arcurile sau zidurile care limitează un spaţiu boltit; corpul cilindric sau poligonal al unei turle, cuprins între bază şi cupolă. Această dispozi-ţiune se citeşte întocmai şi la exterior. . . prin tamburul cupolei, octogonal ca şi dînsa. naum, ist. art. 108. 4 Mic vestibul la intrarea unei clădiri, cuprins între două rînduri de uşi. Cf. dl, dm, der. + Spaţiu cilinl dric la o uşă de intrare, în interiorul căreia se învîr, 447 Tambur2 — 4i - TAM-NISAM tcş.te o -uşăpivotantă-cu mai multe aripi., dl, DM. 'cf. M, Dî 'ENC., 'DEX.' 1 — ŞPi. :'tambure, tambuftiri şi tamb'uri. — Şi : tăm-bor s.‘ m. a'lr ş’n iv h 963, alr^i sn îi h‘ 778/284. — Din>ir: tambour [-major], germ. Tambour. TAMBlJR2 s. il. v. tamburăi. ; XAMBţiilRA vb. I, .In tran z. (Rar) A bate în tobă (1); p. ext. a bate uşor şi ritmie în ceva. începu Intr-uţi târzia să tambureze uşor cu degetele pe masă. rebreanu, j\ s. 57. ... —‘•Prtz. ifld.: tamburez. V. tambur. XAMjBBRAGlU s. m. (Rar) Tamburar. S-a -.xtu& Intr-un oraş vecin la un iamburagia şi s-a învăţat a qlnţa..4,in tampur<5. HEy. nouă ii» 3,50, cf. şio.iij, 348. — Pl.: tamburagii.. - — Din tc. tamburaci. TAMBURAR s. m. (Rar) Persoană care cîntă la tambură1, , (rai;) -tamburagiu. Cf. polizu-, < cihac, ii, 618, nnitF.. — Pl.: iamburari.'‘ ' — Tamburăi -f suf. -ar. ŢAMBTÎRĂJ s. f. Vechi instrument- muzical cu coarde de metal,-asemănător cu mandolina. Alţii zic ştiind bine In Uambvr.! n, .“costin,. let. ii, 99/19. ştie a diiee.Mne, in tambură,-.cit nici un’ţarigrădean* nu puie dzige ca dlnsul. neculce, ‘L. Q02»>cf.- va.-incepu să clnte cu o. tambură* ce. avea la dlnsul. gorjan, h. iv, 25/11: îndată ieses un negru.. .»c-o tambură ln< mină. pann, *;• v; MJi 136/22. Ea ţinea. In mină o tambură cu care se acompania, filimon, o. -i, 115, cf.-cihac, ii; 618j lm. .Deodată harfele şi tamburele, alăutele şi dairelele începură o .clntare îngerească, caragiale, o. ii, 263, Venise c;u tamburaLui şi se pusese pe clptat. rev. nouă i,, 3:50. -Seara, feciorii merg cu tambure şi clopote pe la case şi. clntă. ,pa.mfile', t. 176,. cf. h ,iii. 341, x 97, xvii 99, 452. Buznan casă n-oi da, Să; vă £lnt cu tcim- biira. şez. v, 63, cf. mat. folk. i, 54, graiul^ i, 240. Tq'ngard 'cu' tambura, Să-i mai d'reqgă inima. £&scu-LfiScu, l.->,. 298. " — fl.: tambure şi (rar) tojjiţiri. (vali^, v.).; — Şi: tămbtiră (dr. v, 527) s. f., tamburf(§j8 lij. 347), tam-b6r (gheţie, r. m.), tcmbur (cihac,’ ii, 618), tembtir (şio .mj, 348, pl. tembururj ib.) s, n. . . ■ . . • — Din-ngr. tap.7roupa<*, te. tambura. TAMBURĂ2 s. f. (Prin sudul Transilv.) Mîncare făcută din bucăţi de pline peste care se toarnă făină din sîrfiBuri de' bostăn fifirtă în apă.uCf. rev: crit. mi,. 170* ♦ f Pi.':? ' ' — Etimologia necunoscută. TAMBTJRfiL s. n. v. taburet. TAMBURULUI, s. n. art. (Regional) Numele unei sjrb.e. v^ROjjip,. joc. Ronţ. n> 12,8. , . • — "Tamburăi ,-J- suf. -el.- TA&BtirtJt s.f. Diminutiv al iul ‘ t a m b u r ă1. Luă o tamburică lungă cu care se însoţi şi clntă. bolin-tineanu, ap. cade. — Pl.: ? — Tamburăi + suf.:,-icâ. TAMBURINA vb. I. I n t ra-n z. (Rar) A bate uşor şi ritmic în ceva. După ce sorbea ceaiul, nu tamburina cU ■''ăH88ell’'pe • thâsă. tffeOD&REANU, m. ii, '364. în Hot âceşl'limp tamburihase' cu degetele pe Tâărgineă fotoliului. cdNi'EMîp. s1.954, ftr. 401, 4/2.: Tamburineăză cu degetele pe braţul fbioliullii. t linie 1964 , 28. ’ ' — •Prez. Ind.: tamburinez. — ”V. tamburină. ■TAMBURINĂ s.f. IV Vechi instrument mtlzicăl de forma -unei tobe mici, cu pielea întinsă numai pe o singură- parte, cu mici-talgere sau cu clopoţei lm--prejur-j- folosit «pentru acompanierea ritmică a da'ii-stilul -mai ales în Spania; tafriburiţă. V. daire-a. Cf. barcianu, nica, l. vam. 238. Tamburine spaniole, lampioane Japoneze, minulescu-, verS; 138. Urşi suri, cerşind pe uliţi cu tamburine-n ■labe, Mătăhăloşi;• prind darul In hohote de clini, voiculeşcu, poezii, ii, 169. Orchestră că fluiere, cu steag cu clopoţei, âu Mm$urine, că zurgălăi. 6ontemp. 1957, n)f.'4’S§0? 2/5, com. ¥>,' pop. <(> Expr. A bate tiimbuiriua (pe' ceva) = a bate ritmic în ceva, a tamburina. Batea mai departe, hervos, tamburina cu degetele [pe masă], pas, z. iii, 27. Bătea tamburina pe marginea biroului, privind in gol■ v. rom. a-uguşţ 1960, 52. 2. .(Rar) ...„Un fel de gherghef r.otund“, şăineanu, D. U.. ■ . ...... — Pl.: tamburine. ., • — Din fr. tambourlns. TAMBlJRlŢĂ s. f. Tamburină (1). Chitara,, , toro-gqata,. armoniţa^ ocarina, muziguţa' de gură, tambu-.f riţele, balalaicile, ş.a. slnt instrumente populare, străine. ALEXANDRU, I. M. 10. ., , , ,.... — Pl.: tamburiţe. — Tamburăi + suf. -iţă. , TAMEŞ, -Ă adj. (Regional; şi substantivat) Zăpăcit, năuc (2). Com. marian. —Pl.: tămeşi'; -e. '" —’Etîtadlogiâ necunoscută. - TAMINĂ s.f. (Prin Olt.) Pădure mare 'şi întunecoasă. Rumânul. .. şedea afar’ din sal intr-un cătun, tocmai Intr-o prelucă dintr-o tamiriq de pădure, plop-şor, c. 37, Cf.‘ tfiXYC 'W6o. 32. ’ — Pl.: (amine. — Din ser. tamuiiţa „înţiinecime, t>eznă“. TÂMIS s. n. v. taihos. TAMIZÂT, -Ă adj. (Franţuzism;: despre lumină) Filtrat în mod difuz. Părea că toată viaţa se mărgineşte la cercul de lumină tamizată pe care-’o descriu ne precis lămpile de mălasăale Laurei.. vinea, l. i, 224. Lumina ta’mîzătă prin rieyiirile exploziilor, v. rom. Itiiie 'f9i89, 71. : 'l'' • ' r:~ — Pl.'. tdtriizaţi, -te". " - . : — Diri frV tamiisă. 1 ‘ ’> TAMÎŞ s. n. v. tamos. - . ' TAMJĂ s. f. (Regional) 1. întlmplare, fapt, poveste, (ide .necrezut^); pricină, afacere. Nevasta... văzuse ea, că Gtieorghe are glnd. jie- tamjă xlurtgă. vişsar^on, fl. , 75. Tu ca să-i întrebi). Tamje să ley spui. jţAT^ folk, . 16, cf. RĂnuLEscu^coşDiN. Acolo mergea, . Tamja ci-spunea, Moş, Adam auzea. . . Şi aii cuvint nu zicea.-PAMFILE, GER-., 135, cfî OR. S. -III, 119i 2. (In forma tamşă) Obicei (2) (mal ales1 rău); nă-^ţ rav (2). udrescu., GL. lt ştiu, ţamşa.Jui; plnă nu sro aghezmui niţel, nu vine. id. .lb. , 3. Om de nimic; om leneş. Cf. rădulescu-codin.-Eşti o tamjă. pamfile, c,. 53. , — Pl.: tamje. ^ Şi: tămşă, tânjă (pamfile, com... 37, RĂDULESCU-CODIN, rUDRESCU, GL,),>tângă (UDRESCU,: gl.), tribjă (bul. -eil. v, il74) sţ. f. , . • — etimologia.necunoscută. . XAll;.\ESiţM ady. v. taiu-nisam.' TÂM-NIsAM„adv. (Popular şi familiar1)’ Nitam-nl-sam. Cine îşi părăseşte 'casa şi locul tarii-niiăm şi-şi ia lumea in capf caragiale, o. vi, 274, cf. bArcîanu, alexi, •w'. Intra... in clăsă şi fntreabă tarh-iiisâm, Iii cine slnt cheile dulaptilui. ciauşanu, A. scut. 56. 'fot îndrăznea să se agaţe iam-nisam de oUmeni. rebreanu, i. 38. Nici prin vise nu visam C-or să vină Impotrivă-mi 467 TAMOJNĂ — 42 TAM-TAM cete multe, tam-nesam. eftimiu, î. 54. M-am pomenit că-mi spune tam-nesam: ... Te invit să iei masa cu mine. stancu, r. a. v, 319. Tam-nesam, mă bate pe umăr. pamfile, c. 53. <£> E x p r. A vorbi tam-nesam = a spune lucruri lipsite de valoare, nimicuri. Cf. zanne, p. ii, 845. Şi: tam-nesâm adv. — Cf. n i t a m-n i s a m. TAMOJNĂ s. f. (învechit) Vamă. Pentru ca să nu rămîie marfa pierdută, la tamojnă. . . au dat sinet de 506 ruble (a. 1809). n. a. bogdan, c. m. 94, cf. t. pa-pahagi, c. l. — Pl.: tamojne. — Din rus. TaMOSKHfî. TĂMOS s. n. (Regional) Proptea care se aşază sub un butoi sau în faţa unei roţi pentru a le împiedica să se rostogolească. Pune tamos la roată să nu por nească vagonul, mat. dialect, i, 194. + Lemn scur care se pune sub ţapină la ridicatul buştenilor (Şaiu Dornei — Vatra Dornei). arvinte, term. 171. - Pl.: tamosuri. mat. dialect, i, 194. - Şi: tâ-moş (cl 1968, 415), tâmăş (cade), tâmlş (1. cr . vu 154), tâmis (arvinte, term. 171)'s.n. — Din magh. tâmasz. TAMOŞLIC s. n. v. tamazlîc. TAMOŞ s. n. v. tamos. TAMPARACHIŢĂ s. f. Numele unui joc popular şi melodia după care se joacă (Tufeşti — Brăila). Cf. h 1 151. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. Cf. geamparale. TAMPERAMliNT s. n. v. temperament. TAMPETĂ s. f. (învechit, rar) Numele unui dans la modă pe la începutul secolului al XlX-lea. Pe timpul lui Caragea erau la modă mai multe danţuri străine. . . ; tampeta, matradu, manimasca, valţu-mazurca. fili mon, o. i, 197, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. — - Pl.: ? — Din fr. tempete. TAMPON s. n. 1. Bucată de vată sau de tifon sterilizat, care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie sau care se introduce într-o cavitate naturală a organismului, în scopuri terapeutice. Tamponul care s-a făcut. . . nu va putea opri emoragia. kretzulescu, m. 106/9, cf. 173/12, şăineanu, d. u. Un tampon ud de slnge. c. petrescu, î. ii, 42. Curăţirea cimpului operator. ... se face cu ajutorul unor tampoane confecţionate din tifon hidrofil. a. pop, chirurg. 448. Veni cu un tampon mare de vată. călinescu, e. o. i, 65. Se pregătesc 2—3 tampoane îmbibate cu alcool, abc sân. 385, cf. dex. + Dop făcut din pînză sau hîrtie mototolită. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. + Substanţă întrebuinţată pentru a împiedica un anumit proces chimic, dl, dm, dex. 2. Bucată de tafta umplută cu bumbac cu care se întinde vopseaua pe o placă în procedeul acvaforte. Cf. cade. 3. Accesoriu de birou, alcătuit dintr-o placă curbată sau dintr-un carton acoperit cu hîrtie sugativă, servind la uscarea cernelii după scriere. Vorbi... după o pauză lungă, mlnglind cu tamponul şi privind cu admiraţie ceea ce scrisese, rebreanu, i. 342, cf. nica, l. vam. 238. Vardaru puse tamponul, împături coala. c. petrescu, î. 11, 84. Biroul. . . e o pădure nestrăbătută de. .. gume, rigle, tampoane. 1. botez, b. i, 150. Punea tamponul după fiecare semnătură, sahia, n. 71. Tamponul căzu pe podea cu un pocnet surd. v. rom, decembrie 1953, 17. Zvîrle cu tamponul de pe masa. baranga — moraru, f. 33, cf. dex. 4. Piesă la vehiculele de cale ferată, constînd dintr-un disc masiv de oţel şi un resort puternic, care preia şi amortizează şocurile dintre vehicule in timpul mersului.' Intrase încărcat ciucur, cu lume pe scări, pe tampoane, pe acoperişul vagoanelor, agîrbiceanu, s. p. 176. Pufăit de aburi, vuiet de tampoane. . . Trenul şerpuieşte, lesnea, c. d. 96. Un ţignal ascuţit, ca un nechezat de mînz, zgomot de tampoane, sebastian, t. 188. Locomotivele. . . îşi lovesc tampoanele. bogza, c. 0. 330. Tampoanele se ciocniră scurt. Peronul lung, năruit de bombe, ne-a primit rece. v. rom. mai 1954, 133. Nu e timp să mai ocolim trenul pe la margini. Să trecem repede pe sub tampoane, bănulescu, i. 66, cf. dex. O F i g. Propoziţiile se ciocnesc fără tampoanele conjuncţiilor, lovinescu, c. vii, 161. + (Regional) Lemnul de la mijloc din tabla unei plute, mai lung decît celelalte lemne, care ţine la o anumită distanţă tabla următoare pentru a nu se tampona (Crucea — Vatra Dornei). Cf. arvinte, teRi\i. 171. 5. (Argotic) Palmă1 (I); lovitură puternică dştă sub coaste. Cf. bul. fil. ii, 207, v, 243. — Pl.: tampoane. — Din fr. tampon. TAMPONA vb. I. 1. T r a n z. A astupa cu un .tampon (>)• Cf. alexi, w., şăineanu, d. u. + A atinge uşor şi în repetate rînduri, cu ajutorul unui tampon (i) sau cu alt obiect, o parţe a suprafeţei unui corp, pentru a absorbi transpiraţia sau secreţiile unei răni. Călca elastic in pantofii cu talpa de azbest, tampo-nîndii-şi fruntea cu batista, c. petrescu, î. ii, 247. Tamponă cu batista păturită fruntea brobonată de sudoare. bart, s. m. 88. Căută o. batistă şi-şi tamponă naşul spart, pînă ce sîngele se opri. stancu, r. a. iii, 180. Scoase batista şi-şi tampona fruntea, vinea, l. 1, 353, cf. dex. (Prin analogie) Aruncă furculiţa..., tamponă cele din urmă picături de sos din farfurie cu o bucată de miez de pîine. v. rom. mai 1954, 73. 2. Refl. (Despre vehicule, despre lemnele care vin pe uluc etc.) A se ciocni, a se lovi, a se izbi. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., arvinte, term. 171, dl, dm, dex. <0 Tranz. F i g. -Se apropie unul de altul atît de mult că-şi tamponează mutrele între ele. vinea, l. i, 331. 3. Tranz. (Argotic) ‘A da palme cuiva, v. pâini ă1 (2) • a bate. Cf. bul. fil. v, 243. Mi-a venit să-l tamponez cînd l-am auzit. v. rom. iunie 1970, 46. — Prez. ind.: tamponez. — Din fr. tamponner. TAMPONAMENT s. n. Oprire a unei sîngerări cu ajutorul unui tampon de vată sau de tifon. m. d. enc., cf. dex. — Din fr. tamponneinent. TAMPON ARE s. f. Acţiunea de a (s ejtampona. 1. Cf. tampona (i). Cf. costinescu. + Atingere uşoara şi în repetate rînduri, cu ajutorul unui tampon sau cu alt obiect, a suprafeţei unui corp. Cf. dl, dm. 2. Cf. tampona (2). dl, dm. — Pl.: tamponări. — V. tampona. TAMPONAT, -A adj. (Despre vehicule sau părţi ale lor) Ciocnit, lovit (prin izbire). Nu avusesem. . . nici vreo maşină tamponată, v. rom. iunie 1970, 36, cf. dex. — Pl.: tamponaţi, -te. — V. tampona. TAMPORAL, -Ă adj. v. temporal1. TAMŞĂ s. f. v. tamjă. TAM-TĂM s. n. 1. Instrument muzical de percuţie constînd dintr-un disc concav de metal, care, lovit cu un ciocănel, vibrează producînd sunete puternice. V. gong. Cf. 1. golescu, c., calendar (1857), 39/21. Obligaţia de a ne trezi dimineaţa In sunetul unui lighian de cdamă lovit ca un tam-tam chinezesc, alecsandri, 482 Ta^aboaţĂ — 43 — TANC'1 ap^.ptiiCA, ,ş. 74, Auzii! se reşimte de uibr$ri .aşur.zi-topre,,-Dq .făşuneţul ijţ,eţalic ,$/ ţanţ^flinului de^ronz. ALEPŞANDŞI, P. 11J, 84, ;Cf. TJ:M. POţOVICI, D. Mi, ;NICA, l. vam. 238, şăineanu, D. u. în Qrcţţfitfti plăcile de bronz... slnt adesea folosite ca să pro/lucă anumite efecte sonore: talgere, tam-tam etc. cişman, fiz. ii, 89, cf. dex. ... 2. Inşţruţnent muzical african asemănătqr cju toba; muzicŞ'execjitâtă Cu un astfel de insţrument. Odras-, lele şefilor de trib african... prezidează festinurile cu[ dans, tam-tam şi torfe de răşină, c. petrescu, r. p». 101. Muzicanţii... băteau din tobe zise tam-tamuri. brăescu, a. 230. Muzica ritmică intonată din' ban-jouri, ghitare, tam-tamuri şi fluiere e turburătoare, v. rom. aprilie 1954, 65. -0- F i g. Poetul nu tnai rămăsese: declţ cu -o gardă de „efebi“ şii-de esteţi^ ţhlocU'ind, astfelpreţuirea celor pufihi prin tam-tamul infernal ăl ’neţjHldr. lovinescu, c. iv, 15,' cf. ijex. + F i g. Zgomcit mare, zar^jă. Peşte siluetele pădurilor..neîntrerupt se rebarsă tâim-tamul sălbatic ăl ţăranilor, in luptăcu jivinile pădurii, boqzâ, c. o. 249. — TPI. /am-iâmtiri. Din fr. tam-tam. TANABOAŢĂ s. f. (Prin nordul Munt.) Ştrengărie1. poznă, năzbîtie. Mi-a făcut o sumă Ae tanaboaţe. ,eo-man, ol., cf. l. rom. 1959, nr. .2, 55. ;Pl. : tanaboaţe. — Etimologia necunoscută. Cf. boroboaţă. TANAClîT s. n. Plantă erbacee din familia compo-zeelor, cu tulpina terminată în capitule, avirid fiori de culoare' galbenă-deschis (Tanacetum vulgare). Cf. brandza, d. 229, bianu, d. s. — Din Tanacetum {vulgare], humele ştiinţific al plantei. TANĂGIt s. f. .Nume: dat statuetelor artistice de pămînt ars, făcute în .Grecia antică (;în oraşul Ta-nagra), iar mai tlrziu in toată lumea grecp-r.omană. Pe şemineu, tanagraua din dreapta continuă să-şi ducă urna ei funerară, angheî. — iosif, c. l. 86. li- procura obiecte de artă..., fragmente de marmoră dezgropată, tanagrale de Callatis, pase vechi. V. rom. ianuarie 1965, 26: , 5 — 1P1.: tanagrale. — Din fr. tanagra. ' TAJVÂJ s. n. (Rar) Tăbăcire. fu. d. enc.-, dex. — Din fr. tannâge. TANALE s, f. pl. (Regional) Balamale la uşă. va-siliu, c. 20.6. Ci folos din cast ihari, Fără uş(i) , fără tanali. id. ib. 7. ■ r -tt Etimologia necunoscută. ’> TANA,N$. .s. f., adj. inv.ar. 1. S. f. (Mold.) Numele unui dans ţigănesc şi melodia după care se execută; (regional) tanani,că. Aşa, nelfgijiitule... Şi clnd If. giuca ţananaoa In căldare, am să te-ntreb: ce ai făcut cu rQzăşia mea? alecsaneiri, t. 1 585, cf. ş>drf, ohe-ţie, h. ni. Îndată ce zăriră pe boier, începură cu toţii să-i ceară clte o părăluţă şi şă-i jqaţe Jaţifinaiţq. ap-tdrg, cf. varone, d. 148, id. joc. rom. n. 128, şăineanu, d. u., cade. Giucqu dracii cei mititei tănqnaua pe piatra morii, Invirlindu-se ca sftrleaza. i. ,cr. iv, 165, Oftm. din straja — rădăuţi, pascu, c.. 208. 2. Adj. invar. (Regional) Plin, umflat burduf, gata să plesnească. Gbm. din straja — rădăuţi, cf. co-MAft;- GL;, LBXId REG. 96.' — Şi: tananăufi- s. î. gheţie, r. m. — Probabil' -formaţie ono'matopeică. TANANAuX s. f. v. tanana. - ŢÂIVANfCĂ s. f. (Regjonal) Tanana (1). DDRŞ, Baba ... începe a clănţăi din dinţi, a se stropşi, a juca ta-nanica din picioare, ap. tdrg. Să joci pe el... tgnan-nica. camilar, n. ii, 421, cf. coman, gl., com. din ; ŢEPEŞ VQPĂ — CERNAVJ}ţ>Ă,. A! VJ. ..8,‘'26, :PASCU,-e,,208. <0* (Adverbial; In corelaţie cu.tanana) A-fnceput • a juca tananica — tanana. ap. scriban, d. Tpnana -f şuf. -ică. , , , . | TANANT ş. m. $uţ>sta?hţă chimică,'naturală ,şâu'sînr tfeticâ, tit’ilizaţă Ia tăbăcirea pieilor crude, 'fănanţii sinteticii':. pTezirţtă şi un, ’pYţf ' de reveniri'’reHii^.' contşmp: W49, nr. 120. i0/2,.cf. m. d. ksc., dex. <> ! (Adjectival) Iriăustria de pielărie' are neboie de crearea de extracte tanante de calitate superioară, contemp. 1953? • nr.360, 5/3. Soluţia, tfinaţită se prepară.din coaja V unor arbori şi din crengile şi frunzele unor arbuşti,' vîn: pesc. februarie 1964, 17. s — Pl.: tananţi. . i — Din fr. tannant. TASîARE s. f. (Rar) Tăbăcire. Con'servdreă sculu-; rilof, din fire. bumbac ... se ţacţ prin fanare /argă-sire;. vIn. pesc. februarie 19,64, 17. ■ - : -Cf. fr. t a n n e r. , J TANAB6G s. n. v. tinărog. TANAT s. m. Sare şau ester a acidului tanip. Cf. cade, dt, dl, dm, DEX. ' — Pl.: (anaţi. — Din fr. tannate. TANĂ s. f. (Prin Olt.) Ceaţă rară, pîclă. gl. olt. Pl.: tănj. '.!-{• — Din ser. taina. - ; TANĂC subst. (Rţgionai) Laţpura făinii (Maidan —. : Oraviţa). alr i .772/24. ' .. , — Pl.: 1 ■' - ‘‘ ,V . — Etimologia necunoscută. * 1' TÂNĂR, -Ă adj., s.m. şi f. v. tinăr. TAJVĂT subst. (Regional) Grizu. Scotea Intr-o zi un vagomde cărbuni... Tanătuli-d ars... lumiită câ'pe-o hîrtie. vintilă, o. 32. • ' i -'•/..... ' - Pl.: V • ■■ . ■ — Etimologia necunoscută. ■?*» »î : * • . TAMAlfl adj. (Regional; şi substantivat) (Om),prost, ; tont (1). Cf. mironescu, s. 621."Pindarul de lâ poarta ţarinei, un biet sărac, eam,guşat şi cam o- i veanu, o. vi, 595. Celui prost: tanău, tont. şez. ii, ! 75, cf. v, 161. Nu vezi că-i tanău, nu4 îndupleci.’ Com. ’ din PIATRA-NEAMŢ, cf. I. CR. VI, 152, ŞEZ. XIX, 13. — Pl.: tanăi. — Şi: tăniii adj. severin, s! 6, pam- ; f.ile, d.uşî^. 3i92, ^ ; ij*,-.!;" V : — Etimologia necuţioscuţă, • ... 1 TANĂU2 s. m. (Transilv.) Martor (la judecată). Cf. ■ ANON. CAR-, VAIDA, CABA;’ SĂL. 101, PAŞCA, GL. Mai de mult n-o îmbiat nin}e cu ,scrţso_arex iQ .cţienjat ^patf u oameni, tătriăi, ş-aceia... ,t'o. mărturisii 'c-âşa-i' ăr'ept. ' ARtt: folk. i, 229',. cfl Al* ’ţ, 1 446/315, 33â‘,': 3^9’. ' ! — PI-: taftăi. Şi: iănâu (dr. iv, 161), talbău (alr ; i 1 446/341, 343, 345), tătnâu s. m. J » — Din magh. tanfi. TANC1 s. n. , 1. AuidvehiCul dfe’Tu'ptă blindat, cu | roţile montsfte pe şenile, Initssîfa't cu tttmiri, rhitra-liere etc.,. care poate străbate .terenuri .acţij^eiîţate. s Şe, ridică şi el, pătrat, .mişcinfiţş-se. ca. un. tanc ppipire> ; ceilalţi, c. petrescu, î. ,ii, ,lt7". flnă-n git sţq^ .gjqd un tanc. lesnea, vers. '267. Pornea să se izbecişrcă cu alte tancuri, călinescu, c. o. 39. §iţvri nesfir-şi/e de ■ tancuri... capturgte de la dujStm,*1 aăiifărail fortăreţe de ojel, cu şeţii/f groase. SiT,ancij, 12j9v«l,o^it In şenile, uh tanc se răsuceşte nervos', v. rom. mai lţ)54, 105. y.or să infre,,cu tanţul peşte .noi. b. T.'2ă6. VedşcL grijiatţ verjiş cu cafirde^mocţ, cutrgmurlfiii ' sub tanfiuri Helespofltul. ^oysEAisţy, s. li., IngrLjo-- ■ rqrea noastră a crescut, clQ&aţn auzit -motoarele tancurilor duduind şi am simţit pămîntul şi văzduhul plăti-. 501 Tanc2 — 44.?— TANDRti nlndu-se. v,r rom. octombrie 1964, 50. <$> Tane amft-Mu = tanc care sc poate deplasa şi pe apă; m. d, ENC. 2. Rezervor făcut din tablă de oţel pentru'depozitarea sau transportul lichidelor ,Petrolierele Incărcln-du-şi tancurile cu sortimente: . . obţinute .de -rafinăriile, româneşti, l’ 1965, rir, îi5, 6/3, cf. l. rom. 1966, 90. .. Taric petrolier = riavă folosită la transportul petror lului sau al derivatelor lui. Cf. cv 195,0, nr. 1, 36, jM. D. ENC., DEX. 3. Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. Cf. ltr2, i>kx. — Pl.: tancuri. — Din fr. tank, germ. Tauk, engl. tank. ŢANC2 interj, v. tang. . . . TÂNCĂ» «;-f. (Regional; şi in c o m pu ş ii 1 tanca-1 panta) Neghiob (1), nerod (I 1) (Mâţău — Cîmpulung).’ COMAN, GL. — Pl.: ? ......... — Etimologia necunoscută. Cf. pan c3. TANCĂ2 s.f. (Prin Bucov.) Lovitură dată cu palma1 (1). LEXIC REG. II, 122. — Pl.: tănci. — Etimologia necunoscută. TANCHETĂ ş.f. Tanc mic, cu blindaj -itşor; :-Mici tanchete proaspăt vopsite... tăiau oraşul Irî. două. stancu, u.r.s.s. 192. Spre liziera pădurii sclipiră cara-paeele unor tanchete uşoare şi rapide, barbu, ş.’n. ii, 289. Ne-am trezit... dintr-o dată cutanchkele şi nemţii la şaizeci de paşi In faţă. v. rom. octombrie 1964, 60, cf. DEX. — Pl.: tanchete. . , , — Din fr. tanquette. TANCHfŞT s.m. Militar care face parte dintr-o. unitate de tancuri. Cf. iordan, l.r.a..,183.JLa o masă.■ şedea... un tlnăr ofiţer In uniformă de tanchist. be-NIUC, M. C. I, 29. ; — Pl.: tanchişti. — Din germ. Tankist. TANDALĂU s. m. v. tlndălău. TANDALfC, -Ă s. m. şi f. v. tlndălic. , TANDAI.til s. n. v. tlndăloR TANDALtÎŢĂ s.f. (Regional) Tindeche1 (I 1) (Opri-! şeni — Fălticeni). Cf. coman, gl. * — Pl.: tandaluţe. — Etimologia necunoscută. , . fANDA-MÂND ş, f„ adv. 1. S. f. Dezordine, ţal-' meş-balmeş. Cf. hem 2 389, cihac, ii, 40i, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., JAHItKSBEIi. XIX-^XX, 18. 2. Adv. La fel, acelaşi lucru. Cf. şăineanu, d. u.,; scriban, d. — Şi: tândea-mândea adv. scriban, d. — De la o. pr. Tandâ. Cf. bl ii, 166., TÂNDĂL s. m. (Regional)' Persoană care se Îndeletniceşte cu negoţ ambulant; telal (2) (Peciriişca — Băile Herculane). Cf. alr ti 6 492/2. ' - Pi.: ? ■ ..V,, — Din germ. Tiiudler. TÂNDEA-MÂNDEA adv. v. tanda-manda. TANDEM s. n. 1, (Şi în sintagma bicicletă tandem) Bicicletă^pentru două persoane, cu două şei aşezate una in spatele celeilalte, acţionată cu 'două perechi de pedale. Cf. alexi, w., şăineanu, d. u., scriban, d., dl, du, dex. -• Poziţie de montare a două sau a mai multor sisteme tehnice, 'care lucrează împreună, astfel Incit - axele ■ lor longitudinale să; fie în prelungire: Cf- der;, dexv- Pl.: tandtrhuri. - Din fr. tandem. ' TANDfiR s.n. v. tenghel. TÂNDILI subst. (Prin nofd-vestul Munt.; în core-. laţie eu măndili; in eSpr.) Ce ml-e tandill, ce mi-e mnmlili = ori uriâ ori alta, tot acelaşi lucru. :. UDRESCU, ci.. : — Cf, t a.n d a-m a n d a. TANDIR s. n: 1. (în forma tandur) Scaun sau masă i (acopeTite cu covoare) sub care se punea uri vas cu mangal pentru' â încălzi picioarele celor care şedeau. : Şede toată ziua pe tandur. alecsandri, t. 505, cf. ci-; hâc, ii, ‘619, ddrf, barcianu, şio Hj, 348, alexi, w., | tdm; şăineanu, d. u. Giuplneasa gazda dormea Pe i »n tăndiir mare de brad, Cu mindiruri de bumbac, rev.' i crit. iv, 235. <0> E x p r. A sta pe tandur = a sta de- ■ geaba, a nu face nimic. Cf. zanne, p. iii, 393. + ; F i g. Lene. Tandurul, adecă leneai această drăgălaşă ; divinitate, .alecsandri,. s. 65.. . 2. (Regional) Zid.de piatră sau de. cărămidă pe care . este aşezat cuptorul de pîine. (Mangalia).. chest. ii i 321/136. + Construcţie din preajma cuptorului unde ! se pun hainele la uscat (Bozioru — Buzău); chest. : ii 314/100. ; [3. .'(Regional) Adăpost la stîiiă, făcut din pămînt şi ■ aQoperiţ cu ogrinjii Cf, gr. s. vi, 44. Pentru adăpostul, ciobanilor se construia lingă intrarea iri zăvadă'un.mic' tandir rotund, cu paie pe jos. vuia, păst. 45, com. din ; ţepeş vodă — cernavodă.' 4. (Regional) Prispă (h xiv 359, alr ii/i h 235/ 682);^ pridvor (aLr ii/i h 234/682). — Ph:-tandire. —■ Şi: (învechit) tandâr s. n. Din tc. tandir, 'tandur. ■ - TANDRjfiSĂ s.f. v. tandreţe. f.W'DHfiŢE s. f. Afecţiune plină de duioşie, de gingăşie. Obiectul tandreţei lor. barasch, m. i, 2’9/4," ; cf. pis. 120/21, prot. — pop., n. d. Ioan s-apropie de' ' fată, i-apucă mina şi zise c-o tandreţă de frate, eminescu, g. p. 59. Mai multe nu ştia să spună, Nu era [om pentru condoleanţe şi tandreţe, c. petrescu, î. ii, 47. E singurul fel de tandreţe care se suportă bine. se- i bastian, t. 134. li plăcea Daudet, a cărui tandreţe, a cău'ui duioşie, -asemănătoare aceleia a lui Dickens, 11 . impresionează adine, ralea, s. . t, iii, 189. Gingăşia : şi tandreţea slnt sentimente dintre cele mai fireşti pentru■> i viaţa sufletească a oamenilor, contemp. 1954; nr. 380, j 2/2. Ea li vorbeşte deodată cu infinită tandreţe, h. lo-! vinescu, t.' 202. Mă glndesc uneori la dumiieata, nu ; nurriai -cu tandreţe, barănga, i. 163. + P. e x t. Iubire,1' ; dragoste. Tu eşti a niea febleţă, Tu eşti a mea tandreţăn. I negruzzi, s. iy'79.' ; i- Pl.r--'tandreţe. — Şi: (învechit) ’tandrtsă s.f. i: i golescu, c. • .■■ ... — Din fr. tendresse. ; TANDRU, -Ă adj. Care manifestă sau exprimă tan-| dreţe; plin de duioşie, de gingăşie. Cf. pleşoianu, i t. iii, -140/4. Amesteca laudele cele mai tandre In vor- i bele sale cele jalnice, găpăţineanu, b, 38/10, cf. ; timpul(1856),. nr,. 1, l2/4, costinescu. I-adoarme pe | slnu-i, se leagănă-n braţe în tandre visări, eminescu, : o. i, 4, cf. alexi, w. !n aprigul Neculai jşac nu e nimic ; tandru, ibrăileanu. s. 19, cf. camil petrescu, ţ. ii, I 98. N-avea nici pricepere şi nici nu era o fire tandră. ■ vornic, p. 7. Mi-a îndreptai cu-n gest tandru,, neobiş- ■ nuit la el, nodul de la cravată, v. rom. iulie 1970, 10. ■ + Moale1-; ’ fraged. Te-a mingiiat pe obrajii tăi ~ atlt de tandri, v. rom. octombrie 1'970, ix; — Pl.: tandri, -6. Din fr. tandre. 520 TANDL'ft ^—43 —■ TANGÎBILTTATE TANDtTR s. n. v. (nndir. TAlVDURfU, -IE adj. (Rar) Leneş. Să sperăm că din sinul ei va ieşi o nouă junime, mai harnică şi mai puţin iandurie. alecsandri, s. 65, cf. sfc vi, 77. — Pl.: tandurii. — Tandur + suf. -iu. TANEA s. f. (învechit) Bucată de blană sau de piele de animal. Jder tanele cernite, părechea 55 bani (a. 1726 — 1733). n. a. bogdan, c. m. 159. 4 taneali de sobol. .. şi 4 zagarale de vulpi ce i-au dat (a. ?). iorga, s. d. vi, 247, cf. cihac, ii, 619. Era ca o scurteică şi, pe dinainte şi pe după git, cu plimburi, de le zicea tanele, şi era albe ca de pisică albă. conv. lit. xxiv, 923. Vulpi bune roşii..., taneaua 30 bani. ap. tdrg. — Pl.: tanele. — Din tc. tane. TANG interj. (De obicei repetat; în corelaţie cu 1 a n g) Cuivînt care redă sunetul produs de talangă O) sau de clopotul bisericii. în cireadă, unele vaci îşi mişcară clopotele, ting, tang, ting. delavrancea, ap. TDRG, cf. ALR I 353. — Şi: tănga (pascu, c. 100, alr i 353), tanc (alr i 353/93, 100, 116) interj. — Onomatopee. TANGAi vb. I. Intram. A fi în tangaj. Vasul tanghează, cu valuri mari din prova, tudoran, o. 415, cf. I.. rom. 1966, 302, 303. — Prez. ind. pers. 3: tanghează. — Din fr. tanguer. TÂNGA2 interj, v. tang. TANGAJ s. n. (în opoziţie cu ruliu) Mişcare alternativă de înclinare a unei nave sau a unei aeronave în jurul unei axe perpendiculare pe direcţia de mers. Cf. alexi, w. Se leagănă dublu, ca pe-un vas blntuit de. . . ruliu şi tangaj, c. petrescu, î. ii, 191. în tangajul corăbiei. . . nu odată i se întlmplă să se scufunde. tudoran, p. 451. — Pl.: tangaje. — Din fr. tangage. TANG AN IC A s. f. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă. Toţi nuntaşii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri... bătuta..., tanganica. sevastos, n. 282, cf. pamfile, j. iii, 10, 95. — Cf. t a n a n i c ă. TANGARĂ s. f. (învechit) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu ţambalul. Tiri, tiri tangaraua. mat. folk. 513. Tangara cu tambura, Să-i mai dreagă inima, păsculescu, l. p. 298, cf. 381. — Pl.: tangarale. — Etimologia necunoscută. TAlVGĂ s. f. v. tamjă. TANGĂN subst. (învechit, cu sens neprecizat) Să aibă In privighere şi luare aminte pentru poduri de să metahirisăsc de cătră năzări numai In lucrul podului şi a tangănului sau şi alte trebuinţi pariicularnice a sale sau a altor (a. 1815). uricariul, v, 442/24. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TANGENT, -Ă s.f.,adj. 1. S. f. Dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. Cf. gheom.-trigon. 76r/2, geometria, a. m. 100r/14, poenaru, g. 46/28. Secanta arcului este raza prelungită printr-o extremitate a arcului şi coprinsă Intre centru şi tangentă, trigon. DR. 6/11, Cf. POLIZU, COSTINESCU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u., enc. tehn. i, 65, dex. O L o c. a d v. în (sau prin) tangentă = tangenţial, dl, dm. O E x p r. A scăpa prin tangentă = a scăpa strecurindu-se. Asta va să zică să scapi prin tangentă; cum am zice, să o scalzi, ori să răspunzi In doi peri, la o întrebare precisă despre ceva, cu altă întrebare vagă despre altceva, ca-RAGIALE, o. V, 194. 2. S. f. Funcţie trigonometrică egală cu citul dintre funcţia sinus şi funcţia cosinus. Cf. dl, m. d. enc., dex. 3. Adj. (Despre drepte sau despre planuri) Care atinge o curbă sau o suprafaţă într-un singur punct. Plan... tangent, poenaru, g. 268/26, cf. costinescu, dl, dm, M. d. enc., dex. O F i g. (Adverbial) Trecutul acela e-al meu, Că zilele lui mă cunosc, Trăite cu altii-n vileag, Tangent si-n zig-zag. arghezi, c. o. 213. — PI.: tangenţi, -te. — Şi: tanghentă s. f. asachi, E. III, 143/8, STAMATI, D. — Din fr. tangent, germ. Tangente. TANGENŢĂ s. f. Poziţie, stare a două figuri geometrice tangente (3). Cf. costinescu. Perpendiculara dusă pe un plan tangenţial la o sferă In punctul de tangenţă este însăşi raza sferei, pont, f. 18, cf. m. d. enc. + F i g. Atingere, contact. Alte tangenţe ale. arhitectului cu epoca, pe planul adeziunilor politice sini mai mult vagi. v. rom. noiembrie 1964, 116. Subliniază permanenţele sportului si tangenţele sale cu literatura, ib. iulie 1970, 56. — Pl.: tangenţe. — Din fr. tangencc. TANGENŢIAL, -Ă adj. Care este tangent (3), privitor la tangentă (1); care este asemănător cu o tangentă. Punctul tangenţial, genilie, o. 19r/4, cf. sta-mati, d. Sfera Insă din care face parte suprafaţa apelor fiind foarte mare se confundă Intr-un spaţiu nemărginit cu un plan tangenţial, poni, f. 18. + F i g. Care este atins în treacăt; fără profunzime. Poezia de plnă acum a d-lui G. D. era mult prea tangenţială, per-pessicius, m. iii, 184. + F’ i g. (Adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. De aici, dialogul tangenţial, lovinescu, s. i, 254. Aria post-impre-sionistă. . . pe cit de oglinditoare a lumii exterioare fusese înainte, pe atlt de tangenţială faţă de natură devine ulterior, blaga, z. 143. Lingviştii români. . ■ s-au ocupat de „u“ final, In mod special sau numai tangenţial. cl 1957, 160. — Pl.: tangenţiali, -e. — Şi: tanghenţiăl, -ă adj. geometria, a. m. 19r/4. — Pronunţat: -fi-al. — Din fr. taugentiel. TÂN GER s. n. v. talger. -i TANGHENTĂ s. f. v. tangent. TANGHENŢLAL, -Ă adj. v. tangenţial. TANGHfR s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, avînd pe o faţă, în relief, puncte sau linii de diferite forme şi care este folosită pentru obţinerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. M, D. ENC., DEX. — Din germ. Taugier [film]. TANGfBIL, -Ă adj. Care se poate percepe prin atingere; f i g. real. Cf. costinescu, cade, şăineanu, d. u. Ni s-a părut că dispare şi puţinul rămas încă, viu şi tangibil, din marele poet. lovinescu, m. 27. Adversităţile existenţei luau pentru toţi un caracter tangibil. c. petrescu, c. v. 41. O simţi din nou. . devotată, tangibilă, teodoreanu, l. 334. Actul perceptiv. . . constituie In evoluţia psihică un real progres faţă de stadiul inferior pe care-l deţine reflexul. Acesta presupune un contact tangibil cu un stimulent oarecare, halea, s. t. ii, 174, cf. DEX. — Pl.: tangibili, re. — Din fr. tangible. TANGIBILITATE s. f. (Rar) Însuşirea de a fi tangibil. Cf. costinescu, scriban, d. — Din fr. tangibilite. 4 — c. 357 540 Ta.VGO — .46 - .tanTo TAIVG 6 s. n. y. tangou. TANGtfN s.n. (Nav.) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii şi scară, folosit, pe timp de furtună, pentru a cobori de pe corabie în barcă sau pentru a urca din aceasta pe corabie. Cf. scriban, d. 2. Drug dc lemn fixat la un capăt în afara bordului întrebuinţat la legarea bărcilor pe apă. Cf, abc mar. ; — Pl.: langoane. — Din fr. tangon. TANGOU s. n. (Şi în forma lango) Dans modern care îşi are originea într-un dans popular argentinian, cu ritmul în doi timpi şi care se dansează în perechi; melodia după care se execută. Cf. cade, şăineanu, d. u. Dansurile cele mai noi: lango. c. petrescu, s. 187. Orchestra dnta lin iango... sentimen- , ial. camil petrescu, p. 133. Perechi-perechi treieră acordurile unui tangou, i. botez, b. i, 200, cf'. bl iii, ; 23. Clieodată dansau. . . iango. sadoveanu, o. x, 445, ' cf. iordan, l.r.a. 93, 94. Clnta... tangouri moderne. . demetrius, a. 101. Şi-n stinse cavouri, Ce ritm de tangouri. banuş, p. 65. Pasionata ctntărea(ă de tahgoT iunie 196-1, 86, cf: dex. — Pl.: tangouri. — Şi: tangu (accentuat şi tăngo) s.n. — Din fr. tango, sp. tango. TAN.GRIN subst. (Regional) Drojdie întărită, depusă pe doagele butoaielor cu vin. PrCste Olt mulţi ţărani acresc bucatele cu răzătură de drojdii uscate de pe buţi, pe care o numesc tangrin. manolescu, i. 294, cf. 344, tdrg, şăineanu, d. u. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută, TANIC, -Ă adj. Dc tanin, taninos. Soluţie tanică. ’■ vîn, pesc, februarie 1964, 18. <(> Acid tanic = tanin. Cf. cade, şăineanu, d. u., scriban, d., dl, dm, dex. , — Pl.: tanici, -ce. — Din fr. tanniquc. TANlEn s. n. v. taier. TANILÎTJ, -fE adj. (Regional) Delicat, fin. Vorbă . tanilie, mătuşica, ph. dram. 261, cf. sci. 1960, 586. — Pl. : / ani Iii. — Din tc. tancli. TAlVfiV s. n. Produs vegetal, cu gust. astringent, solubil in apă, folosit în tăbăcărie; acid tanic, (regional) tăniet. Cf. alexi, w., bianu, d. s. Coaja de stejai; conţine o substanţă numită tanin, care sc întrebuinţează. . . la argăsitul pieilor, pamfile, i. c. 249, cf. nica, l. vam. 238, şăineanu, d. u., ds. S-a pus la punct unificarea metodelor de tăbăcire rapidă, ccea ce a avut ca efect. . . reducerea consumului de tanin. contemp. .1953, nr. 360, 5/2. Taninul se extrage din. gogoşile de ristic. , belea, p. a. 275. Rezistenţa. . . şc-datoreştc taninului, care pătrunde şi aderă puternic, vîn. pesc. februarie 1964, 18, cf. dex. + Varietăţi ale acestei substanţe. Din scoarţa de stejar, ca şi din gogoşile de ristic, se extrag substanţe numite taninuri, mult folosite tn tăbăcărie. , botanica, 16-1. — Şi: (învechit) taninu s.f. barcianu. -- Din Cr. tanin. TANÎNĂ s. f. v. raiiin. TANINtfS, -OASĂ adj. Care conţine tanin, caracteristic taninului; cie tanin, tanic. Miros grea, taninos,' ce pluleştc in aer ca miasmele mortăciunilor, arde-leanu, d. 10. Aducea cu vapoarele italiene un vin... aşa de tare şi taninos, că i se zicea vin de Calrania. BART, E. 195, Cf. DEX. — Pl.: taninoşi, -oase. — Tanin + suf. -os. TANIZA vb. 1. Tranz. A adăuga tanin in vin pentru a-i limpezi sau pentru a-1 ameliora, dex. — Prez. ind.: tanizez. — Din fr: taniser. TANIZARE s. f. Acţiunea dc a t a n i z a. Cf. ltr3, dex. — Pl.: tanizărl. — V. taniza. TÂNJĂ s. f. v. tiiinjă. TAiYTĂI. s. n., s. m. 1. S. n. Metal rar, cenuşiu, lucios, ductil în stare pură şi foarte rezistent din punct de vedere chimic, folosit la confecţionarea pieselor de laborator. Cf. cade. Colombiu (sau niobia) este un metal foarte rar, se aseamănă cu tantalul cu care este asociat, enc. tehn. i, 404, cf. cantunjari, l, m. 117, M. D. ENC., DEX. 2. S. m. Specie de barză mare, cu pene de culoare roz, pătate cu negru, care trăieşte în America Centrală (Tantalus loculator). Cf. scriban, d. — Pl.: (2) tantali. — Din fr. tantale. TANTALfT s. n. Mineral compus din fier şi mangan, care se prezintă sub formă de cristale rombice, de culoare neagră, brună sau roşie; se utilizează pentru extragerea tantalului şi a altor metale rare. Colombiu. . . se găseşte In Dine de pegmalite şi minereuri/e sale sini colombite, tantalite. enc. tehn. i, 401, cf. cantu-. NIABI, L. M. 117, M. D. ENC., DEX. — Şi: tantalită (pl. tantalite) s.f. — Din fr. tantalite. TANTATJTĂ s. f. v. (anfalit, TÂNTEi s. f. v. tanti. TANTE2 subst. V. tanto. TANTEŞ, -Ă adj. (Prin Bucov.) Tont (1). Cf. pascu, s. 283, şez. v, 161. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. Cf. t o n t. TANTI s. f. invar. Termen folosit de cineva (mai ales de un copil) pentru a vorbi cu (sau despre) mătuşă (i); termen de adresare mai ales a unui copil către o femeie. Odată cu noi aşteaptă şi tanti Matilda şi unchiul Petrică. sahia., n. 48, cf. iordan, l.r.a. 497. Seara, caselc tantei Adela se deschideau in cinstea mirilor. vinea, l. n, 272, cf. scurtu, t. 142, 286, 338. — Şi: (rar) tăute s. f. iordan, stil. 330. . — Din germ.' Tantc, fr. tun te. TANTlfSMA s. f. 1. Sumă încasată de membrii unui consiliu de administraţie al unei societăţi din beneficiul acesteia, pentru participarea la conducerea ei. Agenţii de împlinire au tantiemele lor. eminescu, n. 155, cf. i. panţu, Ph. 4, şăineanu, d. u. + Comision procentual acordat mijlocitorilor dc afaceri, dl, dm, m. d. enc., dex. .2. Onorariu acordat în trecut unui autor dramatic sub, forma unei cote din încasările obţinute la reprezentarea piesei sale. Am primit de la secretarul teatrului... tantiemele din urmă. caragiale, o. vn, 427, cf. DEX. — Pronunţat: -ti-c-, — Pl.: tantieme. —■ Din fr. tantigme. ■ TÂNTO subst. (în expr.) (A Ii) tanto pe tanto = (a fi) tocmai pe tocmai, (a fi) chit. Cf. iordan, stil. 330. Acum nu mai avea încurcături băneşti, cu. socotelile stătea „tantoi pe tantoi". călinescu, i. c. 223. Sîntem tantoi pe tantoi; de la noi a rămas unul, de la voi a căzut unul. udp.escu, ol. — Şi: tânte (iordan, stil. 330), tăntoi (accentuat şi tantoi alexi, w.), tantui (ciauşanu, gl.) subst. — Din it. tanto [per tanto]. 562 Ta n toi 41 - tapeta TAKTOI subst, v. lanto. l’ANTOR s. m. v. lartor. TANTtil subst. v. tanto. TAÎVŢ s. 11. v. dans. TANZIAIAT s. li. (Turcism) Reformă (1). Prezident al Consiliului reformelor (tanzimat). conv. lit. xviii, 332. — Din te. tanzimat. l'AOC s. m. v. tohoc. TAOlA s. f. (Regional) Cot al unui rîu. Morunul şi nisetrul trăiesc. . . după o taolâ. antipa, p. 342. — Pl.: taole. — Etimologia necunoscută. TAOLfiTĂ s. f. v. toaletă. TACiN s. m. v. li'mn1. TAOR s. m. v. taur. TĂORE s. m. v. taur. TAPA1 vb. I. 1. T r a n z. (Familiar) A obţine, bani de la cineva cu titlu de împrumut (cu intenţia de a nu-i înapoia). îl caută şi acum comisionarii de la amicii tapaţi cu cinci poli. c. petrescu, c. v. 211, cf. p. constant, r. 68, bul. fil. v, 214. Fiul arhitectului loanide trăieşte pe spinarea altuia, tapează. călinescu, b. i, 158. 2. I n t r a n z. (Rar) A bato la maşina de scris, a lovi clapele de la pian etc. E un tip care aleargă toată, dimineaţa cu mostre şi oferte, iar după-masa tapează la maşina de scris, vinea, l. ii, 1.67, cf. dn3. 3. Tranz. A aranja părul într-un anumit fel, pieptăntndu-1 în răspăr3. Cf. dn2, dex. — Prez. ind.: tapez. — Din fr. taper. TAPA2 vb. I. T r a n z. (Mold.) A face o crestătură cu toporul în trunchiul copacului, înainte de a-1 tăia cu ferăstrăul, pentru a-i orienta direcţia de cădere. Cf. arvinte, term. 171. — Prez. ind.: tapez. — Şi: talpă (arvinte, term. 171) vb. I, tăpi (glosar reo.) vb. IV. — V tapă1. TAPA GA U s. n. (Regional) Unealtă de prins peşte, formată dintr-o plasă fixată pe o prăjină; (regional) crisnic (Moişeni — Satu Marc). Cf. alr i 1 737/345. — PI.: tapagauă. alr i 1 737/345. — Cf. magh. t a p o g a t 6. TÂPAGlU s. n. v. tapaj. TAPĂJ s. n. Zgomot produs de lovituri sau de glasuri care răsună în acelaşi timp; protest zgomotos, opunere manifestată în mod violent şi gălăgios; larmă, gălăgie, scandal. Cf. costinescu, alexi, w., severin, s. 50, şăineanu, d. u. Pe punte sus hamalii fac tapaj. contemp. 1950, nr. 186, 1/5, cf. călinescu, c. o. 201. (Impropriu) Necaz, supărare, coman, gl. Ce de tapaj am tras plnă ne-am împărţit, ib. — PI.: lapaje şi tapajuri. — Şi: (învechit) tapâgiu s. n. prot. — POP., N. D. — Din fr. lapage. TAPALOG, -OÂGĂ adj. tăpălog. TAPANGE s. f. (Mold. şi Olt.) 1. Pistol1 (1). şio uv 348. La picere cu curele Şi la piept cu tapangele. RĂDULESCU-CODIN. 2. Lovitură dată cu palma1 (i). Era nevoită, biata mama,. .. să ne dea cîtcva tapangele Ia spinare, creangă, a. *10, cf. şăineanu, d. u., mironescu, s. 621, ră-dulescu-codin. O Expr. A-i trage cuiva o tupăn- flea = a bate zdravăn pe cineva. Cf. arh. olt. xxi, 277. — Pl.: tapangele. — Şi: tupăugeă s. f. — Din tc. tabanpa. TAPANGÎU, -fE adj. (Rar) Bătăios, şio iij, 348. — Pl. : lapangii. — Tapangea + suf. -iu. TA PARI) (3 S s. n. v. tatarilos. TAPÂRE s. f. Acţiunea de a t a p a1. Cf. dex. — Pl.: lapări. — V. tapa1. TAPARÎVtiS s. n. v. tahardos. TAPAŞNIC s. m. v. tapoşnio. TAPA1 s. f. I. Tăietură făcută în trunchiul copacului pentru a-i orienta direcţia de cădere la tăiere; tă-pătură. Cf. dr. in, 680, arvinte, term. 171. 2. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcţie pentru a le putea îmbina unele cu altele. Cf. dr. iii, 680. — Pl.: tape. — Din retorom. tappa. TAPĂ2 s. f. 1. (Regional) Cep la butoi. Cf. bul. fil. v, 314, fd vii, 309. 2. (Prin Dobr.) Vrană, fd vii, 309. — Pl.: tape. — Din bg. Tana, ngr. robra, tc. tapa. TAP&R s. m. v. tapir. TAPET s. n. 1. (învechit şi regional) Covor. Cf, stamati, D. Lucrătorii tapetelor (covoarelor) preţioase au un secret., barasch, m. iii, 38/28, cf. prot. — pop., n. d., polizu. Clnd tapetul fu adus, Potcoavă se puse in genunchic cu demnitate, iiasdeu, i. v. 205, cf. costinescu, MÎNDRESCU, î. O. 95, MAT. DIALECT. I, 97. O F i g. Pe un tapet de iarbă, cu flori prcscmărială, Se desemna ridente şi rosa amoroasă, heliade, o. i, 373. Dar prin iarba cea-nflorită Şi de rouă poleită, Pe-un tapet de ghiocei, lată c-au sârit sclntei. bolintineanu, 0. 91. 2. (ta e x p r.) A pune (sau a aduce, rar, a veni) pe tapet = a aduce în discuţie, a fi la ordinea zilei. In vremea ospăţului adusei pe tapet ce văzusem de cu-rlnd în Italia, codru-drăguşanu, c. 52-, cf. stamati, d. Votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg, caragiale, o. vi, 103. Pe urmă veni iar pe tapet chestia dezbătută odinioară in împrejurări triste, rebreanu, i. 397. Familia puse din nou pe tapet. viitorul meu. brăescu, a. 237. Chestia americanului venise pe tapet, făclnd înconjurul cafenelelor din port. bart, e. 283. Mai vreţi cumva să pun pe tapet şi alte probleme? stancu-, r. a. iv, 132. Muncitorii exprimau cereri legale nu numai de o mai dreaptă răsplătire a muncii... Puneau pe tapet respectarea demnităţii umane, pas, z. iv, 57, cf. v. rom. iulie 1960, 133. 3. Hîrtie, pînză, mătase său piele imprimată cu desene care se aplică pe pereţii unor încăperi ţinînd loc de zugrăveală; (impropriu) zugrăveală. Cf. ddrf, barcianu, nica, l. vam. 238, şăineanu, d. u. tencuiala va fi zbicită şi tapetul întins pe pereţi? c. petrescu, î. ii, 158. Uşa grea de lac s-a lipit de tapetele rumenite de splendoarea asfinţitului, klopştock, f. 294. O casă gata, la care se făcea numai o reparaţie şi se schimba tapetul încăperilor, pas, z. i, 205. A chemat zidari şi zugravi să dreagă tencuiala şi tapetul, vinea, 1. i, 79. <> F i g. Luna-mbracă zidul cu tapetele-i măiestre. macedonski, o. i, 96. — PI.: tapele şi (3) lapeluri. (camil petrescu, t. ii, 431). — Din ngr. raîtSTTO, it. tappeto, germ. Tapete. TAPETĂ vb. I. Tranz. A acoperi, a îmbrăca cu tapet (3) pereţii unei încăperi; a tapisa. Salonul era mobilai cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri; pereţii tapetaţi cu hîrtie înflorată, bolintineanu, o. 414, cf. 590 I tape’i'a re - 48 - Tapiţeriei jahresber. x, 214. <ţ> (Prin analogie) Primi un plic lung, parfumai, tapetat cu foiţă aurie, călinescu, c. n. 198. <0> Fig. Masa era acum inundată şi părelele tapetat de glngănii. ibrăileanu, a. 59. 4- A acoperi cu covoare. Toate scările slnt tapetate pînă jos pe stradă. CODRU-DRĂGUSANU, C. 101. — Prez. ind.: tapetcz. — V. tapet. Cf. germ. tapez ier e n. TAPETARE s. f. Acţiunea de a tapeta, dex. — Pl.: tapetări. — V. tapeta. TAPEŢA vb. I v. tapisa. TAPEŢÂR s. m. v. tapiţer. TAPE'rAHE s. f. v. tapisare. TAPEŢĂHfEi s. f. v- tapiserie. TAPEŢĂRXE2 s. f. v. tapiţerie1. TAPINdS adv. (învecliit şi popular) Cu umilinţă, cu smerenie, cu modestie. Cf. dr. ii, G59. Stan al Eratei d-auzea, Tapinos ii mulfămea. teodorescu, p. p. 580, cf. balade, ii, 289. — Din ngr. raTCSlvoţ. TAPldCĂ s. f. Făină extrasă din rădăcini de ma-nioc, folosită in alimentaţie. Cf. bianu, d. s., nica, L. VAM. 238, ŞĂINEANU, D. U., VOICULFSCU, L. 277. Fasolea fu schimbată cu tapioca. pas, z. iii, 109. — Din fr. tapioca. TAPIR s. m. Animal mamifer din America de Sud şi sud-estul Asiei, cu corpul relativ masiv, pielea netedă, avînd buza superioară şi nasul contopite într-o trompă scurtă (Tapirus). Am dăruit acestui cabinet . . . dinţii unui mamut, a unui taper şi cîteva alte rămăşiţii de schelele, cr (1834), 3412/26, cf. drăghi-ceanu, c. 119, alexi, w., şăineanu, d. u. Tapirul şi rinocerul au trăit pe la noi In vremea terjiară. simio-nescu, f. n. 37. -0> Nas de tapir — nas acvilin, scriban, d. — Pl.: tapiri. — Şi: taper s. m. — Din fr. tapir. TAPISA vb. I. Tranz. 1. A tapeta pereţii unei Încăperi; a împodobi pereţii cu covoare, tablouri etc. Cf. brezoianu, a. 415/11. Pofi să zugrăveşti sau să tapiţi părelele, fără a avea nici o frică de umezeală. MAN. SĂNĂT. 67/17, Cf. POLIZU, BARONZI, I.L.I, 214/9. Locuia Intr-un subteran cu şase camere şi un salon tapisate peste toi cu cele mai frumoase covoare, lăcuste an u, a. 41. In sala de aşteptare, tapisată cu mătase roşie. . ., cîjiva boieri şi doamne aşteaptă turburaji. camil petrescu, o. i, 34G. Lăsase un imobil exlrava-gant şi somptuos, un soi de fortăireaţă tapisată pc dinăuntru cu mătase vişinie, călinescu, b. i, 87, cf. dex. . 2. (Regional) Lopată la cîrma plutei (Hangu — Piatra Neamţ,), arvinte, term. 171, 3. (Transilv.) Mîncare făcută din mămăligă cu straturi de brînză şi grăsime. Cf. şăineanu, d. u., h xvii 239, viciu, gl,, coman, gl. 4. (Regional; ca epitet precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Claie de firi scurtă şi groasă. Am făcut o tapşă de claie, chest. iv supl. + Epitet depreciativ dat unei persoane mici şi grase. Cf. CHEST. IV supl., A V 15. — Şi: teâpşă (tdrg, şăineanu, d. u., cade, şez. viii, 88, viciu, gl., a vi 9, 33, lexic reg. ii, 124), topşă (h xvii 239, coman, c.l., a v 15) s. f. — Postverbal de la tupşi. TAPŞĂ2 s.f. (Prin Transilv.) 1. Talpa piciorului; p. c x t. lovitură dată cuiva cu piciorul. Cf. mat-dialect, i, 216, lexic reg. ii, 54. 2. Copită crescută mai mare la unul din picioarele, calului. Cf. dr. v, 236. — Pl.: tapşe şi tăpşi. — Şi: leapşa s. f. arvinte, term. 171. — Din magh. taposo. TÂPŞĂ3 s. f. (Transilv.) Chirie pentru casă (socotită in bani sau în zile de lucru). V. t a x ă. Cf. klein, d. 135, caba, săl. 93. Şadc In casă pe tapşă. Com. din frata — turda, cf. chest. ii 7/269, 270, alr i 385/223, 266, 270, 337, 343, 345, 348, 350, 361. Casele le-am dat pe tapşă. mat. dialect, i, 194, cf. 216, glosar reg. — Pl.: tapşe şi tăpşuri. — Şi: tâcşă (klein, i). 435), teâpşă (şez. v, 162) s. f. — Din magh. taksa. TAPŞE s. f. v. tipsie. TAPTALĂCĂ s. f. v. pitpalacă. TAPTALAGĂ s. f. v. pitpalacă. TAPURĂ s. f. Fisură, crăpătură în interiorul unei piese metalice, produsă, de obicei, în cursul turnării acestcia. Topurile se recunosc după sunetul produs prin baterea lingoului cu un ciocan, ioanovici, tehn. 101, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tapuri. — Din fr. tapurc. TAR s. n. 1. (învechit şi regional) Greutate, încărcătură, sarcină pe care o duce un om sau un animal. Lepădavem de la noi tarrul lor. psalt. hur. lv/9. Cu multă deşerţie nu numai tarului (apovărei N. test. 1648, a p o văr ii biblia 1688) şi corăbiei ce şi su-fleteloru. . . va se fie mutarea, cod. vor. 86/11. Scoase de taru (de la sarcinră h, de la sarcini d) spirarea lui. psalt. 168. Asinul. .. supt tar dzace. po 255/2, cf. rosetti, b. 104, cuv. d. bătr. i, 305. Şeade spre asin şi desupra mlndzului a asihei învăţată supt lărhat... ce s(ă) dzic(e) supt tar (cca 1650 — 1675). gcr i, 233/36. Nice înece cal încalecă husarii, ce tot ■cai mare groşi.să poată birui a purta tarul. m. . costin, 0. 53, cf. iorga, l. r. xxx, puşcariu, l. r. i, 312, RO-SETTI, L. R. VI, 260, L. ROM. 1976, 286, VAIDA, VICIU. GL., com. D. POP, arvinte, TERM. 171, mat. dialect. 1, 216, lexic reg. ii, 113. <£> F i g. încărcaţi tar pre oameni ce nu e lesne a-l purta, tetraev. (1574), 111. Bezaconiile mele... tar greu păsară spre mine. coresi, ps. 99/3. Mai lesne-ţi va fi lucrul, unde şi ei cu tine depreună vor purta tarul, po 240/10. O mie de talere se grăiaşte tarul păcatelor (a. 1640). gcr i* 90/14. Să-ş lepede deasupra sa tarul păcatelor. varlaam, c. 65. <$> Expr. (Regional) A purcedc în tar = a deveni gravidă. d. pop, m. 55. + (Mold:, rar; precedind termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Epitet dat unui copil obraznic, agasant. Cf. bul. fil. i, 222. Ce iar de copil! ap. scriban, d., cf. scl 1976, 400: 2. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 125 de ocale, dl, dm. + (Transilv.) Unitate de măsură de capacitate, egală cu două bărbinţe. Cf. pf.ecup, p. 20, chest. v 6/66. 3. (Regional) Plută alcătuită din patru table1 (111 3 c). Cf. pamfile, i. c. 106, viciu, gl. — Pl.: taruri (mat. dialect, i, 216) şi tare (lexic reg. ii, 113). — Din magh. tar. TĂRA1 interj, (Repetat) Cuvînt care imită vorbărie multă, fără rost. Tara, tara, Toată vara, se spune despre un om căruia îi place să vorbească mult sau despre un om eicălitor. Cf. zanne, p. ii, 767. — Onomatopee. TARA2 s f. v. tarăl. TARABACĂ s, f. v. tărbacă. TARABAGIU s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă); v. prăvăliaş. A constata greutatea plnei la un tarabagiu, f (1879), 56, cf. şio iij, 348, d. bogdan, gl. 109, şăineanu, d. u., cade, iordan, l.r.a. 159, scl 1976, 400. — Pl.: tarabagii. — Tarabă + suf. -giu. 631 taraban — 50 TARAF TARABAN s. m. (învcchit; atestat prima dată la 1615) Funcţionar fiscal domnesc, probabil perceptor al unui impozit impus tarabagiilor, d. bogdan, gl. — Pl.; tarabani. — Cf. tarab ă. TARABANA s. f. v. tarapana. TARABANĂ s. f. v- darabană. TARABĂ s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanţi îşi expun şi îşi vînd marfa la tîrguri, în pieţe sau pe străzi; masă pe care se aşază mărfurile într-un magazin (v. tej gh ea); p. ex t. prăvălioară. 20 bani de tarabă, {a. 1776). uricariul, xix, 381, cl. lb. Să aibă a lua cile patruzeci de o întindere sau tă-rabă (a. 1813). ib. 6/5. Scaunele măcelarilor ţi. tarabelor gelepilcr. odobescu, s. i, 109. Altu-mparte lumea de pe jsclndura tărăbii, Socotind cil aur marea poartă-n ne-grele-i corăbii, eminescu, o. i, 130. Vlrtejul cela răsturna iărăbi şi toate cele tn toate părţile, creangă, p. 310. Tarabe cu pine. şi cu peşte uscat, contemporanul, iii, 6.58. Cirnaţi uscaţi aliniaţi in cuie şi cu teancuri de pastrama pe tarabă, delavrancea, o. ii, 271, cf. şăi- neanu, d. u. Nu-mi puteam lua cchii de la tarabele încărcate, brăescu, a. 76. Negustori din toate breslele îşi aveau înşirate tărăbi. sadoveanu, o. x, 85. Marfa c scoasă pe tarabe dc lemn acoperite, îndesate unele intr-altele.■■ camii. petrescu, o. i, 181. O tarabă cu marfa strtnsă. c. petrescu, a..r. 03.. Se tnolrt printre tarăbi, plnă simt că ii apucă ameţeala.; v. rom. februarie 1955, 203. Avea chioşc de ziare şi, in. acelaşi timp, pe-o tarabă tn faţa chioşcului, rahat, mamele, susan, pas, ■/.. i, 164- Deasupra tarabelor se uwlrteau ciorile cu ţipete, şi larma vinzătorilor de mărunţişuri, urca plnă la ei. v. rom. decembrie 1958, 51. Atunci, măre., ce făcea? Jos pe measă Că-l lăsa, Pe tarabă i-l punea Şi eu diiisul sc tocmea, teodorescu, p. p. 571, cf. alrm ii/i h 338. Şi s-a dus pe uliţa din vale, Dar n-a găsit nimic — Tărăbile închisă, folc. mold. ii, 41. <> L o c. adj, Be taraiiă = mahalagesc, trivial. Chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniţă, stimabile! caragiale, o. vi, 126. • . 3. Tejghea (de circiumă) la caro stă ■ negustorul. Parcă lot mă văd cu şorţ, Cu ocaua la tarabă, Şi aud slrigind la spate; „Kir Costache! dă degrabă!“ pr. dram. 285. Doritor de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se. ducă la taraba crişmei. alecsandri, s. 6. I-am găsit mlnclnd pe o tarabă a circiumei, lăcus-teanu, a. m. 60. îşi face loc... prin înghesuiala prăvăliei şi ajunge plnă la taraba dc marmură, caragiale, o...iii, .153.. în ci'lşma goală şi zăvorită, ulnzălorul de otrăvuri, la lumina sarbădă. a tâmpei, îşi scotea pe tarabă, banii. anghel — iosif, .c. l. 181. Tocător pentru tăiat carne. Cf. costinescu. Acel prinţ excentric. . . e înfăţişat In costum culinar, tocind carne dc pifiete pe taraba pusă Inaintc-i. codru-drăgcşanu, c. 84. 3. (Regional) Gard făcut din seînduri sau din lea- ţuri. Cf. l. costin, gr. băn. ii, 192, novacoviciu, c. b. i, 22, chest. ii 403/11, alr i 674/1, alrm ii/i h 359. + Partea bătută cu seînduri la un pridvor (Bărca — Băileşti). chest. ii 274/28. 4. (Munt.) Uşă la beci, la pod sau la. cuptor. Cf-costinescu, şio iij, chest. ii 323/78, lexic reg. 86, ib. ii, 32. Trage taraba la gura podului, udrescu, gl. 4- (Rar) Oblon mobil la o prăvălie. Cf. costinescu, şio iij, 348. — Pl.: tarabe şi tărăbi. — Şi: tărăbă s. f. — Din tc. daraba (dial. taraba), ser. taraba, bg. Tajiaoa. ■ TARABfŞCĂ s. f. (Regional) Tobă de porc (Be-clean - Dej). Cf. alr ii 4 138/260. — Pl.: ? — Cf. tărăboaşcă. TARAB1TĂ s. f. (învechit, rar) Odgon făcut din curpen sau din curele de piele. Cf. ist. am. 62r/G. — Accentul necunoscut. — PI.: "? — Etimologia necunoscută. TARABOANŢĂ s.f. v. tărăboanţăl. TĂRĂBOI s. m. v. tarabulus. TARABOL1ÎS s. n. v. (arabului,. TARABOiVŢ s. n. v- tărăboanţăl. TARABONŢĂ s.f. v. tărăboanţăl. TARABUI.08 s. n. v. tarabulus. TARABULljS s. n., s. ni. (învcchit) 1. S. n. Şal oriental care se înfăşură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. Tinăr, frumos. . . la cap legat cu 'un tarabulus. ghica, s. 290. Sc lega cu un bria roşu sau cu un tarabolus. id. ib. 93. Chicclele (căciulele) tor cele lungi, tarabuluzele (bilele) ce-i Invăleau. ap. tdrg, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Copii turci.. . încinşi cu tarabulus. călinescu, s.c.l. 73. 2. S. m. Monedă care a circulat în trecut şi în ţările române. Tărăboiul..., mahmudeaua (a. 1822). doc. ec. 261. — Pl.: (5.) tarabuluse şi tarabulusuri (scriban, d.). — Şi: tarabuUiz, tarabulos (tdrg, scriban, d.), tara-boltis s.n., larabol s. m. — Din tc. Tarabulus „Tripoli". TÂRABULTJZ s. n. v. tarabulus. TABABTÎ1VĂ s. f. (Regional) Placă metalică' cu care se astupă gura cuptorului (Cepnri — Slatina). Cf. chest. ii 323/85. — Pl.: tarabune. — Cf. t a r a b ă. TARAC1 s. in. (Mold.) Piept de vită; antricot. cihac, ii, 619, şio iij, 155. CU muşchi, cită limbă, cit antrecol (larac) etc. are drept cumpărătorul ci pretinde la fiecare ocă de carne. ap. tdrg. — Pl.: taraci. — Etimologia necunoscută. TARĂC2 s. m. v. taiuş. TAIUICAN s. m. (Regional) Gîndac de bucătărie; şvab (Periplaneta oricnlalis). Tot borş cu taracani, tot pine mucezilă. .. ce viaţă păcătoasă! contemporanul, vi2, 288. — Pl.: taracani. — Şi : tărăcân s. m. alr i 1 900/ 675. — Din ucr. Tapaitaii, rus. TapaKaii. TARACOIV s. m, v. (arhou1. TARADAICĂ s. f. (Prin Mold.) 1. Trăsură sau căruţă vecile şi hodorogită. Mă!... ce daradaică hodorogită! . . . destul. . . stăi! alecsandri, t. 531, cf. i 762. Ai văzut-o tn daradaica ei. c. petrescu, o. p. i, 228, cf. i. cr. vi, 314, şez. xxm, 45. 2. (În forma tărădaică) Roabă (J). Cf. a v 28, glosar reg. — Pl.: lărădăici. l. rom. .1964, 83. — Şi: (I) dara-dăică, (2) (ărădăică s. t. — Din ucr. Tapa^aiiita. TARAF s. n. 1. (învechit) Grup, grupare (politică); (ironic) gaşcă, clică. De va avea taraf mare la Crlm şi lingă dlnsul numitul han. . . să înştiinţeze serascherului de la Ismail ca să năvălească şi el In Crlm. văcărescul, ist. 286/49. Pravile. . . fiişteeare taraf le tălmăceşte după a sa poftă. ist. carol xii, 38r/7. Cai-macanul... era pre slrguitoriu, Tnleres, taraf să-şi .facă, şi-a se pute apăra, beldiman, e. 68/21. Făelndu-se boierii tarafuri, unii zicea să se surpe din scaune mi- 652 TARAFĂ — 51 — l'ARANTE LĂ1 tropolitul., . alţii se împotriviră la această pornire. zilot, cron. 66. Fraţi boieri, a}i auzit anaforaua cc a făcut vornicul Bălăceanu cu ceilalţi boieri din taraful lui? i. golescu, In pr. dram. 63. Al treilea taraf, pe brinci mereu silea Să-mpingă înainte, să poală încăpea Doi map.drili de-ai lor la riga în favor, heliade, o. i, 132. încet, încet veniră cei mai mult lăcuitori. . . în fatria mea (în taraful meu), gorjan, h. ii, 209/21. Să ne unim măi ales toţi într-un singur şi marc fel, fără deosebire de stări, de tarafuri, de partide, kogălni-ceanu,. s. a. 101. Faceţi amîtidouă tarafurile cile un înscris, filimon, o. i, 276. Şi tu, Petcule, eşti din taraful celor cu mania de cîrmuire. alecsandri t. 1 235. Veselul taraf al spornicilor caricaturişti. ... ilustrează in fiecare toamnă, la deschiderea vlriălorii, pe bieţii burghezi pariziani. odobescu, s. iii, 150, cf. sio iix, 349. : 2. (De obicei) determinat prin „de lăutari" sau „lăutarilor11) Mică formaţie muzicală de muzică populară sau uşoară; (învechit şi regional) tacim (II 2). Boierii cei bogaţi aveau chiar capele cu muzici, sau larafe de lăutari.. kogălniceanu, s. a. 191. Să aprindeţi luminările peste un ceas, şi dacă a veni Barbu cu taraţii lui, să-l puneţi la scară, alecsandri, t. 440. Nu s-a mărginit la primuri şi ziafeluri cu mtncări şi băuturi.. . a mai adus şi tarafuri de lăutari şi .cintărejii cei mai vestiţi, caragiali;, o. ii, 254. Taraful lăutarilor de- supt. Sotir Ciupitul. .. împodobise din preziua un cap. mare de porc. dela-vrancea, s. 182. • Cortejal [era] precedat de o larafă de lăutari care cînta un clntec dc jale. i. negruzzi, s. i, 270, cf. tim. popovici, d. m. Vorbeau tare, căci taraful de lăutari cînta. agîrei-ceanu, i\. 91. Taraful de lăutari.. .. se ivea de sub aleea de dracilă şi intra sub aluni, hogaş, dr. ii, 106. Avea cel mai vestit taraf de lăutari din judeţ, rebreanu, i. 144. Serenada sună altfel şi. nu mai este clntată de un taraf sub geam. c. petrescu, c. v. 77. Un taraf dc lăutari începu a cînla cu alăute, cobze şi naiuri, sado-yeanu, o. v, 629. Taraful ţigănesc ţi desfăta, vrtnd-ncvrînd, de două ori pe zi. vinea, i.: i, 324. S-au ho-lărit să-ntreacă lăutarii Şi să înjghebe un taraf de patru. arghezi, s. v, 153.. în fund, pe patru butoiaşe de bere, un podium pentru muzicanţi: uneori o fanfară, alteori un taraf, pas, z. i, 1,21. Se aude cînteciil de chef al unui mic taraf., t iunie 1961, 18, cf. marian, no.. 311, ciau-. şan u, v. 202.. <0> . F i g. Clas de fluier şi cimpoi, Pitpalaci şi cintezoi Şi-un taraf de granguri, cosbuc, p. 1, 301. — Pl.: tarafuri şi larafe. — Şi: (rar, 2) tarăfă s. f- -- Din tc. taraf. TARĂFĂ s. f. v. taraf. TARAGOT s. n. Instrument muzical popular de suflat, format dintr-un tub conic de metal cu ancie simplă. Chitara, lorogoata, armonica, ocarina, muzicuţa de gură. . . slnt instrumente populare străine. alexandru, i. m. 10. Valoroasa formaţie de taragoate, saxofoane, trompete, başi, coarde şi fluiere; m 1960j nr. 5, 19, cf. M. d. enc., l. costin, gr. băn, ii, 196;. — PI.: taragoate: — Şi: (regional) torogoătă, toro-hoâţă (ev 1952, nr. 4, 34) s. f. — Din magii, tărogato. TARAGOTtST s. ui. Persoană cape cintă la taragot. — Pl.: laragotişti. -- Şi: torojjotist, s. ni. alexandro, i. m. 315. —■ Taragot suf. -ist. TAR AII ON s ra. v. tarhoni. TARAIVĂNlT. -Ă adj. (Regional; despre, obiecte) Care slnt în neorânduială; lipsite de ordine (Talpa Ogrăzile — Roşiori de Vede), coman, gl. Lucruri ta-raivănite. id. ib. — Pl.: taraivăniţi, -tc. — Etimologia necunoscută. TARALEŞ s. vn. (Regional) Numele unei insecte nedefinită mai îndeaproape (Niculiţel — Isaccea). h xiv 397. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. bg. t a p a .1 e a< „arici11. TARAMA s. f. (Cu sens colectiv) Icre de calitate inferioară, sărate şi tescuite. Icrele... se amestecă cu toatele la un loc..., se sărează şi se pun la butoi, vtnzindu-se ■ ca icre de calitate inferioară, zise în comerţ „tarama". antipa, p. 706, cf. ev 1950, nr. 5, 28. — Şi: tarâmă s. f. alexi, w\ — Din tc. tarama. TARÂMĂ s. f. v. taraina. TARAMPTACI s. m. pl. (Prin Mold.) Papuci mari şi grei. i. cr. ii, 22. — Formaţie onomatopeică. TARAM-TARAM adj. invar. (în c x p r.) A fi cam taram-taiam = a fi cam zăpăcit, a fi tralala. I-as-cultă, fă, mi se pare că eşti cam taram-taram, li zise Gonea scos deodată din ţlţini. rebreanu, nuv. 6. . — Onomatopee. TARAMTUŢ s. n. (Regional; de obicei la pl.) Unelte, ' scule'-(corn. bugnariu), „lucru Sn genere11 (corn. din straja — rădăuţi), obiecte neînsemnate, mărunţişuri (şez. v, 39, paşca, gl.), bagajul cuiva (com. sat. ‘ iii, 80). — PI.. taramlute şi taramluturi. — Şi: taramtută s. f. eoni. fup.tună. — Etimologia necunoscută. TARAMTtJTĂ s. f. V. taramtut. TARAN s.n. (Ilit.; regional) Tarancă (Rutilus ru-. UlUS.). Cf. ANTIPA, F. I. 181, ATILA, P. 330. — Pl.: larani. — Din ucr. Tapau, rus. Tapam,. TARANA s. f. v. Indiana. ŢĂRÂNĂ s. f. v. tralmna. TARANCA s. f. (Iht.) Babuşcă; (regional)- taran (Rutilus rutilus). Cf. antipa, p. 711, băcescu, p. . 55, c. antonescu, p. 136. — Şi: talanca (h iii 195), tarânică (băcescu, p. 41, " 55) s. f. — Din ucr. Tapamca, TARANCHÎLĂ s. f. v. tarantulă. ; tarA'ND s. m. (Entom.; rar) Tarantulă (Lycosa tarentula). Răcni acuma Zuirvan deodată ca muşcat de tarand. conv. lit. v, 66. — Pl.: taranzi. — Din fr. tarente. TARÂNICĂ s. f. v. tarancă. TARANTELĂl s. f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm vioi; melodia după care se execută acest dans. Cf. î. golescu, c-, asaciii, ţ. 38/9. Apoi începeau a învîrti hora strămoşească şi danţurile cele vesele, care se deosibesc foarte puţin de larantela nea- polilană. filimon, o. i, 175. Văd pe Angel sunînd din cornet o larantelă vnapolitană! alecsandri, o. p. 355, ; cf. delavrancea, s. 67, tim. popovici. d. m., şăineanu, d. u. Apoi un sunet depărtat de clopot Păru că bate-n aer laranlelta, Şi ploaia se porni cu grabnic ropot, to-fîrceanu, o. a. i, 67. Dansa cu aceeaşi măiestrie dansurile tuturor epocilor şi nu ocolea nici boleroul, larantela. vinea, l. i, 224. Tematica ele dans aminteşte de ritmul, şi alura taranielei. m 1962, nr. 4, 33, cf. dex. — Scris şi: (după it.) taranlella. — Pl.: tarantele. — Din it. tarantella. 31 672 TARANTELĂ2 — 52 — TARĂ2 TARANTELĂ2 s. f. v. tarantulă. TARANTTÎLĂ s. !. Păianjen mare, veninos, care trăieşte în. sudul Italici, avtnd patru oclii marc şi numeroşi ochi mai mici şi care îşi sapă galerii în pămînt; (rar) tarand (Lycosa tarcnlala). Cf. i. golescu, c. Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare sălbatică şi bucuria lor prin o mie de sărituri deşănţate ca oameni muşcaţi de taranlelă. alecsandri, ap. ghica, S. 82, cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. <$> F i g. La urmă s-or mira de dibăcia providenţa, care au aşezai şi in lumea intelectuală şerpi şi tarentule. i. negruzzi, s. vi, 106. — Pl.: tarantule. — Şi: (învechit) tarentulă, taran-telă, taranciulă (barcianu, alexi, w.) s. f. — Din fr. tarejitulc. TARAPANA s. f. (învechit şi regional) 1. Monc-tărie (1). Topirea aurului ş-a argintului, la norocita taraphana a împărăţiei mele (a. 1774). uricariul, vi, 442. Silitră pentru trebuinţa zaraphanetei împărăteşti (a. 1804). ib. iii, 201. Aceşti bani i-au suit negustorii la preţ,. .. plătind havaetu la larapanova împărătească. dionisie, c. 224. Tarapanalele nu aduc mari foloase nici unui stat care bate moneta in deplina valoare intrinsecă a metalului, codru-drăguşanu, c. 215, cf. polizu. Am făcut bulgări de aur şi de argint şi i-am trimis la Stavracolu ca să-i bată la tarapana, ghica, s. 506, cf. costinescu, barcianu, şio nlt 349. Ici era tarapanaua scundă, închisă cu porţi de fier, in care se tăiau banii cu chipul domnului, sadoveanu, o. iii, 178, cf. muscel, 60, ciauşanu., v. 202. + (Prin nord-vestul Munt.) Chitanţă pentru bani. lexic reg. ii, 32. 2. Grup, ceată. Afară de ţoale aceste mai iasle la Lima o tarapana cu ofiţeri, ist. am. 7r/4. S-au strlnş la tarapanaua lor. glosar reg. <0> Expr. Tot o tarapana = totuna, la fel. Cf. ciauşanu, v. 202. — Pl.: tarapanale. — Şi: tărapanâ (ddrf), tara-bană (tdrg), taraphana, zaraphaneă, zerphană (id. ib.) s. f. — Din tc. darplianc. TARAPANGfiLE s.f. pl. (Regional) Legume, zarzavaturi (de vînzare). Căruţa bulgarilor cutreiera satul. — Hai la larapangele! stancu, d. 210. — Etimologia necunoscută. TARAPANGfU s. m. (învechit) Meşter care lucrează într-o tarapana (1). Cf. cihac, ii, 619, tdrg. — Pl.: tarapangii. — Şi: taraphangiu s. m. hem 3 096. — Tarapana + suf. -giu. TARAPHANA s.f. v. tarapana. TARAPI-IAlVGfU s. m. v. tarapaiigiu. TARAPLÂŞN1ŢĂ s. f. v. taraploşnijă. TARAPLGşNIŢĂ s. f. (Regional) 1. Lucru mare, urît, lipsit de gust (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. l. «OM. 1959, nr. 2, 55. 2. (în forma taraplaşnită) Urmă mare lăsată în noroi (Zorleni — Bîrlad). Cf. i. cn. xm, 82. — Şi: taraplaşnijă s.f. — Etimologia necunoscută. Cf. ploşniţă. TARAR s. ii. Maşină folosită în industria morări-tului pentru a curăţa cerealele de impurităţi, prin cernere şi antrenare într-un curent de aer. Cf. barcianu, dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: tarare. — Din fr. tarare. TARAR s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfîrşeşte. Acea... searbădă monotonie a unora din anticele nemţeşti, pe care românul a caracterizat-o cu porecla... de tararaua neamţului, odobeşc.u, s. 100, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, V.’., ŞĂINEANU, D. U., zanne, p. vi, 228. O Expr. (Regional) A o ţine tarara = a lungi vorba, a o tărăgăna, udrescu, gl, la n-o mai (ineji şi voi tarara şi-mpăcaji-vă ca oamenii. id. ib. — Onomatopee. TARAS s.m. v. taraş. TARĂŞ s. m. Stîlp de lemn bătut în pămînt;, care serveşte ca clement de susţinere pentru un pod, un zăgaz, uii gard etc. De acolo (hotarul merge] tot spre amează la vale plnă in capul tăraşilor (a. 1667). uricariul, xxv, 67. Zidul dc la Dunăre esle gros ca 3/4 părţi din stlnjen, temelia este pe taraci de stejar din care se mai văd pină astăzi, i. ionf.scu, m. 592, cf. costinescu, cihac, ii, 401, 619. Două cadre pătrate, !n-chipuind ţarcuri îngrădite cu taraci. . . Proptele şi mănunchi de tufiş, legaţi cu frtnghii, sprijină şi întăresc taracii. odobescu, s. iii, 109, cf. gheţie, r. m., barcianu, dame, t. 95, alexi, \v., chibiţescu, gr. 255. Talianul îi al obştei cu tot ce are: plase, sîrme, taraci, oboare, davidoglu, o. 54. în viile mai mart începe să se întrebuinţeze. .. spalierul, alcătuit din şiruri de „ta-raşi“..., adică slîlpi de stejar, c. giurescu, r. o. 104. Şi să zbor din nuc in nuc, Ca un puişor de cuc, Ca un puiii de poteraş, Pin la draga pe tăraş. pamfile, c. ţ. 107, cf. 355, gorovej, cr. 24, chest. ii 112/120, ib. 133/120, alrm n/i h 299, udrescu, gl. + (învechit) Băţ ferecat pentru vînătoare. Se îndeletnicea cu ogari, cu taraşi, cu şoimi de goniia fieri, moxa, 393/6, cf. cuv. d. bătr. i, 440/31. — PI.: taraşi. — Şi: târâş, (învechit) ta râs (cuv. d. bătr. I, 440/31), (formă hipercorectă) tarăc s.m. — Din ucr. Tajiac, rus. Tapac. TARAŞCĂ s. f. (Regional) Feşte dc culoare neagră, asemănător cu caracuda (Balş). Cf. bXcescu, p. 185. — Pl.: târăşti. — Din rus. TapauiKa. TARAŞfP s. n. v. tărăşip. TARAŞNEÂGĂ s. f. v. tarişneaijă. TARAT, -Ă adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare3 (2). Am avut de altfel neplăcerea sâ constat culpabila slăbiciune ce ai de tot ce poartă stigmatele declasării, de iot cc e tarat, ratat, epavă. m. i. caragiale, c.. 105. — Pl.: taraţi, -le. — De la tară2. TARAIÎLĂ s. f. (Regional) Om care umblă fără rost, care pierde vremea. Cf. n. rev. r. viii, 88. + Om prost; gură-cască (Globu Craiovei — Orşova). Cf. l. costin, gh. bân. ii, 192. Tu eşti o tăraulă, nu înţelegi. id. ib. — Şi: tăraAlă, lărăulă (gr. s. v, 123) s. f. — Cf. caraul ă. TARÂZ s. n. v. tarliaz. TARĂ1 s.f. 1. Dara. Cf. ddrf, barcianu, i. panţu, pr. 4, alexi, w., scriban, d. De fiecare balot recepţionat se prinde o fişă pe care se scrie data intrării,... tara şi greutatea neto. ionescu-muscel, fil. 410, cf. DL, DM, M. D. ENC. 2. (Cu sens colectiv) Greutăţi nemarcate, de forma unor alice din metal sau din sticlă, utilizate în anumite cintăriri dc laborator, de obicei pentru a compensa greutatea unui picnoinetru, a unui vas etc. Cf. MARIAN — ŢIŢE1CA, FI Z. 1, 89, DL, DM, M. D. ENC. — Pl.: iare. — Şi: tara s.f. dl, dm. — Din ngr. Tapa. TARĂ2 s. f. I. Defect fizic. Tarele genunchiului sînt: 1. Urme de răni... 3. Oase moarte, enc. vet. 99. Prima [bătrîneţe] se manifestă între 60—70 ani şi e datorită, mire altele, la tare ereditare, parhon, b. 100. 2. Defect moral; cusur, meteahnă, racilă, viciu. Le cunoştea tuturor tarele ascunse, c. petrescu, c. v. 692 TARĂ3 — 53 — TARE 185. Au înfăţişat pe dascălii lor cu toate tarele şi calităţile belfericeşti. i. botez, b. 176. Să completeze fişa cu... rubrici cuprinzătoare, denumite: „corpolenţa“, „volumul",.:, „tarele", arghezi, s. xi, 94. Personifică. . ■ primejdia socială pe care o reprezintă clevetirea, influenta nefaslă exercitată de această tară. con-temp. 1956, nr. 484, 2/4. Sondări necruţătoare ale psihologiei şi tarelor unor categorii sociale, v. rom. decembrie 1970, 126. — Pl.: tare. — Din fr. tare. TARĂ3 s. f. v. tearăi. TARBÂC subst. v. tărbacă. TARBACA s. 1. v. tărbacă. TĂRBACĂ s. i. v. tărbacă. TARBĂ s. f. (Regional) Termen depreciativ pentru o femeie uşuratică. Cf. scriban, d. — Pl.: larbc. — Etimologia necunoscută. TARBOÂNŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TARBOCA s. f. (Regional) Ceartă (Rîmnicu Yîlcea). lexic reg. 86. + Cicăleală (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 86. — Pl.: tarbocale. — Etimologia necunoscută. TARBOIVŢĂ s. f. v. tărăboanţăi. TARBOSALĂ s. f. v. tirboseală. TARBIJŞ subst. (Regional) Caltaboş (Costeşti — Băile Herculane). Cf. alr i 747/840. — Cf. caltaboş. TARCAN s. ni. (Orniţ.; regional) Cocoş-de-munte (Tetrao urogallus). băcescu, păs. 165, cf. lr 1968, 58. — Pl.: larcani. — Etimologia necunoscută. Cf. t a r c e, tarcoş. TARCAîVA s. f. v. trahana. TĂRCAT, -Ă adj. v. tărcat. ŢARCĂ s. f. (Prin Transilv.) Tort subţire de lină colorată. Cf. paşca, gl., dr. v, 902. — Pl.: larce. — Din magh. tarka „pestriţ”. TARCĂN s. m. v. tar hon1. TARCE s. f. (învechit) Cal bălţat, pestriţ, tărcat. Cf. LB, ClţJ-AC, II, 531, LM, MÎNDRESCU, UNG. 107, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: tarei. lb. — Cf. magh. tarka, TARClNfU, -fE adj. (Prin nordul Mold.) De culoarea scorţişoarei (scriban’, d.); cenuşiu (vasiliu, c. 154); violet foarte Închis (conv. lit. xlivj, 4). Singur preotu, dascălu şi vornicu au sumane tarcinii. soveja, ap. scriban, d. Cum li pllngi mnijlocii, Cu rodia tarcinii. vasiliu, c. 154. — Pl.: tarcinii. — Cf. tc. tarţinî „scorţişoară”. TARCÎN s. m. v. tarhon1. TARCOM s. tn. v. tarhon1. TARCOlV s. m. v. tarhon1. TÂRCOŞ, -Ă adj. (Regional; despre cîini) Pestriţ, tărcat. Com. marian. — Pl.: tarcoşi, -e. — Şi: tdrcuş, -ă adj. Com. din straja — rădăuţi. — Cf. magh. t a r k â s. TARCUM s. m. v. tarhon1. TARCUŞ, -Ă adj. v. tarcoş. TARD£L s. ni. sg. (Regional) Numele unui joc dc cărţi pe bani (Haţeg). Cf. h xvii 70. — Etimologia necunoscută. TARDIGRĂD, -Ă adj., subst. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. Cf. scriban, d., m. d. enc., dex. 2. S. n. Grup de animale nevertebrate, foarte mici, care se deplasează greoi pe cele patru perechi de picioare; trăiesc In mări, în ape dulci sau în muşchi, licheni, ierburi (Tardigradaj; (la sg., m.) animal care face parte din acest grup. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: lardigrazi, -de. — Din lat. tardij|radus, fr. tardiyrade. TARDIV, -Ă adj. Care apare, se întimplă, se dezvoltă etc. cu întîrzierc; tirziu (11). Cf. aristia, plut. lată dar un spirit lardif. isis (1859), 3V25. Ghibăcia — zestrea tardivă, dar firească, a neamului nostru (a. 1869). uricariul, xiv, 147. Insistenţă tardivă după încheierea convenţiei de la i aprilie şi prematură înaintea înfrîngerilor de la Plevna. maiorescu, d. ii, 85, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Poezia latină, şi îndeosebi cea lirică, este deci o producţie relativ artificială, tardivă şi sporadică, lovinescu, c. x, 158. Este oare o trezire tardivă a unora de a se interesa prea asiduu de aspectele unăi atare produs de lux? bacovia, o. 240. Pe la sfîrşitul lui septembrie, intr-o zi de arşifă tardivă, ...moş Costache se împletici din mers. călinescu, e. o. ii, 156. Forma e un efect relativ tardiv al percepţiei. HALEA, s. t. II, 137. Debutul lui.. . se situează deci in cadrul romantismului tardiv, gl 1958, nr. 6, 1/1. Sînt forme relativ tardive şi tn orice caz regionale, graur, e. 54. Ztmbesc amuzat, dar cu mult prea tardivă părere de rău. v. rom. decembrie 1966, 47. <0> (Adverbial) A pus tn gest o intenţie de reciprocitate, dar l-a făcut tardiv, ibrăileanu, a. 211. — Scris şi: (după fr.) tardif. — Pl.: tardivi, -c. — Din fr. tardif. TARDIVITATE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. Cf. întlrziere. Cf. costinescu, alexi, w. încă de la pornirea procesului, simţise puterea incidentului dc tardivitate ce i se putea ridica, brătescu-voineşti, ap. cade. Prietenia renăscută a crescut repede pe amintirile copilăriei şi pe precocitatea ei intelectuală şi tardivitatea mea afectivă, ibrăileanu, a. 25, cf. scriban, D., DL, DM. Din fr. tardivete. TARE adj., adv., conj. A. Adj. I. (în opoziţie cu moale) 1. Care are o consistenţă solidă, care nu poate fi uşor pătruns, străbătut, despicat; care opune rezistenţă la apăsare, la atingere; p. ext. trainic, durabil. Fuseşi upuvăinţa mea, stîlpu tare de faţa dracului. psalt. 115. Mişelului iaste-i Domnul de scăpare, Agiulori la treabă, la greu stîncă tare. dosof-TEI, l’S. 30/6, cf. ANON. CAR., CLEMENS, DRLU, LB. Firele ce alcătuiesc lăcaşul păianjănului sînt măi tari decîl legăturile ce ne apropie de fericire, marcovici, c. 16/21. Sîngele este izvorul a fieşlecăria parte organică precum celor tari, aşa şi celor picurătoare. antrop. 92/3. Pedestrimea românească şi ungurească . ■ ■ sta frumos ca un zid de pialră tare. bălcescu, m. v. 614. Peste zi începuse un vlnt rece şi noroiul se învlrloşa, strtnglndu-se de frig, înclt incet, încet se făcuse tare ca fierul, ghica, s. a. 96. Dealurile cu tari formaţiuni de stînci din dreapta şi slînga se apropie înlr-atUa unul 720 TARE 54 — TARE de altul Incit printre ele are loc numai drumul, turco, e. 5, cf. barcianu, tdrg, şăineanu, D. u. Un iaz tare şi: nou închidea calea apei neobosite, rebreanu, n. 79. Găinilor şi făzăniţclor le ajuta să facă ouăle cu coaja tare. voiculescu, p. i, 64. Dar Murgul, ieşea din vîr-lej; prinsese cu copita fund tare. sadoveanu, o. i, 203. Pe. cremenea cea tare fă loc de arătură, călinescu. l. l. 12. Puterea aşa de fragedă a mugurului proaspăt, învinge şi sparge scoarţa cea med tare şi mai dură a unui arbore, blaga, z. 21, cr. scl 1965, 637, 772. Ziua-i mare, Glia-i tare, Dragostea. n-arc răbdare! JAIINi'k - BÎRSEANU, D. 382, Cf. ALR SN I il .514. Vouă pietre tari nu pot măcina bine. românul glumeţ, 31. Nu tel pe moale, ca să poji suferi şi cele tari. zanne, p. iii, 230. Cele mai tari înnodaturi mai lesne se rup. id. ib. v, 340. <0 Ex p r. (A fi) tare r].c (sau la) caji = a) (a fi) prost. Cf. lb, costinescu. După .cinci minute le enervezi şi-mi spui eă-s tare dc cap. c. petrescu, c. v. 100,cf. H iv.160, zanne, p. n, -19; b) (a fi) răbdător. In sfîrşit, mama, cil era ea de tare de cap, de la o vreme pierde răbdarea, creangă,, a, 6G, cf. zanne, p. n, 49; c) (a fi) încăpăţînat. Porunccseu ... să aveţi a oprirea la ceea ce vor fi silnici şi lari de cap a nu-şi darea vama (a. 1695). iorga, s. d. v, 338. Cum poate fi omul aşa de tare la cap şi apără edita norocirea. ţichindeal, f. 284; d) (regional) (a fi) rezistent la băutură. Cf. chest. viii 106/1, 22. (A fi) tare de (-o) ureclic (sau dc urechi) ■= a) a nu auzi bine- Este tare de urechi, Că n-are două perechi, pann, p. v. i, 94. Nu era cu desăvlrşire surd, dar era tare de ureche. ghica, s. 325, cf. costinescu, dl, dm,. zanne, p. ii, 462;.1j) a se preface că este surd. Cf. id. ib. ii, 462. (Rar) A fi tare de ochi = a nu vedea bine; a se preface că nu vede bine. ,,Nemuritorii“ sint cam tari de ochi. vlahuţă, ap. tdrg. ( fi) tare In coş sau (a fi) tare de chică (sau vîiiă) sau cn chica tare = (a fi) voinic, puternic; sănătos. Oameni, lari de vină şi oţetiţi în foc. alecsandri, p. hi, 210. Tăvăli la pămînt. . : pe-Acamas cel clin. Evsoros născut, om lare.de vină şi mare. murnu, i. 115. Pe Ieşi cu chica tare Si avîntă-n. spînzurare Şi-i înjugă ca să are. alecsandri, p. p. 137.. Măria ta eşti tare în coş. sbiera, p. 109, cf. zanne,t\ ii, Ş7, 89, 446, 767, iv, 669. A fi. tare Ia (sau In,, dc) cerbice sau cu cerţii cc (are sau a fi tare în rînză (sau in fălci) = a fi neînduplecat, încăpăţînat, dîrz. Norodul acesta iaste tare la cerbice. biblia (1688), 63v/12. Afurisanii, de care cu cerbice tare nici seamă nu băgaţi. şincai, hr. i, 394/35, cf. drlu. Trebuie să fii mai tare de cerbice. . ., să te înfrinezi. contemporanul, vi,, 49, cf.- zanne, p. ii, 121; 426. (Cu parafrazarea expr.) Rinza tare şi inima -neagră, iacă harul lui Mălin. galan, z. R. 74, cf. zanne, p. ix, 121, 426. A fi (arc in ceafă => a fi obraznic. Cf. pamfile, j. ii, 137. A fi (arc de ceafă (sau chică) sau a fi ţarc în brăcinar = a fi bogat. Cf. zanne, p. ii, 65, 67, iii, 30. + Care este inai consistent decît în mod obişnuit; vîrtos. O pecetluieşte domnul.. . cu ceară tare (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 320/11. Se pregătesc totuşi tn grabă mămăligi mari, tari, s-ajungă plnă la regiment, stancu, d. 211. O (Prin vestul Transilv.) Mere lari — o varietate de mere. Cf. bulet. grăd. bot. i, nr. 3, 80. + (Despre ouă) Răscopt. Se fierb ouăle tari, se curăţă şi se laic in două. s. marin, c. b. 64. ^ (Despre anumite alimente) Vechi, uscat. Recunoscu. . . brinza gălbejită şi tare a primului aperitiv luat tn apartamentul Giu-seppilor. vinea, l. ii, 308, cf. m. d. enc. + (Despre pămînt) Lipsit de umezeală, uscat. Cf. costinescu, m. d. enc. + (Despre apă) Care conţine (din abundenţă) săruri de calciu; aspră. Dacă [sărurile de var] sînt in măsură prea marc, atunci apa esle aspră, tare. ap. tdrg. ^ (Despre cetăţi) Fortificat, întărit. Au fost o cetate prea tare şi. din toate părţile cu apă înconjurată. cantemir, ap. gcr i, 360/36. Făcu cetate mare şi tare şi-i puseră numele Alexandria, alexandria (1794), 72/13. A fi- avut o cetate, Tare şi meşteşugită Şi cu-şanţuri întărită, bărac, ap. gcr ii,, 173/15. E surpată de-Ahei vro tare cetate din Troia. murnu, i. 8. A fi tare ca cetatea, se spune despre o clădiră, o grădină etc., în care este greu ele pătruns. Cf. zanne, p. vi, 54. ^ (învechit şi regional;, despre locuri, terenuri) Primejdios, rău, inaccesibil. S-au dus să între şi. în Bosna nemţii... şi fiind locul tare, n-au putut isprăvi nemică. neculce, l. 292. [Nu erau] marii lorzi deprinşi să umble prin locuri aşa lari, cum zic ţăranii noştri, gane, n. hi, 135. O dat puhoi, şi i-o dus la vale (păstrăvii), alţii s-o tras tn sus la locuri tari (rele). şez. vii, 184. 2. Care se îndoaie cu greu, care este lipsit de elasticitate, ţeapăn, rigid; (despre pinză sau obiecte de pînză) scrobit. Onisifor Sachelarie purta guler tare c. petrescu, î. ii, 214. Aşa il vedeam şi pe acolo, răsărit dc nu. şţiu unde,. . . cu. guler tare, manşete rotunde şi redingotă cenuşie, teodoreanu, m. u. 39. Tatăl îi răspunse cu politeţă, scoţîndu-şi destul dc larg pălăria tare. sadoveanu, o. ix, 92. Nu mai sint Iiuki, ci domnul... Cu cravată, guler tare..., cu barbete şi baston-ii. lovinescu, t. 5. O Pînză tare — pînză (cu ţesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. Cf. ltr, DL, M. D. ENC. II. (în opoziţie cu slab) 1. (Despre fiinţe şi părţi ale. corpului lor) Voinic, viguros, puternic; cu forţă fizică. Nu. InvrălOaşe-se tarele (putearnicul d) bărbatu cu tăria sa. psalt. 320. Să ne plecăm s'up tarea mina lu Dumnezeu, coresi, ev. 200. . Mănule braţelor lui vor fi tari prin mănile putearnice a lui Iacov: palia (1581), 208/3. Acest dulău au fost tare şi s-au fost lupţind cu toate godinele, prav. 20. S-alear.ge ca un voinic tare. dosoftei, ps. 58/2. Grigorie Vodă era un om harnic şi tare. neculce, l. 52. Mai tare şi mai vrăjmaşă jigănie declt foamea, alta nu iaste. cantemir, ist. 131, cf. anon. car., lex. mars. Mănule - tari şi frumoasă alăcătuitc arată înţelept şi credincios om (a. 1785). gcr ii, 145/7, cf. budai-deleanu, lex. i, 170v, drlu, lb. îndată se cutremură acel palat ca o tufă de nişte mini lari. gorjan, ii. i, 117/24, cf. polizu. iatîlnii viteaz oştean. . . Falnic, tare ca un leu. alecsandri, *>. ii, 10. Voi, clinii mei, Bllnzi ca -nişte miei, Tari ca nişie lei-T bountineanu, o. 80. O, alunei mina la-i tare şi respinge cu putere, eminebcu, o. iv, 41, cf. ddrf. Arăţi tare. şi voinic ca un urs. i. .negruzzi, s. i, 101, cf. alexi, w., severin, s. 139. Atîtea braţe pe pămtnl şi atîl de lari... vor slrlngc Gtllejurilc fiarelor lacome dc sînge. boureanu, s. p. 8. Simţi stomacul prins ca de-o ghiară, ca de-o mînă mare, nemiloasă, tare. v. rom. ianuarie 1971, 5, cf. alr ii/i li 85, 86, a i 35. Tu eşti mic, iar eu sint mare, Să vedem care-i mai tare. balade, i, 343. Stomacul cel tare şi pietre mistuieşte. zanne, p. ii, 437. Am o căţeluşă tare, Ţine uşa in spinare (Lacătul), oorovei, c. 194. O (întărit printr-o comparaţie) Aceasta au făcut şi pre Drighen tare ca diamantul, molnar, ret. 7/9. Tari ca argintul ne-ai găsit, Tari ca argintul să ne laşi. teodorescu, p. p. 190, cf. zanne, p.. ii, 767, iv, 669. <0> (Substantivat; învechit) Săgealele tarelui ascuţite, ardzlndu cu căr-bunri. psalt. iiur. 109v/23. Se nu laudc-se tarele (p u-t e a r n 1 c u 1 d) cu tăria sa. psalt. 320, cf. 62. Cum poale neştine să intre tn casa tarelui şi vasele lui să spargă, tetraev. (1574), 219. Zise puş tn ajutoriu tarele, coresi, ' ps. 244/5- Cum căzură tarii? biblia (1688), 220V54. O- (Fon.) Palat tare v. palat2. O Expr. (A ii) tare dc virtute = (a fi) voinic, puternic; sănătos. O babă. . . avea trei feciori lari de virtute, dar slabi de minte, creangă, p. 3. (Despre cai) Tare In gură = care nu se lasă uşor strunit. Cf. lb, polizu, dame, t. 51, barcianu. Pe calul cel mai iute şi tare-n gură nimic alt .îl supune declt frîul şi zăbale. zanne, p. i, 354. + (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,la“) Rezistent. E tare. — remarcă doctorul — scapă şi acum. călinescu, e. o. ii, 278. Credeam că tu le clatini, însă eşti tare la pahar. v. rom. decembrie 1963, 75. Tare la băutură, chest. viii 106/1- Tare la frig. şbz. iii, 35 <> Expr. (Re- 720 TARE — 55 — TARE gioual) A îi tare de boacă sau .1 avea rfcză tare = a fi rezistent la băutură. Cf. chest. vjii 106/2, 3. : 2.. (Despre oameni) Care face faţă neajunsurilor, 'vicisitudinilor; cu voinţă fermă; (şi defspre manifes-; ţările lor) energie, dîrz, hotărît; care rămine neschimbat, statornic, neclintit. Fraţi dragi, fiţi tari .şi necăl-călori (cca 1569 -1575). gcr i, 15/4. Să him stătători şi tari In boa/ele. noastre şi Intru toate nevoile noastre. vaklaam, c. 254. Ostaşi mari şi tari ia bătaia războaielor. c. canta.cuzino, cm i, 11. Tare împrolivire împro-liva luptelor ai arătat. . mineiul (1776), 156v2/15. Urzesc eu jurăniml tare Lui Arghir inpiedecare. bărac, a- 43/17. Viforoase erau vremile cele vechi. dar oamenii se năşteau tari. bălcescu, m. v. 580. Vei găsi , poporul tare, înfruntind lovirea soartci cu-o puternică, răbdare, alecsandri, o. 132. Oameni cu puţin spirit, • ■dar de-un caracter tare. eminescu, p. l. 120. O, toamnă, vrăjitoare mai tare decît moartea, pillat, i>. 147. Credinţele noastre lari, intime, sînt un fel de cristale care .cresc intr-o soluţie saturată de „logică-', blaga, z. 15. Mă chinuiesc de ruşine şi durere cind văd că ştie să fie tare cind e vorba de bunăstarea lui. dejietrius, c. 39. , Vei face numai juruinţă tare înaintea acestui altariu. marian, t. 102. Se dovedea că Anghel a fost mai tare decît se aşteptase, preda, d. 95. O (învechit; în legă- • tură cu verbul ,,a sta“) Pentru aceea stase tare şi mu-iere[a], pentru că şlia că■ silă nu-i va face. herodot (1645), 507. Ţe-ai ales a sta tare, improtiva judecăto-riului celui fără de leage. mineiul (1776), 60rl/10. O , (Urmat dc determinări introduse prin prep..„tn“, In- ; vechit1, ,,c-u“) Celuia ce protivitu-vă lari (v r ă t o ş i n. ţest. 1648, întemeiaţi biblia 1688), cu credinţa. cod. vor. 164/1. Blagosloviţi Domnul toţi îngerii lui, tari cu vrătute. (s i 1 n i. c i i cu tării a c2, p u-tcainici de virtute d, eu pute (re) tari h). I'Salt. 212, Tare în credinţă şi cu nădejdea la Dumnezeu, fala nu se sparie. creangă, p. 289. Tare-ii jurămtnt, F mută a ei gură. coşbuc, o. i, 279. ; fO Loc. adj. (învechit) Tare de spirit = care înţelege. .şi pătrunde lucrurile, inteligent.. Ciţiba bărbaţi dintre cei mai tari de spirit au cutreierat archive şi bi-bliotece. străine şi pămtntene. bariţiu, i>. a. i, 121. ^>Expr. (A fi) tare de tager (sau de fire) sau a fi tare la inimă = a nu se lăsa uşor intimidat sau înduioşat; a nii ceda; (a fi) rezistent, neînduplecat, curajos. Măcar-de ar fi şi lari la inimă, o moaie (a. 1793). gcb îi, 162/25. Sint, nu-i vorbă, mulţi oameni tari de înger, cari nu se tem de nemică, marian, o. i, 217. Făceau ei unii glume, pe sama d-sale, dar era tare de fire, nu se da. contemporanul, Vj, 98, cf. barcianu,.tdrg. Aflaţi domniile voastre că eu îs tare de înger şi nu mă înfricoşez de nimic, sadoveanu, o. xvii, 555. (învechit) A sta (sau a sb pune) tare (pentru cineva) = a ocroti, a apăra (pe cineva) cu energie, cu liotărirc. Sta tare Nicolai Vodă pentru pămlnteni. n. costin, jlet. ii, 86/36. S-au pus tare acel capegiubaş pentru dînşii. T5ECULCE, l. 117. (Despre colectivităţi) Plin de forţă, puternic, viteaz, de neînvins., Daţi-i bună cuvîniare Ostile lui ceale tare. dosoftei, ps. 351/6. Avea oaste multă şi tare în războaie, gorjan, ii. i, 1/18. Ţara, înălţată şi întinsă sub Ştefan cel Mare, stătea încă tare. sadoveanu, o. i, 9. Nimica nu-i mai tare-n lumea asta ca poporal! galan, z. r. 382. Ţara-i mică, ţara-i tare Şi duşmanul spor nu are! alecsandri, p. p. 173. 4" (învechit) Sigur, trainic, puternic. Să fie In pază tare. prav. 136. Doamne Dumnezeu! mieu, lu-mi eşti razăm tare. dosoftei, ps. 24/12. Să nu să tragă cinevaş dinlăuntru din casa sa, pentru că la fieşcare casa lui iaste. ca o tare scăpare, prav. cond. (1780), 72. •$> (Şi în 1 o c. adj. tare do inimă, tare dc suflet) Crud, nemilos, neîndurător: Numai virtutea poate să înmoaie o inimă tare. marcovici, c. 41/6. Se cuvine a mă lăuda şi lă despre această faptă ... ce am făcut, răsplătind. ■ ■ omu lare de inimă şi neaplecat spre milă. ciorjan, h. ii, 135/4. Vai, ludo, inimă tare! bărac, a. 62/4. Făcea cum făcea şi-i aducea la vreme datoria, pentru că-l şUa om tare de suflet, ap. tdrg. Acesta... era lare de suflet, barbu, princ. 22; Tare ca un cline, alr sn v Ii 1253/705. ■ 3. Care este sţăpîh pe situaţie, care dispune de putere; care constituie o forţă. Cel ce ucise împăraţii tari, că în veacu e meserearea lui. psai.t. 284. Toţi putearnicii cei tare. . . sinleţi supt ascultare, dosoftei, ps. 3ol 13. [Moartea] pre nimiai nu lasă. Pre bogaţi, şi săraci, rei, frumoşi şi tari., m- costin, ap. gcr i, 201/J7. Domnia tare cere braţ lung şi vorbe’ scurte. alecsandri, ţ. ii, 87. împotriva cuiva mult mai lare, nu poţi lupta deeit răbdind.şi lucind, caragiale, o. vii, 229, ci, cade. Sint lari, laică, boierii, slnt lari. stancu, d. 121. <0 F i g. Evenimentele sint, de obicei, mai lari ca dtnşii. halea, s. t. i, 121.' Avea carie de marinar în haină, mai. lare decii paşaportul folosii in călătorie de oamenii ceilalţi, tudoran,. p. 348. <0> (Substantival) împense tarii (silnicii D) din scaunu şi rădică smeriţii, psalt. 334. Tarii Moavului culrc-murară-sc. po 229/6. 'Tot satid, cutare cu notare, cu mie cu mare, noi dăm înrainlca domniilor voastre această credinţă. ■ . că Paşca Simian nu iaste vinovat (a. 1609). iorga, D- B. 29. Fii. amicul celor slabi şi opune-te celor tari şi nedrepţi, uolliac, o. 245. Cei tari se îngrădiră Cu-averea şi mărirea In cercul lor de legi. eminescu, 0. i, 36. Cel mai lare roade osul cel mai mate. zanne, p. iv, 617. Expr. Mare (şi) tare sau tare şi mare v. ma re. (învechit) A fi tare a... = a fi cu dreptul de a. :., a fi liber să.;. Dăt-am cartea domniei meale. .. să fie iari şi puternici. . . a-şi lua de a zecea de pe a lor drepte ocine şi moşii (a. 1737). uricaiuul, xvii, 30. (învechit; despre autoritate, putere) Mare, absolut. Puterea acestor trei veliţi va. fi tare (a. 1822). uricariul, iv, 285/18. + (Determinînd numele lui Dumnezeu, de obicei în construcţii exclamative) Atotputernic. Dumnedzăule tarele, ascultă ruga mea. psalt, HUR. 71v/19. Tare (pntearnic d). eşti, Doamne, şi de adevărul tău tmpregiurul tău. psalt. 182, cf. 112. Am -strigat cu glasul nia.re Cătră Dumnezău cel. lare. dosoftei, ps. 16/19. El, alcădiiind pămîntul, ceriul, stelele..., Este tare şi puternic, conachi, p. 272. Sfinte lare! Şi cind mina, cum se ducea ca vîntul! macf.-donski, o. iii, 130. + (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,la“, ,,în“ şi arătînd domeniul) Care posedă cunoştinţe tcmeinice; care are muită indemînare In practicarea unui sport, a unui joc; priceput, capabil, destoinic. La limba romănă şi la istorie era tare. călinescu, e. 71. Aurelia este tare în prăjituri, id. k. o. 1, 72. Trebuie un om lare la socoteli! preda, d. 119, et. M. D. ENC. 4; Convingător, eoncludcnt; clar, categoric. Un exemplu foarte tare, pănă unde poale merge introducerea greşită de cuvinte nouă, ni-l dă limba reposalului Heliade. maiorescu, c. i, 387. Sugestia e tare, şi definitivă: aici slnt îngropate sorţi, nu oameni, blaga, z. 315. + (învechit; despre porunci, hotărîri etc.) Ho-tărit, categoric; .'necruţător, sever. Ţie, Doamne, să cade să îndreplcadzi cei strlmbi cu giudecată tare, şi îngrozită, şi dreaptă (a. 1650 — 1675). gcr i, 193/19. Dinţr-ambe părţile cuveni mare şi porunca tare se făcu. cantemir, ist. 27. Dtnd tare poroncă şi pentru scosul robiţilor, şi pentru ca să gonească tătarii, axinte uricariul, let. ii, 145/35. I.-au luai Mustafa aga cu tare urgie împărătească, ist. ţ. r. 116. Venise tare poruncă lui Ralcoţi de la Poartă ca să nu Indrăsnească a se amesteca Intru aceea, şincai, hr. iii, 33/2. III. (Indică intensitatea) 1. (Despre fenomene ale naturii) Care se produce, se desfăşoară, se manifestă cu violenţă. Un vint tqre de cătră răsărit, po 226/10, cf. lb, polizu. De la mai înainte vara devine tare şi începe a scădea de pe ta septembrie. 1. ionescu, p. 53, cf. costinescu. Astfel gerul e de lare Cit îngheaţă-n orice loc Şi a gurii răsuflare, alecsandri, o. 221. Au fost tn copilăria mea, în văile Şiretului ş-a Moldovei, ierni lungi şi tari, cu omăt foarte îmbielşugat. sadoveanu, o. viij 311. De unde vii tu, neagră ca bezna tare 720 tare — 56 — TARE şi suplă ca o ce.gţă din întunecime, arghezi, s. viii, ; 209. S-a pornit vint tare. stancu, d. 49, cf. alr i 307/; 24, 231, 280, 305, 308, 320, 348, 350, 387, 412, 522, 526, 528, 536, 573, 839, 8.60, 874, alr ii 3 466/514,! 812, 8,48, 928. Cu oase de cal, Rabdă vlnturi tari. balade, i, 296. <0> (învechit şi regional; despre soare) Orzul trăbuie să se grape zioa cind va fi mai mare arşija şi cind soarele va fi mai tare. i. ionescu, c. 72/3. Desprinderea [păstăilor de fasole] se face cu ătit mai greu ..., cu cit soarele este măi tare ori mai iute. pamfile, a. r. 185. + (Despre vreme) Urîtă, cu ploaie, ger, viscol; f i g. grea, de restrişte, cu împrejurări critice. Tamazlicul să poate ierna şi cu paie la vreme tare. ap. tdrg. Paie... In Moldova se dau la vile numai cil li vreme tare, adecă obicinuit până la bobotează. i. ionescu, c. 222/20. Cei mai bătrini vorbea despre vremurile apucate de ei,... vremuri tari, de tesboaie şi boale pustiitoare, pitiş, şch. 151. îngrijorat... că ce s-o fi ales de noi pe vrernea asta tare, ne-a apărut deodată in uşa circiumii cu un sac pe cap, chipurile ca să ne ferească de ploaie, moroianu, s. 59, cf. alr : i 1 228/388, ib. 1 230/305, 1 262/988. în luna lui făurar, Clnd sint vremuri tari. balade, i, 296. + (înve-chit;despre calamităţi) Grozav, cumplit. Fu foamete tare intr-aceaia parte, coresi, ev. 21. + (învechit, rar; despre o apă) Adîncă. Pre cei ce gonea pre dlnşii i-ai aruncat In adinciine ca o piatră in apă tare. biblia (1688), 350r/4. 2. (Despre acţiuni, fapte ale oamenilor) Care se face cu multă forţă; puternic, violent. A plecărilor din fire mişcările aţiţale sint şi mai tari şi mai dese declt cele judecate, conachi, p. 277. c=> Lovitură tare. Pumn tare. + (Despre somn) Adine, profund. Vuirea mărei, măreţia nop(ii il adlnceau lfitr-un somn atit de tare şi fericit, eminescu, p. l. 99. + (Despre privire) Aspru, sever. Se uita tntins, cu priviri scurte, tari, la pănură. agîrbiceanu, s. 55. + (Despre vorî?e, expresii etc.) Aspru, greu; jignitor, insultător. Cf. costinescu. Vorbele tari ale răzâşului il străpungeau şi-l usturau. sadoveanu, o. v, 570. Ameninţarea cu moartea făcută. .. intre oameni de la (ară, obişnuiţi cu etpresii tari, nu este de natură a alarma pe reclamant, cod. pen. r.p.r. 533. Am avut un schimb de vorbe ţări. v. rom. ianuarie 1971, 19. + (învechit; despre războaie) Cumplit, crîncen, înverşunat, violent, aprig. Stătut-au un răz-boiu tare intre rimteni şi intre ntarcomcţni. n. costin, l. 149. Au dat răzb'oiu foarte lare de Imbe părţile. neculce, l. 105. S-au bătut la Suceavă, şi, tare război fiind, a biruit' Irimiia Vodă. r. popescu, cm i, 322. Vcnif-au şi la Cetatea Rusciuc... dlnd tare război şi cu tunurile bătind cetatea n-au pulul birui, dionisie, c. 220. 3. (învechit; despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Care se manifestă cu putefe; mare (V e), intens. Puse iuboste tare vărtutea sa. psalt. 321. Cind amu iaste credinţa închegată şi tare şi virtoasă, nici unul nu va putea beleji pre noi. coresi, ev. 269. înralţă noi acicea In dărnire să avemu upovăinţă tare. moxa, ap. gcr i, 5Ş/21. Cum să cade a să ruga lui D[u]mnezeu? Cu tare credinţă (a- 1774). gcr ii, 101/11. Ai rupt legăturile Inşălăciunij, cu tare răbdare a multor căzni. minerul (1776), 113r2/9. + (Astăzi) Care provoacă emoţii puţernice, care impresionează; zguduitor. Adevărate şi luminate şi tari mărturisiri slnt. cheia în. lv/15. Dumneata Venus, el Adonis. — Eei! Asta-i prea tare. eminescu, p. l. 76. O fetişcană foarte sănătoasă şi foarte obişnuită se lasă trecător sedusă de moda senzaţiilor tari şi a nihilismului ciniţ. t decembrie 1964, 44. Au avut loc scene insuficient de tari. v. rom. iulie 1969, 18. La mare cinste păreau să fie jegul, cuvintele ţari, glumele grosolane, ib. iulie 1970, 34. 4. (Despre voce, sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună pînă departe; ridicat2 (III), răsunător (1). Se duc glştele la mincare cu tare strigare. calendariu (1814), 84/24. Ţi-aş mulfămi foarte pentru osteneală, Dacă-n vdrbă-ţi tare arătai spre mine Şi dacă In şoaptă arătai spre tine. pann, ap. tdrg, cf. cihac, i, 278. Te pllnge-n voce tare. eminescu, o. i, 1. El are glas bun şi tare. . . ; clntă mai frumos ca mine. agîrbiceanu, s. 11. Adela are In unele momente o altă voce, tare, sonoră, categorică, ibrâileanu, a. 113. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari. .mai apropiate. id. ib. 126. Se aude împuşcătura tare, cu lungi ecouri surde, pillat, p. 150. îi auzeau glasul monoton, slovenind cu voce tare. barbu, princ. 18. Ziua cum il mai vedea, Cu glas tare li zicea, balade, i, 359. o. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. Obrazul era îmbujorat de aerul tare de-afară. agîrbiceanu, s. 8. Iarbă de plumb şi aer tare. . . Pudrat pe-o eczemă ce faţa mi-o sapă. bacovia, o. 104. Aerul lare al nopţii Iţi. umezea vederea, i. botez, b. i, 115. Era linişte şi răcoare, in aerul tare, limpede, in. viorălor al dimineţii, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 55. Ai să urci spre culmi unde aerul e lare şi proaspăt. beniuc, m. c. i, 142. Nu mai mi-e foame, Ioane, deşi aerul e tare. barbu, princ. 95. Se oprişi respiră acrul tare. v. rom. ianuarie 1969, 35. + (Despre substanţe mirositoare şi miros) Pătrunzător, ameţitor; aromat. Toarnă pe covoare parfume lari, Adu roze pe tine să le pun. bacovia, o. 39. Mălinii înfloriţi işi revărsau miresmele tari asupra cerdacului, sadoveanu, o. i, 85. Cit esle de tare neclarul Cunoaşte prea bine bondarul. călinescu, l. l. 73. Mă imbală mirosul fructelor coapte, dulce şi lare. stancu, d. 89. în aer stăruie şi se leagănă, ca o aburire, o mireasmă tare. lăncrănjan, c. i,?6. 6. (Despre substanţe alimentare, chimice sau njc- dicamentoase) Care are o concentraţie mare. Doctoria ă fost aşa de tare, incit a omorlt aproape bolnăviţi. ralea, s. t. i, 16. Stai aici, pe scaun, bea o cafea tare şi să stăm de vorbă, t august 1964, 54. <0> Acid (sau bază) tare — acid (sau bază) care prin dizolvare 'se disociază total sau aproape total. Cf. macarovici, ch. 109, 111. Apă tare v. a p ă. + (Despre băuturi alcoolice) Care conţin un procent mare de alcool. Turnind prin pahare, săreau stropii dc vin de-o şchioapă In sus, de tare ce era. creangă, a. 197. Fu bună?... De astă beau numai eu... — Bună,... bună...; dar......tare", conv. lit. xliv, 545. li aduce ei rachiu de cel bun, tare, da ea unde-l gustă? mironescu, s. a. 94. Rom.. . tare de-ţi crapă măseaua! sadoveânu, o. ii, 30. Am făcut rost de un vin tare, tămlios. v. rom. februarie 1971, 21, cf. h ii 58, xii 114. <£> Băutură lare -= denumire dată băuturilor din categoria rachiului, a ţuicii, a coniacului etc. Daţi-i să bea ceva tare. h. lovinescu, t. 104. Aveau privirile turburi, parcă băuseră ceva tare care le întunecase minţile. preda, d. 156. 7. (Despre culori) Viu, puternic, aprins. Erau, cit de cit, felurii îmbrăcate, In rochiţe de culori lari unele, altele in fote negre, camil petrescu, o. ii, 79. Culorile bluzelor sau ale pantalonilor erau prea tari, prea violente. v. rom. iulie 1970, 34. <£> (Despre lumină) Cind mă invirteam, totul dispărea şi numai o lumină tare, ca din soare, inunda clmpţtl rotund,, ib. martie 1971, 62. B. Adv. 1. (în opoziţie cu s 1 a b) Cu forţă, intens, puternic. Eu încă voiu îmbla tn aleanul vostru şi de 3 ori mai tare o voiu baie pentru păcatele voastre (a. 1560). gcr i, 5/4. Adam văzu şi... suspină lare (a. 1600 — 1625). ib. 64/34. Un om athineu, bătăndu-să la război foarte lare, i se timpii de orbi. herodot (1645), 348. Bătind vlntul tare in feaţele lor, n-avură ce să fac[ă] (a. 1675). gcr i, 224/30. Să lucra tare mănăstirea Caşinul. m. costin, o. 180. Velicico şi mai tare tot-deuna să sfădie cu Cantemir Vodă. neculce, l. 101, cf. lb. Foamea au început să-l pătrundă lare. drăghici, r. 42/9, cf. polizu, costinescu. Inima-i zvlcneşte tare, viaţa-i parcă se răpune, eminescu, o. i, 84, cf. id. n. 51. Cine-a azvirli buzduganul ista mai tare in sus, ai aceluia să fie banii, creangă, p. 56. Inimile băteau mai tare. vlahuţă, R. p- 23, cf. barcianu, tdrg. Se clatină cetatea de-allta frămtntare, Berbecii bat tn zi- 720 Tare 5.7 — TARE duri mai larg,... tot mai tare. eftimiu, î. 145. Şi inima îmi baţe tot mai tare. pillat, p. l/?4. Intrarăm mir-o odăiţă strimtă tn care mirosea tare a tutun. sadoveanu, o. j, 136. Uneori clopotul se înţepeneşte şi trebuie să tragi atlt de tare, Incit se zgllţiie şi copacul. bogza, ţ. 60. Se aude o bătaie In uşă, Intli încet, apoi mai tare. 11. lovinescu, t. 101. Tare suflă vlnturile, Bău mă strică glndurile. jarnik - bîrseanu, d. 350. Nu ştiu, Doamne, ce-am făcut De-aşa tare m-ai bătut. folc. transilv. ii, 22. Pun mina să le opresc, Dar mai tare se pornesc, folc. mold. i, 137. Sabia de aur taie mai tare declt cea de fier, se spune despre puterea mare a banilor. Cf. zanne, p. iv, 576. + (învechit şi regional) Insistent, stăruitor. El nu doarme, ce imblă tare, pentru să se mazilească Nicolai Vodă. n. costin, let. ii, 91/38. Leşii încă cerca tare Ţara Moldovei. neculce, L. 142. Şede voinicelu-n soare Şi roagă pe mlndra tare. jaăni'k - bîrseanu, d. 241, cf. alr ii 3 133/ 141, 334, 365. + (învechit) Plin de siguranţă şi de hotărîre; ferm, neclintit. Cel ce nu va firea acelea tare şi vrătos nu va dobândi spăsenie, psalt. 337. Să păzim tare, fraţilor, ce sfinţii oteţi aceştia sfătuit-au. coresi, ev. 187. Aceasta o mărturisim, tare tn credinţa noastră. varlaam, c. 23. S/[î]n/[u]/ Dimitrie-ş ţine tare agiu-toriul spre dinşii. dosoftei, v. s. octombrie 88v/14. Pre aceste ponturi au giurat tare împărăţia Moscului şi au şi iscălit mai gios. neculce, l. 212. Făgăduim. . ■ că le vom tare ţinea, împlini şi nevătămate păzi. şincai, hr. ii, 142/32. 2. (în opoziţie cu puţin) în mare măsură; mult (2). De 7 or voiu mai tare mulţi bătăile pre voi (a. 1560). cuv. o. batr. i, 9/12. Fariseii... hulia ci mai tare, coresi, ev. 80. Foarte tare se mânie, palia (1581), 161/16. Domnul giudeţ, direptu-i, tare şi lung rabdă. dosoftei, ps. 26/3. Merglnd la Poartă, au plrlt prea tare la veziriul pre Mihai Vodă. neculce, l. 303. Foarte tare s-ar ruşina, antim, p. xxvi, cf. lb. Cind se veselea ei mai tare, făcură să aducă pre Samson. calendariu (1814), 115/30. Să miră foarte tare. bărac, a. 42. Ars am fost de-a ta iubire, ah! cil te-am iubit de tare! conachi, p. 102. Cit mă umilise de tare! negruzzi, s. i, 6. Dar voi să ştii asemenea Cit te iubesc de tare. eminescu, o. i, 173. Moş Neehifor. . . tare se mai temea să nu cadă sub blăstămul preoţesc! creangă, p. 110. Eu tare aş vrea să mă odihnesc, caragiale, o. ii, 247, cf. tdrg, pamfile, a. r. 185. Tare-s supărat. rebreanu, i. 26. Nu prea ştiam noi ce să credem despre jocul acesta cu şcoala de la oraş. Ne plăcea şi nu prea tare. vlasiu, a. p. 82. Eu am căzut tare din ce eram mai înainte, sadoveanu, o. i, 62. Luna. . . Măreşte şi mai tare taina nopţii, blaga, poezii, 3. Ne bucurăm tare. stancu, d. 46. Faţa i se înroşise mai tare. vinea, l. i, 72. Tare ar fi vrui s-o atragă in cursă, barbu, princ. 79. Cit stau oamenii In picioare se deosebesc tare unul de altul. v. rom. septembrie 1970, 11. Rău In raiu se-ntuneca, Tare-n iad se lumina, pop., ap. gcr ii, 331. Tare, bade, ne iubim, Dar prea rar ne tntllnim. jARNfK - bîrseanu, d. 68. Omul i-au mulţămit foarte tare. sbiera, p. 197, cf. alr sn vb 1 445/141. Novac, dacă auzea, Tare se mai mlnia. balade, ii, 44. Milă mi-e de haina lui, dar de cămaşa mea şi mai tare. zanne, p. iii, 179. + (însoţind un adjectiv sau un adverb, formează superlativul acestora) Foarte. Era tare mlh-nit că nu ştie unde se află. drăghici, R. 46/21. Paserile umblă tare mult după sare. i. ionescu, c. 4/20. Vreun om, milos şi darnic, grijăliv şi voinic tare. conachi, p. 300. Eu unul Iţi voi rămine lare recunoscător pentru peşcheş! odobescu, s. iii, 32. Slnt lare obosit şi am de lucru peste cap. caragiale, o. vii, 552. Comuna Zărneşti este un loc de recreaţie lare binefăcător şi plăcut. turcu, e. 9, cf. tdrg. E frig tare. ibrăileanu, a. -98, cf. diaconu, vr. xcii. Porni deodată un bucium, de departe, de departe tare, să strige prelung, sadoveanu, o. iii, 185. li aminteşte de fapte petrecute demult, tare demult, stancu, d. 9. Aproape tare de urechea mea, Flori mici... S-or îmbulzi: isanos, p. 207. Înţelese că acei bieţi oameni erau tare strlmtoraţi. v. rom. ianuarie 1965, 10. Este un moş bătrln tare — duce o mie araci In spinare (Ariciul), fundeşcu, ap. gcr ii, 370. Cel mai mic E frumos tare. reteganul, tr. 82, cf. ţiplea, p. p. 22, balade, ii, 9, alr i 247. <0> (Despărţit de determinant prin verb) Măi... măi... măi! tare-s bosumflaţi clironomii! alecsandri, t. 631. Să-l văd cind mi-oi vedea ceafa; atunci, şi nici atunci, că 'tare mi-i negru înaintea ochilor, creangă, p. 227. Cuconiţă Floricica, vei fi crezlnd dumneata că tare-mi eşti dragă? hogaş, m. n. 22. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Şi tare-i tlrziu, Şi n-am mai murit, bacovia, 0. 10. Tare-mi este neamul ăsta drag. beniuc, v. 10. Tare le-ţii făcut frumos, sclrbosule. t decembrie 1964, 35. Bădiţ, bădişorul meu, Rău e dorul, tare-i rău. jarnik-bîrseanu, d. 89. <$> (însoţind o 1 o c. adj.) Şi dac-a fost pefită des, E lucru tare eu-nţeles. coşbuc, p. i, 54. + Cum trebuie, cum se cere; bine. Să cunoască lare că nu iaste nălucitură. coresi, ev. 267. [A]u pus nişte slujitori. . . cu plată de n-au luat tare sama cind au ieşit, neculce, l. 153. De Hutman le păzeşte Că foarte tare plndeşte (a\ 1820). gcr ii, 227/35. Umbreluţă,... eşti menită Să umbreşti un obrăjel,. . . Cată să mi-l păzeşti tare Şi de vinturi, şi de soare, conachi, p. 188. Se cutremură şi se înveli mai tare cu şuba. v. rom. decembrie 1964, 48. Plugu... găzdacului ară mai tare dăclt a săracului, alr i 242/59. 3. (în legătură cu verbele ,,a spune“, „a vorbi“, ,,a cînta‘‘ etc.; Sn opoziţie cu î n gî ntd) Cu glas articulat, rostit, pronunţat; (in opoziţie cu încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine şi departe. L-au întrebat Ştefan Vodă: el au strigat ase tare? neculce, 1. 11. Ţăpa foarte tari (a. 1799). gcr ii, 171/29. Slăi! au strigat tare cătră fugariu! drăghici, r. 167/22. Clnt-un corn cu-nduioşare, Tot mai tare şi mai tare. eminescu, o.i, 103. Care-a chiui mai tare, acela să iee banii, creangă, p. 53. Îndărătul glndurilor pe care le spunea tare, un alt rlnd de glnduri se ridica, vlahuţă, o. a. iii, 64, cf. ddrf, barcianu. Femeie din acelea cu care vorbeşti tare şi rlzi gros. teodoreanu, m. ii, 229. Vicleanul zeu cinta mai tare. pillat, p. 54. Vorbeşte mai tare, că nu se aude. preda, d. 184. Rldeam tustrei şi vorbeam tare, ca pe maidan, t decembrie 1964, 22, cf. alr ii/i h 27. Ce te fini tu aşa mare Şi vorbeşti aşa de tare? balade, i, 359. Butea goală sună tare. zanne, p. v, 101. Expr. Sus şi tare v. sus. -f (Rar) Răspicat, .lămurit, hotărît, energic. Cuvintul era tare rostit, odobescu, s. i, 472. 4. (Mai ales In legătură cu verbe de mişcare) Iute, repede. Aşa tare (cu tărie biblia 1688) cuvintul.. . creştea, cod. vor. 8/1. Nici fără negrije îmbla sau cu leane, ce curlnd şi tare. coresi, ev. 157. El se inturnă, şi nu încet, ce prea tare. herodot (1645), 492. Fugea lare, ca nu cumva să-l ajungă, neagoe, ap. gcr i, 165/ 22. Să mărg mai tare ş-oi dormi acasă, dosoftei, v. s. noiembrie 106r/5. Gheneral au scris la împăratul, să păzască să vie mai tare. neculce, l. 235, cf. lb. Vide pe ticălosul rob alerglnd mai tare declt gonacii lui. drăghici, r. 167/3. Aleargă pe luciul de clmpie Cind mai încet, cind mai tare. conachi, p. 261. Oricit oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc, creangă, a. 54, cf. ddrf, ai.exi, \y. Toţi intr-un glas strigau: ....Haideţi, haideţi mai iare!“ c. gane, tr. v. 422. Apa venea tare şi se izbea in pinlecete cailor cu vuiet. sadoveanu, o. i, 203. Nu le duce aşa tare, Că se strică de picioare, alecsandri, p. p. 296. Unde-mi sta Şi-mi asculta, Tare-acasă-mi alerga, teodorescu, p. p. 53. Aşa zice popa nost, Cind moare cel fără rost: Mergeţi tare, Că bani n-are. jarnik - bîrseanu, d. 468. Plecară trei surori a soarelui Tare ca vintul. marian, d. 159. Drumu fi l-aş prunduli... Ca să vii, bade, mai tare. podariu, fl. 58, cf. alr ii/i mn 46, 2 243/29, 95, 228, 272, 362, alr sn iii li 829. Spaima o prindea, Tare că-mi fugea. ant. lit. pop. i, 312. Da-aşteaptă-mă, nu mere-aşă tare. o. bîrlea, a. p. ii, 435. Vorba rea fuge mai tare ca cea bună. zanne, p. ii, 813. <0> L o c. a d v. (învechit şi regional) Mai tare = a) mai degrabă. Nu-ş va piiarde sufletul său, ce mai tare spăsi-l-va. 720 TARELCI ^ s& - tarmaz coresi, ev. 72. /n /op de .agiutoriu mai tare le iau, mqi tare-i pradă, mai tare-i robăsc. varlaam, c. 260. M'qi iare mei o slavă a Ijui Dumneăzeu nu v.e.i şti neci-ţii'id acolo, po 7/23, cf. alb i 311/5, 12, 59.0, 856, 870; b) rfiai ajes. Cum fă mă asculte faraon, mai lare eindu-s cu usne netăiate tmpregiur? po 190/7. 4 Cu putere. Armasarul... şi mai tare se răpezea la fugă. negruzzi, s. i, 42. 4- (Substantivat, n. art.; Munt. şi Olt..) Numele unui dans popular. Cf. ddrf, jipescu, o. 52, CATANE.LE, 127, PAMFILE, J. III, 14, VARONE, D. 149., şăineanu, d. u., i. cr. i, 155, h.iv 120, vii 158. C. Conj. (Maram., nord-vestul Transilv.; în corelaţie cu sine însuşi) Ori.ori, fie... fie, (regional) tiri2. .. tiri2. Com. din zagra — năsăud. Tafe-i brad, tare-i bohaş, tăi una e. t. papaiiagi, m. 234, cf. gh. s. v, 363. Nu să-mpunje cu acu; tare indrţ, tare ac. alrt ii 156, cf. alr i 415/348, ib. 1 999/350, alr ii 5 754/349. Pl.: tari şi (învechit, rar) tare. — Şi: (învechit şi regional) tire (pascu, c. 210, dr. iii, 469, viciu, gi..), (învechit) tâirc (psalt. 182, cl 1964, 177, scl 1966, 287), tăure (tdrg), (Maram., nord-vestul Transilv.) tiri (dr. iii, 469, viciu, gl., fd ii, 230), tjure eom. din aleşd — oradea, dr. iii, 469) adj., adv. — Lat. talis. TARELCI subst. pl. (Bot.; regional) Cîrciu măresc (Zinnia elegans). borza, d. 189. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TARENTtfLĂ s. f. v. tarantulă. TARESFAT s. m. v. tarisîat. TARET subst. (Regional) Regiune! ţinut (Sălicea — Turda), lexic reg: ii, 79. E din taretu ăsta. ib. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TAREŢ s.m. (Bot.; regional) Vetrice (Chrysanthe-mum vulgare), borza, d. 168. Accentul necunoscut. — Etimologia, necunoscută. TÂRGĂ s.f. 1. Mijloc de transport al răniţilor sau bolnavilor, format dintr-o pînză sau plasă metalică fixată pe două bare de lemn paralele; (regional) pă-rîngă (3). Cf. anon. car., lb, polizu, cihac, ii, 402, lm. Trufaşul T’ege, care venise să cucerească Mo!tlova, de-abia a scăpat, rănit de-o săgeată şi dus pe largă, prin cărările munţilor, vlahuţă, r. p. 200, cf. ddrf, bâîrcianu. Sosiră doi oameni cu targa, aşezară mortal tnlăuntru. dunăreanu, ch. 52', cf. bianu, d. s., dr. ii, 399, iv, 147, 468, viii, 292, şăineanu, d. u. li ridicară pe mini şi-l duseră pe-o tarjă, de-l culcară pe-un păt. mironescu, s. a. 36. Eram tn vagoane speciale in tărgi lungi pentru dormit, camil petrescu, u. n. 416, cf. a. p6p, chirurg. 433. Din lopeţi şi chingi... fac targa. contemp. 1948, nr. 108, 6/4. Peste zece minute, ridicat pe o targa..., Lucu Silioh, palici şi Supt, părăse'a singur casa. vinea, l. ii, 298. Oameni cu tărgi slrln-seră attta nţparte şi o cărară spre frunzişele cele mâi ascunse, barbu, princ. 144. I-a recunoscut glasul, a dat să se ridice tnir-un cot, dar a căzui din nou pe targă, sleit. v. rom. octombrie 1964, 16, cf. viciu, gl. Dar sanitaru nu vine; Nu mai vine cu targa, Ca să-mi dea viafa. folc. transilv. i, 357. -4 (Regional; prin analogie) Şorţ lung, în diferite culori, purtat de sătence în locul catrinţei din spate (arii. folk. iii, 156); fiecare dintre cele două şorţuri ţesute sau brodate cu flori care fac parte diţi costumul popular femeiesc (pOR'tlLE-DE-SFIER, 347). * ! 2. Mică platformă portativa de seînduri, de nuiele eţc., care serveşte la căratul unor materiale. Cf. dl, dm, m. d. enc;., dex. 4 Samar folosit la transportul cărămizilor pe schele. Cf. damis, t. 104. Trebuie ca, mereu, neamul nostru să umble cu targa in spate şi să-,şi ctştige: plinea cu mistria? pas, z. i, 252, cf. cade, scriban, d., h i 287, v 389, x 3571 xvm 144. 4 (Prin Mold., Transilv., Olt.) Cei doi drugi de lemn pe care se transportă finul cu braţele, de către doi oameni (alr sn i li 130); cantitate de fîn transportată în acest fel (alr ii 5 2.73/551, 848). 4 Grămadă de paie şi de pleavă cărată cu tîrşul ele la treierătoare. Cf. cade, LEXIC REG. It, 17. 3. Coş folosit la cărat peştele. La piaţă peştele se scoate dinir-lnsele. . . descărcindu-se cu tărgile (împletite din curpene de viţă cu 2 minere de lemn), antipa, p. 717. 4- (Prin sud-vestul Transilv., Ban.) Coş, paner. îndată ce muierea naşte, toate neamurile mai dc aproape ale mamei umplu cite o spene (targă, cotorlţăj cu cele mai bune mlncări şi băuturi, densusianu, ţ. M.‘, 233, cf. dr. iv, 468, cade, viciu, gl. 4. (Ban.) împletitură de nuiele sau seînduri puse deasupra ioitrelor carului, atunci cîiid şe transportă porumbul. Cf. h xviii 143, com. din oraviţa. 5. (Regional) Codirlă. Cf. alr i 822/94, 96. 4 Cele două seînduri care formează fundul căruţei (Vălcani -r Sînnicolau Mare), alr ii/47. 6. (Regional) Coş pentru fum (la casă) împletit din nuiele, dicţ. 7. (Prin vestul Mold.) Coşar pentru porumb. în nişte coşuri mari de nuiele... tărji, Urne se păstrează: bobul, cartofii şi poamele uscate, vuia, ţ. ii. 116, cf. şez. vii, 188. ■ 8. (Regional) Iesle în care se dă de mîncare oilor (Măgoaja — Dej). Cf. cv 1949, nr. 7, 34. 9. (Regional) Cele două prăjini legate la capete şi puse, peste vîrful clăii de fîn pentru a-1 apăra de vlnt (Balş). Cf. alr sn i h 137/876, alrm sn i li 94/8,76. 10. (Regional) Capră pentru şindrilit (Roşia — Be-iuş). alr 11 6 669/310. 11. (Regional) Numele unei unelte de plugărie nedefinite mai îndeaproape. Cf. h xiv 285, 436. 12. (în e.x p r.) A trage targa pe uscat = a o scoate cu greu la capăt, a trage miţa de coadă. Aţi fi vrut să mă însor cu o. sărăcie? Să trag targa pe uscat după mine toată viaţa? stancu, r. a. ii, 122. Pină prin postul mare uneori, de bine de rău, se mai trăgea targa pe uscat, pas, z. i, 131, com. din piatra neamţ, zanise, p. v, 618. — Pl.: tărgi şi (regional) targe (ddrf, cade). — Din germ. Trage. Cf. it. targa. TARHALf vb. IV v. terkeli. T ARH AN s. m. (Bucov.) Numele a două specii dc insecte: a) şvab (Blalta orientalis). tdrg; b) şvab (PhylU.dromia germanica), marian, ins. 490, cade, ccm. din straja — rădăuţi. 0 Tarhan de clmp = corhan de cîmp (Ectobia lapponica). Cf. marian, ins. 496. — Pl.: larhani. — Şi: tarh611 (marian, ins. 490, c^de, scriban, d.), t.ărhân (marian, ins. 490, cade), torhân (marian, ins. 490, cade), turhân (marian, ins, 490, cade), s. m. — Din ucr. Tapran. ŢARHANA s. f. v. trahami. TARHAŢ s. n. v. tărliat. TARIIATf vb. IV v. tărhăti. TARHÂUS s. n. (Regional) Loc rău în munte (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc), glosar reg. — Pl.: tarhausuri. — Etimologia necunoscută. Cf. germ. Tal aus. TARHAZ s. n, 1. (Prin Mold.; în forma iaraz) întă-ritură făcută în ţărmul unui rîu (de 'ibicei din lemne 733 f AR MITĂ - 50 - TARIFA îrgrămădite) sau la cotiturile ulucului pe care alunecă buştenii d!u munte. Cf. arvinte, term. 171, chest. iv 41/566 b , l. rom. 1964, 83. . 2. (Regicnal) Plută (Cîrlibaba — Gura Humorului). ABVINTE, TERM. 171. . 3. (Regional) încărcătură de lemne cît poate trage o pereche de boi (Moiseiu — Vişcu de Sus), arvinte, TERM. 171, GLOSAR REG. — Pl.: larhazuri.— Şi: tavâz s.n. — Din magh. tărliâz „magazie, depozit'1. . TARHfTĂ ş.f. (Transilv.) Potîrniclie (Perdix per- dix). D1CŢ. — Pl.: iarhite. — Şi: tăildtă (lb, cihac, it, 402, tdrg, cade, bXcescij; păs. 165), terhltă (lb) s. f. — F.timolpgia necunoscută. TAHHON 1 s. m. 1. Plantă erbacee aromatică, din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă şi ramificată, cu flori alburii, cu frunze liniare, lanceolate, întrebuinţate drept condiment (Ar/emisia dracimculus). Izvod de cheltuele... pe tarahon (a. 1795). ştefanelli, d. c. 249. Verce fel de ragustă... cată să fie bine plămădită (foi de dafin, legături de cimbru, de tarhon). măn. sănăt. 38, cf. polizu, baronzi, l. 146, costinescu, : CIHAC, ÎI, 619, ddrf, gheţie, r. m., brandză, fl. 278, GRECESCU, FL. 306, ŞIO ll/l, 349, N. leon, med. 69, alexi; w. Se pisează tarhon cu rădăcină cu tot. GRIGORIU-RIGO, M. P. 106, cf. PAMFILE, J. III, 95. Tarho-nul.cere păniînt gras şi iarnă'adăpost, comşa, n. z. 38, cf. şăineanu, d. u., voiculescu, l. 277, ds, bujo-rean, b. z,. 395. Apucase să încerce ghiveciul cw un . gust.. . de tarhon. barbu, princ. 98. Se potriveşte sosut . de sare şi oţet; la urmă se adaugă foile de tarhon tocat. s. marin, c. b. 34, cf. borza, d. 24, h iii 473, x 534. ; Asară le-am văzut... La o tufă de tarhon, Şăzlnd cu badea Ion. mîndrescu, l. p. 81. Fcaie verde tarahon, Măi bădiţă Simiun, Ce vii sară llrzior? şez. xv, 131, cf. com. din straja — rădăuţi, alrsn ivh 1 109, alrm sn iii h 927, alr ii 6 023, a v 14, lexic reg. ii, 47, ' 54, 63, glosar reg. <> (Personificat) Tarhonul. . . şi din cielănţi nici unul nu ascultă de porunca împărăţii ' tale (a. 1773). gcr ii, 97/31. j 2. (Regional) Granat2 (Pijreihrum Parthenium). '■ Cf. anon. car., bia.nu, d. s., bujorean, b. l. 395, borza, d. 47, şez. xv, 107. 3. (Prin Maram. şi nordul Transilv.) Chimen (Carum ■ carvi). Cf. borza, d. 41, alr i 1 611/269, 347, 348, : 350, 359. Pălincuţă cu tarhon. folc. transilv. i, 251, ; cf. ii, 619. ’ 4. (Regional) Hasmaţuchi (Anthriscus cerefulium) (Nucşoara — Cimpulung). Cf. alr ii 6 307/784. , 5. (Regional) Anason (Pimpinella anisum). borza, ■ d. 130. ; 6. (Regional; In forma iarhană) Muşcată (Pelargn- j ni'um zenale) (Tiur — Alba îulia). borza d. 126. 7. (Regional; în compusul) Tarcom-sălBatic = j rotoţele (Aclxillea ptarmica). borza, d. 10. ; H. (R.egional) Varietate de fasole rotundă şi mare, ■. de culoare roşiatică, neagră sau pestriţă (Drajna de : Sus—Văleni de Munte). Cf. h xi 326. — Pl.: (rar, n.) tarhonuri (polizu). — Şi: (învechit; şi regional) tarah6n (ştefanelli, d. c. • 249, gheţie, | R. M., BRANDZA, FL. 278, GRECESCU, FL. 306, ALEXI, W., ! panţu, pl. 304, com. din straja — rădăuţi, alr ii j 6 028/182, 192, 219, 228, 260, 353, 362, 365, 386, 414,! 531, 537, 574, 727, 784, 791, 987, alrsn iv li 1 109, I alrm sn iii h 927, a v 14), taracon (borza, d. 24), f târcăll (COTEANU, PL. 29, PĂCALĂ, M. R. 116, H XVII j 226, chest. viii 32/32, cv 1960, nr. 4, 36, alr ii ! 6 023/157, 172, alr sn iv h 1 109, alrm sn iii h 927, j a iv 1, lexic rec i 94, ib. ii, 47, .54, 63), (Transilv.; şi prin Mold.) tarcun (anon. car., lb, barcianu, ; ALEXI, W., BORZA, D. 24, H XII.549, VICIU, GL., ALR II, 6 023/235, 250, alr sn iv h 1 109, alrm sn iii h 927, i accentuat şi tărcon alr ii 6 023/105, alr sn iv- h 1 109, alrm sn iii h 927, (prin Transilv.) târcom (alr ii 6 023/141, com. din boarta — mediaş), (regional) tarcum (borza, d. 24), târeîn (alr ii 6 023/130, alr sn iv li 1 109/130, alrm sn ni h 927/130) s. m., tur-hână (borza, d. 24, 126) s. f. — Din tc. tarhun. — Variantele cu -c- < magh. tiirUony. TARHON2 s. m. v. tarlmn. TAHH&ME s. f. v. trahivna. TARlF s.n. 1, (Şi în sintagmele tarif vamal sau, învechit, al vămilor, văimeşesc) Catalog care cuprinde produsele asupra cărora statul stabileşte taxele vamale ce se aplică la import, export şi tranzit; taxă vamală. Marfa turcească. . . o vlnd cu amăruntu după tarifa cea nooă (a. 1803). doc., ec. 73. Sudiţii curţilor streine au să plătească după tarifă, cr (1829), 3082'/20: Să sloboade trecerea seurilor peste hotar cu plata de lo părale de ocă peste vama legiuită In ponturile tarif ei vămeşeşli. ar (1830), 3621/38. Se vor vinde cu rădicata, după tarifa europenească, cr (1830), 360V30. Tarifai neguţătoresc între Poarta ottomanică cu Franţia, Austria, Rusia de abe s-au Inchiet. gt (1838), 16V32, cf. vai.ian, v. [Navlul] să va plăti după alăturata aici tarifă (a. 1843). doc. ec. 804. Tarifa vămilor trece prin reprme mari. bariţiu, p. a. ii, 668, cf. stamati, d., polizu, costinescu, ddrf. Pentru vremea lui Brlncovecinu avem o socoteală a vămii, nn „tarif11 foarte neîndestulător. ■ iorga, b. r. 13. Tarifa pentru preţul mărfurilor de exportaţii, n. a- bogdan, c. m. 163, cf. şăineanu, d. u. Avantajele acordate prin legile vamale şi prin tarifele protecţioniste au dat posibilitate industriei laniere să satisfacă 60°/o din consumul intern.' ionescu-muscel, ţes. 24. Aplicarea tari fului [vamal] dădea loc la nesflrşite controverse, oţetea, t. v. 44. Ai lucrai .tariful vamal cu uşile închise, ar-ghezi, s. xi, 68. 2. Preţ (stabilit oficial) pentru prestările de servicii, transportul de mărfuri şi de persoane, servicii poştale, telefonice, telegrafice, pentru radio, consum de energie electrică etc.; listă cuprinzînd aceşte preţuri şi condiţiile stabilite pentru aplicarea lor. Scăderea tarif ei scrisorilor In Englitera. rom. lit. 332/l. Cursul monedelor fiind mărginit... după alăturata tarifă (a. 1837). doc. ec. 655, cf. polizu, costinescu, barcianu, alexi, w. Învoirea comună a tipografilor de a lua preţuri, după un anumit tarif. v. molin, v. t. 64, cf. ds. [Sumele] se stabilesc pe baza unui tarif preferenţial, leg. ec. pl. 227. Un semn cu două furculiţe încrucişate pe Un tarif de cale ferată, arghezi, s. xi, 84. Trimisese o parte din bagaj cu trenul de marfă, dar pentru că tariful i-a părut din cale afară de ridicat, adusese grosul cu dlnsa. v. rom: mai 1954, 33. Art grijă să urce mereu tarifele, pas, z. iv, 175. In „tarifa“ dc preţuri curente din Odobeşti, . . . vinul e trecut cu trei preţuri, c. giurescu, p. o. 144. <> F i g. Păreri de rău,... Voi slnteţi negrele tarife Pe care moartea le-afişează In propriul, meu cavou, minulescu, vers. 132. Eram împărţiţi cile doi, clte trei tn camere, trataţi după tarif, brăescu, a. 192. + Retribuţie oficială stabilit^ pentru o anumită muncă. m. d. enc. -4-(învechit, rar) Listă a felurilor de mîncare, cu indicarea preţurilor respective. Merglnd Intr-o ospătărie, .. . a cerut a tarifă de mlncări. f (1869), 212. — Pl.: tarife şi (rar) tarifari (scriban, d., dl, dex). — Şi: (învechit) tarifă s. f. — Din ngr. vxp'upct it. tariffn, germ. Tarif, fr. tarii. TARIFA vb. I. Tranz. A fixa un tarif; a aplica un tarif, a supiine unui tarif. Cf. Concordia (1857), 4, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., dex. <$> F i g. Ei tarifează preţurile succeselor şi decernă lauri, caragiale, ap. cade. — Prez. ind.: tarifez. — Din fr. tarifer. 739 TARIFAU — 60 — TarlaTan TARIFAR, -A adj. 1. Care se referă Ia tarif (1), care priveşte un tarif. Noilor faze ale relţtfiilor comerciale ... le acordă toată atenţiunea, inşistlnd prin diferite rapoarte şi memorii pentru încheierea unui „tratat tarifar", gologan, c. r. 117. Acorduri tarifare Intre statele danubiene, titulescu, d. 409. 2. (Despre taxe, salarii, remuneraţii etc.) Care se stabileşte prin tarif (2) sau pe bază de tarif, în conformitate cu un tarif. Orele neluerale tn timpul încetării lucrului, fără vina angajatului, se vor plăti In ‘proporţie calculată la salariul tarifar, bo 1953, 10. Penj.ru orice prestare de servicii de poştă şi telecomunicaţii... se percep taxe tarifare, ib. 1955, 79, cf. dex. — Pl.: tarifari, -e. — Din fr. tarifalre. TARIFARE s. f. Acţiunea de a tarifa. Cf. costinescu, ddrf. Tarifarea şi plata muncii se va face In conformitate cu prevederile indicatoarelor tarifare. LEG. EC. PL. 282, Cf. DF.X. — V. tari Ia, •TARfFĂ s. 1. v. larii. TARISFAT s. m. (Ban.) Bărbat (mai în vîrstă) care arc un anumit rol în ceremonialul nunţii ţărăneşti. Mă rog de cumătru mare şi tarisfat, sora mea e scumpă la joc. marian, nu. 721, cf. 484, 661, tdrg. înainte merge mireasa cu cumălrul (nănaşulj, iar ’■ mirele tn urmă cu „taresfatul“ (al doilea nun). \ PRIBEAGUL, P. R. 121, Cf. ALR Il/47, 53. — Accentuat şi: tărisfat. alr ii/53. — PI.: larisfa-fi. — Şi: taresfăt, tărislât (alr ii/47), starisfât (gămulescu, e. s. 194) s. m. — Din ser. stări svat. TARISFĂTfŢĂ s.f. (Ban.) Femeie care arc un anumit rol în ceremonialul nunţii ţărăneşti. Cinstele celelalte slnt In cămară depuse, a eumătrei mari şi a tarisfă-tifei, căci aceasta se (ine de conduita ei. marian, nu. ; 661, of. gămulescu, e. s. 194, alr ii/47, 53. — Pl.: tarisfatiie. — Şl: tărisfetlţă (alr ir/53), . tărisletfţă (ib. ii/47) s. f. — Tarisîat -f suf. -iţă. TARISFETIŢĂ s.f. v. tarisfiuiţii. TARIŞTE s. f. v. torişte. =| ŢARIŢĂ s. f. v. t uri fă. TARlMBAŞĂ s. m. v. harambaşă. TARINCĂ s. f. 1. (Prin Mold.) Piesă de fier care >j leagă osia carului dc perinoc. Cf. scriban, d., dr. iv, 423, a v 33, cv 1951, nr. 6, 28. + Gînj la leucă. Cf. j hx 69, alr ii 5 632/414. + (ln forma tărlnc) Lanţ . sau frînghie cu care se leagă chilna de coşul carului. Cf. DAMiS, T. 11, ŞĂINEANU, D. U. 2. (Regional) Schimbător la plug (Topraisar - Techir- ! ghiol), alr ii 5 013/987. — Pl.: iarînei. — Şi: tarlngă (scriban, d., av 33), tărincă (dr. iv, 423) s. f., tărinc (dam£, t. 11) s. m., ţarî'ng (hx 69) subst. — Cf. d orîng ă. , TARING subst. v. tarincă. / TARÎNGĂ s. f. v. tarincă. ŢARÎŞNEAgA s. f. (Prin Bucov.) 1. Pîntece. Com. diii straja— rădăuţi. + Epitet dat unei persoane cu pînţece mare. Com. din straja — rădăuţi. 4 Per-' soaiiă care are hernie. Cf. şez. iii, 90. 4 (în forma taraşneagă) Copac cioturos, noduros. Cf. şez. iii, 90. ; 2. Persoană căreia îl place să cutreiere ţara; vin- , tură-ţară. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.:? — Şi: taraşneâgă s.f. şez. iii, 90. — Din magh. tarisznya „traistă**. TARJAJV s. m. v. strujao. TARLA s. f. 1. Suprafaţă de ţeren cultivată cu aceeaşi specie de plante agricole, în cadrul unui aso-lament, solă, (regional) tablă 1 (IV), tabunel; p. ext. cultura de pc un astfel de teren. Pentru facerea seminţei alegem cea mai bună tarla, ghica, s. 552. Eu n-am copii, nevastă, tarlale ori moşie! macedonski, o. ii, 73. Departe, tarlalele-ngaste par nişte velinii întinse la soare. vlahuţă, s. a. ra, 214, cf. ddrf. Plndarii goneau vitele afară din tarlale, căz-nindu-se să le fie pe drumul îngust dintre ele. sandu-aldea, u.. p. 94, cf. tdrg. Forma. rigidă, ...lungimea foarte mică a tarlalei... erau cu total împotriva obiceiurilor celorlalte popoare, i. brăescu, m. 12, cf. şăineanu, d. u. Şi pretutindeni, pe ogoare-nguste Şi pe tarlale de gospodării, Hoşesc ca macii, roşi batiste, fuste, Şi-albesc ca neaua, plnzele de ii. d. botez, f. s. 79. Cosaşul începe a cosi de la un capăt fie In lungul, fie de-a curmezişul tarlalei, ion botez, str. 11. Poate uitase să spună că are şi o tarla de porumb! p. constant, o. 43. L-au petrecut tofi trei plnă la marginea satului, de unde el a luat-o furişat prin tarlale de porumb, camil petrescu, o, i, 300. Din capătul tarlalei veneau spre ei cele trei pluguri, v, rom. aprilie 1954, 138. Intraseră In tarlaua cu porumb, preda, m. s. 57. Munca dintr-o tarla se apropie de sflrşit. vîn. pesc. mai i964, 18. Sistemul celor trei clmpuri sau al celor trei tarlale era folosit mai ales In Europa nordică. PANAITESCU, O. Ţ. 5}1, cf. H II 271, IV 118, VII 257, 484, ix 438. Munciră din zori de zi plnă la nămiezi şi nu se lăsară plnă ce nu culcară la pămînt o tarla, bunicică [dc orez], popescu, b. ii, 48, cf. păsculescu, l. p. 32. Măi bădiţă, măi bădie, .. . Pun-te pe gospodărie Că ai târle de moşie, pamfile, c. ţ. 245. Moşul o apucă pe un loc cu porumb abia răsărit.. . plnă dete-n tarlaua boierească, plopşor, c. 14, cf. alrmsn i h 6, ib.h 21, a iv 5. O (învechit) Dijmă la tarla = formă de rentă funciară feudală, care consta din cedarea de către ţăran proprietarului funciar a unei părţi din producţia obţinută de pe tarlalele de pămînt primite spre a fi lucrate în parte. Cf. tdrg, m. d. enc. + (Prin Olt.) Postată. Cf. alr i 920/808, 839. + (Regional) Strat în grădină. Cf. barcianu, alexi, w. 2, (Regional) prum îngust care desparte semănăturile. Cf. pamfile, a. r. 23, păsculescu, l. p. 382, chest. iv 17/803, alr i 802/878. — Pi.: iarlatţ. — Şi: (învechit şi regional) tărlâ (şio iii, 350, h n 254), (regional) tlrlâ (graiul, i, 347, h xiv 398), târlă (h xii 173, pl. târle pamfile, c. ţ. 245), tirlă (h xiv 353) s. f. — Din tc. tarla. TARLA LIZĂ vb. I. T r a n z. A împărţi (o întindere de pămînt) în tarlale (1). Cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind.: tarlalizez. — Tarla -f suf. -iza. TARLALIZARE s. f. Acţiunea de a t a r 1 a 1 i z a. Prima,.măsuru. .. ar fi renunţarea la tarlalizare. galan, i. ii, 99. Se ivise treaba asta cu schimbul şi cu tarlalizarea. lancrănjan, c. iii, 113, cf. dex. — V. tnrlaliza. TARLALIZAT,-Ă adj. (Despre o întindere de pămînt) împărţit în tarlale (1). Crisţescu ştie de existenţa cltorva comune tarlalizate. galan, b. ii, 97. — Pl.: tarlalizate. — V. torlăliza. ŢARL.AN s. m. (Prin sudul Transilv.) Persoană care păzeşte o tarla (,1), Cf. cv 1950, nr. 4, 36. — Pi.: tarlani. ^ Tarla + suf. -an. TARLATATV s. n. Muselină de bumbac, foarte subţire (de culoare deschisă), l ştuc tarlatan (a. 1747)-IORGA, S. D. XII, 45, Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, gheţie, r. m., barcianu. Mai toate poartă rochii subţiri ÎAftLĂ - âi - Tap.s de tarlalan. sau de voal. macebonski, o. iii, 38, cf. ŞĂINE^U, D., 13., ga’re, graur, e. 44. —- Pl.: (rar) taiiatanuri. polizu. — Din germ. Tarlatan, "fr. tarlatane. TÂRLĂ s. f. y. tarla. XÂRLIŢĂ ş. ţ - v. itarniţă. TABjPfflJtvb. îy. (.Regional) l.Tra 11 z. A chinui. Com. -din straja — rădăuţi. 2. Refl. ,,A se hîrjotii, a-şi cerea puterile1*-. Com. dţtf STRAJA — RĂDĂUŢI. r — ■' — trez. ind.: tarmazuiesc. — Cf. TUŞ. TOpMOBHTb. XARNAC&P s. n. v. tîniăcop. , 4, Ţ^RNIŢĂ ş. f. 1. Şa (ţărănească) de le-pin ^au (rar) de piele,, folosită la .eăjarjt sau la transpprţul ţmel poveri. Hapiiirfi şi ştreanguri şi. ţafnjfe (a.' 15i2 —1521). d, bogdan, GL- îl. i]usăr& călare jjţc ţyi asin .legat pre samar jjtşxt marginal: lari iţă) cu.funia- dosoftei, v. ş. septembrie ' cf. lb, polizu, lm. Pune tprnifa. pe -cal,, anină armele la obllnc. creangă, p. 197, cf. d,prf„ gheţie, r. M. în zăţi, deparle-n ■ fanăuri, un căi s-a arătat: Cu tarnifa pe şolduri, cu frlnfile-n piciqare. coşbuc, p. ii, 196, cf. barcianu, tdrg. 0 larnifă de lemn acoperită cu o pocladă subţire. hogaş, dr. i, 88, cf: Şăineanu, d\ u- Şcile de iţmn, tarnifele, erau acoperite cu nişte pături, camil petrescu; o. i, 153: Se pâr-; niră la drum pe lingă cei trei cai leţjafi uiilil de coada attuia şi Incărcafi cu tarnilele de lemn. călinescu, i. c. 43. Tarnifile cu poclăzile pentru căluţii cei pagi erau gala, cu trăislile cu merinde anihhte d'e ciochihe: sâ'Aovea’Itu, o. x, 565, cf. h iv 284, Toii rrţerg..... călări,pe,cţti mici munteneşti, şezind cei mai ,mut}i, pe tainiţa goălij.' şezI i, 3& cf. ţiplea, p. p. §. Cîi'îdnceşi cu bţitage Coboară, ei la \sftle, ‘■'■lfCu tarniţe tătăreşti Pe trei c.ai mbld$ve-neiti. ’ bîrlea, b.~ i, 2b, com din stivaja •*- rădăuţi, alr ,i l'll5, ’i',îi7,';i'il3, a v 2, 14, 15, r^(!i21j 27^., 3â, 3i, vi f, 8. Ţrii voinici qu trei cd^.şiiri^Gu.ţcţi:-' nife tătăreşti, Cu ţrlie moldoveneşti, balade, in,.ă35, : li'e-aşupra suflet, declesubţ suflet Şi-n mijloc lefnne uscăţele. (Calul, tarnifţt si călăreţul), sbiera, p. 227. “Am o ti.apă Inţârniţătă,' Cjnd iau Tarniţa, Se 'văd’ mâţele JLada]. . gqrovei, c. 195.', (Glumeţ), Acestor Jfcve ‘le trebuie tar-, niţcf,. căci slnt prea jfiaj'i (a. 1748). iorga, s. ’J>. xv., 2X6. 4ş,P''"ext-, Sâ^|ţă pe câre,. o duce un cal' sau ui) ip.âgar.Cf. i,_ brăesc.u,^ m. 72. "‘(Regional^ Cele d.Qjia aripi de^.îenin dţ la şâ, care stSu de q jţarte şi , de.’rflta a şpinăr.ii calmai. Com. furtună. (fte.gio- ' rial’; în şinţâg;ţnâ) Cai'ăe tăfriijq = cal folosit lâ munte_ pentru căratul poverilor. Cf-"'dr. v, 99. . ‘ 2. Culme, coamă de munte sau-.de: deal în formă dşjşa. Pe o IqrnilQ iQ .-cqamei. dealului . . . s^^flau, o mulţinifi. de. oameni, f- .(1881); <§§4. Ne scobprlrn. pe; pafţeci cpplalţă a Păpuşii şţ scăpătăm pe^o tcţrnilă. întinsă, acoperită de o iarbă subţire-, uscaţ^şi lunecoasă.. VLĂflUŢĂj r. p. 89, cf. cade, chest. iv 88/264 a. şez. v, I6i; a v!‘2, 14,’ 27, 34. 4 (Regional) Paâ*. trecătoare (Pipirig — Tîrgu Neamţ). ‘!t'Cf.:‘ alrm 'Sn ii h 634/551. . . . . , ; 3. (Regional) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. Cf. cihac, ii, 283, oi>ia#;‘*f. bră-escu, ' m.; 72.-Era despre sară şi mă dusesem săTmi aduc boii; ,. ...clpd lă 'căpătat tăr'hiţei iacă 'ăihlilltă 'de Urs. lii/riiĂN,^ na. 2ig. ' \ : ^ - -. Pl.: tarnife si (regional) lărnifi (alr i .1 115/214, 378, 385, 388, 554, 556, 573, 576). - Si: (învechit) târliţă ş. f. — Din ucr. 'î'apmnur. TAR0.C . s. ,n.Numele ,«nui joc de cărţi. . ţjfsi i. golescu, c., stamati, d., polizu. Generalul se angaja la o pârtie de taroc, avind de partizan. . ., şi pe un. consi- :. lier de curte, f (1.874), 135. M-am aşezat să privesc la. . cei care jucau laroc. ş$££scu, A, 242,,cf. dex. — Pl.: tawace (dl) şi taro.curi (pqhzu, scriban, d.); . — Din gprm, Xiirock. XÂIidD s. n. Sculă pentru filetarea' găurilor înfundate 'Sau străpunse, realizate în prealabil în pidse. Cf. LTR 2, DM, DN 2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tarodati. ■ — Din fr. taraud. XAROD vb. I. T r a n z. A fileta cu ajutorul unui tarod. Cf. m. d. enc. 924, dex. — Prez. ind. c tarodez. s Din fr, taiaiidcţi'. XARODÂRE s. f. Acţiunea de a ta rod,a. Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tarodări. — V. taroda. XAR0JVIE . s. f. . .(Prin Munt.) Deprindere (rea), obicei (rău); nărav. V. t o a n ă l. Tata avea laronie rea . ... Cind ve&eq ţlrciuma, . li lăsa gy.r,a apă. yişsARiON, fl. 30. îli dau iapa, da să ştii că are o taronie; opreşte la- toate xlrciurnile. udrescu, gl. . — Pl.: laroixii. — Etimologia necunoscută. ; XÂROS s. n. (Grecism) îndrăzneală, curaj. Luasă cu itifăi an mari ■ thafos cli mai nu-l băgă !lh samă : (aV 1-774). bul;: com. Ist.'ii, 147, cf.''GĂLDi, m; phan. , 259. E x p r: 'A primi tarife = a-şi lua permisiunea • să.'Primesc taros a 'face ’ştiri. ■ ap. găldiv Si- phan. i 259:. - — Scris şi: tharos şi tarros (gă-ldi, m. phan. 259, ’ ROSETTI — CAZACU, I. L. R. I, 354). • ,,Din ngr. .%cppoi|. . ,. ; XÂROSXE s. m. v. staroste. XAROŢ s. m. (Bot.; regic/naT) Pir-gros (Cifnodom dactylon). borza, d. 56. ;. .,. — Accentul necunoscut. — Din magh. tarack[f% XARPAN1 s. m. Cal sălbatic de culoare.'brună, cu capul scurt şi gros, cu coama scurtă; trăia în trecut în stepele de la est de tâaveă''Neagră (Eijuus ’gmelini). Cf.’ BARcîiMju, aleKi, w., enc.- vet. 2. 'Aşa H’tot mină , vîhătoiii', fmpreurtlnă un tabun de tarpăni cu aii tabun i de tarpani. sadoveanu, o. xviii, 305, cf. enc. agr; i; j 563. i — Pl.: tarpani. ' '■ ' — Din ucr., rus. TapnaH. , XAIţPĂţJ^ ş.tn, v. ţjrpan. XaRPlSLi1 s. n. v. terpel. .XARPEL2 subst. (Prin nord-estul Olt.) Tăgadă.- RĂaULESCU ir-CQpiNi ■ . . ; — Accentul necunoscuta Pl,,:? E-timologia necunoscută.' . » XÂttPOlV s-. m. (Ihţ.) Peşte necomesţibil din vestul i Oceanului Aţlajitic, av.îiid lungimea de peşte 2 m şi greutatea de peste 100 kg. Cf. atila,, p. 24. — P.I.; tqrponi. .• -■ —,Din ^r., tarpon. TARPTÎZ s. n. (învediit.) Un fel de şciiiiţă pe .car.e • o pţirta'u fenSeilte (mai ales ,grecdăiififeîej.' Spandohi. s-ăd'’îinbră,cat iiidiereşle Cil'iăfp^z iii cap cum .poartă muierile grece, muşte, ,'let. iii, 47/28. Tărpuie, 5 la o'parce (a. 1726 — 1733). n. a. bogdan, c. m, 161', cf. : cihac,' ri, 409,' 619, tdrg, t. papahagi, c. l. , - — Plv: tarpttze. ‘ • • ■ • Gf. tc.. t a r p;0'ş-.‘ ' ■ ■ TÂRS. s. n. 1. Partea posterioară a scheletului t labei piciorului formată din şapte oase. Cf. antrop. 5 - 857 31 779 T'ÂftSAtGlg *- 8â -* fAHTAON 3'4/7j”îîfiETZt)'LEScu, a."84/2, stamati; m. 121, Cornea, e. i, 200; PtfL'iîh), p. 43, BÂitciANtJ, alexi, w., biaHu, H. s. T'ai-skf’e slnt foarte scurte. uriŢix, i*Xs. ii, 33, cf. m. D. enc., dex. + PartfeS t'drminală a ’piciorii-ljji iji.şecţeJ.ar, formată din 1—5 articulaţii mici şi terminată de o.bicei cu una său cu două gheare. Cf! M. D. ENC., DEX. 2. Schelet fibro-cartilaginos al pleoapelor. Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: tarse şi torsuri (scriban, d.). — Din lat. larsus, fr. farse. TARSALGflî s. f. Boală care se manifestă prin dureri în regiunea tarsului (1), la persoanele cu piciorul plat. Cf. BIANU, D. S., FORM. CUV. I, 141, — Pl.: tarsalgii. — Din fr. (arsnlyie. TARSANA s. f. v. tersana. TARSlAN, -Ă adj. Care aparţine tarsului (1), privitor la tars, al tarsului. Oasele larsiene, tn număr de 6‘^7, formează baza reg'mnei jareiului. enc. vet. 7. Luxâjiile articulaţiei tibio-tărsiene se produc.. . In 5 direcţii, a. pop, chirurg. 128, cf. dn2, m. d. eno. — Pronunţat: -si-an. — Pl.: tarsieni, -e. — Din fr. tarsien. TARSIOIDfiE s. f. (La pl.) Subordin de mamifere, ari)pri.cqle, nocturne, inşecţivore, de, mărţmea unor şpbolajii,, cu o.chii foarte ;nari, cu picioarele posterioare lungi (datorjţă aiungirii tarsului) şi cu degetele termţţ nate cu ventuze; (şi la sg.) mamifer din acest subordin. Cf. M. D. ENC., .DEX. — Pl.: tarsioidee. — Din lat. Tnrsloldea, numele ştiinţific ăl subordinului. TARSţU s. rp. v, tţrjju. TARŞ s.m., s.n. v. tlrş2. TARŞAG s. in., s. n. v. tîrşug. TARŞIŢĂ s. f. V. «rşiţăi } f : s. m,. .(.©it.) Caltaboş, gjl. ,, olt. .^^iVfez'el ,preparat din cpciil pgr.pylui umplut cp ipărffiit^e, slănină şi carne de p,orc; tobă (4). g;l,, olt. — Pl: toriaboşi. — Cf. c a r t a 1) o ş. TARÎ’Ai s. in., s. n. 1. (’înve'cnit) Cărticică, broşură; caiet; condică. Am mai adăoŞla această isfofte'ffliiişte Irălaje moschiceşti tiparnicţ^şş, coşţin,;Let. w>.<^Ş/1'7. Să socoteaştc acedsle mari tlrtaze, după cum iaste această cărticică (oca 1724). iorga, s. di xiii» -9. Man&te Mfătă un act de la Ştefan Vodă.. ., precum şi „nişte tiăl>aţji vechi de hotarnice“ (av 1765). id. ib. .vi, 47. Această istorie s-au scos de pe nişte tetrqdii:ţ spanioleşti (a.; 1793). cat. man. i, 107, cf. molnar, d. Se afla altă bibUotică de‘09 mii bfttaşe-. âr’(1829), 2041/22. Mftiitfciiitâdă nu'primeşteMa' să tipăresc istoYia înainte-de a-i trittiete: tetragele, kocsXlniceanu, s. î06. O biblie intr&ăgă 'atld că a cetit, Din care trei tetrade a scos dt- mărturii. negruzzi, s. ii, 214. Un preot:.. scoate din sin un Jrăţaj JţUinesc şi .prinde a :citj. vLAHUŢĂ^ap. ,£ade. £!ţîrtVe(5iiît, în Mold.; ia m.' pl.‘)' Carte sefisa de'^nlhă. care 'W fîţlosea ca** abe'tfedar. Dăscăliţi,.". 'iţ . răzămă' tpîe'v~}'T(ăăj\i LiVfafîS'ş’â). uiucAiu'uL* iii* î*7-. $in....( tfateltiţl* scMse efe bădi/â Vdsite pentru'filare, [am ajuris la trătaji, rfe ta trătaji la ceaslov, creangă, a'." 4. 2. (învechit şi regional) Fiecare dintre ,cele .două coperte de carton ale unei cărţi; scoarţă. Această sflntă carte, anume Mineiu, s-au fost răntuit din tră-taşinşi- se poale strica (a.' i'J89).- iokga, s. d. ăcvris,1 f102, cf. barcianC, Tdrg, dr, iii, 456, bi. i, 26. Vlrli dege- tul arătător Intre foile cărţii, închisei tarlajii şi-i cuprinsei intre celelalte degete ale mlnii drepte, sadoveanu, o. vii, 315. O carte mcffiS, eu larfaji roşii, sta deschisă pe tejghea, v. rqm. noiembrie 1960, 18, cf. coman, gl. 3. (învechit) Legătură, scul. 50 de trătazi de peteală de aur teşesc (a. 1588). cuv. d. eXtr. i, 204/7. Poliiala tot din trătazul cel dinlăi ş-au mai rămas a fi şi la 20 dzile (a. 1738). bul. com. ist. iv,'73> cf. lb, ijhlr ii, 548. — Pl.: (in.) tartaji şi (n.) taiiaje. — Şi: letrădă s. f., ■ tartâş (creangX, gl.), târtâj (tdrg, cade, bl i, 26) s. m., tirtăz s. n., tratăj (c.rkangX, gl., tdrg), trotâz s. m., trfilAj, trătrîş, telrârt s. m., s. n., tetrâdiu s. n., tetrâj (uricariul, vii, 54, dr. i, 42) s. ni., trălâde (şXineanu, d. u.), tetrrige s. f. pl. — Din ngr. TsrpaStov, slavonul TaTP4Th, r0TpaAk> TfrPMK. TARTALAC s. m. (Regional) Numele a patru păsări: a) auşel (Regulus crtittitus). Cf. marian, o. i, 326, barcianu, dombrowski, p. 255, băcescu, pXs. 165; b) specie de auşel cu cap roşietic (Regtilus igni-capilluSJ. Cf. SIMIONESCU, F. R. lf)d, OOMBnOWSKY, p. 256; c) pitulice (Troglodytes troglodţjtes). Cf. aIexy, w., şXineanu, b. 11., DOMJ3ROWŞKY, P. 415, BXCESCU, pXs. ’ 165; 4) (în forma terteteăc) peseărel negru (Cinclus cirrclus1). id. ib. — Pl.: tartalaci. — Şi: tar,talâc (simioneşcu, f. p. 150, DOjvţBjţovvsKY,. p. 2^a> bXc.es.cu, i;Xs. 16^), tai-IA16.C (pojyiBRovviSKy, p, 4J5, bXcjîscu, pXs. 16‘5), (er-tţieăc (id. jb., 1. cr. iv, 179) s. m, — Etimologia necunoscută. . T^RTALid’a s. ,iii. v. larlalac. TARTAîV 1 s. ii. 1. Ţesătură de lliiă sau de bumbac, cii carouri m^r|, divers c'jjwate; )p. ex t. şal sau pled confecţionăm .din această '^Sătura. Cf. rÎnd. n. 8. Iti'Beţ cbaiiitln ticnă, ... .apoi te’lnfăşuri bine In Tartan. Gţ[icX, ^s. .2.39, cf.1 pr6t. - pop,., n;,d. fi.omhul se aşăzd pf 'fotoliul din fd{ă, după ce şi-'a pus geap^antanul In , pîtipă[şi.Jarfqnuî la qăpfttti. •. /i7e.JRÎŞBiiEANU, n. '255. Bragiigiii tn şalvăf-i.. .’, legaţi '■ pk rfŞif fafei !âli cite un t'artan j«^b. i. Botez, fi. t, 13, ; cf. tibut: reg.' 27. F'f'g1.’ [Cet plin de: ,H)fhil toăniiiti : îmi flutura — tartane — Tot vioritil hmecl‘ ăi prhnelof gitlane, a; babbuv-j. s. 119. 2,‘-Material special, folosit pentru amenajarea piste* ! lor atleti’ce şi a'terenuriloV sportive în vederea imper-ş ittfeaBîltzăWl şi 8 măririi rezistenţei lor ia ’iritempef®." Cf/ ii:1 d. ENC'.,' ■ dex. ' '■ — Pl.: (1)~tdrtafie şi (raj) tartanuri (scriban, d.). — Din fr. tartane.' TARTÂiV 2 s. m. v. tlrtan 1, TAQŢĂIV 3 ş. m. v. ţlrta«2. .TfÂRTAlvJî si î, ĂnJ^Srcaiie pu pîns;e prevăzută I cu catarg şi cu bompres, folosită pe Marea Meciiteran^v Cf. costinescu, barcianu, alexi, w., cade, dn 2, M. D. EN'C., t)EX. ; — T“i.'. tartane. — Din fr. tartane, it. tartana. 1 TAR1A6N s. m. (Regionaî) Om rău; derbedeu, piişlama. Cf. sci. 1976, 400, j.bxlc -reck ii, 63. I ■ Pl.: tartaonii ' -i'Cf. tartor. 796 TARTAPLEC! — m ■— Tartor TARTAPLfiCI subst. (Prin sud-estul Munt.; în ex-pr.) A da tartaplceiu = ,,a alunga fără multă vorbă”, cv 1949, nr. 8, 34. — Etimologia necunoscută. TARTARI adj. (în sintagma) Sos tartar = sos foarte picatit. Cf. s. marin, c. b. 34, dex. Biflec tartar = rtiincare făcută din carne cru,dă tocata şi servită cu un gălbenuş de ou crud, muştar, ceapă, castraveţi nUirâţi şi alte condimente. Cf. s. marin, c. b. 104. — Din fr. tartare. TÂRTAR2 s. n. (In mitologia antică) Loc In fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiţi cei care păcătuiau faţă de zei; (în credinţa creştină) iad, infern. Toţi.şe ducu In focu nestinsu, . . . în tartara (a. 15,50 — 1580). cuv. d. bătr. ii, 465/2. Pre bălau-rul... l-ai închis In tartar ferecai (a. 1650 — 1675). gcr i, 228/23. Luă muncile cele cumplite şi tartarul cel rece şi Intunere.cul cel osebit, neagoe, înv. 188/9. Cu lanţuje de-nlunearec l-ai legat In tartar şf In foc nestins, dosoftei, ps. ,508/2. Au făcut veselie celor cu 4 picioare tn tartar, biblia (1688), 381 V6, cf. cantemir, hr. 89. Lăţimea. .. [rlpei] nu vrea fi mai mult declt o aruncătură de piatră, iar adlncimea ei plnă (a tartar. mineiul (1776),. 28 T2/22, cf. drlu. Slnt oslndit a lăcui In tartar. beLdiman, n. p. i.i, 139/19. în tartar urllnd cade, s-afundă ca-ntr-o, mare. heliade, o. i, 197. Fatală conştiinţă, ne urmezi şi In beznele tartarului, voinescu ii, m. 25/23. în inlunerecul lăcaşului de umbre, în tartarul cumplit... de grozăvii trist suflelu-ji se umple. donici, f. ii, 57/3. Scaraoţchi trlnti itn. hohot de rls de ,se cutremurară păreţii tartarului, negruzzi, s. i, 88. Ieşind din adlncimea noptosului tartar, Am auzit cu spaimă cuvintul de dreptate, alexandrescu, o. i, 294, cf. hem 239, costinescu. Trimise pe Ercule să-i aducă din iad sau din tarlar pe cîinele Cel cu trei capete, ispirescu, u. 65. Slnt întruparea tartarului spre care mă-mpinge disperarea, macedonski, o. ii, 259, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V., MURNU, GR. 55. .Ar fi trebuit, ca să pot merge mai departe, sau să mă Inqlţ la ceruri zburlncl, sau să mă scobor In tartar de-a rostogolul. hogaş, m. n,- 164, cf. şăin:eanu, d. u. Limbile nelat e-zate Ard In tastai:, înfocate, pop., ap. gcr ii, 143/31. Dimoni răi, ...de aici fugiţi, In tarlar săriţi. teodorescu, P. P. 189. Biljo! moşneag băl rin, De la bărbatul meu,... De la.gospodăria mea La tartarul tău. mat. folk. 1 534. îngerii cei răi, ■ .. răzvnfitindu-sc împotriva lui Dumnezeu, au fost alungaţi din cer şi izgoniţi In fundul tartarului, canqhea, f. 112. Ş-o dat 4rumu-n flntlnă şi s-b 'dus locma-n fundul tartă-rului. vasiliu, p. l. 208. <0> F i g. Neştiinţa In Intune-recul şi In tartarul neiunoştinţei i-au viril, cantemir, ist. 59. Avem dc străbătut, plnă-n sat, un tartar întreg de munţi, hogaş, m. n. 204. Fochiştii... ieşeau clte unul din tartarul căldurilor, bart, e. 47. + F i g. (Prin nordul Mold.) Vreme rea (com. din straja — rădăuţi); frîg foarte mare (h; x 353). v- Accentuat şi: (prin nord-estul Olt.) tartar, arh. olt. xxi, 277, dex. — Pl.: (rar) tartaruri. — Şi.: (regional) lărtăr s. n. — ,Din slavonul TapTiTipii, gr- TapTapoţ. TÂRTAR3 s. rn. v. tartor. TÂRTAR * s. n. v. tartru. TARTAR5, -A ’s. m., adj. v. tătar: TARTARACHI subst. (Bot.; regional) Obligeană (Acorus calarhus). borza, d. 11. — Accentul necunoscut. ■ — Etimologia necunoscută. TARTÂRlfci adj. v. tnrtric. TARTÂRIC 2, -Ă adj. (învechit, rar) Ca din tartar2; infernal. Toate acelea torture tartarice n-au putut scoate din gura lui Pero altă mărturisire, bariţiu, p. a. i, 314. + F i g. Oare se manifestă cu fcrtţă, cu putere; toarte mare, groaznic. Cain, mustrat apoi de conştiinţa cugetului ce-l îmboldea ca o furie tatlarieă, fagi de la casa părinţilor, săulescu, hr. i, 25/8. Nimic nu era mai potrivit ca sistema aceasta tartarică declt să Ingri-jască si de mijloace cuviincioase spre a o finea. F. aaron, i. i, 107/11. — Pl.: tartarici, -ce. — Din lat. tartarlcus. TARTARICĂ s. f. (Bot.; regional) Sică (Statice). Cf. şez. xv, 122. — Accentul necunoscut. — Pl.:'? — Etimologia necunoscută. TARTARlGI s. m. (Regional) Copil neastîmpărat; drăcuşor (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Pl.: tartarici. — Tartar3 -f- suf. Aci. T VnTAŞ s. m. v. tartnj. TÂRTĂ s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat fraged acoperit cu fructe (şi cu cremă). Cf. dl, dm, S. MARIN, C. B. 265, M. D. „ENC,, DEX. — Pl.: tarte. — Din fr. tarte. TÂRTÂR s. n. v. tartar 2. TARTAU s. n. (Regional) 1. Coş1 (Slnnicolau Român — Oradea). Cf. alrm ii/i h 296/316. 2. Coteţ pentru porumbei; porumbar (Racova — Baia Mare). Cf. chest. ii 433/371. 3. Şură în care se păstrează finul (Cărpinet - Vaş-cău). TE AH A, C. N. 272, 4. (în forma tărtău) Loc îngrădit cu scînduri, într-un colţ al grajdului, în care se aruncă fînul pe o deschi- - zătură din pod. Cf. pribeagul, p. r. 64. 5. Capră pentru şindrilit (Groşi — Baia Mare). Cl'. alr ii 6 669/349. 6. lanţ care leagă cureaua de la gitul cailor de capătul oiştei. Cf. lexic reg. ii, 108. «- Pl.: tartauă. — Şi: tărtău (Pribeagul, p. r. 64), tortâu (mat. dialect, i, 99) s. n. ' . — Din magh. i tarto. TARTELlîTĂ s. f. (Franţuzism rar) Tartă mică. Vreau, nfşte tarţelelte inedite, călinescu, c. n. 74. — Scris: (după fr.) tartelettă. — Pl.: tartelete. — Elin fr. taţţelette. TARTÎLĂ s. f. (Regional) Un fel de ladă în care se cară gunoiul pe cîmp (Briheni — Dr. Petru Groza). Cf. teaiia, c. n. 272. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. / a „ i A -4 <*%/' ■-<&/ TARTINA s. f. Felie de pîine (unsă cu nnt) pe căre se pune brînză, mezeluri, icre etc.; sandviş. Nu pierdeau prilejul unui ceai parfumat şi al tartinelor cu < icre negre. c. petrescu, c. v. 179. îi aducea fructe, tartine, turtă dulce, cozonac, teodoreanu, m. ii, 289. Rămln tartinele nefăcute, ouăle nefierte. sadoveanu, o. ix, 72. L-a servit... cu o tartină de icre negre, ulieru, c. 35. Poftiţi, îmbiaţi, îmbiaţi la masă! li poftea Dochiţa. Luaţi, îmbiaţi tartine, camilar, o. p. 16. Scot tartinele din geantă si îmbuc cu multă poftă, vîn, pesc. octombrie 1964, 7, ’ — Pl.: tartine. — Din’ fr. tartine. TÂRTÎR ş. m. v. tartor. TARTOR s. m'. Căpetenia dracilor, scaraoţchi; p. ext. drac; (regional) tărtăroi. [Socoteşte] pre ŢAivroru? — :64 .Tas1 tartarul beznii. ca pre :un rob,. biblia (1688)', 381 a/13. î> jW ŞŞ numele rfcarelui Şf tnf.Fgco]şăiului^artor, C(>iU4Nî', 41. ,1,. 79.12.1. Uqi îngăduinţe puţiti, ţatfamle; că $u ,ţg:,trag copiii de,.po;ăle.' g^e^ga, p. 56-- )Ştja {gsrlo'ruj ce. , poame le trimitea ei peşcheş, isr.nvivscr. r. 85., Cf. fjDpRp., . BAÎÎCIAKU, -ALEXI,,W., CANDREAj F. HĂ ţdrg, şăinşanu, . p. -p, Eu ca. două deşage. mă diic la tartor, sadoveanu, o. xvn, 245. Trupul 11 ia pămlntul şi sufletul tl ia tartorul! călinescu, ţ;, o. 11, 295. Dracii... slnt cu tartoru lor cu fot ac.qlq. şr;z.. 111, 77. ■Şi-n bici de foc Oi plezni Şi to{i tartorii o plezni, mat. folk. 1 606i. Trlnti.la phmlnUpe tartor, ile-i lăiă capul. rădulescu-codin. î. 290. Era adunată cccolo toată liota diavolilor cu tartorul lor. i.- cr-.i i,- 77. Fără fes nil se putea dace in faja lai . şcaraoschi, tartarul dracilor din iad. şez. xiii, 164, cf. alr 11/i hl'84. La foc că,mi , găsea, Tri tartori sădea. baiXjbe, ' V- 444. -O (Glumeţ). Măi-tartorule, -nu minca- hai-am şi spune drept, tu eşti Gerilă? creangă, p. 240. + F>ig. Conducătorul unei tagme, al unui grup (caTe conduce cu asprime); persoană care terorizează, capul răutăţilor. Era p-acolo şi tartorul zeilor', pe nume Joe. 'ispiR'Esiu, u. 6, c.f. tdrg, Cqpiianul Coslache Ctehaia, chiorul, tndYele Harfâf al [’Şoro%ăkţîmii.i’c!'' petresp^.,. 'a. ’ r. 7. închid Ochii'şi’văd. . . ‘pe bhifa tfurcufreu', tartorul zmeilor, cu gura trăgătoare.' brăescu, ă. 103. Eră tartorul cuiburilor şi spaima păsărilor, iovescu, n. l2i. Se pomenise înconjurat de vreo şapte inşi,, dintre .care unul, Tcbeică, fălcos ca un cline clrn, tartorul Teilor, camil petrescu, o. ii, 590. Se înşelau Insă şi tartorii mai mari şi tartorii mai mici închipuindu-şi că muncitorii vftr m‘ai 'suferi ţ^ploalareă şi umilinţa. ,pa,ş, z. iv, 52.. Silion 'recunoscu"pe'Morot'ăhtf Alexandru, decanul pro-mojiei-ş’i.l'artoml lic’ealui pe vr’emuri: vinEa,!l. i, 22. Am auzit că o duce greu'eu tartorul cela'de Viţişpan.-v. jşom. .dajftuapie 196Ş, :6.6. i — Pl.: tartori. Şi: (regional) tartar, târtir‘|i. ;!. şăineanu, D. u. Lăboşoaia cea bătrlnă, larlorifa, U iscodea mereu glndindu-se că nu i-ar strica un astfel ăi- ţinere) - iv popovIcI; Se.,'7, cf. ±>M, bEi/tS^rfescu, gl. . - (Ca- epitet-, precedîiW ternienlil“’ calififcat,1 de care se leâga' pilii prep^de**)' Cutn văzură itlSHil, cite trele tartorifele de zei(e se repezirdl'ffcîV:' ispireScu, u. ' 6. +- (prln( nord-v,es,tuI Munt.^ Ţigpică, d? obipei gea . mjfi'batrffiif, mâi iirvai'e 'tifMg'ţiMWcile dintr-un * săl as. Cf'. '"ilb'REs'GU,' kl. ' u ^ — Pl.: tartorife. ; — Tartor + suf. -ijă. -> ’f ARŢRÂT s.iU.1 (iChirw.) Safteisau ester1 afl-âeidttîui t-artrict; Cf. - mani -'sănăt. fl-75/12., > costinescu, -ss/Bifi» A1NU, NleĂ, L. VAS*, ENS' TEHN: 'I, -424, MAOAUOVIGI, G», .Î582, BN?, M. B.*lENC., DEX. • ' ■“'"'Pi.: far!rate. ■ '• v A.' ^ ■ >*■ ■*/'■'. * .'»>W I. . . -.1 •• ni!\(ff: .t/irtrate. .... . i( .. .ji^BUţK. ^j. (în. şiutagma) 4'flM tarUifis,ufe'. s,jMt&;®rgawi#ă crM£lljzaţă,J;.cu..gust acru, izolată, din. tartru şi întrebuinţată în industria alimentară., ,îap medicină etc. Cf. bianu, d. s., şăineanu., .d. u. Dacă proba e de bumbac şe afundă:. . In ajiă fiartă c/ţţe conţine 10% acid tartric. ionescu-muscel, ţes. ' S9, cf, MACAROVICI, CH. .531, 532, nîi* M. D, glţQ.fSPEX. — Si- (rar) tartâiie adj. bianu, d. s. . .A' ., i n . -îi- .i a» ' ' — Din. fi;. , tarfiiţ(iic, TÂJP'RIJ s. p. j. Sediment depus pe.pereţii vaselor în pa,re şp păstrează vinul; (popular) tirighie (i).,Cf. COSTINESCU, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D,, DL, DM, DER, M. D. ENC. 2. (Şi în sintagma tartru dentar, l>er, m. d. enc., Dfix) Substanţă c#Icflroasă dc. culoare gălbuie sau negriciBşsă/ ckj-e se depune pe suprafaţa fîinţilor; detritus; piâtră‘ (II 2). Cf. costinescu, şăineanu, d. u., CAbE, SCr'Iban,’b. Igiena bucală presupune neapărat şi îndepărtarea iartrlitui deiiiar. abc săn. 351. *' 3. (Chim.; în sintagma) Tartru cinetic (sau stibiat) — emetic. Cf. bianu, p. s., macarovici, cu. 319. .— Pl.-: tărtrari. — Şi': (învechit) tărtar s.n. DRtu. — Din fr. tartre. „XARXtiF s.m. .0m făţarnic, ipocrit.' Odată unchiul Năftuc, .-cu firea lui de tartiif consumat, U Inciniase la < o mintă. codru-dRăguşanu, -c. 122i Nevinovata poveste s&rvi de. preteat tartufilor politici ca să închidă jurnalul. NEGRrJZZI, s. i; 55, cf. costinescu, şăineanu, P. U., CADE,. SCRIBAN) D. -Pronunţat: fdup'iă' fr.) tartuf. — Pl.: lartufi. De la n. pr. Tartufle. TARTJUFERfE s.f. •Tartufisin. Gf. cade,.'scriban, d. Există loc, aiffel, in misticism pintru toate tartu-feriile. ralea,- s. t. iii, 293. — Pronunţat: (după fr.) tartiiferie. — Pl.: tartu-ferii. . —- Din fr. turtuicrie. ŢAJRTţigfSM, s. n. Făţărnicie, ipocrizie; tartuferie După acefiştă. $,cenă- ,4e.. tgrtufism,. . ...ciocoiul părăsi camera, filimon, o. i, ,126, cf,. şăineanu, d. u., cade, dn-’, . OCX. ... ,, . , — Pronunţat: tartiifism. — Pl.: lartufisme. -X ţfartiţf + suf. -ism. . . TÂRTuii 's. m. v. tartor. TAHŢ siib'st. = şiSrH (II 1). Tatj ’cU său. alr i 717/313. TÂRŢĂ s. f. (Prin Trăirsil-v.) Tabacheră pentru tutun, Cf. alr i 1 544/400, 231, lexic reg. 67, mat. Di'AliECT. -i, '97. :. ■ — Pl.: tarpe. ■Şi: tdlţă s. f. aIr i 1544/231. —'Dili ■ magh, [clohâny] târca. ' .ii£i • ■■ -i « TARŢAU s. m. v. terjiu2. , •: ŢAltti? ş. q, sg.^ (îuyechiţ) Ţinută, atitudine, coj-apor-ta^p. Unul tnQlmfqt de,slavă, Qelalalt de-un tarz, firşş£., BELp^MANi e. .10.8/1 Ş. ,I,a piseric[ clnd. merg..... Intră Q-un taţf. măreţ Şjrarql'.duhul ce.l isteţ, mumul;e;anu, C,. 13,0/7,.cf. TDţi^,.; SCRIBAN, D. Din tc, ^ţarz. ,,ţ .. 'TASi s.'ri. 1. (învechit şi regional) Cea'şpă ,(.de lu,ţ);. cupă; căuş; conţinutul unui asemenea vas. î'tas de argint poleit (a. 1790). torga, s. d. vifî^’17. Acolo se Iwci’e'dză lulele, fetişuri'-şi alte lucruri de-lut'poleiţi ' cu aur. ap. şio iij, 357, cf. polizu. [Maridarin'ffl]’ soarbe ceaiul aromatic din o lasfi :diqfană. 'Alecsandri, p. iii, 85, cf. costinescu, cihac, ii, 619, ddrf, barcianu, ( şăineanu, d. u. Noe şezlnd-'i-sfi btnd'tu teasiĂ.%recu, p. 414, cf. h xviii 25. F i g. Vlaicu vrea să dea d,up-un .străin pe domnita Anca..’: Teăsul e de-acUm'a'plin. ; davila, .v. v. 11.9, .+ L,i.ghpn,^ş în care .băţ^er-iţl,pregăteşte spuma ele săpun; p. e x t. lighean. Constans împăratul ■■ ■ fu iicis In .feredeu, iovindu-U .cuj-asul. cel ce să spală în cap. cantemir, hr. 3.35, cf. costinescu, ddrf. în lume nu-i veselie 'Fără briei şi fără ’■ teas. ap. tdrg, cf. şăineanu, . d. u. , ■ 2. (învechit şi regional) Vas plat (rojpnd), tip-' sie (1), taler3 (1); (astăzi) taler de balanţă pe care . se pune marfa pentru a fi cîntăriţă. Mă -leyvinp cefia-ln fţsş şi din las In pungă, ţighindeal, f, 351/15. Cqajfţ 831 tas2 — 65 — Tastă putea să-i slujască. . . In loc de leas. drăghici, r. 51/20. îşi goleşte punga pe... teasuri de aramă, cizelate cu arabescuri minunate, alecîsan.dri, ap. cade, cf. COSTINESCO, cihac, ii, 619. Slctn, tilorul, a umblat cu tasul prin biserică, slavici, n. i, 59, cf. ddrf, barcianu, şăineanu, d. u. Se laudă-h tot ceasul C-a. adus-galbeni’ cu tasul-hodoş, c. 73, cf. h ii 282, .corii, din timişo'ara, lexic reg. 86. O F i g. Către seară, pe cind soarele începu a se (iscunde In tasul său de dur. . ., ea ajunse la portiţe cetăfii Eleusis. odobescu, s. iii, 281. <0> Expr, A mnbla cu tasul = a face chetă; a cerşi. Gf. ddrf, zanne, p. iii, 394,; + (Munt.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se pune felegeanul sau paharul de ceai; (învechit) zarf. Cf. scriban, d. + (învechit) Cutia milelor. Cf. klein, d. 437, lb, lm, şăineanu, d. u. ■ + (Regional) Disc la roată. Cf. polizu, cihac, ii, C19, barcianu, şăineanu, d. p., cade. 3. (învechit) Fiecare dintre celo două talere ale chimvalului; p. ext. chimval. Cf. polizu. Patru zilezani... ciocneau teasuri de alamă, alecsandri, ap. tdrg, of.’barcianu, şăineanu, d. u. + j(Rar)>Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. Za unul din tasuri., decorul clin centrul cavităţii s-a'pierdut. odobescu, s. i, 394. ^ (Muz.; rar) Timpan (2). Cf. cihac, ii, 619. 4. (Regional) Cleşte de lemn folosit de tîinplar; crivală. Cf. dame, t. 114, şăineanu, d. u. 5. (La pl.; regional) Geamparale. Cf. scriban, d. — Pl..: tasuri. — Şi: (învechit şi regional) teds s. ii., (învechit) tâsă s. f., (regional) taz (lexic reg. 86), faf (ib.) s. n. — 'Din tc. Ins, ngr. rdcai. TAS2 interj, v. tăştf. TASÂ1 vb. I. Refl. 1. (Despre terenuri, materiale granulare etc.) A deveni mai compact ca urmare a iijdesării sub acţiunea greutăţii proprii, a sipelor de infiltraţie sau sub presiunea,unor sarcini externe; a deveni mai puţin^afinat, a se îndesa. Cf. dn2. Probabil pe Undeva există un g.Olşi lerenul se tasează. t iulie lţ)64, 53, cf. m. d. enc. <0> Refl. p a, s. Peste sămln/ă se cerne pămlnl, se tasează cu o scindură. vin. pesc. martie 1964, 17. 0> Fig. Nu poji declt să aştepţi să-freacă momentul, cel greu. Vrei ca lucrurile să se laseze. vinea, l. ii, 52. ^ T r a n z."A reduce volumul unui material; a comprima. Cf. m. p. enc., dex. 2. (Deşprij .construcţii) A-şi coborî nivelul (în urma lăsării terenului de fundaţie din cauza greutăţii con-, ştrucţiei). Cf. dl. Zidul se laşa suficient, h. daico-viefu, d. 133. , — Prez. ind. pers.. 3: tasează. — Din fr. tasser. TĂSA2 interj, v. tăşii. TASARE s.,f. Faptul de a (ş e) tas a1. 1. Cf. ta- sa (1). Ţasarea miezurilor se face manual Inlr-o ladă specială, ioanovici, teiin. .96. Orice denivelare survenită prin tasarea pămintului va fi imediat astupată. PREV. ACCID. 52, Cf. DER, M. p. ENC. 2. Cf. tas a (2). Cf. dl, der, m. d. enc. — Pl.: lăsări. — V. tasal. , . ■ TASĂ s. f. v. (as1. TASfiU s. n. Nicovală mică, folosită de tinichigii pentru a îndrepta tabla. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Pl.: taseuri. . ,. — După fr. tasseau. ŢASMA1 s. f. 1.' (învechit şi regional) Fir sau panglică de mătase, de piele etc. (pe care se brodează); p. ext. piele bine tăbăcită. 2 paftali de argint de brlu cu lasma de fir (a. 1734). bul.,!coji. ist. iv, 68. 5 pol- [ronici] lăşmale la s.ăcrii, am ‘uitat şă cumpăr [â. i'738),. ■ ib. 72. Iaste Ikgală cu o tăsma qu tare iş încing Irupţii. ist. am. 8v/1. Dă caviăsului' un sfeştoc de busuioc proaspăt, legat cu o cochetă tăsma neagră. negrU zzr, s. i, 324, cf. polizu, cihac, ii, 619. Ţi-oi lua dc la Fălticeni o pălăriuţă cu tăsma. fcftEANGĂ,' a, 62, cf. ddbf, barcianu, gheţie, r. m., tdrg.’ Meşteşugarii aceştia tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci, dar şi cele de vitei "numite. erhă sau lasma. pamfile — lupescu, crom. 201. Deschide cu mare evlavie sfinla c.arle la zăloaga a Ireiţi, alcătuită. ,., din o ,lasma îngustă de lină neagră, hogaş, h. 52, cf. h x 130, ’54Q. A zărit Frlntul la păpucii boierului o tăsma foarte frumoasă de mătasă. sbiera, p. 261, af. şez. v, 72, com. din ţurnu-măgurele, a v 15, 16, 26, GL.OS^R rug., gl. Olt, ’ . • 2. (Prin nord-vestul Munt.) Petic de talp.ă care şe aplică la pingele pentru a acoperi o gaură. Cf. udresgu, gl. ... 3. (Prin nord-vestul Munt.) Pană de lemn, care se foloseşte ca adaos la colţul unei construcţii pentru a astupa golul rămas între tarac şi temelie'. Gf. udrescu, gl. ._ . . — Pl.: lasmale. — Şi: tăsma, taşmâ, (âsmă (alex:» w.), tisiriâ (iorga, s: d. xr'i, 63) sl'f! — Din tc. - tasma. TĂSMA2 s. f. v. cazma. TASMĂ s. f. v. tasmai. TASON s. Hi Punct de concentrare' a materialului lemnos. în exploatările forestiere (de obicei la capătul de jos al ulucului), apropiat de căile -.de transport. Cf. arvinte, term. 171, cl 19.68, 81, der, m. d. enc., dex. + (Prin Mold. şi nord-vestul Munt.) Grămadă de buşteni, clădiţi pe locul de; colectare. Cf. alrm.sn i h 420/551, udrescu, gl. •$•. (Regional) Locul de unde se dau lemnele la vale dintr-.o pădure (Piatra Neamţ). chest. iv 30/558. — Pl.: tdsoahe şi (m.) tasoni (uDSescu, gl.). — Şi : tăson s. n. chest. iv 30/.572, alrm sn i *420/551. — Din friul. tassoi?. . TÂSONA vb. I. Tranz. A pune în ordine lemnele la tason. arvinte, term. 171. — Prez. ind.: lasonez. — V. tason. TASON AR ş. in. Lucrător la tagpn; tasonaţor,. (regional) tasonean. Cf; arvinte, term. 171. , . — Pl.: tasanaiji. — Tason + suf. -ar. TASONATâR s.m. Taso.nar.. Cf, arvinte, term... 171.. “• — Pl.: ..tasonalori. • — Taşona + suf. -tur. ,. TASONEÂN s. m. (Prin nordul Mold.) Tasonar, Cf. glosar reg. — Pl.: lasoneni: — Tason + suf. -ean. TASTATtJRĂ s. f. (Rar) • Claviatură. Cf. stamăti, " D.", POLIZlir.' ■ — Pl.: tastaturi. — Tastă + suf. ‘>-(ă)tură. TASTĂ s. f. 1. Clapă Ta instrumentele muzicale cu ' claviatură; tuşă1: Of. Polizu, lm. Degetele sale atingeau lin tastele instrumentului, i. NEteRuzzi, s.. iii, 333.. cf. barcianu, alexi, w., mîndeescu., I. GÎ- 95, JAHRESBER. X, 215, CERNE, D. M- 20, 2,19, COITI. D. pop. -4- Clapă la ratieră. Cf. ionescu-muscel, ţes. 310. 2. (Rar) Tastieră (2)."Cf. cerne, b.'m. 210. -- Pl.: 'iaste: ' . ' — Din germ. Taste, 847 TASTER RASTER s.n. 1. Dispozitiv mecanic al maşinii de cules monotip, prevăzut cu o claviatură care fixează, tn ordinea textului, felul şi poziţia literelor pe o bandă de hîrtie prin perforaţii diferit combinate. Cf. dn2, M. D. ENC., DEX. 2. Piesă la războiul dc ţesut automat, cu ajutorul căreia se înlocuieşte ţeava goală din suveică. La fiecare bălaie a vătalei, taslerul. . . vine In atingere cu partea periferică a ţevii din suveică, ionescu-muscel, ţes. 5G9. 3. (Regional) Clanţă la uşă (Jena — Lugoj), ciiest. ii 164/6. — PI.: tastere. — Din germ. Taster. TASTIERA s. f. 1. Mecanism prin care este făcut să sune un tub de orgă sau coarda unui instrument cu claviatură, der, m. d. enc., cf. dex. 2. Plăcuţă de lemn deasupra căreia se întind coardele unor instrumente muzicale; (rar) tastă (2). Cf. TIM. POPOVICI, D. M., DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: tastiere. — Din it. tasticra. TASTUU subst. v. taftur. TAŞ s. n. (Regional) Gaură făcută cu dalta intr-o piatră spre a fixa în ea pana de fier în care se loveşte cu ciocanul pentru a efectua cioplirea. Cf. li ura — I ANA, M. 129. — PI.: tăşuri. — Etimologia necunoscută. Cf. germ. T a s c h c. XAŞCĂ s. f. 1. Geantă de piele, de pînză etc., care se poartă în mină, atîrnată pe umăr sau prinsă la briu; pungă în care se ţin banii, tutunul etc.; (învechit şi regional) tecşilă1, (regional) pataşcă1 (I 2), tărculă, taşculă (I). [Icoana] o aruncă fără cinste in taşca sa. dosoftei, v. s. octombrie 63r/16. Au pus. . . [pietrele] intru taşca cea păstorească, biblia (1688); 2082/32. In taşca. . . [Iui] au aflat multe cărţi foarte de folos turcilor. şincai, hr. ni, 280/2. Cinci pietri... le puse in taşca sa cea păcurărească. calendariu (1814), 121/26, Cf. DRLU, POLIZU, BARONZI, L. 150, LM, DDIiF, BARCIANU, tdrg, alexi, w. Face tăşli de piele. conv. lit. xliv, 658. Ascunde repede plata in taşca lui neagră, pinlecoasă. agîrbiceanu, l. t. 293. A scos apoi dintr-o taşcă de piele o cofă mare cu vinars şi i-a dat-o baciului. precup, p. 52, cf. şăineanu, d. u. Cu hrisoavele şi zapiselc lui răzăşeşli incuiale cu Iacale In taşca de tinichea, bătuse drumul judecăjilor. c. petrescu, ii. dr. 23. Taşca-i era plină de chifle, smochine, teodoreanu, m. ii, 108, cf. stoian, păst. 52. Onuţă trase de la şold o taşcă de piele, sadoveanu, o. ix, 26. Tatăl lui Bică avea o taşcă de piele, legată de şold, sub haină, şi zor-năiau in ea gologanii de aramă şi nichel, pas, z. i, 164. Moşu avea cu cl o taşcă de piele. lăncrănjan, c. i, 39, cf. L. rom. 1959, 159. Să-mi fac teaşcă de tutun! mat. folk. 175. Alungată fiind de la iad, se duce la poarta raiului cu chistirul In mină şi cu celelalte instrumente in taşcă. şez. vi, 43, cf. vii, 162, candrea, ţ. o. 6. Adă taşca cu bumbii Să jucăm fata popii, bîrlea, c. p. 303, cf. chest. v 57, alr i 727/270, 360, ib. 1 544/ 339, 588, ib. 1 596/289, 308, com. din straja — rădăuţi, a vi 16, 26, teaha, o. n. 272. Tot vărzar cu armurar, Din taşcă de pădurar, balade, iii, 208. O E x p r. (Rar) A-1 avea (pe cineva) la taşcă = a avea (pe cineva) la mină. Cf. şez. ix, 155. <£> Compuse: taşca-ciobanului = numele a două plante erbacee: a) punguliţă (Thlaspi arvense). Cf. cihac, ii, 403, barcianu, tdrg, borza, d. 169; li) traista-ciobanului (Capsella bursa—pastoris ). id. ib. 39. + (Regional) Guşă Ia păsări. Com. liuba. + (Prin nord-vestul Munt.) Obiect vechi stricat, ieşit din uz. (Ca epitet, precedind termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) O teaşcă de pălărie, o poartă şi iarna şi vara. udrescu, gl. + (Prin nord-vestul Munt.) Termen depreciativ dat unui om zdrenţăros, nevoiaş. Cf. UDREŞCU, Gf;. 66 — TAŞMĂU 2. (Mai ales la pi.; prin Ban., Crişana, vestul Transilv.) Aluat tăiat în pătrate mari şi gătit cu brinză, marmeladă etc.; colţunaş; tăiţei de forma unor pătrăţele. Cf. pribeagul, p. r. 76, H xviii 146, alr ii -1 036/6-1, alrm sn iii h 883, lexic tikg. ii, 42. 3. (Regional) Piatră plată, turtită, cu care se aruncă departe (Segarcea Deal — Turnu Măgurele). Cf. ev 1952, nr. 5, 41. 4. (Regional) Laţ la ştreang (Pîraic — Fălticeni). Cf. a vi 8. + Verigă la coasă (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 15, glosar rec,. — Pl.: lăţii şi (2, regional) taşche (alr ii 4 034/64, alrm sn iii h 883), taste (pribeagul, p. r. 76, h xviii 146, lexic reg. ii, 42). — Şi: (regional) leitşcă, teaşcă (polizu, baronzi, l. i, 150) s. f. — Din ucr. Tainica, magh. tăska. TAŞCIIILfil s. m. (Regional) Vită cu pintece marc. Com. din straja ~ rădăuţi. — Pl.: taşchilei. — Cf. taşcă. TAŞCULĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Taşcă (1). [Icoana] o aruncă fără dc cinste tn tecşilă lui. mineiul (1776), 78r2/7, cf. lb, klein, d. 435. In tccşoi (teşită) bagă tutun tăiat, creminea, iusea şi amriaru. jipescu, o. 80. Cu trei miişoare de galbeni împărăteşti la tecşilă, işi zăvori uşa. macedonski, o. iii, 52, cf. ddrf, tdrg. [Avea] in spate, puşca încrucişată cu cureaua tăşulcei. sadoveanu, o. v, 455, cf. scriban, d. Văzusem la negustorii şi la laţele precupeţe. . . destule tăşulci ticsite eu bănet. v. rom. iulie 1958, 21, cf. sfc vi, 130, scl 1976, 402. Vlnătorul pleacă cu puşca, cu copoii, cu teşita de git, întovărăşit de doi, trei inşi. h iv 277, com. din bilca — rădăuţi şi din straja — rădăuţi, ciauşanu, v. 203. Din tecşilă scoase iute Trei surcele de chibritc. şez. iv, 131. Las’ să beie, că-i plină lăşula şi arc de unde să plătească. 1. cr. iii, 54. Mi-a luat 50 de lei Ş-o tecşilă de tutun. ib. v, 25, cf. xm, 82, alr i 1 544/700, 839, 846, 900, 986, ai.r ii 4 139/899. + (Prin Bucov.; în forma laşoalcă) Sac foarte mare. Cf. lexic reg. 118. + (Regional; în forma tecşilă) Toc pentru gresie (Măceşu de Jos — Băileşti). Cf. alrm sn i li 44/872. + (Transilv., Mold.) Cutie. S-au mai găsii. . . şi alte cărţi şi s-au pecetluit în tecşulă (a. 1752). iorga, s. D. xii, 64, com. din nocrich — agnita şi din eruiu — agnita, lexic reg. 94, ib. ii, 54. 2. (Regional; la pi.; în forma teşculc) Testicule. TDRG. — Pl.: taşculc. — Şi: tăeşfilă (lb, klein, d. 435, pl. lăcşuli lb), tccşulă, tecşilă, (regional) (eşciilă (dr. v, *313, sfc vi, 130, com. din nocrich — agnita şi din bruiu — agnita, lexic reg. 94, ib. ii, 54), telişilă (alk i 1 544/820), tăşulă, teşulă (oblu), tăşilă (cade), te.şilă, lăşfilcă (pl. tăşulci), tăşilcă (com. din zajia- reşti — suceava), laşoalcă s. f. — De la taşcă. TAŞERdiV s. ni. (Ieşit din uz) Persoană căreia antreprenorul ii cerea efectuarea unei lucrări (de construcţie), în schimbul unei sume de bani dinainte stabilite. Cf. LEG. EC. PL. 256, NOM. PROF. 38. — Pl.: taşeroni. — Din fr. tâcheron. TAŞMA s. f. v. tasmal. TAŞMÂG s. n. (Regional) Bîtă mare, ciomag (Piatra Neamţ). Cf. coman. gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. t a ş m ă u, c i o-in a g. TAŞMĂU s. n. (Prin nordul Mold.) Bîtă mare, ciomag. Cf. ddrf, pascu, s. 418. O pus mina pe un taj-mău ş-o prins a o măsura, r. papahagi, c. l., cf. scriban, D., ŞEZ. 111, 90, COMAN, GL., LEXIC REG. 64. — Pl.: taşmăie. — Şi: tajniâu s.n. . — Etimologia necunoscută. 858 TAŞOAI.CĂ — 67 — TATĂ TAŞOÂLCĂ s. r. v. taşeulă. TAŞUIEŢ s. 11. (Prin Bucov.) Sac mic în care se păstrează făina (com. din straja — rădăuţi) sau din care se dă ovăz cailor (alb i 1 127/388). — PI.: laşuiele. — Etimologia necunoscută. Cf. laşei, t ă b u i e ţ. TAT s. m. (Bol.) 1. (Prin sudul OII.) Laur (Dalura stramonium). Cf. n v 389, 415. 2. (Prin sud-estul Olt.) Tătăneasă (Symphytum officinale). Cf. t. papahagi, c. l. — Cf. t a t i n. TATAIE s. ui. sg. (Familiar) 1. Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) tată (I 1). Cf. chest. n 6/186, alr i/n b 152/558, scurtu, t. 22. + Socru (Săcele — Braşov). Com. giuglea. 2. Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) bunic, dl, dm, si. d. enc., dkx. — De la tată. după mamaie. TATALAgA s. I. v. pitpalacă. TATALJCAR s. 111. (Regional) Nume dat unei persoane care se amestecă 111 multe afaceri (Hangu — Piatra Neamţ). Cf. a v 31, glosar reg. — Pl.: iatalicari. — Etimologia necunoscută. TAT AXA s. f. (Bot.; prin Transilv.) Tătăneasă (Symphytum officinale). borza, d. 166. — Accentul necunoscut. — Cf. t a t i 11. TĂTARE subst. (Regional) Ultima tablă a plutei (Vişeu de Sus). Cf. arvinte, term. 171. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TATARIN s. 111. (învechit, rar) Tătar (I 1). în ceata tatarinilor se afla şi un june român, asaciii, s. i- ii, 50. — Pl.: taiarini. — Din rus. TaTapHH. TATĂ s. in. I. 1. (Adesea determinat de un adj. pos.) Bărbat considerat in raporl cu copiii lui; termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o asemenea persoană, (familiar) ta ti, tataie, babacă, (regional) 11 ei cu ţă (3), 11 i u 11 i u ţ; părinte (2), (învechit şi regional) taică (1 1). Casa lălăn-rilui tău. psalt. nun. 38v/15, cf. 75r/26. Fu talăl Iu Popite de miajă şi de apa trindului linced. cod. von. 98/14, cr. psalt. sch. 482/3. Mic era intru fraţii miei, şi mai tărăru intru casa tatălui (părintelui d) mieu. psalt. 309. Cine iubeâşle talăl sau muma mai vtrtos de mine nu e mie destoinic, coresi, ev. 201. Luo-mă de la oile lătinului mieu id. ps. -106/1. Zise cea mai mare ceii mai mici: lalăl nostru e om bătrin. palia (1581), 73/9. Talăl lor, deacă audzi de perirea. . . [feciorilor], cădzu şi el de muri. varlaam, c. 23. Tatăl poale să indeamne pre giude/, să cearle pre fiiu-său. prav. 225. Tatăl le fusease ellin. dosoftei, v. s. octombrie 98'7-t 8. Lucra mcşlerşugul iălinelui lor. id. ib. noiembrie 138r/9. Sultan Murat, tatăl lui Mehmel. biblia (1688), [prefaţă] 7/25, cf. anon. car., lex. maus. Nu iaste sărac cela ce n-are tată, ci cela cc n-are tnvă/ătură (a. 1713). acu 11, 5/20. Cel ce iaslc din lalăl fără mumă. mineiui, (1776), 195n/16. Pildă poate fi fapta jXI. Constantin tuturor tălănilor, carii., auind o muiere şi prunci cu dinsa, se insoară a doua oară! şincai, hr. 1, 43/37. Cu latul său au intrai tn price. budai-deleanu, t. v. 31, cf. lb, clemens, drlu. Sofia răposatului loniţă ce o are [casa] de zestre de la latul ei. cr (1833), 19674. Voi-vei, tată, a mă învăţa şi pe mine de aceste psalme? drăghici r. 48/4. Talul lor. .. la asupră-şi grija pazei şi acea de apărare, conachi, p. 295. Ce-mi dai? bătrina întreabă. Că pe capul talii nu mă duc degeaba, pann, p. v. i, 54/16, cf. polizu. Traiul lumii, dragă tată, Cine vor aceia lese-l. eminescu, o. 1, 102. Şi soarele e talăl meu, Iar noaptea-mi este muma. id. ib. 172. Flăcăul aceala din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască lată şi mamă. creangă, p. 139. Peste ctjiva ani a venit in Bucureşti lata lui Eminescu. caragiale, o. iii, 4. Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere. ispirescu, L. 2, cf. ddrf. La munci plecăm din zori Copii şi laţi şi mame. neculuţă, ţ. d. 50, cf. haman-giu, c. c. 188. Tu-i eşti lată şi ai dreptul peste fiul meu ca mine. coşbuc, p. 1, 120. Pe Ion Molăţeanu, şlii, tatu lui Ghcorghe, el l-a băgat In pămlnt. n. rev. r. i, 32, cf. barcianu, alexi, w. Nimeni de la. sine Pe latul său nu-l poale şti vreodată, mornu, o. 8, cf. pamfile, j. 11, 169. Cine mă strigă? — Eu sini, tată. dela-vrancea, o. 11, 370. Nu numai mumele doresc căsătoria linărilor, ci şi latinii, agîrbiceanu, s. 97. A(i observat că in romane toţi ta/ii şi toate mamele fetelor şi tinerilor sini bălrlni. ibrăileanu, s. l. 54. Tajii lor plecaseră departe. 1. botez, b. 182. Se aşezase Intr-o latură, mai mult cu spatele, spre poclada care acoperea. . . lucrurile tatălui său. sadoveanu, o. x, 632. Tatăl său era acum profesor secundar, călinescu, c. o. 22. Tată, te iert că-n adine M-ai semănat intre brazdele lumii. blaga, poezii, 88. Peste citeva zile, tatăl lui Vlad a plecat singur la gară. v. rom. august 1954, 88. Tată şi fiică muncesc cot Ia cot. t decembrie 1964, 55. Mie nu mi poate nimeni spune uitindu-se la mutra mea: „Urii tată ai mai avut!" vinea, l. i, 161. Amarnici copii au născut după aceea, fără taţi şliuji. barbu, princ. 23. M-ai făcut, maică, fecior să fiu tatii d-aju-toriu. jarnik - bîrseanu, d. 301. Merg muminile getnind Şi tătinii suspinind. id. ib. 303, cf. marian, d. 347. împăratul..., ingindurat ca toţi tajii. reteganul, p. v, 68. N-ar ajunge latul tău Cum te dă după un rău. sevastos, c. 127. Mă duc eu, tată, a zis fratele cel mai mare. şez. iv, 170, cf. mat. folk. 1 262. Şi soarele socru mare, C-acela mi-a fost tatare. ţiplea, p. p. 5. lasă sara la pridvor şi toi strigă: lată, tată! i. cr. ii, 216, cf. alr i/ii h 152, alrm i/ii h 212, 213. Tatăl tău (ar-a prădat, Pe mlndra l-a aruncat, balade, iii, 359. Parcă i-a făcut un lală (şi o mamă )■ scurtu, t. 20. Ce-o fi mamii o fi şi tatii sau ce mi-e mama mi-e şi lata, se spune spre a arăta lipsa de preferinţă îutr-o anumită alternativă. Cf. zanne, p. iv, 469. Unde dă tata, creşte carnea, se spune spre a arăta că severitatea tatălui porneşte din dragoste şi este in folosul copilului. id, ib. 650. Vino, lată, să-ţi arăt moşiile (sau hotarele), se spune pentru cei care pretind că cunosc faptele trecute mai bine decit cei bătrini. id. ib. Tatăl aduce paiele ca aurul, fiul răsipeşte aurul ca paiele. id. ib. 652. Tata lungul ii pică mucul (Fintina cu cumpăna), pascu, c. 95. <£> (învechit şi popular; iu forma nearticulată; adesea prescurtat, urmat de un adj. pos.) Se pinnenească-se fără-de-legea tălănri-său intre Dumnul. psalt. iiur. 96r/13. Mărturie cheamă mu/ji cc ştia, lală-său şi ruda ei. coresi, ev. 520, cf. id. l. 25/1. Cu loâlă puleare am slujii lall-voslru. ro 104/24. Cinsteşte pre laii-lău şi pre muml-la ca să-ţi fie bine. paraclis (1639), 251. Ucise şi pre un uncliiu al său, frale lătăine-său. varlaam, c. 472. Cel ce-şi va ucide pre tală-său şi pre tnmă-sa... mai cumplită certare să aibă. prav. 95. Cela ce va grăi rău lălini-său sau mlni-sa cu moarte să moară. y. test. (1648), 20r/2. înfeleglnd loan Vodă de policala lătăne-seu in Ţara Muntenească, m. costin, ap. ddrf. Tală-mieu şi maica mea mă părăsiră, iară Domnul m-au priimit (a. 1680). gc,r i, 248/8. Doisprezeace fraji sinlem feciori lătini-noslru. biblia (1688), 32r/41. Tu eşti rob dc cind le-au făcui tală-său. ist. ţ. r. 32. întru tot semana tăline-seu. N. costin, ap. ddrf. Merge Ilieş Vodă după oasăle tatine-său la îngropare, neculce, l. 39. în partea lătini-mieu (ă. 1715). ioeoa, s. t>. vn, 37. Zise tală-său Evonimian fiiului său (cea 1760). gcr ii, 68/26. Bogdan, ca cel mai mare, ... au urmat lătăne-său. şincai, hr. ii, 220/29. Am plătii de la moartea 868 TATĂ — 68 — TATĂ răposatului taiă-miieu pînă acum pesie taleri 1600 (a. 1819). doc. ec. 199. Au arătat iăline-său ceea ci au scris fieşlecare. drăghici, r. 91/27. Tăttnă-mieu i-am scris cit am putut de măsurat, kogălniceanu, s. 199. Prevestit de tată-so de fa Ţarigrad,. ■, d fugit la Braşov. ohxca, s. 17. Sinziana vă face tot ce voi vrea eu, pentru ca să scape tată-său. alecsandri, t. i, 424. Cum'te cheamă, măi copile? — Ca pe tată-mieu, Călin. eminescu, o. i, 84. Trebuie sâ-i duc merinde tătini-tău. id. o. r. 106. Feciorul craiului... sărută mina’latine-său. creangă, p. 185. Sc întoarnă ruşinat înapoi la tatu-său. id. ib. 186. Tat-său, cum auzi de una ca asta, alerga pre la filosofi, ispirescu, u. 102, cJ'. săm. iii, 559. Te spui tătănă-tău să tc-asllmpere. delaStiancea, 0. ii, 199. Şi-n suflet li trezi un dor şi-o jale De tatu-său, mai tare ca nainte. murnu, o. 11, cf. sterescu, n. 1 050. Să găsească un absolvent al şcoalei de meserii lucrind la fierăria lui tală-său. i. botez, b. 90. De departe zări şi pe cei doi fraţi cu tat-său, merglnd pe jos, obosiţi de zăduf şi de cale lungă, vissarion, b. 22, cf. pribeagul, p. r. 54. Şi tu, şi talu-tăn îmi datoraţi respect şi recunoştinţă, sadoveanu, o. xvii, 371. Tal-lu a fost mai breaz...? arghezi, s. .xi, 42. A cheltuit ta-su o grămadă de parale pe doctori, călinescu, e. o. ii, 267. Unde vă treziţi voi aici? în primăria lui lac-lu? preda, d. 152. Ituzalii era plecată la oraş, iar iăllne-său... era dus Pişlevale. lăncrănjan, c. i, 9. Clrciumăreasa pleca, Cu tal-su se întorcea, teodorescu, p. p. 576. Tatu-ţi căii potcovea, După tine se gătea, sevastos, c. 80."El a răspuns că tat-so l-a învăţat, şez. iii, 111. Şî talu-meu li bătrin, Nu poali să cosască fin. mat. folk. 1 262. Mergem la foişorul lui lălină-tău. iîădu-lescu-codin, î. 170. A’u le-oi blăstăma mai rău, Ci t-e-ajungă dorul meu La blidul tăltne-tău. bud.- p. p. 32. Se mira şi ta-său de allta deşteptăciune. i. cr. i r, 228. Pe ta-său îl sărutară Şi cu laerămi 11 udară, balade, ii, 169. Se leapădă şi c’e iată-sCu sau vinde şi pe tală-său, se spune despre un om egoist, rău, lipsit de scrupule. Cf. zanne, p. iv, 658. Cum ii dracu, aşa-i şi tală-său, sc spune despre cel care seamănă cu tatăl său in apucături şi. obiceiuri (mai ales rele). Cf. id. ib. vi, 578. O (La gen.-dat). Am tras de am venii la moşiia tată-mieu. (a. 1719). iorga, s. d. vii, 53. S a dus cel din urmă suflet prietenesc ce-mi mai rămăsese pe urma tată-meu. gane, n. iii, 42. Aş vrea să pol deschide al tată-meu mormînt. macedonski, o. i, 269. Pare c-am făcut tot rău înaintea tată-meu. jarnik — bîrseanu, d. 125. O (tn forma tata, articolul înlocuind adjectivul posesiv de pers. 1) Ne-au cetit odată lata Intru o carte, drăghici, r. 159/15. Tata i-a dat un ceasornic frumos, eminescu, p. l. 87. Spunea lata, că i-au spus şi lui bălrinii, cari auziseră din gura lui Moş Xichifor, că. . ■ era bine să fii har abagiu, creangă, p. 109. Tata elnd s-a dus spre negrul apus, Moşie mi-a dat: Suflclu-i curai, bei.diceanu, p. 113. Şi plinge mama pe ceaslov, Şi-n barbă plinge tala. goga, p. 33. Aşteptăm pe lata. sahia, n. 48. Unitul pas al tatii şi-at mamii mele. pillat, p. 160. Pe tala 11 cheamă Tudor. stancu, d. 7. Cînd am să fiu mare, ain să mă fac înalt şi subţire ca Pierrol, nu gros şi serios ca lata. deme-trius, a. 172. Ai ta îndemlnă cărţile de drept ale talii. vinea, l. ii, 93. Spun talii că mi-i sete şi-mi face semn să tac. labiş, p. i, 27. Tala a tăcut şi şi-a văzut de treburi. lăncrănjan, c. i, 60. Zis-a tala că m-o da După Micloş cătana. jarnik — bîrseanu, d. 407. Mă mină lata la plug, Boii nu ştiu să-i înjug. folc. transilv. 1, 144. Ce folos! lala-i crai Şi de mine vai! zanne, p. iv, 318. Parcă am omorll pe tala, se spune cînd unei persoane i se întîmplă multe neplăceri sau cînd i sc cere să facă un lucru foarte greu. Cf. cade. <£> (Determinat prin ,,bun”, „drept”, in opoziţie cu tată v i t r e g) Cf. puşcariu, et. wb., scurtu, t. 22. Vai de mine, lată bun, Că le duci în sus pe drum. folc. transilv. i, 573. <£> (în formule exclamative de uimire, de satisfacţie, de nemulţumire etc.) Se arată, măi tată, o groază de mistreţi, sadoveanu, o. i, 291. Scripturii clntă şi unde, măi lată, mi se prind de mină la joc, de parcă-s draci de pe comoară, şez. iii, 183. <0> Tată de familie = cap de familie. Acum vedem pe neveste şi mai vlrtos pe copii... că nu câştigă mai nimic şi trăiesc mai numai din ostenelile tatălui de familie. .cr (1834), 312/35, cf. costinescu, barcianu, scurtu, t. 22. (Regional) Nume de lală = nume de familie. Cf. alr i 1 494/194. (Regional) Tală jurai v. jurat. (Regional) Tala săracilor =p tiitore al orfanilor. Com. din jina — sebeş. (Regional) Tată de.salcă = amantul unei femei considerat în raport eu copiii acesteia. A prins a vorbi. . . cu mamă-sa şi cu tată-so cel de salcă. com. sat. v, 99. L o c. a d j. şi a d v. Dinspre (sau, învechit, despre) (ată = (care sc află) în linie paternă. Neamul şi despre tală, şi despre mumă să trage de multe împărăţii, biblia (1688), [prefaţă] 7/38. O Loc; a d v. Din tală în fiu (sau priine) sau (regional) de la tată la (sau pe) fiu (sau prunc) sau dc pe tată pe fiu = .transmis de-a lungul generaţiilor, prin descendenţă directă; din generaţie în generaţie. Moşia Slovenilor, moştenită din lală în fiu. c. petrescu, r. dr. 202. Din tată-n fiu la păpuşoi săpară. pillat, p. 110. Fraza se repetă din tală in fiu. blaga, z. 293, cf. dex, alr ii 3 229/157, 284, 316, 334. <0> E x p r. Bucăţică ruptă tată-sau sau tata-său în picioare sau izbii capul Ini tată-sau, sc spiiiie despre un copil care seamănă leit cu tatăl său. Bucăţică ruptă tală-său în picioare, ba încă şi mai şi. creangă, p. 250, cf. scurtu, t. 20, zanne, p. iv, 656, dex. A călca pc (sau în) urmele lui tatu-său = a semăna cineva cu tatăl său in apucături şi obiceiuri (mai ales rele). Cf. dex. zanne,’ p. iv, 660. A dorini somnul tatii v. dormi. A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său v. d r a c. A căuta pc dracul şi a ţjăsi pc tată-său sau a scăpa de dracul şi a da peste tată-său v. d r a c. A cerc cît dracul pe tată-său sau a cere pc dracul şi pe tată-său v. dra c. (Să fie) dc sufletul talii 1 = exclamaţie de consolare pe care o spune cineva cînd suferă o pagubă sau cînd este silit să facă un dar. Cf. zanne, p. ii, 442, vi, 393. (Rar) Tată dc paie v. pai1. <> Comp.use; tatăl-pădurii sau niarcş-lată = personaj din mitologia populară, avînd trăsăturile mamei-pădurii; (regional) pădurar, păduroi (3). Cf. pamfile,.duşm. 234; (bot.; regional) iarba-tatălui = tătăneasă (Syrnphy-tum officinale). Cf. alr i 1 931/140; bailia-tatei = tătăneasă (Symphytum officinale). borza, d. 166. + (Şi în sintagmele tală vitreg, bl v, 144, 195, scurtu, t. 22, 219, alr i/ii li 153, 154, alrm i/ii h 214, lexic reg. 47, regional, lală al doilea, scurtu, t. 222, alr i/ii h 154, alrm i/ii h 214, lală maşter, scurtu, t. 222, alr i/ii h lo4, alrm i/ii h 214, tată de scoarţă, scurtu, t. 223, alr i/ii h 154/573, tală fiastru, scurtu, t. 223) Soţul mamei considerat în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Cf. scurtu, t. 222, alr i/ii li 154, alrm i/ii h 214. 4. (Şi în sintagma tată socru) Socru. Ipate... zice socru-său: — Tală, eu n-oi pu- ■ tea merge, creangă, p. 169, cf. densusianu, ţ. h. 236. Bună dimineaţa, lala-socrute. barbu, princ. 190, cf. alr i/ii h 261, alr ii/i mn 29, 2 681/130. + (învechit, rar; la pl.; în forma lătîni) Părinţi. Acrriu de upovăinla ceaia ce era cătră tătănri (părinţilor N. test. .1648, părinţi biblia 1688) giuruită fosl-au de la -D[um]n[e] Expr. (De’ obicei în legătură cu verbul „a şti“) Ca (pe) talăl nostru = foarte bine; pe de rost, fără greşeală. Holurile au să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie ştiute ca Tatăl nostru, alecsandri, s. 114. A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în (sau la) numele tatălui v- n u jn e. ^ (învechit, rar; la pl., în forma tătîni, determinat prin ,,slint“) Şef al religiei creştine, întemeietor sau conducător al bisericii creştine. Dumer[ec]a 7 sfinţilor tălări. cod. vor. 18/18. II. F' i g. 1. (învechit, rar; în forma tălîne) Căpetenie, conducător.. Aduceţi Domnului tătarii (tătinii c, moşiia c2, părinţi mile d, tărie v) limbilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste, psalt. 200. 2.- Cel care întruneşte anumite însuşiri într-o măsură mult mai mare dccît alţii. înălţimea sa esle tatu flăminzilor şi al însetaţilor? creangă, p. 258. El e tata .răutăţilor toate, pamfile, j. ii, 169. Lumea zice că şi Andrei Mortu, lata al hoţilor, s-a ivit. bănulescu, i. 16, cf. dex. <5> Tatăl minciunii = diavolul. Cf. ddhf, barcianu. Tatăl dracilor = a) Scaraoţchi. Cf. alr ii/i h'184; li) capul răutăţilor. Ăsta etala al dracilor. UDRESCU, OL. 3. Creator, făuritor. Sînt copilul unui neam sărac, Bieji români ce scormonesc pămlntul. . . Fiul lor, azi poate le sînt tatăl, beniuc, v. 10, cf. dex. 4. (învechit, rar) Punct dc plecare; început, izvor, origine; cauză. Saţiul iaste tată dosădireei. coresi, ev. 10. Pl.: taţi. — Art.: tala, talăl, (învechit şi regional) tatul, (regional) talăle (bîrlea, b. 15), talele (com. din vestul Transilv.). Gen.-dat. sg.: tatălui, talii, talei, (învechit, rar) tatălu (coresi, ev. 44/8), (regional) latului (alr i 1 931/708, alr ii sn vi h 1 576), lui tatăl (alr:I 1 931/96). Voc.: iată, (regional) lato (alr, ii/ 64), talule (gr. s. vi, 245). Nom.-ac. şi: (învechit şi popular, numai în legătură cu un adj. pos., de obicei în forme prescurtate) tatu-*, tal-, tac-, ta-. Gen.-clat. ;şi: (popular, în legătură cu un adj. pos.) tală-. — Şi: (învechit şi popular) tătîne (gen.-dat., numai în legătură cu un adj. pos., şi tătîni-), (învechit şi regional) tălîn (scurtu, t. 25, gen.-dat., numai în legătură cu un adj. pos., tătînă- aliim ii/i h 183/769), tătine (ib. h 183/95, gen.-dat., numai în legătură cu un adj. pos., şi lălini-) s. m. — Lat. tata, gen. tatanis. TATI s. m. sg. (Familiar) Termen folosit de cineva pentru a vtorbi cu (sau despre) tată (I 1). Cf. l. rom. '1967, 95, scl 1973, 666. — De la tată. TÂTIN s. m. (Regional) Numele a trei plante erbacee: a) tătăneasă (Symphytum officinale). Cî. lb, polizu, cihac, ii, 403, lm, conv. lit. xxiii, 1 056, LEON, MED. 70, OH1GOR1U-RIGO, M. I>. 1, 134, DR. 1, 333, GR. S. VII, 289, BORZA, D. 166, H XVIII 40, com. MARIAN, VICIU, GL., L. COSTIN, GR. BĂN. II, 190, ALR I 1931/1, 12; 1)) vineriţă (Ajuga reptans). Cf. conv. lit. xxvi, 443, borza, d. 13; c) laur (Datura stra-monium). Com. din turnu-măgurele. — Şi: tătină s. f. lb, polizu, cihac, ii, 403, gheţie, "R. M., BARCIANU, BORZA, D. 166, H XVIII 168, ŞEZ. xv, 48, l. costin, gr. băn. ii, 190, alr i 1 931/26, 30, 10.9, 116, 11.8, 831. — Etimologia necunoscută. TATIi\Ă s.'f. v. tatin. : TĂTNIC1 s. ni. v. tatiiiş. tAtniş s. m. Numele a două plante din familia ranunculaceelor: a) nemţişori de cîmp (Consolida re-galis). Cf. cihac, ii, 403, ddrf, conv. lit. xxiii, 1 057, GHEŢIE, R. M., BRANDZA, FL. 519, GRECESCU, FL. 39, ALEXI, W., BIANU, D. S., TDRG, BORZA, D. 51; 1j) nemţişor (Delphinum elalum). id. ib. 58. — Pl.: talnişi. — Şi: tătnici (borza, d. 51), tot nici (brandza, fl. 519, borza, x>. 58) s. m. — Etimologia necunoscută. TATONA vb. I. Tranz. A căuta să cunoşti o situaţie, o împrejurare etc., orientîndu-te cu multă prudenţă; £t sonda, a dibui, a încerca. Doctorul băgă 874 TATONARE — 70 — TAULĂ1 m'nia in aşternut talontridu-i pulsul, ardeleanu, v, p. 268. ş.jţl.) Chiar şi căutţnd şi (atonlnd ne putem înşelă. 6o>;'ŢEţiP., 1971, pr. 1^81, 7/Ş. -0» Refl. impers. Se încearcă, se tatonează, se plănuieşte, se creează unele instituţii. guşti, p. a. 262. O F i g. Tatona pe ceilalţi In sufletul ei impacient. oXlinescu, s. 166. Tatonat de cercurile fasciste, care vor să-l atragă de partea lor, Ioanide, refuză orice contact, v. rom. noiembrie 1964, 116. De obicei tatonăm oamenii, li răsucim, pe toate felele., ib. innie 1970, >37. O Expr. A >tatona terenul v. teren. — Prez. ind.: tatonez. — Din fr. tâtonfcer. TATONARE s.f. Acţiunea de a tatona; încercare, căutare. Tatonările acestea se puteau face perfect şi la Bucureşti, rebreanu, r. ii, 53. Fixărea exactă a măsurii se face numai după clteva tatonări deasupra şi dedesubtul cotei căutate, orbonaş, mec. 160. Tatonările şi achiziţionările trebuiau făcute cit mai discret, pentru a nu atrage atenţia concurenţilor, contemp. 1948, nr. 117, 7/1. Dur nimic mai mult dccit prefigurări, tatonări, etape, blaga, z. 7. în dezvoltarea fiecărei discipline ştiinţifice există o perioadă■ iniţială de tatonări. v. rom. iulie 1957, 136. Primele filme sonore sint pline de exagerări şi tatonări, m 1965, nr. 3, 6/1, cf. DEX. — Pl.: tatonări. — V. tatona. TATOR s. m. (Prin nord-estul Olt.) Porumb furajer. lexic reg. 86. — Pl.: talori. — Etimologia necunoscută. TATOVA vb. I :v. tatua. TATOVAGIE s. f. pl. v. tatuaj. TATOVI vb. IV v. tatua. TATOVIRE s. f. v. tatuare. TATRAPtfD s. n. v. tetrapodl. TATRAVANGHEL s. n. v-. tetraevanyhel. TATtî s. m. Nume dat unor specii de mamifere nocturne, fără dinţi, cu spatele şi flancurile acoperite cu plăci, osoase, mobile, care trăiesc In America (Daţi ij pus). Cf. ALEXI, W.,, CABE, SCRIBAN, D., DN8, DER, M. D. ENC., — Din fr. talou. TATUA vb. I. T r a n z.. şi refl. A(-şi) imprima pe piele diferite figuri cu ajutor»! uiior Împunsături şi al unor materii colorante care iiu se mai şterg. Cf. GENiLiE, princip. 113. Sălbaticul... ce-şi mâzgăleşte şi-şi tatonează corpul cu colori pestriţe.- oţţcţBEScu, s. y, 254, cf. şXineanuj n. u. Fusese marinar, şi ca atare, e probabil să fi fost latură, gane, tr. v. 155. linii autori antici afirmă că geto-dacii s-ar fi tatuat. H. daicoviciu, d. 22. •$> F i g. Atmemi palizi, tatuaţi de praful de cărbune, şedeau mu(i timfa(a paharelor de ceai. bart, e. 323. Pe coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur Şi tatuat cu fulger, să nu-nving? să nu lupt? ARGHEZI, VERS. 53. ' ' — Prez. ind.: t,atuc,z. — Şi: (învechit) tatovă (scl 1950, 78), tătovă (barcianu, Alexi, w.) yb. I, tatovi (lm), tătovî (gheţie, b. m., barcianu) vb. IV. — Din fr. taiouer. ~ Pentru variantele de tipul laţooa, cf, germ. , t ă t o w i e r e n. TATUAJ s. îi. 1. Tatuare; (concretizat) desen care IfSmîne pe piele diîţfa tatîiare. Dacii n-au purtat haine poleite şi tatovagie pestriţe ca ăgalirşii. obo'BEScu, s. ii,. 282. îl umilise descoperirea gesiUlui care1'purta, ca un tatuaj revelptpr, pecetea furtişagului, teodoreanu, m. ii, 4’io. Ca a fost marinar, ţiu,încape îndoială; tatuajul pielei sale, precum şi limba .greaţă a porturilor pe care o vorbea sint... îndestulătoare... pentru a qrede lucrul acesta, gane, ţr. v. 157. ,Pe piept aveau tatuaje tnfăfişlnd soarele, barbu, princ. 145. Tatuajul era specific doar sfilav.ilor. h. daicoviciu, d. 22- <£> F i g. Femeie... cu unghii ascuţite care lăsau uneori urme de tatuaj pe obrazul placid al domnului primar. c. petrescu, o. p. 181. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate in piele pentru recunoaştere şi identificare, m. d. enc., dex. — Pl.: tatuaje. — Şi: (învechit, rar) tatovagie s.f Pl- — Din fr. tatouage. — Pentru tatovagie, cf. şi t a- t o v a. i TATUÂRE s. f. Acţiunea de a (se) tatua; (Învechit) tatiiaţie. V. t a t u a j. Asemine opera/ie să numeşte tatuarea. ic. lum. (1841), 3892/2, cf. bianu, d. s. Tinde să se facă pe sine tabu prin tatuare ornamentală. blaga, z. 54. Un autor. . ■ vorbeşte despre tatuarea sclavilor la ge(i. h. daicoviciu, d. 106. — Şi: (învechit) tatovire s.f. lm. — V. tatua. TATUAT, -Ă adj. Care poartă urmele unui tatuaj (1). El purta mindru o fustanelă curată şi. . . cămaşă de borangic subţire, prin care se străvedeau două braţe viguroase, păroase şi tatuate, ghica, s. .415. Era un tlnăr acrobat frumos, Cu corpul tatuat de sus şi pină jos. mInuLescu, v. 128. —'Pl.: tatuaţi, -te. — V. tatua. TATIlAŢIE s.f. (învechit) Tatuare. Tatua(ie: pis-trirea trupului prin feluri de văpsele. elem. g. 103/24. Au un comun obicei de a să Incondia: tat.ua{ia. geni-lie, g. 177/21, cf. fabian-bob, 88. — Dc la tatua. ŢAŢĂ s. f. (Regional) 1. Tavă1 (1). Cf. coman, gl. 2. Fundament (la casă) (Frata — Turda). Cf. paşca, gl.. — Pl.: tale. — Din germ. Tatze, magh. tâlca. TAŢlN s. n. (Regional) Tavă1 (1) (Ogradena— Orşova). PORŢI LE-DE-FIER, 348. — Pl.: — Din germ. Tatze(n). TA.IJCĂ s. f. (Regional) Lovitură, palmă (Durneşti — Botoşani), i. cr. iv, 206. Şi-i ctrpe,şte iar o taucă. id. ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TAUJfiR s. n. v. tăujer. TAULĂ1 s. f. (Bot.) }. Numele mai multor plante din familia rozaceelor: a) arbust cu flori albe dispuse în corimbe; creşte în păduri şi pe dealuri calcaroase; (regional) creţuşcă, ţavalgă, teişor (Spiraea crenala). Cf. conv. lit. xxiii, 1056, ddrf, brandza, fl. 538, id. d. 136, GjHEGEScu, fl. 200, şXineanu, o. u., scriban, p.; bqrza, d. 164, b) arbust cu flori roşietice sau alburii dispuse în panicule terminale, în formă de piramidă, cultivată ca plantă decorativă; (regional) ta-yalgă (Spiraea salicifolia )■ Cf. panţu, pl. 306, cade, scriban, d., borza, d. 164; c) arbust cu frunze de culoare verde-albăstrie pe partea inferioară, cu flori roşii sau albe dispuse în corimbe -terminale, cultivată ca . plantă decorativă (Spiraea callosa). Cf. panţu, pl. 305, cade, scriban, d. ; d) arbust cu flori trandafiri sau albe dispuse în coţimbe umbeliforme, cul-tlyată ca plantă decorativă (Sfiijraea opulifolia). Cf. panţu, pl. 305, cade,. şcRipAN, d. ; e) (regional) creţuşcă (Spiraea ulmaria): Cf. brandza, fl. 57, dame, Ţ. 188, BARClAPţ'JJ, BlAţIU, p. S-, BUJOREAN, B. V. 395, SCRIBAN, D., BOftZA^D. 70, mat. fol|c. 703; I) (regip- 893 TAULĂ2 - 71 — TAURINĂ nai) cununiţă (Spiraed ulmifolia), Cf. panţu, pl. 84, 306, scriban, d., borza, d. 164; g) (regional) aglică (Filipendula vulgar is, Spiraea filipendula). borza, d. 70. lată, zice, ce e biin, Flp/es bones, taula, Trei unghii ţintaula. mumuleanu, c. 158/17. Ce lucruri frumoase... de richilă, taulă. . . se pot face din ovărăşiile muncii pltigăreşti. jipescu, ap. tdrg. 2. (Regional) Potroacă (Ccnlaurium ifiitbellalum). Cf. BUJOREAN, B. L. 395, BORZA, D. 43. 3. (Regional) Lemn-clinesc (Liguslrum vulgare). CI. polizu, barcianu, alexi, w. 4. (Regional; în forma tăulă) Iarbă-neagră (Calluna vulgaris). borza, d. 38. 5. (Regional) Corn (Cornus mas). Cf. polizu, barcianu, alexi, w. — Accentuat şi: taâlă. barcianu, alexi, w., bu-jorean, b. l. 395. — Pl.: taule. — Şi: (regional) lăulfi s. f. alexi, w., borza, d. 38. — Din pol. tawula. TÂULĂ2 s. f. (Regional) Treabă (1), Altă taulă. VAIDA. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TAULfiTĂ s. f. v. toaletă. TAUMATURG, -Ă s. m. şi f. (In Concepţiile religioase) Persoană înzestrată cu capacitatea supranaturală de a face minuni. Taumaturga principală c sftnta Brigilta. codru — drăguşanu, c. 158, cf. calendar (1854), xxxiv/13, lx/14, gheţie, r. m., barcianu, alexi', w., şăineanu, d. u. Eşti, -precît înţeleg, iin taumaturg. sadoveanu, o. xii, 124, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: (ăumaturgi, -e. — Din fr. thaumaturge. TAUMATURGlE s. f. (In concepţiile religioase) Pretinsă putere de a face minuni; minune, magic. Mi-e teamă de-acea zi. . . Cind nu le va mişca a mea thau-maturgie. călinescu, l. l. 128, cf. dn3, dex. — Scris şi: (după fr.) thaumaturgie. — PI.: taumaturgii. — Din fr. thauiuaturyie. TAIÎN s. m. v. tăun. TAUNJfiR s. n. v. tăujer. TAUR s. m. ,1. Mascul necastrat din specia taurinelor cu capul mare, pielea groasă şi aderentă, părul de pe frunte l,ung, adesea încreţit; (regional) bic, buhai, gonitor (Bos taurus). în hriboria sa cea orbitoare omorără pre taore. palia (1581), 206/2. Nici ale lor putiii/ă, nici a taurilor ţiu pot să-i stea împotrivă. herodot (1645), 422. Junei şi cu lauri mărmpresoară Cu căscate gy.ri, să mă omoară, dosoftei, ps. 6,6/11,. Unt de vaci şi lapte de oi, cu grăsimea mieilor şi a berbecilor, a fii de tauri şi de fa pi. biblia (1688), 15Q2/ 34, cf. lex. mars. La jertfeanicul lunii sta de fafă o păreache dc tauri, aethiopiga-, 80f/6. Face haz a să pune la primejdia pornirii Unui laur. ist. am. 66v/9, cf. lb. Un leu, un balaur Sau vreun sălbatic taur Să-nttlnesc, să luptă, zbiară, bărac, a. 68/18. Se plinge ... că n-are blana unui urs.. . sau virtutea unui taur. conachi, p. 267. Lăpuşneaţiul, mugind ca un taur..., voi a se Inturna cu fa(a spre părete, negruzzi, s. it 165, cf. polizu. Ce ştie... junicea, mlnzatu, tăuru, gonitori! jipescu, o. 48, cf. cihac, i, 279. Colo devale, In înfundătura ceea, un laur grozav la mulţi bezmetici le-a cărmat zilele., creangă, p. 202, cf. ddrf. O legendă de Crăciun... spune despre un leagăn de: aur purtat pe valurile frumoase ale mării de un taur cu coarne de aur. pamfile, cr. 165. Baciu se holbă la e,a o clipă, apoi, pa un taur care vede. roşu, se aruncă şi-i închise gura cu o droaie de pumni, rebreanu, i. 279. Spre apusul de jăratic Cu livezi scţldate-n aur Trece-un no,ur singuratic, Alb şi mare cit un taur. tofîrceanu, o. i, 176, cf. ds. Enorm şi fioros,... mai mare decît cel mai mare taur domestic şelec/ionat, [zimbrul) se mişcă totuşi agil. sadoveanu, o. ix, 244. Cuprins de acea inexplicabilă atraejie pe care o manifestă de obicei taurii faţă de roşu..., se repezi la omul cu slegulel. v. rom. iulie 1954, 293. îl găseşti frumos? Are nişte ochi de taur melancolic, vinea, l. i, 174. Ipostazele lui sînt un rege cu sulil&i..., un taur, un cerb. barbu, princ. 86, cf. h H.117, 166, vii 386, ix 41, 472, vir-col, v. Mare şarpe se făcea, Şarpe balaur, Cu coada de aur, Ochii-n cap ca de laur* balade, i, 390. Bulgăre de aur Cu coarne de taur (Luna nouă), teodobescu, p. p. 232. Pe-o piele de taur joac-un glob de aur (Soarele). sbiera, p. 322. Rage greu Intre hotară Şi răsun-a noua Iară (Taurul), pamfile, c. 33. <0> Fig. în preajmă-le ard focuri, căci ele se păzesc De iesme, tauri negri ce iadul locuiesc, alexandrescu, o. i, 69. O (Regional; în construcţia) De-a taurii = numele Unui joc de copii (Sinmihaiu 'Almaşului — Zălau). Cf. alr ii 4 381/284. •£> Expr. A lua (sau a prinde) taurul dc coarne = a înfrunta cu Îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiş. Ar fi trebuit să ia taurul de coarne s-o dea pe hepoftită afară, vinea, l. i, 86, cf. ii, 286. <> Compuse: taur-sălbatic = zimbru (Bi-son europaeus). Cf. drlu, barcianu, alexi, w. ; (prin nordul Transilv.) taur-de-pădure sau taur-de-eiută — cerb (Cervus elăphus). Cf. alr i 1 163/337, 343; (Transilv.) taurul-lul-I)uniiiezeu = nasicorn (Oryctes nâsicornis). Cf. marian, i«S. 9, jahresber. ' xii, 139, xix—xx, 26, cade. + Fig- (Rar) Om zdravăn. şăineanu, d. u., scriban, 'd. 2. (Prin nordul Munt.) Berbec pentru reproducere. Cf. h ix 283, alr i 1 769/776, ib. 1 771/776. 3. (Entoffi.; regional) Rădaşcă (Lucanus cervus). Cf. MARIAN, INS. 34, CADE. 4. (Zool.; regional) Bou-de-baltă (Bombinator ig-neus). Cîntarea. .. nu-l face ta vorbă de parcă orăcăie lauru, ci-i înmoaie glasu. jipescu, o. 91: o. (Astron.) Numele popular al constelaţiei boreale (reprezentîrtd unul dintre cele douăsprezece s'emnt ale zodiacului), în dreptul căruia trece soarele Intre 21 aprilie şi 21 mai. în anul acesta stăpîneaşte Mars în z6'dia taurului. calendario (1814), 65/21, cf. polizu, COSTINESCU, CULIANU, C. 158, *OTESCU, CR. 21, PAMFILE, CER. 170, ŞĂINEANU, D. U., H IX 174. <> C O m-p.u s: ochiul-taurului = steaua cea mai strălucitoare din constelaţia taurului, de mărimea Intîi; Aldebaran, (regional) luceafărul-poreesc, deşteptătorul. Cf. cu-lianu, c. 47. — Pronunţat: ta-ur. — Pl.: tauri. — Şi: (popular) tâor (bl vi, 198, vîrcol, v., alr i 1 070, ib. 1 163, ib: 1 in, a i 35, ii, 1, 3, 12, iii 2, 3, 4, 12, 16, 17, 18, v 3, mat. dialect, i, 194), (învechit şi regional) taore (alr i 1 070/79, 94, 107, 109, 116, 118, 900, 922, a i 35, ii 1, iii 5, 18), (regional) tâure (lb, bl i, 43, dr. v, 763, alr i 1 070/103, 790, 874, 890, 896, 92'6, 940, a iii 3, 18), tăhur (h iii 108) s. m. — Lat. taurus. TĂţJREi adj., adv. v. tare. TÂURE2. s. m. v. taur. TAURIN, -A adj. Din familia taurului (1); de taur Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + (Substantivat, f. pl.) Specie de rumegătoare mari din familia bovinelor, avînd ca reprezentant tipic boul; (şi la sg.) animal din această specie. Metoda de ameliorare a taurinelor prin încrucişările dintre rasele mai puţin productive cu rase amelioratoare. scînteia, 1953, nr. 2 745, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: ta-U-, — Pi.: taurini, -e. — Taur + suf. -in. Cf. fr. tauri n. TAURINA s. f. Acid organic produs prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă şi, în can. 904 TAURISCI — 72 — TAVAN 1 tităţi reduse, xii ţesutul pulmonar şi în muşchi. Cit. MACAROVICI, CH. 581, M. D. ENC. — C(. t aur o colic. TAUItfSCI s. m. pl. Numele unor triburi celtice dintre care unul, aşezat în nord-vestul Daciei, s-a integrat ulterior in masa populaţiei romanizate. Cf. XENOPOL, I. R. I, 139, DER, M. D. ENC. — Pronunţat: ta-u-. — Din lat. taurisci, gr. Taupterxoi. TÂXJROUdL s. n. Ritual religios practicat de unele popoare antice şi constînd din jertfirea unui taur; p. e x t. altarul pe care se jertfea. Cf. prot. — pop., n. d., dn2; — Pronunţat: ta-u-. — Din fr. (aiirobole. TAUROCdLIC adj. (In sintagma) Acid laurocolic = acid biliar alcătuit din acid colic şi taurină, prezent în singe în stări patologice. Cf. der, m. d. enc. — Din fr. tainoclioliquc, engl. taiirocliolic. TAUROMAHlE s. f. Arta de a lupta cu taurii (1). Cf. COSTINESCU, DN2, M. D. ENC. — Pronunţat: ia-a-. .. — Din fr. tauroinachie. .. TAUTĂ s. f. v. talia. TAUTOGRÂM s. n. v. tuutoyiamă. TAUTOGRÂMĂ s. f. (Rar) Poezie ale cărei versuri încep cu aceeaşi literă. Cf: i. golescu, c., prot. — pop., n. d., dn2. — Şi: (învechit) lautogrâm (i. golescu, c.) s.n., tavtojjrâmă (id- ib.) s. f. — Din fr. tautogramme. TAUTOLOGIC, -Ă adj. Care are caracter de tautologie, privitor la tautologie. 1. Cf. tautologie (I 1). Cf. i. golescu, c., barcianu. + (Prin analogie; despre un conţinut, o idee, o concepţic etc.) Care este reluat sub o altă formă. (Adverbial) „Natura" e din punct de vedere estetic polivalentă. Mai mult sau mai puţin tautologic formulată. blaga, z. 291. II. (Lingv.) 1. Cf. tautologie (II 1). Cf. costinescu, HASDEU, I. C. 20, DL, DM. 2. Cf. tautologie (II 2). Cele două elemente ale repetiţiei tautologice, gram. rom.2 ii, 415. — Pl.: tautologici, -ce. — Din fr. tautologique. TAUTOLOGIE s. f. I. 1. Judecată in care subiectul şi predicatul logic sînt exact aceeaşi noţiune. Cf. i. golescu, c. Medievalii aa dai allta însemnătate acestor tautologii, maiorescu, . l. 71, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Admirabilă tautologie, ibrăileanu, a. 10, cf. scl 1962, 443, m. d. enc-, dex. + (Prin analogie) Reluarea, sub altă formă, a unui anumit conţinut, a unei anumite idei, concepţii etc. Analiza se rezumă ta o tautologie, ralea, s. t. iii, 17. 2. Expresie care in cadrul uuuî sistem formal este adevărată în orice interpretare. Cf. der, m. d. enc., dex. II. (Lingv.) I. Pleonasm. Cf. costinescu, şăineanu d. u. Aceste tautologii acordă stilului un colorit negativ varlaam — sadoveanu, 48, cf. der. „Timp In schimbare“, da, întocmai, deşi c o tautologie, v. rom. decembrie 1970, 52, cf. m. d. enc., dex. 0> Tautologie toponimică = toponim alcătuit din două sinonime. Un aspect foarte interesant şi totodată curios al traducerilor sînt tautologiile toponimice, iordan, n. l. i., v, cf. scl 1958, 340. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens, dai' cu funcţiuni diferite, marca te de obicei prin deosebire de intonaţie sau de formă şi carc are rolul de a sublinia o calitate sau o acţiune, Cf. der., Skam. rom.2 ir, 415, M. D. enc., dex. — PI.: tautologii. — Şi: (învechit) tavlologie (r. ' golescu, c.), taftologie (costinescu, gâldi, m. phan. 258) s. f. — Din fr. tautologic, ngr. 'raUToXoyrla. TAUTOMERfE s. f. Formă de izomerie caracterizată prin uşurinţa cu care izomerii trec unul în celălalt. Cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: ta-u-, — Din fr. lautom^rie. TAVA1 adv. (Regional; în e x p r.) A-1 da (pe cineva) tava (sau tavă) = a tăvăli (1); a tăbărî asupra cuiva, a bate pe cineva. Trage-i pumni, palme şi pe urmă. . dă-i tavă prin noroi, caragiale, ap. cade, cf. şio iij, 352. Măicuţa. . . îl îngrămădea Intr-o perină, îl întindea, îl dădea tava. arghezi, s. ix, 13. Se pricepeau să pună mina pe şeful său rău de gură sau rău de mină şi-l clădeau tava. pas, z. iii, 174, cf. n, 214, scl 1976, 400, zanne, p. iii, 394. (Rar) A face tavă = a face scandal. Cf. ddrf. — Şi: lăvă adv. — Cf. tăvăli. TAVA2 s. f. v. ta văl. TAVALĂ s. f. v. tavalgă. TAVALGĂ s. f. (Bot.; regional) Numele a două plante din familia rozaceelor: a) taulă1 (Spiraea cre-nata). Cf. ddrf, brandza, fl. 538, id. d. 136, c.re-CESC.U, fl. 200, tdrg, şăineanu, d. u-, cade, scriban, d., borza, d.' 164; b) taulă1 (Spiraea salicifolia). id. ib, — Şi: tavală s. f. conv. lit. xxiii, . 1 056. — Din rus. TaBOJira. TAVAiX» s. n, 1. Plafon al unei încăperi, al unei camere, (rar) pod1 (3), (regional) bagdadie; p. ext; partea superioară a unei peşteri, a unei pivniţe etc. Podina pentru tavan de stejar sau de fag (a. 1791). ap., şio iij, 353. Bolta tavanului [peşterii] nu ave vreo dărîmătură- drăghici, r- 119/6, cf. pann, h. 63/12, polizu. Mi-aduc aminte acolo o . sală mare, zugrăvită pe pereţi şi tavan cu toţi zeii Olimpalui. ghica, s. 495' Tavanul acestei camere de grinzi şi uluci de stejar frumos lucrate, filimon, ap. şio iij, 353. O lampă de argint, de forma maurească, se cobora din mijlocul tavanului. alecsandri, o- p. 141, cf. cdstinescu, cihac, ii, 620. Aceste picturi ocupau patru compartimente pătrate pe tavanul boitei [din monnintul Nasonilor). odobescu, s. iii, 118. Lampa fîlflia lungă, ca şi cînd ar- fi vrut să ajungă tavanul, eminescu, n. 58. Şapte policahdre. . ■ . alîrnau din tavanul lucrai în sidef, caragiale, o. ii, 268. Se ascunse înlr-o crăpătură de grindă de la tavanul casei, ispirescu, l. 221. I sc părea că se lasă tavanul pc el şi păreţii se strlng. vlahuţă, o. a. iii, 18, cf. ddrf. în păreţi, ferestre ea nici nu va avea, Căci prin. tavan lumina din soare va cădea. i. negruzzi, s. ii, 46. înspre gură, tavanul (plafonul) acestei peşteri esle acoperii cu un strai alb de var. moldovan, ţ- n. 76. Tot tavanul era scris Cu versuri de-a lui Dionis. coş-*uc, p. i, 86. In salon, din mijlocul tavanului, o lampă mare de bronz, delavrancea, h. t. 216, cf. alexi, w. Şuviţe tainice de apă Spre peşteri drum de ani străbat, înlr-una se preling şi sapă Tavanul şubred şi-nnoptal. cerna, p. 33. Un om înalt, ridicîndu-.şi mina, ar fi ajuns la tavan, agîrbiceanu, a- 47. Tîrzia după miezul nopţii, copcrişul cu căpriorii arşi se prăbuşi peste tavanul etajului, rebreanu, r. ii, 206. Văzu cit e ele jos tavanul casei, ardei-eanu, d. 69. Tavanul unei cameri de hotel în care s-a-mpuşcal un pasager, minu-lescu, v. 129- Tavanul sculptai, împărţit In pătrate numeroase, e pictat, camil petrescu, t. ii, 173. Lampa lucea într-un ţărcălan fumuriu, atîrnală de tavan, sadoveanu, o. vi, 301, cf. cantuniari, l. m.- 147. Opaiţul cu rapiţă, din tavan, pîlplia leneş, arghezi, s. xi, 919 Tavan4 - 73 — TAVERNĂ 8(3. De tavanul mărunt Qttrna, drept la mijloc, un bec. stancu, R. a. iv, 263. Tavanul ne striveşte scapetele. galan, z. . r. 352. Privi tavanul albastru al serei şi geamurile asudate, barbu, princ. 28. După o mică pauză . . .. sc lasă pe spătarul fotoliului şi priveşte In tavan. T iunie 1964, 12. Tavanul îmi stătea in cap, îmi apăsa creierul. lăncrănjan, c. ii, 448. Stau culcat numai pe spate. Stau cu faţa spre tavan. polc. mold. ii, 243. <> F i g. Supt a climei noastră, ceaţă, subt al ei surit tavan. pr. dram. 362. Tavan de ciori, văzduhul putred scade, voiculescu, poezii, ii, 115. Tavanul dc nouri se coborise şi stropea întruna umezeală rece. sadoveanu, o. xiti, 574. Ca 0 funingine albă cădeau fulgii din tavanul nţgru al cerului dc iarnă, bart, e. 308. <0> Expr. (A sta sau a răminc etc.) cu ocliii (sau plivirea) în (avan sau a avea privirea în tavan —- a nu face nimic, a sta degeaba; a fi cu gîndul aiurea. Sc zvîrcoli în pat vreo două ceasuri, cu ochii in tavan, agîrbiceanu, a. 99. Privirea înţepenită in tavanul scund, ardeleanu, d. 130. Stătea lungit pe-o. canapea cu .mlinile sub cap, cu ochii în tavan, cucerit de amintiri, sadoveanu, e. 174. Sition rămase cîlva timp cu ochii aţintiţi, in tavan, vinea, l. i, 60. Avea privirile aţintite în tavan şi fuma, aproape copleşit de ginduri. v. rom. octombrie 1984, 23. îmi dădeam seama că e culcat,... cu ochii în tavan. ib. septembrie 1970, 63. 2. (Regional) Fiecare dintre cele două extremităţi ale unei corăbii, unde sînt încăperile corăbierilor. Cf. di-, dm, dex. Şeade l'ănislav culcat... în tavanul caicului, Unde vlnt-ul adia. păsculescu, l. p. 244, cf. 245. 3. (Regional; determinat. prin ,,de jos“) Duşumea (Mărgineni — Piatra Neamţ). Cf. chest. ii 202/74. 4. (Prin nord-vestul Munt.) Umflătură a copitei interioare, la vite, pînă la nivelul unghiilor. Cf. udrescu, cl. — Pl.: tavane şi (rar) laoanuri (polizu, cade, dex). —. Şi: (regionai) tăvăn (barcianu, alr ii/i mn 115, 3 770/848), talidu (a. v 33, alr n/605), tui vini (vîrcol, v.) s. n. — Din tc. tavan. TAVĂÎV2 s. n. v. taban1. TAVAT0RĂ s. f. sg. v. tevatură. TÂVĂ1 s. f. 1. Obiect plat de diferite forme şi dimensiuni, cu marginile puţin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacimurile, mîncarea etc.; talger, tipsie (1), (învechit şi regional) tăbliţă (III 2), (învechit, rar) tabletă (3), (regional) tabla1, tablă1 (III 2 e), taţă (I), taţin. Poronci de-i adusără tavaoa unde era capul şi picioarile şi măinule. herodot (1645), 50. 1 tavă de felegene (a. 1796): iorga, s. d. xii, 123. Poftim, vă uitaţi şi-n tavă, că nu e în ea nimic, pann, h. 79/16. A treia călfunăreasă aducea o tavă cu .peteală, semnul bogăţiei, ghica, s. 34, cf. costinescu. Vot să ieie de la dînsa tava mfăşurată-n hlrtie: slavici, n. i, 318. Ieşi... din odaie cu furca pe tavă. ispirescu,. l. 92. V-aş arăta. . . o tavă rotundă de argint, odobescu, s. iii, 635., Să-ţi iei.. . linguriţa de dulceaţă Şi să pleci irîntin.d în tavă gologanii pentru ea. macedonski, o. î,.84, cf. ddrv, barcianu, şio.iij, 352, alexi, -w. Băiatul se întoarce aduclnd pe o tavă verde două pahare de vin cu sifon. brXtescu-voineşti, p. 58, cf. nica,. l. vam. 239. Privea... vircigiile savante ale chelnerilor printre scaune, balansînd, în vîrful braţelor, tăvile încărcate. c. PETRESCUi î. i, 4. Tava cu ouă roşii din jnij-locul mesii ne luase ochii, brăescu, a. 81. Noi ţi-am adus năutul dorit... şi tăvi cu mirodenii, i. barbu, j. s. 122, Se depărtă cu băgare de seamă printre mesele cu lume şi chelnerii care forfoteau grăbiţi cu tăvile In eţhilibru. vinea, l. i, 140. Ii arătă. . . capele şi tavele încinse cu cununi de flori, barbu, princ. 102, cf. h ii 226. Pe lavă Că-mi punea Oglinda Şi. cununa, teo-dorbscu, p. p. 655. Cum a văzut-o preutul cu nişte tăvale în mini, au crezul că le-au adus lor de mîncat. sbiera,. p. 240. Ştie mocanul .ce c şofranul? Cind îl vede pe tavă, gîndeşte că. e otravă, zanne, p. v, 426. ■ într-o tavă spoită, Şeclc o nucă curăţită (Aria), goro-vei, c. 17. O Fig. Ca mine îl privea şi un bîtlunas clnepiLi de pe tava verde a unei frunze dc nufăr, sadoveanu, o. xvn, 450. <£> Expr; A-l servi pe cincva (ca) pe tavă sau a-l adncc (sau a-i da etc.) cuiva (ca) pe lavă = a-l servi pe cineva foarte bine* cu tot dichisul; a-i aduce cuiva totul de-a gata. 4. Obiect plat din metal cu diverse Întrebuinţări în medicină. Şi-a pus şi ca o mască dc tifon, ia tava de instrumente. t august 1964, 61. + Taler pe care se strlng bani in biserică de la credincioşi. Punînd pe lavă un ban de aur, mi-am luat îndrăzneala să întreb pe mitropolit... dacă a trecut vreodată prin ţara noastră, galaction, o . 91. 4- (Rai-) Şerveţel brodat care se aşterne pe o tavă (1) sau pe o mobilă ca ornament. Să-i lucreze. . . ceva, un lucru de nimic, dar făcui de mina ei. — Ba, lucru minunat! avea chiar, din timpurile cele bune, o tavă începută, aproape gala. slavici, n. i, 308. 2. Vas de tablă sau de fier (smălţuit), cu marginile ridicate, in care se coc la cuptor anumite mîncăruri, prăjituri etc. Cf. cihac, ii, 620. Calul ai să-l poţi alege punînd in mijlocul hergheliei o lava plină cu jăratic. creangă, p. 192, cf. 194. Pune tntr-o strachină sau lavă (tava) ediţia cărbuni, cîte. feluri de. pine voieşte gospodarul să samene. pamfile, a. r. .10, cf. id. 1. c. 391, şăineanu, d. u. Se umezeşte puţin cu apă lava. s.. .marin, c. B. 207, cf. h ii 32, 82,. 90, 126, 147, 177, 2.14, 256, xiv 162, 313, x 163, 436. în sara de Sf. Vasile se pun linguri pline cu apă într-o tavă. şez. în, 122, com. din sasca montană — moldova nouă. Prinse glsca. . . şi tăvălind-o intr-o tăva cu uni, o aruncă înăbuşind-o în cuptorul mficrbînlal. i. cr. iii, 157, cf. ai.r ii 4 023/682. Ziua tava şi noaptea dlr-moi (Cerul), pamfile, c. 53. O Loc. adj. şi adv. I.a tavă = gătit în tava (2) pusă în cuptor. Trimisese la cuptor două gîşte grase ca să se rumenească la tavă pe nişte varză acră. ap. şio iij, 352. Au propus să urce preţurile: la fripturile la lavă. arghezi, s. xi, 96. 3. (Regional; în forma tava) Vas în formă de lighean. Tavaua de aramă, alr ii 4 015/723. -î. (Regional) Taler de balanţă (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr ii 4 278/2. F i g. Noi ne aflăm adăpostiţi chiar sub lavele balanţei; ori din ce parte s-ar distruge, echilibrul, am fi strivi li. odobescu, s. iii, 412, 5. (Prin Olt.) Tinichea cu care se astupă uşa cuptorului. Cf. chest. ii 323/73, 74. — PI.: tăvi şi iaue.. — Şi: (învechit şi re.gional) tavă (pl. tava/e pascu, c. 208, tăvăli alr ri/537, a ix 1), tavă (pl. tăvale) s. f. — Din tc. tava. TÂVĂ2 adv. v. tava1. TAVfiRNĂ s. f. 1. Circiumă (sărăcăcioasă) instalată de obicei la subsol. Ct. prot. — pop., n. d. Cantina (pivniţa), in care pol să intre mai mult de o mie oameni, este transformată în tavernă englezească, filimon, o. ii, 164, cf. costinescu. Pe bănci dc lemn, in scunda tavernă mohorltă, Unde pătrunde ziua printre fereşti murdare, eminescu, o. i, 56, cf. ddrf. laiă călugărul-poet, prin taverne, prin turnuri, bacovia, o. 236. Deştept măturătorii albelor oraşe Şi-adorm înlîrziaţii negrelor taverne, minulescu, v. 70. Adunătura din-taverna unde m-ai Urli erau oameni? camil petrescu, t. ii, 135. Tavernele de-a lungul cheiului., cu firme scrise In şase limbi, gemeau dc o lume zgomotoasă şi cosmopolită, bart, s. m. 32. Viaţa... rămîne închisă între tavernă, ,spital şi cimitir, arghezi, s. xi, 164. De mult nu-i auzise glasul răguşit şi patetic, glasul ei de clntec de tavernă, vinea, l. i, 186. Ce univers ceţos ca o tavernă Fu lumca-n care ne-am născut noi doi. v. rom. mai 1954, 5. în romanele sale există camere, mo- 924 TAVEKNIC - 74 — TAX bilate (mizerabile), taverne, case de toleranţă, con-tehp. 1956» nr. 488, 3/4. -Se prăbuşise-iar In vreo tavernă din marginea Bucureştilor, barbu, princ.. 27. 2. (învechit; rar) Prăvălie. Cf. aristia, plut. — PL: taverne. —.Şi: (învechit, rar) tabernă :(sta-MArt, d., ALJŞCI, w.), (rar) tâv£rn$ (barcianu) s, f. — Din fr. taverne, germ. Taverne. Tubcriiâ < lat. ţnberna. TAVfiîlNIC s. m. (învechit, rar) Custodele unui tezaur; funcţionar care primea şi distribuia biţnii statului. Au dăruit Andrei al JJ-le lui Dionisie taverni-cului Seplacul de lingă Reghen. ,ş'in.ca;, hr. i, 254/38, cf. 256/7, .ENC. ROM. — IJ1.: tavernici. > . — Lat. med. ţayernicuş. f lAVI-Ă s. f. v. tablă2, TAVLÎF.1 s. f. v. tablă2. TAVI.fE2 s. f. v. tăblie. TA VOTCĂ s.f. v. tavnifă. TAVNIŢĂ s.f. (Bot.; regional) Numele a două plante erbşcee: a) plevaiţă •(,Xeranthemum annifum)-CONV. LIT. XXIII, 1 056, BRANDZA, FL. >307, GRECESCU;-fl. 326, tdrg, scriban, d., BORZA, d. 187; b) plevaiţă (Xeranthemum foetidum). scriban, d., borza, d. 187.' Cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W.', CADE. — Pl.: tavniţe. — Şi: tăvnică s. f. GRECESCU, PL. 326, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., BORZA, t>. 187. — Etimplogia #ec.ilîip.ş.cută. TÂVOfcĂ s. f. (Italienism, ră'r) Masă1 (I lj. O' tavd!& rătundă Şi măre sta Ia mijloc, heliade, 0. i, 220. ■- Pl.:‘„î . — ţşjn ,i,tv ţavola. TAVTA1>AGHI0N s. n. v. taftaloţj. TAVTOGRÂMĂ ş. n. v. taulogramă. TAVTOI.O'GlK s. f. v. tautologie. ' r TAXA vb. I:- T raW’Z. 1. A stipiine unei texe; a fixa o taxă, un impozit, uri preţi; (învechit, far) a taxirui. Cf. drlu, i. golescu, c., abistia, plut., polizu, prot. — pop.,, n.- d. Griul, jnefi, de prim-a calitate, mi l-au taxat ca de al doilea cafita {a. 1)389), hricabjul,; xiv, 249, cf. pdrf, barcianu, alexi, w., şăineanu d. u. -Şi-a deschis' apjarţilul de taxat fără ,să-şi ridice ochii. v. bom. iuîie‘1970, 13. , ^ ^ , 2. Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) A considera, a califica drept... Te va taxa cu numele de ignorant, filimon, o. i/i874. Puţin Imi pasă dacă mă taxezi de Caţauencu. cara-tfiAME, o. Vn,'257; ‘Moldovenii trâu taxdţi d& şcohla adotrsăttfin Blaj şi Bucureşti de reacţionari aristberaţi. ibhXileanu, sp. cr. 27, cf. şăii^eaNu, d- u.; cade, scriban, d. Boierii octrmuitori... taxaseră mişcarea lui Tudor de ,,faptă ttlhărească". oţetea, t. v. 143. Tot ce e 'desuet t taxat ca atare, contiîmp. 1971, nr. 1 298, 4/2. — Prez. ind.; taxez. , ' — Din fr. taxer, lat. taxare, germ. faxieren. TAXÂCfiE S.'f. (La pl.) Familie de plante gimno-speTine, lemntase, cu frunite persistehte, acicWâre, cu flori iiriiseXuâte, solitare, cele femele cti sămlnţa aCb^erită cu ti'n înveliş cărnos; (şi la sg.) plantă din această 'Tafriilie. »t.‘’d.'-enc., 6f. -dex. — Pl.: ’ta.xacee. — Din fr. taxacees. TAXAT) fT, -Ă adj. v. taxlfllt. XAXAt, -Ă adj. (învechit, rar) Care plăteşte taxă. Acele- comime robite, Invrlsiăte cu altele libere, eu jumătate libere sau taxate,... se impărţeau după comitate şi districte, barîţiu, p. a. i, 647. Administraţia In comitate, in scattnele secuieşti, in districtele săseşti, in localităţile taxate. blaga, g. 85. — Pl.taxali, -e. — Din lat. taxalis. TAXALlST, - s- m. şi f. (învechit, rar,) Persoană care plăteşte tax,ă. Moşii... clte se aflau atunci de faptă in uzufructul, adecă In cultivarea şi folosirea permanentă, nemrmată a cultivatorilor de toate categoriile, proprţţ, iobugi, ziteri,. . . .taxcilisti. barîţiu, p. a. i, 562, s;cf. mi, 26. , — Jţl..: taxalişti, ,-0.e, — Din; lat. taxalista. TAXASE s. f. Acţiunea de. a taxa. 1. Cf. taxa (I)(învechit) taxaţie (1). Cf. dblu, polizu. A protestat înscrierea taxei monopolului rachiului tn bugetul comunei, propuind taxarea altor obiecte*-.In, profitul comunei, i. ionescu, d. 218, cf. CQSTjINES.CU., ,ddrf, barcianu, alexi, w., dl, dm, dex. 2,-iGf. taxa (2). Cf. drlu, Costinescu. — Şi: (învechit, rar) taxire s. f. drlu.' — V. taxa. ŢAXATtiB, -O.UtK s. mi şi -,L ^erşoană care ş.e ocupă cu primirea (ţgr şi cu fixşţea) suinelor .datorate dc public .pentru, o preşţare de serviciu (ţn special la transportul în comun); încasator. Cf. costinescu. Unul dintre fraţii ei..., taxator la vama din Galaţi, se. lupta cu o casă plină ele copii. slavici, n. ii, 201, cf. ddrf, bar6ianu, al£xi, w.!, :ŞAiNEÂiiiu, d. u. tramvaiul mă aduse din nou la podul Hefterie, cum 11 porecli o taxatoare neîngrijită, brăescu, v. a. 144,‘klopştock, f. 194. Şeful se certa cu agentul, secundul vaporului cu taxatorul, bart, ş,. m. 87. vln. tramvai, taxatorul moţăia amprţil de frig.}beniug, m. jc, *i, M7< Tamtoarea începu să-[i inoMlizeze. pbbija, r. 18.5. Adoarme taxatoarea cu un surls. il mai 1965, 39, cf. l. rom. 1965, 159, ib. 1966, 276, cl 1968, 315. — Pl.: taxatori, -oare. — Din fr. taxateur, germ. Taxator. TAXAŢIE s. f. li (Îîwechit) Taxîire (1), Cf»' i. golescu, c., cuciuran, p. 23, polizu, costinescu. 2, ]în sinţagina) Taxaţie forestieră = disciplină care cuprinde metodele cţe măsurare a voluniului arborilor; deiidronţetrie. der,, Mt. p,, en.c., dex. taraţii. .— Şi: (irivechit) tava fi line s.f. cos- ŢI>'KSCL-,' ALJEXI, W. — Din ,fr. lax.aUon. ' TAXAŢlUNE s. f. V. taxaţie. TAXĂ s. f. Samă ode bani plătită statului sau unor instituţii in schimbul unor drepturi sau servicii; (învechit) talie1 (II I), tribut. Sint da/or[i]...... nu vor să împlinească adeeă taxa (a. 1/766). iorga, s. d. xiii, 258. Li>use dăruiesc... taxele; decimele, şincai, hr. iii, 276/35, cf. '«Cdai^deleanu, lex., drlu, lb. O taxie ce au fost puntre pusă asupm mazililor (a. Î831). U'Ricariul/. if, 217.- Urmaşii sii si se mulţemească numai eu venitul 'domniilor rigale, fără a pretendui de la naţie taxii ’şi etmttibutiU sfaieEigoB, hr. i, 239/23, cf. cuciuran, d. 109/9. Taxa pusă pe bucatele şi beuturile ce.se mistuiisc in - ceva-loc. rus, wsy 76/29, cf» buletin, f. (-1843), 128/31, c. iVÎR'NAV, ii» 80/13," stamati, d., r&htev>N-a ■ plătit pe un >an intreg taxia şi chiria, ne-orwzizi-,' s. iii, 198, ef. prot. — pop., Nv d. Proprietarul tlrgului a protestat înscrierea taxei monopolului rachiului tn bugetul comunei.■>».■■ ionesgu, d. 218. Va fi scutit de laxa de • 300 frânai, la care erau obligaţi directorii In anii trecuţi. slecsandJw, s. 3, cf. costinescu. Taxele acestei şcoli slnt prt'a >seumpe. maiorescu, cr. ii, 133, cf. ddrf/1 Vede că stă lume pe scaunele de .pe aleea 944 fAXÎ — 75 TAXIM principală; dă să se puie şi el, dar n-are parte: taxa de loc, de zece bani, il face să sară ars. sp. popescu, m. o. 93, cf. barcianu, alexi, w. Să plătească petfe taxa de intrare cel mai mult cincizeci de creiţari. rebreanu, i. 138, cf. şăineanu, d. u. Dădu din cap cu dezaprobare la diferitele adaosuri pentru lumină, încălzit,. .. laxă comunală, c. petrescu,'î. ii', 134: Banca na/ională are drept la această taxă rjumai In cazul clnd ar face operaţiuni de scont. cod. pen. r.p.r. 104. Con-tribuţiuni şi iaxe asupra salariilor, leg. ec. pl. 348. A venit loba fiscului pentru „o datorie“ de proprietate pe patru ani, restanţe, taxe de mo$tenire. arghezi, s. xi, 16. Am plătit taxie la municipiu, stancu, r. a. iv, 422, cf. l. rom. 1966, 275. Eu an plătii laxlia di muştenire şi .ei nu vor să ştie. gRaiui., i, 409, tcf. alr i 385/^70, lexic reg. 57. <0> (învechit) Taxa capului = capitaţie. Au fost sculiji ca să nu plătească popilor catolici taxe personale sau, cum se zice, taxa capului. bariţiu, p. a. i, 405, cf. iii, 425. (Ieşit din ur) Taxă de timbru v. timbru. + Formă de impozit perceput pentru anurnite mărfuri. De vreme ce aceste vite nu slnt de negoi..., să cuvine .« să priimi fără piaţă de taxă (a. 1839). doc. ec. 7.23.' Acel venit In venitul' poş-linei, a taxei de trei la sută pe cerealele ce se esporlează (a. 1848). uricariul, x, 3. Chiar şi productele ce se vindeau pe: loc. . . erau de asemenea supuse la taxe anumite, n. a. bogdan, c. m. 157. Taxă vamală = impozit sub formă de sumă procentuală, ce şe ap’licâ mărfurilor fiare trec' graniţa unei ţări. în acelaşi ziar, pe Ultimă pagină, rubrica „diverse" comunica, i. ridicarea cu un, singur leu a laxelor vamale, v. rom. oc: tombrie 1954, 105. Ajunserăm la barieră şi clnd să trecetn, eu scol să dau laxa. preda. î. 83. + (învechit, rar) ,P*eţ, plată. Eu slnt exilat, pentru capul meu e pusă tasa. f (1867), 106. l7- Scris — Pl.: taxe. Şi: (învechit şi popular) tţgte (scris şi tacşie i. ionescu, f. 10/14.,pl. ta xii si tăxii alas 16 xii 1928, 5/3, scl 1976, 400) s.f. — Din gern). Ttixe, lat. taxa, fr. laxe. TAXf s. n. Taximetru. Să trimetem. . . să oprească un taxi. c. petrescu, c. v. 170. Te conduc la prima gară de lingă Sibiu, cu un autobuz, cu un taxi, cu căruţa.,,bENiuCj şi. g. i, 138. Tq cunosc eu ; nu era $ă dai tu opt sule (le lei taxiului. vini^aŞ, l. ii, 2:52. Birjarii se răriseră.., Locul li-l luaseră nişte taxiufi negre. barbu, ş. n, 13. Săream ţn taxi;. . . mă uitam nelt^j nijftit la ceas. v. rom. iulie 1970, 3,; cf. l. rom. 49*4, 73, 76. — Pl.: taxiuri. — Din'ir. fdxi[mfetre]. r TAXlARII s. jn> (învechit) Comandant al unui corp de armată. Taxiarlxul Duca. ap. gâldi, m- phan. 259, cf. dn2. — Pronunţat: -xi-arlt. — Pl.: laxiarhi. — Din ngr. -«^ap^oş. TAXI ARH fE s. f. (învechit) Demnitatea de taxiarh. dn2. + Corp de pedestraşi In Grecia antică, dn2. — Pronunţat: -xi-ar-- — Din gr. Ta^iap^ia, fr. taxiarcMe. TAXlCtiu s! n. (Rar) Taximetru, T^xlco^irUe ţn-chise... glfliau rar, tlrlndu-se pe şoseţf. aşdeleanu, u. d. 168, cf. scl 1960, 40. Autobus. Cqijn. din CRAIOVA. -f- Pl,: taxicouri. _• > ./ , — Taxi.+ co[mp.anie]. XAXlD s. n. (învechit) Călătorie pe care o făcpau negiişţorii (in' strâinătate) pentru a vinde £%u a cumpăra ‘iriâlrfâ. Sd facem un tâxiiţ In atye iţiţi, şphijan., h. i, 36/5. Toţi negustorii plecaţi... se şt-nţorseseră de la taxid, fiecare cu încărcătura lui. caragiale, o. m, 39, tf. ALfixl, \v., şXineanu, d. u., oXt.pi, m. phXn. 259. ^ Cantitate de' marfă adusă (din ţări străine). Am desfăcut astăzi taxidul de marfă ce am primit de la Ţarigrad. filimon, o. i, 223. Negustorul nostru tocmai In ziua aceea primise un mare taxid de prospătură, caragiale, o. hi, 152, cf. şXineanu, d. u. — Pl.: taxiduri. — Din ngr. TAXIDAR s. m. (învechit) Persoană care strângea dările; (Învechit) teftei'dar (2)? trepădăto’r (2). Taxildâr cu slujba vinăriciulni (a. 1784). iorga, s. d. xiv, 119. A da mină de ajutor laxildarilor de. vinărici şi dijmărit •(a. 1813). cat. ma'n. i, 591. îndată a rindiiit laxindari.. . şă siringă de la oameni banii văcăritului. dionisie, c. 19,3. Şă să zăticnească cu lotul fieşcare supărare şi neodihnă către raiele despre partea ţacşildarilor dăj-diilor (a. 1826). iorga, s. d. xxi, 50, cf. şXineănu, d. u. Aprozii slujeau ca taxidari şi împlinitori de datorii. bX!lcescu, p. a. 27/12. Aceste dăjdii se vindeau la particolari şi ei le adunau prin oamenii lor numiţi taxidari. filimon, o. i. 121. Desfiinţăm pe laxidarii de la barieră, că slnt oamenii... btiieYUor. "camil petrescu, o. ii, 45. A j ut oarele înşirară pe. masă .lucruri nevăzute,. . . trecute prin vămi şi pe sub nasul laxil-ţlarilor. barbu, princ.. 233, cf. graiul, m, 157. i — Pl.: taxidari. — Şi: taxildâr, tiiximhjr, tacşildâr, tahslldâr (tdrg), (ahslilâr (scriban, d.) s.' m. — Din tc. tnhsildar. ŢAXIDĂRfE s. f. (învechit) încasare a dărilor. Tţila jnâ lup cu dlnsul . prin judeţ tffef ajutam la tatii-dărie. filimon, o. i, 122, cf. şXineanu, d. u., cade, scriban, d. — Taxidar + suf. -ie. TAXIDERMfE s. f. Arta Impăierii vertebratelor în vedere^. expţinerii in muzee., Cf. alexi, av.., m. d. enc., pEX,ţ — Din fr.. taxideimle. TAXlDEHVlfST ş. m. (Rar) Persoană care se ociipă cu ta^lderinia. ‘ Cf. Nbsi. prof. 72. — Pl.:r laxidet-Mişli. 1 — Din1 fr. taxldermlste. TAXIDfT, -Ă adj. (Prin nord-ivestul Munt.) 1. împodobit, gătit; înfrumuseţat. Purta Mada cosicioare. Taxidite cu parale, mat. folk. 8.9»: \cf. t. pabahagi, c. L. 2. Care are batii; bogat. Cf. l. rom. 1959, nr.*'5, 77. — Pl.: taxidifi, -te. — Str taxadft, -ă adj. fd ix; 202. — Cf. ngr. „aranjar.e, orlnduire1-, ^ TAXIE», s. f. -v, taxă. . , . XAXjrtŞî Ş,4- taxlsi. TAX'fL s. h, (învechit) încasare a baiiilor, a impozitelor. în taxilul banilor cea mdi drea.ptă chibzuire şă-ş păzască (a. 1819). iorga, s. d. Vi, lfV. Ekpr. A face taxll = a Incasa. Să meargă ’zăpciu... in sat şi să facă tqpil tfe la lăcuitori paniiivistieriei. (a. ,1814). ap. tdrg. Care bani făclndu-se taxil de slqroslea tor să se djea la.jţişţierie. (a. ,1815). ,ap. id. lb. Caută spre a să face taxil banii ce slnt tretyjţietyşi ,(ş, 1826). .^orga, S. d. xxi, 50. — Pl.: ţaxilufi. , , Din tc. tahsil. , j TAXILDÂR s. m. v. taxi,dar. TAXlM s. n. l; (învechit şi rcgiondt) ‘C)ritic popular care se execută din cobză sau cfiti sbn^că. Cri'ştinilor vremii noastre deprinzlndu-li-să auzul ou taximurile şi pestrefurile turceşti (a. 1823). bv iii, 421, cf. tdrg, şXineanu, d. u., cade, dl,?dm, dex. Nu voieşti- ’să-li fac un taxim? şez. i, 281, cf., i. pR. vi, 315. O E x p r. A trage un taxim = a cîhta!;f‘f i g. a plînge cu hohot. 959 TAXIMETRU - ?6 - TÂBÂCĂRESC Cînd treceau pe la fereastra cucoanei... se oprea şi, după porunca tuturor, îi mai trăgea un taxîm. hogaş, ii. 45, cf. scriban, d. + Preludiu (ist. lit. rom. i, 111); partitură muzicală (scriban, d.). 2. (Prin Bucov.) Chef, petrecere. Cf. lexic reg. ii, 124. + Plimbare, lexic reg. ii, 124. — Pl.: taximuri. Şi: taxîm s.n. — Din tc. taksim. TAXIMETRU s. n. Autovehicul care efectuează, contra plată, transporturi de persoane sau de mărfuri, prevăzut, de obicei, cu un aparat pentru înregistrarea sumei de plată (în raport cu distanţa parcursă); taxi, (rar) taxicou. Răsuflă uşurat, cînd căzu pe pernele taximetrului. c. petrescu, c. v. 346. Olguţa coborî din taximetru, teodoreanu, m. ii, 126. Nu are nevoie. . . să cheltuiască cu taximetrele. stancu, r. a. iv, 403. Au trimis să ne ia un cîrd de taximetre. tudoran, o. 169. Cu cinci ani în urmă m-am mutat la taximetre, v. rom. iunie 1970, 13. — Pl.: taximetre. — Din fr. taximetre. TAXINDAR s. m. v. taxidar. TAXINdMIC, -Ă adj. v. taxonomic. TAXIjVOMfE s.f. v. taxonomic. TAXfRE s. f. v. taxare. TAXIRUl vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A sta-bili preţul; a taxa (1). Stăpînirea oraşului le preţuieşte (taxiruieşte) pînea sau carnea, petrovici, p. 279/17, cf. l. rom. 1965, 375. — Prez. ind.: taxiruiesc. Din germ. taxieren. lAXISi subst. (învechit) 1. S.n. Rang1 (1). Au stătut şi în slujbă cămăraş de ocnă (care este începere de taxis boieresc) (a. 1812). furnică, i. c. 284, cf. T. PAPAHAGI, fi. L., GÂLDI, M. PHAN. 259. 2. S.f. (în forma taxie) Clasă de elevi. Copilit lui logofătu Lupu Balş îi cel întii în tacsia sau clasul lui. kogalniceanu, s. 56. Oamenii zic în metafora a sfîrşi învăţăturile. . . cînd un tînăr au trecut prin toate taxiile unui ghimnasu. id. ib. 137. — Pl.: (2) taxii. — Şi: tâxie (scris şi tacsie) s.f. — Din ngr. TÂXIS2 s. n. (Med.; învechit) Reducerea prin masaj a unei hernii. Cf. bianu, d. s. -- Din fr. taxis. TAXÎM s. 11. v. taxim. TAXODIACfiE s. f. (La pl.) Familie de plante gim-nosperme, lemnoase, răşinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente şi cu fructe sub formă de conuri cu solzi; (şi la sg.) plantă din această familie. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: taxodiacee. — Din fr. taxodiacees. , TAXOXtiMIC, -Ă adj. Care aparţine taxonomiei, de taxonomie. — Pl.: taxonomici, -ce. — Şi: taxiiiomie, -ă adj. — Din fr. taxonomique. TAXONOMlE s. f. 1. Ştiinţă a principiilor şi legilor clasificării plantelor şi animalelor. Gf. enc. tehn. i, 95, der, m. d. enc., dex. 2. Ştiinţa legilor de clasificare, m. d. enc., dex. — Şi: taxinomîe s.f. m. d. enc., dex. — Din fr. taxonomie. TAZ s. n. v. tas1. TAZIC s. n. v. tizic. TAZMALIC s. n. v. tamazlîc. TAZMAZIC s. n. v. tamazlîc. TĂ pron. pos. f., adj. pos. v. tăul. TĂBÂC s. m., s. n. v. tabac2. TĂBĂCĂ s. f. v. tabac2, TĂBAG s. n. V. tabac2. TĂBAN s. n. v. tabani. TĂBÂjVĂ s. f. v. tabanâi. TĂBÂNC s. m. v. tabac1. TĂBĂCARI s. m. Persoană specializată în tăbă-citul1 pieilor; arg’ăsitor, (învechit şi regional) tălpar (1), (învechit) tabac1, (regional) dubălar, opincarăş, orgar, pielcar, timar1. Stratulat tăbăcar (a. 1694). iorga, s. d. v, 95. Tăbăcctrii, cu contractuşele lor de uric (a. 1796). id. ib. xii, 214. Văpsitoriul, tăbăcar iul să pedepsesc pentru neştiinţa lor. . . cu plata lucrului stricat, pravila (1814), 61/24. Dubălarii sau tăbăcarii ce. . . vor cumpăra [pieile] să le lucreze (a. 1823). uri-cariul, v, 57, cf. drăghici, R. 141/30, costinescu, ddrf, şio iix, 338, alexi, w., tdrg. Calfele de tăbăcari miroseau a piele proaspătă tăbăcită, ardeleanu, d. 32, cf. nom. prof. 45. Ea e pe fundul zăcătorilor tăbă-carului, înecată în drojdiile puturoase ale zmîrcului de argăseli. arghezi, s. xi, 157. Cînd fiul tăbăcarului Ic văzu pe cele trei femei tinere ieşind din prăvălie, rămase încremenit, camil petrescu, o. i, 448. O lume pe vecie străină de lumea calfei de tăbăcar. c. petrescu, a. r. 56. Măcelarii alergară, Carnea-ndată-o cumpărară. Şi pielea... [caprei] tăbăcarii. alecsandri, p. p. 266, cf. ii x 539. Pielea-n tirg la tăbăcari S-o fac zgardă la ogari. mat. folk. 527. Pielea o dă la tăbăcar. balade, i, 393. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Pe la cîrciumi, la mese, în marginea trotuarului, lucrătorii tăbăcari beau şi discutau destul de tare. ardeleanu, d. 129. + Persoană care vinde piei tăbăcite. Cf. şio iix, 338. —'Pl.: tăbăcari. — Tabac1 + suf. -ar. TĂBĂCAR2 s. m., s/n. 1. S. m. (învechit şi regional) Persoană Care fumează sau prizează tabac2; (învechit şi regional) tăbăcaş. Cf. molnar, ret. 62/16, drlu, polizu, cihac, ii, 398, barcianu. Păzeşte-mă, drăguţ Doamne, De grădina cu mărar, De bădiţa tăbăcar. reteganul, ch. 146, cf. şez. iii, 70, lexic reg. 110. 2. S. m. (învechit) Fabricant sau negustor de tabac2. Cf. lb, polizu, barcianu. 3. S. n. (învechit, rar) Tabacheră (1). Cf. clemens, tdrg. — Pl.: (m.) tăbăcari, (n.) tăbăcare. — Tabac2 + suf. -ar. TĂBĂCAŞ s. m. (învechit şi regional) Persoană care fumează sau prizează tabac2. Cf. lb, pontbriant, D., LM, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. — Pl.: tăbăcaşi. — Tabac2 + suf. -aş. TĂBĂCĂREĂSĂ s. f. Soţie de tăbăcar1; (rar) tăbă-căriţă. Cf. costinescu, scriban, d. — Pi.: tăbăcărese. — Tăbăcar1 -j- suf. -easă. TĂBĂCĂRESC, -EÂSC.Ă adj., s. f. 1. Adj. De tă- băcar1, al tăbăcarului. Cind... ciocane în talpa cizmelor tăbăcăreşti, se minunau de cum mai poate s-o ducă. ardeleanu, d. 16. <)> Lină tăbăcărească — lînă care se smulge de pe pielea de oaie dată la tăbăcit1; (învechit) lînă de tăbăcie. Cf. ionescu-musc/el, fil. 20, id. ţes. 24. 2. S. 1‘. (De obicei art.) Numele unui joc de cărţi. Mai aveam noi cu ce ne trece vremea, cînd voiam: ţen- / TĂşleĂRlE1 — 77 ^ TĂBĂLToC cuşa, ba tăbăCăreasca sau concina. creangă, a. 104, cf. ŞIO IIj, 338, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM. — Pl.: tăbăcăneştL —, Tâhăcarl -f suf: -esc. TABĂCĂRlEl s.f. 1. Meseria ţăbăcarului1; (rar) Umărie, (învechit) ţăbăcie (1), (regional) tăbăcărit. putut vedea-' lucrări de dulgherie, de cuj.elărie, de cizmărie, de tăbăcărie.. ghica, s. 233, cf. costinescu, ■ţpRG, ŞĂINEANU, p. CADE, NOM. PROF. 45, SCRIBAN, d., h xvi 238, vii 30. + (învechit, rar) Negoţ cu piei tăbăcite. Cf. BARCIANU. 2. Atelier (sau secţie industrială) în care se tăbăcesc pieile; (învechit; rar) tabalhana. V. dubălă-riS, tă.bâcie (2). Cf. polizu, -gostinescu, bar^ cianu,. şio U1,. 339, alexi, w. Aici- încep tăbăcăriile cu coşurile înalte, afumate, şi ciirfile. mari, întinse, ar-DELEANU, D. 9, cf. ŞĂINEANU, P. U., CADE, SCRIBAN,; D. Toate . tăbăcăriile au nevoie de • apă. CAMif.- petrescu, 0. i, 462. Institutul va elabora., :de. asemenea, un procedeu tehnologic pentru tăbăcirea rapidă a pieilor de feţe, tţbjinlndii-se .prin aceasta o,- creştere ,a productivităţii muncii In ţăbăcării. scînteia, 1954, rir. 2 890, cf. m. p. enc. — Pl.: ţăbăcării. Tăbăcar1 + suf. -ie. TĂBĂCĂRfE2 s. f. (învcchit, rar) Prăvălie.în care se . vinde tabac2 V. tutungerie. Cf: prlu, BARCIANU. Pl.: ţăbăcării. . — Tabac2 + suf. -ărie. TĂBĂCĂRIT s. n. (Regional) Tăbăcărie1 (1) (Ohaba — Făgăraş)s' Cf. h . xvii 152. — De la tăbăcar1. ■ > .TĂBĂCĂRJŢ s. f., (Rar) Tăbăcăreaşă, Cf. scriban, D. ■ ..r- Pl. :,\ tăbăcătiţe. . ... — .Tăbăcar1 + suf, -iţă.. TĂBĂCEALĂ s. f. Faptul de â t ă b ă e i1(l)i; (concretizat) afgăseală; (regional) cruşeală, dubeală. Cf. POLIZU, CIHA.C, II, 616, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI,' W., TDRG, PAMFILE, I. C. 13, ŞĂINEANU, D. U. In această tăbăceală sau dubală 'stăteau pieile 6 săptămlni. pamfile — Lupescu, CROM. 205, cf. CADE, SCRIBAN, D., 1. rom. 1966, 321. <0> Expr. A Ua (pe cineva) prin tăbăceală -- a da cui va’o' bătaie zdravănă, a da prin tărbăceaîă. Gf. cihac, ii., 616, başcia.nu, alexi, \v, ’ — Pl.; tăbăceli. ' • Tăliăcl1 -t- suf. -eală. . ‘ TABACHERĂ s. f. v. tabacheră. TĂBĂGHERfE s. f. v», tabacheră. V TĂBĂCHfiRNIŢĂ s,f. v. tobacherniţă. . vb- IV. Ţ ţ’a n^z. 1. A tr^risfor^a pielea brută,.,,cu ajutorul taijanţilor, într-un prcidjj.ş moale, suplu, elastic şi rezişteat; a argăşi, (regional,) a .prusii a dubi, a orgăli, a timări. Cf. lb,..polizu, ddrf, barcianu, şio nlţ 339, alexi,-w,, ŢPJVq;.,Meşteşugarii.pceştia tăbăcesc piei de piţe mari pentru opinci- Pamfile, — lupescu,; .crom. ,204. După ce o să. învăţ să tăbăcesc pieile, inţrii ucenic In uliţa cdjocarilpr.. stancu, p. 351, cf. alrm sn i h 349. <> F i^g. 'Sco/înJ-o să, se pască ca o, viţă. pe ^cimpie, Lup.ii-ndaiă-i tăbficiră pielea, paîjn, h. 48/6. Ce. n-am. pus ? Mi-am tăbăcit gingiile.. ■ Ceţ n-am pus? caragiale, q. vi, 18i, .,cf. Ş.39- Un negustor, pe".careţi tăbăciseră .agoniseala şi ,vthti/J. m&irti. jg^fCTif>N,? (Refl.). Plnă să ajunt/ă, omul la infălepciunea asl,q, trebuie să ,i .şe îngroaşe şl săliJşle f.ăb%cea$c& simţurile. aoîrbiceanu,' s,. 45.; (R e f’l. p a ş:.) Lă atabaci cine slujeşte Pielea i şe lăp&ceşte, ZA.NIJ’E, P. ,V, 617. 2. F i g. A snopi în bătăi. Cf. şăineanu, d. u., cade, criban, d. Jupln M,qţatu spusese calfelor, să. niă tăbăcească bine, fără să mă omoare Insă. stancu, p. 341. L-am.tăbăcii pe unul că m-a suduit de mamă. ‘vi rom. octombrie 1954, 147, cf. zanne, p. v, 617. — Prez. ind.: tăbăcesc.; — V. tabac1. TĂBĂCf2 vb. IV. Intranz. (Regional) A fuma (cu pipa); (regional) a pipa (1). Şede-n casă,' tăbăceşte, Cmsit-n pod li rugineşte, reteganul, ch. ,147; cf. viciu, oi.., ai.r i 1 543/194, 573, 576. ~ Prez. ind.; tăbăcesc. — V. tabac2. TĂBĂCfE s.f. (învechit) 1. Tăbăcărie1 (1). Cf. molnar, p. între care acest metah'iri fiind unul şi tăbăciia, prefăclndu-să din piei crude lucru de purtare al. Incălţămintii "(&: ■ ,1824). doc. ec. 332. Lină de tibăcie = lîttă tăbăcărească, v. t ă b ă c ă r e s c. Cf. iorga, s. d. viii, 107. . 2. Atelier în care se tăbăcesc pieile. V. • t ă b ă-cărie1 (2). Este această catagrafie a lor făcută pe vln-zările ce au făcut tabacii fau pă pieile ce\ au ,găsit la ei şi In tăbăcii (a. 1825). boc. ec. 357, cf. barcianu, alexi, w. . — Pl.: tăbăcii. ; — Tabac1 + suf. -ie. TĂBĂCfRE s. f. Acţiunea de a t ă h § c i1, ,(1) şi rezultatul ei; argăsire; (rar) ţanaj, tanare. 'Cf. cps-ţineHcu",’ polizu, ddrf. Aici se face tăbăcirea pieilor, Vedeţi, In dubele acestea.. ..se ţin pieile cam trei, patrii săptămlni. camil petrescu, o. i, 458. Institutul va elabora, de asemenea, un procedeu tehnologic pentru tăbăcirea rapidă a pieilor, scînteia, 1954, nr. 2 890, cf. l. rom. 1966, 321. — Pl.: tăbăciri. — V. tăbăci». TĂBĂCfT1 s. n. Faptul de a tăbac i1 (l). "Tăbă-citul pieilor este una din industriile in’diggţţet.yi* lio-nescu, p. 236, cf. ddrf. talpa pregătită itibăciiulni. ARDELEANu, D. 10, cf. cade. — V. tăbăci». ■ TĂBĂCÎT2, -Ă adj. (Despr,e .piele)'Care a fost .supus procesului de tăbăcîre; argăsit, (regional) dubit. Venea ăe la alte păt-ţi piei tăbăcite şi lucruri gafa 'făcute (â. 1824). doc.' Efc. 332, cf. barcianu, şio if1( 339. Ne vin blănuri, piele■ tăbăcită, mehedinţi, p: 10, cf.-alexi, w., cape. Şarpe jjalbtri aurit. Înghiţea la uri voinic; .V•-.Tumătale nu-l mai poate De cuţite ascuţite, de curele tăbăcite, şez. xii, 68. <$> F i g. Oţban a turbai de frică.. rlse Gâba, căschulu-şi gura tăbăcită de tutun. t. "popovici, s. 31. F i g. (Despre pielea saii trupul binulfli) Ars de'Soâre şi de'%inţ; bătătorit de muncă, asprit, bătucit': Era atlt de tăbăcit la faţă,'că părea cu zece ani ‘iţini bătrln. rebreanu, i. 65. Mli-mle le slnt ărse}tăMcite, cu crăpături adlh'ci, : pline de pămînt. bogza, Ţ. 5.?.*' ’' .' " '* — PL: tăbăciţi,'-te. — V. 'tăbăci1. ' TĂBĂCITdR, i-OÂRE adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea ;de a tăbăci1 (1) ;- argăsitor. dl>. Pm, Dex. 2. S. n.' Butoi în caîe se ţine argăseâla. liţ fund,ul magaziei, :$a£e diriire' butoaie erau cenuşatele, iar destul zăchtorildr, pline cu zeamă galbknă şi bucăţele de coajă, ăbăcitoaţele. ardeleanu; d. 242. — Pl.: iăfi&iitdri, -oare. — Tăbăci1 + suf. -lor. v > . .* î TĂBĂIAŢĂ s.f. v. tăbuieţ. ' ^ "'v' ' .U . ' ' : ŢĂBAICĂ s. f. v. lăbeică.r . TĂBĂI.T(5C s. n.. v. ,tăl)ultoe. 6 Q 857 31 1005 TĂBÂLTOU 78 — TÂBÂjRÎ ŢĂBĂLT6U s. n. v. tăbultoc, TĂBĂLTIÎC s. n. v. tăbliilor. TĂBĂIjOŞĂ s.f. (Prin Transilv.) Căţeluşă; (regional) tăbăluşcă. Cf. klein, d. 435, lb, polizu, lm. Latră ca o tăbăluşă, se spune despre o femeie rea de gură. viciu, s. gl. — Pl.: tăbăluşe. — Etimologia necunoscută. TĂBĂLtîŞCĂ s.f. (Prin Transilv;). Tăbăluşă. Intr-o noapte, am visat un cline ciudat, un fel de tăbăluşcă lungă şi neagră care lătra mereu la mine. lăncrăn- jan, c. iii, 38. — Pl.: ? — Cf. t ă b ă 1 u ş ă. TĂBĂNÂŞ s. n. (Regional) Cireadă mică; clrd. Săracii bieţii flăcăi, Cum mi-i strlnge de prin văi, Cu primari, cu vătăşei Şi mi-i mină dinapoi Ca pe-un tăbănaş de boi. pamfile, c. ţ. 282. — Pl.: tăbănaşe. — Tabun + suf. -aş. TĂBĂNUl vb. IV v: tăvânui. TĂBĂRAINĂ s. f. (Regional) Persoană de care nu poţi scăpa. Com. liuba. — Pi.: ? — Cf. tăbărî. TĂBĂRÂŞ s. m. (învechit, rar) Soldat care face parte dintr-o tabără (I 1); (învechit, rar) tăbărean. Cf. şăineanu, d. u., cade, scbiban, d. Şi pe cale mi-1 porneşte Cu o sută de nuntaşi, Toţi aleşi din tabaraşi. alecsandri, p. p. 176. — Pl.: tăbăraşi. — Tabără -f- suf. -aş. TABĂRĂ s. f. v. tabără. TĂBĂRCf vb. IV v. tăbliei. TĂBĂREÂJV s. m. (învechit, rar) Tăbăraş. Cf. lb, valian, v. — Pl.: tăbăreni. — Tabără + suf. -ean. TĂBĂRf vb. IV v. tăbărî. TĂBĂRÎ vb. IV. 1. I n t r a ii z. (învechit şi popular) A-şi aşeza tabăra (I 1). V. bivuac a, c a m-p a, cantona. Aleasără o samă de voinici tătari. .. şi, aşa, trimişără de tăbărlră Ungă dlnsăle. herodoţ (1645), 242. Găsindu-i la un loc tăbăriţi, s-au sculat. . . şi s-au, tras cătră Tisa. ist. ţ. h. 83. Au intrat In Ardeal plnă la Sibiiu şi acolo tăbărind, au aşteptai pre Basta. n. cosţin, l. 592. Au şi purces cu oastea In sus, pre. Ungă Dunăre, la.Beci, şi au tăbărit lingă Beci. neculce, l. 72. La Ţuţora fiind tăbărit cu corturile, noaptea,,(-au surpat boiarii cortul p.ă el. r. popescu, cm i, 292. Am sosit la Ieşi. Tot corposul gvardiei^ pămintene, ... de la începerea epidemiei plnă acum, era tăbărit la Negreşti. ar (1831), 131/35. După ce noptă, tăbărlră afară pin livezi şi porunci vezirului său să rămlie aci cu toată oastea, gohjan, ii. i, 8/1. Citeva sute de cazaci şi un regiment .de pedestrime tăbărlră pe clmpul Co-poului, negruzzi, s. i, 292, cf. şăineanu, d. u., cade. Soarele n-a răsărit, Florile n-au înflorit,, Ci oştile-au tăbărit, Mlndre cete-au poposit, teodoroscu, P; p. 477. <$> R e f 1. Petru Vodă,.........dacă du sosit la Galaţi, s-au tăbărit pre ţărmurile apei. simiqn daş,c., let. 155. Avlnd ştire leşii de mult cum .s.e gătesc turcii să le vie asupră... tăbărlndu-se prenpregiurul cetăţii Ca-meniţii, 9 zile o au bătut (a. 1712). bul. com. ist. i, 174. Cind ar voi vruna dintre numitele părţi să . se tă-bărască, aceasta să o facă In timp de vară. şincai, hr. i, 395/35. + (învechit) A se instala pentru un timp oarecare în casele locuitorilor; a cantona. Şi aşa viind paşa, l-au conăcit tn curtea domnească...; iară ’oastea paşei au tăbărit pe toaţe casele laşului (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 272/19. Cea din Şărbăneşţi urdie, In Tecuci au tăbărit. beldiman, e. 48/25. ,..,f 2. In tranz. A-şi aşeza tabăra (12), a >se aşeza vremelnic într-un loc. Şi se mută de acolo Isaac şi poposi la Rlpa Gherarilor şi tăbărî acolo, biblia (1688), 182/30. iu venit oamenii după poruncă şi au tăbărit pe malul Şiretului, galan, z. h. 72, cf. ciauşanu, gl; + A poposi. Tăbăriţi pe şanţul şoselei, ţăranii vorbeaţi liniştit.; d. zamfirescu, v. ţ. 114. + (Ban.) A cădea de oboseală, a obosi foarte tare. Ticălosul măgaiiu fiind împovărat preste măsură, au început supt sarcină a tăbărî, ţichindeal, f. 118/15. Puternicul Soare Pleacă să se-nsoare, Pe optsprezece cai, Toţi., păscuţi In rai. Lumea o umbla: Zece caitpim, Cai 8 tăbăra, Soţie nu-şi afla. conv. lit. xxxv, 520, cf. cade. Tln-dală s-o făcut mima spumă de sudoare şi tare o tăbărit. alexici, . l: p. i, 244, cf. l. costin, gr. băn. ii, 198j com. din oraviţa, alr i 1 379/5, alr ii/i h 96, alrm i/i h 140. + (Regional) ,A îmbătrîni, a-şi pierde puterile (Boureni — Băileşti). lexic reg, 62. 3. Refl. (învechit) A porni cu oaste împotriva cuiva. De vei ieşi să te tăbărăşti asupra nepriiatenilor tăi, să te păzeşti de iot cuvintul râu. biblia (1688), 143V1, cf. şăineanu, d. u. 4. I n t r a n z. A se repezi la cineva (pentru a-1 imobiliza, pentru a-1 lovi etc.); a da năvală, a năpădi (1), a se năpusti; a se îmbulzi. Strein, sălbatic, :.. Pe turmă tabără şi. prad-o face. i. văcăRescul, p. 53/7. Un găligan de şcolar,. . . tăbărlse pe un băiat slab şi pirpiriu, ll ţrlntise la pămlnt şi-i căra la pumni. ghica, s. 676. Cu toţii tăbărlră asupra iui şi-l legară cumplit de un stilp. ganne, n. ii, 83. Cind auzeam noi de masă, tăbăram pe dlnsa ş-apoi aţine-ţe, gurăv. creangă, a. 10. Clţiva prieteni am tăbărit pe el la cafenea şi, după o luptă eroică, am reuşit să-i .smulgem servieta. vlahuţă, o. a. 456. Menelau cu arma la rindu-i Ta-băr-asupra-i atunci, murnu, i. 61. Se lumina de ziuă cind a tăbărit Ceata asta. petică, o. 230. Nu vor veni flăcăii din sal şi părinţii să tăbărască pe tine. agîrbiceanu, s. .p. 22. Ţăranii tăbărau peste ei-cu pumnii şi cu picioarele, rebreanu, r. ii, 131. Clinii tăbărlră îndeosebi pe' lordache. . . cu o stăruinţă şi eu o duşmănie înfricoşată, aalaction, o. 282. Âi oprit oamenii să nu tăbărască asupra curţii şi asupra hambarelor, c. pe-thescu, r. dr. 88. Au tăbărit dorobanţii pe el să-l lege. stancu, b. 46. [Tilharii] se aţineau pe poteci de păduri şi la răsplntii de şosele şi tăbărau pe Oameni. pas; z. i, 161. Âliincea au tăbărit iarăşi asupra mea. vornic, p. 99. 'Au tresărit şi ei şi au tffbăril numaidetlt peste el cu bilele şi cu cuţitele, lăncrănjan, c. i, 39. Vlase a tăbărit cu pumnii pe mine. bănUlescu, i. 29. Turcii crunt se oferea Şi pe diniţul tăbărea Halite mln-dre-i le rupea, alecsandri, j>. p. .212. De turci aţi auzit, Că pe-aici au tăbărit. marian, ş«u. 415. Toţi nuntaşii tăbărlră pe popă şi-l cinstiră du)oă cum şe- cuvine pentru binele ce le-a făcut. şez. iv, 1, cf. alexici, l. p. 34. Dac-acolo c-ajnngeqi La poartă că-nxi‘ tabăra, Poar-ta-ncuiată era. maţ. folk. 110; ciauşanu, gl. Iată şi BOgdan sosea Şi la poartă tăbăra, O bătea, o’scutura Şi diri găf-hşa grăia, balade," iii, 311; Au tăbărit ca furnicile la'stejar. zanne, p. i, 464.'(Fig.) Bucşitele miazme se năpusteau să scape, Cu-atltă-nverşunare in preajmă tăbărind. lesnea, i. 142. O Tranz. Nu face nici zece paşi mai încolo,... ca numaidecll la colţ să-l tabere o droaie de1 fete. i. botez, b. i, 16. Şarpele se-nco-voia, Şi pe loc se-inpleticea, Şi d-a lungul se lungea, Atunci eţ mi-1 tabăra, Bucăţele că-l făcea, teodorescu, p. p. 443. Şerpele curea, Fată tăbăra Şi mi-o ajdngea, Şi mi-o 'apuca, cătană, b. 48. M-au ajuns, m-au tăbărit, Frumuşel că m-au plrlit. şez. iv, 7. + Fig. A se 'repezi cu' gura la cineva. Tăbărflii pe bietul’ om cit giîfa : tată rrti-e foanie. ispirescu, l. 74. Popii tăbărlră pe capul nevestii lui. O îngroziră cii iadul, vlahuţă-, o. a. 114; Olimpia simţea... o deznădejde amară, dar voinţa ei numaideclt se revolta şi-n ziuă următoare tăbăra din nou asupra domnului Grecu. agîrbiceanu, 1018 tăbâbîre — 79 —■ TĂBLAR l. T. 197; Tăbărlră pe el şâ le povestească tot, din fir In păr. rebreanu, i. 59, cf. şăineanu, d. u. La care nuntă? — tăbărlră cele trei „aşchii“ pe el ca ciorile pe hoit. lovEscu, n. 46. Prietinii tăbărau cu întrebările pe capul Orlieianului. sadoveanu, o. v, 557. — Prez. ind.: tăbăr şi tăbărăsc. — Şi: (învechit) tăbărî vb. IV. — V. tabără. TĂBĂRÎRE s.f. Acţiunea de a tăbărî. 1. (învechit) Cf. tăbărî (1). Cf. lm, polizu, DDRF. 2. Cf. t ă b ă rî (4). Cf. lm, polizu, ddrf. — V. tăbărî. TĂBĂRÎTi s.n. Faptul de a tăbărî. Cf. ddrf. — V. tăbărî. TĂBĂRIT2, -Ă adj. 1. (învechit) Care este aşezat în tabără (1). (Substantivat) Să fie datori [săţenii] a da zăhărea celor tăbăriţi... şi tăbărljii încă să nu se tragă de la plată, şincai, hr. i, 395/38. 2. (Regional) Obosit; trist, necăjit. Com. liuba, cf. cv 1952, nr. 2, 37. Ce eşti aşa tabarlt? i.b. + (Despre clini) Slab; neputincios (1). Cf. alr i 1 156/ 77. .. — Pl.: tăbăriţi, -te. — V. tăbărî. ,;TĂB£ICĂ s. f. (Regional) Săculeţ, trăistuţă. V. tăbultoc. Din plnza de fol sau sac se fac saci (ţii-hali) pentru păstrat şi transportat făina şi cerealele, . . . săculeţe, numite şi trăistuţe, tăblice. pamfile, i. c. 285, cf. cade, rădulescu-codin. Adă tăblica din celar, să pun penele aceste, viciu, gl., cf. lexic reg. 62. + Epitet pentru un copil sau pentru un viţel pîntecos. Cf. scriban, d. — Pl.: tăbeici: — Şi: tiibăică (pascu, s. 237, dr. i, 295), tăbîică, tăbAlcă (dr. iv, 807), (prin nordul Munt.). tebeică (scriban, d.) s. f. — Din ucr. TaCimca. TĂBISLĂ s. f. v. tabel. TĂMNfiŢ s. n. v. tăbiiieţ. . / . TABIICA s. f. v. tăbeică. TĂBÎlEŢ s.n. v. tăbuleţ. TĂB&TdC s. n. v. tăbultoc. TABIRCAl s. f. (Mold.) 1. Par cu care se ridica greutăţi; pîrghie (1). V. drug, ţ ă b î r c e 1. Cf. ddbf. Trebuie să rădici carul cu tăblrci ca să-l scoţi din glo,-dăria Mădeiului. conv. lit. xliv2, cf. şez. iii, 90. 2. Sarcină, greutate. Cf. scriban, d. Se Indoise de aşa tăblrcă. id. ib. — Pl.: tăblrci şiîţăblrce (dl, dm). — Şi: tăboărcă s.f. ddrf, şez. iii, 90. — Cf. t ă r b a c ă. TĂBIRCĂ2 s. f. (Prin Bucov.) Sac mic de pînză cu o capacitate de circa 20 — 25 de kilograme. Cf. lexic reg. ii, 122. — Pl. : tăblrci. — Cf. t ă b e i c ă. TĂBÎRCE s. f. (Regional) Unealtă ciobănească, alcătuită dintr-un par, fixat cu un capăt între bîrnele stînei, avînd la celălalt capăt atîriiată o greutate; serveşte pentru a pres.a caşul aşezat în crintă şi a-1 stoarce de zer. Cf. tdrg, cade, viciu, gl., com. din bran — zărneşti. Caşul stors. . . se află pe crintă sub presiunea tăblreelii. chest. v 45/82, ib. v 61/83. — Pl.: lăblrcele. — Şi: tăbîrceălă s.f. — Tăblrcăi -f suf. -ea. — Tăbîrceălă: sg. refăcut după pl. TĂbIRCEÂLĂI s. f. (Rar) Faptul de a tăblrci1. cade. — Pl.: tăblrceli. — Tăblrci1 + suf. -eală. TĂBÎRCEĂLĂ2 s. f. v. tăbîrcea. TĂBÎRCEĂLĂ3 s.f. v. tărl.ăeeală. TĂBÎRCfiL subst. (Regional) 1. Lemn de formă cilindrică care se aşază pe scară pentru a uşura cobo-rîrea butoiului în pivniţă. V. t ă b 1 r c ă1. Cf. tdrg. 2. (în forma tăburcel) Butuc scund pe care stă ciobanul cînd mulge oile. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: ? — Şi: tăburcel subst. Com, din straja — RĂDĂUŢI. — Tăblrcă* suf. - el. TĂBÎRCf1 vb. IV. (Mai ales în Mold.) 1. Tranz. A ridica (ceva) cu multă greutate, a opinti (3); a duce, a purta (în braţe, în miini sau în spinare) sau a prăvăli (o greutate); a tîrî după sine (ceva greu). Femeia lui Ipate şi cu argatul tătlne-său tăblrcesc sacul, cum pot-, ll pun... după horn. creangă, p. 176. Oamenii... cu nepusă-n masă-i tăbărcesc pe amlndoi tn căruţă, sevastos, n. 317, cf. ddrf. îmi era mai mare sclrba de atltea trupuri înnegrite, pe care le tăbărceam In braţe. săm. ii, 459, cf. tdrg, şăineanu, d. u., cade. Un moşneag. .. călca pe urmă-i abia tăblrcind un geamantan jerpelit, c. petrescu, o. p. i, 66. Glflind din greu am tăblrcit sacii plini coborlndu-i in barcă, bart, e. 332. Două suie paişpe kile dă bagaj tăblrcirăm. ga-lan, b. ii, 125. Nu, Tică! — protestez eu, văzlndu-l pe şofer tăbărcind la ,maşină o damigeană. v. bom. februarie 1964, 82, com. din bilca — rădăuţi. 2. Refl. A umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă). Unii aveau surioare sau frăţiori mai mărişori, cari se tăblrceau cu ci in- braţe. săm. iv, 86. Văzură pe Vlad tăblrcindu-se cu uşile in spate prin apă. şez. v, 133! Moşneagul se tăblrci după el pe sub masă, pe sub pat. i. cr. iii, 242. 3. Refl. A se căţăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). Cf. cade. S-o suit pi urnirile lu Vâslii... şl după ei s-o măi tăblrcit cit s-o măi tăblrcit, o pgiuns pi gard deasupra, şez. viii, 56. Se tăblrcesc să se urce Ia deal, aluneclnd unii cu opincile pe omăt, pamfile, j. ii, 328, com. din bilca — rădăuţi. 4.'Refl. (Prin nord-vestul Munt.) A se cocoşa; (de bătriucţe). S-a tăblrcit baba; s-a făcut coclrlă. UDRESCU, GL.:: ,• — Prez. ind.: tăblrcesc. — Şi: tăbărci, topîrcî (scri- ban, D.) vb. IV. * — V. tăblrcăi. TĂBÎRCf2 vb. IV v. tărbăd. TĂBÎRCÎE s. f. (Regional) „Un fel de vîrtej de lemn care se pune pe sanie, cînd se cară cu ea butucii*1. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: tăblrcii. . — Tăblrcăi suf. -ie. TĂBÎRClT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre Obiecte de îmbrăcăminte) Mototolit, boţit. Cf. udrescu, gl. V.ezi, că ţi-i haina.:, tăblrcită pe la spate. id. ib. + (Despre oameni) Înghesuit, strlns. Cf. udrescu, gl. Stăteau amlndoi tăblrciţi in plapumă; id. ib. + Cocoşat din cauza bătrîneţii. Cf. udrescu, gl. — Pl.: tăblrciţi, -te. — V. tăblrci. TĂBÎTdC s. n. v. tăbultoc. TĂBLAR s. m. (învechit, în Transilv.) Contribuabil. ’ Cf. N. REV. R. IX, 88. ^ — Pl.: tăblani. — Tablăi -hsuf. -ar. 1040 TÂBLAŞ — 80' TĂBi.UtT TĂBLÂŞ s. m. {învechit, în Transilv.) Judecător; (regional) tablăbirău.' Cf. le, lm, gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.: tăblaşi. — Tablăl + suf. -aş. TĂBLĂCf vb. IV. Tranz. A da flexibilitate şi lustru pieii argăsite, intinzînd-o în toate direcţiile. Cf. dl, dm. R e f 1. pas. Dupre ce se rade pielea. .., se trage; se tăblăceşte cu cotul In lat şi In lung şi apoi se croieşte, i. iionescu, m. 699. t- Prez. ind.: tăblăcesc. — De la tablă1. TĂBLĂLtJŢĂ s.f. Diminutiv al.lui tăblâ1; tavă mică. Libsăscu. . . o părechi mucărfij cu tăblăluţăli lor, patru ibrici di cafe (a. 1821). iorga, s. d. vii, 262. Tăblăluţă pentru felegene (a. 1824). uricariul, xx, 343,. Cucoana Zoe apăru.purttndo tăblăluţă cu trei păhărele, sadoveanu, o. ix, 450. Se diiu şi ospătează şi îndată se face o tăblăluţă cu pahare şi garafe, vasiliu, ap. cade. -4- (Rar) Şerveţel eu care se acoperă o tavă sau o măsuţă; tabletă (G). în jurul mesei stă-ruieşte, de ani o tăblăluţă de lină, pe care o lampă de o curăţenie deşăvlrşitâ străluceşte. sadoveanu, o. iv, 375. — PI.: tăblăluţe. — Tabla1 -f suf. -uţă. TĂBUGSC; -EAŞCĂ adj. (învechit, în Transilv.) Care ţine de tablă1 (î 1). Cf. klein, d. 435. — Pl,: tfrbleşti. . - — Ta li Iu1 4- suf, -esc. TĂBLIE s. f. 1. Placă de lemn, de metal etc., avlnd diverse întrebuinţări; tablă1 (III 1). Florile trebuie aşezate... pe policioare sau pe tăblii, ap." tdrg. Se poate arunca nisip sau o tăblie de sclndură. atila, i>. 48. 2. Tablă1 (I 2); tăbliţă (I 2). îmi scrisără versurile cele de aur pă tăblia cea de aramă, gorjan, h. ii, 67/ 17, cf. polizu. Radu Comsa citi, pe tăblia albastră a unei străzi, un nume care li spunea ceva. c. petrescu, ?. n, 179. • 3. Parte a unei lucrări dc tîniplărie, fierărie sau arhitectură, formată dintr-o bucată subţire şi plană de lemn, de metal, de material plastic etc., fixată pe scheletul unei piese de mobilier (dulap, paravan etc.) sau de tîniplărie (uşă, oblon etc.). V. panou (1). O odaie de cristal cuptuşită cu tăblii de aur. gorjan, h. i, 140/18, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade. Ieşiră, pleclndu-să, • pe uşa cu jumătate, din tăblia de fier coborltă. c. petrescu, î. ii, 189. Chemă pe baba Dumitra... bătlnd cil sfeşnicul mic de alamă de pe masă In tăblia patuluicamil petrescu, o. ii, 302. Are un divan... cu tăblii de nuc arcuite tn afară. id. ib. 403. Izbi cu pumnul tăblia1 de lemn a maşinii de cusut. v. rom. martie ,1954, 162. Ajunse tn faţa rlndului Inlti de bănci şi pipăi Tăblia pupitruliii. contemp. 1955, nr. 476, 3/T. -‘Deasupra şi dedesuptul clanţei, erau clte două peceţi de ceafă roşie, una pe tăblia uşei, cealaltă pe uscio'r. beniuc, m. c. i, 256. Ai; rămas cu nasurile plecate către tăblia mesei, galan, z. r. .283, cf. a v 33. 4. (Tipogr.; Învechit; la pl.; în forma tăblii) Numire dată paginilor de zâţ. Cf. v. molin, v. t. 80. ' — Pl.: tăblii. — Şi: (învechit) tăblie, tnvlie (scrj-ban, d.) .s. f., (regional) tăbliu (glosar reg.) s. n. — Din ngr. Taf}X£(ov). Cf. tablă1. TĂBLIER subst. (Prin Munt.) Unealtă de. dulgherie cu care se lucrează marginile tăbliilor de la uşi etc. Cf. h ii 118, iv 255. — Pl.: ? . — Tăblie + suf. -ar. TĂBLIŢĂ s. f. Diminutiv aAui tablă1. I. 1. Placă mică de piatră, de metal etc. pe care se gravează sau se scrie. Cf. tab’lă1 (I 1). Popa cel mai mare avea spre sine o tăbliţă de aur pre care era săpate cuvintele aceastea. cheia În, 83v/4. Cuvintele, scumpe şi voauă sfinte, . . In tăbliţe rotunde se cumpără, cantemir, ist. 143., Tai tăbliţele ceale de piatră, mi-v neiul (1776), 106n/34. Ofiţerii punea la picioarele lui iâbllţăle cele de argint ce .. Ic poartă la grumazi, ist. carol xii, 23r/18. O Tăbliţă cerată (sau de ceară) =.., tablă cerată, v. tablă1 (I 1). El vine cltecdată, aici, Ungă ftntînă, De muza-i drăgălaşă condus cu drag de mină, Şi pe tăbliţi de ceară scriind c-un şţileţel. alecsandri, t. ii, 199. Din actele scrise pe tăbliţele cerate aflăm pentru toponimia Daciei abia 4 sau 5 nume de localităţi, cl 1957, nr. 2, 249. 2. Placă mică de Iernii, de piatră, de metal, pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicaţii, da.te eţc.; tăblie (2), Cf. ţa,bl ă1 (I 2). Cf. cade. Sună autoritar, lung, privind duşmănos tăbliţa de metal înşurubată în zid, deasupra cutiei de scrisori, teo-doreanu, m. ii, 13; cf. scriban, d. Pe străzi şi la încrucişări de drumuri au fost fixate lăbliţ-e indicatoare: scînteia, .1965,-..iun 6 549. Deschise uşa din stingă, pe care era o tăbliţă. v. rom. octombrie 1970,' 32. N-ai văzut ţăbliţa indicatoare? sorescu, u, 3,8. ' 3. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn,, pe care scriau cu condei de piatră şcolarii începători; panachidă1, (popular) tablă1, (regional) tabel, tăbluţă. Cf. lb, polizu, barcianu. Am păşit pragul şcolii, strtngînd la subţioară tăbliţa de care• bărăele spînzura vesel. i. botez, b. i, 10. M-am glndit,, mă Mitreo, să-ţi cumpăr carie şi tăbliţă, sadoveanu',''o. xvii, 221. Abecedar şi tăbliţă mi-am cumpărat abia după sărbătorile crăciunului, stancu, d. 295, cf. alr i 1 515, alr sn iv li 914, alrm şn ii li 745. 4. (învechit, rar; la pl.) Zaruri. Cf. mardarie, l. 91. II. (învechit) 1. (în sintagma) Ţăbliţa lui Pitagora—, tabla lui Pitagora, y. tablă1 (II 1). Cf. !.millo, A. 10712. ■ 2. Listă, tabel, act; condică, registru, (I,. 1),,.XI. tablă1 (II 1). Pentru orice rlnduială vor face ispravnicii In ţinut. . ., datori să fie a trimite tăbliţa iscălită la visterie (a. 1795). uricariul, iv, '58, cf. cihac, ii, 399. 3. (învechit; la pl.; calc după fr. labletiej Carneţel în care se notează diverse fapte, maxime etc.; (învechit) tabletă (1). Luai tăbliţile, le deschisei, şi printre multele versuri şi note... iăiă ce qăsii. negruzzi, s. i, 46. III. 1. Seindură subţire, tăiată special pentru cutii, lădiţe etc. Cf- ds, 2. (învechit şi regional) Tavă* (1); (regional) tablă1 (III S e). Sfeşnice cu tăbliţe şi mucări. 1. ionescu, d: 111. Mergi, măicuţă, La tăbliţă, Ia un pumn' de>tă-mîiţă. marian, s. r. i,, 12. — Pl.: tăblife şi (regional) tăbliţuri (alr i.l 515/266). .,— Tablă1 + suf. -iţă. TĂBLfU s. 11, v. tăblie. TĂBL6I s. n. v. tablou. TĂBLUf vb. IV. Tranz. A acoperi (o casă) cu tablă1 IVI). Cf. tdug. Din cind In cind şi pe Mnd; cile un consilier de primărie îşi înalţă casa cu o palmă şi o tăbluieşie din ncu.. brăescu, o. a. i, 108, cf. cade, scriban, d., dl, dm, dex. — Prez. ind.: .tăbluiese. r- Tablă1 -f suf. -ui. .TĂBLUlT, -Ă adj. Acoperit cu tablă1 (VI). Cţ tdrg. Vn zgomot greu — parcă umbla cineva pe case tăbluite — alerga prin tlrguşorul amorţit. sadovean,u, o. i, 114. Vn pod solid, încăpător, Iriţinat temeinic pe patru luntri cu‘ coaste tăbluite. Galan, b. 1, 46. ' — Pl.: tăblurfi; ■-te'.~ - ■ — V. tăblui. : 1051 TĂBLUŢĂ — 81 — TĂCĂRMAN .. TÂHLI'IŢĂ s.f. (Regional) Tăbliţă (I 3). Cf. anon. .CAR., DR. IV, 159. — Pl. : tăbliile. — Tablăi + suf. -u/â. MboALCA s.f. v. tăbulcă. TĂBOARCĂ s. f. v. tăblrcăi. TĂB6C s. m. (Regional; mai ales la pl.) -încălţăminte de casă lucrată din lină (cu talpă de cauciuc) şi purtată mai ales de femei. V. tlrlic, topa ii că. (Livczeni Petroşeni). Cf. mat. dialect, i, 269. ‘ — Pl.: tăboci. Etimologia necunoscută. XĂBOI s. n. v. tabim. TĂBOI. s. ni. (Mold.) Tăbultoc (1). Cf. arhiva, xkiv, 73, scriban, d., lexic reg. 64. — Pl.: tăboli. — Şi: tăbor (i. cr. iv, 60), tobol (cV 1950, nr. 4, 36) s. m. — Cf. rom. tăbulcă, pol. ta bo i a. TĂBOLTOC s. n. v. tăbultoc. ... TĂBdN s. n. v. tabun. „lS TĂBâR s. m. v. tăbol. TĂBUIÂŢĂ s. f. v. tăbuie}. ; TĂBXJICĂ s. f. v. tăbeică. . ÎÂBJJIEŢ 5. n. 1. (Mai aleş in Mold. şi Bucov.) Săculeţ. Cf. cihac, n, 399. Ea după găleje prin pădure, ea cu tăbuieţul Vn spate la . moară, creangă, p. 283. Felele aduc alunele acasă, aleg fruntea, le coasă Intr-o tăbăiafă. sevastos, n. 244, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., pascu, s. 237, tdrg, şXineanu, d. u., cade, scriban, d.,. vaida, com. din bilca — rădăuţi, din straja — rădăuţi şi din VICOVU DE sus — rădăuţi, a vi 26. Ce ai in tăbuiaja aia ? mat. diai.kct. i, 194, cf.. alr ii/i mn .152, 3 946/235, alrm ii/i li. 414/235. + Traistă de călătorie, scriban, d. - 2. (Prin Transilv.) Sac pentru cereale avînd o capacitate de 1 — 3 baniţe. Com. din erata — Turda. Am dus. la moară un tăbuief de grliJ.. mat. . dialect. i, 288. + Faţă de pcină. Cf. paşca, gl., cade. 3. F i g. (Adesea ca epitet precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Nume dat unei persoane miei şi îndesate. Cf. şăineanu; d. u., cade. La Crlşmuţa cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbaieţ de fală. şez. viii, 60, cf. v, 161, com. din straja — rădăuţi. Staţi băieţi! Nu vă băieţi, Că mai vini-un tăbuief! mat. fouk. 1 437, cf. lexic reg. 22, FOLC; mold. i, 367. — Pl.: tăbuieţe. — Şi: tăbtieţ (tdrg, a v 20, vi 16, 26), tăbincţ (caba, săl. 93) s.n., tăbuiâţă, tăbă-iajă s.f. — Din rus. To5o.ieU. TĂBULÂŢIE s. f. (Regional) înregistrare ,. a unor bunuri imobile Sn cartea funciară; intabulare. Cf. dr. iv, 1 088. O vinii ingineri de-au măsura' pămintu şt d'e-dtuncea s-o făcut tăbulăfiiie. t. papahagi, m. 170. — Pl.: tăbulăfii. — Cf. i n t a b u 1 a ţ i e. TĂBXÎLCĂ s. f. (Prin Bucov.) Săculeţ.. Com. din straja;—rădăuţi. — Pl.: ? — Şi: lâboalcă s. f. (pl. tăboalce şi tăbolci) scriban, d. — Din ucr. dial. TOO^o.tEa. TĂBULTdC subst. (Mold!) 1. S. n. Sac mai mic (v. tăbeică, t ă b 1 r c ă2) său de mărime obişnuită umplut numai pe jumătate (pentru a putea fi cărat In spinare); p. ext. conţinutul unui astfel de sac. Cf. tdrg. Am trimes la măcinat devale un tăbultoc de mei tălărăsc. sadoveanu, o. xi, 217, cf. cade. IU-dea, parcă beat, şi-i întindea un tăblltoc alb. galan, z. r. 231. Ş-o trlntit moară la loc Ş-o turnat un tăbultoc. vasiliu, c. 175. Un biet om sărac se întorcea... cu un tăbultoc de la moară! şez. i, 246. Lasă-mă, mamă, să joc, C-ăm rlşnit un tăblltoc. mat. folc. 1 394, cf. cardaş, c. p. 253, i. cr. iv, 60. Ş-o măşinat un tăbultoc Şi l-b dus la jupln gazda di noroc, graiul, i, 551, cf. vasiliu, p. l. 262, pamfile, c. ţ. 327, a vi 17, lexic reg. ii, 122. Lasă-mă, maml, să joc, C-am rlşnit un tobultoc. FOLC. mold. ii," 393. 2. Subst. Epitet perttru o persoană scundă şi îndesată. Cf. cihac, ii, 495, pascu, s. 213, dr. iv, 780, cade, şez. v, 161, com. din straja — rădăuţi. <0> (Precedă termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Stau flăcăii să se bală, Pentr-un tăbultoc de fată. şez. ii, 217. — Pl.: (1) tăbultoace. — Şi: tăblltoc, tăboltoc (cade), tăbăltoc (ddrf, gheţie, r. m.), tăbăltou (alexi, w., scl 1960, 41), tăbăltuc (scriban, d.), tăbitoc (i. cr. iv, 403), tobiltâc (tdrg, scriban, d.), tobultoc, to-inultoc (scriban, d.) s. n. — Cf. tăbulcă, tăbuieţ. TĂBURCEL subst. v. tăblrcel. TĂBttŞĂ s.f. sg. (Regional; în expr.) A se face tăbuşă = a se sătura foarte tare, a se gbiftui; a se face burduf. Cf. lexic reg. 50. — Etimologia necunoscută. TĂCATĂ s. f. : Numele : unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape (Unirea Călăraşi). Cf. h vii 487. — Etimologia necunoscută. Cf. t ă c ă i. TĂCĂf vb. IV. Intranz. 1. A scoate (la interval® regulate) sunetul exprimat prin interjecţia ,,tac“; (regional) a ţăcăni. Pasărea aceasta uneori,'clnd zboară, tăcăieşle cu ciocul, ca şi clnd s-ar lovi două sclndiirele. MARIAN, O. II, 78, cf. GHEŢIE, R, M., BARCIANU, ALEXI, w., dex. ^ (Despre ceasornice) A ticăi1 (1). Un ceasornic cu cuc tăcăia :cu un glas familiar, ap. tdrg. 2. (Despre inimă) A zvîchi, a palpita; a ticăi1 (2), începu să-i tăcăie inima. ap. ddrf. — Prez. ind.: tăcăiesc. . ■ . ....... . — Taci + suf. -ăi. ÎĂCĂfr s.n. Faptul de a tăcăi; (rar) tăcăitură (1) ; ţăcănit. Maşina îşi încetează brusc tăcăitul. rebreanu, nuv. 307. — V. tăcăi. . ŢĂCĂITOĂRE s. f. (Ornit.) Sfrîncioc mare .: (,La-niu:s excubilor). Numirea tăcăiloare... vine , de acolo, pentru că pasărea aceasta, uneori, clnd zboară, tăcăieşle cu ciocul, marian, o. ii, 78, cf. ddrf, jahresber, xii, 126, ALEXI, W., TDRG, CADE, BĂCESCU, PĂS. 165. — Pl.: tăcăitori. — Tăcăi -f"' suf. -ttoare. TĂCĂIT1ÎRĂ s.f. (Rar) 1. Tăcăit. Cf. barcianu. alexi, w. . , 2. Palpitare a inimii; ticăit1 (2),. Cf. ddrf, barcianu. — Pl.: ticăituri. ^ Tăcăi + silf. -tură. TĂCĂiVEÂUĂ s. f. v. tichiueu. TĂCĂNf vb. IV. Intranz. (Regional) A tăcăi U). Măcănea raţelor, fluiera curcanilor şi ţăcănea bibi-licelor. ap. tdrg, cf. h vii 389, xiv 350. — Prez. ind.: ţăcănesc. — Taci + suf. -ăni. TĂCĂRMÂN s. n. v. tocorman. 1076 ŢĂCĂă'QI — 82 TĂCEA TĂ,CĂ,Ţ<ÎI adj- (Prin vest-uj Transilv,; despre oa-. .rţtejlî) 'ţăcut2 (£); (învechit şi regional) tăcător (1). Pf. L. i\OM. 1965, nr. 1, 33, alr i 1 573/295. îi tare tăcătoi omfi aista, ţeaha, g. n. 272. Tăcut2 + suf. ‘-oi. TĂCĂTO.Hj -QÂRE adj. (învechit şi regional) 1. Care tace, tădut3 (2) ; morocănos (1), (regional) tăcătoi. Cf. Liî, scl 1960, 546, alr i; 1 573/59, 61, 302, 315, a,lr n/102- O Fig. Vremea... care, precum voroavii vorovitoare, aşa tăcerii tocătoare, cumpenitoare şi giudecătoare va fi. cantemir, ist. 83. 2. Care îşi ascunde gindurile; prefăcuţi şiret3 (No-jorid — Oradea). Cf. Alr i 1 558/320. — Pl.: făcători, -oare. — Tăcea -f suf. -ăţor. TĂCEA vb. II. In tranz. 1. A se abţine să vorbească, a. nu spune nimic. Vădzuşi, Doamne, nu tăcea (nu.' sta în tăcere b 1938), ...nu împărţi-te de mire. psalt. 64. Şi iară puţinei tăcu. coresi, ev. 97. [l}ridelung rabdă Dumnezeu şi tace Şi ş-au întors faţa, sfinta căutătură, dosoftei, ps. 33/20, cf. anon. car., lex. mars. 246, klein, d. 435, clemens, lb. Fratele iarăşi au tăcut ca un ceas, gindind ce va răspunde lui (a. 1808). ocr ii, 200/14. Uneori are cineva poftă să tacă. pr. dram. 449, cf. polizu, costinescu. De-aceea una-tni este mie, De ar vorbi, de ar tăce. eminescu, o. i, 208. Toţi tăcem, ca intr-o biserică, vlahuţă, r. p. 55, cf. ddrf. Străinul parcă h-auzea Cuvintele: pe ginduri dus, Sta piatră şi tăcea, coşbuc, p. i, 230, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Femeia tace ori spune altceva declt ceea ce gîndeşte. ibrăileanu, s. l. 27. Ţăranii, care clălinaseră mereu diri cap, In semn de compătimire,, cit a vorbit Pavel, tăceau, rebreanu, r. ii, 43. Să-nvăţ cu gura mea Să tac, Nu să zbier, minulescuj vers. 247. Colonelul tace cu ochii deschişi, camil petrescu, u. n. 221. Am tăcut mult, cum tac alături doi copaci, d. botez, p. o. 77. Tata n-a scos nici un cuvlnl. A tăcut tot drumul, sahia, n. 55. Bătrlnul tăcea in jilţul lui şi privea încruntat înainte. SţADOvEANu, o. i, 18. Tăceam mefglnd spre casă cu copiii, pillat. p. 170. Nu mă întrerupe cu glume proaste. Cit .tăcuşi, păreai o fată inteligentă, v. rom. noiembrie 1964,-39. Lăsam să se înţeleagă că tăceam din pricina zdruncinăturilor, ib. octombrie 1970, 24. Scoală, Gruio, nu te face! Dară Gruia tot lini tace. balade, i, 356. Dacă taci, nimic nu faci; dacă zici, mai rău o strici, pamfile, c. 52- .Cine tace, merge-n pace. cade. Mai bine taci, de’dlt să-ţi pară rău că ai zis. id. ib. Cind nu tace o gură, nu tace o lume întreagă. id. ib. Cel ce ştie să grăiască să se-nveţe să şi tacă, cind vremea o va cere. zanne, p. viii, 168. <^> (întărit prin „din gură“) Ai o sticlă şi taci din gşiţăK..iţrfi s-,o bei siiigur?i>KEDA, d;166. Avea voce frutrcoăsă, dar nimeni nu-l asculta şi parcă şi el clntq doar ca să hu tacă (lin "gură. v. rom. noiembtie 1964, 30. F i g.tAdlncit vorbeşte noaptea 'iu-a lui umbră din păţite — Umbră-şi rlde, noaptea tace.- eminescu, o. iv, 120. închid cu pumnul toate izvoarele, Pentru totdeauna să tacă. blaga, poezii, 83. O E x p r. A tăcea ca un mut (sau ca mun(ii, ca pămîntul, ca zidul, ciţ peretele sau ca uii'lemn) = a nu scoate nici un cuvîiit (şi a nu face nici un zgomot), a tăcea cu desăvîrşire (spre a nu se da de gol). Cf.. zanne, p. i, 405, 591, 604, -611, ii, 763. Tac (sau tacu-mă, tacu-te) mă cheamă = nu spun o .vorbă. Apoi întră cu toţii tnlăuntru, se tologeşte care unde apucă, şi.. . Tac mă cheamă, creangă, p. 251, cf. tdrg, iordan, stil. 90, pamfile, c. 52. Tacc şi face, se spune, despre cineva carte îşi vede liniştit de treabă, fără vorbă multă, sau despre cineva care unelteşte în ascuns. Cf. zanne, p. ii, 762. Tace şl coace, se spune despre cineva care plănuîeşte în ascuns o răzbunare. Cf. zanne, p. ii, 762. A tăcea pitic (sau ca piticul, ca piticul In baltă, sau ca un! peşte, ca peştele, sau mîlc, molcom, ca porcul in păpuşoi sau ij, cucuruz) v. cjiv, <£> Compus; taci-şi-iiflhitc = papanaş (1). Cf. tdrg, pamfile, j. ii, 168. + Fig. A nu se mai face auzit, a înceta tirice zgomot; a sta în nemişcare. Pustiul tăce... aerul e niort şi numai suflarea mea e vie. eminescu, g. p. 24. Uzinele negre, fabricile de săpun şi cuie tăceau, ridiclndu-şi sub cerul albastru coşurile uriaşe. 'dunĂreaNu, ch. 144. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, Pădurea noăsUă tace părăsită, iosif, p. 46. Tace şi pădurea, agîrbiceanu, s. p. 20. f A nu răspunde la o întrebare, la o provocare; a nu riposta. Zi, mlndrule.......... Dat tu taci. conachi, p. 265, De ce taci, cind fermecată Inima-mi, spre tine-ntorn? eminescu, o. i, 206. Spune drept, nu eşti Gerilă? Aşa-i că taci?. . . Tu trebuie să fii. creangă, p. 240. Şi rldeam. făclndu-i glume; El tăcea, răbdlnd mereu, coşbuc, p. i, 262. De ce taci? Nu te simţi mai bine? vinea, l. ii, 311. De-ai fi întrebat oamenii din sat..., jumătate ar fi tăcut. bănUlescu, i. 44. Cel ce tace pentru că nu ştie ce să răspundă să-nţe-lege dă neghiob, zanne, p. viii, 168. O Fig, Rabdă inimă şi taci, ca pămîntul care-l calci ! bibicescu, p. p. 3. 2. A se întrerupe din vorbă, a Înceta să vorbească; p. ext. a se opri din plîns, din cîntat etc. V. potoli. Nesupunlndu-se el, tăcum şi dzisem: Voiea Domnului să fie! cod. vor. 28/6. Mulţimea certa pre ei să tacă, iară ei mai uîrto[s] striga, n.. test. (1648), 26v/16. Vădzînd că lot strănută, un boier să fie dzis: „Viermi, doamne". Şi cum i-au dzis... au şi tăcut de strănutai, neculce, l. 16. Au tăcut generării ă mai zice ceva de bani. dionisie, c. 217. Tăceţi şi luăţi sama că încă n-au ăgiuns acasă, drăghici, r. 14/27. Copilul cu leagănlil se amăgeşte şi tăce. pann, p. V. ii, 125/4. Ăh, te conjur pe lege, pe tot ce-i sacru mie, Taci, taci, cerul ne-aude! alecsandri, t. ii, 180. Ia (aci şi d-ta, moş Nichifor, taci, nu mai striga ătlta pe biata văcu-ipară. creangă, p. 116. împăratul a început să-i făgă-duiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l făcă să tacă. ispirescu, l. 2. De la un timp, văzlnd că prietenul lui nu zice nimic, tăcu şi el. VLAHUŢĂ, o. a. i, 99. Şi-au dat bineţe şi-au tăcut, coşbuc, p, i, 228. Taci, mamă, j(aci şi nu mai plinge. rebreanu, r. i, i40. Pustiul lot mai larg părea... Şi-n iţdaptea lui amară tăcuse oriei clht. bacOvia, o. 44. Taci, să nu-mi deştepţi tristeţea amintitilor. minu-lescu, V. 17. Tăcu, trăg'ind din aţele nasturelui, g. .petrescu, c. v. 197. Spun talii că tiii-i siti şi-frii face semn să lac. labiş., p. 38. Ottăviano tăcuse o vreme. barbu, princ. 38. Auzind paşii..., am tăcut. v. Râifii octombrie 1970, 34. Mai taci, vere, nu te face; Gă'nu joci cu cine-ţi place. jarnIk — bîrseanu, d. 361. Senin vă detei Să tăceţi, precum v-aflaţi, Şi ca sfinţii s-ascul-taţi. şez. iv, 132. Cinlă," mîndro, nu tăcea, Că mi-o fi cîntecul tău Drag ca sufleţelul meu. balade, iii, 272. Taci, cucuie, nu clnta, Că eu mor de jalea ta, ■folc. transilv. i, 28. No Iaci, fenitie, că mă duc la popa şl plăt’esc. o. bIrlea, a. p. ii, 438. Şi fiuţul tot pllngea. Iar măicuţa-l mlngîia: — Tăci, fiuţule, - nu plinge. folc. mold. i, 244. Dacă-l ieu dc jos, plinge, ' dacă-l pui jos, tace (Lanţul), gorovei, c. 196. •<> (Cu compliniri întărind serisiil) Voi pune ih lucrare sfătui rea tă, şi nădăjduiesc că vă lua bun sflrşit. Şi aşa tăcură din vorbă, gorjan, h. i, 16/31. .(Tran z.) Aicea se aleg veştile şi prorocirile. .. După ce-ău tăcut vorbele, se duce şi abate apa de la lăptoc. sadoveanu, o. xii, 828. O Fig. Şi dzise buriei şi stătu în limpede, şi tăcură undele ei. psalt.. 231. Şi porunci volburii, şi stătu In linişte şi tăcură valurile ei. dosoftei, ap. cade. Taci, cumplita mea durere, alecsandri, p. ii, 101. Orice scrupul tăcu in sufletul lui. bolintineanu, o. 453. Cînd însuşi glasul gîndurilor tace, Mă-nglnâ clntul unei dulci evlavii, eminescu, o. i, 120. Chiar dorul vieţii-n mine tace — Izvor ce gata e să sece. maCe-donski, o. i, 188. Dintr-un timp şi vlntul tace; Satul doarme ca-n mormlnt. coşbuc, p. i, 48. Au tăcut sub neaua vremii ale patimilor goarne, pillat, p. 85. Focul tăcu. E ii de odihnă, blaga, POEZir, 178. Zgomotele 1079 TĂCERE — 83 TĂCERE surde tăcuseră rupte de vocea lui Miroii. bănulescu, i. 47. Tact’, inimă, nu măi pjlnge. folc. transilv. ii, 305. (La iniperătiv, ădesea precedat de ,,ia“, arată bucuria sau neîncifederea in spusele cuiva) Clfi ani ai tu, Lili?... — Şaisprezece! — Ia taci! — se miră Stănică. Eşti bună de măritat, călinescu, e. o. ii, 96. ^ Expr. Taci din gură sau tacă-ţi (sau tacă-vă) gură (sau, familiar, pupăza) sau tacă-ţi guriţa! = nu mai vorbii Iasă^ vorb,al isprăveşte 1 Cf-polizu. Bine, bine, ţi-oi cumpăra; taci din gură. alecsandri, t:. 416. Tacă-ţi gura, măi Gerilă, ziseră ceilalţi, creangă, i>. 252, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Taci din gură! se răsti Dragavei, tn glumă, lă ea. călinescu, s. 666- Tacă-(i, maică, guri [a. teodorescu, p.' p. 438. A nu .(mai) tăcea din gură sau a nu-i tăcea gura = a vorbi mult, a vorbi într-una. Prin întuneric bljbliesc prin casă Şi cad, recad şi nu mai tac din gură. bacovia, o. 15. Cfl ce gura nu-i tace Ca rlndureaua vorbă face. zanne, f. ii, 167. 3. Ă nu vorbi despre ceva; a nu-şi exprima făţiş părerea. De ceale reale tăcul-au şi pentru aceaeă am căzut Intru reale, căce n-am avut ştiutură. coresi, ev. 363. De va tăcea şi nu va mărturisi.. ./ să plătească toată paguba, prav. 20. De vom greşi ceva la judecată, să nu ascunde/i adevărul, nici să tăceţi, :ci ne spuneţi îndată ca să Irtdreptăm. neagoe, ap. goR i, 169/23. De aş.şti că mă vei şi, omori, nu pot să lac, negruzzi, s. j, 147. Să tac de mine deopotrivă precum şi tu de tine taci ? macedonski, o. i, 217. A tăcea *şi iăşii ştiu! coşbuc, p. i, 257. Ană băgase de seamă încordarea lui Pop loan, dar ti era peste putinţă să tacă. v. rom. iulie 1953, 159. Frunză verde lemn domnesc, După mlndra mă topesc: l-aş spiine şi nu-ndrăznesc; Aş tăcea, şi mă căiesc. ho,doş, p. p. 31. <0- F i g. Viitorul tace asupra Inilmplărilor ce ne aşteaptă, marcovici, c. 29/23. Au trecut prin viaţă durerile tăclnd. eftimiu, î. 180. <0 Ţ r a n z. Ei cetind [cartea], socotiră di-ăli tăcut acest cuvînt., pentru ca să nii numască mai apoi schionii tot vicleani. herodot (1645), 462. Mai indemtnă li fu aceaste a le tăcea. maior, ist. 199/2. Grăiaşte puţinteale, Taci ceale tăinuite: cantemir, ap. gcr i,’327/22. Nu ştie. :', care lucruri să povestească şi care să tcfcă. m'olnar, ret. 115/18. O aşa pricină vor cerca a o tăcea. beldîman, e. 19/10. Nu putem tăce adlnca impresie ce au făcut. . . proeitirea acestor acte. ar (1829), 1472/5. Cei înţelepţi niciodată aste lucruri nu le fac, Ci chiar p.enlru ă lor cinste orce necaz au 11 lac. pann, e. ii, 61/9. într-o mahala tihâită, a căria hume il vom tăcea de frica poliţiei, locuia dumnealui postelnicul Androhache. ne-gruzzi, s. i, 71. Eu clril tot un clntec. d-ăseâră Şi-aşă mi-e de silă să-l clnt, Ş.i-l tac, dar nebrlnd Cl ciht iară! coşbuc, ,p. i, 64.. Acum li apăreau numeroase şi irefutabile toate argumentele pe care le tăcuse adineaori, c. .petrescu, î. ii, 221. E bătrln şi nu-şi; poate mărturiei durerile. . . Are tăria să şi le tacă. t; decembrie 1964, 6. ,-0>~R e f 1. p,as. Nu e de a se tăcea ce s-aii Irillmplat cu , Vitalian, după moartea împăratului Anastasie. şincai, hr. i, 97/36. + Tranz. A omite; a nu luă în seamă. Cererea mea ăsculfă, lacrămile m.ele nu tăceă. psalt. 75. Unele care jiu sliil zic~ţă slnt, şi'alteli căre slnt le tac. c, cantâcijzino, cm i, li. Mai slnt şi alţi bărbaţi învăţaţi, dar... li tac.pentru că nu îmi dau materia a vorbi In această pţiţpiă. ,cr (1830), 333V24. " ‘ • — Prez* ind.: tac-, prez.1 cond.-opt.: şi< (învechit) se t’ăcure (rosetti, &, r. i, 133); perf. s.: pers. 4 (învechit) şi tăcUm; imper.: pers. 2 şi (regional) ta (dr. iv, 1 557> cv 1950, nr. 1, 21), pers. 5 şi (învechit şi regional, la foriiiâ negativă) nu tăcerefi (dr. ix, 504). — Lat. tacSre. ■> tĂC^RE *s'. f. 1. Faptul de a tăcea (l),de a nu scoate o vorbă; stare, atitudine a -uriei persoane care nu Vorbeşte un anuriiit timp? p. r!e x t. faptul de a nu face zgomot; lipsă de zgomot, linişte,1 calm, acalmie, muţenie (3). Cela ce vă iertă -sudalmă.. au cu cuvlntul, au cu tăcearea. . . nu va mai putea să părască la giudeţ. prav. 243. Totdeauna cu tăcere ascultam şi învăţam orice ar fi de învăţat, cantemir, ist. 83, cf. anon. car. Nici un lucru nu ascunde mai bine aceaea ce eşti, declt tăcearea. antim, ap. gcr ii, 5/25. Filosofia caută tăcere şi să odihneaşte In privirea lucrurilor, dacă ritorica va să tune şi cu limba, molnar, ret. 55/16, cf. klein, I). 435, lb. Of! dulce şi amălitoare noapte! prin ajutorul tăcerii şi ăl Intunericimei tale.. . descoper un Suflet nemuritor, marcovici, c. 14/20. Toată compania stă In ădlncă tăcere, drăghici, r. 34/8, cf. polizu. După o îndelungată şi cumplită tăcere, căzu îngenuncheată, negruzzi, ş. i, 26. Noaptea, In aste locuri, ti-are deloc tăcere; Totul se mişcă, umblă, alexandrescu, o. i, 142. Pentru a izbuti [trebuia] răpe-ziciunea mersului, tăcerea mişcării, calculul timpului. hasdeu, i. v. 92. In tăcerea nopţii, grierul clnla. alecsandri, p. i, 192. Minunat orator este Talangiu!. . . Clnd vorbeşte, se face tăcere adlncă. bolintineanu, 0. 418. Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate, eminescu, o. 1, 202. Mai strigă el,... ăl mai strigă, Insă Harap Alb nu răspunde, nici se arată, şi de la o vreme se face tăcere. creangă, p. 227. Clnd dete cu a treia [săgeată], un geamăt ieşi de Ungă pom şi apoi o tăcere de moarte se făcu. ispirescu, l. 83. Temeri nedesluşite le navă- . lese, începi s-asculţi tăcerea pustiului, vlahuţă, o. a. ii, 137, cf. ddrf. Focul arde vesel, e noapte şi tăcere. coşbuc, p. i, 33. Nici o rază, nici un freamăt, nici un clnt.. . pe tot tăcere, neculuţă, ţ. d. 117, cf. barcianu, alexi, w. Palatul însuşi este o casă a tăcerii, petică, o. 171. Tăcerea îşi întinse adlnchl tainei sale plnă la hotarele cele triăi de pe urmă ale hesfirşiiutui. hogaş, m. n: 169. în tăcerea griă, ipatcă ie auzeau troznilurile flăcărilor ce se răsuceau şi se zvlrcoleau pe bolta cerească. rebreanu, r. ii, 106. Eli n-am auzit, E tăcere ! bacovia, o. 174. Era tăcere In jurul meu. galaction, o. 334. Scrisori păstrată, de demult... Cu frunlea-n mini mă plec s-ascult Tăcerea voastră vorbitoare, to-pîrceanu, o. a. i, 323. [în odăiţă] tăcerea stă cum ar fi stat un ceas. d. botez, p. o. 127. Un pllns.. . sparge Iii mii de‘ bucăţi tăcerea de mormint a cimpieţ eroice. sa hi a, n. 19. Se trlnleşle din nou In şezlong. . . şi e gala, să se cufunde din nOu In tăcere, sebastian, t. 57. Ne opriră In desişuri la marginea poienii, fără nici un cuvînt, — o tăcere adlhcă se lărgeşte In lături, In sus, ne înfăşură, ne slrlnge, ne inlemiieşte parcă. sÂDOVEkNU, o. iii, 65. Nu vorbele, tăicerea dă ’clntecului glas. pillat, p. 210. Uneori, găseam acasă aşezată Intre părinţi o tăcere de plumb: blaga, h. 45. Se simţea dezlegai de. tăcerea împietrită, arzătoare, de plnă atunci, deme-trius, a. 60. îi face semnul tăcerii, cu degetul pe buze. H. lovinescu, t. 252. Tăcerea care acoperea pămlntul 11 sperie :$i. mai mult. preda, î. 35. O linişte desăvlrşită învălui totul, că intr-o pltiză neîntreruptă a tăcerilor. MIHaee, o. 95. Dacă nu ştii, nu răspunzi. Declt o prostie ntare-, Htai bine o tăcere deplină. \. rom. septembrie 1963, 42, cf. rebreanu, i. 60, vornic, p. 167, v. rom. noiembrie 1964, 39. Tăcerea e ca mierea. Cf. alexi, \v., zanne, p. ii, 764. O (Construit cu vefbul „a fâce“')J Stimabili! ondrabili!... faceţi tăcere!’ Strit cestiuni importante, arzătoare la-ordinea zilei: caragiale, o. vi, 128. <0> (Cu valoare de impe-rativ) Dăr, tăcere!. .. Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!... To(i r'dmin In aşteptare. Clntăreaţa-ncet prelăde. alecsandri',' p. iii, 56, cf. costinescu, ddrf, barcianu. O (Comparat- ca un adverb) Fiecare soartă tace, fiecare gind se rupe Şi se face mai tăcere şi se face măi'tlriiu. lesnea, a. 26. O Loc. adv. în (sau, învechit,' Inttu, ca) tăcere = a) fără a vorbi, fără a 'spufte ceva, tăcut2 (1); p.' e xt. fără a destăinui, fără a-şi spune păsul. Să Inţeleagem că cu t&ceăte. .. cearcetă omeneştile şi caută fieşcărui călea vieţiei. coresi, ev. 245, cf. mahdarie, L. 106. Cil tăceare toată lumea stă deşteaptă, Pt'e giudeţ ce le 'vei face, să ia plată, dosoftei, ps. 251/17. Lupul dară, după multă cu tăcere spre crăncăilul Corbului ascultate, tnlr-acesta chip se cum-peni. cantemir, ist. 83. Cu frică şi cu cucernicie Intru tăceare să asculte sfintele porunci: petrovici, p. 20/8. 1080 TĂCERE . —i'>84 — TĂCIUNE Sflrş.itul- ori,şic.ar.e Iartă, omului să-şi şpuie gurcrile -cile are; f'ar tfiie flP nţta iertată'-nici atlta mlngăiere,. Ci trebuie să le stifăr. şi mor. intru tăcere. conachi,'• K',84't îi liribrcibqţleŞtifştii, chiar ca p-o,muiere, li pui in cap ţeSÎul, şi rabdă-n tăcerq, pann, p. v. i, 56/2. Vătaful ctfrţii... se pr'efăcţa că nii ba E x p r; A sta in (ăcere sau (învechit; calc după fr. garder le silehce) a păzi tăcerea = a nu scoate o vorbă, a nu spune nimic, a tăcea O). Clteva minute, străinul stătu In tăcere, aţintind-o întocmai ca şarpele ce voieşte să farmece pasărea In zbor. gane, n. 11, 53. Amlndoi' păzeam tăcerea, gtndind, el la Olgă, eu... la toaleta pentru balul ’ de la club. negruzzi, s'. 1, 46. A sparge (sau a rupe) tăcerea = â înţrerupe o perioadă (mai lungă), de linişte. Aveţi lume multă la pomană, rupse ea, Intr-un tlrziu, tăcerea, agîrbiceanu, s. 134. Iţţr cind tăcerea se rupea, cuvintele sunau indiferente şi streine ca să exprime deşertăciuni. c. petrescu, î. ii, 49.. Tăcerea ce-i cuprinsese fu spariă Intr-un timp de Marin .Oproiu. sjîhale, q.,96. A face tăcere = a ,cere, a impune să nu se mai vorbească, a face linişte. Clisteu, . făclnd tăcere> zisă in mijlocul tuturor: ...pre voi toţi laufl. herodot (1645), 35i. + Pauză (mavluhgă),iiitr-o discuţie; p. e x t. întrerupere a unei corespondenţe. Ce speoţi, Bogdane, .zise după puţină tăcere, izblndi-voiii. oare? negruzzi, ş. i, 138. Uneori se făceau la masă tăceri lungi şi triste, vlahuţă, ap. tdrg. James nu. este un corespondent harnic: El se scuză mereu de tăcerile şi tntlrzierile sale. ibrăi-lea-nu, s. 228. După fel de fel de tăceri, de zvonuri..., tşi dădea seama dacă a nimerit-o bine. vinea, l. 1, 55. .2. Faptul ,de a nu vorbi despre cevavfaptul de a ascunde' ceva'.- Şi limba au ămurţil şi urechile ău asurzit, şi cu tăceare să au îngrădit (a. 1669). ggr i, 184/30, Na'ot pungă de bani şi să nu scoţi nici o vorbă despre primblarea noastră de noapte. ;Eu nu-mi plnd tăcerea, măria ta., ispirescu, l. 239. A pus In mina însoţitorului Un bacşiş de tăceri., arghezJ, ş. xi, 21. E x p r. A păstră (sau, învechit, a face) tăcere, sau a -păstra tăcerea = a nu .diyiilga, aităinui' (1); r iar, pentru 'aceste boldoaşe de farmece şi de şorecie. .. făcu pirită tăcere'.{a. 1816). iorga, ,s. d. vii, 17.;- Mă arz peste rd&sură, Slăbesc fără căldură; Sînt bolnav In picţre, Şi mor ,făclnd tăcere. \Ăc&rescul, ap. gcr ii, 161/29. 'Iubind îh,,taină'am păstţat. tăceţe, Gindind că-astfel o să-ţi,.placă ţie. eminescu, o. .1, 200. Ea poate păstra tăcerea. ibrXileaisiu, a.‘ 33, cf. cade, A .trece sub tăcere (ceva) sau (învechit) a ţttţM.iţa tăcerea de . . < a trece cu vederea - c,eva, a ţiu pomeni de ceya. Aice nu putem trece cu tăcerea de tucrurile Ţărei Ungureşti ce s-au prilej#. intru aceste., vremi, muşte». ap> DDiţF. Ceilalţi. . .,' .treceau sub- tăcere amănuntele. preda, m. ş.i-17. A trece sub tucere = a rămîrie neobservat, îieluât în seamă; a fi omis. Mă insulţi■ cind. bănuieşti.... dar această insultă ar_, trece sub tăcere, dacă ea nu ar fi pentru mine o încredinţare că tu-suferi. bolintineanu., o. 454. . , 3. Faptul dc a nu răspunde.,: de a nu riposta. Tăcerea ta,.. îmi este. destul răspuns asupra acestei inT trebări. drăghici, r. ^,13,5/21, cf. 107/11. <(> Expr. (Popular) ‘î'â.cereâ tn, r^unşui nţkeu, se spune cînd tăcerea confirmă .întrebarea. Com. graur (Muntenia). — Pl.: tăceri. — y. tăcea. ,-TÂraA vb.' I.»l. Tranz. şi refl.  (se) arde pînă devine tăciune (1). Lulnd fiecare fire de bob us’cat, le lăciiinează la focul lămpii, -alecsandri, ap. tdrg, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., pamfile, j. ii, 168, m. d. enc. 2. Refl. (Despre unele plante) A fi atacat de tăciune (2). Uneori porumbul se tăciuna. ispirescu, l. 206, Cf. DDRF, BARCIANU, TDRG, Ş-XlNEANU, D. U., cade, scriban, d" <> (Prin analogie) Vom legă degetul ... nu prea tare... ca să nu se înnegrească, cangreneze sau tăciuneze partea legală, atila, p. 86. 3. In tranz. (în forma tăciuni) A se înnegri la soare; a se bronz’a. lexic?' reg. ii, 54. •— Prez. ind.: tăciunez. — Şi; tăciuni vb. IV. lexic reg. ii, 54. — V. tăciune. TĂCIUIVÂR s. m., s. 11. I. S.ţn'. 1. (Priri sud-estul Transilv.) Persoană care lucrează cu tăciuni (conv. lit. xxiv, 929),. cărbunar (lexic reg. ii, 54). Pentru împinsul tăciunilor e un om de-i zice tăciUnar. conv. lit. xxiv, 929. + Epitet dat unui om foarte brunet (Vad — Făgăraş). Cf. lexic reg. ii, !54. 2. (învechit, rar; calc. după germ. Braridstifter) Incendiator. Tăciunarii cări dedeău foc la atltea comune erau puşi di cătră unii aristocraţii barîţiu, p. a. 1, 109. Din cauza focului s-a pornit invcsligaţiune, noi Insă nu am aflai să fi fost descoperit lăciunariul. id. ib. iii, 409, cf. barcianualexi, w; 'II. S. n. (Regional) I. Vătrai (Nucşoara — Cîmpu-lun'g). alr n/i mn 134, 3 886/784, alrm ii/i h 341/ 781. • „ ' . f 2. Grătar de fier care se pune pe vatră, sub-Ieftinele care ard, cu scopul de a le face să ardă mai bine; (regional) mîţă (IV 3) (Luţa — Făgăraş). Cf... chest. ii 336/61. — Pl- ' (I) tăcfUnari. ^ , — Tăpiune + suf. -ar.-' '.iii' TĂtlIU.VAi? s.m. Diminutiv al jui tăciune (1). Ciţibă tăpiuhaşi pe vatră ce dnd şi cind scînteia. dacia i.it. 145/18. — Pl.: tăcihnaşi. ' ' ■' ’ — Tăciune + suf. -aş. " TĂCIU1VÂT, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tehui 'for) Negru câ tăciunele (1) ; foarte1 negru, tăciuniu. Cf. ddrf. în cămaşă şi izmene albe; eare contrastau grozav cu faţa lui tăciunită/işi suefea ţigara, brăescu, v. a. 150. Un tinăr negricios, cu parul tăciunăt şi .asptu, cu ochii de cărbune, mihale, o. 449. ' * 2. (Despre unele plallte) Atacat de tăciuiie (2); tăciunds, (2). Grăunţele uscate înainte de vreme sau taciunăte. pamfile, j. ii, 139. r : — PI. ■.Jăciuriaţi, -ţe. ■ Şi : tăciunit, -ă adj,. — De Ia tăciune. TĂCIUiVĂRlE s. f. (învechit, rar) Incendiere. Oameni condamnaţi pe mai. mulţi ani. -sau pe viaţă, pentru crime ordinare grelis, omor, tăciunărie, falsificatori de monetă. bariŢiu. p. a. i, .600, cf. 33:3. — Pl.: tăciunării. ' •■ . ■ < — Tăciunar -f suf. -ie. > . TĂClClVE s. m. 1. Rest dintr-o bucată de lemn care nu a ars complet; cărbune sau lemn^care arde mocnit, fără'flacără; (învechit, rar.) ojogitură. Să te culci afară la tăciuni hierbinte. dosoftei, ps. ;216/2. V-aţi făcut ca tăciunele scos den foc. biblia (1688), 5921/57, cf. 1086 TĂCIUNE — %5 — TĂCUT2 anon. car-» klein. d. 435, -drlu',' :LB. Săracecărbaiie t Curlnd ie vei stinge,ţi, negruj-tăciune Ih zece minute ban n-o\să măi fii. Decit pe părete.să scrie cu tine. he-liade'Î o. i, 128. Lulnd1 cu mare bucurie uri Hăciilke' aprins, s-au pogorlt in peşteră de du făcut : foc. ' dră-ghici, R. 75/13. M-am sculat şi-o făclie1 Din tăciune am aprins, asachi, s. l. i, .90. Masa Ungă foc o pune La lumină de tăciune. ’bXrac, a. 37/4’. Bre! da negri sinteli, mai întunecaţi declt tăciunele, 'pr. £>’ram. r401. Toderică... îndată pune pe .tăciunii ce fumegau in vatră un braţ de oreăS&tUH.' negruzzi, ap. tdrg, cf. polizu. Iaca, iaca! s-o aprins tăciunele. Â-LECşANDiii, t. i, 254, cf. cihac, i, 277: Pe vatră mai ardea vro doi tăciuni, eminescu, g. K 103. Vuia in sobă"tăciunele aprins, creangă, p. 134. Voinicul... puse mina pe un tăciune şi-l asbirli drept in ochiul bătrihului. ispirescu, l. 201. Copila intră Inlăuntru şi începu a sufla Intr-un tăciune ia să aprindă lumină, contemporanul, iii, 926. într-un tiniu,:. lăsăm tăciunii să se stingă, vlahuţă, o. a. 384, cf. ddrf. Tăciunii-n vatră dau lumină, coşbuc;; p'i ii, 51, cf. barcianu, alexi, -w. Jăratecul de azi Ca miine e tăciune, cerşa, p. .39; cf. tdrg, dhlb i, 84. Focâl somnoros- mistuia fumegind cel de pe urmă tăciune, .hogaş, m.n,. 169. Tăciiinii din vatră. . . fisiiau, afumau şi nu 'se aprindeau deloc. rebreanu, i. 46, cf. diacqnu, p. 17, şXin'eanî/, d. u. Zvirlind capătul de ţigară, mai răscoli focu c-un^lăciune. mironescu,'s. 77. [VîiitoaşaJ smulgea şindrilele... şi. le;, răsucea In' văzduh de^a.-pălma cu virtejurile de pul-ben- fi de paie, de ţiistp, de tăciuni, cenuşă, *gunoaie. c. petrescu; a.’ R. ‘6: Dădeau foc 'Ici cetăţi. Cu mciri tăciuni de grinzi. călinesCCV l. l. 204. Plecare scoale din: geac'ul li&' ceşi-.a 'adu£ Unii■ 0 bucatăde mămăligă prăjită pe tăciuni, alţii boabe de porumb coapte. stanCu, j>y. 307.:-h pofti, intr-o sală despărţită, printfro vatră mare de-ceramică,-in care-, erau clţiva tăciuni, vinea., ii. ii, 306. Arzi in foc nestins De noi trei aprins. Şi le.fă tăciune Şi le fă cărbune, \alecsandri, p. P. 18, cf. JARNfK — BÎRSEANU^. D. 434, COn.l. MARIAN, ŞEZ. ij f>2, Viciu,-' gl., gO’rovei, cr.. .634, :pamfile, b. .35, d^C’Rfe, e. 289, alr i 681, alr ; n/r. h 284, alr ii 3 40^/353, '812,”a i 12, 13, 17, 31', ni 16, o. bîrlea, a. p. ii, 487. A fi tăciune acoperit, se. spune despre oamenii vicleni şi făţarnici! Cf. alr i 1 558/790, ZANNE,* P. i, *293. Arzind numai doi tăciuni, N.u se pot face cărbuni, se zice despre .oamenii săraci. Cf. zanne, p. i, 293. Nu-i ard tăciunii iii vatră, se spune despre un om care nu izbuteşte să realizeze nimic; Cf. ciauşanu, v. 202, zanne, p. ţii, 429. <£> F i g. însoţindu-se amîndoi la tovărăşie tu răutăţi. ■ ■ Baasim împăratul. . . şi cu Fakei împăratul.... doi tăciuni afumători. n. .costin, let. ii, 38/25. Ea i se 'p'lingea de 'singurătate.'. . privindu-l- cu tăciunii g.prin^i ai ochilor, cp o -vrăjitoare. beniuc, m. c. i, 3‘OQ.1' Iubirea din VăciUnele ‘de ură Aş reaprinde-o. isanos, *p. 289. O (Ca termen de comparaţie) De-ar avea bănii, o limbă, Lucrurile 'ce ne-ar.„spune P?, mulţi, albi i-ar. face. 'neguri, Ca cel mai negriţ~iăciune.- hasdeu, r.- v. 11: Ochii lui Aristică scinleiau ca doi tăciuni aprinşi pe faţă roşcovană.' rebreanu, nuv. 9. Are şi ea doi copii, negri ca tăciunii, cu scintei de ochi, de safir, arghezi, s. xi, 167. I£ frumos Alviţă, Are ochii cum slnt tăciunii al căror miez arde incă. stancu^ d. 176, cf. alr sn iv h 1 214. Inima de-amărăciune Mi-e neagră 'că şi-un tăciune, folc. transilv. ii, 304. O Expr. A sta la un tăciune(cu cineva) = (despre doi soţi) a duce viaţa Împreună. într-o zi insă, nevasta n-a mai răbdat: să-i■ spuie şi mai multe nu, că n-au să. mai slea la un tăciune, pamfile , duşm. 155, cf. rădulescu-codin, l. 10. A "se intllni doi proşti la un tăciune — a se căsători isau ’a se întovărăşi doi nevoiaşi; p. ext. a trăi in mizerie, a o .duce greu; Cf.,-udrescu, gî,. A lăsa (pe cineva) pe coada-, tăciunilor = a lăsa, a permite ea cineva să trăiască ţin. mizerie, lipsit de mijloace. Goleo, dragul mamii fiu, Au n-ai straie pe-mbrăcat Şi parale De tocat De iu pe mă-la o laşi Pe mina străinilor, Pe coada tăciunilor? teodorescu, p. p. 589. A îămine in coadele tăciunilor = a trăi în mizerie, a o duce greu. De mic sărac rămăsăi Pe'inimile străinilor, în coadele tăciunilor; ' balâde,' ti, 430. A nu avea nici tăciune !n vatră = a fi foarte şărae. Cf. zanne, p. iii, 429. A Înveli tăciunele â plecă-; ă 'fugi. Cf. zanne, p. ix, 531. â. (Ld sg.) Boală infecţîoasă, mai ales a cerealelor, provocată de ciuperci paradite şi manifestată > prin distragerea parţială. sau totală a organelor atacate şi prin apariţia în locui acestora a unei pulbefa* xJe cuibare neagră; cărbune, mălură (2). Cf.' Anon. car., i. ionescu, 'c. 174/24, Barcianu,' dame, î. 58, alexi, W., TbRG, PAMFlLfi, 'A. R.' 109, ŞĂINEANU, D. tJ.-,'CADE, simionescu, fl. 310,* pribeagul, p. r. 73, borza, d. 197. Boala de care sufăr popuşoii se numeşte tăciune. i. cR. iv, 250. Să goneşti tăciunele,. .". Din toaie ogoarele. teodorescu, p. p. 210. Ne-a şi pus urile nume: Mie griu, ţie tăciune;... Mie floarea florilor..., Ţie răul răilor, jarnîk — bîrseanu, d. 65. De cind is mindrele-n ţară, Seamăn griu, seCer secară, De clnd is mindrele-n lume, seamăn griu, secer tăciune, reteganul, ch. 70, cf. hOdoş, p. p. 132. Să nu mături cu minele de pine că face,.grlul tăciune, gorovei, cr. 139, cf. alr sn i hi 111, alrm sn i h 480, A v 33, vi 16, 19, 22, 26. — PL: tăciuni. — Şi: (regional) teciune s.m. fd ii, 151, alr i 681/375, 385, 388, 394, 402, 418, 420, 424, 552. — Lat. titio, -onis. ' : TĂCll Xi vb. IV v. tăeiuna. TÂCIUNfT, -Ă adj. v. tăciunat. TĂCIUJVlU, AE adj. Tăciunat (1). Stătea adincit in el, ca într-o hrubă, departe de toţi şi toate, abia deschi-zindgura cu buze.&rse de tutun, tăciunii, teodoreanu, m\ u. 25. — Pl.: tăciunii. . — Tăciune + siiî. -iu. TĂCIUivOs, -OĂSĂ adj. 1. (Despre lemne) Care este ars pe jumătate; cu tăciune (1). Să nu slăbească sufletul tău, de două lemne lăciunoase afumlndu-se. n. costin, let. ii, 38/26, cf. klein, d. 435, lb, ddrf, barcianu, alexi, \v., tdr6, .cade. 2. Atacat de tăciuije (2), plin de tăciune (2); tăciunat (2). Cf. klein, d. 435, lb, cihac, i, 277, barcianu, alexi, w. Cumpărăloriul acesta se mai uită oleacă la griu şi,, părindu-i-se 'cam secăref, ba şi cam tăciunos, • merse la alte cară. reteganul, ap. cade. . — Pl.:. tficiunoşi, -o.ase. — Tăciune +,suf. -os. JTĂCLlT s. n. V. taclit. TĂCŞX5LĂ s. f. v. taşculă. TĂCUT1, n. 'Faptul de a tăcea (1). Sudalma.. . de multe ori se iartă şi eu tăcutul, prav. 241. Sint o . mie de fapte In tăcutul mănăstirilor şi In zgomotul lumii. vasici, m. ii, 3/11. S-a pus'Lina pe tăcut, coşbuc, p. i, 50. <^X> o c. adv. Pe tăcute**(sau tăcutele) = fără voţbă, în tăcere; pe ascuns. Cf. cihac, i, 277, costinescu. Planul,.,urzit pe tăcute in palatul domnesc, se dele pe faţă. odobescu, s. i, 427. Am mincat amîndoi din toatei pe tăcute şi pe nebăule. caragiale, o. iii, 63. Profesorul şi genercţlul se,îngăduiau pe tăcutele. D. zamfirescu, a. 36. Dă ,Ordinul, pe tăcutele, a i se găti calul, .iorga, l. i, 48,6» cf. şăineanu, d. u., cade. Clnd te-nşfacă, pe tăcute, Nu ştii cum să scapi mai iule. arghezi, ş. v, 215. îi vede cum înfulecă pe tăcute, cu nasul In ciOrbă. vinea, l. i, 126. învăţa şi el pe tăcute. preda, r. 91. Buzele.,ccle mute vorbesc pe tăcute, se spune despre un om făţarnic, zanne, p. ii, 2,6. — V. ţăceas ■ - TĂCTÎT2, -Ă adj.- 1. Care 'tace, care nu vorbeşte; ■ care păstrează tăcere (1) ; p. ext. calm. Cf. anon. CAR., KLEIN, D. <135, POLliu, CIHAC, I, 277, COSTINESCU. * Pe >jeţ tăcut 'se lasă, cu dreapta pi-ă lui spadă, eminescu, o. -si, 94. Unul singur... era tăcut şi glnditor. 1094 TĂCUT2 — 86 — TĂFTUI slavici, N. I, 83. Tăcuţi s-aşază amlndoi pe caldarîm. vLAfitJfĂ, o. a. 13-5, ct ddrf. Şi-au stal tăcuţi, cai-A cuprins O j'ate pe-ămîndoi. coşbuc, p. i, 228, cf. barcianu, alexi, w. Treceam cu mlnile la spate, tăcut, pe aleile pustii, anohel — iosif, c. m- ii, 36, cf» tdrg. Merseră cîteva clipe tăcuţi, rebreanu, r. i, 161. Treci tăcui ca beduinul ce cutreieră nisipul, minulescu, . v. 17. După el, călcînd cu teamă, Merg tăcuţii, lui prieteni, topîrceanu, b. 21. Nevastă-meă a fost plnă seară, gravă şi tăcută, camil petrescu, u. n. 75. Pare atlt de tăcută şi de tristă coloana muncitorilor, sahia, n. 43. *Tăcut, norodul te-o petrece ia groapa ta, ca pe-un strein! voiculescu, poezii, i, 25. Fata ne privea pe rind, tăcută, cu ochii ei mari. sadoveanu, 6. ii, 457. Tactil şi enigmatic, Niculaie ll servi, vinea, l. i, 129. Toată lumea era tăcută. lăncrănjan, c. i, 61, cf. zanne, p. viii, 168. O Fig- Această tăcută zeitate [somnul] supune... trupul cel amorţit, sufletul, marco vi ci, c. ,13/9. Mergeamsioi in cale ca umbre tăcute, Pe-un covor de frunze, pe cărări pierdute, alecsandri, p. i, 126. Ochii-şi încruntă, şi-apoi du tăcută privire, din creştet Pînă la tălpi ll măsoară şi-şi geme-n mînie cuvintul. coşbuc, a.e. 77. Pereţii sint tăcuţi, femeile spun multe, barbu, princ. 72. <> (Substantivat) Strigă, strigă, mutule, Nu tăcea, tăcutule, Că ai gură de strigat Şi picioare de-alergat. şez. iii, 123. (Adverbial) Unii munceau tăcut, arghezi, s. xi, 97. In loc de a reacţiona tăcut şi cu faptă, mă mărginesc la simpla protestare verbală, călinescu, c. o. 80. + Care exprimă calm. Zlmbifea lui deşteaptă, ădîncă şi’ tăcută. eminescu, o. i, 61. + Lipsit de zgomot; liniştit. Acolo au odihna, locaş ddlnc, tăcut, Eroi ce mai-nainte mult zgomot au făclii, alex ai*jdrescu, o. i, 67. Era o clmpie lungă şi iăcută. alecsandri, J>. i, 189. In colţurile tavanului cu grinzi lungi şi mohorlte, painjenii îşi executau tăcuta şi pacinica lor industrie, eminescu, n. 38. Casele-nşirale pe costişa prăvălită spre Dunăre (şi aştern umbrele negre pe ulifele largi, tăcute, pustii. vlahuţă, r. p. 15. Castelele acele tăcute şi liniştite azi .... ocupau mintea literaţilor, ionescu-rion, s. 257. Tăciită năluceşte biserica străbună Cu turnuri răsucite ascunse sub cupole, anohel — iosif, c. m. ii, 12.x Cina la început fusese destul de tăcută, agîrbiceanu, a. 244, cf. şăineanu, d. •«.,* caŞe. Intr-o grădină publică, tăctită, Pe un nebun l-am auzit răcnirid. bacovia, o. 50. Pe coaste verzi, tn preajma dpelor, se arăta clte-un sat tăcut, sadoveanu, o. i, 51. .Cădeţi grăbit amurgul pe jalnica răscruce Şi căile, tăcute, se desfăceau cumplite. voiculescu, poezii, i, 70. Un schil tăcut, poiană cu turmele de miei. pillat, p. 168, cf. ’sCriban, d. Negura cobora peste curţile tăciţţe ale palatului, barbu, princ. 38. Prin plaiuri tăcute, De vlnturi bătute, Urcă şi scoboară Şi drumul măsoară Trei turme dc oi. balade, ii, 472. (Fig.) Lăsaţi-mi... mie odihna cea tăcută, Lăsaţi-m,i rlsul morţii şi nu mă deşteptaţi, ma-cedonski, o. i, 50. O (Adverbial) Tragediei Pămln-tului, tăcut se desfăşoară, pillat, p. 43. Stele mari clipesc tăcut, paraschiyescu, c. ţ. 120.. !2. Care nu obişnuieşte să vorbească pîea mult; taciturn, (Învechit şi regional) tăcător (1), (regional) t a c aci u, tăc'ă'toi, tălmut; p. ext. liniştit, rezervat (2). Ea... ll vedea mai tăcut şi mai retras. negruzzi, s. i, 25. Slan era om tăcut în feliul său. creangă, p. 142, ef. şăineanu, d. u.V cade. Era un om tăcut, nu schimbă cil nimeni un cuvînt, şi odată nu l-ai fi auzit- măcar' gemlnă. MiRONEScti, s. A. 118; cf. scriban, £>. Petrea eră din firea lui tăcut. V. rom. iulie'1953, 118. Radii era încă o mică sălbăticiune, tăcută, singuratică şi orgolioasă, h. lovinescu, t. 265. Soţia poate fi o principesă slută Sau, dimpotrivă, blîndă, sfioasă şi tăcută, t iulie 1964, 47. Urîtul din ce-i făcut? Din omul care-i tăcut, alecsandri, p. p. 226, cf. jarn/k — bîrseanu, d. 80. + (învechit) Tăinuit, astfuns. Cf. lb. 3. (Rar) Tacit, neexprimat. Are tăcută ipolichi In casa ce s-au tocmii sau s-au făcut, pravila (1814), 52/4. Iubite autorule,... ăi ştiut... să urmezi părin- ţeşiile poveţe lutnd drept deviză tăcută a scrierei . tale faimoasele versuri din Arta poetică, odobescu, s. iii, 11. Cînd s-a notificat concediul, locatarulnu poate opune relocaţiunea tăcută, hamangiu, c. c. 368. — Pl.: tăcufi, -te. — V. (ăeea. tădaiOna adv. v. totdeauna. TAdĂUXA &dv. v. totdeauna. TĂDEAtÎNA adv. v. totdeauna. TĂDIT3NA adv. v. totdeauna. TĂFARÂGĂ s. f. v. tăfăragă. TĂFĂLdGl s.m., s.n. v. tăvălug. TĂFĂldG2, -OAGĂ adj. v. tofolog. TÂFÂLtC s. m. v. t of olog. TĂFĂLCG s. m., s. n. v. tăvălug. TĂFĂLtîGĂ s. f. v. tăvălug. TĂFĂLUGf vb. I'V v. tăvălugi. TĂFĂLUGfT s. n. v. tăvălugii. TĂFĂRÂGĂ s. f. 1. (Regional) Brinză de vacă. Cf. anon. car., dr. ii,'659, iv, 452, pamfile, i. c. 27, viciu, gl.; chest. viii 39/31. <> -E x p r. A se face tăfăragă = a se strivi. Mărul, cind ă căzut jos, tot s-a .făcut tăfăragă. mat. dialect, i_, 216. 2. (Prin sudul Mold.) Mincare proastă. Cf. cade, scriban, d. 3. (Prin nordul Munt.; in forma tefereagă) Ter- ciuială groasă (de mămăligă cu lapte) (Măţău — Cim’-i pulung). coman, gl. « — Pl.: tăfărâgi. ' — Şi: tăfarăgă (dr, ii, fi59, pam- file, i. c. 27,-viciu, gl.), tăfăroâgă (dr. ii, 659, rev. crit. iv, 86), tăfărtigă (chest. viii 39/31), tăyărăgă ■ (scriban, d.), tefărâgă (anon. car.), tefereâgă (coman, gl.) s. I. — Din bg., rus. TBapor. TĂFĂRĂGf vb. IV. Refl. (Regional) A se strivi (Răcăşdia — Oraviţa). chest. v 102/61. — Prez. ind.: tăfărăgesc. — V. tăfăragă. TĂFĂROÂGĂ s. {. v. tăfăragă. TĂFĂRAGĂ s f. v. tăfăragă. ’ TĂFILCĂ s. f. (Prin îiordul Mold. şi Bucov.) 1. Traistă1, săculeţ. V. tăbultoc. Putea să arunce tn el cu tăfilcă pe care o ducea la subţioară, sadoveanu, 'o. xxi, 334, cf. şez. xix, 13. 2. Epitet dat unui om mic de statură şi bondoc. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: tăfllci. Cf. t ă b u 1 c ă. TĂFÎLCCŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui t ă-f 11 c ă (Crucea — Gimpulung Moldovenesc). Cf. A v 1.5. — Pl.: tăfllcu[e. — Tăfilcă + suf. -ufă. TĂFL^Gi vb. IV. v. teflegi. tAfTĂRAŞ s. m. v. tăfturaş. TĂFTUf s. n. (învechit, rar) Tolbă pentru săgeţi. Şi, iarăşi, miilţi dintru dlnşii belesc maniile cele drepte ale nepriiatinilor şi te fac tăftuie de sigeţi. herodot (1645), 227. Tăftuiu de săgeţi, de 14: 1 leu (a. 1723-1746). n. a. bogdan, c: m. 161, dr. iii, 408. — Pl.: tăftuie. . — Cf. t a f t u r, s ă c u i. 1115 / TĂFTURAŞ — 8-7 — TĂGĂDU1ALĂ TĂFTURÂŞ s. m. Diminutiv al lui ■ t a f t u r. li Cf. -taftur (I). £>e ţi-i ruşine cu mine... Fă-mă lăfiurăş la şa. sevastos, c. 96. Şaua frumoasă o punea. Tafluraşi cu năsluraşi, Frlulef cti ghiuruleţ. păscu-lescu, l. p. 32. 2. Cî. tai tur (2). Tâfturaşu mu Si ni-l pui că-pătliu. diaconu, vr. 70. — Pl. tăfturaşi. — Şi: (regional) tafturaş, tăită-râş (pXsculescu, l. p. 62) s. jn. • Taftur -f suf. -aş. TĂFTtflU subst. pl. v. taftur. TĂGÂPĂ s.f. Faptul de a tăgădui (1) , t ă g ă-d u i a 1 ă, (învechit) tăgădaş, tăgada t, tăgădui nţ â, (regional) t arpei2; p. ext. îndoială, şovăire (II 1). Şi greşealele-mi şlii de grămadă, Că de tine nu-mi iaste tăgadă, dosoftei, ps. • 223/2. • De care lucru din tăgadă mărturisire adevărului, de clnd zicem, cantemir, ist. 93. Dumnealor fără nici o tăgadă au dai samă cum câşlia precum esle drept (a. 1716). URICARIUL, V, 375/1, Cf. KLEIN, D. 436, LB, CIHAC, II, 529, COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU, TDRG, şXl-neanu, D. u., cade. Vreau să fiu copil fără tăgadă Sau o floare cu prlvirea-n sus. lesnea, p. e. 56, cf. cod. pen. r.p.r. 477. Pentru credinţă sau pentru tăgadă, Te caut dirz şi fără de folos, arghezi, : vers. 55. Tl-nărul stătu locului nemişcat, aşleptind o revenire asupra tăgadei. cXlinescu, e. o. j, 12. Făcu un semn de tăgadă, vinea, l. ii, 296. <£• L o c. a d. v. . Fără (de) tăgadă = In mod sigur, incontestabil. Zilot Românul, fără tăgadă, cel mai de seamă cronicar al Ţârei Munteneşti. xenopol, api ddrf. Pe (sau cu) tăgadă = pe ascuns, intr-ascuns. Eu nu vreau. nimic pe tăgadă. Com. din bilca — rXdăuţi. — Pl.: tăgade. — Postverbal de la tăgădui. V TĂGÂD1VIC, -Ă adj. (învechit) Care tăgăduieşte; mincinos. Copilul, fur, tagadnic, de slugi e învăţat. negruzzi, s. ii, 266, cf. dl, dm. — Pl.: tagadnici, -ce. — Tăgadă -f suf. -nic. TĂGĂDAŞ s. n? (învechit, prin Transilv.) Negare, tăgadă. Cf. caba, săl. 101. — Pl.: tăgădaşuri. — Din magh. tagodăs. TĂGĂDAT s. n. (învechit, prin Trarisilv.) Tăgadă. Cf. LB. — Pl.; ? ' : — Din magh. ţagadat. TĂGĂDAU s. m. (Regional) Persoană care tăgăduieşte (1). Cf. lb; mîndrescu, ung. 184. — Pl.: tăgădăi: — Din magh. tagadd. TĂGĂDf vb. IV v. tăgădui. : TĂGĂDUI %b. IV; 1. Tranz: (Folosit şi a b s o 1.) -A pune la îndoială, a contesta existenţa, riecesitate'a, obligativitatea (unui lucru, unui fenomen etc.); a dezminţi, a nega.' Şi Sara tăgădui şi aşa dzise: n-am tis. po 57/19. Domnul nostru J[i]sus Hristos tăgăduescU-l. n. test. (1648), 200v/22. Creştinul pmă glnd pre galbenii jidovului să-l tăgăduiască, dosoftei, v. s. septembrie 118v/7. Mu să poate tăgădui cum unsoarea scumpă să nu fie bună (a. 1683). gcr i, 276/23. Mer-gtnd la vizitiul, ău tăgăduit că nu-i împăratul tn obuz, ci este înapoi, neculce, l. 247, cf. lex. mars. Aceşti bani au dat seama că i-au luat toţi gală afară de ce au tăgăduit că n-au, luat (a. 1726). iorga, s. d. xiv, 28. Nici ea n-au mai . putut a mai tăgădui (a. 1749). bul. com. ist. v, 247. Şi acolo au tăgăduit, banii ră-, măind buni mlncaţi, că se ajunsâse cu judecătorii cei de loc (sfîrşitul sec. XVIII)., let. iii, 256/4'. N-au pr im'it 'nici banii care i se dă de călră jidovi ca şă tăgăduiască învierea, mineiul (1776), 97v/17. Cind cel împrumutat îşi iăgădU’wşte zapisul şi iscălitura sa..., atunci să nu i să dea ascultare, prav. cond. (1780), 122, cf. ist. carol xir, 66r/15, klein, d.’-4‘36. Să facă jurămlnt atlt jăluitorul cum şi pirttul precum că nu va tăgădui adevărul, pravila (1814), 10/5, cf. 46/2, cle-mens, lb. Să tăgăduesc un lucru ce nu-l ştiu. drXghici, r. 127/17. Voi tăgăduiţi dreptatea subt ticălosul mantei a fă/ăriei religioase, gt (1838), 47x/53. Vezi, dar, nu tăgăduieşte, să răspunzi ce trebuieşle! i. văcărescul, p. 549/4. Nu îşi tăgăduiră ameţeala cc-au simţit; pann, e. Ii,; 114/14. Tăgăduieşte, zi că n-ai scris răvaşul acesta. negruzzi, s. i, 22, cf. 47. Vn mai mare număr împreună dezbate ideile fiecăruia clşligate In parte, tăgăduieşte cele greşite, dezvoltă cele sănătoase, bolliac, o. 47. Mulţi îmi .zic cum că aceasta nu e dc tăgăduit, Şi că tot omul s-apleacă la ce este mai pornit, alexandrescu, 0. i, 177. Trebuie să ştii că am pierdut capul de bucurie; şi nu vei tăgădui că n-am cuvînt. bolintineanu, o. 377. Ducindu-l la domn, şi lăgăduind de năpaste, au jurat cu 12 boieri că nu este fecior de domn. r. popescu, cm i, 314. Nu tăgăduiesc; in principiu trebuie să aibi dreptate; odobescu, s. iii, 15. începu a se văicări şi a tăgădui că nu era condurul ei. ispirescu, l. 187. Latinitatea noastră nu o mai tăgăduieşte nimeni astăzi. 1. Negruzzi, s. i, 399, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Nu-i:frumos să tăgăduim ce-âm făcut odată. agîrbiceanu, a. 150. Aşteptai, pe cinevaEl tăgădui din eap. rebreanu, r. i, 244. Nu voiţi cădea la vulgară siitemă potemică de a tăgădui caracterul. călinescu, c. o. $7. Tăgăduieşte că şi-a viril mîini/e plnă la coate In bănii poştei, stancu, r. a. iii, 180. Dumneavoastră aveţi totuşi prieteni acolo... — Am. De ce să tăgăduiesc? vornic, p. 144. Că iubesc şi că trăiesc, Nici eu nu tăgăduiesc, teodorescu, p. p. 316, cf. sevastos, p. 142, caba, sal. 101, com. din straja — rădăuţi, mat. dialect, i, 97. Zioe lumea că iubesc, Da eu nu tăgăduiesc. folc. transilv. ii, 454. + Refl. (învechit) A se lepăda de cineva sau de ceva; a rupe orice relaţii cu cineva. V. renega. Nevrliid a să tăgădui de D[o]mnul i/[risto]s, îşi înveliră capul, dosoftei, v. s. septembrie, 35v/7. îmbla de îmbărbăta pre ceaia carii de frica muncilor se tăgăduia de credinţă. id. ib. 66r/25. Pe/r[u] ce s-au tăgăduit de tine de trei ori. id. mol. 77. + Trata a; A nu coîisimţi la ceva; a respinge (3), a refuza. Aşijdereă Ingrozături şi înfricoşători să se zică poruncea unuia ca aceluia, carile la acel sobor a se obşti ar tăgădui, cantemir, ist. 27. însă pentru aceasta nu trebuie să îmi tăgăduieşti cererea, de care splnzură cinstea... împărăţii mele. gorjan, h. ii, 84/i8. Această mlngiiere nu i-o poţi tăgădui, voiitescu ir, m. 152/16. Mi-e scumpă ă la viaţă şi eu răspuhz pentru eă. Nu-mi tăgădui aceasta. heliade, o. i, 436. 2. Tranz. (Rar) A tăinui, a ascunde. Nime să nu tăgăduiască bucale sau haine sau bani turceşti şi greceşti. neculce, l. 371. Treizeci şi doi ani am — tăgăduia opt — şi mi se pare că am avut vreme să cunosc o măre parte din diplomaţia cochetăriei, negruzzi, s. i, 77. Erau parcă iltmele şi rezultatul celor douăzeci şi şapte de ani care nu se măi puteau tăgădui: -rebreanu, nUV! 6, com. din straja — rădăuţi. (A b s o 1.) TWi-a spus că se duce să se cunune cu coconul Dinu... — Unde? — Nu ştiu. — Spune, cioară, nu tăgădui, că-ţi răsucesc gttul! filimon, o, i, 252. Refl. pas. Sci de aceastea Impăralulu,.. . a se tăgădui lui de aceastea nu credzu nece ura. cod. vor. 82/2. + Refl. (învechit, rar) A se sustrage. Că neiiiică hu me tăgăduiiu (n-am lăsat înapbi n. test. 1648, n - a in ferit biblia 1688) de ceale ce eră cu folosu ce se nu spuiu voauă. cod. vor. 20/4. — Prez. ind.: tăgăduiesc şi tăgădui. — Şi: (Transilv.) tăgădi yb. IV. teapa, c. n. 271, com. din cîmpeni. - Din magh. tăgad. TĂGĂDUIÂLĂ s. f. Tăgadă, (învechit) tagă (1), făgăduinţă. Cf. polizu, costinescu, ddrf, Tdăg, cade. 1125 TĂGĂDU’lCrOS — 88 — TĂGÎHŢĂ Dar a sip\ţit:,.-.(lin priuiria mea netedă ea moartea,' că aci nu încape tăgăduială. camil petrescu-, u. n. 123, cf. scriban', d. Răspund.cu ,o lăQăduială tărăgănată gazetarul.: arghezi, s. xi,34. ■ L o c. adv. Fără de făyaduiala = fără (de) tăgadă,, v. t ă g a d ă. Psaltirea lui Coresi rărrţtne fără de tăgăduială cea dinţii carie-n limba rdrrifaiă care s-a pus sub teascurile tipografice. MÎNDRES.qU,: ung, iJ84. Pl:: tăgăduieli. — Tăgădui + suf. -eală. TĂGADUICldS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Care poate fi tăgăduit; negahil. Cf. costinescu. Toate gre-şelcle slnţ tăgăduicioase. ddrf. — Pl.: lăgăduicioşi,-oqse. — Tăgădui -f suf. -icios. TĂGĂDbfiVŢĂ s. f. (învechit) Tăgadă; tăgăduială. Cf. .ŞĂINEANU, D..U., CADE, DL', DM. — Pl.: lăgăduinţe. — Tăgădui + -ihţă. 1 TĂGĂDTJÎBE s. f. Acţiunea de a tăgădui (1) şi rezultatul ei; negare1 (1). Pentru nepaza cea de. aproape a,păstorilor lor şi făţarnica linguşire, ău ajuns la cea deşăvlrşit- rătăcire şi tăgăduiri (a.. 1794). gcr ii, 153/19, cf. klein, Du 436. Fără nici o prihănire, faptile lui dovedesc care n-au tăgăduire. drXghici, r. 117/26, cf. costinescu, Există- .. un proces civil de tăgăduire a paternităţii, cod. pen. r:p.r. 479. Tă- găduirea însăşi a artei literare? vianu, l. r. 541. Această negare a principiului creator de viaţă i; contimporană cu o asemănătoare tăgăduire a principiului creator In artă: naturalismul: blaga, z. 104. — Pl.: tăgăduiri. — Y. tăgădui. IĂGĂDUfr,'Ăadj. Care poatefi pus la îndoială, contestat. Cf. klein, d. 436. N-a fost om mâi tăgăduit şi mai ponegrit declt dlnsul, caragiale, .0. v, 224, <}f. DDRf, BARCIANU, ALEXI, V., CADE. — Ph: tăgăduiţi, -te. . • ••• — V. tăgădui. > ,ŢĂtGĂDmTfrR/-0ĂRE adj: (Adesea substantiva*) (Persoană) ..carte-, tăgăduieşte, care contcstă. Deaca tnchiiarea iaste-.tăgăduitoare, o spunere din ceale mai înainte puse trebuie.să fie întăritoare, micu, l. 102, cf. KLEIN, D. 436, LB, POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, aleşi, w. Epicur, tăgăduitorul sufletului nemuritor, suportă deci pedeapsa zăcerii intr-un sicriu deschis. viai*u., l. u. 33. El e o Mrupare ă negaţiutiei intelectuale, o ipostază tăgăduitoare şi sterilă a intelectului. blaga, z. 245.: — Pl.: tăgăduitori, -oare. — Tăgădui 4- suf. -tor. • ŢĂGĂŞI1 vb. IV. Tranz. (Prin vestul Tr-ansily.) A curăţa Cf. dr. iv, 1 552, bl iv, 134, cv 1951, nr. 3 —4,-47, VICIU, gl., a 1 34, lexic reg, ii, 87, xe^ha, c. ţj. 271- ^ R.ef l.,,F i g. A pleca repede de.undeva, a se fj}r^b,ăni, Pqronci aspru ca toţi citcernicii părinţi să-şi ia catrafusele ş.i ;ş55, Să te scoli să tăi - unghiile lui (a. 1600—1625).'. gcr i, 66/2. Taie rădăcina lemnului (a. 1643). id. ,ib. 104/40. Cind va găsi neştine un. dobitoc făcind pagubă undeva la vreun loc, şi daca-l va .găsi, nu-l. va mărturisi domnu-său, ce-i va tăia urechile sau coada--.., să-i dea Refl. pas. Tot pomul ce nu face poame'bune taie-să şi In foc aruncă-să. n. test. (1648), 9V/18, cf. creangă, p 118. O ■ F i g. Lumea-ntreagă, trosnind, arăea ca rugul, Cînd o brăzdau, tăind-o felie cu felie, Ghiulele-nfier-blnlate mai ■ crlncene ca plugul, voiculescu, poezii, i, 66. Noapte neagră, s-o tai cu fişca. stancu, d. 75. (Refl. pas,)-Este holărlt... ca firul zilelor noastre să se laie. marcovici, d. 17/26. O (învechit) Taie-paie î= maşină de .ţăiat paie. Paiele In multe locuri sînt tăiate cu o. maşină numită taie-paie. i., ionescu, c. 224/13, cf. baronzi., L. 96. Taie capu pe curechi = denumire populară a . sărbătorii Tăierea capuui şf. Ioan Botezătorul, i. ionescu, c. 144/3. E x p. r. A tăia nodul gordian = a găsi soluţia unei. probleme grele. Cf. dl. Boţi-să tai; lemne pe, eineva, se spune cînd cineva doarme foarţe, adine şi nu se deşteaptă uşor. Cuprins ele ameţeală,. pe loc cade jos şi .adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dînsuk creangă, p. 215, A,i fi putut tăia lemne .pe el fără să se trezască. camil petrescu, o. II, 226, cf. ŞEZ. iv,. 170. (Absol.) A tăia eu ferăstrăul = a sforăi. Cf. zanne, p. v, 326. (învechit) A tăia împrejur .= a face cirpumcizie. Tofi iudeii ceia ce slnt întru limbi, , graiure a nu-şi. obrăzui (să-şi taie împrejur, n. ţest. 1648) ..ei feciorii, cod. vor. 30/18.: Şi cînd s.-ait. umplut opt zile ca să taie pruncul .împrejur, chemat-au numele lui /fijsus. anti», r. 108. Dăruise împăratului, cînd ş-au tăiat feciorul im-pregiur, un ,baptiseriu foarte cu meşteşug făcui din argint, şincai, hr. iii, 116/19,. cf. .eosTiNEşcu. A tăia buricul (cuiva) — a potrivi, un lucru cum «trebuie, Cf. zanne, iP. ii, 22. (Familiar.): A tăia piroane = «) a ţremura de frig. Cf. zanne, p. v, 495; b) a spune minciuni. A tăia (cuiva) .nasul = .a pune la painct pe cineva, a pedepsi. Cf. zanne, p.: ii, 314. Â-şl tăia lanţurile = a se, elibera: Cf. costinescu. (In tranz.) A-i tăia,de<.iin{)hişoară = a), a pune la punet pe cineva. Apolon . nici că-l băga In seamă ;■ doară, viindu.-i cu greafă de. atîla -cutezate, vru în cele din urmă să-i taie de ungliişoară. ispirescu, v< 109; b) a lua cuiva Viaţa, a .omori. Cf. coman, gl. (.1 n t r a.n z.) (Regional.) A fl tăiat.. . .= a semăna leit cu cineva. Cfr alr i 1 390/ 131,'.878, alr sn v h 'l .444/102; A: tăia frunză clinilor = a ţrîridăvi, a nu lucra nimic. A-şi,tăia craea (sau cieaiiya) de sub picioare v. c r apă. tigaie, gura-ţi fier' şţ-n oţel - v. o ţ e j. A tăia' (cuiva) Hîir pljricariţă v. o b r i P a r i ţ ă. A-şi tăia mlueca ,şi a fugi v. iţi 1-n c c ă*; A-1 tăia cuiva miinile (şi picioarele) ’v. m i fi ă1. A tăia măşeaţ v. mascat. C o m p ,u s e: tales-' p'uiigă = hoţ, tîlliaf. Şi tu căpiţă-naşule I ’Voevâdtil laie-pungilor, regele' berbanfilor,' marele Mogol ‘al tuturor răilor de sub soare ; semeni 'cu'-cel tntîi căpitan de hofi. i. negruzzi, s. v,-)2'32, cf. barcianu; Ute4MM =:!om lăudăros. Cf; .şăineanu, d. u. <$> (Complementul; indică x> Întindere de pămint) Ei, nu -uifi că, ant tăiat pe din două moşiiledup# dreptate, jum.ălate ţie şi jumătate .răzăşilor. deliv^rancea, o. ii, 21.. (R.ejl. pas.) Pentru.:, pricină ce este Intre dînşi'i, am socotit acea parte a Bălufei, cîlă s’i'va doMidi, 3h se taie In două (a‘. 1765). uricariul, xxi, 204/28. +  cosi. Ar trebui- I să lai iarba pe unde-ai trecut, blaga, po’ezii, 94, cf. : 91. (Refl. pas.) Păşea grăbit’să ajungă mai curtnd,' ' să apuce a cosi o ‘bucată cit mai zdravănă înainte de | răsăritul soarelui, ' căci 'ittrba umedă se :laie.. . -inăi i lesne, iiebreanu, i. 47. + (învechit) A curăţi. Pentru I trii hăteşlei ce slnt pe aceste mOşîi, o Bată într-aceşti trei I ani să aibă a'li taia, păscuinăii-le de'peşti (â. 1791): i iorga; s. d. vii, 2H4. (Refl. pas.) în plasă' Obileş-î ttlor, rs& află un eleşteu" de liîndul'pentru peşte; acest i heleşteu e mai mult de 25 ani de cind riă s-a tăiat.' cr j (1832),' '20l/17. 4; (învechit şi popular)’ A Înlătura, '■ a îndepărta. Şi voi tăie de lă faţă lui vrăjmaşii lui carii ! gităldesc el. psalt. iiur. 75‘v/18. Şi tăiă-voi de fhfa liii dracii lui, şi uriţii 'lui. psalt. 184. Aşa 'într-ăcela chip hiecine de nu va tăia cu o dală neăireptalea de la Sine şi din casă sa. VxiuLAAM» c. 347. Cum s-ar putea vorba-aşa, Să se taie năşia, Să rărnlie finia? balade,'ii, 160. 4 A 'desface,' a desprind’e filele unei cărţi'. Pentru tine ■ tdate-S extraordinare, spuse..., aşezlndu-se pe' marginea . canapelei şi'începînd s'Htdie foile unei cărţi noi. c. pe- TÂIA — 90.— TĂIA XRescu, c. v. 8,6. Vru să taie foaia din urmă şă^vadă sfîrşitul. teodoreanu, m. ii,,217. + Refl. (învechit, rar) A se înstrăina de cineya sau de ceva; a ş,e despărţi. Şi sa tăiară şi se lepădară de sflntul triţp besefl-ricei lu Hristos. coresi, ev. 183. In stingă, departe, e rlul cel mare Prin care o mamă să taie de fii. murş-şanu, p. 95/10. 2. T ran z. A despica; a spinteca. Fierul taie brazde lungi Ce se-nşiră-n bătătură ca lucioase, negre dungi. alecsandri, p. iii, 41. <$> F i g. Lebedele albe... Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei aceştii, Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie. eminescu, o. i,,152. Amindoi tăind valurile cu putere, tnainlau spre Toan-cele. gane, N. i, 78. Sufletul meu ostenit pluteşte pe supt cetinii de brazi, singur, ca un cuc care taie aerul şi nu i s-aude zborul, delavrancea, o: ii, 117. Muzica aspră a ciocanelor se aude departe prin sat, tăind văzduhul parcă fără nici o piedică, agîrbiceanu, s.' p. 53. Cu braţele In lături plutea-n bătaia lunii Tăind şi cer şi ape ca o imensă cruce, voiculescu, - poezii, i, 148. Azurul nu e tăiat măcar de un fUfiit de aripi, ralea, s. t. i, 11. Giuseppe tăie aerul cu palma, vinea, l. ii, 249. Tăie de cileva ori pieziş aerul cu arcuşul, banu-lescu, i. 34. Expr. A tăia firul (de păr, sau, rar; un îir de păr, părul) In patru v. patru, p ăr..A(-şi tăia drum (sau cale, cărare) — a îndepărta lucrurile care-i stau în cale; pentru a putea înainta, a-şi croi drum. Drumariu^şi taie calea, clnd soarele apune, Şi-n mintea sa resfiră, pe drum ce-a petrecut. .m.ure-şanu, p. 135/10. 'Nu .ţi se pare că te cheamă Tainic şi cu mari cuvinte, Lupta vremii tale? Printre rele taie-ţi cale, Truda n-o lua In seamă, Haide înainte! neculuţă, ţ. d. 45. Un melc îşi taie drumul prin gră? dină De-a dreptul, ca un tanc de gelatină. topÎrceanu; o. i,.,.332. iOameni de-ai stăplnirii, cu spăngi scurte pe umăr, tăiau domol cărări prin zarva adlncă. sadoveanu, o. iii, 179. Fără nici un zgomot/ barca mută ca o fantomă aluneca tăindu-şi drum In puterea, nopţi ii bart, e. 329; Îşi tăie drum prin gloată• şi o lu&.agale spre restaurantul .Coroana. ,vinea, l., i, 21. Noi\ştiin ce-i încordarea şi. lupta cea adlncă A .omului clnd laie căi neumblate încă. theodorescu, c. 255. Aceste chei eu le-am^tfunal, Tăindu-mi printre riiiinţi eărareă1 cu fCerăsirăiil nteu diniăt. v. rom. octombrie 19 64, (59. ^ A opera (2): Ce'tşi'cliid optgaşti'he, se flăminzeaşţe 'bolnăvii I, şi clţidu-l' taie ’... 'şi" ă'lmce iăsjle ofaciu huiţ, că ă lui idăe de odmeni iubire, .coresi,,,_ev, tâ.'Ndşiaşiii ti e rău!... o duce mline să o tăie Rlmniceanuja spital-klopştock, f. 225/3,0. Doctorul o taie In noaptea asia pe-,fetiţa lui .Cosma. h. lovinesgu, t. ,375. Nu.m-,am glndit nici o clipă că, dacă tai un abces, 11 tăi pe jumă-' tate; de mila pacientului. T ‘august’1964,‘63." >$> !F i g; Noi nu iunoaştern' nici O’ l'ege care să'taie aşa afuhd In Viaţii fizică şi spirituală a propriului popor din această ţară, precum este legea ,u.rbqriaîă.' barijiu, p. a. iii, • 266. +.A răni1 (1). C4«£e/e armelor, ale saşilor <ţe merinde plij}} de parţuşg.y .. lopeţile şi bidoanele legate de centură, toate, le ţăidii jim,erii şi gltul, mijlocul şi mlinile. y. rom. octoiribrie,,.196^, 51. Prirnul oţn, pare. va .intra Jn apă... Îşi va tăia picioarele ^iji cioburi. vîn. pesc. octombrie 1964, 1, (Refl.) Ci. sXiNEA|iy, D. u. .M-am tăiat la ,un picior. M-am ţăiat Intr-un cosor. folc. mold. i, 166. <0 F i g. Nu este altceva declt a fugi şi a-şi rupe însuşi oastea tăind inima la ai sqţ, şi mărinţl pe a duşmanilor, bălcescu, m. v. 5Q0. + A brazda. Djn cauza roţilor moi,r, !n zfinja flişului, muriţţi. slnt tăiaţi adine de pef geologia, *114. ^ F i g, Lacrinţile-rni tăie faţa! jARNfţc,— bîrsea^u, d. 202., + F.igj A contura, ş dese,na. în înălţimea zărilor, nţunţii îşi taie pe albastrul ■.cerului coanţele lor neregulate. vlaşuţX, o. \. 11, 136. Lg.cul şi lăsfunii... săgetau, şi fţţum tfis.eratul, tăind arcuri negre fn atbas-trulr.cerţilui BR.ĂEscy, a. 14,, Sus,, pe rţiuncţliil sferp, ce.le două mori. fiegre stăteau încremenite, tăind şp%-tgzele linii , negre pe cer. sadoveanu,, o. iii, 524. + Intranz. F i g. A intra, a pătrunde. Şi-mi tăiară In politică aşa de afund, Incit mă făcură a tremura. CODRyrDRĂGÎJŞ4NU, C. 52. . 3. Tranz. A croi (un obiect de îmbrăcăminte). Se deosebeau • ■ ■ mai cu seamă prin eleganţa veştmintelor tăiate după ultima modă venită din Fanar, filimon, 0. i, 109, cf. şXineanu, d.u-. Am,şi croitoreasa la mine, poale că-ţi tai şi tu taiorul, camil petrescu, u. n. 185. (Prin analogie) Nasul flăcăului, parcă prea bine tăiat, era In contrast cu gura energică, cam mare. agîrbiceanu, s. 25. O F i g. Aiiilndoi şedeau fericiţi, ceasuri întregi, şi-şi tăiau viitorul In felurite planuri, care dş care mai mari, mai frumoase şi mai imposibile. vlahu^ţX, n. 42. O E x p r. A tăia mutre v. mu tr ă. + Refl. (Despre ţesături) A se rupe in direcţia firului ţesut; a se uza pînăs,la rupere. Cămaşa ^aceasta e bună numai Intr-o singură vară, căci se taie. diaconu, p. 19. + F i g. A spune, a inventa (v6rbe, minciuni etc.). începi a tăia la palavre vlnătoreşti. odobescu, s. iii, 45;'Te ştiu. . . cine eşti... Cui le lai tu? caragiale, o; ii, 249. El taie la palavre! Nu-l vezi că n-are^o doagă? coşbuc, s. 27. încotro? Mă duc să lai O poveste ce se-ntinde şi-ar mai creşte încă. eftimiU, î. 99. NaS-tralin Hogea tn călătoriile lui prin lume... tăia la minciuni lpeneglhdite. i. cr. ii, 249; + A săpa (în piatră, în lemn etc.); a sculpta. Aşa să aştearnem de-reptăiid'vieţiei noastre, tăind den lemn sttlpări. (ce se zice, in vieaţa sfinţilor să ne ctiipuim). coresi, e?. 108. Pe-un jilţ tăiat in-sttncă stă.;, preotul cel păgln. eminescu, o. i, .93. Dunărea, lărgită,. taie o curbă In ţărmul românesc şi împinge oraşul pe-o înălţime acoperită de . arbori, vlahuţă, r. p. 8. Casa ,învăţătorului es,t:e... tăiată,,adine, tn. coasta unei coline, rebreanu, 1. 10. Şcăpat dintr-o stemă Ţăiată-n •poartă, Un uliu tllcui,eş(e .Rotire \ de soartă, blaga, poezii, 124. 4. T r a n z. A face, a construi, a făuri. Să tai cuie de potcoavă plnă voi veni’acasă de la oraş. bărac, t. 38/22. Să tai tn munte drumuii' de fier şi să îngropi conductele sub şiruri de sălcii şi’de plopi, horea, c. 9. 'A fost discopefit. . . un tezaur conţmlnd... obiecte .... de aur... tăiate după norma poiidctată a oraşului Cijzi'e. h. daicoviciu, d. 43. Fă-mă, Doamne, lemn de tUfă să rilă taie intndra furcă, jarnîk — bÎrseanu, d. 368. ţii tiu putea găsi să-şi tă'ie-o cosoroabă dă casă. o. .bî.rlea, a. p. i, 241. <0> F i g. In materia generală a limbii vd/bite de membrii ' aceluiaşi grup naţional, artistul litefar taie configuraţia stilului' şi artei sale scriitoriceşti? viANii, m. 169. 0>”E‘xpr. (Învechit) A tăia bani = a fabrica bani, a bate monedă. Pentru bani ce (iu tăiat, si rit încredinţat că-i va fi trimis' chir lordache diimitalc (a. 1790). iorga, s. n. .127, cf. costinescu.' 0> R e f-1. p a s,. Ici eta tatapanăua, scundă, închisă cu părţi de fier, in ’căre se tăiau batiii cu chipul domnulfti. sadoveanu, o! iii,' Î78. ! tăia mbnedă v. monedă. 8. Tranz. A străbate (d.eşpărţind, izpllnd). t//i-cio^ra,. { . taie peşte capul locului răposatului Peţrir ceîfiu 'Vodă (a. ,1765). uricariijl, ,.xvii, 41. Şoseaua df eăplă, bătută ca in .palmă, laie întinsa clmpie. vla-huţa,, o,,.a. 412. O muljifne de rlpi şi hlrtoape tăiefu pădurea iţi. ţoaţe, părţile, .contemporanul, yi,. ,299. Se \fă şXm.4vi, 446. Era o livadă iftărişoarâ. ... tăiată In două. de â cărare, rebreanu, ,4. 19. Oamenii l^au Ingţopat într-nţ] loc aburea, Unde drumul cătră sat' Taie-n lung păcliuea. .Tqp.ÎRCEANU,,.,s. a. 14. Podişuli impăduriţ puternic, era tăiat nu (),umcii de albia îngustă a.glrlei, ci,şi de. un alt grum demară, jnai, scurt, dar mal greu,, camil piştrescu, ,0., i, 15, ,ţj(iţele mai bucuros o.cojes.c stlpcil.e, l/i lac <{g a le iăia, blaga, z. 32Q. E In-glieţqţ pţrlul care,taie Itf două ogrqda. stancu, p„ 14. + A tr^ce de pe^o pp.rţe a unui drjjpi p^e cealaltă; sţră-batQ di-a curmezişul (rnunţi, ţări etc.); a traversa. Cfftqcudi laie drumul, şatytă pe cineva fie la fereastră şj utmgază domol inqiixt,e, . c4ragiai,e, o. ii, 299. , în dumipfpa însăşi a flgriihr tăiară din nou munţii împreună cu doi npl.ă.i.eşi calări, înspre Pipirig, căli- 1147 TÂÎA TÂIA nesc.u, i. c. 47. <0* L o C. v b. A (o) tăia Juga = a fugi. 'Lud prefăcutul nebun piaştra, apoi se ştearse, o tăie fuga., ţichindeal, f. 279/28. Ea ia propla şi dă-n mine, Răbdai una, răbdai două,... Lăsai şuba, tăiai fuga. folc. transilv. ii, 542. O Expr. A tăia drumul (sau calea, Ieşirea) (cuiva) =a ieşi Înaintea cuiva pentru a-1 împiedica să înainteze, a-1 opri din drurţi. Volschii s-au răpezit cp să taie drumul despre Roma. beldiman, n. p. ii, 189/1. Nu e frumos ca fetele să taie calea dănacilor cind trec pe drum. i. cr, ii, 210. Cind să intre subt clopotniţă, i-a tăiat calea un frate llnăr. cazimir, gr. 240. Gardianul, hotărlt, îşi îndesă şapca pe frunte şi ie ieşi înainte, tă.indu-le drumul, bart, e. 292. Ce vrei să faci? a întrebatministrul, tăindu-i ieşirea, arghezi, s. xi, 70. Voi să o ia drept înainte, dar. . . omul'cu guler de nurcă li tăie calea, călinescu, s. 46. Cu braţul întins, doctorul li tăie calea, vinea, l. ii, 67. Vine In fa(a ei, tăindu-i drurnul. Hj lovinescu, tj, 1.61. în aceeaşi clipă, unul din feciorii lui Ţrpfulică'ţsqri de pe pai şi li tăie drumul, preda, d. 208, cf. FĂţiFiLE, b. 10. Drum să-i cţstupati, Calea să-i tăiaţi Şi să-l întrebaţi, Şl să-l cercetaţi. balade, ii, 266. <5> Q o m p u s: ţaie-ţugă = om fricos. . Cf. f (1886), 308, şăineanu, d. u. Ziceau că dascălul e un taie-fugă. reteganul, ap. cade, cf. zanne, p. ii, 571. " , ;6. Tranz: (Folosit şi a b s o 1.) A apuca pe- drumul cel mai scurţi a scurta drumul. N-au putut (ine ■ războiul, şi peste noapte pe-ntreg au tăiat lunca ş-au tre, cut peşte Priţţ- neculce, l. 96. Au purces sprinten şi tăind de-a curmeziş i s-au făcui ziuă dincoace de Udrii. axinte uricariul, let. ii, 142/28, cf. ştefanelli, q. c. 170. La capătul 'bălţei se vlrl in stuf, urclndu-se In lotcă şi tăind de-a dreptul, săm. ni, 372. Tăiarăm peste podul de la Viişoara, cotirăm la dreapta şi apucarăm drumul mare ce dace spre Plngăraţi. hogaş, dh\ ii, 3. îşi luă noapte bună de la părinţi şi-o tăie de-a dreptul prin grădină, mironescu, s. a. 46. De la llrg lă - Vadu-Mare Taie drumul prin poieni, Lega-nlndu-se călare, Popă Florea din Rudeni. topîrceanu,1 b. 15. Tăia peste holde înspre sal, C’ă o dureau picioarele, săraca, d. botez, f. s. 63. Tăiase ogoarele de-a curmezişul, c'a să-şi scurteze calea, popa, v. 113. Sări şanfuişi tăie prin clmp spre drumul de (ară. v. rom. martie 1970, 6. Clteva căruje cotiră înspre noi, tăind clmpul de-a dreptul prin ierburile sălbatice. bănulescu, i. 74. Drumu-n două că tăia şi spre Costea se-ndrepta: teodores'cu, p. p. 150. Daca-mi iot vedea Că-mi Inllrzia,... Ci drumul colea Şi clmpul tăia. balade, iii, 26. J> Tranz. A suprima (un text sau o parte dintr-un text t'răgînd lfftii peste el). într-un chip arbitrar şi fără a ft fost eu coftsullal prealabil s-a tăiat lă a doua reprezentare a comediei mele, „O noăple furtunoasă“, partea ei finală, caragiale. o. vii, 489. După ce măi' itife’1 cu] cremul cUevti. ştiri bănuite, trimise foile la iiptfr.'îijşkijiX, o. *. iit,! 28. >•8. Refl. x.e eipr. A se întretăia; a se încrucişa. Pe o pagină găs.i o mulţime de cercuri ce se tăiau. EMINESCU, .N. 46, cf. -ŞĂINEANUi D. U. ■ Tranz. A consfinţi Încheierea unui tîrg (prin desfacerea mîinilor unite ale negociatorilor); a pece-'tlvfi. Cf, jîarian, nu. 18.4. + (La jocurile de cărţi) A' despârţf'în d'ouă pachetul ’tle cărţi, ţtarîthd jumă-ta'tea tfe dedesubt deasupra; a juca ţihîud baţica împotriva celorlalţi jlicători. Să ai... cu ce tăie stos la dohmul Cutare, dacia lit. 35/2. Pin'gelescU tăie cărţile, apoi zise cu semeţii: — Cinci ochi pe zece rubiele. filimon, o. i, 18J. Ştiu că va avea de unde să taie sto-sul. XLecsandri, t. 1 635. Tăia el o bancă de stos. vlaKÎjţX, d. 267, cf. şăineanu, d. U. Căpitanul tăie cărţile cu mină sigură, barbu, princ. 187. .10.v»R c fl. (Despre lapte) A se brlnzi; (despre anumite preparate culinare) a căpăta aspectul de lapte brînzit,din cauză alterării sau dintr-o greşeală de preparare ■« (regional) :a se păpărăzi. Cf. şăineanu, d. u. Se adaugă uleiul cile pufin ca să nu se taie. s. marin, c. b. 23. 11. Tranz. (în expr.) A-1 tăia (pe cineva) capul = a) a-1 ajuta pe cineva mintea ca să înţeleagă; a pricepe, a crede. Şi le laie capul că n-o să-mi fac eu pe plac? gorjan, h. iv, 22/20. Pe omul la mai mari drăcii ll taie capul, pann, p. v. ii, 123/2. Pe sub sure şi la vatra bordeiului, ospăful şi păturile se gătesc, după cum pe fiecare-l taie capul, odobescu, s. iii, 19. Criticii ... sint liberi să judece, după cum li taie capul, cara-Oiale, o. iii, 243. Allta m-a tăiat capul şi m-a dus mintea, ispirescu, l. 165. Stăplne, n-am învăţat ştiinţa lucrurilor, dar, pe cit mă laie capul, socul n-a dai niciodată trandafiri, delavrancea, o. ii, 47. Plecau cei mai mulţi cind şi după cum li tăia capul, agîrbiceanu, l. t. 242. Degeaba Iţi spun eu ţie, ca un părinte, că tu faci tot cum te laie capul, rebreanu, i. 57, cf. bassara-bescu, v. 9, şăineanu, d. u. Vom pleca fiecare să facem ce ne laie capul. c. petrescu, î. ii, 117. Dar pe Vaslilache se vede că-l taie capul cam pentru ce-l legă stăplnă-şa. stănoiu, c. i. 200. Dansatorii slnt obliga/i' să joace cum ti laie capul, arghezi, s. vii, 138. Oameni. .. îmbrăcaţi fiecare cum ll tăiase capul. v. rom. august 1955, 20. Citeşti zlqrele şi nici ce e aia o-grevă nu te taie capul, preda, m. l42, cf. pamfile, j. ii, 168, com. din bilca — rădăuţi, zanne, p. ii, 58; b)‘ a-i veni cuiva o idee neaşteptată în minte. Tocmai acum ll taie capu.'şez. iii, 78. A-i ('sau a-1) tăia prin cap (sau pita gind) =' a-i veni, a-1 trece prin minte, a gîndi: M-a tăiat prin glnd că dacă aş fi spus propria mea Intlmplare de ieri. . . aş fi întrecut desigur In haz pe toţi povestitorii, gane, n. iii,- 107. De mulie ori li tăia prin cap să se depărteze, să-şi ducă pe Rafila undeva, unde să nu i-o zărească ochi omenesc, rebreanu, nuv. 38, cf. şez. i, 248. A! tăia prin m'inte v. minte. 12. Tranz. (în construcţia) De-a tai mălai — nu-mfele unul joc de copii. Mili, ced mai neastlmpărată dintre toate, se juca de-a „tai mălai“ cu .mine şi cu ceilalţi, slavici, o. j, 94, cf. pamfile, j. iii, 23. II.. 1. I n t r a n z. (Despre obiecte) A fi ţăios (1), ascuţit. Cf- şăineanu, d. u. Briciul meu s-a tocit, nu mai taie bine. ap. cade. Se salvase singur cu hangerul său ce bine tăia. barbu, princ. 114. Bine-mi laie cuţilu Că l-am ascufil.amu. folc. transilv. i, 142. ^Expr. A-i tăia,(cuiva) cuţitul = a fi la largul lui, a face ce vrea. Cf. ciauşanu, v. 202. ,A tăia ca dinţii babei, se zice despre o unealtă tocită, uzată. Gf. baronzi, l. 43, zanne, p. ii, 118. 2. T r a n z. A cresta. (Prin exagerare) S-au făcui ca ceara albă faţa roşă ca un măr Şi attta de subţire, să o tai c-un fir de păr. eminescu, o. i, 82. <$> Expr. (I n t r a n z.) (Regional) A tăia In grindă = a nu face nimic. Cf. zanne, p. iii, 176. ' III. 1. Tr anz. A spinteca,,.a omorî, ;a ucide cu o armă tăioasă. El mearse de tăie el In (emăifâ, şi aduse capul lui In blid,,.şi-i deade fedteei. coresi, ev. 541. Şi alhineii ţoi li tăia .fuglrid, pănă au agiuţis la marea. herodoţ (1645), 347. Iară In al dpi le an du.tăiet Duca Vodă pe trii boieri. .. cărei au fost făcut-, cărfi hfclejii. NE&ULCE, L. 162. Tăie pre toţi vrăjmaşii lui lf[risţo]s. : mineiul (177B), 146r2/ll. 'Să loviia cy acei vileaşi, ăe-l tăia, tăiat era. alexandria (1794), 26/13. Fugiţi care Incătro poate, Că iaca turcii vin să ne taie, Strigară bătrlnii calră gloate, budal-deleanu, t. v. 228. Fii cuminte,.. . Stai acasă şi m-aşteaptă. Să nu dea dracul‘că ie tai. caragiale, o. vi, 273. Căci pa-tru-cinci poteri tăie pln-acum. voiculescu, poezii, i, 29. Se .scoală şi răcneşte că de-acu el se întoarce la locul lui, la Ţarigrad, In sat la Anadolchioi, ca să laie pe . turci.- sadoveanu, o-, ix, 422. Pentru eaj- cinci feciori Pricopsiţi (ah! beizadele) Au tăiat citcci alţi feciori, i. barbu, J. s. 127. Ai să vezi că bălrlnuirtu face iarna foc să-l tai', în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i ti frică' să nu-i ardă 'bănetul ascuns prin apropiere, \călinescu, e. o. ii, 31. Domnii-l tăiară şi afară-iiăsară. beniuc, v. 112. Au. sărit ei, oteo! dacă nu erau-ei"ll tăia 'de lot ■ pe tovarăşul Ilie. preda, d. 2»17. Taie-mă, nu mă tăia, t 1147 TĂIA — ââ — TĂIA mi mă las de prada mea. alecsandri, p. p. .12.. Pe Rada rău l-am lăsat, La poartă la Ţarigrad, Unde turcii l-or tăiat, jarnik — bîrseanu, d. 497, cf. 93. Mergi de laie pe Lena, Vin’la mine de mă ia. reteganul, tr. 19. Pe Gniia-oi învia, Dacă tn te vei jura Că pe min’nu mi-i tăia. balade, i, ,357. De-acnm Pin-tea, viteaz mare..., Nici n-o sţa pe la strimtori Să mai taie negustori, folc. transilv. i, 426. <0> Refl. r e c i p r. Şi aşa ei în de sine tăindu-se, mulţi au perii (a. 1625). gcr i, 71/2. în săbii să ne imem, In buzdugane să ne lovim, ori in luptă , să ne luptăm, ispirescu, l. 42. Vrei să-mi dai pe Cosinzeana ori în săbii să ne tăiem? Ţin’te, Zmeule, că-s gata. eftimiu, î. 119. Un locotenent,... gata să se taie în săbii cu oricine, dintr-o vorbă sau dintr-o căutătură piezişă. t, popovici, se. 7. Niculaie s-a sculat şi pe haiduc l-a-ntre-bat: ,,Ei, ce ne facem? or în săbii ne tăiem, or la luptă că ne luătm“. vircol, v. 32. <£> Fig. Iute va să mă taie cu arma păcatelor (a. 1633). gcr i, 81/28. <<>* Expr. A tăia şi a spînzura = a se purta samavolnic, a proceda arbitrar şi abuziv. Fac ce vreau, tai şi spîri-zur dacă-mi place, eu îs mai mare. mironescu, s. a. 87. Nn-şi uită el timpurile de altădată cind tăia şi spînzura. davidoglu, m. 71. Altădată te rog să ţii legătura cu raionul şi să fii disciplinat,... nu merge aici să tai şi să spînzuri. preda, d. 188. A tăia în carne vie v. carne. (Refl.) A se tăia în necazul nevestei v, necaz. ^ A înjunghia, a sacrifica (un animal). Gf. conv. lit. xxiv, 925. La Crăciun, cînd tăia tata porcul, eu încălecam pe porc, deasupra paielor, creangă, a. 41. Iaca, eu unul nu ţi-aş tăia un pui de găină, sâ-mi dai nu ştiu ce. brătescu-voineşti, p. 156. Lunca viitoare. . . va tăia porcii, agîrbiceanu, s. 154, cf. şăineanu, d. u. încep... să taie gcdiţele şi purcelul. păcală, m. r. 168. S-a rătăcit la noi în curte nu pui străin şi cît ai zice peşte l-am prins, am pus să mi-l taie şi l-am jumulit, vinea, l. ii, 311, cf. barbu, princ. 66. P-aia moţată, că e mai grasă. . . Adu cuţitul s-o tai! preda, d. 128. Taie un pui şi ne fă zciinâ. jarnik — bîrseanu, d. 191. Dar el, frate, ce-mi făcea? Le tăia cîte-o mioară Şi-un berbece de frigare, Să le fie de gustare, balade, iii, 330. Trebuie să tăiem ţapu ăsta. o. bîrlea, a. p. i, 130. 2, Tranz. (învechit şi popular) A ataca lovind cu arme tăioase; a bate, a izbi. Tot tăU şi arde In Bu-geac. neculce, l. 76. Ai tăiat ca tărie taberile vrăjmaşului. mineiul (1776), 167ri/24. Fata asculta şi vedea pe viteji tăind... ostile, sadoveanu, o. i, 260. Taie tu marginile, Eu să tai mijloacele, alecsandri, p. p. 197. 0> I n t r a n z. Tai-e-n turci ca la bujor. şez. ii, 39. 3. Tra n z. A provoca o senzaţie de durere; a înjunghia. Simţii atunci că mă taie la inimă, gane, n. ii, 91. Junghiuri ascuţite îi tăiau ca nişte cioburi de sticlă prin toate încheieturile. vlaiiuţĂ, n. 113. Un afurisit de junghi care o tăia prin şale. rebreanu, i. 18, cf. alr ii 4 218/235, 312, 325. O (Despre vînt, ger etc.) Aerul rece tăia obrazul şi oprea respiraţia, d. zamfirescu, î. 36. Se scornise un vînt rece care-i tăia obrajii, sandu-aldea, a. m. 61. Suflă austrul subţiind norii printre care încep să se ivească stelele,... aducînd cu el un ger de te taie. brătescu-voineşti, p. 28. (Intran z.) Gerul tăia ca un brici, sadoveanu, o. xvii, 273. O E x p r. A-1 tăia pe cineva la ficaţi v. ficat. A-l tăia pe cineva la ramazan v. r a m a z a n. IV. 1. T r a n z. şi r e f 1. A (se) între, rupe a(se) opri, a (se) curma. Ca să tai năravul celor ce pohtesc să ne afle vină (a. 1618). gcr i, 47/3. Glasul lui să taie de adia. varlaam, c. 82. Moartea. . . .multe lucruri taie şi să obîrşască nu lasă. m. costin, o. 43. Să ruga lui Dumnedzău să le taie viaţa, dosoftei, v. s. septembrie 41v/5. Şi pentru ca să taie o gîlceavă nesfîrşită dintre dinşii, au găsit cu dreptate să o: stăpînească în două (a. 1765). uricariul, xxi, 194, cf. prav. cond. (1780), 129. Pizma rumpe pacea, rîvna taie prieteşug ui. maior, p. 38/22, cf. beldiman, n. p. i, 34/3. Cerul... Să-mi tale viaţa, să mor. pann, e. iii, 134/17. Mi se taie glasul de a povesti Plin sul, jalea şi durerea ce pînă azi mă munci< conachi, p. 220. Glasul mi se tăiase, alecsandri, :t, ii,: 77, Maica st ar iţă zîmbi că mîhnire şi tăie vorba cu bunătate, caragiale, o. iii, 20. După cite-am indurat, îmi tăiaşi curajul de la început, dela-vrancea, o. îi, 180. Frica ne taie curiozitatea, i. nE-gruzzi, -s.. v-, 486. Şi nodul lacrimilor îi tăie glasul. hogaş, 26, cf. şăineanu, d. u. Senzaţia căderii în vid e aşa de vie, încît simţi cum se taie respiraţia şi instinctiv ridici mina în dreptul inimii, bart, s. m. 41. Orice legătură cu tovarăşii mi-era tăiată, voiculescu, p. ii, 167. N-am nevoie de avocat, i-o tăie bătrînul. călinescu, E. o. ii, 284. Unde e Ana? îi tăie vorba celălalt, vinea, l. ii, 292. Taie-i viaţa ei ori mie. şez. i, 75. Expr. A i-o tăia (cuiva) = a întrerupe şirul vorbirii cuiva; a brusca pe cineva. Ia staţi aici! le-o tăie secretarul, preda, d. 149. Între eroi şi lume punţile sînt tăiate, universul pare de nedespărţit, v. rom. ianuarie 1965, 142.’ A i se tăia (cuiva) drumul (sau drumurile, cărările) = a se afla în încurcătură, a întîmpina piedici. Mare lucru să fie de nu ţi s-or tăia şi ţie cărările, creangă, p. 187. Unde să mai fugă domnii? Drumurile li se tăie. beniuc, v. 105. (Refl. p a s.) Aici mi s-a tăiat drumul de vrăjmaşi, ghica, a. 630. A tăia apa de la moară v. apă. A-i tăia (cuiva) cuvintul cu miere v. miere. (Intran z.) A tăia de piroteală = a face să-i treacă cuiva somnul. ,,Tragi lă somn? Stai că'am eu leac să-ţi tai de pirotealăi(. Şi mi-a şi piis mîna-n păr. caragiale, o. vi, 17; A bara, a bloca. Copaci căzuţi... tăiau cărarea. galaction, o. 210. 2. Tranz. A face să înceteze sau să slăbească; a atenua, a modera, a micşora; a desfiinţa. Au po-ronciţ... de i s-au tăiat obroacele ce i se da de la împărăţie. AXINTE URICARIUL, LET. II, 157/11. Acest obi-cei .la domnii vechi să păziia pe toţi anii, pînă la Gri-gorie Voievod..., iar... de la Grigore Voievod s-au tăiat ele tot. gheorgachi, cer. (1762), 279-. Au tăiat acest obicei să nu mai fie (a. 1718). uricariul, v, 254/23. Nădejdea i se tăiase, pann, e. ii, 56/13. Singur numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. negruzzi, s. i., 58. Osman le taie ciorbă, coşbuc, p. ii, 49, cf. pamfile — lupescu, crom. 144. Numai domnul Tase îi cam tăia curajul, cînd o vedea că se. prea înnădeşte la vorbă, bassarabescu, s. n. 15. Setea şi-or tăia. teodorescu, p. p. 440. Cheile mizeriei mi le dăduşi, Toate bunurile mi le tăiaşi. marian, î. 125. (R e f 1.) Eu nu ştiu ce e cu mine, . . . odată mă pomenesc că mi se taie foamea, preda, d. 224. <0> Expr. (T r a n z. şi r.e f 1.) A4 tăia (sau a i se tăia) (cuiva) (toată) pofta (sau gustul) (de ceva) = a-i trece (sau a face să-i treacă) cuiva pofta de a obţine ceva sau de a săvîrşi ceva. Peste vreo cîteva zile am mai tăiet gustul de popie unuia, creanga, a. 102. Se cerca să-i taie pofta de plecare, ispirescu, l. 15. Şi ca sâ taie pofta cosaşilor de orice iscoadă şi să îndrumeze povestea pe poteci înşelătoare, cum îşi zări băiatul..., îi ieşi înainte, luc. v, 125, cf. şăineanu, d. u. A-i tăia (sau a i se tăia) (cuiva) pofta de mîncare = a face să-i treacă (sau a-i trece) cuiva pofta de mîncare. Chinurile amorului. . . nu-i tăiase şi pofta de 'mîncare.. gane, n. iii, 151, cf. zanne, p. în, 642. A i se tăia (cuiva) (miinile şi) picioarele (sau genunchii) = a-i slăbi, a i se muia cuiva (miinile şi) picioarele. Hai să ne punem pe laiţă,... mi s-au tăiat picioarele. alecsandri, f. 265. Iar eu, care o oră mai înainte făcusem ătita ispravă...; simţii acum că mi se taie picioarele. gane, n. i, 162, cf. ii, 197. Cînd ştia că are să deie peste Ivăn, i se tăiau picioarele ş-o strîngea în spate de frică, creangă, p. 314. Cînd însă văzu pe Făt-Frunios\ . ., i se tăie miinile şi . picioarele, ispirescu, l. 196. Cind vru să iasă, simţi că se taie picioarele sub dînsa. vlahuţă, o. a. 136. Gîndul că trebuie să dea ochii cu căildărarul făcea să i se taie picioarele. camil petrescu, o, ii, 57. Simţi cum i se taie genunchii, parcă i s-ar fi rupt tendoanele de la pi* 1147 TĂIAR — 93 — TĂIERE cioare. bart, e. 213. Mi s^au tăiat mie picioarele. M-am frlnt. vinea, l. i, 283. Tu po(i să te duci să te culci, mătuşică, (i s-au tăiai picioarele, demetrius, c. 40. + F i g. A potoli, a stinge. Ăst foc ce mi-l dai Clnd. o să-l mai tai? pann, e. i, 76/19. + Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) distruge, a i se şterge efectul. Vărsatul cel mic. .. să taie şi piere pă miezul verii, piscupescu, o. 254/17. Să-fi dea mămulica leacuri cari să-i taie farmecele. ispirescu, l. 54, cf. pamfile — lupescu, crom. 12. 3. T r a n z. (Familiar; în e x p r.) A tăia pe cineva = a întrece pe cineva. Dinspre partea averii, n-am ce-i zice! A tăiat nu numai satul nostru, dar toate satele dimprejur, iovescu, n. 132, cf. sci. 1976, 401, mat. dialect, i, 97. A tăia cu atn = (la jocurile de cărţi) a bate cu atuul. 4. Intranz. (învechit) A face, a valora, a preţui. Fiindcă această madea taie patru-cinci mii dă lei, eu n-am putut să păgubesc cinstita vistierie (a. 1811). doc. ec. 125. 5. Tranz. (Complementul indică vin sau alte lichide pure sau concentrate) A dilua amestecînd cu alt lichid. Cf. costinescu, m. d. enc., alr sn i li 238/ 192, 723, 784. + A opri mustul din fermentaţie. — Prez. ind.: tai şi (regional) tau (alr sn vii h 1 878). — Lat. taliare. TĂIÂR s. n. v. taier. TĂIÂRE s. f. v. tăiere. TĂIÂTl s.n. Faptul de a tăia. Cf. cade. Operaţia imediat următoare este tăiatul viei. c. giurescu, p. o. 102. Trei maşini la treierat, Doi flăcăi la aruncat, Două fete la tăiat. folc. mold. ii, 75. <$> (învechit) Tăiat Impregiur = circumcizie. încredinţat de slnge tu eşti mie, derept tăiatul Impregiur. po 191/20. — V. tăia. TĂIĂT2,-Ă adj. 1. Cf. tăia (III 1). O Expr. Mort-tăiat v. mort. 2. (Despre vin sau must) Oprit din fermentaţie. Cf. H II 141, UDRESCU, gl. — Pl.: tăiafi, -te. — V. tăia. TĂICUX.EÂIV s. m. (Popular) Tăicuţă. Taică, tăi-culeanu nostru, Singurel binele nostru, Grijeşle-ne o lună, două, Să ne crească pene nouă. jarnîk — bîr-seanu, d. 204, cf. scurtu, t. 29. — Taică + suf. -ulean. TĂICULÎŢĂ s. m. Tăicuţă. Cf. polizu. Of! Grozav slnt de Ingrijată. . . cu bizadeao aia!... Mai ales de clnd a făcut pe tăiculi{a blănar al curfii. i. negruzzi, s. iv, 498, cf. ddrf, cade, scurtu, t. 29. Am avut Un tăiculifă Cu milă şi cu credinţă, teodorescu, p. p. 476. Daleo taică, tăiculifă, Că mie mi-a venit Vremea de căsătorit, şez. iii, 64. + (Familiar; la voc.) Termen cu care un bărbat se adresează unei persoane străine (mai tinere); V. taică. ,,Asta e mamă, lăi-culifă /“ ne desluşi unchiaşul oftlnd. >i. botez, şc. 123. Nu, tăiculită, fu di părere popa Ţuică, călinescu, e. o. ii, 299. Adu-mi, măi tăieuliţă, o jumătate de drojdie. stancu, d. 151. Nu mă bate}i, tăiculifă, Mai cătaţi tn cea lădifă. mateescu, b. 65, cf.-balade', ii, 500. — Taică -f suf. -ulifă. ' TĂICUŞCR ş. m. Tăicuţă. Cf. scurtu, t. 29. Cine n-are tăicuşor, N-are nici milă, nici dor. bibicescu, p. p. 88. Căci d-aveam d-un tăicuşor Şi mi-l chema Crăişor. mateescu, b. 10. — Taică + suf. -uşor. TĂICtfŢ s. m. v. tăicuţă. TĂICIÎŢĂ s. m. Diminutiv al lui t a i c>ă; tăicu-liţă, tăicuşor, (popular) tăiculean. Stăruieşte [a] noastră măicuţă La cel din ceruri [al] nostru tăicufă. zilot, cron. 351, cf. lb. Scoate-mă, tăicufă, şi pe mine de aicea, gorjan, h. iv, 113/20, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi., w. Vrei să-mi spui ceva, tăicufule ? — Da ! făcu bătrlnul cu seriozitate, rebreanu, r. i, 157. După moartea tăicufului, noi ne-am împrăştiat pe unde am puiul că nu mai era de trăit acolo, .camil petrescu, o. i, 616. Au s-o ducă la tăicufă, la măicuţa, pe grapă. stancu, d. 77. Cunosc eu un clntec care, vrei nu vrei, Iţi vine să pllngi, l-am prins de la tăicufu. davidoglu, m. 59, cf. scurtu, t. 29, H xvii 351. Să ne crească pene nouă, Să putem şi noi zbura, Tăicufă, cu dumneata. j.arnik — bîrseanu, d. 205. Că tăicuţă Dă-mian Numai pe min' m-a avut Şi la şcoală că m-a dat. reteganul, tr. 19. Popa merge toi cetind Şi cantorii tot cîntlnd, Clopotele slrăncănind Şi tăicuţă tot pllnglnd. marian, î. 31, cf. alr ii 3 047/172. Holdă de griu curat, De tăicuţu sămănat. folc. transilv. ii, 15. 4. (Familiar; la voc.) Termen cu care un bărbat se adresează unei persoane străine (mai tinere). V. t a i c ă. lartă-mă, tăicuţule, Că mai am un borcănaş Şi mi-e plin de găl-binaşi. mat. folk. 175, Iarlă-mă, tăicuţule. balade, ii, 381. — PI.1, tăicuţi. — Şi: tăieftţ s.m. — Taică + suf. -uţ(ă). TĂl£R s. n. v. taier. TĂlfiRE s. f. Acţiunea de a t ă i a. 1. Cf. tăia (I 1). Cf. lb. El se îndeletnicea cu tăierea copaciului. drăgiiici, r. 149/6, cf. polizu. S-a autorizat tăierea istmului de Suez. filimon, o. ii, 167, cf. ddrf. Grabnic o rupem la fugă-ngroziţi şi luăm şi pe bietul Grec, căci vrednic era — dezlegăm In tăiere şi lanţul, coşbuc, ae. 65, cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s., tdrg. în cazul pieselor de forme mai complicate, cum ar fi arborii cotiţi, pierderile slnt mai mari, deoarece scobiturile nu se pot obfine declt prin tăierea materialului, ioanovici, tehn. 112, cf. ds. <0> Tăiere împrejur sau (învechit) împrejur tăiere = circumcizie. împrejur tăiare plnă la vreame nu era. coresi, l. 215/12. .Avram..', a dat tăierea Impregiur. văcărescul, ist. .248. 'Tăiarea împrejur a Domnului noslru. CALENDARIU (1814), 15/3, Cf. TEODORESCU, P. P. 253. o E X p r. A da (o pădure, un parchet etc.) In tăiere = a propune (o pădure, un parchet etc.) pentru tăiat. li dat pe-aici parchetu-n tăiere şi însemnăm copaci care trebuie să rămlnă de sămlnfă. hogaş, dr. ii, 84. Se mai dă In tăiere încă o pădure, stancu, r. a. iii, 18. + (Popular; şi în sintagma tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul) Numele unei sărbători religioase celebrată în ziua de 29 august. în ziua de tăierea capului. .» ieşeau din Humuleşti şi fetele şi flăcăii gătiţi frumos creangă, p. 123. Iei vin primăvara, patru săptămlni plnă-n Slm-PIietru, şi stau. toată vara plnă la tăefe. densusianu, ţ. h. 209, cf. pamfile, ş. t. 39 . 2. Suprimare (a unui text); .eliminare. Cf. tăia (I 7). Dintru aceasta apoi lesne se naşte şi tăierea Cata-hrisurilor (a. 1827). uricariul, vii, 101. 3. Ucidere, omor; sacrificare. Cf. tăia (III 1). Şi stătu Fineesu şi ogodi şi stătu -tăiare. coresi, ps. 298/9. Deate D[o]mnu( tăiare înaintea vrăjmaşilor tăi. biblia (1688), 146a/2. Aouseră mult supăr..., avlnd mare rană In inema lui pentru tăierea tătlne-său. neculce, l. 218. Tăiarea turcilor. . . s-au întlmplat la începutul lui noemvrie. şincai, hr. ii, 250/18. Iar spre răsărit va fi greotate mare şi tăiere mare (a. 1799). gcb ii, 165/6. Nu-putea să fie mai dorită o asămine fregată declt după execuţiile (tăierile de cap) ce se făcură la Oport. ar (1829), 532/32. Omorul fără motive precise al celor doi fruntaşi boieri putea să aibă urmări pentru principele care ordonase tăiarea lor. iorga, i. l. i, 318. Dascălul Pamfil ceteşte In gromovnic că iar are să fie zavistie mare şi taiere şi razboaie între împăraţi. sadoveanu, o. xiii, 78. Ai. pornit în ziua următoare cum porneşte mielul la tăiere, pas, z. i, 268. Parcă-i 7 - c. 857 31 1158 TĂIEREI- — 94 — TĂIETURĂ îngerul tăierii popoarelor, davidoglu, m. 28. Ieşiseră lovjndn-se unii Inir-alţii pe gangul cazărmii, îmbulziţi ca vilele la tăiere, vornic, p. 209. + (Regional) Abator. Com. din braşov. 4. Curmare, oprire. Cf. tăia (IV 1). însă Iniţia amu botejune fosl-au a potopirei, spre tăiarea păcatului. coresi, ev. 511. Nu te-am anunţat pentru a evita emoţiile clin timpul mesei, — mai ales tăierea apetitului. TEODOREANU, M. II, 110. — Pl.: tăieri. — Si: (învechit) tăiare s. f. — V. tăia. TĂIERfiL s. n. (Regional) Diminutiv al lui t a i e r. Cf. t a i e r (I 1). Apoi lise oferă pe nişte ,,taiere1' sau „tăierele" de pămînt (ca tăierile or farfuriile de la mesele noastre) stafide amestecate ca bucăţele de zahăr şi felii de mere. N. rev. h. iv, 72. Dar ce demlncare aducea? Găinuşă în ulceluşă, Cocoşel Pe tăierel. mat. folk. 77. Şi mi-o pune în tierel Şi mi-o ado la pătcel. ib. 988, cf. pascu, c. 208. — Pl.; tăierele. — Şi: tierel s. n. — Taier + suf. -el. TĂIETOR, -OARE adj., subst. I. Adj. (învechit şi popular) Care taie; ascuţit, tăios (I). Ruperea unui vas slnguin prin lucrarea unui trup tăitor. man. sănăt. 256/26, cf. costinescu, ddrf. <> F i g. Dureri nesuferite, tăietoare, calendariu (1844), 67/17. Peste cernerea măruntă şi deasă de fulgi s-a lăsat gerul aspru, tăietor, al bobotezei, lungianu, c. 5. + F i g. Pătrunzător (1). Şedinţele din 7 şi 9 decembrie slnt. .. de o importanţă atlt de afund tăietoare In viaţa politică a acelor ţări. bariţiu, p. a. iii, 230. + (Adverbial) Tranşant, categoric. [Beldiceanu] se deosebeşte adine şi tăietor de toţi scriitorii a căror poezie este şi ea dureroasă şi tristă, ionescu-rion, c. 126. II. S. m. (Urmat de determinări care indică felul materialului) Persoană care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale (în industrie). Tăietoriu de leamne. biblia (1688), 148V14, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Trebuia să ţie din scurt tăietorii, cazimir, .gh. 198, cf. nom. prof. 19, 22. Voia să dea lovitură năpraznică, aşa cam dau tăietorii de lemne, clnd despică butuci, sadoveanu, o. v, 497, cf. leg. ec. PL. 293. îşi clştiga plinea, pentru el şi pentru nevaslă-sa, ca tăietor de lemne, camil petrescu, o. i, 214. Tăietorilor de lemne le-au plăcut înălţimile, aerul rece, mireasma brazilor, scînteia, 1953, nr. 2 830. în afară de Todor şi de mine, ceilalţi erau tăietori de lemne. v. rom. septembrie 1954, 127: Fiecare pentru sine tăietor de pine. zanne, p. iv, 49. <£> (învechit) Tăietoriul pietrilor (sau peceţilor) = persoană care se îndeletnicea cu tăierea şi încrustarea pietrelor preţioase pe obiecte de podoabă şi a numelor pe peceţi. într-aur să fie prinse..., tăiate de tăietoriul pietrilor. po 272/7. Fă şi peteală den curat aăr şi scrie Intr-insa ca şi tăietoriul peceţilor: sfinţii Domnului, ib. 274/5. Tăietor de bani = monetar (2). Tăietori de bani înţelegem nu numai pre cei ce taie monedă mincinoasă,. . . ci şi pre cei ce taie monedă de argint bun. caragea, l. 86. + Muncitor care se ocupă cu sacrificarea animalelor în abator. Proprietarii slnt „tăietori In abator“. ardeleanu, d. 14. Porfirogenit se.fleşcăise din ţinuta măreaţă şi ocrotitoare, parcă ar mai fi trecut o dată pe lingă el tăietorul de boi şi viţei, să-i mai opintească un col la lingurea. c. petrescu, a. ,r. 26. + (învechit şi popiilar) Omorîtor, ucigaş; călău.■ Tremease împăratul tăietorul,zise să aducă capul lui. coreşi, ev. 541. Şi dufilfidu-l', şă rugă tăietorilor, să-l lase -un ceşcuţ la rugă. dos.pfţei, v. s. septembrie 1 Gr/17. Zisă tăie-tori.ului să plinească porunca. i.d. ib. noiembrie 170r/4, Cl'. teodorescu, P. P- 663. E circiuma Marcului, Marcului viteazului,... Tăietorul frlncilor. balade, ii, 66. III. S.f. 1. Unealtă de fierărie (h ix 342, xvii 312„ xvni 46, com. din straja — rădăuţi)'; topor, secure. Tăiară .uşile lui depreură cu tăietoare şi cu ciocanul sparseră-o. psalt. 147. Să-mi tai cuie cu tăietoarea. bărac, t. 9/16. 2. (Regional) Cuţitul plugului (h ii 311, x 451, xi 469); unealtă a potcovarului; cuţitoaie (alrm sn i, h 354). IV. S. n: Buştean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; (regional) t ă i u ş (II); p. e x t. locul unde se face această tăiere; (în trecut) trunchi de lemn (sau buştean) care servea călăului pentru decapitarea condamnaţilor la moarte. Cf. anon. car., costinescu, ddrf, tdrg. Să-şi ascuţă toporul şi să puie tăietor un buştean de stejar destul de tare. delavrancea, o. ii, 158. Bărbaţii, In unele curţi, mai aveau de lucru Ja grămada de lemne, la tăietor, agîrbiceanu, s. 185. îi pun gltul pe tăietor şi numai una-i trag. rebreanu, i. 27. Numai de păr l-apuca, în bătătură-l ducea, Pe tăietor 11 punea, Cu paloşu 11 reteza, teodorescu, p. p. 548. După ce au tuns acuma toate vitele, cite au avut să le tundă, strlng iot părul tuns şi-l pun sub tăietorul lemnelor, marian, s. r. ii, 70. Ei nu aveau nici un lemn la tăietor, reteganul, p. i, 1, cf. rădulescu-codin, com. din tărcăiţa — beiuş, candrea, f. 325. Am bărbat şi-i băutor, N-am lemne de tăietor, bîrlea, c. p. 256, cf. chest. v 47/25, 53, 66, 82, 99. Aşchia nu sare departe de tăietor, pamfile, c. 37. + Planşă de lemn (sau butuc) pentru tăiat carne, zarzavaturi etc. Cf. ddrf. V. S. f. (Regional) 1. Numele mai multor plante erbacee: a) plantă cu frunze păroase de culoare verde-inchis şi cu flori galbene, folosită în medicina populară pentru oblojirea tăieturilor; floare-galbcnă (Inula hirta). Cf.. păcală, m. r. 15, h v 208, viciu, gl. ; b) lumînărică (Genfiana asclepiadea). borza, d. 75; c) genţiană (Gentiana cruciata), borza, d. 75. 2. Peşte care trăieşte Sn apele de munte (Cobitis taenia). Cf. băcescu, p. 55, 85. — Pl.: tăietori, -oare. — Şi: (II, învechit) (ăietâriu s. m., (I, învechit şi popular) tăit6r, -oăre adj. — Tăia + suf. -(ă)tor. TĂIETORI U s. m. v. tăietor. TĂIETdRĂ s. f. I. J. Acţiunea de a tăia; (concretizat) loc, porţiune unde s-a produs o tăiere; rană sau crestătură produsă prin tăiere. în loc dc slnge au curs lapte şi apă din tăietură, dosoftei, v. s. septembrie 10r/33, cf. anon. car., lex. mars. 196. Spărgln-du-ţi-să trupul cu tăieturile bătăilor, mineiul (1776) 102r2/20. întru aceeaşi zi s-au tăiat capul lui Zrini, şi al lui Frangepan, dară cu trei tăieturi, şincai, hr. iii, 105/20. Şi-au tăiai vestmintele sale In bucăţi ca cu aceale să se leage tăieturile celor pleguiţi. maior, ist. 4/16, cf. lb, polizu, costinescu, ddbf. îl întrebuinţează la diferite rane, mai ales Insă la tăieturi, marian, ins. 214, cf. alexi, w., ioanovici, tehn. 112. A căzut muierea... şi-a pus făină In tăietură, a oprit slngele. stancu, d. 148. Chiar o tăietură de topor poate arăta aşa. H. lovinescu, t. 262. Brazdele lui Tănasie erau zdravene şi drepte, iar tăietura lui reteza iarba la uti deget de pămînt, fiind o adevărată plăcere să priveşti In lungul lor. vornic, o. 20, cf. mera, l. b. 110. Merglnd împrejurul bostanului, a dat de o tăietură de topor. Ş;EZ. IV, 4, Cf. HODOŞ, P. P. 159, MAT. FOLK. 91, PAMFILE, B. 57. La Itfogoş că se ducea Şi de mină că mi-l lua Capul la ş.paţe-i eădea; îl săruta In tăietură, Par-că-l săruta-n gură., balade, iii, 13,3. O F i g. Tăieturi şă. nu faceţispe -suflet In trupul vostru, biblia (1688), 85?/46.. 4. (învechii) Girourncizie. tŞi deade lui leage făieiură. coresi, l. 25/15. 2. Text suprimat din ceva; ştersătură; parte rezultată în urma unei tăieri. V; :d e cupaj, reteză-tură. Directorul teatrului a-.făcut Clteva tăieturi In piesă. ap. scriban, d. Aduse tăieturile de jurnal’la Gait-lamj. călinescu, b. i. 321. Tăieturi dintr-o hlrtie înflorată. id. c. o. 102. 3. Adîncitură săpată de oameni sau de ape; povîr-niş prăpăstios, perete stîncos. Mănăstirea este ascunsă 1162 TĂI.EŢEI — 95 — TĂINUI Inir-o poieniţă sub tăietura dreaptă, prăpăstioasă a muntelui, vlahuţă, o. a. ii, 147. Două seri s-ascunseră In tăietura malului, dar In zadar, dunăreanu, ch. 235. Casa. . . pusă pe o tăietură In deal. călinescu, C. o. 257. Tăietura o umpluse zăpada plnă sus, o răsese, nu mai puteau umbla trenurile cu boieri, stancu, d. 98. •4. Croiala unei haine. Fercheş, şi cu haine după ultima tăietură, c. petrescu, c. v. 51. ^ Fig. Contur; linie. „Elisabeta“ e aproape, se cunoaşte bine coşul alb Intre catarge, corpul ei negru cu formele fine, In tăieturi frumoase, bart, s. m. 18, cf. 24. Culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau. . ■ Intlia impresie, călinescu, e. o. i, 8. + F i g. Mod, fel de a realiza ceva. Cf. petrovici, p. 193/7. Dăduse deja literaturii române un volum de poezii de cea mai mare originalitate, ca adlncime de glndiri şi ca tăietură de vers. vlahuţă, o. a. iii, 35. 5. Teren despădurit tn care au rămas bucăţi din trunchiurile copacilor tăiaţi; (regional) curătură, laz. Frunză verde ş-o răsură, Cînta cucu-n tăietură, bel-digeanu, p. 95, cf. turcu, e. 33. Pe o tăietura, unde înainte fusese o frumoasă pădure de fag, mergeau după fiagi. beniuc, m. c. i, 74, cf. v. rom. aprilie 1963, 24. Nevestele să le duc, Să le duc In tăietură, Ca să-mi deie-o ţlr de gură. mîndrescu, l. p. 86. Cind eram prin tăieturi, Auzeam tot puşcături. reteganul, tr. 72, cf. chest. iv 30/20, ib. v 8/72. Cucuie, cu pană sură, Ce clnţi tu In tăietură? folc. transilv. ii, 452. 6. Fig. (La pl.) Dureri ascuţite (asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere); junghiuri. Cf. costinescu. Toată faţa i se încreţeşte, parcă are tăieturi de colici, vlahuţă, ap. tdrg. Tăieturi adinei simţea prin plntece şi prin cap. bujor, s. 46. Cum întrebă, cum o apucară tăieturile din nou. sadoveanu, o. xvii, 340. 7. împărţirea în două a pachetului de cărţi de joc. Cf. cade. 8. (Art.; în forma tăitura) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. varone, j. rom. n. 128. II. (Bot.; regional) Lumînărică (Gentiana ascle-piadea). borza, d. 75. — Pl.: tăieturi. — Şi: (regional) tăitâră s.f. — Tăia + suf. -(ă)tură. TĂIEŢfil s. m. pl. v. tăiţei. TĂIFÂS s. n. v. tailas. TĂIFĂSf vb. IV. I n t r a n z. (Prin nord-estul Olt.) A tăifăsui. mat. dialect, i, 237. — Prez. ind.: tăifăsesc. — V. taifas. TĂIFĂSUI vb. IV. ^Intran z. A sta la taifas F i g. Pre soarele ce să tăinuia ţi-au arătat, mi-neiul (1776),' 3v2/27. Descoperă-i [vieţii] linia şi accentul care se tăinuiesc altor priviri, pas, z. i, 10. 4 (Jur.) A săvîrşi o tăinuire, der. 2. Intranz. (Popular) A sta de vorbă, a sta la taifas, a purta o conversaţie (în intimitate); (regional) a tăini. Cu cllnşii aa tăinuit cu multe voroave craiul. m. costin, o. 126, cf. costinescu. Nevestele stau mai Ia o parte, tăinuind dc ale lor. vlahuţă, o. a. ii, 160. Oamenii se stringeau uneori In mijlocul ulifii şi tăi-nuiau cu glasuri domoale. sandu-aldea, d. n. 233, cf. tdrg. Am ieşit împreună. . ■ tăinuind cu înfrigurare despre „artă", klopştock, f. 254. Mătuşa Vţupăr tăinuie cu mama. stancu, d. 13, cf. rădulescu-codin, vîrcol, v. 100. Tăinuind ei aşa, s-apropiară de sat. PLOPŞOR, C. 91, cf. PAŞCA, GL., ALR SN V li 1 390, A iii 2, iv 3. Să stăm jos, să tăinuim. balade, ii, 390. <$> R e f 1. Ei s-au tăinuit şi din faţă ne-au perit. alecsandri, p. iii, 102. El trebuia să fie destul de mare după 1S48 ca să alcătuiască grupul băieţilor cu care se tăinuia povestitorul In ştrengăriile lui. călinescu, i. c. 29. — Prez. ind.: tăinuiesc şi tăinui; pers. 3 şi 6 şi tăinuie. — Taină + suf. -ui. TĂINUl'RE s. f. Acţiunea de a tăinui; înţelegere ascunsă; secret. Avlnd multă tăinuire Neculachi cu vizirul, venea cu trebi (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 273/34, cf. lb. Cind durerile. . . nesuferind tăinuire covârşesc orice răbdare, conachi, p. 83, cf. polizu, lm, ddrf. Căci el, trădătorul, încredere-avuse Numai în tine, şi chiar tăinuiri el îţi dete-n păstrare, coşbuc, ae. 78, cf. barcianu, alexi, w. <> Loc. adv. Cu tăinuire = tainic. Rlpile... ce ferea cu tăinuire A desfătărilor noastre înfocată întîlnire. conachi, p. 102. 4 (Jur.) Infracţiune care constă în primirea, transformarea sau valorificarea unui bun, în scopul realizării unui folos material cunoscînd că acesta provine din săvîrşirea linei fa)îte ilicite. Delictul de tăinuire de bunuri. . . se pedepseşte cu închisoare corecţională. cod. pen. r.p.r. 371, cf. pr. drept 675. — Pl.: tăinuiri. — V. tăinui. TĂIÎVUfT, -Ă adj. 1. Retras, ferit, tainic. (I 4). Ea să alerge prin cărările tăinuite, eminescu, n. 59. Dulce îmi veneai în umbra Tăinmituliti boschet, id. o. i, 112. Agapia,cea tăinuită de thme. creangă, a. 72. Şi-n codrul cel mai tăinuit L-au îngropat tîrziu în noapte. coşbuc, p. i, .81. Şi dacă tu mai cauţi, Păşind prin tăinuitul izvor; Pe mine n-a mă vezi. bacovia, o. 128. O poiană se arată înverzită, înflorită Şi de lume tăinuită. alecsandri, p. p. 164. Să mă-ngroape unde-o fi, In poteca pădurii, Cărăruia dvagostii, Pe poteca tăinuită, Unde ştiu c-am fost iubită, folc. mold. ii, 536. 4 Discret. .Ne vom ascunde în noaptea codrului umbros Sub brazii fără grai, pe unde Nici ochi de om nu pot pătrunde, Nici flori cu tăinuit miros, coşbuc, p. i, 123. 4 Ascuns vederii, mascat privirilor. Merge la o uşă tăinuită şi o deschide, negruzzi, s. iii, 310. Ulise trece Prin sală tăinuit sub umbra ceţii. murnu, 0. 113. 2. Ascuns, secret; necunoscut. Lucrul acesta tăinuit şi de către toţi acoperit să-l ţin. cantemir, ist. 222. Vorba cea tăinuită era aceasta, că de la adevăraţi oameni au auzit că leşii ar voi să le fie Rakoţi crai. şincai, hr. iii, 48/22. Acele mai tăinuite şi necoprinse de minte molifte a sfintei liturghii (a. 1804). uricariul, 1, 311/13. Lucrarea vraa să fie cu un chip mai tăinuit. beldiman, e. 101/35, cf. id. x. p. ii, 5/14. Şi ca sluga lui grăiaşte, Apucîndu-l înainte Cu tăinuite cuvinte. bărac, a. 43/16. Este stare aşa tristă şi aşa de tăinuită? conachi, p. 288. Ochii ei sint plini de umbra tăinuitelor dureri, eminescu, o. i, 142. Nimeni nu cunoştea aceste răpitoare poezii, pe care poetul le ţinea încă tăinuite în cartoanele sale. macedonski, o. iv, 17. Dar în cîn-tarea fără nume, Ascunsă-n negrele vioare, E-o tragedie tăinuită, petică, o. 133. Numai după vreo jumătate de an de dragoste tăinuită, acest trecut începu să le pară o ameninţare pentru viitorul lor. agîrbiceanu, s. 35. Nu era un ingrat să nu se gîndească la tăinuitele ‘lor griji. c. petrescu, c. v. 168. Sărută lung şi ochii închişi, şi gura mică, Şi cea mai tăinuită iubire n-o fereşti. pillat, p. 129. Parc-ar vorbi de lucruri tăinuite. arghezi, s. v, 4-1. La tăinuitele ei concerte de pian, Berla îl primea însă bucuros pe profesor, v. rom. februarie 1956, 43. Multe lucruri rămaseră tăinuite. barbu, princ. 137. «O- F i g. în tăinuita brazilor răcoare Ne-a surghiunit iubirea vinovată, goga, p. 252. (Adverbial) Aş avea însă a-i spune tăinuit Ceva care-l priveşte, alecsandri, t. ii, 344. Salul care-şi închipuie ... că adună tăinuit o proaspătă comoară de avar. c. petrescu, r. dr. 27, — Pl.: tăinuiţi, -te. — V. tăinui. TĂIiVUITOR, -OĂRE adj., s. m. şi f. 1, Adj. Care tăinuieşte, care ascunde ceva. Cu cuvînt prea tăinui-loriu puind. mineiul (1776), 65V2/35, cf. lb. [Gaiţa| este. . . şi cea mai tăinuitoare pasere, marian, o. ii, 74. 2. S. m. şi f. Persoană care ascunde ceva; (jur.) persoană care săvîrşeşte o tăinuire. Tăinuitoriu minunilor lui. mineiul (1776), lv2/3, cf. lb, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., cade, scriban, d. Tăi-nuitori de diamante, vulpescu, p. 107. 4 (învechit, rar) Persoană de încredere, sfetnic apropiat. Aceasta o suferi necuratul acela Am.ira să aibă tăinuitoriu. dosoftei, v. s. decembrie 191v/32. — Pronunţat: —.nu-i-..— Pl.: tăinuitori. — Şi: (învechit) tăimiitâriu adj., s. m. — Tăinui -+- suf. -tor. TĂINUITORIU adj., s. m. v. tăinuitor. TĂl6S,-OÂSĂ adj. 1. (Despre obiecte) Care este ascuţit (puţind despica un corp solid); care taie. Şi-l igîriară pre spinare cu brlnci ascuţite şi tăioase. mineiul (1776), 119lv/5. Iar vînătorii Caii silesc Cu tăioşi pinteni, negruzzi, s. ii, 98, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Pe cremenea' tăioasă lăsa-mă-voi s-alunec, petică, o. 166. O jelniţă de vlnt. . . începu să tragă subţire şi tăioasă ca un-brici, agîrbiceanu, s. 168. Nu era de jtiacă cu sculele tăioase de la brăcinarii plebei, c. petrescu, a. r. 19. Tăioase * ca un iatagan- călinescu, c:-'©. 133. -C7ii costum... I eu .pantalonii cam scămoşaţi, dar eăfdtiţi cu atUa grijă, Incit dunga lor părea tăioaş^a o muchie .de cuţit, vinea, l. 1, 107. îl va face în data mare bucăţele cu ramurile sale, cari îs tăioase şi se tot mişcă neîncetat, sbiera, p. 30. Cum am să te tai C-un topor tăios. sevaStos, p. 204. Mîna-n paloşe punea, P-ăt tăios mi-l aleş/ţa, Uşa mare deschidea, balade, ii, 123. F i g. Bărbatul tînăr şi cu profil tăios, încă mai inălt declt dînsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul pălăriei. c. petrescu, a. 323. 4 F i g. (Despre vînt, ger etc.) Care dă senzaţia că taie, care provoacă o senzaţie 1180 TĂIŞ — 97 — TĂIUŞ dureroasă. Poale de acum să sufle austrul, vînt tăios de rece. brătescu-voineşti, î. 22. O răpăială de omăt se cernea prin văzduh, Invlltorată cind şi cind de suflări tăioase de vini. rebreanu, nuv. 40. Prin aerul rece şi tăios cele două fete porniră spre stajia de tramvai, v. rom. septembrie 1955, 63. Era un frig tăios, pas, z. i, 193. Din spate se iscase un vlnţ tăios, barbu, princ. 209. Venea dinspre munte un vlnt tăios, cu miros de zăpadă, v. rom. ianuarie 1965, 52. Se trezi cu bocancii In apa tăioasă, afundai plnă dincolo de genunchi. bănulescu, i. 24. 3. Fig. (Despre privire, glas etc.) Aspru; ascuţit. Glasul căpitanului răsună aspru, tăios, In liniştea de moarte, sandu-aldea, u. p. 134. Porunci grăbite se desprind din zgomotul turbure şi comenzi scurte, tăioase. rebreanu, nuv: 111. [Avea] sprincene stufoase, sub care se mişcau doi ochi cu priviri tăioase, mironescu, s. A. 24, cf. camil petrescu, u. n. 213. Izbucniră alte detunături, de astă dată urmate de ţipete tăioase, sa-hia, n. 37. Urmării de privirea tăioasă a domnişoarei Constanţa, tipul ridicul se retrase, sadoveanu, o. xiv, 11. întrerupse cu voce ironică, tăioasă, pas, z. iii, 266. Un ton plictisit şi tăios, vinea, l. i, 177. în cele dinţii clipe. . . nu regretă felul tăios In care vorbise. v. rom. ianuarie 1965, 63. (Adverbial) îşi aminteau... de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprln-cenelor. galaction, o. 43. Ochii lui mă iscodiră tăios, de sub arcadele-i proeminente, v. rom. iunie 1970, 47. 3. F i g. Caustic, înţepător, necruţător, satiric. L:am rugat ca să-i cruţe cu tăioasele sale critici, sbiera, f. s. 259. O ironie tăioasă, camil petrescu, O. ii, 415. De un gust subţire şi sigur, de o ironie iute şi tăioasă, Anghel era necruţător cu mulţi dintre obişnuiţii cafenelelor artistice, sadoveanu, e. 173. Era un spirit vioi, îndrăzneţ, tăios la glumă, rlzlnd gros, cu bunătate. v. rom. martie .1954, 235. M-am schimbai... M-am făcut tăioasă, dură. r august 1964, 81. — Pl.: tăioşi, -oase. — Tăia + suf. -os. TĂfŞ s. n. Partea (ascuţită) tăioasă a unei scule, cu care aceasta taie sau desprinde bucăţi din ceva; muchia tăietoare a unei scule sau a unei unelte, tăiuş (I 1). Hlrleţul. . . iasle o lopată de fer. . . şi cu lăiş făcută pre de laturi, economia, 118/17. Gldea cu securea d-a umere şi cu tăişul Inlors spre cel ce-l urmează. negruzzi, s. iii, 379, cf. polizu, costinescu. Cea mai primejdioasă armă, o sabie cu două tăişuri, maioreşcu, d. i, 184. O pală de taban cu apele negre pe lăiş şi cu miner de pietre scumpe, odobescu, s. i, 132. Sclnleie fierul in mini şi cu luciu lăiş ameninţă Grabnic şi gata de-omor. coşbuc, ae. 38, cf. ollXnescu, h. o. 110. Comăneşleanu avu o mişcare de oroare, faţă cu tăişul lucios al foarfecelor şi al cuţitelor, d. zamfirescu, î. 55. Ar fi In stare să-i crape capul fără vorbă cu securea de sub pat al cărei tăiş parcă-l zărea lucind ameninţător. rebreanu, i. 163. îţi va slngera degetele ca o spadă apucată, In luptă, de tăiş. arghezi, s. viii, 8. Cuvintul căzu ca un tăiş de oţel grea. camil petrescu, n. 142. Acum am paloş pe măsură. Hai să cercăm tăişul său pe o mlndreţe de.flăcău! v. rom. septembrie 1954, 83. Eu Insă-aud, In noaptea cc se lasă, Şuier de piatră pe tăiş de coasă, beniuc, v. 25. Apucă secarea. . . şi-şi trece palma uşor pe tăiş. davidoglu, m. 30. Se băteau cu nişte săbii fără vlrf şi tăiş.' t. popovici, se. 7. Că to-poru mi-i vrăjii Cu tăişul oţălit. mîndrescu, l. p. 189. Capul i l-am sfărlmat Cu tăişul de baltag, folc. mold. i, 153. <0> (Prin metonimie) Dacă tăişul bucătăresei nu va interveni să curme acest gltlej de viilor..., cocoşul tşi va desqvlrşi urechea, şi-o va face muzicală, arghezi, s. viii, 177. S-aude că-n ziua Ivită-n tufişuri Copacii cădea-vor Loviţi de tăişuri, horea, p. 65. Ia-ţi tăişul de plăsele. şez. i, 11. Pagubele să-ţi plătesc, Pagubele Ca tăişul, balade, ii,. 258. <0> F i g. în oehi i se iviră tăişuri de oţel. agîrbiceanu, a. 473. Şi-n ochi tăişul crud al nepăsării, cazimir,- l. u. 90. <>' (Rar) Tăişul palmei = muchia palmei. La răstimpuri anumite, medicii casei... li încercau cu tăişul palmei genunchii. vinea, l. i, 208. O E x p r. (A fi) (cuţit) cu două tăişuri sau (a fi) cu două tăişuri sau a avea două tăişe = remediu al cărui efect se poate întoarce împotriva aceluia care-1 întrebuinţează; a implica avantaje şi dezavantaje la fel de importante. Mai susţinea şi altă doctrină, care se poate zice că are două tăişe. barîţiu, p. a. i, 285, cf. costinescu, ddrf. Dreplatea-i veşnic cu două tăişuri, rebreanu, i. 434. Vin zile cu două tăişuri Şi nopţi văduvite de somn. voiculescu, poezii, ii, 119. Asemenea vorbe erau cu două tăişuri: ele puteau s-o liniştească pentru o clipă, dar şi să-i răscolească dragostea, v. rom. martie 1954, 107. Orice holărlre e cu două tăişuri, vinea, l. ii, 208. A trece (ceva) sub tăişul săbiei = a ucide, a distruge. Va trece garnizoana sub tăişul săbiei, alecsandri, t. 1 511. — Pl.: tăişuri şi (regional) tăişe. — Şi: (regional) teiş (alr ii 6 654/325), tHş (alr ii 6 630/310, a i 21) s. 11. — Tăia + suf. -iş. Cf. t ă i u ş. TĂIŞPfN s, m. v. taişpiu. TĂITâR, -OARE adj. v. tăietor. TĂITORĂ s. f. v. tăietură. TĂIŢ12I s. m. pl. Preparat alimentar în formă de şuviţe lungi şi subţiri, tăiate din foi de aluat nedospit, care se fierbe şi se consumă ca adaos la supă ori cu brînză etc.; (regional) tistădară, tocmagi, tololoţi, tomologei. Cf. klein, d. 436, lb. Tăieţeii, macaroanele şi tot felul de Ingroşătură de făină, piscupescu, o. 196/11, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. în casa iui mlncam toate bunătăţile: tăieţei de casă cu magiun, turtă dulce, brăescu, a. 124, cf. pribeagul, pr. 76, h iv 12, vii 185, 445, x 255, teodorescu, p: p. 336. Leliţa ca nasul lung Ducea tăieţei lă plug. jarnîk — bîrseanu, d. 433. Taie, maică, tăieţei Că vin peţitorii mei. marian, sa. 106, cf. doine, 270, ţiplea, p. p. 45, pamfile, c. ţ. 170. — Şi: tăieţei s. m. pl. — Tăiaţi (pl. lui tăiat) + suf. -el. Cf. it. taglia-t e 1 1 i. TĂITÎŞ s. m., s. n. I. 1. S. n. Tăiş. Cf. lb. Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise spinal arătlnd lai Harap Alb tăiuşul paloşului, creangă, p. 231. Dracii şovăiau şi, răsturnaţi, cădeau sub tăiuşal unei săbii de diamant, macedonski, o. iii, 21, cf. marian, s. r. ii, 225, ddrf, barcianu. Privirile celor doi flăcăi se Intllniră aspre ca nişte tăiuşuri de oţel. sandu-aldea, d. n. 200, cf. tdrg, pamfile, a. r. 74. Coamele dealurilor din faţă, ca an tăiuş de ferestrău. . ., se desenau din ce In ce mai lămurii, rebreanu, nuv. 263. Vardaru le mătură cu tăiuşal cuţitului, c. petrescu, î. ii, 92. Dar, ce-aduni tu Intr-o vară, Eu adun numa-ntr-o seară, Că toporul mi-i vrăjii Cu tăiuşul oţelit. alecsandri, p. p. 42, cf. bibicescu, p. p. 314. Trecu mai departe, ca ochii pironiţi la tăiuşul coasii. plopşor, c. 25, cf. i. cr. iii, 226, alr ii 3 969, ib. 6 630/235, 250, 514, 574, 791, ib. 6 655/64, 235, 812, alr sn i h 49, ib. iv h 1 050, alrm sn i h 340, ib. 428, ib. ii h 845, a i 17. Şi-ai văzut acuş Un cap sub tăiuş. balade, . ii, 205. <0 (Prin analogie) Trebuie să se agăţe ca miinile de tăiuşal colţurilor de stlncă. gherea, st. cr. i, 85. <0> (Prin metonimie) Măi voinice, voinicele, le-ţi tăiuşul de plăsele. alecsandri, p. ii, 51. <0 Fig. O adiere de vlnt veni din mirişti şi-i aduse miros de gria copt, In care. se amesteca şi un tăiuş de alcool, sadoveanu, o. xii, 495. A se apuca de un lăiuş de sabie, se spune despre cineva care îşi face rău singur, zanne, p. iv, 580. 2. S. m. (Regional) Par ascuţit la un capăt folosit in îngrădituri. Acolo bat tăiaşi In pămlnt, fac staur. precup, p. 6. II. S. n. (Regional) Buştean pe care se taie sau se despică lemne; tăietor (IV). Cf. pascu, s. 302, id. c. 1186 TĂLABĂ — 98 TĂLĂNCUŢĂ 208. Pe tăiuş se taie' lemne, Peste Niitor sar surcele (Barda), gorovei, c. 21. — Pl.: (s.n.) tăiuşuri, (s.m.) tăiuşi. — Şi: titiş s. n. alr sn ii h 1 050, alrm sn ii h 845. — Tăia + silf. -uj. Ci. tăi ş. TĂLÂBĂ s. f. (Regional) Ceată, grămadă, mulţime. Cf. sima, m. 185. <$> (Adverbial) Dacă mereţi ialabă nu găsiţi pomniţă multe. Com. din bistriţa. <0> Loc. adv. Cu tălalia = cu grămada, în număr mare. Cf. ddrf. Merg oamenii cu tălaba la oraş. sima, m. 185. — Pl..: tălabe. — Şi: talăbă s.f. — Etimologia necunoscută. Cf. tal ă1. TĂLÂBURI s. f. pl. Acareturi (Runcu Salvei — Năsăud). chest. ii 390/258. — Etimologia necunoscută. Cf. talan ts. TĂLĂGĂ s. f. v. toligă. TĂLÂICHIŢĂ s. f. v. tălaniţă, TĂLAlE s. f. (Regional) Familie. Cf. anon. car., scurtu, t. 301, chest. ii 47/58. — Pl.: lălăi. — Etimologia necunoscută. TĂLAINIŢĂ s.l. v. talani fă. TĂLAM subst. (învechit şi regional; în expr.) 1. A-i fi (cuiva) tăiam = a) a-i fi ruşine, a se jena. Cf. lb, viciu, gl. ; b) a-i fi lehamite de ceva. Com. be-niuc. A-i fi (cuiva) talant = a-i fl ruşine. Cf. paşca, gl. 2. (în forma tălian) A-i fi (cuiva) tăliau = a se mira, a i se părea ceva ciudat. Cf. densusianu, ţ. h. 336. — Şi: talânt, tăliăn subst. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. talâm. TĂlAN s.n. v. talani. TĂLÂNG interj, v. talanţi. TĂLÂSJIŢĂ s.f. (învechit) Femeie de moravuri uşoare; curtezană. Această Rodopis. . . s-au făcut tălâichiţă mare. herodot (1645), 131. Ca tălaniţa dezmăfaiă pre ulilă a să purta, cantemir, hr. 366. Noi vrem lucru bun, iar nu lălaniţe din Scaune. FILIMON, o. I, 196, cf. ALEXI, W., TDRG, DR. 111, 435, cade. Îşi mişca şoldurile ca o tălaniţă. barbu, princ. 247. <0 (Adjectival) De fămeaie tălainită fecior eşti tu. biblia (1688), 1822/22. — Pl.: lălaniţe. — Şi: talaniţă (scriban, d.), tălă-iriţă (cihac, ii, 146, alexi, -w., tdrg), tălăiniţă, ta-lăiuijă (dr. iii, 435), tălâichiţă, tolăniţă (cihac, ii, 146, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG), tollliţă (dDRF) S. f. — Etimologia necunoscută. TĂLAîVTI s. m. v. talani. TĂLÂNT2 s. n. v. talenti. TĂL.4Ş s.n., s.m. v. talaz. TĂLAZ s.n., s.m. v. talaz. TĂLĂBAN s. m. (Prin Munt. şi Olt.) Persoană care are laba piciorului mare (ciauşanu, v. 202) sau care calcă rar şi apăsat, greoi (udrescu, gl.); (regional) toi o apă (2); om voinic, rezistent (id. ib.). — Pl.: lălăbani. —Şi: tăiăvân (ddrf), talapân (id. ib.) s.'m. — Talal)ă2 suf. -an. TĂLĂB6S, -OÂSĂ adj. (Prin nord-estul Olt.) Care are laba piciorului mare. Cf. ciauşanu, v. 202. — Pl.: tălăboşi, -oase. — Talabăi + suf. -os. TĂLĂFON s. n. v. telefon, TĂLĂGHlR s. n., s. m. v. talaghir. TĂLĂ1 vb. IV v. tălălăil. TĂLAIAlA s. f. v. tăiălăială. TĂLĂLĂll vb. IV. Intranz. 1, A vorbi mult şi fără rost; a pălăvrăgi, a flecari. Cf. ddrf. Am mers ca sergentul, lălălăind, plnă In marginea salului, pas, z. iii, 145, cf. i, 99, i. cr. vi, 154, ciauşanu, v. 202. <0> Tranz. Mai tălălăiră ei nimicuri, plopşor, c. 55. 4 (Regional; în forma tolăi) A striga, a ţipa. Cf. paşca, gl. Toată noaptea am tolăit după lupi. Com. din lupşa — turda. De ce nu m-ai auzit că am tolăit aşa de tare. id. 2. (Regional) A merge încoace şi încolo, păşind fără siguranţă; a se bălăbăni; a hoinări, a vagabonda. L-a găsit hoţul ăl mare tălălăind prin sat, cu mlinile goale. ap. cade, cf. com. sat. iii, 52. — Prez. ind.: tălălăiesc. — Şi: (regional) tălăi (ciauşanu, v. 202), tolăi, tolăll (mat. dialect, i, 289), tolălui (com. din lupşa — turda) vb. IV. — De la tala. TALALĂI2 vb. IV v. lălăli. TĂLĂLĂlALĂ s. f. Pălăvrăgeală, sporovăială. Cf. arh. olt. xxi, 276. — Pl.: tălălăieli. — Şi: (regional) tălăiâlă s.f. ciauşanu, v. 202. — Tălălăil + suf. -eală. TĂLĂLĂU1 s. n. (Regional) Zgomot, larmă; tărăboi. Cf. cade, scriban, d. La larma şi la tolătăul cel mare se sculă tot satul cu furci de fier. reteganul, p. i, 8. Boierul il aştepta-n portiţă c-o bită bună şi dă, dă, plnă să strlnsără oecinii-n tălălăul lor. id. ib. iii, 29. Nişte colane făceau un tălălău, de se auzea din drum. pamfile, văzd. 113. — Pi.: tălălaie. — Şi: tolălău, tărărău (lexic reg. ii, 17) s. n. — Tălălăil + suf. -du. — Pentru tărărău, cf. tar a. TĂLĂLAU2 subst. v. teleleu. TĂLĂLf vb. IV. (Prin Transilv.) 1. Tranz. A da peste cineva (din întimplare), a întîlni. Cf. dr. iv, 767. Pă drum el cum ăndăte, Un voinicuţ tălăle, Un voinic cu calu mic. alexici, l. p. 176. 4 A lovi ţinta, a nimeri (6). Com. din hereclean — zalău şi din SOMEŞ GURUSLĂU — ZALĂU, Cf. LEXIC REG.. II, 75. 2. Intranz. A ieşi bine la socoteală, a reuşi; a nimeri (7). Cf. vaida, caba, săl. 101. N-am tălălit rău cu juninca asta. mat. dialect, i, 98, 269. 3. Intranz. A sosi din întimplare într-un loc, a nimeri (5). Ani tălălit la ei (umna cînd băga pifa-n cuptor, mat. dialect, i, 98, cf. lexic reg. 23, ib. ii, 113. 4. Intranz. şi refl. A (se) potrivi (cu cineva). Dacă un fecior nu tălăleşie bine cu o fală, să nu se însoare cu ea. mat. dialect, i, 269. — Prez. ind,: tălălesc. — Şi: tălălăi (caba, săl. 101), tălălui (dr. iv, 160) vb. IV. — Din magh. talăl. TĂLĂLUf vb. IV v. tălăli. TĂLĂNC interj, v. talan(j. TĂLĂNCĂf vb. IV. Intranz. (Regional) A suna din talangă (1); a tălăngăni. Cu tălăncile tălăncăind. ALRT II, 177. — Prez. ind.: tălăncăiesc. — Talancă -f suf. -ăi. TĂLĂNCĂNf vb. IV v. tălăngăni. TĂLĂIVCtÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui t a 1 a n c ă. Nici auzi suntnd tălăncuţele. sadoveanu, o. ix, 20. Tălăncuţele picurară un timp In noaptea de vară. id. 1217 TĂLĂNGĂNI — 99 — TĂLĂZUIT ib. 34. Tălăngile mari şi lălăncuţele vesteau parcă apropierea unor turme, camilar, c. p. 20. — Pl.: tălăncufe. — Talanca + suf. -u/â. TĂLĂNGĂNI vb. IV. Intranz. A suna din ta-langă (1); (regional) a ţălăncăi, a tălăngi. Tălăncăneau mereu intr-o dangă clopote mari de aramă, lungianu, CL. 39, cf. CADE, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: tălanganesc. — Şi: tălăncăni vb. IV. — Talangă + suf. -(ă)ni. TĂLĂNGEALĂ s. f. (Rar) Zgomot (ca) de talangă (1). Tălăngeala dogită a clopotelor.. . na ne da pas să aţipim, alas 5 ii 1939, 7/3, cf. scl 1976, 401. — Pl.: tălăngeli. — Tălăngi + suf. -cală. TĂLĂNGI vb. IV. Intranz. (Regional) A suna din talangă (1); a tălăngăni. Este bine a tălăngi ca an clopot. G ORO VEI, CR. 172. — Prez. ind.: tălăngesc. — V. talangă. TĂLĂNI vb. IV v. tolăni. TĂLĂNfŢĂ s. f. v. talaniţă. TĂLĂPĂNŢĂ s. f. (Prin Olt.) Femeie care vorbeşte mult şi fără rost, femeie rea de gură. Gf. lexic reg. 43. — Pl.: lălăpanţe. — Cf. t ă 1 ă p ă n i. TĂLĂPĂNEALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Mers rar, greoi. Cf. udrescu, gl. 2. Pălăvrăgeală. Cf. udrescu, gl. — Pl.: tălăpăneli. — Tălăpăni -f suf. -eală. TĂLĂPĂNI vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Munt.) 1. A merge greu, rar şi apăsat. Cf. udrescu, gl. 2. A vorbi vrute şi nevrute; a trăncăni1 (2). Cf. udrescu, gl. Aşa tălăpăneşle el toată ziua. id. ib. — Prez. ind.: lălăpănesc şi lălâpăn. — V. talap. TĂLĂPĂNlT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Faptul de a tălăpăni; mers rar, greoi, udrescu, gl. îl cunosc de departe după tălăpănil. id. ib. 2. Vorbărie multă; pălăvrăgeală. Cf. udrescu, gl. — V. tălăpăni. TĂLĂPĂNtiS, -OASĂ adj. (Şi substantivat; prin nord-vestul Munt.) (Persoană) cu mersul rar, greoi şi apăsat. Cf. udbescu, gl. — Pl.: tălăpănoşi, -oase. — Tălăpăni + suf. -os. TĂLĂPf vb. IV. Tranz. (într-un descîntec) A iovi cu aripile. Cf. dr. iv, 853, scl 1976, 403. — Prez. ind.: lălăpesc. — Cf. t a 1 a p ă. TĂLĂŞMAN, -Ă adj. 1. (Prin Mold.) Nume dat cailor, boilor etc. [Florica, mănlndu-l cu ţepoiul:] „Hăis, tălăşman, [a, bourean/“ alecsandri, t. 902, cf. cade. 2. (Prin Bucov.; despre oameni) Prost, tont. Cf. şio iii, 346, pascu, s. 341, bul. fil. vii—viii, 112, şez, v, 161. — Pl.: tălăşntani, -e. — Şi: talaşmân, -ă adj. pascu, s. 341, şez. v, 161. — Din tc. talaşinan „certăreţ, arţăgos". TĂLĂŞMĂNf vb. IV. Tranz. (Prin Mold.) A batjocori; a pedepsi. Te-oi tălăşmăni eu cind mi-i cădea la mină. alecandri, t. 902. — Prez. ind.: tălăşmănesc. — V. tălăşman. TALAŞPAN s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Om cu mersul rar şi greoi. Cf, udrescu, gl. — PI.: tălăşpani. — Cf. talap. TĂLAU s. n. v. talani. TĂLĂVAiV s. m. v. tălăban. TALAZf vb. IV. Refl. (învechit, rar) A fi dus de valuri. Ea, ţiindu-mă de acel lemn, mă tălăzeam (mă ducea talazul), gorjan, h. ii, 7/30, cf. 26/14. — Prez. ind.: tălăzesc. — V. talaz. TĂLĂZUf vb. IV. Intranz şi refl. 1. A (se) ridica în talazuri, în valuri mari, tumultuoase. Spre stingă, albastră ca sineala, tălăzuia marea. v. rom. februarie 1953, 49. Ce-ai zice de an copil care şi-ar înfunda degetul în nisip şi In găaricea aceasta ar vrea să aducă toată marea caie lălăzuieşle? t. popovici, s. 258. 4 F i g. A se mişca în valuri, a undui. Acolo-n cîmpuri, unde-atlţi viteji căzură, Tălăzuiesc azi grlne. voiculescu, poezii, i, 44. îi părea rău că acum nu l-ar fi putut chema. . . să-i arate balta tălăzuind de orez. v. rom. august 1954, 21. Un scris înclinat şi curgător, ca iarba unui parc, care alerga să se lălăzuiască pînă la lespezile peronului, vinea, l. i, 93. (Despre mase agitate de oameni) O mare de oameni tălăzuia în curte. ardeleanu, v. p. 126. Tot poporul începu a se tălăzui, lntr-o zguduire de furtună, sadoveanu, o. i, 365. Tălăzuind in stingă şi tn dreapta, convoiul se sparse, t. popovici, s. 387. în jurul rafinăriei, tălăzuia mulţimea. v. rom. februarie 1963, 37. (Despre sunete, zgomote etc.) Vuietul mulţimii în loc să scadă tot creştea şi se tălăzuia. camil petrescu, o. ii, 184. 4 Refl. (învechit, rar) A se scălda, a se bălăci. (F i g.) Rădicarea neamului din noianul îniinăciunii şi al stricăciunii In care s-au Innomolit şi să tălăzuiaşte. piscupescu, o. 44/10. 2. (Despre ape curgătoare) A se revărsa (1). Atunci, demult, pe la jumătatea miocenului, marea năvălind s-a tălăzuit deasupra podişului Mehedinţi, bogza, v. j. 32. Apa. . . tălăzui în lături şi se-nchise deasupra lui. plopşor, c. 69. <0> F i g. Ca un abar uscat, lumina electrică se lălăzuieşle intre covor, plafon şi perdele, vinea, l. ii, 31. (Despre mulţimi în mişcare) De unde lălă-zaieşte ailla norod? c. petrescu, c. v. 318. — Prez. ind.: tălăzuiesc, pers.'3 şi tălăzuie. — Talaz + suf. -ui. TĂLĂZTJfltE s. f. Acţiunea de a (se) t ă 1 ă z u i. 1. Cf. tălăzui (I). (Prin analogie)C/i!'ar în după-amiaza aceea veni un vlnt iute dinspre munţi, cu tălă-zuiri de nouri, sadoveanu, o. vi, 634. Aceştia din urmă rămln mereu aţintiţi la tălăzuirea lavelor interioare. romAnia literară, 1969, nr. 15, 9/1. 4 Mişcare asemenea valurilor, unduire. (F i g.) Acum din nou tălă-zairea bucuriei obşteşti ţinu citva timp. camil petrescu, o. 11, 186. Tălăzuirea capelelor nu avea nimic neliniştitor. t. popovici, se. 226. (Sugerează aspectul ondulat al unor forme de relief) Oceanica lălăzuire a munţilor. bogza, c. o. 84. Zburăm peste o largă tălăzuire de dedluri şi munţi acoperiţi de păduri, contemp. 1953, nr. 34, 1/6. (Sugerează intensitatea unor sunete, a unor zgomote) Cu încetul se deosebiră şi tălăzuiri de voci omeneşti. v. rom. august 1955, 56. 2. Revărsare (a unei ape curgătoare). Gf. tălăzui (2). O tălăzuire de ape nestăvilite, ardeleanu, v. p. 234. 4 Fig- Cădere de ploaie abundentă şi în rafale. N-a rămas să se piardă In lălăzuirile ploii. c. petrescu, a. r. 49. (Sugerează deplasarea unor mase de oameni) Cui n-ar fi dat de bănuială umbllnd aşa lela, în tălăzuirea care a golit uliţele de lume? id. ib. 52. — Pl.: tălăzuiri. — V. tălăzui. TĂIĂZUfT, -Ă adj. (Despre apa mării şi a riurilor) Ridicat In talazuri. Săbii multe sclnteiară ca o apă 1237 TĂLBĂGEALĂ — 100 — TĂLIGRAM tălăzuită. sadoveanu, o. iii, 200. O (Prin analogie) I se dădu o cameră la etaj, cu ferestrele deschise spre munţii tălăzuiţi spre depărtări, vinea, l. ii, 100. + F i g. Care se mişcă asemenea unor valuri, care unduieşte. Neasttmpârul tălazuit al grupurilor, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 126. Catrina urmă după doamnă, printre credincioşii tălăzuiţi In două laturi, sadoveanu, o. x, 227. Trecuseră acum o jumătate de oră In coloană tălăzuită, camil petrescu, p. v. 13. — Pl.: tălăzuiţi, -te. — V. tălăzui. TĂLBĂCEÂLĂ s. f. v. tărbăeeală. TĂLBĂC/ vb. IV v. tărbăci. TĂLBĂCfLĂ s. f. v. tărbăcilă. - TĂLBĂCfRE s. f. v. tărbăcirc. TĂLBĂCIT, -Ă adj. v. tărbăeit2. TĂLBĂCITtjRĂ s. f. (Rar) încurcătură, zăpăceală. Cf. ALEXI, W. — Pl.: tălbăcituri. — Tălbăei + suf. - (i)lură. TĂLBĂRIŢĂ s. f. (Regional) Mlaştină; mocirlă (1). Cf. pascu, s. 266, rădulescu-codin. — Accentul necunoscut. — Pl.: tălbăriţe. — Etimologia necunoscută. Cf. t î 1 b î c. TĂLBĂTĂCf vb. IV v. tărbăci. TĂLBĂTIClRE s.f. v. tărbăcire. TĂLEÂC s. n. v. teleclii. TĂLEFON s. n. v. telefon. , TĂLEGRAM s. n. v. telegramă. TĂLEGRĂMĂ s. f. v. telegramă. ŢĂLERAŞ s. m. 1. Tălerel1. Cf. jahresber. x, 214, cade, scriban, d. Bagă mlna-n şărpăoaş Scoasă plin de gălbănaş Gălbănaş Şi tăleraş. t. papahagi, m. 89. 2. (învechit; în Mold.) Slujbaş însărcinat cu strîn-gerea impozitelor. [Birarii]... In Moldova purtau adeseori şi numele monedei In care încasau darea: ortaşi, zlotaşi, tăleraşi etc. stoicescu, c. s. 344. în Moldova. . . apar acum, In prima jumătate a secolului al XVII-lea, dregătorii fiscali, numiţi după monede: zlotaşi,■■ leoaşi, tălăraşi. panaitescu, o. ţ. 250. — Pl.: tăleraşi. — Taler1 + suf. -aş. TĂLEREL1 s. m. Diminutiv al lui ta Ier1; tăleraş, (rar) tălerior. Cf. cade. Tălerei şi gălbinei, Şă trăiţi feciori, cu ei. reteganul, tr. 41. împărate, ochii tăi De s-ar face tălărei, Să păşesc şi eu pe ei. bÎrlea, c. p. ii, 201. — Pl.: tălerei, — Taleri + suf. -el. TĂLERlîI,2 s.n. Diminutiv al jui taler2; farfurioară. Iaurt, căimăcel Pus pe i'elerel. teodqrescu, p. p. 120, com. din deda — reghin. — Pl.: tăierele. — Şi: telerel s. n. — Taler2 + suf. -el. TĂLERlOR s. m. . (Rar) Tălerei1. Cf. jahresber. x, 214. — Pl.: tăleriori. — Taleri + suf. -ior. TĂLERffĂ s. f. Monedă de argint, care circula în trecut, cu o valoare mai mică decît talerul sau echiva-. lentă, în Transilvania, cu o coroană. Cf. tdrg, ţiplea, p. p. 24. Tu eşti crucea iăleriţă, Eu is crucea gălbeniţă. t. papahagi, m. 100. — Pl.: ţăleriţe. — Taleri -)- suf. -iţă. TĂLGERAŞ s.n. Diminutiv al lui talger (1); tălgerel, (regional) tălgeruţ. Cf. cade. Pe măsuţă îmi era pregătită o farfurie de lapte acru ş-o lingură. într-un tălgeraş, o felie de mămăliguţă. sadoveanu, o. xii, 629. Fiecare lumină o pun Intr-un tălgeraş sau luntri-şoară — făcute.., din ceară, marian, s. r. i, 73. Da de cină ce ţi-o da? Dulce caş P-un tălgeraş. t. papahagi, m. 42. — Pl.: tălgeraşe. — Talget + suf. -aş. TALGERUL s. n. Tălgeraş. Cf. cade, com. marian. Am un poloboc, Peste poloboc un prosop, Pe prosop măzărele, Printre măzărele, Două lălgerele Ce s-asea-mănă-ntre ele (Pămîntul, cerul, stelele, soarele şi luna). gorovei, c. 276. — Pl.: talgerele. — Talger suf. -el. TĂLGERIJŢ s. n. (Regional) Tălgeraş. Com. marian. — Pl.: tălgeruţe. — Şi: (prin Maram.) tăngertiţ s. n. lexic reg. 13. — Talger -)- suf. -uţ. TALGER s. m. (Cu sens neprecizat; în poezia populară, probabil) Tălerei1. Bour, din unghia ta, Face-or dalbi tălgiori. mat. folk. 1 467. — Pl.: tălgiori. — Talger + suf. -ior. TÂLHAR s. m. v. lilhar. TĂLHÂRIU s. ni. v. tilhar. TĂLHĂRĂŞ1J G s. n. v. tilhărăşug. TĂLHĂRE s. f. v. tilliărca. TÂLHĂRESC, -EĂSCĂ adj. v. tllhăresc. TĂLHĂREŞTE adv. v. tilhăreşte. TĂLHĂRfiT s. n. v. tllhăret. TĂLHĂRl vb. IV v. tîlliări. TĂLHĂRfE s. f. v. tîlhărie. TĂLHĂRIME s. f. v. tllhărime. TĂLHĂRfT s. n. v. tîlhărit. TĂLHĂRfŢĂ s. f. v. tilhăriţă. TĂLHĂROAICĂ s.f. v. tllhăroalcă. TĂLHĂROI, -OĂIE s. m. şi f. v. tilhăroi. TĂLHĂR0S, -OASĂ adj. v. tllhăros. TĂLHĂRŞĂG s. n. v. tilliărşag. TĂLHUf vb. IV v. tllhui. TĂLHUŞAG s.n. v. tîlhuşay. TĂLlANi s. m. v. italian. TĂLIĂN2 subst. v. tăiam. TĂLlCĂ pron. pers. (Regional) Mata. Staţi, băieţi, să nu plecaţi fără mine!... Apoi nici să stăm plnă te scormoneşti tălică. rebreanu, r. ii, 112. — Tale + suf. -ică. TĂLIENfiSC, -EĂSCĂ adj. v. italienesc. TĂLIENfE s. f. v. italienie. TĂLIFOlV s. n. v. telefon. TĂLIGRĂF s. n. v. telegraf. TĂLIGRĂM s. n. v. telegramă. 1285 TĂLIGRAMĂ — 101 — TĂLMĂCI TĂLIGRAMĂ s. f. V. telegramă. TĂL1M s. n. v. tallm. TĂLiNCĂ s.f. v. tilineă. TĂLIţjŢĂ s. f. Diminutiv al lui t a 1 i e. Cf. talie (3). Supt tăliula de muselină i se ghicea sinul frumos, SANDU-ALDEA, ap. CADE. — Pl.: tăliuţe. — Talie + suf. -u/d. TĂLIMB, -Ă adj. 1. (Regional) (Despre oameni) Neîndemînatic (2); tembel; năsărîmb (I 2). Calcă mai apăsat, că doară nu eşti cucoană; nu fi tăllmbă şi vreme-ncurcată, că ne-apucă noaptea! jipescu, o. 80, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., CADE. <0> (Substantivat) Pe lăllmb il duruseră, pe semne, miinile să le coasă, pamfile, com. 38. C-o tăllmbă In sus, In jos, tot ăl drac. udrescu, gl. 2. (Prin nord-vestul Munt.; despre obiecte de Îmbrăcăminte) Lucrat fără pricepere; grosolan. Cf. u-drescu, gl. O haină tăllmbă. id. ib. ' — Pl.: tăllmbi, -e. — Şi: lălîng, -ă adj. polizu. — Etimologia necunoscută. Cf. năstărim b, n ă-sărlmbi TĂLliVG, -Ă adj. v. tăllmb. TĂLMĂCI, -CE s. ni. şi (rar) f. Traducător (1); interpret, translator (1), tălmăcitor, (învechit, rar) tălmă-ciar. Cu ei grăise cu tălmaciu. po 148/15. Ctţi îrnblă prinlr-lnşii grăiesc prin şapte limbi şi cu şapte tălmaci. herodot (1645), 217. Plrcălab de Iaşi şi lllmaciu a limbi streine, simion dasc., let. 22. Ei nu ştia cum Iosif aude pentru că tălmaciul In' mijlocul lor era. biblia (1688), 32a/18. Ludovic craiul, fiind strein la crăiia leşăscă, pe nime nu suferiia la sine, ce toate lucrurile pe ţllmaci se isprăviia. n. costin, l. 180. Nu ştie limba ţării, ce grăie cu tălmaciu la divan, neculce, l. 39, cf. anon. car., lex. mars. 130. Tot cu tălmaci grăia (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 9/22, cf. lb, pr. dram. 229. Na eram disposat a mă face tălmaci, ne-gruzzi, s. i, 223, cf. polizu, costinescu, lm. Poarta . . . trămite domn Ţării Româneşti pe un tălmaci ce fusese simplu pescar, odobescu, s. i, 299, cf. ddrf, alexi, w., tdrg. Făcea pe tălmaciul şi mai ciştiga ciţiva bani. voiculescu, p. ii, 22. Rlseră de mine cind le explică tllmaciul ce vreau, sadoveanu, o. xvii, 268, com. din straja — rădăuţi. 4 Tîlcuitor (1); ghicitor; comentator. Tu eşti tllmaci de visuri şi mi-ai prezis demult O tristă calastrofă. alecsandri, t. ii, 296, cf. lm. Poroncim să se asculte tălmaciul de visuri, contemporanul, ii, 324. Meşter de vise tălmaci, murnu, 1. 5. Şi unul de vorbeşte Tllmaci al celorlalţi e.. petică, o. 119. A primit să fie gardiancă şi lălmace la o ţărancă oarbă. c. petrescu, a. 322. Adeseori, la spectacol, copilul, lipsit de un tălmaci, nu are "cui adresa obsedantele şi fireştile „de ce“-uri. t mai 1964, 90. •$> F i g. Tălmaci muţi şi luminoşi ai Dumnezeirei. mArcovici, c. 106/19. — Pl.: tălmaci, -ce. — Şi: tîlmâci s.m. — Din slavonul TrtTiMdWh. TĂLMĂCI vb. IV. Tranz. 1. A traduce un text dintr-o limbă în alta. Le-am tălmăcit den scrisoarea grecească pre limbă românească (a. 1646). gcr i, 119/ 23. [Scriptura] o ai tălmăcit In limba românească. biblia (1688), [prefaţă] 7/57, cf. anon. car. Nicolaie Gramaticul. . . au tălmăcit şi Biblia din limba'elinească (a. 1723). uricariul, i, 402. Acum Intli tălmăcită In dialectul moldovenesc, ist. am. lr/9. Pe lordachi Ca-ragea. . . ll pusese de tălmăcise nişte cărţi (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 260/6. Apoi atunci să vezi ce cununi se gătesc nenorociţilor acelora ce asudează Intru a tîl-măci şi a tipări cărţi, heliade, o', ii, 11, ,cf. costinescu, alexi, w-, tdrg. Alt cărturar simplu şi cuminte le tălmăcise dintr-o limbă străină, sadoveanu, o. xix, 48. O traducere..., pe care o tălmăceşte un manuscris românesc de la şflrşilut aceluiaşi secol, vianu, l. r. 56. Branco Mladenovici a tălmăcit-o. barbu, princ. 98. (A b s 0 1.) Chiar şi atunci cind scriu stihuri originale Nu fac decît să tălmăcesc, blaga, poezii, 323, Lucu, intre pauze, tălmăcea, ca şi cum i-ar fi ţinut isc-nul. vinea, L. 1, 111. Şi tălmăceai c-o rugă în accent, din Lermontov. il mai 1965, 26. O F i g. Dunărea..,. a fosi şi cea dinţii traducătoare, cea care a tălmăcit un grai In altul, îngăduind popoarelor să se apropie şi să se înţeleagă, contemp. 1965, nr. 979, 1/6. <0> Refl. pas. Pre limba ungurească tălmăcindu-să întru a tuturor înţelegere. R. greceanu, cm ii, 46. Oaspeţii cerură cu îndărătnicie să li se tălmăcească versurile latineşti, vornic, p. 238. 2. A interpreta, a tîlcui. Bine au. tălmăcit Goie pentru darurile ce mi-au trimis, herodot (1645), 25.0. Au tălmăcit den dumnezeiescul duh cîntarea datărilor, biblia (1688), [prefaţă] 8/37. Rimighie, episcopul Anti-sidovenilor, tălmăceşte acestu nume Assur: înălţat, n. costin, l. 73, cf. lex. mars. 220. Fieştecare neam cu dogmele lor deosăbiie, pre care au le tălmăcesc împotrivă, au le încredinţează mai bine apărtndu-le. beldiman, n. p. ii, 110/11, cf. lb. M-am apucat să-ţi scriu visăl doctorului P. pre care le rog să mi-l tllmăceşti. negruzzi, s. i, 295. Au început fel de fel de intrigi tălmăcind şi răstălmăcind misia comisiei, ghica, a. 565, cf. .costinescu. Acesta era visul a cărui amintire îl chinuia şi acum şi pe care el să necăjea în zadar să-l tălmăcească. săm. vi, 1 073. Ursitoarea scotea obiectul ascuns şi începea să-i tălmăcească viitorul, agîrbiceanu, s. 246. Tălmăcea legile astfel Incit să se potrivească cu dorinţele lui. rebreanu, i. 149. Căci zarea-i veşnic prefăcută. . . . Şi-apoi ne lasă, cind pricepe Că noi i-am tălmăcit cuvintul! minulescu, v. 15. Un icioglan... rămase ui picioare la spatele slăplnului său, pregătindu-se să tălmăcească sfatul, sadoveanu, o. x, 296. Bunica ştie mai multe lucruri adevărate ca noi şi tllmăceşte pisica şi culoarea ei, purtătoare de noroc, argiiezi, s. viii, 210. O, de ce am tălmăcit vremea şi zodiile altfel decît baba? blaga, poezii, 96. Ursuzenia ta a fost tălmăcită ca semn al oboselii, pas, z. i, 267. Tălmăceşti visele? barbu, princ. 37. A învăţat anumite semne cu care tălmăcea voinţa zeilor, h. daicoviciu, d. 100. Minuni dumnezeieşti Nevăzute, neauzite, De lume nepricepute, De sftntu Ion tălmăcite, şez. viii, 45. O Refl. pa s. Iliodor, dorul soarelui să tălmăceaşte. aethiopica 87v/ 11. + A explica, a lămuri; a dezlega o problemă, o întrebare etc. Citirea sfintei scripturi. .. ne tălmăceaşte să cunoaştem, şi pre înşine şi pre Dumnezău. biblia (1688), [prefaţă] 5/5. Ce om au fosta nu trebuie mai mult a-l tălmăci, că faptele lui l-au arătat. N. costin, l. 538. Această firească aplecare a omului ne tălmăceşte îndestul taina acei gulermce bucurii, marcovici, d. 145/18. Să închipuim nişte întrebări atlt de grele, Incit să nu le poaă tălmăci, negruzzi, s. i, 12, Dacă ai înţeles... cu allt mai bine, pentru că.n-oi fi silită să ţi-l tălmăcesc, alecsandri, t. 299, cf. costinescu. Se lovea cu pumnul peste cap, cînd vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva. creangă,, a. 134. Nu-ţi pot dezlega, nici tălmăci nimic. i. negruzzi, s. iii, 90. Toate sforţările noastre pentru a-i tălmăci înţelepciunea de aur vor fi zadarnice, petică, o. 460. în cuvinte pufine^tălmăcii femeii noile lucrări, agîrbiceanu, a. 214. Lămurea şi tălmăcea vestea cea proastă. ■ sadoveanu, o', v, 58S. Tălmăceşti această umanizare a picturii italiene, perpessicius, m. c. 'iii, 14. Eu î{i doresc să fii cuminte ca un om de rînd, tălmăci doctorul. vinea, l. i, 31. 0> -Refl. p a s. Acolo se tălmăceşte . copiilor lesne crezători de ce limba trebuieşte prefăcută, i. negruzzi, s. i, 402. Dragostea deputatului faţă de alegătorii săi trebuie să fie tălmăcită, agîrbiceanu, l. t. 320. + Refl. recipr. A se lămuri, a se înţelege, a se explica cu cineva. Mă duc să mă tălmăcesc cu cuconu Grigori. alecsandri, t. 51. îi venea deci cam greu să se tălmăcească cu do.mnul Wondracek slavici, n. i, 162. 0> Tranz. Căulai să-mi tălmăcesc pricina acestor năzăreli sau, poale, chiar marafeturi ale Pisicuţii. hogaş, m. n. 94. Surprinse un schimb de pri- 1293 TĂLMĂCIAR — 102 — TĂLPĂLAR viri Intre Varvara şi Tzulufa. Dar nu şi-l puia tălmăci declt mai tirziu. vinea, l. i, 74. 3. A exprima, a exterioriza. Tălmăcea in versuri icoana ce să vedea, pann, e. ii, 24/8. Limba omenească, părinte al meu, e prea săracă şi poate tălmăci numai puţine lucruri, sadoveanu, o. xii, 48. Să-şi exprime poziţia de cetăţean luptător, să-şi tălmăcească sentimentele de revoltă încercate sub vechea orinduire. v. rom. decembrie 1963, 229. — Prez. ind.; tălmăcesc. — Si: (învechit) tilmăci vb. IV. — Din slavonul H. TĂLMĂCIĂR s. m. (învechit, rar) Tălmaci. Eu însumi m-am Intlmplal de faţă şi fui lălmăciariu atunci clnd s-au rugat săraca de un grec... să-i dea puţintică fărină. şincai, hr. iii, 246/21, cf. 14/1, ddrf. — Pl.: lălmăciari. — Tălmăci + suf. -ar. TĂLMĂCfE s. f. (învechit, rar) Tălmăcire, interpretare. Cf. psalt. 263. Cuvintele tale-n tălmăcie Lu-mineadză mintea din pruncie, dosoftei, ps. 422/3. — Pl.: tălmăcii. — Tălmăci + suf. -ie. TĂLMĂCIRE s. f. Acţiunea de a (se) tălmăci şi rezultatul ei. 1. Traducere (1); (învechit, rar) tălmăcit. Cf. t ă 1-mâci O)- Tălmăcirea aceaea asemănare nici au primit nici va primi In veci. biblia (1688), [prefaţă] 7/8. S-au alăturat şi tălmăcirea ei In dialectul rusesc (a. 1809). uricariul, xi, 322, cf. lb. Să osteneşte a traduce (tilmăci) In limba persană pe Erodot şi este destul de înaintat In această tălmăcire cr (1829), 130/ 16, cf. polizu, costinescu, barcianu, alexi, w. Tălmăcirea românească s-a furişat numai cu frică, iorga, c. i. ii, 122. Cuvlntul e înţeles direct, fără tălmăcire. sadoveanu, E. 140. Munca tălmăcirii a durat ceasuri lungi, Incit venea acum scara. v. rom. octombrie 1955, 123. Ele slnt rezultatul folosirii tălmăcirilor maramureşene anterioare, cl 1957, 50. E un merit incontestabil producerea — sub pana lui.. . — a unei tălmăciri noi, mai limpezi, r mai 1964, 94. Tălmăcirea In versuri româneşti. . . e cu atlt mai dificilă, v. rom. iulie 1970, 145. 2. Interpretare, explicare; (învechit) tîlcovanie, (învechit, rar) tălmăcie. Cf. tălmăci (2). La tălmăcirea pravilelor trebuiaşte multă luare aminte şi cugetare, In ce chip la asemenea pricini au urmat hotărlrile. man. jur. (1814), 28, cf. lb. Felwimi de tllmăciri am văzul că malignitatea sau curiozitatea oamenilor au vrut să dea poemilor mele. heliade, o. ii, 13. Lulnd ştiinţă de toate scripturile şi de Inmulţitele lor tălmăciri. i. văcărescul, e. 247. Mă tem s-aud tălmăcirea lui! negruzzi, s. i, 295, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Parcă aş fi fost atins şi de tălmăcirile care se iscaseră In sat. lăncrănjan, c. iii, 17. 4 Lămurire, explicaţie. Rog pe toţi clţi au simţire Ca să-mi facă tălmăcire. 1. văcărescul, p. 493/2, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. 3. Cf. tălmăci (3). Tălmăcirea-n versuri, carte de pe carte-i Ca un rlnd de nasturi şi mărgele sparte, Scoase din săltarul lexicului gros. arghezi, s. v, 40. — Pl.: tălmăciri. —Şi: (învechit) tllmăcirc s.f. — V. tălmăci. TĂLMĂCfT s. n. (învechit, rar) Tălmăcire (1). M-am prilejit la acest tălmăcit, m. costin, o. 159. După ispăşirea tălmăcitului, biblia (1688), [prefaţă] 4/50. Tăl-măcitu hrisovului (cea 1820). bul. com. ist. iv, 151. — Pl.: tălmăcituri. — V. tălmăci. TĂLMĂCITOR, -OĂRE s. m. şi f. 1. Tălmaci; traducător (1). Măcară că la unele cuvinte să fie fost foarte cu nevoie tălmăcitorilor pentru strimtaiea limbii româneşti, biblia (1688), [prefaţă] 4/47. Intre diecii divanului era cile cinci, şese uricari, oameni bătrlni, tălmăcitori, gheorgachi, let. iii, 305/25. Stihuri alcătuite In verşuri de dumnealui numitul tălmăcitor, ae-thiopica, 87v/10. Precuvlnlare din partea lălmăcito-riului aceştii Loghice (a. 1826). gcr ii, 251/32. Unii, deşi numai tălmăcitori a ideilor şi a scrierilor streine, şi-au pus [. . .] silinţa a le traduce Intr-o limbă limpede şi înţeleasă, russo, s. 91, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu. 2. Tîlcuitor (1); interpret. Cf. lb. Bucuros, Mo? Neagu zise, acum am tălmăcitori Şi o să încep a spune la altfel de ghicitori, pann, ap. cade, cf. costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Un tălmăcitor de glnduri omeneşti ar fi putut ceti întreaga islorie a unui suflet dezgustat, hogaş, m. n. 100. — Pl.: tălmăcitori, -oare. — Şi: (învechit) tilmăci t6r, -oâre s. m. şi f. cade. — Tălmăci + suf. -tor. TĂLMĂCITtjRĂ s. f. (învechit) 1. Traducere (1). Cevaş s-au mai luminat cu tălmăcituri In limba noastră rumănească. molitvenic (sec. XVII), în bv ii, 40, cf. lb, scriban, d. 2. Explicaţie, interpretare. Nu socotesc să nu fie nici unul. . . carele să nu poată înţelege fără multe tălmăcituri cui se Inchipuieşte acest Lazăr. antim, ap. TDRG, Cf. CADE. — Pl.: tălmăcituri. — Şi: tllmăcitiiru s.f. cade. — Tălmăci + suf. -tură. TĂLMĂŞĂG s. n. v. tămăşag. TĂLMĂZOĂICE s.f. pl. (Bot.; regional) Ochiul-boului (Callislephus chinensis). borza, d. 37. — Etimologia necunoscută. TĂLMĂZUf vb. IV. Tranz. (Regional) A tăvăli, a murdări. Com. furtună. — Prez. ind.: tălmăzuiesc. — Etimologia necunoscută. TĂLMtJT, -Ă adj. (Prin Bucov. şi Mold.; şi substantivat) (Om) tăcut2, Închis. Cf. a v 14, 15, 20, 31, glosar reg. — Pl.: tălmuţi. — Etimologia necunoscută. TĂLNĂCIU s. n. v. tănaciu. TĂLNĂU s. m. v. tanău2. TĂLNI vb. IV v. Ulni. TĂLPÂR s. m. 1. (învechit şi regional) Tăbăcar1 (mai ales de piei pentru talpă I 2). Cf. lb, polizu, LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., II XVII 63, alr i 1 670/112, 138, 148, 160, 164, 174, 178, 186, 223, 229, 835. + (Regional) Persoană care lucrează opinci; opincar (1). Cf. gr. s. i, 139. Eu cin m-am pomenit, n-o fost bocanci, făr’ numa opinci şl helea n-o fosl direse de tălpar. gregorian, cl. 50. 2. (Prin Mold.; mai ales la pl.) Ţălpig (4). Cf. scriban, d., alr sn iv h 1 196/520, alrm sn iii h 1 015/ 520. — Pl.: tălpari. — Talpă + suf. -ar. TĂLPĂŞ s. m. v. talpoş. TĂLPĂLĂG, -Ă adj. v. tăpălog. TĂLPĂLĂGĂ s. f. v. tăpălagă. TĂLPĂLĂR s. m. (învechit) Persoană care face sau vinde talpă (I 2) pentru încălţăminte. Toţi ciubotarii .... din început fiind unită breasla lor cu breasla tăl-pălarilor, au avut lot un catastih (a. 1766). uricaritjl, xiv, 1. Am strlns megieşi pe Joniţă starostele de tăl-pălari, Irimie. .. şi Tănaşă. (a. 1783). ib. v, 320/24. De la obşlia neguţătorilor. . . Ivan, starostile de talpalari 1311 TĂLPĂLAŞ — 103 — TĂLPI G (a. 1837). furnică, d. c. 399, cf. n. a. bogdan, c. m. 177, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. — Pl.: lălpălari. — Tălpăli + suf. -ar. TĂLPĂLAŞ s. n. (Regional) „Crestătură ce se taie In partea de jos a bîrnei cînd se face o plută", pamfile, I. C. 106, CADE, VICIU, GL. 101. — Pl.: ? — Din magh. lalpalăs. TĂLPĂLĂGOS, -OASĂ adj. v. tăpălăgos. TĂLPĂLĂRIE s. f. (învechit) Meseria de tăipălar. Ciubotarii să fie volnici a lucra şi tălpălăria (a. 1766). uricariul, xiv, 3. Are făcut un grajdiu. . . şi o coş-magă pentru uscatu scoarţiilor de meşteşugul tălpălăiiii (a. 1814). iorga, s. d. xxi, 468. — Tăipălar + suf. -ie. TĂLPĂLĂU s. n. (Regional) 1. Calapod pentru încălţăminte. Cf. scl 1959, 218, alr sn ii h 519/362, alrm sn i h 329/362. 2. Partea pe care se sprijină vîrtelniţa; pat1 (5 1j) (Prundu Birgăului — Bistriţa). Cf. alr sn ii h 455/ 219. 3. Bucată de lemn cu ajutorul căreia se prelungeşte o birnă veche spre a putea fi folosită la construcţia unei case (Dobra — Deva). Cf. chest. u 125/4. 4. Lanţ gros cu care se împiedică roata carului pe locurile înclinate (Triteni — Turda). Cf. todoran, gl., alr ii 5 631/102. — Pl. : tălpălauă. — Talpă + saf. -ălău. TĂLPĂLI vb. IV v. tălpălui. TĂLPĂLOAGĂ s. f. v. tăpălagă. TĂLPĂLdG, -OAGĂ adj. v. lăpălog. TĂLPĂLXJX vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A tăl-pui (1). Cf. anon. car., lb, gheţie, r. m., scriban, d., ev 1949, nr. 3, 35, alr sn iv h 1 192, a v 2, 14, 15, vi 4, 33. Şi-o dus bocancii la cizmaş să i-i tălpă-lească. mat. dialect, i, 98, glosar reg. 2. A împiedica roata carului, pe locurile înclinate' punînd un lanţ sub ea. Cf. todoran, gl. — Prez. ind.: iălpăluiesc. — Şi: tălpăli, talpali (ev 1952, nr. 2, 37, sfc vi, 111, teaha, c, n. 272) vb. IV. — Din magh. talpal. TĂLPĂLUIĂLĂ s. f. (Regional) Lemn adăugat la talpa roasă a unei sănii pentru a o completa (Hangu — Piatra Neamţ), glosar reg. — Tălpălui + suf. -eală. TĂLPĂLUlRE s. f. (Regional) Acţiunea de a tălpălui. Cf. philippide, p. 156. — V. t ă 1 p ă 1 u i. TĂLPĂŞAG s. n. (Regional) Amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren străin; (învechit) gloabă, ispaşă. Merge călugărul la primarul satului şi-l roagă să-i sloboadă calul; acela Insă nu vrea să i-l dea plnă nu-i va plăti „tălpăşagul“. densusianu, ţ. h. 303, cf. l. rom. 1966, 46. — Pl.: tălpăşaguri. — Talpă + suf. -şag. TĂLPĂŞl vb. IV. Refl. (Regional) A-şi lua tălpăşiţa; a o şterge. Cf. ddrf. Jar moş popa prea-sfinţit Chiar din sat s-o tălpăşit. n. a. bogdan, ap. tdrg, cf. scriban, d., com. din udeşti — fălticeni. — Prez. ind.: tălpăşesc. — V. tălpaş. TĂLPĂŞIŢĂ s. f. 1. (Prin Mold.) Talpă la sanie. glosar reg. 2. (Art;; in e xp r.) A(-şi) lua tălpăşiţa (sau tălpăşiţele) sau a o lua la tălpăşiţa = a pleca repede dintţ-un loc (din cauza fricii, a ruşinii etc.); a o şterge. Mai bine-fi caută de nevoi şi-fi ie tălpăşiţa pană nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară, alecsandri, t. 333. Mai şede el cit şede de cască gura prin tlrg şi-apoi îşi ia tălpăşiţa spre casă. creangă, p. 44, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. A venit s-o îngroape şi iar îşi ia tăl-păşifa. D. zamfirescu, v. ţ. 51. Luafi-vă tălpăşifa şi plecafi p-aci-ncolo. petică, o. 226, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Presupunea că va veni un timp In care va fi nevoit să-şi ia tălpăşifa. stancu, r. a. iv, 191. Ne vom lua amlndoi tălpăşifa, vom căuta un loc sub soare. v. rom. ianuarie 1966, 72. Ar trebui să-fi cam iei tălpăşiţa de pe-aici! lăncrănjan, c. ii, 509. Am trebuit s-o iau la tălpăşiţa şi să-mi scap aşa pielea şi ciolanele. sbiera, p. 185. Văzlnd că sturzul nu se uită la ea, îşi luă tălpăşiţa de acolo. şez. iii, 187, cf. zanne, p. ii, 444. — Pl.: tălpăşiţe. — De la talpă. TĂLPĂŞOH subst. (Regional) Zidul care alcătuieşte temelia unei casc (Frinceşti — Tîrgu Jiu), chest. ii 90/44. — Pl.: V — De la talpă. TĂLPAU s. m. (Regional; mai ales la pl.) Tălpig (1). Cf. ddrf, h xvii 4, alr i 1 288/118, 831, 835, a iii 1, 4, 12, 17, 18. — Pl.: tălpăi. — Talpă -f suf. -ău. TĂLPfiL, -EA s. m. şi f. (Regional; mai ales la pl.) Tălpig (1). Cf. h xviii 262, 284, 296. Pintre iţe, pintre spală Trecu iapa-mpiedicată, Prin fucei şi prin lălpei. l. costin, m. b. 67, cf. id. gr. băn. 199, alr i 1 288/ 18. — Pl.: tălpei, -ele. — Talpă -f suf. -el. TĂLPETE s. m. (Regional) 1. Talpă la războiul de ţesut. Cf. alr sn ii h 471. 2. Talpă la sanie. Cf. alr sn ii li 356/848, lexic reg. 57, 86. 3. Tălpig (1) (Cloşani — Tlrgu Jiu), alr i 1 288/ 837. — Pl.: tălpeji. — Talpă + suf. -ete. TĂLPfiŢ s. m. 1. (Olt.) Talpă la războiul de ţesut. Cf. dame, t- 134, alrm sn i h 301. 2. (Regional) Talpă la sanie, Cf. ddrf, dame, t. 21, cade. 3. (Ban.) Tălpig (1). Cf. cade, h xviii 26. Am pus picioarele pe iălpeft. l. costin, gr. băn. 199. — Pl.: tălpeţi. — Talpă + suf. -eţ. TĂLPfC s.m., s.n. v. tălpig. TĂLPICĂ s. f. v. tălpig. TĂLPICE s. f. v. tălpig. TĂLPlG s. m., s.n. 1. Fiecare dintre pedalele de la războiul de ţesut, cu ajutorul cărora se schimbă iţele; (regional) călcător, iapă, măiuţ (II 1 c), piciorong (4), podnog (1), schimbător, scindureauă, tălpău, tălpei, tălpete (3), tălpeţ (3), tălpigei, tălpiş (II 1), tălpiţă (2), tălpoi (5). Cf. anon. car., drlu, ddrf, gheţie, h. m., dame, t. 88, 135, alexi, w., tdrg, pamfile, i. c. 276, şăineanu, d; u., scriban, d.,h vi 32, x 261, 539, xiv 437, xvi 105, 209, xviii 34, 104. Mie-mi trebui ţesătoare, Fala ta-i scurtă-n picioare; Nu ajunge la tălpige, De nu i-oi pune clrlige. jarn(k — bîrseanu, d. 435, cf. sbiera, p. 222. De-ai şti călca pe tălpig Cum ştii căta la voinic, marian, s. a. 68, cf. i. cr. v, 152, 1333 TĂLPJGAR 104 — TĂLPOI com. din bilca .—rădăuţi. Pe talpig nu ştiu calea, Da tare bine f-oi juca. şez. xxi, 19, cf. gregorian, cl. 63, alr i 1 288, a i 23, 36, ix 1, teaha, c. n. 272. + (Regional) Pedala de la scăunoaie pe care dulgherul apasă cu piciorul pentru a fixa lemnul de cioplit. Cf. DAMâ, t. 88, şăineanu, d. u., scriban, d., i. cr. v, 152. + (Regional) Scobitură făcută în trunchiul unui copac (mat. folk. 1 129) sau în pereţii unei fîntîni (com. din ţepeş vodă — cernavodă), în care îşi sprijină piciorul cel care urcă sau coboară; p. ext. fuscel la scară (barcianu). Luară şi-o bardă la brlu Ca să-şi facă lelpici... în şjflrşit s-a urcat pin' la toartele cerului. mat. folk. 1 129. 4 (Regional) Instrument de lemn cu pedală, folosit la pescuit pentru a stîrni peştii şi a-i alunga spre plasă. Cf. tdrg, antipa, p. 110. Pe lăţimea apei, din deal In vale, tot aruncă crisnicile înainte, pe cari le (in cu clte-o nună, iar cu alta şi cu-n picior tlrlie tălchigu care stlrneşte chiticii (peştişorii). şez. iv, 114. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Cf. dam£, t. 21. Pe clnd li lucra iălpicele, eu — nerăbdător — U zoream, brătescu-voineşti, î. 89. Zăpada întărită de ger sclrţlia sub copitele potcovite ale cailor şi sub tălpi-gile late şi lucioase ale săniilor, stancu, r. a. iv, 66. Puse mina pe secure şi se duse In grădină să laie sal-clini pentru tălpici, preda, m. 245. Băiatul era năcăjit de data asta fiindcă sania, spunea el, nu mai aluneca defel. — Nu ştiu ce-i cu zăpezile astea, măi! Parcă-s de lină, aşa se [in de tălpici! lăncrănjan, c. III, 452, cf. h iv 156, alr sn ii h 356/762, alrm sn i h 240/762. + (Regional) Un fel de sanie formată dintr-un „molid îngemănat", pe care se transportă mortul la cimitir (Scărişoara — Abrud). Cf. arh. folk. v, 131, alr ii/i h 171/95. + (Regional) Patină de lemn. Cf. scriban, d., alr sn v h 1 311, alrm sn iii h 1 111. + (Rar) Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sînt prevăzute unele scaune în loc de picioare. S-a aşezai Intr-un jil[ cu tălpige şi s-a lăsat In voia leagănului, galan, z. r. 175, cf. id. b. ii, 222. 3. Grindă de lemn care se pune la temelia unor case. Cf. chest. ii 97/230, 101/145. + Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stîlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. dl, dm. + (Tehn.) Suportul unui aparat. Unui paralel. . . cu tălpicea uzată din cauza frecării pe masa de Irasaj nu-i putem cere să lase pe piesă o urmă exact la înălţimea şi după traseul dorit, orbonaş, mec. 160. 4. încălţăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn cu o baretă de piele; (regional) tălpar (2). Cf. barcianu, alexi, \v. Amlndouă s-au înălţat din tălpigii lor, lungindu-se In şalvarii de stambă roşie. sadoveanu, o. xvi, 102. + (Regional) Bucată de piele cu care se cîrpesc opincile; potlog. Cf. antipa, p. 110, vîrcol, v., com. din sasca montană — moldova nouă, alr sn iv h 1 189/29, alrm sn iii h 1 010/29, a v 15, glosar reg., teaha, c. n. 272. + (Regional; în forma tălpigă) Fîşie de pînză cusută în partea de jos, la cioareci sau la indispensabili, care se fixează sub talpa piciorului, Cf. rev. crit. iii, 172, viciu, s. gl. 4 (Regional) Laba piciorului; p. ext. calapod pentru Jn-ălţăminte. Cf. 1. cr. v, 152, mat. dialect, i, 288. + (La pl.; în forma tălpici) Şosete care acoperă laba piciorului. Cf. dex. — Pl.: tălpige şi tălpigi, (regional) tălpiguri (mat. dialect, i, 195). — Şi: (regional) tălpic (com. din ţepeş vodă — cernavodă), telpig (anon. car.) s. m., s.n., tălpigă, tălpică (h iv 156, şez. viii, 147, alr sn 11 h 356/762), tălpiee s. f., telpici, tulplci subst. pl. — Talpă + suf. -ig. TĂLPIGÂR s. 11. (Prin vestul Transilv.; la războiul de ţesut) „Capra în care se articulează tălpigile". teaha, c. n. 272. — Pl.: ? — Tălpig + suf. -ar. TĂLPfGĂ s. f. v. tălpig. TĂLPIGfil s. m. pl. (Regional) Diminutiv al lui tălpig (1) (Bodeşti — Iaşi). Cf. h xvi 97. — Tălpig -f suf. -el. TĂLP1G(5s, -OÂSĂ adj. (Regional) 1. (Despre picioare) Cu talpa mare. Picioare tălpigoase. Com. din ZAHAREŞTI. — SUCEAVA. 2. (Despre urechi) Mare şi aplecat în jos; clăpăug (Vaşcău). Cf. a 1 34. — Pl.: tălpigoşi, -oase. — Tălpig + suf. -os. TĂLPfŞ subst., adv. (Regional). I. I. S. m., s. 11. Tălpig (I). Cf. h iii 378, alr i 1 288/508. 2. S.m., s. n. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Cf. COSTINESCU. 3. S. f. (în forma tălpişă) Patină de lemn. Cf. DDRF. 4. S. f. pl. (în forma tăi pişe) Scobituri în pereţii unei fîntîni (înfrăţirea — Urziceni), Com. din colinele — URZICENI. II. Adv. (în e x p r.) A merge tălpiş = a aluneca. COSTINESCU. — Pl.: (subst.) tălpişi şi tălpişe. — Şi: tălpişă s.f. — Talpă -f suf. -iş. TĂLPfŞĂ s. f. v. tălpiş. TĂLPfT, -Ă adj. v. stilpit. TĂLPfŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui talpă, dl, dm. 2. (Regional) Tălpig (1). Cf. dame, t. 135, tdrg, pamfile, 1. c. 278, H xvm 46, 144, 288. învlrlindu-se rotila, i[ele se ridică şi se lasă, după cum merg „tălpi-[ele“. şez. viii, 147, cf. alr i 1 288/1, 9, 12, 2.4, 28, 30, 35, 40, 45, 49, 69, 75, 77, 79, 839. 3. (Regional; la pl.) Chingi la războiul de ţesut (Arpaşu de Jos — Victoria). Cf. alrm sn i h 302/172. 4. (Regional) Fiecare dintre cele două scîndurele folosite la fixarea ceaunului în timp ce se mestecă mămăliga, fiind trecute cu un capăt prin toartele acestuia şi apăsate cu piciorul pe celălalt capăt. Cf. LIUBA — IANA, M. 100. 5. (Regional) Laviţă aşezată în apropierea uşii, în casele ţărăneşti, şi pe care se ţin doniţa, vasele cu apă etc. Felele s-au rlnduit pe tălpiţe, pe scăunaşe, pe prag. LUNGIANU, ap. CADE. — Pl.: tălpife. — Talpă + suf. -iţă. TĂLPfU subst. (Regional) 1. (La pl.) Grinzi care se pun ca temelie la unele construcţii; tălpoi (3) (Giur* gioana — Adjud). Cf. chest. ii 100/187. 2. Bucată de talpă cu care se cîrpesc opincile. Cf. GR. BĂN. — Pl.: tălpii. — Talpă + suf. -iu. TĂLPlZ, -Ă adj. v. telpiz. TĂLPIZfC s. n. v. telpizlic. TĂLPIZfE s. f. v. telpizie. TĂLPIZLÎC s. n. v. telpizlic. TĂLPOAlE s. f. v. tălpoi. TĂLPdl s.n. 1. Augmentativ al lui talpă (I 1). Venise spre princepe desculţ, cu tălpoaiele lui de (ă-ran, mari şi pline de nămol, barbu, princ. 65. 2. Augmentativ al lui talpă (I 2). Tălpile erau ocrotite... de un fel de sandale cu tălpoaie de lemn barbu, princ. 95. 3. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcţii; (regional) tălpiu (1). Lumina coşeriului, adecă Inăl/imea lui de la tălpoi şi pănă la ăcoperemlnt, 1348 TĂLFOIŢ 105 — TĂMĂDUt este de 12 palme. i. ionescu, c. 165/16, cf. polizu, hem. 1 691. Curtea, îngrădită In nuiele de alun, are. . . un grajd pus la pămlnt pe patru tălpoaie. delavrancea, s. 3, cf. barcianu, alexi, w., pamfile, i. c. 424, şăineanu, d. u., h xvi 406. într-o vreme Insă zise el cătră mă-sa: — Mamă, să-mi dai ţlţă pe sub tălpoaia casei! mera, l. b. 93, cf. chest. ii 33/5, 97/2, 3, 5, 32, 270/3, alr i 2 001/87, alr ii/i h 224, ib. ii 6 423/105. S-au zis că nu m-or pune Tălpoaie de casă. ant. lit. pop. i, 179. 4 (Regional; în forma tălpoaie) Un fel de prispă la casă (Chirătău — Lugoj). Cf. alr ii/i h 235/76. + Fig- Talpa iadului, v. talpă (II 1). Tălpoiul face iute o darabană, creangă, p. 310, cf. şăineanu, d. u., zanne, p. iii, 392. ^ Fig. Babă rea; vrăjitoare. Ucig-o crucea, pohoaţă, să n-o Intll-nesc eu că numai doi pumni ti dau şi rămine de nu se mai scoală, tălpoiul. contemporanul, vij, 487, cf. zanne, p. iii, 392. (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de”) Alăture cu casa socru-tău este o căsuţă tupilată, In care şede un tălpoi de babă. creangă, p. 170, cf. ddrf. 4. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Ne-am încărcat, claie peste grămadă, Intr-o herască pusă pe tălpoaie. vlahuţă, s. a. ii, 312. Fură nevoiţi să scoată tălpoaiele şi să puie din nou roţile, căci altfel nu mai puteau trece peste muşuroaiele din porumbişti. camil petrescu, 0. i, 551. 5. (Regional) Tălpig (1) (Bumbeşti Jiu — Tîrgu Jiu), alr i 1 288/825. 6. (Regional) Bucată de piele sau de talpă cu care se cîrpesc opincile; potlog. Opincile, cind se Ingăură (se rup), se clrpesc cu tălpoaie dinlăuntru, liuba — iana, m. 23. — Pl.: tălpoaie şi (regional, m.) tălpoi (alr i 1 288/ 825). — Şi: (regional) tălpoăle s. f. — Talpă -f- suf. -oi. TĂLPOfŢĂ s.f. (Regional) Grindă care se aşază de-a curmezişul pe temelia casei (chest. ii 100/406), blrnă care se pune deasupra uşii sau a ferestrelor, pentru a întări peretele (chest. ii 117/4). — Pl.: lălpoiţe. — Tălpoi + suf. -iţă. TĂLPdS, -OÂSĂ adj. (Regional; despre pămînt) Tare ca o talpă (I 2), îndesat; (regional) tîlpac. Pă-mlntul este mlăştinos, tare, greu de lucru, adecă tălpos. 1. ionescu, P..51, cf. 374, h xm 207.. + (Adverbial) Cu brazde mari şi tari ca o talpă (I 2). Se ară tălpos. alr 11 5 112/769, cf. a ix 2. .— Pl.: tălpoşi, -oase. — Talpă -f- suf. -os. TĂLPdŞ s. m. v. talpoş. TĂLPUf vb. IV. Tranz.. 1, A pune talpă la Încălţăminte; a pingeli, (învechit şi regional) a pingelui, (regional) a tălpălui (1). Cf. anon. car., lb, polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., m. d. enc., alr sn iv h 1 192. O P. anal. Aceasta [tăpălaga] e ciorapul. . . tălpuit cu o bucată de postav gros, In forma unei opinci, atila, p. 79. 2. A pune o şină de fier la talpa de lemn a plugului, la tălpile unei sănii etc. Talpa plugului... e făcută din lemn tare, de stejar sau de ulm, şi este încălţată sau ţălpuilă ca o talpă de sanie, cu o talpă de fier. PAMFILE, A. R. 42, cf. M. D. ENC., DEX. 3. (Regional) A pune tălpi (II 1) la temelia unei case ţărăneşti. Cf. polizu, costinescu, ddrf. — Prez. ind.: tălpuiesc. — Talpă + suf. -ui. TĂLPUIÂLĂ s. f. (Regional) 1. Tălpuire (1). Cf. costinescu. 2. Tălpuire (2). Cf. costinescu. — Tălpui + suf. -eală. TĂLPUfRE s. f. Acţiunea de a t ă 1 p u i. 1. Cf. tălpui (1); tălpuit, (regional) tălpuială (1), tălpuitură (1). Cf. POLIZU, LM, DDRF, BARCIANU, alexi, w. Colectivul cooperativei foloseşte anvelope auto vechi la tălpuirca pantofilor bărbăteşti, scînteia, 1954, nr. 2 899. 2. (Regional) Cf. tălpui (3); (regional) tălpuială (2), tălpuitură (2). Cf. ddrf. — V. tălpui. TĂLPUfT s. n. Acţiunea de 'a tălpui (1); tălpuire (1). Cf. alexi, w., dl, dm, m. d. enc., dex. — V. tălpui. TĂLPUITdR s. n. Muncitor care lucrează la tălpuirea încălţămintei. Cf. nom. prof. 46, dl, dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -pu-i-, — Pl.: tălpuitori. — Tălpui + suf. -lor. TĂLPUITOHĂ s. f. (Regional) 1. Tălpuire (1). Cf. costinescu. 2. Tălpuire (2). Cf. costinescu. — Tălpui + suf. -(i)tură. TĂLPtlŞI subst. pl. (Regional) Patine de lemn (Crizbav — Codlea). Cf. viciu, gl. —. Talpă + suf. -uş. TĂLPIÎŢĂ s.f. Diminutiv al lui talpă (I !)■ Du-te acolo şi-ţi încălzeşte mlnuţele şi tălpuţele. marian, na. 370, cf. şez. 1, 122. O E x p r. (Regional) A-şi lua tălpuţa = a pleca repede dintr-un loc; a-şi lua tălpăşiţa. Apoi îndată tşi iau tălpuţa, se pun pe fugă şi fug, fug din toate puterile, pamfile, j. ii, 113. — Pl.: tăipuţe. — Talpă + suf. -u/â. TĂLTINOÂCĂ s. f. (Bot.; regional) Tătăneasă (Sym-phylum officinale) (Ceica — Beius). Cf. alr i 1 931/ 305. — De la n. pr. Taltin + suf. -qacă. TĂMADĂ s. f. (Regional) Leac. E oare fără tămadă? il 1962, nr. 1, 56. — Pl.: ? — Postverbal de la'tămădui. TĂMÂM adv. v. taman. TĂMÂN adv. v. taman. TAMĂDÂŞ s. n. (Regional) Provenienţă, origine. CABA, SĂL. 101. — Pl. : ? — Din magh. tămadăs. TĂMĂDf vb. IV v. tămădui. TĂMĂDUI yb. IV. 1. Tranz. şi r e f 1. A (se) vindeca (de o boală), a (se) însănătoşi, a (se) lecui. Tremite-veri aburul lor şi se vor tămădui, psalt. hup. 87v/7. Cum tămăduieşti pre alţii ce sămt mai streini, aşa vino de tămăduiaşte şi pre priaţinul ţău. varlaam, c. 60. Atunci Dimochid, tămăduindu-l pre ,Darie la Susa, casă mare i să didea. herodot (1645), 197. El să va leni şi nu va păzi curund să să tămăduiască. prav. 38. Cit ce vor mlnca dc aceale smochine, îndată se vor tămădui (a. 1650). gcr i, 148/30. I s-au aşezat ochiul lă loc şi bâala din cap s-att tămăduit, dosoftei, v. s. hoembrie 112r/31. Eu bolnavii vgştri Om' t&ttiăduit, iară voi In trupul mieu toate măWulartle i'neale ă}i' făcut bolnave, cheia In: i04r/29. Şi aşe, din dzi ln dzi, sln-gele să închega, de i-au crescut nasul la loc> de s-au tămăduit, negulce, l. 27. Dede bolniceriului dobialeri şi-i zisă să-l tămăduiască (a. 1750). gcr 11, 63/37, c'f. man. gott. 121. După clleva minute spune de -Sra tămădui sau ba. ist. am. 93v/15. Rakoţi s-au şi bolnăvit de moarte...., ci spre marea nenorocirea ţărei, s-?au tămăduit şincai, hr. iii; 59/23, cf. klein, d. 436; 1366 0 TĂMĂ-DUIALĂ — 106 — TĂMĂDUITOR Călbeaza din ficat... va peri şi oaia se va tămădui. calendariu (1814), 188/28, cf. lb, polizu. Dacă eşti doftor, pin’ de mă tămăduieşte. aliTcsandri, t. 361. Pune el ce pune la rană şi pe loc să tămăduieşte, creangă, p. 177. Şi-şi pune capul chezăşie că o tămăduie îndată. caragiale, o. ii, 236. Lasă, dragul meu, nu mai pllnge. . . Tu ai să te tămăduieşti şi o să ajungi împărat. ispirescu, l. 315, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., candrea, f. 232, tdrg. Să păstrezi macar o sticlă cu apă de la botez, dacă vrei să ai cu ce-l tămădui clnd II va apuca... răul. gorovei, cr. 26, cf. şăineanu, d. u. Ca să înveţe a tămădui boalele, are nevoie să poarte ciolane de morţi In traistă? mironescu, s. a. 138. Vin oameni bolnavi şi muieri de prin sate ca să le cetească dezlegări şi să-i tămăduiască. sadoveanu, o. ix, 28. Merse la Slănic... să se tămăduiască de epilepsie. călinescu, c. o. 225. Caută şă-şi tămăduiască durerile reumatice, alexandru, i,. m. 309. Craiul, ca să se tămăduiască muierea, porunci puşcaşilor să meargă să împuşte cerbul, reteganul, p. i, 49. Nu e rană de cuţit, Ci-i chiar rană de cuvînt, Că de cuţit dac-ar fi, De mult s-ar tămădui, sevastos, cr. 217. Ia o puică şi un cocoş Şi-i curăţcşle frumos, Frige-mi-i, nu mi-i pripi, Doară m-oi tămădui, doine, 297, cf. şez. iv, 124, com. din straja — rădăuţi* alrm i/i h 195, ib. h 196, alr ii/i mn 61, 4 206/284, alr ii 6 260/219, A iii 12, v 6, LEXie reg. ii, 90. Cu gura rane-i sugea Plnă mi-l tămăduia Şi-n lume cu el fugea. folc. mold. ii, 678. Mai lesne a răni declt a tămădui, se spune spre a arăta că e mai uşor a face rău decît bine. Cf. zanne, p. iv, 561, mat. dialect, i, 98. <£> F i g. A tămădui cei înfrlnţi cu inima (a. 1682). gcr i, 252/17. Şi într-allă parte iarăşi zice: Dumnezeu ceartă şi iarăşi tămăduieşte. axinte uricariul, let. ii, 141/4. Prinir-o faptă mă vei tămădui dc doao boale: de dragoste şi de pizmă. aethiopica, 20v/l. Cu acest gînd se nevoia a-şi tămădui . . . sufletul său. maior, p. 52/22. Inima mea s-a tămăduit de o otravă zadarnică, beldiman, n. p. ii, 26. Felul ăsta de originalitate nu se poate tămădui declt printr-o neiertătoare critică a unei societăţi literare. bolliac, o. 50. Reaua nărăvire Ce o aveţi din fire Nu se tămăduieşte, alexandrescu, o. i, 219. L-am tămăduit de cîte alea toate. d. zamfirescu, v. ţ. 164. Inima la e bolnavă. — în orice caz n-ai să mi-o tămădui tu în laborator, c. petrescu, 1. ii, 266. N-ai ştiut nici de năcazurile, nici de zbuciume/e, nici de valurile de pe la noi. Au fost destule; dar vremea le-a tămăduit pe toate şi toate s-au liniştit, sadoveanu, o. v, 547. Căci nu ştiu vreo buruiană, Să ieu foi să-mi pui la rană, Dorul să-mi tămăduiască. teodorescu, p. p. 314, cf. şez. iii, 111. + Tranz. F i g. (învechit) A îndrepta o greşeală, a repara un rău făcut cuiva, o pagubă etc. Nu s-au ţinut de cuvînt pentru că întoarcerea numitelor cetăţi o au tămăduit cu minciuni, şincai, hr. i, 279/37. Trebuie luat seama. . . ca nu cumva din lăcomia cîş-tigului să-ţi pricinuieşti o pagubă care apoi să nu o poţi tămădui, economia, 196/2. <0> Refl. pas. Abie alcătuieşte 85 000 lei şi, cu toată numirea aceasta, lipsa ... nu se tămăduieşte (a. 1812). uricariul, iv, 119_ 2. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) naşte, a (se) crea, a (se) înfiripa. Iremă curată zideaşte (tămăduiaşle, hub.) Intru mere. psalt. 99, cf. caba, săl. 101. Expr. Tranz. (Regional) A tămădui lumină (îritr-o afacere) = a clarifica ceva, a face lumină. Cf. paşca, gl. 1 3. Refl. (Regional; în expr.; în forma iămădi) A se tlimăjli la ceva = a-şi face rost de ceya, a-şi procura ceva. La qţgst ,.şoi de găini Jft-am ţpnjădit de Iţi'vecinei. Com., din sălaş — haţeg, vreau să 'mă tă-mădesc şi eu la acest soi de flori. m&t. dialect. .ţ, 216. — Prez. ind.: tămaduiesc şi tămădui.- — Şi: (regional) .iămădi (pers. 3 si tâmăde alr ii/i mn 61, . 4 20.6/ 281) vb. IV. Din magh. tămad ,,a se ridica". TĂMĂDUIĂLĂ s. f. (Popular) Tămăduire (1). Luară frica.. . mai vărtos de tămăduiala surorersa. dosoftei, v. s. ianuarie 252735, cf. polizu. Dă fuga or la doftor, or la o babă meşteră de tămăduială, or la un spital. jipescu, o. 65, cf. ddrf, tdrg, scriban, d. — Pl.: tămăduieli. — Tămădui + suf. -eală. lĂMĂDUICldS, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Care se poate tămădui O). Cf. PONTBRIANT, d. — Pronunţat: -du-i-, — Pl.: tămăduicioşi, -oase. — Tămădui + suf. -cios. TĂMĂDUICITÎiVE s. f. (învechit, rar) Tămăduire O). Şi fiind sfinţia sa isteţ la meşteşugul doftorici, făcea multe tămăduiciuni. dosoftei, v. s'. februarie 306v/23. -Pronunţat: -du-i-, - PI.: tămăduiciuni. . — Tămădui + suf. -ciune. TĂMADUflVŢĂ s. f. (învechit) Tămăduire (1). Voi să fii meşterul tămăduinţelor. dosoftei, v. s. noiembrie 126r/3. Iar Matei Vodă, fiind la un picior rănit den război, zăcea şi-şi cerca îămăduinţa. r. popescu, cm i, 3,65. — Pl.: tămăduinţe, — Tămădui 4- suf. -m/d TĂMĂDUfRE s. f. Acţiunea de a (se) tămădui. 1. Vindecare, însănătoşire, lecuire; (popular) tămăduială, (învechit) tămăduinţă, tămăduiciune. Cf. tămădui Refl. pa s. Cind se tămîie un mort la mormlnt, se fereşte a se lăsa cărbuni pe el. gorovei, cr. 314. O Fig. Aştepta soariie să-l vază răsărind, iămăind pre pod cu multe feluri de miroasă, herodot (1645), 380. Flori care cu mirosire îi tămliază văzduhul. molnar, ret. 75/10. Poate că strofele ce am să transcriu nu vor fi tocmai la locul lor aci, in fumul de praf de puşcă cu care eu tămîiez deocamdată cartea ta. odobescu, s. iii, 122. Adia uşurel vlntul. . ., tămîind aerul cu parfumul celor din urmă rozele din brazde. D. ZAMFiREScu, ap. cade. + Intranz. Fig. A umbla de colo plnă colo fără nici un rost; a nu sta locului. Ce tot tămii pe-aici? ciauşanu, gl. 4 Refl. F i g.'A se îmbăta, a se chercheli. Ca oala de dimineaţă Se tămîie-n toată via{ă. pann, p. v. i, 110/6, cf. ddrf, şăineanu, d. u., zanne, p. iv, 14. 2. Tranz. Fig. A linguşi pe cineva; a măguli (2). Politica ta vicleană îndrăzneşte în zadar Să-mi înalţe fanatismul. . . Destul. Alte duhuri slabe vei putea întuneca; Mi-aţljă dispreţuirea tot ce vrei a tămîia. HELiADt, o. 1, 4G9. Au doar ţie se cuvine a-nmulţi măgulitorii Ce aleargă cu că/uia tămîind stăpânilor ii? conachi, p. 258. Se făcu unealta străinilor cu care se încuscrea şi pre care li tămăia ca să le intre în favor,. negruzzi, s. 1, 278. Cum poezia dară ar fi creatoare. . ■ ? . . . Cînd ea nu ar face nimica nou, şi ar călca pe urmele deja bătute, tămîind pre ■ puternicii zilei, imiţind sau copiind? bolliac, o. 63, cf. costinescu, tdrg, şăineanu, d. u. In fiecare din discursuri... îl tămîia. bogza, a. î. 59. + (Regional; glumeţ) A bate, a lovi, pe cineva. Cf. pamfile, j. iii, 95, com. din ţepeş vodă — cernavodă. 3. Tranz. şi intranz. (învechit) A se închina (unei divinităţi), a adora; a aduce jertfă. Nu te închini dumnezăilor noştri şi să-i tlmăiedzi ca şi noi ? varlaam, c. 426. Să nu lase să să-nchine oamenii lui viu D[u]mn[e]zdu, ce idolilor şi dracilor să tămtieze. dosoftei, v. s. septembrie 22v/8. Cine ar mai tămîia Vrun dumnezeiesc jărtveltnic, dacă nu s-ar mîngăia? beldiman, o. 13/12. Aicea Zopir la noapte va veni a-ncje-nuchia, Pe-ai săi dumnezei fantastici cu-a lui rugă-a tămîia. heliade, o. i, 432. O F,i g. Cu o căutătură lm-prăştii întristări, Cu alta fericire'şi bucurii reverş'i Şi ioţi ca pre un idol te roagă, 14. tămîie. negruz/iw ş. 11, 254. Vd asămănaţi cu .Dumnezeu : puţin au rămas să cereţi să vă tămîiem. iorga.) i. l. i, 545.;.' >•’ M t 4. Refl. (în cultul vechi mozaic) A arde, a se consuma pe jertfelnic. Mai îriainie declt ă să tămîia seul, veffia copilaşpl .preotului., biblia (1688)* 196*/%6t 'Şi fiiced tomul, c$la- ce jărţ,vuia: tămăiască-se intăi-. ■ . . scul şi aţ/incia ia ţie dentru-toate. ib. 195^/40. , rr- Pr:ez»sv ind.: -lămlHz şi tămii. — Şi: (învechit) tîniăiâ, (imiă (lb), tămănă (iorga, s. d. xxi, 27), (regionalii) tămiă (pronunţat -mi-a alr ii/i h 180/53), tămuiă (ib. h 180/928), atămliu (ib. h 180) vb. I. — V. tămîie. TĂMÎIÂRE s. f. v. tăiniiere. TĂMÎlATi s. n. (Rar) Tămîiere (1). Cind se isprăvea cu tămîietul, lumea începea să tuşească şi să strănute. vlasiu, p. 297. — V. tămîia, l .VMîl.Vi^. -A adj. Afumat cu tămîie (1). şăineanu, d. u., cade, scriban, d. + Parfumat, îmbălsămat, înmiresmat. Flori albastre tremur-ude în .văzduhul tă-mîiel. eminescu, o. i, 85. ^ Fi g. Beat, cherchelit. Cum şi de vinul din ploscă tămîial şi ameţit Eram ca bătui tn pivă, capul îmi alirna greu. pann, ş. i, 14/16, cf. hem 1 064. N-apucase moş Bodrîngă a lua bine fluierul dt la gură, şi iacă ne trezim cu popa Buligă... lămăiet şi aghezmuit gata des-dimineaţă. creangă, a. 93. Cină a venit pentru prima oară să mă cheme-n serviciu, era tămîial. caragiale, o. iii, 161, cf. ddrf, philippide, p. 47, pamfile, j. iii, 85, şăineanu, d. u., mironescu, s. 621, puşcariu, l. r. i, 121, scriban, d. — Pl.: tămîiaţi, -te. — V. tărniiu. TĂMÎfCĂ s.f. (Bot.; regional) Vineriţă (Ajuga reptans). Cf. borza, d. 13, h ii 281. — Tămîie + suf. -ică. TĂMllE s. f. 1. Substanţă răşinoasă mirositoare care se obţine din scoarţa livanului şi care, In contact cu aerul, se solidifică sub forma unor boabe neregulate, de culoare gălbuie sau roşiatică; prin ardere produce un fum cu miros puternic, plăcut aromat; este întrebuinţată în practicile religioase; (învechit) oliban. Aduseră lui dară aur şi tămîie şi zmirnă. tetraev. (1574), 2. zise Domnului Moisi: ia aromate, zmirne şi curăţă tămîie, de toate înlr-o măsură, po 283/22. Adu-i tămîie, himînări, prescuri, varlaam, c. 355. Aduseră lui darure: aur şi tîmîie şi zmirnă. N. test. (1648), 4r/33, cf. st. lex. Î761/21. O rădicară in năsălie oameni de cinste şi svinfi, petrecînd gloate cu feclii aprinse, cu tămăi şi cu cîntări. dosoftei, v. s. octombrie 54v/16. Ţinea întru mănele sale căţii de aur pline de tămie. cheia în. 3r/19. Şi va tămăia Aaron pre dln-sul [pe altar] tămăie tocmită măruntă, biblia (1688), 61V48, cf. anon. car. Din vamă să li se dea pe lună căte două ocă de untdelemn şi căte o litră tămăie (a, 1741). uricariul, xii, 272. Era pă-acel cămp flori foarte frumoase şi mirosea ca tămîia (a. 1799). gcr ii, 167/10. Să păzască rlnduiala precum să cade... fiind nelipsit veşmintele- trebuincioasă, făclii, luminări, untdelemn şi tămăie (a. 1822). uricariul, xi, 346, cf. lb. Aceasta e pompa lumei? pănză In loc de caftan. . . Şi tămăia vestitoare tuturora c-ai murit! conachi, p. 52. Cucoana preoteasa iubeşte florile mirositoare pentru că şi părintelui li place mirosul de tămîie. negruzzi, s. i, 323. Dar în zilele trecute, după cum am auzit, Cu tămîie şi o cruce pe toţi dracii i-a gonit, alexandrescu, 0. i, 188. Hai la mănăstire Ca să dăm de ştire Pustnicului sflnl Să ardă tămîie. alecsandri, p. i, 55. Nu voi. . . Să orbesc citind pe carte în fum vîn.ăt de tămîie. eminescu, o. i, 65. Caut mănăstirea de tămîie şi nu ştiu tn care parte a lamei se află! creangă, p. 90. Şi cc s-ar face popii de-ar fi să nu murim? . . . Dar baba cu tămîia? macedonski, o. i, 43. Prin. ceata străvezie, Un miros de tămîie Vine pe nesimţite, .şeldiceanu, p. 77, cf. ddrf. Achim ca vlntul se ducea, Lăsînd fuior d&pă căleîie:. -Şi. nasul astupat ţinea, Că. el mirosul de tămîie 'Ca mare greu-.11 suferea, coşbuc, -p. ii, 231, cf. barcianu, alexi, \v. Pe cărbunii din jertfelnic Aşază boaţ>e dc^tqnţţic. «joqa, poezii, 1,09. Pţmeile..,. iau o oală, o umplu ţa jar, pun deasupţa tămîie .sfinţită şi... afumă .casa de trei-, ori. pamfile, duşm. 19$, cf. nica, 1. vam. 239, şăineanu, d. u'. Din cădelniţi şi din pipe prin văzduh şe întretaie Fum albastru de tămîie Cu fum galben de luiun. topîrceanu, o. a. i, 174. Cu o fărlmă de tămîie... se astupă măselele găunoase, cînd încep a ne durea, voiculescu, l. 278. Mirosul răşinei se amesteca ca mirosul tămîiei şi cîntări smerite se înălţau de sub bolţile de piatră, sadoveanu, o. iv, 162. 1406 TĂMÎIELNIŢ — 109 - TĂmIIETorbmA Trupul bolnavei accepta totul, cum acceptă idolii fumul de tămiie şi ofrandele, vinea, l. i, 208. Zicea că merge [la biserică] ca să vadă lumeţi şi să simtă mirosul de tămiie. v. rom. noembrie 1964, 11. Iar lături,le-au vărsat Pe sub umbra nucilor, In calea Voinicilor..., în tămlia Babelor, teodorescu, p. p. 205. Roagă-te la-n-gropători Ca să-fi lese trei fereşti. Tu prin ele să priveşti Şi pe una ca să-fi vie Mirosul de la tămiie. pop., ap. gcr ii, 345. Nu mă poci apropia. . . De para făcliilor, De fumul tămlilor, De mirosul florilor, jarni'k — bîr-seanu, d. 514. Tămlia e bună să te afumi pintru gu-turar. densusianu, ţ. h. 105, cf. arh. folk. iii, 129. Cum e sflntul şi tămlia, se spune clnd o persoană primeşte onoruri potrivit rangului ei. Cf. ddrf, baronzi, l. 62. Ar da tămiie lui Dumnezeu şi nu se-ndură să dea parale, se spune despre un om zgîrcit. Cf. zanne, p. v, 474. •<> (în imprecaţii) Cum s-ar putea, blestema-tule, să calc eu cinstea bărbatului meu pentru nişte galbeni ai tăi, fi-fi-ar de tămiie şi de doftorii să-fi fie. gorjan, h. iv, 68/15, cf. udrescu, gl. <$> F i g. Nu-şi socoteşte sănătatea şi nu bagă In seamă nici de Insa moartea ca să dobîndească pufintel fum şi tămlia cea dorită a laudei, molnar, ret. 88/8- Trimit către cer. tămlia recunoştinţei lor. marcovici, d. 265/26. Tămlia Inserării Inalfă-albastru fum. pillat, p. 82. Zvonurile. . . şi tămlia laudelor o Imbătau pe actriţă, camil petrescu, o. iii, 84. O Expr. A ittgi (sau a se Ieri) de ceva sau de cineva, ca dracul de tămiie v. d r a c. A se teme (sau a se speria) de ceva sau de cineva ca dracul dc tămiie v. drac. (Regional) A umbla cu tămiie pe Ungă cineva = a linguşi, udrescu, gl. (Regional) A arde dracului tămiie = a linguşi pe un om rău. Cf. zanne, p. vi, 620. (Regional) A da dracului tămiie = a-şi da osteneala degeaba, a munci in zadar. Cf. ddrf. (Regional) Tămiia-dracului = tutun. A răsărit o buruiană numită buruiana dracului sau tămiia-dracului, adică. . . tutunul, pamfile, duşm. 277. Vru să-şi aprindă luleaua, dar îşi aduse aminte la timp că nu te pofi spurca cu tămiia-dracului clnd jertfeşti o zi lui Dumnezeu, rebreanu,; i. 392. Mulfi oameni şi-au bătut capul de ce-i. zic tutunului „tămiia-dracului". reteganul, p. ii, 64. <£> Compus: (regional) tămlia-calului (sau tămiia-dracului) = piele îngroşată pe care o au caii sub genunchiul piciorului dinapoi şi deasupra genunchiului celui dinainte; (regional) tămîiţă (I 3). Cf. dr. v, 304, 306. + (Regional) Răşină de brad. alr i 977/5, 45. 2. (învechit şi popular) Arbore care produce tă-mîie (i); livan (Boswellia serrata). Dinspre marginile lui dinspre răsărit [muntele] iaste născătorii de tămâie. herodot (1645), 94. Eu mă duc, mlndrufă, duc. . . Unde-nfloare tămlia, Nu mai vin plnă-i lumea, jar- NfK — BÎRSEANU, D. 38, Cf. RETEGASlUL, CH. 86, VICIU, GL. 3. (învechit şi popular) Nume dat unor plante cu flori mirositoare. Măgeranul, tămlia şi alte ierburi şi flori mirositoare, economia, 89/7. Clntă cucu-n par de vie Ş-acolo e,Ştc-o chilie Cii muşcată şi tămiie, Dragul meu acolo scrie. jarnIk — bîrseanu, d. 38. 4. (Bot.) Arborele-vieţii (Thuja occidentalis şi orien-talis). 'Cî. conv. lit. xxiii, 1 055, borza, d. 169. 5. F i g. Linguşire. Cu acest fel de tămiie vornicul Balş tămliet, Pierde prepus, îngrijere. beldiman, e. 100/36, cf. costinescu, şăineanu, d. u. 6. (Familiar; în expr.) A fi tămiie = a) a fi lefter, a nu avea nici un ban. Cf. bul. fil. v, 193; b) a fi ignorant, a nu şti nimic. Neam tămiie, se spune despre o persoană ignorantă. Com. din bîrlad. + (Prin nord-vestul Munt.; cu rol de propoziţie eliptică) Nimic. udrescu, gl. Ai făcut ceva ? — Tămiie! id. ib. — Şi: (învechit) timiie, tămie, timie (lb), (regional) tămâie (alr i 599/61, 63, 65, 590, 926, 940, alr ii/i h — 180) s.f. Cf. gr. S- u jj. i ct. [ia . ŢAMÎlfiLNIŢĂ s. f. v. tămîierniţă. TĂMÎlfiR s. n., s. m. 1. S. n. Tămîierniţă. -.(Jind ti trebuia cuiva foc, ieşea tn curte şi se uita să vază de unde iese fum şi mergea cu tămîieru ori cu vatrţţru (lopăfica) de cerea, pitiş, şch. 231. Merge vreo rudă de-a mortului de parte femeiască la mormînt, duclnd cu sine un muc de luminare şi un tămlier. păcala, m. r. 183, cf. 418. Pe urmă umplu tămlierul (u jar, peste care aruncă clteva zgrăbunfe de smirnă şi începu a tămlia prin toată odaia. Moroianu, ’s. 89. 2. S. m. (Bot.) Ienupăr (Juniperus comniunis). Cf. jahresber. ix, 230, dr. iii, 690; arvinte, term. 172. — Pl.: (1) tămliere, (2) tămlieri. — Tămiie + suf. -ar. TĂMÎlfiRE s. f. Acţiunea de a (s e) t ă m i i a şi rezultatul ei. 1. Afumare cu tămiie (1); (rar) tămîiat1, (învechit, rar) tămiietură. Cf. tămlia (1). Şi vei face jărtăvnic de tămliare de leamne neputrede, biblia (1688), 61V31» cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Din Tă-coarea pivniţei izvora mirodenia aceea dulce, [a merelor] care. . . înfăşură ca o tămliere pe cei doi copii, sadoveanu, e. 124, cf. teodorescu, p, p. 21. 2. Laudă exagerată, linguşire. Cf. tămlia (2). Atunci a mea lucrare Zadarnică rămlne Şi trebui altui idol s-aducem tămâiere, negruzzi, s. ii, 218, costinescu. Tămlierile îmi păreau ofense, u. i. caragiale, o. 106. La masa cea mare ce s-a dat în cinstea distinsului oaspe, s-au fiuut 12 toasturi, cu tămlieri la adresa lui. ulieru, c. 18. Pre toii domnitorii i-au încurcat cu tămîierile şi linguşirea! barbu, princ. 213, — Pl.: tămlieri. — Şi: (învechit) tămiiăre s.f. — V. tămlia. TĂMÎlfiRIVIC s. n. (învechit, rar) Tămîierniţă. Cf. anon. car. — Pl.: ? — Tămiie + suf. -amic. TĂMÎlfiRNIŢĂ s. f. Vas pentru tămîiat; cădelniţă, tămîietoare <2), tămiier (1), (învechit, rar) tămîier-nic; căţuie. 1 tămierni}ă de aramă (a. 1803). iorga, s. D. xii, 146. Mirosuri scumpe, ce ieşeau din tămîier-nifele cele de aur. ap. tdrg, cf. pamfile, a. r. 261, graur, e. 32. — Pl.: tămliernife. — Şi: (învechit) tămierniţă. tă-mlielniţă (cihac, i, 400, ddrf, sfc vi, 134) s. f. — Tămiie + suf. -arnifă. TĂMÎIETGr, -OÂRE adj., s. f. 1. Adj, (Şi substantivat) (Persoană) care tămîiază. Cf. costinescu, ddrf. + (Substantivat; învechit) Linguşitor. Cf. costinescu. 2. S. f. Tămîierniţă. Cf. lb. Doi imami mergea înaintea lui..., tămlind pe înălţimea sa cu tămîito.are de argint, ar (1829), 15V20, cf. polizu, costinescu. [Preotul] luînd tămîitoarea, începe a tămîia împrejurul tetrapodului. sevastos, n. 252, cf. barcianu, alexi,' W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U. 3. S. f. Femeie angajată (cu plată) să bocească pe un mort şi să-i tămîieze mormîntul. Dacă mortul nu are rude mai de aproape versate în arta bocirii..., atunci se năimesc femei străine din sat, care îşi fac o meserie din aceasta şi care poariă adevăratul nume de bocitoare, plîngătoare, tămîietoare. marian, î. 117, cf. 342, DDRF. — Pl.: tămlietori, -oare. — Şi: (învechit şi regional) tămlitoăre s. f. — Tămlia + suf. -ior. TĂMÎIETOREÂSĂ s. f. Femeie, de obicei bătrînă, care poartă grija unei biserici (pentru curăţenie, pază etc.). Tămlietoreasa a pierit In văpăile altarului, klop-ştock, f. 70. — Pl.: tămlietorese. — Tămîietor -f suf. -easă. 8-fC. 857 31 1414 TÂMÎÎETURĂ - 110 - fÂMÎlŢ TĂMÎIETtiRĂ s.f. (învechit, rar) Tămliere (1). Şi intră ca să facă tămlieturile şi arderile de tot. biblia (1688), 274V3. — Pl.: tămîieturi. — Tămlia + suf. -tură. TĂMÎITOARE s. f. v. tămiietor. TĂMÎIOÂRĂ s. f. 1. Nume dat mai multor plante erbacee din familia violaceelor: a) mică plantă erbacee, cu flori mari ale căror petale trandafirii sînt împestriţate cu pete purpurii; micşunea, viorea (Viola jooi). Cf. GRECESCU, FL. 84, PANŢU, PL., BORZA, D. 180; b) to-poraş (Viola odorala). Cf. conv. lit. xxiii, 1 055, DDRF, BRANDZA, FL. 144, DAMfi, T. 184, GRECESCU, FL. 85, ALEXI, W., SIMIONESCU, FL. 20, BUJOREAN, B. L. 395, borza, D. 181, alr sn ni h 642; c) (la pl.) yiorele (Viola mirabilis). borza, d. 180; d) viorea-nemirosi-toare; micşunea, toporaş (Viola hirta). Cf. grecescu, ,fl. 84, borza, d. 180; e) (şi în sintagma tămlioară sălbatică, panţu, pl.) trei-fraţi-pătaţi (Viola tricolor). Cf. bianu, d. s., borza, d. 181; î) (la.pl.) colţunii-popii (Viola silvertris). id. ib. Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămlioara. sandu-aldea, u. p. 65. Spuie-ţi slnztienele Ce mai fac poienele, Spuie-ţi lămlioarele Ce mai fac izvoarele, cazimir, p. 98. Măriucă, Mărioarâ, Ce strlngi iu la inimioară? — Mărgărit şi tămlioară. teodorescu, p. p. 3,24. Frunză verde tămlioară, Zi cu foc şi iute, cioară, mat. folk. 1 046. Că mi-e trupul plin de dor, Ca clmpul de tămlior. şez. viii, 126. Acolo slnt buruieni la vaci.,., tămlioară, untişor. arh. folk. i, 226. Trandafiri şi tămlioară, Cu miros de te omoară! folc. mold. i, 101. 2. (Regional) Numele a două plante: a) tămliţă (Chenopodium ambrosioides şi boirys). Cf, dr. i, 362, borza, d. 46; b) spanac-porcesc (Chenopo.dium hy-bridum). Cf. tdrg, borza, d. 46. 3. (Bot.; regional) Roiniţă2 (Melissa offieinalis) (Hunedoara), alr i 1 943/112. 4. (Bot.; regional) Tătăişă1 (Chrysanihemum ci-nerariaefolium). Cf. bulet. grad. bot. v, 55, panţu, pl., bqrza, d. 47. 5. (Pot.; prin Ban.) Năfurică (Artemisia annua). borza, d. 24. 6. (Bot.; regional) Amăreală (Polygdla vulgaris). borza, d. 133. 7. (Bot.; regional; şi în sintagma tămlioară albă, conv. lit. xxiii, 1 055, barcianu, borza, d. 99) Stne-oaie (Libanotis montana). Cf. brandza, fi.. 227, barcianu, borza, d. 99. 8. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h vii 480, xi 39, 246, xrv 6, xvi ! 104. 9. Compus: (Bot.; regional) tămîioară-de-cîinp = dumbeţ (Teucrium chamaedrys). Cf. tdrg. 10. (Regional) Varietate de struguri cu gust şi miros plăcut, aromat; viţa care produce aceşti struguri. Cf. dr. i, 360, h xiv 71, xviii 40, 260, 291. — Pl.: tămlioare. — Şi: (regional) tămiiâr s.m. — Tămiie + suf. -oară. TĂMÎldR s. m. v. tămlioaiă. TĂMÎldS, -OÂSĂ adj., s. t, s. n. I. 1. Adj. (Despre fructe, mai ales despre struguri sau despre vinuri) Care are un gust aromat, asemănător cu cel de tărnîie (1); (regional) muşcătar, muşcătareţ. Cf. polizu. Vinul cel tămlios... începu să-şi facă efectul, filimon, o. i, 184. Vinul tămlios sau busuioc se face din poama busuioacă, i. ionescu, p. 254, cf. costinescu, jipescu, o. 53, ddrf, barcianu, şăineanu, D. u. Dădu ordin să se aducă vin tămlios. mironescu, ,s. a. 109. Un butuc de viţă de vie cu ciorchini negri şi tămlioşi. i. botez, şc. 223. Mere. . . ţămlioase şi moi, după care-i lăsa gura apă. barbu, princ. 17. Sd nuniim trei ziie-n rinei, Tot clnt ind şi chiuind, Cu vin roşu, tămlios, Că bădiţa-i om frumos, folc. mold. ii, 785. (Despre flori) Mă-nunchiurile de flori galbene cu miros tămlios le sporeau subt braţul sting, agîrbiceanu, s. 376; <$> Pere tăml-ioase (şi substantivat, f.) = varietate de pere aroiriate, galbene, de formă lunguiaţă. Cf. baronzi, l. 93, ddrf. Păr tămlios (şi substantivat, m.) — varietate de păr care produce pere tămîioase. Cf. h iv 52, xvi 40. + (Neobişnuit) Cu tămiie (1). AmfQră-n jnr cu-o antică pictură. .. Vas tămlios, pe-un fost iconostas. arghezi, vers. 95. 2. S. f. Varietate de viţă de vie care produce struguri cu boabele rotunde, cărnoase, dese şi verzi, plăcut aromate; struguri produşi de această viţă. Cf. polizu, baronzi, l. 94, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u. Se duce la tufele de vie cu poamă coarnă, fragă, turcească şi tămlioasă. teodoreanu, m. u. 261, cf. pamfile, i. c. 217, panţu, pl. Ciorchini de tămlioasă cu boabe mari din care voi ciuguli la noapte, călinescu, l. l. 150. O cadă cu must de tămlioasă mai bine să-mi aduci, pillat, p. 146, cf. h i 6, ii, 11, 57, 87, 116, 125, 165, 193, 219, 251, 270, iv 8, 52, xi 5, xii 215, xiv 103. 3. S.f., s.n. Vin făcut din tămîioasă (2). Sticlele se umplură cu tămlioasă Intr-o clipă, filimon, o. i, 188, cf. costinescu. Nu ştiu dacă doamnele nu vor să guste o tămlioasă dulce ce se află In mlnăstire de treizeci de ani. bolintineanu, o: 435, cf. şăineanu, d. u. Scoase din pivniţă un clondir respectabil de tămlios: c. petrescu, î. ii, 135. Tot mai miroase via a tămlios şi coarnă, pillat, p. 6-9. La crame. . ■ tot văzduhul mirosea a tămlioasă. barbu, princ. 156,' cf. h ii 98,' vi 233. 4. S.f. (Bot.; regional) Tămîiţă (Chenopodium botrys). borza, d. 46. 5. S.f. pl. (Bot.; regional) Toporaş (Viola odorata) borza, d. 181. '6. S.f. (Bot.; regional) Vinariţă (Asperula odorata). Cf. păcală, m. r. 17, borza, d. 25. 7. S. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h iv 52, xvi 42. II. S. f. art. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. varone, joc. rom. n. 128, id. d. 148. — Pl.: tămlioşi, -oase. — Tămiie + suf. -os. TĂMMŢĂ s. f. I. 1. Diminutiv al lui tămiie (*)• Mergi, măicuţă, La tăbliţă, Ia un pumn de tămliţă Şi-ncepe a afuma, marian, s. ’R. i, 12. 2. (Regional) Vas mic în formă de lopăţică, în care se arde tămiie la pomeni, sfeştanii etc. (Vălcani — Sînnicolau Mare). Cf. alrt ii 34, 324. 3. (Regional) Tămîia calului, v. tămiie (1). Cf. dr. v, 306. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor plante erbacee: a) (şi în sintagma tămliţă de grădină, borza, d. 46) plantă erbacee cu miros aromatic puternic, foarte plăcut şi cu flori verzui dispuse într-un ciorchine la vîrful tulpinii; (regional) tămîioară, ţifroş (Chenopodium ambrosioides). Cf. lb, lm, bulet. grăd. bot. v, 55, bujorean, b. l. 395, borza, d. 46; b) (şi In .sintagma tămliţă de grădină, borza, d. 46) plantă vîscoasă cu flori verzi-gălbui, cu miros pătrunzător; (regional) tămîioară, tămîioasă, izmă, pejiniţă-gre-cească, smirnă-de-grădină, studeniţă, vineriţă (Chenopodium' boirys). CI. conv. lit. xxiii, 1 055, ciieţie, r. m. 452, brandza, d. 3/48, barcianu, grecescu, fl. 501, păcălă, m. r. 19, bujorean; b. l. 39.5, borza, d. 46; c) (regional) spanac-porcesc (Chenopodium hy-bridum). id. ib.; d) (regional) spanac-sălbatic (Chenc-podium album). Cf. polizu. Ierburile ceale mirositoare: săfranul..., tămliţă. economia, 124/14. Văd cum trece prin poiană o fantasm-o copăiţă Purtlnd flori de mac In mină, pe stn flori de tămliţă. coşbuC, p. ii, 137. Văl de brumă argintie Smălţuitu-mi-a grădina, Firelor de tămliţă Li se uscă rădăcină, gogâ, 1419 ÎÂMÎ.VDA - 111 - TÂMUlE p. 103. Nu-fi pune peană de brad. . . Şi-ţi pune 'de tă-mliţă, Că ie daci ca şi-n temniţă, jarnik — bîrseanu, d. 301. Ziua bună să şi-o ieie. . . De la strat cu tămliţă, De la mlndrele fetiţe, marian, nu. 408. Să-mi rup două, trei mlădiţe, Bosioc şi tămliţă. mîndrescu, l. p. 60, cf. reteganul, tr. 109. Să sdmiţie mac ţn prag: . . La portiţă tămliţă, Ca să nu-ţi mai fiu drăguţă, mat. folk. 1 349, cf. ţiplea, p. p. 48, bod, p. p. 9. Bună ziua mi-am luat... De Ia strai de tămliţă, De la fete din uliţă, bîrlea, c.’ p. ii, 171. La mijloc de poieniţă Este-o mlndră flnllniţă Zidită cu tămliţă. balade, iii, 202. Fă-mă fir de tămliţă, Să drese lă badiu-n portiţă. FOLC. TRANSILV. II, 42. 2. (Regional; şi în sintagma tămliţă de clmp, polizu, alexi, w.) Vineriţă (Ajuga reptans). Cf. bran-dza, fl. 403, tdrq, ' şăineanu, d. u., «ujorran, b. L. 395, ŢIPLEA, P. P. 116, ŞEZ.'xv, 131, BÎRLEA, C. P. II, 103. 3. (Şi in sintagma tămliţă de clmp, coteanu,’ pl., LB, CONV. lit. XXIII, 1 055, BARbiANU, PANŢU, PL., borza, d. 13) Plantă erbacee păroasă, cu flori galbene; (regional) filimină-de-cîmp, rută-sălbatică, tămiiţă-galbenă, vineriţă-de-arătură, vineriţă-galbenă (Ajuga chamaepitys, Teucriam chamaepitys). Cf. lm, borza, d. 13. 4. (Regional) Năfurică (Artemisia annua). Cf. borza, d. 24, h xi 327. 5. (Regional) Coada-zmeului (Calla paiustris). borza, d. 37. 0. (Regional) Cimbrişor (Thymus serpyllum). borza, d. 169. ■ • 7. (Regional) Iarba-Sfinstului-Ion (Salvia sclarea). Cf. polizu, alexi, w. 8. (Regional) Muşeţel (Malricaria chamomilla) (Voşlobeni — Gheorghieni). alr i 1 938/576. 9. (Regional) Sulfină (Melilotus officinalis) (Ar-paşu de Jos — Victoria), alr ii 6 311/172. 10. (Regional) Sinziană (Ga/ium verum) (întorsura Buzăului — Braşov), alr i 1 954/186. 11. (Regional; şi în compusul tămliţă-fermecă-toare, borza, d. 57) Tulichină (Daplme cneorum) (Poşaga de Sus — Turda). Cf. bul. grăd. bot. xi, 51, borza, d. 51. 12. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h iii 226, x 420, 534, xviii 41. 13. Compuse: (regional^ tămîiţă-de-cimp == a) albăstrică (Aster iripolium). Cf. ţopa, c. 218, borza, d. 26 ; b) dumbeţ (Teucrium chamaedrysCf. tdrg; tămliţă-galbenâ = tămîiţă (Ajuga chamaepy-tiş). borza, d. 13; tâmîiţă-sălbatică = roiniţă2 (Me-lissa officinalis). alr i 1 943/156. 14. (Regional) Soi de struguri cu boabe rotunde de culoare albă şi cu un miros plăcut. Cf. h ii 281, xi 326. — Pl.: tămliţe. — Tămîie + suf. -iţă. TĂMÎND vb. I. Tranz. (învechit; Transilv.) A amîna (o acţiune, o soluţionare etc.); a tărăgăna (2). Numitul guberniu au tămăndat răspunsul pre altă vreme, şincai, hr. iii, 136/17. Nice nemeşu vremea să tămlndă, Ci lui Ducipal iacă sare In spate, budai-DELEANU, T. V. 122, Cf. LB, POLIZU, CIHAC, II, 180, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Măi făceau şi clte o cinste bună, altfel li „tămlnda“ (amină) zile întregi. DRAGOMIR, O. M. 229, Cf. SCRIBAN, D., FRÎNCU — CAN-drea, m. 106. <0> Refl. pas. Scrisese la P-oarta turcească să-l măzălească, ci măzălirea s-au tămăndat până acuma, şincai, hr. ii, 236/9. + Refl. (Despre vreme) A trece;. Aşa se tămlnda vremea, cele patru săptămlni' erau plinite, dar grajdul. . . nu era gdta. reteganul, ap. CADE. — Prez. ind.: tămlnd. — Şi; tămăndi}, ţrămlndâ (SINCĂI, HR. I, 230/1, BARONZI, L. 122, DDRF, ŞĂINEANU, D. U.), tremlndâ (id. ib.) vb. I. — Etimologia necunoscută. TĂMÎNDÂHE s. f. (învechit; Transilv.) Acţiunea de a t ă m î n d a. Iţi porurţeim ca. . .. fără de zăbflvă şi tămăndare, să ieşi din părţile acelea, şincai, hr. II, 92/25, cf. LB, LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w. — Pl.: tămlndări. — Şi: tămăndâre ,s.{. — V. tămlnda. TĂMÎNJAR s. n. v. tămlnjer. TĂMÎNjfiR s. n. (Regional) 1. Tăujer (1). Cf. pamfile, J. I, 168, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., H VIII2 161, 349, i. cr. iii, 286. 2. Bîtă, ciomag. Cf. scriban, d., mironescu, s. 621, i. cr. ii, 135. — Pl.: tămlnjere. — Şi: tămlojăr (a vi 18, 19," 33), tamazâr (chest. v 61/64), tamazir (ib. v 140/64) s. n. — Etimologia necunoscută. TĂMÎNjf vb. IV. Tranz. (Regional) A mlnji, a murdări; a unge. Fata şi minele, ce le-s negre, le măi tămtnjesc cu funingene. sevastos, n. 307.: Ei poartă un hlrb cu funingene şi dacă nu-i curat, tămlnjesc tot. pamfile, j. iii, 3, cf. mironescu, s. 621. Şi qpropiin-du-se de Ileana, începu s-o lămlnjească pe obraz şi prin sin c-un tăciune de păpuşoi, şadoveanu, 6. i, 601, cf. scriban, d. Cu clisa te-oi picături, Cu untu te-oi tămăji. alexici, l-, *>.. 118. Tăt te-ai tbnSnjît pă obraz. Com. din hereclean — zalău, cf. a v 15, vi 26. <0> E x p r. A-i tămlnji cuiva una == a-i da o palmă, a-i arde una. Cind ji-oi iăminji una., ai să zici că n-ai noroc, pamfile, j. iii, 95. 4 A picta neîndeihînatic, a mîzgăli. Un mlzgălitor a tcţmlnjit la 1849 nişte chipuri pe care le-a calificat de Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. iorga, ap. cade. încă nu mai lucrase CU asemenea creionaşe, din acele cu care copiii de şcoală primară îşi tămlnjesc hărţile, c. petreSCu, r. dr. 72. — Prez. ind.: tămlnjesc. — Şi: tămăji, tomînji vb. IV. — De la înlnji. TĂMÎIVjfT, -Ă adj. (Regional). Mînjit, murdărit. (F i g.) Oamenii ce nu voiesc a s.e vedea tămlnjiţi In viaţa lor publică sau privată prin asemenea publica-\fiuni scandaloase, ap. tdrg. — Pl.: tămlnjiţi, -te. — V. tămlnji. TĂMÎRJÂC s. n. (Regional) Staul (Borlova — Caransebeş). l. costin, gr. băn. ii, 191. Mănlncă oile-n tămlrjac. id. ib. Pl.: ? ■■■■■■. -r Etimologia necunoscută. TAMPĂN, -Ă adj. v, tlmpăn. TĂMPĂNĂ s. f. v. tîmpină. ŢĂMPĂNlŞ, -Ă .adj., v. tlmpăniş. , TĂMPENĂ s. f. v. tlmpină. TĂMPINĂ vb. I v. timpina. TĂMPINĂRE s.f. v. tlmpinare. . ■ TĂMPINÂT1 s. n. v. tlmpinaţl. TĂMPINAT2 s. n. v. tîmpinat2. TĂMUI vb. I v. tămîia. TĂMTÎIE s.f. v. tămîie. 1436 TÂNACf - 112 — TXpÂLA'GĂ TĂNĂCI s. n. (învechit) Sfat, consiliu. Judele din Suceava ca doisprezece plrgari şi cu tot tănaciul (a. 1600). iorga, s. n. 58. Cere pentru păgubaş, căruia i s-a interzis „a opri“, „lege" înaintea „tălnaciului“ (a. 1662- 1670). id. d. b, ii, 10, cf. lex. mars. 121, KLEIN, D. 436, DR. VII, 261. — Pi.: ? — Şi: tălnăeiu s.n. — Din magh. tanâcs. TĂNĂNĂf vb. IV. Intranz. (Prin Olt.) A umbla fără rost de colo pînă colo; a umbla tănănău. Cf. LEXIC REG. ii, 32. — Prez. ind.: tănănaiesc. — V. tănănău. TĂNĂNĂU subst. v. teleleu. TĂNĂRtiG s. n. (Regional) Loc Îngrădit lingă casă unde se ţin vitele şi unde vara se face fîn (Miercurea Ciuc). Cf. alr i 674/194. — Pl.: tănăroage. — Din magh. tanarok. TĂNĂU1 adj. v. tanău1. TĂNAU2 s. m. v. tanău2. TĂIVCĂRAU s. m. (Regional) Om prost (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 86. , — Pl.: tăncărăi. — Etimologia necunoscută. TĂNCHfU adj. v. sancliiu. TĂNDĂLĂ s. m. şi f. v. tlndalăl. TĂNDĂLĂU s. m. v. tindălău. TĂNDĂLEÂLĂ s.f. v. tindă leală. TĂNDĂLÎ vb. IV v. tindăli. TĂNDĂLfRE s. f. v. tîndălire. TĂNDĂLtT, -Ă adj. v. tlndălit2. TĂNDĂLlttÎRĂ s. f. v. tlndălitură. TĂNDĂNf vb. IV. Intranz. (Regional; despre peticele unei haine) A atîrna. Com. din lupşa — a-brud. Coase-ţi peticite de la haină, că uite cum tăn-dănesc. ib. — Prez. ind. pers. 3: tăndăneşte. — Etimologia necunoscută. TĂNE s. f. v. tănear. TĂNEÂI s. n. v. tănear. TĂNEĂR s. n. (Regional) 1. Conac cu acareturi pentru vite şi pentru îngrijitori. Ţăranii bogaţi locuiesc la tănear. cv 1949, nr. 3, 34s cf. a i 17, 22, 23, 31. 2. Aşezare gospodărească la cîmp în care locuiesc ţăranii în timpul muncilor agricole de vară. Cf. chest. ii 36/359, 389, ib. 37/358, 359. 3. (în forma tănei) Locul unde dorm vitele peste noapte, în timpul verii. Cf: alr i 1 122/335, com. din terebeşti — cărei. + (în forma tănea) Adăpost pentru păstori (Marginea — Şimleul Silvaniei). Cf. chest. ii 35/383. 4. Cătun, alr i 379/320, 333. — Pl.: tănearuri. — Şi: tăneă s. f., tăneăi (alr i 379/333, lexic reg. 27), tănei (alr i 379/320, ib. 1 122/335), tenei (chest. ii 36/359, ib. 37/358, 359), tăneu (ib. 35/347) s. n., tonale (ib. 37/346) s.f. pl. — Din magh. fanyăra (< tanya + suf. -ra), ,,la tănear“. TĂNfil s. n. v. tănear. TĂNfiR s. n. v. taier; TĂNfiU s. n. v. tănear. TĂNGÂLE s.f. pl. (Regional) Fire de urzeală (Cer-neţi — Turnu Severin). Cf. gl. olt. — Etimologia necunoscută. TĂNGĂNf vb, IV. T ram A face să sune un clopot, o talangă. Ici-colo vreo fată fugea la fîntîni, Veneau păcurarii cu tulnice-n mini, Şi boi tăngăneau clte-un clopot la glt. coşbuc, p. ii, 204. — Prez. ind.: tăngănesc. — Tanţi H- suf. -ăni. TĂNGERTÎŢ s. 11. v. tălgcTuţ. TĂNGHELfŢĂ s. f. v. stidetc. TĂNIĂR s. n. v. taier. TĂNlfiR s. n. v. taier. TANIET s.n. (Regional) Tanin (Bocşa), l. costin, gr. băn. ii, 191. Se triezăşte vinu fiindcă iese lănietu şi punerea afara. id. ib. — Pl.: ? — Cf. t a n i n. TĂNOÂSĂ s. f. v. tonoasă. TĂNTĂLÂUCĂ s. f. v. tontălaucă. TĂNTĂLĂdS adj. v. tontălăos. TĂNTĂLĂU, -ĂIE adj. v. tontălău. TĂNTĂLtfG, -OĂGĂ adj. v. tontolog. TĂNTĂVĂN, -Ă adj. v. tontovan. TĂNTÎŢĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui tanti. Gata la apel, tăntifo? c. petrescu, c. v. 183. — Pl.: tăntife. — Tanli + suf. -i(ă. TĂNŢUf vb. IV v. dănfui. TĂOĂIE s. f. (Prin vestul Transilv.) Baltă, tău2 (2). teaha, c. n. 272. — Pl.: ? — Tău2 + suf. -oaie. TĂOBf vb. IV v. liholii. TĂOBfT, -Ă adj. v. tîhobit. TĂ<5C s. m. v.. tohoc. TĂ6l, -OĂIE adj. (Regional; despre terenuri) Apă-tos, mocirlos (Cociuba — Salon ta). Cf. chest. ii 73/ 389. — Pl.: tăoi, -oaie. — Tău2 4- suf. -oi. TĂ6S, -OÂSĂ adj.(Regional; despre terenuri) Apă-tos, mlăştinos. Cf. chest. ii 73/260, mat. dialect, i, 269. — Pl.: l.ăoşi, -oase: — Tău2 -)- suf. -os. TĂPĂI AGĂ s. f. 1. 1. (învechit)' încălţăminte de fier care se strîngea pe picior cu şuruburi, folosită ca instrument de tortură. Iară Trofim, încălţat cu tăpălage de her nalte ?i multe munci... răbdară. dosoftei, v. s. septembrie 22r/27. învăţă de-l încăljară în tăpălage de her înfocate şi-l siliră s-alearge. id. ib. octombrie 59v/3. 2. (Regional) încălţăminte mare şi grosolană. Cf. jahresber. v, 936, ddrf, tdkg. De cîte ori nu întllnim claie pe grămadă, In acelaşi pod: seînduri şi alte lemne, lăzi, tăpălăgi şi hamuri sflrlicate. comşa, n. z. 10, cf. dr. x, 381, şez. v, 161. + (La pl.) încălţăminte de pănură trasă iarna peste ghete că -să le apere de ză- 1480 TĂPĂLĂGOS — 113 — tăpşan padă şi să ţină cald. Com. din velţ — mediaş. + Ciorap gros de lină, tălpuit cu postav, care serveşte de încălţăminte pentru pescarii cu undiţa. Cf. atila, p. 79. 3. (Regional) Legătură înfăşurată de hoţi la picioarele vitelor furate, pentru ca paşii să nu lase urme-Ca să nu i se cunoască a doua zi urma încotro l-au dus> au încălţat pe bou In tăpălăgi şi au venit cu el acasă-sbiera, p. 254. 4. (Prin Transilv.) Picior mare, deformat. Cf. viciu, s. gl. + (Prin Transilv. şi nord-vestul Munt.) Om care păşeşte greoi şi apăsat, avînd laba piciorului mare. Com. din loman — sebeş, cf. lexic reg. ii, 63, udrescu, gl. 4 (Regional) Labă de pasăre. Cocoşul zice: eu fi-oi aduce lemne, dar tu să-mi ştergi tăpă-ligile. ap. cade. 5. (Prin sudul Transilv. şi nord-vestul Munt.) Epitet dat unui om moale, lipsit de energie. Cf. mat. dialect, i,, 269, udrescu, gl. 6. (Regional) Creangă flexibilă a unui copac, cu care se leagănă copiii, încălecînd-o sau prinzîndu-se de ea (Geoagiu — Orăştie). mat. dialect, i, 269. II. (Bot.; prin Transilv.) Plantă asemănătoare cu urzica, folosită şi în medicină. In Transilvania vara [mortul] se împodobeşte. . . cu tot felul de flori de grădină, iar iarna mai cu seamă cu busuioc şi tăpălagă. marian, î. 247, cf. h xvii 306. — Pl.: tăpălăgi şi tăpălage. — Şi: (învechit şi regional) tălpălăgă (ddrf), (regional) tălpăloăgă (ddrf, pascu, c. 209), tăpăligă s. f. — Etimologia necunoscută. Cf. t ă p ă 1 ă i. — Tăl-pălagă : prin apropiere de talpă. TĂPĂLĂGOS, -OASĂ adj. (Despre oameni) Care are picioarele mari, butucănoase; (regional) tăpălog. Cf. tdrg, dr. viii, 204, şez. v, 161. Tăpălăgoase-n picioare, Merglnd, se-mpiedică-n poale. folc. transilv. ii, 32. Am un om tăpălăgos, mină porcii in jos (Pieptenele). gorovei, c, 285, cf. pascu, c. 208. + Greoi (Ia mers). Pui de urs tăpălăgos, la-l de cap şi-l pune jos. şez. i, 143, cf. vii, 120, folc. transilv. ii, 619, l. rom. 1972, 566. *0> (Prin analogie; despre plante) Altele mai pun in baie . . . salcie, cind sint foi de salcie, şi buruiană de aia tăpălăgoasă. conv. lit. xxxvi, 551. — Pl.: tăpălăgoşi, -oase. — Şi: (regional) tălpălăgos, -oasă adj. scl 1976, 401. — Tăpălagă + suf. -os. ■ TĂPĂLĂf vb. IV. Intranz. (Regional; despre păsări) A lovi cu aripile pămîntul. Raţele lăpălăiesc cu aripile In pămlnt ca şi cînd ar înota, pamfile, văzd. 103. — Prez. ind.: lăpălăiesc. — Ci. tăpălagă. TĂPĂLĂZÂT, -Ă adj. v. dăbălăzal. TĂPĂLfGĂ s. f. v. tăpălagă. TĂPĂLOG, -OÂGĂ adj. (Regional) Tăpălăgos. Cf. bl iv, 99. 4 Greoi (la mers). [Calul] cel tăpălog ce vei zări zvlrcolindu-se In gunoiul cailor, ap. tdrg, cf. udrescu, gl. <> (Substantivat) Mă, tăpălogule, miş-că-te mai iute! id. ib. — Pl.: tăpălogi, -oage. — Şi: tapalog, -oăgă (ciauşanu, v. 202, bl iv, 99, udrescu, gl.), tălpălog, -oăgă (dr. v, 302, scl 1976, 401), tălpălăg, -ă (dr. v, 302), palog, -oăgă (ciauşanu, v. ■ 186) adj. — Cf. tăpălagă. — Tălpălog, tălpălag : prin apropiere de talpă. TĂPĂLOGfRE s. f. (Rar) Mers legănat şi greoi. Cf. mironescu, s. 621. Gînsacii cu gîturile întinse se repeziră spre dînsul şi slsîind lung, cu ochii lăturişi, se întorceau găgăind in tăpălogiri grăbite, id. ib. 207. — Pl.: tăpălogiri. — Cf. t ă p ă 1 a g ă. TĂPĂLOG s.m., s. n. v. tăvălug. TĂPĂNOS, .OASĂ adj. (într-o ghicitoare; cu sens neprecizat) Am un om tăpănos, Mină porcii In jos (Pieptenele), gorovei, c. 285, cf. pascu, :c. 209. — Pl.: tăpănoşi, -oase. — Cf. t ă p ă 1 ă g o s. TĂPĂRAlVIE s. f. v. pătăranie. TĂPĂŞALIVIC, -Ă adj. (Regional) Care calcă apăsat şi rar. Cf. scriban, d. — Pl.: tăpăşalnici, -ce. — Tăpşi + suf. -alnic. TĂPĂTtîRĂ s. f. Crestătură făcută cii toporul îri trunchiul unui copac, înainte de ă-1 tăia cu ferăstrăul, pentru a-i orienta direcţia de cădere; tapă1 (1). Cf. arvinte, term. 172, ' — Pl.: tăpături. — Tapa2 4- suf. -(ă)tură. TĂPf vb. IV v. tapa2. TAPLAU s.n. (Min.; ieşit din uz) Iască pe care o foloseau minerii, în loc de fitil, la producerea exploziilor. Cf. viciu, gl., fd i, 177. — Pl.: ? — Din magh. taplo. TĂPLĂtîG, -Ă adj. v. clăpăng. TĂPLĂUGfT, -Ă adj. v. clăpăugit. TĂPLfiU s. m. v. diplău. TAPdŞNIC s. ro. v. tapoşnic. TĂPSfE s. f. v. tipsie. TĂPSTJf vb. IV v. tăpşui, TĂPŞAN s. n. I. 1. Loc neted sau (uşor) înclinat (acoperit de verdeaţă), aflat pe vîrful unui munte sau al unui deal, între doi munţi sau două dealuri, pe coastă sau la poale. V. platou. [Moşia] trece piste părău şi apucă muche la deal, alăture cu tăpşanul (a. 1776). ştefanelli, d. c. 119. De pe acest tăpşan culminant, de unde munţii Săcuieni cotesc spre ţara Vran-cei, tot Bărăganul. . . se arată. odobescu, s. iii, 194. Vezi izvoare zdrumicate peşte pietre licurind; Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic, Cind coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic. eminescu, o. i, 85. Pădurea părea că nu mai are sfîrşit. Caii se ghemuiau pe tăpşanele repezi, vlahuţă, o. a. iii, 47, cf. ddrf, barcianu, şio ij, ccxliii. Ajunseră pe un tăpşan de unde începeau să se vadă culmile altor munţi. d. zam-firescu, a. 158, cf. alexi, w. Ne-am oprit pe- un tapşan. anghel — iosif, c. l. 46. Şi-ăm dus-o pe-un tăpşan, La moara lui Rotopan. pamfile, j. ii, 307. întinsele şesuri ori tăpşanuri, aşternute cu un pămlnt negru. . ., de toate acestea Moldova s-q bucurat, n. . a, bogdan, c. M. 2, cf. şăineanu, D. u. Tăpşanul lin cobora Intr-o vale mai largă, cu aşezări gospodăreşti. topîrceanu, o. A. ii, 9. Şatrele-ntr-un peş şedeau revărsate într-o curătură proaspătă, pe un tăpşan verde. voiculescu, p. ii, 73. Cărarea ocoli pe după un pilc de brădiş tînăr, pe-un tapşan uşor înclinai, sadoveanu, o. ix, 16. Surugiul lăsă caii slobozi să se adape şi apoi îi îndemnă peste drumul tăiat in ripă, ieşind greu pe tăpşan, deasupra, camil petrescu, o. ii, 284. Com-p'ania se' aduna pe tăpşan, în jurul bucătăriei, camilar, n. i, 39. Ciţi metri socoţi că are-n lat tăpşanul ăsta? galan, b. i, 85. Oile noastre păscute pe tăpşanele verzi. v. rom. iulie 1969, 7. Ce s-aude-n depărtare? Glas de om chiuind lare: „Hai, ho, ţa, ho, Bourean, Trage brazdă pe tapşan Ialecsandri, p. p. 168, cf, bug-nariu, n., com. marian, com. din straja — rădăuţi, chest. iv 84/174a, 87/448, alr i 407/218, alr sn iii h 815, a v 15. Florile de pe-un tăpşan Şi zilele dintr-un an. folc. transilv. ii, 341. + (învechit) Loc mai 1500 TĂPŞAR — 114 — TĂRĂSĂNTAŞ ridicat şi neted, amenajat pentru unele culturi, de grădină. [în grădină] m tiu rămlie declt numai tăpşanurile pentru fasole şi -.curechiu. ion^şcu, -o; 47/26, cf. .14/1. 2. (Atestat prima dată în 1509, cf. d. bogdan, gl. 109) Loc viran mai ridicat, aflat de obicei în mijlocul unui sat (sau al unei curţi), unde se face hora, unde se string oamenii în zilele de sărbătoare, unde se joacă copiii etc. In fafă se întindea ograda, tăpşan. per.de. contemporanul, v2, 481.' it înşfăcat In braţe pe Stanca Radii şi,, nici una nici alta, s-o arunce In sus de pe tăpşan, unde se făcea hora. caragiale, o. i, 38. Tăpşanurile sterpe din jurul caselor şi-au deschis..', brazde fecunde, c. petrescu, s. 179. Oamenii ies seara pe un tăpşan verde din faţa şirului de case. călinescu, c. o. 192. Vedea tăpşanul cel.mare din mijlocul satului umplut de-o. lume. gălăgioasă şi veselă, contemp. 1955, nr. 467, 2/1. Bădiţa Andrei a început un joc „In doi“ pe care l-a jucat pe tăpşan, camilar, c. 41. Ieşisem pe furiş din curte şi o luasem pe tăpşan, pe ..lingă gară. v. rom. iunie-iulie 1963, 104. Foaie verde leuştean, Colea-n vale, pe lepşean, La poarta lui Todiran... Creşte-un măr şi-un calapăr. balade, iii," 220. II. (Regional) 1. Ridicătură de zid care- formează vatra cuptorului sau pe care este aşezată soba. Cf. d. bogdan, gl., h xvii 5, densusianu, ţ. h. 336, gregorian, CL. 63, TODORAN, GL., CHEST. ii 331/10a, 45, 48, 93, alr n/762, a iii 12. + Partea dinaintea cuptorului, unde se adună cenuşa saii cărbunii (Jena — Lugoj), l. costin, gr. şăn,. ii, 192.’ + Lemn aşezat Înaintea vetrei focului şi pe care ţărânii îşi pun hainele la uscat. Cf. dr. iv, 851, şăineanu, d. u., h. xvii 5, viciu, gl., chest. ii 314/10. 2. Zid care alcătuieşte temelia casei şi pe care se pun tălpile (Frînceşti — Tirgu Jiu). Cf. ghest. ii 90/44. + Un fel de prispă la casă (Şirnea — Zărneşti). Cf. chest. ii 70/66. < 3. Scobitură sau ieşitură â zidului casei, pe care se ţin diverse obiecte casnice; poliţă. Cf. bul. fil. v, 174, rădulescu-codin, chest. ii 283/116, alrm ii/i h 368/987. + (în forma tepşan) Laviţă în casele ţărăneşti pe care se aşâză vasele (Pietroşeni — Zimnicea). alr i 686/922. — Pi.: tăpşane şi. tăpşanuri. — Şi: (regional) tepr şân, topşân (a iv 5) s. n. — Tă^şi +. suf. -ean. TĂPŞAR s. m. (Prin Transilv.) Om sărac care, ne-avînd casă, locuieşte în casele altora, plătind tapşă3; (regional) tăpşaş (Bonţ — Gherla). Cf. chest. ii 8/345. — Pl.: tăpşari. — Şi tăpşer s.m. chest. ii 8/269, 270, 345. Tapşă3 -f- suf. -ar. , TĂPŞAŞ s. m. (Regional) Tăpşar (Pomi — Baia Mare). Cf. chest. ii 8/367. — Pl.: tăpşaşi. — Tapşă? suf. -aş. TĂPŞĂf vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (în formtle tepşăi, 'topşăi) A netezi mămăliga (cu o lopăţică sau qu o lingură) după ce s-a mestecat; (regional) a .tăpşi. Cf. alrm sn iii h 924/219, 260. * 2.' A turti, a strivi ceva (ou piciorul) (Vad — Făgăraş). lexic reg. 54. ■ . . — Prez. ind.: tăpşăiesc. — Şi: tepşăi (alrm sn iii h 924/219), topşăi (ib. 924/260) vb. IV. — Tapşăl + suf. -ăi. TĂPŞĂMÂŞ s.n. (Rar) Diminutiv al lui tăpşan (11). După ce iesă din pădure, iată că nu departe, pe-un tăpşănaş, vede doi oameni bătrlni lucrind. vasiliu, p. l. 73, cf. scl 1976, 401. ' — Pl.: tăpşănaşe. — Tăpşan + suf. -aş. TĂPŞfiR s. m. v. ţăpşar. TĂPŞl vb. IV. (Regional) Tranz. 1. (Folosit şi â'b sol.) A bătători (pămlntul); a nivela (2). După c,e au aruncat aceste seminţe In pămînt, trebuie să tragă ci? grebla. ... şi apoi să tăpşease:ă cu o.lopată pe deasupra straturilor, ap. tdrg, cf. alr sn v h 1 449/192. + A netezi mămăliga (cu o lopăţică sau cu o lingură) după ce s-g mestecat; (regional) a tăpşui, a ţiopăni, a to-păli, “a tropoti. Femeia însărcinată să nu tepşească mămăliga, căci va făce copii chelboşi. candrea, fj 238, cf. dr. v, 896, şăineanu, d. u. Dacă tepşeşti tare mămăliga, bărbatu-ţi moare Innăduşil. i. cr. iv, 239,. com. din vicovu de sus — rădăuţi, cf. alrm sn iii h 924. a v 34, vi 9, 26, 33. O R e f i. p a s. Se. numeşte leafă şi o lopăţică mai mică cu care se tăpşeşle sau tepşeşte mămăliga inainte de ce se răstoarnă din ceaun, marian, î. 200. F i g. Începe ă mă tăpşi pe obraz şi-a-mi zice: — Doamne... Cuţă, cit eşti de frumuşică- contemporanul, vilf 486. (Refl:) Eu o-nlreb de măritat, Ea-mi strigă că n-a mlncat. Se tepşeşte lată-n pal. pamfile, c. ţ. 323. 2. A turtii a strivi ceva (cu piciorul). Cf. lexic reg. ii, 42, 54. — Prez. ind.: lăpşesc. — Şi: tepşi, topşi (alrm şn iii h 924/574), tupşi (lexic reg. ii, 42), tăpuşi (chest. viii 15/9) vb. • IV. : — V. tapşă1. TĂPŞÎE s. f. v. tipsie. TĂPŞUf vb. IV. Tranz. (Regional) A - netezi mămăliga (cu o lopăţică sau cu o lingură) după ce s-a mestecat; (regional) a tăpşi. Cf. vuia, păst. 135. — Prez. ind.: lăpşuiesc. — Şi: tăpsui (scl 1976> 401), tepşui (dr. v, 372, şez. iii, 69) vb. IV. — Tapşăl + su(. .U£,......... TĂPTALĂGĂ s. f. v. pitpalacă. TApTĂLACĂ s. f. v. pitpalacă. TĂPTALĂGĂ s. f. v. pitpalacă, , TĂPTĂLAGdl s. m. v. pitpălăcoi. TĂI’TĂLĂGOI s. m. v. pitpălăcoi. TĂPTĂLdG s. m. v, pitpalac. TĂPŢlE s'. f. v. tipsie. TĂPUf vb. IV. Tranz. (Regional) A ciopli puţin un lemn rotund, ca să poată sta pe tăvălugi (Băuţar — Caransebeş). Cf. viciu, gl. Tăpuieşte lemnu ala, vezi, că nu stă pe tăvăluci!. id. ib. — Prez. jnd.: tăpuiesc. — De la tapăi. TĂPUŞf vb. IV v. lăpşi. TĂRl interj. (Regional) Strigăt cu care se alungă caprele, l. costin, gr. băn. ii, 192. — Onomatopee. TĂR2 s.m. (Regional) Sergent de stradă. Cf. i. cr. ii, 219. - Pl.: ţări. — Etimologia necunoscută. TARABĂ s. f. v. tarabă. ŢĂRÂNĂ s. f. v. trahana. TĂRAPA1VA s. f. v. tarapana. TĂrAŞ s. m. v. taraş. TĂRAtÎLĂ s. f. v. taraulă. TĂRĂBANŢ s. m. v. dorobanţ. TĂRĂBANŢĂ s.f. v. tărăboanţăl. TĂRĂBÂNTAŞ s. m. v. tărăbonţaş. 1527 TĂRĂ'BIS — 115 — TĂRĂBUC1 . TĂRĂBlG s. m. (Regional) Viţel de un an. Cf. LEXIC REG. ii, 17. — Pl.: tărăbigi. — Etimologia necunoscută. TĂRĂBIOÂRĂ s. f. Diminutiv al lui tarabă. Cf. polizu, barcianu, bl iii, 19. — Pl,: tărăbioare. — Tarabă + suf. -(i)oară. TĂRĂBÎNŢAŞ s. m. v. tărăbonţâş. TĂRĂBlNŢĂŞfiL s. m. (învechit, rar) Tărăbonţâş. Lăturaşi, curteni, tărăbln}Uşăi şi vătăjei, cărora li să dă şi pecetluituri roşie pe feţele lor scrise (a. 1762). uricariul, ii, 169. — Pl.: tărăblnfăşei. — Tărăbînţaş + suf. -el. TĂRĂBLAU s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Epitet dat unui om leneş; tirîie-brîu, pierde-vară. Cf. cv 1952, nr. 1, 34, udrescu, gl. Da nici cu tărăblîu ăla n-o mai face treabă, ev 1952, nr. 1, 34. — Pl.: tărăblăi. — Şi: tărăblîu s. m. — Cf. r a b 1 ă u. TĂRĂBLfiŢ, -EÂŢĂ adj. (Regional) Nătăfleţ (1). E cam tărăblef, nu bagă dă samă. tomescu, gl. — Pl.,: tărăblefi, -e. — Etimologia necunoscută. TĂRĂBLÎU s. m. v. tărăblău. TĂRĂBOANŢĂ1 s. f. 1. Roabă (1). ■ Roaba (tiri-boanla)- iaste' de lipsă ca să se. care cu dlrisa pămlnt său gunoi pre straturi, economia, 119/11, cf. clemens, lb, polizu, cihac, ii, 531. Cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboantele. . ., In sflrşit lucrau oamenii cu tragere de inimă, creangă, a. 8. In acea învălmăşeală taraboanlele încărcate cu marfă trepidau In toate părţile, purtate In fuga mare de matrozi, odobescu, s. III, 249, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., PAMFILE, J. . îi, 168. Apoi, de-a dura, pe umere, tn spate, pe tragle, Iri tărăboanţe, se îndreptau spre beciuri, hogaş, dr. ii, .40. Fusese evacuată, de proprietar, acum, in umezeala şi noroiul lui Octombrie, cu trei copii de glt şi cu o iără-boanţă de boarfe, galaction, o. a, i, 153. Au venit cu tărăboantele, să încarce gunoiul, g. m; zamfirescu, sf. m. n. ii, 98, cf. şăineanu, d. u., pribeagul, p. r. 58. Automobilele slnt înlocuite cu tărăboanfe In care schelete negre ori cafenii transportă glflind. ralea, o. 48, cf. iordan, l. m. 200, alr i 724, A i 20, 22, 23, 26, 35, v 14, 28, vi 26, mat. dialect, i, 99, 217, teaha, c. n. 272. <0> Expr. (Regional) A lua pc cineva în tărăboanţă = a lua pe cineva peste picior, a-1 zefle-misi. Măi babă, parc-ai mlneat mătrăgună, a zis moşneagul..., hilnd pe babă In tărăboanţă. i. cr. ii, 176. + (Regional) Cotigă. Cf. alr sn ii h 354, alrm sn i h 237. + (Prin nord-vestul Munt.) Epitet dat unui' om care umblă de colo-colo fără să lucrcze ceva; om lăudăros, palavragiu. Cf. udrescu, gl. . 2. (Regional; In forma tlrboan[ă) Bucată de lemn, aşezată pe fiecare din cele două telegi ale carului, în capetele căreia se înfig ţepuşele (Agîrbiciu — Huedin). LEXIC REG. II, 75. —..Bl.: tărăboanţe şi (regional) tărăbonti (alr i 724/98, 247, 251, 363., 370, 375, 385). - Şi: (regional) taraboânţă, tarabonţă (alr i 724/305, alrm sn i h 237, fd ii, 160, 161) s.f., tarabonţ-(alr i 724/402) s, n.,” tărăbânţă (cihac, ii, 531, alr i 724/516), tără-. bonţă (ib. 724/320), tărăbonlţă (ib. 724/388), tirl-boănţă, tiribonţă (lexic reg. ii, 106), tcriboânţă (klein, 'd. 438, lb', alr i 724/255), tarboănţă (ddrf), tarbonţă (alr i 724/278, 298, 339, 341), tărboănţă (a i 35), tărbântă (cihac, ii, 531), tarbonţă (ib., alr i 724/270) s. f., tărbonţ (ib. 724/295, 302) s.n., tăr-boniţă (alr i 724/268), tărbonţie (ib. 724/347), tir-boanţă (cihac, ii, 531), tlrboânţă (alr i 724/257, 273, 285, 289, 308, 333, a i 12, 13, 17, 21), tîrbonţă (alr i 724/266, 269, 350, 355, lexic reg. ii, 108), tlrbonţic (alr i 724/357, pl. tirbonţii ib.), tirbonţe (ib. 724/359, pl. tirbonţii ib.), toroboănţă (cihac, ii, 531, scriban, d., alr i 724/61), torogoânţă (ib. 724/ 231), trabonţă (ib. 724/337), trabolţă (ib. 724/345), trăboţă (ib. 724/343), triboânţă (gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., alr i 724/290, 315), tribonţă (ib. 724/348, 354, 357, 361, glosar reg.) s. f., trlbonţ (alr sn ii h 354/250) s. n., daiăboanţă (viciu, gl.) s. f., dărăbânţ (h xviii 142) s. n. — Din magh. targonca, torbonca. TĂRĂBOANŢĂ2 s. f. v. tărăbuţă. TĂRĂBOAŞCĂ s. f. (Regional) Stomac de porc umplut cu bucăţi de carne cu sînge, amestecate cu păsat; (regional) chişcă (Şieu Măgheruş —. Bistriţa), mat. dialect, i, 288. — Pl.: tărăboşti. — Etimologia necunoscută. TARĂB<5l s. n. Gălăgie mare; zarvă, scandal, tămbălău, (regional) tălălău1, tololoi1 (1). Făceam un tărăboi, de se strlnsese lumea ca la comedie împrejurul nostru, creangă, a. 57. Aş fi stat mult la hanul Mln-joalii, dacă nu venea socru-meu... să mă scoată cu tărăboi de acolo, caragiale, o. i, 337. Ieri. . . am avut tărăboi mare. vlahuţă, d. 256. Alfi oameni apucă ciomege şi bat In butoaie. .., făclnd mare tărăboi, se-vastos, n. 315, cf. ddrf. Pin’ la ziuă prelungeşte A făclielor veghere şi să piară dintre noi Strigăt, certuri, tărăboi, ollănescu, H. o. 206, cf. barcianu, şio -n1( 349, alexi, w., tdrg. Urmări multă vreme o coţofană care sărea, .făclnd un tărăboi asurzitor.- agîrbiceanu, s. p. 103, După vreun sfert de ceas de tărăboi, se aleseră doi ţărani care să părlamenleze. rebreanu, r. ii, 167, cf. şăineanu, d. u. Uneori ai vrea să mai auzi o romanţă banală sau tărăboiul unui jaz. vinea, l. i, 248. Dacă nu se mută Natalia, ti să se. facă tărăboi mare! stă-noiu, c. i. 213. Şi s-a iscat gllceăvă-n cele zise Şi-un tărăboi cum nu se pomenise, arghezi, s. v, 190. O să-l cheme, ca să afle ce spune Oraşul despre tărăboiul din fundătură, stancu, r. . a. iv, 124. Cind prindea vreunul, nu numai că ll bătea, dar făcea şi tărăboi. preda, m. 109. Deocamdată, sub ferestrele mele e un tărăboi, aşa, ca In prima zi de vacantă, scînteia, 1965, nr. 6 657, com. din straja — rădăuţi. + Agitaţie în jurul unui fapt, vilvă. Se face adesea mult tărăboi publicistic. v. rom. august 1970, 63. — Pl.: (neobişnuit) tărăboaie. tdrg, cade, scriban, d. — Şi: (prin estul Munt.) dărăboi s.n. scriban, D. — Cf. ngr. & o p uŞ 0 c,. TĂRĂBONIŢĂ s. f. V. tărăboanţăl. TĂRĂBOJVŢAR s. m. (învechit, rar) Tărăbonţâş. cihac, ii, 531. —- Pl.: tărăbonfari. — Şi: torobonţâr s.m. cihac, ii, 531. — Tărăboanţăl + suf. -ar. TĂRĂBONŢÂŞ s.m. (învechit) Persoană care transportă sarea cu tărăboanţa (1) în ocnele de sare; (.(învechit, rar) tărăbînţăşel, tărăbonţar. Tot rufetul aiesta al ochii, ce se cuprinde 225 liudi, adecă şaugăi, lăturaşi, lărăblnlaşi, vătăjei, să li se dea şi pecete roşie. ■ ■ ca să fie cunoscuţi (a.:1765). uricariul, ii, 171, cf. tdrg. — Pl.: tărăbonţaşi. — Şi: tărăbînţaş, tărăbăntăş (arhiva ii, 617), ţărăbuntăş (ddrf), tărbunţâş (tdrg), tărbuntăş (ddrf) s. m. — Tărăboanţăl + suf. -aş. TĂRĂHdNŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TĂRĂBUC1 s. n. (Regional) Resturi de paie, de fîn etc. (amestecate cu praf), nemîncate de vite sau de cai; ogrinjî (1). Adunam de prin curte şi din obor toate tără-bucurile şi gunoaiele In grămezi şi le dam foc, ca să 1543 TĂRĂBUC2 — 116 — TĂRĂGĂNA ferim vitele de muscă, al lupului, p. g. 87, cf. l. costin, GR. BĂN. II, 192, LEXIC REG. 47. — Pl.: tărăbucuri. — Etimologia necunoscută. Cf. buc. TĂRĂBTÎC2 s. n. v. tîrboel. TĂRĂBtJF s. n. v. tlrbocl. ŢĂRĂBUNTĂŞ s. m. v. tărăbonţaş. TĂRĂBtJŞCĂ s. f. (Prin Olt.) Măsură de capacitate egală cil 1,20 1 (com. sat. iii, 52); ţoi, sticlă mică (lexic reg. 27); (prin Mold.) un sfert de litru de ţuică (i.- cr. vii, 311). — Pl.: lărăbuşie. — Etimologia necunoscută. TĂBĂBllŢĂ s. f. 1. (De obicei la pl.) Bagaj, cala-balîc, catrafuse. Cf. polizu, costinescu, lm. Să vă luaţi tărăbufele şi... să venifi. maiorescu, d. ii, 30. Eol, starostele vlnturilor, aibă grijă de familia şi de tărăbuţele mele! caragiale, o. vii, 159. Umblam cu tărăbufele de colo plnă colo. ispirescu, l. 174, cf. ddrf, barcianu, şio iij, 349, tdrg, şăineanu, d. u. Şi-a luat tărăboanfele şi a plecat dup-aici. udrescu, gl. <0> Expr. A-şi lua tărăbuţele = a pleca pe furiş; a-şi lua catrafusele. Cf. zanne, p. iii, 393. 2. (Regional) Cărucior cu două sau cu patru roţi; cotigă. Cf. udrescu, gl., zanne, p. v, 618. O Expr. Nici in car, nici in căruţă, nici in tărăguţă (tărăbuţă), se spune despre cineva care nu se mulţumeşte în nici uii chip. Cf. zanne, p. v, 124. — PL: tărăbuţe. — Şi: tărăboânţă, tărăgtiţă s.f. — Tarabă + suf. -u/â. TĂRĂCAN s. m. v. taracan. TĂRĂClR subst. v. tăriţar, TĂRĂDAICĂ s. f. v. taradaică. TĂRĂGANIE s. f. (Regional; cu sens colectiv) Fire de.păioase rămase pe mirişte după strînsul şi căratul recoltei (Cîndeşti). lexic reg. ii, 119. — Etimologia necunoscută. TArĂGĂI1 s. f. v. tărgăi. TĂRĂGĂf2 vb. IV v. tărăgăna. TĂRĂGĂIALĂ s. f. v. tărăgăneală. TĂRĂGĂNA vb. I. 1. Refl. (învechit, rar) A-şi avea originea, a-şi trage obirşia, a descinde. Neamul tării Moldovei de unde să trăgănează? Din ţările Rl-mului. m. costin, o. 42. 2. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A amina de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, săvîrşirea unei acţiuni; a intîrzia, a tergiversa, a temporiza, (învechit) a tămînda. Cf. anon. car. Mai treclnd şi peste acel soroc. . . şi cunosclnd şi noi înşine că rău şi fără cuvînt umblăm pricinuind şi slrăgănind, din buna noastră voie am căzut cu rugăciune (a. 1777). iorga, s. d. xxi, 78. Trăgăna chestiunea căsătoriei Elisabelei cil Bogdan. asachi, s. L. ii, 80, cf. polizu. Mihai lot încă, c'u bine, cu rău, tşi trăglnase pină la 9 ani eroica-i domnie. hasdeu, i. v. 216, cf. costinescu. Eu mă făceam că-l ascult şi l-am toi trăgănat cu cuvinte Ingăimate, plnă ce a sosif bărbatu-meu. gane, ap. cade! Împăratului Insă nu-i prea plăcu zorul ce da sfetnicul pentru nuntă şi mai tărăgăi lucrurile, ispirescu, l. 227, cf. barcianu, alexi, w., pamfile, j. iii, 95. Petre a Sma-randei tot tărăgănase şi el însurătoarea, rebreanu, r. i, 282, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. De şase luni de zile lărăgăniţi. Mi-e frică De-atlta amlnare, că fagurii se sirică. .'arghezi, s. v, 56. Am tărăgănat, In vreme ce voi vă agitaţi prosteşte, v. rom. ianuarie 1955, 96. Ştii ca nu se mai poate tărăgăna, trebuie... şă-mi aduc actele necesare, vinea, l. ii, 98, cf. şez. v, 164- O F i g. Aice ne caută a trăgana condeiul istoriei se păşim a scrie şi alte neamuri de care s-au risipit ţerile aceste, n. costin, let.2 i, 78. <0 Refl. pas. S-au trăgănat sfada, pănă la stingerea de tot a Troadii. m. costin, o. 250. Pănă la anul s-au trăgănat alesul lucrului. cantemir, hr. 92. Speriindu-ne d-o atăta cheltuială In 5 luni ce ni s-au străgănat judecata, fără a lua vreun sfârşit,.. .ni s-au dat voie a merge pe la casele noastre (a. 1790). bul. com. ist. v, 287. Neajunsul pomenit al casei răsurelor să trăgănează încă de mai înaintea aşăzărei birului (a. 1814). uricariul, i, 223. Esle nădejde de a vede curmate prin învoială dezbinările ce să trăgănează acum de doi ani. ar (1829), 462/33. Chestia se trăgânea Intr-un mod intolerabil, maiorescu, d. ii, 18, cf. gokovei, cn. 461, papahagi, c. l. Cercetările durau, se tărăgănau, stancu, r. a. iii, 245. <0> Intranz. Iară de ar mai trăgăna cu aceste amestecături, Inchinlndu-să la alţii, plata faptelor lor gala iaste. n. costin, l. 411. Divorţul a trâgănit mai puţin şi copilul mi-a fost dat mie. brătescu-voineşti, ap. cade. <$> Expr. (Rar) A trăgăna la vreme = a tergiversa, a temporiza. Se numise o comisie din senat, pentru a cerceta condiţiile tractatului propus de împăratul, dar nu se încheie nimic, trăgănlnd la vreme, băl-cescu, m. v. 201. + (De obicei cu complementul ,,paşii“, ,,mersul“) A merge încet, anevoie, tîrindu-şi picioarele. Cf. costinescu. Tdrdgdnîndu-şi mersu(, trec fraţii lor, hoinarii, Cu mina spre pomană, lesnea, i, 127. Tărăgăna pasul pe trepte, arghezi, s. xi, 126. R e f 1. Pe clmp plin de zăpadă, Se trăgănează-ncet pe gios O jalnică grămadă, alecsandri, p. iii, .268. + A vorbi rar, lungind silabele. Ct doriţi mă rog"? — II întrebă ea trăgănlnd vorbele, slavici, n. ii, 270. Nu-i vinovată, ţăr'ăgăni şi cu necaz, dar şi plăcut emoţional, ministrul, arghezi, s. xi, 68. Fel de fel de glasuri 11 întrebau de sănătate, tărăgănlnd insinuant cuvintele. vinea, l. i, -56. 3. Intranz. şi refl. (Despre vreme, timp) A se scurge încet, a se prelungi. Domniia lui Ştefan Vodă au fost cu mare bivşug ţării la toţi anii domniei sale, care s-au trăgănat tocmai' 5 ani. m. costin, o. .180. Aşe i s-au trăgănat vremea, de au zăbăvit In slreinătale 7 ani. neculce, l. 35. S-aa trăgănat vreme de au trecut mai trei luni pănă au purces, axinte uricariul, let. ii, 153/33. Trăgănlndu-se trei luni şi auzindu-se la lmpără(ie de rădicareă acelui sultan..., îndată au trimis un paşă cu oaste (începutul sec. XVIII), .let.2 iii, 72. Iarna se trăgănă uşoară, cu zilele posomorite. gîrleanu.n. 166. <> R e f 1. impers. Nu s-au trăgănat tare mult şi sosi şi Petrea. . . ca alai mare. sbiera, p. 128. 4. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Popular) A cin ta alene (cu jale); a doini. Cf. lb, conv. lit. xx, 1 019. Feciorilor harnici le stă bine să trăgăneze un clntec clnd îşi plimbă aşa, domol, mina pe spatele vitelor, agîrbiceanu, a. 495, cf. h xviii 94. Tragănă, mlndră, iragănă. mîndrescu, l. p. 151. Eu de-oi prinde-a tră-găna, Frunzele vor tremura, bibicescu, p. p. 320, cf. viciu, gl. Şloie, Sloie, domnu{ mare, Clnd oi prinde-a irăglnare, Văile s-or turbura, ţiplea, p. p. 25. Hei, tu, Vidră, doamnă mlndră, Traglnă-mi -.tle una, Pln-om merge pe-aicea. bud, p. p. 12. Că şi eu mi-am trăglnat, Frunză de codru pălit Şi acee m-o-nbătrlnit. bÎrlea, c. p. 161, cf. alr i 1 465/107. + R ef 1. A se jeli, a se boci. Codrule, cetinule, Ce ie legini, Ce le Iregini. . . ? Cum eu nu m-oi trăglna, Numa eu am audzlt, C-or scula domnii iobagii Ş-or tăie ciungii şi fagii Şi s-or despărţi lăţi dragii, ţiplea, p. p. 55. 5. Intranz. (Despre vînt) A adia. Clnd vlntu c-o trăgăna, fu atunci te-i legăna, bibicescu, p. p. 280. Neaua ninge, De mi-l unge, Vlnt tragănă,. De-l leagănă. densusianu, ţ. h. 267. Vintu clnd o trăgăna, Fluiera o răvăna, Oile toate-or juca. com.. sat. v, 10. Clnd vln-tul va trăgăna, Pruncul il va legăna, folc. transilv* I ii, 311. 1556 TĂRĂGĂNARE 117 — TĂRĂGEAC 6. Tranz. (In expr.) A trăgăna o viaţă sau a-şi trăgăna traiul = a o duce greu, a trăi de azi pe miine. Cf. costinescu. Chinul atit a măcinat Pute-rile-i, cit sarbăd d-abia-şi irăgăna traiul, coşbuc, i>. ii, 182. (Intranz.) A trăgăna de (sau la) moarte v. moarte. 7. Intranz. (Regional; în expr.) A trăgăna , cu ochii = a trage cu ochiul. Şi cu ochii-oi trăgind, Trei-pairu [drăguţi] mi-oi căpăta, doine, 294, cf. şez. ii, 33. El cu ochii trăgăna, Cătă Ani(a zicea: „Tu Aniţă, birtăşiţă, Adă-mi vin cu vedera". alexici, l. p. 15. (R e f 1.) A se tărăgăi de chica dracului v. c h i c ă. — Prez. ind.: tărăgănez. — Şi: (popular) trăgăna (prez. ind. şi trăgăn), (Învechit şi regional) trăgînă vb: I, tărăgăi vb. IV, străgănâ vb. I, străgăni, (regional) tărăgăiu, trăgăni vb. IV, (din necesităţi de rimă) tregină vb. I. — Cf. t r a g e. TĂRĂGĂIVĂRE s. f. Acţiunea de a (se) tărăgăna. ' 1. Aminare, tergiversare, temporizare; tărăgăneală (1), (regional) tirşoneală. Cf. tărăgăna (I). In mijlocul acestor trăgănări, fiiul unui cozac- faimos. . . cuteză a-i dori inima şi mina. asachi, s. L. ii, 6. Generalul. . . văzlnd atitea trăgănări diplomatice a şi apucat să ocupe comitatul Marmaţiei. barîţiu, p. a. i, 44 , cf. polizu, costinescu. Să plăteşti la timp, fără stră-gănire, că numai aşa mai găseşti ş-al-dală. jipescu, 0. 64. Asemenea trăgănări îmi rup inima, îndoiala mă roade, contemporanul, v2, 491, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Pentru străgănirea şi biruirea procesului. bul. fil. x, 79. + Mers lent, încet, cu paşi rari. Tă-răgănirile lenevoase ale unui tango. ardeleanu, d. 164. 2. Rostire rară şi prelungită a unui sunet (în tim" pul vorbirii sau al executării unei melodii); .doinire-Să să înveaţe cum trebuie a ceti. . . cu glasul cuviincios> curat şi fără de nice o trâgănare (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201,' cf. costinescu, barcianu. Iţi caută prilej de vorbă toţi cu aceleaşi cuvinte, cu aceeaşi tărăgănire de glas. delavrancea, h. t. 4, cf. alexi, w. Fetele şi băieţii, lncercuindu-l, cintau din gură, acompaniindu-l cu tărăgăniri lungi, ardeleanu, d. 161. Începu să citite din caval. Era o doină apăsătoare, cu tărăgăniri pline de amar. camil petrescu, o. i, 114. 3. Scurgere înceată a timpului, prelungire. Cf. tărăgăna (3). Durarea (tărăgănarea) timpului de lucru, andrievici, a. 167. — Pl.: tărăgănări. — Şi: (popular) trăgănârc, (învechit şi regional) străgănîre, (regional) tărăgănire, trăgănire (costinescu, : ddrf) s. f. — V. tărăgăna. TĂRĂGĂNAT, -Ă adj. 1. (Despre acţiuni; şi adverbial) (Care este) executat încet, alene, cu zăbavă, cu multe amînări. Oglindindu-se In unde, stllpi ş-arcade se confundă, Pe cînd clopotu-nviază trăgănat şi monoton. macedonski, o. i, 154. Trăgănat pllngea-n restimpuri clntecul ardelenesc, coşbuc, p. i, 318, cf. barcianu, alexi, w. Apoi, conaşule, unii s-au învoit..., făcu Lupu Chiriţoiu trăgănat. rebreanu, r. . ii, 12. Văzu despărţirea tărăgănată, cu întlrzieri. ardeleanu, d. 90. Un revolver şi nimic mai mult! vorbi Cosţea cu o tărăgănată indiferenţă, c. petrescu, c. v, 320. Soldaţitreceau clntlnd tărăgănat, clntece din care nu reţin declt refrenul, brăescu, a. 21. Întâi suiră un :dlmb ncnrt, pe urmă se lăsară trăgănat spre apă, în negui'ile mari. sadoveanu, o. i, 299. Pc lespezile de piatră, umede şi negre de praful de cărbune, se scurgeau trăgă-nat grupele de emigranţi, bart, s. m. 33. Bălrînul, surprins, rîde tărăgănat.. camil petrescu, t. ii, 25. Vorbi din nou, tărăgănat, galan, z. r. 15. Din cind in cind iuţea pasul, ■ . .apoi revenea la mersul tărăgănat al celui care vrea să piardă şi să clşlige timp. vinea, 1. i, 13. Avea aceeaşi voce, cu suflu puţin şi tărăgănat. preda, r, 178. Omul care vorbea tărăgănat, aproape tln- guitor, cu ceva străin In vorba lui românească, se ridică. v. rom. ianuarie 1965, 9. Clntă mindră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat, jarnik — bîrseanu, d. 290, cf. t. PAPAHAGi, M. 235. + (Rar; despre oameni)- Care se mişcă încet. Trotuarele Imblcsite de lume tărăgănată ll dezgustau, arghezi, s. xi, 84. 2. (Despre voce) Domol; (despre cuvinte) rar şi prelungit. Mi-a răspuns cu o voce trăgănată. alecsandri, t. 1 302. Pasul îi era domol, mişcările mai leneşe, vorba mai tărăgănată, conv. lit. xlv, 371. Poftim ! zise el cu glasul tărăgănai al boierilor bătrîni. v. zamfirescu, v. ţ. 20. Moşneagul deschide portiţa mormăind cu glas trăgănat un cîntec din tinereţe, du-năreanu, ch. 86. Apoi, cu glas tărăgănat■ de femeie bătrlnă şi înţeleaptă, li dele pilde, stănoiu,- c. i. 206. Cîntindu-şi aleanul cu viers trăgănat. voiculescu, poezii, i, 29. Mă întlmpină cu glas blînd, puţintel tărăgănat. sadoveanu, o. xviii, 596. Clinele ■ . . şi-a regăsit o voce groasă, tărăgănată, arghezi, s. ix, 82. Şi-i stricau liniştea grădinii cu paşii şi cu glasurile lor acum obosite şi tărăgănate, demetrius, a. 156. Bună dimineaţa, . . . sună In receptor un glas subţirel şi tărăgănat. v. rom. ianuarie 1965, 78. 3. (Despre o melodie) Cu note sau modulaţii prelungite. Se propti cu spatele de nucul cel tînăr şi începu o doină trăgănată. slavici, ap. cade. Numai cînlecele trăgănate la glas şi viteze în haiducii mă odihneau o clipă, delavrancea, t. 21, cf. ddrf. Uneori se auzeau clntece trăgănate Infiriplndu-se. agîrbiceanu, s. 351. Cînd ai să fii mare... vei privi, stînd la masă, turcoaicele care bat din tobe mici... şi clntă melodii tărăgănate. pas, z. i, 20. Frînturi dintr-un cîntec tărăgănat de beţie se Urau alene plnă aici. vinea, l. ii, 18. Mîndră-i horea trăgănată La fetiţa supărată, folc. transilv. i, 311. 4. (Despre drumuri, terenuri etc.) în pantă lină, uşor înclinat. Tocmai pe cînd suia un deal lung şi trăgănat, alt om venea dinspre tlrg. creangă, p. 40. Lanuri şi pajişti s-aştern în. răzoare, pe coaste de grinduri uşor trăgănate. vlahuţă, r. p. 64, cf. ddrf!. Urcam In pas de voie şi fără grijă suişul cind mai repede, cînd mai trăgănat al unei poteci, hogaş, m. n. 157. Acolo departe, luceşte o lumină măre. . . peste sale albe, peste coline trăgănate. sadoveanu, o. . viii, 201.. Pe verdeaţa răcoroasă a viilor de pe dealurile tărăgănate, lumina dimineţii parcă fierbea ca o pulbere de cleştar. CAMIL PETRESCU, O. II, 278. — Pl.: tărăgănaţi, -te. — Şi: (popular) trăgănat, -ă adj. — V. tărăgăna. TĂRĂGĂNEÂI Ă s. f. 1. Amînare continuă; tărăgănare (1). Cf. polizu. După mai multe străgăneli. . ., Caragea a putut ieşi din Constantinopol. ghica, ap. cade, cf. costinescu. Să Intlmpine tot .felul de slră-găneli. ispirescu, ap. şăineanu, d. u. Deci trebuia să se curme numaideclt această lărăgăială. vlahuţă, n. 202, cf. barcianu, alexi, w. Cind va observa lărăgă-neala revizorului, se va adresa chiar ministrului, rebreanu, r. i, 96, cf. sadoveanu, o. ix, 336, scriban, d. După multe tărăgăneli, primiseră un camion cu muniţii. T. popovici, s. 395. 2. (Rar) Tîrîială. (F i g.) Căzuţi din cer, zac glr-bovi. . . şi molcomi iau la pas Tărăgăneala vieţii prin pulberile verii, voiculescu, poezii, ii, 169. — Pl.: tărăgăneli. — Şi: (p.opular) trăgăneâlă, (învechit şi regional) tărăgăiălă, străgăneâlă, (regional) dărăgăncălă (coman, gl. ) s. f. — Tărăgăna + suf. -eală. TĂRĂGĂNf vb. IV v. tărăgăna. TĂKĂGĂN fRE s. f. v. tărăgănare. TĂRĂGEAC s. n. (Regional) Tinichea cu care se astupă gura cuptorului. Cf. rădulescu-codin. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. 1562 TĂRĂGIT — 118 — TĂRĂŞENIE TĂRĂGiT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Despre oameni) Lăsător, moale, leneş, udrescu, gl. Tărăgit şi nevoiaş ai mai fi fosl, tizule! id. ib. 2. (Despre acţiuni) Încet, mocoşit. udrescu, gl. Lucru tărăgit miroase a neisprăvit, id. ib. 3. (Despre vreme) înnorat, mohorit, moinos. Cf. udrescu, ol. N-ai văzul aşa vreme tărăgilă şi uricioasă ca asta. id. ib. — Pl.: tărăgiţi, -te. — Cf. tărăgăna. TĂRĂGTjŢĂ s. f. v. tărăbuţă. TĂRĂIRAM subst. (Regional) Ceartă, tărăboi, scandal. LEXIC REG. ii, 102. — Pl.: ? — Formaţie onomatopeică. Cf. tara1. TĂRĂJÎVfiC adj.; s. m. (Regional) (Om) mic de statură (Măţău — Cimpulung). Cf. coman, gl. + Prostănac, nătăfleţ (Măţău — Cimpulung). Cf. coman, gl. — P1-: tărăjneci. — Şi: lerejnec (coman, gl.), toro-gcâe (id. ib.) adj., s. m. — Etimologia necunoscută. TĂRĂMTĂTI vb. IV. Tranz. (Regional) A vorbi mult şi fără rost. lexic reg. ii, 108. — Prez. ind.: lărămlătesc. — Formaţie onomatopeică. TĂRĂNI subst. pl. (Bot.; regional) Tigvă (Lage-naria siceraria). borza, d. 95. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TĂRĂIVTdC, -OACĂ adj. v. tărăntuc. TĂRĂNTC'C, -Ă adj. 1. (Prin Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Prost, tont, zăpăcit; nerod (11). Cf. cade, ciauşanu, v. 205, id. gl., lexic reg. 27. Clnd nevasta (i-i frumoasă, Toate grijile le-apasă; Dar şi cind e tărănlucă, Babiţele-n somn le-apucă! pop., ap. udrescu, gl. O (Substantivat) Omul, mai era cum era..., dar femeia tui era o pedeapsă, o toronloacă de n-avea căpă-tli. săm'. iv, 765. Unde ţi-s gindurile, friă, lărăntocule? udrescu, gl. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) N-am văzut aşa torontoacă de muiere, id. ib. <0> Expr. A umbla tărăntuc = a vagabonda, a hoinări. Umblă tărăntuc nebunul, bate clmpii, in loc să-şi vază de treburi, id. ib. 2. (Prin nord-vestul Munt.; şi substantivat) (Om) mic şi îndesat. Cf. udrescu, gl. Mă, torontocuie, ce faci acolo, hai mai iute! id. ib. — Pl.: iărănluci, -ce. — Şi: tărăutoc, -oacă, toron-toc, -oacă adj. — Etimologia necunoscută. TĂRĂFAJVE s. f. v. tărăpanie. TĂRĂPANIE s.f. (Regional) 1. (în forma târăpane) Hărmălaie, tămbălău (Libotin — Baia Mare), lexic reg. ii, 113. 2. Copil care încurcă pe cei mari, care le stă în cale. Com. din turda. 3. „Femeie corpolentă, zdrenţăroasă şi nebună“ (Haţeg). TODORAN, GL. — Pl.: ? — Şi: tărăpâne s.f. — Cf. t ă r ă p ă n i. TĂRĂPĂNf vb. IV. Tranz. (Prin Bucov.) 1. A îmblăti. Com. din straja — rădăuţi. + F i g. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Com. din straja — rădăuţi. 2. F i g. A căuta nod în papură, lexic reg. 110. — Prez. ind.: tărăpănesc. — Cf. toroipăni. TĂRĂPĂNtiS, -OASĂ adj. (Prin Bucov.; despre oameni) Ranchiunos, lexic reg. 110. — Pl.: tărăpănoşi, -oase. — Tărăpăni + suf. .-.os. TĂRĂRAl s. n., s. m. (Regional) 1. S. n. Clntec continuu. Cf. novacoviciu, c. b. i, 21. Ţine ca neamţul tărăraiul. id. ib. 2. S. m. Om cu care nu te poţi înţelege (Băuţar — Caransebeş), todoran, gl. — Pl.: ? — Cf. t ă r ă r ă i. TĂRĂRAlE s.f. (Regional) 1. Istorie lungă, pălăvrăgeală nesfîrşită; (popular) tărăşenie (1). Cf. ciauşanu, v. 203, udrescu, gl; Ce allta tărăraie? id. ib. O Expr. A o ţine tărăraie sau a ţine tărăraie lungă = a lungi fără rost (o discuţie, o lucrare etc.); a tărăgăna (2). Femeile (in tărăraie lungă (sărbătorile), vreo trei zile-n şir. lungianu, ap. cade. Ia'mai încheie: ce, vrei s-o ţii tărăraie plnă mline? id. ib. 2. Grup de persoane nedisciplinat. Cf rev. crit. iv, 86. — Pl.: tărărăi. — Cf. t ă r ă r ă i. TĂRĂRĂI vb. IV. Intranz. (Regional) 1. A cinta întruna, monoton. Neamţul începe iar să lă-rărăie. zanne, p. iv, . 644. . 2. (Despre bibilici) A scoate strigătul caracteristic speciei respective (Cristeşti — Botoşani). Cf. h i 61. Pichirea (bibilica) lărărăieşle. ib. — Prez. ind.: lărărăiesc şi tărărăi. — De la tarara. TĂRĂRĂU s. n. v. tălălău1. TĂRĂRUl vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A tărăgăna ceva; a pregeta. Cf. tomescu, gl. 2. Intranz. A se şlei de puteri din cauza muncii; a boli. Cf. tomescu, gl. -. — Prez. ind. : tărăruiesc. . — Cf. tărăraie. TĂRĂŞEALĂ s. f. (Prin vestul Olt.; in forma tlră-şeală) Vorbă, sfat. boceanu, gl. Am stal şi eu cu ei la tlrăşeală. id. ib. — Pl.: ? — Şi: tîrăşeâlă s. f. — Tărăşi + suf. -eală. TĂRĂŞfiL s. m. (Regional) 1. Stilp, picior care susţine patul morii (Bodeşti — Iaşi). Cf. H xvi 97. 2. (La sg.) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. Cf. muscel, varone, d. 149, coman, gl., alr ii 4 336/812. — Pl.: (1) lărăşei. — Tăraş + suf. -el. TĂRĂŞENIE s.f. 1. (Popular) Şir de întimplări; poveste, istorie lungă, (regional) tărăraie (1); păţanie, încurcătură. Cf. tdrg, conv. lit. xliv2, 955. Aici [la clacă] se spun tirişenii. pamfile, a. r. 220. S-a dus la mlnăstirea din vale... şi-a spus tărăşenia stariţului. al lupului, p. g. 29. Le rugam-■■ să întrebe de Ivan şi să-i spună tărăşenia cu papucii, a. m. zamfirescu, sf. M. n. i, 141. Păi, boiarule, uile cum e tărăşenia, popa, b. 113. A plecat apoi la popa de i-a spus toată tlrlşenia. vissarion, fl. 203. Acum vezi şi dumneata cum stă tărăşenia, p. constant, r. 125. A trecut In odaia cealaltă, la nevastă-sa. ■ . şi i-a povestit tărăşenia, stancu, d. 398. Ar fi dat bucuros pataca pe care o avea înnodată In basma... numai să scape cu faţa curată din tărăşenia In care 11 vira gura lui Brebu şi-a altora, pas, l. i, 31. S-a Intlmplal tărăşenie mare la Săvădisla. vornic, p. 67. Oamenii... aşteptau cuceriţi, toţi ştiind că Paţanghel are să le spună tără-| şenie mai straşnică declt cea de la Incepnt. preda, î. 1582 TĂRĂŞI — 119 — TĂRBĂCI 95. O ştiţi pe Drăguţa, de la noi de la fermă. . ■ Toată tărăşenia de la ea a pornit, gl 1961, nr. 134/3. N-are nici un rost să-l mai bai/ şi- pe el in toată tărăşenia-astă. lăncrănjan, c. ii, 117. I-a spus toată tărăşenia cum a lnşelat-o dracul, şez. iii, 106,- cf. rădulescu-codin, î. 40, graiul, i, 376. Mai bine să-nireb cine e mai mare iri' sat şi să-i spun toată tărăşenia, plopşor, c. 126, cf. ; ciauşanu, gl. + (Regional) Vicleşug,’ şiretenie; secret, taină. Acesta li spuse încet la ureche tărăşenia înaintărilor în armată, camil petrescu, o., ii, 527, cf. RĂDULESCU-CODIN. 2. (Regional) Ceartă îndelungată; cîrcotă. Cf. to-MESCU, GL. — Pl.: tărăşenii. — Şi: (regional) tirişeiiie, tîfişeme s. f. — Tărăşi -f suf. -enie.. TĂRĂŞf vb. IV. Intranz. (Regional) A sta îndelung de vorbă cu cineva, â sta la sfat. Am tlrăşit toată noaptea, boceanu, gi.., cf. cv 1954, nr. 2, 38. Ce ţol lărăşeşti acolo? l. rom. 1960, nr. 5, 36, cf. lexic reg. 57. + Tranz. A povesti pe îndelete; a nara. îi tărăşi vulpanul toată petrecania, plopşor, c. 18. — Prez. ind.: tărăşesc. — Şi: tîrăşi vb. IV. — Cf. t a r a1,' t ă r ă r ă i. TĂRĂŞfP s. n. (Prin nordul Transilv.) 1. Fluier diri coajă de salcie (Bucium — Zălau). alr i 1 469/285. 2. (La pi. ;: în forma taraşipuri) Unelte, obiecte mă-junte. Cf. BUGNARiu, n. — Pl.: tărăşipuri. — Şi: taraşip, toroşfp (com. din SOMEŞ GURUSLĂU — ZĂLAU) S. 11. — Din magh. târogatfj sip. TĂRĂŞNĂU s.m. (Regional) Om'.nătărău, tont (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 55;.'. — Pi.: lărăşnăi. — Etimologia necunoscută. '.' TĂRĂIÎLĂ s. f. v. taraulă. ............ TĂRĂZfE s.f. v. terezie. /TĂRBĂCĂ s. f. I. 1. (inyechi.ţ) Un fel .de instrument cu care erau chinuiţi ■ clinii; (şi în;.sintagmatărbaca dinilor, şăineanu, d. u., scriban,. d.) obicei care constă In chinuirea clinilor :cu acest instrument în diferite perioade ale anului şi mai ales în cea dinţii lunî a postului mare. Cf. şio iij, 339, ^tdrg, dr. iii, 764. <0> Expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a chinui cîinii cu tărbaca (I 1); a bate tare. Prin-, sese un cîine jigărit de mahala, îi legase o tinichea de coadă şi-l aruncase In mijlocul slradei să-i dea garda-n tărbacă. caragiale, o. ji, 77. în mai multe., părţi din Muntenia este datină în cea Mintii luni a. postului mare de a da pe cîni în tărbacă,, adică a-i hlcăi, a-L bale 'şi a-i chinui grozav, marian, s. r. ii, 9,. cf. . barcianu, şio iij, 339. Ş-a citit de. membri „Obiceiuri", combă-tîndu-se darea în tărbacă, catanele, 120, cf. şăineanu, d. u., zanne, p. iv, 644; b) a-şi.bate joc de cineva; a batjocori, a ocări. Cf. ddrf, şio ii^ 339, şăineanu, d. u. Mă duşmăneşte încă-jde. la Viena, cind . l-am dat în tărbacă pentru o broşură în care lua în derîdere pe Aron Pumnul, t iunie, 1964, 17, cf. zanne, p. .iv, 644. (Regional) A pune tarbaca pe cineva = a bănui pe cineva. Cf. ciauşanu, v. 203. A cădea in tăiboacă = a cădea în laţ, a i se înfunda cuiva. Cf. coman, gl. - 2. (Regional) Prăjină cu ajutorul căreia se: leagă (sau se strînge) fînul sau lemnele in car. Cf. L. rom. 1959, ni-. 2, 55, alr ii 5 635/791, lexic reg. 86, u-drescu, gl. <0 Expr. A-i pune (cuiva) tarbaca = a ţine din scurt (pe cineva); a constrînge. Cf. udrescu, gl. 3. (Regional; în formele tarbacă, larabacă) Pîrghie. Cf. alr ii/i h 293/791, lexic reg. 86. 4. (Regional) Masa pe care tăbăcarul răzuieşte pieile. scriban, d. 5. (Regional) Haină ruptă, veche (Rîmnicu Vîlcea). i.exic ri-:g. 86. ■ II. (Regional) încurcătură, neînţelegere, bucluc; petrecere, ospăţ. Dă, loveşte, intră in tărbacă şi mă-nîncă bătaie. îi place. Caută gîlceavă cu luminarea. arghezi, s. xi, 24. Ia tu una, eu alta şi terminăm tar-bacaua de aci! coman, gl., cf. tomescu, gl. Joaca aduce tărbacă, zanne, p. iv, 644. O Expr. A sparge tar-bacaua = a) a lichida o afacere, a ajunge la înţelegere, a se împăca. Zi-i, mă Fioreo, şi sparge larbacaua odată! iovescu, n. 229, cf. ciauşanu, gl., udrescu, gl. ; b) a se termina un ospăţ, o petrecere. Era afumat.... dar se păstrase pentru mai tîrziu cînd or termina mesenii şi s-o sparge larbacaua. iovescu, n. 145; c) a rupe relaţiile, a strica prietenia (cu cineva). Cf. udrescu, gl. — Pl.': tărbace şi tărbăci. — Şi: (regional) tarbacă, tarbacă, tirbâcă (şio iij, 339, scriban, d.), tărboăeă s. f., tarbăc (coman, gl.) subst., tarabăcă (lexic reg. 86) s. f. — De la tărbăci., TĂRHAN s. n. y. turban. TĂRBÂNŢĂ s. f. v. tărăboanţă. l TĂRBĂCEALĂ s. f. Acţiunea de a (se) tărbăci- 1. (Regional) Chinuire a cîinilor cu tărbaca (I 1). Cf. zanne, p. ii, 913. <0 E x p r. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a lua sau a da în tărbacă, a-şi baţe joc (de cineva). Cf. polizu. Nu o putură trece cu vederea, ci o'deteră în tărbăceală, o luară la trei parale, ispirescu, u. 124. îl luară din nou la tîrbă-ceală. id. l. 108, cf. şio ii1F 339, zanne, p. iv, 646. 4- F i g. Mustrare, ocară, batjocură. Cf. costinescu, ddrf, şăineanu, d. u. + Bătaie straşnică. Oare nu era mai lesne, cu puţină cheltuială, Să le rescumperi din lanţuri şi să scapi de tărbăceală? hasdeu, r. v. 109, cf. şio iij, 339, tdrg, pamfile, j. iii, 95, şăineanu, d. u. Să fi văzut apoi tăbîrceălă ce s-a încins la urmă. udrescu, gl. ■ • 2. (Prin Olt.; în forma lirboceală) Amestec de tă-rîţe cu resturi de mîncare, folosit ca hrană pentru porci. Cf. LEXI-C- REG. 39. 3. (Regional) Ameţeală, zăpăceală (din cauza somnului, a băuturii etc.). Cf. lm, alexi, w., lexic reg- ii, 47. 4. (Prin nord-vestul Munt.) Legatul căruţelor cu tărbaca (I 2). Cf. udrescu, gl. Hai, băieţi, la tărbăceală ! id. ib. — Pl.: lărbăceli.— Şi: (regional) tirbăceălă (şio iij., 339, pamfile, j. iii, 95), tlrboccălă, torbăceâlă (pamfile, j. iii, 96), tăbîrceălă, tălbăceâlă (alexi, w.) s. f. — Tărbăci + suf. -eală. TĂRBĂCf vb. IV. 1. Tranz. (învechit şi regional) A da un cîine în tărbacă; p. e x t. a bate (tare) pe cineva; a snopi în bătaie. Cf. costinescu, cihac, ii, 616, barcianu, şio iiv 339, tdrg, şăineanu, d. u. Lumea îl înhăţă tn mijlocul ei, îl tărbăci, ll calcă în picioare, pas, l. i, 30, cf. alr ii 3 598/172. A prins-o în porumbi şi a tăbîrcit-o. udrescu, gl., cf. zanne, p. iv, 647. <0> Refl. r e c i p r. Să lărbăieşte unu pă altu. alr ii 3 598/886, cf. ib. 3 598/928. F i g. A-şi bate joc de cineva; a ocărî; a batjocori. Cf. polizu, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ŞIO IIj, 339, şăineanu, D. U. 2. Tranz. (Regional) A călca în picioare, a fră-mînta. Cu dînsul am tărbăcit, pe lapoviţă şi pe sloală, clisa uliţelor fără caldarîm. m. i. caragiale, c. 61. + Refl. A se murdări. Scroafa... se zvîrcoli prin ăl noroi şi se tărbăci de nu o mai cunoşteai. ispirescu, l. 129, cf. şio iij. 339. şăineanu, d. u., zanne, p. iv, 647. 3. Refl. (Regional) A se ameţi, a se buimăci de 1 somn, de băutură etc. Cf. alexi, w. Tlrlţi de iuţeala 1592 TĂRBĂCfLĂ — 120 — TĂRCĂGITURĂ vijelioasă a şihoaielor, tărbăciţi de valuri, peştii căutau scăpare la maluri, voiculescu, p. i, 21, cf. scriban, d., coman, gl. Te lărbăceşti la cap. alb ix/182, cf. lexic reg. ii, 32. <0> Tranz; M-a turbăcil somnul, vinul, scriban, d. 4. Tranz. (Prin nord-vestul Munt.) A pune tărbacă (I 2) la căruţă. Cf. udrescu, gl. Tărbăcifi bine căru[ele, băieţi, că plecăm, id. ib. — Prez. ind.: lărbăcesc. — Şi: (regional) tirbăci (ddrf, şio hi; 339), turbăci, tălbăci (klein, d. 436, lb, barcianu), tălbătăci (lb), tllbaci (ddrf), tăbirci vb. IV. — Cf. t ă b ă c i. TĂRBĂCfLĂ s. f. (Regional) Epitet depreciativ pentru o persoană distrată, zăpăcită. Cf. alexi, w. — Şi: tălbăcilă s. f. lm, gheţie, r. m., barcianu,. alexi, w. r- Tărbăci + suf. -ilă. TĂRBĂCfRE s. f. (Regional) Acţiunea de a (s e) tărbăci. Cf. polizu, lm, ddrf. — Pl.: tărbăciri. — Şi: (regional) tălbăcîre (lm), tălbăticire (ib.) s. f. — V. tărbăci. TĂRBĂClT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Legatul căruţelor cu tărbaca (I 2). Cf. udrescu, gl. — V. tărbăci, TĂRBĂClT2, -Ă adj. 1. (Regional) Bătut tare, snopit în bătaie, dl, dm. + F i g. Ocărit, batjocorit, dl, dm. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Murdar (1). Cf. udrescu, gl. A venit lărbăcit de la povarnă, ud fleaşcă de poşircă. id. ib. 3. (Regional) Zăpăcit; ameţit. In ziua aceea, aflin-du-ne lofi uzi şi osteniţi şi tărbăcifi ca vai de noi. . rămăsesem pă (ermurii mării, gorjan, h. ii, 42/34. Ceva cam lărbăcit, a doua zi dc dimineaţă mă ridicai şi ieşii pe puntea piroscăfului, ca să mă orientez, co-dru-drăghşanu, c. 98. Dimineaţa, prinzind caii, s-au pus In cărufă cam tărbăcifi de ieri. bărac,. t. 61/15, cf. barcianu, alexi, w., h xvii 177, lexic reg- ■ ii, 47 4. (Prin nord-vestul Munt.; despre căruţe) Cu tărbaca (I 2) pusă. Cf. udrescu, gl. — Pl.: tărbăciţi, -te. — Şi: (regional) tlrbăcit (şio iix, 339), tălbăcit (alexi, w.) adj. — V. tărbăci. TĂRBĂ1V6s, -OASĂ adj. v. tirbănos. TĂRBOACĂ s. f. v. tărbacă. TĂRIIOĂNŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. ŢĂRBONIŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TĂRBOiVŢ s. n. v. tărăboanţăl. TĂRBOiVŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TĂRBONŢIE s. f. v. tărăboanţăl. TĂRBtîC s. h. v. tlrboc1. TÂRBUF s. n. v. tirbocl. TĂRBIUVTAŞ s. m. v. tărăbonţaş. TĂRBUNŢAŞ s. m. v. tărăbonţaş. TĂRBTJZAJV s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Om cu buze mari şi groase, buzat. l. pom. 1959, nr. 5, 76. — Pl.: tărbuzani. — Şi: terbuzân s. m. ib. — Etimologia necunoscută. TĂRCA vb. I. Tranz. 1. A colora diferit, a bălţa; a păta (2), (regional) a tărcăji. Cf. costinescu, Im. Petele alburii, sclipitoare ce tărcau năutiul rumenit al pologului de frunze uscate. . . li făceau rău. conv. lit. xliii, 1 147. Petele de cerneală ce tărcau caietele de probleme li păreau luminile ochilor ei. ib. xlv, 366. + Tranz. fact. (Prin analogie) A face să devină pestriţ. Plugarului român nu-i place faptul că această grlnă [secara] răsare... In lanul de griu şi astfel il amestecă, 11 tatchează, adică 11 face tarcal, 11 secăreşte. PAMFILE, A. R. 112. 2. (Regional) A coase cu diferite culori la gherghef. Cf. alr i 1 762/298, 339. — Prez. ind.: tărchez şi (regional) tărc. — De la tărcat. TĂRCAT, -Ă adj. Colorat diferit, pestriţ, bălţat; pătat (2). Am cumpărat piei tărcate, şincai, hr. ii, 91/32, cf. lb. Au văzut Pe vechiul cunoscut, Juju, că-jcl tărcat, donici, f. ii, 29/6. Noi cunoaştem două soiuri de malai, cel măruntăl roşu şi. acel tărcat, i. ionescu, C. 79/13, cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Supt slaba ia putere, iot ce este şi se mişcă sau stă va fi pururea tarcal: Intr-o parte lumină, in cealaltă umbră! delavrancea, o. ii, 132. Cu căciulă (uguială de miel tărcat, agîrbiceanu, s. 8. Adrian, la şevalet, înaintea unui mănunchi de flori, a trei borcane, clleva cărfi şi un şal tărcat aşezate voit, lucra fără să glndească la nimic, ardeleanu, u. d. 10. îşi şterse chelia sfătoasă cu o batistă mare, tărcată, şi îşi smuci musia/a groasă. rebreanu, r. i, 11, cf. şăineanu, d. u. Au sosit ingineri ... cu jaloane tărcate alb şi roşu. c. petrescu, r. dr. 238, cf. stoian, păst. 63. Căţelul tărcat se oprise cu urechile înălţate ca două corniţe, sadoveanu, o. ix, 15. Clinii tăi zburdalnici alungă din tufiş Ţărcate coţofene. pillat, p. 148. Din smlrcuri creşte seara cu nori şi foi tărcate, stancu, c. 19. De jos. . . urcă rlsete vesele, cuvinte aruncate nu se ştie cui, poate. . . bălrlnei cu pătură tărcată pe ea. demetrius, a. 30. Îşi ridică privirile şi văzu o barieră tărcată, scrijelită Inlr-o parte. v. rom. septembrie 1958, 57. Coş. . . învelit cu ştergarul tărcat, arghezi, s. viii, 338, cf. h ii 252, iii 69, 306, 307, 497, x 465, 535, xvi 104, xvm 4. Şi porni apoi la moară, la morişca cea tărcată, teodorescu, p. p. 151. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată Peste cetale-aruncată. jarnIk — bîrseanu, t>. 312, cf. VAIDA, CABA, SĂL. 101, ARH. FOLK. vi, 299, gr. s. VI, 245, chest. v 75/24, 27, 44, 49, 94, 95, 96, 76/45, alr i 1 184/343, ib. 1 489/59,' 98, 118, 140, 156, 273, 278, 285, 289, 302, 320, 333, 508, 510, 518, 614. .675, ib. 1 492/103, 283, 285, alr ii 5 704/157, 228, 279, alrm sn i h 179, a i 12, 13, 34, ii 1, iii 2, v 15, vi 26. Num-ăş sta şi m-aş uita La mlndră cum s-ar găla, Cu poale din şase laţi Şi pe piept cu bumbi tărcaţi, folc. transilv. i, 500. Am o bilă tărcată, pe clmp aruncată (Şarpele), gorovei, c. 364. O (Regional) Săptămina tărcată — harţi. Cf. alr ii/i mn 105, 2 782/192. O Expr. A li tărcat (sau ţărcat) la maţe sau cu maţele tărcate v. maţ. + (Substantivat) Animal care are părul cu pete de altă culoare. Şi vădzuiu in vis şi iaca areţii suiia pre tărcate şi pistrui şi şute. po 105/7. Are doi cai şi tărcaţii lui nu-s proşti, contemporanul, vi2, 296. Coţofana, zisă şi tărcată, cocoană, garagafă şi alte numiri, este duşmanul păsărilor mici. carabella, a. d. 62. Plnă face iia gala, Dă făina cu găleata, Slănina de pe tătcala.. folc. transilv. ii, 77. — Pl.: tărcaţi, -te. — Şi:. (regional) tarcăt, -ă, tlr-căt, »ă (barcianu, alexi, w.), torcât, -ă (arh. folk. vi, 300), ţărcăt, -ă, tărccât, -ă (h xviii 25, DENSUSIANU, Ţ. H. 336, ARH. FOLK. V, 192, CHEST. V 75/29, 30, 95, 96, lexic reg. h, 63), tirceăt, -ă (chest. v 75/44), tcrceăt, -ă (h iv 9, i. cr. v, 278, pl. şi tercete h v 223) adj. — Cf. magh. t a r k a. TĂRCĂGITORĂ s. f. (Regional) Lucru tărcat, urît (Piatra Neamţ), coman, gl. Ce ie îmbraci cu lărcăgi-tura asta de rochie? id. ib. — Pl.: ? — De la tărca. 1611 TÂrcÂjI - îâi târhat TĂRCĂ.II vb. IV. Tranz. (Regional) A tărca (1). Cf. SCL 1976, 401. — Prez. ind.: tărcăjesc. — CI. tărca. TĂRCĂLfCI subst. pl. v. tărcăliş. TĂRCĂLI'Ş subst. (Regional) 1. (Bot.) Cetină-de-negi (Juniperus sabina), borza, d. 91. 2. (La pl.; în forma lărcălici) Crăci mari de arbore (Teregova — Caransebeş), l. costin, gr. băn. ii, 192. — Pl.: ? — Şi: tărcălici subst. pl. — Etimologia necunoscută. Cf. t ă r c e i. TĂRCĂTORĂ s. f. Combiaţie (nereuşită) de culori; împestriţătură; (concretizat) obiect tărcat. Cf. lb, costinescu. E divin. . . prin această albăstrime de ceriu şi tărcătură de haine, iorga, ap. tdrg, cf. mîndrescu, ung. 107, barcianu, alexi, w., alr i 1 489/136. — Pl.: lărcături. \ — Tărca + suf. -(ă)iară. TĂRCĂU s. m. (Prin nord-estul Olt.) June necastrat. Cf. vîrcol, v. 101. — Pl.: tărcăi. — Etimologia necunoscută. Cf. alb. t a r o k ,,mînzat“. TĂRCĂZĂU s. n. v. tercăzău. TĂRCE.AT, -Ă adj. v. tărcat. TĂRCHfLĂ s. f. (sg.) (Regional) Tescovină (Sînni-colau Român — Oradea), alr sn i h 237/316. — Şi: terchi s. n. (sg.), alr sn i h 237/349, lexic reg. 22. — Din magh. torkoly. — Pentru terclii, cf. magh. t o r k o. TĂRClCG1 s. m. (Prin vestul Transilv.) Miel de un an. rev. crit. iv, 339. — Pl. : lărciugi. — Etimologia necunoscută. TĂRClCG2 s. n. v. tărşug. TĂRCtfCl, -CE adj. v. tărcuş. TĂRCTlLĂ s.f. (Regional) Taşcă (1); traistă1 (1) (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 15, glosar reg. - - Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. t ă r c i u g2, taş-c u Tă. TĂRCfi Ş, -A adj. (Regional; despre ciini, oi etc.) Pestriţ, tărcat. Ce-fi pare mai bllnd, mai plăpînd ca oi(ili, berbecii. . . tărcuşi şi tărcuşe. jipescu, o. 48. ■0> (Despre lînă, blană) Hinu meu poartă căciulă neagră, albă şi tărcuşă. id. ib. 79, cf. 48, tdrg. — Pl.: tărcuşi, -e. — Şi: tîrctiş, -ă (h ii 79), tăr-ctici, -ce (ib. xii 598). — Cf. tărca, tare o ş. TĂRfiŢ, -EAŢĂ adj. (Prin nord-estul Olt.) Vîrtos. lexic reg. ii, 32. — Pl.: tăreţi, -e. — Tare + suf- -eţ. TĂRFĂLOAgA s. f. v. tcifelog. TĂRfAlOG s. n. v. terlelog. TĂRF6I subst. v. trlloi. TĂRGAŞ s. m. (Rar) Persoană care cară cu targa (2). Cf. cihac, ii, 402. — Pl.: largaşi. — Targă -f suf. -aş. TĂRGAI s. f. pl. 1. (Prin Olt. şi Transilv.) Prăjini care, legate de vîrf, se aşezau de o parte şi de alta a acoperişului caselor cu paie sau pe virful clăilor de fin, ca să le apere de vînt. Cf. chest. ii 258/82, gl. OLT. 2. (Prin Olt.; în forma tărăgăi) Corlată la car. Cf. TOMESCU, gl. — Şi: tărăgâi s. f. pl. — Targă + suf. -aie. TĂRGArIŢĂ s. f. (Entom.; regional) Buburuză (Coccinella septempunctata) (Unirea — Călăraşi). Cf. alr i 1 889/980. Tărgări[ă, mărgăriţă, încotro oi zbura, acolu m-oi mărita, ib. — Pl.: tărgăriţe. — Formaţie spontană de la gărgăriţă. TĂRGHELAŞ s. n. (Regional) Judecată, proces. Com. din hereclean — zai.ău, alr sn iv h 988/284. — Pl.: ? — Din magh. târgynlăs. TĂRGHELl vb. IV. Intranz. (Regional) A discuta (Salonta — Oradea), cv 1949, nr. 3, 35. — Prez. ind.: tărghelesc. — Din magh. tărgyal. TĂRHAlV s. m. v. tarhan. TĂHHAXĂi s. f. v. tarhon1. TĂRHAnA2 s. f. v. trahana. TARHAT s. n. 1. Greutate, sarcină, povară; bagaj, calabalîc. Şăzînd spre asin şi desupra mînzului a asinei învăţată supt ttrhat. n. test. (1648), 27r/6. Tras-am de subt tărhat umărul lui. psalt. (1651), 181, cf. gcr i, 232/37, lex. mars., lb. Ridicarăm iar hatul şi începurăm a tuli pe. Plaiul lui Petru, codru-drăguşanu, c. 4, cf. baronzi, l. 126, cihac, ii, 532, costinescu. Dînşii au măgari încărcaţi cu tîrhatu pă ei, au dichisuri (a. 1881). gcr ii, 260, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., pamfile, a. r. 261. Găsii cu cale să-mi aşez în scobitura stîncii tărhatul meu întreg. hogaş, m. n. 162, cf. dr. iv, 754. Cînd toate erau gata, Incărcau „terhalul“ — povara — cel absolut necesar pe măgari, dragomir, o. m. 220. Va plăti în Moldaviţa de fiecare sarcină sau tarhat 2 groşi. n. a.bogdan, c.m. 28. Ei atunci încarcă căruţa. . . cu tot tărhatul, luînd cu ei copii, vacă. dr. vii, 189, cf. şăineanu, d. u., mironescu, s. 621. Cumpăneşte pe samare O gospodărie-ntreagă: Maldăr de tărhaturi grele, Cu dăsagi, căldări şi pături, topîrceanu, o. a. i, 14. Tîrhatu şi merindele şi le acaţă in vreun prepeleac improvizat, gr. s. vi, 66.. cf. stoian, păst. 52. Tărhatul era gala descărcat, plo-cadele întinse, mămăliga fiartă, voiculescu, p. i, 91. Ce putem face cu asemenea tarhat dacă n-avem carul? sadoveanu, o. ix, 85, cf. h ii 41, 261, m 144, 325, iv 278, xi 438, xiv 416, vaida. Veneau alţi ficiori cu caii de căpăstru ducînd pe dînşii tarhatu şi merinde pentru VQdă şi boieri, i. cr. iv, 286, cf. şez. iii, 9 0 com. din piatra neamţ, chest. v 8/75, alr i 835/339, alrm sn iii h 1 227, av 14, 15, 20, 31, vi 4, 33, lexic reg. 95, teaha, c n. 272. <0> F i g. (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Se (în grămadă. . . atîta tîrhăt de copchil? bănuţ, t. p. 83. + (Regional) Sac cu aproximativ două feldere de cereale sau făină, făcut în formă de desagi. Cf. alr ii 3 986/272, mat. dialect, i, 98. + (Regional; în forma terhet) Greutate la cumpăna fîntînii. Pentru uşurarea scoaterii apei, se leagă la capătul celălalt al „ghermului“ greutăţi, ,,terheti“. pribeagul, p. r. 62, cf. alr ii 2 547/260. 2. (Regional) Haină de casă (Crihalma — Rupea). lexic reg. 96. — Pl.: tărhaturi. — Şi: (regional) tarliât, tîrhăt, terliăt, terhiit (mîndrescu, ung. 107, mat. dialect, i, 216, lexic reg. 25, ib. ii, 75), tărhuei (a i 24) s. n. — Cf. magh. terhet (acuz. al lui terh). 1637 T ĂRHĂTt - 1.22 — TĂRIE TĂIlHĂrf vb. IV. Refl. (Regional) A .otfosi fă-cîfljd un efort, a munci mulţ. Cf. l. rom. 1961, 22. Mă tărhătesc cu sacul ăsta. lexic reg. ii, 84. — Prez. ind.: tărhătesc. — Şi: tarhati vb. IV.t l. rom. 1961, 22. — V. tărhat. TĂRHĂTdS, -OASĂ adj. (Regional) 1. Greoi, împovărat. lexic reg. ii, 102. 2. (Despre femei) însărcinată; gravidă (Ineu — Arad). Cf. alr ii/i h 143/64. + (Despre vite) în stare de gestaţie (Băniţa — Petroşeni). Cf. a iii 18, — Pl.: tărhătoşi, -oase. — Şi: (2) taharţoăsă adj. a iii 18. . — Tărhat + suf. -os. TĂHHfiCI s.n. v. tărhat. TĂRHf rĂ s. f. v. tarhită. TĂRHOASĂ adj. v. tăroasă. TĂRHlSl s. m. v. terhoi. TĂRHOTlT adj. v. tlrhotit. TĂRIA vb. I v. tlrî. TĂRICAR subst. (Regional) Hrană pentru pui sau pentru alte păsări de curte, făcută din mălai amestecat cu apă şi uneoi'i cu verdeaţă tăiată mărunt. Cf. viciu, gl., com. din deda — reghin, alrm' sn* iii h 933. — Pl.:? — Şi: tlrieăr subst. alrm sn iii h 93.3/235. — Etimologia necunoscută. Cf. ţări cer. TĂRICfiL, -EA, -ICĂ adj., adv. Diminutiv al Ivii tare; tărişor. 1. Adj. 1. Cf. tare (A I 1). Cf. polizu, barcianu, alexi, w., tdrg. 2. Cf. t are (A II 2). Am un moş tăricel, dar li mic, mititel, face gardul frumuşel (Acul), gorovei, c. 2: ■3. Cl tare (A III 6).' Cf. piscupescu, o. 214/19. II. Adv: 1. Cf: 't are (R 1); (rar) tărinţel. Bătu şi a treia oară;' d'ară niţel mai tăricel. ispirescu, l. 102. 2. Cf. tare (H 3). Bombăni tăricel. jipescu, o. iOl. — Pl.: tărie,ei, ,-ele, — Şi: tăriei că adj. — Tare + suf. -icel. — Tăricică : cu schimbare de sufix. TĂRICfiR subst. v. tăriţar. TĂRICiCĂ adj. v. tăricel. TĂRICIOArA s. f. v. tărlcioară. TĂRIE s. f. 1. 1. Putere de rezistenţă a corpurilor la acţiunea agenţilor externi; duritate, soliditate; trăinicie, durabilitate; (învechit) tărime (1). Să-i trii-miţă chip şi starea cetăţii Cameniţli, să oadză ce loc şi ce tărie .ar ave. neculce,' l. .131, cf. amfilohie, g. f. 47v/,8. Foiosuriie acestui nuou fel de trăsuri slnt acestea: sini de o tărie, foarte însemnată şi făcute Intr-un £hip incit niciodată şă nu să răstoarne, cr ,(182.9), 1421/24, cf. asachi, e. iii, 238/7.. Eu lanţurile mele le zgudui cu mînie. . . Ca leul ce izbeşte a temniţii tărie, ALEXANDRESCU, O. I, 105, cf. costinescu, şăineanu, d. u. îşi exprimă bucuria că va străbate veacurile şi mileniile prin tăria car&pacei. călinescu, c. o. 122. Tăria munţilor aspri şi sitncoşi. bogz.^, ţ. 38. Lungimea şi tăria ciocului este foarte diferită: li'nţia, p. ii, 45. <£> E x p r. (învechit) Tărie de cap (sau de cerbice) = încăpăţîi nare, îndărătnicie. Rămlne... în credinţa deşartă şi In nebuna tărie de cap. ţichindeal, f. 240/27. !Toată mlniia, tăriia de cerbice. . . a pruncilor totdeauna să ‘ se. pedepsească, petrovici, p. 49/2, cf. drlu. + (învechit) Uscat. Şi dzise Domnedzeu-: fie tărie In mijlo- ■ cui apelor, palia (1581), 14/1. Locul, se zice, a crăpat,; căci două pămlnturi făcut-au Tot o tărie pe-atunci: năvăliţă-ntre dlnsele marea Rupse din mol. coşbuc, ae. 59. + (învechit, rar) Loc stîncoş. Şi au făcut fiii lui Israil stlnele In munţi şi In peşteri şi In tării. biblia (1688), 177747. 2. (învechit; concretizat) întăritură, fortificaţie; fortăreaţă; (învechit) tărime (I 2). Au sios vâsăle la uscat, ,şi, cu petri şi lemne, au făcut tărie tare, cu cppaci şi pari. herodot (1645)', 503. Tăriile lor le vei’irimite cu foc. biblia (1688), 2712/10. Îndată s-au apucat de şi-au făcut tărie împrejur cu parmaci groşi, făcind şi metereze. DiomsrE, c. 185. Au dat peste insurghenţii modenezi, carii tăiesără drumiîl ta Nooi şi făcuseră tării, ar (1831), 5481/1. Familia Fabiilor,..: zidind tării împotriva incursiei volstilor. . ., ■apărară patria. săulescu, hr. 1, 63/1,4. Pe urmă luăm şi ocupăm toaţ/e tăriile oraşului. 1. negruzzi, s. v,. 453. 0> P. anal. Se adăpostea pin munţi şi pin codri,, ce era slngurilc loj■ .nestrăbătute tării, ar (1829), 140723. Dunărea forma aici, încă din vechimea mai depărtată, o tărie de apărare. 1. ionescu, m. 78. A doua zi. . . mă îndreptam spre tăriile neguroase ale munţilor de. miazăzi. hogaş, m. n. 152. <{> Loc. adv. (învechit, rar) întru 1 tărie = în siguranţă, în stare de apărare. Voinicul, nu numai pre eluş sa sc mlntuiască dc bate războiu. ■ ., ce şi cetăţile Intru tărie să puie. coresi, ev. 341. + (învechit, rar) Temniţă, închisoare. Şi lulnd stăpănul pe Iosif l-au pus la tărie In locul unde legaţii împăratului să ţin, acolo In tărie, biblia (1688), 3075. + (Regional) întăritură făcută în ţărmul unui eîu, pentru : ca apa să nu facă stricăciuni (Coşbuc — Năsăud). : chest. iv 41/264. II. 1. Forţă fizică; putere, vigoare, robusteţe; (învechit) tărime (II 1). Nu lepăda menre tn vreamia băntrănreaţe clndu nu va putea tăriia mea, nu lăsă ; menre. psalt.. hor. 60728. Neştiinre slujaşte ca dilniru , tărie c(are) au dat Dumnezeu, cod. vor. 160/12. Unde ţi-e, moarte, puterea? Unde ţi-e. . . tăriia ta? (a. 1569 — 1 75). GCR' i; *14/37-, Slăbeaşte tăriile trupului: coresi, ; ev. 83. Aiuncia le făcură In 4 ştreangurile şi legară cu tărie tare. herodot (1645), 373. Le era frică de tăriia lui. fl. d. (1680), 33y/18. Avlnd tăriia ta..., zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele Indrăznifi. mineiul (1776), 184ri/13, cf. lb. Ea vru să se retragă, ‘ dar braţul lui o ţinea cu tăr,ie. eminescu; p. l. 82-., Lăudară pe Dumnezeu că a dat atlta tărie lui Greuceanu de la iszblndit. ispirescu, l. 224, cf. ddrf, pbLizir,-barcianu. Mlinile strlngeau cu tărie coplrliele. sandu-aldea, d. n. 111, cf. alexi, w. Ector cu suliţa-n ceafă j lovi pe Eioneu sub chenarul Coifului mlndru de*aramă ' şi-i frlnse trupeflsea tărie, murnu, -i. 135, cf. tdrg, ■ şăineanu, D. u. O tărîe nebună îmi tncordă mădularele. sadoveanu, o. II, 13. Văzu... piepturile bărbaţilor . şi feţele lor aspre rlzlnd şi i se păru, nu ştiu cum; că le . vede şi tăria, bănulescu, i. 38. O (Prin analogie) j Împodobi numele-mpărăţiei Şi armelor tărie dlnd. . . Evropa şi Asia cu -slavă-l priimesc. văcărescul, ist. 261. <0 (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de ■care se leagă prin prep. ,;de“) Bre, îe tărie de flăcău! ^galaction, o. 54. O Loc. adj. Cu tărie = tare, ;puternic. Au împrejurat saraiul paşii... puind străji ' cu tărie la porţi, să nu iasă niminea afară, dionisie, , c. 186, Arme al tărie, suflet românesc,'Vis de vitejie, ' fală şi mlndrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc! eminescu, o. 1, 16. + (învechit) Forţă miraculoasă, ma-’gică; minune (1). Cela ce-au gătit codrii cu tăriia sa. psalt. iiur. 53r/12. îngerul... clătina apa şi băga Inir-aceasta tărie de vindecare: coresi, ev. 145. El ■ au făcut meşterşug şi tărie tare că, fiind în bptup de her, iŞi-au tăiat călcăile şi aii scăpat, herodot (1645), 482. Şi ce mlndrii dale lui şi tării aşa de mlnile tui slnt. ccr ,9/3. 2. (Fiind. vorba de o colectivitate, mai ales de o ;armată) Vitalitate., putere de afirmare, capacitate de -luptă, de rezistenţă etc. (constînd în armament, efec-itiv etc.). Să tnceapem a scrie de acum lăria şi putearea \rurriănilor, de unde s-au început (a. 1620). gcr i, 58/ 1'Vădzusă şi tăria moscalului şi socotie că-n scurtă ÎÂRffi - 123 - Tărie’ vreme va hi biruirea şi bucuria creştinătăţii, neculce, l. 188. De nu mă veţi asculta. . ., vă vor goni duşmanii voştri şi veţi fugi nefiind goniţi de nimenea şi tăria voastră va fi in dăşărt. anon. -canta c., cm i, 87. El vede că Bogdan e suflet de vlnt Şi-n faţă-i puterile turcilor slnt Tăriile plevei. coşbuc, p. i, 206. Nenorocite, tu crezi că oştenii ahei la războaie Slnt, precum zici, Intr-atlta lipsiţi de tărie şi vlagă? mur-nu, i. 174. In unire stă tăria, zanne, p. iv, 233.+ (învechit; concretizat) Armată, oaste, ceată (Înarmată). Şi-l puse el. . . In ceri prespre toate măriile şi puterile şi tăriile, coresi, l. 415/13. Domnul nostru. . . singur glotise spre toate tăriile drăceşti, cod. tod. 195. Văzlnd atlta tărie cu împăratul şi mulţime de oaste. . . Intorsu-s-au de s-au dat spre munţi, simion dasc., let. 61. Cereşti, eterii trombe tn spaţiuri răsună Puteri, tării de îngeri zbor repezi şi sosesc. heliAde, o. i, 191. <0> F i g. Vino cu mine. . . prin oştiri de stele, prin tării de raze. eminescu, n. 64. , 3. (Şi în sintagmele tărie de suflet, tărie de caracter) Forţă morală; voinţă puternică, dîrzenie, fermitate; virtute. Mare e Domnul noostru, m#re e şi tăria lui. psalt. hur. 123v/7. Domnul tărie ’oamerilor săi dă. psalt. 49/12. Şi virtute nu avea nemică, că fu luată tăriia lui de Dumnezeu, coresi, ev. 58. Şi cu multă buiurie clnta grăind: lna!ţi-te cu tăriia ta, Doamne. cod. tod. 197. Să iubeşti pre Domnul Dumnedzăul tău. . . de la toată tăriia ta. varlaam, c. 300. I-a mln-tui Domnul şi le-a da tărie, dosoftei, ps. 53/2. Că nu să va întări putearnicul bărbat cu tăriia sa (a. 1682). ocn i, 250/14. Nu te teme de nimic dacă ai îndestulă tărie de suflet ca să nu te temi de tine însuţi, marcovici, d. 16/21. Oamenii aceştia mincinoşi şi vicleni nu ştiu cită tărie este tn 'inima unei tinere fele. negruzzi, s. i, 27. Au recomandat românilor tărie de caracter şi bărbăţie nenfnntă. fm (1861), 22. Uşor la minte este omul care. . . se încrede In promisiunile altuia, înainte de a-i fi constatat... tăria, maiorescu, cr. ii, 152. [Rătăcea] ca un suflet călător şi fără tărie, odobescu, s. iii, 209. Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie, eminescu, o. iv, 361. Cită jertfă şi tărie de suflet se cere unui om. vlahuţă, r. p. 97. Cind mă cuprinde dor adine de ţară... Iau cartea unde curge sfIntui izvor De-nţelepciune şi tărie rară. iostf, p. 22. Mi-a venit veleatul... O tărie mai am: să nu mi-ascunz sflrşitul. delavrancea, a. 142. Îmi plăcea acest spectacol fiindcă îmi dădea tărie. c. petrescu, c. v. 328. După ce plinge, li vine o tărie, sadoveanu, o. ix, 422. Beneficiarii averilor. . . n-au avut tăria să le sacrifice pentru convingerile lor religioase, oţetea, r. 321. Adevărata energie morală a cuiva o putem cunoaşte şi din tăria cu care ţine la nişte prejudecăţi, blaga, z. 17. Nu avu tăria să schiţeze nici cel mai slab protest, vinea, l. ii, 254. Există nemulţumiri pe care ,trebuie să le laşi să se adune. Şi o tărie care vine dinlăuntrul tău. t mai 1964, 47. Căpătase iar stăplnirea de sine ce rareori ll părăsea şi care-i dădea tăria să aştepte, v. rom. octombrie 1964, 6, cf. alr ii 3 692/250, 386. •£> L o c. a d v. Cu (mare, muită etc.) tărie sau cu toată tăria = a) (în legătură cu verbe de declaraţie) în mod convingător, hotărît, categoric, ferm, curajos, energic. Şi deca Intră sufletul pre porta cerului Inlăuntru, cu tărie zise şi cu glas mare răspunse loru (a. 1550 — 1580). cuv. d. bătr, ii, 424/1. Isus... opri duhului necurat şi cu multă tărie grqi-i. coresi, ev. 81. Să deie poroncă cu tărie vechililor sei (a. 1816). uricariul, ii, 24. Cu tărie, eu pentru tine Jn faţa lumei voi protesta! alecsandri, p. ii, 118. La această întrebare vom răspunde cu toată tăria, gherea, st. cr. iî, 80. „Mă fac zidar!" ai declarat cu tărie, pas, z. i, 251. Inexact! a protestat domnul Arghir cu tărie, vinea, l. i, 160; b) cu intensitate, cu putere, lubeaşte. . . cu toată tăriia ta. core;si, ev. 387. Această pasiune cerească saii infernală. . ■ nu poate să se manifesteze cu tărie, filimon, o. i, 114. Ne plăcea a spera cu toată tăria că limba şi naţionalitatea noastră va fi respectată, fm (1861), 92. Demonicul se'manifestă in el cu tărie, blaga, z. 229; c) cu străşnicie, în mod hotărît; neclintit (2). Această porlncă cu tărie mare ţinură (a. 1580). gcr i, 24/1. Nu te teme de lipsă Intru ceva. . . acestuia creade cu tărie (a. 1785). id. ib. ii, 148/28. Iordache Spatarul. . . sosind la Iaşi au conăcit In curtea domnească la cămară, prinzlnd trebele cu mare tărie (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 225/25, cf. costinescu, călinescu, c. o. 40. Dacă vrei cu tărie, poţi fi fericit. H. lovinescu, t. 92. Să creadă cu tărie In împlinirea urării, ist. lit. rom. i, 21. + (învechit) Sprijin, nădejde (1). Domnulu e tăriia mie şi amistuirea mea. psalt. hur. ll-r/22. Iubescu-te, Doamne, tăriia me. psalt. 24/11. -Buven, născutul mieu de-a prima, tu, tăria mea (a. 1582). gcr i, 35/ 22. Şi fie-ţi pre voie-cuvintele rostului mieu şi cugetul. . ., tăriia mea şi răscumpărător iul mieu (a. 1651). id. ib. ' 154/31. ^ (învechit, rar) Patimă, slăbiciune; defect. Trei tării are sufletul: una urgiie, alta iaste pohta, alta iaste cuvintul. împrotiva acestor tării ale sufletului şi învăţătură dat-au noao Dumnezeu : milostenia şi postul, coresi, ev. 52. 4. Putere de convingere. Tăriia lucrurelor sale spune oamenilor săi. cobesi, ps. 316/7. Audziiu un cuvînt bun şi de sp[ă]senie [mîntuire], şi tăriia lui cu iotul mă răpi (a. 1648). gcr i, 131/22. Se sculă In picioare ca să dea mai multă tărie vorbefOr lui. vlahuţă, s. 1 a. ii, 34. <0> Loc. adj. (Rar; despre persoane) C,u tărie de cuvînt = care are putere - de convingere. Era tn stare să te facă să crezi că are dreptate: pentru că era un om cu multă tărie de cuvînt. Caragiale, o. iv, 270. + Dibăcie, pricepere, destoinicie; aptitudine. Tăria lui Ia biliard e cunoscută de toţi. ap. cade. Tăria lui Creangă, ca scriitor, stă aproape exclusiv In naraţiune, descripţia fiind ca şi inexistentă, v. rom. decembrie 1964, 82. 5. (învechit; fiind vorba mai ales despre documente, acte etc.) Valabilitate, valoare, legalitate; garanţie, (învechit) tărire (2). Iară fără de-nnoitul nu poate hi să aibă puteare sau tărie acea carte (Începutul sec. XVII), iorga, d. b. i, 8. Aceia ispravă a doo nu are nici o tărie. prav. 711. Şi pentru mai mare tărie, am po-roncit a lui nostru boieriu... ca să scrie şi a noastră pecete să puie (a. 1744). uricariul, i, 61; Spre credinţă şi necurmată tărie s-au slobozit acest. . . singilion . Intăritoriu (a. 1785)i:. ib. 121. Judecata ci să face neur-marea dreptăţii iaste fără tărie. man. jur. (1814), 35. Hotărtrea judecătoria de Iniiia cercetare va doblndi tărie şi se va pune în lucrare, cr (1833), 58ty-35. 4. Loc. adj. Cu tărie = cu împuternicire legală, valabil; plauzibil- Iară de nu vor avea mărturii nice o parte, nice altă, atunce să arate răpitoriul sfeamne ca acealea cu tărie, ca să să poată,creade: prav. 189. Carte cu tărie la acelaşi Veli (a. 1,742). iorga, s. d. vi, 221. + Drept; împuternicire. Bucuros dăm tărie să şadză în crăijea noastră, hurmuzachi, ap. dhlr ii, 484. De ar fi şi luat [hrisov], nu pute se aibtă vreo tărie, de a pute ei stăplni (a. 1803). uricariul, ţy, 171/11. 6. (învechit) Putere, autoritate; stăpînire, posesiune; dominare, ;asuprire. Şi începu dracul a se giurăy să mă parde de tăria înfricatului scaun (a. 1550—15:80). gcr 1, 7/19. Gaie. . . lărgi tăria Rimului plnă la rpar-ginea pămlntului. moxa, 357/19. Mlnluitu-m-au den tăria vrăjmaşilor miei. biblia (1688), 238V57. Craiul. . . s-au dus la neamţ şi l-au luat în tăria sa (începutul sec. XVIII), let. iii, 27/26. Atuncea are tăriia stăplnirii cînd nu să va supăra de cătră niqienea. pravila,(1814), 36/3. Vătaful ţine mai departe „In tărie sa" partea călugărului (a. 1818). iorga, s. d. vi, 137. Primarii se înjosesc mergînd, încinşi fiind cu eşarpa tricoloră a tăriei, după ordine la acei ce nu Ie rnai pot da, nici au dreptul a le mai da. 1. ionescu,- b. 50. în pădurea asta sînt nişte prăpăstii: acolo-i tăria bursucilor şi a porcilor. sadoveanu, o. xiv, 132. <0> L 0 c. a d v.- (învechit) în tăria mea (a ta etc.) = cu de la sine putere. El n-au aşteptat pre Păladie,- ci-au mărsu de au luat si-creiul, In tăriia lui (a. 1653). iorga, s. d. xvi, 192. Iar acei oameni răzeşi s-au sculai In tăria lor-şi au sărit să-l bată (a. 1738). uricariul, x, 204. Au mers In tăria lor ş-au luat dijmă (a. 1745). ib. xx, 304. Acel i; ■ ■ ■ TĂRIE -=- 124 — TĂRIME cumnat al sHu ■ • • S-ar fi sculat la tăriia ■lui şi, far' dg ştirea jăluiţoarei, ar fi ţpiersu- pe numita moşie (a. 17,63). iorga, s. d. vi, 101- (învechit) Cu (sau tn) tărie şau, regional, cu (de-a) tăria = ou forţa, cu de-a sila. Roman Vodă..., făcind jalbă, aa sfătuit craiul să-i tocmească au cu tărie să-l puie la domnie, simion dasc., let, 3-3. A luat popa ace păine tn tărie lui (a. 1Q64). iorga, s. d. vji, 294, of. ţi. .-gostin, let. i, 112/4. Şi de ce nu vei să socoteşti ce va să zică urma, această îndemnare ţăranilor c.a să treacă in tărie, să ia dejmă lui Iamandi? (a. 1790). iorga, s. d, xvi, 366. Iaste silit a tăcea din pricină că să află in puteare acel ce ştăplneaşle tn tărie, pravila (1814), 35/20. Eu. nu fac pe nime cu tăria să asculte, reteganul, p. i, 47, cf. vaida. Treabă să minei cu de-a tăria. t. papahagi, m. 234, cf. alr sn y h 1 474. O Expr. (învechit) A veni In tărie =; a fi stăpîn. Slnt unii-. . . ce n-au a gusta moarte, .plnă vor, vedea Impărăţiia lui Dumnezeu, viind In tărie, coresi, ev. 75. Prin (sau din) tăria.,. . = în virtutea .... ca urmare a . , .Derept aceaia nu den început, ce den tăriia nevoiei sculă-se de mintui pre ei. id. ib. 375. Nimeni n-a găsit şi n-p dat o soinţiune practică, alta declt aceea la care am ajuns prin tăria evenimentelor, odobescu, s. iii, 422. Iţi. 1 .' (Urmat de ‘determinări care indică felul) Grad (hiare) de intensitate; forţă. Tăriia dragostei.-coresi, ev. 40. Fie iubirea de slavă. . ■ cu putere şi tărie ceda patimi este dată. conaghi, p. 282. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere, eminescu, o. i, 200. Tăriia urii ş-a iubirii, goga, p. 6. Mai bine ar fi să iei tăria focului şi să arzi răul care se întinde, delavrancea, a. 91. Lumina soarelui îşi pierduse tăria. camil petrescu, u. n. 21J., Învîrtind-o [frigarea] mereu domol, pa, tăria jarului şă le ajungă, .moroianu, s. 40.'/// lucf ochii tăria soarelui care împrumuta culmilor lumină aurie şi argintul zăpezilor, pas, l. ii, 156. 2. (Rar) Forţă mecanică, energie. Apa era strlnsă în maluri... ca o putere stăpînită şi rea, încordîndu-şi tăriile -să -se * dezlănţuie aiurea, c. petrescu, î. ii, 175. + (învechit; concretizat) Furtună distrugătoare; ca-, larnitate. Fi-va tărie pre pămlniu.şi la vlrhulu codrilor. psalt. hur. 62r/7. - <> (Ca epistet, preeedînd termenul calificat, de car,e se ,leagă , prin prep. ,,de“) Era o zloată nepomenită... Drumul parcă era pustiu: care om .cuminte, să-n frunte ase tărie de vreme? caragiale, 0. -îi ,1^5. F i g. Bătălie cţîncenă, luptă, război. Intru această tărie căzu Leonidis împărat, fiind bun viteaz, herodot (1615), 423. 3. Grad (de dbicei mare) de edneentraţie de alcool, de esenţă, de aromă etc.; (regional) tărime (III). MirUl are oarece tărie şi usucă şi răveneala trupului. core'si, ev. -139. Bunătatea vinului..., tăria şi trăinicia 'lui atlrhă ş'i ‘de la o potrivită cttime a părţilor mustului. I. IONESCU, C. 196/12, Cf. PAMFILE — LUPESCU, crom. 21. ,Bău şi- el, suflă tăria ţuicii'şi puse coatele pe masă. y. rom. decembrie 1950, 66. ■+ (Rar; concretizat) jEsenţă. Intr-un coif .de ladă avea sticluţe cu felurite tării. ap. tdrG’. + (învechit; fiind vorba de alimente) Putere nutritivă; consistenţă. -Şi chema foametea pre pămînt şi toată tăriia pănriei fărrimă: psalt. ■ hur. 88;v/9.- [.Bolnavul] nu se ingreoiază,,nici se slăbeaşte postindu-se de tăriia bucatelor, coresi, sEv, 83. 4. Intensitate a tiiitii sunet, dl, iSm. 5. (Rar; fiind viirfaa d'e ochelari) Dioptrie. Ochelarii au numere de tăr’ie. '^rghezi, c. j. 181. iy. F i g., (Şi în sintagmele tăria, cerului, tăria văzduhului, tăria cereasgă) Boltă cerească, cer, firmament; , văfcţuh, înălţime ,atmosferică.,, Gţ&sul Domnului în tăriţ, psa^t. hjjr. 23r/8. Şi chema Domnedzeu cea tăriie, ceriul, palia (1581), 14/§. Bupură-le-, tăriia.ceriului,,,-. cop. ţod. 200,.Şi iaţă să luo tăriia ceriului ca o, pănză şi văzu pre Domnul... stlnd,ln văzduh (a. 1691). gcr 1, 288/25, ri Sţeaf.e mult luminoase ,qlg -tăriei c,ei înţele-, gătoqre. miiseiijl (1776), 702r/14. E noapte nglt.â,.naltă; din mijlocul, tăriei Vestmlntul tău. cel negru de stele semănat Destins coprinde lumea, heliade, o. i, 188. Ca un fulger purcede din partea opusă a tăriilor-asachi, s, l. ii, 10. [Soarele] aşăzat tn mijlocul tăriei ca să lumineze şi să încălzească, i. ionescu, c. 83/7. ■ Nu simţi că mlndrift vra din cercul ei să sboare păn’ la cereasca tărie? conachi, p. 264. Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte, alexandrescu, o. r, 73. Înţelept ca şi tfitreagă tăria cerurilor, odobescu, s. iii, 177. Stele rare din. tărie cad ca picuri de argint. eminescu, o. i, 82. Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ispirescu, m. v. 41. Astre. . . zimbesc din pacea naltă a tăriilor albastre, macedonski, o. i, 162. Pe-neetfil tăuia-nflorită Cu galben ca strugurii copţi S-albeşte din clipă-n clipită, coşbuc, p. ii, 7. Pămîn-tului el cere desfătări Şi cea mai mlndră stea de pe tărie. gorun, f. 16. Din tăriile albastre Încet s-a fost desprins 0 stea Ca tremurarea unui zîmbet.. goga, c. p. 133. Val-vîrtej aleargă norii Şi din bolţile tăriei Cad străfulgeraţi prigorii, iosif, p, 74. Jură-mi pe-nălţimea tăriilor albastre. . . Că nu mai simţi tortura străvechiului tău glnd. petică, o. 140. Din mijlocul tăriei. albastre un bulgăre de aur aprins arunca văpăi, gîr-leanu, l. 12. Imense şi negre urdii de fantome uriaşe urcau... spre asaltul cel .mai de deasupra al tăriilor cereşti, hogaş, m. n.. 175. Umbre mari jucau şi se întindeau plnă în tării- rebreanu, r. ii, 10.6. Broaştele ... grăbesc, a se întrece in orăcqitul lor puternic ce vrea parcă să spargă tăria, ardeleanu, d. 11, cf. şăineanu,. d, u. Tăriile se limpeziseră. galaction, o. a. i, 241. Steaua. . . strălucitoare in tăria ameţitoare a văzduhului. g. m. ZAMFiRfiscu, sf. m. n. ii, 180. Munte-ndrep- . tai cu piscul In tărie Şi neclintit în visul de azur, arghezi, v. 16. Vin să se culce pe dealuri tăriile, lesnea, a. 21. Soarele de jar. . . Sui şi el, zbucni pînă-r/. tarii. pillat, p. 255. Aspiraţie... Cum numai o stea din tărie poate trezi într-o inimă omenească, vianu, l. r. .274. Stîncile au voinţa .să se urce spre tărie, blaga, z. 91. In jurul meu, un oceaţl de fulgere Porni tăria toată pe distrugere, beniuc, v. 14, cf. vîrcol, ,v. 101, com. din frata — turda, (Prin analogie) Prin tăria clădită din ramuri şi din frunze, soarele pătrundea numai ca nişte stele., galaction, o. 281. Moment culminant; mijloc (I 6), toi3 (4). Toate aceste mii de glasuri se-nalţă cu răsunet poţolit in tăria nopţii, odo-besgu, ş. iii, 19. — Pl.: (rar) tării. — "tare -j- suf. .-ie. TĂRIGÂN, -Ă adj. (Prin Transilv.; despre animale 1 de tracţiune) Puternic; care trage bine în jug. Bivolii-s tirigani. viciu, gl., cf. paşca, gl., com. din frata — turda. ’ — Pl.: lărigani, -e. — Şi: tirigăn, -ă adj. — De la tare. TĂRÎME s.f, I. .(învechit) 1. Tărie (I 1). Obiectul pipăirei slnt proprietăţile trupurilor ceale mehanice; tărimea, moljmea. ^.ntrop. 172/16. Tărimea sau duritatea. . . mineralelor, barasch, i. n. 25/5. 2. Fortăreaţă; tărie (I 2). Şi Impărţiadu-şi oastea prin locuri întărite, el însuşi s-au închis Intr.-o tărime. ;şincai, hr. i, 140/19. Cheltuielile care se. vor face In paza cetăţilor sau a tărimilor. . . să fie comune, id. ib. 272/4. II. (învechit) 1. Tărie (II 1). Cf. anon. car., lb, pOLIZU, COSTINESCU, . DDE1F, GftEŢIE, R. M., BARCIANU, aLEX1, W. 2. Sprijin, nădejde (1). Tărimea mea şi lauda mea iaste Domnul, po 227/23. III. (Regional) Tărie (III 3). Se pune [în lapte] chiqg In cantitate corespunzătoare cu cantitatea laptelui şi cu-tărimea aceluia (clnd e „tare", chiagul se pune mai puţin), precup,‘p. 19, cf. gl. olt. Nu ştiu ce tărime are, da-ţi sparge gura: udrescu, gl, ,+ P. e x t. (La pl.) Băuturi alcoolice, udrescu, gl. A adus cite tări-muri toate, geme prăvălia, id. ib. — Pl.: tărimi şi (ţegional) tărimuri. — Tare + suf. -ime. 1653 TĂRIN — lâS — TĂRfN s. n. v. teren. TĂRIÎVŢftL âdv. (Rar) Tăricel (ll 1). Bate vlntul lărinţel Şi rupe din piritei, corbea, a. 68. — De la tarcs TĂRlRIÎ s.f. (învechit) 1. Sprijin, nădejde (1). Tu eşti tărirea şi... începătura a Uituror fraţilor tăi (a. 1760). gcr.n; 70/10, cf. tdrg. 2. Tărie (II 5). Nimica să, nu fie, datoare a da nici un ban [mănăstirea]. . . avlnd tărirea şi puterea (a. 1702). iorga, s. d. xxi, 87. Oficlnd'din vreo Intlmplare se vor răpune seneturile ceate adevărate, să se afle copiile lor In condici, care să aibă toi aceeaşi tăiire. prav. cond. (1780), 78. — De la tare. TĂBISFAT s. m. v. tarisîat. TĂRISFETtŢĂ s: f. v. tarlsfătifă; TARfŞl, s. n.,,(,Rar) Desiş. Gf. scl 1976, 402. — Tăfic rf suf. -iş. TĂRIŞ2 s. n. v. tăriş2. TĂRIŞOR, -OARĂ adj., adv. Diminutiv al lui tar.e; -tăricel. Cf. lex. mars., lb, poLizu, gheţie', R.-M., BARCM.NU, ALEXI, W., TDRG. • ' ; I. Adj. 1. Cf. t a r e (A I î). Tu mie Urii vei da Mfre dulci şi ţărişoare,‘Apă rece curgătoare, hodoş, p. p. 76, '2. Cf; t are III 1). O b.rizfi ţărişoară de.lp nqrd-est umfla plnzele. ŢUDoţtAN, p. 357. 3. .Cf. ,t a r.e (A III A) . Un,glas- Mărţişor)* brX11 , "ii 4. Cf. tare (A III G). Oleacă de rachiu-mai tărişor'. ddrf. • II. Adv. Cf. t a r e (B 4). lb. Să-mpungem Jn hoişori Să meargă măi tărişor. m’Arîan, ş.r. i, 3fe. ’ — Pl.: tgrjşorj, -qareş. , • .. , V. — Tare + suf. -îşor. . TĂRÎCfiR subst. v: lăriţar. TĂRÎCIOArA ş. f. (La, sg*; eu sens colectiv) Dimir nutiv al lui t,ă r î ţ ă. Şapte care .lot de1 •sare şi şapte de tărîcioare. teodoreş.cu, p. p. 688., Zama de. lărMioare de grlu. şez. iii, 13. „O amagitu cu 1>0 doau ţftricioqri Di cind foămilea "cei mari. vasiliu, c. 175. C,u nişjţ^lrli-cioare Şi cu nişte crupioark. i*. cr. iv, "7, ci gr. s., vii 132. Pe- cărare se' titây Pe ■c&i'ari fi'res'tCr'a, Pe c&rărţ'itiiţ cioare. balade, îi, 433:'+ !(Regional)’Tărtţe' cafe ră-min Sn fundul p,utin»i cţr 'borş -.după înăcrireauacestuia ; (regional) huşte (Sabasa — Vattra Bornei). Cf. a V -25; Pl.: tăncioare* Şi: (rfegional) târicioără, tîrl-cloără, tirîicioără s. f. ' — ,Ţărlţ$-+, ,suf. -iqară: -,•. .f TĂRţM s! n, J.Ţmjit, regiune, tneleagj întindere: de p'ămînţ, teren (1), Cf. polizu. De. n-am • pierit.. . de cile ori am intrat pe tărlmul unde eram prpscris, d fost numai un câplrfţiu ăl 'intlmplării. GiiicA,' a. 629. în timpii vechi, pe acest tărîtft'ă'fosi o cetate romană. şoLţiNŢiNEANy^.p.^ p77. Str,ăbătustn?rr ca de o Intlmplare petrecută pe un tărlm fără--dureri, galaction, o. 327. Se Intotisea de pe tărlmuri streine mai împăcat, c. petrescu, a. 393. Nobil popor, latine Şlnge, tn tărlmul tău de-a lungul şi ‘di-a latul, S'âă'jfă-te de grelele poveri, ce-ţi laie răsuflatul. rlagAj.jL. u. -6£). Tc duce Undeva tare 'qepartp, pe tărlmul jle unde aşţepţi să vie Carele intlmplării. camilar, c. ,8, Pătrunderea In Ţara Moţilor se face ca Intr-un tărlm absolut necunoscut. coNTEMP. 1956, nr. 510,Majiul se află..a,calo, la răsplntia Intre două tărlmuri. v. rom. februarie 1964, 69, cf. H iii 26. <0> F i g. Vor Vele au- acest har hkmailn-lllnit, că fac tărlmuri npi, că deschid comorile, .că des-caies’cerul şi pămîntul. arghezi, s. vii, 246*/$ fi x,pr. (Raft-) Die clil'd tărjmul ±= de cînd ’i'tlufyea asta şi aşa a fost de etnii 'tărlmul. ’pr. Bram.‘172.! (învechit)  ciştiga tărlm = a progresa puţin cîte puţin într-o acţiune; a cîştiga teren. Cf. cosTifjfiscu. + (învechit, rar) Strat de pămîţiţ. Anthracjtul, şe, află In tărlmuri anterioare tărlmurîlor carbonifere.' poni, ch. .127, 2. (în basme şi în- credinţe populareţ de :bblcei în expr. celălalt tărim sau alt tărîm sâu‘ tărlmul de jos) Regiune îndepărtată (silbpămînteariă), unde fiinţele şi natura slnt cu totul deosebite de cel^ cunoscute părftîiîteriilâr; lumea cealaltă. PHslea 'ăjh'ris’e'’fie tărl-miil celalt, se uilă cu şftfşlăţn toate părţi^ şi ^.^rşirare văzu toate lucrurile schimbate, ispirescu, l. S4. S-au tfiţs, pe_ajfe tfirj-inuri.. y^ahuţă,; r. p,j 15, pftţDDRF, B£Rc;a$)u, .şio-350,..'t-pkg, ÎL,pSlitac-a aji^ţiş undieva la capăluj lumiij că-i pe pip, qll ,tărjm. agîrbi.ceanu, l. t/ 395. Rămăsesem singur cuc Intre ini/ni străine, parefl .aş Ji căzut din glie tărlmuri.. ciauşanu^ r. scut. 13. T)e-dm răiblt l'ri.cru’ced Ipmejl'pţnă-ri.luţnea.neumblată Şi de-acolo fără'preget,' ptri,ă-“n c$$taii V^im. ’ef-; ftenu',' î. 36'. Mergeam , fin,' pe iaritnul celălati. Unde m-aşteptau un sloi de zlne. voiculescu,^^qe.zii, !, 262. Muntele din răsărit se cufundase pe tărlmul celălalt. ^sadoveanu, .0,. ixî 3ŞJ.. fişpqrte-ţ ipe • celă- t Iglf .tărlnţ.. b,e$iu;c, cv b,î 4§, ŞOjm,, fiâpfL mesm>. Nu-i ăjup.geaiflţ Mdpnflşe ,pe .ft.ămlnţ, '-li*.iriai-, lrebmau şi.ţo-ftorjle epluilal{ ţării!}. y.f', -RoiMy.i-anjiariie ;19.65, 31 -,.Cu ' salve, ţrisle de bombardă , Lovind, .tărlmul -celălalt,., Sul-pescu, p. 103, cf.' h 11. 39, .7$ 34, 93., .171,-186, m 80, iv 16, 69. Băieţii tăcură, ddr se vedea.clt de .colo că le umbla furnici prin 'mini şi picioare ca să afle cirif slnt ■ miresel'e lor şi' pe dekă'rtmufi'd' să meargă ea'să Te gă-i'< sească:' pbpfescu, H. iii,'-5. ’’ fost ‘odată un fecior Sk împărat .fcrffe' pTihs'’&'‘iărd (regional) tărîmb ,s. n. * gProbabil- din-' ciitiraiml ^tai'îih ,;fog6T“. Cf. 'tc. •tarim „agricultură11. ' ' 1664 Târîmb1 i u; — TÂRÎŢEĂL / TĂRÎMBi s. n. (Regional) Interval de timp (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Etimologia necunoscută. TĂRIMB2 s. 11. v. tărlm. TĂRÎMBOC adj. (Regional; despre pămînt) Tare, vîrtos (Sibiel - Sibiu). Cf. lexic reg. ii, 63. — De la tare. / TĂRIiVC s. m. v. tarîncă. TĂRÎNCĂ s. f. v. tarincă. TĂRINGĂ s.f. (Regional; în expr.) A duce pe cineva in tărlngă — a lua pe cineva de subsuori, aju-tindu-1 să meargă; a duce în părîngă (Larga — Iaşi). Cf. ALR II 3 571/520. — Cf. părîngă. TARI Şl adv. v. tîrişi. TĂR1Ş2 s. n. (Regional) Ţuică de calitate proastă; (regional) pocirlă. Cf. hem 2 538, pascu, s. 358. — Şi: tărîş s. n. şXineanu. — Etimologia necunoscută. TÂRÎTOR, -OARE adj., s. m. şi f. v. tîrltor. TÂRÎTUR s.f. v. tirlturfi. TĂRÎŢA vb. I. 1. Refl. (învechit; despre piele) A se coji, a se jupui. Să jupoaie şi să tăriţează pielea [la scarlatină]. piscupescu, o. 261/2, cf. polizu, gheţie, r. M. 2. Intranz. (Rar; în forma târlii; despre lemne) A se fărîmiţa. Cf. scl 1976, 402. — Prez. ind. pers. 3: tăriţează. — Şi: (rar) tărîţî vb. IV. — V. tărîţă. tArÎŢAR subst. (Regional) I. Subst. 1. Aşchii mărunte care rezultă la tăierea lemnelor; rumeguş (1). Adună iăriceriul de lingă tăietoriu. viciu, gl., cf. alr i 1 852/28. + (în forma tărăcer) Fîn de proastă calitate care se aşterne la vite (Marga — Caransebeş). Cf. l. costin, gr. ban. ii, 192. 2. Mătreaţă1 (1). alr i/i h 11. II. S. m. Peşte înrudit cu zglăvoaca, de culoare cafenie şi cu pete gri-închis. Cf. l. rom. 1959, nr. 5, 76. — Pl.: (s.m.) tărîţari. — Şi: tărfţăr (alr i/i h 11/ 28), tăricer (ib. h 11/840), tăricer, tărăcer, tîrlcăr (ib. h 11/850) subst. — Tarifă -f suf. -ar. tArÎŢARE s. f. (învechit) Faptul de a se ta-rîţa; cojire, jupuire; (învechit, rar) tăriţătură, tă-rîţeală. Furia căldurii. .. să alină cu ieşirea petelor. . . şi să potoleşte de tot cu jupuirea şi tărîţarea lor. piscupescu, o. 261/9, cf. polizu. A văzut... tărîţarea călcliului, orbirea neagră, muţenia gurii, arghezi, s. ix, 25. — V. tărîţă. TĂRIŢĂ s. f. (De obicei la pl.) 1. Coaja grăunţelor de grîu, de porumb etc. zdrobită prin măcinare (şi care se alege din faină la cernut). Cf. anon. car. Caii domneşti in loc de orz minca tărîţă (sfîrşitul sec. XVIII). let. in, 223/19, cf. lb. Acele piei... nu le moaie cu var, ce cu apă caldă, cil tărîţă. draghici, r. 142/24, cf. costinescu, barcianu. Se dau vitelor. . . tăriţele de pini albe. i. ionescu, c. 227/23, cf. polizu. Cu ţările, cu cojiţe, purcelul începe a se înfiripa. creangX, p. 76, cf. marian, na. 102, ddrf, alexi, w., bianu, D. S., TDRG, PAMFILE, D. 224, NICA, L. VAM. 239. Pe deasupra le dă [oilor] cel puţin o dată pe zi... tărîţî. diaconu, p. 34. S-a ieftinit mai mult declt tărîţea. arghezi, vers. 101. Diimitrache, adună urzici,... ames- tecă-le cu tărîţe. stancu, d. 6. Trase pe prispă un sac mare cu tărîţe de grîu. preda, d. 43. Am spălat bine butoiul, cu tărîţe şi nisip. bXnulescu, i. 76, cf. alecsandri, p. p. 103. Să vii şi la pragul meu, Să te mi-luiesc şi eu C-o mîntiţă de tărîţă. jarnik — bîrseanu, d. 261, cf. şez. xii, 157. C-o cojiţă de mălai Şi cu una de tărîţă. bibicescu, p. p. 52. Te afumi cu fum de tărîţe de grîu, presărate pe un fier înfierbîntat. pamfile, b. 21, cf. bîrlea, c. p. 94, alr i 1 848/75, 85, 93, 295, 378, 684, 746, 890, 934, alr ii 6 793, alr sn iv h 1 116/36, a iii 16. Caii, de sare secetoşi, De tărîţe flă-mîngioşi, Pin’ la fîntînă mergea, Gura pe uluc punea, într-o clipă îl sorbea, balade, ii, 434. Şi-o scăfiţă de tărîţă, Să ştii c-ai avut mîndruţă. folc. mold. ii, 525. Cine se amestecă în tărîţe îl mănincă porcii ( = cine face tovărăşie cu oameni de nimic suportă consecinţe neplăcute). Cf. negruzzi, s. i, 248, zanne, p. iv, 136. <*> F i g. Idei... analizate prin sita discu-ţiunilor..., despărţite şi vînturate de orice tărîţe. odobescu, s. iii, 407. <0> E x p r. Scump la tărîţe şi ieftin la făină, se spune despre cel care este zgîrcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor cînd nu trebuie. Cf. ne-gruzzi, s. i, 248, i. ionescu, d. 241. Leuştean, cel ieftin la făină şi scump la tărîţe, nu era om să-şi cîntă-rească dărnicia, gane, n. iii, 175. Măicuţă, de ce eşti scumpă la tărîţe şi ieftină la făină? creanga, p. 116, cf. zanne, p. iv, 141. (Regional) A se dedulci ca calul la tărîţe = a se deprinde cu binele, a se complăcea într-o situaţie avantajoasă. Hoţii... veniră iarăşi fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîţe. ispirescu, l. 372, cf. zanne, p. i, 358. (Regional) A nu se alege făina din tărîţă = a nu putea deosebi cîştigul de pagubă. Cf. udrescu, gl. (Regional) A se tulbura (sau a se întărită, a se încinge) tărîţă în cineva sau a i se iuţi (cuiva) tărîţele în borş = a se înfuria. Cf. mat. dialect. i, 237, udrescu, gl., zanne, p. iv, 143. (Regional) A face (pe cineva) tărîţe — a rupe în bucăţi, a nimici (pe cineva sau ceva). Clinii... apucînd pe zmeu de cap, de picioare, de mîni, de spinare, îl făcură tărîţă. şez. i, 68, cf. alr sn iv h 1 036, zanne, p. iv, 143. + (Regional) Epitet dat unui om de nimic, fără valoare. Şi ca tine Mi-oi găsi Mai de soi Şi mai de viţă, Nu ca tine, O tărîţă. bibicescu, p. p. 68. 2. (Regional; urmat de ,,de lemn‘% ,,de ferăstrău44 sau ,,de firez“) Rumeguş (1). Cf. i. ionescu, c. 288/ 14. Aluminiul se încălzeşte pînă. . . cînd tărîţă de lemn presărată pe suprafaţa piesei produce fum. ioanovici, Tehn. 110. Sărmane prăvălii de păpuşi umplute cu tărîţe de lemn ! c. petrescu, c. v. 24, cf. viciu, gl. Sfredelul are mănunchi de care suceşti, floare care scoate, tărîţe. brebenel, gr. p. 6, cf, alr i 49/30, ib. 1 852. 3. (Regional) Mătreaţă1 (I). Cf. dr. ix, 425. O lavalieră îi sta spînzurată de gît, ca o cioară, şi o tărîţe cenuşie îi umplea umerii, arghezi, s. xi, 169, cf. i. cr. vi, 127. 4. (Regional; în forma tereaţă) Corp mic, impuritate. st. lex. 1692/6. Vintul mare cînd băltea Ochii mi-i înceţoşa Cu tereţe, cu albeţe. plopşor, v. o. 15. Vreo tereaţă cît de mică de ardei. id. c. 45. — Pl.: tărîţe. — Şi: (rar) tărîţe, (regional) tîrlţă (graiul, i, 509), tereaţă s. f. — Din v. sl. *tfcric§ (slavonul TpHlţA, bg. TpHUH, ser. trice). TĂRÎŢÂR subst. v. tărîţar. TĂRÎŢĂTllRĂ s. f. (învechit, rar) Tăriţare. polizu. — Pl.: tărîţături. — Tărîţă + suf. - (ă )tură. TĂRÎŢE s.f, v. tărîţă. TĂRÎŢEAlA s. f. (învechit, rar) Tărîţare. polizu. — Pl.: tărîţeli. — Tărîţă -f- suf. -eală. 1682 tAkîţî - m - TÂRTĂ.CUŢ TĂftÎŢl Vb. IV v. tărlţa. t ■ TĂRIţOs, -OAsĂ adj, 1. Care conţine tărtţă 4*)> Cf. anon. car., le.. Griul era muced şi tărijos şi lotuşi cu preţ mare. bălcescu, m. v. 336, of.- polizu, barcianu, alexi, \v., tdrg. Mlncă pită tărlţoasă' Şi bea apă tulburciasă. marian, d. 307. + Ca ţărîţa (1), de consistenţa- tăriţei. Cf. scl 1976, 402. 2. (Regional) Cil multă mătreaţă1 (I). Cf. dr. ix, 419. — PI.: tărlţoşi, -oase. — Tărîţă -f suf. -os. TĂRL s. f. v. tarla. , XĂRLfCI . s. m., pl. v. tîrlici T ARMIA1 s. n. v.' termen. TĂHNAŢ s. n. v. Urna). TĂKXAC.Oii* s.n. v. ilrnăcop. TĂRNĂrfc, -Ă adj. (Prin Mold.) Năuc, buimac zăpăcit. Cf. p.£mf1le, b. 8.6. — Pl.: tărnăuci, -ce. — Cf. năuc. TĂRNICfiR s. m. (tfftg'ional) Şelar (1). x. rom.- 1972 62. — Pl.: tărniceri. — Tarniţă + suf. -nr. TĂRNIC.OP s. n. v. tirnăcop, . ' re Khiei însărcinată, gravidă, /sac.... fa ascuttdi dp'Domnul şi Răveca, nuiiarea sa, fu tăioasa, palia (1581), 97/18-Au pornit lacov ca muiarea lui cea tăroasă (a. .1683). , gcr i, 273/5. Fata. . . i-au spus că este tăroasă, pentru, carea bucurlndu.-sc craiul i-da dat un in/el: Şincai, hr. i, 362/25, cf. klein, p. 437, lm, marian, .NA-, 10, MÎNDRESCU, UNG. 107; GIIfiŢlE, ty, M., BUG^kîilu; N.,' vaida, CANDREA,r,f, p. Şj2, caba, sifj. 1-0^. Nepaşfa a fost tăroasă Ş-o născut fală frumoasă, bîrlea, b. 74/ cf. T. PAPAHAGI, M. ,234j jARH. FOLK. I, 1S3,. ABR Il/l h 143. — Pl.: tăroase. — Şi: tîr’oăsă (al^xi, \V?), tărli'oăsă (Lb, alrm i/i hUj288.), tirlipiisă .(ddrf) adj,. ,( .. — Tăr + suf. -dâsă. TĂKI’AX s. n. v. tirpan. TĂRPf vb. IV v. tlrpi. TĂRPIGI subst. (Regional) Ţiglă: Com.' din sasca. montană H’itofflWA NOiBĂ. +• Cărărriidă'UşiaRsă» Com. . din SASCA MONTANĂ. -V MOLDOVA NOl-’Ă. .. . — Cf. cJairpi.ci. ,.. TĂRSÂNĂ s.f. v. tîrsînăl. TĂRSĂNAR s. m. v. tirslnar. TABSĂNĂ s.f. v. tîrsînăl. ‘ TĂRSf vb. IV v. tîrşil. TĂRSlN s. n. v. tîrsînăl. ■i ; ; ’ . ■v*'? TĂRSflVĂ s. f. v. Urslnăl. ’ *• ^ TĂRSfU s.m. v. terţliA TĂRSINĂ s. f. v. tîrsînăl. /■ . TĂRSIi; s. m. v. terţii^. ŢĂRŞOÂCĂ ş. f. v. tirsoacă. TĂR§ s. m„ s, n. v. tîrş2. TARŞÂGi s.n. ,(jRegi.onal) Caracter, voin(ă tare (Sîrigeorz Băi -r Năsăud). paşca, gl. - — Cf- magh. t ăr. .. TĂRŞAG2 s. m,, s., ii. y. tirşaţj., . , ( - TĂRŞAtĂ ş. f. v. tîrşală. ŢĂRŞfiJ s. m. (Regional) Tovarăş (de drum, de muncă etc.), camarad. 'Cf. dr. v, 375,' 896. — PI.: tărşeji. — Derivat regresiv de la tărşejie! TĂRŞE.TIE s. Pi v. tîrşejjie. TĂRŞEŞAG s. n. v.1 tirşrtţj.' TĂRŞfiŢE subst. v. tîrşete. TĂUŞÎ vb. -IV v. ttrşil. 'IĂRŞIŢĂ s. f. v... jlrşijă. TĂRŞÎI'T s.n. v. tîrşîlt. TARŞIÎG s. n. 1. (Bucov.) Pungă pentru ţutun .con, fecţionată de obicei' din băşică dc porc. Cî. pamfile-j. o. 56, şez. in,; 90, .com. din şţra^â y-.R^pĂiUŢi, ai.u i 544/3.75, 38,8, glos/VR .RE.Q., scl 1973, 82. 2. (Regional; în forma tărciag) Traistă mică făcută din blană în care ţăranii obişnuiesc,să ducă sare la oi (Tezlău -Buhuşi). - ’Gf. şez. viiv 188j. — Pl.: ? — Şi: (regional) tărciug s.n. — Din ucr. ’rapiityK; - ■ * ■' TAfiTACĂ s. f. v: tâiareă. ’’ S : TĂRTAJ s. m. v. tartaj. ! TĂRTAX s. m. v. tîrtani. TĂRTAŞ s. n. (Regional) 1. 'Convorbire, ş|at (Sînni-coară — Cluj), cv 1952, nr. 5, 40. Uaminii jtn sara iărtaş. ib. ; . 2. (La pl.) Acareturi. Cf. cl 1975, 53. -i-'iÎPl.î tăriaşurij,- :■?--‘I . .' ' * .' . — Din-magh. tartăs. ! TARTĂCIJŢ subst. v. -ţărtăcuţă. TĂRTĂCXÎŢĂ s. f: 1, Numele mai multor • plante erbacee agăţătoare din familia cucurbitaceelor: a) planţă cu flori alţie si ţu ÎŢfictul rşşij, d^.măritnşa jmui măr dojţnnesci. (regional), c^rcuţţetă; curciiieîţea,' ţăr-.ţănică, tătatcă^ '(Coccinia 'ihălca)." Cf,''coi^v^ ljţ. XXIli; ^! 055, BRÂ’NpZA, fl. ţ15'4i ’^^cescu. '^l. 390, ’şX.iWEÂ^U, D. yV,/'sj'M'l6^ŞCU, FL.’SŞ^,.BUJOREAN,’ B. L.'’ Ş.sli B0RZA, t), .50, Cpiţl. T>iA|RIA,>î|^PASCULfiSCU, Jj. 't>. 382'; ij ({■efionăl;' şi' în sintagmă tărldcufe rotiiţiăe, borza, d. 54) dovleac (Cucurbita'pi'pd).■ Cf. ;alr sn i h 200/551; e) (regioijal; la pl.) d.6yieăe-turcesc fCu-cţirbjla melQffpo). Bţ»?A, p, 5!5. 2. Brijctul tărtăcuţei (1). Dc Jur.împrejur -slnt înşirate gutui, mere domneşti şi t&rt&eufe. vlahuţă, d.,24.7. Aprinse o lampă de gaz, cit o tărtăcuţă ■ de mare. n. < rev. r. i, 41. Capetele: două tărtăcu(e. galbene, boţite stancu, d. 211. Răsărea din şuSă capitl cit o tărtăcuţă cu mustăţi lungi, al lui.Grjffpre Şuţu. _ cf’ 1727 TÂRTÂGUŢ — i'ââ — TÂSTRU h xii 322. Tărtăcufă unsă, în frunziş ascunsă (Iepurele). tbodorescu, î'. p. 230. Tărtăcuţă brează, Tot clmpul riechează (Glonţul), şez. vn, 152. Am o cracană, Pe cracană un poloboc, Pe poloboc o cobiliţă, Pe cobiliţă o tărtăcuţă (Omul), i. cr. iii, 77. Tărtăcuţă neagră Peste clmp aleargă (Ochiul), gorovbi, c. 249. <> (Adjectival; regional; în sintagma) Pere tărtăcuţe = varietate de pere rotunde, galbene şi dulci. Cf. baronzi, l. 93, şez. v, 68. ■O’ Expr. (Rar) De-a tărtăcuţă-- de-a rostogolul. O dădu de-a tărtăcuţă. arghezi, s. v, 82. + (Prin nord-vestul Munt.) Vas făcut din fructul uscat al tărtăcuţei (1). Nu uita să-mi pui In baniţă şi tărtă-cufa cu rachiu, udrescu, gl. + F i g. Fiinţă mică, bondoacă. Băieţii se nasc mărunţei, tărtăcuţe. stancu, i). 87. Cînd m-o vedea tărtăcuţă mea, îmbrăcat aşa, ce-o să mă mai sărute, i. cr. iv, 91, cf. zanne, p. vi, 336. 3. F i g. Cap. Mama a repetat, ca să-mi intre tn tăr-tărcuţă odată. g. m. zamfirescu, sf. m. n. n, 232, cf. iordan, l. r. a. 492. Să aud înlîi maimuţa Ce-i gîndeşle tărtăcuţă. arghezi, s. v, 110. Să spargă un geam şi o tărtăcuţă. pas, z. ii, 193. Vezi, mă tărtăcuţă goală, că-i .place? t decembrie 1964, 35. + P. ext. Turban (1). Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. 4. (Bot.; regional) Hrişcă tătărească (Fagopyrum tataricum )■ borza, d. 69. 5. (Regional) Ciupercă mică, nedefinită mai îndeaproape. Cf. RĂBULESCU-CODIN. — Pl.: tărtăcuţe. — Şi: (regional) (ărtăcuţ (borza, d. 50) subst., târtăgtiţă (ddrf, pamfile, b. 35), ter-teciţă (şez. viii, 127), tătărctiţă (alexi, w., com. marian), tătăcâţă (barcianu) s. f. — De la tătarcă. TARTĂ GIJŢĂ s.f. v. tărtăcuţă. TĂRTĂLfiŢ adj. (Regional) Guraliv, vorbăreţ (Mă-ţău — Clmpulung). coman, gl. A fi tărtăleţ cu lumea. id. ib. — Pl.: tărtălcţi. — Etimologia necunoscută. • Gf. t ă r ă r ă i. TĂRTĂLOC s. m. v. tartalac. TĂHTĂLOG s.m. (Bot.; prin Olt.) Ciulin (Carduus nutans). Cf. lexic reg. 38. — Pl.: tărtădogi. — Etimologia necunoscută. TĂRTĂMÂN s.n. (Prin Maram.) Şură, coteţ, acaret. lexic reg. 22. — Pl.: tărtămane. — Etimologia necunoscută. TĂRTĂiVĂS s.n. (Rar) Diminutiv al lui tartan1 (1) ; şal mic de lînă. Bubico. . . îşi retrage capul In pa-neraş, unde i-l acopere iar cocoana cu un tărtănaş de Ună roşie, caragiale, o. ix, 95. — Pl.: iărtănaşe. — Tartan1 + suf. -aş. TĂRTĂNfiŢ, -EAŢĂ adj. (Despre trup) Scund şi gros; (despre cap) rotund. Acel cap lărtăneţ ascunde în el un talent excepţional, delavrancea, ap. tdrg. Nu era d-ălea tărluneţele ce pune carnea pe coaste cu lopeda. id. s. 23, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăi-NEANU, D. U., RĂDULF.SCU-COOIN, CIAUŞANU, V. 203. —. Pl.: tărtăneţi, -e. — Cf .. t î r t a n?. TÂRTĂÎVfCĂ s.f. (Regional; în ghicitori) Tărtăcuţă. Am o tărtănică roşie, plină de moloănge (Ardeiul). pascu, c. 209. — Pl.: ? — Cf. t ă r t ă c u ţ ă. 0 ŢĂRTĂRIMF. s. f. v. tătăiime. TĂRTĂROAlCĂ s. f. (Regional) Tartoriţă,. dră-coaică, Ieşiră: Tărtărociica, Vrăjîtoreasa, Fermecăto-reasa, Legătoreasa Care leagă Şi nu mai dezleagă, păs-culescu, l. p. 118, cf. gr. s. vi, 147. — Pl.: tărtăroaice. — Tartor + sul. -oaică. TĂRTĂROl s. m. (Regional) Tartor, drac. Cf. i. cr. m, 286. — Pl.: tărtăroi. — Tartor + suf. -oi. TĂR J’ĂTj1 s. m. v. terţlu2. TĂRTĂU2 s. n. v. tărtău. TĂRTĂZf vb. IV. 1. Tranz. (Prin Ban. şi Transilv.) A drege, a repara. Cf. anon. car., vaida, caba, săi.. 101. + Intranz. (Prin nord-vestul Transilv.) A deretica, caba, săl. 101. 2. Intranz. (Prin Transilv.) A SC gîndi profund. bl iv, 134. + Refl. (în forma tărlăzui) A-şi încorda toate puterile (Topliţa). Cf. alr h/i mn 52, 2 298/228. — Prez. ind.: tărtăzesc. — Şi: tărlăzui vb. IV, tă-tărezâ (anon. car.) vb. I. — Din magh. tntnroz. TĂRŢĂZUÎ vb. IV v. tăi lăzi, TĂRTEAŢĂ s. f. v. (Irtiţă. TĂRTfer s. m. pl. v. turtei1. TARŢĂ interj, v. tîrţ. TĂRŢAL s. m. v. It‘iţiu2. TĂRŢĂRfŢĂ s.f. v, ţîilăiiţă. TĂRŢĂU s. m. v. terţiul. TĂRŢIOARĂ s. f. (Regional) Noatenă (2) (Peşti-şani — Tirgu Jiu). Cf. alr sn ii h 387/836, alrm sn i h 255/836. — Pl.: tărţioare. — Tărţiu -f suf. -ioară. TĂRŢftJ s. m. v. terţin2. TĂRŢII s. m. y. Ierţi»2. TĂRŢIU s. m. v. terţlii2. TĂRZĂMĂNÎE s. f. v. terj|imănie. TĂRZIMÂÎV s. m. v. terfliman. TĂRZIOR adv. v. tirzior. TĂRZÎU, -IE adj., adv. v. ttrziu. TĂSCOVliVĂ s. f. v. tescovină. TĂSLÂR s. m. v. teslar. TĂSMA s. f. v. tasma1. TĂSMĂLljŢĂ s. f. Diminutiv al lui tasma1. Paiele de grtu cusute pe tăsmăluţe o prind minunai, se-vastos, n. 2. Rochia de vară e. . . cu aceleaşi tăsmăl'u/c pe la gură şi mîneci. ap. cade. — Pl.: iăsmălule. — Tasma1 + suf. -ălnţă. TĂS6N s. n. v. tason. TASTĂ interj, v. tăşi1. TĂSTRf num. col. v. tustrei. TĂSTRU adj. (Regional; în 1 o c. a d v.) în tăstru = 'dezordonat, pribeagul, p. r. 58. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. 1764 TĂŞGA — 129 — TĂTAR TĂŞCA vb. I. Tranz. (Prin Transilv.) A păcăli, a Înşela pe cineva, a trage pe sfoară. Pre toţi locuitorii ... ar vrea să-i taşle şi el să ia toate veniturile, şincai, hr. ii, 96/26, cf. lb, polizu, gheţie, r. m., rev. crit. iii, 170, com. din frata — turda. Iară te-am tăşcat! MAT. DIALECT. I, 98. — Prez. ind.: tăşc şi laşe. — Şi: teşcă vb. I. lb. — V. taşcă. TĂŞCARE s. f. (Prin Transilv.) Faptul de a t ă ş c a; păcăleală. Cf. lb, gheţie, r. m. .— Şi: teşcâre s.f. lb, lm. — V. tăşca. y TĂŞCĂT0R s. m. (Prin Transilv.) Păcălitor, înşelător. LB, lm. — Pl.: tăşcători. — Şi: teşcător s.m. lb. — Tăşca + suf. -ior. TĂŞCĂTURĂ s. f. (Prin Transilv.) Păcălitură, înşelăciune. Cf. LB, POLIZU. — Pl.: lăşcături. — Şi: leşeălură s.f. lb. — Tăşca + suf. -(ă)tură. TĂŞCHfŢĂ s.f. (Regional; de obicei la pl.) Tăiţei de forma unor pătrăţele (Gliilad — Timişoara), alr ii 4 034/36. + Colţunaşi (Fibiş — Lipova). lexic reg. 120. — Pl.: tăşchiţc. — Taşcă -f- suf. -iţă. TĂŞCULlŢĂ s. f. 1. Tăşcuţă (1). dicţ. 2. (Regional) Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor: a) (şi în compusul tăşeuliţa-cioba-nului, borza, d. 169) punguliţă (Thlaspi arvense). Cf. brandza, fl. 139, grecescu, fl. 74, borza, d. 169; b) Aelhionema saxatilis. id. ib. 12. 3. (Bot.; regional) Cîrligioare (Bidens cernuus). borza, d. 31. 4. (Bot.; regional; şi în compusul tăşculiţa-ciobanu-lul, dame, t. 188) Traista-ciobanului (Capseila bursa-pastoris). panţu, pl. — Pl.: tăşculiţe. — Şi: (regional) toşculîţă s.f. barcianu, alexi, \v. — Taşcă + suf. -uliţă. TĂŞCtÎŢĂ s.f. 1. Diminutiv al lui taşcă; tăşcu-liţă (1), (rar) t e ş c ă 1 i e, (Învechit., rar) teşuliţă; conţinutul unui asemenea obiect. Cf. ddrf. Doamna purta cheile cămărilor, tn lăşcuţa aninată la cingătoare. sadoveanu, o. xi, 40. Venise de la şcoală cu o tăşcuţă de cărţi, sbiera, p. 118, cf. alr i 1 544/357. Dă-mi o teşcuţă de tutun, udrescu, gl. <0 Expr. A avea pe cineva In lăşcuţă = a avea pe cineva la dispoziţie, la discreţie. Cf. zanne, p. v, 619. <0* Compus: (Bot.; regional) tăşcuţa-ciobanului = a) punguliţă (Thlaspi arvense). Cf. conv. lit. xxiii, 1 056, brandza, fl. 139, borza, d. 169; b) traista-ciobanului (Capseila bursa-pastoris). dame, t. 188. 2. (Regional; dc obicei la pl.) Tăiţei de forma unor pătrăţele (Chizătău — Lugoj), alr ii 4 034/76. 3. (Bot.; regional) Traista-ciobanului (Capseila bursa-pastoris). borza, d. 39. 4. (Regional) Brăţara orcicului care sc prinde cu ajutorul unei verigi de crucea căruţei (Vicovu de Sus — Rădăuţi), glosar reg. — Pl.: lăşcuţe. — Şi: (regional) teşcuţă s.f. — Taşcă + suf. -u/ă. . . TAŞ11 interj. (Regional; de obicei repetat) Cuvînt cu care se strigă sau sc alungă gîştcle sau raţele. Cf. alr sn ii h 378, ib. h 380. — Pronunţat monosilabic. — Şi: tăstă (alr sn ii h 380/353), tas (com. din zahareşti — suceava), lăsa (ib.) interj. — Onomatopee. TĂŞf2 vb. IV. Tranz. (Învechit; cu sens neprecizat) Pentru mărgărilariul ce-m(i) scrii dumneata ca să ţ-ăl triimit, l-aş fi şi triimis de mult, numai iaste mai mărunt şi ştiu că la Ardeal nu iaste harc(i)ul.. . a tăşi lefluri ce sănt (a. 1778). furnică, i. c. 59. — Prez. ind.: tăşesc. — Etimologia necunoscută. TĂŞfLĂ s. f. v. taşculă. TĂŞfLCĂ s. f. v. taşculă. TĂŞTIMdME s. f. v. testimoniu. TĂŞtîIE s. f. (Regional) Pungă de piele. Cf. jahres-ber. vi, 81, arhiva xv, 405, xix, 188. — PI.: ? — Cf. magh. t a r s o 1 y. TĂŞtiLĂ s. f. v. teşculă. TĂŞULCÂR adj. (Regional; despre cai) Mic şi gras (Mădei — Borsec). Cf. chest. v 76/45. — Pl.: tăşulcari. — Tăşulcă + suf. -ar. TĂŞIjLCĂ s. f. v. taşculă. TĂŞULESC, -EASCĂ adj. (Regional; în sintagma) Pere tăşuleşti — varietate de pere nedefinită mai îndeaproape (Boiştea — Tîrgu Neamţ). Cf. h x 395. — Pl.: tăşuleşti. — Etimologia necunoscută. TĂT, -Ă adj., adv. v. tot. TĂTAR, -Ă s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care făcea parte din triburile mongole, care în secolul al XlII-lea au format statul Hoarda de Aur pe teritoriul din Asia Centrală şi Europa răsăriteană; (astăzi) persoană care face parte din populaţia de bază a R.S.S.A. Tătare sau este originară de acolo ; (învechit, rar) tatarin, (regional) tătăroi. Au gonit pre tătari din toate locurile de unde era aşezaţi (a. 1650 — 1670). gcr i, 235/6. Au cerşut la veziriul pentru prada ce făcasă tătarii In ţările moschiceşti, neculce, l. 247, cf. anon. car. Cite sate au fost pe Şiret, pot zice că i-au prădat tătarii, că nu puţină pagubă au avut (a. 1729). gcr ii, 25/33. Alexandru trimise sol.in cetate pre un tătar fără carte, alexandria (1794), 55/11, cf. lb. Pentru asemene scop se aflau intre dinşii doi tatari bălrlni. asachi, s. l. ii, 49, cf. polizu. Omuleţ. .. cu ochi mici ca de tătar, filimon, o. i, 128, cf. ddrf. Parcă trece-adună-tură De tătari, coşbuc, p. i, 227, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Unii din aceşti robi se zice că au fost luaţi de tatari. pamfile, cer. 191. Talarul se întoarse apoi spre slujitorii lui şi le dădu porunci, sadoveanu, o. v, 674. Tolea..., cu o figură frumoasă de tătar, intră peste cîteva secunde, beniuc, m. c. i, 56. [Femeile] trăiesc nomade ca vechii tătari, călinescu, c. o. 17. Venea turcii ca ploaia, Tătarii ca năsipul De-acopereau pămlntul. pop., ap. gcp. ii, 297. Frunzuliţă usturoi, Slnt tătari în sat la noi, Au robit pe maică-mea De mi-a secat inima. mat. folk. 100. Bătrînii povestesc că p-aici o trecut tătarii, t. papahagi, m. 157, cf. alr ii/i mn 103, 2 774/769, 886. Vorba nu sflrşea, Tătarii sosea Şi le ocolea, Şi mi le robea, balade, i, 308. <£> (în imprecaţii) Fugi tătarilor d-acilea. păsculescu, l. p. 299. <0> Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune cînd cineva se grăbeşte sau fuge fără un motiv serios. Iaca mă duc, mă duc..., doar nu dau tătarii. ALECSANDRI, T. 198, cf. ŞĂINEANU, D. U., ZANNE, P. vi, 337. Fareă-1 alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbeşte foarte tare. Cuconaşul era grăbit, parcă-l alungau tătarii din urmă. alecsandri, t. 50, cf. zanne, p. vi, 338. Lumea (sau ţara) piere (moare) dc tătari şi el bea cu lăutari, se spune despre cineva care nu se sinchiseşte de nimic, nu vrea să ştie de păsurile altuia. Cf. pamfile, j. ii, 152, zanne, p. hi, 453. ^ P. ext. Om crud, nemilos. Ei, 1783 tătarcâ — 130 — TĂTĂIŞĂ1 . . . despre multămire nu zic, că doar om sînt şi eu, .nu-s lalar. alecsandri, t. 1 700, cf. şăineanu, d. u., pamfile, c; 53, zanne, p. vi, 339. ' 2. (învechit) Curier poştal (călare); sol, ştafetă. Vn tătar al vizirului curg au venit cu cărji. condica, ap. şio iij, 351. Cei ce merg cu pricini trebuincioase, trecători sau tătari (cca 1802). uricariul, ap. şio iij, 351. Cu poroncile ce sint a se trimite cu înadins lalar la Moldova, beldiman, ap. tdhg. Trimise scrisoare cu-n talar, pann, ap. tdrg, cf. ddrf, şăineanu, d. u. 3. (în mitologia populară) Uriaş de pe vremuri; gigant; monstru (1). Cf. şăineanu, d. u., păscu-lescu, l. p. 382. La Maramurăş o fost tătare. O fost giumăţate de om, giumălale de cîne. arh. folk. i, 180, cf: alr ii/i h 78/365. 4. (Regional; art.) Numele unui vînt care bate dinspre răsărit. Cf. h iii 55, 179, vi 41, xn 196, xiv 381, zanne, p. vi, 340. 5. (Omit.; regional; şi 111 sintagma tătar 'dc sihlă, băcescu, păs. 165) C.ocoş-de-niunte (Telrao urogallus). Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, BĂCESCU, PĂS. 165. fi. (Regional; şi in sintagma tătar de mături, borza d. 163) Numele a două plante erbacee din familia gra-mineelor, întrebuinţate la confecţionarea măturilor: a) mătură (Sorghum vulgare şi tcchnicum). Cf. borza, d. 163, H v 389, ALR ii/i MN 149, 3 930/848, ib. 150, 3 933/27, 29, 36',“.'47, 76, 848, 872, 876, 899, alr sn i h 145, alrm sn i li 100, gl. olt.; b) gaolean (Sor-ghum saceharatum). borza, d. 163. II. Adj. Care aparţine tătarilor (I 1), privitor la tătari, caracteristic tătarilor; tătăresc (1). Ei vă liberară De turmele rebele, al căror scop aa fost Să laie lot, să arză cu furie tătară, mureşanu, p. 74/5. Intră tl-năra doamnă, frumoasă şi fugind de cetele' tartare, ale-xandrescu, o. i, 69, cf. costinescu. Cantemir, călâ-reful tatar, sosi ca adus dc vînt pe calu-i scurt, sadoveanu, o. v, 493. Cai tătari.. . nechează pe un grind. pillat, p. 126. ' Vorbitori de limbă tătară există şi la noi, în Dobrogea. graur, i. l. 208. + (Substantivat, f.) Limba tătară, dm. — Pl.: tătari, -e şi (regional, in.) tătare. — Şi: (învechit) tartar, -â s. ni., adj. — Din tc., tăt. tatar. — Tartar < fr. tartare, germ. Tartar. TĂTARC s.f. I. 1. Tătăroaică. Tăiarcele cele bur-duhoasă le spinteca şi pune copii prin pari. neculce, l. 159, cf. anon. car., ddrf, şio iij, 352. S-au fost dus tofi tătarii de acasă. . . şi au lăsal acasă pre o tă-lai'că bălrînă. sbiera, f. s. 5, cf. tdrg. Din lumea de unde venea. .. cu tătar ce şi bulgăroaice, Ana Lipan li.apăru o creatură celestă, c. petrescu, c. v. 196. S-o pună domnul polijai cu bolul pe labe pe tătarcă... g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 69. Am stat cu şi m-.am gîridit : trebuie să fi fost talarcă. sadoveanu, o. xni,. 77. După bătaie, aproape de Cîrlibab, o rămas o lălarcă şi o şădzut doi ai... ş-apoi o murii. r. papahagi, m. 158.. 2. Iapă de soi tătăresc (1). Cf. ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u. Cadiul. . . Pe-o tălarcă-ncăleca Şi la goană s.e lua, Iapa cimpii apuca, alecsandri, i>. p. 151. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari (1 1). 1 tătarcă de ghermesulu cu flori de fir cu şerăturile de dram. cu blană (a. 1784). bul. com. ist. v, 283. Zestrea cc mi-au dat răp[o]satul socru-mieu. . . 1 rănd haine de cliismeriu, rochiia i talarcă, îmblănite cu nurcă (a. 1796). iorga, s. D, xn, 123. Se arătă înaintea junelui un arnăul. . . cu tătarcă roşie, blănită cu vulpe nafe. filimon, o. i, 99, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Iarna purta pe deasupra o lătarcă lungă şi îmblănită, strînsă la spate, cu gulerul scurt şi ridicat, oţetea, t. v. 142 II. (Regional) 1. Numele mai multor Plante erbacee agăţătoare din familia cucurbitaceelor: a) tărtăcuţă (Coccinia ipdica). Cf. pamfile, a. ii, 179, borza, d. 50, h x 353, arh. folk. ii, 180, coman, gl. ; li) dovleac (Cucurbila pepo). borza, d. 55; c) dovlcac-turcese (Cucurbila melopepo). Cf. klein, d. 437, com. marian, com. din straja — rădăuţi, alr i 856/554. + (în forma tărtacă) Pepene verde. Cf. rădulescu-codin, ev 1951, nr. 1, 37. în fundul grădinii am să. samăn nişte tăriăci. ib. + Fructul tătarcei (II 1). Uimcle se întorc uşor cu talarcă (un fel de bostan cu ţlfe) rasă pe râzătoare şi prăjită, şez. ii, 19. + Dovleac uscat, golit de miez, întrebuinţat ca ploscă. Mîncau zorili. . . şi-şi treceau unul altuia o ploscă dc bostan care sc chiqmă talarcă. sadoveanu, o. v, 530. 2. (Bot.; şi in sintagma lolarcă de mături, alr sn i h 145/64) Mătură (Sorghum vulgare). Talarca sau măturile s-au produs în cantitate mare. pribeagul, p. r. 93, cf. borza, d. 163, vaida, com. beniuc., alr ii/i mn 150, 3 933, alr sn i h 145, alrm sn i h 100, A i 12, 17, 20, 21, 23, 26, 31, 35. 3. (Bot.) Hrişcă (Fagopyrum esculenlum )■ Cf. anon. CAIi., LB, BARCIANU, GRECESCU, FL. 512, TDRG, PAMFILE, a. n. 196, şăineanu, d. u., borza, d. 69. 4. (Bot.) Hrişcă tătărească (Fagopyrum tularicum). Cf. conv. lit. xxni, 1 056, borza, d. 69. 5. (Bot.; regional; în compusul) Buruiană-de-tă- tarcă = rostopască; (regional) tătărccle (Chelidonium majus). borza, d. 45. . . ' 6. Coşar pentru păstrat porumbul; hambar'(Arad). Cf. chest. ii 435/411. 7. Numele unei ciuperci nedefinite mai îndeaproape (Drăguşeni — Tirgu Neamţ). Cf. glosar reg. III. (Omit.'; regional) Coeoş-de-mesteacăn (Ltjru-rus telrix) (Vişeu de Sus), băcescu, păs. 63, cf. 165. IV. (Regional)-Numele unei boli la om; bubă. Cf. h vi 11, xiv 439, com. marian, com. din straja — rădăuţi. Tătarei uscăcioasâ, Tătarei putregăioasă, Tătarei mocnită, arh. folk. iv, 205. + Boală de vite nedefinită mai îndeaproape (Alimăneşti — Slatina). Cf. h vi 11. + Cancer, candrea, v. 221. — PI.: lătarce şi tălărci. — Şi: (regional) tfirtâeă, totâreă, pătărcă (alr sn i h 145/284, alrm sn i li 100/284) s. f. — Tătar + ,suf. -că.. TĂTARIVMJĂ s. f. Plantă erbacee, spinoasă, din familia compozitelor, cu flori alburii; (regional) armurar, căpăţînoasă, înăciuca-ciobanului, rostogol, scăiete (E-ehinops commutatus). Cf. grecescu, fl. 325, panţu, pl. 305, borza, d. 63. — Pl.: tătarnice. — Tătar •+- suf. -amică. TĂTĂCTJŢĂ» s. f. V. tărtăcuţă. TĂTĂCTjŢĂ2 s. m. v. tătuouţă. TĂ’IĂf vb. IV. Intranz. (Prin Mold.) A vorbi peltic; p. ext. a îngîna (un cîntec). Lăutarii lătăind, Tătăind, marea treeînd. folc. mold. i, 251. — Prez. ind.: tălăiesc. — Formaţie onomatopeică. TĂTĂIÂŞ s. ni. v. tătăişăl. TĂTĂlAŞĂ s. f. v. tătăişă2. TĂTĂfŞ s. m. v. tătăişăl. TĂTĂIŞĂ» s. f. (Popular) Nume dat mai multor plante erbacee: a) margaretă (Chrysanthemum cari-natum, leucanlhemum şi rotundifolium). Cf. borza, d. 46, 47, ţiplea, p. p. 117, bud, p. p. 83, t. papahagi, m. 234; b) (la pl.) (regional) plituţe, tămiioară. floarea-raiului (Chrysanthemum cinerariaefolium). bulet. grăd. bot. v, nr. 3 — 4, 55, borza, d. 47; c) (lă pl.) tufănică (Chrysanthemum indicum). bulet. grăd. bot. v, nr. 3 — 4, 56, borza, d. 47; i!) turtă (Carlina acaulis). Cf. conv. lit. xxiii, 1 056, ddrf, gheţie, 1792 TĂTĂIŞĂ2 — 131 — TĂTĂRESC R. M., BRANDZA, Fl,. 299, DAME, T. 186, BARCIANU, GRECESCU, FL. 326, N. I.EON, MED. 65, BORZA, D. 41, t. papahagi, m. 234; e) punga-babei (Pulicaria: dy-senlerica, Jnula dyscnlerica). Cf. conv. lit, ..xxiii, 1 0.56, MARIAN, GH. 9, GHEŢIE. R. M., BRANDZA, FL. 270, GRECESCU, -FL. 296, ALEXI, W-, PAMFILE — LU-PESCU, CROM. 53, ŞĂINEANU, D. U., SIMIONESCU, FL. 283, borza, d. 139; f) (la pl.) romanică nemirositoare (Malricaria inodora), id. ib. 108; jj) (la pl.) filirnică (Calendula officinalis J. id. ib. 37; îi) (la pl.) surguci (Consolida ajacis). id. ib. 50; i) (la pl.) oehiul-boului (Callislephus chinensis). id. ib. 37; i) (în forma (ă-lăiş) iarbă-roşie (Polygonum persicaria). id. ib. 135; j)' (regional) afinVaccuxium myrlillus), Cf. vaida; U) (regional) păpădie (Taraxacunx officinale).- Cf. alr i 1 919/15, 280; 1) (regional) narcisă (Nareissus). Cf. alr sn in h 640/353, alrm sn ii li 417/353, com. din uebeş; m) (regional) garoafă (Dianthns caryo-phyllus) (Certege — Abrud), alr i 1 ,!}35/96; n) (regional) numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h x 43, 95, xvii 7. înaintau. . . descliizlndn-şi drum pe sub tufe uriaşe: velrice, mo(ul-carcanului, călină, tătăiş. galan, b. i, 84. De-ar fi cimpul floriccle, -N-aş trăi cu-atiia jele, Dar cimpu-i cu tălăişi Şi trăiesc cu multe grijii reteganul, ch. .67, Că e soare Şi răcoare, Tălăişa floare... bibicescu, >. p. 387. O, slruţuc dc lătăişi, Mlntuitu-tc-ai de griji, bîrlea, b. 126, cf. alr i 1 938/251, 285, 315. <£> Compuse: (regional) tătăişă-albă = muşcatul-dracului (Scabiosa columbă-ria şi lucida). M-oi fa lătăişă-albă Şi in-oi duce pin.cea iarbă. t. papahagi, m. 91, cf. borza, o. 156; tătăişă-vlnătft = albăstriţă (Centaurea cyanus). id. ib. 42. — PI.: tălăişi şi tătăişe. — Şi: (regional) tătăiş* tătăiăş (borza, d. 139) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. tătăiş ă2. TĂTĂIŞĂ2 s. f. 1. (învechit şi popular) Cumnată, de obicei mai în virstă. Feciorii tătăişei-mi. prav. lucaci, 174, cf. anon. car. Gheorglic Ştefan... cu tătăişă-sa, cu Năstasea (a. 1655). iorga, s. d. xi, 91. Pulheria Augusta pentru multe dosădzi ce suferia dc la Eudokia, cumnatărsa sau tătaişă-sa, incă au lăsat curtea frale-său: şincai, iir. i, 80/33, cf; lb, polizu, DDRF, BARCiANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, I). U., h xvii 239, ib. xvin 27, 269. Tălăişă ş-o cumnată, Lasă uşa descuiată, doine, 25S, cf. l. costin, gr. ban. ii, 193, alr i/ii h 261/131, alrm i/ii h 373,?'foi.c. transilv. ii, 619. 2. (Regional) Mătuşă (1). gr. s. i, i39, scurtu, t. 214. + Soţ.ia unchiului, alr i/ii h 168, alrm i/ii h 236. 3. (Popular) Lele, leliţă. Tătăişă, draga mea, Nu te tare supăra, Că mlndră ca dumneata Nu-i nime, cltu-i lumea, jarnîk — bîrseanu, d;' 25. Tătăişă Sin-ziană, Fă-ţi o milă şi-o pomană. . . marian, sa. 166. Jupineasă tătăişe,... deschide podişorul Şi-mi dă oala ca grosciorul. bud. p. p. 62, cf. alrm i/ii h 286/174 — Pl.: tătăişe. — Şi: (regional.) tătăiâşă s. f. Etimologia necunoscută. TĂTĂfT, -A adj. (Prin-Mold.) Care vorbeşte peltic Doi prieteni, unul Insă cepcleag şi tătăil, Iară altul surd că surzii... contemporanul, v2, '428. — Pl.: lălăiţi, -te. — V. tăiai. TĂTALÂT adv. Peltic. Şi-i răspunse cepeleagul, cum vorbea el tătălat. . . contemporanul, v2, 429. — De la tătăi. TĂTĂjVEASĂ s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, acoperită cu peri aspri, cu flori roşii-pur-purii, mai rar albe, dispuse în raceme; (regional) barba-tatci, boracioc, gavăţ, iarbă-băloasă, iarba-lui-Tatin, iarba-tatăiui, iarba-neagră, ploşniţ.oasă, rădă, cinâ-neagră, tainic, tat, tatin, tăltinoacă, tătănească; tătăueaţă, tătinoaie, zlac (Symphytum officinale). Cf. hem, 2 ISO, CONV. IIT. xxiii, 1 056, brandza, fl. 372, n. leon, med. 69, grigoriu-rigo, m. p. i, 164 candrea, f. 295. La cazuri de boală tot balta cu buruienile ei — ca Icteineasa, izmă...-li lecuieşte, antipa, P. 763, cf. T.DRG, ŞĂINEANU, D. V., V01CULESCU, L. 278, h n 26, IV 44, 83, 194, 311. ix 122, 153, xi 326. O Tătăneasă de munte sau tâtăneasă de pădure = brustur, negru (Symphytum cordalum). borza, d. 166. 2. (Regional; în forma tilineasă) Mîncare pentru păsări de curte, făcută din plante fierte şi amestecate cu mălai (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. coman, GL. — Pl.: tătănese. — Şi: (regional) tătineăsă (jii;EŞcu, o. 74, grecescu, fl. 415, h ii 165, 273, vii 48, xi 230, alr i 1 931/805), tătlueăsă (ddrf, alr i 1 931/735), tăteneăsă (alr i 1 931/725), tetcneâsă (h ix 396, alr i 1 931/750), titineăsă (şez. xii, 193, alr i 1 931/780, 803), tutăncăsă (h ix 188) s. f. — Tatin -f suf. -easă. TĂTĂXEASCĂ s. f. (Regional) Numele a două plante erbacee: a) tătăneasă (Symphytum officinale). Cf. candrea, f. 295, borza, d. 166; 1)) uemţişori de eîmp (Consolida regalis). id. ib. 51. — Pl.: tălăneşti. — Şi: tătîncăscă (borza, d. 166), tiUiueâscă (alr i 1 931/595, 730) s. f. -- Tatin + suf, -cască.. TĂTĂXEAţĂ s. f. (Regional) 1. (Bot.) Tătăneasă (Symphytum officinale). Cf. polizu, ghf.ţie, r. m., barcianu, borza, d. 166, alr i 1 931/768. 2. (în forma tilincaţă) Mîncare pentru păsări de curte, făcută din plante fierte şi amestecate cu mălai (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. coman, gl. — Pl.: tătăneţe. — Şi: teteneăţă (alr i 1 931/760), titineăţă s. f. — Tatii) + suf, -eaţă. , ■ ■ ■ TĂTĂRÂX adj. (Regional) Mare. î. cr. ii, 307. Una şi cu una Face una, Şi de-accstea-s douăsprezece; Tdla-i şătăran. Hoaţă de bostan (Anul şi lunile), pamfile, c. <16. — Pl.: tătărani. — Tătar + suf. -an. TĂTĂUAŞ s.m. Diminutiv al lui tătar. 1. Cf. tătar (I 1). Pe sub Varin, Mulţi tătăraşi vin. mat, folk. 1 269. + (învechit, rar) Ţigan provenit din robii tătîjrilor. Nume tătăreşti poartă uneori şi ,,lătăraşii“.. dr. i, 281.. 2. (învechit) Soldat dintr-un corp de oaste (călare), însărcinat cu transmiterea mesajelor sau cu îndeplinirea unor porunci, hotărîri ale autorităţilor. Cf. tătar (I 2). într-o clipă slnt aici, cu ccau.su şi cu cincizeci de tataraşi. sadoveanu, o. i, 290. Se înşiră după aceeii curtenii, nemţi, panţiri, dorobanţi, lipcani, ■ taiaraşi, hlnsari şi alergătorii la cetăţi, de-şi primesc banul domnesc, id. ib. xm, 734. — Pl.: tătăraşi. —..Tătar + suf. -aş. ŢĂTĂRĂU subst. v. teleleu. TĂTĂKCfiLE s. f. pl. (Bot.; regional) Rostopască (Cheliclonium majus). borza, d. 45. ,— Tătarcă. + suf. -ele. TĂTĂRCIJŢĂ s. f. y, tărtăcuţă. TĂTĂRfiSt, -EASCĂ adj. 1. Tătar (II). împăratul turcesc, armlnd 120 000 dc oastea sa şi oastea tătărască şi muntenească..., au trimis asupra lai Ştefan Vodă. ureche, l. 91. Tartaria sau, cumu-i zic anii, ţara tătărească. simion dasc.., let. 97. Nenumărată mulţime de oaste tătărască. cantemir, hr. 141, cf. anon. car., canta, let. iii, 181/5. Prefectul oştilor lui Bat, cu ceilalţi crai tătăreşti Ireclnd Seretul, au venit la ţinutul episcopiei, şincai, hr. i, 261/10, cf. clemens, lb, polizu, costinescu. întreaga urdie tătărească a fost 1804 'la^ŞfŞŞTE ' tAtic şfărtmaţă. gjvne, ■ ap. şio 1%, 352. Ilogdan, pentru a . premrii '.duşmă'niil'e .tităre&i, încheie cu ' tătarii şi cu 'Sdim.uk tratat, xenopol, >i. r. iv, 212, cf. barcianu, ! Ai-iixi, w. Poate din al treilea izvo'd de eSre s-a folosit Nipolă'e Oosţiti... ia Mustea ddăushftle în 'pAvinţa pradăciunilor tătăreşti de căruţă fătă-raşcă, ,ţu roţi înaltei ,şi .ob.qpi suflătoare, sadoveanu, .0. x, -431.. cf. scriban, p. Mahalaua tăt'ărască.’ v, rom, septembrie 1.9S69, 6. Trei voinici ardeleneşti, Gu caii braşoveneşti, Cu puştile tătăreşti, şez. i, 44. Multe cor-tulefe şlnţ. ... M^i .i^ulţe de iplrigele, Dţ bUşli negre lăiărţşti. Unde vezi idi ţe-ngrozeşti! .maţ. "kolk. 100. Opindă tăţăraşcă, .De tafţo s:ă.,.şe. tlr.fisqă (Grapa), got RoyEi, p. 1*79. (Pe^ iip^ă nume de plante saji , niâ^e, inţjipă spşci'â ş,4u, yarietateş) ^Cpl, tătăresc.- costinescu. Soiurile cele ijiai cunoscute dc ppp.uşoi slnt : romanesc..., tătărăsc, cu bobul foarte inie, alb şi rotund. pamfile, a. r. 68. Porumb tătăresc, cade. <0> Mălai tălurcac v,. m ă 1 a i. <> E x p r. ,A' pune oşti tăţărăşti v. oaste1, 2. Fig. (învechit’) Straşnic, grozav. Am venit aci ca să petrecem ; aidefi dar să tragem un danţ d^ale tătăreşti. filimon, o. i; 195. Prin cererile mele, te-ani făcut să capeţi o migrenă de cele iătărăşti. alŞecsaNdrt, fc. •' 95. I-am aruncat o ochire de cele tătăreşti, id. t. 1 071-Am un guturai tătăresc, caragiale, o. v.fi, .15}., Stătu măi multă vreme cu picidărele In apă.. ■ . ’ şi-l .dp’ucă un gutUnat tătăresc.' i. iîîegruzzj, s. î, 181, cf. şîi-neanu, d. d. — Pl .: tătăreşti-. -* Tătar 4*-suf. -esc. TĂTĂRfiŞTE adv.1 1. în felul tătarilor (I 1), ca tătarii; ’în limba tătară. Gf. KbV polizu. Nici le-am prins, nici le-am înţeles, că doar n-am învăţat (ătăreşte, aJ.ec- ' sandri, ap. cade, cf. lm, ddrf. Un omâleţ.. . cu capul tuns iătăreşte. cXlineşcu.,, c. n. ,96. E .din.^Dpfirqcieq. Vorbeşte şl ţatăreşte. stancu, d. 502. . 2. Fi g.,- (înVechit) Straşnic, grpzav.-Au crezut (Ca epitet; .pre-cedînd. t^rnienul .calificat)de care;se'leagă p'rin‘prep. ,,de“) Găsi In mijlocul ogorului o tătărie de groapă cit să-ncapă un* cal. alas 28 xi 19,37, 8|J.. "j. ; TĂŢĂRfME s.f. 1. Mdljimg de tătari (I 1)'; totali- ! tatfea'ţSţţlrUo'r. Leşii, vâzittd atttă tătărlmepn-au putui răbda fără 'Şănţafi. n. eostiN,’1 l. v583, cf: 191.- 'Oaitfe turcească este multă...' şi ţătărlhie multă:‘‘’k eculce, l. 212. Ursan năval s-aruncă in neagra fătărirăS’. alecsandri, p. iii, 96, cf. ddrf, barcianu, 'şăiNeanu, d. u., scriban, d., m. d. enc. Tătărimea puriieăea Şi pe Gruie mi-i ducea, alecsandri, p, p, 79. . 4 intrat tătărimea, Pustieşte pajiştea, Pajiştea şi motfiit. ’teo’do-rescu, p. ,p. 6,16. -Şă, }e duci, şi să stringi,;(p4ţărime.a Crimului. balade, ii, 170, 2. Loc, regiune, cartier în care locuiesc tătari (II). Sculindu-să din tătărimea ceia ce iaste pfşte apa Vol-găi.au Intrat In kbtarăle Impărăţiii’rUieşti. tÂS-temir, hr,, 447-. Uf ca.. .. uliţa largă? din tic^lărime.7y. Rd'iţi.,,>Şgpt^fMbîie 1'9(j9,' 17- ' — Şi: (Învechit, rar) 'tărţărjine s. f. iiarcia.nu. . —'Ţătar + .suf.” -itrie. , T^TĂRfŢĂ s:. f. (Popafer) Tătăroaifcă. Tălă mln-lăclţtle Şi tu tătări'ţele C’ă la hariiil năvălcsc. alkcSan-dhi, pi v. 78. Tăţăriţă-niţ-şUn ocol, Curie albă-ntr-uh picior (Ciuperca). 6oRoyF?iV c. 83, cf. 91. 1 Pl.Y iatăfiţe. ■— Ţâtar suf. -iţă. TATĂRI vb. IV. Tranz: (Hegioiiai) A blestema; a ejfrta, a mustra (Geleiu — Corabia).- Cf. pXsculescu, ?l.. p. '158. Jămaii să-nsura, Făiă' ţă-ţi lua', Fală de român, Dc român sărac... Mă-sa eă nu vrea Şi să ml-riia, Tot o tăt&ra. id. ib., cf. 'scl 1976, '490. — Prez. ind.: tătărăsc. — V. tătar. ' ■ ' rĂTĂRÎRE s. f.i (îRegional) Acţiunea de a tătărî; certare, mustrare. Com. din turnu măgurele. — V. ţâtărl. TĂTĂ1UT, -Ă adj. (Regional) Supărăcios, arţăgos (Călugăreni — Bucureşti). Cf. cv 4951, nr. 6, 30. — Pl.: tătărtţi, -te. — V. tătfirl. TĂTĂROAICĂ s. f. Femeie din neamul tătarilor d i); tătarcă (I 1), (popular) tătăriţă, (regional), tă-tăroaie. Cf, polizu,, barcianu, .cade, Qărţile copiilor de şcoală nu ău niciodată început şi sflrşit: tătarii şi lălărqaicele, in lipsă de foiţă ele: fig are, le rup .filele. 1. boŢez, b. 1, 158: Nu mi-ai gtărfurisiţ dacă maica lui a fost nioldovancă de-a noastră ori tăiăroaică. şado-veaNu, o. xiiţ, 77. 6 iătăroălcă. .. şpaia şcara, bolborosind teiţa pe limba ei. v. Ro>i. februarie 1956, 25. într-o zi, duclndu-se tătarii tofi de-acasă, ă rămas nkmdi o tăiăroaică liătrină, însărcinată, să gătească bucale, şez. i, 233. (Atrtbuni.d calitatea ca un adjec-jtiV) CţA vine măriei sale să ti.ijneăfă' in cealaltă lăture ia pârnitituiui să-i aducă o Impăriuifâ iătiţroaică? şa-doveanu, o. xm, 451. O babă tăiăroaică. alr n/279. : * —■ Pl.: tăţătOaice. — Tătar -f suf. -oaieă. TĂTĂROAlE s.; f. (Regional) Tătăroaică. :(Atribuind .calitatea ca un ’âiftjectiv) Legenda cu fata pre cdrea baba tătărodne ci vrut 'să o frigă: liuba — îana, m. 76. — Pl;: tătăroaie. ’ — Tătar 4-suf. -oaie. TĂTAR(3l s. m. (Regional) Tătar> (I 1). Tălărifa fiex.b.e pere, iTălăroi vine şi cere; Tălărifa nu se-ndură, iTălăroi vine şi fură (Cloşca şi motanul), gorovei, c. 91. .w Pl,: iătăpoi. — Tătar 4- suf. roi. ŢĂTDATÎNA adv. v. totdeauna. TĂTENEASĂ s. f. v. tătăneasă. TĂTfC s.m. Diminutiv hipocoristic al.lui. tată; |(pppular) ţăţuc,,ităţjiţ, (regional,) tătuică, tătuluc, tă-tuluţ, ţătuşor, (farrţiliar) ţătişor, tătiţă. • î, Cf. ţ a t ă, .(t.lj ; (regional) tetic^. Cf, tdrg. Tă-’licute, uite mămica vine. încoace, brătes^u-voineşti, i>. 296. Tăticule, tăticule! şi-n gene-mi tremură stropii. •voiculescu, poEZjLj^, ,1, 251, .cf. scurtu, ,ţ, 22. Are 'lica patru boi, Fa-te negiid<>y de ei. ţjAT, eolk. 786. ■Dacă mai şezură, ticu lot nu mai veiiea şi lor li se făcu foqrnfi. RĂjjuLEspu^coEirj; %: 230, cf. y^RpoL, v., co-MANj gl., |hesţ. ii 4/67, 6/20, 29, 36, alr i/ii h 152. Mai Irăieş, laică? Copilu, dă colo: ...Trăieş, tăticule — zici. o. bîrlea, a. p. i, 252. 2. (La vocativ) Cf. tată (I 2). Hai, ticule, In pădure,... să vă umplu tigva de miere, rădulescu-co-dh, î. 230. A chemai pe fală ! - Vino-ncoa, lică, că 'fista- e al tău ! id. ib. 271. 1 ; 3. (Prin nord-vestul Munt.; în sintagmă) Tica bătrin = bunic. UDREşpiJ, gl., - Ai (Regional; în sintagma) Tică naş — nas. h ii 256. ■ - • , 5. (Regional) Cf. tată (1 5). Cf. le jac reg. 87. Acolo ’iera un moş ş-d batiă bâlHnă. — Buhă dzua', iatică şl 'rit^iiicâ. 0: ‘şîişţEA, k. p. ii, 358. ^ (Familiar; ţa vo'CattV) Teimeii pii 'care ciiicva se adresează ‘ iinui bărb'aţ. Vino, tăticule, nu fnai ci r/i! îl întrerupse TĂTIGĂ 133 — TÂTUŞ Margareta, aslupindu-i gura cu palma, rebreanu, n'uv. 6, cf. 5. — Pl.: tălici. — Şi: (popular) tăticii, tică s. m., tîcu s. m. art. — Tată + suf. -ic. TĂTfCĂ s. iii. v. tătic. TĂTICtiŢ s.,m. Diminutiv al lui tăti c (1). ■’ — Pl.: tăticufi. ■— Tătic + suf. -uf. TĂTfîVE s.m. V. tată. TĂTIIVEASĂ s. f. v. tătăneasă. TĂTĂNEASCĂ s. f. v. tătănească. TĂTINOAlE s. f. (Bot.; regional) Tătăneasă' (Symphytum officinale) (Valea Vinului — -Satu Mare). Cf. alb i 1 931/339. — Tatin + suf. -oaie. ' • TĂTIŞ0R s. m. (Familiar) 1. Tătie (1). Cf. jahres-BER. VIII, 212, CADE. ' ■ 2. (La vocativ) Tătic (2). Ei, tălişorule, povestea tmpărăfiei acesteia esle mare. ispirescu, l. 101. — Pl.: tătişori. — Ţătă + suf. -işor. TĂTlŢĂ s. m. (Familiar) Tătic (.1). Tătifa ar urca-să mările şi pe surioarele mele. caragiale, o. ii, 229, cf. scurtu, t. 23, h ii 89. - Voc. şi: (regional) lătifu. scurtu, t. 22. — Şi: tiţă (id. ib. 23) s.m., tiţu (id. ib.) s.m. art. — Tată'+ suf. -i/â. - TĂTflV s. m. v. tată.. TĂTINE s. m. v. tată. TĂTlNEASĂ s, f. v. tătăneasă. JĂTjtXEASCĂ s.f.v tătântaşcă. TĂtÎNtSC, -MSC adj. (învechit) Păfihtesc, strămoşesc. învăţata ăidve leageă tălinrească (părinţilor n. test. 1648, părintească biciiA 1688), revnitofia ţiindu lu _D[um]/i[e]rfzcu. 'cod. vor. 38/10. Ea nemică... nu'fe'ciu oameriloru sau obicnileioru tă-tireşti (părinţilor n, test. 1648, de la părinţi biblia 1688). ib. 102/2. — Pl.: tallneşii. — Tătîne +. suf. -esc. TĂTOVA Vb. I v. tatua. TĂTOVi vb. IV v. tatua. ŢĂŢtîC s. m. 1. (Popular; şi în forma nearticulată, urmat de un adj. pos.) Ţăţic (1). Dumneata faci ca tătupa. negruzzi, s. iii, 25. Na şlii c-.au venit tătupa şi ca mămuca? creangă, p. li. Nu le Jeme, tătucă, li zise ea. ispirescu, l. 179, cf. 4drf-, barcianu,, alexi, W., TDRG, CAZIMIR, GR. 22, LESN1ÎA, „P, E. 127. Măi tică! Unde-i tăţucă-lu? sadoveanu, o. vii, .297, cf. . x, 399. Mie imi dă lăluca douăsprezece fălci [de pămînt]. camilar, n. ii, 8. Da unde ti-e tălUcu-tău, drăguţă? sbiera, p. 220. Să fii mamii de-ajulor Şi lăliichii de mult spor. marian, na. 318. Multume'sc, tătucă. reteganul, ch. 88, cf. şez. i, 110. El la iăti-su c-o alergai, „Cf faci ialucl-ăCole?“. ib. iv, 194 cf. pamfile, j. ii, 1(89, bud. î>. p. 83. Hei, ţii pui de ‘tiifttirea, S’pune tătuchii ţtşa, bîrlea, b. i, 36, cf. t. pÂPÂiiAGl,' m; 33, ’ bl vi, 194, chest. ii 6/173, alr i/u'h 152, o: bîrlea, a. p. i, 275. <> (în fofniiile exclamative de uimire, de adiijjjCaţie etc.) I! tătucă! Mare, mlndră o fi oastea \ românească, alecsandri, t. 152. Uni nu ş-'o suflidat el rninteilif măi tătuci, şt uni n-o-nieput a brehni, şez. II, 5- (Regional; la vocativ) Tefţnen cafe cineva se adresează sobrului sau (Pipirig" — Tîrgu Ntamţ). alr sn vi 1 580/851. 2. (Regional; la vocativ) Tătic (2). .A/i pşteniţ, tătucă ? ciocîrlan, p. p. 23. <> (Prin analogie) Hi, hi, tătucă!.. . Iaca, mă! c-or să mă ’lase-n I roi an. alec-SANDISl, t. ,3,94. 3. (Prin Mold.; determinat prin „băţrin“) Bunic. Cf. ţ a t ă (I 3),. O venit el şi cu laluca balrln ft jnneu. şez. viii, 55. Ş-o luat dzlua buni di la taluca bătrln. ib. 57, cf. scurtu, t. 10. 4. Tătic (4). Te duci, bătrlnule, te duci, tătucă. sadoveanu, o. i, 353. 5. (în limbajul soldaţilor) Militar în vlrstă, tătuţ (3):; Sbldqtii noşiri, tătuci cu fetele îndoliate de bărbi,. . ■ trăgeau In vlnt, brăEscu, v. A. 95:1 Tătuci, contigcnle vechi: ap. iordan, stil. "374. • — PI.: 'tătuci. — Şi: tătâcă, tucă (pamfile, j. ii, 170, DENSUSIAnu, ţ. h. 338) s. m., tiicu (sctjRTU t. 23) s. m. art. — Tată -f silf. -ac. TÂrrCĂ s. m. v. tătuc. TĂTlXl""|'Ă s. m. .(Mai ales în Mold.) Diminutiv al ■lui.tătuc (1); Da cum nu! Că nu mi-oi feşleli eu minutele lăţucu{ei şi a mămucufei. creangă, p. 292. Tălucută, tată hăi! Cum (le te-qi dus-de la noi Şi nu ţe^nlorci inapoi. marian, î. 128, cf, chest. ii 6/173. ; — Şi: (regional) tătăcuţă (jahresber. viii, 161, bl vi, 194, şpuRTU, t. ^3) s. m., cuţu (id, ib.) s- m. art. — Tătucă 4- suf. -tijă. TĂTUICĂ s. iii. (Prin Olt.) 1. Tătic (1). Cf. jah-RBSBHR. viii, 193, CADE, SCURTU, T. 23, SFG VI, 99, lOls 102, 106, 11 ’fx 124, ciauşanu, v. 206. , 2. Ţăţic (4). Mă. duc să văd ce mai face ţuica Ion. boceanu.'gL. — Şi: tăicŞ s. m. ; — Tată 4- suf. -uică. TĂTULĂ s. f. <(Bot.; mai ales în Dobr;) Ciumăfaie (Datura stramonium )■ Cotai marian, h ii 243, iii .385, 399, xii -414, 396, 416, com. din slobozia co- NAOHt— GALAŢI ŞÎ dill ŞţVFŢA ^ GALAŢI. — Şi: tătfiră s.f. borza, tS. 58. — Din !tc. tatlila. TĂTULTÎC s. m. (Prin Maram.) Tătic (1). Cf. pascu, s. 133, sfc vi, 91, 123, 126, ţiplea, p. p. 117. Pruncu ... Cu taiă-său grăia: Hei tu, tătulucule. t. papahagi, M. 103. — Pl.: iătuluci. — Şi: tătulucă s.m. ţiplea, p. p. ,117. T- ,Tată 4- suf. -uluc. rĂTULtCĂ s. m. v. tătuliic. TĂTiULtÎŢ s. m. (Prin. Maram.) Tătic (1). Cf. pascu, S. 159, SFC VI, 124, ŢIPLEA, P. P. 117. Phr tătuluti. — Tată-4-suf. -u/u/. TĂTţiRĂ s. f. v. ţătulă. TĂTliRlNDEREA adv. (Prin nordul Transilv.) Pretutindeni. Com- din reteag — dej şi din ţaga — GHERLA. — Şi: tutuiinderea (dr. iii,, 4Q1, alr i 344/259, 270, 350), tuturindene (com- drăganu), ţuţurutde (id.), litirindiiiea (cv 1949, nr. 8, 34) adv. Cf. t u t i n d e r e a. TĂT15Ş s. m;. (învechit, rar) Strămoş. Audz-i rugăciunea mea, .Doamne,... că mulatu-s eu la tire şi venit ca toii tătuşii) (părinţii ce?, d, moşii h) miei. psalt. 75j cf. scl 1960, 605, ib. 1975, 261. — Pl.: lăluşi. . — Tată 4- suf. -uş. Cf. au' ş. TĂTy^lcK — 134 — TĂU1 i ŢĂŢUŞIE s.f; (Prin floj-d-esţjil M.olţî.) Pţqsop sau bucată de pînză care se dă preoţjilui, cp ocazia unşj slujbe religioase. ,Cţ. j|cl 197,6, ;4p2|; — Ă;cc&tvfî'ne'c\i)^şcut‘. ' , . ' , — ijtîiftojdgi'â'necunoscută.'Cf. tjtuş. TĂTUŞdR s.m. (Regional) 1. Tătic (1). Fiul a din grai-grăia: ;Tată, ţătuşoru meu.- mÎndrescu, l, i>. 190. 2. Tătic (4). Dragul meu'tătuşor,.. . riu mă depărta-ooSJÂfi, h. W, 23/19. — Pl.: lăluşori. *- Tală + suf. -uşor. » XĂTtJŢ s, m. (Popular) l..Ţătip (1). Cf. Lţ, polizu. F'oarlţ bine, tătuţule. filimon, q. j, 105. Aii0., tătuţă, să nu-nilrzii inull. alecsand^ri, t. ,1 382. Bine, tăiulă, răspunseră copiii, ispirescu., l. 334, cf. jduhf. 2V{ţ, tăiulă! Nu s-qu. aprinsgirezile. q. peîivescu, r. div 2Ş2. Eu am fost..,, vizi.Uu la lăţufa dumneavoastră. sadoveanu, o. xiv, 42’, cf. ix, 456. jV/i se pare — interveni tătu(u — că ai greşit numărul .ţilelor. arghezi, c. j. 10. Nul mai plinge,. . . că se face sănătos tătuju. BENIUC, M. C. I, 43, Cf. GAM1LAR, C.,- 1Q4. A 10-trebal pe tată-său: Tătulă, ce fel de cetate esle, ia, acolo, pe dealul acela? sbiera, t>. 152. Duce-m-aş şi n-aş veni, Să văd cine m-a dori. . ■ Da -itori-m-o tătuju: min-drescu, l. p. 30. La tutuia la-mormint. şez. iii; 158, cf. pamfiee, j. ii, 169, cHbst; h 6/173, alr i/u’h 152, a vi 26. Of, drdgă tătulul meu,’-Mă topesc de dorul tău! folc. mold. i, 562. 2. Tătic (4). Un Vălrin de treabă... îi primi bine, li băgă in casă, Şi ei ii cerură intii şi-ntîi masă, Zi-cindu-i: Tătuţă, sinlem flăqitnzi lare. pann, p. v. i, 11/12. Se puşe la vorbă cu upchiaşul: — Bine, lătufule, ca ce să fie asia? ispiriîşcu, i.. ÎOi. 4 .(învechit, rar) Termen cu care cineva se adresează preotului; părinte (5). Vream-.. un soţ nou'a propune,; Răspunse chiriarhul. — Tăiulă! Sinlem siguri, urmă greu banul Udrea, Că noul nostru frate e om de omeniei’heliade, o. i, 230. ' ” " 3. (în limbajul soldaţilor)'Tătuc (5). Majiirul lo-lampie.-.. fuge-pe un cal deshămat... Tălula lolampie nu vrea să-moară, contemp. .1949, nr. 162, 6/1. — Pl.: iăiuţi. , Şi-: , tătuţă, tuţ (pamfile, j. ii, 171, l. costin, gr. băn- ii, 199, cv 1952, ;iir.. 3, 42, chest. ii 6/20, 36, alr i/ii h 152) ţîijă, 4sado>(eanu, O. XIII, 44, SCURTU, T. 23, COMAN, GL.) S.fll. — Tată + sjuf. -u/i , ■ .* TĂTtjŢĂ s. m. v, ţătuţ, TAŢ1NE subst. v. teţiqş. , TĂU1, TA pron. pos., adj. pos. (Pronumele este precedat de articolul ,,al“, ,,a“, ,,ai“, „ale‘ ‘; 'adjectivul primeşte articol numai cînd stă înainţea substantivului, cînd stă pe lingă un substantiv' nearticulat sau cînd, ilntse substantiv şi adjectiv, au fost- intercalate unul sau mai multe cuvinte). I. Pron. pos. (înlocuieşte numele obiectului posedat dc persoana căreia i se adresează vorbitorul', Înlocuind, totodată, şi numele acesteia) Al iău-s eu, spă-seaşle-ine, că dereplalile tale •cefjiiu. psalt. 259." TU pururea eşti cu mine şi tocile ale m^ale aler tale sini. coresi, ev. 22. Caută la mine ce iade dl tăti ’şi-l iă. po 107/'lfe, Cf. anon. car. Tti-fi otrăveşti incă ş-acele Puţine file, ce din viată îji rămln fericite ş-a iele, Dindu-ie patimilor !n brajă. budaî:deleaSu, j. 367, cf. CLEsiEÂV,'£i. Ai tăi shtlem. ,mar'cvici, d. 7/9. Ai primii, drept chizăşie,.. . viata mea şi a ta. conachi, p. 101, ef. polizu. Ce bulendre-s aiste? Ale niele! ■ ■ ■ -AM falei akegsandri, t. 839. Să leg a mea>vitifă de a ta. emînescu, o. i; ,142, cf. şăineanu, d. u.. Să închinăm şi si piacnim cupele noastre.. .. A ia de aur, bălul cu mărgăritare, c. peTresC®, r. dr. 11. Sita cu-melrei e mai bună decit a ia. sadoveanu, ,în v. ijom. septembrie 1970, 10. Subvenţiile.... sini ale tale., ar- ghezi, s. xi, 45, cf. stancu, d. 221. De-ar fi lăsat Dumnezeu Ce iubeşti să fie-al tău, N-ar mai fi pe lume rău. .iau-vik — BÎRsicANu, d,. 167. Să spălăm cămeşile, Pe-ale mele, Pe-aie lele. pamfile, j. iii, 53, cf. alr> sn vi h 1 665. Io numa o minsună am şi'iut ş-am.ieşit afară, acu ieş şi tu cu a lele. o. bîrlea, a. p. i, 124. , Banii mei şi ai tăi stau In cui, şe şpune cind doi .oameni sînt deopotrivă de săraci. Cf. zanne, p. v, 62. <)> Expr. (jtp legătură cu verbe ca „a rămîne“, „â fi“ etc.) l’e-ă ta = după dorinţa sau părerea persoanei căreia i se adresează vorbitorul. Cf. dl, dm. BL» eşti în loatc ale laic v. t o t2. (în imprecaţii) Al meu (al tău, al lui etc.) e dracul = mă; (te, îl etc.) iâ 'drafcul. Dacă se rătăceşte vreunul sau i se iniimplă ceva, al tău e dracul, pas, z. i, 257. construcfiî Cu valoare partitivă) Nu mai spune brfâoave d-ale (ţlf, că spui minciuni, alr sn v h i 397/’9’28. 4- (Popular; la m. sg.; indică soţul persoanei căreia i se adjucsează vorbitorul) Cf, dm. ^ (La m. pl. ; îij,dîcă părinţii, familia, rudele, prietenii, adepţii persoanei căreia i se adresează vorbitorul) Acum eşti întors din război... Şi tu te găseşti sănătos, intre ai tăi, înfăşurat de dragoste. sahia, n. 53. . Mustră pe ai tăi, ca să creadă cti eşti -fără cusur, sadoveanu, în v. rom. septembrie 1970, 7. 4 fost dragoste curată, la .Dumnez.eu lăsată Şi de-ai tăi, dragă, stricată! jarnIk — bÎjBseaku, d. 57.-Dcseară viu la voi,... Să le cer de la ai tăi. id. ib. 366. M-am î ntîlnit... cu ai tăi. alr sn-vi h 1 747/ 250. ^ (La m. sg.; indică lucrurile personale, proprietatea, avutul persoanei căreia i se adresează vorbitorul) Nu vă g-rijireti amu derhinefiei! Că demîncliei di a le griji de al tăuş. coresi, ev. 222. 4- (La f. pl.; lndicg preocupările, obiceiurile, năravurile persoanei căreia i se adresează vorbitorul) Te gindeşliiiuiţipi la ale tale. dl, cf. dm. 4- (La f. pl.; indică ceea ce aparţine persoanei căreia i se adresează vorbitorul)' -tAii in fărnă şi-n cenuşă ale tale se prefac! conaphi, j\ •201. II. Adj. pos. I. Care este.al celui :căruia i se adresează vorbitorul. a) (Indică posesiunea) Toiagul tău şi fuşlele tău, ■iale me mingîiară. psalt. 39. Flămlndtilui frlnge plinea ta. coresi, ev. 51, cf, 31. Preip\bla-voiu astăzi loaie oile tale. j>o 102/23. Mă Vei odihni. . . în casa ta. po-softei, ps. 1’9/17. Lipseşte din casata, antim, p. xxvii, Cf. klein, D.--4.37. La vatra tq. cugţffază. conachi, p. 114. Din a ta cunună vreau numai o floare., alecsandri, p. i, 30. La geamul tău .ce ştrăluce,a Privii aţii de des. eminescu, o. i, 191. Ţi-ar mai trebui încă o parte, s-o mlzgăleşti şi pe asta cu boielile tale. c.' pe-tkescu, r. dr. 14. Griul tău se varsă în pintecul corăbiilor grele, voiculescu, poezii, i, 23. Slrîngq: la piept comoara ta deplină, arghezi, s. i, 40. Slnt, de bună seamă, trofeele iale. călinescu, l, l. 41; Du-mă, 'iiade, şi pe mine Unde mergi, in jări străine; F'ă-mă peană-n clopul tău, Cu să te umbresc Mereu. jahn(k -‘sbÎr-seanu, d. 63, cf. 502. 'lubieşt'e-rnă, mîffiira mea, Pînă-s în grăd'iha tea. densusia'n'u, ţ. h. 142. Visai pistoalile tete Piise-n cui. balade, ii, 1&7. M-oi mărita Peste drum de casa la. folc. transilv. i, 48. o (Idefea de.’ proprietate este atenuată) Să-mi trimiţi prin cineva[Ce-i mai mîndru-n valea Ta. eminescu, o. i, l;19i b) (Indică apartenenţa) Te scoală Şi sld spre picioarele talc. cod. vor,. 78/8. învie, Doamne..., să se rădice mira ia. psalt. 15. Vâz.. . lucrul: deageielor iale. coresi, ev, 24. Glasul tău, Doamne, qridziiu.. po 19/18. Rădifşâ-le, Dopmne,... .Să giudeci păglnii cu sfinta ia faţă. DpşopŢEi,, pş, 31/1:9. Mă las dur cu iotul in mîinile tale cele ■pqrinteşii. marcovici, .,d. 7/1. .Omule, .. .Dai pfftpili inimei laie? cqnjvch.j, p. 276. Adă-mi. ... di tăi pehi de dezrnitrdaf. ai.vx^anijîu. v. j, 9. JV^ii pustiuri scinteiază , sub lumina lâ. eminescu,. o. i, *130. Bun suflet de om e acesta şi n-ar trebui să'meargă nerăs-plătit 4e la,faţa ta. creangă,.j>. 299. ,Co un flutur^rins " ''ŞH TĂU1 — 135 — T&yJ. tn pară Irţmurm a tale -genţi vlahuţă,. s. a. i, 45. Te ascult... fi numai farmec e-n- glasul lău. densusianu, l. A. 100. Pe chipul tqu eternitatea puiund .pecetea. Voiculescu, poezii, i, 24- A,i văzut tu,'t,cu'oşhii lai? sadoveanu, o. i, 116. Toamnă, galbenul din frunza ta tirzie mi-e mai drag. pillat, p. 133. Am căUtat in.julul ruiflânesc Trupul lăţi zvelt şi cu miros de ceară. a,r-oh^zi, i, 81, cf. călinescu, i-,. l^ 1-jj. Pcmintvle, biiriule,... -afund in apele' tale. yulpescv, p. 18. Chica ta i toată inele. jarnik — bîrseanu, d.. 21. Să-ţi. meargă slngele lău Şi pe drum şi pe părău.. f (1888), 379. 'Buzele iele Poale iu le-ai uns cu nţiere. poine, 75. Puică, sprincenile. iele, M-taş băga slugă Ip ele. şez!’.i,- 174. Şi gin Iqcrăixiile tăie Să ..răsară viorele. DENSUSIAKU' ti. 144. frigurile mele în penele Şi tn picioarele lele. gorovei, cb.,71. Cine fi-o mai zice lele Să-ţi poarte coadele lele. ciauşanu, v. 20. Mureş, pe marginea ta Nu se face nimica, N'uma plqpul şi salca. folc. ţbansily, i,,36. Ai plecai să-z răpui capu ţău' o. bîrlfa, a. p. i, 169. <> (Determină facultăţi, însuşiri, fapte ale persoanei căreia i şe adresează vorbitorul) Rogu-te se asculţi tu noi intru scurtu cu ale tale blîndeoie. cod. vcr. 58/19. Destoinicia ta jirută mie iaste. psalt. 21. -învaţărmă să fac voim ita! coresi, ev. 5. Păcatul tău va fi. po 22/14. Mă izbăveşte Cu a ta bunătate, dosoftei, ps. 23/6. O ■ rază a nemărginitei tale înţelepciuni, marcovici, c. 9/7. A-ceasta-i a la putere, conachi, p. 107. De a la credinţă nu mă îndoiesc, c. a. rcsetti, c. 153/3. Nu băla In depărtare Fericirea la, iubite! eminescu, o. i, 54.• Gu ' calul care ll ai şi cu vitejia la, cred că ai să izbuteşti. ispirescu, l. 5. Tăiaşi dar tlicla bielei melc vieţi Cu duritatea ta de diamant, voiculescu, poezii, ii, 34. Tu eşti domnul nostru, strigă boierii, facăJse voia ta! sadoveanu, o. i, 335. Din veşnicia la n.u slnt măcar un ceas. arghezi, s. i, 48. Mă persecuţi cu logica ta de gospodină, vinea, l. ii, 306. Prea iubită nti-ai- fost mie Dintr-a ta copilărie, «arnîk — bîrseanu, d. 253. <> -({ik.construcţia unor termeni de reverenţă) Unii săvirşiri.ca aceştiia le-ai învrednicit a fi măriia ia. biblia. (-1688), [prefaţă] 6/52. Să ştii, împărăţia ici, că-noi s'îrttem supt mina'lui Darie şi nu cutezăm să ne închinăm ţie. alexandria (1794), 80/16. ' Vlădicul acesta atîta s-ău mărit după acestea dede la boierii cu-moşii încă poftea să-i zică măria ta. şincai, iir. iii, 199/35. Strălucirea ta este stăpînilorul credincioşilor. caragiale, o. n, 264. Sfinţia ta ce crezi, părinte?' sadoveanu, o. xiii, 482. Cînd se uită pe sub gene, Şi ' măria la le-ai teme. balade, ii, 10. <0> (Preeedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale) înrainlea■ ta voiu se răspunclzu astădzi. cod,, vor. 74/10. Demăreaţa sta-voiu înrainlea ia (între tinre h). psalt. 6: De-a dereapla ta... să şedem. coresi, ev. 86. Goni păgînii dinaintea la. po 296/6. Asupra la n-am nimica . . . slnt foarte mulţămită. eminescu, p. l. 16. c) (Indică depeftdenţa; în legătură cu termeni care denumesc persoane în raportul lor faţă de cel’căniia ' i se adresează vorbitorul) Iubeaşte aproapele tău ca tinre - însuţi, cod. vor. 118/6. Vinduşi ‘Pâinenii tăi, fără preţu. psalt. 84. De va fi vrăjmaşul tău flămlnd tu satură, pre 'el. coresi, ev. 48. Dzise Domnul c%tr.ă Cain: unde iaste fratele lău, Avei? po 22/19. Sînt a (a slugă, dosoftei, ps. 20/2. Des.parţă-ie de muierea la. antim, p. xxvn. Voi urma sfintelor învăţături ple fiului tău. marcovici, d. 6/1. Te-ai lnăl(al. . . Mai presus de-a tăi tovarăşi, conachi, p. 204, .Eu sint,, burta maică, fiul tău dorit, bolintineanu, o. 33. îl prefac} -J.ntr-un mărgăritar... şi-l anini de salba iubitei tale. eminescu, p. l. 47. Fraţii tăi cai dovedit că nu au inimăinfr-tyişii. creangă, v. 193. Ţaiăl tău... e b$lrîn, isPigEŞCw L. 3. JJite., ţţifi e Elisabela, neyqsla la. şahia, n-, 53. Ai asuprii şi ai ■ucis pe fraţii tăi. sadoveanu, o. :>f; 138. Slnt eleva ta..., maestre! vinea, l. ii, 168. Să-i spui fiului lăiL ce-ai vizi'., bvrbo, princ. 86. Bd'de, mlndruliţa ta E Aeagră ca şi noaptea. jAţi^fţc — $j£-seantj, .d. 248. Dii ortaci ai tei, iei sq lot vg,rpesc Cum s(i t-’e omoare, densusianu, ţ. h. -219. Spune-le copiilor tiei. alr sn vi li 1 584/36. Ascultfi de taiăl lău. balade, ii, 8,. cf. folc. transilv. i, 40. Ţu vrai sl meri după surorii lali. o. bîrlea, a. p. i,"297. Dă-mi, pecină, pe bărbatul tău şi iu ţine pisălogul irieu, se zice cînd cineva . propUne'cuivş un. schimb în dezavantajul aceluia. Cf. zanne, p.- iv, 260. <0 (Enclitic, la sg.) Să nu le iveşti . oamenilor că te posteşti, de idlăl-tău, ce e în taina.’cp-' resi, ev. 44. Zi frăfîni-iău, zise Făt-Frumos calului sau,, să-şi arunce slăpinu-n nori. eminescu, p. l. 21. fîai cu tata, băiete\ s-aducem noră mlne-ta! creangă, p. . 6, Am întrebuinţat toate stăruinţele pe lingă nevastă-ta. caragiale, o. ii, 362. Trebuie să ceri de la iătă-tău paloşul, suliţa, arcul, ispirescu, l. 3. De ce te horop-seşte .aşa. bărbaţu-lău? sadoveanu, :,o. i, 617. La bălrîneţile .'(.ui tal-lu şi ale mă-ii le-ai glndit? galan, z. r. 40. Slrăunchi-to dinspre lată şi buhică-mea dinspre mamă erau veri. vinea, l. i, 61. Spune,, bade,, maică-la .... Că eu nu le-am fărniecat. jarnik — bîrseanu, d. 270. Cu.taică-lo am vorbii, De cînd ta oaste-ai pornit, Eu pe tine să le caut. densusianu, ţ. h. 298, cf. bul. fil. v, 344.' Ai găsit pe nen'to omu, se spune dnd cineva vrea să-l Înşele pe altul,’ fără să reuşească. Cf. zanne, p. ji, .381. + ’fFanffliar; adesea ironic) Care interesează -sau are'legătură cu persoana căreia i sc adresează vorbitorul. Bravo! maestre Ruben, strigă el, dracii tăi sînt meşteri In deprinsul umbrelor din părete. eminescu, p. l. 62. Să-şi adune prlslea al tău minţile că, de nu, li dau una In tidvă. sadoveanu, ■o. xvn, 174. ^ (în legătură cu numele de colectivităţi, de ţinuturi etc. raportul de dependenţă se analizează invers) Acel pămlnt. ■■ seminţeei tale voiu da. po 290/19. Locul tău natal, eminescu, o. i, 1- Numai Adela e de vină, ea şi clubul tău. demetrius, a. 173. ■Dă-mă, fiialcă,-n satul tău, Să poţi vedea cind mi-i rău. jarnik — bîrseanu, d. ,273. Declt codaş In oraş, Mai biţe In salul tău fruntaş., zanne, p. iv, 312. Declt frumoasa diri sat strein, mal "bine sluta din'salul tău. id- ib. vi, 299. Declt in ţeară. streină Cu pilă şi cu slănină, Mfii bine In salul'tău. Cu mălaiul cît de rău. W. 3b. 346.' . . ' ' ' ’ 2, (Cu valoare subiectivă) Care este spus, Îndeplinit, săvârşit de persoana căreia i se adresează vorbitorul. Tu, Doamne, nu spărţi agiutoriul tău de mere. psalt. (37. De judecările laie temui-mă. coresi, ev. 28,. Poruncilor tale -să pune cu price, dosoftei, ps. ■ 34/10. Vei îndrepta greşalele tale. marcovici, d. 9/23. !A -zîmbil cu îndurare. . . la a mele jurăminluri. co-nachii, p. 100'. Şi cu a la sosire cu lumea o slăvesc ! alexandrescu, o. i, 86. La blinda ta mustrare simt glasul cum tmi seacă, 'eminescu, o. i, 91. Scoţi omul din minţi cu vorbele tale. creangă, p. 162. Stnlem sn-puşi ,ascultători ai poruncilor iele. ispirescu, l. -29, Lasă altora de-acuma visul tău de-oiiinioară. vlajiuţă, s. a. i, 46. Deasupra muncii tale încet biruitoare Ve-gltecizărn toptă lumea.un singur strop de stea. aîighezI> S, i, 5.1. Să te duci cu balivernele tale! galan, z. r. 22. Te judecă nu după purtările tale, 'ci după ale -lor! BAttfcfo, trinc. 95. Nevăsttiţă cu chindeu,' Vai de măritatul tău. jarnik — bîrseanu, d. 412. Cu tifie aş mere, C-aşa-m' plae vo'rbele tăie. densusianu, ţ. h. 208. 3. (Cu valoare obiectiva) Râneaşte-se de frica ia pcliţa mea. c6resi, ev. 28. Să-ţi povestesc, Doamne, laudele toate... Ş.-ave.m bucurie de-a ia ţnlntuinţă. dosoftei, ps. ,31/5. Frica ta osădeaşte In inimile noastre. mineiul (1776),. 113ir/22. Ars am fost de-a ta iubire, ah, cit le-am iubit de tare! conachi, p. 102. Mâ dor de crudul tău amor- A pieptului meu coarde, emi-nf.scu, o. i, 172. E dorul tău, atîta ne mai 'ţin'S... Bal inimile toate-pentru line. voiculescu, poezii, i, 56. Ia uite, ăle flori am pus tn vase tn cinstea la. h. lovi-nescu, t. 6. Mi-a ţinut tfiie calea, Să nu mai am grijă tă. .jarnik — bîrseanu, d. 69.. N-o să rrior de dorp.1 lău. 1850 — 136 — TĂUJER mat. folk. 999, cf. bud, p. p. 34. Bade, de untul tău M-aş face iresiie-n tău. folc. transilv. i, 12-2. — Pl.: tăi, iale şi (regional) lei, lele şi tăie. — Nom. ac.: (enclitic, la m. sg., popular) -to, -iu (bul. fil. v, 344); gen.-dat.: (enclitic, la f. sg.) -Ici, (popular) -iii. — Şi: (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) teu, tea (ddrf, tdrg, densusianu, ţ. h. 47, alb sn vi h 1 666, a iii 1, 16, 17) şi (regional) tă (alr sn vi h 1 666/2, 836) pron. pos. f., adj. pos., tou (a ii 12) pron. pos. m., adj. pos., (învechit, rar) tâuş pron. pos. — Lat. tuus, tua. Cf. meu. TĂU2 s.n. 1. (Mai ales în Transilv.) Lac; iezer. Treme/i izvoarele In tăure, pre mijloc de codri străbat apele, psalt. hur. 86v/2, cf. lex. mabs. 222, klein, d. 437. Au alergai la tău ca să se arunce tn apă. ţi-chindeal, F. 190/3, cf. lb. Ne sprijoneam la un tău crescut ca tresiie-naită. fm (1841), 282s/3, cf. polizu, lm, ddrf, giieţie, r. m. Grăbesc... La cele trei urzitoare, lingă tău de lapte dulce, coşbuc, p. ii, 138, cf. barcianu, atila, p. 17, şăineanu, d. u. Brazii putrezi, răsturnaţi In tău. lesnea, vers. 171. Barca. . . stă la mal de tău. beniuc, c. p.103. Ţara-nireagă ne-a călcat, Pin’ ce mindra (i-a aflat, Şi pe dtns-a aruncat Intr-un tiu adine şi lat. alecsandri, p. p. 21. Şi-s cu buze subţirele, Adăpale-n tău cu miere, jarnîk — bîrseanu, d. 28. Care-ar avea noroc rău De năcaz s-ar tipa-n tău. f (1887), 115. Ţi s-a-necat mindra în tăul cu trestia, reteganul, tr. 17. Mă duc, maică, să mă-nec, Unde-a fi tăul mai lat, C-am rămas neinsurat. marian, nu. 94, cf. alexici, l. p. 177, şez. vii, 184, bud, p. p. 83, caba, săl. 101. Ajunse. .. lă o apă mare, la un tău. densusianu, ţ. h. 245, cf. chest. iv supl., alr i 1 907, alr sn iii h 8§6, a iii 1, 8. Să traje... la un tău, la un lac, cum i spunem noi. o. bîrlea, a. p. i, 134. •$> (Prin exagerare) Fusu-n mină stă mereu, Litra-n gură face tău. doine, 144. Lacrimile-i curg pirău De face baltă şi tău. bibicescu, p. p. 93. + (Regional) Cantitate mare de apă, acumulată prin stăvilirea unui curs de apă, i a z (clemens, sadoveanu, o. x, 393, com. din monor — reghin), loc pentru scăldat amenajat prin zăgăzuirea unei ape curgătoare (com. din podeni — aiud) sau într-o scobitură a albiei unui rîu (chest. v supl.). + (Regional) Apă foarte adîncă (şez. v, 151); vîrtej, bulboană (alr i 427/93, 840). între un mal şi altul [al Oltului], se află un lău liniştii, despre care localnicii cred că are 4 — Sm adlncime. vîn. pesc. august 1964, 18..+ P. anal. (învechit) Prăpastie, abis, genune. Sări şearpele gios in căscătura tăului şi cădzură dealurile îmbe preste şearpe, de vindecară tăul şi-l asămănară de să feace şes. dosoftei, v. s. decembrie 21072, cf. 209v/31. Iară aceia ce-mi cearcă răul Fără dc vcasle să-i soarbă tăul (locurile cele mai de jos ale pămîn-tului b 1938). id. ps. 202/16. (F i g.) Şters vederei de tăul nopţii, a pornit-o, cu multă fereală, popa, v. 75. + (Regional; în sintagma) Tău lacului = formă dc relief asemănătoare cu un fund de lac. Cf. coman, gl. 2. (Mai ales in Transilv.) Apă stătătoare permanentă, de obicei puţin adîncă şi avînd o bogată vegetaţie acvatică; baltă, (regional) tăoaie. Cf. anon. car. Tandalere ! Să-[i fie ruşine... a te gin fa ca şi broasca tn tău! budai-deleanu, ţ. 235, cf. baronzi, l. 121. Noaptea-... toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii, tricolicii, vircolicii, dracii din tău. alecsandri, t. 616. S-au umflat şi s-ău lăţit ca broaştele in tău-sadoveanu, o. x, 607, cf. h xviii 103. Frunză verde de pe coastă, Frumoasă-i mireasa noastră. Dar s-a-nlors frunza pe tău, Nici Ia mire nu-i stă rău. marian, nu-713. Mindră, eu de dorul tău Mă topesc ca inu-n lău. doine, 201. Mindro, d'ed-urilu tău Mor broaşt'ile loale-n tău. densusianu, ţ. h. 200, cf. t. papahagi, m. 58, ■arh. folk. vii, 122, chest. iv 67/20, ib. iv supl., alr sn iii li 831. •£> Expr. Dumnezeul ăl (lin tău = dracul. Cf. zanne, p. vi, 678. 3. (Regional) Noroi, mocirlă, mlaştină. Cf. gheţie, r. m., bianu, D. s. Prefăcuse in mlaştină o vllcea. de sub pădure. Vara in tău, toamna la ghindă,... porcii lui TurCalele creşteau, galaction, o. 291, cf. i. cn. iii, 219, şez. xix, 13- chest. iv 65/264a, ib. iv supl., lexic reg. 86. + (Regional) Apă de ploaie adunată într-o adîncitură'de teren; groapă cu apă sau cu noroi; băltoacă. Ce rost şi ce pricopseală, să mai umbli şi dumneata prin tăurile tn care clefăim noi ? v. rom. februarie 1954, 47. Meserie curată,... nu să umbli prin tăuri ca pifanii. il septembrie 1960, 8. Noaptea nu mai poţi ieşi din tăurile cele! i. cn. vi, 315, cf. chest. iv supl., alr ii 5 686/27, 349, 537. + Apărie. Cf. alr ii 2 535/27, 29, 36, 95, 157, 279, 310, 316, 349, 353, 362. — Pl.: tăuri şi (învechit, rar) tăure, (regional) tăie (densusianu, ţ. h. 336, alr sn iii li 830/833, ib. li 831), lauă (ib. h 831/316). — Şi: (regional) tou (ib. li 831/157), tiu s. n. — Din magh. to. TĂU3 subst. (Argotic) Funie. Cf. bl ii, 191. — Pl.: ? — Din ţig. tav. TĂU4 subst. (Prin nordul Munt.) Cupă făcută din lemn de tei, cu care se bea apă din fîntînă. Cf. cv 1951, nr. 9-10, 47. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TĂUBI vb. IV v. tlhobi. TĂUBÎT, Ă adj. v. tlhobit. TĂUf vb. IV. 1. Tranz. (Regional; complementul indică o apă curgătoare) A opri din curs; a face tău, baltă. Cf. klein, d. 437, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Cind o butii (= a ieşit grabnic) năroiul de pe Pietrosul lă Pisc, o lăuil apa Bistriţii, conv. lit. xliv, 131, cf. arvinte, term. 172. Copiii lăuiesc apa ca să se scalde, mat. dialect, i, 98. <0> Refl. Amu s-o tăuit apa, poli băga cinepa la topit. id. ib. (F i g.) în uliţă se oprise şi se tăuise o groază de lume. lăncrănjan, c. ii, 17. O (Prin analogie) Unsoarea sărea afară din butoi, se tăuia prin odaie, o călcau in picioare, ducind-o in toate părţile, dan, u. 328. <0> Refl. pas. Apa se tăuieşte pentru a topi inul sau cinepa. mîn-drescu, ung. 186. 2. Intranz. (învechit şi regional) A inunda. LB. — Pronunţat: tă-u-, — Prez. ind.: tăuiesc. — V- tău2. TĂUIĂLĂ s. f. (Regional) Loc mocirlos rămas în urma inundaţiei unei ape (Rîuşor — Făgăraş). Cf. chest. iv 65/176c. — Pronunţat: tă-u-. — Pl.: tăuieli. — Tăui -f suf. -eală. TĂUlT, -Ă adj. (Regional) Mlăştinos. Un loc tăuit. ddrf. — Pronunţat: tă-u-. — Pl.: lăuiţi, -te. — V. tăui. TĂUJÂR s. n. v. tăujer. TĂUJfiL s. n. v. tăujer. TĂUJfiR s. n. 1. (Popular) Unealtă ciobănească în formă de lopăţică sau de băţ ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare, cînd se fierbe pentru a se face urdă; (regional) tămînjer (1). Cf. cihac, ii, 405, dam£, t. 69, tdrg, şăineanu, d. u. Vărsa laptele in căldare, îl punea la cotlon la foc şi-t mesteca încet cu tăujerul. vuia, păst. 38. Jantul se fierbe cu încetul tn căldare mesteeîndu-se cu tăujerul şi astfel căpătăm jinliţa. h i 252 b, cf. iii 245, vi 125, 1861 TĂUJÎ - iâî - ÎÂurEan viiij 306, vulg 166, x 5, 21, 68, 96, 108, 208, 289, 356, 377, 413, 538, xi 517, xii 275, 288, 301, 479, xiii 13, xiv 436, xv 232, 278, 474, xvi, 282, 311, 353, com. marian. Se ia un tăujer. . . şi se mestecă bine. şez. vii, 99. Încep a se scoate....Urla oilor, co- şăriu, strunga, stina,... comarnicu,. . . tăujăriu,... toate lucrurile cite trebuie omului, graiul, i, 449, corn. furtună, chest. v 61/60, 62, 63, 73, 84, 89, 85/51, 13ă/84, 139/120, 140/66, 71, 73, 89, 118, 120, 144/68, 145/68, 71, 118, lexic reg. 110. 2. (Regional) Băţ, nuia. Cf. şăineanu, d. u. Oi lua un tăujeriu şi v-oi otlnji. ap. cabe, cf. scriban, d., coman, gl. + Lovitură dată cu tăujerul (2). Clnd fi-oi otlnji vreo clteva tăujere, n-ai să mai calci pe aici. pamfile, a. r. 262. 3. (Regional) Epitet dat unui om de nimic, leneş. Com. din straja — rădăuţi. — Pronunţat: tă-u-. — Pl.: tăujere. — Şi: (regional) tăujer (damiS, t. 69, H viii! 306, xvi 282, corp. din straja — rădăuţi), tănjăr (gr. s. vi, 51, chest. v 61/84, 138/84, 139/84, 140/79, 84, 145/79, 84), teujer (h vnij 142), tinjer (coman, gl., chest. v 61/71, 110), tinjăr (chest. v 138/110, 139/110, 140/110, 145/110), tăunjfir (h i 100, vm2 175, 260, chest. v 61/144), taunjdr (h viii! 98, viii, 166), tfiunjâr (h m 118), tău]6i (h xv 278) s. n. — Etimologia necunoscută. TĂUJI vb. IV. Tranz. (Regional) A lovi (Vînă-tori Neamţ — Tîrgu Neamţ), i. cn. vi, 218. — Pronunţat: tă-u-. — Prez. ind.: tăujesc, — Şi: tăunji (scriban, d.), tăuzi (id. ib.) vb. IV. — De la tăujer. Cf. o t î n j i. TĂUL, -Ă adj. (Regional) 1. Surd. Cf. păcală, m. r. 142, com. din cacova — oraviţa. 2. Prost, idiot. Cf. păcală, m. r. 142, com. din CACOVA — ORAVIŢA. — Pl.: tăuli, -e. — Si: tăân, -ă adj. păcală, m. r. 142. — Etimologia necunoscută. TĂIÎLĂ s. f. v. tnulăl. TAtîN’i s. m. 1. (Şi în sintagmele tăune albiu, marian, ins. 349, tăune de toamnă, id. ib., tăune negru, id. ib.) Numele a două insecte din ordinul dipterelor, de culoare brună, cu pete gălbui pe pîntece, care: a) înţeapă vitele pentru a se hrăni cu sîngele lor; (regional) trîntor (4) (Tabanus bovinus). Cf. cihac, i, 279, BARCIANU, alexi, w., tdrg, şăineanu, d.u. , cade, h xi 196, xvm 39, viciu, gl., com. marian, i. cr. VI, 126, ălk i 1 894/772, ib. 1 901/772; 1») (regional) înţeapă caii pentru a se hrăni cu sîngele lor; musca-cailor (Gastrophilus equi)\ Cf. alexi, w., alr sn iii h 753. I-au dusu-i In pădure de luncă cu bălfi unde era locul plin de viespi şi tăuni şi ţlnfari. dosoftei, v. s. decembrie 242r/5. Nici muştele ce vor să vlziască, sau tăunii ce vor să zblrnăiască In minte ne vine. cantemir, ist. i64, cf. budai-deleanu, lex. Nu făcu ca la o sută de paşi şi iată că dete peste un tăune. ispirescu, l. 44. Numai că hoţomanul de Pavel mi-a făcut-o. . . be-l-ar tăunii să-l beie, clnd i-a fi somnul mai dulce! creangă, a. 112, cf. ddrf. Unii dintre tăuni slnt aşa de lacomi şi de îndrăzneţi, că nu se mulţumesc numai cu sîngele vitelor, ci adeseori se pun chiar pe oameni, marian, ins. 349, cf. alexi, w., candrea, f. 179. La legat vede stăplnul locului... firele rămase pe urma secerătorilor: U! Măi, v-ajung tăunii, tăunii după urmă v-ajung! i. cr. iv, 99. Zblrnliala motorului se pierdu ca un tăun scăpat pe o fereastră deschisă. ard ele an u, v. p. 171. [Cetatea] a fost cuib de tăuni. sadoveanu, o. x, 384. Tăunii şovăiră, tăcufi, şi se-ară-tară Neputincioşi să-njghebe şi lacrima de miere, Şi horbota de ceară, arghezi, s. v, 57, cf. H iu 130, 426, iv 9, 85, v 187, 375, ix 36, 449, x 129, 535, xii 138. Un tăuri... se lipi de piciorul drept dinapoi al calului şi-l ciupi aşa de tare Incit de durere. . . dete o dată cu- piciorul înapoi: popescu, b. ii, 17, com. liuba şi din straja — rădăuţi, alr i 1 894/772, 900, a v 17. <0> F i g. Trimis de Lăpuşneanul să-fi fiu tovărăşie, Ca să-fi grăiesc de moarte ca un prietin bun Pln’ce-a veni călăul, al temniţei tăun. alecsandri, t. ii, 136. Sirieni cu forme clasici, copilandri prin etate, Dar pişcaţi In ciuda vlrstei de-al plăcerilor tăun. macedonski, o. i, 104. Critica aceea e de multe ori un tăun, nu o albină. sadoveanu, e. 40. <0> (Ca termen de comparaţie) Mlndria, ca păun mic, Blrfirea, ca greu taun. i, văcărescul, p. 363/3. Vai, săracii soldaţii, Că-s negri ca tăunii, şez. xii, 95. ■$> Expr. A lufli ca tăunul cu palul = a fugi foarte repede. Fuge şi Scaraoschi după ceilalţi, ca tăunul cu paiul. crf.angă, p. 306, cf. marian, ins. 352, dl, dm, m. d. enc. A-i da (cuiva) tăunii = a-i ieşi (cuiva) firele în barbă. Cf. marian, ins. 352. 2. (Entom.; regional) Gărgăun (Vespa crabro). Cf. st. LEX. 170v/2, ALR sn iii h 746/886. 3. (Entom.; regional; în forma tăune) Ochiul-pău-nului (Saturnia pyri) (Măceşii de Jos — Băileşti). alr sn iii h 744/872-. 4. (Regional) Şvab (Blatta germanica). Com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. ■—PI.: tăuni. — Şi: (regional) tăune, tain, taon (alr i 1 894/772, ib. 1 901/772), dătin (marian, ins. 348, h v 187, xvm 34, com. liuba), dăfiue (marian, ins. 348, h ix 36, viciu, gl.) s. m. — Lat. tabo, -onis. TĂIJAi2, -Ă adj. v. tăul. TĂlJlVE s. m. v. tăuni. TĂUÎVEÂLĂ s. f. (Regional) Hoinăreală, vagabondare. Cf. CIAUŞANU, GL. — Pronunţat: tă-u-, — Pl. : tăuneli. — Tăuni + suf. -eală. TĂUNI vb* IV. Intranz. (Regional) A hoinări, a vagabonda. Cf. ciauşanu, gl., pasca, gl., dr. v, 902. — Pronunţat: tă-u-. — Prez. ind.: tăunesc. — V. tăuni. TĂUNfT s.n. (Regional) Faptul de a tăuni. Cf. CIAUŞANU, GL. — Pronunţat: tă-u-, V. tăuni. * TĂUNJĂR s. n. v. tăujer. TĂU\JfiR s. n. v. tăujer. TĂUNjf vb. IV v. tăuji. TĂURAC s. m. v. tăurenc. TĂURĂŞ s. m. Diminutiv al lui taur (!); taur tlnăr, tăurean U). tăurel, (regional) tăureac, tăure ci tăurici. în acest an a izbutit să aducă In ţară. . . şase vaci şi un tăuraş de şviţera. c. petrescu, r. dr. 95.. Oamenii aveau. . . tăuraşi de întors, voiculescu, p. ii, 22. Tăuraşul se smuci, lovi cu fruntea valăul, stro-pindu-i de sus plnă jos. t. popovici, se. 337. Nici n-ajunsese bine vaca in păşune, Clnd a fătat un tăuraş destul de mare. sorescu, s. 61, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: tă-u-, — Pl.: iăuraşi. — Taur • + suf. -aş. TĂUREAC s. m. (Regional) Tăuraş. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, fd iv, 263. Nici nu le venea lor la socoteală ca să ţină cineva la ei in sat tăureanc. reteganul, ap. cade, com. din urca — cîmpia turzii. — Pronunţat: tă-u-, — Pl.: tăureci. — Şi: tău-reănc, tăurăc (mîndrescu, p. p. 222, sfc vi, 48) s. m. — Taur + suf. -eac. TĂUREĂJV s. m. 1. Tăuraş. Cf. polizu, cade, scriban, D., DL, DM, SFC VI, 127, M. D. ENC., DEX. 1877 TĂUREA.NC — iăâ — tăvăleală 2, (Regional) Bou voinic ca un taur (1), Com. marian. — Pronunţat.: tă-u-, — Pl.: 'tăureni. — Taur + suf. -can. TĂURKÂNC s. m. v. tăurcne. TĂURfîCI s. ivi. (Regional) Tăuraş. Cf. wi/izu, ALEXI, \Y., TDRG, PAMFILE, A. *. 202, DIIX.B I, 250, pascu, s. 241, nu. iv2, 706. Cite un tănrenciu boncăne cu coarnele in pămlnl. lungianu, ap. cade, cf. a it 0, udrescu, gi.. + Epitet dat urnii tînăr afemeiat. UDRESCU, GL. — Pronunţat: lă-u.-. — Pl.: tăureei. - Şi: tănrenci s. m. tdrg, dhlr i, 250, fdiv, 263, a ii 6. Taur 4- suf. -eci. TĂURfîL s. m. Tăuraş. Cf. lb, polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., com. marian. Că mi s-a dus Făurel! Trecu ca un tăure!. rădulescu-codin-, L. 6. -- Pl.: tăurei. — Taur 4 suf. -el. TĂUIÎEiVCI s. m. v. tăureei. .TĂURfi vb. IV. Tranz. (Regional; subiectul este „laurul") A fecunda vaca, a goni. Cf. ai.r i 1 071/ 746, 802. Pronunţat: tă-u-, — Pre/.. ind. pers. 3': tăureşle. — V. taur. TAUR£2 vb. IV. Tranz. şi refl, (Prin nord-vestul Munt.) A (se) mototoli, a (se) boţi; a (se) murdari. Cf. UDnEscu, ut.. Cum de-ai laurii aşa rochia, la ? id. ib. Pădurice, pădurea, Nu m-ăi spune la vreo stea Că (i-am taurii iarba. id. ib. — Pronunţat: tă-u-. -- Prez. ind.: lăuresc. — Etimologia necunoscută. TÂURlCĂ s. f. (Rar) Viţea. Cf. costinescu. -Pronunţat: tă-u-. — Pl.: ? ' — Taur 4- suf. -ică. TĂURfCI s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Tăuraş. UDBESCU, gl. — Pl.: lăurici. — Taur 4- suf. -ici. TĂUIUT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Mototolit, boţit; murdar. Cf. udrescu, gl. De unde vii, lu, aşa făurită? id. ib. — Pronunţat: tă-u-, — Pl.: făuriţi, -te. — V. tăuri2. TAUŞ pron. pos. v. tău*. TĂUŞÎ vb. IV. Intrau z. (Regional) A induce în eroare, a minţi, Cf. pamfile, a. n. 262. + T r a n z. A ascunde (Jorăşti — Tecuci), i. cr. iii, 187. — Pronunţat: tă-u-, —Prez. ind.: tăuşesc. — Etimologia necunoscută. TĂUŞdR s. n. Diminutiv al lui t ă u3; tăuţ. Cf. anon. car., lex. mars. 122. — Pronunţat: tă-u-, — Pl.: tăuşori. — Tău2 -f suf. -uşor. TĂXÎT s. m. (Prin Transilv.) Nume dat slovacilor; slovac. Cf. klein, d. 488, gheţie, r. m. De acest sat tine şi cătunul IJiita, locuil de ,,tăuţi“. arh. folk. i, 122. Aceşti loji drotari au fosl chiar subiectul unui poet de-al nostru, care le făcu clnlecul. reteganul, ap. cade, cf. folc.. transilv. iv, 619. — Pl.: tăuţi. — Şi: tot, tout (com. din hereclean — zalău; pronunţat monosilabic) s. rn. -- Din magii. l6t. TĂIÎŢ s. n. Tăuşor. Cf. lb, ddrf. Vine-mi glndu să mă-nec, Unde-i tăuţu mai lai. bîrlea, c. p. 158. — PI.: lăujuri. — Tău2 + suf. -uf. TĂUŢfiSC, -EASCĂ adj. (Prin Transilv.) Care aparţine tăuţilor, privitor la tăuji, caracteristic sau specific tăuţilor. Cf. lb, klein, d. <188. Comunitatea germană sau strbească Sau tăutcască de una din aceste S limbi are să se ţină. fm (1861), 79. — Pl.: ţanţoşii.. — Şi: toţesc, -eăscă adj. Com. PAŞCA. — Tănt -(- suf. -esc. TĂUŢEŞTiî adv. (Prin Transilv.) Ca tău ţii, Sn felul tăuţilor, în graiul tănţesc. Ml nea încruntat, fără să-i pese de ceilalţi lovurăşi de drum, cari făceau mare gălăgie vorbind pe tăulcşle, treeîndu-şi de la unul la altul sticla cu vinars, luc. v, 82. — Şi: toţişte adv. Com. paşca. ... Tăul -|- suf. -cşle. TĂTj'Z s. n. v. tiuz. TĂUZI1 vb. IV. Intranz. (Prin vestul Olt.) A-şi pierde minţile, a înnebuni; a se zăpăci. Ai tătt-zit, pe semne, de crezi lucrurile astea, roceanu, gl. <0 Tranz. Mai Iaci, că mă lăuzişi. id. ib. — Prez. ind.: tăuzesc. ... Cf. tehui. TĂU ZI2 vb. IV v. tăuji. TĂUZlT, -A adj. (Regional) Zăpăcit, nechibzuit. Cf. cv 1951, nr. 2, 34. (Substantivat) Fugi, tău-zitnle. n. nr:v, ii. x., 88. - Pl.: tăuziţi, -te. V. tăuzi’. tXvă s.f. v. lavă*. TĂVAl, s.n. (Regional) i. (in loc. adv.) I)e-a tăvălii) = de-a rostogolul. Cf. ddrf, tdrg. Cind cInele sc dă de-a tăvalu pe omul, are să se moaie vremea. sf.z. ii, 197, cf. alr i 307/412, 508, 552, 590, 010, 011, 618, 825, 870, alr sn v h 1 431/531, a ix 3. 2. Bătaie. Cf. ddrf, tdrg. I-a dat un taoal. şez., ap. ddrf. — Pl.: lăvaluri. --- Postverbal de la lăvăli. TĂVAlA s. f. (Regional) Tăvălug (1). Cf. ddrf, Gl-IEŢIE, r. m., barcianu, alexi, -w., pamftt.e, a. r. 262, ca.de. .Şi-şi filase bădişorul. Tăoala şi pluguşo-rul. . . Şi-apoi mi-a plecai. S-a dus la arat. marian, s. r. i, 38, cf. ai.r sn i h 26/305. {> Loc. adv. De-a trăvaia = de-a rostogolul. Cf. alr i 367/103, alr sn v h 1 434/141. — Pl.: tăvale şi tăvele (alr sn i h 26/365). — Şi: trăvuiă s. f. alr i 367/103, alr sn v h 1 434/141. — Postverbal de la tăvăli. TĂVĂNi s. n. v. taliani. TĂVAN2 s. n. v. tavan1. TĂVĂLEALĂ s. f 1. Faptul de a (se) tăvăli (1). Cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. 2. Trintă, bătaie. [Cocoşii] se trlntesc, se rup cu ciocul şi mănlncă tăvăleală, eminescu, p. iii, 234. S-ar fi sflrşit rău pentru musafiri înfiorătoarea tăvăleală, dacă nu-i dădea fratelui prin minte o stratagemă. caragiale, o. i, 366. Să sculăm tot salul şi să-i tragem o tăvăleală, delavrancea, v. v. 181, cf. tdrg, şăineanu, -d. u. în ajutorul lui Papuc, ameninţat cil tăvăleala, sar cîteodată toţi părtaşii familiei stăplnului. arghezi, o. .1. 35. 3. (în loc.-'şi expr.) Loc. adj. De tăvăleală = (despre haine) de purtat la lucru, rezistent la purtat. Am rochia asta de tăvăleală:, ap. ddrf, cf. şăineanu, d. u. E x p r. (Familiar) A (o) ducc (sau ţine) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice. El... duce la tăvăleală, pann, p. v. iii, 34/10. Sînt, slavă domnului! sănălos şi voinic, duc bine la tăvăleală, caragiale, o. iii, 289. Plecînd cu noaplea-n 1903 'fÂvALt TĂVÂU cap, lucrlnd toată ziua întins şi Intorclndu-se pe-ntu-neric, n-avea Duţu timp nici să mănlnce, nici să doarmă, dor era om care ţine la tăvăleală, slavici, N. n,228. Ce, dacq. il trimete? E in putere, e sănătos, duce la tăvăleală. pas, l. i, 309. Se face că moare, din cind in cind, Bar va mai ţine încă... I.a tăvăleală, v. rom. iulie 1970, 41; li) (despre lucruri) a fi rezistent (la purtat, la întrebuinţare zilnică), a fi durabil. Cf. românul glumeţ, 56. — Pl.: tăvăleli. — Tăvăli -f- suf. -eală. TĂVĂI/f vb. IV. 1. T r a n z. şi r e f 1. A (se) răsuci, a (se) învirti pc o parte şi pc alta pe pămlnt, pc iarbă, în noroi ctc.; a (se) rostogoli, a (se) zvircoli. Luară derept acea veşmintul lui Iosif şi in singele unui ied giungheat tăvăliră, po 130/7. Şi căzu ia pămlnt, tăvă-tiia-se, c.Lira-i spumele, coresi, ev. 76. Şi-i tăvăliră trăglndu-i preste spini in sus şi in jos. iîosoftf.i, v. s. septembrie 62r/19, cf. anon. car., mineiul (1776), 13 5V/10. [Strugure] slngele tău să-l bea bărbaţii, minte să li. să invăluiască. . . şi In tină. să să tăvălească (a. 1773). gcr ii, 98/37. Iar Impui Iui... de mijite răzbit... în singe să tăvăleşti (sfîrşitul sec. XVIII), id. ib. 117/22. Ziclnd aceste cuvinte cade jos, Inceape a să tăvăli prin ţărnă. beldiman, n. p. ii, 1-42/10. Prostul de magari. . . In bahnă au intrat, s-au tăvălit, s-au răcorit Şi chiar ca an măgari, de glod plin au ieşit. donici, f. ii, 32. Pre trecători minjindu-i, in glod se tăvălesc, negruzzi, s. ji, 229, cf. costinescu. Puterea mea, zise el, stă intr-o scroafă care se tăvăleşte. . . lnlr-o lăcouişte de lapte dulce, ispirescu, l. 262. Ele se înşfacă de păr, se tăvălesc pre jos. ionescu-rion, s. 225, cf. tdrg. Se sculă repede, trecu pe Ungă „advocat", trăvăli butoiaşul cel început, agîrbiceanu, a. 290, cf. şăineanu, d. u„ cade, g. petrescu, r. dr. 131. Se tăvălea de două ori prin iarba uscată. ■ ■ şi rămlnea pe. spate, sadoveanu, o. iv, 195, cf. scriban, d. Te-ai tăvălit pe pietre ca şarpele rănit, arghezi, c. o. 29. Şi cind trecu pe lingă grajd i se păru că aude ceva tăvălindu-se printre paiele din iesle, ca o goană de şobolani, v. rom. noiembrie 1964, 48. .După ce l-au tăvălit prin tină, oamenii l-au luat pe sus şi l-au aruncai. lĂncrănjan, c. i, 58. Turcii, crunt se oferea... Trupu-i de piele' jupea. Pielea cu paie-o Implea, Pin noroi o tăvălea Şi dc-un paltin o lega. alecsandri, p. p. 212. Dar el [Gruia] bea vin pipărat Şi curind pică de beat, Şi pe jos s-a tăvălit Şi ca mort a adormit, şez. ii, 35. I'leosc c-o palmă zdravănă peste obrazu-i, de se tăvăli popa cit colo. cătană, p. b. ii, 98. Dacă eşti bolnav de orice boală. ■■ înaintea răsăriei soarelui, de te vei tăvăli prin rouă, vei scăpa, gorovei, cr. 290, cf. alr i 367/ 129, alr ii 2 423/141, lexic reg. ii, 64. <$• (Prin analogie) Mult era frumos şi bine aici în faţa valurilor ce se tăvăleau greoaie spre şesul depărtat, slavici, o. ii, 11. Fumul se tăvăleşte pe pămlnt. rebreanu, n. 115. F i g. Nu lăsa gândul tău să să tăvălească pre pă-mint după păcate scărnave. varlaam, c. 333. Peste putinţă iasle, In cele omeneşti cineva tăvălindu-să, ceva omeneşte să nu pală. cantemir, hr. 114. Omul cel rău şi nedrept, se poate cu iotul In dulceţi şi In îndestulări a se tăvăli, ţiciiindeal, f. 51/9. Alţii rămaseră in funcfiunile lor cu riscul de a fi tăvăliţi prin ziare. barîţiu, p. a. iii, 125. Tinerii cu oarecare bani nemunciţi... se tăvălesc In restaurantele scumpe, cind prin sosuri, cind prin spume de vin. arghezi, p. t. 60. O, suflete ticălos, negru şi întunecos / In lume cit ai trăit, în rele le-ai tăvălii, pop., ap. gcr ii, 322. <> Expr..(Refl.) A se tăvăli dc rls = a ride cu mare poftă; a se prăpădi de rls. Cind ne aminteam de isprăvile lui Moţăi..., cel mai blăstămat dintre noi, ne tăvăleam de rls ca copiii, hogaş, h. 68, cf. şăineanu, d. u. Pc urmă, cind vorbea cu oamenii, spunea atilea glume de-ţi venea să te tăvăleşti de ris. rebreanu, n. 89, cf. scriban, d. Pisica asta nu mincase niciodată şoareci, era sfintă, zicea Vreja, şi de-aceea se tăvălea lumea acum de rls. v. rom. noiembrie 1964, 7. Se tăvălea de rls cind auzea cuvintul „suflet”, blaga, z. 102. A se tăvăli de bucurie = a se bucura foarte mult. Cele două duşmance începură să se vorbească de rău. . . şi diavolul se tăvălea de bucurie, stănoiu, c. i. 203. + Tranz. (Complementul indică un aliment) A da prin. . ., a învîrti în. .. Mama.. părpălind nişte pui tineri la frigare ş-apoi tăvălindu-i prin unt..., cheamă pe mătuşa Măriuca. creangă, a. 60. O să pre-tinză. . . prepeliţe tăvălite in niâfai şi bicali. prăjiţi In mustul lor. odobescu, s. iii, 39. + R e fl. (învechit şi regional) A se trînti1, a se culca, a sta culcat. Se roagă ca oricarile tn numcrul supuşilor săi a-l priimi ar învoi, macar in gunoişlea curţii sale a se iăvcli... bucuros iaste. cantemir, ist. 148, cf. alr n/i li 97. 2. T r a n z. A bate pe cineva trîntindu-1 şi tîrîndu-1 pe jos. Zise: tăvăliţi-o pre ea, şi o tăvăliră pre ea şi să stropi de slngele ei cătră păreale şi cătră cai. biblia (1.688), 273‘yi2. Din pricina ei a fost tăvălit iii dumineca aceea, la complet, pas, z. i, 125. Dacă mi-ar abate, te-aş putea tăvăli şi călca In picioare, vinea, l. ii, 13. Mihai, aşa mălai mare cum părea, t-a tăvălii o dată pe feciorul lui Flondor de l-a lăsat lat. In mijlocul drumului, r. popovici, se. 7, ci. alexici, l. p. 188, alr i 1 440/584. (Rel l. reci p r.) Veselească-se liă-zaşul sua Vulpoi, făpturi dc rind, Care pentr-uri. pai sint gata a se tăvăli clnllnd. hasdeu, r. v. 102. + Tranz. (Complementul este iarba, florile etc.) A culca la pămint, a strivi; (regional) a terpeni. Cf. cade. Merglnd astăzi prin grădină, Găsim iarba tăvălită De-un copil ş-o ibovnică, .iarnîk — bîrseanu, d. 278. La ceşmelele din dos... e loc frumos: Numai sălcii şi rogoz. Sălciile de umbrit, rogozu de tăvălit. şez. i, 237, ct. alr ii sn v îi 1 360, teaba, c. n. 275. 3. Refl. Fig. A se ttngui, a se lamenta; a se frămînta sufleteşte. Grigorie Vodă. . . toi sc căia de moartea lui Constandin şi pierdu mintea şi svatul cit. nu ştie ce face, ci umbla tăvălindu-se din zi irt zi. mag. ist. iv, 364. Mama... se. bate, se tăvăleşte, sc îneacă de suspin, conachi, p. 256. Şi nu m-am mai tăvălit la gura sobii, şi n-am murii; m-a întărit Dumnezeu să-i bag In pămint unu cile unu. klopştock, f. 40. Jl cărară afară plînglnd, lăvălindu-sc şi cerşind îndurarea. BARBU, princ. 227. El să tăvălea Şi să văieta, Pe tofi întreba: Vnde mi-e fina? balade, i, 426. -î. Refl. Fig. (învechit) A umbla mereu prin aceleaşi locuri. De 5 ani de cînd mă tăvălesc pe aice am înfăţoşat publicului in veci un om cinstit, iar nu un şarlatan, pr. dram. 193. Tăvălindu-se tătarii tot pe acolo pen pregiur [de cetate] spun că au fost 30 000 de tătari, n. costin, let. ir, 101/22. + (învechit) A se petrece, a se întîmpla. Prin locuri streine lucrurile mai mult tavelindu-se, vreo iimplare oarecare împotriva ieşindu-ne, ceale de apoi... mai proaste şi mai aspre ni se vor face. cantemir, ist. 145. 4 Intranz. (învechit) A trăi (1). Să faceţi milă şi pomană cu mine . . . pentru ca doară aş mai tăvăli şi eu in lumea aceasta (a. 1746). iorga, s. d. xii, 43. 5. T r a n z. A murdări, a păta, a mînji. Cum n-oi plinge, bădica, dacă vine... ista de-mi tăvăleşte plnza cu picioarele, alecsandri, t. 274, cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Ce? Eu să m-apuc de-un lucru ca aceasta şi să-mi tăvălesc minutele? sbiera, p. 209, com. din straja — rădăuţi, alr ii sn vi h 1 824, alr ti sn iv h 1 219. <0> Fig. A, nu-/i tăvăli talentul prin saloanele bogate, Vnde capul nu glndeşte, unde inima nu bale, Declt dup-o anumită şi stupidă învoială, vlahuţă, o. a. 173. <0> Refl. Mă ajuţi să-i scot haina? s-a tăvălit îngrozitor, r septembrie 1966, 42. <5> Refl. pas. Privea mihnit cum i sc tăvăleau bunătate de covoarc. vornic, p. 227. <$■ Expr. (Regional) A-şi tăvăli obrazul v. obraz. — Prez. ind.: tăvălesc, pers. 3 si (regional) tăvâle (alr i 367/18* 229, alr ii 5 686/141, 219, 250, alr sn iv h 976/27), pers. 6 şi (regional) tăvăl (alr i 367/ 259); — Şi: (învechit) tăveli, (regional) trăvăli (alr i 367/90, 144), treveli (cade, alr ii/i h 97/172, teaha, c. N; 275) vb. IV. — Ci v. sl. nSKdrtHTH „a rostogoli; a înveli". 1904 TĂVÂLlC — .140 — TĂVĂLUG TĂVĂLlC s. n., s. m. (Regional) 1. S. n. Tăvălug (!)• ,,Tăvălicul“ este un sul gros de lemn tare, prevăzut ici-eolo cu colţi de fier. Se întrebuinţează pentru bătu-cirea pămîntului după, ce s-a semănat, pribeagul, p. r. 91, cf. h xvm 4, 228, alr sn i li 26, a ii 1, 2, 3, 7, 12, iv 5. <0> L o c. a d v. De-a trăvăiiea (sau trevc-lecu, trcveleaca) = de-a rostogolul. Cf. ai-r i 367/ 106, 158, 160, 166, alr sn v h 1 434. 2. S. n. Numele unor lucruri asemănătoare, ca formă, cu tăvălugul (1) : a) Buştean folosit în construcţii. In, toate Scaonile unde sînt adunări mari, strlng lăvălici şi fac biserica de tăvălici. herodot (1645), 226, cf. id. 228. b) Sulul de lemn de la fîntîna cu scripete (Petriia). Cf. alr sn iii h 851/833, alrm sn ii li 674/833. c) Tăvălug (3). Cf. păcală, m. r. 468, h xvii 235, alr ii 6 786/102. d) (In formele trăvălic şi tăvălice) Parte a joagă-rului pe care alunecă patul pe, care stă buşteanul de tăiat. [Carul] lunecă in rosturi sau pe Irăvălici. păcală, m. r. 462, cf. alr ii 6 423/836. e) Bucată de lemn care se pune la gltul clinilor Ciobăneşti (Ruginosu — Caransebeş). Cf. l. costin, gr. băn. ii, 193. î) (în forma trăvălic) Vălătuc. Cf. alr sn i h 129. 3. S.m. (Bot.; regional; în forma tăvălici) Scaiul-dracului (Eryngium campestre) (Bozovici — Oraviţa). borza, d. 65. — Pl.: tăvălici şi (regional) tăvălice (alr sn i li 26/53), tăvălicuri (ib.). — Şi: tăvălig (a ii 1, 2, 3, 6, 7), trăvălic (păcală, m. r. 468, l. costin, gr. băn. ii, 193, alr sn i h 26, ib. h 129, pl. ţrăvălice ib. h 26/141, trăvălicuri ib. li 26/157) s. n., trăvălieă (alr sn v li 1 434/157) s. f., tăvălici (borza, d. 65) s. m., travalic (ddrf), trevclăc (alr i 367/166) s, n., trevc-leăcă (alr sn v h 1 434/172) s. f., treveliei (alr sn i h 26/172, pl. irevelice ib.) s. n. — Cf. t ă v ă 1-i.' TĂVALlCI s. m v. tăvălic. TĂVĂLICITTÎRĂ s. f. (învechit, rar) Unduire, rostogolire. învălulndu-să marea tn iăvălicituri de valuri. dosoftei, v. s. septembrie 31r/32, cf. tdrg. — Pl.: iăvălicituri. — De la tăvăli. TĂVĂLfG s. 11. v. tăvălic. TĂVĂLIRE s. f. Acţiunea de a (se) tăvăli; (rar) tăvălitură (2). Cf. polizu, ddrf. Intrarea in saivan începea cu sărutul mlinilor şi al poalelor, cu tăvălirea spurcaţilor prin praful drumului: barbu, princ. 203. <£> F i g. Cu spectrul unei vieţi de robie şi de tăvălire în mocirlă, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 303. + F i g. înjosire, degradare. [Omul] Uneori cade şi pică în deplină tăvălire. conachi, p. 261. — Pl.: tăvăliri. — V. tăvăli. TĂVĂLlŞ s. n. (Regional) 1. Tăvălug (1). Cf. A ii 3. <0> (Adverbial) Jar copiii lui Chiriş Venea pe coş tăvăliş. graiul, i, 65. De se uită cam chiordîş, Intră pe coş tăvăliş. balade, ii, 325. O Loc. adv. De-a tăvăllşul = de-a rostogolul, de-a tăvălugul, alr i 367/874. 2. Tăvălug (3) (Oltina — Medgidia), alr n 6 786/ 130. — Pl.: ? — Şi: trăvăliş s.n. alr ii 6 786/130. — Tăvăli -f suf. -iş. TĂVĂLIT, -Ă adj. 1. Rostogolit, căzut la pămînt; trîntit. Prin colb tăvăliţi să muşte din fărnă cu dinţii. murnu, i. 36. S-a dus el cît s-a dus..., cînd iacănuma dă peste o biată rîndunică cu aripa ruptă, tăvălită în pulbere supt arşiţa soarelui şi friptă de sete. mera, l. b. 156. Pe-o vale cotită, Vine merla tăvălită (Negura). gorovei, c. 237. + (Regional; despre cereale) Culcat la pămînt, căzut. Cf. alr ii 5 200/27, 29, 235, 272, 279, 334, a ii 7. 2. Murdar, mînjit. Cf. coşbuc, ae. 13. Slnt rufele spălate azi noapte..., şopteşte Gnomul meu, pe care-l văd ieşind cu barba încllcită şi cu catifeaua hainelor tăvălită; arghezi, c. j. 75. Infanteriile noastre băr-boase, cu bocancii sparţi, cu feţele galbene, cu măhtăile tăvălite şi boţite prin glodul popasurilor, camilar, n. 243. Unde văd poale spălate, Mă trag ca mlţu la lapte; Unde văd că-s tăvălite, Să-mi plătească Nu m-aş prinde. şez. viii, 62, cf. alr i 640/677, alr sn iv h 1153/386, ib. h 1 157/537. — Pl.: tăvăliţi, -te. — V. tăvăli. TĂVĂLITURĂ s. f. 1. Urmă într-un loc cu iarbă, cu cereale, flori, lăsată de cineva care s-a tăvălit (1). Tocmai în mijlocul celui mai frumos final, de unde gîndeai să scoţi cîteva stoguri de fin, să găseşti tăvăli-turi de cai. contemporanul, iii, 924, cf. tdrg, cade, scriban, d. Uit'te şi tăvălitură Unde-mi da Maria gura. mat. folk. 253. Uile-i urma [iepurelui], uite-i dîra şi tăvălitură. rădulescu-codin, î. 194. Cînd dai de tăvălitură de cal şi treci peste ea, să scuipi acolo, că nu mai faci bătătură la picioare, gorovei, cr. 17, cf. CANDREA, F. 58, 243, 2. (Rar) Tăvălire. Cf. polizu. (F i g.) Pre Ungă toate ameninţările, noi am scăpat numai cu înjurături şi tăvălituri prin ziare, bariţiu, p. a. iii, 437. 3. (Rar) Lucru tăvălit, murdar. Cf. scriban, d. 4. (în superstiţii) Buboi care se face pe călcîiul celui care calcă în locul unde s-a tăvălit un cal. Cf. CADE, SCRIBAN, D., GOROVEI, CR. 41, CANDREA, F. 236. — Pl.: tăvălituri. — Tăvăli + suf. -tură. TĂVĂL0G s. n. v. tăvălug. TĂVĂHJC s. m., s. n. v. tăvălug. TĂVĂLUCAR s. m. (Prin estul Munt.) Lucrător cu tăvălugul (1). Cf. iordan, l.r.a. 163, scl 1976, 402. — Pl.: tăvălucari. — Tăvăluc + suf. -ar. TĂVĂLUCÎ vb. IV v. tăvălugi. TĂyĂI/dG s. m., s. n. 1. S. m., s. n. Unealtă agricolă compusă din unul sau mai mulţi cilindri de lemn sau-de fier, folosită la sfărîtnarea bulgărilor de pămînt şi la netezirea solului înainte sau după însămînţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru sfă-rimare, îiulesare, nivelare etc.; vălătuc, (regional) măngălău (2), rol2 (3), tăvală, tăvălic (1), tăvăliş (1), trîmbă (II 1), turduluc. Cind s-ar teme cineva că va urma săcetă îndată după sămănătură, atunci va avea mare folos de a tipări pămlntul bine cu maşina numită tăvăluc. i. ionescu, c. 143/24. Cîmpul vesel şi bogat, străbătut de tot felul de maşini şi instrumente: pluguri, grepe, tefeluge, secerători, cositoare, ghica, s. 537, cf. alexi, w., tdrg. Sfărlmarea se face prin ploaie. . . sau prin ajutorul borunei, grapei sau tăvălucului. pamfile, a. r. 58, cf. cade. L-a prins sub doage şi a trecut peste el ca un tăvălug, i. botez, şc. 24, cf. scriban, d. Nişte tăvăluguri cu motor, roşii, frămlntau o bucată de. şosea nouă, pietruită, v. rom. decembrie 1950, 20. Cercuiţii-ochii tăi — Gem ca pietre-n tăvă-luge. i. barbu, j. s. 131, cf. h ii 62, alrm sn i h 12, alr sn i h 129. Pe valea lui Gînsac, Se dă ariciul peste cap (Tăvălucul). pamfile, c. 33. <0> F i g. Dorea şi el tăfălugul acestei politice, care — rostogolindu-se peste lumi — să . le niveleze, iovescu, n. 123. Clmpuri de zibelină. . . netezeşte cu tăvălugi de ametist. arghezi, s. vii, 253. Tăvălugul vieţii trece peste ci. s ianuarie 1960, 23. Deschizînd servitorii por[ile şi arătlnd cuco-şelului tocul de odihnă a tovarăşilor săi, intră cu toţi tăvălucii cei codaţi şi-l duce la locul orînduit pentru 1917 TĂVĂLUGI — 141 - TĂVIŢA odihnă şi pentru oaspeţi, şez. iii, 71. <0> (Adjectival) Doi boi tăvăluci, Nu-i dai nici pe mere, nici pe nuci (Sţîlpii de la poartă), gorovei, c. 358. (Adverbial) Să. mă dac rostogol, tăvălug plnă in vale. o. m. zam-firescu, sf. m. n. ii, 339. Uliul dintre batalioane a ieşit din şanţuri şi gropi şi s-a lipit de valul bombardamentului care a început să se rostogolească, tăvălug, înainte, v. rom. octombrie 1964, 44, cf. şez. ix, 132. O L o c. a d v. Dc-a tăvălugul = de-a rostogolul. Lovindu-mă din fugă cu analogu-n spate, Cit plnă jos pe scară m-am dus d-a tăvălugul, negruzzi, s. ii, 243. Pontifii. . . închină lui Anioniu un larg şi-lat covor. . . Şi-l dau de-a tăvălucul In faţâ-i, la picioare, alecsandri, t. ii, 324. S-a dus de-a tăvălugul, cum s-ar duce un harbuz In vale. gane, n. ii, 110, cf. şăineanu, d. u., cade. Cind clinele se dă de-a tăvălucul pe omăt, are să se moaie vremea, gorovei, cr. 372, cf. alr i 367/538, 552, 594, 600, alr sn v h 1 434/520. 2. S.m., s.n. Instrument rudiiţientar de treierat; val. Despărţirea seminţelor din paie se face. . . prin fărămarea spicelor cu pietre şi tăvălucuri. trase de cai. i. ionescu, c. 182. Prin partea de răsărit a Ţării Româneşti şi Dobrogea, caii poartă după dlhşii, mai ales la treieratul ovăzului, un şui de piatră cu şase praguri care se numeşte lăvăluc, tăvălug, pamfile, a. r. 207. Pe întinderi munceau oameni: treierau cu cai şi tăvălugi de piatră clăi mari de orz. sadoveanu, o. vn, 82. Tăvălucii se-nvlrtea, Paiele le sfărlma, Griul să scutura, La par ll strlngea, în vlnt ll vlntura, în hambare ll punea, păsculescu, l. p. 29, com. din ostrov — tulcea, cf. ALR ii 5 300/605, 723, 728, 836. 3. S. n. (Regional) Bucată de lemn de formă cilindrică pe care se sprijină piatra morii pentru a fi ferecată; (regional) tăvăliş (2). Gf. dam6, t. 153, pamfile, i. c. 186, şăineanu, d. u., cade. + Drug de lemn (sau de fier) care se pune sub o greutate pentru a putea fi deplasată. Cf. scriban, d. 4. S. m. (Regional; în forma tăfălug) Vălătuc de fîn (Poiana Sibiului — Sebeş), alr sn i h 129/130. 5. S. m. (Regional) Numele a trei plante: a) săricică (Şalsola kali). Smulse de vlnt din pămlnt, tufe de tăvăluci se duceau Invlrtindu-se ca nişte umbrele vechi. săm. vi, 1 070, cf. borza, d. 154, h iii 437, xi 311, xn 148, xiv 301. Se ia tăfălug, se fierbe ceai şi se dă de băut bolnavului, mat. folk. 700; b) ciurlan-alb (Rapistrum perenne). Cf. borza, d. 146; c) (in forma tăfălog) ciulin (Carduus nutans). lexic reg. 38. — Pl.: (m.) tăvălugi şi (n.) tăvăluguri, tănăluge. — Şi: tăvăluc, (regional) tăfălug, tafalug (h vii 506/ tcfeitig, tăjiălufi (ddrf), tăr'ăloţj (tdrg, pamfile, a-r. 261, ca.de, alr sn i h 26/872, lexic reg. 38) s. m.» ş. n., tăvăliui (alr sn i h 26/833) s. n., tăfăiugă (alexi, w.) s. f. — Cf. t ă v ă 1 i. TĂVĂLUGf vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul (1) peste arătură sau peste pietrişul unui drum; a strivi bulgării unui drum cu tăvălugul. Cf. tdrg. Cine are cai îşi trăvălugeşle holdele şi sămănăturile cu caii. dh. v, 238, cf. cade, scriban, d. Au grăpat şi şi-au tăvălugit tarlaua, lăncrănjan, c. iii, 16. <£> Refl. pas. Tot pentru acest scop se foloseşte şi tăvălucul, vălătucul, tăfălogul. . . cu care se tăvălucesc bolovanii. pamfile,' a. r. 61. — Prez. ind.: tăvălugesc. — Şi: tăvăluci, (regional) trăvălugi, tăfălugi (h x 451) vb. IV. — V- tăvălug. TĂVĂLUGfRE s. f. Acţiunea de a tăvălugi; tăvăiugit. Dacă solul este uscat, după semănare este indicată tăvălugirea. vîn. pesc. martie 1964, 17. — Pl.: tăvălugiri. — V. tăvălugi. TĂVĂLUGfT s. n. Tăvălugire. Calul se Intrebuin- i tează la: adus de lemne, arat..., trăvălugit. dr. v, 98. — Şi: (regional) trăvălugit, tăfălugit (h x 451) : s. n. — V. tăvălugi. TĂVĂLTJŞ adv. (Regional) De-a rostogolul (Via-, dimiru — Tîrgu Jiu). Cf. alr i 367/815.- , — Tăvăli + suf. -uş. TĂVĂNEÂLĂ s. f. Tăvănire. [Mănăstirea] văzlnd-o aşa dărăplnată, au apucat de au prelnnoit-o cu facerea : clopotniţa şi cu şindrilitul, şi cu tăvăneala, şi cu zugră-■ veala (a. 1836). iorga, s. d. xv, 101, cf. polizu, chest. i; ii 213/79, udrescu, gl. — Pl.: (rar) tăvăneli. polizu. — Tăvănl + suf. -eală. TĂVĂNf vb. IV. Tranz. A face tavanul1 unei în-; căperi. Aceste 6 odăi să am a le tăvăni cu sclnduri de brad (a. 1829). doc. ec. 442, cf. polizu, ddrf, tdrg, cade, h iv 56, chest. ii 213/82. — Prez. ind.: tăvănesc. — V. tavan1. TĂVĂNfRE s.f. Acţiunea de a tăvăni; tăvă-neală, tăvănit1, (regional) tăvănuit1. Cf. polizu. ddrf. — Pl.: (rar) tăvăniri. polizu. — V. tăvăni. TĂVĂNfTl s.n. Tăvănire. Cf. ddrf. Am ajuns la, tăvănit. udrescu, gl. — V- tăvăni. TĂVĂNIT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre construcţii) Căreia i s-a făcut tavanul1; (regional) tăvănuit2. udrescu, gl. — Pl.: tăvăniţi, -te. — V. tăvăni. TĂVĂNUf vb. IV. Tranz. (Regional) A tăvăni. Cf. A V 14, udrescu, gl. — Prez. ind.: tăvănuiesc. — Şi: tăbănui vb. IV. alr ii/605. — Tavan1 + suf. -ui. TĂVĂIVUfRE s. f. (Regional) Acţiunea de a t ă v ă-n u i. Cf. costinescu. — Pl.: tăvănuiri. — V. tăvăliui. TĂVĂNUfT1 s. n. (Prin nord-vestui Munt.) Tăvănit1. Cf. udrescu, gl. — V. tăvănui. TĂVĂNU1T2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre construcţii) Tăvănit2. udrescu, gl. — Pl.: tăvănuiţi, -ie. — V tăvănui. TĂVĂRÂGĂ s.f. v. tăfăragă. TĂVĂTtÎRĂ s.f. sg. v. tevatură. TĂVELf vb. IV v. tăvăli. TĂVfiRNĂ s. f. v. tavernă. TĂVfŢĂ s. f. Diminutiv al lui t a v ă1. 1. Cf. t a v ă1 (1). Ia plicul de pe mescioară, pece-Llaieşte-l cu pecetea de pe tăviţa cu călimările şi să pleci îndată la Focşani, ghica, s. 5, cf. costinescu, ddrf. Un joc de raze aurii răsfrlnte pe tăviţa de argint, sandu-aldea, d. n. 61, cf. nica, l. vam. 239, cade. Piroşca se întoarse şi aşeză pe masă o tavă cu două boluri de cristal pline de o apă aurie, zaharhiţă de argint şi o tăviţă cu pătrăţele cubice de gheaţă, vinea, l. i, 156. 2. (Rar) Şerveţel brodat care se aşterne pe o tavă1 (1) sau pe o mobilă ca ornament. Scoase acele cu de- 10 - c. 857 30 1935 TI — 142 teafăr getelb'ei mărunte, întinse tăvi/a pe masă şi aşeză Vasul nu ‘bilete de vizită pe ea. slavici, n. i, 320. — Pl.: tăviţe. — Tavă1 + suf. -iţă. TE interj. (Adesea repetat) Strigăt eu care se alungă porcii, Caprele etc. Cf. a i 17, mat. dialect, i, 289. — Din magh. te. TEA1 interj. (Pronunţat şi. cu ,,a“ prelungit) Cu-vlnt care exprimă uimire, surprindere, supărare, necaz etc. A păi cară-te fuguţa, că te puşc! — Teaaa!. . . Nu mă puşti, că ţi-i frică! popa, v. 11. Tea!... ce vorbă! sadoveanu, o. ii, 343. Clnd îşi aruncă el ochii In urmă, thea! era, măi tală, o grozăvenie de codru de te înfiorai, i. cr. iii, 65, cf. şez. xxiii, 37. — Scris şi: thea. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. TEA2 s. f. v. teacă. TEABĂ s. f. v. cheabă. TEÂCĂ s. f. 1. înveliş, toc, apărătoare confecţionată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează lama unei săbii, a uniţi cuţit etc. sau anumite instrumente. Precum In teaca strîmbă sabiia dreaptă ... a intra nu poale, cantemir, ist. 33, cf. anon. car. Şi îndată arăta teaca săbiei satrapului, fiind cu pietri scumpe şi de. mult preţ. aethiopiga > .62r/ll. Au intrat tn Iaşi... cu spegele scoase din teacă (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 194/33, cf. clemens, lb. Span-cioc, scoţînd cuţitul din teacă, li descleştă cu vlrful lui dinţii şi li turnă pe glt otrava, negruzzi, s. i, 164. De clnd a voastră armă dormind In teacă. zace, Uritul Vă mlnlhcă de vii. alecsandri, t. ii, 139, Cf.~ costinescu. Scoate liulicherăl din tedcă. . . şi'Începe a cio-clrti un glrneţ de stejar, creangă, a. 125. Cu ce încredere In voinicia mea Inşfăcai teaca iataganului lui Ali-cuţă. gane, n. i, 160. Scoase cuţitul din teacă şi începu q mi-ţi cresta pe şerpe. ispirescu, l. 343, cf. mcA, l. vam. 239, şăineanu, d. u., cade, klopştock, f. 188. La brîu avea fiecare de o parte fluierul, iar de cealaltă, teaca cu culltul. moroianu, s. 78. Păru a-l întreba dacă-i place junghiul lui cu... teacă de piele de şarpe,, sadoveanu, o. x, 144. Trimisul providenţei din fundurile zglhanalei er,a un zăplan înalt cit muntele, mai - purtînd cu dlnsul şi sculele breslei: două cu,ţite măreţe in tecile de la brăcinari. c. petrescu, a. r. 19. Ni-e sufletul spadă De foc stînsă-n teacă, blaga, poezii, 138. Măi-culiţă, spada mea săracă, Oare de le-oi scoate eu din teacă? beniuc, v. 21 ..Scoaseră săbiile din teci 'şi- se răzimau tn ele. vornic, p. 214. Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă Şi s-apuca alte lucruri să facă. isanos, ţ. l. 19. Nu-ţi teme pragul: săbiile-n teci! vulpescu, p. 69. ţţelifful .de jpe garnitura unei teci de pj,imţiql... o 'reprezintă pe aceeaşi zeiţă a lunii. h. daicoviciu, d. 176, cf. h i 269, fii 228, ix 438, xii 29, 41(3, xvii 16, 36, alr i 1 417. Da, din fierul cel mai mare Să-mi fac teacă la pistoale Şi din fierul cel mai mic Să-mi fac potcoave la murg. ant,..lit. pop. i, 63. Sabiq-şi spăla, In teacă-o băga, Pe fată striga, balade, i, 317. Turcul, dac-o auzea, .Mina .pe. hanger punea,. Paloş din teacă scotea, Pe amnar că-l ascuţea. ib. ii, 69. S-o dus badea, nu mai vine, Ş-o lăsat zălog Id "mine Teaca şi cuţitele, Gura lui.fi buzele, folc. transilv. ii, 59. <0 E x p r. A se fa fee teacă de pămînt = a se face nevăzuţ, a se ascund.e. Clnd văzură o mulţime mare de oameni In deosebite naţii numai Intr-o clipă, se făciiră tedcă de pămînt. goiUan, h. i, 81/26, cf. id. ib. iv, 54/34. Fă-t’e teacă de pămînt ori moşoro.i, Ştan-dihle, numai hăi de. sus să aibă de cheltuială, jipescu, 0. 156. Boierii şî bogătaşii împărăţiei, care se făcuse 'teacă (le pfirnlnt şi intrase în gaură de şarpe clnd ţara era lh‘ primejdie, i'eşifă Ca ciupercile la iveală îndată ci trecu primejdia, popescu, b. iv, 73, cf. zanne, p. 1, 242. IVu încap (louă săbii fişau doi paloşi, două paloşe) lntr7o teacă, se spune despre două persoane cu o anumită autoritate Care nu se împacă. Nu pot să-ncapă doi paloşi într-o teacă, alecsandri, o. 2-32. Dlrzi şi neînduplecaţi slnteţi ca dduă săbii ce nu încap într-o teacă, rebreanu, i. 434. (Cu parafrazarea expresiei într-o comparaţie) Ce-ar fi cerul cu doi sori, Aşa-i ţara cu doi domni; Două paloşe-ntr-o teacă, Doi domni în ţară săracă, balade, iii, 59, cf. zanne, p. iv, 575. (Ba) jjă(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune cînd cineva se codeşte să facă un lucru, invocînd tot felul de pretexte. Safta şi Mihu se mai făceau- că nu înţeleg. . . la urma urmelor că teacă.... că pungă, slavici, n. i, 96. Că teacă, că pungă, că una, că alia, cite capete, atîlea judecăţi. F (1884), 43. Unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, reteganul, p. p. i, 70, com. din frata — turda, cf. pamfile, c. 53. A asculta teacă de pămînt = a asculta într-o tăcere desăvîrşită. Ascultară teacă de pămînt acea migală minunată de şuierături, delavrancea, s. 99. A rămîne teacă = a rămîne gol. Se vor deştepta ci, odată, clnd vor rămîne visteriile teacă şi ţara datoare şi vîndută toată, contemporanul, ii, 164. + (Prin nord-vestul Munt.) Epitet depreciativ dat unui om prost. Cf. udrescu, gl. Ce-ai văzut, mă teacă, de te rîzi aşa, ca prostul ? id. ib. + (Tehn.) Parte a unei unelte manuale în care intră şi se fixează coada sau mînerul. Cf. şăineanu, d. u., dl, dm, m. d. enc. + (Anat.) Membrană care. îmbracă fibra musculară. Din aceste ligamenturi nasc un fel de teci fibroase în care se află aşezate zgîrciurile muşchilor antebraţului, kretzulescu, a. 217/4. O leziune specială a fibrelor musculare izolate care în mare parte au păstrat striaţiunea lor, fiecare fibră fiind înconjurată dc o teacă foarte groasă, ondulată, babeş, o. a. i, 135. + Porţiune a frunzei care cuprinde tulpina (în special la graminefc). Teaca este reprezentată prin extremitatea inferioară a peţiolului. botanica, 39. + înveliş care protejează spicul sau mugurele unor plante înainte de maturizare. A doua zi după ce spicul a ieşit din teacă, tăiem cu foarfecele toate spiculeţele de la vîrf şi de la cotor, sandu-aldea, s. 96. Nu mai există mî-ţişor plesnit din teaca solzoasă, vîn. pesc. martie 19.64, 12. + P.ulpar. O vede. . . cum pune piciorul pe scară, descoperind în teaca ei de mătasă o pulpă măiastră şi vie. vinea, l. i, 11. 2. Păstaie (1); p. g e n e r. (regional; şi în sintagma ieacă pentru tnttrehre, borza, d. 128) 'nume dat unei specii de fasole (Phaseolus vulgarisj. Cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade. ,Mazărea esle bună de strîns alunei cind jtumai o parte din tecile de jos şînt galberie. ion botez, s.tr. 41. Făcuse biata muierea asta nişte teci de fasqle şi o mămăligă de parcă ziceai că cin^ şţie ce bunătate este. preda, î. 22, h iv 158., chest. viii 11/25, alr i 850, ib. 853, gl. olt. + (Regional; în sintagma teaca ochilor) Pleoapă (Bocşa — Zalău), alr ii 2 021/279. 3. (Regional) Cutie. Cf. alr ii/64, a ii 6, 7. — Pl.': teci si (regional) tece (alr i 1 417), teace (ib. 1 417/363),’ lăci (ib. 1417/144). - Şi: (prin vestul Munt.) tecă (borza, d. 128), tea (id. ib.) s. f. — Lat. thcca. TEACĂR s.m. (P,rin nord-vestul Munt.) Tînăr care umblă fără rost,-haiţnana. Cf. coman,,$l. Nici noaptea asta n-a dormit acasă, leacărul. Unde-ţi pierzi nopţile, leacăre? udrescu, gl. + (Prin nord-esţul Olt. şi sudul Transilv.) Om prost, prostănac, lexic reg. 86, 94. — Pl.: tcacări. — Şi: tccăr s. m. sLexic reg. 94. — Etimologia necunoscută. Cf. tecărău1, t-e-c h e r g h e u, TEACUŞ s. n.' v. tiocuş. ŢEAPĂN, -Ă adj. v. teafăr. TEAFĂR, -Ă adj. (Despre fiinţe şi despre părţi ale corpului lor) înţreg, nevătămat (1), neatins (1); zdravăn, (regional) neted (1). Unii răniţi, alţii teferi, dar cii mai mulţi era morţi, beldiman, e. 55/10. Dar nu crede dumneata că te vei duce teafăr de aice. Ce 1944 fEAFUft — 143 — TEANC1 fel, noi'trăim tn codru? c. caragiali, în pr. dram. 200. Te poţi humi norocit de vei scăpă din ţinut cu capul teafăr, negruzzi, s. i, 239. Şi voi, clţi mai slnteţi In cetate, oarilihi teferi sau răniţi. .., in picioare cwtoţii! alecsandri,,jt • 1 510. Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul dc părinţi Şi visul de luceferi, eminescu, o. i, 176. Am găsit copila teafără. creangă, ă. 21. N-u mai putea de bucurie cind văzu pe fiu-său teafăr, ispirescu, l. 19; Toi omul, care-odată pe Slnger l-a zărit. . . dacă scăpa teafăr, trei luni făcea mătănii, coşbuc, p. ii, 177. Diz-te..., dacă teafăr doreşti să poţi merge, murnu, i. 4; Era 'bun teafăr, ca şi cind n-ar fi păţit nimic, rebreanu, i. 59. S-a întors teafăr şi mlndfu. galaction, 6.’ 71. Au tras. . . cu puşca şi am scăpat teafăr şi neatins. c. petrescu, r. dr. 130. Is bucuroasă că ai venit teafăt acasă, sadoveanu, o. i, 79. A sărit, şi cu sin-gura-i mină teafără s-a agăţat de ţeava armii, galan, z. r. 227. Singur eretele stlncii este In stare să ajunejă teafăr plnă la tulpina ei subţire, arghezi, s. vii, 43. Avea tot interesul să iasă teafăr din fiece campanie. călinescu, c. o. 39. Au scăpat teferi numai patru bărbaţi şi-o femeie, v. rom. septembrie 1963, 25. Ar fi fost prea bucuros, ca să scape cumva teafăr din mli-nile lor. sbiera, p. .183, cf. şez. i, 58, v, 10, alr sn v h 1 439, alrm sn m h 1 178. <> (Prin analogie; despre obiecte) Nu mai rămăsese nici un ou teafăr. brăescu, a. 82. 0» Fig. Din clocotul fierbinte al vieţii celei noi... Se limpczeşle-n inimi voinica melodie A chiotului teafăr, nebun de bucurie, deşliu, g. 6. Sc ridică din nou teafără cetatea de scaun a lui Vodă Ştefan, v. rom. februarie 1964, 80. + Cu mintea întreagă', sănătos la minte; cu mintea limpede.- Par-iidiil 'are In primul' rlnd nevoie de oameni teferi şi cu ‘picioarele pe pămlnt. h. lovinescu, t. 293. Să perii ca burii şi vechi tovarăşi; Şi toţi cu chef,, nici unui teafăr, Şi Cum sflrşim, să-ncepem iarăşi! t iunie 1964, 9, Cf. PAMFiLi:, j. ii, 169, alr ii/i mn 54, 4 165/365. <(>■ (Şubsţantivât) Treceau pe la bordeiul, .ascuns acblo-n b'o'iii, Si teferii şi răii'', fireşte, şi nerozii, arghezi, s. p. 93.' • — Pl.: teferi, -e. — Şi': (regional) teâfăn, -ă (alr sisf V h 1 439/228, alrm sn iii h 1 178/228), tcâfur, -ă (alr sn v h 1 439,' alrm sn iii h 1 178) adj. — Etimologia necunoscută. TEAFUR, -Ă adj. V. teafăr. TEAG s. n. (Rusism) Periteag. O bucată de carmacc sau lin perimet se compune din 25 — 30 .clrlige, 3 peri-meţe 'fymţqiă o legătură (un'teag sau periteag.J. an-ţipa, , p.. 358.*,. , ' — ; teaguri. — .Din rus. Tara. TEĂHNĂ s.f. 1. (îiivechit şi regional) Vmă, greşeală.' Nu >pleca trirema mea In cuvente hielene, In. părere vine [vinele ii, teahne d] âe păcate, psalt. 293, cf, 3,1,3> i, cr. u iii, 346. . 2. (Regional) Defect,. cusur, scădere, meteahnă; deprindere rea, nărav. Cf. a vi 9. El trebuie să aibă o.ţgahnă. com. din bilca — rădăuţi. Ce teahnă are lucrul ista? ib. N-are nici o hibă, nici o teahnă. glosar reg., cf. alr i 1 374/532. — Pl.: teahne. — Etimologia tiectlnoscu tă. Cf. m e t e a h n ă. TEÂMĂ S. f/* (Adesea construit cu verbul ,,a fi“ şi cu subiectul logic în dativ, rar cu cerbul „a avea“; motivul se indică priii determinări introduse prin prep. ,-,de>f-, printr-un genitiv obiectiv sau printr-o propoziţie secundară) Stare de nelinişte'şi -de tulburare pe care o încearcă cineva în prezenţa sau la gîndul unui pericol; îngrijorare, nelinişte (1), M'că, temere (1), (latinism) timoare, (popular) păsare1, (învechit), tea-măt, ’temoare; (regional) năzar. N-am vrut să s’criu dă pre ceăli: iiparnice, fiindu-mi teamă că. .. ei ’n-au lipsit'k ntt băgă' Clte ceva zizanii'(a. 1652). gcr i, 158/35. De-ntunearece de' gloate Teamă n-din, nice mă poate veasie rea să mă mlhneaseă. dosoftei, ps. 17/6, cf. lb. Vin’ In lumea fericită Cu voinicul ce te cheamă, Căci cu dlnsul nu e teamă De-a mai fi călugărită. alecsandri, p. i, 18. Teamă-mi e că, acordlndu-mi mie o aşa amicală şi linguşitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. odobescu, s. iii, 9. Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece, eminescu, o. i, 194. Vede-un băiet că se acăţăra pe stil pul porţei de teama clinilor, creangă, p. 147. De Zaharia nu avem teamă: ştie tot, dar nu crede nimica, caragiale, o, i, 120. Teama lui era să nu se deştepte voinicul şi să-i ghicească cugetele lui. ispirescu, l. 128. Vrei să.bei? Şi nu ţi-e teamă Că mi-e olul desclntat? coşbuc, p. i, 239. în ochii lui naivi şi mări Citesc un glnd, o dulce teamă. iosif, patr. 14. Le-alungă parcă teama Să nu .se mai atingă [stelele] De mlaştinile negre, densusianu, ,.l. a. 51. Amlndoi se legară cu aţă la deget şi-şi făcură nod la batistă, ferindu-se să spună unul celuilalt,, de teamă să nu se facă de rts. bassarabescu, s. n. 17. li era mereu teamă că tşi bate joc de sentimentele lui. rebreanu, r. i, 174. Tremur atlt de tare, îmi clănţăne dinţii In aşa fel, că mi-e teamă să nu simtă cei de lingă mine. camil petrescu, u. n. 302. Vorbea ca niciodată, fără teamă. d. botez, f. s. 65. în ochii fiecăruia citeşti teama... că nu va regăsi pe cine caută, sahia, ist. 51. Vorbind, cu capul puţin înclinat pe un umăr, se uita c-un fel de teamă la Şoimaru. sadoveanu, o. v, 647. li era teamă să nu se trădeze, bart, e. 183. îşi dădu deodată seama că amlndoi vorbesc încet.. . .numai de teama că poate-i aude cineva, v. rom. aprilie 1955, 179. Se uită cu un fel de teamă la fiul său. h. lovi-n-escu, t. 101. Se retrage In muţenie, de teamă să nu ofuscheze pe cineva, călinescu, c. o. 73. Ne putem vedea totuşi de treburi fără teamă, vornic, p. 160. Şi m-ai dat la turci legat, Fără teamă de păcat, teodorescu, p. p. 577. Bădiţă cu peană verde, Mult mi-e teamă că te-oi pierde, jarnîk — bîrseanu, d. 52. Să siifer ţi-e drag să vezi Şi ţi-e teamă să-mi urmezi, doine, 5. Foaie verde siminic, Asta-i viaţa de voinic, Că n-‘ai teamă de nimic, balade, ii, 364. — Postverbal de la teme. TEĂMĂT s. n. (Învechit) Teamă. Acic Veniamin giurelu In temoare (teamăt c2, tremure c, frică h, spaimă d). psalt. 1.29. Teamăt de în'frîcoş'atul judeţ, coresi, ev. 4. Merglnd oştile lui Mihai Vodă făr’ de nici un teamăt..., turcii li loviră de faţă. c. CANTACUZINO, CM I, 127, Cf. LB, HEM 2 009, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — Teme + suf. -ăl. TEANC1 s. n. 1. (învechiţ, rar) Pachet maţe, ţ>alot (de ţesături). Am luat 110 teancuri de postav roşiu (a. 1599). iorga, d. b. 3. Şiruri de cămile, încărcate cu teancuri grele, alecsandri, ap. cade, cf. cihac, 11, 620. Şi cit poţi iu duce? — Odată am trecui un teanc de testemele. contemporanul, iii, 824, cf. panţu, pr. 12, şăineanu, d. u. Teancuri de postav Curtea să-mi îmbrac Şi nunta să-mi fac. teodorescu, p. p. 56.' 2. Grămadă de obiecte (de acelaşi fel) aşezate unele peste altele ; (regional) năsadă (3). V. maldăr1. Cf. klein, d. 437, lb. Au venit In prinţîpat 11 căi’ce cu marfă de Turcia, Insă teancuri cu marfă, tiri, bumbac. cr (1832), 1523/22. Aduc unii de cărţi teancuri, Care mintea le smintesc, Iar a mele moăe,_ 'fioricuri, Capul ştiu că-mpodobesc. pr. dram. 339. Frunzele se fac păpuşi şi păpuşile năsadă, adecă Chită, teancuri şi'Intr-această stare se vlnd. i. ionescu, p. 413. Am... un teanc de hlrţoage afumate, alecsandri, t. 256, cf. lm. Hamalii portului... scoţlnd din' mdgd-ziele adinei ale pintecosului vas' plutitor baloturi şi. butoaie... le aşezau In teancuri, odobescu, s. Iii, '248. Un teanc de sumane croite, creangă, a. 62. Scoase un teanc de' hlrtii mai mici şi dete lui Lică jumătatea ce i se cuvenea, slavici, o. i, 189. Stă la o masă, plecat pe un teanc de foi pătrate de hîrtie. vlahuţă, o. a. iii, 20. Soacra cea mare iese afară cu un teanc de nă-frămi. sevastos, n. 82. Ideea de a căuta printre teancuri de hlrtii care dorm de mult mi s-a părut lăminoasă. i; negruzzi, s. i, 279. Dete teancul de scrisori ta o parte. 1950 teaMc2 — 144 — TEARFÂ1 anghel - iosif, c. l. .162. Scoase, un teanc de hlrtii. conv. lit. xliv2, 546. li aferi imediat un teanc impre- ■ sionant de ziare, rebreanu, r. i, 183. Am răsturnat fără să vreau, un teanc de cărţi, camil petrescu, u. n. 185. Am aci două teancuri de petiţii, stănoiu, c. : i. 12. Mobila cazonă încărcată cu teancuri de dosare. sahia, N. 71. Se îndreaptă spre etajeră pe care, In afară de telefon, se mai află un teanc de ziare, sebastian, t. 13. în rafturi de stejar, se înşirau amestecate cărţi de ştiinţă, de literatură, teancuri de reviste şi ziare. bart, e. 172. Au pus teancuri de hlrtie pe masă. stancu, d. 228. Sint in pod reviste şi cărţi vechi pe care trebuie să le alegeţi fiecare după titlul ei şi să le aşezaţi in teancuri. pas, z. i, 272. Scoate un teanc de bancnote din buzunar. H. lovinescu, t. 346. Scoase din buzunarul pantalonilor un teanc de bani şi li aruncă pe masă. ; preda, d. 94. Şi dintr-un car cu teancuri de aur copt, ' o fată Le-a răsărit bălaie ca toamna, printre clăi. des- : liu, g. 49. Adunase in mici teancuri, legate cu. pangli-cuţe albastre, epistole şi fotografii îngălbenite, v. rom. . ianuarie 1965, 191. Toamna se taie firele de porumb şi se leagă In snopi, cari se aşează pe cimp In teancuri (culcaţi unul peste altul In aceeaşi direcţie), i. cr. , iv, 221, cf. bîrlea, c. p. 198, alr ii 6 462/386, 537, 574, 812, 836, 876. <0> (Adverbial) Aceleaşi calendare -. . . .' stau teanc pe un colţ al scrinului, d. zamfirescu, v. ţ. 39. O serie de -fotografii,- aşezate teanc, ardeleanu, d. 125. Pe măsuţă plicurile nedesfăcute zăceau teanc: c. petrescu, c. v. 292. Cărţile rlnduite teanc au început ■ să zboare spre bagdedia înaltă, i. botez, b. i, 136. Loc. adv. Teancuri-teancuri = (aşezat) unul peste ; altul. Cf. şăineanu, d. u. Puneam cărţile, caietele, -, teancuri, teancuri, In jurul meu. brăescu, a. 174. — Pl.: teancuri şi (rar, 1) lence (tdrg). ' — Din tc. tenk, (denii). TEANC2 s. n. (Regional) Tencuială (2). alrm ii/i h 281/414. — Pl.: ? — Şi: tenci (chest. ii . 128/66), tinci (cv : 1949, nr. 9, 27, chest. ii 128/42, 62, 139, alrm ii/i h 281/182, gl. olt.), (învechit) tine (lm) s. n. — Postverbal de la tencui. TEAFtft3 s. m. v. tenchi1. TEAIVCHI s.m. v. tenchU. tEÂNG interj. Cuvînt care redă sunetul clopotului. scl 1960, 784. — Onomatopee. ŢEAP interj. (în corelaţie cu 1 e a p) Cuvînt care redă zgomotul produs de sita cînd se cerne. Cf. pascu, c. 109, 110. în pădure cioc, Bjc; Acasă teap! Leap! în poiană, miholn! (Sita), pamfile, c. 32. — Onomatopee. . TEAPĂ ş. f. 1. (Ds obicei precedat de prep. ,,de“ şi urmat de un adjcctiv posesiv sau de un substantiv în genitiv; adesea peiorativ) Soi, fel, fire, caracter. Nu era pre dlns teapă omenească, că n-ave.ai cu nepiică să-l cunoşti că-i om. dosoftei, ap. tdrg. Are neologisme, dar hăituite pe tulpină românească sau, cum zice singur ..el, pe teapa noastră, russo, s. 52, cf. polizu, cihac, ii, 620. Avea pre lingă dlnsul tot prieteni de teapa lui. ispirescu, u. 103. Acele, neologisme să fie luate de la romani. . ., dar nu fără schimbarea aceqşta: moldovenirea pe teapa graiului nostru, iorga, l.'.ii, 501.. Oamenii de teapa, d-talc ar trefiui bătuţi, in vergi, ca să le treacă de-a mai înjura şi-a bir fi.' rebreanu, n. 72. Oamenii de teapa asta pot fi viteji, dar fără statornicie. sadoveanu, o. xiii, 775. Din pricina oamenilor de teapa lui Kovăcs, oamenii se sperie de repoluţie şi ascilltă vorbele duşmanilor de clasă. t. popovici, se. 31, cf. creangă, gl. O Expr. (Regional) A-şi da In ţeapă = a reveni la vechile obiceiuri, la caracterul dinainte. Cf. ddrf, i, cr. iv, 112. A se pane in teapă pentru ceva = a se supăra pentru , ceva. Cf- coman, cţL. N-ctm sa mă pui in teapă pentru nimica, id. ib. 2. Stare, condiţie, treaptă socială; rang1 (1). Să ne ţinem fiecare după teapa noastră, pr. dram. 2o6. Fiecare trebuia să poarte işlicul după teapa lui. ghica, ş. 500. Nu vezi că cei mai mulţi 'de teapa d-tale se ţin cu nasul pe sus. creangă, p. i62. Măcar de orce teapă ar fi fost, 1.1 poftea politicos să-i facă cinste a veni să cineze... la dlnsul. caragiale, o. ii, 256. CU nu vrei tu să ne mai ridicăm şi noi o teacă din ce sinlem. Cum ţii tu să rămli tot In teapa ta! vlahuţă, ap. tdrg, cf. hem. 527. Nu erau nici ogrăzi largi de sat şi nici oameni de teapa lui, cu care să se poată înţelege. popa, v. 146. Nevqstă-sa. . . avea probabil fumuri de cucoană, care-l jigneau pe drept sau pe nedrept, ca o atingere adusă tepei lui. călinescu, i. c. .164. Apa trage la matcă şi omul la teapă, sadoveanu, o. xii, 45G, cf. şez. i, 220. (Cu parafrazarea proverbului) Apa trebuie să vie la matca ei şi emul la teapa lui. pann p. v. ii, 87/28. Ziceţi mai bine că vă trageţi la teapa voastră, ca apa la matcă, creangă, a. 115. După cum se întoarce apa la matca ei, aşa şi omul la teapa lui..-ţ. cr. iv, 112. — Etimologia necunoscută. TEAPLĂTÎG, -Ă adj. v. clăpăiig. TEÂPŞĂi s. f. v. tapşăl. TEÂPŞĂ2 s. f. v. tapşă2. TEAPŞĂ3 s. f. v. tapşă3. TEARĂ1 s. f. (Regional) 1. Urzeală (cihac, ii, 620, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., bl vii, 170, frîncu- candrea, m. 106, com. din straja — rădăuţi, COMAN, GL., PAMFILE, I. C. 280, ALR I 1 290. ALR II 235, ib. 784, a v 7, 8, 14, lexic reg. ii, 77); natră (pamfile, i. c. 2^9, şăineanu, d. u., com. din straja — rădăuţi, mat. dialect. 1, 27, a v 14); pînşa ţesută dintre spată şi sulul dinainte (h x 280,. com. maijian, com. din bilca — rădăuţi, alr i 1 289/550),; pînza pusă pe sul (a v 14). Atunci, dragă, te-oi lua Clnd mi-i putea număra Cite fire-s Intr-o teară Şi zilele dintr-o veară. f (1885), 354, cf. mat. folk. 1 528,. viciu, gl., bud. p. p. 60. Lelea-i naltă şi subţire, Fqce teară din trei fire. bîrlea, c. p. 215. Pun k’.iara pă urdzoi Şl urdzăsc două-tfei sire. T. papahagi, m. 65, cf. coman, gl. + (învechit) Pînză ţesută. M-am aşezat In case foarte împodobite cu armariuri, cu teeare, scafa şi glidă de argint, şincai, hr. iii, 48/18. 2. Război de ţesut. Cf. precup. p. 14, ’dr. x, 410, 453. Ucigă-te crucea, teară, C-am lucrai doi ani şi-o vară. marian, sa. 60. Şi dacă m-am măritat, De teară m am apucat, bud. p. p. 46. Avem teară In casă. Com. din zagra — năsăud, cf. gr. s. ii, 186, lexic reg. 11, folc. transilv. ii, 619. 3. Pînza ferăstrăului (glosar reg.); rama ferăstrău-lui (com. din rogna — dej). 4. (în compusul) Teară-dc-paiaiijen — culcuşul făcut de molii în faguri (Vad — Sighetul Marmaţîei). chest. vi 122/32. — Pl.: teri şi (1) fere (com. marian). — Şi: ţâră s.-f. şez. viii, 64. — Lat. tela. TEÂRĂ2 s. f. (în limbajul muncitorilor forestieri) Pămînt ars care se aruncă în timpul iernii pe uluc, pentru a micşora viteza buştenilor transportaţi în vale. Cf. arvinte, term. 172. + (Art,; cu valoare de interjecţie) Strigăt prin care şe anunţă îngrijitorului ulu-cului să arunce pămînt ars pe uluc, pentru a micşora viteza buştenilor transportaţi în vale. ,Cţ scl 1964, 831, arvinte, term. 172. — Din it. terra. TEARFĂi s.f. 1. (învechit şi regional) Bucată’ de pînză veche şi murdară; zdreanţă, otreapă (1). Arun-că-mi o tearfă să mă acopăr, dosoftei, v. ş. noiembrie 114r/24. S-qu dezbrăcat de learfele cu care era îmbrăca/. aethiopica, 17r/7, cf. lm. Din cămeşă sau rufă, 1963 TEARFĂ2 — 145 — TEATRAL peşte cîlva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă. creangă, o. 294. O (Adverbial, pe lingă adjective ca ,,beat“, „ud“, imprimă acestora valoarea de superlativ absolut) Beat tearfă. ciauşanu, gl. XJd tearfă. id. ib. + (Prin Transilv. şi Bucov.) Obiect stricat, uzat. Cf. dr. iv, 427, 471, bugnariu, n., şez. ii, 186, rev. crit. iii, 171, i. cr. iv, 27, com. din bilca — rădăuţi şi din straja — rădăuţi, densusianu, ţ. h. 336, COMAN, GL., TODORAN, GL., ARVINTE, TERM. 172. 2. (Regional) Femeie de moravuri uşoare. Cf. cihac, II, 405, PITILIPPIDE, P. 151, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, w., arhiva, xxiv, 74, bul. fil. ii, 169, iv, 195, lexic reg. 115. 3. (Regional; de obicei la pl.) Zestrea miresei, com" pusă din obiecte casnice şi de îmbrăcăminte. Mal înainte vreme terţele na le ducea slmbătă sara cu stolnicul, ci le ducea. . . atunci cind o lua pe mireasă de o ducea la mire., rev. nouă, iii, 467, cf. păcală, m. b. 176. Vin pocănzeii de la mireasă de aduc terfele, adecă darul miresei, conv. lit. xxiv, 935, cf. cv 1952, nr. 5, 40, mat. dialect, i, 269. + P. ext. Persoană care duce darul din partea miresei socrului şi soacrei mari (Orlat — Sibiu). Cf. h xvii 239. — Pl.: terfe. — Şi: (regional) trăfă s, f. lexic reg. 57. — Etimologia necunoscută. Cf. tîrfă1. TEÂRFĂ2 s. f. (Regional) Noroi (Bonţ — Gherla). coman, gl. + Mămăligă moale (Drăguşeni — Paşcani); a vi 26. — Etimologia necunoscută. TEARFAU s.m. (Prin Bucov.) Om de nimic, lexic reg. 115. ; — Pl.: tearfăi. — Tearfăi -)- suf. -ău. TEĂRH s. n. v. terh. TEARIIIJZ adj. (Regional) Beat. Com. din straja — RĂDĂUŢI. — Etimologia necunoscută. f't Z ... ^)T£ARŞALAU subst. (Regional) Par cu crăci, pe Care se pun vasele de la stînă, după ce s-au spălat; prepeleac (Runcu Salvei — Năsăud). chest. v 58/66. — Pl'.: ? — Terş + -suf. -ălău. TEAS s. n. v. tas». TEASC s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se strivesc strugurii, seminţele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obţine mustul, uleiul etc.; (învechit şi regional) p. ext. încăperea unde este instalat teascul (1). Cf. cheia în. 27v/31. Vie... cu cramă şi cu şură, şi cu teascu, şi pivniţă (a. 1658). uricariul, xvi, 207, cf. anon. car. Am vlndut vie.. . şi 2 căzi şi teascu călcător (a. 1733). uricariul, xxiv, 440. Poroncim... facerea unui teasc sau fabrică de oloiu (a. 1804). ib. v, 45/28, cf. tomici, c. Â. 6-1/21, lb. Poama... nu o calcă cu teascuri, drăghici; r. 28/24. Hostochina de mălai, de cînepă. . . rămln in leasc după ce se scurge oloiul, i. ionescu, c. 2/22, cf. polizu. Nu ştiu ce mîn-car'e o fi moda ceea. . ., dar şliu că mă stringe moda-n. spate de-mi ies ochii. . ., parcă m-o pus in teasc, alec-■sandri, t. 426, cf. cihac, ii, 405. Ţuluienii... sint vestiţi pentru teascurile de făcut oloi. creangă, a.. 72. Doi flăcăi invlrteau teascul, in vreme ce alţi doi cărau musiul scurs cu vadra la buţile înşirate In dosul şjpro-huliii. slavici, o. ii, 100. Se scurge sînge roşu din artere, Ca un must de struguri negri de sub teascul unei vii. macedonski, o. i, 105, Cf. hamangiu, c. c. 119, dame, T. 81, 82, BARCIANU, ALEXI, W., PĂCALĂ, M. R. 428, severin, s. 73, nica, l. vam. 239. Şi prin teascul ca un lirs Ridicat în două labe,' Mustul rubiniu s-a scurs Ca un sînge gros, din boabe. d. botez, f. s. 91. Talăl ei adunase avuţie cu un teasc de rapiţă. arghezi, s. xi, 29. Îndeasă la poamă grasă-n teascuri, v. rom. noiembrie 1954, 55, cf. h vi 49, chest. vi 159/25a, alr ii 6 137/250, 514, 531, 682, 812, alrm sn i h 159. O Fig. E dragostea: strivită în teascul greu de chin. voiculescu, p. ii, 309. + Unealtă cu ajutorul căreia se apasă caşul pentru a se scurge zerul. Cf. păcală, m. R. 451, vuia, păst. 38, H m 96, 131, 401, ix 143, xi 275, xii 172, xiii 207, xvii 310. + Unealtă cu ajutorul căreia se presează sacul cu icre. Cf. antipa, p. 710. 2. (învechit) Numele unui instrument de tortură. Focurile, vrăieajele, spînzurătorile., teascurile.-. . şi alte fealiuri de munci, varlaam, c. 149. ll băgară in teasc cu şrub de-'l lescuiră. dosoftei, v. s. octombrie 72v/21. Şi-l slrînseră într-un ieasc cu vîrtej. mineiul (1776), 115vl/19. - :: 3. Maşină de imprimat (v. presă); p. ext. tipar (2), tipărire (1). Un, teasc de tipografie în preţ de 1 000 ghinee s-d spediat. . . la Constantinopol. cr (1832), 228yii. Introducerea libertăţii teascului (a slobozeniei de a, tipări fără cenzură), gt (1839), 162, cf. costinescu. Judecătorul de instrucţie este... în drept să sechestreze teascul întreg, să oprească publicarea ziarului. MAIORESCU, D. I, 170, cf. V. MOL1N, V. .T. 32, ŞĂINEANU, d. u. Ştiam că am, înlre cărţile pe care le luasem cu mine, un volumaş rar, cu îngrijire tipărit, acum două sute de ani, tn teascurile de la Amsterdam, sadoveanu, o. ix, 216. Adu-ţi aminte, tipografule, de călugării de la teascul cu slove, arghezi, s. vi, 16. în carul împodobit cu ghirlande şi steaguri era.un teasc,al tipografiei care tipărea pe loc. camil petrescu, o. ii, 353. O Expr. A ieşi (învechit, a scăpa) de sub teasc = a ieşi de sub tipar, a apărea. Cind era să scape Istoria aceasta de subl teasc am Socotit.. . . ca să întocmesc încă doao disertaţii, maior, ist. 232/7. Ne mărginim ... a arăta lista cărţilor ce au ieşit de sub teascurile sale (a. 1850). uricariul, xiii, 342. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi tn limba românească, kogălniceanu, s. a. 40. O sumă de cărţi greceşti au ieşit de sub teascurile tipografiilor din ţară. l. rom. 1959, nr. 3, 92. A pune sub teasc = a da la tipar. Cf. tdrg. 4. Capcană pentru anumite animale (care sint prinse şi strivite de o greutate ce cade asupra lor), dl, dm. — Pl.: teascuri. — Din v. sl. rbCKTi. TEÂSCĂi s. f. (Regional) Craniu, ţeastă. Com. din CIUPERCENII VECHI — CALAFAT. — Pl.: teşii. — Etimologia necunoscută. TEÂSCĂ2 s. f. v. taşcă. TEÂŞCĂ s. f. v. taşcă. TEÂTE s. m. sg. v. tete. TEATRAGfU s. m. (Rar) Cabotin. Cf. alas 25 V 1935, 1/5, iordan, l.r.a. 157, scl 1976, 402. — Pl.: teatragii. — Teatru + suf. -agiu. TEATRÂL, -A adj. 1. Care aparţine teatrului (XI), de teatru, privitor la teatru; (rar) teatralicesc, (învechit, rar) teatricesc. Artiştii ce alcătuiesc saţietatea teatrală subt direcţia d. Miuller slnt foarte bine potriviţi. cr (1833), 227711, cf. valian, v. 141. .Guvernul se asocia cu dorinţă publică. El numi un comitet teatral, care să se ocupe cu alegerea pieselor, eu înfiinţarea personalului. negruzzi, s. 1, 341. Publicistul teatral... este dator să esplice lectorilor săi şi publicului teatral fabula dramatică, filimon, o. ii, .260, cf. costinescu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE. A lăsat după dlnsul, pe lîngă nenumărate articole, risipite în ziarele la care a colaborat... şi vreo zece volume de studii de critică teatrală sau literară, lovinescu, c. iv, 157. Comitetul teatral împărţea... un număr de bilete gratuite şcolarilor, călinescu, e. 84. Poet, 1976 TE ATR ALIC KSC — 146 — teatu-u dramafyxrg ţi critic teatral, vianu, l. r. 6,63. Cu cit o personalitate este mai puternică, cu atit este mai greii de prins In tiparele.. . ariei teatrale, t iulie 1964, 70. Autorul cronicii teatrale prezintă subiectul piesei ■. ■ cu care s-a deschis stagiunea, y. rom. ianuarie 1965, 1,96. Anul teatral încheiat In iulie a fost terenul unor largi dezbateri despre repertoriu, t septembrie 1966, 1, cf. dex. <0> ('Substantivat) Episoadele se cumulează fără nerv, lntr-o suită care nu mai interesează teatralul. contemp. 1948, nr. 112, 5/6. + (Adverbial) în conformitate eu regulile teatrului (II 3). Esle Intr-adevăr... un teatru jucat teatral, spre deosebire de teatrul literar. t februarie 1969, 92. 2. Căutat, afectat, artificial, nenatural; prefăcut, nesincer; teatralist (2). Omoară-mă dar, adaose Iliescu cu un aer teatral, negruzzi, s. i, 22. Şi-şi lua un aer melancolic, teatral, vlahuţă, s. a. ii, 36. Totdeauna găses.c vreo pricină să 'repete, rididnd capul şi făcind un gest teatral, gherea, st. cr. i, 280. Mărturisirea lui stlngace şi teatrală In acelaşi timp li dădea nişte fiori feciorelnici, rebreanu, i. 105, cf. cade. Abia dacă mai asculta povestea acestui suflet, care continua pe un ton din ce In ce mai teatral, bacovia, o. 221. Cu florile in mină di ceva speriat, solemn, teatral, sebas-tian, t. 43. Era sătul de sentimente, emoţii şi zbucium teatral, teodoreanu, m. ii, 49. Vai! suspină cucoana Difiina, rotindu-şi capul spre cei prezenţi cu un fel de graţie teatrală, sadoveanu, o. ix, 61. Romanticii au reuşit şă dea opere cari, In ciuda gestului teatral, izbutesc sa ne dea încă şi astăzi o impresie de elementar. blaga, z. 87. îl arătă cu un gest atit de teatral, că din greşeală răsturnă şi împrăştie pe jos un teanc de hlrtii, — pUş alături pe colţul mesei, camil petrescu, o. ii, 414; Declamă cu gesturi teatrale, t iunie 1964, 17. îşi ia rămas bun In termeni de o exuberanţă devenită proverbială, şi cu o afectare teatrală se urcă In maşină, v. rom. octombrie 1964, 84, cf. m. d. enc., dex. <£> (Adverbial) Dan... se sculă, foarte preocupat, şi prim-bllndu-se cu paşi agitaţi..., gesticula teatral, cu amln-d'oiiă mlinile. vlahuţă, o. iii, 199. E o noapte pentru conspiratori! exclamă actorul ridiclnd braţul teatral spre cer. c. petrescu, c. v. 267. Iata-ne singuri! suspină teatral Fane. vinea, l. i, 357. <£> (F i g.) Trece vertiginos prin faţa stllpilor de telegraf, care se apleacă teatral, plnă la pămînt, dinainte-i. id. ib. 90. — Pl.: teatrali, -e. — Din fr. thcâtral. TEATRALIC^SC, -EASCĂ adj. (Rar) Teatral (1). La Iaşi am muncit, acolo am învăţat ,şcoala teatrali-cească“ cu State Dragomir, tn lumina amurgului unor mari personalităţi, t iulie 1964, 8. — Pl.: teatraliceşti. — Teatral + suf. -icesc. TEATHALfSM s. n. Interpretare căutată, artificială a unei piese de teatru; prezentare nefirească, nenaturală a vieţii într-o operă de artă; p. ext. ceea ce este căutat, nefiresc, artificial. Cf. călinescu, c. o. 235. Acţiunea se desfăşoară acum aproape numai In planuri generale, ceea ce favorizează lealralismul. contemp. 1956,- nr. 483, 2/7. Apare Iii arta actorului maica totală, desfigurarea a lot ce este omenesc, tealra-lismiil In tot ce are el mai reprobabil, ib. nr. 489, 1/7. Conceput elementar, fără probleme, e adevărat, fără a fi diferenţiat, dar şi fără teatralism, eroismul e spontan, ca un gest familiar, gl 1958, nr. 3, 2/6. Departe de a fi eliminat teatralismul din jocul actorilor, t septembrie 1962, 74. Rareori intllnim un recital care să comunice fără teatralism încărcătura afectivă, contemp. 1970, nr. 1 223, 7/15. “ Din- fr. theâtralisme. TEATIţALfSŢ, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Actor. Se temură că vor veni şi ieatralislele să-l vadă mort. stancu, r. a. ii, 335., + (Rar) Persoană care joacă teatru şi în viaţa ohişnuită. Fusese un erou, teatralis-tul 1 alas 26 vii 1936, 9/6, cf. scl 1976, 402. 2. Adj. Teatral (2). Hangerlioţiica, teatralistă.de felul ei, hotărî .săi facă o demonstraţie. de neuitat, călinescu, s. 7Ş0. Hohotea sarcastic, pllr.gca mieunăţqr, nu lăsa să-i s.cape nici un truc teatralist. contemp. 1956, nr..4’89, 1/7. — Pl.: tealralişti, -sie. — Teatral -j- suf. -ist. TEATRAL1TATE s. f. Caracterul a ceea-ce este teatral (l1). O multitudine de acţiuni fizice însoţesc replica, dar ele nu aparţin unei teatralităţi învechite. T iunie 1964, 74. Tealralilalea originală a dramei.i... apare şi se dezvoltă dinlr-o zonă de umanitate bine specificată. ib. decembrie 1964, 41, cf. sfc vi, 56. - — Pl.: teatralităţi. — Teatral + suf. -Hale. TEATRALIZA vb. -I. Tranz. (Rar) A face teatru (II 2); a da aspect de teatru unui fapt. (F i g.) Dorul ei de dacă Teatraliza eterna tragedie A-nşelătoarelor ce mor. minulescu, v. 190. — Prez. ind.: teatralizez. — Teatral + suf. -iza. TEATRICfiSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Teatral (i); dramatic. Cf. gAldi, m. phan. 260. — Pl.: teatriceşti. — Din ngr. O-eaTp’.xoţ. TEATROLOG s. m. Specialist în teatrologie. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: teatrologi. — Derivat regresiv de la teatrologie. TEATROLOGfE s. f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica şi critica spectacolului, eu literatura dramatică, cu organizarea şi conducerea teatrelor etc. Facultatea de teatru cu trei secţii: arta dramatică, regie, teatrologie cu o durată de patru ani. contemp. 1948, nr. 112, 14/1. Pregătirea iii domeniul istoriei şi teoriei teatrului esle legată de afiribăreă teatrologiei ca o disciplină de sine stătătoare> ,ib. 1954, nr. 386, 4/1, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: teatrologii. — Teatru + suf. -logie. ŢEÂTRU s. n. I. Loc unde se petrece, unde se desfăşoară o întimplare, un eveniment. Unii de tn mai marii Asiei fiindu-i lui prialini, trimeţlnd la el ru-gară-l să nu iasă In teatru, n. test. (1648), 161r/ll. Era strlnşi mulţime multă la teatrul la prăvirişle. dosoftei, v. s. noiembrie 165r/5. El întră asupra teatrului pllnglnd. critil, 81/7. în domnia lui Etia se vede a Se fi Intlmplat, ce se zice tn teatrul. Porţei Otomqniceşti, că la începutul anului 1607- au dus tătarii 100.000 de robi .din Polonia prin Moldova, şincai, hr. iu, .101/2-2. Acest palat, teatru 4e adunări., kotzebue, v.- 12v/26. Nu este numai Ianina teatru acestor cruzimi, ci tn toată preajma şi mai vfrlps In Zagori lăcuitorii se In-junghe de către răzvrătitori, cr (1830), 1302/6. Polonia şi Lituania se făcură teatrul cruntelor lupte între fraţii lui Iaghelo. asachi, s. l. ii, 34. Aste. nenorocite provinţii... slujeau de teatru, negruzzi, s. i, 202, Alegerea teatrului luptei fu şi mai fecundă l/i consecvenţe. hasdeu, i. v. 123, cf. costinescu. Călătorii curioşi pjituseră cerceta tţi voie teatrul crimei, caragiale, o. i, 59, cf. şăineanu, d. u.„ cade. Algeria a fost.,., teatrul unui şir neîntrerupt de hlrţiţieli. brăescu, a 222. Pentru a fi mai aproape,(te teatrul, evenimentelor, Rhigas s-a dus la Triesţ. oţeşea, t.. v. 117, cf. M>.r. 211. (F i g.) Cite l-au amăgit pe teatrul vieţii, marcovici, c. 105/5. O Teatru de operaţii sau teatrul, operaţiilor = cîmp de luptă. Toate firele erau tn mina [căpitanului] la postul de - comandă, unde .veneau ştiri şi plecau ordine pe teatrul de operaţii, bart, e. 326. Amlndouă încercările, care indicau o lărgire considerabilă a teatrului operaţiilor,se terminară eu InfrXn-gerea aliaţilor -Franţei, oţetea, r. 165. Se şţie.'de exis. tenţa acestei arme In apropierea,teatrului operaţiunilor militare. scInsteia, 1952, nr. 2 394. 1385 teatru — 147 — TEBENCĂ II. .1. Clădire special construită şi utilată, care adăppsteşte cu regularitate spectacole de teatru (II4); şcenă; p. ext. instituţie de cultură care organizează astfel de spectacole. Cf. lb. Cu acest chip să luminează [cu gaz].'., tealrurile. ar (1829), 14/43. In zadar cetăţile cele mari zidesc teatruri cu groaznice cheltuieli daca nu cunosc scopul aces[t]ui ministeriu, ca să zic aşa. cr (1833), 2282/lQ. Tealrurile era deschise. KOGĂLNICEANU, s. 122, cf. valian, v., polizu, ddrf. Din aceste 16 opere, douăsprezece vor fi din cele ce s-a mai reprezentat pă teatrul nostru, .iar patru vor fi noi. filimon, o. ii, 243, cf. cosîinescu. Teatrul reprezintă terasa unui parc. caragiale, o. vi, 404, cf. 389. Uşile la teatru deschise se aflau, macedonski, o. i, 49, cf. barcianu. Slnt actori şi clntăreţi... pe la leatrurile străine, care fac cinste neamului lor. d. zamfirescu, î. 57, cf. şăineanu, D. u., cade. în faţa teatrului, Vasile Alecsandri Se-ntreabă ca Hamlet: ,,A fi sau. . . a nu fi?" MiţiuLEScu, vers. 321, cf. topîrceanu, o. a. i, 160. Eu conduceam pe actriţă la teatru, camil petrescu, u. n. 170. Am văzut-o în cărţile cu versuri, cum ai vedea o fată la teatru tn lojă. teodoreanu, m. ii, 60. Asaki. . . izbuteşte să întemeieze un teatru de societate. sadoveanu, e. 64. Şedeau rînduri, ca la teatru. argheîii, s. v, 48. Ne trebuiesc^ şcoli, spitale, teatre. călinescu, c. o. 96. Domniţa Ralu... zidise un teatru. vianu, l.' r. 52. Teatrele jucau comedii şi farse. stancu, r. a. iv, 156. Teatrele trebuie să creeze spectacole de artă pline de adevăr, interesante, luminoase, care să înfăţişeze oamenilor muncii din ţara noastfă teme importante ale vieţii şi luptei lor. scînteia, 1953, nr. 2 770. Nenumărate instituţii muzicale, filarmonici şi teatre lirice... slnt expresia locului pe care îl ocupă tn noua viaţă culturală a ţării, m 1965, nr. 2, 35. Slm-bătă seara, la teatrul conservatorului, concert, dansuri artistice şi dansuri populare, v. rom. septembrie 1970, 22. + Ansamblul personalului artistic Jşi administrativ) al acestei instituţii. Regizorul declară... că încă de mult vroia să monteze această piesă; totuşi, de zece ani are la dispoziţie un teatru, şi n-a făcut-o. v. rom. ianuarie 1966, 169. 2. Spectacol, reprezentaţie dramatică. Scara îrv chipul theatrului, în gios se lasa. cantemir, ist. 127. Daca istoria pentru înllmplărilc celor trecute este o povestire numai, teatrul ni le înfăţişează însuşi, he-liade, o. ii, 58. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui. eminescu, o. i, 196. Un boeriu de ţară, cum la tlrij venise.. ., Hotărî, la teatru, sara să se ducă. contemporanul, iii, 706, cf. caragiale, o. iii, 217, xenopol, i. r. i, 69, bianu, D. s. Oamenii veneau din toate satele să vadă şi să audă teatru românesc, rebreanu, i. 68. „Ce să fie, bădiţă, nu vrea Leonora să meargă la teatru şi pace“. brăescu, v. 23. Cîine, şoarece, pisoi Stau în fabulă, de sfadă, Ca la teatru, cîte doi. arghezi, s. p. 9. Teatrul, romanul au nevoie de public şi de cititori, călinescu, c. o. 110. Comparaţia vieţii cu teatrul şi cu visul a fost un motiv literar care. . . ji cunoscut o întinsă difuziune tn Renaştere, vianu, l. u. 67. Emisiunea a cuprins un fragment din premiera mai sus amintită a teatrului radiofonic, v. rom. iunie 1970, 145. E dreptul meu.. . Să port cravată, să mă duc la teatru, vulpescu, p. 64. <$> F i g. Lasă, fala mea, că, după ce te-i mărita, lot teatru li videa. alecsandri, î,t. i, 36. <0> Teatru de estradă v. est'rad ă. Teatru de păpuşi v. păpuşă. Teatru de umbre v. u m b r ă. ^ Loc. adj. De teatru = a) care se prezintă pe scenă. Acea tainică simţire, care doarme-n a mea harfă, în cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă? eminescu, o. i, 137. Spectacol de teatru, pentru care Luptaseră atîţia jerlfindu-şi a lor stare, mace-donski, o. i, 49. Distribuţia unor roluri Intr-o piesă de teatru, v. rom. octombrie 1970, 26; l>) care ţine de spectacol, care se întrebuinţează în spectacol. Cînd aţi împrumutat de la Carabadă acest pumnal de teatru? călinescu, b. i. 259; c) care se ocupă cu literatura dramatică şi cu reprezentaţia acesteia pe scenă. Au confirmat oamenii de teatru cu care am stat de vorbă, t februarie 1969, 93; d) afectat, nenatural, teatral (2). Aşa-i slujba, micule — oftă ea cu compătimire de, teatru. rebreanu, n. 173. -(> Expr. A lace (sau a juca) teatru = a se preface. Dumneata faci teatru: e mai rău. vinea, l. ii, 248. Nu era beat deloc. A jucat teatru. t septembrie 1966, 46. + (Familiar) Discuţie aprinsă între mai multe persoane, ceartă care atrage pe cu-roşi; panoramă. Era un teatru în faţa casei, dl, cf. ' DEX. 3. Artă a spectacolului scenic; profesiunea actorului, a regizorului. Cf. şăineanu, d. u., cade. Poate era născută pentru - altceva, nu pentru teatru, c. petrescu, c. v. 209. Amintim aici teatrul romantic. blaga, z. 135. Mai pe urmă s-a lăsat de teatru, i s-a părut că nu are talent, stancu, r. a. iv, 323, cf. dex. 4. Totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau ale unui autor; literatură dramatică. Teatrul contribuie mai mult ca orice la progresul literaturii naţionale şi la luminarea claselor de jos. kogălniceanu, s. a. 35. Dragostea de trecut se arată mai ales în poezie şi în teatru, ionescu-rion, s. 260. Dramatism adevărat încă nil avem nici în roman, nici In teatru, ibrăileanu, s. l. 8, cf. şăineanu, d. u., cade. El e un gen cu anume convenţii precise, ca şi romanul, nuvela, teatrul, călinescu, c. o. 74. Expresia. . . a dat mari rezultate In . teatrul şi schiţele iui I. L. Caragiale. vianu, l. r. 563, cf. DEX. — Pronunţat: (învechit şi regional) ie-a-, — Scris şi: theatru. — Pl.: teatre şi (învechit) teatruri. — Din lat. theatrum, ngr. S-egcrpov, fr. theâtre, germ. Thcater. TEÂUC s. f. (Regional) Nume dat unui cîine care -m latră mereu. Cf. păcală, m. r. 142, cade. + Fig. Epitet dat unui om flecar; palavragiu. Cf. păcală, m. r. 142, cade. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. Cf. chiau, s c h e- u 11 a. * TEBAÎDA s. f. (Livresc) Loc izolat şi sălbatic, destinat unei vieţi austere, solitare; pustiu, deşert. (Fi g.) Suferă şi se zbate în tebaida neajunsurilor firii omeneşti. perpessicius, m. iv, 291. — Pl.: tebaide. — Din fr. thcbaîde. TEBAINĂ s. f. (Chim.) Alcaloid cu acţiune toxică, extras din opiu. Cf. macarovici, chim. 615, dn2, DEX. — Din fr. thebaine. TEBAfSM s. n. (Med.) Intoxicaţie cu opiu. Cf. D MED., DEX. — Din fr. thebaîsme. TEBiSCHI subst. (Regional) Căciulă veche şi ruptă (Ilănţeşti — Suceava). Cf. i. cr. iv, 251. Ce mai ţii tebechiul ceala pe cap? ib. — Pl.: ? — Cf. rus. TJOBeTeitita. TEBfilCĂ s. f. v. tăbcică. TEBELfiU s. n. (Regional) Vas de lemn, de formă ovală, în care se încheagă laptele. Cf. chest. v/122, A II 6, MAT. DIALECT. I, 269, LEXIC REO. II, 102. O Expr. Am tras-o la tebeleu, se spune despre un lucru cîştigat cil multe greutăţi. Com. din loman — sebeş. 4 Cheag folosit la covăsitul laptelui (Purcă-reţi — Sebeş). Cf. A ii 7. — Pl.: tebeleie. — Cf. c i u b ă 1 ă u. TEB&VCĂ s. f. (învechit, rar) Stofă de mătase importată din Italia. Cf. xenopol, i. r. iii, 209. — Etimologia necunoscută. 1993 , ; . ..v< . ■— 148 — ■vfEB.ERţj s.n. (Turcism învechit) Dar, ofrandă. Zimaibeţile. .'. tiari poruncise împărăţia să le plătească ăîâ hărdciUl ţării, el ie*ăil făcut ţeberu şi au zis că le dăruieşte împărăţiei. Văcărescul, isţ. 294, cf. şio iiş, 163. • '“»■ Din tc. lebcrfu. TEBEŞ&L, -£C/\ adj. (Regional; despre persoane) Mic şi bondoc. Cf. coman, gl. <> (Substantivat) Merge ea'un lebeşel. id. ib. — Pl. : ? Etimologia necunoscută. TEBfiT s.n. v. tibet. ...TEBLlîŢ s.n. (Regional) Săculeţ de lină sau de pîn?ă,. în care se ţin bani, merinde etc. Cf. l. rom. 1959, nr. 3,: 67, h iv 152. . ^ l’l.: tebleţe. . . . — Cfj, t ă b u i e ţ. ŢEţC, ,m. Arbore, exotic din India şi Oceania, înalt, cu frunze opuse, întregi, eu flori albe, cu lemn foarte tare, care şe întrebuinţează în special la construcţii pavele- (X.ecloiM grandis). Cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: (după fe) teck. m. d. enc. — Pl.: teci. — Din fr. teck. TECALEMJţT ş. n. (Tehn.) Pompă de mînă cu piston, folosită la ungerea motoarelor cu unsori consistente. Cf-bL, dm, m. b. enc., dex. — Pl.: tecalemile şi iecalemiluri. r — pin fr. tecalemiţe. , TEţÂR s. n., adj. (Regional) I. S.n. Teacă de piele, in care ciobanii îşi ţin lingura. Cf. cade, viciu, gl. 2. Adj. (în sintagma) Salclmi tecari = salcîmi cu fructele în formă de teaca, plantaţi pentru obţinerea gardurilor vii (Zidurile — Găesti). Cf. alr i 673/750. — Pl.: (I) tecare, (2) tecari. ...— Teaep ! suf, -ar;. s,. f. (Regional) 'Caiet. Cf. gheţie, r. m., alexi, w., alr i 1 513/140, 148. — Pl.: teci şi tece (alr i 1513/140). — Şi: (prin Maram.) teică s. f. lexic reg. 1.3. — Din lat. theca, germ. Theke. ltfXĂ2 s.f. v. teacă.; TfiCĂ3 s. f. v. teică. ; T/iCĂR ş. m.: v. teacăr. TECĂRĂU1 s.m. (Regional) bădăran; hai- : mana. Cf. coman, gl., lexic reg. ii, 54, 63. •. . ţtt P1.: lieărăi. . ■ — Teacăr suf. -ău. > TECĂRĂU2 s. n., s. m. (TranSilv.) 1. S. n. .Bucată .; de lemn cu care se stringe lanţul sau funia care leagă fînul, lemnele etc. în car; p: ext. b3ţ avînd diverse întrebuinţări. V. ceatlău. Cf. klein, d, 528, ci- : hac, ii, 532, gheţie, r. m., rarcianu, alexi, w., den- : susiAxu, ţ. h. 60, 'cade, gr. s. vi, 245. Li s-a pus clte-un \ tecărău . tn gură, să poqtă răsufla mai bine. lăncrăn-JANUe. iii, 77, cf.; jALR ii 4 367/8.3-3, ib. 4 379/833, ib. 5 232/111, ib. 5 635/102, 105, 157, 182, 235, 260, 284. : Striage bine, cu-:tix:ărăul sarcina 'asta de uscături, s-o .poţi -scoate din pădure, maţ. dialect, i, 269. <$> (Ca .: epitet, precedînd termenul calificat ,de care se leagă prin prep. ,,de“) Acum cincizeci de ani erau In satul ţ nostru nişte lecărăi de feciori, tot ca malurile. Bănuţ, ' T. P. 31. 2. (în forma ticărău) „Verigă ,de fier care se pune pe roata carului iri locul unde şina este slăbită“ * (Agîrbiciu — Huedin). lExîc reg. ii, 75.' : TKCHHRGHIîU 3, S: iii. Fi g. Epitet dat unui om mic de statură , şi bondoc. Cf. densusianu ţ. ii. 33, ii xvii 1-75. — Pl.: (n.) lecăraie şi (tn. şi n.) lecărăi. — Şi: tisă.-râu (pl. ti'căreie mat. dialect, i, 21'7, 269 şi ticărâuă ib. i, 98, lexic reg. ii, 75), ticarâu (com. din herb- CLEAN — ZALĂU ţi din SOMEŞ GURUSLĂU — ZALĂU), ticăreu (densusianu, ţ. h. 292), tecliereu (alr ii 3 937/ 95) s. n., ticarâie (teaha, c. n. 273), ticărâuă (chest. ii 135/351) s.f. — Din magh. IskerS. TECĂRGĂU S. m. v. techcrgbeu. TECARf vb. IV v. ţecărui. TECĂRUf vb. IV. T ra n z: (Transilv.) 1. A strînge (ceva) cu tecărăul2 (1); a suci, a învîrti. Cf. klein, d. 437, lb, lm, gheţie, r. m., barcianu: Căuta Matei şi-afla. El pe babă n-o slăbea, Mai tare o tecăruia, Iar cu vătraiul trăgea, densusianu, ţ. h. 292, cf. todoran, gl., mat. dialect, i, 98, 217, alr ii 5 636/105, 182, 235, 250, 260, 284. + A încărca, a îndesa. Tecăruiră cuptorul cu lemne uscate, agîrbiceanu, s. 136. I-am dat de şi-a lecpruit pipa. luc. iii, 102, cf. scl 1976, 402. + (în forma’ tecăriy A bătători pămî'ntul (Văl-cani — Sînnicolau Mare), alr ii 6 109/47. 2. (îţi forma licări) A mişca un vehicul într-o parte şi in alta pentru a-l putea urni din loc, Cf. alr sn ii h 352/334, mat. diale.ct. i, 98, lexic reg.. .ii, 75. + Refl, A-şi încorda puterile, a se opinti. Cf. păcală, m. r. 525, gr. s. vi, 244, caba, săl. 93, com. din ŞĂLIŞTE — SIBIU, LIŞXIC REG. 96. . — Prez. ind.: lecăruiesc. — Şi: tecari (densusianu, ţ. h. 60, -alr ii 5 636/105, 250, 260, ib. 6 109/^7), ticărui (ib. 5 030/182), ticări (ib. 5 63.6/235, 284, alr sn ii h 352/334)., licări (com. din hereclean — zalău şi din someş guruslău — zalău) vb- IV. — Din magh. tcker. TECĂIlLflÂLĂ s. f. (Regional) Faptul de a tecă-rui (I); strînsoare, apăsare. Şă crăp de tecăruidlă, şi nici alia! luc. iii, 101. — Pl.: tecăruieli. — V. tceărui. ŢECĂIţUIT, -Ă adj. (Regional) încărcat (prea tare); îndesat, îngrămădit. Cile 30^40 de inşi erau gala In mijlocul satului cu caii ■ încărcaţi de cele trebuin.ei.oaşe pentru drUm şi pentru cei de la oi, precum.şi cu dăsagii cei... lecăruiţi de fin pentru hrunirea cailor, drago-mir, .o. m. 1(J9, cf. pribeagul, p. it. 58. Pivniţa era mică, dffr .licărită de byţi şi de butoiaşe, unele cu vin, altele cu rachiu sau ţuică, beniuc, m. c- i. 203. — Pl. : lecăruiţi, -te. — Şi : ticărit, -ă adj. — V. tceărui. TECĂZUf vb, IV v. ticăzuit. ■ TfiCHEA s. f. sg. (Regional) Nuriiele unui joc al băieţăndrilor (Sibiel — Sibiu), lexic reg. ii, 64. O Expr. A o lua techea = a o lua la sănătoasa, ib. Ţepuşă folosită la; acest joc (Sibiel — Şibiu). ufexic REG. ii, 64. — Etimologia necunoscută, TEGHEiVf vb. IV. Intranz. (Rar; despie -clini) A chelălăi. Cf. ddrf. . — Prez. ind. pers. 3: techeneşle. — Formaţie onomatopeică. TECHEAffRE s. f. (Rar) Faptul de a t e c li e n i; chelălăit. Cf. ddrf. — V. techeni. TECHERfiU s. n. v. tecărău. TECHERGAU s. m. v. techergheu. TECHERGHŞU s. m. (Transilv. şi prin Maram.) Om de nimic, om fără căpătii, derbedeii; pierde-vară, vagabond. Techergheule, se răsti proprietarul care ob- 2018 Tkchekghi M9 — TECTONIC servă scena^ afară ! beniuc, m. c. i, 44. Pică vreun cumpărător, nană Ană, că-i plin de techgrgHei de la omş. Tv-popovici, se. 189* ®f. caba, sXl; 101, com. din LUPŞA — ABRUD, COlJlAN, GL., ALR II 3 687/27-2, ALB sn iii h 776, ib. v h 1 253/272. Sandu lui Berchiş e ; mare lechergheu. ev 1951, nr. 6, 27, lexic reg. ii, 7,9. + Loc. vb, A uinbla techeryUcu -- a hoinări, a \ vagabonda; (regional) a techerghi. Cf. alr i fl>.3J78/ < .138. MAI.. DIALECT, I, , 98. — Pl.: lecherghei. — Şi: tecliergău (mat. dialect, i, 195), tecărgâu (alr sn iii h 776/346), ticliirgâu (glosar reg.), ticcrdâu (cv 1951, nr. 5» 25) 5, m. — Din magh. tckerjjff. TECHERGHl vb. IV. Intranz. (Transilv.) A ' pierde vremea, a umbla haimana, a vagabonda. Cf. ; alr i 1 323/280, alr sn iii h 775. Stă pe la oraş şi î techergheşte in Icc să meargă la lucru. mat. d.ialect. j i, 98. î — Prez. ind.: te'Cherghesc. — Şi: ticărdtii vb. IV. \ cv 1951, nr. 5, 25. ; — V. techergheil.' Cf. magh. tekereg.' ; TECHER-MECHER adv. (Turcism învechit, în Munt.) în. mare grabă, imediat; pe sus» cu sila. Tinerii se 1 pomeniră luaţi pe sus teeher-mecher de o, ceată de slujr : başi împărăteşti (a. 1881). ap. şio n1( 353;.. Plnă a doua } zi, pe la ceasul vecerniei, l-au adus pe Negoiţă techer- :. mecher drept la scara palatului, caragiale, o. ii, 238. î Pe hainul acela de Mical-Ogli să mi-l trimiţi techer-mecher, legat şi ferecat, ispirescu, m. v. 20, cf. ddrf, i barcianu, alexi, w., tdrg, cade, graur, e.. 19, sfc i, i 223, popescu, b, ii, 61. — Accentuat şi: techtr-mecher. şio nlf 353, tdrg. — Din tc. tcker mekcr. " TECHEŞTfiU adj. (învechit, prin Transilv.; despre : ani) Care .esţ.e în curs; curent. Anul ţecheşţeu 7203. ( Com. d. j;op. ' . • Pl.: lecheşlei. — Etimologia necunoscută. ; TECHNEŢIU s. n. Element chimic, radioactiv, obţinut prin reacţii nucleare. Cf. dc, m. d. enc., dex. ■ — Şi: tehnfiţiu s. ii. Dc, dex. 1 ^ Din fr. tccluietium. ' TECIŞOARĂ s. f. Diminutiv al lui teacă (2). Ca făsoleă-n'iecişoare, Ca strugurii-n viţişoare. gr. s. vi, , 133. — PI.: tecişoare. Teacă + -suf. -işoară; TECltfNE s. iii; V. tăciune. TECtĂiAU s. n. v. teglăzău. TECLĂZf vb. IV v. teglăzi. • ÎS- •' ' - TECLĂZUf vb. IV v. teglăzui. TfiCI/E s, f. pl. (Munt,- ; şi în sintagma Iedele berber eilor) Sărbătoare religioasă creştină care se ţine în septembrie sau ianuarie, mai ales de către proprietarii de oi. Cf. marian, s. r. i, 253, muscel, 85. Teclele se păzesc cu rş.are- străşnicie. . . La casa celui ce va îndrăzni să luer.eze„ lupii, vor peni şi vor mlnca berbecii şi oile. pamfile, s. t. 56. Teclele se păzesc cu mare ] străşnicie,. . . crezlhdu-se că ar fi rele de foc,'dar mai ales de lupi. rădulescu-codin, ap. cade, cf. alr ii/i mn 113, 2 850/784. : — Şi: ticlc s.f. pl. marian, s. r. i, 253. ,! — De la n. pr. Tecla. TECţifF s. ii, (Turcism învechit) Cerere, pretenţie; i ‘(turcism învechit) ţeclifat. Ambasiadorul Caprara nu , p\itea''s‘ă dea mina ia jaceSţe iecliţtiri. .vXcărescul, ist. 267. Boierii pămlhtului să se depărteze... de acele ■■ tecii furi (a.-1802). ap. tdrg. De aceea te rog... să^ttii scrii fără teclif (a, 1824). iorga, s. d: xxîi, i66. — HI.: tecii furi. ;!-Din tc.' teklif. TECLIFÂT s. n. (Turcism învechit) Teclif. C£. tdrg, scriban, d. — Pl.: teclifaturi. — Din tc. teklifat. TEGLIFSISLEÂC s. n. (Turcism învechit)'Atitudine familiară; familiaritate. Avea şi 'o îndrăzneală Şi teclif sisledc cătră mine. gOrjaW, h. 11,^204/30. — Plteclifsisleacurî. — Din tc. tcldifsizlik. TECIVAFfiS s. n. v. tiţjnafcs. TECiVEFES s.n. v. tignafes. ‘ ’ TECnfR s. n. v. tacrir. TECS ;s. n, Cui mic* de metal cu formă :şpe:cială,':fo-;losit pentru fixarea pingelelor sau tocurilor : încălţămintei. Ţintărie şi cuie speciale (cuie tapiţerie, cuie pentru încălţăminte, texuri ascuţite). nom. min. i, 130, cf. LTR, A ii 7. — Scris şi: tex. — Pl.: tecsuri. — Din germ. Tiickş. TECSf vb. IV v. ticsi. TECSfr, -Ă adj. V. ticsit. TECStlf vb. IV. V. ticsi. TECSUIRE s. f. v. ticsire. TECSUfT, -Ă adj. v. ticsit. TECŞE s.f. (Prin Munt. şi Olt.) Tulpină de pă-ioase retezat^, rămasă cu rădăcina în păţnînt după cosire. Cf. coman, gl., cv 1951, nr. 1, 37, lexic reg. 86. <0 F i g. De beţie şi fericire, părul i se zblrlise pe faţă, tecşile de boz In urma coasei, iovescu, n-. 90. — Pl.: tecşele. — Şi: tecşilă s.f. — Cf. t e ş e a 1 ă. '• * *' TECŞEÂLĂ s. f. v. teşeai». TECŞ.ÎLĂ1 s.f. v. taşculă. TECŞfLĂ2 s. f. v. tecşett. TECŞ(5l s. n. v. teşcoi. TECŞIÎ4& ş. f. v. taşculă ‘rECTlTĂ s. f. Meteorit sticlos, fdrmat în cea mai inare parte din bioxid de siliciu. Cf. dn2, bEh, jp, d. ENC., DEX. — Din fr. tectite. . TECT(5N s. m. (învechit, rar) Lemnar, dulgher. Lăslnd pricea, vino de ureaşle pre fiiul tectânulai. 'dosoftei, v. s. noiembrie 102r/7. — PI..: tecloni. . ,. — Din ngr. tsxtcov. ŢECTdjVIC, -Ă adj., s. f. I, S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarţei terestre şi cauzele mişcărilor şi deformărilor acesteia^ Cf, dţ, dn?, m. d. enc,, dex. 4 Structură geologică.- Tectonica, pţo.-cesele magmatice şi lilogenetice au imprimat reliefului marile linii mqrfoştmcţurale. mg. i, 149, cf. de-x. <$> F i g. A prescurtat textul, făclnd un nou montaj. .., crelnd o nouă tectonică a dramaturgiei, contemp. 1965, nr, 994, 4/2. II. Adj. Care este legat dţ mişcările scoarţei ^Sminteşti; care se referă la tectonică (I), care aparţine tectonicii. Mişcările tectonice ale pământului au făcut cu putinţă prefacerea lemnelor in âărtune. bogza, ;. v. j. 2049 .KCTIUCK — .150 — TEFLON 205, Gradul accentuat de fragmentare tccionică şi complexitatea petrografică explică numărul mare de depresiuni intracarpatice, mg i, 96, cf. 151. Analizează unităţile tectonice, evoluţia paleogeografică a teritoriului R. P. Române, scînteia, 1960, nr. 4 836, cf. dn2, m. d. ENG., DEX. — Pl.: tectonici, -ce. — Din fr. lectoniquc. TECT-RfCE s. f. pl. Pene care acoperă corpul păsărilor, in special penele care acoperă aripa şi baza re-migelor la păsări. Pe măsură ce ... [puiul] creşte, apar pe corpul lui 3 soiuri de pene. Unele numite tectrice, ce ti acopăr corpul, enc. vet. 771. Tectricele subcodale alb-gălbui. linţia, păs. ii, 140, cf. 136, m. d. enc., dex. — Din fr. tcctrice. TiiCU adv. v. teho. TECUf vb. IV. Tranz. (Prin sud-estul Olt. şi Sud-vestul Munt.) A dezghioca fasolea. Cf. alr t 850/880, 885, 898. — Prez. ind.: tecuiesc. — Teacă + suf. -ui. TECULIŢĂ s. f. (Rar) Tecuţă. Cf. tdrg. — Pl.: teculiţe. — Teacă + suf. -uliţă. TECtiŞ1 s. n. (Regional) Diminutiv al lui teacă (1)- Cf. ANON. CAR., PASCU, S. 359, DR. IV, 159. — Pl.: tecuşuri. — Teacă + suf. -uş. TECtJŞ2 s. n. v. tiocuş. TECTJŢĂ s.f. (Rar) Diminutiv al lui teacă; (rar) ţ’eculiţă,. Cf. drlu, tdrg. — Pl.: tecuţe. — Teacă + suf. -uţă. TEDARlC s. n. 1, (Turcism Învechit) Procurare, aprovizionare. Cumpărarea şi tedarlcul din afară de prin prejur. . . prăpădeşte ţara noastră (a. 1783). şio u2, 118, cf. cihac, ir, 620. <£• Expr. A face tedaric = a procura, a aproviziona cu... Să se facă tedaric [funiile] şi să se trimită unde este poruncă (a. 1783). ap. şio n2, 118. 2. (Prin sud-estul Munt.; In forma tidarlc) Specificul, rostul unui lucru. Orice lucru are tidaticul lui. cv 1950, nr. 1, J2. + (Prin Dobr.; cu sens colectiv) Instrumente necesare exercitării unei meserii (Oltina — Medgidia). Cf. coman, gl. — Pl.: ? — Şi: tedaric, tidarlc s.n. — Din tc. tedarik. TEDARIC s. n. v. tcdaric. TEDfiUM s. n. Imn de preamărire a lui Dumnezeu in formă de psalin (originar cu textul în limba latină) ; scurt serviciu religios în care se cîntă acest imn; (învechit) moleben. S-a clntat un tedeum spre mulţumire către Dumnezeu, cr (1829), 92730, cf. 1. golescu, c., buletin, f. (1833), 8577, negulici, stamati, d., calendar (1854), 84/10, gm (1854), 1713, prot. — POP., N. D., POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SEVERIN, S. 129, ŞĂINEANU, D. U. Pofteşte pe cei de faţă să ia parte la un te-deum de mulţumire, pe care ll va clnta imediat, galaction, o. 91. — Scris şi: te-deum, Te Deum. — Pl.: tedeumuri. — Din lat. Te Deura [laudamus]. ' TEF s. n. v. teiflu. TEFARÎCs. n. (Turcism) 1. (învechit) Obiect scump, preţios; giuvaer. Un inel zmaragd.... şi o floare de diamant, tefaricuri ce i-au mai dat (a. 1786). ap. tdrg. Domnul..., trimeţlndu-i de toate tefaricu[ii]le ce se afla In Iaşi (sfîrşitui sec. XVIII), let. iii, 197/6, cf. SCRIBAN, Di 2. (Mold.; tn forma tifaric) Pramatie, canalie. Cf. scriban, d. — Pl.: tefaricuri. — Şi: tifaric, tifarichi (tdrg, scriban, d.) s. n. — Din tc. tefarlk. TEFĂRAGĂ s. f. v. tăfăragă. TEFĂRTjŢ, -Ă adj. (întăreşte pe „teafăr") Diminutiv âl lui teafăr; (rar) teferel. Iacă, slavă Domnului, slnteţi teafăr tefăruţ. ap. iordan, stil. 259. — Pl.: tefăruţi, -e. — Teafăr -)- suf. -uf. TEFELEGdS, -OASĂ adj. v. terfelegos. TEFELtîG s. m., s. n. v. tăvălug. TEFEREAGĂ s.f; v. tăfăragă. TEFERSX adj. (Rar; întăreşte pe „teafăr") Tefăruţ. Norocul lui de hof ll purtase teafăr-teferel. galaction, o. 249. — Pl .-..teferei. — Teafăr + suf. -el. r TEFERICI1 subst. (Regional) Adăpost format dintr-un singur perete de scînduri, înclinat şi sprijinit pe două lemne, folosit pentru adăpostirea păstorilor şi a diferitelor materiale (Noul Român — Victoria). Cf. chest. iv 118 b/172 b. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TEFERICI2 vb. IV. Intranz. (Prin Mold.) A trăi fericit; a se desfăta. Cine-n codru vieţuieşte Acela tifericeşle. pamfile, c. ţ. 272, cf. tdrg, cade, scriban, d., dr. iii, 458. — Prez. ind.: tefericesc. — Şi: tiferici vb. IV. — V. teferîcie. TEFERICfE s. f. 1. (învechit şi regional) Petrecere, distracţie; desfătare. Cu cele cinsti şi tefericii multe să hămeisă, de na pute să să mai grijască nemic. neculce, l. 234. îmi vine să-mi iau lumea-n cap de-aşa tifiricie. filimon, ap. cade, cf. pamfile, j. ii, 1(59. 2. (Prin Mold;; ironic, în forma tifiricie) Pricopseală, folos, ispravă. Cf. scriban, d. — Pl.: tefericii. — Şi: tifiricie, tifilicie (pamfile, j. ii, 169) s. f. — Cf. tc. teferriiţ, „plimbare; excursie". TEFERÎŞ s. n. (Regional) Loc neted, pamfile, j. iii, 95, cf. pascu, s. 354, dr. ii, 659. — Pl.: ieferişuri. — Etimologia necunoscută. TEFLEGf vb. IV. Tranz. şi refl. (Prin sudul Mold.) A (se) strivi, â (se) turti. Coarnele mi-o ciuntit ..., Ţlţele mi-o tăflăgit, Ugerul mi-o deşertat, i. cr. iv, 232. Toate pătlăgelele s-au teflegit. cv 1951, nr. 2, 35. — Prez. ind.: teflegesc. — Şi: tăflăgl vb. IV. — Formaţie onomatopeică. Cf. f 1 e c i. TEFLfi vb. IV. Tranz. (Regional) A face, a făuri. Com. din straja — rădăuţi. — Prez. ind.: teflesc. — Etimologia necunoscută. TEFLf2 vb. IV v. tufli. TEFUÎN s. n. Material plastic polimerizat, rezistent la acţiunea agenţilor corozivi şi întrebuinţat la fabricarea garniturilor supuse coroziunii, a ţesăturilor 2075 TEFLU — 151 — TEpLĂZĂU rezistente la foc şi la acizi, a unor izolatori electrici etc- Teflonul rivalizează cu platina, nefiind atacai nici de apa regală, v. rom. iunie, 1960, 49, cf. ltr2, der, l. rom... 1974, 188. . Din fr. tcflon. TfiFLU s. ri. (Munt.) Rit1 (1). Cf. dr. iii, 448, cade, scriban, D. Glndesc la vierUl trupeş, cam nu-i'îngheaţă teful Cătlnd cu groJiot jirul sub neaua-n clădăraie? voiculescu, poezii, i, 157. O jurată de purcea Mi-şi dete cu teflu-n eă. rădulescu-codin, ap. tdrg, cf. c’oman, gl., alr i 66/768. •(> Expr. A da cu tcîiil = a) (despre porci) a. rima. udrescu, gl.; 1j) (ironic; despre oameni) a se obrăznici, a-şi lua nasul la purtare; a se înfige, id; ib. — Pl.: teflurC. — Şi: tel s. n. • Cf. tiflă. TEFTEDĂR s: m. v. tefterdar. TEFT&R s.n. (Turcism învechit) Registru, catastif, condică; terfelog (2). Au plătit tot şi a turc şi a creştin, pre lefter, cui ce au pierit. N. costin,-1 ap. şio n2, 118. Au pus cartea aceea tn alte scrisori şi iefteruri ce avea. r. popescu, a-p. şio ii2, 118. — PI.: Iefteruri şi leftere (scriban, d.). — Din tc. tefter. TEFTERDĂR s.m. (învechit) 1. Ministru de finanţe la turci; controlor financiar al unei provincii turceşti; (învechit) teftergiii: Un atlaz ce s-au dat la tefterdariul hanului, ap. şio ii2, 119. Pre domnul la sfat chemlndu-l, pus-i-au scaun de au şădzut intre ienicer-aga şi Intre tefterdariul. r. gReceanu, ap. şio ii2, 119. Tefterdarul aşijderea a pus strlngători şi strin-gea veniturile de pe la sale. amiras, let2. iii, 137. A trimes paşa pe teftedarul lui şi .cu aga cel împărătesc şi i-a scris tot ce a avut. muşte, let2. iii, 40. îndată trimise şi chiemă. . . pe preaslăvitul tefterdar Raic Ali-efendi. văcărescul, ist. 299. Sultanul au poruncit tefterdariului sau vistieriului celui mare ca In doi ani viitori nemica să ceară de la Valahia. ap. şincai, hr. iii, 185/26. Noul mare vizir adună îndată la divan... pe cei patru deflerdari. bălcescu, ap. cade. A măriii tale supusă slugă, Ahmet Kelalaili tefterdar. filimon, o. i, 170, cf. dhlr ii, 552, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., l. rom. 1969, 584. Tefterdar-efendi = contabil al tezaurului. 2 500 lei defterdar-efendi. ap. şio n2, 119. Defterdar-efendi cu suita sa. id. ib., cf. lobel, c. 35. 2. (în forma cefterdar) Persoană care strîngea dă-ţile; (învechit) taxidar. S-au făcut dar chehaialii şi cefterdarului. ap. şio n2, 119. Strlngătorii dajdiilor, cefterdari, birari. cantemir, ap. şio ii2, 119. — Pl.: tefterdari. — Şi: tefterdăriu, teftedăr, def-terdăr, cefterdâr s. m. Din tc. tefterdar. TEFTERDĂRIU s.m. v. tefterdar. TEFTERGfU s.m. (învechit) Tefterdar (1). Avem să orlnduim leftergiu credincios, ca să cerceteze (a.. 1783). ap. şro ii2, 119. Diridu-i fermanu, au poruncii tefter-giului de i l-au citit (a. 1814). tes. ii, 187, cf. scriban, d. — Pl.: teflergii. — Din tc. tef terci. TEFTERHANE s. f. (învechit) Arhivă a finanţelor. Ridică In grab’ toată canţelaria şi iefterhaneaua. ap. şio ii2, 119. — Pl.: tefterhanele. — Din tc. tefterhane. TEFTfC s. m. v. tiftic. TEFTIGlU s. m. v. teftişeiu. TEFTIŞCfU s. m. (învechit) Inspector care se ocupă de ainchete. A izbutit să se rlnduiască un muvela- efendi, un capugi-başa şi. un teftigiu, cari au gonit pre l urci. ap. şio ii2, 119. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Avemdomnia mea a orlndui oameni ţeflişcii... a face intr-adins. cercetările (a. 1794), id. ib., — Pl.: teflişcii. Şi: teftigiu s. m. — Din tc. teftişţi. TEFUf vb.. IV. Tranz. (Prin nordul Munt.) A rima; a morfoli ceva cu rîtul, a murdări, Cf. sfc vi, 9, coman, gl. Ţefuie o coajă de dovleac, udrescu, gl. Tii, a smuls cămaşa de pe gard şi alefuii-o ca pe dracu, na! id. ib. — Prez. ind. pers. 3: Jefuieşte şi Ufuiţ. ■ ■ ■ • — Tef + suf. -ui. TfiGHELIŢĂ s.f. v. sticlete. TEGINfT s n. v. tejuiş. TEGLÂR s. m. (Transilv., Maram.) Cărămidar. Cf. drlu, scl 1966, 474, alr ii/i h 243, alr sn ii h 515, a i 13, 21, 26, 35, fd i, 198, teaha, c. n. 272/ — Pl.: teglari. — Teglă + suf. -ar. TEGLÂŞ s. m. (Regional) Cărămidar (Ineu — Arad). Cf. alr .ii/i h 243/64, alr sn ii h 515/64. — Pl.: teglaşi. , — Teglă 4- suf. -aş. TEGLAZĂU s. n. v. teglăzău. TfiGLĂ s. f. (Transilv., Maram.) Cărămidă. Cf. anon. car., klein, d. 437, drlu. Farmă teglă, cu apă fierbinte udă tegla şi unje pe o hlrtie albastră (a. 1821) IORGA, S. D. XVII, 78, cf. LB, DDRF, GHEŢIE, !R. M., CABA săl,, 101, dr. iv, 159. S-o apucat să se bciă cu nu ştiu cine şi o căpătat o teglă In cap. t. pofovici, s. 388. cf. scl 1966, 471, gămulescu, e. s. 194, alr ii/i h 242, ib. 243/574, a i 12, 13, 17, 21, 22,-26, 35, 36, FD I, 198, ‘LEXIC REG. 17, MAT. DIALECT. I, 98, GLOSAR reg., . teaha, c. n, 272. ^ . Teglă' nearsă =?'.cjiirpid. alr ii/i h 242/574. .. — Pl.: tegle. — Din magh. tlgla. TEGLĂR1E s. f. (Prin Transilv., Maram.) Instalaţie -pentru fabricarea ţegleler; cărămidărie. Cf. drlu. Să ie mlie-n jos pe sate. .. La podeţ, la teglerie, Să-ţi aducă veste ţie. bîrlea, c. p. 133, cf. id.,L.p.M. ii, 53, lexic reg. 13. — Pl.: teglării. — Şi: teglerie s.f. ■*- Teglă -f suf. - (ărie.) TEGLĂZĂU s. n. (Transilv. şi Maram.) Fler de călcat. Cf. klein, d. 437, lb, mîndrescu, ung. 108, dr. iv, 134, alr sn iv h 1 232. - . — Pl.: teglăzaie şi teglăzauă, (rar, m.) teglăzăi (lb). — Şi: teclâzău (mîndrescu, ung. 108, dr. rf, 134, alr sn iv h l 232/228, pl. ieclăzăie ib.), teglăzău (alb sn iv h 1 232/284), teglăzeu (gheţie, r. m.), teylezeu (alexi, -w.), tlglăzău (scriban, d., gregorian, Cl. 63, coman, gl., cv 1950, nr. 4, 34, alr sn iv h 1 232’, pl. tiglăzaie scriban, d., alr sn iv h 1 232/102 şi tiglă-zăie scriban, d., alr sn iv h 1 232), tiglazâu (gv 1950, nr. 11 — 12, 39, alr sn iv h 1 232/353, maţ. dialect, i, 98, pl. tiglazauă alr sn iv h 1 232/353 şi tiglăzaua mat. dialect, i, 98), tiglăzâu (a iii 13), ' ticlăzău (ddrf, mîndrescu, ung. 108, dr. iv, 134, cl 1968, 313, com. din morăreni — reghin şi din monor — reghin, alr sn iv h 1 232, lexic reg. ii, 108, mat. dialect, i, 289, ib. 195, pl. ticlăzauă fd ii, 158; alr sn iv h 1 232, mat. dialect, i, 289, ticlăzaie lexic reg. ii, 108 şi ticlăzaie mat. dialect, i, 195), ticlăsău (glosar reg.), ticiazâu (alr sn iv h 1 232, pl. ticlazauă ib. h _1 232/260), piglăzău (cv 19.5Q, nr. 11-1.2, 38), piclăzâu (alr sn iv h 1 232/64, lexic re<3. ii;, 84, pl. piclăzăie alr sn iv h 1 232/64 şi piclăzaie lexic reg. ..ii, 84). ş. n. — Din magh. teglăzo. — Pentru formele cu p-, cf, şi germ. . B ii g e 1, rom. p i g 1 a i s, pi.glu. 2094 TISGLĂZjîfc — 162’ — TEHNIC2 v*îfel3|jfâElj s. n. -V. tcglăzau'; ' -,ii î. ■ .5 .1 •■flBGlăSSEl Vb>. I¥.' TtaOî. (Transilv; şi Mararn.) A călca îmb’răcămintea ‘sau rufăria cu fierul de călcat; (regional) a teglăzui. Bh ai2r sfi iv h 1 231. — Prez. ind.: teglăzesc. — Şi: teclâzi (alr ii 3 385/ 272), tiglăţi (com. din sălişte — sibiu, coman, gl., AXR ŞN IV H* 1^231,. A III 13, MAT. DIALECT. I, '98), ti-dlăzi UtR şn*;iV‘ fl 1231/272, lexic" reg. 22, mat. CJALECt. ’ îi 289), plclâ^i (lexic reg. ii, 84) vb. IV. ' — V tegliîz&u. TEGLĂZfTj1 «Ă adj: (Transilv. ' 'despre rufe; în forma ticlăzit) Călcat cu fierul; (regiortal) teglăzuit2. Com. din cuzdrioara — ,d,ej. — Pl.: teglăzifi, -te. — Şi: ticlăzit, -ă, piclăziţ, -ă (lexic reg. ii, 84) adj. — V. teglăzi. ir TEGLĂZUI vb. fy. Tr,anz. (Transilv. şi Maram.) A călca îmbrăcămintea sau rufăria cii fierul de călcat; (regional) teglăzi. Cf. klein, d. 437, lb, lm, mîndrescu, ung. 108. •. ttd. •.‘■kijfiăzuiese. — Şi: Melăzul (aer sn iv h 1 23Î/228), 'tcg'lezui (a'lexi, w.), ’ tiglăzuf (mîn-drescu, ung. 108, alr sn iv h 1 231/353), ticlăzuî (ddrf, mîndrescu, ung. 108, alr sn iv h 1 231/260, 362, mat. dialect, i, 195), piclăzui (alr sn iv h 1 231/64) vb. IV. ţsatitefiu + suf. -ui. : TEGLĂ3£[JfBE s. f. l (Transilv.; în forma iiclăzuire) Acţiunea de a t e g 1 a z u I; (ţegional) teglăzuit1. Cf. LB, pDRF. — Pl.: tegl0a/.iri. — Şi: ticlăzuirc s.f. — V. teglăzui. i ■ , ' TEGLĂZUfT1 s.n. (Transilv.) Acţiunea de a 'te-glăzui; (regional) ţegîâzuire. Cf;! lb. lufc'est curăţenia ulii de tare Incit adesea dau şi cupa de l’aple din gura copiilor, numai să poată plaţi juplnekei Aniko Intăritul şi teglăzuitul. mîndrescu, ung. 108. — Şi: ticlâzuit s. n. ddrf. r —jV. ţefljăzui. ^ |: ,, ’ ( 'Ţ^^&ZţjlŢ!, - adj. '(Transilv.; despre- fufe) Cffl-ca’t ’*cu,‘ligrul; '(rjâgional) teglăzi't. CI lm. -~‘Pl.: teglăzuifi, -ti. — V. teglăzui. TEGLEKfE s.f. v. teglătie. ■' TEGLEZ'fiU s.n. v. tcglăzău. 1 TEGLEZUf vb. IV v. teglăzui. -TEGLlC^I s.,n. ipjjţ.' şi jf^.tuţ i^untţ), ,1. Urţealtă folosit^. ,<|e ,cojocari şi de cizmari perţtrii a întinde j.pi.el^jl./crudă). După c,e usuşcf, ţe Udă sgara cu apă numai prfi^pieje,. fiu şi pre Una, şi 4« dpua zi s.e, trpge !, arh,iva< xxiv, 236, ev 1950, >rih%$2l,â0>' jci» 72,, com. sdin ţurnu măgurele. .*!' v- Pl.: teg'ligf. — Şi;■ figlici s, n. — '©in .bg. .TeraiM. ■ TEi6|VÂţ'Şş. ş, n. v. tignalţs. iii"‘ jŞ^ÎV^Ffis;s. n. V. .tignafes. yjEGUMJŞîVT si n. 1. Totalitatea ţesuturilor şi a'for-ifî'aţiiW care âfcopefă corpul feWA'fui şi al animalelor. ; Gf. 'lPĂiV cHitl. 177r/8, BÂiţciANu, alexi, w. După 40 ani, tiguhientele Urâtă dlteraţi'uni degeneratiue şi atro- fice. parhon, b. 59. Nici un .sirop nu va fi întrebuinţat ■peniţa a 'utfţfi titfumentele, bIIŞa, r. -a. 265. Tegu-merttdl ‘este - format’ aih' plăti rigide, chilinoase, unite lnir:e ele printr-6 membrană subţire, fauna r.p.b1. viiij; 10: Bolnavul prezintă o păloare păihint'ie a tegumehlelor. abc săn. 375. • fî 2. (Bot.) Membrană care proteje^z# un organ; înveliş al seminţei plantelor care îi dă acesteia culoarea şi aspectul .exterior. [ Şjiniîijţa şi eţnbrionulrj, consti-tui.esc un corp -fg arjt o slru.ctură. anatomică diferenţiată îh ţegurnente externe şi într-un conţinut numit slmbure. grecescu, fl... 5, Qf. sandu-aldea, s. ,22, ŞĂINEANU, d., u. Au c.răpaţ tegumentele tuturor seminţelor, vîn. pes;c. martie 1,964, 17. TeguiŢienţiţl seminţei poate fi zl>lr0ţ şi adeseori poartă ge el peri. botanica, 80, cf. M. D. .ENC. ■ — Pl.: tegumente şi (rar) tegumeriţuri (dn?). Din fr. tegument, lat., tegumantuin. TEGUMENTÂB, -Ă adj. Care aparţine tegumentului, referitor la tegumpnţ. Sistemul lor tegumentar se complică prin formaţiile secundare felodermice. grecescu, fl. 5, cf. DL,. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: tegumentari, -e. Din fr. tegumentaire. TfiiliVĂ s. f. (învechit) I. Pricepere., meşteşug. Spre a facere zăhar fără .de nici o tehnă. dz 22/14, cf. sp i, 42/29. 2. Acţiune (dibace, vicleană) făcută (tn ascuns) iti vederea atingerii unui scop; uneltire, intrigă. Au priceput că este impjstor, măcar că vorbea latineşte... pentru aceea privindu4 Narses, i-au înteţit de au spus toată tecna: şincai, hr. i, 104/14. Văzînd Imperaiul tehna varvarilor, porunci armaşilor să remlnă In locul său. maior, ist. 48/13. .Multe şi mari trebi pe pămlnt Nu se pot isprăvi prin argint, Ci prin tehne ascunse şi Vnşelăminte. budai-.deleanu, ţ. 216. Un paianjin mare. . . p-o muscă răsfăţată, Ce nu ştia de-tehne, in cursa să -a prins, mureşanu, p. 117/10, cf. gâldi. M, PHAN. -260, GCR II, 276, ROSETTI — CAZACU, I.L.R. i, 357. . . — Scris şi: tecnă. Pl.: tehne. '—.Din lat. med. tcchna, ngr. xi'/yr\. TEHMEFfiS s. n. v. , tignafes. TEHNfiŢlU s. n. v.. teclmeţiu. s. m. (învechit, ’rar) Tehnician. Frafii pisaţi" stjnf doi tehnici, 'ingineri inteligenţi, a căror educaţie e’uropeănă i-a făcât să se devoteze muncii. CARAGIALE, O. III, 228. — Pl. :- tehnici. — Din gerfti'. Techiiiker. TfilINIC2, -Ă adj., subst! I. Adj. 1. Care aparţine tehnicii2. <11 1), spr.ivitor la tehnică, de tehnică; (învechit, rar) tehnicesc, tehnologicesc. - Cf. .cr (1829), 3132/30, i. golescu, c., ar (1832), 237V27, heliade, GR. P. 37/16, ALBINEŢ, M. 219/2, FABIAN-BOB, O. 93/1, HELIADE, PARALELISM, I, 38/14, LAURfÂN, V. IV, 55/ 24, I. ionescu, v. 58/28, prot. —pop., n.,d,, polizu. Sfătuieşte pe poeţi să citeascâ:: dicţionare, enciclopedii, opjre (Substantivat) Noua educaţie-. . . este îndreptată către tehnic, sahia, u.r.s.s. 132. O Termen tehnic = ţer-men de specialitate, caracteristic Unui domeniu de activitate. Alături de termenii teehnici... se tntrebifin-'ţeflîâ'... cuvintele 'ţnăi apfopidţe, de limbajul obişnuit. ’MAiofiEscti, l. 34. 'tă ■ccitegdHalOmenilor tehnici ’tiţftf- tehnic2 — 1.53 — TEHNICITATE nim in special împrumuturi lexicale recente. ,l. bom. 1&’73, 3.5, cf. dex. iQeţein iehni'c = desen care reprezintă la'o anumită şgara un pbiect (piesă, organ de .maşină etc.) îri scopul fabricării lui. Cf. dl, dm, m. d. enc.,. DEX. . 2. Care se ocupă de problemele practice legate ,de executarea unor lucrări, a unor operaţiuni, de exercitarea unei profesiuni etc;, care aparţine sau se referă la astfel- de probleme. Cf. .valian. Ştefan Poenar, directorul tehnic al tipografiei (a. 1851). uricariul, xm, 342. Sinlem noi oare In stare, noi membrii comisiei actuale, să luăm asupră-ne o aşa mare responsabilitate, clnd. nu posedăm cunoştinţele technice necesare ? ; alecsandri, s. 19, cf. costinescu. In cartea-.fi plină de regulc technice şi de învăţături doctrinarii, tu vorbeşti, amice, cu un despreţ superb despre toate acele petreceri cinegetice.. oiSobescu, s. iii, 15. Aceiaşi-'dirâiitiri‘tehnici. .. pot avea un salariu numai de S00 ruble, sahia, u.r.s.s. 74. Eminescu era muncit, că orice scriitSf mare, de problema tehnică a limbii ‘fc’Xl.'iNESCu, e. 154. Conducătorii tehnici superiori, sli}t formaţi fiţ. şcoalele textile din străinătate. ^oNfecu-MUScEL, Fit. 27- Asistenţa mediiald',C.F.R.... din punct'de vedere al diretiivelor . tehnice ale ccidrelor sanitare.. . este supusă Ministerului Sănătăţii, leg. ec. pl. 122, cf. ralEa, s. t. ,iii, 205. Munca sistematică pentru ridicarea’nivelului tehnic al atletismului cete aplicdrea celor mai bune metode de antrenament, scînteia., 1953, nr, 2i845> \Jrmase un curs de doi ani d,e şcoala tehnică medicală, preda, . m. s. 26. Observaţiile lui Macedonski despre limba literară, oriclt de puţin tehnice ar fi... ăjung, in genere, ■ plnă la miezul problemelor, l. rom. 1965, nr. 3, 397, cf. dex. . ■ II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor şi | regulilor, îmbinate cu ,o anumită măiestrie personală . şi aplicate în executarea unei-operaţiuni ori-lucrări, ; sau, în general, în practicarea unei profesiuni; (şi în sintagma tehnică prbcTătţtei) totalitatea liiiefteloV şi mijloacelor de muncă, metodelor practice de Iticru, • cu ajutorul cărora societatea obţirtfe şi prelucrează ! bunurile necesare satisfacerii nevoilor sale;' tehno- , logie (3). Cf. .ar (1840), 161V55. Cmşiţu ’de. tehnică, j de agricultură şi silvicultură, şcoale comerciale nici de > nume- nu erau cunoscute pre .lot tenfbfiiul Ttănsilva- j niei. bariţiu, p. a. ii, 2^ 3. polizu.. ,0( impgiiie din , tecnica picturei. *has6e'u, ’i. c. i, 32. intrigă ’Se încurcă j ... şi .desigur a trebuit toată price/jerea^ijn^/ejşcepei, in ale tehnicei teatrale, ^pentru a o descurca, gherea, sţ. CR; i, 334. cf. .baucianu, alexi, ,în privjjiţa tehnicei ediţiilor şi semnelor convenţionale, am c&utat ; In, articolul de faţă.săidau pildele care mi s.-au.părut cele mai pune. bul. com. ist. i, 7. Aplauzele..entuziaste, cu care am subliniat unele momente ale conferinţelor antet-ware, s-du fefeiit mai cu seamă la tecnica oratorică a- vorbitorilor, hogaş, dr. ii, 169. Ce n-ăvem noi-! Toate instituţiile, toate darurile tecnicei moderne-,, ib,r'ă»leanu, sPw cr; 243. Tecnica satirei d-lui, Brăescu este, de altfel, . . . de- ordin dramatic. îLOvinesc», s. .1, 324-, Recent smu .introdus tn tehnica nituiţii nituri ■ confecţionate din aluminiu. ioanoviCi, tehn. 156. .întrebuinţarea tihnitelor mecanice. . . ri'e dau putinţa unor .înregistrări de mare precizie, d. : guşti,,, jp. a. 148; [Minisţerul justiţiei] coordonează..... din punct de vedere al tehnicei legislative, „elaborarea proiectelor de legi. leg', ec. pl. 118. A două- jumătate a poemului Insă părăseşte teh--nica enumerattoă.- contemp. 1948,,nr. 109, A/ă.- Graniţa Intfies artăjşi tehnică e greu de stabilit, ev 4949,; nr. 6, 34. [Jocurile] contribuie cu ,prisosinţă -la ridicarea tehnicii^: ^sportive: sp. pop. 195jl,i,nr. 1>81>4, 1-. Casa şi-o face noaptea cu acea tehnică pe care fiecare o ştie. cĂ-linescu, ;c. o.’ 19. Dezvoltarea lehnVcii Irebhie Să- niear-gă mină ih mină ’’ciţ dezvoltarea ştiinţei, contemp. 1953,-nr. 30,:,5/2. Chestiunea merită.:. a fi studiată' cu teh-nici apropiate care mi se par ’că'fămtn. JE\1 g. Tehnica interioară, care ne djUtă să înfăţişăm personaje văzute dinăuntru, t septembrie 1966, 59. 2. (Mii.; în sintagma) Tehnică de ldptă = totalitatea mijloacelor de luptă. (armament, avioane; tancuri) şi auxiliare (materiale de transmisiuni, de geniu etc.) cu care sînt înzestrate forţele armate. Cf. m. d. enc., DEX. ■ .•! ■- — Scris şi: (învechit) technic, tecnic. — Pl.: tehnici, -ce.- •' - ' ■■ ■ — Din lăt. tcchnicUs, germ, teehniseh, Technlk, fr. technique. TEHNICfiSC, -EASCĂ adj. (Wchit,, .rar) Tehnic2 (I 1). Cf. man. înv. 210/17. — Pl.: tehniceşti. ■- ' 1 — Din germ. teehniseh. >- ’. . i . TEHÎVICfiŞTE adv. Conform tehnicii2 (11,1), după metoda tehnică. A concentra stăruitor reflectoarele asupra ce nu e Intru totul realizat iehni.ceşte;Intr-un tablou ... este Semnul unei ploconiri In .faţa criteriilor.,estetice. contemp. 1949, nr., 162, 13/4, cf. dex. — Tehnic2 + suf. -eşte. - TEHiVIClAN, -Ă s. m. şi f. Speqja^ist în,ţri-:uiţ„anumit domeniu al tehnicii2 (II 1); (învechit, rar) tehnic1. Cf. şăineanuj,,.D.. u.. - Tehticieni agrommi, jca studii speciale, s.vhia, u.r.s.s. 99, -cf. ds, nom., prqf. 77, iordan, l:r.a. 1-76. Se cere,: n^mai, colaborarea unui tehnician urbanist, leg. ec.- pl, 504;. cf. cv 1949, nr. 6, 40. Un colectiv format din ingineriuşi- tehnicieni-. . . a reuşit să obţină o fontă cfSssypeiioqpfa contemp. 1952, nr. 32, 1/6. Ca virtuoz, Oistrah esle... un tehnician'-extraordinar. 'călinescWj .c. o|il«64-, fcf..-i>N2. •Eu slnt tehniciamş) pot să prevăd toi...., ştiam că armătura e putredă, ooiăm. să cunoscvaloarea zăcămtntului şi apoi să armez din nou cu lemn,sănătos., y. ;şom, ianuarie 1965, 61. Acea plată... nu cu mult -in urmă o imprimase un tehnician anume pregătit. ib. august 1969, 52. • — Pronunţat: -ci-an. — Pl.^ tehnicieni^. — Din fr. teehnicien. TI^HIVJCÎŞM s. n. Tendinţa *de a folosi. în mod ,ftx,a-gerat procedeele t,ehnice înt,r-un 4<>menia , de, jactixi:, tate, iăsînd pe planui-al, ,d.oilea aspectele, tepretite.. Ci. dn2. Formalismul In critică este sinoftim cu preocuparea exclusivă pentru tehnicismul savant, ai 1982, nr’. 2, 2. Tehnicismul rigid i-a fâ'St... slrâirî. ’ contemp". 1966, nr. 1 007, 7/2, cf. de*. • •••" . - ■ - — Tehnic2 + suf. -ism. . - .j*- -1.• A**.’-, TEBNIClST) A adj.. Care aparţine tehiiicissauluii care se referă la'-tehnîcisfn, bare set câTaGtertzeâză prin ; tehnicism. Trebuie decl'ărăL r&zboi ărticoieiofi* plicti-; coase, tehniciste, care se mărginesc să înşire ’fapte, dar [ slnt sărace in idei şi lipsite de .căldura unui sentiment ! puternic, scînteia, 1954, nr.4i!2.'9.64«,,Să .ţieÂegmbătută ■ tendinţa rutinieră de a aduce tn scenă dansuri in inter-, pretAfia eărora ajc'eentul -princip'al^iaăh' e&clUiîv^peAtiir-tUozit-ate, pe-prizent-ăriWehrtiiiste di!ipăşi, p’dzd>t rttmiiri. ' co&TftMp. 1956, rir>'49;4,‘l/3‘. I’ertdtă fie-mi câmpkfaţia '■ cărţi “prozaică şi:.. tehrticisfâ.' t februărie’11969, 45, — Pl.: tehnicişti,‘'-ste. ’■ — Tehnic2 -f slif. -ist: ■■ - - 1 ■ 'v i TEHNICITATE s.f. Caracter*-calitate a . Film tehnicolor = film care, printr-o itehnică2 specială, redă culorile din.jna- tliră; Cf. «L, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. ti — itehnicolori, -e. «*i> ■ — Din germ. te'chnikolor. TfiHNICWH-ECANIC, -A *adj. -,Car© apar tine tehnicii? (II I) >ţ$l mecanieiij privitor la tehnică şi la mecanică? âc -tehnică «şi mscanică. Prin studii speciale t defffhl'ogie inginerească s-aa stabilit condiţiile tehnico-mecantce Valm terenurilor -destinate ' coristrucţiei marilor uzine ierŞioeTeărice'. geologia, 4. - •> — Pl.: tehnico-mecanici, -ce. — Tehnic o^-f- mîeanie. T£BLVlCO-OHG.pîIZAT<î,RlC, -Ă adj._ Care are un cm'aeter'%hmt;2 (I’l) şi’drganizatoric, p^ivitbr’ia*i?eh-nidă2 (!K',tl) şiI‘Iâ -(ji‘gaiilzkre, de tehnică‘şi de organi-.tkfo^Pfâimfipit- &ibM să ptepdă-ă-. .. lih şir db măsuri de WdiA-tâiiiicf ffîgUnizatoriti'i&G. ec. pl. 4'2'ţ: ' — -PÎ!,iţhnicd-orgânizatorlci, -ce. — Tehnico- organizatoric.' . • , . . TfîHNICO-PROFESIONAL, -Ă adj. Care ^priveşte 4omeniul;itehnic?.-(Işi ,«el profesional, ,p,ar^-şre ?un eadţaiCţsr tehţţic-, şi ,profesional.. . Pr.egfiţirea ■ tehnicp-prg-, fesioţialăwa ngilor .contingente $e salariaţi. ŞjGÎnte^a* 1971, nr.;9 011.. u, ' • . • , — Pl.r tehnico-profesionali, -e. ■ ^Tehnico- profesional: > s>Vj, - i- ' ■ ■ J-.ţţ^N^GjQ.-ŞTII^fFJ<ţ,-A adj,. Carp are un caracter tehnjs? (jyijt.şi ştiinţifici ca.re,aparţipe- tehnicii2 (II 1.) Şi. ştiinţei» PSivjţoţiila tehijiqă şi. .la .^tiipţă., CanşUiul tehnic. ,i.r,^onâaţe. activitatea dţ, ce/cetări tehnica-şţiinr ţifice. leg. ec. pl. 102, cf. form».cuv. i, 167. împrumuturile aparţinlnd domeniilor tehnico-ştiinţifice. cl 1973, 22. i> i- Pl.: tehnico*ştiinţifici, -ce. ■ t ' ' i U•’ ( -Tehnico- + ştiiiiţific. • TEHNO- Elemerit de compunere care însemnează „tehnic2" şî care serveşte Ia formarea urior substantive ca tehnoredactor şi a linor adjective ca tehno redacţional. — Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca tehno-redacjie. TEHNOCRAT, >Ă s.m. şi f. Adept al tehnocraţiei (!)• în lumea de azi circulă o noţiune, aceea « tehnocratului, adică ţi specialistului care, stăplnind profund cunoştinţele domeniului respectiv, In activitatea sa de conducere face abstracţie de om. scînteia, 1965, nr. 6 688, cf. HRISTEA, P. E; 137; M. D. ENG; — Pl.i tehnocraţi, .-te, . s — Din fr. technocratc. TEHNOCRATIC, -A adj. Care ţipe de tehjlpcraţie (1), privitor la. tehnppraţie. m. d. enc., dex. , — pi.:, tehnocratici, -.ce.. ; . — Din fr. technocraţique, , TEHjVOCRAŢfE ş. f. î. Orientare în sociologia burgheză contemporană. potrivit căreia rolul de conducător în societate trebuie să.reyină tşlinicienilor'(ingineri, savanţi, specialişti). Cf. ţi- d. enc., dex. “2. InteleQ;tualitaţea tehnocratică, m. d. enc. — Din ir. technocratie. TE HN O GRAFIC, -A adj. Care se referă la tehnogra-fife, dăre ţine de tehnografie.” Cf. cade, dn2. — Pl': teMogrăfici, -Ce:' ... — “Din fr.' teclinogTaphiquc. TEHNOGRAFIE s. f. Descrierea diferitelor meserii şi a .metodelor lor de:lucru. Cf. cade, dl, dm, dn2, ,dex- — .Din fr. technographie. TEHNpLdjS S. m. Speci.alişt în tehnologie (1). Cf. I.. GOLESCU, c., DL, DM,,DN2, SCL 19.66, 750, ,M. D. ENC. —" Pl.: tehnolqgi. — Din fr. lechnolojjue. TEHN0L<5GHIC, -A adj. v. tehnologic.’ . TEBNOLOGHlCfiSC, -EAŞCĂ adj. v. tehnologicesc. ŢEHNiOţOGUfE s' f. v. ţelinologie. TEHNOEtî'GiCr^Ă. adj. Care se referă la- tehnologie (*)» care lifte de' tehnologie; .de‘tehnologie. Cf. i. go- LESCU, C.',-I. tONESCu, F. 45/8,' BARCIANU, ALEXI,‘ W., şiiNEAîît}, D. 'ui 'Deoarece fontele pe care le-am descris nu-au -proprietăţi’teliMogice prea ridicate, s-a,-acordat o,wdeosebită importanţă găsirii, metodelor -de a .elţibora fonte, de calitate superioara, .iqanqvici, tehn. 45, cf. macA’ROViGi,; ch. 16. Ministerul Minelor,. . . stabileşte şi aplică In sectorul minier şi petrolifer:, me.tode,te.hno.-logice- w şi' norme.\de luctuue&aa, .ec. .-pm» J|0> Fofţriarea de mi cadre pentru, îmbunaiâţixea procesului tehnologic. GONTiiMp! 1949, nr..l64,1/6..SueQqşiil ln.>mufieă depinde IU primăl rlnd de- respectarea.şU,de.perfecţisnafea pl:o- cesulmi -tehnb'logic-. scînteia., 1953,,’ nr., 2 848,.'.germenii speciali 'din ştiAnţ&kşi cei din terminologia tehnică modernă, le$atăi’de mărea producţie,,al cărei proces tehnologie este complex. ■ l. rom. 1959, jik. .2, i,3,4., cf. ,dn2j Acest material p.prevăzut In- procesul-tehnologie. ;t m%r,i tte 1965, 50, Se cer avansate cunoştinţe tehnologice. II.' DAICOVIGIUVO. 36, cf. m. d».enc., dex. — Pl,. : tehnologici,'-.ce. — Şi:,.(Învechit) telmolâghic, -ă adj. ar (1832), 65V15- - ' ‘ — Din fr. !teclinoloj)ique, germ.. tcchnologisch. TEHiVQLOjjlCj6.SC, -’eAS.^A .adj. (învechit) Tehnic2 (I 1). Sholarii /aduc cu sine... multe cunoştinţe, care se pot întrebuinţa la învăţătura, istoriei tehnologhi-cţşti.' mau* îţTVv Â16/10. csţ URICARIUL, JII, 17... .. ,. ^„Pl.:, tehnologipeşti. ţ— > Şi: .ţehnţlpghicisc, -eăs<$ adj., gâldj, m. ,phan. 260., — Din germ. technftlogisch, ngr. TSXVoXoy 2140 tehnologie — 155 — TEI TEHNOLOGIE s. f. 1. Ştiinţă a procedeelor şi a mij- I loacelor de prelucrare a materialelor. Cf. i. golescu, , c., cr (1830), 2021/15. Hernie cu aplicaţie la agronomie j şi la tehnologic, calendar (1861), 140/7, cf. ddrf, j barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Descrierea legilor naturale ale fenomenelor ce se produc la aceste transformări este obiectul tehnologiei teoretice, ioano-vici, tehn. 5, cf. ds. Tehnologia mecanică ■textilă apare Intr-un timp clnd industria română se găseşte Intr-un progres mulţumitor, ionescu-muscel, fil. 7, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operaţiilor etc. utilizate in scopul obţinerii unui anumit produs. Apoi veneau cărţile lui mai vechi,... despre tehnologia fontei, preda, r. 120. Se nor dezvolta capacităţile de producţie ale uzinelor, pe b.ază de tehnologii moderne, scînteia, 1960, nr. 4 837. Fabrica de aceiilenă, înzestrată complet cu instalaţii automatizate, are o tehnologie■ de fabricaţie modernă, ib. 1966, nr. 6 943, cf. m. d. enc., dex. 3. Tehnică2 (II 1).. Această prozodie de porunceală şe făcu cu atit mai greu, cu cit. fiecare inventă o etimologie şi o tecnologie proprie, negruzzi, s- i, 317, cf, ghica, s. 259- Teoriile speciale ale' artelor se reduc la tehnologii. In afara 'esteticii, v. rom. iulie 1958, 116. 4. (Învechit, rar) Totalitatea termenilor tehnici ai unei meserii, ştiinţe sau arte. Cf. costinescu, -şXi- , neanu, d. u. . . « 5. (Gram.; învechit, rar) Analiză gramaticală. Cf. ŞĂINEANU, d. u. — Scris şi: (învechit) tecnologie. — Pl.: tehnologii. — Şi: (învechit) tehnologiile (man. înv. 216/2, epiS-cupescu, a. 20/14, ic., lijm. (184(0), 2/19, găldi, m. phan. 260, scl 1954, nr. 7, 34), tihnologhie (etimol. lr/3) ş. f. — Din ngr. te^VQÎiOYLa, germ. Technologie, fr. tech--nologie. TEHNOREDACTAjRE s. f. Operaţie de pregătire tehnică2 (I 1) şi grafică a unui manuscris destinat tipăririi. Este vorba... de o eroare de tehnoredactare: In loc cq la pagina 42 să se pună clişeul care trebuia, s,-.a pus cel de la pagina 58. gî 1961, nr. 637, 4/2, cf. dn2, m. d. enc. — Pl.: tehnoredactări. — Tehno- + redactare. TEHNOREDACTOR s. m. Persoană care efectuează operaţia de tehnoredactare. Cf. dn2, l. p.qm. 1970, 94, M. D. enc., DEX. — Pl.: tehnoredactori. — Tehno- + redactor. TEHNOREDÂCŢIE s. f. 1. Tehnoredactare, dm, dn2 DEX. 2. Serviciu într-o editură care se ocupă ile tehnoredactarea manuscriselor. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: tehnoredacţii. ' — Din germ. Technoredaktion. TEHNOREDACŢIONAL, -Ă adj. Cape ţine de tehnoredactare, privitor la tehnoredactare, hristea, p. e. 41, DEX. — Pronunţat: -fi-o-, — Pl.: lehnoredacţionali, -e. — Tehnorcdacţle + suf, -onal. TfiHO adv. (Regional; în expr.) Pe tclio = în linişte, pe nesimţite (Laura — Rădăuţi), glosar reg. A venit pe teho. ib., cf. l. rom. 1973, 335. — Şi: t6cu adv. glosar reg. — Din ucr. thxo-. TEHOf vb. IV v. tiohăi. TEHPERGfU, -fE adj.1 (învechit) Arogant, mîndru-Hogiaffhianul, duh amarnic..., isteţ, tehpergiu şi lacom foarte.' beldiman, e. 67/24, cf. rudow, xix, 409. ' — Pl.: tehpergii. — Etimologia necunoscută. ' / I I TEHŞfLĂ s. f. v. taşculă. I TEHUfi vb. IV. Tranz. şi refl. ^(Regional.) A j (se) zăpăci, a (se) buimăci- Cf. tdrg, şăineanu, d. U-, scriban, d. Nu ţnă tehui, marian, d. 150. bietului To.ader a lui Ungureanu nu i-a luat o mină şi nu l-a tehuit sărmanul? i. cr. iii, 107. S-o buimăcit, s-o tăhuit di cap ş-o început a striga: şez. xxiii, 37, .cf. ciauşanu, gl., a v 15, 18, vi 16, 26, mat. dialect, i, 237. + Refl. A se sălbătici, mat, dialect, i, 237. — Prez. ind.: tehuiesc. — Şi: tăhui Vb. IV. - — V. tehui2. * ! TEHtfl2, -fE adj. (Regional; de obicei determinat prin ,,de cap") Zăpăcit, năuc (2), buimăcit, ameţit. De beţie, cam tehui de cap era., contemporanul, i, 63,4. Oamenii care Imblă tăhui de cap, care nu ştiu nemica ce fac. marian, o. i, 352, cf. ddrf, alexi, w-, tdrg, pamfile, c. ,52. A pornit-o, tehui, peste clmp. GÎRLEANy, l. .14, cf. djî. iv, 1 053. îl vedeam, cu ochii roşi, tehui de cap, intrlnd pe poartă, sadoveanu, o. m, 105. Au intrat pe rlnd, repeziţi peste prag, vreo cinci băietiSnaşi, tehui de somn, ,desculţi, încinşi, peste sumăieşe cu curmeie de funie. camilar, e. p. 1.08. Mă ceartă fără măsură ■ Că nu trag,,xă mi-s tehui.’deşliu, m. 40, cf..com. marian, şez. iii, 90. Doar. nu-s tehui. i. cr. .iii, 107, com. din bilca — rădăuţi şi din. za-, gra — năsăud, ,cf. alrm i/i h 192, 193, a v 15, 34, V.t 26, mat. dialect, i, 2.89- <> (Substantivat) Mai mulţi tehui declt deştepţi, severtn, s. 36. Ce bine ar .fi fost dacă apest tehui ar fi rămas glşcarul satului său sărac!...ciauşanu, r. scut. 68. ^ .(Despre oi) Căpiat. . ŞĂINEANU, d. u. . — Pl.: tehui. — Şi: tăhui, -“le, terhui, -ie (şăinean'u, d. u., scriban, d., viciu, gl.), tihtii; -ie (scriban, d;) adj. 1 • — Cf. magb. tahonya. ii , ) TEHUIALĂ s. f. (Regional) Zăpăceală, buimăceală ameţeală.. Fi,calul [de cal].,, se pisează şi se bea cu rafihfii de drojdie pentru ameţeală,, Jehu,i.alâ, nebuneală. . n. leon. med. 82, efi şXineanu, D,. u. LuAgoare. cu tehuială, Lungoare cu webumală, .Alege-ley, Gulege-te: mşarian, d. „148. +. Căpiere a oilor* Cf. şăineanu, ■ D.-U-, -.. -i . — .Pl.: tehukli. — Şi: tiWiâlă s.f, scriban,,. u. — V. tehui1. TEHUIT, ,-Ă adj. (Regional) Zăpăcit, buimăciţ, ameţit. Nu mm erau; ochi de' Om. Erau priviri ăe fia’ră teliUită. popa, v. lj59. — Pl.: tehuiţi, -te. — V." tehui1. ' TEI s.m., s.n. 1. S-m. (Şi in sintagmele tei alb, brandza, d. 83, grecescu, fl. 740, simicsnescu, fl. 44,-borza, d. 170, tei argintiu, brandza, fl." 171, borza; d. 170, tei bun, id. ib.-, tei clinesc, id. ib!J tei căpresc, id. ib., tei de deal, si.mionescu, fl. 85, borza, fl. 170-, lei fluturele, id-, ib., tei de mijld'6, îd. ib.V tei pădureţ, grecescu, b. 145,1 borză’, d. 170, tei pucios, id.'ib., tei roşu, brandza, fl'. 172, grecescu, d. 145, simionescu, fl. 51, borza, d. 170, tei- de toamnă, 'id. ib., tei’ de vară, itl. ib.» tei vetde\ ib.<4b.) Numele mai multor arbori din fauiiliâ tiliaceelor, oii frunze mari’ în formă de inimă, cu flori albe Sau albe-gălbul, puternic parfumate, întrebuinţate în- medicină; creşte în păduri sau cultivat pe străzi şi în parcuri (Tilia platijphijllos, Tiliă cordata, Tilia tomentosa). Cf. anon. car. Au vlndut partea ei din Bala de Sus, toatlăî căt[ă] să va găsi, al treilea den teiul boolesc şi dentr-alft] ’&urgului (a. 1745). iorga, s. d. vii-, 6, of. coteanu, pl. 23. Două scl-nduri mari de tei ce ofn pe apă (a-.' 1799). URICARIUL, I, 87, 'Cf. BUfiAI-DELEANU, LEX. I; 156v. Fiind şi un tei deasupra flntănei, i-au dărlmat crehgile, de au răniOs flntlnă fără'umbră (a. 1812). uricahîul, xiv, 231, cf. clemens, lb. -Rareori o putea bedea cine-I va... cetind sub umbra unui tei. Negruzzi, s. 1,44;, 2154 TEI 156 — TEICĂ1 cf. baronzi, l. 146, costinescu. Clnd voi muri, iubito, la creştet să nu-mi pllngi; Din teiul sftnt şi dulce o ramură să fringi. eminescu, o. i, 129. Aşa ne amăgea mama cu o pupăză, care-şi făcea cuib de mulţi ani intr-un tei foarte bătrln. creangă, a. 52 Vlntul pleacă fruntea teiului mirositor, macedonski, o. i, 96. Departe de oraşul de a cărui larmă... era atit de sătul, sub un lei desfrunzit, se aşeză pe o bancă, vlahuţă, 0. A. I, 132, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 66, BRANDZA, D. 83, dam£, t. 183. Sub tei, la margine de drum, S-oprise pe răzor, coşbuc, p. i, 227, cf. barcianu, grecescu, fl. 145, alexi, w., bianu, d. s. Luceşte luna pe un ram de tei. anghel-iosif, c. m. 127. Sub tei poţi sta, că-i sfînl. pamfile, văzd. 77. E o dimineaţă frumoasă de iunie, plină de miresme de flori de tei, de sulfină şi de levănţică. brătescu-voineşti, p. 56, cf. nica, l. vam. 239. Şi vara cu nopţile ei S-a dus şi clmpu-i veştejit — Te-am aşteptat pe Ungă tei, Tu n-ai venit! bacovia, q. 165. Frunzele teilor mureau anemiate, de ceară. c. petrescu, c. v: 364. Şi tot vislnd la vremea clnd, înfloriră teii..., Să desluşesc cum piere trecutul, : 328, cf. barcianu, alexi, w., nom. min. i, 21, h .xvm 173. ,Tăiat-au nouă teie. gr. s. vi, 77. N-aveau altă avere declt... o funie de tei. şez. iii, 95. Un gard făcut de stuh legat unul de alţul cu tei. ib. iv, 116, cf. alr i 1 116/5, ib. 1 870/ 614. Mai slăbeşte din tei, Să-fi dau o mie de lei. balade, ii> 282, cf. zanne, p. iii, 139. Boierul e tot boier, măcar, de-ar fi încins cu lei. românul glumeţ, i, 49. Funia de tei, cu vremea marmurile despică, se zice pentru a arăta că răbdarea Învinge totul, zanne, p. i, 57.; Nu fiecare bordei are splină de tei (= nu trebuie şă judeci după aparenţe), id. ib. iii, 29. Nu-i tei-belei, ci-i- belei-tei, se spune despre două lucruri sau două fiinţe, la fel. Vorba ceea: nu-i Tanda şi-i Manda, nu-i tei-belei, ci-i belei-tei. creangă, a. 108. Teie-ntinse, gheme strlnse (Bostanul), gorovei, c. 27. Am un car cu teie, Teie Şi curmeie în patru răsteie (Oaia), pamfile, c. 27. Expr. A lega două In tei = a reuşi să adune ceva avere. Cu ce are soră-mea Evanghelina, cu ce are Alviţă, au să fie In stare să lege două In tei. stancu, d. 171. Nu fac casă, nici bordei Şi nu mai leg două-n tei. teodorescu, p. p. 273, cf. zanne, p. V».-621. (Gu parafrazarea expresiei) Munceşti de te speteşti şi doi in tei te văd că nu poţi lega. ispirescu, l; 175. A găsi (sau a lega) tei de curmei = a) a găsi pretexte. Cf. ddrf. A şi găsit tei de curmei pentru a lipsi de acasă, gane, n. ii, 20. Nunul cel mare nu prea vrea şi toi leagă teie de curmeie, sevastos, n. 317, cf. zanne, p. v, 620; b) a înşira vorbe fără rost. Cuvinte căptuşite Ingăima şi teie de curmeie lega. cantemir, ist. 225. Leagă teie de curmeie plnă ce se văd ieşiţi din casă. marian, nu. 131, cf. zanne, p. ii, 829; c) a o duce greu, a fi sărac, lexic reg. ii, 32. A nădi (sau a face) din tei curmei = a face tot posibilul, a încerca toate giijloacele. Cf. baronzi, l. 46, zanne, p. v, 620. (Adverbial) A fi (sau a se iace beat) tei = a se îmbăta foarte tare, a fi beat turtă. Cf. ciauşanu, v. 203. Cu-o ghioace de mei (păhăruţ) Mă făcui tei! id. ib., cf. chest. viii 109/12. A fi pus (sau a juca) pe tei-belit = a fi pus pe stricăciuni, pe rele. Cf. coman, gl., zanne, p. iV, 412. Cui de tei = lucru pe care nu poţi pune nici un temei, în care nu te poţi încrede. Nădejde pe el ca pe un cui de tei. pamfile, j. ii, cf. zanne, p. v, 222. (Regional) A se scurta teiele = a fi vreme puţină, a fi zor, a nu mai prididi. mat. dialect, i, 237. (Regional) A mai lungi cuiva teiele = a amîna executarea unui lucru; a păsui pe cineva, ib. (Regional) A nu-1 ţine (pe cineva) teiele = a nu avea curaj, a nu-1 da mîna, a nu-1 ţine curelele: ib. (Regional) A lega (două lucruri sau fiinţe) Intr-un tei = a considera la fel de lipsite de valoare două lucruri sau fiinţe. Să-i legi intr-un tei, să-i dai pe Olleţ clnd vine mare. ib. + (învechit) Pînză din fibre de tei (!)• Să îmbracă cu tei tot trupul şi obrazul, fără numai ochii, herodot (1645), 189. + P. ext. Fir textil al unei plante. Pentru a face rogojina trebuie a sparge papura tn două şi a scoale mijlocul ei, teiul, din care se face urzeala, i. ionescu, m. 705. + (Prin Olt.) Aţă la păstaia de fasole. Cf. lexic reg. ii, 32, gl. olt. 3. S.m. (Regional) Specie de strugure nedefinită mai îndeaproape (Viile — Adamclisi). Cf. h ii 243. — Pl.: tei şi (2) teie. — Lat. tilia. TJ5ICĂ1 s. f. 1. Cutie de lemn, mobilă, în care cad grăunţele din coşul morii şi care, prin mişcări repetate, reglează căderea grăunţelor intre pietrele morii; (regional) tigaie (II 3), tigăiţă (4), titirez (I 3). Cf- ddrf, dam£, t. 152, alexi, w., tdrg, pamfile, i. c. 185, şăineanu, d. u., cade. Vuietul pietrelor, bălaia teicilor, glasul oamenilor umpleau moara, sadoveanu, o. v, 530. Morarul cel bătrln... se dă după covată şi opreşte hadaragul şi teica. id. ib. xiii, 828, cf. viciu, gl. Ş-o turnai in coş, Din coş In teică, Din teică-n pielri. vasiliu, c. 178, cf. h i 140, 146, ii 29, 319, iv 11, 56, x 6, 33, 60, 69, 261, 466, 506, 512, xi 312, xii 276, xiv 436. Din coş griul o căzut in teică. şez. hi, 243, cf. ib. v, 161, graiul, i, 276, alrm sn i h 117, a v 15, 33. 2. Jgheab (mic) din care beau sau mănîncă păsările de curte, porcii, vitele etc. dame, t. 62 bis. în teici doar de mai erau clţiva pumni de boabe. săm. v, 70. Se mai pune aghiazmă in teica cu apă. grigorIu-rigo, m. p. ii, 15, pamfile, i. c. 30. Dincolo, lingă leuca de apă, slnt raţele; parcă-s totdeauna văduve, aşa-s de ursuze, gîrleanu, l. 10. Gioiana, In loc să bea apă ca alte dăţi, acu, dimpotrivă, părea că se fereşte de teică. hogaş, h. 22. Zarul rămas in căldare după slrlngerea urdei. . . şe pune In teică şi se dă clinilor să-l mănlnce. diaconu, p. 32, cf. cv 1949, nr. 7, 33, alr i 691, alr sn ii h 330, alrm sn i h216, lexic reg. 23. ^ Expr. A face pe cineva teică de porci = a insulta pe cineva 2155 TElCĂa — 157 — TEJGHEA cu vorbe grele, a face pe cineva albie de porci. Cf. pamfile, j. ii, 169. A duce (sau a trage) pe cineva cu nasul la teică v. n a s1. 3. (Regional) Covată de la piuă. alr ii 6 474/182, 192, 605. 4. (Regional) Jgheab în care se strivesc strugurii (Covasna). Cf. alr ii 6 129/192. 5. (Prin Mold.) Mic vas de lemn, legat de o pră" jină, cu care se scoate apă dintr-un puţ. Cf- cade, alr i 792/528. C. (Regional) Blidar. Cf. şez. vii, 188, com. din lupşa — abrud, alr ii 3 960/325. — Pl.: teici. — Şi: (regional) tcucă, tecă ( • r — Pl.: teleautografe. ■ J ' —’Din fr. t^Ieaiitoi|i'itphR, g.erţn. Teleaiif'ojjraph.. . JELEBUŞ'^XĂ s. f. ■ Buşoiă ale cărei indicaţii'sîri't trârismise de ia distanţă la instrumentele indjcâtoare de:Ia bordul uniji ayidîi. dl, dm, ds?,l. rom.! 1970, l-43jg:j$ţ.?p. Eijq.,'L.. RqM., ’19l74, 77,'dex. telebusgic. .,. ' ... —,,TeJer ,+ busolă. ■ . XEijfiC ,Şv,n. y. -telechi. ■ TEM3£Afli|fc4 Ş- f- .' G.afewă .psnţrn ţranşpoţţul.ş^e gerşg^ne cu, aj,atoriiJ.uijei,.instalaţii :de t<|leferi#, ţRtigiW. tlh funcţiune -.a .iplecabimi (lin., mţţ,şivu,l Făgăr f(JS $?.. crejsgifa&iQflitii şi mai bune gentrn abcesul turiş* tUitb SQ©SÎE*&> m .iW? 101*3,6.- — ,pj. :jj.elecajiiner . < -r ©injifr, ţil^abine, iţ. .ţelecabinîiv , ,, ŢEI^fi')|ţi6îVI'.,ş. a. y.jţ^leicjiim. j -. • • TEI/iţllI s. n, .(Prin Transilv.) Bucată de. pămînt <44ţ|vq^' moşie1 (1). . dat tele,cul său,.'.'.. )b^ j^. "j'77.^|. joxqş.'Ş, ş, xsrţi,' ,lŞ5,i. cf. ALEXI,' ^“jyÂţD^ .A^H. F.OJjK. ’l, 47,, ib. v', 141, .17^ Vi,.;jj.(iCh ,'j^' ifOc-C.de-‘caşg. tom. din'M/s,Rjv!şţ.pR.Eş, cf. PA,şc^ţ oi.’ ^.Gradina. Gf. bl iv,.136, .cy isj50, nr. il — i%. $9;, Cd:î|AN,, oţ., ALR 'if)i"r% 236/ŞÎ/), A .1 .1.7, %%, 35, TEAHA, !c. i\. 27C ■ , ' ’ . 11 ' ^ — PI.; ţplecliţiiri.. — Şi: ţelec^ Jţelecji (ARiţ. folk. ifyi -j^EA^, fi.'işr. îi\\ ia,lecî,'(cv 19.50, nţ. i.l'A,12, (39v ol.), jEclţăc.’(lexic reg/ 72, pl» .telfâee)^;}ţălţâc-'(A.LR ii/i.h .2,36/310,) s. fl. ©in Kţaglşf. tţlek. d. ...li iiT ^^IjECHIM • s. n. (Prin Transilv.) Carţe f.unciara. pf., Aişi:m,$, h'.l^|.- .’ ' , — Pl.: telechimuri. -«yŞi:,.teIeclu!ni (ai.R sn i -li 14^/1316r), |ţMşi .'(jfesj.^îl^/Sl'O);, tclechinv (vAiqA), tallctilm (Alşi srf‘.i,.fi li’8/362). s. n,' . «T.pR'P3®11- _tfelekk,tayv,' XKLE^IÎX.V ş. n.,.v. tclechim. _ ";r TELfiCf s. n. v. felcchi. , . TELECINEAST &. jn. Specialist în realizarea filme-Ipr pentru televiziune; teleaşt. m. d. enc. + Autjor de scenarii pentru televiziune. ;dn2, m. d. ejjc,, dex. Pl.: ieiecineaşţi. — Din fr. ţqiQeiiieaşţe. TELE.CjlVljMATOGRAt' s. n. Aparat care transmite un film cinematografic prin procedee de televiziune. Cf. ENC. TEHN. .1, 48, DL, DM, DN2, DEX. Pl.: ielecinematogrăfe. — Din fr. tel6einerriatographe. TELECOMANDAT, -Ă adj. Care se execută prin telecomandă. 'Gf. dn2. — Pl.’: telecomandaşi, -te. Teie- comandat. ■ TELECOMANDĂ s. f. Transmitere la distanţă a unei comenzi prin îiiijloşce de ţelecomijmQaţie; totalitatea mijloacelor telmice prin care se efectuează o astfel de transmitere. Cf. dl, dm, dn2. Aveţi aici harta amănunţită a postului de< telecomandă, modul de- func-(imare, sistemul de apărare, barbu, ş. n. ii, 52, cf. L. ROM. 1965, 4'07, DER, M. D. ENC., DEX.' — Pl.: telecomenzi. — Din fr. Mlpcommaiide. TELECOMUNICAŢIE s. f. Transmitere ia distanţă a unor semtiăle corespunzînd unor sunete, semne sau imagini -prin telefonie, telegrafie', televiziune^ teleco-manâă,v.semnălizar(i- optică’etc. îngrijirea tiniilof .şi instalaţiilor de telecomunicaţie, cod. pen. R.p.R. 40&. Lista poate fi continuată cu tehnicienii filaturilor şi tesăloiiilor. f. ăi' eomu'nicaliil'or şi ai telecomunicaţiilor. contemp. 1949, nr. 120, 10/3, cf. L. rom. 1965, 408, dn2, m. d. enc., dex. + Leg.^bţir^ dinţre două puncte între care se realizează telecomunicaţia, m. D. ENC., DEX. : — ,P1. : telecomunicaţii. : — Din.fr. (clfcoininiuucailion. TELECOM s. n. V. tCfccliim. ■>ii, V- ... i . TELEDIRIJĂBE ş. f.» Conducere la distanţă. Tcle-dirijjarea automată'',a traficului feroi)i‘ar cuprinde sectoare .de linie dp 200—.30.0 km. scî-NTEiAi 196G, nr; 7 0571, cf. l. rom. 1970, 142-. .' — Tcle- dirijare. TELEFERIC s. ft. Fonicular amenajat pentru transportul de persoane. Ufi şţup^de excursionişti, se îndreaptă spre sala de amb'arcare a J^ela^lcuîui 'electric din poiană, scînteia, 1954, nr.. 2T86^ ,, ^ Plv: teleferice-.'. *- Diii fr. ttfieplieţiqnt', TELEFILM s. n. Film realizat pentriî televiziune. Cf. L. ROM. 1974, 195, DEX. ' — Pl.: telefilme. , — Din fr. telefilm. TELEFdN s. n. 1. Aparat prevăzut cu un transmi-ţător şi un receptor şi gar,©,,legat .^ o. inşţalaliP :cen-trală, permite convorbiri la distanţă. Aparatul inventai de către Grăy şi care ă fostttur&iţ telefon ^e'conipune din 'trei* păffi. -»F"(1875), 128> cf’ apu», barciaiCu, alexi, w. Halo ! şase douăzeei şi unuf ^'Vă tog închideţi telefonul. BRĂTEScu-voiNEŞTţ, g. fiZi Soţnnu locotenent, vă cheamă la telefon, c. PEritiişcu, î,.; ii, .15. S sesc curieri, zbirnlie telefonul, i. botez, b. i, 30. Cin.4 aM .început a. zfilrnli l.elefoaixele,ifiU felicitări şi cu inlfcbări, El^ereşcu; a făVW? tt&Ufiţ;-'. >V,Qpa, V?, 204. i# camera de. gardă, a .^alvuriiiPMPPiHe iejţfqj)Xd, .bqqza, a. î. 217k A. rlQMd.dt . firul ,rapt al telefyriMjui, sta-n^u, p. 15P- Ş.-,CL rfţpezif lg.tpl.efpr!. şi, a periiţ.,şă-i dea Bum-reştiul.. y,ş.rom. rpiarţie .ijM, fc.ăută. ge măşiita lui 'ieltfonulj '"Ifar' afiaţ$filr.ligşig<{. v;ij>iea, *,l. . Se aude soneriţi" uriăi tejefon inierior,.. ,i-j, lovinescu, t. 2’ti. Se uita din clnd In clnd la telefon, Ingrijc/rai că 2221 Telefona — i6i — TELEGAR nţi ne vine nici o veste. v. rom. octombrie 1964, 4. N-ar mai necesita-nici cunoaşterea adresei, nici ntttnîr de telefon, cqntemp. 1966, 1/7, cf., şez. xiv, 134. O Telefon automat = amarat telefonic'la care legarea abonatului chemător cu cel chemat se face automat, pe baza semnalelor de comandă date direct de abonatul chemător. + (Rar) Receptorul de la telefon. Pune telefonul in furcă şi se aşază pe un scaun. h. lovinescu, X- 314. + Chemare telefonică; convorbire telefonică. Tocmai‘primii un telefon, arghezi, s. xi, 46. Primul telefon anunţă incendiul, bogza, a. î. 26. Aştept un telefon din provincie, vinea, l. i, 295. N-a fost nici un telefon din provincie pentru mine? baranga, i. 161. Aştept telefonul tău. v. rom. martie 1971, 12. <0> Expr.  da (sau a primi) un teleion = a transmite (sau a primi) un mesaj prin telefon. Nu uita, 'dă-mi un telefon, şi trimite-mi băiatul, c. petrfscu, c. v. 110. + Numărul pe care îl poartă instalaţia unui abonat. N-aveţi declt să-mi telefonaţi, telefonul meu e indicai aici. vinea, l. i, 68. O Carte de ţelefon = carte cuprinzînd numerele de telefon (1) ale abonaţilor dintr-un oraş, dintr-un judeţ etc. Reia cartea de telefon., o răsfoieşte, h. lovinescu, t. 395. ; 2. Ansamblul instalaţiilor electrice legate prin conductoare, cu ajutorul cărora se poate vorbi la distanţă. De-a lungul şoselei, slrmele telefonului se încărcaseră de ciorchini albi. c. petrescu, s. 200." + (La pl.) Centrală telefonică. Acum să ştii că nici omul de la telefoane nu mai vine. sebastian, j. 27. 3. Telefonie. Cf. dex. ’■ — Pl.: telefoane. — Şi: (regional) telifon (ciau- şanu, v. 204, alr ii 2 589/531, 784, 886, 899, folc. mold. ii, 56), tililon (l. rom. 1966, 279, ciauşanu, v. 204, alr i 1 184/896, alr ii 2 589), talifon (ciauşanu, v. 204, a iii 12, alr n 2 589/95, 310, 352), tălefon (jb. 2 589/76, 102, 279, 284, 349, 362), tălifou (ib. 2 589/2, 27, 29, 36, 53, a iii 2, 18), tăîăîon (alr ii 2 589/574) s. n. — Din fr. telephone, germ. Teleion. TEliEF-ON vb. I. Tranz. şi intranz. A comunici prin intermediul telefonului (1, 2); a da tiu telefon. Cf. ddrf, bIakci'Xnu, aleXI, w., şXinisanu, d. u- I-am telefonat Anişoarei că iau masa lă ei. ca-mIl petrescu, u. n. 188. Voi telefona doctorului... şi-i voi cere sfatul pentru cazul dumneavoastră., ar-GHfe-zi, c. J. 188. Telefdnase că nu vine, fiind reţinută de o prietenă. cXlinescu, b. i. 92. In clipa asta am telefonat lă teatru, v. rom. iunie 1954, 100. N-ave-.i declt să-mytelefonaţi. viNfeA, l. i, . 68. Mă. pregăteam să-ţi telefonez, t mâi 1981, 52. El să-i telefoneze la o antimită oră. v. rom. octombrie 1970, 41. 0> Refl. impers. Probabil i se telefonase de la contrainfor-maţii şi m-a aşteptai: vb. februarie Î971, 30. — Prez. ind.: telefonez. — Şi: (regional) telefoni vb, IV. o. bîrlea, a. p. i, 373. — Din fr. teleplioner. TELEFONf vb. IV v. telefona.,- TELEFONIC,-Ă adj. Care aparţine telefonului (1, 2), privitor la telefon, de telefon. Cf. ddrf, barcianu. Se conturase vag intrarea adăpostului, masa improvizată, ..• aparatul telefonic în părete, rebreanu, p. s. 60, Cf. ş'X'in'ea'nu, d. v. Sînt in cartea telefonică optzeci de dpviori, pe care li cheamă Popesc'u. arghezi, c. j. 188. O masă, o instalaţie telefonica primitivă, ii. Lovire es.cU, t. 388. <0> Receptor telefonic v. receptor. Ipespre convorbiri, mesaje,, legături etc.) Care se face'jirin teleion, transmis prin telefon. Te .pun în legjiţtfră telefonică cu domnul prim-procuror sau. chiar cu domnul ministru, stancu, r. a. iv, 212. Cu prilejul convorbirii lor telefonice, a uitat să-i spună ora şedinţei. v. hOm. mai 1954, 13.  fost o scurtă convorbire telefonică. vinea. l. i, 112. Am aşteptat legătura telefonică un veac. t august 1964, 62. Pentru ca legăturile telefonice jsă satisfacă cerinţele solicitanţilor, Zi şi nOapte o armată de telefoniste ţi specialişti deptine o -muncă intensă, scînteia, 1966, nr. 6 894. Se putea intlmpla ca cineva să facă vreo comandă telefonică. -'V-.'-’ "rom. iunie 1-970; 40. <$> Aviz telefonic = aviz prin car'e cineva este înştiinţat că ’lâ o anumită oră va fi chteiifât lă telefon pentru o convorbire interurbană.' Cf. dex. 4» (Adverbial) ll consulta telefonic Bucureşti — Paris pe Vorondff. vitiEA, l. i, 392-. Sînt ţinut la emerit telefonic din două in două ceasuri, vornic, p. 111. A comunicat telefonic eă filmul său se vrea „o comedie satirică din mediul sătesc", contemp. 1966, nr. 1 033, 515; 5/5. Am ajuns lă hotelul:'- unde eram anunţat telefonic, v. rom. mai 1969, 20. — Pl-:: telefonici, -ce. — Din fr. tfilephoniquc. TELEFONfE s. f. Telecomunicaţie care constă în transmiterea, de obicei bilaterală, a vorbirii prin semnale intermediare între două puncte determinate:; telefon'(3). Cf. ltr?, der. Telefonia a făcut noi progrese pe drumul perfecţionării şi modernizării.; scînteia, 1966, nr. 6 894, cf. m. d. enc. Fig. [Creierul] e un instrument practic precis pentru vehicularea şi organizarea necesităţii, ceea ce constituie o admirabilă telefonie. arghezi, s. ix, 64. <$ş Telefonie pe fire = telefonie în care semnalele intermediare sînt transmise prin intermediul liniilor telefonice, l-tr2, m. d. enc. ■ Telefonie fără fir,(sau, rai-, fără sumă) ■= radiotelefonie. Cf. cade. Trăim In epoca telegrafiei şi telefoniei fără slrmă. sadoveanu, e. 62. — ©in fr. teleplionie. ŢELEFONfST, -Ă s. m, şi f. Persoană care stabileşte legăturile necesare într-o centrală telefonică neautomată; persoană specializată în telefonie.. Cf.; barcianu. Lămuririle mi le dădea telefonistul, c. petrescu, s. 207, cf. şXineanu, D. u. Să trăiţi, domnule maior, vesti telefonistul, domnul Jocoţenent Cwroianu întreabă dacă poale să distrugă podul. brXescu, v. a. 104., S-a certat cu telefonista de la centrală, v. rom. martie 1915,4, 212. Telefoniştu n-qu comunicat artileriei situaţia. pas, z. iii, 219. 'Telefonista striga tare. demetrîus, a. 77. Pentru ca legăturile telefonice să satisfacă cerin* fele solicitanţilor: zi şi noapte, 0 atmată de telefoniste şi specialişti depune o muncă' intensă, scînteia, 1966, nr. 6 894. — Pl.: telefonişti, -ste. — Din fr. telephonistc. TELEFONOMETRIE s. f. Operaţie de determinare a calităţilor aparatelor telefonice şi a legăturilor telefonice, la emisiune şi la recepţie, prin coinpamrea cu calităţile anumitor instalaţii de referinţă,, Cţ. ltr2, m. d. enc., dex. — Din fr.. teleplionomeţiie. ; TELEFOTOGRAFÎA vb. I. Tranz. A efectua o telefotografie. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.: telefotografiez. — Din fr. tel6photogra]>hicr. TELEFOTOGRAFfE ş. f. 1. Telecomunicaţie care-constă în transmiterea pe cale electrică, de la distanţă, a unor imagini statice; fot’otelegrafie. Cf. cade-, I.TRa, DER, M. D. ENC. 2. Tehnica de a fotografia de la mare distanţă, cu ajutorul teleobiectivului; fotografie obţinută pe această cale. Cf. ltr?, dl, dm, dn2. — Pl.: telefotografii. ’ — Din fr. telephotogiaphie. TELEFOTOGRAFlfiRE s. f. Faptul de a t e 1 e f o- . t o g r a f i a. Cf. ltr2, dex. , — Pl.: lelefotoc/rafieri. — V. teleîotografia. TELEGAR s. m., s. n. 1. Ş. m. Cal tînăr, iute (folosit la trăsură). V. bidiviu. Telegar (a. 1534). d. bogdan, gl., cf. cuv. d. bXtr. i, 209/3, ânon. car. 2231 teleg4ş 162 — TELEGRAF Crăplnd dojuă părechi de telegari până la Galaţi ,(sfir-şit,U'l,'.sec. XVIII), let. iii, 229/32. Pentru butcă şi doi, telegari ce se vlnd cu 20 de galbeni (a. 1785). iorga, ş, 9,. yiii,. 11, Am dat fiicei mele... un armaşar, doi tplegq/i fa. 1787). uricariul, xv, 347, ci. dionisie, c. 166. ” Pgdoaba... telegarilor şi a carltelor. golescu, î, 78; cf. lb. Ţa telegari.şi caleaşcă, pa mantale, pălării. pr. - dram. 103. Erau încărcate pe telegari' de munte. asachi, Si l. ii, 99, cf. polizu. Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari. negruzzi, s. i, 87. Telegarii, aţljaţi prin. biciul gerului şi prin clinchetul zurgălăilor, plecară ca nişte zmei. alecsandri, o. p. 101, cf. lm, jipesgu, o. 48. Nu scapi cu căruţa şi telegarii de la ham. gane, n. ii, 151. Moşule, ia. seama de {ine bine telegarii ceia, să nu ieie vlnt. creangă, a. 127. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ispi-rescu, L. 129. I-ar da ealeşti cu telegari, poştalioane cu opt cai bidivii, delavrancea, s. 36, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Iute suindu-se-n car luă sclipitoarele hăţuri, Şi telegarii cei tari de copită, murnu,’ i. 96, cf. tdrg.- Am o căruţă şi doi telegari buni. bujor, s. 98- Vizitiul îndemna telegarii, bombănind, rebreanu, r.' ii, 10. Fuioare de aburi scoteau pe nări telegarii. stancu, d. 5..Vin telegari cu scările-atlrnlnd şi bat pămlntu-n preajmă nechezlnd. isanos-, ţ. l. 35, cl. marian, s. r. i, 1:47. Şi iac:ă trăsura cu 12 telegari de Ifaa foe-pe nări. -şez. vi, 142, cf. graiul, i, 43. Telegari mi-ii-am furat, păsgulescu, l. p. 220. Iată, Un răd-văn, că se arată, Tras de şase telegari Negri, ageri armăsari, ant. lit. pop. i, 515, cf. balade, iii, 15. (Adjectival) 2 cai telegari cu hamfujrdle lor (a. '1815). iorga, s. d. vii, 45. <0> F i g. Credeam că am legat de Mult Ia gară telegarii închipuirii tinereşti, galaction, o. 181. Coborlnd pe munte înfocatul Soare îşi O'preşte-o clipă încă telegarii Cei ca trupul flăcări, coamele vil-voar’e. voiculescu, poezii, i, 75. Neputinţa de a dezlega telegarii versului, contemp. 1948, nr. 108, 5/2. + Fîg. (Regional) Vagabond, haimana. Com. marian. ' 2^ S. ni. (Prin Bucov.) Persoană care transportă buşteni cu teleaga. Gf. lexic reg! 110. >3. ,Ş.-pt .(.Regional), .Carul,fără JLoitre şi le^ci (uneori PţBlUPgit) ’ ftl<ţl4ţ»,.de obi.cei, la transportul lemnelor (ŞJngeorz Băi — N£său,d). Cf. h xvii JÎ73. — Pl.: (1, 2) telegari. — Teleagă + suf. -ar. TELEGAŞ s. m. (Regional) Persoană care are un singjjr cal (Băişoara — Jurda). Cf. dr. v, 237-. -r P}..zr4elegaşi. — .Teleagă + jsuf. -aş. TELfiGA s. f. V. teleagă. TELEGĂRfiŞTE adv. "(Regional; M legătură cu verbe de mişcare) Ca telegarii (1), repede, vijelios, cu o' falcă în cer şi cu alta in părriîflt. Cf. ciauşanu, v. 203. Virţe ţelegăreşte. id. ib. — Tclegaj + suf. -eşte. TELEGĂRf vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A ţine ţojt timpul caii la hain, a-i obosi foarte tare. Cf. anon... car.,' cade, scl I97O, 17, CIAUŞANU, V. '203. — Prez. ind.': telegaresc. — V. telegar. TELEGAU s.n. (Regional) Piesă de lemn, avînd la capete cîte o ţepuşă, care se pune peste perinoeul carului cînd se scot loitrele pentru a se transporta buşteni (Beclean — Dej), alb ii 5 633/260. — Pl.: telegauă. — Teleagă -“I- suf. -ău. TELEGE s. f. (Rar) Teleguţă (1). Cf. cade, dl,' dm. Dumnezeu să nu-ţi mai dea Declt una ologea, Să ţi-o pui tn telegea, Să umbli cerşind cu ea. jarnîk — BÎRSEANU, D. 541. - — Pl. -.'telegele. ■ — Teleagă + suf. -ea. TELEGENIC, -A adj. Care poate fi reprodus în mod avantajos, plăcut, în imagini televizate. Excelent decor : sugestiv, simplu, spiritual, telegenic, contemp. 1964,-nr. 921, 4/3. Interpreta Tofanei.K. era frumoasă, era telegenică, ib. nr. 910, 5/6, cf. l. rom. 1965, 408, OL 1973, '26, M. D. ENC. ' -■> ‘ ’ — Pl.: telegenici -ce. * ’ — Din ,fr. tâlăgenique. TELEGENţE s. f. Caliţate a ceea ce este telegenic. M. D. E1JC, , — Din fr. telegenie. TELEGHIDA vb. I. Tranz! A dirija de la diştanţă (prin telecomandă, fascicul laser etc.) un avion, un vehicul, un proiectil etc. pe o traiectorie obligatorie. , Cf. dm, dn2. Cu ajutorul rachetei a Ir ei a, precis, calculată şi teleghidată, s-au înregistrat primele fotografii ale părţii invizibile a lânii, geologia, 7, cf. m. v. enc., . dex. — Prez. ind.: teleghidez. — Din fr. tfileguider. TELEGHIDAJ s. n. Teleghidare. Cf. ltr2, dn2, ! dex. • — Din fr.. teîeguidage. TELEG]HIBÂRE s. f. Acţiunea de a teleghida; tele-. ghidaj. Cf! m. d. enc., pex. — V, teleghida. TELEGHIDAT, -A adj. (Despre avioane, vehicule, proiectile etc.) Care este dirijat de la distanţă, pe o' ■traiectorie obligatorie. Rachete şi, proiectile-teleghidate. scînteia, 1960, nr. 4 842, cf. dex. — Pl.: teleghidaţi, -te. — V- teleghida. TELEGRAF s. n.,, s. m. I. S. n. 1. Aparat folosit ;pîntru producerea,. recepţia şi transformarea semna-i lelor telegrafice In scopul transmiterii,, telegramelor; ' ansamblul instalaţiilor telegrafice; ' telegrafie. întlm-Ş plarea corăbiii Provenţa.s-a făqut,cunoscuta pfjiţ.ţile-: grăfurî la minlşteriq, cr. ,(1829); 205.V3-- Guvernul au j poruncit prin tîiegraf c,ă din pţtţi fţiulte părţi să se por-' nească oştiri In partea acelor. Lpcu/’i. cr (1834),, 3431/.15a cf. neguljci, ştamatj, d. în secolul trecut s^q.năs-; acit telegraful, barasgh, m. iii, 95/12-, Telegraful şi-au ' (l ibindil un loc însemnat In economia soţială. rqm. lit;. | 21x/2, cf. polizu. Am. răspuns, ctteva cuvinte de .mulfu-i mire prin telegraf, alecsandri, s. 11. Trebuie să găsim 1 pe tineveţ să mi-o clea la.telegraf! caragiale, o. i, 126. i Calul. . . zbura peste pod cum fboaffl o rlndanea peste J firul de la telegraf, f (1889), 400, cf. ddrf, barcianu, , alexi, w. Le-povesti şi lor cum a primii porunca ,prin : telegraf să vie îndată la şcoal4- rebrean-u, i. 4.00. :Şus, • pe-unt stllp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară. ) topîrceanu, m. 9. Curgerea ondulată a slrmelor de • telegraf, teodoreanu, m. ii, 207. Trece vertiginos prin faţa stllpilor de telegraf, vinea,-Lz-ţj* 90, cf. cl 1965, \ 333, l. rom. 1965, 685. Două paralele, pe ,care stljpii : de telegraf transcria diktdnţa. v. rom. aiigust 1970.M). O-; Telegraf morse v. morse. Telegraf fără:fţr ;(şaji, rar, ! fără slrmă, şăjneanu, D.,.y.) ^ ţejegraf care, pe,n'ţru a i transmite' semnalele, n,u‘'utilizează liniile telegrafice, i 4> L o c. vb. A batg telegraful v. b a ţ e. .4.' însţi-i tuţia în, care şe efe.ctuează operaţiile de traiişmitere i a telegramelor. Cf. costinescu. Băieţii prorociseră. t bine: intră Ia telegraf, bassarabeşjşu, s. i, 26. 2'. (Şi în sintagma telegraf optic, cade) Aparat ! situat pe înălţiitii sau în ttirnuri de semnalizare,’ pentru transmiterâk la distanţă â‘ Unor.'semnale optice. TelegrăfUrile se ’ aşaiă p’e tămărişi pe dealuri. In linie ’ dreaptă, ar '(1829), 43^7, cf. dl, ’dm, dex. ‘ 3. (Regional) Telegramă, alr sn iii h 877, aj-um. , sn ii h 695. j II. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee orna* ; mentale: a) plantă cu tulpina ramificată, subţire, 2144 TELE.QRAFI — 163 — TEI.KGUI atîrnătoarp, cu frunze ovale, cu dungi, qqlprate în lungime, dintre care două mai, slate, albicioase.. spre margine, pii fLori mici, roz-purpurii (.Tradescantia virginiea). Cf. simionescu, fl. 415» borza, p. 170, dex; l)j plantă cu tulpina roşietică, agăţătoare, ajun-gind pînă la 5 — 6 metri, cu flori .albe, parfumate (Boussingaultia baselloides). Qf. T033, p.vnţu, pl., şăineanu, d. u-, dex; c) atirnatoare (Zebrina pendula). Cf. .BULET. GRĂD. BOT. nr. 3 — 4, ,70, PAN-ŢU, PL., BORZA,, d. 189. Cf. H i 343, II 87, v 389, vii 148, 480, x 534, xi 326., xi-v 374, 403, xvi 103, ,320. — Pl.: (I) telegrafe şi (învechit) telegrafuri. — Şi: (învechit) tilegrăf (pl. lilegrafuri) s. n,, (regional) teli-grâf (h xiv 374, xvi 103) s. m., tăligrâf (alr sn in li 877/362, alrm sn ii h 695/362), lălegrâf (alr ii 2 589/ 228) s. n. — Din fr. tclegraplie, germ. Telegraf. . TELEGRAF! vb. IV v. telegrafia. TELEGRAFIA vb. I. Intranz. şi tranz. A comunica prin telegraf (II); a transmite o telegramă. Nuvela s-a şi telegrafiat la Iaşi. dîmb.oyiţa (1859), 123V36, Telegrafiază-mi cind să te aştept, caragiale, o. vii, 117, cf. ddrf, barcianu. Slnt trei zile de cind a telegrafiat. D. zamfirescu, v. ţ. 23, cf. alexi, w. Elenuţa li răspunse, telegrafiindu-i, că nu va putea veni: agîrbiceanu, a. 218; cf. şăineanu-, d. u. George li telegrafiase din Dej că sosim. REBREĂNy, i. 306. Telegrafiază serviciului sanitar, brăescu, v. 67. Zoe telegrafia verişoarei să vină urgent la Constanta, v. rom. ianuarie 1965, 11, cf, l. rom; 1965, 376, m. d. enc. O Refl. i m p e r s. Se telegrafie In toate părţile. vlahuţă, n. 195. Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.: telegrafiez. — Şi: (învechit) telegrafi (calendar 1857, 64/15) vb. IV, (regional) ţălegrăfâ (alr ii 2 589/228) vb. I. — Din fr. t^legraphier. TELEGRAFIÂRE s. f. v. telegrafiere. TELEGRAFIC, -Ă adj. 1., Care aparţine telegrafului (i* i) şau telegrafiei, privitor la telegraf, de telegraf; (învechit, rar) telegraficesc. In primăvara viitoare se gătesc, a întocmi -o, nouă linie tilegrafişă. cr .(1834), 343 1/30, cf. negulici, polizu, dîmboviţa (1-8 59), 353/59. Âţi crezut că fac. curie prin semne telegrafice nu ştiu cărei d-şoare dţ qici ? alecsandri, t. 358, cf. costinescu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W-, ŞĂINEANU, D. U. Legătura telegrafică e restabilită, v. rom. ianuarie 1954, 219. O Receptor telegrafic v. receptor. + Care se face prin telegraf (I 1), transmis prin ţelegraf. Depeşă teţegrafică. ar (1829), 43V20. O depeşă ,tilegrafică a adus la 8 febr. la Tulon, o, poruncă , qa numaideclt să se curmeze fregata Didon. gr (1834), 343V18. O depeşe (scriere) telegrafică, barasch, m. iii,. 96/20. Aştept o vorbă, chiar telegrafică, dacă e .nevoie, să pot veni marţi seara, .caragiale, o. v.h, 21. Am vrut să vă citesc un ordin telegrafic, brăescu, v. a. 111. Comunicare telegrafică- cod! pen. r.p.r. 542. <0>. (Adverbial) Te rog a-mi răspunde mine peste zi telegrafic, caragiale, 0. vii, 10. V-am comunicat telegr.afic. ţitulescu, d. 86!’ Informat telegrafic, el punta hainele de mare ţinută. arohezi, s. xi, 74. 2. Fig. (Mai ales despre stil) Concis, laconic. Stilul ajunge aproape telegrafic, gherea, st. cr. iii, 116. Afacerile se tratează in stil-telegrafic şi prin intrare de-a dreptul In.subiect. vinea, l. ii, -216. Tot aşa de. extraordinar... este. stilul telegrafic al schiţei intitulate ,;Te-legrame“. varlaam — sadoveanu, 405. + Care se desfăşoară, se produce rapid, într-un ritm alert. Peripeţiile acestei epoci cu destituiri şi reintegrări telegrafice. . .. alcătuiesc un întristător tablou al vremii, vianu, 1. r.' 170. — Pl.: telegrafici, -ce. — Şi: (inveiihit) tilegrălie, -ă adj. — Din fr. telegrapliique, germ. telegrafiseh. TELEGRAFICfiSC, -EASCĂ adj, (învechiţi rar) 'Telegrafic (1). POLIZU. — Pl.: telegraficeşti- — Din germ. telegrafiseh. TELEGRAFIE s.f. Telecomunicaţie care .constă in ■ transmiterea,,la diştanţă, prin' semnale .electromagnetice, optice etc. a unor semne grafice şi înregistrarea, I lor cu ajutorul telegrafului (I 1). V. telegraf (1,1). ; Cf. univerşul Cţ846), 187V1, NEGij.Lici. Telegcqfia .electrică, rom. lit. 211/..!, cf. polizu, costi.nescu, dîmboviţa (1859), 410V10, barcianu, şăi.neanu, d. ' u., cade. Destul de satisfăcut ca de o telegrafie, arghezi, s. xi, 122, c;f. ltr2, dn2, der, m. d. enc. <0> Telegrafie pe fire = telegrafie în care semnalele elec-.; tromagnetice sînt transmise prin inţerrţisdiul liţiiilor de telecomunicaţii. Cf. ltr2. telegrafie fără fir (sau, rar, fără slrmă) = radiotelegrafie. Cf,. cade. Trăim In epoca telegrafiei şi telefoniei fără slrmă. sadoveanu, , E. Ş2. ' — Pl.: telegrafii. . — Din fr. telegraphie. TELEGRAFIÂRE s.f. Acţiunea de a telegra-ifi-a. Cf. ddrf, dl,'dn2, dex. > —Pronunţat: -fi'-e-. — Pl.: telegraf ieri. ' — Şi: (lti-' vechit) telegrafiâre s. f. ddrf. — V. telegrafia. TELEGRAFfST, -Ă s. m. şi f. Persoană care transmite şi recepţionează telegrame, manipulînd un telegraf (I 1); persoană specializată în telegrafie. Cf. romănul (1857), nr. 2, 43/5, ddrf, barcianu, şăi-: neanu, D. u., oade. Telegrafistele. . . erau excluse din r serviciu, In clipa in care au contractat căsătoria, sahia, :.n. 107, cf. nom. prof. 65, dn2, - m. d. enc. — Pl.: telegraf işti, -ste. — Din fr. telegraphiste. TELEGRÂM s. n. v. telegramă. TELEGRAMĂ !s. f. Comunicare (scurtă) transmisă cu ajutorul telegrafului (II); formular pe care este ■ scrisă această comunicare. Din 'acea zi ne surprinse ■ Intliul telegram fatal, barîţiu, p. a. iii, 371. Telegrame , peste telegrame viii şi merg la. guvennfm (1861), 138. ; Aştept nerăbdător -telegramu. d-lafe. ,caragiale, o. vii, 7- Primisem telegramă că moşul meu e grai) bolnav. ■' CONTEMPORANUL, III, 821, Cf. DDRF., -BARCIANU, ALEXI, ' w. Săptămlna trecută telegramele fliîi Paris ne-au vestit moartea sculptorului, petică, o. 3&2. Doua telegrame. .. ll chemau la Bucureşti urgent, başşarabe^cu, s. n- 14. : Am primit chipr acg.m o telegramă. camil petrescu, ' u. n. 233...O telegramă lungă e totdeauna mai mică-declt , o scrisoare scitrtă. vinea, l. i, 9o. începe ,su dea telegramelor titluri'şi indicaţii tipografice, t iunie '1964, cf. l. rom. 1969, 159. Bucuros de succes, m-am grăbit ' să dau o telegramă soţiei, v. rom. februarie 1971, 31, - cf. hristea, p. e. 272, alr sn iii h 877, alrm sn ii ; h 695. A trimăs repid’e t'elegram. o., bîrlea, a. p. ii, 357. <0 Loc. vb. A;bate telegramă’v. bate. + (^n : limbajul copiilor) Bucăţică ds hîrtie, jpe care o pun ‘ copiii pe sfoara ;fcrriâului, ca să fie auSă de vînt cît mai aproape de zmeu; răvaş. Cf. alas 5 v 1935, 10/3, scl • 1976, 403. — Pl .-.'telegrame şi (regional) telegrămi' (alr sn iii h 877): — Şi': (învechit şi regional) telegfâni’ s. n., (regional) teligrâmă (a!r sn iii h 877, al-p.m sn ii h 695), tiligrâmă (ib.), tălegrăm') (ib.), tăligrâmă (ib.) s. f., i tcligrâm (ib.), tălegrăm (ib.); tăliijMfti’(ib.), ţiligrăra ' (camilar, c. p. 134) s. n. 1 — Din fi*, telegra'mme, germ. Telegramin. TELEGUI vb. IV. 1. 1111 r a n z.'(Regional) A o : dace greu, cu chiu cu vai. Cf. bul. fil. ix, 42. 2. Refl. (Prin Bucov.; în expr.) A sc ttelegui cu cineva = a se servi de cineva, a se ajuta cu cineva. Cf. şez. ix, 148. ■ ' — Prez. ind.: teleguiesc. — Teleagă + suf. -ui. 2155 telbguşgă — 164 — TELELEŢ TELEGtiŞCĂ s. î. (Prin Bucov.) Teleguţă (1). LEXIC REG. 110. — Pl.: ? — Teleagă + suf. -uşcă. TELEGTÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui t e 1 e a g ă- 1. Teleagă (1), (rar) telegea, (regional) teleguşcă. Cf. anon. car. Văzu viind spre dlnsul o cucie după moda veche,. . . întovărăşită şi de alte patru telegu{e. tîmpeanul, G. 72/23. cf. polizu, ddrf. Luară şi cal, şi teleguţă, şi butoi, tot pe sus de-l scoaseră din glodul unde se nomolise. ispirescu, l. 374, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Gazda îşi înhăma căluţul la brişcă sau împrumuta teleguţă vecinului, voiculescu, p. i, 120. Venise la el un diacon de la Mitropolie cu o teleguţă. camil petrescu, o. ii, 708. Nemaipomenit amestec de foarte nou şi de foarte vechi.. . berline şi coiiuge, lăcuite cupeuri de Viena şi leleguţe. c. petrescu, a. r. 9, cf. şez. i, 233, bud, p. p. 57, arh. folk. i, 163. Nu se mulţămeşte... nici In sanie, nici In teleguţă. pann, p. v. iii, 100/12. Nici In car, nici In căruţă, nici In teleguţă. păsculescu, l. p. 108, cf. zanne, p. v, 124. + (Regional) Căruţă mică, cu două roţi, folosită la transportul unor poveri uşoare; (regional) toligă (1). împingeam teleguţă şi sugeam mireu dintr-un muc de ţigară, lăncrănjan, c. ii, 136. 2, Teleagă (2). Cf. candrea, f. 365, pamfile, i. c. 150, marian, d. 58, com. marian, viciu, gl., alr i 893, alr sn i h 25, a i 17, 23, vi 16, lexic reg. ii, 108. — Pl.: leleguţe. — Şi: (regional) tilei|tiţă (şez. v, 145, alr i 893/269, 290, 337, 347, 348, 350, 351, 354, 578, a i 17, 23), tiUfltiţă (alr i 893/200) s. f. Teleagă + suf. -u/â. TELEIÂTHIC, -Ă adj. (Neobişnuit) Care pretinde că vindecă de la distanţă. O altă babă, nu mai pulin transcendentală şi In plus teleialrică, lecuieşte la distanţă un grajd de cai întreg, atins de rlie. iorga, l. i, 408. — Pl.: leleialrici, -ce. — Teie- + gr. îaTpixoţ. TELEIMI’RIMÂRE s. f. Transmitere la distanţă a unui text, prin intermediul teleimprimatorului, ltr2, DL, DM, DN2, DEX. — Pl.: teleimprimări. — Teie- + imprimare. TELEIMPRIMATOR s.n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit şi se recepţionează (pe o bandă sau pe o coală de hlrtie) texte cu literele alfabetului obişnuit; telescriptor. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, der, M. D. enc. Teleimprimatoarele ne furnizează noi amănunte, rl 1977, nr. 10 287. — Pl.: teleimprimatoare. — Şi: teleimprimator s.n. LTR2. — Telc- + imprimator (după fr. Uleimprimeur). TELEIMPRIMĂTdR s. n. v. teleimprimator. TELEINDICATOR s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se transmit la distanţă indicaţii referitoare la o mărime caracteristică funcţionării unui sistem tehnic. Cf. LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., L. ROM. 1974, 195. — Pl.: ieleindicatoare. — Din fr. teleindicatcur. TELEfTĂ adj. (Regional; în sintagma) Hlrtie teleită = foaie de staniol (Ghilad — Timişoara), alr ii 4 271/36. — Pl.: teleite. — Cf. t i 1 e i. TELEITÎŞCĂ s.f. (Rar) Blană de samur, alexi, w. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TELEÎNREGISTRÂRE s. f. înregistrare la distanţă Metoda telelnregistrării parametrilor biologici permite cercetătorilor să studieze comportarea organismului uman la excitaţiile venite din mediul înconjurător, scînteia, 1965, nr. 6 828, cf. l. rom. 1970, 143. — Pl.: telelnregistrări. — Telc- -f Înregistrare. TELEJURNAL s. n. Emisiune de ştiri transmise la televiziune. Cf. dn2, l. rom. 1965, nr. 3, 409, hristea, p. e. 137, M. D. ENC., l. rom; 1974, 77. — Pl.: telejurnale. — Teie- + jurnal. TELELAU subst. v. teleleu. TELELEÂŢĂ s. f. (Regional) Femeie care pierde vremea umblind şi vorbind fără rost (Boureni — Băi-leşti). Cf. i. cr. iii, 376, dr. v, 766, lexic reg. 32. — Pl.: telelefe. — De la teleleu. TELELEĂTJCĂ s. f. (Prin Bucov.) Femeie care umblă fără rost; telelea (!)• Cf. lexic reg. 115. — Pl.: teleleuci. — Teleleu -f suf. -aucă. TELELfilCĂ1 s. f. (învechit şi regional) Negusto-reasă ambulantă; mijlocitoare în afaceri. Pămlntene cit şi străine muieri teleleic.i (a. 1784). ap. şio nl; 354. O giubea. . . dată la Voica teleleica din Ţigăniia Vlă-dichii, să o vlnză (a. 1815). iorga, s. d. xix, 59, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., SCRIBAN, D. — Pl.: leleleicl şi teleleice (polizu, . scriban, d.). — Telal -)- suf. -eică. TELELfilCĂ2 s. f. (Prin Munt.) 1. Femeie care umblă fără rost, fără nici o treabă. Cf. rev. crit. iv, 86, dr. iv, 766. 2. Femeie rea de gură; femeie bîrfitoare, intrigantă; femeie de moravuri uşoare. Clnd e tndlrjit rumănu pă femeia lui, li zice1. . . iazmă, pui de lele, teleleica. jipescu, o. 56. Te crezi la oraş poate şi-ncerci să m-amăgeşti Cu vreo făgăduială de salbă ori scurte'ică? Dar nu eşti la oraşe şi nu slnt teleleică! macedonski, o. ii, 53. Era o teleleică şi jumătate, nu se mişca nimic In mahala fără ştirea dumneaei; pe toţi li blrfea. ăp. şio iij, 354, cf. tdrg. Se cinstesc cu fuică, pe care le-o serveşte Leana, nevasta clrciumarului, o teleleică frumoasă, sulemenită■ petică, o. 218. Amănunţita lui cunoaştere a lumii de.. . şmecheri, de leleleici, de tlrfe. m. i. caragiale, c. 59, cf. şăineanu, d. u. Clrmacii mai ţineau pripăşită pe Ungă ei o teleleică şi o traf-tiroaică tlnără. ciauşanu, r. scut. 81. Acest singur fiu al ei încăpuse pe mlinile acelei spălăcite şi spoite teleleici de Bucureşti, stancu, r. a. iii, 23, cf. zanne, p. v, 622. •v’CCa epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă 11 vrăjise, camil petrescu, o. i, 271. 3. (Art.) Denumire populară eufemistică a ciumei; maica-călătoare. Cf. candrea, f. 137. — Pi.: teleleici şi teleleice (tdrg, cade). — Teleleu + suf. -eică. TELEUfilCĂ3 s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Trăsu-rică uşoară; şaretă, udrescu, gl. Ţi-oi lua vllnic şi scurleică Şi le-oi purta-n teleleică. id. ib. — Pl.: teleleici. — Gf. t e 1 e a g ă, teleguţă. TELELfiŢ s.m. (Regional; în expr.) A umbla teleleţ Tănase = a umbla de colo pînă colo, fără rost, a umbla teleleu (Nemţişor — Tîrgu Neamţ). Cf. i. cr. iv, 122. — Cf. t e 1 e 1 e u. 2173 TELELEU — 165 — TELEOBIECTIV . TELELEU, -EA subst. 1. S. m. şi (rar) I. Om fără căpătîi, care îşi pierde vremea (umblînd de colo pînă colo) fără nici o treabă. Ala-i un teleleu, agîrbiceanu, l. t. 243, cf. dr. iv, 765, iordan, stil. 88, bl xi, 41, 42. Oamenii fac haz... Au pricepui după capul lor că pentru Miai s-a sflrşil cu viata de teleleu, camil pe-TRESCU, o. I, 123, cf. REV. CRIT. IV, 86, PAMFILE, C. ţ. 322, pascu, c. 210. Teleleaua pe cărare, Cuciu, muciu pe spinare (Calul şi şaua), gorovei, c. 367. <$> Expr. A umbla teleleu (Tănase) = a umbla de colo pînă colo, fără rost. Tilu... au umblat mult tălălău. bărac, t. 21/4. Stăricica-şi răsipeşte Ş-apoi Imblă teleleu, negruzzi, s. iii, 47. Zice prostul: Hai şi eu! Hai! Că tot n-are ce face, ş-aşa umblă teleleu, eminescu, l. p. 125. Am umblat, ia aşa teleleu Tanasă. M-am dus la rai, de la rai la iad, şi de la iad iar la rai. creangă, p. 320. Ţala Niculina umbla, dimineaţa, teleleu, pe la toate vecinele, pas, z. i, 81. Umbla teleleu Săplămini întregi prin toate localurile, preda, m. s. 30. Umblau tănănău pren clrciumi. barbu, princ. 294, cf. şez. v, 162, com. furtună. Să nu-l laşi să umble teneneu. plopşor, c. 133. A pierdui toată averea la carii şi acuma umblă teneneu. paşca, gl., cf. lexic reg. 31, zanne, p. vi, 332. (Eliptic) Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist... el după buruieni..., eu de teleleu Tănasă. hogaş, m. n. 99. (Regional) A sc ţine tărărău-bărărău = a se ţine cîrd, unul după altul. Cf. tomescu, gl. + (Regional) Prostălău. Iar le-ai înecat, măi tălălău. alecsandri, t. 313, cf. udrescu, gl. O Expr. A fi teleleu Tănase = a fi zăpăcit, prost. Cf. mat. folk. 1 165. Tu să nu fii tălălău Tănase, şi-i cere raiul. şez. ix, 67. 2. S. n. (Prin nord-vestul Munt.) Copac înalt, curăţat de toate crengile, u'drescu, gl. ^ Expr. A rămîne teleleu = (despre pomi) a rămîne fără crengi, id. ib. A se sui în vîrîul teleleului = a sărăci, id. ib. A lăsa (pe cineva) teleleu = a jefui pe cineva de tot ce are, a-l lăsa gol. Le-au jefuit hoţii casa şi i-au lăsat teneneu. arh. olt. xxi, 277, cf. udrescu, gl. A rămîne teleleu = a) a rămîne singur, udrescu, gl. ; b) a rămîne sărac. Cf. lexic reg. 32, udrescu, gl. (Ironic) Teleleu-Tănase = om sărac. id. ib. + F i g. Om lung şi deşirat, udrescu, gl. (Ca epitet, precedind termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) S-a făcut un teleleu de muiere cit crucea de Vlaşca. id. ib. + Vîrf înalt de stîncă, de munte sau de deal; p. ext. deal, munte. Cf. udrescu, gl. Şi-au pus casă In vlrful teleleului. id. ib. — Pl.: telelei, -ele. — Şi: (regional) tclelău (cihac, ii, 620, barcianu, alexi, w., dr. iv, 767), telălău (ddrf, barcianu), tălălău, tănănău, tărărău (cv 1951, nr. 2, 34), tilileu (păsculescu, l. p. 86), tiuliulcu (cv 1951, nr. 2, 34, lexic reg. 47), teneneu subst. — Gf. magh. t a ] â 1 o. TELELfE s. f. v. telălie. TELELIŢĂ s. f. v. telăliţă. TELELOĂICĂ s.f. (învechit) 1. Soţia telalului (2); vînzătoare ambulantă (de haine vechi). Să nu se facă înşelăciune şi furtişaguri de către telalii şi de către lele-loaicele (a. 1784). ap. şio iix, 354. Teleloaicele cari... vlnd haine, plnzeturi şi alte mărunţişuri (a. 1795). ap. id. ib. Nu slnt trenţe, dar nu slnt la modă. — Să le schimbăm şi să luăm altele de modă.., — Auzi, acolo, să le schimb! Da, slavă Domnului! nu slnt... tele-loaică. filimon, o. i, 222, cf* c. gane, tr. v. 384. 2, Persoană care mijloceşte diverse afaceri; samsa-roaică, (învechit şi regional) telăliţă (2). Această femeie esle scurtă şi grasă, guralivă de n-o întrec nici glştile nici o teleloaică. ispirescu, u: 8. — Pl.: teleloaice. — Telal + suf. -oaică. TELEMĂSURÂRE s. f. Efectuare a unei telemăsuri. Cf. L. rom. 1965, 408, M. d. enc. — Teie- + măsurare. TELEMĂSCRĂ s. f. Transmitere la distanţă a informaţiilor relative la valorile unei mărimi măsurate. Cf. DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. Pl.: telemăsuri. — Teie- + măsură. Cf. fr. t e 1 6 m e s u r e. TELEME s. f. Brînză preparată din caş tăiat in felii groase şi pus în saramură; brînză de Brăila. Au dat la cazan împărătesc caşcaval şi telemea (a. 1818). doc. ec. 186, cf. şio iij, 354. Dacă acest caş esle scos din laptele acru căruia i s-a scos untul ia numele de telemea, pamfile, i. c. 35, cf. dr. iii, 574. La multe sllni, In loc de caş, sau alternlnd cu caşul, se face „telemea”. gr. s. vi, 58. Dacă doriţi, telemea proaspătă este. sadoveanu, o. x, 440, cf. vuia, păst. 22, h i 347, vii 372, xii 112, xiv 416, chest. v 5/20, ib. 94/17, ib. 95/6, ib. 98/74,* chest. v/83. — Şi: (regional) tilimeă (chest. v 97/3), temeleă, (glosar reg.) s. .f — Din tc. teleme. TELEMECÂNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul şi cu efectuarea transmiterii la distanţă a unei acţiuni mecanice. Cf. enc. tehn. i, 160. Nave astrale conduse prin lelemecanică. contemp. 1956, nr. 483, 3/1, cf. l. rom. 1965, 408. — Din fr. tdlemecanigue. TELEMEGfU s. m. (Rar) Persoană care prepară telemea. Cf. nom. prof. 50. - • — Pl.: telemegii. — Telemea + suf. -giu. TELEMfiTRIC, -Ă adj. Care aparţine telemetrului sau telemetriei, privitor la telemetru sau lă telemetrie; bazat pe utilizarea telemetrului. Cf. cade, dl, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: telemetriei, -ce. — Din fr. telemetrique. TELEMETRIE s. f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor cu ajutorul telemetrului. Cf. LTR2, DL, DM, DN2, DEX. — Din fr. tilemetrie. TELEMfiTRU s .n. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanţei dintre locul unde este instalat instrumentul şi un punct depărtat sau inaccesibil. Cf. COSTINESCU, CADE, LTR2, DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., dex. ^ Dispozitiv ataşat aparatului fotografic, care fixează imaginea prin reglarea distanţei focale în funcţie de depărtarea pînă la obiectul de fotografiat. Cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: telemetre. — Din fr. telemetre. TELENCEFAl s. n. Partea anterioară, terminală a encefaiului embrionar, dl, dm, cf. dn2, der, m. d. enc., DEX. — Pl.: telencefale. — Din fr. telencephale. TELENCI subst. (Bot.; regional) Gherghină (Dahlia cultorum). borza, d. 57. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TELfiNT s. n. v. talant2. TELENZlE s. f. v. terezie. TELEOBIECTIV s.n. Obiectiv asemănător unei lunete, care se ataşează camerelor de luat vederi sau aparatelor fotografice pentru a permite luarea de imagini clare ale obiectelor depărtate, m. d. enc., cf. l. rom. 1974, 195, DEX. — Pl. : teleobiective. — Din fr. t616objectif. 2190 X ELE.Oi/ O.GI0: — -î'86 — teles&qpa -ÎV sşlj. pare aparţin^ tejeplogjei, grivţţgţ., la /tejţ.eplogţe.; .(învechit, rar) iţeleologiceşp. Cf. polizu, babcianu, .Judecata dţ valoare... face legătura dintre cunoştinţa cauzală şi voinţa teleologică. D. GUŞTI, P. A. 106, Cf. DL, DM, DER, 'iii. D. ENC., DEX. — 1*1.: ideologici, -ce. _ t IM.n fr. telcolojjiqiic.. _ "TŞÎEE^LOGlCfiSC, -EASCĂ adj.' (învechit,’ rar) Tefeoiio|îc. p&lizu; —. ffc teţeologîceşti. ! 4$eoIşgjc Hr.suf. -esc. TELEOLpGIţtŞTE adv. (învechit, ţar) Din punct de vedele,telpplogic; In mod jleleologic. Cf. ppLţzy. (Teleologic + suf. -eşte.:. t- ■ ■ > , TJîLEOLQGfE s. f. 1, Concepţie idealistă, pptrivit căreia totul in natură ar fi organizat în confprmitaţe cu un anumit scop; finalism. Cf. ca.de, dl, dm, dn2, DER, M. D. enc., DEX. , 2. Teoria,,finalităţii, studiul scopurijoc: M- ®- enc., DEX. ...j ,,, ; vH Din fjţ. teleologic. , TELEOSTEAN s. m; (La pl.) Grup de peşti , avînd scheletul complet osificat, corpul .acoperit qu solzi osoşi şi coada împărţită in două părţi egale; (şi la sg.) peşte care..face parte din acest gi'up. Cf. dn.2,, geologia, 76, M. d. enc., dex. , — Pronunţat: Ic-os-te-an — Pl.: teleosleeni. — Din fr. teleosteen. . ŢEţ^jfiP subşt. ^Regional) „O ..parte din yaţra. «aiului" (Ceica rr Beiuş). cv 1950, nr: 4, 35. Pl.: ? ■ . . - — Din magh. telep, TELEPAT adj. (8ubstantiY%t, ;m.; neobişnuit) Care se află în stare.de telepatie. Ca un telepat, a rămas un mtinuţ pe glnd,uri,^iNE\, ,l. i, 320, .cf, ,128. ■ • Pl. : tclc,p.aţi. • : . — Derivat regresiv de la telepatie. TELEPATIC,, -Ă adj. Care aparţine telepatiei, privitor la telepatie, ,de telepatie. Cf.. xii, 12, (^--Jjig. A■ ®ELEPĂf -vb. IV.- I.n tr an z. (Regional) A merge ineetlşi greu. Tele păia prin glod ca.încălţările prea mări. cazimir, în scl 1976, 403. — Prez. ind.: telepăiesc. — V. teleap. • J'EţiEPĂfltE s. f. (Regional) Zgomotul produs {(ie ! tîi'iitul picioarelor prin noroi.-Gf. săghinescu, v. 72, : pascu, c. 109. i — £!1 .iJelepăiri... . : — V- .telepăi. ■ TfiLER s. n, (Prin sudul Transilv.) 1. Capac, lexic ! reg. iî, 54. Pune lelerul pe cratiţă. ib. : 2. TocătPr rotund pe care se taie carhea, ceapa etc. | Cf. lexic meg. it, 47. -— Pl.: ielere. — Din ger ni. TeUer. TELEItEĂZĂ s„f. (Regional) Epitet depreciativ . pentrti o fem,pie proastă, rea. (Măţău — Cîmpulung). , Cf. COMAN, GL.' . — Pl.: telereze. — Etirnologia necunoscută. ; . •TELEREGLĂRE S- f. Reglare la distanţă a unui i sistem tehtiic, cu ajutorul utilii semnal electromagnetic ■ intermediar. Cf. m. d. enc. — Tele-'■+ reglare. ŢEIERfiL s. n. . v, tăleral2. TELESCÂUN1: s. i!. Instalaţie de teleferic avind sus-i pendate d@ < cablu;, un fel de • scaune pe care stau per-l soanelp. Cf» f.- pom. 1970; 143. In acest Sezon vor func- ■ ţio.na lelescaum. scîMteia, 1.976, nr: 10 656. ,i — Pl.: teieşcaune.. ■ . — Tele- -f scaun. ‘ TELESGHf s. n. Itistalâţie de teleferic în care ca-' blul poartă persoanele pe schiuri. Cf. l. rom. 1970, ■■ 143. De la Cota 1400 la Vlrful cu Dor stnt teieşcaune : şi teleşchiuri. .şcînteia, 1976, nr. 10 656. • — Pl,: teleschiuri- .’ — Tele- schi. ; TELESCOP s. n. Ijalnstrument optic care utilizează : fenomenul reflexiei luminii pe o oglindă concavă; ţ folosit în astronomie pentrti observarea corpurilor i cereşti; (învechit) tub. Se văd cu telescopul sau cu 'tubul, cel de glajă cu carele vedem departe, şincai, ; învj 128/1.4, cf. amfilqhie, o. viii/24. Un tub astro-j i&mic seau lilescâpu. ar (1829), 1412/16, >cf. vJUbiAfc, ! v., sţa-maţi, d:, polizu. Corpurile, cereşti. . . le putem î recurtoaşle priii lunetele şi telescoapele noastre; drXohi-i ceanuî,- cj ;71y.cf. ®drf. Telescopul lui Newton se-com* ] pune dintr-o .oglindă sferică concavă, pqnis f. 397, ef. ; barciauu, alexi, w. Telescopul este instrumentul care | prelungeşte vederea, ibrăileanu, s. 280. Cele mai bă-; trlne şi mai depărtate planete du fost descoperite pe calea ■; logicei şi a Calculelor, înainte de a se aşeza-asupra lor j telescoapele. sa-doveanu, o. xii, 555. într-o epocă In \ care lipseaui-telesc' apele, astronomii.... nu puteau, .cu-i noaşle nebuloasele din care se împrospătează universul.. v. rom. ianuarie 1954, 204. S-au tot uitat cu binoclurile şi telescoapele lor. h. lovinescu, t. 98. Aveţi aici ! deocamdată un microscop, iin telescop, un : perisedp. arghezi, c. j. 184. Cu telescopul In mină încercau să distingă oamenii din luna. Călinescu, c. o. l00.' Cu ; ajutorul telescoapelor puternice, a spectroscopiei. -. oa-| menii de ştiinţă.au reuşit să stabilească numeroase pro- i prielăţi fizice fundamentale ale planetelor, geologia, ; 6, cf.. .DE3C. . ; :2. Ltmetă mai’înă. L. «Om.' 1966, 90. ; — Pl.: telescoape ^şi (Învechit)'*'/e/ei'cope (eleAi. g. 8/23, fabian-bob, g. 8/16). — Şi: (învechit) tclescftpiu, telescŞpio (AMFiLoHitei Şf- f. 26r/3), teleşCopiu (sibi-neanu, c. 36/7), telcsfeopîon (ap.-' uRsu,’ T.. ş. 287), i tcleşcopium (sp-.i, pyefaiţă i/48),,tilcsc6p (pl. tilescopUri i greceanu„, î. .it;15/8)(, tilesc6peo (amfIplOhIe, g. viii/24) S. 11. . ■ v — Din ngr. TT)Xe(rx67ţtov, it; telescopip, lat. telesco* piuin, germ. Teleskop, fr. tclescope. TELESCOP vb. I. Refl. (Franţuzisfii; despre vehicule).-A se. c-io.cni, a se tampona»?;Cf. scRfB;AN, fi. — Prez. ind. pers. 3: telescopează. - ■ — Din fr. telescoper. . 2210 TEi-.KSCOPlC — 167 — TELIT ■■ TELESCOPIC, -Ă adj. 1. Gare aparţine telescopului (1), privitor la telescop; care se face sau se vede1 cu ajutorul telescopului. Două comete fiind -din cele telescopice. ar (1832), 642/17: Stele telescopice, geni-lie, G.' 73/14, Cf. NEGULICI, -CULIANU, C. 48) ŞĂINEANU, D. u. Observaţii telescopice. 'ap. dl, cf. dm, 'Bn\ d'ex. ^'(Substantivat) -Planetele se pct împărţi In ,două claie* pârâtele şi telescopicile. caleSdak-(1844), 35/13. 2. (Despre mecanisme) Care este alcătuit din'tuburi concentrice glisante, puţind fi; alungit sau scurtat. Cf. DM, DN2, M. D. ENC. telescopici, -ce. ■ — Din fr. tfilescopique; TELESC0PIO Si n. v. telescop. : • , TELESCGPION s. n. v. telescop. XELESCOPIU s, n. v. telescop. TELESC6P1UM s. n. v. tclsşcop. , 'pLEŞGRIPX(5R s.jn. Ţelelmp.rimatpr. Cf. dn2, m. D. ENC.., DEX. . ......... — Pl.: telescriptoare. — Din fr. telescripteur, , ŢELEŞEiWNALIZARE >s. f.. Transmitere lş distanţă a unei semnalizări cu ajutorul unui semnal. eleqtro-, magnetic intermediar, m. d, .enc., dex;, — Teie- + semnalizare. 1' TELESPECTATOR, ^OARE s. m. şi f. Persoană care urmăreşte'uri-program la televizor. Gf. l. rom. 1965, 410; DN2, M; D. ENC., DEX.' ' — Pltelespectatori, -oare.,' — Din fr. teifepcctateur. TELEŞCdPIU s. n. v. telescop. TELETERMOMfiTR® s; n. Termometru a cărui citise se efectuează de la distanţă, clementul lui principal fiind in-contact cu corpul a cărui -temperatură se măsoară, m. - d. enc:,, dex. — Pl.: teletermamitre. " — Din fr. telethermoinfetre. TELETfN s.-'n. -(învechit, şi regional) Piele fină de Moyirte.. Să nu aibă voie a lucra liletin (a. 1766). uri-gariul, xiv, 4. Cere două batiste musulin.. . şi două telalinuri -(a, 1796'). iorga, s. d. viii, 32,-cf. «polizu. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi şi .cu ■lucratul lor,, prefăclndu-le tn iuft şi teletin sau In talpa. I..’ ioneşgu, m. ,701, cf. coswnesgu, cihac, II,. 406, GHEŢIE, ,-B. , M., BARCIANU, ŞIO tlj, 355, ALEXI, W. Era el ciobvlar .vestii» ,dar numai,. . . pentru cioboie ca tu* reatca deduft.şi cepi dfi teletin. hogaş, dr. ii, il52, Ciubotarii... fac o breaslă aparte.,... alta pqntru pantofari, pentru,.ciubote de teletin. n. a. bogdan, c.. m. 176, cf. nica, l. vam. 240, şăineanu, d. u. — Pl.: leletinuri. ^ Şi: tclatin, tiletln s'. ti. — Din ucr. TencTHH&. ' TELEX 6P s.n. Instrument topografic, compus dintr-o bus'olă şi.nn. telemetru optic»,folosit la,diferite, lucrări geografice, geologice sau fprestiere..,Gf. l. rom. 1965, 4Q7, der, m. d. enc., dex. , — Din fr. telStOpc. TELEtîŢĂ adj. (Prin Olt.; despre femei) Care are purtări urîte; rea de gură. Gf. vîrcol, m. 88. — Pl.: teieuţe. • ' ■' ’ ' — Cf. teleleică3, telăliţă. TELETJŢE s. f. pl. v. tiliuţe. ’ TEI.KVECHÎE s: f. ir. tlvilichie. " TELEVICHfE s.f. v. tivllichlc. TELEVIZA vb. I. fiŢânz. A transmite» la, 'distanţă imagini cu mijloacele televiziunii. Meciul va fi televizat, scînteia, 1960, fir. 4 840. : — Prez. ind.,:. televizez. ... ; . •■.; — Din fr. lelcviser. TŞLEVIZIŢJNE s. f. 1.Tehnică a transmiterii la distanţa, cu ajiiţprul mijloacelor de telecomunicaţie, a iipagin'ilpr obiectelor în mişcare.' Gf. enc. ţ£;hn. i, 95.' Răsplndicea televiziunii.';'. donst'itilie tfn puterţiic mijloc de ridicare, a cultuţii pqporului.''i.vPTA de clasă, 1953, nr. â —4, 136. Âm urmărit la televiziune un spectacol literar..’t august 1964, 41. Tră.im.... In epoca mijţoqceCdr audio-vizuale: „ tadi'ouf , teleifiziunea şi. cine-malograful constituie tot' aţltea aţine culturale, scînteia, 1966, nr. 6 893, cf. dkx. 2. Instituţie. care asigjiţă elaborarea şi difuzarea emisiunilor prin televiziune (1). dex.. — Din fr. television. ţ TELEVIZOR s. it Aparat care recepţiorişăză iina-: gini transmise prin televiziune (1). Reglajul se' face » d'ih diverşi btîto'ni Cari '•.omahdă " intr-o parte televizorul şi In alta organele postului receptor, enc. tehn. i, 160. r La televizor nu era pnfjpatrif‘iPii&bA, Mi s. 57, cf.; dn2, !. DER, M. D. ENC., DEX. ’ i l — Pl.: televizoare.... , , ; .. - l — Din fr. tpleviseur. . . ... ~ . ■ TELEX s. ii. Sistem ihixt de telefonie şi telegrafie î (prin teleimprimator), care foloseşte, prin comutare, . acelaşi circuit de transmisiune! Cf. m. d. enc., dex. ' — Din fr. telex. • , TELFAR s. n. v. terfar. XELFĂRfE s. f. v. terfărie. TELHISI subst. (învechit) „Raport", c. gane, tr. ■ > v. 269. Voi face mline teltima^ătre prea puternicul f Padişah şi să fii ţsănătos. id. ib,. ; — Accentul necunoscut. — Pl.: ? j — Cf. tc. t e 1 h i s „acţiunea de a'-rezuma". TELICHEVlE s. f. v. tivilicKie. ^ TELICldS, -OASĂ adj. v. terfelos. TELIFGIV s. ri. v. tcleîon. ' '< ’;: TKIifGĂ s. f.i v. teleagă. 1 TELIGRAF s. m. v. telegraf. f TELIGRAM n. v. teleyraniă. .. < ( - ' ţr- . 1 f TELIGRAMĂ s . f. v! telegramă. ( TELÎNC interj, v. tilinc. ' TELINCA vb. I v. tilinea. TEllfXCĂ s. f. v. tilincâ. : TELINCf vb. IV v. tilinea. i i . , .’ • s i'- Ş TELiNG interj, v. tilinc. ; TELfiVGĂ s. f. v. filiiică. : ? j TELfŞCĂ1 s. f; '(Regional)'Tilincă (I V.f yăp. mar-. DARIE, 'L.1 323.'' 1 . — PL: ? — Şi: tUilî^că's. f. id. ib. ' Gf. t i'l i n c ă- . | TELfŞCĂ2 s. f. v. tilişca. > TELlT, -Ă adj. (Prin Transilv.) Plin (ochi)'. ': Cf. ; lexic reg. 94, ib. ii, 47. Fie plin, fie telit Gă: nu mă ; las de iubit. folc. transilv. ii, 246, cf, 619. — Din magh. telit [ve van]. „n't 2249 TELPICI — 168 — TELUROS TELPfCI subst. pl. v. tălpig. TELPfG s. m., s. n. v. tălpig. TELPfZ, -Ă adj. 1. (învechit şi regional; şi substantivat) Viclean, prefăcut, şiret3. Dumilraşco Vodă fiind grec lălpiz şi fricos, cu piele de iepure la spate. . ., pune pricini asupra boierilor, neculce, iy 56, cf. 85. Samănă să fie nişte tălpizi, de vreme ce ah aprins rogojina in cap. .axinte uricariul, let. ii, 135/20, cf. man. gott., KLEIN, D. 436, LB, POLIZU, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., alexi, w., tdrg, cade. Bună începătură pentru a se descotorosi de vechii neguţători ai Levantului, clrotaşi, telpizi şi răi platnici, c. petrescu, a. r. 190. 4 Răutăcios (Crucea — Clmpulung Moldovenesc), glosar reg. 2. (Prin Bucov.; şi substantivat, m.) (Om) prost. A V 16, cf. GLOSAR REG. — Pl.: telpizi, -e. — Şi: tălpfz, -ă adj. — Din tc. telbis. TELPIZfE s.f. (învechit) Telpizlie. Turcii... in-. toarsără sfatul lor cel trufaş a începe să să poarte in meşteşuguri şi in tălpizii. r. greceanu, cm ii, 91, cf. TDRG. — VI.: .telpizii, — Şi: tălpizîe s.f. — Telpiz + suf. -ie. TELPIZLlC s. n. (învechit) înşelăciune, viclenie, făţărnicie, (învechit) telpizie. Caută aemu tălpizlicul la ce cinste aduce pe omul mare! neculce, l. 127. Menciuneli, tălpizicurili nu le iubie, la averi nu era laom. id, ib. 132, cf. tdrg, cade. — Pl.; telpizlicuri. — Şi: tălpizllc, tălpizic s. n. — Din tc. telbislik. TELSdlV s. n. 1. Ultimul segment abdominal la raci, care formează, împreună cu apendicele segmentului anterior, înotătoarea codală, lăţită ca un evantai. m. d. enc-, dex. 2. Segmentul terminal al cozii scorpionilor, care poartă acul veninos. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: telsoane. — Din fr. telson. TfiLTE subst. v. telteu. TELTEĂ s. f. v. teltie. TELTElAŞ s. n. (Regional) Diminutiv al lui telteu; coş mic (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. u-drescu, gl. Fă-mi şi mie un telteiaş pentru rufe. id. ib. — Pl.: telteiaşe. — Telteu -f suf. -aş. TELTfiU s. n.1 (Prin Transilv.) Coş (mare) de nuieK Cf. PONTBRIANT, S'JRIBAN, D., JAHRESBER. IV, 288, 332, conv. lit. xliv2, 508, viciu, gl. Nu e bine să pui chelteul (coşul) sau sita pe cap. păcală, m. r. 159, com. din sălişte — sibiu, cf. gr. s. i, 137, alr ii/i mn 124, 3 834/130, alrm ii/i h 296, a i 34, mat. dialect. i, 269. Am făcut zece telteie de cartofi, udrescu, gl. | F. ana 1. Instrument de pescuit în formă de coş (Orlat — Sibiu)' Cf. H xvii 232. 2. (Regional; în forma tolleu) Iesle pentru vite. Com. din poiana — vaşcău. — Pl.: telteie şi telteauă (jahresber. iv, 288, 332, alr ii/i mn 121, 3 834/130). — Şi: telte (viciu, gl.) subst., ţioltcu (alr ii/i m.m 121, 3 831/272, lexic reg. 22, pl. şi tiolfeuri lexic reg. 22), tolteu (cade, scriban, D., C3NV. LIT. XX, 1 019, DENSUSIANU, Ţ. H. 337, corn. din cugir — orăştie, a i 26, 35, alr ii/i mn 121, 3 831/102, 319, teaha, c. n. 275) s.n. — Din magh. tolto. TELTEIj’Ţ s. n. (Regional) Coş mic, telteiaş. Com din sălişte — SIBIU. — Pl.: telteuje. — Telteu + suf. -u/. TELTfE s. f. (Popular) Pătură groasă de pîslă, care se pune sub şa. Scosei şaua de pe cai, trăsei cala-ballcul meu de sub teltea..., alegîndu-mi o păreche de ciorapi, conv. lit. xvii, 108. Se aşază apoi o teltie pe spinare, iar pe deasupra se pune şaua. enc. vet. 257, cf. şăineanu, d. u. Meşteşugeşte frîiele cu linte şi teltiilc înflorite care au bun preţ In Zaporojă. sadoveanu, o. xviii, 207, cf. i. cr. vii, 155, alr i 1 119/ 394, 690, udrescu, gl. — Pl.: leiţii. — Şi: teîten s. f. — Din tc. telti. TELTUlALĂ s. f. (învechit, prin Transilv.) încărcătură de exploziv; patron2. Cf. cl 1957, 198, fd i, 151, 161, 162. — Şi: cheltuiâlă s.f. cl 1957, 198, fd i, 161, 162. — Cf. magh. t o 11. TELtJR s. n. Metaloid de culoare albă-albăstruie, avînd proprietăţi asemănătoare cu ale sulfului. Cf. ARHIVA, II, 23, PONI, CH. 30, BARCIANU, ALEXI, W., ENC. TEHN. I, 77, CANTUNIARI, L. M. 117, MACAROVJCI, CH. 300, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: tellur. poni, ch. 30, cade. — Şi: teluriu s. n. BĂLCESCU, M. V. 308, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U., CADE. — Din fr. tellure, germ. Tellur. TELtjRIC, -Ă adj. 1. Cu telur, care conţine telur. Cf. J. cihac, i. n. 407/4, alexi, w. <0> Acid teluric = acid obţinut prin oxidarea acidului teluros. Cf. cade, MACAROVICI, CH. 301, LTR3. 2. (Livresc) Care aparţine pămîntului, care ţine de pămînt, de pe pămînt; pămîntesc (1), terestru. Con-diţiuni atmosferice şi lellurice... concurind a .dezvolta un alt tip... spre apus de Olt şi altul spre răsărit. hasdeu, i. c. i, 288. Inducţiune telurică, poni, f. 294, cf. barcianu. Cocsul, antracitul, aceste negre esce-dente A capitalului teluric din timpul antedeluvian Abia acum, în vremea noastră, dau rezultate excelente. anghel — iosif, c. m. ii, 34. Căldură telurică, cade. Lăutarii îşi porniră iar lînjuirea lor bizară — ca un freamăt al pădurilor şi ca un susur teluric, sadoveanu, o. x, 56. îşi înfrăţesc de-a valma teluricul lor trai. i. barbu, j. s. 7. întreaga noapte e dominată. . . de cln-tecul neîntrerupt şi teluric al milioanelor de greieri. bogza, c- o. 397. F i g. Există... un instinct primitiv, teluric, pe care toţi. . . caută a-l finea In ascuns. maiorescu, cr. iii, 175. O beţie telurică mă împingea numai spre prăpăstiile ce mărgineau cărarea, voiculescu, f. ii, 85. în uriaşii lui Rabelais,. . . forţa telurică descoperă lumea umanismului, vianu, l. u. 81. în glasul adine şi teluric al profesorului răsună un ecou wagnerian ca de orgă. vinea, l. i, 376. <$> (Substantivat, n.) E 0 adevărată obsesie a teluricului, o gravitate colosală trage totul In jos. v. rom. ianuarie 1965, 125. O (Adverbial) Spaime stranii li Ingreuiau sufletul ca şi cum, teluric, mun(i crunţi s-ar fi Inălfat acolo unde limpezi pluteau zările, teodoreanu, m. it, 143. 0> Apă telurică = apă subterană. Apa.. . care se află In sinul pămîntului... se cheamă apă telurică, fătu, d. ii. Curent teluric = curent electric care circulă prin sol. Curenţii electrici cari circulă prin păturile superficiale ale pămîntului, de la răsărit spre apus, adică aşa-numifii curenţi telurici, contribuie la formarea clmpului magnetic, cişman, fiz. ii, 349, cf. dex. Mişcare telurică — cutremur, seism. Cf. cade. + Preocupat excesiv de probleme materiale; prozaic. Devenea telurică. . . cînd vorbea de mijloacele de existentă. călinescu, b. 1. 126. — Scris şi: telluric. — Pl.: telurici, -ce. — Din fr. tellurique, germ. tellurisch. TELURIU s. n. v. telur. TELUROS adj: (în sintagma) Acid teluros = acid slab, instabil, obţinut prin oxidarea telurului cu acid azotic concentrat. Cf. macarovici, ch. 301, ltr2. — Telur -f suf. -os. ............. 2266 TELURURĂ — 169 — TEMĂCIOS TELURtiRĂ s. f. Compus al telurului cu alt element. Mineralul este. . . o telurură de argint cu pujin aur. ARHIVA, II, 23, cf. LTR2, DN2. — Pl.: telururi. — Din fr. tellnriire. TELVE s. f. (învechit) Drojdie de cafea. Cf. cihac, ii, 621, ddrf, barcianu, şio ii2, 163, alexi,\v. <0> Expr. A se face telbea = a se prăpădi. Beii de la Misiri n-au cunoscut scaunul lor şi, călclnd plinea şi făgăduind stăplnirea, le-au venit resplătire ... şi... s-au făcut, telbea. beldiman, let2. iii, 434. ( — Şi: tellică s. f. — Din tc. telve. TEM A.St!C s. n. (învechit, rar) Act, document; declaraţie. Ne-am legat cu toţii cu acest temasuc al nostru. . . şi s-au dat Ia mina domnului Moldovei. AMIRAS, LET3. III, 173, cf. ŞIO II2, 120, T. PAPAHAGI, c. L. — Pl.: ? — Din tc. temessilk. TEMÂTIC, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (Lingv.) Care ţine de tema cuvîntului, de la temă1 (4), relativ la temă. Formele verbului a peri să scriu cu ie, ia clnd accentul să află pe silaba tematică, arhiva, i, 183, cf. scriban, d. Există probabil forme verbale cu flexiune tematică şi atematică. ist. l. rom. i, 173. ■£> Vocală tematică = vocală care se adaugă la rădăcina unui cuvînt formînd tema acestuia. La acuzativul plural vocala tematică a fost lungită sub influenţa desinenţei. so ii, 9, cf. m.d. enc., dex. + Care comportă vocală tematică. Tipul următor In ordinea vechimii 11 constituie verbele radicale tematice, ist. l. rom. i, 30. 2. (Muz.) Relativ la o temă1 (2), la un motiv muzical’ Cf. SCRIBAN, D. 3. Care ţine de o temă1 (1), privitor la o temă; alcătuit pe anumite teme. Face parte dintr-un ciclu tematic. vianu, l. r. 553. Să se întocmească, de către cei interesafi, un plan tematic, axat pe sarcinile prezente şi de perspectivă, scînteia, 1966, nr. 6 894, cf. dn2. II. S. f. Totalitatea temelor1 sau tema esenţială a unei lucrări literare, artistice, ştiinţifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. Vi.probleraatică.. Gelozia şi reputaţia familiei ocupă un loc important. . . In tematica teatrului spaniol, călinescu, i. 58. Gala Galaction a reprezentat sinteza tematicii tradiţionale cu mijloace moderne de artă. vianu, l. r. 661. Sfera tematicii istorice oferă azi artiştilor plastici posibilitatea de a alege şi a dezvălui poporului cele mai hotărltoare evenimente, „cele mai reprezentative figuri din diverse epoci, contemp. 1954, nr. 387, 4/1. A holărlt să publice in primul număr al fiecărui an tematica revistei pe anul In curs. l. rom. 1959, nr. 1, 4. îşi vor putea îmbunătăţi şi definitiva tematica de cercetări, scînteia, 1960, nr. 4 841. Tematica dcminantă a literaturii tinerilor scriitori este o tematică a actualităţii, cl 1961, nr. 3, 6/3. Alte „jocuri“ cu tematică religioasă, ist. lit. rom. i, 76, cf. DN2. — Pl.: tematici, -ce. ■— Din fr. thematique. — Pentru sensul II, cf. germ. Thematik, rus. T e M a T H K a. ŢEMATOGRAFfE . s, f. (învechit, rar) Colecţie de probleme sau de teme1 (3). Numai din tematografia cea din toate zilele.,. . li învaţă pre ucenici ortografia (a. ?). uricariul, iii, 18, cf. găldi, m. phan. .260. — Pl.: tematografii. — Din ngr. •&£(jt.(XŢOYpa (Adverbial) S-a uitat temător într-o parte, lăncrănjan, c. i, 41. <0 Loc. adj. Temător de Dumnezeu = evlavios, cuvios, cucernic. Bărbaţi cinstiţi, temători de Domne-dzeu. po 240/2. Căci nu iaste. . . ta el om dirept, fără de prihană, adevărat temătoriu de D[u)mnezeu. biblia (1688), 363V34. Au ucis pre Avei, frate-său, cm bun şi temătoriu de Dumnezău. n. costin, l. 52, cf. antim, p. 128, uricariul, i, 124, drlu, lb. Acest împărat era bun, drept şi temător de Dzeu. ispirescu, l. 368, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. <0 (Substantivat) Robinson, ca un temătoriu de Dumnezeu, au socotit de păcat să se întristeze. drăghici, r. 256/26. 2. (învechit) Care se teme2 (2), îngrijorat, neliniş tit, preocupat. Căci sufletele sînt temătoare cătră cei preaiubiţi, aethiopica, 9v/21. O naţie... deopotrivă temătoare pentru libertatea şi pentru credinţa sa. marcovici, c. 129/25. 3, Neîncrezător, bănuitor; (regional) năzarnic. Analiştii cei vechi ai românilor. . . în egoismul lor temător. . . au păstrat pe seamă-le, fără de a le împărtăşi nimenui, mulţumirile acelor rare fapte înveselitoare, odobescu, s. ii, 505. Să nu mai fii temător Şi ele toţi bănuitor. teodorescu, p. p. 119. + (Popular) Gelos. Cf. polizu. Mă cununară. . . cu prinţul Mihail, un om mult mai în vîrstă de cît mine, slab, bolnăvicios, de un caracter aspru, temător, alecsandri, t. 1 210, cf. costinescu. Pasă-mi-te că e temătoare şi te-o hi zărit cu alta. jipescu, o. 150, cf. 52. împăratul era om bun, însă temător, el îşi iubea din adîncul inimii sale nevasta, reteganul, p. ii, 27. Bărbatul temător îşi învaţă nevasta curvă. pann, p. v. ii, 134/6, cf. zanne, p. iv, 632. — Pl.: temători, -oare. — Şi: (învechit) temătoriu, -oâre adj. — Teme1 -f suf. -ător. TEMĂTtiRIU, -OARE adj. v. temător. TEMĂTtJRĂ s.f. (învechit) Teamă, spaimă, frică. Şi cînd ară fi purcezînd, temătura lui Do[m]nezeu pogor pre acealea oraşe, po 120/4, cf. anon. car. — Teme2 + suf. -ătură. TEMBAR s. n. v. tîmbar. TEMBEL, -Ă adj. (Şi substantivat) Nepăsător, indolent, lăsător; leneş, trîndav2; incapabil; (regional) tălîmb, în toată întinderea împărăţiei nu să găsă nici nemernici, nici tembeli, ist. am. 55r/2, cf. cihac, ii, 621. Fata de împărat nu se putu împrieteni cu toţi ceilalţi fii de împăraţi, fiindcă cei mai mulţi erau nă-zuroşi, tembeli şi deşucheaţi, ispirescu, l. 22. îl cunosc din şcoală; a fost un elev leneş, tembel şi greu de cap. vlahuţă, o. a. 447. A-nceput să i se-nfunde Cu viaţa de tembel, id. o. a. i, 179. Sfătuie pe toţi la orice oca-ziune să-şi schimbe viaţa cea lenevoasâ şi tembelă, ap. tdrg, cf. ddrf, barcianu, şio Hjl, 355, alexi, w., lobel, c. 94, tdrg. Constantin, tembel şi fără darul stăruinţa, din chiar croiala lui, n-a. putut să rămînă la maşini, galaction, o. 117. <0 (Adverbial) Vine Puck păşind tembel, gorun, f. 192. —‘Pl.: tembeli, -e. — Şi: (învechit) tempel, -ă alexi, w.), (regional) timbel, «ă (alr i 1 553/675) adj. — Din tc. tembel. TEMBELÎC1 s. ii. (învechit) Tembelism. De acest feliu sint urmările unui tembelîc pe care nimic nu-l poate birui ist. am. 64r/3. Călugăriţele cu mătăniile lor cad la tembclic, că, deşi să cinstesc, nimic nu folosesc. i. golescu, ap. zanne, p. viii, 265, cf. şio nl5 355, ALEXI, w. — Şi: tembelîc s. n. — Din tc. tembellik. TEMBELÎC2 s.n. v. tumbelechi. TEMBELISM s, n. Nepăsare, indolenţă, indiferenţă, delăsare; (învechit) tembelic1. Cf. pascu, s. 421. Castelele obraznice ale lui Sava. . . hulind tembelismul vameşului. klopştock, f. 195. La atîta rea-credinţă şi tembelism nu se aştepta, sadoveanu, o. xiv, 8, cf.BUL. fil. vi, 22. Inerţia, tembelismul şi neprevederea, aşa de des imputate omului medieval, sînt produsul condiţiilor sale de existenţă, oţetea, r. 42. — Tembel + suf. -ism. TEMBELIZA vb. I. Tranz, şi refl. (Rar) A (se) face nepăsător, indolent. Cf. bul. fil. iii, 189. — Prez. ind.: tembelizez. — Tembel -f- suf. -iza. TEMBELIZANT, -Ă adj. (Rar) Care tembelizează. Eşuat în atmosfera tembelizantă a casei. v. rom. ianuarie, 1960, 78. — Pl.: tembelizanţi, -te. — De la tembeliza. / TEMBELÎC s.n. v. tembelic1. TEMBTlR s. n. v. tambură1. T^ME1 s. f. (Prin Ban. şi vestul Olt.) Creştetul capului. Cf. anon. car., polizu, cihac, ii, 407, liuba — IANA, M. 22, CANDREA, F. 33, CL 1971, 94, H IX 119. Cînd copilul e mic, temea îi e moale, boceanu, gl., cf. alr i/i h 5, alr n/836. — Din ser. teme. TtâME2 vb. III. 1. Refl. A avea sentimentul fricii, a simţi teamă. V. înspăimînta, reduta, speria. Ştiia-te că râu om eşti. . . Şi mă temuiu. tetraev. (1574), 245. Văzu vînt mare, temu-se şi începu a se afunda, coresi, ev. 263. Nu te teme, Avraame. Eu sînt scutul tău. po 50/12. încreadeţi-vă că eu sînt, nu vă tea-mereţ. n. test. (1648), 19v/6. Omule, nu-ţi fie frică, nici te teme, şi-mi spune jalba ta. neagoe, înv., ap. gcr i, 170/1. Nu te teame, fata Sionului, că iată împăratul tău vine. cheia în. 93v/3. Pre tiran şi cunoştinţa lui cea den lountru îl face de să teme. n. costin, l. 71, cf. anon. car., lex. mars. 228. Cuvîntul iaste de la D[u]mnezeu, ca să se teamă norodul (cca 1700 — 1725). gcr ii, 20/18. Lei. . . să cuciura pe lîngă tovarăşii mei, şi mărime trupului lor nu le da pricină de a să teme (cca 1750 — 1780). id. ib. 84/35. Birui şi perşi şi nemţi Murat, făr' d-a se teme. văcărescul, ist. 262, cf. polizu, costinescu. Ca o umbră Strălucind argintiu în clara noapte S-apropie. . . O, nu te teme-mi zice. eminescu, o. iv, 108. Nu mai spune de lup, că tare mă tem ! creangă, p. 120, cf. -ddrf. Nimenea nu se temea. ,,Voi trăi în veci, veţi vedea“, Spunea stejarul măreţ. isanos, v. 173. Focu-n vatră-l înveleau, Luminile le stingeau... Doamne, tare se temeau, jarnik — bîrseanu, d. 375. Turcul mi se cam temea, Buzduganul îl lua. balade, ii, 52. Acuma să teme! Ce-a face moşu cu iei? o. bîrlea, a. p. i, 118. Cine mai mult se teme, acela uită uşa deschisă, i. golescu, ap. ddrf. (E x p r.) A se teme ca de oala mălaiului v. oală. <0> (Motivul fricii se indică prin determinări introduse prin prep. ,,de“) Teme-se-vor limbile de numele lui Dumnezău. psalt. hur. 84r/7. De D[mn]n[e]dzeu vă teameţi. cod.' vor. 148/12. De giudecatele tale temuiu-me. psalt. 262. Nu vă teameţi de ceia ce ucig trupul, coresi, ev. 201. Mă tem de el cum să nu vine .şi să nu bată mine. po 111/12. Nime să nu se teamă de moarte (a. 1600V cuv. d. bătr. ii, 80/26. Atunce nu l-au putut sudui, 2288 ■TEME2 — 1-71— TEME2 emtndu-se de certare, prav. 70. Nemică-nu te tearrie de eeqlea,'Ce fie a răbda* n, test. (1648), -304ys/28. s De moarte nu,te ternei (a. 1654). obv. to.bXtb. ii, 450/25. Ţeame-le şi de jnlMiia -cca-liubovnică. AfiTiiiopiCA, 27v/20. De casnicii tăi-poartă grije, ca să nu se teamă de tine (a. 1812). J3GR.ii, 2.08/17. Tn casa Mi să tem toţi de el cq de un ursu puşcat (a/184/7). iorga, s. o. -xii, 206, Se teme.a de fier-ile sălbatăce a să abate prin codrii cţi mari. drăghici,' >r. .154/29. Teme4e numai de relele ce însuţi fe-qi, ujaeltit din- greşeala sau din slăbiciunea ta. marcovici, ,©'. 1-6/9, cf- OORJ.AN, iH. i, 1/16. -(Tu ne in-veţi să n&Jemem >de a d'esfătărei plăcere, conachi, p. 281. Ei*-... mfi,tiemeam.de amorul lui--! ^negru'zzi,' .s. ij 51. Cprţşp.irator.ii, . . .,temlndu-.se de popor, se glndiră a-i atrage atenţia In altă parte, bolintineanu, o. • 249. De nu s-ar teme de sflntu Neculai cel din cui, ar da foc• casii, alecsandri, T.‘ 941. De cine-n iutiie te temi tu mai mult? fiMiNEsbu, p. l. 6. Să sţ duca lă părinţi? Se te'inea de asprimea tată-Său. creangă, p. 89. ,Ccţ orice fată diîi po'por; nu 'ft 'temea de'întuneric. \ ag¥r-BircEA^u, s. p. 40. Se dispreţuia şi se iţttfea dc slabi-ciuhea lui. rebreXnu, r. f,; Nu mă Um de'mdarte’. TOPÎkcE-ANU,' 6. 93, cf. c. peţrescu,’ I. ii, 219, Şfo Ji temeau .'de dihspl căci avea nişte ochi rbţunzi'şi arzători care sfrăpuiigeâu Ca'pfrfu’fi ăe qce. SAÎSbvEASi'u, o. vii, 324/ ‘Se temea ăe contagiune. Călinescu, c’.' o. 137. Se teme de întuneric, stancu, d. 222, cf. beniuc, v. 18. Se'Hemea poale de dezamăgire-, vinea-, l. i,'s,il2, cf. v.- rom. ianuarie 1965, 21. Hai'să fie'bâttrri-, s&'he ştim odată' răfoiţi, să nw'-ne tot temem untiîde altill. rete-OANUţy.PJ.i, 9-.’ Drapa meu- cc ’birăiâş, Mlndră sirnihă ce-mi.: ludşi, Da o'-aş-- purtă p'e ' uliţă, !!Dăv mă tem de birăifă. doine, 82. Eu, frate, mult tttă 'tem -De- i&zlafiul din harem, balade, ii, 184, cf. o. bîrlea^ a. p. 14'7.! (în prpyer,l}e^şi,zicători) Apără-mţi 4t găini, că, de ,clni nu nfă tem.,.îcreaîjgă, ţ>.i 188S: cf. zanne, p. .,i,. 466.. Cine e muşcat ie şearpe se teme şi de şopîrlă, i(l> ib,5 J653. Care s-fi.fript la piarbă, se, terrtie şi de iqurţ. .id,,. ib. ii, 5,56. De .ce se].teme ejţiui n^’’şpqpg, c^de.ţ,J\îai mu.lt să (:Tu -ce nu- temi furtuna şi durerea De ce să trimuri la a mea privire? eMKSescu; o. iv,; 108,' cf: t, 48. fa-ai frică de trăsnet? !F’eih'e pi'ztt! (^oşşţuc, Â^.,Ş4.!Pe'H. . .'il tem’paiFo'fiitj ţi.şf.i’ii'de frică speculanţii. v.^ţOM. august 1970,,6. Dar de tfr)(l nţ-pm ln,surat j.,«Cind,uţnblti seapa prin, saţ,Nu mă-ierni ninie-n lum/h JAţţ'lfK—bîrşe’ANU,i'p. 169-s,-f^pi d'e fie,*-ieniei a£r!V(1'381/96, cf. ib:. >1 381/98. Tot de frica‘lui-Ghiritiş, Lui Ghîmiş cel mititel, Care tem turcii de c7.'b'alade, ii, 437. O (Cu'sens ateiWiat) Ţih'm%Lfost 'Urâţ/ă',' ştiu eu bine, DăF^'să-mi-spui tu te-hi temut, "coşdbc, -p. i, 51. Te-am văzut şi ieri pe-o cale, ’ M-arri temut să’ te opresc■ Că de mamă mi-e riisirie St 'de tine mă ’sfiesc. id. -ib. 76. % ; ' 2.-R e f 1.^ (Mbtivul îngrijorării se medică â’desea prin proporţii cdrripletiV'e. inţVoduse prin co.iij."vcă‘^ ',,Vă'‘, saii prin determinări itilrod'use prin prep. ’,,de'<1j‘ Â'. fi îngrijorat, a-şi tace griji". Se temea fariseii să nu cumva crează toţi in HriâtdL cdREsi1^ ev. 197.'^Teme-te dar mâi puţin de viitor declt de i¥ilmă*'ţa. MARcoy^ci, p*. 16/14. Mă tem şă nu’n'e apuiţe ţipa'ptea pe, aici.'1 cre^gĂI p! 203. Mă 'tem’sa nii'te "întorci *fără nici £‘isjjr(u>&. işpi-riiscu, l. 13. Se teriţe că va fi res'pihs. cĂLiNEScy_, p. o. 179.' Ploaia lor dj mi-a căzut pe hbfdĂ.,..r, nu nj-ani Iernat, beniuc, v. 9. Mă t’emeam fă doriAiţi. h,j lovi-nescu, t. 101. „Ştiam des pre ce otâiri’ era porfcaşi, dacă de ăsta se temea atlt, nu pricepeam Jrătiîntqreâ .foi. v. ROiţi. octombrie 1904, fe: M-aiA’teijţut ’C-a vfnî iarna ciitlnd. jABNfK — bîrseanu, *d. "411./ Imparului, 'te-mlndu-s'e că va mhri Şi va r&mlnea 'bisirică nefăcifiă’, ...a dat veste in toată împărăţia. 'Se:^. v,_ 1J59. Ţi-i ruptă inima, Că te temi că ii\'oi iha.' BALAiiEf in, 1941 Tot aceea te-ai )eiftut ‘rC-oi vini după-mpi-timui $i, riii vi l-oi da mai mult. folc. transilv. i, 213. Orbul'de noapte nu se grijeşte şi udul (ţs- ploaie hu •se temdPkanne, p. iiy 653s D.acă>s-ar teme jomu de^vrăbii,''h-art‘iiiăi sămăna mă:iai mărunţel<şbz. i, 21®. 'Cini'‘se'>ieme -de brumă să nu sădească vie. ŢicHiNpSxfiV’api- 'cade. (Ironic) Na te teme, mlndro, teme, Căci ca tine,pfai.şlnt fete. folc. transilv. ii, 2301' fE1» p r,,j iviit teiH M.! ‘ — mi şe pare ,câ. , ,şoc.oţesc (cji teanţă) „că . .şŞţB'fijle-oi pi.ai. ’pftnk pe, Jarqţicf . m,ă fem,.fâţ$ţ betţg^s-or, prifq.ee ih^ balmUş. ‘ alşcsandr.i, t. .324, '.'MQ& IffQPh $?itt l#k ’păr’qte,..deş'i nha [tem căi‘nu’'te-o'i. lăsâ cu 'blng, peAtru â& 'ă'fh v’eniţ să 'ne luptăm, eminescjj, .p. l. (>.^ .Mg. Um că'nâi’bfft rănilfieq'cu vtirtiele’ji al'ţisi cu, pâ^iniffirffe, rebreaiW, r. 'v 194„iNfti şiH 'mata ţit e^ce,asuî? %fă lem 'W unspreiece, brăescu.,',a. . 16^, cf,''ş.pLl'l§76, ^Oşl Mă tem'că... ha mâi vine\^ pamfile,,. iii,;95ţ. com, Fuîîi'u'&Ă,'' alr 4i|'95. ţNu ţe tyme,lţş^purie..penj:r.u^ş îţifari"ţ}" afirmaţie. "Altfel }îţi şaerîjieqm eu \jiitqinăi pa$ăre\tnu ţe'Veihe' viŞs^; l. 'şj/3'liţ Xfiîbiect-ui jn-g^ijorâi-n s,e indică det$ţ(ţ||^fi>.lnţrfli44^ ,prln’ prepc ,,pentru”, ,A,de“). îrod ,pm'u/'.. ke'iepu de jji}-, pfflfâie,'să'nu ctiihiia sp ^d 'p.i,arz.ă. coresi,, Ey. 'BoT, ţjhmai pentru Bria s,e feme, ţlă vor afla hiişm.ariţi, v.rg/np Sâ-ifur'eJ brlul ii )’ cOşbu^' p. i, Jl'2ii. ţŞe terţif.,,penţrp ziua'de iţţtihe. c. peţj?eşc c., y. g^â.'jSe.'iem'ifsi^, biăfa căpittinultii, ’ja'e câri-Yitiă 'fa'ftl.v.'^om“' o0j^ibriş 1TO4V 6.' Si teriieat di 'biata ..ffâţini-.ş'ău^ ş?,iERA.f. s53. ^ Ţ'ţ a n z:Q^ij’ptUl 'l^grijo,-făriij£ic mii SĂ fie '$»$(>•{■ '■, Mziriă de el. M. CosfîN^ ap. 'TDRp. pse n--ârjn'ăi fy^qlţă viaţă Mpă, iftoarii, f® 'cădeaJăiş'e (iqmî:i)i 'ifţqfă'jt&eaşia. Dtiş'OFTkl, ’ V. 's. gib’Sla‘sd de' frip, ch’’\oqiă~glod{‘faJei şq Imtyracfi hi doag hdtlie (a. 16;8Ş;); g!cr/i, 2'76'/â|).\Te‘[tem*'âe .,omul, acel •l-şi viaţa, iu («mufe ţăţvof rămhiia’'fărŞ''di]iAcif'^(. Wfîoîib'iifiÂ’f.’j 7^/22.' AŢi, d$c$-ţ ăfkfârtol Hiceeâ 'de i&mi ’ienPe‘ a'rfig.ă iqjta, rtţaf'&inş t&idţi-rriă să gem Ih^Fieştiîrfj'ă^cbţBuc, s.-Sţ06', jbl.,4 p. r, 128, BĂrfcISîŞp.6' Erlîă 'nîi-f şi de-jffîiecti>da$tră .şiritii t&H %Spthâ?ăi. “ Mi^oN^ştit}, ' a.; lb1. ’-jfy.imâfq, ihpjMţg (Te spqtihă, âtih£ep'ăi yâ^ţfediri'& fţâta.'vşpA', v. 3’fe. să-i f’ptii.fiului lat?}upe' c'are ăiiim^lţ^teifii? ’b^rbIŞ,' PRiNcV 8$?Nurfi t'errii'pŢ.Qgiil: săMle-f^fed p.! 6®’ Pefiiru tini, măi ’iaăiţă,l'M& keme ceăvmţic0i}$. jarnÎk — fiÎRSEAmi,'”4'. 1661' {$i g:t''NUc’'mntcf:., De veacuri fruntea nu ţiro legii, Ţu fiţeşt $&d . pip ţurtuqi. ioşiţ, ,«patr„ .7. «Ji Eixpr, A-^i ţemEv1c,ojo,ctil v- c o j oc. , ,, uîv- -.n-ui.. 3. T r a rţz. ;.(P.(fpular) "A bănui, aţisiispecta pe "cit MM de,-jnfi^felitatâ,- a fi geloşi;Un't>brăjel Măn-de'nuri vlclmn. şîNc'xî, HR.\hi, 47/33, ;:'T.emlttdi făg^Jş'că'pinji pi'lUbîOti^eştltiţeV^^tţfţvei i6r%a, S. fK5'xii, 20o. tâlbinifi 'n&'trebuîe 2288 temea — 172 — TEMEI şi frumuşel. . . îl tem şi de stihii, conachi, p. 188. Te-mîndu-şi muierea rău, ...intră în bănuieli, pann, p. v. i, 100/9. Voi o femeie care să mă teamă, să mă iubească. negruzzi, s. i, 55. Tu mă temi de postelnicul. filimon, o. i, 143. Ştii una, cuconiţă?... te teme... ii zulier. alecsandri, t. 1 145. Mă ţine închisă ca pe o fiară sălbatică. Mă teme de toate, pînă şi de oglindă. gane, n. ii, 8. El se făcu dîrz, începînd a-şi teme nevasta. ispirescu, l. 385. Ar fi pe lume mulţi bărbaţi răi ce-şi tem femeile! i. negruzzi, s. i, 173, cf. ddrf, barcianu, şăineanu, alexi, w. A dus casă grea cu Caţinea. Era rea de gură şi-l temea, sadoveanu, o. vi, 574. Se măritase de multe ori şi, cum o luau bărbaţii, o şi temeau. camilar, n. ii, 33. Băibatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă vreme, alecsandri, p. p. 324, cf. teodorescu, p. p. 123. Se uită pe sub gene Şi de mine. . . ş-o teme. jarni'k — bîrseanu, d. 360, cf. mîndrescu, l. p. 107. Măi bărbate,. . . ori nu vezi bine, Ori doar tu mă temi pe mine? marian, sa. 137. Umblă după mine Şi mă teme nu ştiu cui. reteganul, ch. 22. Bărbatul. . . de mine nu şi-l teamă, Că nu sint de-a lui samă. doine, 257, cf. hodoş, p. p. 517. A prins puica a mă teme Şi de lună şi de stele. şez. v, 11, cf. ţiplea, p. p. 72, pamfile, c. ţ. 205. îşi teme femeia ca cucul, se spune despre un om foarte gelos. Gf. zanne, p. i, 450. — Prez. ind.: tem; imper. negativ: pers. 2 şi (învechit) nu temereţi. — Şi: (din necesităţi de versificaţie) temeâ vb. II. i. văcărescul, p. 15/8. — Lat. timere. TEME vb. II v. teme2. TEMfil s. n. I. 1. (învechit şi popular) Fundament (al unei construcţii), temelie (1). Suf Iară vîntu-rele şi opriră-se spre casa aceaea şi nu căzu, că temeiu ... era amu de piatră, tetraev. (1574), 211. Podobnic este omului ce zideşte o casă. . . şi pune temeiul pre piatră, coresi, ap. tdrg, cf. id. ev. 216. Stă. . . ca un temei neclătit, m. costin, o. 269. începură den temei a zidi turnul, n. costin, l. 68. Mănăstirea. . . din temeiul ei au fost-o început-o Barnovschie Vodă şi n-au apucat s-o isprăvască. neculce, l. 36, cf. anon. car. Temeiul pre piatra cea din marginea unghiului puind, l-ai zidit, mineiul (1776), 33rl/4, cf. 99Vl/23,. Temeiuri dă zidur[i] ar fi aruncat peste mormînt[uri\ (a. 1792). iorga, s. d. xii, 115. Temeiul columnei... este făcut în patru cornuri de piatră cioplită, şincai, hr. i, 9/10. Temeiul lor. . . trebuie zidit de piatră sau de cărămidă. economia, 59/11, cf. drlu, lb. Nu vede zidiri pustii, Prin sate şi prin cîmpii, Zidite temeiuri tari, Făcute de oameni mari, Şi vremea le-a pustiit, mumuleanu, c. 106/7. Temeiurile pe care a zidit templul.. . au fost putrede, marcovici, d. 8/19. O casă fără temei şi răză-muşi. calendariu (1814), 104/29. Patimi şi-n lupte-a-ndurat, în Latium pînă... temeiuri să-şi pună cetăţii. coşbuc, ae. 11, cf. chest. ii 90/78, 331/31, com. din poplaca — cisnădie. Nu mă bateţi, feţii mei, Ci căutaţi supt temei, Că mai e d-un putinei, balade, ii, 499. (F i g.) Zidiţi pre temeiul apostolilor, coresi, l. 419/1. întărind inima ta pre temeiul cel neclătit ai rămas nemişcat de valurile ispitelor, mineiul (1776), 97ri/6. Slava cea lumească stă răzimată de temei slab. maior, p. 48/14. Oasele... sînt părţile trupului ceale mai tari, temeiul celoralalte. antrop. 13/24. <0 (Prin analogie) Rădică-se şi tremurat fu pămlntul şi urdzi-tiirile (temeliile d, temeaiele c2) pădurilor smen-tiră-se. psalt. 25. Atunce tot temeiul pămîntului cutre-mura-se-va. coresi, ev. 35. Scutură lumea... din temeiuri. dosoftei, mol. 87. Surpa-se-vor munţii den temeaie. biblia (1688), 3702/32. Se clăteşte temeiul lumii şi încep ploile cu viscol. marian, s. r. ii, 36. A pămîntului povară din temeiuri răsărit-a. ollănescu, h. o. 107. Cine ştie dacă ceasul cel grozav al împlinirii vremurilor de apoi nu sunase acum şi dacă nu era scris . . . temeiurile firii să se prăbuşească, hogaş, m. n. 177. Oceanul geme, urlă groaznic, Insula se zguduie-n temei, beniuc, v. 40. <0> Lo c. adv. Din temei (sau din temeiuri) = în întregime, cu totul. Liniştea singurătăţii cuprinsese din temei toate celea. d. zamfirescu, v. ţ. 74. Lumea veche Se surpă din temeiuri într-un apus măreţ, beniuc, v. 60. + Loc în care este aşezat, montat ceva. Iei copilul în braţe. îl propteşti cu creştetul capului în temeiul coşului, deasupra vetrii. pamfile, duşm. 228. + F i g. Gospodărie, aşezare; rost1, situaţie. într-o zi a căzut bici de foc pe căminul nostru. Nu s-a ales praful din temeiul casei, delavrancea, s. 19, cf. 204. Vorbind de Titu, socotiră că ar fi poate şi mai nimerit să-i găsească vreun temei oarecare, ca sa nu se simtă jenat stînd degeaba, rebreanu, i. 421. în preajma Curţii era temeiul negustorimii. . . Iar in rtpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele ţigănimii. sadoveanu, o. x, 86. 2. (Prin sudul Transilv., nordul Munt. şi al Olt.) Fiecare dintre lemnele groase care se aşază la temelia unei construcţii; talpa casei. Temeiurile. .. se făceau mai demult din lemn de stejar. . . şi se pun de-a lungul pe zidurile de temelie, păcală, m. r. 404. Jumătatea de jos [a cerdacului] e închisă de bîrne groase, de ,,temeiul şi ,,prăgarul“ casei. conv. lit. xlii, 105, cf. chest. ii 97/66, 67, alr ii/i h 224. Să nu-nchei temeili marţa. alr ii 5 755/762. + (Prin nord-estul Olt.) Ieşitură a zidului, care serveşte drept poliţă în casă. ciauşanu, gl. 3. (Regional) Fiecare dintre bîrnele perpendiculare pe tălpile joagărului (Răşinari — Sibiu), păcală, m. r. 462. Două şine de fier. . . slnt înţepenite de-a lungul tălpilor joagărului pe temeiele aşezate de-a curmezişul. id. ib. (Prin nord-vestul Munt.) Fiecare dintre bucăţile de lemn pe care se asază vasele mari; podval2 (2). Gf. UDRESCU, GL. 4. (Regional) Scheletul de lemn al acoperişului (Mi-căsasa — Mediaş). Cf. alr ii/141. Am ridicat temeiu sus. ib., cf. alr ii/I72. 5. (Regional; la pl.) Coardele de viţă de vie lăsate pe butuc atunci cînd se tunde viţa (Turcineşti — Tîrgu Jiu). Cf. gl. olt. II. 1. Element care serveşte drept sprijin, pe care se întemeiază ceva, bază; element principal, esenţă; temelie (2). Dragostea. . . temeiul şi capul iaste tuturor bunătăţilor, coresi, ev. 338. Au vorbit cele ce au vrut, însă temeiul vorbelor acesta a fost: că să ruga Constantin Vodă să facă bine să să ducă din Bucureşti în Ardeal, ist. ţ. r. 28. 100 de pungi de bani au rămas la temeiu să se dea în toţi anii. r. popescu, cm i, 533. Dreptatea purceade şi să întemeiază den do-veadile şi arătările cu temeiul ce scrie mai sus (a. 1729). bul. com. ist. ii, 245. Cu ce putere şi temei a intrat de a zăciuit moşia monastirei: au cu carte domnească, au cu voie de la vrun ispravnic (a. 1756). uricariul, xxi, 172. Treaptă şi temei credinţei, mineiul (1776), 106v1/22. Temeiul bunelor orînduiele şi odihna supuşilor fiind din cele mai întîi cerşuie la buna oblăduirea stă-pînitorilor (a. 1786). uricariul, ii, 45/10. Cunoştinţa cea istoricească iaste temeiul cunoştinţii cei filosoficeşti. micu, l. 7/8> cf. budai-deleanu, lex. Tabela arithme-ticii... va fi fieştecăruia temei de neuitarea a celor 4 părţi ale arithmeticii (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201, cf. clemens, drlu, lb, heliade, o. i, 459. Vom asculta ce temei are fieştecare asupra socotinţei sale. drăghici, r. 145/21. Toate cite îmi spuseşi au temei de adevăr. gorjan, h. iv, 163/4. S-au luat de temeiu obiceiul cel vechiu, care s-au urmat în partea locului (a. 1835). doc. ec. 581. Temeiul gospodăriei este sămănătura de toamnă, i. ionescu, c. 34/6. Temeiurile dreptului şi ale libertăţii nu pier în veci. bălcescu, m. v. 563, cf. negruzzi, s. i, 12, cihac, ii, 705. La ţară hora e temeiul jocului. VLAHUŢĂ, R. P. 94, Cf. DDRF, BARCIANU, alexi, w. Eu înţeleg ca temeiul mîncării mele să fie mere, pere şi harbuji. sadoveanu, o. ix, 451. Temeiul cunoştinţelor sale era lectura, călinescu, e. 71, cf. blaga, g. 117. în prima jumătate a secolului al XIX-lea, singura noastră gramatică alcătuită pe temei ştiinţific este cea a lui I. Eliade Rădulescu. l. rom. 1953, 2290 TEMEI — 173 — TEMEI nr. 2, 7. îşi purta titlul pe temeiul unor autentice patalamale nemţeşti: studiase filologia clasică, vinea, l. i, 138. La nici unul dintre paşoptişti temeiurile credinţei n-au rămas intacte, v. rom. ianuarie 1965, 109. <0 Cu teniei — a) loc. adj. şi adv. temeinic .(I), trainic; solid. Au început domnii a să aşedza mai cu temei în scaon în Iaşi. neculce, l. 15. De atunce să aşădză această boierie cu temei în Moldova, id. ib. 176, cf. lb. Intră în două piepturi o iubire cu temei. pann, e. i, 115/2. Gînd la gînd cu bucurie, cu dragoste, cu temei, caragiale, o. vi, 181. Ş-a pus în gînd să-mi facă educaţia cu temei. conv. lit. xv, 191. Cremene, bazalt e totul. Blocuri Drepte stau în noapte, cu temei. 1 blaga, poezii, 335. E moştenirea noastră seculară: Revolta ţărănească, focul ei, Ce s-a schimbat acum întîia ; oară în sfintă libertate, cu temei. v. rom. martie 1954, 5. Mi-e dragnstea cu temei. şez. i, 111; b) 1 o c. adj. şi adv. sprijinit pe argumente solide, întemeiat; cu socoteală, cumpătat, chibzuit; serios, aşezat. Price-pîndu ... ale domnului umblete şi purtători, cum cură şi merg mai cu temei. r. greceanu, cm ii, 27. Să te faci om pe deplin şi voinic cu temei, odobescu, s. iii, 177, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Spune-mi cuvînt cu temei şi arată-mi un semn de-nvoire. murnu, i. 18. Nu te teme, sînt om serios şi-ţi vorbesc cu temei. sadoveanu, o. vi, 550. Să hotărască cu bun temei care stăpînire ar fi cea mai bună. blaga, g. 216-;-c) loc. adv. cu sîrguinţă, cu stăruinţă, serios; intens; temeinic (4). Trebuie să se apuce cu temei să făurească sutele şi miile de arme. v. rom. ianuarie 1954, 180. Se lucrează cu temei şi organizat, scînteia, 1966, nr. 6 894. Mai căutaţi pe-o poliţă Şi-mi mai luaţi vreo sălbiţă; Mai căutaţi cu temei, Că mai este-un putinei, Dobînda banilor mei. balade, ii, 392. (Eliptic) Mănînc putregai de tei, Să cînt codrului temei.. . Mănînc putregai de soc, Să cînt codrului cu foc. sevastos, c. 203, cf. cardaş, c. p. 190. Fluieraş di os, SI cînţi doios; Fluieraş di tei, Si clnţi temei. folc. mold. ii, 92; d) loc. a d v. potrivit, nimerit. Căsătoria oamenilor poate fi că este cu numitul la ce Igc ar fi cu temei. n. costin, let. ii, 48/12. <0> Loc. adj. De temei = a) de bază, fundamental, principal; important, serios; p. ext. greu, dificil. Limba lor cea de temei sarmaiică iaste. cantemir, hr. 130. Ceasuri de temei, zilot, cron. 344. Altele zice el.. . Şî cea mai dă temei, să te umpli dă bani şî măria ta, şî noi pă lingă măria ta. i. golescu, în pr. dram. 59. Lucrul cel mai de temei este omul. marcovici, d. 215/11. Dintre osebitele noastre datorii am ales pe cele mai de temei. id. ib. 414/19. Nu putea alcătui articole mai de temei decît în linişte. călinescu, e. 361. Concedierea din sediul legal a fostului redactor de temei al gazetei, v. rom. august 1970, 8; b) de încredere, sigur. Acelora ce ispita prin scrisori a oameni de temei nu se pomeneşte..., lucrul în prepusul schipticesc lăsăm, cantemir, ist. 93. Vorbă de temei, polizu. Cît îl ţinea cineva de aproape, făcea din el ce vrea; cum îl scăpa din mînă, nu mai era de nici un temei. d. zamfirescu, r. 101. Loc. adj. şi adv. Fără (de) (nici un) temei sau lipsit de temei — lipsit de argumente solide, fără motiv, neîntemeiat; fictiv. Pentru vinzarea cea făr’ de temei (a. 1780). uricariul, v, 396/8. Ambiţiunea fără de temei, fm (1859), 33. Boierii. . .făgăduinţă le-au dat, Fără de temei cuvinte, cîteva au încurcat, beldiman, e. 23/6, cf. lb. Această cerere a lui era prea nesocotită şi fără nici un temei, drăghici, r. 4/31. Tras în judecată dinaintea soborului pentru nişte vini fără de temei, odobescu, s. i, 150, cf. iii, 10. Cu totul fără nici un temei nu sînt ... vorbele babelor, slavici, n. 82. Aceste generalizări ni se par lipsite de temei, gherea, st. cr. ii, 58, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Nimic nu face mai multe încurcături decît vorbele -fără temei. agîrbiceanu, s. 38. Afirmaţia aceasta e lipsită de temei, sadoveanu, e. 77. Nu exaltaţi, fără temei, un începător, călinescu, c. o. 245. Teamă mi-i, şi nu fără temei, beniuc, v. 92. Faţă de judecătorii de azi, gelozia fără temei nu ajunge să uşureze vina. vinea, l. ii, 89. Mina ta nu-i fără de temei fierbinte, isanos, v. 385. Nu se vindecase de gelozia lui fără temei. v. rom. ianuarie 1965, 53. Leagă tei de curmei Şi vorbe fără temei, zanne, p. ii, 829. <0 L o c. a d v. De (sau cu, rar, din) temei — de-a binelea, bine de tot; temeinic. Vremea e aspră, Ninge cu temei, caragiale, o. vii, 81. A-nceput iarna cu temei, aşa că stau închis în casă. id. ib. 128. începe să cearnă de ploaie, la început mărunt, apoi mai cu temei şi cu picături mari. sp. popescu, m. g. 33. Ningea din temei, Fulgi enormi de zăpadă se vînturau prin aer, vîrindu-se prin toate ungherele, d. zamfirescu, a. 55. Cînd se urcă din nou în sanie, ningea de temei. id. î. 70. Noaptea se lăsa cu temei, dunăreanu, ch. 8. Mai de temei = mai cu seamă, mai ales, îndeosebi. Ce alte dar li mai trebuie?... Multe încă, multe, care nu pot a vi le înşira toate, iar mai de temei, nu ave prietini. drăghici, r. 128/15. Pe (sau în) temeiul ... = bazat pe...; în conformitate cu... A se da scutelnici şi breslaşi la toate rangurile de boierii..., pe temeiul aceiaşi hotărîri (a. 1814). uricariul, iv, 185/9. Pe temeiul articolului 69 a reglementului (a. 1832). ib. ii, 187. Pe temeiul acestora am ţinut conferinţă, fm (1861), 77. Putem forma o clasă mai abstractă pe temeiul notelor comune, maiorescu, l. 117. Sîntem împărţiţi în mari şi mici, în stăplnitori şi stăpîniţi, pe temeiul unei mari nedreptăţi economice, galaction, a. 419. Aleşi mari printre cei dinţii pe temeiul unei enciclopedii, arghezi, s. xi, 104. Limba povestitorului ... trebuie să placă oricui în temeiul esteticei acustice. călinescu, i. c. 288. Pe temeiul tuturor datelor astfel obţinute, încearcă să răspundă nedumeririlor, h. daicoviciu, d. 14. Extinderea. . . colaborării... pe temeiul deplinei egalităţi, scînteia, 1972, nr. 9 016. în temeiul slugii, Dai de fundul pungii, zanne, p. iv, 595. + (învechit) Principiu ştiinţific; explicaţie. Superstiţiozii nu străbat cu mintea... temeiul din carele vine schimbarea luminei lunei. şincai, înv. 137/19. Această regulă este aşăzată pe acest temei, asachi, aritmetica, 46v. Află în fenomenul aburirei temeiul ţirculaţiei apelor pe toată planeta, ar (1829), ap. ursu, t. ş. 260. + (învechit, rar) Chibzuială; socotinţă; judecată, raţiune1 (1). A se pune într-o asemenea primejdie este împotriva oricărui temei de război şi a oricărui obicei al unui înţelept căpitan, bălcescu, m. v. 149. Eşti înţeleaptă,... ai fandasie foarte rea şi temei fără cale. pann, e. iii, 8/3. 2. Motiv, pricină, cauză, (învechit) rezon (2); dovadă, argument. S-au sculat cu judecat[ă],... puind temei de cuvînt: intăi, că ar fi zapisul vânzării iconi-micos (a. 1785). iorga, s. d. vii, 7, cf. lb. Partida fuzionistă produsese oareşicare temeiuri părute in contra justiţiei, bariţiu, p. a. iii, 425. Unde stă, împăratul meu, temeiul miniei tale? pann, e. iv, 30/23. îndestule . . . sînt temeiurile voastre spre a ne lepăda de acum crice vechi legăminte cu făţarnica şi barbara putere turcească. odobescu, s. iii, 452. Dacă boiul mi-l înmlădiu, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. eminescu, o. i, 80. A făcut o cerere în care arăta supărările pe care le avusese cu dlnsul şi temeiurile pe care-l bănuia de a fi pus focul, slavici, n. i, 240. Pe scurt arăta-ţi-voi temeiul durerii, coşbuc, ae. 19, cf. barcianu, alexi, w. Avem temeiuri să fim optimişti. scînteia, 1952, nr. 2 391. Lucrurile astea nu se judecă aşa, după sentimentele fiecăruia.. . Au alte temeiuri. demetrius, c. 27. Temeiul (cauza) acţiunii îl formează motivul de drept care stă la baza ei. pr. drept, 796. Am temei să cred c-aşteaptă. . . Un lung convoi cu mărfuri ce vine dinspre est. t iulie 1964, 52. Nimeni nu avea temeiuri să creadă. . . că se va arăta duşmănos. v. rom. ianuarie 1970, 7. <0> Loc. con j. Pe temei că... = bazat pe argumentul că. . pe motiv că . . ., din cauză că. . . Ieri aruncă în temniţă pe Lau-rentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru. delavrancea, o. ii, 146. III. (Predomină ideea locului central ocupat, în spaţiu sau în timp) 12 —c. 85 7 24 2290 TEMEÎA — m — TEMEINIC 1. (învechit; în opoziţie cu margine, aripă) Corpul central al unei formaţii ele luptă, grosul unei armate; (învechit şi popular) mijloc (I 4), (învechit) toi3. A doua zi s-au ispitit să dea harţ, ce moldovenii tot s-au dat înapoi spre temei, unde era ţara cu turcii la uri loc strînşi. simion dasc., let. 219. Să nu stai... unde va fi temeiul şi toiul oştilor tale. neagoe, înv. 241/5. Au mers cu toată tabăra dirept asupra temeiului oştii, m. costin, o. 74, cf. 199. Nu să băte temeiulf, numai aripeli să hărâţie. neculce, l. 141, cf. 210. îl povăţiueşte... să nu stea unde va fi temeiul oştilor şi a războiului, că vrăjmaşul acolo îşi va îndrepta tunurile. balcescu, m. v. 617, cf. ddrf, murnu, gr. 55. Ştefan Vodă a intrat în scaunul ţării cu temeiul oştilor sale. sadoveanu, o. xii, 312. 2. (Regional; în opoziţie cu început şi s f î r-ş i t) Moment situat (aproximativ) la aceeaşi depărtare de începutul şi sfîrşitul unei unităţi de timp, al unei acţiuni sau al unui fenomen care se desfăşoară în timp, mijloc, miez; partea principală, punctul culminant al unei acţiuni sau al unui fenomen în desfăşurare, toi8 (4). Cînd ajunse la biserica Lu-caci, ceremonia cununiilor era pe la temeiul ei. filimon, o. i, 252. Tocmai pe cînd era temeiul mesei..., numai iată o pasere măiastră se vede bătind la fereastră. creangă, p. 232. De şapte ori s-a lăsat temeiul nopţei de cînd Şuier aţine. . . potica arnăuţilor. delavrancea, s. 165. După rădicarea mesei stă tot temeiul cîn-tecelor şi a jocurilor, marian, na. 249. în temeiul verei. ddrf, cf. şăineanu, d. u. Ne culcam devreme, îmbrăcaţi, ca să ne sculăm gata în temeiurile nopţii, voicu-lescu, p. i, 91, cf. h ii 229. A zburat puiul cu teiu Tocmai cînd era temeiu... A zburat puiu cu cuşca Tocmai cînd să trag cu puşca, sevastos, c. 102. Frunză verde plop şi tei, Acu-i dragostea-n temei. Că şi lunca frunză are; Acu-i dragostea mai tare. şez. viii, 27, cf. ALR sn iii h 782/705. <£> (Prin Mold.) Temeiul tir-gului = ziua din mijloc, cînd tîrgul e în toi3, glosar reg. Loc. adv. (Regional) Cu temei = în toi3 w. Duminecă dimineaţă, cînd tîrgu era cu temei, Baba vindea-n piaţă petrenjei. folc. mold. i, 434. 3. (în poezia populară; în opoziţie cu margine) Mijloc (I 1). Colibuţă de nuiele. . . în temeiul codrului. eminescu, l. p. 81. IV. (Prin Olt.; urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Cantitate mare, belşug, abundenţă, mulţime. Nainte a fost pe-aici numai temei de pădure. plopşor, c. 95. E temei de vie. ciauşanu, gl. E temei, de struguri, udrescu, gl. <£> (Urmînd substantivul determinat) E vie temei, ciauşanu, gl. Sînt struguri, temei. id. v. 203. S-au făcut nişte porumbi temei. udrescu, gl. <0> L o c. a d v. La temei = în cantitate mare, din belşug. Cf. id. ib. S-au făcut prune la temei. id. ib. ^ (în 1 o c. a d j.) Cu (sau la) temei = straşnic, grozav, extraordinar. Nunti cu temei, măi, şi cu tăm-bălău, de n-o fos di cin lumea nunti ca aceea. şez. iv, 200, cf. udrescu, gl. Petrecere (chef) la temei. id. ib. — Pl.: temeiuri şi (învechit şi regional) temeie. — Din medio-bg. TeMejtt, v. ser. temelj. TEMEI vb. I. Tranz. (învechit) A pune temelia; unei clădiri, (rar) a întemeia; a clădi, a zidi. Suflară vinture şi loviră în casa aceaia şi nu căzu, că, era temeiatâ pre piatră, n. test. (1648), 9v/32, cf. drlu, lb. — Prez. ind.: temeiez. — V. temei. TEMEIELNIC, -Ă adj. (învechit) Temeinic (1). Cf. ; scriban, d. — Pl.: temeielnici, -ce. — Temei -f suf. -alnic. TEMEINIC, ~Ă adj. 1. Rezistent, solid; trainic2 (1), durabil, (învechit) temeielnic. întărea zidul spre stare mai temeinică (a. 1773). gcr ii, 93/23. Văpseaua care să va da mai întăi, aceea este cea mai temeinică, pis- . cupescu, o. 131/23. Lucrurile. . . ce se par acum temeinice nu vor mai fi. negruzzi, s. i, 313, cf. costinescu. O calfă de dulgher sting aci ciopîrteşte bîrna care ieşise mîndră şi temeinică din pădurile unde... a crescut în largul ei. odobescu, s. iii, 166, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Sosiră ei cu vasul lor la Pilos, A lui Neleu temeinică cetate, murnu, o. 33, cf. şăineanu, d. u. Clădirea. . . temeinică de piatră, v. rom. martie 1963, 22. <0 (Despre abstracte) Hotarul besăricesc au fost ca să aşeze. . . temeinică slujbă idolilor, n. costin, l. 71. Aşăzămînturi obşteşti şi temeinice împotriva celor ce s-ar urma cu chipuri amăgitoare, pravila (1814), xix/18. Pentru mai temeinică statornicie şi nestrămu-tare acestei alcătuiri să se facă şi osebit hrisov (a. 1814). uricariul, i, 223. Să împotriveaşte. .. cu voinţă temeinică împotriva tuturor rugăciunilor, beldiman, n. p. ii, 135/2. înţeleptul. .. caută bucuriile cele temeinice. marcovici, d. 105/13, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. O persoană de care este legată printr-o temeinică afecţiune, cod. pen. r.p.r. 533. Scrisoarea. . . ne arată . .. cunoştinţele lui temeinice în materie de politică, literatură sau filologie, l. rom. 1953, nr. 5, 17. Ştia cu mijloace simple să sădească în sufletele fragede temeinice frumuseţi, v. rom. septembrie 1954, 188. O (Substantivat) învechimea vremii... şi cele mai tari şi temeinice. . . le sminteşte (a. 1806). uricariul, v, 40/2. <0 (Adverbial) Pe-acolo veacuri de linişte şi de siguranţă au îngăduit omului să-şi lege temeinic viaţa ... de acelaşi colţ de pămînt. vlahuţă, r. p. 21. Am fost însărcinat de cătră distinsul, temeinic instruitul . . . Hurmuzachi, cu corectura admirabilei sale scrieri. sbiera, f. s. 134. Curtea frumoasă cu aşezările ei clădite temeinic, să ţie cît lumea, sandu-aldea, d. n. 30. O lume. . . aşezată temeinic în cadrul unor rosturi străvechi. v. rom. septembrie 1970, 138. 4 (Rar) Substanţial, consistent. Să-mi daţi voie să vă cinstesc. — Bucuros,. . . dar cu ceva temeinic, că ni s-a lungit urechile de foame. ap. tdrg. + (învechit) Puternic, tare. Acel fel de oaste este tot în hier, temeinică oaste foarte şi neînfrîntă. m. costin, o. 53. Ostile temeinice cu multe ceasuri, cu multe zile bat un război, n. costin, l. 118. Sobieţki... cu temeinică oaste, muşte, let. iii, 14/34, cf. polizu, ddrf. <0 (Despre abstracte) Cetăţile făcute la Tirgovişte şi la Bucureşti nu erau o ocrotire temeinică. bălcescu, m. v. 136. + Neîndoielnic, sigur. Ianus... i-au înmulţit pre greci, precum avem temeinică mărturie la prorocia lui Daniil. n. costin, let.2 ii, 50. 2. Important, serios. Mai temeinică şi mai cunoscută întimplare iaste aceasta, decît să sufere nişte jucării din nezdrăvană măiestrie scornite, bărac, ap. gcr ii, 236/33, cf. polizu. Aceasta este una din temei-nicile pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază şi " aşa de mare înrîurire. gherea, st. cr. ii, 211, cf. ddrf, barcianu. Trebuie să dea un sprijin temeinic, scînteia, 1952, nr. 2 514. Păreau prinşi intr-o discuţie temeinică, camil petrescu, o. i, 294. + Fundamental, esenţial, radical. Ani de temeinică prefacere artistică. blaga, z. 76. <0> (Adverbial) Instituţiile întemeiate pe obiceiuri vechi se înlocuiesc temeinic numai cu răbdare şi vreme, russo, s. 59. 3. Chibzuit, judicios. Cea mai nimerită socotinţă şi temeinic pravăţ este mai înainte gătire de cătră tot feliul de împregiurare. drăghici, r. 196/11. Vorba sa era plăcută şi temeinică, fără trufie şi îngimfare. negru zzi, s. 11, 156. Argumente multiple şi temeinice. contemp. 1970, nr. 1 234, 8/5. O (Adverbial) îndrumarea şi sprijinirea... pentru a-şi organiza temeinic munca, scînteia, 1953, nr. 2 692. 4. Sîrguincios, stăruitor, intens, serios; amănunţit, profund. Acţiunea de descoperire şi folosire a rezervelor interne trebuie să capete un larg caracter de masă, pe baza unei temeinice munci de agitaţie politică, scînteia, 1953, nr. 2 764. Pregătire profesională temeinică. t mai 1964, 74. <0> (Adverbial) Se gîndea tot mai temeinic la aceasta, ardeleanu, v. p. 207. Dobîndirea culturii în şcoli trebuie să se realizeze temeinic, sadoveanu, e. 47. Analizează temeinic lipsurile, dezvăluie 2293 TEMEINICI — 175 — TEMELIE' cauzele-,- 'arată căil& de îndreptare: ' v. 'rom. ianuarie 1954, 125. Institutul 'de teatru prortiovează 'ăn de an pMPfesiQM’Şti.tMMWic pregqtjiţj,. $ ^Bgust ,19S?4, 1*2. , S?au pregătit.! ieriiexnic penftff.. producerea legumelor timpurii., scîtÎTmk-, 1,9,65, Ar.. 6> §8,9. «4* Priceput, com- • petent; iscusit. .\S,peciitlişii .temeinici In rnai multe domenii. . Vianu, l., r. ,40. (Adverbial) Cosea bine, temeinic,• ' '' ' •, — Pl.: temeinici, -ce... — Şi: (învechit) temeinic, -it adj.' — Temei + suf. -nic. , ;~ TEMEINICI Vb. IV. TranlE ('Rar)* A fac&ca ceva să" fie sau s'ă’’devinăitfemeinicV‘-'â’ consiftifl'a. A temeinici Unirea, c. petrescu, In scl 1976, '403. ■ — Prez. ind. : temeiaicesc. .. — V. temeinic. , . jt >--■ .■ • TEMEINICIE s.‘f. li însuşirea de a fi tetneiftic (!)■; soliditate, durabilîtSt'e, trăinicie. Pardoseala ulitilor nu crez că va mai fi In altă parte. Fr-umuŞefea lor -şi-temeinicia slnt vrednice de vedere, ^oijes&u, î. 106, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, 'D. U. Munţii Făgăraşului fac o impresie de masivitate calmă şi de trăinicie ce Ihfftffilă cu nepăsare vte'milnicia. Această temeinicie... t/i clă un-sj/mtămlnt de siguranţă. BENIUC, m. c. i, 53. 2."însuşirea , martie 1958, ’69. ' .•>’ -■■ 1 -^ Temeinic + --suf. ‘-ie. ‘ •sTEMtl-s. m. (Regional) 4. Fundaţie (a ungi ^construcţii)-,1 temelie (1) (Strehaia). 'Taie cocoş şi-i In-groapă> ‘că'pătlAa acolo-n casă'şi [pe ea] pune temeiu, katta. ii' 283. ■ • â. Tâlpă IS’pVispă. Cf. dame, t. !95. Sclţilţtul prispei este făciit 'dj.n'hişţe grinzi luhgi, numite tălpi de casă, tălpi de ptisp'ţ, terheli.ftinii Sprijiniţi de nîşte'ytă-Pă'şi. pamfile; i. c.''403. ' ' *•'* V\ A, ii" 1 V V-" . ' " — PL.,:, femeii? t . . .ÎJinXpî- ţpnjS.ljj bg.. T^eMen. „ŢEMELEA Ş;ţf. y. telemea. jŢEiMfeLiil ş.’m. v. ţemşîiş. ^îpME.LfV. Viţ^ JV, ,Ţ r «jî z. (învechit) A fonda,, a înfeme.ia, ,a ergş; a ştatornici; .(învechit, rar), a te: iejniejiui.,; jnma Şionulmi dzisş omu, şi omu născu Intr-lnşu, .şi^eiutemeli (u ţ,z i.pp2 h, urdzit-aji d,) .susfil. pşalt. l.'ţŞ», De. qinţe, cunoscuiu de mărturiile tale, că li} veacu temeliki-le^ai (,u r z.i t u - 1 e - a i cv, u,ră d z i ş^ r,,i Hj-.jb. 26;5.. — Prez. ind.: iemelez. murnu ..gr. 56. — Din slavonul TtMfrtHrH. TEMELfî-vb. W. Tianz. (P#in vestul Dlt.)‘- ,$ fuijdamfent, bkzâ, ppală, ţib^îu- lar) temei (I 1), (regionâf) te'mel. V, \ o ejMţjTi'mîYl'e (a. 1617). D. BOGDAN, G’L. flO, cf.'st;‘LEX.' i7SV^/l;S. Aii răciita't'pod... a căruia temelii şi as{hzi. ln "ţunţjit' apei ba*?ără'e.^Gantemir/hr.‘ 158. 'ffl;ăi'ăe'nainle''diâi temeliile‘ YavilOnutdi a se zidi. id.- Vsţ. ftfS.Ad' ziail din iethelie sfintă şi*cinstita Mătiăstîr’e (a. tffiŞ). iqrga, s. d. xiv, 6, it. ANO'ti. cAk.man. gŞtt. Temeliile ţe-Qţi văzut făcute. m<3lnA!r, i(et. 8'3’/15, cl. LB, Â.U Wdetpifţ; să facă zidul cu atltastăruinfă^ Incit tri,puţina vteme~du săblrşit' o" pariej puînă şi Ide ceolallă'temelie. D^ĂdHtc'i” : ii. '105/2$,, cf. t^oLizu. ftirnul 'geme-n, ţetiimg'Ck' de i ăşpîă vijâîi. ale<:'saîni5r'i,’ p. ii, 35'.' SQtf 'tei&Uft. ăcesţuţ ; castel se afla o hrubă%riaşă. ^rlahu^a, p.” a." 21%, , ddW,' b^iîci^nu, Xlexi; w.'1' Vedea ikq^ită'Ve^Wâhatf, ' ptirjţiribarul pus pi leihelii...,'ridicat de la''pămlki. . sandu-aldea, d. n. '30. 'Temelia se face 'din ied niai • bună piatră de munte, papală, ap. cXÎtM, ,cf! sĂiNfiA^t),. I d.1 u. Veghea temeliile prinzătorii htimai ’diii păftile de către glrlă. ybicuLEScu, p. .1, ’3&- Er'â-,. o iurte ţâre ■ ăctimtf s-ă dărftixdt: Au ’rănias^nuihat 'nişte ufMi'Ui tetri'elii. sadoveanu,"o. Vii, 321. Construind â"temelii] un acoperiş, d 'thasă .. :, eşti’ sigur că’ce’eaf c.e hi ţac&i folb’sişte niimăidţclt. arghezi,1 s. 'xi, 100. Erh ti ’Mătiire . de cărămidă p'i' temelie lA'ăltă de pibiră, .vmEk,' l/ i;’ 97. V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de ’vii'Chitit In Uihdţii.' ■ alecsandri, p. p. 187, cf. h ii 271, iii 49. D-ar fi 'pe temelie de pidttă, O risipeşte ptnă-ri! talpă', teodoîîesgu , p. p. 167. A abut caŞe pe temelii Ş-o rărtias tn sărăei'i. şez. iii, 58, cft cHfesT.-ii'90/23, 194, ă'Lr- ii/;î !hrt2-23. , După temelie zidirea -să fi-o zideşti, zanne; pî ■in,'‘i-3:9'5!' ; (F’i'g-J) ‘VinoJde mixlfumeşte >şi , IfU-părinte. .-V'p'entru nemărginita sa bunătate ci â'ară-' lat către rtei hstăzi, puind piatfa liritSliki feke&ft’ifoŞStr# pe viitor^'Pn. d^am. 150. A lumii tetitelie ■Si-miştâ.'&i-clăteşti,i. Vichil-i-i instituţii’^ -S'e şterg,' s-Sti ¥ugi’hit\ AEfiXAîiDREScu, o. i, 86. Slnteţi putrăjiittea şi m&egaitil ce sapă din'temelii şi răsloafnă impătătiile şi‘dbîii'niile. filimoK, o. r, ’ 94L. Mlnia... pe' răzbunare şi-Vşaz& 'tt* melia. măcedonskÎ, o. t, 247'. TemiliaHnvechiiă WflitM»' iutile blăstămală ff-o, vedeţi de' apă r'Oa'să 'şi We'-'vfŞijî'uri' dărl'mată.. . ? mille,v. P. 98. ’LftMa nu se simţi z'ctffîh-cinată In-'temeliile s'âle.- sAiîovEÂi'iu, Ef- 65. ‘Teriti'litle' veciei otice-a(i fabe-s ale ‘n'oă’sîre. ar'ghezi, 'yfiîis. 83V Temelia acestei ţări pe cafi^o-ilădirti^cu htafele noastre. BAHĂi^GA, I. 'lţ>8. Ci de o veni restriştea pămlritească,' . Nu vii'pictea ză mă mai biruiască. .. Cimitirele-adlnc IngropUte Vor fi; temeliile vieţiî bine-aŞeiat'e. îsanos, v.'25. DUrai ’6) tnltiăstire p’e terri’elii de gfiid. pillat, p. 235. <$■ (Prin ahalo^ie) Temeliile -thuritilor ţ-âir turburat şi s-tiu clătit (a. 1784)..’âp. TD’iiG.SilS»' z'gimiXie iot •domul de pare-ă- fi ’ tfe s’clrrdhri' Şi sâkci în 'iem’eiie clăiihdu-si vedem. eiîuWescu,’b.' iy 9'4.'v'[S'Uzddg4nui] căzlnd jo's' cu 'mare'străşnicie s-ă’ cufurtdat'ln fitridui pămîntului de • s-au zguduit terheliile lum'ei. crean^;-p.' 56. Siibt urgia vijelioăiă a 'apetbr', stlnăie' iguduite' şi smulse de, pe temeliile.'lor de veacuri se rostogoleau prăpăstios In genunelc adinei ale văilor, hogaş-,' m.«njs 176. Trăsnejţul se frlnse... -cu^fin.. zggmoţ .ţisuizitor, care clatină lemeli{le lumii,, galaction, ,p. 79. Pămţn7l tul uneori... se cutremură din temelii, stancu, b. 69., Mai la răşâriţ, 'spre iemiiiile .Ceahlădfui. .bogza, rp;. o. 2i. Marţjinîte apelor abia se iărihu lă timelid miţii-lilor. v.' rom. ofctombrie 1955, 167.‘Oos,'id ftme/ia ţiu-nei, rămăsese ’ barca 'singură. b'ÎÎjulBşcu, ţ. 27.’ Pă-mlntu să va mai culreliivtra şi măi tare din temeliile lui, şez. iii, 98: (>Fi g.) Dorm'ştlncile viefii pe temelii derviş-,. voiculesou, poezii, ii, 84., <$>'L o c. a dj.,)&e'Mmew<= principal, esenţial. întrebarea... iie temelie.- ALAGis-,. z. 42. (învechit) Fără nici o temelie = lipsit de baz$- 2301 TEMELIE — 176 - TemeNea reală, neîntemeiat, fictiv. Nişte mărturii de pe la nişte oameni,. .. lucruri răsuflate, fără nici o temelie (a. 1746). uricariul, viii, 3. (Regional) De temelie = băştinaş, autohton, alr i 444/65. <0> Loc. adv. Din temelie (sau temelii) = în întregime, cu totul, de tot. La primejdiile uremii ales om cirmuitoriu. . ., şi de obştea sfintelor minâstiri den temelie bun chititor. biblia (1688), [prefaţă], 7/48. Tot neamul. . . să stinsă den temelie. n. costin, l. 54. Ţintirea la monarhia universală a lui Napoleon au cutremurat din temelie toaie staturile Evropei. ist. m. xxix/12. Voia. . . să schimbe lumea din temelii, v. rom. aprilie 1970, 63. Din temelii — (despre reacţii interioare, trăiri sufleteşti) în profunzime, adine; cu putere, tare. Ai ştiut şi totuşi ai tăcut toată vremea, făcu Laura spâimlntată de ceva ce-i zguduia inima din temelii, rebreanu, i. 102. Cald din temelii tresar D-amarul tinerelor mele patimi, blaga, poezii, 8. (învechit, rar) Cu temelie = cu sîrguinţă, cu stăruinţă, temeinic. Mă nevoiesc dară cu toată virtutea spre aceaia ca cu temelie să învăţ măiestriia de a muri bine. maior, p. 85/6. <0> Expr. A pune temelia 0a**«) = a întemeia; a începe; a pregăti. Au pus temelia teatrului naţional, negruzzi, s. i, 344. Sint. .. In stare de a pune temelia la un viitor mai bun. fm (1861), 105. încă din primăvară pusese temelia pregătirilor de nuntă, slavici, n. i, 88. El punea temelia unei opere şi o finisa In gind. v. rom. septembrie 1970, 65. ^ P. r e s t r. Piatră de temelie (1). Oamenii... N-au priceput al pietrii tainic grai Şi-au pus-o la un han drept temelie, cazimir, p. 129. (învechit, rar) Piatră temelie unghiului = piatră unghiulară, v. piatră. (Prin Mold.) Locul pe care este clădită o casă, vatra casei. Gf. alr i 648/370, 584. 2. Fig. Element care serveşte drept sprijin, pe care se întemeiază ceva, bază; element principal, esenţă; temei (II . 1). Aceste mlncări fac temelie negustoriei ţării. ist. am. 22v/21. Legile romane. . . slujesc de temelie la Condica Moldovei, kogălniceanu, s. 137, cf. i. ionescu, c. 246/9. Realizarea In omenire a dreptăţei şi a frăţiei, aceste două temelii ale ordinei absolute, bălcescu, m. v. 3. Adoptară . . . ca temelie a nouei constituţiuni principiul individualităţii isto-rico-politice, barîţiu, p. a. iii, 38. Temelia dreptului şi a slobozeniei nu pier In veci. russo, s. 133, cf. negruzzi, s. i, 8. Spata şi iţele slnt temelia războiului. slavici, n. i, 54. Meiul pare a fi fost temelia hranei locuitorilor, xenopol, i. r. i, 56. Pe temelia unei deza-buzări totale... a ridicat afirmaţia adevărului şi a binelui, lovinescu, s. i, 250. Literatura noastră trebuie să-şi găsească temelia firească In popor, sadoveanu, e. 16. Să dea ştiinţei întreaga ei temelie necesară de fapte, vianu, l. r. 17, cf. scînteia, 1966, nr. 6 908. Temelia de principii a activităţii lor istoriografice a putut să sufere prefaceri, v. rom. ianuarie 1966, 187. <ţ> L o c. adv. La temelia = formînd elementul principal, fundamental, constituind baza pentru . . . Acelaşi principiu arhitectonic. . . l-am găsit la temelia arhitecturii subterane, naum, ist. art. 37. Falsificarea realităţii, aşezarea la temelia operei dramatice a unui conflict inventat fac ca întreaga piesă să devină nerea_ listă, contemp. 1952, nr. 300, 2/4. La temelia artei moderne stau metodele de observaţie a naturii, vianu, l. u. 7. Una şi aceeaşi năzuinţă formativă zace la temelia tuturor creaţiunilor spiritului grec. blaga, z. 66. + (învechit) Element fundamental, idee de bază, principiu ştiinţific. Temelie de această lege. amfi-lohie, g. f. 89r/l. Spre aceste temelii să odihnesc. . . tablele sinusurilor, lazăr, t. 33v/6. Temelia sistemului critic, ionescu-rion, c. 53. Lasalle s-a abătut de la această teorie, care-i temelia socialismului, id. s. 110, cf. ursu, t. ş. 287. 4* (învechit, rar) Cauză, motiv, pricină. A socoti şi pentru cele trecute vremi cum s-au purtat lucrurile şi cu ce orlnduială şi ce temelie au arătat a fieştecăruia sflrşit (a. 1757). uricariul, iv, 7/2. + (învechit, rar) Creaţie, geneză; înţeleasa amu ainte de tocmeala (temelia n. test. 1648, izvodirea biblia 1688) lumiei. cod. vor. 144/3. 3. Vîrsta în zile a lunii la 1 ianuarie, ziua cînd ea este nouă fiind notată cu zero; epactă. Să vie seara la mine să-l învăţ cursul planetelor, starea crugului, umbletul zodiilor, numerile, temeliile şi cetirea stealelor. alexandria, 11/9. A răposat... in luna lui septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. iorga, c. i. 10, cf. ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. — Pl.: temelii. — Şi: (regional) temelei (pl. temelei bul. fil. v, 336) s. m. jahresber. viii, 318. — Din slavonul TEMELIICI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A terneli1. (Refl. pa s.) Fără blagoslovenia bisericii cei mari de pre-acele locuri s-au temeliicit acea biserică. PRAV. GOV., ap. TDRG, cf. MURNU, GR. 56. — Prez. ind.: temeliicesc. — Temelie -j- suf. -ici. TEMELIIT0RIU s. m. (învechit, rar) întemeietor. Temeliitoriul nostru şi părintele a tot neamul românesc, Trai an. cantemir, hr. 192. — Pl.: temeliitori. — Temelii + suf. -tor. TEMELIUI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A tc-meli1. Vasilie Vodă au ceput lucrurile sale. Cu învăţături ce în ţara sa temeliuiaşte Nemuritoriu nume pre-lume şie zideaşte. varlaam, c. 2. — Prez. ind.: temeliuiesc. — Temelie + suf. ~ui. TEMlîLNIC, -Ă adj. v. temeinic. TEMENA s. f. v. temenea. TEMENEA s. f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune, cu mîna dreaptă întîi lăsată în jos, apoi apropiată de buze şi pe urmă de frunte; închinăciune, ploconeală, reverenţă; (regional) pleoştire. V. t a 1 î m. Au făcut clte trei temenale plnă la pămînt. beldiman, e. 134/7. Mă dau în lături cind trec ei pă drum, făcîndu-le temenale. gorjan, h. ii, 3/3. Convorbiră puţin,... cu nesfîrşite temeneli reciproce. codru-drăguşanu, c. 23. Fanarioţii se deosebeau... prin desele complimente şi temenele ce făceau In dreapta şi In stingă, filimon, o. i, 109. Halal, măi, de cine poate. . . Să se frîngă-n loc de şele Ca să facă temenele, alecsandri, t. 142. I-au făcut trei temenele, lăslnd miinile plnă la genunchi, lăcusteanu, a. 84, cf. gane, n. i, 155. A trecut înainte, poftindu-l cu multe temenele pe calif In celălalt salon, caragiale, o. ii, 270, cf. ddrf, barcianu, n. rev. r. i, 170, alexi, w. Făclnd mereu temenele, ardeleanu, u. d. 206, cf. şăineanu, d. u. Temenele făcute plnă la pămlnt şi cu mina la piept, ciauşanu, r. scut. 67. l-am făcut o temenea şi am ieşit, galaction, o. 78. Căpetenia de orta cunoştea pe franţuz. . . şi-l pofti să treacă, făclndu-i o temene. sadoveanu, o. x, 295. Primeşte-aceste daruri şi-aceste temenele: La nava ta se cade pe brlnci ca să mă-nchin. i. barbu, j. s. 122. Se sprijinea cu mina de un baston, In vreme ce cu cealaltă făcea nişte saluturi ca nişte temenele, călinescu, b. i. 167. Boierul. . îmbrăcat în anteriu,... le ieşi înainte In cerdac, ii salută cu o temenea şi li pofti Intr-una din odăi. camil petrescu, o. ii, 661. Apoi vesel se-nturna La sultan de se-nchina Cu adlncă temenea, alecsandri, p. p. 108. Paşa-al Diiului... Temeneaua că-şi făcea, Poala, mîna-i săruta, teodorescu, p. p. 482. Şi la dlnsa se ducea,. . . Temenele că-i făcea Şi din gură mi-i zicea. ant. lit. pop. i, 409. Temenele Că-i făcea Şi paftale-i dăruia, balade, ii, 92. <0> F i g. Nu voi să le fac temenele la toţi, mai ales acum: m-ar crede slab! i. ne-grijzzi, s. iv, 278. Tovarăşul Petrescu face temenele înaintea unuia din Bucureşti, galan, z. r. 80. — Pl.: temenele şi (învechit, rar) temeneli. — Şi: (învechit) temenă s. f. — Din tc. temenna. 2307 •TEMENI1 — 177 — TEMEtEU '• TEMENI1 'vb. -IV. Refl.‘(Rar) A se pleca în faţa cuiva în semn' de salut, a-i face cuiva tetnenele; a se; închiria, a se plocdni. 'Cf. barcianu, şio iij, 355’, ai*- > xi, \v.,' tdrg, şăineanu, d. u'., bl 'vi, 68. Ienicerii\ de-mi sosea, Bună ziua că-4 dedea Şi frumbs se'Hemehea. j TEODORESCU, P. P. 552. — Prez. ind. :■ temenesc: '* ; — V. tiiiiteneâ. '' TEMENfî vb. IV. Tranz. -.(Regional) A lipi cu lut şi baligă, ,a murui1 (Rădăşeni — Făltieeni). Gf. a vi .19. v. —: Prez. ind.: temenesc. — Etimologia necunoscută. Cf. t e m e 1 i2. TEMERAR, -Ă adj. îndrăzneţ (peste măsură), cu- ■ tezător. V. nesocotit, pe tul ant. Cf. negu- : lici. Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zictnd că nu slrttbune. bolliac, o. 272, cf. ;prot. — pop., x n.1 d., costinescu, şăineanu, d. u. Căpătase un mare , prestigiu In oraş, ca un temerar pionier al progresului ce era. c. petrescu, r. .dr. 101. Fac deosebire Intre morala , socială conformistă-, conservatoare şi morala '. individuală temerară şi .înnoitoare. , ralea, ş. ,.t,,.,ii, ‘ 260. Pare In adevăr un călător temerar, poxnil de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. bogza, c. o. 14. . Avea o siguranţă temerară In puterea glndirii' "sala v. . rom. octombrie 1964, 39. Autorul l-a dotat cu rezonanţe > ’romantice şi cu nimbul 'spiritului temerar şi ăviiiîuros ; al conchistadorilor, ib. iulie 1970, 105. <£> F i g. Ce j nor se respînde Pe fruntea-ţi temerară? heliade, o. i, 343. Sala cu muri, netezi..., Cu arcuri ce-şi ridică boltirea temerară, eminescu, o. iv, 152. O (Adverbial) ! Au moare omul clnd gustă temerariu Din fructele ştiinţei? heliade, o. i, 381. O (Substantivat)1 Era un temerar înlr-aripat să zboare mai sus de cer. -mace- : DONSKI, O. I, 268. — Pl.: temerari, -e. — Şi: (învechit) temerâriu adj. — Din fr. temeraire. TEMERÂRIU adj. v. temerar. TlSMERE s. f. Faptul dc a (sf'e) teme2. 1. Teamă, frică ; (învechit, rar) teminţă. Cf.. t e m e2 ‘ (1). De muncire şi de teameie iaste semn. coresi, ev. 236. Uspătlndu-se fără teamere (a. 1569 — 1575). gcr. i,*12/1. Pune-voiu teamerea mea înaintea ta şi voiu ] Ingrodzi tot nărodul acela., po 257/17. Acea- ..teamere . şi spaimă mare vor pătimi oamenii, cheia în. 99r/12. Cumplite răotăţi lărîi făcea, nici de sarascheriu,. rnici de împărăţie temere ,avlnd. ,-n. greceanu, cm ii, 50. ■ Toţi lăcuitorii. . . să iasă din băjenii. ■ . să n-aibă nici o temere- despre mine. axinte uricariul, .let. ii, ■142^4. Trăglnd uşa după sine, ascultă Abia răsuflind, de temerea multă, budai-oeleanu, ar. v. 46. Veţi pu- • tea dobîndi de la prunci.. . teamerea şi drăgăstoasa [ ascultare, petrovlci, p.*i-11/6, '.cf.! delo.i lb. însă nu, temere, Nice peire Fiara adusu-ni-au, Ce mîntuire. asachi, s. l. i; 137, cf. polizu, costinescu. Temerea ■domneşte peste Bucureşti; Poporul îneacă curţile dom-: neştu BOL1NTINEANU, o. 46, cf. ddrf, barcianu, alexi, • w., bianu, d. s., şăineanu, d. u. Avea temerea molip-■ sirii de boli. călinescu, c. o. 136, cf. caba, săl. 93," alr. î l 555/347, 348, a v 6. <$> Temere de Dumnezeu = evlavie, cucernicie. Cf. drlu, lb, barcianu, zanne, ! p. y,i, (>33. Temere reverenţiară v. revere n ţ i a l. 2. îngrijorare, nelinişte. Cf. teme2 (2). Să coprinde de nădejdi şi de temere, marcovici, d. 4/2. Este■ temere de influenţa englezască. gt- (1838), 552/25. învie Te-râerea, grija, prepusul, untul... conachi, p. 279, cf. ‘ polizu. Inima ei nu era stăplniiă In acel minut de amor, , ei mai'cu seamă de temerea de a fi respinsă, filimon, o. i, 141. Ar fi stat lungi ore astfel a-şi împărtăşi teme- , rile şi speranţele lor. fm (1862), '63/1. Trecea peste temerile celor mai pesimişti, maiorescu, d. ii, 127. Mi se pare mie c-amlndoi ne-ascandem aceleaşi glnduri ş-acelţaşi temeri, vlahuţă, o. a. 425, cf. barcianu. îi luă pălăria de pe masă şi i-o puse In cap,' cu grije şi temere sâ nu-i strice - pieptăn'ătiira. d. ZAMifraiscu, t. s. 51, cf. alexi, w., Şăineanu',• D.-;iii. Adesea am temeri, ină întreb 'de ee s-a vîrit in asfa."călinescu, b. i. 312. I se confirma o veche temere şi bănuială, vineâ, l. i, 71. Mama, luptind parcă împotriva -presimţirilor şi temerilor ei vechi, care o năpădeau, căşună .perfete. preda, m. 87. 'Mciiiită de temeri confuze. . . ,"îficerca să lnnădeas.pă frînturi de idei Incîlcite. v./som.^ martie 1958, 44. Voia să verifice acţsţe temeri, dar amina, mereu o confruntare cu minerii, y. -rom. ianuarie 1965, 71. .,Vix 3. (Rar) Neîncredere, bănuială. Cea temere hicleană, cea remuşcare cruntă. . . ît fă'c uimit s-alerge lu sim-briaşi venetici, heliade, o. i, ,223. 4 (Popqlgţ),Qel^zie. Nu era nici un fel de temere Intre noi. gorja'n^h/ iv, 182/30. Temerile. .. şi, pizma', obiceiuri diavoleşti. pann, E. ii, '45/2, cf. polizu, ddrf. iSdea ' singUră Intr-ascuns de temerile lui Alexa Grecu, pentru că in viaţa ei nu-i fusese nimenea drag. sadoveanu, o. vii, 324. Termenii... erau vădit strecuraţi cu scoptil Să potolească temerile soţului, vinea, l. ii, 252, cf. vaida. Ca viermete la lemn', temerea la inimă’. zAi^ne; p. i% 167. ; — Pl.: temeri. — V. teme?. ■X TEMERITÂŢE ş. f. îndrăzneală, marc, cutezanţă (nesocotită). V. petulan ţ'ă. Cf.! LAUHiAiy, m. .iii, 19/26,. negulici, aristia., plut., prot. — pop., n., d. Brav .plnă la temeritate, hasdeu, i. v. 181, cf. costinescu, barcianu, alexi, w. lini lua apărarea cu o îndrăzneală. . . care mergea plnă la temeritate oarbă. ibrăileanu, a. 24. Pentru omiil acesta cu temeritate şi luciditate de,nebup. . . nu poate exista nici un obstacol. .c. petrescu, c. v. 286, cf. şaineanu, d. u. Nu se supăra de temeritatea .lui. călinescu, b. i. 17.6. A.ceastă noţiune presupune energie, temeritate, curaj, ralea, s. t. n, 122. <$> F i g. Uimitoare e, dimpotrivă, temeri-tateat cu care. ... tlnărul izvor îşi afirmă propria-i existenţă, bogza, c. o. 75.. . . — Din fr. temerile, lat. (.emeritas, -atiş. TEME SCI EU s.n. v. temestău. TEME.ST AU s. n. (Regional) Suport de piatră sau de fier .care se pune pe .vatră pentru a ridica lemnele de foc . 9a să ardă mai bine (Livada — Vaşcău)..- Cf. chesţ. 11. 336/396. + (în forma teniescleu) Placă de lemn pe care este aşezată lada în care curge făina.la moară. Cam. din tărcăiţa — bei-uş. — Pi.: ?' — Şi: temesclcu . s. n. — Din magh. tâinaszto. TEMETAU s. n. v. temeteu. TEMETfill s. n. ' v. temeteu. TEMETfiU s. n. (Prin Transilv.) Cimitir. Temeteu . . . In părţi l-am scos (a. 1807). i.orga, ş. d. xvii, .170, cf. ddrf. Nu mă-ngropa-n temeteu, Ci mă-ngroapfi In birtul tău. mîndreşcu, ung. 107. Dar cine ne-a despărţit N-ai' ave ioc în pămînt, Nici loc in temeteu, Nici seînduri de copîrşău. vaida. Cătana vine-ngropată Pe Ip.cul unde-a picat... Nu ca alfii-n temeteu. marian, î. 32, cf. ŢIPLEA, P. P. 117, CABA, SĂL., Com. din goleşti — vaşcău. Pe mine nu mă-ngropaţi Nici in sfintu temeteu, Fără unde-ai zice eu. bîrlea, b. 22. Moartă şl-ngrapală La portiţă-n temeteu. t. papahagi, m. 3, cf. L. COSTIN, GR. BĂN-, 201.,. ARH. FOLK. I, 215, ALRM i/n.h 423, FOLC. TRANSILV. f, 117. — Pl.:, temeteie şi tinygeauă (ţiplei,; p.. p. 117, alr i/ii h 301). — Şi: tcmctău (ib. h 301), temeter (ib. h 301/315), tâmetâu (ib. h 301/295)5 ţimitlu Xarh. folk. vi, 263, 300), timetîu (jahresber. vi, 81), ti-minteu (alr i/n,h 301/257):, timteu (ib: li 301/80) s. n. — Din magh. teineto. • TEMICĂ — 178 — TEMNIŢĂ TEMfCĂ s. f. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui teamă (Ţigănaşi — Iaşi). D-apoi eu aş trece, ... Dar mi-i cam temică Că noaptea m-apucă. pamfile, c. ţ. 130. — Teamă + suf. -ică. TEMIlVGEAlVĂ s. f. v. dan:iijcană. TEMfiVŢĂ s. f. (învechit, rar) Temere (1). Pe chip, după tăcere, şi însuşi după semne Le simte căpitanul fricoasa lor teminjă. hSliade, o. i, 321. — Teme + suf. -in/ă. TEMIŢĂ s.f. v. temniţă. TEMIiEĂC s. n. 1. (învechit) Dragon (la sabie). Cf. CIHAC, II, 407, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, w. + Curea cu care se ţine lancea după umăr. SCRIBAN, D. 2. Unealtă de pescuit formată dintr-o vargă groasă de fier, terminată la unul dintre capete cu un cîrlig ascuţit, iar la celălalt capăt cu o verigă de care se leagă o frînghie groasă, al cărei capăt se prinde ca o brăţară de mina pescarului; serveşte pentru a apuca şi a trage peştii mari spre barcă. Cf. antipa, f. i. 270, id. p. 353, atila, p. 427, şăineanu, d. u., scriban, d., dl, dm. + (Rar) Măciucă (I 1). Trei dintre stăplnii locului se năcăjeau... c-un somn... Doi ll prinseseră cu cangea bahorului stăplnindu-l, şi al treilea ll ucidea cu timleacul, buzdugan al pescarilor împotriva acelui peşte uriaş, sadoveanu, o. xviii, 231. — Pl.: temlece. scriban, d. — Şi: timleac (pl. lim-ţeacuri dl, dm, dex) s. n. — Din rus. TeMJiHK. TfîMNIC s. n. 1. (învechit şi regional) Adăpost In pămint în care se ţin stupii iarnă. Temnic (a. 1620). d; bogdan, gl. 110. 4 lei de făcut un temnic (a. 1742 — 1743). bul. com. ist. i, 255. Vn ştiubei se cumpără In primăvară, cind se scoate din temnic, cu 40 plnă la 60 lei. i. ionescu, d. 249, cf. cihac, ii, 407, ddrf. Iarna se fin stupii Intr-un bordei zis temnic. dame, t. 120, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. Din scorburile copacilor întocmeşte ştiubeie. Din trunchiuri, temnic, bordei şi şopron, sadoveanu, o. xiii, 732, cf. h ii 117, x 499, xn 374. Albina. . . iese In primăvară la lucru. E Insă subţirică şi slăbuţă, ca din temnic. furtună, v. 4, cf. alr i 1 685/526, 898, 954. 2. (învechit şi regional) Bordei în pămînt. Aici ajunge a lăcui Intr-un temnic, îngrădit cu un gărdicel, iar a face cetăţi şi case de piatră nici de un folos nu ne slnt. neagoe, Înv. 112/14, cf. costinescu. + (învechit) Adăpost săpat în pămînt pentru ocrotirea ostaşilor (în timp de război), dl, dm. 3. (Regional) Pivniţă (1). chest. ii 280/74, cf. alr i 663/954. 4. (Rar) închisoare, temniţă. Slujitorii... i-au luat înainte spre temnicurile de oslndă. sadoveanu, o. x, 250. 5. (Regional; în forma timnic) Construcţie în spatele casei (în care se păstrează diferite obiecte). Cf. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 107, SCRIBAN, D., LEXIC REG. 87. O jăzduise Intr-o cameră care, la început, fusese plănuită să fie timnic. v. rom. septembrie 1960, 63, cf. tomescu, gl., udrescu, gl. + (Prin nord-estul Olt.) Antreu, lexic reg. ii, 32. — Pl.: temnicuri şi temnice (barcianu). — Şi: (regional) timnic (anon. car., iovescu, n. 29, scriban, d., lexic reg. 87), timic (alr i 1 685/900), tcvnic (ddrf , dam£, t. 120, marian, ins. 146, pascu, s. 339, cade, hristea, p. e. 306, h iii 140, x 355) s. n. — Din medio-bg. Tf Temhhk. TEM1VICEÂRIU s. m. v. temnicer. TEMIVICfiR s. m. 1. Paznic de închisoare; gardian. Era m[i]/[o]s*i!) cătră el şi-l făcu pre el să Intre In voia temniceariului. po 136/19. Temnicearii audziră şi le părea că sămt creştini Inlontru. varlaam, c. 430. li băgară In temniţă, poruncind temniceariului vlrtos să-i păzească pre ei. n. test. (1648), 156v/34. Ruglndu-să temniceariului, lăsă de-i veni o slugă, dosoftei, v. s. noiembrie 101r/28, cf. anon. car., lb. Trebuie să mă duc să-mi iau slujba de temnicer la turnul Londrei. negruzzi, s. iii, 269, cf. polizu, costinescu. Intr-una din zile intră temniţarul la mine cu o scrisoare in mină. F (1884), 170, cf. ddrf, barcianu, alexi, vr. Acest tratat de edificaţie era probabil singura carie pe care mila vreunui temnicer i-o va fi pus la Indemlnă. iorga, l. i, 509, cf. tdrg, şăineanu, D. u. 'Temnicerii în paza cărora o va trimite tribunalul militar li pot reteza dintr-o dală firul vieţii, stancu, r. a. iii, 251. Înfruntau răutăţile judecătorilor şi ale temnicerilor, pas, z. iv, 105. Eşti ca un temnicer care vine să anunţe ora supremă. vinea, l. ii, 54. Dă unul Portarului, Altul Temnicerului. teodorescu, p. p. 528. <0> Fig. Eliberă de prin închisori gloate de prizonieri. . . păziţi In capitala Moldovei sub preveghearea temnicerului turcesc Petru cel Şchiop, hasdeu, i. v. 188. 2. (Prin Maram.) Ocnaş (2). alr sn iv li 1 000. — Pl.: temniceri. — Şi: (învechit) teinniceăriu, timnicer (anon. car.), (regional) teiriniţăr s. m. — Temniţă + suf. -ar. TEMNICf vb. IV v. temniţa. TEMNICIOAnĂ s. f. Diminutiv al lui temniţă (1). Temnicioară robilor, Lacrimă drăguţelor, eminescu, l. p. 3. Frunză verde de cicoară, Toi mai zace-n temnicioară. teodorescu, p. p. 157. Să mă ducă-n jos la ţară Să mă facă temnicioară, Temnicioară robilor, Bucurie domnilor, mîndrescu, l. p. i20, cf. bud, p. p. 44. Şede Corbea. . . Din temniţă în lemni-cioară. păsculescu, l. p. 224, cf. t. papahagi, m. 18, balade, ii, 234. — Pl.: temnicioare. — Temniţă + suf. -ioară. TEMNIŢA vb. I. Tranz. (învechit) A întemniţa, a închide. Bătlndu-i, temnicindu-i şi săclndu-i cu fomea şi sealea. dosoftei, v. s. ianuarie 45r/5. Mă temniţară intr-un beciu plnă să se facă ziuă. gorjan, h. iv, 33/19, cf. lm, barcianu, alexi, w. — Prez. ind.: temniţez. — Şi: temnici vb. IV. — V. temniţă. TEMMţAII s. m. v. temnicer. TEMNIŢA s. f. 1. închisoare, puşcărie; (rar) temnic (4), (regional) tumurug (2), (învechit, rar) tărie. V. ocnă. Scoale den temniţă a se ispovedi numelui tău. psalt. hur. 120r/13. Cela ce-i băga In temniţă şi-i ucidea, cod. vor. 42/6. Şi-l băgă el In temniţă, coresi, ev. 280, cf. 34. Luo. . . pre Iosif şi In temniţă-l aruncă. po 136/15. ll luară perşii şi-l pusără In temniţă, herodot (1645), 67. Temniţile pline de călugări, ureche, l. 185. Să-l globască sau să-l Inchidză In temniţă. prav. 58. Te va da slugii şi In temniţă le va arunca. n. test. (1648), 7r/24. Pre oarecarele om... ll băgăm in temniţă, cheia în. 14r/l. Şi-i puse pre ei in temniţă la legătură, biblia (1688), 30V27. Băglndu-i In temniţă dedesupt, unde lăcuiesc tllharii. ist. ţ. r. 43. Dacă au vinii In Iaşi, Intli au slobozit temniţăle. n. costin, l. 549. Nici esie cu cale să fie temniţa supt beserică. neculce, l. 171, cf. anon. car. Umblă pre la temniţe de caută... pre cei închişi, mineiul (1776), 186ri/25, cf. man. gott. Au luat acei bani gloabă, ferindu-i de pedeapsa lemniţii, care cu. drept li să cade (a. 1792). iorga, s. d. vn, 67, cf. budai-deleanu, lex. Mai bine. .. să o bage In Olt sau In temniţă (a. 1817). iorga, s. d. xii, 206. Intunerecul temniţelor ne sperie mai puţin declt lenevirea. marcovici, c. 57/12. Vel vornic al temniţilor. tîmpeanul, g. 16/5. Ocăra drăgăloriile auslriace, care putea să ne audă şi să ne tragă In vro levniţă. russo, s. 170. Palatul este păzit ca o temniţă. negruzzi, s. iii, 473. O temniţă-adlncă îmi e locuinţa. alexan drescu, o. i, 89, cf. costinescu. In două tem- 2331 TEMNUSĂ — 179 — TEMPERAMENT niţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie■ şi la casa de nebuni! eminescu, o. i, 151, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, D. u. Te trudeşti acolo, In băi, îngropat de viu ca în temniţă, voicplescu, p. ii, 272, cf. rosetti, L. R. iii, 53. Un revoluţionar îşi sacrifică viaţa In temniţă, ralea, s. t. ii, 221. Să putrezească de viu in temniţă, stancu, r. a. iii, 65. în temnifi vrut-au să mă bage. beniuc, v. 103. Ţi-am spus. . . că am stat in temniţele florentine, barbu, princ. 115. Fie-i moara rlşniţă Şi hodina-n temniţă. jarnik — bîrseanu, d. 282. In temniţă m-ai băgat, Ţ-ai croit mare păcat, hodoş, p. p. 136. La tevniţl c-ajungea, Ştefan Vodă mi-o zărea. mat. folk. 1 257. In curăli m-o legal, In tevniţă m-o bagat. cardaş, c. p. 76, cf. ţiplea, p. p. 117, vasiliu, c. 36. îl ducea într-o temniţă de piatră Chiar pe seama lui gătată. balade, ii, 13. Mă prinseră jandarii... Mă prinseră, mă legară Şi-n temniţă mă băgară. folc. transilv. i, 25. Vai dă cel ce se deşteaptă Cind temniţa il aşteaptă. zanne, p. v, 622. <0> F i g. Scoale din temniţă sufletul. meu se ispovedească-se numelui tău. psalt. 295. Acolo slnt temniţele şi munca veacurilor, coresi, ev. 36. O temniţă de ramuri fac coamele grădinii, C-abia mai pot pătrunde albinele tn ea. voiculescu, poezii, ii, 111. Considera omul drept înger decăzut, un înger pur, încarcerat intr-o temniţă de carne, barbu, princ. 313. + Pedeapsă cu închisoarea. Am auzit... ca i s-ar ,fi iertat doi ani de temniţă, agîrbiceanu, s. 534. <0> (Ieşit din uz) Temniţă grea = pedeapsă care se aplica pentru fapte penale grave şi care se executa în penitenciare cu regim sever; recluziune. Cf. cod. pen. r.p.r. 52. Putuse dovedi dala eliberării lui... după un an încheiat de temniţă grea. demetrius, a. 157. 2. (Prin Mold.; în forma tevniţă) Pivniţă, beci. împăratu. . . o început a aduci cu siamboala galbini din tevniţl. şez. iv, 203. Fata s-o dus in tevniţl, le-o adus vin, ş-apoi pe urmă chef şi voie bună. vasiliu, l. p. 190. — Pl.: temniţe şi (învechit şi regional) lemniţi. — Şi: (învechit şi regional) timniţă (anon. car., alr i 1 455/ 129, 190, alrm sn ii h 807/886), (prin Mold.) tevniţă, (regional) temiţă (arh. folk. i, 174, gregorian, cl. 63, alr i 1 455, alr sn iv h 998, ib. h 999), tîiulţă (densusianu, ţ. h. 222, gregorian, cl. 43, alr i 1 455/28, 69, 75, 77, 85, 87, 107, 131, 302, alr sn iv h 998, ib. h 999/105) s. f. — Din slavonul Tf/HNHlţd- TfiMNUSĂ s. f. (Mat.; învechit, rar) Secantă Tem-nusa a unghiului celui adivarat. gheom.-trigon. 191r/2 — Pl.: ? — Din ngr. rejjivouaa. TEMOARE s. f. (învechit) Teamă, spaimă; (latinism învechit) timoare. Acie Veniamin giurelu In temoare (teamăt c2, tremure c, frică h, spaimă d). psalt. 129, cf. dhlr ii, 501, rosetti, l. r. vi, 253. — De la teme2. Cf. lat. timor, -o r i s. TEMPfiL, -Ă adj. v. tembel. TEMPERA1 s.f. 1. Procedeu în tehnica picturii, I care constă din amestecarea culorii cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase, Cf. dn2, l. rom. 1970, 538, m. d. enc., dex. + Pictură realizată prin acest procedeu. Cf. m. d. enc., dex. 2. Vopsea obţinută prin amestecarea ei cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase. dex. — Din it. tempera. TEMPERA2 vb. I. Tranz. şi refl. 1. (Despre excesul de frig sau de căldură) A (se) atenua, a (se) diminua. (Refl. pas.) Aceasta este patria arşiţei pentru dreapta batere a razelor solare; Insă să temperează ceva de ploile cele mari, munţii cei nalţi şi vln-turile mărilor, genilie, g. 92/25, cf. polizu. 0> P. | geier. O ceaţă aurie şi subtilă se revărsa dinspre apus..., temperlnd claritatea zărilor, galaction, o. 348. + Tranz. (Complementul indică un lichid) A micşora, a reduce tăria. Cf. negulici, prot. — pop., n. d. şăineanu, d. u. A tempera tăria vinului cu apă. id. il» 2. Fig. (Despre sentimente, manifestări etc.) A (se) modera, a (se) potoli, a (*e) domoli, a (se) pondera, a slăbi. Cf. drlu, negulicv, polizu. Elinii şi alte popoare ale antichităţii să serviră cu dlnsa spre a tempera moravurile cele barbare, filimon, o. ii, 160, cf. prot. — pop., n. d., costinescu, barcianu, alexi, w. Prietenia noastră a durat plnă la virsta de opt ani, lulnd diverse forme. . . şi temperată puţin din cauză că. . . nu mai stăteam vacanţiile întregi la moşie, ibrăi-leanu, a. 25, cf. severin, s. 25, şăineanu, d. u. Căutase să-i tempereze entuziasmul, stancu, r. a. iv, 73. Timpul temperase Intrucltva durerea amintirii, contemp. 1955, nr.476, 3/2. Nu trebuia să-i potolesc avlntul, să-l temperez cu ridicola prudenţă comună, v. rom. septembrie 1963, 28. Lipsa de bani i-a temperat pasiunea. ib. decembrie 1964, 37, cf. dn2. — Prez. ind.: temperez. — Din fr. temperer. TEMPERAMENT s. n. I. (învechit) Temperatură; climă, climat. Dachia. . . cu temperamentul aerului, cu curgerea apelor... declt alalte părţi nu numai nu mai gios, ce încă cu multul a le covlrşi-poate, cantemir, hr. 16. Tlmpărămlntul, cind s-au cules viile, au fost mai rece. înv. vin. 67/15-. Cele trii feliurile tempera-menturi precum: al verei călduros, al toamnei şi pri-măverei stlmpărat şi al iernei friguros, ar (1829), 253l/28. Aforismii prognostici se numesc sentenţii seau idei precunoscătoare din temperamentul (starea) timpului şi a aerului, cornea, e. i, 175/17. II. 1. Organism al unei persoane; tip de organism considerat din punctul de vedere al caracterelor generale congenitale ale funcţionării lui, explicat la origine prin dozarea celor patru umori; constituţie a corpului; (învechit) crasis. Alcătuirea trupului (tem-peramentu). vulcan, t. 5. Tot acelea şi ei scriu Ce mătuşele le ştiu, Ori curăţenii, revent, Că crasis, tam-perament Nu cunosc ei. mumuleanu, c. 158/2. La tot omul. . . deosebire a vieţuirii, a stării sănătăţii şi a felustării (temperament). piscupescu, o. 241/14. Temperamentul cel veninos prea iute, cel slngeros mai moale, cel flegmos slab şi neputincios şi cel melanholic lin şi adine, episcupescu, practica, xxxi/13. Temperamentul cel holeric şi singeros. ar (1830), 4332/23. Numărul pulzului este chilin Intru deschilinirea constituţiei, temperamentului, ţinearei vieţii, antrop. 96/18. Românii munteni... slnt mai mult nalţi declt mijlocii de stat, sănătoşi, vlrtoşi cu temperamentul, la faţă albi şi rumeni. genilie, g. 188/2. Temperament, crasis, starea, firea unui trup de a fi mai lare sau mai slab, de a fi mai bărbat sau mai bicisnic, de a fi mai iute sau mai molatic..., stare care o face alcătuirea umorilor, veisa, i. 175/22, cf. negulici, polizu, costinescu, bianu, d. s., şăineanu, d. u., cade. O- Fig. Toată fierbin-ţala, carea dogoreală şi plrjol In iot trupul poliliii noastre pricinuieşle, In stlmpărarea şi temperamentul cel de sănătate şi de viaţă izvorltor easle. cantemir, ist. 111. 2. (Psih.) Ansamblul .trăsăturilor psihofiziologice ale unui individ, care se reflectă în special în particularităţile de intensitate şi de viteză ale reacţiilor psihice şi motorii; fire, natură (3), (învechit şi popular) nărav (3), (învechit şi regional) natural (III 1), talent1 (2). V. caracter. El trebuie să ştie ceva şi înţelege cit de mult intelectul, temperamentul şi stările împrejur cele intlmplătoare. . . care tn sufletul pruncilor se arată. man. înv. 126/8. Slnt modificate şi darurile şi patimile, temperamentele şi semnele fiziognomice. episcupescu, o. î. 53/28. Ar trebui să ştie numai oara şi minutul naşterei, ca să poată hotărî temperamentul, însuşirile sufleteşti, vasici, m. i, 12/18, cf. polizu. Avea un temperament de o excesivă neegalitate şi cind 2337 T Fi Ml*li H A M KNTAI. — 180 — TEMPERATURĂ o\pas'iune îl apuca era o torihră nepomenită, caragiale, o. iii'/ 4. ' Un temperament de artist.' vlahuţă, o. a. ■238, cf. dd’ef1. Reflectă adevăratul lempercmeW. poetic dl lui Bolirttirieanu; bbmbtkescv, o. 161, cf. barcianu. Temperntiientul omului nu'[era]. .. de natură a înflăcăra dulcea admirare ce avea pentru Saşa. d. zamfi-resq», v.; ţ.,419, cf. alexi, w., bianu, d, s. Orice teorie. . . este condiţionată de temperamentul celui care o făureşte, ibrăileanu, s. 231, cf. şăineanu, d. u. în Sadoveanu avem, desigur,, un puternic ■-temperament liric:. ‘lovinescu, s. i, 29■ „Clntareâ României".. . înfăţişează .numai o latură, a temperamentului său. vianu» a. p. 38. Fraza. . .\e bine legată, plină de energie şi de relief, adesea nervoasă, ceea ce denotă un tempe-. mment viguros, hotărlt şi sigur de sine. oţetea, t. v. ’ -1-1.1. Eu,.am un temperament nefericit, călinescu, e. ; o. i, 125. Nu putem să luăm apărarea bancherului... ' .cum mi-ar,. plăcea mie-şi cum ar conveni temperamen-' lului meu de polemist, stancu, r. a. iv, 346. Cuprin-' idea. . . numele, întreprinderea,, capitalul, averea, trecutul,. gusturile, . temperamentul . fiecărui individi- vinea, l. ii, 245. Deşi nu are temperamentul vijelios cerut de rol, este mai receptiv declt colegii săi. T mai 1964,1 98. Imaginaţia şi naivitatea... formate, de un tempera-; ment înclinat spre fantezie şi legendă, v. rom. septem- ■ brie 1970, ,54. <$> Expr. A avea .ţen&perâmMtff ='a fi înclinat spre plăcerile trupeşti, a fi senzual. Cf. cos--TiNEseu.. + Energie vitală, impetuozitate, ayint, elan. j Un ttnăr talentat. . . şi plin de temperament, camil :.petrescu, t. ii, 11. Punea In vorbe accente pline de. patos şi participa cu temperament la viaţă, călinescu, b. i. 175.. Mai mult din. instinct muzical declt de nevoie,-claxona cu mult temperament, id. c. o. 25. — Pl.: temperamente şi (învechit) temperamenturi. — Şi: (învechit) tamperament, timpărămint, (regional) timperament (fd iii, 200) -s. n. — Din lat. teinperamentmn, germ. Temperament,: .fr. temperament. TEMPERAMENTAL, -Ă adj. Privitor la temperament (II), de temperament. Nu dau nici o indicaţie de ton, de acţiune şi de gamă temperamentală în tot' decursul dialogului, caragiale, o. i, 225. Indiferenţa lor temperamentală: vlahuţă, d. 143. Vocaţia vine' nu numai dintr-o Înclinare temperamentală, lovinescu, s. ,i, ’507. Au rămas mereu'alături.. . in ciuda unor diferenţe temperamentalţ. şi chiar de opinii, v. rom. ianuarie .1954,’ 195'- Ei seamănă mult şi prin particularităţile lor''temperamentalei scînteia, 1960, nr. 4 835. în cazul lui Mdced6nski. se poate vorbi şi de anume pre-'' dispoziţii temperamentale, l. rom. 1966, nr. i, 22.» Ibrăileanu ,s-q apropiat şi .mai mult de Turgneriiev. . . \prihlr-o predispoziţie temperamentală similară, v. rom., octombrie 19.69, 36. (Adverbial) Temperamental sini multe puncte cate mă leagă., de tata. călinescu,. b. i. 271. Temperamental, poetul este un optimist, o natură impetuoasă, v. rom. ianuarie 1965, 136. Tem-1 peramcntal, erau 'negreşit foarte diferiţi unul de altul.' ib. februarie 1971, 105. i , . . — iPJ.: temperamentali, -e. ; . — Temperament + suf. -al. TEMPERAMENTOS, -OASĂ adj. (Rar) Cu temperament (II 3), cu impetuozitate; plin de pasiune. Să evocăm acum o figură de’ femeie spaniolă dintre cele mai.celebre, o sflntă, un fel de Caterina de Siena a Spaniei, dar rţ}.ai solgră şi jjiai temperamentoasă. căli-; neş&u, i. Şi 5: —'PI.; temperamentoşi, -oase. — Temperament + suf. -os. TEMI’EBÂNT, -Ă adj. Care temperează. Cf. cos-tineşcp, şăineanu, barcianu, alexi, w., bianu, d. s.’ . PJ.,: iemperfmţi, -ie. — Din fr. temperau t. TEMPER&NŢĂ s. f. Cumpătare, moderaţie, măsură (în special în privinţa consumului de băuturi al- coolice). V. abstinenţă. ,,Reuniuni libere de temperări jă“, .adecă de Infrlnărea de la băuturi spirtoase. CODRU-DRĂGUŞANU, C. XVI, cf. NEGULICI', ARISTIA, PLUT., POLIZU, PROT. — POP., N.1 D., COSTINESCU, BARCIANU. Faci parte din vreo societate s. Pasteur, . . a. probat că. temperatura ridicată a ^corpului g.ăinii ai• împiedica dezvoltarea bacteriei, marinescu, p, a. 79, cf. şă.i- NEANU, D., U.,, MARIAN — ŢIŢEI CA, FIZ. II, ?0, SEBAŞ- tian, t. 30,. Temperatura de primăvară ş-a consolidat. călinescu, c. o. 17.. Din cind In cind încerca temperatura cu aburul răsuflării, vinea, l. ii, 304. Băgaţi • vap.şi coboiiţi temperatura, preda, r. 124. S-a ajuns la concluzia că temperatura creşte spre. centrul pămln-tului,. geologia, .9. Se menţine constantă temperatura organismului, abc săn. 353. Porumbeii vor primi apă . stătută,şi la temperatura camerei., vîn. pes.c. mai 1964, .6, cf. der, M. D. enc. O F i g. Ideea (X fost confirmată mereu. . . de temperatura urcată .a feminităţii ei. ibrăi-leanu, a. 77. Dar j-a trecui îndată, zlmbind şi el, totuşi cu admiraţie, de brusca ridicare a temperaturii lui. arghezi, s. xi, 62. Balcoanele, go.ale astăzi, s-ar umple cu acel public tlnăr care poate ridica temperatura spectacolelor? v. rom. iulie 1970, 121. Sala să ajungă ja temperatura pe care noi o numeam... antren, ib.. octombrie 1970, 45. <0 Temperatură absolută v. absolut. Temperatură critică v. critic. Temperatură mensuală v. mensual. + Grad de căldură câre depăşeşte căldura normală a corpului omenesc (reprezentînd un simptom patologic), f e-bră, fierbinţeală; grafic care înregistrează variaţiile de căldură in cursul unei J:>oli. Cercetează foaia de observaţie, temperatura, c. Mtrescu, î. ii, 56. Limbă bună, temperatură nu. teodoreanu, m. ii, 57. Spunea că c ostenit şi că are temperatură, arghezi, s. xi, 134. Totdeauna fac puţină temperatură cind slnt obosită, h. lovinescu, T. 411. Aş fi vrut să văd dacă n-are temperatură, cum îmi spusese doctorul, v. rom. octombrie 1964, 63, cf. l. rom. 1966, 277, scl 1967, 732, l. rom. 1968, 28, a ii §, alrm i/i h 149. — Pl.: temperaturi. — Din lat. temperatura, fr. lempcratiire, germ. Tem-peratur. TEMPERfE s.f. (învechit, rar) Temperatură. Of. elem. g. 104/2, fabian-bob, 95/10. > — Din lat. temperies. TEMPESTAT, -Ă adj. (Italienism rar) Brodat, presărat cu. . . Se încoronează cu o diademă de aur tempes-tată cu diamante. fiI.imon, o. ii, 115. — Pl.: lempestaţi, -te. — Din it. tempestato. TEMPESTA!^ s. f. (Latinism învechit) Furtună. Cf. caiet, 101v/21, prot. —- pop., n. d. 611. Vulturul e considerdt de oătră poporul român şi ca un anunţător al lempestăţii. marian, o. i, 191, cf. gheţie, r.- m., alexi, V., sfc vi, 58. " — Pl.: lempeslăţi. — Din lat. tempestas, -atis. TEMPfiSTĂ s. f. (Italienism învechit) Furtună, uragan. Şi apa şi tempesta şţ grindina cea rece îh ochi pe franci izbeşte, heliade, o. i, 335, cf. stamati, d. Fruntea lui deodată se încreţi ca undele oceanului agitate de tempestă, filimon, o. i, 339, cf. costinescu. Aici'de alâ'ltăieri e o vreme îngrozitoare: grindină, tempestă, frig şi-ntuneric. cARagiale,1 o. vii, 39, cf. barcianu, ALEXI,' AV.,''SEVERIN, S. 129, DN2." — Pl.: tempeste._ — Şi: timpestă s.f. a.ristia, plut. — Din it. tempesta. TEMPESTfV, -Ă adj. (Livresc.) La timp; potrivit, oportun. Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., dn2. — Pl.: tempestivi, -e. ■ . -T- Din lat. tenipestivus* it. tempestivo. TEMPESTE(5S, -OASĂ adj. (Livresc) Furtunos, vij.elios. [Nava] bravind încă furoarea, a. tempesiuoasei unde rezistă In pericol, heliade, o. i, 330, cf. aristia, plut. Noaptea e iempestuoaşă şi plină de fiori., oara spiritelor a sunat, f (4868), 4, cf. coştinescu, barcianu, alexi,- w. + Fi g. Agitat, zbuciumat. Mrgţi întristat scrisorile-. . . care coprind dezbaterile tempestuoase ce discordia întărită .Intre d-poastră. ghica, a. 675. ■*- Pronunţat: -iu-os. — .Pl.: lempesiuoşi, -oase.- — Din it. tempestoso, fr. tenipetueu.x, lat. tempestuo-sus. TfiMPLĂ s. f. v. tîmplă2. TEMPLIER s. m. (La pl.) Ordiii monaho-cavaleresc din evul mediu, care participă lâ cruciade; (la sg.) persoană care făcea parte din acest ordiii. Cf. cade, DL, DM,’ DN2, M. D. ENC. — Pronunţat: -pli-er. — Pl.: templieri. — Din fr. templier.. TEMPLfU, -IE adj, (Rar) De templu. O linişte lem-plie. alecsandri, p. iii, 504. —. Pl.: templii. — Templu + suf. -iu. ‘ TfiMPLU s. n. Edificiu destinat practicării cultului religios (la unele popoare din antichitate, astăzi la mozaici, la protestanţi etc.). V. biserică, capiş te, geamie, havră, moschee, pagodă, sinagogă. Templuri, labirinturi. . . piramide, ar (1829), 2032/2. Se află încă la Rcma in uliţa sacră clteva din boitele templului... care era cel mai mare şi mai falnic.- cr (1829), 772/26. Şi nu-i rămase alta Declt căzute templuri ş-aducerea aminte De gloria străbună. heliade, o. i, 226. In China slnt 1560 templuri (biserici) închinate, la Confucius. cr (1830), 433V14. Vizitarăm la mrnumenle. . . galerii, ,musee, temple şi biserici. codru-drăguşanu, c.- 41.. îl duseră In templul cel mic ca să stea plnă la ziua Inmormlnlării. bălcescu, m. v. 395, cf. stamati, d. Cind cu• zice cineva astăzi gintă,... dardă,... templu... puţini l-ar înţelege. negruzzi, s. i, 258. Orclt de mic e templu, dar lot ll locuieşte Acela ce pămîntul şi cerul stăplneşte. alexan-drescu, o. i, 143, cf. canella, v.., costinescu. Templul centenar arse Intr-o clipă, alecsandri, s. 7- în două laturi templul deschise-a lui pprtale. eminescu, o. i, 98. Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă Ce pe zei adăposteşte dc-orice glnd plngăritor. macedonski, o. i, 103. Se retraseră liniştiţi ca şi cind ar fi ieşit dintr-un templu, vlahuţa, o. a. iii, 54, cf. ddrf, enc. rom. 1 076, barcianu. Fără să ne fi oprit mai Intti la templele greceşti ori lă măreţele monumente romane, ’naum, ist. art. 12, cf. şăineanu, d. u., 6âde. Fruntaşii spre templul lui Zamolxis, In taină-şi poartă paşii, eftimiu, î. 145. Şi scriu verseturi din Coran D-a lungul templului turcesc, minulescu, vers. 37. Şi fagi cu coajă albă. . . Ca stranii colonade de templu se desfac. pillat, p. 151'. Năzuinţa formativă. . . a creat proporţiile Venetei sau ale unui templu grec. blaga, z. 62. Construieşte in închipuire un 'templu grec simplu şi sever. v. rom. noiembrie 1964, 115. Pietrar cu palme aspre de ziditor de temple, vuepescu, p. 146. <0> Fig. Temeiurile pe care a zidit templul fericirii sale au fost putrede, marcovici, d. 8/20. O turmă de copii., .s-a aruncat spre a conchera templul gloriei, russo, ş. 50. Eu slnt lin templu, iu eşti un zeu, Iubitul meu. eminescu, o. iv, 49^ Să se înalţe im templu literar, ma-| cedonski, o. i, 49. Templul răcoros, solemn şi melan- 2355 TEMPO — 182 — TEMUT1 colic al unei păduri de munte, bacalbaşa, s. a. 197. Grădina era un templu şi madona avea ochi mari şi visători, petică, o. 269. Un otel in Olanda e un templu al bunei-cuviinţi. sadoveanu, o. ix, 229. — Pl.: temple şi (învechit) templuri. — Din fr. temple, lat. tcmpluin. t£MPO s. n Grad de rapiditate cu care se execută o compoziţie muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei; mişcare (I 1). Cf. enc. rom. 1 076, alexi, w. Simţise îngrozit, după jocul oglinzilor, că orchestra îşi accelerase tempo, camil petrescu, n. 30. Sunetele unei game majore de pildă, duratele, acordurile, nuanţele, tempoul ş.a. sint noţiuni prealabil cunoscute, m 1962, nr. 4, 25. + Ritm, cadenţă. Lucrătorii voinici şi sprinteni. . . intrară în rîu. Lucrarea lor de degajare a trunchiurilor se făcea într-un tempo ritmat şi melodios. sadoveanu, în dl. Afectul influenţează asupra vorbirii şi din punctul de vedere al aşa-numitului tempo pe care-l are ea, cînd mai rapid, cînd mai lent, după împrejurări, iordan, stil. 76. Ea zboară oblic..., stă puţin şi fură puiul într-un tempo de linişte egală. arghezi, s. viii, 167, cf. parhon, b. 110. <0 Fig. El corespunde cu un alt tempo sufletesc decît cel iambic. ibrăileanu, s. l. 225. — Articulat: tempoul. — Din it. tempo, fr. tempo. TEMPORALI, -Ă adj. (Anat.) Care se referă la tîm-ple1, care aparţine tîmplelor, de la tîmple. Acest muşchiu triunghiular ocupă toată adîncătura tamporală. kretzulescu, a. 186/12. Arteriile temporale sînt în număr de trei. bianu, d. s., cf. cade, scriban, d., m. d. enc. O Os temporal (şi substantivat, m.) = (os) aşezat de fiecare parte a cutiei craniene între occipital, perietal şi sfenoid. Tamporalii ocupă părţile laterale şi inferioare ale cranului, kretzulescu, a. 102/2, cf. BIANU, D. S., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. -- PL: temporali, -e. — Şi: (învechit) temporal, ~ă, timporâl, -ă (polizu, p. 12) adj. — Din l'r. temporal. TEMPORAL2, -Ă adj. 1. (învechit, rar; în opoziţie cu etern) Care trece cu timpul; vremelnic, trecător; temporar. A trebuit să vie o moarte temporală Ca iarna după toamnă, heliade, o. i, 209, cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. <4* (învechit; în opoziţie cu bisericesc) Laic, lumesc, mirean1; p. ext. (în opoziţie cu spiritual) care ţine de lumea materială, pămîntesc (1). Cf. costinescu, şăineanu, d. u., cade. Puterea temporală a papilor, scriban, d. 2. (în opoziţie cu spaţial) Relativ la timp; în timp, situat în timp. Cf. negulici, barcianu, alexi, w. Cine istoriseşte ceva este preocupat să stabilească ordinea temporală a faptelor, vianu, m. 240. Secol este un cuvînt împrumutat din terminologia temporală, id. l. r. 33. Proust e un romancier realist cu predilecţie pentr u analiza temporală a proceselor în devenire, ra-Lea, s. t. i, 106. Orice transformare însă se cere reflectată într-o proză mai extinsă dacă nu spaţial, măcar temporal, v. rom. decembrie 1964, 114. Ideea lui ; Dickens despre roman este mai mult spaţială decît tem -porală. ib. 1970, 89. 3. (Gram.) Care indică timpul, privitor la timp. O serie întreagă de adverbe temporale răspund la întrebarea cînd? puşcariu, l. r. i, 147. Majoritatea complementelor temporale, locale şi modale sînt adverbe, deci cuvinte unitare din punct de vedere morfologic, iordan, stil. 237. Valoarea temporală a formelor verbale înlocuieşte tot mai mult valoarea aspectuală. ist. l. rom. i, 214. <0 Propoziţie (circumstanţială) temporală (şi substantivat, 1.) = propoziţie circumstanţială de timp, v. timp. Temporala stă mai adesea după regentă. gram. rom.2 xi, 460, cf. M- D. enc., dex. Conjuncţie temporală = conjuncţie care introduce o propoziţie temporală, dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: temporali, -e. — Şi: (învechit) timporăl, ~ă (negulici), timpmâl, -ă (baronzi, i. l. iii, 224/4,conv. lit. xi, 355) adj. — Din fr. temporel. TEMPORALITATE s. f. însuşirea de a se caracteriza prin timp; (cu) valoare temporală (2). Primitivul. . . plăsmuieşte aceste realităţi pe un plan abstract, dînd din ele ceea ce e în afară de spaţialitate şi tempora-litate. blaga, z. 53. Temporalitatea logică e de altă natură decît cea fizică, joja, s. l. 111. — Din fr. temporalite. TEMPORAR, -Ă adj. Care există, durează pentru scurt timp; vremelnic, trecător, provizoriu; (învechit, rar) temporal2 (1). Regimul de privilegii... redeveni o stare legală în Principate, odată cu orînduirea domnilor temporari, numiţi de Poartă, kogălniceanu, s. a. 202. Plata muncii se dobîndea prin cedarea timpurarie a unei părţi de pămînt. i. ionescu, p. 202, cf. costinescu. Desfiinţarea timporară a juriului, maiorescu, d. i, 61. Stele temporare. . . care apar. . . şi sfîrşesc prin a dispărea. . . fără a lăsa nici o urmă. culianu, c. 50, cf. barcianu, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Primise vestea temporarei mutări a lui Silion fără uimire, vinea, l. i, 80. Muncitori şi funcţionari temporari sînt aceia ce se angajează pe o durată de cel mult 2 luni. pr. drept, 500. Au căzut ploi temporare, scînteia, 1966, nr. 6 943. <£> (Adverbial) Represiunea sîn-geroasă n-a putut decît să le paralizeze temporar [forţele]. sahia, n. 204. [Furnicile] trăiesc nomade. . . aşezîndu-se temporar în jurul locurilor pe care le pot prăda, călinescu, c. o. 17. Temporar a plouat slab. scînteia, 1966, nr. 6 943. După asta a fost adăpostit temporar într-o clădire mică. v. rom. octombrie 1969, 44. — Pl.: temporari, -e. — Şi: (învechit) timporăr, -ă, timpurâriu, -ie adj. — Din fr. temporaire, lat. temporarius. TEMPORISĂT6R, -OARE adj. v. temporizator. TEMPORIZA vb. I. T r a n z. A întîrzia o acţiune (în aşteptarea unei ocazii favorabile); a amîna, a tărăgăna, a tergiversa. Cf. costinescu, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., DEX. — Prez. ind.: temporizez. — Din fr. temporiser. TEMPORIZARE s. f. Acţiunea de a temporiza şi rezultatul ei; amînare, tărăgănare, tergiversare. Guvernul Porţii prin sistemul său. . . de temporizare. . . dăduse Rusiei o aparenţă de dreptate, ghica, s. 133, cf. costinescu. Seara se reîntîlnesc la prînz împreună cu alţi doi prieteni şi iar începe candidatul cu pornirea lui, Stan cu temporizările, caragiale, o. iii, 40. [Să adopte] tactica temporizării în tratativele cu germanii . . . pînă cînd împrejurările se vor schimba, pas, z. iii, 270. Temporizări de strateg răsuflat. . . ? vinea, l. ii, 34. — Pl.: temporizări. — V. temporiza. TEMPORIZATOR, -OARE adj., s.m. şi f. (Persoană) care temporizează, amină, tergiversează. Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, D., DEX. — Pl.: temporizatori, -oare. — Şi: temporisător, -oare adj. barcianu. — Din fr. temporisateur. TEMtJT1 s. n. Faptul de a (s e) tem e2. 1. (Rar) Teamă, temere. Cf. teme2 (1). Rada-i marc hoaţă. . . Dar se teme de-oarecine.. . Alt temut: ca să nu-şi piardă Pe acel ce-i pierde somnul! coşbuc, p. i, 98. Şi-n loc de galben buzdugan, Făclii de ceară ţi-au făcut 2365 ,TE,să jif.o-mipare^ Iniţpft i flsări t facă leoarcă ,.De.ţsu$oarey de temut, balade, ii, 358. ’ ‘ *' fj - 2. (Popular) Gelozie. Cf. teme2 .(3). Boala' lu.i [a amorului] esle temutul, dar fără dlnsu nu trăieşte. conachi, p. 4. Cum auzi că ''MM'căzuse rdăMbăr-batu-său, fa coprinsă de patiţna temutului? .is^reşcu, | u. 76. Prin inimile fe$i£îîor trec clnd segeţiîe fublrei, 1 .cînd, ,ale, fâgtiţtMM-. marjaî*, Na. 249,, cf." ppţtp, \ şXi- JJEANU,, P. .U,, S^CpiBA-N, D., ţ)L, DM.- . i — Vj-Jţeţne2. ■, TEMţ3Ţ2,-Ă adj., IV Sare' inspiră iearriji, de', c^re se tenie2 (|J ciîieva. Hoarine. ostenit ’ biruito/iil, (emilul Ştffăn,'gloria Moldavii, vlahuţă, s. a. iii, 3,11, pt-ddrf,. barcianu, ALEXI, yt. Cei, doi bdnăbqri 'duc pe temutul basp'eibal ţării pţiîă "la ''Cerneţi. Iorga, "l. i, 153. ' începu fă sa ajyngă'lţîkuţi,, adulaţi, căutaţi, agîr-biceânu, s. p. ‘242, 6f.’şai'neaisu> D- u., cAiiE. ’ în cinstea lui Nepţuh — TemuiuV stăpîn ăl .'Mărilor Ec/ee. MiNuLESCu. ^fiRş. 4fe. Liota lui iunie a fost totdeauna, pentfii sfifţkul îrieu, o lună înăbuşitoare şi temuţă. ga-laction', df 3540.* Ca tnitfk''Vei ttpi'ti la iîri'du-fi iefnă-iele (tesline. i. barbu, j. s. 28.' N-ăU 'urnit'din lobii-l 'iehţuta lor' povară, Ce le paKi$ patcă ia în’âiput iişoqrh. ^TţgHEZ.1, ’s. ,v, 187. Ştiam 'ba s^rie ariibole pentru' o gazAă şi ,ca era uri foarte temut pblpttiişţ. &l0a', h.' 7jg ,,t)răgqh.ul‘‘ a derienii Iii %ltiii\ţiiaiiilix$'kiat>ie&^,'şi răsj}Mdit'.!'isr.h.nŞu,“%. a. ţy, 368.^ Şfe 'aţeîdră: latm(ţm, prirâirid ih ei .civa'ăih stiflul^de gheaţă ptfbar'e-l rti- ' plnQeă nurtiele teinutUlui' general. 'Vornic, p. IpO. 'Şi bkzduijan flvliţ BtizdugaW'i/reu'‘şi tahut.' oX.’ta'RX, b. lio! <0>‘ (Sifbşt'şntiy’aţ) Buhic ţi-e&e mamtitul Greoi la călcătura, De monştrii veclii temutul, călinescu, . l. l. 120. '' , - • ' • 2. ţînvecliit şi pi>i>ulaf.;t $i substantivat) Care se ' tenie2 U) ; ţ.emător (1)1 Tu, .. : D[jiâ]ffine, ce ai aşcunşu temu}ilor de lire. psalt. ’sch. 90/17. Audzit-ăi tttjfy-ciurea mea, dat-ai dostoinicie'temuţilor (tem.ltori- 1 o r c2, cărora să t!!e iii d,"! c'e 1 o r a ce se ţ e.m u r,.ăflH) dp nţijnele tqu. psalt. 116.: T,enjuşe de Dpmţiu^ÎQţi sfanţii lui f ă-nu e .lăsare 'temuţilor ,d[e] j ins[ui], coresi, ps. 83/11. priveau mprfhl. fdră ,şq spună niei un cuvînt, serioşi şi temuţi de parcă fiecare s-ar fi văzut întins in locul consulului. aRdeCeanu, d. 271. — Pl.: temuţi, -te. '' ' — y, teme?. . . , TEN s. n. Culoarea şi calitatea pielii obrazului; p. , e-x t. pielea obrazului. Cf. .alexi,i w. Wrupurilel lor erau’- foarte''zvelte-,• fetele eu .un ten foarte; curat- agîr-■biceanu, a. 114. De la ea aflaseră cum se faee apa de , băstravefi pentru ten..^ş^ssARAŞESCUj iv. 7. Zulufi. ;to- j şietici, ochi verzi,.... teri d» copil, teodoreanu, m. ii, 346. Tenul galben şi gras. vinea, u. i, 157. Tenul ii • .. .-'luase' parcă culoarea părului, preda, ?r. 172. în lumina asta- >l{i deprindeam -mai precis tenul, eleganta liniilor, uşoara arbuire a nasului■ v. romv^ decembrie 1966, 11. Tenul ei îşi pierdea strălucirea. it>. februarie 1969, 40. Fond de ten = produs de cosmetică de consistenţă păstoasă sau lichidă,' gras, folosit ca fard (sau' peste 'care 'se aplică pudra), Cf. dn2, dex.. — :P1.: tenuri. — Din fr. teint. ■ ■ > TENÂCEj adj,. 1. (D,eşpre materiale solide.) Care, pre- i zintă tenacitate; «); Qgre, ,’esţg,, dur,., reziştenţ, tarp (A M)» înjură, şi blestemă drumul său, tina, ploaia,. înjură- lemnul tenace, jieliade, o, ii, 65, cf. .şăineanu, d. u. Dintre metalele ordinaie,vfierul e ţel,mai tenace. ap. cade, rd scri®an,' P. Metalele*.. sînt texţace, rezis-tlnd la tracţiune, macarovici, gh. 333, cf. ltr2,, dl, dm.,, m. d. enc. +.,(învechit, kw) .Care se,.prinde, se ţine tare greu; de dezlipit. Cf., negijlici., costinescu. Clei tenace, şăineanu, d. u., cf. cade; scriban, d. + F.i g. (învechit, rart) ,Greu 4e distrus, de înlăturat. .Brejudibiu tenace., şăineanu, d. u. cf. cade. Super- stiţiune tenace, scriban, dî-u^îî-F i g. (învebhHH;;-despre boli) Care nu cedează uşor la tratamentul medical; gţşttţde vindecat; rebels .Gu modul acesta ’hoi vind!e'căm ... impetigo tenace, man. sănăt. 222/7. 2. (Despre persoane) Stăruitor, perseverent, ferm, dirz. îmi ieşise acu nume rău dc,ideolog, '.de prea^lnaci. sbiera, f. s. 233. Erau nespus de conservatori şi tenaci. S4.B$y$ANq<»e> i>x, -214. Ţie rog,.foarte mult, H-'fnsintid rţeţjiggeai. Aurică. ■ . -nsă na., vii 'niciodată- prin. faţă. .călinescu, e.,.q. i, 7-2. .^.(Adverbial) Sfredelul de oţel ţqpftfţe, t$n<ţcet..in ,stâncile subp.ăiŢdnlen.e. p. :petres,gu, r. jdr. 196. Bpmbardament.ul q crescut apoi, clipă de clipă, zguduind poziţiile noastre de la fermă şi bătin-du-le metru’ku ifietru, îrtverşunăt, tenace’, v. rom. octombrie 1969, 15. + (Despre însuşiri, piani^stăH, ac^uni etc.')'Care'iexprimă' tenacitate1'(2),' cafe dovedeşte tenacitate, feaţe s'e Caracterîieazâ priri tenacitate. Afară plo'ăia 'se ăuziâ' şuroi'nd. . ca o''puteri jfefj' şi tenace care'îi-are nevoie-de nici o 'grabă. c. petrescu,'’ !:. v. 100. Să por-iiiţi'1 ttCptă t'etiăbe 7îf bare vă bftediria misiunea 'd'vs. ulIeru, C. -75. Fiec&re duce o luptă slirdă şi tenace spre 8 avea Ihliiet-atea. ’Ka'leă, s. t: ’i'i, 268. Se refnarqa P.1. pertinenta şi precizia obse'riiaf iilor,.. . şi mai ales ■dorinfa puternică şv tenace de"îtnpiilsionare .ascultării ho’ăstrev- rom. iofie. i'9*70,- 85. -Eţle o fite ’tMabe. i!b. ianuarie' l#7i, i'4/ Lupta. . . ■ tenace "a poporului 'ilţico-■fiet îiÂ-potriva expansiunii rohtane. h. ' DÂiccfaiciu, d. 125. : PU: tenaci,, -ce. Şi: (învechit, far) ţlnâci, -ce adj. i ■ ■' ' — Din ff.-’ tenâcej it. tfenace, iat. twiax, -acis. * * > ‘V 1 i ‘ 1 ' ' TENACITATE, s. f.-f. însuşirea de a fi tenace (1); proprietate a -unui material solid de a suporta deformaţii relativ, mariyi sub acţiunea unor solicitări exterioare';.- înainte de a se rupe, Cf. negulici.- Tenacitatea este forţa ce se opune la rupere, marin, pr. i, 216/3; Diferinta Intre tenacitatea. mineralelqr,.tbarasch, i. n. 25/18, cf. .barcianu, alexi, ^yv., şăineanu, d, u. Prin forjare... ..otelul işi îmbuhătăteşţe calităţile sale tehnologice: elasticitatea, duritaţea..'. dar alungirea şi tiAaciidieă ,sb'ad. foANOvici, tşhn. 111. Metalele întrebuinţate pentru lipit trebuie.'.. să aibă calităţi mecanibe btine (rezisteti{ă, tehi&ildtk)i% IfotBdNAŞ," 'ttfec... 371, cf. ltr2, dl;: DSf,'*6N*. Proprietăţile importanţe 'că' tenacitatea, elasticitatea şilhduritatea ’s’upetficidlă s6 pierd. vîn. pesc. octombrie 1'964, -2, cf. m. d. eNc. + Trăinicie, durată, rezistenţă. Com'par'ăttva tenacitate a elementului poetic fafă cu elementul prozaic, hasdeu, ‘ii C; i, 1*14.’ /Scăderea atenţiei existai ■totuşi,'' fa bătrlni, măi "‘cu seamă dc'eea a tenacităţii 'acestei funcţiuni. P’ARtiON, B. 67. ’ ' 2. însuşirea de a fi tenace (2); stăruinţă, perseverentă; ’ăîrzeme, .îndărătni.cie, înverşunare. Cf. neg.u-lici, costinescu: Tenacitatea principelui tn urmărirea ţelului. maiorescu, o. 1.30, cf. ppRF, bAilcianu. Ţlnă-bitatea meq supără pre q'beşt distins bărbat, sbiera, f. s.' 23B, cf. alexi., -w.', .şaineAnu, d. u. Vr’eă binele oriiiilui cu tenacitate. LOViNEseţj, s. i, 124. Ace'sfe inva-ziuni. . . mă tulbură prin tenacitatea inutilă pe care o 'descopăr In natură, călinescu, c. o. 18. Dorinţa lui de răzbunare esle imensă şi-o urmăreşte cu o tenacitate ■pe care n-o reduce-.nimic, ^vianu, -,l. >u. 83. Ofensivele sale au fost viguroase,. violente şi pline de tenacitate. ralea,. s. T.. i,1 37. Femeia păru- încurcată, insă îşi urmări ghidul ■'cu tenacitate, camil petrescu, n. -1Q5. Acelaşi sunet straniu....: ti- iau mereu de la început-..: cu,‘O perseverenţă şi cu o-tenacitate care pînă-la urmă ,par şi ele oradevărală forţă cosmică, bogza, ci o. 39,7: m, -tu. • - - • i ■■ i ‘ .ou niţ4WH®B >Siflt ’ '(sPiîin .nordseStul Olt.)-• Orti'prffSt. 1 Cf. LEXIC REG. 8,6.. ■' , ->ri P)iî- tencheri.- ■ ■.'•„■ ■... ■ — Etimologia necunoscută. .< • • ' . .■■'t ’ r.om ■- .-■ 1 ■■ •’ i 'l'ENCHlM s. m. (Bot.) li (Prin vestul " Transilv.) I Porumb -(Zea mays): Pre care ll numesc < în' ŢCara Rumâneascâ''porumb, în Moldova păpuşoiul presta ‘ Oradea Mare şi' pre alte-unele lociin lentiu. ; 35/16,: ef. iSlein,'d. 488, i». 'Grtu, secără'> orz,. . t'ehchi, dnepă, i'ri: 'barîţiu,...p-'a.'j,;r.l,42, cf,'^ gheţie, rT.V'. 1 iTJţjP*. 9R^../îy,Lr^r557fei^J^;i, 29j2, .«CADE, .BĂŞESfifl, ’, p. tŞi, spjL. J9ŞţŞ, 1§7;Î,* m.jii rţiiixte po,rbele : noastre,.g).n,d.;lşăpq(Jencţtiţilg. pe...coqst,e, :?_o.ţ,ipţ^iy, ,ş. 'fâ.i[Nah(i'jgea.,cu Mţşon lat ■.Pie,re?iiUnchiul neşăpat. i f (1^8^), J.Qt,, cf. i?d £,.1,80, .198, BQHZA, d, 172.. De s-ar '■ săpa iericti'iu aşa; bliţsţâmat, Nu.’şe .fa# . Ifiţşjlpaf. «oit^e, ,81. Fă, Doamne, tenchiu popii, Şapte ,f%$? pe. un.i tulhean, Ţrei grăunţe pe-up, giocean. ^jjţ. '386, .ejy viciu, .GLv<,gAPA, ş|l. Ş.3, .pqiri. 'Âq, fostul , jviiieţ. BiHOij şi, din. .T^RpĂiŢA — bşiuş, Ălrt 11' 1,38„ ALR I Opp/^i; 80, ,302', 305, 308, 315ţ '320, ibl 902/30^ HP> 305,. AVR 11 .5 107/31Q,' 31&, alr.sţ};’i ; h £LRM SN j;vh, 67, ,a i.ţ?, 13. ?0„’3Î, 22, i 23,‘26, 31, 35, lexic reg. >67, ■ 72. v-2. (P^jij, ve.sţul 'Tj'aţişilv.) 1,Ştiulete de porumb; boa- ; bele desprinse de pe ştiulete. Cf. alr i 903/80, 93, : 305, 305, 31^, iţ>, 906/8$, $J5,,ib, $$7/80,, ib, ,1 347/ 80, alr îi 4'63§/3i0, ib.' 4'837/310, 'alr sn i h 108, 1 A*3}M>8N.f 7,6/316, Maică^mea $i-a meu.Mrac Data-l-ai e&itengki: la,,pom. .ci :li95a,- nr.. 4, *32,..cf. a .1 ăl, 23. . Cind nu-i tenchiu şi nu-i malai. Asta -pentru' toţi ii bai. 1 folc. transilv. i» 114, ,cf. u, 619. +, (Regional) Gon dj? brad. Gf. a i 23.-, 26. . . . t ■ 3. (Regional) Ăla'c 1 (Tritieiim "mdhococcum, Trili- ; ctim spel(d). Cf. eqonomia, .33/6,, hem 665, 1. cr. .iii, 111, ştez. xv, 14-5,'dr. Vii, £02, panţu, pl., şăineanu, d. y., Cade, ijoRZA,, v/4fâ> vaida. Grîii m&jW tTri-ticam dlcHicţim). pf. (Sade; b'qrza» d. '1^2. — Pl,. ^neŞi: tenelie (e, i SCRIBAN, d. i '’ ’ •*” S.m. (Regional) Monedă imărunţă, eu valoare'; mică, :v. para; p. ext. lucru de nimic, bagatelă, lucru fără valoare. Gf. cihac, ii, 407, barcianu,, ’ Aitâxi, w.,'1. brăescu,. m. 79. N-are feaehi In buzunar, : udrescu, gl. M-am mai văzut fenchi (de'-ban.) in casa mea, de cind nu .mai fin. minte. id. ib.. :+ (Adverbial) : Deloc, nicidecum;! nimic. r&dubbso<*-codik. Făină tiu e mai tenehi. i. cr. v, 376', cf. ib. ’xin, 115. •■N-am parate'temchi! ciauşanu, gl., of. lexic reg. 86. ' — I’l.: (n.) terţchiuri. — Şi: ţeuc’hi1 s. m. '• — Din tc. teiik. TENCHÎŞTE ş.:f. (Regional) 1. POrunlbişte.’ Cf. £b, alr sn i h 119/316, ĂLRft Sfi i h 84/316, fd i, 198, a i 35, teaha,'’c"n. â’7$;i • f ‘ *' “ 2if*Nutreţ'îie^tru'iite*cotiiptis 'din'tuipîhi de'p'brumb, ’eti’frunze^ără'şfâuîeţii itexid'REG. ir,' 9U* ■ ■’< s ' ■ —1sp-l.ţ^ 4enbhţŞtu ^ Şi ftîihchfşte s.5f. alr'‘Sn i h 118/310, îb. h 119/310. . TTs'XeacMi j+J-Suf. . ■ ■.■■'■' ,.. TEIVCTlÎRA s. f. vi tificiură. ■ ; •*' \> -x ir J, rsiWi î - j ■;; TENCUf1 yto. IV- T'r a'ii-i (CoiWpîementui‘ indică pereţi, ziduri, construcţii etc.)- - a&'peri'cu‘ uri strat de tencuială (2); (regional) a drişcui, -'ă* fnâlterezi, a măltări, a m^lţţări}i, ria jyăcălj. JŞi s-au apyept, ,de*au aMjiknt ^i&iMf/.ţâ' .'B0ca'',jltţ' ’ppfe şi., au ie'ricuit-q pe ătffcifcikâ. 'NECiULCE, 'ţ. 308,''c{? po^u,. costiNEşq'u. Meşţerăl Dincă... :d ţenătiţ’ zidul>;'de1tq^'poartă şi'mi-a bătuV niimârui 6 'i^fl-ndop^ele.'' ^^aqîaX^, 'o.' v^ 'Şă., cf. DDRF,,DAMi, Ţ. 62, ŞA^CIĂNU^ALE'xirSŞT., ŞĂINEANU, d. u. Tencuieşie miXihia ziduliil ai' ..lingă] (ifîhq de jos a uşii. i., pp,tez, şc. '12[2.' Qn ieticiilior....' îencui 'ln Ş ore jtŞ’^metţi pătra£( de. zid. ’y. R,om. ocţombrie 1-954, i36;'cf,‘M. 'd;'enc., h ii ^3, .iv 56, x 6^, alr ii/i ţţ, ,24ij, a v ,i^.; ,p ejp fi a ş.' al^ ii/i ]h '2$0.'’Q F,i,’&- Cu trunchiul, pe o laţujre tenfiuit'de chiciură, pcsţe'pare [s.e iipeffu folfi.ii,.. ţ.^ZAMFiRpşfi^, a/'1^3.. P un’albaştrii /fieftiibrty, .iţuqt; pqfc^tlih zugrăveala 'ăe la’' Sucernfa Şi vprorieţ, si"ţţf^ţ^,pf .februarie’,Î9'6.4, '}}pfâ\pefe\V,fnurui^If!; .^'nju-ţu^i.’ .Cf-.ALţţM ,ii/i Jj âţS, a'^ii' 17. ^îpyeplii’ţ^şi regional) A' s.poi cu" Xpergjii, po^ron ,eţc.); ”a;'yărui- .0 tencuie.se cu .var/Ji ''o fpăţ>ji.ăsc, î/j"chipul.,pietrelor. j^r. ajj.'5J/Ş. pii qceşle ctiipyiiri'se %or aO,..polcilor verd.eqia. şi joflirea ^iip.ehiţă., 'iar. 4«.’ riăfpyi, pe ainşii sau şpăîihăiiTi c« Qpş^de vpr sâîi {ei^'uindq:i .cu văr. i. ionescu, c. 16/1‘6, cf.' a vi 26. ’ . ' —.^rez^indtencuieşc şi (regipnal) tfiflcui. (alr.:ii/i h 240). —''Şl: (.^egipn^l) tincui'jULR 24Q/574), tincui (a i 22, iii-i7), tinciui (alr ii/i n 240/192) vb. fv.; .,. ' — Din.. ucr.; THHbByBaTH> , TETOUfifvy. IV. f r a ri'z. .;|Râf) A^ stflnşe ceva th teancuri ;! â'împacheta'. Toate l,e-qpteh'ca'it '■’Şi:-n - cor’ăbie le-d c/tfăif. 'sEvÂSTbs,, ti. ţ2'6. ' •' ',n , — Prez, ;, iencuiesc. ■ — Xeancl + suf. -ui. TENCUIALĂ s.f. 1. Faptul de a 18'nt u i1. Cf. COSTINEŞ.CUi,, ŞĂINEANU, .CADE,, SCRIBAN, D. .. ■ 2. Strat .de mortar care se .aşterae pe ziduri şi pp tavane pentru.ia Je proteja.şi .penţru a obţine suprafeţe netede; (regional).i,drişcuială>.. tngltăr, ^moripceală (2),^ iteaiic^, tencuitu-ră, .yăcălaş, •văcălujală. Bjgtf.aril .găteşfi mai tntti ■varuk .ti mestecă m nisip şi-vapă,-fac •tencuială, drăghici, 44/25;, cf.,;PO.Li-zHj fişsTţNEseţj. iBărefii etşau, ăe*.'piatră. : şi Mise- tencuială , căzuse. eminescu, n. 51». Zglndăreşte încet..,, a leacă ăe,tencuială de pe pârete:>M»iuAN^afA. >363, d.''HVţis.tiŢh\t^igia Qj(4i-•nară este un amestec de var stins şi fie,năşip■ poni, ch. 205, cf. DAMEj:T. IQS. Cad bucăţi .de tencuială, Şi-ngrozit zvîcneşte.stolul liliecilor acu., coşbuc, pi.,.ii, 99, cf. barcianu, alexi, w. Ştilpii au rămas -îngropaţi ,mb,,tencuieli. mon. ist. i, 19. Pentru ca tencuiala să se-prindă ăe lemn... amestecăm cllţi. ap. tdrg. Par,eţii tot mai mohorifi, de pe care tincuiala căzuse In petece mari. ĂGÎRriifeEANuJ 't-. t. '99. --Părelele 'de tiif grmulăr al 'cata-&dmbei''fimă rprea blabi ’stralthtile >ăe tencuială s-aUsredus ia''kouă. naDm, isT. ABf-'Sl. La<’ferăstruia-aceea, Ungă'peretele eu tencuialaf gtuftmroasăr se chinuia să ăjuiigă spre' cer' un iopac crescut Iw'pămlntixh zguros. c. pfaTRÎTscu, %' 7. Dfui'taifun Bulcăţi-de tencui'ală-ncep să- cadă. MiNUtEscu,’ ver‘sî'187'. A lncrat''o jumătate de zi cB -'Mna lui, p'otriviAd ’CătîimiiHe şi strbpvndu-se de tencuială, sadoveanu, e. 58k' Le-am scris cu unghia ■fie tencuială, • Pe • un părete (te firidă• goală.' ar^he'Zi, vervs;:'137. A chemat zidafi şi zugrWi să dreagă tencuiala şi tapetul‘. -vinea, l. t, 79.' Pe dinafară tencuiala era 2379 tânguire — IBS — TENDER crăpată, vopseaua jupuită de pe giurgiuvele. v. rom. aprilie 1957, 76. O răcoare umedă făcea, să picure de sus. . . bucăţi uşoare de tencuială, barbu, princ. 67, cf. m. d. enc., h iv 45, ix 311, x 69, CHEŞT. II 33/1, 128/90, alr ii/i mn 117, 3 789, alrm ii/i h 281, a v 15. ^ (Regional) Lut muiat cu apă, amestecat cu baligă şi cu nisip, cu care se muruiesc pereţii caselor. V. muruială (Coverca — Vatra Dornei). Cf. a v 15. + (Regional) Spoială (de vâr) care protejează pomii sau arborii. Cf. ds. ^ (Regional) Pămînt fră-mîntat din care se construiesc pereţii caselor (Pleniţa : — Băileşti). Cf. chest. ii 86/23. — Pl.: tencuieli. —Şi: (regional) tincuiâlă, tin- ;; cuiălă (a i 22), tinciuiâlă (alr i 1 677/200, alrm ii/ I h 281/192) s. f. — Tencui1 -f suf. -eală. TENCUIRE s. f. Acţiunea de a tencui1 şi rezultatul ei; tencuit1. Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, ALEXI, W., DEX. ’ — Pl.: tencuiri. — Şi: (regional) tincuire s.f. lm. — V. tencui1. TENCUIT1 s. n. Tencuire. Cf. ddrf, dl, dm, dex H II 118. — V. tencui1. TENCUlT2, -Ă adj. (Despre ziduri, construcţii etc.) i Acoperit cu tencuială; (regional) văcălit. Nişte scîn-duri tencuite pct... împlini locul zidului, penescu, m. 63/10. înăuntru bisericii slnt două coloane măreţe, dar, îndată ce le atingi cu mina, vezi că slnt de lemn scobit, tencuite, ca să imite coloanele de marmură. [ bolintineanu, o. 294, cf. ddrf. Patru case una lingă r alta, tcate clin blrne de brad, una singură tencuită şi pe dinafară, agîrbiceanu, a. 67. E un turn gros octo- ; gonal, însă tencuit. călinescu, c. o. 247. + (învechit, l rar) Căptuşit, tapisat. Din casa cea scumpă cu os tincuită, Vesmintelor tale toţi li să uită. dosoftei, ps. | 148/17. — Pl.: tencuiţi, -te. — Şi: (învechit) tincmt, -ă adj. : — V. tencui1. i TENCU1T3, ~Ă adj. (Rar) Aşezat în teancuri. Se ; uita mirată la marfa tencuită pe poliţi. sandu-aldea, ; d. n. 188. j — Pl.: tencuiţi, -te. > — V. tencui2. TENCUIT OR s. m. Meseriaş care se ocupă cu tencui- | tul1 pereţilor, al zidurilor etc. Cf. nom. prof. 38. Un ! tencuitor, pe care pînă atunci nu-l băgase nimeni în f seamă, tencui în 8 ore 19 metri pătraţi de zid. v. rom. ! octombrie 1954, 136, cf. chest. ii 10/100. — Pl.: tencuitori. j — Tencui1 + suf. -tor. TENCUITtfRĂ s.f. (Regional) Tencuială (2) (Cor-; neţi — Turnu Severin). alr i 1 677/850. j — Pl.; tencuituri. j — Tencui2 + suf. -tură. ; TENCULfiŢ s. n. Diminutiv al lui t e a n c1. dex. j — Pl.: tenculeţe. [ — Teanc1 + suf. -uleţ. j TENCUR^LE s. n. pl. (Rar) Diminutiv al lui t e a n- j c u r i. V. tea n c1. Cf. bl vi, 161. Ş-au trecut în ceea j parte Cu trei tencurele-n spate, alecsandri, p. p. 238. i — Teancuri (pl. lui teanc1) -f suf. -ele. TENBAUET s. n. Tendă mai îngustă ce se aşază j lateral, pentru a umbri puntea unei corăbii ori pentru j a feri unele obiecte de apă, de fum etc. Cf. abc mar., i dn2. — Pl.: tenclalete. — Din fr. tendelet, it. tendaletto. TENDÂR s. n. 1. Bară folosită la susţinerea tendei.; dl, dm, dex. 2. Grindă folosită la susţinerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă. dl, dm, dex. — Pl.: tendare. — Tendă -f suf. -ar. TJfiNDA s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, făcută din pînză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). Sus de tot, între coloane, tende de purpură ce se mişcă în vînt. macedonski, o. ii, 280, cf. abc mar. Afară, sub pînza de barcă întinsă în chip de tendă, erau înşirate clteva mese de lemn. bart, e. 20, cf. scriban, d. îl agăţă de catarg, la umbră, sub tenda întinsă pe punte, tudoran, p. 455, cf. dn2, m. d. enc.,dex. — Pl.: tende. — Din it. tenda. TENDfiCHE s. f. v. tindeche. TEND&LE s. n. pl. v. tendon. TENDINŢA s. f. v. tendinţă. TENDENŢIONISM s. n. însuşirea de a fi tendenţios, tendenţiozitate; proprietate a unei opere de artă de a reflecta tendinţele mediului care o determină. Apărătorii tendinţelor sociale In artă nu lămuresc destul deosebirea cea mare ce există Intre tendenţionism şi tezism, gherea, st. cr. i, 301. De aci s~a născut acel tendenţionism exagerat care a împărţit pe cîtva timp literile române în două tabere, petică, o. 433. El a alunecat la un tendenţionism arbitrar, lovinescu, s. i, 266. Am remarcat acolo preţioasa constatare a prezenţei generale a tendenţionismului în toate operele de artă. s. c. şt. (iaşi), 1958, 85, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ţi-o-. — De la tendenţios. TENDfiNŢIE s. f. v. tendinţă. TENDENŢIONIST, -Ă adj. (Rar) Care manifestă o anumită tendinţă (1), cu tendinţă. Este un roman tendenţionist în toată puterea cuvîntului. ionescu-rion, s. 243. Ibrăileanu este [în artă] tendenţionist, nu tezist. RALEA, S. T. III, 201. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: tendenţionişti, -sie. — De la tendinţă. TENDENŢIOS, -OASĂ adj. Care are o tendinţă (ascunsă), care urmăreşte un scop anumit; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. Este o scriere tendenţioasă. maiorescu, cr. iii, 40. Se va lămuri foarte bine şi chestia ideilor sociale în artă, ori mai bine chestia atît de mult discutată: . .. arta tendenţioasă. gherea, st. cr. i, 297. Poate fi cu dreptate apropiată această asemănare tendenţioasă dintre Eminescu şi Lenau. ionescu-rion, s. 288, cf. barcianu, alexi, w. Bănuiesc că exagerările tendenţioase au creai atmosfera apăsată în general, rebreanu, r. ii, 14, cf. şăineanu, d. u. Teatrul lui [Caragiale] nu e decît un punct din evoluţia firească a teatrului lui Alecsandri, care. . . pornise de la observaţia tendenţioasă a moravurilor timpului. lovinescu, c. vi, 15, cf. dn2, m. d. ENC., DEX. — Pronunţat: -ţi-os. — Pl.: tendenţioşi, -oase. — Şi: (învechit) tendinţios, -oâsă adj. ddrf. — Din fr. tendaneieux. TENDENŢIOZITATE s. f. însuşirea de a fi tendenţios; tendenţionism. Cf. dn2, m. d. enc. — Pronunţat: -ţi-o-. — Tendenţios + suf. -itate. TENDER s. n., s. m. 1. S. n. Vehicul de cale ferată, ataşat la locomotiva cu abur sau făcînd corp comun cu aceasta, în care se depozitează şi se transportă combustibilul şi apa necesare pentru funcţionarea locomotivei. Cf. alexi, w., şăineanu, d. u., bul. fil. v, 243, 254. Fochistul se loveşte de peretele tenderului. v. rom. august 1960, 5, cf. dn2, m. d. enc. 2399 TENDINITĂ — 186 — TENEBROS 2. S. n. (Regional) Jug la joagăr (Furcenii Vechi — Tecuci), alr ii 6 439/605. 3. S. m. (Prin nord-vestul Munt.) Epitet depreciativ pentru un tînăr care umblă teleleu. Gf. udrescu, gl. Tenderule, pune mina şi te însoară, id. ib. -Pl.: (1) tendere, (3) tenderi. — Din fr. tender, germ. Tender. TENDINITĂ s. f. Inflamaţie a tendoanelor (mai ales Ia cai). Gf. enc. vet. 30. — Din fr. tendinite. TENDINOS, -OÂSĂ adj. Care ţine de tendon, privitor la tendon, dc natura tendonului. Desrădăcina-rea nervului tendinos adecă a vănăi muşchiului de subt limbă. învăţătura, 111/12. Se împarte în patru câpă-tîie tendinoase ce trec pe sub ligamentul dorsal al tarsului. kretzulescu, a. 251/23. Aceste gîlci se numesc . . . verigoame tendinoase, cînd apar. . . îndărătul genunchiului. enc. vet. 25, cf. 35. Edem moale şi elastic care păstrează urma degetului şi acopere reliefele tendinoase şi osoase, pariion, o. a. i, 112, cf. dn2, dex. —■ Pl.: tendinoşi, -oase. — Din it. tendinoso, fr. tendineux. TENDINŢĂ s. f. 1. Dispoziţie firească pentru ceva, înclinare, năzuinţă (2) ; pornire, acţiune con-ştientă spre un scop determinat. Gf. i. golescu, c. Nu ne este totdeauna cu putinţă a ajunge poate prea-înalta ţintă a tendinţei noastre, vasici, m. i, 27/26. Cum se poate vedea din tendinţele mele, nu sînt disposat a pune camilavca. lăzărescu, s. 44/22, cf. negulici, stamati, d., litinschi, m. i/6. Oamenii serioşi... sînt datori... a combate tendenţia literaturii cu cuvinte verzi... în loc de idei bune. russo, s. 90, cf. rom. lit. (1855), 406, isis (1859), 142. Ţinta lui era să mănînce starea postelnicului. Greaca avea tot această tendinţă vicleană, filimon, o. i, 142. Ceea ce caracterizează .. . ambele aceste documente. . . este tendinţa lor comună de a desfiinţa pe tărîmul proprietăţii consecinţele succesivelor ocupaţiuni muntene. hasdeu, i. c. 16, cf. baronzi, i. l. iii, 223, costinescu. Arhiva Românească, a cărei tendinţă nu poate decît să fie bine priimită de toţi acei ce-şi iubesc patria, arhiva, r. i, viii/5. Coşbuc rămîne poetul ţărănimii şi exprimă tendinţele ţărăneşti, gherea, st. cr. ii, 348. Avem de-a face cu un om ale cărui tendinţi şi vederi le dezaprobăm. ionescu-rion, s. 244, cf. ddrf. Şi ce este Faust... decît simbolul a două tendenţe: a. vieţii în cugetare şi a vieţii sensuale? arhiva, i, 428, cf. barcianu, alexi, w. Dintre ms. care conţin letopiseţul lui Ureche,. . . unul se deosebeşte prin tendinţa copistului de a îndrepta ce nu e clar. bul. com. ist. i, 22. Aceste tendinţi şi inspi-raţiuni din lumea veche s-au impus şi se impun şi astăzi. naum, ist. art. 12. Copiii de alcoolici au din naştere tendinţa de a bea. marinescu, p. a. 124, cf. şăineanu, d. u. Tendenţa firească de a suprapune pe autor operii pentru a-i identifica într-o singură imagine, lovinescu, c. v, 182. Tendinţa spre simetrie verbală este aşa de puternică la Creangă, Incit îl face să utilizeze adesea versuri populare, iordan, stil. 104. Tendinţa de a zugrăvi tablouri simetrice, vianu, l. r. 540. Se zbat în noi, în permanenţă, tendinţe contradictorii, aspiraţii opuse, ralea, s, t. i, 82. Partea proastă este că ai nu numai tendinţa, ci şi mijloacele să exagerezi. vinea, l. i, 104. Tendinţa general romanică de reducere a flexiunii şi de dezvoltare a analitismului n-a fost niciodată părăsită, ci numai încetinită, graur, n. p. 143. Tendinţele sînt acum [la post-paşoptişti] sau de sensibilitate tumultoasă, sau de luciditate brutală, v. rom. ianuarie 1965, 108. Tendinţa de eliminare a acestui tip morfologic se manifestă în tot cursul istoriei limbii latine, ist. l. rom. i, 30. <0> Artă cu tendinţă v. artă. 2. Acţiunea, forţa prin care un corp tinde să se mişte către un anumit lucru; direcţia pe care o are un corp în mişcare. Gf. costinescu, şăineanu, d. u., cade, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: tendinţe şi (învechit) tendinţi. — Şi: (învechit) tendenţă, tendenţic s. f. — Din fr. tendance. TENDINŢI OS, -OASĂ adj. v. tendenţios. TENDON s. n. Fascicul fibros subţire şi rezistent prin care muşchii se fixează pe oase; ligament. Cei mai mulţi muşchi se prind de oase prin tendoanele sau sgîr-ciurile lor. kretzulescu, a. 161/22. Vine din resucirea muşchilor sau a tendelelor. cornea, e. i, 81/1, cf. polizu. Tendonii muşchilor, turnescu, med. op. 100r, cf. barcianu, alexi, \v., bianu, d. s. Bacteria. .. leprei arată o oarecare predilecţie pentru propagarea de-a lungul tendoanelor. babeş, o. a. i, 40, cf. enc. vet. 25, 28, şăineanu, d. u. Cu pieptul lat, cu muşchii în fus şi cu tendoanele elastice, c. petrescu, î. ii, 216. Bine proptiţi în trunchiurile brazilor, [plutaşii]. . . caută să-i stăpînească, împingînd în lemnul acestora propriii lor nervi şi propriile lor tendoane, bogza, c. 0. 375. Era slab ca o piesă de anatomie jupuită de piele (numai tendoane), v. rom. iunie 1965, 19, cf. dn2, m. d. enc., dex. O Tendonul lui Ahile = tendon care inserează muşchii pulpei piciorului pe calcaneu. Faţa posterioară este jos cam glodoroasă şi de dînsa se prinde tendonul lui Achil. kretzulescu, a. 86/6. — Pl.: tendoane şi (învechit, m.) tendoni. — Şi: (învechit) tendele, tindfoie (molnar, în dr. iv, 387) s. n. pl. — Din fr. tendon. TENDOR s. n. Dispozitiv pentru întinderea unor cabluri de ancorare, alcătuit din două tije filetate în sens invers şi un manşon, prin rotirea căruia tijele se apropie, întinzînd cablul. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tendoare. — Din fr. tendeur. TENDIJŢĂ s. f. v. tinduţă. TENEBRĂ s. f. (De obicei la pl.) 1. întunecime, beznă, obscuritate; întuneric. Ca fulger din tenebre am răsărit lumină, Lumină creatoare, heliade, o. 1, 357. Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint, eminescu, o. i, 6, cf. şăineanu, d. u. Mergînd să orbecăie în tenebrele cartierelor mărginaşe. c. petrescu, c. v. 281. Demonic Infinit! Des-cincle-n mine cum descind Tenebrele-ntr-un schit, arghezi, vers. 113. O serie de imagini menite să înspăi-mînte, cum tenebrele însăşi n-ar fi putut face vreodată. bogza, c. o. 79. <0 F i g. După îndelungi tenebre, se aprindeau pe vaste orizonturi zorile... epocei de lumină. caragiale, o. vii, 245. Baronzi va traduce din autori obscuri nişte nuvele cu tenebre romantice. călinescu, s.c.l. 101. [învăţaţii Şcolii ardelene] aveau conştiinţa că pun pîrghia ca să înalţe la nivelul de lumină al secoLilui un masiv de munţi cufundat în tenebre, blaga, g. 129. Pe apele vieţii Luntrea lui scufundată-n tenebre Va face să răsară un nufăr pe lac. beniuc, c. p. 93. Nu fugiţi, amintiri din tenebre, Amintiri ale mizeriei mele! jebeleanu, c. 14. 2. F i g. Necunoaştere, neştiinţă, ignoranţă. îmi doresc eroul lucid, dezbărat de tenebre şi psihisme. t iunie 1964, 67. Vastul poem. .. ne înfăţişează. . . lenta ascensiune a omului dinspre tenebre către lumină. v. rom. ianuarie 1965, 105. — Pl.: tenebre. — Din fr. tenebres. TENEBRITATE s. f. (Rar) întunecime. Cf. alexi, w-, sfc vi, 58. — Tenebră -f suf. -itate. TENEBROS, -OASĂ adj. 1. întunecos, obscur, sumbru. Neguri dese, tenebroase Trec peste pămînt. i. ne-GRUZZI, S. II, 265, cf. BARCIANU, alexi, w., pascu, s. 72, şăineanu, d. u. O* F i g. Luceafărul... strălu- 2409 TenEBROZITATE — 187 — TENISMAN ceşte sublim în noaptea tenebroasă a existenţii mele. CARAGIALE, O. VI, 35. 2. F i g. Ascuns, tainic (I 2); nedesluşit, nelămurit, neclar, neînţeles2, misterios, impenetrabil. Scaunele domneşti erau, atît la Constantinopol, cît şi la Bucureşti şi Iaşi, obiectul celor mai tenebroase uneltiri, oţetea, t. v. 32. Aveau interes ca din această tenebroasă afacere să se nască un proces zgomotos, stancu, r. a. iv, 246. Ai revenit la scrierile cu detectivi şi cu întîmplări tenebroase. pas, z. i, 181. Preferă... imperiul tenebros al angoaselor şi disperărilor ratării, v. rom. ianuarie 1965, 150. Dar dacă... a vorbit despre îndeletnicirile lui de altădată ascunzînd cine ştie ce poveşti tenebroase? ib. iunie 1970, 40. <£> (Substantivat) Arhitectul avea j o concepţie sublimată despre viaţă şi refuza din cîmpul ; realului tenebrosul şi absurdul, ib. noiembrie 1964, j 124. în locul tenebrosului din poveştile cu vrăjitori şi j fantome de pe Rinul lui Hauff, întîlnim fondul surî- \ zător, jovialitatea şi hazul. ib. decembrie 1964, 84. j 3. F i g. (Despre persoane şi despre firea lor) Poso- i morît, sumbru, taciturn. Paşadia ascundea o fire pătimaşă, întortocheată, tenebroasă, m. i. caragiale, c. j 12. Pol pleacă mîine dimineaţă.. . — uite ce tenebros el c. petrescu, î. i, 10. A intrat, înalt cît uşa, tenebros, cu umbra lui de barbă pe sub fălcile osoase şi cam înguste. CAMIL PETRESCU, O. I, 185. — Pl.: tenebroşi, -oase. — Din fr. tenebreux. TENEBROZITATE s. f. (Rar) întunecime. Cf. i ALEXI, W. | — Tenebros + suf. -itate. TENECHEA s. f. v. tinichea. TENECHEGERIE s. f. v. tinichigerie. ' TENECHEGfU s. m. v. tinichigiu. TEN^I s. n. v. tănear. TENENEU subst. v. teleleu. TENfiSME s. f. pl. (Med.) Simptom constînd din i necesitatea ineficientă, neplăcută şi uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. Cf. dn2, der, abc săn. 351, M. D. ENC., D. MED., DEX. — Din fr. tenesmes. TENG interj, v. ting. j T!ENGER s.n. v. tingire. TENGERĂ s. f. v. tingire. TENGER^LE s.f. pl. v. tinghirea. TENGHEL s. n. (Regional) Disc de oţel găurit care \ se montează pe osia unui car sau a unei căruţe pentru ; a împiedica frecarea leucii de butucul roţii; (regional)! tengheluţă. V. s t r ă g ă 1 i e. Gf. şez. vii, 188, teaha, j c. n. 273. — Pl.: tenghele. — Şi: tander (pl. tandere şi tendere) s. n. FRÎNCU - CANDREA, M. 106. j — Din magh. tengely [karika]. TENGHELIŢĂ s. f. v. sticlete. TENGHELIÎŢĂ s.f. (Prin vestul Transilv.) Tenghel. Gf. TEAHA, C. N. 273. — Pl.: ? — Tenghel -f suf. -uţă. TfiNGHERE s.m. (Bot.; regional) Cais (Prunus armeniaca). Pomii, după cum le iaste coaja,... mie-, zul..., se împărţesc... în cărnoşi-osoşi, precum sînt:' prunii, persecii, tengherii. economia, 142/10, cf. klein, : d. 437. : — Pl.: tengheri. — Din magh. tengeri [barack]. TEN GUI s. m. v. tenchi*. TENGHILf vb. IV v. tingăli. TENGfRE s. f. v. tingire. TfiNGLIŢĂ s. f. v. sticlcte. TENGtîH s. n. v. tenzuh. TENlAZA s. f. Roală la om şi la animale provocată de diferite tipuri de tenie. Cf. enc. vet. 840. Pe cioc se dă o pastilă. . . contra teniazei. vîn. pesc. mai 1964, 9, cf. DN2, DER 635, M. D. ENC. — Pl.: teniaze. — Din fr. teniassis. TlîNIE s. f. Gen de viermi laţi, în formă de panglică, care trăiesc în intestinul subţire şi în alte organe la om şi la animale; (popular) panglică, (regional) cordea (Taenia). Au cercetat apa aceasta şi o au găsit foarte folositoare... la taenia (un fel de limbric lat). cr (1829), 2022/5, cf. j. ciiiac, i. n. 242/11, cornea, e. i, 150/34. Tenia sau vermele solitar, drăghiceanu, C. 117, cf. DDRF, N. LEON, MED. 24, ALEXI, W., BIANU, d. s., enc. vet. 639, şăineanu, d. u. Săracul, a avut o tenie lungă, călinescu, c. n. 215. Teniile parazitează în intestinul subţire al omului, abc săn. 351, cf. DN2. — Scris şi: (învechit) taenia. — Pl.: tenii. — Din lat. taenia, fr. tenia. TfiNIS s. n., s. m. 1. S. n. (Şi în sintagma tenis de cîmp) Joc sportiv disputat între doi jucători sau între două perechi, care îşi transmit alternativ o minge prin lovire cu ajutorul unei rachete pe un teren dreptunghiular, împărţit în două părţi egale printr-o plasă peste care se trece mingea. Un bărbat cu şapcă de apaş şi cu pantofi de tenis. c. petrescu, î. ii, 195. Trei panoplii..., cea din mijloc mai puţin marţială, alcătuită din două rachete de tenis cu presele lor. teodoreanu, m. ii, 23. Dacă ştii să vînezi de mic copil şi să mergi călare, să joci tenis şi bridge, faci carieră. călinescu, s. 67. Cu ochii petrecînd mereu lumea trecătoare ca la un joc de tenis, avu şi timp să admire. camil petrescu, n. 27. Habar n-are de tenis, vinea, l. i, 42. A repurtat cea de-a treia victorie la turneul internaţional de tenis la Monte Carlo. scînteia, 1966, nr. 6 943, cf. der, cl 1968, 316, l. rom. 1972, 536, m. d. enc. <0> Tenis de masă = joc sportiv care se dispută între doi jucători sau între două perechi şi care constă în transmiterea alternativă a unei mingi lovite cu o paletă, pe suprafaţa unei mese dreptunghiulare, împărţită în două părţi egale printr-un fileu; ping-pong. Cf. dl, dm, der. Sportivi români la turneul internaţional de tenis de masă. sp. pop. 1970, nr. 874, 4/6. Se putea face plajă, volei, tenis de masă. v. rom. iulie 1970, 5, cf. m. d. enc. 2. S. m. (Mai ales la pl.) încălţăminte purtată în special cînd se joacă tenis (1). l. rom. 1966, 274, 1972, 536, cl 1973, 28. — Pl.: (2) tenişi. — Din fr. tennis, engl. [lawn] tennis. TENISfSTIC, -Ă adj. Care se referă la tenis a), de tenis. Spectacol tenisistic. în l. rom. 1972, 536. Competiţie tenisistică. ib. — Pl.: tenisistici, -ce. — Tenis + suf. -istic. TENISMÂN s. m. Persoană care practică tenisul iere de tine. . 1 .... .. • • . . ‘ ■! .7 . ■ .»•; TENdR s. m. Voce bărbătească cu registrul cel mai înalt; cîntăreţ care are o astfel ;de-vticet. (învechit) tenofist. Gf- i. golescu, c. D. Keoler, tfllOfa.■ ■ In tbqie' rotile‘sal'e doblride'ştţ laudile pr'ibitpnlor,!fnul{u-minâ'pe ţtiţi cu^lăsul iriî&'cft rar. qfTffKfosy 25$*/4!L, cf. ’valîan,1 v.»''s^aMati^'^.', Pc3£,i2ij‘.' vfyn 'irhp'resjkriu cari pdse'ăă'd'oiitfy'primâctorte] dSi Unori şi doi' bhhtoni ari'un âfrănlaţfiu indSit. HftSiWot}, o. n!,’’M§r ‘cf."’c'6S-tîn'^scu. -mar îel fiidi ptirt}'ient>r din forul afjfiere&. (dtiTEtiPifo'/ttivij, i^l'f'620i'"’cf. DtjîtV,' 'bÂRCIaNu’,1 AţEXI1, m'-itiM. flopovicn ,d. "M."îşi înalţă glasul'dtilc'e de .tenor. s.Xfi’pVEANy;,''eV 12fi.'!.t/n: ’glaS mfnglio's dk'tenor. Vinea, l..1 iîiv !î\$:'Eţşti caztil să elogiem fşi[lul‘şi reSuriele 'v'ocale cili bărbaţilor .'.timtirul cSld şi ponderat al'teiiorilQr). m 1965, nr. 2, 42. Avea o voce fqarte frumoasă ş/ fină de tenor, v.’rom. februâ'rie'i‘97ii,‘‘2l'. %‘eiitir liric = tenor cu timbru mai d&itOiis ckrePurcă' piiiă îM‘registrul celm.ai, acM.^ O voce de tejior- liţifi, cu jinjbcijL^ăcul In ^cul. m 1,9,65,, nr.,,1, .47/2, .Qţ.>;DEp,,jvţ. d. efjjb. Ţepor d.rarrţatic =, ,t,en.o,i' ,£u' ,ţ jjnhrii, assm,ăf}^tor((b,şŢiţonuiMi. GÎ^.’îpjL, ,D.M, DER, M, D. .ENfi. + P. $;Sţ, Ijţşţţpqţeţ# ^e..ş,ij,f)£t aţ, .ţărui r.egis1ir^.’£orgşpun4e,. v.ocii „d,e jt^npr. Jjjfc. n,Eţj,.)M. tfe/EN,c,.\.' (Aţri^uiiid^calit^tsa’o^Juh aajetitw) S-a coystriţit... .. 'o . familie de. eobze. . . ; cobzţl ienpi;. .^.le^a.ndru', i, m. 1J7. .,2v (în muzica ..medievală .i şi preclasicâ')i . . - v. . . —'''Pl:: Uitări:' ' ' ••'' '■ '■ r ' ■ i- iDiri fr.V’tSnoi', it!> ten'(ife. ; ” 1,ţ • ' TEWOHAŞ ■ S‘. lp. "(R'âr)» Diminutiv (fcii senS^’ peiorativ) 'a lui st «TtM> r (1)'^ Qlt'*e de’'mftttet fi -di siăb'ut'ăili-e&făl noilt-u t.en'braş. eiRA$iALE, !6.. v, -269. ‘ >' ’ ■ •^,'Pl.: ieţiofaşi. W-.,'-a?..,. nOQfNM. m.' j '('Rar)’ ;5Eîâti6r lejer:' Uit ‘'june ’t'i-noritio. tiJc. 'vii, 2'89. lî răspilnse ’voce’d- 'de 'ienorino 'răguşit a lu'i'.'VTtăn" Baiidai.-vinea, l.’ ii,;-265, ''6î. '-290. j — Din ’it’ tenorino., , V' ' TENORfST s. m. ;(învechit) Cîntăreţ carfr âVe vece ,4e 4^1*0® v P). :Cf. I.,.CPOiLl^SG.y,. C.i STAMATI, D.,-C0STI-fJESCItsţ.BARCIANU,. ALE3jţ,!«\y. f, >.4 V . — Pl.: tenorişti. •“ •» • ’’ — Din germ. Tenorist, it. tenorista. ’ j . - V - . I " ' ! TENOŞIlVOVfŢĂ s. f. Inflamaţie a tecilor con.junc-4WŞSj!^ învelise'ţend,0ah&e;. CP/dI-med'., iNtr'ţ^'ENc., ( rikx. 1 -■ i! n' ■ — Pl.: tenosinovite. — Din fr. tenosynovite. , ŢjffljlOlşpflSfiE s. f. (Med.) Operaţie carej conşţş în j .secţionare^ cfiirurgipaî.a âj u'nui ţendon! ’dex. ş , 5-^ Plv.- fţţwtomi. ■ Ţ^j.Dip fr, ţenptpniie. ■, ’-f; ^ i ,x£lVSP4 js. f. v.i.tensiiiiije. ... ... ., TENSIOMÎ6TRU,i5. ţi-. 1., Instrppient utilizat p.entru determinare^ ţen^i,UMM;.,şuR©rficial,Q; a lichidelor. Cf. LTR2, DL, DM, DN2, DER, M. D..,,BN.C.„ ®EX. 3.1,iAp,aF,a,ţ.,Qare înre.gis|re,a?ă^y^l^ije tensiunii arteriale. Cf. RL, DM, der, IVI. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -;si-o-. — Pl.: tensiometre. — ftij “fr',. teţ^ionifeWe. *>' ‘ f > ’ • ! ■> i'\ i "* T>! , f. i • r- ‘ TElV^iOrtA t. T r a rim (Complementul indică fibre s fex£ilB>),!, A întijiide' '(prinţ pţoce.dee .mecanice). Ac'elt'nu ’slftfi' fltrecţionate r.adial, -ci''oblic, ca stă: apese rfthi bifte' fibrele şi*să le reţină de cttre. un'eapitselnd este neciSa?- ,ă- '’ft'‘l4ettsiondt'e’' In - vederea, paralelizării lor. lONKSCU-MUSCEI., FH,. 1*24, Cf.. (.235, ’ . -^'PreZiitind. :■ tensionez. .1 . ,o- «• -f .V: tensiune. >■ v ' f-.»’. ■ .. ■»! , : >■.■ V'.îîi :■ . ,, ,XE]\SHD.lVAB15,i s. Jti.j,^,cţiii.nea de ,a ţ-e^ ş i o n a; înţinderjei.,îiieox;dare..^sprbj^eg . este ucpardoniiT£^L..jparle prgpM.-fl juţui,foarte mare-fifiţr^ăr de,mişcăriexplrşre^, ® am*l®e Aen-Şionqf&'ip, cqartfelcg iP'ocglş^ o axiunie pozi-ţionare, ţi,-Mpibjţ gy RpM,,4unie..l9ş4>rt03.. — %i/îenşiojnar! , ", ; , ... îjVi> .......... • TENSrOlVAŢ, ’^Ă kdjfe ‘'IDâs^pre -fi¥6)"‘Int-ins * (prin jftttfeedile ‘-Medă'hice). ■'Firele' lensî'ohdte vof cădea, ’io-pţ'EScu^MUsâEL1, ŢESi 205, cf.^^6'6.' i fe';v(Despre'1 o situaţie,’% 'Ststfe etc.) înc'drdM.' Aceste ■pfideupari ' se dgsfăşo'ciră-r'.. intr-o aifn'dsferă tensionată' de' ‘flemul-ţiimvrt fală de'-b 'starS'ieii'slentă: '^ i'aniiarie 1966', 87. Surescitat după o pWiocedă ‘grea Şi ‘tensionată. în L. rom. 1972, ^41. + Fig. (Despre persoane) Câre este într-o stşre de mare tensiune * tt&WAsăt; îndordat, surescitat. Tensionat ca un arc. îţi.L. .bom. 1972,, 241. Se uita 'tn‘jos tensionată, ib. ' ‘ ' ‘*lr ' * ' — Pl.: tensionaji, -ie. — V. tensiona. ; ^ ■> TENSItNE s. f. 1. (ŞMW ditftagma- Unsidăe vle'ctPică) Mărime egală cu pţ-qdusul dintre inţensitatea medie a Cîmpului elecfnt: ţi‘lurf§!mea liniei 9e-ă lUngil/căreia se măsoară aceajsţă ^ărime, cojişjder^aţă, 4ji. ^^ppţia intensităţii cîmpurui. ' Electricitatea de tensie slabă. marin, pr. i, 230/18, cf. i.OANoyi.sşi,,; tehn. 16,9.; ,B,rpsc, intens ca şi cind i s-ar fi stabilit In suflet un curent de înaltă tensiune. cAstatafe&rREscttyyr. iir-tS8t,iTen-siune mică la bornele motorului datorită supraîncărcării, ’dltbdtijtfc en’cj.''teh1#?s i, 12%.vÂc'eit'i ken- 'SttMVftttiedil:'. '. nui‘sţiîfi$encut4tiS'.de o Ifâţe electţieă de înaltă tensiune, v. rom. mai is96'9, 7. <$> tensiune magnetică = mărime egală cu ,p,fgdusul> diotr^iPinitieţşita-tea medie a cîmpului magnetic şi lungimea liniei de-a lungul căreia se măsoară.'îfegastă măiriftieVfcoriSidefrată in direcţia intensităţii' câmpului. Cf. ltr?^ mv n. enc. 2. (Fiz.; mai •âl&s%ii,sintagrhff ’ tânSÎĂrte^-ăe^văpori) Prpsiu^^,v.aporilpr.'Bj,Qduşi..de ,un lichid în^ţoiiv,s.ppţiu încMs. ,Eîaşticitgie ,său i ,F..,,i.7,â/â9, cf> ^POî>ij, ^., 6Tmsmne^ 4?. a Mne* î Şotyţp, este. irţdi, Lmţc& ‘âecîţ‘-p. pşojvfiptului>‘pj1iţ-... jşiA.CA- : RQvici/'CH. 741 ci."ltr2, der, m. d’. enc. %r . • • li- , 3;.,, (]Vţed,i.;-î!®i;Jn!c^lniţggin3 . Ujisiune_:a:rteţială>) Pre- siune exercitată de tiffiţâ dg projpi^siie a sîngejui asupra arterelor. MediculMrderff0ului,.e.stc îftţă^cinqtns,ă completeze. .. rubrici cuprinzătoare, denumitet: „corpolenţa", ... „griuţalea“, ' ;,teîtstukta‘‘J. ^akgh-ezîj ‘ 94. j Bătăile ei sînt, uneori, ceva mai rare, deşi ţensiu-ni'ă ’itfter'idlă-'e‘‘hiăfii&‘ tk rntifte caiufi: tkmt&f â. 13. Ii lua pulsul şi tensiunea, ti da iă bea"digiţălă'. vinea, l. i, 284. Apar greţuri,... accelerarea pulsului, scăderea tensiunii, belea, p. a. ‘1'51. Midiciil ’ipHăltensiu-ne.a, l,i 'asgultă ininţff. ,.pREDAţ,M. ş.. 3J35. }iţy , 4. (Fiz.)■ sipecificaţ'.fjcerciţ^jta’ întreg -'0l^rite porţiuni adiacente.,ale Vn^iţ,v'iri'ediu "coij,ţiniiii’ 'ra^oţ-ţatH J^(.uiiiţa,tşş"^ de’ arie şău dg'lungime, Cf, ,lţr2, DERi'M. D. EîfCj-; “ ’ 5. Stare a ceea ce este întins sap comprimat; încordare. V. c o n t r a d,i ,c,ţ, i p,.;iGf. şifcţNEANy-,îd. u., 2448 TENSOMETRIE — 189 — TENTATIVĂ cade, scriban, d. Păianjenul. . . cheltuieşte mari energii spre a obţine o tensiune perfectă a firelor, călinescu, C. O. 131, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + F i g. încordare; surescitare, nervozitate. Pentru tot ce trece peste acest maximum de tensiune cerebrală s-a inventat un termen tot de provenienţă franţuzească, hogaş, dr. ii, 193. în opera d-lui Istrati e o tensiune de voinţă de la început pănă la sflrşit. ibrăileanu, s. l. 136. Dialogul juriştilor ajunsese la un moment de mare tensiune. eftimiu, n. 12. Pe clnd la centrul cercului format încordarea creştea, la periferie, tensiunea fiind mai slabă, se făcea haz. bart, s. m. 87. Arta e tensiune, nu contemplaţie, călinescu, • c. o. 148. Poetul tragic urmăreşte să obţină o stare de tensiune. . . in spectatorul său. vianu, l. u. 44. Viaţa scurtă, plină de tensiuni dramatice, a lui Byron, blaga, z. 229. Tensiunea psihică e departe de a fi egală, ralea, s. t. ii, 64. în-vlrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atltea ore, scădea lntr-o sflrşeat^ă trecătoare, camil petrescu, n. 22. Tot aerul vibrează de tensiunea bătăliei, bogza, a. î. 29. Se manifestă tn mod firesc o energie... care ridică tensiunea vieţii, preda, r. 29. Trăia lntr-o tensiune pe care era sigur că n-o s-o poată suporta multă vreme. t. popovici, s. 213. Echilibrul construcţiei dramatice, simţul dialogului In progresie de tensiune... situează [piesa] printre capodoperele literaturii, t mai 1964, 92. Tensiunea intelectuală pe care o degajă, v. rom. decembrie 1970, 144. + (Fon.) Efort al muşchilor în timpul emisiunii unui sunet; s p e c. efort al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; p. ext. prima fază a articulării unui sunet în timpul căreia organele articulatorii iau poziţia necesară emisiunii acestui sunet (v. implozie). Două sunete vorbite... pronunţate In aceeaşi silabă, cu o singură tensiune musculară, scl 1954, 433, cf. ib. 1955, 224. La consoanele cu care începe cuvlntul poate lipsi tensiunea, iar la cele finale lipseşte destinderea, graur, i. l. 47, cf. 55, scl 1965, 872. — Pl.: tensiuni. — Şi: (învechit, rar) tonsie s.f. — Dip fr. tension. TENSOMETRfE s. f. Ansamblul metodelor experimentale utilizate pentru determinarea tensiunilor din piesele finite supuse la solicitări, prin măsurarea defor-maţiilor în cîteva puncte de pe suprafaţa lor. m. d. enc., cf. DEX. — Din fr. tensomGtrie. TENSOMfiTRU s. n. Dispozitiv mecanic, pneumatic sau electric, care se fixează pe piesa a cărei deformaţie se studiază prin metodele tensometriei. m. d. enc., cf. DEX. — Pl.: tensomelre. — Din fr. tensomfetre, germ. Tensometcr. TENStiR s. m. Mărime care generalizează noţiunea de vector şi care e caracterizată printr-un număr mai mare de componente. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: tensori. — Din fr. tcnseur, germ. Tensor. TENSORlAL, -Ă adj. Care se referă la tensori, care aparţine tensorilor. m. d. enc., cf. dex. — Pl.: tensoriali, -e. — Din fr. tensoriel. TENŞCHIU s. n. (Regional) Piatră de hotar (Var-viz — Şimleu Silvaniei). Cf. viciu, gl. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TENT, -Ă adj. v. tont. TENTA vb. I. Tranz. 1. A deştepta o dorinţă; a ispiti, a ademeni. Cf. drlu, costinescu, barcianu, alexi, w. Nu 11 tentau aventurile amoroase, rebreanu, i. 192, cf. şăineanu, d. u., iordan, l,r.a. 483. Mă tentează cuvlntul „uliu“, foarte rar la rimă. călinescu, c. o. 54. în această curgere fără întoarcere, doar spi- ritul omului... e tentat să meargă In sens invers, pe deasupra tntlmplărilor. bogza, c. o. 14. Pentru a tenta demonul,. . . acesta e invitat la un festin diabolic, ist. lit. rom. i, 63. Slntem tentaţi să-l considerăm o victimă. t mai 1964, 79. M-a tentat şi pe mine singurătatea, v. rom. ianuarie 1970, 39. 2. (Franţuzism rar) A întreprinde, a încerca. Cf. cade. A tentă să scrii o operă literară fără sufletul epocii este a te izola singur lntr-o pustie, contemp. 1971, nr. 1 307, 6/4. — Prez. ind.: tentez. — Din fr. tenter. TENTACUL s. n. Organ alungit, musculos şi sensibil, la unele animale acvatice, servind la pipăit, la apucat prada şi uneori la deplasare. Are opt tentacule sau organe de pipăit Impregiurul gurii. j. cihac, i. n. 157/3, cf. ionescu-rion, s. 130, barcianu, n. leon, med. 86, ALEXI, w., şăineanu, d. u., der, m. d. enc. (Impropriu) Degetele mlinii începură să strlngă ca tentacule de păianjen, ardeleanu, u. d. 204. 0> F i g. Spaima îşi înfigea tentaculele nenumărate In cetele zguduite de focul soldaţilor, rebreanu, r. ii, 257. De-atunci, spre-o altă lume ftuida-ţi formă tinde,.... şi ca s-o poţi cuprinde, Tentacule lichide Iţi adlnceşti In spaţiu, i. barbu, j. s. 4. — Pl.: tentacule. — Şi: (rar) tentăculă s. f. contemp. 1949, nr. 156, 7/3. — Din fr. tentacule. TENTACULAR, -Ă adj. Cu tentacule; de natura tentaculelor; ca un tentacul. Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. <0> Fig. Ce clntă poetul cu deosebire?... Oraşul tentacular sau clmpia bucolică? lovinescu, c. iv, 17. Glndurile negre. . . le înfăşoară lntr-o reţea tentaculară. rebreanu, r. i, 52. [Rafinăriile] erau multe, de jur împrejurul oraşului, mlndre, îndrăzneţe, tentaculare. bogza, a. î. 320. Putu să admire un antic şi măreţ candelabru, care... îşi răsfrlngea pretutindeni, lntr-o feerică încremenire, braţele lui tentaculare, vinea, l. i, 263. Oraşul nostru nu e tentacular, nu te copleşeşte prin spaţii şi întindere, contemp. 1956, nr. 483, 3/2. Abandonul eului In braţele invizibile, tentaculare ... ale eternei prefaceri, v. rom. august 1970, 66. — Pl.: tentaculari, -e. — Din fr. tentaculaire. TENTACULAT s. n. (La pl.) încrengătură de animale acvatice nevertebrate, cu tentaculele dispuse în jurul gurii; (şi la sg.) animal care face parte din această încrengătură. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tentaculate. — Din fr. tentaculecs. TENTĂCULĂ s. f. v. tentacul. TENTAMEN s. n. (Latinism rar) încercare, tentativă. Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Tentamen criticum — un îndrăzneţ tentamen, o absurdă fantezie de limbă, care avea drept scop să puie temelia unei noi ortografii, iorga, p. a. ii, 7. — Pl.: ? — Din lat. tentamen. TENTANT, -Ă adj. Ispititor, atrăgător, îmbietor. dn2, dex. — Pl.: tentanţi, -te. — Din fr. tentant. TENTARE s. f. (Rar) Acţiunea de a t e n t a şi rezultatul ei; tentaţie. Cf. costinescu. — V. tenta. TENTATIVĂ s. f. Acţiunea întreprinsă cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva, fără a avea siguranţa succesului; încercare (neizbutită). Cf. negulici, prot. — pop., n. d. în 1462... rennoieşte periodica tentativă a predecesorilor săi de a cuprinde Chilia, hasdeu, i. c. 9, cf. costinescu, barcianu, 13 - c. 857 2463 TENTATOU —•lâo— teocraţie alexi, w., şăineanu, D. u. Să reprime orice tentativă a acuzaţilor de a tulbura liniştea publică, camil petrescu, t. ii, 605. înainte de a pune capul pe pernă, repetă o tentativă neizbutită să aducă oarecare rlnduială In părul cllţos şi rebel. c. petrescu, î. ii, 52. Orice tentativă de congres a fost înăbuşită vreme de 20 de ani. sahia, n. 203. Tentativele prin cari In teatrul .nou se încearcă o evadare din realitate, blaga, z. 136. S-au făcut multe tentative de explicaţiuni In acest fel. ralea, s. t. ii, 38. Tentativa asta de sinucidere i-a agravat situaţia In faţa justiţiei, vinea, l. ii, 221. [Traducerile] constituie un merit deosebit prin tentativa de mlădiere a limbii româneşti, s. c. şt. (Iaşi), 1957, 219. Cea mai veche tentativă de a-i da glas datează din „preistoria“ filmului, m. 1965, nr. 3, 2/1. Tentativele narative ale poeţilor. . . slnt expresia unei acute atracţii spre con-fesie. v. rom. octombrie 1970, 148. + (Jur.) încercare nereuşită de a săvîrşi o infracţiune. Cf. costinescu. Crima tentativei de omor. cod. pen. r.p.r. 503. Tentativa se pedepseşte ca şi infracţiunea săvlrşită. bo (1953), 386, cf. pr. drept, 961, der, m. d. enc., dex. — Pl.: tentative. — Din fr. tentative. TENTATdR, -OARE adj., s. m. şi f. (Rar) (Persoană) care ispiteşte, care ademeneşte. Cf. costinescu, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade. — Pl.: tentatori, -oare. — Din fr. ţentateur. TENTAŢIE s. f. Ispită, ademenire, nadă1 (2); (rar) ; tentare. Cată să brave şi să treacă peste orice tentaţie. HELIADE, D. J. 32/1, Cf. NEGULICI, CALENDAR (1853), xxviii/17. Cu toate lovirile şi tentaţiunile străinilor. . tot se găsesc printre dlnşii bărbaţi cu simţiminte nobile. filimon, o. i, 93, cf. costinescu. N-am mai putut rezista tentaţiunii. caragiale, o. iii, 149. Poate că au ‘ vrut să reziste tentaţiunii, dar corupătorul a fost mai puternic, demetrescu, o. 196, cf. barcianu, alexi, w. Pentru ele... nu există tentaţia şi tortura imaginilor. ibrăileanu, a. 112, cf. severin, s. 131. Bucuriile slnt : date unor oameni numai ca tentaţii iluzorii, ardeleanu, , d. 265. A încercat. . . să-şi ferească iubita de tentaţiile ' oraşului, rebreanu, r. i, 51. A văzut caisele, a sărit, a luat. Nu văd deci, In tentaţia asta, o crimă, klop-ştock, f. 291. Ea are o forţă de prestigiu magnetic, ea seduce, nu porunceşte, ea uzează de tentaţii, nu de ordine. ralea, s. t. ii, 256. Un om care ştiuse să Infrlngă toate tentaţiile pe care i le oferă un trai liniştit, v. rom. martie 1954, 136. Tentaţia devine Intr-adevăr de nein- . lăturat, vîn. pesc. aprilie 1964, 15. Nu pot rezista tentaţiei de a da unicul interviu al vieţii lor. v. rom. octombrie 1970, 129. — Pl.: tentaţii. — Şi: (învechit) tentaţitine s.f. — Din fr. tentation. TENTAŢltÎNE s. f. v. tentaţie. TfiNTĂ1 s. f. Nuanţă de culoare obţinută, prin di- '■ luarea unui colorant într-un solvent; nuanţă obţi-nută prin amestecul mai multor culori. Colorit de o discreţie rară, bazat pe o combinare numai de două-trei ; tenie, pe o gamă infinită de griuri. opkescu, s. 215, cf. dl, dm, dn3, der, l. rom. 1970, 536, m. d. enc., dex. ! <5> F i g. Autoarea a ştiut să voaleze cu o uşoară tentă de mister... unele momente ale acţiunii, t iunie 1964, ; 88. îşi propune tratarea unor poeme preclasice.. lipsite de tentă neoclasică, contemp. 1966, nr. 1 004, 6/5. — Pl.: tente. — Din fr. teinte. TftNTĂ2 s. f. v. tintă. TfiVTEA adj. v. tont. ;j TENTEREIJ s. m. (Prin nord-estul Olt.) Om prost. LEXIC REG. II, 32. — Pl.: tenterei. — Cf. t e n c h e r. TENTI s. m. v. tenchi1. TENTtJRĂ s. f. v. tinctură. TENUITATE s. f. (Franţuzism rar) însuşirea de a fi subţire; subţirime. Vocala i... devine proprie pentru a exprima micimea, gingăşia,... subtilitatea, te-nuitatea. vianu, p. 138. — Din fr. temute. TElVZfH s. n. v. tenzuh. TENZIJF s.n. v. tenzuh. TENZtîH s.n. (Turcism învechit) Pastă din diferite substanţe aromate; p. ext. colier făcut din asemenea pastă. I-au trimis şi puţintele daruri: un ceasornic de aur, panzehruri şi tenzuhuri. axinte uricariul, let. ii, 143/37. Una părechi paftale tunzuf şi cu diiamanturi (a. 1824). iorga, s. d. xxi, 197, cf. POLIZU, CIHAC, II, 621, TDRG, T. PAPAHAGI, C. L. — Pl.: tenzuhuri. — Şi: tenzfif (polizu, cihac, ii, 621, tdrg, şio na, 120, t. papahagi, c. l. ; scris şi tensuf cihac, ii, 621), tenzih (t. papahagi, c. l.), tiunzuf (şio ii2, 120), tuzâh, tunzfif, tenfluh (ddrf) s. n. — Din tc. tensuh. TEOBfT, -Ă adj. v. tîhobit. TEOHROMfiVĂ s. f. Substanţă alcaloidă în formă de pulbere albă, extrasă din cacao sau preparată sintetic, folosită ca .diuretic şi stimulent cardiac. Cf. BIANU, D. S., NICA, L. VAM. 240, VOICULESCU, L. 279, macarovici, ch. 609, 610, belea, p. a. 278, der, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: le-o-, — Pl.: teobromine. — Din fr. theobromine. TEOCAPIL s. m. (Grecism) Eretic, nelegiuit. Biblia sacră. ■ . combătută iarăşi de fiii periciunii, de teoca-pili (a. 1858). ap. găldi, m. phan. 260. — Pl.: teocapili. — Din ngr. freoxdOTIQXoţ. TEOCRAT s. m. Persoană care exercită o putere teocratică; membru al unei teocraţii. Cf. valian, v., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: te-o-, — Pl.: teocraţi. — Din fr. theocrate. TEOCRÂTIC, -Ă adj. Care aparţine teocratului sau teocraţiei, privitor la teocrat sau la teocraţie; care are caracter de teocraţie. Cf. molnar, i. 118/4. Forma guvernului lor era teocratică, căci nemijlocit de la D-zeu li se dedi legile, săulescu, hr. i, 19/27, cf. valian, v., negulici. Atit stalurile despotice, cit şi acele teocratice nu văzură pretutindene declt stăplni şi sclavi, rom. lit. (1855), 712/19. Voieşte a realiza guvernul teocratic prin teroare şi ucideri, filimon, o. i, 313, cf. prot. — POP., N. D., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: theocratic. bariţiu, p. A. ii, 694. — Pl.: teocratici, -ce. — Din fr. thcocratique. TEOCRAŢfE s. f. Formă de guvernămînt în care autoritatea, considerată de origine divină, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă de guvernămînt. Certile cu Franţia... micşură cltva puterea teo-craiiii. săulescu, hr. i, 183/4, cf. valian, v., negulici, barasch, i. 14/1, românul (1857), nr. 4, 1. Ie zuiţii, domnind'peste regi prin confesiune,... să realizeze teocraţia. filimon, o. i, 314, cf. prot. — pop.- 2482 TEODICEE — 191 — TEOLOGICESC N. d., costinescu. Că e teocraţia o fantasmă bătrină. . . Ai înţeles, macedonski, o. ii, 202, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., cade, scriban, d. O teocraţie a unui colegiu de mari preoţi, arghezi, s. xi, 93, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: theocraţie. bariţiu, p. a. ii, 717. — Pl.: teocraţii. — Din fr. thcocratie. TEODICfiE s. f. Doctrină filozofică religioasă, care îşi propune să demonstreze că existenţa răului in lume nu infirmă bunătatea divină. Cf. barcianu, şăineanu, d. u., cade, dn2, der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: te-o-, — Din fr. theodieeo. TEODOLfT s. n. Instrument optic care se foloseşte pentru măsurarea unghiurilor orizontale şi verticale în lucrările geodezice şi topografice. Cf. culianu, c. 12, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Ajunse asudat la postai de observaţie... Se cocoţă In dosul teodolitu-lui, pe pipăite, rebreanu, p. 's. 83, cf. nica, l. vam. 240, ŞĂINEANU, D. U., LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: te-o-. — Pl.: teodolite. — Din fr. theodolite. TEOFANfE s. f. (în credinţele mistice) înfăţişare, apariţie a unei divinităţi sub formă materială. Cf. DRLU, COSTINESCU, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W. (F i g.) Pentru Novalis... [matematica] e: muzică, extaz, religie, cea mai înaltă viaţă, teofanie, fericire, blaga, z. 263. — Pronunţat: te-o-, — Din fr. tlicophanie. TEOFILfNĂ s. f. Substanţă alcaloidă extrasă din frunzele de ceai, folosită în medicină ca diuretic, stimulent al miocardului, vasodilatator etc. Cf. der, m. d. enc., dex. — Din fr. th£opliyllinc. TEOGdlVIC, -Ă adj. Care ţine de teogonie, privitor la teogonie. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: ie-o-, — Pl.: leogonici, -ce. — Din fr. th£ogonique. TEOGONIE s. f. (în religiile politeiste) Ansamblu de mituri privind originea zeilor şi genealogia lor; ansamblul divinităţilor unui popor. V. mitologie. Cf. MOLNAR, I. 218/3, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, PROT. — POP., N. D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., şăineanu, D. u. Cellini concepe la rlndu-i o operă destul de îndatorată... teogoniei hesiodice, cărţii biblice. vianu, p. 53. Glndirea ştiinţifică a apărut după ce geniul mitic crease nenumărate teogonii. blaga, z. 222, of. dn2, der, m. D. enc., dex. + (Rar) Lucrare care cuprinde probleme de teogonie. Învăţaţii elini au deschis cosmogoniile şi leogoniile cele vechi, filimon, o. îi, 182. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: theogonie. severin, s. 132. — Pl.: teogonii. — Din fr. theogonie. TEOLtfG s. m. Persoană care se ocupă cu probleme de teologie, specialist în teologie; student la teologie. De eşti Inţălept, păzeşte-te bine de pizma unui theolog. cugetări, ii, 46v/26, cf. maior, i. b. 85/2, drlu, lb, fl (1838), 26V14, i. golescu, c., negulici. Lingă episcopul unit să mai fie admişi In dieta ţării, tot cu vot deliberativ, teologul şi alţi şase români fruntaşi, bariţiu, p. a. i, 413. Am agiuns In halul. .. teologilor im-periei răsăritene, russo, s. 15, cf. polizu. Rădiearea unui seminariu pentru creşterea teologilor, fm (1861), 110, cf. prot. — pop., n. d., costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Tu te compromiţi. . . cu lucruri nedemne de un teolog, galaction, o. 31. Preoteasa, ca fiu-său,. . . teologul, au smintit-o In bătăi pe vinovată. stancu, r. a. i, 193. Eu, ca teolog, ştiu să preţuiesc o astfel de lucrare, vinea, l. i, 331. Branco Mladenovici a tălmăcit-o şi Ioan Azov, teologul, o au scris-o. barbu, princ. 98. Tlnărul cu ochelari, teologal,. .. Intre timp apăruse şi el. v. rom. octombrie 1970, 44. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theolog. — Pl.: teologi. — Din ngr. ^soXoyoţ, lat. theologus, fr. thâologue, germ. Theologe. TEOLOGĂL, -Ă adj. (Livresc) Teologic. Cf. şăineanu, d. u. Na-s oricui hărăzite pana uşoară şi graiul înflorit de mizericordii teologale ale unui Bossuet. i. botez, b. i, 38. Căzusem din stima venerabilei mele familii teologale! galaction, o. 31. în forme teologale şi ecleziastice, rămîne In fapt un luptător pentru interesele politice, economice, sociale şi culturale ale poporului romăn. blaga, g. 39. Scria, Intre altele, şi un scurt articol săptămlnal pe o temă teologală, vinea, l. i, 120. Scenele din care ar putea stoarce mai multă sevă umană slnt estompate cu precauţie teologală, constantinescu, s. i, 18. — Pronunţat: te-o-, — Pl.: teologali, -e. — Din fr. theoloţial. TEOLOGfiŞTE adv. (învechit, rar) Ca un teolog, în felul unui teolog. Om prea învăţat tn toate învăţăturile aşa filozofeşte, astronomeşte cum şi teologeşte. n. costin, let. ii, 81/9, cf. ddrf. — Pronunţat: te-o-. — Teolog + suf. -eşte. TEOLtfGHIC, -Ă adj. v. teologic. TEOLO GHICESC, -EÂSCĂ adj. v. teologicesc. TEOLOGHlE s.f. v. teologie. TEOLOGHIZIRUI vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A discuta probleme teologice. Eu slnt departe de acel cuget ca. . . să theologhiziruiesc, adecă să grăiesc cu dlnşii despre Dumnezeu, petrovici, p. 163/20. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theologhizirui.. — Prez. ind.: teologhiziruiese. — Din germ. theologisieren. TEOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine teologiei, privitor la teologie; care are legătură cu teologia; de teolog; (învechit) teologicesc, (livresc) teologal. Eu nu... pretinz să întrebuinţăm termenii teologhici şi la celelalte ştiinţe şi meşteşuguri, cr (1833), 2532/26. Este mai lesne, pentru nişte suflete leneşe, a să da la cugetări teologhice declt a împlini datoriile relighiii. marcovici, d. 354/19, cf. valian, v., laurian, m. iii, 40/17, negulici. Educarea sa teologică, precum şi celelalte învăţături ale sale, le' săvlrşi la Berlin, fis. 23/12, cf. polizu, prot. — pop., n. d., costinescu. Mănăstirile ţării... posedă... exemplare învechite de opere liturgice şi teologice, odobescu, s. i, 333. In filozofie domneşte o scolastică aridă, mistică şi teologică. gherea, st. cr. ii, 124, cf. ddrf, barcianu, alexi, -w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Glndirea teologică. călinescu, c. o. 113. Hotarul teologic dintre om şi celelalte alcătuiri ale naturii dispare, blaga, z. 103. Iată o cauză, am patea-o numi teologică, care se opunea la studiul psihismelor inferioare, ralea, s. t. ii, 10. Nici una din figurile ecleziastice din roman... na face vreodată uz de argumentaţia teologică, ll 1955, 132. Pe lingă cunoştinţele teologice, se mai preda şi din aşa-zisele „arte liberale'1, v. rom. martie 1970, 52. — Pronunţat: te-o-, — Pl.: teologici, -ce. — Şi: (învechit) teol6ghic, -ă adj. — Din lat. theologicus, ngr. &eoXoyi.x6ş, fr. tMolo-giquc. TEOLOGICfiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Teologic. Cf. şincai, c. 161/6. Se afla şi el la o disputaţie teolo-ghicească in Academia Oxforti. ţichindeal, a. m. 13/16. Nu e de lipsă a dovedi fiinţa lui Dumnezeu din temeiurile tealoghiceşti. petrovici, p. 163/27. Limba 2497 '■'^'-' '" "'■'' '"" ............... TEOI.OGlCEŞTE — 192 — TEORETIC* noastră teologhicească este- formată pretutindenea In acelaşi tipar, cr (1833), 2532/17. Au zidit şi un seminar de învăţătura teologhicească. tîmpeanul, g. 33/1. — Prpnunţat: te-o-, — Pl.: ieologiceşti. — Şi: tco-loghicâsc, -eăscă (scris şi theologhicesc cantemir, ap. ROSETTI — CAZACU, I.L.R. I, 329, MAIOR, I. B. 118/2, MOLNAR, I. 116/12, AARON, S. A. 79/2, DRLU) adj. — Teologie + suf. -icesc. TEOLOGICfîŞTE adv. (învechit, rar) Din punct de vedere teologic. Cf. polizu. — Pronunţat: te-o-, — Teologie + suf. -iceşte. TEOLOGfE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea şi cu fundamentarea teoretică a izvoarelor şi a dogmelor unei religii; (urmat de determinări) doctrină a bisericii, studiu asupra unei dogme. Toate canoanele ale sf[i]ntelor săboară. . ■ lmpreun[k] cu theologh[i&] dumnezeieştilor b[la]goslovii (a. 1652). gcr i, 159/1. Nici voi, lumii înţelepţii, cu filosofia Iiălăduiţi de lume, nici theologhia V-au scutit de primejdii, sfinţi părinţi ai lumii. m. costin, o. 321. Acea s»[î]niâ carte au încheiat, a iheologhiei. dosoftei, v. s. decembrie 197v/l, cf. cugetări, i, 88r/23. Nice cea moralicească, nice cea teoriceaseă teologhie nu ştiu (a. 1791). iorga, s. D. xii, 113. Theologhia dogmatică şi moralicească (a. 1801). id. ib. xiii, 17, cf. budai-deleanu, lex., AARON, P. F. 619r/34, DIACONOVICI-LOGA, CH. 4/5, MOLNAR, i. 44/19. Altă loghică mai cuviincioasă şi mai cu bun nume la theologhie... n-am găsit (a. 1826). gcr ii, 253/38. Plnă la 20 de ani a învăţat legile, filozofia şi teologia, marcovici, c. 3/10, cf. valian, v., polizu, costinescu. Adlncit-am. .. tot ce e filozofie, Medicină, drept, ştiinţă, psihici legi, teologie, macedonski, o. I, 271, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d. u. Se hotărî să sacrifice teologia şi metafizica, blaga, z. 98. Psihologia era influenţată încă de teologia din care se desprinsese, ralea, s. t. ii, 10. Cum stai cu teologia?... Nu prea e specialitatea dumitale. vinea, l. i, 121. Fostul seminarist..., eliminat din seminarul de teologie pentru boroboaţele lui. v. rom. iunie 1970, 45. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: theologie. drlu, lb, severin, s. 132. — Pl.: (rar) teologii. — Şi: (învechit) teologhîe (scris şi theologhie) s. f. — Din ngr. 9-soXoyia, lat. theologia, fr. theologie. TEdRB s. n. v. teorbă. TEdRBĂ s. f. Instrument muzical mai mare decît lăuta, care are coarde speciale pentru sunetele grave. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că pluteşte Şi pe un clntec de.teorbă că urcă şi se-nsufleţeşte. mace-donski, o. i, 229. Teorbele sonore şi elntecele toate Au adormit In burgul tlrziei noastre nunţi. i. barbu, j. s. 17. Fiecare vorbă O sunam pe teorbă. călinescu, l. l. 135, cf. dn2. Am putut auzi, pe teorbă cu patru strune, Clntarea Clntărilor. v. rom. iulie 1969, 7, cf. m. d. enc. — Pronunţat: te-or-. — Pl.: teorbe. — Şi: (învechit) te6rb s. n. alexi, w. — Din fr. teorbe. TEORfiM s. n. v. teoremă. TEOREMĂ s. f. (Mat., logică) Propoziţie al cărei adevăr se stabileşte prin demonstraţie. Cf. geometria, m. 9T/11, tem. gheom. 28r/18, drlu, heliade, a. 91/ 13, POENARU, G. 5/13, VALIAN, V., STAMATI, D., ORESCU, t. 11, polizu, costinescu. Judecăţile derivate, care primesc certitudinea lor de la axiome, adecă teoremele. MAIORESCU, L. 135, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu, d. u., scriban, d. Demonstra la tablă o teoremă lungă. i. botez, şc. 57, cf. l. rom. 1965, 686, m. d. enc. <0> F i g. în transparenţe reci de teoreme Oglinzile opuse îmi deschid... O geometrie vie de poeme. pillat, p. 261. Şi — strici — bătut tn teoreme, Acest inel perenial Ţi-l trec. i. barbu, j. s. 151. O Teoremă reciprocă v. reciproc. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theoremă. drlu. Pl.: teoreme. — Şi: (învechit) teorein (maiorescu, l. 138), s. n., teorimă ( gheom.-trigon. 22r/16, tem. gheom. 7r/l) s. f. — Din ngr. lat. (heorenm, germ. Theorcm, fr. theorime. TEORETIC1 s. m. (învechit) Teoretician. Cf. polizu, costinescu. Cele mai disparate spirite s-au putut Intllni:. . . anecdotistul Caraiani cu teoreticul Misir. maiorescu, cr. ii, 339, cf. barcianu, alexi, w., scriban, D. — Pronunţat: te-o-, — Pl.: teoretici. — Din germ. Theoretiker. TEORETIC2. -Ă adj. 1. (în opoziţie cu practic) Care aparţine teoriei1 (1), care se referă la teorie, de teorie; care se bazează pe cunoaşterea abstractă; (rar) teorie, (învechit, rar) teoreticesc, teoricese. V. abstract, raţional, speculativ. Cf. mol-nar, e. s. 19/2. Mijloacele teoretice ale cunoştinţa înţelepciunii. episcupescu, practica, xxxiv/15. Fizică teoretică, cr (1832), 372/4, cf. valian, v., stamati, d. Matematica se împarte. . . In matematica teoretică (pură sau curată) şi In matematica practică sau aplicată. lazarini, m. 3/15, cf. polizu, costinescu. Frumosul nu este o idee teoretică, ci o idee. . . Incorporată In formă sensibilă, maiorescu, cr. i, 10, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. A făcut două decenii conservatism, nu numai pragmatic, ci şi teoretic, lovinescu, c. v, 11. Laboratorul de fizică şi chimie e un atelier de aplicare a cunoştinţelor teoretice, i. botez, şc. 223. Cil priveşte obişnuitele stări estetice, acestea nu permit concluzii teoretice lămurite, blaga, z. 40. Materialismul dialectic este baza teoretică a socialismului ştiinţific, lupta de clasă, 1953, nr. 5, 24. Ponderea principală să revină fundamentărilor teoretice ale formulelor funcţional-constructive, metodelor de calcul şi de investigare teoretică, scînteia, 1966, nr. 6 908. O (Adverbial) Teoretic, am învăţat care e rolul maselor In istorie, v. rom. august 1970, 5. + Care elaborează teorii, speculativ; care este înclinat către gîn-direa abstractă. Russo, capul cel mai teoretic al acestei şcoli, adevereşte de repeţite ori constatarea... că Moldovei i se dator eşte cultura românească, ibrăileanu, sp. cr. 26. între metaforele poeziei şi generalizările inteligentei teoretice nu există totdeauna continuitate, vianu, m. 94. 2. (Adesea adverbial; în opoziţie cu experimental) (Conceput, definit) în mod abstract. De-finiţiunea gramului teoretic, climescu, a. 208. Discuţiile noastre. .. si Invlrteau, teoretic, toate In jurul iubirii. ibrăileanu, a. 53. Pentru soţul ei păstrase ori-şicum un respect, cel puţin teoretic, rebreanu, r. i, 187. Teoretic, orice parte constitutivă a vorbirii omeneşti poate avea valoare expresivă, iordan, stil. 16. Se deduce producţia teoretică a unui fus pe oră. io-nescu-muscel, fil. 200. întrebare superfluă, teoretic, cu scopuri strict pedagogice, călinescu, c. o. 48. Avem soluţiile teoretice ale acestor probleme, id. ib. 145. Teoretic, aşa ar trebui, h. lovinescu, t. 343. Un autor de ficţiune începe să-şi expună teoretic atitudinile literare, v. rom. august 1970, 139. Familiile aveau fiecare un drept de folosinţă pe hotarul satului, stabilit teoretic, la început, pe puterea de muncă şi pe nevoile unei familii, panaitescu, o. ţ. 113, cf. 103. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theoretic. clemens. — Pl.: teoretici, -ce. — Din lat. thcoreticus, germ. theoretisch, fr. th£o-retiquc. 2505 TEORETICE SC — 193 — TEORIE1 TEORETICfiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Teoretic2 (1). Cf. ma 12r/7, molnar, e. s, 189/2. Elemen-turile gheomelriii teoreticeşii. asachi, g. 1t/1. — Pronunţat: te-o-, — Pl.: teoreticeşii. — Şi: teo-riticcsc, -eăscă adj. — Din ngr. ■&£top7)Tlx6c, lat. thcoveticus, germ. theoretiscli. Cf. rus. TeopcTiiiecKHii. TEORETICEŞTE adv. (Astăzi rar) Din punct de vedere teoretic2 (2), în mod teoretic. Teoreticeşte, un ecuivalent de azotat de potasă ar fi îndestul, marin, ph. i, 111/17, cf. ddrf. Teoreticeşte i se părea că nu ştie nimic, dar clnd dete cu ochii de arie recunoscu o mulţime de lucruri, d. zamfirescu, v. ţ. 66. Teoreticeşte, aceasta ar însemna a-i da imboldul să-şi confrunte el singur, necontenit, părerile sale vechi cu faptele cele noi. petică, o. 442. S-a ţinui de mai multe, deşi nu de toate principiile pe care le-a susţinut teoreticeşte. ibrăi-leanu, sp. cr. 51. — Pronunţat: te-o-. — Teoretic2 + suf. -eşte. TEORETICIAN, -Ă s. m. şi (rar) f. Persoană care desfăşoară o activitate teoretică2 (1), care studiază problemele, aspectele teoretice ale unui domeniu de cunoaştere, de reflectare a realităţii; (rar) teorist, (Învechit) teoretic1. Ce lamina orbitoare împrăştie ln‘ jurul său teoreticianul, ionescu-rion, s. 221, cf. barcianu. Dacă studiem cu atenţie mişcarea culturală de la 1840 încoace, vedem că... teoreticianul e A. Russo. ibrăileanu, sp. cr. 69, cf. şăineanu, d. u. Ca teoretician al istoriei, Xenopol a fost reprezentativ pentru o epocă a ştiinţei timpului, d. guşti, p. a. 78. Doctrina teoreticianului este gata din primele momente, vianu, l. R. 390. Teoreticienii cari procedează astfel comit greşeala de a lua ca punct de plecare natura, blaga, z. 73. Heliade Rădulescu apare ca un teoretician al unor stări de limbă care deja fuseseră actualizate de alţi scriitori înaintea lui. contribuţii, ii, 68. Philippide împărtăşeşte ideile neogramaticilor şi... poate fi considerat ca un teoretician al noii şcoli. l. rom. 1959, nr. 3, 4. Teoreticieni iluştri... pornesc tot de la acelaşi principiu: nevoia de a demonstra ceva, fie pe planul emoţiei, fie pe planul ideilor, t august 1964, 41, cf. v. rom. decembrie 1964, 128. — Pronunţat: te-o-re-ti-ci-an. — Pi.: teoreticieni. — Din fr. theoricien (după teoretic). TEORETICdN s. n. (învechit, rar) Carte de psal-tichie cuprinzînd primele noţiuni de muzică. Am tipării teoreticonul şi anaslasimatariul, pre care ţi le-am şi trimis, macarie2, i. vi/18, cf. şăineanu, d. u., cade. — Pronunţat: te-o-. — Pl.: ? — Din ngr. frewplQ'UXOV. TEORETISf vb. IV v. teorisi. TEORETIZA vb. I. Intranz. A sistematiza ideile generale din datele unei cercetări; a formula principii. Comanda ideologică a burgheziei, pe care o Inspăi-mlnta ideea de revoluţie,... consta tn a teoretiza despre un soi de „marxism“ fără revoluţie, contemp. 1954, nr. 387, 3/1. Astfel teorelizlnd In felul său asupra aristocraţiei şi a evgheniei, autorul pretinde să explice ruina unor stale sclavagiste, s. c. şt. (iaşi), 1956, nr.l, 55. A teoretizat despre necesitatea situării In fluxul istoriei, l 1965, nr. 16, 3/3. Nu făcea simple speculaţii abstracte, ci teoretiza pe marginea propriei sale experienţe- l. rom. 1965, 385.<^T ran z. Atit boierii mari, cit şi boiernaşii... îşi teoretizează interesele cu ajutorul literaturii politice europene, ibrăileanu, sp. cr. 79, cf. m. d. enc. Refl. pas. Arma perfidă a cosmopolitismului, prin care se încearcă să se teoretizeze încălcarea independenţe naţionale a popoarelor, contemp. 1953, nr. 328, 1/2. — Pronunţat: te-o-. — Prez. ind.: teoretizez. — Din teoretic. Cf. germ. theoretisieren, fr. t h 6 o r i s e r. TEORETIZARE s. f. Acţiunea de a teoretiza şi rezultatul ei. Teoretizarea cea mai conştientă a acestui curent s-a numit junimism, ibrăileanu, sp.' cr. 171. Pornind. . . In cercetarea unui sat cu concepţia orăşenească, cu o părtinire politică ori cu o teoretizare prealabilă, d. guşti, p. a. 132. Ştiinţa nu apare declt ca o teoretizare a necesităţilor practice, ralea, s. t. iii, 155. Această părere. . . a fost însuşită de alţii şi folosită pentru teoretizări neconforme cu realitatea. alexandru, i. m. 55. Teoretizările asupra limbii literare devin din acest moment tot mai dese. l. rom. 1959, nr. 4, 22. Nu se sperie de teoretizări marginale, t mai 1964, 66. — Pronunţat: te-o-. — Pl.: teoretizări. — V. teoretiza. TEORfC, -Ă adj. (Franţuzism rar) Teoretic2 (1). Cf. negulici, costinescu. Electricitatea... n-a putut fi întrebuinţată In arta de a vindeca declt numai In urma lucrărilor teorice ale fizicianilor. arhiva, ii, 356. — Pronunţat: te-o-. — Pl.: teoriei, -ce. — Din fr. theorique. TEORICfiSC, -EĂSCĂ adj. (învechit, rar) Teoretic2 (1). Nice cea moralicească, nice cea teoricească teolo-ghie nu ştiu (a. 1791). iorga, s. d. xii, 113. — Pronunţat: te-o-. —■ Pl.; teoriceşti. — Teorie1 + suf. -icesc. TEORfE1 s. f. 1. Ansamblu de cunoştinţe noţio-nale (ordonate sistematic) sau de ipoteze, care oferă o descriere şi o explicaţie unei serii de fapte, unui domeniu al realităţii, v. sistem, doctrină; (în opoziţie cu practică) cunoaştere noţională. La bunătăţ şi facere şi theorie atlta s-au făcut, cit pre toţ au întrecut, dosqftei, v. s. ianuarie 46v/32. învăţătura din praxin In theorie îşi mula şi calea delungată in odihna mlngăială îşi schimba, cantemir, ist. 133, Cf. MOLNAR, E. S. 19/4, BUDAI-DELEANU, ap. ROSETTI — cazacu, i.l.r. i, 413. Să ne ferim... de a face din moralitate numai teorie, petrovici, p. 104/5, cf. drlu. Această teorie a altoirii să împotriveşte. .. atit rostului firii omeneşti, cit şi ştiinţei filosofeşti. piscupescu, o. 237/5. Teoria gheomesorului după sistima filosofiei lui Pascal, ar (1829), 67V39, cf. heliade, a. 27/3. Trebuie să cunoască Incai teoria picturei şi a sculpturei ca să-şi formeze gustul îmbrăcămintei şi al poziţiilor? cr (1833), 2282/25. Theoria plămădirei... mult au Invălit mintea învăţaţilor, antrop. 236/9, cf. veisa, I. 175/1, VALIAN, V., NEGULICI, STAMATI, D. Publicul şi posteritatea au mers nu după teorii fantastice,. . . dar au mers după cela carele răspundea la conştiinţa întregului neam. russo, s. 64. S-au împietrit In fantastice teorii, rom. lit. 1182/30. Oamenii practici au înăbuşit de pe atunci acest strigăt, au respins această teorie. kogălniceanu, s. a. 175, cf. polizu, costinescu, ddrf. Curs de chimie elementară, fundat pe teoria atomică [Titlu], poni, ch., barcianu, alexi, w. Simţea că nu-i acum potrivit să vorbească despre teorii economice. agîrbiceanu, a. 101. Dar iar rămîne totul o lungă teorie, bacovia, o. 70, cf. cantuniari, l. m. 159. Teoriile se inspiră Insă de la cazuri concrete, ralea, s. t. i, 127. Numai un partid călăuzit de o teorie înaintată . . . poate îndeplini rolul de conducător al oamenilor muncii, lupta de clasă, 1954, nr. 1, 5. Să ştii, urma ea, că teoriile lui Freud au zăpăcit lumea, vinea, l. i, 211. Teoria inflamatoric a fost părăsită, abc săn. 362. O Teoria cunoaşterii v. cunoaştere. Teoria informaţiei v. informaţie. Teoria numerelor = ramură a matematicii care studiază proprietăţile aritmetice ale numerelor. Cf. der, m. d. enc. Teoria literaturii (sau literară) v. cuv. Teoria celulară v. c e-lular. Teoria relativităţii v. relativitate. <$> L o c. a d v. în teorie = fără a afecta activitatea practică; teoretic2 (2). în teorie generală se poale face anchetă pentru orice, dar In practică. . . nu s-a făcut niciodată, maiorescu, d. ii, 166. + (M i 1.) Partea teoretică2 (1) a instrucţiei militare. Aşa ai învăţat 2515 TEORIE3 — 194 — TEPĂLĂU la tiurie? bac alb aş a, s. a. 126. Sub salclmi cu frunza prăfuită, clţiva rezervişti făceau teorie, topîrceanu, 0. Â. ii, 50. Am făcui. . . teorie cu ofiţerii, sahia, n. 119. Cind e soarele-n chindie, Hai copii, la teorie! mat. folk. 360. E puşca şi raniţa, Pe urmă teoria! 1. cr. iv, 118. + Fel de a vedea, punct (propriu) de vedere asupra unor probleme ştiinţifice, filozofice, literare etc., concepţie; expunere a unor principii; discuţie cu caracter teoretic2 (1). în loc să-i combată ,,teoriile“, lntr-o zi i-a spus că s-ar bucura dacă i-ar plăcea fala lui Tudor Ionescu. rebreanu, r. i, 50. începeau apoi, după sfîrşitul versurilor, teorii fine despre artă. sadoveanu, e. 102. Problema simplului bacşiş dete naştere la discuţii şi teorii, arghezi, s. xi, 96. Teoriile lînărului părură doctorului o dovadă de divagaţie, călinescu, c. o. 22. Aveam teoriile mele. h. lovinescu, t. 192. O Expr. A-i lace (cuiva) teorie sau a-i facc (cuiva) teoria chibritului = a-i face cuiva morală; a bate pe cineva la cap, a spune lucruri inutile, fără rost. Certă conducătorul părinteşte, li făcu puţină teorie, brăescu, m. b. 166. 2. (învechit) Cercetare, examinare; control, verificare (a unei socoteli); (Învechit) teorişis. [Acte] care la theoria divanului nostru n-au intrat (a. 1784). iorga, s. d. vii, 7. Prin cercetarea şi theoria ce s-a făcut socotelilor casii răsurilor..., se găseşte că lipsesc I banii (a. 1804). tes. ii, 327. Scriem dumneavoastră ... să Intraţi cu de-a măruntul în teoria aceştii socoteli (a. 1817). doc. ec. 182. Trimiţtndu-ne dumnealui caimacamul socotelile ce au dai Chiriac acolo..., l-am dat şi pă el tot In teoria acestor socotitori, (a. 1822). ib. 246, cf. GÂLDI, M. PHAN. 260. — Accentuat şi: (Învechit) teorie, amfilohie, g. f. 21r/4, ma 68v/8. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theorie. — Pl.: teorii, — Şi: (forme corupte) tiorie (contemp. 1953, nr. 327, 4/5), tiurie s. f. — Din ngr. •9-ecopîa, lat. theoria, germ. Theorie, fr. theorie. TEORfE2 s. f. 1. Delegaţie solemnă trimisă în antichitate de oraşele greceşti pentru â participa la jocurile publice sau pentru a consulta un oracol. Cf. şăineanu, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. (Rar) Suită de persoane care participă la o procesiune ; p. ext. şir (A I 1), rînd (1). Am descoperit o teorie de oale negre cu lapte de vacă pus la prins. brăescu, A. 146. în preajma Vasilisei, teorii de varangi şi maglabiţi ţineau strajă cu suliţi şi securi, sadoveanu, o. xii, 32. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theorie. vulpescu, p. 87. — Pl.: teorii. — Din fr. thâorie, gr. Recopia TEdRIMĂ s. f. v. teoremă. TEORISf vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A lua în considerare, a examina; a controla, a verifica. Dumneavoastră veliţi boieri..., să theorisiţi arătarea ce ne face printr-această anaforă dumnealui vel-vist (a. 18l5). tes. ii, 397. Să le teorisiţi toate catasti-şile şi socotelile dă tovărăşie (a. 1817).' doc. ec. 175. Am teorisit... toate ponturile ce să coprind In numitul hrisov (a. 1823). ib. 292. Prin cuget curai, theorisind toate primirile şi dările,... să aleagă socoteala (a. 1837). âp. furnică, i. c. 396. <$> Refl. pas. Acele zapise. .. să să trimiţă la vistierie ca să să teorisească de domnia-mea — şi să va da In urmă hotărlrea cea cuviincioasă (a. 1813). doc. ec. 161. Face jeluitorul cerere de a i să teorisi la stărostie socoteala ce au Intre dlnşii (a. 1817). ib. 174. Teorisindu-să de noi, nu să văzu a avea ici-ciohodar vreun alt amestec la breasla papugiilor (a. 1823). ib. 290. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: theorisi. — Prez-ind.: teorisesc. — Şi: deorisi (gâldi, m. phan. 260). teorisi (id. ib.), teoretisi (tdrg) vb. IV. — Din ngr. &ed)p'f]G(X (aor. lui &ecopco). TEORISfRE s. f. (învechit) Acţiunea de a t e o-r i s i şi rezultatul ei; verificare, control. Teorisirea socoteliei pre fieştecare lună (a. 1815). uricariul, i, 247. Teorisirea socotelilor obşteştilor case (a. 1827). ib. vii, 93. — Pronunţat: te-o-. — Pl.: teorisiri. — V. teorisi. TEdRISIS subst. (Grecism învechit) Control, verificare; (învechit) teorie1 (2). Au făcut alegirea ce au găsit cu cale, pe carea, dlndu-o In theorisis opştesc la sflnta mitropolie, s-au mai îndreptat (a. 1815). tes. ii, 396, cf. tdrg, gâldi, m. phan. 261. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: theorisis. — Din ngr. S-ecop’/jau;. TEORfST s. m. (Franţuzism rar) teoretician. Cf. costinescu, caragiale, o. vii, 453. — Pronunţat: te-o-. — Pl.: teorişti. — Din fr. tlieoriste. TEORITICfiSC, -EASCĂ adj. v. teoreticesc. TEGRITRĂ s. f. (învechit) Dar făcut miresei de către mire, a doua zi după nuntă. Să aibă a-ş lua şi teoritra în loc de a treia parte. prav. cond. (1780), 102. Pravilele dau voie unei femei a trage după moarte [a] bărbatului său doblmla pe theoritra sau daru In naht (a. 1820). cat. man. i, 37. Pentru ce se atinge de. .. legiuitele teoritre, eu încă tot cred că. . . are destulă dragoste, kogălniceanu, ap. iorga, s. d. xvi, 45, cf. CIHAC, II, 706, TDRG, DR. IV, 833. — Pronunţat: te-o-, — Accentuat şi: teoritră■ cihac, ii, 706, tdrg. — Scris şi: theoritra: — Pl.: teoritre. — Din ngr. &£0)pY)Tpa. TEOSlîVIE s, f. (Grecism învechit) Credinţă. Neîntinata lui teosevie şi neîntrecuta evlavie la cele dum-nedzeeşii... s-a răsplndii plnă la toate marginile lu-mei (a. 1699). bv i, 446. — Pronunţat: te-o-, — Din ngr. ^-sOCT^Soa. TEOZdF, -OAFĂ s. m. şi (rar) f. Adept al teozo-fiei. L-am văzut... învlrtind o bătută zuralie cu tco-soafa Papura Jilava, m. i. caragiale, c. 57, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Henry James, teozof . . ., spirit de o rară mobilitate, e una din acele firi utopice şi exuberante, ralea, s. t. iii, 164. cf. m. d. enc. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Ce importanţă are faptul...?! exclamă medicul teosof. preda, r. 149. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: teosof. — Pl.: teo-zofi, -oafe. — Din fr. theosophe. TEOZdFIC, -Ă adj. Care aparţine teozofici, privitor la teozofie. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dn2, M. D. ENC. — Pronunţat: te-o-. — Scris şi: teosof ic. cade, scriban, d. — Pl.: teozofici, -ce. — Din fr. theosophique, germ. theosophisch. TEOZOFfE s. f. Termen' desemnînd diferite doctrine filozofico-religioase care susţin ideea unei pretinse cunoaşteri nemijlocite a divinităţii, cu ajutorul unei revelaţii, al unei intuiţii mistice speciale. Cf. barcianu, şăineanu, d. u. Snobii generaţiei noastre n-au mai vorbit declt de teozofie, metafizică, teologie, mistică etc. RALEA, S. T. III, 280, cf. DN2, DER, M. D. ENC. — Pronunţat: te-o-, — Scris şi: teosofie. barcianu, CADE, SCRIBAN, D. — Din fr. theosophie, germ. Theosophie. TEPĂLATJ s. m. (Regional) Persoană care calcă apăsat, greoi (Baia — Fălticeni). Cf. com. sat. iii, 80. — Pl.: tepălăi. — Cf. t ă p ă 1 a g ă. 2528 TEPEA — 195 — TERAPEUTICĂ TEPEĂ s. f. (Regional) „Dunga de sus tăiată de la tureci“. Com. marian. — Pl.: ? . — Cf. tc. tepe „capăt; culme, creastă". TfiPELI subst. v. tepih. TEPIDÂRIUM s. n. Parte a termelor romane, rezervată băilor calde. dn2. — Pronunţat: -ri-um. — Din lat. tepidarium. TfiPIII s. n. (Prin sudul Transilv. şi Ban.) Covor; preş. Cf. alr ii/i mn 138, 3 901/130, a ii 6. — Pl.: tepihe. — Şi: tepihe (com. din boarta — copşa mică şi din sebeş, pl. tepihi ib.) s. f., (prin sudul Ban.) tepeli (porţile-de-fier, 348) subst. — Din germ. Teppich. TfiPIHE s.f. v. tepih. TEPLOTĂ s. f. (Bis.; învechit) Apă caldă care se toarnă in potir înainte de împărtăşania preotului; vas în care se încălzeşte această apă. Fratele ce i pos-luşiia la treaba sfi[n](ei liturghii ieşind să aducă loplolă. dosoftei, v. s. decembrie 209v/17, cf. 209v/20. Cădeal-niţa şi teplota mai nainte să o gătească şi să o'dea preotului. iacov, syn. 32v/14. S-a făcut acest disc, potir, ... cope, tepl[o\t[a\ (a. 1820). iorga, s. d. xv, 168. — Accentul necunoscut. — Şi: tiplotă (săghinescu, v. 72), toplotă s. f. — Din slavonul TfnAOiM. TfiPSĂ s. f. v. tipsie. TEPSfE s. f. v. tipsie. TEPŞĂ1V s. n. v. tăpşan. TfiPŞĂ s. f. v. tipsie. , TEPŞĂf vb. IV v. tăpşăi. TfiPŞE s. f. v. tipsie. TEPŞf vb. IV v. tăpşi. TEPŞUf vb. IV v. tăpşui. TEPTAL.4CĂ s.f. v. pitpalacă. TEPTĂLÂCĂ s. f. v. pitpalacă. TEPTfL adv. v. tiptil. TER s. n. (Regional) Catran (Prundu Birgăului — Bistriţa), alr ii 4 274/219. — Din germ. Tecr. TERACOT adj. invar. (Prin Transilv.) De culoarea argilei arse; roşiatic. Com. din albac — abrud şi din boarta — copşa mică. — Derivat regresiv de la teracotă. TERACdTĂ s. f. Produs ceramic, obţinut prin arderea argilei şi prin smălţuirea ei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. Ceea ce a rămas. . . consistă Intr-un mare număr de medalioane de teracotă smălţuită In diferite nuanţe, odobescu, s. ii, 210, cf. alexi, w. Sobele de teracotă, de fontă şi de porţelan, anghel — iosif, c. m. ii, 34. în birou era numai practicantul..., lingă soba de teracotă, rebreanu, i. 342, cf. şăineanu, d. u. [Portret] al pictorului. . ., lucrat In teracotă, oprescu, s. 118. Ai o sobă de teracotă bună. arghezi, s. xi, 115. Soba nu arăta nici ea ca oricare alta, ci. . . cu două coloane şi ornamentaţii baroce, Insă construită In teracotă albă. călinescu, b. i. 8. Nu mai văzuse de multă vreme pălălaie de foc In oraşul. . . cu sobe de teracotă alimentate cu gaze. v. rom. februarie 1970, 21, cf. cl 1968, 316. + Sculptură realizată în tehnica teracotei. A popularizat, cu o graţie şi emoţie delicate, geniul sculptural al Florenţei In nenumărate teracote smălţuite, oţetea, r. 270, cf. m. d. enc., dex. + Sobă de teracotă. Duduie In teracotă focul viu lntr-o mansardă, v. rom aprilie 1954, 55. Găteşte şi spală singur pe o teracotă cu plită, vinea, l. i, 139. Stam rezemat de teracotă, plndind căldura, contemp. 1956, nr. 483, 3/2, cf. a ii 12. — Pl.: teracote. — Şi: (formă coruptă) tlrnacâtă s. f. a ii 12. — Din it. terracotta, germ. Terrakotte. TERACOTfST s. m. Lucrător specializat în fabricarea sobelor de teracotă. Cf. nom. prof. 39, iordan, l. r. a. 183. — Pl.: teracotişti. — Teracotă + suf. -ist. TERÂGIU s. n. (învechit, în Transilv.) Despăgubire plătită seniorului de către iobagi pentru a se pn-tea strămuta; cens. Să se mute plnă a cincisprezecea zi..., plătind terragiul şi alte datorii mai naiute. şincai, hr. i, 347/15, cf. xenopol, i. r. ii, 180. Atri-buţiunile... cneazului erau... să perceapă dările către fisc sau stăplnul locului — Intre cari censul sau teragiul. păcală, m. r. 45. — Scris şi: (după lat.) terragiu. — Din lat. terraţjium. TERÂLNIC subst. (Regional) Unealtă de zidărie, nedefinită mai îndeaproape (Somova — Tulcea). Cf. h xiv 447. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TERÂN1 s.n. v. teren. TERĂN2, -Ă adj. v. tiran. TERAPfiFTICĂ s. f. v. terapeutică. TERAPEUTIC, -Ă adj. Care aparţine terapeuticii (2), care se referă la terapeutică; care priveşte tratamentul unei boli, care tratează o boală (v. curativ). Partea terapevtică. ar (1838), 2092/44. Sulful se află şi Intre agenţii terapeutici, marin, pr. i, 30/21. Medicii au crezut In energii terapeutice (medicament ar e) ascunse in corpul şarpelui, isis (1859), 1632/42. Trebuie constatată acţiunea reciprocă a bacteriilor care aveau să fie întrebuinţate cu scop-lerapeutic şi a celor patogene. babeş, o. a. i, 110. Maşină electrostatică. . . destinată să deschidă noi posibilităţi In cercetările structurii atomice şi In aplicaţiile terapeutice de electricitate, enc. tehn. i, 208. Ceea ce ne interesează. .. din punct de vedere terapeutic esle planta care conţine principiile cardioactive. danielopolu, f. n. ii, 23. Efectul terapeutic al strugurilor se datoreşte cantităţii mari de zahăr. belea, p. a. 247. Folosirea unor substanţe sau plante cu forţă terapeutică reală. ist. lit. rom. i, 58. Intervenţia chirurgicală este de obicei singura măsură terapeutică esenţială, abc săn. 9. Apele cu o concentraţie puternică de clorură de sodiu şi iod. .. dau acestor staţiuni mari calităţi terapeutice, contemp. 1970, nr. 1 307, 2/4. O Fig. Valoarea romanelor lui Hardy e înainte de toate terapeutică, ralea, s. t. i, 118. — Accentuat şi: terapeutic, cade, scriban, d. — Pronunţat: -pe-u-, — Scris şi: therapeuiic. turnescu, med. op. 3r. — Pl.: terapeutici, -ce. — Şi: (învechit) tcrapevtic, -ă adj. — Din ngr. &spaTOUTtXOţ, fr. th£rapeutique. TERAPEUTICĂ s. f. 1. Ramură a medicinii care studiază mijloacele şi metodele de tratament al bolilor; terapie (1). Cf. episcupescu, a. 102/8. Diagnostica şi terapeutica au rămas mai înapoiate, propăşirea, 2122/41, cf. costinescu, ddrf. Apele minerale. . . eser-citează asupra organismului o acţiune specială, utilizată de terapeutică, poni, ch. 60, cf. alexi, w. Printre problemele biologice rezolvate cu ajutorul chimiei şi fizicii, găsim... un mare număr de probleme de pato- 2556 TERAPEUTIST — 196 — TERASĂ1 logie şi de terapeutică, marinescu, p. a. 88, cf. şXineanu, d. u. Am crezut necesar să întocmim un tablou cuprinzînd diferitele plante întrebuinţate In terapeutică. danielopolu, v• n. ii, 23. Hormonii... se întrebuinţează In terapeutică tn diferite cazuri, belea, p. a. 285. Lucrarea sa de bază este tratatul de terapeutică, abc sXn. 352. 2. Metodă de vindecare a unei boli; tratament al unei boli; terapie (2). Bucalele gătite bine Intlmpină boala, precum o bună terapeutică o risipeşte, man. sXnăt. 30/23. Toate terapeuticile au recomandat acelaşi lucru: tonificarea acţiunii sugestive, adică întărirea tn bolnav a ideii de sănătate, ralea, s. t. iii, 172. Se glndi că acest amănunt face parte din terapeutica doctorului, vinea, l. ii, 66, cf. dn2. <0 F i g. Care ar fi leacul pentru această suferinţă? — Terapeutica o văd lntr-o stimulare ă sensibilităţii pentru prezent. călinescu, c. o. 172. Goethe a cunoscut aproape şi „terapeutica“ psihoanalitică. blaga, z. 248. — Pronunţat: -pe-u-, — Scris şi: therapeutică. enc. tehn. i, 404. — Pl.: (2) terapeutici. — Şi: (învechit) terapeîtică s. f. episcupescu, a. 102/8. — Din ngr. frepaTCetmxr), fr. tlierapeutique. TERAPEUTfST, -Ă s. m. şi f. (Rar) Specialist în terapeutică (1). Cf. scriban, d. — Pronunţat: -pe-u-, — Pl.; terapeulişti, -sie. — Din fr. therapeutiste. TERAPfiVTIC, -Ă adj. v. terapeutic. TERAPEVTfS s. m. (Grecism învechit) Persoană care are grijă de cineva. Aceste cărţi. .. poate fi tn vreamea lor... filosof a le tllcui şi therapevtis slujba a le plini, cantemir, ist. 365. — Scris şi: therapevtis. — Pl.: ? — Din ngr. &£pa7tsUTYj<;. TERAPIE s.f. 1. Terapeutică (1). Cursul anatomiei. .., a terapiei şi a istoriei, ar (1829), 1911/2, cf. m. d. enc. O Terapie tisulară — histoterapie. m. D. ENC-, DEX. 2. Terapeutică (2). Olimpul. .. era. . . o reacţiune vitală, aproape o terapie psihică, blaga, z. 185. Una din realizările cele mai mari ale ştiinţei medicale o constituie aplicarea terapiei cu antibiotice In bolile infecţioase. contemp. 1956, nr. 366, 5/3. Era un caz banal de oboseală a sistemului nervos, care ar fi dispărut fără urmă după terapie cu insulina, preda, r. 27. Terapia cu razele ultrasonice se aplică In diversele afecţiuni inflamatorii ale articulaţiilor, abc săn. 373. — Din fr. therapie. TERÂS s. n. Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici şi negre; vin făcut din astfel de struguri. Toamna, toate satele din preajmă, pline de ,,viţă teras“ cu boabă măruntă şi neagră, i. botez, B. I, 65, cf. PAŞCA, GL., I3UL. FIL. V, 174, ALR SN I h 240/192. — Şi: terâz (dl, dm, dex, bul- fil. v, 174, alr sn i h 240/192) s.n., terăsă (dl, dm, dex, alr ii 6106/928), (regional) terazîe (paşca, gl._) s.f., tireâz (com. din peştişani — tîrgu jiu), tlrîş (com. din ţepeş vodă — cernavodă) s. n. — Din fr. 'l’crras. TERASAMfiNT s. n. Lucrare executată în pămînt în vederea realizării unei construcţii, a unei căi ferate, a unui dig, a unui canal etc.; totalitatea construcţiilor de pămînt şi roci (platforme, săpături, umpluturi etc.) care constituie infrastructura drumurilor, a căilor ferate, a canalelor etc. Cf. costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Stăm îngrămădiţi In dosul tera-samentului şi aşteptăm mereu, camil petrescu, u. n. 310. O linie inundată, cu terasamentul slăbit, se afla in grabnică reparaţie, c. petrescu, a. 421. Pe canal au fost executate lucrări de lerasament. scînteia, 1952, nr. 2 399. Glflind şi sprijinindu-mă In baston urcasem terasamentul liniei ferate şi dealul, stancu, r. a. i, 19. Rămăsese fără muncitori pentru terasament. v. rom. octombrie 1954, 115. Un parapet de iarbă încoronat de gardul viu o desparte de şoseaua judeţeană şi de terasamentul drumului-de-fier. vinea, l. i, 96, cf. ltr2. Dimineaţa trebuia să ne ducem iar la terasament. preda, d. 124. Ne-am ţinut apoi de agent, furişlndu-ne peste terasamentul căii ferate, v. rom. octombrie 1964, 49 cf. m. d. enc. — Pl.: terasamente. — Din fr. terrassement. TERASĂRE s. f. (Rar) Terasament. Această tera-sare. .. nu e rotundă, ci elipsoidală. pârvan, g. 474. — Pl.: terasări. — Cf. fr. t e r r a s s e r. TERASÂT, -A adj. Cu terase1 (2), în formă de terasă1. Varietatea păturii ierboase din zona alpină, culmile secundare alternlnd cu văi prelungi şi terasate ... formează biotopi naturali, vîn. pesc. noiembrie 1964, 10. — Pl.: terasafi, -te. — De la terasă1. TERĂSĂ1 s. f., s. n. 1. S. f. Platformă deschisă, uneori acoperită, situată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperişul unei clădiri. V. balcon, cerdac, foişor, pridvor. El deodată se pomeni lntr-o teraţă (balcon), cr (1833), 401/17, cf. valian, v., polizu. Colo, mai departe, se-nalţă a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă, alecsandri, t. ii, 202, cf. costinescu. Pentru a ajunge la terasa casei trebuia să treacă prin toată lungimea grădinei. i. negruzzi, s. iii, 69, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Holul şi terasa..., treptele ce urcă sub rustice covoare, minulescu, vers. 204, cf. galaction, o. 244. Dă de-o parte şi de' alta cele două uşi de sticlă, aşa Incit acum holul şi terasa sint unul in prelungirea celeilalte, sebastian, t. 10. Se oprise. . . la poarta unei case sprintene cu terasă la etaj. teodoreanu, m. ii, 21, cf. vinea, l. i, 33. O F i g. Întristarea mea e-o gingaşă terasă Unde visul bllnd Infuzie spre seară. petică, o. 86. + Suprafaţă plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini, şi susţinută de obicei de un zid. Cf. leon asachi, b. 101/5, polizu. Grădina. . . formează două terase artificiale (a. 1859). uricariul, v, 171/15, cf. costinescu. De pe-o terasă înflorită Privirea mea s-ar pierde-n cale. Flnllni de ape săritoare, Ar răcori-o-n orice clipă. macedonski, o. i, 67, cf. barcianu, alexi, w-, şăineanu, d. u. Grădini, terase înflorite coborau de pe dealul pe care se cuibăreau case cu înfăţişare de vile elveţiene, demetrius, a. 117. + P. anal. Porţiune de trotuar în faţa unei cafenele sau a unui restaurant, unde sînt aşezate mese pentru consumatori. Şi pe publice terase Pllng viori sentimental, bacovia, o. 137. Se înălţa acum larma glasurilor, sunetul cristalin al paharelor, hohotele şi comenzile Intărltate de aşteptare, umpllnd terasa Cazinoului, c. petrescu, î. i, 4. La terasa restaurantului „Gantner“ studenţii... blocaseră vitrina, brăescu, a. 208. 2. Suprafaţă de teren în formă de trepte plane provenite din ridicarea treptată a scoarţei pămîntului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul ţărmurilor marine sau al unei ape curgătoare. Colo-n lunca cu terasă, La izvor ei se opresc, mureşanu, p. 6/15. La stingă se desfăşura un şes ; la spate —■ o terasă naturală. hasdeu, i. v. 138. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că pluteşte, macedonski, o. i, 229. Pe-o tera-să-naltă. . . se deschide una din cele mai frumoase privelişti pe Dunăre, vlahuţă, r. p. 7, cf. mehedinţi, g. f. 126. Terasele coboară către mare. pillat, p. 204. Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc, bogza, c. o. 179. Pe cele mai multe văi de pe teritoriul ţării se Intllnesc terase cuaternare. mg i, 169. 2565 TERASĂ2 — 197 — TERCI1 Efectele caracteristice acţiunii apelor curgătoare pe văi slnt... terasele şi meandrele pe cursurile medii, geologia, 52. <0> L o c. a d j. în terase = dispus, aşezat pe por fiu ni de teren terasate. Oraşul ridică In terase tot felul de clădiri destinate odihnei, sadoveanu, în v. rom. septembrie 1970, 23. Flntinile. . . construite In terase, barbu, princ. 266. O Culturi In terase. — Scris şi: (după fr.) terassă. leon asaciIi, b. 101/5. — Pl.: terase. — Şi: (învechit, 1) terăţă (scris şi terraţă prot. — pop., n. d., costinescu) s.f. — Din fr. terasse, germ. Terrasse. — Pentru teraţă, cf. şi it. terrazza. TERÂSĂ2 s. f. v. teras. TERASlfiR, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Persoană care lucrează la terasament. Cf. alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. O (Adjectival) Pentru construirea digurilor au sosit... mii de muncitori terasieri. scînteia, 1952, nr. 2 373. 2. Adj. Care ţine de. terasament, privitor la terasament. Volumul lucrărilor lerasiere executate este de 56,5 milioane metri cubi. scInteja, 1952, nr. 2 397. — Pronunţat: -si-er. — Pl.: terasieri, -e. — Din fr. terrassier. TERATOGfiN, -Ă adj. (Biol.) Care produce anomalii, malformaţii. Cf. m. d. enc., dex. Substanfă Leratogenă. ib. — Pl.: teratogeni, -e. — Din fr. teratogdne. TERATOLOGIC, -Ă adj. (Biol.) Care ţine de teratologic, privitor la teratologie. Cf. cade, scriban, d. Cu greu ar putea să vadă tn aceste teorii concepţii teratologice pseudo-ştiinţifice. contemp. 1969, nr. 1 172, 8/4, cf. m. D. enc. <0> (Substantivat) Există, şi esteţi . . . căutători ai teratologicului, ai demonicului. călinescu, c. o. 148. — Pl.: teratologici, -ce. — Din fr. teratologique. TERATOLOGIE s. f. (Biol.) Disciplină care studiază monstruozităţile, viciile de conformaţie şi anomaliile de structură ale organismelor vii, în legătură cu cauzele lor. Cf. barcianu, bianu, d. s., cade, scriban, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. teratologie. TERATdM s. n. Tumoare benignă congenitală de natură embrionară, formată din diferite ţesuturi care nu au nici o legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. Cf. d. med., m. d. enc., dex. — Pl.: teratomuri. — Din fr. teratome. TERÂŢĂ s. f. v. terasă1. TERÂZ s. n. v. teras. . TERAZlE s. f. v. teras. TERĂTf vb. IV v. tereti. TERBfiLE s.f. pl. (Prin Dobr.) Hăţuri, frîie. alr i 1 125/679, 684. — Din tc. terbiye. TERBENTfN s. in. v. tereliint. TERBENTfNĂ s. f. v. terebentină. T£RBIU s. n. Element chimic din familia pămîntu-rilor rare. Cf. cade, enc. tehn. i, 78, macarovici, ch. 398, DL, DM, dn2, M. d. enc., dex. + (Impropriu) Yterbiu. scriban, d. — Din fr. terbium. TERUUZÂN s. m. v. tărbuzan. TERC s. n. (învechit, prin sud-vestul Munt.) Tipar folosit de croitori şi cizmari, lexic reg. ii, 71. — Pl.: tercuri. — Din bg. TepK, TERCĂLAU s.n. (sg.) (Prin nord-vestul Munt.) 1. Terci1 de urluială fiartă (pentru porci), udrescu. gl. + Amestec din resturi de mîncare; mîncare gătită rău. udrescu, gl. 4- Fig. Amestec de obiecte aruncate în dezordine; harababură, udrescu, gl. Ce tercălău s-a făcut in camera aia! id. ib. 2. Noroi, mocirlă, udrescu, gl. S-a făcut un tercălău prin curte, de nu e chip să răzbaţi, id. ib. — Cf. terci1, tercăzău. TERCĂZĂU s.n. (sg.) (Prin Munt.) Terci1 (1). în cantitate mare (şi de proastă calitate), coman, gl. O Expr. A face (ceva) tercăzău = a strivi (ceva), a terciui. l. rom. 1959, nr. 2, 55. Nu mai mesteca dovleacul ăla In tuci, că-l faci tercăzău. ib. — Şi: tărcăzău s.n. coman, gl. — Cf. terci1. TERCĂZI vb. IV. Refl. (Regional; despre fructe sau despre legume fierte) A se muia, a se terciui (Stă-neşti — Curtea de Argeş), l. rom. 1959, nr. 2, 55. — Prez. ind. pers. 3: tercăzeşle. — V. tercăzău. TERCEĂT, -Ă adj. v. tărcat. TfiRCHEA-BfiRCHea s.m. invar. Om fără importanţă, om de nimic; (regional) tereblecea. Alde terchea-berchea, trei lei părechea, adunătuă de la patru părţi ale lumii, zilot, cron. 67. De se va Inttmpla să fii. .. cel puţin fecior de boier, ll vezi mai dezlegat la limbă. . . : iar de vei fi d-alde terchea-berchea, e posac. heliade, o. ii, 426, cf. polizu, cihac, ii, 531, românul glumeţ, 23. Să nu mă crezi vreun terchea-berchea: eu slnt un negustor cu vază şi om de omenie, caragiale, o. ii, 277, cf. ddrf, barcianu, şăineanu, d. u. Ei socot că omul stăplnirii e un fel de terchea-berchea. sadoveanu, o. xvii, 356. Trimiteau invitaţii chiar şi unor terchea-berchea pe care arnăuţii altădată i-ar fi oprit la poartă, pas, l. i, 108. Ce ginere i-ai găsit? — O, un terchea-berchea. barbu, princ. 214, cf. scl 1976, 403. <0> (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Nu voi să-mi zică lumea că slnt dascăl d-ăia terchea-berchea. ispirescu, l. 273. — Etimologia necunoscută. TERCHELfU, -fE adj. (Prin sud-vestul Mold.; cu sens neprecizat) Coboarl, coboarl Tri clrduri di oi, Tri di berberei, Berbesi terkelii. diaconu, vr. 60. — Pl.: terchelii. — Etimologia necunoscută. TERCHI s. n. (sg.) v. tărchilă. TERCI1 s. n. 1. Mîncare făcută din mălai fiert în apă, (regional) coleaşă; mămăligă foarte moale. Dacă aduci Intli terciul, Pe urmă aduci de surdă Oaspetelui oau [= ouă] şi urdă. pann, p. v. ii, 148/13, cf. costinescu, cihac, ii, 532, lai, jipescu, o. 67, bianu, d. s. Supele, terciurile, tăiţeii... slnt uşor digerate. belea, p. a. 244, cf. h i 141, 287, ii 245, iii 132, iv 112, 320, v 375, vii 1.85, xi 323, xiv 437. Zeamă de terci... ar fi mincal. teodorescu, p. i>. 487. Dacă vede că nu e d-o mămăligă, scutură jaca şi face un terci copiilor, Intr-o ulcică, rădulescu-codin, î. 34. Se duse In bucătărie şi mai făcu ş-o căldare de terci. i. cr. iii, 297, cf. chest. viii 90/29. Cel ce s-a fript cu terciu suflă şi tn iaurt, zanne, p. ii, 557. Cine are piper mult bagă şi In terci, se spune despre un om risipitor. Cf. PANN, P. V. III, 71/23, ROMÂNUL GLUMEŢ, 8, ZANNE, p. iv, 76. (Prin analogie) Pentru a-i masca gustul, acestui terci de ficat i se adaugă zeamă de lămlie. belea, p. A. 245 O F i g. Tăvălindu-se Intr-un terci de 2589 TERCI3 — 198 — TEREBINT noroi cu trei soldaţi In braţe, ghica., s. 254. Bălăcea prin terciul subţire ce-i trecea de ştaifurile scllciate, se urca pe pantaloni ca două jgheaburi umede. i. botez, şc. 99. Clnd e moină, se topeşte Intli zăpada, pe urmă se dezgheaţă noroiul... şi formează laolaltă un terci, o chisăliţă. pas, z. iii, 276. O E x p r. A face (pe cineva sau ceva) terci = a nimici, a distruge, a face praf. Cf. dl, dm, m. d. enc. A cădea cu nasul iu terci = a-şi pierde omenia, cinstea. Cf. zanne, p. iv, 145. S-a Întărit terciul = nu-i de glumă, pamfile, j, ii, 169. (Regional) A face terciul praf = a nu face nimic, a rămîne de ruşine, udrescu, gl. A se băga în terciul cuiva = a se amesteca în treburile altuia. Cf. id. ib. A (nu mai) răscoli terciul = a (nu mai) aminti de lucruri neplăcute, id. ib. Moale tcrci = (despre oameni) foarte moale, bleg. id. ib. P. ana 1. Amestec din care nu se mai poate alege nimic; talmeş-balmeş. Scoale şi trlnteşte jos ouăle din sin, de s-aa făcut terci. rădulescu-codin, î. 104. + Zeamă scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi amestecată, (regional) cir. Cf. h iv 112, şez. v, 51, candrea, f. 241, alr sn iv h 1 114, alrm sn iii h 932. Am avut noroc cu terciul, că mlncam mămăliga goală, se zice ironic despre o masă proastă, zanne, p. iv, 144. + (Regional) Rămăşiţe de la fiertul rachiului din fructe (Că-zăneşti — Slobozia), alr sn i h 251/723. 2. Preparat moale obţinut din usturoi pisat, folosit în medicina populară. Cf. n. leon, med. 157. — Pl.: terciuri. — Şi: (regional) tdci s. n. şez. v, 6. — Etimologia necunoscută. TERCI2 s. m., s. n. v. tlrş2. TERCI OS, -OASĂ adj., s.f. 1. Adj. (Prin Mold.; în forma telcios) Moale1 ca terciul O). Com. MARIAN. 4 (în forma lelicios) Necopt. Com. din straja — RĂDĂUŢI. 2. S. f. (Iht.; regional) Nume dat mai multor specii de Gobio. V. porcuşor. Com. din voivodeni — FĂGĂRAŞ. — Pl.: tercioşi, -oase. — Şi: telcios, -oâsă, telicios, -oăsă adj. — Terci1 + suf. -os. TKHClUf vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale şi omogenă; a strivi, a zdrobi, (regional) a toroşti, (v. p ă p ă 1 i, tocăni); f i g. a nimici. Cf. polizu, ddrf. Urzici fierte, ciorbă sau îngroşate cu făină de porumb, le lerciuiesc (freacă) şi le mănlncă. manolescu, i. 330, cf. barcianu, alexi, w., grigoriu-rigo, m. p. i, 42. Năplrcile au fost terciuite fără pic de milă. ciauşanu, r. scut. 90. Ter-ciuieşte bine mămăliga, stancu, d. 217. Oamenii... veneau ca o aripă mare, de-o nebănuilă putere, pornită să măture, să macine şi să lerciuiască. . . toată curtea boierească, galan, z. r. 210. Cele din urmă peticuţe de omăt se înmuiaseră şi terciuiseră glodul, mihale, o. 7. Noroiul terciuit de picioarele soldaţilor, v. rom. octombrie 1964, 3, cf. zanne, p. iv, 145, udrescu, GL. — Prez. ind.: lerciuiesc. — V. terci1. TERCTU1ÂLĂ s.f. 1. Faptul de a terci ui; starea obiectului terciuit; (regional) toroşteală3. Cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc. •<> F i g. Cu credinţa creştină In lerciuială. . ., cum îndrăznim a mai căsca gura. jipescu, ap. tdrg. 2. (Regional) Amestec de pămînt, paie şi baligă folosit ca tencuială (Saraiu — Hîrşova). Cf. chest. ii 128/144. — Pl.: terciuieli. — Terciui + suf. -cală. TERCIUfRE s. f. Acţiunea de a terciui. Cf. polizu, DDRF, BARCIANU, DL, DM. — V. terciui. TERCIUfr, -Ă adj. Transformat într-o pastă moale1; făcut terci1 (1); (rar) toropit2. V. p e p e ş. Se scoale pămlntul moale, terciuit,... de pe subt malurile mai înalte, atila, p. 64. O F i g. El căzuse intr-o întristare .. . ciudată. Atît de terciuit nu-l mal văzusem plnă alunei, m. i. caragiale, c. 69. — Pl.: terciuiţi, -le. — V. terciui. TERCIUITtÎRĂ s. f. (Rar) Substanţă, lucru terciuit. Cf. DDRF. — Pl.: terciuituri. — Terciui + suf. -tură. TfiRDE s. f. (Regional) Coş de nuiele cu minere în care se adună, la cules, ştiuleţii de porumb (Libo-tin — Baia Mare), lexic reg. ii, 113. — Pl.: lerzi. — Etimologia necunoscută. TEREAŢĂ s. f. V. tărîţă. TEREBfiLCEA s. m. art. v. lercblecea. TEREBENTfN s. n. v. terebentină. TEREHENTINAT, -Ă adj. (învechit, rar) Care conţine terebentină. Oliu terebentina/, max. sănăt. 125/5. — Pl.: terebentinaţi, -te. — Din fr. terebenthme. TEREBENTINĂ s. f. (Şi în sintagmele ulei de terebentină, esenţă de terebentină, învechit unt de terpentin) Lichid incolor, cu miros pătrunzător, obţinut din răşina coniferelor şi folosit ca solvent pentru lacuri, răşini, ca substanţă medicamentoasă etc. Cf. şincai, ÎNV. 86/40, KLEIN, D. 438, LUCR. FOL. 77/13, ÎNVĂŢĂTURĂ, 68/15. întru acea unsoare. .. mestecă vreo cl-teva picături de oleiu de terpentin. calendariu (1814), 166/27, cf. lb. Să se ungă cu unt de terpentin. piscu-pescu, o. 311/2. Multe subslanţii. . . precum de pildă: terpentinul li dă un miros de violă, albineţ, m. 185/25, cf. cuciuran, m. 12v/45. Esenţie de terebentină, man. sănăt. 101/16. Să se tragă tn toată dimineaţa unsă cu terpentin. cuparencu, v. 17/6. E o căldură-năbu-şiloare înăuntru şi miroase a vopsea cu terbentină proaspătă. caragiale, o. ii, 13. Esenţă de terebentină, poni, ch. 82, cf. bianu, d. s. în aerul închis al clasei un miros pătrunzător de lerpenlin. . . avea să mă urmărească ani de-a rlndul. i. botez, şc. 68. La sflrşit de tot, [obiectele] se freacă puţin cu o perie muiată in ulei de terebentină cu ceara, orbonaş, mec. 442, cf. ltr2, m. d. enc. Rachiu, spirt ţinut în gura,. . . lereben-lin, gaz,. . . toate le recomandă babele pentru durerea măselelor, şez. ii, 20. — Şi: terbentină, terpentină s.f., terebejitin, terpentin s.n., (învechit) terebintină (barcianu) s. f., terpetin (cihac, ii, 707), trepetln (ib.), trementin (cihac, ii, 707, grecu, p. 397, scriban, d.), tcrmentln (cihac, ii, 707, scriban, D.), trameiitiii (grecu, p. 312), trimitui (tdrg) s. n. — Din ngr. repezi v0ivy), TSpfxevTtva, lat. tere-bintliina, fr. tcr^benthine, germ. Terpentin, it. trcnicn-tina, magh. terpentin. TEREBlNT s. m. Arbore răşinos, cu tulpina înaltă şi frunze mari, răspîndit pe coastele Mediteranei, din a cărui scoarţă se extrag terebentina şi linele substanţe tanante (Pislacia lerebinlhus). Şi deaderă lui lacov pre bozii cei slriini care erau Intru mîinile lor . . . şi i-au ascuns lacov supt terevinlul de la Sichiria. biblia (1688), 26V35, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Răsplătea doborlrea unei falnice păduri dc tere-binţi. arghezi, s. xi, 167. — Pl.: lerebinţi. — Şi: (învechit) terevint, terben-tîn (costinescu) s. m. — Din ngr. Tspsjîlv&Oi;, fr. terebinthe. — Terbentin : prin apropiere de terbentină. 2603 TEREBINTACEE 199 — TEREN TEREBINTACEE s.f. (La pl.) Familie de plante euprinzlnd arbori cu flori unisexuate şi cu fructul drupă, al căror tip e terebintul; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie. Cf. brand za, d. 99, grecescu, fl. 13, scriban, d. O (Adjectival) [Plantă] terebintacee. scriban, d. — Din fr. terebinthaeccs. TEBEBINTfNĂ s. f. v. terebentină. TEREBLEÂCĂ s. m. v. tereblceca. TEREBLfiCEA s. m. art. (Prin Mold. şi nord-vestul Munt.) Om de nimic; terchea-berchea. De ce nu te astimperi, măi tereblecea? i. ciî. v, 375. — Şi: terebelcca s. in. art. (dr. iii, 1 088), tcre-bleâcă (udrescu, gl.) s. m. — Etimologia necunoscută. Cf. terchc a-b e r-c h e a. TERfiBRĂ s. f. Maşină de război asemănătoare cu berbecele, întrebuinţată de romani la spargerea zidurilor unei cetăţi asediate. Nu se ştie dacă dacii cunoşteau şi celelalte unelte întrebuinţate la romani pentru baterea cetăţilor, precum. . . terebrelc, un fel de berbece care, in loc de cap de animal, spre a lovi, se sfirşea cu un vlrf ascu{it spre a găuri zidul, xenopol, i. r. i, 84. — Pl.: terebre. — Din lat. terebra. TEREFECA vb. I. T r a n z. (Regional) A terfeli, a murdări, ciauşanu, v. 203. — Prez. ind.: terefechez. — Etimologia necunoscută. Cf. terfeli. TEREFTALIC adj. (în sintagma) Acid lercflalic = acid organic aromatic, care se prezintă sub formă de cristale, insolubile în apă, alcool şi solvenţi organici; se foloseşte ca materie primă la fabricarea fibrelor sintetice poliesterice. Cf. macarovici, ch. 527, LTR2, M. D. ENC. — Din fr. tcrcphtaliqiic. TEHEGAlE s. f. (Regional) Vas de tinichea în care se fac floricele din boabe de porumb (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 86. — Pl.: leregăi. — Cf. tigaie. TEKEGHfE s. f. v. tirighic. TERElAC s. n. v. tiriac1. TERfilN s. n. v. teren. TERfiJ s. m. (Prin Olt.) Par bătut în pămînt la un gard de seînduri (i. cr. v, 278); par gros (lexic reg. 32). — Pl.: tereji. — Cf. t a r a ş. TEREJNfiC adj., s. m. v. tărăjnec. TEREMfNT s. n. (Prin Bucov.) 1. Proces juridic. lexic reg. 110. 3. Termen de judecată, lexic reg. 110. — Din germ. Termin. TEREMTETfi interj. (Prin Transilv.) La naiba! Ce dracul Cf. bl vi, 171. — Din' magh. tercintettc. TEREMTI vb. IV. Tranz. (Prin Transilv.; în imprecaţii şi formule injurioase) A crea, a face. Soarele cui l-o teremtit. T. popovici, se. 64. — Prez. ind. pers. 3: teremteşte. — Din magh. teremt. TERfiN s. n. 1. întindere de pămînt (delimitată). V. t ă r î m. Cf. caiet, 100v/24. Capritioasele iregula- rităţi ale terenului, descr. ape, 42, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. în orice caz vom avea nevoie de teren pentru construcţii, birouri, magazii, cisterne, c. petrescu, r. dr. 200, cf. ds. Dezmiriştirea este o lucrare care nu se face la fel pe ţoale terenurile, scînteia, 1952, nr. 240. Cumpără toate acele terenuri cu clfiva lei metrul, ca să le vindă însutit, peste clteva luni. v. rom. ianuarie 1965, 26, cf. alrm sn i h 3. ^ Expr. A sonda (sau a tatona, rar, a pipăi) terenul = a examina cu atenţie situaţia, împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. între timp voi pipăi terenul să aflu toate preturile din judeţ S! s“ dacă nu putem provoca o concurentă, c. petrescu, r. dr. 212. Ştia că madam Valsamaki face pe pefitoarea. . . şi venise să tatoneze terenul, călinescu, s. 485. S-a dus la miliţie şi a tatonat terenul, preda, r. 32, cf. M. d. enc. A pregăti terenul = a crea condiţii prielnice. E nevoie de o mişcare de cadre acolo. . . să organizăm o discuţie de constituire, lasă-mă să pregătesc terenul. preda, r. 129. A ciştiga teren = a) a înainta (în luptă), împingînd pe duşman înapoi, cade; b) a se răspîndi a se propaga. Cf. id. ib. Teatrul de idei clştigă teren pe scena contemporană, t iunie 1964, 47. Formaţiile latine sînt cele care clştigă masiv teren In dauna vechilor termeni indo-europeni. ist. l. rom. i, 33; c) a progresa puţin cîte puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia; a dobîndi importanţă. Ea vrea acum. ■. să ciştige mai mult teren, preda, r. 56. A pierde teren = a pierde tot mai mult şansele de succes; a pierde din importanţă. Cuviritele pol ciştiga sau pierde teren din cauză că derivatele lor se întăresc sau slăbesc, graur, f l. 120. A pierde terenul dc sub picioare = a-şi pierde siguranţa, încrederea. Era primul om care, In această noapte, mă ajutase să nu-mi pierd terenul de sub picioare. v. rom. iunie 1970, 42. <0> (Urmat de determinări care arată calităţi sau proprietăţi ale solului) Dumneata ai înstrăinat pămint pentru plugărie: cei ce l-au cumpărat, cumpărau teren petrolifer, ştiind că acolo se află păcură, c. petrescu, a. 333, cf. ds. O fară a pămlnturilor vaste şi fertile, a terenurilor aurifere. t decembrie 1964, 49. Trestia creşte pe bălti şi in teren umed. arghezi, s. xi, 141. O (Regional) Teren alb — teren nearat. fd iii, 194. Teren greu = teren care crapă după apă. ib. + Loc, regiune. Nu cunosc terenul şl am nevoie dc o călăuză■ rebreanu, p. s. 57. + Solul privit din punctul de vedere al formaţiilor geologice. V. strat. [Studiul fosilelor] serveşte a deosebi şi a clasa diferitele straie sau terene. ■ . ale pă-mintului. barasch, i. n. 78/12. Acestea sint formaţiunile sedimentare ale terenurilor paleozoice şi secundare. i. ionescu, m. 49. 2. Loc unde se desfăşoară o anumită activitate, unde are loc o anumită acţiune etc. Cf. barcianu. Fiecare cercetează cu atenţie terenul şi notează urmele Intllnite. vîn. pesc. februarie 1964, 7. O Loc. adj De teren = care lucrează sau care se foloseşte pe teren <2)- Paznicul de vlnătoare, pădurarul şi orice om de teren... activează ca profesionist tn vlnătoare. ib. februarie 1961, 1. a Maşină de teren. Loc. adv. şi adj. Pc teren = acolo unde se întîmplă ceva, unde are loc o activitate; la faţa locului. Pretindeam că slnt In stare să fac investigaţii metodice pe teren, voiculescu, p. ii, 178. La nevoie, se ducea in persoană pe teren, vinea, l. i, 80. Doctorul a plecat pe teren. H. lovinescu, T. 408. Astăzi am fost pe teren, pe la brigăzi. mihale, o. 289. Dialectologia constituie o preocupare permanentă a lingviştilor ieşeni, care studiază In mod special graiurile moldoveneşti de nord cu ajutorul anchetelor pe teren. l. rom. 1965, 8. ^ Expr. A părăsi terenul = a părăsi un cîmp de activitate; a ceda, a se da bătut. Vrei să pleci, prietene Mirel? Aceasta înseamnă că n-ai fler de gazetar. Părăseşti terenul tocmai cind ceaiul dansant. . . începe să fie mai interesant. c. petrescu, c. v. 189, cf. dl. A face teren = a efectua o muncă în deplasare. + Loc amenajat sau pus la dispoziţie pentru o activitate specială. Exista pă- 2620 TEREREM — 200 — TERPAN rcrea că pe terenul şcolar trebuie să se cultive absolut toate plantele prevăzute In programa de cunoştinţe agricole. G î 1962, nr. 652, 3/3. 4- (Adesea urmat de determinări) Loc delimitat pe a cărui suprafaţă sînt marcate regulamentar diferite semne convenţionale (linii, cercuri, semicercuri, puncte etc.) în vederea desfăşurării unei competiţii sau demonstraţii sportive. Creşte numărul terenurilor sportive de la sate. scînteia, 1952, nr. 2 390. In fata casei, printre tufe mari de liliac, era amenajat un teren de volei. v. rom. septembrie 1970, 61. 3. F i g. Domeniu de activitate, domeniu în care se situează sau are loc ceva. Noi cu nedreptul stntem respinşi de pre terenul mulţimei noastre numerice cuvenit. fm (1861), 27. Toţi elfi au scris despre criticile mele, deşi se deosibesc de mine in unele privinţi, stau Insă mai toţi pe acelaşi teren modern ştiinţific ca şi mine. gherea, st. cr. ii, 9. Abuzurile au continuat i şi astfel pandurii au constituit, In 1821, terenul cel mai prielnic pentru propaganda revoluţionară, oţetea, t. v. 100. Glndirea filozofică liberă... nu i-a oferit niciodată terenul solid al unor certitudini ? vianu, l. u. 67. Înclinaţia scriitorului spre proiecţia satirei găseşte aici un teren virgin, v. rom. octombrie 1964, 83. Anul teatral încheiat In iulie a fost terenul unor largi dezbateri despre repertoriu, t septembrie 1966, 1. O L o c. adj. şi a d v. Pe teren. . . sau pe terenul... (cu determinări care indică limba în care se produce un fenomen) = în cadrul..., în interiorul. Comparativ cu numărul de termeni creaţi pe teren albanez, In limba albaneză se păstrează un număr foarte restrlns din termenii slavi care au introdus sufixele enumerate. scl 1961, 249. Rădăcinile cuvintelor formate pe teren latin. ist. l. rom. i, 33. CD Evoluţie pe terenul limbii române. Domeniu în care cineva este bine informat, materie pe care cineva o cunoaşte bine. Cf, cade- Se discuta tocmai despre muzică, eram deci pe terenul meu. id. ib. — Pl.: terenuri şi (învechit) terene. — Şi: (învechit) terăn (cobÎlcescu, g. 70/5; scris şi terran negulici), termin (barasch, m. n. ii, 16/17), (regional) tărîn (glosar reg.) s. n. — Din fr. terrain. — Pentru terein, cf. fr. t e r-r e i n. TERERfiM s. n. (învechit) 1. Ornament melodic; tril. Puse mina pe un flaut.,, şi... dete drumul la nişte tereremuri straşnice, pe cari Panaitopolu le însoţea cu glasul lai spart. d. zamfirescu, t. s. 69. + Ornament grafic, înfloritură. Literele se înşirau ana după alta, cam plecate înainte, fără tereremuri, ci numai cu nişte cozi enorme pe la t şi f. D. zamfirescu, r. 74. + Zorzoane, marafeturi. Cf. şXineanu, d. u. Haina asta are prea mult tererem. scriban, d. Casa are prea multe tereremuri. id. ib. 2. Fig. Ifos, moft; pretenţie. Iar acum avem Mii de gogoşari Ce aa tererem De patrioţi mari. alecsandri, •r. 139, cf. cihac, ii, 621, ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u. Are tererem de boier mare. scriban, d. O- E x p r. A lua pe cineva cu tererem = a lua pe cineva cu binişorul. Fii mai blajin în vorbele tale şi ia-l cu tererem. xenopol, ap. tdrg, cf. şăineanu, d. u. — PI.: tereremuri. — Cf. ngr. Tepspi^co ,,a face triluri". THRlGST, -Ă adj. v. terestru. TERESTRU, -Ă adj. Care aparţine pămîntului, privitor la pămînt, de (pe) pămînt; pămîntesc (1), (livresc) teluric (2). Cf. stamati, f. 88. Vegetalele şi animalele terestre, barasch, m. ii, 104/30, cf. cobîlcescu, g. 82/29, costinescu. Plante... terestre sau fluviale. grecescu, fl. 16, cf. alexi, -w. Las altora tot globul terestru ca o minge. Eu am rămas în paza pridvorului .. trăbun. pillat, p. 18. De origine terestră cît şi de ori- gine meteorică, macarovici, cu. 194. [Animal] terestru sau marin, călinescu, c. o. 223. Numai ctrdurile de păsări, picind deodată din cer, pot să acopere atit de repede şi de total o suprafaţă terestră, făcînd-o de nerecunoscut. bogza, c. o. 158. Sint formele terestre pe care arhitecţii Le profilează-n faţa oglinzilor cereşti, horea, c. 15. Chimia viejii terestre esle deci chimia carbonului. scînteia, 1965, nr. 6 553. + (în opoziţie cu spiritual) De natură materială. Unii pregătindu-se să cucerească situaţii politice, alţii avere, alţii mai ştiu eu ce satisfacţii terestre, c. petrescu, c. v. 22. — Scris şi: (după fr.) terrestru. negulici. — Pl.: tereştri, -sire. — Şi: (învechit) terest, -ă adj. alexi, \v. — Din fr. terrestre, lat. terrestris. TERET£NIE s. f. v. stretenie. S TEREXf vb. IV. Intranz. (Prin Transilv.) A ajunge cu greu undeva; a ajunge, a se nimeri din nou undeva. Cf. caba, săl. 93, 101. Şi-apoi am terelit, am viâit iară. alrt ii 144. Na cherăteşti către casă. mat. dialect, i, 208. — Prez. ind.: terelesc. — Şi: terăti (caba, săl. 93, 101), eherătl vb. IV. — Din magh. [meg]terit, [meg]tert (perf. lui meg-tcr). TERfiTIN1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Stufăriş des; hăţiş, udrescu, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TERfiTIN2 s. m. v. tretin. TERlîTmĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Iuţeală, toi, zor. udrescu, gl. Teretina muncii, id. ib. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TERfiU s. n. (Prin Olt. şi vestul Munt.) 1. Desiş de pădure măruntă, lexic rfg. ii, 17- 2. întindere foarte mare (de teren, de apă etc.). Tereu dc pădure, zanne, p. vi, 106. (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Apă tereu. id. ib. Pădure tereu id. ib. — Pl.: tereie. — Etimologia necunoscută. TEREVfJVT s. m. v. terebint. TEREZfiLE s. f. pl. v. terezie. TEREZfE s. f. 1. (Mai ales în Munt. şi Olt.) Cîntar format dintr-o pirghie mobilă cu două braţe egale, la capetele cărora se află cîte un taler, cumpănă; (mai ales la pl.) taler de balanţă. V. balanţă, cîntar. 1 pereiche terizii cu tacâmul lor (a. 1815). iorga, s. d. xix, 59, cf. polizu, cihac, ii, 621, lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Lingă două terezii de precizie doi meşteri frecau icrele, ardeleanu, v. p. 30, cf. şăineanu, d. u. C-aşa-i voia la duşmani, Să-mi. vază carnea-n cîntar Şi sîngele-n terezie, mat. folk. 326, cf. chest. v 7/38, alr 1 1 599, alr ii 4 278/705, 784, a ix 5. <§■ F i g. Tereziele îşi încep danţul cel destrămat, care în sus, care in jos: de o parte guvernul..., pe de altă parte... poporul, odobescu, s. iii, 335. Tiriziile descumpănite ale conştiinţa lui. galaction, o. 140. 0 Expr. (Prin Han.) A minca pe tcrezele = a mînca puţin. Cf. lexic reg. ii, 37. 2. (Astron.; regional; Ia pl.) Cumpăna (Somova— Tulcea). h xiv 447. Luceafărul de ca seară, de cocoşi şi cel de ziuă, cloşca, carul, crucea, tereziile (cumpăna). ib. — Pl.: terezii. — Şi: tirizle, terizie, tărăzie (alr ii 4 278/27), tirigle (alr i 1 599/768), telenzic (ib. 1 599/595) s. f., terezele s. f. pl. — Din tc. terazi, bg. Tepe3HH. TERPĂN s. m. v. teriar. 2633 TERFAR — 201 — TERFELOAGA TERFAR s. m. (Transilv.) I. Invitat al miresei sau (rar) al mirelui la nuntă; (regional) terfaş. V. dlrzar. Cf. ddrf. Vornicul... cinsteşte pre fiecare chierfariu cile c-un pahar de băutură, marian, nu. 664, cf. 665, şăineanu, d. u., dr. iv, 1 566. Uspăfu săfăge... cu t'erfari, oamefiii pă care i-o t'iernat mireasa. DENSUSIANU, Ţ. H. 123, Cf. SCURTU, T. 294, COIU. din frata — turda, alr ii/141. + însoţitor al miresei. Cf. LB, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 2. Terfărie. Cf. rev. crit: i, 193. — Pl.: terferi. — Şi: tirfăr (cihac, ii, 405, tdrg, dr. iv, 782), tcrîan (cihac, ii, 405, dr. iv, 782), telfăr (oom. din frata — turda) s. m- — Tearfă1 + suf. -ar. TERFARIŢĂ s. f. v. terfăriţă. TERFAŞ s. m. (Regional) Terfar (1) (Libotin — Baia Mare). Cf. lexic reg. ii, 113. — Pl.: terfaşi. — Tearfăi + suf. -aş. TERFĂLATJ s. m. (Regional) Om de nimic (Vicovu de Sus — Rădăuţi). Cf. dr. iv, 783. — Tearfă1 + suf. -ălăxu. TERFĂLOAgA s.f. v. terlelog. TERFĂRIK s. f. (Prin Transilv.) Masă1 dată de părinţii mirelui după cununie (şi la care mesenii inminează darurile pentru perechea căsătorită);, (popular) masa mare, masa de dar, a doua masă, (regional) terfar (2). Mirele cheamă pe socri pe ttrfărie in numele său şi al nunului, sevastos, n. 207. Această masă... se numeşte in Transilvania masă mare şi tirfărie sau terfărie. marian, nu. 653, cf. 621, 695, 700, tdrg, com. din frata — turda. — Pl.: terfării. — Şi: tirfărie, telfăric s. f. — Tearfă1 + suf. -ărie. TERFĂRfŢĂ s. f. (Prin Transilv. şi nord-vestul Munt.) Rudă sau prietenă a miresei, care o însoţeşte şi are grijă de hainele ei; (regional) terfăroaie. V. druşcă. In carul cu veşmintele miresei şade numai tlrfariţa. marian, nu. 619, cf. ddrf, tdrg, dr. iv, 782. Terfeli(a vine cu două ştergare frumoase şi le dă la cei doi vornici, rădulescu-codin, l. tr. 99. în timpul mesei, terfelitele se duc la socrul mic şi aduc o sumedenie de plnzeturi cusute frumos, id. ib. 100, cf. alr ii/130. — Pl.: terfăriţe. — Şi: terfăriţă (marian, nu. 695, tdrg, dr. iv, 782, cade), terferiţă (alr ii/130), ter-felfţă (accentuat şi terfeliţă lexic reg. ii, 64), tîr-făriţă (marian, nu. 695, dr. iv, 782), tlrfâriţă s. f. — Terfar + suf. -iţă. TERFĂROAIE s. f. (Regional) Terfăriţă. Terfă-roaiele, nişte rude mai de aproape, aduc terfele, hainele tlnării neveste, păcală, m. r. 176. — Pl.: terfăroaie. — Terfar + suf. -oaie. TERFEGOS, -OASĂ adj. v. tertelcgos. TERFELEAC s. m. v. terteleac. TERFELEAGĂ s. f. (Prin Munt.) Noroi subţire, fleşcăraie. Cf. scriban, d. — Cf. tearfă2, terfeliţă. TERFELEALĂ s.f. Faptul de a (se) terfeli; mînjeală, terfelitură. Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. — Pl.: terfeleli. — Terfeli + suf. -eală. TERFELEGdS, -OASĂ adj. (Regional) Zdrenţăros (dr. iv, 783, cade, i. cr. iii, 219) şi murdar (lexic reg. ii, 54). Omul terfegos Duce porcii tn jos (Piep- tenele). gorovei, c. 285. Mama lală Scoflndată, Nenea grosul, Terfegosul (Poteca şi drumul), id. ib. 306. — Pl.: terfelegoşi, -oase. — Şi: terfegos, -oâsă, tcfelegâs, -oăsă (coman, gl.) adj. — Terfeleagă + suf. -os. TERFELf vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mînji (mai ales îmbrăcămintea); (regional) a feşteli, a der-veli. Gf. drlu, polizu, cihac, ii, 621. Hainele lor sint murdare şi terfelite de bucate, ispirescu, l. 40, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, dr. iv, 853, şăineanu, d. u., cade, bl iv, 94, ib. vi, 146. Rochii a albă a porumbiţei era terfelită de ploaie, arghezi, s. viii, 22, cf. pamfile, j. ii, 169, lexic reg. ii, 64. <0> Refl. (Regional) Goin. din straja — rădăuţi. (F i g.) Vremea vremuieşte. Iarna se terfeleşte. Primăvara pare că soseşte, alecsandri, s. 168. 4- (Regional; în forma tirfoli) A călca în picioare, a tăvăli (Sibiel — Sibiu), lexic reg. ii, 64. 2. Fig. A face de ocară, a înjosi; a insulta, a batjocori; a compromite. Cf. polizu. Am să-l terfelesc.. . in foaia mea. alecsandri, t. 1 630, cf. jipescu, o. 44. Să se vadă terfelit In acest chip, el, bogatul şi respectatul vlădică, iorga, l. ii, 253, cf. tdrg. Declt să-i terfelească mireasa, mai bine să-i' vorbească de altceva. rebreanu, i. 178, cf. şăineanu, d. u., cade. Să dezerteze şi să terfelească onoarea militară! galaction, o. 140. Să fie numele meu terfelit,... numai Franţa să fie liberă, camil petrescu, t. ii, 501. De ai fi fost o toantă... Nu-[i terfeleai mai tare obrazul, arghezi, c. o. 101. Luase.. . o fală fără nimic, cu rude mizerabile, punlndu-se In conflict cu propria lui familie, ca apoi să fie terfelit, călinescu, e. o. ii, 84. Ţii cu orice preţ sănu-ţi terfeleşti cuvintul. v. rom. decembrie 1964, 43, cf. pamfile, j. ii, 169, com. din straja — rădăuţi, izv. v, 1. <0> Refl. (Regional) lexic reg. ii, 64. — Prez. ind.: terfelesc. — Şi: (regional) tirfoli (lexic reg. ii, 64), fericii (dr. iv, 783) vb. IV. — Tearfă1 + suf. -eli. TERFELIRE s. f. Acţiunea de a (se) terfeli. Cf. DRLU, POLIZU, COSTINESCU, LM, DDRF. — Pl.: terfeliri. — V. terfeli. TERFELfT, -Ă adj. 1. Murdărit, inînjit; (regional) feştelit, dervelit. Viind solii gothilor In' haine atlta de terfelite şi la stat şi la tot chipul schimonosiţi, cante-mir, hr. 255. Văzlnd o faţă întinată... şi o haină terfelită şi trenţoasă, ... o împingea şi o da înapoi. aethiopica, 17v/9, cf. drlu, polizu. Ieşi îmbrăcat cu vecinicu-i surtuc de postav, ros■ şi terfelit, contemporanul, v2, 200, cf. barcianu, alexi, w. A venit sulimenită Şi să duce terfelită, pann, p. v. ii, 129/27, cf. ROMÂNUL GLUMEŢ, 45, ZANNE, P. I, 93. 2. Fig. înjosit, umilit; compromis. O tinereţe terfelită prin grădinile de vară. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 196. S-ar fi depărtat,... înălţat din nou in glndurile Anei Ulmu, eare-l vede astăzi micşorat, ridicol şi terfelit, vinea, l. ii, 270. — Pl.: terfeliţi, -te. — Şi: ferfelît, -ă adj. cihac, ii, 621. — V. terfeli. TERFELITdRĂ s. f. Terfeleală. Cf. polizu, cihac, ii, 621. — Pl.: terfelituri. — Terfeli + sul. -tură. TfiRFELIŢĂi s. f. (Regional) Loc cu izvor noroios (Jorăşti — Tecuci), dr. iv, 783, cf. i. cr. iii, 346. — Cf. tearfă2, terfeleagă. TERFELÎJĂ2 s. f. v. terfăriţă. TERFELOAGA s. f. v. terfclog. 2653 TKRFKLOG 202 — TERGIMĂNIE TERFELdG s. n., s. m. 1. S. n. Act, document (vechi şi rupt), hîrţoagă. Un terfelog rapt, lui Stroici logf. şi lui Bucium vornic, pe 2 sale puslii (a. 1714). iorga, s. d. vi, 151. Nişte lerfeloage... In care şrcrie c-a cheltuit cu casa noastră (a. 1728). id- ib. xvi, 384. Li s-a luat şi acele trifăloage mincinoase din măna lor (a. 1746). uricariul, viii, 5. Imblă cu un tărfălog... că ar fi şi el neam şi ar ave şi el a trie parte In Mogo-şăşli (a. 1777). iorga, s. d. xxii, 249. Mărturia d-sale paharnicului Beldiman, aşijderea tărfălogul acel de mărturie (a. 1800). uricariul, x, 145. Dintr-un smoc de tărfăloage de moşie... scoase o hlrtie. negruzzi, s. i, 185. Voi căta printre terfeloagele mele copia corespondenţii ce am ţinut la 1858. alecsandri, s. 250, cf. costinescu. Tu, care ştii ceti......... ia spune-mi ce-i scris In tlrfălogul ista. conv. lit. xi, 296. Nu-i nevoie, Griguţă, lasă llrf&loagele la o parte. între oameni cinstiţi nu trebuiesc înscrisuri, i. negruzzi, s. i, 299. Vel-nescu era un vechi cenuşar de pe la cancelariile din Piatra; el imbătrlnise mlnjind lerfeloage. ap. tdrg. <£> (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Bănuind noi cum că ne-ar fi mai rămas şi nouo moşie nevlndută... după nişte lerfeloage de scrisori vechi, ne-am sculai ca toţii (a. 1745). ap. hem 3 220. î(i aduc o terfeloagă de jalbă pentru pensie, alecsandri, t. 100. 2. S. n. Registru, catastif, condică; (Învechit) tef-ter. Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Dacă negustorul era „cărturar"..., finea un ,,ţerfe-log", un catastif de buzunar, conv. lit. xliv2, 76, cf. dr. iv, 783, şăineanu, D. u., CADE. Le scriau la ter-felogul logofefiei atltea cărături de la pădure, atltea zile de clacă, sadoveanu, o. xvii, 373. Dimpreună cu ei venea un slujbaş, In mină cu lerfelogul pe care 11 purtase plnă atunci ostaşul, pas, l. i, 138. + (La pl.) Carte (veche, ruptă); (familiar) taftalog. Prefăcln-du-mă că mai rlnduiesc terfeloagele prin rafturi. . ., mă ospătam In lege. ciauşanu, r. scut. 56. li smulse cartea şi o zvlrli cit colo: — Ce crezi că am venit aci să te admir ciiindu-(i terfeloagele tale? c. petrescu, !. ii, 223. Mamă, ia mai dă-mi, rogu-te, cărţile mele ... — Ci lasă-le încolo de lerfeloage, măi băiete, id r. dr. 29. Se bucura ridiclndu-şe de la masa lui de pe tlr-făloagele cele vechi picurate cu ceară, sadoveanu, o. xiii, 26. Faci rost de bani să-fi cumperi nişţe lerfeloage de la anficari... şi toceşti singur, pas, z. i, 262, com. din straja— rădăuţi. ' 3. S. m. (Regional; şi în forma terfeloagă, tlrfăloagă) Obiect (de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) stricat, vechi, rupt; ruptură, vechitură. Cf. marian, nu. 696, dr. iv, 783, udrescu, gl. 0> (Ca epitet, prece-dind termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O terfeloagă de cămaşă, id. ib. Nişte terfeloage de opinci, id. ib. (Adjectival) Amărltul de-oboroc Şovlmog şi tlrfălog Şede lungit lingă foc. marian sa. 19. 4. S.m. Fi g. (Regional) Om de nimic (marian, nu. 696), om bătrîn, ramolit, prăpădit (udrescu, gl.). <0> (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) O terfeloagă de unchiaş. id. ib. + (în formele terfeloagă, tlrfăloagă) Femeie de moravuri uşoare, tîrfâ1 (2). Cf. marian, nu. 696, ddrf, dr. iv, 783, bl iv, 99, h xvii 175, com. din piatra neamţ, udrescu, gl. i — Pl.: (n.) terfeloage şi (m.) terfelogi. — Şi: (regional) torfeloâgă, terfăloăgă (com. din straja — rădăuţi) s.f., tărfălâg s.n., tărfăloăgă s.f., tlrfălâg s. n., (3) s. m., tirfăloâgă, tlrlloăgă (h xvii 175), tlr-loăgă (com. din piatra neamţ) s. f., trifălog, terfcl6g s. n. — Terfeli + suf. -og. Cf. slavonul t p e ;(■> e a o h, t j> e $ o a « h „minei de sărbători”. TERFEL6GEA s. m. (Regional) . Om neîngrijit, zdrenţăros, murdar. Cf. udrescu, gl. — Terfelog + suf. -ea. TERFELOGf vb. IV. I. Tran z. şi refl. (Despre cărţi, registre, acte vechi) A (se) rupe, a (se) murdări, a (se) strica. Cf. udrescu, gl. Cum ai terfelogit, măi băiete, In halu-ăsla şi cărţile şi caietele şi hainele nou-nouţe? id. ib. <^> (Despre obiecte de îmbrăcăminte etc.) Mi Srau cam terfelogit cizmele, trebuie date la cizmar, id. ib. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A îmbătrîni, a se ramoli. Cf. udrescu, gl. S-a terfelogit mătuşa, id. ib. — Prez. ind.: terfelogesc. — V. terfelog. TERFELOGfT, -Ă adj. 1. (Despre dosare, registre, acte) Zdrenţuit, murdar. Răsfoia prin dosare terfelogite. galan, b. i, 62. Cartea nouă-nouţă, ia uite-o, terfelogită. udrescu, gl. <£> (Despre obiecţe de îmbrăcăminte etc.) Haine terfelogite< id. ib. 2- Fig. (Despre oameni) Bătrîn, ramolit, udrescu, gl. — Pl.: terfelogiţi, -le. — V. terfelogi. TERFERfŢĂ s.f. v. terfărifă. TERFICHI s. m. (Regional) Om de nimic, puşlama. Nimic nu pune frlu acestor Neruşinaţi, terfichi limbuţi. vlahuţă, o. a. i, 22, cf. barcianu, alexi, w. — Pl.: terfichi. — Etimologia necunoscută. TERFdS, -OÂSĂ adj. (Prin Mold.) îmbrăcat în zdrenţe. Le scoasă In tlrg să le vlndză, aşea nespălat, negrijit,... terfos. dosoftei, v. s. decembrie 196’/14, Cf. DDRF, TDRG, DR. IV, 783. — Pl.: terfoşi, -oase. — Tearfă1 + suf. -os. TERGÂL s. n. Una dintre denumirile comerciale ale fibrei sintetice de poliester; p. ext. ţesătură făcută din astfel de fibre. Denumit tergal In Franţa.... esle cel mai bun înlocuitor ai linei, scînteia, 1960, nr. 4 849, cf. m. d. enc. — Din fr. tergal. TERGHfE s. f. v. tirighie. TERGIMÂN ş. m. (Turcism învechit) Interpret, translator (1), tălmaci; (învechit) dragoman. Răposatul Panaiotachie terzimanul cel mare şi vestit pe vremea lui la împărăţie, m. costin, o. 263, cf. n. costin, l. 131. Pentru învăţătura lui au fost terziman împăratului. neculce, L. 27. Treimăs-au turcii sol la nemţi... pe Alecsandru tărzimanul. id. ib. 141. Era aluncea mare terziman al Impărăţiii. n. popescu, cm i, 510. I-aa dai de cheltuială şi l-au triimes la vizirul ca să-l facă terziman la urdie (sfîrşitul sec. XVIII-lea). let. iii, 274/9. Acesta fu cel dinţii grec ce ş-au învrednicit a fi tergiman divanului împărătesc, văcărescul, ist. 265. De terziman trebuinţă cit de puţin nu era. beldiman, e. 104/13, cf. cihac, ii, 573. S-a numit domn al tării Alexandru Ipsilant, „tergimanul divanului Por(ei‘‘. odobescu, s. i, 271, cf. tdrg, i. brăescu, m. 72. Terziman este cuvlntul turcesc pentru dragoman. C. GANE, TR. V. 279. — Pl.: tergimani . — Şi: terzimân, tărzimân s. m. — Din tc. tercUman. / TERGIMANLÎC s.n. (învechit; în expr.) A face, tergimanlîc = a face serviciul de tergiman, de traducător. Împăratul... mi-au zis:. .. te pohtesc şi te pui In osteneală ca să-mi faci aslă-seară tergimanlîc. văcărescul, ist. 285, cf. TDRG. — Şi: terzimanlîc s.n. tdrg. — Din tc. tercilmanllk. TERGIMAN fE s. f. (învechit) Funcţie, slujbă, dre-gătorie de tergiman, (învechit, rar) terzimanat; local în care tergimanul îşi exercita funcţia. Slujind 2665 ÎERGtMEA — 203 — TERIBIL Porţii 12 ani In slujba lergimăniei, au sosit şi la domnia ţării Moldovei, N. costin, ap. şio n2, 121. S-au tntorsu la slujba sa, In Ţarigrad, la terdzimănie. neculce, l. 266. Au şăzut amlndoi In voroavă, fiind cunoscuţi şi vechi prieteni încă din iărzămănie. gheorgachi, cer. (1762), 273. Să adaoge pe lingă dlnsul calificativul de ajutor In ţerzimănia cea mare a împăratului, c. gane, tr. v. 279. — Pl.: tergimănii. — Şi: tcrzimănle, tărzămănîe s. f. — Tergiman + sut. -ie. TERGIMEĂ s.f. (învechit; in expr.) A iace ter- gimca = (calc după tc. tercume etmek) a traduce, a tălmăci. Arătai scrisoarea ce am scris la boieri la Bucureşti, care, făclndu-se tergime, o trimise la împărăţie să se vază. văcărescul, ist. 299, cl. şio u2, 121. — Din tc. tercttme. TERGIVERSA vb. I. Intranz. A amîna rezolvarea unei chestiuni, luarea unei decizii; a tărăgăna (1), a temporiza. A tergiversat cu aceste principii, n-a fost conştient şi cu hotărlre împotriva lor. ibrăileanu, sp. cr. 132. O Tranz. prot. — pop., n. d., costinescu, cv 1950, nr. 4, 46. — Prez. ind.: tergiversez. — Din fr. tergiverser. TERGIVERSARE s. f. Acţiunea de a tergiver-s a; amînare, tărăgănare, tergiversaţie, temporizare, Cf. costinescu, alexi, w. Se făcu de aici înainte apărătorul politicii germane fără tergiversări şi compromisuri. iorga, l. ii, 627. Înfăţişează.. ■ tergiversările şi subterfugiile, manevrele duplicitare, teribila încleştare a două voinţe, v. rom. octombrie 1964, 90. — Pl.: tergiversări. — Şi; tergiverzâre s.f. iordan, l.r.a. 37. — V. tergiversa. TERGIVERSAŢIE s.f. Tergiversare. Se jăluieşte sultanului de tergiversajiunile lui Fuad, trailndu-l de om de rea credinţă şi de mincinos, giiica, s. 367, cf. COSTINESCU, ALEXI, W. — Pl.: tergiversaţii. — Şi: tergiversaţiâne s. f. — Din fr. tergiversation. TERGIVERSAŢltflVE s. f. v. tergiversaţie. TERGIVERZÂRE s. f. v. tergiversare. TERH s. n. (Prin Mold.) 1. (într-un document slavon din 1407) Sarcină, greutate. Cf. cl 1971, 233, 236. 2. (Rar; în forma tearh) Legătură, boccea; pungă. [Nu purta] pe sub antereu coşcogeamite tearh chioscă de plocoane vlădiceşti. ap. tdrg, cf. dr. iv, 783. — Şi: teărh s. n. — Din v. magh. tcrh. TEKHAt s. n. v. tărhat. TERHĂLATJ s. m. (Prin nord-vestul Olt.) Om care lucrează şi pentru alţii, căruia îi revin treburile grele. Cf. pasca, gl. Mai faceţi şi voi careva, că nu-s eu ter-hălăul vostru, id. ib. — Pl.: terhălăi. — t)in magh. terhelo. TERHfiG s. m. v. terheci. TERHfiCI s. m. 1. (Regional) Armăsar bătrîn. Se auzeau sforăiturile terhecilor, cari miroseau de departe, iar herghelia. .'. se aduna buluc, chiriţescu, gr. 87. Clte un terheci mai îndrăzneţ. . . dădea buzna In unde şi se adăpa. id. ib. 88, cf. 255. 2. (Prin Bucov.; în forma terhec) „Viţel cu capul mare; viţel care nu creşte“. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: terheci. — Şi: terlidc s. m. — Etimologia necunoscută. TERIIELl vb. IV. Tranz. (Prin Transilv.) A împovăra, a îngreuna (pe cineva); p. ext. a obosi. Cf. mîndrescu, ung. 107, vaida, teaha, c. n. 272. — Prez. ind.: terhelesc. — Şi: tarhali vb. IV. teaha, c. n. 272. — Din magh. terhel. TERHfi'f s. n. v. tărhat. TERHCTI s. n. y. tărhat. TERHlTĂ s. f. v. tarhită. TERHOAlCĂ s. f. (Regional) Iapă tinără, neînvăţată la tras (Brosteni — Tîrgu Neamţ), alr i 1 098/ 554. — Pl.: terhoaice. — Terhoi + suf. -că. TERHOl ş. m. (Prin nordul Mold.) Mînz dc doi ani. Cf. şez. v, 162, alr i 1 108/554. — Pl.: terhoi. — Şi: tărh6i s.m. alr i 1 108/554. — Etimologia necunoscută. Cf. terheci. TERHtJI, -IE adj. v. tehui2. TERHULĂ s. f. (Regional) Epitet depreciativ dat unui cal de povară (Petrova — Baia Mare). Cf. dr. v, 103, 237, sfc vi, 130. — Pl.: terhule. — Cf. t e r h e 1 i. TERlAC s. n. sg. v. tiriac. TERIACHfU, -IE adj. v. tiriachiu. TERIÂD s.n. (Regional; în 1 o c. prep.) în teria-dul... = în apropierea..., in vecinătatea... alr i 336/96. Şura să află In teriadu căsii. ib. — Din magh. terjed8 „care se întinde". TERfBIL, -Ă adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor; (învechit) oţărîtor. Cerul cel mai negru anunţă o vijălie terribilă. heliade, d. j. 30/12. Un cataclism teribil, universal incendiu Se pare că coprinse, distruse moştenirea, Averea omenirii, id. o. i, 387, cf. NEGULICI, LĂZĂRESCU, S. 23/21, BARASCH, M. II, 37/27. A suferit mai multe prefaceri cauzate prin nişte teribile revoliiţiuni fizice ce au prăpădit toate fiinţele pămln-tului. isis (1859), 10V35. Ne apropiam de teribilul an 1840, despre care se prorocea fel de fel de grozăvii. ghica, s. 172. Faţa lui deveni teribilă şi ameninţătoare. filimon, o. i, 257, cf. prot. — pop., n. d. Se mulţumi a aplica In toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor, hasdeu, i. v. 46, cf. alecsandri, p. iii, 334, costinescu. Repede-i năvala bravilor români! Teribilă luce sabia prin mini! bolintineanu, b. 26/10, cf. eminescu, o. i, 60. Se-mbulzeau In pieptu-i teribile furtune! macedonski, o. i, 260, cf. barcianu. îl fulgeră cu o privire teribilă, d. zamfirescu, î. 61, cf. alexi, w., şăineanu, d. u. Acolo, In coastele dealurilor, săpa de luni de zile lucrările teribilelor războaie moderne. sadoveanu, o. vii, 272. Nu mai avea acele teribile arsuri şi junghiuri, care ll înnebuneau, camil petrescu, o. i, 221. Legenda pare o teribilă profeţie împlinită. bogza, c. o. 11. (Adverbial) Se uită la el mai teribil declt Meduza la Perseu. călinescu, b. i. 180. 2. (Familiar) Extraordinar, formidabil, grozav; (familiar) teribilos. Cf. costinescu. Uşa era îndoită, de brad uscat şi bătută peste toi cu teribile cuie de fier. eminescu, g. p. 128. Un domn numai în cămaşe cu nişte mustăţi teribile, d. zamfirescu, v. ţ. 190. De ce nu renunţi şi tu o dală pentru mine la teribilele voastre 2688 TERIBILE — 204 — TERITORIAL afaceri? rebreanu, r. i, 175. E teribilă vlrsta aceasta, domnilor, c. petrescu, c. v. 154. Vorbeşte mult, vede lot, e ironică. E teribilă, sebastian, t. 63- Nu i-am destăinuit nimic din teribila tulburare ce mă întorsese, literalmente, pe dos. voiculescu, p. i, 302. Amesteca o seriozitate rece, blazată, cu cele mai teribile copilării. călinescu, e. o. i, 78. Ca un teribil artist înconjurat de operele sale, se află Oltul în mijlocul drumului pe care şi l-a rupt cu violenţă din munte, bogza, c. o. 98. Sabin e un teribil pisălog, vinea, l. i, 222. înfăţişează. . . teribila încleştare a două voinţe, v. rom. octombrie 1964, 90. + (Adverbial) Tare, foarte, extrem de mult, de taxe etc. Era să-mi tai nasul... Ştii ce teribil m-ai lovit? caragiale, o. ii, 35. Iar fumezi teribil, ibrăileanu, a. 70. Te-nşeli teribil, sadoveanu, o. ix, 129. Stau îndelung, mănlncă teribil şi beau tn aceeaşi măsură, id. ib. 267. La început se sperie teribil. v. rom. mai 1970, 25. O (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. ,,de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Ce e frate? — Slnt teribil de grăbit, topîrceanu, m. 26. Eram teribil de grăbii şi iată! nu mai slnt. c. petrescu, a. r. 14, cf. bul. fil. vii—viii, 10. A depăşit âe-acum data anticipaţiei, păstrîndu-se teribil de actuală, r mai 1964, 100. E teribil de slab. ib. august 1964, 60. Timpul trecea iar leribil de repede, v. rom. aprilie 1970, 70. A sunat la o oră teribil de matinală, ib. iulie 1970, 4. — Scris şi: terribil. — Pl.: teribili, -e. — Şi: (învechit) teribile adj. invar, aristia, plut. (scris terribile id. ib.). — Din fr. terrible, lat. tciribilis, it. ten-ibile. TERIBILE adj. invar. v. teribil. TERIBILISM s.n. Atitudine, comportare, vorbă, faptă care şochează, care iese din comun. Realitatea m-a convins că nu e nicidecum necesar tinerilor actori teribilismul, gl 1961, nr. 1, 7/6. în această căutare îşi fac apariţia teribilisme regizorale, t septembrie 1962, j 75- Adolescentul nu mai are „teribilismeeste matur In observaţiile şi judecăţile lui. v. rom. ianuarie 1966, 177, cf. dn2, dex. — Pl.: teribilisme. — Teribil + suf. -ism. TERIBILIST s. m. (Şi adjectival) (Persoană) care îşi dă multă importanţă, care vrea să pară teribilă (2). Cf. iordan, l.b.a. 183, 184, dn2, dex. — Pl.: teribilişti. — Teribil + suf. -ist. TERIBILITĂTE s. f. însuşirea de a fi teribil (2); (la pl.) manifestări, vorbe de om teribil, t e r i b i 1 i s-m e. Cf. iordan, l.r.a. 185. Cu tot aerul de indiferenţă şi teribilitate glumeaţă, Jim era în fond sincer, căli-nescu, c. n. 185, cf. dn2, dex. — Pl.: teribilităţi. — Teribil + suf. -itate. Cf. it. terribilitâ. TERIBILdS, -OASĂ adj. (Familiar) Teribil (2), grozav, udrescu, gl. — Pl.: teribiloşi, -oase. — Teribil -f- suf. -os. TERIBOANŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TERlCI s. n. Pămînt format din amestec de humus cu substanţe minerale, ds. — Din it. terricio. TERlCOL, -Ă adj. (Despre animale) Care trăieşte pe pămînt. m. d. enc., dex. — Pl.: tericoli, -e. — Din fr. terricole. TERIE s. f. (Regional) Anomalie a ochilor unor cai constînd in faptul că nu sînt de aceeaşi culoare. Com. i din moşna — craiova. Calul cu 2 ochi diferiţi se numeşte cal cu terie. ib. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TERlfiR s. m. Numele unei rase de cîini de statură mică, folosiţi la vînarea animalelor care trăiesc în vizuini; cîine din această rasă. V. foxterier. Cf. ALEXI, W., ENC. VET. 714, DL, DM, M. D. ENC. — Pronunţat: -ri-er. — Scris şi: terrier. enc. vet. 714. — Pl.: terieri. — Din fr. terrier. TERIFI vb. I. Tranz. (Franţuzism rar) A îngrozi, a înspăimînta. Cf. alexi, w. — Prez. ind.: terifiez. — Din fr. terriîier. TERIFIANT, -Ă adj. (Livresc) Înspăimîntător; (livresc) terific. Mi-am dat seama că, pe lingă reeditarea scenei terifiante..., ar mai fi trebuit să înfrunt şi mirarea voastră, teodoreanu, m. ii, 520. Creînd mereu, cu procedee dintre cele mai diverse, alte viziuni terifiante, contemp. 1966, nr. 1019, 3/5. Fantasticul nu e niciodată terifiant, v. rom. octombrie 1970, 71. O (Substantivat) Tendinţa de a picta terifiantul. ist. lit. rom. ii, 367. — Pronunţat: -fi-ant. — Pl.: terifianţi, -te. — Din fr. terrifiant. TERIFIATj -Ă adj. (Livresc) îngrozit, înfricoşat. Cf. alexi, w. [O omoară] dar află terifiat că ea li era mamă. v. rom. ianuarie 1965, 106. — Pl.: terifiaţi, -te. — V. terifia. Cf. fr. t. e r r i f i e. TERlFIC, -Ă adj. (Livresc) Terifiant. Rezultatul este o reprezentaţie terifică, nu lipsită de artă In sensul tehnic, călinescu, c. o. 150, cf. id. i. 15. Refugiul In planurile visului grandios sau terific era Insă o formă de refuz, de respingere a unei condiţii ostile omului şi viselor sale. v. rom. ianuarie 1963, 112. — Pl.: terifici, -ce. — Din fr. terrifiquc, it. terrifico. TERIGlîN, -Ă adj. (Despre depozite marine) Care este format din materiale de eroziune aduse de pe uscat. V. clas tic, detritic. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: terigeni, -e. — Din fr. terrij/ene. TERILfiN s. n. v. terilenă. TERILlîNĂ s. f. Una dintre denumirile comerciale ale fibrei sintetice de poliester. Cf. ltr2, scînteia, 1960, nr. 4 849, dn2, m. d. enc., dex. — Şi: terilen s.n. dn2, m. d. enc. — Din fr. terylfcne, engl. tcrylene. TERIPLlC s. n. V. tiriplic. TERlST s. m. Soldat în termen care, în baza absolvirii unei şcoli civile de un anumit grad, beneficiază de o anumită reducere a serviciului militar; (astăzi rar) teterişt. — Pl.: terişti. — T.r. (iniţialele denumirii „[militar cu] termen redus") + suf. -ist. TERITOR s. n. v. teritoriu. TERITORIAL, -Ă adj. Care cuprinde un anumit teritoriu, care aparţine unui teritoriu; privitor la un teritoriu. Cf. i. golescu, c., cr (1830), 101 1/53, negulici. Nimene nu poate ave prepus asupra Franţiei că ea are vreun interes teritorial în Orient, rom. lit. 2802/7, cf. polizu. Această proprietate teritorială a noastră este mărginită, esle supusă la legi. kogălni- 2709 teritorialitate — 205 — TERME ceanu, s. a. 139, cf. prot. — PoP., N. d. Valea Haţegului... completează... profilul territorial al Munteniei plnă la 1400. hasdeu, i. c. i, 32. Averea teritorială a clasei aristocratice scade, maiorescu, d. i, 433. La mazilire s-a găsit slăpln peste cea mai însemnată avere teritorială din ţară. conv. lit. xi, 19, cf. barcianu, alexi, w., scriban, d., bo 1963, 51. Congresul al IlMea al P.C.R. (1924) a hotărît construirea organizaţiilor de partid In conformitate cu principiul teritorial şi al locului de producţie, lupta de clasă, 1954, nr. 1, 40. Venirea acestora [a slavilor] a avut ca rezultat o transformare rapidă a obştilor gentilice ale noilor veniţi In obşti teritoriale, panaitescu, o. ţ. 23. Exercitarea suveranităţii de stat asupra teritoriului poartă denumirea de supremaţie teritorială, mdd 298. Ape teritoriale sau mare teritorială = porţiunea de mare sau de ocean de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranităţii acestuia şi formtnd o parte integrantă a teritoriului său. Legea penală română se aplică şi infracţiunilor săvlrşite... in cuprinsul apelor sau mării teritoriale, cod. pen. r.p.r. 29, cf. dl, dm, m. d.. enc. 47. (Fig.) In astfel de împrejurări, omul ori fuge îndărăt spre porturile dragostelor apuse, ori cutreieră zănatec ape teritoriale străine, beniuc, m. c. i, 137. + Care stăpîneşte un teritoriu, care este suveranul unui teritoriu. Aristocraţia teritorială, povăţ. 301/10. Pacea de la Augsburg consacra victoria celor, două forte de opozifie, care ruinaseră planurile de uni-, ficare ale imperiului: protestantismul şi particularismul principilor teritoriali, oţetea, r. 175. +(învechit; despre armată sau unităţi militare) Care este destinat apărării1 unui teritoriu in caz de război. Ordin de zi pe toată Divizia; a 2-a teritorială militară (a. 1866). uricariul, vii, 239. j Armata teritorială poate să înlocuiască cu mari avan-: taje armata permanentă, alecsandri, s. 90, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Oamenii armatei teritoriale ... erau numai din cind în cind convoca/i la instrucţie, concentrări şi gărzi, sadoveanu, e. 7. + (Substan-. tivat, m; rar) Soldat care făcea parte dintr-o armată, teritorială. Cf. scriban, d. ; — Scris şi: (după fr.) territorial. — Pronunţat: | -ri-al. — Pl.: teritoriali, -c. — Din fr. territorial. TERITORIALITATE s. f. Condiţia de a face parte1 din teritoriul unui stat. scriban, d., dn2. O (Jur.)i Teritorialitatea legilor = principiu potrivit căruia le-; gile unui stat se aplică, cu unele excepţii, tuturor per-' soanelor aflate pe teritoriul său sau infracţiunilor săvlrşite pe acest teritoriu, dex. — Pronunţat: -ri-a-, — Din fr. territorlalite. TERITORIALIZARE s.f. Faptul de a se stabili pe-un anumit teritoriu. Asistenţa medicală se acordă po- i pulaţiei pe baza teritorializării. bo 1951, 372. Nu pu-' tem stabili o dată anumită pentru teritorializarea gin- ; iilor, panaitescu, o. ţ. 10. Se poate stabili începutul epocii, de trecere a obştii de la faza gentilică la terito-. rializare. id. ib. 18. i — De la teritorial. TERITORIALIZAT, -Ă adj. Stabilit pe un anumit; teritoriu, legat de un anumit teritoriu. V. locali-, z a t. Continuitatea poporului român tn Dacia, ca po-j por aşezat, teritorializat, permanent legat de pămlnt.. panaitescu, o. ţ. 20. Văd In obştea ţărănească o formă rămăşiţă teritorializată a vechii organizaţii gentilice.] id. ib. 267.' — Pl.: teritorializaţi, -te. . — De la teritorial. j TERITORIU s. n. Parte din suprafaţa pămîntului,! alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială; şi spaţiul aerian, cuprinsă între graniţele unui stat şi; supusă suveranităţii acestuia; (sens curent) întindere; de pămlnt (delimitată) pe care se exercită o anumită1' autoritate, suprafaţă, (învechit) o 1 a t. Cf. învăţătură, 114/5, DRLU, hus, i. iii, 270/30, negulici, stamati, d., aristia, plut., costinescu. Turcia... viola toate tractatele..., cedînd puterii învingătoare jumătate din teritoriul Moldovei, negruzzi, s. i, 331, cf. polizu. Nu admite nici un schimb de teritoriu, maiorescu, d. ii, 57, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. întemeierea statului muntean.. . înseamnă... o siguranţă mai deplină pe un teritoriu mai întins, bul. com. ist. v, 29, cf. gologan, c. r. 126. Ştiu că Scarlat are un rlnd de case şi o moşioară tn teritoriul ocupat, c. pe-trescu, î. ii, 68. Au gospodărit, Intre alte insule, şi marea Sumatră, teritoriu de zece ori mai întins declt Olanda, sadoveanu, o. ix, 265, cf. scriban, d. O forfotă imensă izbucnise tn teritoriul fabricii, arohezi, s. xi, 74. Urmează cercetarea istorică a romanizării tn regiunea balcano-dunăreană- ■ ■ In momentul cuceririi acestor teritorii de către romani, contemp. 1956, nr. 483, 1/2. Pe teritoriul ţării noastre s-au găsit săbii de bronz. H. DAICOVICIU, D. 11, Cf. ALRM SN I h 1/192. O F î g. Ştiam că nu e voie să intru, dar nu era prima dată cînd încălcăm acest teritoriu sacru. v. rom. iulie 1970, 4. + Fig- Sferă de activitate; domeniu. Teritorii de preocupare omenească, ap. iordan, l.r.a. 483. G. Călinescu semnalizează teritorii necunoscute romanului românesc şi le explorează apoi magistral, v. rom. octombrie 1964, 82. — Pl.: teritorii. — Şi: (popular) terit6r s. n. bul. fil. vi, 58. — Din lat. territorium, fr. territolre. TERIZfE s.f. v. terezie. TERÎNBLEH s. n. sg. (învechit, rar) Un fel de tinichea. 1 cutia de terlnbleh (a. 1754). iorga, s. d. xii, 68. — Accentul necunoscut. — Din germ. Ternbleeh. TERLfC s. m. v. tîrllc. TERMAL, -Ă adj. (Despre apă) Cu temperatura mai ridicată decît cea medie din luna cea mai călduroasă a unei regiuni. Apoi ele sînt lucrătoare asupra sănătăţii acelor carii o beu şi să numesc băi sau ape minerale, iar fiind calde să numesc ape termale, ar (1832), 291 2ţ48, cf. guşti, g. v. 117, descr. ape, 82/15. Aceste ape termale (fierbinţi) ies din pămlnt. barasch, i. n. 33/13, cf. costinescu, cade, scriban, d., cantu-niari, l. m. 178. Aragonitul... ia naştere prin depunere din ape termale, din cochilii sau din tufuri calca-roase. geologia, 15. + (Despre izvoare de ape minerale) Care izvorăşte cald din pămînt. Slnt însă ape care vin încălzite din adlncimea pămîntului... Astfel de izvoare numite termale n-au nici o legătură cu clima ţinutului, mehedinţi, g. f. 92. + P- e x t. Care are izvoare calde de apă minerală; cu apă caldă, utilizată în scopuri terapeutice. Cf. şăineanu, d. u., cade. După cit îşi aminteşte autorul, era vorba de cercetarea unor băi termale, v. rom. octombrie 1955, 158, cf. m. d. enc. 4 (Rar; în sintagma) Ecuator termal = ecuator termic, v. termic. Restul configuraţiunei ecuatorului termal nu este bine cunoscut, drăghiceanu, c. 110. — Pl.: termali, -e. — Din fr. thermal. TfiRME s. f. pl. Băi publice la romani. Făcut-au In Rlm şi feredeia de ape calde, care să chiamă thefme. N. COSTIN, L. 152, cf. COSTINESCU, BARCIANU, ŞĂINEANU, d. u. Ruinele templelor, amfiteatrelor, basili-celor, thermelor, mozaicurilor ne evocă splendoarea ve-chei cetăfi. lovinescu, c. iv, 53. Interiorul marmorean al unor terme simplificate, călinescu, c. n. 77. La Histria se dezgroapă terme de mozaic şi inscripţii pe marmură, sadoveanu, o. xvi, 8. + izvoare termale. ,14-c 857 2718 TErmEgEaC — 206 — TERMEN- Cf. COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, \V., CANTUNIARI, L. M. 178. — Scris şi: therme. — Din lat. tliermae, fr. tliermos. TEHMEGEÂC s. n. (sg.) (Prin nord-vestul Munt.) Mocirlă, lexic reg. ii, 17. — Etimologia necunoscută. Cf. tirmoceaH. TERMELEC subst. (Regional) 1. Ghem. Com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. 2. Epitet depreciativ pentru un om prost. Com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. — Accentul necunoscut; — Pl.: ? — Cf. t e r m e n e c. TfiRMEIV s.n., s.m. I. S.n. 1. Limită (în spaţiu sau In timp); sfîrşit. Cf. molnar, d. 48/3. Pusu-s-a un termin pe care nu-1 va trece, heliade, o. i, 209. Această mişcare de perfecţie avea-va oare un termin? bălcescu, M. v. 3, cf. polizu. Toate aceste mizerii... ■ se par a nu mai avea termen, ghica, a; 766, cf. costinescu. N-aa avut... răbdarea să-şi aştepte termenul obştesc al vieţii, minulescu, vers. 105, cf. scriban, d. Termenul evoluţiei a fost atins, cind sufletul femeii iubite a fost identificat. . . cu virtuţile cardinale înseşi. oţetea, r. 193. Străbat aşa de ani treizeci aproape. . . Şi nicăieri .nu-i margine, nu-i termen, beniuc, c. p. 13. <0> Expr. A pune (sau a da) termen (unui lucru, unei situaţii) = a face să înceteze, a termina, a pune capăt. Mă îndreptai către catedrală cu scop a mă a-runca din vlrful turnului ei pe paveaua de piatră şi a da un termen suferinţelor mele. filimon, o. i, 328. Astfel, se puse termen acestor conversaţii ce ajungeau să fie interesante, bolintineanu, o. 273. 2. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; scadenţă, soroc. Fiiştecare să să socotească bine pin la numitul termin (a. 1776). iorga, s. d. xii, 93. Au ieşit din Ţa-rigrad cil inimă aprinsă şi împietrită asupra varva-rilor, nepuindu-şi alt termin de Inturnat, fără numai clnd va isprăvi toate pentru care mergea, şincai, hr. i, 227/25, cf. lb. îi mai dădu termin de a mărturisi. asachi, s. l. ii, 66, cf. stamati, d. Plnă la icrminul anumit are să trimită fiecare eoncurinle manuscriptul. FM (1862), 1/1, cf. COSTINESCU, DDRF, CAT. MAN. I, 15, tdrg. Termenul licitaţiei 11 vom fixa atunci, rebreanu, i. 242. Amlnam mereu spovedania,... fi-xtndu-mi ca de obicei un termen ultim, brăescu, a. 126, cf. scriban, d. Respectarea strictă a termenelor de începere a recoltării, scînteia, 1953, nr. 2 794. Nu uitaţi că tunelul va fi gala înainte de termen, t iulie 1964, 37. Iar trei zile dc-mi trecea, Termenul că se-m-plinea.. teodorescu, p. p. 671, cf. şez. iii, 88. Loc. adv. în (sau Ia) termen = la data fixată, prevăzută. înţelegea că a dat zece şi la termen va primi doisprezece, bul. com. ist. ii, 17. Numai de s-ar ţine croitoreasa dc cuvînt, să fie rochia gata In termen, c. petrescu, î. ii, 213. Repararea. . . şi curăţirea încăperilor au fost făcute In termen, scînteia, 1952, nr. 2 391.; Am timp să scriu articolul şi să-l trimit in termen la revistă, contemp. 1965, nr. 967, 1/6. ^ P. ext. Sumă care trebuie achitată la o anumită dată. Cf. costinescu, scriban, d. 3. Interval de timp stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întîmple ceva. Egumenii nu vor fi slobozi să imposesieze moşiile mănăstirilor declt numai pe termin de un an (a. 1855). uricariul, iv, 434/7. Mai dă-ne un mic termen de zecct mii de ani. alexandrescu, o. i, 270. Poţi să mă înlesneşti cu 60 franci pe termen de vreo patruzeci de zile?. caragiale, o. vii, 569. Cu toate acestea, judecătorii pot.. . să acorde mici termene pentru plată, hamangiu,! c. c. 262, cf. barcianu. Plnă in ultima zi a termenului, legal de o lună, să depună restul, camil petrescu, ,u.. n. 49. Prind viaţă cifrele stabilite In planurile pe termen lung pentru dezvoltarea economiei naţionale, scînteia, 1952, nr. 2 372. într-un rlnd mi-a cerat un termen de şase luni pentru ca să ,,aranjeze situaţia“. vinea, l. ii, 185. I-a dat termen. .. trei zile să ducă dovezi că nu-i vinovat, vornic, p. 171. Stabilirea termenelor de garanţie a unor produse, scînteia, 1966, nr. 6 928. Fac armata la jandarmi, Cu termenu de trei ani. folc. mold. ii, 149. Termen redus v. r e d u s. Soldat tn termen — soldat care execută serviciul militar. Şoferii, soldaţi in termen, se Incriminau reciproc. brăescu, v. 59. Regimentele trecură In Ardeal cu efective alcătuite.. . din soldaţi In termen, pas, z. iv, 50. (Eliptic) De ce nu te-au făcut sergent, tată, clnd ai fost in termen? stancu, d. 214. II. S. m. 1. Cuvînt, vorbă; expresie. Ceia ce zidesc, zidesc fără de materie, lipsiţi fiihd şi d-un dicsioner, dc unde să putem ideile şi zicerile noastre prin termeni hotărlţi să le arătăm, mumuleanu, în bv iii,- 471. Fieştecare meşteşug şi ştiinţă îşi are numirile şi termenii săi. heliade, o. ii, 197. Ştiinţele şi meşteşugurile se vor introduce toate Intre noi dimpreună cu termenii lor. cr (1832), 3412/27. Slnt silit să întrebuinţez termeni de ştiinţă, ce ar supăra delicateţa estetică, bolintineanu, o. 288. Terminul fără îndoială este parlamentar. maiorescu, d. ii, 146, cf. macedonski, o. i, 169, ddrf. Terminul de domn in înţeles de principe. xenopol, i. r. ii, 42, cf. barcianu, alexi, \v. Vorbea mai fluent, cu termini mai selecţi, agîrbiceanu, a. 210. Credem. ■■ că titlul de spătar c un termen românesc. bul. com. ist. v, 126, cf. d. guşti, p. a. 115, scriban, d. O extindere a termenului, care ajunge. . . a desemna nu numai puterea' insufleţiloare, dar poate şi calitatea distinctivă, vianu, p. 9. Sint nevoită să vorbesc In termeni militari, vinea, L. i, 170. Pe ta 1780 avem o pătrundere de termeni filozofici noi. contribuţii, i, 173. ,,Provincia“ a încetat să mai fie un termen de pejoraţie. t august 1964, 15. Dispepsie, termen relativ învechit, indiclnd o suferinţă digestivă funcţională. abc săn. 133. O Termen tehnic v. tehnic. + (La pl.) Ansamblu de cuvinte sau expresii alese pentru a comunica ceva; fel de a se exprima. Ba-zlndu-se pe terminii din instrucţiunea cancelariei, fm (1861), 137. Se vorbeşte de el in lucrare. . . în termini cari exclud această ipoteză, iorga, l. ii, 585. Ipsilanti a scris baronului Strogonof, ambasadorul Rusiei la Conslantinopot, aproape în aceiaşi termeni ca şi ţarului. oţetea, t. v. 182. Eminescu... a făcut în termeni violenţi procesul generaţiei sale. v. rom. ianuarie 1965, 99. + Expr. A-şi măsura termenii = a vorbi ale-gîndu-şi cuvintele cu prudenţă, pentru a nu supăra pe cineva. Cf. costinescu. A vorbi (de cineva) In termeni buni (sau răi) = a vorbi pe cineva de bine (sau de rău), cade. A îi in termeni buni (sau răi) (cu cineva) = a fi in relaţii bune (sau rele) cu cineva, dl, dm. «f- Condiţie, clauză într-un tratat, într-un acord. cade. Termenii contractului id. ib.. ;... 2. (Mat.; în sintagmele) Termenii unui polinom — fiecare din monoamele unui polinom; Părţile. . .' ce intră... în compunerea polinomului se humesc termini. culianu, a. 4, cf. m. d. enc. Termeni asemenea — monoame care au aceeaşi parte literală- Termini asemenea sau omogeni, poenaru, e. â. 7/6,. Cf. mV d. enc. Termen liber = termenul unui polinom care nu conţine necunoscute, ib. Termen al unei fracţii = numărătorul sau numitorul unei fracţii. Aceste două numere să cheamă şi două termine ale fracţiii. asachi, e. i, 69. Este lesne a cunoaşte că îndoind amîndoi terminii unei fracţii, preţul său rămîne acelaşi, g. pop, e. 66/8. Termenii unei progresii = fiecare dintre cantităţile care formează o progresie. 3. va fi cel întii termin a progresiei şi 13 cel de pe urmă. asachi, m. 96/6. Termenii unui raport fiecare dintre numerele care pun în evidenţă rezultatul comparării ă două mărimi. Cantităţile cari compun un raport se numesc terminii raportului, climescu, a. 188. 2721 TERMENA — 207 — TERMINAL 3. (Logică) Element primar de structură, indivizibil, al unui enunţ sau sistem logic. Orice silogism cuprinde trei noţiuni fundamentale (termini), maio-rescu, l. 64. Silogismul trebuie să aibă trei termini. id. ib. 76, cf. scriban, d., m. d. enc. O Termen major v. major. Termen minor v. minor. Termen mediu v. mediu. 4. Element în relaţie cu un altul (sau altele). Cele 7 colori care formează curcubeul. . . formează un fel de gamă luminoasă cu termenii extremi In octavă. enc. tehn. i, 99. O Termen de comparaţie v. comparaţie. — Pl.: (n.) termine şi (m.) termeni. — Şi: termin s. n., s. m., (învechit) tărmin s. n. — Din lat. terminus, termen, fr. terme. TERMENA vb. I v. termina. TERMENfiC subst. (Prin nordul Munt.) Bucată de lemn în care e înfipt un cîrlig, servind la împletitul sforilor cu care se leagă obielele. Gf. rădulescu- CODIN. — Pl.: ? — Cf. termelec. TERMENTIN s. n. v. terebentină. TfiRMIC, -Ă adj. Privitor la căldură sau la temperatură, de căldură; care produce (sau se produce prin) căldură. Ca să avem o idee şi mai lămurită de importanţa acestor linii termice, să dăm aici un esem-plu. barasch, M. ii, 150/16. Conduclibilitatea termică a aluminiului, este aproape de trei ori mai mare declt cea a fierului, ioanovici, teiin. 177. în alcătuirea acestor muşuroaie, termitele ecuatoriale dau dovadă de alitca cunoştinţe tehnice, arhitecturale şi chiar thermice. si-mionescu, f. r. 258. Amesteclnd soluţii de săruri, nu are loc nici un efect termic, dacă nu se produc precipitări. macarovici, ch. 135. Percepţiile termice sau olfactive. vianu, p. 124. Va suporta. . . şi senzaţia termică dezagreabilă, ralea, s. t. ii, 160. O maşină termică are, prin definiţie, rolul să transporte căldura de la o temperatură mai înaltă la alta mai joasă, cişman, fiz. i, 520, cf. geologia, 50. Tratamentul termic se aplică în afecţiuni ale sistemului nervos, abc săn. 353. <)> Centrală termici = termocentrală. Cf. dl, dm, m. d. enc. 168. Radiaţie termică = radiaţie de natură electromagnetică pe care o emit toate corpurile a căror temperatură este superioară lui zero absolut. M. D. enc. Disociaţie termică = disociaţie provocată de încălzire, ib. 296. Conductibllilale termică — proprietate a unor corpuri de a fi străbătute de un flux de căldură sub acţiunea unei diferenţe de temperatură. ib. 219. Ecuator termic = linie sinuoasă care uneşte punctele de pe glob cu cea mai mare temperatură medie anuală şi care nu coincide peste tot cu ecuatorul terestru, ib. 319. — Scris şi: (după fr.) thermic. — Pl.: termici, -ce. — Din fr. tliermique. TERMIDtfR s. m. sg. Numele lunii a unsprezecea a calendarului republican francez, care corespunde intervalului de la 19 sau 20 iulie pînă la 17 sau 18 august. Cf. COSTINESCU, CADE, DEX. — Din fr. therinidor. TERMîDORIAJV, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (La pl.) Nume dat participanţilor la lovitura de stat din Franţa de la 9 termidor, anul II (27 iulie 1794) care a răsturnat dictatura iacobină. Cf. scriban, d., der, m. d. enc. 2. Adj. Care se referă la evenimentele de Ia 9 termi-dor, anul II (27 iulie 1794). Cf. scriban, d. — Pronunţat: -ri-an. — Pl.: termidorieni, -e. ■ — Din fr. tliermidorien. TERMfE s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a cantităţii de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea în energie termică a unei unităţi de lucru mecanic. Cf. LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: termii. — Din fr. thermie. TERMIFICA vb. I. Tranz. A alimenta o întreprindere industrială, un grup de clădiri etc. cu căldură produsă într-o instalaţie centrală şi distribuită printr-o reţea de conducte, dex. — Prez. ind.: termlfic. — Şi: termofică vb. I. dn2. — Din fr. thermifier. TERMIFICARE s. f. Acţiunea de a termifica şi rezultatul ei; termoficare. Cf. ltr2, m. d. enc. — Pl.: termificări. — V. termifica. TfiRMIN s. n., s. m. v. termen. TERMINA vb. I. Tranz. şi r e f 1. A duce (sau a ajunge) la capăt, a (se) s f î r ş i, a (se) isprăvi; a pune (sau a ajunge) la capăt, a (se) încheia. Cf. drlu. Şir de case cu două rînduri, ce începeau din uliţa Mogoşoaiei şi se terminau dinaintea caselor generalului Herăscu. filimon, o. i, 108, cf. prot. — pop., n. d., baronzi, i. l. i, 214. Juni... ce-şi terminase studiele In străinătate, negruzzi, s. i, 334. Vlnătoarea e terminată, odobescu, s. iii, 74, cf. polizu, costinescu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. Dar ce anume a fost şi cum s-a terminat povestea, nu mai ştia. c. petrescu, c. v. 106. Dar, te rog, termină-ţi povestea, vinea, l. i, 30. Mi-am terminat studiile la Cluj. h. lovinescu, t. 331. îmi cam terminasem treburile p-aici pe Ungă casă. preda, î. 79. Clntecul se termină In urale. t iunie 1964, 8. Cind a terminat de spus ce-i stătea pe inimă,... s-a uitat împrejur, v. rom. ianuarie 1966, 52. A terminat studii superioare de drept. ib. aprilie 1971, 31, cf. alr i 1 382/584, 695, 725, 727, 730, 735, 740, 808, 825, 846, 860, 890, 896, ib. 1 583/803, ib. 1 595/960, alr sn i h 32, udrescu, gl. S-a termena nunta. o. bîrlea, a. p. i, 565. <0> Expr. (Refl.) A se termina cu cineva, se spune despre cineva care nu mai are niei o şansă de scăpare. Acum s-a terminat şi cu boierii, h. lovinescu, t. 211. O Intranz. Mă scoate din sările. într-o zi o să terminăm cu un scandal, sebastian, t. 76. Ai să terminezi şi dumneata odată, cu voia lui Dumnezeu, călinescu, c. o. 34. Mi-au zis că nu mai trebuie să stau pe glnduri, să termin cu melodrama, v. rom. noiembrie 1964, 8. (E x p r.) A termina eu cineva = a rupe relaţiile, a nu mai sta de vorbă cu cineva. încă un vers dacă mai spui, încă un autor dacă mai citezi, am terminat cu dumneata, sebastian, t. 65. 4 Refl. A avea o terminaţie, a se sfîrşi cu... Cf. scriban, d. Cuvintul ,,masă“ se termină cu o vocală, dl, cf. dm, m. d. enc. — Prez. ind.: t£rmin (accentuat şi termin dl, dm) şi (învechit şi regional) terminez (drlu, graiul, i, 191). — Şi: (formă coruptă) termenă vb. I. — Din fr: termlner, lat. terminare. TERMINABIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate termina. Cf. scriban, d. — Pl.: terminabili, -e. — Termina + suf. -abil. TERMINAL, -Ă adj. Care se află Ia extremitate, la capăt, la vîrf. Cf. 1. golescu, c., cuciuran, p. 15, caiet, 80v/4, costinescu. Foliolele terminale, grecescu, fl. 25, cf. cade, scriban, d., ionescu-muscel, ţes. 121. [Fibrele musculare] ale porţiunii terminale a intestinului gros pot fl... ipertrofiate. parhon, b. 19. Aripile de la prima pereche au jumătatea bazală scorţoasă, ca şi la cărăbuş, iar jumătatea terminală, membranoasă. zoologia, 77. 4 Care marchează sfîrşitul, încheierea, care se află la urmă; final. Ideea şi stilul — iată punc- 2734 'TERMINARE — 208 — TERMOCÂUTER iul de plecare şi punctul terminal al celor mai mulţi romancieri francezi de astăzi, ibrăileanu, s. l. 99. — Pl.: terminali, -e. — Din fr. terminal, lat. terminalis. TERMINARE s. f. 1. Faptul de a (se) termina; isprăvire, sfîrşire. Cf. polizu. Se otărăşte terminarea cu desăvlrşire a orice fel de reparaţiune. fm (1862), 17/1, cf. costinescu, barcianu, alexi, w. După terminarea mlncării se vlnturară toate noutăţile din sat. agîrbiceanu, s. 147. Perfectul compus,... tinde să ia pretutindeni locul celui simplu şi să indice. .. orice acţiune săvlrşilă şi terminată in trecut, indiferent dacă momentul terminării este apropiat sau depărtat de prezent, iordan, stil. 151. Promoţia lor sărbătorise treizeci de ani de la terminarea liceului, v. rom. iulie 1954, 24. Trecuse un an de la terminarea războiului. contemp. 1971, nr. 1 298, 6/2, cf. alr i 299/846, 980. 2. (Lingv.; rar) Terminaţie (1). Terminările tn -iune. macedonski, o. iv, 30. — Pl.: terminări. — V. termina. TERMINAT1 s. n. Terminare (1). DL, DM. <$• Expr. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfîrşite. Secerişul griului e pe terminale, scînteia, 1952, nr. 2 397. Cucuruzul îmi era pe terminate, lăncrănjan, c. ii, 275. în prezent slnt pe terminate lucrările de construcţie şi finisare a şcolilor, scînteia, 1960, nr. 4 863. — V. termina. TERMINAT2, -Ă adj. Care se termină; sfîrşit. Cf. drlu, naum, ist. art. 102. Miinile — cu degetele osoase, gălbejite şi terminale tn chip de arpagic — zăceau împreunate pe plntec. vinea, l. i, 33. Intre lungile şnururi de mătase, terminate cu ciucuri imenşi, se afla tronul, barbu, princ. 198. — Pl.: terminaţi, -te. — V. termina. TERMINAŢIE s. f. 1. (Lingv.) Sunet sau grup de sunete care se află la sfîrşitul unui cuvînt; (rar) terminare (2). V. desinenţă, sufix. Limba. . . avlnd tn sine bogăţia terminaţiilor, gtn (1836), 76 2/31. A căuta să le păstreze forma sau terminaţia [cuvintelor], rom. lit. 1662/11, cf. polizu, costinescu, barcianu. Terminaţiunile cuvintelor, maiorescu, cr. i, 50. Numele boierilor formale prin adăogarea terminaţiunii -ski la numele tatălui, bul. com. ist. v, 139. Terminaţiune augmentativă, scriban, d. Expresia formală a deosebirilor de gen esle terminaţia substantivelor, iordan, l. R. 284. Terminaţia este partea de la sflrşit a unui cuvînt, indiferent de analiza morfologică, sg ii, 7. 2. Partea terminală a unui lucru. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Calmează tuşea şi durerea prin scăderea sensibilităţii terminaţiilor nervoase, belea, p. a. 263. — Pl.: terminaţii. — Şi: terminaţiune s. f. — Din lat. terminatio, -onis. TERMINAŢItîNE s. f. v. terminaţie. TERMINOLdGIC, -Ă adj. Care se referă la terminologie, de terminologie. Cf. i. golescu, c., polizu, cade, dl, dm, dn2, m. d. enc. — Pl.: terminologici, -ce. —■ Din fr. terminologique. TERMINOLOGIE s. f. Totalitatea termenilor (II 1) de specialitate folosiţi într-o disciplină, într-o ştiinţă, într-o ramură de activitate etc. Cf. i. golescu, c. Lăslnd la o parte toate terminologiile învăţaţilor m-am silit a întrebuinţa numai vorbe înţelese, negulici, e. i, 198/27. Vedeai o varietate spăimlntătoare in idei, In definiţiuni, chiar şi tn terminologii, bariţiu, p. a. iii, 153. Terminologia geometrică să fie pe deplin clară. MAIORESCU, L. 33, Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Editorul nu trebuie să uite că întrebuinţarea unei terminologii precize e de o deosebită importanţă, bul. com. ist. i, 89. Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea curentelor lingvistice o mai găsim şi aiurea. ibrăileanu, sp. cr. 112, cf. şăineanu, d. u. Terminologia lor pescărească cuprinde vocabule proprii, sadoveanu, o. ix, 461. Terminologia tehnică actuală este neobişnuit de bogată, iordan, l. r. 76. Ion... se roşi, inlimidind terminologia directorului, care căuta o rectificare. arghezi, s. xi, 112. Preocuparea de a reda „culoarea locală“ l-a adus pe Odobescu să-şi compună o terminologie culeasă din scrierile trecutului, vianu, m. 175. Terminologia a fost simplificată pentru a fi cit mai accesibilă. L. rom. 1953, nr. 2, 16. Terminologia filozofică dintre 1830 şi 1870 — 1880 nu esle întotdeauna cea de astăzi, contribuţii, i, 173, cf. v. rom. iulie 1958, 116. Problemele legate de obştea ţărănească la români privesc in primul rlnd terminologia folosită în această privinţă, panaitescu, o. ţ. 33. — Pl.: terminologii. — Din fr. terminologic, germ. Terminologie. TERMINUS s. n. Ultimul punct al unei căi de comunicaţie, al unui traseu de tramvai, de autobuz etc. Cf. dl, dm, dn2. <>■ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Cei clţiva kilometri de la gara terminus plnă In sat i-am făcui pe jos. voiculescu, p. ii, 57. (Prin analogie) Timpul de oprire a iţei In punctele terminus, jonescu-muscel, ţes. 258. (Fig.) Revoluţia poetică... dusă la punctul terminus de Mallarme. v. rom. decembrie 1970, 139. — Din fr. terminus,. lat. terminus. TERMfT1 s. n. Amestec pulverulent de aluminiu şi oxid al unui metal, care, după aprindere, arde cu degajare mare de căldură; este folosit în metalurgie, la sudură etc. Sudura. . . se face 'cu ajutorul unui praf, numit termit. ioanovici, tehn. 168. Termitul este un amestec de oxid de fier şi aluminiu, orbonaş, mec. 387, cf. DN2, DER, M. D. ENC. — Din fr. thermite. TERMfT2 s. m. v. termită. TERMITĂ s. f. (La pl.) Ordin de insecte tropicale dăunătoare, de dimensiuni mici, incolore şi oarbe; trăiesc în muşuroaie construite pe sol sau în copaci; (la sg.) insectă din acest ordin; furnică albă (Isop-tera). Vai de oraşul In care au apucat să se-ncuibe termitele ! caragiale, o. vii, 232. Termitele slnt insecte tropicale, simionescu, f. r. 258, cf. scriban, d., beniuc, m. c. i, 491. — Pl.: termite. — Şi: termit s. m. barcianu, alexi, -w., CADE, SCRIBAN, D. — Din fr. termite, germ. Termite. TERMITlfiRĂ s. f. (Rar) Muşuroi de termite. Cf. scriban, d. Clteodată mi se pare că mă găsesc In situaţia acelor războinici dintre termite care slnt puşi in afara termilierei să apere zidul încă nelnchis. beniuc, m. c. i, 491, cf. 492. — Pronunţat: -ti-e-. — Pl.: lermitiere. — Din fr. termiticrc. TERMO- Element de compunere cu sensul referitor la căldură, la temperatură, care serveşte la formarea unor substantive ca termocentrală, a unor adjective ca termoizolant. Cf. cade, dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — Din fr. tliermo-, Cf. gr. •& £ p [J. 7] „căldură". TERMOCAUTfiR s. n. Cauter de platină care acţionează prin căldură. Cf. bianu, d. s., nica, l. vam. 241. Ca mijloace fizice pentru distrugerea ţesuturilor ne servim de căldură prin termo-cauter. a. pop, chirurg. 460, cf. dn2, der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ca-u-. — Scris şi: termo-cauter, ther-mo-cauter (nica, l. vam. 241). — Pl.: termocautere. — Din fr. thermocautftre. 2748 TERMOCENTRALĂ — 209 — TERMOFIXARE TERMOCENTRALĂ s. f. Centrală în care se produce căldură şi de unde aceasta este distribuită prin intermediul unui agent termic (abur, apă caldă etc.) pentru a fi utilizată în scopuri tehnologice sau la încălzitul încăperilor; centrală termică. S-a desfăşurat larg construcţia de. . . termocentrale de însemnătate locală. lupta de clasă, 1953, nr. 3-4, 135. Două termocentrale, o fabrică de ciment, h. lovinescu, t. 320, cf. M. D. ENC. — Pl.: termocentrale. — Termo- + centrală. TERMOCHfMIC, -Ă adj. Care aparţine termochi-miei, privitor la termochimie, de termochimie. Egalităţile chimice în care sînt introduse şi căldurile de reacţie se numesc egalităţi termochimice. macarovici, ch. 132, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — pl.: termochimici, -ce. — Din fr. thermochimique. TERMOCHIMIE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoţesc reacţiile chimice şi unele procese fizico-chimice (topire, vaporizare etc.). Termochimia studiază căldurile de reacţie între cantităţi moleculare la volum constant şi temperatură constantă, macarovici, ch. 132, cf. dn2, DER, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: termo-chimie. scriban, d. — Din fr. tliermochimie. TERMOCINETICĂ s. f. Capitol al fizicii moleculare care studiază transmiterea energiei termice. Cf. ltr2, M. D. ENC., DEX. — Termo- + cinetică. TERMOCOAGULÂRE s. f. Metodă de tratament chirurgical prin care este oprită o hemoragie cu ajutorul termocauterului. Cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -co-a-, — Termo- + coagulare. TERMOCOMPRESdR s. n. Instalaţie compusă dintr-un schimbător de căldură şi un compresor, folosită pentru valorificarea căldurii de condensare a vaporilor secundari în procesele de rectificare, de distilare etc. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pl.: termocompresoare. — Din fr. thcrinocomprcsscur. TERMOCONDtîCŢIE s. f. (Fiz.) Conducţie termică. M. D. ENC., DEX. — Termo- + conducţie. TERMOCONVfiCŢIE s. f. (Fiz.) Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid datorită unei diferenţe de temperatură dintre regiunile acestuia, m. d. enc., dex. — Din fr. thermoconvection. TERMOCOPlfiRE s. f. Reproducere a unor acte sau documente folosind o hîrtie acoperită cu un strat sensibil la acţiunea căldurii. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -pi-e-, — Termo- + copiere. TERMOCtÎPLU s. n. Dispozitiv alcătuit din două conductoare de natură diferită sudate la capete şi dintr-un instrument electric de măsurat, utilizat pentru măsurarea temperaturilor; termoelement. Cf. enc. TEHN. I, 134, LTR2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: termocupluri. — Din fr. thermoeouple. TERMODIFlIZIE s. f. Difuzie a moleculelor unei substanţe între două regiuni cu temperaturi diferite. Cf. M. D. ENC., DEX. — Şi: termodifuziune s. f. ltr2, dex. — Din fr; thcrmodiffusion. TERMODIFUZITÎNE s. f. v. termodifuzie. TERMODINAMIC, -Ă s. f. adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază mişcarea termică a materiei, precum şi trecerea acesteia în alte forme de mişcare. Al doilea principiu al termodinamicii... afirmă că toate fenomenele termice se produc într-o direcţie, marinescu, p. a. 86. Principiul conservării energiei... il mai numim şi primul principiu al termodinamicii, cişman, fiz. i, 493, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine termodinamicii (1), privitor la termodinamică. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — Scris şi: termo-dinamică. scriban, d. — Pl.: (2) termodinamici, -ce. — Din fr. tliermodynamique. TERMOELASTICITĂTE s. f. Capitol al mecanicii corpului solid, care se ocupă cu studiul stărilor de tensiune şi al deformaţiilor produse sub acţiunea unui cîmp termic, m. d. enc-, dex. — Termo- + elasticitate. TERMOELECTRIC, -Ă adj. Care se referă la termo-electricitate, privitor la termoelectricitate, de termo-electricitate. Cf. marin, f. 316/21. Prezenţa razelor infraroşii o mai putem afla fie prin radiometru, fie prin pila termoelectrică, enc. tehn. i, 105. O Centrală (sau uzină) termoelectrică = ansamblu de instalaţii, clădiri şi amenajări în care se produce energie electromagnetică prin transformarea energiei termice. Datorită muncii avîntate a constructorilor, vor intra în cu-rînd în funcţiune încă două centrale termoelectrice: scînteia, 1954, nr. 2 860. Prin studii speciale de geologie inginerească s-au stabilit condiţiile tehnico-me-canice ale terenurilor destinate construcţiei marilor uzine termoelectrice, geologia, 5, cf. m. d. enc. 168, dex. — Pl.: termoelectrici, -ce. — Din fr. thermoelectrique. TERMOELECTRICITATE s. f. 1. Energie electrică produsă prin transformarea directă a energiei termice. Această electricitate se cheamă termo-electricitate. ba-rasch, m. iii, 94/20, cf. cade, scriban, d. 2. Capitol al fizicii care studiază relaţiile dintre fenomenele electrice şi cele termice. Cf. cade, dn2, DER, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: termo-electricitate. — Din fr. tliermoeleetricite. TERMOELEMENT s.n. Termocuplu. între -200 ° şi 2000° C se folosesc diferite termo elemente, la care găsesc aplicaţie fenomenele termoelectrice, marian --ŢIŢEI CA, FIZ. ii, 75. — Pl.: termoelemente. — Din fr. termoelement. TERMOFICĂ vb. I. Tranz. A termifica. Cf. dn2. — Prez. ind.: termoflc. — Termo- + -fica. TERMOFICARE s. f. Termificare. Aplicarea principiului termoficării determină dezvoltarea producţiei de cărbuni, scînteia, 1952, nr. 2 389, cf. ltp2, dn2, m. d. enc. — Pl.: termoficări. — V. termofica. TERMOFfL, -Ă adj. (Despre microbi şi despre unele plante) Care este prezent în ape termale. Cf. m. d. enc., dex. ■ — Pl.: termofili, -e. — Din fr. thermophile. TERMOFIXARE s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei şi culorii unor produse textile prin tratare la cald în mediu uscat. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Terino- + fixare.. 2769 a TERMOFOR — 210 — TERMONUCLEAR TERMOFdR s. n. Recipient de cauciuc sau de metal, in care se pun e apă caldă, sau perniţă încălzită electric, care se aplică pe o regiune bolnavă a corpului in caz de crize dureroase. Acolo unde ne stă la dispoziţie curent electric, termoforul de apă poale fi înlocuit ca termoforul electric, a. pop, chirurg. 803, cf. dl, DM, DN2, M. D. ENC. — Pl.: termofoare. — Din germ. Termoplior. TKRMOGfiN, -A adj. Care produce căldură. Clnd durerile s-au mai micşorat.se va face zilnic cite un ...pansament uscat cu vată termogenă. enc. vet. 21, cf. cade, dn3, m. d. enc. + (Substantivat, n.) Substanţă care se aplică pe piele pentru a se obţine, prin provocare de căldură locală, anumite efecte terapeutice. DL, cf. DM, DN3. — Pl.: termogeni, -e. — Din fr. thermoflftne. TERMOGRÂF s. n. Termometru care înregistrează grafic variaţiile de temperatură ale aerului. Cf. cade. Se folosesc... termometre înregistratoare, care inscriu variaţia temperaturii printr-o curbă continuă. Ele se numesc termografe. cişman, fiz. i, 544, cf. dn2, m. d. ENC. — Pl.: termografe. — Din fr. thermoţjraphe. TERMDIZOLAJVT, -Ă adj- (Despre materiale, elemente de construcţie etc.; şi substantivat) Izolant împotriva căldurii; termoizolator. E uşor de spălat şi e un bun termoizolant. scînteia, 1960, nr. 4 849, cf. DN2, FORM. cuv. I, 191, M. D. ENC. — Pl.: termoizolanţi, -le. — Termo- + izolant. TERMOIZOLARE s. f. Izolare termică, m. d. enc. — Termo- + izolare. TERMOIZOLAT6R, -OARE adj. (Despre materiale, element,e de construcţie etc.) Termoizolant. dn2, Cf. FORM. CUV. I, 191, DEX. — Pl.: Unnoizolatori, -oare. ■— Termo- + izolator. TERMOLABfL, -Ă adj. (Despre substanţe, materiale etc.; în opoziţie cu termostabil) Care este sensibil la acţiunea căldurii; care işi modifică însuşirile în urma variaţiei temperaturii. Cf. macarovici, CH. 639, DN2, M. D. ENC. — Pl.: termolabili, -e. — Din fr. thermolabile. TERMOLOGfE s. f. (Ieşit din uz) Parte a fizicii care studiază căldura. V- termodinamică. Cf. CADE, DN2, DEX. — Din fr. thermologie. TERMOLUMlNESClîNŢĂ s. f. Lumină slabă emisă de unele substanţe în urma unei încălziri moderate, pe baza energiei dobîndite anterior printr-o excitare electrică, chimică etc. Cf. dn2, m. d. enc. — Şi: termoluminiseenţă s.f. dex. — Din fr. thermolumincscence. TERMOLUMEVISCfiNŢĂ s. f. v. ternioluminescenţă. TERMOMfiTER s. n. v. termometru. TERMOMETRIC, -Ă adj. Privitor la termometru sau la termometrie, de termometru sau de termometrie. Cf. pr. 22/27, cuciuran, p. 45/24, marin, f. 127/18, polizu, costinescu, ddrf. Preferinţa arătată mercurului ca substanţă termometrică se atribuie mai multor calităţi pe care le posedă, marian — ţiţeica, fiz. i,' 74. Indici termometrici. dl. (Glumeţ) Bătrlna ne-a căzut pe spate sub pretext că e prea cald la Paris, închipuieşte-ţi ce sensibilitate termometrică. cara- giale, o. iv, 381. -O- Scară lermornetrică — scară de valori cuprinsă între două temperaturi fixe şi divizată în grade, dilatarea fluidului termometrie fiind liniară. Cf. dl, m.d.enc. ’ — Pl.: termometrici, -ce. — Din fr. thermometriquc. TERMOMEŢRÎE s. f. Ansamblul metodelor utilizate pentru determinarea temperaturii corpurilor. Cf. CADE, dn2, m. d. enc. — Din fr. thermometiie. TERMOMETRIO s. n. v. termometru. TERMdMETRON s. n. v. termometru. TERMOMETRU s.n. Instrument folosit la măsurarea temperaturilor, mediilor sau corpurilor cu care vine în contact, format dintr-un tub de sticlă aşezat în faţa unei scări gradate, terminat cu un rezervor care conţine un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). Ter-mometrio slujăşte a măsura gradile căldurii, amfi-lohie, g. f. 31v/1, cf. înv. vin. 99/10. Dăscălii... au găsit pre termometron, adecă cumpănirea căldurii, ca să poată cunoaşte căldura văzduhului, greceanu, î. 149/6. De a şti ţinea măsura căldurii, putem întrebuinţa termometrul (măsurătoriul căldurii). înv. frag. 40/11. Aceste ape fiind reci, negreşit este de trebuinţă să se-ncăl-zască plnă la 28 de grade după termometru lui Romur. cr (1829), 1143/7. în părţile cele mai friguroase..., termometru arată 3G° sub zero. gt (1838), 31747. Ţările unde arată barometru şi termometru grabnice şi mari schimbări nu slnt priincioase ţinerei vieţei. vasici, m. i, 130/5, cf. negulici, stamati, d., barasch, m. iii, 129/28, polizu, costinescu. Un termometru, uitat In perele, deasupra pianului, arăta 28°. vlahuţă, o. a. iii, 5, cf. ddrf, poni, f. 99, barcianu, alexi, -w., bianu, d. s., nica, l. vam. 240, şăineanu, d. u. Se îndreaptă spre tablă, consultind cu mare alerţfae barometrul şi termometrul, sebastian, t. 10, cf. voiculescu, l. 279. Cerea termometrul .şi-l punea subsuoară, arghezi, s. xi, 134, cf. v. rom. iulie 1954, 173. Oriei aparat can ne serveşte să măsurăm temperatura este, prin definiţie, un termometru, cişman, fiz. i, 362. Orice mişcare parcă adaugă o liniuţă la termometrul din perete, vinea, l. i, 277. Termometrul de ulei... trebuie să indice cel puţin 30°. s iunie 1960, 69, cf. t august 1964, 69. La luarea temperaturii In gură, termometrul este aşezat sub limbă, abc săn. 159. <0> F i g. Un termometru caracteristic pentru şovăirile anterioare ale lui. maiorescu, d. ii, 58. Sistemul nervos e oarecum termometrul sensibil al tuturor modificărilor fiziologice, ralea, s. t. ii, 93. + P- r e s t r. Coloană de lichid din acest instrument. Barometrul atătă tempestă mare; iar termometrul coboară, caragiale, o. vii, -20. Termometrul cobora cu încă un grad in fiecare noapte, c. petrescu, a. 273, cf. bogza, a. î. 515. —Accentuat şi: termdmetru. şincai, înv. 76. — Scris şi: thermomelru. drlu. — Pl.: termometre şi (învechit, m.) termometri (polizu, ddrf). — Şi: (învechit) ter-mometer (tomici, c. b. 52/21, termometrio, terrno-metnm, (formă coruptă) ternometru (bul. fil. iv, 72) s. n. — Din ngr. &spjJ.0Li.£Tp0V, lat. thormoinetrum, fr. therinomitre, germ. Thermomctcr, it. termometro. TERMONASŢÎE s. f. Mişcare provocată de variaţii ale temperaturii la unele flori, care se închid la frig şi se deschid la căldură. Cf. m. d. enc-, dex. — Pl.: termonaslii. — Din fr. therinonastie. TERMONUCLEAR, -Ă adj. (în sintagma) Reacţie termonucleară ='reacţie de fuziune a nucleelor elementelor uşoare, produsă sau amorsată pe cale termică (prin realizarea unor temperaturi de milioane de grade) şi care eliberează cantităţi uriaşe de energie. Reacţia termonucleară dirijată oferă resurse inepuizabile 2787 TERMOPLASTIC 211 — TEHN energetice, lupta de clasă, 1962, nr. 1, 54, cf. m. d. enc. + Care se referă sau se bazează pe reacţia termonucleară. Energie termonucleară, m. d. enc. <£• Bombă (sau armă) termonucleară ţ= bombă cu hidrogen, v. bombă, dl, D»t, dn2, m. d. enc. Război termonuclear= război In care se utilizează arme termonucleare. Eliberarea omenirii de coşmarul unui război termonuclear. scînteia, 1972, nr. 9 016. — Pronunţat :-cle-ar. — Pl.: termonucleari, -e.' — Din fr. thermonueleaire. TERMOPLASTIC, -A adj. (Despre materiale solide; în opoziţie cu termorigid) Care nu-şi, modifică structura cînd este încălzit plnă la înmuiere şi apoi răcit. M. D. ENC., DEX. ^ Pl.: terimplaslici, -ce. — Din fr. thermoplastiquc. TERMORECEPTdR s. m. (Fiziol.) Organ de simţ situat în stratul dermic al pielii şi care recepţionează variaţiile de temperatură din mediul exterior, m. d. ENC. — .Pl.: termoreceplori. — Termo- + receptor. TERMOREGLARE s. f. (Fiziol.) Mecanism fiziologic prin care temperatura corpului unor animale (mamifere, păsări) este menţinută constantă, indiferent de variaţiile temperaturii mediului înconjurător. Cf. M. d. enc., dex. — Pl.; lermoreglări. — Termo- + reglare. TERMOREGULATOR s. n. Aparat automat care serveşte la reglarea şi menţinerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termostat (I). Cf. DN2, FORM. CUV. I, 140, M. D. ENC. — PI.: termoregulatoare. — Din fr. thermoregulatcur. TERMORELEU s. n. Releu a cărui funcţionare este comandată fie de modificarea temperaturii mediului ambiant, fie de căldura dezvoltată în urma trecerii curentului electric prin elementul sensibil, m. d. enc. — Pl.: termorelee. — Din fr. thcrinorelais. TERMQREZISTENŢĂ s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistenţă mecanică la creşterea temperaturii, m. d. enc. — Pl.: termorezistenle. — Termo- + rezistenţă. TERMORIGfD, -Ă adj. (Despre materiale solide, In opoziţie cu termoplastic) Care îşi modifică proprietăţile cînd este încălzit pînă la înmuiere şi apoi răcit, suferind transformări structurale ireversibile în urma acestui proces, m. d. enc. — Pl.: termorigizi, -de. — Termo- -f rigid. TlîRMOS s. n. Vas de sticlă cu pereţi dubli dintre care s-a scos aerul, argintaţi pe partea interioară şi protejaţi de o cutie metalică; se foloseşte (în excursii, călătorii etc.) pentru menţinerea unui lichid la temperatură constantă. Servicii pentru băuturi, pahare cu modele, noi . . ., butelii pentru termose şi alte produse. scînteia, 1960, nr. 4 853. Umplem termosul cu apă. vîn. pesc. noiembrie 1964, 7, cf. dn2. M-a ajutat să-mi urc bagajele (o valiză albqstră din piele, vioara, termosul). v. rom. iulie 1970, 10, cf. form. cuv. i, 26, m. d. enc. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) [Aceste vase] sini cunoscute In gospodării sub numele de butelii termos, cişman, fiz. i, 425. — Pl.' termosuri şi termose. — t>in germ. Thermos. TERMOSCtfP s. n. Instrument folosit pentru punerea în evidenţă a diferenţei dintre temperaturile a două medii. Cf. stamati, f. 103/8, cosţinescu, ltr2, DN2. — Pl.: termiscoape. — Din fr. thermoscope, germ. Thermoskop. TERMOSFERĂ s. f. Ionosferă. m. d. enc. — Termo- + sîeră. TERMOSIF(5n s. n. Mod de circulaţie a unui fluid într-o instalaţie datorită diferenţei dintre greutatea specifică a fluidului cald, care se ridică prin conducta de plecare, şi cea a fluidului care vine prin conducta de întoarcere la sursa ds căldură; se utilizează la încălzirea centrală a clădirilor, la răcirea motoarelor cu combustie internă (.tc. Cf. cade, dm, dn2, der, m. d. enc. — PI.: termosifoane. — Din fr. tliermosiphon, germ. Thermosiphon. TERM O ST AB ÎL, -Ă adj. (Despre substanţe, materiale etc.; în opoziţie cu termolabil) Care este insensibil la acţiunea căldurii; care nu-şi modifică însuşirile în urma variaţiei temperaturii. Cf. dl, dm, DN2, DER, M. D. ENC. — Pl.: termostabili, -e. — Din fr. thermostabile. TERMOSTĂT s.n. 1. Termoregulator. Sint... fri-gorifere comandate automat de termoslate. enc. teh>t- I, 172, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC. 2. Incintă în care se menţine o temperatură constantă în vederea efectuării unor operaţii tehnologice, a desfăşurării în anumite condiţii de temperatură a unor procese chimice, biologice etc. Cf. dn2, m. d. ENC. — Pl.: termpslate. — Din fr. thermostat, germ. Thcrmostat, TERMOSTERILIZARE s. f. Sterilizare realizată prin încălzire, m. d. enc., dex. — Pl.: termosterilizări. — Termo- + sterilizare. TERMOTEHNICĂ s f. Ramură a tehnicii care studiază probleme de căldură şi de termodinamică, în legătură cu aplicaţiile lor în tehnică. Cf. dl, dm, dn2, M. D. ENC. ■ ' 1 — Din fr. thermotechnique. TERMdTERAPlE s. f. Tratare a unor boli cu ajutorul căldurii. Cf. cade. Căldura, ca factor terapeutici constituie termoterapia care se poale aplica sub formă de căldură uscată sau umedă. a. pop, chirurg. 799, cf. dn2. Pentru termoterapie se folosesc dc asemenea razele solare, abc săn. 353, cf. dex. — Din fr. thermotherapie. TERMOTROPÎSM s. n. Mişcare de îndreptare către sursa.de căldură a unor organe vegetale (frunze, rădăcini). Cf. d.n2, m. d. enc. — Din fr. thermotropisme. TERN, -Ă adj. (Livresc) 1. Fără luciu, fără strălucire, mat2 (1); şters2 (13), spălăcit. Cf. caiet, 74v/24, barcianu, alexi, w., dn2. Culorile terne, contemp. 1966, nr. 1 007, 7/4. Femeile cu chipuri terne şi împietrite. v. rom. septembrie 1969, 6, cf. m. d. enc. ^ F i g. [Imaginile baladei] au aspectul tern al fotografiei şi nu coloritul viu al vie[ei. odobescu, s. iii, 86. 2. Fig. Lipsit de variaţie, de varietate; uniform, monoton (2). Lumea lui... e ternă, e cam otova, fără reliefuri, ibrăileanu, s. l. 69. Toată existenta lui era ternă şi leşiatică. c. petrescu, î. ii, 215. Amlndoi păreau sosi(i din alte veacuri In. prezentul nostru tern. vinea, L. i, 407. Antiteza dintre un ideal inalterabil... şi realitatea ternă, grosolană, coruptibilă, v. rom. 2805 TERNAR — 212 — TERORIST ianuarie 1965, 111, cf. dn’, m. d. enc. + (Despre opere literare şi stilul lor) Lipsit de imaginaţie, de originalitate; banal, plat2 (2). Era un ziar tern, In care nimeni nu finea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. c. petrescu, c. v. 159. De ce era nevoie de această „prefa[ă“ ternă, uscată şi agramată In fruntea unei lucrări de netăgăduită valoare literară? v. rom. septembrie 1963, 185. — Pl.: terni, -e. — Din fr. teriie. TERNAR, -Ă s.n., adj. 1. S.n. (Învechit, rar; in forma ternariu) Grup format din trei persoane. Adu-nlnd împrejurul său o partidă numeroasă, aceasta s-a învoit cu cealaltă asupra candidafilor aşa, Incit arhiducele tn nici un caz să nu poată intra tn ternariu. BARIŢIU, P. A. I, 603. 2. Adj, Care este compus din trei unităţi sau din trei elemente. Cf. lm, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u., scriban, d. O filozofie ternară: toate fenomenele, toate înfăţişările viefii şi naturii slnt reprezentate prin numărul trei. ralea, s. t. ii, 43. I. Brăescu analizează structura frazei din proza lui G. Flaubert, arătlnd cum se manifestă ritmul ternar, l. rom. 1959, nr. 3, 105. Repetarea -- de obicei In cicluri ternare — a unor situaţii ib. 1965, 466, cf. dn2, m. d. enc. 3> (Despre compuşi, sisteme fizico-chimice şau amestecuri) Care este constituit din trei elemente, din trei componenţi, din trei faze sau din trei substanţe. Cf. lm. Compuşi ternari (substanţe ce conţin carbon, oxigen şi hidrogen). enc. tehn. i, 105. Studiind aliajele ternare de fier — nichel—aluminiu, au realizat oţeluri speciale, cişman, fiz. ii, 408, cf. m. d. enc. ^ (Despre succesiuni ritmice, măsuri sau forme muzicale) Care se divizează In trei. m. i>. iînc. '+ De ordinul al treilea, dl, dm, ltr, DN3. — pl.: ternari, -e. — Şi: (învechit) ternariu s. n. — Din fr. ternaire, lat. ternarius. TERNARIU s. n. v. ternar. TERNAŢ s. n. v. tirnaţ. : TfiRNĂ s. f. (Rar) Combinaţie de trei numere cîş-tigătoare la loterie. Cf. costinescu. + (La jocul de loto) Grup de trei numere ciştigătoare pe aceeaşi linie orizontală. Am pe amlndouă cartoanele acest număr... cu care fac două terne. călinescu, s.c.l. 177. — Pl.: terne. — Şi: terno (alexi, w., scl 1960, 44), ternâu (ib. 40) s. n. — Din fr. terne, germ. Terne. — Terno, ternou < it. terno. TERNAU s. n. v. ternou1. TERNfiU s. n. v. ternou1. TERNI(3N s; n. Dulap metalic pentru ţinerea, în compartimente speciale, separate, a biletelor de tren etc. dn2, dex. — Pronunţat: -ni-on. — PI.: ternioane. — Din germ. Ternion. TfiRNO s. n. v. ternă. TERNOCdl* s. n. v. tirnăcop. TERNOMfiTRU s. n. v. termometru. TERNOSTfVĂ s. f. v. tlrnoslivă. TERN(5U1 s. n. (învechit şi regional) Un fel de caş-mir; basma făcută din acest material. Cf. arhiva, xxiv, 236, scriban, d., lexic reg. 38. 4 (în forma terneu) „Cirpă neagră de cernit (după morţi)“. ciau- şanu, gl. (La pl-) Basmale care se dau dc pomană la înmormintări. gl. olt. — Pl.: ternouri. - Şi: teraău (arhiva, xxiv, 236, pl. ternaie lexic reg. 38), (regional) ternâu (pl. terneie scriban, d., ciauşanu, gl.) s. n. — Din fr. ternaux. TERNOU2 s.n. v. ternă. TEROARE s. f. Groază provocată intenţionat, prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare.; frică puternică, spaimă, panică. Cf. negulici, ba-rasch, b. 178/20. .Mă depărtai plin de teroare, filimon, o. i, 334. Folosindu-se de momentana teroare..., turcii ne atacară acum In ordine conică, hasdeu, i. v. 149, cf. prot. — pop., n. d., baronzi, i.. l. i,' 214. Ştefan pune focul; flacăra s-uneşte Cu teroarea morţei şi pe toţi uimeşte, bolintineanu, b. 26/16. Moartea... răsplnde teroare-n omenire, eminescu, o. i, 8, cf. ddrf, barcianu. Mirosul de tămiie, lacrămile celor de faţă, ... măreau... teroarea morfei. d. zamfirescu, v. ţ. 53. Teroarea de răspundere a intelectualului prea lucid. ibrăileanu, a. 10. Numele Mărăşeştiului... m-a făcut să glndesc cu teroare la piciorul tatei, sahia, n. 15, cf. SEBASTIAN, T. 61, IORDAN, L.R.A. 78, SCRIBAN, D. Titi făcuse o figură de teroare, Felix deschise uşa şi ieşi In sală. călinescu, e. o. i, 65. Un om singur, noaptea, dacă e atacat de cineva, e prins de teroare, ralea, s. t. ii, 148. Se vedea... silindu-l să renunfe la căsătoria lui cu Ana, aşa, prin simplă teroare fizică, vinea, l. ii, 270, cf. dn3. Teroarea glndului că acolo... este omoiit un om. v. rom. decembrie 1970, 54, cf. m. d. enc. O Fig. O singură clipă lupta dintre piscuri şi fulgere nu încetează. Şi o imensă teroare îşi întinde domnia deasupra culmilor, bogza, c. o. 61. + Asuprire bazată pe înspăimîntare, pe intimidare, pe timorare.. Propuse... înfiinţarea unor case de teroare In care lucrătorii să muncească cite 14 ceasuri pe zi. ionescu-rion, s. 115. Polifia ţaristă şi judecătorii regimului de teroare oslndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali, sadoveanu, e- 193, cf. dn3, m. d. enc. — Scris şi: terroare. negulici, prot. — pop., n. d. — Din fr. terreur, lat. terror, -oris. TERORISM s. n. Folosirea terorii în acţiuni politice; sistem de acţiuni teroriste. Manifestaţia poporului... trase asupră-i terrorismul guvernului, băl-cescu, m. v. 538, cf. stamati, d., russo, s. 183. I-a tăiat capul In vremea terorismului, barasch, m. i, 14/8. Cit ţinu acest regim de terorism, nenorociţii locuitori din aceste două judele deteră jălbi neîncetat, filimon, o. i, 290. Cel mai cumplit terorism, carele... ln-frlnge valoarea oricărei legi. fm (1861), 20, cf. prot. — pop., n. d., costinescu. In Franţa secolului trecut, lasflr-şitul terorismului, maiorescu, cr. ii, 180, cf. barcianu,. alexi, w., şăineanu, d. u. Integritatea teritorială. .. nu trebuie atinsă prin terorism, titulescu, d. 588, cf, dn2, m. d. enc. + P. ext. (învechit, rar) Teamă provocată de asemenea acţiuni. Acele reverinţe... slnţ numai nişte pulsafiuni ale terorismului ce inspirăm. lăzărescu, s. 96/10. — Scris şi: terrorism, terorizm (scriban, d.). — Din fr. terrorisme, germ. Terrorismus. TERORfST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Adepţ al terorismului. Conventul naţional desarmă pe toti teroriştii, fl (1838), 672/29. La Paris cad de la putere teroriştii şi... capelele lor încă ajung la ghilotină. bariţiu, p. a. i, 548, cf. costinescu. Radicalii terorişti din Franţa... îşi executau dorinţele lor prin slnge. maiorescu, cr. ii, 180, cf. scriban, d. Tată-său, Intr-un moment de umor, declarase că are nevoie In 'familie de un terorist, călinescu, b. i. 297, cf. m. d. enc. <0 (Atribuind calitatea ca un adjectiV) Risc să fiu denunţat... drept cine ştie ce.t. conspirator tero- 2821 TERORISTIC 213 — TERTECOS rist. C. PETRESCU, R. DR. 121, cf. SCRIBAN, D. 4 Per' soană care terorizează. Cf. barcianu, alexi, w., dn2. 2. Adj. Care ţine de terorism, care recurge la teroare; (învechit) teroristic. îşi pierde copiii In aventura teroristă a vrejnii. vianu, l. r. 664. Cu binecunoscutele lor metode teroriste au intimidat şi ademenit minţile fragede ale tineretului, v. rom. martie 1971, 52. Scris şi; terorizm. scriban, d. — Pl.: terorişti, -sie şi (Învechit, m.) terorişti. — Din fr. terroriste, germ. Terrorist. TEBOBlSTIC,-Ă adj. (învechit) Terorist (2). Domnia teroristică (îngrozitoare) căzu. fl (1838), 67a/27. Măsurile terorislice începuseră a se aplica, barîţiu, p. a. ii, 45, cf. stamati, d. încercări terorislice. fm (1861), 119, cl. maîorescu, cr. iii, 101. — Pl.: lerorislici, -ce. — Din germ. terroristisch. TERORIZA vb. I. Tranz. A ţine pe cineva sub teroare, a inspira cuiva groază, spaimă, prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare; a îngrozi, a înfricoşa, a inspăimînta. Cf. asachi, a. lit. 5. Soco-teau'că vor putea terorisa pe corniţele suprem, fm (1861), 119, cf. costinescu, barcianu, alexi, w. Interveni Maiereanu, declarind sentenţios că nu îngăduie nimănui să terorizeze pe Chifu. rebreanu, i. 156, cf. şăineanu, d. u. O femeie, cunoscută ca făclnd parte din bandele ăe hoţi care terorizează capitala, arghezi, s. xi, 34. Un fel de strigoi necunoscuţi ne terorizează din noaptea timpurilor, ralea, s. t. ii, 45. Vrei să-l terorizezi... pentru că... ştii de afacere! vinea, l. i, 370. Nu vom intra In amănuntele tragi-comice ale vieţii acestei biete familii, terorizată de imperativul aparenţelor. v. rom. ianuarie 1965, .7, cf. dn2, m. d. enc. (A b s o 1.) Fostul ofiţer, obişnuit să terorizeze şi să fie temut. v. rom. ianuarie 1954, 184. <)> (Prin exagerare) [Olguţa] ne teroriza pe amlndoi. teodoreanu, m. ii, 145. — Scris .şi: terorisa. — Prez. ind.: terorizez. — Din fr. terroriser, germ. terrorisieren. TERORIZARE s. f. Acţiunea de a teroriza. Să nu ne pese de terorisări. fm (1861), 44, cf. dl, dm, m. d. enc. — Scris şi: terorisare. — Pl.: terorizări. — V. teroriza. TER6S, -OASĂ adj. (Ieşit din uz) Pămtntos (1). Oxide teroase. cade, cf. scriban, d., cantuniari, l. m. 154. — Pl.: teroşi, -oase. — Din fr. terreux. TERPEL s. n. (Prin Olt. şi vestul Munt.) 1. (în legătură cu verbul „a da“) Tîrcol, raită. Umbla omul Incoa, umbla încolo, ... şi da cile un terpel oiţelor şi căpriţelor, rădulescu-cqdin, l. 37, cf. i. cr. xiii, 82. Du-ie de mai dă un tlrpel pe la grădină, mai dă ocol,... că poale vine cineva să mai fure. arh. olt. xxi, 276, cf. lexic reg. ii, 32. Cind şi cind, tot mai dai cile un terpel pe la ea; nu te rabdă inima, udrescu, ol. 2. (în forma larpel) Rlnd (3) (Măţău — Cimpulung). Cf. coman, gl. Mai dă un larpel de ploaie, id. ib. Mal vine un larpel de var peste cel vechi. id. ib. — Pl.: terpeluri. — Şi: tlrpel, tarpdl s.n. — Etimologia necunoscută. TERPEN s.m; V. terpenă. TERPENĂ s.f. (La pl.) Nume generic dat hidrocarburilor naturale lichide, cu miros plăcut, care se găsesc în diverse uleiuri eterice izolate din plante; (la sg.); fiecare dintre aceste hidrocarburi; Cf. cade. Aceste substanţe... sint un amestec cu alte cottibina- ţiuni, mai ales hidrocarburi numite lerpeni. macaho-vici, ch. 596. Terpeni aciclici, ltr2, cf. dn2, m. d. enc. — Pl.: lerpene. — Şi: (rar) terpen s. m. — Din fr. terpene, germ. Terpen. TERPENEA s.f. (Regional; in expr.) A-şi pune terpeneaua să ... = a lua hotărîrea să..a-şi pune în gind să. . . Baba se dete pe lingă dinsa şi începu a o Incinta..., căci cile nu găsesc ele cind îşi pun terpeneaua să intre pe sub pielea cuiva, pamfile, d. 16. — Cf. 11 r p e n i e. TERPElVf vb. IV. Tranz. (Regional) A culca la pămînt; a tăvăli. Din piedica ciompurilor... şi a coasei netăioase numai zglrcuieşte iarba. Sinonim cu terpeneşle (a. 1847). uricariul, x, 407. — Prez. ind.: terpenesc. — Etimologia necunoscută. TERPENIE s. f. V. tirpenie. TERPENTÎN s. n. v. terebentină. TERPENTfNĂ s. f. v. terebentină. TEfiPf vb. IV v. tlrpi. TERPfN s: n. sg. Substanţă chimică obţinută prin hidratarea esenţei de terebentină. Cf. ltr*. <0> Hidrat de lerpiri = substanţă chimică utilizată ca medicament expectorant. Cf. m. d. enc. — Şi: terpină s.f. bianu, d. s. — Din fr. terpine. TERPfiVĂ s. f. v. terpin. TERPilfdL s. n. sg. Substanţă chimică izomeră cu terpinul, lichid uleios cu miros de zambilă, Întrebuinţat în parfuinerie. Cf. bianu, d. s., enc. tehn. i, 415. , . . — Din fr. terpinol. TERPIŢf vb. IV v. strepezi. TERSANA s. f. (învechit) Şantier naval' unde se construiesc şi se repară vasele de război. Fiind peste noapte... ger, au îngheţat boazul mă.rii spre lersana, (a. 1715). arhiva, r. ii, 11/18. Tălmăcirea prea înaltului împărătesc ferman, pentru doagile de tersaneaua împărătească (a. 1803). cat. man. i, 242. [Veneţia] are şi o larsana foarte mare unde să lucrează corăbii, luntri, din nou şi altele vechi să prefac, golescu, î. 86, cf. rudow, xix, 408, tdrg, scriban, d. — Pi.: tersanale. — Şi: tersaneâ, tarsanâ s.f. — Din tc. tersane. TERSANE s. f. v. tersana. TERSf vb. IV v. tlrşil. TERSfT s. m. (învechit, rar) Flecar, palavragiu. Tersiţii, bufonii se pot suferi tn rezbel pe clmpul luptelor. heliade, o. ii, 83. — Pl.: lersiţi. — De la n. pr. Thcrsit. TERSITtÎRĂ s. f. v. ttrşiturfi. TERSÎN s. m. v. terţiu?. TEHŞ s. m., s.n. v. tlrşî. IERTĂ s. f. (Regional) Hădărag (la moară) (Ser-daru — Găeşti). Cf. h iv 280. — Pl.: ierte. — Etimologia necunoscută. Cf. tertelea.c1. TERTECOS, -OASĂ adj. (Regional) Mic de statură, îndesat, bondoc. Cf. ciauşanu, v. 203. — Pl.: terlecoşi, -oase. — Cf. tărtăcuţă. 2847 TERŢBCUŢĂ — 214 _ TERŢ3 ŢERTECtJŢĂ s. f. v. tărtăcuţă. TERTfiL s. n. (învechit) Şnur sau ciucure din ,fire de mătase sau de aur. El purta... una dintr-acele scurte caţaveici, numite fermenele; broderia căreia, cu fir şi tertel, ti acoperea tot pieptul, negruzzi, s. i, 16, cf. BAItCIANU, DDRF, RUD0W, XIX, 410, QHEŢIE, R. M., ALEXţţ W., ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. T--P1.: terteluri. — Şi: tirtir s. n. tdrg, scriban, d. — Din tc. tirtil. TERTELEAC1 s. n., adj. (Mai ales în Olt. şi Munt.) 1.‘ S. n. Băţul de sub coşui morii, care loveşte teica spre a face şă treacă grăunţele între pietre; tiţirez, hădărag, (regional) tertă, terteliţă- Cf. dam£, t. 153, tdrg. Acest băţ ce e mişcat necontenit de Invlrtiiurile pietrii se numeşte... terteleac. pamfile, i. c. 186, cf. dr. i, 279, scriban, d., h iv 280. A făcui moara, dar nu putea să pornească terteleciui pe boabe, rădulescu-codin, î. 61. + Vălug (la moară) (Petroaia — Craiova). Cf. h iv 145. 2. S. n. Parte a joagărului, pe care este fixat ferăstrăul vertical; pîrghie (3 c). Cf. dame, t. 1,75. 3. Adj. (Despre lucruri) De dimensiuni mici; de mărime potrivită. O oală terteleacă. ciauşanu, v. 203. A scăzut căpiţa aia de fin, s-a îndesat plnă a rămas terteleacă de tot. udrescu, gl. + (Despre persoane) Mic, scujiţj, îndesat; bondoc, Cf- udrescu, gl. ferte-leacă mai e, sărăcuţa! id. ib. <0> (Substantivat; ca epitet, precedînd termenul calificat, de carp se leagă prin prep. ,,de“) Un terteleac de băiat, sta ghem lingă o tufă şi pllngea. id. ib. + Slab, pipernicit, prizărit. Cf. mat. dialect, i, 237. + (Substantivat, m.; în forma terfeleac) Epitet pentru un om prost. Cf. lexic reg.-86. ' -Pl.: (3) terteleci, -cc. — Şi: terteleâg (ddrf, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., scriban, d.), tertelâci s. n., terfeleăc s. m., (suspect) perteleăc (dam£, t. (154) s. n. — Etimologia necunoscută- Cf. t e r t ă. TERTELEAC2 ş. m. V. tartalac. TERTELEÂG1 s. n. (sg.) (Regional) Indispoziţie care premerge o boală gravă (Sîngiorz Băi — Năsăud). PAŞCA, GL. ^'Etimologia necunoscută. TERTELEÂG2 s. n. v. terteleac1. TERTELfiCI s. n. v. terteleac1. TERTELECOS, -bASĂ adj. (Regional) De dimensiuni potrivite, nici prea mare, nici prea mic; potrivit. Cf. ciauşanu, v. 203. , — Pl.: tertelecoşi, -oase. — Terteleac1 + suf. -os. TERTELfŢĂ s-. f. (Regional) Hădărag (lă moară) (Serdaru — Găeşti). Cf. h iv 280. — Pl.: terteliţe. — De la terţeicac. TERTfP s.n. 1. (învechit) Dispoziţie, ordin (1); (învechit) tertipat. îndată'arii făcui tertip, să se tăie cheresteaua (a. 1783). ap. şio iij, 357. Cile tertipuri se vor face din partea pre înaltei mele împărăţii, atit din zaherele cit şi de unt, oi.. ., să se facă anume arătate şi lămurite sumele lor (a. 1804). uricariul, iii, 211, cf. cihac, ii, 622. 2. (învechit) Plan, proiect. Atit de veniturile şi cheltuielile ce mai sus arătăm, cum şi de tertipu cu care socoiim că s-ar cuveni să se puie poştile Ih orlnduială, făcurăm mai gios această închipuire de socoteală, tes. ii, 373. Ne lot batem cu vorbe de. clacă şi n-avem putinţă Să iscodim un tertip, cu todiă-ndelunga zăbavă, murnu, i. 34. 3. (pe obicei la pl.) Mijloc, procedeu (mai ales ne-„ cinstit); vicleşug, stratagemă, truc1, (Învechit) marafet (2). A tâlhăriei tertipuri să le arăţi gură n-ai. beldiman, o. 72/8. Te-ai uitat cu ce tertipuri a umplut pă Caragea şl pă Şuţul, tn scurtă vreme, dc sule, mii şl milioane dă bani? i. golescu, în pr. dram. 60. îmi plăcu tertipu lui şi mă Imbrăcai cu haine proaste', ca o slugă a grădinarului, gorjan, h. iv, 24/15. Vor să-şi ascunză netrebnicia printr-o pompă de forme şi tertipuri. tîmpeanul, g. 95/10. Să se vlnză şi casa In care le afli locuind, ca prin (irtipul acesta să se despăgubească , toţi datornicii, filimon, o. i, 248. Avem alte tertipuri [ pe aici [pe la isprăvnicie]. .alecsandri, t.- 528, cf. ispirescu, l. 16. Nu-mi umbla cu tertipuri... să-mi i spui sincer de mă iubeşti, contemporanul, vi2, 202. ; N-am nevoie să fac tertipuri avocăţeşti, ionescu-rion, c. 99, cf. coşbuc, ae. 32. Această uşoară ramolisire ascundea un tertip, d. zamfirescu, a. 34. Nu se prind tertipuri din astea, mi-am zis. voiculescu, p. ii, 219. îl privea ţintă, cercetlndu-i înfăţişarea şi tntreblndu-se cu. ce tertipuri vq fi venit la el. sadoveanij, o.-xvii, 199, cf. scriban, d. Ea a clştigal In prima instanţă, dar a pierdut In a doua — datorită anumitor influenţe şi tertipuri, contemp. 1948, nr.'113, .9/1, cf. arghezi, s. v, 101. Nu erau pentru el tertipurile machiavelice.. c. petrescu, a- R. 27. Nu-l tulbură pe el duşmanii. cu. tertipuri, beniuc, q. p. 13. Ştiu destule, şi . oamenii cu care lucraţi In ascuns, , şi tertipurile voastre, deme-trius, c. 53. A folosit diverse tertipuri de detectiv, v. rom. mai 1963, 146. — Pl■: tertipuri. — Şi: (învechit, rar) tirtip s. n. — Din tc. tertip. TERTIPAT s. n. (Turcism învechit) Dispoziţie, ordin (1); (învechit) tertip (1). Griu... pentru tertipaturile Conslantinopolului (a. 1812). uricariul, iv, 346/9. — Pl.: tertipâturi. — Din tc. tertipat (pl. lui tertip). TERTIPGÎU s. m.a ( învechit, rşr) Persoană care uzează de tertipuri (â). Tertipgii de frunte da orice advocat. ap. şio iij, 357. , . — PL: tertipgii. — Din tc. tertipşi. TERŢ1 s. m. v. terţ iu2. TERŢ2 ş. n.v. terţă. TERŢ3, -Ă adj., subst. 1. Adj. (Şi substantivat,, m.) (Persoană) care nu ia partfe la încheierea unui act juridic sau la un litigiu nici direct, nici prin reprezentare, .şi faţă dc care actul juridic ori Hotărîrea pronunţată în cauză nu produce efecte. Numai părţile contractante sau reprezentanţii lor au dreptul să invoce nulitatea actului de cesiune,... iar nu şi terţele persoane. hamangiu, c. c. 229, cf. cade. în sflrşit, terţii şi-au îndreptat atenţiunea asupra studierii destinelor istorice ale unor lefilor ii. alas 7 x 1934, 6/1. Litigiu . . . venit pe cale de acţiuni, intervenţii, chemări de terţă persoană, leg. ec. pl. 48. El.. . va trebui să facă, faţă de un ,,terţ“, un act de vlrizare. vinea, l. ii, 217. Directorii întreprinderilor... reprezintă întreprinderea In justiţie şi faţă de ierţi, direct sau prin mandatari. pr. drept, 184, cf. dn2, der, m. t>. enc. O (Prin analogie) O depozitare a valorii fiecăruia In mina unui terţiu imparţial )S.au, dacă vreţi, egal de parţial, care nu poale fi declt societatea, ralea, s. t. iii, 154. Care vine în rîndul (2) al treilea; al treilea. Ibrăileanu... esle partizanul unei „terţe teorii•“,• deopotrivă aWirsară „artei pentru artă‘' şi antitezei ci: „tezismul", ralea, s. t. iii, 201, cf. m. d! enc. 2. Subst. (Logică; in şinţagma) Terţul exclus = principiu fundamental al glncjirn, conform căruia dintre dquă enunţuri contradictorii unul este âdevăfat, 2862 TERŢAN1 — 215 — TERŢINĂ celălalt fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: terţi, -e. — Şi: (rar) tărţiu s. m. — Din lat. tcrtius. TERŢÂJV1 s. m. (Regional) Miel în al treilea an; (regional) tîrţiu (Moiseiu — Vişeu de Sus). Cf. glosar reg. — Pl.: terfani. — De la tcrţlu2, cu schimbare de sufix. TERŢÂN2, -Ă s.m. şi f. v. tcrţian. TERŢANEL s.n. sg. (Rar) Ţesătură de mătase strălucitoare, asemănătoare cu atlazul. îşi pusese... rochiile de terţanel cu flori de fir. barbu, princ. 19. — Din it. terzanella. TERŢARdLĂ s. f. Porţiune dintr-o pinză de navă care se stringe prin înfăşurare, pentru a reduce suprafaţa de pînză expusă vintului. Cf. dn2, der, m. d. enc. — Şi: treţarolă s. f. ddrf, abc mar. — Din it. terzeruolo. TERŢĂ s. f. 1. Veche unitate de măsură a timpului, egală cu a şaizecea parte dintr-o secundă. Toată vremea anei zile cu o noapte se împarte In mai multe şi mai mărunte măsuri de vreme, adică In ceasuri, tn sferturi, In minuturi şi In terţuri. piscupescu, o. 82/18, cf. cade, scriban, d. Q secundă [a avut] şaizeci de terţe. SCÎNTEIA, 1971, nr. 9 011. + (Mat.) Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a şaizecea parte dintr-o secundă. Cf. cade, scriban, d. 2. (Muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei la distanţa de trei trepte. Executam melodia sau ter-ţiele şi sextele armonic ale piesei puse In executare. FILIMON, O. I, 197, Cf. BARCIANU, TIM. POPOVICI, D. M., şăineanu, d. u. Celălalt clntă fundamentala şi terţa, alexandru, i. m. 135. Relaţia de terţă leagă In mod frecvent două elemente modale simetrice, m 1965, nr. 4, 18/1, cf. dn?, m. d. enc. 3. (La unele jocuri de cărţi) Serie de trei cărţi succesive de aceeaşi culoare, în ordine crescîndă. Cf. BARCIANU, CADE, BUL. FIL. IV, 201, GRAUR, E. 20. •$> Terţă majoră v. major. 4. Numele unora dintre modurile de parare la scrimă. Cf. barcianu, cade, scriban, d. 5. (Argotic; în e x pr.) A ii in terţă (cu cineva) = a flirta (cu cineva), dn2. — Pl.: terţe. — Şi: (învechit, rar) terf (pl. terţuri) s. n., ţcrţie s. f. — Din it. terza, germ. Terz, Terzie, Tertia. TERŢAU s.m. v. terţlu2. TERŢERGL s. n. (învechit) Pistol1 (1) de buzunar. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: terţerole. barcianu. — Din germ. Terzerol. TERŢET s. n. 1. Ansamblu format din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o compoziţie muzicală; lucrare muzicală scrisă pentru acest ansamblu; trio. Cf. stamati, d. Reprezentarea începu prin frumoasa uvertură... şi merse înainte plnă la faimosul ’terjet. filimon, o. i, 229. Terzetul final din actul intli a mers admirabil, caragiale, o. i, 3, cf. barcianu, tim. popovici, d. m., şăineanu, d. u., scriban, d. Ivirea corului, a ariilor cit şi a formelor complexe de îmbinare a vocilor soliste (duet, terţet, cvartet) descătuşează, sfărlmă stagnarea. M 1962, nr. 4, 10/1, cf. dn3, m. d. enc. 2. (Rar) Terţină. îşi exprimă sfieaţa neholărlre prinlr-aceste graţioase terţele, odobescu, s. i, 355, cf. DN2. 3. Linie de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheaţă, dn2. — Scris şi: (după it.) terzet. — Pl.: terţele. — Din it. terzetto. TERŢETfST s. m. (Rar) Persoană care face parte dintr-un terţet (1). Ne făceau încă şi terţetişti virtuoşi. . . fiindcă ne permiteam şi noi din cind In cind a ne amesteca in clntecele lor patriotice, sbiera, f. s. 377. — Pl.: terţetişti. — Terţet -f suf. -ist. TERŢEU s. m. v. terţiu2. TERTIA s. f. 1. Corp de literă de şaisprezece puncte tipografice. Reversul foaiei din urmă e ocupat de o notă explicativă, tipărită pe 18 linii, cu litere cirilice de mărimea zisă terţia (16 punturi j. odobescu, s. i, 355, cf. v. molin, v. t. 64, cade, romanescu, zeţ. 41, DN2. 2. (învechit, prin Transilv.) A treia clasă â unei şcoli secundare de tip vechi. Cf. gheţie, r. m., barcianu. — Pronunţat: -ţi-a. — Din germ. Tertia. TERŢIĂL, -Ă adj. v. terţiar. TERŢIÂN, -A s. m. şi f. (Germanism ieşit din uz, prin Transilv. şi Bucov.)' Elev care frecventa clasa a 11 I-a a unei şcoli secundare de tip vechi. Cf. gheţie, R. M , BARCIANU. — Pronunţat: -ţi-an. — Pl.: terţiani, -e. — Şi: ter-ţăn, -ă s. m. şi f. Com. scurtu. — Din germ. Tcrtianer. Cf. lat. tertianus. , TERŢIÂR, -Ă adj. 1. Care reprezintă a treia fază, al treilea stadiu in dezvoltarea unui lucru. Cf. costinescu, DDRF, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC. 2. (în sintagma) Era terţiară (şisubstantivat, n.) = a treia eră din istoria pămîntului, care cuprinde paleogenul şi neogenul. Cf. şăineanu, d. u. O noapte luminoasă din era terţiară, topîrceanu, b. 38, cf. scriban, d. Relieful ţării cuprindea la sflrşitul terţiarului întreaga zonă actuală de munţi şi dealuri, mg i, 160, cf. dn3, der, m. d. enc. + Care se referă la era terţiară, care ţine de această eră, care datează din această eră. Crida acopere In foarte tari adunături toate aceste deosebite pămlnturi şi ea însăşi este acoperită de ripele de calciu terţieal. calendar (1858), 36/19. Tetanuriie terţiare, cobîlcescu, g. 90/9. Sub echinox de toamnă sinilie Bat păsările-n zbor.. . Parc-ar simţi In ele ca un hăr Ce le-nălţa clndva prin basmul terţiar, blaga, poezii, 420. Erupţiile terţiare noi... ocupă înspre interiorul lanţului carpatic 'o întindere mare. mg i, 107, cf. m. d. enc. 3. (Chim.) Ternar. Fosfat terţiar, macarovici, ch. 113. — Pronunţat: -ţi-ar. — Pl.: terţiari, -e. — Şi: (învechit) terfiăl, -ă adj. — Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. TERŢIE s. f. v. terţă. TERŢfiV, -Ă adj., s. m. v. terfiu2. TERŢINĂ s. f. Strofă alcătuită din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doijşa cu primul şi al treilea din strofa următoare; p. e x t. poezie alcătuită din asemenea strofe; (rar) terţet (2). Cf. şăineanu, d. u., cade. Visai atunci o vastă tril'qgie, Pe care-am prins-o-n şiruri de terţine, topîrceanu, o. a. i, 65, cf. scriban, d. Terţinele sonetului... ne clştigă prin simplitate, contemp. 1948, nr. 108, 5/2. Domnilor deputaţi din Moldova li se dedica un sonet fără umbră de terţine, călinescu, s.c.l. 56. Sonete sau suite ăe terţine Inviau, evocate tn stihuri bătute Intr-un metal cu istorică rezonanţă, perpessicius-, m. c. iii, 2879 TERŢI Ui — 216 — TESALIC 1. El arată că la italieni slnt uzuale terţinele, l. rom. 1965, 404, Cf. DN2, M. D;1 ENC. — Pl.: terţine. — Din it. terzina, germ. Terzinc. TfiRŢIU1 s. m. v. terţ3. TERŢfU?, -fE s. m., adj. I. S. m., (rar) adj. (Miel sau berbec) a cărui limită de vîrstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. O o[a]ie cu miel şi 2 vătui şi z tntărfii (a. 1611). ştefanelli, d. c. 1. Ce-fi pare mai blînd, mai plăptnd ca oifili, berbeci,. . . tlrfii. jipescu, o. 48. Clrlanul cel terfin. marian, na. 248, Cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. U., H X 44, 465, com. MARIAN, ŞEZ. ii, 43, iii, 17. Da ce ai in sac, zice Picată? — Eu? Vn terfiu (berbece de 2 ani) viu, tot gras. ib. ix, 55. N-pm berbeci, cum se cade, numai neşte tărfăi răi! viciu, gl., cf. chest. v 73/15, 17, 34, 57, 58, 65, 76, 86, alr i 1 771/164, 700, 798. 2. A.dj. (învechit şi regional; despre bovine; în forma tnterfiu) A căror limită de vîrstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 21 vaci interfii (a. 1588). cuv. D. bătr. i, 208/4. Spun că au mai aflat. . . inima sănătoasă, Insă foarte itiare: ca de giuncut Interfiu. n. costin, let. ii, 37/4. 4 bouleni interfii, 3 văcufe Interfite (a. 1793). uricariul, xvi, 209. 3. S.m. Fig. (Regional; în formele terfău, llrfău) Pici2, ţînc, copilandru; tînăr. Cf. ciauşanu, v. 203, mat. dialect, i, 237. (Depreciativ) Cu tlrfăul ăsta m-am măritat eu, tăicufă, pentru pămlnt. stancu, d. 264, — Pl.: terfii. — Şi: (regional) terţiu (păcală, m-R. 142, DENSUSIANU, Ţ. H. 336, ŞEZ. III, 17, GR- S. VI, 245, diaconu, p. 106, com. din monor — reghin, CHEST. v 73/88, alr I 1 771, alr ii/228, a ii 6, iii 12, 18, v 15, 34, vi 3, 9, 33, ix 6), tlrţfu (scriban, d., h ii 3, 79, 87, 131, l. costin, gr. băn. 201, chest. v 73/73, alr i 1 771/178, 186, 725, 730, 735, 740, 764, 986), tărţiu (şăineanu, d. u., h ii 3, gr. s. vi, 245, chest. v 73/40, alr i 1 771/96, 103, 200, 596), tlrţlu (liuba — iana, m. 110, novacoviciu, c. b. i, 22, chest. v 73/61, alr i 1 771/174, 679, 704, 772, 782, 795), tărţiu (densusianu, ţ. h. 336, chest. v 73/44, 91, alr i 1 771, a i 12, n 12), terţâu (diaconu, ?• 37, h x 421, frîncu — candrea, m. 106, t. papahagi, M. 223, chest. v 73/94, a ii 3, iii 2, 17), tirţău (rădu^ lescu-codin, 74, h i 6, ix 493, viciu, gl., com. din TURNU MĂGURELE, ALR I 1 771/770, 790, 926, ALR ii/ 105), tărţău (h iv 9, vîrcol, v. 101, chest. v 73/1, alr i 1 771/116, 578, 677, 684, 960, a i 20, 35), tarţău (ib. i 31), terţeu (h x 354, chest. v 73/38) s. m., tirţcic (l. costin, m. b. 34) s.f. pl., tlrsiu (h i 188, alr i 1771/710), tărsfu (h vii 355, alr i 1 771/690, 708), tlrsiu (ib. 1 771/675), tărsiu (ib. 1 771/542), tărtău (h iv 139, chest. v 73/51), tirtău (ib. 73/62), tlrsau, (alr i 1 771/355) s. m., terţfn, -ă (barcianu, alexi, w., h x 497, a v 25) adj., s. m., tersln (com.din straja — rădăuţi), terţii (chest. v 73/2, 20, 69), tărţii (alr i 1 771/131), tlrzîu (ib. 1 771/1, 9, 24, 45, 590), torţîu (h ii 49), tărţ^l (alr i 1 771/295, a i 12, 17, 22/23, 35, pl. tărfăi ib.), terţ (precup, p. 23, 25, 56, chest. v 73/18, alr i 1 771/268) s. m., tîrţă (coman, gl.) s. f., InterJIu (bul. com. ist. i, 224, 243, densusianu, ţ. h. 322, şez. iii, 17, com. din năsăud), Intărţfu, in-terţiu (com. marian) s. m., intirţiu, -fe (h xviii 295), liitârţ, -ă (bul. com. ist. i, 224, precup, p. 23, 55, paşca, gl.) s. m. şi f., luterţiu, -ie (bul. com. ist. i, 224, şăineanu, d. u., com. din năsăud şi din poiana ilvei — năsăud) adj., s. m. — Cf. lat. t e r t i u s. TERŢIUAŞ s. m. (Regional) Diminutiv al lui ter-ţ i u2. Com. marian: — Pl.: terfiuaşi. — Şi: tcrţoiăş s. m. alr i 1771/ 582. — Terţiu2 + suf. -aş. TERŢII s. m. v. terţiu2. TERŢIU s. m. v. terţiu2. TERŢOlEŞ s. m. v. terţiuaş. TERZf-HAŞÂ s. m. (învechit) Staroste al breslei croitorilor. Rufetul şalvaragiilor să fie osebit de rufetul croitorilor, să n-aibă terzi-başa amestec cu dînşii (a. 1792). ap. şio Ii2, 121. Lingă terzi-başa să fie patru meşteri din cei mai aleşi ai rufctalui, numindu-se epi-tropi ai breslei croitorilor (a. 1793). id. ib. Prin carte isprăvnicească s-au întocmit a fi unul din ei mai mare, cu numire dă terzibaşa (a. 1824). doc. ec. 327. Işlicut cu patru coifuri al marelui terzi-başa părea că reclamă prioritatea nobleţei, filimon, o. i, 176, cf. scriban, d. — Scris şi: terzibaşa. — Din tc. terzi liaşi. TERZ1MÂRÎ s. m. v. tergiman. TERZIMAÎVAT s. n. (învechit, rar) Tergimăniu. Fiind trimis la Iaşi In vederea tratativelor de pace turco-ruse, e numit el vechil al terzimanatului. c. gane, tr. v. 279. — Terziman + suf. -al. r TERZIMAÎVLIC s. n. v. tergimanlic. TERZIMĂlVfE ş. f. v. terglmănie. TERZfU s.m. (învechit, rar) Croitor. Terzii (a 1620). D. bogdan, gl. 110. — Pl.: terzii. — Din tc. terzi. TESĂC s. n. 1. Sabie scurtă şi lată purtată în trecut de infanterişti şi de sergenţii de stradă-Cf. POLIZU, CIHAC, II, 408, LM, Cf. BARCIANU» alexi, w., şăineanu, d. u. Gardianul se dăduse uri pas înapoi şi scosese tesacul. g. m, zamfirescu, m. d. ii, 297. Cind oi da fignal, năvăleşti cu asalt către casă, cu revolverul într-o mînă şi cu tesacul în altă mină. p. constant, r. .151. Sergentul de ulifă. ■ . a salutat încremenit, cu mina stingă la teşac şi cu dreapta la cozorocul chipiului. sadoveanu, o. xvi, 90. Virau tesacul înapoi la brlu şi deschideau ochi mari spre clmpii. mihăescU, d. a. 7. Duşman îi era un vardist sau un jandarm care-l plesnise... cu tesacul. pas, z. ii, 81, cf. m. d. enc-i h xi 40, xn 228, xiv 17, şez. iii, 6, graiul, i, 34. A scos tesacu... şl i-a tăiat pulpa dă dindărăt, vîrcol, v. 46. f P, ext. Teacă (de sabie). Cf. POLIZU, COSTINESCU, cihac, II, 408, BARCIANU, ALEXI, W., dl, DM, M. D. ENC. 2. (Prin Mold.) Un fel de cuţit cu teacă (a v 14); cuţit mare (ib. v 15). N-am tesac la mina mea, Pe-amîn-doi i-aş înjunghia, pamfile, c. ţ. 108. Pi Lolrianu-l adusia, Tesacu cî i-l scoţia, diaconu, vr. 172. 4 Cuţit rău (Fărcaşa — Piatra Neamţ), a v 31. — Pl.: tesace şi (învechit, m.) tesaci (polizu, ddrf). — Şi: (regional) tesacă.s. f. cade, h vi 83. — Din rus. TecaK. TESACĂ s. f. v. tesac. TEŞALIAN, -Ă s. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Tesâliei sau este originară de acolo; (la.pl.) populaţie care locuieşte în această regiune. Dacă macedonenii ar fl vorbit inifial o limbă negrecească, şi doar după aceea şi-ar fi însuşit, prin contact, greaca, ei ar fi Invăfat sa vorbească greceşte de la vecinii lor..., de la tesalieni. scl 1959, 391. — Pl.: tesalieni, -e. — Din fr. thessalien. TESÂLIC, -Ă adj. Care aparţine Tesaliei sau tesa-lienilor, privitor la Tesalia sau la tesalieni, originar din Tesalia. Grupul eolic, cu dialectele tesalic, beofian 2895 TESCAR — 217 — TESCUI şi lesbic. graur, i. l. 205. în macedoneană, concor- ■ dan(ele ca dialectul ionic slnt aproape inexistente, iar i ca cel tesalic. . . slnt — cel puţin sub raport lexical — : neînsemnate, sol 1959, 391. — Pl.: tesalici, -ce. ! — Tesalia (n. pr.) + suf. -ic. TESCAR s. m. (Regional) Proprietar sau minuitor : al unui teasc (1). V. tescuitor. Ct. lb, polizu, LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., GREGORIAN, cl. 177, chest. vi 152/28, alr i 1 729/112, alr ii 6 494/102, 235, 250, 784. — Pl.: tescari. — Teasc + suf. -ar. TESCĂLf vb. IV. Tranz. (Regional) A tndopa (o pasăre) (Someş Guruslău — Zalău) Cf. mat. dia- , LF.CT. i, 217. — Prez. ind.: tescălesc. — Cf. t e a s c. TESCĂREASĂ s. f. (Regional) Soţie de tescar. lm. — Pl.: iescărese. — Tescar + suf. -easă. TESCĂRfT s. n. (Regional) Ocupaţia, meseria tes-carului (Orlat — Sibiu), h xvii 235. — Tcscar + suf. -it. TESCHEREA s. f. v. teşchcreal. TESCHEREGfU s.m. (Turcism învechit) Secretar al divanului şi al marelui vizir. Atlaze ce s-au dat la] doi Iescheregii (a. 1693). ap. şio ii2, 122, cf. cade.: — Pl.: Iescheregii. — Şi: teşcheregiu s. m. scriban, d. \ — Din tc. teskereci. TfiSCLĂ s. f. v. teslă. TESCO subst. (Regional) Numele unui dans popular.; Nuntaşii se prind la joc. . . cam cu următoarele jocuri . . : tanganica, tesco... ţăpoiul, ţărăneasca, sevastos,; n. 282, cf. pamfile, j. iii, 10. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TESCOfiVĂ s. f. v. tescovină. TESCOVINĂ s. f. Ceea ce rămîne după stoarcerea ' mustului din struguri; (regional) boască, boştină,: comină, prăştină, tărchilă, trevere. Patruzeci de vedre'-de vin i una tocitoare dă tiscovină şi doaăzeci şi trei • dă oi (a. 1783). bul. com. ist. v, 277. Moldovenii obi-\ cinuiesc a face gardină de tescovine Impregiurul vrănii, ca să nu deie vinul jos. i. ionescu, c. 199/13, cf. costinescu, dame, t. 81, 82, şăineanu, d. u. A must şi-a tescovină crama toamnei amiroase, lesnea, vers. 294. Eu v-am propus să îndulciţi cu cireşe otrava pe. care-o scoateţi din tescovină şi drojdie, sadoveanu, ; o. ix, 450, cf. scriban, d. S-au introdus primele prese’ cu motor. . .., de unde boasca sau tescovina ieşea aşa de uscată, Incit nu mai putea servi la fabricarea rachiului. C. GIURESC.U, P. O. 108, cf. M. D. ENC., H IV 246, IX; 471, xi, 436, xvi 41, i. cr. iv, 159, tomescu, gl.,' chest. ii 444/17, alr i 1 673/552, ib. 1 719/394, alr ii 6 347/531, 605, 791, <0’ Fig. încăpui lui dospeşte; tescovina tuturor discuţiilor de răsplnlii şi cafenele. vlahuţă, ap. cave. Rachiu de tescovina (şi eliptic) == ' rachiu obţinut prin fermentarea resturilor de la stoarcerea mustului din struguri. Tescovină de la Troian'. . . [măr]furisi7 Ion rachiiariul (a. 1725). iorga, s D. xiv, 25. 350 vedre de vin, 2 buţi cu tescovină (a. 1790). id. ib. ii, 239. Cazanurile i căldările din toată dara cu care fac rachiu de tescovine şi de poame (a. 1799). . uricariul, iii, 5/24. Se dă cile un ciocan de rachiu de prune, de tiscovină ori de bucate, jipescu, o. 44. Săteanul consumă. . . rachiu de tescovină sau boştină sau prăştină. manolescu, i. 302. în general, chipul cum se face ţuica [de prune] se aseamănă cu al rachiu- lui de tescovină, pamfile, i. c. 235. Aveţi. tescovină bună anul ăsta! agîrbiceanu, s. 189, cf. scriban, d. Duhnea plnă departe a varză murală, a usturoi şi a rachiu de tescovină, v. rom. 1954, nr. 3, 61, cf. h i 45, 190, ii 32, 64, 119, 208, vn 31, 337, ix 232, xi 144, xii . 241. Şi bine l-aş mai ţinea, Numa-n pine şi măsline Şi rachiu de tiscovine. sevastos, c. 51. Mult mi-e drag şi mult mi-e bine Cu calul negru sub mine, Cu ploschiţa plină bine De rachiu de tescovină, şez. ix, 92, cf. alr ii 6 347/728. Tiscovină o fierbem. alr sn i h 250/728. + (Regional) Resturi de la sfecla de zahăr din care s-a extras zahărul şi care servesc la hrănirea şi îngrăşarea vitelor; borhot. Dar şi tescovina [sfeclelor] după ce ne-au dai zahărul, nu mai puţin este folositoare, i. ionescu, c. 226/4. + (Regional; în forma ţeşcovină) Rămăşiţă de seminţe din care s-a stors uleiul; (regional) truşnic (Crăcăoani — Piatra Neamţ), chest. v 22 supl. — Pl.: (rar) tescovine. — Şi: (regional) tiscovină, i tăscovină (vîrcol, v. 101, alr i 1 719/740), tescuvină (barcianu), tescoină (cihac, ii, 405), tcscuină (polizu, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. u.), troscovfnă (cihac, ii, 419, A iii 8), s. f., tros-covin (clemens) s. n., discovină (pamfile, i. c. 220, 223), ţeşcovină s. f. — Cf. t e s c u i. TESCOVINĂRfT s. n. Impozit care se percepea pe tescovină. în domnia lui Ghica Vodă, la 1850, s-a strlns o contribuţiune numită tescovinărit, care era de 4 plnă la 7 lei de cada de tescovină, i. ionescu, p. 312. — Tescovină + suf. -ărit. TESCUf vb. IV. Tranz. 14 (Complementul indică struguri, fructe etc.). A pune la teasc (1), a presa, a stoarce. Cf. anon. car. CU se culeg strugurii, tndată trebuie şi tescuiţi, economia, 163/15, cf. drlu, lb, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Tescuindu-şi strugurii din pungi, Joacă cu picioarele ei lungi, lesnea, c. d. 105,. cf. scriban, d., m. d. enc., h xii 19. (Refl. pas.) Iară hoaspele [de struguri] se tescuiesc, şi cil musl cură se amestecă cu musiul cel prin pumni stors, economia, • 166/22. Se tescuiesc strugurii, ardeleanu, d. 99. <0 F i g. Fără voie el se uită la palma care a tescuit şi frămlnlat măr-1 gelele, ca şi cum ar fi voit să o mustre de păcatul făcui. gane, n. ii, 29. Fără să îmi. pol tescui In mine nemulţumirea. . ., am cam început să mă împac cu ideea că tala n-a agonisit avere, camil petrescu, u. n. 30. (R e f 1.) Unsuroase linişti se tescuiau sub cer. i. barbu, j. s. 123. Se tescuieşle ziua — poamă stoarsă — Dă glas octomvre-n viile naturii, beniuc, v. 45. + (Complementul indică brînză, caş) A apăsa, a presa, a stoarce. Brlndza o t’ascuiţşt’i cu brlncili In d’gbă, pune un fund, pe acesta un bocă şi deasupra o piatră. arh. folk. v, 115. (Refl. pas.) Caşul se tescuieşle. i. ionescu, d. 403. Crinta In care se strlngea brlnza ş i se tescuia. vuia, păst. 22. 2. (învechit) A supune (pe cineva) la supliciu cu teascul (2); a chinui, a tortura. Cu lumini aprinse ardeai [pe mucenici] şi In teascuri tescuiai. varlaam, c. 150. îl băgată In teasc ca şurub de-l tescuiră. posof-tei, v. s. octombrie 73v/21, cf. dhlr ii, 484. + F i g. A pricinui cuiva suferinţă; Flămlnzind şi Inseloşind şi in toate năravurile lescuihda-ne. coresi, ev. 87. Cama se protiveaşle reacele caldului; şi albului negrul, . . . aşa se proliveaşte şi mitariul Invăţăluriei, lescuitid şi asuprind mişeii, id. ib. 447. f Refl. Fig. A se chinui, a suferi. Acest fericit Ioann mai de nainte Intru pustie lăcuiia, iară acmu tn temniţă păzit era, ehinuind şi tescuindu-se. coresi, ev. 526. Că cine va birui nevoia năpăşliior şi- grija şi sclr’ba şi şi alte chinuri, de-aciia şi chinul necredinţei, nevoiaşle-ş sine şi se lescuiaşte. id. ib. 528. 3. A ticsi, a îndesa, a înghesui. Cf. dl, dm, m. d. enc. 2907 TESCUIALĂ — 218 — TESLĂ 4. (învechit, rar) A tipări, a imprima cu ajutorul teascului (3). Cf. polizij. — Prez. ind.: tescuiesc. — Teasc + suf. -ui. TESCUIAlĂ s. f. (învechit, rar) Faptul de a tes-C u i. Cf. COSTINESCU. — Tescui + suf. -eală. TESCUfiyĂ s. f. v. tescovină. TESCUlRE s. f. Acţiunea de a tescui; stoarcere cu teascul (!)• DICŢ. — Pl.: iescuiri. — V. tescui. TESCUfT1 s. n. (Rar) Faptul de a tescui. Cf. DDRF. — V. tescui. TESCUfT2, -Ă adj. 1. Stors cu ajutorul teascului (1); presat. Cf. tescui (1). Cf. drlu. Să-mi cumpăraţi de 5, lei icre negre tescuite prima, caragiale, o. vii,' 426, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Luară clte două, trei ţuici cu măsline şi icre sărate tescuite, camil PETRESCU, O. I, 566. 2. îndesat, ticsit. Puse mina ca să-şi pipăie portofelul tescuit cu hlrtii. slavici, n. ii, 311. Pe Roşul, Doamne, puneam Ăst cioltar tot de argint, Lat şi lung plnă-n pămlnt, Ş-astă pernă tescuită, Cu pietre scum-pe-mblcsită. teodorescu, p. p. 524, cf. balade, ii, ; 248. — Pl.: tescui{i, -te. — Si: (regional) tlscuit, -ă adj. alr ii 3 566/316. — V. tescui. TESCUITdR s. m. (învechit, rar) Persoană care mînuieşte teascul (1). Cf. drlu, costinescu. — Pl.: tescuitori. — Tescui + suf. -lor. TESCUITtîHĂ s. f. (învechit, rar) Chin, suferinţă. Răbdlnd... toate sclrbele şi tescuitnrile. coresi, ev. 480. — Pl.: tescuituri. ■ — Tescui + suf. -tură. TESCULfîŢ s.n. (Rar) Diminutiv al lui teasc. Cf. DDRF, TDRG. — Pl.; tesculeţe. — Teasc + suf. -uleţ. TESCUVrVĂ s. f. v. tescovină. TESEFfST s. m. (Ieşit din uz) Persoană care manipulează un aparat de; telegrafie fără fir. Cf. iordan, l.r.a. 184. — Pl.: iesefişti. , — Din fr. tesifiste. TEŞELÂT, -Ă adj. (Arhit.) Care este format din cuburi .mici de piatră sau din alt material, dispuse udincit şi în relief, alternativ. întrebuinflnd, pe lingă mozaicul ţesselat..., un nou gen de tehnică, ce constă din alipirea pe-un strat de ciment a unor mici cuburi 4e sticlă cu foiţi de aur. naum, ist. arţ. 116. i Scris şi: tesselat. Pl.: teselaţi, -te. -j- Din fr. ţesselc. TESfiRĂ s. f. Fisă de metal folosită în antichitate ca bilet de intrare la spectacole. Cf. dn2. — Pl.: ţesere. — Din fr. tessirc. TESEŞ s.n. (învechit, prin Transilv.) Teză. Ai poruncit noao, celor ce învăţăm şi procopsim tlnărul cler..., să punem aciia theseşurile învăţăturii (a. 1812). IORGA, S. D. XIII, 18, Cf. DRLU. — Accentul necunoscut. — Scris şi: theseş. — Pl.: teseşuri. — Din lat. thesis, magh. tezis. TfiSIS s. n. (în opoziţie cu a r s i s) Timpul tare sau accentuat dintr-o măsură (I 7). Cf. dn2. — Pl.: tesisuri. — Din fr. tliăsis, gr. -iHatc. TfiSLA s. m. Unitate de măsură a inducţiei magnetice. Inducţie de un tesla, ltr2, cf. dn2, m. d. enc. — Din fr. tesla, germ. Tesla. TESLÂR s. m. (învechit şi regional) Dulgher. V. tîmplar. Teslariul (a. 1616). d. bogdan, gl. 110. Le-am făcut aşea precum am învăţat a le face de teslariul cel mare. dosoftei, v. s. octombrie 49r/23. Nu este acesta fiiul Măriei şi al teslariului Iosif? ap. tdrg. Venitul lui vel-ispravnic de la curtea Gospod: 9 lei de la 6 teslari. (a. 1776). ap. bogdan, c. m. 65, cf. iorga, s. d. vi, 186. Adunlnd şi calfe de teslari,. : . să preţe-luiască binalele acelor două dugheni (a. 1794). uricariul, xi, 314. Patru pietrari scutelnici..., asămine şi doi teslari (a. 1-813). ib. iv, 182, cf. i, 198, clemens. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zidiu şi le aşază Incheindu-le una cu alta. drXghici, r. 44/28, cf. POI.IZU, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, \Y., ŞĂINEANU, D. u., nom. prof. 39. Un flăcău tnvlrteşte deasupra capului o bardă de teslar. camil petrescu, o. ii, 461, com. marian. O (Atribuind calitatea ca un adjectiv) S-a hotărît să vie tn Olanda ca simplu lucrător teslar. sadoveanu, o. ix, 260. — Pl.: teslari. — Şi: (învechit) teslâriu, tăslâr (dosoftei, ap. gcr i, 265/34) s. m. — Teslă + suf. -ar. TESLĂRIU s. m. v. teslar. TESLĂ s. f. 1. Unealtă compusă dintr-un corp de oţel, cu tăişul lat şi curbat, şi o coadă scurtă de lemn, folosită de dulgheri, rotari şi dogari la fasonarea lemnului pentru cioplire; (regional) chiser. V. căpaşcă, ceacabău, cioacă, raşpă, scoabă, ţăr-h o c. Cu spală şi cuţit. . . şi cu teslă şi cu bardă şi cu svredel. cod. tod. 214, cf. clemens, lb, polizu, cihac, ii, 408, costinescu, lm. Să cumpere... tezlă şi bardă, să cioplească şi să facă pene. jipescu, o. 154. Cu o teslă rău mlnuită, o calfă de dulgher stlngaci cioplrteşte blrna. odobescu, s. iii, 166, cf. ddrf, barcianu, PAMFILE, I. C. 125, NICA, L. VAM. 240, ŞĂINEANU, D. U. In faţa dălţilor de oţel şi a teslelor cu tăiuşul strălucitor. o. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 134. Un bătrin cu tesla In mină lucrează, la cobllă, minunate şi meşteşugite roţi de lemn. sadoveanu, o. ix, 369. E dulgher şi vine de la lucru cu ferăstrăul pe umăr, cu o rindea şi o teslă In mină. pas, z. i, 17. S-a sculat, a luat tesla şi l-a lovit Intre ochi. t. popovici, s. 75. Unelte. . . de dulgheri (dălţi, tesle, cuţitoaie). h. daicoviciu, d. 79, ef. h i 24, ii 13, 62, 84, 89, 118, 146, 186, 195, 207, 214, 222, 224, iii 18, iv 11, 45, vii 476, x 33, 111, 466, 480, 506, 539, xi 401, xiv 161, xvi 134. Din teslă frumos luată, Cu rindeaua îndreptată, teodorescu, p. p. 530. O sapă şi-o lopată:. . o teslă şi-o mistrie, marian, î. 8, cf. şez. v, 162. C-un harap că se-ntllnea, Cu dinţii ca teslele, mat. folk. 59, com. din straja — rădăuţi, pasca, gl., alrm sn i h 372, a v 28. (Fi g.) Ce stranie enigmă cercat-ai să dezlegi Cu tesla ta, dulghere, vrlnd suflete să dregi? lesnea, vers. 54. <0> Expr. A lace dintr-un ius de moară (o) coadă de teslă v. moară. + (învechit) Topor, secure. Cu tesla le tăiară picioarele şi-i aruncară tn foc. dosoftei, v. s. septembrie 7v/35. Tesla... lovind nu tocmeşte, adevărat ce au fost tocmit răsipeşte. cantemir, ist. 329, cf. polizu, barcianu, alexi, w. 4 Teslă (1) cu tăişul curb, care serveşte la scobitul albiilor, al jgheaburilor etc. Cf. ltr2, alr i 1 834/90, 249, 388. 2925 TESI.ĂREASĂ — 219 — teslimatisi 2. (Regional) Niime dat unor unelte cu lama încovoiată, avînd diferite întrebuinţări: a) în potcovărie, la curăţitul unghiilor cailor; cuţitoaie. Cf. alrm sn i 1Î35 4/2, 53, 64; b) în dogărie, la curăţitul şi răzuitul doagelor. V. gripe ă, răzuş. Cf. alb ii 6 701/ 27, 514. + Cosor întrebuinţat în dogărie la tăiatul cercurilor (Isbiceni — Corabia). Cf. alr ii 6 702/886. + Custură întrebuinţată la strungărit (Topliţa). alr ii 6 678 bis/228. 3. (Regional) Mistrie (1), Cf. grecu, p. 414, h ii 118, 214, 222, vii 476, x 480, xi 401, xiv 161, xvm 46, alr n/i h 241. — Pl.: (esle. — Şi: (regional) tâsclă (alr i 1 834/' 90, 249, alrm ' sn i h 372), t6zlă (alr i 1 834/156. alrm sn i h 372) s. f. — Din v. sl. TSCA4. TESLĂREASĂ s. f. (Regional) Soţie de teslar. Cf. . LM . — Pl.: teslărese. — Teslar + suf. -easă. TESLĂBEŞC, -EASCĂ adj. (învechit) Care aparţine teslarului, de teslar. Băglnd Intr-un cleaşte teslărese, ,li râseră. picioarele, dosoftei, v.! s. septembrie 37r/5.; , — Pl.: teslăreşti. — Teslar -f suf. -esc. TESLĂRlE s. f. (învechit şi regional) Meseria de teslar; lucrareh pe care o face teslarul; dulgherie. V-ttmplărie. Lucrurile leslăriei leamnelor. biblia; (1688), 622/27. Să dureze tot lucrul leslăriei, uşile, ferestrele, duşumelile, acoperemtntul. alecsandri, t. 1 534. ■ Se duce... şi cumpără unelte de teslărie. creangă, p. 321, cf. barcianu, alexi, w. Uh instrument de Ies- , lărie. ibrăileanu, a. .9, cf. it xvi 330. + Atelierul tes-. Iarului. Cf. ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u. — Pl.: teslării. — Teslar + suf. -ie. TESLEMARISf vb. IV V. teslimarisi. TESLl vb. IV. Tranz. (Regional) A teslui (Pră-văleni — Brad). Cf. alr i 1 835/90. — Prez. ind.: teslesc. — V. teslă. TESLfM s. n. (Turcism învechit) Predare, încredinţare; livrare; înmînare; (învechit) teslimat. Cf. POLIZU, CIHAC, II, 622, DDRF, TDRG, I. BRĂESCU, M. , 72, cade, scriban, d. <0 Expr. A face teslim = a . preda, a încredinţa; a livra; a înmîna. I-au făcut tuiu-rile teslim. gheorgachi, cer. (1762), 227. Veni cu poruncă. . . să mă ducă la solii turceşti să mă facă teslim. văcărescul, ist. 283. Casăle noastre... te poftim pe dumnfneaia] ca să le deşărji de calaballc ce va fi Inţr-ln-sele, făclndu-le teslim numitului polcţovnic] (a. 1787). iorga, s. d. xii, 111. Clnd ispravnicii vor ieşi din is-' pravnicie, să fie datori d face teslim acele condice In mina ispravnicilor nuoi (a. 1795). uricariul, iv, 58/7. La vremea clnd i-am făcut marfa teslim..., m-au Inşe- ■ lat pe mine (a. 1810). ap. n. a. bogdan, c. m. 94, cf. pravila (1814), 38/25. I-au dat, făclndu-le teslim, şi două zapise ce se arată cu vetelurile lor (a. 1817). uri-câriul, x, 265. Să aducă Innapoi şi sarea.,., să o facă teslim In magazie (a. 1832). doc, ec. 512, cf. 695. Vezirul luă pe Halima..., făclndu-o teslim In mliia împăratului, gorjan, h. i, 23/13. Iată şi scumpul capital (arătlndu-i pe Eliza) pe carele..., cu toată încrederea', 11 fac teslim astăzi In mina dumitale. pr. dram. 150, cf. i. brăescu, m. 72. (Eliptic) Vei şti că am cumpărat de la un turc 1 000 oca orez frumos aida, In iăzăret, lislim, cile 21 1/2 lei sula (a. 1770). iorga, s. n. 117. A trece teslim = a fi predat, încredinţat. Lucru să treacă de la năimitoriu teslim la cel ce il ia prin năimeală. pravila (1814), 58/10. — Pl.: leslimuri. scriban, d. — Şi: (rar) lislim s.n. — Din tc. teslim. TESLIM vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A teslimarisi. Cf. polizu. — Prez. ind.: teslimez. — V. teslim. TESLIMARE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a t e s-lima; (învechit) teslimarisire. Cf. polizu. — Pl.: teslimări. — V. teslima. TESLIMARISI vb. IV. Tranz. (învechit) A preda, a încredinţa; a livra; a înmîna; (învechit) a teslimatisi, (învechit, rar) a teslima. îndatorindu-să a li tes-limarisi .. . hărtiile di rămăşiturile de bani (a. 1825). iorga, s. d. vii, 101. Să să îndeplinească numărul de dolzăci mii saci..., leslimarisindu-i numitul contrac-tieriu la smolritelul magazalii (a. 1829). furnică, d. c. 339. I-am şi teslimarislt in vecinică proprietaoa du-misale căminarului (a. 1838). uricariul, xiv, 40. Dumnealui este dator a teslemarisi In deplina stăplnire a Mitropoliei atit amlndouă teascurile, cit şi slovete (a. 1840). în conv. lit. xlii, 443. + Refl. pas. Toată averea nemişcătoari. .., după poronci., urmeazi a să teslimarisl dumisalii agăi (post 1821). iorga, s. d. xxi, 411. Să se teslimarisască banii (a. 1826). uricariul, i, 380. La întimplare de mai grele Invinovă/iri, şcolarul Se va teslimarisi după cuviinţă, spre a-şi priimi pedeapsa (a. 1835). doc. ec. 593. — Prez. ind.: teslimarisesc. — Si: (rar) teslemarisi vb. IV. — Teslim + suf. — arisi- TESLIMARISIRE s. f. (învechit) Acţiunea de a teslimarisi; predare, înmînare; (învechit) tes-1 imatisire, (învechit, rar) teslimare. Să ieie fidule de leslimarisirea, netngăduindu-l pe primitori a asupri pe lăcuitori (a. 1822). uricariul, v, 175/23. V« toi-plini teslimarisire dc 15 000 saci (a. 1829). furnică, d. c. 340. Condiţii pentru leslimarisirea vilelor de porţia armiei, ar (1830), 16 bis/18. — Pl.: teslimarisiri. — V. teslimarisi. TESLIMAT s. n. (Turcism învechit) Teslim. Pentru ceilalţi bani,... la vremea /estimatului mărfei, tn loc de bani mi-au dat nişte tiutiun moldovinesc şi nişte ceară (a. 1810). uricariul, xiv, 239: Clţi Imprumu-lălcri nu vor primi leslimalul averii datornicului rămln buni Imprumutători. legiuire, ap. cade. Teşcherelele acestui teslimat nu ştii unde să află,. . . iar că l-au rădicat untul de la Craiova nu esle nici o îndoială (a. 1821). iorga, s. d. xxii, 188. Condiţiile pentru leslimalul a 4 000■ perechi boi de jug. cr (1829), 3161/34. începerea teslimatului s-au tocmit de la 1 dă martie (a. 1836). dqc. ec. 618. ^ E x.p r. A face (sau a da) teslimat = a preda, a încredinţa; (învechit) a face teslim, a teslimarisi, a teslimatisi. Dă teslimat lulnd leşchereaoa cqpuchihăelii, să o trimiteţi la. Visterie (a. 1813). doc. ec. 158. La scoaterea dajdilor. . ., pârcălabii şatelor ţoale să le împlinească şi să se facă teslimat. dionisie, c. 231. — Din tc. teslimat (pl. lui teslim). TESLIMÂTESf vb. IV v. teslimatisi. TESLIMATISI vb. IV. Tranz. (învechit) A teslimarisi. Din acea teslimatisită sumă au pfiimit.. .. aramă 105 funţi, fără de a-i plăti prefu cel hotărlt pentru lucru (a. 1817). doc. ec. 177. A primit şi teş-chereaoa... dă unt şi mierea ce i-ai teslimatisit (a. 1819). iorga, s. n. 139. Să Indatoreşte a-i teslimatisi la Hlrşova patru mii perichi boi dejug, cr (1829), 3163/ 2. Zece mii ocă seu..., care sumă să fiu dator a o teslimatisi In priimirea smolritelul magazii Călăraşii (a. 1833). doc. ec. 525. Acel chirăuş nu i-au teslimatisit lucrurile, ci le-au descărcat la o casă a sa (a. 1836). furnică, i. c. 392. Aceste... calabaţlcuri... fiii le-a leslimetisit astăzi năstavnicu sfinţi[i] mănăstiri Horez (a. 1838). iorga, s. d. xiv, 180. <> Refl. pas. De 2938 TKSI.IMATISIRE 220 — TESTAMENT vor. avea gaia cărbuni,.,. cu grabă gălindu-să,. să să pornească şi să să ieslimatisească (a. 1812). doc. ec. 143. S-au teslimalisit... peste 14 000 ocă unt (a. 1821). iorga, s. D. XXII, 188. — Prez. ind.: teslimatisesc. — Şi: teslimatesi (cr ' 1829 , 2992/10), teslimetisî vb. IV. — Teslimat + suf. -isi. TESLIMATISfRE s.f. (învechit) Acţiunea de a; teslimat isi; (învechit) teslimarisire. Nu a fost, acest Costandin la teslimatisirea mărfii (a. 1836). fur- | nicX, i. c. 393. Se va ivi prigonire asupra predării socotelelor i teslimatisirei averii falitului (a. 1840). • ap. tdrg. . ^ ! — V\,:-leslin).atisiri. — V. teslimatisi. TESLIMETISÎ vb. IV v. teslimatisi. ; TESLIŞOARĂ s. f. Diminutiv al lui teslă; (fami-, •Har) tesluliţă, (regional) tesluţă. Cf. udrescu, gl. 266. — Pl.: teslişoare. ; — Teslă + suf. -işoară. TESLOAlCĂ s. f. (Regional) Tesloi. Cf. udrescu, , OL. — Pl.: tesloaice. — Teslă + suf. -oaică. j TESLdl s.n. Augmentativ al lui teslă; (regio-. nai) tesloaică. Cf. udrescu, gl. 266. j — Pl.: lesloaie. j — Teslă + suf. -oi. TESLUf vb. I. Tranz. (învechit şi popular) A i prelucra cu tesla (1) ; (regional) a tesli. Nu-i din bardă ‘ bărduită, Nici din teslă tesluită, Numai din topor cio- j plită, pamfile, c. ţ. 27, cf. a v 28, glosar reg. O i Refl. pas. Suprafafa lemnelor se tesluieşte ca să se • prindă lipitura sau tencuiala, manolescu, i. 24, <0> ' A b s o 1. Bai să tesluim. h iv 56. (Fig.) în cerbicea , mea lucrară (tesluia d; păcătoşii, psalt. 275. — Prez. ind.: tesluiesc. — Teslă + suf. -ui. , TESLULlŢĂ s. f. (Familiar) Teslişoară. udrescu, i gl. ,N-ai cumva o tesluliţă? Ţi-o aduc.acuşic. id. ib. ; — Eli: tesluliţe. — Teslă + şuf. -uliţă. ŢESLtÎŢĂ s. f. (Regional) Teslişoară. udrescu, gl. ; — Pl,.: teslufe. j — Teslă - suf. -u/â. TESMOFORII s. f. pl. Numele unor sărbători ate- j niene' celebrate In antichitate de femei în cinstea zeiţei : Dfemeter. Cf. scriban, d., dn2. ! — Scris şi: tezmoforii. scriban, d. | — Din gr. &Şff[i,0(p6pta, fr. thesmophories. TESMOTET s.m. Titlu dat în vechea Atenă unor 1 magistraţi care prezidau diferite tribunale şi revi- : zuiau legile. V. arhonte. Cf. dn2. — Din fr. thesmothfete, gr. &s(j[jLodeT7)ţ. ! TEST1 s. n. 1. (Psih.) Probă, constînd din aceeaşi ; sarcitiă pentru toate persoanele investigate,:prin care , se exaiîîineazâ fuhcţii senzoriale — motorii sau min- i tăie, nivelul dezvoltării intelectuale; aptitudinile etc.; ! p. e x t. materialul folosit pentru această probă- Cf. : dn2', des, m. d. enc. 2. (Med.;: în sintagma) Test cutanat = metodă prin carp şe cercetează sensibilitatea pielii la diferiţi mi- i crobi său produse chimice bănuite a fi cauza îmbol- , năvirii unei persoane. Cf. abc sXSf. (Eliptic) în testele : inîradermice, subsţanfa este introdusă cu ajutorul unei , irijeşfti. In derm. 'ib. — PI,: teste. — Din fr. test, engl. test. TEST2 subst. (Zool.) Carapace,, cochilie; (popular) ţest. Cf. dn2. — Pl.: ? — Din lat. tesţum, fr. test. . TEST3 s. n. v. text. TESTA1 vb. I. Tranz. 1. A lăsa (ceva) prin testament (1); (îhvechit) a tesţălui. Menumorout, după moartea sa, i-a testat... fetei sale şi împărăţia sa. fm (1861), 54/1, cf. costinescu, ddbf, barcianu, alexi, w., şXineanu, d. u. Eu ti testez băietului, cu bună rlnduială, ceea ce am: douăzeci de mii de galbini. sadoveanu, o. xi, 203. Terenul li fusese testat, cod. pen. r.p.r. 565. Sofia li testase averea. cXlinescu, b. i. 183. Neştiutorii de carte pol să testeze sumele de bani... printr-o declarafie verbală, pr. drept, 418. (Fig.) Confrafi defuncţi... Testlndu-mi arsele embleme. vXilpEscu, p. 87. <> Ref 1. pas. Prin testament legal se testează biblioteca gimnaziului, fm (1861), 81/2. 4. Intranz. A face un testament (1), a da dispoziţii prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale. Două sau mai multe persoane nu pot testa prin acelaşi act una In favoarea celeilalte. hamangiu, c. c. 202. La miijlocul secolului al XVI-lea ... se înfiinţează tn Ţtira Românească dreptul de a testa..., deci de a dispune după voie de stăplnirea moşiei la moarte, panaitescu, o. ţ. 246, cf. 59. 2. (Latinism învechit) A face cunoscut, a arăta; a testa. Unele formaţiuni... In anumite puncte mai testează existenta lui. f (1874), 295. După ce voi muri, l[i voi testa lntr-o broşurică romanul vieţii mele. eminescu, p. l. 116. — Prez. ind.: testez. — Din fr. tester^ lat. testări- TESTA2 vb. I. Tranz. 1. (Psih.) A supune unui test1 (1). Cf. dn2. 2. (Med.) A cerceta printr-un test1 (2) asupra pielii. Substanţa care urmează să fie testată este dizolvată Intr-un lichid şi apoi pusă In contact cu pielea In moduri diferite, abc sXn. 353. — Prez. ind.: testez. — Din fr. tester. . TESTACEU s. n. (La pl.) Subordin de, moluşte al căror corp are un înveliş calcaros; (şi la sg.) moluscă din acest sub6rdin. Cf. alexi, ‘W., cade, dl, dm. 4 (Adjectival; desp*re moluşte) Al cărui corp este acoperit cu un înveliş calcaros. Cf. costinescu, barcianu, şXlNEANU, D. U., CADE, DN2. — Pl.: testacee. ’ — Din fr. testa ce. Cf. lat. testaceus. TESTAMENT s. n. 1. Act juridic unilateral, personal şi solemn prin care cineva işi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea avutului său; (învechit) diată, tocmeală (Urmat de determinări care arată felul) Testament olograf, costinescu. Testament mistic, id. ib. Testament autentic, hamangiu, c. c. 202. Testament secret, id. ib. 205. + (Regional) Numele unui joc practicat la priveghi, in care un bătrîn e pus să numească flăcău şi fetele cărora le lasă moştenire diferite luqruri, arătate celor de faţă, fără ca el să le vadă. Cf. pamfile, j. i, 3.6. 2. (învechit) Lege; legislaţie, aşezămînt. Acesta-i sîngele mieu, a celui testament nou, carele pentru mulţi să va vărsa. n. test. (1648), 60v/4. Acest păhar-i tes-tamentomul nou In sîngele mieu carele să varsă pentru voi. ib. 99r/34. Nu a fost primind sfatul miniştrilor pentru oclrmuirea împărăţiei, nici a vrut să urmeze ieslamenturilpr împăraţilor Roşiei, nici rlnduielii ce a avut împărăteasa Ecaterina. dionisie, c. 207. S-a făcut atunci [în anii 1726 — 1733] o legislaţie specială, nuţnită „Testamentul vămei“. n. a. bogdan, c. m. 158. (t* i g.) Corbul îşi măsură .pasul, scrie-n zăpadă Nou testament sau poale o veste cerească, blaga, poezii, 167. <0> Vechiul testament sau Testamentul (cel) vechi = prima parte a Bibliei cuprinzînd textele sfinte referitoare la credinţele religioase şi la viaţa poporului evreu (pînă la naşterea lui Hristos). Nu avem neci Testamentul cel nou, neci cel vechi deplin Intru limba noastră, n. test. . (1648), [prefaţă] 4r/3. Testamentul cel vechiu... de pre cel elinesc... l-am tălmăcit (a. 1795). gcr i, 156/2. Să pot număra şi cărţile Vechiului testament, molnar, i. 3/5, cf. drlu, polizu, costinescu. Confundă pe grecul Damocles cu filisteanul Goliat din ' Testamentul vechi, maiorescu, d. ii, 27. Bavidică de. la Fărcaşa, plnă tipărea o mămăligă, rrilntuia de spus pe de rost... Istoria Vechiului testament de Filaret Scriban. creangă, a. 84. Noul testament (sau Testamentul cel nou) = a doua parte a Bibliei cuprinzînd evangheliile şi alte scrieri religioase (posterioare naşterii lui Hristos). A scrie In limbă grecească Testamlntul cel nou. n. test- (1648), [prefaţă] 5V/1. Patru părţi a Noului testament (a. 1683). gcr i, 260/20. Noul acesta testament al Mlntuiţoriului fiind Intru limba cea părintească tălmăcit (a. 1.703). id. ib. 348/21, cf. 347/1, drlu, polizu, costinescu. Noul tesţament al lui Erasm... dă o nouă imagine despre învăţăturile lui lisus. oţetea, r. 318. (Eliptic) Acest testament l-au început a-l izvodi Ermonah Selivestru. n. test. (1648), [prefaţa] 5r/7. Acestui dumnezeesc testament toate ce slnt In sinul credinciosului, iubitorului de 7/[risto]s... că la un chedru firesc aleargă (a. 1703). gcr i, 347/26. 3. (învechit) Act, hotărîre definitivă; s p e c. dispoziţie privitoare la cler, dată de domnitor în înţelegere cu, capul bisericii. Au scos dăjdi... pe mănăstiri şi au rupt testamentul ce făcusă Constantin Vodă cu blăstăm. neculce, l. 338. Obiceiul vechiu,... legpt de domnii vechi cu testament (a. 1712). uricariul, v, .250/1. Domnia-me le-au aşazat precum arată testa- menturile fiecărui obicei deosebit (a. 1732). ib. i, 359. 4 lei au dat la testamlnturele ce au făcut pentru oameni (a. 1742 — 1743). bul. com. ist. i, 225. Testameriturile şi hrisoavele ce au dat luminaţii domni (a. 1782). uricariul, xi, 253. Ne rugăm măriei tale cu osebit testa-r ment să se întocmească cu întregime cite mai jos arătăm (a. 1814). ap. tdrg. Să le fie testament de la domnia mea, de obiceiu stătătoriu (a. 1831). n. a. bogdan, c. m. 52. Pomenitele sfinte mănăstiri, arătlndu-şi testa-menturile cu care au doblndit stăplnirea pă acel metal (a. 1846). doc. ec. 908, cf. ddrf. + F i g. (Ironic) Lucru sigur, care nu poate fi pus la îndoială. Vorba, lor e testament, Prinde loc de ducament. mumuleanu, c. 119/21. 4. (Latinism învechit, rar) Atestare, dovadă, mărturie. în prejmele satului Cartai se dezgrop In toţi anii din misteriul ţărlnei preţioase antichităţi grece şi latine, testamente ale unei lumi pierdute, hasdeu,. i. v. 138. — Pl.: testamente şi (învechit) testamenturi. — Şi: (învechit şi regional) testamlnt (pl. şi teslamlnture), (învechit) testăment (neculce, l. 325), testamântum (dr. x, 329), testamentom, teştamentom (ib.), teşte-ment (anon. car.) s. n. — Din lat. testamentum, germ. Testament, fr. testament, magh. testamentum, testamentom. TESTAMENTAR, -Ă adj. Privitor la un testament : (i). care este prevăzut într-un testament sau rezultă ; dintr-un testament; (învechit) dietar. Cf. i. golescu, c., asachi, l. 13. în acel an s-au transpus la Braşov şi fondurile testamentarie ale lui Ioan Iuga. bariţiu, p. a. iii, 122, cf. polizu, prot. — pop., n. d., costinescu, barcianu, alexi, w. Clauze testamentare. şXi-; neanu, d. u. Mai agonisise pentru el o altă vie, fără ■ a scoate o vorbă clară asupra intenţiilor sale testamentare. cXlinescu, b. i. 183. în lipsă de moştenitori le- ; gali sau testamentari, succesiunea se consideră vacantă \ şi revine statului, pr. drept, 415, cf. dn2, m. d. enc. i O Executor testamentar = persoană însărcinată de . testator cu executarea dispoziţiilor urnii testament : (i). Cf. costinescu. ,,Institutul academic.prevăzut \ In testamentul lui Anastasie Başotă... nu este încă ■ înfiinţat de executorii testamentari, maiorescu, d. ii, j 164, cf. şXineanu, d. u. (F i g.) Autorii slnt executorii testamentari, portăreii şi preoţii celor cărora le-au dat j viată. v. rom. iunie 1970, 83. + (Substantivat, m.; ; învechit, rar) Falsificatori de testamente (1). Cf. ; DRLU. ! — Pl.: testamentari, -e. — Şi: (învechit) testamen- I tăriu, -ie adj. drlu, aristia, plut. (pl. testamentarii , drlu). | — Din fr. testamentaire, lat. testamentarius. TESTAMENTARIU, -IE adj. v. testamentar. TESTAMfiNTOM s. n. v. testament. TESTAMENTUM s.n. v. testament. TESTAMÎNT s. n. v. testament. TESTAMdNIE s. f. v. testimoniu. TESTARDITATE s. f. (Neobişnuit) înclinaţia de a face totdeauna după propria judecată; încăpăţînare. Ceea ce mi s-a părut curios şi foarte bizar la naţiunea 1 aceasta este testarditatea lor şi pasiunea ce au de a discuta totdauna despre toate, filimon, o. ii, 163. — De la it. testardo. TESTARE s.f. Acţiunea de a testa1 (1). Cf. costinescu, ddrf. Bolnavul mai poate fi utilizai pentru ; testare. cXlinescu, e. o. ii, 181. S-a prevăzut o formă simplă de testare, pr. drept, 418. — Pl.: testări. — V. testa1. TESTATOR, -OARE s. m. şi f. Persoană care a : făcut un testament care a testat1 (1); (învechit) }5 c. - 857 27 2964 TESÎATRiCE — m - testemel dietaş, (învechit, rar) testeluitor. Diiata să fie. .. pecetluită de marturi şi de testator, pravila (1814), 128/22, cf. I. GOLESCU, C., STAMATI, D., CALENDAR (1855), 66/21 , prot. — pop., n. d., costinescu. Mănăstirile. . . să poată pretinde a fi scutite de a îndeplini... voinţele testatorilor, odobescu, s. ii, 45. Acest document... poartă semnătura testatoarei, arhiva, x, 253, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U. N-avem a jadeca voinţa unui testator declt tn anumite împrejurări, sadoveanu, o. xv, 136. A intrat In posesiunea acestor bijuterii cu titlul testatorului său. cod. pen. r.p.r. 591. Prezintă tribunalului un alt tesament scris de mina testatorului, vianu, p. 139. Testatorul poale revoca testamentul, pr. drept, 419. Beneficiarul nu intra In posesiunea moşiei-declt la moartea testatorului. panaitescu, o. ţ. 183. O (Adjectival) în privirea voinţei testatorului domn... se primiră... spre creştere 12 tineri, asachi. !. 4/9. — Accentuat şi: testator. barcianu, alexi, w. — Pl -; festatori, -oare. — Şi: (învechit) tcstătoâre s.f. ddrf. — J5in lat. testator, fr. testateur. TESTATRfCE s. f. (Franţuzism rar) Testatoare. Cf. costinescu, barcianu. — Pl.: testatrice. — Din fr. testatrice. TEŞTÂLUf vb. IV. Tran z. (învechit, prin Transilv.) A testa1 (1). Acesta a testăluit pămîntul supt biserică (post 1785). iorga, s. d. xvii, 13, cf. drlu. S-aii cetit a prealăudatului episcop lăsatul testament, n care toate ale sale bunumuri le testeluiaşte clerului său (a. 1830). bv iii, 700. — Prez. ind.: testăluicsc. — Şi: testelui vb. IV. — Din magh. testăl. TESTĂMfiNT s.n. v. testament. TESTATOARE s. f. v. testator. TESTE s.f. 1. Pachet conţinind un număr fix (10, 12 sau 24) de obiecte de acelaşi fel (astăzi, mai ales ace), legate sau ambalate împreună. V. t o p1. Cuţitoaie, testeaua ÎS bani (a. 1761). ap. tdrg. Foarfeci şi bricege, testeaua 2 bani (a. 1792). ap. şio iij, 358. Luai clteva testele de fişicuri şi le pusei prin buzunare (a. 1821). id. ib., cf. polizu. Fririghiile. . . şi alte obiecte de clnepă vin din Turcia. . . Preţul lor este de 8, 9 şi 10 lei testeaua. i. ionescu, m. 736. 480 de gal-bini ş-o sulă de testele, de la apaltul cărţilor de gioc. alecsandri, t. 1 354, cf. cihac, ii, 622, lm, ddrf, barcianu, săghinescu, v. 106, alexi, w. Le luam pe toate la subţioară ca pe o testea de linguri, hogaş, m. n. 33. Dă-mi un kilo de măsline şi testeaua asia de covrigi ! ibrăileanu, a. 120. Bucăţile sau unităţile diferitelor obiecte se specificau prin teslele (10 bucăţi). n. a. bogdan, c. m. 173, cf. şăineanu, d. u. Nu cumpăr mici o testea dc linguri de la rudari, sadoveanu, o. xv, . Testeaua de furculiţe, Clte-o leiţă. sevastos, n. ‘28-1, cf. şez. v, 162. Am uitat să luăm din tlrg clteva kilograme de slănină, o Ieslea de ace. i. cr. iii, 269. Lucruri de ale gospodăriei: ...listele de furci,... lo-peţi, săpi. conv. lit. xliv2, 658. I s-arată la o uliţă strimtă o teste de ciomege, se spune despre cineva wjgaw:, probabil, va fi bătut. Cf. sez. ix, 145, alp. i JJ35/550, 556, 588, 600, 618. + P. ext. Ambalajul acestor obiecte; s p e c. cutie, ambalaj în care se păstrează acele. Clteva duzini de mosoare,... teslele cu ace. sahia, n. 92. Confecţionau testele In care. . . înfigeau acele, pas, z. i, 290. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smlntlnă, cuţitul şi furculiţa ca din testea. hogaş, m. n. 38; cf. alr ii 5 757/987. ^ Fig. Număr de 12 persoane; p. ext. mulţime. în trăsură făcui cunoştinţă cu mai bine de jumătate de testea de fiinţe omeneşti, bărbaţi şi femei, ispirescu, ap. ddrf. Era om nevoieş, că avea de la Dumnezeu o testea de copii şi avea ş-o muiere mereu bolnavă, f (1890), 545. Va da peste testeaua de surori pentru cei 12 feciori, pop. ap. şio ii1, 358. 2. Teanc de hîrtie cuprinzînd 24 sau 25 de coli; (regional) conţ. V. rismă1, to p1. 100 dramuri piper..., 1 Ieslea hlriie.. .,100 lulele (a. 1817). doc. ec. 176, cf. polizu, costinescu, lm. Cum nu ştiu şi eu birui pe nerăsuflate candoarea cltorva testele de hlr-lie? caragiale, o. ii, 170, cf. barcianu, ddrf, alexi, w., anghel — iosif, c. m. 71, şăineanu, d. u. Luară clte un toc şi clte o testea de hîrtie şi începură să serie. stănoiu, c. i. 105. Văzlnd... haosul din privirea tovarăşului oslndit să corecteze exact şapte testele de hlr-tie, am fost de părere ca toată lumea să fie îngăduită la oral. i. botez, b. i, 120. O tistea de lurtie mi-ajunge. udrescu, gl. 3. (Regional) Mănunchi de spice, polog (Somova — Tulcea). alr sn i li 54/682. — Pl.: teslele. — Şi: (regional) tisteă s. f. — Din tc. deste. TESTEL subst. (învechit, rar; cu sens neprecizat) Afllnd porţile închise, au bătut In testel, vrlnd să intre pe dedesupt (a. 1835). doc. ec. 574. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TESTELUf vb. IV v. testălni. TESTELUITOR, -OARE s. m. şi f. (învechit, rar) Testator. Cf. drlu. — Pl.: testeluitori, -oare. — Testelui + suf. -tor. TESTEME s. f. v; testemel. TESTEMfiL s. n. 1. Basma mare de pînză (subţire), de obicei cu flori colorate pe fond negru; (regional) pembriu. V. boia m a, chischeneu. 4 testeme-luri (a. 1784). bul. com. ist. v, 283. Bohcele de pus straie, basmale, lestemeluri (a. 1797). uricariul, xvi, 296. Cămaşe i testemel (a. 1815). iorga, s. d. vii, 44. Au luat arenda fabricii de testemeluri (a. 1823). doc. ec. 281, cf. polizu, baronzi, l. 95. Basmali de bumbac, testemeli... i. ionescu, d. 508. Un testemel vechi. alecsandri, t. 942, cf. costinescu. Sacul cu lire... se află acuma pus bine, înfăşurat Intr-un testemel. caragiale, o. ii, 234. Testemele cu flori roşii, mace-donski, o. iii, 101. Un copil îşi dezlegă un testemel de la glt. vlahuţă, o. a. 137, cf. contemporanul, vl, 295. La tnmormlntări ia totdeauna luminarea şi tes-temeiul, i. negruzzi, s. i, 18, cf. ddrf. Uite salbă, brlu şi toate!... Stai, să-nchei şi ieslemelul Pe la spate. coşbuc, p. i, 104, cf. n. rev. r. i, 67, barcianu. Fetele. . . stau rezemate In furcă sau îşi scuturau teste-melele. d. zamfirescu,. v. ţ. 65, cf. alexi, w. Puse bocceaua jos,... îşi drese ,,testemelul“ pe tlmple. conv. lit. xliv2, 543. Venea... cu o prăjină mare-n mină şi cu un testemel roşu In vlrfu prăjinii, petică, o. 230. Bucătarul, legai la cap cu un testemel curat, fră-mintă... aluatul din covată, brăescu, a. 70. Pe cap au testemele. iovescu, n. 151, cf. camil petrescu, o. ii, 264. Arăta lestemelele, barişele, cimberele. stancu, d. 23. Se oprea tn faţa tarabei cu ace şi cu mosorele, ... testemele şi funde, pas, l. i, 44, cf. h ii 31, 63 89, iv 13, 57, v 5, xvi 13. Poftim... Testemel de legat, Cu canaf de mătasă. sevastos, n. 126, cf. şez. v, 162, mat. folk. 1 210. Tave acoperite cu testemele de mătasă. SEZ. XII, 16, cf. TOMESCU, GL., ALR I 1 876/750, 790, i v 15, 16, 17, 18, 19. 2. (învechit, rar) Panglică (legată peste cap sau peste frunte). Cf. anon. car., polizu. — Pl.: testemele şi (învechit şi regional) testemeluri. — Şi: (regional) testiinel (marian, nu. 238, chiri-ţescu, gr., h ii 31, v 5, mat. folk. 1 210, boceanu, gl.), tistimcl (cr 1 832, 491/24, polizu, cihac, II, 622, marian, nu. 671, ddrf, manolescu, i. 195, D, ZAMFIRESCU, V. Ţ. 93, CADE, SCRIBAN, D., H II 63, 89, iv 13, 57, xvi 13, teodorescu, p. p. 521, i. cr. vii, 2974 testemelar — 223 — TEŞCÂRE 311, tomescu, gl., alr i 1 876/750, 790), tistemel (h xii 33), testemfiu (anon. car.) s. n., testemeâ (iordan, L.R.A. 56) S. f. — Din tc. destemal, destimal. Ct. bg. T e c T e M e a. — Tcstemca : sg. refăcut după pl. — Testemeu : prin apropiere de chischincu. TESTEMEIĂR s.m. (învechit, rar) Negustor sau fabricant de testemele. Cf. polizu. Ce s-au făcut feciorii iesiemelarilor? ghica, ap. şio nx, 359. — Pl.: testemelari. — Şi: tistimelăr s.m. tolizu. — Testcmcl + suf. -ar. TESTEMfiţJ s. n. v. testemcl. ' TESTER s. n. Dispozitiv care se introduce în gaura de sondă cu ajutorul garniturii de prăjini de foraj şi prin intermediul căruia se încearcă dacă stratul este sau nu productiv, ori dacă are sau nu hidrocarburi. Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: testere. — Din fr. tester, engl. tester. TESTfCOL s. n. v. testicul. TESTICUL s. n. (Mai ales la pl.) Glandă genitală masculină, pereche, care produce spermatozoizii; (popular) coi, boaşă, (regional) rod1, teşcule (v. t a ş-c u 1 ă), toltoaşă. Cf. kretzulescu, a. 9/27, 328/20, CORNEA, E. Ii 210/13, POLIZU, P. 122/11, MAT. MEDIC. 109, COSTINESCU, DDRF, N. LEON, MED. 58, GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 133, BIANU, D. S., ŞĂINEANU, D. U., BELEA, p. a. 286, l. rom. 1.974, 188, dex, chest. ii 67/ 173, A iii 5. — Pl: testicule. — Şi: (rar) testlcol s. n. belea, p. a. 286, a iii 5. — Din fr. testicule. TESTICULAR, -Ă adj. Care aparţine testiculului* care se referă la testicul. Artirile spermatice... testi-culare. kretzulescu, a. 368/20, cf. costinescu, cade. Insuficienta testiculară. parhon, b. 112, cf. 153. Atrofie lesticulară. belea, p. a. 286, cf. dex. — Pl.: testiculari, -e. — Din fr. testiculaire. TESTfL, -Ă adj. v. textil. TESTIMEL s. n. v. testemcl. TESTIMONA vb. I v. testimonia. TESTIMONI vb. I. Tranz. (Rar) A dovedi cu martori (3). Cf. costinescu. 3> F i g. Limbagiul acesta testimonează că simiibilul amor ş-au stabilit lucrătoria, înfocatelor sale darde In sinul nostru, negruzzi, în pr. : dram. 481. — Pronunţat: -ni-a. — Prez. ind.: testimoniez. — Şi: (neobişnuit) testimonâ vb. I. — V. testimoniu. TESTIMONIAL, -Ă adj. (Jur.) Care se face prin martori, care se bazează pe o mărturie. Cele mai de pre urmă testimoniale cârti mai nainte de a Intra In slujba privată le luase, sţ 15/19, cf. costinescu. Orice hotărlre care ar admite vreo dovadă testimonială va denumi pe martorii ce urmează a fi ascultaţi, hamangiu, c. c. 64, cf. alexi, \v., şăineanu, d. u., cade. Probă testimonială, dl, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ni-al. — Pl.: testimoniali, -e. — Din lat. testimonialis, fr. testimonial. TESTIMONIU s. n. Mărturie (4), dovadă; (concretizat) act, document doveditor; certificat, adeverinţă. Protopopului, peanlru ce va da testamonie la prilegiul căsătorii[i] (a. 1784). iorga, s. d. xiii, 15. Va trebui ... testimoniul despre purtarea sa cea bună de la domnul său. sţ 15/17, cf. stamati, d. Va fi sforţat a merge, să-şi ia testimoniul eroismului său. lăzărescu, s. 19/18, cf. ARISTIA, PLUT., PROT. — POP., N. D. Punllld pe Raşid fafă-n fată cu testimoniul lui Cinnam. hasdeu, i. c. i, 69. Un trist testimoniu pentru venitoriu despre spiritul corupt In care a ajuns literatura, f (1871), 290. Clnd (i-ai clştigat testimoniul absolutoriu, ai ajuns adeseori la sfîrşitul vieţii, maiorescu, cr. ii, 133. Asta este un testimoniu de lipsă de cultură naţională. caragiale, o. vii, 235. începui a traduce testimoniul, slavici, n. i, 159. A doua zi ne Impărfeau profesorii testimoniile. f (1883), 40. Lăsaţi aceste locaşuri, testimoniuri ale măriii căzute! i. negruzzi, s. v, 15, cf. barcianu. Abia aşteptam să căpătăm testimoniile şi să plecăm acasă, sbiera, f. s. 100, cf. 344, alexi, w., şăineanu, d. u. Am ţinut să aduc la cunoştinţa cititorilor noştri aceste interesante testimonii, gl 1958, nr. 2, 4/7, cf. m. d. enc., dex. (Glumeţ) Nu am nici curagiul, nici răbdarea să mai pozez pentru a ob(inea testimoniul fotografic a zblrcelilor bătrlnetii. alecsandri, s. 134. — Pl.: testimonii şi (rar) testimoniuri. — Şi: (învechit) testimânium (rÎnduiala, 10) s. n., testam6nie, tăştimonie (iorga, s. d. xii, 233), (regional) tistăm6-nie (alr ii/i mn 88, 2 714/346) s. f. — Din lat. testimonium. TESTIMONIUM s. n. v. testimoniu. TESTOSTERON s. m. Hormon sexual masculin care are rolul de a menţine la bărbat caracterele sexuale secundare şi de a favoriza dezvoltarea generală a organismului. Cf. D. MED., M. D. ENC., L. ROM. 1974, 188, 189, DEX. — Pl.: testosteroni. — Şi: testosterână s.f. dex. — Din fr. testosterone. TESTOSTERONĂ s. f. v. testosteron. TESTUALMENTE adv. (învechit, rar) Textual. Pa-sagiul reprodus mai sus testualmente. hasdeu, i. c. i, 102. — Pronunţat: -tu-al-. — Din it. testualmente. TESTULEŢ s. n. V. textuleţ. TESTCRĂ s. f. v. textură. TEŞ, TEĂŞĂ adj., subst. (Regional) I. Adj. (Despre coarnele vitelor) Dat pe spate, încovoiat înapoi. Cf. DAME, T. 28, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, d. ^ P. e x t. (Despre vite) Cu coarnele date pe spate, încovoiate înapoi. Bou leş. h x 465. II. Subst. 1. Partea care rămîne în pămînt după tăierea unui lăstar; (regional) teşi tură. Cf. an. dobr. iv, nr. 4, 100, alr i 1 358/746. 2. Semn de hotar făcut prin tăierea unui copac. Cf. alr ii 5 069/95. — Pl.: (I) teşi, -e. — Cf. teşi. TfiŞA s. m. art. (Prin nord-vestul Munt.) Om în vîrstă, slab şi neputincios. Cf. udrescu, gl. Vine teşa: clş, dş. id. ib. O E x p r. Ce mi-e teşa, ce mi-e pleşa = ori una ori alta, tot acelaşi lucru. id. ib. — Teşi -f suf. -ea. TEŞĂTtJRĂ s. f. v. teşitură. TEŞCĂ vb. I v. tăşca. TEŞCÂI s. n. (sg.) (Regional) Terci1 (1) (subţire) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Cf. t e ş c ă 1 ă u. TEŞCÂR s. m. (Argotic) Pungaş, baronzi, l. 149, dr. xi, 144. — Pl.: teşcari. — Teaşcă + suf. -ar. TEŞCARE s. f. v. tăşcare. 2999 'TEŞCÂLÂU — 224 — mŞEAL TEŞCĂLAU s. n. (sg.) (Regional) Terci1 (1) (subţire) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gi.. — Cf. tercălău. TEŞCĂLIE s. f. (Rar) Tăşcuţă (1). Scoteau amnarul din teşcălia de la brlu. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 40. — Pl.: teşcălii. — Teaşcă + suf. -ălie. TEŞCĂTdR s. m. v. tăşcător. TEŞCĂTtfRĂ s. f. v. tăşcătură. TEŞCAU subst. (Regional) Băşică uscată întrebuinţată de ciobani ca pungă pentru păstrarea tutunului;: (regional) jaşcău teşcoavă (2) (Sibioara — Constanţa). Cf. alr i 1 544/988. — Pl.: ? — Teaşcă + suf. -ău. TEŞCHEREA1 s. f. 1. (învechit) Adeverinţă, certificat, chitanţă'; act. Trimiţtnd Nicolai Vodă nişte: tescherele şi fermanuri împărăteşti... la Ţarigrad. n. costin, let. ii, 97/28. Pentru cele ce nu era sineturi şi tescherele de seamă, s-au aflat oameni de au mărlu-y risit cum că au făcut (ara acele slujbe, r. popescu, cm i, 532. Au început a scrie tescherele şi a se jălui de el: (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 264/13. Vătaful să fie' dator să tocmească chiragii cu chizeşie, dlnd vătaful: şi teşchere la mina stăplnului marfei (a. 1776). uri- i cariul, xix, 350. I-au întrebat unde slnt tescherelele cele pecetluite, dionisie, c. 197. Să deie şi teşcherele de' priimire (a. 1815). uricariul, v, 441/15. Nu se Invoia' satul... A săvârşi cununie, de nu ave teşchere. beldiman, e. 95/35. Teşchereaoa lui Aleco. . . dă unt şi mierea ce i-ai teslimatisit (a. 1819). iorga, s. n. 139. S-au poroncit mehmendaiului ca să dea teşcherele sa-' telor (a. 1823). uricariul, xiv, 287, cf. iorga, s. d. xi, 15. Iată şi teşchereaua prin care faci cunoscut că toată marfa vlndută ai primit-o înapoi prin mine.: filimon, o. i, 237. Mi-i plin sinul de atestaturi. . . \ Iaca teşcherele şi din vremea turcilor, alecsandri, t. 90, cf. CIHAC, II, 622, DDRF, BARCIANU, SĂGHINESCU, V. 106, TDRG, PAMFILE, J. II, 169, N. A. BOGDAN, C. M. 66, şXineanu, d. u., cade. 2. (învechit) Autorizaţie de transport; permis de călătorie, paşaport. Acei. . . neguţitori să aibă: a lua de la zabefii lor teşcherele de voie ca să le arăte la domn ori la epitropul său, şi aşa, prin cărţi date,, să fie slobozi a umbla prin ţară pentru neguţitoria lor‘ (a. 1774). uricariul, vi, 438. Cercetlndu-i dă unde slnt: şi unde merg, să le dea tescherele, după obiceiu (a. 1820). iorga, s. d. vii, 71. Să nu să zăbovească In capitală nimenea fără tescherea (paşaport), cr (1831), 2861/2&. Ca să ne ducem cu lină, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniţă sau peste Dunăre, ne trebuia paşuş nemţesc sau teşcherea turcească, ghica, s. 171, cf. gheţie, R. M., BARCIANU, TDRG, I. BRĂESCU, M. 72, N. A. BOGDAN, c. M. 55. O altă atribuţie a acestor paznici ai hotarelor era aceea de a nu lăsa să iasă din ţară pe cei ce nu aveau. . . teşchereaua marelui spătar, stoicescu, c. s. 311. O- Expr. A-şl lua teşchereaua = a) (Olt.) a pleca (repede), a-şi lua tălpăşiţa, a o şterge, v. şterge (I 1). Şi-a luat tiştireaua de la seminar, deschizlndu-i viaţa fel de fel de porţi, iovescu, n. 201, cf. 157, ciauşanu, gl., coman, gl., tomescu, gl., zanne, p. v, 623; b) (prin Jord-vestul Munt.) a nu mai avea nici o speranţă, a-şi lua nădejdea. Să-ţi iei tiştireaua de la fata aia; ţi-o suflat-o altul! udrescu, gl. A da (cuiva) teşchereaua = a alunga, a expedia pe cineva; a da cuiva paşaportul. Cf. zanne, p. v, 623. (Adverbial; regional; în forma iişchireaua) Fuga, repede (Frumoasa — Zimnicea). Cf. cv 1952, nr. 5, 41. A luat-o iişchireaua. ib. 3. (Familiar) Pungă de bani. Pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar!... Urlă tlrgul, domnule, caragiale, o. vi, 136, cf. chi-riţescu, gr. 255. Descuind lada In care ţinea banii, îşi Incărcă teşchereaua cea de piele cu baiere de legat pe lingă brăcinar. mironescu, s. 174. Treabă n-au, teşchereaua plină la buzunar, stancu, d. 389. Nimerise. . . la case mari, la negustori cu teşchereaua grea. pas, l. i, 92. Bogat dacă-ntllneam. . ., Nici cu una nu-l lăsam: Teşchereaua i-o luam. pamfile, c. ţ. 70. + (Prin nord-vestuî Olt.) Chimir, lexic reg. ii, 32. + (Regional) Pungă de piele pentru păstrat acte (Piatra Neamţ). Cf. coman, gl. 4. (Regional) Vas de tablă de băut apă. pamfile j. n, 169. 5. F i g. (Regional) Cap de om (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 86. — Pl.: teşcherele. — Şi: (învechit) teschercâ, deş-chcrcâ (tdrg, scriban, d.), (regional) tişchireii, tiş-tireâ, tistircă (coman, gl.) s. f., tistîr (id. ib.) s. n. ’ — Din tc. tezkcre, teskere. TEŞCHEREA2 s. f. (învechit şi regional) Rindea (îngustă). Cf. gheţie, r. m., barcianu, săghinescu, v. 106, alexi, w., şăineanu, d. u., h i 24, vii 156, x 466, 506. — Pl.: teşcherele. — Şi: (regional) tişchireii (ii vii 156), tiuşchireă (ib. i 24) s. f. — Din tc. testere „ferăstrău". TEŞCHEREGlU s. rn. v. tescheregiu. TEŞCOAVĂ s. f. (Regional) 1. Burduf mic de piele (care serveşte la păstrarea unei cantităţi de 2 — 5 kg de brînză). Pentru păstrarea unor cantităţi mai mici de brînză serveşte teşcoavă, burduful mai mic, făcut din petece de piele, păcală, m. r. 454, cf. cade, vîrcol, v. 101, diaconu, p. 54, chest. v/9, 28, 44, 68, 73, 95 supl. + Vas în care se stoarce caşul; p. ext. resturile de la tescuirea caşului (Cîmpulung Moldovenesc). Cf. chest. v/ 15 supl. -f Mucegai care se face pe caş în timpul dospitului (Pîrîu Cîrjei — Bicaz). Cf. chest. v/54 supl. 2. Băşică uscată întrebuinţată de ciobani ca pungă pentru păstrarea tutunului; (regional) teşcău. Cf. chest. v/40, ib. v/94 supl. + Pungă de piele în care se ţin diferite obiecte; geantă, taşcă (1). l. rom. 1959, nr. 3, 67, cf. udrescu, gl. 3. Fig. (Depreciativ) Persoană şubrezită de boală sau de bătrîneţe; obiect uzat, stricat. Cf. udrescu, gl. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) O teşcoavă de unchiaş. id. ib. — Pl.: teşcoave. — Şi: tişcoăvă (cade, vîrcol, v. 101, diaconu, p. 54, chest. v, 68, 94 supl.), ţeşcoăvă (ib. v, 9, 15, 28, 40, 54) s. f. — Cf. teaşcă. TEŞCdl s. n. (Regional) Augmentativ al lui t a ş c ă (1). Hogea. . . scoase un teşcoi In care erau 2 000 de galbeni, gorjan, h. iv, 74/15. Popa-şi îngroaşă tec-şoaiele cu pomnete, cu sărindare, jipescu, ap. tdrg. — Pl.: teşcoaie. — Şi: tecş6i s. n. — Teaşcă + suf. -oi. TEŞCtJLĂ s. f. v. taşculă. TEŞCULfŢĂ s. f. v. tăşculiţă. TEŞCtÎŢĂ s. f. v. tăşcuţă. TEŞEALĂ s. f. (Regional) 1. Partea inferioară a tulpinilor de cereale, de floarea-soarelui etc., care rămîne în pămînt după recoltare; (regional) teşitură. Cf. coman, gl., alr i 1 358/750, lexic reg. ii, 71. + P. ext. Mirişte. Cf. udrescu, gl. Nu umbla cu picioarele goale prin tecşeală, că te faci hoit de slnge. id. ib. + Ghimpe (Zidurile — Găeşti). alr i 1 207/750. 2. Locul unde se Încheie la vîrf căpriorii unei case (Izvoru — Slatina). Cf. chest. ii 227/86. 3013 TEŞEL — 225 — TEŞITURĂ 3. Fig. Sfială, teamă; ezitare, rezervă. Bunica, socotind că acesta este capul tuturor relelor, se cătrăni pe el şi. . . li spuse fără nici o teşeală că de Pavel să se şteargă pe buzişoare. conv. lit. xv, 108, cf. tdrg. — Pl.: teşeli. — Şi: tecşcală s. f. — Teşi + suf. -eală. TEŞlSL s.m. (Regional) Lăstar crescut din rădăcina copacului (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 86. — Pl.: teşei. — Tcş + suf. -el. TEŞETtÎRĂ s. f. v. teşitură. TEŞf vb. IV. 1. Tranz. A tăia sau a reteza oblic (un lemn, un trunchi); a ciopli oblic capătul unui lemn ascuţindu-1 în formă de pană sau şubţiindu-1 în formă de cui. Cf. lb, cihac, ii, 408, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., cade, şez. v, 162. Mai teşeşte-l oleacă să se potrivească, rădulescu-codin, l. 131, com. din zagra — năsăud, tomescu, gl., chest. ii 237/44. <)• Refl. pas. Capetele li se tişesc prelung In formă de pană. atila, p. 30. S-au tişit, adică subţiat prelung şi egal ambele capete, id. ib. + A însemna oile sau caprele pentru a le putea recunoaşte, tăind pieziş vîrful urechii. (Refl. pa s.) Oile şi caprele ca să se cunoască ... să cieşesc la urechi, liuba — iana, m. 112. 2. T r a 11 z. A netezi muchia sau vîrful unui obiect; s p e c. a rotunji capătul unui buştean ca să alunece mai uşor In timpul coborîrii lui de pe munte, a olari, (regional) a buza, a ciuli, a oii, a rosti, a ş p r o n ţ a, a tivi1 (3). Com. din straja — rădăuţi şi din vicovu de sus — rădăuţi, arvinte, term. 172, TEAHA, c. n. 273. (Refl. pa s.) Se leşesc marginile [curelelor] pentru ca să nu smucească atunci cind capetele trec peste şaibă, soarf., maş. 162. O R e f 1. F i g. [Tipicul despărţirii] se teşise cu vremea, ca efigia de pe un. ban de argint prea mult umblat, vinea, l. ii, 32. O Refl. (Despre forme de teren) Malurile se teşesc. De o parte şi de alta, pămîntul se aşterne pustiu şi neted ca o apă. vlahuţă, o. a. 408, cf. tomescu, gl. 3. Tranz. A turti (cu o lovitură) strîmblnd sau aplecînd pe o parte. Cf. cade, dl, dm. (F i g.) Cu un pumn cit bulucul a teşit la pămint pe cel dinţii jandarm din cale. popa, v. 128. O (Despre mustăţi) Călăuzul vlnătoresc se scărpina In cap, îşi teşea mustaţa, camil petrescu, n. 90. Clatină din cap, îşi teşeşte mustaţa stufoasă, id. o. i, 176. + (Complementul este ,,părul“) „A şi-l da în sus pe spate". Com. din vicovu de sus — rădăuţi. Fetele la sale îşi teşăsc părul, aşa ll rădică dinainte, ib. 4. Refl. Fig. (Regional) A se sfii, a se jena; a se feri, a se teme. Cf. lb, polizu, lm, barcianu. Mă teşam de poporeni, că eram om trecut, bănuţ, r. p. 162, cf. cade. Aveam de glnd să mi-o judec şi să mi-o bat. Mă teşeam de socru-meu. vissarion, fl. 183, cf. rev. crit. iii, 171. Uriaşul. . . intră pe poartă. [Omul] nu se teşeşte Insă de loc. rădulescu-codin, l. 28, cf. viciu, s. gl., brebenel, p. Femeia Insă nu se teşeşte. pamfile, d. 107, com. din frata — turda, i. cr. ix, 94, ciauşanu, gl-, com. din braşov, mat. dialect. 1, 237. — Prez. ind.: teşesc. — Şi: (regional) tişi vb. IV- — Din bg. Tema. TEŞfLĂ1 s.f. (Regional; în expr.) Cu (jindul (cam) pe teşilă = cu şovăială, şovăitor. Plec spre bilei după 'tocilă, Cu glndul cam pe teşilă. alecsandri, p. p. 265, cf. 1. cr. ii, 162. — Cf. teşi. TEŞfLĂ2 s.f. v. taşculă. TEŞfRE s. f. Acţiunea de a (se) teşi. 1. Cf. teşi. (1). Cf. costinescu, ddrf, com. din TURNU MĂGURELE. 2. Cf. teşi (2)- In cazul unei grosimi plnă la 7 mm nu este necesară ieşirea marginilor, ioanovici, tehn. 178. 3. Fig. Sfială, ezitare, temere. Cf. teşi (4). Cf-lb, com. din turnu măgurele. — V. teşi. TEŞfT, -Ă adj. 1. Tăiat oblic, în formă de ic san de pană. Cf. teşi (1). Cf. lb, polizu, dam£, t. 62 bis, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, h ix 88, com. din piatra neamţ. + (Despre urechile oilor sau caprelor) Cu vîrful tăiat pieziş, ca semn de recunoaştere. Cf. h xi 276. Ureche teşită, chest. v 156/57. 2. Cu colţurile sau muchiile retezate sau rotunjite; (învechit) timpit (1). Cf. teşi (2). Ceea ce,., se află In toate cetăţile de pămlnt slnt pietrele de praştie de diferite mărimi, precum şi alte pietre teşite, odobescu, s. 11, 145. Piuliţa are o formă exagonală.. ■ cu muchiile teşite, soare, maş. 21. O (Despre forme de teren) Alerga spre marginea teşită a malului, unde pămîntul era acoperit cu iarbă. v. rom. martie 1970, 15. 3. Aplecat într-o parte, înclinat; lăţit, turtit; (regional) tîrşit3 (2); lătăreţ. Cf. teşi (3). Cf. cihac, ii, 408, barcianu, alexi, w. Din susul Dunării,.. . se leneveau nişte căruţe teşite de zlăteri. chiriţescu, gr. 89. O imensă căciulă neagră, teşilă la o parte şi curmată la mijloc, se arătă săltlnd. hogaş, m. n. 185, cf. dr. v, 237, cade. Era o hldă făptură,... cu fruntea teşilă şi cu ochi galbeni, c. petrescu, r. dr. 51. în fundul curţii se găsea o căsuţă cu acoperişul ieşit. stancu, r. a. iv, 357. în nămolurile orezăriilor se vedeau bivoli cu. capete teşite, v. rom. octombrie 1955, 130. De sub o frunte îngustă şi teşită. ■ . ll aţintea cu nişte ochi verzi, vinea, l. i, 107, com. din piatra neamţ. (învechit) Unghi ieşit = unghi obtuz, v. obtuz. Cf. tem. gheom. i, 4r/8, lazăr, t. 9r/21, DESEN ARH. 7/29, CONV. GEQM. 69/12, TRIGON. DR. 88/28. ^ Fig. Care pricepe greu; timp4 (2), obtuz (3). Cf. i. golescu, c. Ia-mă Incetinel, că-s ieşit la cap. jipescu, ap. CADE. — Pl.: teşiţi, -ie. — V. teşi. TEŞITtJRĂ s. f: 1. Tăietură (com. din frata — turda) piezişă (tdrg), făcută într-un copac pentru a-1 doborî sau într-un lemn ca să fie curmat (com. din ibăneşti — tÎrgu mureş). + Partea ascuţită, retezată in formă de pană sau crestată a unui par sau a unui lemn. Allt penele sau lişiturile, înainte de a le împreuna, cit şi ţechea întreagă. . . e bine a le vopsi. atila, p. 32, cf. rădulescu-codin, l. 131, chest. ii 275/260. 4 Suprafaţă teşită a unui obiect, dl, dm. 4 Tăietură sau crestătură făcută ca semn distinctiv în urechea oilor. Cf. dame, t. 29, precup. p. 23, cade, chest. v 156/79, 82, com. din şieuţ — bistriţa. 2. Partea care rămîne în pămînt dintr-un trunchi tăiat sau rupt; ciot, buturugă. Dă bici iepelor şi iar mai trage un ropot; cind numai iată ce ajunge roata de-o Ieşitură şi iar se rupe capătul, creangă, p. 128. Şi-a rupt la car un capăt Intr-un drac de Ieşitură, con- temporanul, v, 40. Dacă Insă ll văd [pe cuc].. . pe-un butuc sau pe-o tişitură, vor fi preste an mai mult bolnavi declt sănătoşi, marian, o. i, 24, cf. ddrf, barcianu. Ne şi arăta după casă. . . teşături de copaci foarte groşi, ca rămăşiţi din pădurea ce o tăiase moşul. sbieba, f. s. 7, cf. alexi, w., cade, h xvii 226, xviii 15. Băiatul a apucat o bardă, s-a dus la o teşitură din apropiere, a pus degetul cel mic pe dlnsa şi l-a hărscit singur, sbiera, p. 116, De-i face [fapt] In pădure La un rug de mure, Ori la un butuc căzut, Ori la o tişitură. marian, v. 198, cf. şez. iii, 90, i. cr. iii, 219, com. din BILCA — rădăuţi, straja — RĂDĂUŢI, VICOVU de sus — RĂDĂUŢI, T. PAPAHAGI, M. 60, 235, CHEST. IV | 107/572, mat. dialect, i, 297. + (Regional) Scorbură 3021 teşitA — 226 — TEŞTEMENT alr i 961/122, 194, 2.17, 249, 270, 289, 345, 350, 354, , 355, 357, 360. + (Regional) Ciot rămas dintr-o tufă tăiată sau dintr-un copăcel; partea inferioară a tulpinilor de cereale, de floarea-soarelui etc., care rămîne tn pămînt după recoltare, (regional) teş (II 1), teşeai ă (1). Teşeturile nuielelor tăiete (a. 1847). uricariul, x, 400. Se duce Intr-o pădure şi acolo caută o tişitură de copăcel,... o scoate cu rădăcină cu tot din pămlnt. mabian, d. 147, cf. h ix 88, xviii 15, rev. crit. iii, 171, viciu, gl. Şchioapă boul, c-o călcat lntr-o teşitură. brebenel, gr. p. Cucuie cu pană sură, ... Ce-am grăit Ia gură Să nu cin fi pe tişătură! şez. xxi, 51, cf. alr i 1 207/268, teaha, c. n. 273. + P-ext. Loc cu ţepi sau cioturi, rămas după tăierea stufului şau a unei păduri tinere. Cf. udrescu, gl. Daţi vitele pe teşif ură. id. ib. 3. (Regional) Bucată scurtă de lemn, despicătură-Ieşiră reapede ca nişte fieri sireape, cu beldii şi cu sabi1 şi cu pitiri şi teşituri şi-l ponorlră tn rlpă. dosoftei» în jahresber. v, 137. Iacă dihania de urs... pun mina pe o tişitură şi, striglnd înfricoşat,.. .am şi repezit tntr-lnsul. marian, na. 248, cf. ddrf. — Pl.: teşituri. — Şi: (regional) teşetură, teşăttiră, teştură (tdrg, cade, şez. iii, 90, v, 162, alr i 961/ 194), tişitâră, tlşătură s. f. — Teşi + suf. -tură. ŢEŞfjĂ s. f. (Regional) Faţa tăieturii unei buturugi. Com. din sărăuad — baia mare. — Pl.: teşiţe. — Teşi + suf. -iţă. TEŞLÂG s.n. (Tipogr.) Material tipografic din plumb, care se pune în josul paginii pentru a susţine rîndurile; rîndul alb de jos. Cf. v. molin, v. t. 68, 80, l. rom. 1965, 252. — Pl.: teşlage. — Şi: teşleăg (pl. teşlege ltr2) s. n. — Din germ. Unterschlag. TEŞLAlFAR s. n. v. tişlaifăr. TEŞLEAG s. n. v. teşlag. TEŞMAiV s. m. (Prin sudul Munt.) Om zăpăcit, ţicnit. Cf. i. cr. ix, 94. Pl.: teşmani. — Cf. t e ş m e n i. TEŞMEAGĂ s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Persoană în vîrstă, slăbită de bătrîneţe; (regional) teş-megitură. Cf. udrescu, gl. S-au Intllnit teşmegii amln-doi. id. ib. — Pl.: teşmegi. — Postverbal de la teşmegi. TEŞMEC s. n. (Prin Bucov. şi Mold.) înşelătorie (scriban, d.), şmecherie (2), şiretlic (1), tertip (pamfile, văzd. 179); (în forma cheşmeci) afacere secretă, faptă făcută în ascuns (com. din straja — rădăuţi). Moşie căpătată cu teşmechiuri. pamfile, văzd. 179. — Pl.: teşmecuri. — Şi: teşmâchi, cheşmeci s. n. — Din germ. Techtelmechtel. TEŞ]KECHEHfE s.f. (Prin Mold.) Şmecherie (2), şarlatanie (1), înşelătorie. O fugit din Focşani, ca să scape din mina administratorului, fiindcă dizbrăcaseră lumea cu teşmecheriile lor. alecsandri, t. 452, cf. 1 020, DDRIF, BARCIANU, ALEXI, W., , TDRG, ŞĂINEANU, D. U. — Pl.: teşmecherii. — Contaminare între teşmec şi şmccherie. TEŞMECHI s. n. v. teşmec. TEŞMECHfl ş. f. pl. (Regional) Bomboane, dulciuri (Costîna — Gura Humorului), lexic reg. ii, 126. — Teşmechi + suf. -ie. TEŞMEGEALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Slăbiciune (din cauza bătrîneţii). Cf. udrescu, gl. L-a ajuns teşmegeala, abia-şi mai duce ciolanele, id. ib. — Teşmegi + suf. -eală. TEŞMEGf vb. IV. v. teşmeni. TEŞMEGfr, -Ă adj. v. teşmenit. TEŞMEGITtiRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Teş-meagă. udrescu, gl. A ajuns.., teşmegitură. id. ib. — Pl.: teşmegituri. — Teşmegi + suf. -tură. TEŞMELf vb. IV v. teşmeni. TEŞMELfT, -Ă adj. v. teşmenit. TEŞMEiVf vb. IV. (Mai ales în Munt.) 1. Refl. A se încurca, a se zăpăci; a se sminti. Cf. polizu, CIHAC, II, 622, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, d., dm. <0> Expr. (Tranz.) A teşmeni (pe cineva) în bătăi = a bate (pe cineva) foarte tare, a sminti în bătaie. Spiineţi-mi tot ce ştiţi, că vă teşmenesc In bătăi. stancu, d. 269. (Eliptic) L-a teşmenit jandaru rău, săracu, ca nici nu mai merge, cv 1950, nr. 4, 38. 2. Tranz. A strica, a uza. Mi-ai purtat haina şi mi-ai teşmenit-o. scriban, d. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi; a se trece, a se şubrezi (de boală sau de bătrîneţe). S-a teşmenit de bătrîneţe. scriban, d., cf. mat. dialect, i, 237, udrescu, gl. S-a teşmegit unchiaşul, nu-l mai ţin curelele, id. ib. — Prez. ind.: teşmenesc. — Şi: teşmeli (scriban, d.), teşmegi vb. IV. — Etimologia necunoscută. Cf. t e ş m a n. TEŞMENfRE s. f. (Regional) Faptul de a ■ (s e) teşmeni (1); zăpăceală, sminteală. Cf. polizu, dm. — Pl.: teşmeniri. — V. teşmeni. TEŞMENIT, -Ă adj. (Mai ales în Munt.; despre oameni) 1. Zăpăcit, năucit; smintit. Cf. polizu, barcianu. A rămas teşmenită, de nu mai ştia ce e cu ea pe lume. stancu, d. 47, cf. dl, com. din turnu măgurele. <0> (Substantivat; ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Nu mai ştia ce să facă teşmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. ispirescu, u. 11, cf. şăineanu, d. u., i. cr. IX, 94. 2. Desfrînat, depravat, stricat; netrebnic (3). Cf. polizu. Am văzut perindlndu-se tot ce Bucureştii avea ... mai teşmenit şi defăimat, m. i. caragiale, c. 57, cf. dl, cv 1949, nr. 9, 33. + (în forma teşmelit) Epitet dat unui om beţiv. Cf. arh. olt. vi, 108. 3. Slăbit, sluţit; şubrezit (de boală sau de bătrîneţe). Cf. mat. dialect, i, 237, udrescu, gl. O (Substantivat) Ce s-o fi făcut teşmegitu-ăla bătrlnu? id. ib. — Pl.: teşmeniţi, -te. — Şi: teşmelit, -ă, teşmegit, -ă adj. — V. teşmeni. TEŞdS, -OASĂ adj. (Rar) Pieziş (I 2), înclinat; po-vîrnit. Urcăm prin strlmtoare, cărarea teşoasă, caii trudiţi, şi valea se-ncacă de umbră, vlahuţă, r. p. 177, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE. — Pl.: teşoşi, -oase. — Teş + si'.f. -os. TEŞRIFAT s. n. (învechit) Ceremonial, în special de învestitură. Cf. scriban, d. — Pl.: teşrifaturi. — Din tc. teşrifat. TEŞTAMENTOM s. n. v. testament. TEŞTEMENT s. n. v. testament. TEŞTURĂ — 227 — TETE TEŞTIÎRĂ s.f. v. teşitură. TEŞTÎLĂ s. f. v. taşculă. TEŞULfŢĂ s.f. (învechit, rar) Tăşcuţă (1). Cf. DRLU. — Pl.: teşulijc. — Teşulă + suf. -i/â. TfiTAC s. m. (Regional) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) soţul mătuşii sale (Checea — Jimbolia). Cf. scl 1955, nr. 12, 146, cl 1968, 147, alrm i/ii h 233/40. — Pl.: tdaci. — Din ser. tetak. TETÂN s. n. v. tetanos. TETÂNIC, -Ă adj. (Med.) 1. Care se referă la tetanos, de tetanos; care provoacă tetanos; care este provocat de tetanos. Cf. costinescu. Acţiunea baci-[ului tdanie constă din producerea unei toxine, care posedă o acţiune particulară asupra sistemului nervos. ; babeş, o.. A. i, 591, cf. cade, scriban, D. Tetanosul esle o infecţiune chirurgicală cauzată de bacilul telanic. a. pop, chirurg. 279, cf. dn2, m. d. enc. + (Şi substantivat) Bolnav de tetanos. Trebuie constatat care e doza minimă de ser, cu care putem vindeca un om telanic. babeş, o. a. i, 332, cf. cade, scriban, d. 2. Care sc referă la tetanie; de tetanie. Cf. m. d-enc. O Fig. (Adverbial) Cu muşchi... suciţi telanic, Dărtmă munţi, vulpescu, p. 27. — Pl.: letanici, -ce. — Din fr. tetanique, germ. tctanisch. TETANfE s. f. (Med.) Sindrom caracterizat prin contracţii musculare spasmodice şi înţepenirea membrelor, ca urmare a unor boli sau a unei insuficienţe de calciu din organism. Cf. bianu, d. s. în tetanie, bolnavul esle înţepenit, enc. vet. 328, cf. 304. Pseudo-crupul survine la copiii mici,... bolnavi, de tetanie ori nervoşi, belea, p. a. 188, cf. dn2, der. Cea mai frecventă cauză de tetanie la sugar şi copilul mic esle rahi-tismul. abc săn. 353, cf. m. d. enc., d. med. — Din fr. tetanie. TETANIZA vb. I. Tranz. A provoca contracţii musculare asemănătoare cu cele cauzate de tetanos; a îmbolnăvi de tetanos. dm, cf. dn2, dex. — Prez. ind.: tetanizez. — Din fr. tetaniser. TETAiVIZAT, -Ă adj. (Rar) Care a fost atins de tetanos. (F i g.) Pierdut, cu nervi tdanizaţi, Aşteaptă ghiara care scormone Pămlntul. camil petrescu, v. 47. — Pl.: tetanizaţi, -le. — V. tetaniza. TETAiVOS s. n. Boală toxiinfecţioasă gravă, provocată de toxina bacilului tetanie, caracterizată prin contracţii musculare violente. V. fălea.riţă. A-ceaslă mai otrăvitoare, mai rea şi mai grea boală. .. se numeşte tetanus. episcupescu, practica, 316/11. Titanul este de trei feluri, cornea, e. i, 151/30. Cu modul acesta de tractare, n-are să se teamă.. . nici de tetanos. man. sănat. 345/30, cf. costinescu, şăineanu. Căpuşa poate servi ca agent de inoculaţiune a telanosului şi a dalaiului, n. leon, med. 84. Bacilul tetanosului aparţine grupului microbilor care nu se răsplndesc in corpul animalelor, ci rămîne localizat In plaga prin care a intrat, babeş, o. X. i, 525, cf. 330, cade. Tot corpul li e încleştat, dar stăplnit ca lntr-o convulsie de tetanos, sub muşcătura umilinţei In amintire, camil petrescu, t. ii, 242, cf. scriban, d. Tetanosul esle o infecţiune chirurgicală cauzată de bacilul titanic, a. pap, chirurg. 279, cf. dn2, der., m. d. enc., d. med. — Accentuat şi: titanos (barcianu, alexi, w.), te tands (scriban, d.). — Şi: (învechit) tetanus, tetân (episcupescu, practica, 316/24, 321/4* man. sănăt. 391/20, pat. chir. 8v, bianu, d. s.), (învechit, rar) tetanosi (hubogi, î. 92/28), tităn s. n. — Din ngr. tetocvo?, fr. tetanos, germ. Tetanus). it. tetano. TETANOSI s. n. v. tetanos. TETANUS s. n. v. tetanos. TfiTĂ s. f. 1. (Prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) mătuşa sa. Cf. scurtu, t. 30, cl 1968, 147, alr i/ii h 167/40, alrm i/ii h 236/56. + (învechit, prin Ban.) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) cumnata sa. Cf. anon. car. 2. Femeie angajată într-o familie pentru a se ocupa de creşterea copiilor. Cf. dn2, românia literarX, 1978, nr. 50, 8/4. — Pl.: tete. — Din ser. teta. TETĂRAZ s. n., s.m. v- titirez. TfiTt: s. m. sg. 1. (Prin Munt., Olt., Dobr., sudul Transilv. şi al Mold.) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) tatăl (I 1) său. Cf. jahres-ber. viii, 318, pamfile, j. i, 368, lungianu, cl. 237, CADE, SCRIBAN, D., SCL 1955, 148, SCURTU, T. 29, H xiv 399. Fă, unde ţi-e tdele? teodorescu, p. p. 121. Tala lu tetea a stat aci, la Naziru. graiul, i, 349, cf. alrm i/ii h 212, alr.ii/i mn 90, 2 718, alr sn vi h 1 576/157. Tetea-n sus, telea-n jos, Vine seara bur-duhos (Fusul), gorovei c. 168, cf. pascu, c. 210. <0 Expr. De cînd tetea flăcău = de demult, vechi. zanne, p. iv, 657. N-are tetea, că ţi-ar da, spune cineva căruia i se cere un lucru pe care nu-l are sau i se cere să facă ceva ce nu-i stă în putere, id. ib. 658. + (Prin Transilv.) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) tatăl vitreg. Cf. alrm i/ii h 214. 2. (Prin Mold. şi Dobr.; de obicei determinat prin ,,mare“, ,,moş“) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) bunic. Cf. scurtu, t. 29. h xiv 400, alr i/ii h 169, alrm i/ii h 237. 3. (Prin Transilv.) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un frate mai în vîrstă; (popular) bădiţă, neică (1), nene (2). Cf. lb, polizu, cihac, ii, 403, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., tdrg. Pe lelea Niculiţă aruncă apă ca să nu moa.ră. vlasiu, a. p. 264, com. din frata — turda, alrm i/ii h 224. Tetea nu mă bate iă mi-i frate bun. mat. dialect, i, 195, cf. ZANNE, p. iv, 664. 4. (Prin Transilv.) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi; (regional) nene (3). Cf. scurtu, t. 29, alrm i/ii h 232, ib. h 233/240. 5. (Regional; în sintagma) Tete naş — termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) naş Garvăn — Măcin). Cf. scurtu, t. 29, h xiv 378., (6. (Regional) Termen de respect folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat (mai) in vîrstă; (popular) bade, neică (2), nene (4). Cf. alrm i/ii h 285/ 79. Tete Ioane, mergi departe? mat. dialect, i, 195, cf. lexic reg. ii, 32. 7. (Art.; regional) Termen pe care il foloseşte un bărbat vorbind despre sine (cu cineva mai tînăr sau în glumă). O să-ţi deie tetea ceai de mintă, camilar, n. i, 56. A merge tetea la moară, sevastos, n. 306. Las’ că tetea te-o-nvăţa Ce să faci cu şoacră-ta. hodoş, p. p. 164. Mireasd-i a iui o ia, Druştile-s a lui tetea. bîrlea, l. p. m. ii, 196. Dragu tetii, pui peun, Du-mă unde-i vinul bun. pop., ap. scurtu, t. 30. — Art.: tetea şi (rar) tetele. Gen.-dat.: lui tetea şi tetei, tetii. Voc. şi (regional) teteu. scurtu, t. 30. — Şi: 3059 teteneasă — 228 — TETRAEDRU (învechit) tcăte (lb), (regional) tite (lexic reg. ii, -32), tifite (h xvm 317) s. m. sg. — Din bg. TeTe. Cf. ţig. tete. TETENEĂSĂ s. f. V. tătăneasă. TETENEĂŢĂ s. f. v. tătăneaţă. TETER s. m. (Prin Munt.) Tinăr (ără căpătîi, haimana; p. ext. prost, netot (I 2). Şi-şi roteşte privirile. . . peste toată ceata linereţei. . . apoi, oprin-du-şi-le pe un teter, li strigă: „Mă, Ioane, să dai repede, c-altfei nu te iau de bărbat!“ lungianu, cl. 44. — Pl.: teteri. — Cf. nete, ne de r, t e n c h e r. TETEREZ s. n., s. m. v. titirez. TETERfST s. m. (Astăzi rar) Soldat în termen care, în baza absolvirii unei şcoli civile de un anumit grad, beneficiază de reducerea serviciului militar la un an; tînăr cu termen redus. Esle singurul teterist din companie care a intrat In infirmerie, sahia, n. 113. Tete-riştii trebuiau să facă. .. un stagiu la regiment, pas, z. ii, 221. Ah! Teteristul Mustea! Bine c-ai venit. beniuc, m. c. i, 246. Reîncepu bătaia, Intlrziind mai mult asupra... teleristului Enache. camilar, n. ii, 72. — Pl.: teterişti. — T.t.r. (iniţialele denumirii „tînăr cu termen redus") + suf. -ist. TETfCĂ s. ni. (Regional) Diminutiv al lui tete (1); tătic (1). Cf. tdrg, scurtu, t. 29, h xiv 399, chest. ii 6/173, 186. — Pl.: tetici. — Tete + suf. -ică. TETfiVĂ s. f. Obiect de cauciuc în formă de mamelon (1), prevăzut cu un orificiu, şi care se ataşează la biberon; p. ext. susetă. Cf. dn3, m. d. enc. 104, DEX. — Pl.: tetine. — Din fr. tetine. TETIÎÎC s. m. (Regional) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un frate mai mare (Şieuţ — Bistriţa), scl 1955, 127. — Pl.: tetiuci. — Tete + suf. -uc. TETITÎŞĂ s. f. (Prin nord-vestul Olt.) Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) mătuşă. scurtu, t. 142. — Pl.: ? — Cf. tetă1, tuş ă2. tEtrai- Element de compunere care Însemnează „patru", „de patru ori", „format din patru" şi care serveşte la formarea unor cuvinte ca tetracar-bonil, tetraclormetan. Cf. cade, scriban, D., DN2, M. D. ENC. — Din fr. tetra-, gr. xeTpa-. TETRA2 s. f. Model de tricot în care alternează cîte două şiruri de ochiuri pe faţă cu cîte două şiruri de ochiuri pe dos; p. ext. numire dată produselor confecţionate din acest fel de tricot. Cf. ltr2. 3> (A-tribuind calitatea ca un adjectiv) Maiou tetra. — Cf. tetra1. TETRACARBONfL s. n. (Chim.; în sintagma) Te-tracarbonil de nichel = compus al nichelului, care se prezintă sub forma unui lichid incolor, solubil Sn apă, foarte toxic, întrebuinţat la prepararea nichelului de înaltă puritate. Cf. m. d. enc. — Tetra- + cărbunii. TETRACHENĂ s. f. (Bot.) Fruct format -din patru achene, care se desfac numai la maturitate. Cf. m. d. enc. — Pl.: letrachene. — Din fr. tetrakene. TETRACICLINĂ s. f. Antibiotic utilizat în tratamentul infecţiilor cu colibacili, ricketsii etc. m. d. ENC., cf. DC. — Din fr. tetracyclinc. TETRACLORMETAN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon, m. d. enc., cf. dc. — Tetra + clormotan. TETRACLORtFRĂ s. f. (Chim.) Combinaţie a clorului cu un corp simplu tetravalent. Tetraclorură de siliciu, poni, ch. 145. Tetraclorură de platină, id. ib. 273, cf. dn2. O Tetraclorură de carbon = compus organic lichid cu miros plăcut, care se foloseşte ca dizolvant pentru grăsimi, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor, la umplerea stingătoarelor de incendiu; tetraclormetan. Tetraclorura de carbon. . . rezultă prin acţiunea clorului asupra sulfurei de carbon, macarovici, ch. 273, cf. 372, 482, mdt, ltr2, dn2, der, m. d. enc. — Pl.: letracloruri. — Din fr. tetraclorure. TETRACORD s. n. 1. Liră cu patru coarde (folosită în antichitate). Cf. şăineanu, scriban, d-, dl, dm, dn2. Auzea sunetul... tetracordului divin, barbu, princ. 267, cf. m. d. enc. 2. (Muz.) Şir de patru sunete consecutive. Cf. tim. popovici, d. m., scriban, d. Primul sunet al tetracordului nr. 3 lipseşte, u 1965, nr. 4, 18, cf. dn3, der, m. D. ENC. — Pl.: lelracorduri. — Şi: (învechit, rar) tetiaeor-diu s. n. i. golescu, c, — Din fr. tetracorde. TETRACOltmU s. n. v. tetracord. TETRA!) s.m.,-s.n. v. tartaj. TETRADACTlL, -Ă adj. (Zool.) Care are cîte patru degete la fiecare picior. Cf. cade, dn2. — Pl.: tetradactili, -e. — Din fr. tetradactyle. TETRĂDĂ1 s. f. (Tipogr.) Format de patru coli. Cf. BARCIANU, V. MOLIN, V. T. 80, ŞĂINEANU, V. U-, DN2. — Pl.: tetrade. — Cf. fr. t 61 r a d e. TETRĂDĂ2 s.f. v. tartaj. TETRĂDIU s. n. v. tartaj. TETRADRAHMĂ s.f. Veche monedă grecească de argint, care valora patru drahme. Predilecţia pentru monclele mari, de tipul tetradrachmei. pârVan; g. 600, cf. CADE, DN2, DER, M. D. ENC. — Scris şi: telradrachmă. — Pl.: tetradrăhme. . — Din gr. TeTpa8pâ)([/,7). TETRAEDER s. n. v. tetraedru. TETRAEDRIC,-Ă adj. (Geom.) Care are forma unui tetraedru; privitor la tetraedru. Cf. polizu, barcianh, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, M. D. ENC. — Pl.: tetraedrici, -ce. — Din fr. tetraediique, germ. tetraedrisch. TETRAEDRON s. n. v. tetraedru. TETRAEDRU s. n. (Geom.) Poliedru cu patru feţe. Cf. egt 54r. Un tetraedru regulat, desen. arh. 9/5, cf. poenaru, g. 205/8, asachi, e. iii, 255/19, Orescu, t. 11/3, polizu, costinescu, poni, ch. 18/12, şăi- 3087 TETRAEVANGEL — 229 — ŢETRAPOD1 neanv. Solidul compus din patru feţe ia .numele de tetraedru. melik, g. 187, cf. barcianu, cade, mdt, ltr2, dn2. Piramida triunghiulară se mai numeşte şi tetraedru. geom. sp. 86,, cf. m. d. enc. — Pl.: tetraedre. — Şi: (învechit) tctrâedvnn (gheom.--trigon. 124r/15), tctracder J. cihac, i. n. 339/20) s. n. — Din fr. tetraefire. —Tetraefiron < ngr. Tcrpâ^Spov. — Tctraedcr < germ. Tctraedcr. TETRAEVAIVGfiL s. n. v. tctracvanghel. TETRAEVĂNGHEL s. n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; evangheliar, (rar) tetraevanghelie. Derept aceaea am scos [de am tipări]* treleevanghelul şi pra{vila... rum&]ncaşte. cokesi, ap. ccr 29/19, cf. polizu. Şedea In pridvorul casei. .. şi citea pe tetravanghel. FILIMON,' o. i, 173, cf. ddrf, şăineanu, barcianu. In fruntea lor mergea moş popa c-un tralavan-ghel la subţioară, delavrancea, v. v. 181, cf.. tdrg, cade, lesnea, i. 17, scriban, d. — Pronunţat: -tra-e-. — Pl.: tetraevanghele. — Şi: travăngliel ^accentuat şi tetravanghel barcianu), te- traevangel (barcianu, alexi, -w.), tatravânghel (tdrg, scriban, d.), trata vanghel, (învechit, rar) tretcevan-ghel, tctrcavăghel (cuv. d. bătr. i, 194/18,, scris te-Ireavagghel ib.), tetruvânghel (ib. 196/15, scris telru-vangghel ib.) s. n. — Din ngr. TETpasuâYysXov. — Tetravanghel < ngr. TSTpaudcYYsXov, TETRAEVANGHELIE s.f. (Rar) Tetraevanghei. Aceasta sf[ln]tă iretivanghelie au fost la popa Grigorie (a. 1718). iorga, s. d. xvii, 125. Tetraevangheliile il ascinau cu luxul lor îmbelşugat: barbu, princ. 101. — Pronunţat: -tra-e-. — Pl.: ietraevanghelii. — Şi: (învechit, rar), trctivanghclie s. f. — Din slavonul re i pafSdnreAHie. TETRAFLUORTjRĂ s. f. (Chim.) Combinaţie de fluor cu un corp simplu care are patru valenţe. Tetra-fluorură de siliciu, poni, ch. 145, cf. macarovici, ch. 275, 329. — Pronunţat: -flu-o-. — Pl.: tetrafluoruri. — Tetra- -f fluorură. TETHAGE s. f. pl. V. tartaj. ' TETRAGON s. u. I. (Geom ) Patrulater. Euclid ... au ’nvălat spre nemurirea riUmelui său alitea piramide cile şi chipuri de tregone şi de tetragone au găsit. MOLNAR, RET. 41/12, cf. I. GOLESCU, C., POLIZU, ŞĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D., BL vn, 138, ltr2, dn2, M. d. enc. + (învechit, rar; în forma teiragonon) Pătrat (I I). Tetrâgonon sau cfâdral. GHEOM.rTRIGON. 14r/28. 2. (Mat.; învechit) Pătrat (II'1). înalţe-se 4... la teiragonon, adecă la cvadrat. aat 14v/29. — Pl.: telragoane şi (învechit, rar) tetragone. — Şi: (învechit, rar) tetrâgonon s. n. — Din fr. tetragone. — Tetrâgonon < ngr. Texpoc-ycovov. TETRAGONAL, -Ă adj. Care are formă de tetragon ,(■1); (învechit, rar) tetragonic, tetragonicesc. Piramidă tetragonală. cade, cf. scriban, d., m. d. enc. ^Sistem tetragonal = sistem de cristalizare în formă de prismă dreaptă cu baza pătrată; sistem pătratic, v. p ă t r a-t i C. Cf. LTR2, M. D. ENC. — .Pl.: letragonali, -e. : — Din fr. tetragonal. TETRAGONIC, -Ă adj. (învechit, rar) Tetragonal. Cf. POLIZU.' — Pl.: tetragonici, -ce. — Din ngr. TETpaywvtx.oţ. TETRAGONICfiSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Tetragonal. Prizmă tetragonicească. gheom^-trigon. l>38r/ 1, Cf. BELDIMAN, î. 8’’/20. . . , — Pl.: tetragoniceşti. ■ — Din ngr. TETpaYcovtxoţ. ■ ■ TETRAGONIC^ŞTE adv. (învechit, rar) în mod categoric; net (2), ferm. Le-a făcut o jalbă lungă şi lată, In care dovedea ietragoniceşte că, de la descălicarea lui Dragoş, lupii ău trăit In bună pace in (ară. negruzzi, S. I, 280, Cf. ŞĂINEANU, BAUCIANU, BL VII, 138, 139. . — Din ngr. TCTpayMvtxMC. TETRĂGONON s. n. v. tetragon. TETRAJ s. m. v. tartaj. TETItALINĂ s. f. (Chim.) Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., obţinut din naftalină, servind ca dizolvant în industria chimică. Cf. MACAROVICI, CH. 472, MDT, LTR2, DN2, M. D. ENC. — Din fr. tetralinc. TETRALOGÎE s. f. Grup de patru piese dramatice, format din trei tragedii şi o dramă satirică, pe care poeţii tragici greci îl prezentau Intr-uri spectacol teatral complet la concursurile din antichitate. Cf. cade, dl, dm, dn2, der, m. d. enc. + P. e x t. Grup de patru opere literare sau muzicale* reunite printr-o temă comună. Cf. dl, dm, dn2, der, m. d. enc. — Pl.: tetralogii: — Din fr. tetralogie. .: TETRAMENlE s. f. v. tetraminie. TETRAMETRU s. m. Vers grec sau latin alcătuit din patru unităţi ritmice trisilabice sau din şase unităţi ritmice bisilabice. Cf. der, m. d. enc. + Vers compus din patru unităţi ritmice. Cf. m. d. enc. — Pl.: ietrametri. — Din fr. tetrainctre. TETRAMINfE s. f. (învechit) Perioadă, interval, de timp de patru luni. [100 taleri] de la Argeş, din breslele ietraminii[i] lui ghenar, feoruarie, martie şi aprilie (a. 1810). doc. ec. 13.1. Să se adaoge şi dajdia breslelor, aşezindu-se de la vistierie. . . tn trei tetraminii peste an (a. 1814). ţes. îi, 373, cf. doc. ec. 218. Banii datoriei răspunderilor, pe tetramehiia următoare..: seplemvre, ociomvre, noiemvre şi dechemvre (a. 1820). c.at. man. i, 542. Matcă ele numele tuturor companiilor ţării, alcătuită pe judeţe şi oraşă, i cu banii datoriei lor pe tetra-minia următoare (a. 1821). furnică, i. c. 308. Să Iri-miţă. . . sineturile de răspunderea banilor pentru. . . tetraminiia de mai (a. 1824). iorga, s. d. xxi, 387, cf. tdrg, t. papahagi, c. l., dr. ii, 703, găldi, m. phan. 261. Pamfletarul destăinuie. .. scandalul cu dările pe trei-palru luni (triminii şi tetraminii). călinescu, s.c.l. 19. — Pl.: tetraminii. — Şi: tetramenie, titraminie (tes. ii, 390) s. f. — Din ngr. T£Tpa[XV)vta. . . TETIÎAONfDĂ s. f. (La pl.) Familie de păsări ga-linac.ee care cuprinde ierunca, cocoşul-de-munte şi speciile îrirudite; (şi la sg.) pasăre care face parte din această familie. înainte de a trece la enumerarea tetraonidelor băştinaşe la noi, trebuie să amintesc şi această specie, lintia, p. iii, 427. Rămine o întrebare . . . dacă această letraonidă se Intilneşte Intr-adevăr tn acest ţinut: id. ib. 429. Se afundă In scorburi călduroase . . . sau chiar sub straiul de zăpadă, tn galerii adăpostite şi relativ calde (unele telraonide). vîn. î>esc. noiembrie 1964, 9. — Pronunţat: -tra-o-. — Pl.: tetraonide. — Din fr. tetraonides. TETRAPto1 s.n. 1. Piedestal cu patru picioare pe care se aşază cărţile sau diferite obiecte de cult. Şi făclii şi candile şi telrapoade poleite şi alte podoabeO 316 I TETRAPO D2 — 230 — TEUGĂ carile nici o minte nu le poate închipui să le spuie. c. cantacuzino, cm i, 110. Acest tetrapod l-a plătit Ilie (a. 1783). iorga, s. d. xiii, 198. în biserică deasupra tetrapodului era gătită evanghelia, şincai, hr. iii, 148/27. Au cumpărat un tratăpod cu i5 de florini (a. 1824). iorga, s. d. xiii, 161, cf. drlu, lb, i. golescu, c. Sloboade o rază misterioasă pe o icoană a Mlntui-torului, care stă pe un tetrapod. negruzzi, s. i, 215, cf. polizu, cihac, ii, 406. Preotul, gătind tctrapodul In mijlocul bisericii, pune sflnta evanghelie pe dlnsul. sevastos, n. 66. Preotul dimpreună cu nunii şi cu mirii Incunjură de trei ori după olaltă tetrapodul. MARIAN, NU. 443, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, d. u., cade, scriban, d. Cartea lui grea... o aşezase pe un tetrapod sub luminările aprinse, barbu, princ. 83. + P. ext. Acoperămînt pentru tetrapod (1) (făcut dintr-o ţesătură scumpă). Tratapod de ada-mască galbăna cu flore albe (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 199/4. + (învechit, rar) Pupitru pentru note. MOLNAR, D. 2. (învechit, rar) Podium în templu, pe care se oficiau anumite ceremonii religioase. Jertvesc dobitoacele,... preutul cel mare... se suie asupra tetrapo-dului celui sflnt. beldiman, n. p. ii, 132/11. — PI.: tetrapoduri şi (învechit) tetrapoadc. — Şi: (învechit) tatrapod (tdrg), tratapod s. n. — Din ngr. TETpdoroSoi;. TETRAPdD2 s. n. (La pl.) Supraclasă de vertebrate cu patru membre adaptate pentru deplasarea pe uscat, pentru locomoţia acvatică sau aeriană; (şi la sg.) animal care face parte din această cl'asă. m. d. enc. — Pl. : tetrapode. — Din fr. tetrapode. TETRĂRH s. m. 1. Nume dat unui suveran sau guvernator al unei părţi din Imperiul roman. Auzi Irod, tetrarha biruitoriu, veastea lui /[i]s[us], n. test. (1648), 18v/21, cf. lb, i. golescu, c., prot. — pop., n. n., barcianu. Herod, tetrarhul Galileei. cade, cf. dn3, m. d. enc. 2. Unul dintre cei patru membri ai unei tetrarhii (2). Cf. DN2, M. D. ENC. — Scris şi: tetrarch. barcianu. — Pl.: tetrarhi. Şi: (învechit) tetrărhă s. m. — Din gr. TSTpdtpx^?, fr; tctrarquc. TETRĂRHĂ s. m. v. tetrarh. TETRARHlE s. f. 1. A patra parte dintr-o ţară, supusă autorităţii unui tetrarh (1). Cf. prot. — pop., N. D., CADE, DN2. 2. Formă de guvemămînt, instituită de Diocleţiari, care a împărţit Imperiul roman între doi cezari şi doi auguşti, puterea supremă avind-o împăratul. Cf. i. golescu, c., dm, dl, dn2, m. d. enc. + (învechit, rar) Conducere supremă a unui stat, constituită din patru persoane. Plnă aci fu arhontocratia, iar apoi să începu tetrarhia. zilot, cron. 66. 3. Perioadă Jn care îşi exercita funcţia un tetrarh; demnitatea dc tetrarh. Cf. cade, dm, dn3, m. d. enc. — Pl.: tetrarhii. — Din gr. Texpapxta, fr. tetrarchie. TETRĂS s. rp. (Ornit.; rar) Cocoş-de-munte (Tetrao urogaţlus). Tetrasul ia un fel de poziţie oratorică, diSfâşurlnăti-şi coada In evantaliu şi tntinzlndu-şi gitul cil penele Infoiate. sadoveanu, o. xiv, 503. — Pl.: tetraşi. — Din fr. tetrăs. TETRASILĂB, -Ă adj. (Rar) Tetrasilabic. Cf. cade. — Pl.: tetrasilabi, -e. — Din fr. tittâsyllabe. TETRASILABIC, -Ă adj. (Despre cuvinte sau versuri) Care este format din patru silabe; (rar) tetrasilab. Gf. CADE, DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC. — Pl.: tetrasilabici, -ce. — Din fr. tetrasyllabique. TETRA VALENT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are valenţa patru. Cf. cade, scriban, d., dl, DM, DN2, DER, M. D. ENC. — Pl. : tetravalenfi, -te. — Din fr. tetravalent. TETRAVANGHEL s. n. v. tetra evanghel. TETREĂ s. f. (învechit) Dulceaţă (de chitră). Le învăţa cusături..., fierturi de fel de fel de dulceţuri: rodozahar, şerbeturi de trandafir şi de vişine, peltele de gutui şi de mere, tetrea de chitră şi deosebite vutci. GHICA, S. 296, cf. BARCIANU, ŞIO Iii, 359, ALEXI, NV. — Pl.: tetrele. — Din tc. tetre. TETREAVĂGHEL s. n. v. tetraevanghel. TETRUVÂNGHEL s. n. v. tetraevanghel. TETRODĂ s. f. Tub electronic cu patru electrozi. Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: tetrodi. — Din fr. tetrode. TEŢ s. n. v. chiuz. TEŢEN s. m. v. teţine. t£ţien s. m. v. teţine. TEŢIN s. m. v. teţine. TEŢINE subst. (Bot.; Transilv.) Călţunaşi (Tro- paeolum majus). Cf. lb, cihac, ii, 404, conv. lit. XXIII, 1056, TDRG, BORZA, D. 173. — Şi: teţin (com. din scărişoara — abrud), tcţen (lb, conv. lit. xxiii, 1056, tdrg), teţien (conv. lit. xxiii, 1056) s. m., tâţine (borza, d. 173) subst. — Etimologia necunoscută. TEU1 s. n. Nume dat unor instrumente sau obiecte care au forma literei T: a) Riglă de desen prevăzută la un capăt cu o piesă scurtă (reglabilă) care alunecă de-a lungul marginii planşetei; se foloseşte la trasarea liniilor paralele (sau înclinate cu un anumit unghi, cu ajutorul piesei reglabile). Cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Alături, o sticluţă de tuş, o riglă de calcul, un leu, clteva compase şi trăgătoare, v. rom. martie 1954, 230, cf. m. d. enc. b) Armătură metalică cu trei ramificaţii folosită la racordarea ţevilor. Piese de legătură cum slnt: coturi, mufe, teuri. . ., necesare conductelor de apă. scînteia, 1960, nr. 4 849, cf. m. d. enc. c) Piesă fasonată din beton, fontă sau bazalt, cu trei ramificaţii, folosită pentru canalizări, m. d. enc. d) Dispozitiv indicator folosit pe aeroporturi pentru a arăta direcţia şi sensul vîntului. m. d. enc. c) Dispozitiv de fier cu ajutorul căruia se fixează cuţitele la strung. Cf. glosar reg. f) Suport improvizat din seînduri sau din bucăţi de iemn, pe care se sprijină undiţele la pescuit. Coadele unditelor se rcazimă pe teul cel lung şi se sprijinesc cumpănite sub cel scurt de la margine, atila, p. 41. — Pl.: teuri şi (regional) teuă (glosar reg.). — Din fr. te. TEtJ2, TEA pron. pos., adj. pos. v. tău1. TEtfCĂ S. f. v. teică1. Si 27 TEUGĂ — 231 — TEXT TEUGĂ s. f. Construcţie situată deasupra punţii superioare la prora unei nave, în interiorul căreia sînt amenajate magazii şi, mai rar, locuinţe pentru echipaj. La teugă s-a strlns un grup numeros de marinari. v. rom. februarie 1961, 32, cf. abc mar., m. d. enc. Pronunţat: te-u-. — Pl.: teuge. — Din fr. teugue. TEUJfiR1 s. ni. v. tuşer. TEUJfiR2 s. n. v. tăujer. TEUTON, -Ă adj., s.m. 1. Adj. Teutonic (2). [în 1871] ordele teutone calcă sacrul pămînt, adăpat cu sîngele atltor luptători ai libertăţii, ap. maiorescu, d. i, 32. O legendă teutonă povesteşte de un rege că... a poruncit să-i aşeze un clopot de argint în înaltul unui turn. anghel, pr. 77, cf. şăineanu, d. u. Hotelul cu firma „La Wilhelm cel Mare" Din medievalul oraş teuton, minulescu, vers. 351. Bătu călcîiele, se îndoi de mijloc..., salutînd ceremonios după moda teutonă. c. petrescu, î. ii, 216. Puhoiul de sînge teuton... sc revărsa... tocmai de pe malurile crunte ale Şiretului. i. botez, b. i, 180. cf. scriban, d. Cavalerii teutoni (şi substantivat, pl.) = denumire a unui ordin mo-naho-cavaleresc german creat în evul mediu; (şi la sg.) persoană care făcea parte din acest ordin. dl. După ce înving. ■■ armatele de cavaleri poloni, sile-zieni, moravi şi teutoni..., armatele mongole se despart din nou. ist. rom. ii, 118. Sigismund de Luxemburg s-a îngrijit... de sprijinirea acţiunilor de cotropire ale teutonilor, ib. 222. 2. S. m. (La pl.) Trib gerrrianic din Iutlanda şi insulele daneze; (şi la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. Cf. ddrf, barcianu, scriban, d., dl, dm, der. — Pronunţat: te-u-, — Pl.: teutoni, -e. — Din fr. teuton. TEUTONIC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (învechit, rar) German. Unii din ţeară ungurească, şi unguri şi teutonici, şi alţi oameni de dreaptă credinţă, trec la românii aceia ca să trăiască cu dînşii. ap. maior, i. b. 64/7. 2. Adj. Care aparţine teutonilor (2), de teutoni, în felul teutonilor; teuton U). Cf. drlu. Au început război cu. . . cavalerii ordinului teutonic, asachi, i. i, 58/33, cf. scriban, d. Ruinele templului şi ale cetăţii teutonice înfipte în mijlocul tîrgului... simbolizau succesiunea implacabilă a aşezărilor omeneşti, v. rom. ianuarie 1965, 46. — Pronunţat: te-u-. — Pl.: teutonici, -ce. — Şi: (învechit) tevtonic, -ă adj. — Din lat. tcutonicus, fr. teutonique. TEVARlH s. n. (învechit) Istorie, cronică turcească. Scriitorii tevarihurilor sau analelor turceşti. văcărescul, ist. 246, cf. şio n2, 163. — Pl.: tevarihuri. — Din tc. tevarih. TEVATTÎRĂ s. f. sg. Zarvă, gălăgie, scandal. Joacă de patruzeci de ani, Făcind enormă tevatură în faţ-a nişte gogomani, caragiale, o. iv, 344. Nu credea să se facă atîta tevatură pentru nimicul ăsta. ispirescu, l. 272. Se plimba de colo plnă colo, sastisit că avea atlta tevatură şi consumaţie aproape deloc. conv. lit. xlv, 606. După multă tevatură, s-au înţeles, In sflrşit. petică, o. 214. Toate treburile casei le făcea fără nici un ropot, fără cea mai mică tevatură, brătescu-voineşti, p. 172. Unchiul, după multă tevatură, mi-a dat vreo 90 de lei. al lupului, p. g. 203, cf. şăineanu, d. u. Peste vreo clteva zile a pornit la părinţii fetii,... şi aceştia, văzlndu-l că vine cu un mare alai şi tevatură, s-au bucurat cu toţii. PoPfescu, B. iv, 29. + Bucluc, neplăcere (2), necaz (i). Cum era şi rupt de osteneală de atttă călătorie şi di atlta tevatură ce avu pe drum, adormi, ispirescu, l. 212. + Tulburare socială; răscoală, răzmeriţă. Mălurenii au veche învăţătură, şi pătimire de la tevatura din 907. sadoveanu, o. xvii, 360. în , Prahova nu fusese cine ştie ce tevatură ,şi ■ ■ ■ de o instigaţie a oamenilor fostului domnitor nu era vorba, pas, l. i, 35, — Şi: (regional) tevăttiră (ddrf), tava tură (polizu, barcianu, jahresber. vii, 134, alexi, w.), tăvăttiră (id. ib.), tivaWră (şio iii, 359, tdrg) s. f. sg. — Din tc. tevatftr. TEVATURIN adv. (Turcism învechit) în public. Fermane şi fetvale ce slnt date tevaturin. ap. şio ii2, 163. — Din tc. tevatiirin. TEVĂTtÎRĂ s. f. sg. v. tevatură. TEVECHELfU, -IE adj. v. tlvilichiu2. TEVELECHlE s.f. v. tivilichie. TEVILECHfE s.f. v. tivilichie. TEVILICHfE s. f. v. tivilichie. TEVNIC s. n. v. temnic. TfiVNIŢĂ s.f. v. temniţă. TEVTONIC, -Ă adj. V. teutonic. TEX s. n. Sistem de măsurare a fineţei firelor textile. Cf. LTR2, DEX. — Pl.: texuri. — Din fr. tex. TEXT s. n. 1. Totalitatea termenilor, a frazelor care constituie o scriere (operă literară sau artistică, discurs, lege etc.); scriere tipărită sau în manuscris. M-am îndemnat a îndrepta cu deosebită îngrijire textul. marcovici, c. 5/15. Apoi se pricepu a tăie litere slobode şi a le aşăza dupre trebuinţa textului, săulescu, hr. i, 246/24, cf. bariţiu, p. a. i, 433, stamati, d. Textul legii este atit de clar. kogălniceanu, s. a. 168. Starea sănălăţei nu mă lasă să mă ocup necurmat cu reviziunea şi înavuţirea lestului acestui op. fm (1861), 152/18. Textul canoanelor afirmă mai mult declt combate independinţa noastră ecleziastică (a. 1864). uricariul, x, 372. Reproducem aici textul oficial al memorabilului act. maiorescu, d. ii, 63. Descifra textul obscur c-un interes deosebit, eminescu, p. l. 35. în vestita carte a preotului protestant... găsim textul acelei scrisori, caragiale, o. iv, 145. „Momentele“ lui Caragiale... pot fi socotite textul unor comedii de jucat. ibrăileanu, s. l. 39. Textele lui Coresi (a doua jumătate a sec. XVI)... nu diferă prea mult de limba literară actuală sub raportul fonetismului, iordan, l. h. 178. Am legal îndată bine cu sfori tari şi cu peceţi Textul celorlalţi poeţi, călinescu, l. l. 197. Cerceia textele primelor cronici româneşti, demetrius, a. 292. Vu toate cuvintele şi nu toate formele latine au ajuns să fie scrise în texte, graur, i. l. 18. Poetica lui Aris-toteles este In adevăr un text fundamental, t bază fermă a cugetării estetice, gl 1958, nr. 3, 4/7. Princepele se opri in faţa manuscriptului... cu un text neciteţ. barbu, princ. 101. Nu mai e nevoie să Comentez bogatul text, aiît de dens ca material descriptiv, v. rom. ianuarie 1966, 179. E de presupus că niulte cuvinte dialectale... au Circulat în limba vorbită fără să fi pătruns în texte. ist. l. rom. i, 25. <0> (Prin analogie) Postulatul „individualităţii artistice“ ar fl părut vechilor greci tot atit de monstruos ca disonanţa într-uh text muzical, blaga, z. 65. ♦ (Şi urmat de determinări care precizează sensul) Scriere considerată In redactarea ei originală şi autentică. Cu tălmăcirea acei cărţi in limba proastă grecească cu totul s-au întunecat slava cărţii, neglăsuind tîlcuirea cu textul, pravila (1814), ix/3. Simion Dascălul... in textul lui Urechi păstrează numele împăratului Soleiman. kogălni-ceanu, în let. i, 146/27. Toate despunerili de lă cen- 3145 TEXTIER — 232 — TEXTURĂ tru... să se emită In ambele aceste limbe, iară In cazuri dubie testul autentic să fie cel unguresc, fm (1861), 79/1. Prciocoalele şedinţelor. . . să se poarte in limba română şi maghiară in text original, ib. 158/1. O sorginte trebuie studiată in test şi-n contest, cunosclndu-se intr-un mod filologic limba originalului, hasdeu, i. c. i, ix. Metoda diplomatică a reproducerii textelor tale quale nu era suficientă, vianu, l. u. 27. Îşi racordează textul de tradus structurii sale. v. rom. decembrie 1970, 146. + Parte a unei lucrări scrise sau tipărite care cuprinde comunicarea propriu-zisă fără titluri, observaţii etc.; parte a unei forme de tipar, compusă numai din litere şi semne tipografice, fără ilustraţii şi fără titluri. Cf. molin, v. t. 64. Un titlu cit o listă de bucate, Iar filele cu text aproape goale, minulescu, vers. 252, cf. m. p. enc. + Fragment al unei opere (caracteristic pentru gîndirea sau arta autorului). Utilizezi două texte paralele, arghezi, s. xi, 181. îndemnul de a-şi aduna toate versurile sale mai vechi şi mai noi. . . şi de a le adăuga cu alte două texte In proză. vianu, l. n. 537. La textul citat, Blaga remarcă. . . ,,împletirea clementelor de viaţă organică şi de magie11. v. rom. octombrie 1970, 71. 2. Cuvintele unei bucăţi de muzică vocală. Cf. costinescu, tim. popovici, d. m. Textul e primul lucru de care compozitorul trebuie să ţină seama atunci cind vrea să scrie un cîntec. contemp. 1954, nr. 380, 3/2. Avea glas frumos şi asta acoperea sărăcia textului. agîrbiceanu, s. 130. Natura însăşi a anumitor creaţii populare. . . cere ca tn explicarea momentelor literare să atragem atenţia asupra caracterului lor sincretic, acolo unde clntecul, dansul slnt strlns legale de textul oral. ist. lit. rom. i, 16. 3. Literă de tipar cu corpul dc 20 de puncte tipografice. Cf. MOLIN, V. T. 64, ROMANESC.U, ZEŢ. 41. — PI.: texte şi (Învechit) texturi. — Şi: (învechit) test s. 11. — Din lat. (extuin, fr. texte, germ. Text, it. testo. TEXTlfiR s. m. Autor de texte (2). Cf. dn2. Unii textieri au şi cunoştinţe şi talent muzical, m 1962, nr. 4, 14. — Pronunţat: -ti-cr. — Pl.: textieri. — Text +. suf. -ier. TEXTfL, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Din caic se extrag fibre, care se poate transforma în fibre. Plante testile. brezoianu, a. 122/19. Din plantele textile se cultivă cinepa şi inul. i. ionescu, m. 346, cf. şăineanu, cade, dn2. + (Despre fibre, materiale) Care serveşte la ţesut sau la tricotat; care poate fi folosit în ţesătorie. Fibri tecslili. barascii, b. 6. Produse textile. . . din cari numai bumbacul ocupă mai mult de jumătate, ionescu-muscel, ţes. 18. Prelungirea duratei de serviciu a uneltelor ajutătoare de pescuit din sfoară (plasă) se obţine prin... procedee simple de conservare, care fac ca materialul textil. . . să nu putrezească, vîn. pesc. februarie 1964, 17, cf. M. D. enc. + Ţesut, lucrat din fibre textile (1).. Funii textile, confecţionate din clnepă, bumbac, iută. soare, maş. 121, cf. dn2. + Care se referă la ţesătorie sau la ţesături. Tehnologia mecanică textilă apare Intr-un timp cind industria română se găseşte Intr-un progres. ionescu-muscel, fil. 7, cf. id. ţes. 606. Industria noastră textilă lucrează acum In bună parte cu bumbac produs In ţară. scînteia, 1952, nr. 2 393. 2. S. f. pl. Materiale constituite din fibre textile; p. ext. obiecte confecţionate din astfel de materiale. ;Cf. nom. prof. 34. Fabricile de textile, pielărie, de produse alimentare se află In oraşul cel mare. scînteia, 1954, nr. 2 795. Vitrine Slnt pline de cărţi şi textile. horea, c. 132, cf. DEX. — Pl.: textili, -e. — Şi: (învechit) testil, -ă adj. — Din fr. textile. TEXTILlST, -Ă adj. (Adesea substantivat) (Persoană) caic se ocupă cu ţesătoria, specializată în industria textilă. Mai mult de jumătate din muncitorii lextilişli aparţin sexuUii feminin, ionescu-muscel, fil. 26. Nuvela aceasta este inspirată din lupta muncitoarelor textiliste. contemp. 1949, nr. 120, 16/2. în cele două blocuri ale întreprinderii..., textiliştii locuiesc In condiţiuni din cele mai bune. scînteia, 1953, nr. 2 792. Alături de mineri, metalurgişti, ţextilişti, agricultori, candidez împreună cu alţii ca scriitor, contemp. 1960, nr. 955, 1/4. Echipa textiliştilor... a demarai vertiginos (înscriind chiar In primul minut). scînteia, 1966, nr. 6 926. — Pl.: texliUşti, -ste. ■— Textil + suf. -ist. . TEXTOLfT s. n. Material în formă de plăci, constituit din straturi de ţesături impregnate cu răşini, utilizat ca material electroizolant, pentru fabricarea roţilor dinţate silenţioase etc. Enormele sfere... slnt susţinute de clte o coloană găurită, din texlolit. enc.. TEHN. I, 209, cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. tcxtolit. TEXTOLdG s. m. Specialist în textologie. Un tex-tolog cu experienţă, cunosclnd greutăţile, recomandă simplificarea aparatului critic, l. rom. 1961, 74. — PI.; textologi. — Din rus. TeKCTOJior. TEXTOI.0GIC, -Ă adj. Care se referă la textologie, privitor la textologie, de textologie. Cf. dn2. Teorii a căror rietemeinicie apare abia la capătul unei îndelungi confruntări cu realităţile documentare şi textologice. românia literară, 1970, nr. 66, 8/4. — Pl.: textologici, -ce. — Cf. rus. leKCToaorEiecKHS. TEXTOLOGfE s. f. Disciplină a filologiei care îşi propune, ca, prin studiul comparativ al textelor, să stabilească versiunea definitivă a unor opere în vederea republicării lor în ediţii postume. Ştiinţa tex-tologiei. . . progresează, v. rom. ianuarie, 1960, 165. Textologia sovietică a definit. . . rolul ideologic al aparatului critic. L. rom. 1961, 71, cf. m. d. enc. — Din rus. TCKCTonorHH. TEXTUÂL, -Ă adj. (Adesea adverbial) (Care este) identic cu textul (1), (reprodus) cuvînt cu cuvînt după textul original. Cf. negulici. Citez. . . textual, rom. lit. 1841/43. Avui ocaziunea a descoperi. . . următorul document..., ce-l reproducem textual, hasdeu, i. v. 223, cf. costinescu, maiorescu, cr. n, 224. Copiez textual fraza subliniată, caragiale, o. iv, 281, cf. ddrf, barcianu. Cerem ca citatele textuale să fie arătate ca atari, împreună cu indicaţia exactă a izvorului. bul. com. ist. i, 72, cf. şăineanu, d. u. Ne informează textual că altceva n-a mai rămas oamenilor. . . declt să pllngă ori să petreacă, sadoveanu, o. x, 73. Adoptă textual definiţia..., dar o precizează şi o lărgeşte. oţetea, r. 24.. Ritualul catolic spune textual că, primind nume de sfinţi, copiii îşi clştigă bunăvoinţa acestora. graur, n. p. 47. — Pronunţat: -lu-al. — Pl.: textuali, -e. — Din fr. textucl. TEXTULEŢ s. n.' (Rar) Diminutiv al lui text. Noi desfidem pe oricine a ne arăta un singur testulej cit de mic, In care vreun păstor. . . să fie numit vlach. hasdeu, i. c. i, 39. — Pl.: textulete. — Şi: (învechit, rar) testulâţ s. n. — Text + suf. -uleţ. TEXTURĂ s. f. 1. Modul de distribuire în spaţiu a părţilor componente ale rocilor şi raporturile dintre aceste părţi. Bucăţi cristalice de textură foioasă sau razică. J. cihac, i. n. 443/26. Stlncele. . . au aspect şi testară lutoasă. cobÎlcescu, g. 14/25, cf. m. d. enc. + Mod de dispunere orientată în spaţiu a constituenţilor structurali ai unui metal sau ai unui aliaj. Textura. . . [arsenicului] este cristalină, marin, pr. i, 38/6, cf. m. d. enc. + Alcătuire a solului sau a unui 3155 TEZAUR — 233 — TEZAURARIAT strat geologic dată prin proporţia diferitelor particule minerale. O modificare de textură a straturilor geologice. CIŞMA.N, FIZ. I, 213, Cf. M. D. ENC. 2. Felul cum sînt dispuse fibrele unei părţi a corpului. Textura plămlnilor. kretzulescu, a. 310/12. Textura sau ţesătura inimi[i]. polizu, p. 146/5, cf. CADE. 3. Aspectul unei ţesături, determinat de fineţea şi de legătura firelor constituente. Cf. polizu, costinescu, GHEŢIE, R. M., ŞĂINEANU, D. U., M. D. ENC. + P. anal. Mod în care sint dispuse, aranjate componentele unei opere literare. Nu poale fi vorba de o textură sau un desen muzical fix prestabilit, chiar In formele poctice fixe. gl 1958, nr. 203, 6/4. 4. Imprimat de dimensiuni mici, care se lipeşte peste pasajele de rectificat ale unei lucrări tipărite. Cf. LTR, M. D. ENC. — Pl.: texturi. — Şi: (învechit) tesU'iră s. f. — Din fr. textnre, lat. textura, germ. Tcxtur, it. testura. TEZAUR s. n. 1, Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preţ, strînse şi păstrate într-un anumit loc; p. e x t. avere, bogăţie. Cf. DRLU, NEGULICI, STAMATI, D., PROT. — POP., N. D. Am aruncat cu pumnul întregul meu tezaur, Voind să-ntind pe cale-i un lung covor de aur. alecsandri, T. II, 135, cf. COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SF.VERIN, S. 133, ŞĂINEANU, D. U., CADE. S-a Oprit îndelung la vitrina cubică de cristal, din mijloc, unde se află tezaurele regilor goţi. c. petrescu, a. 319. Tezaurul aliaţilor a fost mutat de ia Delos la Atena. v. rom. septembrie 1954, 213. Regii, generalii, bogătaşii sciţi, erau îngropaţi acolo, In mijlocul unor tezaure imense, ib. ianuarie 1965, 26. <ţ> F i g. O Mater Terra sacră..., Pe creştetul lău pune a munţilor coroană, Plini d-aur, de rubine,... de-rilregile-ţi tezauri. heliade, o. i, 359. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Scli-pinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur. eminescu, o. i, 3. Şi iu, zeiţă, iasă din falnicul tezaur Ce l-a purtat berbecul divin să smulg măcar Pe liră o fărlmă din lina lui de aur. pillat, >r 198. + Loc unde se păstrează obiecte de preţ. Cf. costinescu. Şi el e emirul, şi are-n tezaur Movile înalte de-argint şi de aur. macedonski, o. i, 142, cf. severin, s. 133. + Muzeu aparţinînd unei biserici, unei mănăstiri, în care sînt păstrate relicve şi obiecte preţioase. Cercetăm uneori tezaurele mănăstirii. . . dintr-un imbold deşert de curiozitate, galaction,- o. 222. + Bani sau obiecte preţioase ascunse de multă vreme în pămînt şi care au fost descoperite întîmplător; comoară. Dacă tesaurul este găsit In fond strein, se împarte pe din două Intre cel care l-a descoperit şi Intre proprietarul fondului, hamangiu, c. c. 156. Oamenii şi-au închipuit totdeauna că [în munţi] stau zăvorite fabuloase tezaure, bogza, c. o. 109. 2. Totalitatea metalelor preţioase, a efectelor etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisiune sau de care dispune un stat la un moment dat; loc unde se păstrează depozitele de metale preţioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; vistierie. Cf. aristia, plut., prot. — pop., n. d. A autorizat pe conservatorul tezaurului să permită lui Bolliac să aleagă şi să ia un obiect de valoare, ghica, a. 625, cf. costinescu. Privilegiile tesaurului public şi ordinea In care se exercită ele slnt regulate prin legi speciale. hamangiu, c. c. 430, cf. alexi, w. Vistierul avea In grija lui tezaurul sau vistieria ţării. bul. com. ist. v, 110, cf. şăineanu, d. u., cade. Bon de tezaur = litiu de obligaţie emis pe termen scurt de un stat capitalist pentru a obţine împrumuturi de la cetăţeni în vederea acoperirii unor nevoi imediate ale bugetului şi pentru care statul plăteşte dobîndă. Să dăm guvernului. . . bonuri de tesaur. maiorescu, d. i, 534. Tehnicienii francezi nu văd posibilă... emiterea unor bonuri de tezaur, titulescu, d. 438, cf. dex 92. 3. Fig. Ceea ce este considerat ca foarte preţios, util; ceea ce este foarte iubit şi prfeţuit; comoară, odor. Să fie încredinţat că femeea sa e un tesaur foarte rar? heliade, d. j. 42/7. Oare. ... nu s-ar putea aduna, un asemene tesaur de cărţi, o bibliotecă aşa-numită centrale? fm (1857), 23/1. Găseau tn această casă un tezaur de toate cele mai Inclntătoare plăceri, filimon, o. i, 254, cf. costinescu. Ea. . . devenise tezaurul căsniciei lui. eminescu, p. l. 64.. Nu-mi va zlmbi norocul niciodată: Pe lume, tu mi-eşti singurul tesaur, Tu, artă fără pline, poezie! iosif, t. 113. El li fu recunoscător, ca de un spor neaşteptat al tezaurului pe care-l adunau Inlr-lnşii. sadoveanu, o. ix, 127. Voind să duci tezauru-ţi de ceară, Te prăbuşişi din drumul cel înalt, arghezi, v. 39. In inima mea stă ascunsă o fărlmă din tezaurul fără preţ al dreptăţii, v. rom. martie 1954, 142. Ne spuneai fiecăreia In parte aceleaşi cuvinte şi ne împărtăşeai din acelaşi tezaur de dezmierdări, vinea, l. ii, 288. + Patrimoniu spiritual al unei societăţi, al unei epoci. La oricare naţiune ne-am uita, cărţile slnt considerate ca cel mai preţios al lor tezaur intelectual. heliade, o. ii, 45. S-ar devasta tesaurul poporului erudit de secuii, fm (1859), 39. Aceste balade, doine şi. hore. . . slnt un tezaur pentru literatura românească. bolintineanu, o. 358. Aveţi de apărat tezaurul cel mai scump ce aţi moştenit, de la strămoşi, limba, alecsandri, s. -50. Cunoştinţele lui de limbi străine In care i. se va deschide tezaurul altor literaturi, vianu, l. r. .27. [Poeziile lui Macedonski] constituie o însemnată moştenire clasică, tradiţie pitorească In tezaurul literaturii noastre realiste, contemp. 1954, nr. 13, 3/6. Există o Inrlurire a artiştilor aceluiaşi veac; ei aparţin aceluiaşi stadiu de dezvoltare a societăţii, slnt moştenitorii aceluiaşi mare tezaur universal, v. rom. martie 1963, 121. + Nume dat unor lucrări de valoare, de erudiţie. Tesauru de monumente istorice pentru România, atit din vechi tipărite, cit şi manuscripte [Titlu], tes. 4 Totalitatea cuvintelor unei limbi, din toate perioadele, regiunile şi domeniile de utilizare. Chemarea naturală a acestei Academii era de a aduna tesaurul limbei române, maiorescu, cr. i, 346. în privinţa tezaurului lexical, limba remână nu e. mai romanică, nici mai puţin romanică declt limba italiană, franceză sau oricare din limbile neolatine, puşcariu, l. r. i, 194. Influenţa unei limbi străine asupra tezaurului lexical al altei limbi se manifestă nu numai prin împrumuturi, ci. . . şi prin calcuri lingvistice, cl 1957, 210. Calitatea de depozit activ al tezaurului lexical e unul din cele mai evidente avantaje ale dicţionarului automat, l. rom. 1965, 530. <0> Dicţionar tezaur = tip de dicţionar explicativ, avînd ca principiu înregistrarea tuturor cuvintelor unei limbi (inclusiv arhaisme, neologisme, cuvinte tehnice, dialectale şi argotice). Cf. graur, i. l. 119. — Pronunţat: -za-ur. — Scris şi: tesaur, thezaur (severin, s. 133). — Pl.: tezaure şi (învechit, m., rar, n.) tezauri (bolliac, o. 59, barcianu). — Din lat. tliesaurus. TEZAURÂR s. m. (învechit) Trezorier. Striclnd tocmeala ce am legat, cu toţi, să fie supt gloab[a] mării sale dumnealui lejaurareşului Apor (a. 1703). iorga, S. d. xii, 11. Văzlnd această poliţă a mea, vei număra dumneata peste trei zile la omul ecsălenţii sale tesau-rariu Gruf Betlen. . . lei trei mii (a. 1803). furnică, d. c. 226, cf. drlu. O lege a dietei din 1681 ţinea că tezaurariu poate fi numai un seculariu şi nu persoană bisericească, bariţiu, p. a. i, 20, cf. costinescu, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, Vf., ŞĂINEANU, D. U. Te-zaurarul majestăţii sale plătise In prealabil baronulăi o sumă imensă, sadoveanu, o. xi, 653. — Pronunţat: -za-u-, — Scris şi: tesaurar. costinescu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. —PI.: tezaurari. — Şi: tezaurâriu (scris şi iesaurariu), (învechit, rar) tejaurâreş s. m. — Din lat. med. thesaurarius. TEZAURARIAT .s. n. (învechit) Oficiu unde se păstrează şi se administrează tezaurul public; departar 3158 tezaurariu — 234 — TEZÎN mentul do finanţe; vistierie, (învechit) tezaurărie. V. trezorerie. în vlădicie să se insiălaiască de tesau-rarlatul nostru cel din Ardeal, şincai, hr. iii, 198/35. Mai rămăsese In Sibiiu o ramură importantă, adecă tezaurariatul. barîţiu, p. a. ii, 52, cf. 347, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pronunţat: -za-u-ra-ri-at. — Scris şi: tesaura-riat. — Pl.: tezaurariate. — Din lat. med. thesaurariatus. TEZAURÂRIU s. m. v. teza ura r. TEZAURĂRÎE s.f. (învechit) Vistierie; (învechit) tezaurariat. înalta thesaurărie încă prea bine le ştie (a. 1818). gcr ii, 223, cf. costinescu. — Pronunţat: -za-u-. — Scris şi: thesaurărie. — Pl.: tezaurării. — Şi: tezaurerie (costinescu, scris şi te-saurerie id. ib.) s. f. — Tczaurar -f suf. -ie. TEZAURERfE s. f. v. tezaurărie. TEZAURIZA vb. I. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A aduna, a strînge, a acumula monede, obiecte de metal preţios. Gf. drlu, costinescu. Strlngi pietre preţioase, tezaurizezi, călinescu, s. 44. Tot ce clştig investesc in valori sigure. . . Acum mă aflu Intr-un stadiu superior: tezaurizez, stancu, r. a. v, 361. La arhiepiscop am pus oameni de pază, Moneda este rară, ei tezaurizează, t iulie 1964, 33. Monedele histriene. . . tezaurizate de geto-daci. ii. daicoviciu, d. 44. (Fig.) Furnica. . ., In epoca iernii. . ,,-lşi permite să lenevească lingă o aripă de muscă tezaurizată de cu vară. arghezi, s. viii, 54. — Pronunţat: -za-u-, — Scris şi: tesaurisa. costinescu. — Din lat. thesaurizare, fr. thesauriser. TEZAURIZARE s. f. Acţiunea de a tezauriza şi rezultatul ei. Cf. costinescu. Moneta a funcţionat ... ca măsurător de valoare, ca mijloc de circulaţie a mărfurilor, ca mijloc de tezaurizare şi de plată, contemp. 1949, nr. 159, 6/1, cf. m. d. enc. 937. — Pronunţat: -za-u-. — Scris şi: tesaurisare. costinescu. — Pl.: tezaurizări. — V. tezauriza. TEZAURIZATdR s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. dl, dm. (F i g.) Aşa-i porunceau înaintaşii care erau In el: grlnarii ţărani străbătători de văi şi munţi, răscolitori de zări. . . şi tezaurizatori de impresii. IORGA, P. A. ii, 149. — Pronunţat: -za-u-. — Pl.: tezaurizatori. — Tezauriza + suf. -tor. TfiZĂ s. f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într-o discuţie; idee formulată concis, susţinută ca temei al unei concepţii (filologice, juridice, politice etc.). Cf. i. golescu, c., budai-deleanu, lex., negulici, stamati, d., polizu, PROT. — POP., N. d., costinescu. Nu puteau declt să împiedice adevărul, produclnd neîncredere In contra unei tese care avea trebuinţă de argumente aşa de greşite pentru a fi susţinută, maiorescu, cr. i, 271. Un cuvînt mai mult pentru teza noastră. gherea, st. cr. ii, 129, cf. barcianu, alexi, w., petică, o. 424, şăineanu, d. u. Orice ştiinţă trebuie să se perfecţioneze fără întrerupere, lepădlnd tezele învechite. contemp. 1948, nr. 109, 7/1. Principiul conducător... al întregii activităţi a partidelor marxiste ll constituie teza despre unitatea dintre teoria şi practica revoluţionară, formulată de întemeietorul comunismului ştiinţific — Karl Marx. lupta de clasă, 1953, nr. 9, 24. Nu e cazul să intrăm Intr-o discuţie mai amplă asupra acestor teze. blaga, z. 119. A întărit prin fapte istorice noi teza apariţiei textelor româneşti In secolul al XVI-lea. L. rom. 1959, nr. 1, 3. Pentru a ilustra această teză, referatul citează exemple, t mai 1964, 12. Dispunem.. . de elemente care confirmă această teză. h. daicoviciu, d. 54. <$> Loc. adv. (învechit) în teză generalii = în general. în teză gene rală. . . să nu uităm că năravul din fire nu are lecuire. odobescu, s. iii, 48. 2. Idee, concepţie, teorie funcţionînd, spre deosebire de tendinţă, ca o schemă prestabilită în care artistul încadrează forţat elementele realităţii. Pare că ar fi fost cu putinţă să se vorbească despre. . . tesa morală a unui scriitor, maiorescu, cr. ii, 82. Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. gherea, st. cr. ii, 249, cf. i, 263. 3. (în sintagmele) Teză de doctorat (sau de licenţă) = lucrare ştiinţifică prezentată de un candidat pentru obţinerea titlului de doctor (sau de licenţiat). Cf. ddrf. O conştiincioasă teză de licenţă, iorga, i. l. i, 329, cf. şăineanu, d. u. Şi-a susţinut teza de doctorat. sadoveanu, o. ix, 215. Au urmat felicitările ca la o teză de doctorat, vinea, l. ii, 92. în aceşti termeni ne este recomandată teza de doctoral, v. rom. decembrie 1970, 65. (Eliptic) Cf. costinescu, şăineanu, d. u. Voia să-şi dea doctoratul... Citea mult, tşi lucra teza. demetrius, a. 291. 4. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfîrşitul unei perioade de studii sau la un examen. Mline are teză. c. petrescu. c. v. 84. Un elev... îşi scrisese pe faţa pupitrului, mărunţel de tot, cu creionul, tocmai chestiunea pe care o dăduse la teza de cosmografie, i. botez, b; i, 47. Nu e poate momentul să ţi-o spun, dar teza d-tale... este mizerabilă, sebastian, t. 212. Tezele cele grele i le făcea Mircea sau Dănuţ. teodoreanu, m. ii, 24, cf. arghezi, s. xi, 94. Totdeauna singuratic, dar gata să ajute pe oricine, mai ales la tezele In scris, vinea, l. i, 27. între vrafuri de teze, printre cărţi şi notiţe, fetiţa noastră poate să viseze, horea, c. 131. Intra tn camera lui de lucru, pretextlnd că are de corectat teze. v. rom. iulie 1970, 12, cf. dex. — Scris şi: tesă. — Pl.: teze. — Din fr. thisc, germ. TUese. TEZfiC s. n. V. tizic. TEZGĂ s. f. (Regional) Masa de lucru a tîmplarului (Toager — Timişoara), cl 1965, 370. — Din ser. tezga. TEZfC s. n. v. tizie. TEZlSM s. n. Limitare a unei opere de artă la ilustrarea sau la demonstrarea unei teze; p. e x t. di dac-ticism, schematism. Nu lămuresc. . . deosebirea cea mare ce există Intre tendenţionism şi tezism, gherea, st. cr. i, 301. Este partizanul unei „terţe teorii“, deopotrivă adversară „artei pentru artă“ şi antitezei ei: ,,tezismul“. ralea, s. t. iii, 201. Tendinţa nu trebuie confundată cu tezismul, v. bom. aprilie 1970, 58. — Teză + suf. -ism. TEZlST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care se bazează pe tezism, care aparţine tezismului. Drama poale să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. gherea, st. cr. ii, 249. Autorul vrea să ne facă artă tendenţionistă şi tezistă, ionescu-rion, s. 244. Literatură de idei, intelectualislă, tezistă, filozofică, ibrăi-leanu, s. l. 98. Această bucată e nu numai tendenţioasă, ci curat tezistă, id. sp. cr. 107, cf. dn2, m. d. enc. 2. S. m. şi f. Adept al tezismului. Pentru tezişti, un artist... poate, după o teză dată..., să scrie orice. gherea, st. cr. i, 303. Ibrăileanu este tendenţionist, nu tezist, ralea, s. t. iii, 201, cf. dn2, m. d. enc. — Pl.: tezişti, -ste. — Teză + suf, -ist. r s\ TEZÎN subst. (Regional) Cană de tinichea, în care se păstrează mierea (Făget — Lugoj), chest. vi 158/9. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. 3171 TEZL — 235 — TIBICEN TfiZLĂ s. f. v. teslă. TFILlNE subst. pl. (Rar) Bucăţi de pergament, cu versete din Biblie, închise într-o cutioară, pe care evreii ortodocşi şi le pun pe frunte şi pe braţul stîng cind îşi fac rugăciunea; filacteră. Se puse liniştit să-şi facă rugăciunea dc dimineaţă, potrivindu-şi şalul dungat şi tfilinele. sadoveanu, o. viii, 91. Umbla de colo-colo. . ., cu mantia lui dungată tn spate şi cu tfi-linele înfăşurate la braţ şi la frunte, id. ib. x, 214. — Din ebr. tephilîn. TFU interj. Exclamaţie care exprimă mirarea, admiraţia; ptiul Tfu, da frumos mai e! alr ii 3 256/ 587. , — Onomatopee. TU interj. (De obicei cu ,,i“ prelungit) Exclamaţie care exprimă: a) mirare, uimire; admiraţie. V. măi1, p h i1. Ti/i/... Ce frumoasă caţaveică am să fac nevestei mele! creangă, ap. cade. Tii, da prost mai eşti! contemporanul, v2, 198. Da stăi, femeie hăi, unde-o porneşti aşa ca o furtună?. . . Tii, Doamne, ce ţ-c cu nebunu! vlahuţă, ap. tdrg, cf. şăineanu, d. u., cade. Ai să vezi întreaga lume cum ti^ascultă-nmăr-murită!. . ■ Dă din coate cîte unul. . . altul zice „mă!“ şi „ti!“. kftimiu, î. 82. Tii! ce faci, mă? brăescu, a. 203; (Pipăie ştofa pantalonilor): Tii! Teribilă, dom’le! sebaştian, t. 124. Tii! Da s-a lăsat afară ger grozav, stancu, d. 106. Tii, să nu-ti vie să crezi! preda, d. 101, cf. şez. v, 162. Tii, ce ţineau bine acum pe cline!. . . ce mlricau ei li dădeau şi lui. pop., în ist. lit. rom. i, 88; b) mînie, ciudă, necaz. Tiu! păcatul mare... să nu fi venit cu un minut mai nainte ca s-o văz şi eu ! gorjan, h. iv, 21/26. Tii!. . . să fi fost el aici să mă fiarbă aşa, că-i sărea ochilarii din ochi şi giubenul din cap. caragiale, o. vi, 5, cf. cade. Tii... ce necaz îmi e că nu pricepi... brăescu, a. 245. Ti! bată-l Dumnezeu! nu e chip să scap de el. rădulescu-codin, î. 205, cf. alrt ii 38. — Şi: tiu interj. — Formaţie pe baza unui sunet reflex. — Pentru tiu, cf. p t i u. TI2 interj. (Repetat, pronunţat cu ,,i“ prelungit) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al rîndune-lelor. Cf. alr ii 5 748/141. — Onomatopee. TIÂGĂ s. f. v. teleagă. TIĂHĂ s. f, 1. Coroană pe care o purtau regii vechilor perşi şi conducătorii altor popoare orientale. Tiara purta preste cap împăraţii perşilor, ca o coroană. aethiopica, 26r [text marginal], cf. stamati, d., ŞĂINEANU, D. U., CADE, M. D, ENC. 2. Mitră papală, formată din trei coroane suprapuse; p. ext. mitră bogat împodobită, purtată la solemnităţi deosebite. Cf. drlu. Călcă pe toate treptele ierarhiei clerului şi ajunse a pune pe cap tiara ponteficală. filimon, o. i, 315. Preoţimea toată — afară în veşminte, în tiară, Se Inşiră-acum pe scară, alecsandri, POEZII, 593, Cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w., şăineanu, D. u.. cade. Yeşmlntarul se consultă cu eclisiarhul dacă mitropolitul va pune tiara de aur bătut... sau o mitră uşoară, arghezi, b. 26. Păstrată pentru Paşti In cămin cU-ncuietoare, Tiara stă-n părete. id. vers. 75. (Fig.) [Flăcările] se individualizau din nou, după cădere, ca să facă şi să refacă tiara lor coreografică şi plină de safire, galaction, o. 148. + (Prin metonimie) Persoană care poartă tiară (2). Se zice c-ar fi fost de-o frumuseţe rară, C-ar fi ademenii chiar o papală tiară, t iulie 1964, 43. + Fig. Calitatea, demnitatea de papă. Cf. şăineanu, d. u., scriban, d. A aspira la tiară. id. ib. + Fi g. (La sg. art.) Clerul; autoritatea clericală. Vedeau în acel concor- i dat o umilire prea peste măsură de înjositoare a suveranităţii statului faţă cu mitra (tiara) bisericească. bariţiu, p. a. iii, 3. 3. (Rar) Acoperămînt al capului, de formă conică, foarte înalt, pe care îl purtau astrologii, alchimiştii vrăjitorii.. Necromani ce lungi tiare pori în cap cu mare fală, Unde-s scrise cu văpaie drăceşti semne de cabală. negruzzi, s. ii, 121. — Pronunţat: ti-a-, — Pl.: tiare. — Din ngr. Tiocpa, lat. tiara, fr. ţiare. TIBĂN s. n. v. tabanl. TIBET s. n. (Ieşit din uz) 1. Lînă de Tibet, scriban, d. + (Munt.) Ţesătură făcută din asemenea lină. Scurteică de tebet blănită, lungă (a. 1853). iorga, s. d. vi, 138, cf. scriban, d. (Regional) Haină ţărănească (nedefinită mai îndeaproape) (Iazu — Slobozia). Cf. ii vii 228. + Blană de oaie din Tibet. Cf. şăineanu, d. u., cade 2. (Munt.) Basma neagră de satin, scriban, d. + Panglică (de satin). Taraful lăutarilor... împodobise din preziuă un cap mare de porc cu tibet conabiu şi albastru, cu busuioc şi cercei roşii, delavrancea, s. 182. Şi-au prăpădit tibetul roşu din codiţele cari le. joacă pe spale. id. ib. 225, cf. cade. — Şi: tcb6t, tnbet (iorga, s. d. xii, 145) s. n. — Din tc. tibet. TIBETAN, -A s. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Tibetului. Am stat locului, cind mi-a întins mina un tibetan peste măsură de voinic. v. rom. octombrie 1955, 143. — Pl.: tibetani, -e. — Tibet (n. pr.) + suf. -an. TfBGĂ s. f. v. tigvă. TlBIA s. f. invar. Os lung şi gros care formează, împreună cu peroneul, scheletul gambei; (popular) fluier, ţurloi. După femur, libia este osul cel mai mare al scheletului, kretzulescu, a. 80/1, cf. macedonski, o. i, 126, barcianu, alexi, w., bianu, d. s., şăineanu, d. u., cade. Ciocul e puternic, masiv... Tarsul, in comparaţie cu libia, e scurt, linţia, p. ii, 83, cf. d. med. Osul tibia şl peroneu formează baza pulpei, enc. vet. 7, cf. şăineanu, d. u., cade. — Pronunţat: -bi-a. — Şi: tibie (pl. tibii) s.f. — Din fr. tibia, lat. tibia. TIBIÂL, -Ă adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la tibia, care ţine de tibia, care are legătură cu tibia. Cf. dn2. Periostită tibială. D. med. 636. Arteră tibială. m. d, enc. 2, S. m. (Rar) Muşchiul tibial. Muşchiul tibialul dinapoi încovoaie piciorul, kretzulescu, a. 258/13. — Pronunţat: -bi-al. — Pl.: tibiali, -e. — Din fr. tibial. TIBIALĂ s.f. (învechit) Apărătoare a pulpei; pul-par, jambieră. Traian, In tunică scurtă, cu tibiale sau poturi vînătoreşli pe pulpe, odobescu, s. iii, 74. — Pronunţat: -bi-a-, — Pl.: tibiale. — Din lat. tibiale. TIBlCĂ s. f. (Prin Transilv.) Vas de lemn cu capac (com. din jina — sebeş); butoiaş cu o capacitate de 15 1, lung şi turtit, făcut din lemn, cu care se cară apă în spate, pe munte (a ii 6); vas de lemn cu care se aduce vinul (a ii 10); butoi în care se pun castraveţii la murat (com. din săsciori — sebes). — Pl.: ? — Cf. c h i b ă 1. TIBfCEIV s. m. Cîntăreţ antic din fluier, din flaut. Cf. ARISTIA, PLUT., DN2. — Accentuat şi: tibicen. dn2. — Pl. : tibiceni. — Şi: (învechit, rar) tibicin s. m. aristia, plut. — Dixi laL tibicen. Cf. it. t i b i c i n e. 3187 TIBIGIN — 236 — TIG4 TIBlCIN s. m. v. tibiccn. • ■ ■ XlBXE s.f. v. tibia. TIBIŞfR s. n: 1 (Prin Munt., Olt., Dobr.) 1. Cretă (Se scris pe tablă). Să însemneze cu tibişir pe loitra carului preţul a fieşcărui-a (a. 1792). ap. şio iij, 359. Cera'a bucată de tibişir de-la slujnică, filimon, o. ii,; 168, cf. cihac, ii, 622, lm. Dascălul ă luat o bucată dc tibişir. caragiale, o. iv, 131, cf. vi, 178, ddrf, ; gheţie, r. m. Mă iiuc la tablă; iau tibişirul... şi tncep să socotesc, delavrancea, h. t. 97, cf. alexi, w. Clr-ciumarul li dete rachiul şi Inscmtiă pe cerceveaua ferestrei o linie albă cu tibişirul. sandu-aldea, d, n. 188, Trecea-n catastif însemnările făcute din repezeală cu tibişir, pe tejghea, lungianu, ap. cade. Fiecare îşi însemna trecerea, cu an tibişir de: altă culoare, ţinlnd loc de iscălitură, c. petrescu,. a, r. 48, cf. voiculescu, L. 28.(3. Uite, a făcut lista, l-am dat banii... Atunci trage cu tibişirul peste ce-a fost şi să mai vie un rtnd. pas, z. r, 34. Pisica e albă.. . albă, ca tibişirul. arghezi, s. Viii, 149, cf. alr sn iv h 916: <0 Fig. Moş Crăciun se plimbă' ţoală noaptea, ascuţindu-şi cu briceagul tibişirul de argint, ca să deseneze cu vîrful lui foi de leuştean pe sticla ferestrelor, arghezi, s. vii, 239. Să ne-amintim In noapte, de noi, din fir In fir, Şi să privim zigzagul, pe stlnci, de tibişir, în care-şi puse pasul fragila mărturie, id. vArs. 52. <0> Expr. A ajunge la tibişir - a rămine fără bani (la jocul de cărţi); a ajunge să joace pe datorie, Ajunsese la tibişir, datoria vreo două sute. vlahuţă,. s. a. iii, 163- 2. Calcar fin, granular; cretă. Luturile fireaşle slnt de fălină, precum tot pămîntul. Saa vlrtos, precum creta, adecă tipişlr. greceanu, î. 129/22, cf. . man. sănăt. 373/30. Creta (tibişirul) este albă şi moale. barasch, i. n. 39/19. Facerea pergamentului de scris se urmează. ■ ■ prin cretă (tibişir}, frecarea pelei cu piatra numită poncia. isis (1859), 1392/18, cf. cihac, ii, 622, ddrf, barcianu. ' — ’&J.: tibişire. — Şi: (învechit, rar) tipişfr s. n.' — Din tc. tebeşir. TIB1$IR6S, -OASĂ adj. (învechit) Cretos. Cf. „ci- ; hac, ii, 622. — Pl. ■/■•tibişiroşi, yoase. •* . — Tibişir -f suf. -os. TIBITjiV s. m. (într-o poezie populară) Numele unei plante nedefinite mâi îndeaproape. Frunză verde tibitin, Văzui soare răsărind, mat. Fb’LlK. 1 357. Etimolqgia necunoscută. Cf. tipitin-ă. i TIBOC s. m. v. ţiboacă. ' " ; TIBRIC s. n. v. chibrit TIG1 interj. (Adesea repetat) Cuvînt care imită , suribtul produs, de uu elopot mic; ting. Cf' alr i 353/ ; 934. Acolo o fost. oile-mpăratului. .. Amu ţichi-lichi- , tichi făcea.. .clopot’e pă iele. o. bîrlea, a. p. i, 369. ! + Cuvînt care redă bătăile inimii. V. t i c-t a c. Cf. ; DEX. — Şi: tichi interj. — Onomatopee. ' TIC2 s. n. 1. (Adesea detertninst prin ,,nervos“) Mişcare involuntară a unor grupuri musculare sepa- ; rate, de obicei aceleaşi, care se produce rapid, repetat şi care1 poate fi suprimată temporar prin acţiunea voinţei. Vedea figurile, cti zlmbeiele, cu pieptănătura, ca ticurile lor nervoase, vlahuţă, ap. cade, cf. alexi, \v., BiANtr, D. s. Mişcarea asta, foarte obişnuită ei, ira devenit irezistibilă ea un tic nervos, căci e vădit ; că o face fără să vrea şi poate fără să ştie. ibrăîkeanu, a. 103, cf. şăineanu, d: u. începe din nou să meargă, ; ... . întinzind gltul Intr-un tic monoton, c. petrescu, . fc. V. 277. Băiat tritirziat, intrat In şcoală ca priit mi- , nune, chinuit de ticuri nervoase: brăescu, a. 142. Se opri, zăpăcit, distrat; cu un tic ln colţul buzelor.- teo'do-reanu, m. ii, 19. Multe persoane sV transpun tn mentalitatea altor indivizi, le imită vocea, gesturile, ticurile. ‘ ralea, s. t. ii, 14. Buzele li tremurau, figura lui plltisă era zgllţlită de ticuri, vinea, l. ii, 25, cf. p. med. •O-Ticul ursului ^ mişcare nervoasă, de legăifare a corpului sau a capului, pe care o deprind animalele sălbatici aflate îii captivitate, uneori “şi caii. S-a legănat de clteva ori pe picioare, parcă ar fi dbut ,,ticul ursului". sandu-aldea, u. p. 74. Mişcarea ce o face Un cal cu ticul ursului e asemănătoare cu aceea pe care o face cineva care ţese plnză ta un război, enc. vet. 167. (Ieşit din uz) Tic dureros al feţei =i! nevralgie facială. bianu, d. s. 2. Obicei (2) (rău); tabiet; manie (2). Cf. barcianu. Beţia se întinsese... Fiecare îşi avea ticul său. d. zamfirescu, t. s. 68. Te muţi Intr-o casă străină, cu arme şi bagaje, cu tabieturi şi obiceiuri, cu ticuri şi năravuri, anghel, pr. 41, cf. şăineanu, d. u., cade. E un instrument de critică sublilă,... subliniind cu ascuţime lipsurile şi rămăşiţele unor ticuri milităroase. contemp. 1949, nr. 156, 6/3. Cind- ■, sinteza mentală e alterată, conştiinţa şe afirmă Intr-o serie de ticuri, de mici obiceiuri mecanizate, ralea, s. t. ii, 13, cf. 139. Prinşeseşi ticurile redactorilor şi reporterilor care purtau pălării cu boruri mari, lavaliere şi bas,ton de mină. pas, z. i, 285. Atmosfera de tlrg şi siestă,,., de viaţă sclerozată In ticuri şi tabieturi, t mai 1964,. 70. + (Adesea determinat prin „verbal") Obicei (caracteristic unor persoane) de a repeta, involuntar, anumite cuvinte în cursul vorbirii. Prinseşe şi un „tic" dc vorbă al acestuia, hogaş, dr, ii, 155. Repetă, cu ticul căpătat tn ultima vreme, să mai rostească o dată sflr,-şitul. frazelor, c. petşescu, c. v. 358. în frazele pt m -poase şi fără sens ale eroilor vedem. . , toate ticurilc verbale, stereotipiile de limbaj, t decembrie 1964, 44. + Clişeu (literar), şablon1 (2). O parodie plină de haz la adresa snobismului care transformă orice ,,noutate" literară In modă, in clişeu, tn tic ridicol, scînteia; 1966, nr. 6 893. Ţoale acestea fac obiectul unor simple ticuri culturale, contemp, 1971, hr. 1 294, 6/6. — Pl. ticuri. — Din fr. tic, germ. Ţick. TIC3 s.n. 1. (Prin sud-vestul Transilv. şi Ban.) Ciocul găinii. Cf. anon. car. Tăiaţi ticurile la găini, că dezgroapă toate guliile, viciu, gl.* cf. alr i 67/35, 40, 49, 69, 77, 118, 831, alr sn ii h 375, a iii 1, 2, 18, iv 3. + (Prin Olt. şi sud-vestul Transilv.) Ritul porcului. Cf. h v i47, vîrcol, v. Pune-i belciug tn tic! ciauşanu, gl., cf. paşca, gl., alr i 66/800,820, 870, 874, 880, alr sn ii h 333, a iii 3. <0> Expr. A*i da (cuiva) peste tic = a repezi pe cineva pentru o faptă (sau un gest etc.) nepermisă; a-i da peste nas. Cf. ciauşanu, gl. 2. P. a n a 1. (Prin sud-vestul Transilv. şi Olt.) Partea dc dinainte, încovoiată în sus, a tălpilor săniei. Cf. alr sn ii h 359/836* a iii 2, 3, -19. 4- (Regional) Gurguiul opincii (Pui — Haţeg), alr i 1 6.76/118. (Regional) Fiecare dintre cele două capete ale părţii metalice la tîrnăcop (Băniţa — Petroşeni). Cmnip cu dguă t'icuri. a iii 18. — .Pl.: ticuri. — Şi: {regional) tioc (a ii 8), tiuc (alrm sn i h 252/2) s. n. — Probabil onomatopeic. Cf. ci o c. TIC4 s. n. (Mai ales irî yestul Transilv.) 1, Putină pentru păstrat brînza. Cf. viciu, gl., com. din co-jocna — cluj si din vişag — lugoj, chest. v 122/34, 149/43, alr î l 818/295, 298, 302, 305, 315, 320, alr ii/i h 289/316, a i 12, 13, 22, 35, lexic reg. 72. + (Regional) Oală îii care se păstrează laptele sau brînza (Totoreni — Beiuş). Cf. a i 22. 2. Putinei. .Băgăm In t'ic jintaiu şi dăm pe el până s-a/eje. a i 35, cf. 23, 31, 35, ţ-eaha, c. n. 273, 3. Cutie de lemn; lădiţă. Tic dă sarie. alr i 708/305. li bagă [banii] int-u t'ic cu tărlţă şUi puAe-acclo su.pt-o laviţă, o. bîrlea, a. p. ii, 563. — Pl.: ticuri. , — Cf. !j u tic. 3198 — 237 — ticAit*,2 TIGS s. n. v. spic. TICÂLĂ s. 1. 1. (învechit şi regional) Suferinţă, chin, durere, amar; mizerie (1), (învechit şi regional) ticăloşie (1). Să facă rugăciune şi ceareri derepl toate ticalele şi nevoile miserătăţiei tuturora, coresi, ap. gcr i, 25/11. Cu oţăi şi cu fiiare mă adăpară, dereptu să lasu voao leage, şi misaiu in ticală. cuv. d. bătr. ii, 46/12. Şi Lot Încă să veade, penir-a lui ticală, C-au pus supt nevoinţă multă osteneală, dosoftei, v. s. octombrie 58r/12. 0 (în imprecaţii şi formule exclamative de coriipătimire) Bată-te ticala ta să te bată! mat. dialect, i, 98. Vai de ticala ta! ib. 2. (Regional) Om ticăit2 (1), neajutorat (2), slăbănog, bleg, nevrednic. Slntefi nişte ticale! agîrbiceanu, a. 354;. Ăsta-i o ticală, nii-i în stare de nimic. mat. dialect, i, 195, cf. lexic reg. ii, 47. <> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Ce ticală de om! scriban, d. 3. (Prin vestul Munt.) Muncă anevoioasă, migală, ticăială. Cf. tomescu, gl. E ticală multă. ib. — Pl.: ticale şi (regional) ticăli (mat. dialect, i, 1,95., .lexic .REG. ii, 47). — Cf. ti c ă.i2. TICALNIC, -Ă adj. (învechit, rar) Nenorocit (1), mizer (1). Ticalnică (a. 1620). ap. rosetti — .cazacu, I.L.R. I, 199. — Pl.: ticalnici, -ce. — Ticală + suf. -nic. TICAlVIE s. f. (Prin Bucov.) Om slab. lexic reg. 110. — Pl.: ? . Ţicăi2 + suf. -anie. TICARĂIE s. f. v. tecărău2. TICĂRÂUĂ s. f. v. tecărău2. , % TIC ARAU s. n. v. tccărău2. TÎCA'TÂC interj, v. tic-tac. TÎCA'TACA interj, v. tic-tac. - ŢfCĂ1 s. f. (Regional) Clopot care se puno la gîtul oilor (Runcu Salvei — Năsăud). Cf. chest. v 157/66. — Pl.: ? — De la tic1. TfCĂ2 s. m. v. tătic. TICĂCf vb. IV v. ticăi2. TIGĂfi yb. IV. Intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic, caracteristic în timpul funcţionării; a face tic-tac; a tîcîi (1), a tăcăi (1). Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Un ceasornic pe un scrin ;. . ticăia, anghel — iosif, c. l. 79. Se uită la ceasul care ii ticăia la mină. stancu, r. a. iv, 42. Auzi ceasul de la glt ticăind. v. rom. noiembrie 1964, 52, cf. alr n/r mn 140, 3 907/219. : 2. (Despre inimă) A bate tare (din cauza unei emoţii puternice); a zvîciii, a palpita (1); a tîcîi (2), a tăcăi (2), (regional) a tîcîti. Apăru tn prag; ’mi ticăi inima Şi abia piliui crede urechilor cind 11 auzii chemlndu-mă. delavrancea, t. 204, cf. şăineanu, d. u. Un copil de se răstea 'la dlnsul, începea să-i joace barba şi să-i ticăie inima, rebreanu, nuv. 280. Dar dacă n-o vrea? — întreabă Vitalia cu inima ticăind, stănoiu, c. i. 206. Năvălesc pe uşe cu inima ticăind. G. M. zamfirescu, sf. m. n. ii, 307. Băiatul îl simţea încă întors spre el şi inima îi ticăia, v. roM. iunie 1955, 44. — Prez. ind. pers. 3: ticăieşie şi ticăie. — Tic [-tac] + suf. -ăi. TICĂI2 vb. IV. 1. Intranz. A lucra încet, fără sppr; a (se) mocăi (1), a (se) mocoşi. Cf. anon. car. Degeaba şede acasă prin cotrufă ticăind. contemporanul, iii, 260, cf. cade, scriban, d., lexic reg. 94. 2. Intranz. şi refl. (învechit şi regional) A suferi, a se chinui; a se trudi, a se zbuciuma, a se fră-mînta. Aşa şi trupul, cui va fi răslăbit, c.utremură-se şi se ticăiaşte. coresi, ev. 245. Vădzindu-i îmblînd şi ticăcind şi aşteptîndu-şi perirea şi cu lanjujile in gru-madzi, i să feace milă de dînşii. dosoftei, v. ş. decembrie 188r/21. Ticăcindu-să cu postul, cu privegheăreă şi cu jos dzăcarea. id. ib. ianuairie 253r/24, cf. cihac, ii, 408. Tu dorul fi-l ajungi, deşi te ticăi. Ea-ţi fie tot, ce-ai suferii nimică-i. eminescu, l, p. 159. începu a-şi frînge mîinile de durere şi a s.e ticăi, de-i plingeai de milă. ispirescu, m. v. 31, cf. barcianu, alexi, w., dhlr ii, 485,.bl ii, 192. <£■ (Probabil traâucere greşită pentru slavonul oe-eXoahth ,,a cutreiera") începusă şi alţii de ceia ce se ticăia descîntători a meni spre ceia ce tivea duhure hitleane. coresi, l. 89/14. — Prez. ind.: ticăiesc. —Şi: (învechit) ticăcf, (regional) ticălf (lexic reg. 94) vb. IV. Etimologia necunoscută. Cf. t i c a 1 ă. TICĂIALĂ s.f. Migăleală, încetineală în muncă; mocoşeală (1), (rar) mocăială. Şterse cu ticăiala din totdeauna sticla cchelarilcr. c. petrescu, c. v. 11, cf. 91. Nu-i vremea să-şi facă nepotul de rîs şi de caie, cu bănuielile şi ticăielile lui moşneieşti! v. rom. februarie 1954, 102. — Pl.: ticăieli. — Ticăi2 + suf. -eală. TICĂINDĂ adj. (Rar; despre inimă) Care ticăie1 (2); (rar) tîcîindă. Cu inima ticăindă ca ceasornicul, .. . plecai de acolo, gorjan, h. ii, 119/8. — Pl.: ticăinde. — V. ticăi1. TICĂfiVŢĂ s. f. (învechit) Ticăire. Pleacă-ii, Dcamne, urechea..., Că-s in lipsă şi tn ticăinţă. dosoftei, ps. 285/16, cf. 373/18, bl ii, 192. — PI.: ticăinţe. — Ticăi2 + suf. -iin/ă. TICĂfRE s. f. (învechit) Faptul de a (se) ticăi2; mizerie, suferinţă, chin; (învechit) ticăinţă. Cf. ticăi2 (2). O ticăire unor suflete ticăloase ca aceste osîn-dite! antim, ap. Tdrg. Nu numai că era sărac, striin şi pustiu, ci şi bolnav şi avea multă ticăire de foame şi de sete. ap. tdrg, cf. lm, cade, bl ii, 192, scriban, d. — V. ticăi2. TICĂIT1 s.n. Faptul de a ticăi1. 1. Tic-tacul ceasornicului, tîcăială (V. t î c î i a 1 ă î). Cf. ticăi1 (1). Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V. Parcă atunci vedea pentru întîia oară un ceasornic. Ii ascultă ticăitul, ardeleanu, d. 56. Numai ti vedeai pe cîte unii... cum ciulesc urechile s-audă de unde vine ticăit de ceas. v. rom. noiembrie 1964, 14. Mi-am ascultat bătăile ceasului de la mînă, un ticăit' grăbit şi frenetic, ib. decembrie 1966, 21. 2. Zvîcnire, palpitaţie a inimii; tîcîială (2), (rar) tîcîit, tăcăitură. Cf. ticăi1 (2). Cf. ddrf, şăineanu, d. v. Şi-a ascultat fără voie ticăitul spornic al inimii. galan, z. r. 230. — Pl.: ticăituri. — V. ticăi1. TICĂIT2, -Ă adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care lucrează încet, fără spor, care' reacţionează cu întîrziere, mocăit (1), mocoşi t; p. e x t. (cel) care nu e capabil să facă ceva, nev ro dnic. V. ticălos (2). Sfatul dedease a neşte ticăiţi şi nebuni de-l ţinea, moxa, 393/8. Mînule slabe.:.-îl arată fără virtute şi ticăit om (a. 1785). gcr ii, 145/12, cf. anon. car. Acest rigă ticăit se mulţemi.. . de a trimite.. . sol. arhiva, r. i, 105/26. Cît fîn stricat şi mucezii. . . vede cineva pe la gospodarii cei ticăiţi? i. ionescu, c. 150/12. Am văzut destui bărbaţi mult mai ticăiţi. . . decît cea mai hiciznică femeie, creangă, 16 - c. 857 61 32i8 ^icXrfk — 238— TICĂLOS P. Î4l, cf. MARIAN, S. R. I, 104, SĂGHINESCU, V., PAMFILE, cr. 248. Dorea ca să încredinţeze pe faţă că el nu este aşa de iicăit. precum ll presupune ea. sbiera, p. 144. Clţi voinici de-a mea măsură, Teii la Muldua trecură; Numa io, un ticăit, M-am dus şi iar am vinii. MÎNDRESCU, L. P. 101, Cf. ŞEZ. V, 162, XIX, 13, I. CR. iv, 123, com. din straja — rădăuţi. Ce mai ticăit om eşti tu, bre! Com. din bilca — rădăuţi. Ticăitul ăla şi-a lăsat finul nestrlns, de a putrezit pe jcs. mat. dialect, i, 289. O (Despre felul de a fi, despre manifestări ale oamenilor) „Zaharia Trahanaclie“. ■ . prin combinarea numelui cu a pronumelui sugerează.. . tot ce are ,greoi'şi ticăit venerabilul preşedinte, ibrăileanu, s. l. 76. <0> (Adverbial) Se mişca ticăit şi fără nici o treabă prin casă. slavici, n. i, 106. A vorbi ticăit. barcianu. 2. Care se află intr-o stare (materială sau morală) vrednică de plins; nenorocit (1), necăjit (2), chinuit; sărman, biet; năpăstuit (1). Şi-i urlt a se osteni pentru [a urmări] un om mic şi iicăit. dosoftei, v. s. septembrie 30*726, Ticăiţi slnt (prăpăd să dea peste ei b 1938) căci au păglnit la mine. biblia (1688), 5861/! 1. Ce vor să facă de ailfia bani ce le cerea, ca să-i ia din ticăita ţeară. şincai,, hr. iii, 150/16. 'Ticăiţii părinţi, pre lingă moartea fiiului lor, să se păgubească şi de zestrea ce au fost dat. pravila (1814), 161/5. O, zi pentru noi cumplită. O, fiică mult ticăită, dacia lit. 147/21. Căutau să ajute pe ticăiţii lor fraţi, bălcescu, ,m. ■ v. 169. Ticăitul boier răcnea cit putea, negruzzi, s. i, 156, cf. polizu’. Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, clml te vor vedea înfriht şi ticăit! odobescu, s. i, 67, cf. barcianu, alexj, w., dhlr ii, 485. Ticăitul monah îşi venise in ori din spaima ce Indurase, sadoveanu, o. xiii, 560. Văzlndu-se aşa de ticăit şi de înglodat, s,-a mimat pe Dumnezeu. sbiera, p. 195. Nu se lăsa călcat în picioare de orice venetic ticăit şi flămlnd. marian, t. 107. Sufleţele ticăite! Vezi moartea cum te cuprinde, id. î. 121. O, suflete ticăite,. . . De cele păcate multe Nu-ţi mai poţi aduce-aminte. pamfile, cr. 143. (Despre activităţi, acţiuni ale oamenilor) Eu fiind lipsii mă ţiiu cu un meşter şug sărăcesc şi ticăit, dosoftei, v. s. noiembrie 133v/21. <0 Fig- Suflirid in grcţmăjura-ţi de cenuşă, Să scoţi, la flăcăruşe ticăite. gorun, f. 26. <£> (Substantivat) Ticăita, ş-au încrezut In cuvintele lor... şi aştepta să-i aducă steag de domnie._ R. popescu, cm i', 337. Au greşii ticăiţii că cu sfaturile lor şi-au pierdut şi domnia şi casele lor (a. 1729). let. iii, 146/5. [Leo-nora:] Du-te tu! Eu singură mi-oi găsi drumul... [Arabela:] Nu cumva ai voi să împlineşti aceea ce vorbeşti?... [Leonora:] Ăm s-o împlinesc; ticăito! i. ne-gruzzi, s. v," 507. Ticăita, vai de ea, Şeade Intr-un vlrf ele nuia, Nu se teme c-o cădea (Aluna), gorovei, c. 11. + (Despre, viaţă, modul de trai) Plin de supărări, de amărăciuni; am.ărît, ţrist. Sufletu-mi.... Iţi cere scurtarea ticăitelor mele zile! odobescu, s. i, 168. 3. (învechit şi regional; despre oameni şi despre manifestările lor) Mizerabil (3), ticălos (3). Vai de aceste 2 ţări creştine, (Substantivat) Stricăciunea trupul şlricăj iară păcatul şi sufletul şi mintea netreabnici şi ticăiţi face. coresi, ev. 426. (Cu sens atenuat) Eu, un ticăit, m-am uimit şi nu mi-am făcut cruce, dosoftei, v. s. octombrie 82v/27. + .Care exprimă, ticăloşie (2), mîrşăvie, răutate. Scoţîndu-ş cuţitul strigă acel ticăit şi becisnicii glas. dosoftei, v. s. decembrie 21 lv/25. + (Regional) Zgîrcit; calic. Cf. lb, frÎncu — candrea, m. 106. — Pl.: ticăiţi, -te, — V. ticăi2. i rCĂIlTlîĂ s. f. (Rar) 1. Bătaie uşoară; ciocănit, ciocănitură, (rar) tîcîitură. O ticăituri uşchfă ?e auzi In uşa etacului doamnelor, ap. tdrg. 2. Ticăit1 (2). Ticăituri dese de inimă, alas 18 i 1931, 5/1, cf. scl 1976, 403. — Pl.: ticăituri. — Ticăi1 -f- suf. -tură. TICĂIŢfiŞTIi adv. (învechit) 1. în mod ticăit2 (2), nenorocit; în mod chinuitor, mizerabil. Să piaie ticăiţeaşle, Ca ceara ce să topeaşte. dosoftei, ps. 189/ 13. Mai bine s-asculţi de împăratul,. . . declt să meri ticăiţeaşle. id. v. s. noiembrie 169v/12, cf. bl ii, 192. 2. în mod ticăit2 (3), ticălos (3). Sorcc iaste făcut de Dumnedzău. . . să nu smentească nice ca să scape de acela sămn; iară cl departe rămîne şi ticăiţeşte să scapă (a. 1643). bv i, 139/33. Atîta viiaţă ticăiţeaşte ai pierdut lot Intru alte lucruri, iară nu întru spăseniia sufletului o ai petrecut, maior, p. 130/8. — Ticăit2 + suf. -este. TICĂIŢfE s. f. (învechit) Faptul de a fi ticăit2 (3); ticăloşie (2), netrebnicie (3), nemernicie (3). Pentru ticăiţîia acelui ticălcs de neguţătoriu mîhnindu-mi-să inema. dosoftei, v. s. octombrie 49r/33. Mintea cea de vitejie... iaste bunătate... iară nu ticăiţi ie. id. ib." noiembrie. 142r/17, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: ticăiţii. — Ticăit2 + suf. -ie. TICĂLf vb. IV v. ticăi2. TICĂLOS, -OÂSĂ adj. 1. (învechit şi regional) Care se află într-o stare (materială sau morală) vrednică de milă, de plîns; sărman, nenorocit (1), ticăit2 (2). Vine şi un jude al gloatei, nu ticălos, nici uitat, ce den cei slăviţi, şi mare şi bogat şi de rudă bună. coresi, ev. 382. Aşa i-au fost mulţcmila ticălosului Antonie Vodă de'la moldoveni. N. costin, let. ii, 18/29. Rugăciunile acestor sfinţi au făcut ochiul bllnd al împărăţiei asupra ticăloasei patrii, mineiul (1776), [prefaţă] 4/38, cf. 185vl/8. Chiverniseala ticăloşilor bolnavi de la spitalul acesta (a. 1799). uricariul, i, 102. Cum, o ticăloase trupule, sac de lut,. . . îndrăzneşti a clrli împotriva legilor care ţi-am pus. . . ? (sec. XVIII).' ap. tdrg. Nici au putut ticălosul Bălăceanu doblndi altă graţie de la Mavrocordal, fără numai, ca să se poată ■ ■ . îngropa ca un boieriu. şincai, hr. iii, 252/6. Ticălosul măgariu, fiind împovoral preste măsură, a început supt sarcină a tăbărî, ţichindeal, f. 118/14. Ticălosului bătrîn, nu-i rămăsease mai mult de un ceas a trăi. beldiman, n. p. i, 190/8. Tot uneltesc chipuri spre împilare şi di istov săriciia acestui ticălos tlrg (a. 1825). iorga, s. d. vii, 100, cf. lb. Această cumplită pagubă a înecat In lacrămi inima ticălosului bătrin. marcovici, c. 4/6, Ştii ticălosul om ce puţine Poate să aibă ceasuri de bine. i. văcărescul, p. 107/6. Lacrimile ce-am vărsat Ai vede curglnd părâu Pe ticălos peptul meu. conachi, p. 30. Cind ai şti cit foc este In astă ticăloasă inimă! negruzzi, s. i, 51. Fiinţă ticăloasă ce slnt! Adormeam pe nădejdea făgăduinţelor lui. id. ib. 52. Acum doi-trei ani nu era declt un ticălos ciohodar. filimon, o. i, 107, cf. baronzi, l. 121, ddrf, barcianu, alexi, w. Iorgu de la Sadagura vorbeşte cu amărăciune pentru că e condamnat, el care a trăit Intr-un oraş civilizat ca Sadagura, să stea acum într-o ţară ticăloasă ca a noastră, ibrăileanu, sp. cr. 122, cf. bl ii, 192. Oraşul vecin cu noi, mult mai mic şi ţicălos, are numele Kefala. sadoveanu, o. xii, 57. <0> (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Mînluitu-s-au ticăloasa de ţară, de Ieşi şi de şvezi. axinte uricariul, let. ii, 169/36. Cine nu este dator din elfi ne fierbem Intr-această ticăloasă de ţară? an-tim, p. xxviii. O- Fi g. Cardinalul. . . ieşi din capitala sa,. . . ursit a fi o privelişte ticăloasă a lunecoaselor luciuri omeneşti, bălcescu, m. v. 354. <0> (Substantivat) Fiiul mieu. . . fiind rănit la piept, precum vedeţi, pre carele eu, ticăloasa, acum ll bocesc, aethiopica, 3223 ÎIGĂLOS - 2Sâ - TICĂLOŞENIE 10v/4. Cei mai săraci şi cei mai ticăloşi ai cetăţii, ist. am. 12r/7. Pentru multele greotăţi şi nedreptăţi ce au fost asupra lăcuiturilor ţării au fost siliţi, ticăloşii, dă mare nevoie, a să împrumuta de la unii-alţii (a. 1813). doc. ec. 160. Unde să petrec eu, ticălosul, această noaple? drăghici, r. 40/22. înştiinţările private ne spun numărul ticăloşilor . . ■ care supt ruinele căsilor celor dărtmate ş-au aflat tristul său mormînti gt (1838), 152/4. Şi inima, ticălosul, parcă ş-o mai mingiia. pann, e. i, 63/17. + (Despre stări, situaţii, viaţă) Plin de suferinţă, de lipsuri, de supărări, de amărăciuni; trist, jalnic, nenorocit. Lupoaia s-au bolnăvit şi zăcea In ticăloasa stare, ţichindeal, f. 185/12. O, ticăloase bătrlneţe! marcovici, c. 83/24, cf. drăghici, r. 140/26, conachi, p. 287. Gîndeşte în ce stare ticăloasă mă aflu. kogălniceanu, s. 135. Reperarea zidirilor, care-s In cea mai ticăloasă stare de părăsire (a. 1855). uricariul, iv, 430. Această oaste In stare aşa ticăloasă e aceea ce a injosit.. .trufia semilunii. negruzzi, s. i, 167. M-am deprins a thi după mine o viată ticăloasă, creangă, p. 234. Mulţumesc împăratului că s-a fost înduioşat de starea cea proastă . şi ticăloasă In care ajunsesem, ispirescu, l. 283. A murit surlzător, împăcat, fericit că a scăpat de amarul unei existenţe ticăloase, v. rom. iunie—iulie 1963, 85. Toţi voinicii trag pe-acasă La copii şi la boreasă, La viaţă ticăloasă!■ jARftfK — bîrseanu, d. 289. <0> (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Pe viaţă slnt supărat, pe ticăloasa asta de viaţă., h. lovinescu, t. 94. + Cu aspect sărac, urît, mizerabil, sărăcăcios; tn stare proastă, d e-teriorat. Scot vrun hrisov ticălos, Stricat, vechiu, de molii ros,. mumuleanu, c. 101/19. Doresc ca razele fericirei să străbată plnă în bordeiul cel ticălos al opin-carului, filimon, o. i, 287. Frumuseţile şi minunăţiile ce văzură, cei trei fraţi născuţi lntr-o colibă ticăloasă li făcură să rămiie cu gura căscată, popescu, b. ii, 61. + (învechit) Fără valoare; neînsemnat. Plnă la cel mai ticălos gaetan ori nasture,.. . toate slnt cumpărate eu sume de multe milioane din străinătate, ba- . riţiu,- p. a. iii, 25. + (învechit, rar) Neînsemnat în rezultate, sărac, mizerabil. Mai sărăcesc şi mai ticălos lucru nu iaste ca vînarea de peşte, coresi, ev. 525. .Secerişul pe acolo au fost foarte ticălos, ar (1829), . 2322/40. 2. (învechit şi. regional; adesea substantivat): (Fiinţă) care nu este în stare să facă ceva, nevred- iii c; (cel) care nu are putere, slab, şubred (1). V.. ticăit2 (1). Aristagon ticălos fu, carile numai ce tulbură Ionia şi făcu lucruri mari, iar apoi, văzlnd acestea, socotea să fugă. herodot (1645), 312. Ca pre i o pasăre ticăloasă l-ai surpai, mineiul (1776), 53r2/17, cli lb. Nu putea niciodată, Ca mine, un ticălos astfel , de viteaz să bată. pann, e. ii, 138/21, cf. i, 119/5. Tu cu Lică... l-aţi călcat pe arlndaşul: dar nu te teme, căci eu slnt prea ticăloasă pentru ca să te pol da de gol. slavici, n. ii, 127. Ticălos cu trupul, [căţelul] Jap rămase neînvins cu inima, galaction, o. 311. Omu este făcut din pămînt d-aia e aşa dă ticălos şi şubred. şez. iii, 28, cf. alr i 1 156/56, alrm ii/i h 142. Să-mi cat altăl mai înalt, Mai înalt şi mai frumos, Nu ca el, un ticălos! folc. mold. ii, 510. Cine are cal ticălos jumătate umblă pe jos. zanne, p. i, 344. <$> Fig. Temeiurile pe care a zidit templul fericirii sale au fost putrede şi ticăloase ca şi cugetul lui. marcovici, d. 8/21. 3. (Adesea substantivat) (Persoană) care are un caracter josnic, care comite acte josnice, care nu are scrupule; mizerabil (3), nemernic (3), netrebnic (3), nelegiuit (2), păcătos (1), mîrşav (3), infam, tîlhar (2), (popular şi familiar) parşiv (2), (învechit şi regional} ticăit?'-(3), (învechit, rar) păgînos. Şi noi, greşiţii şi nedestoinicii şi ticăloşii, carii ne-am trudii acicea, noi ne rugăm şi ne milcuim fiecărora care veţi ceti acicea. coresi, ev. 6. Au alergat şi el la văru-său Lupul, să'fie căimăcan şi el împreună cu ceielalţi, gln-dindu-să, ticălosul, că i să va uifa vina lui. neculce, l. 266. Fostu-le-au dară ticăloşii a se ascunde unde au fost gaura mai adlncă. R. popescu, cm i, 554. Ci o zic ticăloşii numai cu cuvIptul, iar cu fapta slnt departe cît e ceriul de pămînt. antim, p; 87. S-au amăţit de ■ avuţie ticăloşii cd/u<7iîr[i] (a. 1747). gcr ii, 40./33. Cind părintele este desfrînat, fiul va fi negreşit ticălos, mar? covici, c. 108/5. în zădar toi cu ocară ne mustri fără cruţare. Căci ne faci ticăloşi numai, dar nu ne faci îndreptare, conachi, p. 281. De ţi-am şi spus-o, am minţit, am vrut poale să te înşăl ca un ticălos, negruzzi, s. i, 5.5. Ticăloşii... ucid pe biata babă fără vină. alecsandri, t. i, 401. Faci pă ticălosu acuma. .. Mai bine vino-ncoace cu nou bacalbaşa, s.a. 61, cf. barcianu, alexi, w. Eşti ticălos, Cellino! camil petrescu, t. ii, 252. Nu zic că toţi slnt ticăloşi, cum zic alţii, nu: rebreanu, r. i, 14. A fost mare ticălos la viaţa lui şi multe a făcut pe nedrept, popa, v. 87. Vezi dumneata, mătuşă, cit li de ticăloasă lumea, sadoveanu, o. vii; 320. Ticălosul, cugeta el, stă absolut liniştit, adevărat monstru de disimulaţie. călinescu, b. i. 177. Te-ai purtat ca un mojic şi un ticălos, vinea, l. i, 88.-Umbra unui neam ticălos spurcase iotul, barbu, princ. 23. Nemernicii şi ticăloşii murind cu toţii,... n-a mai prădat nimeni aşezările, v. rom. ianuarie 1970, 23. Soră ticăloasă, soră păcătoasă, Spune la tustrei, Care moarte vrei ? alecsandri, p. p. 177, cf. 216, h ii 32. Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate. teodorescu, p. p. 105. De nu-s nici cu fetele Şi nici cu nevestele, Făr‘ cu ticăloasele, Şi cu păcătoasele. jarnIk — bîrseanu, d. 279. Se împreună un... ticălos cu unul de treabă. şez. i, 265, cf. alr ii 3 687/551. Ţ-ai lăsat mlndră frumoasă Şi ţ-ai luat o ticăloasă, folc. transilv. ii, 84. <(>■ (Cu sens atenuat) L-au îmbrlncit ziclndu-i: o ticălosule, tu dormi, In vreme clnd toţi cialalţi varsă sudori de moarte muncind, drăghici, r. 10/25. Ei lasă, ticăloaselor, că v-oi dobzăla eu de-acu naiţite. creangă, p, 12. Te-ai îmbătat, ticălosule! — îl înfrunta ea. slavici, n. ii, 323. O (Ca epitet, precedînd terinenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Nu-l lăsa pe un ticălos de bătrîn să cadă In păcate. agîrbiceanu, s. 66. Ghiujul naibei, ticălosul de băr-balu-meu s-a îmbătat, sadoveanu, o. i, 99. Unde hu-l taie capul pe ticălosul de moştenitor! 'călinescu, e. 0. ii, 36. Ticălosu de Vălean Dimineaţa s-o sculat'... Şi la uliţ-o plecat Toi ctntind şi fluierînd. mÎndrescu, 1. p. 178. <0> Fig. Ce mă foloseşti, ticălosule aur! dra-ghici, r. 81/15. Cu patru ticăloşi galbeni te poţi face dobă de carte, ar (1846), ap. N. a. bogdan, c. m. 142. înjositele fiinţe Dacă n-ar fi fost In lipsa ticălosului metal Ar fi mame. macedonski, o. i, 84. (Ca epitet) Ticălosul ăla de tron nu-mi iese cltuşi de cit din gînd. isFirescu, u. 96. (Despre manifestări, acţiuni ale oamenilor ctc.) Vrednic de dispreţ, detestabil; josnic, nedemn, infam. Ei, s-au înşelat tn modul cel mai ticălos, bariţiu, p. a. ii, 471. Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, îşi ceru seama de la stăpln. odobescu, s. iii, 44. M-am azvlrlit lntr-o orgie ticăloasă, galaction, o. 227.- <> Care exprimă ticăloşie (2), mîrşăvie, neruşinare. Părea neban cu privirile lui... nevinovate şi ticăloase tn acelaşi timp. barbu, princ.’ 36. + Care trădează senzualitate; provocator, insinuant. O urmărea ameţit de parfumul ei suav şi ticălos de mosc, dulce ca pielea. camil petrescu, o. ii, 111. + F i g. (Despre vreme) Urît, rău, mizerabil. E o vreme ticăloasă şi, dacă stai mereu la masă, înlemneşti de frig. agîrbiceanu, a. 544. E mai bine, acasă declt prin toate rlpile, pe asemenea ticăloasă vreme! sadoveanu, o., vii, 301. — Pl.: ticăloşi, -oase. — Ticală + suf. -os. TICĂLOŞfiNIE s.f. (Rar) Ticăloşie (2). Gheorghe schimbă feţe, feţe, nelnţeleglnd alîla ticăloşenie din partea stăpînului. ardeleanu, d. 188. Ticăloşenia în care se lăfăiau Domnica şi Pascu. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 187, cf. scriban, D. Războiul pe care l-am 3224 'ticăloşeşte — 240 — TICĂLOŞIT dus noi acolo a fost o ticăloşenie ! lăncrănjan, c. ii, 123. — Pl.; ticăloşenii. — Ticălos + suf. -enie. TICĂLOŞEŞTE adv. (învechit) 1. în mod ticălos mizerabil (1); jalnic. Acolo au căzui ticăloşaşte. biblia (1688), 1771/25. Cunoştinţa d[xi\mnezciască ai sădit la cei ce mai nainte să primejduia cu necunoş-linţă, ticăloşaşte. mineiul (1776), 126vl/14. Iară el cu pizma furat fiind şi cu dulceaţa..., tnşălal ticăloşaşte căzu dintru aceaste din toate, varlaam-ioasaf, llr/17, cf. clemens. De unde să am nădejde, ca să nu mă prăpădesc? Mă-nvlrtesc ticăloşaşte, umblu, stau, mă uit, glndesc. pann, e. i, 30/7, cf. costinescu, ddrf, scriban, d. 2. în mod ticălos (2), josnic, mîrşav (3). S-o omori! S-o otrăveşti ticăloşeşte Intr-un unghi al casei sale! negruzzi, s: iii, 482, cf. ddrf, scriban, d. — Ticălos + suf. -eşte. TICĂLOŞf vb. IV. Refl. 1. (învechit şi regional) A ajunge intr-o stare (morală sau materială) ticăloasă (1), vrednică de milă, de plins, jalnică; a se nenoroci. Căci, după ce sint săracă, să n-ajung să mă sluţesc, Să pierz vrun ochi ori vro mină şi să mă ticăloşesc, pann, ap. cade, cf. polizu, ddrf, alexi, w., ţdrg, şăineanu, d. u. O T r a n z. Nu cumva, apoi, venind turcul cu minie să facă rău ţării şi astfel, In loc s-o min-tuim, mai rău s-o ticăloşim! ap. tdrg. <0 Tranz. f a c t. îi istoveau bolile, li ticăloşea neştiinţa, sadoveanu, o. vi, 290. + (Rar) A se strica, a se degrada. Nu mă tem că se va Impestrifa şi se va ticăloşi vechea limbă frumoasă şi înţeleaptă a părinţilor noştri, sadoveanu, e. 34. (învechit) A se umili. Iubirea de sine ne orbeşte. .. şi ne face să ne lăudăm pre noi acolo unde am fi datori să ne ticăloşim, ţichindeal, f. 255/5. Tu să cade să le ticăloşăşli, căci le-au aruncat norocul den groapă iarăşi in viiaţă. Pentru un nenorocit, moartea este prea dulce, kotzebue, u. 10r/9. + Tranz. (învechit, rar) A deplînge, a compătimi. îmi tnfruntez şi-mi ticăloşesc nevrednicia şi neştiinţa invăţălurei mele. antim, p. 31, cf. tdrg, cade. <0> Refl. Adeseori se ticăloşaşte pe sineşi, cum că abia Işi'ctştigă pinea cea din toate zilele, gorjan, h. ii, 4/10. + (învechit, rar) A se tîngui, a se văita. Ce ai păţit iar, fiica mea? Ce sint aste cuvinte? Pentru ce te ticăloşeşti, ca o fără de minte? pann, e. iii, 4/16, cf. bl vi, 51. 2. (Regional) A-şi pierde din puteri (din cauza bătrîneţii), a slăbi, a se şubrezi. Cf. lexic reg. ii, 54. + F i g. A-şi pierde din tărie, din dîrzenie, a se Îndupleca.! Mi s-a înmuiat inima... mi s-a ticăloşit. CAMILAR, N. II, 243. 3. A deveni ticălos (3), netrebnic; (rar) a se parşivi, (învechit, rar) ase netrebnici; a decă-dea. V. păcătoşi. Cf. costinescu, ddrf. Altădată era bine, dar acu s-au ticăloşit şi boierii şi domnul, sadoveanu, o. i, 212. (Cu sens atenuat) S-ar fi putut ca. .. soldaţilor să le ajungă la nas parfumul din sticle [de vin]. . . şi să se ticăloşească dlnd buzna asupra lor. pas, z. iii, 40. ^ Tranz. f act. Nu este la noi beţia învăţăturii care ne cinsteşte, ci este beţia luxului, care ne ticăloşeşte, mumuleanu, c. 39. Eu nu cred că omul e un animal ticălos... Cred că burghezia l-a ticăloşit. baranga, i. 194. Buni sau răi, sinlem robii femeilor. Ele ne ticăloşesc pe noi. agîrbiceanu, l. t. 406. — Prez. ind.: ticăloşesc. — V. ticălos. TICĂLOŞfE s. f. 1. (învechit şi regional) Stare de mizerie, lipsă, sărăcie; nenorocire (2), nefericire; (învechit şi regional) ticală (I), (învechit) ti-căiţie. Cu aceasta călcăm toate realele, răbdăm cu îndrăzneală ceale împotrivă, gonirile, ticăloşiile, năcazurile şi moartea (a. 1703). gcr i, 348/10. Toată ticăloşia şi stricăciunea ţărei acesteia nu este dintr-altă fără numai dintr-acea dajde stricătoare şi urită. canta, let.2 iii, 188. I-au scos de la intunerec, din ticăloşie (ante 1770). în arhiva, i, 59. Vindecat-ai strunci-narea şi ticăloşiia cea de demult a pămlnteanilor. mineiul (1776), 128V2/30. Să-şi aducă aminte de slăbiciunea şi ticăloşiia cea mai denainle şi, in cinste fiind, să nu se mlndrească. maior, p. 52/28, cf. clemens, lb. Toţi lăcuitorii acestui oraş se află in cea mai mare ticăloşie, căci in finului lor. . . nu le-au rămas hrană. ar (1829), 72/39. Ccmedia. . . care s-a şi tipărit cu cheltuiala calemgiilor dă vistierie, spre pomenirea ticăloşiei fării,. . . cind a fugit măria sa Grigorie Vodă Ghica din scaun. i. golescu, în pr. dram. 54. Cuprins de mlhniciune şi ticăloşie, drăghici, r. 114/15. Rămin In ticăloşie, neavind mijloace cu ce să-şi ciştige agonisita din toate zilele, tîmpeanul, g. 10/12. Muri pribeag şi tn ticăloşie la Constantinopole. bălcescu, m. v. 277, cf. pann, e. iii, 105/18. Nu este de ajuns tnsă de a îndestula vremelniceşte neajungerea muncii, trebuie tncă a-i prevedea pricinile şi a lovi in izvorul său însuşi, ticăloşia, kogălniceanu, s. a. 80, cf. ne-gruzzi, s. i, 253, alexandrescu, o. i, 187, costinescu. Zlna il ameninţă cu boală şi cu tcate ticăloşiile cmeneşti, dacă nu s-o duce. ispirescu, l. 231, cf. ddrf, barcianu, tdrg, şăineanu, d. u., cade. S-a chinuit cit a trăit cu el, tn sărăcie şi-n iicăloşie. sadoveanu, o. iv, 241, cf. scriban, d. Nu e care loc de clădit locuinţe omeneşti tn acest oraş. . . ? Alunei de ce atlta ticăloşie? camil petrescu, o. ii, 492. (Cu sens atenuat) Fărmături, blide aruncate In toate părţile, cofăelul de vin răsturnat, ticăloşie mare! creangă, p. 11. 2. Lipsă de scrupule, caracter josnic; faptă, atitudine ticăloasă (3), josnică, nelegiuire, (învechit) nebunie (1), (regional) năsărlmbie, parşivărie; josnicie, mîrşăvie, nemernicie (3), netrebnicie (3), (popular) parşivenie (2), (rar) ticăloşenie. V. n ă s i 1 n i c i e, necuraţi e, păcătoşenie, păcătoşi e. Pllngea ticăloşiia firei cmineşti (ante 1770). în arhiva, i, 37. Nu şliu cum şi in ce chip s-a putut face această ticăloşie (a. 1784). iorga, s. d. xii, 106. Trebuie să osibească la povestire părţile şi să numere pre rind una cile una toate ticăloşiile lui. molnar, ret. 31/18, cf. lb. Clţi sint nevrednici ai ei fii li cheamă din ticăloşii, i. văcărescul, p. 270/6. Să se apuce a ne zugrăvi şi pe noi. . . cu toate metehnele şi ticăloşiile noastre, negruzzi, s. i, 240, cf. polizu. Daca el s-ar fi gindil mai bine la nestatornicia şi ticăloşia lucrurilor cmeneşti, negreşit că s-ar fi oprit aci. filimon, o. i, 254. Cite ticăloşii am văzut eu acolo, vă spui drept, m-am speriat, vlahuţă, o. a. ii, 96. Aceşti optimişti. . . văd toate ticăloşiile, nedreptăţile, mizeriile vieţei de azi. gherea, st. cr. ii, 348, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. Nci nu avem chemarea de a vindeca ticăloşia omenească, brătescu-voineşti, p. 200. El simţea cum i se ridică această conştiinţă care-i arătă necontenit ticăloşia lui. agîrbiceanu, l. t. 356, cf. şăineanu, d. u., cade. Fac şi alte ticăloşii, pe lingă asia care-i cea mai grozavă, sadoveanu, o. ix, 303. Ticăloşii neinfierale încă. bogza, a. î. 81, cf. vinea, l. ii, 92. El comisese lotuşi o iicăloşie. preda, r. 15. Ce vrei să mai fac declt ticăloşia asta de a-i sili să-şi uite limba? barbu, princ. 51. Numai ticăloşia are nevoie de protectori, v. rom. septembrie ^970, 8. — Pl.: ticăloşii. — Ticălos + suf. -ie. TICĂLOŞIRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a (s e) ticăloşi. Cf. polizu, ddrf. — V. ticăloşi. TICĂLOŞIT, -Ă adj. 1. Care a devenit vrednic de plins, nenorocit (1), ticălos (1); (rar) păcătoşit. Cu-noscură că-s greşite şi de tot ticăloşite, pann, p. v. iii, 97/8. Oastea ticăloşită de lipsa merindelor. negruzzi, s. i, 168, cf. grecu, p. 414, dl. + în stare proastă; deteriorat, (învechit şi regional) ticălos (1). Clădirile pentru locuinţa oamenilor... nu mai slnt supt ochii noştri, decit doar in rămăşiţi sărace şi. . . ticăloşite prin multe neschimburi şi mari nenorociri, iorga, c. i. ii, 4. 3229 TICĂRĂU — 241 — TICHIE 2. (învechit, rai-) Mizerabil (3), netrebnic (3), ticălos (3). Fiu al unui Iliaş Vodă Lăpuşneanu, coborltcr ticăloşit al lui Ştefan cel Mare. iorga, c. i. i, 21, cf. DM. — Pl.: ticăloşiţi, -te. — V. ticăloşi. TICĂRĂU s. n. v. tccărău2. TICĂRDUI vb. IV v. teclierghi. TICĂREU s.n. v. tccărău2. TICĂIlf vb. IV v. tccărui. TICĂRlT, -Ă adj. v. tecăruit. TICĂRI vb. IV v. tccărui. TICĂRUf vb. IV v. tecărui. j TIC AU adj. (Regional) Nesuferit; nesimţit (Şibot — Orăştie). cv 1951, nr. 6, 27. — Pl.: ? — Cf. tic ă i2. TICĂZl vb. IV v. (k'ăzm1. TICĂZUf1 vb. IV, Tranz. (Transilv. şi Maram.) A deretica in casă, a face curăţenie. Cf. klein, d. 437, lb, lm, candrea, ţ. d. 52, bl vi, 192, alr ii/t h 253, com. din monor — reghin şi din morăreni — topliţa. Abia am apucat să licăzesc pin casă. mat. dialect, i, 98. Ticăzuicsc prin casă in fiecare dimineaţă şi lot nu-i curat. ib. 195, cf. lexic reg. ii, 75, 105, glosar reg. + A curaţi (de murdărie, de impurităţi, de ceea ce este de prisos). Cf. gheţie, r. m., vaida, izv. v, 22, cv iv, nr. 5, 40. [Vitele] le ciasăl, le t'icăzăsc. alr i 418/270, ib. 1 315/280. T'icăză plugul. alr ii/235. T'icăzesc de t'ină opt’iniile, alr sn iv h 1 186/334. [Porumbii] ii t'icăzăşi'e [de ramuri], alr sn i h 104/279. Ticăzeşle [copacul] de crengi, alrm sn i h 418/334. T'icăzim griu. a i 12. Ticăzăsc plnza de capet'e. a i 36, cf. lexic reg. 10, 17. Podurile erau stricate, Drumurile desfundate. Puţin zăbovim, Calea ne-o ticăzuim. folc. transilv. i, 554. + Refl. (Despre cer) A se însenina (Doba — Satu Mare). Cf. alr i 1 264/335. — Prez. ind.: licăzesc şi (regional) licăz. — Şi: ti-căzi, tccăzui (klein, d. 437, lb, lm, candrea. ţ. o. 52) vb. IV. — Cf. tecărui. TICĂZUÎ2 vb. IV. Refl. (Prin sudul Transilv. şi nordul Munt.) A năduşi (în urma unui efort). Cf. coman, gl. — Prez. ind.: ? — Din magh. [eljtikkad „a fi foarte însetat, a suferi de căldură". TICfiRNĂ s.f. v. cctiniă. TICHfiT s. n. Imprimat care asigură deţinătorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). V. bilet, cartelă. Cf. alexi, w., cade. N-am fost decit doi călători cu trenul, Ce ne-am urcat in tren fără lichele, minulescu, vers. 269. Pipăie în buzunar lickc-lul de tren. c. petrescu, o. p. i, 15. Tramvaiele trec în fiecare clipă. ■ ■ Călătorii introduc un ban în automatul de la intrare şi primesc lichele, sadoveanu, o. ix, 245. + (Ieşit din uz) Loc pe care îl asigură un bilet de călătorie; p. ext. banchetă într-un vehicul. Conductorul intervenea în favorul dreptului bine plătit al unui călător. . . Recunoscui dreptatea invocată şi mă ghemuiam în limitele tikelului meu. ghica, s. 2. Compartimentul rămine gol. Profit de ocazie şi mă instalez pe toată lungimea unui tichet, vlahuţă, o. a. 233. In cele două lichele largi, erau patru călători. id. s. a. ii, 34, cf. CADE. — Scris şi: ticket, tiket. — Pl.: tichete. — Din fr. ticket. TICHI1 subst. 1. (Regional) Ichi. Cf. lm 30. 2. (Prin vestul Olt.; în e x p r.) A pune ticliiu = a tăgădui, lexic reg. ii, 17. - Pl.: ? — Etimologia necunoscută. ŢICH12 interj, v. tiCl. TICHIE s. f. 1. Calotă de stofă sau de pînză care acoperă numai creştetul capului; p. e x t. acoperă mint al capului, de orice formă, care este lipsit de bor! V. bonetă, c ă c i u 1 i ţ ă, ceapţă, comanac, tocă. Cf. man. gott. Luatu-i-s-au mitra din cap şi i s-au dat o tilie roşie, şincai, hr. iii, 252/14, cf. klein, d. 312. Cîteva vile. . . Alb-galbene se zărea Sub o tichie de şam. c. stamati, p. 243. Cap d-avea, n-avea, el ştie, Dar ş-a cumpărat tichie, pann, p. v. i, 83/9, cf. polizu, baronzi, l. 95. Mi-am scos degrabă şi cuşmă şi chilie de pe cap. alecsandri, t. 23. Mandarinu-n haine scumpe... Peste coada-i de păr negru poarlă-o vînătă chilie, id. p. iii, 83, cf. cihac, ii, 622, lm. Prietenul era costumat ca paiaţă şi purta pe cap o tichie ţuguiată cu clopoţei, caragiale, ap. cade, cf. sevastos, n. 3, ddrf. Nişte oameni îmbrăcaţi ca dracii, cu lot felul de chitii pe cap. n. rev. r. i, 77, cf. barcianu, alexi, \v., bianu, d. s. M-am rătăcit cu voie printre gospodarii localnici cu caftane negre şi tichii cu blană de dihor împrejur, i. botez, b. i, 116, cf. arghezi, s. v, 82. Nu păstraseră peste ţestele rase. . . decît tichiile mici şi roşii, barbu, princ, 222, cf. h v 5, xvi 125. Marcu îmbla prin Ţeligrad, Gîndeai că el e împărat, Avea o litie de anglie, pop., în rev. crit. ii, 271. Iacă, trei turci arambagii,. . . Cu chitii, cu iminii. păsculescu, l. p. 218. Copilul îi dă ciobanului o tichie s-o puie în cap şi aşa intră amindoi nevăzuţi de nimeni, i. cr. iii, 171. Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar (şi moţ de fir) sau chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie sau săracului (calicului) chilie de mărgăritar li trebuie?, se spune despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, umblă după altele, inutile sau mai puţin utile. Cf. negruzzi, s. i, 249, ispirescu, L. 186, ZANNE, P. II, 516, DDRF, PAMFILE, J. II, 135, id. b. 25. (Cu parafrazarea proverbului) Să-i lăsăm la arhondologia lor de silnă, cu tichiile lor de mărgăritar. c. petrescu, a. r. 23. Să arătăm celor cu chelie cum să-şi poarte tichia de mărgăritar, galan, z. r. 25. Nu te juca cu tichia chelului sau de tichia chelului nicicum să te atingi, se spune ca îndemn la prudenţă. Cf. i. golescu, ap. zanne, p. iii, 397, baronzi, l. 50. Cu tichia defrînghie, Cu pene (sau cu pană, cu pana) de cioclrlie, se spune cuiva care este miiidru de felul cum e îmbrăcat. Cf. ispirescu, ap. zanne, p. hi, 397, H iv 202. (în jocuri de copii) Că te-aşteaptă Ta-lim,... Cu tichie De frlnghie, Cu pană de cioclrlie. teodorescu, p. p. 192, cf. pamfile, j. ii, 354. Este un lemn, nici de-o palmă, nici de-un'şchiop, şi poţi face djuă coveţi, două lopeţi şi o tîtiie popască (Ghinda). gorovei, c. 174. Şeade moşu-n deal la vie Şi-şi croieşte o tichie (Lupul sfîşiind oile), păsculescu, l. p. 88. Joacă popa crăcănat, Cu zăbunul cărărat, Cu tichie roşie-n cap (Ghionoaia). id. ib. 85. O (în superstiţii; adesea determinat prin „dracului", „necuratului", denumind tichia pe care se crede că o poartă diavolul şi care are proprietatea de a-1 face nevăzut) Necuralu. umblă cu tichie, jipescu, o. 115. Era un strigoi. . . In cap avea o lichic la fel cu cea ce-o poartă Ucigă-l-loaca, ce înşeală oamenii, pamfile, duşm. 158. Chilia necuratului se găseşte tn vîrful de con format de colb. id. văzd. 51. Dacă vei putea să ridici colbul tocmai de jos, poţi lua chilia, pe care punînd-o pe cap, poţi intra şi trece oriunde nevăzut, gorovei, cr. 62. Părea că-şi pusese pe cap chitia dracului, hogaş, m. n. 107, cf. şez. vi, 26. Cel-cu-lichia — denumire populară eufemistică a diavolului. Cf. zanne, p. iii, 398. + (Prin Maram.) Calota pălăriei. Atunci la mă-ta te-oi duce... Cînd mă-ta şi-a semăna... Tot o holdiţăde bob Pe litia iestui clop. bud, p. p. 16. Titiile de clop. bîrlea, p. 11. Dă să-m scrie numele Pă tit'ia dopului, 3245 TICHILEAN — 242. — TICLUI Pă coada baltagului, Că nu-i poci d'e doru lui. t. papahagi, m. 116, cf. ALR II 3 279/279, 353. + P. ext. (Regional) Borul pălăriei. Cf. alr i 1 859/96, 355, 360, glosar reg. 2. (Regional) Scufiţă pentru copii mici. Cf. costinescu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, h vii 156, ix 88. Cu scutic De-arşinic, Cu titia de argint, marian, s.r.i, 16. Mititel şi-n făşeţel. .., Cu chilia de bumbac, Să-i fie moale la cap. mat. folk. 1 480. Naşul aduce scutice nouă 'copilului, iorgan, chitie şi bete pentru înfaşare. şez. ix, 157. Tinerel şi-nfăşăţel, In faşe dalbe de mătasă/De la doamna preuteasă, Cu cicie de bumbac. viciu, col. 38, cf. păsculescu, l. p. 382. Ghiocei la tichie, să nu să dăoache băiatu. alr ii 3 555/723, cf. alrm sn iii h 984. 3. (Regional) Membrană cu care e acoperit uneori capul copilului nou-născut; (regional) căiţă. (în superstiţii) Strigoiul se naşte ca orişice copil; el insă se cunoaşte căci are pe cap o chilie, pamfile, duşm. 130, cf. dumitraşcu, str. 3, h v 5, 18. Acest copil care s-a născut cu chilie deoache copii, vite. şez. xiii, 157. O Expr. Născut cu tichla-n cap, se spune despre cei norocoşi. Clnd esle vorba de vlnătoare, apoi poli să mi te lauzi că eşti născut cu tichia In cap. odobescu, s. iii, 194, cf. ddrf, cade, zanne, p. iii, 398. — Pl.: tichii. — Şi: (regional) tiţie, tilîe (alr i 1859/96), tltîie, chitie, chichie, cieie s. f. — Cf. tc. t a k k e. ŢICHILEÂiV, -A adj. (Regional) îngrijit, pedant (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Pl.: lichileni, -e. — Etimologia necunoscută. Cf. t i g h i n i. TfCHINfiU s. n. (Prin vestul Transilv. şi prin Ma- ram.) Albie, troacă. Cf. gr. s. vii, 7, 81. — Pl.: ? — Şi: tăcăncăuă s.f. lexic reg. 67. — Din magh. dial. telceno, tckcnyo. TICHTOĂHĂ s. f. (Regional) Tichiuţă. în fundul chilioarei Esle-o piatră năslrăpată. mat. folk. 1 480, cf. alr ii 3 283/723, 769. — Pl.:. tichioare. — Şi: chitioără s. f. — Tichie: + suf. -ioară. TICHIRfiL s. n. (Prin Ban.) CÎopoţel pe care îl poartă vitele la gît. Cf. cv iii, nr. 2, 37. — Pl.: tichirele. — De la tichi2. TICHÎRGAU s. in. v. techerglicu. TICHIljŢĂ s. f. Diminutiv al lui tichie; (regional) tichioară. 1. Cf. tichie 0). Cf. polizu, lm. I-am aranjai frizura deranjată sub lichiula de catifea, caragiale, o. i, 128, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se mira cum a rămas neclintită pe ceafă lichiula de catifea neagră: rebreanu, i. 320. Bătrlnul... îşi puse pălăria peste chitiufa de catifea, brăescu, a. 128. Purta o lichiuţă de paie, împletită subţire şi des. vinea, l.' i, 49, cf. h xii 379» bud, p. p. 83. (în superstiţii; determinat prin ,,dracului“, denumind tichia pe care se crede că o poartă diavolul şi care are proprietatea de a-l face nevăzut) S-a făcut nevăzut prin hăţiş, parcă avea tichiufa dracului In cap. ghica, s. 284. + Una dintre denumirile populare eufemistice ale diavolului. Cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade, h iv 290, hem 509. Dracu poartă fes roşu ca tichia, de aceea şi dracului i se mai zice şi ,,tichiufă“. şez. iii, 76, cf. i. cr. iii, 286, candrea, f. 113. 2. (Regional) Cf. tichie (2). alr ii 3 283/886- — Pl.: tichiuţe. — Şi: (regional) tiliâţă (bl/d, p' p. 83), chitiâţă, chichttiţă (i. cr. iii, 286) s. f. — Tichie + suf. -uţă. ■ TICXAZĂU s. n. v. teglăzău, • ; TICLĂSĂU s. n. v. teglăzău. TICLĂZĂU s. n. y. teglăzău. TICLĂZf vb. IV v. teglăzi. TICLĂZIT, -Ă adj. v. tcglăzit. TICLĂZUf vb. IV v. teglăzui. TICLĂZUfRE s. f. v. teglăzuive. TICLĂZUfT s. n. v. tsglăzuili. TfCLE s. f. pl. v. tecle. TICLCTE s. m. v. ficlete. TICLUf vb. IV. Tranz. 1. A aranja, a potrivi, (regional) a talui (2); a aşeza; a înjgheba, a întocmi. Cf. cihac, ii, 399. Să trecem înainte, uillnd miniaturile scălimbate şi ticluite de prin cărţile didactice ale secolului de mijloc, odobescu, s. iii, 167. Clnd aufscos afară leală zestrea, flăcăii. .. trag carul înaintea casei .... ticluiesc lăvicerele ş-apoi pernele, sevastos, n. 161, cf. ddrf, barcianu. Hainele. . . mi le ticluieşte de li se par că-s noi. d. zamfirescu, ap. cade, cf. alexi, w., şăineanu, D. u. A ticluit. . . amlndouă lalisma-nele neamului Vardarilor la loc cuvenit, c. petrescu, a. r. 197. în curtea lor sau pe un Icc viran.. . . ticluiău mustăria, pas, z. i, 170. Pe covor, la picioarele fotoliului, o carte. Totul părea ticluit dinadins, după estampe sau după descrieri, vinea, l. ii, 141. Din atelier îmi ticluiesc vorbele şi le cintăresc. vintilă, o. 33. <0> R e f 1. pas. Se licluiau pregătiri de nuntă. ,ap. cade. ,'<0> Expr. A o (sau a le) ticlui (hine) = a-şi potrivi spusele, pentru a le da aparenţa de adevăr. E ..greu să te deprinzi a minţi pe allii; după ce le-ai deprins odată, n-ai să-li mai baţi capul cum s-o licluieşii, căci vin toate de la sine. slavici, n. ii, 259. Las’ pe .Sandii, cum le ticluieşte el, nu-i altul mai meşter, mironescu, s. a. 48. Ien uill-ti cl-di bghini ii-o ticluitu-li.. şez. v, 162. Bine ai mai ticluit-o de le-a crezul şi jandarmul. Com. din piatra neamţ şi din zagra — năsăud, a vi 26. F i g. A pregăti ceva inventind, născocind. Dacă naiba nu va ticlui el altfel, pr. dram. 151... O minciună bine ticluită, pann, p. v. i, 51/7. Tu-.n tara asta nu vezi declt raiul Ce-ai tăi (i-l ticluiesc lntr-o clipită, Ruină-i sub lurlia poleită, vlahuţă,. o. a..38. Se înşela singură, ticluind după plac alle glndţiri. contemporanul, vi2, 195. îşi ticlui un plan, cum s-o tulească şi el mai repede, rebreanu, i. 157, cf. 59. Dacă povestea miroase a minciună şi minciuna, este ticluită bine, povestea.. . le place mult, arghezi, c. j. 8. Pricepu că din minunea aşteptată, aşa cum o ticluise el in glnd, nu era nimic realizabil, camil petrescu, n. 58. îl minlise cu dinadinsul, işi ■. ticluise îndelung infama poveste, vinea, l. ii, 24. Şi-ar fi ticluit şi mai bine şi mai neslingheril uneltirile, mihale, 0. 162. Nişte duşmani ce licluiau şi puneau la. cale nevisate mirşăvii. barbu, princ. 171. 2. A compune, a redacta (cu pricepere, repede, uşor). Deocamdată însă, Hu}u nu era decît scriitor la consisloriu, ticluia circulari, aduna dale. slavici, n. 1, 201, cf. delavrancea, o. ii, 191. Un seriilor de talent poate oricînd să ne ticluiască un bun articol serios, vlahuţă, o. a. 466. Ticlui către cei de-acasă o scrisoare frumoasă, sandu-aldea, d. n. 34. Aplecat pe-o masă In cancelarie, ticlui pe-o carte.poştală următoarele rînduri. mironescu, s. a. 128. Nu ştie să ticluiască fraze greu dc înţeles, v. rom. mai 1954, 276. Comandorul ticlui... o scrisoare de invitaţie la serbare. ib. februarie 1956, 56. Cînlecele mele de plnă-acum puline-s... le-am ticluit tn grabă, horea, p. 5. + A plăsmui, a contraface. V. născoci. Minte.şi cu interes şi fără interes. . . îţi ticluieşte şi-li inspiră o conversaţie... caj'e nu s-ar fi putui isprăvi îhtr-o jumătate de zi. vlahuţă, s. a. ii, 110. A bănuit că scrisorile stnt ticluite chiar de Manlache Pteşa, ca să 3262 w TICLUIRE — 243 — TlCSUlT deruteze cumva cercetările, popa, v. 92. A ticluit o scrisoare ca din partea unor cunoscuţi, călinescu, ,e. o. ii, 199. Fuseseră găsite încă două documente pe care le ticluiseră oamenii siguranţei., pas,, z. iv, 214, — Prez. ind.: ticluiesc. — Etimologia necunoscută. TICLUfRE s. f. Acţiunea de a ticlui şi rezultatul ei; aşezare, întocmire, rînduire. Meşterul modern a aşternut peste sterpele şi nedibacele ticluiri ale vătafului de zidari, Manea, un strat neted, solid şi elegant. ODOBESCU, S. II, 515, cf. DDRF, ALEXI, W. — V. ticlui. TICLUfT, -Ă adj. Instalat, înjghebat. Clştigase şi colivia şi pasărea la o loterie ticluită In circiumă, pas, z. i, 204. + Fig. Potrivit cu meşteşug, iscusit. Dispăru... după o învoială cu cei ce puneau la cale ticluitele trebi. barbu, princ. 142, cf. 140. <0 (Adverbial) Totuşi, fiindcă trebuinţa de-a clrti e omenească, Cuteza, ascuns In pilde, ticluit să se rostească, arghezi, s. p. 9. + (Regional) Ordonat, meticulos (Curtea de Argeş), l. rom. 1959, nr. 3, 67. — Pl.: ticluiţi, -le. — V. ticlui. TICMEAlA s. f. v. tihneală. TICNAFfiS s.n. v. ti(jnafes. TfCNĂ s. f. v. tihnă. TICNEA s. f. (Regional) Vas de lemn, bute în care se argăsesc pieile. Cf. barcianu, şăineanu, alexi, w., scriban, d. — Pl.: ticnele. . — Din tc. tckne ,,albic“. TICNEALĂ s. f. v. tihneală. TICNElAlJv s. f. v. tihneală. TICNI vb. IV v. tihni. TICNfRE s. f. v. tihnirc. TICNfr. -Ă adj. v. tihnit. TICNOS, -OÂSĂ adj. v. tilmos. TICORDĂU s. m. v. techergheu. TICOS, -OASĂ adj. (Regional; despre pîine) Cleios, clisos. Declt să fi dat Buna o prescură acră şi ticoasă, mai bine schimba făina care i se aducea, vlasiu, a. p. 299. — Pl.: ? — Cf. t i g 1 o s, c 1 i c o s. TICSAIMAN s. n. (învechit, prin nord-vestul Munt.) Mîncare făcută din mămăligă coaptă sfărîmată în oţet diluat cu apă. udrescu, gl. Cu ticsaiman am crescut şi eh şi copiii şi nepoţii mei şi... la 78 ani nu mă dau pe unul de 30. id. ib. — Etimologia necunoscută. TICSiîU s. n. v. tisău. TICSf vb. IV. Tranz. A îngrămădi peste măsură (obiecte, fiinţe); a înghesui, a îndesa. Cf. anon. car., lb, polizu. Cil pentru actori, să-i ticseşti Intr-o trăsură de harabagiu şi sâ-i expeduieşti la mănăstirea Slatina spre pocăinţă, alecsandri, t. 1 401, cf. ddrf, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU, D. U. înhăţlnd parii, a început să-i ticsească pesle bietul morar. sbiera, p. 239. După ce le sflrşi, într-un ciubăr le ticsi. marian, sa. 291. -0> Refl. Norodul se ticsea, grămezi in anticameri, de cum se făcea ziuă. negruzzi, s. ii, 234. Toţi intră şi se ticsesc Intr-o cameră, alecsandri, ap. cade. + (Complementul indică locul, spaţiul etc. fn care se îngrămădeşte ceva) A umple peste măsură; a înţesa. Ţărnă tipărită. ■ . Cu alb şi cu galben Intr-un loc tecşilă. cantemir, ist. 143. Îmi ticsea buzunarele cu bomboane, ap. ddrf. Tixindu-mi burdujii şelei cu costiţe de purcel, găini fripte, ap, tdrg. <0> Refl. pas. Cutia camionului se tixi de lume. mihale, o. 465. + (învechit, rar) A aduna. Cu aceea voroavă a lui ţoală roada a tuturor bunătăţilor şi a învăţăturilor cuprinzlndu-o, aa deşteptat viaţa oamenilor cătră giu-decăţile istoriei a le tixi. n. costin, l. 35. — Scris şi: tixi. — Prez. ind.: ticsesc. — Şi: (învechit) tecsi, tecsui (anon. car., lb, polizu, gheţie, r. m., barcianu, ddrf, alexi, w., tdrg) vb. IV. — Etimologia necunoscută. TICSfRE s. f. Acţiunea de a ticsi; îngrămădire, înghesuire. Cf. lm, ddrf, alexi, w., dl, dm. — Şi: (învechit) tecsuîrc (lm, alexi, w., scris şi lexuire lm ) s. f. — V. ticsi. TICSJfT, -Ă adj. 1. (Despre oameni, obiecte etc.) îngrămădit, înghesuit, îndesat; des. Dzăcea lecsite trupurile de nemţi dentr-acea năvală larlpă. m. costin, 0. 163, cf. lb. Boul cel tare... să cunoaşte pe dinţi, care trebuie să-i aibă ticsiţi unul lingă altul, mano-lache divăghici, i. 17/10. Plantele... dau roduri foarte neînsemnate cind cresc ticsite şi strlnse unele de altele, i. ionescu, c. 73/18. După ce au băut binişort se aştern unul lingă altul, ticsiţi in cele două odăi mari ale hanului, caragiale, o. i, 167. Cărţi multe, ticsite pe nouă poliţi mari ca de vreo patru metri, vlahuţă, s. a. ii, 364, cf. barcianu, alexi, w. Scoase un port-moneu In care. şedeau ticsite clteva monede de argint. călinescu, e. o. i, 36. Prin colţuri, ticsite claie pesle grămadă, alte răsadniţe, lăzi şi hlrdaie. v. rom. ianuarie 1966, 44. Iioria vine. . . Cu pistoale aurite Şi cil gloanţe ticsuite. ant. lit. pop; i, 80. (Adverbial) El priveşte. . . şurele-i cu pine tixit încărcate, conv. lit. v, 331. 2. (Despre un spaţiu, o încăpere, un teren etc.) Care cuprinde sau conţine ceva în cantitate mare, în număr foarte mare, plin peste măsură, umplut plnă la refuz; înţesat. Două vestite şi nebiruite monarhii . . . late In hotare, bogate In comoare, dese In oraşe, lec-site in sate. cantemir, ist,. 112. N-ajută acum armele viteze, Cum punga cu galbeni lecsuită. budai-deleanu, ţ. 215. Nimic altă nu vide mai osebit, declt nişte păduri ticsite de învechiţi opaci, drăghici, r. 38/24. Galeria era ticsită de dame frumoase, negruzzi, s. i, 36, cf. ii, 199. Tabachere ticsită.de tabac, alecsandri, t. 92. Erau douăzeci şi două de bucăţi, toate de aur, presărate şi ticsite cu pietre scumpe, odobescu, s. iii, 628. Cind veni ziua judecăţii, fui Introdus Intr-o sală mare, ticsită de privitori, gane, n. ii, 207. Dă şi ea de părul cel ticsit de omide. creangă, p. 291. Era de credinţă că mlncarea putină e sănătoasă şi că omul cu stomacul ticsuil nu lucră frumos, f (1883), 26. Slrada-i tixilă de lume. vlahuţă, o. a. 388, Q£. ddrf, agîrbiceanu, 1. 'r. 293, bassarabescu, s. n. 164. A văzut că şi tinda e tixilă şi nici in cancelarie nu mai încap alţii, re-biieanu, r. i, 233. Sala de aşteptare era ticsită ca o anticameră de minister, c. petrescu, c. v. 127. Raniţa tixilă de efecte, îngreuiată cu manta, foaie de cort, . ., ne trecea de cap. brăescu, a. 225, cf. teodoreanu, m. ii, 199. Marginea de sus a cuptorului era ticsită cu căni albastre, călinescu, e. o. i, 112. Sertairle ei erau ticsite de multicolore cutii, vinea, l. i, 94. Intrară Intr-o cofetărie mică, tixită. x. popovici, s. 218. Trec turme de miei Şi mocani b;gaţi de vite, Cu chimirile ticsite, alecsandri, p. p. 257. O pădure deasă ca o silă..., tecsltă cu stejari şi fagi umbroşi, şez. v, 77, cf. graiul, i, 506, balade, îi, 424. — Scris şi: tixit. — Şi: (învechit) tecsit, -ă, tic-suit, -ă, tecsuit, -ă adj. — V. ticsi. TICSIU s. n. v. tisău. TICSUfT, -Ă adj. v. ticsit. 3283 — 244 — TIFLĂ TIC-TAC interj. Cuvînt care redă sunetul ritmic al: bgâsornicului, băţăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc. V. ti c1. Cf. polizu. Şi-ntr-o scoarţă de copac O să bată, tica-tac,' tactul gheunoaia. coşte'tjc, p. i, 301, cf. tdrg. Ceasornicul vechi bătea clipele, tic-tac, rar. sadoveanu, o. i, 74. Şi ceasul vechi iot baie, tic-tac. pillat, p. 79, cf. iordan, stil. 16. în pădure tic-tac, pe ci mp ihihi, In casă ninge de frige (Şiţa). gorovei, c. 345. <0> (Substantivat, .n.) Cf. po-ţizif, barcianu. Nu se auzea declt tictacul unui ceasornic de pe masă. d. zamfirescu, r. 176. îşi leagănă-n perete tic-taciil vechiul ornic, iosif, v. 42. Se auzea aspru tic-tacul ceasornicului de pe scrin, rebreanu, i. 226. Ce lege pcate să te-ndemne Să baţi necontenit tic-tacul? topîrceanu, o. a. i, 311,. Tictacul ceasornicului de mină li sună deodată. ■ ■ In ureche, c. petrescu, î. ii, 159. Auzi tic-tacul ceasului de pe măsuţa de noapte, teodoreanu, m. ii, 191. Auzind In perină bătind un tictac, a căutat ceasornicul dedesupt. arghezi, s; vii, 40. De undeva tic-tacul ceasornicului umple tăcerea, vinea, l. ii, 20. Auzeam tictacul neregulat al pulsului meu. v. rom. iunie 1970, 43. <0 F i g. Ce joc monoton! nu-fi face cel mai mic tic-tac. negruzzi, -s. i, 71. ‘ —' Scris şi: tictac. — Şi: tica-tăc, fica-tăca (tdrg), tic-toc (stamati, ap. tdrg, scris şi lictoc) interj. • — Onomatopee. Cf. fr. t i c-t a c, germ. T i c k- • t a e k. TIC-TdC interj, v. tic-tac. TiCU s. m. art. v. tătic. ŢICUf vb. rv. 1. Intranz. (Regional; despre găini) A ciuguli (Petrila). alr sn ii h 370/833. 2. Refl. r e c i p r. (Prin nord-estul Olt.; despre : porci) A se lovi, a se împunge cu rîtul. Cf. ciauşanu, ' gl. Porcii răi sau cei necunoscuţi unii cu alţii se licuie clnd li bagi In cocină, id. ib. 1 . — Prez. ind. pers. 3: tlcuie. *' j — Ţie3 + suf. -ui. TICVĂ s. f. v. tigvă. IICVES s. n. (sg.) (Regional; de obicei, art.) Numele ; unui dans popular (cu lăutari); melodia după care se 1 execută acest dans. Cf. sevastos, n., 282, pamfile, j. iii, 10, varone, d. 149, id. j. rom. n. 129. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TICVOĂSĂ s. f. v. tigvoasă. • / TIDARIC s.n. v. tedarite. ŢfPVĂ S. 1 v. ‘tigvă. TIDVULfŢĂ s. f. v. tiflvuliţă. TIEALĂ s. f. v. tiveală. ŢIEPIĂţÂCĂ s. f. v. pitpalacă. ŢIEPTĂLÂGĂ s, f. v. pitpalacă. TlER s. n. v. taier. TIERfiL s. n. v. tăiercl. TIF s. n. y. tifos*. ŢIFAW Ş. n. Plasă de prins peşte (ddrf, nom. min. i, 28, h i 2S97, ii 281, v 368, 381,xiv 465); năvod mic folosit pentru pescuit în ape puţin adînci (ltr2, dex, alb sn iii h 741/682); un fel de năvod fără matiţă (antipa, p. 150, scriban, d., ltr2); plasă de pescuit de dimensiuni foarte mari (chiriţescu, gr. 255, cade). Cel mai mare din seria plaselor fără sac, cari pescuiesc sco.flnd peştele la mal, esle lifanul. antipa, p. 454. Pietrarul. . . se prinde cu plasa, cu tifanul, cu laplaşul. id. f. i. 27. Iarna morunaşul se trage cu tifanele pe sub gheaţă, şăineanu, d. u. <0> Maja iifatiului v. in a j ă. ■4- (Regional; în forma difăh) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată Ta colţuri de capetele a două nuiele încrucişate şi curbate în formă de arc şi fixată de o prăjină lungă; crîsnic. Cf. damis, T. 124. Năpatca. . ., numită şi ctrshic, crls-nic, clrstaş, posfat, tărăbuc, difan, olan sau hălău, esle împletită de obicei, şi mai rar ţesută, pamfile, i. c. 68, cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U. — Pl.: tifane şi (regional, m.) tifani (alr sn iii h 741/682). — Şi: (prin Dobr.) difân s.n. — Cf. rus. dial. t h $ a H, tc. d i f a n a. TIFARfC s. n. v. tefaric. . - " TIFARfCHI s. n. v. tefaric. TfFDĂ s. f. v. tigvă. TfFDRUC s. ii. Tipar adine, v. tipar. Cf. dl, dn2, fd iv, 66, m. d. enc. — Din germ. Tiefdruck. TfFEL s. n. (învechit) Ţesătură din lină creaţă. Cf. tdrg. — Şi: tiflu s.n. scriban, d. — Din germ. Dttîfcl. TIFERICI vb. IV v. tefericR TIFIC, -Ă adj., s. m. şi f. (Med.) 1. Adj, Care ţine de tifos1, privitor la tifos, de tifos; (învechit) tifos2. Bacii lific. cade. Afecţiune llfică. scriban,: d., cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC. 2. S. m. şi f. Persoană bolnavă de jtifos exaritematic sau de febră tifoidă. Cf; scribanî fi., dl, dm, dn2, m. d. enc. — Pl.: tifici, -ce. — Din fr. typhiquc. ■ TIFILIClE s. f. v. teîcricie. TIFIRICfE s. f. v. tefericie. ■ , TfFLA s. f. 1. Gest batjocoritor constînd din apropierea degetului mare de vîrful nasului, cu palma întinsă, mişcînd celelalte degete; Locotenentul Roiban zări cum se jucau domnişoarele. . . , ba avu clU.ar timpul necesar ca să primească şi tifla ştrengărească a d-rei Rlureanu. brăeşcu, m. b. 40. Şâ-i primesc sfaturile cu o tiflă de puştan obraznic, a, m. zamfirescu, sf. m. n. i, 296, gf. gâldi, m. phan. 261. [Satan] in,crunlind sprinceana pe ochiul lui de foc, Răspunse E.uropci, orgolios, cu tifla, arghezi, vers. 79. (Fig.) ,,Diva“ . . . apare pe scenă intr-un costum abracadabrant; porneşte să clnte,. . . li trage un chiot apilpisil şi nişte tifle... cu piciorul, garagiale, o. i, 4: :<0 Expr. A(-i) da (cuiva) cu tifla (sau o tiflă, rar, tilia) sau (rar) a arunca (cuiva) o tiflă = a adresa cuiva gestul descris mai sus; f i g. a-şi arăta dispreţul, desconsiderarea; a batjocori pe cineva, a face în ciudă, a sfida. Pavel, cel ce aştepta boiari.i, ■ ■ . rămase in dăşărt şi-i dederă boiarii o tiflă. r. popescu, cm i, 404. Degeaba îmi dai cu tifla, domnule, că mai jos de opt mii nici o para frlntă. alecsandri, t. 269, cf.. 1 147. Se scula ea şi pleca, după ce-i da cu tifla, caragiale, o. ii, 224. Clnd Moroi, abia /inlndu-se pe picioare, dispăru Im-plelicindu-se, ea li scuipă In urmă, li dădu cu tifla şi cleveti printre dinţi: Bolnav! prost şi fără noroc! delavrancea, s. 139, cf. tdrg. Dă cu lifta pe Urma primarului, uitlndu-se cu grijă In leale părţile să nu-l vadă cineva. pf?tică, o. '224. Au să-ţi rldă tn nas şi să-ţi dea cu tifla, băiete! rebreanu, r. i, 124. Le-am dat cu tifla tuturor, minulescu, v. 178. Ai dat cu tifla ştreangului pe care ţi-l pregătise ţarul. g. m. zâmfi-RESCU, ŞF. M. N. I, 233, Cf. GĂLDI, M. PHAN. 261. A SCOS limba la toate ghişeurile şi le-a dai cu 'tifla, arghezi, s. ix, 80, cf. pas, z. i, 10. E ca şi cum ai da cu tifla 3310 TÎFLITĂ — 245 — T1F0ZĂ suferinţelor, lulndu-le peste picior, v. rom. martie, 1958, 46. 2. (în e x p i\) A cădea (sau a da) tifla peste cineva = a da în mod neaşteptat norocul peste cineva, â avea noroc orb * x. n o r o c (1). Un.de dă Dumnezeu să cază o asemenea tiflă peste mine! Mi-aş sătura sălaşul Întreg, ispirescu, l. 87, cf. cade, scriban, d., DL, DM, ZANNE, P. II, 768. — Pl.: tifle. — Din ngr. TiicpXa. TIFLfTĂ s. f. (Med.) Inflamaţie a cecului. Cf. BIANU, D. S., DN2, D. MED., M. D. ENC. — Pl.: tiflite: — Din fr,. typhlite. TIFLOPEDAGOGfE s. f. Ramură a pedagogiei speciale care se ocupă de educarea şi instruirea orbilor şi a persoanelor cu vedere slabă. m. d. enc. — Din fr. typlilop&ââgpgic. TfFLU s. n. v. tifel. * TIFOBACILOZĂ s. f. (Med.) Formă de primă infecţii; tuberculoasă; grariulie. Cf. d. med., m. d. enc. ’ — Din fr. typhobaciiiose. TIFOÎD, -A adj. (Med.) Care are caracterele tifosului1, de natura tifosului, de tifos, care seamănă cu tifosul. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, d.. u., cade, scriban; d. -c=j Aspect tifeid. <0> Febră tifoidă sau (învechit) friguri tifoide = boală infecţioasă : provocată de bacilul tific, caracterizată printr-o perioadă cu febră ridicată, stare de lîncezeală şi toro- ‘ peală, urmată de localizare intestinală cu leziuni ce pot fi însoţite de complicaţii grave (hemoragii, perforaţii intestinale etc.); tifos1 (b), (popular) lingoare, (regional) boală-mare, trqhnă. Friguri tifoide, universul (1845), 26, cf. cornea,. e. i,. 74/34. Frigurile tifoide fac In spitale şi temniţe pustiiri: man. sănăţ. 214/25; cf. costinescu, ddrf, bianu, d. s., şăineanu, d. u., cade. Era tunsă ca o fetiţă convalesceiită după febră, tifoidă, teoporeanu, m. ii, 118, cf. scriban, d. Febra tifoidă, i... nu se vindecă dacă nu se respectă şi : o dietă potrivită, belea, p. a. 250r cf. dl, dm, d. med. 552, m. d. enc. (Eliptic) A fost ultima mare epidemie . de tifoidă din regiunea noastră. H. lovinescu, t. 410, cf. abc săn., d. med. — Pronunţat: -fg.-id. — Pl.: tifoide. — Din fr. typhoîde, ngr. -nxpoeiSTji;. TIFON1 s. n. Pînză subţire cu o ţesătură foarte rară; s p e c, fîşje lungă şi îngustă din acest material, întrebuinţată la pansamente, faşă, pansament: (1;); .(regional) păipară. Cf. costinescu. [Planţele] ire-buie ferite de şqare, punlndu-se.. . .o bucată de tifon pe geamuri, ap. tdrg, cf. ddrf. Barişul este o boccea ■ de lină supţire ca un tifon, manolescu, i. 198, cf. nica, l. vam. 241, şăineanu, d. u. Coşul măre de ' nuiele căptuşit cu tifon, cazimir, gr. 135. Un sul de tifon, călinescu, c. o. 102.' înlătură învelişul ceruit. ; Dar dedesubt dădu pesle altul, alcătuit din tifon subţire. vinea, l. ii, 151. Instrumentele. . . se pun In fierbător, după Invelirea lor cu vată sau tifon, belea, p. a, 17. [Sora] şi-a pus şi ea o mască de tifon, ia tava de instrumente. t august 1964, 61. Coaja. . . se puţie Intr-un săculeţ din tifon. vin. pesc. februarie 1964, 17. îi puse bucăţi de gheaţă învelite tn tifon pe obraji, pe Umple, v. rom. martie 196,9, 33. <§> (Glumeţ) Baba-i cu două tifoane, Moşul cu coatele goale, teodorescu, p. p. 132. — Pl.: tifoane şi (rar) tifonuri (cade). — Gf. engl. ti ff a n y. TIFON2 ş. n. v. taifun. TÎFON3 s. n. v.. tifos1. TIF<5.\K s. n. v. taifun. - TIFORDĂ s. f. (Bot.; regional) Osul-iepurelui (Ono-nis hircina). Bolnavul se spală cu fiertură de tifordă (lungoare). bujorean, b. l. 159,-cf. 382, 395. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? ' ■- Cf. ti f o s1. TlFOS1 s.n. (Med.) Nume dat mai multor boli febrile, infecţioase şi epidemice: a) (şi în sintagmele tifos exantematic, bianu, d. s., cade,'belea, p. a. 529, dl, dm, d. med., m. d. enc., tifos epidemic, d. med., tifos european, ib. etc.) boală eruptivă foarte gravă, provocată de o serie de ricketsii, transmisă de păduchele de corp şi caracterizată prin febră, tulburări cardiace, nervoase etc.; febră exanteinatică, v. febră. Cf. bianu, d. s., scriban, d., alr i/i h 121, alrm i/i h 166; b) (şi în sintagma tifos abdominal, bianu, p. s., d. med.) febră tifoidă, v. tif,oid. Cf. ddrf, barcianu, n. leon, med. 149, alexi, w., candrea, F. 26, 222, ŞĂINEANU, D. U., GĂLDl, M. PHAN. 261, h iii 141, vi 211; c) (şi în sintagma tifos tropical, d. med.) febră galbenă, v. febră, ib.; d) (în; sintagma tifos recurent) febră recurentă, v. recurent* ib.; e) (învechit, în sintagmele tifus tropical, costinescu, tifus ordinar, id.) malarie; I) (regional; in forma tifus;. şi, învechit, în sintagmele tifus malign, costinescu, tifus oriental, id.) ciumă, alr ii/i h 126/414; y) (şi în sintagma tifos contagios, enc. viîT. 492) pestă bovină, dl, dm. Cf. episcupescu, practica, 184/1. Timpul nepriincios şi neindestulala purtare de grijă pentru soldaţi ar fi născut tifus (epidemie). ar (1837), ,152/28, . cf. descr. aşez. 145/16, hubogi, î. 61/29, kretzulescu, m. 1/11. Aruncă pe pătimaş in tif (lingoare). cornea, e. 123/22. Cei mai mulţi din bolnavii de aceasta epidemie au dat in tifus (lungoare ră). c. vîrnav, h. 27/25, cf. stamati, d. Boalele stnmacului : friguri tifoide (lungoare) sau tifus. din .temniţe şi spitale, man. sănăt.. 214/10, cf. barasch, i. 146/20, hem 218. Iar alţii, in credinţa că ortu l-am dat popii Din oftică sau tifos,, batistele scoteau, macedonski, o. i, 45. Zăcu şase săplămini de tifos, vlahuţă, o. a. iii,. 52. Vindecarea lingoarei sau a tifosului. pamfiLe, s. t. 156. Cucoana ii tilcuise de mult Ilincăi, de cind se iviseră inliiele cazuri de tifos exantematic, ce boală grozavă e. agîbbiceanu, s. p. 39. Zi şi noapte era intre cei o sută de bolnavi de tifos exantemalic. mironescu, s. a. 124. .Ai in faţa buzelor un pahar brumai — şi nu-ţi vine s.ă-l bei, fiindcă apa e nefiartă şi binluie tifosul. teodoreanu, m. ii, 231, cf. bul. fil. v, 338. Prin localitate a trecut doar un bolnav de tifos, călinescu, c. o. 138. Tifosul exantematic a izbucnit cu o putere nemaipomenită, galan, z. r. 11Ş, cf. fd ii, 209, 215; iv, .266, l. rojvi. 1966, 277, scl 1967, 194, 197. Deseori, tifosul exantematic lasă complicaţii, abc săn. 359. N-a avut tifos, cum presupuneam eu. v. rom. .iulie 1969, 33, cf. scl 1973, 677, h vi 236, xiv 163, 318, .alr i/i h 121, alrm i/i h 166, alrm ii/i h 164, glosar reg. V ■ — Accentuat şi: tifds. alexi, w., alr i/i h 121, ’ALRM’ l/l h 166. — Scris şi : tiphos. enc. vet. 492. — Pl.: (rai') tifosuri, scriban, d., dn2. — Şi: (învechit şi regional) tifus (accentuat şi tifus alr i/i h 121, alrm i/i h 166), (învechit) tif, (regional) tiiuţ (bul. fil. v, 338), tiiuţ (alr i/i h 121/324), tifos (h x 72), triftis (alr i/i h 121/24), lifon (fd ii, 209, 216) s; n. — Din ngr.’ -rutpofr. typhus, germ. Typhus.—Tif< rus. Th. — Trifus, tifon: prin etimologie populară. TIFdS2, -OASĂ adj. (Med.; învechit) Tific (1). Febrele tifoase sint adesea epidemice, i. ionescu, p. 177. — Pl.: tifoşi, -oase. : — Ţif + suf. -os. TlFOŢ s. n. v. tifos1. TIFdZĂ s. f. (Med. vet.; în sintagma) Tifoză aviară — boală a puilor de găină produsă de un microb 33214 /rj.ifnc — 246 — TIGAîŢ care face parte din grupul bacteriilor paratifice. enc. vet. 803. — Scris şi: tiphoză. ib. — Din fr. typhose; [aviaire], TIFTfC s. n. (învechit) 1. Lînă fină de capră de Tibet; angora, mohair. Cf. cihac, ii, 623, barcianu, şio lip 360. , 2. Scamă pentru răni, vată. Tiftic oca. P-j2 bani (a. 1792). ap. şio iij, 360, cf. cihac, ii, 623. ■ — Şi: teltie s. n. barcianu. — Din tc. tiltik. , TlFUS s. n. v. tifos.1. T/FUŢ s. n. v. tifos1. TIG adv. v. tînd. TIGÂţE s.f. I. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă, cu o coadă lungă, întrebuinţat la' prăjit, (regional) r a i n ă, rinei; vas cu marginile joase şi cu’două toarte. V. tingire. 1 tigai (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 194/14. Iară de va fi jirtvă diii tigaie darul său, făină frămintată in untdelemn nedospite vor fi. biblia (1688), 702/17, cf. anon. car. Tigaie mică (a. 1752). iorga, s. d. xii, 63. Am dat •fiicei mele. . . una tigaie (a. 1787). uricariul, xv, 347, cf.- budai-deleanu, lex., drlu, lb, clemens, bărac, t. 69/1, polizu. Tot îmi părea că avea in mini tigaia cu ceară fiartă, cu care făcea pe ciocoi şi pe negustori să-i spuie unde aveau banii ascunşi.- ghica, s. 286, cf. costinescu, cihac, ii, 706. Scrobul cu smtn-tlnă. '■ ■ mai forfoteşte încetişor pe lingă buza tigăii. VLAHUŢĂ, o. a. I, 88, cf. DDRF, BARCIANU, TDRG, PAMFILE,'I. c. 390, dhlr i, 358, 360, dr. i, 424, nica, l. vam. 241. Plita era încărcată de oale, de tingiri de aramă, de tigăi cu coadă. brăescu, a. 101. Medelnice-rul se şi înfăţişă cu tigăile acoperite cu capace, sadoveanu, o. -v, 629. Oala cea mai mare fiind, aşezată la mijloc, intr-o ierarhie încăpătoare de crăiiţi şi tigăi. arghezi, S/ xi, 87. Tigaia pentru omletă trebuie, să fie de fontă groasă, s. marin, c. b. 62, cf. h ii 32, 47, 64, 68, 214, xviii 269. în tigaie se face friptură şi :plachik: şez. viii, 87, ib. xvi, 181. Am o copilă, : cind li dau mîncare plinge., cind nu-i dau, tace (Tigaia). gorovei, c. 367. Ghici: unde-i alb, nu-i omăt; : unde-i negru, nu-i pămlnt; unde-i codaie, nu-i tigaie (Ţarea), pascu, c. 41. Am o gură de iigaie, Clntă noaptea prin gunoaie (Luna1), pamfile, c. 25. Expr. A se uita'ca pisica In tigaie = a se uita cu jind. li vedeai că bagă mina In porumb, se uită la el ca pisica Ift tigaie, preda, î. 85. Cu .un ochi la gaie şi cu altul . Ia-tigaie, se-zice despre cel care. se uită cruciş sau despre cel ■ cu gîndurîle împrăştiate. Cf. zanne, p. ii, 347. Din tigaie, pe foc — din răii în mai rău. id. ib. iv, 145. A vedea de coada tigăii v. coadă. + Vas cu coadă (viciu, gl., alr ii 3 966/728, 872, 987) şi cu (trei) picioare (viciu, gl., com. din oraviţa, alr şn iv h 1 044, alrm sn ii h 849, mat. dialect. 269), •în care se fierbe sau se frige mîncarea. în casă se mai află... ţigănii (o raină cu 3 picioare), liuba — iana, m. ’99. + (Regional) Cratiţă. Cf. h ix 221, 364. într-o tigaie ca .de-o jumătate de mierţă, tocană de carne de berbece îndoită cu ceapă, reteganul, p. iii, 83, cf. viciu, gl. Şi ţa vară ţi-om da unt Din tigaia fără fund. bîrlea, c. p. 256, com. din oraviţa, alr ii 3 966/728, 987, alr sn iv h 1044, alrm sn ii h 849, a: i 22, 23, 26, 35, iii 17. Şede baba In cotfuţă Şi tot lingc-un pui de miţă (Tigaia — tingirea), pamfile, c. 34. + (Regional) Vas în care se fierbe mămăliga. V. ceaun. Cf. bugnariu, n., alr i 707/30, 35. + (Prin Ban.) Vas de metal cu două picioare lungi şi înguste, asemănătoare cu nişte tălpi de sanie, în care se pune plinea lă dospit; tipsie. Com. din toager — timişoara. + (Regional; în forma iiganie) Frigare (Petrila — Petroşeni). a iii 17. + Fig. (Glumeţ) Craniu, cap. V.' oală. Tot astfel se zice la noi tn unele. regiuni, pentru craniu, tidvă, ciutură, tigaie, puşcariu, l. r. i, 203, cf. bl viii, 130. 2. (Regional) Vas special In formă de farfurie, cu marginea.înaltă şi cu miner, în care se fixează luminarea aprinsă; tigăiţă (2). Cf. păcală, m.r. 418. + (Regional) Vas de tuci în care se punel untură sau răşină care ard cu ajutorul unui fitil, servind la iluminat. V. opaiţ (I I). Cf, ALR I 717/776, ALR II 6 249/102. 3. (învechit) Lighean sau tavă pe care se ardeau cărbuni sau se punea jăratic, servind pentru încălzirea încăperilor sau pentru arderea jertfelor. Oltariu încă fă de lemn... Fă şi căldări. . ., furci, ţigăni (1 i g h e n e b 1938) la jar, toate vasele lui dentr-arame să le faci. po 268/2, cf. 307/12, lb, barcianu. 4. (învechit; în forma ţigan) Cazan, căldare. Su[î]n-<[u]/. . . [fu] bătut cu beafe. . . şi aruncat Intr-un ţigan plin de răşină, dosoftei, v. s. decembrie 208r/18. II. 1. Mic recipient în care şe punea praful de puşcă la vechile arme de foc; tigăiţă (3). Cf. lb. Un iani-ciar avlnd fitilul aprins la puşca ,sa, focul prinse In tigaie. . . şi deodată acele ierbării săltară In aer. băl» cescu, m. v. 125, cf. ddrf, barcianu, alexi, w,, TDRG, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. <0 E X p r. A fi puşcă cu tigaie = a fi pm de nimic, prost. Cf. ZANNE, P. IV, 557. 2. (Regional) Piatră mare, scobită, aşezată în locul unde cade apa dintr-un şipot. Apa curge pe ţirloi... in tigaia de piatră, păcală, m. r. 438. 3. (Prin Olt.) Teică1 (la moară); (regional) tigăiţă (4). Cf. h .xi 247, alr sn i h 171/812. O Masa tigăii v. masă (II-12). 4. Scpbitură, făcută în lemn sau în piatră, în care intră capătul unui fus, al unui stîlp etc.: a) (Transilv., Maram., Mpld.) Scpbitură în care se invîrte capătul de jos al fusului de la crîngul morii, (regional) piuliţă (3 c) (alr sn i li 165, alrm sn i h 112, glosar reg.); scobitură în care-se invîrte cepul grindeiului, broască (h x 32, alr sn i h 161/414). Cf. hem 837, dame, t. 162, barcianu; păcală, m. r. 466. b) (Regional) Scobitură făcută în talpa roţii plarului în care intră axul acesteia. Cf. damîs, t. 73. c) (Regipnal) Scobitură din talpa scrînciobului în care intră capătul de jos al grindeiului. Cf. pamfile, i. c. 470. d) (Regional) Scobitură în lemn sau în piatră, în care se învîrte limba de la osia porţii. Cf. păcală, m. r. 440. — Pronunţat: -ga-ie. — Pl.: tigăi. — Şi: (învechit şi regional) tigăne (h xviii 269, pl. ţigăni) s.f., (învechit) tigăn (pl. ţigane scriban, d.) s. n., (regional) tigânie s. f., tig&u (pamfile, cr. 2) subst. — Din slavonul THraiit, thi-jhti, ser. tiganja, m. gr. TEyâvta (pl. lui xvjYâvtov). — Tigău: sg. refăcut după pl. ŢIGAN s. n. v. tigaie. TIGĂNE s. f. v. tigaie. TIGANIE s.f. v. tigaie. TIGĂIOĂRĂ s.f. (Rar) Tigăiţă (1). Cf. polizu. — Pl.: tigăioare. — Tigaie + suf. -ioară. TIGĂIŢĂ s. f. 1. Diminutiv al lui ti ga i e (I I); tipsiuţă (2), (rar) tigăioară, (regional) tigăiuţă. Listă de lucruri: .. . 1 tigăiţă, 1 zaharniţ[ă] (a. 1827). iorga, s. d. vii, 262. Acestea, amesteclndu-se bine, să se puie Intr-o tigăiţă să fiarbă lin pe spuză, piscupescu, o. 323/20, cf. polizu, costinescu, hem 2 057. Mai ceru o tigăiţă şi o aşeză şi pe dlnsa pe foc. ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., pamfile, i. c. 390. Ochiurile la capac se pregătesc in tigăiţe. s. marin, c .b. 59, cf. bugnariu, n., şez. viii/1 87. Am o 3334 TIGĂIUŢĂ — 247 _ TIGLAZĂU Ugăită albă şi am două feluri de-mincări Intr-Insa (Oul). gorovei, c. 264. + (Regional) Crăticioară (Ciocăneşti — Vatra Dorţiei), alr sn iv h 1 (>44/365. 2, .-Tigaie- (1 2), în.geamuri ardcuu pe .sflrşite luml-jlările. Xn tigăiţele lor de lut. sadoveanu,. q... iv, 485, . Ct. BL, I)M. . . — 3»'Tigaie. (II 1). .Ei îşi examinează armele, reînnoiesc ' praful tn' tigăiţele puştilor şi a pistoalelor. alecsandri, ap. cade. - . 4. (Prin Olt.) Teică1 (la moară); (regional) tigaie (II 3). Cf. h v 4, alr sn i h 171/886. 5. (Regional) Tigaie (II 4a) (Chizătău — Lugoj). ; Cf. alr sn i h 165/76ţ, alrm sn i h 112/76. 6. (Art.; prin Transilv.) Numele unui dans popular-Cf. varone, d. 149, id. 3. 'rom. n. 129. — Pl.: tigăile. — Tigaie+. silf. -iţă."," TIGĂltiŢĂ s.f; (Regional) Tigăiţă (l).*Cf. anon. CAR., ALEXI, W. — Pl.: tigăiuţc. — Tigaie + suf. -u/â. TIGĂR<5i s. m. (înţr-un descîntec; cu sens nepre-cizât, probabil)" Om de nimic. De l-or fi deochiat rlm-nitorii şi rlmnitcarele Şi tigăroii. gr. s. Vi, 148. — Pl.: tigăroi. : ; — Probabil tigoare + suf. -oi. TIGĂU. subst. v. tigaie. TfGBĂ s. f. v. tigvă. TIGHfiL s, n. 1. Cusătură vizibilă, foarte măruntă, -făcută cu maşina sau cu mina, în c^te fiecare împunsătură începe de la locul ultimei împunsături, precedenţe şi avînd’ adesea, ţol de ornament. Cf. polizu, qosti^es.cu, cihac, ii, 623. Joacă, balărl pustia, parcrâr trage tighel, delavrancea, s. 57, cf. ddrf, barcianu, şio yj, 360, alexi, -w., tdrg. O admiram cum trăge.a tighelurile. . ciauşan.ij, r, scut. 13. . Flutiirlnd. cămeşa albă cu tighel■> omul. băle nişte cuie. Intr-un. car. d. dotez, p. o. 25. Omul avea pe el un. fel.de canadiană mai lungă..., cu multe, tigheluri, In scopul fixării căptuşelii, călinescu, s. 107, cf. dex, alr i 1 752/ 6i0, alr ii 6 625/812, a vi 26. <0> Expr. A-i trage (cuiva) un tighel sau (rai) a lua (pe cineva) cu tigliel = a) a mustra, a dojeni pe cineva cu asprime. A băgat el In răcori. ■ ■ pe toţi împăraţii şi pe papa. .. Ba încă ce! i-a iras un tighel de i-a plăcut şi lui. cara- ’ giale, o, vi,'61, cf. barcianu, şio Hj, 360. Să vedeţi cum le iau eu cu tighel, ap. tdrg, cf. zannE, p. v, 624; b) a păcăli. [Văduva] ţi-a tras un tighel dă mama focului . . .; Mai Increde-te altă dată In muieri de alea prefăcute. gane, n. in, 229. (Familiar) Tinăr cu tighel = îmbrăcat elegant. Com. din bucureşti. 2, (Regional) Tiv (1), tiyitură (1). Cf. pamfile, a. r. 262, alr i 1 758/180, 590, 610, 690, 695, 700, 704, 708, 710, 720, 725, 740, 748, 798., '9.90, alr sn ly h' 1 206/514. . .' / , . : ... 3. Paspoal, tiv (2), Marginea dc pe piept a vestei avea un tighel alb. camil petrescu, n. 97. 4. Fig. Dungă; margine, .contur. Suri. ca- penele de graur Urcă munţii In apuş. . . Un tighel Îngust de aur Seara-n jurul lor a pus< voiculescu, poezii, i, ■••122.: In urma ei au apărut glngănii ovale, Increstale cu tighiluri depurpură, sadoveanu, o. xvii, .435. Hotărlrea. . . era de mai nainte scrisă In mintea lui Jder,,cum stă clteodată scris un tighel de aur pe nourii de la asfinţit, id. ib. 938. De ne-ar ajunge numai icoana ce o lasă O undă lingă luntre.. . Sau un tighel de piatră pe-o cruce seculară, Tu ţi-ai închide ochii, arghezi, vers. 83. ' — Pl.’: tigheluri şi tighele (tdrg, alr i 1 758/704, 708, 710, 720, 725, 748, alr ii 6 625/812). Şi: (regional) tighil, tivel (scriban, d., alr i 1-758/180, 590, GJ0, >798) ş.,n., ...... ■ . . — Din tc, . ţejjel. • TIGHEL vb. I v. tigheli. TIGHELf vb. IV. Tranz. (Folosit şi a.b,s o 1.) 1. A coase cu tighel (1), a face un tighel, .Cf. costinescu, ddrf, alexi, vt. Cind..: rămtneam eu tn locii-.i la maşină, tigheleam de zor. ciauşanu, r. scut. 13, cf. cade, scriban, d. + F i g. A mustra, a- critica pe cineva. Cf. costinescu. 2. A tivi1, Cf. alr ! i 757/679, 720, alr sn iv h 1 206/928. + A tivi cu o fîşie dintr-un alt material (colorat), dex. 3. F i g. A pune o margine, o dungă, colorată. Ace de-aur tighelează Cu-aburi calzi albastre zări. v. rom. martie 1956, 178. -O Refl. [Norii], a căror înfăţişare se schimbă de la o clipă la alta, se tigheleau cu pembe. macedonski, o. iii, 48. — Prez. ind.: tighelesc.. ,— Şi: (regional) tighili (alr i 1 757/720) vb. IV„ tighelă (udresCu, gl., prez. ind. tighelez id. ib.) vb. I.. — V. tighel. TIGHEL fRE s. f. Acţiunea de a tigheli. Cf. COSTINESCU, DDRF, dl, DM. — Pl.: tigheliri. — V. tigheli. TIGHELÎT1 s.n; Faptul de a tigheli. Cf/ dl, DM, DEX. ■- — V. tigheli. TIGHELlT2, -Ă adj. 1. Cusut cu tighel (1). Cf. DDRF, DL, DM, DEX. ..... ' 2. Care are margini conturate, tivite. Are o umbrelă.:. gălbuie ca măduva de banană şi cu trei flori iighcliie cu aur.-- arghezi, c. j. 144. 3. Fig. Ornamentat, împodobit. O piesă-antichi-tale — cum ar zice elegantul Gion In stilul lui tigheluil. CARAGIALE, o. V, 266. — Pl.: tigheliţi, -te. — Şi: tigheluit, -â adj. — V. tigheli. TIGHELUlT, -Ă adj. v. tigheli»2. TIGHfL s. n. v. tighel. TIGHILEĂTV s. m. v. ţiglean. TIGHILf vb. IV v. tigheli. TIGHINĂ s. f. (Prin sud-vestul Munt.) Păşune (pentru oi), izlaz, imaş. Cf. h xiv 105, 307. — Accentul necunoscut. —•"Pl.: ? • ■ ’••' — Etimologia necunoscută. TIGHINEAlĂ s.f. (Prin nord-vestul' Munt.) Ti-ghinit1. udrescu, gl. — Tigliini + suf. -eală. TIGHINl vb. IV. Tranz. şi refl. (Prin nord-vestul Munt.) A (se) aranja, a -{se) găti; a (se) dichisi. Cf. udrescu, gl. Şi-a tighihit casa numai de drag. id. ib. Se tighineşte. . . -de stă soarele pe ea. id. ib. — Prez. ind.: tighinesc şi tlghin. — Etimologia necunoscută. TIGHINf il s. n, (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a (se) tighini şi rezultatul lui; aranjare, ordine, găteală, (regional) tighineală. Cf. udrescu, gl. — V. tijjhinî. TIGHIIVlT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Pus în ordine, aranjat, gătit. Cf. udrescu, gl. Femeie ti-■ghinită: id. ib. Casă tighinită. id. ib, — Pl.: tighiniţi, .-te. — V. tighini. . TIGLAZAU s. n. v. .trglăzău... "... 3354 ŢIGLĂ1 — 248 — TIGORI TIGLAl s. f. (Regional) 1. Miezul cleios din piinea necoaptă; (regional) slănină. CI. lb, cihac, ii, 409, lm, jahresber. v, 336. 2. Pămint cleios. Cf. viciu, bl., com. din lupşa — CÎMPENI. — Pl.: ţigle. — Etimologia necunoscută. TfGLĂ2 s. f. (Regional) Numele unei boli de vite nedefinite mai Îndeaproape (Copăcel — Făgăraş). Cf. h xvii 22. — Etimologia necunoscută. TIGLĂZÂU s. ,n. v. teglăzău. TIGLĂZAU s. n. v. teglăzău. TIGLĂZf vb. IV v. teglăzi. TIGLĂZUf vb. IV v. teelăzui. TIGLEAn s. m. v. ţiclean. TIGLfiŢ s. m. v. sticlete. TIGLICI s. n. v. teglici. TIGLIŢÂR s. m. (Bot.; prin Olt.) Salcîm (Bobinia pseudacacia). Cf. lexic reg. 43. — Pl.: (iglilari. — Etimologia necunoscută. TIGLOs, -OĂSĂ adj. (Transilv.; despre pămînt sau despre piinea necoaptă bine) Moale şi lipicios; cleios, clisos, (regional) clicos. Cf. lb, lm, gheţie, r. m., alexi, w. Aşa-i de tigloasă pinea, de n-o pofi ; mlnca. viciu, gl., cf. ciiest. iv 61/66 b, mat. dialect. i, 269. — Pl.: tigloşi, -oase. — Şi: ţiglos, -oasă (barcianu, alexi, w., alr ii/47), ţigloş (gheţie, r. m.) adj. — Ţiglă» + suf. -os. TIGLOŞA vb. I v. tigloşi. TIGLOŞARE s. f. v. tigloşire. TIGLOŞf vb. IV. Refl. (Transilv.; despre pămînt sau despre pîine) A deveni tiglos. Cf. lb, lm, alexi, w. — Prez. ind. pers. 3:. tigloşeşle. — Şi: tigloşă (lb> lm) vb. I, ţlgloşi (barcianu) vb. IV. V. tiglos. TIGLOŞfRE s.f. (Transilv.) Faptul de a se tigloşi. Cf. lb, lm. — Şi: tigloşâre s. f. lm. — V. tigloşi. TlGLU s. n. (Prin Bucov.) Borcan, lexic reg. 115. — Pl.: ? . — Din germ. Tiegel. TIGNAFfiS s, n. (Popular) Emfizem pulmonar la animale, mai ales la cai. Cf. manolache drăghici, i. 46/20, polizu, costinescu, cihac, ii, 620. Iapa avea totdeauna clte ceva: ori tignafes, ori vreo rană, ori şchiopăta, caragiale, o. ii, 330. El tşi umpluse. . . hainele cu slngele unui cal al său, stătut de bătrin şi plin de tecnafes. ispirescu, l. 256, cf. ddrf, barcianu, şio iij, 353, alexi, w. Mă pomenesc că mă dă tn judecată, să-mi iau calul şi să-i dau banii, că cică are teg-nafes. brătescu-voineşti, p. 46, cf. dr. v, 82, 236, enc. vet. 105. Am o birje ca salonu. Dii bă, zvăpăiaţilor! Diii! Uf, lovi-v-ar tirnafesu, că m-a{i făcut de ruşine, p. constant, r. 126. Se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele, tignafesul [cailor], pas, l. 71, cf. s. c. şt. (iaşi), 1963, 231, m. d. enc., h i 272, ii 122, iii 156, v 423, xiv 103, rădulescu-codin, bul. fil. v, 174, comanj gl., alr i 1 657, alr ii 2 051/876, lexic reg. 57, gl. olt., udrescu, gl. <$> (Glumeţ) Elogiile directe dau tignafes, şopti' Kiriazy. vinea, l. i, 351. — Pl.: (rar) tignafesuri. polizu, scriban, d. — Şi : ticnâfes (ddrf, şio ii1( 353, enc! vet. 58, şăineanu, d. u., cade, scriban, d., h iv 163, ix 46), tegnăfes, tecnafes, tegnefes (coman, gl.), tecnefes (polizu, ddrf, alexi, w.), tehnefes (manolache drăghici, i. 46/20, tdrg), (regional) tirnafes, tirnafeţ (alr i 1 657/815, 820, 856) s. n. — Din tc. tiknefes. TfGNĂ s. f. v. tihnă. TIGNEAlĂ s. f. v! tihneală. TIGiVfiL s. n. v. tihneală. TIGiXELTJŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui t i h-n e a 1 ă (Gădălin — Cluj — Napoca). Cind am fost mi-că-n belced, Măicuţa mea tignelujă S-a suit intr-o căruţă Şi s-a dus cătră Bistrifă. şez. xx, 47. — Tigneală + suf. -u(ă. TIGiVf1 vb. IV. = oticni (1). (Cutare) tignea, Maica Precisla-l auzea Şi la el se cobora, georgescu-tiştu, b. 21, cf. 89. TIGIVf2 vb. IV v. tihni. TIGOARE s. f. 1. Animal lipsit de putere, slab, jigărit (dr. v, 108, ciauşanu, gl., id. v. 204), care se mişcă încet, leneş (pamfile, j. îi, 169, cade), stricător, dăunător (cihac, ii, 409, ddrf). Ţi-oi da eă (ie!... De-abia lăut, cu capul pe tigoarea asta plinu de purici! conv. lit. xliii, 916. + Epitet depreciativ dat unui orti slab, calic, nenorocit, zdrenţăros (barcianu, alexi, w., tdrg, scriban, d., viciu, gl.). greoi, leneş (pamfile, j. ii, 169, cade, mironescu, s. 621, scriban, d.). Trăge-rhi cizmele, tigoare, Şi fă-mi palul mai cutlnd! vlahuţă, o. a. i, 170. <0> (Precedă termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet cobăit şi leneş, de n-are păreche? creangă, a. 13: Ce tigoare de flăcău!. . . Aşa lene ca p-ăst creştin nici e-am mai văzul! muscel, 74. 3. (Popular) Epitet dat unui om netrebnic, ticălos, rău. Nu le mai fă(ărnici, tigoare veninoasă ce eşti! negruzzi, s. iii, 37, cf. cihac, ii, 409. Înţeleg să dai ciliva gologănei pinlru scrierea lăcrăma(iii,\ . . dară bani şi plocoane la hitece tigoare, asta să nu mai audz că faci! jipescu, o. 63. Să mori, tigoare! crişni ea turbată şi ridică ciocanul, conv. lit. x, 414, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăin£anu, d. u., cade. Din cile se vorbesc In sat aflu că băieţii popii sint ti-gori. stancu, d. 34. A luat flăcăii-n armată... Au rămas tigorile Să ne poarte florile, i. cr. ii, 134, cf. graiul, i, 188, com. din turnu măgurele. Decit floare la muccare, Mai bine pe-o apă mare; La lihoară se-ofileşte; La frumoasă înfloreşte, ciauşanu, v. 113. 0> (Precedă termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Ce nevolnic, mi-a scos sufletul; mai bine moartea decit aşa tigoare de bărbat siclit! vlahuţă, o. A. 234. • 3. (Prin sud-estul Olt.; în forma lihoare) Aer rău mirositor, duhoare. Cf. scriban, i>. — Pl.: tigori. — Şi: (regional) tilioărc (cade, scriban, d., ciauşanu, gl., id. v. 204), tihoâră, tioăre (ciauşanu, gl., id. v. 204) s. f,, tigor (viciu, gl.) s. m., digoâre (tdrg, scriban, d.) s. f. — Etimologia necunoscută. TIG<ÎR s. m. v. tigoare. TIGOREAlA s.f. (Regional; în forma tigorală) Trudă, osteneală (Răhău — Sebeş), pasca, gl. — Pl.: tigoreli. — Tigori + suf. -ea/â. TIGORf vb. IV. I il t r a n z. şi r e f 1. (învechit şi regional)  duce o viaţă de mizerie, grea, necăjită; 3381 TIG0R1E — 241) — TIGVĂ a se chinui, a se trudi. Cf, ib. Mă cuprinse o ameţeală. . . Doi matrozi mă aşezară la răcoare Inir-un ,,hamac“. .. şi, acolo, tigorii pănă seara ţărziu. co-DRU-DRĂGUŞANU, C. 147, Cf. POLIZU, LM, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., DR. IV, 389, SCI. 1970, 15. Va/, de mult se tigorăşte! mat. dialect, i, 98. + (Regional; în forma tigori). A se reţine de la mîncare sau de la cheltuieli; a se zgîrci (Sibiel — Sibiu). Cf. lexic reg. ii, 64. — Prez. ind.: ligoresc. — Şi: tigori vb. IV. polizu, barcianu, dr. iv, 389, mat. dialect, i, 98. — V. tigoare. TIGORlE s. f. (Prin Olt.) Necaz, chin; boală, suferinţă. Cf. tomescu, gl. — Tigori + suf. -ie. TIGORISf vb. IV. Tranz. (Prin nordul Olt.) A ţine în mizerie pe cineva, a nu-l îngriji; a face pe cineva să sufere, a necăji, a chinui. Şi-o tigorisit copiii plnă cind ăl mare o căpătat oftică, cv 1951, nr. 5, 25. — Prez. ind.: tigorisesc. — Tigoare -f- suf. -isi. TIGORfT, -Ă adj. Slab dezvoltat, pipernicit, prăpădit. Cf. BARCIANU, ALEJţl, W. — Pl.: tigoriţi, -te. — V. tigori. TIGORI vb. IV v. tigori. TIGORÎTORĂ s. f. (învechit, rar) Viaţă plină de mizerie, de necazuri, de chinuri, de suferinţe; viaţă grea, nenorocită. Cf. polizu. ^ Pl.: tigorlturi. — Tigori + suf. -tură. TIGRAT, -Ă adj. Cu dungi de culoare mai închisă (ca blana de tigru). Trimet şi eu obolul mieu de recunoştinţă: harmasarul cel tigrat (a. 1856). iorga, s. D. xviii, 5, cf. enc. vet. 153. A doua miţă, cu blana tigrată,. . . sări in partea cealaltă a căruţei, sadoveanu, p. m. 239. — Pl.: tigraţi, -te. — Din fr. tigr Expr. (Stă) ea tiug'a peste gard = e nehotărit, nedecis, şovăielnic; nestatornic, gata de ducă. Cf. ciauşanu, v. 204, id. gl., zanne, p. iv, 148. (Prin nord-estul Olt.) Alb ea floarea de tiugă = alb ca zăpada. Cf. ciauşanu;- gl., alr sn iv h 1 213/812. 2. P. re str. Fructul (comestibil) al acestor plante, utilizat uneori ca ornament; uscat şi golit de conţinut, serveşte ca pîlnie de tras băutură din butoi, câ recipient în care se păstrează diferite alimente, ca plută la pescuit etc. V. curcu-betă, ţărtă: cuţă, tătarcă, tîlv, tragăVtrăgu lă. Tlrn-plîndu-să boală din nişte tidve ce mlncasă, au murit cantemir, hr. 326. Tăind tigva fălii, o presară cu sare (a. 1748). gcr ii, 44/8. Oareşcare rod care iaşte atît de mare ca oul de striiţu şi iaste asemenea. (i[d]we[i]. ist. am. 77r/ll. Are tn mină un feliu de ii[d]i)d plină de cremeni cu care face un /iuie[t] helnceta[t]. ib. 93r/9. Aii zărit de departe un copaciu carile avea nişte poame foarte mari:.. Aşa au scuturat clteva şi... au văzut că sămăna ca nişte tidve mari. drăghici, r. 51/15. Pie- 3394 TI-GVĂ — 250 — TIGVĂ tre legale cu funii-şi lăsate In fundul apei, avlnd deasupra lor plute sau titve1. care plutesc In faţa apei. i. to-nesCu, m. 85.--îii dreptul nasului se pune un git de tigvă gălirită ici-colea. marian, s. r. i, 283. Ici şi colo, cile o tigvă elegantă ca un vas grec. d. zamfirescu, î. 138. La capătul de la larg se leagă cu o sfoară lungă o ,-,tivgă" sau ,,troacă” (o tărtăcuţă uscată). . . care pluteşte la suprafaţa apei. antipa, p. 309. Pllnia... este făcută dintr-o tivdă (tidvă) uscată şi rătezată. pamfile, i. c. 222. întrebuinţează ca plute mai mult tid-vele de dovleac uscate, atila, p. 99. Vile cochete slnt risipite.. . in jurul unui dlmb ca o tidvă uriaşă, rebreanu, i. 415. Nişte tivgi fragede ce abia.se caţăiă şi se bălăbănesc pe curpenele lor. i. botez, .b. i, 141. îmi place să fii inteligentă, na cap sec ca tivga clnd o dai pe coastă devale. iovescu, n. 167, cf. h iv 246, xi 326. Clnd -cad negurile şi ţin mult, pune o tidvă In foc, că pier. şez. ii, 194. De-o fi deochiat de fată mare, Să-i-pice cosiţele, Să-i rămlie capu Ca titigile. mat. folk. 1 565. Leagă o tivgă la-pragu di sus a uşii. graiul, i, 248, cf. alr i 692/922,- ib. 70S/792, 805, 878, 898, 900, 927, 940, alr ii 6 160/812^, ib. 6 161/723, 899. [Pîlnia] dă tiugă salt dă lemn. alr sn i h 234/ 886. Cine joacă -şi nu strigă Face-i-s-ar gura ligă, Limba, grunj de mămăligă, udrescu, gl. Din tigvă amară In zadar iei sămlnţă. pann, p. v. iii, 154/6, cf. zanne, p. i, -296. Cu pleşuvul clnd vorbeşti, Tigvă să nu pomeneşti, pann, p. v. i, 5/12, cf. zanne, p. ii, 677. Şoarecele In gaură nu încăpea şi tigva după el tlra, se zice despre cei ce se angajează la lucruri peste puterile lor sau despre cei lacomi şi nemulţumiţi. z,\nne, ,p. i-, 661. în tigva seacă cit să sufli, Nu pcţi să o umfli: id. ib. 295. Clnd a crescut tivga şi clnd. i s-a strlmbat gltul? se spune pentru a arăta că la orice lucru trebuie răbdare. Gf. baronzi, l. 56, zanne, p. i, 295. Lesne a tillrna tivga de coadă, dar anevoie a o - purta, zanne, p. i, 428. Tivgă titiană Strigă la poiană (Gisca). gorovei, c. 172, cf. şez. vii, 102. <0> Expr. Cap de tigvă = (om) prost. Taci, cap de tigvă, grăi Tămăduianu. delavrancea, s. 224. A nu nvcâ cap, ci tigvă = a fi prost. N-avem cap, ci tigvă, jipescu, o. 83, cf. tdrg. <$> (Atribuind calitatea ca uii adjectiv) I se prinde peruca Intr-un cui şi rămîne Ca capiii tivgă. ghica, ap. tdro. 3, Vas făcut din fructul uscat şi golit de miez al tigvei; (I I), utilizat mai ales pentru păstrarea, transportul şi ;B}ăsurarea lichidelor, pentru păstrarea sării,, cheâguiiii e.tc.; p. e x t. conţinutul acestui vas. V. curcubetâi troacă. Plrcălabii nu luoatnumai aceli douo caă, precum era obiceiul, ce luoa neşte tidve mari .cite de patru, cinci ocă. neculce, l. 387. Tidva de vin . sau ocă de holercă de cofă nici un parcalab să nu ia (a. 1741). uricariul, iv, 404/11. Un obicei rău ce-am in/ă/es că.s-au făcut de spargu pârcălabii vasăle c.ele cu vin a oamenilor şi ieu din bute.căte o tidvă de vin (a. 1.741 — 1712). iorga, s. d. vi, 227, Era şi o mulţime de,struguri mai dulci declt mierep, din care făcui must şi uţnplui,o ţivgă mare. gobjan, h, ii, 60/26. Trecu p-acolo o babă ca două tivdi de apăfeciorul de împărat o văzu şi, trăglnd^cu arcul, li sparse amlnd.ouă tivdile. filimon, o. i, 422. Vede , o babă care venea cu tivga,săja apă de la ţlntlnă. ispirescu, l. 357, cf. barcianu. O femeie se întorcea de la ftntlnă cu o tivgă plină eu ăpă p,e umăr. gÎrleanu, l.'30, cf. şăineanu, e>. u.,cade. Are Dănilă baciul tigve de jintiţă pe care le ţine ia .răcoare in fundul hrubei, sadoveanu, o. xvi, 28. Se puseră pe mlncat şi pe băut, in'dăsagii măgarului găsindu-se. .. şi’ două tivgi cu lapte buri. arghezi, c. j. 11/ Se ridică unul..prinde tinga, o duce la gură, udă buzele, ştancu, d. 508, cf. ţi i 316, ii 50, 82, 147, 308, vţi 53, 106, 187; xii 120, 343, chest. v 134/23, alr r7Q8/518, 748, 8iO, 880, 885, 890, 896, 954,'Aii ii 4 995/812, ib. 6 141/886, 899, alr sn i h 200, lexic reg. 87. Tigva nu merge de multe ori la apă, că or fă sparge, or crapă• pann, p. v. i, 51/19, cf. păscu-Eeşcu, l. p. 109, românul glumeţ, i, 3, zanne, p. iv, 148. Tigvă merge la apă plnă cind se sparge, baronzi, l. 52. Puţintică sare pururea In tivgă să păstrezi curată. zanne, p. iv, 107. O Expr. Şi-a găsit hirbui capacul, tigva dopnl şi lelea Iţărbatul, Se zice cînd se asociază două perstiaiie cai-e au acelcaşi defecte. Cf. pann, p. v. i, 157/5, românul glumeţ, i, 24, zanne, p. iii, 573. A umbla cu tiu ga cu minciuni = a fi mincinos, intrigant. Cf. ciauşanu, cl. S-a umplut tivga; se zice despre două persoane care nu mai sînt în relaţii bune, care s-au certat, s-au dezbinat. Cf. zanne, p. iv, 151. 4. (Prin Mold.; şi‘'în sintagmele poantă tidvă sau tivdă, i. ionescu, p. 264, h iii 65, 208, strugure de tiugă, h ii 251) Varietate de struguri de culoare albă, cu boabele mari, cărnoase şi cu coaja groasă, dispuse raţ pe ciorchine. Cf. c. giurescu, p. o. 95, h xii 215. 5. Compuse: (regional) tidvă-dc-pămint = mu-tătoare (Bryonia alba). Cf. brandza, fl. 154, barcianu, N. LEON, MED. 51, BliANUj- D. S., PANŢU, PL. 299, borza, d. 34; tidvă-de-apă = nufăr alb (Nym-phaed alba). Cf. brandza, fl. 115, barcianu, grecescu, FL. 44, BIANU, D. S., ŞEZ.' XV, .95/ PANŢU, PL. 299, borza, d. 117; tigvă-de-tină = pepene verde (Citrullus vulgaris). Cf; borza, d. 49.. II. 1. (Şi, învechit şi regional, în sintagma tigva capului) Craniu (de om sau de animal), ţeastă,, scăfîr-lie, căp'ăţînă, hîrcă (v. curcnbetă, troacă); p. ext. (familiar, mai ales ironic) cap (v. bostan, dovleac). Tidva capului [mortului] o poliesc.cu aur şi apoi 11 ţin In loc de boz. herodot (1645), 217. Tidve, mini şi alte oasă omeneşti, drăghici, r. 158/10. Un ghiuj, a cărui vlrsţă mintea lui au ruinat Ş-a cui tidvă-i bună numai la guzgani.de aruncat, Nu e vredr nic să priceapă, pr. dram. 367. Pune şă..arunce, peste zid hoiturile clnilor acestora, iar titvele lor să le înşire pe zid. negruzzi, s. i, 158. Zbor crierii din iidve sub ghioaga zdrobitoare, alecsandri, p. iii; 290. Să am bufoni cu tivge sece, în contul căror se petrece, mace-donski, o. i, 68. Găseşti tidve de urşi, oase risipite 'de cine ştie cite mii de ani. vlahuţă, R. p. 107, cf. barcianu. La ţară, înfig tidve de cai In parii de la garduri, n. leon, med. 82, cf. alexi, w. Se crede că tigva de om arsă In foc e bună de leac contra ameţelii, candrea, f. 33, cf. gorovei, cr. 384. Cu părul lui sărac şi lins pe tidvă. ibrăileanu, a. 15, cf. şăineanu, d. u., cade. Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. mironescu, s. a. 59. Deasupra tărăbilor de sbinduri Splnzurau.. . miei jupoiţi,’cu t'id-vele rlnjind. c. petrescu, î. ii, 159. Se lăsau bărbieriţi gemlnd de durere, cu livdele Inslngerate, prinse In ge-nuchii maestrului ca lntr-o minghineă. brăescu, a. 213. Era ras pe toată tidva şi avea numai un moţ. sadoveanu, o. xi, 295, cf. bl viii, 112, 121, 122. Nici nu te glndeşti cite haruri zac in dovleacul tăiţ. Nu dau pe căpăţlna ta cinci tidve universitare, arghezi, s. viii, 2581 Ce vă tot învolburaţi, răzmeriţi, Glnduri, voi, In tigva mea beţivă? beniuc, v. 78. Cite un ţăran trage clteodală mai adine cu plugul, scoate un femur, o tivgă. demetrius, a. 119. Se repezi şi apucă o măciucă de jos. O ridică drept In sus şi-i dădu drumul., In tidva plndanilui. preda, m. 1,14. Buzduganul... cu care multe titve de tatari am mai zdrobit, marian, t. 272. Durerile li slnt atit de grozave, Incit i se pare că i să desface tidva capului, şez. i, 119. Porcul se uită... In toatexpărţile- şi, pe tind îşi ridica titva cea năzdrăvană In sus, flăcăul tip ! cu roata la el In cap. mera, l. b. 70. S-o silit rachiu la titvl. graiul, i, 540, com. din straja — bădăuţi. Sună a gol tioaca ta. cv 1950, nr. 4, 44. N-ai sămlnţă-n tiugă. alr î l 518/885.'- Tiuga capului, alr ii/899, cf. alr i/i h 7. O Expr. Tigvă goală (sau seacă) = om prost. Cf. baronzi, 'l. 95. Treci fcarfeeile tale prin barba lui de ţap. Cu dlnsa mai cu seamă această tivgă goală Putut-a să-şi dea ifos In lume şi Iii şcoală, mâcedonski, o. r, 169; Gest ' din urmă-i om cu minte, cel dinţii o iidvă seăcă. coşbUc, p. ii, 135, cf. zanne, p. iv, 151. -4- (Prin Mold. ; depreciativ; în forma tioagă) Minte, inteligenţă.' Omul clnd nu judecă, Tioaga i se-ntunecă. pamfile, c; ţ. -313. 3394 tigveană — 251 — TIHNĂ 2. (Regional; în sintagma) Tidva dopului = calota pălăriei, alr sn iv h 1 161/362. 3. (Regional; în sintagmele) Tiugă de vlrf = capul ascuţit al oului, cv 1952, nr. 5, 40. Tiugă de cotor = capul rotunjit al oului. ib. 4. (Regional; urmat de determinări) Culme, vîrf de deal sau de munte. Nu mai aveam acum declt poale o jumătate de oră de mers pentru a pune picior ul pe titva muntelui, gane, n. iii, 110. Mai degrabă se va găsi cineva să reteze titva Ceahlăului, declt să răpuie capul lui. id. ib. i, 191, cf. dr. iii, 452, coman, gl. 19, cijest. ii 489/2, — Pl.: tigve şi tigvi. — Şi: (regional) tidvă, titva, ticvă (anon. car., cihac, ii, 409, h xii 120, borza, d. 95), tivgă, tivdă (pl. II 1 iivduri alr i/i h 7/394), tildă (ii iii 17), tigbă (borza, d. 54, 95), tibgă (alr i 708/954, alr i/i h 7/710, borza, d. 95), tivă (alr i 708/748, alr i/i li 7/730), tiucă (anon. cae., dr. iv, 161), liiişă viciu, gl. 29, cv 1949, nr. 9, 34), tioâcă, tioâgă, tihoâcă (alr i/i h 7/596), titibgă (ib. h 7/720, alr sn i h 200/705), tifivgă (ib. h 200/ 723), li^gă, (prin Olt.) ttigă (borza, d. 95, cl 1968, 133, tomescu, gl., chest. ii 464/43, alr i 708/805, lexic reg. 43, 87) s. f. — Din bg. THKita. ser. tikva, ucr. THiCBft. TIGVEÂNĂ s. f. (Regional) Numele linei varietăţi de struguri. Cf. tigvă (I 4). Cf. ddrf. — Şi: tigvoănă s.f. jipescu, o. 54, şăineanu, d. u., scl 1975, 370. — Tigvă + suf. -eană. TIiGVEÂSĂ s. f. (Rar) Numele unei varietăţi de struguri. Cf. tigvă (J 4). Cf. ddrf. — Tigvă + suf. -easă. TIGVOÂ1VĂ s.f. v. tigveană. TIGVdS, -OASĂ adj., s.f. 1. Adj. (Regional; in sintagma) Păr tigvos = varietate de păr nedefinită mai îndeaproape. -Cf. h xi 325. 2. S. f. (Prin Munt.) Varietate de struguri (h ii 207, vii 167, xi 362) cu boaba albă şi mare (h ii 57). Cf. tigvă (I 4). Ce mi-ai da cind ţi-aş înşira. . . numirea strugurilor?... Uite, strugure, tămlios..., tig-voasă (tigvoănă). jipescu, o. 54„ cf. şăineanu, d. u. — Pl.: tigvoşi, -oase. — Şi: ticvoăsă (h .ii 57, xi 362), (ivgoâsă (ib. ii 125) s. f. — Tigvă + suf. -os. TIGVULfŢĂ s. f. Diminutiv al lui t i g v ă. 1. Cf. tigvă (I 1}. TDRG, cf. cade, borza, d. 95, gl. olt. 2. Cf. t i g v ă (I 3). Pre diavolul vădzu şi a lui măes-trii in tidvulife aduclnd. dosoftei, v. s. ianuarie 266v/ 36, cf. jahresber. v, 137, viii, 197. Tiuguli(ă unsă, In buruieni ascunsă (Iepurele), pascu, c: 211. — Pl.: tigvuli(e. — Şi: (învechit şi regional) tidvu-Hţă, (regional) tivguHţă (tdrg, cade), linguriţă s. f; — Tigvă + suf. -uliţă. TfHA interj, v. tihai. TfHAI interj. Exclamaţie care exprimă mirare sau uimire (de obicei exagerată sau prefăcută), dl, dm. — Şi: tiha (pronunţat eu ,,i“ prelungit) interj. Com. din judeţul făgăraş şi din judeţul gorj. — Onomatopee. TIHARCĂ s. f. v. tohoarcă. TIHĂRĂI s. n. v. tihăraie. TIHĂRAIE s. f. (Prin Mold.) Povîrniş, rîpă1, coastă abruptă (cihac, ii, 409, creangă, gl., ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, mironescu, s. 621, h x 353, şez. v, 162, chest. iv 37/546, a v 14), loc ripos1, acoperit uneori cu vege- taţie (tdrg, cade, chest. iv 93/542), v. ţ u r a n ă, ţuracă; pădure (de copaci tineri) deasă şi sălbatică (i. cr. Iii, 156, a v 33), loc acoperit cu tufişuri dese (a v 33), v. s j li 1 ă, li ă ţ: i ş, t u f ă r i ş; (regional) tiliărie; O casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriţă, sub aliă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndămină să şi-o facă. creangă, a. 26. Urcăm din greu pe tihăraiele umbrite ale Cireşului, vlahuţă, r. p. 169. N-am putea noi să ţinem, cumva, coama dealurilor..., fără să mai tot urcăm şi să tot scoborim la tihărăi? hogaş, m. n. 205. Cei care aveau vile, le vira prin bungeturile, hăţişurile şi tihărăile pădurilor, pe unde numai pasărea putea zbura, al lupului, p. g. 193. Se afla departe de lume, pe marginea unei tihărăi, întunecat de adlncă şi îngustă, mironescu, s. 200.' Hatmanul Mitru s-a năpustit din tiharaiele de-acolo cu arcaşii şi călăreţii lui. c. petrescu, o. p. i, 161. O lupoaică flămlndă se furişase din tihăraie drept în latura clrlanilor şi rupsese doi. sadoveanu, o. xVi, 81. Cotlonul ista de pădurice e numai spinări şi tihărăi nestrăbătute, id. xiv, 44. O început a bojbăi printre copaci, căutlndu-şi un drum de ieşire. Ba di undi sl poată nimeri... prin tihăraia aceea. şez. xix, 137. + Loc mocirlos lîngă o apă, acoperit cu papură sau stuf; păpuriş, stufărie. De atunci dracul şede prin tiharaiele de stuf şi papură, pamfile, a. r. 102. + (Prin vestul Mold.) Teren neeultivabil, brăzdat de denivelări. Cf. h x 289, alr i 390/582. — Pl.: tihărăi şi (rar) tihăraie. — Şi: tihărăi s. n; şez. v, 162, a v 33. — Etimologia necunoscută. Cf. magh. cihe re. TIHĂRlE s. f. (Prin Mold.) Tihăraie. Erau în acel an două lupoaice fătate in tihăriile din rîpa izvoarelor. sadoveanu, o. xiii, 228, cf. chest. iv 105/548. — Pl.: tihării. — Cf. t i h ă r a i e. TlHNĂ s. f. (Adesea în legătură cu verbe ca ,,a avea“, ,,a afla“, ,,a găsi“ etc.) 1. Linişte (sufletească), pace, calm; odihnă, repaus, răgaz; (învechit şi popular) tihneală (1), (învechit) păciuire, (regional) ogod, ogoi1, tiposire (2). Cf. anon. car., lb. Ecbinscn, a cămia soartă venisă într-un punct de hotărîre, zădă-rîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un Icc. drăghici, r. 297/27. Pacea fu neapărată. . .. într-acea vreme de ticnă, unita prietenie Era pentru a lor inimi mulţămirea cea mai vie. conachi, p. 300. De ar fi durerea mea ca durerea cea trupească. . ., Âş avea ticnă un ceas, aş putea să-mi ieu răsuflu, id. ib. 202. Budulea nu-şi mai găsea tigna de mai nainle şi era mereu dus in drumuri, slavici, o. i, 83. Natura, Prin tihna ei deplină, îl desfidea. macedonski, o. i, 262, cf. ddrf. Sărmani, cu suflet ars de der, De tihna stării la un. loc. neculuţă, ţ. d. 63. Zău, demnul meu, noi ăştia nu prea ştim ce e tihna, gorun, f. 141. Să vie şi mama la noi. .., Să aibă tihn-un an sau doi. goga, .poezii, 28. Ţara are nevoie de tihnă. Cu Bogdan, iar războaie. delavrancea, a. 55. Voia să cîştige tihnă pentru dragostea lor cu mijloacele cele mai uşoare, agîrbiceanu, l., t. 381, cf. şăineanu, d. u., cade. Mi a rămas drag acest tlrg. . . ,cu tihna şi cu omenia dintre amestecaţii lui cetăţeni. galaction, o. 13. în tihna binecuvlniată, Gustăm, de formă, clteva curmale, topîrceanu, o. a. i, 108. Spectacolul surprinde oamenii, care continuă să mănlnce Insă brlnză, cu o tihnă ţărănească, camil petrescu, u. n. 351. Nimic n-a dorit şi nimic n-a făcut declţ pen-: tru a cruţa tihna bărbatului şi a apăra viitorul copiilor, c. petrescu, c. v. 173. Lumina acelei zile sfinte părea a pune in el o dulceaţă a tihnei, sadoveanu, o. xri, 46, cf. scriban, d. Nu trebuie tulburată iihna pămîn-tului, care doarme şi visează buruienile frumoase, arghezi,,s. viii, 7. Mă afund în străzi de tihnă adliiiă, hetulburată de trecători, ralea, s. t. i, 299. Era de felul lui bărbat iubitor de tihnă. Nu-i plăcea să Intimpine asprimile vieţii, vornic, p. 89. încă ţiu-i vremea lucrului..., dar nici vremea tihnei nu-i. lăngrănjan, c. i, 6. Am preferat Insă virtuţilor... lansetei tihnii 3406 TIHNĂ — 252 — TIHNEALĂ aşteptării cu undiţa. VÎN. pesc. mai 1964, 3. N-aibă tilmă-n ceea lume Cine-a născocit-o-n lume. conv. i.it. v, 115. Li fura fata minţile şi li cădea tronc la inimă, de nu mai avea linişte şi ticnă bieţii holtei! sbiera, p» 139. Cine iubeşte şi lasă N-ar mai ave licnă-n casă. marian, na. 321. Mulţi ani avusă ea ticnă în propria ei casă, dar, de cind tăiasă un soc din grădină, era neliniştită, şez. iv, 208. De-acum să ai ticnă şi Iwdină. folc. mold. i, 221. O L o c. a dj. (învechit) Cu ticnă = liniştit, lipsit de griji. N-au fostu cu ticnă nici acea ieşire a domnului, că. ■ . venise un agă de la împărăţie cu poruncă ca să rădice pre domnu. R. gre-ceanu, cm ii, 88. (învechit) De ticnă = prielnic, folositor; potrivit, favorabil. Ţuştele. . . să împacă a păşuna în orice toloacă. . . şi, într-un cuvînt, sini mai de ticnă pentru acel ce le ţine. manolache drăghici, i. 23/13. El singur, spre mîngăiere, îşi face lui-şi figură De un lăcaş mai de ticnă, potrivit pe a lui vrere, conachi, p. 263. O L o c. a d v. şi (rar) adj. în tihnă sau (rar) In toată tihna = în linişte, în pace, in voie; liniştit, netulburat, nestingherit. Un ceas nu văz odihnă, Nu dorm vrodată In iicnă (a. 1796). gcr ii, 161/23. Viaţa de-acum mi-i în ticnă, scaunul mi-am întărit, beldiman, o. 55/18. Cei cu casele în uliţă nu să mai pot înţelege la vorbă cu cei. din lăuntru, nici dormi în ţicnă. tîmpeanul, c. 28/12. Este slobodă şi-n pace despre orice nepriinţă. . ., Gustă-n ticnă avuţia. conachi, p. 299. A fost o-nsoji-re ce trăia-n iubire, In pace, in ticnă ş-tn mare unire, pann, p. v.i, 53/7. Ipsi-lanie putea înainta In ticnă..., nesupărat de nimeni. ghica, s. 109. Iată ceasul de odihnă! Oi să dorm..., să dorm in tihnă, alecsandri, t. 835. Neamţul moţăia călare şi calul îşi urma calea tn ticnă, odobescu, s. iii, 191. Am găsit-o singură singurică şi m-am jucat cu dînsa în ticnă, creangă, a. 92. Impiegatul, după ce l-a lăsat să bea In ticnă, către aprod: — Dă-l afară! caragiale, o. ii, 39. Petreceau. . . în tihnă, fără să-i supere cineva, ispirescu, l. 190. Pe cînd îşi beau în lihnăştiutele cafele, Samsarii se întreabă, macedonski, 0. i, 45. Dormi, iubito, dormi in tihnă. N-am venit să-ţi tulbur somnul, vlahuţă, o. a. i, 12. Să suspin, să plîng în tihnă ca în vremurile cele Cind era inima-mi plină de iubire şi de jele. păun-pincio, p. 85. Mergi în tihnă; pînă-n ziuă vei fi domn stăpînitor. davila, v.' v. 130. Ar trebui să mă laşi să mă bucur în tihnă de minutul ăsta. D. zamfirescu, a. 8. Se simţi uşurat şi începu să-şi adune mai în tihnă lucrurile, agîrbiceanu, a. 514. Mesele şi băncile erau oprite înadins pentru dînşii, ca să poată petrece mai în tihnă, rebreanu, 1. 32. Şi în cerdacul casei, în tihnă. . . să bem al viţei rod. pillat; p. 146, cf. scriban, d. Dorinţa lui vădită era de a sta de vorbă în toată tihna cu Otilia. călinescu, e. o. i, 121. Printre morminte pase în tihnă miei. beniuc, m. 127. Ca să-l asculte în tihnă, Trude îşi întinse . picioarele peste divan, vinea, l. i, 178. Niciodată ri-a trăit salul în tihnă şi-n pace. lăncrănjan, c. i, 61. Plnă cînd va călca el. . . iarbă verde, plnă atuncea noi n-om fi siguri şi In tihnă, sbiera, p. 241. Acum nu aveau de cine se teme, îşi puteau prăsi vitele In ticnă. reteganul, p. iv, 40. 0> Loc. adv. Fără tihnă = neîncetat, mereu, fără răgaz, fără odihnă. Văzui pierdută Cauza Moldovei mele şi de-a pururi nimicit Scopul falnic pentru care fără tihnă am muncit, davila, v. v. 51. Căuta fără tihnă-o soluţie, o domolire din frămlntarea dureroasă, v. rom. februarie 1956, 60. (Regional) Pe ticnă = comod, în linişte, pe îndelete. întli să ospătăm şi-apoi vom putea vorbi mai bine şi mai pe ticnă despre toate, sbiera, p. 54. <(>E x p r. A (nu) lăsa iii tihnă = a (nu) lăsa în pace, v. pace. Dar lăsa/i-mă iri tihnă, gînduri carbe şi deşarte! vlahuţă, ş. a. i, 40.' Nu mai găsesc viaţă bună, Că dragostea mă apasă Şi în tihnă nu mă lasă. şez. viii, 25. 2. Confort, comoditate; bunăstare, îndestulare; (învechit) tihneală (2). Cf. polizu. De vrei să trăieşti, bine şi să albi ticnă, să te sileşti a- fi totdeauna la'mijloc de masă şi ia colţ de ţară. negruzzi, s. i, 247, cf. cihac, ii, 409, costinescu, lm, ddrf, babcianu, alexi, \v. Dascălul era om aşezat, omul tihnei. Lui fi plăcea să mănlnce bine, să doarmă mult şi să stea la palavre. rebreanu, nuv. 231. Se aşeză la un puţ de pe marginea drumului şi-şi potoli foamea. ..., gîndind la tihna şi la borşul din iiiinăstire. stănoiu, c. i. 33. Fiecare vorbă a lui îmi sporea. . . părerea de rău că mi-am lăsat ticna, masa mea, patul meu de tîrgoveţ, ca să sui pe toii coclaurii. sadoveanu, o. vi, 558. <0> Loc. adj. (învechit) Cu ticnă = plăcut, comod, uşor. Trai cu ticnă, barcianu, cf. alexi, w. 0> L o c. adv. (învechit şi regional) în (sau cu) tihnă = îndestulat, comod, cu înlesnire. Nu plinge, îmi zise. . . Na, să-ţi cumperi haine şi casă şi pine. . . Şi de-alanci copiii-mi ce-l tot pomenesc, Oameni buni ! de-atunce în. tihnă trăiesc. alecsandri, p. i, 4,2. Au început a cugeta. . . despre soarta sa, cum ar putea trăi mai uşor şi mai cu ticnă. sbiera, p. 249. Dacă comorile ard.. ■ de la miezul nopţii plnă în zori de ziuă, slnt curate şi halal de cel ce le găseşte, că are cu .ce trăi in ticnă. şez. i, 127. sQ» Expr. (învechit) A nu-i fi (cuiva) in ţicnă = a nu-i cădea bine, a nu-i tihni. Cf. polizu. (Concretizat; la pl.) Lucruri sau condiţii care oferă comoditate. Pînă către cincizeci de ani, Dinicu Golescu arată a fi fost un boier ca toţi boierii. . ., trăind o viaţă trln-davă care plnă la sflrşit ll face căutător de tihne şi văi-tăreţ la oboseli, ist. lit. rom. ii, 146. — Pl.: (2) tihne. — Şi: (popular) ticnă, (Transilv.) tiflnă s. f. — Postverbal al lui tihni. TIHNEALĂ s. f. (Adesea în legătură cu verbul ,,a avea“) 1. (învechit şi popular) Tihnă (1). Pentru... desrădăcinarea furilor, tâlharilor şi altor făcători de rău şi pentru tigneala şi odihna celor credincioşi şi buni. şincai, hr. i, 331/18, cf. polizu, barcianu, alexi, w., tdrg, cade. Ridică-te, neguriţă,. . . De pe casa badiului, Să i-o văz, mlnca-o-ar focul, Cum mi-a mln-cat el norocul. Să i-o văz, mlnca-o-ar para, Cum mi-a mîncat el tigneala! jarnik — bîrseanu, d. 161. Casa avutului Dinafară-i văruită, Inlăuntru-i otrăvită; Dar casa săracului In afară-i cu mînjală, Dinlăuntru-i cu ticneală! id. ib. 275. N-am avut nici un noroc Să fiu cu maica-nlr-un loc. N-avui parte, nici ticneală Să fiu cu maica-ritr-o ţară. mîndrescu, l. p. 28. Nu-l blăstăma mai cu foc, Numai să n-aibă noroc. Şi-l blasiămă mai cu seamă Să n-aibă-n lume tigneală. doine, 263. Măicuţă, a mea ticneală O-ai ţipat cu ciu-pa-n pară! marian, na. 97. Ieşi, mlndruţă, pin’ la poartă, Să vezi dorul cum mă poartă ■ . . Mă poartă din ţară-n ţară Ca pe-un om făr’ de ticmeală. şez. iii, 53. Săt'evăd, lume, arzlnd, N-aş mai sări să t'e sting. . . N-aş ieşi nici pln-afară, Dacă văd că n-âm i'igneală. ţiplea, p. p. 37. Nu am nici un pic de tig-nel. frîncu — candrea, m. 106. Măritatul nu-i tigneală, Că bărbatu-i foc şi pară. bud, p. p. 24, Face-l-ar Dumnezeu scrum Şi din scrum să-l facă pară, Să se ducă fum în ţară, Să vadă şi-a mea.tigneală. bîrlea, c. p. 115. Lăcrăma lacrămi d'e pară Dacă văd că n-au t'icneală Ei să moară-nt-a lor ţară. t. papahagi, m. 18. Ardire-ai, lume, cu pară Dacă-n tine n-am tineală. folc. transilv. i, 31. Floricică din răzor, Ardă-te focul de dor; Ardă-te focul şi para, Că tu mi-ai stricat tigneala. ib. 300. Ardere-ai, lume, cu pară, Dacă n-am tn tin’ tihneală, folc. mold. i, 486. <0> Cu ticneală = a) loc. adv. in pace, în linişte; cu mulţumire, cu plăcere. De hrană ni-om zorobi, De cinişcară pe-o seară Şi-om cina^o cu tigneala Şi de prlnz pe-o demi-neaţă, Nu l-om prinzi tot cu greaţă, bîrlea, b. 58; b) 1 o c. a d v. şi (rar) adj. prielnic, folositor; potrivit. De s-ar hi priceput Lupul vornicul, încă el singur să fie poftit de la vezirul, pentru Ioan-Vodă, să fie venit caimacam şi i-ar hi fost mai cu ticneală... şi nu i-ar hi venit Lupului vornicul asupră nice o patimă despre nime. n. costin., let. ii, 127/10. Nu-i cu ticneială să fie beserieă mică la curte, că mazilii şi slujitorii n-au unde Incăpe. neculce, l. 171. Locurile Dachiii mai cu odihnă şi mai ca ticneală socotind..., şi scaunul t 3407 TIHNI — 253 — TIHNIT şi şederea Inir-însa ş-au mutat, cantemir, hr. 247. Vidra, ştiind că stăplnire in silă aa apucat şi cu tiranie este să o ţie, aşijderea pre drepţii moştenitori intre vii ştiind, ea viaţa cu ticneală să ducă nu va putea. id. ist. 237. O L o c. adv. Pe ticncală = netulburat, în pace, în voie. Cf. ddrf. Te sărută cu dor, Că nu-i stau boii-n ocol. Şi sărută pe ticneală, Că nu-i stau boii-n iinjală! marian, sa. 132. 3. (învechit) Tihnă (2). Dar socotindu-să că nici el, nice Caii s-aibă aici grijă şi tihneală, Hotărî cum poate să să rădice, Să meargă la vreo curte cu tocmeală. budai-deleanu, t. v. 138, cf. cihac, ii, 409. <*> L o c. adj. Fără ticncală = obositor, greu, incomod. De tot drumul rău, fără ticneală, Picioarelor mi-am pus sprejineală. dosoftei, ps. 419/1. <)> Loc. adv. Cu ticneală = comod, cu înlesnire, lipsit de griji. îmi va da mie leafă în curtea sa, din care să poci trăi cu ticneală. şincai, hr. ii, 240/2. + Mulţumire, plăcere pricinuită de o mîncare sau de o băutură. Cf. lb. — Pl.: tihneli. — Şi: (popular) ticneălă, (Transilv., Maram.) tigneâlă, (învechit) ticneiălă, (regional) tic-meălă, tineălă s.f., tignâl s.n. — Tihni + suf. -eală. — Tignel: cu schimbare de sufix. l’IHNf vb. IV. I n t r a n z. (Cu pronumele subiect logic în dativ) A avea pace, mulţumire de pe urma unui lucru, a se bucura în linişte de ceva; a-i cădea bine, a-i face plăcere ceva; a-i fi prielnic, folositor, favorabil. V. prii. Cf. anon. car. Gilceava oamenilor iară nu le ticneaşte. economia, 206/10. Dacă e bolnav, nemica nu-i tigneaşte, la toate are sclrbă. maior, p. 152/8. Dar, o tinăr Parpangele, ţie Nu-ţi mai tihneşte in lume nimică. .. De cînd Romica la să răpusă, budai-deleanu, ţ. 124, cf. clemens, lb. Nu li ticneşte bucuria ce are de a-l vedea, gorjan, h. i, 6/15, cf. valian, v. Napul se poate sămăna. .. în pămînturile ce-i ticnesc, i. ionescu, c. 152/14. Nu-i ticneşte masă, pat. i. văcărescul, p. 363/17, cf. polizu. Aveam zece feliuri de bucate pe masă. . . zece feliuri de vinaţe şi geaba. . . nu-mi ticnea nimica, alecsandri, t. 613, cf. cihac, ii, 409, lm. Nu-mi timneşte nici o veste. eminescu, l. p. 24. Nu ne ticnea mîncarea, ameste-clndu-se tn borşul nostru glonţii turceşti, gane, n. ii, 102. Nu le-a ticnii bogăţia, căci, deschizind lada, o mulţime de bălauri au ieşit dintr-lnsa. creangă, p. 294. Moş Gheorghe era muncii de teama ruşinii bieţilor ţărani de pe scenă. . . şi nu-i ticnea să ia seama despre ce-i vorba. sp. popescu, m. g. 90, cf. barcianu. Masa nu-i tihnea, somnul nu se lipea de ea. sandu-aldea, A. M. 175,' cf. ALEXI, W., PAMFILE, J. II, 169, PRECÎUP, p. 56, cade, şăineanu, d. u. Să-mi tihnească liniştea şi cura pe care o fac aici. stănoiu, c. i. 129, cf. scriban, d. Mă bucur de tot ce văd şi totul îmi tihneşte. arghezi, s. vi, 103. Ar fi făcui pe toată lumea să nu-i lihnească nimic. v. rom. noiembrie 1964, 51. Ce mine Nu-mi tihneşte, Ce beau Nu-mi prieşte, teodorescu, p. p. 661. Nu-mi tigneşte nici ce mine, Nici ce beau, nici clnd mă culc. jarnîk — bîrseânu, d. 89. Nu-i tignea somnul, nu mîncarea şi băutura, nu-i mai plăcea nimic, reteganul, p. iv, 4. Vai de cel care iubeşte. Nici mîncarea nu-i ticneşte, Nici ce bea nu-i folosăşte. sevastos, c. 42. De urli mă duc de~ac.asă, Pare-mi bine că mă lasă. Nu-mi ticneşte că mă duc, Ori m-ajunge, ori l-ajung. şez. i, 50. Nu-i ticnea lui să ştie că mă-sa-i singură acasă, vasiliu, p. l. 134. Dragăl'eh'ie lumea Ca şl cucului vara Clnd li tlnărâ frundza Şi-i t'icAeşt'e ş-a .clnta. t. papahagi, m. 55. Nu-m l'ineşt'i saraturl, Numa zamă t'ipărală La doo-tri zili-odală. arh. folk. v, 175, cf. alr i 1 565/18. C-o mîncare nu mănînc, Plnă nu suspin şi pling Şi-o mincare nu-mi tihneşte, Că numai mă opăreşte, folc. mold. ii, 467. <0> (Cu subiectul gramatical neexprimat) Nici am avut pace, nici mi-au ticnit, nici m-am odihnii, ce au venii mie urgie, biblia (1688), 3642/23. Ne aşezarăm la măsuţă şi băurăm cafea. De cînd is, nu-mi ticni mai bine. codru-dp.ăguşanu, c. 132. N-o să-ţi ticnească plnă N-om sparge cearta-ntre noi. pann, e. ii, 65/15. Oriclte bunătăţi să am, singur la masă nu-mi ticneşte, caragiale, 0. ii, 269. Să nu torni apa Indărăpt, că nu-i ticneşte ■omului, gorovei, cr. 7. Stelian Minea ştie că n-are să-i mai tihnească aceste trei zile. c. petrescu, î., ii, 213. Nu stăm mult. Nu-mi tihneşte nici mie. pas, z. 1, 176. Spune-i, bade, maică-la Să primească să-i ticnească, Că eu n-o să-i Intru-n casă. jarnik — bîrseanu, d. 269. Mult mă mir eu de unii Cum iubesc de le ticnesc, doine, 242. Tu şi atunce-ai fost sclrbit. Nici atunci nu ţi-o tignit. bîrlea, l. p. m. i, 178. Batăr cit mi-ţi dărui, Mie nu mi-a mai tigni în ţara cu streinii, bud, p. p. 10. Dacă eşt'i măritată, Nu-ţ t'ic-neşt'e ca ş-o fală, Că eşt'i su poruncă dală. r. papahagi, m. 45. O (Popular; cu determinări introduse prin prep. ,,de“) Mă dusei la coasă in rit, Vini buha cu de prtnz. Du-te, buhă, şezi ia soare, Să-mi tignească de mincare. doine, 290. Nici de apă nu-i tihneşte, Că şi apa-i pare-amară Dacă-i tn streină ţară. bud. p. p. 39. T'imnească-ţ, maică, d'e cină, Cum mni-i mnie la inimă. T. papahagi, m.- 109. Oi fi mai grasă şi fi-a tigni de mine şi de godini. precup, p. 48. Nu-mi tihneşte de mincare, Nice seara de cinare. folc. transilv. ii, 386. — Prez. ind. pers. 3: tihneşte. — Şi: (învechit şi popular) ticni, (Transilv., Maram., Ban.) tigni, (regional) timni, tini vb. IV. — Din v. sl. thXhxth. TIHNÎRE s. f. (învechit şi regional) Faptul de a tihni; tihnă (1). Cf. polizu, cihac, ii, 409, lm, barcianu, alexi, w., novacoviciu, c. b. i, 21.0 Loc. adv. Cu ticnire = în pace, în linişte; cu mulţumire. Petrecea mai uşurată despre toate şi mai cu ticniri Intru fericirile ce li făcea bătrlnul. gorjan, h. iv, 178/29. — Şi: (învechit) ticnire s.f. — V. tihni. TIHIVfT, -Ă adj. Liniştit, netulburat, paşnic; mulţumit; plăcut, comod. Ce iaste altă mai fericit şi mai dulce. . . ca însoţirea ticnită şi înţeleaptă şi ascultătoare? (a. 1691). gcr i, 292/6. Dă, Doamne, plinea la cerşă-tor. La bunul iată casă ticnită, Copii cu minte ş-as-cultători. heliade, o. i, 110. Unul munceşte lntr-o parte şi altul Intr^alta şi isprava acestor oslenele. . . aduce ticnită vieţuire, avere şi fericire, i. ionescu, c. 232/20. Clnd Carpaţii se mlnie pe pelreni şi le trimit nori ca să-şi verse ploaie piste tlrgul lor, Huejdul acest lin şi ticnit, rluleţul acest neînsemnat se inflă. negruzzi, s. i, 196, cf. lm. Bunătăţile vieţei ticnite, odobescu, s. i, 152. Trebile li merg strună. împăraţii, vecinii lui, rîvnea la traiul lui cel ticnit, ispirescu, l. 393. Inima-mi esle lihnită, sufletul nu^mi mai tresare. . . Zgomotul deşert al lumii pin’ la mine-ajunge-abia. macedonski, o. i, 238. Soarele se scufundase In desişul tihniţilor copaci, vlahuţă, s. a. ii, 75. Se aud In toate părţile urări de fericire şi viaţă tignilă noilor căsătoriţii, marian, nu. 683, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Ce să-i spuie? Viaţa lor tihnită rămasă aceeaşi din prima zi plnă acum? brătescu-voineşti, î. 240. Se obişnuise aşa de mult cu traiul lihnit, agîrbiceanu, a. 396. încă un pas şi am fi sosit poale la locaşurile ticnite şi de veci ale celor ce nu mai slnt. hogaş, m, n. 208, cf. cade. O chema feciorul.. . la dlnsul, ca sh nu se mai trudească şi să fie tihnită după atlta amar de muncă, rebreanu, r. i, 150. El procura fiecăruia tihnita mulţumire sufletească de a se şti superior, camil petrescu, u. n. 379. Au început din nou viaţa tihnită de mai înainte, stănoiu, c. i. 70. în începutul acela tihnit de octOmvrie, toamna se făgăduia lungă şi plăcută. sadoveanu, o. ix, 156. Dcw.ce m-a pus In seara tihnită de Crăciun Să iau In mină lampa, să dau In lături uşa? pillat, p. 86. Au început.. ■ a cerca feli şi feli de ăiij-loace ca doară ar putea turbura acest trai dulce şi ticnit al oamenilor, sbiera, p. 305. Viaţa ticnită, ca o fată împodobită, zanne, p. ii, 802. <0>L o c. a d v. (învechit) Pe tihnite = în linişte, în pace; pe îndelete. Cf*.'cihac, ii, 410, barcianu. + (Despre persoane şi despre 17 - c. 857 61 3410 TtHNOI.OGl IIlî 2-54 — TIJĂ fcMrâîfter'ul lftr)' Liniştit," câTm, potdîft. - &tfm-'lff -văz pWttMft,*^M’îe'*'văk‘'e£0fită'''Şi 'ciith eşti'd'e -bllridă, ~cii fBeă'îicrtif⪠Trăieţli'iiiiqi pine şî ’cii bărbăţeliil? pann, p:'■'fr. i, SS'jH Tie'nifţi tisţflri boieri:'.. ie'cercau a-i-pUne pied&î $i ă-V ■ăefqrtă ’ăih 'Scăitn-. bftOBESCu, s. iî, 4*96. Şettewţeăpăn 'Şiiigtiit itî scăufv'şi "ilmbea aşă'fie sitb rnust’ăţif.t‘sLA‘vi(iiJi o. Kt.,’ 75. Plăiu^mUthef şi'saro-r'iioT tui Qftedrghg acest Midi tihnit ţi citit de gitiăttor. ^'lâ'huţX;'s. rX.‘ii, 64.-.Dusese vi'dţă de din Itisur’at, de burgliez ticnit. ărPeIeanu, v. d. ’Î3. i-'ilip, greoi şi tiliiiit, se seor'tno'hi, tiişi, dădu 'din cap.- REBnKAMf:, r. i,- 234. Pe iftcetăl, -'tihnitul Baăeix IWSrdM rno’şioăra părinteitseă:. ; ''“de' pretenţiile deţikăţbri’lor.'' gAlaCţWn, 6>' 118. Col’orveîM efă'-'hrer'e'u tihnit şi făitiiliar. CAMil ^ETBÎEgeU',- tfi'k-'^9.-‘/i VertiHăima lăHbc cind işi' băzu bifrbătăl iiiiM'Ucisă seăra 'tihnii şi--pbMit:,'-pov'Ei'ctj-, b. ni; 142. <>"'(AdVerbial) Trăia tîenit şi Viţii'. Pkm, P. rit, '148/2-4. tytfe'âh'ifcşi "da Silihţi tihnit la io'c să şeadă: \.- Vedea cu ochelarii şi iot fiu vrea să-creadă. aiAGfi>'bN§Kr, o.‘ i, *49V Tititiit; ăseult a■gtn’dului poveste. VijĂ-HtiŢX'y s. Xr‘i, -28. ’=V(ffbeic tih&itf 'SpUn'pdtbjăni'i de pe "clnd Mbl'aii^ei'pfibegi: MmbNE’sctî; s. A."53.'£'i vorbesc ticnit des'pfe altele: -SAflbVEANU,o.- x:; 387. ditem- statuie; t-. Se .cobodră strinsă iţn .veş-mint-ey, Plnă la, capulirceluiiMpleeat. : Întinde: mină,;. prntuă, şi.tUmiţ Mlngiie-i-l cu palme- de gifdnih /AR®HEZi,. Merge cătră dbiiinii'' şi-l cădeşte- 'd'e‘%)' ori; pe doamhă tij şi pe- beiza-deale. de 3 ori. gheorgachi, cer. (1762), 288. Fiind cârmaciul bun şi ceialanţi tij, nicicjam nu le este frică (cca 1800)., gcr ii, 181/36. Cartea gaşpod a domnului Şcariat Călim'ah. . . tij cătră'medelniier'in- Toader Bu-huş (a; 1814').'^' uRicAitluL, v, 14/25. Dbuă afuniători de argiftt infirmă de mere domneşti. Două stropitori, tij de argint, alecsandri; t:‘432. S-ă stricat'iar vremea: ieri’pîbdie .şi'-ntiineric; azi, tij. caragiale,' o. vii, 92. Se întorc la 'a dbua ie'oănă:'. -’ şi tij'se închină ca şi la celelalte. sevâsT'o's, n. 24'0,• cf. ' DDMF, alexi, BRĂESCU, M. 72.” ' . • ■— gi; tiz, a/3v... cihac, ii, 413, ţ- brăescu, m. 72. — Din ucr.' Teas. TljA s.f. 1. Tulpina,aeriană a plantelor erbacee. V. cotor, lujer, vrej. La cartofi, timpul.recol-iaiuţui.. esle. atunci cind vrejii sau tijele slnt uscate şi ciitcqle 'la j3.qml.ni., îon .boţ.£z, £t£ 37. Dm mijlociţi fruii-zeţg'r jflte,ţi‘g.rflş:e, nufărul §e ridică ţn aer. E njgi Iţiţji o iijq 'tn^t,tiă, 'in,clţ floarea qiţcă ctjnjlrfiil ei pare o cupă iu picidr lung. bogza, c. q.‘ J58.., Ce frumos , sini făcute fştele d.e ia şcogla de, "fralei! ■■ ■ .Au. trupurile ca nişţe tije vegetale'... contemp,. 1,^6,6, nr.’ i 052, 1/6. Tăia... de la rădăcină o tijă. uspată.... preda, k. s- -55. „2. Ornament arhitectural care imită tija (1). Simple tije.,cari -se răsucesc,■..i.nlănţuifidUTSe una de alt# şi cu-prinţlnd în qchiuri clţe o floare, mom-, işt. ii, 35. 3. (Tehn:) Bară de" oţel, de robicei rotundă, care faee parte dintr-un sistern tehnic ca organ de legătură. Umplerea cam'erelbr cu cărbune măcinat si face prin orificiile- d, iar- planarea că ajutorul tijei f, fixate pe Maşina de împins, ioanovîci, tehn. 15. Pentru găuri lungi şi materiale rezisterite, .se întrebuinţează un burghiu in forrnă -de tijă semicilindrică. orbonaş, mec. 2-34, cf. 167. Un element redresor conţine, un anumit niimăr de discuri înşirate pe o tije cu ghivent, enc.1 tehn. i, 127.- Ridieărea sectorului (L) produce... o mişcare de rotaţie a -axului (Mi, de care se leagă tija (T), .îONEseu-MtiscEL, ţes. 121;'; Tijele polvzoarelor pendule vor fi prevăzute cii lanţuri de siguranţă, prev. acGid. 20. Tije pentru maşini de broşat'. NOM. min. i, 101. Ga element accesoriu dl pistonului se întrebuinţează „tija pistonului? care transmite" efortul şi mişcarea de la piston la riiecanismul ce’ primeşte mişcarea, sau invers., soare, mas. 110. Prin -folosirea materialului căzut de la ti-jile pentriu -pompă de noroi, strungarii ati confecţionat ălte‘ piesei 'âcîŞTBiAj-11960, ni. 4 853, Cf. DER. Creştereă tn înălţime se- -apreciază cu ajutorul unor tije !de lemn său metal, 'gradate l-n centimetri, atăr şale... ţintarelor medicale, abc săn. 113, cf. m> d.-enc., dex. - — Pl;: tije şi -tiji-, — Din fr. tige. 3432 TlJGWIÎAi — 255 TIUNGĂ IIJGHE s. f. v. tejghea. s/n. .V. ■' •iTILARl6n s. in. v. tirallor. . TfLBURI s. n. Trăsură mică şi uŞoâră, cu două roţj; caţ^ioletă, Aşezaţi-.l intr-un tilbury. ^aspeu, i. c. 180, cf- şX^eA-nVI b. u., cade, scl 1976, 464. — Scris şi: tilbury. — Pl.: ? — Din fr. tilbury. TlLD^ţ jS? f., lj.Sejjm^ grafic. de forma uiţui -,;,s.Y; de tipar culcat, folosit în uneje lucrări pentru înlocuirea unui cuvînt care se repetă. Qf.. .dl, dm, dn2, m. d. fe&c., d"ex. ■■■■..!•■ ' 2. Senin dîacpiţic de forma unui ,,s“ de tipar culcat, c^riş, pus deaşupra uliii litere, arată că .aceasta are caracter palatal sau nazal. ,, Tilda" spaniolă arată nazalitatea vocalelor; o variantă a acestei .„tilde", semi-nazalitatea. puşcariu, l. r. i, 60, cf. ltr2, dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — Pl.: tilde. ■■ ■■ ■ >■< > — Din fr. tilde, germ. Tilde. TILEAGĂ s. f. v. teleagă. TILEGRAF s. n. f. telegraf. ., TILEGRAFIC,-Ă adj. y.‘telegrafic. TILEGtJŢĂ s. f. v. teleguţă. TILEHtîŞ s.n. (Regional LiWecuş, gheţuş^^regional) răpăguş1 (Larga — Iaşi). Cf. alr sn y îl 320/ j>20, jAlrm sn -iii h 1 1.10/i520. O făeut an tilehuş. ,1b. <>,,E x p >r. Asse .da de-a ţilihuşu = a se da pe gheaţă. şn v, h 1 320/520, alrm. sn iii h 1 110/520. w-^-.PLj iî: — Şi: tilihiş s. n. — Etimologia necunoscută. ^ŢlLJŞl . s. n.,(Regional) Staniol. Com, din toager — timişoara, , .., 7J. Etimologia necunpşcuţă. ŢltMSCOP s. ii. v. telescop. TILESC-6PEO s. n. v. tcleScop» TILETfN s. n. v. teletin. TILft Vb; IV. Tfaiiz. (Regional)'A fUra (Kîmhicu Vîle'ea);’lexic-reg. ii, 32. ■ — Prez.'ind.’: til'isc. — Cf. diii. TIJĂ2 vb. IV. Tranz. (Regional) A coase laolaltă, a împreuna două bucăţi de pînză (Rîmnicu Vîlcea). Cf;';i'Exic reg. ii, •‘32. ‘ ’ ‘ ‘ Etimologia necunoscută.1 -•■•aHiâACfilI s.f. (La pl.) Familie de plante dicofci-le'âonatey' lemnoase; ■ rarfePri erbacee, răspîndite la tropice şi mai puţin in zona temperată; (şi la sg.) arbore care‘fade pârte din această familie. Gf. eos-TINESCU, BRA.NDZA, D. 82, id. FL. 171,. BARCIANU, GRE-CESteu., Fl;» - 144, SCRIBAN, D. J - LTR2’, DN2* -M. D. ENC. , dex.^-(Adjectival) Gf. ^scriban, d., dm, dn2, m. d. enc. Plantă tiliacee. dex. — Pronunţat: -li-a-.~ — Din fr. tiliacSes. . , TIUBICHfU, -fE a.d^. y. ţiviliehiu2. TILIBdl subst. (Regional; în cpnştrjicţia), pe-a tiliboiul = joc de copii în care participanţii aruncă . bîtele astfel încît:.ace,stea să se rostogolească peste cap (Someş Guruslău — Zalau). Cf. mat. dialect. I, 216: >■ i. — Etimplpgia necunpscută. TILICHfN s. m. v. titlichină. ŢILfE ş, f. v. tichie. , ‘ ’ ilLIFâl subst. v. trifoi. TILIFON s.n. v. telefon. r TII.lGĂ s. f. v. teleagă. : > ŢILIGHfR s. n. y. talagliir. ... TILIGRAMA ş, f. v. telegramă. TILIGCţĂ s.f. v. teleguţă. TILfflTÎŞ s. n. v. tilehuş. TILILlŞU subst, v. teleleu. TlLILfC, -Ă adj., Subşţ. (Regional) 1. Adj.' pezr brăcât, goi. Cf. pamfile, a. r. 262,’ -î? ţiiilialiuc. ;ciAi>-şanu, gl., pom. din sciiiTui. duca — iaşi. <$> E x p r. A tunde (pe cineva) tiuliuliţic a tunde pe . cinev.a pilug. Cf. ciauşanu, gl. A' rămine tiiiliuliuc = a ră-rijîne înşelaţi dezamăgit; a rămine cu buzfcle urriflăte. Gî; scriban, p,. A rămas 'tluliuliuc diipă ce Ua plecat nevasta. paMfîle, j. ii, 1(59. ' ' 2. Şubşţ. (în e x p r.) A sta de tililic =p p-şi plerdi? vremea .vorbind şi glumind, a şt,a ,1a taclale, a gălă' vrăgi. Cf. cqman, gl, Tiuliuliuc Tanase, jse i^pvine despre, un om prost. Cf. zanne, p. vi, 332. — ri,; (1) tililici, -ce. — Şi: tiuliuliftc, ţuiâliuc (sXm- y, .373), (rar) tiuliutiţe (pamfile, a,, r. 262) adj,. — Cf. teleleu. ŢILÎLfM s. n. v. tiririm. • TILIMEA s. f. v. telemea. ' TELfJVCl interj. (De obicei repetat) Cuvînt .care imită sunetul unui clopoţel sau clinchetul unor obiecte, lovite (unul de altul). Cf. dr. i, 92, dl, dm, scl 19,60, nr. '3, 789,' dex. — Şi: tiling (scl 1960, nr. 3, 789), telfnis (ib. 792), teiing (ib.) interj. — Onomatopee. . ■ ■- -->■ TII.flVC.2 s. n. V; tilincă. TILIXC Vb, I. Iairanz. (Pppular) A cin ta din tilin,că (I 1); p. ext. a fluiera. Cind prinsei a iiiincQ, Fetele, se aduna. qpNV. lit. v, 116. Din bucium buciumat, Din telinc-am telinqat. mari.aşţ, v, ..1'lŞ,, Dădui a tilinca, Multe gloate s-aduna, f (1889), 91. Te voi‘lua pe uliţa satului, cu cal galbăn tropotind..., cu teiirică telincind. şez. ii, 95. Pă prunduri dle Du-năriţă lai mere o coCofiiţă, D'in 1‘ilincă t'ilinclnd, D'‘in Dunăre apă btnd. ţiplea, p. -p. -93. Tre mindruţu fltiie-rltid Şl ipruncuţa lilinclnd. candrea, ţ. o\ 43v Mere hireş voinicuţ... Diii t'ilincă tilintlnd. bîrlea-, b. 49. La păruţu rămurat O şădzut ş-o t'ilincat. t; papahagi, m. 117. Din trinţjiţl li trlntjiţa, Din tilincă ăi tilinca. GR. s< vii i2‘62. Cin ai cloşcă Iii casăt'nu-i Mne a fluiera ori a'tiriMa in casă, c-apăi să :află puiuţi suciţ acolo-n. oauă. arh. folk. vi, 300. +> A ieînta din irun'ză; ă şuiera. Găsii punzuţă de jai, ,Drept In doauă o; crepai Şi eu una şuierai, Şi cu una tilincai. Bîrlea, l. p.'M>* i, 60. ■ • — Prez. ind.: ? — Şi: telincă, tirincă,-titiligă (şez! vii, 163) vb. I, telinci vb. IV. - — V. tilincă. . v,.. TILINCAŞ s.n. Diminutiv al iui ti 1 inc â (I 1). Mă suii ţii jălţinaş Şi-mi făcui un tilinctiş. conv. lit. v, 116. '-tui' iitiliija^; ■ •Inti'pvA it tititiga, Ţbăţă lumea se strtn^ea. Şez. ;Vii, îBâ. • " ’ — Pl.: ? — §i: tiţiligâş■ s. h. — Tilincă + suf. -dŞ. TILfNCĂ s. f-. I. 1. Fluier lără găuri peîiitru -degete făcut din coajă de salcie sau din lemn de -soc, paltin1 3469 TILINCĂ — 256 — TILNOAIE etc., avînd un timbru ascuţit, şuierat; (regional) tclişcă1, tilincoi, turlică, turlişcă, tutelcă (1), ţurlă2. V. tri ş că1. Cf. molnar, d., lb. Codrii clocctea de pocnite de frunze, de hohote, de cimpoaie; telingile resuna In toate părţile de doine, russo, s. 102, cf. polizu. Dacă [antonica] se coace sau se întăreşte, atunci flăcăii şi felele fac din ea fluier şi telincă. ap. hem 1 246, cf. cihac, ii, 533, costinescu, lm. Cîntări... cu cobza, cu naiu, tilinca, cu fluieru..., ciinpoiu şi buciumu. jipescu, o. 51; Era. . . răsfăţ de sunete ca din tilinci de argint, delavrancea, s. 90. Se duse drept la răchita cea crescută din fîntînă şi, tăindu-şi rămurelul cel din mijloc, îşi făcu o tilincă. marian, o. ii, 364, cf. ddrf, gheţie, r. m. S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum după tilinci. coşruc, p. i, 57, cf. barcianu, alexi, w. Tilinca fără dop. . fără găuri, făcută din salcie, dă sunete acoperindu-i mai mult ori mai puţin capătul de jos cu degetele, pîrvescu, c. 26. Copiii îşi fac tilinci din coaja smicelelor de salcie, muscel, 44. Vin feciori din cătănie, Sprinten ţîrlăie tilinca Şi-i atîta veselie. goga, poezii, 58, cf. tdrg. Dacă-i de salcie [fluierul], sunînd pe două găuri deodată, se zice... tilincă. pamfile, j. iii, 39. Telingă de antonică, şez. xix, 195, cf. precup, p. 16, şăineanu, d. u., cade. Maramureşenii mai cîntă cîteoclată şi astăzi din tilincă» un fluier cu ţeava deschisă la amindouă capetele, fără deschizături pentru degete, alexandru, i. m. 12. Tilinca se mai face din coajă de salcie, coajă de răchită ori ţeavă de metal. id. ib. 55, cf. h i 37, iv 12, ix 286, x 8, 414, 508, xi 402, xn 302, xiv 437, xvi 239, conv. lit. xx, 1 019. Din bucium am buciumat, Din telinc-am telincat. marian, v. 116. Cu telincă lelincind. şez. ii, 95, cf. iii, 90, rev. crît. iv, 146, viciu, gl., ţiplea, p. p. 93, candrea, ţ. o. 52. Cîntă frumos din fluier, trişcă Gri tilincă. i. cr. iii, 81, cf. caba, sal. 93, com. din zagra — năsăud. Din trîntfiţî îi trîntfiţa, Din tilincă ăi tilinca. gr. s. vi, 262, cf. chest. v 22, 98, alr i 1 469. Voi să-mi puneţi iiîmbiţa, Şi în stingă tilinca. folc. transilv. i, 331. 2. (învechit, rar) Bucată cilindrică de scoarţă scoasă de pe capătul unei mlădiţe, cu care se altoicşte prin introducerea ei pe mlădiţa curăţată de coajă a port-altoiului. Se cearcă un ram de aceaeaş grosime cu tilinca, i se taie vîrvul, coaja de cătră vîrv i se desface în doao, trei sau şi mai multe părţi, apoi, trăgînclu-se tilincuţci pre ramul cel belit atîta se apasă încet..., pînă cînd se împle cu lemnul ramului celui belit, tocma precum au fost de plină cu lemnul său. economia, 133/14. Lemnul cit întreace din tilincă se ratează tocma pre lingă dînsa. ib. 133/26. 3. Clopoţel la oi, la vite (mai mic decît talanga). Cînd mor oameni mai mici, Trag clopotul de calici Care sună ca telincă. alecsandri, t. 904. Nu se aude decît ronţăitul oilor cari pasc mai prin apropiere şi... tilinca sutaşelor. vlahuţă, s. a. iii, 397, cf. ddrf. Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte... Plîng iilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, iosif, v. 74. Ceilalţi copii sună clopoţeii, telencele sau zurgălăii, domol şi ritmic, întocmai cum acestea ar suna la gîtul boilor sau cailor, pamfile, a. r. 29. Pleacă de la lumina electrică la întunericul luminărilor de parafină. . ., de la concerte cu program la urlete de cîini şi tilingi de oi. bassara-bescu, s. n. 129. Numa di cît trazi clopciu şî toacă-n coasă şî-n tilins, trăncănesc tilinsili. graiul, i, 297. Văzui ie pi cu telensi. diaconu, vr. 95. II. (Regional) Groapa fîntînii. Bietul drumeţ. . . au aflat apa încuiată, căci era podită tilinca fîntînii pe deasupra apei. sbiera, p. 227. — PI.: tilinci şi (învechit şi regional) tilince (lb, polizu, alr i 1 469/186, 578). — Şi: (Mold., Transilv.) telincă, (Mold.) telingă, (Mold., Maram.) tilingă, (regional) teleăncă, tălineă (alr i 1 469/378), tuîmcă (lexic reg. 87) s. f., (Transilv.) tilmc (alr i 1 469/295, 308, 337, 355, 357), litilic (lb, pamfile, j. iii, 39, viciu, gl., alr i 1 469/93, 96), titilig (pamfile, j. iii, 39, conv. lit. xx, 1 019, rev. crit. iv, 146, viciu, gl., frîncu — candrea, m. 52, teaha, c. n. 274) s. n., (Transilv., Maram.) titilincă (pamfile, j. iii, 39, viciu, gl., frîncu — candrea, m. 52) s. f., titilinc (rev. crit. iv, 146, frîncu — candrea, m. 52), titi-ling (alr i 1 469/61, 63), titilog (cv iv, nr. 4, 32) s. n. — Cf. t i 1 i n c1, talangă. TILINCtfl s. n. (Regional) Tilincă (I 1) (Stăncşti -Tîrgu Jiu). Cf. chest. v 86/55 supl. — Pl.: ? — Tilincă suf. -oi. TILINCtJŢĂ s. f. Diminutiv al lui tilincă. 1. Cf. tilincă (I 1). Cf. dm, dex. 2. Cf. tilincă (I 2). Cam de la mijlocul ramului... se trage o iilincuţă cu un mugur, economia, 133/3. Trăgîndu-se tilincuţa pre ramul cel belit, atîta se apasă. . ., pînă cînd se împle cu lemnul ramului celui belit. ib. 133/17. — Pl.: tilincuţe. — Tilincă -f suf. -uţăt. TILîNG interj, v. tilinc. TILINGĂ s. f. v. tilincă. TILIPÂN s. m. v. tulipan1. TILIPĂDXJf vb. IV v. telepădui. THJP1N s. m. v. tuliohină. TILIPR1C s. n. v. tiriplic. TILIRfM s. n. v. tiririm. TILIŞCA s. f. Numele a două plante erbacee perene, cu rizom, cu tulpina acoperită cu peri moi, cu frunze opuse, peţiolate şi cu flori mici, albe sau roşcate, aşezate în raceme; iarba-vrăjitoarei, vîrtilică, vrăjitoare (Circaea lutetiana, Circciea alpina). Cf. coteanu, pl. 13, lb, polizu, cihac, ii, 407, lm, gheţie, r. m., brandza, fl. 218, barcianu, grecescu, fl. 227, tdrg, pascu, s. 250, panţu, pl., borza, d. 48, m. d. enc. — Pl.: tilişti şi tilişte (scriban, d.). — Şi: telişcă s. f. coteanu, pl. 13, lb, polizu, cihac, ii, 407, lm, ddrf, gheţie, r. m., brandza, pl. 218, barcianu, GRECESCU, FL. 227, ALEXI, W., TDRG, PASCU, S. 250, PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., BORZA, D. 48. — Etimologia necunoscută. TILIŞM1CHI subst. (Regional) Necaz, neajuns, neplăcere (Sîrbi — Botoşani). Cf. furtună, c. 140. Poate cm găsi noi să-i facem un tilişmichi de i-a trece boieria. id. ib. 133. — Pl.: ? — Cf. t e ş m e c h i. TILIIjŢE s. f. pl. (Regional) Calabalîc, catrafuse. Cf. ARHIVA, XXVIII, 70, LEXIC REG. 57. <> E X p T. A-şi lua tiliuţele = a pleca repede, fără a mai sta pe gîn-duri; a-şi lua catrafusele, a o şterge. Cf. pamfile, j. in, 95. Oamenii începură să ţipe. . . şi să spuie stă-pinului că, de l-o mai ţine pe ăsta mai mare peste ei, îşi iau tiliuţele d-acolo. i. cr. vii, 265. Să-ţi iei tiliuţele şi să te duci din casa mea. muscel, 38. Ia-ţi tiliuţele cît mai curînd. rădulescu-codin, ciauşanu, v. 203. — Şi: teleuţe s.f. pl. scriban, d., ciauşanu, v. 203, lexic reg. 57. — Etimologia necunoscută. TILIVECHfE s. f. v. tivilichie. TILIVECHftj s n. v. tivilichie. TILIVICHIE s. f. v. tivilichie. TILIVICHfU, -IE adj. v. tivilichiu2. TILNOÂIE s. f. (Transilv.) 1. Cureaua sau chinga de la ham care trece peste pieptul calului; presen. Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. 3486 TILVĂ — 257 — TIMBRU 2. Grindă transversală, traversă (2). Gf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TfLVĂ s. f. v. tîlv. TlMÂRl s. m. (Transilv., Ban. şi prin Mold.) Tăbăcar1. Eu, Dauid Gorgonea, timar iu (a. 1772). iorga, s. d. xn, 186. Clnii, fiind flăminzi, au văzut nişte piei într-un riu, pusă de timari să se moaie, ţichindeal, f. 96/6. Chirilă Pintea, timariu (a. 1816). iorga, s. d. viii, 87, cf. lb. Cinstitul ţeh al timnarilor din Făgăraş (a. 1834). iorga, s. d. xiii, 97, cf. cihac, ii, 533, lm, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., h xvii 48, 123, i. cr. ii, 219, caba, sal. 101, alr i 1 670, ib. ii 6 513/235, 250, 260, 281, mat. dialect, i, 269, teaha, c. n. 273. — Pl.: timari. — Şi: (învechit, rar) timâriu, timnăr s. m. — Din magh. timar. TIMÂR2 s. n„ s. m. (învechit) 1. S. n. Denumire a lotului de pămînt conferit în proprietate temporară de către sultan oştenilor (uneori şi dregătorilor civili, ca salariu), în schimbul obligaţiei dc a presta serviciul militar. Locurile acelea, dupe vechiu obiceiu, le impărtiia ostaşilor bătrini, ca dc acolo plata lor să-şi ia. (Doară eu zic ca, cum turcii dau acum spahiilor timaruri, de la aceia de atuncea luînd pildă), c. cântacuzino, cm i, 30, cf. barcianu, alexi, w\, scriban, d., rosetti — cazacu, i.l.r. i, 283. A lansat o chemare analogă cu cea a sultanului Urcan, azapilor şi achin-giilor, făgăduindu-le pradă şi păminturi (timaruri). ist. rom. ii, 351. 2. S. m. (Şi în sintagma timar spahiu, lorel, c. 260) Timariot. Gf. alexi, w. — Pl.: (n.) timaruri şi timare (ist. rom. ii, 766, 770), (m.) timari. — Din tc. timar. TIMARIOT s. m. (învechit) Soldat (veteran) turc, proprietar al unui timar2; (învechit) timar2 (2), tima-rist. Gf. rudow, xix, 411, alexi, w., lobel, c. 260, dn2, ist. rom. ii, 809, l. rom. 1973, 105. — Pronunţat: -ri-ot. Pl.: timarioţi. — Din ngr. Ti(xapicoTY]£, TIMARIST s. m. (învechit) Timariot. Călărimea să alcătuieşte din... 20 mii călăreţi de rezervă, din 12o mii timarişti. ar (1829), 2242/13. — Pl.: timarişti. — Timar2 -f suf. -ist. TIMÂRIU s. în. v. timari. TIMĂRf vb. IV. Tr an z. (Regional) 1. A argăsi, a tăbăci (Bocşa — Zalau). alr sn ii h 531/279, alrm sn i h 349/279. 2. (Complementul indică păsări de curte) A opări (1) (Scărişoara — Abrud), alr ii 4 091/95. — Prez. ind.: timăresc. — V. timar1. TIMĂRfE s.f. (Rar) Meseria timarului1; argăsire, tăbăcărie1 (i). Să află la meşterşugu timăriii, la efin-stita] jupăneasa. .. Tăbăcăriţa (sl. 1824). iorga, s. d. xii, 210, cf. cihac, ii, 533. — Pl.: timării. — Timari + suf. -ie. TIMĂRIŢĂ s. f. (Rar) Soţie de timar1. Gf. lb, lm. — Pl.: timăriţe. — Timari -f suf. -iţă. TIMBfilCHE s. f. v. tindechel. TIMB^L, -Ă adj. v. tembel, TfMBLU s. n. v. timbru. TIMBRA vb. 1. Tranz. A aplica timbrul (I 1) pc o scrisoare, pe un act oficial etc., a franca; p. e x t. a plăti o taxă de timbru. Gf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., M. D. enc. ^ P. ext. (Ieşit din uz) A marca, a viza (prin diferite mijloace) un act. Arăţi tichetul conductorului care vine şi ţi-l timbrează cu cleştele, ghica, s. 239. <0> Fig. Această eroare fatală fu timbrată in Viena ca rebeliune militară, barîţiu, p. a. i, 375. — Prez. ind.: timbrez. — Din fr. timbrer. TIMBRAL, -Ă adj. (Muz.) Privitor la timbru (II 2), de timbru. Fiecare parte evidenţiază. . . calităţile de expresie şi timbrale ale clte unui instrument, u 1962, nr. 4, 33. Sintem departe.. . de rafinamentul timbral şi coloristic pe care temperamente mai poetice le pol obţine din partea clarinetului, contemp. 1969, nr. 1 165, 7/2. — Pl.: timbrali, -e. — De la timbru. TIMBRARE s.f. Acţiunea de a timbra. Gf. costinescu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM, DEX. — Pl.: timbrări. — V. timbra. TIMBRAT, -Ă adj. 1. (Despre scrisori, acte, documente etc.) Pe care s-a aplicat timbrul (I 1) cuvenit; francat. Gf. costinescu. Hîrtie timbrată, ddrf, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU. D. U., CADE, SCR BAN, d., dl, dm, dn2. Fi g. Considerat, socotit; etichetat. Dogmele bisericei lovite de moarte. . . şi una parte a ritului timbrată ca superstiţiuni băbeşti, barîţiu, p. a. i, 149. 2. Fig. (Franţuzism; despre persoane) Smintit, năuc. Gf. costinescu. 3. (Despre voce, glas etc.; de obicei precedat de ,,bine“) Gare are timbru (II 2) plăcut, care are o bună rezonanţă. Un organ clar, bine timbrat, dramatic,. . . care se modulează după voie cu o fermecătoare artă. bacalbaşa, s. a. i, 289, cf. şăineanu. Vocea mai bine timbrată şi uzată. . . e înlocuită cu magnetofonul, arghezi, s. xi, 101. Din camera alăturată se aude limpede vocea bine timbrată a lui Eminescu. contemp. 1954, nr. 401, 4/1. Glasul era bine timbrat şi perşuaziv. vinea, l. i, 24, cf. dl. Posedă o voce timbrală, m 1960, nr. 1, 37. — Pl.: timbraţi, -te. — V. timbra. — Pentru sensul 2, cf. fr. t i m b r e. TIMBROFLL, .-Ă adj., s. m. şi f. (învechit, rar) (Persoană) care se ocupă cu filatelia; filatelist. Gf. scriban, d. — Pl.: timbrofili, -e. — Din fr. timbrophile. TIMBROFILÎE s. f. (învechit, rar) Colecţionare de timbre (I 1); filatelie. Cf. scriban, d. — Din fr. timbrophilie. TIMBRU s. n. I. 1. (Adesea determinat prin ,,fis-cal“) Imprimat de dimensiuni mici, emis dc stat sau de o instituţie special autorizată, care se lipeşte pe anumite acte oficiale, costul lui rcprezentînd un impozit, o taxă, o cotizaţie; (adesea determinat prin „poştal“) imprimat aplicat pe o scrisoare şi reprezen^ tînd taxa de transport (v. marc ă1). în octobre se introduce. . . timbru pe acte oficioase şi pe cărţile comercianţilor. barîţiu, p. a. ii, 668, cf. ddrf, barcianu. Cumpărătorul dădea imediat şi chitanţă pe suma de o mie de lei, întărită cu timbru, sandu-aldea, d. n. 251, cf. alexi, w. Să-i lipeşti [plîngerii] timbru şi să mi-o aduci, ca să scriu pe dînsa rezoluţia, sadoveanu, o. x, 552. Scrisoarea fără timbre fusese adusă de cineva. vinea, l. ii, 183. Ar trebui să dispară confuzia dintre timbru, care este totdeauna fiscal, şi marcă, totdeauna poştală, l. rom. 1959, nr. 5, 22, cf. alr sn iii h 875. 3505 TIMBRU — 258 — TIMET1U O Timbru comemorativ = timbru (I 1) tipărit ocazional, pentru comemorarea unui eveniment, şi folosit în locul timbrelor obişnuite, dl, cf. dm, dex. Timbru sec = ştampilă in relief, fără tuş, imprimată pe anumite acte cu o maşină specială. Faptul de a pune In apă bilete de tren întrebuinţate pentru a face să dispară de pe ele timbrul sec... constituie infracţiune de fals. cod. pen. r.p.r. 424, cf. ltr2, dl, dm, dn2,dex. (Ieşit din uz) Taxă de timbru — sumă care se încasa drept timbru (I 1) pentru diferite acte sau servicii. în Franţa, taxa de timbru este de 4%. titulescu, d. 264. + Ştampilă aplicată de oficiile poştale şi purtînd locul şi data plecării sau a sosirii unei scrisori. Cf. costinescu, ŞĂINEANU, D. U., CADE, DL, DM, DEX. + F i g. Marcă2 (I 3), pecete (4). Cele 10 cărţi ale lui despre Arcliilec-tara poartă timbrul etatei de aur. fm (1857), 25. Toate acestea au imprimat pe sufletul românilor arad-cenădani acel timbru ce dovedeşte.. . precauţiune. pribeagul, p. r. 20. + (Rar) Etichetă. Valize de ţoale mărimile, împestriţate de timbrele de reclamă ale hotelurilor cosmopolite. vinea, l. i, 61. 2. Taxă reprezentind valoarea unui timbru (I l)j plătită direct, în numerar, unei administraţii publice. Impozitele indirecte ale monopolului tutunului, timbru şi înregistrare, maiorescu, d. i, 575. Pentru a ave rezultatele nete, ar trebui să ţinem samă de comision, timbru, cheltuieli de transport, climescu, a. 299. Legea timbrului pe lux şi cifra de afaceri, cod. pen. r.p.r. 426, cf. DL, DM, DN2. II. 1. (Franţuzism) Clopot, clopoţel. Cf. costinescu. Dar iată că se aude prin toată uruiala un sunet de timbru: un vagon se opreşte, caragiale, o. i, 279. Pe o veargă metalică orizontală slnt atlrnate. . . două timbruri. poni, f. 212. O (Calc după germ. Glccken-spiel) Joc de timbre — instrument muzical de percuţie, alcătuit la început din clopoţei, iar ulterior fie din lame metalice aşezate pe un suport şi lovite cu ciocănele de lemn, fie din lame dispuse în interiorul unei cutii cu claviatură. Acordurile scurte, susţinute de celestă, xilofon, joc de timbre, harpă şi pian. m 1965, nr. 1, 13. 2. (Fiz., muz.) însuşire a sunetelor complexe, determinată de frecvenţele şi de intensităţile sunetelor care le alcătuiesc şi care permite să se distingă între ele sunetele cu înălţimi şi cu tării egale produse de surse diferite. Cf. costinescu, poni.f. 319, barcianu, alexi, w., tim. popovici, d. m. Timbrul sunetului se datoreşte faptului că un corp sonor nu emite un singur ton. marian — ŢIŢEICÂ, FIZ. II, 57, cf. ENC. TEHN. I, LTR2. Vibraţiile corpurilor slnt mai complexe şi de aici rezultă calitatea pe care o numim timbru, cişman, fiz. ii, 66. Pe nici un plan (înălţime, intensitate, timbru) nu s-a produs vreo schimbare, m 1962, nr. 4, 24. Muzica specială a castagnetelor, aceste mici cochilii din lemn sonor, cu timbruri diferite, contemp. 1966, nr. 1 005, 6/3, cf. m. d. enc. ^ (Adesea determinat prin „de voce“, ,,vocal" etc.) Calitate a vocii omeneşti care produce o senzaţie auditivă caracteristică, determinată de forma rezonatorului constituit de cavitatea bucală. Primul bariton. .. ne-a dat ocaziune a asculta o voce frescă, de un timbru plăcut, filimon, o. ii, 277. O ! ce liberă şi uşoară mă simt — zise ea c-o voace de un timbru de aur. eminescu, n. 64. Vocea aceluia. . . are. un timbru bărbătesc, clar şi foarte simpatic, caragiale, o. iii, 108. Am oarecare putere emoţională In timbru, dar vocea e. puţină, d. zamfirescu, a. 123. Andrei are... un timbru de voce grozav de duios intre bas şi bariton, brătescu-voineşti, p. 174. Vocea lui capătă alt timbru, agîrbiceanu, a. 110. Timbrul vocii omeneşti este foarte variat; nu există doi oameni a căror voce să aibă acelaşi timbru, marian — ţiţeica, fiz. ii, 57. Glasul lui, care se schimba atunci, avea un timbru nesigur şi comic: cind grav, cind subfire. sadoveanu, o. ix, 56. Glasul ei avea un timbru muzical. bart, e. 134. Chiar timbrul individual al glasului nostru şi mai ales posibilită/ile de a varia felul vorbei noastre slnt mijloace prin care putem să înlesnim înţe- legerea celor spuse de noi. puşcariu, l. r. i, 80. Urechea este In stare să deosebească timbrul vocii unei persoane. cişman, fiz. ii, 66. Dă glasului dumneavoastră un timbru de violoncel amestecai cu contrabas, vinea, l. i, 142. Avea un timbru vocal, cu sonorităţi de bronz. m 1960, nr. 8, 30. <0> I1' i g. Poeziile par de rcgulă'.exa-gerate. Dar tocmai exagerarea lor, ţinută in marginile frumosului, este timbrul emoţiunii artistice, maiorescu, cr. i, 77. Dacă. . . e aceeaşi gamă a iubirii, timbrul, nota psihică e alta. gherea, st. cr. iii, 280- Opiniile, ideile ei, dacă n-au timbrul vieţii ei, mi-s absolut indiferente. ibrăileanu, a. 115. Poeziile de tinereţe, cele care făceau să se audă un alt timbru artistic, vianu; l..r. 39. Poezia delicată şi luminoasă a Oliliei Cazimir poartă In ea timbrul inefabil al vieţii, v. rom. ianuarie 1965, 202. Substratul vital specific, cu timbrul de adolescenţă candidă, ll regăseşte... In „Dorinţa", ib.' august 1970, 70. 3. (Fon.) Particularitate a unui sunet (în special a vocalelor) care face ca acesta să fie deosebit de alt sunet rostit în condiţii de durată, de înălţime şi de intensitate identice. Străinii care nu au tn limba lor un sunet de timbrul românescului ă substituie acest sunet nu numai cu a. . ., ci şi cu e. scl 1954, nr. 1 — 2, 80. 'Timbrul sunetului este determinai de dimensiunile şi forma rezonatorului, graur, i. l. 46. Timbrul vocalei din rădăcină este dictat de timbrul vocalei din sufixul caracteristic conjugării, scl 1958, 310. In latina tlr-zie, opoziţia de cantitate este înlocuită cu opoziţia de timbru, ist. l. rom. i; 19. 4. (Tehn.; în sintagma) Timbrul căldării — presiunea nominală pentru care a fost construită o căldare de aburi. Cf. mdt, dl. — Pl.: (I 1, II 1, 2, 3) timbre şi (II, 1, 2) timbruri. — Şi: (formă coruptă) tlniblu s. n. alr sn iii h 875/ 29. — Din fr. timbre, it. timbro. TIMBURf vb. IV. 1. Refl. (Prin Munt. şi Olt.) A-şi aranja, a-şi potrivi hainele pentru a sta cît mai bine pe trup. V. a se găti, a se d i c h i si (Ştefă-neşti — Drăgăşani). Cf. arh. olt. xxi, 277. 2. Refl. (Prin Transilv.) A se înălţa în vîrful degetelor (pentru a ajunge la ceva), a se întinde. Cf. brebenel, gr. p. M-am timburit să iau cala de pe polifă, dar n-am putut plnă nu m-am suit pe scaun. id. ib. + A se liîrjoni. brebenel, gr. p. Nu ie mai limburi atlta cu băieţii la şcoală, că-ji rupi hainele, id. ib. 3. T r a n z. şi refl. (Prin nord-vestul Munt.) A (se) mototoli, a (se) boţi. Cf. rădulescu-codin. Ţi s-a timburit rochia, feti{o! udrescu, gl. + A se murdări. udrescu, gl. Ai timburit pantalonii noi In genunchi. id. ib. 4. Refl. (Regional) A sta (culcat, tolănit) cu spatele către cineva (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Prez. ind.: timburesc. — Şi: tlmburi, tămburi (udrescu, gl.) vb. IV. — Etimologia necunoscută. TIMBURfT, -Ă adj. (Regional) I. (Despre haine) Potrivit bine pe trup, întins fără cute, neted (Stă-neşti — Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 3, 67. Fotă timburiiă. ib. 1959, nr. 3, 67. ■£> (Adverbial) Pune fota timburit. ib. 2. (Despre haine; în forma llmburit) Mototolit, boţit, udrescu, gl. + Murdar (1) . UDRESCU, gl. 3. Aşezat (sau culcat) cu spatele către cineva (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. Ce stai timburit către mine? id. ib. — Pl.: timburi(i, -te. — Şi: timburit, -ă, tămburit, -ă (udrescu, gl.) adj. — V. timburi. T1MEFTICĂ s.f. v. timoftică. TIMETfU s. n. v. teincteu. 3509 TIMF — 259 — TlMNAft , TIMF s. m. (învechit) Veche monedă poloneză sau rusească care a circulat şi in Moldova. Alţi bani nu prea era, fără cit copeiee şi dulce cile de palru bani şi limfi de cei noi moschiceşti, n. costin, let. ii, 128/ 30, cf. HEM 2 419, TDRG, I. BRĂESCU, M. 79, CADE, SCRIBAN, d., dm. — Pl.: limfi. — Şi: tiuf (scriban, d.) s. m., tum-îeâ (iorga, s. d. vii, 312) s. f. — Din pol. tvmf, tyuf. TIMI vb. I v. iămiia. TIMlAlV s. m. (Bot.) Cimbrişor (Thymus serpyllum. pulegioides j. brandza, fl. 386, cf. 387, grecescu, fl. 459, 462, bianu, d. s., panţu, pl., enc. agr. v, borza, d. 169, 170. — Scris şi: (după germ.) thimian. brandza, fl. 386, 387. — Din germ. Thyiniau. TlMIC s. n. v. temnic. TIMlD, -A adj. (Despre persoane) Lipsit de curaj de îndrăzneală, de încredere în sine; nesigur in părer' şi in acţiuni; (regional) obraznic (I 1). V. sfios, s f i i c i o s, ruşinos, t i m o r a t. Cf. costinescu. Ce faci ? întrebai pe fetiţa cea timidă, bolintineanu, o. 392. Înţeleg perfect pe timidul şi misteriosul preot al Egipetalui. ionescu-rion, s. 273, cf. ddrf, barcianu. Sint timid. V-am spus-o. delavrancea, h. t. 51, cf. alexi, w. Timidul Corneli nu veni. iorga, l. ii, 216. Apostol, potolii şi timid, fără tovarăşi de jocuri, simţi adine atmosfera gravă pe care o impusese tatăl său în casă. rebreanu, p. s. 33. Falii, timid, umil şi resemnat, Aş vrea să mă cunosc inlîi pe mine. minulescu, v. 231, cf. şăineanu, d. u. Eram însă prea copil, prea timid. galaction, o. 97, cf. cazimir, p. 142. Amîndoi erau deopotrivă de timizi, c. petrescu, a. 305. Felele..., timide, neştiutoare, sînl seduse de primul guraliv, brăescu, v. 19. Se apropie timidă. . . şi ia Joc cu un sentiment dc nesiguranţă, sebastian, t. 120. Uneori, şi cu unii oameni, era timid, teodoreanu, m. ii, 280. Era un eveniment. Tăcutul, blîndul şi timidul Iosif vorbea şi privea cu îndrăzneală în jura-i. sadoveanu, e. 169. Cu inima in dinţi, întrebă timidă, bart, e. 318. Era un om blînd, timid, călinescu, c. o. 230. Nimeni Tiu putea alunei întrezări în timidul învăţăcel un viitor director de conştiinţă, care va pune o pecete alît de puternică pe epoca sa. contemp. 1966, nr. 1 007, 2/1. Pe mine mă ştiu cîliva copii timizi, v. rom. august 1970, 6. F i g. Aria dispare, trece. ■ . O rază timidă în ziua rece. eminescu, o. iv, 98. Potirele timide ale fragedelor flori, macedonski, o. i, 160. Un voal alb. . . îi flutura pe sin încet, de o abureală de vînt — părea o chemare discretă, un semn delicat, timid, vlahuţă, o. a. iii, 47. Pe straiul mort, subl ploile de toamnă, E o timidă floare de april, cazimir, l. u. 86. Un cîmp uriaş. . ., presărat cu roţi de tun, cu arme. . ., printre care cresc timide albăstrele, sahia, n. 15. <£> (Substantivat) Clipele de confesiune [ale eroinei] au pavăza de agresivitate prin care timidul sfidează ironic, t mai 1964, 83. Miroiu nu mai eşte doar timidul desăvîrşit din piesă, el are reacţii mai viguroase, contemp. 1966, nr. 1 005, 5/3. De obicei timizii procedează aşa. v. rom. octombrie 1970, 33. Care denotă lipsă de îndrăzneală, sfială, nesiguranţă, timiditate. Ascultă, dus din lume, a ei dulci şi timizi şoapte, eminescu, o. i, 51. Timida speranţă de atunci se poate schimba lntr-o încredere sigură, maiorescu, cr. ii, 202. Discuţiile zădarnice, timide . . . nu izbutesc la nimic alta decît la concilieri aparente, iorga, l. i, 89. Apăru o fetiţă ... cu ochii veseli, timizi, rugători, ibrăileanu, a. 134. Se auzi deodată o timidă bătaie în uşă. rebreanu, r. i, 242. Se privesc cu. . . un zîmbet de prietenie timidă. camil petrescu, t. ii, 52. Am totuşi ţinută timidă, Şi cind vine spre mine de tineri un stol numeros, Mă ridic în picioare sfios, călinescu, l. l. 186. Cu alt ton, timid şi nesigur, h. lovinescu, t. 99. F i g. Incipient; modest (2). Este întîia exprimare timidă a evoluţionismului. călinescu, c. o. 148. Creaţia literară originală era. ■ . mai timidă; ea nu-şi găsise încă drumul, s ianuarie 1960, 47. Deşi încă timide şi răzleţe, szmnele unei anumite înnoiri in programele micului ecran se fac în ultima vreme simţite, v. rom. ianuarie 1963, 166. O (Adverbial) Ah, că prost u-i, glndi ea, nu poale vorbi şi el de altăceva, azi cel puţin, adaose uitîndu-se timid tn sus la el. eminescu, p. l. 68. Bă-Irlna. .., în loc să plece, timid şi simplu cum a Intrat, şi-a înscenai o ieşire teatrală, anghel, pr. 121. Se pregătea. . . să închidă caseta, cînd Crislina, timid, se ridică de pe scaun, demetrius, a. 147. — Accentuat şi: timid, barcianu, scriban, d. — Pl.: timizi, -de şi. (rar, f.) timizi. — Din fr. timide, lat. timidus. TIMIDITATE s. f. însuşire de a fi timid; lipsă de îndrăzneală, de încredere în sine; nesiguranţă în acţiuni. V. sfială, sfiiciune, ruşine1, jenă. Timiditatea. . . este o adevărată cualitale într-o femeie, pentru că ea anunţă modestie, cr (1846), 56V52. Felele. . ., în timiditatea lor, nu se puteau opune mătuşii. bolintineanu, o. 351. Timiditatea mă roşise pînă la urechi, lăcusteanu, a. 38. Puţină timiditate nu şade rău unui tînăr cînd face în lume cei dinlîi paşi. caragiale, ap. cade, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Odată scaunul oferii, timiditatea bătrinei dispăru, anghel, pr. 119, cf. şăineanu, d. u. li plăcu înfăţişarea modestă a tînărului şi mai ales Umiditatea lui. rebreanu, r. i, 19. Rumen de timidilale, El se uită-n jos posac, to-pîrceanu, o. a. i, 120. E primul ei moment de timiditate. sebastian, t. 120. Timiditatea te paralizează, le face dezorientai în faţa oricui, teodoreanu, m. ii, .325. Pe lîngă politeţe, care e o reprimare, o inhibiţie parţială a emoţiilor, trebuie să pomenim, de timiditate, care e o inhibiţie totală, ralea, s. t. ii, 148. Te implor, domnule director, ce alila timiditate? vinea, l. i, 363. îl chinuia un fel de timidilale şi se lupta s-o biruiască. vornic, p. 49. In munca regizorului se simte cîleodală . . .. şi o timiditate neînlilnită în alte spectacole semnale de el. t decembrie 1964, 48. De data aceasta n-am regretat timiditatea mea. v. rom. februarie 1971, 22. + Faptă sau vorbă de om timid. Are timidităţi care nu prea rimează cu cele ce şi-a impus în programul aclivi-ăţii sale culturale, ibrăileanu, sp. cr. 45. — Pl.: timidităţi. < — Din fr. tiinidite. TIMfE s. f. v. tămiie. TIMfN s. m. (învechit) Veche monedă turcească din care se făceau salbe purtate pe cap. Bani de cap timin, jumătate poleiţi, jumătate albi. ap. odobescu, S. I, 421, Cf. RUDOW, XIX, 411, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. — Pl.: timini. — Etimologia necunoscută. TIMINTfiU s. n. v. temeteu. TIMIŞ OR s. m. (Bot.) Cimbrişor (Thymus serpyllum, pulegioides). panţu, pl., cf. bujorean, b. l.' 372, borza, d. 169, 170. — Pl.: ? — De la tiinian, cu schimbare de sufix, prin apropiere de cimbrişor. TIMITEŢ s. n. (Regional) ,,Briul cel de dedesupt (sau policioara) la un horn ţărănesc". Coin. marian. — Pl.: limiteţe. — Cf. timnic. TIMITlU s. n. v. temeteu. TfMIŢĂ s. f. v. temniţă. TIMLEAC s. n. v. temleac. TIMNÂR s. m. v. liniari. 3524 TIMNI — 280 — TIMORAT TIMNI vb. IV v. tihni. TIMNIC s.n. v. temnic. TIMNICEL s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui temnic (5); (regional) timnicior, timnicuţ. V. pivnicioară. Cf. udrescu, gl. Vezi toporul că e în timnicel, l-am pus eu acuşic. id. ib. — Pl.: timnicele. — Timnic + suf. -el. TIMNICtâR s. m. v. temnicer. TIMNICIOR s. 11. (Prin nord-vestul Munt.) Timnicel. Cf. udrescu, gl. O să-mi torn un timnicior lingă bucătărie, id. ib. — Pl.: timnicioare. — Timnic + suf. -ior. TIMNICllŢ s.n. (Prin nord-vestul Munt.) Timnicel. UDRESCU, GL. — Pl.: timnicuţe. — Timnic -f suf. -uţ. TIMNIŢĂ s. f. v. temniţă. TIMOANĂ s. f. v. timonă. TIMOARE s. f, (Latinism) Teamă, frică; (învechit) temoare. Cf. anon. car., costinescu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Din lat. timor, -oris. TIMOCRĂTIC, -Ă (Rar) Privitor la timocraţie, de timocraţie. Cf. dn2, form. cuv. i, 188. — Pl.: timocratici, -ce. — Din fr. timocratique. TIMOCRAŢIE s. f. (Rar) Formă de guvernămînt în care funcţiile publice sînt deţinute de cei mai bogaţi, cetăţeni; plutocraţie. Cf. dn2. — Pl.: timocraţii. — Din fr. timocratie. TIMdFTĂ s.f. (Bot.; regional) Timoftică (Phleum pratense). Cf. panţu, pl. 277. — Şi: simoftă s.f. panţu, pl. 277. — De la timoftică. TIMdFTI s. m. (Bot.) 1. (Regional) Timoftică (Phleum pratense). 5 fălci de trifoi amesticat cu drob (luzernă) şi iimoteu. i. ionescu, d. 242, cf. conv. lit. xxm, 1 056. 2. (Prin Bucov.; în forma timotei) Costrei marc (Sorghum halepense). Cf. lexic reg. 115. — Şi: timot^u, timotei (a vi 8, 12, 26, lexic reg. 115, glosar reg.) s. m. — De la n. pr. Timofte. TIMOFTfCĂ s. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, care creşte sălbatică sau cultivată ca nutreţ pentru vite; iarba-lui-Tiinoftei, (regional) iarbă-de-pe-marginea-căii, timoftă, timofti (Phleum pratense). Cf. ddrf, brandza, fl. 483, enc. rom. iii, 586, barcianu, tdrg, panţu, pl. 308, şăineanu, d. u., cade, simionescu, fl. 116, scriban, d., borza, d. 129. Timoftică e o iarbă cu tufa rară şi înaltă. botanica, 179, cf. 99, m. d. enc. — Pi.: timoftici. — Şi: (suspect) timeftică (nom. min. i, 17), (regional) simoftică (enc. rom. iii, 586, grecescu, fl. 599, panţu, pl., borza, d. 129) s. f. — De la n. pr. Timofte + suf. -ică. TIM0L s. m. 1. Substanţă care se găseşte în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică şi este folosită în special ca medicament antiseptic. Cf. bianu, d. s., macarovici, ch. 501, mdt, ltr2, dl, dm, dn2. Cimbrişorul folosit pentru extragerea timolului, întrebuinţat ca antiseptic, este foarte răspîndit pe coastele însorite, botanica, 155, cf. Dc. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcţiilor ficatului, dn2, dex. — Scris şi: thxjmol. macarovici, ch. 501. — Pl. : timoli. — Din fr. tliymol. TIMON s. n. v. timonă. TIMONĂ s. f. 1. (învechit) Oişte, proţap. La dreapta timonului sare un cursier superb, Nu e altul mai uşure, mai ager! heliade, o. i, 347, cf. polizu, costinescu, barcianu, alexi, w. 2. Roată cu minere pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cîrma unei nave; p. e x t, cîrmă. Cf. costinescu. Grecul, dezbrăcîndu-se, a intrat în Dunăre şi s-a lăsat în curentul apei, care curent l-a aduslatimo-nul vaporului, lăcusteanu, a. 213, cf. abc mar., scriban, d., ltr2, dl, dm. Mă cheamă comandantul îndată ce a plecai pilotul egiptean de la timonă, v. rom. februarie 1961, 36, cf. dn2, der. Trebuia.. . să stau în apropierea timonei, v. rom. iulie 1970, 24, cf. m. d. enc., dex. 3. (Argotic; în forma timonie) Nas1 (I). Cf. gr. s. vn, 128, bl v, 225. — Pl.: timone. — Şi: (rar) timonie s.f., (învechit) timoaiiă (barcianu, alexi, \v.) s. f., timon, (scriban, d., pl. timoane id. ib.) s. n. — Din fr. timon, ngr. it. timone. TIMONERIE s. f. 1. încăpere cu vizibilitate bună, situată pe puntea unei nave unde sînt instalate timona şi alte aparate pentru manevrarea navei. V. pasarelă. Cf. mdt, ltr2, dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. 2. (Tehn.; în sintagma) Timonerie de frînă = ansamblu de piese (pîrghii, bare şi tije) care acţionează frîna unui vehicul de cale ferată. Cf. mdt, ltr2, dl, dm, dn2, dex. — Pl.: timonerii. — Din fr. timonerie. TIMONIAR s. m. v. timonier. TIMONIE s. f. v. timonă. TIMONIER s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei (2). Y. c î r m a c i, pilot1. Cf. costinescu, aug mar. Un fochist... ceru binoclul timonierului. bart, s. m. 94, cf. scriban, d. Timonierul învîrti cîrma şi vasul se aplecă puţin pe siînga. scînteia, 1953, nr. 2 625, 2/1. Pe puntea liniştită. , Tcderiţă a întîl-nit doar un timonier, v. rom. februarie 1956, 22, cf. LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC. — Pronunţat: -ni-er. — Pl.: timonieri. — Şi: (învechit, rar) timoniâr s. m. costinescu. — Din fr. timonier. TOI OR A vb. I. Tranz. (Folosit şi absolut) A înspăimînta, a intimida. Entuziasmul nu trebuie să înlăture sobrietatea şi caracterul obiectiv al aprecierilor, iar existenţa unor opere vaste. . . nu trebuie să timoreze. v. rom. decembrie 1963, 190. — Prez. ind.: timorez. — Derivat regresiv de la timorat. TIMORARE s. f. Faptul de a t i m o r a; intimidare, teamă. Ierarhizările criticii din vremea sa descifrează în Icsif un delicat poet elegiac, un liric de o sfiiciune vecină cu timorarea, v. rom. iunie —iulie 1963, 427. — Pl.: timorări. — V. timora. TIMORAT,-Ă adj. Stăpînit de teamă sau de emoţie, intimidat. V. timid. Cf. costinescu. Năzuinţa lui de aer liber..., spiritul de aventură nu se armonizau nici cu rezerva mea timorată, nici cu viata mea claustrată. lovinescu, m. i, 16. Era elevă foarte conştiincioasă şi foarte timorată, teodoreanu, m. ii, 294. Pus în faţa paginilor albe, Qprmu se dovedise timorat, 3548 ŢJ.MORTAT TIMP fără *mraji?Ii--şă-.privească în faţă j-eali,tatea.- cSs-ittiL pe-tpesqu, «u 38. MastarwJlugiraipfya&isolclajilariiCeMătmu pasul.iintfrq.fi -,să .nu, fie ;ydisci-plifiăţi'.i< inipiin- public ţie ,tmjurm şMbalnci, «contemp. -■-194'9, nr; .#6-3Uctdfig(X. Sln(« a i -iiîneq,- timorată ictodală ‘Prea Jndrămeaf#. y. rom. octtimbrie 1î954;>-;162; JRl- sa: supăra. că: sini allt 'deMnwmtxiP^mm^, n. 39y-e€nD*i®. ^ Cav.e exprimă teamă»" ' intimida®®, . spaimă-. <$h mină-■ timorată îşi mişcă’,.melcMl>ilin.T! Piciorul cristalin, Pe linia j.Jerată. .CĂSMNESGU, L. In-SI.-.. » ‘ t<'-« .-.-=•*■ El. : .ei-moraţU *te. — Şi-: (Învechit, rar) timoriăţ, ră adjjl CpSTINESGUv* » ■» • — Djn fr.. timorez .XjtjMQRIÂT, rĂ adj. V. tjmpraţ,. l: ' ’/TlMCiliOS,, -OÂŞĂ ,_a.dj. , (Piar) ‘‘Temător, fricoş; Elidd facUse^thcfi dj.h 1827' o cerere guvernului $ă-i permită a :scoale^ o #ăz0, ..ic/r Gr'.' Qhicq^ăcmţiilor ti-nioros, niiirigrăzneşie '«rflrifiiyiinfa o.gşemeneaîhgăţluire'. arh..'6lt. i, 5J5. , , . . .. .. , — ,'1*1.':' ' iimorâşi,' -ocţşe. ... . ESîri it. timofoso, '-TiaiOTfii^m. v: tîiwoiti.' - TIMOTillIi s. «ni-,v. *•“>> '■ ’’ ./flMl?. &.n„.şi m^iji- S.. n. şi -m.,i(Jn capcurenţă .g;.u v, r e m,c) ,1. Durată, perioadă măsurată iii.-.ore, zile eţe.. care,, corespunde, desfăşurării un.ei .acţiuni, .unui fenBjnen, ..unui e ve-niment;. interval, . răstimp r(l); -V. Bift;?skP a dcă. Cf. anqn. e&ş,. E.de lipsă-la astmcarea pTuneilQp a cuvlnta pen(ţu . creaşlerea. fiilor, că, fiind umiliţi,$u ,initna inlru acest timp, părinfii . se.căiesc pentru .gneşealele-. ceale Intru ciieaşterea fiilormaior, ap. g cr „ii, 201/28., (Hie jyx priceape mal lîrziu,ne.şline bcala acgasta In.oi, .Icy.poffle lecui In, orice. timp. 'calen-BARIU (1814)-, .191/14; C.f.,,»RLU, OLEMENS, MB. Se',Str.e-qurase, atlta timp, se petrecuseră .alltea înlîmplări. ne-OiR'uzzi, ; s. i, 68. îţi timpul acesta se Intîmplă-cearta postelnicului cu amanta .sa. fiumon,. o. ..i, 124. Să le dea de hrană din-prov.iz.ia-ce a făcut in timpii din urmă. alecsandri, .185.- Ia să fie un antah,cu .vin ori ştiri, lucrării literare,'Ziare, scînteia, 1954, nr»- & 885. Trebuie tins spre,-.prezentarea acelor, filme ca-F.c săvme-rite timpul ce ii-se consacră de călre.\masa largă a lele-s-.pectaiorilpr-. v. rom. .februarie 4-9:64,. 209. Atmosfera de--vrajă: A!-.» timpiior celor mai îndepărtaţi. Va. îz-bruarie -19{70i^<139. *-Timp de mai- bine ide un mileniu, vocabularul,.lalin ‘s.*a îmbogăţii isii l. roM> i,-43, cl. alrm sn in b l 234. ■■(■Cu deternjmăpi în genitiv-sau introduse prin prep. „de“) -Spune-mij pentru line, numai; în timpul. d‘e bogăţii, Razele cele din soare coc a ţarinei clmpii ? --conachi, ţ. 291. Acest timp’de M. y. 4. într-un spaţiu de ţimp mai mult d-un nn. -ap.’ ghiga, a. 766. Povesteau in .timp de iardă'. -povişli fantastice. E-MiNEScui,* p; l. •87wf« tot timpul ospăţului săţstete- numai ta -spălele slăplnu-săii:. creangă, sv> 231. Iţi 'tirez- petrecere' frumoasă in timpul -lefii#., 'garaoixue, vii, 367. -Voiră • ■ • (t'scdate şi ele-din-sln ce puseseră In timpul mesei-. ispirBsc.w, Lv 4,0. Timp de aproup’e un- ceas s'-aw perindat prin-cancelarie funcţionarii celor-lalie servicii? 6rX>-TESGU-vdiNEŞTf, p. 64. învăţătotul. .. adonnise lm-irăcăl In timpul convorbirii.' rebreanu i. -35. Priveşte chestiune® prin prisma ■umii>nnter-vdl>d&!$imp tfitâit-Me-lungat: TwviiEsav,-n. '248. biir-uiviitnp nuntcti'de ■pd-rtrusprezece ;ani,: -âm -barcagiu- ^(tjmrsese- miitonafl'-^BikKi:, e. 303; -îl avemn in ureehi--tot- timpttl tffunifi!Mu>*H...*o-.viNEsCu, t. 400-.' ’Timp de'trei-patru z.ilO'ţuSes&'fftetreu supărat. teESDAi fir. 'KJi' Temperatura maximă Ut tiniptil Xitei dei'ieri. .s'cÎNTEiA,'196§',-®ef. 8 589. Termoâtetruise ■păstrează- In această pdziţie 'timp de-10‘Minatei abc săn. 160.-‘Pepelea- s-a sculat îTttr-un tirnp ă'e noapte-. Sbiera, p. 18. (Regidnal; ou d’dtcfirainai'eaţ pleopâstică ,?de vrome‘‘) Ptfegălesc ci-'ceva de lac de -alîia4ifhp d'&Vr&rfie. c. KETREScUj î.‘ ii, 13, c'f. i«iLR; iî M 4©9/-5'31; >848.> •Timp', mori v. in'o r t (I-1)» ’Tintp sideral v. >sâ d!e-r a l. ’-Timp-dâ irturică $'06ialmenl’e'''necesăr-i= timp»’dhei-tuitvpefttiîu iproduderfea unei valoi-i de îiitr'febuiHţare în' Condiţii de producţie date, normale din- punct de Vedere social şi Cu .media socială' de îndemînare şi de iiitiînsitafce a; muncii.' ivţ; b. enc/ *C> o c. a d v. In aeeli}$i‘tiinp Sau (lnVecllii)»ih®-ac6laşi timp ^•totodată,- SimultaUji concomitent; de Usemcnea. Mai \tot thtr~aeela$i '-iimp sya format In .Bucureşti- Sotii-elatea"literară: ©HICA, S. 697, -ttfi ' GOSTiNESd&V 'BSRClANUi,- ‘SCBI-bÂN, -D.’ ExiştM1.-. posibilitatea de a-fiiVfltkieel&şi timp 'c»e&lătOPişi p^fesor ^vM'NUJ>ii'.;'*'.î41i '.Deştţine Oarecum de ■Tlrguinbi'n>'>L'ăuhlrtt\-: .? iriXităStirea. de-’la Şfv Sava poate ţifiocotită iti acelaşi timp şi la mărginea Buemeş-Citer- cami-l fETites'ciu, o.- -i, 1-97.' în acelaşi timp se aud bătăi violentc-:ln uşăi h. ^&viNjESTotJ (impuf '' sau - ţîh.vecliit) In tot tâmpul —fără întrefuperc, într-uua, neîncetat, merelf.•S-a’ftu'mBt în Bucureşti Societatea-UleraFăwPîe--şedintele^ei a fost ‘în tot iirtipul poetul ,lan!cu Văcărescii-: ghica,- s. 698y''cf. GOSTiNESCiJ, BARCiANUi Fidel) care le urmase tot timpul, gudurlndu-se, inlra înăuntru, iiassa-rabes.cu, v. -0. -St'ăplnită de iearhă a stat 'tot -timpal- cît doctorul a. făcut cusălura." bart, m'i;3'82. Airf- rezistat tot iimpuîy'ăşa-zisultti -întuneric.- cXoNEseu-* i®. 39: Scoate mina 'd’e 'sub haină, unde a- ţinut-® tot timpul. h. ; lovinescu» «r1.'- 103. Nu scoăse-o vdrbă lâi timpul. preda, Si. s. 8. Se gindea lot timpill ta^bună-saAv. rom. decembrie 1964-, 48. Dormise-gheinuti tot timpul pe :banca din' cabina 'dintre cisternei ■®Ă¥i'uiîES,GB, i-60. Cit va limp v. ci t va.;©in timp iirtimp sau (învechit) pe la timpi & la anuiriîte intervale,' din Cînd în cînd-, to răstimpuri; uneori; dih vreme în vreme,-v. vreme. Tatarii din timp-în timp nmşi* uita-vechea deprindere de a veni şi a prăda-, ist. m. 3:, d. Depunea din timp în timp -'sunte de bani însemnate, călsnescu-, s-.‘ 474. între timp - (sau,- rar, timpuri) = in 'răstimpliil acesta, in ifhtervaltil' aeesta, între acestea: Intre, -tirit-piiri, Insă,- Un băiat. -. v, văzlnă licăririle steVei din vîr-ful turnului marelui vultur;>--s'-a apucat Să->o bată cu pietre, arghezi, : c. i. 141. între timp, 'peste, oraşul uriaş.. i se prăvălise întunericul ftopţii. ’stA'NCU, r. A. v, 311”. între-timp dispăruse, -intrase într-o curte. v. rom. octombrie 1970, 31, De la un timp sau'1 fregio1 rial) (lc la tin timp ile vreme sau (rar) -i!n timp — (în'cepînd de)‘la uh moiHent dat, de lă' o Vremfe ’Cf: ijD'Rf-V Dintfailn 'tim-pişi tilfi-iul tace;'Satul doărihe'>ca-n morniltil. :cOşbuc, o. ir 48. ■Averear'cU ■care ’ătendăşeşte el''de lă un fimpr’sandu-aldea, b. n. 10, ’cf. tCrg’, DL-,' DM, DEX, SCL 1976, 404; Oi BÎRLEA',-'A. 205. (Regional) într-iin titii'p =s= fa iii) moment dat: ‘într-un timp am- crezttt că vrea să s!e"rîdice. fe’ĂNUBkăcu, i. 60; întnăn timp îl înlteabă nevastă.- o,' bîrlea-, a.; p‘. i, ‘ 3!7. La lin titnp =-la un moment oarecare, la o vrein'e. Clnd a fost'la 'Un timp, s-6 tUfiit m-ie. o. bîr-LEAi'. A. p. i, 116. <5> i o c. ton j; în timp ec =? In vremeă iti 'care,. în - vreme ce, pe cind. Prdfesotui'de matematici..-. explica trei. luni in şir lă tablă, fără -să se întoarcă spre’noi o singură dală. .. In timp‘te noi jucam cărţi, ibrăileanu, A. 134. Şirt timp '•U-albastrul Mării uniform Deşteaplă-m ei eîerJie pYintăveri..., 3553 TIMP — 262 — TIMP Autohtonii tremură... şi-adorm! minulescu, vehs. 117. Notează cu febrilitate ceva pe hîrtie..., In timp ce foarte încet se lasă cortina, sebastian, t. 387. Şi-n timp ce jos privighetoarea clnta cu glasul ei subţire,. . . Tăcutul şoim plutea-n lumină, voiculescu, poezii, i, 6. Slnt soldatul Ieremia. . ., spunea agentul, In timp ce căpitanul citea ordinul, camilar, n. i, 52. Cind crezi că ajungem? mai întrebă Princepele, In timp ce celălalt îşi scutura furniturile din poale, barbu, princ. 95. Cit .timp = în toată perioada in care, cîtă vreme. Partidul este de neînvins cît timp este legal de mase. lupta de clasă, 1953, nr. 7, 37, cf. dex. <$> Expr. Un timp = o bucată de vreme, o vreme. Domnu Leonle mă duse un timp pe urme de cerb. sadoveanu, o. vi, 500. Uită un timp că eşti balerină, călinescu, s. 607. Fugi de-a lungul trenului un timp, apoi sări. t. popovici, s. 412. Casa aceasta, In care voi locui un timp, rămine cămin cultural al generaţiilor ce vin. v. rom. septembrie 1970, 15. (Regional; cu determinarea pleonastică „de vreme") Şede afară un timp de vreme, gorovei, c. 128, cf. alrm sn iii h 1 234/141. ■0> (Gram.; în sintagmele) Adverb de timp = adverb care arată timpul cînd se petrece o acţiune sau cînd există o stare ori o însuşire. Numele zilelor săptămlnii şi ale anotimpurilor se întrebuinţează ca adverbe de timp. iordan, g. 202. Unele adverbe de timp... sînt folosite adeseori ca adverbe de mod. gram. rom2, i, 312. ,(.Complement) circumstanţial de timp sau complement de timp = complement circumstanţial care arată timpul eînd se petrece o acţiune sau cînd există o stare sau o însuşire. Unele adverbe de mod pot funcţiona ca circumstanţiale de timp. iordan, l. r. 681. Adverbele de timp... îndeplinesc funcţiunea ■ de circumstanţial de timp. gram. rom.2 ii, 174. Complementele de timp / însoţite de prepoziţie erau mult mai puţin numeroase \declt cele făi'ă prepoziţie, ist. l. rom. i, 254. (Propo-\ziţie) circumstanţială de timp = propoziţie care arată timpul în care se petrece acţiunea din propoziţia regentă. Cf. gram. rom2, ii, 294. + Moment prielnic, răstimp favorabil, potrivit pentru desfăşurarea unei acţiuni, pentru efectuarea unei operaţii. Timp de cules la vie. drlu. Timpul sosit-a... semne s-au ivit pe cer . . . pămîntul s-a clătinat de bucurie, russo, s. 148. Fiţi cuminte; n-a venit încă timpul, fm (1862), 55/2. Timpul secerişului, costinescu, cf. cade. Timpul goanei, stoica, vîn. 25. Era pentru munţi timpul in care cel mai mult îşi puteau arăta măreţia, bogza, c. o. 32. O L o c. a d v. La timp = la momentul potrivit, la vreme. Cf. costinescu. Depeşează-mi îndată: cu ce tren, la ce gară şi oră soseşte — să pot pleca d-aci la timp. caragiale, o. vii, 15, cf. barcianu, cade. Am ajuns la timp, ocup şi un loc. baco via, o. 110. E. . . ordin, trebuie s-ajungem la timp. saiiia, n. 85, cf. scriban, d. Adolescenţa se ispiteşte să creadă că moartea vine la timp, ca o consecinţă de activitate isprăvită. arghezi, s. viii, 91. La timp şi tacticos, Făcuşi doi paşi mai jos. călinescu, l. l. 83. E o fericire să moară la timp: aceasta atît pentru el, cît şi pentru alţii. blaga, z. 27. Dezmiriştitul executat la timp aduce sporuri mari de recoltă, scînteia, 1953, nr. 2 751. S-a tras semnalul de alarmă la timp. H. lovinescu, t. 332, cf. alr i 175/12. La timp a vorbi şi a tăcea e arta cea mai grea. zanne, p. ii, 843. Lucrul la timp dăruit Preţuieşte îndoit, id. ib. v, 252. Din timp = înainte de a fi prea tîrziu, din vreme. Cf. tdrg, cade, scriban, d. D-sa a înţeles din timp că arta nu este un simplu joc. v. rom. ianuarie 1966, 171, cf. alr i 319/522, 528, 592, 695, 704, 725, 727, 885, 900, 984, 990, ib. 879/ 885, 922, 99Q. La timpul său (sau lui, lor etc.) = Ia momentul oportun, la vremea-potrivită. Care apărare la locul şi timpul său ar fi de mare însemnătate. fm (1861), 78. Se crede că, dacă un copil s-a născut într-o duminică..., e foarte norocos şi va ajunge la timpul său un om însemnat, marian, na. 64, cf. barcianu. Iau naştere atunci diverse fenomene. . . pe care le vom descrie ceva mai tîrziu, la timpul lor. cişman, fiz. ii, 119. Cifrele acestea, deşi la timpul lor au silrnit curiozitate, nu reprezintă însă totul, scînteia, 1960, nr. 4 851, cf. alr i 297/337. (Toate) Ia timpul lor sau tot lucrul la timpul său = orice trebuie făcut la momentul potrivit. Cf. costinescu, dl, dm, m. d. enc. Înainte de timp = prea devreme; înainte de termen, prematur. Cf. scriban, d. (învechit) Cu lără-timp = cu întîrziere, într-un moment nefavorabil, la vreme nepotrivită. Cu fără-timpu şi fără-folosu plînge-ne-vămu carii vămu petreace cu reale vreamea vieţiei noastre ! coresi, ev. 480. O Expr. A (nu) fi timpul (sau, rar, timp) (să... sau de...) =a (nu) fi momentul potrivit pentru. . . E timpul. . . ca să se facă o nouă e radicale consliiuţiune. fm (1861), 12. O, Despot, nu e timpul de zis asie cuvinte. Suceava, te gîndeşte, e plină de morminte, alecsandri, t. ii, 180. E timpul spre palat să mergem, densusianu, l. a. 130. E timpul să mă duc. E tîrziu. sebastian, t. 265. E timp de-acuma să cîntaţi şi spinii — Destul slăvirăţi numai trandafirii. voiculescu, poezii, i, 18. E timpul, slugă veche şi robul celui rău, Tu, omule şi frate, să-ţi fii slăpînul lău. arghezi, vers. 403. De şase luni de zile tărăgănifi. . . E timp ca judecata să judece degrabă, id. s. v, 57. Ar fi timpul să pleci. h. lovinescu, t. 118. Mai mulţi vorbitori au arătat că este timpul să se treacă fără în-tîrziere la acţiuni concrete, scînteia, 1966', nr. 6 904. Poartă-ţi trupul Cît îi timpul! folc. mold. i, 71. A-i fi (sau a-i sosi, a-i veni) timpul (cuiva sau la ceva) = a-i sosi (cuiva sau la ceva) momentul favorabil, prilejul aşteptat. Bun! zise el în gîndul său. Ia acu mi-e timpul, creangă, p. 21. Le-a venit timpul să fie scoase din uitare, bogza, c. o. 47. Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit, alecsandri, p. p. 27. Să le facem toate cind li-i lîmpu lor. alr i 297/98. Era şi timpul, se spune atunci cînd intervine, cu puţin înainte de a fi prea tîrziu, o acţiune, un eveniment aşteptat. Cf. tdrg. + Interval necesar pentru efectuarea unei acţiuni; vreme disponibilă, răgaz (1). Dar de vă vor descoperi? — Nu le vom da timpul, fm (1862), 63/1. Lasă-mi numai timp. ■ ■ ca icoana ta să pătrundă adine In inimă, eminescu, p. l. 90. Acum nu-i timp să te boceşti; Tu vii cu mine-acasă. coşbuc, p. i, 71, cf. tdrg. Lasă-mi timp să mă gindesc. cade. Lasă gluma, că nu-i timp de glumă, sebastian, t. 15, cf. scriban, d. Nu v-am rugat eu să mă confruntaţi astăzi cu domnul Tair. Era timp şi mîine, şi poimîine. stancu, r. a. v, 370. Mi-a cerut să-i dau timp clteva zile. davidoglu, m. 72. Nu era timp de pierdut, trebuia să stea de vorbă cu văru-său. preda, d. 148. N-o să fie timp! Mă vor ucide, barbu, princ. 90. Vodă acum chefuieşte, Şade la masă, prinzeşie! — Atunci mline voi veni, Doară timpu oi găsi! balade, ii, 311. <0> E x p r. A (nu) avea timp (pentru ceva) = a (nu) găsi răgazul necesar (pentru a faoe ceva). Cf. costinescu. [Stăpînii] n-au timp nici de-a muri. eminescu, o. i, 59. Haiti! mai răpede, că n-am timp de aşteptat, creangă, p. 56. Noi n-avem timp să fim fericiţi. Abia avem timp să trăim bine. sebastian, t. 378. N-am timp să glumesc, Victore, baranga, i. 162. Odinioară aveam timp să citesc, dar acum, nu. barbu, princ. 81. A avea tot timpul să. . . = a dispune de o perioadă mai îndelungată de vreme (decît cea necesară) pentru a efectua ceva. A nu avea timp de cineva = a nu putea sta de vorbă, a nu se putea ocupa de cineva. Hai, fii cuminte! Acum n-am timp de tine! tudoran, p. 188, cf. preda, d. 71. Nu e timpul trecut v. trece. (învechit) A-şi lua timpul (pentru ceva) = a-şi găsi răgaz, a-şi face vreme (pentru ceva). Cf. barcianu. (Regional) A nu-l mai ajunge timpul (pe cineva) = a fi foarte ocupat, a nu avea vreme. udrescu, gl. (Argotic) A nu avea tinip = a nu avea bani. Cf. bul. fil. v, 214. + (Sport) Durată cronometrată a unei curse. + (învechit şi regional) Anotimp. Cînd veniiu eu den Mesopotamie. . ., era timp de primăvară. po 171/2. Caută de te-ncreade, fiiule, că nu-i acela timp, că încă pîinile nu-s crescute şi vreamea smochinelor n-au sosit, dosoftei, v. s. noiembrie 106v/9, cf. lb. Aicea anul are numai 2 timpuri, de vară. . . şi de primăvară, ar (1829), 1961/24. Timpul: în zborul meu cel repede las In urmele mele veacuri, vă aduc- 3553 TIMP — 263 — TIMP timpii anului,, heliade, o. i, 264. Ţine accsl timp [primăvara] de la 21 a lui mart plnă la. 24 ale lui iunie. bojincă, ap. tdrg, cf. i. golescu, c. Timpul domnilor al aceştii clmpii era numai primăvara, gorjan, h. i, 113/10, cf. iv, 153/3, polizu. Haydn scria in Viena oraloriul „Celor patru timpuri“. odobescu, s. iii, 95, cf. barcianu, alexi, -w. Biruitor de lifte şi jivine, Aşteaptă dlrz, la rlndu-i biruit, Şi ochii lui, de patru timpuri pline, încremeniţi pe zare, n-au dormit, arghezi, vers. 61, cf. alr i 175/1, 26, 103, 293, 354, 486, 595. + (învechit şi regional) Vîrstă. Toate vlr-stele vieţii omului au plăcerile lor. . . Este adevărat că.:, bătrlneţele■ slnt ostenitoare şi amare: dar toţi timpii omului adapă cu chinuri şi cu griji pă cei ce nu trăiesc cu înţelepciune, marcovici, d. 174/13. Om tlnăr, de vlrsla me, Nu-i cu atlta voie re. Om llnăr, d'e ttmpu mneu, N-o petrecut clt'e eu. ţiplea, p. p. 40. + Formă obiectivă de existenţă a materiei în continuă dezvoltare, marcată prin succesiunea proceselor realităţii obiective. în cursul vieţii sale, tn urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade, din zi In zi proscris; Şi timpul, p-a lui valuri, înalţă şi coboară Această căzătură. heliade, o. i, 113. Timpul este trecători Şi cari trece, nu mai vine (a. 1837). cat. man. ii,. 187. Misia istoriei este a ne arăta. . . această dezvoltare a simţi-mlntului şi a vieţii omeneşti sub toate formele din lă-Inlru şi din afară, In timp şi în spaţiu, bălcescu, m. v. 3, cf. polizu. Intrase de curlnd in cursul timpului un secol nou, secolul al XlX-lea. ghica, s. iii. Este de stntă datorie Intr-adevăr a căuta acele rămăşiţe şi a le feri de noianul timpurilor, fm (1861), 16. Timpul . . . este pentru majoritatea fiinţelor cugetătoare un lanţ. neîntrerupt de zile şi de nopţi, drăghiceanu, c. 31, cf. cîhac, i, 280. Scriem pentru a ne răsplndi glndirea mai departe declt o duce vorba. Vorba nu poale trăi mult nici în timp, nici in spaţiu, maiorescu, cr. ii, 108. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare, Doar ceasornicul urmează lunga timpului cărare, eminescu, 0. i, 130. Să-ncelez să mai fiu timpul şi să nu mai fiu nici locul, Şi să pot să fiu din toate fără ca să fiu nimic, macedonski, o. i, 71, cf. ddrf. Locul ocupat de un corp este o cantitate de spaţiu...; vlrsla unei persoane este o cantitate de timp. climescu, a. 4, cf. barcianu, alexi, w., tdrg. Am început să studiez filozofia. . . şi mai ales problema spaţiului şi timpului. camil petrescu, u. n. 24. Timpul trece, trece neîncetat, aduclnd cu el forme noi de viaţă, cocea, p. 70. în fizica clasică considerăm spaţiul şi timpul ca entităţi independente, marian — ţiţeica, f. i, 11. Uitare, timp şi spaţiu să piară brusc, pillat, p. 26. Opera literară trăieşte în timp şi îşi renovează necontenit Înţelesul. vianu, l. r. 45. Cu timpul războindu-mă, pe creanga la Cu drag eu altoiesc din nou ce el Iţi ia. blaga, l. u. 131. Revoluţiile slnt singurul mijloc prin care popoarele pot Infrlnge timpul, ll pot supune şi folosi cu adevărat, camil petrescu, o. i, 313. Ştroe îşi cerea acum pocăit iertare umbrei sale de dincolo de timpi. c. petrescu, a. r. 31. Noi trebuie să umplem trecerea timpului cu nădejdi, stancu, r. a. iii, 250. Timpul (t) este o mărime fizică ce caracterizează succesiunea fenomenelor materiale, cişman, fiz. i, 30. Pleşcuja Stă Ungă sat de cind veacul. . . Şi n-o macină nici vlntul, nici. 7'impul. beniuc, v. 22. Fiecare din noi caută pe mutra celuilalt ravagiile timpului, vinea, l. 1, 24. Isteria mi-a dat întotdeauna senzaţia unei sincope In timp. h. lovinescu, t. 389. Cind stai în gară, timpul trece greu. frunză, z. 38. Geologia. . . urmăreşte fenomenele petrecute mai ales în timp. geologia, 3. Fenomenul literar e privit in afara timpului şi locului, v. rom. decembrie 1970, 99. Timpul descopere toate. barcianu, cf. alexi, w. Timpul trece cu azi, cu mline, Iar vecinul rău tot rămine. pann, p. v. iii, 19/2, cf. zanne, p. iv, 238. Timpul cumpără paiele şi nevoia le vinde, baronzi, l. 63. Timpul descoperă adevărul. românul glumeţ, 21. <0> (Personificat) im sflrşit prin a rlde noi însuşi de noi şi a ne mîngăia de poznaşele isprăvi a timpului, negruzzi, s. i, 68. Timpul mort şi-nlinde trupul şi devine vecinicie. eminescu, o. i, 133. Ceasornicele-n casă au Început să fugă Şi inima timpului începe să grăbească, d. botez, p. o. 105. Pe chipul tău, pe timpul, ce fuge trag zăvorul. pillat, p. 159. Timpul îşi întinde leneş clipele Şi aţipeşte între flori de mac. blaga, poezii, 51. Timpul alerga şi el înainte, spre ţărmul rămas neatins plnă şi de vis ori de glnd. v. rom. octombrie 1953, 9. <ţ> L o e. adv. Cu timpul = cu încetul, cu vremea, treptat. Cu timpul toate se fac. barcianu, cf. alexi, w., cade, scriban, d. Cu timpul, la siguranţa de sine.. ■ se adăugă. .. şi ceea ce moştenise prin educaţie, preda, r. 14. înnoirea permanentă a vocabularului a dus cu timpul. la o scădere a proporţiei elementului indo-european in lexicul latin. ist. l. rom. i, 32. <0> Expr. A trage de timp v. trage. (Rar) în noaptea timpurilor = in vremuri imemoriale, străvechi. Cf. scriban, d. 2. (Adesea la pl. cu valoare de sg.) Perioadă determinată istoric; epocă, secol. Aceştia lăsară fabula sau mitul ca o naraţie distinctivă a popolilor antichissimi, a timpilor antideluvieni. heliade, o. ii, 68. înveninarea criminală va rămine numai ca o suvenire urlcioasă a unor timpi barbari, man. sănăt. 63/6. D-om arunca privirea peste timpi de la-nceput, Vom vedea un lanţ de chinuri printre care au trecut Ăşti martiri, de cind e lumea, bolliac, o. 113. Secolul al XlX-lea... a adus ca dlnsul o civilisaţiune cu totul şi cu totul nouă, nebănuită şi nevisată de timpii anteriori, ghica, s. iii. Unde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp! id. ib. 42. Dăm cititorilor noştri o idee repede despre locul unde se afla palatul domnesc pe acei timpi, filimon, o. i, 108, cf. 122. Numai tu, popor române, să zaci vecinic in orbire? Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? alecsandri, p. ii, 6.; Tirania timpilor trecuţi nu mai este putincioasă astăzi nici chiar In statele cele mai despotice, bolintineanu, o. 258. Un simţimlnt atlt de firesc, atll de general... a trebuit negreşit să se manifeste chiar în timpii primitivi. odobescu, s. i, 194. în calea.timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins, eminescu, o. i, 191. Un chip de-a pururi adorai, Cum nu mai au perechi Acele zlne ce străbat Din timpurile vechi. id. ib. 192. Fiind luptă Intre timpul de faţă şi cel trecut, pentru cea mai dreaptă cauză a neamului românesc: „Unirea", creangă, a. 152. în fiecare llnăr retrăia un Alkibiade sau un Antinous, ale căror trăsături răpeau glndul... spre timpii socratici. macedonski, o. iii, 66. Prin timpi cerniţi ca noaptea fără aslre, Vă blntuie flagelul şi furtuna Mizeriei. neculuţă, ţ. d. 31. Am început să studiez filozofia din timpurile mai noi. camil petrescu, u. n. 24. între versurile poeţilor timpului şi versurile eminesciene e o desfacere evidentă: Eminescu a făcut un salt In viitorime, sadoveanu, e. 83. Cărăuşia era, în acele timpuri, Îndeletnicire primejdioasă, id. o. xi, 10. Renaşterea a fost un curent de cultură care oferea soluţii timpului său. vianu, l. u. 37. în afară de materiile impuse şcolarului prin programe, n-aş putea spune că, tn timpul acela, m-ar fi interesat în chip deosebit ceva. blaga, h. 81. Acţiunea şi dezvoltarea agenţilor interni şi externi In decursul timpurilor geologice, mg i, 152. Istoria pierdută prin timpuri, ca un vis, Primeşte duhul vorbei şi clntecul luminii, horea, p. 10. E mersul meu, prin timpi, spre comunism, v. rom. august 1963, 7. Un adevărat creator nu se poale rupe de timpul In care vieţuieşte. T august 1964, 88. Era mulz bani pe tlmpurile-ale. o. bîrlea, a. p. i, 458. <0 (Cu determinări în genitiv sau introduse prin prep. ,,de“) Fură silite allt provinţele Daciei, cit şi vecina Panonie să poarte jugul. . . şi suspinară supt dlnsul plnă pe timpurile lui Leopold cel Mare. mag. ist. i, 81/17. Prin poicne stau pilcuri de oşteni. . ., Toţi oameni tari de vînă şi oţetiţi în foc, Deprinşi a-şi trăi traiul în timpi de voinicii, alecsandri, p. iii, 210. Toaleta femeilor cochete elin zilele noastre... rămine o jucărie de nimic în comparaţie cu toaleta elegantelor din timpii domnilor fanarioţi, filimon, o. i, 131. Din timpul prigonirii lui Nerone, care începe In luna lui iunie 64. naum, ist. art. 34. Nu mai. e timpul lui Pazvante = nu se 3558 TIMP — 264 — TIMPAN mai poate jefui după bunul plac. Gf. zanne, p. vi, 256. O Loc. adv. Pe timpuri — mai demult, odinioară, cîndva, în trecut, pe vremuri. Cred mulţi,.. Că palidele umbre ar fi trăit pe timpuri, pillat, p. 32. Or găsit o lupărie — c-aşe-i zlsea la noi pă timpuri. o. bîrlea, a. p. i, 123. Din toate timpurile = de totdeauna. Echilibrul construcţiei dramatice.. . situează Orestia printre capodoperele literaturii dramatice din toate timpurile, t mai 1964, 92. Din alte timpuri — de altădată, de demult. Vlntu-o foaie vestejită Mi-au adus... Voi păstra-o, voi întinde-o între foile acele Ce le am din alte timpuri De la mina dragei mele. eminescu, o. i, 125. (învechit) In toţi timpii = totdeauna, întotdeauna, mereu. El voia să prindă şarpele cu mina altuia — metod foarte ingenios, ce s-a practicat in toţi timpii, filimon, o. i, 142. Este un gen de poezie intimă, care a fost în toţi timpii şi va rămine. macedonski, 0. iv, 8. în alţi timpi = altădată, în trecut, odinioară. Mai şezi, că nu şezi pe ghimpi, Ce te grăbeşti ca-n alţi timpi, pann, p. v. iii, 3/9. + (La pl.) Stare de lucruri caracteristică unei perioade; împrejurări, vremuri. Bună stlmpărarea văzduhului, bună roada vipturilor pămîntului şi timpure cu pace. dosoftei, ap. gcr i, 240/37. Pre nime din boieri să nu-i audză jăliiindu-să că-i scăpai sau olecăindu-să că sint timpurile grele. neculce, l. 320. Timpurile s-au prefăcut foarte mult; amoriul nu are în zilele noastre atîta Inrîurire asupra popoarelor, asachi, s. l. ii, 5. La timpi de cumpănă grea, i-am văzut pe toţi unindu-se... la glasul ţării. ghica, ap. cade. Veniră timpuri grele, certări pentru păcate; Păglnii te-mpilară, pămînt preafericit! mu-reşanu, p. 45. Să ne folosim de timpuri cînd alţi de noi se tem! hasdeu, r. v. 149. Părinţii noştri n-au zidit castele pe la moşii, din cauza nestabilităţii timpurilor. bolintineanu, o. 413. Aţi cărunţit cu totul, bătrînilor cobzari. Dar, de s-a dus o vreme, o altă vreme vine Şi ea vă strigă vouă: Alţi timpi, alţi lăutari! ma-cedonski, o. i, 213, cf. cade. Nu cunoaşteţi nici oamenii, nici timpurile prin care trecem, sahia, n. 103. în ciuda timpurilor care s-au tot schimbat, văduva Vernişan a izbutit să-şi păstreze.. . averea, stancu, r. a. v, 364. Nu vezi ce zbucium e cu timpurile astea? h. lovinescu, t. 97. II. 1. S. n. şi m. (în concurenţă cu vreme) Starea atmosferei într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă, determinată de valorile temperaturii, presiunii, vîn-tului şi umidităţii aerului. Tîmplatu-s-au într-aceşti doi ani... de au fost şi timpurile proaste, de nu s-au făcut pline, neculce, l. 312. Cînd este. . . timpul după pofta prisăcarilor, atuncea fieştecare stup dă pre an clte şapte roi. cantemir, ap. tdrg. într-acest an au fost timp rău, cu răceală ... şi au fost scădere In vin şi In vii şi în toată roada. muşte, let. iii, 64/10, cf. drlu, lb. în cele Intăi zile ale lunei martie nu doreşte cineva declt un timp uscat. i. ionescu, c. 17/3. Vrăbiile cind s-adună Pe garduri şi se sfădesc, Timpul sau vremea cea bună Că se va strica vestesc, pann, ap. zanne, p. i, 701. Fiecare neam de poamă are timpul său In care sc face mai bine. .. : aşa, în anul trecut, timpul a fost priitoriu pentru verdea, plăvana şi neagra. 1. ionescu, p. 301, cf. costinescu. Dc la răsărit pin’ la sfinţit de soare se schimbă, se-ntoarce timpu de nu-l mai cunoşti, jipescu, o. 132. [Cizmele] aveau iuretci, care ingropau in ele pantalonii individului..., îndată ce timpul devenea problematic, eminescu, p. l. 26. Cind se lasă ceaţa jos, Este semn de timp frumos, rev. ist. i, 458, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se rugau în glnd... să nu le lipsească de timp frumos tocmai la această petrecere, barbu, princ. 138. Dacă se simte sleită de puteri, e din cauza timpului frumos şi a anilor ei, zîmbise doctorul, v. rom. noiembrie 1964, 15. Nu sin t'impi buni... In alţ aăi să mai făşea bucal'ele, anu ăsta nu s-or făcut, densusianu, ţ. h. 93. Timp bun să rodească bucatele, gr. s. i, 176, cf. alr i 175, ib. 1 228, alr ii 5 053/27, 705, 784, 791, 812, ib. 5 054/ 102, 5 055/836, 6 113/260, alr sn iii h 786, ib. h 792/531. Lupii totdauna se bucură In timp de furtună. pann, p. v. iii, 27/17, cf. zanne, p. i, 518. Gardul cu proptele bune Nu cade-n timp de furtune. pann, p. v. iii, 27/21, cf. zanne, p. iii, 158. <> Timpul probabil v. probabil. 2. S. m. (Prin Ban.) Recoltă (1). Doamne ajută la timp nou! gr. s. i, 176. La duosprăsi dzil'i năincea lu Crăsun dacă nu ploaie,... e bun t'impu In anu ăsta. alrt ii 9 cf. alr ii 5 053/386. + Recoltare, cules. Nu pot plăti plnă la timp. Com. din oraviţa. 3. S.m. (Bot.; Ban.) Rodul-pămîntului (Arum maculatum). Cf. bianu, d. s., borza, d. 24. III. 1. S. n. şi m. (La pl.) Fiecare dintre fazele succesive ale unei mişcări, ale unei operaţii, ale unei acţiuni etc. Despre grijitul'mustului, unde se ia seama la trei timpuri: 1. înainte de tescuit... supt tescuit. După tescuit, economia, 162/22. A învăţat manevrarea pustei In douăsprezece timpuri, negruzzi, s. i, 332. Ceea ce salvează poezia artificială a secolului al XVIII-lea e eleganţa. Oamenii ce ni se înfăţişează nu slnt oameni, sentimentele lor nu slnt sentimente. .., acţiunile lor — convenţionale ca un salut In trei timpi. iorga, l. ii, 506. în clţi timpi se strînge vela superioară ? camil petrescu, t. ii, 196. + (învechit) Rată (1). Răspunderea banilor va fi In trei timpuri, adică: o parte întîi, pentru pregătirea materialului, a doă parte, cînd va fi lucrat doă părţi şi al 3-lea, după săvîrşirea a tot lucrului (a. 1848). doc. ec. 948. 2. S; m. (Tehn.) Fiecare dintre fazele ciclului^ de funcţionare a unei maşini termice, în decursul căreia se realizează o cursă completă a pistonului motor. Cf. mdt. La motoarele cu explozie In patru timpi găsim două cicluri cuplate, cişman, fiz. i, 521, cf. ltr2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. S. m. (Muz.) Fiecare dintre părţile egale care alcătuiesc o măsură; bătaie; p. ext. (învechit) măsură (6), cadenţă, ritm (1). Tactul in muzică este împărţit în timpi, heliade, o. ii, 142. Maestrul direji-tor... indica celorlalţi timpul muzicei şi diferitele nuanţe. filimon, o. i, 197. Melodia pe timpul de vals. id. ib. ii, 257, cf. costinescu, tim. popovici, d. m., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc. 0> Expr. în doi timpi şi trei mişcări v. mişcare. (învechit) în trei timpuri = în doi timpi şi trei mişcări. V. mişcare. Azi un flăcăiandru bacalaureat, cu fumuri de publicist ... poate să-ţi facă marţ în trei timpuri pe Asache şi pe Eliad. ap. tdrg. IV. S. n. şi m. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă momentul în care se petrece acţiunea; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă această categorie. Cf. văcarescul, ap. rosetti — cazacu, i.l.r. i, 430. Formele vorbelor ... sînt trei. Cea dintîi, în persoana cea dinţii a timpului de acum, modului arătătoriu. maior, ist. 246/23. Verburile se conjugă; au numere, timpi, moduri şi persoane, pleşoianu, c. 132/21. Timpi la graiu sini şapte. i. golescu, b. 32/18. Timpii... slnt trei: prezentul sau de faţă, trecutul şi viitorul, gr. r. (1835), 40/23. Timpul. Arată In ce moment se face acţiunea. iordan, g. 169. Astăzi ,,oi pleca'* este simţit mai mult ca un mod. . . decit ca un timp. id. stil. 154. Categoria timpului nu a existat din totdeauna şi nici astăzi nu o găsim în toate limbile, graur, i. l. 152. Diateza, modul şi timpul slnt categorii care apar numai la verb. gram. rom2, i, 40. Timpul din regentă influenţează timpul din subordonatărisr. l. rom. i, 388. <0> Timp absolut = timp care exprimă o acţiune raportată numai la momentul vorbirii. Cf. gram. rom2, i, 234. Timp relativ v. relativ. Timp compus v. compus. Consecuţia timpurilor v. consecu'ţie. Concordanţa timpurilor v. concordanţă. — Pl.: (I 1, 2, IV, învechit şi regional II 1, învechit III 1) timpuri şi (I 2, III 1, 2, 3, învechit 11, IV, regional II 1), timpi, (învechit I 2) timpure. — Şi: (învechit şi regional) tîmp s. n. — Lat. tempus, -oris. TIMPAN s. n. -1. Membrană elastică ce desparte urechea externă de ceâ mijlocie, transmiţînd undele 3554 TIjyiPANĂ —,.265 — timpurii: sonore, în inteţiorul urechU mijiQcH şi-interne, (învechit) tobă(S)isr.Ţimp,ana, au doba iireehii. amfilohie, o. f. 274r,^4. Se ,împarte. organul- i auzuini In trei parii: ■1. urechea dinafară, .2. goliciunea .timpanului, 3. labi-rintU: ANTRpE, 163/26. Slăbiciunea nervului auzitoriu şi a dobei (timpanei) din ureihe. cornea, e. i, .46/32, Cf. ;P359, barcianu, ' alexi, \V., BIANtl, D-. S., SCRIBAN, D., DM, : DN?i •— Pl.: 'limpanite. — Şi: (învechit) timpănit, tim-pariftis (albineţ, m. 127/13) subst. Din ngr. Tu(ATraviTY)C, 'lat. tympanites, fr. tympa-nite. ' TIMPANfTIS subst, v. tiiiipanită. , , , TfMPAJVĂ s. f. v; timpină. , TÎMPE1VĂ s. f. v. tîm'piiiă, ' TIMPERAMfiNT s. n. V. temperament. TIMPfiSTĂ ş. f. v. tempestă. TIM PIN s. m. vj pinten. TIMPINĂ Vb. I i?.- timpina. . TIMPEVARE s.f. V. tîmpinare. ŢIMPINÂf s. n. V; timpinat2. ^ ' TMffl S, t. V.. timpină. 1 TIMPIXĂTl'HĂ s. f. V ’tlmpinătură. , TIMEfT,wĂ.adj. tîmpiţ. ,, ro, Bătrlneţea venea timpurie şi-i presăra omăt In păr.- sadoveanu, •o. i, -59. O zăpada •timpurie• căzu In toamna \aceea. blaga, H. 77. Oare voi avea destulă putere să scriu 3581 TIMPURIU — 266 — TINĂ Despre grădina cu. verdele ei timpuriu? isanos, p. 314. Toamna timpurie năpădi pusta. v. rom. octombrie 1954, 110. Alt semn timpuriu al bolii ulceroase este periodicitatea, abc săn. 372. Însurătoarea timpurie e ca mlncarea de dimineaţă, zanne, p. iv, 400. <£■ (Substantivat, n.; învechit, rar) Tu mi-ai cunoscut tăr-dzîiul, De-l tălneşti cu iimpuriiul. dosoftei, ps. 467/12. 2. (Despre fructe sau legume) Care se coace sau devine bun de mîncat mai repede decît altele din acelaşi gen sau înainte de timpul obişnuit; văra-t i c, (regional) oarzăn, orzatic, orzesc, pîr-gav, pîrgavit, primăriu; (despre flori, plante, copaci) care se dezvoltă mai devreme, care înfloreşte sau înverzeşte mai devreme decît la timpul obişnuit sau înaintea celorlalţi copaci; care ajunge la maturitate înaintea altor specii. Cf. lb. Prea timpurie, o, mtndră floare, Ah, timpurie ai răsărit! încă a iernei frigoasa .boare De a suf la nice a contenit. asachi,‘ s. l. i, 114. Ca nişte viorele Şi timpurii brlnduşele. conachi, p. 217, cf. polizu. Unele [flori] sini mai timpurii, iar altele mai Urzii. ap. tdrg. Cireşi timpurii, ddrf, cf. barCiaku, alexi, w., ds. Albinele şi-au început dulce zumzet la copacii timpurii: la corn, la ulm, la plopi şi la sălcii, sadoveanu, o. vi, 232. Mergeau printre lanuri de grlu timpuriu, care se plrguise bine. camil petrescu, o. ii, 154. ll năpădea o mireasmă înteţită de pămlnt reavăn..., de flori timpurii, vinea, l. ii, 175. Am sporit suprafeţele cultivate... cu legume timpurii, scînteia, 1960, nr. 4 847. Mere timpurii. alr i 879/1, cf. 5, 26, 30, 808, 842, 850, 880, 885, 934, 954, 960, 990. + (Substantivat m. şi f.; de obicei articulat) Varietate de struguri care se coc devreme. Cf. baronzi, l. 94; jipescu, o. 53, ddrf, h ii 11, 115, 125, 165, xvi 41. II. Adv. înainte de timpul sau ora hotărîtă, aşteptată sau prevăzută; devreme. Va da ploaie pămln-tului tău după vreame, timpuriu şi târziu, biblia (1688), 1341/58. Cantemir Vodă, primind de veste, au ieşit din Iaşi mai timpuriu, n. costin, let. ii, 40/25. Împăratul, simţind de aceasta încă mai timpuriu, fugit-au de la Belgrad, anon. cantac., cm i, 208. Griul care va fi sămănat timpuriu va fi bun (cca 1750). gcr ii, 59/25. Riturile se cosesc mai timpuriu (devreame), ftnaţele mai tîrziu. economia, 64/19. Să ne culcăm'timpuriu, fătu, d. 121. In zare luceafărul de sară Pe cerul gol de stele răsare timpuriu, anghel -iosif, c. m. ii, 78. Fără de veste şi timpuriu, naşul nostru a murit, galaction, o. 330. S-a însurat timpuriu cu o fată săracă, c. petrescu, r. dr. 302. Atitudinea timpuriu blazată a adolescentului, v. rom. ianuarie 1965, 100- Griul s-a copt timpuriu, alr i 319/45, 684, 839, cf. ib. 1 074/610. ^ L o c. a d v. Dc timpuriu = înainte de data sau de momentul obişnuit, aşteptat, prevăzut, înainte de timp (1); înainte de a fi tîrziu, din timp; devreme. Atuncea se va ivi de timpuriu lumina ta. biblia (1688), 4862/58. Nu le dedese mai de timpuriu lefe. n. costin, let. ii, 34/34. Isprava bunei creşteri tn asta se cuprinde, Ca patima din inimi de timpuriu stîrpind, în calea faptei bune pre ttnăr să îndrepţi, negruzzi, s. ii, 261. Destrămata viaţă ■ce petrecea o făcuse să alerge foarte de timpuriu la ajutorul graţiilor împrumutate, filimon, o. i, 131. Noi vream să plecăm, ca să ajungem de timpuriu la mtnăs-tirea Războieni. bolintineanu, o. 282. Din norocire dl Ion Văcărescu avu de timpuriu fericita idee de a pune să-l decopieze. odobescu, s. i, 262. Unele [flori] * ..., dacă se seamănă de timpuriu, înfloresc în acelaşi an. ap. tdrg. Sufletul lui pierdu de timpuriu orice credinţă de viitor, vlahuţă, s. ii, 366. A îmbălrtnit de timpuriu, mironescu, s. 17. în anul acela, se pornise de timpuriu iarnă cumplită, i. botez, şc. 49. Se scoală mai devreme, fiindcă se culcă de timpuriu. arghezi, s. viii, 81. Căzuse de timpuriu potop de zăpadă. stancu, r. a. iv, 156. Se deprinsese foarte de timpuriu cu boxul, vinea, l. i, 296. Gătind ea toate încă mai de timpuriu declt în duminica trecută, s-a dus.. . în grădină, sbiera, p. 213, cf. alr i 319, ib. 879/898. Nu suferi în ochi fum şi muiere rea, că te îmbăirîneşte de timpuriu, zanne, p. iv, 464. Mlncareci. de dimineaţă e ca însurătoarea de timpuriu, id. ib. in, 639. Tot copaciul ce va să fie bun de cîrlig de timpuriu începe a se strlmba. id. ib. i, 145. — Pl.: timpurii. — Şi: (învechit) timpuriu, -ie adj. ' — Lat. *temporivus. TIMŞfiU s.n. (Prin Transilv.) Piatră-acră, alaun. Cf. LB, CIHAC, ii, 533. — Din magh. tlmsâ. TIMTfiU s. n. v. temcteu. TlMUS s. n. Glandă endocrină, aşezată în partea superioară a toracelui, care intervine în primii ani ai copilăriei în creşterea organismului şi în imunitate şi care se atrofiază la pubertate. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — Din fr. thymus. TIIVÂL s. n. v. tinală. TINALĂ s. f. (Prin Ban.) Noroi1 (1), (regional) tină (1). Cf. alrsn iv h 1 220/2, porţile-de-fier, 348. — Pl.: tineli. — Şi: (Prin Olt.) tinăl (pl. tinaluri, scriban, d.) s. n. — Tină -f suf. -(e)ală. TINĂ s. f. 1. (Mai ales în Transilv. şi Mold.) Noroi1 (1), (regional) tinală, tinoroi. Unora le va fi faţa ca ţărlna pămîntului, alţii ca lina spurcată din uliţă (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 469/28. Tină făcu şi unse ochii miei. coresi, ev. 165. Şchiopi pre pămlnt şi făcu tină din şchiopit şi cu lina unse ochii orbului, var-laa-m, c. 120. Aşa li-de frig acolo. . . că de vei vrea să faci tină cu apă, nu vei face, numai foc făcînd vei face tină. herodot (1645), 218, cf. n. test. (1648), 118r/12. M-au scos din groapa cea cu tină unde mă aruncasără. dosoftei, v. s. noiembrie 105v/9. Zace în uliţă în tină şi să tăvăleaşle în baltă, cheia în. 90r/2. Am fărîmat pre ei ca ţărlna pămîntului, ca tina den drumuri am supţiiat pre ei. biblia (1688), 2382/47. De-ai ţinea In mînile tale tină oare cutezare-ai să ie atingi de haina împăratului? (a. 1691), gcr i, 293/36. Trecînd îndelungate şi multe primejdioase lini şi iazere, au sosit la Azar, ce este în gura Donului, n. costin, let. i a, 79/32. Din rădecinele munţilor, în loc de apă, tină cleioasă şi lipicioasă izvoreaşle. cantemir, ist. 138, cf. anon. car. Mulţi boieri şi slujitori au perit, că se In* tlmplase şi o tină In fuga lor. amiras, let. iii, 139/4. Puind deasupra tinii cruciş leamnile. aethiopica, 55r/ 3. Fiind şi tină şi tnoptlnd. . ., au rămas în Iaşi Intr-acea noapte (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 232/ 31. Fieştecare dughengiu să măture podul de 2 ori pe săptămlnă de tină şi de gunoi (a. 1776). - uricariul, xix, 342. Satul Călugăreni. . . este la tare loc, avlnd apă şi tină prin pregiur. ap. şincai, hr. ii, 258/21, cf. budai-deleanu, lex. Este o floare în■ tină. ţichin-deal, ap. ddrf, cf. clemens, lb. înjură şi blestemă drumul rău, lina, ploaia, grindina, heliade, o. ii, 65. Zăpada acoperi lina amorţită de trei palme, co-dru-drăguşanu, c. 188. Au ajuns la o tină mare. bărac, t. 6/23. Dobitoc şi jivină, Ce trăiesc prin aer, ape, pe uscaturi şi prin tină. conachi, p. 294. Am venit aici ca să scap de tina şi de pulberea Iaşilor, negruzzi, s. i, 198, cf. polizu, cihac, ii, 411. Pe sub pămlnt gîlglie şi ferbe glodul noroios...; apoi, pe guri căscate prin tot ocolul acelei văi fără de scursoare, ţlşneşte lina tn sus. odobescu, s. iii, 187. Se tăvăli tn noroi, pînă se făcu una cu tina. ispirescu, l. 53, cf. ddrf. Lina ... o văpsesc femeile cu un fel de tină neagră (glod) ce se află In fundul unei bălţi cu apă sărată, moldovan, Ţ. N. 158, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. Ca să nu se deoache copiii, se obişnuieşte în Moldova ca să li se facă de mamele lor un benchi în frunte cu lină de pe talpa papucului-, grigoriu-rigo, m. p. i, 92, cf. tdrg. Ochii tăi îndreaptă-i spre tină şi pămlnt, Să 3587 TINĂ — 267 — TiNĂTURĂ nu mai vază-azurul seninului cel sftnt. petică, o. 157. Pe drum era o tină moale, o ciorofleacă urtlă. agîrbiceanu, l. t. 295. Toamna cea întunecată. . . Risi-peşte-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi de tină. topîrceanu, b. 53. In timp ploios, tina pe străzi e aşa de mare, Incit circulaţia devine foarte anevoioasă. pribeagul, p. r. 24. Aştepta In întuneric şi tină. sa-do\eAnu, o. xvii, 215. Părăsi drumul de căruţă pe care, din cauza unor nămoluri mai vechi, rămăsese şanţuri groase, solidificate de tină. călinescu, e. o. i, 205. Aşa ploaie a căzut, de abia se mişcau oamenii prin apă şi tină. v. rom. mai 1955, 28. A mlncat o bătaie cumplită şi..., după ce l-au tăvălii prin tină, oamenii t-au luat pe sus şi l-au aruncat, lăncrănjan, c. i, 58. Savai, Ghineo, armaş mare, De cind io te-am armăşit, Nici o slujbă n-ai plinit, Dear acuma să te scoli, Tina Vlăscii să-mi răscoli, teodorescu, p. p. 474. Sărace dragostele. . . Trec prin tină, nu se-ntină. jarnIk — bîrseanu, d. 17. Presle noapte plouase şi era tină. reteganul, p. iii, 57. Amărlta turturea Cind se vede slngurea. . ., Unde vede apă plină Tot cu noroi şi cu tină, Merge şi setea-şi alină. id. tr. 14, cf. conv. lit. xx, 1 019. Mlndro, pe uliţa ta Nu se face lină rea. doine, 155. Ici li tină, Ici li glod, Ici li bărbălelul mort. cardaş, c. P. 49, cf. viciu, gl., ţiplea, p. p. 117. Vină, bade, prin grădină, Că-i cărarea fără tină. bud, p. p. 48, com. din straja — rădăuţi. Cum să spală malur’le de tină..., Aşa să să spele (cutare) de orce boală-o avea. georgescu-tistu, b. 67. Mă plinge cu lacrădi multe, Că nu-ţ mai fac tină-n curte. gr. s. vi, 204, cf. chest. ii 86/25, iv 61/162, alr i 396/684, 690, 988, ib. 398, ib. 1 791/347, alr ii 2 535/ 230, 250, 325, 574, ib. 3 405/260, ib. 3 414/95, ib. 5 686/95, 102, 105, 157, 228, 235, 250, 279, 310, 316, 325, 334, 346, 353, alr sn iii h 827/325, ib. h 830/ 574, alr sn iv h 1 186, ib. h 1 220, ib. h 1 221/95, alrm sn ii h 648, a ii 6. Zace Oancea In cea tină, în cea tină-n cea mocirlă, balade, iii, 326. De cine mi-i mie drag Nu-mi face lină la prag. De cine mi-a fost urlt Face-mi lină plnă-n glt. folc. transilv. i, 67. Flnllna cu apă rece, Dare-ar Dumnezeu să sece — Să rămlnă numai tina, Să mă iubesc cu vecina, folc. mold. ii, 257. Şi tina luceşte, cind soarele o izbeşte. zanne, p. i, 295. Mergi pe cărare lină şi dai drept In tină, se zice despre beţivi. Gf. pann, p. v. i, 114/28, zanne, P. i, 295. Ce trece prin tină Şi nu se latină? (Umbra), gorovei, c. 378. O (în poezia populară, ca termen de comparaţie, cu aluzie la culoarea neagră) Că-i d-un /nic de ciobănaş, Cu cămaşa ca tina, Cu pielea ca zăpada, mateescu, b. 3, cf. rădulescu-codin, m. n. 25, balade, i, 337. Vino negru ca tina, Că-mi eşti drag ca inima. folc. mold. i, 547. (Sugerînd ideea de amărăciune, necaz) Vai, vai, vai, inima mea .. ., Multu-i neagră ca tina. jarnik — bîrseanu, d. 213. Mi-i faţa ca huma Şi inima ca tina. şez. i, 213. Cine mi-o scornit doina, Friptă i-o fost inima, Ca ş-a mea acuma, Ca e neagră ca tina. bibicescu, p. p. 3, cf. vasiliu, c. 139, ant. lit. pop. i, 14. O Fi g. Trupul acesta care iaste muritoriu şi vremealnică tină a pămîntului. molnar, ret. 56/8. Cind una după alta iubirile de lină Şi-or desfoia obrazul, pillat, p. 167. între răsăritul de soare şi-apusul de soare Slnt numai tină şi rană. blaga, poezii, 80. De la gură Rls şi glumă; La inimă Glod şi tină. bibicescu, p. p. 379. <£. Expr. A scoatc pe cineva din tină = a ajuta pe cineva să iasă din starea de mizerie, de ticăloşie. Cf. barcianu. + Fig. Ticăloşie, mizerie morală, decădere, josnicie, murdărie (3). Rădică-me diln groapa strastilor şi din lut de tină (ţerina tinoasăH). psalt. 75. Spăseaşte-me, Dzeu, că Intrară ape pără la sufletul mieu, întinaiu-me In tină adâncată, ib. 131. Iubitorii lu Mamon de tină mlncaţi slnt. coresi, ev. 290. O, Dumnedzău sfinte..., Eu, pentru tine, voi fi fără vină, Ferii de greşală şi curat de tină. dosoftei, ps. 52/12. Domnul. ■ ■ au ascultat ruga me şi m-au scos din groapa patimilor şi din lina cea adlncă. neculce, l. 219. Izbăveaşte-mă... de tina păcatelor, mineiul (1776), 157r2/2. Cu totul am urmat diavolului, tăvă-lindu-mă totdeauna In tina poftelor (a. 1784). ap. tdrg. M-au scos din lacul finii şi de la cel iute şi pierzătoriu. varlaam-ioasaf, 10v/5. îngci• căzut! Infipt-ai piciorul lău In tină. ■ . Pulea-vei scăpa oare din glodul ce le-a prins? alecsandri, p. iii, 185. Ai făcut un om fericit, ai ridicat un om din tina ticăloşiei! bolintineanu, o. 401. Flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate Sfinţeşte-a ta viaţă de tină şi păcate, eminescu, o. i, 63. Ş-ai spulberai tiranii ce poftelor se-nehină Şi firea lor murdară, şi-a inimii lor tină. beldiceanu, p. 134. în tina prostituţiei zac moarte Şi rozele-ţi şi crinii tinereţii. neculuţă, ţ, d. 18. în imensa flacără a incendiului mondial se mistuiau viţiile trecutului, piereau veacuri lungi de păcat şi lină. lovinescu, c. v, 154. Deodată se dezlănţui ploaia. . . Cum ll mai primenea la trup şi la suflet după cele două ceasuri cit s-a bălăcit In Una tuturor vicleniilor, c. petrescu, a. r. 45. 2. (învechit şi regional) Pămînt (3), ţărînă. Den lină m-ai zidit şi iarăş In pămlnt mă vei întoarce. cheia în. 64r/15. Avlndu-mi eu trupul mumă şi lina tată şi ţărlna strămoş, antim, ap. gcr ii, 17/23. Dracul ■ ■ ■ luă dară tină şi făcu trupul omului, candrea, f. 107. Eu ştiu că locul e sflnl, iar tu soseşti aici cu trupul frămlntat din tină. vissarion, b. 134. Aici, cu Dumnezeu la cot, in Fire, Minuni plăplndc plămădim diri tină. beniuc, c. p. 7. Cind tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. şez. iii, 191. (Fig.) Prea mlndru încă de-a-şi recunoaşte vina, Făcea răspunzătoare nu inima — ci tina Ce servă de-nchisoare la suflelu-omenesc. macedonski, o. i, 267. + Argilă, lut. Nici aşe adevărul să poate căptuşi, precum nici soarele ca lină să poate lipi. cantemir, hr. 119. întră fealiurile pămîntului celui... greu se număra lutul şi (ina cea cleoasă. economia, 4/16, cf. alr ii/i mn 116, 3 786/284,325. Văcălşşt'i cu fină mai subllră. a i 17. 3. (învechit si regional) Murdărie (1), jeg, rapăn (2). Să va şterge mai Intliu lina după piept şi din obraz, numai cu apă de obraz, piscupescu, o. 303/1. Cel ce se apucă de spălat şi scăldat pe vreun mort şi nu rade bine tina. . . de pe dlnsul se crede că are un păcat foarte mare. marian, î. 48, cf. alr i 643/359, alr ii 3 390/95, alr ii/i h 121, alrm i/i h 184, a vi 4. <0 E x p r. (Regional) Nici cit tină sub o unghie = foarte puţin; deloc; nici cît negru sub unghie, v. negru (8). Cf. alr ii/i mn 33, 2 190/95. Şi-ar mînca (şi) tina de sub unghie, se spune despre cineva foarte zgîrcit. Cf. alr sn vi h 1 637. + (Regional) Amestec, pastă de culoare neagră. Tina ieşită din fasolele arse cu care ung bubele; tina ieşită din frecarea a două oale la spate. şez. i, 56, cf. 55. — Pl.: (învechit, rar) tini şi (regional) tinuri (bîrlea, l.p.m. i, 291). — Din v. sl. thh4» TINĂLt vb. IV. Intranz. (Regional) A se transforma în noroi1 (1), a se umple de tină (1) (Vaşcău). Cf. teaha, c. N. 273. T'inalşşt'e locu dacă ploie mult. id. ib. — Prez. ind. pers. 3: iinăleşte. — Tină + suf. -(ă)li. TfNĂR, -Ă adj., s. m. şi f. v. tinăr. TINĂRIîAŢĂ s. f. v. tinereţe. TINĂROG s. n. v. tinărog. TINĂRIJŢ, -Ă adj. v. tinăruţ. TMĂTtiRĂ s.f. (învechit) Loc plin de tină (X); mocirlă (1) , noroi1 (1). (F i g.) Den oameni, cu cuvintul şi cu bunătăţile cine e ajutai,... goneaşte dracii. Iară cărei se Intină ca porcii In tinătura pohteei, Intră dracii. . . şi-i surpă pre ei. coresi, ev. 378. — Pl.: tinături. — Tină + suf. -tură. 3593 ting — 268 — TINDĂ TIÎVC s. n. v. teanc2. TINCÂL s.n. (Chim.) Borax. Cf. cantuniari, l. M., MDT, DC. — Din fr. lineal, germ. Tinkal. TlNCĂ s.f. (Regional) Curcă (Meleăgris gallopavo). Cf. ANON. CAE., ŞINCAI, ap. DR. V, 562. — Pl.: linei. — Cf. tiurcă, tucă. TINCHf vb. IV v. timpi. T1NCI s. n. v. teanc2. TINOIUl vb. IV v. tencuU. TINCIUIĂLĂ s. f. v. tencuială. TÎNCO-LlJVCO interj. (Regional) Cuvînt care redă sunetul clopotului (Lăpugiu de Sus — Deva). Gf. alr i 353/85. — Onomatopee. TINC-TÂNC interj, v. ting-tang. TINCTdR s. m. (învechit, rar) Vopsitor, aristia, PLUT. — Pl.: tinctori. — Din lat. tinctor. TINCTORIÂL, -Ă adj. (Despic plante sau produse chimice) Care conţine substanţe colorante. Dintre plantele tinctoriale numai. . . roiba se cultivă prin grădini. i. ionescu, m. 346, cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu, D. U., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DEX. — Pronunţat: -ri-al. — Pl.: tincloriali, -e. — Din fr. linctorial. TINCTURĂ vb. I. T r a 11 z. A trata cu tinctură (1) unmaterial; a colora, a vopsi. Cf. bul. fil. iii, 186, scl 1970, 21. — Prez. ind.: tincturez. — V. tinctură. TINCTURĂRE s. f. Acţiunea de a tinctură. Cf. COSTINESCU. — V. tinctură. IJINCTURAT, -Ă adj. Care a fost tratat cu tinctură; colorat, vopsit. (Fig.) Limbaj fardat cu miere şi tincturat cu accente culese clin Sflnta Scriptură, arghezi, s. xi, 88. — Pl.: tinctura[i, -te. — V. tinctură. TIlVCTtjRĂ s. f. 1. (Urmat de determinări care indică substanţa dizolvată) Me.dicament format din extrase alcoolice din diferite plante, organe de animale sau din minerale. Cf. înv. adev. 37. Se orlnduieşte pentru copii dimineaţa clte 10 picături de tinctură..: să bea. episcupescu, practica, 403/7. In făimoascle ti neţuri sau picături de aur şi sărurile de aer sînt alcătuite spre a ţinea mai mult viaţa, vasici, m. i, 22/20. Tintura antiftsmatică (picăturile In contra asmei). cornea, e. 1, 26/1. Un chimist moaie In oxizi şi acizi tinctură de turnesol, ionescu-rion, s. 243, cf. ddrf. Proprietatea de a înroşi tintura albastră de turnesol. poni, ch. 30, cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s., nica, l. vam. 242. Copiii. . . întinseră mînuşiţele atît de pîrlite de soare, Incit păreau înnegrite cu tinctură de iod. c. petrescu, î. ii, 253. Tintura de ied este . . . făcută din iod topit tn spirt, voiculescu, l. 280. Coana Tasica ... a pansat rana argatului şi i-a turnat toată sticluţa de tinctură de iod pe ea. popa v. 289. O soluţie de .10% iod In alcool este folosită în medicină sub numele de tinctură de iod. macarovici, ch. 273. Am adus cu mine vată, tinctură de iod. arghezi, c. j. 268. Va-leriana se dă sub formă de tinctură de valeriană. belea, p. a. 267, cf. dl, dm, der. Tincturile slnt . . . foarte concentrate In medicament, abc1 săn. 356. Un deget bandajat, din belşug dat nu tinctură de iod. v. rom. iulie 1969, 21. 2. (învechit) Suc, zeamă. Spre a drege vinurile, In Englitera se intrebuinţează. . ■ tentură de stafide ca să dea gust vinurilor amestecate, cit (1832), 2232/25, cf. stamati, d. 3. (învechit) Vopsea, culoare. Cf. aristia, plut., costinescu, scriban, d.<0> F i g. Numele reman. . . „Co-riolan Drăgănescu“ se potrivea mai bine pentru şeful zvăpăiat al naţionalismului cu tinctură latinistă a vremii, ibrăileanu, s. l. 75. — Pl.: tincturi. — Şi : (învechit) tinttiră, tenttiră, tencltiră s. f. — Din lat. tinctură, germ. Tinktur, it. tintura, fr. tcinture. TINCTURIĂR s. m. v. tincfuricr. TINCŢURI&R s. m. (învechit) Vopsitor, boiangiu, Cf. prot. — pop., n. d., scl 1950, 78. — Pl.: tincturieri. — Şi: tincturiâr s.m. costinescu. — Din tinctură + suf. -ar (după fr. (einturier). TllVCUf vb. IV v. tencuii. TINCWALĂ s. f. v. tencuială. TINCUfRE s. f. v. tencuire. TI1VCU1T, -Ă adj. v. teneuit2. TINDĂICĂ s. f. v. tindeclie1. TINDAIJZARE s. f. Procedeu de sterilizare prin încălzire repetată, ia temperaturi între 60° —70°, a alimentelor care, la temperaturi mai înalte, se alterează. Cf. ltr2, dex. — Pl.: tindalizări: — După fr. tyndallisation. TINDĂ s. f. 1. Prispă, pridvor, cerdac. Porănci ele Intru tindele (t ă r n a ţ u 1 N. test. 1648, divanul biblia 168.8) lu Irodu se lu străjuiască, cod. vor. 56/ 13. Ieşi Aod la tindă Şi ieşi Aod den cei rlnduiţi şi au închis uşile cerdacului pre el. .. şi el au, ieşit, biblia (1688), 175759. în al treile an a, domniei lui Grigorie Vodă. ■ . s-au apucat de-au acoperit mănăstirea Balica cu oale şi au tencuit-o pre dinafară şi au făcutu-i şi tindă, neculce, l. 308. Făcui-au măriia-sa şi alte. . . zidiri, tnili turnul bisericii... den Bucureşti, care mai înainte. . . era numai aşa boltită, iar măriia-sa i-au făcut turnul şi tindă bisericii, r. greceanu, cm ii, 32. De vor fi besearici dezgrădite şi dezvălite, să dea învăţătură şi poruncă preoţilor. . . să le îngrădească, să nu inire dobitoacele tn tinde (a. 1762). iorga, s. d. vii, 53. Sla în tinda besearicii. . ., apoi iară întră înlăuntru. mineiul (1776), 93v,/34. Podul căsei în care lăcuieşti şi a bucătăriei. .. nu e prea bun, căci lezne se pot încălzi bucalele. Decît toate sînt mai bune spre ţînearea bucatelor podurile de tindă..., In care nici de jos, nici deasupra, nici de pre de laturi poale străbate căldura, economia, 57/19, cf. lb, polizu, cihac, i, 130, 11, 706. Steteam pe-o laviţă, In tinda bisericii, vlahuţă, s. a. 11, 27, cf. dame, t. 162, barcianu. Troienii se ridicau namilă plnă în tinda creştinului, delavrancea, h. rr. 249, cf. alexi, w:, tdrg. Moaşa... pune copilul jos la Unda bisericii, rădulescu-codin, î. 119. Intrarea se face prin curte, unde de obicei este o tindă:::, tîrnăţ (ceardac') dinainte, din care intrăm în bucătărie. molin, r, b. 286. îl găsise răposatul popa Radu, în tinda bisericii, galaction, o. 45. Şoimaru dădu In capătul tindei de baba lui moş Chirilă. sadoveanu, o. v, 552. Urcă treptele tindei şi fu înăuntru, barbu, princ. 33, cf. alr ii/i h 234, S-o dus pră ttindă, pră gangu lui la-mpăratu ş-o-nieput d cinta. o. bîrlea, a. p. 1, 152. ■ 3617 TINDĂ — 269 — TINDE 2. încăpere la intrarea bisericilor (despărţită de naos printr-un perete); pronaos. 2 poale, ce stau In tindă intre siălpi, dc adămăscă cu obraze (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 198/16. Biserica cu oltarial dimpreună cu tinda închipuind sfînla. . . troiţă (a. 1654). gcr i, 172/28. Intrlnd cu diaconul in tinda besea'ricii. . ., dzlsă. dosoftei, v. s. septembrie llv/2. Mihai Vodă ■ . . răsipi şi turnul, şi visteria, şi tinda besericei, şi beciul cel dedesupt, şi lăsă numai altarul şi turla cea naltă din mijlocul besericei. neculce, l. 171. Trupul lui... fu adus In ţară şi inmormintat In tinda mitropoliei de la Tlrgovişte. odobescu, s. i, 254. Arunca...’ priviri mînioase spre o strană din tinda femeilor. agÎR-biceanu, a. '08. Făcu mătăniilc cuvenite pe la icoane şi In mijlocul bisericii şi... se întoarse iarăşi în tindă. stănoiu, c. i. 146. Şi pe dlnsul l-a zidit în altar, la resărit, Pe ea-n tindă, l-asfinţit, alecsandri, p. p. 21. (F i g.) Prea cu pietate vorbeşte de ştiinţa Ce Dumnezeu pusese In inima cea dreaptă Lui Betseel s-apere şi să architectone A Mărturiei Tindă, heliade, o. i, 379. 3. încăpere servind ca intrare sau ca loc de trecere intre camere la casele ţărăneşti, folosită adesea şi ca bucătărie. Acoperemlnturile de ploi putrede, laviţele scoase, tindzile sclrnave. n. costin, ap. gcr ii, 12/6, cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Sfinţii călători adunlndu-se In tindă împreună cu gazda, Domnul nostru a zis lui Toderică. negruzzi, s. i, 83, cf. polizu, cihac, i, 130, lm. Domnul Sterie, din tindă, ne pofteşte la mincare. odobescu, s. iii, 212. Dan... stinse lampa, trecu prin tindă şi, cînd ieşi afară, închise uşa după sine. eminescu, p. l. 48. Un om. . . voia s-arunce nişte nuci din tindă în pod. creangă, o. 156. Femeie, să scobeşti cu un cuţit sub vatra din tindă, caragiale, 0. iii, 21. Cele mai multe case ţărăneşti. . . se Impărţesc tn trei părţi: In casă mică şi casă mare, cari se despart una de alta spre tindă, marian, î. 73, cf. ddrf. Partea acoperită de straşină se numeşte prispă, iar sala, tindă. dame, t. 93. Mama-i dusă-n sal! Cu dorul Azi e singur puişorul, Şi-am închis uşa la tindă Cu zăvorul, coşbuc, p. i, 102, cf. barcianu. în tindă e frig şi întuneric. delavrancea, h. t. 41. Matei se mai Invlrli prin tindă. D. zamfirescu, v. ţ. 172, cf. alexi, w. în tindă, pe pămlntul rece, era greu de dormit, dunăreanu, ch. 27. Licărind o raz-atinge Geamul uşii de la tindă, goga, pof.zii, 57. Tinda caselor esle pătrată aproape. în ea stă scara care se razămă de gura podului, pamfile, 1. c. 408. Notarul iese tn pragul tindei, petică, o. 214. Locuinţele se compun din 2 camere în rlnd, separate prin o tindă, păcală, m. r. 113. Grinzile trosneau In pod de ger. . . Cofa şi ulcelele plesneau In tindă de îngheţul apei. bujor, s. 55. Anină intr-un cui din tindă traista cu ciuperci, hogaş, dr. i, 245. Clădirea privea cu faţa spre uliţă şi avea la mijloc o tindă îngustă cu uşa veşnic deschisă, în dreapta o odaie mai mărişoară. rebreanu, p. s. 129. Colibele aveau două încăperi: tinda servea şi de grajd şi prin ea se intra tn colibă, vuia, păst. 142, cf. dumitraşcu, str. 11. Popa Tonea a suit scara cerdacului... şi a intrat In casă, prin tinda larg deschisă, galaction, o. 188, cf. pribeagul, p. r. 55. Intrarăm lntr-o tindă strimtă, apoi-lntr-o odaie, sadoveanu, o. xi, 216. Trec prin tindă şi pătrund In odaie, stancu, d. 19. îl privi din tindă cu duşmănie, camilar, n. i, 129. Intră In casa aceea. . ., treci prin tindă şi deschide uşa de din dos. galan, z. r. 280. Tinda asta nu se deosebeşte de alte zeci şi sule de tinzi ardeleneşti, declt prin soba de tuci. v. Rom. martie 1955, 260. Casa... părea arătoasă, cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă Intre odăi. preda, m. 149. Uşa tinzii era.dată In lături, lăncrănjan, c. i, 69. Eu n-o să-i intr-un casă. . . Pln-o creşte iarbă-n tindă, S-ajungă cu vlrfu-n grindă, jarnîk — bîrseanu, d. 269. Ş-am zis verde sălcioară, Mariţico, Marioară, Căci n-ai tindă şi cămară Să mă găzduieşti diseară. şez. i, 113. Frunză verdi iarbă lată, Clnd văd bărbatu la poartă, Eu' mă fac în tindă moartă. caRIjaş, c. p. 190. De vă place de colindă, Să ne sloboziţiîn tindă, Lingă cel blid cu plăcintă, bud, p. p. 74, cf. chest. ii 287/2, 290/1, 156, 237a, 295/1, 297/1 429/258, 320, alr i 657, 658/710, 661/85, 90, 164, 170, 178, 200, 402, 576, 700, 730, 750, 776, 900, 922, 688/56, 63, 65, 69, 87, 315, 320, 746, 940, alr sn iv h 1 091, a ii 7, 8, 12, iii 17, v 14, 15, 22, 25, 26, 34. Voinice, pusnice, Slăi şi nu te duce, Că de mas ţi-oi da De pe prispă-n tindă, balade, iii, 218. Mă . dusei la mîndra-n tindă Şi-o aflai făcind plăcintă. : FOLC. TRANSILV. I, 417, cf. O. BÎRLEA, A. P. I, 480. Se culcă In tindă ca să-şi scurteze din cale, se spune despre cei proşti. Cf. pann, p. v. i, 82/13, zanne, p. iii, 399, vi, 378, pamfile, j. ii, 169. I se face ziua-n tindă, se spune despre cei leneşi. Cf. zanne, p. iii, 400. <0> F i g. Toate astea s-au făcut şi se vor face In tinda : primăverii, sahia, n. 64. Liniştit îşi face loc Soarele spre-a zării tindă, lesnea, vers. 292. Oaspeţi slntem In ; tinda noii lumini La curţile dorului, blaga, poezii, 161. : •$> Expr. Feciori de ghindă fătaţi in tindă, se spune ' în bătaie de joc celor care pretind că sînt de neam mare. Oare nu cumva v-aţi face şi voi nişte feciori de ghindă, fătaţi in tindă, că slnteţi obraze subţiri ? creangă, p. 255, cf. zanne, p. i, 188. A sc duce (sau a merge, a face treaba) pină in tindă = a Începe un lucru fără a-l termina. Cf. zanne, p. iii, 401 A sluji (pe cineva) pînă în tindă = a face treaba prost, de mîntuială. ; Vrednicia-ţi mi-e oglindă, Că m-ai slujit plnă-n tindă. pann, p. v. ii, 49/17, cf. zanne, p. iii, 401. + (în- : Vechit) Anticameră, antreu, hol, vestibul. Să nu mai tremure cei ce vin la răspunsuri prin săli şi prin tinzi, golescu, î. 30. îmi propune să merg cu dînsa, dar cu condiţie ca să-mi lege ochii In tinda teatrului. alecsandri, t. 314. Uşa răspundea lntr-o tindă, unde se afla adevărata intrare, călinescu, b. i. 53. Sala... : căreia unii li zic hol, după moda franţuzească (căci nu le vine să-i spună tindă), camil petrescu, o. ii, 401. Se opri la primul etaj, Intr-un fel de tindă prăfuită şi care. . . servea de sală de aşteptare, vinea, l. i, 323. + (învechit) Coridor, galerie. Mihnea. . . urcase îngusta şi direapta scară de piatră, şi, prin tinde întunecoase, mergea la odaia tatălui său. odobescu, o. i, 65. Vlntul geme-a groază-n ramuri, Iar prin tinzi, prin sale zboară Lilieci ce se strecoară Printre ierbi, pe sparte geamuri, coşbuc, p. ii, 98. Se ascundeau sub şindrile odăi bogate. . ., cu tinzi In cruce, barbu, princ. 169. 4. (Regional) Parte a podului casei, care se construieşte pe capetele ieşite în afară ale grinzilor (Brădi- ; şorul de Jos — Oraviţa). Cf. chest. ii 217/8. 5. (Regional) Primul compartiment al coteţului de ; prins peşte. Cf. antipa, p. 410, .545. ; — Pl.: tinde şi (învechit şi popular) tinzi. | — Lat. tenda ,,cort“. TfNDE vb. III. I. (Predomină ideea unei mişcări j liniare în spaţiu) j 1. T r a n z. (învechit şi popular) A trage de unul j sau de amîndouă capetele unui corp, desfăşurîndu-1 i în lungime sau încordîndu-1. Cf. lex. mars. 219, cle-î mens. Tindem aţa. alr ii 3 380/130, cf. 141. -O Expr. ; A tinde (cuiva) cursa (sau laţul) = a) a aşeza cursa (sau laţul) pentru a prinde un animal. Doi vlnători î tind laţuri unui cerb. odobescu, s. ii, 194; b) fig. a > se folosi de mijloace perfide, viclene faţă de cineva. \ La praznicul sf[i]nţiIor apostoli.. . cursa sa diiavolul î o tinde prin leagene: pentru că celora ce să leagtnă \ de multe ori să tlmplă de cad fără de veaste In pămînt i şi mor (cca 1750). gcr ii, 52/6. A tinde undiţa = a \ lăsa undiţa în. apă; fig. a atrage, a momi. Undiţa ; dacă voi tinde Nădăjduiesc că voi prinde Aceea care ’ Îmi place Şi pe voia mea voi face. pann, e. ii, 32/1. i 2. Tranz. (învechit şi popular; complementul | indică părţi ale corpului) A mişca întinzînd într-o di-! recţie oarecare, a desfăşura în toată lungimea. Se nu ' tindză derepţii in fără-de-lege mînrule sale. psalt. ; hur. 11 lv/6. Atunce Pavelu... tinse-şi (rădicînd ■ n. test. 1648) mănra. cod. vor. 74/5, Tinse mtna 7[i]sus,. 18 k c. 857 24 3618 TINDE — 270 — TINDE luo el şi grăi. coresi, ev. 263. Tinse arepile sale. id. ps. 412/4. Tlnsă miinile sale cătră scaunul Infricat (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 354/16. Izdrail linse mina sa cea dereaptă şi o puse pre capul. . . lui Efrem. Po 171/23. Văzu un vultur deasupra lui Marţian de-ş tinsease arepile de-l umbriia. moxa, 368/6. Să m[i]-t[a]slivi Dumnezău şi-ş tinse mina sa, de apucă sufletul lui Adam (a. 1625).'gcr i, 64/41. Sflnta-ţi direaptă, Doamne, şi stingă Le tinde Imbe de-mi potoli tlnga. dosoftei, ps. 47/4. Nu să stinge sfăşnecul ei toată noapte. Coaiele sale tinde spre cele de folos şi miinile sale tntăreaşle spre fus (a. 1694). gch i, 313/9. Tinse mina spre dare (a. 1710). id. ib. 366/35. Tinzlndu-ş miinile, indatăş ti ţăpăniră. . . ca di her şi nu puie să le întoarcă (cca 1750). id. ib. ii, 57/2. Dascălul tinse braţul spre cuvintele scrise, eu un gest maiestos. negruzzi, s. i, 6. Spăşi-voi visul de lumină Tinzlndu-mi dreapta In deşert, eminescu, o., i, 118. <0> Expr. A tinde (cuiva) mina (sau, învechit, mină bună, mină tare) = a ajuta, a sprijini pe cineva. Pogorlndu-se ptnă la dînşii, le tindea mina bună, ajutorindu-lc. mineiul (1776), 18ri/19. Născătoare de D[u]mnezei', mlniuiaşte-mă, mina ta cea tare tinzindu-o robului tău. ib. 197r2/24. A tinde dreapta (pentru ceva) = a sprijini o anumită cauză, a interveni pentru ceva. Sz duce măria sa Ştefan Vodă la Neamţu ş-acolo... are să tindă dreapta sa cu buzduganul pentru o pricină veche'de doisprezece ani a lui Nechifor Căliman. sadoveanu, o. xiii, 18. O (Prin analogie, despre ramurile, rădăcinile copacilor) ChedrUl ramurile-ş tinde, Care mult văzduh cuprinde, bărac, a. 46/5. (Fig) Pomul nmoriului, Cum se sădeăşte, se prinde Şi rădă-cinile-şi tinde, pann, e. 21/13. + (Complementul indică obiecte) A îndrepta într-o anumită direcţie; s p e c. (complementul indică arme de foc) a ochi. Acel ca luntrea-tindea visla de-i punea clte 16 galbeni de om. n. costin, let2. ii, 68. Tinse puşca să-l împuşte, bud, p. p. 72. Ciobăneilor Şt voi, păstorilor, Ia iinde-vă-ţ glugili. gr. s. v, 265. 3.. Refl. (învechit şi popular; despre fiinţe) A se lungi înălţînd mîinile sau ridicindu-se în vîrful picioarelor. Atîta dragoste arăta împăratul cătră Dumitraşco Vodă,..., că să tinde cu amlndoao mlnule şi cuprinde pre Dumiraşco Vodă de grumadzi şi-l săruta, neculce, l. 227, cf. alrm sn iv h 1 241/95. + F i g. (învechit) A rîvni, a năzui; a se îndrepta spre... După lumină să meargem- ■ ■ Spre toate bunătăţile să ne tindem, coresi, ev. 199. Amar lor, că pre calea lu Cain tmblară. Şi întru înşealîciunea lui Valaam să tinsără (ante 1618). gcr i, 49/34. 4 Fig. A se încumeta, a cuteza, a îndrăzni. Păţru. . . mai vîrtos de toţi tindea-se, grăind. coresi, ev. 67. 4. Tranz. (învechit; complementul indică fiinţe) A aşeza culcat in toată lungimea corpului. Tinsără pre fiică-sa şi o bătură cu loiage. dosoftei, v. s. septembrie 37r/28. O tinserăi pre jeratec de foc. mineiul (1776), 179vl/28. (F i g.)' Audzi-me, Dumnedzeul drep-taţiei meale; tn scrăbi linsu-me-ai (lărgişi - m ă h, 1 ă ţ i t u - m - a i d). psalt. 4.0 Refl. pas. Hris-tos. . . spre lemnul crudei tnălţă-se şi se tinse şi se răstigni. coresi, ev. 136. (E x p r.) A se tinde pe cruce = a se răstigni. Vei căută spre crucea celuia, ce te iu- beaşle; şi mîinile spre a ta. . . cuprindere aceluia ce s-au tins pre cruce, (a. 1642). gcr i, 101/40. 5. Tranz. (învechit) A înmîna, a prezenta; a da, a oferi. Au luat cartea şi o au dus-o la Ţarigrad şi o au tins-o la mina împăratului, ureche, l. 148. Miinile sale le dăşchise săracului. Şi roadă tinse measerului (a. 1694). gcr i, 313/11. îi tinse un bilet scris pe o hfrtie roză. negruzzi, s. i, 22. în vis, de dorm, un înger c-o lină-apropiare, Tinzlnd Un sărut dulce, din somn m-a pomenit, mureşanu, p. 35/14. ' II. (Predomină ideea de răspîndire pe o suprafaţ-ă sau de aşternere în lungime şi lăţime) 1. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică obiecte strînse, îndoite, împăturite) A desfă- : şura în lung şi în lat, a aşterne în toată întinderea, ; a desface. Ca să glndească romanii că evreii n-au ■ lipsă de apă, Iosif au tins... haine ude pre ziduri. ' bărac, ap. gcr ii, 241/36. [Rufele] le tindem la uscare. alr ii 3 382/130, ib. 3 382/141, 172, 182. (Prin i analogie) Ne-au dat noao Dumnezeu tuturora casă îm-i preună lumea. . . şi împreună un coperemlnl tinse ceriul. coresi, ev. 339. O Fig. Miezul nopţii de noiembrie ; Tinde-o mantie de aur Peste veselul oraş. gog a, poezii, 290. ^ Refl. pas. S-au tinsu clteva bucăţi de atlazuri ■. şi dc tăfţi pre Imbe părţile de uliţă pe unde merge împărăţia. neculce, l. 42. O E x p r. (învechit) A tinde masa : = a întinde masa, v. masă1 (I 1). Mease de pururea : tinde Inainte-ne. coresi, ev. 257. Iară carii cearcă ■ Domnul, de bine n-or avea lipsă, Ce vor avea de tot , bine şi masa le va fi tinsă. dosoftei, ps. 112/12. i + (Complementul este „cortul") A instala, a aşeza. Cortul încă linse acolo, po 87/25. 2. R e f 1. (învechit şi popular; despre grupuri de oameni) A se răspîndi pe o suprafaţă (mare), a ocupa un spaţiu (întins), a se extinde. Tătarii s-au tins de au trecut şi peste munţi la Ardeal (cca 1650 — 1670). : gcr i, 234/12. Tătarii... s-au fost tins de şi-au fost făcut... sale la ţinutul Lăpuşnii. n. costin, let. : ii, 49/30. Nemţii,... plnă la Diiu s-au tinsu. r. gre-] CE ANU, CM II, 19. 3. Refl. şi tranz. (învechit; despre abstracte) A (se) răspîndi, â (se) împrăştia, a (se) propaga. Pavel tinse cLivlnlu plnă la miazănoapte, cod. vor. 16; Numai cltu-şi aduse aminte cel fecior. . . de pocaanie, e părintele aciiaş tinse iubirea sa de oameni, coresi, : ev, 29. Are răspuns bun. . . şi-ş tinde a sa dulceaţă fără de pizmă vecinilor, id. ib. 319. Ş-aa lins presle lot rodul a sa bunătate, dosoftei, v. s. decembrie 204v/7. Veăstea bună să tinde In părţile lumii (a. 1683). gcr 1,272/38. + Refl. A se extinde. Această voie a , giudelului să tinde.. .pre multe locuri, prav. 192. Această puteare ce are neştine să facă moarte fără de certare nu să tinde departe, ce numai plnă la tală-său. ib. 104. III. Tranz. (învechit; predomină ideea de ex-. tindere în timp) A prelungi în timp; a amîna. Ce ; vreamea aceşlii vieţi mai puţină oarece o au scris, . iară ceaia ce vă să fie tinsu-o-au spre fără-de-sflrşenie. coresi, ev. 369. Cit... această muiare tindea-ş cea-rerea, atlta şi Hristos întoarcerea, id. 325. IV. Intranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,spre“, ,,către") 1. (Despre persoane) A-şi îndrepta activitatea; sau aspiraţiile spre atingerea unui obiectiv, spre realizarea unui anumit scop, a ţinti către ceva; a aspira, a năzui, (învechit şi regional) a năsli. Cf. .costinescu. Adio, fericire ce-abia scobori în lume Şi către care veci-nic tind bieţii muritori! macedonski, o. i, 246! Se luptă şi tinde s-aducă Neamuri sub mlndru-i toiag. coşbuc, ae. 11, cf. şăineanu, d. u., cade. Prin tem-perament, satiricul e combativ; pornind de la uh ideal, acţiunea lui tinde negreşit şpre un scop. lovinescu, c. vn, 50. Boierii tind să-şi întărească dreptul de pro-, prietate. oţetea, t. v. 33. Tindeau... la prinderea în capcană a clienţilor nevoiaşi, pas, z. i, 243. E necesar ca oamenii de ştiinţă... Să tindă spre o mai largă aplicare In practică a rezultatelor activităţii ştiinţifice. contemp. 1953, nr. 345, 5/1. Luceafărul lui Eminescu ... tinde spre un ideal astral, v. rom. iunie 1970, 93. + (Despre obiecte, abstracte etc.) A avea o anurriită tendinţă. Atunci cind arta a tins să devină o forţă socială, ea nu s-a înjosit, ci tocmai dimpotrivă, io-nescu-rion, c. 44. De-alunci, spre-o altă lume fluida-ţl formă tinde. i. barbu, j. s. 4. Opera de artă nu tinde, să producă iluzii pur şi simplu, ci iluzii conştiente. blaga, z. 43. Piatra tinde spre centrul pămîntului. id: ib. 64. Valul se turbură şi tinde spre violet, vinea, l. i, 8, cf. geom. sp. 65. Literatura contemporană tinde 3618 TINDEA. — «1 — ’l'lNDUŢ să reflecte multilateral fiinţa umană. v. rom. februarie 1964, 213. Această revoluţie ştiinţifică şi tehnică tinde să aşeze pe baze noi... raporturile omului cu natura, contemp. 1970, nr. 1 307, 9/3. O Refl. impcis. întrucli se tinde spre farsă, se folosesc accesorii (perne, nasuri, semimăşti). t mai 1964, 10. 2. A căuta, a încerca. Legenda... tinde să explice originea, existenţa şi însuşirile specifice ale unor fiinfe, lucruri şi fenomene, ist. lit. iiom. i, 93. — Prez. ind.: tind; perf. s.: (I, II, III) tinsei. — Şi: (Învechit, I, II, IU) tinde vb. III. — Lat. tendere. — Sensul IV, după fr. tendre. TINDEA s.f. (Regional) Pană1 (II 1), ic. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Pl.: tindele. — Cf. t i n d e c h e1. TINDEC s. n. v. tindechel. TINDECHE1 s. f. I. 1. Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinţi la ambele capete, care se aşază la războiul de ţesut, pe toată lăţimea pînzei, pentru a o ţine bine întinsă; (regional) măieţ (3), măiug (II 3), miţă (III 14), tandaluţă, zimţar, zimţi. Cf. lm, ddrf, dame, t. 136, tdrg. Pentru a ţine plnza dreaptă, gospodinele se slujesc de tindeche. pamfile, i. c. 277. Lisandra, baie mai domol... Na! iar ai încurcat firele... Staţi... a sărit lindechia. delavrancea, a. 2, cf. pascu, s. 237, şăineanu, d. u., cade. O căută in traistă să vază dacă n-are ascunse acolo. . . podoabele de preţ... In traistă Insă... undrele, tindechii şi piepteni, stănoiu, c. i. 169, cf. scriban, d. Frunză verde foaie lată, N-am tindeche, n-am nici spată Şi plnza-i gătită ţoală! pamfile, c. t. 329, cf. h ii 101, 118, 126; 147, 168, 214, 244, 262, 282, 322, iii 4, 38, 50, 209, iv 11, 56, 75, 118, 256, v 149, xi 374, xiv 66, xvi 97. Războiul fu gala, întreg Intreguţ de aur, cu tălpi. .., cu tindeică, cu sucală de aur. reteganul, p. p. 33, cf. rădulescu-codin, viciu, gl., com. din zagra — năsăud şi din turnu-măgurele, ciauşanu, v. 204, alrm sn i h 315, a i 36. 2. Mecanism al războiului de ţesut mecanizat, care menţine ţesătura întinsă în lăţime. Tindecurile slnt nişte ansambluri de cca 10 rotiţe dispuse excentric, ale căror imagini au ace tn care prind ţesătura şi o întind, ionescu-muscel, ţes. 565, cf. nom. min. i, 407; rădulescu-codin. 3. (Regional) Muieruşcă (II). Cf. liuba — iana, m. 116, tdrg, pamfile, i. c. 274, com. marian, şez. viii, 148, alrm sn i h 305, 306, a ii 3. 4. (Prin nordul Transilv.) Stinghie care leagă la spate tălpile războiului. V. chingă. Cf. h xvm 20, alrm sn i h 302/334. II. 1. (învechit şi regional) Cocîrlă la plug. Ca să se poată acăţa clrligul cormanului de dlnsa, şi ferul cel lung, de a se schimba prin chindeate. economia, 21/1, cf. bocăneţu, t. a. 149, h xvii 392. La unele pluguri:., se află şi fier lung care croieşte brazda şi se mută spre stingă şi spre dreapta cu tindechea. brebenel, gr. p. 6, cf. frîncu - candrea, m. 99, alr ii/ 141, 172, alr sn i h 20/791. 2. (Regional; la pl.) Stinghii (gl. olt.); stinghiile uşii (chest. ii 154/376). [Dulapii] li prind’em cu t’in-deiâ. gl. olt, III. (Regional) împletitură de aţă cu ajutorul căreia se duc oalele cu mîncare la cîmp; (regional) peteică. Conr. marian. Nu-ţi amesteca Blidele Şi lingurile Şi strachinele, Oalele, Tindeicile Şi strecurătorile. marian, na. 46, cf. alr sn iii h: 742/260, alrm sn ii h 569/ 260. — Pl.: tindechi. — Şi: (regional) tindeiche (pamfile, i. c. 274, şez. viii, 150, alr sn i h 20/791, ALRM sn i h 315), tendeclie (h ii 262, 322), tindeică, tindâică (pl. tindaice, com. marian), tinzâică (Liuba — ian a, m. 116, cade, h xvm 144), tinzeică (h xvm 46), tiu- decheă (h ii 147, 168, iv 75, xi 374, xiv 66), tindicheâ (gl. olt.), tindlchie, tindiche (gr. s. iv, 135), timbeiche (conv. lit. xxxviii, 468, scriban, d.), chind£te s. f., tindec (pl. tindecuri), tindechi (săghinescu, v. 72, h x 466, 585, xvi 105, a vi 9, ix 2) s. n. — Lat. tendicula. TINDECHE2 s. f. v. chindie. TINDECHEAi s. f. v. tindechel. TINDECHEA2 s. f. v. chindie. TINDECHI1 vb. IV. Intranz. (Regional) A Întinde pînza cu tindechea1 (I 1); p. ext. a ţese mereu (mutînd progresiv tindechea1) Iano, soră-mea, Ţasă, tindecheşle Şi mi te găteşte, păsculescu, l. p. 183, cf. pamfile, cer. 129! — Prez. ind.: tindechesc. — V. tindeche». TINDECHI2 s. n. v. tindechel. TINDECHIE s. f. v. tindechel. TINDEICĂ s. f. v. tindechel. TINDfilCHE s.f. v. tindeche». TINDENE s. n. pl. v. tendon. TfNDERE s. f. (învechit) Acţiunea de a tin de; rîvnire O). Am greşitu cu lucrul, cu cuvlntul sau şi cu glndul, cu pohta... sau cu gustare, cu tindere sau cu cuprindere şi cu toate stmţerile mele (a.?), iorga, s. d. xvii, 155. ' . — Şi: tindere s. f. ' ' — V. tinde. TINDEREl s. n. (Regional) Tindă mică (mai ales la biserică), lexic reg. 94. — Pl.: tindereiuri, — Cf. ti n d ă. TINDfCĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui tindă (1) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. 78. — Pl.: tindici. ■. — Tindă + suf. -ică. TINDiCHE s. f. v. tindechel. TINDICHEAi s. f. v. tindechel. TINDICHEÂ2 s.f. V. tinichea. TINDICHEGIOAlCĂ s, f. v. tinichijjioaica. i TINDICIIEGfU s. m. v. tinichigiu. | TINDICHELAR s. m. (Regional) Tinichigiu (Gră- i diştea — Rîmnicu Vîlcea). alrm sn i h 356/812. ] — Pl.: tindichelari. I — Tindicheâ + suf. -ar. TINDICHERfŢĂ s.f. (Regional) Tinichigiţă (Gră-! diştea — Rîmnicu Vîlcea). alr ii 6 528/812. ; — Pl.: lindicheriţe. — Tinicher + suf. -iţă. I TINDlŢĂ s, f. (Rar) Diminutiv al lui tindă (3). ! Găinile In podul colibri se culca; mieii noaptea dinain-tea uşii In Undiţă, cantemir, ist. 70. — Pl.: tindiţe. i — Tindă + suf. -iţă. | TIND<3c s. n. (Regional) Tindă mică (Măţău - : Cîmpulung). coman, gl. . — Pl.: ? — Tindă + suf. -oc. TINDUŢĂ s.f. Diminutiv al lui tindă (I). Cf. lb, polizu. Cu rogoz verde-nvălită, Cu lindufa dezli- 3643 Î'ÎnSaL — 272 .— Tineresc' pită. ap. cADfi. N-aş păşi nici tn Undată, folc. tran-şjlv. ii, 343. — Pl.: tindufe. — Şi: (regional) tenduţă s. f. lb. — Tindă + suf. -uţă. TINEÂLĂ s. f. v. tihneală. TIIVECHEA s. f. v. tinichea. TINECHEGfU s. n. v. tinichigiu. TINECHERfE s.f. v. tinicheriel. TIIVfîR1 s. n. v. taier. TfJVER2, -Ă adj., s.m. şi f. v. tinăr. TINERAriC, -Ă adj., s. n. 1. Adj. (Prin nord-estul Olt.) Care are Înfăţişare, aspect tineresc; tînăr (I 1). Cf. CIAUŞANU, GL. 2. S. n. (învechit, rar; cu sens colectiv) Animale domestice tinere; tineret (2). De multe ori poale cineva ridica tamazllc de frunte din lineretic, cumpărlnd văcuţe, mlnzate sau gonitoare. manolache drăqhici, i. 13/15, cf. TDRG, SCRIBAN, D. — Pl.: tineratici, -ce. — Şi: (învechit) tinertţtic s.n! — Tînăr + suf. -atic. TINEREAŢĂ s.f. V. tinereţe. TIlVERfiL, -EA, -fCĂ adj., s. m. şi f. Diminutiv al lui t î n ă r. I. Adj. Cf. tînăr (I 1); (rar) tinerior, (regional) tînăruc (1), tînăruţ. Clnd purcease In oaste era tinerel. moxa, 377/7, cf. 381/17. Oricine va răpi cucoană tinerea. . . să se certe cu cumplită moarte, prav. 183, cf. st. lex. 171vl/ll. Tu, tinerel fiind..., nice de 20 de ai nu eşti. dosoftei, v. s. octombrie 77r/13, cf. anon. car. Au pătimit cu oslrdie împreună cu tine. . . fecioare tinereale. mineiul (1776), 148ri/9. Fiind încă tinerel atunci, învăţa. . . In şcoala cea calvinească. ap. şincai, hr. iii, 184/7, cf. lb. Copilă tinerică, frumoasă ca plăcerea, De ce voieşti să afli cumplitul meu necaz? negruzzi, s. ii, 21, cf. polizu. Dragă soră tinerică, Fă trei cruci ş-o rugăciune, alecsandri, p. i, 16. Tinerelul poet. . . nu prea ştia să-şi cumpănească bine avln-turile. odobescu, s. iii, 63. De-aş ave o floricică Gingaşă şi tinerică..., Cltu-ţi ţine ziuliţa I-aş clnla doina, doiniţa. eminescu, o. i, 2. Mi-aş lua şi eu una tinerică şi macar trei zile să trăiesc In ticnă cu dlnsa. creangă, p. 122. Dă-mi răgaz să clnt un clnticel de clnd eram tinerel, ispirescu, l. 338. Era noroit un car înjugat cu o păreche de boi tinerei, contemporanul, iii, 657, cf. ddrf. Un prinţ frumos şi tinerel, coşbuc, p. i, 54, cf. barcianu, alexi, w. Tu, Greto, vezi, eşti tinerea, E lot necoaptă mintea fa. gorun, f. 170, cf. tdrg. Se simţea că nu-i tinerel feciorul, agîrbiceanu, s. p. 17. Iat-acum se scoală doamna-i tinerică, Rumenă, suavă ca o zambilică. topîrceanu, o. a. i, 90. Unul..., tinerel, însemna Intr-un carnet, pas, z. i, 213. Dumnezeu. . . Să-mi dăruiască o copilă tinerică, Frumuşică, ocheşică. conv. lit. xiv, 296. Seceri mari şi seceri mici, Cum mai bune de voinici, De neveste ochişele, De copile tinerele, teodorescu, p. p. 150. Clnd de-acasă am plecai, Eram tinerel băiat, jarnIk — bîrseanu, d. 300. Frunză verde frunzuliţă! Ş-am avut o mlndruliţă Tinerea ca ş-o mlădiţă. doine, 246. De clnd m-am născut Parte c-am avut De taica, De maica, De domn tinerel, Tlnăr, frumuşel, pop., ap. gcr ii, 332. Era fata dom-nialor. . . Tinerică, sprintenioară, Ca un pui de căprioară. marian, s. R. i, 42. Mindra mea cea tinerică Şi de minte uşurică La guriţă ştie da, De lucrat nu şti lucra, hodoş, p. p. 182. Bucătăreasa curţii împărăteşti era o vădană oacheşă şi tinerică, mera, l. b. 266. Plnă-i omul tlnărel, Leagă-se dorul de el. bud, p. p. 52. M-ai dat, maică, tinerea..., Nu m-am gătat de crescut Şi, mămucă, m-ai vlndut. id. ib, 28. Tlnăreaua mamei fată, Să te capăt măritată, bîrlea, b. 34. Că-s Aevasta tinerea Şl mă aflu slngurea. t. papahagi, m. 16, cf. ciauşanu, v. 68, 72, diaconu, vr. xcv. La mine-n birt o venit Un voinicel tinerel, balade, ii, 10. Eu p-aici am rătăcit. . . Dup-o pruncă tinerea, ib. iii, 248. Io-s copilă tinerea, Doru-mi rumpe inima. folc. transilv. i, 505. Cit li omul tinerel, Tinerel şi frumuşel, Dorul se ţine de el. folc. mold. i, 99. (Ironic) Hogea, tinerel, de 18 de ani. bănulesgu, i. 17. + (Despre virstă, ani etc.) Care ţine de tinereţe (1); tînăr, tine- resc. Din tinerea virstă s-au făcut călugăr, dosoftei, v. s. noiembrie, 132v/26. Dragostele tinerele Nu se fac din viorele, Ci din buze subţirele, alecsandri, p. p. 270. Dragostele tinerele Nu se fac din floricele, jar-nîk — bîrseanu, d. 79. De n-ar fi ochi şi sprlncene, N-ar mai fi păcate grele, Nici dragoste tinerele, zanne, p. ii, 342. + Care aparţine sau este. caracteristic unui om tînăr; care denotă tinereţe (1); tînăr. La-crime călduţe curse din ochi tinerei de fete. f (1873), 382. II. S. m. şi f. 1. Cf. t î n ă r (II 1); (regional) tînăruc (2). Părăsiţi amu tot reul şi tot hiclenşigul. . . ca de noou născuţi tinerei, cod. vor. 145. Din rostul tinrreiloru (tinerilor c) şi sugăloriloru sfărşit-ai laudă, psalt. 10. Spune-ne, o, tinirelule, cum ai găsit comoara, dosoftei, v. s. octombrie, 76v/37. Aflaţl-mi un tlnăr depotrivă a patru daruri ce dzlceţi că am eu de-ntrec pre alalte tinereale. id. ib. noiembrie 161v/22. Nu zăbovi tinerelul a face cuvlntul acesta, biblia (1688), 252/35. Zise tatăl tinerealei: Intăreaşte dară inema ta. ib. 189V12. Fericea de cela carele va lua şi va zdrobi Zinerei[i] tăi de piatră (a. 1697). gcr i, 315/21. Văduvind tinerica, Părinţii ei o luară Şi tocma ca păsărică’N colivie o băgară. pann, p. v. ii, 84/1. Căpitanul, un tinerel fără musteaţă, nu ştiu cum dracul face şi-mi iese înainte, alecsandri, t. 1 497. Tinerelul se duse cu năsălia pe umere, marian, î. 251. Cucoana Ma-rieta, măcar că-i bătrlnă, dar cam face pe tinerica, hogaş, h. 87. Nu era atit de cuviincios cum s-ar fi căzut să fie un tinerel fără nici un merit deosebii, rebreanu, i. 360. Tinerel subţire, numai de douăzeci de ani. sadoveanu, o. iii, 154. Tinerelul cel voinic. .. El a rln-duit, El a poruncit, marian, î. 101. Iovan’ Iorgovane, Tinerel călare, Nu ie prea grăbi, Nici nu te pripi. balade, i, 321, Am iubit un bujorel Şi mi-am luat un tinerel, folc. transilv. ii, 245. (Ironic) Spune-i badei la ureche Că eşti tinerică veche, Numai clţiva de-or mai trece Ş-or fi o sută şi zece! jarnîk — bîrseanu, d. 448. Loc. adv. De tinerel = din fragedă vîrstă, de timpuriu, de tînăr (II 1). Arză-le focul, năcaz, Că de tinerel te-am tras. jarnîk — bîrseanu, d. 223. Cine-aude gura mea, Poate şti, poate vedea C-am iubit de tinerea, folc. transilv. ii, 41. + (învechit) Copil; tinăr (II 1). Sălurară-se fii şi lăsară rămăşiţele lirerilor (tinereilor d, pruncilor h, copiilor b) sfli psalt. 24. Mărturia Domnului credincioasă lnţelep_ ţează tirereii (tinerii cc2, tirerii h, prunci^ d). ib. 31. Crescură tinereii, biblia. (1688), 181/20* 2. (Regional; la m. sg.) Mire. Cf. scurtu, t. 160.' — Pl.: tinerei, -ele. — Şi: tinerică adj., s.f., (învechit) tinirel, -că, -ică, (regional) tinerel, -eă, -ică, tînăr el, -eă, -Ică adj., s. m. şi f. — Tinăr + suf. -el, -ea. — Tinerică : cu schimbare de sufix. TINERESC, -EASCĂ adj. (în opoziţie cu bătrî-n e s c) Care aparţine tinerilor (II 1) sau tinereţii (1), caracteristic tinerilor sau tinereţii, de tînăr; tînăr. Cf. drlu, lb. Vă veţi bucura pururea de o întreagă sănătate şi putere tinerească şi sufletească. ... veţi clş-tiga. drăghici, r. 157/14, cf. polizu, barcianu, alexi, w., cade, scriban, d. Brazda. . . posomorită dintre sprlncenele lui Stroe Vardaru s-a şters tnlr-o nebunatică izbucnire- de rls tineresc, c. petrescu, a. r. 20. Era un rls limpede, tineresc, bogza, m. s. 10. Un grup tineresc, trei băieţi şi o fată, studenţi desigur, hohoteau vinea, l. i, 8. îşi luase o rochie nouă..., strlnsă p. pieptu-i tineresc, v. rom. decembrie 1951, 201. în loe 3653 TINEREŞTE — 273 TINEREŢE de flori, numai necazuri, Arar un zimbet tineresc, ib. septembrie 1954, 70. <$> (Substantivat) Spre cele tinereşti să întoarcem priviri. . . înţelegătoare, vornic, p. 223. — Pl.: tinereşti. — Tinăr + suf. -esc. TINEREŞTE adv. (în opoziţie cu bătrlneşte) Ca tinerii (H 1), în felul tinerilor. Cf. drlu. Voi, domni bălrlni, p-aici ce vă feriţi? V-aş lăuda la mijloc să-mi veniţi Ş-acolo să-mi pelreceţi tinereşte, gorun, f. 185. Primarul, cu mustăţi albe răsucite tinereşte, rebreanu, i. 13, cf. scriban, d. — Tinăr -f suf. -eşte. TINERET s. n. (Cu sens colectiv ) 1. Totalitatea tinerilor (II 1) (aflaţi la un moment dat într-un anumit loc), mulţime de tineri; tinerime (1), (învechit) junime, (învechit şi popular) tinereţe (3). Tineritul bea ... şi se sărută cu lăutarii, russo, s. 104. Alţii au picat In pedantismul cuvintelor; din nenorocire au rătăcit cu ei o mulţime de tineret, id. ib. 49. Tot tinerelul intră cu veselie, negruzzi, s. iii, 211. Tineritul bărbătesc se scandaliza mult mai puţin declt cucoanele. conv. lit. ii, 308. Aşa e tineritul ista. . ., zise moş Bo-drlngă. creangă, a. 97. Drăgan Căprarul clştigase rămăşagul. . . Cum o să-şi răsucească mustaţa de grozav printre tineret, delavrancea, s. 38. In aşa Impon-cişare de idei se aflau boierii bălrlni cu tinerelul, conv. lit. xvii, 114. Tinerelul casei o luase domol spre pădure. VLAHUŢĂ, O. A. I, 120, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade. E o nedreptate rău. intenţionată faţă de talentele noi, considerate de unii ca tineret fără experienţă, bacovia, o. 240. Oamenii tn putere şi tineretul. . . ieşiseră la oi. galaction, o. 155. După ce cinstisem pe bălrlni cu clte-un pahar, luam tineretul la danţ. sadoveanu, e. 129. Acesta cred că e secretul marilor literaturi pentru tineret, călinescu, c. o. 277. Tineretul a dansat un cadril, camil petrescu, o. iii, 86. Ceva mai încolo tinerelul joacă. pas, z. i, 237. Tineretul e mobilizai pe şantier, h. lovinescu, t. 284. Ciuma-n ţară C-a intrat, Tinerel n-a mai lăsat, teodorescu, p. p. 624. 2. Totalitatea animalelor tinere dintr-o gospodărie. Dau iarna mai multă sare vitelor declt vara;. . . tineri-tului clte 2 dramuri şi viţeilor cile un dram. i. ionescu, c. 5/8. Plrloagele şi imaşurile cele nouă slnt folositoare tineritului. id. ib. 92/14, cf. tdrg, cade, dl, dm. + Totalitatea copacilor tineri dintr-o plantaţie; semin-ţiş, puiet. Cf. ltr2, arvinte, term. 172. — Şi: (Mold.) tinerit, (regional) tiuăret (alr ii 2 711/141) s. n. — Tinăr + suf. -et. TlNERlîTIC, -Ă adj. v. tineratic. TINERfiŢE s.f. 1. (în opoziţie cu bătrîneţe; la pl. cu valoare de sg.) Perioadă de timp din viaţa omului între copilărie şi maturitate; (astăzi rar) juneţe, (rar) tinerie, (învechit şi popular) junie, (regional) tinerime. V. adolescenţă. Dzăul mieu.. . mă Inveţaşi den tinreareaţele meale şi plnră acmu. psalt. hur. 60v/21. Viiaţa mea ceaia dintru tinre-reaţe. . . şliu-o toţi iudeii, cod. vor. 74/2. Păcatul tirereaţelor meale... nu pomeni, psalt. 42. Porln-cile... le-am păzit den tinereaţe. coresi, ev. 292. Domnedzeu... au hrănit pre mine den tinereaţele meale plnă In dzioa de acmu. po 172/4. S-au făglduit lui Dumnezeu den tinereaţe. moxa, 367/37; La tinereaţe să-m petrec lumea In clte-mi iubeaşte trupul, iară la bălrlneaţe mă voi pocăi, varlaam, c. 20. Fiind daţ realelor den tinereafele noastre, nici acest bine nu l-am primii (a. 1644). gcr i, 110/30. Aeeaslea toate le-am ţănut den tinereaţele meale. N. test. (1648); 93v27, cf. st. lex. 171v/1. Acel om. . . slujeaşte lui Dumnedzău din tinereaţe pin’ la bătrlneaţe (a. 1661). gcr i, 179/39. Greşala mea cea de tinereaţe Uită-o, Doamne, dosoftei, ps. 76/11. Den tinereaţe le-ai arătat luminat, biblia (1688), [prefaţă] 7/45, cf. anon. car., lex. mars.221. Este pornit omul din tinereţile lui spre cele viclene. antim, p. xxvi. Din tinereţile lui au arătat vitejie. muşte, let. iii, 27/1. Acoperi aceale nebuneşti veselii a tinereţilor (a. 1750). gcr ii, 48/15. In urma lui //[ristojs alerglnd şi jugul cel bun al aceluia In tinereaţele tale lulnd. mineiul (1776), 83r2/2. Omule, cinsteşte pre părinţii tăi la bătrlneţă şi la tinereţi (a. 1777). gcr ii, 111/8. Pentru tinereaţe sau cea dintliu vîrstă a omului (a. 1794). id. ib. 151/12. Era Vasilie. . . tn vlrsla tinereţilor, adeci de 25 de ani. ap. şincai, hr. i, 156/17, cf. clemens, lb. Virtutea ne însoţeşte Intru toată viaţa; la tinereţe ne povăţuieşle. . ., la bătrîneţe ne mlnglie. marcovici, c. 4/25. CU de fără minte eram eu in tinereţile inele, drăghici, r. 58/16, cf. polizu. în tinereţea mea, eu obicinuiam a mă culca tîrziu. ghica, s. 686. Iaca loiagu bătrlneţilor şi nebunia tinereţilor !. . . vin' cole la masă, să înecăm ura In ulcioru ista. alecsandri, t. 841, cf. costinescu. în anii tinereţii, pe cind trupul. . . s-avlntă mai lesne dupe zburdările inimei. odobescu, s. iii, 13. Surlzlnd îşi aduceau aminte De-a tinereţii zile dulci a lor. eminescu, o. iv, 109. De multe primejdii m-a scăpat... In tinereţele mele ! creangă, p. 199. Acel minut. . . începuse cu tinereţea lui şi se prelungea In viilor, delavrancea, S. 146, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. în tinereţă se alipeşte pe lingă Nifon. iorga, l. r. 51, cf. bianu, d. s., tdrg, şăineanu, D. u. Moş Oprea... şi-a adus aminte de zilele tinereţii, galaction, o. 64. începui să-mi amintesc anii tinereţii, sadoveanu, o. vi, 509. Era unul dintre cei care, încă din frageda lor tinereţe, se chinuiesc pentru a-şi schimba firea, bart, s. m. 50. Se temea încă din tinereţe de un Don Juan. arghezi, s. xi, 15. în faza mai de tinereţe... îşi scria sociologia „pozitivistă", blaga, z. 99. Nu vroia să fie văzui de femeile tinereţilor sale. vinea l. i, 102. Holul are. . . tablouri. . . făcute de vreo mătuşă In tinereţe. h. lovinescu, t. 5. în llnăreţea mea şi eu am avut multe năcazuri. T. popovici, se. 151. în tinereţe fusese . .. subalternul viitorului socru. v. rom. ianuarie 1965, 5. Ştia. . . că-şi bătuse fetele cu biciul In tinereţi. barbu, princ. 112. Tinereţe ce-am avut, Cu amar le-am petrecut, teodorescu, p. p. 277. încă din tinereţea lui începuse a zidi o biserică, şez. iv, 169. Tinereţă ca a mele, Cum v-am petrecut cu jele. sevastos, c. 236. Moarte la tinereţe, Sărăcie la bătrîneţe, Boală la călătorie, N-ar mai fi să fie! marian, î. 401. Din friptă linereaţă Plnă-n dalbă bitrlneaţi Fiu din trup nu mi-am niscut. mat. folk. 95, cf. alr ii/i mn 77, 2 669, alrm ii/i h 203, 204. Ardă gardul cu proptele Şi tinere/ele mele, Că le-am petrecut cu jele. folc. transilv. ii, 304. Iera cam pl la şapl’eşpe, optuşpe atii. . . vezi, cum li cu llnăreaţa asta. o. bîrlea, a. p. ii, 386. Foi-liţă lemn dubit, Tinereţă ce-am avut. Cu amar le-am petrecut, folc. mold. i, 58. Ce înveţi la tinereţe, aceea ştii la bătrîneţe. pann, ap. gcr ii, 373, cf. zanne, p. v, 340. Cine adună la tinereţe are la bătrîneţe. id. ib. ii, 771. Cine n-aleargă la tinereţe nu odihneşte la bătrl-neţe. id. ib. ii, 771. Deprinderea din tinireţe rămine şi la bătrîneţe. sbiera, p. 252, cf. zanne, p. ii, 770. Vor veni bălrlneţele să-l întrebe unde-i slnt tinereţele, se spune despre cel care nu munceşte şi nu adună Ia tinerele. Cf. ţichindeal, f. 244/8, zanne, p. ii, 491. O F i g. Unde iaste slava cea vremealnică: unde iaste floarea tinereaţelor firii, mineiul (1776), 60ri/28. Cu aceleaşi unelte din tinereţă lumii, cu acelaşi ritual de-alunci îşi duc traiul, sadoveanu, o. ix, 17. Despuierea bruscă a lucrurilor de vălul tinereţii lor. v. rom. august 1970, 69. <$> L o c. adj. în floarea tinereţii = tlnăr (I 1), plin de prospeţime. Okeanos se plinge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereţii. eminescu, o. i, 202. Loc. adv. De cu (sau învechit, din nici) tinereţe = de tînăr, din fragedă vîrstă. Ea au fost din nici tinereţe de o complexie de trup foarte slabă, ar (1829), 2002/24. Un negustor... îşi luase şi-un nepot, ca să-l înveţe Negoţul de cu ti- 3657 TINEREŢE — 274 — TINERIME nereţe. arghezi, s. v, 239. <0> Expr. A minca (cuiva sau a-şi minca cu cineva sau cu ceva) tinereţele v. mînca (I 1). Prima tinereţe sau tinereţea dtntîi = perioadă a tinereţii care urmează imediat copilăriei. Mulţi scriitori... au tipărit în prima tinereţe romane pe care apoi nu le-au lăsat uitate, ibrăileanu, s. l. 148. A scris. . . o carte cîndva, în tinereţea dinţii. vinea, l. i, 6. Tinereţe~n două beţe, se zice, ironic, despre cineva care e bătrin, ramolit. Gf. udrescu, gl. + (învechit, rar) Copilărie. Laptele mîni-ta. . . cela ce-i suptu în tinereţe (a. 1550 — 1580). cuv. d. bătr. ii, 289/14. 4. Perioada de la început a existenţei unui animal sau a unui copac. Fiii lor ca noao răsădită împlîntată întru tirereaţele sale. psalt. 298. Murgule, voinicule, Mai poţi tu la bătrîneţă Cum puteai la tinereţă? sevastos, c. 294. Murgule, murguţul meu..., Să te-ncerci la bătrîneţe Cît puteai la tinereţe. balade, ii, 257. 2. (în opoziţie cu bătrîneţe; la pl. cu valoare de sg.) însuşire, stare a omului tinăr caracterizată prin vigoare, vioiciune, prospeţime. Noi-se-va ca vulturului tirereaţele (g i u n r i i a h) tale. psalt. 211. Cu a tinereaţelor mîndrie. . . vrea să-i tocmească ei şi pohteei loru-ş. coresi, ev. 485. Să strică floarea aceaia a frumuseaţii şi a tinereaţii (a. 1691). gcr i, 292/13. Aşe aduc tinereţele pre om, cînd au pre multă voie şi dezmierdăciune la Un stăpîn. neculce, l. 231. Zise David proorocul: înnoi-se-vor c-alea vulturului tinereţile tale (a. 1777). gcr ii, 109/27. Ofta tînărul tinereaţele sale. molnar, ret. 32/5. Ivano, socotind tinereţele logodnicei sale şi frumseţea mumei ei, ... au zis. ap. şincai, hr. 1, 230. Tinereţele se veştezesc; frumuseţea piere, marcovici, c. 4/21. Beţia tinereţii întrece pe a vinului, pann, ap. zanne, p. ii, 772. Nu putea fi altă decît acea impresie a tinereţii, care rămîne pururea în sufletul omului, negruzzi, s. i, 68. De crezi în tinereţă, în gingaşa frumuseţă. . ., Crede-n amorul meu. alecsandri, p. i, 130. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa, eminescu, o. iv, 361. Floare de crîng, Astfel vieţile Şi tinereţile Trec şi se sting. id. ib. 378. Aş putea să te omor. . dar mi-i milă de tinereţele tale. creangă, p. 206. împăratului i se făcu milă de tinereţele lui. ispirescu, ap. cade. Unii doreau.. . tinereţe fără bătrîneţe. delavrancea, s. 97. Nu câta mistuitoarei Patimi stavilă să pui: Lasă-ţi doru-n voia lui, Tinereţea călătoare-i. vlahuţă, s. a. 1, 29. Tinereţe, farmec, visuri... toate-s ţăndări de vas frînt. id. ib. 44. Tinereţea mea nemuritoare E lacomă de lumi ideale! anghel — iosif, c. m. ii, 96.Ei, tinereţea, sînge fierbinte! rebreanu r. i, 104. Cred c-aţi ghicit cine era Necunoscuta care se vindea. . . Era chiar tinereţea mea! minulescu, vers. 294. Tinereţă trebuie să insulte bătrîneţă prin respect, teodoreanu, m. u. 83. Simţi cum prin amurgul de lut al tinereţii... Un zeu se zbate-n tine. voiculescu, poezii, ii, 40. Mai cheamă Plăpîndul chip al tinereţii tale. pillat, p. 221. în jilavul muşchi mi se-mbie Păreri şterse de tinereţe, blaga, poezii, 137. N-ar trebui să-ţi lunece printre degete, Ca un peşte de argint, Tinereţea, beniuc, v. 30. Nu te interesează în mine decît tinereţea. vinea, l. i, 293. Eu tinereţea ţi-am dat-o plină de har. isanos, p. 76. Cînd sînt tinereţe, Alergi şi după colin-deţe. teodorescu, p. p. 120. Nu ţi-i jale de tinereţele mele Să le laşi aşa de grele? jarnik — bîrseanu, d. 101. Vino, bade, le grăbeşte Dorul meu de-l potoleşte, Căci amar mă chinuieşte, Tinereţa-mi vestejeşte, sevastos, c. 171. Iubeşte, mîndro, iubeşte, Că vremea se vremuieşte, Tinereţea-mbătrîneşte. hodoş, p. p. 153. Vai, tinereţele mele, Nu ştiu ce-am făcut cu ele, Că pe drum nu le-am pierdut, Nici în ţîrg nu le-am vîndut. id. ib. 153. El, cînd o vedea, Minuni îl prindea De-a ei frumuseţe, De-a ei tinereţe, balade, i, 318. Tînă-reaţa ei pierea, Ca lumina se topea. ib. 11, 215. Bătrîneţe, haine rele, Ce n-aş da să scap de ele. Tinereţe, haine bune, Mere-aş cu voi în lume. folc. transilv, 1, 128. <0> (Personificat) Departe tinereţea şi-a scuturat bolizii, Surîsu-i meteoric fu scrum, voiculescu, poezii, ii, 10. îmi aduc aminte de-o noapte ca-n basme, plină de lumina albă a lunii, o noapte pe care numai tinereţă o vede şi pe care numai tinereţă o simte, sadoveanu, o. 1, 125. <0> Loc. adv. Cu tinereţe = tinereşte; proaspăt, viguros. Cu tinereţe-o duce la vechea lui soţie. heliade, o. 1, 310. Un om care iubeşte cu tinereţă pe gingaşa lui soţie, negruzzi, s. i, 56. Dragostea pentru pămîntul acesta, pentru peisagiul lui unic, stăruiau îii el cu intensitate şi tinereţă. sadoveanu, e. 117. + (Despre ani, vîrstă etc.) însuşire, stare de tînăr (I I). Am dorit să uit, cu toată tinereţea anilor mei, locurile pe unde tata a alergat, sahia, n. 15. + F i g. Prospeţime, vigoare, vioiciune. Adeseori un bătrîn poate să aibă o inimă. . . cu totul plină de tinereţă. heliade, o. 11, 222, cf. cade, scriban, d. Femeia îşi păstrează tinereţea sufletească, v. rom. august 1970, 139. 3. (învechit şi popular; la pl. cu valoare de sg.) Tineret o)> tinerime (1).^Dintru aceştiia robi şi dintru fimeile lor să făcea o tinereţă care. . . socotiră să stea înprotivă celora ce vinea de la Midi. herodot (1625), 209, cf. lb. Tinerii ca tinerii! La ce se gindesc tinereţele ? contemporanul, iii, 773, cf. ddrf. Se-ntorcea satul de la clacă..., bătrînii sfătuind, şi tinereţă., mai. în urmă, rîzlnd şi chiuind, mironescu, s. 71. Am auzit cîntînd pionierii... Astăzi tinereţă cîntă, păşeşte hotă-rîtă cătră bucuria viitorului, sadoveanu,e. 74. Drumu-i lung, povara mare, Tinereţea doritoare, deşliu, m. 43, cf. alr 11 2 094/769, ib. 2 669/53, 64, 105, 279, 316, 325. <0> (La vocativ; ca termen cu care se adresează cineva 'unui tînăr) De, tinereţă (tînărule), ştiu eu ce sfat să-ţi dau? pamfile, j. ii, 169. — PL: tinereţe şi tinereţi. — Şi: (învechit) tină- reăţă (clemens), (regional) tinireţe, tinereâţă, tinereţe (alr ii 2 669/279, 325, alrm ii/i h 203), tînăreţe, tînă-reaţă s. f. — Tînăr -f suf. -eţe. TINERI vb. IV. Intranz. (Regional) 1. A petrece (undeva sau cu cineva) anii tinereţii. Gf. scriban, d. Am tinerit împreună, id. ib. 2. A întineri. Gf. scriban, d. — Prez. ind.: tineresc. — V. tînăr. TINERICĂ adj., s.f. v. tinerel. TINERIE s.f. (Rar) Tinereţe (1). Gf. drlu, tdrg, pascu, s. 181. Să-mi dai calul tău din tinerie. rădulescu-codin, î. 168, cf. 169. — Tinăr -f- suf. -ie. TINERIME s. f. 1, Totalitatea tinerilor; tineret (1), (învechit şi popular) tinereţe (3), (învechit) junime. A deprinde tinerimea întru cele bune, e a voastră da-torinţă. petrovici, p. 43/14, cf. lb. Fiinţa ta deşteaptă a noastră tinerime, heliade, o. 1, 163. Legiuitorii pururea s-au îngrijit... pentru educaţia (creşterea) tine-rimei. cr (1830), 4332/26. Toată fericirea unui neam aiîrnă de la buna creştere a tinerimii, ib. (1832), 229V15. Tinerimea să adună şi-l pr Urneşte cu bucurie, marcovici, d. 2/24. Folositoare pentru deprinderea tineri-mei. id. c. 5/12. Astă inimă făcută numai pentru a iubi, astă inimă pusă în cînteci de tinerimea mahalalei. pr. dram. 234, cf. polizu. Librăria lui C. A. Rosetti. . . devenise un punct de întîlnire al tinerimei. ghica, s. 701. Va continua să se ocupe cu lucrări folositoare pentru tinerime, alecsandri, s. 5, cf. costinescu. Bătrînii se ospătau pe la mese, iar tinerimea era resfirată prin curte, slavici, o. ii, 43. Li s-a încredinţat rolul de a scoate tinerimea la viaţa intelectuală. ionescu-rion, s. 105. Faptul zilei se iveşte Şi el multe şi mari fapte tinerimii pregăteşte, beldiceanu, p. 125, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Veţi vedea o nomenclatură întreagă de cărţi scrise anume pentru tinerime. anghel, pr. 179, cf. tdrg, cade. Evoluţia lui împreună 3661 T INERI OR — 275 — INGIRE cu tinerimea generoasă de ‘pe vremuri s-a desăvîrşii în poporanism, sadoveanu, e. 177, ci. scrie an, d. Tinerimea trebuie să joace un rol activ in viaţa publică. călinescu, b. i. 285. Ce-i această tinerime? Ce e această mulţime? pop., ap. gcr ii, 313. 2. (Regional) Tinereţe (1). Cf. tdrg. Hainele din tinerime Spune-i să le-ncuie bine. pamfile, c. ţ. 199. — Tînăr -f- suf. -ime. TINERI OR, -OÂRĂ adj. (Rar) Tinerel il 1). Cf. ddrf. <0 (Substantivat) El să-mparţă lefile, Să dea lefi la lefegii, Gălbiori La tineriori. teodorescu, p. p. 52. — Pl.: tineriori, -oare. —Şi: (regional) tinerior? -oară adj. ddrf. — Tinăr + suf. -ior. TINERIT s. n. v. tineret. TINERIU, -IE adj. (învechit, rar) Tinăr (I 1). Abia fir şi Tandaler cuvlntarea, Clnd iară cu mare bucurie Sfatu-i întări toată adunarea, Cea mai multă şi mai tinerie. budai-deleanu, ţ. 195. — Pl.: tinerii. — Tînăr + şuf. -iu. TINERTjC, -Ă adj., s. m. şi f. v. tînăruc. TINE1TĂ s. f. 1. Hîrdăiaş, putină mică (pentru murdării). dn2, cf. DEX. 2. Ploscă pentru bolnavi. — Pl.: tinete. — Din fr. tinette. TINF s. m. v. timî. • TING interj. (De obicei repetat) Cuvînt care redă sunetul clopotului sau al clopoţelului; tic1. în cireadă, unele vaci işi mişcară clopotele, ting, tang, ting. delavrancea, ap. TDRG, cf. DL, DM, DEX, ALR I 353/35, 96, 98, 129. — Şi: ting, teng (alr i 353/298) interj. — Onomatopee. TINGĂLf vb. IV. (Regional) 1. Intranz. (Despre clopoţei sau clopote) A suna, a bate; (regional) a tingăni. Clopotu de pe vacă tingăle mai subţire, mat. dialect, i, 98. 2. Refl. (Despre mînă sau picior) A se bălăbăni (Vîlcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 98. — Prez. ind. pers. 3: tingăleşte şi tingăle. — Şi: tinghili (mat. dialect, i, 99), tenghili (alr i 353/302) vb. IV. — Ting -f suf. -ăli. TINGĂNEÂSCA s. f. art. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape; melodie după care se execută acest dans (Glodeanu Siliştea — Urzi-cerii). Cf. h ii 120. — Tînganii (n. pr.) + suf. -ească. TINGĂNI vb. IV. Intranz. (Regional; despre clopoţei sau elopote) A suna, a bate; (regional) a tin-găli. Clopoţelul. . . tingăneşte zi şi noapte, cătană, p. b. i, 20. — Prez. ind. pers. 3: tingăneşte. — Ting + suf. -ăni. TING-BÂMB interj. (Regional) Cuvînt care redă sunetul clopotului (Tazlău — Buhusi). Cf. alr i 353/532. — Onomatopee. TING-DONG interj. (Regional) Cuvînt care redă sunetul clopotului (Nicuiitel — Isaccea). Gf. alr i 353/684. — Onomatopee. TINGE vb. IV v. atinge. TINGIRE s. f. v. tingire. T1NGHE s. f. v. tingliilă. TINGHELIŢĂ s. f. v. stielete. . TINGHIEl s.f. v. chindie. TINGHIE2 s. f. v. tingliilă. TINGHÎLĂ s. f. 1. (Prin Transilv.) Lamă de cuţit sau de secure. Apucă cuţitul, fiind cu dreapta plăselele, iară cu stingă apăsind asupra tinghilei şi astfel începu să-l frece pe sucmanul plin de praf aspru, slavici, n. ii, 38, cf. tdrg, alr ii 6 630/228. + (în formele tinghe, Unghie, tingle) Muchie de cuţit. Gf. alr ii/250, 316. <0 Loc. adv. In (sau pe) tînglă — culcat pe o parte, pe o dungă, pe o rînă. Gf. alr ii/i h 98/346. 2. (Prin Mold.; în forma tînglă) Partea toporului dintre tăiş şi muchie, latul toporului. Gf. şez. v, 163. 3. (Regional; în forma tînglă) Lovitură puternică dată cu dosul palmei. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Pl.: tinghile. ■— Şi: tînglă, tingle (alr ii/316), tînghie (alr ii/250), tînghe (ib.) s. — Etimologia necunoscută. TINGHILI vb. IV v. tingăli. TINGHILICI s. rn. v. stielete. TINGHI-LING interj, v. tlnghi-linghi. TÎNGHI-LfNGHI interj. (Prin Transilv.) Cuvînt care imită sunetul clopotelor, al clopoţeilor sau al zurgălăilor. Cf. dr. iv, 800, mat. dialect, i, 98, alr i 353/218, 348. <0 (Substantivat, n.) Se auzea. . . tin-ghi-lingul clopotului celui de-al treilea, agîrbiceanu, s. 87. — Şi: (regional) tîngliMing (alr i 353/158, scris şi tinghiling), tringhi-lmghi (alr i 353/354) interj. — Onomatopee. Cf. magh. tingi-lingi. TINGHILfŢ s. m. v. stielete. TINGHILIŢĂ s. f. v. stielete. TINGHIRE s.f. (Prin Transilv.) Caisă; zarzără.; Cf. BORZA, D. 23, ALR SN I h 205/279, ALRM SN I h 114/279, com. din hereclean — zalau, lexic reg. ii, 105. — Pl.: tinghirele. — Şi: tengerele s.f. pl. viciu, gl. — Din magh. tengeri [barack]. TINGHIRfiL s.m. (Bot.; prin nordul Transilv.). Cais; zarzăr (Armeniaca vulgaris). Cf. alr sn i h 234/279, alrm sn i h 143/279, com. din hereclean — zalau. — Pl.: tinghirei. — De la tinghirea, Gf. magh. tengeri [barack]. TINGHIŢĂ s. f. (Regional) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape. Dincolo de Lipova, . Mereu cintă tinghiţa, De jale la cei voinici, i-iodoş, p. p. 212. — Pl.: tinghiţe. — Cf. t i n g h i 1 i ţ ă. TINGIRÂR s. m. (învechit, rar) Persoană care face tingiri. Cf. costinescu. — Pl.: tingirari. — Tingire + suf. -ar. TINGIRE s. f. Vas (de aramă sau de fontă) în care se găteşte mîncare; (regional) patelă. V. ceaun* cratiţă, oală, tigaie. O sloboziia pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau în oală. biblia (1688), 1952/32. 40 tingiri aramă (a. 1711). uricariul, xi, 219. 4 tingiri cu capace (a. 1734). bul. com. ist. iv, 69. Tinjire cu coperiş (a. 1752). iorga, s. d. 3691 TiStâifticĂ — 276 — xii, 63. O tingire cu coadă fâ'.,î1778).‘id. ib. 95. Pre tingire, pre oale şi pre căldări car,e fierb Ja.fffp. calen-DARiti (1814), 87/12, cf. p'dLtifu. Stoica" viziliîitlâtini-meu,... avea mania de a p/ţţ^ ţfogiţile cu pugQţe. din curţile boiereşti, alecsandri, ăp. ghica, s. 76. La vederea mutfimei de tingirVM*. tn ctire Şe'pregăteau cele mai gustoase jucate din Fanar, faţa lui se coloră de o bucurie nedescriptibilă. FifiîWati,' o.' i, î02,%fV ciIiac, ii, 623, costinescu, lm. Ţţngiri/e şi cflldăţileclocqtţsc, grătarele sflrtie. caragiaIK', o. i, 22(3. O tingire, o tigaie, dQuă -păle* trei -străchini;, e^elavr^cea,* pi; ii, ^Ş^fşfv^EţflHE. ^ceşte tQpte,,,. pă se puie, l'nţr-g tjţigţre npţftjk spqitjî, ap. Ti?ps3r cf. barcian.;u, a-le^ci, w. Ţineţi . iţn.şoi deşţ.iygli’q de tinichea. hog^ş,, m. n. 123,,cf. Nip4s L.,îVAMf,»â42. ŞJit(i\er& Iţicărcată, fie q.ale„ d.e tingiri de /ârâijxă. .brXescu, a.» 1.Q1. - Tingirea: 'se, galişe de .borş apnqfţperniTeţigă.. argheşis . sţ,. .v, 173,. îţi prăvălia-cea mai arătoasă#,.. erau aşezate cecţurie, căldări, ibriţe şi ţilţgiri. cami^. petrescu, o. ii, 214. Căldăra^U .pletpşi, 'âţi^tlnŞfirjilţ dfi arfimă Spoite tn clrccţ, p- pptreŞ'gu, Ă. r. ' 8. il’ cerut o bucala de tinichea şi a făciit din ea îiftrfel 'ffe tititfVr’e.* s^rANcti». d. -281. Li sr-au lu’ăt Wmeriilor că'tdările', t&i'girile'de ărămă. 'id. ib. '420.’Şi^du prins In coviltire Curcubeul şi-o tingire. paraschivescus' c. ţi'142'. Mi-arii,‘Wi$icăi'ip'rîbiriie spre Ver,“Dar'-na-mi spune nimic mătreafa lui d^-fSlete,' 'Nici lurid luSiftiită ca tingirea, beniuc, v. 'Cămtid cu MiHî lacome printre cele tingiri şi tave# ceata celor Qfţţru $<^dj.erj.r.. lua cu dmgosle din grămezile de icre. SAÂBxj, princ. 142. Se pune cu totul tnrfipgfceti, de'4u£cle(tl&. g.: a^'A^iN, c. b. 303, cf. h 11 14, 32, 50, 64; 82, 90, 120,'*126, 132, 147, 168H**S«r‘ 186^264,^208, 2M, ‘22B,'vi*f Î12, 57, v 5, ix..128, xiv 187. Tingirea şe face de tinichea. şfcf. Viii, 'ţk, cl. chest. viii ^/ÎS,! a'M ii 4 ÎI2/769, >&ri'!SN iv' h!- 1i044,! alrm şît' 1 h 269,. Şedi baba in iotrufă Şl tbt liAije-un pui %e nitţă (Tigaia, iificfţria). i»XMFiL^i Fi g. Găp'iiifiîl liiincîunii' dedsa'pra tingitii'viileşugliltii adâb:glnd,' Chip 'de 'măre riigami'hte căjtră Şoim arăta, cantemir, ist, 225- Din sal In sat ’ăiith aii urhplqi, C-ar ff'putuţ 'ajunge dc'"zece''ori In iună,’ TiftgirgŞ' ei s-o deiinpe-d'itiiftŞ'de p'&ffl. îbrad, o. 40. ‘ÎS x p r. Şi-a găsit^fsau şi-a' aflat)'tingirea capacul sau după tingire,şi,opacul, şe 4pi4ije ;d<*Ş.pre dţuă persoane apropiate care au ctisuHfri c6mune; şi-a găsit sacul peticul>*®fi pAtnnî, p./V* UţUitâŞ/18, baronzi, l. 54,- lm 117, zAfjNE, p. iv, 145, 147. A lins pinâă'pustihgitea ciifunauT în siis; s6 spune ifespre ibci laeoKfi.^ Cf.%'- â’o'LEseu; a'p. iANNE, p.’ iiy '598. Tin-giee spoită, se spune, ironie;1 Mriei fem# -suleîhenite. Cf. i. golescu, ap. ZANNE, p. iv, 147. t*I.ttrigiH. — ’Şif'ţînyeQhiţ_ |ir raional).{îngere (uricariul, x, 254, h iii 20),' (fn’^echit) tengfte, (regional). ţengeră ,(H ji 282) sj.f., tenger (;a>lrm ,s.n; ;i h ,269/36) s. i,.: ■............ 4J-.)Din-te tencere*. / „ , TIlVGIRfCĂ s.f. (Rar) Dijninutiv-al lui .tingire; (r&r)j;ţingiittţ^. €t tPCkLizu. Agăfâ.tfer tiţftţaflf ţingirica de bucate, ap. şio iij, 360. — Pî.i-’iingirele. ' ‘ 1 .'^’Ţingîife'il- şuî. -ică. ** . - , J.V.; •' i TINGIRCŢĂ s. f. (Rar) Tingirică.-iCf. tdrg. — Pl.: tingiruţe. T Tingire -ţ; ,suf.,-u/(5. . > m&liNG interj. (Regional) Cu'vlnt care ie’dă sunetul clopotului (Feleacu — Cluj): €f.,>XLR i 353/251. — Onomatopee. ’ - ! i • TflŞ'GîSÂ'^s. f!‘ (RegitJ'nâl) Nast'tire rotutta 'de" tini- | 'ch^a'1 care se (S/â‘Se !pe ; jf>tepîfifele dfe. piele. Cotii, din j 'skLl'ăTE ^ SIB'rU!.-V f :-' ’’ « • *4*#T& '.yM-l W Pl..: tingle. . .. r- Cf- t e n g.h e l. . TjEV’GL'E s. f. V. tiiigKilă. TîîVG-TAJV G interj. Cuvînt dare redă sUtietul clopotul,ui. Gf. alr i IS3/125, 227. ' ' ' — ’ ^ (alr i 353/65), tirnic-tânc (ib. 553/230) interj! , *' ' / ‘ — Onomatopee. TliVf vb. av v. tihni. TINICHEA s. f. 1. Placă sau friâie Subţir(!''‘de oţel a;vîn4 diverse Întrebuinţări; ^egi^nşl^pleuşv'Vţ.îţţ^. Jj-ljă1. Ţeneehe, teluri qca,t 10,fiffni (a., 1761),. ap. şio iIl t3(6(q. 1. tema d£ finjfilie de feţegeni (a. iT&A). iorga, s. i>. vii,‘ 233. Un bucium de teiieche (a. 1824). uricariul, xx, 341, cf, polizu. Cind o.: i, 220; » octombrie 1954, 93.-'0 cocioabă cu acoperiş de tinichea, beniuc, m. c. i, 218. Peste case, albind' ăcope-rişurile de tinichea.,., tretea >lunp\!Wiundi>. v, rom. , noiembrie 1964, 16. Porni cu el..., c.w un dine cu o tinichea in coadă, vinea, l. i, 425. Trimiseră ,pe Afla-t(il ‘spre l’sdt',‘ >a'fiatlndu^i^.. li’ti turn ac'o'pdrit1 ■(tiiti'cheti). kete6anuL', '¥. i, 1-6'. Fachiia. . J'Şe impre-■juW cu ‘ff bucăţică de tiniche sub Capătul aprins, şfiz. iv, 117, bf. alr ii 6 134/836, alr sn f ţE^c.prţ* 'A’fi'(sau ■« rămine, a ajunge. Ia sau a lăsa : pe cineva) tinichea = a fi (sau a ră'mirifc, a-ajunge .a lăsa p,e ^ineva) şăraţ^li^t, fără nici iun ban. -Trage : pe.dracui'de cofiţlă,adică, e tiţiiţhea... pp. şţo ,.jk, î 361. îl lăsaseră tinichea: nu mai avea băiatul txici cu i ce să vie-napoi acasă, caragiale, o. ii, 23}4.,4jkţi atji venit In Bucureşti cu ceva părăluţe. . . tu zici că eşti i tâaichfă de tot. id»rib. *71, cf. duse, .CiA:UşXifti,iyWî^04, z^NEj.iP.. iii, 401-,i ivj 624. (Faniiliar) A'ajuiţjiţ la.itl-nichea = a-Se- îmbăta. . Aşa- e' omul; an ciocan-, ineă unul, ş-al treilea, plnă ajungi la ţfiiichea.. delayran-cea, s. 6. (Familiar) A-i pune (sau .9»! ii$gţ]t!'(cuivti) tinicheaua de coadă = a-i cauza (cuiva) un prejudiciu inofâ'l câre1 "Să-l urmăreasbâ'hiereâ. Gf- uMis^â,® Isl-, zânniS', P;’’iii,' 401. ('Fămiliâi-) % fi (său â umbla1) feu tinicheaua (toădă) drfpă ei, se spune atlinci cind !s6 1 ţine scai de cineva o persoană care incomodează. Cf. j .udrescu, gl. + (Dfepi’e;ejativ) Metal de calitate infe-j rioară. Automobilele lor de tinichea nu mai făceau două parale, c. petrescu, a. 450, cf. dl, dm. ţi g. Epi-•. ;t'dt pentru hili orii 'de Wifhi'c. Ns-d -Să si )iiiă'Ca',ş'-ă rls 'o tinichea ’ca tine "de pomanagCu. di- o feWşie că ’iţţiiie. ap. şio iij, 361. Cel, mai tinichea dintre cărSdhati, văzlnd primejdia, se repede la mina isnafului-. < caragiale, o. iii, 144, cf. tdrg. Paşadia care luase groşul şe'rettSgea, lăslndu^l In >seăma tirticheleidr-'săşi sâiiture şi ;Vfe făflhiitUrî'.- u: 1. cmr&giăle, ţi! 'bf. iordan, stil. 374. Ce bază. poţi să pui pe tinichelele asta! UDRESCU, GL. 3699 miCHEGHASĂ - ,'2?7 .- TI Silf Ă ^ 2. gaz. gA?,£GiALE., p. i, J.|7& cf, ddrf,* a;lbş£îs ■W,i . Lăptăresele t ştăifiau cţnqhite ltyg,ă ii-nicţigţ&leri.plinex d^^reanij, .cp. ,76> 'şl-.~XpnG.( Tinichele mapi ,cu-Acre negre, hogaş, dr.. ii, 30. între tinichelele cu gaz, părea un pgr mlncatde parii, rebreanu, nuv. 155. Se necăjea ţă[ffîarneu$ai*'dintr-o tinichea fmirdară Itiţr-o căpiţă. SĂbovEÂWi), o. y,, 131. .Moş Coşlache şec(eq.„. cu? chiseaua ţi tuiiin el, cu cheile şl cu tinicheaua de bani. CĂLINESCU, E. O. II, 197, Cf. ALR SN I li 181, ALR SN iV h i 040,’-ib. h 1 042.' * ’ 79. Preţul cherestelei variţiză dupmfeîiul ei... TejiectieUle. 7 plnă la. 10 fiorini suta. i. ionescu, m. 738, cf. iCqsTiNfiscu, şipiij, 361, cade, scriban, d., stereşcu, n. 1 053, pamfile, i. c. 113, ciauşanu, v. 204, chest. ii 157/70, 213/67, alr i 1 853/740, 770, alr n/784. Am luat râştetihi'Clveh ca să căptuşesc jigniţa. udrescu, gl. — Pl.: tinichele. ■—;JŞiî ('învechit) tchetîKe'â,' fre|io-nal) .ţjjnepheă.^TD.RG, alr.i 1^33/840, 865), ţindichett (i. cr. iţi., 376, "ciauşanu, v. 2d4, chest. ii 55/41, 323[hi a, alr i 711/803, 1 061/810, 1 533/800, .8.03, 86^;'81.0,<‘815;' 8^0, II1?, '8.42; 8,50. .alr.ii 6.13,4/812, alp ^ i,i/i h 2p2j8$,: alr şjţt iv h 1042/848), tintichea (alr i I 533/850), tirnicheâ (âlr i 1 059/600, 1 533/508., 701) ts. î. — Din tc. leneke. ... TINICHEGEASĂ s.f. (Regional') Tinichigiţă (Izbi-ceni — Corabia), alr ii. .0,528/886. — Pl.: t'inichigese. — Tinichigiu + suf. -eaşA., , ' TJMCHEGlU ş. m. v. tinichigiu. ŢIJŞIICHELTÎŢĂ ş, f. Diminutiv ,al lui tinichea. 1. Cf. tinichea (1). Cf. tdrg, dl, dm. 2. Cf. tinichea (2). Cf. polizu. | 3. Cf. tinichea (3). 1\t,erit nu tinicheî-uţe.,;, ci j o pedeapsă mai grea declt ştreangul, c. petrescu, î. ! ii, 58. s. •' ’ i • j — Pl.: tinicheluţe. — Tinichea + sjjt. TJNICflţfiB (S. uj. (PriJi’Tr'âWsilv.) - Tiriichigiti/ Cf. j PqL,IZU|,,’ Cţ-B^BCiANţ}, \ale^i, v/., cade. îqcepea mai pine 1 a se plăti tinicheria. reteganul, ap. cade. 2. (învechit,, ras),; Tinichigprie (2). Gf. polizu. — Pl.: tinicherii. — Şi: tinecherie s. f. gheţie, r. m. ' — Tlnlchcr + suf. -ie. ,; • •' .y- ,• TlS'ICHIGEREASĂ s. f. (Regipnal) Tinichigiţă (Negrelii — ‘Slatina), alr ii 6 528/791. ^ Vh'ţs'ftrvi<igereS’e. ’ '— Tinichigiu + -suf. -ăreasă. ^ - TIIVICHIGERfE s.f. 1. Meseria tinichigiului; (regional) tinicherie (1), tirnichegie. Cf. ddrf, şip iij, ,3,61, MttSif ]mtfes6u, o. ii, 74, cf. D^L, DM. ^ J > / . ,-Ş, '(,Raţ) Qbjecte lucrate,idin tinichea (1). fflf.- tdrGj cade. ,r .. . , .•r- Pl-: (8) ţi.nişhigerii:. — Şi: (regional) teneche-gerîe s^f,, scriban, d. — Ţinijeliigiu^Ţf-işuf.,-arie. , . ŢINlţiaiGlpiţilCĂ s. f. .(Muţit- Şi, prin Olţ.) Ţiniţjhi-giţă. ALţ ii 6'SgŞ/784, 7Ş1.. — Pl.: tUiighigioaice-. — Şi.: (regional) tiniîigioăieă (alr ii 6 528/762), tinigioăică (ib. 6.528/928), tindi-chegioăică (ib. .6 528/848) s. f. - — Tinichigiu + suf. -paică. TJlNTCHţţif^ Ş.f. Şo^ţia (tinichigiului; (regipnal) pleuăriţă, ţiridicheriţg, tiniQhegeasăj ţiniphereas.ă^.tjnir chigţreasa,.vtiriiGhig,ioaiQă. Cf. alr .ii .6,528/537, . 682. — Piit'timchigiţe. — Şi: (regional) tlrnicliigijă >s. f. alr 11,6 528/605. -• - — Tinichigiu -f suf. Aţă. TINICHIGIU s. m. Meseriaş' care lucrează sau repară. obiecte , de tinichea (1), (regional) p le u ar, t, i n id i c h e-i,a i, tînivGfeer, ('tevechisti-*ar) tri-h* t ă ivâ r;.'muncitor calificat care sexecrităpiese >sau elemente^de-iconstrucţie, diţi tablă' subţire-',dei oţel. Cf. costinescu, lm. Ce-ar hi pă noi dacă s-ar duce din oraşe toţi..,, potcovarii, toţi tinichigiii.',. ? jipescu, o. 52, cf.. ddrf, barcianu, şio i*j-, 'S61, alexi,' w:, tdrg, p-asGu, s. 411, şăineanu, d. Ui, q.ax>e. Ibricele şi- samovarele unui tirtt'ehigiu. cazimir, gr. 29, cf:.NOM. pHo'f. 38. Talăl meu ^primea amical pentirtiehigiub de la lP0f-cani. sadoveanu', o.’îkviâ», 566. Iancu tinichigiul le făcea grătarul. m*s»>z.' i, 1'70. Primii-tmei prieteni au •fost copiii lui Jurj, tinichigiul, v. romj octombrie 1954, -93< Băiatul care mă-vrea e tinichigiu, ib. martie 1971, 37, cf. m. d. enc., h i 121, chest. ii 10/36, 88„ 112, 124, alr ii ,6 483/723, 784, 791, ,928, AţRM sn î ,li 356. ; — Pl;: ti’nikhigit. —'Şi': (ihvechit) tihichegiu (ru-•bowi şxvii-«xix, 411), tiiiechegfu (costinescu), (regional) imdichegiu (alBm sn i h '356)*, teitechegiu (sfcRt-ban's' D.), tirnichit(hi (a-bb1 ii- 6 5127/605, 6 §28/605) s.m. — Din tc. tenekeci. , TliVlfiR s.n. v. taier. • , TlXIPlGIOAlCĂ, s. F. v. thiichigiuaică. ^piQiQAlCĂ ş, f. , v?i itinichigipaicâ, TIIVIRKîL, -IeA, -fcA adj., s. m. şi f. v. tinerel. TINIRfiţE . s. fi v. tinereţe. T1NIŞOR pron. pers. 2 sg. Fpfmă dirninujiyală cu sens hipocoristic pentru acuzativul accentuat al pronumelui, personaL de persoana a :doua singular^ ,Vin’ să te isărut şi pe': tinişor. n. a. bPGdan, apu tdrg. — Tiife ;(acuziatiyul pron.'pers.' de persoană a doua sgi) + SUfv -ijSr. •' 1 " TUyţŢĂ p. |,. (Regioriiil) ţ)ipinu|.iy ,al l.ui tin ă.jjl). Penp u ca cinema, sh nu fie urlt de lume şi nebagat- In xSamă,- se .duce Ja ,ot g,pă curgătoare. v. şi z.ice ps,tfel: ,,-Eţ.ună dimipeaja, tiniţăl“ şez. ii, 165. >. — Pi-: tiniţe. ■■ — Tină + suf. -i/â. «• 3717 TINOAVĂ — 278— “TIO TINOAVĂ s. f. v. tinovă. TIMOROI s.n. (Regipnal) Noroi1 (1); (regional) tină (1). L ina. . . II vede In tină. Îndată zice către cociş să steie In loc şi să ridice pe omul acela in hinleu, ca să nu moară acolo in linoroi: com. sat. v, 98. — Pl.: linoroaie. — Contaminare între tină şi noroi. TINdS, -OASĂ adj. 1. (învechit şi popular) Noroios, plin de tină (1), cu tină multă. Scoase-mă den groapa chinului şi den ţerina tinoasă. psalt. hur. 33v/16. Ere-mia, ce-l aruncară in groapa cea tinoasă. varlaam, c. 226. Şi-au ales loc foarte bun..., la o poiană Intre Ialomiţa, apă curgătoare, şi intre un pirlu foarte tinos. m. costin, o. 150. Au o cale neimblală, fiind locure teale, tinoase, păduroase. fl. d. (1680), 60r/l. Ca cum am fi intrai peste nişte tinoasă piştelniţă glodoase tini. cantemir, hr. 139. Să făcu in tabăra lor apă multă, ca o baltă tinoasă. anon. cantac., cm i, 159. Vara friguroasă, tinoasă, ncroditoare. calendari (1733), 5v/8. Curăţeaşle izvoarăle ceale turbure şi tinoase. mineiul (1776), 68ri/l'7. Au legat pre tatăl său şi l-au aruncat intr-o prăpastie tinoasă. varlaam — ioasaf, 128r/23. Grajdiurile. . ., ca se nu fie tinoase, trebuie să se bine podească.■ economia, 78/14. Ştia bine... că in balta puturoasă Au căzut, haina-l mustra tinoasă. budai-deleanu, ţ. 179, cf. lb, polizu, costinescu, ddrf, gheţie, r. m. Virtutea, ea deschide al cerului altar... Despreţaind malfimea, ea mlndră fuge-n zbor De gloată şi pămlntul tinos şi-njositor. ollănescu, h. o. 181, cf. barcianu, alexi,. w. Porcii şi găinile rămi-necrn în sarcina bunicii, care-şi lira cu greu bătrtneţea prin ograda tinoasă. vlasiu, a. p. 341. La părău nu s-o putut Nicidecum apropia, Că era tinos, glodos. marian, v. 75.: De mi-am aflat mai frumos Nu ca el on pai de jOs Şi-acela tot ii tinos. bîrlea, l. p. m.' i, 200. Pă uliţa cea tinoasă. ant. lit. pop. i; 195. Ce vii, mlndru(, tlrzior, Ori de mine nu fi-i dor? Ori ţi-i uliţa tinoasă. ■■? folc. transilv. i, 304, cf. a v 15. Naşterea mi-i sclipicioasă, Îngropăciunea mi-i tinoasă (Neaua), gorovei, c. 238. + (Regional; substantivat, n. pl.) Loc noroios; mlaştină. Cf. chiriţescu, gr. 255. Jugani se speria, în tinosuri că intra, Furca-n tină 5e-nfigea, Pe jugani că mi-i oprea, teodorescu, p. p. 690. 2. (Transilv., Maram., Bucov.) Murdar, jegos. Cf-gheţie, r. m. Nu le place-a-umbla tinoasă. bîrlea, l-p. m. ii, 263, cf. alr i 639/90, 347, 348, 350, 351, 360, 370, 640/347, 350, 1 361/347, alr ii 3 390/219, 260, 353, 3 391/219, 353, a v 15. O Fig. Odoarele ... sint făcute de miini tinoase.. barbu, princ. 97. — Pl.: linoşi, -oase şi (1, substantivat, n.) tinosuri. — Tină + suf. -os. T1N0V s.n. v. tinovă. TINOVĂ s.f. (Prin Bucov.) Loc mlăştinos, mocirlos (unde cresc plante de baltă). Cf. ddrf, com. marian, şez. ii, 44. + (Adjectival; în forma tiriov; despre pămînt) Băltos, care nu. este fertil (Ciocăneşti — Vatra Dornei). Cf. glosar reg. — Pl.: iinove. — Şi: (regional) tinoâvă (a v 2, 14’ 20, glosar reg.) s. f., tinov (a v 2, glosar reg.) s. n- — Tină + suf. -ovă. TINS, -Ă adj., adv. 1. Adj. (învechit; despre mem brele corpului) Desfăşurat în toată lungimea; întins-(F i g.) Mlnile. . . curate şi nespurcate a avea şi tinse cătră Dumnezeu şi spre lucrure dereapte. coresi, ev. 128. 2. Adj. (învechit) Desfăşurat pe toată suprafaţa: netezit, neted. Calea ceaea larga şi tinsa să ne părăsim-coresi, ev. 371, cf. 419. De-aceasta-m dai bucurie Jnemii şi veselie, Ca de casă cu slrinsoare, Cu haine tinse la soare, dosoftei, ps. 19/10. <0> Expr. Masă tinsă = masă aşternută- Armele lui era mai dragi declt mease tinse pline di .. . vin. moxa, 395/9. ' + (Despre terenuri) Neted, plan, şes. Loc lins. ureche, ap. rosetti-cazacu, i. l. r. i, 226. + (învechit şi regional; despre corturi, p. ext: despre tabere) Aşezat, instalat. Acolo era tins seivaniil paşii şi corturile. n. costin, let.2 ii, 53. Tinse-s două corturele. bibi-cescu, p. i>. 284. 3. Adv. (Regional; în expr.) A sc duce (său a merge tins) = a se duce direct, de-a dreptul; a se duce întins. Moscalii... au mers tins la Danlca. neculce, ap. cade, cf. scriban, d. 4. Adj. (învechit şi regional) Răspindit pe o suprafaţă, răsfirat. Văzui struguri pre mas[ă] tirişi (începutul sec. XIX). în cl 1969, 302, cf. alb ii 3 995/172. — Pl.: tinşi, -se. V. tinde'. TINSOARE s.f. (învechit, rar) 1. (in loc. adj.) De o tinsoare = neîntrerupt, continuu. [Norodul] glă-suia minunea, inălţind la ceriu glas zăbavnic şi de o Unsoare, abthiopica, 81y/25. 2. (în loc. adv.) într-o tinsoare == repede, în goană.Ducea oastea într-o Unsoare..., cit ce putea alerglnd şi suflind. ■ aethiopica, 55r/9. — Tins + suf. -oare. '' . TIJVŞCHIREA. s. f. v. teşcherea?. TIN-TĂNG interj, v. ting-tflng. TfNTĂ s.f. (Transilv., Ban;, Maram.)'’Cerneală: Cf. anon. car., lb. Scria cine ce voia cu o tintă chemică. bariţiu, p. a. ii, 721, cf. aristia, plut., tdrg, cads. Zboară la-n cănţălărie Şi ia tinţă şi hlrtie. frîncu — CANDREA, m. 224, com. din TIMIŞOARA, b. COSTIN, GR. băn. 202, ai.r sn iv h 920, teaha, c..n. 273. : — Pl.: tinte şi tinturi (alr sn iv h 920/346). — Şi: tentă s.f. ib. h 920/574. — Din .magh. tinţa, germ. Tinte. TINTICHE s. f. V. tinichea. TINXiHfiZ s. n. v. titirez. TIlVTIRf1 vb. IV, Tranz. (Regional) Ă alunga, a izgoni. Cf. arhiva, xxiv, 74. — Prez. ind.: tinliresc. — Şi: titiri vb. IV. arhiva, xxiv, 74. — Cf. î n t i r i. . TINTIRP vb. IV v. titiri1. TINTIŢĂ s. f. v. cintcză. TINTIZOI s.m. v. cintezoi. . UNTURĂ s.f. v. tinctură. ŢINljŢĂ s. f. (într-d poezie populară) Diminutiv al lui tină; lutişor. Casa maichii, cei micuţă, îi lipită cu linuţă. folc. transilv. i, 11. — Pl.: tinuţe- — Tină -j- suf. -u/â. ’ T1NZÂICĂ s.f. v. tindeche1. TINZĂTOARE s. f. (Regional) 1. Fiecare dintre lanţurile sau funiile care leagă crucea proţapului unui car cu capetele osiei; lambă- Cf. dame, t. 9,. pamfile, i. c. 135, şăineanu, d. u., cade. 2. (în forma tlnzător) SuCitor pentru aluat (Sebe-şel — Sebeş), a li 3. — Pl.: linzători. — Şi: tlnzătâr s.n. — Tindei -f'suf. -ătoaţe'. ■ TINZ^ICĂ s.f. v. tindechel. TIO interj. (Regional) Cuvînt cu care se alungă ciinii, vitele şi alte animale, (regional) tiohana. V. ţ i b ă. Tio, malac! alecsandri, t. 253.. Tio,. haită! 3739 TIOACĂ1 — 279 — TIORIE fibă, tio... Era să mă mănlnce haitele dracului, id. ib. 725, ef. cihac, 11, 412. îndrăzni-vor să mai zică Ţibă! tio! colarlă. contemporanul, i, 835, cf. ddrf, tdrg, şXineanu, d. u., dr. iv, 886.- Ţio! cal de hadă. rete-gânul, p. iu, 14. O Loc. v b. A da cu tioh = a alunga, a izgoni. Cf. ddrf. — Şi: tuo (scriban, d.), tioh, Oho (dr. iv, 886), . tiuho (scriban, d.), ţio interj. — Onomatopee. TIOĂCĂ1 s. f. v. tigvă. TIOACĂ2 s. f. v. toacă. TIOACĂ3 s. f. v. toc3. TIOAGĂ s. f. v. tigvă. TIOAlVCĂ s.f. (Ornit.; regional) Cucuvea (Athene noctuaj. Cf. băcescu, p. 165. — Pl.: tioance. Cf. c i o a că. TIOĂRE s. f. v. tigoare. TIOBRĂf vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică un animal) A alunga cu strigătul ,,tio“; (regional) a tiohăi. -An început... să-l fluiere şi să-l tiobrăiască, să-i lege tinichele de coadă. c. petrescu, o. p. ii, 285. — Prez. ind.: tiobrăiesc. — Cf. tiohăi. TIOC s. n. v. tic3. TIOC2 s. n. v. toc3. TlOCĂ s. f. V. toc3. TIOCĂRÎE s. f. (Prin uord-cstul Olt.) Totalitatea tocurilor3 dc la uşile şi ferestrele unei case. Cf. ciauşanu, v. 204. — Pl.: liocării. — Tioc2 + suf. -arie. TIOCOŞĂ adj. (Regional; despre vaci) Bună de lapte, care dă lapte mult. Com. furtună. — Pl.: tiocoşe. — Cf. magh. togy.es „cu ugerul mare“. TIOCUŞ s.n. (Regional) 1. Toc3 de lemn sau de tablă In care se ţine gresia pentru ascuţit coasa. Cind ai gresie, să ai şi tiolcuş. l. rom. 1960, nr. 5, 36. La noi nu prea sint t'ulcuşă d'-ălea..., la noi [gresia] o bagă-n buzunar: gl. olt. 2. focul3 în care se poartă revolverul. Tiolcuşul revolverului, boceanu, gl. 3. Toc3 dc hlrtie. Cf. . coman, gl., lexic reg. 57, ib. ii, 102. Am cumpărat nişte bomboane intr-un tiocuş de hlrtie. mat. dialect, i, 195, ef. porţile-de-fier, 348- 4. Vas făcut din scoarţă de brad, folosit pentru stringerea fructclor de pădure şi a răşinii. Teocuşul pentru fragi şi răşină, făcut din scoarţă de brad. păcală, m. r. 446. 5. învelişul, coaja unei seminţe. Sămînţa cânepii’ cind e crudă, nu iese din tiolcuş. boceanu, gl., cf. alr sn i h 88. — Pl.: tiocuşe şi tiocuşuri. — Şi: (regional) tiolcăş, tiulcuş, teptiş (porţile-de-fier, .348), teaetiş (lexic reg. 110) s. n. . , — Tioc2 +. suf. -uş. TIOCUŞOR s. n. (Regional) Diminutiv al lui tioc2; Învelişul, coaja unei seminţe (Cristeşti — Botoşani). Cf. alr sn i h 88/414. — Pl.: tiocuşoare. — Tioc2 + suf. -uşor. TIOH interj, v. tio. TIOHAHA interj. (Regional; repetat) Tio. Mergi numai ia acolo sub huciul acela şi strigă: tiohaha! tiohaha! sbiera, p. 260. — V. tio. TIOHĂf vb. IV. T r a n /. (Mold. şi Bucov.; complementul indică animale) A alunga cu strigătul ,,tio“, (regional) a tiobrăi; (complementul indică persoane) a huidui. . Cenuşerii de la giudecătorie o rls de mine. . . şî m-o tiuit ca pe-un dulău cu tingirea-n coadă, alecsandri, t. .918. Leagă dc coada unui cine o ploscă şi toţi nuntaşii îl tiohăiesc. sevastos, n. 315, cf. ddrf, tdrg. Mă tihuiau copiii cu sudalme. lesnea, i. 22, cf. scriban, d. A . venit un văcar, a tiohăit boii. galan, z. R. 163, cf. scl 1976, 404. începură a-l tiohăi [pe moşneag], şez. v, 41, cf. i. cr. vi, 218. A intrat un lup în sal şi-o ieşit oamenii cu ciomegele şi de-abia l-o tiohăit. Com. din bilca — rădăuţi. + Intran z. (Bucov.) A striga ,,tio“ pentru a alunga un animal. Lupule, nu fi turbat, A ma mlnca dzlua-n sat, Cl oa-mînii te-or vide, Dupa tini-or tiohăi. vasiliu, c. 38. Încep a striga ş-a tiohăi împrejurul oilor., id. p. L. 151, com. din straja — rădăuţi. + (în forma lehoi) A asmuţi (Nemţişor — Tîrgu Neamţ). Cf. i. cr. vi, 218. + Intranz. (Despre -clini; în forma lăhuij A lătra la vinat (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). A v 15. + Fig. A bate la cap, a mustra. Să tiohăie copiii cu vină şi fără vină. c. petrescu, în scl 1976, 404, — Prez. ind.: tiohăiesc. — Şi: tiuhăi (bl vi, 149), tiohoi (ib.), tiuhol (cade), tihni, tihoi (mironescu^ s. 621, scl 1976, 404), tehoi, tăhui, tuhăi (tdrg), tiui, ţuhăi (tdrg) . vb. IV. — Tioh + suf. -ăi. TIOHĂIALĂ s. f. (Prin Mold.) Huiduială. In sal devale s-aud strigăte, tiuhăieli şi goană de uliu. săm. ij 279, cf. scriban, d. — Pl.: tiohăieli. — Şi: tiuliăială, tihoiăiă (mironescu, s. 621, scl 1976, 403) s. f. — Tiohăi + suf. -eală. TIOHN subst. (Prin Bucov.) Femeie înaltă, grasă şi proastă; (regional) brahalniţă, brahoană. Cf. şez. iii, 90. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. TIOHOf vb. IV v. tiohăi. TI<3l s. m. Mercaptan. m. d. enc., dex. — Pi.: tioli. — Pronunţat: tiol. — Din fr. thiol. TIOLCfîR s. n. v. tolcer. TIOLCUŞ s. n. v. tiocuş. TIOJLTfiU s. n. v. telteu. TIONC s. n. v. toaneă1. TIONTIOlJ vb. IV. Intranz. (Regional; despre curcan) A scoate strigătul caracteristic speciei (Ro- şia — Beiuş). Cf. alr ii 5 741/310. — Prez. ind. pers. 3: tiontioleşte. — Formaţie onomatopeică. TIOPĂNl.vb. iV. Tranz. (Priii Transilv.; complementul indică mămăliga) A tăpşi. Cf. alr i 1 814/98, alr sn iv h 1 113/250; — Prez. ind.: tiopănesc. — Şi: tiopom vb. IV. alr' sn iv li' 1 113/250. — Formaţie onomatopeică. Cf. topăli. TIOPONf vb. IV v. tiopăni. TIORfE s. f. v. teoriei. 3768 TIO.UREE — 280 — TIP1 TiOURfiE s. f. Derivat al ureei, în care atomul de oxigen este înlocuit prin sulf, folosit la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. Cf. m. d. ENC., DEX. — Pronunţat: ti-0-u-, — Din fr. thio-uree. TIP1 subst. 1. S. n. Model, formă care reprezintă un anumit grup de obiecte sau de fenomene; obiecte reprezentînd modelul original după care se efectuează obiecte de acelaşi fel; prototip. V. fel, soi, gen. Ale lumii (ie pomenite pilde şi tipuri, cantemir, o. v, 157. De feteşcare hotărtre pravelnicească se va face cile două tipuri aseminea şi unul se va aşeza la casă păstrării... şi cel de al doilea se va da la locul său cel orinduit (a. 1822). uricariul, iv, 298/6. Toate învăţaturile ce se vor invăfa vor urma după lipul cărţilor orighinale (a. 1828). ib. vii, 174. Cind un norod are aceleaşi forme sau aceiaşi lipi gramaticali..., are tot o limbă, fm (1839), 1491/27. Dacă limba ar fi rămas precum se vede tn cărţile vechi... şi vrun om înzestrat cu o ştiinţă sistematică a limbelor rude s-ar fi apucat a o aduna şi a o aşeza precum cer tipul şi originea ei, negreşit că am fi scăpat de toate aceste pleonasme, ne-gruzzi, s. r, 258, cf. polizu. Clasificarea... lui Cu-vier, bazată tn prima linie pe anatomia comparată sau pe tipuri de structură, maiorescu, l. 120, cf. ddrf. Toţi cristalii unui sistem cristalin se pot deduce din unul şi acelaşi cristal, numit tip. poni, ch. 14, cf. barcianu, alexi, w., severin, s. 135. Tipul pastei nu schimbă slruclura metalului sudat, ioanovici, tehn. 179. Cu tipul acesta de case avem maximum de clşlig. bart, s. m. 44. Foarte interesante subt raportul stilistic slnt repetiţiile de tipul următor, iordan, stil. 273. Construcţia şi funcţionarea dispozitivului... nu diferă de cele cunoscute la tipurile clasice, ionescu-muscel, ţes. 430. S-au interesat îndeaproape de noul tip de tractor. scînteia, 1952, nr. 2 397. Există, de pildă, tipul jurnalului care umflă activitatea vitală şi gesticulaţia zilnică, călinescu, c. o. 74. Expresionismul nu idealizează contururile lucrurilor ca să se înalţe ta tipuri. blaga,. z. 57. Există tendinţe... care duc la crearea unor tipuri regulate de declinare, scl 1953, 146. Aplicăm aceeaşi metodă de cercetare la cel de-at doilea tip de exemple, graur, e. 47. Tipurile morfologice osco-um-briene aveau corespondente clare tn latineşte, ist. i.. Rom. i, 34. Cerceta un nou tip de vagon de dormit. mihale, o. 21. Prin rocă se înţelege o grupare de un singur tip sau o asociaţie de mai multe tipuri de minerale. geologia, 16. O (Construit, de obicei, cu prep. ,,de“; urmat de determinări indicînd felul, categoria, domeniul etc.) Ţara noastră are... climă temperată dar de tip continental, mehedinţi, g. f. 107. In coloana tip chimic se arată elementul cunoscut care se apropie prin proprietăţile sale chimice de cel radioactiv, macarovici, ch. 192. Clopotniţa de tip romanic, cu ceas şi cu turn masiv, călinescu, c. o. 159. E o casă de lip vechi, de lemn, cu pridvor, stancu, u.r.s.s. 169. Pe trotuar, lingă maşina tip sport, . ., Sition ti mulţumi doamnei Trude, vinea, l. i, 47. + (învechit) Formă în care se toarnă anumite materiale pentru a primi aspectul dorit; tipar (3). Cf. scriban, d. + Caracter, formă de literă tipografică. Cf. şăineanu, d. u., scriban, d. + (învechit) Efigie, simbol al unei medalii. Cf. costinescu, şăineanu, d. u. 2. S. n. Individ, exemplar care întruneşte trăsăturile caracteristice ale unui grup, ale unei categorii, ale unei rase etc. Arifta era tipul cel adevărat al rasei sale. asachi, s. l. ii, 119. Iată lipul ciocoiului din toate ţările, filimon, o. i, 98. Cine mai tntllneşle tipurile acele originale. . . de lăutari nelipsiţi la sărbători .... ? alecsandri, s. 26. Pe Ana o interesau tipurile curioase şi viaţa, vlahuţă, d. 239. Tip de idealist, nu-i aşa? ionescu-rion, s. 284. Omul obişnuit e un lip, pe cînd omul mare e un caz unic. ibrăileanu, s. l. 103, cf. cade. Soţia doctorului, un tip de frumuseţe. bart, s. m. 26, cf. scriban, d. In Italia, apare tipul unui cugetător liber, vianu, l. u- 65. E arivistul al cărui lip superior tl Incarnează Julien Sorel. ralea, s. t. i, 108. Poartă ochelari, ceea ce subliniază tipul său intelectual, h. lovinescu, t. 241. Francisc, tipul clasic al servitorului de casă mare. t decembrie 1964, 31. înclinăm a crede astăzi că Alecsandri nu aparţine nici tipului romantic, nici celui clasic. L 1965, nr. 17, 11/2. Voiculescu ilustrează. . . un tip de scriitor modern. v. rom. februarie 1970, 63. + Totalitatea caracterelor distinctive esenţiale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. Slngele la munte păstrează incă tipul cel frumos strămoşesc, negruzzi, s. i,' 308. Păzirea lipului ţării ungureşti, fm (1861), 79, cf. dl, dm, dex. 4 Caracter distinctiv, particularitate. [Provincialul] are deosebii lip după ţinutul din care vine. negruzzi, s. i, 237. Cîţi oameni, atîtea tipuri, atitea lumi, atîtea probleme, delavrancea, h. t. 50, cf. dl, dm, dex. + Categorie de persoane cu anumite trăsături constituţionale, anatomofiziologice , sau psihologice comune. Vestitul medic elin Ilipocral ne-a lăsat o descriere a tipului scitic, xenopol, i. r. i, 37. Cind personajul e bine prins şl cînd numele e bine ales, acesta devine adesea caracteristic pentru calităţile şi mai ales pentru defectele unui tip de oameni, graur, n. p. 155. Tipul astenic. M. d. enc. + Exemplar ale cărui caractere formează trăsăturile esenţiale ale unei specii, ale unei familii etc. de plante sau de animale. Se pot aproviziona cu tipi reproducători de cai de rasele cete mai curate, i. ionescu, d. xii, cf. dl, dm. 3. S. n. Personaj din literatură sau din alt domeniu al artei, care întruneşte în modul cel mai expresiv trăsăturile, caracterele esenţiale ale indivizilor din categoria pe care o reprezintă. Compozitorul s-a depărtat cu totul de tipii clasici creaţi de Rossini... şi a făcut pe nobilii şi pe ferocii conspiratori să clnte taran-tela. filimon, o. ii, 264. Tipurile lui Turghenicv sint tipuri vii. gherea, st. cr. ii, 215. în locul regilor greci şi romani încep a se pune pe scenă tipuri vii, contemporane. ionescu-rion, s. 256. Ce romane serioase, documentate, s-ar fi putut scrie in epoca aceea! Atitea tipuri de zugrăvit, alttea pasiuni de analizat. . . ! de-metrescu, o. 158. Dintre tipurile comice ale tui Caragiale. . ., conu Leonida este tipul cel mai „cult", ibrăileanu, s. 62. Caragiale a suflat viaţă unei galerii întregi de tipuri, sadoveanu, e. 144. Vei afla cam aceleaşi tipuri literare, călinescu, c. o. 84. Aman. . . ne lasă o splendidă galerie a tipurilor celor mai variate. contemp. 1956, nr. 494, 4/2. în jurul lui, o vitrină de tipuri ce se vor pitoreşti. T iunie 1964, 90. Individualizarea duce la o mare varietate de tipuri, ist. lit. rom. i, 19. Creaţia’ literară. . . modelează un material de viaţă şi creează tipuri, v. rom. septembrie 1970, 60. + (Familiar) Figură originală, costinescu, cf. scriban, d. 4. S. m şi f. (Familiar) Individ, ins. Un tip eminamente simpatic este amicul meu X. caragiale, o. i, 298. Tipul, grăbindu-se să-şi ridice arma, a uitat jos carta de vizită, id. ib. ii, 17. Mi s-a părul un tip curios acest om. vlahuţă, s. a. ii, 36. Ţigările le avea gratis de la Lupescu — un lip. ap. iordan, stil. 375. tipul începuse să-mi fie simpatic, camil petrescu, u. n. 58. Un tip cu faţa lungă. . . stă puţin cam într-o rînă. id. if). 405. E cu un tip! anunţă unchiul Pot. c. petrescu, î. i, 12. E un tip uricios. sebastian, t. 30. Domnişoara. . . l-a cunoscut pe lip. p. constant, r. 78. Să scăpăm portul de un. . . tip incomod şi indezirabil. bart,. e. 297, cf. iordan, stil. 374, 375. Micule — zise ea Uitorcînda-se către lip — ce dulce e bucala asta! călinescu, e. o. ii, 76. E un lip ridicol. camil petrescu, o. i, 416. E un tip care aleargă toată dimineaţa cu... oferte, vinea, l. ii, 167. Un lip scund ... ieşi din staţia de benzină, v. rom. ianuarie 1969, 35. Bătrinut a izbutit să lase întotdeauna impresia unni 3770 — 281 — TIPAR tip prosper şi chibzuit, ib. mai 1977, 27, cf. scl 1976, 404, 405. + Iubit. bul. fil. v, 215. — Pl.: (1, 2, 3) tipuri, (învechit) tipi şi (4) tipi, -e. — Din lat. typus, ngr. zunoc., fr. type. TIP2 adv. v. tipa. TIP3 s. m. v. tiplu. TIP4 s. n. v. chip. T(PA interj., adv. (Adesea repetat sau Sn corelaţie cu 1 i p a) 1. Interj. Cuvînt care redă sunetul produs de cineva care umblă desculţ sau păşeşte loarte încet. V. p î ş. Seara se întoarce acasă, tot pe jos, lipa-tipa, tipa-lipa. stanctj, d. 87, cf. coman, gl. 28. 2. Adv. (în legătură cu verbe de mişcare) Tiptil (2). A intrat tipa-tipa In cetate, caragiale, o. iii, 39. Călugărul... iese tipa-lipa, strlngîndu-şi la piept ante-reul. id. ib. vi, 480. Ţîncul. . . mergea tip-tip prin blana de praf a drumului, sadoveanu, o. v, 80. — Şi: tip adv. Onomatopee. TIPALAGĂ s. f. V. pitpalacă. TIPAR s.n. 1. (învechit) Tipografie (2). Fu dascal şi mai mare prespre tipariu unde să tipăriia cărţile (a. 1632). gcr i, 78/4. Tipăritu-s-au în tipări prealuminatului domn Io Matei Basarab [Titlu], prav. gov. Carte românească de învăţătură. . . în tipariul domnesc în mănăstirea a Tri Svetiieli, în Iaşi, de la Hristos 1643 [Titlu], varlaam, c. Şeaple taine a besearecii. Tipărite. . . in tipariul cel domnesc (a. 1645). gcr i, 114/3. Tipografie, adecă tipariu de tipăritul cărţilor am rădicat, cheia în., ap. gcr i, 236/28. Scriitori carii izvodesc puţini să-află, iară tipar nu-i. m. costin, o. 165. Din palrierşie datu-ne-au tipare, Sufletească treabă, şi biii. ne pare. dosoftei, ap. ccr 245/21, cf. polizu, ddrf, tdrg, cade. 2. Totalitatea operaţiilor de tipărire a unui text; imprimare cu ajutorul maşinilor tipografice; tehnica, meşteşugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice care imprimă un text. Eu, Şerban diiacu, meşterul mare a tiparelor, po 11/16. Viiafa şi pildele prea înţeleptului Esop, prin acest tipariu mai îndreptate (a. 1812). gcr ii, 207/10. Eu aş scrie pre tablă un cuvînt uşor..., cu litere care slnt asemenea celor pe tipariu. petrovici, p. 137/24, cf. lb., Plnă la anul 1440, oamenii scria cărţile tot cu mină, nefiind plnă atunci aflat tiparul, heliade, o. ii, 194. Vei voi d-ta a tipări. . . acea Condică tn cerutul număr de ZOO exemplare. . . şi a sporirei cheltuielilor ce urmează din tipariul tipografiei (a. 1833). uricariul, viii, 202. Tiparul, viaţă veşnică a orice înllmplări. i. golescu, ap. zanne, p. viii, 599. Asta poezie... la lumină dată cu tiparul, pann, e. i, ixi/7, cf. polizu. Un scriitor fără tipar este un soldat fără armă. bolliac, o. 53. Am dat de o greşeală de tipar, alecsandri, s. 154, cl cihac, ii, 706. în'aceeaşi primăvară se publică tragedia şi prin tipar, maiorescu, cr. ii, 115, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, cade. Am prilejul să citesc, tn pagini pripite şi ahtiate după tipar, noian de versuri şi de proză, galaction, a. 148. Trimite la tipar O carte amuzantă şi plină, ca un stup, De cugetări subtile; topîrceanu, o. A.i, 84. Un aer greu In care îşi dăduseră Intllnire toate miresmele, de naftalină şi de violete..., de cerneală de tipar şi de pastile de mintă. c. petrescu, c. v. 129; cf. scriban, d. Tiparul dă pe faţă lucrul necunoscut, arghezi, s. vi, 16. Un steguleţ minuscul... dă de veste cu litere de tipar eă locul a fost, „rezervat" din timp. vinea, l. i, i24. Introducerea tiparului In Moldova şi primul efort... de răspln-dir& a euvîntului românesc scris se datoresc lui Varlaam. varlaam. —î sadoveanu, 37. Unii lingvişti au comparai introducerea automatizării In lexicografie cu revoluţia produsă de inventarea tiparului. l. rom. 1965, 527, cf. alr sn iv h 925. Coală de tipar v. coală. Ti- par înalt = tipar la care elementele tipăritoare sînt în relief; pantografie. Cf. ltr, der. Tipar adlnc = procedeu de tipărire cu forme de tipar (2) care au o suprafaţă netedă, pe care imaginea propriu-zisă este gravată în adîncime; calcografie, tifdruc. m. d. enc. Tipar plan = tipar la care elementele tipăritoare nu prezintă o înălţare sau o adîncire sensibilă faţă de suprafaţa netipăritoare. ib. Tipar ofset v. o f s e t. Expr. A da (ceva) la tipar sau, rar, a Încredinţa (ceva) tiparului = a preda pentru publicare. Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, -w., tdrg, cade, scriban, d., dl, dm. Poate încredinţa tiparului o carte. v. rom. august 1970, 63. Bun de tipar v. bun. (A ii sau a sc afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în curs de tipărire; (a fi sau a se afla) în curs de apariţie. Tragedia Ermiona tradusă din nemţeşte de d. I. Văcărescul se află subt tipar, cr (1834), 442/47, cf. polizu. Trei mari scrieri ale lui Bolliac... slnt sub tipar. bălcescu, ap. ghica, a."574. Se află sub tipar.. . prima parte a gramaticii ştiinţifice a limbii române, l. rom. 1953, nr. 4, 9, cf. dl, dm. A vedea lumina tiparului = (despre texte, scrieri) a apărea. Tu, drag copil al închipuirii mele, mini vei vedea lumina tiparului ! gane, n. iii, 155. Această lucrare va vedea lumina tiparului, vianu, l. r. 14. Volumul meu n-a văzut lumina tiparului, v. rom. martie 1955, 194. Clnd a văzut lumina tiparului, ,,Focul1* era romanul actualităţii stringente, scînteia, 1960, nr. 4 833, 2. (învechit şi regional) A da (sau a pune, a bate) în (sau sub) tipar = a tipări (1). Această carte... o am pus tn tipariu cu ajutorul bunului mieu stăpîn. cheia în., ap. gcr i, 237/12. Mai sînt încă. . ■ şi altele care, cu dumnezeiescul ajuioriu, nevoim a Ie isprăvi, ca şi acea-lea în tipariu să să bală (a. -1691). ib. 290/29. Cu cheltuiala noastră s-au dat In tipariu, în tipografia cea noao (a. 1742). gcr n, 30/33. Au... dat această carte în tipariu cu a sa cheltuială (a. 1765). gcr ii, 79/12. Această orînduială a judecăţilor... a poruncit măria-sa de a dat în tipar, dionisie, c. 167, cf. polizu. începui a le pune sub tipariu tn vara trecută, fm (1861), 15, cf. alr sn iv h 925. (învechit) A da (pe cineva) In tipar = a vorbi în presă despre cineva. De ar fi o mulţumire să le vezi In tipar dat, Şi pe uliţi clteodată cu degetul arătat, S-auzi: asta e cutare! apoi eu te-aş ferici, alexandrescu, o. i, 175. (învechit) A scoate Sn tipar = a da la iveală, a publica. Multe cărţi au scos în tipări împrotiva ereticilor, n. costin, let. ii, 59/38. (Prin Mold.) Ca de tipar sau parcări de tipar, se spune despre un scris frumos sau despre o zugrăveală frumoasă. Cf. pamfile, j. ii, 169. Nu sînt fecior de notar, Ci slnt fecior de plugar, Şi nu-ţi scriu ca de tipar. folc. mold. ii, 198. + Presă, ziare. Scriitorii însemnaţi din toată Europa începură prin tipar a trezi opinia publică, bălcescu, ap. tdrg. + Libertatea tiparului = libertatea presei. Cf. ddrf. Am hotărît libertatea tiparului şi a euvîntului. camil petrescu, o. ii, 426. 3. Formă în care se toarnă anumite materiale pentru a primi aspectul dorit; (învechit) tip1. Cf. anon. car., polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, pamfile, i. c. 384. Amintim.. . tiparele de presat caşul, săpate în lemn. vuia, păst. 130, cf. nica, l. vam, 242. Tiparili di păpuş şi caş sărat servesc la stînă şi la gospodărie, diaconu, p. 28, cf. cade. De la locul de topire, fonta este transportată pentru a fi turnată in tipare, adică în diferite, forme de piese pe care dorim să le fabricăm, ioanovici, tehn. 80, cf. cantuniari, l. m. i67. După ce au fost turnate în tipare, cărămizile slnt puse la uscat, bogza, c. o. 219, cf. h i 419, n 118, iii 118, vii 50, 184, 226, 506, vin 260, viii2 161, x 368, xi 339, 438, 489, 505, chest. v 11, 15, 17, 20, 46, 49, 65, 68, 73, 83, 94. [Clopotul] îi loarnă-n tipar. alr ii 4 270/872, cf. 899. + Expr. Ieşiţi toţi dintr-un (sau după un) tipar = sînt la fel, pe acelaşi calapod. Cf. zanne, p. v, 625. (Glumeţ) Ridicase de pe lespezi ceaunul uriaş. . . şi din tiparul lui negru şi fierbinte se rostogoli, ca o stlncă ruptă din munte, o gigantică, 3776 TÎPARlU — 282 — TIPĂRI mămăligă, hogaş, m. n. 194. + Şablon, model (din lemn sau din hîrtie) după care se pot confecţiona diferite obiecte (mai ales de îmbrăcăminte). V. calapod, calup, fason. Cf. cade. Eu îmi lucrez rochiile singură, după tiparele din „La femme de France“. c. petrescu, î. ii, 147. S-a plecai intr-un genunchi şi cu creionul mi-a luai de jur-lmprejur tiparul tălpii, i. botez, şc. 32, cf. chest. v 46 supl. Să-mi faci haina... după tipar. il). v 49 supl., cf. 89 supl., alb ii 6 621/192, 551, 784, 6 627, alrm sn i h 329. + Unealtă de zidărie cu ajutorul căreia se fac ciubucele; ciubucar. V. matriţă. Cf. damie, t. 104, cade, h ii 195, x 261, xii 32. + Ştanţă pentru baterea monedelor. Ţiganii căldurari.. . au şi tipare de bani. şez. iii, 36. 4. Ansamblul pieselor care constituie forma pentru obţinerea elementelor prefabricate de beton, de beton armat sau de ipsos. Cf. m. d. enc. 5. Urmă, întipărire. Cine-şi mai aduce aminte astăzi de noroiul adine de un cot din zăvoiul Orbului..., in care pocneau picioarele cailor şi lăsau tipar la fiecare pas! ghica, s. xvii. (Fig )■ Sufletul, lăsindu-şi tiparul In lut greu, Să-şi regăsească ţara. pili.at, p. 105. 6. Fig. Model, tip, prototip. In prisosllul om-dragostii a mulţ alalţ au fost chip şi tipariu. dosoftei, v. s. noiembrie 122v/34. De pre care lucruri... doaă chipuri sau, mai adevărat să zic, doaă tipare a doaă chipuri a se ave aieve. cantemir, ist. 230. Nu se croieşte nici. o limbă după asemenea tipar, maiorescu, cr. ii, 266. îi lipsea. . . spontaneitatea, topirea şi turnarea repede a emoţiunei in tiparul limbei. vlahuţă, d. 124. Marele arhitect... a făcut teatral acesta, uriaş după tipariul teatrelor greceşti, iorga, ap. tdrg. Cugetarea. omenească schimblndu-se cu timpul..., este firesc ca vechile tipare formale să n-o mai poată incapc. petică, o. 422. Nemuritoare-n cripta lor obscură Tiparele statuii s-au păstrat, arghezi, v. 12. Masca tiparului mi-o smulge, pillat, p. 175. O limbă. . . tşi sfarmă şi işi înnoieşte necontenit tiparele, sadoveanu, e. 38. Ideile n-ar fi alta declt nişte tipare eterne, pe nume prototipi. călinescu, c. o. 116. în clte tipare nu a intrat plnă acum aceeaşi experienţă? blaga, z, 142. Legi răsturnlnd şi vădite tipare Minunea ţişneşte ca macu-n secară, id. poezii, 174. Punctul de plecare ll formează tiparul slav tn care au fost turnate primele împrumuturi din franţuzeşte, graur, e. 47. Cu cit o personalitate este mai puternică, cu atlt este mai greu de prins In tiparele. . . artei teatrale, t iulie 1964, 70. Tiparul antic devine insuficient, nelncăpător, inactual. v. rom. iunie 1970, 126. + Clişeu, şablon, dex.q X nu depăşeşte tiparele obişnuite. — Pl.: tipare. — Şi: (învechit) ti pariu s.n. — Din ngr. TUTrdcpi(ov). TIPÂIUU s'. h. v. tipar. TIPĂREA s.f. (învechit) Tipografie {2). Tipă-ritu-s-au In tiparnea cea denlli (a. 1642). gcr i, 9-1/ 29, cf. tdrg, cade, scriban, d. — Pl.: tiparne. — Şi: tipârne s.f. — Din tiparniţă. TIPARÎVIÎ s. f. v. tiparnă. TIPÂRNIC, -Ă. adj., s. m. 1. Adj. (învechit şi regional) De tipar (2) ; tipărit2 (1). Am făcut aleagere de In multe şi bogate pravile. . . (că n-am vrut să scriu dăpre ceale tiparnice, fiindu-mi teamă că, de elnd au încăput cărţile pravoslaviei la mina ereticilor, ei n-au lipsit a nu băga cile ceva zizanii) (a. 1652). gcr i, 158/34. Am mai adaos la această istorie şi nişte răspunsuri din nişte trătaje moschiceşti tiparnice. n. costin, let. ii, 103/17. Era mlzgălit cu multe fealuri de slovă proastă printre cea frumoasă şi tiparnică slovă diniii (a. 1812). iorga, s. d. xv, 311, cf. scriban, d., scl 1976, 405, a v 25. 2. S. m. (învechit) Tipograf2. Au. mai adaos tipar-nicii lor o slovă. m. costin, o. 246. Matei voi să-şi aibă tiparnicii săi pentru cărţile sfinte, iorga, l. r. 130. O (Adjectival) Au adus meşteri tiparnici şi de slove greceşti şi sloveneşti. axinte uricariul, let. ii, 179/14. El comandă apoi ilustraţii... şi dădu totul meşterilor tiparnici. iorga, l. r. 170, cf. scriban, d. — Pl.: tiparnici, -ce. — Tipar + suf. -nie. TIPARNIŢĂ s. f. (învechit) Tipografie (2). Psaltirea de-nţăles... cu posluşaniia smerenii[i] noastre Dosothei mitropolitul Suceavei In tiparniţa s[fi]nfe£ mitropolii [Titlu], dosoftei, ap. gcr i, 246/22, cf. 250/27. Mănăstirile trebuiau... să întocmească tiparniţe pentru publicarea şi răspindirea de cărţi, odobescu, S. II, 42, cf. BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. Pe vremea începuturilor noastre literare, pe vremea tiparniţelor..., un Costache Negruzzi era autor provincial. perpessicius, m. iii, 207. La Blaj s-a pus In funcţiune pe la 1755... vechea tiparniţă de la Bălgrad. blaga, g. 87. Un dascăl român din preajma Braşovului. . . şi-a alcătuit singur un fel de tiparniţă, id. ib. 183. Ieşit din teascurile tiparniţei In anul 184S, volumul e prefaţat de Simion Ştefan, contemp. 1966, nr. 16, 8/1. — Pl.: tiparniţe. — Tipar + suf. -ni/ă. TIPAROÂSĂ s. f. v. chiparoasă. TIPAR().S s. m. v. chiparos. TIPĂf vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic, umblînd desculţ sau păşind încet; a face tipa-tipa; a lipăi. Frumoasă sară, măi Ţubichi! zise el... către căţelul care tipăia acum alături, sadoveanu, o. ix, 16. Căţelul Işi mişcă bucata de coadă şi ti păi îndărăt. id. ib. 78, cf; udrescu, gl,. — Prez. ind.: tipăiesc. — Tip2 + suf. -ăi. TIPĂfT s. n. Faptul de a t i p ă i. Un tipăit uşor s-aude pe cărarea umedă, In urma călugărului, sadoveanu, o. ix, 15. I-auzi... tipăitul unor pui de găină, udrescu, gl. — V. tipăi. TIPĂLAGĂ s.f. v. pitpalacă. ŢIPARĂ vb. I v. tipări. TIPĂREĂLĂ s. f. (Rar) Tipăritură (2). Noi mai mult ne întunecăm. . . declt să ne vedem luminaţi cu nămolul de tipăreală ce stă tn mina . .. învăţătorilor. jipescu, ap. tdrg, cf. ddrf, scriban, d. — Pl.: tipăreli. — Tipări + suf. -eală. TIPÂRf vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material (hîrtie, carton, piele etc.) un text, imagini etc. existente pe o formă de tipar (2), folosind o maşină (presă) de tipărit; a reproduce prin tehnica tiparului, a imprima prin tipar; a efectua lucrările de tipărire; (complementul indică publicaţii, opere, articole etc.) a face să apară, a da la iveală, a publica, a edita. . Să tipărească această carte. . . spre învăţătura legiei oamenilor creştini., coresi, ev. 6. Aceaste doo cărţi să fie plrgă plnă. . . va şi alalte tipări şi scoate, po 11/9. Am vrut să le tipăresc cu cheltuiala sf[i]ntei mănăstiri (a. 1642). ocr I, 94/21. Am socotit şi izvodul slovenescu carele-i izvodit sloveneaşte... şi e tipării In ţara Moscului, n. test. (1648), [prefaţă] vr/25, cf. st. lf.x. 173ri/21. O ai tllmăcit In limba rumânească şi o ai tipărit, biblia (1688), [prefaţă] mi/57, cf. anon. car. Dat-au lui craiu o carte care era tipărită. R. greceanu, cm ii, 45. Multe istorii tipărite au ieşit pentru aeeastaş lucru (a, 1775). gcr ii, 53/20, cf. drlu, lb. Se tipăreşti pe sama d-tale un număr de 100 esem- I plarc (a. 1833). uricariul, viii, 202. Voi mijloci a 37 89 tipârî — 283 — TIPÂRÎ tipări... scrisorile voastre. drăghici, r. 95/28. A vă mai lăuda.această carte e lucru de prisos; atlta numai zic că francezii.,, o au tipărită de nenumărate ori. gorjan, h, i, 1/4. Dară numele i-a fost tipării la coada vreunor versurele... ferice de el! negruzzi, s. i, 69, cf. polizu. Minciuni neruşinate eu liber tipăream. ALEXANDRESCU, O. I, 294, Cf. COSTINESCU. Ai voit, amice, ca, mai nainte de a o tipări, să citesc eu, in manuscript, cartea românească cc tu ai.compus, odobescu, s. ni, '9. Aş vrea să tipăresc instantaneul lntr-o broşură. CARAGIALE, O. VII, 326, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., murnu, gr. 50. Nimenea n-avu curaj Să-i tipărească cel mai splendid şi mai sublim al său articol, anghel — IOSIF, C. M. II, 11, Cf. TDRG, ŞĂINEANU, D. U. Vreau să tipăresc cărţile d-tale.- camil petrescu, u. n. 63. Am auzit despre o nouă ediţie a lui Creangă, pe care e vorba s-o tipăreşti la toamnă, sadoveanu, e. 140. O car te de joc, tipărită lă Viena. călinescu, c. o. 30. Cu datele dobtndite. . ., tipărim prima fasciculă, vinea, l. i, 138. Doi germani... tipăresc In limba germană volumul, ist. lit. rom. i, 79. O editură... tipăreşte luxos şi, desigur, cu cheltuială, mari tomuri de specialitate. scînteia, 1966, nr. 6 893, cf. alr sn iv h 925. (Absol.) Leon Ferctru pornise a tipări tn marile publicaţii europene, sadoveanu, o. x, 455. <0> (Complementul indică un autor) Să te vezi tipărit negru pe alb şi citit de o mulţime de lume! gane, n. iii, 143. [Autorul]... e tipării In tiraje de masă. v. rom. decembrie 1970, 139. <$> F i.g. Cuvintele... părea că erau tipărite cu electricitate. Iosif le vedea intr-un singur şir, orbitor de strălucit, agîrbiceanu, a. 477. O Refl. pas. Se-au început această carte a se tipări..: tn luna la dechemvrie. coresi, ev. 1. Tipărilu-se-au ceasiea doo cărţi, po 4/3. Tipariu unde să tipăriia cărţile (a. 1632). gcr i, 78/5. Pravila aceasta iaste direp-tătoriu de leage. : . Tipăritu-s-au In tipări prealuminatului domn Io Matei Basarab. [Titlu] prav. gov. Tipăritu-s-au In liparnea cea dentii (a. 1642). gcr i, 94/29. Noul Testament. . . Tipărilu-Srau Intru a md/-u[i] sale tipografie. [Titlu] n. test. (1648). O am pus in. tipariu . . . şi s-au început a să tipări cu toată nevoinla. cheia în. mr/ll. Biblia. . . Tipăritu-s-au Intiiu in. scaunut mitropoliei Bucureştilor. [Titlu] biblia (1688). Această sflntă carte... Srau tipărit acum de iznoavă pre limba noastră rumânească (a. 1737). bv iii, 53. Mineiul, luna lui oclobrie, care s-au tipărit acum Intiiu rumăneaşte. [Titlu] mineiul (1776). A porunci [t] ca. să să tipărească o carte (a. 1810). iorga, s. d. xii, 202. Orice carte se va tipări Ia tipografie... . fără să fie supusă la cenzură se vor lua toate exemplarurile de către stăplnire. cr (1833), 2021/12. Se vor tipări Intlmplările lui. drăghici, r. 95/27. Povestea asta se tipări in foaia ,,Propăşirea“. negruzzi, s. i, 94. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kogălniceanu, ia Iaşi, unde s-a tipărit, ghica, s. 681. Broşura. . . se tipăreşte deosebi cu actele congresului, fm (1861), 22. Ceea ce se scrie şi se tipăreşte nu mai rămîne mărginii la cercai mic al amicilor: maioresci}, cr. ii, 91. A poruncit să se tipărească povestea aceasta, caragiale, o. iv, 143. Pagini fare s-au tipărit, v. rom: decembrie 1970, 57# 2. (învechit şi popular) A lăsa urme (prin apăsare), a întipări,,a imprima. In loc ce statură au rămas tipărite pllntele lui. dosoftei, v. s. decembrie 239v/16. Acest pod şi In banii acelui împărat Ulpia Traian se punea, de o parte de monelă bătea chipul lui şi de cealaltă parte ţipăreft podul, spătarul milescu, let2. i, 89: Se şi cunosc.. urme de taraci şi-de nuiele tipărite In lutul acum ars. odobescIi, s. n, 144. Pe această zăpadă ce se topeşte acum siibt adierea încropită a zefirului primăvăratic, n-au fost oare tipărite urme încrucişate ăie copoilor. .. ? id, ib. ni, 41, cf. barcianu, cade. îmi închipuiam cosaşii pămlntii, merglnd tăcuţi pe sub fulgerele coaselor, şi copiii-■■ merglnd doi cite doi, tipărind opincuţe tn pulberea nemilostivă, camilar, c. p. 41, cf. alr ii 6 625/141. 0> Fig. Gindul a ascunsului inimii nici chip, nici floare are, fără numai cind icoana In cuvinte sau In lucruri îşi tipăreşte, cantemir, ist. 105. îngereasca expresie a figurei... şi mai ales duioşia tipărită in ochii acelii icoane îmi părură atit de măiestroase, că mă apropiei de ea. dacia lit. 259/ 10. + (învechit) A grava; a săpa. Le-au dai peceţi tuturor tipărite, anume pe feţile lor, numele şi porecla. CANTA, LET. iii, 178/12. Au tipării... numele lui. Fer-tinand pe nişte copaci mari. ist. am. 25v/1S. + F i g. (învechit) A face să pătrundă, a fixa, a grava în minte, in conştiinţă etc. Dc-aş vrea să te tipăresc cu gindul, pre amănunt să vă le spui, treace preste limba omenească. Ce de cite ţiiu minte şi voi putea, spune-voi. dosoftei, v. s. octombrie 45v/26. Pomenirea in fan-tazie tipărită şi zugrăvită ale sale pătrunzătoare sloboade raze. cantemir, ist. 106. Au zis In tot cuvlntul, pentru ca să le tipărească mai adine in mintea ascultătorilor. molnar, ret. 111/8. Despre partea părinţilor carii, pentru cinstea accaia carea o au tipărit D[u)mnezeu întru toate rodurite. foarte slnt cinstiţi de fii. maior, ap. gcr ii, 202/17. Asculta aceste cuvinte..., tipărin-du-le In inima Iui. drăghici, r. 201/1. Chipul ei... şi-l tipărise In gînd, Incit o vedea-n tot ceasul prin minţile lui umblind. pann, e. i, 100/7. Sint scumpe suvenire Ce-n suflet tipărite ca el an nemurire! alecsandri, p. i, 125. O Refl. [Prieteşugul], incă din copilărie, invăţlnd dinpreună la şcoală, să înrădăcinase şi adine să tipărise in inima mea. kotzebue, u. 2r/9. Fie ca aceste cuvinte. . . să se tipărească adine in inimă-ţi. marcovici, c. 138/5. Părerea ce s-a tipării in capul aceşlii. muieri ne aduse in starea ce mă vezi. gorjan, h. iv, 181/13. + Fig. (Rar) A contura, a proiecta. A lunii rază albă ti tipărea statura Pe ziduri. macedonski, o. .1,-262. 3. (învechit şi popular) A da o anumită formă, a executa după un anumit model; a modela, a fasona, a forma. Clnd tipărea dracul pe lup din tină, a căzut vro doi-trei peri după dracu pe lup. şez. iii, 191. <0> Refl. pas. Ceara, clnd iaste moale, să Inchipuiaşte şi să lipăreaşte in fealiu de fealiu. molnar, ret. 53/6. + (Cu complementul ,,bani“) A face, a fabrica. Mahmel-han. . ., văzindu că au dobindil ce au poftit, i-au tipărit bani. r. popescu, cm i, 527. Banul tău mărturiseaşte după scrisoare că iaste tipărit mai nainte cu trei sute de ani. mineiul (1776), 131rl/9. Cei ce tipăresc bani să se pedepsească cu tăiarea miinilor. pravila (1814), 176/5., cf, man. jur. (1814), 144, drlu: + (Mai ales în Mold.) A apăsa, a bate pentru a face să se aşeze, se se îndese, să primească o anumită formă. Răstoarnă orezul In calup tipărindu-l bine, spre a se face ca miezul de pine. manolache drăghici, r. 17/1. Trifoiul. . . să adună In căpiţi de măsură, clădind In ele palele deopotrivă şi tipărindu-le bine. i. ionescu, c. 108/4. Clnd s-ar teme cineva că va urma secetă..., alunce va ave mare folos de a tipări pămlntul bine cu maşina numită tăvăluc. id. ib. 143/23. îşi ia un cărbune-n lulea, it tipăreşte cu. degetul şi-neepe. săm. i, 36, cf. bul. fil. iii, 84, scriban, d., scl 1976, 405. Să nu minlnce din oală, nici mămăligă să tipărească, şez. vi, 48, cf. gorovei, cr. 261, com. din straja — rădăuţi, chest. viii 15/29, alr i 697/526, ib. 775/588, 596, ib. 1 847/ 592, 596, alr sn iv h 1 113, ib. v h 1 449/605. + Fig. (Rar) A aşeza, a pune. Ce mi-ai tipărit pachetu aici? scriban, d. R e 11. Ct mi te-ai tipării pe scaunul meu? id. ib. + (Regional) A apăsa cu mina (pentru a aşeza), (regional) a pălmi (2) ; (complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) a netezi (2); a împături, netezind cu palma. Se aşeză cuminte la loc, tipărindu-şi fustele scurte de uniformă, c. petrescu, c. v. 9. Sanitarul intră lipărindu-şi bluza pe trup şi părul roşcat pe frunte, id. î. ii, 43. Zaharia îşi tipări genunchii cu palmele, id. r. dr. 106, cf. ciauşanu, GL., CHEST. V 46 supl., ALR Il/l MN 28, 2 172, ALRM ii/i h 100. + (Regional) A aranja, a pune în ordine; a clădi (Secusigiu — Arad). Cf. chest. v 77 supl. <$> Refl. pas. Rufele, după ce slnt spălate şi călcate, se tipăresc, ib. + (Regional; complementul indică 3789 TIPĂRIE — 284 — TIPI2 firul) A răsuci între degete (în timpul torsului) (Stră-oane — Panciu). Gf. alr i 1 318/590. — Prez. ind.: tipăresc. — Şi: (regional) tiperi (alr sn iv h 1 113/531) vb. IV, tipărâ (a iv 1) vb. I. — V. tipar. TIPĂRIE s.f. 1. (învechit) Tipărire (1). Cf. tipări (1). Mâriia sa. . . cheltuialg. nesocotită spre tot lucrul tipăriei au dat. varlaam, c. 6. 2. (Regional) Modelare. Cf. tipări (3). Aşa portu l-oi gata, Iară faţa mi-o voi da La Turda la rumenele..., Buzele la tipar ie, Ca mine să nu mai fie! jarnik — BÎRSEANU, D. 236. — Pl.: tipării. — Tipări -f suf. -ie. TIPĂRIND, -Ă adj. (învechit, rar) Tipărit2 (1). Să se stie numărul exemplarelor tipărinde. fm (1862), 63/2. — Pl.: tipărinzi, -de. — V. tipări. TIPĂRIRE s.f. 1. Acţiunea de a tipări (1), tipărit1, tipăritură (1), (învechit) tipărie (1); p. ext. editare, publicare. Chiemare la tipărirea cărţilor romaneşti şi versuri pentru îndreptarea tinerilor (a. 1821). gcr ii, 234/16, cf. drlu, polizu. Uh credit de 4,5 sute de galbeni spre tipărirea a două volumuri. fm (1862), 19/2, cf. costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. A înţeles că, fără tipărire şi colportaj, scrisul e fără putere, v. rom. noiembrie 1954, 139. A asigura un ritm mai rapid de tipărire la teasc. l. rom. 1965, 253. Vor trebui. .. să lucreze fără contenire toată noaptea, plnă la tipărirea completă a ziarului, v. rom. august 1969, 57. <0 Loc. v b. (învechit) A da în tipărire = a tipări. Asta poezie. . . Numa-n româneşte, plnă asta dată, Nu s-a văzut Incă-n tipărire dată. pann, e. i, m/9. 2. (Concretizat; învechit) Tipăritură (2). Baronul Humbold... au adus mai multe manuscripte şi tipăriri. cr (1830), 96x/37. + Ediţie. Entuziasmul cu carele s-au priimit aceste poezii. . . da lesne a înţelege că tipărirea cea dintliu să va trece In scurtă vreme, astăzi să găteşte o a doua tipărire, ar (1829), 192/43. Fabule şi istorioare auzite şi versificate de. . . Tipărirea Intlia. pann, ap. gcr ii, 360. — Pl.: tipăriri. — V. tipări. TIPĂRfTl s. n. Tipărire (1). Tipariu de tipăritul cărţilor am rădicat, cheia în., ap. gcr i, 236/28. Plată... pentru tipăritul cl[u]mnezeieştii aceştia şi de suflete folositoarei cărţi (a. 1703). gcr i, 348/16. Pentru tipăritul cărţii in limba moldovenească (a. 1773). id. ib. ii, 86/15, cf. ddrf, cade, dex. — V. tipări. TIPĂRIT?, -Ă adj. 1. Care a fost supus operaţiei de tipărire; (învechit şi regional) tiparnic (1), (învechit, rar) tipărind, (regional) trucuit. Cf. tipări o). Cf. drlu, lb. A oferit şi una sumă de cărţi tipărite. fm (1861), 14, cf. alexi, w., cade. N-am văzut In carte litera tipărită, călinescu, c. o. 84. Gramatica lui Mieu este cea dinţii gramatică tipărită a limbii române. ist. lit. rom. ii, 41. Cu gesturi demonstrative şi afectate,... li întinse un carton tipărit, vinea, l. i, 68. Imaginea foii tipărite se interpuse intre mine şi clntă-reaţă. v. rom. octombrie 1970, 28. <0 F i g. Sint un volum ce n-are titlu încă, Deşi există-n mine tipărit. minulescu, vers. 252. 2. (învechit) Imprimat. Cf. tipări (2). Se află încă 100 fabrice, din care... 1 de basmale tipărite (tistimeluri). cr (1832), 49!/24. — Pl.: tipăriţi, -te. — V. tipări. TIPĂRITdR s. m. (învechit) 1. Tipograf2. Cf. anon. car., drlu, costinescu. în toate tipăriturile vechi găsim cuvintul drugar cu sensul de tipăritor la teasc. l. rom. 1965, 252. <0> (Adjectival) Termenul a dispărut odată cu înlocuirea teascului de către maşina... de tipar, lucrătorul tipăritor fiind numit maşinist, ib. 2. Persoană care lucrează tipare (2); modelor. Cit meşterşiugul vărsatului temelii[i] ceii de metal şi cît iscusită şi ascuţită mintea vărsătoriului şi tipări-toriului ar fi fost, florile şi frunzele... arăta, cantemir, ist. 129, cf. nom. prof. 20, 40. — Pl.: tipăritori. — Şi: (învechit) tipăritoriu s.m. — Tipări -f suf. -tor. TIPĂRITORIU s. m. v. tipăritor. TIPĂRITURĂ s. f. 1. Tipărire (1). Cf. lb, polizu, costinescu, ddrf, tdrg, scriban, d., dl. + P. ext. (Gu sens colectiv) Litere de tipar imprimate. Deschisei cărticica mea... şi o privii cu neîncredere. Erau acolo, cătră sfîrşit, şi foi tainice cu tipăritură măruntă, sadoveanu, e. 112. 2. (Concretizat) Lucrare tipărită; imprimat, publicaţie, (rar) tipăreală, (învechit) tipărire (2). Ne mărginim. .. a arăta lista cărţilor ce au ieşit de sub teascurile sale, afară de afişuri, bileturi, înştiinţeri şi alte tipărituri mărunte (sl. 1851). uricariul, xiii, 342. Cele mai vechi tipărituri In limba românească slnt de la mijlocul veacului XVI. philippide, ap. tdrg, cf. alexi, w. S-au păstrat foi din această tipăritură, iorga, l. ii, 305. Tipăritura aceasta nu poate dispensa pe cercetător de manuscrisul de la Academie, ibrăileanu, s. 119, cf. şăineanu, d. u. Nu mai aveai... bune păreri despre astfel de tipărituri, pas, z. i, 297. Revoluţia culturală în ţara noastră are ca efect o creştere uriaşă a cererii de tipărituri, contemp. 1956, nr. 483, 1/3. în toate tipăriturile vechi găsim cuvintul drugar. l. rom. 1965, 252. Nu vor ajunge la adresă tipăriturile. v. rom. aprilie 1971, 35. — Pl.: tipărituri. — Tipări -f- suf. -tură. TIPĂRUf vb. IV. Tranz. (Regional) A tipări (1) (Ineu — Arad), alr sn iv h 925/64. — Prez. ind.: tipăruiesc. — Tipar -j- suf. -ui. TIPELCIUf vb. IV. Tranz. (Regional; complementul este ,,mămăliga") A frămînta în mîini. şez. v, 162. 4- A frămînta lutul cu picioarele, pînă cînd devine bun de folosit la lipit. şez. v, 162. -Prez- ind.: tipelciuieşc. — Etimologia necunoscută. TIPERI vb. IV v. tipări. TIPfîSĂ s. f. (Familiar, adesea peiorativ) Femeie, individă. E... prea capricioasă tipesa ceea. cazimir, în bul. fil. vi, 16, cf. teodoreanu, m. ii, 375. în felul ei e drăguţă tipesa. bul. fil. vi, 16. Ce titluri avea tipesa asta obraznică să i se adreseze astfel? ib. 17. Cine dracu-o fi tipesa asta? ap. iordan, stil. 375, cf. scl 1976, 405. + Iubită, simpatie. Cf. bul. fil. v, 215. — Pl-: ti pese. — Din fr. typesse. TIP® vb. IV. Tranz. (învechit) A îngrădi, a limita. Petru Maior... nu a gîndit defel a îmbrăca limba română în haine latine, a ti pi slobodul Imblet şi armonia limbei pe vro sistemă, russo, s. 59. + (Prin nord-vestul Olt.) A cuprinde, a răzbi. Cf. paşca, gl. L-o tipit tuşea. id. ib. — Prez. ind.: tipesc. — V. tip1. TIPf2 vb. IV v. piti. 3803 TIPICI — 285 — TIPICAR TIP/C1 s. n. 1. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; p. ext. normă, regulă pentru săvirşirea serviciului divin; ritual, ceremonial religios. 12 mineae. 1 tipic (a. 1588). cuv. d. batr. i, 19.6/9. Naşul... să ungă copilul pre toate mădulările, cum iaste tocmeala tipicului, prav. gov., ap. murnu, gr. 54. De bobonoşaguri ce nu iaste scris la tipic să nu ţie (a. 1675). gcr i, 218/1. N-au socotit împreună cu tllcuirea să păzească şi orlnduiala elinescului tipic (a. 1683). gcr i, 260/28. [Scriptura] la rlnduiala tipicului elinesc... o ai tocmit, biblia (1688), [prefaţă] 3/56. Acest sf[î]nt Dionisie lllcuind..: tipicul beseariceşiii orlnduiale. mineiul (1776), 18rl/36, cf. klein, D. 438. Fieştecare să ştie clntările.. . şi aşezarea slujbelor sf[i]ntei bisearici după tipicul din Octoihul cel bogat (a. 1810), iorga, s. d. xii, 201, cf. lb, polizu. Leturghia sftntului Ioan Hrisostomul, cu detailat tipic despre toate rlnduielile serviciului divin. ap. tdrg, cf. costinescu, cihac, ii, 707. Popoiacii să pricep mai mult la citire pă condac, pă. tipic, pă sal-tire. jipescu, o. 123. Cum intră In biserică, încep a căuta pricină părintelui Oşlobanu, care slujea, că nu se ţine de tipic. creangX, . a. 78. N-ai declt să te uiţi In carte ca să ştii tot, afară de - ■ ■ tipic, slavici, o. i, 78. Simion... înnoda o leturghie .ca vai de ea, cu tipicul deschis pe masa din altar. vlahuţX, s. a. ii, 120. Pentru această ceremonie nu esţe tipic, ci se face numai după cum e datina veche, sevastos, n. 344. In tipicul bisericesc se arată adesea de cile ori In şir trebuie să se rostească nişte cuvinte sacramentale, i. negruzzi, s. i, 372, of. ddrf, barcianu, alexi, \v., tdrg. Orln-duielile bisericeşti se săvlrşesc după tipic, severin, s. 135, cf. şXineanu, d. v. Slujea In biserică fără pripă şi toate le spunea şi le făcea după. tipic, galaction, o. 207. Popa şi-fl luat dascălul, cădelniţa, tipicul. lesnea, vers. 47. Părintele Dragomir. . . a învăţat pe dc rost sflnta slujbă şi tipicul, sadoveanu, o. xiii, 661- Ştie tipicul pe de rost, zilele de harţi şi post. arghezi, vers. 152. La aceste varietăţi stilistice ■ sc adaugă aceea a cărţilor in care se cuprind indicaţii de slujbă religioasă, tipicul, l. rom. 1960, nr. 2, 60. <0> E x p r. Vorbeşte după tipic, se spune despre cineva care vorbeşte cu rinduială, chibzuit. Gf. severin, s. 135. 2. Formulă obişnuită, stereotipă; obicei, tradiţie, normă, regulă; ritual, ceremonial. Cf. polizu. La cărţi, ştiţi dv. tipicul, se plăteşte „după cum cartea vor-beşte“. conv. lit. vii, 314. Vom mai releva şi proce-derea uniformă, tipicul după care acei s.criitori exploatează atenţia tinerimii, maiorescu, cr. i, 315. Demon-straţiunea... se face după tipicul scolasticilor, id. l. 97, cf. ddrf. Ei îşi cheltuiesc... . energia.şi spontaneitatea miriţei lor crude pe tipicurile pedante. vlahuţX, d. 48; cf. barcianu. Totul era corect, protocolar şi făcut după'tipicul marilor doliuri. anghel, pr. 66, cf. tdrg, cade. Ronda nu se sfirşea Insă întotdeauna după tipic. VOICULESCU, p. i, 121. Era ceva neobişnuit şi rar, ieşit din tipicul comun, sadoveanu, q. xvm, '620. Dialoguri de tipic platonician. cXlinescu, s. c. l. 17. Grozavă e cafeaua dumitale. . . — Am pregătit-o după tipicul turcesc, stancu, r. a. iii, 341. Îşi muşlruluia clopotele după acelaşi tipic apucai din bătrlni. galan, z. r, 250, Despărţirea lor din fiece seară se desfăşura după acelaşi tipic, vinea, l. ii, 32. <0» Expr. (Regional) A-i găsi tipicul = a-i găsi pricina, chiţibuşul, a-i găsi, clenciul, a-i găsi chichiţa. Cf. udrescu, gl. A-i şosi (sau a-i veni) tipicul (la ceva) = a sosi momentul potrivit (pentru ceva), a veni .timpul (pentru ceva). Cf. id. ib. I-a venit tipicul şi la cojoc, s-a răcit vremea, id. ib. A nimeri Ia tipic = a veni la momentul potrivit, a sosi la ţanc. Cf. id. ib. Ai nimerit la tipic; taman puneam masa! id. ib. + (Rar) Obicei (2), tabiet. Cei care. li cunoşteau tipicurile se mirau că... prinţul nu purta blana, pas, l. i, 157. + Model (1). Cf. lb. Epis- copate — după tipicul celor germane, conv. lit. v, 341. — Pl.: tipicuri. — Din slavonul THnnK-k, ngr. tutux6v. T/PIC2, -Ă adj. Care prezintă particularităţile proprii unui'tip1; caracteristic, specific. Să abordăm un alt nume tipic al Ţărei Româneşti, hasdeu, i. c. i, 49. Premisa generală despre toate paralelogramele se stabileşte. .. printr-un desemn sau intuiţie tipică a unui paralelogram In genere, maiorescu, l. 76. Cuvintele de spirit din comediile lui Caragiale... au început să capete dreptul de cetăţenie tn convorbirile de toate zilele ca fraze tipice, gherea, st. cr. i, 360. în personajele din dramă şi nuvele se oglindesc aceleaşi caractere tipice curentului întreg, id. ib. iii, 117, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Scrisorile publicate... erau. lipsite de orice însemnătate, mărginindu-se la observaţiuni fără nimic tipic. peticX, o. 451. Un caz tipic de deformare profesională. c. petrescu, c. v. 267, cf. şXineanu, d. v. în grija lui de a sublinia ceea ce e constant şi tipic, a ajuns la un tablou static, oţetea, r.,29. Rudin este reprezentantul tipic al păturii intelectuale ruse. sadoveanu, e. 237. Dormea. . . un birjar gros, înfăşurat în tipicul veştmînt lung şi încreţit. cXlinescu, e. o. i, 8-Clntecul cornului este un motiv tipic al romantismului. vianu, l. r. 264. Formele geometrice ale lui Euclid redau formele tipice ale materiei, blaga, z. 62. I se păru că fraza ei tipică şi banală suna fals. vinea, l. ii, 276. In cehă. . . numele masculine nu au tn general sufixe tipice, graur, n. p. 81. Granitul... este cea mai cunoscută şi tipică rocă eruptivă, geologia, 19. Daco-geţii sînt luaţi ca exemplu... ca posedînd forma cea-mai tipică a acestui fel de viaţă, panaitescu, o. ţ. 18. în clteva puncte există sărături tipice, vîn. pesc. aprilie 1964, 3. Indivizii săi slnt nu tipici, ei slnt arhetipali: băiatul şi fata, bărbatul şi femeia, v. rom. septembrie 1970, 4. Scena... este tipică pentru rlnduielile democraţiei militare, h. daicoviciu, d. 67. (Adverbial) în natură ne plac. . . fiinţele care reprezintă tipic vitalitatea şi sănătatea speciei, blaga, z. 44 + (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific, caracteristic; p. restr. categorie caracteristică artei, care se referă la capacitatea acesteia de a semnifica generalul prin individual, de a surprinde esenţialul. în proza lui Vlahuţă tipicul striveşte individualul, schemele generale înăbuşesc pllplirea vieţii, vianu, a. p. 190. Nici un fel de discuţii teoretice asupra tipicului nu 11 pot ajuta pe scriitor In creaţie, scînteia,1 1953, nr. 2 648, cf. DL, DM, M. D. ENC. — Pl.: lipici, -ce. — Din fr. typique. TIPICÂLE s.f. pl.-Cîntări pentru anumite servicii religioase. După aceasta, clntăretii sau corul cîntă tipicalele. ap. tdrg, cf. gXldi, m. phan. 262. — Din ngr. tutuxoc. TIPICÂB, -Ă adj. (Şi substantivat) 1. (învechit) (Persoană) care se ţine strict de tipicul1 bisericesc. Cf. barcianu, şXineanu, d. u., cade, dm. 2. (Persoană) Care nu iese, In activitatea lui, dinţr-o anumită rutină, dind prea mare importanţă lucrurilor mărunte, exterioare; (persoană) care manifestă o mi-nuţioziţate şi o ineticulozitâte exagerată; (învechit şi regional) paretcar. V. formalist, pedant. Şe nimerise un director tipicar. . . care nu ieşea c-o iotă din asprimile regulamentului. vlahuţX, s.- a. ii, 93. Programele slnt greşite şi mulţi d.ascăli tipicari, id. ib. 359, cf. ddrf, şXineanu, barcianu, alexi, w. Cu firea-i blajină..., izbutea să urnească din loc pe slujbaşii cei mai îndărătnici, mai posaci, mai tipicari. conv. lit. xliii, 1 053, cf. cade. îndărătul... colonelului mărginit, tipicar. . . scriitorul a observat şi pe soldatul român, lovinescu, s. i, 321. Un tipicar neînduplecat 11 primi de data asta cu sUrlsul pe buze. bart, e. 64, cf. scriban, d. Au conturat numai tipul funcţionarului încet la treabă, tipicar, v. rom. ianuarie 1954, 175. Tinichigiul ăsta era socotit de unii drept un tipicar nemaipomenit. De fapt era mai curînd foarte ordonat declt tipicar, galan, z. r. 82. Era sigură că 19 - 857 3807 tipicAr-easă ' — 286 — TIPOGRAF" omul ăsta tipicar, tăcut ... este acasă la el un fel de idol. v. rom. martie 1969, 12. — Pl.: tipicari, -e. — Tipic1 + suf. -ar. TIPICĂREAsA s. f. (învechit) Călugăriţă care are grijă ca ritualul să se săvîrşească după tipic1 (1). Schimbă pe furiş zăloaga de la octoihul mare, treclnd-o peste, citeua foi mai nainte de unde o aşezase tipică-reasa. stănoiu, c. i. 199. Pl.: tipicărese. — Tipicar + suf. -easă. TIPfCI s. m. pl. v. clpic. TIPICITATE s.f. însuşirea de a ii tipic2; caracterul a ceea ce este tipic2; (rar) tipism. Un, roman propriu-zis n-ar putea trăi din atita tipicitate. călinescu, în scl 1976, 405. Ţipicitatea sensibilului are grade şi trepte felurite, vianu, p. 149. Asemenea -fenomene... slnt numai cazuri izolate, şi-au pierdut tipi-citatea. contemp. 1956, nr. 484, 4/3. loanide poate fi deci considerai ca un personaj tipic, dar In implicaţiile particulare ale romanului... tipicitatea sa apare -mult mai palidă, gl 1961, nr. 14, 1/6, cf. sfc vi, 56, 67. — Tipic2 + suf. -itate. TIPlt;ONAL, -Ă adj. Care se referă la tipic1 (1), care ţine de tipic1. Am păstrat... caracterele slave la redarea notelor tipiconale, pentru că astfel e mai clară legătura dintre texte, scl 1960, 446, cf. 1964, 414. — PI.: tipiconali, -e. — De la tipic1. ŢIPICU.f vb. IV. Intranz. A hotărî, a prescrie prin tipic1 (1). Preot să soinţească cu molitvele ceqle de botez..., după cum tipicuiaşte acolea. (a. 1645). ccr 214/5. A face după tipic1 (1). Cf. scriban, p. — Prez. ind.: tipicuiesc. — Tipic1 + suf. -ui. TIPfE s. f. Colină cu vîrful teşit, de forma unui trunchi de con. Două tronconuri mai mari se ridică, de o parte şi de alta a Oltului... Slnt cele două tipii, a Racoşului şi a Ormenişului. bogza, c. o. 245, cf. DL, DM, M. D. ENC., L. ROM. 1973, 127. — Pl.: tipii. — Cf. tc. t e p e. TfPIL s. m. v. tiplu. TIP11V vb. I v. timpina.. TIPfRE s.f. (învechit, rar) Imagine, înfăţişare; model. Scaunele. . . stpt înălţate de toată tipirea smerită şi cătră acel înalt, cu tpate a lor puteri, neclătiţe şi întărite stau (a. 1680 — 1700). gcr i, 245/28. Slobodă suire a lor dau toată lipirea smerită (a. 1680 — 1700). ib. 245/31. -Cf. tip1. - TIPfSM s. n. (Rar) Tipicitate. Scriitorul ă dat acestei limbi. i. un tipism bogat In semnificaţii. VarlaAm — SADOVEAN u, 453. — Pl.: tipisme. : • —Tip1 ~ suf. -ism. / TIPIŞIR s. n. v. tibişir. . .TIPIZA , vb. I. Tranz. 1.  da unui personaj literar, unei situaţii etc. valoare, caracter .de tip1, a face să fie tipic2. Cf. bul. fil. iii, 186. Pentru a reflecta just In literatură caracterele, trebuie... să tipizezi In imagini vii, artistice, caracteristicile tipice pozitive. contemp.. 1953, nr. 340, 4/3, cf. dl, dm, dn2, 2. A reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip1 (1) mai corespunzător scopului; a da unui ^produs valoare de tip1; a standardiza. Cf. dl; Au fost tipizate.. . unele produse, cum ar fi poduri rulante, utilaje pentru mecanizarea lucrărilor din turnătorii. lupta de clasă, 1962, nr. 1, 9. 3. A stabili caracteristicile principale ale construcţiilor, elementelor de construcţie şi a detaliilor acestora privind destinaţia, mărimea, structura şi alte particularităţi. — Prez. ind.: tipizez. — De la tip1. TIPIZARE s. f. Acţiunea de. a tipiza şi rezultatul ei. X. Procedeu al creaţiei artistice, propriu mai ales artei realiste, constînd într-un proces complex de generalizare artistică a realităţii, în urma căruia evenimentele, relaţiile, personajele etc. sînt relevate în imagini vii, caracteristice, definitorii. Cf. dl, dm, dn2, DER, M. D.. ENC. 2. (Ind.) Reducerea diverselor variante ale unui produs la un singur tip1 (1) dovedit a fi mai bun sau mai corespunzător destinaţiei lui şi extinderea fabricaţiei în cantităţi mari a acestuia; standardizare. Se va desă-vlrşi tipizarea produselor farmaceutice, leg. ec. pl. 433, cf. LTR2, DL, DM, M. D. ENC. 3. Cf. tipiza (3). Tipizarea. . ■ este singura metodă capabilă să disciplineze şi să orienteze procesul de proiectare. contemp. 1966, nr. 1 007, 7/2, cf. ltr2. — Pl.: tipizări. — V. tipiza. TIPIZAT, -A adj. 1. Care a fost supus procesului de tipizare (1). Din orice operă de artă greacă se desprinde. ■ . înţelesul tipizat al vieţii, blaga, z. 60. 2. (Despre produse industriale etc.) Care a fost supus procesului de tipizare (2); standardizat. Cf. dl, dm. 3. Care a fost supus procesului de tipizare (3). E nevoie să se lărgească proiectarea tipizată a clădirilor. scînteia, 1960, nr. 4 841. — Pl.: tipizaţi, -te. — V. tipiza. TIPL(5tA s. f. v. teplotă. TfPLU s.n., s.m. 1. S.n., s.m. Diblu. ltr2, dl, dm, com. din deda — reghin. 2. S. n. Cep. ltr2, dl, dm. 3. S.m. (Regional; în forma tip) Ţăruş (Izvorul Rece — Băile Govora). Cf: h xvi 9. Gorunul se întrebuinţează. . . pentru stil pi, lipi (jeruşi). ib. 4. S. m. (Ban.) Fiecare dintre bucăţile de lemn care Se pun între grinzile ce intră în alcătuirea plafonului unei construcţii. Plafontul să acopere cu selndiiri sau să face din tipie de lemn, iar pre acestea să prind nuiele de alun sau trestie, liuba — iana, m. 96, cf. alr ii 3 767/2, porţile-de-fier, 348. + (în forma tipii) Grindă care se pune de-a curmezişul pe temelia casei (Pîrvova — Băile Herculane). chest. ii lOO/lOa. — Pl.: tipluri şi (regional) tipie, (m.) tipii (chest. ii lOO/lOa, com. din deda — reghin, alr ji 3 767/2, porţile-de-fier, 348). — Şi: (regional) tipii, tip s. m. Cf. diblu. TIPOGRAF1 s. n. Maşină de cules şl de turnare a literelor de tipar în rînduri întregi. Cf. cade, dl, dm, m. d.- enc. — Pl.: tipografe. '■ * — Din fr. typographe. TIPOGRAF2, -A s. m. şi f. Muncitor specializat în lucrările de tipărire; (învechit) tiparnic (2), tipăritor (1). Anthim tipograful (a. 1694). ap. tdrg. Mineiul... s-au tipărit... de popa Costandin, tipograful. [Titlu] mineiul (1776), cf. clemens,. lb. Aduse din ttalia. . . bărbaţi învăţaţi, artişti şi tipografi, săulescu, hr. 243/16. Dlnd. .. toată greşala asupra tipografului, care In loc de II au pus.I. arhiva r. i, 94/4. Toţi tipo- 3825 TIPOGRAFIC — 287 — TIPOLOGIE grafii,.. serbează aniversarele şi jubileele aflării artei tipografice (a. 1851). uricariul, xiii, 343, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, v. molin, v. t., şăineanu, d. u., cade. O tlnărâ tipografă, cu fruntea lată şi figura expresivă, sahia, u.r.s.s. 34, cf. nom. prof. 7, scriban, D.' Scriitor tipograf, editor şi colportor, el ştie bine cui adresează cartea sa. vianu, l. r. 54. Tipograful zîmbise puţin. barbu, ş. n. 158. Evoluţia tehnică a tiparului a făcut ca şi alţi termeni... să dispară cu vremea din vocabularul uzual al tipografului, l. rom. 1965, 252. Brusc, cei trei tipografi împietriră, cu privirile aţintite spre aparatul de radio. v. rom. august 1969, 57. <0> (Adjectival) Lucrătorul tipograf este colaboratorul preţios al scriitorului, topîrceanu, o. a. ii, 334. Petre Ispi- ) rescu... a fost şi a rămas loată viaţa zeţar şi iscălea totdeauna ,,culegător tipograf“. l. rom. 1965, 253. — Pl.: tipografi, -e. — Din ngr. TuTroypâtpoc. TIPOGRAFIC, -Ă adj. Care ţine de tipografie; privitor la tipografie; de tipografie; (învechit, rar) . tipograficesc. Tipografii. . . serbează aniversarele şi jubileele aflării artei tipografice (a. 1851). uricariul, xiii, 341, cf. polizu, costinescu, ddrf, alexi, w., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Reviste, care se înrudesc cu presa prin literă tipografică şi hlrtie. arghezi, p. t. 60. Prima încercare de a aduna expresii tipografice Intr-un vocabular profesional a făcut-o Petre Ispirescu. l. rom. 1965, 253. Măsurîndu-ţi îndatorirea cu... centimetrul tipografic, v. rom. iulie 1969, 7. -O” (Adverbial) A reproduce tipografic, scriban, d_ — Pl.: tipografici, -ce. — Din fr. typographiquc. TIPOGRAFICESC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Tipografic. Cf. polizu, — Pl.: tipograficeşti. — Tipograf + suf. -icesc. TIPOGRAFICfiŞTE adv. (învechit, rar) Din punct de vedere tipografic, conform procedeelor tipografice. Cf. polizu, costinescu, ddrf. — Tipografic -f suf. -iceşte. TIPOGRAFIE s. f. 1. Meşteşugul, arta de a tipări (!)• Dăscăli de tipografie am adus. cheia În., ap. gcr i, 236/25. [Cartea] iaste. . . începătură a tipografiei care am învăţat (a. 1700). gcr i, 337/3, cf. săulescu,; hr. i, 246/6, costinescu, v. molin, v. t., şăineanu,; d. u-, cade, scriban, d. . 2. întreprindere sau atelier în care se execută operaţiile de tipărire de cărţi, de ziare etc.; impri-i meric, (învechit) tipar (2), tiparnă, tiparniţă. Ne-ai, adus meşteri streini de ne-au făcut tipografie. N. test. (1648), [prefaţă] 3r/ll. Tipografie, adecă tipariu de tipăritul cărţilor am rădicat, cheia în., ap. gcr i,; 236/27. Aceasta iaste plrga dintliu a tipografiei noastre', (a. 1683). gcr i, 269/12. S-au dat în tipografie de s-au tipărit, biblia (1688), [prefaţă] 4/52. S-au tipărit in, tipografia domnească în sf[î]nta mănăstire Sneagov■ (a. 1699). gcr i, 328/5. Avea gînd Nicolai Vodă să facă... tipografie ca să tipărească cărţi, axinte uri-, cariul, let. ii, 179/10. S-au dat In tipariu în lipo-■ grafia cea noao (a. 1742). gcr ii, 30/33. Poroncind-domnul mitropolitului şi episcopilor să facă tipografia (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 198/28, cf. klein, d. . 438. Această cărticică... să află la Sibii, în tipografia lui Bart (a. 1810). iorga, s. d. xii, 202, cf. drlu, lb. ' Nimenea nu va putea să deschhă. .. tipografie, fără o deosebită întărire a rigii. cr (1829), 2821/1; cf. i. văcărescul, p. a. 53/1. Aştept să-mi aducă de la tipografie vreo cîteva exemplare din broşura mea. bălcescu, ap. ghica, a. 508, cf. polizu. Ne lipseau şi cărţi, şi tipografie. negruzzi, s. i, 3. Tipografia românească din; Blaj ajunse... la o înflorire, fm (1861), 99. Pot fi, tn acelaşi timp, şi sufler, şi copist la teatru, şi corector' lntr-o tipografie, caragiale, o. iv, 237, cf. 1 ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, cade. Cu tipografia ei, cu cărturarii ei..., revărsa lumina cunoştinţei peste tot poporul românesc... ! galaction, o. 221, cf. scriban, d. Puse mina pe telefon şi chemă tipografia, stancu, R. a. iv, 344. Unde mi-ai fost? — Să mă iertaţi, dom’ Ifrim, la tipografie, vinea, l. i, 329. Lucra lntr-o tipografie, v. rom. octombrie 1970, 26. — Pl.: tipografii. ^- Din ngr. TU7toypa TIPOSfT, -Ă adj. (învechit) Alcătuit, redat, de-; scris. Cf. tiposi (1). în cartea lumii să, află tiposit; (scris) pentru trei părţi a pămîntului fiindcă la acea; ■vreme numai trei era cunoscute, amfilohie, g. vii/11. + întipărit, imprimat. Poftiia tn toate zilele ca să vază chipul stăplnului /J[risto]s cel tiposit în mah-ramă (sec. XVIII), rev. ist. iii, 345. — Pl.: tiposiţi, -te. — V. tiposi. TIPOŞf vb. IV v. tiposi. TIPOŞfRE s. f. v. tiposire. Til’SA s. f. (Regional) Alaun. Aşa-numitele săruri de mijloc, adecă: solitru, piatra acră (tipsa). vasici, M. II, 61/11, Cf. LIUBA — IAN A, ap. HEM 216, BARCIANU, ALEXI, W., H XVIII 137, ALR SN II h 580. — Cf. timşeu. TIPSĂI s. f. pi. v. tipsie. TIPSlE s. f. 1. Tavă (mare) de metal, uneori artistic ornamentată, pe care se serveşte mîncare, băutură etc.; (regional) tabla1. 1 tepsie de argintu de coliva (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 195/13. Voi lua pentru lină marda, postav, tipsii, clondire, sfeşnice (a. 1649). iorga, B. R. 47. Stolnic mare... vine înaintea bucalelor domneşti, le tocmeşte pe masă înaintea domnului cu tipsiile, m. costin, ap. gîdei, 138. învăţă pe un zlătaria de-i feace 2 tepsii de argint, dosoftei, ps. 117/22. Dă-mi aicea In tipsie capul lui Ioan Bote-zătorial. biblia (1688), 7611/22. Au poroncit de citi adus cîteva tipsii de argintu, pline de galbeni de aur. n. costin, l. 520. Lacrămile. . . pica Intr-o tepsie ce era pusă supt icoană, neculce, l. 131. Şezînd la masă, în clteva tepsii au fost puind balegă de cal. cantemir, hr. 345, cf. anon. car. Vel cupar cu tipsia cea de argint, stlnd înaintea domnului, pune vutcă In două pahare. gheorgachi, cer. (1762), 279. Altele [purtau] tifsii cu... mirodenii (a. 1773). gcr ii, 89/4. Au dat la sflnta mînăstire douăsprezece tipsii de aramă mari (a. 1773). cat. man. i, 257. Foiţă de tlrguicli:. . . un toc tipsii şi un toc talere (a. 1778). iorga, s. d. viii, 3. Au luat într-o tipsie capul mergătoriului înainte, mol-nar, ret. 67/18. Să facă: 5 tipsii în cornuri din cosfi]-toriu (a. 1802). iorga, s. d. xii, 143, cf. klein, d. 488. Zăreşte o tipsie Mare de aramă şi degrabă iacă O preface în scut. budai-deleanu, t. v. 42. Topi ceară şi o vărsă într-o tipsie de aur. alexandria, 4. Să-i tai capul şi... într-o tipsie să-l aduci la mine. pann, a. 38. Tipsiile pe care aduceau bucalele. . . erau de: argint, negruzzi, s. i, 151. Nu cumva s-au prins cu tine ca să-ţi aducă şi luna pe tipsie? alecsandri, t. 1 225, cf. iOl, 142, cihac, ii, 623, lm. Scuipară pe tipsii dinţii lor împreună cu boabe de mărgăritar. odobescu, s. i, 79. I-a mai dat o tipsie mare de aur şi o cloşcă de aur, bătută cu pietre scumpe, creangă, p. 93. Aduse fiecare clte un pepene pe lipsii de aur. ispirescu, l. 150. Tipsiile pe care s-au adus deosebitele mîncări nu se iau,... ci ele se înalţă grămăgioare In mijlocul mesei, iorga, c. i. i, 156. Şi ne-aduce noaptea, pe tipsie, luna. lesnea, vers. 80. O mare tipsie de aramă ţinea în mijloc un ibric oriental, călinescu, e. o. i, 81, cf. 72. Privirile ni se prelungeau peste tipsiile imense cu colivă, aşezate printre sfeşnice, blaga, h. 84. Erau două tipsii mici, rotunde, ce se deschideau cu o balama, barbu, princ. 35. Apoi capul i-l tăia, Pe-o tipsie ll punea Şi la domnul i-l ducea, alecsandri, p. p. 199. Mă miram ce-mi place mie. . . Mărul roşu din tipsie, Badea-nalt cu pălărie. jarnIk — bîrseanu, d. 41. <0 (în comparaţii) Soarele începea să se. vadă prin pînza de nouri, fără strălucire, ca o tipsie de argint. sadoveanu, o. iv, 46. Era o lună plină, ca o tipsie de argint, a cărei lumină prefăcea stelele într-o pulbere aurie, camil petrescu? o. i, 211. Ţinutul e ca o tipsie. stancu, u.r.s.s. 105. O F i g. Iar iu vei fi parfumul lunecător, de-acum, Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. i: barbu, J. s. 19. A rămas neclintit ca o jucărie de smalţ şi aur pe tipsia unei frunze, sadoveanu, a. l, 194. în grădina-n care scriu Cerne aur argintiu O tipsie ca de jar, Splnzurată-ntr-un arţar, arghezi, c. o. 75. Băiatul intră tn cireadă şi o mină în tipsia şe- 3842 TIPSIER — 289 — TIPTIL sului. il octombrie 1960, nr. 10, 20. <0> Tipsie de • ceară — placă de ceară topită şi Întărită, de forma ta- ; Ierului în care a fost pusă la răcit. Cf. chest. vi 166. : 0 Expr. Linflc-tipsia v. linge. Ca de pe tipsie = : pe nermmcite, de-a gata. pamfile, j. ii, 169. Parcă i joacă pc tipsie, se spune despre cineva care e vesel, ; sprinten, care saltă de bucurie, zanne, p. iv, 412. A şedea cu capul pe tipsie = a nu ieşi în lume, a sta ' retras, id. ib. iii, 402. 2. (învechit şi regional) Tavă de fier smălţuit, cu ; marginile ridicate, în care se coc la cuptor ariumite ; mincăruri şi prăjituri. Şi le prăjaşte punîndu-le pc \ deasupra, dupre ce le vei aşăza in tipsie, zahăr şi scor \ ţişoară (a. 1749). gcr ii, 43/8, cf. costinescu, şăi' \ neanu, D. u. Tocmai întinde aluatul în tipsie: e o prăjitură cu mult unt şi zahăr. v. hom. martie 1955, 254, ; cf. chest. viii 27/15, 29/18, alr i 776/9, 24, 65, 85, ! 90, 298, alr ii 4 070/157. Cincizeci de porci că frigea, : La conac că-i aducea, La conac, Ungă geamie, Fripţi \ d-a-ntregul pe tipsie, balade, ii, 76. + Vas lat, cratiţă (lb, lm, barcianu, alexi, -w.) de fontă, cu trei picioare (h ii 285, xvii 240, viciu, gl.); vas pentru ducerea : bucatelor la cîmp (h ii 256). + (Prin Ban.) Vas de : metal cu două picioare lungi şi înguste, asemănătoare : cu nişte tălpi de sanie, în care se pune pîinea la dospit ; tigaie. Com. din toager — timişoara. 3. (Regional) Farfurie de lemn, de porţelan, de sticlă etc.; taler2 (1). Cf. lm. Pe tipsii de sticlă, aşezate pe căni de pămînt, flori şi mere. ardeleanu, d. 160, cf. h ii 245, 290, xvii 18. Adu-mi în pripă o j tipsie cu peşte proaspăt de la Dunăre, rădulescu- ; codin, î. 205, cf. 29, alr sn iv li 1 046/172, a ii 6. 4. (La pl.) Chimval. Bande militare însoţite cu tobe , şi cu tipsii întocmai ca la grădina lui Giafer. filimon, : o. i, 135. Meterhaneaua domnească il întîmpina cu ; mare zgomot de tipsii, lovite unele intr-altele, mace- ; donski, o. in, 120. Conştiinţa lui tresărea din acestc i aţipiri, speriată ca de-o bruscă ciocnire de tipsii, vla-huţa, o. A. iii, 172. Printre prunii din amurg Cînlă-n : ritmuri de tipsii Ghersul moale, stihul turc. arghezi, vers. 70. Se desfăşura, printre acorduri sughiţate de saxofon şi sonorităţi metalice de lipsii muzicale, una din seralele cu dans ale Matildei. vinea, l. i, 224. 5. (în trecut) Disc de metal, în care se lovea pentru a chema un subaltern. N-au decît să bată tn tipsia • din faţa lui şi vor intra dorobanţii de pază la uşă. v. rom. decembrie 1954, 98. 6. (Rar; la pl.) Disc al tampoanelor de la locomo- tive sau de la vagoane de cale ferată. Locomotiva îşi [ izbea tipsiile elastice de şirul de vagoane, vlahuţă, : ap. tdrg. ' — Pl.: tipsii. — Şi: (învechit) tepsi®, (regional) ; tăpsie (bl vi, 188, alr sn iv h 1 079/310, teaha, ; c. n. 272), tăpşie (caba, săl. 93), tipsie (păcală, m. r. 429), timpsle (alr i 776/51), tipţie (l. costin, gr. băn. ii, 64, mat. dialect, i, 269), tăpţîe (bul. fil. : iv, 73, 74) s. f., tipsâi (h ii 285) s. f. pl., tepşă (alr 1 775/347, lexic reg. ii, 106, 113, glosar reg. ; pl. : tepşi şi tepşe lexic iîeg. 13, tepşuri ib. ii, 113), tepşe ! (ib. 106, 113), tepsă (glosar reg.), tâpşe (caba, săl. ■ 93) s. f. ‘ — Din tc. tepsi. — Tcpşu, tepşe, tepsă, tapşe, tăp- . şie < magh. tepsi. TIPSlfSR s. m. (învechit, rar) Meşter care face (şi ; vinde) tipsii (1). [Dugheana] fusese cumpărată de la. .. : [un] tipsiei■ (a. 1742). iorga, s. d. vi, 260. — Pronunţat: -si-er. — Pl.: tipsieri. — Tipsie -j- suf. -ar. TiPSIOÂRĂ s.f. Diminutiv al lui t i p s i e. 1. Cf. tipsie (!)• Tipsioarele de dulcefuri 6 (a- . 1792). iorga, s. d. vii, 23, cf. t. papahagi, c. l. 2. Cf. tipsie (2). [Căldărarii] încă după al său steag urmează Ce era de aramă o tipsioară. budai- deleanu, ţ. 93. l'îpsioara de aramă ce servea de steag căldărarilor este ca ,,soarele de primăvară“. varlaam— sadoveanu, 166. — Pronunţat: -si-oa-, — Pl.: tipsioarc. — Şi: (regional) ttpsioără s. f. — Tipsie + suf. -ioară. TH'SItlŢĂ s. f. Diminutiv al lui t i p s i e. 1. Cf. tipsie (1). Cf. lm. 2. Cf. tipsie (2); tigăiţă (2). Cf. lb, lm. — Pl.: tipsiuţe. ■ ■' — Tipsie -f suf. -uţă. TlPTfL adv. 1. (învechit; adesea în legătură cu verbul „a se îmbrăca“) Deghizat, travestit, costumat (pentru a nu fi recunoscut). Mergînd însuşi... în uliţă, teptil, bat, au nimerit pe nişte beţi, s-au înlărtat sfadă între dînşii, şi intr-acea sfadă au rănit pre craiul. n. costu^, let. i a, 22/36. Iară Dumitraşco hatman au fugit teptil preste Dunăre, neculce, l. 341, cf. 312. Nu l-au cunoscut nime, Viind teptil învelit turceşte. amiras, let2, iii, 156. S-au dus teptil în cai de poşte pînă in ţara lui (începutul sec. XVII), mag. ist. iv, 34/6. Acum vreo cîteva zile... sultanul s-a dus inco-nito (teptil) la Terapia, cr (1836), 21/49. Să ne întoarcem în cetate noaptea, îmbrăcaţi tiptil, gorjan, h. i, 7/28. Un sultan odată care des tiptil umbla. :pann, ap. şio iij, 362, cf. polizu. Pe la aprinsul luminărilor..., îmbrăcat tiptil, eram introdus ca călugăr tn odaia răposatului cuconu Tache. ghica, s. 7, cf. cihac, ii, 623, lm. Trece califul Ilarun-al-Raşid îmbrăcat tiptil aşa ca să nU-l cunoască nimeni, caragiale, o, ii, 257. Se duse cu slujitorii stăpinirii Îmbrăcaţi tiptil pe la mai multe biserici, f (1888), 170. Peste fes roşu din cap Pune un ştergar vărgat Ca turcoaicele legat. . . Iencea-ntocmai că urma, Că tiptil mi se-mbrăca. teodorescu, p. p. 641. <0 (Adjectival; rar) Craiul Slanis-lav au început. . . să nu mai fie neştiut şi teptil precum îl apucase vremea, axinte uricariul, let. ii, 167/29. îmbrăcăminte tiptilă. costinescu. 2. (în legătură cu verbe de mişcare; şi repetat) încet, uşor, pe furiş, pe nesimţite (pentru a nu fi auzit sau văzut); tipa, (popular) pitiş. El trece tiptil. . . într-un palat al cetăţuiei. ist. am. 71v/17. Voi merge pe taină în Ţara Românească, adecă tiptil,... cum aş merge pentru altă trebuinţă a mea. văcărescul, ist, 302. Un lup. . ., vrind se intre teptil la vro oierie. do-nici, F. n, 27/2. Pare-mi-se că-i trimis teptil ca să cerceteze starea isprăvniciilor. alecsandri, t. 508. Ciobanul drept la stînă într-un suflet a fugit Cam tiptil. contemporanul, i, 774. Uri om tiptil scosese, 'cînd se crăpa de ziuă, un trup de femeie învelit într-o rasă. odobescu, s. 1, 78. Simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fală, Uşor ca de copil, eminescu, o. iv, 281, cf. i, 80. Mama.. . vine. tiptil, în vîrful degetelor, pe la spatele mele. creangă, a. 66. Bătrînul urcă... scările şi tiptil se apropie de uşă. - slavici, n. ii, 28. Ne-am dat jos, ş-am venit tiptil pe lingă gard. vlahuţă, s. a. ii, 239, cf. iii, 140. De fete mari e lunca plină, Iar vintul, răsfăţat copil, S-apropie tiptil-tiptil De pe sub fagi, de pe colină, coşbuc, p. i, 87. Frunzele, tiptil-tiptil, Ca nişte lacrimi de copil, Cădeau încet pe masă. goga, poezii, 347. Părintele ieşi tiptil, să nu-şi trezească copilaşii, agîrbiceanu, l. t. 237. Mă furişam şi intram tiptil tn cimitirul cel mic. hogaş, dr. ii, 55. îl lega cu tulpan la cap şi-l culca în iatac cu perdelele strînse. Apoi, tiptil, cutreiera toată casa, şoptind, poruncind; pretutindeni linişte. basSarabescu, s. n. 29. Tiptil-tiptil tot.pe vine. . . ajunse mai la jumătate cale. mironescu, s. a. 73. Copoii mai bătrîni... plecau tiptil. . . numai cile unul. galaction, o. 279. Noi copiii, sătui de joacă,... ne-am strecurat tiptil în bucătărie, brăescu, a. 70. Şi iată-o şi mai albă, tiptil, ca o pisică Se suie pe burlane, pătrunde prin fereşti pillat, p. 129. Fă-te, suflete, copil Şi slrecoară-te tiptil Prin porumb cu moţ şi ciucuri, Ca să poţi să te maţ 3846 tiptilat — 29U — T1RAGIU bucuri, arghezi, c. o. 78, cf. id. s. v, 101. Avocatul se apropie tiptil de casă, tncercă uşor de toi clanţele uşilor. .. şi văzu că slnt închise, călinescu, e. o. ii, 155. Se apropia tiptil de fereastra laboratorului şi-şi arunca o clipă privirile înăuntru, v. rom. august 1954, 50. Intră tn casă tiptil să n-o trezească, vinea, l. i, 66, cf. 59. Străbătu tiptil dormitorul gazdelor... şi porni zorit, galan, b. ii, 173. Se duce la el, tiptil, h. lovinescu, T. 134. Am luat-o. ■ . tiptil şi ferit pe lingă trestie. vÎn. pesc. martie 1961, 14. M-am apropiat tiptil, cu miinile întinse, bljblind. v. rom. februarie 1970. 14. Fala aceasta. . . ieşea tiptil din casă. sbiera, p. 139, cf. 276. Să ascunse In nişte paie, apoi se luă chitiş (tiptil) cătră uşa curiilor, reteganul, p. v, 14. Trimite pe popă să oblicească ce-i şi, tot tiptil-tiptil tn urma lui, să vadă ce are să facă. sevastos, p. 148. Dar clnd se stinge luminarea', intră şi el, tiptil, tiptil, fără să-l simtă, In odaia lor şi se culcă pe jos. rădulescu-codin, !. 107. Bătrîna se duce tiptil-tiptil la culcuşul lui ... şi ia pe nesimţite haina cea de solzi, mera, l'.'b. 228. <> (Adjectival; rar) Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Cu păşirea ta liptilă nu laşi urme pe zăpadă. goga, poezii, 225. O (Substantivat; Învechit; în loc. ă:dv.) în teptil = în taină, pe ascuns. Au trimes pe pedagogul la mine ca In teptil să-mi zică să mă împac cu păstoriul. kogălniceanu, s. 138. — Şi: (învechit) teptil, diptfl (dionisie, c. 168), (regional) tuptil (com. d. pop) adv. ’ — Din tc, tebdil. ! TIPTILAT, -Ă adj. (învechit, rar) Deghizat; travesti t3. ■ Cf. tiptil O). Regii... să cade să intre prin popor tiptilaţi ori pe fală. jipescu, ap. tdrg, cf. scriban, d. — Pl.: tiptilaţi, -te. — De la tiptil. TJPTILEAGĂ s.f. v. pitpalacă. TIPTIŢVĂ s.f. (Bot.; regional) Ţăpoşică (Nardus ; stricta), borza, d. 115. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TIFTOLOACĂ s.f. v. pitpalacă. TIP-Ttfj*' adj. invar. (Familiar) Elegant, pus la punct; şic1 (2). .0 fată tip-top. <0> (Adverbial) E îmbrăcat tip-lop. alas 5 v 1935, 2/1, cf. scl 1976, 405. — Din germ. tipptopp. Cf. engl. tip top. TIPTULtîŞ adv. = pituluşi. Cf. alr i 1 324/100. TIPŢlE s. f. v. tipsie. TIPUf1 vb. IV. Tranz. (Regional) A murdări (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 87. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. TIPUl2 vb. IV. Tranz. (Regional) A jumuli o pasăre de pene, de fulgi (Lăureni — Tîrgu Mureş). alr i 2 151/231. — Prez. ind.:. li pui. — Din magh: tep. TIRI adv., conj. v. tiri2. TIR2 interj. (Regional; repetat) Cuvînt care imită cîntecul greierului (Livezeni — Petroşani). Cf. alr i 251/831. — Onomatopee. TIR3 s. m. (Ornit.; regional) Piţigoi-de-brad (Parus ater). băcescu, păs. 165. — Pl.: tiri. — Eţimologia necunoscută. TIR-* s. n. 1. Tragere cu o armă de foc; tragere la ţintă. Săplndu-se... un şanf de împrejmuire pentru tir, s-a găsit o piatră cu inscripliunea arătată, i. io- nescu, m. 590, cf. ddrf, barcianu. Desigur, profillnd de acest prilej, cei de sus fac exerciţii de tir. camil petrescu, u. n. 361. Dimineaţa o baterie regulează tirul. c. petrescu, î. ii, 14. Mitraliera de avion cu tir ullra-rapid. contemp. 1948, nr. 108, 11/3. Tirul aili-leriei a continuat nebuneşte, h. lovinescu, t. 108. Tirul se dezlănţuie automat, vîn. pesc. februarie 1964, 15. ♦ Locul unde se execută o astfel de tragere. Cf. costinescu, BARCIANU, ŞĂINEANU; D. U., SCRIBAN, D. 2. Ramură sportivă care cuprinde probe de tragere la ţintă cu o armă de foc sau cu arcul. Cf. dm. In disciplina sportivă a tirului se Inlllneşle frecvent proba de „3 x 20“. l. rom. 1959, nr. 2, 92, cf. dn2, m. d. enc., dex. ♦ Tragere la ţintă, ca joc distractiv sau de noroc practicat la iarmaroace, la bîlciuri. Am tras clnd eram mic, la tir, la iarmaroc, h. lovinescu, t. 279. îl duse. la circ, la roata norocului, apoi la tir. preda, R. 90. — Pl.: liruri. — Din fr. tir. TfRA1 interj. (Plutărit; prin Mold.; adesea repetat) Termen prin care se dă comanda ca buşteanul să fie prins şi tras în lungul Iui printr-o mişcare continuă, cu ajutorul ţapinelor. Cf. arvinte, term. 160, cf. scl 1964, 648. <0 Expr. Tira-granda !== trage mult, încontinuu, arvinte, term. 160, cf. scl 1964, 649. — Din tira (imper. al retorom. central tirar, friul-tiră, it. Urare). TIRA2 vb. I. Intranz. (Regional) A pleca (Rlm-nicu Vîlcea). lexic reg. 87. — Prez. ind.: Urez. — Etimologia, necunoscută. TIRADĂ s. f. I. Fragment de întindere relativ mare dintr-o operă literară (mai ales dramatică), debitat fără întrerupere de acelaşi personaj şi caracterizat prin intensitate afectivă. lnchipui[i-vi-l... venind In fala scenei, lulnd o poză demnă şi Inceplnd să ne debiteze o tiradă, caragiale, o. i, 28, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. începu să declame prin casă tirade întregi din rolele învăţate la şcoală, camil petrescu, o. ii, 126. Acum trei secole. . . se puteau auzi pe scenele teatrelor tirade îndreptate împotriva dreptului feudal de a do-blndi toate onorurile numai in virtutea naşterii, contemp. 1953, nr. 373, 6/3. De-a lungul peripeţiilor şi al tiradelor. . . străbate un realism optimist, ll 1955, 132. Irod nu ripostează prin lungi tirade filozofice, ca tn piesele de mai tîrziu. ist. lit. rom. i, 73. [Actorul] reuşeşte să parcurgă uriaşele tirade versificate fără derută, t mai 1964, 98. Tineretul Invajă şi recită tirade lirice sau patriotice, ib. august 1964, 87, cf. dex. 2. (Astăzi mai ales peiorativ) Parte a unui discurs în care un orator dezvoltă pe larg şi cu emfază o idee, o teză; banalitate debitată pe un ton grav, solemn. Iaca!... fac şi eu tirade poetice ca doctorul Leonard. alecsandri, t. 1 198, cf. costinescu. Prin umbra parcului discret Nu se strecoară mascarade Şi nu s-aud In el tirade Despre-al politicii secret, macedonski, o. i, 180. Discursul demagogic al lui Caţaveneu, plin de şiretlicuri, de tirade falşe. . . ar fi peste putinţă In gura naivului şi tlmpitului Farfuridi. gherea, st. cr. i, 350, cf. alexi, w. Alecsandri a găsit ocazia să facă o tiradă cu privire la o chestie de care li ardea inima. IBRĂILEANU, SP. CR. .125, Cf. ŞĂINEANU, O. U. Şi-n mintea ta Infierblntată, 'Te vezi deodată orator: înflăcărat rosteşti tirade, Porneşti mullimea clupă tine. topîrceanu, o. A. I, 51. Flecari crescuţi In moleşea/a tiradelor de cafenea, c. petrescu, c. v. 276. Privi zlm-bind In ochii victimei, căutind In ei efectul tiradei sale. VINEA, L. II, 52, Cf. DEX. — Pl.: tirade. — Din fr. tirade. TIRAGIU s. n. V. tiraj. tirailer — 291 — TIRAN TIR AII. s. m. v. tiralior. TIRĂJ s. n. 1. Număr de exemplare în care se tipăreşte o carte sau o publicaţie periodică.. Cf. costinescu. Spune-mi dacă. . . s-a petrecut prea multe exemplare peste obicinuitul tiraj, caragiale, o. vii, 326, cf. ddrf, alexi, w. Fac corectura 'In zaţ pentru tot tirajul, ibrăileanu, s. 229, cf. v. molin, v. t. 65. Urmărim... să ne ridicăm tirajul, camil petrescu, t. i, 198. Ne-a urcat tirajul gazetelor, c. petrescu, c. v. 185. Astăzi cartea se vinde cu o rapiditate rară, atinglnd tiraje nebănuite, sahia, n. 193. Cum staţi cu tirajul? arghezi, s. xi, 43. Primele opt volume din traducerea operelor lui Shakespeare, apărute tn tiraje neobişnuite..., s-au epuizat In puţine zile. vianu, l. u. 79. Tirajele celor mai insipide foi crescură, stancu, r. a. iv, 331. Tirajul scăzuse ca apele unei viroage In luna lui cuptor, vinea, l. i, 120. Cifrele ediţiilor şi tirajelor pe care le-au atins operele clasicilor demonstrează marile realizări ce au fost obţinute tn acest domeniu. v. rom. decembrie 1963, 217. Volumul s-a vlndut bine, dar tirajele slnt mici. t iunie 1964, 39. Tirajul cel nou, pe care. . . nu şi l-ar fi visat niciodată, este de 100 ISO exemplare! v. rom. ianuarie 1966, 179. Volumele sale de proză şi poezie au marcat tiraje de invidiat, ib. iulie 1970, 154. <> Loc. adj. (Mai ales despre publicaţii periodice) Dc (sau cu) (mare) tiraj = care apare într-un număr mare de exemplare. Se Inlllnea prin curţi şi ganguri cu fel de fel de trepăduşi, Pe la gazetele opozante, pe la ziare cu tiraj, anghel — iosif, c. m. ii, 11. Se îmbuibă şi se lansează prin redacţiile jurnalelor de mare tiraj, rebreanu, r. i, 182. O notificare publicată... in ziare de mare tir.aj va face cunoscut... termenul, leg. ec. pl. 182. Nu un ziar oarecare, ci unul de mare tiraj? stancu, r. a. iv, 365. O campanie de presă..., lntr-o gazetă de tiraj, îşi spulberă sigur ţinta, vinea, l. i, 120. + Producţie orară normală a unei maşini de tipărit. Cf. v. molin, v. t. 65, cade. 2. Multiplicare, prin copiere, a unui film, pentru a asigura numărul de copii necesar reţelei cinematografice. Cf. m. d. enc., dex. 3. Circulaţia aerului carburant şi a gazelor de ar-: dere într-o instalaţie de încălzire cu focar (sobă, cuptor industrial etc.); diferenţa de presiune prin care se asigură o astfel de circulaţie. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: tiraje. — Şi: (rar) tirâ(|iu (barcianu, contemp. 1949, nr. 162, 2/1; pl. tiragii, iordan, l.r.a. 72) s.n. — Din fr. tiraj)e. TIRALfiR s. m. v. tiralior. TIR AU OR s.m. (învechit) Soldat din infanterie; infanterist. V. puşcaş. Cf. gt (1841), 32/35. Ţoală cealaltă pedestrime dlnsul o desfăcuse tn cete de tira-leri. bariţiu, p. a. ii, 428, cf. 321. Se împrospătează mereu liniile împrăştiate şi tare primejduite ale tira-liorilor. odobescu, s. iii, 588, cf. 575. Dopurile pocnesc,, pare c-am fi la un atac de tiraliori, care nu sperie de loc pe bravii convivi, caragiale, o. i, 210, cf. alexi, -w. Erau risipite In tiraliori clteva companii vrăşmaşe. sandu-aldea, u. p. 132, cf. şăineanu, d. u., iordan, l. R. A. 43, dex. I-am luat din urmă la bătaie, că noi eram tilariori. graiul, i, 485, cf. 486. — Pronunţat: -li-or. — Pl.: tiraliori. — Şi: tiraler,-tirailer (stamati, d.), tiiarior s. m. - — Din germ. Tiraillcur, fr. tirailleur. TIRAMURI subst. pl. (Regional) Unelte, rechizite. BUGNARIU, N. — Etimologia necunoscută. TIRÂN, -Ă s. m. şi f., adj. I. 1. S. m. Stăpînitor absolut al unui stat sau al unei cetăţi din antichitate;, despot. Fiind tiran la Militus, nu-i trebuia altă tiranie,, ci ce rşu Mirchina... să facă acolo cetate, herodot (1645), 278. Veniră soli de la Samos:.., fiind trimişi pre ascuns de pers(i) şi de tiranul lor, pre carile tl pusăsă perşii, ib. 501. Şi tiran Neron tot mainte de Traian au fost. n. costin, l. 116. Existenţa şi durata unui guvern devine numai o cestiune de oportunitate, clnd el a fost opera unei influenţe străine, dovadă In anticitate guvernul Atenei, sub cei treizeci de tirani. ghica, s. 468, cf. costinescu. 2. S. m. şi f. Nume dat unui şef de stat care asupreşte, care conduce în mod arbitrar; p. ext. persoană autoritară, care îşi impune voinţa în orice împrejurare şi care asupreşte pe cei ce depind de ea. Ce laudă şi nemuritor nume a rămas celor buni şi... ce hulă celor tirani şi nelnfrlnaţi In faptele sale (a. 1650). gcr i, 146/41. Domn se cheamă cel ce domneşte cu dreptul şi după legi şi toate lucrurile lui le chibzuieşte spre folosul opştii, iar care face împotrivă nu este domn, ci tiran, simion, dasc., let. 165. Vrlnd tiranul să cearte neşte nevinovaţi, dosoftei, v. s. noiembrie 169r/ 11. Te-ai arătat... curăţitoriu de tiranii patriei, biblia (1688), [prefaţă] 7/47. Tiranii den firea lor sint fricoşi, n. costin, l. 71. Şi-au înduplecat inimile tiranilor. antim, p. 3. Certare tiranilor, plătitoriu celor buni (a. 1714). gcr ii, 14/27. Nebunindu-se Intru sine tiranul..., cu de grabă porunceşte să vă omoare, mineiul (1776), 74v/l, cf. man. gott- 135. Ah, stelelor! Să nu răbdaţi, ori să faceţi vro minune Pe acest tirian şi păgln cu trăsnet să-l detuni (ccă 1800). gcr ii, 180/ 30, cf. lb. Tiranul stăplneşte cu frică, Ingrijaşte pentru siguranţia sa personală, aleglnd de paznici nu cetăţeni adevăraţi şi cunoscuţi de patrioţi buni, ci străini. cr (1829), 1541/10. Staţi! Vedeţi că p-al meu frate tiranul '11 otrăvi, heliade, o. i, 472: Vezi.pe tiran sclrbit şi părăsii de toţi. marcovici, c. 19/3. Tirani să zic domnitorii carii chinuiesc pe supuşii săi< gt (1838), 28, cf. valian, v. Că mor tiranii-mi să dai de ştire. i. văcărescul, p. 517/7. Codrii... au a-i da adăpos-tire De necazul vreunui tiran aprig, cumplit peste fire. conachi, p. 263. Sari lu cu ciomagul să mă baţi, tirane. pann, ş. ii, 28/11. De pe vorbele tiranului înţelegea că nu mai e scăpare pentru el. negruzzi, s. i, 155. Acest măreţ titlu, moldovenii 11 dedeau acelor principi cari veneau să-i scape de jugul vreunui tiran, hasdeu, i. v. 17, cf. cihac, ii, 707. Pieri-vor şi tiranii şi robii demni de ei. bolintineanu, o. 30. în două părţi infernul portalele-şi deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hlde Tiranilor ce pier! eminescu, o. i, 25. Ti-ranu-ncremeneşte sub biciul. .. de foc [al poetului], macedonski, o. i, 110. Tiranii... Or vrea să-li închidă a binelui cale. neculuţă, ţ. d. 40, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Tiranii... lucrau şi din ordin de la centru, dar şi de capul lor. pas., z. iv, 216. O, frate, arh înlemnit că tiranul mi-a grăit. ist. lit. rom. i, 73: ' Tirăni[i] cei fără milă Mă legară pre o cămilă, pop., ăp. gcr ii, 229/29. Varsă din cer foc şi zare. Cu catran şi cu pucioasă, Pe acest tiran să-l arză. teodorescu, p. p. 105, cf. 479. De duşmani, De tirani. De fapt Şi de dat. marian, v. 169, cf. alr sn v h 1 253. Tiranul lege are voia sa, d-aceea lesne se cunoaşte. zanne, p. viii, 598, cf. 599. <0 (Ca termen de comparaţie) N-au cercat ca un tiran să poruncească, ist. ţ. H. 67. Ce- ca un tiran au triimăs pe Macrei, vătavul de păhărnicei,... de l-au luat de-colo, de la casa lui de la Bărboşi, neculce, l. 110, Demostenes... oclr-muia limba şi ca un tiran dulce o îndemna cu cuvlntul la orice vrea. molnab, ret. 7/4. M-am căznit ca un tiran, Am răbdat foame şi sete, Inchinlndu-mă la ban. pann, p. v. iii, 84. Adie, lume vicleană! îţi gustai al tău nectar, Mă tractaşi ca ş-o tirană, mureşanu, p. 32/19. Nu se poartă niciodată rău cu nevasta, In lume, deşi slntem mai mult ca siguri că acasă se poartă cu ea ca un tiran, t decembrie 1964, 12. <0> F i g. O, ticăloasă iubire de slavă! Tirana firii omeneşti! (a. 1794). gcr ii, 152/8. Singurătate, tu eşti Tiranul carele arzi Inimile omeneşti, Cu urlt şi cu necaz, conachi, p. 170. Dorule, tiran cumplit, De ce m-ai Imbătrlnit? teodorescu, p. p. 273. 3869 TIRANEŞTE — 292 — TIRANIE II. Adj. Crud, neîndurător, nemilos; autoritar, despotic. Era tiran şi să temea de nepriiatenii săi. n. costin, l. 71. Sfetnici. . . avea 2 greci şi un moldovan,. . . oameni tirani, neculce, i.. 318. In Indiia au fost un craiu. . ., om foarte crud şi tiran împotriva creştinilor (a. 1764). gcr ii, 76/32, cf. drlu. Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăveşte din nou iarăşi pinzele posomorite, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni, eminescu, o. i, 32. Dlnsul de ce-i dar tiran şi prolivnic rugărilor mele? coşbuc, ae. 78. Om mai fără suflet şi mai tiran... n-a pomenit. rebreanu, N. 59. O, dormi. . . Cu vise dulci, burghez tiran, bacovia, o. 81. Cite lacrimi s-or fi scurs pe luciul acestor pietre..., podoaba operei atUor mii de necunoscuţi, care lucrau pentru glorificarea oarbei vanităţi a unui potentat tiran, bart, s. m. 23, cf. arh. olt. xxi, 277, h ii 61. Omul. .. se muncea cu gindul cum a lui soţie Intr-atlt tirană asupră-i să fie! top., ap. gcr ii, 363. Surată, surată, Deaca-mi eşti cumnată, De ce-mi eşti tirană, De ce-mi eşti duşmană? teodorescu, p. p. 328. Toată lumea mi-i tirană, Că port la căciulă pană. pamfile, c. ţ. 147, cf. alr i 1 564/387, alr ii 3 186/705, 928, alr sn v li 1 253. Am o pasere duşmană Şi foarte tirană, N-are suflet, n-are minte, Ci e plină de cuvinte. Ce o-ntrebi ea spune (Ceasornicul). gorovei, c. 69. <> Fi g. Cuget tiran şi pedeapsă, Omului cel păcătos, mumuleanu, p. 17/2. Cu cit dragostea noastră se întemeiază pe un lucru, cu atlta moartea ni-l hrăpeşte mai cnrlnd! Idee tirană! marcovici, c. 71/17. Faptele şale cele tirane se aseamănă cu acele ale lui Neron. asachi, s. l. ii, 118. Ţie-fi zic tirană soarte... Să-mi fi ordinat prin moarte Mai curtnd la scop să-mi viu. mureşanu, p. 5/3. Porţile tirane. . . au a se deschide, fm (1861), 23 cf. 130. O, vorba asta, asta, aşa tirană-mi pare. coşbuc, s. 166. Dar nicăierea marea nu s-arată mai largă,... Declt acolo unde, cu pieptul scos s-o spargă, li sugruma revolta tiranul dig de sllncă. voiculescu, poezii, i, 87. Amoraş tiran. Tiran şi duşman, Tare te-ai silit Şi m-ai despărţit, De-al meu puişor, Vrednic de amor. teodorescu, p. p. 286. <0 (Substantivat) Nu mai ştia ce să facă teş-menitul de Joe ca să moaie inima tiranei de Junona. ispirescu, u. 11. Mi-a tăiat tiranul de bărbalu-meu mlinile! pamfile, cr. 111. — Accentuat şi: tiran. ap. scriban, d. — Pi.: tirani, -e. — Şi: (învechit şi regional) tircan s. m., adj., (regional) terâu, -ă (alr sn v h 1 253/728) adj. — Din ngr. TUpocvvo?, fr. tyran. TIIlAiVfiŞTE adv. v. lirăucştc. TIRANIC, -Ă adj. (Despre legi, fapte etc.) Care tiranizează, care aTe caracter de tiran (I 2), crud, despotic; care aparţine tiranului sau tiraniei, care se referă la tiran sau la tiranie; (învechit) tiranicesc, tirănesc. Cf. valian, v., polizu. Guvernul acela. . . devine din ce In ce mai arbitrar şi mai tiranic, se co-rumpe şi cade In descompunere, ghica, s. 468, cf. costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Toată viaţa sa, cărturarul Şincai a luptat împotriva regimului feudal, regim tiranic carc l-a aruncai şi pe el tn lanţuri, scînteia, 1954, nr. 2 908. <0> (Adverbial) Plnă la 912 împăuăţi tiranic Alexandru, săulescu, hr. i, 159/18. O Fig. D-zeu... n-au lăsat tiranica pohtă [a] Mihnei a să săvlrşi de tot (a. 1683). ap. tdrg. Pentru asemine, şi alte nechitite şi tiranice apucături ... se depuse Ioan de cătră parlament, săulescu, hr. i, 209/19. Unire prea strinsă, tiranică chiar, clnd c vorba să lucreze In folosul stăplnilor. ionescu-rion, s. 185. Şi-auzind din depărtare Vocea lui tiranică, Toţi ciulinii pe cărare Fag, cuprinşi de panică, topîrceanu, o. A. i, 34. Actorul va trăi clţiva ani In ambianţa companiei marelui Davilla, temperament tiranic, dar incomparabil îndrumător artistic, v. rom. decembrie 1963, 236. (Adverbial) Un şuierat A descărcat magnetul Care lega tiranic caravana, camil petrescu, v. 18. ♦ Fi g. (Despre idei, sentimente, preocupări etc.) Chinuitor, obsedant. Ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneşti, născoci feluri de schingiuiri, negru-zzi, s. i, 158. Abolia, hrănită mereu din ea însăşi, se instalase definitiv, tiranică, ibrăileanu, a. 32. Conştiinţa lui de sine a fost cu atit mai tiranică cu cil. . . ea era sigură de a fi In linia tradiţiei literare, lovinescu, s. i, 372. Inginerul îşi descoperi o curiozitate tiranică de detectiv, c. petrescu, a. 469. Felix. .. Încerca faţă de ea o atracţie care deveni din ce In ce mai tiranică, călinescu, e. o. i, 76. Deznodămlntul dorit venea de la sine, ca un obicei tiranic, vinea, l. i, 172. — Pl.: tiranici, -ce. — Din fr. tyranuiquc, lat. tyraiuiicus, ngr. rupav-vixdţ. TIRANICESC, -EASCĂ adj. (învcchit) Tiranic. j1-ceaia iaste voinţă tiranicească, iar aceasta, dogmă împărătească. aethiopica, 36v/23. Acele tiraniceşti chinuri cu fumul de ardei (a. 1812). doc. ec. 145. Ce supunere să dea. . . la stăpinirea cea tiranicească a lui. zilot, cron. 83. Foarte mic lucru esle şi. . . făr’ de laudă şi cinste de a stăplni un om măcar multe împărăţii cu a sa numai tiranicească putere, golescu, i. 20, cf. 77. Să nu pot să înduplec un suflet tiranicesc A crede că pentru dlnsa de dragoste mă sflrşesc? conachi, p. 124, cf. polizu, dex. — Pi.: tiraniceşti. — Din ngr. Tupavvwuk;, fr. tyranniquc. TIRANICfiŞTE adv. (învechit, rar) Tirăneşte. Toate rlnduielile sale, deşi săvlrşite lirăniceşte, privesc todauna la oarecare formă de republică, căpăţineanu, m. r. 129/31, cf. polizu, costinescu. — Şi: lirăniceştc adv. — De la tiranicesc. TIRANIE s. f. 1. (în antichitate) Formă de conducere politică apărută în Grecia antică în sec. 7 — 6 i.e.n., în condiţiile decăderii aristocraţiei gentilice şi a democratizării vieţii politice. Pisislrat pierdu tirania, nefiind încă întemeiat, herodot (1645), 24, cf. ARISTIA, PLUT., M. D. ENC. 2. Guvernare despotică sau instituită prin uzurpare; caracterul a ceea ce este tiranic. S-au arătai biruitoare cu pohvală lirăniia supt domnie lui Mărie şi a lui Kina (a. 1802). gcr ii, 197/5. Au înălţat de astăzi flam-barile scăpării de supl jugul lirăniei (a. 1821). iorga, s. d. vii, 85, cf. lb. Patria noastră de la această epohă . . . petrecu în cele mai nesuferite iirănii. ar (1829), 225®/40. Istoria omenirii nu ne înfăţişează declt lupta necontenită a dreptului tn contra tiraniei, bălcescu, o. i, 324, cf. aristia, plut., polizu. Lasă In slarea-i bălrlna tiranie, alexandrescu, o. i, 87. Pînă cînd să ne tot plece cruda, oarba tiranie? alecsandri, p. ii, 7. Cînte slugile In coruri infamia, tirania, mille, v. p. 46, cf. ddrf, barcianu. Tirania se va zbate Să te rupă cu-al ei dinte, neculuţă, ţ. d. 46, cf. alf.xi, w., şăineanu, d. u. Se impusese problema libertăţii, a smulgerii de sub tirania baronilor feudali, vianu, l. u. 21. Orice tiranie se sprijină pe o aristocraţie, barbu, princ. 53. Gemeai sub tirania zdrobitoare, Te chinuiai sub crlncena biciuşcă Şi, ca un leu înlănţuit in cuşcă, Urlai nădejdea vremii viitoare, v. rom. decembrie 1964, 91. Sunt mlndru că prin nobile strădanii Am izgonii din ţară tirania, vulpescu, p. 53. Tirania, biciul omenirii, stingerea lumii, zanne, p. viii, 598. + (învechit, rar) Stăpînire, autoritate. Fi iul mieu, ci alegi dintru acestea două: aceştia carile acum iei, au tiraniia (stăpinirea ) mea şi binile mieu, carile, fiindu-mi fecior şi să cuvine să-l aibi? herodot (1645), 167. 3. Comportare, atitudine de tiran (I 2): (adesea la pl.) faptă de tiran; asuprire, cruzime, violenţă; (învechit, rar) tiranism. Şi nerăbdînd norodul tirăniile şi spurcăciunile lui., Comod fu sugrumat, m. costin, ltît. i, 81/27. Ochii cei sufleteşti sînt orbiţi de tirănic. cheia În. 62r/31. Să olăreşte condeiul a scrie tirăniile şi mijloacele Hrăneşti acestui cumplit tiran domn! 3874 tiranisi — 29^ — TIRĂNEŞTE n. costin, l. 517. Văzlnd că cu acestea nimic nu-şi poale face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omoril de ş-au plinit voia lirăniei lui. r. popescu, cm i, 451. Pre lingă tirănia cea mare, carea o făcea cu bieţii locuitorii Moldovei, Despot. . . au început a se făli că el este prăsit din săminţa împăraţilor din Ţarigrad. şincai, hr. ii, 214/28. împăratul Baiazid, pe care Tamer-lan t-inchise intr-o colivie de fier, unde şi nemaipullnd suferi Ujrănia, s-au omoril singur, văcărescul, ist. : 254, cf. drlu. Ghinea, vistier mare, se făcuse nesuferit ţării prin tiraniile lui. bălcescu, m. v. 602. Cu atila tiranie drept in piepturi s-au izbit, pann, e. ii, 103/10. Ea-n casă porunceşte cu aspră tiranie, negruzzi, s. ; ii, 245. Pocit, făimos proconsul, model de tiranie, Cumplită fie calea pe care ai plecat, alexandrescu, o. i, 291. Ne omoară şi sufletele şi trupurile prin intrigile, : tirania şi scandatele lor. filimon, o. i, 111. Peste vreo i cinci zile, altă rublă; pe urmă, din patru In patru zile, 1 regulat. Dar toate tiraniile trebuie să aibă un capăt. ■ Am hotărît să mă revolt, caragiale, o. ii, 76. A rămas !-să îndure o tiranie nevăzută, ionescu-rion, s. 334. Firea lumii e-n tot Chipul lirăniei. coşbuc, p. i, 264. Am îndurat un an de zile tirania inocentă a atîtor canalii mititele, i. botez, b. 8. Ar fi slab un intelectual :-care s-ar supune unei astfel de tiranii absurde, călinescu, c. o. 81. I se trezeşte deodată o ură cumplită ; împotriva tiraniei bătrînei ăsteia. v. rom. ianuarie 1957, 98. + Fig. Putere irezistibilă pe care o exercită un lucru, o idee, un sentiment etc. asupra cuiva; ; dominaţie; chinuire, persecuţie. Din tyrănnia • vechii uitări dezbăiîndu-l. cantemir, hr. 51. Alte nesu- . ferite munci au răbdat, ca pre noi din tirăniia diavolului să ne sloboadă, iacov, syn. 9r/14. Mă izbăveaşte, ' stăpînă, dintru această tirănie, îndreptîndu-mă către ceale mai bune mîntuiri. mineiul (1776), 99v/2. A sosit luxul nebunul cu cruda lui tirănie. conachi, p. 297, cf. costinescu, barcianu, şăineanu, d. u. Trecută in artă, o astfel de conformaţie mintală nu putea duce decit la tirania amănuntului aglomerai şi absurd, lovinescu, s. i, 239. O voinţă autonomă, care se conduce după tirania instinctului, ralea, s. t. ii, 251. Şi o păzeşte pe ea de toată tirania diavolului, şez. ix, 87. + (învechit, rar) Chin, suferinţă, canon. Arderea soarelui îmi pricinuieşle multă tiranie, aflindu-mă Intr-un. clmp. văcărescul, ist. 283. — Scris şi: Ujrănnie. — Pl.: tiranii. — Şi: (învechit) tirănie s. f. — Din ngr. Tupavvia, fr. lyrannie. TIRANISI vb. IV. Tranz. (învechit) A tiraniza. A silit şi tiranisil... pe ortodoxii atit hirotoniţi, cît şi laici să urmeze papismul (a. 1705). bv i, 466. îmi. place să protejez şi să persecut, şi tiranisesc mai mult pe cei protejaţi decit pe cei persecutaţi, caragiale, o. vi, 505, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Nimeni n-a plins-o, nici el măcar;... că prea l-a tiranisil. klopştock, f. 124, cf. găldi, m. phan. 262. + Fig. A chinui, a canoni. Neîmpăcata [ciumă] liraniseşte fără milostivire pe toţi (a. 1819). uricariul, vii, 76. — Prez. ind.:. tiranisesc. —Din ngr. Tup. v. ii, 23/9. (Intranz.) Norod care tirăneaşte, să căzneaşte. fn 148. — Prez. ind.: Hrănesc. — V. tiran. TIRAlVICfiŞTE adv. v. tiranieeşte. TIRANIE s. f. v. tiranie. TIHĂNfltK s. f. (învechit) Acţiunea de a t i r ă n i; asuprire, terorizare. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. — V. tirăni. TIRĂNfT, -Ă adj. (învechit, rar) Chinuit, canonit; asuprit. Pllngere de Hrănită viaţă (a. 1816). iorga, s. d. vii, 16. — Pl■ : Hrăniţi, -te. — V. tirăni. TIRBIŞON s. n. v. tirbuşon. TIRBOANŢĂ s. f. V. tărăboanţăl. TIRBUŞON s. n. Mică unealtă casnică, de metal, în formă de spirală, prevăzută cu un miner, folosită pentru scoaterea dopurilor din sticle; (regional) trăgaci (II 7), trăgător (B II 8). Cf. alexi, w., nica, l. vam. 242. Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant: ... tirbuşon, bricheta cu benzină şi fitil, busola In miniatură. c. petrescu, î. i, 3. înşurubează tirbuşonul In dop şi trage, t martie 1965, 56. <0 Loc! adj. şi adv. în tirbuşon = în formă de spirală. Bucle in tirbuşon, clnd firele slnt răsucite tn spirală, enc. vet. 527. (Glu-, meţ) Purta un costum. . . cu pantalonii răsuciţi tn tirbuşon, c. petrescu, o. p. i, 64. — Pl.: tirbusoane. — Si: tirbişân s.n. cl 1968, 316, 416. — Din fr. tire-bouchon. TIRCHfj subst. v. turchiză. TIRE adj., adv. v. tare. TfREA interj. (Regional) 1. (Pronunţat cu ,,i“: prelungit şi întărit prin interj. ,,mă“) Cuvînt cu care: se alungă caprele. Com- din şieuţ — bistriţa. 2. (în forma tiri) Cuvînt prin care se cheamă găinile (Somova — Tulcea). alr sn ii h 365/682. — Şi: tiri interj. — Formaţie expresivă. TIREÂC s. n. sg. v. tiriacl. TIREĂ1V s. in., adj. v. tiran. TIREĂZ s. n. v. teras. TIREGHIE s.f. v. tirighie. TIREGfE s.f. v. tirighie. TIREOGLOBULfNĂ s. f. Substanţă de natură proteică, cu un bogat conţinut de iod, prezentă în glanda tiroidă. Cf. m. d. enc., dn3. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. thyreoglobuline. TIREOTOXICOZĂ s. f. Stare patologică provocată de intoxicarea organismului cu hormoni tiroidieni, secretaţi în prea mare cantitate. Cf. m. d. enc., d. MED-, DN3. — Pronunţat: -re-o-, — Din fr. thyreotoxicose. TIREOTROP s. n. Hormon secretat de hipofiza anterioară, avînd rolul de a stimula şi a controla funcţia tiroidei. Cf. m. b. enc., d. med., dn3. — Din fr. thyrcotropc. TIRFON s. n. Şurub de formă specială, folosit la fixarea şinelor de cale ferată pe traverse. Cf. nica, L. VAM. 242, NOM. MIN. I, 130,-M. D. ENC., DEX. — Pl.: tirfoane. — Din fr. tirc-lond. TfRIi adj., adv. v. tare. TfRl2 adv., conj. (Regional) 1. Adv. (în corelaţie cu el însuşi, de obicei urmat de ,,mi-e“) Ce mi-e..., ce mi-e...; cum..., aşa şi...; tot una, la fel. Cf. anon. car., polizu. Tir mi-e serbarea reîntoarcerii sau biruinţei soarelui asupra vrăjmaşilor, tir mi-e serbările libertăţii şi a fericirii popoarelor, ispirescu, u. 117, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Tir şi unul, Hr şi altul. ap. tdrg. Tirimi Ioana, tirimi Stana, boceanu, gl. Tirimi dracul, tirimi diavolul! ciauşanu, v. 204, cf. tomescu, gl. Tir mi-e baba Rada, Tir mi-e Rada baba! zanne, p. vi, 271. Tir mi-e dracul, Tir mi-e lacul. id. ib. Tiri dracul, Tiri mama lui. îd. ib. 2. Conj. (Cu funcţie disjunctivă şi corelativă; în corelaţie cu el însuşi sau însoţit de alte conjuncţii) Ori. . ., ori. . . ; fie. . ., fie. . . ; sau. . . sau. . .; (regional) tare... tare. Ţir cu el, fir'fără el. ap. tdrg, cf. scriban, d., densusianu., ţ. h. 337. Tir Niţă, tir Alecu, . . . mie mi-e lot una. klopştock, f. 182. 'Tiri el, tiri eu. h xvm 314, cf. viciu, gl. Tir că beau, tir că nu beau, tot însetat slnt. pamfile, j. iii, 95, cf. l. costin, gr. băn. 202, novacoviciu, c. b. i, 20, coman, gl. Tir de stă degeaba, Hr de merge cu mine. tomescu, gl. Tiri-i prost, tiri-i cuminte, dacă n-are noroc, în zadar. Com. din crişcior — brad. Tiri piroi, tiri cui mare, tot una merge, alr ii/i h 295/836, cf. alr ii/ 36, 848. Tiri cărare, tiri plai. a iii 3, cf. ib. m 2, 9, 18, lexic reg. ii, 114. — Scris şi: tirimi, prin contopirea cu mi-e. — Şi: tir adv., conj., ţir, ţir (zanne, p. iv, 299) conj. .— Din slavonul Tspt, ngr. tipi. TlRI3 interj. (Repetat) (Prin nord-vestul Munt.) Cuvînt care redă zgomotul uşor produs de paşii mărunţi, deşi şi iuţi ai puilor, ai şoarecilor etc. Cf. u-drescu, gl. — Onomatopee. 3906 TIRI4 — 295 — TIRII TfRI4 interj, v. tireâ. • TIRfs vb. I v. tiri. TIRIĂCi s. n. sg. (învechit şi popular) Preparat medicinal carfe conţine opiu, întrebuinţat în trecut ca anestezic; antidot pentru muşcătura de şarpe şi pentru otravă. Vraciul. . . începu a topi erbile şi cu i[e]reiac şi dede de bău Alexandru (a. 1619 — 1620). ap. rosetti — caza cu, i.L.ii. i, 198. Năplrca muşcă de moarte, iar din trupul ei se face tiriacul ce este împotriva veninului, antim, p. 196, cf. lb. Se orîndnieşte dohtorii întăritoare şi aprinzătoare, precum este tiriia-cul, /tina şi tot lucru amar. pjscupescu, o. 230/9, cf. 273/11. Eu, acela care am puteri de mac, S-ameţesc simţirea ca un tiriac, pann, p. v. i, 121/10, cf. costinescu, CIHAC., II, 621, DDRF, ŞIO II2, 362, ALEXI, \V. Pentru iirdinare: leşie cu cenuşă şi cu apă de stlnjăn şi cu tiriiac să bea. şez. x, 138. Peliţa di carne, carne di os, osu di folosu, veninul pe os în gios, l[e]acul la tiriacul, pop., ap. gcr ii, 138/11. Istriţă, pestriţă, Carnea de os Să fie de folos; Liliac, tiriac, Să fie de leac. gr. s. v, 154. <£> Expr. (Regional) Amară tireac, se spune despre o mîncare foarte amară încît nu se tnai poate rnînca. Cf. coman, gl. — Pronunţat: -ri-ac. — Scris şi: tiriiac, thiriac (lb)> tiiriăc. — Şi: teriăc (drlu, polizu, costinescu, cr hac, ii, 621, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, şio 1I2. 362, ALEXI, \V., TDRG, CADE, SCRIBAN, D.), (învechit, rar) tereiâc, (regional) tireăc s. n. sg. — Din tc. tiryak. TIRIAC2 subst. (Prin Olt.) Tufiş des; smidă. gl. olt. [Lupul] sa bagasă-n nişt'e t'iriiac lm vali. ib. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. TIRIACHfU, -IE adj. (învechit şi regional) 1. Ameţit (de băutură sau de substanţe narcotice). A fost prea liriachiu de tutun şi de băuturi spirtoase, gorjan, h. iv, 122. La dînsele mă uitam, tiriaclîiu în cap cu fumul, pann, ş. i, 13, cf. polizu, lm. Toată brasla veselă şi uşoară a vlnătorilor, tnceplnd de la vătaful Pasache şi pînă la tiriachiul Cafe-Subţire, îţi oa răspunde in cor cu o păcălitură vtnătorească. odobescu, s. iii, 49, cf. ddrf, rudow, xix, 410, barcianu. Italianul ciocnea cu ţiganii: Furfanţo era deja teriachiu bine. d. zamfirescu, ap. cade, cf. şio n2, 362, alexi, w., pascu, s. 223. + (Substantivat, m.) Fumător dc opiu. tdrg. Afionul cu care se îmbată teriachiii. ap. tdrg. 2. P. e x t. Indispus, mahmur, posac (polizu, barcianu, şio ii2, 362, alexi, V/.); supărăcios, certăreţ (pascu, s. 223). Satana intră In sală liriachiu şi mur-murînd sudălmi. ap. şio n2, 362. — Pronunţat: -ri-a-. , — Pl.: tiriachii. — Şi: (învechit) tcriachiu, -ie, (regional) tirichiu, -ie (com. din piatra nea.mţ) adj. . — Din tc. tiryaki. TIRlAlV adj. (Prin Bucov.; despre oameni) Inimos, îndrăzneţ, şez. v, 162. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. Cf. t i r e a n. TIIUBOAMBĂ s. f. V. tiribombă. TIRIBOANŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TIRIUCMUĂ s, î. 1. Carusel; căluşei. Cf. graur, e. 155. în depărtare zburau In aer scaunele tiribom-belor, cu oameni In ele. preda, r. 88, cf. alr i 1 694/ 880, lexic reg. 57. ♦ (Regional) Jucărie, în formă de minge, confecţionată din hîrtie colorată, umplută cu rumeguş şi care este atîrnată de un elastic. Com. din orăşţie. 2. (Familiar; ieşit din uz) „Drăcie, comedie, surpriză etc.“ graur e. 155. — Pl.: tiribombe. — Şi: (regional) tiriboămbă (com. din orăştie), tribombă (alr i 1 694/880) s. f. — Din it. tiribombă. TIRIBONŢĂ s. f. v. tărăboanţă1. TIRICAR subst. v. tăricar. TIRICHIE s. f. v. tirighie. TIRICHfu, -fE adj. v. tiriachiu. TIRICLlU s. n. v. chirigiu. TIRIE s. f. (Prin nordul Transilv.) Sfadă, ceartă, cv 1951, nr. 3, 44. N-am tirie cu tine. ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TIRIFdl subst. v. triîoi. TIRIFTf vb. IV. R e f 1. (Regional; despre sînge) A se închega, a se coagula. Com. din zagra — nă-sXud. Sc tirifteşte slngele In vine. ib. — Prez. ind. pers. 3: tiriftesc. — Etimologia necunoscută. TIRIGAN, -Ă adj. v. tărigan. TIRfGĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) „Poreclă de om“. ciauşanu, v. 204. — Etimologia necunoscută. TIRIGHfE s.f. 1. (Popular) Substanţă sticloasă, cu gust acru, care se depune pe pereţii butoaielor cu vin; se întrebuinţează uneori la ţară pentru vopsit sau pentru acrit mîncărurile; tartru (1). Doi funţi şteinvain, adecă tirighie, în loc de oţel (a. 1794). iorga, s. d. viii, 29, cf. alexi, w., tdrg. Firele se fierb Intr-o apă acrită cu tirigie şi piatră acră muiată tn apă caldă. pamfile — lupescu, crom. 143, cf. i. cr. iv, 159. Despre localnici... se spunea că au rînza căptuşită cu tirighie, pojghiţă sticloasă şi acră ca sarea de lămlie, ce se prinde de doaga butoaielor cu drojdie de vin. i. botez, b. i, 65, cf. scriban, d. Pentru răzuitul tiri-ghiei de pe buţile şi budanele In care a fost vin, se întrebuinţa gripca. c. giurescu, p. c. 115, com. din măgurele — teleorman, alr i 778/898. + (Regional) Pieliţă care se formează pe suprafaţa ceaiului clnd se răceşte. Cf. scriban, d. 2. (Regional; în forma sterevie) Funingine. Fum cu sterevie faţa să le ardză Şi ca de foc ceară, răstopiţi să cadză. dosoftei, ps. 213/14, cf. 36/15, scriban, d. ♦ ,, Negreală care se scurge din streşini1*, scriban, d. 3. (Bot.; regional; în forma tirichie) îngerea (Se' linum carvifolia). Cf. baronzi, l. 146, barcianu- — Şi: (regional) tirigie, tirichie, tireghie (cihac, II, 621, LM, dDrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., tdrg, cade, GÂLDi, m. phan. 262), tiregic (polizu) tereghie (ddrf, tdrg), terghie (cihac, ii, 621, tdrg, cade), tirghie (scriban, d.), treghie (cade, scriban, d.), tirbie (tdrg), stirighie (scriban, d.), strighie (cade), * steregie (ciauşanu, v. 199), stregie (scriban, d.), sterevie, stirevie (id. ib.), stirigie (ciauşanu, v. 199),stervic (scriban, d.) s. f. — Din ngr. rpuyia. TIRIGlE1. s. f. V. terezie. TIRIGfE2 s. f. v. tirighie. TIRII vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestiil Munt.) 1. (Despre pui, şoareci etc.) A fugi cu paşi mărunţi, deşi, iuţi şi uşori. Cf. udrescu, gl. S-aud tiriind şoarecii pe sub pat. id. ib. Vin tiriind puişorii la mîncare. id. ib. 3929 TIRIIT — 296 — tiroidian 2. (Despre oameni) A fugi repede, a iuf.i paşii; a zori. Cf. udrescu, gl. Clnd mi-a dat nebunul Un brlnci In capul scării, m-am pomenit tiriind pe trepte la vale. id. ib. — Prez. ind.: liriesc. — Cf. t i r is. TIBlfT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Mers mărunt, uşor, pripit, udrescu, gl. Era o linişte că nu se mai auzea declt tiriitul şoarecilor, id. ib. ^ Expr. A o lua (sau a o întinde) pe tiriitc = a fugi repede; a o lua la trei păzeşte. întinde-o apoi pe tiriile, de-mi scăpărau călciiele! id. ib. — V. tini. TIRINCĂ vb. I v. tilinea. TIRIPANIE s. f. (Regional; In-exp r.) A umbla In tiripania cuiva = a umbla în calea, în drumul cuiva (Orlat — Sibiu), h xvii 178. — Accentul necunoscut. . — Etimologia necunoscută. TIIUPLEAŞCĂ s. f. v. trapaşcă. TIRIPLfC s. n. (învechit şi regional) Fir răsucit de bumbac merCerizat sau de mătase, alb sau colorat, folosit la ţesut, la brodat sau la împletit. V. i b r i ş i n, bumbăcel. Horbote de... tiriplic leşesc (a. 1761). ap. şio iij, 362. 4 părechi mari şi 5 mici de burungic ca răţeli cusute cu. tiriplic. (a. 1795). iorga, s. D. xi, 64. Două ocă bumbac supţire şi o jumătate ocă tiriplic supţire (a. 1803). id. ib. via, 39. Ciorapi de tiriplic (a. 1817). ap. şio Hj, 362. 1 cearşaf cu împletituri de tiriplic. odobescu, s. i, 422, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. [Prosopul] este Invrlslat cu vrlsle de tiriplic ieşite in relief, pamfile, i. c. 323. Cămăşile tinerilor, . . se fac din plnză de burangic cu urzeală de bumbac sau tiriplic. id. ib. 353. Tiriplic, bucala mare 40 bani, mică 20. b. n. a. bogdan, c. m. 161, cf. h iv 87, şez. ix, 37, com. furtună. Acolo a şi bătut ţăruş de argint şi odgon de tiriplic. folc. mold. i, 431. *$> (în poezia populară, Sn formule stereotipe) Frunză verde tiriplic, De clnd eram copil mic, Doina o ştiu şi doina o zic. bibicescu, p. p. 3, cf. păsculescu, l. p. 238. Verde foaie tiriplic, Stanciu nu mi-a fost nimic. balade, ii, 302. Foaie verde tiriplic, Cine-nşală pe voinic? folc. transilv. i, 47. O Expr. A merge (ceva) tiriplic = a merge (ceva) foarte bine; a merge strună. Treaba, pot să zic, merge tiriplic. ap. şio iij, 362, cf. ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. . — Pl..: (rar) tir'iplicuri. scriban, d. — Şi: (tcripHc (ddrf), tiliprîc (tdrc,, dr. iii, 380), triplic marian, na. 260, tdrg, dr. iv, 848) s. n. — Din tc. tire-iplik. TIRII'lXŞCĂ s.f. (Prin.nord-vestul Munt.) 1. Nume dat unor vehicule de mal mică importanţă (şaretă, brişcă, motoretă, bicicletă etc.). Cf. udrescu, gl. 2. Epitet depreciativ dat unui oin neînsemnat. Cf. UDRESCU, GL. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. TIRIRIM s. n. 1. (Prin Mold. şi nord-estul Transilv.) Bucată neînsemnată dintr-un obiect, care poate fi uneori folositoare (a v 22, glosar reg.); podoabă (1), zorzoană (ciiest. v 66/supl.). Ce i-ai pus atltea tilili-muri rochiei ? ib. 2. (Prin nordul Mold.) înţeles (ascuns); încurcătură, dedesubt. Cf. şez. xix, 13. Stai, că aista are clnlec, are tilirim. ib. <> E x p r. A aduce la tiririm = a cădea de acord, Cf. i. cr. vi, 217. — Pl.: tiririmuri. — Şi: tilirim, tililim s.n. — Etimologia necunoscută. Cf. tiriplic. TIRIŞElVIE s.f. v. tărăşenie. TIRI13Ş s. n. (Regional) „Pămînt lunecos şi moale“ (Gurahonţ — Vaşcău). chest. iv 61/66 a. — pi.:? ... — Etimologia necunoscută. TIRlTjZ .s, n. (Regional) O parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape, Să crede că cărăbile lui Mă-rian cintau şi singure. Pişcoanea, liriuzul şi butea acelor cărăbi le am eu şi azi slnt ale mele. liuba — iana, m. 63. -Pl.:? — Etimologia necunoscută. TIRIVfŞ s. n. sg. (Regional) „Păsat, cir" (Rîmnicu Vîlcea). Lexic reg. 87. — Etimologia necunoscută. , TIRIZfE s. f. v. terezie. TlRLfC s. m. v. tirlic. TlRLlljTE s. f. pl. (Prin nord şi nord-estul Transilv.) Palavre, baliverne. Cf. viciu, gl., lexic reg. ii, 114. — Şi: tlrliute s. f. pl. viciu, gl. — Etimologia necunoscută. TIRNICHEA s. f. V. tinichea. TIRNICHEGfE s. f. (Regional) Tinichigerie (1) (Ba-linteşti — Bîrlad). Cf. H. m .18. — Pl.; tirnichegii. — De la tirnichea. TIROAR s. n. (Franţuzism rar) Sertar. Caută In comodă, tn tiroarul de sus. călinescu, s. 672. — Pl.:? — Din fr. Jiroir. TIROfD, -Ă adj. ■ (Anat.) Tiroidian. Cele mari se articulează cu carlilagiul tiroid, kretzulescu, a. 125/ 4, cf. polizu, p. 113/23. Asocierea migrenei cu palu-dismul s-ar putea datora nu numai unei acţiuni directţ a hematozoarului sau a produselor sale asupra centrilor nervoşi, ci şi unei acţiuni indirecte prin intermediul corpului tiroid, parhon, o: a. i, 256, cf. dex. 0> Glandă tiroidă (şi substantivat, f. învechit, n.) = glandă endocrină situată în partea anterioară a gîtului, înaintea traheii, şi ai cărei hormoni stimulează metabolismul şi creşterea organismului. Muşchiul crico-arilenoidien ... esle mic, triunghiular şi situat... Intre cricoid şi intre marginea de dinapoi a tiroidului, kretzulescu, a. 319/24, cf. polizu, p. 115/1.9, bianu, d. u., şăineanu, d. u., scriban, . d. Studiul anatomo-patologic, macro- şi microscopic al tiroidei bătrinilor. . : ă fost făcut de un însemnat număr de autori, parhon, b. 30. Glanda tiroidă poate avea o parte In determinismul epilepsiei, id. o. a. i, 282. Acu' tot ce nu ştiu doctorii, tiroida e de vină. v. rom. noiembrie 1954, 10. Nu mai sta cu tiroida ' netratală. preda, b. 142. Acest proces esle stimulai mai cu seamă de nervii simpatici şi glanda tiroidă, abc săn. 353, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: (după fr.) thyroide. nica', l. va’m. 211. — Pl.: tiroizi, -de. — Din fr. thyroîde. TIROIDIAN, -Ă adj. (Anat.) Care se referă la tiroidă, al tiroidei; de natura tiroidei; tiroid. Arlira tiroidienă■ kretzulescu, a. 377/15. .: Partea insuficienţei tiroidiene Tn- simptomatologia bătrlneţii nu pare mică. parhon, b. 29. BuneU rezultate obţinute prin tratamentul tiroidian In cazurile de urtiearie. id. o. a. i, 256. Sc administrează acestor bolnavi extract de tiroidă pentru a compensa lipsa hormonului tiroidian din organism, belea, p. a, 285, cf. dex. + Bolnav 3948 TÎROÎDIEN — 297 — TISĂ1 de tiroidă. -Ştii, dragă, că eu slnt cam tiroidiană, am . nervii zdrenţuiţi, t. popovici, se. 474. — Pronunţat: -ro-i-di-. —'.Pl.: tiroidieni, -e; — Şi: (învechit, rar) tiroidirn, -ă adj. — Din fr. thyroţdien. TIROIDIlâlV, -Ă adj. v. tiroidian. TIRrtL, -Ă adj. (Regional; în sintagma).Mere ti- j role — varietate de mere nedefinită mai îndeaproape ; (Ruienî — Caransebes). Gf. bulet. grăd. bot. i, nr. 3, f 84. . ’ .. | — Pl.: tiroli, -e. ţ — De la numele de provincie Tirol. j TIROUfiZ, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană ‘ care face parte din populaţia Tirolului sau este ori- j ginară de acolo; (la pl.) populaţie care locuieşte în j această regiune. Juca polca vieneză In atitudine de ; tirolez, călinescu, c. o. 209, cf. dex. j 2. Adj. Care aparţine Tirolului său tirolezilor (1), j privitor la Tirol sau la tirolezi, originar din Tirol. j Costumul lui fusese clndva tirolez, sadoveanu, o. i xviii j 456, .cf. dex. i 3. S. f. Model dc îmbrăcăminte pentru femei, care : constă din bluză albă, un fel de sarafan imprimat şi ; un şorţuleţ (alb). Cf. dex. j — Pl.: tirolezi, -e. ! — De la n. pr. Tirol + suf. -ez. : ; TIROMf vb. IV. Intranz. (Regional) ,,A trage | la somn; a-î fi lene“. rădulescu-codin. ! — Prez. ind.: liromesc. \ — Etimologianecunoscută. Cf. aromi. | TfRON s; m. (învechit) Ostaş roman. Cind fu vreme \ de oaste să purcează cu domnul lor,.. . eră şi el ales, j pentru mintea şi pentru bărbăţia lui, In ceala ce sc j chema tironi. varlaam, c. 425. Şi cu vreme den tironi j ieşiia de le zicea viterănii, adecă slujitori vechi bălrlni. \ n. costin, l. 125, cf. drlu. ; — Pl.: tironi. ! — Din lat. tiro, -(inis „soldat tînăr, recrut". TIROXINĂ s. f. Hormon foarte bogat îri iod secre- . tat de glanda tiroidă, cu acţiune de stimulare a meta- ; holismului: Cf. nica, l: vam. 241, macarovici, ch. , 583, 644, m. d. enc., d. med., dex. — Din fr. thyroxinc. j TIROZfiVĂ s. f. (Chim.) Aminoacid aromatic, pre- j zent în majoritatea proteinelor, indispensabil organis- \ mului animal. Cf. nica, l. vam. 248, enc. vet. 174, j macarovici, ch. 583, 644, m. d. enc., dex. i ■— Scris şi: (după fr.) lyrosin. : — Din fr. tyrosinc. ! TIRPĂIV s. n. v. tlrpi)n. i j TIRS s. n. 1. (Mitol.) Toiag împodobit cu viţă de [ vie şi cu un con de pin în vîrf, purtaţ de zeul Bachus i şi de cei din suita lui. Făclii, tirsuri In mlini ţine. f i. văcărescul, p. 176/23. îngăduire, Bacche, fii in- ; durător, Lumea tremură de tine şi tyrsu-ţi zdrobitor. \ OLţĂNESCU, H. O. 169, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂI- j NEANU, D. U., SCRIBAN, D., HOSETTI-CAZACU, I.L.R. I, ; 447, M. D. ENC., DEX. 2. (Bot.; în forma tirsă) Inflorescenţă în formă de ! ciorchine a castanului, a liliacului etc. Tirsă race- ■ mică. grecescu, fl. 429, cf. şăineanu, d. u., scri- j BAN, D., DEX. ! — Scris şi: tyrs. — Pl.: tirsuri. — Şi: tirsă (pl. i Urse) s. f. — Din gr. ^6pooi;, lat. thyrsus, fr. thyrse. TlRSĂ s. f. v. tirs. TIRSOACĂ s.f. v. tirsoacă. TIRSOfD, -Ă adj. (Bot.; despre inflorescenţă) în formă de tirsă, de ciorchine. Racemele foarte lungi şi ... tirsoide. grecescu, fl. 429, cf. 383. — Pl.: tirsoizi, -de. — Din fr. thyrsoidc. TIRŞTdC s. n. (Regional) Fiecare dintre cei doi stîlpi verticali de care se prind canaturile uşii; părţile laterale ale tocului uşii sau ferestrei; uşor. Cf. chest. ii 114/62. — Pl.: tirşlocuri. — Şi: ţirştoc (chest. ii 114/261), ţiştoc (alr i 654/1, ib. 666/1), ţîstoc (pl. lîsloace alr i 654/1), ţeiştoc (chest. ii 81/10 a), ţelştoc (ib. 81/10, pl. ţelştoace ib. 114/10a, ib. 116/10 a) s. n., ţăiştoe (pl. ţciştoci ib. 114/9 a) s. m., ţaştoc (alr i 654/18), ţostâc (chest. ii 157/11) s. n. — Din germ. Tflrstock. TIRTĂU s. m. v. terţiu2. TIRTILfG s. n. (Regional) Fluier din coajă de salcie (Vaşcău). alr i 1 469/80. — Pl.: tirtilige. — Etimologia necunoscută. Cf. t i 1 i n c ă. TIRTlP s. n. v. tertip. TIRTfR s. n. v. terţei. TIS s. m. v. tisăl. TISĂN s. m. sg. (Regional) Vînt care suflă dinspre vest,, dinspre Tisa (Comloşu Mare — Jimbolia). h iv 181. — De la n. pr. Tisa + suf. -an. TISĂRl s.m. (Bot.; regional) 1. Tisă1 (Taxus bac-cata). Cf. borza, d. 168. Cit a prins el a jura Ţisa-n liseriu uerde-a sta Şi de rouă sc-ncărca. şez. xv, 133, com. scurtu, cf. alr i 1 923/223, 269, 348. 2. Zimbru (Pinus cembra). borza, d. 131. — Pl.: tisari. — Şi: tis£r s. m. — Tisăl + suf. -ar. TIS AR2 s. m. (Regional) Cioplitor. Com. din peş-tişani — GORJ. — Pl.: tisari. — Cf. t e s 1 ă. l'fSĂI s. f. 1. Arbore răşinos, care poate atinge vîrstă de peste o mie de ani, cu frunzele verzi, lungi, înguste, lucioase şi cu lemnul foarte preţios; fiind rară la noi, este ocrotită ca monument al naturii; (regional) molid, tisar1 (Taxus baccata). Chedru şi tisă şi mirsină şi chiparos şi plop. biblia (1688), ap. tdrg, cf. anon. car., coteanu, pl. 32. Tisa, care la acea parte de loc se află foarte rar, se numără aşişderea Intre lemn de munte. cod. silv. 21. Toată piatra cită am văzut-o In lucrare avea faţa mahonului, adecă puţintel mai tnchisă declt faţa lemnului tisa. golescu, î. 19, cf. lb. Ajunsei Intr-o pădure... de aloi şi de tisă. gorjan, h. iv, 137/27, cf. polizu, baronzi, l. 146. Pin’ purtam peană de tisă iMmea mi-era mai închisă, f (I87O), 367, cf. cihaC, ii, 413, lm. Ş-a potrivit să fie pristolul chiar pe rădăcina tisului, vlahuţă, p. p. 75, cf. conv. lit. xxiii, 1 056, ddrf, brandza, fl. 431, barcianu, grecescu, fl. 537, alexi, \v. Clteva tise îndesate şi zade cu frunzişul ceţos. ap. tdrg, cf. dr. v, 562, vii, 233. Şi bea şi se răcorea..., punlnd... iar la loc vasul de lemn de tisă, aninat cu un lanţ. ap. cade, cf. si-mionescu, fl. 388, drăganu, rom. 403, ds, borza, d. 168, mihăilă, î. 73. Tisa este o plantă dioică destul de rară In ţara noastră, botanica, 132.. Am Intllnit un arbor secular, Stejar ori tisă, nu-mi aduc aminte. V. rom. ianuarie 1966, 40, cf. h i 267, ix 493, x 29,'419, xi 435, xviii 138. Să umbli.. . prin munţi şi păduri, prin poiene de iederă... prin tisă, prin mărăcine. pop., ap. gcr ii, 342. Eu mănlnc muguri de tisă Şi mi-e lumea tot deschisă, reteganul, ch. 55 XJn-o pus un bărbănoc Cela o pus lisa din clop. marian, na. 756. Din aceşti ţăruşi răsar două lise care cresc şi se 3970 'TISĂ* —- 298 — tistartAu îmbrăţişează deasupra bisericii, şez. xiii, 137, cf. xv, 133. Li se face racla sau sicriul din lemn de tisă. pamfile, duşm. 198. Şi de-acolo s-a luat Sub cruce de tisă verde, bîrlea, b. i, 88. Aripile casei erau bătute In : cuie de lemn „di tisl“. diaconu, vr. 37, cf. alr i 1 923/831, 835, ib. 1 947/190, ib. 1 949/9,6, alr ii/i mn 126, 3 843/228, ib. 3 844/228, alr ii G 385/836, . alr ii/2, A v 15. La umbră de tisă Mare masă-ntinsă. ; balade, i, 394. Ceteră de lemn de tisă, Gura mea le spune scrise, folc. transilv. ii, 279. + Lemnul acestui arbust, dur, de culoare roşcată, mirositor, folosit pentru confecţionarea unor obiecte, a mobilelor de ! lux, In sculptură etc. De fieştecare pal 2 canapele de ■ culcat, de tisă (cca 1822). iorga, s. d. v, 166, Deosebite lemne, precum stejar, nuc, castan, tisă. odobescu, s. ; i, 451. O lingură veche de tisă roşie, cu coadă săpată [ In formă de şopirlă. hogaş, h. 54. Camera cu grele dra- ‘ perii de brocart, cu mobilierul de tisă şi de nuc... ofe- i rea . decorul cel mai potrivit unui asemenea tablou. vinea, l. i, 225. în butie de tisă te-oi băga Cu cercuri 5 de fier. te-oi lega. mat. folk. ii, 1 598. Cu uşile-n vale, Cu stllpii de tisă. 1. cr. iii, 250. Un par de stejar, de ;; tisă ori de frasin, pamfile, duşm. 198. 2. (Regional) Mic butoiaş, -făcut din lemn de tisă1 (1) în care se ţin băuturi. Cf. pamfile, i. c. 167, vi- , ciu, GL. — Pl.: tise. — Şi: (învechit şi regional) tis s.m. — Cf. v. sl. t h c t. a TfSÂ2 s. f. (Prin Mold.) Unitate de măsură pentru i lungime, egală cu 9 decimetri. Cf. ddrf, şez. ii, 44. / — Etimologia necunoscută. Cf. t i s ă u. \ TISAU s. 11. (învechit şi regional) Chimir, şerpar. î Deşertă un ticsea plin de galbeni pre o masă. moxa, 380/38, cf. ddrf. Nici o mlndră n-ar mai zice: Nu strica banii, voinice! Şi te prinde de tiusău Şi te trage-n Ş, făgădău. mîndrescu, ung. 109, cf. bl iii, 44, scriban, y d., vaida. Tisăul tău cel bumbit, Tot In slnge-i tăvălit, i ţiplea, p. p. 93, cf. caba, săl. 101, cf. alr i 1 866/ : 231, 278, 289, 295, 298, 302, 305, 320, 333, 335, ib. i i 868/305, lexic reg. 16, ib. ii, 106. Oşan sîn[t], oşan > ts eu, Cu cuţtlu la tiscău. folc. transilv. i, 418. Zbiară 5 cuţilu-n tisău Dup-o piele de birău. ib. 420. — Pl.: tisăuri şi tisauă. _ — Şi: (învechit) ticseu, jj (regional) tiusău, tiscău, tlcsîu (chest. v 165/98) s. n. 5 — Din magh. tttszo. ij TISCĂU s.n. v. ţlşău. \ TfSCOV s. m. v. ţuşcov. | TISCOVINĂ s.f. v. tescovină. !; TISCUfT, -Ă adj. v. tescuit2. jj TISfiR s, m. v. tlsari. | ŢISFdLT ş. n. (Regional) Parte a podului unei j case care se sprijină pe . capetele ieşite în afară ale! grinzilor' (Arieşeni — Vaşcău). Cf. chest. ii 217/311a. jj — Pl.: ? — Din magh. tUzfal. TfSÎM s. n. v. chislm. TISLfM s. n. v. teslim. TISMA s. f. v. tasma». TISOC subst. (Regional) Numele unei plante nede- i finite mai îndeaproape (Bălţăteşti Tîrgu Neamţ), ’i Cf. h x 3. — Pl.: ? ii — Ţfisăl + suf. -oc. I TISOl s.m. (Bot.) Tisă1 care poartă florile mascule ş (Taxus baccata). Cf. panţu, pl., borza, d. 168. f, Pl.: tisoi. 'I — Tisă* + suf. -oi. TIST s. m., s. n. (învechit, mai ales tn Transilv.) 1. S. m. Funcţionar, slujbaş (cu funcţii înalte) în cadrul unei instituţii (publice); p. ext. (la pl.) oficialităţile dintr-o ţară, dintr-un oraş. Noi Zegreani, tisturile, biraiele (a. 1698). iorga, d. b. ii, 91. Slnt mai de cinste şi mai înălţaţi declt toţi legiuitorii şi tisturile ţării aceştiia (a. 1731). id. ib. xiii, 119. De nu se va încrede lucrul acesta, noi vom arăta şi cu tisturile de la lazăret (a. 1750). id. ib. xir, '53. Va fi birie să Invitaţi pe... tisturi, numai să-i scoată de la dlnsul [aceşti bani] şi cu de-a sila (a. 1779). id. ib. xii, 292. Dumfnealui] tistul s-au arătat nemulţumit (a. 1783). id. ib. xii, 105, cf. klein, d. 438, lb, cihac, ii, 533, lm. Omul numaideclt face rlnd ca tisturile de la oraş să iasă In faţa locului, f (1884), 241, cf. gheţie, r. m. Cite paie şi gunoaie. Toate-s tisturi şi biraie. jarni'k — bîrseanu, d. 470, cf. vaida. Şi mă rog de patronie La al meu fiu ca să fie, Tisturilor, tutorilor, Marilor şi micilor, marian, î. 311, cf. caba, săl. 101. + Administrator de moşie. mat. dialect, i, 99. + Delegat, reprezentant; responsabil (2). Cu prilejul alegerii tisturilor şi a deputatuşilor In adunarea ţării, blaga, g. 123. Are loc alegerea comiteţilor sau a tisturilor care iau asupra lor aranjarea serbării, mîndrescu, ung. 109. în seara de ajunul Crăciunului feciorii se adună la gazdă şi-şi aleg tisturile..., adecă: 2 vătafi, 2 colceri şi 2 căprari (caporaliJ. viciu, col. 11. 2. S.n. Ofiţer; comandant, căpetenie. Au poruncit tuturor tisturilor In grab' să se gătească de război, dionisie, c. 218. Pruncii bine a-i învăţa Cinste la tisturi a da (a. 1818). gcr ii, 226/3, cf. lb. întovărăşindu-te cu un cuviincios număr de dorpbanţi, supt otclrmuirea tistului lor, să te scoli să mergi la pomenita ocnă (a. 1832). doc, ec. 512. Şeful (dorobanţilor) se numea tist (a. 1840). uricariul,, xxii, 441. Asupra dorobanţilor de pe lingă clrmuiri se orlnduieşte un tist. băl-gescu, m. v. 632. Ce s-aude? — Parcă e gura tistului. pr. dram. 289, cf. polizu. Un. tist de jandarmerie ungur, cu mai mulţi jandtţrmi ne opri In cale. ghica, a. 411. Tistul sau şeful lor venea In urma trăsurii. alexandrescu, ap. cade, cf. cihac, ii, 533, lm. Am fost tist de vardişţi la Ploieşti, conv. . lit. xix, 103. Şi In loc de socri mari Am tisturi şi generali. F (1890), 452, cf. GHEŢIE, R, M., BARCIANU, ALEXI, W., I. BRĂESCU, m. 72, şăineanu,, d. u. Tistul de dorobanţi, care păzea la pod,... se dusese să vadă ce şe mai Inţţmplă .pe acolo, camil petrescu, o. ii,, 104, De-ar fi puşca de hămei, Regimentul de femei ŞL tisţiţri de pătrlnjei, Bucuros aş cătăni La compania mlndrii I jarnîk — bîrseanu, 'ii: 299. împăratul se duse pe acolo cu alte tisturi, reteganul, p. ii, 23. Şi clnd cu ei ne luptam Mai că nici un tist n-aveam. id. tr. 71; Fă-mă pasăre-n vergată, Peste tisturi aruncată, Să mai văd pe badea-odată Cum e cătană-mbrăcată. hodoş,. p. p. 90. Ungurii au puşcărit tn toate părţile, plnă k strigat tistu lor şi s-au oprit, graiul, ii, 113. Moartea Pintii de ni-i spune. Tist prea mare că te^om pune. bud, p. i>. 3, cf. caba, săl, 101. într-o noapte veni la el un donjn; semăna a fi tist cătănesc. densusianu, ţ. h. 303. Tisturile l-o-mbrăcat Şi el de dobaş s-o dat. şez. xix, 49. Să lijiplem noi armele' Să-npuşcăm tisturile, bîrlea, c. p. i, i2. Tot... morminte de husari Şi de tisturi de cei mari,.. Şi morminte de voinici Şi de tisturi de cei mici, t_. papahagi, m. 26. Un tisţ cu vreo clteva cătane a trecut prin pădure, mat. dialect, i, 195. — Pl.; (m.) tişti şi ,(n.) tisturi. — Din magh. tiszt, TISTALAŞ s. n. v. tistiilaş. V •> . 4ţ5". ’ ' . ' TISTARTAU svm. (învechit, prin Transilv.) Ad-ministrator de moşie; ispravnic, vechil,, vătaf. Cf. caba, săl. 101. — Pl.: tistartăi. — Din magh. tlszttartâ. TISTAŞ — 2S9 - TlSTULAŞ TfSTAŞ, -Ă adj., adv.‘(Prin Transilv.) I. Adj. 1. (Despre obiecte) Lipsit de murdărie, de noroi, de praf etc.; curat. Tip hainile fiegre şl-m ieu cistaşă. alr i 1 361/247, cf.'ib. 791/295,'ib. 1 361/333, 343, alr ii 3 262/325, Dă-mi, tu, muiere, un blid tisiaş, că aiesta-i honioş. mat. dialect, i, 99. <0 (Despre persoane) Cf. vaida, caba, săi,. 101. O cunună faină de grtu. . . se pune la o fată ori ia o nevastă care-i tistaşă In cap. ALRT ii 125, cf. alr i 639/333, alr ii 4 251/260, cv 1950, nr. 4, 34, lexic req. ii, 75, 79. Că-i uşoară ca şi-o peană, Tistaşe ca şi-o cătană. folc. transilv. ii, 319, cf. 620. + (Despre o încăpere, o casşî etc.) Ţinut în curăţenie, bine întreţinut; îngrijit. La femeia cea harnică ii casa tistase ca ochiu. alr ii 2 958/ 334, cf. ib. 2 958/260, 284,‘a i 13. + (Despre piele) Lipsit de pete., de asperităţi etc. (Sălciua de Jos — Aiud). Cf. alr i 1 483/98, Nu-i tistaşă fa{a lui; e -ciu-fulat. ib. 2. Care nu conţine corpuri sau substanţe străine; lipsit de impurităţi, neamestecat, pur, curat. Clnd mărg d'e samănă, leagă clt'-un taler d'e cirjint In dosoie d'in care samănă grlu. O zis că şi h'ie t'istaş caşi arjintu. alr ii 5 111/279. + (Despre lichide) Transparent’, limpede. M-am obişnuit să beu numai apă tistaşe. cv 1952, nr. 4, 32. Apă tistaşă ca criştaiu. alr,i 797/231, cf. 797/278, 280, 298, 302, 3,55. [Vin] tistaş. alr ii 6 144/284, 316, 334, alr sn i h 238/284, Apa-o ’fcst tistaşe, curată, o. bîrlea, a. p. i, 481. 3. (Despre pămînt) Lipsit de pietre, de spini, de mărăcini etc,; drept, neted (3). O cosit şt i s-o rupt coasa pă locu tisiaş. arh. folk. ,i, 227. Pămlntu cela tistaş care iera fără corciuri, fără spini şi fără piatră. ALRT ii 148. 4. (Despre cer) Fără nori, senin. Cer tistaş. alr i 1 232/231, 278, 315, 320, cf. ib. 1 233/138, 257, 298, alr ii 2 450/325. + (Despre vreme) Prielnic, bun, frumos. Vreme t'istăşă. alr. ii 2 450/260, cf. 2 450/325. 5. ‘Fig. (Despre persoane) Fără vină; corect; Cinstit. Ion răMne tistaş. arii. folk. vi, 217. II.. Adv. 1. Chiar, .întocmai, exact; (regional) tis-tănaş. Mi-a vorbii despre copilul său tisiaş (întocmai) ca despre un sfint. cv 1950, nr. 4, 34, cf. alr ii 2 886/ 260. • 2. (Familiar; în expr.) A ii tistaş (cu cineva) = a fi chit (cu cineva). Cf. alr i 1 595/231. — Accentuat si: tistăş. alr i 797/231, ib. 1 361/247, 343. ■ , — PI,: ţistaşi, -e. — Din magh. tiszta. TISŢĂpÂRĂ s. î. (Regional) Tăiţei (Girişu de Criş — Oradea), lexic reg. 72. T ist Udară cu lapte. ib. — Din magh. tfeztadara. TISTĂLAŞ s. n. V. tistulaş. TISTĂLfl vb. IV. (Mai ales prin Transilv.) 1. In- j tranz. A face curat; a curăţa, a deretica. Cf. vaida. j T'istăleşt'i ptn casă, alr ii fi h 253/316,. cf. mat; dia- ! lect. i, 99.: ^ Tranz. Şw tistăluit casa. Com. din j deda — reghin. + Refl. (Despre persoane; în for- j mele tistuli, tişlălui) A se curăţa de murdărie, de praf j etc.; a se găti frumos. Cf. l. costin, gr. băn. ii, 65, ! cv 1952, nr. 5, 40. + Tranz. (îri.'forma tistălui) j A clăti cu apă limpede rufele; a limpezi. Com. din ; deda — reghin. Şi-ă tistăluit..." rufele la rlu. ib. I 2. Tranz! A îndejjărta corpuriie sati' substanţele I străine din ceva; a curăţa, a. purifica. Cf. alr i 925/ i 343, a i 12. + Spec. (Cu complementul „ţuica") j A fierbe a doua oară. Cf. alr sn i h 252/272, 279, j 284, 349, -$• R e f 1. [Se. fierbe ţuica] să să tistălească. p alr sn i h 252/235. î 3. Refl. (Despre cer, vreme) A se curăţa de nori; ; a se limpezi, a se'lumina, â se însenina. Cf. alr i 1 264/231, 333, alr ii 2 432 bis/316. 4. Refl. Fig. A se scăpa, a se descotorosi, a se debarasa (de ceva rău) (Ceica — Beiuş). Cf. alr i 1 182/305. [Omul] să t'istăleşt'e dă rău. ib. — Prez. ind.: tistălesc. — Şi: tistuli, tistălui, ţiş-tălui, .tistului (alr i 925/343) vb. IV. — Din magh. tisztăl. TISTĂLf2 vb. IV. Tranz. (Prin nordul Transilv.) A da respectul cuvenit unei persoane care deţine o funcţie înaltă; a cinsti. Cf. lexic reg. 25. — Prez. ind.: tistălesc. — Şi: tistălui vb. IV. Com. din deda — reghin. — Din magh. tisztel. TISTĂLfT s.n. (Regional) Faptul de a tistăli1; curăţat (Pocioveliste — Beius). Cf. a i 13. — V. tistălil. TISTĂLUfi vb. IV v. tistălil. TISTĂLUf2 vb. IV v. tistăliV TISTĂMdNIE s. f. v. testimoniu. TISTĂNAŞ adv. (Regional) Exact, întocmai; (regional) tistaş (II 1) (Căpuş — Huedin). Cf. lexic reg. ii, 75. — Accentul necunoscut. — Cf. magh. t i s z t & n. TISTĂŞĂG s. n. v. tistuşaţ). TISTAU s. n. (Regional) Ciocan cu care se sfarmă pietre (Lupşa — Cîmpeni). Cf. viciu, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TISTEA s. f. v. testea. TISTEMfiL s. n. v. testemel. TISTlE s. f. (învechit, în Transilv.) Slujbă, funcţie (înaltă); (învechit) tisturie. Cf. klein, d. 438, lb. Apoi s-au început dezbaterile pentru alegerea deregă-toriilor (tistiilor). gt (1838), 51/16, cf. polizu, lm. Fură alungaţi din tistie (slujbă), f (1884), 246. S-ar putea lăsa şi el de tistie, că-i bătrin şi nu vede. ib. (1886), 197, cf. DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 109, GHEŢIE, R. M., barcianu, alexi, w., dr. iv, 385. Am o grămadă de tistii: casar comunal, secretarul despărţămlntului Aso-ciaţiunii, notar al comitetului parohial, cantor substitut. bănuţ, t. p. 44. Pe lingă dicasteriumurile Curţii sau a ţării iaşte vrun loc de tistie. ap. blaga, g. 123, cf. vaida, caba, săl. 101, — Pl.: tistii. — Tist + suf. -ie. TISTIMfiL s. n. v. testemel. TISTIMELAR s. n. v. testemelar. TISTIMELĂRfE s. f. (învechit, rar) Fabrică în care se confecţionează testemele; prăvălie în care se vînd testemele. Cf. polizu. — Pl.: tistimelării. — Tistimelar + suf. -ie. TISTIMELGfU s. m. (învechit, rar) Testemelar. Cf. POLIZU. — Pl.: tistimelgii. — Tistimel + suf. -giu. TISTÎR s. n. v. teşchereai. TISTIREA s. f. v. teşchereai. TISTULĂŞ s. n. (Prin Transilv.) Rachiu obţinut din prune, din alte fructe sau din cereale, prin dublă distilare. Cf. alr sn i h 252/284, mat. dialect., i, 99. — Pl.: tistulaşuri. — Şi: tistalâş (alr sn i h 252/ 141), tistălăş (lexic reg. 25) s. n. — Din magh. tisztâlâs. 4008 TISTULI — 300 — TITAN2 TISTULf vb. IV v. tistălil. TISTULUI vb. IV v. tistălil. TISTURILE s. n. pl. (învechit, prin Transilv.) Diminutiv al lui tisturi. V. tist (2). Rău mă tem de tisturele, Că m-or bate-ntre nuiele, şez. iii, 54. — Tisturi (pl. lui tist) + suf. -ele. TISTUItIE s. f. (învechit, prin Transilv.) Tistie. Cf. LB, MÎNDRESCU, UNG. 109. — Pl.: iislurii. — De la tist. TISTURffĂ s. f. (învechit, prin Transilv.) Funcţionară. Cf. tist (i). Cf. KLEIN, D. 438, LB. — P!tisturile. — De la tist. TISTUŞÂG s. n. (Prin Transilv.) Curăţenie. In casa lor e mare tistuşag. Com. din deda. — reghin. Pasc t'istuşag. alr ii/i mn 131, 3 813/250, cf. mat. dialect, i, 99’. — Şi: tistăşăg s.n. lexic reg. 25. — Din magh. tisztasâj). T1SUG subst. (învechit, rar) Săculeţ. Cf. anon. car. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Cf. tisă u. TISULAR, -Ă adj. Care se referă la ţesuturile organismului. Cf. M. D. ENC., DEX.' — Pl.: tisulari, -e. — Din fr. tissulaire. TISĂ s. f. = mătuşă (2). Cf. lexic reg. 94, scurtu, t. 142. TIŞĂTURĂ s. f. v. teşitură. TIŞCHIREÂi s. f. v. teşchereai. TIŞCHIREA2 s. f. v. teşcherea2. TIŞCOAVĂ s. f. v. teşcoavă. TIŞ! vb. IV v. teşi. TIŞITURĂ s. f. v. teşitură. TIŞ£ŢĂ s. f. V. căşiţă. TIŞLAlFĂR s. 11. Şervet brodat, care se pune, de obicei, în lungul mesei; p. ext. faţă de masă. Cf. glosar reg. Pune o tavă, pe tavă un. . . ştergar sau tijlaifăr, cum li spunem noi. gl. olt. — Accentuat şi: Uşlaifăr. — Pl.: tişlaifăre. — Şi: teşlâilăr (com. din cernavodă), tişlâiler (vîn. pesc. octombrie 1964, 16) s. n. — Din germ. Tischlăufer. TIŞLĂIFER s. n. v. tişlaifitr. : T!ŞLĂR s. m. 1. (Prin Ban. şi Transilv.) Tîmplar. : bul. fil. vii—viii, 374, alr i 1 825, alr ii 6 628/ 105, alr ii/i h 222, alrm sn i h 367, fd iii, 185, teaha, c. n. 273, cl 1971, 250. 2. (Regional; în construcţia) D-a tişlăru = numele : unui joc de copii. Cf. alr ii 4 353/29. ■ — Pl.: tişlări. — Şi: tîşlar s.m. lexic reg. ii, 42. — Din germ. Tischlcr. TIŞLĂRÂI s. n: (Regional) 1. Totalitatea lucrărilor de tîmplărie la o casă: uşi, ferestre etc. (Făget — i Lugoj). Cf. chest. ii 33/5. 2. Tîmplărie (2). Com. din deda — reghin. 3. Tîmplărie (1). Com. din berzovia — caraş se-verin. — Pl.: ? — Din germ. Tischlerei. TIŞLĂRfE s. f. (Regional) 1. Tîmplărie (1). Com. din berzovia — caras severin. Să înveţe tişlăria ib. 2. Tîmplărie (2). Com. din berzovia — caraş severin. — Pl.: (2) tişlării. — Tişlăr -f- suf. -ie. TIŞTĂLU! vb. IV v. tistălil. TIŞTIREĂ s. f. v. teşchereai. TIŞTURfCĂ s. f. (Regional) Portaltoi (Mihăileni — Miercurea Ciuc). alr sn i h 220/574. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. TIT s. n. v. titlu. t!TA interj, v. atîta. TITAxi s. tn. 1. Nume dat în mitologia greacă fiecăruia dintre cei 12 fii ai lui Uranus, care au luptat împotriva lui Zeus pentru supremaţie; p. ext. om extraordinar de mare şi de puternic; uriaş, gigant. Capu-ncins c-un alb turban Ca o hlrcă de titan, baronzi, ap. călinescu, s. c. l. 111, cf. ddrf. Răscoa-lă-fi copiii viteji ca titanii, neculuţă, ţ. d. 108, cf. barcianu. De prin ţinuturi de titani Se lasă spre contimporani Dorinţa timpului de-a fi Oprit o clipă şi-a iubi. d. zamfirescu, ap. cade, cf. alexi, w., şăineanu, d. u. Scriitorii romantici preamăreau titanii, îngerii şi toate puterile antediluviane. blaga, z. 96. li legăna In umbrele basmului pe braţe titanii, boureanu, s. p. 30. Alegerea sa a înclinat aşadar către războiul dacoroman, pe care l-a văzul ca o încleştare de titani şi o năruire de lumi. romănia literară 1969, nr. 15, 7/1. o (Sugerînd ideea de forţă, putere extraordinară) Aci piatra este ruptă din munţii vecini şi aruncată peste acest pisc cu forţă de titan, bolliac, o. 290. Dunărea sc aruncă furioasă, ruplnd cu zgomot cele din urmă slăvilare ce i se mai ridică In cale. Şi, In vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stlncă pare că se mişcă, vlahuţă, r. p. 7. Urlind în cele patru stihii din universul Cu neagră vis-terie de ură şi titani, voiculescu, poezii, ii, 53. 2. Fig. Om cu calităţi extraordinare, capabil de realizări excepţionale. Limpezimea acestei avuţii. . . fiind o muncă de titan, am fi fericiţi dacă ne-ar ajuta din clnd In clnd şi alţii, hasdeu, i. c. ix. Un titan nu se poate ascunde, camil petrescu, t. ii, 543. Titanul nepăsării şi al tuturor Infrlngerilor s-a prăbuşit, klopştock, f. 233. Vetasguez e din acei titani a căror artă n-are o specialitate, ralea, s. t. i, 331. Vrei să spui că tn comparaţie cu titanii din jurul dumitale par niţel degenerat, vinea, l. i, 270. Abordează şi prezintă cu competenţă şi iscusinţă tn toate laturile sale pe un titan de atari proporţii, v. rom. iulie 1970, 149. Literatura ... numită clasică, a unor titani pe nume Balzac sau Tolstoi. ib. august 1970, 136: — Pl.: titani. — Din lat. Titan, fr. titan. TITÂIV2 s. n. Element chimic răspîndit in natură sub formă de compuşi, întrebuinţat la fabricarea oţelurilor speciale şi, sub formă de oxid, ca pigment alb. Cf. poni, ch. 30. Titanul.. . este un element foarte cunoscut al rocilor, enc. tehn. i, 407. Titanul se găseşte mai ales sub formă de oxid. macarovici, ch. 399, cf. m. d. enc., dex. O Alb de titan = oxid întrebuinţat în pictură; ca pigment alb. Cf. nom. min. i, 204, m. d. ENC., DC. — Şi: (rar) titâniu s. n. scriban, d. — Din fr. titane. 40 36 titan3 — 301 — TITILOG TITAN3 s. n. v. tetanos. TITANIC, -Ă adj. Care are putere sau proporţii de titan1 (1); gigantic, colosal; extraordinar, enorm, uriaş. Cu toată perspicacitatea şi munca titanică a mai multor generafiuni, nu se poate ajunge la un arhetip. russo, in bul. com. ist. i, 53. I se părea că vede umbra tatălui său ieşind dintre stlncile titanice ale ocnei. filimon, o. i, 297. Nu răscoli cu-atlta Grozavă uşurinţă titanica turbare Ce-n aşchii sclipitoare glndirea mi-o sfărâmă, eminescu, o. iv, 64. [Voluptăţile] slnt titanice răscoale, macedonski, o. i, 149. Ar fi... o nebunie a-l pune alături cu geniul titanic al lui Rubens. gherea, st. cr. ii, 89. Sint din ce In ce mai puţin in stare a susţine o luptă aşa de titanică, ionescu-rion, s. 334, ct. alexi, w., şăineanu, d. u., scriban, d. A vorbit patetic despre lupta titanică ce a dus-o. ulieru, c. 13. Din pornirea titanică a spiritului, din care se alimentează creaţia lui Michel-Angelo, se ridică şi îndrăzneala unor navigatori ca Magelan şi Columb. vianu, l. u. 80. Grumazul înalt şi zdravăn, urmat de umerii titanici, vinea, l. i, 297. Munca titanică de redactare a paginei critice. . . o recunoaştem in volume. v. rom. iunie 1965, 9. <$> F i g. Cu-a lui glas lung şi titanic Va cinla sfîrşitul crincen a principului tiranic. mille, v. p. 62. Acum ne duce mersul titanic prin alee. pillat, p. 26. + (Despre persoane) Cu calităţi deosebite; excepţional, extraordinar. Necunoscutul cine-i, titanicul artist. . . ? pillat, p. 14. — Pl.: titanici, -ce. — Din fr. titanique. TITAN fSM s. n. Atitudine de revoltă împotriva răului, specifică culturii Renaşterii. Cf. şăineanu, d. u. Tilanismul, explozia individualismului, este o trăsătură caracteristică a culturii Renaşterii, vianu, l. u. 80. în întreaga atmosferă a Renaşterii, Shakespearc Intlmpină titanismul. id. ib. 83. Preferinţa pentru problemele crosului sau ale iubirii materne sint absorbite de Ideea titanismului, a răzvrătirii tumultuoase împotriva inechităţii sociale, gl 1958, nr. 2, 3/3. — Din fr. titanisme. TITANlT s. n. (Min.) Silicat natural de calciu şi de titan2, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuinţat ca piatră semipreţioasă; sfen. Cf. gheţie, r. m. Introducerea slelitelor a fost un pas spre crearea, aliajelor de metale de tăiai cum slnt titanilul şi vidia. ioanovici, tehn. 259, cf. cantuniari, l. m. 118, m. D. ENC., DEX. — Din fr. titanite. TITANHJ s.n. v. titan2. TfTĂ s. f. v. titlu. TfTĂLĂ s.f. (Ornit.; prin nord-vestul Ban.) Bibilică (Numida meleagris). l. rom. 1960, nr. 2, 20, com. din satchinez — timişoara. — Pl.: tităle. — Formaţie onomatopeică. TITALdl s. m. (Ornit.; regional) Bărbătuşul bibilicii. Com. din satchinez — timişoara. — Pl.: tităloi. — Titălă + suf. -oi. TfTCĂ s.f. (Omit.; regional) Bibilică (Numida meleagris). Com. din pădureni — lugoj. — Pl.: titei. — Cf. t i u t c ă, t u t c ă. TITCUf vb. IV- Tranz. (Regional) 1. A ţine secret, a ascunde; a tăinui (1). Com. din deda — reghin. 2. A trage cu urechea; a descoase pe cineva prin întrebări pentru a afla o veste (Sîngeorz Băi — Nă-săud). paşca, gl. — Prez. ind.: tilcuiesc. — Din magh. titkol ,,a tăinui". TfTlî s. m. sg. v. tetei. TfTEA subst. (Regional; în expr.) Titca şi pitea, se spune despre doi oameni proşti (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 55. Stan cu Frusina — două nevoi, titea şi pitea. ib. — Etimologia necunoscută. TITELElVf vb. IV. Intranz. (Regional, învechit) A se desface, a se separa, a se dezbina. Sătenii din Ciugudul de Sus... arată că n-am tilelenit şi am năzuit pentru biserică, deoarece uniţii au luat tn 1765 biserica şi cărţile satului (a. ?). iorga, s. d. xiii, 241. — Prez. ind.: litelenesc. — Cf. des chil ini, magh. klilonit. TITELf vb. IV. Tranz. (Regional) A gidila. Cf. DRLU. — Prez. ind.: tilelesc. — Etimologia necunoscută. TITELfRE s. f. (Regional) Acţiunea de a titeli; gîdilare. Cf. drlu. — V. titeli. Ti'fEu s.n. (Prin vestul Transilv.) Topor (I). lexic reg. 67, 72. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TfTIi adj. invar. (Prin Transilv.; în limbajul copiilor) Frumos. — Cf. t i t i2. TITf2 vb. IV v. chiti. TITfE s. f. v. tichie. TITIFOl, -OÂIE adj. (Regional; despre oameni) Scund; mărunt (3) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Pl.: tilifoi, -oaie. — Etimologia necunoscută. TJTIHţJI s. n. (Regional) Cimitir; locul din vecinătatea cimitirului unde se aruncă stîrvuri (Măţău — Cîmpulung). coman, gl. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TITlf vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Regional) A şopti (2) (Secăşeni — Oraviţa). Cf. alr ii mn 11, 6 880/29. Titiesc la ureche, ib. — Prez. ind.: titiesc. — Formaţie onomatopeică. TITfLĂ s. f. (Regional) Vîrf de munte sau de deal. [Muntele] ia forma... unei căpăţlni de zahăr, pe a căror tililă se pare că piciorul omenesc nu poate călca. ap. tdrg, cf. chest. iv 88/740. + (Familiar) Capul omului. SCRIBAN, D. — Pl.: titile. — Etimologia necunoscută. TITILfC s. n. v. tilincă. TITILfG s.n. v. tilincă. TITILIGA vb. I v. tilinea. TITIUGAŞ s.n. v. tilincaş. TITILfNC s. n. v. tilincă. TITILfNCĂ s.f. v. tilincă. TITILfNG s. n. v. tilincă. TITILfŞCĂ s. f. v. telişcăl. TITILOG s. n. v. tilincă. 20 - c. 857 4068 TITILUŞ — 302 — TITIŞESC TITLLtîŞ s.n. v. titlu. TITIN s. n., s. m. v. tutun. TITEVEASĂ s. f. v. tătăneasă. TITEVEAţĂ s. f. v. tătăneaţă. TITlON s. n., s. m. v. tutun. TITIREÂG s. ri. (Regional) Ciot de lemn (Săl-cioara — Bucureşti). Cf. alb sn ii h 610/928, alrm sn i h 416/928. - Pl.: ? — Cf. t i t i r e z. TITIREAZĂ s. f. V. titirez. TITIRfiCI s. n. v. titirez. TITIRlîZ s.n., s.m. I. 1. S.n., (rar) s.m. Partea inferioară, în formă de con, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învîrtească mai uşor şi uniform; p. e x t. jucăria care are această formă şi care se poate roti pe o suprafaţă plană; sfîrlează, prîsnel. Cf. anon. car. [Fusul] are un titirez sau sfir-lează... care prin greutatea ei face să se învîrtească mai uşor. pamfile, i. c. 11. Din aceste sfirleze tşi fac copiii titirezurile. id. ib., cf. şăineanu, d. v., scriban, d., şez. ix, 10, a v. 15. Titirez-rez, Calcă pe retez (Cîntarul). gorovei, c. 58. Titirează, Brează, Departe nechează (Puşca), pamfile, c. 30. <> (Ca termen de comparaţie, mai ales în legătură cu verbe de mişcare, sugerează ideea de iuţeală) A dracului fetiţă, mă suceşte ca pe un titirez, alecsandri, t. 447. Se repezi ca un titirez, contemporanul, vi2, 291. Mintea i se întoarce ca un titirez. Nu cumva face versuri? i. negruzzi, s. v, 166. Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mitilel şi iute ca un titirez, hogaş, m. n. 99. Am început să-l Invlrtesc ca pe un titirez, camil petrescu, t. ii, 216. Ofiţerii Invirteau cucoanele ca pe nişte titirezi, lăslndu-le năuce, brăescu, a. 102. Bă-trlna umbla prin casă ca titirezul, v. rom. februarie 1955, 147. Fusul li zblrnlia la picioare, uneori se In-vlrlea repede ca un titirez, şi-atunci zblrnlia lin. cami-lar, c. p. 86. Ca un titirez. . . se invlrti cu taburetul pianului, vinea, l. ii, 314. Acum o să se ■ învîrtească tn jarul lui ca un titirez, preda, m. s. 62. Se temuse Insă de viaţa căpitanului, pe care-l ştia iute ca un titirez. v. rom. octombrie 1964, 6, cf. zanne, p. iii, 413. <(> Fig. îfar prin bălţi din zbor, Cu pripite sflrle, Ploaia tuturor Titirezi azvlrle. lesnea, vers. 61. Un dumicat de copil, cu părul titirezuri-titirezuri,. . . intra ca vljul prin casele oamenilor, iovescu, n. 101. + Epitet dezmierdător dat unui copil mic şi vioi sau unei persoane sprintene şi harnice. Vin’ încoace la mama, iitirezule, vin’, pr. dram. 402, cf. pamfile, j. i, 136, zanne, p. iii, 403. + Epitet dat unei persoane nedezvoltate fizic sau foarte mici de statură. Copilul. . . rămine titirez, ori ghebos, ori cu altă sminteală şi pricină, marian, na. 337, cf. cade, scriban, d. Titirezul era mic de statură, dară ajuns la cap. sbiera, p. 181, cf. paşca, gl. , com. din straja — rădăuţi. 2. S. n. Băţul de sub coşul morii, care loveşte teica pentru a face să treacă grăunţele între pietre; hă-dărag, (regional) băteală, bătăiuş, bătuci,, ciocot, mî-nă1 (II 9), terteleac. Cf. anon. car., polizu, hem. 837, costinescu, cihac, ii, 413, .marian, na. 421, liuba — IANA, M. 104, JAHRESBER. III, 319, DAME, T. 153, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., RĂ- dulescu-codin, m. n. 107, h xvi 31, 48, xviii 34, 143, şez. vii, 189, gregorian, cl. 63, alr sn i h 172, a v 11, 28, 33. <> Expr. (Regional) A-i umbla (cuiva) c/ura ca chichirezul la moară v. g u r ă. 4- P. r e s t r. (Regional) Pietricică montată la capătul titirezului (I 2), pentru ca acesta să nu se tocească. Cf. alr sn • i h 172. 3. S. n. (Regional) Cutie mobilă (de lemn) în care cad grăunţele din coşul morii înainte de a trece între pietre; teică1 (1). Cf. H xviii 278, alr sn i h 171/ 310. 4. S. n. (Regional) Piesă din mecanismul morii, de formă cilindrică, care primeşte mişcarea de la roata cu măsele şi o transmite pietrei mobile; vălug. Cf. rev. crit. iii, 171, iv, 141. II. S. m. (Ornit.; regional) Bibilică (Numida me-leagris). Titirez ori vrabie Zboară către albie, arghezi, vers. 215, cf. alr sn ii h 383/353. — Pl.: (n.) titireze şi tilirezuri, (m.) titirezi. — Şi: (regional) tintirez (păcală, m. r. 466, com. din sălişte — sibiu, alr sn i h 172/172), teterez (h ix 61, alr sn i h 172/886), tctărăz (anon. car.), chichirez, chiclierez (h xviii 26) s. n., titirig (cade) s. m., titi-rici (h xi 60), titireci (ib. xi 233) s.n., titircăză s.f. — Cf. alb. t i r, part. lui tjerr „a toarce". TITIRli vb. IV. 1. Tranz. (Regional) A aşeza ceva încet, cu o atenţie exagerată; a aranja, a potrivi. El puse mina pe un flaut de la un soldat, Işi titiri gura pe îmbucătură şi începu să ţlfriească. D. zamfirescu, t. s. 69, cf. scriban, d. 2. Refl. (Prin nord-vestul Olt.) A se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă. Cf. cv 1950, nr. 4, 37. «£- 3. Tranz. (Regional) A boţi, a mototoli, a şifona (o haină, o pălărie etc.) (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Prez. ind.: titiresc. — Şi: tintiri (scriban, d.), bitiri (id. ib.) vb. IV. ,j^— Etimologia necunoscută. TITIRf2 vb. IV. Tranz. (Regional; cu sens neprecizat, probabil) A pîrli, a pîrjoli, a arde. Cirtiţă um-flăcioasă. . . Ieşi din cap, din os, din piele, din rărunchi... Cu par te-oi păli, Cu foc te-oi titiri. pamfile, b. 22. — Prez. ind.: titiresc. — Etimologia necunoscută. TITIRP vb. IV v. tintiri1. TITIRIBtfZĂ s. f. (Regional) Mică proeminenţă pe care o au unele persoane la buza de sus (Vîlcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 99. — Cf. buză. TITIRfCI s. n. v. titirez. U TITIHIG s. m. v. titirez. TITIRfNDINEA adv. v. tăturinderea. TITIRlNDINIŢA adv. (Prin Munt. şi Dobr.) Pretutindeni. Cf. scriban, d. — Cf. tăturinderea. TITIRISf vb. IV. Tranz. şi refl. (Familiar) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu multă grijă; (regional) a se titiri1 (2). Cf. scl 1976, 406. — Prez. ind.; tilirisesc. — Cf. t i t i r i1. TITIRff, -Ă adj. (Regional) Aranjat, dichisit, gătit cu multă grijă. Cf. dl, dm. — Pl.: titiriţi, -le. — V. titiri1. TITIRLfC s. m. (Ornit.; regional) Pitpalac (II 1) (Coturnix colurnix). arh. folk. v, 162. — Pl.: titirlici. — Formaţie onomatopeică. TITIŞfiSC, -BASCĂ adj. (Regional; în sintagma) Pere titişeşti = un soi de pere galbene cu gust acrişor (Rădăşeni — Fălticeni). Cf. şez. v, 68. — Pl.: titişeşti. — Cf. p i t i c e s c. 4089 TlTlUN — 303 — TITLU TITltfN s. n. v. tutun. TITUÎŢĂ s. f. v. tichiuţă. TITLÂT, -Ă adj. v. titliiit. TJTLĂ1 s. f. Semn diacritic, asemănător cu tilda, pus deasupra unui cuvînt din scrierea chirilică cu scopul de a marca o prescurtare. Cf. lb, bălăşescu, gr. 223/8, cihac, ii, 413, gheţie, r. m., barcianu, GÂLDI, M. PHAN. 262. - Pl.: tille. — Din slavonul THT.no. T1TLĂ2 s. f. v. titlu. TITLOS s. n. v. titlu. TITLU s. n. 1. (în orînduirile feudală şi capitalistă) Termen prin care se denumeşte o demnitate, uri grad, un rang, ereditare sau dobîndite, în ierarhia politică, nobiliară, boierească etc.; funcţie, grad, demnitate; titulatură; (concretizat) nume, denumire a acestora. Craiul se scria In tituluş Intr-acest chip. m. costin^ ap. gîdei. Acesta iaste tiutiuluşul tuturor domnilor de atunce Inceplndu-să pln-acmu (a. 1650 — 1675). gcr i, 190/5. Şi se scriia In tituluşul lui, domn Ţării Moldovii şi Ucrainii. mag. ist. iii, 39. Cel prinţip ce are tituluş numai o crăie, iară nu o stăpineaşte, foarte să se păzească, fn 16. Boiarii toţi să vor chema a domnului de Ardeal, nu a domnului ţărăi şi fieştecare va avea într-acela chip tiutiuluş. n. costin, l. 579. Tri-mis-au şi turcii un sol de-a lor la Ieşi, la craiul Fre-deric, di i-au dat titluş de crăie. neculce, l. 371. Banii in Ţara Muntenească. . . lot acel vechi titul de ban iş ţin. cantemir, hr. 468, cf. id. ist. 40. Papa. . . le-au dat tituluşul de a să chiema împăraţi ai Apusului. c. cantacuzino, cm i, 60. începem istoria lui Grigorie Vodă, domnul Moldovei, al cărui titlu şi mai inapoi am pomenit, la începutul istoriilor moşilor săi. ami-ras, let. iii, 147/37. Dimitraşco Vodă la tituluşul său să se scrie domn vecinic şi oblăduitor a toată ţeara Moldovei, muşte, let.2 iii, 47. Noi nu prea bine ştim a vă scrie tituluşul domniilor voastre, precum se cade şi se cuvine a vă cinsti (a. 1751). iorga, s. d. xii, 236. Pre cinstiţii orăşeni mă voi sili a le da titula (a. 1783). id. ib. 186. Un numărător şi un visterhic care au titluri de ofiţeri crăieşti. ist. am. 6v/7. Un crai turc care. îşi pune litluşul de împărat, amfilohie, g. f. 46/18. Au doblndit Şerban Cantacuzenul titul de comit al slntei împărăţii, romanilor, şincai, hr. iii, 144/28. Dlnd titulă de preabun împărat lui Aurelian. maior, ist. 38. Pentru titula crailor Indiei, că se numesc fiii soarelui: . . nu-i de a se mira. budai-deleanu, ţ. 40. După obiceaiu dlndu-i-să titula de bun neam. ţichindeal, f. 70/24. împăraţii şi craii Apusului au iscălit tituluşul a se numi împărăteasa Ecaterina împărăteasă a Crlmului. dionisie, c. 169. îndată ce este cineva crai nu esle îndestul numai tililuşul acesta al vitejiei, beldiman, n. p. i, 183. Boierii... n-aveau... dreptul d-a fi singuri proprietari de pămînt, d-a moşteni titluri şi slujbe, d-a fi osebiţi din legea comună pentru toţi. bălcescu, m. v. 10. împărăteasa nu-şi păstra declt titlul, negruzzi, s. ii, 145. Doi domnitori se ceartă, căci unuia-i lipseşte în titulul cel mare o coadă de cu-vlnt. mureşanu, p. 126/20. O, voi, care un titlu ş-un nume. pizmuiţi, alexandrescu, o. i, 117. Fanariotului li plăcu naivitatea ciocoiului, iar mai cu seamă pompoasele titluri, filimon, o. i, 122. Titlurile erau pe viaţă, şi se vede că lot meritul se punea pe acele titluri. bolintineanu, o. 423. Domnii cei mari nu slnt numai ,,domni", ci fiecare din ei mai are şi cite o titulă a sa. F (1877), 88. Pe ţărm averea lasă-ji şi luxul nebunesc . . . Nobleţea, orice titluri şi orice vanitate, macedonski, o. i, 168. Legea aboliţiunii tillelor este In România aplicată cu rigurozitate, f (1889), 70. Nu e greu a purta titlu de suveran, e greu a domni cu demnitate şi meritos. severin, s. 29. O dublă ingenuitate trupească şi sufletească li conferă acest singur titlu de nobleţă pentm o femeie frumoasă, teodoreanu, m. ii, 379. Măria sa înălţatul domn şi duce.. . era un bărbat care nu răspundea trupeşte acestor măreţe lituluşuri. sadoveanu, o. xi, 31. Dreptul de a purta. . . titluri onorifice distincte. cod. pen. r.p.r. 69. Soţia unui bancher, chiar clnd e măgulită de titlul de baroană, are facilităţi de calcul uimitoare, arghezi, s. xi, 49, cf. 55. I se conferă titlul de tribun, vianu, l. u. 22. Papii vlnd astfel de titluri de nobleţe cum vindeau pe vremuri indulgenţe, vinea, l. ii, 37. Avem prea mulţi baroni cu titlu îndoielnic. t iulie 1964, 33. Era un domn şi o doamnă jugrăviţ ş-a citit acolo tituluşu lor. graiul, i, 104. Titlurile cele mari sufletul ţi-l spurcă, zanne, p. viii, 599. + (învechit) Denumire, nume. I s-au dat titlul Exapo-rilul, adică lainicul din lăuntru al împărăţiei. N. costin, let. ii, 81/7. S-au dat Ardealului titulă de Mare Prinţipat. calendariu (1814), 4/22. Şi-n viaţă-i fiecare şi-au clşligat un nume,... un titlu de stremoş : Mihul, Păun de codru, Balaur, Alimoş. alecsandri, p. iii, 210. Mă vede cu titula de „junimist", caragiale, o. vii, 543. Titlul năcăjitului meu conducător era lacov. sadoveanu, o. x, 568. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care indică domeniul de activitate, profesiunea etc.) Termen prin care se denumeşte o calificare obţinută de cineva în urma unor studii speciale, a unei activităţi sau în urma unei performanţe sportive. Alecsandri publică primele sale poezii. ■ ■ care 11 ridicară îndată la titlul necontestat de Intliul poet naţional al României, negruzzi, s. i, 339. [Unul] o face pentr-un păhar de vin..., altul pentr-un titlu, altul pentru bani. eminescu, p. l. 82. E pedepsit cu titlul de doctor In medicină, ionescu-rion, s. 105. Nu erau aici In oraş declt doi advocaţi şi ăia practicanţi fără titlu, brătescu-voineşti, p. 41. îşi luase licenţa In drept la Bucureşti, nu ca să practice, ci să aibă un titlu, rebreanu, r. i, 50. Titlul de inginer sună frumos. călinescu, c. o. 106, cf. 137. Spre neliniştea mea, titlul meu nu l-a imitat nimeni plnă astăzi, v. rom. decembrie 1970, 63, cf. l. costin, gr. băn. ii, 194. <0 Titlu academic v. academic. Titlu ştiinţific = titlu care se acordă de către instituţiile de învăţămînt superior, în condiţiile prevăzute de lege, persoanelor cu activitate deosebită în domeniul ştiinţei şi culturii. der. Memoriu de titluri şi lucrări v. m e m o r i u. Ta tiu de distincţie = titlu care se acordă în Republici-Socialistă România de către Consiliul de Stat persoanelor care s-au distins prin merite deosebite Sn domeniul ştiinţei, culturii, artei, invăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, agriculturii sau sportului, der. Titlu de glorie = merit, renume, glorie, fală. Titlul de glorie al lui Goya ca gravor 11 constituie „Dezastrele războiului". oprescu, s. 224.' Alecsandri mai are un titlu de glorie, pe care se cade să i-l subliniem. . . ca folclorist. sadoveanu, e. 61. 3. Cuvînt, nume sau text pus în fruntea unei lucrări, a unui articol, a unui capitol, a unui film etc. care denumeşte lucrarea respectivă sau indică rezumativ cuprinsul ei. în titul scrisorii s-au numit Attila, fiul lui Mundizic. cantemir, hr. 287. Te-au scris In frunte ca Intr-un tituluş. mineiul (1776), 60n/16. Carea titulă nu pentru aceea o poartă In frunte aceasle didahii. maior, î. 299. Milion a alcătuit un poem sub titula „Raiul pierdut", budai-deleanu, ţ. 19. A poninei[t] ca să să tipărească o carte ce poartă In frunte titula: „Cărticica năravurilor bune" (a. 1810). iorga, s. d. xii, 202. Citind această istorie am văzut mai tnlli tituluşul cu totul schimbat (a. 1836). cat. man. i, 172. N-au înţeles titlul piesei, russo, s. 7. Cartea. . . ce tu ai compus sub titlul de „Manualul vlnătorului“. odobescu, s. iii, 9, cf. i, 52. Titlul era scris şi latineşte. eminescu, n. 45, cf. v. molin, v. t. 65. Un titlu cit o listă de bucate, Iar filele cu text aproape goale, minu-lescu, vers. 252. Clteva tratate ale Renaşterii poartă in titlu această expresie, vianu, l. u. 29. Clnd treci tn revistă principalele opere clasice-romantice, simţi chiar şi numai din titlurile lor accentul pus pe neobiş- 27 4096 Titlu — 304 — TlToRlE tiuitul şi pe esenţialul ce întrece linia ,,omenească — prea omeneascăblaga, z. 115. Pătrunse lntr-o mare încăpere cu pereţii acoperiţi de cărţi şi manuscrise învelite In piele slngerie, In cotoarele cărora se putea citi titlurile In elincşte. barbu, princ. 129. Artificiul prin care. . . [scriitorul] sugerează cititorului că trebuie să vadă altceva declt o simplă relatare e. . . titlul nuvelei. v. rom. decembrie 1964, 121. Varietatea tulurilor atestă o activitate editorială susţinută In toate sectoarele, scînteia, 1966, nr. 6 893. Caracteristic găsesc titlul fragmentului de roman ce mi-a dat: „Calea strămoşilor“. v. rom. septembrie 1970, 20. Satul de lut, — titlul nu e urlt. bănulescu, i. 64. <$> (Tipogr.) Titlu fals — prima pagină a unei cărţi, conţinînd indicarea subiectului şi numărului volumului (în cazul că arc mai multe volume). CI. l. rom. 1965, nr. 3, 326. (Ieşit din uz) Titlu curant — indicaţia de pe fiecare pagină a unei cărţi, cuprinzînd titlul cărţii sau o parte a acestuia. Cf. l. rom. 1965, nr. 3, 326. ■$> L o c. a d j. şi a d v. Cu titlu (le.. . = sub formă de. .., cu caracter de..., cu scop de... Cu titlu de curiozitate, iordan, l. R. a. 273. Sumele cuvenite direcţiunii... P.T.T. cu titlu de remuneraţie pentru operaţiunile efectuate pe seama conturilor curente, leg. ec. pl. 227. Consecinţele. . . Slnt imputabile cu titlu de culpă autorului faptului omisiv. cod. pen. r.p.r. 501, Cesiunea de drepturi de creanţă cu litiu de garanţie se va face prin specificarea creanţei cedate pe verso obligaţiei de plată. bo 1955, 279. <£> (învechit) Loc. conj. Cu titulă ca. . . = cu scopul ca. . ., cu intenţia să. .. Să ia şi neşte perne sau vro paplonă sau vreun ţol, să le puie In cocie cu titulă ca să nu-i îngheaţă picioarele (a. 1817). iorga, s. d. xii, 173. + (învechit, rar) Formulare concisă a unei idei. Lingă capul lui, sus pe cruce, acest tituliş: „Pune, Doamne, strajă gurii mele". grecu, p. 289. + (La pl.) Dialogul tradus şi imprimat pe filmele vorbite în limbi străine. Cf. dex. 4. Capitol sau subdiviziune în textul unei legi, al unui regulament etc. care poartă, de obicei, un număr de ordine. Codul Arm. cartea 1, titlul 12 (a. 1765). uricariul, xvii, 49, cf. ii, 89. Titlul A. pravila (1814), 1/2. Neareoa cea de tn titla de Inlli. ap. murnu, gr. 57. Titlul I. Legalitatea incriminării, pedepsei şi măsurilor de siguranţă, cod. pen. r.p.r. 5. 5. Act sau fapt juridic care constituie temeiul unui drept subiectiv invocat de către o persoană; (concretizat) înscris cu care se dovedeşte acest drept. Stă-plnindu-sc fără curmare In curgere de 40 de ani sau cu drept titlu sau şi fără drept titlu (a. 1817). uricariul, iv, 337. Orice zid care serveşte de despărţire Intre clădiri... se socoteşte comun dacă nu există titlu sau semn care ar proba contrariul, hamangiu, c. c. 145. Intimata. . . a intrat in posesiunea acestor bijuterii cu titlul testatorului său. cod. pen. r.p.r. 591. Executarea hotărlritor arbitrate se face In temeiul unui titlu eliberat de organul arbitrai care a rezolvat litigiul, pr. drept, 833, cf. m. d. enc. <0> Titlu executor - hotărîre judecătorească sau orice alt înscris prevăzut de lege care permite executarea silită. Sentinţa de divorţ era investită cu titlul executoriu, cod. pen. r.p.r. 470. Contestaţia prin care se atacă titlul executor se introduce la instanţa care a eliberat titlul, pr. drept, 829, cf. der, m. d. enc. Loc. adj. Cu titlu oneros = (despre contracte, convenţii, acte etc.) prin care se urmăreşte ca în schimbul unei prestaţii să se obţină o contra-prestaţie. Cf. şăineanu. Rendită pe viaţă se poate înfiinţa cu titlu oneros, hamangiu, c. c. 411, cf. 223, alexi, w. Contractul este cu titlu oneros, dacă fiecare parte contractantă urmăreşte ca In schimbul pres-taţiunii sale să primească un contraechivalent patrimonial. pr. drept, 293, cf. 151. 6. Fig. Justificare, dovadă. Oriclt de modeste ar fi titlurile mele la bunăvoinţa unui public atit de distins. . . macedonski, o. iv, 3. [Beşliii] despoaie pe ţărani cu rechiziţiile şi dacă se Intlmplă să aresteze vreun ttlhar, calitatea de musulman e totdeauna un titlu de impuni- tate. oţetea, t. v. 328. O Titlu dc onoare = ceea ce reprezintă o demnitate, o cinste, o mîndfie. Acesta este titlul de onoare pentru partidul conservator, maiorescu, d. i, 428, cf. ii, 218. 7. (Fin.; şi în sintagma titlu de valoare, der) înscris care face obiectul unor tranzacţii financiare şi a cărui proprietate conferă un drept de asociere sau de creanţă. Regele nu poate plăti dcctl o parte a dobtnzii, şi .titlurile scad succesiv la 85, 70, 50, 40%. oţetea, r. 117. I'-au. fost încredinţate temporar titlurile creanţelor de către depozitar, cod. pen. r.p.r. 588, cf. 417, m. d. enc. Titlu de rentă — acţiunc prin care statul se obligă să plătească o dobîndă, o rentă anuală purtătorului acestei acţiuni. Nu slnt declt titlurile de rentă ale mai tuturor statelor, macedonski, o. iii, 92, cf. cade. Dintre multe pachete fără valoare, se aleseseră In sflrşit cltcva. acţiuni şi titluri de rentă, sadoveanu, 0. xiv, 7. 8. Proporţie de metal preţios (aur sau argint) din-tr-un aliaj, exprimată în părţi la mie; titru (3). Mo-neziile de aur... au titlul 0,900. climescu, a. 211. Raportul Intre pondut aurului sau argintului ce intră In un aliaj, la pondul lui total, esle titlul aliajului, id. ib. 259. + (Text.) Număr care indică fineţea firului de mătase şi a fibrelor sintetice. Fineţea... se exprimă printr-un raport Intre lungime şi greutate. Operaţiunea prin care se stabileşte valoarea acestui raport, denumită număr sau titla, constituie numerotarea firelor. ionescu-muscel, fil. 40. Titlul unui fir tn sistemul, metric este dat de numărul metrilor cuprinşi intr-un gram. id. ib. 45. — Pl.: titluri. — Şi: (învechit) tftlă (pl. title) s. f., tilliiş, tftlos (grecu, p. 289), titul s.n., titulă s.f., tîtol (ddrf), tit s. n., tită (neculce, let. ii, 337/32) s. f., tiutiuluş, titiluş, (învechit şi regional) titulâş s. n. — Din lat. tituluş, slavonul thta», gr. xtxXoţ, magh. tituluş, fr. titre. TITLUf vb. IV. Tranz. (învechit) A da (cuiva) un titlu O); a intitula. Craiul unguresc pre domnii de Ardeal in deplomatele sale voevod 11 tiluleaşle. cantemir, hr. 131, cf. drlu. Erau titulaţi „execuiores justitiae“. babiţiu, p. a. ii, 68, cf. i, 344, costinescu, ddrf. Acest Socol este titluit numai de vornic, xenopol, 1. R. V, 17, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. + Refl. A purta un titlu (1), a se numi; a se intitula. Se litluia despot de Samos şi Păros, xenopol, i. r. i, 61. — Prez. ind.: titluiesc. — Şi: tituli vb. IV, titulă vb. I. — V. titlu. TITLUÎRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a (s e) t i 11 u i; intitulare. Cf. ddrf. — Şi: titulire s. f. cantemir, hr. 889. — V. titlui. TITLU fi', -Ă adj. (învechit) Care are un titlu (1), numit; intitulat. S-au adunat sobor... tn residenţia mai sus-litulalului prea luminatului domn. şincai, hr. iii, 289, cf. drlu, stamati, d. Le sări tn ajutoriu cu tractatul său islorico-juridic litulat: „Independenţa constituţională a Transilvaniei", bariţiu, p. a. iii, 128. Mulţimea.. . ar putea cerceta dacă persoana ti-tluilă cu acest epitet merită In adevăr atlta laudă. i. negruzzi, s. i, 408. — Pl.: titluiţi, -le. — Şi: titulât, -ă, titlât, -ă (costinescu) adj. — V- titlui. TITUOŞ s. n. v. titlu. TlXOL s. n. v. titlu. TITOR s. m. v. ctitor. TITORlE s. f. v. ctitorie. 4103 TITRA — 305 — TITULI TITRA vb. I. T r a n z. 1. (învechi t, rar) A da (cuiva) un titlu (2) ; a intitula. Cf. alexi, \v. 2. (Chim.) A determina prin analiză volumetrică cantitatca de substanţă conţinută într-o soluţie. Cf. macarovici, ch. 201, dn2, m. d. enc., dex. 3. A determina proporţia de aur, de argint etc. dintr-un aliaj, dn2, dex. — Prez. ind.: titrez. — Din fr. titrer. TITRAMIIVfE s. f. v. tetramijiie. TITRARE s. f. Acţiunea de a ti tr a şi rezultatul ei. 1. (Chim.) Cf. titra (2). La tilrarea soluţiilor se măsoară volume de soluţii cu ajutorul biuretei. macarovici, CH. 120, cf. DT, DN2, DER, M. D. ENC., DC. 2. Cf. titra (3). Cf. dex. 3. (Text.) Operaţie prin care se determină numărul care indică fineţea firului de mătase şi a fibrelor sintetice. La tilrarea mălăsei crude (nefiartă).. . se cercetează 30 probe luate din 10 sculuri (cile 3 probe din fiecare scul) şi se ia media rezultatelor, ionescu-muscel, fil. 50. — Pl.: tilrări. — V. litra. TITRAT, -Ă adj. 1. (Despre persoane) Care a obţinut un titlu (2) în urma absolvirii unei instituţii de învăţămînt superior. Cf. barcianu, alexi, ■w., şăineanu, d. u. Mi-am cumpărat cărţi... semnate de profesori titraţi, brăescu, a. 190, cf. scriban, d., dn2, dex. 0> (Substantivat) O sută de titraţi, toţi cu înalte diplome străine, vinea, l. i, 46, cf. M. d. enc. 2. (Chim.; despre soluţii) A cărei concentraţie a fost determinată prin titrare (1). Clnd cunoaştem exact cantitatea de substanţă solvită Intr-un litru de soluţie, atunci spunem că avem o soluţie titrată, macarovici, ch. 120. Atropină din acest medicament, prost dozată sau prost titrată, dădea aceste stări, preda, r. 54, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: titraţi, -le. — V. titra. TITRATtiR, -OARE s. in. şi f. (Chim.) Profesionist care titrează (2) soluţiile. Cf. nom. prof. 40, dm, DN3, DEX. — PI.: titralori, -oare. — Titra + suf. -tor. TfTRU s. n. 1. (Chim.) Cantitate dintr-o substanţă activă, exprimată în grame, conţinută într-un mili-litru de soluţie. Cf. macarovici, ch. 120, dn2, der, m. d. enc., dc, dex. 2. (Chim.) Numărul de grame dintr-o substanţă cu care aceasta reacţionează într-un anumit sens sau care sînt puse în libertate de un centimetru cub de soluţie, dex. 3. Titlu (8). Cf. dl, dm, dn2, dex. + (Text.) Număr care indică fineţea firului de mătase şi a fibrelor sintetice. DL, DM, DN2, DEX. . — Pl.: titre. — Din fr. titre. TlTVL s. 11. v. titlu. TITULĂ vb. I v. titlui. TITULAR, -Ă adj. (Şi substantivat) 1. (Persoană) care ocupă un.post, îndeplineşte o funcţie etc. cu caracter de permanenţă, în baza unei numiri legale. Să se facă episcopul Dionisie Sevastis titular, zilot, cron. 73, cf. stamati, d., polizu, costinescu. Este vorba a se suprima. ■ ■ catedrele de profesori deosebiţi pentru un al doilea titular de dreptul roman, maiorescu, d. i, 355. Directorul. . ., însărcinat a ijera afacerile prefecturii, — districtul neavlnd deocamdată titular,... a şoptii, cu zlmbetul său diplomatic: — Om vedea! cara- oiale, o. i, 79, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Vis-teriei i se dădu un titular, bul. com. ist. ii, 148, cf. şăineanu, d. u. Profesor titular de istoria literaturii. călinescu, c. o. 137. Din categoria acestor titulari de istorie literară fac parte aceia care invocă necontenit alibiul lucrărilor proprii, vianu, l. r. 11. Postul nebugetar de avoCat al instituţiei se desfiinţează..., iar titularul. . . c invitai să-şi ridice salariul pe trei luni. vinea, l. ii, 200. Al doilea titular de la înfiinţare al catedrei, v. rom. decembrie 1970, 65, cf. m. d. enc., dex. 2. (Jur.) (Cel) care are un drept subiectiv. In materie de violare de domiciliu şi sofia poate fi considerată titulară... mai ales in lipsa soţului, cod. pen. r.p.r. 538. Cecurile emise de titularii de conturi curente de cecuri nu pot fi protestate, nici andosale. leg. ec. pl. 226. Titularul dreptului de proprietate obştească este gospodăria agricolă colectivă, pr. drept, 34, cf. m. d. enc., DEX. 3. Fig. (Rar) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. Se mai află şi astăzi vestitul han al Spătăreştilor, unde ades au poposit triburile negre In nttjlocul cărora Matei Millo a observat pe titulara piesei, sadoveanu, e. 67, cf. dex. <0> Rol titular — rol principal într-o piesă, dintr-un film etc. Sarcina actoricească cea mai dificilă i-a revenit lui..., interpretul rolului titular, t iunie 1964, 78. — Pl.: titulari, -e. — Din fr. titulaire. TITULARIZA vb. I. T r a n z. (Rar) A numi (pe cineva) titular (I) al unui post (în care funcţiona pînă atunci în mod provizoriu). Cf. dl, dm, dn2, dex. — Prez. ind.: titularizez. — Din fr. titulariser. TITULATj -Ă adj. v. titluit. TITULATURĂ s. f. Intitulare; (concretizat) titlu sau totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc.; (învechit, rar) titulaţie. Făcea mulţime de prelensiuni in spiritul Iheocraţiei şi cerea titulaturi deşerte, barîţiu, p. a. ii, 717. Despreţuiesc vorbele fără de folos tn titulalure. fm (1859), 33. El nu purta In titulatura principilor munteni nici un nume separat, hasdeu, i. c. i, 18. Acest cuvînt... a fost probabil împrumutat de români.. . de la statul romăno-bnlgar, care-l avea in titulatura împăraţilor lui. xenopol, i. R. iii, 147, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Intre titulatura domnească şi formula introductivă solemnă a adăogat o lungă frază dictată de dlnsul. bul. com. ist. i, 307, cf. şăineanu, d. u. Formalismul merge aşa de departe Incit titulaturile, pe copertele scrisorilor, se păstrează cu scumpele ca o religie, sadoveanu, 0. ix, 337, cf. id. e. 86. Profesorul nu e om să-şi facă un obstacol din titulaturi, vinea, l. i, 331. De fapt e vorba de-un muzeu,... căruia-i lipseşte doar litutatura. contemp. 1955, nr. 462, 1/1. De cele mai multe ori Brăn-cuşl spunea numai „Coloana", fără vreun adjectiv, Insă titulatura întreagă. . ■ a fost „Coloana infinită v. rom. decembrie 1964, 154. Chiar titulatura [revistei] oglindeşte o latură a programului, ib. ianuarie 1966, 172, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: titulaturi şi (învechit, rar) titulature. — Şi: (invcchit, rar) titulatură s. f. ddrf. — Din fr. titulature, germ. Titnlatur. TITULAŢIE s. f. (învechit, rar) Titulatură, stamati, d. — Pl. : Ululaţii. — De la titlu. TITULĂ s. f. v. titlu. TITULATURĂ s. f. v. titulatură. TITULI' vb. IV v. titlui. 4119 TITULIRE — 306 — TIULIHEI TIXULfBE s. f. v. titluire. TITULUŞ s. n. v. titlu. T1TUN s. n. v. tutun. TITUŞEL s. n. (Regional) Ajur (Baia Mare), lexic BEG. 17. — Pl.: tituşele. — Etimologia necunoscută. TfTVĂ s. f. ,v. tigvă. TfŢĂ s. m. v. tătiţâ. TfŢU s. m. art. v. tătiţă. TlU’i interj. (Regional) Cuvînt care imită strigătul caracteristic al curcanului (Groşi — Baia Mare). Cf. alr ii 5 742/349. — Onomatopee. TIU2 interj, v. tii. TIU3 interj, v. tiucu. TIUA interj. (Prin Bucov.; pronunţat cu ,,a“ prelungit) Cuvînt întrebuinţat pentru a mustra, a dojeni, a certa pe cineva. Cf. şez. v, 162. — Cf. ti o. TltBGĂ s.f. v. tigvă. TIUBGEASCĂ s. f. (Regional) Varietate de struguri albi, cu boabele mari şi coaja subţire. Cf. h vii 130. — Şi: tugeâscă s. f. h vii 67. — Cf. t i u b g ă. T1UC1 interj, v. tiucu. TIUC2 s. n. v. tic3. TIUCA vb. I. Tranz. (Regional) A pune ochii pe ceva (Poiana Sibiului). Cf. cv 1952, nr. 5, 40. Mi-am tiucat un măr frumos şi nu m-am lăsat plnă nu l-am luat. ib. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. TIUC.ALAU s. n. (Regional) Coteţ de găini (Piş-colt — Cărei), aur i 1 001/333. — Pl.: ? — Din magh. tyâkol. TIUCAZAU s. n. (Prin nord-vestul Transilv.) Coteţ de găini. Cf. alrm ii/i h 349/334, scl 1959, 220. — Pl.: liucazauă. — Din magh. tjuklmz. TIIÎCĂi s. f. (Regional) Găină. şez. v, 162, jahres-ber. xii, 144, pascu, c. 84, dr. i, 79 ,278. Pl.: liuci. — Şi: tiâgă s.f. pascu, c. 84, dr. i> 278. — Din magh. tytik. TltîCĂ2 s. f. v. tigvă. TIUCI1 adv. (Regional) Nicidecum, deloc. Cf. graiul, i, 23. Uite şl io n-am bani-liuci. ib. — Etimologia necunoscută. Cf. t i u t i u2. TIUCI2 s. n. v. tuci. TIUCIULfU, -ÎE adj. v. tuciuriu. TltîCU interj. (Regional; de obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă păsările de curte, în special găinile. Tiucu, tiucu, pui de ra(ă, Vină la bădiţa-n bra(ă. marian, na. 436. — Şi: tiâgti (cade, şez. iii, 190, v, 162, pascu, c. 84, dr. i, 78), tiuc (alr sn ii h 365/141), tiu (cade, şez. v, 162, chest. v 77/15, pascu, c. 84, alr sn ii h 365, lexic reg. 115), tiâgu-tiu (alr sn ii h 365/365, glosar reg.), ţi ucu-ţiu (a v 14, glosar reg.), ciâcu-ciu (ib.) interj. — De la tincăi. TIUFEC s.n. v. tuîcci. TIUGĂ1 s. f. v. tigvă. TlUGĂ2 s. f. v. tiucăi. TIUGEB s. m. v. tuşer. TIUGdCI s. n. (Regional) Vas de lemn în care se pisează sarea (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 87. — Pl.: liugociuri. — Tiugăi -f suf. -oci. TltJGU interj, v. tiucu. TIUGUUfŢĂ s.f. v. tigvuliţă. TIUGU-TIU interj, v. tiucu. TIUHĂf vb. IV v. tiohăi. TIUHAIÂLĂ s. f. v. tioliăială. TIUIlEBŢ s. n. (Regional) Bălărie (Hideaga — Baia Mare), lexic reg. 23. — Pl.: tiuherţuri. — Etimologia necunoscută. TIUH6 interj, v. tio. TIUHOl vb. IV v. tiohăi. TIUI vb. IV v. tiohăi. TIUJEB s. m. v. tuşer. TIUJEBf vb. IV. Intra n z. (Prin Transilv.) A face comerţ (cu vite, cu cai). Cf. viciu, gl., alr i 1 591/302. — Prez. ind.: tiujeresc. — V. tiujer. TTOLCĂ s.f. (Iht.; regional) 1. Peşte mic de baltă, de culoare cenuşie; gingirică (Clupeonella delicatula). Cf. băcescu, p. 55. 3. Plevuşcă1 (Leucaspius delinealus). Cf. băcescu, p. 55, 154. — Pl.: ? — Şi: tiulică s. f. băcescu, p. 55. — Cf. c h i 1 c ă. TIULCEB s. n. v. toleer. TIULCtiŞ s. n. v. tiocuş. TIULCllŢĂ s.f. (Iht.; regional) Diminutiv al lui tiulcă (2). Cf. băcescu, p. 55, 154. — Pl.: tiulcuţe. — Tiulcă + suf. -u/ă. TIULEARCĂ s.f. v. tulearcă. TIUXEl subst. v. tuleu. TIULEU subst. v. tuleu. TIULf vb. IV v. tulii. TIULICĂ s. f. v. tiulcă. nULIHEI s. in. pi. v. tulihău. 41(59 TIULIULEU — 307 — TIV XIULIULfiU subst. v. teleleu. TIULIULItJC, -Ă adj. v. tililic. XIULIUMEAN s. m. v. tulimean. TIULIUTrtC, -Ă adj. v. tililic. TIUNZCF s.n. v. teuzuh. TIUR interj. (Regional) Cuvînt cu care se îndeamnă boii să intre în jug. Cf. conv. lit. xx, 1 019. — Formaţie expresivă. XIURCĂN, -Ă adj., s. m. şi f. v. ţurcan. XIllRE adj., adv. v. tare. XIURfE s. f. v. teoriei. TIURIUŞÂ vb. I v. tiirişa. TIURlIIldl s. m. (Prin Bucov.) Om leneş, lexic REG. 118. — Pl.: tiurlihoi. — Etimologia necunoscută. TIURLfU interj, v. turliu. TILSĂU s. n. v. tisău. TIUSCHfE s. f. v. tuschie. TIUŞ1 s. m. (Bot.; regional) 1. Nap (Brassica napus esculenla). Cf. coteanu, pl. 26, klein, d. 438, lb. 2. Napi turceşti (Helianthus tuberosus) (Vînători — Sighişoara), alrm sn i h 139/157. — Pronunţat şi: ti-uş. lb. — Pl.: tiuşi. — Şi: tuş s. in. polizu, cihac, ii, 428, borza, d. 32. — Din magh. tovcs (toviis) [repa]. TIUŞ2 s. n. "V. tăiuş. TltŞĂ s. f. v. tigvă. TIUŞCHIHEA s. f. V. teşeherea2. TltÎTCĂ s. f. (Regional; în e xp r.) Tiutcă de ud = plin de apă, ud leoarcă. Pe drum ne-a apucat ploaia ş-am ajuns acasă tiutcă de uzi. Com. din bilca — rădăuţi. — Cf. t i u c ă, t u t c ă. TldTE1 s. m. (Regional) Om de nimic. Com. din Straja — rădăuţi. — Etimologia necunoscută. Cf. t i u t i u1. XltlXE2 s. m. sg. v. tete. TIUXfCĂ s.f. (Regional; în expr.) A uda (sau a face) tiutică = a uda foarte tare. Cf. cihac, ii, 413. — Cf. t u e ă1. TIUXfNDERISA adv. v. tutindeni. tnJXIU1 adj. (Regional; familiar; în expr.) A fi tiutiu = a) a fi ţicnit, a fi cam nebun, într-o ureche. Cf. bl viii, 222, xn, 60, 68, xvi, 99; b) a fi foarte beat, mort de beat. Com. din urca — cîmpia turzii. (Adverbial) A o lua tiutiu = a o lua la picior, la fugă. la sănătoasa. Com. din urca — cîmpia turzii. — Etimologia necunoscută. Cf. t u t2. TIVilTU2 adv. (Regional) Deloc, defel, cîtuşi de puţin. Com. din turnu măgurele. N-am parale tiutiu. ib. — Cf. t i u c i1. TIUTIU3 interj. (Prin nord-estul Olt.; repetat; arată plecarea repede şi neaşteptată dintr-un loc) Tival Cf. CIAUŞANU, GL. — Etimologia necunoscută. Cf. t i u t i u1. TltriIU-* s, n. (Regional) Sfredel mare. Găurile [la scîndură] se sfredelesc, cele mai mici cu spenţălul, iar cele mai mari cu tiutiul. păcală, m. r. 479. — Pronunţat: ti-u-ti-u. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. XIUXTUBfil s.m. (Ornit.; regional) Cinteză (Frin-gilla coelebs) (Berbeşti — Sighetul Marmaţiei). alr i 1 047/351. — Pl.: tiutiabei. — Formaţie onomatopeică. TIUTltfC s. n. v. tutuc1. XIUXltiCA adv. (Prin Munt.; în expr.) A o lua (sau a se duce) tiutiuca = a o lua la picior, a-şi lua tălpăşiţa, a o lua razna. Cf. com. sat. iii, 52, coman, gl. — Şi: tutâca adv. coman, gl. — Cf. tiutiu3. TIUTIULfiTE s. m. (Prin vestul Transilv.) Om prostănac, cv 1952, nr. 4, 32. — Pl.: tiutiuleţi. — De la tiutiul. TIUXIULtŞ s. n. v. titlu. XIUXltfN s.n. v. tutun. XIUXIUNĂRlX s. n. v. tutunărit. XIUTIUNGERfiSC, -EASCĂ adj. (Rar) Care se referă la fumat. Şăgile noastre de taifetul său tiutiungeresc, Introlocate de reflecţii filozofice asupra fumului şi a măririlor, russo, s. 28. — Pl.: tiutiungereşti. — Xutungiu1 + suf. -ăresc. XIIJXIUNGERflî s. f. v. tutungerie. TIUTIUNGIRlE s. f. v. tutungerie. TIUXIURdl s.m. (Ornit.; regional) 1. Ciocîrlie (Alauda arvensis). dr. iv, 1 553, mat. dialect, i, 27. 2. Ciocîrlan (Galerida cristata). băcescu, păs. 165. — Pl.: tiutiuroi. — Formaţie onomatopeică. XIUXtiN s. m., s. n. v. tutun. Ut VGA s. f. v. tigvă. XIV s. n. 1. Margine a unui obiect de stofă, de pînză etc. îndoită şi fixată printr-o cusătură, pentru a se împiedica destrămarea ţesăturii; tivitură(l), (regional) polcea, roit2 (3), rubăţ, tighel (2). Brodăria îngustă care servă numai de tiv sau feston (a. 1875). ap. tdrg, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., candrea, f. 246, 390, scriban, d. Ai făcut tivurile la şerveţele? t august 1964, 54. Pentru carenţe mi se-aduc elogii: Lingăi solemni îmi pupă tivul togii, vulpescu, p. 60, cf. alr i 1 758, alr sn iv h 1 206. + (Regional) Marginea de sus a izmenelor, îndoită şi cusută, prin care se trage brăcinarul; betelie (Săcele). Cf. alr sn iv h 1 175/182. 2. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Paspoal, bordură, chenar; tivitură (2), tighel (3). Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Scoase şi batista cu tiv de mărgele, c. petrescu, r. dr. 79. Cu zăbunul din aceeaşi stofă cu tiv de catifea de culoare cafenie, încheiat frumos cu un singur nasture sub sinul din stingă, moroianu, s. 33. Şi-a pus odăjdiile după ce le sărutase tivul de aur, s-a închinat şi a început slujba, barbu, g. 109. + (Prin analogie) Dungă, margine luminoasă sau de altă culoare ca un contur, ca un chenar în jurul suprafeţei unui lucru. Pe un mic petec de cer albastru... stăruia o geană de lumină vie, care făcea un tiv roşcat acoperişului înalt de nouri fumurii şi îndesaţi, camil petrescu, o. i, 325. în 4210 r TIVA _ 308 — TIVII1 odaie se făcuse ziuă după o noapte fără sfirşit, şi un tiv de lumină ii răscoleşte genele, vinea, l. ii, 294. O F i g. Sub tivul de argint al iernii,.. . împrăştie noaptea sufletul ei hidos, klopştock, f. 264. — PI.: tivuri şi (regional) tive (alr i 1 758/764, 768, 770, 842, 846, 874, 887, 898, 922, 932). - Şi: regional) tivă s. f. alr ii 5 771/705. — Cf. t i g h i, t i g h e l. TlVA interj. (Arată plecarea repede şi neaşteptată dintr-un loc) Hai, fugal tunde-o! fugi! şterge-o! (prin nord-estul Olt.) tiutiu3. Nemaiauzind nici o foşnitură de păpuşoi, nici o scurmătură de găină, am ţîşnit o-dată cu ţărna-n cap şi tiva la mama acasă, creangă, a. 6, cf. id. gl., barcianu. Cum ne da la şcoală vacanţa de Crăciun, iute-iute acasă, zvîrle săculeţul cu cărţi... şi tiva la băieţi, la ghiaţă. săm. ii, 823. L-a luat de picioare şi tiva cu el pe scări de-i sună capul ca o tărlă-cuţă. SANDU-ALDEA, U. P. 52, cf. 168, ALEXI, W. Cît pe aci să mănince ţînţarul pe lup, dar lupul dracului s-a aruncai în spinarea unei cioctrlii şi tiva cu ea în nori. luc. vi, 449. Ghibirdicul clnd a văzut pc balaur, o rupe de fugă, şi fugea mereu, tiva prin pădure, pînă ce ajunge la un paraclis părăsit, ap. tdrg. Cind prindeam de veste că a trecut amiazul, ne îmbrăcam tn pripă şi tiva acasă, al lupului, p. g. 52, cf. şăineanu, d. u. Se opreau ici-colo... şi tivai! că vă bln-tuie din urmă spaimă lungă, sadoveanu, o. xvii, 287. Fuga el iară, mai Imflă o mină de năsip şi tivai Înapoi, şez. ii, 101, cf. vi, 11. Pe urmă, ţiganca, tiva înapoi acasă, se îmbracă frumos cu straie scumpe de-a împărătesei, i. cr. iii, 326. O Expr. Tiva, băiete = şterge-o! pe-aici ţi-e drumul! îşi ia cojocul Intre umere şi biciul In mînă şi tiva, băietei creangă, p. 114. Bang!... dă Sandu drumul pistolului şi eu, tiva, băiete! spre plrleaz. n. rev. r. iii, 410. [Ursul] cuprinde pe femeie cu labele de dinainte In braţe, se ridică în două picioare şi tiva, băiete, cu dinsa In fundul pădurii. ap. tdrg, cf. scriban, d. [Omul] umflă pe Bordea sub suman şi tiva, băiete, de-i scăpăra călcîiele. sevastos, p. 58. Nici n-o apucat a găti bghini vorba şi... tiva, băieţi! şez. v, 163. Iapa a scos frumuşel căpăstrul din cap şi. . . tiva, băiete. . . tocmai In pădure. vasiliu, p. l. 120, com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Şi: tivai interj. — Cf. bg. o t H b a M. TlVAI interj, v. tiva. TIVÂLĂ s. f. v. tiveală. TIVATtiRĂ s. f. sg. v. tevatură. TfVÂi s. f. v. tigvă. TfVÂ2 s.f. v. tiv. TlVDĂ s. f. v. tigvă. TIVEÂLĂ s.f. Tivitură (1). Ca mirul tn capu ce deştinge tn barbă, în barba lu Aaron, de deştinge ometu (tivitura h, tivala d) veşmănlul[ui] lui. psalt. 280, cf. ANON. CAR., POLIZU, COSTINESCU, DDRF, TDRG, SCRIBAN, D., ALR I 1 758/93, 109, 980, ALR II 5 771/ 36, 76, 899, alr sn iv h 1 206/899. O (Regional; iii forma tivală) încreţitură pe pieptul cămăşilor sau pe marginea de jos a poalelor ţărăneşti (Crivobara — Lipova). Cf. viciu, gl. — Pl.: tiveli şi (regional) ti vele (alr i 1 758/98, 684). — Şi: (învechit şi regional) ttvâlă, (regional) tieălă (alr i 1 758/772, pl. liele ib.) s. f. — TivW + suf. -eală. TIVEÂNĂ s. f. (învechit, rar) Cîrpă, petică. Cf. cuv. d'. bătr. i, 305, ddrf. — Cf. ngr. t ^ (3 e v v a. TIVlSL s. n. v. tighel. TlVGĂ s.f. v. tigvă. TIVGOASĂ s. f. v. tigvos. TIVGULlŢĂ s. f. v. tigvuliţă. TIVII vb. IV. Tranz. 1. A face un tiv (1, 2); (regional) a muchia (3), a rupturi (4), a tigheli (2). De pre barbă [mirul] merge pre veşminte, Pînă-n poale pre unde-s tivite, dosoftei, ps. 454/2, cf. anon. car., lb, polizu, costinescu. Adio, scumpă şi nepreţuită modistă!... care-mi îndulceşti viaţa şi-mi tiveşti basmalele! alecsandri, t. 1105, cf. cihac, ii, 623, lm, ddrf. Cămeşa e lungă plnă la genunchi, cu mlneci largi, pe margini tivite cu arnici negru, moldovan, ţ. n. 64, cf. barcianu, alexi, w. Tivind, adică îndoind de două ori partea destrămată şi cosind apoi, în urma acului, pamfile, i. c. 352, cf. şăineanu, d. u. Marginile le-am tivit cu sforicică, călinescu, c. o. 102. Pe masă se aflau... odoare de argint şi stofe tivite cu aur. barbu, princ. 35. Ţine în mînă un şerveţel pe care 11 tiveşte, t august 1964, 57. Colo sus la scăpătat Este-un cort mare rotat. . . Cu postav roşu tivit, Pe din luntru aurit, bibicescu, p. p. 302, cf. viciu, col. 155. Cioarecii... croiţi pe picior... la glezne slnt răsfrlnţi ca de patru degete şi chiviţi cu puişori de arnici roşu. frîncu — candrea, m. 132, cf. alr i 1 754/343, ib. 1 757/215, 363, 679, 684, 695, 700, 704, 710, 725, 740, 748, 768, 772, 776, 954, alr sn iv h 1 206, a i 21, 35, v 8, 14, 15, vi 16, 19, 26. Cu cămaşa de bumbac încheiată cu şebac, Tivită cu găurele, folc. transilv. ii, 241. Am două gheme de mătasă Şi le duc la croitoreasă Să le tivească fără nici o cusătură, folc. mold. ii, 402. O (Subiectul este materialul din care se face tivul (2). Doamna... purta veşmlntul Impărăteselor şi înaltelor doamne bizantine... cu pete ovale colorate tivindu-i marginea, iorga, l. i, 114. 2. (Prin analogie; complementul indică un lucru, o suprafaţă etc.) A mărgini, a înconjura, a împrejmui cu un chenar, cu o dungă luminoasă sau de altă culoare; a contura, a încadra, a chenărui; (popular) a trage. Dealurile dobrogene, tivite cu aburoasa cordea a Dunărei, încingeau. . . acest curios tabel, odobescu, s. iii, 195. Cu un roş fir de jeratic culmi de munte slnt tivite, eminescu, o. iv, 119. însufleţirea răsăritului se lăsa peste tot, tivea norii cu vişiniu. macedonski, o. iii, 48. Linia ferată tiveşte drept, ca un chenar regulat, marginea apei. vlahuţă, r. p. 7. Norii-nlunecaţi Tivesc cu negru culmea, coşbuc, s. 144. O geaiiă vî-nătă de lumină tivea norii spre apus. d. zamfirescu, r. 17. Turnurile sînt măiestru lucrate: ferestrele se deschid pieziş.. . şi pe toate le tiveşte o horbotă de marmură. iorga, i. l. ii, 30. Vezi luna-n cingătoarea A-prinsei bolţi albastre. Argintul ei tiveşte Şi pragul casei noastre, goga, p. 39. O rază de soare Împunge plnza norilor şi tiveşte pe cer o dungă de lumină, gîrleanu, l. 57. Soarele dispăruse... şi numai clteva raze Imprăş-tiete tiveau încă cu aur marginile rupte ale norilor. hogaş, dr. i, 73. Zidul foarte înalt. . . tivea curtea hanului. ciauşanu, r. scut. 12. Departe, la marginea unei porumbişli tivite cu pomi, zăreşte vlrfurile de şepci. rebreanu, nuv. 119. Se înfiripează, unul lîngă altul, cercuri negre tivite cu alb. cazimir, gr. 116. Deschise ochii mari, albaştri, tiviţi cu gene negre, şi-l privi ţintă. sadoveanu, o. vii, 35. Cu aripe tivite De soare roş, venea vlslind văzduhul, pillat, p. 170. Firide tivite cu colonete, călinescu, c. o. 159. Cerul era din zi în zi mai albastru, tivit cu nouri roşii, camilar, n. i, 409. Un bărbat scund şi oacheş,... cu ochii injectaţi, tiviţi cu roşu, apăru glflind. vinea, l. i, 329. (Refl. p a s.) Apele s-au tivit cu margini vinele de gheaţă. c. petrescu, s. 53. O Fi g. Tivit cu dor pustiul şi-a-rată-n zări nomazii, Şi, heruvim al mării, corabia-i aproape, voiculescu, poezii, ii, 13. 3. (Regional) A tăia, a îndrepta cu ferăstrăul marginile seîndurilor brute; (regional) a muchia (1). Cf. alr ii 0 461/2, 27, 362, 551, 833, a iii 5, 19. + A rotunji capătul unui trunchi cu toporul (Vatra Mol-doviţei — Gura Humorului), arvinte term. 172. 4224 TIVI3 — 309 — TIVIT1 4. (Regional) A trage o brazdă de jur împrejurul unui loc arat; (regional) a căpăstrui. Clnd se ară o bucală mai mare,. .. bucata arată se tiveşte cu o brazdă sau o brăzdălură; adecă i se trage o brazdă de jur împrejur. pamfile, a. r. 63, cf. alr ii 5121/53. — Prez. ind.: tivesc. — Cf. t i g h i, tighel. TIVP vb. IV. Intranz. (Prin Ban., Olt. şi Tran-' silv.; în e x p r.) A o tivi (la fugă, de fugă sau fuga) = a o lua la fugă, a o tuli, a o şterge, a fugi. N-am putut înţelege unde spunea că merge, căci o tivise spre casa cu lumină, rebreanu, nuv. 138, cf. scriban, d. Ce-o fi să fie, Işi zise lupul In glnd,... ciulind mereu urechile, să fie gata s-o tivească de fugă. plopşor, c. 12, com. din or a viţa, cf. mat. dialect, i, 289. — Prez. ind.: tivesc. — V. tiva. TIV Id s. n. 1. (Prin Olt. şi Munt.) Laţ cu care se prind păsări sau animale mici. V. tărbacă. Cf. antipa, p. 792, scriban, n., lexic reg. 39, 50. <0 Expr. A da (pe cineva) iu tivic = a) a bate zdravăn, a tărbăci, a da in tărbacă. Băieţii... Iţi prind clinii — li ademenesc şi-i prind — le leagă o tinichea de coadă şi-i bodogănesc cu ciomagul: li .dau în tivic. stancu, d. 132. Oamenii nu se dau In tivic, părinte, că doar nu slnt clini. id. ib. 133; b) a da la iveală, a demasca. lexic reg. 39. 2. (Prin Olt. şi Ban.) Lemn fixat orizontal în horn, de care se atîrnă ceaunul sau pe care se pune slănina la afumat. Cf. cade, scriban, d. 3. (Prin Olt.) Aţă fixată de capetele unei nuiele în formă de arc cu care se taie mămăliga în felii. Cf. lexic reg. 39. — Pl.: tivicuri. — Şi: tivig s.n. cade, scriban, d.> conv. lit. liv, 370, plopşor, v. o. 15. — Etimologia necunoscută. TlV'fC2 s. n. v. tizic. TIVICHf vb. IV. Tranz. (Prin Olt.) A strînge, a subţia buzele, pregătindu-le pentru fluierat, lexic reg. 39. — Prez. ind.: tivichez. — Etimologia necunoscută. TIVICHIŞf vb. IV. Tranz. (Prin Olt.; complementul indică o ţesătură) A face mai mic decît trebuie, tăind şi tivind cînd intr-o parte, cînd în alta. Cf. lexic reg. 39. — Prez. ind.: tivichişesc. — Cf. tiv i1. TIVi£RĂ s. f. (Rar) Lenjereasă. Cf. nom. prof. 37. — Pl.: tiviere. — De la tivi*. TIVfG s.n. v. tivic1. TIVfL s. n. (Cu sens neprecizat) Apărură glngănii ovale, Increstate cu tiviluri. sadoveanu, o. ix, 388. — Cf. tc. te vil „formă; desen “. TIV1LCHfE s.f. V. tivilichie. TIVILCHfu, -fE adj. v. tivilichiu2. TIVILICHIE s.f., (rar) s.n. 1. S.f. Pieptar (lung şi îmblănit) împodobit cu cusături, pe care îl poartă femeile de la ţară. O telichevie de atlaz (a. 1753). T. papahagi, c. l. 1 tivilichie verde (a. 1764). iorga, b. r. 340. Foaie de zestre: .. .1 tevilichie asemeni (a. 1784). bul. com. ist. v, 283. O tivilichie de belacosă blănită (a. 1804). ap. şio iij, 363. Să se dea şi fie-sa. ■ ■ o scur-teică sau televichie îmblănită cu sangeap (a. 1813). iorga, s. d. xi, 235. Să îmbrace şi tivilichie, Să placă altor şi mie. pann, ap. şio iij, 363. Fetele de ţeară toate-n albe ii In androace... şi-n tivilichii. baronzi, ap. călinescu, s.c.l. 115. Muierile umbla cu ghiordii, cu tivilichii şi roche vlnătă. pitiş, şch. 110, cf. 111, ddrf. Numai ale mai bogale şi mai de neam aveau şi rochii de mătase,... tivilichie, blănuri scumpe şi brluri de aur ori de argint, săm. T, 11, cf. barcianu. Ţărancele poartă o scurteică fără mîneci numită tevelechie. ap. şio iij, 363, cf. alexi, \v., dr. i, 290, păsculescu, l. p. 383, ciauşanu, v., id. gl. Frămlntă pline de grlu, Şi aşterne rochiţa, Pune capăt televechia, M-acopere cu gheorghia. balade, ii, 191. 2. S. n. (în forma tivilichiu) Pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase. Cf. scriban, D. 3. S. f. Corset. Cf. barcianu, cihac, ii, 236, ru-dow, xix, 412, gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.: tivilichii. — Şi: tevelechie, tevilichie, tevi-lcchie (bul. com. ist. v, 283), tivilchie (dex), tivlichîe (ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg), tiliviehie, tilive-chie (tdrg), televecliie, televichie, telichevie s. f., tivilichiu, tilivecluu (scriban, d.) s.n. — Cf. tivilichiu2. TIVILiCHlU1 s.n. v. tivilicliic. TIVILICHfU2, -fE adj. 1. (învechit) Neprevăzător, naiv,' neştiutor, nesocotit. Am dat 200 de pungi de bani pe amândouă huzmelurile... Aşa că am [fost] foarte tevecheliu şi am cumpărat orbeşte (a. 1790). iorga, s. d. viii, 84, cf. scriban, d. 4- (Adverbial) în mod neprevăzător, fără grijă, cu uşurinţă. Acele răvaşe ce se vor da de cătră vornicel. . . să nu să deie tevecheli, ce să le deie cu cercare şi la oameni ştiuţi (a. 1795). uricariul, iv, 66. 2. (Popular) Bine dispus, vesel, hazliu; vioi; guraliv. Cf. polizu. Luai drumul prin Piteşti şi Caracal. . . şi cu ajutorul rechiziţiei ajunsei teafăr şi tivilichiu la Turnu Măgurele, conv. lit. xvii, 3, cf. barcianu, alexi, w. La horă era flăcăul cel mai tivilichiu dintre tofi. lungianu, ap. cade. Se făcuse un flăcă-uandru frumos şi tivilichiu, de nu mai erau alţii ca dlnsul. şez. vi, 13, com. furtună. 3. (Regional) înalt şi zvelt. Cf. şăineanu, d. u., udrescu, gl. + Elegant, sclivisit; înzorzonat, împo-poţonat. Cf. scriban, d., i. cr. viii, 94, udrescu, gl. O (Adverbial) A se purta tilivichiu. udrescu, gl. + Care se alintă; care îşi dă aere, care face pe grozavul. Cf. alr sn v h 1 296/899, udrescu, gl. O (Substantivat) A face pe tilivichiul. udrescu, gl. — Pl.: tivilichii. — Şi: (învechit) tevecheliu, -ie, (regional) tivilchiu, -ic (scl 1976, 406), tilivichiu, -ie (i. cr. viii, 94, com. din turnu măgurele, udrescu, gl.), tilibichiu, -ic (com. din buzău) adj. — Din tc. tevekkeli. TlVILflVCĂ s. f. (Regional) Instrument cu care se răsuceşte părul de cal sau de capră, spre a face din el frînghii, nojiţe pentru opinci etc. Cf. pamfile, a. n. 262, stoian, păst. 52. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TIVfRE s. f. Acţiunea de a tivi1; tivit1. 1. Gf. tivi1 (1); tivitură (1). Cf. polizu, costinescu, LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Regional) Cf. tivi1 (4). Clnd se ară o bucată mai mare,.. . bucata arată se tiveşte cu o brazdă sau o brăzdălură.. . Această livire se mai numeşte şi capas-trare. pamfile, a. r. 63. — Pl.: tiviri. — V. tivi1. TIVfT1 s.n. Tivire. Cf. cade. — V. tivi1. 4240 TIVIT2 — 310 — TIZ IC TIVIT2, -Ă adj. 1. (Despre ţesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Care are tiv (1, 2), cu tiv. Cf. tivii (1). Să faci şi cel veşmlnt larg de mătase. .. Şi sus in partea desupra să fie o gură tntr-insu şi pregiur gură intr-una să fie beartă tivită cum să nu se destrame. po 273/17. Era un bărbat înalt, bine legat,... îmbrăcat cu smoching tivit, călinescu, b. i. 9. 2. Fig. (Despre buze) Neted, întins (şi subţire) ca un tiv (i); strîns, lipit. Matematicianul era... cu buzele vinete, cleioase, tivite, cu o vorbă ca din fundul mormlntului. ciauşanu, r. scut. 15. Cu. ochii focoşi, cu buze tivite,... s-au oprit la colţ. şi se complimen-tează. brăescu, m. b. 86. O femeiuşcă. ■ . cu buze tivite, ne primi măsurlndu-ne din ochi. id. a. 166. La colţul gurii ei cu buze tivite şi subţiri se zbătea cite un firuleţ de spumă deasă, vinea, l. ii, 201. — Pl.: tiviţi, -te. — V. tivii. TIVITtÎHĂ s.f. 1. Tivire (1); locul tivit2 (1); tiv d); tiveală, (învechit) omet2. Ca mirul In capu ce deştinge In barbă, In barba lui Aaron, de deştinge In omelu (tivitură h, ti val a d) i>ejmăniu/[ui] lui. psalt. 280. Feacc în partea desuprtt şi gura şi pregiur gură tivitură, cum să nu se destrame, po 312/23, cf. anon. cak., lb, polizu, costinescu. Moaşele. . . taie tivitură de la poalele cămeşii In care a născut nepoata, marian, na. 281, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Cusătura la acest fel de cămeşi este. . . cu tivitură. pamfile, i. c. 352. Poartă, pe vreme rea şi la lucru, cioarecii pe dos, cu tivitură sau dunga groasă in afară. dr. viii, 203, cf. şăineanu, d. u. Intinâeau basmaua... lăslnd să treacă un deget pentru tivitură. brăescu, a. 97. Prindeau a întoarce cu unghiile tiuiturile cămăşilor, camilar, n. i, 361. Că a mele [izmene]-s cu tivitură Şi-am fărină în saci destulă, doine, 282. Mlnecile au la capul din jos, jur împrejur, pe Ungă tivitură, pui. brebenel, gr. p. 29, cf. alr i 1 758/96, 289, 305, 341, 345, 347, 350, 351, 361, 363, 776, 954, alr ii 3 297/334, alr sn iv, h 1 206, a v 8. M-a trimis doamna de sus la a de jos, Ca să-i dea o cusătură fără pic de tivitură (Hîrtia). teodorescu, p. p. 220. Am două gheme de mălasă, Le trimit la-mpărăteasă, Ca să-nceapă-ncepă-tură fără leac de tivitură (Cartea), sbiera, p. 321, cf. şez. iv, 79. Începui o cusătură Fără pic de tivitură (Gheaţa), pamfile, c. 24, cf. gorovei, c. 46. 2. Tiv (2). Cf. lb. Şi pre margini cu tivituri de lină. fm (1855), 6, cf. barcianu, alexi, -w. Odăjdiile cele nouă. . . străluceau din tivilurile de argint, agîrbiceanu, s. 532, cf. şăineanu, d. u. Jupînul din Rădăuţi trase peste taraba sa o plnză gălbuie cu tivitură roşie. ap.. cade. Perdelele grele cu ciucuri de aur şi tivituri scumpe... fuseseră înlocuite cu altele, barbu, princ 302, cf. păsculescu, l. p. 383. + (Prin analogie) Dungă, margine luminoasă sau de altă culoare, ca un chenar în jurul suprafeţei unui lucru. Le scoasă In tlrg să le vlndză, aşa. . ■ cu rase, cu tivituri terfoasă. dosoftei, v. s. decembrie 196r/14. Întregul cer Azi poartă iar cămaşa cu tivituri de fier. coşbuc, p. ii, 185. Arcul de argint al secerii fulgera din tivitură albă de argint, agîrbiceanu, s. 380. Se mai ghicea abia o tivitură roşie, însoţind culmile cele mai înalte, v. rom. iulie 1953, 100. — Pl.: tivituri. — Tivii + suf. -tură. TIVLICHfE s. f. v. tivilichie. HVULfiŢ s. n. Diminutiv al lui t i v (1) . UDRESCU, gl. îi mai faci un tivuleţ pe partea asta, şi gata! id. ib. — Pl.: tivuleţe. — Tiv + suf. -uleţ. TIXLIJVT adv. (Prin nord-estul Olt.) Exact, întocmai. I. CR. II, 109, LEXIC REG. 32. — Etimologia necunoscută. Cf- teslim. TIXOTJROl'flî s. f. Transformare reversibilă a unui gel în sol, în urma unei agitaţii, a acţiunii ultrasunetelor etc. Cf. macarovici, chim. 160, der, dc. — Din fr. tixotropic. TIZI adv. v. tij. TIZ2, -Ă s. m. şi (rar) f. I. Persoană care poartă acelaşi nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). Atunce mi-au scris sfinţia sa, tizul meu carele acmu iaste în locul părintelui Nectarie, kyr Dosoftei. dosoftei, ps. 9/7, cf. anon. car. Unde este Grigorie al doilea bogoslov. . . ? Unde este celalalt, tizul lui? ap. tdrg, cf. lb. E bună vorba, tize! heliade, 0. i, 226. Omul ce am întîlnit întîiaşi dată este tizul meu derviş, ce îşi spuse istoria mai înainte de mine. gorjan, h. i, 128/30, cf. polizu, cihac, ii, 413, lm. Noi regăsim pe hrăpitorut tiz al acestuia In egumenia Snagovului. odobescu, s. i, 457. Frate Anesiine, dragă tizule, celebre artist, bătrlne şi iubite prietine! caragiale, o. vii, 347, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. , 1. brăescu, m. 72. Filozoful Diogen (tizul lui Diogen I,aertiul), care speram că o să mă distreze cu „cinismul“ lui, m-a indignai profund, ibrăileanu, a. 57, cf. dr. iii, 234, şăineanu, d, u. Regretam numai că uitasem să-l întreb pe. . . tizul meu ce părere are despre cercetările mele asupra omului de rînd. v. rom. mai 1963, 5, cf. H xvm 5, şez. v, 163, rădulescu-codin, com. din răşinari — cisnădie, alr i/ii h 190/720. Ăsta-i tizul meu. mat. dialect, i, 195. 2. (Regional) Termen de adresare (cu nuanţă afectivă) folosit dc obicei între persoane de aceeaşi vîrstă. Cei de o etate se tilulează. .. chiză. liuba — iana, m. 4. Să ne-nsoţeşti şi tu, tizule! De, să ne-ajuţi. lungi an u, ap. scurtu, t. 289, cf. h ii 88. + Termen de adresare folosit între fraţii şi surorile de cruce. Cf. iiodoş, ap. scurtu, r. 289. + Termen de adresare pentru o rudă (tînără) mai Îndepărtată (Ciobanu — Hîrşova). Cf. h ii 256. + Prieten. Com. din straja — RĂDĂUŢI. — Pl.: tizi, -e. — Şi: (regional) chiză s.f. — Din slavonul Tt3ii. TIZANĂ s. f. 1. Băutură obţinută din plante medicinale sau din cereale folosită în regimul anumitor boli febrile, după operaţii etc. V. ceai. Ca să faci tizana sau decoctut trebuie ca fiertura să se facă încet. kretzulescu, m. 63/3. Să beie cir (tisana). cornea, e. i, 10/35. Tisană de cicoară. man. sănă-t. 216. Ti-sană emollientă. turnescu, c. 16v, cf. pontbriant, d., barcianu, alexi, w., bianu, d. s., şăineanu, D. U. 2. (învechit) Şampanie cu procent de alcool redus. Luăm cîte-o tizană?... Mersi,... nu pot bea şampanie; îmi face arsuri: caragiale, o. ii, 49, cf. cade. Dacă scap la lecţie, îţi plătesc un dejun la Iordache şi tisană. brăescu, m. b. 138. Merse la bufet şi pregăti tizana. călinescu, b. i. 177. — Scris şi tisana. — Pl.: tizane. — Din fr. tisane. TIZĂLt vb. IV. Intranz. (Regional) A face foc mare, punînd mereu lemne (Girişu Negru — Salonta). lexic reg. ii, 87. — Prez. ind.: tizălesc. — Din magh. tttzel. TIZfiC s. n. v. tizic. TIZEI)ÎŞ s. m. v. tiziduş. TIZGHEA s. f. V. tejghea. TIZfC s. n. (învechit şi regional) Material obţinut din baligă amestecată cu paie sau cu ogrinji, tăiat în forme prismatice şi folosit, Sn trecut, la ţară, drept combustibil sau ca material de construcţie în locul cărămizilor; (regional) tor1 (1). Să îngrijească agiia 4254 TIZIDIŞ — 311 — TÎHLĂRIŞ a face tizic pentru trebuinţa focului (a. 1832). doc. ec. 510. Oamenii ard icu'na rogos, buruieni şi baligă de vită pe care o usucă, o taie In formă de cărămidă şi o numesc tizic. i. ionescu, d. 402, cf. cihac, ii, 623. Ici şi colo fumul subţiratic de tizic se strecura pe hoarnele de nuiele, conv. lit. xxii, 661, cf. rudow, xix, 412, barcianu, săghinescu, -v., şio iij, 363. Petrecea serile de iarnă In tinda lăptăriei, la un foc de vreascuri şi tizic. D. zamfirescu, V. ţ. 226, cf. alexi, w. Unde locuitorii nu au lemnul de ars se prepară un combustibil numit tizic. pamfile, i. c. 394. Maşina avea să-l înfunde iarăşi in satul tătăresc, cu bordeie strlmbe şi oarbe de lut, cu împrejmuirile de tizic. c. petrescu, î. i, 4. Pe vatră ardea un foc înăbuşit de tizic. sadoveanu, o. iv, 480, cf. scriban, d. Salul însuşi, cu casele de blrne şi de tizic, părea alcătuit din aceeaşi materie viscoasă, de smoală, contemp. 1949, nr. 156, 7/1, cf. rosetti - cazacu, i.l.r. i, 337. Curţi împrejmuite cu ziduri de tizic, cu vilă de vie şi salclmi umbroşi. stancu, r. a. ii, 60, cf. graiul, i, 252, com. din oraviţa, com. sat. iii, 80, alr ii 5 677/192, 414, 514, 520, 605, 728, 762, 791, 812, 987, alr ii/182. Focul era de tizic. alr sn iv h 1 073/47. + Strat gros de murdărie; jeg. Gf. scriban. d. + F i g. (Adjectival; prin nord-vestul Olt.; despre oameni) Grosolan, ordinar; neîndemînatic. paşca, gl. — Scris şi: (învechit) lisic. baronzi, l. i, 122, cihac, ii, 623, ddrf, alexi, w. — Şi: (regional) tizic) (pamfile,. i. c. 115), tizec (alr ii 5 677/682), tczic (tdrg, cade, alr ii 5 677/531, 682), tczcc (bul. fil. v, 174, scriban, d-, com. sat. iii, 52, alr ii 5 677/ 723), tivic (ib. 5 677/928), tazic (i. cr. iii, 156) s. n. — Din tc. tezek. TIZIDfŞ s. m. v. tiziduş. TIZIDtJŞ s. m. (Maghiarism învechit, prin Transilv.) 1. (în forma tizediş) Caporal. Cf: anon. car. 2. Slujitor al primăriei, care anunţa în sat ştirile, deciziile oficiale etc.; vătăşel. [Popa Gheorghe] ar fi Intrat cu potenfiia in biserică [sprijinit pe] tiziduşul din Comana de Sus (a. 1765). iorga, s. d. iii, 255. Iscălesc. . . Nicodim Tăflan, tiziduş, Ion Cocan, jurat (a. 1824). id. ib. 210. Acesta controtuş s-au făcut In faţa noastră. .. Ion Pop Vas tizidiş, Ion Avram Do-hrin jurat (a. 1833). id. ib. 217. — Pl.: liziduşi. — Şi: tizidiş, tizediş s.m. — Din magh. tizedes. TIZfG s. n. v. tizic. TIZUf vb. IV. Refl. recipr. (Prin Bucov.; despre două persoane care poartă acelaşi nume) A se adresa unul altuia cu cuvintul „tiz“2, a-şi zice ,,tiz“ unul altuia; a se tizuli. Cf. şez. v, 163. — Prez. ind.: tizuiesc. — Tiz2 _|_ suf. -[((. TIZULl vb. IV. Refl. recipr. (Prin Bucov.; despre două persoane care poartă acelaşi nume) A se tizui. Cf. şez. v, 163. — Prez. ind.: tizuiesc. — Tiz2 + suf. -uli. TÎC1 adv. v. tind. TÎC2 interj. (Şi repetat) Cuvînt care redă tic-tacul ceasornicului, bătăile inimii etc. Cf. polizu, bar-CIAIn u, scriban, d. — Onomatopee. TÎCĂf vb. IV v. ticii. TÎCĂlALĂ s. f. v. tlciială. TÎCĂf RE s. f. v. tîciirc. TÎCĂITOĂRE s. f. (Regional) Jucărie făcută dintr-o scîndurică legată cu o sfoară, care, învîrtită în aer, produce o zbîrnăitură puternică, folosită şi pentru a speria păsările din semănături (Ineu — Arad). Cf. alrm sn i h 34/64. — Pl.: ticăitori. — Ticăi + suf. -toare. tîchig<5i s. m. v. (liţiyoi. TI CI interj. (Regional; repetat) Cuvînt cu care se strigă la porci (Costişa — Buhuşi). Cf. chest. v 21/77. — Formaţie expresivă. TÎCÎf vb. IV. Intranz. I. (în forma ticăi; despre ceasornice) A ticăi1 (1). Cf. polizu. 2. (Despre inimă) A ticăi1 (2). Cind ajunse flăcăiandru, simţi că-i tlcăie inima după o fetiţă linără. ap. hem. O sudoare rece ll trccu şi inima începu să-i tlcl-iască, de părea că o să-i spargă pieptul, ispirescu, l. 185. îmi tlclia inima, aşiepllnd. . . tovarăşii, delavrancea, h. t. 269. Această idee il stringea de git şi făcea să-i ticiiască inima cu putere, ap. tdrg, cf. cade, scriban, d. <0 Fig. Unde inima nu ticiie pentru ce e măreţ si lăudat, acolo banu-ntunecă mintea, jipescu, o. 124.’ — Prez. ind. pers. 3: liclieşte şi ticiie. — Şi: ticăi vb. IV. — Tic2 + suf. -ăi. TÎCÎIÂLĂ s. f. 1. (în forma ticăială) Tictacul ceasornicului; ticăit1 (1). Cf. polizu. 2. Zvîcnire, palpitaţie, a inimii; ticăit1 (2). Cf. polizu. Un suflet, o clipeală, o simţire,. . . o llciială dă inimă, jipescu, o. 88. Cu toată ttcliala inimii, ii vedeam lămurit In minte, delavrancea, t. 190, cf. scriban, d. — Pl.: ticiieli. — Şi: ticăiâlă s. f. — Tîcîi + suf. -cală. TÎCÎfNDĂ adj. (Rar; despre inimă) Care ticiie (2); (rar) ticăindă. Fata de împărat... se sculă ... şi, cu inima tlciindă, legă aţa de piciorul bărbatului său. ispirescu, l. 55. — Pl.: tlciinde. — V. ticii. TÎCÎfltli s.f. (învechit, rar; în forma llcăire) Acţiunea de a tîcîi. 1. Cf. tîcîi (1). Cf. polizu. 2. Cf. tîcîi (2). Cf. polizu. — Pl.: ticliri. — Şi: tîcăire s.f. polizu. — V. ticii. TÎCÎff s.n. (Rar) Ticăit1 (2). Cf. tîcîi (2). Acest glnd îmi trecu prin minte şi-mi auzii alunei tlciitul inimii, delavrancea, t. 49. — Pl.: llclituri. — V. tîcii. TÎCÎITIÎRĂ s.f. (Rar) Ciocănitură; (rar) ticăitură. O licliturâ in uşă. scriban, d. — Pl.: tlclituri. — Tîcii + suf. -tură. TÎCÎTf vb. IV. Intranz. (Regional; despre inimă) A ticăi1 (2) (Roşia — Beiuş). Cf. alr ii/i mn 36, 2 203/310, alrm ii/i h 117/310. — Prez. ind. pers. 3: tlclteşte. — Cf. tîcîi. TIFOS s. n. v. tifos. TÎFTUBI subst. pl. v. taltiu'. TÎG adv. v. tînd. TÎHLĂJtfŞ s. n. (Regional) Pădure măruntă, cu tufişuri. Cf. graiul, i, 434. Este şl pădure, da-i a boie- 4278 TÎHNI — 312 — tîlc rilor; mai au şl oaminii clte-oleacă, da-i huzac, tlh-lăriş. ib. — Pl.: tlhlărişuri. — Cf. sihlă. TÎHNf vb. IV v. trohni. TÎHOABĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Animal bătrîn şi slab; rablă (2). Cf. udrescu, gl. (Precedînd termenul calificat de care se leag prin prep. ,,de“) Am luai o tlhoabă de cal. id. ib. + Om istovit, vlăguit. Cf. udrescu, ol. -4- Copil nedezvoltat, pipernicit. Cf. UDRESCU, GL. — Pl.: tthoabe. — Şi: tăhubă s.f. udrescu, gl. — Postverbal de la tihobi. TlHOBEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Stare de slăbiciune, de pierdere a puterilor. Cf. udrescu, gl. A dat llhobeala In vile, ca şi in oameni, id. ib. + (Prin nord-estul Olt.; în forma tihoveală) Moleseală (1). LEXIC REG. II, 32. — Şi: tiliovcălă s. f. — Tihobi + suf. -mia. TÎHOBf vb. IV. 1. In tr a n z. şi r e f 1. (Prin Olt. şi nord-vestul Munt.; despre oameni şi animale) A slăbi, a se istovi, a se vlăgui. Am lăubil dă lot, dă muncă şi dă trai prost, cv 1952, nr. 1, 34, cf. tomescu, gl., udrescu, gl. + Refl. (Prin nord-estul Olt.; în forma tihoui) A se moleşi, lexic reg. ii, 32. 2. Intranz. (Prin Olt. şi nord-vestul Munt.; în formele tăobi, iăabi) A fi foarte flămînd. Cf. tomescu, gl., lexic reg. ii, 17. — Prez. ind.: tlhobesc. — Şi: tihovi, tăhubi (u-drescu, gl.), tăobi, tăubi vb. IV. — Cf. dehobi. TÎHOBfT, -Ă adj. 1. (Prin Olt. şi nord-vestul Munt. > despre oameni şi animale) Slăbit, istovit, vlăguit-Păşteau lacom vilele, păşteau săturindu-se uşor şi cul-clndu-se apoi să-şi odihnească ciolanele tăubite. lun- GIANU, CL. 38, Cf. VÎRCOL, V., UDRESCU, GL. 2. (Prin nord-vestul Munt; in forma tăobit; despre vite) Flămînd. Cf. lexic reg. ii, 17. — Pl.: tllabiţi., -te. — Şi: tăobit, -ă, tăubît, -ă, teoSiit, -ă (vîrcol, v.) adj. — V. tlhobi. TILĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Femeie leneşă, murdară. Cf. lexic reg. ii, 32. — Pl.: Vile. — Cf. t î 1 o s. TÎLBACf vb. IV v. tărbăci. TÎLB1C interj. (Regional) 1. Cuvînt care imită zgomotul produs de căderea unui obiect tare în apă, bîldîbîc (muscel, 73, pascu, s. 334, rădulescu-codin, l. 130, udrescu, gl.) sau de o cantitate de apă cînd cade de la înălţime (rădulescu-codin, l. 130) ori cînd o arunci peste ceva. lntr-o noapte, tllvlc! cu doniţa de apă... stinse focul, muscel, 38. Atunci, numai ce te pomeneşti cu vreun cotoier că ţi-o ia de dinainte şi fuga-fuga, de-i scapără călcliele, cu ea la bucătărie, unde tllvlc! o răstoarnă lntr-o bljbă de oală. iovescu, n. 146. [Fata] se smuceşte de Ungă el şi... tllvlc!... se aruncă-n Dunăre, rădulescu-codin, l. 14. S-a aruncat de pe-mal tn lac: tllblc, şi nu l-am mai văzut declt la malu-ălălalt. udrescu, gl. 2. Cuvînt care sugerează mişcarea bruscă a unei fiinţe care ţîşneşte sau sare (de) undeva; ţuşti. Cf. udrescu, gl. Mă-nlltnii cu-n iepure şi cum mă văzu, tllvlc! In nişte stufuri, id. ib. — Şi: tîlvîc interj. — Onomatopee. TÎLB ÎCÎ1 vb. IV. Intranz. şi r e f 1. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Intranz. (Despre corpuri) A cădea în apă producînd un zgomot caracteristic. Cf. udrescu, gl. 2. Refl. (Despre lichide) A se agita în interiorul unui vas. Cf. udrescu, gl. + Refl. şi intranz. (Despre vase care conţin lichide) A produce un zgomot caracteristic cînd este mişcat, scuturat. (Se) tllblclie butoiul, e gol mai mult de jumătate, udrescu, gl. 3. Refl. şi i n t r a n z. A se scălda, a se bălăci. Cf. udrescu, gl. (Se) tllblclie In apă cit e ziulica. id. ib. ^ Tranz. (Cu complementul ,,apa“) A lovi, a bate cu mîinile sau cu picioarele producînd un zgomot caracteristic; a plescăi (3),.Cf. udrescu, gl. Tllblclie aşa apa cu picioarele, id. ib. — Prez. ind.: tllblcli şi lllbiciiesc. — De la tllblc. TÎLBÎCÎlALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Tîl-bîcîit (1) .-udrescu, gl. 2. Tilbîcîit (2). udrescu, gl. — Pl.: tllblctieli. — Tilblcîi + suf. -eală. TILBÎCÎIT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Zgomot produs de căderea unui corp în apă sau de clătinarea unui lichid într-un vas; (regional) tilbîcîială (1). Cf. UDRESCU, GL. 2. Lovirea apei cu mîinile şi cu picioarele (la scăldat); bălăceală, (regional) tilbîcîială (2). Cf. udrescu, gl. — V. tllblcli. TÎLBdC s. n. v. tîrboc1. TÎLC s.n. 1. Interpretare, tălmăcire; comentariu; explicaţie, lămurire; (învechit) tîlcovanie (1). Aşa am aflat aceaste tllcure ale ev[an]ghiilor (a. 1564). bv i, 518/7. Tllcul evangheliilor [titlu] (a. 1579 — 1580). gcr i, 22/4. Iară de veri socoti In ce chip strică averea cuvlntul lui Dumnedzău, atunce veri crede acesta ttlc. varlaam, c. 278. Adevărul nu din tllcurile ceale volnice se cade a se culeage. maior, ist. 183/20. Unele [pravile] fiind pricinuitoare de doao tllcuri. caragea, l. i/21, cf. polizu, costinescu, cihac, ii, 399, LM. Dintre toţi aceşti oameni superstiţioşi. . . tn spusele şi tllcurile zodierilor. . ., nimeni nu e aşa de curios despre viitoarea lor soartă ca fetele cele mari. marian, s. r. i, .60, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Plnă noaptea tlrziu bătrlnii au stat de vorbă dlnd fel de fel de tllcuri scrisorii, bassarabescu, s. N. 133, cf. scriban, d. Toate se legau şi se dezlegau In tainice tllcuri. c. petrescu, a. r. 188. Găsise tllcul acestei frumuseţi in mers armonios pe pavajul Bucureştilor, vinea, l. i, 10. 2. înţeles, sens, rost1, semnificaţie; (învechit) noimă (1), tocmeală. Au vorbit cele ce au vrut, Insă tllcul vorbelor acesta au fost (a. 1689). mag. ist. v, 111. Au cercetat Intru gindul lui de multe ori aceaste cuvinte şi nu putea să priceapă tălcul (a. 1692). gcr i, 297/2. Şi pre taină tllcul hrismosului. .. tntreblnd. cantemir, ist. 143. Tllcul acestor cuvinte, cu adevărat, este mare şi adine, antim, p. 133. Împăratul Kira cunoscu tălcul euvîntului că adevărat este aşa (a. 1760). gcr ii, 73/12. De vrei a şti ce slnt piramidzile, despre care am cuvlntat mai nainte, iată-le tălcul. şincai, iir. i, 9/20. N-am înţeles ce tllc are [fraza], pann, p. v. i, 181/26. Cuvlntul.. . Altfel trebui tradus. De nimeresc acum bine alesul, Nou tilc ar fi: La început era-nlelesul. gorun, f. 52. Nu dau de tllcul adine al ghicitorii Ce-o spune acest crainic, petică, o. 118. Bătrlna îşi încreţi pielita frunţii osoase, Incerclnd să prindă tllcul cuvintelor. c. petrescu, a. 397. Se mai aflase... de către acei care stăruiesc şi socotesc ca să afle toate, că şi porecla postelnicului Ştefan avea un tllc. sadoveanu, în dl. Tllcul... cu cel din cărţi e cam la fel. arghezi, s. v, 70. Sfîrşitul plin de tilc... reprezintă mersul însuşi al spiritului omenesc In epoca Renaşterii şi după ea. vianu, l. u. 89. Materialismul istoric... vede cu 4291 TÎLCOS — 313 — TÎLCUIALĂ totul altillc tn marile mişcări ale istoriei, blaga, z. 103. Fiecare proverb cu tllcul său. contemp. 1954, nr. 394, 4/3. Cintai [cîntecul] cu băieţii, iar tllcul i l-ai prins ceva mai tîrziu. pas, z. i, 211. Apoi se înfiripau aluzii la Intlmplările mărunte ale zilei şi care Işi căpătau de-a-bia acum adevăratul tllc şi însemnătatea, vinea, l. i, 204. Tllcul vorbelor e ades nesigur şi greu de ales. v. rom. ianuarie 1956, 80, com. din straja — rădăuţi. O L o c. a d v . Cu tilc = cu o anumită semnificaţie, cu subînţeles; cu rost, cu socoteală. Călugării care trecură pe lingă el ll priviră... zlmbind cu tllc, pesemne pentru aeru-i atlt de schimbat, stănoiu, c. i. 146. Cineva le vorbeşte In limba lor, cu tllc, cu haz. sadoveanu, o. xix, 51, cf. rădulescu-codin. Copiilor le plac poveştile bătrlnilor, căci povestesc cu tllc. chest. v supl. 3. Glumă sau povestire alegorică; fabulă, pildă. Vei fi acolo Intru tllc şi pildă şi poveaste. biblia (1688), 1462/39. Tllcuri ale lui Isop (a. 1705). gcr i, 353/2. Un mirean ce au grăit un tăie (a. 1725). cat. man. i, 333. Şi se iau ei ba din tllcuri, ba din cimilituri, ba din plcllit, ba din una, ba din alta. creangă, p. 168. Ca basmele şi clntecele colindau satele glumele şi tîl-curile lui de pe la şezători, vlahuţă, o. A. ii, 9, cf. şăineanu, d. u. Meşter în tllc şi-n vorba strecurată. arghezi, s. v, 61. Înţeleptul Solomon Işi crescuse copiii, invăţlndu-i. . . pe lingă calea bisericii, multe alte pilde şi tllcuri. rădulescu-codin, î. 67, cf. 362. Nu mai spune otite tllcuri. viciu, gl. Şugubăţ şi bun di tllcuri. graiul, ii, 545; <$> E x p r. A vorbi sau a răspunde in tilcurl = a vorbi in pilde, figurat, alegoric. Vorbeşte mai In tllcuri declt alţii. creangă, a. 16. îi zice lumea moş de clnd era mic, pentru că vorbea In tllcuri şi tot cu oamenii mari ii plăcea să stea. vlahuţă, r. p. 168. Ea însăşi începe a li răspunde In tllcuri. săm. iii, 748, cf. scriban, d. Vorbeşti numai In tllcuri, să nu te mai priceapă nimeni, şez. i, 100, cf. ix, 145. (Regional) Om cu tllcuri, se spune despre o persoană şireată, rafinată, care vorbeşte cu subînţelesuri, în pilde. Cf. şăineanu, d. u., scriban, d., şez. v, 163. (Regional) A se pune la tilc = a sta la taifas; (regional) a tîlcui (3). Babele s-au pus la tllc. scriban, d. — Pl.: tllcuri. — Din slavonul ta-mch. TÎLCdS, -OASĂ adj. (Regional; despre oameni) Care povesteşte cu talent, frumos. Cf. bl i, 95, gr. s. v, 46. — Pl.: tllcoşi, -oase. — Tilc + suf. -os. TÎLCOVANIE s. f. (învechit) 1. Interpretare, tălmăcire, explicaţie, tilc (1). în tllcovanie lu s[fin]fu Ion Zlatoust pre Bitie, el dzice. po 8/16. Tllcovanie, ce se dzice Inţeleagere (a. 1619). gcr i, 54/1. Tllcovanie prea cest psalom de sus. dosoftei, ps. 88/9, cf. cade, scriban, d. 2. Traducere (1). Şi de-aciea mai vlrtos s-au întins cu nevoinţa tllcovaniilor svintei scripturi, dosoftei, v. s. noiembrie 122v/26. — Pl.: tllcovanii. — Din slavonul tatiKobahhw. TÎIXGVNIC s. m. (învechit) Tîlcuitor (1). Adunat-am din toţi tălcovnicii sventei evanghelii, varlaam, c. 5. Şi să feace tllcovnic şi dascăl vieţii sale, dosoftei, v. s. ianuarie 35v/10, cf. scriban, d. — Pl.: tllcovnici. — Din slavonul tatvKObkhhk’k. TÎLCOZf vb. IV. Refl. recipr. (Prin Transilv.) A cădea dc acord, a se înţelege. Cf. ddrf. — Prez. ind.: tllcozesc. — Cf. magh. t a 1 â 1 k o z i k „a se întîlni“. TÎLCTJf vb. IV. Tranz. 1. A interpreta tîlcui (1) unor vorbe, scrieri, fapte etc., a comenta, a tălmăci (2); a explica, a lămuri. Aceaste capele de pravilă ce slnt scrise Intr-această carie. . . să află că le-au tllcuit şi le-au scos... marele Ioan. eustratie, ap. gcr i, 77/35. Şi de n-are hi tllcuit singur Ilristos cum spinii simt avuţiia nime n-are creade. varlaam, c. 278. Dezlega şi tălcuia cuvinte grele şi nelesne cuprinse la priceput. dosoftei, v. s. noiembrie 110v/25. Şi nu era cine să-mi tîlcuiască mie [visul], biblia (1688), 311/40. Lucrurile aiave intr-un chip Insămnate, intr-alt chip le tllcuiesc. cantemir, hr. 260. Tllcuind acest cuvînt al Evangeliei, zice... antim, p. 27. Scriptura... o ai tllcuit, mucenice, mineiul (1776), 95rl/24. Toate părţile filosofiei bine şi cumsăcade să le tllcuim. micu, l. 3/5. Ca să slobozeşti mintea de cea mult împletită neleznire. . . tllcuindu-ti ceale ce însemnează (a. 1799). gcr ii, 164/9. Unii tllcuia cuvintele lui Dracula In rea parte, şincai, hr. ii, 6/38. Acei care. . . foarte potrivii tălcuiesc fiinţa cea potrivită a firei domnilor (a. 1806). uricariul, v, 38/14. Dăscălii... să-i Inveate ccţte-chizmul pe de rost tot şi să-l tălcuiască ucenicilor (a. 1820). iorga, s. d. xii, 209, cf. lb. Le citeam pă toată zioa alcoranu şi le tilcuiam toate înţelesurile şi pildele lui. gorjan, h. iv, 142/31, cf. polizu, costinescu. Ştii să tllcuiesti visele? caragiale, o. iv, 113, cf. ddrf. Aşa grăieşte povestea din bătrlni şi in ea adevăr se cuprinde, numai trebuie să o ştim tîlcui. moldovan, ţ. N- 6. Ulise iirlnd. . . Fără de voile sale pe Calchas, pe vrednicul preot, Cere să-i tllcuie spusa lui Foebus. coşbuc, ae. 32. Calhas atuncea ne-a zis tllcuind ale Zeilor glnduri. murnu, i. 33. Dumnealui tîlcui scopul acestei adunări, agîrbiceanu, l. t. 232, cf. pascu, s. 374, şăineanu, d. u., scriban, d. Tllcuie sfintele scripturi Cu şoapte şi tremurături. arghezi, vers. 153. El s-au mirat foarte că ce să fie aceste lucruri, că el nu le putea pricepe, nici nu şi le putea tilcui! sbiera, p. 162, com. din zagra — năsăud, gorovei, cr. 357. <0 R e f 1. p a s. Să tllcuiaşte toată învăţătura creşti-nălăţiei pre scurt. n. test. (1648), 268v/3. Aceasta nu iaste trebuinţă spre a să tilcui. ■ ., adecă planul tuturor pravililor iaste dat din fire intru cunoştinţa şi Inţelea-gerea fieştecăruia om. pravila (1814), m/18. <0 Refl. Visul meu înfricoşat s-a tilcuit de sine ! f (1876), 282. + Refl. (învechit) A se gîndi, a se socoti, a cugeta. Arghir Inţelepţeaşte într-alt chip se tllcuiaşte. bărac, a. 60/12. 2. (învechit şi regional) A traduce (t). Arată această pravilă şi o tllcuiesc aceşti doi. eustratie, prav. 37/8. Cei ce Inili au tllcuit d[u]mnezeiasca scriptură cea noao după elinie (a. 1683). gcr i, 260/25. Leunclavie In Pan-tecte, unde tllcuiaşte numele Iflac. cantemir, hr. 158. Am scris şi am şi tllcuit această carte de folos sufletului (a. 1694). gcr i, 313/36. îi va fi dat In glnd a tilcui pe româneşte acea baladă. . . din Slrbia. odobescu, s. ii, 509. învăţătură ... de pe grecie pe românie tllcuită. eminescu, n. 45, cf. scriban, d. O Refl. Măria să tllcuiaşte împărăteasă, varlaam, c. 358. Tu te chemi Chifa, care să tllcuiaşte Pătru. n. test. (1648), 106v/3. Acesta să tllcuiaşte den cartea cea si-riinească. biblia (1688), 382V17. Magog. .. să tll-cuiaşte negru. n. costin, l. 80. Vllhovnic (ce să tll-cuiaşle din limba sloveniască vrăjitoriu). cantemir, hr. 136. /[isujs... să tllcuiaşte: mlntuitoriu (a. 1700— 1722). gcr ii, 20/1. Cronos, ceea ce pre limba noastră se tllcuieşle timpul sau vremea, ispirescu, u. 81, com. din straja — rădăuţi. 3. Intranz. (Regional) A sta de vorbă, a sta la taifas; a se sfătui. Cf. scriban, d. Babele tot tllcuiau la poartă, id. ib. <0> Refl. Se telcuiesc la un loc. şez. xx, 150. — Prez. ind.: tilcui şi tllcuiesc. — Şi: (regional) telcul vb. IV. — Din slavonul taisohath. TÎLCUlALĂ s. f. 1. (învechit) Tllcuire (1). Nemica alta mai cu spornicie a îndulci pre prunci cătră cetire, a-i îndemna spre luarea de seamă şi a-i obicinui cătră socotinţa glndirei. . ., decit fabule, adăoglnd cuviincioase tilcuieli, nu iaste. ţichindeal, f. vi/1. îngre- 4297 TÎLCUIRE — 314 — TÎLHAR oiază pre prunc i cu acea tllcuială Incllcită. petrovici, p. 32/ 9. 2. (învechit) Tîlcuire (2). Ceteşte tllcuială haiişeri~ fului pe românie (sfîrsitul sec. XVIII), let. iii, 294/ 24. 3. (Regional; în e x p r.) A sc pune la tllcuială = a sta la taifas; (regional) a tîlcui (3). Badea Ion se puse ia tllcuială. scriban, d. — PI.: tllcuieli. — TlIcui + suf. -eală. TÎLCUfRE s. f. Acţiunea de a tîlcui. X. Interpretare, comentare, tălmăcire (2); explicare, lămurire; (învechit) tllcuială (1). Cf. tîlcui (1). După tllcuirea d[u]mn[e]zâiescu/iH D[a\v[i]d care zice: cuvintele D[o]mnului sini cuvinte curate, biblia (1688), in/51. Avem socoteala şi tllcuirea lui la această sf[î]nfâ scriptură (a. 1742). gcr ii, 31/33. Duhovnicească tîlcuire a vedeniei cei scrise la prorocul Iezechiil (a. 1775). id. ib. 106/15. Au scris condiţiile păcei, prin care sau prin cea înşelătoare tîlcuire a turcilor toată stăpinirea Moldovei o au tras la sine. şincai, hr. iii, 6/18. Am ispitit cu amăruntul pricina tlnguirii creştinilor acestora şi am poftit tîlcuire cugetului lor. maior, p. 88/24. Înţelegerea pravililor iaste nu ca să înţeleagă cineva cuvintele, ci tllcuirea şi puterea lor. pravila (1814), 3/6, cf. polizu, costinescu. Multe tîlcuiri de visuri, eminescu, n. 45, cf. ddrf, baronzi, I. 121. Veneau şi lăutarii oraşului, trimişi Să prindă tllcuirea clntării, pe furiş, arghezi, s. p. 93. N-a adus nimic nou, cit priveşte tllcuirea sau răstălmăcirea filozofiei marelui gînditor. blaga, z. 149. Găsise o tîlcuire care-l umilea mai puţin, vinea, l. ii, 203. + (învechit) Definiţie. Dobitoacele care se cuprind In definiţia (tllcuirea) aceasta slnt de-doao fealiuri. economia, 73/10. 2, (învechit) Traducere (1); (învechit) tîlcuială (2). Cf. tîlcui (2). Împreună cu tllcuirea să păzească şi orlnduiala elinescului tipic (a. 1683). gcr i, 260/27. Au cetit tllcuirea fermanului scos pe moldovenie. ami-ras, let. iii, 164/9. S-au întunecat slava cărţii neglă-suind tllcuirea cu textul, pravila (1814), ix/3. Citi mai întli pe turceşte, apoi făcu tllcuirea pe românie. BARBU, PRINC. 288. — Pl.: tîlcuiri.. — V. tîlcui. TILCUITOr, -oare s. m. şi f. 1. Persoană care interpretează, comentează sau explică tîlcui (1) unor fapte, vorbe, scrieri etc.; tălmaci, (învechit) tîlcovnic. Spus-am dară tllcaitorilor şi nu era cine să-m tllcuiască mie [visul], biblia (1688), 31V39. La Camilo-pardalon, tllcuitorul hrismurilor, să mergem ! cantemir, ist. 142. Tllcuitorii sfintei scripturi înţeleg să fie dumnezeii, arhiereii, păstorii şi dascălii bisericei. antim, p. 22. Faptelor apostolilor tllcuitoriu. mineiul (1776), 106vl/ II, cf. lb. Ast proroc îngrozitor Poruncii lui neschimbate el este tilcuitor? heliade, o. i, 443. Sarcina lor întîi era a fi consiliari ai împăratului, pe urmă tîlcui-torii. . . ai tot dreptului, bălcescu, m. v. 53, cf. polizu, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W-, ŞĂINEANU, d. u., scriban, D. Misticismul abstract al orientalilor îşi are simbolurile sale, cari Îşi aşteaptă tllcuitorii. blaga, z. 72. <£> (Adjectival) Înainte cuvlntare Uimitoare (a. 1747). gcr ii, 39/2. 2. (învechit) Traducător (1). c. cantacuzino, ap. rosetti — cazacu, i.l.r. i, 283. li zicea Ştefan Meşter, boier de neamul lui,. . . care se bucurase de dragoste la Radu Vodă, fiindu-i tilcuitor, învăţător şi sfetnic. sadoveanu, o. xiii, 685. — Pl.: lilcuilori, -oare. — Şi: (învechit) tilcnitoriu, -oăre s. m. şi f. — Tîlcui + suf. -tor. TÎLCUITfelU, -OARE s. rn. şi î. v. tilcuitor. TÎLCURdS, -OASĂ adj. (Regional) Care vorbeşte în tîlcuri (3), în pilde. Om cu deosebire de tllcuros. şez. v, 163, cf. a v 14, 15, 26, glosar reg. — Pl.: tîlcuroşi, -oase. — Tllcuri (pl. lui tilc) + suf. -os. TÎLFĂ s. f. v. tllv. TÎLHAR s. m. 1. Persoană care fură, pradă, jefuieşte; hoţ, bandit, (învechit) războinic (I), (regional) robalău. Nici tllharilor şi răpitorilor iaste soţ Domnul. coresi, ev. 449, cf. 340. Se-au făcut oameni răi mulţi, anume tălhar[i] şi furi (a. 1629). iorga, d. b. i, 46. Umărul obrazului sting de se va clăti, rane de nescare tâlhari oare de cine veri dobîndi. paraclis (1639), 261. De năprasnă vine moartea, ca un fur şi ca un tllhariu. varlaam, c. 307. Să nu vă lovască undeva nisca[i]»a tâlhari pe drum. herodot (1645), 18. Cela ce va priimi In casa lui fur sau tălhariu cu lucrure de furtuşag, să va certa ca şi furul. prav. 319. Casa mea casă de rugăciune iaste, iară voi o aii făcut pre ea peşteră tâlharilor, n. test. (1648), 96r/4. S-au sfătuit cu boiarii sei ce vor face cu acei tâlhari ce-i luase Intr-ajutor de la împăratul Rîmului (a. 1670). gcr i, 235/27. Cela ce nu Intră pren uşă in ocolul oilor, ce să suie pre aiurilea, acela fur iaste şi tîlhariu. biblia (1688), 8212/ 37. Împăratul nu mai priimeaşte la sine pe acei tîlhari. cantemir, hr. 138, cf. lex. marş. 238. Dar n-am isprăvit nimică, căci tîlharii n-au ales, Puşte, pistoale stricate, cîte-au găsit le-au cules, amiras, let.2 iii, 358. l'llharii ce se vor prinde de armăşei să-i aducă la temniţă cu toate lucrurile ce se vor găsi asupra lor (a. 1776). uricariul, xix, 346. In mîinile tâlharilor vucoleani m-ai dat. aethiopica, 5r/21. Adunături mulţi ... cu tălhari. ... prădară tot norodul (a. 1782). gcr II, 127, cf. KLEIN, D. 436, budai-deleanu, lex., clemens, lb. La moşia Ciocăneşti 15 tllhari viind zioa în amezi au călcat pe dumnealui vornicul Ralea şi l-au jăfuit. cr (1829), 155x/3. După ce mă jăfuiră tllhari\\] de toată averea, mă vlndură ca un rob. gorjan, h. ii, 88/27. Plnă acum fu cu neputinţă să dea în urma tâlharilor. gt (1838), 482/37. Clnd nu era nici musafiri, nici lăutari,. . . rămînea frica talharilor. russo, s. 19, cf. polizu, costinescu, cihac, ii, 530, lm. De lumină ca tîlharii Se fereşte binişor, eminescu, o. i, 108. Ceata de tllhari căzuse prinsă în capătul pădurii, caragiale, o. i, 164. l'llharii rămaseră ca scrişi pe parele, ispirescu, l. 144. Mă feresc întotdeauna de tîlliar şi de ciumat, macedonski, o. i, 280, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., pamfile, cr. 32, severin, s. 33. Dacă nu ţi-ar fi stăplnă, vremea nu ţi-ai prăpădi Aştepllnd pe la răsplntii ... Ca tîlharii, n-ai plndi Pe voinicul care vine. eftimiu, î. 99. Sclrbindu-se de o nelegiuire ca aceea a ticăloşilor acelora tălhari, fără Intlrziere i-a supus pedepsei, sadoveanu, o. x, 216. De teama tllharilor nici n-am aţipit măcar întreaga noapte, v. rom. decembrie 1954, 106. N-aveau cuvînt nici cit tîlharii. vinea, l. ii, 203, cf. graur, e. 156. Aici a fost odată cuibul tllharilor. deşliu, g. 37. Pe tîlharul care fură pentru mine îl fericesc, pe tîlharul care fură pentru altul 11 nenorocesc, barbu, princ. 53. Bine a spus cine-a spus, că se are bine [norocul] numai cu proştii şi cu tîlharii. t decembrie 1964, 17, cf. alr i 1 554, ar ii 3 428/228, 250, 260, 279, 284, 310, 325, 334, 353, 365, 386, 537, 574, alr sn iv h 983, alrm sn ii h 792. Au, Pavele, armaş-mare, Mai ia-ţi vreo doi armăşei, Capul lui Calapod să-l luaţi La scara tllharilor, La stîlpul boierilor! balade, iii, 89. Ziua-l calcă drumarii, Iar noaptea-l calcă tîlharii. folc. transilv. ii, 19. Tllharilor li-s gătiţi Viermii cei neadormiţi, folc. mold. i, 245. Cine clinele şi-l iubeşte n-are frică de tllhari. zanne, p. i, 375. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Tllha-rii de şoimi Tot mi se-nvîrteau Şi mi se pîndeau. folc. transilv. i, 90. <0> Fig. Tîlhar de ceruri, îmi făcui solia Să-ţi jefuiesc cu vulturii tăria, arghezi, v. 26. Slobod tîlhar rotind prin cetate Trece dorul cu mlini ferecate, voiculescu, poezii, ii, 57. Terente, ah! Te- 4303 TlLHARIU — 316 — TlLHĂRI rente, Tllhar de sentimente, pabaschivescu, c. ţ. 113. <0 (Adjectival) La capul dealului, Intre hotară, unde au înţepat omul cel talhariu (a. 1734). uricariul, xx, 222. <> Expr. Tllhar de drum (sau de drumul mare) v. drum. O Compus: iarha-tîlharului v. iarbă. + (Regional) Haiduc, alr ii 2 881/228, 250, 260, 272, 279, 284, 346, 349, 365, 386, 514, 520, 574. 2. Om ticălos, rău, nemernic. Scriiu voao. . . să nu vă închinaţi acelui tllhariu. alexandria (1794), 79/4. Tot tllharu ăla de Scatiu e pricina răutăţilor! d. zamfirescu, v. ţ. 189. Am să-ţi poruncesc, tllharule, şi dacă nu asculţi de vorbă, am să te umplu de slnge! răcni ţăranul aprins de mlnie. rebreanu, i. 28, cf. iordan, stil. 374. Ce ticăloşi-s, ce tllhari! arghezi, s. v, 137. Pllngea şi mărturisea o dorinţă pe care o repeta de patruzeci de ani: să moară lllhaml. pas, z. i, 31. Alelei! tllhari păglni, Cum o să vă dau la clini, Că de-atlta slnteţi buni! alecsandri, p. p. 91. Săraca frunza de-alun, Mult îmi spune că-s om bun; Dară frunza de arţar îmi iot spune că-s tllhar! folc. transilv. i, 225. <$> (Ca epitet, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) A venit un tllhar de general cu un regiment de călăreţi, reteganul, p. ii, 20. <0 (Adjectival) Acei trlntori... au ajuns mai răi şi mai tllhari ca înainte, bart, s. m. 25. + (Familiar, cu o nuanţă de uşoară mustrare sau de admiraţie) Om şmecher, ştrengar, hoţoman. A / tâlhari ule, vii•' sus de stinghireşti fata de la gherghef? alecsandri, t. 940. Scoboară-te jos, tălharule, că te-oi învăţa eu! creanc-X, a. 49. O, ce tllhar îmi eşti! pamfile, j. ii, 168, cf. iordan, stil. 374. (Ca epitet, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Acum nu se găsea cine să-l dreagă, Printre oameni de treabă. Şi s-a găsit un talhar de om: Clnd să-l dreagă, i-a fost somn. folc. mold. i, 430. + (Regional) Ucigaş, alr sn iv h 981. — Pl.: tllhari. — Şi: (învechit) tilhâriu, tălliiiriu, (învechit şi regional) tălhâr s. m. — Etimologia necunoscută. TÎLHARIU s. m. v. tllhar. TÎLHĂRÂŞ s. m. Tîlhărel. dl, dm. — Pl.: tllhăraşi. — Tllhar + suf. -aş. TÎLHĂRĂŞTÎG s. n. (învechit) Hoţie, tîlhărie. Pricinuiesc multe păgubiri locuitorilor cu necontenitele tălhârâşuguri ce facu (a. 1799). uricariul, iv, 78/11. Tăhărăşugul.. . In veci nu'se ascunde, negruzzi, s. ii, 236. Am desclntat clţiva patrioţi de tălhărăşug. . . şi tot tălhari au rămas! alecsandri, t. 1 043, cf. scriban, d., L. rom. 1966, nr. 1, 45. — Pl.: tllhărăşuguri. — Şi: tălhărăşAg, tllhnruşug (l. rom. 1966, nr. 1, 45) s.n. — Tllhar + suf. -şug. TÎLHĂREA s. f. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia compozitelor: a) plantă cu flori galbene, adesea roşietice pe din afară, dispuse în capitule; (regional) crestanie, crestăţea, făgeţea, floa-rea-hoţului, foaia-făgelului, foaia-tîlharului, iarba-tîl-harului, salată-cîinoasă, susai-de-munte, susai-de-pă-dure, susai-pădureţ, susai-sălbatic (Myeelis muralis). Cf. lb, tdrg, borza, d. 112; b) (regional) crestăţea (Lactuca quercina). conv. lit. xxiii, 1 055, şăineanu, d. u., scriban, d., borza, d. 95; c) (regional) salată sălbatică (Lactuca serriola). id. ib. 95. 2. Susai (Sonchus arvensis). Cf. lb, polizu, brandza, fl. 317, grecescu, fl. 359, cade, borza, d. 162. 3. Salata-iepurelui (Prenanthes purpurea). cade, borza, d. 137. 4. (Regional) Mutătoare (Bryonia alba), borza, d. 34. * — Pl.: tllhărele. — Şi: (regional) tâlhărea s.f. gheţie, r. m., brandza, fl. 317, dame, t. 187, barcianu. — TÎIliar -f suf. -ea. TÎLHĂRJÎL s.m. Diminutiv (hipocoristic) al lui tîlhar (I); tîlhăraş, (rar) tilhăruş. Nu mă-nvăţai plugărel, Ci mă-nvăţai tîlhărel, Furam ici, furam colea. reteganul, tr. 32, cf. bud, p. p. 21. — Pl.: tllhărei. — Tîlhar + suf. -el. TÎIjHĂRfiSC, -EASCĂ adj. 1. Care ţine de tîlhari (1), privitor la tîlhari; hoţesc, banditesc. în loc de casa lu Dumnezeu ce era, fură peşteră tllhărească. coresi, ev. 458. Au luat acel ajutor tâlhăresc de la împăratul Ulmului, eustratie, ap. gcr i, 234/28. Sămnul acei tunsuri ca un cetlău au fost sămn tâlhăresc, u. costin, o. 271. Prefac In peştere tllhăreşti besearicile. molnar, ret. 34/5, cf. lb. Ne Intllnirăm cu o corabie tllhărească. gorjan, h. ii, 88/7, cf. polizu, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. Alţii cată, După năravul tllhăresc Jur împrejur — poiana toată. v. rom. octombrie 1954, 27. Numai atacurile tllhăreşti n-au putut fi încă stlrpite. h. lovinescu, t. 307, cf. dex. + Ca de tîlhar (1). C-o mişcare pripită, tllhărească, îşi turti pălăria şi-o băgă In sin. vlahuţă, ap. CADE. 2. Josnic, mîrşav, ticălos. Triimisesă Duca Vodă pe Dumitraşco Buhuş să omoare pe furiş. . . pe Bogdan hatmanul. Ce Buhuş. . . n-au vrut să fac-acel lucru tâlhărescu. neculce, l. 157. Şi te vei lupta, cu viaţa cea tâlhărească, aethiopica, 16r/8. Ercid va ca să mă vază! al cărui braţ tîhăresc îmi smulse, crudul, copiii din slnal meu părintesc, heliade, o. i, 439. Cutreierlnd străzile, observ. . . soclurile monumentelor rămase fără bronzuri, ca o mută acuzaţie adusă războiului tllhăresc. contemp. 1948, nr. 104, 21/4. — Pl.: tllhăreşti: — Şi: (învechit) tâlhăresc, -eăscă adj. — Tllhar + suf. -esc. TÎLHĂRJiŞTE adv. în felul tîiharilor (1), ca tîl-harii; hoţeşte; pe furiş. Alerga tălhăreaşte de ţinea calea a bărbflţi şi a femei, dosoftei, v. s. ianuarie 25r/22. Foarte puţini... intră prin uşă tn staulul acesta, iar cei mai mulţi slnt acei ce să suie pe aiurea şi tâlhăreşte (a. 1764). uricariul, i, 309. Datoria lor era. . . să ceie prin judecată, iar nu tâlhăreşte să între pe fereastră şi fără ştirea dregătoriilcr, să între in averea fratelui lor (a. 1793). ib. xvi, 333, cf. lb. Au năvălit... tîlhăreşte în satul ce se-vecineşte. cr (1831), 1392/33, cf. polizu, lm. Lucrurile s-au petrecut repede, aproape tâlhăreşte, vlahuţă, ap. cade, cf. scriban, d. Această sevă tare din care totul creşte Au vrut s-o gîtuiască illharii tîlhăreşte. deşliu, g. 51. Tăiatu-m-ai lîlhăreşte, Fugitu-mi-ai mişeleşte, alecsandri, p. p. 74. Şi mi t-a furat Hoţeşte, Mi l-a luat tîlhăreşte. teo-dobescu. p. p. 572. O E x p r. A frige m miel tllhă-reşte = a frige mielul întreg, în pielea"ii. ddrf. — Şi: (învechit) tâlhăreşte adv. — Tllhar -|- suf. -este. I ÎLHĂRfiT s. n. (învechit) Tîlhărime. Trimise D [o] mnul presle dînşii. . . tllhăreturile sirilor şi tllhă-retul moaviteanilor. biblia (1688), 3332/55. Tălhăret mult era. De la Cotnar tn sus era ţara pustie, neculce, l. 84. N-a rămas loc necălcat de tălhăret (începutul sec. xviii). mag. ist. iii, 55/6, cf. pascu, s. 31, cade, scriban, d. — Pl.: (rar) tllhăreturi. — Şi: tălhăret s.n. — Tîlhar -f suf. -et. TÎLHĂRf vb. IV. Intranz. A duce viaţă de tîlhar (1), furind, jefuind, prădînd; (învechit) a tîl-hui. Mulţi. . . suflete-ş pierd sau illhărind, sau uci-glnd, sau furînd. coresi, ev. 72. Cela ce va fi tllhariu de drum, şi... de-l vor fi prins illhărind de faţă, pre acela să-l splnzure intr-acel loc. prav. 35. După aceaea aduseră un tllhariu la Alexandru şi-i grăi Alexandru: Omule! că ci [= dece] tâlhăreşti? alexandria, 158/19, cf. polizu. Scoase toate avuţiile ce adunase de clnd tllhărea. ispirescu, l. 145, cf. ddrf, alexi, w., şăi- 4312 TÎLHĂRIE 316 — TÎEHUI neanu, d. u., scriban, d. Aşteptau... să iasă din vizuinile lor şi să lilhărească. barbu, princ. 18. Ne robesc, Tilhăresc şi prăpădesc, balade, ii, 220. Să fure, să lilhărească, Ca bani mulţi să pungăşească. polc. mold. ii, 116. + (Regional) Refl. A se face haiduc; a se haiduci. Sfatu ce sfătuia? Tot de Miu pomenea... Că, de clnd s-au tâlhărit, Drumuri mari s-au părăsit, Mărfurile s-au scumpit, mat. folk. 209. — Prez. ind.: tilhăresc. — Şi: (învechit şi regional) tâlhări vb. IV. — V. tîlhar. TÎLHĂRfE s.f. Faptă de tîlhar (I); jaf, furt, hoţie, (învechit şi regional) tîlhărit1, (învechit) tîlhă-răşug, tîlhărire, tîlhărşag, tîlhuşag, (regional) robălie. Unora le vine neputinţa den saţiu şi den beţie...; altora. ■ . pentru tllhăriia şi pentru furtişagul [lor]. coresi, ev. 60. Cănd aude vădind vinele altora, cumu-i tllhăria, fartuşagul..., ascultă ca drag. varlaam, c. 277. In lume se află multe războaie între oameni; ucideri, tllhării, morţi fără de direptate. cheia în. 9r/9, cf. lb. l-au fost luat banii prin Inşălăciune şi tălhărie. negruzzi, s. i, 86, cf. polizu. Abuzul, tllhăria avem să le sllrpim. alexandrescu, o. i, 314, cf. lm. Această confiscare înseamnă o adevărată tllhărie. ionescu-rion, s. 205, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., severin, s. 106. Tălhăria esle crimă şi se pedepseşte cu muncă silnică, cod. pen. r.p.r. 582. Atentatul contra bancherilor... poartă numele cauzei: tllhăria. arghezi, s. xi, 45. E un jaf de rlnd, e o tllhărie. vinea, l. ii, 243. Păduchii, foametea şi tllhăriile nu erau de ajuns. h. lovinescu, t. 299. Văzlndu-se lntr-o nevoie aşa de mare, au socotit să înveţe tălhăria, că poale i-a merge cu a-ceasta mai bine. sbiera, p. 255, cf. alr sn iv h 984, alrm sn ii h 793. (Glumeţ) Furnicele ies la atac şi tllhărie, tabără pe un scarabeu căzut din lumina lunii si-l cuţitează. arghezi, s. viii, 55. + (Regional) Haiducie. alr ii 2 882/95, 228, 250, 284, 316, 325, 346, 349, 353, 365, 514, 520, 574. — Pl.: tllhării. — Si: (învechit si regional) tâlhărie s. f. lb, alr ii 3 626/319, 325, 334, 3f46. — TUhar + suf. -ie. TÎLHĂRfME s. f. Mulţime, ceată de tîlhari (i); (învechit) tîlhăret. Toată ţara..., de tălhărime tătă-rască, au curăţit-o. cantemir, hr. 440, cf. cade. — Şi: (învechit) tălhărime s. f. — Tîlhar -f suf. -ime. TÎLH&RfRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a tîlhări; tîlhărie. Cf. polizu, lm. — V. ttlhări. TÎLHĂRfŞ adv. (Regional) Pe furiş, fără de veste, ca tîlharii d). Cf. t. papahagi, c. l. — Tilhar suf. -iş. TÎLHĂRfri s. n. (învechit şi regional) Faptul de a tîlhări; tîlhărie. Şi de atunce nu mai avea Cantemir Vodă odihnă In domnie..., că se Impluse ţara de tâlhărit, n. costin, let.2 ii, 36. Nu ave cum merge Intr-attă parte de răul tllhăritului. neculce, l. 253. Ţeranii să facă două cetăţi, prin care să se contenească.. . tălhăritul pe Marea Neagră, şincai, hr. iii, 129/5, cf. ddrf, cade. De-a fi dus la tălhărit, Să mi-l aducă rănit, marian, ins. 40. Eu v-aş sfătui ... să ne lăsăm de tălhărit! sbiera, p. 267. — Si: tălhărit s. n. — V. tilhări. TÎLHĂRfT2, -Ă adj. Jefuit, prădat de tîlhari (1). Da risipa, păragina averilor şi sapa de lemn în care rămln tllhăriţi? jipescu, o. 93. — Pl.: tllhăriţi, -te. — V. tilhări. TÎLHĂRfŢĂ s.f. Hoaţă, tîlhăroaică. Unde s-ar afla... fămei iară atltea tllhăriţă? n. costin, l. 127. Au început a-ş arăta răuteţile ei: beţivă, tălhăriţă şi altele (a. 1814). iorga, s. d. xvi, 344, cf. lm, pascu, s. 258. Unde mi-ai ascuns manşonul, tllhăriţo? brăescu, a. 34. — Pl.: tllhăriţe. — Si: (învechit si regional) tălhăriţă s.f. — Tilhar + suf. -iţă. TÎLHĂROAICĂ s. f. Hoaţă, tîlhăriţă. Florăreasa era o tîlhăroaică şi protestările ei n-au folosit la nimic. arghezi, s. xi, 21. + (Familiar, cu o nuanţă de uşoară mustrare sau de admiraţie) Fiinţă şmecheră, hoţomană. Această învăţată tălhăroaicâ [iapa năzdrăvană] se ascunsese într-un colţ de mare, cine ştie la care capăt de lume. mera, l. b. 165. — Pl.: tîlhăroaice. — Şi: (regional) tălhăroăică s.f. — Tilhar -f suf. -oaică. TlLHĂROl, -OAIE s. m. şi f. Tîlhar (1); ticălos (3), nemernic; p. ext. haiduc. Nu-i vrednic un tllhăroi ca tine Să-mi spurc armele nemuritoare, budai-deleanu, ap. cade. Mă duc să dau jalbă că m-ai bătut tn casa d-tale ca un tllhăroi. alecsandri, t. 1 544, cf. bud, p. p. 50. O fost o fată de gazdă în deal, cu oile ... Ş-o mărs pribegii, tllhăroii pă ea, şi o legat şi o luat oile de la ea. arh. folk. i, 163, ef. alr i 1 550/ 345, chest. v/76. + (Familiar, cu o nuanţă uşoară de mustrare sau de admiraţie) Copil poznaş, ştrengar. Cf. săghinescu, v. 71, pascu, s. 115. — Pl.: tllhăroi. — Şi: (regional) tălhărfi, -oâie s. m. şi f. — Ttlhar -f suf. -oi. TÎLHAR <ÎS, -OÂSĂ adj. Cu apucături de tîlhar (1); viclean. Da Codreanu tălhăros... Catî-n sus şl catt-n gios, Zări un drac di mocanaş... Cu doi cai alăturia. vasiliu, c. 59. Hlra baba Cutreieră dumbrava, Vicleanul tălhăros Se pune jos Şi răpune Capul babei jos, Şi-şi face cină din el, Ca dintr-un miel [Porcul şi lupul], gorovei, c. 305. + (Familiar, cu o nuanţă de uşoară mustrare sau de admiraţie) Ştrengar, şmecher. Cf. pamfile, j. ii, 168. — Pl.: tllhăroşi, -oase. — Şi: (regional) tălhăros, -oâsă adj. — Tilhar + suf. -os. TÎLHĂRŞAG s. n. (învechit) Tîlhărie. Cf. lb, l. rom. 1966, nr. 1, 46, cl 1973, 253. — Pl.: tllhărşagurî. — Şi: tălhărşăg s.n. lb. — Tilhar + suf. -şag. TÎLHĂRTÎŞ s. m. (Rar) Tîlhărel. Cf. db. viii, 206. — Pl.: ttlhăruşi. — TUhar + suf. -uş. TÎLHĂRUŞTJG s. n. v. tilhărăşug. TÎLHfŞ s. n. (Regional) Pădure, dr. iii, 807, cf. graur, e. 156. — Cf. s i h 1 i ş. TÎLHOCf vb. IV. Refl. (Regional; despre persoane) A se spăla cu apă multă (Stăneşti — Curtea de Argeş), l. rom. 1959 , nr. 3; 67. — Prez. ind.: tllhocesc. — Etimologia necunoscută. TÎLHUf vb. IV. Intranz. (învechit) A tilhări. Acei tălhari de nu-i vei prinde, cit să va lua omătul la munte ei vor începe a tălhui (începutul sec. XVII). eosetti, b. 57. Şi au mărs şi la un codru, ce să cheamă Ghera, de iarăş au tălhuit şi au făcut râu (a. 1629). iorga, d. b. i, 45. Cela ce va fi tâlhar de drum şi... de-l vor fi prins tălhuind (tîlhărind munt.) de faţă, pre acesta să-l spăndzure intr-acel loc. prav. 35. N-a mai mers la oaste, ce a rămas tălhuind prin ţeară pe la prisecile oamenilor, n. costin, let2. ii, 106. Seminţiia ta tălhuind va tălhui ?(a. 1760). gcr ii, 71/ 14, cf. graur, e. 156. + Tranz. A jefui, a prăda. Dăm ştire... de răndul celor tâlhari... că vara şed în munţi şi tălhuiesc neguţătorii (începutul sec. XVII). 4328 TÎLHUŞAG — 317 — TiMBULÎ rosetti, b. 56. Au venit iarăş de au tălhuit o mănăstire, anume Voroneţul (a. 1629). iorga, d. b. i, 44/30. — Prez. ind.: tilhuiesc. — Şi: tălhui vb. IV. — Din magh. tolvajsăţ). TÎLHUŞÂG s. n. (învechit) Tîlhărie. Să cade a tot omul creştin să-ş ferească ochiul mentei sale... de asuprele şi de Ulhuşaguri. varlaam, c. 161. Mearge să facă vreo răutate, ce se dzice furtuşag, lălhuşag (t i 1-hărie munt.) prav. 168. Temtndu-să să nu cumva aceleaş furtuşaguri şi lălhuşaguri să facă. cantemir, hr. 138. Avlnd mulţi bani, lor nu le da nemică, ci-i lăsa să se hrănească cu răpilul şi cu lălhuşagul. axinte uricariul, let. ii, 172/32. S-au adiverit că slnt oameni răi, nişte beţivi şi aflaţ Intru tălhuşaguri (a. 1741). iorga, s. D. vi, 257. Clte vlnzări, tălhuşaguri, ucideri. critil, 33/22. întru toate orlnduialele orăşanilor, tăl-huşagul era de mare laudă, beldiman, n. p. ii, 98/11, el. hem 1 425. — Pl.: Ulhuşaguri. — Şi: tălhuşâţi s. n. — Din magh. tolvajsâcj. TILJĂ s. f. v. tîlvă. TIlmACI s. m. v. tâlmaci. TÎLMĂCf vb. IV v. tălmăci. TÎLMĂCfRE s. f. v. tălmăcire. TÎLMĂCIT0R, -OARE s. m. şi f. v. tălmăcitor. TÎLMĂCITtRĂ s. f. v. tălmăcitură. XÎLNf vb. IV. 1. Tranz. şi r e 11. (învechit şi regional) A (se) intîlni. Cum v-am zis aşa grăiţi lu Isar clnd vă veţi tăini cu el. po 112/8, cf. 254/22. Răul va să te tălnească. dosoftei, ps 464/12, cf. drlu, dr. iv, 159, t. papahagi, m. 234, lexic reg! 22, glosar reg. (Intranz.) Mere şi tllneşte cu ursu. o. bîrlea, a. p. i, 127. + Refl. (Despre hotare) A se întîlni într-un punct. [Hotarul] să tllniaşte cu hotarul Bilfiganilor (a. 1704). iorga, s. d. xvi, 206. 2. Refl. (Prin Maram.; informa tăini) A se în-tîmpla, a se nimeri. Şl ce rău ni s-o tăi nit, Fecior d'e căsătorit N'e-a h'l musai prohod'it. t. papahagi, m. 234, cf. lexic reg. 10. 3. Tranz. (Regional) A nimeri ţinta. Cf. alr i 1 219/278, 280, 295, 302, 305, 333, 335, 337, 339, 341, 348. — Prez. ind.: tllnesc. — Şi: tăini vb. IV. — Din magh. talăl (dialectal tanăl). TÎLNfŞ s. n. (învechit) întâlnire. Cf. dosoftei, ap. ROSETTI — CAZACU, I.L.R. I, 129, JAHRESBER. VIII, 204. — Tilni + suf. -iş. TÎLORMATĂ s. f. v. tlrnomată. TÎLOS, -OASĂ adj. (Prin sud-estul Munt.) Dezordonat; murdar. Cf. cv 1951, nr. 1, 37, lexic reg. 87. — Pl.: tllosi, -oase. — Cf. t î 1 ă. TÎLPAC, -Ă adj. (Regional; despre pămînt) Tare ca o talpă (I 2), (regional) tălpos. Griul nu se face aici, locul fiind tllpac. i. ionescu, p. 431. — De la talpă. TlLPfNĂ s. f. v. tulpină1. TÎLV, -Ă subst. 1. S. m. (Bot.) Tigvă (Cucurbita pepo, Lagenaria siceraria). Cf. ddrf, barcianu, brandza, fl. 154, SIMIONESCU, FL. 357, SCRIBAN, D., BORZA, d. 55, 95. Venisem pe la voi, că mă rugase el să v-aduc nişte sămlnţă de tllv. v. rom. noiembrie 1964, 34, cf. alr sn i h 200. __________________ 2. S. n. Fructul tîlvului (i); vas făcut din fructul uscat, întrebuinţat la scoaterea, prin aspirare, a vi- nului sau a rachiului dintr-un butoi; p. ext. obiect avlnd forma unei pîlnii cu o ţeavă lungă şi subţire, care se foloseşte în acelaşi scop; (regional) ploscă1, trăgaci (II 4), trăgulă (1). V. tigvă. Cf. valian, v., RUSSO, S. 18, POLIZU, CIHAC, I, 280, BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, pascu, s. 212. Cei mai mototoli au rămas la gura canalei, pe la vrăni, cu tllvul In gură. lungianu, ap. cade, cf. h ix 86, rădulescu-codin, com. din TURNU MĂGURELE, L. COSTIN, GR. BĂN. II, 191, CHEST. II 464/73, ALR II 6 030/349, 784, 836, 876, ib. 6 160/ 812, ib. 6161/784, 848, 872, 886, 899, 928, l. rom. 1961, nr. 1, 24. <0 F i g. Popa Joniţă Bulbuc răstoarnă In tllvul gurii a doua cinzeacă de drojdie, stancu, d. 92. Expr. A fi cu buzele pe tilv = a avea viciul beţiei, a trage la măsea. mat. dialect, i, 237. A mirosi a tîlv = a mirosi a vin. Am auzit că e unul la barieră, care face percheziţie..., glumea el, mirosind a tllv de la o poştă, iovescu,,n. 40. Beat tllv = mort de beat, beat turtă. Cf. ciauşanu, gl. Se duce făcut tilv = se duce glonţ, se duce puşcă. id. ib. 3. S. f. (Ban. şi prin nord-vestul Olt.) Culme rotundă de deal sau de munte. Cf. dr. i, 117, iii, 452, l. rom. 1975, 212, 213, h xviii 137, 282, com. liuba, ARH. FOLK. III, 156, LEXIC REG. 87. — Pl.: tllouri. — Şi: tîlvă (borza, d. 95), tîlfă, tîljă (lexic reg. 87) s. f. — Cf. t i g v ă. TÎLV AN, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (în sintagmele) Păr tllvan = specie de păr care produce pere tîlvane. Cf. udrescu, gl. Pară tllvană = pâră mare, de formă lunguiaţă, asemănătoare cu tilvul (2). id. ib. 2. (Despre oameni) înalt, mare, voinic, udrescu, gl. E o muiere tllvană, voinică, id. ib. + Cu picioare lungi şi subţiri (Strehaia). alr ii/i mn, 44, 2 233/848. — Pl.: tllvani, -e. — Tllv + suf. -an. TÎLVÎC interj, v. tllblc. TILVURĂ s. f. (Regional) Cîrd (Izvora — Craiova). gl. olt. Tllvură de glşte. ib. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. TÎMĂlA vb. I v. tămîia. TÎMBAR s. n. (învechit) Haină lungă şi largă purtată peste îmbrăcămintea obişnuită; manta (de obicei femeiască) tivită sau căptuşită cu blană. V. t a b a r. Tlmbariul era necusut, de sus urzit, coresi, ap. dhlr ii, 562. La-va In vin veşmlntul său şi In slngele aoiei tlmbariul său. po 174/13. Să-şi vlnză tămbariul lui să-şi cumpere armă. n. test. (1648), 99v/33. S-au făcut fetei sucnă şi tlmbariu (a. 1661). uricariul, xvi, 203. Luaţi-i tlmbariul şi o bateţi, dosoftei, v. s. septembrie 7r/20. Ţiindu-i giuplneasa lui poala tlmbariului despre partea ce era paznici, n. costin, let. ii, 19/28. Dlnd ea tămbarul unui preot pe un sărăndar, am luat eu blana dă la acel preut (a. 1721). iorga, s. d. xvi, 375. 3 tămbare, 2 de şahmarand şi 1 de canavaţă blănii cu soboli (a. 1734). bul. com. ist. iv, 68. Un tămbar cu alimii de jder şi cu zagara de sobol (a. 1741). iorga, s. d. vi, 260, cf. şăineanu, d. u. Ca îmbrăcăminte de iarnă pe deasupra se poartă nişte blane mari, scumpe, numite tămbare, acoperite cu feţe scumpe, ap. cade. — Pl.: tlmbare. — Şi: tlmbăriu, tămbăr, tembăr (anon.. car.) s.n. — Din n. gr. Ta(A7totpiov. TÎMBARIU s. n. v. tlmbar. TlMBĂRAU s. n. v. tomberon. TÎMBRIŢAR s. m. v. trlmbiţar. TÎMBULl vb: IV. Intranz. 1. (Regional) A cădea de acord, a ajunge la înţelegere (Sîngeorz Băi — Năsăud). Cf. paşca, gl. 21 - c. 857 24 4351 TlMBULUl — 318 — tîmpenă 2. (Prin Maram..; în forma tlmbului) A se ocupa cu ceva, a lucra, cv 1951, nr. 3, 44. — Prez. ind.: ilmbulesc. — Şi: tlmbului vb. IV. — Etimologia necunoscută. TÎMBULUf vb. IV v. tlmbuli. TlMBUREÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Mo-totoleală. udrescu, gl. 4- Murdărie (1). udrescu, cl. Ce tlmbureală e asta, fato? Unde ai stat? id. ib. — Pl.: tlmbureli. — Tîmburi + suf. -eală. TlMBURf vb. IV v. limburi. TÎMBURfT, -Ă adj. v. timburit. TÎMBUSlT, -Ă adj. v. tlmbuşit. TÎMBtJŞ, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Arătos, bine făcut (paşca, gl.) ; (mai ales despre femei) cu şolduri mari (com. din bistriţa). Are spate tlmbuşe, paşca, gl. Tlmbuşă femeie, id. ib. — Pl.: tlmbuşi, -e. — Etimologia necunoscută. TÎMBUŞI vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A îngrămădi, a movili, paşca, gl., cf. teaha, c. n. 272. + Refl. (Despre oameni) A se ghemui, a se chirci. paşca, gl. Nu te tlmbuşi. id. ib. 2. (în forma tumbuşi) A bate foarte tare. Cf. lexic reg. 39. 3. (în forma tămbuşi) A surprinde pe cineva, a prinde în flagrant delict (Lisa — Făgăraş), lexic reg. 91. — prez. ind.: tlmbuşesc. — Şi: tămbuşi, tumbuşi vb. IV. — Etimologia necunoscută. TÎMBUŞfT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) Ghemuit, adunat, chircit; tolănit, trîntit2. Măi Coridone! Coridone, scoală! Scoală sus, nu dormi dus, Tlmbuşit cu dosu (faţa)-n sus. t. papahagi, m. 189, cf. 234, cv 1951, nr. 3, 44. + Cu gîtul scurt şi gros (Sîngeorz Băi — Năsăud). paşca, gl. — pl.: tlmbuşiţi, -te. — Şi: tlmbuşit, -ă adj. — V. tlmbuşi. TÎMFENI subst. pl. (Bot.; regional) Crăiţe (Ta-getes erecta), bohza, d. 167. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. TÎMÎIE s.f. v. tămiie. TIMNĂ s. f. (Regional) Vale întunecoasă, l. rom. 1975, 195. ^ Pădure întunecoasă, l. rom. 1975, 195. — Pl.: tlmne. — Cf.bg. t m h a „întunecoasă". TÎMP1 s. n. v. timp. TlMP2 s. n. v. ttmpfti. TÎMP3 s. n. v. tlmplfii. TÎMP4, -Ă adj. 1. (învechit şi regional; despre o-biecte ascuţite) Cu vîrful sau cu tăişul tocit, ştirbit. Sabie slujitorească şi tăioasă iaste? au tlmpă custură băbască? cantemir, hr. 222, cf. budai-deleanu, lex. Sinălăul este un cuţit gros, timp, nu mult încovoiat. pamfile, i. c. 43, cf. mihăilă, î. 188. Suliţă cu bold timp, se spune despre un om iute din fire, dar milos. Cf. zanne, p. iv, 640. O E x p r. A fi timp la vedere = a nu vedea bine, a fi miop. Cf. hem 386. •+ Teşit, rotunjit. Partea dinapoi, numită ,,pUpă“ e mai tlmpă declt cea dinainte şi aici e clrma corăbiei, cooru-dră-guşanu, c. 50. 2. (Despre oameni) Timpit (2). Cf. lb, lm. ,,Tlmp“ vrea să zică „prost“ pe româneşte, maiorescu, cr. iii, 251. Trăsnea era înaintat In virstă, bucher de frunte şi timp tn feliul său. creangă, a. 89. Rămase timp cu ochii holbaţi pe lumina de la fereastră, caragiale, o. i, 65, cf. ddrf. Prost şi timp ar fi să-şi închipuie că ea a fost de faţă. sadoveanu, o. x, 658, cf. 225, gorovei, cr. 461, zanne, p. v, 294. O (Despre animale) Folosindu-se de Invălşmăşeala unei cirezi lltripe de malaci, se strecuraseră Intr-un ţarc două fiare hămesite. m. i. caragiale, c. 45. •$> (Substantivat) Ascultă gură-căscată şi cu ochi de timp. galaction, o. 54. + (Despre privirea, facultăţile sau manifestările oamenilor) Care exprimă tîmpenie (1). Scurmat-am cu tlmpă mintea mea şi am scos acest izvor de apă dulce (a. 1642). bv i, 121. Tlmpă socoteală easte. cantemir, ist. 154. Nu ştiu cum, totdeauna pare Că mintea bună fu cu sărăcia Pretenă, iară timpa dezmierdare cu bogătatea şi cu boieria, budai-deleanu, t. v. 113. Moartea-i un moment, desperarea e tlmpă. eminescu, n. 73. Spre oraşul plin de turle Stau privind c-un aer timp... Şi deodată-ncep să urle Că-i apucă noaptea-n clmp. to-pîrceanu, o. a. i, 186. Trufaşe, se înalţă din trei foi Cu o mlndrie tlmpă peste noi. arghezi, s. v, 232. Privirea li era tot atit de tlmpă ca acum cincisprezece ani. preda, d. 147. întoarse spre George un obraz roşu, In care ochii aveau o strălucire tlmpă, de mort subit. t. popovici, se. 94. Vaca 11 privi lung, cu privirea ei tlmpă. il ianuarie 1960, 24. Cuvintele stlrnesc un rls mai degajat declt slsliala tlmpă a personajului, gl 1961, nr. 9, 7/4. Avea un rls timp pe buze. barbu, princ. 253. -0> (Adverbial) Oarţă rldea timp, dezvelindu-şi gingiile lăptoase, c. petrescu, r. dr. 237. Se uită aiurea şi timp. blaga, poezii, 184. Rlde timp... I se scutură umerii, apucaţi ca de-un spasm, il mai 1960, 19. — Pl.: timpi, -e. — Din v.sl. Txn-h. / TIMPĂ1 s. f. (Regional) Coastă foarte întinsă, stin-coasă şi cu pantă foarte repede (prăpăstioasă); deal sau munte care se ridică brusc şi la mare înălţime deasupra unui şes. cl 1975, 136. — Şi: timp s.n. cl 1975, 136. — Etimologia necunoscută. TIMPĂ2 s.f. v. timplă1. TÎMPĂ3 s. f. v. timplă2. TIMPĂN, -Ă adj. (învechit, rar; in forma tămpăn) Tîmpănăreţ. Pre mijloc de feate tămpără (tămpănă s, de tămpăne h, tămpănişe c2). psalt. 129. — Pl.: tlmpăni, -e. — Şi: tămpăn, -ă adj. — De la tlmpină. TIMPĂNĂ s. f. v. ttmpină. TÎMPĂNĂRfiŢ, -EÂŢĂ adj. (învechit) Care cîntă din tîmpină; (învechit, rar) tîmpăn, tîmpăniş. Pre mijloc de feate tămpără (tlmpănăreaţe c). psalt. 129. Clnta In mijlocul feţişoarelor tămpănăreaţe. biblia (1688), 4022/44. — Pl.: tîmpănăreţ, -e. — Tlmpănă + suf. -(ă)reţ. TÎMPĂNfŞ, -Ă adj. (învechit, rar; în forma tăm-pănişj Tîmpănăreţ. Pre mijloc de feate tămpără (tămpănă s, de tămpăne h, tămpănişe c2). psalt. 129. — Pl.: tlmpănişi, -e. — Şi: tămpăniş, -ă adj. — De la tlmpănă. TÎMPĂRĂMINT s. n. v. temperament. TÎMPEÂLĂ s.f. (Rar) Tîmpenie (1). Băutura de prisos... aduce tlmpeală. jipescu, o. 30, cf. bianu, d. s. A ajuns la tlmpeală. scriban, d. — Pl.: tlmpeli. — Timpi + suf. -eală. TIMl'EÎVĂ s. f. v. tlmpină. 4376 TÎMPENIE — 319 — TÎMPINA TÎMPlîNIE s. f. 1. Starea omului cu inteligenţă mărginită; faptă sau vorbă prostească; idioţenie, prostie, neghiobie; (rar) timpeală, tîmpie, tîmpime. Clnd v-aţi vedea mutra in apele viitoare ale rlului numit ,,onoare politică“, v-a(i blestema tlmpenia care v-a îndemnat să mlncafi sudoarea şi punga popoarelor. JIPESCU, ap. TDRG, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU,' d. u., scriban, d. M-a pus să semnez o tlmpenie care m-a compromis In faţa cetitorilor mei! v. rom. februarie 1954, 217. îmi Bine să rid de orice... să spun toate tlmpeniile din lume. h. lovinescu, t. 6. Dacă şi fără să vrea face clteodată rău,... ce se-ntlmplă clnd o să facă o tlmpenie? v. rom. noiembrie 1964, 37. Sărbătoreau. . . un film pe care ll făcuseră ei doi şi care ieşise de-o tlmpenie nemărginită, preda, m. s. 41. + Stare de inconştienţă, de întunecare a minţii. Se trezise din tlmpenia In care o adusese moartea lui Vasile. agîrbiceanu, s. 372. 2. (Rar) Faptul de ase timpi (2); tîmpire (2). Frln-tură de limbă ca la aceşti nefericiţi dascăli nu s-a mai dat a vedea; cumplit meşteşug de tlmpenie! creangă, a. 84. — Pl.: tlmpenii. — De la timpi. TÎMPERAT» -Ă adj. v. temperat. TÎMPÎ vb. IV. 1. Tranz. (învechit şi regional) A toci, a roade prin întrebuinţare, prin frecare, prin lovire etc. Zeace femei In port bărbătesc tlmpiră şi zdrobiră acele şarpelui, dosoftei, v. s. septembrie 14r/7. Scorpia ascuţit acul să-şi tlmpească. cantemir, ap. ddrf, cf. drlu, pogor, henr. 233. O, muză! Să începem a mai tămpi condeiul, negruzzi, s. ii, 216, cf. polizu, costinescu, şăineanu, d. u., com. din vicovul de sus — rădăuţi. O Refl. Condeiul mi se tlmpeaşte clnd vreau să scriu acelea ce tie fi se cuvin, antrop. xi/2. Toate săgeţile vicleşugului ei se tlmpiseră In inima de piatră a ciocoiului, filimon, o. i, 133. Pln-atuncea oasele noastre se vor timpi de spăzile lor. i. negruzzi, s. v, 505, cf. alr i 1 089/840. <0 Tranz. şi r e f 1. F i g. Adus-au Mihai Vodă lingă oastea sa şi oşti străine .... aşleptlnd să se tămpească sămefia lor [a duşmanilor], muşte, let. iii, 66/13. Nicidecum n-au timpii voirea slăbănogiia firii, mineiul (1776), 50ra/27. Nimic dară pe lume poate timpi mai tare şi neprelntors cele mai frumoase însuşiri a duhului, vasici, m. ii, 12/30. Ţi s-au tlmpit Incltva simţirile asupra neajunsurilor ce Intlmpini pretutindeni, codru-drăguşanu, c. 91. Patimile se tlmpesc şi liniştea se restatorniceşte. negruzzi, s. i, 293. De ce să nu se tlmpească durerea mea de durerea unei alte creaturi ? i. negruzzi, s. v, 523. <0> Expr. A timpi cuiva nasul v. nas1. ^ Refl. (învechit; despre ochi) A nu mai vedea bine; (despre vedere) a slăbi. Ochii să tlmpiră de zăbavă, dosoftei, ps. 222/12. După ce-au Imbătrlnit Isaac şi să tlmpiră ochii lui a vedea, biblia (1688), 191/25. De multă lumina soarelui viderile tlmpindu-mi-se. cantemir, ist. 155. 4 Tranz. fact. (Cu complementul ,,ochii“) A face să nu mai vadă bine. Aceia îmbrăcaţi de slrmă şi de fir strălucesc ca nişte sori, cit cu strălucirea lor tlmpesc ochii celor ce li privesc, molnar, ret. 61/17. + Tranz. Fig. (învechit) A înfrînge, a învinge. Acesta sw[î]n< părinte a tlmpit pre Apolinarie ereticul. dosoftei, v. s. ianuarie 43r/5. Ei numai pe a lui Batic cumpleciune şi a tătarilor lui vrăjmăşie, bărbăteşte au tlmpit. cantemir, hr. 19. + Intranz. (Mold.; în forma Unchi) A conteni, a înceta, a se opri. Poetul, tinchind din mers, privi-ndărăt. vlahuţă, s. a. ii, 628. Se crede că ploile nu tinchesc declt atunci clnd se arată curcubeul, pamfile, văzd. 118. Vlntule, mai conteneşte, Că vlntul mă plrjoleşte. Vlntul, mări-a auzit, Din bătaie a tinchit. id. c. ţ. 173, cf. scriban, d. Abia o Unchii. Plinge de dimineaţă, cv 1951, nr. 2, 35. 2. T r a n z. şi r e f 1. A-şi pierde sau a face să-şi piardă inteligenţa, a deveni sau a face să devină tîmpit (2); a (se) năuci (1), (in dicţionarele din trecut) 24 a (se) neghiobi, (regional) a (se) tintăvi (2), a (se) prosti. Cf. lb, polizu. Aproape să mă tlmpesc şi eu de prea multă admirafiune. caragiale, o. v, 346. De-clinafiunile latine şi grece, cu care ne tlmpesc la şcoală, dau surtucarului o părere atlt de mărită de propria lui inteligentă, gherea, st. cr. ii, 243. Cum e cu putinţă ca această omenire nouă să se tlmpească... ? ionescu-rion, s. 227, cf. ddrf. Mintea ucenicilor o tlmpeşte, prifăclnd şi striclnd judecata ei (a. ?). uricariul, iii, 17, cf. barcianu, alexi, w. Şi mlmlru de podoaba de raze sclipitoare . .., norocul ll îmbată Şi gloria-l tlmpeşte. petică, o. 81. Am prefăcut vinul, doresc să-i tlmpesc. barbu, princ. 52. Dar aici... m-am timpii. Tu nu poţi pricepe ce înseamnă să n-ai cu cine schimba un cuvînt inteligent, v. rom. decembrie 1964, 53. Te tlm-peşti şi nu mai înţelegi nici cele mai elementare lucruri. ib. iulie 1970, 25. (A b s o 1.) Să nu mai bea atlta bere, că berea multă tlmpeşte. caragiale, ap. cade. 0> Intran z. Ai tlmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine! sahia, n. 75. | Tranz, F i g. A impresiona, a uimi. Cf. bul. fil. iv, 148, cf. iordan, l.r.a. 497. — Prez. ind.: tlmpesc. — Şi: (regional) tinchi vb. IV. — V. tlmp4. TÎMPÎE s. f. (Rar) Tîmpenie (1). Cf. jahresber. v, 336. — Pl.: timpii. — Timp3 + suf. -ie. TÎMPIME s. f. (Rar) Tîmpenie (I). Cf. jahresber. v, 336. — Pl.: tlmpimi. — T!mp4 + suf. -ime. TÎMPINA vb. I. (învechit) = înttmpina. 1. Tranz. A merge înaintea cuiva cu manifestări de bucurie, de prietenie, a primi (cu onoruri) o persoană de condiţie socială înaltă; p. ext. a ieşi, a merge înaintea cuiva, a primi pe cineva. Şi timpinară el doi drăcifi den mormlnt. tetraev. (1574), 212. Nu cuteza muiarea... aiavea să-l timpine. coresi, ev. 384. Purcease înaintea lui In muntele lu Dumnedzeu, el tlmpină şi sărută pre el. po 191/23. îngerii tămpină-i pri Inşi. varlaam, c. 150. O tlmpină sw[î]nf[u]/. dosoftei, v. s. octombrie 69r/33. Timpinară pre dlnsul anghelii lui 0[u]mn[e]rfzâu. biblia (1688), 241/16, cf. anon. car. îndată ce-i văzu, alergă de-i tlmpină şi-i primi cu multă bucurie, ap. tdrg, cf. budai-deleanu, t. v. 163. O Intranz. (Cu complementul în dativ) Să nu vă timpine voao oamenii, biblia (1688), 1882/17. N-au timpinat fiilor lui Israil cu pline şi cu apă. ib. 353a/10. 4 (Jur.) A ieşi în calea cuiva cu intenţii duşmănoase, pentru a-1 ataca sau jefui. Cela ce va tlmpină pre neştine noaptea şi-l va dezbrăca, ap. da. Tllnind o giuplneasă săracă, frumoasă, tlnără,... au timpinat-o pe drum merglnd cu rădvanul la Iaşi. Şi au poprii rădvanul cu sila. neculce, l. 21. 2. Tranz. şi refl. A (se) întîlni. Timpinară el surori lu Lazar grăind, coresi, ev. 97. Trupul lui se tipină cu Dumnedzeu (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 8X3/15. Va tlmpină vreo fată şi o va săruta, ap. da. Amărlşi-le că te timpinaşi cu fiiul lui D[u]m[ne]dzâu (a. 1661). gcr i, 182/24. Tlmpinlndu-să pre cale cu bătrlnul. dosoftei, v. s. noiembrie 138r/10. Clndu-l va timpina pre dinsul, acesta ll va ucide, biblia (1688), 1232/20. Timpinlndu-se cu oastea... ce-i venea agiu-toriu (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 34/32. Ori pre cine... pre cale ar tumpina, pre acela la scaunul Impărătiii. .. să-l ridice, cantemir, ist. 299. <0> Refl. recipr. Milostea şi deadevăr tlmpinară-se. coresi, ps. 233/10. 3. T r a n z. A ieşi cu oaste în calea cuiva, a aştepta pe duşman spre a i se împotrivi, a-i opune rezistenţă sau a-1 lovi; a întîlni duşmanul. însă să timpine Ştefan Vodă pe Matiaş-crai la loc larg nu cuteza, m. costin, let.2 i, 154. + Refl. A se întîlni, a se ciocni, 4382 TÎMPINARE — 320 — TIMPIRE a se lupta. Ş-au şi limpinat cu acea oaste, ureche, l. 94. S-au tumpinat cu Petriceico Vodă şi cu leşii la gura Bohotinului (sfîrşitul sec. XVII), bul. com. ist. i, 194. <$> Refl. recipr. Cum s-au tumpinat, au dat pufinel războiu Inlr-acea zi (sfîrşitul sec. XVII), ib. 4. Tranz. Fig. (Subiectul indică necazuri, greutăţi, obstacole etc.) A da peste cineva, a ajunge, a surprinde pe cineva, a-i sta în cale. Dc ce fugim, aceaia ne tămpină pre noi. varlaam, c. 108. Vestea de izblnda lui Timuş l-a tumpinat la Zvancea. M. costin, o. 147. Vor timpina pre noi răutăţile, biblia (1688), 150749. In cale alte plreaie şi văi tumpinlndu-l. can-temib, ist. 140. I-au timpinat şi pre dlnşii oslnda. amiras, let. iii, 157/24. + (Complementul indică necazuri, greutăţi etc. ) A da peste, a avea parte de. Şi iar, suindu-ne mai sus, lămpinăm altă vaam[a\ (a. 1692). gcr i, 302/7. + A lovi, a nimeri. Au apucat suliţa şi au timpinat pre un slujitori de ai noştri dirept pen vintre, m. costin, o. 189. 5. Tran z. A răspunde, a răsplăti. Va timpina ţie strlmbătate. biblia (1688), 2l72/3l. — Prez. ind.: tîmpin. — Şi: tămpină, timpină, ti-pină, tnmpinâ vb. I. — De lă timpină. TÎMPINARE s.f. (învechit) Acţiunea de a t î m-p i n a; întîmpinare. 1. Cf. tîmpina (1). Tămpirarea (timpina-tul d) lui In cumplitul ceriului, psalt. 31. O Expr. A ieşi (sau a merge) In (sau Intru, la) timpinarea cuiva sau (rar) a ieşi la tîmpinare = a ieşi în calea cuiva (rar, a ceva) pentru a-l primi. Dfu)/iu/ sw[î]nfu iase de la if[risto]s în tămpinarea loru (prima jumătate a sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 415/14. Ieşi la timpinare. coresi, ev. 179. Ieşiră intru tămpinarea lui Hristos. varlaam, c. 173. I-au ieşii in timpinare împăratul. dosoftei, v. s. noiembrie 123r/26. Ieşi împăratul, So-domului în timpinarea lui. biblia (1688), 92/35. N-au mers. ■. în timpinarea vrăjilor. ib. 1141/52. Numai trei inşi... au ieşit în timpinarea acestora (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 50/5. Alţi ciobani de la alte turme în timpinare li ieşea, cantemir, ist. 130. 2. Cf. tîmpina (3). S-au prilejit la întorsul oştii noastre peste trupuri de unguri, carii cădzuse la lîmpi-narea dentîi. m. costin, o. 189. Ieşi în Livonia in timpinarea leşilor. neculce, l. 158. 3. Răspuns, replică; obiecţie. Voiu iremite toate limpinările meale în inema ta. biblia (1688), 45V49. 4. Boală la oameni; întîmpinare. Nu spemenţi-tc de frica nopţiei.... de lămpirare (t ă.m piratul h, timpinături c2, tîmpinuş d) şi de dracul de amiadzădzi. psalt. 191, cf. gcr i, 229/5. — Pl.-. tîmpinări. — Şi: tămpinâre, tipinăre (cod. tod. 209), timpinare s. f. — V. timpina. TÎMPINAti s.n., s.m. 1. S.n. (învechit) Numele unei boli nedefinite mai îndeaproape. Nu spemenfi-te de frica nopţiei,... de tămpirare (lămpiratul h, timpinături c2, tîmpinuş b). psaLt. 191. 2. S. m. art. (în descîntece) Duh rău despre care se crede că provoacă o boală.' Cf. candrea, f. 118. Fugi, spurcatule, Săgetatule, Tîmpinatule. mat. folk. 586. — Şi: tămpinăt s. n. — V. timpina. TÎMPIIVÂT2 s. n. (învechit) Faptul de a timpina (1); (învechit) tîmpinătură (1). Scoală în lămpiratul (timpinarea d) mieu. psalt. 112. Zeace feate... ieşiră in timpinaiul ginerelui, tetraev, (1574), 244. Ieşiră în timpinatul lui /[i]sus. coresi, ev. 232. — Pl.: timpinături. scriban, d. — Şi: tămpinăt, tim-pinăt s. n. — V. timpina. TIMPINĂ s.f. 1. (învechit) Dairea; p. ext. tobă, darabană. V. timpan. Lăudaţi el tn tămpăne. psalt. 308. Să laude numele lui în zbor şi în tămpăne. coresi, ps. 403/2. Să te petreacem cu veselie şi cu cln-tece, cu glas de tîmpene şi cu glas de ceteră. po 126/1. Băuturile cu surle şi cu tămpene îndulciia-l. varlaam, c. 283. Ţiind tămpănă a mănă. herodot (1645), 231. Băieţi tîmpăna şi dziceţi în lăute, dosoftei, ps. 273/14. Te-aş fi trimis. . . cu cîntăreţ şi tîmpene. biblia (1688), 231/39. Alexandru ieşi din pădure şi deateră în irîm-biţă şi în tîmpene şi-i loviră dindărăpt. alexandria (1794), 59/12, cf. lb. Se aud pă toată noaptea bătlndu-se lîmpine (lobe), gorjan, h. ii, 11/13. Cu tîmpene şi cu irîmbiţi, cu sunet mare nespus, Şi cu laudele obştii a fost la casa sa dus. pann, e. ii, 159/3, cf. polizu, cihac, ii, 410, lm. Slujitorii deteră în timpine şi în surle şi în toată împărăţia se ţinu veselie mare. ispirescu, l. 2, cf. ddrf, barcianu, jahresber. v, 337, alexi, w., murnu, gr. 55, dhlr ii, 533, dr. iii, 396, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Pe loc au strigat Irîmbiţele năvală şi au bătut tîmpenele. sadoveanu, o. xi, 315, cf. xix, 12, graur, e. 108, scl 1964, 505. Ostile deteră în tămpene şi în surle, fundescu, l. p. 89. 2. (Prin Transilv.; în forma lîmpănă) Burtă lăbărţată. dr. v, 902, PAŞCA, GL. — Pl.: lîmpine. — Şi: tîmpănă, timpenă, timpină, timpenă (ap. tdrg), tfmpănă (lb, cihac, ii, 410, ddrf), tămpănă, tămpenă s. f. — Din slavonul t^ihhii, ngr. rujiTravov. TÎMPINĂCITÎNE s. f. (învechit, rar) Întîlnire. Cf. tîmpina (2). Tîmpirăciu[ne] celuia ce vedea (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 812/18. — Timpina + suf. -ciune. TÎMPINĂTdR s.m. sg. art. (Regional; Sn forma tumpinător) Necuratul (Dimăcheni — Dorohoi). şez. i, 58. L-a-ntunchinat tunchinătorul. ib. — Şi: tmnpinăt6r s.m. — Timpină + suf. -ior. TÎMPINĂTURĂ s. f. 1. (învechit) Timpinat2 (1), tîmpinuş. Cf. scriban, d. 2. (Învechit şi regional) Boală la oameni şi la vite; reumatism. Nu spemenţi-te de frica nopţiei,... de tămpirare (tămpiratul h, timpinături c2, tîmpinuş d). psalt. 191, cf. candrea, f. 220, h v 38, şez, i, 58. Descîntec de tîmpinătură. mat. folk. 647, cf. i cr. iv, 47. — Pl.: timpinături. — Şi: timpinăttiră, tumpină- tftră (şez. i, 58, i. CR. iv, 47) s. f. — Timpina -f suf. -tură. TÎMPINtiŞ s.n. (învechit, rar) Întîmpinare; (învechit) tîmpinătură (1). Cuget de... tîmpinuşurile a vamăşilor duhurilor văzduhului, dosoftei, v. s. noiembrie 134r/10. — Pl.: tlmpinuşuri şi tîmpinuşe (scriban, d.). — Timpina + suf. -aş. TÎMPfRE s. f. Faptul de a (se) t î m p i. 1. (învechit) Tocire (2). Cf. timpi (1). Cf. drlu, costinescu, ddrf. <0» Fig. Produc beulurile spir- toase... tîmpirea simţiciunei nu numai fizice, ci şi morale, vasici, m. ii, 37/26. + Slăbire (a auzului) Duşa de rază se întrebuinţează... la boale-de netve..., la tîmpirea auzului, fătu, d. 39/2. 2. Cf. tîmpi (2); tîmpenie (2), prostie, neghiobie; zăpăceală, confuzie. în duhuri domneşte o îîmpire mare asupra tuturor înlîmplărilor. gt (1839), 792/42, cf. lb, polizu, costinescu. Să nu te îngreţoşezi... de tîmpirea şi de gugumănia cărturarilor, ispirescu, u. 121, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Veni însă un timp cînd aceste comori ale poporului nostru fură serios ameninţate, nu prin arme, dar prin corupţiune şi tîm-pire. hogaş, dr. ii, 167. îl cuprindea o adlncă scîrbă 4391 TÎMPIŞ — 321 — TÎMPLĂ1 de vorbele ridicate In numele patriotismului spre tlm-pirea soldaţilor, camilar, n. i, 33. -4 F ’ 8- Stare de apatie, de inerţie. Vă lăsaţi talentele tn tlmpire şi, In loc de a vă urca treptat, vă coborlţi treptat, pr. dram. 200. Influenţa ameţitoare a primăverii şi contrastul violent al vremii foarte frumoase cu demoralizarea mea adincă m-au afundat într-o completă tlmpire. caragiale, 0. vii, 523. într-o clipă ii căzuse de pe minte, de pe simţuri tlmpirea aceea ciudată, agîrbiceanu, l. t. 181. — V. timpi. ' TÎMPlŞ subst. (învechit; în expr.) A sta în tiin-piş = a fi alături de cineva, a ajuta pe cineva. De nu va putearnicul Dumnezeu răilor să stea tn timpiş, ca un painjin le e putearea. moxa, 385/1, cf. scriban, d. — Cf. timpina. TÎMPlT, -Ă adj. 1. (învechit; despre obiecte ascuţite) Lipsit de vîrf; tocit2 (1), teşit (2). Cf. t î ra p i • Bine ar fi ca cizmaşul, măsariul... să aibă cuţite tlmpite? petrovici, p. 239/10. întlmpină pe cumplitul lui nepriaten pe o stlncă de piiatră limpită. beldiman, n. p. 1,150/19, cf. costinescu, şăineanu, d. u.O Fi g. (în forma negativă)/n cea dreaptă şi netlmpilă a dreptei istorii adeverinţă, lăturaş şi abătut au fost. cantemir, hr. 118. + (Despre nas) Turtit. Ochii negri ca a arapilor, nasul scurt şi tlmpit. drăghici, r. 174/28. 4- (Geom. ; în sintagma) Unghi ttnipit = unghi obtuz, v. obtuz, (învechit, rar) unghi tîmpov, v. t î m p o v. Cf. am-filohie, e. 142/18, gheom.-trigon. 14r/12. + (Despre sunete) înăbuşit. De după perdea se auziră deodată sunetele timpitc ale tamburinei şi darabucei.' f (1872), 186. 4- (Despre vocale; în opoziţie cu ascuţit) Care are timbru grav. La italiani slova a are doao sonuri, unul chiar şi deschis,. . . altul tlmpit, apus, mai jos. maior, ist. 133/3. 2. Care are mintea foarte mărginită; prost, nătărău nerod (I 1), netot (I 2), (învechit şi regional) timp4 (2). Cf. drlu. Băutura. . . ll făcea leneş şi timpii. barîţiu, p. a. 1, 4, cf. costinescu. M-am născut In nişte zile clnd tlmpila burghezime... Pune-o talpă noroioasă pe popor. MACEDONSKI, O. I, 95, cf. DDRF, alexi, w., şăineanu, d. u. I-ascultă, camarade, să nu mă faci timpii pe mine. brăescu, v. 59. De ce ai fost tlmpit Să il înţepi atit de apăsat? Că toată pielea s-a stricat, arghezi, s. v, 197, cf. xi, 31. Prefera secret fastuosul, grandilocventul... şi se complăcea a găsi lumea limpită. călinescu, c. o. 155. Ar fi In stare să mă ascundă In bucătărie, ca pe un copil tlmpit. vinea, 1. 11, 167. Nu vedeţi că pe cit sînteţi de mari, pe alit slnteţi de tlmpiţi? h. lovinescu, t. 129, cf. h 11 32, alr 1 1 518/56, 112, 159, 424, 508, 740, alr sn v h 1 241/537. (Substantivat) Cei tlmpiti nu folosesc societăţii, severin, s. 151. Erai cu celelalte [pagini] In mină, Intr-o atitudine de tlmpit îmbufnat, pas, z. 1, 303. 4- Care aparţine unui tîmpit (2), caracteristic unui tîmpit; care denotă, trădează tîmpenie (2) ; p. ext. lipsit de sens, de raţiune, stupid. Acele figuri serioase sau comice, măreţe sau ordinare, nobile sau timpitc, frumoase sau urlte. . . poartă Intipărirea secolului lor. alecsandri, s. 25. Ochii [călugărului] ca zărul, neexpresivi şi cam tlmpiţi. eminescu, p. l. 73. Se uită c-o privire limpită la apa limpede, delavrancea, ap. cade. Poetul loveşte in tlmpila mulţumire de sine, In nepăsarea pentru tot ce e adevărat, gherea, st: cr. i, 233. Numele ăsta tlmpit de Kuki, cit timp aveţi de glnd să mi-l mai agăţaţi de glt.... ? h. lovinescu, 't. 8. Cred că e o glumă limpită de-a voastră! preda, r. 155. 4 Buimăcit, năucit, ameţit. [Şatan!] înnebuneşti pe prea cuminţi ce stau tlmpiţi de-nţelepciune. macedonski, o. i, 150. Aşteptau, cu mintea limpită, sflrşilul. agîrbiceanu, l. t. 250. Rămase tlmpit, sub potopul de înjurături, galaction, o. 2S3. „Două sute şaptezeci lei şi şaizeci dc bani", zise timpii plutonierul. brăescu, v, 12. 4- Neplăcut, supărător. Cf. dl, dm, m. d. enc. <0> (Adverbial) Tlmpit mai pute benzina asta! mirii arunclnd valuri de fum pe nas şi pe gură galan, b. i, 27. • — Pl.: tlmpiţi, -le. — Şi: (Prin Mold. şi Transilv.) tîmpit, -ă adj. scl 1976, 404. — V. timpi. TÎMPLA vb. I v. intimpla. TÎMPLÂR s. m. Meseriaş care face mobile şi alte obiecte de lemn; (regional) stoler, tişlăr (1). V. dulgher, măsar,, teslar. Starostele de tlmplari (a. 1776). uricariul, xix, 327, cf. lb. Merge la masa de tlmplar. pr. dram. 331, cf. polizu, costinescu, ddrf, .barcianu, alexi, w., puşcariu, et. \vb. 160, TDRG, şăineanu, D. u., cade, nom. prof. 7. Se aşeza Ungă instalatori, tlmplari şi-i ochea să le fure meşteşugul. călinescu, c. o. 71. Ascultă, meştere tlmplar De brad, de nuc şi de stejar, paraschivescu, c. ţ. 63. Oi fi tocmit eu uşile şi ferestrele, că nu degeaba-s tlmplar.. v. rom. decembrie 1954, 157, cf. dex, h xviii 144, graiul, i, 103, chest. ii 10, 20, 36, 42, 69, 74, 75, 77, 87, 88, 100, 101, 112, 116, 124, 127, 128, 142, 213, 346, alr ii/i h 221, ib. h 222, alrm sn i h 367, a i 23, ii 12, iii 4, 16, 17, v 16, vi 19. — Pl.: tlmplari. — Timplă2 + suf. -ar. TÎMPLÂRE s. f. v. intîmplare. TIMPLĂ1 s. f. (Şi, regional, în sintagma tlmpla capului ) Fiecare dintre cele două părţi laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte şi obraz; (regional) moalele frunţii, moalele obrazului, moalele capului, moişte, ochi mort, ochi orb, timpuri. Dea-dere somnu ochilor miei. . . şi răpaosu tâmplelor (cl i u-cirelor h) meale pără voi afla locul Domnului. psalt. 278. Timpla deasupra ochiului dirept de se [va] clăti, ce va glndi omul să facă va şi isprăvi, paraclis (1639), 260. între crierii leului şi tlmplele vulturului, vifor de chilele. . . se porni, cantemir, ist. 25, cf. anon. car., clemens, drlu, lb. Puse ţeruşul pe tlmpla capului lui Sisara. calendariu (1814), 110/18, cf. costinescu. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăş-tie, Tlmpla bale liniştită ca o umbră viorie, Şi sprln-cenele arcate fruntea albă i-o încheie, eminescu, o.i, 79. Ia o drughineaţă groasă, de stejar, In mină. . . şi pic! la tlmpla dracului, creangă, p. 55. Coprinse ttm-ptele In mlini plecindu-se pe carie, delavrancea, t. 198, cf. macedonski, o. i, 146. Mintea-mi aide-nvăl-măşită — llmplele încep să-mi bală. vlahuţă, s. a. i, 60, cf. ddrf, philippide, p. 148., barcianu. El şi-a dus Pe tlmple mina. coşbuc, p. i, .228, cf. alexi, w., puşcariu, et. wb. Un glnd răzleţ Iţi Infierblntă tlmpla. goga, p. 31, cf. bianu, d. s., dhlr i, 161, ii, 21. Simţea cum li zvicnesc llmplele. bujor, s. 79. Simţi deodată nişte junghiuri prin plntece atlt de dureroase, Incit fruntea şi tlmplele i se încununară cu sudori fierbinţi. REBREANU, I. 308, Cf. ENC. VET., ŞĂINEANU, D. U. Cu miinile subt tlmpla Cum stau aşa culcai, Se-ntlmplă Un fenomen ciudat, topîrceanu, b. 31. Gura era chinuită, şi părul de pe llmplă căzut. c. petrescu, c. v. 304. îl bătu pe umăr şi-i minglie tlmpla tnfierblntată. sadoveanu, o. x, 316. Cunună smălţuită, cu diamante şapte, Mi-au tras pe Ungă timplă. călinescu, l. l. 34. Vina de la Umple îmi zvlcneşte. blaga, poezii, 70. A izbit-o ciutura in timplă şi-a dat-o de-a berbeleacul. stancu, d. 29, cf. camilar, n. i, 100. Sprlncenele lui laie se prelungeau in virgule subţiri In jos pe tlmple. vinea, l. i, 148, cf. preda, î. 89. O sudoare rece ti înnoura fruntea, tlmplele şi apoi trupul, v. rom. ianuarie .1971, 5, cf. alr i/i h 14, alrm i/i h 20. O Fig. Un semn, şi tlmpla cerului se-apleacă. arghezi, vers. 100. Pădurea se apropia. Văzură tlmpla ei albastră, pustie, barbu, princ. 208. 4- Părul care acoperă o parte din tîmple. Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe d. Demetru Demetrian cu tlmplele cărunte. c. petrescu, a. 458. Deşi începuse a-i cărunţi llmplele, de rele lot nu se lăsa. stănoiu, c. i. 145. Ascunse sub perucă. .. tlmplele cărunte, t iulie 1964, 42. + (Re* 4367 TÎMPLĂ2 — 322 — TÎNĂR gional; şi în sintagma timpla urechii) Adincitura de după ureche, alr i 51/588, 772. — Pl.: Umple. — Şi: (regional) timpă (drlu, alrm i/i h 20/837) s.f., timp (ib. i/i h 20/825) s.n., tinglă (dr. ix, 426, alrm i/i h 20/215), plîntă (dr. ix, 426, alrm i/i h 20/760) s. f. — Lat. templa. — Plihtă, prin metateză. TIMPLĂ2 s.f. 1. Catapeteasmă; p. ext. perdea care acoperă uşile împărăteşti. Timpla... să va frlnge mici b'ucăfeale. dosoftei, v. s. noiembrie 187y/3. Au luat... acei tllhari... 1 tlmplă lungă, cu cănafi de mătase (cca 1690). iorga, d. b. i, 88. Măriia sa i-au făcui turnul şi tindă bisericii, frumuseţlnd biserica şi cu Umple, radu greceanu, cm ii, 32, cf. klein, d. 435, lb, polizu. Păretele ce vine-n fala tlmplei. . . prezintă mult interes prin portretele domneşti, odobescu, s. i, 413. O parte din biserică, anume acea care se întinde Intre altar şi public, se numeşte tlmplă. xenopol, i. r. ii, 94, cf. barcianu, şXineanu, d. u. Să pui răstignirea In mijlocul praznicelor deasupra tuturor, la tlmplă. grecu, p. 311. Fusese iconarul de Umple prin biserici. pillat, p. 21. De o reputaţie egală se bucură piesele următoare: vălul de tlmplă pentru poarta principală a iconostasului, oprescu, s. 171. Domnul se oprise In mijlocul paraclisului, făcuse închinări spre icoanele tlmplei. barbu, princ. 249, cf. alrm ii/i h 228. <0 F i g. Să mă ridic ca să apăr acel trecut, vedeniei căruia pana mea datora o minunată tlmplă de i-coane ce migălisem In tinereţe, m. i. caragiale, c. 23. 2. (Regional) Grindă deasupra prispei sau la prid " vorul casei, care susţine acoperişul (Leiceşti — Pi' teşti). chest. ii 270/70. — Pl.: tlmple. — Şi: (regional) timpă (alr ii/i mn 92, 2 726/182), tcmplă (ib. 2 726/76) s. f. — Lat. templa (pl. lui templum). TÎMPLĂREASĂ s. f. Soţie de tîmplar; tlmplăriţă. Cf. polizu, dex. Cin‘ s-o mlneca, Sau din zidărese, Sau din tlmplărese. . . Pe zid s-o urcaţi Şi-n zid s-o zidiţi, mat. folk. 19. — Pl.: tlmplărese. — Timplar + suf. -easă. TÎMPLĂRfiSC, -EĂSCĂ adj. (Rar) 1. Care aparţine tîmplarului, de timplar. Cf. scriban, d. Unelte tlm-plăreşti. id. ib. 2. (Despre obiecte) Care este făcut, executat de tîmplar. Toate uşile şi ferestrele să fie timplăreşti (a. 1829). doc. ec. 442, cf. polizu. — Pl.: Umplăreşti. — Timplar + suf. -esc. TlMPLĂRf vb. IV. Tranz. (Rar) A lucra, a executa obiecte din lemn (F i g.) Foaie verde bob năut, Ce meşter te-a meşterit, Ce timplar te-a timplărit.. . Aşa-naltă şi subţire? mat. folk. 224. — Prez. ind.: tlmplărese. — V. timplar. TÎMPLĂRfE s.f. 1. Meseria tîmplarului; (regional) stoleries tişlărai (3), tişlărie (1). Cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Lemnăria pro-priu-zisă cuprinzînd: dulgheria şi tlmplăria sau sto-leria. pamfile, i. c. 113. Meseria lui e tlmplăria şi a Invăţat-o la oraş, de copil, rebreanu, p. s. 135. Este meseriaş In branşa tlmplărie. cXlinescu, c. o. 88, cf. dex, h ii 29, 62, iv 45, vii 359, xii 204. 2. Atelier în care se confecţionează obiecte de tîm-plărie (3); (regional) tişlărai (2), tişlărie (2). Cf. şXineanu, d. u., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. 3. Obiecte lucrate de tîmplar sau de întreprinderile de prelucrare a lemnului. Cf. cade, dl, dm. Toate , întreprinderile producătoare de tlmplărie de artă şi de binale, leg. ec. pl. 26, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: tlmplării. — Timplar + suf. -ie. TÎMPLĂRfŢĂ s. f. Tîmplăreasă. Cf. iordan, l.r.a. 186. — Pl.: timplăriţe. — Timplar + suf. -iţă. TÎMPLĂRtlŞ s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui tîmplar; tîmplar tinăr, începător. udrescu, gl. Avem şi noi In sat un tlmplăruş; nu e cine ştie ce de el, dar ai cu cine te clrpi la nevoie, id. ib. — PI.: Umplăruşi. — Tîmplar + suf. -uş. TIMPLET s.n. (învechit, rar) întimplare. Prin un tlmplet norocos, Nimeri tocma tn scutu lunecos. budai-deleanu, t. v. 129, cf. 163. — Timpla -f suf. -el. TÎMPOSf vb. IV. Tranz. (Prin Transilv.) 1. A întilni pe neaşteptate pe cineva (cu care nu doreai să te întilneşti); a surprinde neplăcut pe cineva. Cf. paşca, gl., com. din frata — turda, com. drXganu. 2. A strîmtora, a înghesui pe cineva într-un loc strimt. Cf. coman, gl., mat. dialect, i, 99, com. din CUZDRIOARA — DEJ. — Prez. ind.: tlmposesc. — Cf. tîmpina. T1MPOŞ, -Ă adj. (Prin vestul Transilv.; despre nuci) Teşit, turtit, cv 1952, nr. 4, 32. Numa nuci li/itpoşe ai găsit? ib. — Pl.: timpoşi, -e. — Timp4 + suf. -os. TIMPOV adj. (învechit, rar; în sintagma) Unghi tlmpov = unghi obtuz, v. obtuz. Cf. şincai, Înv. 102/7. — Pl.: tlmpove. — Cf. t î m p4. TIMPURIU, -IE adj. v. timpuriu. TÎNĂCI, -CE adj. v. tenace. TlNĂS s.n. (Regional) Vraf de grîu (Băneasa — Medgidia), alr i 912/984. — Pl.: tinazuri. — Din tc. tmaz. TllVĂŞ subst. (Regional) Pistol1 (1) (Crişcior — Brad). Com. paşca. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. / „ TINA s. f. v. bătrlnă. TINĂR, -Ă adj., s. m. şi f. I. Adj. 1. (Despre oameni: sn opoziţie cu bătrîn) Care este, ca vîrstă, între copilărie şi maturitate; care are caracteristicile fizice şi morale ale unui tînăr (II I); (învcchit, rar) tineriu, (învechit şi regional) june, (regional) tretin (3); (despre animale) care de-abia a ajuns la maturitate. Mai ugoditu-i va fi zeului decltu viţel tlrăru. psalt. 135. Luo iară cinci de Intre fraţii lui cari era mai tineri şi-i stătu pre ei înaintea lui Faraon, po 166/1. Fiind la virstă tlnăr, şi luasă pre fata lui Darie, herodot (1645), 325. Orcare cocon, ce va fi încă nu de virstă. ■ ., de va trimite vreunul să fie mărturie mincinoasă, alunce pentru căce iaste. . . tinăr, nu să va putea certa certare deplin, prav. 329. Clnd eram eu încă tlnăr..., auzii un cuvînt bun (a. 1648). gcr i, 131/21. Un voinic tiner mergea după el. n. test. (1648), 61r/24, cf. anon. car., lex. mars. 221. Mă dusei de la voi bătrln şi voi veni tlnăr de treizeci de ani. alexandria (1794), 7/8. A octrmuit răsăritul In locul fiilor săi. .., cari era tineri de virstă. şincai, hr. i, 26/25. O nevastă. . . tinără, frumoasă, budai-deleanu, t. v. 89, cf. id. ţ. 97. învăţătoriul cel tinăr şi neiscusit glndeaşte. . . ca toate cealea să le tllcuiască. petrovici, p. 32/6, cf. drlu, 4414 tînăr — 323 — TÎNĂR clemens, lb. O tlnără slujnică, drăghici, r. 26/16. Aceştia. . . puseră ochii pe un preot tiner. barîţiu, p. a. i, 172. în acel echipagiu... era o ilnără damă. negruzzi, s. i, 37, cf. polizu. Nu-i prea tinăr de-rtsu-rat? alecsandri, t. 955, cf. costinescu. Ea frumoasă şi el tlnăr, el înalt şi ea inaltă. eminescu, o. i, 154. li plăcea moşneagului să aibă tot iepe tinere şi curăţele. creangă, p. 106, cf. philippide, p. 24, 44. Un llnăr călător... s-a rugat Să bea din cana lor. coşbuc, o. I, 281, cf. BARCIANU, ALEXI, W., PUŞCARIU, ET. WB. Noi toţi slntem aşa de tineri, Că am putea să-ii fim nepoţi, iosif, v. 48, cf. dhlr ii, 19. Tlnăra persoană. . . era cam de aceeaşi virstă cu mine. galaction, o. 57. Era călăreţ tlnăr şi mlndru, palid la obraz, cu ochii foarte mici şi foarte negri, sadoveanu, o. v, 493, cf. rosetti, l. r. i, 174. Apariţia llnărului inventator ne-a cucerit minţile, blaga, hr. 105. A intrat In odaie, însoţit de un bărbat tinăr. stancu, d. 18. Ce mamă tlnără şi frumoasă am! vinea, l. ii, 307. Ţărăncile tinere i se par surprinzător de frumoase, v. rom. noiembrie 1964, 115, cf. scl 1964, 503, l. rom. 1968, 308, 1967, 450. Uită-te, bade, la mine Că-s tinără ca şi tine. JARNÎK — BÎRSEANU, D. 247, Cf. MARIAN, NU. 489. Fost-am tinăr ca berea, Da m-o bălrlnit muierea, mîndrescu, l. p. 116. Mă-ntllnii c-o copiliţă Tinără ca 0 mlădiţă. şez. iii, 59. Viu! bădiţă, pe picioare, Că eşti tiner ca o floăre. hodoş, p. p. 55, cf. sterescu, n. 1 053. Clnd am început să mă duc cu oile, eram linăr. graiul, i, 23. Oaie tineră. ai.r i 1 766/880, cf. ib. 1 000, ib. 1 080, alr ii/i h 166, alrm i/ii h 253, ib. h 254, ib. h 255, ib. h 256, ib. h 257, A ii 6, iii 3, 4, 7, 13, 16, 17, ix 5. Şi visu-i spunea Că-n deşert lucra... Pină n-o zidi Chiar din temelie, Tinără şi vie, D-o dalbă soţie, balade, iii, 20. Am intrat linăr copil Ş-acu sint mai mult bătrin. folc. mold. i, 63. Trei feciori dă-mpăral, tineri, o. bîrlea, a. p. i, 561. Voinic tinăr, cal bătrin Greu se îngăduie la drum. creangă, p. 193. Ascultă pe cei bălrlni cind ie afli mai tinăr. zanne, p. viii, 596. O Fig. Pe line, an tlnăr, te văz cu mulţămire! alexandrescu, o. i, 86. Codrule cu riuri line,... Tu din tinăr precum eşti Tot mereu întinereşti, eminescu, o. i, 123. <$> (Substantivat) Zise cel mai tinăr părintelui, coresi, ev. 20. + Care cuprinde persoane tinere (I 1); format din tineret U). în penuria de locuinţe de la Braşov, tlnăra pereche găsise o căsuţă, nu tocmai pe plac. blaga, hr. 72. Ghene-raţiile tlnăre nu escelează prin recunoştinţă, t. popovici, s. 223. + Care aparţine sau este caracteristic unui om neajuns încă la maturitate; care denotă tinereţe (2). Cf. costinescu. De la ochii ei cei tineri minluirea s-o implore, eminescu, o. i, 162. Cine e? întreabă un glas tinăr dinnăunlru. caragiale, o. ii, 63. Zgomot de tinere guri răsare deodată din crlnguri, Veseli copii, se ivesc şi umplu cimpia de chiot, coşbuc, o. ii, 63, cf. i, 48. Larma glasurilor tinere... scădea-agîrbiceanu, s. 20. Trei ani nu schimbaseră nimic din obrazul llnăr. c. petrescu, c. v. 244. Are un rls linăr, cu dinţi albi, care pe mine mă bucură, sadoveanu, o. xii, 619. Strămoşi, cari au murit fără de vreme, Cu slnge tlnăr Incă-n vine. blaga, poezii, 12. Deasupra revistei — o frunte tinără, curată, cam prea înaltă din pricina cheliei timpurii, galan, b. i, 5. Să vezi ce suris tlnăr are! vinea, l. ii, 307. Numai dunga genelor negre... o făcea să poală distinge, acolo sus, rotunzimea pomeţilor plini, roşii şi tineri, bănulescu, i. 30. O (Despre judecată, acţiuni, sentimente etc.) Tinără pururea iaste mintea voastră. n. costin, l. 66. Tot focul amorului tlnăr, tot delirul juneţei... le-am cheltuit In adimenirile unei cochete. negruzzi, s. i, 55. Tlnăra delicateţă, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumuseţea nobilă. . . a femeii, eminescu, p. l. 100. Sufletul tău tinăr, din alte vremi făcut, pillat, p. 80. Cald din temelii tresar De-amarul tinerelor mele patimi, blaga, poezii, 8. în ultimii ani, sensibilitatea mereu tinără a piciorului. . .işi caută tot mai intens forme noi de exprimare, v. rom. januarie 1966, 174. <$> F i g. Filfiind In zboru-i tinăr, aurora Ne trezi, pillat, p. 58. Piraie tn şoptire ascund prin seara sură Străvechile tulpine cu tinere mişcări. id. ib. 201. O (Adverbial) Munţi şi păduri, şuvoaie şi lacuri, neatinse şi virgine, luceau linăr şi curat, sadoveanu, o. ix, 375. + (Despre vîrstă, ani etc.) Care ţine de tinereţe (1), tineresc. Au venit din tinără virstă. dosoftei, v. s. septembrie 13r/4. A murit In virstă tlnără. şincai, hr. i, 315/21. Bărbat încă in ani tineri. fm (1861), 167, cf. costinescu. Clipele tinere şi idolatre, încă mi-e sete — plină e cana. vulpescu, p. 102. + (Despre carne) Care provine de la animale tinere (I 1); fraged. Cf. alr sn iv h 1 093, ib. vi h 1 839/141. 2. Care a fost plantat sau a răsărit, a crescut de puţină vreme; care este format din plante răsărite de puţină vreme, neajunse la maturitate. Intra tn olalul cetăţii, cind era roada pămîntului tlnără. heho-dot (1645), 9. Să smulg clteva [răchiţi] de aceste mai tinere, drăghici, r. 49/2. Ascunzlndu-se printre fagii tineri ai Pădurii Domneşti, rebreanu, i. 9. Peste vechi morminte ruinate Tlnăra pădure creşte! beniuc, a. r. 54. A văzut păduri mereu tinere, fiindcă uscăturile au fost scoase treptat, c. petrescu, a. 396. în parc slnt astăzi încă tineri leii, Li-e frunza ca mlnuţa de copil. d. botez, f. s. 41. Zlmbind, ca o mireasă sta tlnăra dumbravă, voiculescu, poezii, i, 7. Trecu apoi in livadă, ca să mai vadă pomii cei tineri, sadoveanu, o. v, 646. Am un păr linăr In ogradă, călinescu, c. o. 43. Miroseau florile şi ceapa, şi prazul tlnăr, şi usturoiul, v. rom. noiembrie 1964, 48. Vie tlnără. alr ii 6 120/130, cf. ib. 6 120/141, 157, 172, 812, 833, 836, 848, 872, 876, a iii 1. + (Despre părţi ale plantelor) Care se află la începutul dezvoltării, care abia s-a ivit. Nu voi sicriu bogat..., Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri, eminescu, o. i, 219. Frunză şi iar frunză tinără şi verde, Nu vezi la tulpină aprigul topor?.. . voiculescu, poezii, i, 54. Frunzele tinere luceau in soare, sadoveanu, o. iv, 71. Un rar şi linăr mugur. i. barbu, j. s. 79, cf. a iii 3. 3. (în opoziţie cu vechi) Care jexistă sau a luat fiinţă de puţină vreme; nou, recent. V. proaspăt. O! te văd, te-aud, te cuget, tinără şi dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, eminescu, o. i, 29. Creştinismul era încă prea tinăr. naum, ist. art. 24. Sprintenă, cas-cada-şi spală Vălul tinăr de mireasă, lesnea, vers. 121. Regat tinăr. scriban, d. Această distincţie, caracteristică. . . civilizaţiilor incă tinere, călinescu, c. o. 48. Uzina de superfosfaţi Năvodari este tlnără. scînteia, 1960, nr. 4 842. Peretele proaspăt al unei case tinere, contemp. 1966, nr. 1019, 1/1. <0> Fig. în fundul zării moldoveneşti, Ceahlăul se ridică etern In tinăra noapte de primăvară, teodoreanu, m. u. 89. O (Rar) Lună tinără = lună nouă, v. nou. tdrg. (învechit) An tlnăr — ziua de 1 septembrie, cores-punzind cu începutul anului calendaristic bisericesc. începătura... indictionului, adecă anului nou an tlnăr. dosoftei, v. s. septembrie 1/6. (Regional) Duminică tinără = prima duminică după ce apare luna nouă. Cf. marian, na. 18, ddrf, tdrg. + (Despre persoane) Care este mai puţin înaintat în vîrstă decît persoanele cu aceeaşi funcţie, ocupaţie etc.; care este numit recent într-o funcţie. Ceşti mai tineri [ legiuitori].., au schimbat această tocmeală, prav. 58. General tinăr. scriban, d. Tocmai tinerii cercetători au adeseori tendinţa de a trece cu grabă la lucrările de sinteză, vianu, l. r. 17. Filimon lansează un apel către tinerii cărturari ai timpului, ist. lit. rom. I, 79. + (Despre vin) Care face parte din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior. Vezi, vinul tlnăr şi-aminteşte-n mai Din fund de beciuri c-a sorbit arşiţa Pe cind era o plantă clară-n plai. voiculescu, poezii, ii, 41. II. S. m. şi f. (în opoziţie cu b ă tr î n) 1. Persoană care este, ca vîrstă, între copilărie şi maturitate. V. adolescent. Giunrii şi featele, bătrînii cu tinrerii se laude numele lu Dumnedzeu. psalt. hur. 124v/11. Tinerii şi bătrinii..., toţi văm sta împreună, coresi, 4414 TÎNĂREAŢĂ — 324 — TÎNDALĂ1 ev. 113. De va fi bărbat... întreg la simţiri şi la minte, atunce, de va greşi, să va certa ca şi un tlnăr. prav. 258. Scriu voao tinerilor că aţi biruit pre vicleanul. n. ţest. (1648), 194r/3. Să zborîră păgînii, Gioale, tineri şi bătrlnii. dosoftei, ps. 13/10. Şi bărbaţi şi muieri şi tineri... oşteşc împotrivă, biblia (1688), [prefaţă] 8/31. Să să cunoască muierile din bărbaţi, bătrlnii din tineri (a. 1685). gcr i, 276/33. Adunln-du-să sara tineri, parte bărbătească şi muierească, tş Inpretesc cununi lor (cca 1750). gcr ii, 51/36. Trag inimile tinerilor spre îndreptare (a. 1798). id. ib. ii, 162/24, cf. lb, marcovici, d. 3/13. Sfătuie pe toii tinerii să nu să deprindă trlndavi. drăghici, r. 141/14. Luă. ■. pe cel mai frumos tinăr din slugile sale. gor-jan, h. i, 3/22. Iată, colo-n ceea vale, zice tinerul doios. muReşanu, p. 8/1. Tlnărul ce-o iubeşte meritează dragostea ei. alecsandri, T. 1 093. Tinere,... Te Imbefi de feeria unui mlndru vis de vară. eminescu, o. i, 159. Salutată plnă la pămînt de tofi tinerii, este condusă pină la caretă, caragiale, o. iii, 155, cf. macedonski, 0. i, 214, ddrf. Din Apus un tlnăr vine Tot aşa, clnd amurgeşte, coşbuc, p. i, 304, cf. alexi, w. Tlnărul se zăpăci de tot ascultlnd destăinuirile atit de intime, rebreanu, r. i, 30. Era acel tinăr prea singur! Dar tofi îl iubeau, bacovia, o. 193, cf. minulescu, vers. 196. Tinerii ăştia nu au o familie? arghezi, s. xi, 60. Teoriile tinărului părură doctorului o dovadă de divagaţie. călinescu, c. o. 22. Tlnărul cintă: „Jocul şi-nţelep-ciunea mea-i iubirea!“ blaga, poezii, 21. în prag.. . apăru un tinăr ca de treizeci de ani. camil petrescu, n. 131. Tinerii izbucniră Intr-un hohot vesel, vinea, 1. i, 13. Tlnărul scuturase din pletele lungi şi galbene. barbu, princ. 34. Ttnărul a băut din plosca lui, apoi s-a culcat, v. rom. ianuarie 1970, 35, cf. alrm i/ii h 344/30. Nimeni friul să nu-ţi puie... Far’ d-un tlnăr sprtncenat. balade, ii, 259, cf. 174. Tinărul de muncă nicicum să fugă. zanne, p. viii, 598. Tinerii cu tinerii să se întreacă, bătrlnii cu bătrlnii să se sfătuiască, id. ib. 597. O L o c. a d j. şi a d v. De tînăr = din fragedă vîrstă, de timpuriu. Dar ce vrei, să mori de tinăr? delavrancea, o. II, 233. Tudorel mi se-ndemna Şi de tinăr se-nsura, Frumoasă mlndră lua. balade, iii, 342. însuratul de tlnăr şi mîncarea de dimineaţă n-au greş. negruzzi, s. i,251. ^ (învechit) Copil; (învechit) tinerel. Săturară-se fii[i] şi lăsară rămăşiţele Urerilor (tinereilor d, pruncilor h) săi. psalt. 24. Ca un tlnăr de patruzeci de zile şi ca un denlli. coresi, ev. 520. Irod împărat... ucise tinerii întru Vithleem. id. ib. 544. Jucă tinerul intru ptntecele ei. paraclis (1639), 247. 2. Persoană de curînd căsătorită; (la pl.) însurăţei. Cf. scurtu, t. 164, alr i/ii h 269, alr ii/i h 165. + (Regional) (La m. sg.) Mire; (la f. sg.) mireasă; (la m. pl.) miri. Cf. alr ii/i h 165, 167, alr ii/i mn 136, 3 893, alrm i/ii h 356, ib. h 359, ib. h 363, porţile-de-fier, 348. + (La m. pl.) Nume dat unei perechi formate dintr-un băiat şi o fată. Sub şirul lung de mîndri iei Şedeau doi tineri singuri, eminescu, o. i, 179. Trebuie să spuneţi bărbaţilor că tinerii sînt hotă-rlfi să se ia. agîrbiceanu, s. 54. — Pl.: tineri, -e şi (prin Transilv.) tînări, -e. — Şi: (învechit şi regional) tiner, -ă, tinăr, -ă, (învechit) tiner, -ă (psalt. 309), (regional) tânăr, -ă (ciauşanu, v. 134) adj., s. m. şi f. — Lat. tener. TÎNĂREAţĂ s. f. v. tinereţe. TÎNĂRfit, -EA, -fCĂ adj., s. m. şi f. v. tinerel. TÎNĂRfiT s. n. v. tineret. TÎNĂRfiŢE s. f. v. tinereţe. TÎ1VĂR<ÎG s. n. (Regional) Loc îngrădit în cîmp, unde se ţin vitele care pasc (ddrf); păşune, pajişte (bocăneţu, t. a. 216); fîneaţă împrejmuită cu gard (lexic reg. 94); poieniţă în mijlocul unei păduri (cv 1952, nr. 3, 42); loc cultivat în mijlocul unei pă- duri sau al unui loc sterp (chest. iv 100/161, 176 a). Du-te, mă, în tînărogu din gura higiului. bănuţ, t. p. 163. — Pl.: ttnăroage. — Şi: tinărog (chest. iv 100/ 176a), tonorog (ddrf), tanarog (bocăneţu. t. a 216) s. n. — Din magh. tanorok, tanărok. TÎJVĂRtJC, -Ă adj., s. m. şi f. (Regional) Diminutiv al lui tînăr. 1. Adj. Tinerel (I). Io-s o fată tinerucă Şi la dor m-am băgat slugă, reteganul, ch. 36. 2. S. m. şi f. Tinerel (II 1). După care să mă duc? Du-te după tînăruc. t. papahagi, m. 36. — Pl.: tînăruci, -ce. — Şi: tineruc, -ă adj., s. m. ş> f. — Tînăr + suf. -uc. TÎMĂRtjŢ, -Ă adj. (Regional) Tinerel (I). Romanii l-au poreclit Augustulus, pentru că era tinărul. şincai, hr. i, 91/6, cf. lb, barcianu, alexi, w. Lumea toată de pre lume Ne-a şi pus urîte nume: ... Mie frunză de sălcufă, Că-s copilă tlneiuţă. jarnîk — bîrseanu, d. 66. Lăcrîmnoare d'e-o fală, D’e o fată tinărufăi ţiplea, p. e. 19. — Pl.: tlnăruti, -e. — Şi: tinăruţ, -ă, tîrieruţ, -ă adj. — Tlnăr + suf. -u[. TÎNC subst. (Regional; in expr.) A se da de tîncul morţii = a) a regreta, a-i părea foarte rău, a se frămînta; a se da de ceasul morţii, v. moarte. Cf. ciauşanu, v. 202; b) a fi în agonie,; a fi pe patul morţii, id. ib. — Cf. t î n g ă, t î n g u i. TÎlVCUf vb. IV v. tencui1. tInCUIALĂ s. f. v. tencuială. TÎJVD adv. (învechit, în Mold.; în corelaţie cu el însuşi, pune în alternanţă termenii pe care îi precedă) Cînd...cind. Pune mina tind într-un umăr, tind In-tr-alt, tind în frunte, tind tn piept, varlaam, c. 49. Ieşiia şerpii... trăglnd tind cu dinţii, tind cu coadele bătlndu-i. dosoftei, v. s. octombrie 41v/21. Cu sufletele numai tînd biruia, tind se biruia, cantemir, ist. 30, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D., ROSETTI — CAZACU, I.L.R. I, 101, 125, 309. Tînda-nainte, Tînda-napoi, Tlnda-n miezul păresii. marian, s. r. ii, 217, cf. 216. O (Prin Transilv. şi Ban.) Tir înainte, tir înapoi = tîndală1 (3). Cf. marian, S. R. II, 211, L. COSTIN, GR. BĂN. 199, COMAN, gl, alr ii 2 850/95, 250, alr ii/284, mat. dialect i, 99. <0> L o c. a d v. Tînd o dată = dintr-o dată. Nici un neam nu s-a luminat In adevărate luminări tind o dală. . . dimpotrivă, grăbirea aduce şi sminteli şi greşeli, conachi, _p. 93. — Şi: (regional) tinda, tir (l. costin, gr. băn. 199, COMAN, GL., MARIAN, S. R. II, 211, 215), tîc (ALR Ii/ 284, mat. dialect, i, 99), tîg (alr n/284), tig (ib. 2 850/250), trîmt (alrt ii, 50, alr ii/i mn 113, 2 850/ 95) adv. — Lat.* tando. T1NDA1 adv. (Regional; în legătură cu verbe de mişcare; repetat) încet, greoi; şontîc. Şi-o apucat baba la deal, hai-hai, tlnda-tlnda. Com. din bucovina. — Cf. t î n d ă 1 i. TINDA2 adv. v. tînd. XllVDALĂi subst. 1. S. m. şi f. Persoană care îşi pierde vremea cu nimicuri, care umblă fără rost; om de nimic; p. ext. prost, tont. Cf. drlu, polizu, cihac, ii, 531, costinescu, lm, ddrf, barcianu, alexi, w., pascu, s. 289, şăineanu, d. u , cade, scriban, d. şez. i, 163, a ix 2. <0 (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Şi la un 4428 TÎNDALĂ2 — 325 — TÎNDĂVI1 tlndală de cornetariu Incă-i da titlu de illuslrissimus. barîţiu, p. a. i, 250. Ai zis c-ai prăpădii pe tăndalele acestea de copii, reteganul, p. i, 44. O tlndală de om. brebenel, gr. p. O (Adjectival) Doară e voinic, nu tlndală. reteganul, p. i, 19. Ion era avut, nu tlndală. id. ib. iv, 61. <0> Expr. S-a găsit păcală cu tindală v. păcală. 2. S. f. pl. (învechit) Vorbe goale; nimicuri; palavre. Această puţină vreme o petreci In nemicuri şi in tlndale. maior, p. 54/25. Mulţi ani el cu lăuta şi tlndale Desfătasă curtea măriii sale. budai-deleanu, t. v. 30, cf. 163, LB. 3. S.f. art. (Regional; şi la pl.; în forma ilndălile) Numele unei sărbători prăznuite de femeile superstiţioase, care cade'la mijlocul postului mare; (popular) miezul păresimilor, v. in i e z, (regional) tir înainte, tir înapoi, v. tind, ISntele. Cf. i. cr. v, 149, alr ii/i mn 113, 2 850/228. — Pl.: tlndale şi tlndăli. — Şi: (regional) tăndâlă» trlndălă (ib. 4 247/769) s. m. şi f. — Postverbal de la tlndăli. Pentru sensul 3, cf. t î n d. Pentru trhidală, cf. şi t r î n d ă v i. TÎNDALĂ2 s. f. (Bucov.) piesă de lemn care se prinde la un capăt de oişte1, iar la celălalt de tînjală; (regional) tîndăloi2. Cf. marian, d. 59. Adevărata tlnjaiă se prinde de tlndală numai atunci clnd se ară cu patru boi. id. ib. — Pl.: tlndale. — Cf. t î n j a 1 ă. TÎNDĂGf vb. IV v. tlntăvi. TÎNDĂLAU s. m. (Regional) Augmentativ al lui t î n d a 1 ă1 O). Cf. marian, s. r. ii, 217. Stă măicuţa supărată Cu fala nemaritată. Tot rugîn pe Dumniezău Să-i aducă-un tandalău. gregorian, c. l. 36. — Pl.: tlndălăi. — Şi: tăndălău (marian, s. r. ii, 217), tandalău s. m. — Tlndală1 + suf. -ău. TÎNDĂLEALĂ s.f. 1. Pierdere de vreme, m oco-şeală (1); zăbavă; tindălitură, (rar) tîndălie. Fală de ţăran, tătucă.. Deprinsă cu munca, nu cu tin-dăleala. v. rom. martie, 1954, 241. 2. (Regional) Pălăvrăgeală, flecăreală. Face o greşeală..., Incepind a tipări ca prim articol o lungă tlndăleală, şi pătimaşă, şi naivă. săm. iv, 46. S-au dat la tăndăleală, îndrugă moşi pe groşi, snoave, udrescu, gl. — Pl.: tlndăleli. — Şi: (regional) tăndăleală s. f. — Tlndăli + suf. -eală. TÎiVDĂLf vb. IV. Intranz. 1. A-şi pierde vremea (cu nimicuri) umblînd încoace şi încolo fără nici un rost; a lucra încet şi neîndemlnatic; a migăli (2), ase moeăi (1). Cf. drlu, lb. Lasă toată ml-năstirea Celor cuvioşi cu firea Acolo a tlndăli! bărac, ap. tdrg, cf. costinescu. Tăndăleşte căullnd nişte chei. caragiale, o. ii, 2, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Se îmbrăcă In silă, tlndălind. agîrbiceanu, l. t., 260, cf. şăineanu, d. u., cade. înainte de-amiazi tlndăli prin prejurul conacului, rebreanu, r. i, 91. Aşa să vă brodiţi treburile ca să nu tlndăliţi prea mult cu datul colacilor, dan, u. 89, cf. scriban, d., dex, scl 1976, 401. Şi cioplea şi mocoşea şi tindălea, să treacă ziua. reteganul, ap. cade. Odată a zis Păcală cătră Tlndală: „Eu mă duc înainte păcălind, tu vină-napoi tlndălind“. frîncu - candrea, m. 236. Mult n-a mai tlndăvit şi i-a zis. furtună, v. 26, cf. alr i 1 323/ 45, 94, 96, 122, 129, 131, 156, 190, 223, 247, 259, alr îi 4 247/272. <0> Tranz. (Regional; cu complementul „vremea“) Cf. alr i 1 323/45, 178, 190, 243. 2. (Prin nord-vestul Munt.) A pălăvrăgi, a flecari. Cf. conv. lit. xx, 1 019, udrescu, gl. + Refl. r e-c i p r. (Regional) A se certa. folc. transilv. ii, 620. Hai, mlndro, să ne iubim, Să nu ne mai tlndălim. ib. 391. — Prez. ind.: tlndălesc. — Si: tăndăli, (regional) ttndălui (alr i 1 323/217, 218, 227, 348, 361), tlndăvi vb. IV. — Din germ. tăndeln. TÎNDĂLfC, -Ă s. m. şi f. (Regional) Diminutiv al lui t î n d a 1 ă1 (I); p. ext. poznaş, ştrengar. Cf. pascu, c. 88, cardaş, c. p. 190, marian, o. i, 124. Tandalica are mere, Tandalic vine şi cere, Tandalica nu se-ndură, Tandalic vine şi fură (Cloşca şi motanul). gorovei, c. 91, cf. pamfile, c. 21. <0> (Ca epitet, pre-cedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Caieru-n furcă pusăi Şi la crlşmă mă dusăi... Da landalicu de fus S-o dus la bărbat ş-o spus. cardaş, c. p. 139. — Şi: tandalic, -ă s.m. şi f. — Tindală1 -f suf. -ic. / TÎNDĂLÎE s.f. (Rar) Tlndăleală (1). Cf. ddrf. — Tîndală1 + suf. -ie.. TÎNDĂLÎRE s.f. Faptul de a tîndăli; tindălit1. Cf. DRLU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V. — Pl.: tlndăliri. — Si: tăndălire s. f. drlu. — V. tlndăli. TÎNDĂLÎT1 s.n. Faptul de a tîndăli; tîndălire. O L o c. adv. Pe tindălite = cu încetul. O luase aşa tn glumă, pe tindălite, ca să-şi petreacă timpul, slavici, o. ii, 49. — V. tlndăli. TÎNDĂLÎT2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; adesea substantivat) 1. (Persoană) care tîndăleşte (1); (regional) tîndălos. Cf. udrescu, gl. Tăndălită fală, nu ştiu ce s-o face cind o fi la casa ei! id. ib. Măi, lăndălitulc, ai crescut cit crucea de la Vlaşca! id. ib. 2. (Persoană) care pălăvrăgeşte; flecar. Cf. udrescu, . OL. — Pl.: tlndăliţi, -le. — Şi: tăndălit, -ă adj. — V. tlndăli. TÎNDĂLITtiRĂ s. f. Pierdere de vreme; acţiune fără folos, inutilă; tîndăleală (1). Anul. acela s-a pierdut cu tăndălituri. barîţiu, p. a. i, 345. După acea tăndălitură a urmat altă eroare, id. ib. ii, 468. După allta tăndălitură, oamenii i-au pus numele „Popa Tanda-‘. slavici, n. i, 15, cf. cade, dex. — Pl.: tlndălituri. — Şi: tăndălitură s. f. — Tlndăli + suf. -tură. TÎNDĂLdl1 s. m. Augmentativ al lui t î n d a 1 ă1 (1). l'lndălica ferbe pere, Tîndăloi vine şi cere, Tlndalica nu se-ndură, Tîndăloi vine şi fură (Cloşca, puii şi uliul), marian, o. i, 124. — Pl.: tîndăloi. — Tlndală1 + suf. -oi. TÎNDĂLOl2 s. n. (Prin Mold.) Tîndală2. Cf. H xv 245, com. din marginea — rădăuţi. — Pl.: tlndăloaie. — Şi: tandaloi s.n. com. din MARGINEA — RĂDĂUŢI. — Tlndală2 -)- suf. -oi. TÎNDĂLOS, -OĂSĂ adj. (Regional; despre persoane) Care tîndăleşte (1); (regional) tindălit2 (1). Cf. pamfile, duşm. 104. Avea două fete şi-un fecior voinic şi tîndălos. lăncrănjan, c. i, 166, (f. alr ii 2 396/141, ib. 2 397/141. — Pl.: tindăloşi, -oase. — Şi: (regional) tăndălos, -oâsă adj. udrescu, gl. — Tlndală1 + suf. -os. TÎNDĂLUf vb. IV v. lîndăli. TÎNDĂVl1 vb. IV v. tlndăli. 4444 TÎNDĂVI3 — 326 — TÎNGŢJI f | TÎNDĂVf2 vb. IV v. tintăvi. TINDE vb. III v. tinde. TÎNDERE s. f. v. tindere. TÎNDUf vb. IV. Tranz. (Prin nordul Mold.) A izbi. Cf. i. cr. iv, 183. (în superstiţii) [La Miezul păresirailor] e sărbătoare In care. .. să nu urzeşti plnză, pentru că o femeie, di demult, o urzit şi o tot tlnduit-o un an întreg de pereţi, ib. — Prez. ind.: ? — Tind + suf. -ui. TÎNfiR1 s. n. v. taier. TINER2, -Ă adj., s. m. şi f. v. tinăr. TÎNERfiL, -EA, -ÎCĂ adj., s. in. şi f. v. tinerel. TÎNERfiŢE s. f. v. tinereţe. TÎNERldR, -OARĂ adj. v. tinerior. TÎNERCŢ, -Ă adj. v. tinăruţ. TÎNG1 interj, v. tina. TÎNG2 s. n. v. tlngă. TÎNG3, -Ă adj. (Prin Mold.) 1. Plin de jale. Inima-i era tlngă şi sufletul plin de jale nepătrunsă. n. rev. r. ii, 230. Tot vorbind, tot cu inima tlngă amîndoi, o ajuns la buhaiu pădurii de aur. i. cr. iv, 103. 2. Fără patere; neputincios (1). Mină tlngă. scriban, D. — Pl.: Ungi, ge. — Din v. sl. T*n. TÎNGALAU subst. (Prin vestul Transilv.) Talangă (1). Cf. a i 12, 13, 35. — Ting1 -f suf. -alău. TTNGĂ s. f. (învechit şi regional) Mîhnire adîncă, jale, amărăciune. Aşteptaiu cire cu mere va scărbi (să bănuiască n, să ducă tlngă d) şi nu fu. psalt. 133. Aşteptam cineva să mă pllngă, La nevoie ce sini şi la Ungă. dosoftei, ps. 225/10, cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, PAMFILE, J. III, 95, DR. IV2, 807, cade. Cu sufletul sub chin şi tlngă,... Veneau cadlnele să plingă. lesnea, vers. 223, cf. 252, rosetti — cazacu, i.l.r. i, 448. Pecinginea cuvintelor de tlngă Vă copleşeşte sufletele încă. beniuc, v. 145. O Fig. [Privighetoarea] Infoca spuindu-şi tingu. i. văcărescul, p. 13/13. <6> Expr. (Regional) A-i fi cuiva tlngă după ceva = a-i părea rău după ceva. Zmeul se cam codea, unde-i era tlngă după atltea avuţii, săm. v, 473. + P. e x t. Sunet prelung şi jalnic; vaiet. Duiosul şopot de caval Şi-a orgii tlngă, naltă, gravă, Clnd dai pădurilor adlncă slavă. v. rom. ianuarie 1958, 19. — Pl.: Ungi. — Şi: (regional) ting s.n. — Din v. sl. T*rj. / T1N GĂCf vb. IV v. tintăvi. TINGLĂ1 s.f. v. tingliilă. / TÎNGLĂ2 s.f. v. tlmplă1. TÎNGUf vb. IV. 1. Refl. A-şi exprima prin cu vinte nemulţumirea, suferinţa, durerea etc.; a se văi cări, a se lamenta, (învechit şi popular) a se ofta, (învechit şi regional) a olălăi, a se olecăi. V. boci, jeli, v ă i t a. Sta dracii de departe şi s[ă] tlnguiia şi grăiia (ante 1550). gcr i, 3/11. De toi răul aşea să tlnguia la rugă. dosoftei, v. s. ianuarie, 30v/l. Plin-gea tlnguindu-se cu amar (a. 1691). gcr i, 288/22, cf. anon. car. Grijindu-mă puţin... şi pentru ticăloasa aceast a Persină ce să ttnguiaşte, aethiopica, 75r/5. Tlnguindu-le ai strigat-: vai mie! mineiul (1776), 197rl/29, cf. drlu, lb. Pentru ce mă tlnguiesc? Sau la ce pllng numai soarta mea? marcovici, c. 21/1. Robinson se tlnguia cu ţipete atlta de jalnice, drăghici, r. 11/30, cf. polizu, cihac, ii, 411. Fata împăratului ... pllngea şi se tlnguia de-ţi rupea inima, ispirescu, u. 53. Nimeni nu scoate o vorbă, nimeni nu se tlnguie. vlahuţă, r. p. 77. Fulgere scapără; pllng tlnguindu-se nimfe prin codri, coşbuc, ae. 70, cf. ddrf, jahresber. v, 337, barcianu. Acesta începu a pllnge şi a se tlngui. d. zamfirescu, v. ţ. 184, cf. alexi, w. E foarte bolnav, se tlngui dumneaei, agîrbiceanu, l. t. 241. Soţia lui Grigore se şi tlnguia acuma şi-i imputa bătrlnului că a construit casa. rebreanu, r. i, 20. Oh Doamne! — se tlnguia maica Natalia — cum e cu putinţă... să fie aşa de fără suflet? stănoiu, c. i. 203. Mama nu m-aş-teaptă şi nu iese niciodată, se tlngui ea cu vocea-i copilăroasă. sadoveanu, o. ix, 136, cf. scriban, d. Ce nedrept eşti cu mine, prietene Vardaru! se tlngui. c. petrescu, a. r. 26. Pricepuse de la început că nu-i nici o nădejde, dar se împotrivise..., se tlnguise. v. rom. iulie 1953. Se auzeau pllnsete şi glasuri sflşietoare de femei, care se tlnguiau şi boceau, ib. septembrie 1955, 24. Mai pling de dor, mă tlngui In versuri ca şcolarul. beniuc, c. p. 46, cf. vinea, l. i, 140, dex. Văzui un clrd de muieri Tlnguindu-se-n dureri, pop., ap. gcr ii, 323, cf. 341. Nu-mi trage nici o nădejde. Pllnge şi te tlnguieşte. jarnIk — bîrseanu, d. 111. Pe badea la groapă-l duc. Dar cine se tlnguia? doine, 25. începu a se tlngui de mai mare-ţi era mila de biata femeie. CĂTANĂ, P. B. I, 31, Cf. BUD, P. P. 14, ALRM i/ll h 413/61, alr ii 2 031/102, 769. Mult s-o tlnguit după iăi. alr sn v h 1 416/53, cf. ib. h 1 416/76. Se bocea, se tlnguia, Şi din ochi amar pllngea. balade, ii, 215. Stau in loc, mă tlnguiesc, Ce-am pierdut nu mai găsesc. folc. transilv. i, 513. (Fig.) Avlntul de-altădală se tlnguie şi geme. lesnea, c. d. 81. <0 Intra n z. Voi veţi pllnge şi veţi tlngui, iară lumea să va veseli, cheia în. 95v/7. Toţi oamenii... ş-au rupt hainile lor şi au tlnguit. biblia (1688), 220V35. Fă-mă cu tine a tlngui. klein, ap. gcr ii, 187. A pornit cu ele, tlnguind mai mult ca o femeie declt ca un călugăr, delavrancea, ap. cade. A rămas mindra pllnglnd, Pe uliţe tlnguind. bibicescu, p. p. 105. <0> Tranz. A îngenuncheat In faţa lespezii de piatră, Inceplnd. . ■ să tlnguiască o plingere. c. petrescu, r. dr. 59. Tu să-i clnţi izblnda ori să-i tlngui jalea, voiculescu, poezii, i, 31. Prin clnt popoarele şi-au tlnguit durerile încă din cele mai vechi milenii, scînteia, 1953, nr. 2 792. Li s-a umplut plnă la vlrf paharul Şi fiecare-şi tlnguie amarul, v. rom. ianuarie 1956, 162. <0> (Urmat de compliniri care indică motivul suferinţei, al jalei etc.) Ei merg tlnguindu-se, că duc numai strlmbătăţi de la oamenii săi (ante 1550). cuv. d. bătr. ii, 417. Veniţi acuma, o, voi bogaţilor, de pllngeţi şi vă ilnguiţi pentru cumplite scirbele voastre, cheia în. 10r/16. Şi-mi pare rău foarte şi mă tlnguiedz că nu s-au tlmplat... Pavel să-mi ajute la nevoie, dosoftei, v. s. ianuarie 30v/22. Pltn-sără şi să tlnguiră neîncetat zioa şi noaptea ca să do-blndească mtngliarea cea nesflrşită. varlaam — ioa-saf, 53v/21. Toţi se tlnguiau de nenorocirea acestei naţiuni, asachi, s. l. ii, 12. Bolnavii se tlnguiesc de osteneală, de durere de cap. fătu, d. 133/18. Toţi oamenii locului se tlnguiau de răutatea şi de frica balaurului. ispirescu, l. 199. O strlngea la piept mln-glind-o cu mina pe obraz şi tlnguindu-se că pleacă, d. zamfirescu, v. ţ. 143. Se tlnguie ciobanul După turma lui de oi. goga, poezii, 48. Se tlnguie c-o voce slabă că nu-i prieşte aerul de la munte, sadoveanu, o. x, 529. Nevastă-mea se tlnguia Intr-una de durere de rinichi. v. rom- octombrie 1954, 13. (Intranz.) Voi, bătrlni, cu amar tinguiţi, că tăria voastră slăbi! varlaam, c. 86. + Refl. Fig. A scoate sunete triste, plîngătoare, asemănătoare unui vaiet. Se tlnguiesc Tălăngi pe căi, Şi neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munţi, iosif, patr. 66- Numai o vioară se tlnguie 4463 TÎNGUIA — 32' TÎNGUIRE pe coarde, petică, o. 125. Pe urmă alle instrumente, bizare şi triste, au început să se tlnguie. c. petrescu, c. v. 167. Sub umbra [învelişului de şindrilă] se tînguia mierloiul. klopştock, f. 6. Se tînguia un clopot din turla lui de lemn. voiculescu, poezii, i, 20. S-aprinde pe ceruri lin nor după nor, Şi plopii din vale se tînguie-n vlnt. pillat, p. 7. Nu mai şiia pe ce lume-i şi se tînguia stins, cu botu-i bun şi mare între labele-i enorme, sadoveanu, o. x, 505. Pisica a fost dată afară şi acum se tlnguie la uşă. arghezi, s. viii, 115. Pe sus, în noapte, începe să se tlnguie un stol de cocori, stancu, d. 256. Multe nopţi ale tale au fost tulburate In vis de stolul rlndunelelor care se tlnguiau. pas, z. i, 210. Se tlnguie tn horn vînloasele. camilar, n. ii, 266. Copacii Işi plîng frunzele, caterincile se tlnguie. v. rom. ianuarie 1965, 126. O Tranz. (Complementul indică sunetele emise) Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. c. petrescu, s. 33. 3. Refl. (Cu complementul în dativ) A se plinge cuiva cu scopul de a fi înţeles, de a i se face dreptate. Cf. costinescu. M-am tinguit domnului preşedinte al Consiliului de miniştri pentru strămutarea arhivei din Iaşi (a. 1876). uricariul, x, 272. Femeia lui Ipate, cum ll vede, începe a i se tîngui şi lui. creangă, p. 177. Aşa se tîngui Jana fie-sei. delavrancea, h. t. 151. Lume, unde eşti să mă tîngui ţie? călinescu, c. o. 113. Eu nu cint in butul teu, Ci horesc de-aleanul meu, Mă tinguiesc prunilor De jelea părinţilor, balade, iii, 267. <0> F i g. Părlului se tînguicşte-o floare: Ce bllnd erai în vremuri mai senine! Purtai tn unde numai dezmierdare, cerna, p. 92. 3. Tranz. (învechit şi popular) A deplînge, a compătimi; a jeli. Ieşind Ieremia de la împăratul, iar au început a plinge şi a tîngui /er[u]s[a]/inui/ (a. 1650). gcr i, 147/10, cf. anon. car. Acuma cunosc înşelăciunea idolilor săi şi cu amară lacrămi o plîng, o tinguiesc, o glăsuiesc. maior, p. 29/15. Vrăjmaş ţi-am fost..., iar acum te tinguiesc. beldiman, e. 117/4. Din partea noastră avem a tîngui 100 oameni ucişi şi răniţi, ar (1829), 2241/10. Să întoarcem mai bine ochii de la această uricioasă privelişte, tinguind barbaria acelor timpuri, bălcescu, m. v. 404. Tinguieşte-mă, doamna mea, şi nu mă oslndi. negruzzi, s. i, 47, cf. costinescu, cade. O tlnguiau moaşele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. sadoveanu, o. xvii, 172. Oameni buni, mă tînguiţi Oameni buni, mă miluiţi, alecsandri, p. p. 386. Ţiganca, care l-a urmărit şi i-a zărit mlhnirea, a început să-l tinguiască. sbiera, p. 110. (Cu forma negativă a gerunziului) Ce om ar fi netlnguind Pre maica lui i[i]sus, văzlnd într-alUa chin fiind? klein, ap. gcr ii, 186. 0> F i g. Pasările nu cîniă, ci cu şuierătură jalnică tinguiesc ticăloşiia a toată lumea, molnar, ret. 77/15. + A boci. Căzută la. pămlnt, tînguia în bocet lung pe... fecior, mironescu, s. a. 86, cf. alrm i/ii h 413/61. — Prez. ind.: tinguiesc şi tingui. — Şi: (învechit, rar) tinguiâ (prez. ind. tinguiez) vb. I. — Din v. sl. T*r«HdTH. TÎNGUI A vb. I v. tîngui. TÎNGUIALĂ s.f. Faptul de a (se) tingui; văicăreală, (popular) jeluială. Sint întru scirbă şi tln-guială. paraclis (1639), 244. Mărturisim şi nu fără puţină tînguială, ne cutremurăm de mare şi de nepurtat greuinţa care asupră-ne vine. cantemir, hr. 297. Rămase între toţi fraţii pllngere şi tînguială făr’de mln-gîiare. c. cantacuzino, cm i, 92, cf. lb, polizu, costinescu, lm, alexi, w., jahresber. v, 337. — Pl.: tlnguieli. — Tingui + suf. -eală.. TÎiVGUIBIL, -Ă adj. (Neobişnuit) Vrednic de milă, de compătimire. Cit e de tînguibilă o jună femeie, cînd urmează a-şi decide soarta, negruzzi, s. iii, 65. — Pl.: tlnguibili, -e. — Tingui + suf. -bil. TÎJVGUlfilJVIC, -Ă adj. (Rar) Care provoacă tristeţe, jale, amărăciune. La moarte nu-mi aduceţi mie . . . Ostenitele tropare Cu rostul lor cel tlnguielnic. GOGA, POEZII, 255. — Pl.: tînguielnici, -ce. — Tingui + suf. -elnic. TÎNGUI OS, -OASĂ adj. (Despre oameni) Care se tînguie (1); tînguitor. O trimise... ca s-aline Suspinele şi lăcrimosul vaiet Al tristei, tînguioasei Pene-lopa. murnu, o. 76. <0> Fi g. Tînguioasa întristare ne face destoinici a cunoaşte adevăruri, marcovici, c. 95/5. Tînguioasă inima-mi se bate. murnu, o. 335. -0> (Adverbial) Cînd vedea drumeţi..., lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta şi se milogea tînguios. caragiale, o. ii, 244. + (Rar) Care exprimă tristeţe, jale, suferinţă. Duci in sale intrislatul Glas de doine tînguioase. neculuţă, ţ. d. 69. ^ Fi g- (Despre sunete, glasuri, melodii etc.) Tînguitor. Am vrut să-ndo-iesc puterea; dar bătrinul cuvios Aruncă-n braţele mele un ţipăt prea tinguios. heliade, o., i, 450. Un glas ttn-guios şi jalnic răsare din mormînturi. marcovici, c. 35/2. Se aude un geamăt tînguios. negruzzi, s. i, 184, cf. polizu. Le răspundea, cu răsunet tînguios şi depărtat, mica turlă rotunjită a bisericuţa lui Bucur. odobescu, s. i, 105. De departe-n văi coboară tîngu-iosul glas de clopot, eminescu, o. i, 76. [Vocea] rătăcită scade, expiră tînguioasă. macedonski, o. i, 254. Avea un glas sonor şi tinguios. săm. i, 59, cf. barcianu, alexi, w. Vlntul... trimetea pînă-n depărtare tînguioase şi prelungi glasuri de orgă. hogaş, m. n. 73. Biserica înaltă începe să răsune, Curg note tînguioase în liniştea adincă. topîrceanu, o. a. i, 263. Asculta parcă glasurile tînguioase ale vînlului, care rătăcea ca o fiinţă vie prin ploaie şi 'întuneric, sadoveanu, o. iii, 213. Trei zile auzea... Un glas tînguios, Un vaiet duios, teodorescu, p. p. 447. <£> (Adverbial) Se milogea tînguios numai din vîrful limbii, caragiale, o. ii, 244. Nici o doină pe cimpie tinguios nu mai oftează, neculuţă, ţ. d. 113. Clopotele bisericii începură să sune a rugă; intli tînguios şi rar. conv. lit. xlii, 453. + (Rar) Care provoacă tristeţe. O zi prea strălucită de sărbătoare tînguioasă. cr (1832), 1062/3. Socotim ca o datorie a rechema din uitarea publicului memoria tînguioasă... [a] acestui june poet. odobescu s. i, 239. — Pl.: tinguioşi, -oase. — Tingui + suf. -os. TÎNGUlRE s.f. Acţiunea de a (se) tîngui şi rezultatul ei. I. Văitare, lamentare; (învechit şi regional) olă-lăire, (învechit) obidire (3), olecăire. Cf. tîngui (1). Nece eu voi asculta plăngere şi tînguire voastră (cca 1550). cuv. d. bătr. ii, 458/12. Asculta pllnsul şi tinguirea ce să făcea în cetate (a. 1600 — 1625). gcr i, 67/22. Şi Fig. Sărutare, voi frumoase zile ce aţi mai rămas! în voi tinguirea firii urmează c-un slab, trist pas. heliade, o. i, 104. Tinguirea sa [a amorului] cea vie De-nlristare m-a cuprins, asachi, s. l. i, 90. Astă slăbiciune nu era numai o năzărire a minţii lui, ci o linguire a întregului său trup. brătescu-voi-neşti, ap. cade. Decorul străvechi, şoapta rapsodică cu inflexiuni înfiorate de linguire sau de slavă slnt menite să seducă, să asigure captarea ascultătorului, v. rom. octombrie 1964, 109. + Sunet prelung şi jalnic; vaiet. în zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, Tinguirea ta de moarte In cadenţele-i aduna, eminescu, o. i, 160. Visurile ce-aşa dulce m-au durut, de mult s-au stins, Cum se stinge-o linguire In amurgul unui plins. păun-pincio, p. 85. Bălrlnul sla amarii la fereastră, pe cînd llnguirile melancolice ale clntecului umpleau noaptea, sadoveanu, o. iii, 106. Nici. un vaiet, nici o linguire nu se auzea, bart, s. m. 74. 2. Plîngere (împotriva cuiva sau a ceva). Cf. t î n-gui (2). în mai multe rlnduri se tulburasă cu scop de a căpăta privilegii, dar fiecare ţlnguire aducea asupra lor o apăsare mai aspră, asachi, s. i,. ii, 8. Un cuvios episcop,... auzind lntr-o zi llnguirile unei poporimi strigă, odobescu, s. m, 519. Se iscălea o hîrlie plină de tlnguiri pentru abuzurile unui prefect, i. ne-gruzzi, s. i, 21. în llnguirile lor se amestecară apoi şi alţi oameni, unii numai din curiozitate, alţii pentru că au mai auzit asemenea lucruri ori au pătimit şi ei. rebbeanu, r. i, 273. Veşnicile tînguiri ale răzăşilor, pentru încălcarea şi hrăpirile Orheianului, li sfredeliseră urechile şi inima, sadoveanu, o. vii, 103. — Pl.: tînguiri. — V. tlngui. TÎNGUlT s. n. Faptul de a (se) tlngui; (Învechit şi regional) olălăit, (învcchit, rar) olecăit. Cei buni n-au vreme de gîndil La moarte şi la tlnguit. coşbuc, p. . i, 151. Lăsăm dar la o, parte tînguitul. murnu, o. 58. ^ Sunet prelung şi jalnic; vaiet.. Iar de pe casă pllngea singuralică-n nopţi cucuvaia Moarte vestind, şi-ndelung îi gemea tînguitul ei jalnic, coşbuc, ae. 77. Se tlnguie un stol de cocori. . . Tînguitul seamănă cu al oamenilor, stancu, d. 256. . — V. tlngui. TÎNGUIT OH, -OAlUi adj. (Despre persoane) Care se tlnguie (1); tînguios. Dor lucrul cel mai laş în lume E un bărbat llnguitor. coşbuc, p. i, 194. Fiinţa ei totdeauna tînguitoare. cazimir, gr. 44. O (Substantivat) Vin In monom llnguitorii, ai „Vieţei literare“ scribi, angiiel — iosif, c. m. i, 194. + (Rar; despre faţă) Care exprimă tristeţe, jale, suferinţă. Faţa ii era tînguitoare. călinescu, e. o. i, 68. + F i g. (Despre sunete, glasuri etc.) Care este plin de durere; jalnic, plîngător (2), tinguios, (franţuzism învechit) plen-tiv. Clntări tînguitoare prin zidurile reci Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci. eminescu, o. i, 127, cf. iv, 9. Mi se pare că aud glasuri tînguitoare bocindu-se pe valuri, vlahuţă, s. a. iii, 232. Clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. coşbuc, p. i, 153. Toamnă, ... Pe urma la clntări tînguitoare Lin flulură-n întinderea albastră, goga, poezii, 250. Versul său tin-guitor se întoarce cîteodată în loc. petică, o. 250. A doua zi de dimineaţă mă trezeşte acelaşi glas tînguitor al cîinelui. brătescu-voineşti, p. 347. începu o doină tînguitoare din munţi, agîrbiceanu, a. 119. îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor. rebreanu, r. i, 138. Un geamăt răsuna tînguitor şi muzical, teodoreanu, m. ii, 27. Lămurea şi tălmăcea vestea cea proaspătă c-un glas llnguitor şi răguşit, sadoveanu, o. vii, 79. Clntări tînguitoare se înălţau din naos. pillat, p. 21. <0> (Adverbial) Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor, Clnd căzîndu-i Sn genunche, i-ar vorbi tînguitor. eminescu, o. i, 162. Pe cîmp abia sc mişc-o turmă, Tînguitor talanga sună. iosif, patr. 47. Omul care vorbea tărăgănat, aproape iînguitoru, cu ceva străin tn vorba lui românească, se ridică cu greu. v. rom. ianuarie 1965, 9. — Pl.: tînguitori, -oare. — Tlngui + suf. -tor. TÎ1VJÂLĂ s. f. 1. Un fel de proţap care se foloseşte pentru a prinde a doua pereche de vite la jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracţiune animală sau pentru a transporta greutăţi mari ; (regional) tînjălău, tînjel (1), tînjelar, tînjeloi, tîşlă. Gf. anon. car. Să li se dea... boi cu tînjali (a. 1826). doc. ec. 367, cf. lb, lm, i. golescu, c., polizu, i. ionescu, m. 711. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, lînjală... nici că se aflau la casa acestui nesocotit, creangă, p. 38, cf. ddrf, barcianu, dame, t. 176. Trei perechi de boi, înjugaţi la lînjele, se uitau liniştiţi în amurgul serii. d. zamfirescu, v. ţ. 65. în vremea aceasta oamenii se pregăteau de arat: fiarele de plug erau ascuţite, tînjelele scoase în bătătură, sandu-aldea, d. n. 226, cf. alexi, w. Cînd In loc de o pereche de boi se pun la car două sau mai multe perechi, se foloseşte tînjala. pamfile, i. c. 138, cf. păcală, m. r. 456. Tlrau Intre dînşii tînjelele cu cîrceie de fier. hogaş, dr. ii, 39. Şi-apoi îndată s-a dat Mînicele-a suflical, Nişte mini poleite Ca nişte tlnjeli plrlile. pop., ap. gcr ii, 337, cf. h ii 13, 62, 80, 117, 194, 271, 294, iv 11, 44, x 5, 466. Dragă, hai de mă sărută, Că-ţi.dau boii de la rudă, Puică, hai ş-a doua oară, Că-ţi dau şi cei din tlnjală. jarnik — bîrseanu, d. 78. C-au rămas boii-n tînjele Şi casa plină de jele. marian, î. 537. Pune-oi boii la tlnjală, Ş-oi scoale gunoiu-afară. sevastos, c. 261. Ori vinde doi din tlnjală, Ie-mi săpun şi rumeneală. doine, 300. Ia uilă-te la ist trup, N-ar fi bun grindei de plug? Picioarele—Coarnele; Mlnîle — Tlnjălele. şez. ii, 222, cf. brebenel, gr. p. Ţoale plugurile umblă Num-al meu şede a umbră Şi tlnjeaua-i sub părete Şi boii pasc iarbă verde, bud, p. p. 40, cf. vasiliu, c. 143, păsculescu, i.. p. 33, candrea, f. 365. Şi s-anină plugu-n jele, Trag boii de rump tlnjele. bîrlea, c. p. 118, com. din marginea — rădăuţi şi din tărcăiţa — bihor, t. papahagi, m. 89, chest. v 94 supl., alr i 334/28, 80, 129, 138, 140, 158, 190, 229, 257, 285, 355, 516, 800, 900, alr ii 5 079, ib. 5 081, ib. 5 100/ 235, 250, 272, 279, 284, 310, 886, 928, ib. 5099/284, 574, a i 13, 17, 23, ii 12, iii 1, 2, 4, 7, 17, 18, 19, iv 5, vi 16, gl. olt. Rupt-o boii tlnjaua, Coborînd de la mindra. folc. transilv. i, 313. Şi-a-njugat boii la tlnjală, Că nu era vreme de zăboveală. folc. mold. i, 275. Cind a face plopul pere Şi răchita vişinele Şi proţapul mugurele Şi tlnjala viorele sau cînd o face plopul pere şi tlnjala mugur verde sau cînd o înverzi tînjala (= niciodată). Cf. marian, na. 599, reteganul, tr. 104, sevastos, c. 26, mat. folk. 403, şez. ix, 120, vasiliu, c. 143, bîrlea, c. p. 313, zanne, p. i, 257. E cu clonţ şi nu-i pasere; Cu coarne şi nu-i bou; Cu ochi şi nu-i fereastă (Tînjala). gorovei, c. 367. Nu i-a dat peşte fără oase, Ci doi gonitori cu tînjala după ei (Ochii şi sprîncenele). id. ib. 253. O (Prin analogie) Carul răsare dedesubtul luceafărului şi e cu tînjala-n jos. D. zamfirescu, v. ţ. • 78. O Exp r. A se lăsa pe tlnjală = (despre animale de tracţiune) a trage foarte incet (sprijinindu-se pc tlnjală (1); fig. (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amîna lucrul. Murgule, nu te lăsa pe lînjală că-mi eşti sub mină. alecsandri, t. 52. Cală de nu le lăsa pe tlnjală. creangă, a. 109. S-a lăsat pe tlnjală, şi în trei ani, el care era atît de expeditiv în alte dara-veri, nu şi-a putut trece nici un examen, vlahuţă, o. a. 455. Are grijă. ■ . să nu tragă unii boi, iar ceilalţi ,,să se lase pe tînjală“, adică să nu tragă deloc, pamfile, a. r. 51. Boii moi se lasă pe tlnjeală. voiculescu, poezii, i, 92. Se cam lasă pe tînjeală. stancu, r. a. iv, 101. Cit de ameţitor se succed Intimplările.vieţii cind ai pornit-o la drum, fără nici un sprijin, şi fără să te laşi pe tînjeală. v. rom. iunie —iulie 1963, 82, cf. şez. viii, 161, zanne, p. v, 625. A mina pe tlnjală = a mina încet. Dacă-i drumeţul ros pe la cot... Mîn pe tlnjală 'numai de-un zlot. alecsandri, t. 46. (Regional) 4472 TÎNJAR — 329 — TÎNJI A pune umărul la tînjală = a se pune serios pe muncă, a nu se mai codi. udrescu, gl. + (Ca epitet depreciativ, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Persoană înaltă şi slabă. O tlnjală de om lungă, slabă şi cu nişte favoriţi roşii şi mari. hogaş, dr. ii, 101. O tlnjală. de muiere, ciauşanu, gl., cf. mat. DiALEfcT. i,. 13. + (Regional) Tînjeluţă. alr ii 5 080. 2. (Regional) Parte a joagărului cu ajutorul căreia se pune în mişcare jugul cu ferăstrăul; (regional) iapă, mîtcă. Cf. alr ii 6 452/353, 362, arvinte, term. 172. 3. (învechit şi regional) Unitate de măsură pentru terenuri agricole, echivalentă cu 28 prăjini. Cf. conv. lit. XLIV, 615. — Pl.: tinjeli şi llnjcle. — Şi: (regional) tînjeălă, tîiiji'iuă (com. bănuţ, alr ii 5080/310, ib. 5081/310, 353, ib. 5101/310, a i 17), tinjeâ (h ii 13, com. bănuţ, alr i 334/337, 351, 360, alr ii 5079/346, ib. 5081/353, 362) s. f. — Din v. 3l.*te2alo. Cf. pol. ciţzadl o. — Tîn-jcu: sg. refăcut după pl. TÎNJAR s. n. V. tăujer. TÎNJÂUĂ s. f. v. tînjală. TÎNJAL s.m. (Regional) 1. Tînjală (1). Cf. marian, d. 59, chest. v 67, 99 supl. 2. Picior la pilugul de la piuă (3). Cf. alr ii 6 470/ 362, ib. 6 466/362, glosar reg. — Pl.: tlnjăi. — Şi: tinjel (marian, d. 59), tlnjdr (chest. v 67, 99 supl.) s. m. — Cf. t î n j a 1 ă. TÎNJĂLAR s. m. (Mold.) 1. Tînjală (1). De elrligul cotigei... se leagă llnjelarul. pamfile, a. r. 44, cf. id. i. c. 139. Cind se înjugă la plug palru boi, atunci ne servim de llnjelar. Com. din marginea — rădăuţi, cf. alr ii 5 079/362. 2. Lucrător care transportă buştenii de pe munte la vale cu ajutorul vitelor sau al cailor. Cf. alr ii 6 420/551, arvinte, term. 172. — Pl.: ilnjălari. — Şi: (regional) tînjelăr s.m. — Tînjală + suf.-ar. TÎNJĂLAŞI s. m. pl. (Regional) Perechea de boi înjugaţi la tînjală (1). Cf. alr ii 5 100/141, 260, 334. — Şi: tînjelâşi s.m. pl. alr ii 5 100/141. — Tînjală + suf. - aş. TÎNJĂLAU s. n. (Mold.) Tînjală (1). Tlnjălăul se aseamănă cu un proţap de car. pamfile, a. r. 44. — Pl.: ? — Tinjală + suf. -au. TÎNJĂLf vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A căra buştenii de pe munte la vale cu ajutorul vitelor înjugate la tînjală (1). Cf. arvinte, term. 172. 2. R e f 1. A se tolăni, a se lungi (într-o poziţie comodă). S-o tlnjelit acolo-n tină. viciu, gl. M-am tln-jălit pim pat. alr ii/i h 97/95. — Prez. ind.: tlnjălesc. — Şi: tînjeli vb. IV. — V. tînjală. TÎNJĂLdl s.n. (Regional) Tînjală (1). Clnd, In loc de doi boi, Se înjugă patru, se adaogă la proţap un alt proţap zis tlnjală, tlnjeălă sau tlnjăloi. damJî, t. 13, cf. marian, d. 59, h i 252, iii 71, 363, 430, iv 86, vi 56, x 5, 46, 77, 110, 466, 505, xii 195, xvi 143, 152,, com. din marginea — rădăuţi, alr i 894/ 704, alr ii 5 079/365, 520, 605, ib. 5 080/987, a vi 22. — Pl.: tlnjăloaie. — Şi: tînjeloi (h iii 71, 363, 430, iv 86, x 5, 46, 466, xn 195, xvi 152, alr ii 5 080/987), tinjeal6i (ddrf) s. n. — Tînjală + suf. -oi. TÎNJĂLtfŢĂ s. f. Piesă care se fixează în partea dinainte a tînjelei (1) şi de care se prinde jugul; cătuşă. Dincolo de mijloc e fixată printr-un cui llnjeluia, de care se prinde jugul boilor de la roaie. pamfile, a. r. 44, cf. id. i. c. 139, h x 46, 466, 489, xvi 143, com. din marginea — rădăuţi, alr ii 5 079/250, ib. 5 080/235, 250. — Pl.: tlnjăluţe. — Şi: (regional) tlnjelâjă s. f. — Tlnjală + suf. -uţă, TÎNJAR s. n. v. tăujer. TÎNJEA s. f. v. tînjală. TÎNJEALĂ1 s. f. (Rar) 1. Tînjire (1) ; plînset, geamăt. Cf. jahresber. v, 337. 2. Tînjire (2); fig. lîncezeală, stagnare; Facultatea n-a mers bine şi după încă un an de tlnjală, pe care nu l-a mai urmat Creangă, se desfiinţează, călinescu, i. c. 77. — Pl.: tinjeli. — Tinji -f suf. -cală. TÎNJEALĂ2 s. f. v. tînjală. TÎNJEAL<5l s. n. v. tfnjeloi. TÎNJfiL s. in. v. tînjăl. TÎNJELAR s. m. v. tînjălar. TÎNJELÂŞI s. m. pi. v. tînjălaşi. TÎNJELI vb. IV v. tînjăli. TÎN.JELtil s. n. v. tînjăloi. TÎNJELflŢĂ s. f. v. tînjăluţă. TÎNJfiRl s. m. v. tinjel. TÎN.jfiR2 s. n. v. tăujer. TÎNJf vb. IV. Intranz. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ sau ,,după“) A se întrista, a se necăji, a suferi, a fi la grea încercare; a se consuma, a se prăpădi (sub apăsarea unor suferinţe morale); a suferi de dorul cuiva sau a ceva. Şi chemară cătră D[u];nn[e]dzdu clnd tlnjiră şi den banat scoase-i. psalt. hur. 93v/3. Nu întoarce faţa la de. mere; In ce zi tănjesc (am scrăbă d) pleacă cătră mine urechea ta. psalt. 207. Începu a scărbi şi a tlnji. tetraev. (1574), 45. Văzu Domnul clnd tlnjiia şi auzi rugăciunea lor. coresi, ps. 300/7. Mihail... tlnjiia rău de aceaia şi să scărbiia că năvălea mult rău de multe părţi asupră-i. moxa, 384/36. De aceasta pururea suspina şi nepărăsit tlnjiia cumu-ş va Infrăm-seţa sufletul, varlaam, c. 366, cf. cheia în. 48r/5. Lulnd pre Pătru şi pre doi feciori a lui Zevedeiu, începu a tlnji şi a se întrista, n. test. (1648), 35r/28. Să nu-mi fac voie rea, nice să tlnjesc. dosoftei, ps. 195/19, cf. anon. car. Sultanul acela... a început a tlnji pentru împărăţia ce şi-au vlndut-o. dionisie, c. 169. Turcii, văzlnd neisprava, cu toţii se îngrijesc, Din cea In război dorire, ii vedei cum că tlnjesc. beldiman, e. 85/32, cf. lb, polizu. Eu unul ştiu că n-aş mai tlnji după secături ca acele care fură minţile boie-. rilor. alecsandri, t. 1 449, cf. lm. Nu mai tlnji atila după dînşii; se vede că aşa le-a fost scris, mititeii. creangă, a. 113. începu a tlnji de dragoste, ispirescu, l. 241. Şi-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură In soare, Tlnjim de dorul altor locuri, Ca nişte păsări călătoare, vlahuţă, o. a. i, 74. Păsările, grădina, livada, chiar satul întreg parcă tlnjeau, jeleau că se duce. contemporanul, v1( 101, cf. ddrf, alexi, w. Şi-n depărtare tlnjind, tot stau aşteptlndu-ne-acasă Dragii copii, murnu, i. 29, cf. dhlr i, 257, 269, dr. iv, 387. Mi-e drag ca feciorul meu şi o să. tlnjesc amar clnd mi l-or lua. galaction, o. 65. Avea grijă ca nimeni să nu tlnjească şi să nu ducă lipsă de nim,ic, îndemna pe unul şi pe altul la joc, vinea, l. i, 223. 4495 TÎNJI — 330 — TÎNTĂI Iulia a llnjit după el ani de zile. h. lovinescu, t. 244. Iar de cind m-am cătănit, Viata mi s-a otrăvit. Că tlnjesc în ţări străine Şi tot pllng gîndind la tine. pop., ap. gcr ii, 305, cf. alecsandri, p. p. 295. Făt-Frumos se sperie şi începu să tînjească, crezlnd că n-are să mai vie, dar peste clteva minute se pomeni ca... zîna cea mult dorită, popescu, b. ii, 36. Tu-ntoarce-te înapoi Şi du-i veste de la noi. . . La nime să nu gîndească Şi de ciudă să tînjească. pamfile, c. ţ. 153. <0> Fig. O, soare!... ţara far' de tine tlnjeşte-amar tn tristu-i dor. alecsandri, p. iii, 409. O ancoră frîntă tlnjeşte-n nisip, lesnea, i. 85. Pe-ngusta periniţă de catifea albastră Tînjea mărgăritarul de-un dor necunoscut, voiculescu, poezii, i, 165. + A dori ceva foarte mult, a jindui, a rîvni. Mulţi copii tlnjesc foarte lare după ţlţă. marian, na. 426. Tînjcsc ca pasărea ciripitoare Să se oprească-n drum, Să cînle-n mine şi să zboare Prin umbra mea de fum. arghezi, v. 35. Stnlem acum tn fara fără apă. După răcoare oamenii tlnjesc. v. rom. septembrie 1954, 57. Tînjea după sprijinul unei prietenii învăluitoare, vornic, p. 49. Nu ştiu dacă mă înfelegi, dar aveam nevoie, tlnjeam să mă regăsesc, ii. lovinescu, t. 250. Nu-mi plac sufletele care se usucă tînjind la ceva ce le este la Indemlnă. barbu, princ. 62. ll apăsau lipsurile şi tînjea după alt soi de viaţă. v. rom. septembrie 1963, 14. Eu mă jucam puţin şi de aceea poate... tlnjeam după un tovarăş de năzdrăvănii. ib. iulie 1970, 30. (F i g.) îmi creşte-n suflet iarăşi o strună de vioară, Dar cîntecul In mine tlnjind să se deştepte. . . Răsună-n depărtare, mai sus şi mai afară, arghezi, vers. 92. 4 (învechit şi regional) A-şi exprima nemulţumirea; a se plinge. Pre vreme de mare foamete tlnjind săborul, iară sfîntul tot li dojenea pentru mica lor credinţă, dosoftei, ap. tdrg. Va lînji bărbatul ei, în carea zi va auzi toate rugile ei. biblia (1688), 1191/9. De nu ne ascultă D-zeu ruglndu-ne, să nu tln-jim. ap. tdrg. Aii început muntenii între dînşii a tlnji pentru clntarea şi slujba bisericei, ziclnd că nu înţeleg (a. 1764). uricariul, xiv, 309. Şi văzînd toţi tînjeau, ziclnd că la un om păcătos a Intrat să găzduiască (a. 1894). ap. tdrg, cf. rădulescu-codin. 2. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a piroti (2). Tînjea de mic, fiindcă mamă-sa ll născuse înainte de vreme, caragiale, o. ii, 293. Voinicul, văzlnd că sănătatea mă-sei ttnjeaşte,. . . o mai înveseli, ispirescu, l. 126, cf. ddrf, candrea f. 322, pamfile, b. 14. Preoteasa tlnjeşte cam de mult ... Ia, ia la doftorii, bea şi apă desclnlată. . . Şi degeaba slnt toate, delavrancea, o. ii, 303. Tlnjeam şi mă uscam din picioare, ciauşanu, r. scut. 13. Gazda mai avea un fecior care tînjea. La spital i-au spus că are apă la plămln. călinescu, b. i. 69. Se lungea pe pat cu miinile sub cap, luat de glnduri... Ai fi zis că tînjea. pas, z. iv, 258, com. marian, şez. iii, 90, com. din stbaja — rădăuţi. Din zi in zi el tot tînjea mai rău. Com. din bilca — rădăuţi, chest. v 23 supl., 49 supl., alr ii 5 680/537, lexic reg. 87. O (Despre animale, păsări, insecte etc.) Şopîrlele, gonite din culcuşurile lor de năvala apei, tlnjesc pe lingă drum. vlahuţă, r. p. 186. Cu-n vierme samăn eu, care tînjeşte-n drum. gorun, f. 30. Colonia [de cîini] începu să tînjească. galaction, o. 310. Tlnjeşte săracul!..., îi dor de locul lui. Ce-ar mai zbura el, mamă! bart, s. m. 66. Vitele-au tlnjit In iarnă, arghezi, c. o. 192. Aceste vile... tlnjesc. sbiera, p. 163, com. din bilca — rădăuţi şi din vicovul de sus — rădăuţi, ciauşanu, gl., chest. v 23 supl., 49 supl. + (Despre plante) A se veşteji, a se ofili. Mlădiţa nu trebuie vătămată pentru că, vătămlndu-se foarte tlnjesc pomii, economia, 127/15. Buruienile sau nu se fac, sau tînjăsc şi slnt înăduşite de gnu. i. ionescu, c. 174/9. Floarea tlnjeşte, se pleacă în jos. negruzzi, s. i, 105, cf. cihac, ii, 411. Frunza tînjea, se îngălbenea; celelalte, de pe acelaşi copac, parcă se îngălbeniseră şi mai repede. gîrleanu, l. 128. Se vede un pătrat de ogradă cu pă-mlntul sterp, unde tlnjesc un salcîm... ş-o masă veche. cazimir, gr. 41. Trandafirul rău tlnjeşte Dacă-l smulgi de unde creşte, jarnîk —-bîrseanu, d. 202, cf. chest. v 49 supl., alr h/365. <> (Despre culturi) Livezile, după anul de pustiire, tlnjesc; dar renasc apoi şi ajungem să le vedem iar în haina de sărbătoare, sadoveanu, o. vi, 235. + F i g. A lincezi, a stagna. Mă tem... să nu-fi fi pierit liniştea fără de care biata literatură tlnjeşte. alecsandri, s. 159. începu a-i Unji trebile împărăţiei. ispirescu, l. 393. Poate a ta pană tlnji In amorţire? i. negruzzi, s. ii, 97. Conversaţia tînjea, oaspeţii nu se puteau lega Intr-o preocupare comună, v. rom. februarie 1956, 60. — PI.: tlnjesc. — Din V. Sl. TSÎKHTH. TÎNJfRE s. f. Faptul de a t! n j i. 1. Tinjeală1 (1). Cf. tînji (1). El fiind In tînjire cu deadinsu să ruga. n. test. (1648), 100r/14, cf. barcianu, jahresber. v, 337. + Tinguire, jale. Tlnjirea clntecului li descoperi lui Vilă, întreagă, puterea patimii celuilalt, v. rom. septembrie 1960, 59. 2. Tinjeală1 (2); fi g. lîncezire; ofilire. Cf. t 1 n j i (2). Cf. costinescu. Atila vise Şi-atltea frunze veştede? Ce-nseamnă tlnjirea aceasta? beniuc, v. 29. + (învechit) încetinire, slăbire în intensitate. Tlnjirea mişcării slngelui... îndeamnă... pe bătrlni de a năzui la băile sllmpărate. fătu, d. 56/14. — Pl.: ttnjiri. — V. tlnji. TÎNJlT, -Ă adj. Care tînjeşte (1). Cf. drlu. + Dorit, rîvnit. Dar bucurii tlnjite şi suspine Nu aburesc oţelul şi sticlirea ta. arghezi, vers. 126. 2. Tinjitor (2). Fira privea... Faţa fetei suptă — Doi bujori tlnjiţi, Doi ochi veşteziţi. coşbuc, p. ii, 160. — PI.: tlnjiţi, -le. — V. tlnji. TÎNJITOR, -OĂRE adj. 1. (Despre oameni; p. ext. despre ochi sau privire) Plin de dor, întristat, melancolic, duios, galeş. Şi-a întors tlnjitorii ochi că-prii, umbriţi de lungi gene. negruzzi, s. i, 17. Mă uit la ochii tăi cei frumoşi şi tlnjitori. ispirescu, l 29. Privirea-i tinjitoare S-oprise mulţumită, i. ne-gruzzi, s. ii, 8, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu, d. u. (Prin analogie) Clinele a stal toată ziua cu capul intre labe, tinjitor. voiculescu, p. i, 68. + Plin de jale. Clte o privighetoare... sloboade nişte sonuri tinjitoare. negruzzi, s. i, 197. Tinjitoare este muzica nopţii şi eu trebuie s-o aud mereu, românia literară, 1970, nr. 37, 11/1. <$> Fig. Tinjitoare şi cu braţele întinse, se rugau parcă vechile fotoliuri. anghel, pr. 4. + Doritor, rîvnitor. Shakespeare ll făcea pe al său Hamlet atît de tinjitor a se întoarce la această universalitate, Incit regele şi regina trebuiau să depună grele stăruinţe ca să-l reţină, t iunie 1964, 52. 2. Care tînjeşte (2); bolnav, tînjit (2). Ea insă era tristă şi tinjitoare, ca floarea espusă arşiţei soarelui. negruzzi, s. i, 145. Vezi-l, tinjitor, cum doarme-n fru-museţea-i îngerească... Cum putere-ar fără dlnsul mama lui să mai trăiască? vlahuţă, s. a. i, 26. — Pl.: tlnjitori, -oare. — Tînji + suf. -tor. — TÎiVT, -Ă adj. v. tont. T1NTAV, -Ă adj. (Prin Transilv.) 1. Bîlbîit, gîngav. Cf. pascu, s. 281, rev. crit. iii, 170. 2. (Şi substantivat) (Om) înalt, voinic şi puternic. Cf. paşca, gl., com. din frata — cluj. + (Despre cai) ,,Gros şi mare“. dr. v, 235. — Tlnt + suf. -av. TÎNTĂf vb. IV. R e f 1. (Prin Transilv.) A se ameţi, a se zăpăci (de băutură); a se prosti. A beut puţin vinars şi s-o tlntăit de cap. viciu, gl. S-o tlntăit la cap, atîta o beut. păcală, m. r. 142, cf. lexic reg. ii, 64. — Prez. ind.: tlntăiesc. — Tlnt -f suf. -ăi. 4500 / tîntăit — m — TÎRBOC2 TÎNTĂIT, -Ă adj. (Prin Transilv.) Ameţit, zăpăcit (de băutură); prost. Cf. viciu, gl., lexic reg. ii, 64. — Pl.: lînlăili, -te. — V. tintăi. TÎNTĂlAUCĂ s.f. v. tontălaucă. TÎNTĂLAU adj. v. tontălău. TÎNTĂVÂN, -Ă adj. v. tontovan. TÎÎVTĂVf vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A vorbi nedesluşit, a se bllbîi, a îngăima. Cf. rev. crit. iii, 170. Tata a mai tlngăcit că se teme, li lucru gingaş. şez xvm, 196, cf. ix, 147, alb ii 2 082/29. + (Despre copii) A gînguri. alr ii/i h 151. 2. Refl. A se timpi (2) (Caransebeş). Cf. l. costin, gr. bXn. ii, 195. Eu m-am tonlăvit după el. id. : ib. 3. Intranz. A sta la Îndoială; a se codi. Clnd să spună adevărul, tot tîndăvea. coman, gl., cf. a v 15. — Prez. ind.: tlntăvesc. — Şi: tlndăvi, ttndăgi (şez. ix, 147), tlngăci, tontăvi vb. IV. — V. tîntav. T1NTEIJE s. f. pl. art. (Regional) Numele unei sărbători prăznuite de femeile superstiţioase, care cade la mijlocul postului mare; (popular) miezul păre-similor, v. m i e z, (regional) tindala1 (Micăsasa — Mediaş). Cf. alr ii/i mn 113, 2 850/141. — Cf. t S n d. TÎNZĂTdR s. n. v. tinzătoare. TÎPINARE s.f. v. timpinare. TÎPSÎE s. f. v. tipsie. TlPSIOARĂ s.f. v. tipsioară. TÎR1 interj. (Regional; repetat) Strigăt cu care ciobanii mînă oile la tirlă. udrescu, gl. Tir, tir, tir, oiţă, tir! id. ib. — Onomatopee. Cf. bir. TÎR2 subst. (în corelaţie cu mir) Harababură; (regional) dir-mlr. Cî. şXineanu, t. 39. + (Adverbial) De-a valma, claie peste grămadă. Cf. cihac, ii, 623. — Cf. d 1 r. TÎR3 adv. v. tind. X TIRA s. f. art. (Regional; în loc. adv.) De-a ; tlra = tîrlş. O aduse de-a tlra pe drum plnă acasă. : şez. v, 131. — Postverbal de la tiri. f ' /\ w TiRA s. f. (Regional) Cărăruie făcută în pădure de : animale sălbatice; (regional) tîrîtură (Unirea — Ha- • ţeg). Cf. chest. iv 26/113. — Pl.: tlre. , — Cf. d î r ă, t î r î. j TÎRĂft vb. IV. Intranz. (Regional; despre bi- ! bilici) A scoate strigătul caracteristic speciei. Cf. alr i ii 5 745/260, 386, 784. j — Prez. ind. pers 3: tlrăieşte. — Şi: tlrii (prez. ind. j pers. 3 şi tirlie alr ii 5 745/784) vb. IV. ! Tîr1 + suf. -ăi. TÎBĂl2 vb. IV v. ţlri. j TÎRĂlRE s. f. v. tlrire. ! TÎRĂfŞ adv. v. tirlşi. j TÎRĂfT s.n. v. tlrii1. TÎRĂMf vb. IV v. tlromi. TIRÂŞEAlA s. f. v. tărftşeală. i TÎRĂŞl vb. IV v. tărăşi. TÎRBÂC s. n. (Regional) Săniuţă de copii (Rîmnicu Vllcea). lexic reg. 87. — Pl.: tlrbace. — Etimologia necunoscută. TÎRBACĂ s. f. V. tărbacă. TÎItBAN s. n. (Ban.) Stomac la vite. La casele din vechime... în loc de uiagă (sticlă) era pănuş (piele de pre Urbanul de bou) de animale prin care străbătea vederea In chilii, liuba — iana, m. 95, cf. scriban, d., l. costin, gr. bXn. 200, alr i 124/837. + (Peiorativ) Burtă, pîntece la om (Secăşeni — Oraviţa). alrm ii/i h 122/29. — Pl.: Urbane. — Si: tîrbdnă s.f. Com. marian (Ban.). — Cf. ser. t r b a. TÎBB.AlVĂ s. f. v. tlrban. / /s w T1RBA s. 1. (Regional) Mîncare făcută din pîine uscată, presărată cu brînză şi opărită cu apă; papară (Bîrdana — Sighetul Marmaţiei). Cf. alr ii 4 083/ 353. — Din ucr. THpSa. TÎBBĂC.EALĂ s. f. v. tărbăceală. TÎRBĂCf vb. IV v. tărbăci. TÎRBĂClT, -Ă adj. v. tărbăcit2. TÎRBĂNdS, -OASĂ adj. (Ban.) Cu pîntecele mare. Com. liuba. Că nu eşti doară frumos, Ci eşti mic şi tărbănos. l. costin, gr: bXn. 200, cf. alr ii/i h 63/ 29. — Pl.: tlrbănoşi, -oase. — Şi: tărbănos, -oâsă adj. — Tirban + suf. -os. TÎBBÎE s. f. v. tirighie. TÎBBOAlVŢĂ s. f. v. tărăboanţăl, TÎRBdC1 s. n. (Regional) 1. Plasă de pescuit în formă de sac; minciog (mare). Cf. costinescu, ddrf. Tărăbuful este un sac de plasă... lung cam de 3 m. antipa, p. 392, cf. tdrg. Năpalca, numită şi clrsnic, ... tărăbuc,... este împletită de obicei şi mai rar ţesută. pamfile, i. c. 68. Peştii cuprinşi de năvoade slnt prinşi cu ttrbocurile sau mari mincioguri, atila, p. 138, cf. şXineanu, d. u. Apoi viram tărbucul — ha-lăul, cum i se spune In alte părţi — la loc şi iar aşteptam. voiculescu, p. i, 18, cf. scriban, D. De primăvara plnă toamna tlrziu, cu tlrbocul, pe malul bălţii, prinde juveţi şi cu asta se hrăneşte, stancu, d. 314, cl. h xiv 105. Voiesc să plece cu tlrbocul la rlu să prindă peşte. şez. vi, 49, cf. gorovei, cr. 461, com. din turnu mXgurele, alr i 1 734/922, ib. 1 735/790, 922, 960, alr ii 6 249/899. + Sac de pescuit scoici. La adlncimi mai mari [scoicile] se prind cu un sac special, numit sacul de scoici sau tlrboc. antipa, p. 76. 2. Prăjină lungă, avînd o măciucă la un capăt, cu care se răscolesc ascunzişurile peştilor pentru a-i stîmi si a-i prinde. Cf. dame, t. 125, pamfile, i. c. 71. — Pl.: tlrbocuri şi tlrboace (alr i 1 735/790, ib. 1 737/922, 960). — Şi: tlrbog (jahresber. ix, 230, tdrg, cade), t!rb6î (dame, t. 124, pamfile, i. c. 68), tirbfic (antipa, p. 394, scriban, d.), tărlxic, tilbâc (ddrf), tărăbuc, tărbtif (antipa, p. 394), tărăbtif s. n. — Din bg. Ti,p6yx. TÎRBdC2 s. n. (Prin Olt.) Nămol, noroi, lexic reg. 39. — Etimologia necunoscută. 4536 TÎRBOCBALĂ. — 332 — TÎRCOL TÎRBOCEALĂ s. f. v. tărbăceală. TÎRBOCf vb. IV. Tranz. (Regional) A prinde peşte cu tîrbocul (X) (Ulmu — Călăraşi). Cf. alr i 1 737/960. — Prez. ind.: ilrbocesc. — V. tirboc1. TÎRBdF s. n. v. tlrbocl. TÎRBOG s.n. v. tlrbocl. TÎRBdNŢĂ s. f. v. tărăboanţăl. TÎRBdNŢE s; f. v. tărăboanţăl. TÎRBGNŢIE s.f. v. tărăboanţăl. TÎRBOSEÂLĂ s. f. (Regional) 1. Clieag sfărîmat şi pisat în zer (Urzicuţa de Sus — Băileşti). Cf. gl. olt. + Mîncare fiartă prea mult (Amărăştii de Jos — Caracal). l. rom. 1959, nr. 5, 74, 2. (în forma iarbosală) Zeamă pe care o lasă slănina proaspătă* sărată. V.saramură (Tîmpeni — Slatina). Cf. alr i 740/890. — Pl.: ilrboseli. — Şi: tarbosălă s.f. — Etimologia necunoscută. Cf. tîrcoseală. TÎRBTÎC s. n. v. tlrbocl. TÎRCÂT, -Ă adj. v. tărcat. TIRCAV, -Ă adj. 1. (învechit şi regional; despre 1 oameni) Pleşuv, chel (pe anumite porţiuni). Iară ; de se va zmalge cuiva capul den faţă, iaste llrcov (dacă ' i-a căzut părul din partea dinainte a capului, el este pleşuv b 1938). biblia (1688), 792/3, cf. tdrg, cade, scriban, d., com. din turnu măgurele. 2. (Regional; despre păr, barbă) Ros, tocit2. Bătrln cu barba tocită, tlrcavă. grecu, p. 414. + (Despre lină) ■ Scurt, mic; (despre oi) cu lîna scurtă. Lina stogoşă, . ţurcană. . ■ tlrcavă. jipescu, o. 48, cf. ddrf, cade, ! scriban, d., stoian, păst. 63. în privinţa berbecului : şi a oii zic oamenii că slnt: bucălăi. . ., tlrcave. h vii ; 224. ^ (Despre copaci) Cu vîrfurile ciuntite, rupte. Pădure tlrcavă. rădulescu-codin. ; 3. (Regional; despre terenuri) Cu vegetaţie puţină, : rară. în mijlocul unor prăpăstioşi munţi, pietroşi, ' parie tîrcavi, parte acoperiţi cu păduri, ap. tdrg, cf. j ii xiv 489. -4> Pipernicit, chircit. Cf. scriban, d., ; ciauşanu, v. 203. + Bolnăvicios, suferind (Suseni — : Tirgu Jiu). Cf. lexic reg. 47. — Accentuat şi: tlrcăv. scriban, d. —Pl.: tlrcavi,- e. ; — Şi: ţircăv, -ă adj. dame, t. 67. — Din ucr. 'THpKaBHâ. TÎRCĂVf vb. IV. Refl. 1. (Regional; despre oameni) A deveni tîrcav (1); a cheli, a pleşuvi (1). Cf. j DL, DM. ' 2. (Regional; despre păr, barbă) A se roade1, a se i toci3; a se scurta; a se rări <»)•. Nu vezi c-ai Imbătrlnit, il Barba ţi s-a ilrcăvit, Păru-n cap ţi s-a albit? pop., j ap. dl. >0> Fig. De, că tot ca tine una Mi-a ilrcăvit j căciula! teodorescu, p. p. 121. 3. (Prin nord-estul Olt.) A se pipernici, a se chirci; : a se micşora. Cf. scriban, d., ciauşanu, V. 203. — Prez. ind.: tlrcăvesc. — V. tlrcav. TÎBCĂVÎRE s. f. (învechit) Faptul de a (se) tîr-căvi; pleşuVie, chelie. Se va face In pleaşa lui au In ; tlrcăvirea lui pipăire albă au roşiatică, biblia (1688), ■ 792/4. " ■ — Pl.: tlrcăviri. : — V. tlrcavi. TÎRCAVlŞ s. n. (Regional) Loc ttrcav (3). Cf. marian, S. R. II, 10, SCRIBAN, D. — Pl.: tlrcăvişuri. — Tlrcav + suf. -iş. TÎRCĂVfr, -Ă adj. (Regional; despre Dăr, blană) Ros, tocit2. Căciulă tircăvită. teodorescu, p. p. 120. — Pl.: tlrcăviţi, -te. — V. tlrcăvi. TÎRCEAT, -Ă adj. v. tărcat. TÎRCOÂBĂ s. f. v. tîrcoavă. TÎRCOÂCE s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Femeie de statură mică, scundă si îndesată; tîrcocină (1). UDRESCU, gl. 2. Femeie de moravuri uşoare; (regional) tîrcocină (2) UDRESCU, GL. — Cf. tlrcoaţă, tîrcoavă. TÎRCOÂLĂ s. f. V. ttrcol. TÎRCOAŢĂ s. f. 1. (învechit, rar) Obiect fără valoare, fără importanţă; lucru de nimic. Rebeliştii ardea de faţă Regulamentul ca o tlrcoaţă. zilot, cron. 352. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Femeie de moravuri uşoare; tîrfă1 (2). udrescu, gl. 3. (Prin Munt.) Neplăcere, belea, pacoste; nagodă (1). Cf. scriban, d. + Persoană care incomodează prin prezenţa sa pe cineva. Cf. cv 1949, nr. 8, 34. Să nu mai pleci cu tlrcoaţa după line. ib. ,— Pl.: tlrcoaţe. — Cf. t î r c o a c e. TÎRCOAVĂ s. f. (Regional) 1. Femeie de moravuri uşoare. Cf. rădulescu-codin, coman, gl., udrescu, GL. 2. Om mincinos, care înşală. Cf. fd iii, 205, l. rom. 1959, nr. 3, 67. — Pl.: tlrcoavc. — Şi: tlrcoâbă s.f. rădulescu-codin. — Cf. tîrcoace, tîrcoaţă. TÎRCOCINĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Tir-coace (1). udrescu, gl. 2. Tîrcoace (2). udrescu, gl. — Pl.: tlrcocine. — Tîrcoace + suf. -ină. TÎRCdL s. n. 1. (în 1 o c. şi e x p r.) Loc. adv. (Regional) în tlrcol = în cerc. Cf. alr sn i h 233/ 836. Legăm calu... [de stejar] şi-l Invlrtim tn tlrcol. gl. olt. O L o c. p r e p. (Regional) În (sau la) tlr-colnl = In jurul, împrejurul, ib. [Coroniţa] o leagă-n tlrcolu capului, ib. Punim la tlrcolu obodului apă fiartă, ib. <0 E x p r. A da tlrcoale sau, rar, a da, a face (un) tlrcol = a) a se învîrti (în preajma cuiva sau a ceva), a umbla de jur împrejur (cu un anumit scop). începusem a crede că soarta ne-a oslndit la groaznica pedeapsă de a ne petrece de aci înainte toată viaţa dlnd mereu raite şi tlrcoale In jurul butoiului, cu tigrul după noi. odobescu, s. iii, 253. îşi face loc... şi ajunge plnă la taraba de marmură. Aci se opreşte să dea un ttrcol, cu ochii la marfă, caragiale, o. ii, 81. Dete clieva tlrcoale curţii împărăteşti şi luă aminte la toate amănunturile ce înconjura curtea, ispirescu, l. 75. Fofolocii de raţă fug de la cloşcă şi-i dau tlrcoale căsclnd ciocurile lacom, delavrancea, h. t. 134. Să se sature tot dlnd tlrcoale. , macedonski, o. iii, 50, cf. ddrf, barcianu. :Nu vezi [dinele] cum dă tlrcoale-n fuga mare Şi tot mai mult s-apropie de noi? gorun, f. 49. Stau splnzurâţi... clrnaţi proaspeţi, acoperiţi cu un tulpan, In ciudă viespelor care le dau tlrcoale blzlind. bră-tescu-voineşti, p. 57. ■ îşi. priveau tăcuţi clăiţele de fin, dădeau tlrcoale In jurul lor şi oftau din greu. agîrbiceanu, s. p. 28. [Peştii] dau tlrcoale şi,... dau peste 'momeala cu unghiţe. atila, p. 56. Zadarnic ofiţeri le 4559 TÎRCOL — 333 — TÎRFĂa dau llrcoale. camil petrescu, v. 19. Dar n-apucă să facă un tlrcol, că mintea i se lumină alas 15 iv 1928, 5/4. Făcu semn chelnerului, care începuse a ne da llrcoale, să vie la plată. m. i. caragiale, c. 94. O viespe, .. . dădu cu îndărătnicie tlrcoale perelor de pe masă. c. petrescu, s. 178. Răufăcătorii dau tlrcoale şi pe la curtea boierului Miron. rebreanu, r. i, 234. Dimineaţa Insă, începură... să dea tlrcoale cocoşului, stă-noiu, c. i. 201. Clinii lătrau furios dlnd tlrcoale zidului. brăescu, a. 144. Sara, au ieşit ş-au dat llrcoale mănăstirii. sadoveanu, o. x, 334. în tot satul nu se vorbeşte declt despre arătarea „necuratului “ care dă tlrcoale infirmeriei, ulieru, c. 3. A bănuit că bananele sini ascunse In dulapul cu rufe şi dă llrcoale. arghezi, c. j. 163. Moş Costache vine des să vadă casa, ii dă tlrcoale atente, privind-o cu miinile la spate de pe trotuarul opus. călinescu, e. o. i, 144. Clinele mare, flocos, ţlşni dintre nămefi şi copaci şi lătrlndu-l începu să-i dea tlrcoale. stancu, r. a. iii, 374. Clteva avioane. . . dădură tlrcol vaporului, camilar, n. ii, 55. îşi muşcau pumnii de mlnie tot dlnd tlrcoale cetăţii, v. rom. decembrie 1954, 61. Toată după-amiaza de ieri văzuse pe Jean Baudot dlnd llrcoale casei, vinea, l. ii, 283. Cineva a bătut, intr-o zi, pe Inserate, la toate ferestrele din stradă, a zguduit clanţa, a dai tlrcoale casei. v. rom. ianuarie 1965, 7. Ori că-i dădea tlrcoale vreun bondar, ori că-i dădeam tlrcoale eu, pentru dlnsul una era. ib. ianuarie 1966, 54. Şi mi-au dat tlrcoale, aşa cum dau păsările tlrcoale clte-unui cuib părăsit, lăncrănjan, c. ii, 180. Intrlnd In obor, popa dete tlrcoale in dreapta şi In stingă, dar nu găsi nici picior de argal. popescu, b. iii, 137, cf. şez. v, 163. Şi mă-narmă cu pistoale, Mă puse să dau llrcoale, Să omorlm pe ciocoi, mat. folk. 391. Plnă la ziuă scăpă el cum scăpă cu toate tlrcoalele ce-i dete lupul, muscel, 19, cf. i. cr. iv, 198. Lupul vine încet şi tupiliş la oi, le miroasă, dă tlrcoale. pamfile, 3. i, 135, cf. novacoviciu, c. b. ii, 21. O Fig. Eu vă ţiu pe loc dlnd mereu tlrcoale prin micile taine ale vieţii ostăşeşti, odobescu, s. iii, 579. Dă viscolul tlrcoale. lesnea, vers. 222. Tiparului li dam tlrcoale cu dibuiri, iar slovele le scriam cu sllngăcii de desenator, blaga, h. 30. Liniştea aceea allt de adlncă a dat putere chinuitoare glndurilor, care au şi început să-mi dea tlrcoale. v. rom. august 1958, 81. O presimţire rea li da tlrcoale de clteva zile. barbu, princ. 27. Somnul nici tlrcoale nu-i dăduse, de clnd sc întorsese de la casă. v. rom. mai 1963, 30. Simţeam Insă.. . că versurile mele nu spun tot.. ., că dădeam llrcoale adevărului. T iunie 1964, 11. Duşmănia lui li dă tlrcoale, o urmăreşte, v. rom. ianuarie 1965, 54; b) a umbla, a se învîrti, pe lingă o femeie, căutînd să-i cîştige simpatia. Ceilalţi fii de împăraţi şi domni care erau poftiţi la nuntă dedeau llrcoale roabelor ce venise cil zlna. ispirescu, l. 213. Juca bine şi da llrcoale fetelor cu zestre mare. vlahuţă, o, a. 220. Să faci aşa după cum voi! Vecinei, vezi, mai dă-i tlrcoale! Fii drac, nu fi asude moale, gorun, f. 126. Ce tot dă tlrcoale p-aici? în-tr-una, Intr-una pe lingă Leana. delavrancea, o. ii, 292. Parcă ar fi înţeles subit că e om bălrln şi nu-i şade bine să dea tlrcoale unei cucoane tinere, rebreanu, r. ii, 98. Un biet vulpan văduv îmi tot dă tlrcol. plopşor, c. 54. (Rar) A face un tlrcol = a da o raită. N-ar fi rău să te hotărăşti a face cu mine un mic tlrcol de două zile pin Harz. caragiale, o. vii, 170. 2. (Regional) împrejmuire, gard; loc îngrădit lîngă casă sau în cîmp unde se ţin vitele şi oile; ocol (I 4). Cf. barcianu, i. cr. i, 122. [La stînă] să face un tlrcol de mărăciA. gl. olt. + (Prin Olt.) Margine, circumferinţă. gl. olt. [Hîrzoabele sînt] şi cu slrmă şi cu curele-aşa, da fără l'emnu ăla aşa la tlrcol nu să poat'e nis' intr-un mod. ib. 3. (în.forma lircoală) Fiecare1 dintre cele/două discuri de lemn în care sint fixate capetele şiştorilor prîs-nelului morii; (regional) turtă (I 5 c). Cf. pamfile, i. c. 185. 4. (Prin Munt. şi Olt.) Rotiţe de lemn la războiul de ţesut, care ajută la schimbarea iţelor. Cf. dame, t. 135, h xi 341, l. rom. 1961, 24, ib. 1973, 497. 5. (Prin nord-estul Olt.) Disc orizontal fixat în partea superioară â uneltei olarului (lexic reg. ii, 32), roata olarului (l. rom. 1973, 497). 6. (Art.; prin Olt.) Numele unei hore. Cf. varone, d. 149, id. joc. rom. n. 129, h ix 44, alr ii 4 336/836. — Pl.: tlrcoale. — Şi: (regional) tlrcoălă s.f., tor-c61 (l. rom. 1973, 497) s. n. — Postverbal de la tlrcoli. TÎRCOLf vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A da tlrcoale, a se învîrti de jur împrejur. Aşteptau tremurlnd, bombănind, tlrcolind,... să arunce nenorocitul stlrv In ograda vrăjmaşei, delavrancea, t. 150, cf. cade iordan, l.r.a. 239, scriban, d. <0> Tranz. Apoi deschise ochii şi tlrcoli soarele de clteva ori, plnă izbuti să-l fixeze drept tn mijloc, alas 23 xi 1930, 5/4. 2. Refl. (Regional; în forma tlrgoli) A se tăvăli pe pămînt, prin iarbă etc. Cf. anon. car., scriban, d., rev. crit. iii, 171. Nu te tlrgoli pe jos. viciu, gl., cf. alr i 367/65, alr ii/i h 97/53. + Tranz. A tîrî pe cineva pe jos. rev. crit. iii, 171. — Prez. ind.: llrcolesc. — Si: (regional) tlrgoli vb. IV. — Din bg. T'i>pi;oiiH (ce). TÎRCOSEÂLĂ s. f. (Prin Olt.) Apă murdară, cu noroi, boceanu, gl. + Materie care se depune pe fundul vaselor de vin (Rîmnicu Vîlcea). Cf. lexic rf.g. 87. — Etimologia necunoscută. Cf. t î r b o s e a 1 ă. TIRCOVĂ s.f. (Regional) Chelie, grigoriu-rigo m. p. ii, 32. Să-i cadă cosiţele, Să rămlnă cil tlrcovele Ca să rldă fetele, id. ib. 57. — Pl.: llrcove. — Cf. t î r c a v, tîrcăvi. TlRCOVIŢĂ s. f. (Regional) Coamă dc cal cu părul foarte scurt (Jupa — Caransebeş). Cf. dr. v, 295. — Accentul necunoscut. — Pl.: llrcoviţe. — Cf. t î r c o v ă. TÎRCtFŞ, -Ă adj. v. tărcuş. TÎRFÂR s. ni. v. terfar. TIRFARIŢĂ s. f. v. terfăriţă. TÎRFĂi s. f. 1. (Regional) Lucru vechi, uzat; zdreanţă, cîrpă, (învechit şi regional) tearfă1 (1). Cf. şez. xxi, 2, zanne, p. iii, 395, 740. 2. Femeie de moravuri uşoare; (regional) tearfă1 (2), tîrcoace (2)', tîrcoaţă (2), tîrfoadă, tîrfoştină. Cf. CIHAC, II, 405, COSTINESCU, JIPESCU, O. 56, DDRF, philippide, p. 151, barcianu, alexi, w. Fie-ntre noi ceea ce-ţi zic: O tlrfă eşti şi alt nimic, gorun, f. 170, cf. TDRG, DR. IV, 492, 781, CADE, BUL. FIL. IV, 195, scriban, d. Clnd i-a cerut apă, a urlat la ea, că e o tlrfă care a vrui să ucidă pe vodă. camil petrescu, o. ii, 234. Fetele lor se cumpără la masa de joc ca tlr-fele. barbu, princ. 53, cf. şez. v, 163, com. din straja — rădăuţi, pamfile, j. ii, 168. Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tlrfa din sat. şez. xxi, 2, cf. zanne, p. iii, 395, pascu, c. 212. <0 (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Unul dintr-lnşii tăie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei llrfe de muiere? gorjan, h. ii, 171/32. + (Regional) Epitet dat unui om mincinos. Com. din straja — rădăuţi. - Pl.: tlrfe. - Cf. tearfă1. / TIRFĂ2 s. f. (Regional) Stomac. Com. din sasca MONTANA — MOLDOVA NOUĂ, L. COSTIN, GR. BĂN. II, 192. - Pl.: tlrfe. - Din ser. trba. 22-c. 857 4568 TÎRFĂI — 334 — TÎRG TÎRFĂf vb. IV. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Rol 1. A avea purtări imorale; a se destrăbăla. Cf. udrescu, ol. A se linguşi, udrescu, gl. 2. Tranz. A ocărî, a mustra pe cineva. Cf. udrescu, gl. L-a tlrţăit ca Inlr-o albie de lături, id. ib. — Prez. ind.: tlrfăiesc. — Tirfă1 + suf. -ăi. TÎRFĂIÂLĂ s.,f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Acţiunea de a se t î r f ă i (1); desfrinare. Cf. udrescu, gl. + Linguşire, udrescu, gl. Ce lirfăială e asta pe tine, măi, om eşti tu? id. ib. 2. Lucru făcut de mtntuială, de batjocură. Cf. UDRESCU, GL. — Pl.: tlrfăieli. — Tîrfăi + suf. -eală. TÎRFĂLOAGĂ s. f. V. terfelog. TÎRFĂLdG s. n. v. terfelog. XÎRFĂRfE s. f. v. terfărie. TÎRFĂRffĂ s. f. v. terfărifă. TÎRFLOAGĂ s. f. v. terfelog. TÎRFOADĂ s. f. (Regional) Tirfă1 (2) (Orlat -Sibiu). Cf. h xv» 175. — Pl.: tlrfoade. — De la tirfă1; TÎRFOARE s.f. 1. (Prin vestul Transilv.) Diaree; (regional) tîrforeală. Com. din albac — abrud şi din CÎMPENI. 2. (Prin Mold.) Lapte acru stricat, scriban, d. — Pl.: tlrfori. — Etimologia necunoscută. Cf. tîrf ă2. TÎRF6I subst. v. trifoi. TÎRFOJLl vb. IV v. terfeli. TÎRFOREALĂ s.f. (Olt.) Diaree (la vite), scriban, D. — Pl.: llrforeli. — Tlrfori + suf. -eală. TÎRFOHl vb. IV. Refl. (Prin vestul Transilv.) A avea diaree. Com. din albac — abrud şi din cîm-peni. — Prez. ind.: tirforesc. — V. tlrfoarc. TÎRFOŞTfiVĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Tirfă1 (2). ciauşanu, v. 203. " — Pl.: tlrfoştine. — Contaminare între tirfă1 şi curvoştină. TÎRFTJ1ĂLĂ s. f. v. ţîrfăială. TÎRG s. n. 1. Loc mai întins într-o localitate sau la marginea unei localităţi, unde se vînd (zilnic sau la date anumite) vite, cereale, lemne (v. maidan, obor1) sau zarzavaturi, legume, fructe etc. (v. piaţă, hală), (învechit) tîrgovişte, (învechit, rar) panighir; p. ext. activitatea care se desfăşoară în acest loc. Ieşiră Intru tănpirul nostru pănră la tlrgul Apieei. cod. vor. 100/15. La tlrguri le scoase de cumpăra cui trebuia, moxa, 362/6. Acolo Limon (livadă) iaste, undi le era lor tlrgul şi cumpărarea, herodot (1645), 369. Văzu pre alţii stlnd tn tlrg fără lucru. n. test. (1648), 25v/24. S-au suit pin tlrgul boilor şi-au ieşit In clmp. muşte, let. iii, 8/23, cf. anon. car., lex. mars. 231. De la şatra lui tn mijlocul tlrgului au început a striga (a. 1770). iorga, s. d. xii, 84. Să facă publicaţie In şesă luni la toate zilele de tlrg (a. 1785). uricariul, ii, 79. Să meargă plnă la Dunăre şi acolo să ţină tlrg din carele cile le-ar fi de lipsă Imbe părţile să cumpere, şincai, hr. i, 86/26. Vlnd In tlrg lucruri de ale mlncării. ist. am. 7v/3, cf. klein, d. 488, budai-deleanu, lex. Oameni rlnduiţi întru împărţirea tîr-gurilor (a. 1813). uricariul, i, 200. Lucrurile ţesute de bumbac să vîndură cu 10 la sută mai scumpe declt la tlrgul trecut, gt (1839), 282/39. Eu fac cizme de tlrg şi mari şi mici. bărac, t. 40/16. Oameni ce să pot Intllni... în tlrguri, la iarmaroace, cuparencu, v. 9/19. D-apoi ne-am dus oro trii oamini la tlrg ca să cumpărăm. . . mastic. alecsandri, t. 694. S-ar fi înjosit a răsipi atlţea bani... în alcătuirea de tlrguri (iarmaroace) de jucării? odobescu, s. ii, 104. îşi ia boii de funie şi porneşte cu ei spre tlrg. creangă,’ p. 39. Daraveri de sal: mai cu vilişoare, mai cu griul, adună şi vinde pe la tlrguri. ispirescu, u. 134. Noi pe la tlrg mai mult vindem declt cumpărăm, vlahuţă, r. p. 54. Scena. .. se petrece la tlrgul anual In oraşul de reşedinţă a judeţului, gherea, st. cr. hi, 108, cf. philippide, p. 38, 160. Era zi de tîrg şi... trebuia să se ducă la oraş. sandu-aldea, u. p. 18. Tata-i dus la tlrguri, Mama stă şi coasă, goga, poezii, 124. A fost la tlrg şi lumea-i veselă, călinescu, c. o. 256. Din tlrgul vitelor către ceasul acela, se zărea clmpul sur. camilar, n. ii, 328. Era joi, tlrg de săptămlnă. vornic, p. 212, cf. mihăilă, î. 58. Ăştia au jupuit boi In tlrguri. barbu, princ. 82. Verile, tata mai mult lipsea. Era cu marfa la tlrg. v. rom. ianuarie 1966, 45. Mă dusei miercurea-n tlrg, Să văz boii cum se vlnd. jarnîk — bîrseanu, d. 97, cf. 216. într-o zi de tlrg s-a pornit la drum. sbiera, p. 1. Se dusese cu căruţa la tlrg. şez. iv, 1. Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-măcîrpă d-ale mari La bădila-n buzunari, Să mă scoată-n tlrguri mari. hodoş, p. p. 55, cf. bîrlea, b. 49, a ii 12, vi 26. în mijlocu tlrgului Negoţu şi-l întindea, balade, ii, 41. Sărac bine de demult, Cc-am făcut de te-am pierdut? Că-n crlşmă nu te-am beut, Nici In tlrg nu te-am vlndut. folc. transilv. ii, 21. O-mblat pi la tlrguri să-ş cumpere copii. o. bîrlea, a. p. i, 485. Limba să vinde mai bine la lîrg. şez. i, 219. Cămila clnd s-a dus la tlrg să-şi cumpere cercei şi-a pierdui o ureche, se spune despre cei lacomi, care dorind să aibă cît mai mult pierd şi ce au. Cf. zanne, p. iii, 96. Cine umblă cu gindul acasă, îşi pierde căciula fn tlrg (= cînd te apuci de o treabă să-ţi fie gîndul numai la ea), id. ib. ri, 785. Sămănăm In clmp şi cumpărăm din tlrg, se zice despre cei ce nu dobîndesc nimic din munca lor. id. ib. i, 286. O Tlrgul de sărutat (sau tlrgul sărutatului, tlrgul nevestelor) — bîlci care se ţinea în ziua de Sin Toader la Hălmagiu, în ţinutul Zărandului, cu prilejul căruia nevestele tinere sărutau pe rudenii, cunoscuţi sau străini, iar aceştia le cinsteau cu bani. Cf. marian, s. r. ii, 91. Tlrg de ţară = bîlci carc se ţine la dată fixă, o dată sau de mai multe ori pe an şi la care participă satele din cuprinsul unei regiuni. Cf. alexi, -w., chest. iv supl. (Glumeţ) însuralu-i tlrg de ţeară, Ce cumperi nu poţi da iară. reteganul, tr. 175. Tlrgul de fete = serbare populară tradiţională, carc are loc anual pe muntele Găina, in Ţara Moţilor (cu care prilej tinerii îşi alegeau adesea mi-resele). Cf. marian, nu. 71. în cea dinţii duminică după Sîn-Petru liniştea din Găina se întrerupe. E ziua fantasticului tlrg de fete. pamfile, s. v. 154. Tlrgul moşilor = bîlci tradiţional organizat anual în Bucureşti, în sîmbăta dinaintea rusaliilor; v. m o ş (I 5). Cf. pamfile, s. v. 11, cade. Tîrg de mostre v. mostră. Mieria tlrgului y. m i e r ţ ă. Puiul tlrgului v. pui. Loc. adv. La (sau pe) spartul tlrgului = la sfîrşit de tot; prea tîrziu. li era ciudă că nu şi-a ţinut gura şi că In felul acesta a putui Baciu să-l lucreze tocmai la spartul tlrgului. pas, z. iii, 287, cf. alr i 1 583/160. O Expr. A bea ca în tîrg = a bea mult de unul singur fără să îmbie şi pe alţii. Cf. zanne, p. iii, 457, 630. (A fi) In tlrg şi la moară = (a fi) peste tot. id. ib. vi, 401. A spune în tlrg şi la moară v. moară; A vinde pielea ursului In tlrg v. urs. 2. (Adesea în legătură cu verbul ,,a face“) Operaţie de vînzare şi cumpărare, care are loc într-un tîrg (1); 4584 TÎRG — 335 — TÎRGAR p. gencr. operaţie de vînzare şi cumpărare; negoţ, comerţ; tocmeală (2), tîrguială (3). Neguţătoriul.. . clnd pesleaşle şi face iirg bun şi sc Inlorce cu doblndă. . . se bucură şi se indulceaşle. coresi, ev. 78. Şi 10 zile nu facu llrg ci tot pllng numai, nefăcliul alte irebi. herodot (1645), 330. In 30 dzile a lui seplevric s-au facutu llrg Intre Ieşi şi Intre turci; au cumpărat leşii mulţi cai turceşti ieftini, m. costin, o. 85, cf. anon. car. Păcat că nu l-am opintii mai sus cu tlrgu. alecsandri, t. 270. Se făcu Insă mai năzuros In tlrg, ţinu mai la preţ. ispirescu, l. 269. Făcuseră împreună clteva tlrguri norocoase, galaction, o. 174. După clteva zile llrgul se făcu. vinea, l. ii, 231, cf. pamfile, j. i, 135. Tlrgul de dimineaţă Să-l strlngi In braţe, zanne, p. v, 625. Tlrgul n-are supărare (sau mlnie) sau tlrgul mlnie (sau bănat) n-are, se zice cînd vînzătorul şi cumpărătorul nu se învoiesc asupra preţului. Cf. cade, scriban, d., pamfile, j. ii, 168, ciauşanu, gl. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu tlrgul = a cădea de acord asupra preţului, a se învoi din preţ, a cădea la învoială. Se vede că nu s-a ajuns cu tlrgul. alecsandri, t. 348. Ţi-oi da treizeci. — încă mai mult plnă mi-i ajunge cu tlrgul. negruzzi, s. i, 90. A rupe tlrgul v. rupe. A rupe inima tirgului v. inimă. A se apropia cu tîrgul v. apropia. Ce-o da tlrgul şi norocul v. da, noroc. (Prin Transilv.) Cum umblă tlrgul (sau tlrgurile)? se Întreabă pentru a afla cum se desfăşoară vînzarea şi care este preţul mărfurilor la tîrg (1). Cum mai umblă tlrgurile? goga, p. 76. Cum mai umblă tlrgurile? — Spun că s-au mai slobozit oleacă preţurile vitelor, agîrbiceanu, s. 192. + (Popular) învoială, înţelegere; convenţie, acord. Au răspuns că alunce au fost un tlrg, iară acum este altul, neculce, l. 247. Să nu se prostească acum, la tlrgul gala, şi să facă de ruşine amlndouă familiile. agîrbiceanu, s. 32. Cu prilejul botezului a simţii pentru Inliiaşi dată boierul ce scump tlrg făcuse, brătescu-voineşti, p. 275. Nu ar fi primit tlrgul dacă n-ar fi vorba de ceva de mare preţ. voiculescu, p. ii, 32, cf. doine, 140. Io să mor de dor, de drag, Tlrg cu nime nu mai fac. hodoş, p. p. 105, cf. chest. v 55/7, ciauşanu, GL. 3. Denumire dată în trecut aşezărilor orăşeneşti cu funcţii comerciale şi meşteşugăreşti, subordonate domniei; (astăzi) oraş, orăşel; p. ext. totalitatea oamenilor din tîrg. Den casa lui vru să iasă şi pre mijlocul tirgului purtlndu-l să-l treacă răbda, coresi, ev. 244. Cu alţi oameni bălrlni din llrg... scriem şi mărturisim (a. 1591). gcr i, 38/20. Au şi alt obicei Inţălept, pentru că pre cei ce slnt bolnavi li pun in mijlocul tirgului. herodot (1645), 82. Să să faci tn loc vestit, cum are fi tn mijlocul tirgului, să vadzl toii. prav. 76, cf. m. costin, ap. gÎdei. Oameni buni din tlrg şi de /[a]rZ (a. 1685). iorga, s. d. vii, 91. Au făcut slnta monastire lingă tlrgul Şiretului, n. costin, let.2 ii,, 9. Să nu sloboadză podghiaz să-i strice şi pe dînşii şi llrgul. neculce, l. 214, cf. anon. car. A doua zi au mersă Isop In tlrg (a. 1705). gcr i, 352/7, cf. man. gott. 135. S-a rămaşii cu ceilalţi... că el singur va Intiri lot tlrgul. şincai, hr. ii, 281/18. Era să se dea prin tlrg un falit fraudulos, filimon, o. i, 298. Acest tlrg ce-i zic In lume Unii laşul, alţii leş. alecsandri, t. 441. El işi grăbi paşii plnă ce intră In tlrg. eminescu, n. 50. Nici tu sat, nici tu tlrg, nici tu nemica. creangă, p. 201. Cine o să-l iee pe dtnsu acolo, la tlrg! n. rev. r. i, 34. Rînduri, rînduri au ieşit din tlrg prin toate părţile, davila, v. v. 30. Trebuiau. . . să coboare In tlrgul mic şi liniştit să caute o pensiune, de-metrius, a. 57. Hotelul era In inima• tirgului, In faţa pieţei, bassarabescu, s. n. 23. Trec corbii... Şi curg pe-nnoptat Pe-un tlrg îngheţat, bacovia, o. 12. Ne oprim In lumina ca ziua, chiar In marginea tirgului. camil petrescu, u. n. 267. Deodată... răbufni o vlntoasă rece, năpustinda-se asupra tirgului încins de arşiţa amiezii, c. petrescu, a. r. 6. Intrăm In tlrgul sub picior de munte, voiculescu, poezii, ii, 58. Ţugui. .. avea şi un cinematograf, p. constant, r. 64. Ocoli pe la capătul tirgului, tn uliţa primăriei, sadoveanu, o. viii, 288. Oaia fu, pe vremuri, Intr-o zi chemată De ţăranul nostru-n llrg, la judecată, arghezi, s. v, 220. Aparţinlnd sufleteşte micului tlrg moldovenesc. vianu, l. r. 539. De clte ori pe Inserat în tlrgul mic le-am aşteptai, paraschivescu, c. ţ. 15. în căutarea unei vieţi mai bune, familia lui peregrinează prin diferite tlrguri, tlrguşoare şi sale. v. rom. septembrie 1954, 137. Nu ştiam de ce nu-şi mai ţinteşte Ochii pe drumul dinspre tlrg. labiş, p. 18. Ce tlrg e ăsta, de nu poate omul ieşi să se plimbe? barbu, princ. 155. Ruinele templului şi ale cetăţii teutonice înfipte tn mijlocul llr-gului... simbolizau succesiunea implacabilă a aşezărilor omeneşti, v. rom. ianuarie 1965, 46. Tlrgul Paşcani era, pe la începutul secolului, un fel de sat. ib. septembrie 1970, 138. Boierii se adunară De la tlrg şi de la ţară Şi trei zile se vorbiră, alecsandri, p. p. 179. De-aş şti, maică, că m-ai da Mai bine m-aş spînzura... Să se mire tot tlrgul Ce mi-a făcut urltul. jarnik — bîrseanu, d. 275. Căimăcanii tirgului, Sfeş-nicii divanului, mat. folc. ii, 1 074, cf. chest. v 3/77. Am plicat la tlrg cu caru. alr sn vi h 1 823/ 29, cf. a v 15. Lua tlrgul tot de-a lungul Şi birturile de-a rlndul. balade, ii, 8. Pana cocostlrcului Bate fruntea tirgului (Fulgerul), şez. iv, 80. <£> Expr. A-1 da prin tlrg (cu nasul tăiat) (sau cu. capul ras) sau a-1 da tirgului = a pedepsi pe cineva purtîndu-1 prin tîrg (3) cu nasul tăiat sau cu capul ras. N-ai dat jalbă la stăplnire? — Ba am dat, da-l-ar pin tlrg cu nasu tăiat, filimon, o. i, 267. Pe mine mă dă pin tlrg cu capul ras şi mă duce la ocna părăsită, id. ib. 238, cf. baronzi, l. 48, zanne, p. ii, 315, vi, 402. (A Ii) urechea tirgului v. ureche. A afla şi tirgul şi ţara = a afla, a şti toată lumea, zanne, p. vi, 401. A o da tirgului = a divulga un secret. Cum... să ştie el ceva şi să n-o dea tirgului. ispirescu, u. 112, cf. zanne, p. vi, 402. A da (pe cineva) tirgului (sau prin tirg) = a vorbi de rău pe cineva, a da pe cineva în gura lumii, id. ib. A Ii dat prin tlrg = a cunoaşte lumea. id. ib. 402. Credeai că s-a aprins tlrgul, se spune la auzul unei gălăgii mari, al unui zgomot puternic, id. ib. Nu piere tlrgul v. pieri. + (Popular) Centrul oraşului, partea unde se află prăvăliile. Haidem cu toţii In tlrg, să ne cumpărăm haine frumoase, vlahuţă, o. A. m, 17. Eram In tlrg la cofetărie, brătescu-voineşti, î. 34. Ei spuneau că se duc prin tlrg să mai umble. bujor, s. 147. 4. (într-un joc de copii) Gaură în pămînt la jocul numit poarca1; gaşcă. Cf. şez. viii, 11. — Pl.; tlrguri. — Din v. sl. TpirTi. TÎRGACI s. m., s. n. v. tirgaş. TÎRGÂR s. m. 1. (Regional) Persoană care se duce la tîrg (1), care vinde sau cumpără în tîrg (1). Cf. gheţie, r. m., cade, scriban, d. Din Dunăre apă blnd Şi pe tlrgari Intreblnd. f (1874), 151. Merge-o mlndră copiliţă. . . Pc tlrgari Intreblnd. reteganul, tr. 61. Tlrgarii vor fi-ndărăpt tare, că nu văzui suflet de om afară de domnia ta. id. p. i, 20, cf. i. cr. ii, 247, alr sn iv h 1 020/346, lexic reg. 13. Voi, tlrgari, tlrga-rilor, Nu mi-aţi văzut bădiful? folc transilv. ii, 29.1. 2. (învechit) Zaraf. Cuveniia-ţi-se ţie să dai argintul mieu tlrgarilor şi să viiu să-mi fiu luat al mieu cu asupră. coresi, ev. 315. Measele a tlrgarilor şi scaunele a vlnzălorilor de porumbi le răsturnă, n. test. (1648), 27r/20, cf. ddrf, dhlr ii, 533, tdrg, cade, scriban, d., scl 1964, 552. 3. (Rar) Locuitor al unui tîrg (3). Din loc In loc stă clte-o cetate, ai cărei locuitori se cheamă cetăţeni, clte un llrg unde stau tlrgari, nu tlrgoveţi cum s-a zis mai tîrziu. iorga, l. r. xxv. ■ — Pl.: tlrgari. — Tlrg -f- suf. -ar. 27 458<> TÎR GA Ş — 336 — TÎRGUI tIRGAŞ s.m., s.n. (Regional) 1. S.m. (Şi adjectival) (Persoană) care merge la tîrg (1); (persoană) care se tocmeşte asupra preţului. Tlrgaşul nostru să calcă cu paserea lingă el. cătană, p. b. iii, 4, cf. lexic reg. ii, 47. (Precedat de prep. ,,de“) Te va lăuda că ai mlntuit pre un biet sărac de tlrgaş de la moartea de ger. cătană, p. b. iii, 4. 2. S. n. (Cu sens colectiv) Marfă care se duce la tîrg (1) spre a fi vîndută; lucruri, obiecte cumpărate de lă tîrg; (regional) tîrgovină. Au chemat pre domni şi au scos ttrgaşul înainte tot (a. 1720). iorga, s. d. xii, 21, cf. lb, cihac, ii, 401. Tlrgaş mai mărunt, precum lumini, săpun etc. moldovan, ţ. n. 69, cf. barcianu. Ele intrau In prăvălie, ttrguiau repede, ieşeau, nici nu se putea şti de au ceva In traiste, aşa era de puţin tlrgaşul pe care-l duceau acasă, agîrbiceanu, A. 529, cf. SCRIBAN, D., A III 5, LEXIC REG. 94, ib. II, 55. Ia să văd ce tlrgaş ai făcut! mat. dialect, i, 99. — Pl.: (1) ilrgaşi şi (2) ilrgaşuri. — Şi: tlrgâci s. m., s. n. lexic reg. 94, ib. ii, 55. — Tlrg -f suf. -aş. . TÎRGHfE s. f. v. tirighie. TlRGOLf vb. IV v. tlrcoji. TÎRGOLIŞTE s. f. (Regional) Loc bătătorit care se formează în urma opririi unui convoi de care sau căruţe (Jorăşti — Tecuci). Cf. i. cr. v, 376. — Accentul necunoscut. — Cf. tîrg. TÎRGOVfilVIE s.f. (învechit) Marfă de la tirg (!)• Cf. ANON. CAR. — Din ser. trgovanjc. TÎRGOVfiŢ, -EÂŢĂ s. m. şi f. (Atestat prima dată în 1514—1516, cf. d. bogdan, gl.) 1. Negustor (2); locuitor al unui tîrg (3), orăşean, citadin. Şi clnd acei tlrgoveţi pre-acii ară fi merglnd, afară traseră pre Iosif den cea finllnă veache. po 129/23. Un mor-mlnt... carile l-au făcut tlrgoveţii şi meşterii oraşului. herodot (1645), 40. L-au poreclit Rareş de pre numele muiavii, care au fost după altu bărbat, tlrgovăţu den Illrlău, ce l-au chemat Rareş. n. costin, l. 353, cf. anon. car., lex. mars. 207, 228, man. gott. 135. Toţi au fugit şi au lăsat In piaţă tot ce dusese să vlndă. Iară dărăbanţii. . . au răpit toate, batgiocorind pre tlrgoveţi. şincai, hr. ii, 281/22. Tagma neguţilorilor, a tlrgo-veţilor şi a lucrătorilor ele pămînt (a. 1818). gcr ii, 222/19, cf. lb. Nu ţ-am spus, măi, că Giorica mea nu-i fată de tlrgoveţ.. . Mă, la te visezi In Ieşu cela unde ai argăţit? pr. dram. 381. Ordonă să se ridice... tlrgoveţi, săteni şi să bată codrii ca să prindă pe fugari. negruzzi, s. i, 108, cf. polizu. Cei doisprezeci părgari aleşi ca să fim In fruntea tlrgoveţilor de-aice. hasdeu, r. v. 159, cf. costinescu. Pe semne că eşti tlrgovăţ? — Ba nu, de la ţară. contemporanul, v, 197, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Tlrgoveţele şi-au pus pălăriile cele mai mari şi rochia de mătasă. iorga, ap. cade, cf. pascu, s. 321. A?a slnteţi dumneavoastră, tlrgoveţii, vă place să iscodiţi toate, hogaş, dr. i, 72. Se prevede ... ca nimeni să nu poată pune zălog (sechestru) pe marfa tlrgoveţilor şi a oamenilor lor. n. a: bogdan, c. m. 25. Cu gusturi şi gură de tlrgovaţă mărginaşă. c. petrescu, s. 184, cf. şăineanu, d. u. Tlrgoveţii din Roşiorii de Vede primiră vestea lntr-o seară, galaction, o. 276. Tlrgoveţii şi celelalte gloate veneau grămadă pe drum drept pe sub deal. sadoveanu, o. v, 658. Fraza dală aci după traducerea românească, apărută In Monitorul Român..., provocă bucurie tir-goveţilor. camil petrescu, o: iii, 85.' Treceau tlrgoveţi prin săt cu maşinile. stXncu, r. a. iii, 383. Plecaseră ţăranii'şi tlrgoveţii incă tiu veniseră, v. rom. ianuarie 1965, 48, cf. mihăilă, î. 58, idi d. U65. >Nă, drace, zise ttigoveţul In sine, acuma ştiu ct-i la casă: cătană, p. b. iii, -4. Numai noi, mlndră, neiom dace La tlrguţ, la tlrgoveţ. bîrlea, b. 26, cf. alS'"i 1 574/30,. 150, alr ii 2 607/514, 537, ib. 6 481/705. Tlrgovetul nu ştie ce e pădureţul, zanne, p. iv, 664. O (Adjectival) A fost măritată mai înainte după alt bărbat tlrgovăţ. şincai, hr. ii, 155/37. Un şoaric de la ţară, pre altul tlrgovăţ, Ca pe-un vecin prieten, 11 cheamă la ospăţ, donici, ap. cade. însetaţi amîndoi... de o schimbare de privelişti tlrgoveţe In cele ctmpene. n. a. bogdan, ap. tdrg. Am o raţă tlrgovaţă Singură coada-şi negoaţă (Păunul). gorovei, c. 278. 2. (Regional; la pl.) Numele unor flori de grădină, nedefinite mai îndeaproape (Hangu — Piatra Neamţ). Cf. h x 320. — Pl.: tlrgoveţi, -e. — Din slavonul Tp^rosei^K. TÎRGOVEŢfeC, -EASCĂ adj. (Rar) Privitor la tîrgoveţ (1), de tîrgoveţ. Cf. scriban, d. — Pl.: tlrgoveţeşti. — Tlrgoveţ + suf. -esc. TfRGOVEŢfiŞTE adv. (Rar) în felul tîrgoveţilor (1), ca t.îrgoveţii; orăşeneşte. scriban, d., călinescu, ap. IORDAN, L.R.A. 176. — Tîrgoveţ -|- suf. -eşte, ŢÎRGOVEŢf vb. IV. Refl. (Rar) A-şi însuşi felul de viaţă sau de comportare al tîrgoveţilor (1); a se face tîrgoveţ; (rar) a se orăşeniza. Vedeai că nu se tlrgoveţise încă. contemporanul, iv, 390, cf. tdtig, CADE, SCRIBAN, D., SCL 1970, 15, 21. — Prez. ind.: tlrgoveţesc. — V. tîrgoveţ. TÎRGOVEŢfE s.f. (Rar) Fel de a fi, de a se comporta specific unui tîrgoveţ (1). M-am tămăduit.. . de tlrgoveţie. Rămli ţăran. ap. tdrg, cf. scriban, d. — Tîrgoveţ + suf. -ie. TÎRGOVEŢfME s. f. (Cu sens colectiv; astăzi rar) Locuitori ai unui tîrg (3); mulţime de tîrgoveţi (1); orăşenime. Era lume după lume In tlrgul Moşilor. Ţărănime de departe, de la Dunăre. . . tlrgoveţime de pe margini, cu nădragi largi, pas, l. i, 57. Bucureştii, la anul 1848, era oraşul tuturor paradoxelor şi tlrgo-veţimea nu se mai mira de excentricităţile boierilor. călinescu, n. 23. — Tîrgoveţ + suf. -ime. TÎRGOVflVĂ s. f. (Prin Ban.) Marfă care se duce la tîrg (1), marfă vîndută sau cumpărată la tîrg; (învechit) tîrgovenie, (regional) tîrgaş (2). Cf. alr ii 4 129/ 29, gămulescu, e. s. 195, com. din herendeşti — lugoj. — Pl.: tlrgovine. — Din ser. trgovina. TÎRGdVIŞTE s. f. (învechit) Tîrg (1), piaţă (I 2). Purciasăm amîndoi cătră Urgovişte drept, dosoftei, v. s. noiembrie llv/25. O spîndzurară In Urgovişte de o prăviră. ib. decembrie 194r/30, cf. barcianu, alexi, w., pascu, s. 253, 278, mihăilă, î. 58. Gură de tlrgo-vişte, se spune despre un om care pălăvrăgeşte, care flecăreşte. Cf. jipescu, o. 72, ddrf, tdrg, dr. ii, 763, scriban, d., zanne, p. vi, 403. — Pl. : tlrgovişti. — Din slavonul T Fi g. în mersul tău puternic Urăşte cu tine steaua cea mai înalţă. ionescu-rion, s. 344. îşi tlra pretutindeni mizeria care ţipa In hainele zdrenţăroase de fost apărător al ţării. bacai-başa, s. A. i, 173. încaleci tu viaţa cum vrei... Nu ie Urăşte ea ca pe o epavă, care nu mai ştie să renunţe. camil petrescu, t. ii, 205. Cele două tabere 4619 Tîrî — 339 — TÎRÎ tlrau după ele păcate grele. c. petrescu, c. v. 102. Şi vine-aşa orbecăind de-a lungul vieţii, Tlrlnd in urma lui, in lanţuri, Viitorul, voiculescu, poezii, i, 113. Cu fruntea răzimată-n cer. . . Tirăsc In urma mea trecutul. beniuc, v. 54. <0> (Cu complementul „v,iaţa“, „zilele" etc., sugerează ideea de dificultate sau a lipsei de demnitate) Nu văz dar pejutru ce ar trebui ca cu să fiu oslndil a sta aci spre a tiri o viaţă inactivă şi in mizerie, ghica, a. 638. îmi tirăsc soarta ca un vultur. . . Viscolul iernii moarte ii cintă. eminescu, o. i, 26. M-am deprins a Uri după mim o viaţă ticăloasă. creangă, p. 234. Abia işi tlrlie şi el viaţa, ispirescu, l. 12. Mai bine să-şi lege o piatră de moară de glt şi să s-arunce tn riu decit să-şi Urască zilele încărcate de aşa păcat, delavrancea, s. 43. îşi tirăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. macedonski, o. i, 72. Bunicul şi bunica... d-abia-şi tlrlie bătrlneţea. sevastos, n. 317, cf. ddrf, şăineanu, d. u., scriban, d. <> Expr. A tîrî barca pe uscat = a trăi greu. Ce-or mai Uri barca pe uscat!... Au să trăiască ca pe vatra focului, iovescu, n. 51. A tîrl (pe cineva) în noroi = a batjocori, a dezonora pe cineva. Cf. scriban, d., dl, dm, M. d. enc. A tîrî (pe cineva) de nas v. n a s1. (Regional) A tîrîi vorba = a vorbi tărăgănat. Com. din sudul transilv. <0 Compus: (ieşit din uz) tîrîic-vătraî = epitet depreciativ dat ofiţerilor din vechea armată sau poliţiştilor. Cf. iordan, stil. 220, scl 1953, 115. O să te audă vreun tlrlie-vălrai şi o să-ţi înmoaie oasele la poliţie. în scl 1976, 407. <0> (Cu complementul „picioarele", p. ext. „paşii") Abia-şi tlrlia picioarele de beteag ce părea, alexandrescu , ap. cade. Tlrlm picioarele. Istovitor, Inert, camil petrescu, v. 15. Ieşi chirigiul cu două lăzi In braţe, abia ilrtndu-şi paşii, rebreanu, nuv. 98. Cioclii. ■■, tirlndu-şi picioarele rupte, luau prinosul şi-l dădeau pe glt. barbu, princ. 21. (Expr.) (Regional) A tîrî piciorul = a şchiopăta, a trage piciorul, v. trag e. Cf. alr i 1 114/164, 186, 695, 874, 887, 890, 896, 984. (Prin Munt.) A tîrît piciorul, se spune cînd cineva a făcut o faptă pe care o vor face şi alţii. CE. graur, e. 156. ■0> (Complementul indică încălţămintea; v. t î 1'ş î i) Porni minat de seară şi înghiţit de cale, Tlrlnd opinca-n-ioarsă şi creată, fără spor. i. barbu, j. s. 31. (Refl.) Papucii de lemn se linie şi clăpăiesc la fiecare pas. eminescu, p. l. 73. + A lua, a purta, a duce cu sine-Tlrlifi de iuţeala vijelioasă a şihoaielor, tărbăciţi de valuri, peştii căutau scăpase la maluri, voiculescu, p. i, 21. Barca. . . începu să plutească singură, tirllă de curenţii repezi, bănulescu, i. 35. 4 A sili, a determina să meargă (cu sine). Pe urma ta nu Urli gloată multă, negruzzi, s. i, 257. Tirăsc pe dumnealui pc la grădini, caragiale, o. i, 63. Poate vream — tlrlnd in urmă o armată numeroasă — ... Să relnvieze-n mine Alexandru sau Cezar, macedcînski, o. i, 71. Mă tl-răşte seară de seară prin toate localurile, camil petrescu, t. ii, 102. Nu înţelese deplin sensul acestui aforism enigmatic. Puse tn buzunar cornetul cu restul castanelor şi se lăsă tîrît. c. petrescu, c. v. 159. Poate că nu l-or mai tiri pe la tribunale şi l-or lăsa să plece nejudecat? v. rom. martie 1954, 115. Clnd se scoală dimineaţa, se miră că nu i-au tlrlt cine ştie unde şi-mi mulţumesc, barbu, princ. 53. <0> Fi g. Gtndirea mea ... mă Urăşte tn haosul vremii cei trecute, făgăduin-du-mi mlngtiere. marcovici, c. 20/15. Dacă are caracter slab, cade In haosul pierzării, tlrlnd după sine, in ruşine, şi pe nevinovaţii săi copii, filimon, o. i, 136. Feluritele impresii. . . li Urau gindurile şi mirarea ca Intr-un şuvoi năpraznie. vlahuţă, n. 8. + A îndemna, a împinge, a atrage spre ceva (reprobabil); a antrena la ceva. Ia seama să nu te Urască băieţii, necontrolaţi d-aproape, la răspunderi, caragiale, o. vii, 327. Iar ea, tlrltă în ispită, La pieptul lui stătea lipită, paras-chivescu, c. ţ. 64. Tăceau şi la răstimpuri se porneau din nou, ca fără voia lor, tlrlte Intr-un ison nestăplnit. vinea, l. ii, 313. O Ura pe fiinţa domnească în obscure <şalcule asupra timpului, barbu, princ. 45. Duşmancele m-au urii Tot la rele m-au lirlt. teodorescu, p. p. 317. <0> Expr. A tîrî (pe cineva) în noroi = a îndemna (ps cineva) la o faptă josnică. Cf. scriban, d., dl, DM, M. D. ENC. 3. Refl. A merge, a înainta atingînd pămîntul cu genunchii, cu coatele, ase tîrşîi; (despre anumite animale) a înainta prin mişcări specifice, cu trupul lipit de pămînt, (învechit) ase trage (I 11); p. ext. (învechit) a se mişca (I 2). Marea şi clte să tirăsc întru dinsa. biblia (1688), ap. tdrg. Vreai zice cum că şerpii nu să Ura (a. 1773). gcr ii, 91/26. [Pruncii] fugiia de cei ce i-au născut şi i-au hrănit... şi spre cărarea ce ducea cătră cei vrăjmaşi unii să Ura. ae-thiopica, 55v/12. Iaste un dobitoc pedestru... tlrăin-du-să umbllnd şi slujindu-să cu aripi (a. 1799). gcr ii, 164/14, cf. lb. Nenorocitul, cu moartea se sileşte-a se lupta; Se Urăşte plin de slnge. heliade, o. i, 451. Pentru ca să nu-l zărească protivnicii, s-au tlrtit 'pe brlnci plnă la scara sa cc de frînghie. drăghici, r. 172/14. Sărmana se Ura la picioarele lui, vărsînd şiroaie de lacrimi. negruzzi, s. i, 19, cf. polizu. Se uita acum nemişcat şi cu ochii holbaţi cum Petrea Dascălul se tlrlia tncet-tncet tn vizunie, gane, ap. cade. Ai să te tîrli In brlnci după mine. creangă, p. 324. S-ar mulfumi să sară ca o broască, să se tlrlie ca o şoplrlă. delavrancea, ap. cade, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Să poţi umbla e mai bine declt să le Urii. anghel, pr. 53. Se tira. binişor pe brlnci, să vază ce face lăcusta, bră-tescu-voineşti, p. 85. Mi se părea că se mişcă încet, se Urăşte furiş, vine, ajunge şi întinde’ spre mine o ghiară flămlndă. hogaş, m. n. 96. Tocmai atunci se Urăşte pc poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga /.aiului, rebreanu, i. 15. Cei ce se Urăsc pe clmpuri de bătaie, camil petrescu, v. 26, cf. şăineanu, d. u. Ca rima se Urli lipit de pămlnt. mironescu, s. a. 120. M-am Urli pe brinci, pe fundul şanţului, galaction, 0. 108. S-a irîntit la pămlnt şi s-a tlrlt de-a buşelea în lanul de pesle drum. popa, v. 177. Cu şerpii. . . m-am tlrlt alături, voiculescu, poezii, i, 27. Am înţeles că trebuie să mă Urăsc şi eu printre tufe de lozie şi mure. sadoveanu, o. vii 307. Mină tot ce umblă, se Urăşte, fuge, zboară, pillat, p. 155. Izbuti să scape din măselele lui Lăbuş, şchiopătlnd din şolduri, răguşit şi tuşind, şi mai mult tlrlndu-se pe o latură, pieziş, arghezi, s. xi, 176. Chemată adesea peste noapte de bolnav, se Ura pe brlnci plnă la palul lui ca să-l ajute, călinescu, e. 40. Se tlrlră pe brlnci plnă intrară Intre copaci, v. rom. august 1955, 54. Pruncul prinse a se tlrl prin iarbă, camilar, n. i, 199. Mă smeresc, zise vel pitarul .. Ihîndu-se plnă la capătul mesei in genunchi. barbu, princ. 120. Ne întorcea mereu, nemulţumit, şi ne punea să ne tlrlm din nou ca nişte rime printre cărămizi, v. rom. ianuarie 1964, 4. M-am ghemuit pe dalele de marmoră. . . M-am tlrlt aşa spre una din coloane. ib. februarie 1970, 11. M-am îndepărtat de căruţă tlrlndu-mă pe plntece. bănulescu, i. 79. Unii ca broaşte sărea, Alţii ca şerpi se Ura. teodorescu, p. p. 566. Văd plugurile arlnd, Eu mă Uriu pre pămlnt. reteganul, tr. 75, cf. bibicescu, p. p. 193. D-a bu-şele să Ura Şi-n slînă că s-ascundea, balade, ii, 319. Şarpele ce să Urăşte n-are trebuinţă de picioare, zanne, p. i, 653. Nu mă plec, d-aş şti că m-aş tîrl cu inima pe pămint. id. ib. ii, 677. <0> (Prin analogie) O văpaie albăstrie unui păstor s-arătase, Ce pe jos se tlrlia. negruzzi, s. ii, 86. Nori negri, duşi de vlnt, Se tlrăie pe şesuri. alecsandri, p. iii, 450. Neguri dese-ncep să cadă, Se tirăsc In jos pe plai. topîrceanu,' b. 24-Trei catarge. .. înălţate parcă anume să spargă norii ce se Urăsc aşa de jos. bart, s. m. 18. Frlnturi dintr-un cîntec tărăgănat de beţie se tlrau. alene plnă aţei. vinea, 1. ii, 18. Prin deschizătura uşii... se tlrau lumini şovăitoare, barbu, princ. 167. Un .fel de moleşeală şe tira pe străzile oraşului, pătrundea In case. v. rom. martie 1969, 26. Şi-au mai mers Crăişorul cu fata de împărat cit au mers, clnd... îndărătul lor... se ridică un nor ce se tira pe pămlnt, allta era de năzdrăvan. mera, l. b. 37. <0>. Fig. Tlrlndu-mă întru Inttt-nerecul plăcerilor şi a trîndăvirei, mă legam cu lanţul mlhnirei. marcovici, c. 15/26. Eu mă Urli prin noroaie, 4619 tîrî — 340 — TÎRlRE ea pluteşte-n cer albastru, vlahuţă, s. a. i, 11. (Sugerează ideea de înjosire) Halal, măi, de cine poate să se tlrlie pe coate, Să se frlngă-n loc din şele, Ca să facă temenele, alecsandri, t. 142. Cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am tlrlt prin judecăţi de clnd sint. creangă, a. 145. Ori te împaci cu viaţa de aici..., rupt de toate frămlntările lumii, ilrlndu-te ca o reptilă, v. rom. iulie 1954, 62. + F i g. A se înjosi, a se umili. Tlrlndu-mă la dînşii, s-au încrezut In mine, Ieri le*am jurat credinţă şi astăzi i-am trădat. ALEXANDRESCU, O. I, 294, Cf. ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, d. + (Despre plante) A creşte cu tulpina întinsă pe pămînt. Plante din alte clime splnzurau şi se tlrau din odaie In odaie, galaction, o. 304. (F i g.) Filozofia iederii: ,,Numai tlrlndu-te te poţi înălţa!“ blaga, z. 22. + F i g. A-şi schimba locul inutil (stricîndu-se, murdărindu-se). Clnd are cineva hlrtii de valoare aşa de mare, nu le lasă să se tlrlie de colo plnă colo. caragiale, o. ii, 156. 4. Refl. A merge încet, a înainta cu greu (abia mişcîndu-şi picioarele); (popular) a se trage. Se li-raşte de iznoavă spre vîrful muntelui, marcovici, c. 14/2. Subofiţerul se tlrlse plnă la spiţerie, russo, s. 30. El se tlrlia toată ziua de colo, colo. conv. lit. xxi, 26. Unchiul ll cheamă din odaie; nepotul ascultă, d-abia tlrlndu-se pe picioare, caragiale, o. i, 223. Pocit, şchiop şi searbăd, abia se Urăşte, macedonski, o. i, 144. A încercat să se Urască după ei, dar n-a putut şi a rămas In loc. brătescu-voineşti, p. 229, cf. şăineanu, d. u. încetişor, de abia tlrlndu-se,... intră In ,,secţie{( un ţăran îndoit tare de şele. mironescu, s. a 31. Se tlrlie înapoi, ţinindu-se de perete, c. petrescu, c. v. 215. Clteva muşte se mai Urăsc din loc In loc buimace. arghezi, s. viii, 57. Florea s-a tlrlt cu sacul lui cu linguri la mănăstire, pas, z. i, 162. Jos In rupturile rlului se tlrau căruţe cu prundiş, cai şi oameni pitici. vinea, l. ii, 173. Se întoarse Insă singur acasă, pe Inserate, mort de beat şi se Uri plnă in grajd. v. rom. aprilie 1963, 20. A rămas iarăşi cu foamea nepotolită... Abia tlrlindu-se, s-au pornit mai departe, sbiera, p. 210. <0 (Prin lărgirea sensului; cu o nuanţă peiorativă) Clteva individe ce se tirăsc pe uliţele noastre... bat pragurile ciocoilor şi... se fac advocaţii mlrşavilor călugări, fm (1862), 9. «O Fig. Un orologiu care In loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrli-ndărăt. eminescu, o. iv, 64. Nu ca tine care abia te tîrli pe la coada clasei. preda, r. 76. (Despre abstracte) Această existenţă neverosimilă s-ar fi tîrît plnă în septembrie dacă neprevăzuta intervenţie a ursitei n-ar fi schimbat lucrurile. v. rom. ianuarie 1965, 7. f Tranz. (Cu subiectul „picioarele") A purta cu greu. Picioarele abia de-l mai Urau. ardeleanu, u. d. 107. + F i g. (Despre lichide) A curge încet. Acelaşi slnge negru se Urăşte prin îngroşata ei arteră, boureanu, s. p. 26. 5. Refl. (Despre obiecte care atîrnă) A atinge pămîntul cu capătul de jos, a se freca de pămînt; (.popular) a se trage. Cu barba Urlndu-să pe pămlnt, ... veni înainte împăratului (a- 1773). gcr ii, 98/12. Păr de aur străluceaşte, Pre pămint se tlrliaşte. bărac, a. 19/4. Barba argintie a unchieşului străbun Se tlrlie pe clmpie Ca o coadă de păun. alecsandri, p. a. 187. Se tlrliau aţele şi curgeau ogtielele după dînşii. creangă, p. 249. Spatele atlrnă pe jos şi se Urăşte ca o mantie de rigă. călinescu, c. o. 140. Capetele pînzii se trag (tirlie) pe jos. marian, na. 253. <£> Intranz. Desculţ, fără căciulă, numai In cămaşă şi cu brlul tiriind. odobescu, s. i, 90. Veni ... un omuţ numai cit un prunc, cu o barbă lungă de tlrlia după el de lungă ce era. reteganul, ap. cade. <0> Tranz. Un vultur ce Işi Urăşte aripa frlntă. eminescu, o. i, 26. Li se părea că împărăteasa umblă tlrlnd după sine rochia cea de mătase, ispirescu, l. 382. Haina măturlnd pămîntul Şi-o Urăşte abia, abia. coşbuc, p. i, 224. îşi tira pretutindeni, obosită, o trenă zdrenţuită, v. rom. februarie 1964, 207. Laţe de argint Tlrli pe pămlnt. balade, ii, 467. O G o m p u s e (Tranz.): tirîie-forîu=a) om care caută ceartă; arţăgos. Cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Această pasiune de a pleda... i-a adus porecla de „tiriie-brlu'(. în 1815, el dă statul In judecată. oţetea, t. v. 82, cf. scl 1953, 114. Lăsaseră zvonuri in Bucureşti şi asta nu putea să le ierte Princepele, nice socrului, nice acestui tiriie-brlu ce trebuia pedepsit. BARBU, princ. 111, cf. zanne, p. iii, 33; b) om de nimic; golan, pierde-vară, (regional) tŞrăblău. Cf. baronzi, l. 96. Aceia-s nişte tiriie-brlu de n-au margini. alecsandri, t. 452, cf. 827. M-am glndit că avem neamuri multe şi declt să procopsesc pe vrun tiriie-brlu de lume aiurea, mai bine pe unul din neamul meu. ba-c alb aş a, în scl 1953, 115. în gura fiecărui orator, fiecărui tiriie-brlu — Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul; Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare! i. negruzzi, s. i, 123. Un om de nemică, un tiriie-brlu, un pierde-vară. marian, o. i, 232, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., jahresber. xix—xx, 13. Degeaba s-a mai strădă-nuit şi bietu tată-său, să-l poarte pe la învăţături, şi cind colo. . . el e un tiriie-brlu. mironescu, s. a. 135. N-ai nimic a aştepta de la dlnsul. .. E un calic ş-un tîrîie-brlu. sadoveanu, o. iv, 439, cf. puşcariu, l. r. i, 53, iordan, L.R.A. 231, scl 1953, 114, ib. 1967, 480, chest. ii 8/215, zanne, p. iii, 33; c) om sărac, prăpădit. Cf. puşcariu, l.r. i, 53; tiriie-obială (sau -obiele) = a) om nevoiaş, zdrenţuros. Cf. scl 1953, 114, zanne, p. iii, 255; b) om buclucaş. Cf. scl 1953, 114, ZANNE, p. iii, 255. 6. Tranz. (Regional; cu complementul ,,iarba") A călca, a încîlci. Dă-i, mindrucă, să fugim, Pa din sus de ţintirim, Iarba popii s-o tlrlm. ţiplea, p. p. 16, cf. 118, alr sn v h 1 360/705. — Prez. ind.: Urăsc. — Şi: tîrli (prez. ind. tîrli şi, învechit şi regional, tlrliesc), (învechit şi regional) tirăî (prez. ind. tirăi şi UrăieSe alr ii 3 562/362), (învechit) tiri vb. IV, (regional) tîriâ (pronunţat -ri-a, prez. ind. tiriu), tăria (şez. v, 79, pronunţat -ri-a) vb. I. — Din v. sl. Tp'ferH, tkp*. TÎRÎCJîR subst. v. tărfţar. TÎRÎCIOĂRĂ s.f. v. tăricioară. TÎRÎf vb. IV v. tîrî. TÎRÎIĂLĂ s. f. Faptul de a t î r î i (2); (rar) tărăgă-neală (2). [Pantofii]-s cam roşi de guzgani, dar tot Is buni de tlrlială. ap. tdrg, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: tiriieli. — Tirîi -f suf. -eală. TÎRÎICIOÂRĂ s. f. v. tăricioară. TÎRÎfRE s.f. v. tîrire. TÎRÎfŞ adv., s. n. v. tirişl. TÎRÎIT1 s. n. v. tiritl. TÎRÎfr2., ~Ă adj. v. tîrît2. TÎRÎITOR, -OARE adj., s. m. şi f. v. tîrîtor. TÎRÎITIJRĂ s. f. v. tîrîtură. TÎRIM s. n. v. tărlm. / TÎRIRE s. f. Acţiunea de a (se) tîrî. 1. Cf. tîrî (2). Cf. drlu, lb, polizu, costinescu, lm, ddrf, alexi, w. Plliigerea lor disperată din 1486 înseamnă lucruri grozave: exiluri, omoruri,.. . tirirea de cozi a fetelor lor. bul. com. ist. ii, 187. 2. Cf. tîrî (3); tîrîş (II 1). Precum e zburareci mişcarea cea mai înaltă, aşa e tlrăirea sau şerpirea cea din jos. antrop. 196/1, cf. costinescu. O F i g. Tu vrei, fiinţă-oloagă, născută-n putrezime, S-ajungi prin tî-riire la-a tronului-nălţime? alecsandri, t. ii, 86. + Fig. înjosire, umilire. Oraşe pe-ntrecute... Dau pentru servitute Prinos cu mii de flori! Şi astfel de tîrle 4632 TlRlŞi — 341 TÎBÎT2 Tqt, ţi-află pedepsii;? Prin fulgere din.nuQ.ri! m-bre-; şânu, p. 104/8. .Nemernici şarlatani carii, prin fraze: meditate,. . . ţlrlre mişjefe.qscă, şă introduc.In.casele lesne ' cre^gidrijor. pţ. dram. , cf. costinescjj, Eu vin 4in zarţ cţimpliie — din triştă ţară-n care. . .. viflja e pllnsei' saW oftare. Acolo e Tirtrea o Iţge pentru oricare. MACEDONSKI, O. I, 224, cf. DDRF, ŞĂINEANU, D. JJ--^nŞi‘: tlrîire, 'tlră'fre s. f. -f'V. Urî. tftRrşi ;adv„ subst.'I. Adv. 1; Tirindi (său" tîrît) , pevjos; trăgînd după sine. îl apucă di-l'lpogbfî tlrlş.. mineiul (;1776), !922/2. £i-i trase ttriş tn gropi? (a. 1784). gcr ii, 132/22. în mijlocul cosii tlrlş l-a adus: pann, ’ ş. i, 80/sl-, cf. gihAc, ii, 412. Cind d-odată s-arată... vulpea cu .coadă. tlrlş. odobescu, s. iii, 42. îl luă de piept şi eu el ti'rlş seduse lă curteaboierului. ispirescu, l. -175, Jcf. ddrf;‘barcianu. îl Inhăţă de'chică şî-l duse tlrlş plnă in eWte± d. zasifSbescu,- ap. cade, cf. alexi, w. Nmştiai ee să- admiri mai .mult r fireturile de aur ale lui Vodă Cuza sau paltonul tlrliş al lui- Pani/tăti? hogaş, > DR. iii, ,124.i Trebuia Un om zdravănă:.,- nu o muiere cu un copil In poală şi cu alţi doi tîrlş după ea. gal&c-tiri0N-, o. 161. Astfel ijtterseră -tlrlş şi-o ţinură forfota, plnă pe la ziua jumătate, iovescu, n. 92. [0 feiiieie] legată la cap şi cu copilul tlrlş după eăi ulieru, c. 2.' De glezne tlrlş să-ţi atlrne Qhiulele. arghezi, 107. Cind la deal şi clnd lă ’v'ăle, Curgeau betele tlrlş. '• ţ^ş.AR^u,.^, s. ,47, ţ/iapoia lui v.eriea tlrlş, fffjăţpt dş un i cfţlig de cctţţţ, leşul ,unei^lupo.aic,e mari, .gţife^yÎN.' p’eşjc.- | februarie ,1&44> 16,. cf. ŞjEz. iii,. 27.’ ' c£ n& duci /aşa, ’ stăplne,, cşi p-iţţi mflfiăcine?, j}£pijţi;şcu-coDiN, ’ î. 76. Şi s-o luat băietul, cu pqluşul ărliş 'şi tş-o -.pornit înainte pe-un drum. vasiliu, p. l. 208, cf. alr sn v. h 1 457. De urechi eă II lu®, Afar’tîrlş II lrăgea:t'B,\-lade, ii, 307. L-a loat In barbă, tlrlşi. o. bîrlea, a. ■ p. 1,24.6. Pleacă cu s&âiileful tlrlş prin poi'cfnă-. - folc. mold. i, 226. Mai mult tlrlş.d.eclt pe sus, şe spune .despre cineva care face un lucril mai mult în sila.*'zlÂNE,. p. ii, 773. -0 F i g. O să eică cu-laci'flmiţ^.tîriş>:^jf.scu,; n. 49. O ,L o c. a d v. Pc tlrlş = trăgind pe jos (după sine). Şă aduc toate blrnile... cu măgqrul, gşt (trtş. ■ Q.HEST, V • 1.0/98.>>■ ‘2. TîrîWdu-se pe jos (ca să nu fie Văzut); abiamiş- ( citîdu-şi'picioarele- de oboseală, de slăbiciune etc. < Tot tlrlş pâgorlndUisă’rptn-trt vale In -Ţară Ardealului. r. &REeE**w) cm Nelilăm tlrtşj'ett rtioş Bodrtngă: cu tot, şi ne băgăm ttîtr-o cirts'fită1 crişm&i ^creanga.,- a. ; 96. Mergi tlrlş prin întuneric ca-’fftd' zeci-paşi,-plnă dai' sub o boltă înaltă, vlahuţă, ap. cade. 'SeUntoarse la mqţahqla împuşcată,(care trecuse tlrlş printre tovarăşi. galaction, o. 271.! ;Mi se pont# merge caiFi 'die?, -Tot. ttrlş şi numeţi pe pămînt. lesnea, f. 97. '‘Cotind şi el pe lingă parmcCcllcul de piatră, îşi dădu’i'ăfuiftul tlriş In rtpă. sadoveanu, o. x, 629:f!W%niţi din’"pituri1 îlngă mine,.f. aş/a, .inpet, şi tlrlş. prin aflf’nuţ, s. vii,, 25,8,. A,genţi de ia pfişturile deţomaiidăi'iirctnd'' tlriş, aduceau ordine, camilar, n, i, 48. Lukecă... înapoi, tlrlş, pe tălpi şi se trezi’ cu 'BocaHcii in apa tăioasă. BĂNUL-ESCU, 1.-24, ct ţţ,-II 20,8, ' Iv ‘ţ^7.sf(tŞ';i g.) Se suie tlrlş un tren ,-,de marf& pp-al,- Argeşului, pod. pillat, p. 69. <0> (Adjectival) Rochie, po.ală tărlşăi costinescu. (F i g) Privireatatirtşăşi-mpiedecală-n tină Primi , din? depărtare l-rittia -Vi lumină. AifiGHEzi-, iatHQC ^ i Loc. a'd v.-T!rl^grăpiş ;(sau -gropif)--.= fcU).«'mare.gr&i-' tate, anevoie; cu chin, cu vai. Ăi poruncit să mă' dea afar tlrlş-grăpiş din saraiul tâumitale. iSoHîrkNi ■ h. jv, 54/4, cf. PpLizv. Ei luară pe bietul Cărăbuş de sub-] ţioqro( ^i'-r'fdu^ră, îtrlŞ-grăpiş; in ',sactiasiu. fiiMion, , , ap’.' ^AbEÎ cf; %Ş0iî^Seti':''' lÂirii' ttivăfat c-un profedbr iir$ljr&ţ>i$,_am isprăvit iiceUl. vlâhWţă^o. Â: n, 2'56,‘'cî.' Â^Eki, ţ^,, apXŞctJ,.is.‘'')3'57. IPirtş- jjrăp'if;, £$ibţţrăm''Păto^iai,ţi'"W" treiirăhi in fiindiil strimt qî unei văi? 20'8? df.!,şĂirrt:Aiî»u, d-. jq. îşi fiăcu.cşpoi Ttfc:'. . ,îhdieptlndu-g'S"ăş'a tlrlş-grăpiş căt/ft sprlMifiha ceq de “flîrhb. şWronSscu, 's.' a\ 120. Ţţriş-grăpiş/ănVtrediit ctrtd edrig'iffî} cînd repetCiit, dintr-o clasa iÂhrafta.' $inX£s'Cx3^ a. ls3ăi 'Cît ‘ie fost tlnăr, a dUs-o tlrtş-grăpi-ş, clnd el sub sărâcief-1 clfld }'scţr,ă&iă- deasivtpra lui. iovescu, N. 33’ După c.e, îifrrias6 ttrlş-grăp'iş clteoa clase secundarei.-. ■ ă studiat şti-inţd-e niiiîtare.. ■căl-1-= nbs’gu, e. ^36'. Plnă către iiiiezul nopţii- ăiv'-ffigrş- ţtrlş-grăpişi măi cu sfadă,"măi F i g. Izbutea sd,.tfî^je aţii,cit să nu mogrq.cu adevărat şi .să dureze plnă la Paştele care venea cil ţlrlşuri de melc. voiculescu, p. i, 210. <}> Loc. adv. De-a „ţlr|i|ul == ţirinduTse pe jess. JQp suş^se, prgjtâl^Ui-.de-a tlrîişul plnq .irţ şanţ copii bqlăhi cu oc^i lucitori. SAţo-ve'anUj ap. c^.pe/!A văzui un om. .. utţihjlnd cu poqsa dfyq nrtişiil'prin cuţ.uruţ. lăncrănjan, p. jţ, 21, cf. gO’l. (Şucpv.y Cu ||rlşuj = cu tpful. Mer.se ai’ilţlşul duftă el.\şpz. ,i, ;2CÎS, com, , din vicovtj de ^ips — RĂ-*da’u,ţi. . ’ • _ ‘ ,,, . ,, , -2., S. in. (Regional; în descinţece) Şarpe (I l)>. Tu, tirţş, ce ai avut .cu această vită De ai muşcat-o, Ai muşcat-o şi veninat-o? i. cp. xi, 235, cf. PR- S. vi, •1:3.2. v , . 3. S. n. (Regional) Buştean ttrit din pădure.; sarcină ■ de nuiele, de lemne, de paie care se transportă trăgîndio ;(cn tînjala), -prin tîrîre (1). Tlrlşurile de paie... ‘se-ngrămădeau mai încolo. .saiSidu-aLdisa, u. p. 100. Dti-te, frate, plnă-n pădure, să aduci un tlrlş de lemne. RĂDULtesGU’-'coDiîN, l. Tr. 40,4cf. 130,'Siexic reg.! 96. > ’ ' Vl 4. .is.'ny (Re^ibnal) Utfşâltă.cu ajutofil căreia se ti'kg 'jiaieie de la ffiasind de treierat, formată diritr-iin triiin^fii legat cii’p funi'6 de care ţrăg caii .(bujl.'ţii-v, 174) saii dijitr-un'Vahţ care Se î’hfă^oâr'ă pe'Ste şră-rtiâda 'jcle pâie şi este'tras de bo'i (com. din ţe^şş vodX. — cEftNÂVoDĂ)*; laţ de funie cu fc‘are se pWiide o căpiţă pentru a fi transportată (eng. aBR; iii. 61'8). % Gte'aWgă pe oare se transportă prin tîrîre (1) finul; tiafititateâ1' 'de fin transportată pe această creangă. Gf. scriem*»;1 d. ■■ 5. S, ni, (Regionâl) Pajiic fără Călcîi; (fnvechit şi regionăl) tirlic. Com.” din braşov. " . su TT pi^jr (ji.) Jirlşuri .şi (r^.) tlţîşL, , .(regi9P?l) tjţriş, tăriş (costii^eşcu, şăineais'ij, p. i].,) adv., iţţţjş ad,v:, .ţrl^fş it^i-R sn y ,h 1 451?,,, lexic re.g. 57) ■ . rr- jXIrl + şui. -iş. , . TiRIŞÎ ’ s. ri. v. tera's. ' ■ 'i • * ‘ î ' ? ii.f •' ’ f i* i f. TÎIJÎŞâlSiHEk'is. v; .turăşenie. . ,.j ..... , TÎRţţi %:n. 1. .^aRtul ,de ajj; î,ri J2>,j. igppib,!,jRr.o-dus de trasul unei greutăţi pe^pâiriinţ^tîrşîJiţ1. Cf.jsb. Pe .drum se auzea tîrăitul sarciiţilqr de vreascuri qduşe ăin padiihd*'apr'opi(iţă. CŞrft,' difl 'hereŞcle^n; —'5 za-laii.' Se’tiude '})e codfiă tîrăifm sntipilof. 'Ş’cuiVfu. 2. Faptul de a (şe) t î r î (3)j mers, urprilaţ pe jos, cu trupiif"^ ^a'mîfit% Şî zporul'şi ttrăiîl,' aeopdtHvă-mi ' plac. ’^eSNeA'; %V’’!5$.’ 'Trilitid'em‘ ptritr-b dl’ipŞ' altul' Şi. iarăşi ne reluăm tlrltul Comun, r'de ‘uriaş ’difri'apod. 1 CAMIL PETRESCU, V. 18. .— lSî: ,’(re Ji’onaf) tirift, tlrăit s.n. ' ’ — V.'tfrf.' •’ - ' ;*i. ■ • ■ îs xHbP, 4 ădjij' S.’f. I. Adjy!l. 'PrasJ(cfl..greiî)»'după sine. Cf. isltatu Cum 0ă-nd4p&ijă> cinte', ’s'â^ară iiasîii- 4637 TÎRÎTOR — 342 — TÎRLAŞ declt Şi puind mina pe dlnsul, să i-l aducă tlrlt. pann, e. i, 34/22. Vaier şi zăngăl de fiare şi zornet de lanţuri tlrlie. coşbuc, ae. 119, cf. novacoviciu, c. b. ii, 7, com. marian. (Substantivat; in ] o c. adv.) De-a tlrlta sau de-a tlrlita = tirîş (I 1). Ţlnărul are basca pe ochi şi duce paltonul de-a tlrlita, ca pe o cortină prăbuşită. scînteia, 1966, nr. 6 872, cf. scl 1976, 407. + Fig. Suportat cu greu, anevoios. Nişte, zile amă-rlte, necăjite şi tlrlte. pann, p. v. ii, 160/9. + Fig. (Despre oameni) Linguşitor, slugarnic. Cf. pogor, henr. 237. + (Substantivat, m., mai ales la pl.; regional) Papuc moale de casă, fără toc; (învechit şi regional) tîrlic. Cf. tdrg, scriban, d., i. cr. iii, 376, alr sn iv h 1 196/514, alrm sn iii h 1 015/514. 2. (Regional; despre iarbă) Călcat în picioare, încîl-cit. Cf. ţiplea, p. p. 118. Iarba popifi] nu-i ttrttă, Gura nu mi-i drăgostită. id. ib. 16. II. S. f. (Regional; art.) Numele unui dans popular (Găvăneşti — Buzău). Cf. h ii 82. - Pl.: tlrlţi, -te. — Si: tlrlit, -ă adj. - V. tîrî. TÎRÎTOr, -OÂRE adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care sc tîrăşte (3) pe pămînt. Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, alexi, -w., şăineanu, d. u. Cu paşi ttrltori, deprinşi, iremediabil să tlrşească papuci clămpănitori,... negustorul se îndreptă spre poarta casei, teodoreanu, m. ii, 65, cf. scriban, d. Demonul, tlrltor prin definiţie, se împodobeşte ca atributele îngerului, călinescu, c. o. 99. Am un şearpe tirlitor, Pe lume-i stăplnitor (Drumul). gorovei, c. 136. <0> Fi g. In teatru ea e. . . limba lai Ipingescu şi a „cetăţeanului.", concisă, tlrttoare, deformată. lovinescu, s. i, 233. Tlrltor, amurgul guşter de lumină, Intră rece-n huma zărilor departe, voiculescu, poezii, ii, 92. Venise iar un amurg tlrltor care scurmă cu gheara lui neagră pereţii, barbu, princ. 62. + Fi g. Linguşitor, slugarnic; josnic. Cf. costinescu. Prin creaturi de acestea tlrăiloare lucră străinii mereu, fm (1861), 44. A Intlrlta patimile mici şi Vuitoare ale cltorva din proprietari, bolintineanu, o. 249. Un bătrin necărturar, . . tlrltor, neaulnd declt singura calitate de a fi iscusit, arhiva, ii, 91, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. + (Despre plante şi tulpinile lor) Care se întinde pe pămînt; repent. Cf. cade, scriban, d. Plantele... slnt... llrltoare. contemp. 1954, nr. 386, 5/4. Plantă. .. cu. rizom gros, tlrltor şi '■ tulpini erecte, flora r.p.r. ii, 83. 2. S. ni. şi f. Animal care se tîrăşte (3); reptilă (1). Toate hiarăle pămîntului,... toate pasările ceriului, ... tot tlrttoriul ce să tlraşle asupra pămîntului. biblia (1688), 2*/16. Şi den toate dobitoacele, şi den toate tlrttoarele. . . clte doao... să bagi tn chivot, ib. 51/18, cf. polizu, costinescu, ddrf, barcianu, alexi, \v. Aşa li-i dat stlrvilor şi puilor de stlrc să-şi aleagă hrana dintre broaşte şi llrltoare. sadoveanu, o. xv, 469. Zburătoarele trebuiau să intre ca tlrltoarele, pe jos. arghezi, s. ix, 131. F i g. O politică laşă, de tlrttoare, costă orice popor mai scump,-■■ declt o politică de rezistenţă In clipele potrivite, camil petrescu, b. 138. 3. S. î. (Regional) Undiţă mare eu care se pes-cuieşte ştiuca. Cf. antipa, p. 68. Unealtă de pescuit făcută dintr-o plasă sau dintr-un sac, a cărui gură se poate închide; trandada. Cf. antipa, p. 68, atila, p, 120, CADE, SCRIBAN, D. 4. S. f. (Regional) Unealtă cu care se scoate jarul din cuptor sau din sobă (Lupşa — Cîmpeni). chest. ii, 316/90. — Pl.: llrltori, -oare. — Şi: tărltor, -oare (costinescu, şăineanu, d. u.), (iriitor, -oare adj., s. m. şi f. — Tîrî + suf. -tor. TÎRÎTtJRĂ s.f. 1. (Regional; Sn forma ilrlilură) Urmă lăsată de un obiect care a fost tîrît (2) (Drăgu-şeni — Tîrgu Neamţ), glosar reg. + Cărare prin pădure, făcută de animalele sălbatice; (regional) tîră (Runcu Salvei — Năsăud). chest. iv 26/264. 2. (Regional) Loc înclinat pe care se dau copiii la vale pe cîte un butuc. Com. din săcele. 3. (Regional; determinat prin „de băţ") Distanţă mică. Mai este mult, nevastă, plnă acasă la tine? — Apoi, de: o ilrlilură de băţ; mai mult, nu cred! pamfile, d. 109. 4. Fig. Epitet depreciativ pentru un om de nimic; femeie de moravuri uşoare. Cf. polizu, jipescu, o. 56. Pentru aşa ilrlitură na-ţi mai fă inimă rea; de fele să nu te pltngi, li găsi clte li vrea. contemporanul, vi2, 110, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., tdrg, dr. viii, 125, şăineanu, d. u., scriban, d. Eşti o Untură, i-a răspuns femeia, venind holbată spre dlnsa. arghezi, s. xi, 26. Cutremure şi războaie făcuseră din vechile grădini şi palate.. . cloaca pierzaniei, locul ttrlturilor şi al certaţilor cu legea, barbu, princ. 19, cf. h ix 155, ciauşanu, gl., mat. dialect, i, 237, zanne, p. ii, 774. <0 (Ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de") Tîrltura aia de Safta. g. m. zamfirescu, si?, m. n. i, 295. + (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal bătrin si slab. Cf. du. v. 853. — Pl.: Vulturi. — Şi: tîriitură, (regional) tăritrtră (şăineanu, d. u.) s. f. — Tîrî + suf. -tură. TÎRÎŢĂ s. f. v. tărlţă. TlRJl interj. (Regional) Cuvînt cu care se mină oile sau caprele la muls (precup, p. 14, chest. v supl.) sau cu care se alungă caprele (glosar reg.). — Şi: tlrji (chest. v supl.), tîrje (ib.), interj. -?- Formaţie expresivă. XÎR.I2 s. m., s.n. v. tîrş2. TÎRJÂLĂ s. f. v. dîrjală. / TIRJE interj, v. tirjl, TÎR.II1 interj, v, tirjl. TÎRJI2 vb. IV. Trau z. (Regional) A alege, a despărţi caprele de oi; a abate caprele într-o parte oarecare. Unde slnt multe capre in stlnâ, pe acestea le llr-jesc (aleg.) dintre oi şi le duc la păşune potrivită caprelor. precup, p. 9. Tlnjeşte-ţi căpriţele Şi lasă-ţi oiţele; Că-s mai slabe la mulsoare, Dar mai bune la tunsoare! bugnariu, n. 167.,-cf. chest. v supl. — Prez. ind.: tlrjesc. — V. tirjl. TlRJfRE s. f. (Regional) Acţiunea de a t i r j i3. Cf. BUGNARIU, n. — V. tirji2. TÎRL s. f. v. tarla. TIRLA-MÎRLA adv. (Regional) Deodată, pe neaşteptate. Cf. JIPESCU, O. 101, DDRF, ŞĂINEANU, D. U. — Formaţie expresivă. TÎRLAN subst. (Regional) Turmă de capre; (rar) herghelie de cai (Răchita — Sebeş). Cf. a ii 6. • — TIrlă1 + suf. -an. ’ TÎRLAR s. m. (Regional) Om în serviciul stinei (Cîmpulung Moldovenesc). Cf.. chest. v 25/15. — Pl.: tlrlari. -r Tîrlă1 + suf. -ar. TÎRLAŞ s. în. 1. Stăpînul unei tîrlei (1); crescător de oi..V. oier. întrebarăm pe Uriaşul: dar acei copil ce caută pe aici? turcu, e. 79. Tlrlaşii aşteptau^ să se-ndulcească vremea, ca să priiască mieluşeilor. săm. iv, 222. Tlrlaşui se băgă In 'japşă. sandu-aldea, u. p. 48. Pescarul dă Uriaşului peşte. şi primeşte de la et lăptării. antipa, p. 758, cf. şăineanu, d. ui Sllnile cu un singur sau doi, trei stăpîni... astăzi slnt foarte rare. Asociaţii ■poartă numele de „tlrlaşi". stoian, păst. 43. întregul clştig In timpul văratulai aparţinea 4652 tîrlă1 — 343 — TÎRLIC Uriaşului, vuia, păst. 43, cf. chest. v 2/29 — 30, ib. 15/82, ib. 105/45, 74, alr i 1 789/592, 610, 684, 960, a ii 6, a v 6, 15, 16, 19, 22, 26. 2. (Prin nordul Mold.) Păzitor de vite. glosar reg. 3. (Regional) Muncitor agricol sezonier. Cf. şăineanu; D. U. — Pl.: Uriaşi. — TIrlăl + suf. -aş. .TIRLĂ1 s. f. 1. Stină (d. bogdan, gl., h ii 12, iii 96, 245, iv 118, 251, 278, iv 319, v 71, 82, 280, 288, 417, vi 50, vii 134, 262, 315, viii 21, 120, 127, 306, 355, x 77, 317, xi 197, xn 462, xiii 234, 249, 291, 347, 438, xiv 86, 247, 489, xv 10, 517, viciu, gl., chest. ii 39/15, ib. v 35/66, 67, albm sn v h 260, A iii 17, V 34); o i e r i e1, (regional) odalîc; locul unde a fost sau este aşezată o stină cu toate dependinţele ei (gr. s. vi, 245, chest. v 34/92, chest. v supl., a v 31; vi 3); loc (îngrădit) pe clmp unde stau oile sau vitele (în timpul iernii) (h viii 16, 148, x 108, xn 316, 327, xiii 448, şez. vii, 188, chest. v 14/6, 33, 53, 64, 86, 89, 93, chest. v supl, alr i 415/554, ib. 1 792, a v 31, vi 7); loc (împrejmuit şi) neacoperit unde se adună şi se odihnesc oile sau vitele (dame, t. 69, pamfile, i. c. 29, şăineanu, d. u., stoian, păst. 48, gcr ii, 258, h iv 144, v 430, ix 88, x 15, 31, 45, 254, xn 275, xm 406, xvm 228, com. marian, şez. v, 163, ib. ix, 146, gr. s. vi, 245, chest. v 49, alr i 412/56, 59, 63, 190, 315, 363, ib. 1 122/56, 63, 77, 122, 214, 255, 402, 679, a ii 6, 12,'m 2, 17, vi 26, 32). Dar ce, şi-acuma să tacă? Clnd şi Urla să calcă Şi hrana-i ai luat? zilot, cron. 83. Gospodarul . .. face tlrlele in apropiere de adăpători, i. ionescu, c. 220/15. Oile... să aibă la Urla lor sare de ajuns. cuparencu, v. 32/3, cf. baronzi, l. i, 85. Căruţele sosesc la tlrla sau la stlna unde vinătorii au să petreacă noaptea, odobescu, s. hi, 18. Scoboară degrabă ciobanul La Urlă cu oile lui. coşbuc, p. i, 293. Din cind in cind aud clinii hămăind pe la tirie. vlahuţă, o. a. ii, 143. L-am îngropat la capătul tlrlei. d. zamfirescu, v. ţ. 164. Pe malul înverzit al Dobrogei se aprindeau focuri, iar din baltă veneau strigătele văcarilor care-şi îndemnau boii in Urlă. dunăreanu, ch. 148. Să ajungem înainte de ploaie Intr-un loc unde ştiu eu că este o tirlă părăsită. hogaş, dr. i, 108. cf. rădulescu-codin, 107. Locuinţa păcurarilor de pe mante se numeşte mutare sau tirlă şi colibă, precup, p. 11, cf. diaconu, p. 16. Astă seară a trecui pe Ungă o tirlă şi au săiit clinii pe el. galaction, o. 87. Cine are ceaun mare pe aici pe la voi? — Este la Urlă. brăescu, a. 151. O tlrlă-şi ţese-alene gogoaşa de fum des. voiculescu, poezii, i, 241. Rămln la foc de Urlă pe sub stele, pillat, p. 263. Striga şi înjura, trăge'a pe deasupra ciobanilor rămaşi la tirlă, ameninţlndu-i. v. rom. iulie 1954, 74, cf. vinea, l. i, 265. Mă strigi aşa, toată ziua, parcă-aş fi lucrai In Urla la! preda, d. 146. Noaptea ambele turme dormeau / ti aceeaşi Urlă. vuia, păst. 39. Şi calul Incălica, La tlrle In grab' pleca, teodorescu, p. p. 633. Şi unde ne-atn bălul noi Parc-a fost Urlă de oi. marian, sa. 203. A doua zi pină să se crape de ziuă, mocănaşii noştri se sculară şi o tuliră.....dar cind să iasă din tirlă se deş- ■ teplă clinele baciului şi începu să laire. popescu, b. iii, 89. La o Urlă se ducea, Trei turme de oi mulgea. păsculescu, l. p. 174. Dacă văzui şi văzui, D-o lopă-fică-mi făcui, Şi zăpada-mi curăţii, Cărăruie că-mi gătii Cu oile-n baltă răzbii: Şi d-o Urlă că-mi eroii. ant. : lit.-pop. i, 491. Oiţă lăiţă, Mie dcăgaliţă, De m-or omori, Voi mi-ţi îngropa In Urla oilor, balade, ii, 471. Groapa să mi-o sape Şi să mă îngroape în tirlă de oi. folc. transilv. i, 78. + (Regional) Despăr-ţitură amenajată pentru oile care fata (chest. v 46/ 33, 89) sau pentru mînzări, miei etc. (h iv 155, xi 437, -chest. v 49/24, a iii 12). + (Regional) Partea unde se adăpostesc oile sau caprele ţinute acasă (chest. ii 429). + (Regional) Loc unde păşunează oile (h viii 142, 260, xii 457). 2. Grup mai mare de oi; turmă (1). Tlrle dc oi se zăresc pe sub poalele codrilor, vlahuţă, r. p. 162. Acest număr mare de oi formează o turmă, care se mai numeşte şi tirlă, după locul unde poposesc oile. păcală, m. r. 294, cf. vuia, păst. 170. Să zburde toată tlrla, cu mieii laolaltă, arghezi, s. v, 231. S-ar auzi departe un tălăngii de Urlă Si-un clipocit de glrlă. călinescu, l. l. 178, cf. chest. v 15/4, 9, 14, 29-30, 31, 43, 44, 57, 82, alr i 1 798/170, a i 20. (Prin analogie) Tlrla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus. i. barbu, j. s. 42. O (Glumeţ) Tirlă grea, se zice despre o casă cu mulţi copii. Cf. alrm i/ii h 251/140. + Fig. (Regional ; şi în sintagma Urla satului, şez. ix, 146) Epitet dat unei femei desfrînate. Cf. săghinescu, v. 106. 3. (Regional) întovărăşire, asociaţie de mai mulţi păstori. Cf. vuia, păst. 155, 170. 4. (Regional) Loc îngrăşat, gunoit de oi; loc pe care a fost o stină. Cf. alr ii/284, glosar reg. + P. rest r. Bălegar de oi sau de vite. Cf. glosar reg. 5. (Regional) Gospodărie, cuprinzînd curtea şi casa unui om de la ţară; p. ext. sat mic, de curînd întemeiat. Cf. pamfile, i. c. 393, stoian, păst. 43, bul. fil. v, 174, h .iv 152. Hai să mă însor şi eu, să-mi fac căscioară; şi azi una, mline alia, pină mă pomenesc şi cu Urla întemeiată, şez. vii, 52, cf. chest. ii 54/74, ib. 15/95, ib. 49/96, alr i 379/375, a v 6. -4- (în trecut) Aşezare provizorie pe o moşie străină pentru a face plugărie sau pentru a vara cu oile. şăineanu, d. u. 6. (Regional) Ogrinji1 (1). Cf. chest. v supl., com. din straja — rădăuţi, alr i 953/385, 388. — Pl.: Urle. — Cf. bg. T'bpJlO, Tipii a, tăt. tyrlay. TIRLĂ2 s. î. v. tarla. TÎRLĂVÂLA s. f. art. (Regional; în 1 o c. a d v.) De-a tlrlăvala = de-a rostogolul, de-a tumba. Cf. alr i 367/122. — Etimologia necunoscută. TÎRLfiCl s. f. (Regional) Tîrliţă. Cf. pascu, s. 307, RĂDULESCU-CODIN. — Pl.: tlrleciuri. — TIrlăl 4- suf. -eci. TÎRLfiŢ subst. (Regional) Turmă mică (de oii porci, viţei etc.). bugnariu, n. — Pl.: ? — Tirlă1 + suf. -el. TÎRLI vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A-şi aşeza tîrla1 (1) într-un anumit loc. După ce-a tlrlit acolo s-a-nstalornicit. graiul, i, 121. + A da vitele în tîrlă1 (1) (Ceahlăul — Piatra Neamţ). Cf. scl 1976, 407. + R e f 1. (Regional; despre vite) A se odihni la amiază (Ineu — Arad). Cf. alr ii 5 668/64. Să tlrleşte ciurda. ib. , 2. Ţranz.-A gunoi, a -îngrăşa pămîntul prin aşe- zarea tîrlei1 (1) pe o anumită porţiune de teren; (regional) a tirlui1. Unde nu poate duce gunoiu, mină oile să-l llrlească. com. din rucăr — făgăraş, com. marian,. com. din straja — rădăuţi, chest. v 49/88, alr n/53, alr sn i h Î3/551, a- v 14, 16, 35, vi 9, 26, GLOSAR REG. (Refl.) Scopul urmărit era ca prin mutarea lor din loc In loc să se tirleaşcă miriştile, vuia, păst. 21, cf. alr sn i h 13/365. • ,. 3. Tranz. (Cu complementul ,,fîn“) A întinde pe jos. GLOSAR REG. 4. Intranz. A ţine casă, gospodărie cu cineva. Cf. pamfile, a. r. 261. — Prez. ind.: Urlesc. — V. tîrlă1. TÎRLfC s. m. (Mai ales la pl.; învechit şi regional) Pantof căptuşit cu postav peste care se purta o altă 4659 TlRLICHIN - 344 TÎRMIG Încălţăminte pentru a-1 Ieri de praf (şio ii*, 356); şosetă din piele moale carc se purta peste ciorap ca papuc de casă (ddrf, tdrg); (astăzi) papuc moale de casă, fără toc, făcut din postav sau din lină (cade, AN. DOBR. IV, 101, com. MARIAN, ALR I 1 878/710, 730, 735, 746, 898, 934, 984, 986, alr sn iv h 1 196/414, alrm sn iii h 1015/414), (regional) t ă b o c, t î-r î i t, t î r i ş1 (II 5), topancă. 21 bani tîrlic (a. 1780). iorga, s. d. xiv, 311. Conduri cil cordele frunte ţi cu terlici (a. 1792). uricariul, iv, 133/29. Un boieri-naş de provincie, îmbrăcat cu anteriu de dimie verde, cu caravani (nădragi) de plnză albă dc casă, cu Urlici şi iminei roşii In picioare, filimon, o. i, 255. Surorile împleteau zorit la ciorapi, la ilrlici şi minaşi, delavrancea, h. t. 269. O bâlrlnică scundă ca un copil, cu tlrligi In picioare şi legată slrlns la cap cu o bazma ■■ neagră, se arată tn prag. săm. v, 28. îi veneau săf-tianuri pentru stlrlici şi meşi. N. a. bogdan, c. m. 182. Aluneca pe tlrlicii plini şi calzi, klopştock, f. 6. Tlr-licii de plslă. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 221. Stropul de apă i-ar ajunge plnă-n vîrful tlrligilor. arghezi, s. viii, 313. Noi slntem zlne şi pitici, Venim de grabă tn ilrlici. v. rom. septembrie 1954, 67. A cerul de la boier Grigore o pereche de ilrlici. galan, z. r. 70. Poftim papuci cu stlrlici. sevastos, n. 132. + Papuci care se pun în picioarele mortului. începură a scoate din lada babei valuri de plnză, a-şi da ghiont una alteia şi a vorbi despre stlrlici, toiag, năsălie. creangă, p. 14, cf. scriban, d. — Pl.: ilrlici. — Şi: tîrli») (com. marian), tîrlic, terlic (cihac, ii, 621, tdrg, alr i 1 878/984) s. m., tărlîci (alr ii/705), stîrlfci s. m. pl. — Din tc. teriik. TÎRLICHliV s. m. v. tulichină. TÎRLfE s. f. (Regional) Sanie (mică) ţărănească. Iarnă la toartă. Umblăm cu tlrlia. caragiale, o. vii, 127. înham eu. . . amlndoi sirljnicii la tlrlia mea. vla-huţă, s. a. ii, 238, cf. ddrf, d. zamfirescu, î. 41, alexi, w. Ne trebuia o tlrlie şi am tăbărit pc el să ne facă una. brătescu-voineşti, î. 93. Sănii boiereşti cu zurgălăi argintaţi. . . alunecau pe ulifi. . . Nu ca llrliile ţărăneşti pe tălpi butucănoase de salclm. i. botez, şc. 49. Sergentul. . . mi-a închegat prima tlrlie a deldeluşului copilăriei, klopştock, f. 153, cf. iovescu, n. 161. Văd dealul alb, tlrlia şi vremurile bune. pillat, p. 75. înjgheba negustorul o tlrlie, punea vreo douăzeci de pepeni în ea şi pornea şi pe străzi, pas, z. i, 169, cf. ciauşanu, gl., tomescu, gl., alr i 1 695/750, 780, 786, 790, 803, 805, 808, 926, 954, alr sn v h 1 308, alrm sn iii h 1 107, zanne, p. vi, 159. + Cantitatea (de lemne) care încape pe o tîrlie. V-am adus o tîrlie de lemne, sandu-aldea, a. m. 12. — Pl.: tlrlii. — Etimologia necunoscută. TÎRLfG s.m. v. tlrlie. TÎRUOARĂ s. f. Tîrliţă. Cf. bl iii, 18. Mă uitai în ilrlioară, Nu văzui nici o mioară, mat. folk. 515. — Pl.: tlrlioare. — Tirlă1 + suf. -ioară. tIhlIRE s. f. Acţiunea de a tîrli (2); gunoire a pămîntului. Crescătorii de animale... au început de curlnd acţiunea de îngrăşare a islazurilor prin tlr-lire. scînteia, 1960, nr. 4 860. — V. tîrli. TÎRLIŞOÂRĂ s. f. Tîrliţă. Icra doul tlrlişoari. ■ . cu citi patru, iinsi suti di mlnzări. diaconu, vr. 40. Haida puiule-napoi, Cî noi avem plug cu boi Şl tlrlişoari cu oi. vasiliu, c. 171, cf. alrm sn i h 259/537. — Pl.: tlrlişoare. — Tîrlăl + suf. -işoară: TÎRLfŞTE s. f. (Regional) Locul unde a fost aşezată odată tlrla1 O); tîrlitură. C'inepa să samănă la noi tn silişte, In gunoişte, tlrlişte. i. ionescu, c. 76/13, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl.: tlrlişti. — Tîrlăl + suf. -işte. Cf. bg. Tiparniţe. TÎRLfT, -Ă adj. (Despre pămînt) Gunoit, îngrăşat prin aşezarea unei tirie1 (1) care se mută din loc în loc. Mirişte tlrlita. bul. fil. hi, 187, cf. pascu, c. 234, II X 109, com. MARIAN, ŞEZ. IX, 146, A V 3, GLOSAR REG. — Pl.: llrlifi, -le. — V. tîrli. TÎRUTtiRĂ s. f. Tirlişte (com. marian, chest. iv 119/558 a, a v 33); loc unde au fost hrănite iama oile (chest. v 14/22); loc îngrăşat prin tîrlire (com. marian, a v 16, 33, 35, glosar reg.). + P. r e s t r. Gunoi, îngrăşămînt. alr i 949/554, a v 15. — Pl.: tlrlituri. — Tîrlăl -)- suf. -itură. TÎRLIŢĂ s.f. (Regional) Diminutiv al lui'tlrlă1 0); tîrlioară, tîrlişoară (regional) tîrleci, tîrluliţă, tîr-luţă. Rămln stlnele pustlie. Tlrlita fără oiţă. graiul, i, 68. — Pl.: tlrlife. — Tîrlă1 + suf. -ifă. TÎRLIIÎŞ s. m. (Munt.) Derdeluş. Cf. scriban, d. — Pl.; tlrliuşuri. — Şi: dîrliuş s.m. scriban, d. — Tîrlie + suf. -uş. TÎRLIlÎTE s. 1. pl. v. tirliute. TÎRLNOZLfVĂ s. f. v. tîruoslivă. TÎRLOÂGĂ1 s. f. v. dîrloaţ|ă. TÎRLOĂGĂ2 s. f. v. terlelog. TÎRL(3G s. n. (Regional) Vale. graiul, i, 167. A venit... dă toamnă şi s-a bătut colea-ntr-un tîrlog. ib. — Pl.: tlrloage. — Cf. t î r 1 i u ş. TÎRLOMÂTĂ s. f. v. tîrnomată. TÎRLUi1 vb. IV. Tranz. (Regional) A tîrli (2) (Stăneşti — Curtea de Argeş). Cf. L. rom. 1959, nr. 2, 55. — Prez. ind.: tlrluiesc. — Tîrlăl + suf. -ui. TÎRLUÎ2 vb. IV. Refl. (Prin nord-vestul Munt.) A se îmbolnăvi foarte tare. lexic reg. ii, 17. — Prez. ind.: tlrluiesc. — Etimologia necunoscută. TÎRLULfŢĂ s. î. (Regional) Tîrliţă. Mă uitai In tlrluliiă, Nu văzui nici o oiţă. mat. folk. 515. — Pl.: tlrlulite. — Tîrlăl + suf. -uliţă. TÎRLtÎŢĂ s. f. (Regional) Tîrliţă. Cf. cade. — Pltlrluţe. — Tîrlă1 + suf.. -ută. / TÎRMĂ s. f. (Priii Mold.) Broboadă de formă triunghiulară, cit dantelă în faţă. M-am ales c-o puică dragă. De dragă îmi era dragă, C-o purta cu flstă albă, Şi la cap c-o ttrmă neagră Şi cu hurmuz de cel bun. pamfile, c. Ţ. 113. — Pl.: ? — Cf. d i r m e â. TÎRMIC s. 11. (Prin Dobr.) Unealtă de plugărie (h ii 282, xiv 417), un fel de grapă (ib. ii 244), rariţă1 (1) (h ii 262, xiv 436, alrm sn i h 70/682, com. din ŢEPEŞ VODĂ — CERNAVODĂ). — Pl.: tlrmlce . alr sn i li 99/682. — Şi: ţîrmtic (h ii 262), dînhîc (ib. ii 244, 282, xiv 417), dîrmoe (com. ■ din ţepf.ş vodă ** cernavodă), s, ti. — Din tc. tirmik „greblă". 4682 TÎRMÎCI — 345 — TÎRNĂ1 TlRMÎCf vb. IV. Tranz. (Regional) A răriţa (Somova — Tulcea). Cf. alr ii 5 132/682. — Prez. ind.: ilrmlcesc. — V. tirmic. TÎRMOÂCĂ s. f. (Prin nordul Munt.) Noroi (amestecat cu zăpadă). Cf. pascu, s. 217, 266, rădulescu-codin. Dar cum face, rătăceşte drumul flăcăul şi apucă prin nişte tlrmoacă şi întunecimi, id. î. 40, cf. coman, GL. — Etimologia necunoscută. TÎRMOCEÂLĂ.s. f. (Regional) Noroi, mocirlă (Mă-ţău — Cimpulung). Cf. coman, gl. — Xirmoci + suf. -cală. TÎRMOCl vb: IV. Refl. (Prin nordul Munt.) A se umple de noroi. Cf. rădulescu-codin. — Prez. ind.: ttrmocesc. — V. ttrmoaeă. TÎRMOSf vb. IV v. tli'nosR TÎRMOSfl’, -Ă adj. v. tirnosit2. TÎRMUC s. n. v. tirmic. TÎRN1 s.m., s.n. 1. S.m. (Bot.; învechit şi regional) Porumbar (Prunus spinosa). Cf. i. ionescu, c. 34/19, cihac, ii, 402, grecescu, fl. 195, barcianu, alexi, w., panţu, pl., scriban, d. O E x p r. Gras ca tirnul = foarte slab. Cf. zanne, p. ii, 402. 2. S.n. Mătură mare, din nuiele sau mărăcini, folosită la. măturatul străzilor sau al curţilor; măturoi, (regional) felezeu, leasă, tîrş2 (3), tîrşar (3). Cf. polizu, ddrf, barcianu. Simte palmele că-i ard, Leneş tirnul şi-i propteşte, coşbuc, p. i, 145. D-a dreptul la Um [se duse]. îl smulse din colţul magaziii şi începu să măture. delavrancea, h. t. 138, cf. alexi, w. Un spine cu care gospodarul mătură numai paiele şi necurăţenia grea a ogrăzii lui cari se iau cu tirnul cu spini, pamfile, i. c. 245, cf. id. a. r. 211, chiriţescu, gr. 255. Coada [păstrăvului] tn formă de tlrn... li [dă] această iuţeală, atila, p. 175. Baba bisericii rlclia pămîntul cu o rămăşiţă de tlrn. klopştock, f. 219. Mături rupte, tlrnuri numai beţe Iricep ă răscoli praful, sadoveanu, o. vi, 271. ,Un om de curie şi grajd...,-chemat In grabă, cu tirnul şi lopata, arghezi, s. xi, 104. Un hlrjlit monoton de tlrn se auzi pe undeva, călinescu, e. o. îi, 45. Toi maidanul e curai In zi de sărbători, iar praful aşezat frumos poartă urmele tlrnului, ca nişte pene mari, desenate, camil petrescu, o. ii, 66. Zvlrliră din mlini tlrnurile, dar. . . li loviră şi-i siliră să le ridice, pas, z. iv, 97. Uşa turnantă de la intrare tşi revarsă înăuntru, cu o largă mişcare de tlrn, partenerii, vinea, l. i, 124. Privea de clteva minute pe măturătorii care curăţau cu tlrnurile lor tocite la capete strada, v. rom. februarie 1958, 31, cf. h xvi 368, viciu, gl., brebenel, gr. p., alr ii/i MN 150, 3 934/2, 172, 723, 728, 769, 928, alrm ii/i h 407, alr ii 5 304/605, 705, 728, 791, 836, 872, 876, 899, 928. Cu mătura vă măturai, Cu tlrnu vă tlrnuii. folc. mold. i, 401. + (Regional) Mătură formată din cîrpe ude, legate la capătul unui băţ lung, cu care se mătură şi se astîmpără cuptorul înainte de a băga pîinea (Rudina — Tîrgu Jiu). Cf. h ix 83. 3. S. m. (Prin Mold.) Grapă de mărăcini. Cf. cade, h viiij 215, xn 356, alr i 898/526. 4. S. n. (Regional) Crengi stufoase pe care se transportă (cu caii) căpiţele de fin. Cf. păcală, m. r. 458, scriban, d. + Cantitatea de fin cărată cu tirnul1 (4). Un tlrn de fin. scriban, d. + Sarcină de lemne (Gura Riului — Cisnădie). Cf. viciu, gl. Am adus un tlrn de lemne. id. ib. 5. S. n. (Prin vestul Transilv.) Resturi de paie, spice etc., rămase de la treierat; pleavă. V. t i r n o m a t ă. Cf. teaha, c. n. 274. — Pl.: tlrnuri şi (rar) Urne. — Şi (regional) tîrnă s. f. h xn 356. — Din v. sl. TpT\HTw TÎRN2 s. n. v. tîrnă1. TÎRNACdF s. n. v. tirnăcop. TÎRIVACOP s. n. v. tirnăcop. TÎRNACOtA s. f. v. teracotă. TÎRNAFfiS s. n. v. tiţjnates. TÎRNAFfiŢ s. n. v. tlgnaîes. TÎRNAŢ ş. n., s. m. 1. S. n. (Popular) Pridvor, foişor; prispă (închisă cu scînduri, asemenea unui cerdac). întinse şi ilrnaţul pregiur cort şi pregiur oliariu şi înfipse dverul pre uşa llrnaţuliii. po 317/12, cf. 310/ 16. Porunci In ilrnaţul Iui Irod să-l pădzească pre el. n. test. (1648), 166v/34, cf. anon. car., klein, d. 162, budai-deleanu, lex. i, 163v, lb, cihac, ii, 533, costinescu, lm. Tlrnaţul galbăn încingea căsuţa, contemporanul, v2, 481, cf. conv. lit. xx, 1 019, marian, î. 92, DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 109, PHILIPPIDE, P. 44, 148, LIUBA — IANA, M. 96, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., VUIA, Ţ. H. 109, MOLIN, R. B. 287, DIACONU, p. 54, cade. Deodată s-a pomenit tn tlrnaţul casei lui Alexandru, vlasiu, a. p. 90, cf. pribeagul, p. e. 58. Ceauşul a păşit, sărind peste bălţile ploii, plnă la un tlrnaţ deschis, sadoveanu, o. xiii, 868, cf. scriban, d. In tlrnaţ se auzi bocănii greoi de paşi. v. rom. februarie 1952, 117. Bătu la uşa căsuţei, cu un tlrnaţ înecat tn viţă de vie, de lingă plrlu, contemp. 1955, nr. 476, 3/1. Stăplnul casei dormea pe tlrnaţ, ziua-n amiaza mare. beniuc, m. c. i, 66. Ea veni repede, oarecum mirată, şi se opri Ungă stllpul albastru al tărnaţului. t. popovici, se. 134. Carolina tocmai ieşise In tlrnaţ. il ianuarie 1960, nr. 1, 25. Paraschiva era In tlrnaţ şi-i ajuta Măriei să-şi care lucrurile In casă. v. rom. decembrie 1964, 45. Mergea de-a tlrlişul către tlrnaţ, către casă. lăn-crănjan, c. ii, 301, cf. scl 1966, 750, h xvi 11, xviii 21, 269. Popa din pat s-o sculat, Pin tlrnaţ că s-o plimbat. mîndrescu, l. p. 185, cf. bugnariu, n. Domnul era în tlrnaţ (galerie) cu pipa cea lungă, reteganul, p. v, 51, cf. rev. crit. hi, 170. Las’ să fugă, nici nu-i pasă, Parcă-i pe tlrnaţ acasă, cardaş, c. p. 85. Clopotul l-a ţingănit, De tlrnaţ l-a răzămat ‘N casă bună vesle-a dat. viciu, col. 38, cf. i, cr. iii, 346, frîncu — candrea, m. 62, caba, săl. 101, gr. s. v, 123. Meri tn capătu turnaţului şl strigă din tăt glazu. arh. folk. i, 221, l. costin, gr. băn., podariu, fl. 92, gregorian, cl. 63, chest. ii 268/144, 306, ib. 274/5, 44, alr i 657/94, 270, 808, alr ii/i h 234, ib. h 235, a i 12, 13, 17, 21, 26, 31, 32, 36, iii 2, 7, 12, 16, ix 5. Au lăsat fusu-n tlrnaţ şi-au venii să joace-un danţ. ;folc. transilv. i, 416. + Loc din faţa pragului, uride ;se şterg picioarele la intrarea în casă (Ungureni — Botoşani). Cf. şez. xix, 60. + (Prin Maram.) Acoperiş făcut la intrarea în casă. Gf. scl 1955, 117. + Pragul porţii. Opri la sediul gospodăriei, tocmai clnd profesorul păşea peste ilrnaţul poifii. il octombrie 1961, nr. 10, 20. 2. S. m. (Regional) Fiecare dintre stîlpii de la prispa sau de la pridvorul unei case (Beciu — Buzău). Cf. chest. ii 271/101. 3. S. n. (Regional) Ogradă, bătătură (Bumbeşti Jiu — Tîrgu Jiu). Cf. pamfile, i. c. 426. — Pl.: (n.) tlrnaţuri şi (regional) tlrnaţe (com. marian, alr ii/i h 234, a i 35, iii 3, vi 9, 33), (m.) tlrnaţi (h xvi 11, chest. ii 271/101, a i 12). — Şi: (regional) tărnâţ (lexic reg. 10), tornâţ (arh. folc. vi, 158, 178), turnâţ, tornănţ (alr ii/i h 234/574), ternăţ (budai-deleanu, lex.) s. n. ■— Din magh. tornăc. TÎRSVÂV adj. v. tlrnoav. TIRNĂ1 s. f. 1. (Popular) Coş de nuiele, mai larg la gură decît la bază (prevăzut cu o toartă sau cu două toarte), avînd diferite întrebuinţări în gospodăria ţărănească; (regional) tlrneaţă, tirnog (1). Cf. hem: 4699 TÎRNÂ2 — 348 — tîrni 2 062, ddrf, barcianu. Prin unele sate din jud. Muscel, culesul porumbului se face cu Urna, un coş de nuiele de răchită, pamfile, a. r. 220. Rădăcinile acestei plante se scot vara din grădină şi se păstrează la uscăciune in Urne. pamfile — lupescu, crom. 105, cf. alexi, w., grigoriu-rigo, m. p. i, 60, cade. Oamenii cară fără sfială cu sacii şi cu Urnele porumb, fasole, grtu, ce se găseşte, rebreanu, r. ii, 149, cf. scriban, d. în partea dinainte [a căruţei] erau aşezate: o Urnă uriaşă, aproape plină de colivă amestecată cu mere, prune uscate, stă-noiu, c. i. 31. Domnica ducea pe cap o Urnă plină ca dudău, pentru porci. v. rom. noiembrie 1964, 22, cf. chest. vi 7/9. Pin' şi-n fundu pimniţii Găsii Urna cu cilţii. muscel, 112, cf. rădulescu-codin, î. 61, viciu, gl., izv. iv, nr. 9 — 10, 7. Făcu un morman de şobolani, să poli umple o Urnă cu ei. plopşor, c. 106, cf. TODORAN, GL., h iii 398, iv 157, ix 497, xi 26, 330, alr »■ 685/727, 746, 878, alr ii/i h 266, ib. mn 124, 3 834/769, 872, alrm ii/i h 296, 297, 354. + Conţinutul linei tîrne (1). Ne ia in fiece an tirna dă porumb şi puica dă găină, graiul, i, 145. + (Prin Olt. şi nordul Munt.) Vas mare cu care se transportă mîncare lucrătorilor la cîmp. Cf. chest. viii 11/13, H ix 156, 407, 474. + (Rar) Coşar1. în nişte coşuri mari de nuiele şi tencuite, coş, coşar. . . tirne se păstrează: bobul, cartofii si poamele uscate, vuia, ţ. h. 116. 2. (Regional) Coşniţă de albine făcută din nuiele împletite. S-au ascuns In grădina unui ţărean, in care avea stupi şi s-au băgat intr-o Urnă goală, bărac, T. 66/11, cf. DDRF, DAMfi, T. 119, ALEXI, W. PAMFILE, J. i.92, cade, m. d. enc., com. din braşov, alr i 1 686/ 164, 186, 190, 984. 3. Unealtă de pescuit peşti mici făcută din nuiele împletite. V. leasă. Ceva ca nişte colivii, asemănate cu tlrnuri răsturnate de prins peşte, macedonski, o. iii, 38, cf. antipa, p. 792, m. d. enc., h v 132, 401. Am mai prins eu odată un ţipar. . . cu Urna. plopşor, c. 73, cf. alr i 1 735/810. 4. (Prin Olt.) Botniţă împletită din slrmă sau din nuiele care se pune la vite pentru a le împiedica să pască. Gf. cade, alr ii 5 674/876. 5. (Prin vestul Munt.) Traistă de aba; (regional) tăgîrnă. O Urnă de cartofi, scriban, d. G. (Prin Munt. şi Olţ.; adesea art.) Numele unui dans ţărănesc care se joacă la nunţi. Cf. varone, d. 149, id. joc. rom. n. 129. Flăcăii joacă tirna lingă focul aprins in faţa casei, stancu, d. 184, cf. l. rom. 1961, nr. 1, 24, gl. olt. — PI.< tirne. — Şi: tîrn s. n. alr i 685/704. — Din bg. Tp'BBHa. TÎRNĂ2 s. f. v. tlrn1. TÎRNĂCldR s. n. (Prin nordul Transilv.) Diminutiv al lui t î r n a ţ; (regional) tîrnăţuc. Cf. chest. ii 274/347, alr ii/i h 235/346, scl 1966, 447. — Pl. : tlrnăcioare. ,Com. din cuzdrioara — dej. — Tîrnaf + suf. -ior. TÎRNĂCdP s. n. Unealtă formată dintr-o bară curbată de oţel, fie cu capetele ascuţite, fie ascuţită la un capăt şi lată la celălalt, fixată pe o coadă de lemn; se foloseşte în lucrări manuale de săpare, în minerit etc.; (regional) motîcă, pic2, tirsă1 (2), ţuag. V. c a z m a, crarapen, s ă p o i. De să va afla vreun lacrătoriu de vii... să fie furai vreo şapă, sau vreun hirleţ, sau ternocop. prav. 9. 2 părechi hiară de plug, 2 Urnă-coape (a. 1812). iorga, s. d. vii, 355, cf. polizu, cihac, ii, 402, lm. Vorbeşte numa ţăcănitu sapilor şi al tirnăcoapilor. jipescu, o. 39. îşi luă cazmaua, tir-năcopul şi lopata şi le strinse la un loc, ca să le. aibă la indemină. slavici, o. i, 319, cf. ddrf, dame, t. 33. Ttrnăcopul, pila, mina muşcă stlnca cu-ndlrjire. ma-cedonski, O. I, 231, cf. barcianu, alexi, w. Doi scl-daţi bătrini săpau groapa, scuipindu-şi des in palme şi hiclind a osteneală după fiece lovitură de tirnăcop. REBREANU, P. S. 11, Cf. NICA, L. VAM. 239. ScOOSe... din odaia din fund un tirnăcop. galaction, o. 149, cf. ds. Am îndrăgit bibliotecile şi laboratoarele, dar in miinile noastre tlrnăcoapele ard. tulbure, v. r. 45. în mlini, un tirnăcop şi un felinar, bogza, a. î. 82. Douăzeci de ttrnăcoape au intrat tn pămlnt dintr-odată. galan, z. r. 84. încăperea înaltă fusese, pesemne, o simplă grotă, pe care dalta şi tlrnăcopul o amplificase. vinea, L. ii, 108. Intră oameni cu hirtele, ttrnăcoape. h. lovinescu, t. 397. Luă tlrnăcopul şi începu să caute un loc prin grădină, să sape un gropan, 6 mică flntlnă a lui. preda, î. 158. După ce spărgeam cu tlrnăcopul un bloc de sare,... mă aşezam să invlrtesc o ţigară. v. rom. martie 1958, 39, cf. mihăilă, î. 46. Cu... tlrnăcoapele lor de fier oamenii sapă... gropi. h. daicoviciu, d. 79. Am venit cu târnăcoape de argint Să scoatem floricica din pămlnt. pop., ap. gcr ii, 312/1, cf. h ii 62, 229, 254, iv 56, v 375, xi 87, xii 19, xvi 47. Sapa-n mină apuca, Tlrnăcopul că lua. . . Şi la vie se ducea, teodorescu, p. p. 618, cf. fd i, 156, 163, folc. mold. ii, 62, alr i 943/595, alr ii 5 045, alr sn i h 27, A i 31, vi 16. Hop, hop, Tirnăcop Şade jos la foc (Pisoiul), şez. vii, 118. Patru înfipte, Două ciulite, Două zglite, O flţăială Ş-un tirnăcop (Porcul), păsculescu, l. p. 96, cf. gorovei, c. 305. 0 Fig. Putea spune odinioară... că tlrnăcopul cri- ticii dărlmă, nu construieşte, sadoveanu, e. 41. El e briciul, Răsvan Cdsapu e tlrnăcopul, încheie Lucu. vinea, l. i, 333. ■ " — Pl.: ttrnăcoape şi (regional) tlrnăcopuri (alr sn 1 h 27/872). — Şi: (învechit) ternocop, (regional) tîrnac6p (alexi, w., ii ii 117, 222, ix 310, xi 395, xvi 41, alr sn i h 27, fd i, 163), tirnacof (alr sn i h 27/723), târnăcop, tărnocop (cihac, ii, 402), tar-nacop (h iv 138, xi 98, alr ii 5 045/520, 784, fd i, 156, 163), tărnicâp (alr sn i h 27/48) s. n. — Din bg. T’BpHOKOii. TÎRNĂCOPĂR s. m. (Rar) Muncitor care lucrează cu tîrnăcopul. dl, dm. — Pl.: tlrnăcopari. — Tirnăcop + suf. -ar. TÎRNĂFfiŢ s. m. v. tlinălleaţă. TÎRN'ĂFLEAţĂ s. f. (Regional) Termen depreciativ pentru un om de nimic, 11 r î i e-b r î u, sau pentru un om închis, posac (Băltăţeşti — Tîrgu Neamţ). Cf. i. cr. v, 182. + (în forma tîrnăfeţ) Termen depreciativ pentrii un om neîngrijit, neglijent (Chilia Veche — Tulcea). Cf. i. cr. iv, 186. Parcă-i tlrhăfeţ cu păru creţ. ib. — PI.: ? — Şi: tirnăf6t s. m. — Cf. n ă t ă f 1 e a ţ ă. TÎRNĂT0R s. n. v. turnător. TÎRPîĂŢCC subst. (Regional) Diminutiv al lui t î r-n a ţ.;. (regional) tîrnăcior. Cltu-i oraşu de mare Nu-i curie c-a dumitale, Pi din sus cu tîrnăţuc, La fereşti Cu flori domneşti, mîndrescu, l. p. 67. — Pl.: ? .1, — Tlrnaţ + suf. -uc. TÎRNEAŢĂ s.f. (Prin nord-estul Olt.) Tîrnă1 <1). Cf. LEXIC REG. II, 32. — Pl.: tlrneţe. — Tîrnă1 4- suf. -eaţă. TÎRIVfiCI s. n. (Regional) Diminutiv al lui t î r n1. Cf. cade, rădulescu-codin, 73. — Pl.: ? — Tîrn1 + suf. -eci. TÎRNfiŢ s.n. (Regional) Diminutiv al lui tîrn1. Cf. TDRG. Pl.:? • — Tirn1 4- suf. -e(. TÎRiVl vb. IV v. trîcni1. 47il TÎRNtGHlGlŢ — 34? — TÎRNOSI1 TÎRNICHIGfŢĂ s. f. v. tinicliifliţă. TÎR1VICHIGÎU s.m. v. tinichigiu. TÎRiVÎf vb. IV v. tlrnni. TÎRNÎlALĂ s. f. v. tlrnuială. TÎRNOAţ'Ă s. î. 1. (Regional) Nume dat unei iepe bătrîne (Ţepu — Tecuci), cv 1950, nr. 4, 44. Are şi cl o tirnoaţă cu care-şi minlncă zilele, ib. 2. (Prin Munt. şi Mold.) Epitet dat unei femei dc moravuri uşoare; tîrfă. Cf. pamfile, j. ii, 169, coman, gl. + Amant. Venise cu tirnoa/a după ea. scriban, d. 3. (Prin Munt. şi Mold.) Neplăcere, belea. Cf. scriban, d. — Pl.: timoale. — Cf. tîrn ui. TÎRNOAV, -Ă adj., s. f. 1. Adj. (Prin sudul şi nord-estul Olt.; în sintagma) Prun tirnoav = specie de prun cu fructele rotunde, mici şi acrişoare. Cf. ii xvi 40, alr ii 6 082/812, lexic reg. 39. 2. S. f. (Prin nord-estul Olt.) Soi de prune rotunde, mici şi acrişoare. Cf. vîrcol, v. 101. — Pl.: tirnoavi, -e. —Şi: (prin nord-estul Olt.) tlrnăv adj. h xvi 40, alr- ii 6 082/812. — Etimologia necunoscută. Cf. tîrnoslivă. TÎRNtiCI s. n. v. tirnoţi. TÎRN6G s.n. (Prin Olt.) 1. Tîrnă1 (1). Se ia un tirnng — adică un coş mare cu gura largă — se scoale cu el gheaţa sfărlmată şi se aruncă pe mal, de unde se culeg apoi peştii dintre bulgării de gheată, antipa, p. 97, cf. 131. 2. (în forma ilrnoci) Săculeţ în care se adună peştele prins, lexic beg. 87. — Pl.: lirnoage. — Şi: tîrnoci (pl. lirnociuri) s.n. lexic reg. 87. — Tlrnă1 + suf. -og. TÎRN<ÎI s.n. (Rar) Augmentativ al lui tîrn1 (2). Cf. CIHAC, II, 402, BARCIANU, ALEXI, Vf. — Pl.: lirnoaie. — Tlrn1 -f suf. -oi. TÎRNOJEALĂ s.f. v. tirnoseală2. TÎRN O II vb. IV v. tirnosi2. TÎR1VOMÂT s. n. v. tlrnomată. TÎRNOMAtĂ s. f. (Regional) 1. Rămăşiţe de paie, de spice etc. de la treierat (v. pleavă), tîrn1 (5), folosite ca aşternut sau ca nutreţ pentru vite; resturi de paie (amestecate cu bălegar) care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor; v. t o rişte, ogrinji; p. e x t. resturi netrebuincioase, gunoi. Cf. anon. car., lb, polizu, cihac, îi, 402, lm. Dar voi, magno-siţilor şi farfarisiţilor, de clte ori Ij.i fi dormind in stroh şi pe tlrnomată,. să am eu acum alifia bani tn pungă! creangă, p. 255, cf. id. gl., ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., cade, scriban, d., mihăilă, î. 32, com. furtună, com.. din frata — turda şi din za-gra — năsăud. Du ta oi un lepedeu de iurnumeală. Com. din podeni — aiud, com. din tărcăiţa — be-iuş,. ciauşanu, v. 203, coman, gl., chest. ii 427/179, alr n/102, alr sn i h 85, a i 23, ii 7, v 8, 15, 16, vi-26, lexic reg. ii, 55, 102. + (Prin nord-estul Transilv.) Amestec de fîn şi de paie, folosit ca hrană pentru vite. Com. marţian, a vi 4. 2. (La pl.; în forma ttrnomege) Catrafuse, calabalîc (Bocşa), lexic reg. ii, 37. — Pl.: tirnomete. lb, polizu, tdrg, cade, scriban, D., com. MARIAN, REV. CRIT. III, 170, ALR Il/102. — Şi: tîrnomeâtă (lb, polizu, cihac, ii, 402, lm, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., REV. CRIT. IV, 340, alr ii 5 304/105, alr ii/102, a ii 7, 12, lexic, reg. 96), tirlomătă (scriban, d., şez. ix, 146, i. cr. xiii, 45, şez. x.ix, 13, com. furtună, chest. ii 427/ 179, a v 8, 15, vi 26, 33), tllormâtă (scriban, d.), t urnu imită (com. marian, com. din zagra — năsăud, alr ii 5 304/260), tunmineătă (klein, d. 442, lb, polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., scriban, d., rev. crit. iv, 340, com. diii frata — turda şi din podeni — aiud, alr îi 5 308/141), turnuinătră (com. marţian), tirnoineăţă (alexi, w., lexic reg. ii, 55, 102) s.f., tirnomăt (i. cr. iii, 346), timomct (pl. tirnometuri ciauşanu, gl., id. v. 203), tirnomâţ (i. cr. v, 183), tirnomeţ (catanele, 31) s. n., tîrnonietc (anon. car., rev. crit. iii, 170) s. in., tirriomirje subst. pl., turmătă (gheţie, r. m., alexi, \v., coman, gi... accentuat şi tărmătă, paşca, gl., alrsn i h 85, alb n/284), turmctă (vaida) s. f. — Din bg. TTtpnoMeT. TÎRNOM AŢ s. n. v. tlrnomată. TÎRÎVOMEAfĂ s. f. v. tlrnomată. TÎRNOMEAŢĂ s. f. v. tlrnomată. TÎRNOMfiGE subst. pl. v. tlrnomată. TÎRIVOiMiiT s. n. v. tlrnomată. TÎRNOMfiTE1 s. m. (Regional) Arătare, monstru. scriban, d. — Pl.: tirnomeţi. — Cf. t î r n1. TÎRN OMfiTE2 s. m. v. dirnomctc. TÎRNOMfiTEI s. m. v. tîrjiomată. TÎRNOMfiŢ s. n. v. tirnoinatn. TÎRNOSANIE s.f. (învechit; atestat prima dată în Pravila lui Matei Basarab) Sfinţire a unei biserici; (învechit) tîrnosire. Inlrtnd tn biserică, au făcut slujba dăplin a tirnosaniii ce să cade. r. popescu, cm i, 546. Să se puie sfintele moaşte la iirnosanie in sfintele biserici. ap. tdrg, cf. cade, scriban, d. — Pl.: tirnosanii. — Tirnosi1 + suf. -anie. Cf. slavonul t po no c iii his. TÎRNOSEALĂi s.f. (învechit) 1. Sfinţire a unei biserici; (învechit) tîrnosire. Şi au adus la lirnoseala casei Domnului tauri 100. biblia (1688), ap. tdrg. Să facă tirnoseală mănăstirii măriei-sale de la Văcăreşti. radu popescu, cm i, 539, cf. lb, costinescu, LM, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M.. D. ENC. 2. Tămîie sau altă substanţă aromată folosită în ritualul bisericesc. Cf. polizu. Se mai fac... şi hapuri cu lucruri zise ,,sfinte", adică cu tămtie, smirnă, mir mare, tirnoseală. marian, na. 25, cf. cade, dl,1 dm, m. d. enc. -4- (Olt.) Ceară luată de la tîrnosirea bisericii. Cf. cade. + (Prin nord-estul Olt.; în practicile mistico-religioase) Amestec de ceară, tămîie, cîrpe etc. care se fierb în apa de la sfinţirea unei biserici şi cu care se afumă bolnavii (mai ales cei epileptici). mat. dialect, i, 237. — Pl.: tlrnoseli. — Tirnosi1 + suf. -eală. TÎRNOSEALĂ2 s. f. (Prin Mold.) Acţiunea de a tîrnosi4 (i); tăvălire, chinuire, bătaie. Cf. lexic reg. 62, 115. — Şi: tlrnojeălă s.f. lexic reg. 62. — Tirnosi2 + suf. -eală. TÎRNOSfiLE s. f. pl. (Prin Ban.) Mijlocul postului Paştilor. Cf. l. costin, gr. băn. ii, 193. — Cf. tirnosi2. TÎRNOSÎ1 vb. IV. 1. T r a n z. A inaugura o biserică printr-un anumit ceremonial religios; a sfinţi 4738 TÎRNOSI2 — 348 — TÎRNUIALĂ o biserică. în casa de rugă uncie nu va fi ttrnositâ, adecă sfinţită, acolo se îngroapă trupurile oamenilor, prav. mold., ap. tdrg. Şi făcură fiii lui Israil... tlrnosire casei lui D-zeu cu veselie, biblia (1688), ap. tdrg. O au tîrnosit păgîneşte. fl. d. (1693), 67v/19, cf. anon. car. Atuncea o au tîrnosit. mag. ist. ii, 209/29, cf. polizu, cihac, ii, 413, costinescu. Iată, am cheltuit toată starea şi ea [biserica] nu este încă tîrnosită. ispirescu, L. 295, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 141, BARCIANU, alexi, w., cade, scriban, d. <£> Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) v. manga l1. 2. R e f 1. F i g. A se îmbăta; (familiar) a se chercheli. Gf. BARCIANU. — Prez. ind.: tîrnoscsc. — Din slavonul tpohocath. TÎRNOSI2 vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A împinge încoace şi încolo; a chinui, a bate; a tăvăli, a tîrnui (2). El avea pretenţie să găsească p-a d-o lua-o [de nevastă] cinstită şi nouă, bună de tîrnosit. iovescu, N. 133, cf. DR. IV, 850, REV. CRIT. III, 170, NOVACO-viciu, c. b. i, 22, lexic reg. 115. + (Prin nord-vestul Munt.) A omorî, a ucide. Gf. udrescu, gl. Al naibii şarpe, ridicase capul la mine, dar şi eu l-am tîrnosit dintr-o lovitură, id. ib. 2. Tranz. (Prin nord-vestul Munt.) A lucra ceva de rfiîntuială; a da peste cap. Cf. udrescu, gl. Du-te şi lasă c-o tîrnosesc eu şi singur asta. id. ib. 3. Tranz. şi refl. A (se) murdări; (despre haine) a (se) şifona, a (se) boţi. Cf. a iii 8, lexic reg. ii, 32, 102. + Refl. (Prin Ban.; în forma tîrnosi) A se învechi din cauza desei întrebuinţări. S-o tîrnoşit haina de atîta folosinţă, l. costin, gr. băn. ii, 193, cf. NOVACOVICIU, C. B. II, 7. — Prez. ind.: tîrnosesc; conj. pers. 3 şi: să tîrnosă (a iii 8). — Şi: (prin Ban.) tîrnosi, (prin Mold.) tir-noji (lexic reg. 62), (prin Transilv.) tîrmosi (com. din cuzdrioara — dej) vb. IV. — De la tîrn1. TÎRNOSfE s. f. v. tîrnoslivă. TÎRNOSÎRE s.f. Acţiunea de a tîrnosi1; sfinţirea unei biserici; (învechit) tîrnoseală1 (1), tîrno-sanie, tîrnositură, obnovlenie. Şi făcură fiii lui Israil preoţii.. . tîrnosire casei lui D[u]mnedzău. biblia (1688), 3392/19. La această tărnosire au fost mitropolitul ţării. mag. ist. iv, 138/32. Tîrnosirea besearicii sfîntului Gheorghie. mineiul (1776), 17r/l, cf. polizu, cihac, ii, 413, costinescu, lm. Şi cîte tîrnosiri şi sfinţiri de biserici din nou. creangă, a. 73, cf. ddrf, philippide, P. 141, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. Nu strica să ai... nişte bufoni la cîte o tîrnosire. barbu, princ. 141, cf. şez. viii, 161. ^ P. ext. A sfinţi un obiect. în zioa aceasta s-au săvîrşit sfinţirea (tîrnosirea) noaălor organe din biserica cea mare a protestanţilor. gt (1839), 55. — Pl.: tîrnosiri. — V. tîrnosi1. TÎRNOSfT1, -Ă adj. 1. (Despre biserici) Sfinţit; inaugurat. Cf. tîrnosi1 (1). înlăuntru de biserică tîrnosită să nu îndrăznească cineva a îngropa trupuri de om. prav. gov., ap. cade, cf. dl, dm, m. d. enc. 2. Fig. (Rar) Ameţit de băutură; (familiar) cher-chelit, afumat. Cf. tîrnosi1 (2). Cf. ddrf. — Pl.: tîrnosiţi, -te. — V. tîrnosi1. TÎRNOSfT2, -Ă adj. (Regional) 1. Călcat în picioare, tăvălit. Iarba-i tîrnosită. cv 1950, nr. 11—12, 39. + Deranjat, în dezordine. Patul era nedesfăcut, dar tîrnosit. AGÎRBICEANU, S. P. 43. 2. Zăpăcit (Bocşa), lexic reg. ii, 37. — Pl.: tîrnosiţi, -te. — Şi: tîrmosit, -ă adj. Com. din cuzdrioara — dej • — V. tîrnosi2. TÎRNOSITtÎRĂ s.f. (învechit, rar) Tîrnosire. Cf. ANON. CAR., LM. — Tîrnosi1 + suf. - (i )tură. TÎRNOSLIRĂ s. f. v. tîrnoslivă. TÎRNOSLIV s. m. (Bot.) 1. (Prin Munt. şi Olt.) Varietate de prun; corcoduş (Prunus cerasifera). Cf. scriban, d., hristea, p. e. 95, h v 367, xiv 21, alr i 871/865, lr 1959, nr. 5, 74, lexic reg. 39. 2. (Prin Olt.) Porumbar (Prunus spinosa). Cf. lexic reg. 87. — Pl.: tîrnoslivi. — Derivat regresiv de la tîrnoslivă. TÎRNOSLÎVĂ s. f. 1. (Prin Munt. şi Olt.) Fructul comestibil al tîrnoslivului (1); corcoduşă. Cf. ddrf, BARCIANU, CADE, SCRIBAN, D., HRISTEA, P. E. 95, COm, din TURNU MĂGURELE, ALR I 872/865, ALR II 6 082/886. 2. (Prin Olt.) Fructul porumbarului. Gf. grecescu. fl. 195, CONV. LIT. XLV, 937. — Pl.: tîrnoslive. — Şi: tîrnosltră (ddrf), tîrlnoz-livă (alr i 872/865), ternostîvă (barcianu), tîrnosle (cade, vîrcol, v.) s. f. — Din bg. *TrbpnocjiiiBa(cf. bg.Tprt»HOCJiHBKa) ser. trnosljiva. TÎRNOŞf vb. IV v. tîrnosi2. TÎRNOVEANĂ s. f. (Regional) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape (Veste m — Sibiu). Gf. h xii 406. — Etimologia necunoscută. TÎRNUf vb. IV. T r a n z. 1. (Folosit şi a b s o 1.) A mătura cu tîrnui1 (2); (regional) a tîrşui. Cf. lm, tdrg, pamfile, j. ii, 169, cade. Şi luai lopata şi rînii, Cu tîrnu îl tîrnuii, Cu mătura îl măturai, mat. folk. i, 633. Tîrnuim pîn bătătură iarba, alr ii 3 934/769, cf. ib. 3 934/928. Cu mătura vă măturai, Cu tîrnu vă tîrnuii. folc. mold. i, 401. <0 Refl. pas. Aceste paie se tîrnuiesc în urină şi se duc cu grebla la marginea ariei, pamfile, a. r. 211. + (Regional) A îndepărta paiele mici din grîu. Gf. alr ii 5 304/29, 105, 723. 2. F i g. A tîrî pe cineva, trăgîndu-1 de păr; a părui, a bate; (regional) a tîrnosi2 (1). Cf. lb, polizu, hem 707, cihac, ii, 412, costinescu, lm. Unde m-apucă de gît, unde-şi înfige labili-n păru mieu neatins de foar-fică, unde mă tîrnuieşte pin toată casa. jipescu, o. 42. Acuş vă tîrnîiesc prin casă, pe rudă, pe sămînţă. creangă, p. 252, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Săriră Asupra lui, pe jos îl Urnuiră Şi-l scoaseră ameţit. murnu, o. 362, cf. tdrg. Nu-l lăsam pînă nu-l tîr-nuiam oleacă, lungianu, cl. 29, cf. cade, scriban, d. Baba miorlăie acum după fată-n închisoare Şi hoaţele de la femei o scuipă şi o tîrnuie. arghezi, vers. 140. Iar o tîrnuieşte diseară mama şi o cîrpeşte tat-su. pas, z. i, 122. Un ţigan... şi-a tîrnuit gaşperiţa. preda, m. s. 97. Mîna-n chică-i înfigea Şi de păr îl tîrnuia, Stîna-ntreagă mătura, teodorescu, p. p. 597. începu să-l tîrnuiască pînă ameţi, fundescu, l. p. 160, cf. com. sat. i, nr. 4, 52, ant. lit. pop. i, 452, mat. dialect. i, 237, zanne, p. iii, 402. <0> Refl. recipr. Şcolarii se tîrnuiau între dînşii. delavrancea, h. t. 39. ^ Refl. A se trage (de cap), a-şi smulge părul de supărare, de necaz etc. Cine-a trăit şi n-a văzut om râu care, neavînd pe cine bate, se înhaţă singur, el pe el, de păr şi se tîrnuieşte toată casa. delavrancea, t. 132. Mătuşa împieliţată, furioasă, se tîrnuie zdravăn de cînepa dracului, apoi se repede-n grajd, de speteşte iapa-n bătăi, rădulescu-codin, î. 74. — Prez. ind.: tîrnuiesc şi (regional) tîrnui. — Şi: (regional) tîrnîî vb. IV. - Tîrn1 -f suf. -ui. TÎRNUIÂLĂ s. f. 1. Tîrnuire (1). Cf. tdrg. 2. Fig. Tîrnuire (2). Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg. O clipă a lipsit să-nceapă tîrnuiala din partea mulţimii, lungianu, ap. cade. Se uită la 4751 4 TÎRN U I RE _ 349 — TÎRPI cozile [Didinei].. . şi-i lăşcţ giira apă a Urnuială. bassa-rabescu, v. 60. + Frămlntare, bătaie de cap. Mă aflam de trei zile la apele minerale de lă Kissingen. . . unde vin diplomaţii din toată Europa de se lecuiesc de tirnuielele ce le dă politica, filimon, o. ii, 182. — Pl.: tlrnuieli şi tlrnuiele. — Şi: (regional) tîrnî-iălă s. f. SCRIBAN, D. — Tirnui + suf. -eală. TÎRMjfRE s. I. Acţiunea de a tirnui. 1. CI. tîrn ui (1); tlrnuială (1), tlrnuit1 (1). Cf. lb, lm. 2. Fig. Cf. tirnui (2); păruială, tlrnuială (2), tîrnuit1 (2), (rar) tlrnuitură, Cf. lb, polizu, ddrf. — Pl.: tirnuiri. — V. tirnui. TÎRIVUiT1 s. n. 1. Tîrriuire (1). După greblat urmează tlrnuitul sau măturoiul [vravului de pe arie]. PAMFILE, A. R. 211, Cf. DL, DM. 2. Fig. Tîrnuire (2). Cf. dm. — V. tirnui. TÎRNUfJP, -Ă adj. , 1. Măturat,cu tirnul1 (2), Cf. LM, PAMFILE, A. R. 211. • 2. Fig. Păruit, bătut. Cf. lb, ■ lm, barcianu. + Deranjat, răscolit, tn dezordine. Ce ţi-e patul tlrnuit? Ori doară te-ai bolnăvii Şi cu 'paiul le-ai sfădii ? bugnariu, N. — Pl.: "Urnuiţi, -le. — V. tirnui. , TÎRYUITURĂ s. f. (Rar) Tîrnuire (2). polizu, . r-: Pl.: llrnuituri. , . . . . , . Xîrnui + suf. - (i jtură. TlRWtîŢĂ s. f. (Prin Olt. şi Transilv.) Diminutiv a] lui tlrnă1 (1). Răşinaru veni cu o tirnujă plină cu pahare, de toate mărimile, v. rom. decembrie 1963, 65, c{. gl. . OLT. Pl.: llrnuţe. — Tlrnăl + suf. -u/â. ţIROAŞĂ adj. f. v. tăroasă, tIROMEALĂ s. f. (Munt. şi Olft) Faptul de a tî-r o m i; moleşeală, lîrtcezeală (dirt' cauza unei boli); Cf. cade. Argint viu si'zice că se dă cu săricică (arsenic) tn băutură de vrăjmaşi şi pătimeşte de o ttro-meală care-l bea, pierzlnd puterile. H xvi 26. Coslor, ... Să-i scoţi Junghiurile, FiorUrile, Cuţitele, Săge-fite, : Tlrorfieala. mat. folk. i, 654, cf. 583, 603. Cuiule,: Meştemattile, De-ai fi din frig, Bin căzut, Din tnlllnit, Din răceală, Din tlromeălă. ■ . Ieşi de la. . . cutare. GRiGORiu-RîGO, m. p. i, 95. Vn bolnav poate să aibă şi să simtă ameţeală, greaţă,... tlromeălă. şez. xx, 20, tîf. ciauşanu, v., 203, id. gl., paşca, gl. Am dat In tlromeălă. alr ii/886. — Pl.: ilromeli. — Tiroiui -f suf. -eală. TÎRQMf vb. IV. Intranz. (Munt. şi Olt.) 1. A boli (pe picioare), a lincezi, a tînji; a o duce greu (de sărăcie,-de boal,ă), a trăi de azi pe mline. Cf. pamfile, duşm. 392. Cel mai mare, Lisandru, e bolnav de piept. Nevastă-sa, femeie de la oraş, tlromeşle şi ea. stancu, d. 17. Juplnul, abia ridicai de pe boală, llromea In scaunul lui. id. ib. 362, cf. i. cr. iv, 121, viii, 94, xiii, 115, ciauşanu, v. 203, id. gl:, paşca, gl., âlr ii/i h 82/791, alr sn iii h 775/886, ib. h 777/886. 2. (In forma ttrămi) A pierde vremea, a lenevi. Popii şi hoascili scorniră sute de sărbători pe an; popa ca să-i aduci des gologanu la biserică, iară babiii ca să se mai odihnească pe prispă cu ochii la soare, tlră-mindă. jipescu, o. 76, cf. 109. — Prez. ind.: tlromesc. — Şi: tiranii vb. IV. — Cf. 11 r 1, t o r o p i. TÎROMfRE s. f. (Prin Munt.) Faptul de a t i r o m i (1). Com. din turnu măgurele. . — V. tîroini. TÎROMfT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Bolnăvicios; p. ext. moleşit, leneş. Gf. udrescu, gl. Mă, llromil ie-a mai făcut nu ştiu cine, of! id. ib. — Pl.: llromiţi, -ie. — V. ttromi. TÎRl’AC s. m. Nume dat masculilor de nisetru şi de morun sau femelelor sterpe ale acestor peşti. Deodată se aude morun ! sau nisetru ! şi apoi imediat icron ! (adică femelă cu icre) sau ilrpac! (mascul sau femelă stearpă), antipa, p. 366. Au adus bpi torpaci şi două icrene. tn da n1, 447. ... — Pl.: tirpaci. — Şi: torpăc s. mr — Etimologia necunoscută. XlRPÂSI s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, utilizată la tăiatul stufului şi al cînepii. Pentru aşezarea plaselor se taie mai Intli stuful cu tlrpanele„ an®ipa, p. 416. în siufăria deasă se fac cărări artificiale, tă-indu-se stuful cu tir panele: id.' ib. 547, cf; 551.^ Prin unele locuri, clnepa aceasta şe coşeşte chiar cu o coasă cu coada scurtă numită tărpan. pamfile; â‘/ fir5 cf. dr. iii, 738. De la maluri plnă departe se tfilind desişuri de trestii, prin care pescarii aJu. tăiai, cil tar-panele, canaturi pentru ciobăcite şi lutitrile''t6f. sadoveanu, o. x, 461, cf. scitiBAN, i). Omul a tăiai, ţţeştia cu tarpanul şi şi-a învelii casa. v. rom. iunie 1960, 64, cf. i. cr. iii, 54, cv 1949, nr. 7, 33. • • ’ • li; . •! 7 j- — Pl.: tirpane. — Şi: tărpăn (cv 1949, nr. 7, 33), ’ tarpăn, tirpăn, torpan (scrîban. d.) s. n; — Din bg. Tbpn&H, tc. tirpau, ,, , ( XÎRI'ĂLdG adj. (Regional) Leneş, greoi (Birchiş — Severin): l. costin, gr. băn. ii, 193. . . - ' — Pl-tlrpălogi. — Cf. t e r f e 1 o g. ' : • 1 • XÎRPfiL s. n. v. terpel. XÎRPfilVIE s.f. 1. (învechit) Putere.de a Indura; răbdare (2). Ruga [pe] D-zeu sfintui pentru dlnsul să-i dea llrpenie. dosoftei, ap. tdrg, cf. PUŞiăAiiiu, et. wb., cade?. " 1 2. (Regional; în forma terpehie) Temei (III); Început. Aşa s-a pus terpehie sfezii. pamfile, j. Ii, 169. •O Loc. adv. Cu terpcnie = cu tot dinadinstll. M-am pus cu terpenie să-l bat: pamfile, j. ir, 169. — Şi: (regional) terpenie s. f. — Din slavonul rpKnknHn,', slavonul rus TtpirkHHi*-:. XÎRPf vb. IV. 1. T r an z. şi i n tran z. (învechit şi regional) A răbda, a îndura, a supotta. Putină să iasă cu tocmală bună sănătos..., n-au vrut penMi'că să nu să pară că de frică face acesta' lucră, şi să să răducă la împăratul, ce tot ău tărpit 'plnă In ceea de apoi. herodot (1645), 393, cf, 310. Clnd va audzi că i să ireace undeva meşterşugiil mai bine, sau pentru greutăţile şi dăjdele ce şărni ţnlr-acel loq, jţlfice aiuri, să-i fie mai binişor, că acolo nu poate terpi. prav. 168. Nu putea nicicum să rabde şi să tiirpească strigarea şi zberalul glasului lui. neagoe, Înv., ap. gcr i, 165/19. Tărpeaşte, bălrlnule, şi le voi' iuşurâ ‘di 'f'ăz-boi. dosoftei, v. s. februarie 317v/6- Şi tlrpi toată truda. id. ib. februarie 3’22r/4. Terpi (a. 1724), In l. ROM. 1976, 194, Cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., L. ROM. . 1966, 139, 590, gămulescu, e. s. 195, h ix 91, Nu mai pot tlrpi băjocurile, Com. din oraviţa. Nu pot tlrpi la căldură, ib. Mai tarpeşte., saraeu,. cunp M. ppfea luna asta şi apoi vei veni acasă. Com. din vicovu de SUS — RĂDĂUŢI, L. COSTIN, GR. BĂN. 200. . NOVAC.O-VICIU, C. B. I, 22, COMAN, GL., ALR II 2 446/29, ALR n/29. 2'3 - o. 578 4767 TIrpie — 350 — TÎRSÎNA1 2. Tranz. (Regional; taexpr.) A-şi tîrpi vorba = a se înţelege, a cădea de acord (Cornereva — Băile Herculane). Cf. alb i 649/18. — Prez. ind.: tlrpesc. — Şi: (învechit şi regional) tărpi, terpi vb. IV. — Din slavonul i phirkrH, slavonul rus. repiii-iH, ser. trpeti. TÎKPfE s. f. (Regional) Boală (h xvm 263, 285, L. COSTIN, GR. BĂN. 200, FD II, 209, 217, GĂMULESCU, e. s. 196) constînd din inflamarea stomacului (nova-coviciu, c. b. îi, 7, cade). De o fi deocheată de voinic, Să-l lovească tlrpia, Să-i plesnească boaşele, Să-i piară sămlnţele. grigoriu-rigo, m. p. i, 57. — Din ser. trpija. TÎIU’OSl vb. IV. Tranz. (Regional) A însăila (Ţigăneşti — Alexandria), alr i 1 754/900. (A b s o 1.) Tlrposesc înainte, ib. — Prez. ind.: tlrposesc. — Etimologia necunoscută. TÎRS s. m., s. n. v. tlrş2. TÎRSÂCĂ s. f. v. tlrsoacă. TÎBSÂICĂ s. f. (Prin Ban.) Ttrsă1 (1). Cf. cade 1 206. — Pl.: llisaice. — Tirsâ1 + suf. -aică. J'ÎRSAjV s.m. (Transilv.) Păiuş (Aira caespitosa). Cf. BORZA, D. 58. — Tlrsă2 -f suf. -an. TÎBSANĂ s. f. V. tirsină*. TlRS/Ul s. m. v. tlrşiir. TIRSĂ1 s. f. 1. (Ban.) Loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, (regional) tîrsaică, tîrsătură, tîrselişte, tlrşitură (1), turşar (6) (v. tîrşar). Cf. CADE, l. rom. 1969, 165, 166. 2. (Prin vestul Transilv.) Tirnăcop; (regional) tîr-şiţă (1). a i 21, 23, 24. — Pl.: Urse. — Postverbal de la tlrsi. TIRSĂ2 s. f. 1. (Regional) Iarbă (h xi 73, xiv 244, com. din muşiţa — prahova) mare (paşca, gl.), de munte (com. din baia mare, alr ii/192); (regional) tîrsînă2 (1). In pai su mine slmpt paie şi Ursă. alr i 338/355. 2. Fig. (Mold.) Barbă mare (şi încîlcită); (regional) tîrsînă2 (2), tîrsoacă (2). Cf. cade, şez. v, 163, .xvm, 269, xxiii, 43. 3. (Regional) Numele mai multor plante: a) păiuş (Aira Caespitosa). borza, d. 58; b) bărboasă (Bo-triochloa ischaemum). id. ib. 32; c) Tijpha minima; papură mică. id. ib. 174. — Pl.: tlrse. cade. — Din ucr. Tupca. TÎRSĂI vb. IV v. tlrşli. TJRSĂIVAR s. m. v. tirsinar. TÎRSĂNĂ s. f. v. tirsină1. TÎRSĂTtRĂ s. f, (Prin vestul Transilv.) Tlrsă1 (I). Cf. a i 20, 21, 24. — Pl.: tir săl uri. — Şi: tjrsîttiră s. f. A i 20. — Cf. t î r s ă1. TÎRSAUl s. m. v. terţiu2. TÎRSĂU2 s. n. v. ti-usou. TÎRSCIGR s. m. (Bot. ; regional) Molid (Picea abies). Cf. borza, d. 130. — 'Urs + suf. -dor. TIrSEALĂ s. f. v. tirşeală, TÎRSELIŞTE s. f. (Regional) Tîrsă1 (1) (Totoreni — Beiuş). Cf. a i 22. — Tirsi -f- suf. -elişte. XÎHSJ vb. IV v. tirşii. TÎRSfC, -Ă s. m. şi f. (Ornit.; prin vestul Transilv.) Lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor). băcescu, păs. 165. — Pl.: tlrsici. — Etimologia necunoscută. Cf. t î r s. TlRSfiVĂl s. f. v. tîrsînă1. TÎRSfiVĂ2 s. f. v. tîrsînă2. TlRSlT, -Ă adj. v. tirşit3. TÎRSITIÎRĂ s. f. v. tlrşitură. TÎRSIŢĂ s. f. v. tlrşiţă. TÎRSÎU s. m. v. terţiu2. tîrsînAk s. m. (Regional) Persoană care poartă opinci cu tîrsîne1 (1); ţăran. V. opincar. Lei... ISO dc la un tărsănar (a. 1776). uricariul, xix, 324/5. Tu ş-ai tăi frăţiori, opincari neaoşi, ţărani Inzechiaţi, ttrslnari, cioricaii slnleţi talpa casei ţării, jipescu, O. 20, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., SCL 1953, 121. — Pl.: ttrslnari. — Şi: tărsănăr, Ursă mu (barcianu, alexi, \v.) s. m. — Tîrsînăl + suf. -ar. TÎRSÎNĂ1 s. f. 1. împletitură din păr de cal sau de capră, din care sc fac fringhii, odgoanfc etc. Spiritul ■. ■ află la puţ o tărsină de păr, ce era legată vadra. varlaam, c. 351, cf. hem 1 494, cihac, ii, 403, gheţie, r. m. Piedicile, baieriie şi frlnghiuţa vor fi:., numai din ttrslni, adică din păr de capră, atila, p. 111, cf. 113, ŞĂINEANU, D. U., DR. III, 886, H III 14. Eiln braţe c-o lua, Cu tirsină mi-o lega, Spre Dunăre c-o ducea, teodorescu, p. p. 638. Plaşca arc o tirsină lungă, o ţin pă cot ş-o dau In baltă la unda bolovanului. graiul, i, 36, cf. păsculescu, l. p. 296, vîrcol, v. 28. Aruncai şi o tirsină, Prinsei iapa cea bătrlnă. balade, ii, 447. + (Regional) Nojiţă la opinci; p. ext. şiret1, legătoare peste ciorapi sau cioareci. Cf. hem 2 077, cihac, ii, 403. Pentru ce te-ai descurajat de trăieşti nepieptenat, nencins bine, cu tlrsanele numai noduri? jipescu, o. 29, cf. 101, ddrf, alexi, w. Au ciorapi In diferite feţe şi peste ciorapi slnt înfăşuraţi cU llislni, cu bete şi panglice plnă peste genunchi, muscel, 70. Pentru a lega ciorapul. . . trebuiesc făcute tlrstni de păr. pamfile, i. c. 44, cf. 3. Degetele mele, cuprinse de frigurile foamii..., luau opincile scorojite drept nişte imense coji de pline uscată, ghemul de tăr-slne drept o ceapă cit un cap de motan, hogaş, m. n. 98. Clnd îşi primeneşte opincile. . . ori s-alege c-un picior desculţ, ori cu tlrslnile bălălăind. id. ib. 195, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., h ii 255, 323, iv 57, 87, vii 31, viii 78, 185, ix 7, 232, xi 233, xiii 406, xrv 59, 284. Dă-mi opinca Ţărănească Cu tlr-slna Mocănească, teodorescu, p. p. 501. Rupse unul o tirsină, Legă vulpea la o vină. mat. folk. 99, cf. rădulescu-codin, i. cr. ii, 276. Dă-i ţăran... se poartă cu suman, Cu opinci şi cu tlrsine. pamfile, c. Ţ. 170, cf. ciauşanu, v. 203, tomescu, gl., alr ii 3 341/723, 769, ib. 3 352/769, balade, ii, 276. 2. (Regional; în forma Urşină) Unealtă folosită de fringhier pentru a întinde si a răsuci funia. Cf. cihac, ii, 412. 3. (învechit) Ţesătură aspră din păr de capră, purtată de asceţi sau de călugări direct pe piele. Cu tărslne-i frecară [ranele], dosoftei, v. s. octombrie 90v/16. Şi-ş Ingreuia trupul cu ferecături de hier, pre didesupt cu tărsine tn două ţăsăiuri. id. ib. noiembrie 172r/22. Aceşti sfinţi mucenici... fură... arşi pe spi- 4 796 TÎRSÎNĂ2 — 35i — TÎRŞ2 nare cu ţepi arse In foc. . . şi frecaţi ca ilrstni. mineiul (1776), 173v3/27, cf. 121^/S. Pă urmă mă îmbracă ca o cămaşă de tirsină pe pielea goală, gorjan, h. i, 75/9, cl. barcianu, alexi, w. + Ţesătură groasă (ca pînza de sac). [Soldaţii] rogojinile. . ■ le lua, de se învelea, şi alte tărsini. dionisie, c. 225, cf. barcianu. + (Regional; în forma tirsină) Obială de lină. miro-kescu, s. 621. 4. (Neobişnuit; în forma tărsin) Ţesătură de mătase. Cf. DDRF. — Pl.: îîrslrie şi ilrslni. — Şi: (Învechit şi regional) tirsină (dosoftei, v. s. noiembrie 128r/23), (învechit) tărsină s. f., (regional) tărsîn (ddrf) s. n., tărsînă (hem 1 494, h xi 7), tlrsănă (h ii 323), tărsănă (hem 2 077, ddrf, h ii 323, viii 78, xiv 59), tărsănă (barcianu), tlrsănă, tirşină, tlrşănă (alexi, w.) s. f. — Din slavonul tpTiChh». TÎRSÎNĂ2 s.f. (Regional) 1. Tîrsă3 (1). Pe dumbrăvi era un feliu di iarbă, tirsină, iarbă groasă, diaconu, i>. 48. 2. Fig. Tîrsă2 (2). Leapădă cea tirsină, moşule! săghinescu, v. 106, cf. pascu, s. 208, şăineanu, d. u., cade, şez. v, 163, xvm, 269, xxiii, 43. — Pl.: tlrslne. — Şi: tîrsînă (săghinescu, v. 106), tirşină (şez. xxiii, 43) s. f. — Tîrsă2 + silf. -ină. TÎRSÎîVf vb. IV. Tranz. (Regional) A Învechi’ a uza o haină. Cf. i. cr. xi, 94. — Prez. ind.: llrslnesc. — V. tîrsînăl. TÎRSÎTORĂ s. f. v. tlrsă tură. TÎRSIU s. m. v. terţiu2. TÎRSOĂCĂ s.f. 1. (Regional) Numele mai multor plante: a) troscot1 /Polygonum aviculare). Cf. ddrf, brandza, fl. 428, grecescu, fl. 511, tdrg, pascu, S. 214, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., BORZA, d. 131; b) păiuş (Aira caespilosa). Cf. ddrf, gheţie, r. m. , brandza, fl. 489. Se ia un mănunchi de tărsoacă şi se leagă la mina stingă (de friguri). grigoriu-rigo, M. P. I, 75, cf. TDRG, CADE, MORABIU, PL. 466, BORZA, 1). 58, şez. xv, 132; c) (în forma tlrsoc) păiş (Aira flexuosa). borza, d. 58; (I) (în forma ttrsacă) Bromus inermis. id. ib. 33; e) (în forma tlrşoagă) iarbă-de-mare (Zosteră marina). alexi, W- 2. Fi g. (Prin Mold.; în forma tlrşoagă) Barbă mare (şi încîlcită); (regional) tîrsă2 (2). Cf. cade, scriban, d., dex. O (Ca epitet, precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Am găsit o mulţime de dăscălime. ■ . Unii mai tineri, iar cei mai mulţi cu nişte Ursoage de barbe cil badanalele de mari. creangă, a. 129. — Pl.: (2) Ursoage. — Şi: tlrşoagă, tirsoăcă (conv. lit. xxiii, 1 056, N. leon, med. 71), tlrsăcâ, tărsoâcn, tirşoâeă (ddrf), tlrşoăgă s. f., tlrsoc, tlrsoci (mora-riu, pl. 466, borza, d. 58, şez. xv, 132) s. m. — Tlrsă2 + suf. -oacă. TÎRSOĂGĂ s. f. v. tlrsoacă. TÎRSOCl adj. (Prin nordul Mold.) Gras, dolofan. LEXIC BEG. II, 122. — Pl.: tlrsoci. — Cf. t î r 9. TÎRSOC2 s. m. v. tlrsoacă. TÎRSOCI s. m. v. tlrsoacă. TÎRSOZ s. m. v. tirşoi. TÎRŞ1 interj., s. m. 1. Interj. Cuvînt care redă zgomotul produs dc tîrîtul picioarelor, al Încălţămintei sau a] altor obiecte. Cf. cade, scriban, d., ciauşanu, gl. 2. S. m. (Regional) Papuc fără ştaif (Bogdana — Vaslui). Cf. lexic reg. 62. — Pl.: (2) Urşi. — Onomatopee. TÎRŞ2 s. m., s. n. 1. S. m., s. n. Copac pipernicit, nedezvoltat, (regional) tirşoi; tufă, tufiş (crescut între rădăcini şi cioturi), (regional) tirşar (1); p. ext. pădure mică, tinără, (regional) h u c i, h u-ceag, păhui1 (1). Cf. lb, cihac, ii, 403, lm. Locurile slnt sădite cu vii, şi mai sus coasta e acoperită cu Urşi. slavici, o. i, 214. Acolo sus, In frig, slnt numai Urşi uscaţi de vlntari. vlahuţă, r. p. 203. In locul celor mai multe păduri, podoaba pămîntului, n-a mai rămas declt Urşi. sevastos, n. 332, cf. marian, s. r. i, 59, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. La ridicarea argelei (acoperişului) unei case, se leagă pe vlrf. . . un tlrş (brădişor) ca să na se apropie rălele de ea. gorovei, cr. 56, cf. mironescu, s. 622. Mă iau după tata la deal printre tlrşuri, Şi brazii mă zglrie răi şi uscaţi, labiş, p. 26, cf. H x 42, xvm 294, şez. ix, 154. Pi urml-ncep cu paslri, Intli cele dumiesniSi şl pi urmi cu cele din tlrş. graiul, i, 449, cf. frîncu — candrea, m. 106, com. din straja — rădăuţi , din lupşa — turda şi din frasin — gura humorului, alr ii/i mn 48, 2 259/365, alrm sn i h 396/551, a i 13, 20, 35, arvinte, term. 172, lexic reg. 115. Pa-luşălu-o sărit ş-o tăiei vlrvurile la tlrş. o. bîrlea, a. p. i, 412. + F i g. (Prin Bucov. şi sudul Ban.) Fiinţă care nu a crescut, care nu s-a dezvoltat; p. ext. epitet dat unui om mic şi Îndesat, unei persoane cu înfăţişare neplăcută. Cf. cl 1976, 32. D-apoi tu, tlrsă bătrlnă, ce te uiţi la mine aşa ca aghiazma la ducă-se-n tine şi it rtzi? i. cr. iv, 95. i/iii, tlrsă pocită, mama ciumei celei mari! Com. furtună, com. din straja — rădăuţi. Nu-i ce cumpăra, că acela-i un terci, nu purcel ca toţi purceii. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. 1 + (Regional) Specie de brad pitic. Cf. gorovei, cr. 461. Vlrtejul se ciopleşte dintr-un lemn de tlrş, brad, molid, chest. v 59/34. + Molid (Picea abies). Cf. i. cr. ii, 218, borza, d. 130. + (Regional) Brad Împodobit In anumite ocazii; (regional) ţîrşuţ. In unele, sate,... bradul acesta, numit altmintrelea şi brădan, brădănaş, tlrş şl Urşuţ,.se împodobeşte cu fel de fel de t zăhărele, marian, î. 98, cf. id. s. R. i, 58, şez. ii, 209, graiul, i, 447. + Prăjină împodobită la vlrf cu flori sau frunze şi folosită de căluşari, lexic reg. ii, 37. 2. S. m., s. n. (popular) Lemn cu multe crengi, creangă stufoasă, mărăcine, care se întrebuinţează la îngrădituri primitive, ca arac etc.; (regional) tirşar (2). între legumi amintim păsulea mică şi mare, ceea care se înşiră pre Urşi. liuba — iana, m. 102. Ca. să se poată scurge apa pe sub... [căpiţe], ii se pun dedesubt nişte Urşi — nuiele cu ramuri, pamfile, a. r. 159. Stologul este un loc închis cu Urşi (crengi verzi), unde bagă gospodarii viţeii, id. j. iii, 62. Cu un tlrş de brad, In loc de măturăj făcui şi ceva curăţenie, hogaş, m. N. 163. Asta-i juvală de făcut ,ciubuce din tlrş de brad alb. conv. lit. xliv, 658. Cu chiu, cu. vai, a scos-o p-un tlrş la mal. lungianu, cl. 124. Clnd aceste părţi transportabile nu ajungeau,' gardul era completat cu Urşi (spini), vuia, păst. 30. Grapa cu spini şt netezea cu Urşii. v. rom. mai 1956, 117: Făsui (fasole) ' ulogă, cu Urşi. H ix 4, cf. 87., Morăriţa de năcaz Trăgea c-o mină tabac pe nas, Iar cu alta Urşi la iaz. marian, n u. 770, cf. şez. ii, 44. Să-ţi vază ochii .. . Ilr-şuri, cosorobi, căpriori . ■ . soseau tn curtea omului care le tăiase, rădulescu-codin, l. 4, cf. 130, i. cr. ii, 263, y, 376, l. costin, gr. băn. 200, com. paşca (Criş-cior — Hunedoara), cv 1954, nr. 3, 36, chest. ii 258/44, v/3, 49, alb i 389/576, alr sn i h 134/275 a i 17, iii 2, vi 9, 26, lexic reg. 67, ib. ii, 37. Facem gard din tlrşi. mat. dialect, i, 195, cf. gl. olt. Am. vlrşit gardul cu nişte tlrşuri de mărăcini, udrescu, gl. O Expr. (Prin nord-estul Munt.) A umbla (cineva) cu tîrşul după cl = a fi urmat pas cu pas de cineva, a umbla cu cineva coadă.după el. Cf. udrescu, 4808 TÎRŞAG — 352 — TÎRŞĂIT gl. A se ţine tîrş (sau cu tîrşul) (lupă cincva = a se ţine scai de cineva, id. ib. A-i pline (cuiva) tîrşul de coadă = a alunga pe cineva, id. ib. + (Regional) Creangă rămuroasă pe care se scoate fînul din locurile neaccesibile pentru car sau căruţă. Tîrşul In locurile muntoase se. tnliebu.inţează şi ca vehicul, se laie adecă un lufar rămuros, se clădeşte pe ei fin şi prinzlnd boii trag şi coboară f inul de pe lqcM,ri precipişe la. locuri mai joase sau. In oale. rev. crit. hi, 170, cf- chest. v/65, ALR şn j h 130/7^2. ,q,l. plţ. ^ (Regional) Obiect folosit la stină pentru a arţiesteca în lapte Ja fiert (cuest. v 140/93), penţ,ru a şţrînge urda din zer (ib. 145/93) sau pentru a bate laptele. închegat (ib. 138/ 114). ' 3. S. n. (Transilv., Olt. şi prin Mold.; şi în sintagma mătură de'tlrş, a iii 2, 16, 17, :18, alr ii 3 934/27, 105, teaha, c. n. 274) Mătură mare de nuiele sau de mărăcini, folosită la 'maturatul curţilor sau al străzilor1.; tîrn1 (2). Nu ni s-ar fi' intimplai nouă, atunci, să vedem- om fărmăcat ireclnd călare pe lirş, deasupra pădurii, -sadoveanu, o. xiii, 491. începem treieratul şi n-anim 'tVrşuri! Corii, din lu^sa S*. abrud, com. din TĂRCĂIŢĂ — SEIUŞ, CI'AUŞANU, GL., TOMESCU, GL., CHEST. v/86 supl-., A I 12, 13, 17,- 20, 21, 22, 23, 26, 31, 35, 36,'LîklC REG:; ii, 17.'1" ' ‘ 1 " :“*• Ş-, ţV, ^egionaj) .Grapă d,e mărăcini, alr ii 5 118/2, 7ji2, iii..'our. ... , •. ’S: S.n., (rat) s. rri. (învechit şi regional; mai ales la‘ pl:) ’Creangă uscată1' vreasc. Cărară nrtiscuri şi tlrşiiri..:. pregiur-- besiarica, să dea foc. dos6ftei, vi s. decembrie *242f/>22. Să strlrigem nişte ilrşuri şi iă făc'ffn' toată'noaptea foc. ■ creangă, (p. 129, cf. ddrf,' BARGI'ANtf, ALEXI, w:, PĂCALĂ, M. R. ‘142, L. ROM. 1960, nr'. 5, 36, rădulescu-Codin, id. l. 130. Mai pune breb doăft ‘tirşări pe foc; Bd^EANtii gl., cf. tomescu, gl., ciifesŢ. v; 22, 33 supl., j&vftnfe; terM. 172, pqrţil# de-fî’er, 348. + ’ (Regionalin formele truş, turş) Bucată de Iethn tâiaţş. dtâfr-ifb triinchi de copac (gl. oltV); trunchi de bopac ţliat (Cl 1976, 32, l. costin, gr. feĂN. ii; i9§,n am’i 966/18); lemn^gros cu diametrul de aprojcimatiy ih.cm (.glosar rku.). O Expr. A tăia (Uii copac) fruşuri sau a tace (un copac) ţrvş = a ţăiâ In iţucJLţi. (utţ c^iţc), Cf^ alr i 984/5, 18. [Co-padul il] iaieiif' frumos ifşfc fă$em fnietri din iei şl-l tatein frumos. . aşa truşuri. gl. olt. 6. Ş,. n.. (Regional) Grămadă, morman (1). Şiwoaie ciţrg .grqunfejţir.n saci.... TttffuHţ de paie se îndesesc. sĂ?t..r ii, . . 7. S. n. (ţlegionăl; lri forma ’tvj).DnealţS asemănătoare Cu cociorva, cu care' se iinpinge gunoiul oilor (Hinguleşti — Rîmnicu Sărat). Cf. chest. v/40 supl. — El.: (in.) tlrşi.şi (n.) ilrşuri. — Şi: (regional) tlrj (chest*. v, 22, 23, 41, 86 supl.'), tirs (a iu 16), tărş (lb* cihac, ii, 403),' tar$ (h nd'87), terş (dr. iv, 1 553, com. 'din-Straja’^RĂijXuŢi), terci s.m., s;.n., tîrşă (BARotagţ ,l. 132) ş. f., turş (bîr^a, b. 131, coman, GL., CO,m, din ŞĂPÎNŢA ^ .ŞIGHETUL MARMAŢIEI, LEXIC reg. 13, ib. ii, 114) s. m., s. ,n., truş, turj (dr. v, 902, BUGNARIU, X., PAŞCA, GL.) S. III., S. n. — Cf;’slavonul rpiVij sloven, t r S. ŢlRŞÂG s. n., s. m. 1. S. n. (Prin Transily.) Tovărăşie, asociere (la drum," la muncă etc.); (învechit şi regional) ortăcie. V. 11 r ş e j i e. ap. klein, p. 161; <$ Expr. A'ţine tarşia'girl = a ’ţirie hangul cuiva, v. hang; Gf. a'ti 26. Nu trebuia să-i ţii tarşaguţ; ă trebyfţ să fugi dinainUq. liii. glosar reg. 2. S. m- (Prin Transilv. şi Bucov.) Tovarăş (de drum, de muncă eţc.), camarad, (regional) ortae (1). Cf. Kţjsjjj, p. 436, ţşţfiju,com. din straja — rădăuţi. 3. S. n. (Regional; in forma iăişag) Taifas (1) (Fel-dru — Năsăud) Cf; lexic reg. ii, 77. 4. S. h. (Prin Mold.; in forma tarşag) Voie bună, chef. a v 34. Am mlncat bine şi parcă am un tarşag. glosar reg. — PI.: (m.) tlrşagi şi (n.) tlrşaguri. — Şi: tnrşăjj, tarşag s. m., s. n., tărşeşăg (iorga, s. d. xvii, 144) s. n. — Din magh. tărsasây. TÎRŞAlURI s. n. pl. (Regional) Vreasouri subţiri, întrebuinţate pentru foc (Măţău — Cîmpulung). Cf. COMAN, GL. — Tîrş2 + suf. -ai. TÎRŞÂLĂ s.. f. (Argotic) Fric.ă, teamă; (argotic) tVrşă2. df, bl ii. 491. 193, bul. fil. iv, 198. — Şi: tărşăîă (bl ii, 191, 193), ţrăşălă (ib.) s. f. — Cf. ţig. trai TÎRŞÂN s.im. (Regional; la pl. ; în forma turşeni) Lăstari (care formează o pădure -tinără) (Cavnic — Baia Mare), mat. dialect, i, 270. + Numele unei specii de brad nedefinite mai îndeaproape. [Usciorii] erau făcuţi... din Urşan (un fţii de brad)' plrlit. marian, t. 7. *— Şi: turşppi s. m. pl. — Tîrş2 -f suf. -an. TÎRŞÂNĂ s t. v. tirsînăl. TÎRŞÂR s.m.", s. n. (Regional) 1. S. m. Tufă (1) ; lăstăriş, hăţiş; tîrş2 (1). Văd ieşind de după nişte tlr-şari de fagi doi oameni, ap. tdrg, cf. cade, scriban, d., dr. xi, 76, chest. iv 105/448. 2. S.m. (La pl.) Crengi cu multe ramuri; tţrş2 <2). Azi mă duc s-aduc ilrsari să pui sub claie, brebenel, gr. p., cf. i. cr. iii, 187. , . 3. S.n. (Regional) Tîrn1 (2); tîrş2 (3). Cf. scri-bAn, d. 4. S. n. Legătură de tufe cu care se joacă copiii, tîrîndu-se pe q coastă (Vad — Făgăraş), lexic reg. ii, 55. 5. S. m. (în forma Ursar) Numele unei. plante nedefinite mai îndeaproape (Moscu — Cf. h. iii 325. 6. S. n. (In forma tiirşar) Loc in pădure unde. s-au tăiat copacii; (regional) tirsă1 (1) (Tăşnad — Garei). chest. iv 99/236. — Pl.: (m.) tlrşari şi (n.) flrşare. — Şi: tlrsur, tur-şâr s. m. -^- Tlrş2 + suf. rar. 'flRŞÂŢE subst. v. tirşete. TIRŞĂl s.f. (Regional) 1. Opritoare, piedică. Cf. cbstiNEScu, CIHAC, ii, 412, tdrg. 2. Ruca.ţa.de pi^ţţă^ de cărămidă, de ps eţc. care şe folQ^eşte în jocurile de copii pentru a lovi alte pie-trş. V. arşic. Gf: ş,criban, d; <$• (In construcţiile) De-a tlrşa sau de-a tlrşiile = numele unui joc de copii în care se foloseşte tîrşa1 (2). Cf. DDRF, II IV 90. . — Pl.: ilrşe şi (Munt. şi Olt.) tlrşi. — Şi: tîrşie s. f. DDRF. — Cf. tir ş1. TIRŞĂ2 s.f. (Argotic) Tîrşală. Cf. bul. fil. iv, 198. — Postverbal de la tlrşi2. TÎRŞĂ3 s.f. v. ttrş2. TlRŞĂt vb. IV v. tirşîi. . j' TÎRŞĂIÂLĂ s. f. v. tlrşlialâ.i TlRŞÂlRE s. f. v. tlrşîire. TÎRŞĂlTl s. n. v. tîrşiitl. TÎRŞĂfT2, -Ă adj. v. tîrşlit2. 4823 TÎRŞĂITURĂ — 353 — TÎR.Ş'lT1 TÎRŞĂITURĂ s. f. v. tîrşîitnră. TÎRŞĂRÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se juca cu tirşaiiil (4) (Şercais — Făgăraş), 'lexic reg.. ii, 55. — Prez. ind.: tlrţZresc. — V. tirşar. TÎRŞEÂLĂ s. f. 1. (Ban. şi vestul Transilv.) Loc în pădure unde s-au tăiat copacii; eurătură, (regional) tirşitură (1). Cf. h xvm 276, 294, chest. 99/29, 42, com. din coîieşti — vaşcău, alr i 954/45, alr sn ii h 593/76, a i 31, 35, teaha, c. n. 274. 2. (Regipnal) Livadă de pruni sădiţi pe locurile curăţite de arbori sau tufe (Timişoara). Cf. h xviii 276. — Pl.: tlrşeli. — Şi: tîrseâlă s. f. h xvm 294, com. din coleşti — vaşcău, alr i 1 980/51, alr sn ii h 593/64, teaha, c. n. 274. — ŢJrşil + suf. -eală. ' , TÎRŞEGfE s. f. (Prin Transilv.) Tîrşag (X); p. ext. societate, adunare. O, cinstită tărşejic, Mulţi ani s-avefi bucurie, Ziie multe-nclelungale (a. 1818). gcr ii, 226, ef. ŢDRG. — P1V: tlrşegii. — Şi: tărşejîe (tdrg, dr. v, 896) s. f. — Tîrşag + suf. -ie. TÎRŞEL6S, -OÂSĂ adj. (Argotic) Fricos, bl iv, 200. Pl.: tlrşeloşi, -oase. — Tîrşală -f suf. -os. TÎRŞENlRE s.f. (Regional) Prăsire; (regional) troşenire. Ct. pamfile, a. r. 73. — De la tîrşi1. ŢÎRŞENÎT s.f. (Regional) Prăşit; (regional) troşe-nit. Muncitorii ies la prăşit, care se mai numeşte şi săpat, praşilă, sapă, copoii, tlrşit, tlrşenit, troşenit sau bruftuiţ. pamfile, a. r. 73. —' iie la tîrşi1. TIRŞETi s. n. (Rar) Tîrşîit1. Cf. scl 1976, 407. — De la tîrşi. TIRŞET2 s. n. (Regional) Pădure tînără de tîrşi2 (1) (Galu — Piatra Neamţ), glosar reg. ■ — Tîrş2 + suf. -et. TÎRŞEŢ3 subst. (Regional) Piele subţire cu care se cos bentiţe (Lugoj). Cf. l. costin, gr. băn. ii, 193. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etifnoilogia necunoscută. TÎRŞfiTE subst. (Mold. şi prin Transilv., Ban.) Pădure tînără şi deasă; desiş de .tîrşi2 (1). Cf. chest. iv 103/68, 105/572, v 21/34, şez. xv, 132, alr ii/365, a v 8, 15> 20, 21, 31, 35, vi 4, 32, arvinte, term. 172. — Şi: tăvşăte (a v 35), tîrşăte (a v 20) subst. — Tîrşi -|_ suf. -ele. TÎRŞ& vb.. IV. 1. Tranz. (Mai ales în Ban. şi vestul Transilv.; folosit şi a b s o 1.) A curăţa un ,loc de arbori, de mărăcini etc. (pentru a-l transforma în teren arabil); a defrişa. Cf. anon. car., cod. silv. 6, conv. lit. xx, 1 019. Ei ziceau ca Urşesc, adecă taie numai spini şi mărăcini, v. rom. mai 1955, 31, viciu, s. gl., frîncu — candrea, m. 106, com. din oraviţa, din lipova — arad şi din goleşti — Vaşcău, l. costin, gr. băn. 200, alr i 956/28, a i 12, 20,, 21, 23, 26, 35, teaha, c. n. 274. 2. Tranz. (Olt.) A săpa, a prăşi. Cf. hem 1 868, CATANELE, 22, PAMFILIE, A. R. 73, ALR II 5,130/876. + A grăpa (cu grapa de mărăcini). Cf. tdrg, cade, scriban, d. + (Prin nord-vestul Munt.) A netezi, cu sapa sau cu grebla, prăşitura de pe marginea viei (pentru â se vedea urmele celui eare ar intra acolo). Cf. ciauşanu, gl. + Tran z. (Regional) A turti, a A teşi. Cine mi-a tlrşit pălăria? scriban, d. Sifie nino tlrşit patu aşă d'e hld? Com. din bistriţa. + T r a n z. şi intranz. (Regional) A mătura superficial, de mîntuială cu tîrşul2 (3) (Brlncoveni — Slatina»), l. rom. 1959, nr. 1, 65. 3. Tranz. (Prin Transilv.) A împrăştia lucrurile, a face dezordine. Cf. lexic reg. ii, 64. 4. Tranz. şi refl. (Transilv. şi prin Bucov., Mold.; despre persoane) A (se) dezbrăca, a (şe) dezgoli, a (se) despuia. Cf. lb, poliz£t, ddrf, BÂRpiANU, alexi, w., DR. IV, 1 260. Ce te-ai tlrşii! Com. marian, cf. şez. vii, 184, viciu, s. gl., tom. din strajă — rădăuţi şi din bilcA — rădăuţi. Ce te-ai ttrşit aşa,‘ nu ţi-e ruşine? coman, gl., cf. mat. dialect, i, 99. + Tranz. P. ext. A da la o parte, a descoperi părţi ale unui obiect. Cf. şez. tu, 91. 0. Refl. (Regional) A se aşeza unde nu1 este loc suficient; a se înghesui. Nu te tlrşi aici, nu vezi că nu este loc? mat. dialect, i, 289. + Refl. A sta în poziţie necuviincioasă; a se crăcăna. Cf. cade, bug-nariu, n., i. ch. ii, 55. Stăi cum se cade, nu te tlrşi mat. dialect, i, 195. + R e f 1. F i g. A se face de rîs ; a se înjosi. Toate le-o spus bine, numai cu ast(i s-o tlrşit. Com. din albac — abrud şi din cîmpeni, cf-LEXIC REG. II, 64. ' 6. Refl. (Regional) A rlde prosteşte, fără rost, (regional) a se hlizi; a rinji (I2).Cf. cade, i. cr. ii, 55. + Refl. (Regional) A se mîndri, a face caz de ceva (Ţepu — Tecuci). Cf. pamfile, j. ii, 169. Nu le mai tlrsi degeaba, că ştie lumea cine eşti. cv 1949, nr. 4, 44. — Prez. ind.: tlrşesc. — Şi; tlrsi (cade, L. hpm. 1989, 165, com. din oraviţa, din lipova t-- arad ,.şi din coleşti — vaşcău, alr i 956/28, a i 2,0, 21, 26, 35, teaha, c. n. 274), tărşi (hem 1 818, pamfile,: a, r. 73), tărsi (conv. lit. xx, 1 019), tersi (anon. car.) vb. IV. — V. tlrş2. TÎRŞl2 vb. IV. Intranz. (Argotic) A se teme, a avea tîrşală. Cf. bul. fil. iv, 198. — Prez. ind.: tlrşesc. — De la tîrşală. TÎRŞf3 vb. IV v. tlrşii. TÎRŞIÂLĂ s.f. v. tlrşiială. TÎRŞfEi s.f. (învechit) Piuliţă (la şurub). Cf. polizu, barcianu, alexi, w. — Pl.: tirşii. — Etimologia necunoscută. ■' TIRŞIE2 s. f. V. tirşăl. TÎRŞlf vb. IV v. tlrşii. TÎRŞlfT s. n. v. tîrşîiti. TÎţţŞIITtiRĂ ş: f. v. tîrşiitură. TÎRŞfLĂ s. m. v. tîrşîilă. 1 , TÎRŞfiVĂ s. f. v. tîrsînăl. TÎRŞfRE s.f. (Regional) Acţiunea de a tîrşi1. 1. Cf. tîrşi1 (1); (concretizat) tirşitură, (1). Cf, l. rom. 1973, 47, 49, h xviii 276. 2. Cf. t î r ş i1 (3)., Cf. lm,. ddrf, barcianu, alexi* w. . 3. Cf. tîrşi1 (4). Cf. costinescu. , — Pl.: tlrşiri. — V. tlrşii. ... TÎRŞÎTi s. n. (Regional) Acţiunea de a tîrşi1 şi rezultatul ei; săpat, prăşit. Porumbul se .pţfrş&şţe a 2-a oară — săpat, muşoroit, îngropat, copăit s,au tlrşit.. pamfile, a. r. 62, cf. 73. + Grăpat. Grăpatul. . sau 4847 TÎRŞIT2 — 354 — TÎRŞÎIT1 ttrşitul are de scop de a netezi bucata arată, pamfile, a. r. 61. — V. tlrşii. TÎRŞlT2 s. n. v. tirşîit1. TÎRŞfT3, -Ă adj. 1. (Mai ales in Ban. şi vestul Transilv.; despre terenuri) De pe care s-au tăiat arborii, mărăcinii etc.; defrişat. Trebuia să străbaţi din marginea salului vreo şase kilometri, printre nişte costişe tlrşite. beniuc, m. c. i, 70, cf. chest. iv 106/22, com. MARIAN, COrtl. LIUBA, A I 35, TEAHA, C. N. 274. 2. (Regional) Turtit, teşit (3). Era cu nişte şepci In cap, di postav, tirşiţi, ca făinarii di la tlrg. gbaiul, i, 323, com. din frata — turda. Ţi-i cam tlrşit nasu ca la cine. paşca, gl. 3. Fig. (Regional; despre oameni) Aiurit, împrăştiat. mironescu, s. 622. 4. (Transilv. şi prin Mold.; despre persoane) Dezbrăcat, dezgolit, despuiat. Cf. lb, şez. vii, 184. Prea era tlrşită Frăsina la botezul nepotului ei. Com. din PIATRA NEAMŢ. 5. (Regional) Care stă în poziţie necuviincioasă; crăcănat. Muierea nu se putea lăsa de pagubă, să-i curgă vinul tn pivniţă, şi astupă cu degetul, crezlnd că d-l procatăr nu s-a duce dracului să o lase tlrşită pe bute. RETEGANUL, P. III, 87. — Pl.: tirşiţi, -te. — Şi: tlrşit, -ă adj. chest. iv 106/22, A i 35, TEAIIA, c. n. 274. — V. tlrşii. TlRŞlTO, -Ă adj. v. tirşîit2. TÎRŞITOÂRE s. f. 1. (Regional) Unealtă agricolă, formată din mai multe bare paralele, legate intre ele cu lanţuri, folosită pentru netezirea arăturilor; netezitoare (II 2). Cf. NOM. MIN. I, 104, DM. 2. (Olt.) Grapă de mărăcini cu care se sparge pă-mintul înainte de prăşit, gl. olt. Bag Intli tlrşitoare [tn porumb], Pe-urmă-l prăşesc, ib. 3. (Regional) Prăsitoare mecanică (Broscari — Tumu Severin). lexic reg. 57. — Pl.: tlrşitori. — Tlrşii -|- suf. -toare. TÎRŞITtiRĂ s. f. 1. (Ban; şi vestul Transilv.) Loc într-o pădure unde s-au tăiat copacii; (regional) tîrsă1 (1), tirşeală (1). V. tîr şire. Cf. anon. car., h xviii 276, com. din oraviţa, ciiest. iv 99/15, 22, 107/15, alrm sn i h 400, a i 12, 13, teaha, c. n. 274. 2. (Olt.) Săpat, prăşit (la Viţa de vie). Cf. gl. olt. 3. (Regional) Epitet dat unei tinere obraznice, neruşinate (şez, ix, 154) sau unei femei destrăbălate (lexic reg. 110). 4. (Regional) Partea bătută cu seînduri la pridvor (Minişu de Sus — Arad), chest. ii 274/407. 5. (Regional) Plută ţărănească (Neagra Şarului — Vatra Dornei). Cf. a v 6. — Pl.: ilrşituri. — Şi: tîrsitâră (com. din oraviţa, chest. iv 99/22, teaha, c. n. 274), tersitâră (anon. car.) s. f. — Tlrşii + suf. -tură. / TIRŞIŢĂ s. f. 1. (Transilv.) Sapă; tirnăcop cu care se ttrşeşte1 (1); (regional) tîrsă1 (2). Cf. lb, polizu, CIHAC, II, 403, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, alexi, ~w., rev. crit. iv, 146, viciu, gl., com. din COLEŞTI — VAŞCĂU ŞÎ din LUPŞA — ABRUD, COMAN, gl., cv 1951, nr. 3 — 4, 47, a i 12, teaha, c. n. 274. 2. (Regional) Sapă îngustă, de 8 — 10 cm, întrebuinţată dc olari la scoaterea argilei. Com. din iosăşel — arad. — Pl.: tlrşiţc. — Şi: tărşiţă (cihac, ii, 403), tîr-Slţă (com. din coleşti — vaşcău), tărşiţă (barcianu, alexi, w.) s. f. — Tirsăl -f suf. -iţă. TÎRŞÎf vb. IV. Tranz. 1. A-şi tiri picioarele, încălţămintea, frecîndu-le de pămînt în timpul mersului. Clnd merg, se schimonosesc, Picioarele-ş tlrşiesc, mumuleanu, c. 134/8. Ofiţerul... Urşii picioarele..., ocoli masa. delavrancea, s. 128, cf. ddrf, tdrg, pamfile, J. ii, 169, 293. Imitam animalele, tlrşliam piciorul după mine. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 29. Cu paşi tlrllori deprinşi iremediabil să Ursească papuci clămpănitori. teodoreanu, m. ii, 65. lesă la poartă mama Ca/inca, tlrşindu-şi papucii, id. m. u. 373, cf. bl vi, 148, 150. Otilia merse apoi, tlrşiindu-şi şoşonii prin nămeţi, călinescu, e. o. ii, 274. Merglnd, tirşea picioarele, id. b. i. 297. Îşi tlrşlia picioarele, stancu, r. a. iv, 324. Se ducea şi se înapoia după-amiază, tlrşind greu picioarele, pas, z. i, 198. Mai orbecăiră aşa prin beznă. . . tlrşindu-şi picioarele tot mai îngreuiate de pantofii plini de noroi şi de rănile desigur tot mai adinei, v. rom. mai 1963, 25, cf. teodorescu, p. p. 273. Cum Urseşte opinca! rădulescu-codin, 74. Moş Toader, de bătrln ce-i, îşi tlrsăie picioarele clnd umblă. mat. dialect, i, 99. <0> (Complementul este ,,paşii") Rămase înmărmurit tn prag, urmărind umbra bătrlnei care-şi tlrşia paşii spre sat. v. rom. iulie 1954, 191. îl împinge spre uşă. Iese, tlrşlindu-şi paşii, t martie 1965, 55. <$> Intranz. Mă duc... într-un condur ş’ntr-un papuc..., Cu papucul tlrşiind..., Cu condurul tropoind. pann, ş. ii, 79/16. Papucii cari tlrşiiau prin casa lipită cu pămînt galben, ca şi cuvintele omeneşti, mi-erau deopotrivă, delavrancea, t. 17. + Refl. A se tîrî (3). Ajutlndu-se cu mîinile şi picioarele, tlrşiindu-se,... Andrei clnd isi da drumul repede, clnd se prelingea pe coaste, încet şi socotit, ap. tdrg. îi plăcea să-i pună In genunchi [pe copii]..., silinda-i să meargă aşa, tlrşiindu-se, plnă la catedră. pas, z. i, 111. + A trage (după sine), frecînd de pămînt, tîrînd. Cf. polizu, barcianu, alexi, w. Tlrşind sonda la dreapta şi la stingă vom şti dacă avem acăţături la fund [la pescuit]. atila, p. 41. Pescuitul cu sacul se face mai mult prin apă, merglnd după el sau tlrşiindu-l pe alături, id. ib. 108. Se depărtase, tl-şlind după el, peste bolovani, un băţ pe cai-e-l ridicase de jos. pas, l. 174. Trecea leneş, zvlrlindu-şi privirile peste garduri, tlrşiind printre pietrele caldarlmului. . . un baston noduros, id. z. i, 59. Nu mai tlrşii sacul, că ridici tot colbul. Com. din piatra neamţ, cf. gr. s. iv, 135. 2. (Regional) A roade prin frecare; a toci3. (Refl. p a s.) Prin ajutorul -pietrelor li se roade [ichiurilor] ptntecele şi spatele, se tlrşliesc, ca să se facă netede. PAMFILE, J. II, 45. — Prez. ind.: tîrşii şi tlrşliesc. — Şi: tlrşii, tlrşăi (polizu, ddrf, barcianu, alexi, w.), tlrşi, (regional) tlrsăi vb. IV. — Tlrşi + suf. -ii. TÎRŞÎIÂLĂ s. f. Tirşîit1. Roata din jurul lui l] ascultă neclintită, ferindu-se chiar de a-şi întinde picioarele, ca nu cumva ilrşliala. rogojinilor să-i turbure Şirul. DELAVRANCEA, S. 226, Cf. DDRF, TDRG, SCRIBAN, D. — Pl.: llrşlieli. — Şi: (rar) tirşiâlă, tlrşăiălă (ddrf) s.f. — Tlrşii + suf. -eală. TÎRŞÎflĂ s. m. (Prin nord-vestul Munt.) Om mo-liu, leneş sau bătrln care se mişcă încet, tîrşîind picioarele. Cf udrescu, gl. — Şi: tlrşilă s. m. id. ib. — Tlrşii + suf. - (i)lă. TÎRŞÎfRE s.f. (Rar) Acţiunea de a tîrşii (1). Cf. polizu, ddrf. — Pl.: tlrştiri. — Şi: tlrşăirc s. f. polizu, ddrf. — V. tîrşii. TÎRŞÎÎTl s. n. Zgomot produs de picioarele sau de obiectele care se tîrşîie (1); tîrît1 (1), tîrşîială, tîrşîi-tură, (rar) tîrşet1. în urma lor se auzea tărşîilul scln- 4858 TÎRŞÎIT2 — 355 — TlRTAZ durilor, vlahuţă, d. 92. E linişte. Nu s-aude declt j iîrşiitul măturii şi foşnetul uscat al frunzelor, id. o. I A. 341. Tlrşlilul paşilor cunoscuţi nu se mai auzi tn [ pridvor, anghel — iosif, c. l. 76. O zguduitură urmată de Ursitul unei mobile, vinea, l. i, 296. <0> Loc. adv. Pc tîrşlitc sau de-a tîrşîitclc = astfel încît să se frece de ceva. [Copilul] ia callpul... şi dă de-a llr-şiitele ca să lovească puiul, ispirescu, ap. tdrg. îi rămase clţiva lei şi li trase la dlnsul pe tlrşiite. conv. lit. XLV, 603. — Şi: tlrşăit, tîrşiit, tlrşit, tărşllt s. n. — V. tlrşii. TÎRŞÎf'J'2, - adj. (Despre picioare, încălţăminte) Care se tirşîie care se freacă de pămînt în mers. Şi numai ce vine Anica, flşiind şerpeşte din papucii tirşiţi. teodoreanu, m. u. 390. <>■ (Despre paşi) Pasul lui şovăielnic, tlrşlit. G. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 109. Se auziră nişte paşi tlrşliţi. v. rom. 1954, nr. 3, 147. Se auziră, insă, paşi tirşiţi apropiindu-se in grabă dinspre altar, beniuc, m. c. i, 108. Atunci s-a sculat şi a pornit cu paşi tirşiţi in urma ei. t. popovici, se. 19. (Adverbial) Calul calcă tlrşit, cind la fiecare sprijin jaretele se clatină, apropiindu-se unul de altul. enc. vet. 137. Apăru din colţul colinei, merglnd tlr-şăit şi cocoşat, un moşneag gros. preda, î. 36. — Pl.: tlrşliţi, -te. — Şi: tlrşăit, -ă, tlrşit, -ă adj. — V: tlrşii. TÎRŞÎITURĂ s. f. Tirşîit1. Pe la miezul nopţii mă trezi o tlrşiitură de paşi. delavrancea, t. 48. Pulberea pietrişului stirnit de tlrşiitură copitelor boilor, conv. LIT. XLIVj, 72, cf. DDRF, BARCIANU. — Pl.: tlrşlituri. — Şi: tlrşiilflră, (rar) tîrşăitură (ddrf.) s. f. — Tlrşii -f suf. - (i )tură. TÎRşflVĂ s. f. v. tirsină2. TÎRŞOÂCĂ s. f. v. tlrsoacă. TÎRŞOĂGĂ1 s. f. (Regional) 1. Obiect stricat; îmbrăcăminte şi încălţăminte uzată, ruptă. Cf. coman, gl., lexic reg. 32. (Ca epitet precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Nişte tlrşoage de opinci, udrescu, gl. O tlrşoagă de căruţă, id. ib. 2. Epitet dat unui om de nimic. Cf. ciauşanu, v. 203, id. gl., lexic reg. 62. (Ca epitet precedînd termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) O tlrşoagă de muiere, udrescu, gl. + Epitet dat unei iepe slabe (i. cr. iii, 187) sau unui om bătrîn, neputincios (Odrescu, gl.). — Pl.: tlrşoage. — Cf. t î r ş î i. TÎRŞOĂGĂ2 s. f. v. tlrsoacă. TÎRŞOÂRĂ s. f. (Bot.; rar) Troscot1 (Polygonum aviculare). Cf. barcianu. — Tlrsă2 + suf. -ioară. TÎRŞOi s. m. (Prin Transilv.) Tlrş3 (1). Cf. viciu, GL., MAT. DIALECT. I, 99. — Pl.: tirşoi. — Şi: tlrsâi s. m. viciu, gl. — Tlrş2 + suf. -oi. TÎRŞONEÂLĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Tărăgănare (1). lexic reg. ii, 32. — Pl:: tlrşoneli. — De la tlrşii. TÎRŞdR1 s. m. (Regional) Diminutiv al lui tîr ş2 1). Cf; T. PAPAHAGI, C. L. — Pl.: tlrşori. — Tlrş2 + suf. -ior. TÎRŞdR2 s. n. v. tîrguşor. TÎRŞdS, -OÂSĂ adj. (Prin vestul Transilv.; despre păduri) Plin cu tîrşi2 (1). Cf. teaha, c. n. 274. + (Regional; în forma turşos) Stufos (Petrova — Vişeu de Sus), dr. v, 295. — Pl.: Urşoşi, -oase. — Ş : turşos, -oasă adj. — Tirş2 -f suf. -os. TÎRŞUf vb. IV. Tranz. (Prin nord-vestul Munt.) A mătura cu tirşui2 (3); (regional) a tîrnui (1). Cf. udrescu, gl. Tlrşuie şi tu niţel şoseaua, pin faţa casei! id. ib. — Prez. ind.: tirşui şi tirşuiesc. — Tlrş2 -f suf. -ui. TÎRŞUIĂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Tirşuit. Cf. udrescu, gl. Trageţi o tirşuială ariei şi hai să năsădim. id. ib. — Pl.: tirşuieli. — Tirşui + suf. -eală. TÎRŞUfT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a t î r ş u i; (regional) tîrşuială. Cf. udrescu, gl. Zor cu tlrşuitul. id. ib. — V. tirşui. TÎRŞtÎŢ s. m. (Regional) Diminutiv al lui t î r ş 2 (i); brad împodobit în anumite ocazii. în unele sate... bradul acesta, numit allmintrele şi brădan, brădănaş, tlrş şi tlrşuţ se împodobeşte cu fel de fel de zăhărele, marian, î. 98, cf. tdrg. — Pl.: tlrşuţi. — Tlrş2 -f suf. -uţ. TÎRT s. n. v. tir}. TÎRTÂN1 s. m. Nume dat mai multor plante erbacee: a) (şi în sintagma tlrtan alb, n. leon, med. 69, panţu pl.) plantă din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată şi cu flori albe (Crambe tataria, Crambe maritima). Cf. polizu, baronzi, l. 146, cihac, ii, 532, lm, barcianu, brandza, fl. 132, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. u., cade, borza, d. 53, dex; b) săricică (Salsola kali). Cf. PANŢU, PL., CADE, BORZA; d. 154, h vii 48, 385, 418, xii 148; c) ciurlan-alb (Rapislrum perenne). scriban, d., borza, d. 146; d) Goniolimon besseriănum. id. ib. 78. Cf. săghinescu, v. 106. Icişi colo rămăseseră In picioare curnuţi zgribuliţi şi tufe de llrtani. d. zamfirescu, v. ţ. 103. [Văzu] {elina suhalurilor pe care putrezeau llrtani răsuciţi de vint. id. ib. 197, cf. cata-nele, 31. Se dezvoltă şi o mulţime de buruieni. . . printre care însemnăm neghina, măzărichea, rădichioara..., tlrlanul. pamfile, a. r. 94 .Vine. şi toamna de-i scar-mănă ca vai de ei; şi ii pustieşte iarna ca pe tlrtanii din mirişte, popa, v. 135, cf. h ii 79, 87, iii 243, xv 146, 405. — Pl.: llrtani. — Şi: tartan (polizu, cihac, ii, 532, brandza, fl. 132, conv. lit. xxiii, 1 055, tdrg, panţu, pl., şăineanu, d. u., hvi 104), tartan (n. leon, med. 69, borza, d. 154, h iii 139) s. m. — Etimologia necunoscută. TÎRTÂN2 s. m.. (Regional) X. Termen injurios pentru evrei. Tlrtanul meu tremura ca de friguri, alecsandri, ap. cade, cf. costinescu, d. u. + Termen depreciativ pentru un om mare, gras, greoi. Cf. udrescu, gl. Ascultă, mă lirlane, de ce nu-mi dai banii? id. ib. 2. Termen depreciativ pentru o persoană care nu crede în Dumnezeu. Cine nu se duce dumineca la biserică şi nu face praznice e un „tirlan". diaconu, vr. lxvi. + Nume dat diavolului (Roşiori de Vede). mat. folk. 663. Săi tu, tlrtane, Ăl mare. ib. — Pl.: tlrtani. — Şi: tartan s. ni. şăineanu, d. i u. — Din germ. Untertan ,,supus" (cu referire la supuşii austrieci). TÎRTĂZ s. n. v. tartaj. 4878 TÎRTÂ1 — 356 — TÎRŢA TIRTAl s. f. (Regional) 1. Tîrtiţă (1). Cf. ddrf, com'. din ţdbnu măgurele. .2, Babă vrăjitoare, frîncu — candrea, m. 106. — Din bg. T'LpTft. tFrtX2 s. f. (Prin sud-estul Transilv.) Fluier (cu găuri) pe care şi-l fac copiii din coajă de salcie, ap. MARDARIE, L. 323. — Pl.: ? — Cf. t u t o i1. TÎRXĂBtiS, -OASĂ adj. v. tirtănos. TÎRTĂBTÎC subst. (Regional) Obiect de îmbrăcă-m nte din piele, care se poartă iarna în loc de pieptar (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Cf. h xviii 145. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. XÎRTĂf vb. IV. Intranz, (Regional) 1. A-şi bate joc, a rîde de cineva. Cf. anon. car. + A înjura. Cf. L, CQSTIN, GR. BĂN. 201, NOVACOVICIU, C. B. I, 22. 2. (în forma tlrtli) A încerca să vorbească, să spună ceva (Sîncraiu — Sălaj). Cf. coman, gl. A început să tlrtlie. id. ib. , 3.. (Despre broateci) A scoate sunete caracteristice speciei respective; a orăcăi (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf. alii sn iii h 733/836. Prez, ind.: tîrtăi şi tlrtăiesc (anon. car., nova-coviciu, c. b. i, 22). — Şi: tîrtîi vb. IV. — Tîrt + suf. -ăi. TÎRTĂNdS, -OASĂ adj. (Prin Ban. şi prin nord-estul Munt.) Care este bine dezvoltat; mare, voluminos, vînjos. Un băiat tirtăbos. l. costin, gr. băn. 200. Are un copil tirtănos, voinic şi zdravăn, ca bolovanul! uDREscy, gl. <0> (Substantivat) Măi tlrtăbosule! l. cpsţi?*; gr. băn. 200. — Pl.: llrtănoşi, -oase. — Şi: (prin Ban.) tlrtăb6s, -oâsă adj. ,-r- Tlrtan2 -f suf. -os. TÎRTĂRÎŢĂ s.f. (Entom.; regional) Repede (C.i-cindela campesţris) (Lăpugiu de Sus — Deva). Cf. alr i 1 888/85. — Pi.: ? . — Etimologia necunoscută. TÎRTĂU.s, m. (Regional) Copil gras, diform, bleg (Crişcior — Brad), Cf. paşca, gl. Pl.: 'tîrtăi. '‘-'Tîrtâi +..suf. -ău. /V w •■«IIRTIŢiA.»».'*>•>»: Partea posterioară a coloanei ver-tebfaife>‘,lâ''iiăsări;i(dei uriWC'cresc penele cozii), (popular) ntfâ‘d!ă: ţf)P$ spatfele lindi'păsări după ce a fost gătit; (regional) tîrtă1 (1). Cf. polizu, costinescu, cihac, nfc;,:413>'iLjW'i‘!rafete mai maneiişi apucă ebo.pulpă [de găini]a fratele .mezin, .altă> pulpă;,iar .lai Petrece li ră-nvmt.tMifa slavici-,-Nap;! cade,-eî. ddrf, - barcianu, alexi, w., jahresber..,-viii; :157. Giştele aui ridicat din aripi şi au lăsat să le pice-iceva din ilTliţâj^il''mbTEz, b. i, 15, cf. dr. ii, 385, şăineanu, d. u., scriban, d. SS'!S'e '‘eefitiVie 11 exemplarele'1 tare au '■: coadâ ‘baiiaâtă şi tpăMed ’defmlă''nnferidafă; ’'in special'(triiţa, ’tiMrită cu^Mr''albastrul. -linţiâ’, p. ii;‘147', of: mihăÎi/ă, î:1'86, Lii'fcosTiN^GR. ^bă-n. liy 193'. '-ţPriH''âi)&logi&'islâ''!iii-s!ecte)>’'iÂît'1’^(îiSa/'’c'e'! Sare' din'^llriifă^Yi paliăă, ceriliş'ie-[a muştei], clnd ţlşneşte? arghezi, s. viii, 64. O Fig.' Sfiix p (r^o()Familiari) A*i tremura,, (cui-ya) «r-tiţa = a-i fj. (ouivia)-. ifoartei.frică,, a , tremura -de frică. Aşp, nşţfirflşftle, oşţiJ..jŢţoal$, te terni: şi, de timbra ta, la toţi vă tremură tlrtiţă, slnteţi nevolnici, v. rom. ianuarie 5J,, (Dgşprc. feţ$. ^Ti şllrtf tlrtija jdupă băieţi = a avea chef de Băieţi, a-i arde de.hăişţi. Nici. n-a împlinit paisprezece ani şi-i sflrlie tlrtiţa după băieţi. STANCU, D. 312. . . X/ ! 2. (Prin Ban.) Troacă în care se ţine apă pentru păsări. Cf. l. costin, gr. băn. ii, 192. — Accentuat şi: (rar) tlrtiţă (alexi, w.). — Pl.: tlrtiţe. — Şi: tărteâţă s. f. gl. olt. — Din bg. TxpTHUa, ser. trtiea. TÎRTÎf vb. IV. v. tîrtăi. XÎRTÎfTĂ s. f. (Regional) Emanaţie gazoasă care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal; pîrţ1 (2). Nu ştiu cum se-nvlrte zmeul şi scapă o tlrtlită. vasiliu, p. l. 81, cf. t. papahagi, c. l. — Pl.: llrtlite. — V. tîrtîi. T1RXÎR adv. (Familiar; prin nord-vestul Munt.; în e x p r.) Xirtîr cap, tîrtîr fund, se spune despre un om scund şi gros, îndesat. Cf. udrescu, gl. — Cf. t î r3. XÎRXOAGĂ s. f. V. tîrtoc. TÎRXdC, -OACĂ adj., s. f. (Regional) 1. Adj. (Despre oameni) Scund şi gros. lexic reg. ii, 124. 2. S. f. Termen depreciativ pentru o persoană leneşă. Cf. i. cr. ii, 109. — Pl.: tlrtoci, -oace. — Si: tîrtoăgă s.f. pascu, s. 213, — Tirtăl + suf. -oc. XIRXOŞ, -Ă adj. (Regional) 1. (Mai ales despre femei) Scund şi gros, îndesat.;, voinic,.dolofan. Cf. dr. ii, 385, gr. s. v, 46, coman, gl., cv 1952, nr. 2, 37, lexic reg. 39, udrescu, gl. O (Substantivat; ca epitet, precedind termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) E o tlrtoşă de muiere, lată-n şolduri, id. ib. + Fig. Nesimţitor, nepăsător (Jina — Sebeş). Cf. coman, gl. 2. (Despre nas) Turtit, cîrn. Nas tlrtoş. Com. din CÎMPENI. 3. (Despre oameni) Slab, prăpădit (Piatra Neamţ). Cf. COMAN, GL. — Pl.: tlrtoşi, -e.— Şi: tîrţoş, -ă adj. Com. D. pop. — Tîrtă1 -(- suf. -os. TÎRIOŞEALĂ s. f. (Regional) Plăcintă sau pîine lată. Cf. bugnariu, n. — Pl.: ? — X’îrtoş + suf. -eală. XÎRŢ interj., s. n. (Familiar) 1. Interj. (Şi în corelaţie cu p 1 r ţ1) Cuvînt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal; pîrţ1 (1). Cf. ANON. CAR., PAMFILE, J. I, 135, SCRIBAN, D. 2. S. n. Emanaţie gazoasă care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal; pîrţ.1 (2). L-a bufnit rlsul şi a scăpat un tîrt. pamfile, ap. tdrg, cf.. şez. viii, 122. 3. Interj. Exclamaţie prin care se exprimă lipsa de valoare a unui lucru, lipsa de importanţă a unei situaţii etc.; vacs. Tlrţi! N-ai făcut nimic adică, chest. v/46! supl. <0 . (Substantivat; în expr.) I’îrţa-pîrţa (şi nimica sau mai nimic), se spune despre un lucru lipsit de însemnătate, iSau^id®;'! valoare; nimic (III), fleac, moft (1), bagatelă. Cf. lb, baronzi, l. ^122, ci- 'hAC, II, 531, LM, BARCIANU, ALEXI, \V., JAHRESBER. XIX/Ţ-XX, 18 ,i52, X>B* III j ■ 1 08.?.,' ŞĂINEAN.tr,) P vijt?. j jZ^îjE, : p. ii, 774. Xîrţa-pîrţa, se spune., despre un jom, ^e nimic; terchea-berchea. Un ăla, un tîrţq-pîrţjx, piept din nori, de nu ştiu unde, şi-a luat nasul la purtare şi vrea să fie şef! udrescu, gl. Xîrţa-pîrţa cu :edfeirţâ, Se zice cînd cineva vorbeşte _ în, zadar, spunînd li^r^ri.^ără însemnătâţe.' Cf.' coman, gl. ’ — Şi_: tîrţi, tîrţă, (pascu, c. 89), târţă (cihac, ii; 531), tîrţa interj., tîrt s.n. ■. .! — Onomatopee. ' -A) XIRŢA interj, v. tîrf. ; ;î ;lî ? 4896 TÎRŢĂ1 — 357 — TÎRZIU TfftŢĂl interj, v. tîrţ. TÎRŢĂ2 s. f. v. terţiu2. TÎRŢĂU1 s. m. (Prin nord-vestul Mnnţ.) Termen depreciativ dat unui tînăr încrezut, înfumurat, afectat; fanfaron. Cf. udrescu, gl. Un ttrfău, un terchea-berchea, cu caşul la gură, vrea să ne dea nouă lecţii. id. ib. . — Pl.: tîrţăi. — Tîrţ + suf. -du. TÎRŢĂ U2 s. m. v. terţiul. TlRŢ^IE s. f. pl. v. terţiu2. TÎRŢI interj, v. tirţ. TÎRŢlU s. m. v. terţiu2. TÎRŢÎU s. m. v. terţiu2. TIRŢOŞ, -Ă adj. v. tii'toş. TÎRVEAlEŞTE s. f. v. tîrvclişte. TÎRVELIŞTE s. f.. 1. (învechit) Loc unde se aruncă stîrvuri, hoituri, cadavre. Un cine mearsă In llrvealişte şi luă o mină. dosoftei, v. s. octombrie 48r/10. Aicea prin .tlrvealeşie multe se află. cantemir, ist. 62. In grădini ilrvealeşte, In pomet bătealeşle să se prefacă. id. ib. 307. 2, (Regional) Loc cu iarbă călcat în picioare (Larga — Iaşi). Cf. alr sn v h 1 360/520. O făcut o tîrvelişte acolo cu boii. ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Şi: tirveâleşte s. f. — Cf. s t î r v, t e r f e l i* TÎRZĂI vb. IV. 1. Tranz. (Prin Ban.) A mişca ceva încoace şi încolo pentru a-l smulge din loc. Cf. CADE. 2. T.ra.nz. (Prin Olt. şi Ban.) A tîrî pe jos. Cf. cade. Tlrzăi sumna după tine. boceanu, .gl. 3. Intr an z. (Prin Ban.) A se juca (Domaşnea — Băile Herculanc). L. costin, gr. băn. ii, 193. Ce ai tlrzăit atlta cu copiii? id. ib. — Prez. ind.: iîrzăi. — Din ser. trzati. TÎRZfiU adv. v. tîrziu. TÎRZlfXNIC, -Ă adj. (Popular) 1. Care este, se face sau se intîmjjlă cu întîrziere; care intirzie; tir-ziu (I 1). Stă calabrul, vechiul duşman, Infrlnat acu-n robia Tirzielnicelor lanţuri, ollănescu, h. o. 207, cf. barcianu, alexi, w., jahresber. viii, 165, pamfile, j. iii, 95, dhlr i, 252. <0 (Adverbial) Au fiert şi porumbul şi celelalte bunătăţi mai tirzielnic adăugate. voiculescu, p. i, 232. .Flăcăi şi fete se întorceau, tirzielnic, de la clmp. ap. scl 1976, 407. 2. (Despre persoane) Greoi, încet; şovăielnic (I). Cf. scriban, d. O (Substantivat) După ce am păţit alageaua, am priceput şi eu, tîrzielnicul de mine, cum merge şiretenia pricinii, ispirescu, ap. cade. — Pronunţat: -zi-el-, — Pl.: tîrzielnici, -ce. Tîrziu + suf. -elnic. TÎRZlfME s.f; (învechit, rar). Întîrziere, aminare. Cf. LB. — Pronunţat: -zi-i-, — Pl.: lîriiimi. *ii— Tîrziu + suf. ,-ime. •TIRZIORv-OARĂ adj., adv. Diminutiv al lui ţîr-z i u. Ii AjJj: i 1.;Cf.‘ >t>îr z i u ; (regional) tîrziuţ (î). dicţ. ^vsţSubstantivast, ;n:)i într-uiŢ tîrzior.. .t hora se frlmse. -săm. 73; • 2. Cf. t î r z i u (I 3). Să rămlnă ascunşi In odaia de jos, acoperită aproape de un tufiş de trandafiri tlr-ziori. camil petrescu, o. ii, 107. 3. Cf. tîrziu (I 4). E tlrzior la vorbă şi mollu la pas. jipescu, o. 79. II. Adv. 1. Cf. tîrziu (II 1); (regional) tîrziuţ (II). Cf. barcianu, alexi, w. Era duminică şi oamenii se sculaseră mai tlrzior. lăncrănjan, c. ii, 513. Măi bădiţă, bădişor, De ce vii tot .tlrzior? folc. transilv. i, 226. Că de merg mai tlrzior, Mindra trage de zăvor. ib. ii, 216. Să-mpungem In boişori, Să meargă mai tărişor, Că-i noapte şi-i tlrzior. marian, S. r. i, 36. + (Precedat de adverbul de comparaţie ,,mai“) După trecerea unui timp nu prea îndelungat. Poarta... prin care mai tărzior am ieşit, şi eu (a. 1819). uricariul, vii, 83. Absentau cu plan precugetat de a paraliza orice activitate a dietei, precum vom vedea mai tlrzior. bariţiu, p. a. iii, 199, cf. i,. 389. Examenele de admitere se ţin ceva mai tlrzior la şcolile cu rindele şi ciocane, i. botez, b. i, 192. Mai tlrzior s-o aflat că răţela era dă. . .. jeg. ki^ipştock, f. 83. Ginerii împăratului nn mai ştiau ce să zică. Mai tlrzior unul îndrăzni. vissarion, b. 69. Şi ceilalţi, care. din răsărit sosiră Cu arapi şi cu cămile, De asemeni se înduplecară Mai tlrzior, pe seară, blaga, poezii, 171. Vom vedea ceva mai tlrzior dacă va fi potrivit să vă spun „bine aţi venit“. stancu, R. a. i, 359. 2. Cf. tîrziu (II 2). Astă-noapte, tlrzior, Am visa* vis cu fior. jarnîk — bîrseanu, d. 255. Măi bădiţă• bădişor, Ce vii seara tlrzior? reteganul, tr. 111. — Pronunţat: -zi-or. — Pl.: tlrziori, -oare. — Şi: (învechit) tărzior adv. — Tîrziu -J- suf. -ior. TÎRZIU, -ÎE adj., adv. I. Adj. 1. Care este, se efectuează sau se întîmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul aşteptat, prevăzut, stabilit; întîrziat, tardiv, (popular) tîrzielnic (!)• Lucrătoriul. . . lungu reabdă... plnră doblndeaşte ploaie timpurie şi tărdzie. cod. vor. 132/ 14. Plugariul aşteaptă bun rod al pămîntului, cu răbdare aşteptlridu-l plnă va priimi ploaie timpurie şi tărzie. n. test. (1648), 179v/17. Leacurile trupului. . făclndu-se de slrg, sănătate aduc, iară cele tlrzii boală adaog. muşte, let.s iii, 15, cf. clemens. Fără litere, naintarea ar fi fost foarte tlrzie. heliade, o. ii, 40. în cei prinşi de friguri răsuflarea este foarte tîrzie. antrop. 104/6. [Hrişcă] învredniceşte să ţie lin Insăm-nat loc In gospodăria ţăranului pentru tlrzia ei sămă-nătură; timpuria ei creştere, i. ionescu^ c. 52/8. Zădărnicia tlrziei căiri. i. văcărescul, p. 220/16, cf. cos-tinescu, cihac, i,'279, ddrf,'barcianu. Un zlmbet tîrziu i se ivi pe buze. d. zamfirescu; r. 279, cf. tdrg. Sint singur — omătul tîrziu Pătează aleele mute ’ Şi parcul e încă pustiu, topîrceanu, o. a. i, 59. Să tremure departe... Un curcilbeii tîrziu, care sflrşea. pillat, p. 170. Din goarne palide. Urzii, cocoşul Herald al lepădării a sunat. i. barbu, j. s. 153. Părerea de rău era prea tlrzie. arghezi, s. ix, 117. Plecarea tîrzie a rlndunelelor ori cel dinţii unghi negru de cocori . . . era un călendar clmpenesc mai vrednic de crezare. c. petrescu, r. dr. 47. Sub dangăt jalnic şi tîrziu, Fecioare şi . mirese line Urmează sumbrului sicriu. blaga, l. u. 124. Nu mai nădăjduia In îlrzii îndreptări. vinea, l. ii, 302. Adela este romanul dragostei tlrzii, in general greu de împlinit, s februarie 1960, 48. Dormeau duşi ai noştri toţi. O noapte cu lună tîrzie şi scăzută. v. rom. ianuarie 1966, '56. Darul cel tîrziu nu are putere de dar: zanne, p. v, 249. O (Despre anotimpuri) De va tuna în. numărul feaiei,... iarna va fi tărzie în oraşe, paraclis (1639),- 256. După o foarte tlrzie primăvară, au fost, în adevăr, tocmai pe la sfîr-şitul lui iunie şi începutul lui iulie; călduri bunicele. caragiale, o. vii, 443. <£> Latina tîrzie = denumire dată latinei din epoca imediat anterioară formării limbilor romanice. în latina tîrzie s-au produs unele deplasări de accent, ist. l...r. i, 26, cf. der iii, 73. | <^' Expr, (învechit şi popular) Nu (după) tlrzie 4913 TÎRZIU — 358 — TÎRZIU vreme = nu după mult timp, curînd. Te măriţi nu dapă tlrzie vreme, sevastos, n. 6. Şi nu tlrzie vreme a murit, sadoveanu, o. ix, 39. Nu după tlrzie vreme,. . . se desprinse o umbră şi veni către el. id. ib. x, 237. (Popular) într-o (sau în) tîrzie vreme sau (substantivat, n.) într-un tîrziu sau (Învechit) în tîrziu sau (regional) după un tîrziu = după mult timp, după multă aşteptare; la o vreme. Dară na tn tîrziu. . . £>[umne]zeu nu îngădui a rămîne nepedepsită şi această fărădelege. săulescu, hr. i, 186/20. Un ţăran spuse că, viind noaptea Intr-un tîrziu, a Intllnit doi tineri călări, ne-gruzzi, s. i, 108. Intr-un tîrziu aflai numai atlta. fm (1861), 116. Te-ntreb Intr-un tîrziu, Uitlndu-mă la tine, privind fără să ştiu: La ce-ai venit...? eminescu, o. i, 91. Intr-un tîrziu, ne pomenirăm cu noap-tea-n cap. gane, n. ii, 157. Suind pe la fandai Bălăucei,' am ajuns după un tîrziu In Fărcaşa. creangă, a. 25. Tocma-ntr-un tîrziu,. . . aflarăm. . . că. . . arsese pînă-n pămînt hanul lui Mînjoală. caragiale, o. i, 147. într-un tîrziu am adormit cu gîndul la soarta fericită a lui Alfred. vlahuţă, ap. cade. Ospătează. . . şi-ntr-o tlrzie vreme se împrăştie, sevastos, n. 49, cf. ddrf. într-un tîrziu, altă domnişoară ti strigă Inlă-unlru. rebreanu, r. i, 268. Inlr-un tîrziu, i se făcu semn să ia loc la o masă. bacovia, o. 235. Ni se aduce inlr-un tîrziu laptele care abureşte, sadoveanu, o. iv, 150, cf. scriban, d. într-un tîrziu, vine o fală. blaga, poezii, 61. Clnd te iveai Inlr-un tîrziu... Părea că pomii toţi sint plini De flori, paraschivescu, c. ţ. 16. într-un tîrziu aţipi, vinea, l. ii, 130. M-am certat, murmură el Intr-un tîrziu, cu adîncă tristeţe, preda, d. 41. într-un tîrziu, merglnd în sus, In jos, la slînga, la dreapta, tot o s-o scoală la capăt. v. rom. mai 1969, 29. într-un tîrziu apoi, merseră la mîncare. reteganul, p. ii, 5. într-un tîrziu noaptea, vine şi bărbatul. şez. i, 263. Şi cînd se trezi slujnica într-o tlrzie vreme şi nu văzu cloşca s-a supăr at de moarte, mera, l. b. 19. De-acolea, cela n-o mers mult şi iată că-n tlrzie vreme o Intrat pe moşia babei, vasiliu, p. l. 117. O veriil înt-on tîrziu la iei. bîrlea, a. p. ii, 397. (învechit şi regional) Tîrzie vreme = vreme multă, îndelungată. Clnd va fi dup-aceea tărdzie vreame (cind va treace dup-aceaea vreame munt.) să va întoarce şi cela obraz al doile spre creştinătate şi-ş va ceare soţul să lăcuiască cu dlns. prav. 150. Iară mai pre urmă, mai încoace tlrdzie vreme, Indreplatu-s-au persul a bale pre Mirifeiz. neculce, l. 297. După atlta itrzlie vreme, alr ii 4 409/53. + (Despre vreme, t.imp) Care a trecut de momentul potrivit unei anumite activităţi. E semn că timpul va fi „tîrziu", adică dezvoltarea verdeţii va Intlrzia. pamfile, cer. 30. Vremea de ogorlt era cam tlrzie. rebreanu, i. 92. Şi de mare rău am dat, Pare-mi rău, Vremea-i tlrzie, Lasă c-aşa-nii trebe mie. reteganul, tr. 144. Vrul-aş hi să nu te ştiu, Vrut-aş hi vremea-i llrdzlie, Nu dau (v)ină numa mhie. ţiplea, p. p. 65. + (învechit; precedat de adverbul de comparaţie ,,mai“) Care este, se află, se petrece intr-o perioadă mai nouă, mai recentă, în raport cu una mai veche. Pagubă că n-au trăit mai îndelung, zic scriitorii cei de pe acele vremi şi cei mai târzii, şincai, hr. i, 53/28. Amestecă nişte hrisoave mai tărzie, de la anii 1433 şi 1435. id. ib. 377/13. Muierile era încălţate cu cisme negre mai înainte vreme cu potcoavă, ceva mai joasă ca la oameni, mai tlrzie vreme cu copor. pitiş, sch. 111. + (Substantivat, n. ; învechit, rar) Perioadă de timp care s-a scurs; trecut2 (ii i). Tu mi-ai cunoscut ilrzliul, De-l tllneşti cu tim-puriiul. dosoftei, ps. 467/9. 2. (Despre anotimpuri sau alte unităţi de timp) Care s-a prelungit mai mult decît normal; care se apropie de sfirşit. A fost vreme tărzie şi să potolisă toţi oamenii din oaste şi dormea, herodot (1645), 484. Trecuse destul din noapte, venise ilrziul ceas. pann, e. iii, 25/22. Tlrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum. eminescu, o. i, 235. Afară-i vlnt şi e-nnorat, Şi noaptea e tlrzie. coşbuc, p. i, 193. Tlrzie este noaptea şi albă creşte-n lună Străvechea mănăstire a bunului Neagoe. anghel — iosif, c. m. ii, 125. Era toamnă tlrzie. re- breanu, nuv. 137. Dar ceasu-i tîrziu. .., in zări corbii fug. bacovia, o. 17. Spun că-i vremea tlrzie şi trebuie să ne ducem la locul nostru, sadoveanu, o. ix, 32. Prin surda picurare a orelor Urzii îţi vei purta tristeţea, încet, pe Drumul Sacru. i. barbu, j. s. 10. Sună tlrziul, nebunul, caldul septembre. blaga, poezii, 245. li istorisi, scurt, ce-a găsit la el in sal şi acasă, în acel tîrziu ceas de noapte, camilar, n. i, 16. A fost într-o seară tîrzie, clnd se întorsese de la o petrecere, vinea, l. i, 203. O, cum te-am rechemat în gindul meu. . . în noaptea asta de toamnă tîrzie. baranga, v. a. 19. în ziua aceea nu s-a petrecut nimic deosebit, Era numai o toamnă cam tîrzie. v. rom. decembrie 1964, 76. Extinderea considerabilă a sufixului s-a produs Insă în epoca tîrzie. ist. l. rom. i, 50. Şi fiind vremea tlrzie, Iacă sare din clmpie O fiară groaznică, sevastos, n. 208. <£• (Substantivat, n.) Cîteodată. ■ .prea arare. . . A tîrziu cind arde lampa, Inima din loc imi sare, Clnd aud că sună cleampa. eminescu, o. i, 106. De prin cositură, cîte un greier, rar, mai ţlriia a noapte şi a llrziu. hogaş, m. n. 64. îţi descosea pe de-a-niregul un crac de pantalon, urmlnd să-l coşi In tlrziul nopţii, la lumina lămpii, brăescu, a. 135. Aceeaşi aşteptare. . . făcea pe cucoana Catinca să nu-i lihnească ilrziul de noapte, cînd gospodăria era pacificată, teodoreanu, m. ii, 55. O fereastră deschisă undeva, pc aproape, scîr-ţlia In vlntul tlrziului. camilar, n. ii, 150. + (Despre acţiuni) Care se petrece cînd un interval de timp e pe sfîrşite. Şi capa-i deşartă şi vinul sfirşit, Tlrzii serenade cu viers tăinuit S-au dus. bacovia, o. 173. Unde sparge şi se stinge, Sub Urzii vegheri de smalţ, Orice salt îndrăznit, i. barbu, j. s. 131. 3. (Despre plante, frunze, fructe etc.) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după timpul obişnuit sau după alte plante din aceeaşi specie; care şi-a prelungit existenţa peste termenul obişnuit. Griul iară şi secara nu fură vătămate, că era sămănătură tlrdzie. po 208/19. Iarna bună şi toată sămănălura cea de vreame şi cea tărzie va fi bună. paraclis (1639), 258. Anul In care iaste acea planetă friguros, ploios, ■ ■. primăvara friguroasă, înfloritura şi iarba tlrzlie (a. 1733). gcr ii, 26/19. Semănătura tărziie nu va peri (a. 1799). id. ib. 164/27. Pepeni tlrzii. costinescu. Porumb Urziu. tdrg. Se crede că... popaşoii tlrzii vor rodi mai bine declt ceilalţi, pamfile, a. r. 71. Am cumpărat... meri Urzii, comşa, n. z. 48. Din castanii de la poartă, cad castanele Urzii. d. botez, p. o. 50. Toamnă, galbenul din frunza ta tlrzie mi-e mai drag. pillat, p. 133. La ferestrele zăbrelite se legănau cu înfiorări uşoare chipurile portocalii şi mate ale tufelor de flori Urzii, vinea, l. i, 50. Salclmii îşi scuturau florile lîrzii. v. rom. noiembrie 1964, 26. Fin tirzlu. alr ii 5 263/316, cf. ib. 5 263/346. + (Despre animale, insecte) Care se naşte după alte animale, insecte din aceeaşi specie; carc şi-a prelungit viaţa peste termenul obişnuit. Ia seama ca se nu ameasteci pre vermuleţii cei mai Urzii cu cei mai timpurii, economia, 215/13, cf. dr. iv, 349. Miel Urziu. cade. Vlntul murmura dulce la geamuri,. . . aducea frunze arămii care tremurau ca fluturi lîrzii în tristeţea toamnei, sadoveanu, o. iv, 22. . 4. (Despre oameni şi facultăţile lor) Care acţionează cu greutate; greoi, încet, domol:; întîrziat. Cf. lb. Epimeteu, cel cu mintea tîrzie,... uită poveţile fratelui său. odobescu, s. iii, 268, cf. dex. <$> (Urmat de complemente de relaţie) Mulţi ziceau că e om prost Şofron, deşi nimeni nu-şi aducea aminte ca el să fi făcut vreodată vreo prostie. Era numai tîrziu la minte, slavici, o. i, 282. E Urziu la vorbă, jipescu, ap. ddrf, cf. scriban, d. Era şi glngav şi tîrziu la glndire, banal şi şters, arghezi, s. xi, 37. <0> Expr. (Regional) A fi tîrziu la frig = a suporta mult timp frigul, a fi rezistent la frig. [Copilul] să fie nesimţitor şi Urziu la frig. marian, na. 53. II. Adv. (în opoziţie cu devreme) 1. După ce a trecut ora sau timpul aşteptat, hotărit sau prevăzut. însă se deşteptă. ■ . tărziu. . . şi iarăşi chemă pre ma- 4913 TÎRZIU — 359 — TÎRZIUŢ mă-sa. moxa, 381/28. Cela ce va sudui pre cineva, tărdziu după ce-l va fi suduit el, nu va putea şuvăi că l-au suduit, prav. 240. Tărzlu, preste ci/va ai o fc-meaie. .. mearse la Ierusalim, dosoftei, v. s. octombrie 68/17. Va da ploaie pămîntului tău după vreame, timpuriu şi tărziu. biblia (1688), 1341/59. De la Dragoş Vodă tlrzeu s-au apucai Ureche vornicul a scrie din letopiseţele a doi istorici leşeşti, cat. man. i, 556. După aceaia Urziu li întrebă sflntul. mineiul (1776), 162n/27, cf. man. gott. 135. Nu tîrziu Insă adevărul înfricoşat i se Infăţoşă cu toată asprimea sa. asachi, s. l. ii, 56, cf. polizu. Sîngele de martir e plantă ce rodeşte Curlnd, Urziu, odată, dar insă nelipsit, alexandrescu, o. i, 79. Tocmai Urziu spre bătrlneie, după atltea lupte, am ajuns, dar biruiţi, să ne-nţelegem, fiindcă ne iubim — şi să ne iubim fiindcă ne-nţelegem. caragiAle, 0. vii, 245. Seara se întorceau obosiţi, mlncau cu poftă şi petreceau plnă Urziu. vlahuţă, o. a. 112, cf. ddrf. Tîrziu şi greu Rosti sfioasă: „Cînd?“ coşbuc, p. i, 281. Tîrziu, clnd plec de ies In stradă Şi-i Intunerec peste tot, Ah! undc-s ele să mă vadă? iosif, patr. 32, cf. tdrg. Se duce cu Jean la părinţii lai, unde vor sta tîrziu. rebreanu, r. i, 243. Tîrziu de tot, vine alt grup de răniţi din regimentul nostru, camil petrescu, u. n. 414. Tîrziu s-a fost pornit o ploaie, şi pe ruinele vieţii, Mărunţii stropi, căzînd în sînge, pllngeau un dor nepotolit, voiculescu, poezii, i, 37. Rătăcind In căutarea misterului morţii, se opri Urziu, Incurcln-du-şi firul logic In eterna enigmă a creaţiei, bart, s. m. 78. Cind am venit, Urziu, ca să te caut..., Zării pe Zeul Toamnei trist şi singur, pillat, p. 54. De unde vii aşa de tîrziu? arghezi, s. xi, 150. O toamnă va veni cîndva Urziu. blaga, poezii, 40. Natura e severă; iernile încep devreme şi se isprăvesc tîrziu. scînteia, 1953, nr. 2 825. Am sosit prea tîrziu. Mi-a lual-o alta înainte, vinea, l. i, 175. G. Călinescu şi-a început activitatea publicistică notorie relativ Urziu. v. rom. iunie 1965, 51. Eu m-apuc pata să-i fac, Şi Urziu, clnd s-a culcat, M-apuc şi eu de cinat, jarnik — bîrseanu, D. 132, Cf. T. PAPAHAGI, M. 91, ALR II 2 386. Celor tîrziu veniţi rămîn oasele, zanne, p. iv, 28. Deşi biet n-a dormitai, Dar Urziu s-a deşteptat, se zice despre cei care încep lucrul tîrziu. id. ib. ii, 547. Suspinul săracilor nu rămîne în deşert, macar cît de Urziu ( = cei care asupresc poporul vor fi, într-o zi, pedepsiţi). id. ib. 757. <0> (Construit cu „a fi“, ,,a se face“, ca verbe impersonale) Era tărziu, la ceasul clnd ieşea călugării de la vecernie (a. 1747). gcr ii, 40/35. De socoteşti dumniata singur a veni, poţi, numai cu graba, ca să nu fie Urziu (a. 1799). iorga, s. d. xii, 125. Aşa, pînă clnd nu e Urziu se facem acestea, fm (1861), 45. Aleargă, lată,. . . poale încă nu-i prea Urziu. eminescu, p. L. 59. Oare nu-i Urziu, moş Nichifor? creangă, p. 124. Băgă de seamă că e tîrziu şi-ar trebui să adoarmă. vlahuţă, o. a. i, 103. E tîrziu şi nu mai vine. coşbuc, p. i, 50. Trebuie să fi fost Urziu de tot, că era o tăcere desăvlrşită, nu mai cîntau nici greierii, bră-tescU-voineşti, p. 142. Se făcuse Urziu şi pe tofi ti cuprinsese somnul, rebreanu, i. 35. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Şi tare-i Urziu, Şi n-am mai murit. bacovia, o. 10. Nu mai visa zadarnic: e prea Urziu acum. pillat, p. 9. Era Urziu şi. . . nimeni nu s-a gîndit să dea la o parte zăpada, călinescu, c. o. 13. E prea tîrziu ca să mai fie judecai acum. H. lovinescu, t. 187. Era Urziu, un cer înstelat şi frumos. v. rom. ianuarie 1970, 38. Fost-am tînăr şi brudiu, Pare-mi rău ş-amu-i tîrziu. jarnik — bîrseanu, d. 221. Hai, măi Rudolf, cl-i tlrdziu! o. bîrlea, a. p. 1, 318. (Cu elipsa verbului) Tîrziu! căci faptul zilei tn slavă se repede! eminescu, o. i, 98. <0> L o c. a d v. (Mai) curind (ori mai devreme) sau mai tîrziu sau tlTziu ori mai curind = acum sau altădată, odată şi odată, la o dată oarecare (dar neîndoielnică). Cf. ddrf. O să cazi tîrziu ori mai curind. v. rom. octombrie 1970, 4. Curind sau mai Urziu ne vom supune. vulpescu, p. 33, cf. dex. Cel (mai) tîrziu = într-un timp socotit ca ultim termen. Dacă ai vreme, scrie, ie rog, Wandei, că venim cel mai Urziu duminică. caragiale, o. vii, 14. Cel tîrziu poimîine. . . y. rom. decembrie 1950, 111. Nu tîrziu după... = nu mult timp după..., îndată după... Nu Urziu Insă după ce se sui pe tronul Romei. ist. m. v/17. + (Precedat de adverbul de comparaţie ,,mai“) După trecerea unui anumit timp, după citva timp, în urma unui alt moment. Iară de-l va fi petrecut mai tărdziu prespre cîleva dzile, atunce nu să va certa. prav. 317. De acolo însă mai tirzău să fie ieşit şi să fie descălecat, cantemir, hr. 111. Nice unu să nu fie stoboz mai tîrziu a-ş căuta parte precum ţinem moşia (a. 1833). iorga, s. d. xii, 217, cf. polizu, ddrf. îşi rezerva In sine să-i înveţe omenie mai Urziu, după ce se va restabili ordinea în ţară. rebreanu, R. ii, 84. Mai tîrziu, o coţofană Fără ocupaţie A adus o veste-n goană Şi-a făcut senzaţie. topîrceanu, o. a. i, 33. Mai Urziu încep să mă doară şi braţele, camil petrescu, u. n. 340. Mai Urziu am aflat că furnica nu strlnge nimic, călinescu, e. o. 43. Muri numai mult mai Urziu. blaga, poezii, 203. Cine ştie clţi tineri vor veni mai Urziu pe aici. h. lovinescu, t. 147. Ţi-a răspuns mai Urziu, prostule, cînd te-a chemai la masă. preda, î. 112. Ţinutul nu e prielnic, trebuie ploaie mai Urziu. barbu, princ. 66. Soldaţii mergeau aplecaţi uşor, răsfirlndu-se pe o mirişte, iar mai tîrziu au luat-o pe o arătură desfundată. v. rom. octombrie 1964, 59. Eu sînt om mai nou, aşezat In sat mai tîrziu. bănulescu, i. 100. Mai tîr-ziu, clnd se treza, Drept In picioare sărea, Nici o oaie nu vedea, balade, ii, 507. De m-ar fi făcut maica Tot o dată cu mindra, Dar m-o făcut mai tîrziu, Tot al dorului să fiu. folc. transilv. ii, 86. Mai bine mai tîrziu declt niciodată, h. lovinescu, t. 174. Mai bine să pllngă ei acum declt să pllng eu mai Urziu, se zice cînd a fost pedepsit un copil. Cf. zanne, p. ii, 674. Cine umblă ele timpuria călare (pe cal), mai Urziu umblă pe jos — cine nu economiseşte sărăceşte, id. ib. iv, 289. <> (Precedat de cuvinte care indică o anumită durată de timp) Cincizeci de ani mai tîrziu' veneau ... să chefuiască. călinescu, c. o. 123. Loc. adj. De mai tîrziu = care este dintr-o perioadă mai nouă, mai recentă în raport cu una mai veche. Nu ripostează. . . ca în piesele de mai tîrziu. ist. lit. rom. i, 73. <0> E x p r. Pentru mai tîrziu = pentru timpul care va veni, pentru viitor. Tuturor acelora care nu mă cer Şi nu mă cunosc, am venit să le fiu O candelă pentru mai tîrziu. isanos, ţ. l. 51. 2. Cînd un interval de timp este pe sfîrşite sau s-a prelungit peste termenul normal. Dar tîrziu In miez de noapte, Umbrele, cu bllnde şoapte, Nevăzute se făcea. alecsandri, p. i, 102. Veneau amlndouă fetele acasă, noaptea Urziu. creangă, p. 284. Din pricină că trebuie să stau să scriu noaptea foarte Urziu, am căpătat la ochi conjunctivită, caragiale, o. vii, 541. Veseliile se întinseră plnă noaptea tărziu. ispirescu, l. 376. Toamna Urziu, în noaptea cu lună, Cum vljăie codru Şi geme şi sună! coşbuc, p. i, 187. E pe vremea clnd pleacă flăcăii la oaste, toamna Urziu, Urziu. mironescu, s. A. 41. Eu. . . am năravul să dorm tîrziu dimineaţa. teodoreanu, m. ii, 195. Directorul a lipsit din fabrică o săptămlnă, venind noaptea Urziu şi pleclnd dis-de-dimineaţă. arghezi, s. xi, 156. într-o seară tîrziu, un om... intră Ungă vatră, călinescu, c. o. 20. îşi luă rămas bun Urziu după miezul nopţii, v. rom. septembrie 1963, 27. Noaptea Urziu o însoţeam plnă tn poarta casei. ib. noiembrie 1969, 13. Era noaptea Urziu şi era întuneric, lăncrănjan, c. i, 59. — Pl.: tlrzii şi (învechit, f.) tîrzie. — Şi: (învechit şi regional) tărziu, -ic adj., adv., tlrzeu adv., (învechit, rar) tlrzii, -îie adj. — Lat. tardivus. TÎRZIIjŢ, -Ă adj., adv. (Regional) I. Adj. Tîrzior (I 1). Cf. LB. II. Adv. Tîrzior (II 1). Cf. lb. Da unde-i lelea So-lomia?. . . — Vine şi ea mai tîrziuţ. beniuc, v. cuc, 83. — Pl.: (adj.) tîrziuţi, -e. — Tirziu + suf. -uţ. 4914 TÎRZÎI — 360 — TOACĂ TÎBZÎl, -îIE adj. v. tîrziu. TÎRZIU s. m. v. terţiu?. TÎSCWY sj.m.v. ţuşcov. TIŞLAB s. m. v. tişlăr. TIŞLĂ s. f. (Regional) Tlnjală (1) (Sîngeorz Băi -r-Năsăud). Cf.' H xvii 274. ^ Pl.: tlşle, Din magh. tâzsla, tezsola. TÎŞLpŢĂ ■ s.,f. (Regional) Bucată de lemn, fixată la capăţvil,.,dinşint^ al proţapului, de care se prinde jugul; cîflig (Sîngeorz Băi — Năsăud). Cf. h xvii 271. — Pl.: ? — Tlşlă + suf. -ufă. tîştOc s. m. v. ţiştoc. TITA interj, v. atlta. TÎTÎIE ş. f. v. tichie. TÎŢiGdl s. m. v. plţigoi. ■ TÎŢdl, -OAIE s.m. şi î. (Bot.; regional) 1. S.m. Lupoaif (O'robankhe ram'dsaj. borza; d. 122. 2. S.f. Smîntînică (Orobanche cumana). borza, d7 121. — Etimologia necunoscută. TÎU s. n. v. tău2. / TIVSĂ s. f. (Bot.; regional) Torţei1 (Cusc’hta epi-thymum şi europaeaj (Bonţ — Gherla). Cf. coman, gl. —■ Etimologia necunoscută. / TI£L ş. f. (Regional) Pămînt desţelenit şi îngrăşat cu mraniţă. O '{elină mai domesnică, ădică nu aşa deylnlelenilă,... du mai multă rtiranlfă,' se numeşte ttzlă. pamfil'e, A. r. '25. — Pl.: ?' — Etimologia necuiips'cută. * TSţfiZA jş. f. Despărţirea unui cuvînt compus. prin intercalarea între elementele lui .componente a unuia sau a mai.multor cuvinte. Posibilitatea de a distinge,.. o hip'alaQă de o tmesă e de un interes subsidiar şi pur didîtetic. LiăviNESCU, c;"v. 34, cf. scriban, d., dn2, M'. £).- ENC.',/DEX.' — Scris şi: tmesă. — Dih fr. tm&se, lat. tmesis, gr. tactic;. Ţ0A interj. (Regional) Strigăt cu care se alungă cîinii (Oneşti Malu ^ Gheorghe Gheorghiu-Dej). Cf. a ix 5,. , — Din'magh. tova. TOABĂ s. f. v: toltă. XŞÂCĂ- s. f. 1. Bucată de lemn sau de metal, de obicei plştă, pe care ,şe bate ritmic cu ciocanul, la biserijci şi mănăstiri, pentru a vesti începerea serviciului divin sau pentru a marca anjumite momente ale acqştuia; p. e x t. şunet produs-prin lovirea aces-ţjii obiect; (regiqn.al) tocălie (2). Îndată... ..lovi In toaca il rasului,.,, doşorţei, v. s. septembrie 14v/25, cf. anon. car. Ah cumpărat toaca cu .22 de zloţi (a. 1780). iorga,D,. xm, 1.61, cf. lb. Toate să-şi păzească a sale ligi şi rlnd, Precum păzeşte popa _a toacei ceas ştiut. negruzzi, s. ii, 190, cf. polizu. Nu-l rnai tţţiţşte... nici toaca din iad. alecsandri, t. 93,9, cf. ,£ostin:escu, cihac, ii, 720. Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin ae la clmp; toaca răsună mai-tare, ClopOtill-vechi împle cu glasul lui sara. eminescu, o. i, 231. Începe a chiti copacii trebuitori; ista-i bun de;-ămlnare,Mia de costoroabe, ista de toacă, creangă., i>. 48. Popa-n toacă toacă La biserica din sat. macedonski, o. i, 86. Păşeşte încet pe Ungă zidul bisericii, bătind In toacă, la început clteva lovituri tari. vlahuţă, r. p. 198. De departe se aude toaca monotonă şi jalnică a bisericii din sat. gherea, st. cr. ii, 172, cf. ddrf, jrhilippide, p. 148. Bai toaca- pentru slujba de miezul nopţii, xurcu, e. 16, cf, barcianu, alexi, w. Toaca de lemn de la biserică, candrea, f. 128. Mi-e dor de toaca din .vecernii, Şi de tălăngi, de verde plai. iosif, p. 64, cf. pamfile, văzd. 128. In timp de secetă, flăcăii fură toaca de ia biserică şi o zvlrl In flntlnă. gorovei, cr. 299. încă trei lovituri. obosite şi glasul de oţel al toaeii se stinse In noapte, hogaş, m. n. 148. Bălăngănesc clopo-, teie, ioncănesc toacele., -.-lungianu, ap. cade. Răsunau marele clopote şi. toacele, teodoreanu, m. u. .68. Era o zi de duminică şi toaca .începu să sune In clopotniţa bisericii albe. sa.d,oveanu, o. v, 561. Şi voi porni lă ceasul clnd toaca baie rar. pillat, p. 144. Paraclisi-erul cocoşat, >cu <ţăcălie roşie, suia treptele Invlrtite ,ale clopotniţei....plnă la toacă şi clopot, arghezi, s. viii, 229. Amurgul cobora din sunetul , de toacă, .blaga, poezii, .75. Un călugăraş In sutană cafenie bătea toaca de vecernie, v. rom. -octombrie 1953, '108. Băteau fără întrerupere clopotele şi toaca de la Sflntul Dumitru. barbu, princ. 18. Luaţi toaca D-a stingă, Ciocanele D-a dreapta, teodorescu, p. ,p. 41. Gata-.i popa cu toaca, Să-nceapă vecernia. jarnI-k — bîrseanu, d. 426. Hotărlră ca să-facă o toacă, marian, t. 169. Noe..., începu a toca In toacă. şez. iii, 106. Dimineaţa mă seulai..,. înaintea clopotelor, înaintea toacelor, pîr-vesco, c. 76, cf. alr ii/i mn 110, 2 810. Clntă cucui sus pe toacă, Pe Vălean la groapă-l pleacă, balade, iii, 181. La noi taie lemnele, La voi cad surcelele .(Clopotul şi toaca), şez. iv, 82. Badea rage Prin plrloage, Lelea-nglnă Din grădină (Clo,patul şi toaca), gorovei, c. 90. <0> (Ca termen de comparaţie, de obicei cu aluzie la sunetul produs prin lovirea repetată a acestui obiect) Inima mi se bate ca o toacă, alecsandri». t. 811. Poc, poc, îmi suna,capul ca o-toacă ide vecernie,clnd porneşte Inlli rar şi- apoi tot mai pHtpit. v. rom,- august 1955, 73. Ai o soacră Ca o toacă, Iese afară Ca o moară, Din gură sloboade ’ pară. sevastos, n. 163. <£ (Prin analogie; sugerînd ideea de zgomot, gălăgie) Ce .este? . Cine se ceartă aici?. . . — Vere AntQhi, vin’ degrabă s,-asculţi toaca de -la balamuc, alecsandri, t..-1 659. Clteva clipe se amestecă şi toaca mămntă a unei căruţi nevăzute de pe şoseaua din vale. ibrăileanu, .a. 150. Sforăiturile şuierătoare ale celor adorm.iţi se amestecau cu toaca necontenită a tampoanelor, călinescu, c. n.- 20. (Fiind vorba despre păsării) O barză, deşteptată din somn, începu deodată să toaceşi toaca ei măiestrită, adliîl răsunătoare In liniştea nopţii, aducea cu o păcănitură de oase uscate, s’andu-aldea, u.. p. 3-1. Vreo mierlă, umflhdu-şi .guşa, bătea toaca rar, agîrbiceanu, s. p. 17. S-a făcut linişte In Frăsinet. A bătut toaca o ciocănitoare. sadoveanu, o. viii, 342. Primele sunete ale toacei cocoşului de munte trebuie reperate pentru a fixa locul. vîn. pesc. martie 1964, 13, cf:. l. rom. 19,68, 127. -0- Fig. Puneţi urechea şi ascultaţi In departe toaca deşteptării ce înconjoară lumea, bo-lliag, o. 240. Dar aud... în. inimă cum prinde o toacă-ncet să bală, Lovind In amintire. pillat, p. 70. 0> (Adjectival-; sugerînd ideea de pustiu, sec, gol, sărac) Amîndoi bătrlnii dară ortul, popii, rămlind In urma lor casa toacă şi o sărăcie lucie, ispirescu; l. 286. Aşa era toacă casa lor şi gol împrejurul ei. rete-, ganul, ap. cadev. <■> (Adverbial; ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) lira surd toacă, alas -27 xii 193.1; 4/3. A găsit casa goală toacă. ddrf. Gara era pustie toacă, rebreanu, nbv. 262, cf. scl 1977» »187. Pămlntu-i îngheţat toacă, că-i ger mare. Gom, diţi bucovina. Gol toacă, zann^e, p. iii, 172. O (în imprecaţii) Bată-te toaca, pamfile, j. ii, 170, ilnsă dracul ce păzeşte, b.ată-l toaca necurat! contemporanul,, -vr, .40.- .Atunciei, ucigă-i toaca, a făcut .pielea dă bivol nojiţe subţirele. şez. iii, 75, Ucigă-l toaca, plodul dracului, ib. v, 40.. Ptiu, bată-tetocili :de om! coman, gl. <0> (În credinţele populare) Tio.aca in (saindin) cer = ,toaca pe care Dumnezeu o bate în cer şi după: care cocoşii îşi potrivesc cîntecul. Începe şă bată toaca In-cer, iar cocoşii pornesc 4932 ToAc — 361 — TOAlEs să clnte. pamfile, cer. 9. Şi clnd loaca-n cer toca, Ea prin Jaberă îmbla, alecsandri, p. p. 23. Poporul crede că există o toacă a lui D-zeu In cer, pe care auzindu-o numai cocoşii Işi regulează clntul. h iv 68, cf. iii, 296. Cocoşul clntă totdeauna la acelaşi timp, pentru că numai el aude toaca In cer. gorovei, cr. 87. (Regional) Toacă la guşă = jujeu (Secăşeni — Oraviţa). alrm sn i h 215/29. <0> Expr. A bate toaca = a se lăuda, a face vîlvă. udrescu, gl. A bate toaca ta urechile surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic; a nu fi ascultat. Cf. barcianu. A(-şi) face urechea toacă = a se preface că nu aude sau că nu înţelege; a face urechea surdă, v. surd. Deputaţii Insă şi regaliştii tşi făcură, cum zicem noi ardelenii, urechea toacă, barîţiu, p. a. i, 532. îi spui, şi el face urechea toacă. şez. ii, 74. A şti şi toaca In (sau din) cer = a şti multe lucruri; a face pe atotştiutorul, pe înţeleptul. Cică-s patrioţi, liberali, progresişti,... oameni mari, învăţaţi de ştiu şi loaca-n ceri. alecsandri, t. 38. Popa cel dobă de carte care ştie şi toaca In cer. ap. tdrg, cf. cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Se vorbeşte că omul care ştie multe, ştie şi toaca din ceriu, h iii 296, cf. 56, şez. ii, 74. A-i1 merge (cuiva) gura ca toaca = a vorbi mult şi fără rost. Gura le merge ca toăca şi de multe ori Intlmplarea adevereşte zisele lor. şez. iii, 127. A fi toacă sau (a fi) uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = (a fi) foarte slab. Tu ai rămas tot uscat... Toacă, nu altceva! c. petrescu, o. P: j, 65, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Clnd ajunse, sora lui... era uscată ca toaca, sevastos, ap. gade. îi numa toacă, alr ii/i h 84/219, cf. mat. dialect, i, 237. (Cu parafrazarea expresiei) Că dacă n-aş mai ofta, Ca şi toaca m-aş usca. sevastos, c. 117. A da cu toaca (peste cineva) == a descoperi, a surprinde (pe cineva) asupra unui fapt. dl, dm. (Prin nord-estul Olt.) A-şi da in toacă = a pomeni de..., a face aluzie la...; a bate şaua să priceapă iapa, v. iapă. Cf. ciauşanu, v. 204. (Prin nord-vestul Munt.) A bate toaca pe vătrai = a sta degeaba; a o duce greu (din cauza sărăciei), a trage mîţa de coadă, v. m î ţ ă. Dar-ar moartea-n el de trai, Că de clnd mă Insurai, Batem toaca pe vătrai Şi-n covată n-am mălai, pop., ap. udrescu, gl. A rămine (cineva) toacă = a pierde toată, averea, a cheltui tot, a sărăci. udrescu, gl. A lăsa toacă (pe cineva) = a toca (cuiva) averea, a sărăci (pe cineva). L-au lăsat toacă şi apoi i-au dat cu piciorul, udrescu, gl. <£> Compus: Uclgă-1 toaca v. u c i d e. ^4-. Bucată de metal 'sau de lemn, în care se bate pentru a da anumite semnale pe şantiere, în ateliere, la stînă etc. A bătut toaca de fier. Lucrătorii de la „Banca Naţională“ se odihnesc, delavrancea, ap. tdrg. Toaca sună neîncetat închiderea, dar deţinuţii... nu se grăbesc să intre In celule, contemp. 1954, nr. 409, 3/5. O simplă toacă vestea terminarea unei şarje. ib. 1956, nr. 516, 4/8, cf. şez. v, 165, alr sn i h 47/2. 2. (De obicei precedat de prepoziţii) Timp al zilei după răsăritul soarelui sau înainte de apus, cînd se bate toaca O) de utrenie sau, respectiv, de vecernie. La Viena... se primesc scrisorile... de dimineaţă plnă la toacă (a. 1814). n. a. bogdan, c. m. 151. Fireasca împărţire a zilei... au fost In trii restlmpuri: ... şi In timpul toacei. săulescu, hr. i, x/8. [Să se hrănească vitele] şi sara la toacă. i. ionescu, c. 3/13. într-o dimineaţă pe la toacă... mi-am luai catrafusele şi-am spalat putina, alecsandri, t. 70. încep a se îmbrăca de pe la toacă. id. ib. 413. Am adormit mort şi de abia a doua zi pe la toacă m-am trezit sănătos. creangă, a. 16. Pe la toacă, s-a hotărît vlntul să bată numai dintr-o parte, caragiale, o. i, 175. O să viu aici In toate duminicile, după toacă, ispirescu, ap.- cade. Pe la toacă ne urcăm pe un vapor mai mic şi plecăm înainte, vlahuţă, r. p. 50, cf. barcianu. înspre seară, pe ia toacă, de-abia să deşteptă, privind nedumerită tn jurul ei. n. rev. r. i, 36, cf. alexi, w. într-o după toacă din luna lui mai. ap. tdrg, cf. pamfile, j..ii, 169. Mamă Dochio, e vremea la toacă, delavrancea, a. 3. După toacă are să vie şi juplnul meu. id. o. ii, 61 300. Clnd muri ?... Cam pe la toacă,! eftimiu, ,.î. 117. Clnd mai erau 2 ceasuri plnă la toacă, cei 10 negustori tşi aduseră aminte de căruţe, galaction, o. 265. într-o zi, cam pe la toaca de seară,... s-a prezentat cu acelaşi ceremonial, brăescu, a. 47. Pe la toacă, trecură Moldova, sadoveanu, o. i, 272. De la narnezi plnă seara — chindii sau toaca, h i 139. Ciobanii împart ziua In modul următor: dimineaţă, la prins;, la amiază, la toacă şi desară. ib. iii 87. Clnd sotţrele este aproape de asfinţit la o distanţă de o suliţă o numeşte vremea tocii. ib. x 329, cf. iii 118j 170, 401, 488, v 210, vi 154, 200, viii2 206, x 15, 96; 208, 260, 277, 356, 378, xn 30, 97, 117, 140, 173, 239, 275, 309, 430, 442, 519, xiii 127, 135, 218, 291, 449, xiv 351, xv 4, 150, 400, 409, xvi 82, 117, 160, 247, 296. Duminică pe la toacă, Pe pădure promoroacă. şez. i, 141. însărai sara la toacă, Mlndra mea la doi să roagă. ib. iv, 232. Foaie verde nucă şacă, Duminică pe la toacă. mat. folk. 1 364, cf. cardaş, c. p. 157. într-o zi cam pe la toacă, Işi ia frlul şi se duce s-aducă nişte cai din ţarină, vasiliu, p. l. 123, cf. alr sn iii h 765/514, ib. v h 1 381/514. O E x p r. A fi soarele la (sau pe la) toacă, se spune cînd soarele se află aproape de apus. Ce de joc şi veselie, Cind e soarele la toacă, coşbuc, p. ii, 16. £ soarele la toacă, după cum spun ţăranii, sadoveanu, -o. ix, 11. Clnd s-a întors Ghiţişor, soarele era pe la toacă. id. ib. x, 612. Ciobanii mulg oile clnd e soarele la toacă, h xvi 259, cf. 227. 3. (Regional; prin analogie cu forma sau cu sunetul produs de toacă 1) a) Clopot care se atîrnă la gîtul vitelor sau al oilor. V. talangă. Cf. chest. iv supl., com. scurtu (Parva — Năsăud), alr ii 5 669/36. b) Cîntar rudimentar folosit de ciobani. Cf. chest. v 7/15, a v 19. + Măsură de greutate, valorînd peste 5 kg (Corbu — Borsec). Cf. chest. v. 7/19. 4. (Regional) Arie de treierat (Salcia — Craipva). gl. olt. Treieram cu caii pe toacă, duâam grlu, bătătoream pămlntu bine şl-l stropeam, ib. 5. Numele popular al unei constelaţii (h ii 4, iii 197, iv 68, v 166, ix 313, x 87, 430, xi 235, xiv 66, xvi 397); pegas (tdrg, pamfile, cer. 169, cade, dl, dm); (la pl.) calea lactee (alr i 1 226/107). Toaca sfinţeşte seara pe la Vinerea mare. marian, s. r. i, 109. — Pl.: toace şi (regional) toci (polizu, tdrg, alr ii/i 2 810/27, 36, 76, 157, 219, 284, 316, 334, 3Ş3). — Gen.-dat.: toacei şi (regional) toacii, tocii, toacăi (tdrg), toachii (ib.). — Şi; (regional) t-ioăcă s.f. alr ii/i mn 110, 2 810/130. — Postverbal de la tocai. TOÂDE s. f. (Bot.; regional) Omag (Aconitum na,-pellus). bianu, d. s. 10. — Etimologia necunoscută. Cf. toaie'2. TOAFĂL s. n. (Regional) Maşină de făcut cîrnaţi (Lisa — Făgăraş), lexic reg. 95. — Pl.; toafăluri. — Din ger-m. Teufel. TOAFLĂ s.f. v. toflă. TOAlE1 s.f. (Transilv., Olt., Ban.) Loc adîne în albia unei ape (curgătoare), unde, de obicei, se formează un vîrtej. V. b u 1 b o a n ă, t ă u, viitoare. Am ieşit din toaie, cu apa şiruind din haine, al lupului, p. g. 43. Noi, copiii, făceam lese să prindem peştele din gtldaiele, crovurile şi toile de pe moşia noastră. id. ib. 82, cf. 50, cade, cl 1975, 133, chest. iv 42/854. Măi copii, mare-i toaia? viciu, gl., com. din banat, plopşor, v. o. 15, novacoviciu, c. b. i, 21, alr ii 6 240/836, a iii 1. -Pl.; toi. -Cf. toi3. TOAIE2 s. f. (Bot.) 1. (Mold., Bucov., Transilv.) Omag (Aconitum napellus, cernuum, mofdavicum, va riegatum etc.). Cf. conv. lit. ’icxnr, 10.56. Pun,., toaie Intr-o oală cu apă la foc. marian, d. 198. Lău-.j 493-7 TOAIFĂ — 362 — TOAMNĂ toarea. :. o fac de regulă din diferite buruieni şi flori mirositoare şi anume:... toaie,... calapăr. id. s. r- II, 55, cf. NA. 278, GHEŢIE, R. M., DDRF, BRANDZA, FL. 520, BARCIANU, GRECESCU, FL. 40, 41, 42, CANDREA, F. 249, N. LEON, MED. 54, BIANU, D. S., TDRG. Fetele care voiesc să fie Inlăi la joc iau floarea numită toaie. gorovei, cr.. 112, cf. dr.. iv, 484, panţu, pl., ŞĂINEANU, D. .U., CADE, BUJOREAN, B. L. 395, SCRIBAN, d., borza, d. 10, h i 48, com. din straja — rădăuţi şi din vicovu de sus — rădăuţi. 2. (Prin Olt.) Molură (Foeniculum vulgare)., borza, d. 70. — Pl.: toi. — Din ucr. toh. TOÂIFĂ s. f. v. toaipă. TOÂIPĂ s. f. 1. (Mold.) Unealtă de dulgherie în formă de secure sau de topor, cu tăişul mare, întrebuinţată mai ales la cioplitul grinzilor; bardă. Cf. damtS, T. 111, SĂGHINESCU, V. 72, TDRG, PAMFILE, I. C. 125, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., H III 38, 49, 118, 210y x 137, 539, xvi 152, i. cr. iii, 251, alr i 1 826/ 5i0, 512, 614, alr ii 6 628/537, 6 703/514, 605. + (în limbajul muncitorilor forestieri; în forma ioaifă) Topor rău (Gura Haitii — Vatra Dornei). arvinte, term. 172. + Epitet pentru o ferrieie proastă (Nem-ţişor — Tîrgu Neamţ). Cf. i. cr. iii, 251. 2. (Regional) Numele unei arme, nedefinite mai îndeaproape. Cf. baronzi, l. 126, h xvi 339. — Pl.: ioaipe şi toipi (alr i 1 826/508, 614). — Şi: toăilă, toăpă (alr i 1 826/508). s. f. — Etimologia necunoscută. TOALfiT s. n. v. toaletă. TOALETA vb. I. Tranz. şi refl. (Familiar) A(-şi) face toaleta (1). — Prez. ind.: toaletei. Din fr. toiletter. XOALfiXĂ s. f. 1. Faptul de a se spăla, de' a se pieptăna, de a se îmbrăca etc.; faptul de a se găti, de a se dichisi; găteală, d i c h i s i r e. Cf. stamati, d. Tu, de cind eşti, nu te-ai îngrijit de toaletă. negruzzi, s. i, 64, cf. polizu. De aceea-i mai bine să se apuce de tualetă tncă cu ziuă. alecsandri, t. 418, cf. lm, ddrf, barcianu, alexi, w. Zgomote, la răstimpuri, produse de sertarele scrinului, de uşa garderobei, anunţau etapele toaletei, ibrăileanu, a. 145, cf. şăineanu, d. u. Domnişoara se afla in dreptul său să-şi urmeze toaleta unghiilor, c. petrescu, î. ii, 148. După o toaletă sumară la otel, m-am dus la teatru, brăescu, a. 198, cf. bl iii, 46. <0 (Ieşit din uz) Cabinet de toaletă = încăpere destinată pregătirii toaletei (1). Cf. costinescu, cade, scriban, d. <0 Loc.. adj. De (sau pentru) toaletă = care serveşte la curăţirea şi îngrijirea corpului. Un servit întreg cu lucruri pentru toaletă (gătire) împodobite cu pietre de mare preţ. cr (1830), 374!/7. Adusese un feredeu mic de stejar..., un burete de toaletă, pomadă de frecat copilul, contemporanul, iv, 394. Scotea din geamantan, clteva obiecte de toaletă şi cărţi, bacovia, o. 223. Contaminarea este posibilă şi prin obiecte de toaletă-. abc săn. 361. •O Expr. A-şi face toaleta = a se găti (spălîndu-se, pieptănîndu-se, îmbrăcîndu-se etc.). A doua zi apoi fac Toaletu cum le plac. mumuleanu, c. 125/4. Abia aveam vreme a-mi face toaleta, negruzzi, s. i, 53, cf. polizu. Tocmai acum pe la ora 11 ajunsese să se scoale şi să-şi facă toaleta, slavici, n. ii, 270, cf. barcianu. Mă glndesc să-mi fac toaleta vreun ceas. bacovia, o. 239. în faţa unui ciob de oglindă, doi ungători se îm-brlnceau să-şi facă tualeta. bart, s. m. 96. Regele se lasă servit, dar Işi face toaleta şi singur, t iulie 1964, 31. (Prin analogie) Hulubii s-au dus să-şi facă toaleta pe streşina hambarului, cazimir, gr. 72. Acum le auzim pe toaie de-a valma, făcindu-şi toaleta matinală, vîn. pesc. februarie 1964, 15. (F i g.) Dimineaţa, la ora 8, ... se face toaleta magazinelor, sadoveanu, o. ix, 272. A face toaleta (unui bolnav) = a pregăti un bolnav pentru operaţie. A face toaleta (unui condamnat) = a pregăti un condamnat pentru execuţie (tunzîndu-1 şi schimbîndu-i veşmintele). Doi-trei bărbali aşteaptă aci să vie călăul „ca să le facă toaleta“. camil petrescu, t. ii, 609. 2. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte şi de podoabă (femeiască); p. r e s t r. rochie. Strălucirea şi bunul gust a toaletei damelor. . . făcea o frumoasă privire in această adunare, cr (1838), 63/10. Galeria de ceea parte era plină de dame tn cele mai alese toalete. gt (1839), 912/31. I se desfăcu sacul de plnză şi toaleta nu pătimise nimica, codru-drăguşanu, c. 104. laşul, cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete,. . . acum se zbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. russo, s. 29. Amlndoi păzeam tăcere gtndind, el la Olga, eu. . . la toaleta pentru balul de la club. negruzzi, s. i, 46, cf. polizu. Toaleta femeilor cochete din zilele noastre, filimon, o. i, 131, cf. costinescu. Mamă-sa suridea de fericire, văzlnd dorinţele fiicei sale pentru eleganţa toaletei, bolintineanu, o. 458. Cu toaleta ei dezorganizată, cu părul vllvoi, cu ochii aprinşi In cap şi cu faţa roşie ca slngele. eminescu, p. l. 84, cf. barcianu, alexi, w. Purta toalete ca orice cucoană de la oraş. agîrbiceanu, a. 130. Mireasa zăbovi puţin, plnă se schimbă intr-o elegantă toaletă. de călătorie, rebreanu, i. 252, cf. şăineanu, d. u. Lumea se duce şi vine din oraş; peste tot preocupări serioase şi toalete subţiri şi scurte, bacovia, o. 227. La nuntă, surorile miresei se cuvine să aibă toalete nouă. sadoveanu, o. xi, 479. Cum iţi place noua mea toaletă? vinea, L. ii, 46. Trecu printre perechile gălăgioase, lăsînd privirile să-i lunece cu indiferenţă peste figuri şi toalete, v. rom. februarie 1969, 30. <$■ Fig. Bunul oraş începu a-şi schimba toaleta şi. . . ne pare rău căci e slut astfel îmbrăcat, jumătate cu frac şi jumătate cu şalvari roşi. negruzzi, s. i, 70. F. un spectacol foarte curios pentru un călător de a asista la deşteptarea unui oraş şi de a-l surprinde In toaleta de noapte, alecsandri, o. p. 284. Stă mohorit deoparte gardul brun, Doi brazi In toaletă de Crăciun întind asupră-i braţele lor ninse, cazimir, l. .u. 37. 3. (Şi în sintagma masă de toaletă) Mobilă compusă dintr-o oglindă şi dulăpioare, rafturi etc., unde se ţin obiecte necesare îngrijirii corpului. Cf. stamati, d., man. sănăt. 26/14, polizu, costinescu, lm. Scoica e pe masa de toaletă a unei domnişoare, ionescu-rion, s. 258, cf. ddrf, şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Periile, cutiile... de pe masa de toaletă, arghezi, s. xi, 29, cf. dn2, cl 1968, 316, a v 15, ix 1. <£> (Rar) Cutie .(sau, învechit, besactea) de toaletă = cutie in care se păstrează obiectele necesare curăţirii şi îngrijirii corpului. Cf. polizu. Tata i-a dat un ceasornic frumos, mama — o bescclea de toaletă, eminescu, p. l. 66. 4. (Şi în sintagma cabinet de toaletă) Closet. Cf. CADE, SCRIBAN, D., DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: toalete. — Şi: toalet (mumuleanu, în l. rom. 1969, 50), tualet (graur, e. 44) s. n., tualetă s. f., (formă coruptă) taoletă (alr i 16/725), tauletă (pHi-lippide, p. 162, alr i 16/980, 984, a v 15, ix 1), doa-16tă (polizu) s. f. — Din fr. toilctte. — Toalet, tualet < rus. TyajrCT. TOÂIJPĂ s. f. (Regional) Ceată, grămadă, droaie. Cf. ddrf, tdrg, cade. Iată ca vede omul o toaipă de oameni inăintea sa alerglnd şi striglnd. sbiera, p. 234. — Pl.: toalpe. — Din ucr. TOJina. TOÂMNĂ s. f. 1. Anotimp care urmează după vară şi precedă iarna, cuprinzînd (în emisfera boreală) intervalul dintre echinocţiul de la 23 septembrie şi solstiţiul de la 22 decembrie, caracterizat prin scăderea temperaturii, micşorarea treptată a zilelor, veş-tejirea vegetaţiei etc. Ţara Italiei ierni ca acestea nu 4944 Toamnă — 363 - Toamnă * are niciodată, ci foarle bllnde, cum slnt la noi toamnile. m. COSTIN, o. 269, cf. ANON. car. Toamna friguroasă, tinoasă (a. 1733). gcr h, 26/21. Duminecă de va fi naşterea lui H[risto]s,. . . toamna [va fi] vinturoasă (ar 1750)'. id. ib. 58/32. [Nilul] arăllnd vremile anului: vreamea săcerişului,. . . vreamea toamnii. aethiopica, 61v/8, Cf. MAN. GOTT. 135, DRLU, CLEMENS, LB, POLIZU, costinescu, cihac, i, 281. Se scutură salclmii de toamnă şi de vlnt. eminescu, o. i, 129, cf. 26. Era toamnă, şi aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. caragiale, o. iii, 1. Toamna era pe sflrşite; se întuneca devreme. vlahuţX, o. a. iii, 90, cf. ddrf, philippide, p. 181; barcianu, puşcariu, et. wB. Era acum toamna, căzuse frunza plopilor, iar glrlele prinseră gheată. DtrNĂREANu, n. 128. Amurgul toamnei mohorlle ne-a despărţit atunci cărarea, goga, poezii, 144. E un sfirşit de toamnă, ploios şi umed. anghel — iosif, c. l. 167, cf. PAMFILE, VĂZD. 91, DR. I, 372, IV, 706, ŞĂINEANU, d. u. Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza de ce pică. bacovia, o. 82. Nu mai ştia dacă e toamnă sau vară. sahia, n. 81. Toamnele noastre de la poalele munţilor ce dulci şi ce prieteneşti slnt de obicei! sadoveanu, 0. vi, 347. Toamna prinde iară... un rod îmbelşugat. 1. barbu, o. 8. E toamnă, Se coace Pelinul In boabe de struguri, blaga, poezii, 49. Dacă toamna esle secetoasă,, ceea ce este frecvent In tara noastră, tn timpul iernii grlnele răsărite degeră uşor. săvulescu, m. u. i, 143. Nici toamnele, nici primăverile de altădată Nu au lăsat urme In voi. beniuc, v. .24. Amiaza se răsfăţa tn hamacul de aur al toamnei, vinea, l. i, 5. Era o toamnă rece, cu ploi nesflrşile. h. lovinescu, t. 365. Nu s-a petrecut nimic deosebit, Era numai o toamnă :cam tlrzie. v. rom. decembrie 1964, 76. Aburii premergători ai cetii şi brumelor puneau zăbranic alb pe vitrinele toamnei şi ale oraşului, ib. decembrie 1970, 126. Şi ca toamna doblndală Să vă fie-ndeslulată Casa. teodorescu, p. p. 22. Glndil-am, mlndră, glndit Să mă las de-al tău iubit, Dar inima iar mă-nloarnă Să te iubesc pin’ la toamnă, jarnik — bîrseanu, d. 42, cf. şez. i, 128, alr i 173. Că ce clşligi tu-ntr-o vară, Eu clşlig numa-ntr-o seară Şi beau cu mlndra-ntr-o toamnă! balade, ii, 313. Vine toamna cu bruma Şi-i uscă toată frunza, folc. transilv. ii, 110. Să vă găsim fericiţi... Ca toamna cea bogată, Cu toate îndestulată! folc. mold. i, 273, cf. zanne, p. i, 72. <0> (Personificat) Toamna, mlndră ţesătoare, Pane furca-n brlul ei Ca să toarcă şi să fese. alecsandri, p. iii, 261. Toamna, cu-a ei albă frunte Şi cu galbenii-i conduri, A lăsat argint pe munle Şi rugină pe păduri, topîrceanu, o. a. i, 16. Sus In deal, la strungă, Aşterntnd pămîntului Haina ei cu trenă lungă..., S-a ivit pe culme Toamna, id. ib. 38. Peste apele azi tulburi care poartă-n ele norii, Toamna suflă greu şi rece pin’ la marginile zării. d. botez, p. o. 50. Pe zdreanfa toamnei mari s-au prins Medalii triste de lumină, voiculescu, poezii, ii, 29. Toamna clnta cu ciudate glasuri la ferestre, sadoveanu, o. v, 686. Toamna şi-a întins marama de aramă pe zăvoi, pillat, p. 9, cf. 146. <)■ F i g. (De obicei determinat de „vieţii", vîrstei", simbolizează apropierea bătrîneţii, a sfîr-şitului) Vrea să-i vină toamna vlrstei cei bărbăteşti cu rod..: ţichindeal, f. 182/7. Vremea grăbeşte, e călătoare, P-ale ei aripi grăbim şi noi. La toamna vieţii. heliade, o. i, 149. Flori din toamna vieţii, alecsandri, poezii, 343. Clnd toamna vieţii vine, o frunte se-ntris-tează, Amorul rupe arcul şi zboară rlzător. bolintineanu, o. 4, Cf. ■ ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Atunci, inirlnd In simpla, obşteasca armonie Cu iot ce-l limitează şi-l leagă împăcat, In toamna lui, copacul se-nclină către glie. i. barbu, j. s. 5. O (Regional) Dulcele toamnei = postul Crăciunului. în ziua de 14 nov. se lasă sec de dulcele toamnei sau de postul Crăciunului, care începe a doua zi. pamfile, s. t. 119. Moşii de toamnă v, moş (I 5). ^ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întimplă toamna (X), cape este caracteristic acestui anotimp. Cf. lb, polizu. ŞurăA sara cea de toamnă, eminescu, o. i, 83. Vin- tui de toamnă, rece şi umed, tiuie In rămăşiţele frunzelor zglrcite, risipite in crăcite copacilor, delavrancea; t. 165. Doarme plugul pe rotile, în pacea serilor de toamnă, goga, poezii, 6. Ploaia de toamnă îşi are povestirea ei', pamfile, văzd. 113. Vlntul de toamnă începu să bată. gîrleanu, l. 41. Era o zi frumoasă de toamnă, bujor, s. 95. Peste groapa lui pornesc Vln-turi lungi de toamnă, topîrceanu, o. a. i, 8. Orăşelul se deştepta, înviase acuma, In buciumările vlntului de toamnă, sadoveanu, o. i, 114. I-l adusese maică-sa ... In palatul cel întunecat de ploi al acelei luni de toamnă, barbu, princ. 34. Dinspre munţi, bătea un vlnt subţire de toamnă timpurie, v. rom. octombris 1964, 52. (Precedat de cuvinte care denumesc plante sau fructe, indică o varietate, un soi) Leamne de fo[a]mnâ fără de roadă (ante 1618). gcr i, 49/38. Griu de toamnă, lb, cf. barcianu, alexi, w. [Griul] care se seamănă toamna, numindu-se deopotrivă şi griu de toamnă şi ghircă sau tunsar. pamfile, a. R. 103. Cinepa de toamnă (cea femelă) este cea care rămîne verde plnă clnd se culege, id. ib. 169. Prună de toamnă, dr. i, 360. Mere de toamnă, bul. grăd. bot. i, nr. 3, 80. Brlnăuşă de toamnă, borza, d. 50. Se coc strugurii de toamnă, bănulescu, i. 40. Iară cinepa de toamnă în şopron stă ca o doamnă, jarnik — bîrseanu, d. 457. Bureţ d-ăi negri de toamnă, alr ii 6 404/784. Viorele de toamnă, alr sn iii h 643/157. <0 L o c. a d.v.' Astă-toamnă = în toamna trecută. Iar clnd au fost astă-toanmă s-au fost sculat Dragul Ceauşul de au dat el vin (a. 1713). iorga, s. d. xiv, 13. Astă-toamnă era bine Că-mi zicea mindra: juplne. jaknt'k — bîrseanu, d. 72. ta toamnă = a) cînd va veni toamna» în timpul toamnei viitoare. Ba s-a însura la toamnă, ba — la iarnă, ba — la primăvară, creangă, p. 141, La toamnă, clnd frunza va îngălbeni,. . . Tîrziu, In geamul lău, încet, cu o monedă voi suna. bacovia, o. 61. Tu ai nevoie de bani,... la toamnă, vinea, l. ii, 199. Las’, mlndră, că le-om sflrşi La toamnă, clnd oi veni. jarnIk — bîrseanu, d. 118, cf. 258; b) (regional) în timpul toamnei; toamna (2). Clnd la toamnă, unde era să culeagă ce au semănat, ploaia topise toată sarea şi nu mai rămăsese nimica, pop., ap. gcr ii, 365. Pe (sau în) toamnă = în timpul toamnei; cînd va sosi toamna. Pe toamnă se pomeneşte cu un alt argat că-i aduce un burduşel de brînză. ispirescu, l. 209. Se gln-dea că o să-şi facă In toamnă o căsuţă a lui. camil petrescu, o. i, 25. Pe toamnă nu mai mănînc nimic. călinescu, c. o. 121. Spre toamnă = spre începutul toamnei. Clnd înfloresc copacii spre toamnă sau de se fac două rlnduri de fragi, are să fie toamnă lungă. gorovei, cr. 380. A fost o secetă care a ţinut... plnă acum, spre toamnă, bănulescu, i. 40. De cu toanină sau (învechit, neobişnuit) de toamnă = fiind încă toamnă. Tlmplalu-s-au după această peire a teşilor In Moldova la anul, şi mai mare peire In Ţeara leşească, ciuma, in şese luni de cu toamnă, ureche, let.2 i, 135. De toamnă au trimes la Craiova... o somă de oaste cătane. amiras, let.2 iii, 123. Să se curăţe brazdele făcute de cu toamnă pentru scurgerea apei. i. ionescu, c. 6/4, cf. 10/14. <0 Compuse; floarea-toamnei = brînduşă de toamnă (Colchicum autumnale). Cf. alr sn iii h 643/192; flori-de-toamnă = dediţei (Anemone pulsatilla). Cf. alr ii 6 279/2. 2. (Art.; cu valoare de adverb) în timpul toamnei (1). Sărbătorile mari ale lui Bacchus se făcea toamna la culesul viilor, heliade, o. ii, 174. Voi şi d-aia trăiţi mult... că toamnili, la cules, gustăriţi struguri pe ne-mlncate. jipescu, o. 54, cf. 45. Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, eminescu, o. i, 76. Toamna Urziu în noaptea cu lună, Cum vljlie codru Şi geme şi sună! coşbuc, p. i, 187. Plouă toamna cu fulgere şi. lunete ca vara. pamfile, văzd. 115. Eu am rămas... Ca să culeg cu ochii livezile de prun Clnd alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge, pillat, p. 68. Toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat. i. barbu, j. s. 5. Adună vara griul, culege toamna roade, călinescu, l. l. 15. Toamna Siringi din aer 4944 5 TOAMPSIÎC - 364 - Toană» funigei, blaga, poezii, 71. Toamna începe să lucreze poreove şi stele, pentru colindători, t decembrie 1964, 6. Vara le năra Şi sus le mina,... Toamna le aduna Şi-aici le tomna, pop., ap. gcr ii, 329. Am un bade ca ş-un steag... Şi mi-e frică că s-a pierde Ca şi toamna frunza verde, jarn?k — bîrseanu, d. 52. Toamna, clnd găseşti In ghindă de stejar vierme, arată că anul viitor va fi productiv, şez. ii, 197. Drag îmi este mirele Ca toamna strugurele, polc. transilv. ii, 91, cf. i, 36. <$> Expr. Toamna se numără bobocii v. boboc. 3. Numele unei hore şi melodia după care se dansează. Cf. varone, d. 150, id. JOC. rom. n. 129. — Pl.: toamne şi (popular) tomni (alr i 173). — Lat.* automna (< autumnus). TOAMPSEC subst. v. toapsec. TOANĂ1 s. f. 1. (învechit) Pornire violentă, furie, Înverşunare, întăritare. Ei cu mulţii vin cu grea toană Şi să-nviteadză Să mă ia-n goană, dosoftei, ps. 181/ 19. Văz toată ioana omenească (cca 1758). gcr ii, 57/19. 4- (Sens curent; mai ales la pl.) Capriciu; (rar) paraxenie, paraxin, (popular şi familia^) pîrţag (1), (farriiliar) bîzdic, (popular) pandalie, (învechit şi regional) nacafa (v. nafaca II 3), pală5, (regional) năbădăi (v. năbădaie 2), năvîrlii, piezi (v.-pia-z ă), toană2 (1), trăsneală (3).. V. chef,, manie, naz, poftă. Ştiu tare bine că zulca nu-V vine totdeauna, ea-l apucă clteodată ca Ioanele, ş-apoi ll lasă iară. kogălniceanu, în pr. dram. 426. Ale ei toane de nevoie împlinind, c. stamati, p. 295, cf. polizu. Se obişnuise cu toanele amicului său. vlahuţă, o. a. 119. Ilustrule profesor, ce demon, care toane Te-au îndemnat a scoate din vechile cartoane Acele mici notiţe. . . ? I. NEGRUZZI, S. II, 17, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P.-61, 148, barcianu. Vai de cel ce l-o vedea, căii preface dupe cum o apuca-o toanele, delavrancea, v. v. 256, Cf. .\lexi, w., bianu, d. s., tdrg. Eu clteodată ăm toane, zise el. agîrbiceanu, l. t. 166. Am clteodată şi eu toanele mele de lux. hogaş, m. n. 162. Trebuie să te supui toanelor lui, să te faci mititel şi să te resemnezi. rebreanu, nuv. 182. Am clteodată... unele ioane care mi-au adus... pagube, galaction, o. 63. Numai clnd şi clnd are clte o toană că-i vine aşa din senin un chef de vorbă, stănoiu, c. i. 113. Şi urmează leafă grasă, Tot ce cade de la masă; Cu grămada, după toane. arghezi, s. v, 105. Deprins să se supună toanelor secretarului,. .. se culcase pe jumătate îmbrăcat, galan, b. ii, 172. îşi alegea orele de lucru după toanele lui. vinea, l. i, .55. Am o toană, prea sfinţite şi veliţi boieri. barbu, princ. 2.26. Nu le puteai lua după bătrin, el avea toane şi niciodată nu puteai şti dacă face un lucru tn glumă ori In serios, v. rom. noiembrie 1964, 18. Femeia ştia toanele lui şi nu s-a mai pus cu dlnsul la price, sbiera, p. 291, cf. rădulescu-codin, î. 364, com. din straja — rădăuţi. 0> Fig. Norocul are toane şi ciudătii surprinzătoare, galaction, o. 110. Cei doi prieteni. . ., pe care o toană iute şi tainică a soartei li despărţise, s-au găsit iarăşi la locul lor. stănoiu, c. i. 70. Anii, paţă-i-ar pustia! De toana lor nu scapă ni-menea. frunză, z. 59. <£■ L o c. a d j. Cu toane = capricios, inconsecvent; răsfăţat2, tonatic, (regional) toncos, tonos. Era cu ioane, atlt cit la unele să arăta pre harnic..., dar şi cam grabnic la mlnie. neculce, l. 318. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil, Clnd ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april? eminescu, o. i, 157, cf. 160. ll lăsai la o parte ca pe un om cu toane, gane, n. iii, 70. [Vlntul] adoarme-acum, ca un Copil eu toane, iosif, p. 20. Omul se opri, mormăind o sudalmă împotriva unei asemenea muieri cu toane. sadoveanu, o. x, 555, cf. Puşcariu, l. h. i, 358, scriban, d., dex, şez. ix, 149, i. cr. iii, 219. Măi, da cu toane e ficioru-meu! l. costin, gr. băn. 202, cf. no-vacoviciu, c. b. i, 21. 0> Expr. A-i veni (cuiva) (o) toană (sau toana, toane, toanele) = a-1 apuca (pe cineva) furiile; a se înfuria, a se enerva. Bine că ne-au veriit toană, BJtăi%iati să-l luăm in goană, dosoftei, ps. 231/9, cf. 438/2. Mă tem să nu-i vie-o toană să n? strlngă-acum de glt. pr. dram. 363. Iar i-au venit toanele ghiujului. alecsandri, t. 369. Ce ai mamă? întrebă Făt-Frumos. — Nimica, zise ea, mi-au venit şi mie toane, eminescu, n. 20. Din senin tji vine-o toană, vlahuţă, p. 109. Ades şi mie toane-aşa îmi vin. Dar ast îndemn, zău, clluşi de pufin, gorun, f. 47, cf. şez. v, 163. (Fig.) Vintului ii veni toana să tragă 0 raită prin capitala noastră, sadoveanu , o. i, 650. + (învechit, rar) Părere (ciudată, bizară) Insămnă-rile şi toanele unor mai pre urmă istorici, la ivală şi la arătare să scoatem, cantemir, hr. 300. + (Mai ales în legătură cu verbele ,,a fi“, ,,a se afla“, „a se găsi“ etc.) Stare de spirit, dispoziţie (bună sau rea). Bun mai era şi părintele Duhu, cind se afla tn toane bune. creangă, a. 76. Pe d. Costică l-am văzut şi-l văd adesea; este in ioane foarte pesimiste, caragiale, o. vij, 100. Cată acum vreme cu prilej să poată intra la vodă cind o fi in toane bune. ispirescu, u. 229. Acum, ca să le-aduc In toane bune, Gătit ca domnişor l(i vin. gorun, f. 64. Preotul era in toane deosebit de bune. rebreanu, i. 136. Pindisem, ca să găsesc in toane bune pe comandantul de batalion, camil petrescu, u. n. 193. Tremura cînd simţea că domnul căpitan nu-i In toane bune. sadoveanu, o. ii, 416. Eşti in toane rele azi. vinea, l. ii, 64. Ce să spui! M-au şi găsit tn toane bune. t decembrie 1964, 14. A aşteptat.. . tăcut, In toane rele. v. rom. ianuarie 1966, 74. ll găsi acasă şi in toane bune. şez. i, 205, cf. pamfile, j. iii, 95. <0> Expr. A fi într-o .Ioană = a fi într-o ureche, a fi maniac. Vino, mamă! Lasă-l In pace! Vezi că-i Intr-o toană! Com. din urca — cîmpia turzii. + (De obicei urmat de determinări) Criză; atac. Mă fac din vreme In vreme că am toane de nebunie, alecsandri, t. 515. Sc vede că era intr-o toană de nebunie şi nu ştia ce făcea. id. ib. 523, cf. cihac, ii, 414, 533. Uneori o apucau toane de răutate, vlahuţă, o. a. iii, 36. Nu te apucau toate toanele nebuniei? ciauşanu, r. scut. 62. După o nouă toană de nervi a prinţesei,... ţinură o sfătuire. pas, l. i, 162. I-a trecut toanele, i. cr. iii, 219. ^ F i g. (Exprimînd intensitatea, violenţa unei acţiuni) Rafală, ropot; izbucnire. Stropii nevăzuţi izbeau toane-toane in uşă şi tn geam. galaction, o. a. i, 369. O toană de vlnt primăvăratic dădu buzna In caleaşcă. v. rom. octombrie 1960, 54. <*> Expr. A trage (sau a se porni pe) o toană de pllns = a trage o porţie, un ropot de plins; a izbucni în plins. De părere de bine, ti trase o toană de pllns pe răvaş, vlahuţă, o. a. 103. Se porniseră pe o toană de pllns clnd s-a aflat că intr-adevăr începuse războiul. pas, l. i, 264. Împăratul, după ce mai trage o toană de pllns,..- li Ingropă cu cinste, rădulescu-codin, î. 158, cf. 113. + Fig. Mişcare repede, capricioasă, violentă. Calul roib săltă intr-o toană furtunoasă. SADOVEANU, o. XXI, 420. 2. (Popular) Interval de timp, răstimp (scurt). L-a mai îngrozit o toană, pann, p. v. i, 36/26, cf. polizu. Se mai miră o toană clnd li spuse că trebuie să fie îmbrăcat. ispirescu, l. 191. Prinse a mai prigoni lumea o toană. id. u. 87. Stătu o toană pe glnduri. delavRan-cea, s. 241. După ce împăratul se odihni o toană din povara cuvlntului, scoase din sin pairu chei. f (1886), 414, cf. ddrf. Fata plecă ochii-n jos şi urmă iar o toană de tăcere, sandu-aldea, u. p. 208. I-ai măi prins vreodată? — Doamne fereşte! Şi doar i-am piii-dit eu o toană. id. a. m. 185, cf. şăineanu, d. u., cade. După ce a mai colindat o toană cu jelbe după alte slujbe, iar s-a înhămat la săpat, klopştock, f. 192. După ce se mai privi o toană; Incălică şi plecă pe sus, încet, cum zboară vlntul primăverei. vissarion, b. 49. Am să am cu mine buciumul ş-am să zic o toană, sadoveanu) o. ix, 19. Umblăm o toană prin preajma boierului, stlrnind vlnatul. v. rom. noiembrie 1960, 38. <0> L o c. adv. într-o toană = de la o vreme, la un moment dat; într-un răstimp. Intr-o toană, clnd dami'geană şi trupurile noastre nu mai erau ameninţate, prietinul 1 meu, Panait, doblndi glas. sadoveanu, o. xvi, 14. 4946 TOANĂ2 — 365 — TOARCE O toană = puţin, cttva. Cară-te cit e cu cinste, că-ii mai lungesc urechile o toană! caragiale, o. iii, 39. — Pl.: toane. i— Postverbal al lui tuna. TOÂNĂ2 s. {. 1. Loc bogat in peşte, unde se aruncă năvodul2. Dă-mi drumul puiului Să-fi spui toana peştelui. pXsculescu, l. p. 177. Şi el, frate, să ducea La apa Vidrosiilui Unde-i toana peştelui, graiul, i, 74, cf. 75. + (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care arată felul) Grămadă, mulţime de peşti; banc (atila, p. 101); stol de păsări (pamfile, j. ii, 170, iii, 95); haită de lupi (alr sn iii h 676/605). Toanele In milioane de scrumbii se abat tn călătoria lor prin porturi, atila, p. 101. Trec toanele de scobai. bXcescu, p. 77. + (Regional) Adunare cf. puşc^Riu, l. r. i, 358, scriban, d., m. d. enc. <$■ "'E x p r. A da (sau a trage) toana (sau o toană) = a arunca năvodul2 şi a-l scoate. Cu tiflanul pescuiesc cel puţin şase oameni, cu două dube; tn acest caz ei dau toană mai lungă, antipa, p. 454. Apucă amîndoi de lopeţi spre a. trage „ioana" la vale, care ţine clţiva kilometri, id. ib. 515. El p-alU nu se lăsa; Năvod In mare-arunca, Două-trei toane trăgea, teodorescu, p. p. 95. Trase o toană, trase două, Trase toane plnă-n nouă. pXsculescu, l. p. 176. Dete-o toană, Ijete două. Clnd fu toana a d-a treia, Prinse puiul Iudii-ăl mic. pamfile, s. v. 25. A. Întinde toana = a desfăşura larg năvodul2. Amtndouă dubele ■ pornesc tn direcţii opuse ca să „facă ocolul" şi să cuprindă Intre aripele năvodului un spaţiu cit se poate de larg; atunci se zice că au întins toană, antipa, p. 473. A Închide toana = a aduna, a strînge năvodul2 cu peşte. La un semn al vătafului, lotcile pornesc una spre alta, spre a se împreuna $i, tncrucişlndu-se, a închide toana. id. ib. ^ Timpul cuprins intre momentul aruncării şi cel al scoaterii năvodului2. _Cf. chiriţescu, gr. 255, pXsculescu, l. p. 383. + Spărtură făcută în gheaţa unei ape pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă, ochi1, (regional) produf. Cf. ddrf, şXineanu, d. u., CADE, DEX, NOVACOVICIU, C. B. 11, 21. 3. Loc unde se bat peştii; bătaia peştilor; boişte. în timpul toanelor, scobaiul esle cel mai des peşte de pe Şiret. bXcescu, p. 151, cf. alr ii 6 240/886. 4. Perioada clnd peştele umblă după mincare; obiceiul, felul de a se manifesta al peştelui cind umblă după hrană. Chiar la tentaţia acestui vierme, peştele rămtne indiferent clnd e tn repaos sau clnd nu-şi are toana mlncărei. atila, p. 58. în toanele mtncărci, păstrăvul nu face declt o mică excepţie de la regula celorlalţi peşti. id. ib. 180. + Timp potrivit de prins peşte. Peştele se prinde clnd c toana lui. scriban, d. — Pl.: toane. — Din ucr. Tona*, rus. tona. TOÂNĂ3 s. f. v. ton3. TOANCĂ1 s. f. Loc cu apă adîncă la cotiturile riurilor de munte; bulboană, viitoare, yîrtej. Cf. CIHAC, II, 414, ddrf, barcianu, alexi, -w., antipa, p. 84, î. brXescu, m. 72, pascu, s. 228, rf ii, 296. Prin toancele de piatră, vljlitul Nahlapilor in spumă era groaznic, pillat, p. 166. — Pl.: toanc'e. — Şi: tionc s.n. antipa, p. 84. — Din ucr. *tOHbKa. Cf. rus. t o h h k a. TOAîVCĂ2 s. f. 1. (Regioţjal) Toană1, capriciu (Ţa-gu Reghin), viciu, gl. într-o toancă am făcut astă. id. ib. 2. (Prin Ban.; în expr.) A pune In toancă = ,,a pune in răspundere". Cf. l. costin, gr. bXn. 202, NOVACOVICIU, c. b. i, 22. — Pl.: toance. — Cf. t 6 n c a. TOÂNCA3 adj. v. tont. TOÂNCHIN, -Ă adj. (Regional) „Prostănac şi surd; tont“ (Sibiel — Sibiu), lexic reg. ii, 64. — Pl.: toanchini, -e. — Cf. t o n t. TOAlVE subst. (Prin Băn.; în e x p r.).Mi-i toane = mi-e greaţă, îmi vine să vomit. Com. din oraviţa, novacoviciu, c. b. ii, 21, alr ii/i h 102/29. — Pl.: toane. — Din ser. tona. TOANET subst. (Regional) Necaz (2) (Valea Timişului — Caransebeş), l. costin, gr. bXn. ii, 195. Mi s-a pus loanet pe suflet, id. ib. — Pl.: ? — Cf. ser. t o ti a „întunecare, turburare". TOAlVGĂ s. f. (Regional) Talangă (I). Cf. teaha, c.' n. 274, com. din capu codrului — gura humorului. — Pl.: toange. — Formaţie onomatopeică. Cf. ţ o a n g ă. TOANTĂ s. f. (Regional) Ciocănitoare (Dendroco-pus medius) (Traian — Turnu Măgurele). bXcescu, pXs. 165. — Pl.: toante. — Etimologia necunoscută. TOÂPĂ s. f. v. toaipă. TOĂPSEC, -Ă subst., adj. 1. Subst. 1. (învechit) Otravă, venin. [Scorpia] coada cu venin şi loapsăc tntrarmtndu-şi. cantemir, hr. 22, cf. 889. Supt unghea deagetului mai vrăjmaş toapsec declt dintele viperii sta. id. ist. 84. TOţi antidotul toapsăcului. . . ‘să-l arate, pre papagal. . . rugară, id. ib. 114, cf. anon. car., DDRF, TDRG, CADE, ROSETTI, L. R. I, 84, SCRIBAN, D. <0> Fig. Cine înghite zahărul vicleşugului, acela borăşte toapsecul sufletului, cantemir, ist. 121. Din slovele corbului loampsăcul răului i se cunoaşte, id. ib. 297. 2. (Regional; in forma toapsică) Boală venerică. Dute-n toapsică! Com. drXganu, cf. paşca, gl, 3. (Rar) Dizenterie; diaree; (popular) vintre. Cf. scriban, d. II. Adj. (Prin Olt.) Amar ca fierea, foarte amar. Cf. plopşor, v. o. 15. E toapsăcă. ciauşanu, gl. — Şi: (învechit, rar) toâmpsec subst., (regional) toăpsică, topsică (philippide, p. 66) s. f. — Lat. toxicum. TOAPSICĂ s. f. v. toapsec. TOARCE vb. III. 1. Refl. (învechit) A se îndrepta spre un punct, schimbînd direcţia; a se Întoarce. Clndu toarnă-se (toarce-se-va h) dracul mieu tnrapoi, nu putu şi pieru de faţa ta. psalt. 12, cf. scriban, d. 2. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A răsuci cu mina şi cu ajutorul fusului fibrele (de lînă, de cinepă etc.) trase din caier, pentru a obţine fire care pot fi ţesute, tricotate etc.; a prelucra fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale, pentru a obţine fire necesare industriei textile; a fila. Şi de veşminte ce vă grijiţi? Socotiţi crinul satelor cum creaşle neuslenindu-se, nece toarce! coresi, ev. 215! Muierile Insă care era nitndre cu mlnule torcea, po 299/24. Torcea păr de capră. ib. 300/2. îmbrăcară pe soru-sa foarte frumos, şi o trimisără la apă, fiind cu vasul In cap pus... şi torcea şi cu furca, herodot (1645), 278. Nu lucr'ă, neci torc. n, test. (1648), 8v/34. Toate muerile... au tors părul de capre, biblia (1688), 652/13, cf. anon. car., 24 - c. 857 4960 toarce — 366 — TOARCE lex. mars. 206, 231. Să afla singură... torclnd o Îmbrăcăminte de porfiră. beldiman, n. p. ii, 4/2, cf. clemens, drlu, lb. Femeile. . . n-au ce toarce fiindcă , n-au sămănat. i. ionescu, c. 42/13. Zoiţa, pe scaun, . toarce, pr. dram. 331. Ar fi rămas acasă să toarcă şi să ţese. negruzzi, s. ii, 209, cf. polizu. Acolo găsi 'patru femei, dintre care două torceau. filimon, o. i, 105. Ţi-a cumpăra mama o furcă să torci un fuior. alecsandri, t. 105, cf. cihac, i, 282, costinescu, Două june surioare... Torc mătăsuri aurite, bolintineanu, o. 88. Lingă prispă torcea o fală frumoasă. eminescu, n. 8. La Humuleşti torc şi felele şi băieţii. creanga, a. 47. Cit-ii ziulica de mare toarcem, coasem. ispirescu, l. 49. Vedem femei torcind, înalte, svelte, ca faţa luminoasă, vlahuţă, o. a. ii, 165. Fac lucruri femeieşti. .., adecă peaptănă, scarmănă un cojoc, torc. MARIAN, NA. 267, cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 44, BARCIANU. Cu tine două fete stau Şi torc In rlnd cu tine. coşbuc, p. i, 192. Femeile mai toarseră cltva, cam pină la ctnlatul cocoşilor de miezul nopţii, sandu-aldea, u. P. 212, cf. alexi, w. Nevasta unui vlnător nu trebuie niciodată să toarcă In vreme ce bărbatul ei mă-nlrîcă. candrea, f. 7. Topită de veghere, bunica toarce, toarce, Cu minţile p-aiurea, călind la foc. iosif, v. 42, cf, tdrg. Unele femei se feresc de a toarce marţi seara. pamfile, cer. 101, cf. id. DUŞM. 103. Privesc pe furiş la Oana care toarce ş-amestecă fuioarele de in cu cele de lină. delavrancea, o. ii, 126, cf. şăineanu, d. u., cade. Acum slnt bătrlna ce lot toarce Şi mormăie, uitată, a pustiu, pillat, p. 110, cf. puşcariu, l. r. i, l‘J8, scriban, d. Fibre colorate diferit se amestecă intre ele înainte de a fi toarse, ionescu-muscel, ţes. 36-Femeile torc, torc grăbite, bogza, a. î. 156. Femeile lor-ceau, stăpina casei Işi cinstea oaspeţii cu porumb fiert şi îndulcit, v. rom. septembrie 1963, 16. Din drug Indrugind, Din furcă torcind, Din gură intreblnd. pop., ap. gcr ii, 298. Toate fetele torcea, Numai proasla mea pllngea. jarnik — bîrseanu, d. 423. Nu ştiu toarce clnepa. Făr’ Orhdrugă ca Una! id. ib. 452. Vezi de-l ttiarce ca slrma că vom face din el aţă de cusut haine căfăneşti. reteganul, p. i, 56. Plnă pe vremea finului, femeile n-au voie să meargă cu furca-n briu torcind. şez: ii, 197. Vine Leana pe colnic Şi toarce la borangic. hqdoş, p. P. 183. A dărăcit cinepa şi lina; a torsu-le şi datu-le pe rlschitoare. rădulescu-codin, î. 189. Să nu torci In moară, că s.e sparg pietrele, şez. xii, 154. El mătasa o torcea, Lungă funie-o făcea, balade, II, 182. Nici torsei, nici pusei plnză, Ci numai zisei din frunză! folc. transilv. ii, 300. Clnd a-nceput aia să toarcă, a ţinu toată armata c-un caier! o. bîrlea, a. p. ii, 455. Toarce, nu alta sau vorbeşte de toarce = se spune despre o persoană care vorbeşte curgător, frumos. Cf. şez. ii, 72. îi bun de tors Ia fuioare = nu este potrivit pentru o muncă deosebită. Cf. zanne, p. v, 299. Parcă mi-a tors şi nu i-am plătii, se spune despre cineva care stă supărat, id; ib. 641. Nu ştii să torci, nici să ţeşi, Numai Ia horă le-ndeşi. id. ib. iv, 384. La culcare, fată mare, lasă baba să mai toarcă, se spune despre tinerii care, spre deosebire de bătrîni, se pllng mereu de oboseală, id. ib. n, 529. O (Complementul indică cantitatea de fire toarse) Să toarcă o jumătate oca de clnepă. i. ionescu, p. 278. Fala moşneagului nu se încurca, ci torcea clle-un ciur plin de fuse. creangă, p. 284. A tors două fuse plnă s-au sculat Ceilalţi ai casei, coşbuc, p. i, 245. Torcea, Torcea fus după fus, Din zori şi plnă-n seară, iosif, patr. 9. O (în basme şi in poezia populară; subiectul este „furca") Am auzit că ai o furcă de aur, care toarce singură. creangă, P. 96, cf. 91. li deie furca care torcea singură. ispirescu, l. 92. Toarce furcă şi tu fus Că leliţa iar s-o dus. brebenel, gr. p. O (Prin analogie; subiectul eşte .,,păianjenul “) Paingul. . . parcă dă viaţă la firul ce toarce aşa subţire, conachi, p. 269. <$> Fig. Drept preot toarce-un greier un glnd fin şi obscur, eminescu, o. i, 69. Glndurile mele .torceau un vis. ib. n. 9. Şi-a tors argintul luna in mii şi mii de raze. macedonski, o. i, 116. Urltul firu-mi toarce:.. Şi mă duce la oftare. | beldiceanu, p. 110. Obosit acas’ mă-ntorc, Inc-o noapte. j fără tihnă, firul glndului să torc. demetrescu, o. 42. Aşa işi toarce clmpul poveştile-i duioase, voiculescu, poezii, i, 66. Toamna.. . Toarce-n pas alene. pillat, p. 249. Din caier incilcit ele nouri Toarce vinlul Fire lungi de ploaie, blaga, poezii, 22. Începuse să toarcă in glnd o Intlmplare fericită.. demeţrius, a, 274. Babele care au rămas pe loc torceau înainte firul vorbeL. v. rom. aprilie 1956, 59. Torceam in gindul meu confuze crlmpeie-.de psalm ori de poem. ib. februarie 1969, 12. (Refl.) Cu degetele-i vinlul loveşte in fereşti, Se, toarce-n gindu-mi firul duioaselor poveşti, eminescu, o. i, 107; O rază de aur se toarce uşor Şi-n fundul sălbatec al mărei pătrunde, id. ib. iv, 19. Se toarce vorbă închegată, Cutia încet se-ncuie-n piept, In scrisul apei caut drept. i. barbu, j. s. 112. După munţii ursuzi,, după ploaie, Fuioare de aburi s-au tors. labiş, p,. 11; <0 Expr. Cît ai toarcc un fus = intervalul de timp cît durează torsul unei cantităţi de fire care încape pe un fus. Cf. şez. ix, 144. A toarcc In furcă = a-şi cîştiga existenţa torcind pentru alţii; a munci din greu. O babă săracă. . . torcea in furcă să-şi agonisească hrana şi comindul său. amiras, let. iii, 182/27. Mama Insă era iri stare Să toarcă-n furcă şi să invăţ mai departe. creangă, a. 12. A-şi toarce pc limbă = a şe gîndi înainte de a vorbi. De-acu nainte să-ţi torci pe limbă cind il deschide gura ca să. vorbeşti cu mine, auzi tu? alecsandri, ţ. 921, cf, zanne, p. v, 640. A nu-i toarce (cuiva) (mama sau mamă-sa) pe limbă, se spune despre cineva care vorbeşte cu uşurinţă, căruia .nu-i eşte greu să vorbească; despre cineva care ripostează deschis şi curajos. Dar părintele Duhu nu i-a. tors mă-sa pe limbă, creangă,, a. 137. Parcă vă ninge şi vă plouă. Fiţi mai hazlii, că doar nu v-a tors muma pe limbă, contemporanul, v, ;297, cf. candrea, 181, şez. ii, 72. Acestuia nu i-a tors mă-sa pe. limbă. Com. marian, cf. zanne, p. v, 640. A da (cuiva) caier de tors = a da (cuiva) de lucru. Cf. zanne, p. v, 108. N-am tors pc el (sau pc ci etc.) sau că ii-oi îi ţors pe el, se spune pentru a arătaTipsa de. interes în legătură cu ceva pentru care nu s-a. muncit, sau nu s-a cheltuit ; nu-mi pasă de..., nu-mi pare rău de. . . Ducă-se, n-am tors pe el. pann, p. v. n, 108/13. N-ai tors. pe ei, ca să te coste, iovescu, n. 174, cf. ciauşanu, gl., zanne, p. v, 640. O R e f 1. p a s. Să vadă de putea să se toarcă ... ca inul. drăghici, r. 52/15. Lina tunsă se spală, ...se toarce, precup, p. 22. Din ochi lacrimi nu mai stoarce Că ce zboară nu se-nloarce, Firul rupt nu s.e mai toarce, alecsandri, p. p. 283, cf. zanne’, p. i, 646, v, 291. <0> Refl. impers. Vinerea... nu se toarce, şez. i, 13. în casa ginerelui şi a miresei să nu se toarcă, căci se întorc vorbele, ib. xii, 168. 3. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfîrîitul fusului. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o miţă albă, care torcea de mulţămire. alecsandri, o. p. 95. în cotlon torcea motanul pieptănlndu-şi o ureche, eminescu, o. i, ,84. Cind şedeau casnicii la lucru iarna.. ., cotoiul sta lingă dinşii şi torcea, ispirescu, l. 285. Mlngiia un pisoi care torcea ş-o tot îmboldea cu capul, vlahuţă, o. a. ii, 45, cf. ddrf, barcianu, tdrg. Pisicile se cocoşară ca după somn şi torcind se frecau de braţele ei: ardeleanu, u. d. 13, cf. şăineanu, d. u., cade. Pisica albă.. . toarce pe divan... minulescu, vers. .204. Duduie focul In sobă, molanul toarce, teodoreanu, m. u. 396, cf. scriban, d. Insensibilă, mija işi ia firul: de unde l-a lăsat şi toarce, arghezi, s. viii, 114. De pe pat sări un motan mare, roşcat, care începu a toarce. v. rom. februarie 1955, 144. Mirtanul lârclnd, să freca de umărul moşneagului, reteganul, p. v, 5, com. marian. F i g. Motorul, torcea mulţumit ca- un motan sătul, il martie 1961, nr. 36. <0> Expr. (Argotic) A toarcc pisicii = a informa pe ascuns, a divtilgâ un secret. Cf: babonzi,' l. i, .151. :+ (P. a n a 1.; despre oameni) A sforăi. Zăresc pe colacul finlinii pe Ghiiirdic 4960 TOARCERE — 36T — TOARTĂ (ologii cu burta-n sus şi lorclnd pe nas de se auzea cale de o poştă. ap. tdrg. — Prez. ind.: torc. — Lat. (orqucrc. ■TOÂRCERE s.f. Acfiunea de a toarce (I) şi rezultatul ei; tors1, (rar) torcătură (1). Cf. drlu, polizu, costinescu. Toarcerea. . . se începe de regulă la începutul postului Crăciunului, marian, s. r. ii, 3, Cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 44, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu,. scriban, D., dl, dm, dex. <0> Fig .Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîlea şi atîtea imagini, gherea, st. cr. i, 140. — Pl.; (rar) toarceri, polizu. — V. toarce. TOÂRTĂ s. f. I. (Atestat prima dată în 1508, cf. mihăilă, d. 166) Parte ieşită în afară a unui obiect, în formă de arc, care serveşte la apucarea obiectului respectiv; (popular) mănuşă (II 1). Acmu în lucru vreo toartă să apuce sau vreo bucală să îmbuce nu are. cantemir, ist. 115. Forma lor. . . în chipul ulciorului cu toarta deasupra, ist. am. 60r/15. -XJna tabla de Lipsea, de cele cu toarte (a. 1813). uricariul, xiv, 234. Vase de lemn spinzurale de toartele lor. beldiman, n. p. ii, 71/5, cf. clemens, drlu, lb. Vas tn forma unui ulcior cu două toarte, săulescu, hr. i, 122/25, cf. polizu. Ii găsi un sipet lîngă pat. . . — Tra-ge-l încoace de toartă; dar ia seama să nu rupi'toarta. alecsandri, t. 1644, cf. cihac, i, 282, costinescu. Să se treacă prin torţile unei căldări de aramă, marian, na. 104, cf. ddrf. In unele localităţi se dă numele de borcan la oalele cu ţîjă şi cu toarte, id. t. 74, cf. 85, philippide, p. 40, barcianu. Luna nouă părea un co-şulef de aur cu o toartă subţire, sandu-aldea, a. m, 108, cf. alexi, w., puşcariu, et. m, candrea, f. 398. Repezindu-se, mamei întinse Cupa cu torţi îndoite. murnu, i. 20, cf. tdrg. Ridicase de pe lespezi ceaunul uriaş şi, cumpănindu-l de toartă cu stingă,... îl răsturnă spre o petică unsuroasă şi groasă, iiogaş, ii. n. 194. Pleca la apa cu vasele de toartă, voiculescu, poezii, ii, 149. Ai deschis urechile? - Le-am deschis cit toartele cristelniţei, sadoveanu, o. xiii, 585. C-un ciob cu toartă Vă-nali clin altădată Teba moartă, pillat, p. 230. Pasăre eşti? Sau un clopot prin lume purtat? Făptură (i-am zice, potir fără toarte, blaga, poezii, 109. Un cazan plin pînă-n tcarte, cu garboave de ar- gint, cu mahmudele de aur. stancu, d. 205. Aşezase vreo douăsprezece străchini... şi tot" pe atltea ulcele fără torţi. camilar, n. i, 209. Măcar să fi aruncat coşul..., nu-i stătea bine, oprii In.drum, ca o bucătăreasă. vinea, L. i, 13. Damigeana era cu două toarte de nuiele, v. rom. decembrie 1963, 65, cf. scl 1965, 771. Să bea vin din butoi... în pahare de sticlă cu toartă, v. rom. mai 1969, 15. Apuca Bacchus amfora de toartă, vulpescu, p. 125. Baba scoate. . . un ulcioraş cu două torţi şi-l pune lîngă foc. şez. i, 250. Şi hăjea dejea de toartă Şi-o răsturna toată-odălă. bibicescu, p. p. 293. [La ceaun] de toartă-i legală o funie, de capătul căreia ţine pescarul, şez. iv, 118. Ceaunul, ca să se poată lua cu înlesnire de pe foc, are o toartă, ib. viii, 86, cf. viciu, gl. tn toarta păharului, Scrisă-i raza soarelui, bud. p. p. 73, cf. 68. Împrejurul flniînii, multe căni de argint legale de torţi cu lanţuri de argint, vasiliu, P. L. 148. Doi inşi au dat de icrţile unei căldări lntr-o surpătură. pamfile, com. 50, cf. caba, săl. 101, ciauşanu, gl., alr ii/i mn 146, 3 923, alrm ii/i h 400. Mina pe cofă Punea, De toartă C-o apuca, balade, ii, 119. Băietu pune mîna pi toartă la bulea-aceia. o. bîrlea, a. p. ii, 507. Cofa merge la fînlînă numai pînă cînd i se rupe toarta, marian,. t. 186, cf. zanne, P. iv, 158. Olarul pune toarta unde-i vine, se spune despre acei stăpîni care fac ce vreau şi cum vreau. Cf. zanne, p. iv, 152, v, 459. Ce stă in cui fără toartă? (Oul), pamfile, c. 79. Punte. strîmbă peste vale-adîncă (Toartele căldării), gorovei, c. 276. (F i g.) Cunoştinţele tale: trebuie să aibă o toartă, de care să. le prinzi.- maiorescu, cr. ii, 158. D.ărmi bustul' Amai. zoanei de-altădaiă Şi fără toarta goală-a brafilor. pillat, p. 219. <0> (în basme şi în credinţele populare; şi în sintagmele toarta cerului, toarta pămîntului) Eu l-am lntăritu-l [pămîntul] de toarte, De-am aşedzat noroadele toate, dosoftei, ps. 249/3. Ducă-se călare pe cl, pînă s-o lovi de. toarta pămîntului. alecsandri, t. i, 448. Dracul... s-apucă zdravăn cu mlnile de tor-Iile. ceriului, creangă, p. 54. Era un înlunerec să-ţi scoţi ochii şi ploua de părea că s-au rupt toartele ceriului. agîrbiceanu, d. ţ. 103, cf. cade. Iţi vine să te zvlrcoleşti, să te pui la pămlnt şi să păleşti cu călcâiele in torţile cerului, sadoveanu, o. xiii, 806; Vă duceţi in. gura vîntului, Să vă loviţi de toarta pămîntului. alecsandri, p. p. 10. Ia cerului torţile Şi deschide porţile Şi revarsă ploile, teodorescu, p. p. 210, cf. marian, d. 299. La teoria pămîntului, La aripa vîntului. mat. folk. 615. Ea se face un corb ş-i zboară tocmai lă torţile ceriului. vasiLiu, p. l. 117. Se făsuse cit un zmeu; putea zbura prin torţile cerului, pamfile, cer. 23. Toarta, toartele sau torţile cerului, printre care zboară caii năzdrăvani ai feţi-frumoşilor. id. ib. 33. Ie o lăcustă — ice — pă toarta cerului, o, bîrlea, a. p. ii, 415. Loc. adj: şi adv. (Familiar) Xa toartă — zdravăn, straşnic; strîns, tare: la cataramă. Bătălie la toartă, soro: pistoale, puşti, tunuri, caragiale 0. vi, 65. Pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar! id. ib. 136, cf. ddrf, tdrg. Legasem dar iarăşi prieteşug cu un necunoscut, prieteşug la toartă, m. i. caragiale, c. 44. N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase... şi să se apuce de. politică la toartă, c. petrescu, c. V. 131. A avut loc un chef la toartă, cum zic moldovenii. sadovea.nu, o. v, 596, cf. scriban, d. Am băut la toartă. bul. fil. iv, 105. Eşti prieten ia toartă cu guvernuL vornic, p. 156. Era însoţit de medelnicerul Solir, cu care se împrietenise la toartă, barbu, princ. 185. Se împrietenise la toartă cu tovarăşul Mitrofan.' lăncrănjan, e. ii, 261. Beţie la toartă, zanne, p. 111/ 470; 'cf. iv, 152. Am tras un chef la toartă, ciauşanu, gl. Expr. La toarta pămîntului v; pămînt. +. (Fa' miliar) Braţ. Cf. b.ul. fil. iv, 136. + (Regional) Epitet depreciativ pentru lin orii sau pentru im cîine leneş. Com. din straja — rădăuţi. II. P. a n a 1. Numele unor obiecte sau al unor părţi dc obiecte, care se aseamănă, ca formă sau ca funcţie, cu o toartă - 1. (Regional) Miner (al linei unelte, arme etc.), coadă. Pipăruş nu-i dă răgaz [buzduganului], îl luă de toartă şi zvir! reteganul, p. v, 29, cf. alr ii 6 613/784, ib. 6 639/353, ib. 6 664/130, 362, alr sn iv h 949, Ă ii 12. Un buzdugan ş-alegea, D-o mie cincizeci de-oea, Toarta, patruzeci venea . . . balade, i, 391. 2. Verigă, inel sau belciug avînd diferite întrebuinţări: a) verigă de care se atîrnă sau se trage ceva. Poţi să iei şi pămlntul cu line... li prefaci într-un mărgăritar cu toartă şi-l anini de salbq iubitei tale. eminescu, n. 61. Ca şi cum in fundul unui clopot s-ar vedea cercelul sau toarta de care se splnzură lim^a clopotului. pamfile, cer. 33. De cîte ori n-am tras zăvorul ista, de cite ori n-am pus nuna pe toarta asta, şi de cile ori n-am izbit uşa. delavrancea, o. ii, 176, cf. şăineanu, d. u. Tot sufletul e-un clopot mişcat in vlnt pe toarte, arghezi, vers. 126; b) urechea lacătului care trece prin belciuge. Cade-n rugină lacăt şi toarte. macedonski, o. i, 20. Fă-mă armă Înfocată Să ard toarta la lăcală, Şă scap robii din robie. ant. lit. pop. 1, 25; c) (popular) cerculeţ cn care se prinde cercelul de ureche; p. ext. (şi determinat prin „de ureche") cercel. Cf. polizu. Argintarul. . . face şi vinde pe an cercei şi inele, verigi şi toarte de urechi ca de 200 de galbeni, i. ionescu, m. 713, cf. cihac, i, 282. Pescarii . . . raşi, uscaţi, pîrliţi, cu. toarle ca nişte belciuge de argint In urechi, nu să mai satură privind coşurile. delavrancea; s. 65, cf. ddrf. De sfîrcurile urechilor li. atîrnau două toarte: sclipitoare: conv.. lit. . xliv2, 315. Privirile :... ţi se. .opresc, pe:urechile puţin răşchi- 4962 TOARTE — 368 — TOBĂ rate, dar frumos întoarse ca doaă torţi de cercei, gîr- t LEANU, N. 45, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. Ia vezi cheala cum se poartă... Cu cercei numai de-o toartă, teodorescu, p. p. 337. O să-mi iau o pereche de toarte de la bllciu. boceanu, gl., cf. ciauşanu, gl., alr sn iv h 1 201. Slnt cercel cu toartă, Dar om nu mă poartă, Declt mă agaţă La case în faţă [Lacătul}. gorovei, c. 193; d) (regional) verigă pusă in botul porcului (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alr ii 5 692/2; e) (prin Transilv.) brăţara coasei, alr sn i h 51/130, alrm sn i h 39/130, a ii 12; f) (regional) fiecare dintre verigile de fier care întind pinza joagă-rului; miţă (Prundu Bîrgăului — Bistriţa). Cf. alr ii 6 441/219; y) (regional) fiecare dintre belciugele în care se prind ghearele la joagăr (Groşi — Baia Mare). Gf. alr ii 6 448/349; h) (regional) scoabă în uşorul uşii (Scărişoara — Abrud), alr ii/i mn 121, 3 809 bis/95; i) (Învechit) belciug la scut. Aceşliia au fapt Intăi toarte de prins pavăţa, că mai nainte numai ce o spînzura de grumazi cu carăle. herodot (1645), 70. 3. (Regional) Circumferinţa inelului. [Inelul] fiind tn toartă puţintel cam larg, Juclndu-i in deget, Intr-o zi căzu. pann, p. v. i, 30/9. Mai bine m-aş spînzura De toarta inelului, doine, 125. 4. (Prin nord-vestul Transilv.) Urechea acului, alr i 1 750/320, 333, 335. 5. (Regional) Cheutoare la cămaşă (Piţigaia — Cîmpulung). alr i 1 862/776. 6. (Regional) Scobitură circulară la capătul hădă-ragului şi al dîrjalei imblăciului, pe care se leagă oglă-vile. Cf. pamfile, a. r. 199, i. cr. v, 147. 7. (Regional) Gardină în care se fixează fundul butoiului (Ghilad — Timişoara). Cf. alr ii 6 697/36. 8. Lobul urechii. De subt care-i ies, răsfrlnte, toartele urechilor, cazimir, gr. 13. 9. (Regional; in sintagma) Toarta umărului = claviculă (Scărişoara — Abrud), alr ii/i mn 24, 2 157/ 95, alrm ii/i h 92/95. — Pl.: toarte şi torţi. — Şi: (prin nord-vestul Transilv.) toârte (pl. torţi alrm ii/i h 400) s. f. — Lat. torta. TOARTE s. f. v. toartă. TOARŢĂ s. f. v. torţă. TOAST s. f. Faptul de a bea la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; urare care se face cu acest prilej. Cf. stamati, d. Să începem masa şi s-o sflrşim cu un toast in sănătatea lui. alecsandri, t. 1 691, cf. costinescu. Toastele se repetară, şi vinul curgea In torent, bolintineanu, o. 394, cf. lm. Către sflrşitul mesei au început toasturile, lăcusteanu, a. 86. Fiica cea frumoasă a vornicului Smeureanu, adause Baltag, voind să-şi explice toastul, gane, n. i, 173, cf. ddrf, barcianu. După măgulitoriul toast,... şi cu mai multă cutezate îmi apăram ideile, sbiera, f. s. 233, cf. alexi, w. Noul inspector. . . înfrunta cu multă bărbăţie luasturi zguduitoare, mironescu, s. a. 109. La toast, fostul ministru a vorbit patetic, ulieru, c. 13. Timpul mesei îmbelşugate, al toasturilor prelungite şi al angajamentelor solemne trecuse, v. rom. iulie 1954, 52. In timpul recepţiei... au rostit toasturi. rl 1967, nr. 7 001, 2/8. A ridica un toast v. ridica. + (învechit) P. ext. Pahar de băutură închinat la un toast. La toasturile (păharul băut In sănătatea cuiva ) ce s-au rădicat..., Duca au răspuns cu un pocal de mied. ar (1829), 622/27. Toastul fu beut cu trei viva-luri. gt (1839), 921/1. — Pronunţat: to-ast. — Pl.: toasturi şi (rar) toaste- — Şi: tuAst, tost (alexi, w., bl îi, 245) s.n. — Din fr. toast. TOASTA vb. I. Intranz. A închina un pahar în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; a ţine un toast. Cf. costinescu, barcianu, alexi, w. Advocatul vorbea, bea, toasta, agîrbiceanu, a. 538, cf. şăineanu, d. u., scriban, d. Toastez pentru împlinirea celor mai nobile năzuinţe ale fiecăruia dintre dumneavoastră ! scînteia, 1972, nr. 9 016. O Refl. impers. Paharele cu care s-a toastat slnt golite, v. rom iulie 1969, 37. — Pronunţat: to-as-, - Prez. ind.: toastez. — Din fr. ţoaster. TOATE-TRELE num. col. v. tustrei. TOBAC s. m. v. tabac1. TOBAR s. m. (Regional) 1. Toboşar (I). Cf. lm, gheţie, r. m., barcianu. + Crainic care adună lumea bătînd din tobă (1), pentru a comunica veşti sau ordine de interes obştesc. Cf. bul. fil. vii—viii, 239, alr sn iv h 963/29. + Colindător care, la sărbătorile de iarnă, umblă cu toba sau cu buhaiul. La sflrşitul colindului dobarul face zgomot, clnd gazda iese afară cu plata colindătorilor, pamfile, cr. 412. 2. (Regional) Denumire dată uneia dintre culorile cărţilor de joc. V. caro. Cf. gheţie, r. m. — PI.: tobari. — Şi: dobâr s. m. — Tobă -f suf. -ar. TOBAŞ s.m. 1. (învechit şi regional) Toboşar (X). Toboş i surmaci domnescu (a. 1701). iorga, s. d. v, 371, cf. molnar, lb, polizu, costinescu, ddrf, mîndrescu, ung. 150, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, -w., tdrg. scriban, d. Porunceşte la dobaş Să bată doba de marş. jarnîk — bîrseanu, d. 305. Nici li maică cu mila, Şi nici soră cu gura, Făr’ dobaşu cu doba, Trlmbiţaş cu trlmbiţa. Porunceşte la dobaş, Să bală doba f.e marş. mat. folk. 780. Toi pe mine m-or jeli, Ofiţiri cu corzile, Şi dobaşi cu dobele. bîrlea, b. 65. Dar popă cine mi-o fi? Ia, dobaşu cu doba. ant. lit. pop. i, 101. + Crainic care adună lumea bătînd din tobă (1), pentru a comunica veşti sau ordine de interes obştesc. Unui... tobaş, care au bălul toba pentru lazaret (a. 1729 — 1730). iorga, s. d. v, 149. într-o zi văzu pe-o rablă Un tobaş ce lumea cheamă, eminescu, l. p. 144. Dumineca primăria vestea prin doboşul satului, agîrbiceanu, p. m. 130, cf. alr sn iv h 963, alrm sn ii h 778. + (Regional; în forma dobaş) Colindător care, la sărbătorile dc iarnă, umblă cu toba sau cu buhaiul. Pe unde colindătorii au şi dobe, debaşii au grijă să-şi caute din vreme doba. pamfile, cr. 38, cf. bul. fil. vn—viii, 239. Se vor bucura mai l are de dobaşii ce vor veni cu colinda şi cu doba. densusianu, ţ. h. 261, cf. 316. 2. (Regional) Una dintre culorile cărţilor de joc. V. caro. Cf. gheţie, r. m. — Pl.: tobaşi. — Şi: (învechit) toboş, (învechit şi regional) doboş (iorga, c. i. i, 167, alr sn iv h 963/ 574, alrm sn ii h 778/574), (regional) dobăş, (prin vestul Transilv. şi Ban.) dubâş (alr sn iv h 963) s. m. — Tobă + suf. -aş- TOBĂ s. f. 1. Instrument muzical de percuţie, format dintr-un cilindru de lemn sau de metal, acoperit la ambele capete cu cîte o membrană, care, lovită (cu două baghete), produce sunete; tambur1 (1). V. timpan. Au început a da semne de războiu cu trimbiţe, cu buciume şi dobe (cca 1650 — 1675). gcr i, 192/2. Voi steale iscusite, ceriului podoaba, Vă aşteaptă groaznica trlmbiţa şi doba! m. costin, ap. gcr i, 203/8. Au mers... tot domneşte din conac In conac, iot cu surle şi cu doabe. n. costin, let. ii, 56/27. Fie-tccare vlnătoriu cile o dobă In spate lulnd; tn pădurea cea mare Intra, cantemir, ist. 130. Iată că sună tobele, iată că cu bălaie de veselie răsună trlmbiţele. molnar, ret. 32/18. Auziră departe Dobe, sorle ş-uieî mari foarte, budai-deleanu, ţ. 235, cf. clemens, lb. Trei lucruri poartă dracul: sulă, iplngea şi toabă. pann, p. v. ii, 32/21. Nu se auzea nici surlă, nici dobă. ne-ghuzzi, s. i, 167, cf. polizu. Douăsprezece tobe, sunate de fustaşi români, filimon, o. i, 110, cf. pont-briant, d., costinesgu, cihac, ii, 495, lm. Scoale de după glt toba, pe care o trlnteşte cit colo. caragiale, 4971 TOBĂ — 369 — TOBĂ1 0. i. 275. Ieşise înfru tnilmpinarea lui m buciume, cu tobe şi cu surle, ispirescu, l, 51. Vinlul ti clnla prin crăpăturile uşei, parc-ar fi vuil In duba mare. dela-vhancea, s. 184. Coifurile schinteiază, tobele Încep să bată. macedonski, o. i, 220, cf. frîncu - CANDREA, m. 142. Tobe, fluiere, buhaie, Zgomot fac asurzitor. BELDICEANU, P. 66, Cf. DDRF, BARCIANU, TIM. POPOVICI, d. m., alexi, "w. Tobele băleau ca la mezat, anghel.— iosif, c. L. 97, cf. şXineanu, d. u. O fanfară lăutărească începe, cu răsuflat greu de dobă. cazimir, gr. 66. Talgerele zuruie, toba bubuie, trimbifele tremură vesel. sadoveanu, o. ii, 440. [Timpul] în inimă imi bale ca-ntr-o tobă. pillat, p. 243. Toba, goarna, contrabasul, Clnd eşti morţi ce rost mai are! paraschivescu, c. ţ. 78. O cutie din care işi făcuse tobă clnd era copil, vinea, l. ii, 316. Se aude, îndepărtat, un sunet monoton de tobe. h. lovinescu, t. 408. Muzica palatului care sună din trimbife şi bătu tobele uşor. barbu, princ. 119, cf. h iii 21, ix 57, 286, xii 262, xvi 24. Numai eu, fecior de popă, De trei ani tot bat la dobă! jarnik — bîrseanu, d. 470. Lăutarii că-i clnta: Lăutari cu diblele, Toboşari cu tobele, mat. folk. 78. Cum i-au zărit, au slobozit un tun şi au început să clnte tubele. rXdulescu-codin, l. 102, cf. bud, p. p. 38, caba, sXl. 96. Tot pe mine m-or jeli Ofiliri cu corzile Şi dobaşi cu dobele. bîrlea, b. 65, cf. alr sn iv h 962, alrm sn ii h 777. Cu lăuta şi cu toaba Adusei In casă gloaba, se spune cînd cineva s-a căsătorit cu o femeie rea. Cf. zanne, p. iv, 416, vi, 580. Toba, cu o lovitură numai, nicicum iţi clntă = o pedeapsă uşoară nu e suficientă pentru îndreptarea celor răi. Cf. id. ib. iv, 665. Mai iei urletul tobei! = nu mai poţi lua nimic. Cf. ciauşanu, gl. Răzbuc pe cărare, Cu doba-n spinare (Melcul), gorovei, c. 117. Sus bat dobele, Jos curg negurele; Care cum ajunge Capul şi-l rupe, Numele-şi schimbă (Moara), id. ib. 232. Sus Bat Tobele, Jos Cad Negrele (Sita), teodorescu, p. p. 245. <> (Ca termen de comparaţie) Sună drumul ca o dobă-ntinsă. cazimir, l. u. 22. Acum lotul răsuna ca o tobă bătută repede cu degetele, v. rom, ianuarie, 1955, 111. Plntecele e întins şi tare ca o tobă. vinea, l. i, 86. Fig. Ciocanul inimii tn toba pieptului Bate sălbaticul joc. beniuc, v. 67. <0> (Adverbial) O pătură de cazarmă — cenuşie, întinsă tobă... îmbracă frumos [patul], bassa-rabescu, v. 30. <0> Expr. (învechit, prin Transilv. şi Maram.) A bate toba = a face o comunicare de interes obştesc, după ce oamenilor li s-a atras atenţia bătîndu-se toba; a da un semnal bătînd toba. Cf. costinescu. Vorbim cu primarul şi batem toba. v. rom. octombrie 1970, 33. Cin o bătu doba-n sal, L-o lăsa toţ ş-o plecat, gr. s. vi, 204. A bate toba (în sat sau in tiry şi la moară, în ţară) sau bate toba lu Moldova şi s-aude la Craiova = a divulga cele auzite, a nu păstra un secret. Clnd ţi le-ar spune, ai bale loba, cum faci şi pentru ale tale. alexandrescu, ap. cade, cf. pamfile, j. ii, 170. Probabil Insă că se cam ştie. :. căci nu se poate ca tata să nu fi bătut toba. rebreanu, 1. 129, cf. scriban, d., ciauşanu, v. 204, zanne, p. iv, 337, 666, VI, 66. A bate toba marc sau bate toba Ja Craiova şi răsună la Moldova = a face vîlvă, zarvă, tărăboi. A făcut siguranţa o captură in jurul căreia guvernul a bătut toba mare. pas, z. iv, 213, cf. udrescu, gl. A bate toba (sau degeaba baţi toba) la urcelica surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfătui pe cineva zadarnic; a nu fi ascultat. Rămlnea cu surorile şi fraţii. . . şi li povăţuia să fie mai cu răbdare. .... Dară bate loba la urechea surdului, ispirescu, l. 175, cf. TDRG, ţAMFILE, J. III, 95, ZANNE, P. II, 754, III, 257. (Rar) A bate (cuiva) toba = a lăuda (prea) zgomotos (pe cineva), dl, dm, m. d. enc. A bate toba (eu degetele) = a bate ritmic cu degetele într-un obiect (din nervozitate sau din nerăbdare). Bale loba Incetinel cu deştele pe marmura "mesii. caragiale, q. i, 157. Fluie-rlnd un marş polonez, bălea loba cu degetele pe o căldare de aramă, demetrescu, ap. tdrg. Bălii loba tn poslăvui biroului, cu vîrful degetelor, c. petrescXj, c. v. 144. Bătea toba cu degetele pe masă. vinea, l. i, 36. .A-(i) vinde (cuiva) (averea) cu toba (ori la tobă) sau a umbla cu toba sau a-i bate (cuiva) toba (ori in tobă) sau a scoate ceva in vinzare cu toba = a vinde lucrurile sau averea (cuiva) la licitaţie publică. De nu e altă mijlocire de a plăti datornicilor să pot liţitălui, vinde cu doba, cărora ar da mai mult. fund. 16/33. ll vinz cu toba. delavrancea, o. ii, 366, cf. şXineanu, i>. u., scriban, d. Cumpărătorii bunului scos In vinzâre c’i loba. arghezi, s. xi, 154. Perceptorul... umblă din casă In casă cu loba. stancu, d. 135, cf. ciauşanu, gl. , alr sn iv h 1 013. A lace (pe cineva) tobă de bătaie (sau de buşeli) sau a-i face (cuiva) spinarea (sau pielea, capul, plntecele) tobă = a bate foarte tare (pe cineva). Să-i faci chica topor, spinarea dobă şi plntecele cobză,... căci altmintrelea nici nu e chip s-o scoţi la capăt cu buclucaşul acesta. creangX, p. 254, cf. pamfile, j. ii, 170. Stai să-ţi arăt eu! O să-ţi fac pielea tobă! sadoveanu, o. xvii, 181. Puneau mina tn gltul unuia,... li făceau capul tobă şi li dădeau drumul, pas, z. iv, 86, cf. dl, dm. Nu umbla prin mahalale... C-o să-ţi fac spinarea tobă. teodorescu, p. p. 338, cf. ciauşanu, gl., zanne, p. ii, 432, iv, 666, 667. (Adverbial) (A fi sau a lace, a ieşi) tobă de carte (sau de Învăţătură) = (a fi) foarte învăţat. Tot cărţi şi iar cărţi, ce dracu !■ Vor să mă facă dobă de carte! negruzzi, s. iii, 20. Le tălmăceşte tn româneşte domnu Ion Găluşcă, care-i dobă de carte, alecsandri, t. 693. La Socola să mergem dacă voim să ieşim dobă de carte. creangX, a. 115. Da, d-ia, că eşti tobă de-nvăţătură, înţelegi? delavrancea, o. ii, 53. Venise din şcoala navală de la Brest, tobă de carte, marinar desăvlrşit, profesor de manevre, bart, e. 362, cf. scriban, d. Băieţii ăştia, tobă de cartecugetă şi vorbesc ca nişte babe cloanţe, vinea, l. i, 343, cf. zanne, p. v. 148. (Adverbial) (A fi) tobă de... = (a fi) plin de. . (a fi) doldora de... Cu desagii tobă de bunătăţi... popa apucă drumul oraşului, stancu, d. 35. (F i g.) Era tobă de clasicism şi cu o putere de muncă neobişnuită, ciauşanu, r. scut. 20. Nici nu-i mai dau drumul pină ce nu va fi tobă de chestia ţărănească! rebreanu, r. i ■ 57. L-am ghicit de pe atunci, dobă de talent, c. petrescu, c. v. 245, cf. zanne, p. iv, 667, v, 72. A se face tobă sau a face (sau a i se face) burta tobă = a mînca peste măsură, umplîndu-şi plntecele; a se îndopa, a se ghiftui. Cf. tdrg, cade, dr. iv, 729. Mincaţi Intr-adevăr plnă vi se făcea burta ca toba. Fas, z. i, 138. Zeamă de prune, Clnd bei multă, Te umflă-n burtă, Faci burtă lobă. teodorescu, p. p. 176. Slnt făcut tobă. alr ii 4 059/987, cf. zanne, p. iv, 667. (Adverbial; regional) Gras tobă = slab. pamfile, j. ii, 170. A tunde pe tobă = a tunde pînă la piele. Pe-ăl de fusese luai la miliţie, tuns să fi fost pe tobă, că tot ll scăpa, macedonski, o. iii, 132. Vn băiat de prăvălie tuns pă tobă ţlşnea din pragul bonibo-neriei. klopştock, f. 219. (Familiar) A bate toba = a avea accese de tuse; a tuşi1 (1), La noapte iar vrei să baţi toba? De-abia Iţi mai trecuse tuşea, bassara-bescu, v. 9. (Regional) A avea avere cit pralul de pe tobă = a nu avea nimic, scriban, d. ^ Fig. (In forma dobă) Burtă, pîntece. Cf. dr. v, 324, alr ii/i mn 38, 2 211/316, 325, alrm i/i h 60, ib. i/ii h 314/ 320, ib. ii/i h 121/325, ib. h 122/316. + (Regional.; in forma dubă) Buhai. Cf. tdrg, 578, cade, 438, bul. fil. vii —viii, 239, alr ii/i h 211. + (Regional; în forma dobă) Flămînzare (la vite), deşert (Ciumeghiu — Salonta). Cf. alr i 1 085/315. 2. (Învechit; şi în sintagma toba urechii) Timpan (1). Timpanu au doba urechii, amfilohie, g. f. 273v/14, cf. klein, d. 335. Vuietul cel tare a lunurilor, pricinuitor de plesnirea dobei. albineţ, m. 204. Aceasta vine... din slăbiciunea nervului auzitoriu şi a dobei (timpanei) din ureche, cornea, e. i, 46/32, cf. polizu, p. 135, bianu, d. s. 3. P. a n a 1. Nume dat unor obiecte în general asemănătoare cu toba (1): 4971 tobă, — 3.70 — TOBOLAN ' ■ 'a} Tambur1 (3); Gf. nica, l. vam. 242, ioanovici, ‘î'ehn. 149, soare, maş. 122, 123, 194, ionescu-muscel, FiL; 103, id. ţes. 77, cv 1951 nr: 5, 24, leg. ec. pl. 306; dt, lTr?, der. b) Piesă cilindrică rotitoare la batoza de treierat sau la combină, care desface boabele din spice. Cf. ltr2. La toba de treier a combinei se utilizează tn prezent două laminate de profile diferite. scînteia, 1960, ;nr. 4 845, com. din urca — cîmpia turzii. + (Tran-^şil’v.. Ban., Olt.) Batoză. Cf. l! rom. 1966,; 79, 80, 'ii. 1967, 50i, 506, 509, alr sn i h 83, alrm sn i h 62, a ii 12. . ■ r ci Parte a sucalei in formă de roată. Cf. dame, t. 140. .. ..- ' • • d) (Tipogr.) Planşetă de' lemn; adaptată la maşina de tipărit, pe care se aşează colile de hîrtie care utrnează'a fi tipărite. Cf. v. molin, v. t., cv 1952, nr. 3, 34, ltr2. . ej Cutie metalică in care se bobinează filmul la aparatele de proiecţie. Cf. prev. accid. 66, ltr2. .: f) -(in sintagma) Tobă de eşapament = piesă tubulară ţnontată la ţeava de eşapament a unui motor, care amortizează zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. Gf. ltr2, dl, dm, der, m. d. enc., dex. . g) (Regional) Cuptorul maşinii de gătit. Com. din MĂRGINEA — RĂDĂUŢI, ALR I 1.848/79, ALRM.Il/l' h з.36, cv 1950, nr. 11 — 12, 38; lexic reg. ii, 127, mat, dialect, i, 254, teaha, c. n. 222, gl. olt. . h) (Regional) Căldare de tablă sau de aramă, cu capacitatea de peste 20 I (Cloşani — Tîrgu Jiu), gl. olt.. . i) (Rar; in sintagma) Tobă de cafea = maşină pentru măcinat cafea. Cf. polizu. j) (Regional; în forma dubă) Clopot la- oi (Bonţ — Gherla). Cf. paşca, gl. k) (Regional; in forma dobă) Contrabas, alr i 1. 461/190,: 227, 522, 571, Ş73. 4. Mezel preparat din stomacul porcului umplut cu bucăţi mici de carne, de slănină, de măruntaie etcl; (regional) tartaboş, tăgîrcioară, traistă1 (2). Cine ştie ca să facă. . . Dobă, jambonuri. alecsandri, t. 965. Dobe de mistreţ şi kebapuri de căprioară, odobescu, s. in, 39, cf. ddrf, resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade; scriban, d. Clnd loba este fiartă, se pune pe' uri fund, cu un teasc uşor deasupra, s. marin,c. b.. 328, cf. chest. viii 42/9, alr ii 4 139/514, alr sn iv h 1125. + (Regional) Stomac (la porc) (Corcova — Strehaia). gl. olt. 5. (Regional) Gogoaşă a viermelui de mătase, păstrată pentru reproducere (Peşteana — Haţeg). Cf. GL. OLT. 6. (Regional; în forma dobă) Bulboană, viitoare-Cind Inhaţi [peştele]. . . te ţii bine, pe loc, tncerclnd a-l obosi Iti ochi, In blilboacă, In dobă sau vuitoare. atila, p. 39, cf. chest. iv 39/175 d. 7. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Pieleşti — Craiova). Cf. h v 352. ,8. Denumire dată uneia dintre culorile cărţilor de joc. V. c ă r o. De roşu, de .ghindă, de tobă ori de verde? caragiale, o. vi, 191. Cel ce rădică de dobă capătă de la fiecce jucător cu buvna la palmă, marian, î. 198, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanu, d. и. Şi-mi ieşea In cărţi vorbe rele şi necaz de la un crai de tobă., călinescu, c. n. 229, cf. scriban, d. Ca la cărţile de joc, S-au strlns. craii la un loc, Crai de tobă, crai de ghindă, arghezi, s. p. 124, com. din timişoara şi din' marginea — rădăuţi. ^ Pl.: lobe. — Şi: (învechit şi regional) dobă (pl. şi doţ>uri arh. folk. i, 193), toăbă, (învechit) doâbă, (regional) tfibă, dtibă s. f. — Din magh. dob. TOBfŞCĂ s. f. (Regional) Viţel, de obicei, cu burta mare (Stăneşti — Curtea de Argeş); Cf. l. rom. nr. 3, 1959, 67. . -. pi.; — Tobă + suf. ~-işcă. ' ■ TOBfŢĂ s; f. Diminutiv ăl lui tobă (1). Cf. po- lizu, DDRF, BARCIANU. — Pl..: tobiţe. — Tobă -f- suf. -iţă: , • A w TOBILCA s. f. (Regional) Sticlă de-aproximativ o jumătate de litru, .avînd formă de băşică (Boureni — Băileşti). Cf. i. cr. iii, 376. • Pl.: ? — Cf. t ă b u 1 c ă. TOBÎIiCAf vb. IV. Tranz. (Regional) A scutura 0 sticlă cu lichid în ea. Com. din vestul Mold. — Prez. ind.: tobllcăiesc. — Cf. t î 1 b î c î i. TOBÎLTtfC s. n. v. tăbultoc. TdBLĂ s. f. (Regional)l, Scîndură (groasă); lodbă. Cf. anon. car. La casele acoperite cu paie se aplică deasupra cuptorului o împletitură sau un mic acoperiş din toble, nişte seînduri groase tăiate cu securea, vuia, Ţ. H. 121, cf. CADE, L. COSTIN, GR. BĂN. 202, ALR Il/l h 267, alrm ii/i h 359, alr sn in li 852, gl. olt. 4. Scîndură de jos a ferestrei, pe care se pun ghivece cu flori (Pîrvova — Băile Herculane); Cf. chest. 11 180/10. 4 Bucată de scîndură pe care se toacă ceapă, se taie carne etc.; tocător (4) (Gliniboca — Caransebeş). Cf. alr sn iv h 1 034/27. 2. Chingi lă război, alr sn ii h 474/2, 27, alrm sn 1 h 302/2, 27. 3. Ceară de albine, fiartă şi întărită, de forma unei tăblii (Răcăşdia — Oraviţa). Cf. chest. vi 166/2: —'Pl.: toble. — Şî: troblă s. f. viciu, gl. — Etimologia necunoscută. TOBLIŢĂ s.f. (Prin Olt.) Tălpig la războiul de .ţesut. Cf. alr 1 1 288/840, gl. olt. — Pl.: tobliţe. — Toblă + suf. -iţă. TOBOCf vb. IV. Int'Tanz. (Regional) A face gălăgie, a bocăni (Cîlnic — Reşiţa). Cf. L. costin, gr. băn. ii, 194. Ce-mi let ioboceşti, vecine? id. ib. — Prez. ind.: lobocesc. Formaţie onomatopeică. - TOBOGÂN s. 11. 1. Construcţie In.formă de jgheab înclinat cu panta variabilă, cu marginile ridicate, pe care se poate aluneca uşor, folosită ca mijloc de distracţie. Se urca jovial ca pe un tobogan, călinescu, b. 1. 239. Nu ai Inllrziat cu gindul la jocurile cu barca prăvălită in lac, la toboganul pe care se răsturnau oamenii. pas, z. 1, 230. Ţi-aduci aminte chermezele, cu muzică militară, poştă americană şi tobogan? h". lovinescu, t. 249, cf. m. d. enc., dex. <0> Fig. Femeile 11 ascultaseră, unele ztmbind, altele obosite, toate pornite de mult pe toboganul profesiunii, ca să-l mai poată înţelege, g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 79. 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport, pe care şe coboară, prin alunecare, unele materiale, piese de maşini etc. Cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI.: tobogane. — Şi: topogărt s.n. — Din fr. toboggan. ' - ' ■ TOBOL s. m. y. tăbol, TOBOLÂIV adj., s. m. (Prin nord-vestul Olt.) 1. Âdj. (Şi substantivat) (Om) grăsuliu, zdravăn (Vîl-ceaua — Tîrgu Jiu). Cf.' CctmXn, gl. " ' " : 4982 TOBQLOZ — 37i — TOC3 2. S. m. Boboc de giscă mai mărişor. Cin le-o mai i ■ da penile ale bune, .începem să tăiem din ei, fir-ăr ai I bubii să fie de tobolani, c-o stins grădinile oamenilor, i cv 1952, nr. 1, 36. — PI.: tobolani. . — Tobol + suf, -an: '■ TOBOLtiZ s. m. v. boboloş. TOB0Ş s. m. v. tobaş. TOBOŞÂNCĂ s. f. 1. (Prin sud-vestul Transilv. şi nordul Olt.) Numele unui dans popular. Cf. hem 1 528, h v 390, xvii 101, pamfile, j. ii, 266.- 2. (Regional) Nume dat vitelor (Vinju Mare — Stre-haia) Cf. h ix 123. — Cf. t o b ă. TOBOŞĂR s. m. I. Persoană care bate toba (1) (într-o orchestră sau într-o fanfară); (învechit şi regional) tobaş (1), (regional) tobar (1). T0b[o]şar[i] căzfăj-ceşti (a. 1701). iorga, s. d. v, 371, cf. polizu. Slnt... împărţiţi in.:, toboşari şi cornişti, i. ionescu, m. 34, cf. costinescu. Inima ei bătu, doar o va cere■ vreun ofiţer; dar nici măcar un toboşar nu o ceru,! bolinTi-pfEANU, o. 316. Acolo slnt şi harpiste, ca la vlnătoarea de mistreţi. :. şi trlmbiţaşi şi toboşari', odobescu, s. iii, 111. Veneau toboşarii şi trlmbiţdşii, bătlrid din tobe şi sunlnd din trlmbiţe. ispirescu, M. v. 42, ef. ddrf, barcianu, alexi, w. Doisprezece ani a Slujit pe împăratul ca' toboşar, rebreanu, nuv. 193. In fruntea coloanei- sună o muzică de alămuri sau dăruiesc In tact toboşarii, sadoveanu, o, ix, 236, cf. scriban, d. Pun toboşarul să-ţi clnte ca la nuntă. VAS, z. i, 153: A alcătuit o orchestră formată din doi viorişti, doi flautişti, ... un toboşar şi un ţimbalist: alexandru, i. M. 17. El era toboşarul salului şi nu se putea Satul lipsi dumineca-de el, la horă.-'v: rom. noiembrie 1964, 16. Mi-e neică împodobit,... Cu doisprece lăutari Şi cu şease toboşari, şez. i, 291, + Crainic care adună iumea bă-ţind din tobă (J) pentru a!comunica veşti şi ordine de interes obştesc. Din tinereţe. .. a fost toboşar municipal. caragiale, o. ii, 52, cf. alr sn iv h 963. -O ■F i g. Fost-am totuşi eu şi voi rămine Toboşarul timpurilor noi. beniuc; v: 102. + (Regional) Colindător care, la sărbătorile de iama, umbli cu toba sau cu buhaiul. Cf. bul. fil. vii —viii, 239. II. (Ornit.; regional; şi în sintagmă toboşarul-pă-durii, băcescu, păs. 165). Ciocăniţoare (Dryobates major), id. ib. — Pl.: toboşari. — Şi: (regional), toboşer (mîn- drescu, ung. 150, alr sn iv h 963), doboşăr (scriban, d.,. dl, dm), doboşer (mîndrescu, ung. 150, tdrg, şăineanu, d. u., cade) s. m. — Tobaş -f suf. -ar. • • TOBOŞARI vb. IV. Intranz. (Rar) A bate ritmic cu degetele într-un obiect (din nervozitate, din nerăbdare etc.) Mă uitam la degetele lui gălbui,... toboşărind nervos pe minerele fotoliului, vinea, l. i, 159. (T r a n z.) Cu degetele lui rotunde şi scurte tşi toboşări stingă pieptului, id. ib. ii, 240. . — Prez. ind.: toboşărese. — V. toboşar. TOBOŞER s. m, v. toboşar. TdBOTE s. n. pl. (Regional) „Mai multe obiecte sau mobile din casă“ (com. din timişoara); „troci, vase“ (gregorian, c. l. .). Etimologia necunoscută. TOBRĂLCO s. n. (Ieşit din uz) Pînză de bumbac cu dungi sau cu carouri, formate din combinaţia unor fire subţiri ou altele groase. Cf.-dl, .dm, m. p. enc., dex. — Din fr. tobralco, germ. TobEalko; ;. r TOBŞOÂRĂ s. f. (Rar) Diminutiv al Iui tobă (1). Găsirăm un stilp de o,ţel înalt.:, de care erea aliniată ca zale de aur o tobşoară mică. gorjan, h. iv, 118/25, cf. fd iv, 63. — Pl. : lobşoare. ' ■ Tobă •> suf. -uşoară. "■ - ' TOBULTOC s. n. v. tăbultoc. TOCI interj., s.n. 1. Interj. (De obicei repetat.sau în corelaţie cu ti c, ti c o) Cuvînt care imită zgomotul produs de o ciocănitură, de o lovitură într-un obiect sau într-un material dur. Toc, toc, loc-in poartă la rai. vlahuţă, ap. tdrg, cf. şăineanu, d. u. Tic-toc, tic-tic-toc. :. Zvlrl sclnteile din foc, Curcubeie de beteală. d. botez, f. s. 76. Bălea nepăsător In poartă: toc! toc! loc! i. botez, şc. 176,. Cf, scriban, d. Toc — toc, Intr-ana bate cuie. paraschivescu, c. ţ. 63, cf. scl 1960, 786, 790, 792. A început să boncăne cu ciocanele In tocălie.: toc — tico — toc, toc — lico — toc. rădulescu-codin, î. 153, Duduie toată ziuă maşina (de cusut), In capul meu: toca, toca; toca, toca. udrescu, gl. <0> . (Substantivat) Toc — loc-ul bastonului purtat de orb a sunat adesea chiar sub fereastra unde tlriărui ... migălea... versurile lui. v. rom. ianuarie 1954, 155. ‘ '■' ' ' 2. Interj. (Regional; repetat) Cuvînt care redă strigătul caracteristic al bibilicii (Mihăileni — Miercurea Ciuc). Cf. alr ii 5 745/574. 3. Interj. (Regional; repetat) Cuvînt cil care' se cheamă mieii la supt (Runcu Salvei — Năsăud).. Cf. chest. v 2/66; ■4.-S.n. (Regional) Clopot la oi (Runcu Salvei --Năsăud). Cf. chest. v 157/66; — Şi: t6ca interj, — Onomatopee. TOC2 s. m. (Iht.; prin Transilv.) Şip3 (Acipenser sturio): Cf. -klein, d. 439, lb. — Pl.: ? - v. — Din magh. tok. TOC3 s. n. I. 1. Cutie de lemn de metal sau de piele, cu forme şi mărimi diferite, în care.se păstrează arnje, aparate sau instrumente; teacă de piele, de "carton etc. în care se ţin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). 1 toc cu 12 ialgere de la logofătul cel mare (a, 1588). cuv. d. bătr. i, 194/5. 2 tocuri blidi cositori (a. 1730). iorga, s. d. vii, 192. Făclnd.:. [capului] un toc de argint, ll pusără Intr-insul cu cinste cum să cade. dosoftei, v. s. decembrie 212v/7. Un toc blide, un toc talgere (a. 1783). uricariul, xxi, 368/26. Un toc cu şase perechi cuţite (a. 1788). iorga, s. d. viii, 16. Tocuri [de] macara (a. 1796). id. ib. 85, cf. klein, d. 439, drlu, lb. Mi-au dat o părechi de Călămări foarte frumoase şi fimeia lui un toc de ceasornic, ko-gălniceanu, s. 78. S-avem armă Ca să doarmă? Trebui s-o scoatem din toc. negruzzi, s. ii, 103, cf. polizu. Stau splnzurate. . . două perechi pistoale băgate In tocuri de piele, filimon, o. i, 185. Două tocuri de pep-tine de caiife. alecsandri, t. 433, cf. costinescu, cihac, ii, 414. Îşi puse diploma de ştiinţă Intr-un toc; tocul Intr-un geamandan şi plecă tn ţară. i.. negruzzi, s. i, 24, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Mi-am scos revolverul din toc şi am pornit încet, sandu-aldea, u. p. 70. Am zărit.. . cele pattu volume compacte de text şi traducere... In tocul lor de carton de pe birou, lovinescu, c. iv, 95. Îşi punea tn toc egreta particulară. brăescu, a. 253. Toc. pentru armă. stoica, vîn, 26. îl pocniră ca locurile pistoalelor In cap. stancu, r. a. iii, 236. Îşi consultă ceasul de aur pe care-l- scoase dintr-un toc de piele de căprioară, t. popovici, s. 13. Puştile ies grăbite din tocuri, vîn. pesc. septembrie 1964, 8. Revolverul In toc ăllrna greu, bălăbănindii-i pe şold. v. rom. ianuarie 1971, 4. Să-mi fac tocuri la pistoale. teodorescO, p. p. 293. Poftim... O oglin-gioără cu tloc: mat. folk. 1 497, cf. viciu; gl. 30;' <3ABAi, săl. 101. O cioacă de feştili. Com. :din oraviŢAi ottr- 4995 TOC3 — 372 — TOC3 fecele, se ţin tn leacuri, chest. v 60/79, alr i 1 538/ 790, alr ix 4 995/334, 682, ib. 5 757/325, 334, 886, A III 1, BALADE, II, 315, FOLC. MOLD. II, 111. <> F i g. [Hameleonul] lingura vrajbii, tocul minciunilor... să se facă priimi. cantemir, ist. 209. <> (Ca epitet depreciativ, precedînd termenul calificat, de care se leagă prili prep. ,,de“) Tioc de casă. chest. ii, -52/4. + (învechit şi regional) Tolbă pentru săgeţi: Cf. klein, d. 438, Molnar, d. Săgefile.. . Dianei le ia cu loc. 1.' văcărescul, p. 5/8, cf. alexi, w., alr ii 4 953/727. (Rar) Teacă de sabie. Sabia din toc scotea, 'Pe nalt cer o ascuţea. bibicescu, p. p. 337, cf. aIr i 1 417/159. + Teacă !n care se păstrează cutea pentru coasă. Cf. damSe, t. 37. Gresia se fine intr-un toc sau tioc, făcut in întregime din lemn. pamfile, a. r. 127. Scoase culca din tioc şi începu să-şi asculă coasa pe palmă, hogaş, dr. 1, 202, cf. şXineanu, d. u. Culea se păstrează şi se poartă de cosaş inlr-o teacă de lemn, allrnată la cureaua de la briu, In faţă; aceasta se numeşte tioc. pribeagul, p. R. 75. Scoteau din tioc cutea umedă ş-o treceau repede peste ascuţişul oţelului, sadoveanu, o. ix* 171, cf. scriban, d. Mi-a făcut semn să mă urc In spatele lui, In desaga mare, peste merinde, tioc, cuie şi scăpărători, camilar, c. p. 39, cf. h vii 485, xvii 445, xxii 17, com. marian şi com. din bilca — rădăuţi, 1. cr. iii, 228, gr. s. i, 139, vi, 245, furtună, c. 112, gregorian, cl. 63, alrm sn iv h 44, a i 12, 13, 17, 20, 22, 23, 26, 31, 35, 11 12, iii 3, 17, 19, iv 5, v 14, 15, vi 26, lexic reg. 87, mat. dialect. 1, 195. 2. (Transilv., Maram., Mold.) Vas de lemn in care se păstrează brînză (v. puţin ă), lapte (v. ş i ş-tar), ,apă etc.; (regional) bărbinţă. Măi crişene, lapte-n tioc, Adă fata să (i-o joc. marian, nu. 76. Sinlem din deal de la Hirtop, Unde îngheaţă apa in tioc. mat. folk. 1 471, cf. rădulescu-codin, viciu, gl., 1. cr. iii, 308. Pe vrană de loc l-o băgat, S-o clnlat şi s-o văietat. bîrlea, c. p. 371, cf. t. papahagi, m. 138, 234, chest. v 61/70, 99. Morişan cu brînza-n toc, Adă fata să uă joc! alrt ii, 127, cf. alr i 1 809, 1 818, alr 11/1'h 288/362, ib. h 289, alr ii 4 122, 6 125, a i 24, iv 3, lexic reg. 17. Om vinde-un tcc de brinză, Ş-om lua un val de plnză. folc. transilv. 1, 129, cf. folc. mold. 1, 272, cl 1969, 122. 3. (Regional) Vas făcut dintr-un trunchi de copac scobit in care se opăresc rufele (Negreşti — Baia Mare), alr ii 3 370/346. 4. (Regional; in forma tioc) Ceaun mic (Ţepu — Tccuci). lexic reg. îi, 96. 5. (Prin Ban.; în forma tioc) Ciob, hîrb. In vîr.ful acestui deal... se află tioace (hlrburi) de oale şi blide de pămînt. liuba — iana, m. 27. 6. (Prin Transilv.) Un fel de pîlnie făcută din scoarţă de arbore (mai ales de brad), în care se pune răşină. Merge moţul cu ciubăre Şi cu leocuri de răşină Să le deie pe fărină. pamfile, i. c. 168. In leocuri de scoarţă se cărau apoi la Sibiu mari cantităţi de răşină, păcală, m. R. 304, cf. alr 1 1 414/90, 140. La vară ti veni Şi cu tocuri de răşină S-aducă la prunci făină. folc. transilv. i, 12. 7. Cornet de hîrtie. Ana îşi descărca toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane, c. petrescu, c. v, 116, cf. scriban, d., com. din lupşa — turda. Pune bomboanele într-un tioc. mat. dialect. 1, 195. 8. (Transilv.) Invelitoare în care se pun penele unei perne; (regional) dos, coş, tocar. Cf. frîncu — candrea, m. 10, pamfile, 1. c. 437, alrm ii/i h 363/310, ALRM SN i h 319, a I 12, 13, 17, 21, 22, 23, 24, 26, 31, 35, 36, 111 4, 16, 17, teaha, c. n. 274. 9. (Regional) Vcşcă făcută din coajă de copac, aşezată în jurul pietrelor morii ţărăneşti, pentru ă împiedica risipirea făinii; văcălie, (popular) ocol, (I 7), (regional)' obod (1). Cf. dame, t. 153, pamfile, i. c. 186, şXineanu, d. u. 10. (Prin Transilv.) Membrană, ţesut în care e învelit bobul unor plante (mai ales la griu); cămaşă, găoace. Grăunţele, cit se scutură din tiocurile sale, îndată trag umezeală la sine. economia, 56/23, cf. drlu, alr ii 5 179/260, 334, alr sn i h 88. + (învechit; în forma tioc) Caliciu. Floarea se alcătuieşte din tioc, din corolă. 1. nat. 6. 4 Boboc de floare (Voivozi — Cărei). Cf. alr sn iii h 660/325. 11. (Regional) învelişul cornului la bou. Cf. şăineanu, d. u., scriban, d. 12. (Regional) Cochilia melcului (Voivozî — Cărei). Cf. alr sn iii h 729/325. 13. (Prin Ban.; în forma tioc) Polonic. Cf. alr sn iv h 1 047. 4 Cupă la rtioară (Chizătău — Lugoj). Cf. alr ii 6 739/76. 14. (Regional; în forma tiocă) Groapă în pămînt,' căptuşită cu seînduri şi care se foloseşte pentru stingerea varului; varniţă (Pietroşiţa — Pucioasa). Cf. h iv 157. + (In forma tioc) Gaură în pămînt, la jocul In nasturi (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr sn v h 1 288/605. II. 1. Cadru de lemn, (rar) de metal etc., în care se fixează, la o construcţie, ferestrele şi uşile. Tcale aceste încăperi... răspundeau... prin nişte uşi cu tocuri de piatră, odobescu, s. i, 128, cf. ddrf, dame t. 98, barcianu. în liocul ferestrii vin aşezate plăliţele cu ochiuri de sticlă, păcală, m. r. 410. Meşteri tlmplari produceau tn serie locuri de ferestre, mese şi scaune de tei. sadoveanu, o. xvii, 270, cf. scriban, d. Durase case de zid gros, iar tocul uşilor şi al ferestrelor erau întărite cu fier. camil petrescu, o. i, 71. Se sprijini de tocul ferestrei şi respiră adine, cu nesaţ. v. rom. iulie 1954, 44. Se inghemui lingă tocul uşii şi nu mai suflă, preda, m. 179, cf. h iii 80, iv 119, xvii 99, ciauşanu, v. 204, chest. ii 154/4, 157/4, 20, 175/4, 14, alr i 654/158, 584, 878, a 14, 15, 20, 25, 26, 27, 35, vi 16, 20, 22, 26, mat. dialect, i, 195, teaha, c. n. 274. 2. (Dulgherie) Matcă (12). Cf. dame, t. 113, pamfile, i. c. 117. + Partea de jos a rindelei, în care intră cuţitul. Cf. APOLZAN, U. 12. III. 1. Ustensilă pentru scris cu cerneală sau cu tuş, constituită dintr-o tijă prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a peniţei; condei, (regional) tonjîc. Cf. ddrf, barcianu. Să înveţe... a scrie pe platcă şi hei! mai Urziu, a invîrti tocul chiar şi pe hlrtie, ca nişte logofeţi, delavrancea, s. 217, cf. nica, l. vam. 242, şăineanu, d. u. Aşteptau traşi la o parte, cuviincios, cu locul după urechi, c. petrescu, r. dr. 32. După douăzeci şi patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. sahia, n. 72. Căpitanul, cu tocul in mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adine în ipotezele fără sfirşit al unei metafizici Incîlcite. bart, s. m. 78. Ca-ntotdeauna sla-vor, şi tocul, şi caietul, Şi fila încărcată cu colb de poezii, pillat, p. 87, cf. scriban, d. Un greier mic. . . Ascuns in locul auriu, Chiar ziua ţiuie clnd scriu. cXlinescu, l. l. 89. Muie un toc In călimară, vinea, l. i, 344. Mă simt atras către polemică şi către lupta cu locul tn mînă. v. rom. decembrie 1964, 98, cf. m. d. enc., alr sn iv h 921. <£> Toc rezervor = stilou. Se scotoci din nou şi întinse uîi toc rezervor. cXlinescu, c. n. 226. Fiecare... este rugat să semneze de luare in primire a locului rezervor, vinea, l. i, 38, cf. M. D. ENC. 2. (Regional) Ţigaret; (regional) şpiţ4. Cf. aLr i 1 541/59, 295, 800. . IV. (Prin Olt.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. h v 18, 376, i. cr. i, 155. Joacă sirba, briu, galaonu, tiocu, rislemu, frunza, gl. olt. — Pl.: tocuri şi (învechit, rar) tocure (cuv. d. bătr. i, 193). — Şi: (popular) tioc (pl. şi tioace liuba — iana, m. 27, lexic reg. ii, 96) s. n., (regional) tiocă tWăeă s. f. — Din magh. tok. Cf. ser. t o k. 4995 TOC4 — 373 TOCA» TOC4 s. n. Partea mai ridicată de pe talpa încălţămintei, care corespunde călcîiului. Gf. polizu, cihac, ii, 707, costinescu. îşi ciocni tocurile..., drept ca In faţa unui superior. vlahuţX, o. a. 267, cf. barcianu. Cu tocul de la cizmă trase o linie lungă pe pă-mlnt. d. zamfirescu, r. 141. Hei, mai la urmă eşti ceea ce eşti. Să-ţi pui perucă-orclt de naltă poţi, La-ncul-ţăminte tocuri de trei coji. gorun f. 75, cf. candrea, f. 199. Cite tocuri nu-şi lăsară forma Pe covoarele-Ji bogate de Bukhara? minulescu, v. 90. Călcau mărunt văzduhul, fără tropot, Ca cei ce poartă cauciuc la tocuri. topîrceanu, o. a. i, 67. Cu picioarele în pantofi decoltaţi, vtrlţi In nişte galoşi cu tocuri nespus de înalte. i. botez, şc. 111. O simţea mişclndu-se după clămpă-nitul minuscul al papucilor cu tocuri înalte, teodoreanu, m. ii, 16. Călclnd mai pe tocuri, mai pe vlrfuri,. . , căuta ... să nu facă vreun zgomot, p. constant, r. 154. întinzlndu-i. . . umbrela, cu un compliment şi cu ciocnirea tocurilor de la călclie. arghezi, s. xi, 157. După o clipă, se depărtă pe tocurile ei înalte tn odaia de baie. vinea, l. ii, 49. O dureau grozav picioarele încălţate In pantofi cu tocuri, v. rom. martie 1969, 32. Papuci roşiori, Pe la loc cu flori, Mult slnt jucători, teodo-bescu, p. p. 78, cf. mat. folk. 526. Leliţa cu tocuri nanti. ifolc. mold. ii, 395. — Pl.: tocuri. — Din bg. tok. TOC5 s. n. (Regional; in e x p r.) A-i da (sau a-i trage) (cuiva) un toc de bătaie = a-i da (sau a-i trage) (cuiva) o bătaie straşnică, o mamă de bătaie. Reuşise bărbatu-său s-o ia de muiere,... punlndu-i mina In păr şi dlndu-i un toc de bătaie, v. rom. noiembrie 1964, 18, cf. udrescu, ol. — Etimologia necunoscută. TOC* v. tocă. TOCĂ1 vb. I. 1. Intranz. A bate toaca (1). Să sculă patriiarhul de tocă şi strlnsă toţi creştinii, varlaam, c. 435. Prunci să nu toace pre păresimi (a. 1675). gcr i, 218/38, cf. anon. car. Cite zile au şăzul paşa aici la Frumoasa..., nici au tocat, nici au tras clopotile. gheorgachi, cer. 312, cf. lb. Nu se auzea de dimineaţă pănă In sară declt tocind şi trăglnd clopotele. negruzzi, s. i, 226, cf. cihac, i, 281, costinescu. Clnd va toca de noapte să treacă cu toaca pe la uşa noastră. odobescu, s. i, 88. Toacă de utrenie, caragiale, o. vi, 291. Popa-n toacă, toacă, La biserica din sat. macedonski, o. i, 86. Clnd toca de utrină, ea era in picioare înaintea tuturora. 4vlahuţX, n. 139, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. în .seara spre Sf. Vasile, clnd ,,toacă popa“, fetele se duc după crăcuţe de măr. muscel, 5, cf. tdrg. Cuvioşii» părinţi au tocat, au dat clopotelor grai. galaction, o. 217. Toca, alături de noi, la Sf. Haralamb. brXescu, a. 79. Toacă de vecerne pe-afară un monah, lesnea, i. 13, cf. h iv 15. Clnd toca la Radu Vodă, Eu stam cu puica de vorbă, teodorescu, p. p. 312. Stăi, părinte, nu toca, Că eu încep a lucra! jarn F i g. Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. eminescu, o. i, 69. Biată inimă..., învierea şi In tine, schit de taină, a tocat, macedonski, o. i, 155. Auzea In pernă cum li toacă de repede inima, agîrbiceanu,- l. t. 115. Nimeni nu mai toacă seara prin suflet şi prin mahala, pillat, p. 117. •$> Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe, unde şi-a. înţărcat dracul copiii. Vă duceţi... în baltă, trestie, pustietate, Unde popa nu toacă, Unde fala nu gioacă. alecsandri, p. P. 10. Ieşi din urechea (cutăruia) şi te du Unde cocoş nu clntă, Unde popă nu toacă. folc. mold. i, 207. A toca din gură = a vorbi Intr-una, a şporovăi, a flecări. încă nu-s aşa de bătrlnă ca să fi uitat să toc din gură. v. rom. ianuarie 1956, 38, cf. pamfile, j. ii, 170. (Eliptic) Cit i-am spus şi i-am tocat, nici In. samă n-a băgat, contemporanul, ii, 419. Ce să mai tocăm degeaba. Iată banii, hasdeu, r. v. 15. Eu ţi-am tocat despre bielă, sahia, n. 32, cf. bul. fil. v, 148. De ani de zile toca despre eroi, patrie... şi la cel dinţii obuz a fugit, camilar, n. i, 64. A-i toea (cuiva) gura (ca o moară sau ca meliţoiul, ca o rîşniţă etc.) v. gură. A toca (la) verzi şi uscate sau a toca clte-n lună şi In soare = a spune, a îndruga fel de fel de nimicuri, de fleacuri, de palavre. Cf. ddrf, alexi, w. Cum li plăcea lui odată să toace verzi şi uscate, g. m. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 59, Cf. PUŞCARIU, L. R. I, 346, zanne, p. iv, 151. A-i toca (cuiva) la ureche (sau la cap) sau (tranz.) a toca (pe cineva) Ia (sau in) cap sau a toca capul (cuiva) = a cicăli, a sicîi pe cineva; a bate pe cineva la cap. Cf. lb. El iubea liniştea şi copiii ti tocau la cap toată ziua. negruzzi, s. i, 206, cf. polizu. Du-te plrlii! că doar n-am să-ţi toc la ureche pănă mine. alecsandri, t. 392. Şi-i toacă la ureche domnului cite alte toate, jipescu, o. 27. D-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbeşte şi-i toacă la ureche. vlahuţă, o. a. iii, 8, cf. ddrf. Ce-mi toci capul şi dumneata? rebreanu, n. 265. Ceasuri întregi o toca la cap, vorbindu-i despre balurile la' cari fusese ea In tinereţe, v. rom. februarie 1955, 232. Ar fi fost In stare să mă toace la cap trei zile. ib. iunie 1970, 47, cf. zanne, p. ii, 467, 55. (Eliptic) îşi pierde omul casa şi liniştea şi dumneata 11 toci ca vorbe! teodoreanu, m. u. 113. Tot mă toacă maică-mea, Că mi-i ibovnicul rău; Las' să fie că-i al meu! pamfile, c. ţ 147. (Regional) A toca pe vătrai = a sta degeaba, a pierde timpul. Cf. cv 1949, nr. 5, 34, l. rom. 1959, nr. 2, 55, lexic reg. ii, 18, 71, zanne, p. v, 654. (Prin sudul Munt.) A toca pe vatră = a duce viaţă grea, plină de lipsuri. Cf. lexic reg*. ii, 71. (Prin nord-estul Olt.) Toacă pe vătrai, se spune despre un om care a sărăcit. Cf. CIAUŞANU, GL., MAT. DIALECT. I, 237. <0> C O m-p u s: toacă-gură subst. invar. = persoană care vorbeşte, mult; guraliv, limbut. Cf. baronzi, l. i, 96, ddrf, alexi, w., jahresber. xix—xx, 13, 44, ŞĂINEANU, d. u., dr. vii, 168. ^ A lovi, a izbi. Cf. lb, cihac, i, 281. începe a toca In stative de plrlie păreţii casei, creangă, a. 38, •£> Tranz. L-au tocat tn cap cu o săciire. şincai, hr. i, 128/9. îmi vine să-l toc In cap, să-l omor. reteganul, p. iv, 25. + A bate, a ciocăni. O ghionoaie toacă Intr-un agud. pillat, p. 69. El a tocat la uşă... a întrebat că cine-i acolo, sbiera, p. 84. Nu toca pe masă că tragi a sărăcie, ciauşanu, gl., cf. alr i 352/214, 375, 385, a v 14. Cin agiunge-acolu, toacl la uşi, li dă drumu moşiieagu-n cast. o. bîrlea, a. p. i, 334. + (Despre berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovitura deasă şi repetată a celor două părţi ale ciocului. Cocostlrcii, înfipţi Intr-un picior, Dau gltul peste aripi, tocind din ciocul lor. alecsandri, p. iii, 39, cf. hem 2 525. îndoind gltul pe spate, cocostlrcii toc din cioc. beldiceanu, p. 57. Cele două berze... începură să toace măruntei şi uşor din ciocuri, sadoveanu, o. v, 414. O barză deşteptată din somn începu deodată să toace pe vreun acoperiş. sandu-aldea, u. p. 31. Mai toacă-n seară cocostlrcul. pillat, p. 221, cf. h iii 17, vi 30, xiv 8, 105. 4 (Despre mitraliere) A produce sunete scurte şi dese în timpul tragerii. O mitralieră toacă departe, dar loveşte prea scurt, camil petrescu, u. n. 399. Mitralierele tocau fără întrerupere, camilar, n. i, 118. Au răbufnit 4999 TOCA1 —• 374 — TOCANĂ" acolo clteva rlnduri de grenade şi au început să toace Infărltate mitralierele, v. rom. octombrie 1964, 50. 2. T r a n z. A tăia un material în Bucăţi foarte mSrimic (ţransformîndu-I îfi pastă), prin lovituri repetate cu un Instrument tăios sau cu ajutorul unor maşini speciale. Creierii.. . să-i toci măruntu, ameste-clndu-i' cu foi de pătrănjăl tocate (a. 1749). gcr ii, 44/19, cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, CAN-dreâ, F. 309. O nevastă... pe un scăunel toacă varză. iorga, ap. cade. Popa are o maşină de tocat carnea, ceva lucru mare. agîrbiceanu, s. 175. Stăteau toţi ca nişte buşteni, pe care ai fi putut să toci toată pădurea. galaction, o. 271. Bucătarul toca ptrjoale In tacturi diferite, brăescu, a. 94. Apucase un pai Intre dinţi şi-i toca mărunt, v. rom. iulie 1954, 87. Tocai cllţii, mărunt, pe-o buturugă, cu-n toporaş. pas, z. i, 37. Nu băgase carnea in maşina de tocat, ci o migălise cu satirul, tudoran, p. 86. Cu asemenea batoze... se pot toca mari cantităţi de furaje, scînteia, 1960, nr. 4 843. Ce să spun? N-am ce spune, de m-ar toca os cu os. v. rom. ianuarie 1965, 64, cf. h ii 120, graiul, i, 54. Toc pisătură. alr i 1 987/122, cf. alr ii 6 538/ 876, îb.; 6 548/876, alr sn iv h 1 108, alrm sn iii h 919, A v 14, VI 26- Ea scaun că le-aş trăgea, Cu toporul te-aş toca. balade, iii, 130, cf. gl. olt. ’ <£> Refl. p a s. Cum se hăcuie sau se toacă (tocănează) varza. pamfile, s. t. 39. Se toacă ceapa mărunt şi se prăjeşte tn puţină untură, s. marin, c. b. 65, cf. şez. viii, 89. <0- Expr. A toca frunză la cîini v. frunză. (Regional) A-i toca gura bureţi = a vorbi repede, spunind lucruri. neînsemnate, palavre. Cf. românul glumeţ, 79,' zanne, p. i, 125. (Regional) A toca la bureţi (sau la castraveţi, la varză) = a tremura foarte tare de frig; a tremura ca varga. Cf. ciauşanu, gl. + (Regional; complementul este „pămlntul") A mărunţi; a grăpa. Cf. alr ii 5 113/762. Tocăm ogoru mărunt, mărunt şi pe-orm-o luom [cînepa] şi-o sămănăm. gl. olt. + (Regional) A sparge, â tăia lemne pentru foc. alr i 984/727, ib. 1 988/584, 690, 837, 840, 842, alr ii 6 408/791. + (învechit şi regional) A omorî (tăind în bucăţi); a nimici. Fuseră tocaţi pe moarte sau împuşcaţi nouă români, bariţiu, p. a. iii, 424. Ia-i, armaş! Ia-i! Lovitura şi capul!... Să-i ţoci ca pe cllţi ! DELAVRANCEA, O. II, 161, Cf. GRAIUL, I, 117, 374, com. din straja — rădăuţi. Afară la turci ieşea Şi pe toţi că mi-i loca. balade, ii, 160. Să mai clnt o dată din fluieraşu ăst-al mieu... şi-atunci oi ieşi, şi-oi sta şt m-ăi toca cum t-o plăcea, o. bîrlea, a. p. i, 173. 3. Tranz. Fig. A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, avere etc. Bărbaţi răi şi blăstemaţi... le-au tocat toată zestrea, gorjan, h. i, 146/32. Neavlnd ce să mai toace, după cum era-nvăţaţi, •Or se apuc de hoţie, or de înşelătorii, pann, p. v. i, 62/19, cf. polizu. S-ă îndrăgit cu vătaful lui'de curte şi-i toacă starea fără mustrare de cuget, filimon, o. i, 230. Se întrec In lux ..., toclndu-şi averile cu petrecerile, frîncu —candrea, m. 34. Tu îmi tocai părăluţele la Paris, mille, v. p. 144, cf. ddrf, barcianu. Clnd îşi lua banii, nu pleca de la circiumă plnă nu-i toca pe toţi. sandu-aldea, a. m. 29. Pe maica mi-o peţesc şi-mi toac-aoerea. murnu, o. 9. Şi-a tocat toată averea, pamfile, j. ii, 170. Mi-a tocat ce bruma-mi rămăsese de la bietu taica, petică, o. 238. îşi tocase moştenirea de la părinţi, iaca ce fătase ! delavrancea, o. ii, 326. Fiind mare chefliu, mai rămăsese clteva zile, plnă-şi tocă paralele, agîrbiceanu, l. t. 373; Se miră cum am putut, In asemenea timpuri, să-mi toc trei moşteniri, c. petrescu, c. v. 201. înir-o săptămlnă am tocat cei patru sute de lei daţi de bădia. brăescu, a. 204. I-a tocat frumuşel pensioara plnă Ihtr-un fir. klopştock, F. 164. Vlntură-ţară care-şi tocase la Paris moştenirea părintească, contemp. 1966, nr. 1 005, 3/2. Dragele fetiţele Mi-au tocat paralele. teodorescu, p. p. 306. Locuri, vite, vii, unelte de gospodărie, toate te tocase. reteganul, ap. cade, cf. cv 1950, nr. 3, 16. <$> (Complementul este „vremea", „timpul") Nu-i prea plăcea să lucreze In bi- ’ rou, ci mai mult loca vremea tn birturi şi cafenea, agîrbiceanu, a. 123. Afară ploaia toca vremea nepăsător: barbu, princ. 74. O Expr: A (o) tocă la papuc = a risipi averea (în petreceri şi la jocuri de noroc). Cf. pamfile, j. ii, 170, zanne, p. iii, 276. + A sărăci , pe cineva; a-l duce la ruină. Nu le slăbeşte... plnă nu te bea şi nu te toacă, jipescu, o. 77. Aud că are o franţuzoaică de la Paris care-l toacă. d. zamfirescu, t. s. 33. Nadina 11 toacă îngrozitor, rebreanu, r. i, 254. A divorţat... după ce l-a tocat, şi acum e prin Spania, călinescu, e. o. ii, 320. — Prez. ind.: toc şi (rar) tochez (tdrg), pers.'3 pl. şi (rar) toc. — Lat. *toccare. T0CA2 interj, v. toci. TOCÂC11 s. m. (Prin Transilv. şi Ban.) Ţesător. Dă tocaciului său să-i ţease trei viguri de plnză. petrovici, p. 154/16, cf. lb, cihac, ii, 414, lm, a i 20, 31, 34, 36. + (Regional). Persoană care apretează ţesăturile (Comloşu Mate — Jimbolia). lexic reg. ii, 42. — PI.: tocaci. - -tt Din magh. takies. • TOCÂC12 interj, v. tocanei. * TOCÂIE s.f. (Prin vestul Transilv;) Cadă-mare (pentru murat varza). Com. din brădet — beiuş, cf. a i 35. Pl.: ? — De la torA TOCALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Vorbărie ; pălăvrăgeală, trăncăneală1. Cf. udrescu, gl. Mă doare capul d-allta tocală! id. ib. 2. Om care pălăvrăgeşte; flecar. Cf, udrescu, gl. (Precedă termenul calificat, de Care se leagă prin prep. „de") Urltă. .. tocală de om, clnd te-apucă te face măr. id. ib. — Tocai + suf. -ală. TOCALE s. f. pl. (Prin Ban.) Obiecte casnice mărunte; catrafuse, calabalîc. Com. din oraviţa. Şi-o adunat tocatele şi a plecat, ib. — Cf. tocă la2. TOC AN1 interj. (Regional; repetat) Cuvînt care imită strigătul bibilicii (Topliţa). Cf. alr ii 5 745/228. — Onomatopee; Cf. magh. tokân. TOCAN2 s. m. (Regional) Bărbătuşul bibilicii (Topliţa). Cf. alr îi 5 744/228. — Pl.: tocani. — De la tocani. TOCAN3 s. n. v. tocană. TOCANĂ s. f. 1. Mîncare cu sos, făcută din bucăţele de carne prăjite cu ceapă şi, uneori, cu adaos de cartofi (v.. gulaş, papricaş); mîncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă, din ciuperci etc. Cf. lb, polizu. Să-ţi fierb de prlnz o tocană! has-DBU, R. V. 71, Cf. CIHAC, I, 281, COSTINESCU, DDRF, barcianu, alexi, w., tdrg. Dăscăliţa, aleglnd cărnurile, a găsit vreme să repeadă o tocană grasă şi piperată. rebreanu, iv 168, cf. cade. Mai serveşte tocană; e specialitatea popotei noastre! c. petrescu, î. . i, 282; Am căpătai... o gamelă cu tocană de cartofi, brăescu, a. 215. Pui In ţiglă, tocane In tăvi, peşti -pe grătare. sadoveanu, o. x, 421, cf. scriban, d. Se uita foarte interesat la cazanalele cu tocană, ce-i stlrneau, cu mirosul lor de carne proaspătă, pofta de mincare. beniuc, m. c. i, 401. PrlnziSe la „Cerbul bătrln“ tocană pipărată. vornic, p. 65. Pe masă era 0 tocană de bureţi. V. rom. ianuarie 1970, 36, cf. h ii, 89, 100, 208, iii 50, 450, ix 311, x 33, 130, 261, 436, 481, 512, 540, xii 392, xiv 284, marian, sa. 335. Boreasa asciiltă cu- bucurie porunca şi începe a aduce. .. tocană de berbec îndoită cu ceapă: reteganul, p. iii, 83,''cî.! 5009, TOCANCE — 375 — TOCĂ ; 1. Cf. i oca1 C). De capul vostru fi-v-ar atila tocat. Că de clnd îmi bateţi toaca, chiar ca toaca in-am usco/.. contemporanul, i, 405. Isprăvind călugărul cu tocatul, am Intrat şi noi tn biserică, turcu, e. 16. Dăscale! Dascale, du-te şi-ţi cată de tocat. . . ! şez. ii, 68. Ia fă cinste, popo Brat, C-ai luat banii pe tocat, zanne, p. iii, 523. 2. Cf. t o ca1 (3). Multă inimă n-ai nici d-ţa pentru , tocatul de oase şi-ţi mai place să stai de vorbă cu oameni , deştepţi declt să tai carne şi să sfarmi oase pe butuc. slavici, o. ii, 133. Mult tocat, puţin mlncat, sc spune : despre cei care muncesc mult, dar . cărora li,se-plăteşte puţin. Cf. baronzi, l. i, 49, zanne,, p. iv, 151. , — V. toca1, TOCAT2 s. n. (învechit) 1. Un fel de cit de calitate superioară. Cf. scriban, d. 2. Alamă albă de cea mai bună calitate, scriban,- i). ' — Pl.: localuri. — De la n. pr. Tokat. TOCĂT3 s. n. (învechit, prin Olt. şi Dobr.) Poartă1 (1). h xiv 359, cf. coman, gl., chest. ii 406/130, alr. . i 655/679, 690, lexic reg. 32. ; — Pl.: tocate, alr i 655/690. . . - : — Din tc. tokat. • mat. folk. 446, com. din straja — rădăuţi chest. v 153/3, vin 51/2, 77/14, 8/22, folc. transilv. ii, 487, gl. olt. + (Regional) Un fel de conservă, preparată mai nics dc ciobani din carne de oaie fiartă cu mirodenii, care se păstrează în oale, în burdufuri etc.;, (regional) sloi. Cf. al lupului, p. g. 194. Tocana... Clnd se face In cantităţi mari se pune In her-binţi şi se păstrează pentru mai multă vreme. şez. vi, 75, cf, alrt ii 211, chest. v 153/3, alr ii/872, glosar reg. + (Regional) Friptură (de miel sau de porc). Com. din straja — rădăuţi, alr ii 4 141/102, 172. ^ (Regional) Mîncare făcută din prun? fierte la care se adaugă ceapă tocată. Cf. şşz. vin, 34. + (Regional; determinat prin ,,de poame“) Compot (Filioara —-Tîrgu Neamţ), h x 255. + (Prin Mold.) Magiun, h i 107, alr i 873/424. 2. (Maram., Ban. şi nordul Transilv.) Mămăligă (1). H xviii 22, 227. De-ar fi puşca de cucută, Bucuros aş fi răgută; De-ar fi puşca de tocană, Bucuros aş fi cătană. jarnîk — bîrseanu, d. 289, cf. vaida. La jaşcău cel cu rtnse, Triabă. tocană cu brlnză. bîrlea, c. p. 253. Mi-am lăsal boii-n Poiană Şi căldarea cu tocană, id. ib. 71. Lapl'e bun şl sănătos, Galbăn ca ceara, Gros ca tocana, t. papahagi, m. 140. Dacă nu-m dădeai bulz de tocană, apoi muream de foame. arh. folk. i, 216. Ş-o dus fărină şl brlnză. . ., şă-ş facă tocană. ib. vi, 212, cf. coţiAN, gl., chest. v 153/32, 92. La-mfiazăz lirO făcu tocană.. ; cu lapt'e. alrt ii 155, cf. alr i 697/351, ib. 730/59, 273, 278, 333, 335, 337, 339, 341, 343, 345, 350, 351, 354, 355, 357, 359, 361, ib. 1 814/335, 337, 339, 343, 345, 350, 351, 355, 357, 359, alr sn iv h 1 111, ib. 1 113, ib. 1 114, ib; v li 1501, a iii 4, l. rom. 1959, nr. 1, 48, lexic reg. 72, ib. ii, 106. 3. (Regional) Un fel de aluat subţire şi lipicios, făcut din seminţe de in, din tărîţe de grîu sau din făină de porumb, cU care se ung firele urzelii de cînepă, ca să nu se scămoşeze în timpul ţesutului; (regional) mîn-jeală (II 2), mîhjitură (3). V. cir. Cf. caba, săl. 101. -Pl.: (1) tocane şi tocănuri' (chest. viii 77/14), (2, regional) tocăni (alr i 730). — Şi: (1, regional) tocăn s. n. al lupului, p. g. 194, chest. v 153/3, ALR II/872, GL. OLT. — Cf. toc a1. TOCÂNCE s. f. (Regional) Bibilică (Micăsasa — Mediaş). alr sn ii h 383/141. — Pl.: tocance. — De la tocanci. TOCANCI interj. (Regional; repetat) Cuvînt care imită strigătul bibilicii (Micăsasa — Mediaş). Cf. alr ii 5 745/141. — Şi: (prin Ban.) tocăci interj, alr ii 5 745/53, 64. — Onomatopee. TOCAR s. n. (Regional) Toc3 (I 8) de pernă (Ferice — Beiuş). Cf. a i 20. + Faţă de pernă (Remetea — Be-iuş). a i 12. — Pl.: tocare. — Toc3 + suf. -ar. TOCARE s. f. Acţiunea de a toca1. 1. Cf. toca1 (1). Cf. polizu, costinescu, ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., DHLR I, 198, 203. 2.-Cf. toca1 (3). Cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w. Industria locală... să contribuie la amenajarea pentru tocare a altor maşini şi utilaje, scînteia, 1960, nr. 4 843. 3. Faptul de a sărăci, de a ruina pe cineva, Cf. ddrf. — Pl.: (rar) tocări. alexi, w; V. toca1. TOCÂRIC, -Ă adj. v. toharic. _ ■ TOCAT1 s.n. Faptul de a toca1. TOCÂT4, -Ă adj. 1. Tăiat iriărunt; (despre anumite alimente) transformat în pastă. Cf. toca (3). Clientul concentrase pe figura lui toate culorile roşii dintre cainea tocată, tomată şi boiaua de ardei, arghezi, s. xi, 31. Se adaugă sare, piper, o ceapă şi clţiva căţei * de usturoi, toate tocate, s. marin, c. b. 49. Cu ce-l hrăneşte? Tot cu fin tocat Şi cu orz pisat, teodorescu, p. p. 62. + (Despre mers) Cu paşi mici, sacadaţi. Un mers... care nu mai semăna deloc cu mersul tocat şi mecanic dinainte de sosirea lui Barbu. vinea, l. xi,: 189. + (Regional) Tăiat în bucăţi, omorit; nimicit. Clnd vinet li vede p-ăia tocaţi, o. bîrlea, a. p. i, 166, 2. Fig. (Rar; despre vîrstă) Împlinit; bătut pe muche. Cu toate că avea 20 de ani tocaţi, lotuşi avea o natură stlngace şi fricoasă, ap. tdrg. 3. (Regional; în expr.) Tocat la cap = a) zăpăcit (de beţie). Mirele, mai ales pentru că era acuma şi cam tocat la cap,... au'lăsat-o afară, sbiera, p. 21; b) cuminte, cu judecată (Bistreţu — Băileşti). Cf. alr i 1 555/870. 4. (Regional; despre drum) Bătătorit, călcat. Com. din sasca montană — moldova nouă. — Pl.: tocaţi, -te. — V. toca1. TOCATĂ s. f. (Muz.) , Veche denumire generică pentru piesele care se execută la instrumente cii cla- , viatură; compoziţie muzicală de virtuozitate, cu caracter sacadat, ritmic, cu o dezvoltare fără reguli precise, alcătuită de obicei dintr-o singură parte. Cf. DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC. — Pl.: tocate. — Din it. toceata, TdCĂ s. f. 1. Căciuliţă sau pălărioară fără boruri, purtată de femei. V. tichie. Ea poartă malacof..., tocă de catifea neagră cu flori, alecsandri, t. 69, cit. cihac, ii, 414. Era îmbrăcată ca amazoană, un costum de catifea verde ca smarandul. ..; In cap o tocă de aceeaşi . stofă cu rochia, caragiale, o. i, 19, cf. barcianu, alexi, -w. Pe cap purtau un fel de pălării... numite . tocurL ap. cade. Pana de struţ de pe tocă i se agilă. cazimip, gr. 98, cf. scriban, d. Pe cap, prinţesa se. încununase cu o tocă scurtă, călinescu, s. 7. Punea pe cap o tocă cu pene albe. id. b. i. 406. li găsiseră un . fel de tocă.,., din care se lăsa pe umeri ceva ca o.glugă J, de caşmir.. camil petrescu, o. i, 347, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. j 5020 TpCĂI — 376 — TQCĂLIŢĂ 2. Acoperămint pentru cap, de lormă cilindrică, Iară boruri, purtat In trecut mai ales de avocaţi şi de magistraţi in exerciţiul funcţiunii. Trei judecători cu toce şi mantii negre şed pe scaunele lor. contemporanul, ii, 322, cf. şXineanu, d. u. Iacă una care seamănă cu o tocă de magistrat, ap. cade, cf. scriban, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: toci şi (Învechit) toce. — Şi: (prin Mold.) tâcuri subst. pl. — Din fr. toque. TOCĂf vb. IV. T r a n z. (Prin Transilv.) 1. A vorbi mult şi fără rost; a toca din gură, v. t o c a1, (regional) a tocăla1 (1). N-aş vrea să vă tocăiesc multe, că timpul e scurt, f (1884), 210, cf. pamfile, j. iii, 95. + A toca1 pe cineva la cap, a cicăli. lexic reg. Ii, 55. + A da pe faţă, a divulga un secret (Bonţ — Gherla). Cf. PAŞCA, OL. 2. A bate, a ciocăni (la uşă). Cf. drlu, alr ii/i mn 118, 3 801/102. — Prez. ind.: tocăiesc. — Tocai -f suf. -ăi. TOCĂlfiR s. n. v. tocăner. TOCĂLA1 vb. I. T r a n z. (Regional) 1. A vorbi multe şi fără rost; a toca din gură, v. toca1, (regional) a tocăi (1) (Băiţa — Beiuş). teaha, c. n. 274. Tocalază prea multe muierea asta. id. ib. 2. (tn forma tocola) 'A toca1 (2) (Cîmp — Vaşcău). Cf. alr i 1 987/80. — Prez. ind.: tocălez. — Şi: tocolă vb. I. — Cf. toc a1. * TOCĂLÂ2 vb. I v. tocăli. TGCĂLf vb. IV. Tranz. (Prin Ban.) A aduna, a strlnge. Abia am putut tocăli banii de lipsă pentru dare. Com. din oraviţa. Nu ştiu, putea-voi tocăli tofi banii de clţi am lipsă. id. — Prez. ind: tocălez. — Şi: (regional) tocălă vb. I. L. COSTIN, GR. BĂN., NOVACOVICIU, C. B. I, 22. — Din magh. tâkol ,,a cirpi, a Înjgheba “. TOCĂLfE s. f. 1. Morişcă de lemn care, învîrtită de vînt sau du njîna, produce un zgomot caracteristic şi care se întrebuinţează pentru â speria păsările din lanuri sau din vii. Gura, limba, capul lor, Părcă-s de fier, de hu-i dor, Parcă-s In vlnt tocălii Ce spar’ pasările-n vii. mumuleanu, c. 149/9, cf. ddrf, tdrg, pamfile, j. ii, 170, pascu, s. 187, cade. Iar din putredul copac Cu cioc-cioc şi cu pac-pac... Sarabandie, fantezie, Transpuse la tocălie, De fac gaiţele „ah“! voiculescu, poezii, it, 205. (Fig.) Te-am ascultat vrlnd-' nevrlnd, Să mai apuc şi eu la rlnd, Că multe spui şi înşiri, TU tici că de noi ie miri; Dar voi slntefi tocălii De spăriet pasăre-n vii. sevastos, n. 94, cf. marian, nu. 415. 2. (Regional) Toacă (1). O ghionoaie toacă Intr-un agud, şi rar, Ca un ecou al toamnei, răspunde tocălia. pillat, p. 69. Dracul a început să boncăne cu ciocanele tn tocă/ie. rXdulescu-codin, î. 153. 3. (Munt., Olt.) Unealtă alcătuită dintr-un cîrlig înfipt Într-un miner, cu ajutorul căruia se răsucesc nojiţele şi funiile. Răsucirea... nu se mai face cu fusul, ci cu alt iiistrument, numit tocălia. antipa, p. 169, cf. coman, gl., l. rom. 1959, nr. 2, 55. 4. Piesă de lemn cu crestături de care se opreşte slobozitorul războiului de ţesut, ca să nu se deruleze sulurile; răzUş, căţel, cordenci, piedică (4 b), proptar. Cf. dam£, t. 136, şXineanu, d. u., cade, ltr2. 5. (Regional) Bucată de lemn uşor care se leagă de partea de sus a plasei de pescuit, pentru a o susţine ja suprafaţă; plută. Cf. atila, p. 115, 117. — Pl.: tocălii. — Toacă + suf. -ălie. TOCĂllŢĂ s. f. (Regional) Numele unei colinz (Cergău — Blaj), dr. v, 32. Colindau... cele opt colinde la primar şi tocăliţa la oameni, ib. — Pl.: tocălife. — Etimologia necunoscută. Redactor ; VIOLETA MIHÂIL Tehnoredactor : EUGENIA AMBROZI Bun de tipar 10.VII.1982. Format 8/60X80. Colt de tipar 47,5. C.Z: ■pentru biblioteci mari: 459—3=59. C.Z. pentru biblioteci mici: 4R—3=R. Kjgfi întreprinderea poligrafică Informaţia eSoIu str. Brezoianu, nr. 23—25, Bucureşti OBS REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA 5027