DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE ISBN 973-27-0360-1 ISBN 973-27-0165-X DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU“ DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „ALEXANDRU PHILIPPIDE“ DIN IAŞI. ACADEMIA ROMÂNĂ DICŢIONARUL LIMBII ROMANE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL X PARTEA A 5-A LITERA S SPONGIAR—SWING 19Θ4 EDITURA academiei ROMÂNE R 7 6 117, BUCUREŞTI, Calea 13 Septembrie nr. 13 Serie nouă întemeiată de : IORGU IORDAN Membru al Academiei Române ALEXANDRU GRAUR Membru al Academiei Române ION COTEANU Membru al Academiei Române Redactor responsabil : ION COTEANU Membru al Academiei Române Partea a 5-a a tomului al X-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicograf ie al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, de următorul colectiv : Carmen APOSTOLESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Dan BUGEANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Alexandra BURNEI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Monica BUSUIOC CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Eugenia CONTRAŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Cristina GHERMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ ’ Eugenia GUŢULESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Redactori : Lidia IONICĂ FILOLOG Maria MANOLIU FILOLOG PRINCIPAL j Radu MIGHĂE SCIJ~| CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Aurelia MIHAILOYICI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Maria MUNTEAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Maria PĂUN FILOLOG PRINCIPAL Eleonora POPA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ Zizi ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ CERCETĂTOR, ŞTIINŢIFIC Filofteia TĂNĂSESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Nicoleta TIUGAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Stela TOMA FILOLOG PRINCIPAL Aurelia ULICI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ileana VULPESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Ileana ZAMFIRESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Zorela CREŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ ’ Valentina HRISTEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ Zorela CREŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ Cristina GHERMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ ’ -.· Revizori : Lucreţia MAREŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR! ÎN FILOLOGIE Elena STÎNGACIU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Revizie finală : Lucreţia MÂREŞ CERCETĂTOR ' ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Georgeta MITRAN ■. CERCETĂTOR-. ŞTIINŢIFIC ... PRINCIPAL .......'· : Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ ’ Eleonora POPA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ ’ Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom : Alexandru GRAUR, membru al Academiei Române, Yasile ARVINTE, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Iaşi ; Grigore BRÂNCUŞ, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti ; Vladimir DRIMBA, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti ; Tlieodor HRISTEA, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti ; Glieorghe MIHĂILĂ, membru corespondent al Academiei Române ; Ladislau MURA DIX, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoea ; Nicolae URSU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal, Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide*‘ din Iaşi ; Lucia Wald, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti. Pentru cuvintele cu răsplndire regională au fost consultaţi : Doina GRECU, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoca, porţiunea : SS — STĂTUT ; Ion MĂRII, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Lingvistică si Istorie Literară „Sextil Puşcariu“ din Cluj-Napoca, porţiunile : SPONGIAR - SPUZOS, STRECNEA-STRICNINĂ, SUBLINIA-SUBSUOARĂ. Corelaţii : Cristina GHERMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Redactori responsabili ai tomului al X-lea (partea a 5-a) : ION COTEANU ELENA CIOBANU ION DĂNĂILĂ Membru al Academiei Cercetător ştiinţific Cercetător ştiinţific prin- Române principal cipal ; şeful Sectorului de lexicologie şi lexicografie de la Institutul de lingvistică din Bucureşti. SPONGIAR - 1413 - SPQNŢAN SPONGIĂR s. m. v. spongier. SPÔNGIE s. f. (Zool.) Animal din Încrengătura şpongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o reţea compactă de iire elastice şi rezistente, care trăieşte în colonii dese, fixat pe stîncile submarine; burete (Spon-gia officinalis). Să-şi ximplă mintea sa... ca o şpongie bine adăpată (a, 18.10). bv iii,. 24, cf. drlu, le, polizu. In mare se face sponghia cea multă, f (1876), 203, cf. barcianu, alexi, w. Am introdus bucăţile de spongie sterilizată în sacul limfatic, babeş, o. a. i, 223, cf. dl, dm, dn2. Praf din spongii de apă. românia literară, 1970, 91, 29/1, cf. dex. — Pl.: spongii. — Şi: (învechit şiTegional)sponghie, (învechit) şp6nghie (polizu, pontbriant, d., barcianu), (regional) spônge (lexic reg. ii, 77), şponghe (alr sn iv h 917/76, 105, 260), şpongie (alrm sn ii h 476/235, 279), şpono (ib. h 746/349) s.f. — Din lat. spongia. — Sponghie < germ. — Spongia, <: rnagh. spongya. SPONGIËR s. m. (La pl.) încrengătură de animale nevertebrate marine, rar dulcicole, cu corpul alcătuit dintr-o reţea compactă de fibre elastice rezistente şi cu scheletul format din spicule şi bastonaşfe silicoase, calcaroase sau din fibre de spongină (Spongiaria ) ; (şi la sg.) animal care face parte din această încrengătură; burete-de-mare. Spongierii se găsesc puţini in apele noastre dulci, simionescu, f. r. 459, cf. cade, scriban, d. In secţiuni subţiri se obstrua rare fragmente de spongieri silicoşi. oncescu, g. 174. Spongierii fosili se impart in spongieri calcaroşi... şi spongieri silicoşi. ltr2 xvi, 224, cf. dl, dm. Spongierii au un schelet constituit din numeroase spicule şi bastonaşe • silicoase sau calcaroase. der, cf. dn2, m. d. enc., dex — Pronunţat: -gi-er. — Pl.: spongieri. — Şi: spon-giâr (pl. şi n. spongiare, cade) s. m. scriban, d. — Din fr. spongiaires. SPONGÎNĂ s.f. Substanţă de natura scleropro-teinei, care se găseşte In cantitate mare in suportul şpongierilor. Cf. ltr2, dn3. — Din germ. Spongin. SPONGIOS, -OASĂ adj. 1. Care prezintă mici ori-ficii în masa sa şi are o consistenţă ca a buretelui; care are aspectul unui burete. V. bure tos, poros (1), (regional) puhàv. Cf. drlu, i. golescu, c., prot. — pop., n. d. Platina spongioasă, poni, ch. 91, cf. barcianu, alexi, w., şaineanu2, resme-riţă, D-, cade. Şi in cazul aceasta, ca şi in cazul precedent, fierul se adună la fund, sub formă de pastă spongioasă, ioanovici, tehn. 47. Îşi frecă îndelung, cu mănuşă spongioasă şi cu apă rece, pieptul, c. pe-trescu, î. I, 28. Linguriţele intrară in spongioasa cremă de şocolată, teodoreanu, m. iii, 269. Placenta este masa spongioasă aflată intre membraha uterului şi ultimul înveliş, enc. agr. iv, 647, cf. scriban, d. Cea mai importantă [modificare a sistemului osos] pare ά fi o resorbţie a ţesutului osos atît pentru substanţa compactă, cît şi pentru cea spongioasă, parhon, b. 55, cf. ltr2. Arăturile prinseră repede o crustă subţire şi spongioasă, mihale, o. 322, cf. dl, dm, dn2. Prin coacere „pîinea creşte“ devenind spongioasă, botanica, 111. Noul teatru υα trebui deci să folosească marmura ori travcrtinul, suprafeţe de material nobil... spongios, cald, luminos, românia literară, 1970, nr. 75, 25/2, cf. m. D. enc., dex. -C* (Prin lărgirea sensului) Cind Luminiţa fu învelită în mantaua spongioasă, Radu Comşa era departe, c. petrescu, î. ii, 250. Tailleur marron... de o lină... spongioasă, călinescu, b. i. 203. 2. Care are proprietatea de a absorbi lichidele, de a ,se îmbiba uşor. Cf. cade, ltr2, dl, dm, dn2, dex. — Pronunţat: -gi-os. — Pl.: spongioşi, -oase. — Şi: (învechit) sponghios, -oăsă (caiet, 66v/3), şponghios, -oâsă (teodori, a. 78) adj. — Din lat. spongioşus, fr. spongieux. SP01\îGI0ZITATE s. f. Calitatea de a fi spongios (1) ; porozitate, (învechit, rar) porime. Cf. cade, ltr2, DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -gi-o-. — Din fr. spongiosité. SPONGÎTĂ s. f. Piatră poroasă, asemănătoare cu buretele. Cf. cade, dn2. — Pl.: spongite. — Din fr. spongite. SPONGOLÎT s. n. Rocă sedimentară biogenă, constituită predominant din spiculi de spongieri silicoşi. Complexul sferosideritic gros de circa 120 m, constituit din... accidente silicoase de tipul spongolitelor. oncescu, g. 159, cf. ltr2. — Pl.: spongolite. — Din fr. spongolite. SPONTETÔR, -OÂRE subst., adj. v. spunător. SPONS, -Ă s. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) Logodnic. Cf. gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.: ? — Din lat. sponsus, -a. SPONSÂLIE s.f. (în dicţionarele din trecut) Logodnă; cerere in căsătorie. Cf. stamati, d., prot— PQP., N. D., BARCIANU, GHEŢIE, R. M., ALEXI, W» — Pl. : sponsalii. — Din lat. sponsalia. SP0NSOR s. m. Persoană (fizică sau juridică) care susţine (material) o acţiune, o activitate etc. Cf. dn8. — Pl.: sponsori. — Din engl. sponsor. SPONSORIZA vb. I. A susţine (material) o ae-ţiune, o activitate etc. — Prez. ind.: sponsorizez. — Sponsor + suf. -iza. SPONSORIZARE s.f. Acţiunea de a sponsoriza şi rezultatul ei. — Pl.: sponsorizări. — V. sponsoriza. SPONSORIZAT, -Ă' adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care este susţinut (material) într-o acţiune, activitate etc. — Pl.: sponsorizaţi, -te. — V. sponsoriza. SPONT s. n. v. şpont1. SPONTAN, -A adj. Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză aparentă; care se face de bunăvoie, nesilit de nimeni; care acţionează, care are loc cu promptitudine, pe moment, degajat, dezinvolt, firesc, n a t u r a 1 (I 3) ; care apare pe neaşteptate, brusc, fulgerător. Această veneraţie spontanee n-ar putea veni dacă cărţile n-ar tracta despre cele de folos societăţii, heliade, o. ii, 45, cf. negulici. Alteraţie spontanee a vinurilor, brezo-ianu, A. 606/21. Fost-au aceea a treia declaraţiune făcută de bunăvoie, spontanee, bariţiu, p. a. i, 193, cf. prot. — pop., n. D;, antqnescu, D. Intr-însa frumu- 11218 Spontaneitate - 1414 - SPOR2 seţea e involuntară, spontanee, baronzi, m. 442/9. •N'ôùl principe. . prin o spontană heiăfîre soseşte în capitala ţării, maiorescu, d. i, 10. Considérant ' succesul spontaneu al gazetei ca un foc de paie. caragiale, o. i, 215. Această admiraţie profundă a artistului e şi dîrtsa tot atît de spontanee, mai ales in poezia lirică. gherea, st.. cr. hi, . 188, cf., barcianu. Cea mai bum# literatură este aceea care e cea mai spontană în inspiraţie. in plr ii, 149, cf. şaineanu2. Trecutul se oglindea idealizat in aceste producţii spontanee, simple. iorga, L. ii, 460. Am întrebat cărei întttnplări se datoreze mişcarea aceasta spontană, anghel, pr. 38. Femeia fiind mai spontană, mai insistentă, e mai puţin. . . şi mai rar comică, ibrăileanu, s. l. 44, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. E firesc şi spontan în proză prin-tr-un stil. ■ . natural, lovinescu, c. iy, 104. Mă impresionase prin gestul spontan şi egal. G. m. zamfi-kescu, sf. M..N.. i, 32'. Un jurnal de călătorie prefă-.ieşte... prin impresia nemijlocită şi spontană. ViaNu, a. P. 87. Autorul. . . posedă un suflet sănătos, sincer, spontan, călinescu, c. o. 278. La asemenea izbucniri de prietenie spontană, Aristia nu putea rezista niciodată. camil petrescu, o. ni, 76. Nucleele generate de transmutaţiile spontane. . . epar adesea în stare excitată, sanielevici, r. 135. Mi-e dor de rîsul lui sppnlaţi .ji batjocoritor, preda, m· s. 270. Cu un gest spontan întinse mina ofiţerului, t. popovici, s. 432, ci, d,l, dm. Oprirea unei hemoragii. . . poate fi spontană sau terapeutică· abc săn. 185, cf. dn2. Unele poeme par descintece, avind ca şi acestea aerul spontan şi fluid. v. rom. aprilie, 1970, 145, cf. m. d. enc., dex. Copilul este foarte spontan, receptiv, contemp. 1980, nr. 1 "45, 6/2. -C> Generaţie spontanee = teorie naivă care admitea că anele organisme pot Isa naştere· din materii minerale. sau organice in· descompunere. Cf: scriban, d., bl, m. d. enc. 420. (Adverbial) Spontaneu, fără indejnn şi fără exemplu, el n-ar fi dat nimic. iorga, l. i, 78. Acecsta arată că orice sentiment de plăcere. . . nu devine estetic decît atunci cind inteligenţa îi prinde spontaneu armonia. pçtica, . o. 358. Inţelegind acuma frămîntarile ei materiale, se oferi spontan să le împlinească, rebreanu, r. i, 187. Se despărţiră spontan în două tabere, c. petrescu, î. ii, 149. In copilărie. . . spontan sărea din pat. teodoreanu, m. iii, 12. Atlasele lingvistice ne înfăţişează numai cu-vîntul care se iveşte spontan, puşcariu, l. r. i, 198. Elogiul nostru merge spontan spre ceea ce. esté dimensional în structura spirituală a lui Hasdeu. constan-tinescu, s. iii, 118. Spontan, am numit-o cu toţii Fetiţa. arghezi, s. viii, 140. Evenimentele apar spontan. ralea, s. t. i, 187. Molidul vegetează spontan în unele văi. probl. geogr. ii, 96. Ideea folosirii limbii naţionale s-ar naşte spontan în cp pul unui reformator, v. rom. martie 1970, 49. — Pl.: spontani, -e. — Şi: spofltlanêu, -ëe adj. — B>in fr. spontané, lat. spontaneus, it. spontaneo. SPONTANEITATE s.f. însuşirea de a fi spontan; capacitatea de a reacţiona cu rapiditate la ceva; vioiciune, promptitudine in atitudini, in comportări etc.; degajare, dezinvoltură, firesc, natural. Simţirea este o urmare a mişcării cugetului de un ce din spontaneitatea sau de dinafara lui. episcupescu, practica, 279/4, cf. negulici. Împreunarea duhului filozofic al germanilor cu duhul de spontaneitate cate caracterizează geniul francezilor, măs. gr. 21/21, cf. sta-mati, D-, pro-t. — pop., n. D. Voinţa a fost treptat despuiată de libertatea şi spontaneitatea sa. conta, o. f. 403. Din armenia minunată a puterilor lui sufleteşti... de ' o sălbatică spontaneitate, izvorăşte şi farmecul. vlahoţă, s. A; ii, 501, cf. alexi, w., şăi-neanu2. Al treilea caracter al vieţii sociale bizantine e Fipsa de noutate, de spontaneitate, iorga, c. i. i, 144. Viaţa copilului e spontaneitate, ibrăileanu, s. 180, cf. resmeriţă, t>·, oade. Domnul BeneS s-a înţeles çti mine cu àeèeaçi bunătate şi spdntaneitate. ţiţubescu. d. 620. Frumuseţea ei eră toată spontaneitate şi mişcare. camil peţrescu, u. n. 206. In peisajul prăfos crescuseră, cu spontaneitatea ciupercilor veninoase, nenumărate vile cu acoperişuri de ţiglă roşie. c. petrescu, î. ii, 245. Actele lui cele mai simple aveau spontaneitatea tunetului, teodoreanu,, m. rrr, 55. Cartea şi gazeta scad spontaneitatea şi ofilesc memoria poetului, sado-veanu, o. xx, 513. Aici interesează mai ales naturaleţea şi spontaneitatea, iordan, stil. 75, cf. scbiean, d. Condeiul scriitoniliii atinge spontaneitatea vorbirii libere·. vianu, a. p. 202. Era dovada... spontaneităţii care îl caracterizează, oprescu, a. m. 44. Spontaneitatea sensibilităţii. . . inundă· ţărmurile raţiunii, con-STAşNŢţNEScu, s. iii, 215..;. Mărturisea cu spontaneitatea ei caracteristică· .călinescu, b. j. 436. Ku se poate hotărnifi cu precizie unde începe receplivUatca şi unde spontaneitatea noastră în faţa naturii, blaga, z. 59. Ceea ce la început era căutare. . . acum devine spontaneitate. ralea, s. T. ii, 290, cf. dl, dm. Pline de vervă şi spontaneitate, peisajele artistei nu au nimic întîm-plălor, ilogic, v. rom. aprilie 1963, 152. E un om scund, foarte iute în mişcări, de o mare energie şi spontaneitate. T au'gust 1964, 57. Sînt exponate originale. Ieşite din mtnai: din sufletul şi din rărunchii acestui popor Intr-o clipă de încoiidare şi spontaneitate, sorescu, p. 24, cf. dn2. Ar fi pierdut mult din spontaneitate şi din sentimentul creaţiei, cinema, 1968, nr. 1, XI. Spontaneitatea dă culoare şi profunzime recitalurilor, m 1968, nr. 7, 38. Eseul deschide paranteze... intr-o deplină spontaneitate şi improvizaţie, românia lttebara, 1960, nr. 24, 5/1. Secol al spontaneităţii, al mişcării, al vitezei,. ■ . secatul al XX-lea a reînviat climatul propice acuarelei, id. 1970, nr. 108, 26/2. Spontaneitatea e, în poezie, o -formă decclturâ. contemp· 197], nr. 1 286, 3/5, cf. m. D- enc., dex. Departe de a fi o întilnire cu pregătiri prealabile, dialogul care s-a purtat între compozitori şi public s-a rcmarcat prin spontaneitatea sa- rl 1980, 10 984. — Pronunţat: -ne-i-. — Din fr. spontanéité. SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontani SPOR1 s.ni.'l. (Bot.) Organ microscopic de înmulţire şi răspîndire, caracteristic organismelor vegetale, format pe cale sexuată sau asexuată. Sini plante care au un trunchi. . . frunzat şi arbuslifonn, el produce pretutindinea spori, barasch, b. 228/8. O singură celulă nuntită spor se desparte din mijlocul organismului părintesc, conta, o. F. 229, cf. gheţie, r. m. 427, barcianu. Praful galben, sporii acestei plante sînt recoltaţi de babe şi întrebuinţaţi, ■n.^leon, -med. 31,. cf. alexi, w-, şăineanu2, resms;riţă, d. Sporii şi seminţele sînt insensibile la variaţiile de temperatură. mamnescu, p. a. 62, cf. cade. Prezintă spori negri-cioşi bruni şi formează un înveliş negricios, enc. agr. i, 254. Răppîndirea uredinalelor este în slrîns.ă legătură şi cu factorii care acţionează..', răspindirea sporilor. sivùi+ES.cu, M. u. i, 121.. Filçmentcle sporilor nu mai pot pătrunde în ţesuturi şi boala e oprită, v. . r,omy august 1954, 45, cf. ltr2. Organismele care au furnizat grăsimea nu sînt cele mari, ci. . . algele, sporii, polenul, geologia, 42. Este un microb strict onaerob, caret produce spori, abc sân. 72. Mediccmcntele se înmilţesc ca sporii, contemp. 1969, nr. 1 '407, 9/2, cf. M. D, enc2., dex. <0· F i g „Fulgii se-nmulfesc prin sporii sorescu, u. 65. 2. (Zool.) Germen al protozoarelor sporozoare, rezultat al unui proces sexual, care serveşte la răspin-direa şi supravieţuirea acestora în condiţii' nefavorabile. Cf. DL,, DM, DER, M. D. ENC·,. DEX, EN3. — Pl.: spori. — Din fr. spore. SF OH2 s. n-, s.tn. 1. Faptul de a progresa lîşor; capacitate de acţiune in-tr-o unitate de timp dată, 11222 SPOR2 - 1415 - randament. Şi apoi îndată se întorcea asupra celor ce-i gonea, ce nece un spor nu avea (cea 1650— 1670). gcr i, 235/12. Au venit întru una de zile Rem să vază sporiul lucrului a frăţine-său. m. costin, o. 215. Lucruri deşerte şi fără nice o socoteală sau vreun spor. neculce, L. 122. Legile ceale sfinte. . ■ însuş au scris, spre sporiul creştinătăţii, antim, o. 117. Cei ce să poartă bine, dar in învăţătură nu fac mare sporiu să-i judece după starea preceaperii lor. carte trei). i, 172/2. Aeeia care împreunează adevărul cu sporul trebuie să fie numărafi între cei dinţii făcători de bine. ţichindeal, f. 140/13. Scrisoarea cu litere chindisite . . . alcătuită. . . nu aduce nici un sporiu cu sine. pe-trov-ici, P. 190/13. Să să poată vedea aici ce spor ă făcut fieştecarele prunc în învăţătură (a·. 1820)·. iorga, s. d. ΧΠ, 209, cf. lb, i. golescu, c. Adunarea uneai-telor pentru sporul învăţăturilor (a. 1828). uricariul, iii, 38/3. Unii lucrează în patria lor pentru sporul bunelor învăţături, ar (1829), l1/22. Fiinţe făcute pentru sporul cel mai înalt, marcovici, d. 272/12. Ispră-vindu-se anul sholastic, eea mai scumpă datorie· este ca să se orăte Înălţimii tale sporul acestui aşezămîni pe care îl sprijineşti eu atîla ritma. eR (1836), 1691/26. Au revărsat înaintea lui Dumnezeu simţiri de mulţumire pentru un asemenea spor al armelor, asacht, i. i, 40/16. El ne va arăta şi sporiul ce-l fac oamenii în literatură şi ştiinţe (a. 1848). plr i, 130, cf. polizu. Nu văz nici un spor de la tine. filimon, o. i, 127, cf. barcianu, alexi, w. Razele de soare. . . Văd sporul pînzei de păianjen, goga, p. 20. Maşinile ce făcuse dovadă cu ce spor ar putea să muncească. . . .·stăteau acuma ridicole, a^nghel, pR. 84, cf. tdrg. Încercau ce-au lucrat şi erau mulfumile de spor. agIrbiceanu, s. p. 85, cf. cade. Era o grea problemă, pe care o purtam ■ ■ . cu lipsa de spor a lui Sisif. galaction, o. a. i, 152. Am spus că mare spor nu facem în dimineaţa asta. sadoveanu, o. ix, 417. Trebuia să supravegheze felul muncii şi sporul lucrărilor, blaga, h. 27, cf. dl, dm. Periodicele noastre indică un spor calitativ... în maniera de a folosi posibilităţile de îmbogăţire a limbii. contribuţii, ii, 84. Se lucra. . . cu unelte sărace, nu s-arăta spor. barbu, princ. 274( cf. mihăilă, î: 170, m. d. enc., dex. Băt rinul se uita mîngăiat ce spor fac. reteganul, p. v, 59. Nu-i spor la treabă, alri 1 323/518. N-am făcut spor. iH' 1 323/93, 823. <0> (în formule de urare) Dînd unul ,,noroc“, altul ,,spor la lucru“. sevastos, n. 2. Spor la rr.uncă, tovarăşe inspector ! t martie 1965, 58. „Gazeta învăţămîntului“ le urează.:. ,, spor la muncă“ ! gî 1968, nr. 935, 1/1. Loc. adj. şi a d v. Cu spor = cu mare randa-rfient; rapid. Va preda: . . .cetania. . . foarte desluşită, cu spor şi cu lovirea cuvintului la accent (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201. Cocostîrcul călător. . . In loc de-os-pă{ cu spor Pe disc laţ găseşte o zamă. asachi, f. 23/3. Locurile tari au trebuinţă de umezeală ca să fie lucrate cu spor^·brezoianu, a. 77/2. Romanii lovesc... ser-vindu-se cu spor de gladii. arisţia, plut. 395/1. Tuturor confraţilor urez: la mulţi ani, cu spor·1 cara-giale, o. vii, S35. Cu rost Ia toate, cu spor la muncă, mişcările ei aduceau aminte sprinteneală unei furnici. brătescu-voineşti, p. 172. în libertate şi veselie munca mergea mai cu spor. cocea, s. i, 228. Azi am lucrat cu spor. vlasiu, d. 167. Scriam conştiincios şi cu spor. teodoreanu, m. u. 57. Au umblat cu spor. . . şi au ajuns într-un pisc unde se legănau fînaţuri înflorite. sadoveanu, n. p. 143. O să munceşti. . . cu spor, pentru noi. camil petrescu, o. ii, 282. Lucrează dc zor, cu spor. stancu, d. 192, cf. dl, dm, dex, alr ii 3 547/2-50. Pe mine mă potcoveşte ... Că sînt cu spor la fugit. folc. olt. — munt. ii, 174. Cu noroc şi sănătate Şi cu spor la toate. folc. mold. i, 271. Fără spor = fără randament; încet; puţin; p. e x t. fără rezultat (favorabil). Pentru nemăsuratele pretenţii a îmbelor părţi, iractaţia au rămas fără spor. asachi, i. i, 103/21. Tot la munci grele şi fără spor o mină. Vlahuţă, s. A. nr, 239- Ochiul sorţii Ţi-a prins stindardul fără spor. goga, poezii, 275. Munca mergea prost şi fără spor. agîrbiceanu, s. p. 59·: Toată ziulică îl plimb ... fără nici uri spor. chiriţescu, gr. 134. Băle sîirul din potcoavă Drum de iarnă, fără spor. topîrce'anu, b. 16. Era rod... al ogoarelor - rriuhcite fără spor, i. botez, b.i 65. Mergeau fără spor, biciuiţi de o■ ploaie rară. brăescu,o. a· i, 89. Se străduiau fără spor să-l ajungă, voiculescu, p. i, 150. Muncesc fără nici un s;mr. sadoveanu, o. xix, 194. Eram '·încă acasă; în cursul acelui an de şcoală sătească fără spor. b'laga, i-r. 47. Dacă avea ceva dc făcut, făcea, dar fără chef şi fără spor. camil petrescü, o. ii, 294. Mă cuprinse o silă. . . de trudă fără spor. pas, l· r, 100, cf. dl, dm. S-a filmat puţin, fără spor. cinéma, 1968, nr. 9‘, 27, cf. dex, alr i 1 323. <$· Loc: a d v. (învechit) îii spori = progresiv (i); Slăbiciunea trupului mergea în spori, bolnavul să simţea mult mai rău. c. vîrnav, h. 127/14.' <$> Expr. A avea spor - à realiza,1' a produce mult în timp (riîlativ) scurt. Grăbcii ‘să meargă ... dar n-avea nici un spor.' boluac, o. 121. Ţară-i mică, ţara-i tare Şi vrăjmaşul spor nu are. alecsandri, , p. m, 213- Mileseu nu avea spor la glume. d. zamfi: rescu, R. 179. Cunosc bine unde au spor albinele, sa-doveanu-, o. xviii, 625. Lucra mult şi era necăjit că nu avea nici un spor la lucru. v. rom. noiembrie 1953, 34/ Să aveţi la toate spor. teodorescu, p. p. 141. [Bărbatul] beutor şi prădător Şi la lucru' n-are spor. jar-nîk — bîrséanu, d. 185. Cu vreo cîflva gălbiori Care n-au la număr spori rf.teganul, tr. 42, cf. alr i 1 323. Şi-or avea noroc şi spor. folc: mold. i, 309. 3. (învechit şi regional) Bunăstare; abundenţă; p. e x t. cîştig. L-ai bogăţilu-l în sporiu de la line. dq-softei, ps. 62/12. Cum era iiărocul la spo.ruI hranei, că era bişug de toate în dzi{ele lui. nec.ulce, l· 122. Sămînţa' cea bună o încredinţează pămîntului, a căruia creaşlere şi sporiu o aşteaptă, carte treb. i, 13,2/12. Îşi socotea frumuseţea curţii [sale şi sporiul şi fericirea. maior, p. 158/11, cf. i. golescu,'c., valian, v. Grăunţii. . . a căror spor în dliu compensează, chiar în anul dinţii toate cheltuielile culturei. brezoianu, . a. 122/11. Sporul pămîntului nostru scade din recoltă. în recoltă, ghica, c. e. iii, 67. li rîde. inimy, cînd îşi vede sporul, slavici, o. i, 145. El nu vede nici un spor să s-aleagă din toată vrednicia lui. vlahuţă,' s. ,a. ii. 258, cf. scriban, d. De mi-ar rămîne sporul ce.l-am sirtns, Cu prea puţin în lume aş rămîne. labiş, .p. 122. Să-i arate şi lui sporul dintr-o iarnă întreagă, şez. v, 9. <0> (î.ntr-un descîntec) Ieşi fapt. . . Din streaşina casei, Din sporul casei. păsculeScu, l. p. 128. <0· (în. formule de urare) Să trăieşti. . . Să fii tatei di bun spor. marian, Na·' 266. Domnul să vă fie de spor şi de ajutor, sadoveanu, o. ix, 27. Domnul dacă ne-ar ajuta, Noi pe dînsul l-om ura în spori şi în alune Şi în cuvinte bune. folc. mold. i, 447. φ Expr. A lua (cuiva) sporul = a împiedica pe cineva să progreseze să prospere; a aduce (cuiva) ghinion. Cf. ddrf, ŞXI neanu2, H ii 69. Du-fc soacră sănătoasă, Ţt^ăm luat sporul din casă. marian, nu. 735. (Popular) A lua Sporul vacilor = a provoca sterilitate la Vacî. ■ Cf. şaineanu2, 'resmeriţă, d-, scriban, d. (învechit) A face (sau a da în) spor = a progresa; a prospera. In mină făpturi în anii.de curînd trecuţi au făcut.:, spor mare. bus, i. i, 236/9. Mtincea. . . dé-i trecea· năduşelele şi ca să dea şi ei în spor, ba. îspirescu, l. 174, cf. dl. +C o m p u s : (Bot. ; regional) 8porul-.easei=scaiul-dra-cului v. s c a i1 (îl) (Eryngium-campestre). Cf. borza, d. 65, h vii 480. 3. Creşterea numărului, a cantităţii, m ărire (ÎI ), maj orare; (concretizat) ceea ce reprezintă o creştere, o mărire a numărului, a cantităţii. V. s u p 1 i m e n t (2). Ş-au abătutu-ş tot gîndulşi voia spre sporiul bunătăţilor-dosoftei, v. s. noiembrie 120r/21. La lictăritura ce I se va face, a d-lor sale să fie sporul şi lipsă (a. 1805). uricariul, x, 253.' în viitor se adaugă un spor de 153 lude. (a.. 1819). doc. ec. 206. Moldovanul să nu-şi mai ştie începutul, sporiul şi scăzămîntul puterii româneşti în Moldova, ar (1829), 1401 /35. ivirea vi sporul unui ■nou şi înfricoşat duşman au lăţit -spaima prin toată 11222 SPOR’ - 1416 - SPORADI CITATE tara. cr (1833), 1262/34. Milioane trebuie iarăşi a se duce de unde au venii, ba încă şi cu un spor de dobînzi. fiusso, s. 159. Tabela următoare iţi poate da o idee de aceste sporuri. Qhica, c. e. ii, 515. Din acest spor de lucru, fiecare poate înţelege de cită mare însemnătate este... meşteşugul roiăriei. i. ionescu, b. c. 495/13. Tu... cu asprime de grijă vei purta La sporul viste-riei. alecsandri, t. ii, 167. li ieşise spor două duble, in afară de ce (tăruisc. chiriţescu, gr. 176. Mă întorc la Lume.. . să măresc sporul de bine, de adevăr, vissa-rion, B. 255. Războiul era din ce în ce mai crincen şi cerea spor de trupe, sadoveanu, o. xvii, 234. Să urmărim sporul demografie făcut de românii din Ardeal. puşcariu, L, R. I, 335. Un element care acordă un mare şpor de via(ă imaginii, vianu, a. p. 129. Obţineam şi un spor de salariu, arghezi, l. 100. Spărgătorul abil . .. devine pentru unii cititori, mai ales tineri, un erou ădeseori■ imitaţi dovadă sporul de delincvenţi în Occident, câlinescu, c. o. 381. Mă duceam să le cer un spor de simbrie, blaga, h. 86. Anunţă apoi un spor de veste, sfîrîind de frenezie, camil petrescu, o. ii, 608. S-au ob(inμt... sporuri de recoltă, agrotehnica, i, 206. Dacă n-am şti să ne prefacem rătăcirile. . . în-tr-un spor de dragoste pentru oameni, urîtă ar mai fi viaţa. h. lovinescu, T. 413, cf. dl, dm. [Emisiunea] ... ar putea deveni, cu un spor de ingeniozitate, chiar captivantă, v. rom. august 1963, 161. Vorbim dc împuşcarea unui număr de cervide egal cu sporul anual. vÎn. pesc. iulie 1964, 6. Datoram, se pare, sporul simţitor de premiere. . . cerinţelor stăruitoare ale opiniei publice, cinema, 1969, nr. 4, 37, cf. m. d. enc., dex. Sporul valoric ce se va realiza se concretizează în obţinerea a 1 000 tone minereu complex, rl 1977, nr. 10 312. întregul spor de producţie s-a obţinut pe seama creşterii productivităţii. muncii, scînteia, 1978, nr. 11 006. Cu vreo cîţiva gălbiori Care au la număr spor. RETEGANUL, TR. 42, cf. ZANNE, P. IV, 192. "ν’ F i g. Deosebirea de căpetenie. . . a fosl un spor de pricepere. brătescu-voineşti, P. 21. Prietenia cu Mecena... i-a adus un spor de prestigiu personal, lovinescu, c. iv, 89. -φ· Expr. (Popular) A avea (sau a da, ori a prinde etc.) spor la vorbă (saii Ia. limljă) = a vorbi mult, à flecari; a fi bine dispus. Dragostea cu care-l ascultăm îi dă vînt şi spor la vorbă. vlahuţă, o. a. 15. Căci ţiganul cît şedea Spor mai mult la vorbă avea. contemporanul, iii, 785. Pol să-ţi spun că pînă am primii scrisoarea d-tale n-am făcui nici un spor la vorbă. A(3Îrbiceanù, l. t. 299, cf. alr sn v h 1 391/812. Are spor la limbă mătuşa, udrescu, gl. — Pl.: sporuri. — Şi: (regional) şpor s. n. glosar reg. — Din v. si. cnoi>>. Cf. bg. en op. SPOR3 s. n. v. şpor2. SPORĂDEC, -A àdj.. v. sporadiç. SPORADIC, -A adj. J. (Despre boli; in opoziţie cu epidemic) Care afectează un singur individ sau un număr redus de indivizi izolaţi unul de celălalt ; care se răspîndeşte intimplător; (învechit, rar) spora-dicesc. V. izolat, răzle fd)· Boale sporadice, adecă pe ici, pe colo îmblătoare (a. 1816). bv iii, 149, cf. învăţătură, [Titlu], Nu este boală sporadică, endemică şi epidemică, care să nu fie tămăduită, episcu-pescu, practica, 106/1. Boale sporadice, cele ce să află cam pătutindenea şî în toată vremea. . . ce să împotriveşte boalelor celor epidemice, i. golescu, c. 163/16. Orice boală să numeşte sporadică cînd de dînsa abia din 50 unul să îmbolnăveşte, c. vîrnav, h. 3/12. Această boală epidemică se iveşte şi sporadică, lucaci, m. 1/10, cf, gm (1854), 287, antonescu, d., bianu, d. s., şăi-neanu, d. u., scriban, d. <> (Adverbial) [Epidemia] a reapărut sporadic în anii următori, o. barbu, a. v. 180. 2. Oare se manifestă pe ici, pe colo, sau din cind în cind; care este lipsit.de continuitate; care apare din intimplare; incidental, Intimplător, ocazional, (livresc) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (Învechit) simptomatic (1). Ce urmări triste are acea nefericită operaţie, a mina treaba propagaţiei sporadice. vasici, M. ii, 141/27, cf. stamati, d. Avea relaţiuni. . . între rutenii sau românii sporadici de pe acolo, sion, p. 405. Această sumbră înmormînlare de viu a omului este rară, sporadică în toată regiunea noastră muntoasă. hasdeu, i. c. i, 237. Aplecări — mai mult sporadice decît persistente — la lucrările ştiinţifice, odo-bescu, s. ii, 540. în loc de a considera disimilaţia ca un fenomen sporadic şi curios. . . am face prin urmare bine să videm într-însa un factor lot atît de important ca şi asimilaţia. philippide, p. 31, cf. şaineanu3, resmeriţă, d., cade. Darul şi vraja poeziei sînt bunuri sporadice, galaction, o. a. ii, 400. Talentele sporadice şi vredniciile întîmplătoare s-au străduit zadarnic să facă din acest lăcaş al morţii un sălaş al vieţii. Teodoreanu, m. u. 46. Interesul guvernanţilor succesivi a fost sau sporadic, sau spasmodic, sadoveanu o. xx, 208. Acest fenomen, sporadic şi cam neclar în capul lui „dimon“, este un fapt sigur şi general la sinonimul „diavol“. iordan, stil. 38. Dezorientarea era însă numai sporadică, blaga, h. 152. Se poate uşor constata că această preocupare e intermitentă in timp şi sporadică în spaţiu, ralea, s. t. iii, 8. Acest atac de toamnă [al ruginei] a fost sporadic, săvulescu, m. u. i, 165. Apariţia totul sporadică a fosilelor nu a permis să se stabilească o orizontare a depozitelor sarmaţiene. oncescu, g. 385, cf. dl, dm. Pe malul celălalt, vîntul scutura pînzele strînse ale unor iole ancorate lingă un podium de lemn, umezit de revărsările sporadice ale apei. barbu, ş. n. ii, 293. Se făcuseră încercări sporadice de eliminare a scrierii chirilice, ist. lit. rom. ii, 420, cf. dn2. Măsurile edilitare erau însă sporadice. G. barbu, a. v. 53. Este mult mai dificil să descoperi. . . cazurile sporadice, izolate, contemp. 1970, nr. 1 227, 10/2, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) Asemenea schimbări aduse prin principiul legiuirii. . . au loc sporadic, philippide, p. 237. Trenurile nu mai circulau decît sporadic, cocea, s. ii, 116. Mă îndemnau sporadic spre altfel de viaţă, avînturi pe care cei din juru-mi nu le cunoscuseră, sadoveanu, A. l. 174. [Cercul] funcţionează sporadic, contemp. 1954, nr. 386, -4/3. Anchetatorii au înregistrat sporadic. . . material de la o serie de informatori, fd i, 145. Zarzărul de munte ... apare sporadic, proel. geogr. i, 150. Fenomenul se intilneşte îndeosebi în. Moldova şi numai sporadic in alte regiuni, coteanu, r. l. 42. Bariţ foloseşte. . . cu-vîntul ,,cadenţă“ în mod sporadic. L. rom. 1965, 402. Comentariul cbişnuit, ilustrat sporadic de imagini fotografice sau cinematografice, cinema, 1968, nr. 5, X. Munca de educare muzicală. . . se desfăşoară sporadic. M 1968, nr. 5, 1. Asemenea servicii se prestează doar sporadic, scînteia, 1969, nr. 8 192. — Pl.: sporadici, -ce. — Şi: (învechit) sporâdcc, -ă adj. stamati, d. — Din ngr. σποραδικός, fr. sporadique. SPORADIÇÉSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Sporadic (1)· Se taie puterea boalelor sporadiceşti şi.epi-demiceşti. c. vîrnav, h. 94/1. — Pl.: sporadiceşti. — Sporadic + suf. -psc. SPORADICÈŞTE adv. (învechit) în mod sporadic (1)· Această boală. . . se arată atît sporadiccşte, cit şi ca epidemie, c. vîrnav, h. 3/1. [Boala] se iveşte mai adeseori epidemiceşle. . . iar alteori sporadiccşte. lucaci, M. 42/17. — Sporadic -f suf. -eşle. SPORADIC1ŢÂTE s.f. (Har) însuşirea a ceea ce este sporadic. Cf. cade, scriban, d., bm, dn2. — Din fr. sporadicité. 11228 SPORANGE — 1417 — SPORI? SPORANGE s. m. Organ in formă de sac în care ' iau naştere sporii1, (1), caracteristic plantelor criptoga-me. Cf. cade. La subţioara lor se găsesc sporangii solitari. enc. agr. i,, 492, cf. ltr2, dl, dm. Sporii se formează in nişte măciulii numite sporange, botanica, 111, cf. DER, DN2. — Pl.: sporangi. — Din fr. sporange. SPORANGIFÔR s. m. Suport care poartă sporan-gele. Cf. ltr2, dn2. — Pl.: sporangifori. — Din fr. sporangipliore. SPORHËI s. n. v. şparliat. SPORHËRT s. n. v. şparliat. SPORI1 vb. IV. 1. Intranz. (Învechit şi populai·) A progresa (în lucru). Şi pururea adaog şi sporesc lot mai spre răutate, varlaam, c. 13. Dobîridiră cocon parle femeiaşcă care... o-nvăfară carte şi sporea in toate, dosoftei, v. s. decembrie 223r/6. Nu sporeşte lucrul nimica, fiind oameni puţini, n. costi.n, let. ii, 61/2. Poale foarte mult să sporească învăţătura copiilor. carte TREE. i, 88/22. Meşleşugăreţii sporia în lucrarea sa, ţăranii-şi. lucra pămînlurile. dionisie, c. 166, cf. i. golescu, c. Cultura scolastică sporeşte fără de mină de ajutor a părinţilor, fm (1839), 931/27, cf. v Alt an, v. Acel ce tuturor se laudă 'şi spune, In trebi puţin sporeşte, donici, f. i, 27/11. Să arate dacă... au sporit la învăţătură, reg. org. 404/29. Unde-s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte, alecsandri, p. ii, 136. La toţi muncea şi la toţi sporea lucrul lui. ISPIRESCU, L. 206, Cf. DL, DM, DEX, ALR i 1 323/129, 160, 164, 508, 772, 880, 898. Munca nu îmi sporeşte. folc. olt. — munt. iii, 72. Încotro apuca îi sporea la treabă, o. bîrlea, a. p. ii, 492. Cine tot vorbeşte Lucrul nu sporeşte, zanne, p. ii, 838. ·{> Refl. Înlîi poh-leşle să te sporeşti şi să-ţi fiebine. n. test. (1648), 198r/14. Să spori înainte spre toată fapta bună. mineiul (1776), 180vl/2. φ Refl. pas. Lucrarea acestui port sporindu-se din zi în zi... au ajuns a fi pricină de gîlcevi (a. 1848). doc. ec. 945. + (învechit) A prospera. Fiul cel mijlociu... după bunele sale purtări să nădăjduia că ar spori, drăghici, r. 3/11. O fiinţă cît dc slabă sporeşte cînd îşi răzbună, hasdeu, r. v. 60, cf. dl. + (învechit şi regional) A se grăbi (la drum, la mers). Cf. i. golescu, c. Fugar iul însă, sporind mai mult, au ajuns la un sîn de mare. drăghici, r. 167/5. Oamenii voioşi... mergeau împotrivă şi sporeau la drum', voiculescu, p. ii, 139, cf. dl, dm, dex, alr i 1 379/900. Φ F i g. Toată firea... lucrează zi şi noapte sporind către înmulţire, conachi, p. 270. + T r a n z. (învechit)  împinge; a îmboldi. Dacă aş fi tntr-adevăr duşman Măriei tale, atunci aş fi sporit şi eu cu îndemnul pe prietenii mei. . . ca să trimeală cu sol, anume cărţi pe care le au ei. sadoveanu, z. c. 103. 2. T r a n i n t r a n z. şi (rar) r e f Ί. (Cu sens cantitativ) A (se) face (mai) mare1 (IV), a creşte; s p e c. a creşte ca număr, ca plafon, ase înmulţi, (învechit) a (se) p r o s t i c h i2, (regional) a scări (2); a (se) mări1 (IV). V. majola, multiplica (2), ridica (II 2), rotunji (3), su pl i menta. Şi nescăzuta amu iaste iu--l nătatea . . . şi de ce se varsă în lot mai sporeşte, coresi, . ev. 264. Acum au tocmit Domnul noao lărgime şi ne-am sporii pre pămînt. palia (1581), 102/12. A.yo neamul acesta, în toate părţile sporind, cantemir, hr. 104. Prin cîm-purile dc primprejur. . . multă fiară sălbatică să sporise. şincAi, hr. i, 217. Frăgarii mai bine cresc... şi sporesc prin sădit, economia, 210/6, cf. budai-de-leanu, lex., lb. Împăratul. . ■ făcea să sporească zidirea c-o grăbnicie necrezută, pleşoianu, t. ii, 90/5. Ne-am nevoii in tot chipul să sporească cevaş la preţ peste cel din anul trecui (a. 1827). doc. ec. 392. Spo- rind pe toată ziua cîle 2 porţii pînă cind va ajunge la 8 — 9. ar (1830), 1902/26. Podul... îi mişcă cu pate-mile lor pè care le împuţinează sau le sporeşte, hriso-verghi, a. 84/9. Numărul.. . sporea din mult în mai mult. asachi, i..i, 133/17. Trebuinţele cele nouă... din zi în zi sporesc, i. ionescu, c. iv/16. [Planta] sporeşte pe cîmp numai la sudul Francei, brezoianu, a. 479/4, ef. polizu. Sporit-ai cu-al tău merit al statului venit? negruzzi, s. ii, 187. Sporim bogăţia ca bulgărele de zăpadă, ghica, c. e. i, 99. Cele cinci gure . . . nici au sporit vreodată pînă la şapte, nici s-au redus clndva pînă la trei. hasdeu, i. c. i, 212. Grămada de lume sporeşte necontenit, caragiale, o. i, 29. Să le sporeşti Ca nisipul mării, sevastos, n. 183. Manea. . . da din umeri, zîmbea din cind în cind, dar nu sporea vorbele, slavici, n. i, 133, cf. ddrf. Sporea mereu poporul Celor morţi, coşbuc, p. ii, 75, cf. barcianu, şăinea.nu2. Intîmplarea a sporit cursul şiroaielor, an-ghel, pr. 68, cf. tdrg. Feţe necunoscute sporeau mereu în jurul său. agîrbiceanu, a. .130, cf. resmeriţă, d. li sporiseră funesta zestre de racile şi [de beteşuguri. m. i. caragiale, c. 51, cf. cade* Promitea să-i mai sporească numărul urmaşilor, rebreanu, r. i, 84. Vitele au sporit în bătătură, galaction, o. a. ii, 406. O serie de initiative. . . menite să sporească mijloacele de apărare ale ţării, camil petrescu, p. 250. Sporeau numărul raţelor ucise, cocea, s. i, 8. Mioarele, sub grija ciobanilor, sporesc, lesnea, vers. 10. Umbrele au sporit mereu în jurul mesei negre, teodoreanu, m. u. 55. Lupul şi-a sporit şiretlicurile, voiculescu, p. i, 267. Avem datoria nu numai să păstrăm, dar să şi sporim, sadoveanu, o. xx, 222. A doua zi dimineaţa cireada sporise, bart, s. m. 84. Serviciul îndelungat militar. . . face ca numărul cetăţenilor recrutaţi. . . să sporească, puşcariu, l. r. i, 328. cf. scriban, d. Să ştii că te sporesc la leafă, arghezi, s. v, 227. Pe cap sporeşte sumbru părul, câlinescu, l. l. 48. Umaniştii italieni,.., sporiţi prin savanţii greci imigraţi..., fondează la Florenţa Academia platonică■ vianu, l, u. 143. Talerii al căror număr sporea pe zi ce trecea. blaga, h. 100. îngrăşăminlele azotoase sporesc producerea de clorofilă, săvulescu, m. u. i, 173. Norma de sămînţă la hectar trebuie sporită■ agrotehnica, i, 100. Sporiseră fabricile şi atelierele, pas, l. i, 273, cf. dl. Numărul artiştilor nechemaţi sporise cu încă unul. preda, m. s. 29, cf. dm. Tu, Doamne, trebuie să s]x>-reşti aceste miluiri către Dumnezeu, barbu, princ. 68. Au sporit şi cantităţile de peşte pescuit, ap 53. A sporii vocabularul literar cu o serie de neologisme, v. rom. ianuarie 1965, 197. Au fost sporite pensiile, gî 1968, nr. 934, 1/1. Numărul medicilor a început să sporească. g. barbu, a. v. 215. Avem condiţii şă sporim în continuare producţiile agricole, flacăra, 1969, nr. 1, 23, cf. m. d. enc., dex. A sporit numărul şi nivelul de pregătirţ, al cadrelor de cercetători, rl 1980, nr. 10 984. A sporit nivelul de trai. dsr. In biserică cît şade orice lucru se sfinţeşte. Dară laptele?. . . Ba el încă şi sporeşte. contemporanul, i, 291. Să sporească grînelc, Să umple pătulele. teodorescu, p. p. 210, cf. alr ii 2 499/605, ib. 3 567/53, 310. Leafa Ia ciobani sporea. balade, ii, 496. -■£· F i g. Inima voastră va spori în bărbăţie, drăghici, ή. 115/27. li sporea inima de bucurie. chiriţescu, gr. 205. Oamenii simţeau cum le sporeşte sîngele în vine. barbu, princ. 13. 3. Tranz., intranz. şi (rar) refl. (Cu sens dimensional; adesea cumulează şi ideea de cantitate) A (se) face sau a deveni (mai) mare1 (I) ; a creşte, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări1 (I). Începură a spori ţarinile cu crescutul bunătăţilor, dosoftei, v. s. decembrie 208v/9. An cu an împărăţia lot mai mai largă se sporeşte, eminescu, o. i, 144. Zveltă insula apare şi sporeşte minunată, macedonski, o. i, 161. Arătura sporea ca prin farmec, anghel, pr. 83. O coloană de fum se înaltă dinlr-un horn către ceruri, Stăruie — o clipă sporind, se risipeşte apoi.' anghel — iosif, c. μ. i, 41. Pămînlul... sporise cu opt sule dc iugăre. agîrbiceanu, s. 618. Rădăcini înlortochiate ■ . . îi spo- 11233 STORI* — Iéi8 - SPORIRE mau cuprinsul, galaction, o. a. ii, 177. Toate aveau genele sparite cu antimoniu. sadoveanu, o. xii, 434. Făceau t-bt ce le sta in putinţă ca să-şi sporească pămîn-tul. dan, tj. 2. Casa· era mică şi săracă, dar avea o grădină care ii sporea parcă dimensiunile, preda, si. s. 120. Obiectele excesive la număr au dispărut, lăsiad în loc spaţiu, de·, parcă încăperea ar fi sporit, τ ianuarie 19,69, 33. φ. Refl. (învechit, rar; despre “fiinţe) A eieşte. Caii noştri sînt mici,· talia lor se sporeşte prin un nutrimînt bun. i. .ionescu, b. c. 17/15. ' ί. Tranz., intranz. şi (rar) refl. (Cu sens intensiv) A face să devină safe a deveni mai intens, mai puternic (IU t) ; a (se) accentua, a (se) adinei, a (se) amplifica, a creşte, â (sé) întări, a (se) intensifica., a (se) inteţi, a (se) mări* (V). Datoria unui' dascăl de şcoală este. . . a spori în toi chipul binele" tinerilor·. carte treb. i; 56/8. Sporiţi înmergerea înainte spre lauda pămîntului. molnar, ret. 4/9. Hotărînle lui sporea încet, încet', beldiman, n. p. ii, 1-5/8. Cafeaua . . . sporeşte mistuirea prin abaterea sfngehti -de · la creieri la stômah. cr (1832), 161/38.’ întristarea lui sporea. drăghici, r. 42/13·' 'Altă tîmplare'mai Înfricoşată au sporit spainia Itri'. id. ib: 158/5. Bocetele... ce răsunau din ■acel turn au sporit· curajul meii. asachi, p. r. 30/12: Cerul senin şi aerul curat sporesc folosul scăldăloarei: fm (1834), 164:1/19. Le sporeşte mulţumirea prin necaz şi‘prin durere, conachi, p. 81.'·Τγμ-pădul, acuma cu dureri .fi tăieturi pin pînlece, sporeşte. ■o. vîrnav, h. 22'/li. Băuturile calde... străbătînd în vasele cu sin’ge'\'. sporesc bătaia inirnei. fatu, d. 53. Prin întindere contî'huă· ■ ■ lirihd să sporeşti- peste măsură e!astic]ifdteâ uiiui fir, i-o poţi compromite, ca-ragiale, o. vii, 254. Moartea-lui Vladislav... sporeşte încă poziţia lui Hunicidc în Ungaria, xenopol, ■ t.- R. IV, 48. "Mînia-n suflet: . . sporea, coşbuc, p. i, 317. Cinste arăta-vor feciorului meu şi spori-i-vor- mărirea: m-urn-u, i. 18. Triste glasuri spo-rese mocnita jale. iosIf, patr. 72. Ţi se sporeşte stima de tine însuţi. brătescu-voineşti, p. 50* 'Faţa ei boţită sporea înfăţişarea aţtţătoare a 'întregului, hogaş, dr. i, 6. li sporeşte încrederea in sine. lo^Wnescu, c. vii, 76. Să' nu sporească haosul, rèbréanu, r. -ii-, 79. Să-mi sporeşti tristeţea ceasului tirziu. îopîrceanu, b. 79. Lampa . . . îşi sporise lumina, i. botez, b. i, 24. Aèha-‘le-a sporit veselia, cocea, s. ii, 209. Lumina spored, pre-gătindu-se pentru venirea florilor, teodoreanu, m. v. 204. 'îşi dădea din nou silinţa să sporească simţămtn-tul religios al principilor, sadoveanu, o. xii, 393. Cu jertfa lor sporeşte puterea slavei tale. pillât, p, 234. Sufletul său era tulburat dè discordii şi termenii problemei sporiseră, câlinescu, o. i, 107. Autorul ştie să intro'ducă episoctul care. .'. sporeşte tensiunea dramatică: viANü, l. u. 591. Prestigiul faţă de săteni şi l-a sporit. .·. mai ales ca mare sf etnie, blaga, h. 41. Céea' ce sporeşte impresia de fast·'■ ■ este somptuozitatea drapenitor· camil petrescu, o. ii, 410. Lumina sporea p'eOchiùl de geam. v. rom.’ august 1955, 72. Puterea ■ de adaptare sporeşte însă -sentimentul libertăţii, preda, r. 30. Sporiţi-vă forţa- simţirii, labiş, p. 436. Intervenţia scriitorului... sporeşte interesul ·lecturii: isr. LIT. ROM. II, 82,· cf. 'DEX. 5. Intranz. (învechit) .A ajuta; a prii1 (3). Se puse ei cam dinţii împotrivă cu taiboi ce nu le-au sporit. N. costin, let. ii, 53/33. Vihit-aii turcii cu- vasă pre apă. . . Ce nu. le-au sporit turcilor nici ,βμ .a,cel fel, că, cum au fost dînd moscalii din tunuri de pe (ţpă. . . să şi afunda vagele, neculce, l. 357. + Tranz. A învinge. Văzînd. că fierpl nu-i va putea spori,. i-au domolit. cu argintul, gantemir, hr. 312.. — Prez.· ind. : sporesc; conjunct.: pers. 2 şi (învechit) să spori. ' —■ Din hg. euapji. SI’ OIIÎ2 vb. IV. Tranz. şi in tr.a u z. (învechit şi ,p«pular) A pălăvrăgi; a răspunde obraznic. Zi ori-espn ţi-o fi plăcere şi sporeşte ,eît de multe cui or vrea să ie asculte, .pann, ;p. y.. x, -1.8/15. Dacă ştiu eu ceva la sufletul meu dirt.cîle ţi le-.asporit dumnealui,æara-GIALE, T. II, 39 cf.-ALEXI, W., PĂCALĂ, M. Ri 142, ŞĂ.I-NEANU, d. U.,, -CADE, SCRIBAN D., GRAUR, E. .144, DL:, mihăilă, î.. 209, dex. Cu- urechea-mi asculta Cite vorbise mă-sa, Cîle sporise ceata, teodorescu, p. p. 5,86, cf. ciauşanu, gl. Sporeşte multe din gură fl iac uri. alr π/i h 29/762. — Prez. ind. : sporesc. — V. spor2. Sl’ORÎC s. în. v. sporici. SI’ORICEÂs.f. (Bot ; prin Mold.) Sporici (1) (Verbena officinalis). Cf. şez. xv, 127, borza, d. '17S. — Sporici -f suf. -ea. , Sl’OIlfCI s. m, (Bot.) 1. Nuţnel,e mai ţnultor plante erbacee cu tulpina ramificată : a) plantă cu tulpina rigidă, ramificată în partea Superioara, cu frtţtze ,pvale‘şi flori mici de culoare' violetă; (regional) măturică (2 h), măturiţă (II 2), spor1 '(2)V sporicea, spo-rişin, spornic (113), verbina, biiruianf-de-boală, guşa-po-rumbelului, iarbâ-fièrului, iâtba-fiarelor, iarbă-şpor-nică, săgeata-Domnului (v. săgeată 4), verbi-nă-de-cimp, vtrbîriă-săibatică (Verbena officinalis). Cf. COTEANU,’pl. 13,' I. GOLESCU, Ci, POLIZU, B ΑΓΙΟΝ zi, l. 145, D,I}RF, GHEŢJE, R. IM., BRAND ZA’, FL. 379, BARCIANU, grecescu, fl. 452, n. leon, med. 67, şaineanu2. Bolnavul şe duce pe cîrpp şi culege im maldăr de sporiş. candreA) F· 392. Foaie ikrde de sporiş, Mîndră, tu mă omorîşi. ap. cÂDiş. Măturică (s.poric)... creşte prin locuri necultivate. voiculescu, l. 209, cf. scriban, d., borza, D. 178. Cînd se face întîi pîine de grîu nou se fac colăcei, se. leagă’de ciuttiră cu fir roşu şi sporiş. şez. vi, 50; l>) (regional) urzicuţă (Verbena hybrida). Cf. cade, bqrza, d. 178; c) (regional) Verbena supina. Cf. borza, d., 178. 2. (Popular) Troscot (1 a) (Polygomim avicularè). Cf. grecescu, fl. -511, panţu, pl. 289., cade,, borza, ,d. 134. 3. (Regional;-.în forma sporiş) Poala-Sfintei-Mării v. p-oală (IV 2*.b) ÇNepeta pannonica) (Orşova). Cf. borza, d. 116. 4. (învechit) Cacttis. -Sporişii (cactus) au un lujer ... ciudat, brezoiâ'nu, a. 465/6, cf. baronzi, l. 145. 5. (învechit) Lumînărică (Verbascum thapsus). Cf. baronzi, l. 1.45.. — Pl.: sporici. — Şi:·-(popular) sporic (polizu, ba-BPNZij l. 145, brand za, fl. 379, grecescu, fl. 452, N. LEON-, MED. 67, PANŢU, pl.. 289, borza, d. 178), «pori* s. m. — Din s6r. spor-is, ucr. cnopHUi. * SÏO.KHPÉR, -A adj. Care produce sau poartă spori1 (1). Cf. CADE, DL, DM, DN2, M. . D. ENC., DEX. — Pl.: sporiferi, -e. — Din fr. sporifère. Sïoplp s. f. Acţiunea de a; (s e) spori şi rezultatul ei. 1.. (învechit; astăzi rar) Progres. Cf. spor il (1)· Besearica creaşte întru bună şpqri-ψ. mineiul (1776), 2 [prefaţă]. Ei trebuie să înveţe pe copii.. . spre sporirea lor. carte treb. i, 198/24. Fără voia la tot înainte· mergi şi însăşi sporirea la scădere ţie iaşte. maior, p. 21. Acestea sînt roadele practicii mele. de. patruzeci şi mai bine de ani. . . şi, găsindu-le cu oareccţre -sporire de înaintarea folosului ..obştesc., mă va bucura de ostenelile vîrstei mele. episcu^pescu,. practica, XLV.III/10. Iarăşi a vizitarisit pe toţi bolnavii şi i-a găsit în şporire ,de convaleanţă. çr (1836)·, 2171/45. .Răsplăteşte sporirile meşteşugului şi a omului sîrguitor. buznea, f. 35/19. Ţara ar simţi υ sporire vrednică de cugetările stăpînirii (a. 1843). Doc; ec. 784. Subt a lui îngrijire 11239 SPORIRE - 1410 - SPORITOR şcealele păşesc cu elita înţelepciune şi sporire, boliæac, Si. '9/-24·" Dînd in dreapta şi-n stinge, cu .puţină sporire, Ţăranul se-ntoarse fără ·de izbulire. alexanbrescu, 0. l, 196, ci; pontbriant d. Nu e minte gînditoare şi inimă simţitoare să nu fi contribuit la sporirea limbii. puşcariu, ii·.,», i, 109. l-ar fi ,priit să .găsească la bancă, la· moşie şi in familia Todericiu pace. şi bună sporire. vornic, p. 169. <0* F i.g. Să ne iubim ! Ce vorbă de sporire. i. văcărescul,-p. 203/1. 2. (Çu şens cantitativ) Faptul de a deveni sau de a face să devin# (mai) măreţ j(tV), mai numeros; creştere, înmulţire,'mărire (ΓΓ), (învelit) sporit1. V. m a-jorare, multiplicare (Ş),;ridicare (II 2), rotunjire. C’f. spori1 (2). Cf. budai-deleanu, lex. Dîndu-să supt amanet venitul vreunui lucru, adăogirea vreunui lucru, adăogirea şi sporirea lucrului tot supt amanet, să socoteşte, pravila ,(1814), 53/16. Să fie numai >patru parale şi un ban de oaie. . ., fără cea mai mică sporire (a. 1815). uripariul, i, 335/9 cf. lb. Îşi alese viaţa pastorală, a turmelor sporire.· he-liade o. i, 388, cf. i. gole’scu, c. Clima ţării noastre este foarte'-sănătoasă şi ajută la sporirea.oamenilor, a vieţuitoarelor şi a plantelor.. îm (1838),. 131/1. A sa domnie sLau insămnat cu multe strălucite spùriri a armelor rosiene·. asacbi, i. i, 36/22. Mă bucuram cind vedeam nescaiva sporiri in producţiile naturei. fm (1842),. ?1/32. La fieşcare nouă ani să va socoti sporirea veniturilor, regul. org. 342/4. Sporirea lefilor lor (a. 1848). uricajiiul, x, 10/26, cf. măs.. gr. 7/17, polizu. Româneşte se zice:·’ sporire de leafă, maiorescu, critige,-17. Reducerea numărului păsărilor.. . vor favoriza... sporirea insectelor, .păcală, m. r. 28 cf. resmeriţă, d., şaineanu, D. .u. O cerere de sporire a experţilor nu are şanse să fie admisă, titulescu, d. 252. O iarnă care e redusă cu cel puţin o lună şi jumătate, intr-o epocă de sporire a zilei, sadoveanu, o. xx, 92. Ar trebui să vorbim nu de întărirea .sensului, ci de ,,inmulţirea“ sau „sporirea1' iui. ion dan, stil. 275, cf. scriban, d. Obţinem. . ., avînd în vedere sporirea familiei, un apartament mai larg. călinesc-u, c.o.,-343, Cf. Dl, dm. In 1782 înaintează guvernului un memoriu, eertnd sporirea numărului şcolilor, ist. lit. rom. ii, 98. Sporirea- veniturilor p’erisionar ilor. rl 1966, nr. 6 862: Sporirea numărului, solicitanţilor ş.i starea mizerabilă a clădirii au determinat stăpinirea ca, în 1856, să reactualizeze vechiul proiect, g. barbu, a.,v. 165. Sporirea continuă a producţiei editoriale face tot mai dificilă acţiunea critică, românia “literară, 1971, nr. .126, 10/lr .ci·, dex,. Asociaţia urmăreşte crearea condiţiilor pentru sporirea pro'duiţicî de frùcte. rl i'977, nr. 10 316. Va dorim cil fericire Toi ani mulţi şi cu sporire, marian, nu. 768. 3. (Cu sens dimensional)'Depăşire a limitelor iniţiale ale uţiei suprafeţe ale unui volum etc.; creşterc, extiiidere, lărgire, mărire (Ï 1)! Cf. spori1-(3). Spt.-. rirea capitalei vine exclùsiv'amenlc de la tendinţa nenorocită către centralizare, ghica, c. é. ii, 581, cf. şăi-neanu2, dl, dm, dex. Sporirea,'suprafeţelor însămin-ţate. dsr. •4. (Cu seiis intensiv) iDepăşire a intensităţii, a forţei fete. iniţiale; creştere» intensificare, întărire, îrite-'■ţ-ire, -mărire. Cf. .spori1 (4). Cu mai mere furie şi sporire au tăbărît otomanii de la .răsăritul Europei. cr (1830), 350/2. Vom putea ajurţgg,, . . dimpreună cu sporirea bunelor năravuri şi păşind cu încetul, la începutul neschimbării judecătorilor, reg., org. 154/11. ‘Lipsa,dar aţunii trataţii nimerite au. făcut dé s-au înrădăcinat acei, umori şi au mers în ‘sporire răul. Veisa, 1. -10/11. Sîntem vrăjmaşi ne-mpăcaţi la toată mişcarea şi sporirea, fm (1839), 2052/ll. Scăldăi'orile răci. . . au ca rezultat final sporirea poftei de mîncare. fătu, d. 20, cf. dl, dm, dex. Este neîndoielnic că aceste acţiuni au constituit şi vor constitui şi în viitor^actori pozitivi, care duc la sporirea prestigiului O.N.U. contemp. 1980, nr. 1 745, 12/2. Sporirea -vitezei AMului. dsr. — ÏM.: sporiri. — V. sjioîi1. spontş s. m. v. sporiri. SPORI Şll\f s.n. (Bot; prin Traiisilv.) Sporici <(î «ty (Verbena officinalis). Cf. borza, d. 17-8. — "Sporiş -)~ suf. -in. SPORÎT1 s. h. (învechit) Sporire <(;2>). Stă .el -astfel în toate zilele şi în toate nopţile cu gPndul 'pironit mu-itiai la păstraiul-şi s-pe ritul banilor. Όανε, m. iu, ÎS. — V. spori1. SPORIT2, -Ă adj. 1. Devenit mai mare1 (IV); crescut, "mărit3 (*1J). v. m a j o r at2., r i i i eiis ţH ’2), γό tun j i t (3). Cf.:budai-deleànu, -lex.1 -Partea ce am dai- lui Lordachi este oetreşce mini' sporită decît a celorlanţi - (a. 1822). uricariul, Xr,;' 349. Cu cît va fi materia ieşirii mai sporită, cu atît >e’ste junghiul,· umflătura şi sptuzëala maţelor mai mieii bpiscupescu, practica, 254/28, eï. ddrf. resmebiţă, d. Cu toate soldele sporite — un sublocotenent primea... 277 lei. brăescu, Ά. 246. Deodată ţăfanul şi-a văzut gtarea sporită ■ şi -a cunoscut belşugiil·. sadoveanu,':,·ο·. xix, 141. Multe fură luate în grabă de sStertii 'care se ţineau scai de 'sporitul alai. cam-il petrescu, o. ii, 179. .In [noul an şcolar, vor funcţiona, experimental, un număr sporit ■de clase speciale de matematică şi fizică. conoşemp. 1966, nr. 937, 1/1. Sictiil-a alocat focuri sporite pentru, tonstruofiile şcolare, gî 1968, nr.,-931, 1/4. -$> (Prin analogie) Ş-ătunci a răsărit din toate părţile o lumină spornică, vlahuţă, s. a. ii, 354. + (învechit; despre plante) Productiv (4). Găsind un fel de secară albă, mare şi spornică (a. 1846). doc. ec. 899. Desele lucrări făcură vegetaţia acestei plante atît de spornică, încit produse două sute de spice, brezoianu, a. .69/26. Soiurile de strugiiri■ cele mai spornice sint la noi. I. I0NÈSCU, b. c. 55/10. 3. Care are spor2 (3) ; spec. (despre alimente) care ţine mult, care .nu se consumă repede, economic. Cu anevoie s-ar putea brodi a să face asemenea altă ocnă ca să fie cu aşa calitate de sare bună şi spornică (a. 1838). doc. ec. 705. Cunosc agricultori cari dau... muncitorilor cosac prost sau brînză prea întărită in saramură, sub cuvlnt că aşa sînt ,,spornice“, adecă ţăranii muncitori mănîncă mai puţin. ap. tdrg, cf. dl, dm, dex, dsr. Unsuroasă ca untul şi. . . spornic ca sarea, graiul, i, 463. Mălaiul vechi este sporni c> 4. (învechit; astăzi, rar) Harnic. Sînt oameni.. . spornici şi au tot fealul de aplecăciuni. ţichindeal, f. 117/17. Veselul taraf al spornicilor caricaturişti.. . ilustrează în fiecare toamnă, la deschiderea vînătorii pe bieţii burghezi, odobescu, s. iii, 156. Ştiinţa românească pierde... pe unul din cei mai activi şi mai spornici scriitori, iorga, p. a. ii, 84, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Cu potcoave de argint Mult e spornic la fugit. teodoréscu, P. p. 142. Fata. . . la lucru era tare spornică. jarAîk — bîrseanu, ap. tdrg. "ν' (Adverbial) Se zări in depărtare o mică luntre. . . înaintind spornic spre mal, gane, n. ii, 76. Merg spornic rotaşii, anghel, p. 26. Ë'l'inişie-n chilia bătrînei..., Şi-âleargă fusul spornic, iosif, Patr. 11. Era zdravăn şi muncea la sapă mai spornic ca un flăcău, rebreanu, r. i, 130. Moara umbla fără odihnă şi măcina spornic, sadoveanu, o. xvii, 269. Caii mergeau spornic pe drumul cel mare al Humorului, id. xviii, 23. Lucra spornic mai mult şi mai bine decît oricare dintre ai noştri, v. rom. ianuarie 1966, 54. 5. Care se face eu randament mare; care dă randament mare; p. e x t. productiv (2). Activitate spornică, în acelaşi spirit naţional, către aceleaşi idealuri. în plr ii, 24. Acum începe munca cea spornică, iosif, v. 160. Ca această nouă jertfă a fiinţei tale să fie spornică, nu pregeta să dai dragoste şi înţelepciune semenilor tăi. sadoveanu, o. xii, 28. Asigura, prin munca spornică a nopţilor, condiţiile necesare în epoca educaţiei lor. vianu, l. u. 364) cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Să-mi mai iau la gălbiori Că-s spornici la numărat Şi-s uşurei ăe purtat ! ant. lit. pop. i, 439. *0· (Adverbial) Să va ferici şi de înţălepiele povăţuiri ale acestui şie ales prenumerant, spre a putea nemerit şi spornic înfiinţa ţiniirea scoposului său. ar (1829), 451/24. 6. (Regional; despre copii) Plingăcios (Coverca — Vatra Dornei). Cf. a v 14. II. s. m. 1. (învechit) Contribuabil neprevăzut iniţial ca participant la plata birului. Să pui spornici în locul lor (cca 1790). iorga, s. d. xxi, 394. Agape P[l]deşu, sîn Manoli, sin Ilii să pui unu spornic (cca 1790). id. ib. .392. 2. (Învechit; la pl.) însurăţel. Existenţa... oricărui născut ajuns a fi însurăţel, spornicii, cum se numesc, nu au întîrziat a veni să se înroleze în rîndul muncitorilor. i. ionescu, P. 103. Vor avea facultatea de a se strămuta pe moşiile statului... spornicii (însurăţeii) ce nu vor avea locuri, ap. tdrg, cf. scriban, d. 3. (Bot.; regional) Sporici (Verbena officinalis). Cu scăldaturi de spornic se crede că se vindecă rîia. N. LEON, MED. 67, cf. BORZA, D. 178. — Pl.: spornici, -ce. — Din v. sl. cnopkH>. SPORNICÎE s. f. (învechit, rar) Hărnicie. Sporni-cia sufletului său celui cuvîntăloriu.. . nu se îndoieşte cum că ar mai avea lucru, ţichindeal, f. 166/13. φ Loc. a d v. Cu spornicie = cu eficacitate. Nemica nu e mai cu spornicie a stinge gîlceava şi urîciunea. id. ib. 153/22. — P1.: spornicii. — Spornic + suf. -ie. SPOROFÎLĂ s. f. Frunză care poartă sporangii eu spori1 (1). Cf. ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: sporofile. — Din fr. sporopliyle. SPOROFÎT s. n. Organism vegetal care poartă spori1 (1). Cf. DN2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sporofile. — Din fr. sporopliyte. SPOROFÎTIC, -Ă adj. (Bot.; in sintagma) Generaţie sporofitică = generaţie asexuată care este producătoare de spori1 (1) şi care alternează cu generaţia se-xuată. Cf. dn2. Aceasta este generaţia asexuată sau sporofitică. botanica, 122. — Din fr. sporophytique. SPOROG0N s. m. (Bot.) Sporofit al muşehilor, format dintr-un pedicel şi o capsulă cu spori1 (1). Cf. ltr2, dn2. Oul... se divide de repetate ori, dînd naştere unui organ producător de spori numit sporo-gon. botanica, 121, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sporogoni. — Din fr. sporogone. SPOROLÎ vb. IV v. şporoli. 11251 S P ORO VĂI - 1421 - SPORTIV SPOROVĂÎ vb. IV. Intranz. A spune lucruri lipsite de importanţă, a vorbi mult şi fără rost; a flecări, a Îndruga, a măcina (3), a meliţa1 (2), a pălăvrăgi, a trăncăni1 (2), (popular) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a troncăni (2), (învechit şi populai) a spori2, (învechit) a bîrfi, a vorovi, (regional) a hon-drăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pi-chirisi1 (2), a prociti (6), a pruji1 (2), a stroncăni, a tălălăi1 (1), a tolocăni (2), (familiar) a pupai (2). Cf. i. golescu, c. Aş vrea să ştiu, Mariuţo, ce spui şi sporovoieşti? pr. dram. 95, cf. polizu, pontbriant, d., baronzi, l. 120. Vorbeşte in toate limbile fără să le fi învăţat şi sporoveşte şi-i turuie mereu gura. caragiale, s. n. 46. Nu sporovoi mai mult. ispirescu, l. 128. Elevii. . . sporovăiau zgomotos între dinşii. vlahuţă, n. 43, cf. barcianu, alexi, Vi., şaineanu2. Femeile ... nu contenesc de ά sporovi din gură. candrea, f. 181, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Mulţimea izbuti isă se urnească de la primărie. . . sporovăind. rebreanu, r. ii, 185. Le mai place să sporovăiască despre împăraţi şi neamuri vechi, sadoveanu, o. xviii, 255. De partea cealaltă a zăplazului.. . un grup de femei sporovăiau, aşteptînd rezultatul, bart, e. 254, cf. scriban, d. Sporovăiesc între ei, de-ale lor. stancu, d. 142. Mai sporovăim pe drum. pas, l. ii 80. Se lăsa abătut .. . sporovăind, se pare, la întîmplare. galan, b. ii, 197. Se agită în jurul Iuliei şi continuă să sporovăiască. h. lovinescu, t. 248. l-ar fi plăcut să sporovăiască aşa cum se pricepea, tudoran, p. 371, cf. dl. Se aşezau pe marginea şanţului... şi sporovăiau, t. po-povici, se. 68, cf. dm. S-au trintit In pat să mai sporovăiască. v. rom. iunie 1960, 70, cf. dex. φ Tranz. Ne puneau să sporovăim poezii lungi pe dinafară. i. botez, şc. 83. Nu mai sporovăi verzi şi uscate . vla-siu, D. 140. Se luase cu vorba şi sporovăise doar despre vremurile vechi, camil petrescu, o. ii, 91. Cîţiva oameni începuseră să sporovăiască ceva, cu glas scăzut. v. rom. martie 1956, 142. De ce vii şi-mi sporovăieşti fel de fel de minciuni, lăncrănjan, c. iii, 98. — Prez. ind.: sporovăiesc. — Şi; (învechit Şi regional) sporovoi, (regional) sporovi vb. IV. — Cf. spor i2. SPOROVĂIALĂ s. f. Faptul de a sporovăi; discuţie, afirmaţii, vorbe lipsite de importanţă, inutile, fără rost; flecăreală, pălăvrăgeală, trăncăneală1 (2), trăncănit1 (2), (rar) pălăvrăgit1, sporovăire, sporovăit, (regional) pălăvăcăială, pălăvrăgitură (1), pă-lăvriţ1, stroncânire. Cf. i. golescu, c., pontbriant, d. A vîntura mereu din revistă în revistă acelaşi borş de platitudini şi sporovăială răsuflate, vlahuţă, ap. cade. După ceasuri de sporovăială zadarnică. . . soldaţii n-au priceput nimic, bacalbaşa, s. a. i, 200 cf. ddrf, tdrg ..Stătu cîteva clipe ca şi cum ar fi ascultat sporovăială sublocotenentului, rebreanu, p. s. 283, cf. resmeriţă, d. Afară... nu mai conteneau din sporovăială. ardeleanu, D. 124, cf. cade. Ceasurile lor de sporovăială blajină îi înfloriseră sufletul, popa, v. 309. Avea subiect de sporovăială pentru a doua zi şi pentru mai multe zile. pas, z. i, 83. Asculta plictisit sporovăială a două fele. t. popovici, s. 55. Nu mai aveau timp de sporovăială, barbu, g. 155. Din camera NisLpenilor răzbătea o paşnică sporovăială, românia literară, 1970, nr. 107, 19/2. — Pl.: sporovăieli. — Sporovăi -f- suf. -eală. SPOROVĂIRE s. f. (Rar) Sporovăială. Cf. dsr.- — Pl.: sporovăiri. — V. sporovăi. SPOROVĂIT s. n. (Rar) Sporovăială. Cf. dsr. — V. sporovăi. SPOROVI vb. IV v. sporovăi. SPOROVOÎ vb. IV v. sporovăi. SPOROZOÂR s. n. (La pl.) Clasa de protozoare caracterizată prin prezenţa stadiului de spor1 (3) ca fază de dezvoltare, care trăiese ca paraziţi intra-celulari, producînd boli grave la oameni şi la animale; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. Cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -zo-ar. — Pl.: sporozoare. — Din fr. sporozoaires. SPORT s. n. Complex de exerciţii fizice şi de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul formării şi perfecţionării unor calităţi motrice specifice şi ale unor calităţi morale ca voinţă, curaj, disciplină etc.; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activităţi. Eu, omul incapabil de orice alt • sport decît al conlemplaţiunii. caragiale, o, vii, 253, cf. barcianu, alexi, w., şaineanu2. De-o vreme încoace surorile ei începură să facă... şi sportul vlnatului. agîrbiceanu; a. 130. Cititorii vor găsi rubrici in care se vor trata chestiuni de artă, sport. în plr ii, 308, cf. resmeriţă, d., cade. Cadavre Pe-altarul nobilului Spori, topîrcéanu, p. o. 81. [Patinajul] era un sport care-l pasiona altădată, c. petrescu, î. ii, 152. Nu mai făcuse sporturi dinainte de război, teodoreanu,' m. iii, 276. Gazda mea făcea din azvîrlitul pro^tpvôlüïui numai uh .fel de sport, o fanfaron$§fi. ' voiculescu, p. i, 15. Vînalulşi pescuitul sînt cele mai vechi sparturi sadoveanu, o. xiv, 392. Orice regiune are echipă ei de cîntece, sporturi şi jocuri, arghezi, b. 157. In anii regimului de democraţie populară, cultura fizică şi sportul au devenit... unul din mijloucele importante pentru educărea tineretului, contemp. 1953, nr. 334, 2/1. Pe Lucu nu-l interesau sporturile, nici rezultatele de ieri. vinea, l. i, 20, cf. dl. Descoperi că se bucură de o sănătate nealterată deşi nu practicase niciodată nici un fel de sport, preda, r. 344, cf. dm. Helioterapia şi sporturile pot fi,., de folos în unele cazuti: abc săn. 336, cf. dn-2, m. d. enc., dex. Coloana sportivi ltr bucureşteni prilejuieşte o răsfoire a „cărţii de aur“ a sportului românesc, scînteia, 1969, >!nr. 8 ! 166. In afara tratamentului medical, pacienţii du la, dispoziţie şi mijloace de agrement, precum şi de practicare a sportului. rl 1980, nr. 11 016. <0* (Prin sinecdocă) De-aş avea un ,,sport“ elegant, un Renault măcar, calinescç, o. i, 65. ■$> Sportul alb = tenis. Sportul cu balonul rotund sau sportul rege = fotbal. Sportul Cu mănuşi = box. -γ- L o c. adj. De sport = care este spécifie sportului sau sportivilor. Se plifnbă eu hainele de sport, cu jambiere galbene şi cu pardesiu de pînză. c. petrescu, î. ii, 200. Arunca ochii vicleni spre vitrinele cu furnituri de sport, călinescu, o. i, 78. Holul era plin dc lume,... turişti în haine de sport, tudoran, p. 222. Îmbrăcăminte de sport — fulare, pulovere, că-ciul). scînteia, 1969, nr. 8 166. Femeia scotoci în sacul cenuşiu de sport şi scoase un pieptene mare. v. rom. martie 1970, 6. <0* Expr. (Familiar) A practica sportul... = a se îndeletnici cu lucruri necinstite, dubioase etc. Com din bucureşti. <0>· (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Aruncară bocancii .ferecaţi spre uşă şi straiele sport spre ferestre, sadoveanu o. xviii, ■ 56. + F i g. Preocupare, pentru o anumită activitate. Pentru aceşti artişti... arta bizanţ ino-românească e sau o piedică ..., sau un spart făcut cu uşurinţă, iorga,, c. i. iii, 69. Cei doi... se dedaseră binişor la acest sport şi colindau singuri moşia, călinescu, e. o. t, 125. — PL: sporturi. — Din. eng!., fr. sport. SPORTÎST, -Ă s. m. şi f. (Rar) Sportiv (1). Cf. SCRIBAN, D. — Pl.: s porţi şti. — Sport -f suf. rist. SPORTÎV, -Ă s. m. şi f, adj. 1. S. m. şi f., adj. (Persoană) care practică sportul; (rar) şportist. V. sportsman. Cf. alexi, nv., şaineanu, d. u. Tî* 11261 SPORTIVITATE SfOVAD jityrul sportiv ... inU'.epă eu politicoasă sQficifiidine. c. petrescu, î. n,,248, cÎt££hia, u. r. şf,s. 30. S-ă .ne sţringem .... mina., ca doi sportivi de tjieabă■ şebastia,n, ţ.,101. Doi \sportivi aparţinînd la, două naţiuni deosebite ... au o sumă de expresii comune, puşcariu, l. H. i, 344. Fusese aviator, sportiv şi mai ales automobilist. călinescu, S.'19. Biicegii ... au atras un grup de sportivi, bogza, a. ’î. '351. *0 femeie voinică ... cu umerii largi, ca de sportivă, stancu, r. a. ii, 343, ■cf.'DL, DM. Programul competiţional al tirieriit'r •sportivi ... este bogat în întreceri dtraetive. privitor Ia spoit saii‘ fă1‘.sportiv de şpoft sau de sportiv CD: Cf’. ŞAINEANU2, RESMERIŢĂ, Ï)., CADE. Dă o mulţime,, de detalii' despre "capacitatea sportivă fi deşpr.e latenlfle, fiilor 7uï.'”c'amil peţr!escu, u. n. 5'è. L&turjfte le'çeflUce la ^pagina s'pçfiïvq a .ziarelor. C..PETRESCH, c. v.' ST.D&Auţ strïnse pumnii cu o vigoare Sportivă. teqdqrŞeanu," m. iij iO. . Acelaşi ăufor, care semnează', "}de gildă,' ariicole' economice, şau sportive. îri.PLR ii, 58 ţ>'.\Pînă la ' parcul " sportiv dl societăţii de gimnastică, riii-i departe, sadoveanu o. xix, 308, cî. scriban, D. Lua parte ia agitaţia sportivă din jur. yiANuj a. P. 68. Bucureşleapiil Îndeosebi e cel mâi iepeşpietpn sÇcel. mal'puţin sporiïv. arghezi, s. xvii, 8. £rdfliţia lui Bobby'în materie sportiva era conside-’rabilă1. câlinescu, o· i? 79.' Englezii ... mai graşi şi mai puţin sportivi, ralea, ş. ţ.. i, 268. Puteam să-mi încerc ştîngăciile sportive.' blaga,' h. 215 cf. dl- Trecură două.fele, îmbrăcate în ţinută sportivă, preda, r. 150.Întrebarea ...‘ èstè aeiéai dacă se poâte sau îiu vorpi de existenţa μημί stil ’ sportiv^ l. rom. 1959, nţ. 2, 8^. Relcţţţi pé caréle-am amintit şi de care poate .profita şi. peşcpriil^po'riiv. v‘în. pesc. mai 1964, 10. Jfi rîurile 4(n interiorul ţării prohibiţia pescuitului industrial şi sportiv sJa'fixat 'diferenţiat, ap 49, cf. Concurenţa Televiziunii,. d. cinematografului, a spectacolelor sportive, ημ .esţe 'o. falsă problemă, τ iulie Î966, 9. O 'siluetă sveltă şi sportivă.^ cinema, 1968, nr. 7, 25. Antrenorii lotului s-au 'declarat mulţumiţi de .forma şportii/ă atinsă (je elevii lor. Sportul 1969, nr. 658,’έ/4. ïki-a pl'ăcut stilul direct, camaraderesc, aproape sportiv al conduitei sdle . românia literară, . •1970, nr. (36, 221$'. .<£> ^Adverbial) Toate armatele aveau ■ cam. aceeaşi 'componenţă şi luptau sportiv, de dragul ■ ariei. .călinescu, c. o'. 39. " . — J?lv:..şport&i, -e. . — ©in fr. spertiî. • SrOJmVITÂTK s. f. Atitudine morală de cinste, onestitate,‘ lealitâte· şi respect a sportivului faţă de < paîtener şi .de adversar în procesul de pregătire sportivă şi in competiţii. Am ^aflat ceva despre cultul consacrat atleţilor ... intr-o vreme în care adele sportivi- ] tiţii erau fapte patriotice, vianu, l·. u·. 284. Metoda ■ in sine este atrăgătoare şi prezintă multă sportivitate. vin. !PESc.'noiembrie 1961, 15, cf. dn2. A fost o luptă dptiigă, dar în Urnitele sportivităţii, sportul, 1969, nr. 686, 2/7, cf. m. -d.· enc , dex. ; — PL: sportivităţi. — Sportiv + suf. -Hale. ··■". : SPtÎRTMEN s. m. v. sportsman. SPÔRTSMAN s. m. (Livresc) Persoană, care prac- ! tică sportul; amator de sport. V. s p o r ţ i v (1). O droaie de coconaşi şi de sportmeni întorşi din Paris. VL-AMyŢĂ;,·. s. -a., :'ii,, 353.. Sarcasmul ,ce .poetul ■ aruncă asupjœ . eiceştui :şportţnen pelebru. >bacalbaşa, s... -a. i, . 217, cf. .REşisţERlŢĂ, cade. . M-am întors... în automobil cu un prieten sporlnren. camil msprescu, u. N. 153. Ploa>i;a ou . Se spovedise părintelui·... cu puţin înainte de noaptea morţii, stancu, m. i, 46. Totuşi, pînă la urmă nu s-a spovedit, beniuc, m. c, i, 108, cf. dl. Părinte, aş vrea să mă spovedesc. preda, m. 395, cf. dm. în săptămîna patimilor se diteea şi se spovedea, lăncrănjan, c. ii, 235. Nu m-am spovedii niciodată, românia literară, .1970, nr. 106, 17/2, cf. m. d. enc., dex. Pastele au să sosească, Cu toţii să se grăbească Şi să se spoueduiască, teodorescu, p. p. 263. Că eu cînd m-oi spovedi, Şeple popi mi-or trebui, jarnîk— bîrseanu, d. 458. Să mergi să te spovedeşti Şi bine să te gtifeşti. păsculescu, l. p. 252, cf. alr î/n h 284/61, 148, 302,378, 573, alrm i/ii h 393, alr1561, ALRii/ih 195/29, 95, 325, 414, 520, 551, 574, 705, 723. Să merg să mă spovedesc Că am suflet creştinesc, folc. olt. — munt. ii, 184. «θ’ Tranz. Se boteza toţi la rîul Iordanului de el i spovedea păcatele lor. coresi, tetr. 71. Ispoveduiaşte înaintea lui păcatele tale. varlaam, c. 19. Ce le căiaşte şi ispove-deaşle păcatele tale. chei'a în. 19T/16. La line vin să-mi spovedesc păcatul, labîş, p. 122. <0> Intran z. Şi mulţi de cîţi au crezut veriia ispovedinduşi spuindu lu-crurele sale: cod. vor.2 3v/8-, ψ T r a n z. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea păcatelor săvîrşite 11284 SPOVEDIRE - 1424 — SPRAFC de un credincios; a mărturisi (G). Să ştie fieştecare duhovnic cum să cade ... să ispovcduiască pe cei. ce vor veni la dînsul (a. 1741). gcr ii, 28/18. Un preot ... să {ie dator ... a-i spovedui în toate sîmbetele. recul, org. 309/33. Popa Zăbavă ... alaltăieri m-a grijii, m-a spovedit, caragiale, o. vi, 9. Veneau la dînsul oameni şi din al cincilea judeţ ... să-i spovedească. rebreanu i. 76. L-ai spovedit şi l-ai grijii, galaction, o. 184. S-a rugat de cuvioşii părinţi să-l miluiască cu-n duhovnic, carele să-l ispovedească. sadoveanu, o, x, 250. Chemară... pe Ilar ion ca să-l spovedească pe Tunsu. camil petrescu, o. iii, 319. S-a repezit în vecini să spovedească şi să grijească un negustor, stancu, r. a. iii, 159, ci. DL, DM, m. d. enc., dex. Cearnă'la el pe popă, îl spovideşte şi-l împărtăşeşte, şez. iii, 1&5. O poflit pe popa să-l spovedească, candrea, ţ. 0. 28. Doamne, bate-l pe popa Cum spovedi pe mîndra. folc. transilv. i, 72. <)■ Abso 1. Veseliţi-vă de-repţii în Domnul şi ispovediţi (ispovediţi s, mărturisiţi d, spureţi h). psalt. 202. 2. R ef 1. A face cunoscut cuiva un secret,' o problemă personală etc.; a-şi da pe faţă gîndurile sau sentimentele; a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi (7), (livresc) a se confia. V. declara, divulga, împărtăşi, încredinţa, spune. Am făcut-o să mi se spoveduiască. sion, p. 80. Mă puteam eu spovedi unui copil? caragiale, o. i, 49. Numai }ie pot să mă spovedesc, căci tu eşti ca tăicuţa. chiriţescu, gr. 189. S-a spovedit el vreodată cel puţin surorilor? agîrbiceanu, a. 52. Nu îndrăzni să se spovedească nevestei sale. rebreanu, i. 262. Pirgu întîl-nind pe Pantazi nu i s-ar fi spovedit şi acestuia ea mie. m. i. caragiale, c. 149. Simţise nevoia să i se spovedească, la un pahar cu vin. a. m. zamfirescu, m. d. ii, 191. M-am împrietenii cu ctţioa flăcăi cuminţi şi buni care mi s-au spovedit cu sinceritate, sadoveanu, o. xx, 446. Se spovedeau lui Tănase. arghezi, l, 231. Cui să se spovăduiască, de la cine să ceară un sfat ? tudoran, p. 96, cf. dl, dm, m. d. énc., dex. <> Refl. pas. Ispovediţi-vă urul alălaltului greşealele. cod. vor.2 68r/l- “ν' T r a n z. Şi vor giuHghe lui jîrtvă de lauda se spovedească lucrul lui în bucurie. psalt. hur. 93v/ll. Ş-atîta s-au pocăit cît au ispove-duit de toate, dosoftei, v. s. octombrie 89r/12. Nu îndrăznea să spovedească nimănui ce-l durea, rebreanu, 1. 116. Au un păs mare de spovedit, galaction, o. a. ii, 264. Spovădui ce l-a întîmpinat in satul Hîrtoape. c. petrescu, î. ii, 183. 3. T r a n z. şi refl. (învechit) A (se) mărturisi (2). Spusă naintea tuturor vina sa de să ispovedui fără nice o stideală. dosoftei, v. s. noiembrie 118r/23. Să ne ducem cu toţi la vodă să ne spovedim la dînsul Toată vina. davila, v. v. 127. — Prez. ind.: spovedesc. — Şi: (învechit şi regional) i spovedui, spovădui, spăvădui (prez. ind. şi spăvădui alr i 561/510, 512* 526, 528, 558), (învechit) ispo-vedi, ispovedui, (regional) şpovidi, spovdi (ib. 561/896), ispovădi (ib. 561/308, alr ii/i h 195/310), ispo-vidi (alr i 561/80, alr ii/i h 195/316) vb. IV. — Din slavonul Hcnos-feA^TH. — Spovedui < slavonul HcnoK-fedOsaTH-mx. SPOVEDIRE s. f. Acţiunea de a (se) spovedi (i); destăinuire, in faţa unui duhovnic, a păcatelor săvîrşite spre a obţine iertarea lor; mărturisire (6), spovedanie (1), spovedit1, (învechit şi popular) spovadă, (învechit şi regional), spovedeală, (învechit) mărturisitură. Ispovedire (ispoveadire s, supunere h, mărturia slăvirii d) lui în pămînt şi în cer. psalt. 307. Intraţi în uşa lui în ispovedire (a. 1577). gcr i, 14/15, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, ddrf. N-a avut parte de spovedire şi cuminecare. agîrbiceanu, s. 106, cf. resmeriţă d, dl, dm. Îşi crescuse cele două fete ... în smerenie şi spo-vediri la sfînta mînăstire. românia literară, 1971, pr, 127 16/3, cf. dex. — PI.: spovediţi. — Şi: (învechit) ispovedire s. f. — V. spovedi. SPOVEDIT1 s. n. Faptul de a (se) spovedi (1); destăinuire, în faţa unui duhovnic, a păcatelor săvîrşite, spre a obţine iertarea lor; mărturisire (6), spovedanie (1), spovedire, (învechit şi popular) spovadă, (învechit şi regional) spovedeală, (învechit) mărturisitură. Plata spoveditului şi grijii la 2 lucrători ce s-au zdrobii în ocnă (a. 1838). doc. ec. 715. Popa ... isprăvise aproape cu spoveditul, agîrbiceanu, a. 77. Poate a venit la spovedii, stancu, r. a. iii, 88. Veneau la spovedit şi împărtăşii, barbu, o. 176, cf. alr ii/i h 195/76, 105, 812, 872, 886. — Şi: (regional) spovăduit s. n. alr ii/i h 195/537. — V. spovedi. SPOVEDÎT2, -Ă adj, s. m. şi f. (Persoană) care şi-a destăinuit unui duhovnic greşelile săvîrşite spre a obţine iertarea lor. V. curat, spovednic (2)· O / dacă e aşa, răspunse mulţumit Acel spoveduit, Nici o grijă să n-ai. alexandrescu, o. i, 242, cf. ddrf, RESkERIŢĂ, D. — Pl.: spovediţi, -te. — Şi: (Învechit) spoveduit, -ă adj. — y. spovedi. SPOVEDIT0R . s. m. (învechit) Duhovnic. Cf. ΑΝΟΝ. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, BARCIANU, DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d , scriban, d. + (Rar) Persoană care se spovedeşte (1) unui duhovnic. Au trecut, pe dinaintea mea, trei sute, patru sute de spoveditori. galaction, o. a. i, 1.90. — Pl.: spoveditori. — Şi: spovedulţor (resmeriţă, d.), spovăduitor (scriban, d.), ispoveditôr (lm, pont-brianţ, d., costinescu), ispovcdultôr (lb) s. m. — Spovedi + suf. -lor. SPOVÉDNIC s. m. 1. (învechit, rar) Duhovnic. Preacuviosul părintele nostru Teofil ispoveadnic. dosoftei, v. s. octombrie 40v/27. . 2. (învechit) Persoană care s-a spovedit (1). V. spovedit2. Şi după aceea învaţă pe ispoveadnic cu toată smerenia (a. 1689). ticR I, ■ 284/24, cf. anon. car. — Pl.: spovednici. — Şi: Ispoveadnic s. m. — Din slavonul Μοη»8ΪΑ>ΉΗΚΤι. SPOVEDUI vb. IV v. spovedi. SPOVEDUÎT, -Ă adj. v. spovedit2. SPOVEDUIT OR s. m. v. spoveditor. SPOVIDÎ vb. IV v. spovedi. SPRÂFCĂ s. f. 1. (Jur; învechit) Cercetare; anchetă. Ţirculara Departamentului Dreptăţii... pentru nece-rirca spravcelor de la Decasterie (a> 1837). cat. man. i, 65. Prin sprafea canjelarii ... s-au îndreptai către acest Departament (a. 1839). doc. ec. 716. Scriptele canlelariei se numeau ciorna, sprafea ... pricaz. ghica, s. xviii. N-au mai făcut nime sprafeă ca 'să vadâ cîte oi s-au mîncat. negruzzi, s. i, 280. Făcînd sprafeă în ispisoacele mele am dosloşit din holdvl lor că unchiul meu ... a cumpărat la leat 1812 o .hirtă de loc. alecsandri, -t. 1 358, cf. cihac, ii, 287,. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, I). 2. (învechit şi regional; în expr. )A face sprafea (sau sprafeă) din ... (sau de ...) = a jefui; a risipi; a distruge. Prin lăzi tot au cotrobăit, or să facă sprafea din lucruşoarele slrîns'e cu alîta strădanie, contemporanul, Vj, 107. De ne-om mula la tîrg, se face spraf- 11294 SPRAIŢ — 1425 - SPRE că ... de slăricica noastră, ap. tdro, cf. dl, dm, dex, mat. folk, . 1 187. — Pl.: sprafce. — Şi: sprăvcă s. i. — Din rus. cirpaBica. SPRAIŢ s. n. v. şpraif. SPRAV s. n. (învechit şi regional) Fir de praf, de pleavă (1) etc. Cînd s-a vîntură- dentr-are pravul, Vă veţi duce cum să duce spraval. dosoftei, pS. 12/12. Dă-mi o ţigară bre! — De am vrun sprăh, să mă fac ca tabacul. Com. din vicovu de sus — rădăuţi. — Şi: (regional) sprăli s. n. — Pref. s- + prav. SPRÂVCĂ s. f. v. sprafeă. SPRĂCI0C s. m. v. sfrincloc. SPRĂH s. n. v. spray. SPRAHOXÉT, -Ă adj. v. sprehuiat. SPRĂHUÎ vb. IV v. spreliui1. SPRÀHUIÂT, -Ă adj. v. sprehuiat. SPRAHUIÉTIC, -Ă adj. v. spreliuieţic. SPRĂVĂLt vb. IV. R e,f !. . (învechit, rar) A se prăvăli (1). Deodată sania mea se sprăvăli. game, ap. CADE. — Prez. ind.: sprăvălcsc. — Pref. 5- + prăvăli. SPRK prep. (Semnifică ideea de orientare a unui element faţă de altul) I. (Exprimă orientarea ca direcţie a ceva faţă de o determinare spaţială) 1. (Exprimă orientarea poziţiei unei realităţi faţă de un reper spaţial în direcţia căruia se află situată realitatea respectivă) Doarme tîhăra nevastă în mocnitul întuneric şi cu faţa spre fereastră, eminesgu, o. i, 84. Odaia mea are ferestrele spre parc. vlahuţă, s. a. ii, 222. Căprioara rămîne cu capul întors spre iedul ei. gîrleanu, l. 98. Spre maidanul cu basculă, era un birt economic, o. M. zamfüîescu, m. id. i, 15. Trandafirii subţiri, umplînd cerdacul, Spre line aplecaţi. pillât, p. 7. Spre curte. casa era în întregime acoperită de viţă sălbatică, blaga, h. 9. Spre poarta din dos erau cramele, camil petrescu, o. iii, 236. Să-i urc verdele pridvor Pînă-n vîrfu-ntins spre lună. PAr raschiVescu, c. ţ. 122. O scară, ce duce spre încăperile de sus. Ή. lovinescu, t. 5. Capul era aplecat spre umărul sting. v. rom. noiembrie. 1964, 3. începu să construiască) la poalele movilei,... o vilă cu vederea spre mare. ib. ianuarie 1965, 26. Uşa spre sufragerie era deschisă, breban, a. 113. (Reperul spaţial în direcţia căruia are loc orientarea poziţiei unei realităţi este indicat printr-un nume propriu) Trecătoarea dă spre Bran. Spre Buşteni coasta muntelui este abruptă. (Reperul spaţial în direcţia căreia are loc orientarea poziţiei unei realităţi este cel peste care se afiă extinsă această realitate) Şi întunearec eră Spre aăînc. po 12/7. (Reperul spaţial în direcţia căruia are loc orientarea poziţiei unei realităţi este cel către care se află Îndreptată o exteriorizare comportamen lală, o atitudine adoptată sau o manifestare a unei percepţii, reprezentînd această realitate) Tu pleci ochii spre pămînt. sion,· poezii, 163/19. Cînd îşi, aruncă ochiişpre poartă, ce să vpdă? creangă, p. 6Ç. Şi ochii-i seînteiau, fixîndu-i spre sergenţi, care încremeniseră. bacalbaşa, s.' a. 1", 144. Cele două i>aci întorceau, din cînd în cîndj' capelele spre ţarc. agîrbiceanu, s. 13. Torcea cil hărnicie,.... aruncînd.ţnereu ochii spre ;:şă. id. ib. 22. .în pat,, Roza Lang, ,cu spatele spre uşă, dormea uşor. rebreanu, i. 158. Caporalul încremeni cu faţa spre turnul bisericii, id. p. s. 13. Întoarse ochii spre dînsul. id. ib. 14. Cei mici stau cu urechile ciulite spre patul celuilalt, teodoreanu, c. b. 87. Ţăranul a arătat spre palatul de ppste drum. i. botez, b. i, 16. Cată cu ochii tot spre carte. id. ib. 46. A făcut trei cruci mari s,rţe icoană, o. m. zamfirescu, m. d. i, 100. Fuma, răsturnat in fotoliu, cu spatele dinadins întors spre uşe. id. ib. 183. Ridică ochii spre cer. voiculescu, p. i, 124v Am strigat cu faţa spre lună. călinescu, l. l. 103. Spre soare rid / blaga, p, 19. Licuricii cu Jăm-paşe Semne verzi dau spre oraşe. id. poezii, 145. îi surprinsese de vreo două ori ochii mari ai fetei întorşi, ,între genele lungi, spre el. camil petrescu, o. ii,. 72. întoarse ochii din mers spre dumbrăvile Cotro-cenilor. c. petrescu, . a. r. 5. îşi îndreptase o clipă ochii şi spre malul sting, tudoran, p. 48. îşi ridicase capul, îl clătină spre stele, labiş, p. 39. (Reperul spaţial în direcţia căruia are loc orientarea poziţiei mai multor realităţi este cel în care se află punctul de convergenţă al acestor realităţi) Ele se unesc de obicei spre pedunculul caudal, formînd arcul hemal. ap 25. Pîrîiaşele au foşt captate spre lacul de acumulare. (Reperul spaţial in direcţia căruia are loc orientarea poziţiei unei realităţi, exprimate sau subînţelese, este un sens de raportare )a o altă realitate) Spre stînga de la Şillon este intrarea rîului Ronu. heliade, l. B. ni, 23/3. N-am fosi noi acolo? zise el rătăcit arălînd cu mîna spre direcţiunea casei, eminescu, g. i>. 53. (Reperul spaţial Sn direcţia căruia are loc orientarea poziţiei unei realităţi, exprimate sau subînţelese, este·, un plan de raportare delimitat în interiorul unei suprafeţe, al unui întreg etc.) Spre cealaltă parte, se intra într-o cămară, agîrbiceanu, s. 20. Dai de .Q^şfoară cu nod la capăt ce iesă dinlăuntru spre afară, hoisaş, dr. ii, 112. Spre centrul Pămîntului presiunea ar atinge 4 3S0tlcin~. geologia, 9. □ O treaptă ruptă se afla spre capătul scării. Prunii erau spre. fundul grădinii. (Reperul spaţial în direcţia căruia are loc orientarea poziţiei unei realităţi, exprimate sau subînţelese, este un punct cardinal) Italia e spre apus de la Grecia, pleşoianu, t. j, 236/12. Abaterea urmează uneori, spre răsărit, alteori spre apus. asaghi, l. 651/,44. Pe-o întindere de patruzeci de kilometri, malurile nisipoase bat spre răsărit, pînă la satul Cetatea, vlahuţă, r. p. 11. Spre sud Dacia se mărginea cu Dunqrea pînă Ia gura Oltului, xenopol, i. b. i, 155. Spre miazănoapte se iveau ruinele gării. rebreanu, p. s. 12. Spre miazănoapte ... se isca pentru văzul uimit o nesfîrşită. desfătare. Μ. i. caragiale, c. 40. Cerul se roşeşte spre. răsărit, lovinescu, c. iv, 169. în fund, spre răsărit şi miazăzi, începea Bărăganul. c. petrescu, î. i, 132. Mai sus, spre miazănoapte, ne stăvilea priponii, voiculescu, poezii, i, 13. Spre nord ... nu sînt decît sate mizere, bogza, a. î. 31. în continuarea şoselei, de la centru spre răsărit veneau rînd pe\rtnd-: o fîntînă de piatră, şcoala primară, o uliţă, preda, m. 216. Spre apus şe lăţea ca un bivol un nor vînăt. t. popovici, se. 59. (învechit; reperul spaţial în direcţia căruia are loc orientarea poziţiei unei realităţi este cel pe care se suprapune prin contact direct ceva. manifestat sau produs de această realitate) Să poată călca spre şarpe şi spre sorpiia şi,pre toată tăriia drăcească.·coresi, ev. 30. Şedea Hris-tos nn spre scaun, ce pre pămînt,. de-ş răposa trupul şi odihnită Ungă puţ. id. ib. 157. Vino de-ţi pune mîna ta spre. ect şi va învie. n. test. (16.48), 12r/l. Şă face ar-bure cît vin pasările ceriului şi încuibează spre rcmurele Iui. ib. 17v/25. Erei pus un scaun în ceriu şi şădea o.arecirie spre el. ib; 306v/ll. încinşi spre piept cu brîrie dc aur. ib. 314v/20. 2. -(Exprimă orientarea desfăşurării unui fapt faţă de un reper spaţial în dirccţia căruia se îndreaptă acest fapt) -Să nu sufle vîntul pre pămînt, nice spre marei n. test. (1648), 308v/8. Suflă zioa de cătră mare, s.pre ]iscui.-rus, i. i, 49/8. Venisem duşi unul spre allul de un prisos bogat de viaţă, anghel, î. g, 40. Sîrmele 11305 SPRE - 142Ô — SPRË de telegraf... se înălţau lin spre vîrful slîlpilor. miro-nescu, s. 174. Soarele se înclina spre culmile crestate de brad. c. petrescu, î. i, 300. Plecase fruntea spre piept. id. c. v. 249. Apa limpede de la uzină tăia. . . spre noi o cărare albă. o. m. zamfirescu, m. d. i, 44. Prăvăliri lungi de terenuri spre văi. călinescu, o. i, 11. Spre munţi trec nori cu ugerele pline, blaga, p. 38. îşi împinse chipiul spre ceafă, camil petrescu, o. ii, 13. Sunetele se izbesc între ele, se împleteşte, se înalţă spre slăvi, stancu, m. i. 133. O vreme ne-am lăsat' în derivă, aşteptînd să ne ducă oceanul spre ele. tudoran, 0. 211. Ţîşni spre cer o cioeîrlie. preda, m. 112. Fumul se ridica vizibil spre tavan. id. r. 255. Moare în drum spre casă. ist. lit. rom. ii, 564. Apa riu e prea adîncă, dar pe sub scoarţa copacilor mai bătrîni a Urcat pînă sus spre coroane, bănulescu, i. -7. (Reperul spaţial Sn direcţia căruia are loc orientarea desfăşurării unui fapt sau a manifestării unei 'percepţii este cel vizat ca destinaţie a desfăşurării acestui fapt sau a manifestării acestei percepţii) Să rădică de acolo Alexandru cu ostile spre tara leşască. alexandria (1794), 69/7. Auziră ierusalimleanii că vine Alexandru spre ei. ib. 79/11. Cîrmaciul..'. nu mai -poate·să se împotrivească vînturilor ce ne împingea cu mare repeziciune spre stînci. pleşoianu, T. i, 224/26. întoarce-ie spre mine. aris-tia, s. 75/1. în curînd pasul spre line grăbeşte, emi-nescu, o. iv, 101. Ochii ei frumoşi şi dragi Priveau tot-spre poala rochii, coşbuc, p. i, 50. Zîmbitor priveşte Spre regină, id. ib. 73. Curios şi lung priveşte Spre fîntînă. id. ib. 223. în genunchi spre tine caut. goga, poezii, 3. în calea ta senină, spre ei îndreaptă-ţi zborul, id. ib: 73. O -porniră pe drumul Chirnogilor, spre luncă, chiriţescu, gr'. 67. Ridicîndu-se, înaintă spre mine.· brătescu-voineşti, p. 20. Bătrînul. .. se duse spre fereastră, id. ib. 31. Se îndreaptă spre-reşedinţa jandarmeriei, id. ib. 93. Descălecă. . ·. şi acum venea, cu calul de căpăstru, spre grajd, agîrbiceanu, s; 186. Se sileau cu toţii spre pîrtîa abia zărită, id. ib. 224. Nu luă drumul spre casă, ci spre crîşmă. id. ib. 484. îi era frică să se uite spre perete.· gîrleanu, n. 174. Se întoarse din drum, apucînd sjire primărie, hogaş, dr. i, 4. începurăm a Urca spre plaiul Gemenei. id.ib. 300. Porni fuga spre sat. rebreanu, p. s. 15. Mergea-ncetinel,. . . spre cei peste care căzuse norocul. lungianu, c. 80. Ne. desp&rţirăm, Pirgu luînd-o spre poştă. m. î. CARAGÏÂ.LE, c.- 29. Ne îndrumam s>pre ţările mirodeniilor.· id. ib. 40. Oamenii îi făceau loc cu milă, crezîndu-l pornit spre vreun spital, bassarabescu, v. 8. Se-îndreptă cu paşi mititei spre trăs'urică. mironescu, s. a, 133. Porniţi cu mine împreună Spre lumea-n care nu-'s castele. minuleScU, vers. 7. Apoi cată lung spre creste. ' topîrceânu, b. 20. Vintură aerul cu palma dreaptă privind spre calcanul înalt al casei din faţă. 1. ροτΕζ, b. i, 17. De acolo ne-am dus spre parcul Băilor·. camil petrescu,' u.· n. 204. Se întoarse spre luna înălţată aedm sus şt o arătă cu degetele, e. petrescu, î. i, 26. Medicul îl împinse politicos dar grăbit, spre uşă. id. ib. îi, 241. Urca spre salon. g.-m. zamfirescu, m. d.'ii, 1Ô3. îşi strecură'spre el o privire ascuţită, cocea, s. ii, 94·. Păşea spre mal urmat de valuri, teodoreanu, i.:. c. 31. Monica ■ aplecă vîrful lingurii spre Suze. 'id. Mi i, 77. Aşa răsărea pe uliţele tîrgului în drujn spre’ uniûtr'sitate. ' id. m. u. 76. Spre voi mâ tndre.pt acum.-woicvifiscv, poezii, i, 21. Privirăm pesle zaplâ-zuri spre înălţimi, id.· p. i, 98. Tăceam mergînd .spre casă cu copiii. piElat, p. 170. Porni grăbit spre şpt. dan, u. -158. Spre-ascunzătoarea lor mă voi urca pe brînci. călinescu, l. "l. 19. Răstorn marmurile late Şi înalţ spre slăvi cetate, id. ib. 45. Dincă se. îndreptă spre o poartă de uluci, camil petrescu, o. ii, 7. Tăiase pe drumul larg al Herăstrăului spre conac. id. ib. 137. Se uita.....spre ' clădirea cm.vephfi. înşela de pofta dul-ceţelor şi a plăcerilor, episcupescu, practica, XX V/2. Să ne uităm fiinţa noastră cea proprie spre a o aduce cu total întreagă la fiinţa cea prea-nallă. pleşoianu, t. i, 32/26. Să fac o greşală care... să-mi slujască spre Îndreptarea nesocotinţelor mele. id. ib. 73/4. Sarea, stăpîne, intră în amestecul bucatelor ce sînt cerute spre mulţumirea trupului, heliade, l. b. i, 40/12. Subl-o-cîrmuitorul de plasă. . . va iscăli spre adeverire de istov. reg. org. 41/17. Numai ea poale... . să te pregătească spre dobîndirea ,adevăratei fericiri, marcovici, c. 77/25, Spre înţelegerea poziţiei locurilor de pe faţa pămîntului, avem patru puncte cardinale, genilie, g. 66/24. Au împlut, spre osîndirc, pe cele mai multe ţări. pogor, henr. 91/17. Păşunile cele mănoase ale Maramurişului nu agiungiau spre îndestularea turmelor numeroase ale românilor, asachi, l. m. 1/28.. Spre apărarea statului este de lipsă puterea ostească. rus, i. i, 77/23. Orice felurimi de producte vor veni spre vîn-zare să intre drept în. pieţile fele hotărîte. regul. org, 529/26. ll închise in puşcărie spre a fi pus la caznă şi apoi ucis. bălceşcu, m, v. 29. Braţul unui om ajunge spre minarea. unei unelle. brezoianu, a. 48/26. Cultivatorii noştri socotesc că plugul belgie... este anevoie spre a-l menţine în linie. id. ib. 57/20. Spre tămăduire zăbavă se cuvine, aristia, s. 6/8. Spre a uşura cunoştinţele fiinţelor naturei,. . . naluraliştii au inventat cla-sificaţii. barasch, I. N. 4/1. Promise a-mi· ■ închipui mijloace spre a trece peste hotar, sion, p. 235. Boul se pune la. îngrăşat- şi se vinde căsapilor şpre tăiere. i. iones.cu B. c. 19/21. Socotelile „sînt acele ce ne arată pe care drum să apucăm spre a . spori averea, id. ib. 3Ş6/24. S-au folosit oamenii dc această însuşire -şpre a scoate electricitatea din nouri. id. ib. 385/22. Voi fi capabil de' orice spre a le nevoi să-mi urmezi, ba- . ronzi, m. 497/22. In anul trecut-’trimisese spre publi- . care un caiet de poezii, maiorescu, critice, 4. Baiazel trimite o armată peste Dunăre spre a pedepsi pe munteni. xenopol, i. R. iii, 79. Mai cerca-ne-om în puteri Spre-a vădi care-i mai harnic? coşbuc, p. ii, 171. Slăturăm deci la umbra unui mesteacăn spre a ne odihni. hogaş dr. i, 11. Spre a fi cu totul liniştit, făcu legă-mînt că o va învăţa şi pe ea româneşte, rebreanu, i. 232. Stîlcindu-şi graiul spre a se face mai înţeles, id. p. s. 12. Luă apoi cuvîntul. . . spre a comenta mersul faptelor, lovinescu, c. iv, 30. I-am pus spre prăznuire numele Ion. voiculescu, poezii, i, 110. Trebuie să intervină lovitura de stat a lui Cuza, şpre a realiza eliberarea ţărănimii, sadoveanu, o. xx, 452. Slavii... au trecut Dunărea, spre a se aşeza definitiv in Penin- sula Balcanică, iordan, t. 6. A «stupal fereastra cu macaturi Spre-a nu vedea un bloc cu zece caturi, călinescu, l. l. 27. Făcu aceasta intenţionat, spre a-i atrage atenţia, id. s. 9. Dăm spre ilustrare cîleva exemple. L. rom. 1967, 476. S-a prezentat într-o zi la el spre a-i cere cileva referinţe, magazin ist. 1968, nr. 12, 88. Scoale petecul de jurnal din buzunar... şi vrea să-l rupă spre a-şi manifesta gelozia, τ iulie 1968, 36. (Obiectivul prin care este indicată o motivare pentru orientarea sensului manifestării unui fapt se referă la un ţel ce urmează a fi atins) Silinţele neamului românesc spre adevărata cultură, iorga, în pliî ii, 15. Acest neostenit îndemn spre activitate, vianu, a. p. 166. Fiecare trebuie să tindă spre unitatea formaţiei. M 1968, nr. 1, 26. A impulsionai orchestra spre noi culmi. ib. nr. 6, 25. (Obiectivul prin care este indicată o motivare pentru orientarea sensului manifestării unui fapt este intenţia de aducere a unei dovezi) Daca, spre esemplu, cele nouă eclograme s-au redus la şase, va fi dovedii că calcarul răpit prin acid forma o a treia parte din total, brezoianu, a. 16/19. Mai multe ţinuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supu-seră de bunăvoie sau de frică străinului, odobescu, s. i, 3. Echipa lexlilişlilor, spre exetnplu, a demarai vertiginos, scînteia, 1966, nr. 6 926. (învechit; în construcţiile spre semn de ori că sau spre semnul, obiectivul prin care este indicată o motivare pentru orientarea sensului manifestării unui fapt constă în intenţia de a atribui acestui fapt o anumită valoare simbolică) El le arătă de departe o ramură de măslin spre semn de pace. pleşoianu, t. ii, 124/18. Căpitanul au ural oraşul spre sămn de ziua bună prin şasă salve de tunuri, drăghici, r. 7/9. Această pungă. . . Ii-o dăruim spre sămnul mulfumirei noastre, id. ib. 23/21. Să va rădica cîle un steag. . . spre semn că numai în-tr-acele ceasuri pol veni cu mărfurile lor la vamă (a. 1842). doc. ec. 776. — Lat. super. SPREHUI1 vb. IV. I. Refl. şi tranz. (Prin nord-estul Transilv.; despre oameni) A (se) mişca incoace şi încolo. Cf. scriban, d., dl, dm, şez. ix, 152, corn. din zagha — năsăud. Nu le sprehui peste oala asta că merge colb în ea. mat. dialect, i, 287. + Tranz. (Prin Transilv.; în forma sprăhui; complementul indică finul) A întoarce. Cf. tdrg. Spă-huit-ai finul? viciu gl. 79. Π. Tranz. şi refl. (Prin Bucov.; în formele sprăhui, şprăhui şi şprehui) A (se) prăfui (1) ; p. e x t. a (se) murdări. Cf. i. cr. v, 152. Mi-ai sprăhuit mîn-carea. Com. din bilca — rădăuţi, din straja — rădăuţi şi din zahareşti — suceava, a v 14, glosar REG. — Prez. ind.: sprehuiesc. — Şi: sprăhui, şprăhui (a v 14, glosar reg.), şprehui (i. cr. v, 152) vb. IV. — V. sprehui2. — Pentru sensul II, cf. sprah. SPREHtP, -IE adj. (Mold.) Nebunatic (2); uşuratic; dezordonat. Către fetele zbrehude, cari se iot bagă între băieţi şi nu-i lasă în pace. pamfile, j. i, 87, cf. cade. Eram tînăr şi zbrehui atuncea...; abia plinisem douăzeci şi cinci de ani. sadoveanu, o. xvn, 39, cf. dl, dm. Zbrehuzule şi zălud ce eşti. şez. iv, 17, cf. ib. viii, 123. — Pl.: sprehui. — Şi: zblehùd, -à (scriban, d.), zlirchûd, -ă, zbreliui, -ie, zbrehùz, -ă adj. — Etimologia necunoscută. SPREHUIÂT, -Ă adj. I. (Prin Bucov., prin Transilv. şi prin Maram.; despre oameni) Nebunatic (2); uşuratic. Fiindcă-l ştia toţi de zbrevuiat, Ceilalţi cu dîns mullă-ş făcea şagă. budai-deleanu, t. v. 114, cf. tdrg, scriban, d., dl, dm, com. marian, şez. v, 173, com. din straja — rădăuţi, mat. dialect, i, 216. ■y> (Substantivat) In zădar îl sfătui mamă-sa să ήu 11308 SPREHUI ETIC - 1430 _ SPRIJIN mai umble după cea sprăhuială că iar’ îi υα pune capiii. reteganul, p. v, 76. -φ. (Regional; despre copii; în forma zbrihuial) Neast'impărat (2) (Pétrova — Vişeu de Sus). Cf. alr i 1 568/348. (Prin1 Transilv.; în forma zbrevuiat; despre facultăţi psihice) Tulburat2 (6). Aşa să falca Becicherec odală, Alia neav'ind făr’ mintea zbrevuiată. budai-deleanu, t. v. 67. + (Prin Transilv.; în forma sprăhoiei; despre îmbrăcăminte) Dezordonat; neîngrijit. Hainele pe el erau aşa de sprălwete. ev 1950, nr. 4 41. II. (Prin nordul Mold.; în forma sprăhuial; despre lichide) Piin de praf şi de gunoaie; p. ext. murdar. Cf. a vi 8. In căldare a rămas numai apă spărhuială. glosar reg. — Pl.: sprehuiaţi, -le. — Şi: sprchuit, -ă (tdrg, scriban, d.), sprăhoiei, -ă, sprăhuiiit, -a, zblehuiat, -ă (scriban d.), zbrevuiat, -ă, zbrihuiut, -ă (alr i 1 568/348) adj, — V. sprehui2. SPREHUIÉTIC, -Ă adj. (Prin Bucov., prin Maram. şi prin nord-vestul Transilv.) Neastîmpărat; nebunatic; aiurit. Cf. caba săl., com. din straja — rădăuţi şi din 'zahareşti — suceava, lexic reg. ii, 126. Nu şl iu cui seamănă copilul ăsta aşa sprehuietic. mat. dialect, i, 288. — Pl.: sprehuielici, -ce. — Şi: sprăliuictic, -ă (caba, săl.), zbrahuictic, -ă (ev 1951,, nr. 3, 44), zbre-huietic, -ă (com. din vicovu de sus — rădăuţi) adj. — Sprehui3 -f suf. -alic. ŞPREHUÎT, -Ă adj. v. sprehuiat. SPREJĂNÎ vb. IV v. sprijini. SPREJENÎ vb. IV v. sprijini. SPREJENÎRE s.f. v. sprijinire. Sl’REJENITÔR, -OARE s. m. şi f. v, sprijinitor. SPREJINÎ vb. IV v. sprijini. SPRE JINIT(ÎR, -OARE s. m. şi f. v. sprijinitor. SPRENŢ1 s. m. v. spînz1. SPRENŢ2 s.n. v. spenţer. SPBENŢĂR, -Ă adj. v. sprinţar. SPRENŢÂREŢ, -Ă adj. v. sprinţăreţ. SPRENŢER s, n. v. spenţer. SPRENŢIÂR, -Ă a,dj. v. sprinţar. SPRÉiyfUR1 s. m· v. spinz1. SPRENŢUR2 s. n. v. spenţer. SPRESĂRÎRE s.f. (învechit, rar) Grăbife; cute-zare. Fără voroave să fiţi şi nemică spresărire se nu faceţi, cod. vor.3 6v/7, cf. rosetti, l. r. vi, .21.2. — Pl.: spresăriri. — Calc după v. si. tucBdMHţire. SPREZlCE vb. III. Tranz. (învechit, tar) A^hc-ma. Chiesariu sprezici, cătră chesariu să mergi. cod. vqr.2 34v/3. Lăsat putea fi omul. acesta se n-au urul sprezice chesariu. id. ib. 41v/12, cf. rosetti, l. r. vi, 212. — Prez. ind.: sprezic. — Calc după v. sl. η<ιριιι(<ιτη. SPRI.IENEÂLĂ s. f. v. sprijlueală. SPRIJENÎ vb. IV v. sprijini. SPRIJENIŢ0R, -0ĂRE s.m. şi f. v. sprijinitor. SPRÎJIN s. η; 1. Ceea ce serveşte la menţinerea echilibrului sau la fixarea poziţiei dorite a unei fiinţe sau a unui lucru; reazem (I), susţinere, (rar) sprijinitoare (v. s p r i>j i n i t.o r 1) (învechit şi regional) sprijoană (1), (învechit) sprijineală (1). V. pop1 (11 a), p t o p -t e a i(J 1), p o p r e a (v. p o p r e a 1 ă II 1), p r i p o a n ă (v. p r i p o η1 I), p r o p t ă (1), p r o p t i ş1, sp a i ţ, ş o ş. Cf. budai-deleanu, lex., DDRip, poliZU-. Şi-sprijin pe toiag. călind, coşbuc, p. i, 150, cf.'Şaineanu2, alexi, w. începu a se zuircoli in căldarea unui sprijin, rebreanct, p. s. 24·, cf. res-meriţă, d., cade, scriban, d. Slîlpii ăe sprijin ai streaşină, arghezi, b. 90. Profilai de smalţ măsliniu ... servea ca sprijin greului.coif de păr. călinescu, o. i, 13. îl apucă. . . de epoletul sting, ca şi cum ar fi căalal sprijin, camil petrescu, o. ii, 13. I-lupse o cracă dinlr-un copac şi făcu din ea.sprijin pentru pi-cioru-i şchiop, pas ,l. ii, 285, cf. ltr2. Căută un sprijin cu miinilc şi fu cil pe ce să le pună pe plita încinsă. τ·. popovigi; se. 435, cf. dl, dm. Scheletul osos al toracelui are un mare rol de sprijin pentru musculatura respiratorie, abc săn. 357, cf. m. d. enc., dex. "v· F i g. El ,a', \dat susţinerii nodstre teoretice sprijinul renumelui său literar., maiorescu, critice, 132. Citind-o îmi găsisem dinlr-odală un sprijin, nişte pîrghii care-mi lipseau- vlasiu, d. 72. Pe cerul lumii noastre mai dorm fără de sprijin Doar ochii reci. labiş, p. 180. încercam să-mi găsesc un. ■ sprijin pentru judecăţile mele. lăncrăînjAn, c. iii, 36. + Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri solide ale acestuia şi care impune anumite restricţii deplasării lor relative; reazeţn (3). Cf. ltr2, DL, -DM Μ. D. ENC. 2. Participare activă la efortul cuiva; îndrumare în împrejurări dificile; ajiitor, ocrotire (1), protecţie (1), (livresc) recurs (2), (învechit şi popular) ajutorinţă, ajutori re, oblăduire (2), sprijoană (2), (învechit) regea, sprijineală (à). V. ap ăV a re, ocrotire, concurs, c o n t r i b u ţie, e g i d'ă, oficii (v. oficiu 4), p a t-r o n a j, scut (2), tutelă (3), (învechit şi regional) p r o ptă (2). Cf. budai-deleanu, lex·. Bălrîneţile grele... Cer grijă mai de-lungă şi sprijin mai cu silinţă, conachi, p. 295, cf. polizu. Sprijinul ce ău dai traficanţilor aceşti principi ... a fost foarte puternic, ghica, c. e. iii, 49. Ceru sprijinul regelui Vladislav. hasdeu, i. c. i, 62. Pe noi să ne tăşi. . . cu inima arsă şi fără nici Un sprijin. creangă, o. 42. Anca ta-li va da şi sprijin, davila, v. v. 109, cf. alexi, w., şaineanu2. S-au răzimat numai. .. 'pe sprijinul unor domni, iorga, e. i. ii, 165. Cu sprijinul potrivnicului său va piileă sili pe vînzător să eadâ la pace. brătescU-v0ineşti, p. 184, cf. resmeriţă, d.S-iuu bucurai în astùns sau pe faţă de sprijinul -nûstru. μ· i. caragiale, c. 55’ cf. cade. Mi-e teamă că, tn loc de-a avea utr sprijin, aş avea o piedică. rebreanu r. ii,· 15. Renunţase Id avere şi, mai cu seaniă, la sprijinul unor rubedenii- g. m. ! zamfirescu, sf. jvţ··. n. i, 110. Aceste sprijinuri, .Domnul Moldovei le d0rea ea grăbire, sadoveanu, o.’xii, 323, cf. scriban, d. Marele logofăt vă da'sprijin celor ce vor să-l răstoarne pe-,'domnilor, camil petrescu, o. ii, 139. O sa aveţi· sprijinul nostru, preda, r. 81, cf. dm· Puterea centrală. a acordat ùn sprijin larg bisericii. stoicescu, s. d. 82, cf. dex. •'v* (Prin lărgirea sensului) Ômul ace nevoie de unsprijin sufletesc, rebreanu, p. s. 245. Avea. nevoie de cit mai mult sprijin suf'le-lese. ibrăileanu, a.. 31. <0> Loc. a d v. (învechit) în sprijin = ca argument. Lista domnească a lui Scarlalti avea in sprijin măcar o umbră de probabilitate. hasdeu, i. c. i, 83. Loc. prep. în sprijinul... = pentru susţinerea, argumentarea etc. unui fapt. în sprijinul părerii noastre vine faptul că. . . pârvan, g. 254. .li plăcea să evoce episoade în sprijinul bravurii 11330 SPRIJINĂ - 1431 - SPRIJINI lui. sadoveanu, Q. xvi, 442. Toponimia nu mai poate fi utilizată ca argument... in sprijinul sau împotriva unei teze. iordan, t. 5. Va milita în sprijinul aceloraşi idei. ist. lit. rom. -ii, 625. Acest lucru nu poate constitui un argument in sprijinul existenţei semiauxitia-relor. l. rom. 1967, 299. ψ Loc. vb. A da sprijin sau a veni îii sprijinul cuiva = a sprijini (2). Un avocat, care s-ar hotărî. . . să nu dea nici un sprijin împilătorului... ar rămîne numai cu clientela nedreptăţiţilor. brătescu-voineşti, p. 45. Să ne dai sprijin să' facem hîrtille mai repede, gîbleanu, n. 112. Vină în sprijinul meu, ajută-mă cu ce te-a lăsa inima, sadoveanu, o. viii, 250. (Concretizat) Persoană care sprijină (3) pe cineva sau ceva; ajutor, apărător, ocrotitor, protector (1), reazem (2), sprijinitor (2), susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arcă, părtinitor (1), păzitor (4), priitor, scutitor (J) ; (învechit, rar) stîncă (2). Asupriţii. . . ar fi pierdui un mare sprijin şi apărător, negruzzi, s. i, 244. Ai rămas fără alt sprijin în lume decît mine. eminescu, p. L. 99. Maica e văduvă cu prunci mai mici şi sprijin le sînt numai eu. sadoveanu, 0. xviii, 502. Aşa pierdui eu acu doi ani un nepot. . . sprijinul şi bucuria bătrîneţelor. c. petrescu, a. rt. 51, cf. DL, DM DEX, DSR. — PI.: sprijine şi (rar) sprijinuri. —Şi: (regional) sprinjin s. n. alr i 1 553/516. — Cf. v. si. emMî'SHi (part. trecut pasiv al lui chn/JAcr H,-r,y,). SPRIJINĂ vb. I v. sprijini. SPRIJINEĂLĂ s.f. 1. (învechit) Sprijin (1). Măra mea ajuta lui (ii va ţinea sprijineala d). psalt. 184. [Corabia] n-au avut sprijineala cea mai de lipsă, adică an'ghiră. maior, p. 22. 2. (învechit) Sprijin (2). Fără ajutor (sprijineala d) fiilor lui Lot. psalt. 171. f Turcii]. . . înfrînseasă o roată de Ieşi, ce le-au ieşit alic roate in sprejăneală. m. costin, o. 106. Hrănitor mişeilor şi ajutor săracilor şi văduvelor sprijineala. dosoftei, v. s. decembrie 204r/28. Pentru a viefii sprijeneală a o rumpe şi de la noi a o lepăda, nici ne îndoim, nici ne ferim. cantemir, i. i. i, 46. Fieşlecare după starea cinstei lui şi după măsura slujbei va găsi odihnă şi sprijineala. (a. 1774). uricariul, i, 84. Domnitorii Armeniei lă-sînd.pe sarachini au trecut sub sprijineala augustului Tiberie. şincai hr. i, 133/21. S-au luat cetatea Rusciuc de muscali ce era sprijineala Giurgiului, dionisie, c. 220, cf. ddrf, tdrg, cade, scriban, ' d". 3. (Prin Bucov.) Prosop. Cumătră mare... îl spală cu sprijineala prin urechi ca să audă bine. maiuan, na. 274. — Pl.: sprijineli. — Şi: (invechit) sprijeneală s.f. — Sprijini + suf. -eală. SPRIJINI vb. IV. 1. Ţ .r a n z. şi r ef 1. A (se) aşeza, a (se) fixa (lîngă ori pe ΰη punct de sprijin) astfel incit să (se) menţină in poziţia dorită, să nu cadă etc. ; a face să-şi menţină sau a-şi menţine echilibrél cu ajutorul upui punct de sprijin; a (se) propti (3), a (se) rezema (1, 2), a (şe) susţine ; (Învechit, rar) a së sülpi. V. p u n e (A III 1). Cf. budai-dëleanu, lex., lb. îl văzui dindu-şi sufletul fără să poci merge sâ-i sprijinesc capul, heliade, 1. b. ni, 10/9. Repezindu-se sluga ca să-l sprijinească,' s-au alunecat. dr&ghici, r. 104/6; cf. valian, v. In mijlocul tuturor acestor părţi se află oasele pe care toate celelalte organe se sprijină, kretzulescu, a. 4/3. Plantele. . . le-am sprijinii în vremea verii prin araci, brezoianu, a. 184/2. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedica de trupurile confraţilor săi. negruzzi, s. i, 156. Cîteva coloane mari pe care se lasă şi sc sprijină boltit urile, pelimon, i. 134/2. Două iepe albe. . . se sprijineau mai totdeauna dc oiştea căruţ ii. creanga, p. 106. Cercă să umble sprijinindu-se în toiagul său. ispibescu, L. 59. Mare -vifor i-a pălii, Corabia-n ostrov au sprijinit, sevastos, n. 131. Santinela de la uşă se sprijinea cum putea nuri bine. bacalbaşa, s. a. i, 133, cf. Dinu··, barcianu. Iese prin stingă sprijin induse de Gruie. davila, v. v. 78. Sprijin cotul drept în genunchi, adam, r. 235, cf. alexi, w., şŞineanu2. Şi sprijinind încet toiagul. . . începc-a podeşti, goga, poezii, 16, cf. tdrg. Un ţăran băl rin. ■ . sprijinindu-se de masă întreabă încet şi serios, brătescu-voineşti, p. 252. J,ua stîlpul de care se sprijinea, în braţe, să nu cedă. gîbleanu, n. 79. Dă-mi voie, ie rog, să mă sprijin de dumneata, hogaş, dr. i, 224, cf. hesmkiuŢĂ, d. Păşea .grav, sprijinindu-se în băţul său de cireş. m. i. caragiale, c. 34, cf. cade. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, rebreanu, b. i, 66. SI lipii vechi dc brad, care de-abia, de-abia, mai sprijină acoperişul, mironéscu, s. 64. Stoica dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag, galaction o. 47. Se sprijină în coate şi priveşte aiurea, camil petrescu, p. 64. Trecea sprijinindu-se îiitr-un băţ de corn. bhăescu, o. A·, i, 236. Bălrînul. . . se ridică ţeapăn, sprijinindu-se cu mîinile de marginea fotoliului, teodoreanu, m. ni, 416. Văzu un om străin... care-l cuprindea şi-l sprijinea, sadoveanu, o. xu,' 35, cf. scriban, d. O sperietoare pestriţă de paseri se sprijinea în par. blaga, p. 57. Sprijinindu-sé pe picioare... podurile acestea... par un animal ciudat, eogza, c. 0. 149. Mă apucă de braţ să mă sprijine, stancu, m. 1. 211. Se opreşte istovii, sprijinindu-se de uşorul îşii. i-ι. lovinescu, T. 214. Rămase pe chei,. . . sprijinindu-se în toiagul lui ferecat', tudoran, p. 42. îl sprijini un timp, apoi îl încarcă în spinare. T. popovici, se. 307, cf. dl, dm. M-am sprijinit în bastonul de corn. bănulescu, i. 205. S-a oprit din mers şi, sprijinindu-se în baston, a intrat în vorbă cu mine. v. rom. martie 1970, 47, cf. m. D. enc., dex. Un scăunel şi un baston, ca să aibă pe lumea cealaltă. . . în ce se sprijini, şez. iii, 123. Terente se deştepta, Intr-un col se sprijinea. folc. olt. — munt. iii, 614. De cile ori mă pilése, Eu în nas mă sprijinesc. folc. mold. ii, 336. -O* F i g. Mintea are de ce se sprijini şi are pe ce păşi. conta, o. f. 76. Din orice clipă trecătoare Ăst' adevăr îl înţeleg Că sprijină vecia-nlreagă. eminescu, o. i, 204. Au sprijinit întotdeauna Eternitatea pe-al lor umăr.' goga, poezii, 219. O, Soare,. . . sprijină pe sülpi dé flăcări largi toi golul. al. philippide, a. 5. Am sprijinii, ani de zile, durerile mele, nesiguranţelc inimii. gAlaction, o. 348. Era alîta povară în falnica bucurie care-i umplea sufletul, de-i părea că pâlmele lui sprijineau un soare, teodoreanu, u. c. 21. Pe această frumuseţe veche se sprijineau . .bolţile lumii .nonă. sadoveanu, o. xii, 32. Fundalul timpului sprijină efectiv gesturile oame- . nilor. constantinescu, s. iii,■ 76. 4. (învechit şi regional) .A (se) opri. Lu . care biserică sprijinindu-se Teoctist... egumen de . Putna şi ' alţi călugăraşi (a. 1736). uricariul, xny 181. Unde zidul nalt era Pe Roşul că-l sprijinea. . . Şi Roşul că-mi sforăia, Dincolo de zid sărea, teodorescu, p. ' p. 525. F i g. Nici frîul gurii a mai sprijeni, nici lăcată tăcerii ne-descuiata a feri putu. cantemir, i.i.i,. 82.» + Rcfl. (învechit) A se pripăşi (1). Şi rezemară unii în Ţara Ungurească, iar alţii să sprijiniră, prin munte despre toate'părţile (a. 1782).; g.cr' iî, 128/3. Să-face acum catagrafie anume de toţi, locuitorii ce să află într-însele, şi cîţi peste aceştia să vor mai sprijini acolo din alte sate (a. 1830). doc. ec. 454. 4. Tranz. (învechit,, rar) A mărgini (1). Apa Nilului din izvoarele de unde ieşea spre bălţile ce-l sprijinea lin şi frumos curea, cantemir, i.i.i, 162. 2. Tranz. A participa la reuşi (a cuiva sau a ceva, Ia rezolvarea unei situaţii etc. priri recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanţe favorabile etc.; a crea condiţii favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile;, a ajuta, a ajutora, a ocroti, a protèja (1), a susţine, (rar) a pro-tegui (I), (învechit şi popular) a înlesni, (învechit) a îndemna, a protecta, (regional) a prindori. V. p a-trona, tutela. Domnul în lucrul, a lui ştiut e cîndu-l va sprejini. psalt. huh. 40r/23. Meserearea 11333 SPRIJINI - 1432 — SPRiJÎNIRÈ ta şi deadévaiul tau pururea ajuiai'â-τηί (sprejcniră m i a h). psalt. 77, Vîrtucioşii de nu vor sprejcni pre cei slabi... vor hi giudecaţi la dzua giudeţului. varlaam, c. 246. Şi iarăşi văzind că-i sprejineaşie puterea lui D[umne]zâu. dosoftei, v. s. octombrie 71r/16. Nu-i putu strica nemic Dallaban că sta socru-său Brincopanul de-l şprejănea tare dinspre Poartă, ne-culce, l. 123. Neamul tău incit să poate să-l ridici, să-l sprijineşti. beldiman, o. 35/20. Te va găsi iubit şi sprijinit d-ulîţia aliaţi, pleşoianu, t. iii, 59/17, Miniştrii... să sprijineze prin destoinice cuvinte pi-tacele ce va da. domnul către această adunare, reg. org. 15/4. Slăpîne şi Dumnezeul meu, tu m-ai sprijinit pînă acum. marcovici, D. 5/23. Accsta vrind a sprijini nea-Urnarca Prusiei... se incăieră la bătălie cu riga Si-ffhismund. săulescu, hr. ii, 344/9. Să fiu ajutai şi sprijinit de Măria ta (a. 1843). doc. ec. 789. Cită jale in inima sofiei sale, care seamănă Antigonci sprijinind pe Edip. negbuzzi, s. i, 41. Pentru aceasta trebuie ca propunerea sa fie sprijinită de trei membri. ghica, a. 800. Fii mai tare dccit mine. Sprijină-mă. bolinţineanu, o. 451. Cine ar fi putut sprijini cu inima neindoilă pe omul paginilor, iorga, c. i. iii, 61. Sprijineau la. deputăţie pe... Şoarec. hogaş, dr. ii, 129. O revistă e sprijinită, gustată de un public. ibrăileanu, sp. cr. 70. A rugat pe boierul Miron să-şi facă o pomană şi să sprijine pe băiatul lui Drcigoş. rebreanu, r, i, 95. De pe banca ministerială ie-a sprijinit atît de frumos, camil petrescu, p. 254. înţelepciunea muierilor a sprijinit şi a dărîmal împărăţiile. sadoveanu, o. xviii, 182, Erau îndemnaţi să sprijine greva setebiştilor. barbu, g. 162. Eu o să le ajut şi o să te sprijin, lăncrănjan, c. ii, 34. li sprijineau pe bărbieri să-şi însuşească ştiinţa chirurgiei, g. barbu, a. v. 83. Ne-a sprijonat ăia [ai noştri] cu focuri, gl. olt. ψ Befl. recipr. Deci aşa ajuta unii altora şi se sprejinea unii pe alţii (a. 1620). moxa, i, 404/8. Gazetarul şi creatorul satiric fac μη fel de alianţă, sprijinindu-se reciproc. constaNtinescu, s. ii, 68. A acţiona cu devotament, a depune efort în vederea realizării unui scop, a unei cerinţe etc.; a ajuta, a servi (3), a sluji (I 2), a susţine. Aţi sprijinit, domnul meu, drepturile neamului, episcupescu, practica, IV/7. Cine îşi inventă mituri pentru a-şi sprijini cauza e un luptător, ralea, s. t. i, 184. + (Jur.; învechit) A apăra. Neştiinţa mestecătorului de sînge sprijineşte pre vinovat de certarea cca mare, prav. 220. 3. T r a n z. A face cunoscut cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este intr-un anumit fel, are anumite trăsături etc.; a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi (3), a proba (3), a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui (2). Cîţiva inşi cunoscuţi ai lor ce se afla Iu dînşii în acel minut sprijină a lor mărturie. heliade, l. b. i, 193/7. Spre a împiedica molipsitoarea lăţire a tutunului.. . a sprijinit în public o teză. I. ionesçu, B. c. 99/16. Nu se putu stabili care dintre cele trei păreri- era sprijinită de mhi mulţi, agîrbiceanu, s. 487. Russo ar fi putut sprijini prip exemplul său concluziile acestor psihologi, vianu, a. p.. 42. 4. Tranz. şi refl. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) baza, a (se) bizui, a conta! V. fundamenta, - Încredintern ei a,· aşeza, încredinţa, nădăjdui -(2), semeţi (2), stărui. Toată nădejdea în nevoi şi primejdii li se sprijinea, cantemir, ist. 101. Iubirea şi frica trebuie ... una pe-alta să se sprijinească. carte treb. i, 110/4. In ce chip s-au serbat triumfurile, pe ce se sprijină drepturile, iorga, p. a. ii, 59... Am arătat mai sus ... pe ce argumente aş sprijini acest fel de a vedea, pârvan, g. 670. S-au sprijinii pe munca lor. bassarabescu, v. 107. Atotputernicia imperială nu se sprijinea la început pe nici o lege. lovinescu, c. iv, 64. In acele cetăţi îmi sprijineam puţina putere ce mi-ai hărăzit, sadoveanu, o. xii, 345. Accste reconstituiri ... -se sprijină pe criterii dice şi sentimentale. consţantinescu s. iii, 180. Geologia se sprijină pe anumite ipoteze, geologia, 4. Procedează ca 'un om de ştiinţă care îşi sprijină afirmaţiile pe temelia documentului. scînteia, 1969, nr. 8 178. 5. Refl. (învechit) A se apăra. Să n-aibă putere [pizmaşii] să să sprejenească. dosoftei, ps. 54/13. Aii întărit-o cu nesticavai oşti, să să sprejînească de turci, neculce, l. 133. 4. Tranz. (învechit şi popular) A para4. Puindu-se la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină, budai-deleanu, ţ. 245. Mina stingă că-ntindea, Buzduganul sprijcnca. alexici. l. p. 11. <£■ Intranz. Trimise lovitura drept în capul acestuia. Paznicul abia avu timp să sprijine cu puşca, preda, m. 114. 4. (învechit şi regional) A întîmpina. Ce preimi (sprejinind o) blânzii Domnul, psalt. 303. Atunci cînd mergi acasă la fecior o sprijoane soacra c-o pîine mare-n braţe. arh. folk. iii, 54. + Tranz. F i g. (învechit, rai·; complementul este privirea) A înfrunta. Indrăz-neşte. . .a sprijini ameninţătourea căutătură a mîniei sale. marcovici, c. 113/16. ^ A se folosi. Leşii. . . sprijenindu-se de năvala tătarilor, au venit iară la toc. m. costin, o. 48. 6. Tranz. (învechit şi regional) A prinde (I 1) ; a ţine. Cind cade nu se frînge, că Domnul ţine ( p r i-j ă n e ş t e c sprijineşte d) măra lui. psalt. 69. Anania au sprejenil în braţe capul lui Azaria tăiat. dosoftei, v. s. decembrie 224r/26. Rupe-şi cîte-un măr Şi-n sus l-azvîrleşte, In palmă-l sprijineşte. teodorescu, p. p. 79. Ţiganca o-ndemnă să se suie în pod. . . iar ea ca moaşă va sta pe scară cu un ciur în mină sprijinind feţii ce vor să se nască, reteganul, p. 11, 29. O sprijoane de pe masă-n braţe şi intră-n casă. gl. olt. + Tranz. şi ref 1. (Complementul indică lichide) A (se) colecta (intr-un recipient). Să adunam coconi mititei mulţi şi să-i junghie şi să spri-jincască sîngele într-un vas. neagoe, înv. 77/14. Pu-indu-i un vas dedesubt ca să să sprăjănească mustul. mîncăhile, 55/6. la apa într-o oală şi, aruncind-o peste slreaşina casei, o sprijineşte cu un ciur. marian, na. 37, cf. dl. Sîngele i s-o pornit, In pahar s-o sprijinit. şez. 11, 21·. Tatăl nu lasă... Sîngele să piară, că mi-l sprijinea în pahar de măr. alexici, l. p. 148, cf. dr. iv, 1 088, com. din boiu mare — baia mare. Cînd [mireasa] ia să toarne, el n-o sprijoane [apa], . . ti dă drumul jos■ gl. olt. 4. (Regional) A umple (un recipient) Piroanc-mi batea Prin tălpi şi prin pălmi; ...Singcle mergea, Pahar sprijunia Şi mi-l da să-l beau. bibicescu, p. p. 242. 4 (învechit) A păstra (2)· E multă vreme de cind nimeni nu mai afla nimic care să-i pricinuiască ocară sau laudă şi prin urmare el poate să-şi sprijine slava familiei, heliade, l. b. i, 103/25, cf. polizu. — Prez; ind.: sprijin şi (învechit) sprijinesc; prez. conjunct, şi: pers. 6 (învechit) să sprijineze. — Şi: (învechit şi regional) sprijină vb. I, sprijoiti , (învechit) sprijeni, sprejăni, sprçjcni, sprejini vb. IV, (regional) sprijonă vb. I, sprijinii vb. IV.. — V. sprijin. SPRIJINIRE s. f. Acţiunea de a (s e) sprijini. 1. Aşezare, fixare (lingă ori pe ceva) astfel incit să se 'menţină în poziţia dorită, să nu cadă etc.; e-chilibru astfel realizat; proptire, susţinere, (învechit, rar) stîlpire (2). Cf. sprijini (1). Cf. va-lian, v. Două grindcie din care unul■ ■ ■ îşi ia punctul său dc sprijinire din dedesubtul osiei, brezoianu, a. 60/24, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, vî., resmeriţă, D., LTR2, DL, DM, DEX, DSR. 2. Participare la reuşita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situaţii etc. prin recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanţe favorabile etc.; creare a condiţiilor favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile; ajutare, ajutorare, ocrotire, protejare (1), susţinere, (rar) proteguire. Cf. sprijini (2). Ferice de omul aceluia 11334 SPRIJINITOR - 1433 — SPRINTA ce e sprijinirea lui de la tinre. psalt. hur. 71v/11. ■ Ferice de bărbatul ce-i iaste de tire ajutora lui (sprcje-nirea lui de la tinre h), psalt. 173. Şi aşij-dcrea şi prin felurile dc daruri şi prin sprijinirile cele prin feluri'de chipuri ale lucrării şi puterii lucrului (a. 1775). gcr ii, 108/22, cf. budai-deleanu, lex. Dragostea cea împrumutată a prinţului către supuşi. . . cea mai lare sprijinire şi cea mai frumoasă armonie a statului monarhic, pleşoianu, t. i, 86/25. Accst părinte care a pierdut. ■ . pe fiii săi, nădejdea şi sprijinirea bătrîneţelor sale. marcovici, c. 96/18. Se încearcă a da naţiunii o direcţiune politică prin distribui iuni de posturi, prin sprijinire de interese, ghica, c. E. ii, 335. In sprijinirea importantelor interese constituţionale. . . au avut destulă luare-aminte pentru limba în care scriu. MAionEscu, critice, 76. Sprijinirea de către domni a acestei religii... [este] mai mult de natură diplomatică, iorga, c. i. ii, 60. Sindicatele au rolul. . . de a stimula aportul oamenilor ştiinţei, culturii şi arfei, în sprijinirea activităţii cultural-ur-tistice a maselor, contemp. 1953, nr. 330, 1/3, cf. dl, dm. Indiferenţa. . . merge uneori pînă la sprijinirea (cu sau fără voie) a infracţiunii, scînteia, 1968, nr. 8 194, cf. dex. + Faptul de a acţiona cu devotament, de a depune efort in vederea realizării unui scop, a unei cerinţe etc.; servire (2), susţinere. Cf. dsb. c=i S-a dedicat' sprijinirii cauzei revoluţiei. 3. (Rar) Confirmare. Cf. sprijini (3). Mărturia lui Herodot. . . nu mai are nevoie de sprijiiiire în plus. PÂRVAN, G. 39. — PL: sprijiniri. — Şi: (Învechit) sprejenire s. f. — V. sprijini. SPRIJINIT0R, -OARE s. m., s. f., adj. 1. S. f. (Rar) Sprijin (1). Cf. dex, dsb. <0* (Adjectival) Ca să nu fie cineva obligat a lucra în genunchi ar putea să întinză cele cinci sfori de capătenie de sprijinitoare înălţime a unui perele la celait, brezoianu, a. 154/10. 4» (Regional) Rezemătoare, v. rezemător (5). Cf. damé, t. 141. 4. Rezemătoare, v. rezein ător (3). Copila intră în strana ei şirşi aşeză coaiele în sprijinitori. SADOVEANU, D. X, 230, cf. DL, M. D. ENC. + Rezemătoare, v. rezemător (3). Urcă grăbit scara cea dreaptă, fără sprijinitoare, camil petrescu, o. iii, 476. 2. S. ni. şi f., adj. (Persoană), care sprijină (2) pe cineva sau ceva; ajutor, apărător, ocrotitor, protector (1), reazem (2), sprijin,(2), susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arca, părtinitor (1), păzitor (4), priitor, scutitor (1). Iară eu... ţinrea-voi că tu I)[uinne]z£u, sprejenitorul meu eşti. psalt. hur. 49I/18. Şi el e zeul şi spăsitorul meu, ajutorul (spreji-nilorul H D. ) meu. psalt. 117. Sprijenitorul poale să ucigă fără de certare pre cela ce au început svada. prav. 117. Eu voi fi sprijinitor cetăţii acesteia, neaqoe, înv. 68/3. Şi notînd călră locul cel de izganie cu protectorii (adaos marginal: sprejinitorii) au învins pre un slujitor. dosoftei, v. s. septembrie 29v/33. Dumnezeul méu, păzitor mie . , . sprcjinitorul meu. biblia (1688), 2381/24. Să'le fie-lor într-Sgüitor şi sprijinitor la'în-fricăta zi a judeţului (a.'1722). cat. man, i, 289. Tu eşti mie acoperitor şi sprijinitor (a. 1785). gcr îi, 149/16. Fii[ i] moştenitori sprijinilori la slăbiciunea bălri-neţelor. pravila (1814), XI/19, . cf. lb. Socotea c-a pierdut..: pe sprijinitorul şi părintele său. pleşo-janu, t. i, 110/19. Tu ai fost sprijinitorul meu. mabco-vrci, D. 4/16, cf. valjan, v. Dumnezeu le dă biruinţa căci el e sprijinitorul pricinilor drepte, bălcescu, m. v. 26, cf. barcianu, alexi, w. Aceştia sini colaboratorii. . . şi sprijinitorii noştri. în plr ii, 25. Afară de sprijinitorii care făceau parle dinir-υ generaţie mai veche. . . mai era şi alţii, iorsa, p. a. ii, 115. Să ştie lumea ce fel de sprijinitor al statului e directorul. agîrbiceanu, a. 266, cf. cade, O face să-şi caute sprijinitori pretutindeni, lovinescu, c. vii, 66, cf. sem-ban, D. Nu se mai plăteau sumele subscrise de spriji- \ nilori. camil petrescu, o. ii, 126, cf. dl, dm. Portretele sfinţilor şi domnitorilor pămîntului, sprijinitori ai mînăstirii. ist. lit. rom. ii, 728. Editorul trebuie să fie ccl mai fervent sprijinitor al cărţii bune. românia literara, 1970 nr. 79, 3/3, cf. m. d. -enc., dex. — PI.: sprijinitori, -oare. — Şi: (învechit) sprije-nitor, -oare, sprejenilor, -oărc, sprejinitor, -oâre s.m. şi f., adj. — Sprijini -f suf. -lor. SPRIjpÂNĂ s. f. (învechit şi regional) 1. Sprijin (1). Cf. LB, polizu, lm, barcianu, alexi, W., H XVII, 181. 4 (Regional) Scindură pe care se sprijină sau care susţine ceva. Cf. papahagi, c. l. 44, dl, dm. Nimica nu primeşte, numai lăduţa de pe sprijoana ferestrei, reteganul, p. iii, 16, cf. dr. iii, 685, a iii 2. 4. (Regional) Rezemătoare, v. rezemător (2). Bruţelc sale spînzurau de-a lungul sprijoanelor scaunului. EMINESCU, G. P. 50. 2. (învechit şi popular) Sprijin, (2). Mergînd Iulian în contra perşilor sprijoana şa.o au iras la dînsul. şincai, hr. i, 52/34, cf. lb. Mă-nsurui de tinăr încă Să am razein şi sprijoqnă. coşbuc, i>. ii, 132, cf. barcianu, alexi, w., scriban, d. Nu vreau.alta mîndrului Fără masa cucului. Şi sprijoana vinlului. bîrlea. l. p. m. ii, 76, com. din pieptani — tîrgu jiu, lexic reg. ii, 53, mat. dialect, i, 94. — Pl.: sprijoane. — Postverbal de la sprijini. SPRIJONĂ vb. I v. sprijini. SPBIJONf vb. IV v. sprijini. SPRIJUNÎ vb. IV v. sprijini. SPRINCEĂ Si f. v. sprinceană. SPRINCEÂNĂ s. f. v. sprinceană. Sl'RlNCENEĂ s. f. v. sprincenea. SPRINCENĂT, -Ă adj. v. sprîncenat. SPRINCENUŢĂ s. f. v. sprincenuţă. SI’RINClÔC s. m, v. sîrincioc. SPRÎNJIN s. n. v. sprijin. . SPRÎNKXER s. n. Dispozitiv automat montat la un extinctor pentru a sc realiza o stropire abundentă. Cf. M. D. ENC., DN3. , — Pl..: sprinklere: Din fr., engl. sprinkler. SPRINT s. n. Mărire a vitezei de către un concurent la unele competiţii sportive (de obicei in ultima fază a, parcursului). Cf. dl, dm. Cţiwpi.pn de fond,..· Uite la el ce'sprint are! barbu, ş. n.'ii, 284, cf. dn3. Încă o intercepţie a grivifenilor, un sprint în slalom. Sportul, 1969, nr. 686, 2/3, cf. m. d. enc., dex. 4. Categorie de probe sportive pe distanţă scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. Cf. dl, dm, dn2. O cursa de obstacole după ce ai făcut multă vreme sprint. cinema, 1968, nr. 8, 12. A colecţionat nu mai puţin de trei medalii de aur. . . (în ambele probe dc sprint pur), scînteia, 1969 nr. 8 194, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sprinturi. — Din engl. sprint. SPRINTĂ vb. I. Intranz. A-şi mări viteza de deplasare in timpul unei probe sportive, (de obicei în finalul ci); a sc deplasa iu fugă cu viteza maximă (intr-o probă sportivă). Cf. dl, dm. Cu 500 m îna- 1134S SPRLNTEIOR — 1434 - S PRINTEN inte de sosire, tînăru.l. ciclist român a sprintai puternic. şcînteia, ΙΘΒΟ, nr.' 4 844, cf. dn2. A sprintât fără drept de apel',, a ' îiïscris o încercare, sporTul, 1969. nr. 686, 2/3, cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind.: sprintez. ^ V. sprint.. Cf.fr. sprinter. V. · ' 1 '· SPRINTEIOR, -OĂRA adj. (Populai·) Diminutiv al lui sprinten (1); (popular) sprintene], (regional) sprinteniu. Şi cu fluturi sc-nlreceau. Cea mai .şprinleoară, Sărea ici, sărea colea, sion, f. 2Ş. .A/ ei joc părea un zbor Chiaf de flutur sprinteîor. ' alecsandri, p. ii,· 180, cf. DDhi·. Subţirică şi,nălluţă şi sprintiofira.. hogaş, dr. i, 303, cf. dr. vi, 24-7, cade, dl, DM, dex. Tinerică, sprinleioară, Ca un pui. de căprioară. teodorescu, p. p,. 152. Numai cit tih cerb uşor Suricel fi spriniinlor. Marian, s. r. i, 14. .Ţ-ai luat cal sprinlior Si meargî cu tini-n zbor. vasiliu, c. 163. Şi cind merg'e-i sprinleioară. folc. molD.. i, 108. Am patru surioare Iuti şi sprinteioarâ, Toată viaţa fug Şi nu se ajung (Roţile), gorovéi, c. 321. 4. Fig. Care are o'form’ă’elegdntă, zveltă. Pe'Bosfor lungi caice de-o formă sprintioară: alecsandri, poezii, 383. — Pronunţat: -lê-ior. — Pl.: sprinleiori, -oare. — Şi : (învechit ) sprintcor, -oară, (regional) sprin- tinior, -oară, sprintior, -oară adj. — Sprinten + suf. -ior. SPRÎNTEN, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe; p. ext. despre corpul sau despre păirji ale corpului' lor) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă, ager, a g i ^ r e-pedé (II 2), vioi, (rar) vel o ce, ‘(învechit) p r i p e 1 n i c, (regional) schi taci1, sculă-reţ (1), zbura tic; p. eit. caré''saltă (1), care face salturi2 (1) sau se deplasează in salturi2, săltăret (1), vioi, zglobiu, (rar) s ă 1-tător (1).$ i era acesta bărbat şi sprintenji de hrana vieţii grijiia-se. coresi, kV. '210. Leşii... ‘ aci lepădat carele şi numai cu călărimea, sprinleni s-au Jăcut a fugi de Racoţi. u: costîn, o. 176. Veţi treaké'sprinteni mai înainte decît fraţii voştri, biblia .(1688), 1531/50, cf. anon. car. Ajunge la 'ăînsul un om spriM&n. maior, ist'. 212/10, cf. budai-deleanu, lex., lb. Picioarele sprintene'întocmai ca ale silfilor, heliade; : l. b. ii, 103/28. Acesle păsări sint mici, sprintene, j. cihac, 1. n. 84/7, cf. valian; v. Îiitârim tbtbdată şi trupul şi-l facem sprinten şi uşor. fm (1843), 1642/5, cf. polizu. Iată-l devenit curierul cel mai Sprinten, ghica, c e. 11, 604. Pre cît sint de arăloşi şi sprinleni la lucru pre atît sînt proşti de îngrăşat. 1.· ionesco, b. c.' 20/16. Te ştiam slobod .. . sprinten ca. o rîndunică. hasdeu, b. v. 56. Era sprintenă, uşoară, alecsandri o'.' 101. Se pornea.. . ca să vîneze, cu sprintena şi tumultuoasa lui haită de arcaşi, odobescu, s. iii, 54. lmprejuru-ne s-adună. . . Ciute sprintene de munte, Eminescu,. o. i, 101. Sprintenă ca o copilă,4ace degrabă leşie, creangă, p. 40. El este mult mai tînăr decîi mine şi mai sprinten. ispirescu, l. 21. Attlea:.particulare condiţii de trai l-aü păstrat sihitos, sprinten şi mlădios·. ■ vlahuţă, s. a- iii, 397, cf. ,ddrf, philippide, p. 159. Sprintent.fug. prin buruiene Doisprezece,pui- .coşbuc, ■ p. 11, 19,:'Ef. barcianu, alexi, w., şĂiîîeanu2. Apolon... a lovitfyîn catîrii. şi cîinii cei sprinteni, murnu, i. 5. Mierloiul sprinten şuieră o clipă, iosif, p.. 31. Era... sprintenă la mişcări, anghel — iosif, c. l. 25, .cf. tdrg. Traiul fără necazuri. .doi copii ajunşi bine şi mai ales firea lui bună — l-au păstrat voinic, sprinten la mişcări, brătescu-voineşti,- p. 22.1. Porni .sprintenă călre casa.· unde se ţinea şezătoarea, agîrbiceanu, s. 43. Puricele deodată sare sprinten şi odihnii pe mîneca ciobanului, gîrleanu l. 100. U11 vultur părdalnic. . . ocheşte. . . vreo sprinterii veveriţă, hogaş, dr. 1, 18. Sărise sprintenă fără ajutorul meu. ibrăileanu, a. 147, cf. resmeriţă, d., cade. Treceau sprintene în fîlfîilul baiîsiăor. lovinescu, c· iv, 185. Dacă popa Nicodim ar fi fost mai tînăr şi mai sprinten, el ar fi fost chemai să, facă dreptate, rebreanu, r. ii, 219 Ce gîndeau aceste fete sprintene şi guralive? galaction, .o.-a. ii, ,322. Un popor de fete Fţumene, vioaie, sprintene, topîrceanu, p. o. 53. Lăcustele ne sar din cale sprintene, camil petrescu, u-, îs. 201. Sări sprintenă pe treapta tramvaiului- c. petrescu, p. v. 364. Le aruncau· de la unul la ο,ΙΙρ,Ι, sprinteni şi gălăgioşi. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 126. Era naltă, sprintenă. cocea, s. i, 8. O vedeam sprintenă, înotînd uşor. vlasiu, a. P. 493. Venea repede sprintenă ca şi fetiţele. teodoreanu, m. iii, 415. Lacul. . . nu mai vine să-l prefire cîrdul sprintenelor ciute, voiculescu, poezii, i, 63. Trecea domniţa, şprinţenq. ca glonţul, id. ib. 81. Cîlfva feţe sprintene îşi ridicară în briu poalele şi intrară in nwcirlă. sadoveanu, o. , xii, 461. Deschide uşa şi bărbatul tînăr, sprinten, intră hoţeşte, dan, u. 46, cf. scriban,,d. Copila sprintenă şi înaltă. . . aduse ceaunul cu fiertură, arghezi, g. vii, 249. Era sigur că sprintena duelisiăil iubeşte., călinescu, o. i, 112. Era.... atît elan al dăruirii., în făptyra asta. mlădioasă ,şi. sprintenă. camil petrescu, 0:;i, .655. E un flăcău chipeş, sprinten. stancu, d.. 171. Tu eşti ăl mai sprinten. . ., urcă-ie în vîrful catargului, tudoran,, p. 456, cf. dl, dm. E mai sprintenă, mai frumoasă, ţ decembrie 1964, 14. Păşea repede, sprintenă ca o fată, v. rom. decembrie 1966, 63,: cf. M. d. enc., dex. Eram om sprinten ca prisnelul. reteganul, p. v, 81. Fa Marie, und-te duci. . . Aşa sprintenă, uşoară, folc. olt. — munt. iii, 491. <0> Fig. Căzură picături, apoi o ploaie sprintenă, argintie, teodoreanu, m. iii, 240. (Prin lărgirea 11351 SPRINTENAŞ 1435 — SPRINTENI U sensului) Şi n-ai ştiut... Ce suliţi port in sprintenii-mi cuvînt. coşbuc, p. ii, 284. L-a preţuit... cine a învăţat ăe la el versul sprinten, iorga, p. a. ii, 92. Se simte nevoia unui condei sprinten, c. petrescu, o. p. i, 11. Vorba s-a legat degrabă, sprintenă, curgătoare. teodoreanu, m. u. 322. Autohtonii. . . au cugetarea sprintenă şi vorba colorată, sadoveanu, o. xxi, 121. Epoca s-a amuzat mult de sprintenele pagini narative ,ale lui Voltaire, vianu, l. u. 198. El a reuşit să realizeze uneori.... versuri sprintene, ist. lit. . rom. ii, 182. O pagină de umor înnobilat de spiritualitatea sprintenă a marelui neliniştit, v. rom. ianuarie 1965, ci. dex. ·$■ Expr. (Familiar; adesea cu schimbarea construcţiei) A ii sprinten la minte sau a avea rainU1 sprintenă = a fi inteligent. Cel mai mic, care arăta sa fie mult mai sprinten la minte,... se amestecă în vorbă. c. petrescu, î. ii, 164. Avea minte mai sprintenă şi condei mai ager. stancu, r. a. rv, 417, cf. dl, dex. 3. Fig. (Rar; despre construcţii) înalt; suplu; elegant. Galerii... cu sprintene coloane.· Alecsandri, iii, 86. Zvelta biserică... cu cele două turle sprintene. călinescu, c. o. 189. Sprintenă zidire cu Irei turle. labiş, p. 19. <£■ (Adverbial) Un turn înalt. . . îşi înălţa sprinten vîrfu.1 aurii spre-nălţimile albastre, caragiale, o. ii, 300. 4. (Bar; despre îmbrăcăminte) Subţire (1). Îşi lepădă... haina de deasupra şi rămase într-alta, mei sprintenă şi mai scurtă, sadoveanu, o. ix, 171, cf. dl, dm, dex. O· (Adverbial) Sosi la casa lui un străin mărunt la trup, cam sprinten îmbrăcat pentru un ger ce îngheţa apa. gane, n. ii, 4. 5. (învechit; despre armată) Uşor înarmat; pregătit pentru intervenţii rapide. Tătarii... apuca cite o herghelie, doao de a oştii moschiceşti... sci cam hărăţic cîte puţin cu oastea moschicească cea sprintină. ne-culce, l. 223. Văzînd peceţile, au crezul şi au ales cîtăva oaste sprintena (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 151/2. Ascultînd împăratul vorba Tomei... i-au dat o somă de oaste mosehîcească. . . şi o samă de oaste sprintenă, amiras, ap. tdrg, cf. cade, scriban, d. + (Substantivat) Ostaşi înarmaţi cu arme uşoare, pregătiţi pentru intervenţii rapide. Patruzeci de mii sprîntine de război au trecut înaintea Domnului. biblia (1688), 155s/42. — Pl.: sprinteni, -e. Şi: (învechit) sprintin, -ă adj. — Din v. si. *sivprçUH-K. Cf. bg. cupe Teu. SI'RINTENÂŞ s. m. (învechit, rar) Ostaş înarmat cu arme uşoare, pregătit pentru intervenţii rapide. Domnul nostru..·, şi-a luat o mină de sprintenaşi■ ■ . s-a lăsat. .. ca o vijelie în lagărul ungurilor, vlahuţă, S. A. III, 319, cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., PL. — Pl. : sprintenaşi. — Sprinten -f suf. -aş. SPRINTENEALĂ s. f. însuşirea de a fi sprinten (1); rapiditate şi uşurinţă în mişcări; agerime, agilitate, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (învechit) sprintinătate, (regional) schităcie. Mişcările ei aduceau aminte sprinteneala unei furnici, brătescu-voi^ neşti, p. 172, cf. resmeriţă, D., cade. Cuprinsă de... sprinteneală cobora eu viteză pantele, c. petrescu, o. p. i, 57. Piciorul de lemn şi cîrja sună în pietre.. dar în mers are o stranie sprinteneală, id. î. ii, 78. Bă-trînelul se cocoţă cu sprinteneală, voiculescu, p. i, 240. Au în ei ceva din sprinteneala şi spaima sălbăticiunilor. SADOVEANU, O. XV, 232, Cf. SCRÏÉAN, D. A.U ieşit douăzeci şi patru de vieţi şi de noi sprinteneli. arghezi, s. viii, 166. Aduceau... ceva din vioiciunea, din eleganţa şi din sprinteneala degajată a vieţii bucu-reşiene. blaga, h. 149. Nu se mira de sprinteneala lor. stancu, k. a. iii, 52. Cînd eram mici, felele... se că-ţărau pe garduri şi prin pomi cu mai multă sprinteneală decît vo,i. pas, z. i, 219. Deschizîndu-şi singură maşina se strecură îft ea cu sprinteneala unei fiinţe care s-a eliberat de legile gravitaţiei, vinea, l. i, 47, cf. di,. Ridicîndu-se cu o sprinteneală uimitoare, se repezi, preda, m. 12, cf. dm- M-aummit sprinteneala şi uşurinţa cu care păşea. romAnia literară, 1970, ηι·.·81, 32/1, cf. -m. d. enc., dex. <$■ Fig. Vulcan fu încînlal de sprinteneala stihurilor junelui de 16 ani. călinescu, E. 100. Scriitorul. .. vrea să dea mai multă sprinteneală comunicării sale. vianu, s. 212. — Pl.: sprinteneli. — Sprinten -f suf. -cală. . SPRINTENEL, -ÉA, -ÎCĂ adj. (Popular) Sprinteior. Fără tropote ies ■sprintenei ogarii, asachi, f. 21/4. Un copilandru nalt, rumen, sprintenel, ghica, s. 61.. Re-pezit-am ochii mei Ca doi vulturi sprintenei, alecsandri, P. II, 9, cf. DDRF, CADE, DL, DM, M· D- ENC., dex. Trupuşorul sprintenel Parcă-i tras printr-un inel. jarnîk —bîrseanu, d. 28.' C-am avut Nu demult Trei mîndre ibovnicele Tinere şi sprintenele, marian, nu. 539. Mi-i murgül sprintenel, folc. mold. ii, 130. Am doi căluşei, Tinerei, sprintenei, Numai să m-arunc pe ei (Picioarele), gorovei, c. 285. <$> (Adverbial) Şi cînd vede-un şoricel Ţup îl prinde sprintenel (Pisica). gorovei, c. 291. — Pl.: sprintenei, -ele. — Şi: sprintenică adj. — Sprinten -f- suf. rel, -ea. — Sprintenică: cu schimbare de sufix. SPRINTENÉSTE adv. (Regional) în mod sprinten O)- El pe Suni se găteşte Şi-l îneoardă sprinteneşte. folc. Olt. — mont. iii, 590. — Sprinten -f·. suf. -eşte.· SPRINTEN!-vb. IV. Reil. (învechit şi regional) A se grăbi. Lupul după greuîmea ce avea cu cît mai mult putu se sprinteni şi de hăprasnă pre. . . armăsar de nări apucă, cantemir, i.i.i, 100, cf. ’anon. car. Zici ca să ne sprinlinim în calabalîc, pentru că drumul îi mare. kogălniceanu, s. 67. Se sprintenea pe lîngă vatră să gătească cina. rebreanu, i. 286, cf. scriban, d. — Prez. ind.: spririienesc. — Şi: (învechit) sprin- tini vb. IV. ' ' — V. sprinten. SPRINTENICĂ adj. v. sprintenel. . , ŞPRINŢENÎE s. f. (Astăzi rar) Sprinteneală.. Şi de pe sprinteniia lor, fiind oameni sprinteni şi sălbateci le-au ţis. cazac, adecă capră sălbatecm. costin, q. 124. Iuţimea picioarelor şi sprintinia carea leul în trupul săii purta, cantemir, ist. 233, cf. budai-deleanu, lex., valian, v. Doi cai fură ucişi sub dînsul; el sări pe un al treilea cu multă sprintenie. bălcescu, m. v. 221, cf. polizu, pontbriaijt, d., ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, P-, şaineanu! A înţeles multe lucruri şi ştie să le povestească cu sprintenie. galaction, o. a. i, 267, cf. scriban, d. Era stăpînit de oarecare dispreţ... la g'îndul sprinteniei intelectuale a Dorei. călinescu, o. î, 109. + ■ (Rar) Calitatea de a fi zvelt. De cînd e grea... mijlocul şi-a pierdut sprin-tenia. adam, r. 90.: — Sprinten + suf. -ie. SPRINTENÎME s. f. (învechit; cii seiis colectiv) Trupe înarmate cu arme uşoare. La războiul hărţuitor spri'ntenimea să nu iasă înainte să dea harţă.. băl-cescu, p. a. 52/8, cf. ddrf. — Sprinten + suf. -ime. SPRINTENÎU, -ÏE adj. (Regional) Sprinteior (Săpata de Sus— Piteşti). Cf. udrescu, gl. O fetică sprin-tenic, Taman cum îmi place mie. id. ib. . — Pl. : sprintenii. — Sprinten + suf. -iu. 11360 SPRMTËOFt - Î4S6 - SPRINCEANĂ SPRINTEUR, -OARA adj. v, sprinteior. SPRÎNTER, -A .s. m. şi f. Atlet specializat în alergări pe distanţe scurte sau înzestrat cu capacitatea de a sprinta în finalul unei curse mai lungi. Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sprinteri, -e. — Din engl. sprinter. SPRÎNTIN, -Ă adv. v. sprinten. SPRINTINĂTÂTE s. f. (învechit) Sprinteneală. I-ar fi văzut adeseori urcîndu-să pe catarguri cu sprin-tinătatea unui desăvirşit corăbier. ar (1829), 2322/8. Cu sprinlinătatea unui ştrengar de Paris, mă urcai dinapoi, fm (1846), 1792/24. — Sprinten +. ;suf. -ătpte. ... ŞPRINTXNÎ vb. IV. v. sprinteni. SPR1NTINI0R, -OARĂ adj. v. sprinteior. SPRINTIÔR, -OARĂ adj. v. sprinteior. SPRINŢAR, -A adj. 1. (Despre fiinţe) Care este (excesiv de) plină de viaţă, de vioiciune, de neastîm-păr, (învechit) sprinţaric, (regional) sprînţarmc. V. d tăco s, n e a s t î m p ă r a t (2), nebun (I 3), nebunatic (2), vioi, zăpăcit, z b î n-ţ u i t, zburdalnic, zglobiu, z v & p â i at, zvînturatic. Copila părintelui cum em sprinţară... a bufnit în rîs. creangă, a. 3. Margareta era sprinţară şi neastîmpărată. vlahuţă, n. 50, cf. ţdbo, chiriţescu, GR· 254, cf. cade. Era sprinţară şi guralivă. cocea, s. i, 240. Am văzul. . . pe copila sprinţară şi. plină rfe cţrrfcii'. sadoveanu, e. 102. Mişună... zvîrlugi sprintene ,ş.i sprinţare ca fulgerul, stancu, d. 205, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0» F i g. Chemaţi şi îndrumaţi melodiile sprinţare ale muzicantului, v. rom., februarie 1954, 243. <$■ (Substantivat) ,, Parcă e 'mai cald la cîmp“ gîn'di sprinţarul, gîrleanu, t.. 31. 4 (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă vioiciune, neastîmpăr. Căci răsări cu umbletul sprinţar ... O fată. lesnea, vers. 15. Viclenia veche şi lucirea sprinţară din ochi îi pierise, sadoveanu, o. vi,· 503. Şoaptele au revărsat, sprinţare şi aprige ca un nor de lăcuste, galan, z. r. 5. <> Expr. (Familiar) A avea mhitc sprinţarH — a fi inteligent. Era viclean şi avea mintea sprinţară, românia· literară, 1971, nr. 118, 17/2. 4. F i g. Hoinar; nestatornic. Sprinţar şi înşelător èstegîndul omului, creangă, o. 198. 4 (învechit; despre cuvinte) Ameninţător; defăimător. Să va despărţi. . . şi pentru cuvinte ce va grăi bărbatul, sprinţare şi o va îngrozi, prav. 153. Pentru ce să însumeaţă şi de unde Vin acele cuvinte sprintare, budai-deleanu, ţ. 225. 2. (Învechit) Trecător (III 2). Pleacă trirema mea în mărţurjia ta, e nu, în sprinţare avuţie, psalt. 253, cf. alexi, w., şăineaInu2. + (învechit; substantivat) Deşertăciune. Urit-ai cire hrăneaşte sprînţarile (de-ş a r t e 1 e c2 h d e ş e r t ă c i n i 1 e d)’ în deşert. psalt. 51, cf. scriban, d. 3. (Învechit) Nestatornic (1) ; aventurier.. Rugină Snlgerul, fiind om mai sprinţar, nu s-au mai întors în ţară: n. gostinj let. ii, 84/33. Acum e „cutrupit cu datoria şi umblă sprinţar din loc în loc“ (a. 1745). iorga, s. d. XIII, 243, cf. ddkf. Cînd va fi părbalul om rău sprinţar şi va îmbla din loc în loc şi din sat in şed. ap. tdrg. 4. (Mold.) Uşuratic; frivol. Acesta, ca june, stătu unul din cei mai sprenţari ai Angliei. săulescu, hr. 1, .209/27, Flăcăii ştiau că-i cuminte şi nu-i sprinţară, ap. ddrf," cf. şaineanu2. Femeia... tînără, sprinţară... are ceva drăcesc feminin în ea. IBRĂILEANU, S. 36. 4. (învechit, rar; despre armată) Uşor înarmat; pregătit pentru intervenţii rapide. Asupra oştii sprinţare, cum este tătarul, niciodată nu-i slobod, m. cos-tin, o. 53. 5. (Regional) îmbrăcat subţire. Cerchezii umbla sprinţari., eu-n singur giorăchel umbia pă zăpadă. graiul, i, 365. φ (Adverbial) Aşa sprinţar cum eşti îmbrăcat te frige gerul. com. din piatra neamţ. — Pl.: sprinţari, -e. — Şi: (învechit) sprinţar, -ă, sprenţâr, -ă, sprcnţiiu·, -ă (ddrf, alexi, yî.) adj. — Cf. sprinten. SPRINŢARNIC, -A adj. (Regional) Sprinţar (1). Com. MARIAN. — Pl.: sprinţarnici, -ce. — Sprinţar + suf. -nie. SPIUNŢĂRÎÎŢ, -EAţA adj. (învechit) Diminutiv al lui s p r i n ţ a r (1). O tu, gîndule sprinţăreţ! gane, ap. DDRF, Cf. TDRG. — Pl.: sprinţăreţi, -e. — Şi: (Învechit) sprenţ6reţ, -ă adj. tdrg. — Sprinţar -f suf. -eţ. SPRINŢĂK0I s. m. Augmentativ al lui s p r i n ţ a r (l). Mă! da sprinten şi sprinţăroi copil mai ai...! creangă, o. 33, cf. CADE. — Sprinţar -f suf. -oi. SFRINŢĂRÎJŞ s.. n. (Regional) Omuşor (2) (Vaşcău). Cf. dr. ix, 434. — Sprinţar + suf. -uş. SPRÎT s. n. v. spirit. ŞPRIŢ1 s. n. v. şpriţ8. ŞPRIŢ2 s. n. v. şpriţ1. ŞPRIŢ8 s. n. v. şpriţ2. SPIUŢUIALĂ s. f. v. şpriţuială5. SPRÎîVCEA s. f. v. sprinceană. SPRINCEANĂ s.f. 1. Linie arcuită formată din fire de păr scurte şi dese, care se întinde deasupra orbitei ochiului; (învechit) sufruncea; p. ext. (învechit şi regional) geană. Se dederă semn ochilor mei şi sprîncenelor (sprîncianelor v g e a n e a 1 o r h) mele durmitare. psalt. 278, cf. coresi, ps. 364/11. îşi făcu sprintenele şi-şi unse obrazul cu unsoare, neagoe, :înv. 60/15. Sprinceana driaptă de se va clăti, un cucon vei dobîndi (a. 1779). gcr ii, 123/18. Scoate eîţiva peri din sprincene. ist. am. 44r/13. Ca o fermecătoare fermeca inimile cu cearcănul sprîncenelor. molnar, ret. 86/22. Şi-l.-rasă Intr-o- lovită sprinceana, budai-deleanu, t. v. 140, cf. lb. Părul barbe'i, al mustăţilor, al sprîn-cenilor şi al capului, episçupescu, practica, 427/12 Avea o barbă lungă,. . . sprîncenele groase, ochii vioi. pleşoianu, t. ii, 111/20. Neagra sa sprinceană apăra, un ochi de foc. heliadç, l. b. i, 14/4. Două cerciui roşii întindea pielea la locul sprînccnelor. cr (1833)', 1062/16, cf. valian, v. Fruntea... sfîrşită cu o pereche de sprincene stufoase, russo, s. 28. Nişte sprincene, pe care penelul nu le-ar fi încordat cu aliia delicateţe, încoronău qchii ei negri, negruzzi, s. i, 44, cf. POlicu. O cucoană bătrînă cu sprincenile făcuie. ghica, c. e. i, 156. Ochii eţ mari... umbriţi de nişte gene lungi, şi sprincene negre, sion, p. 60. Să mă arate. . ', cum îmi fac sprincenile. alecsandri,t. i, 158. Sprîncenele arcale fruntea albă i-o încheie. eminescu,o. i, 79:Sprîn-cenele-i fine erau încruntate, caragiale, o. i, 127. Avea nişte sprincene bine arcuite, ispibescu, l. 78. Codiţele-mpleiite. . . ii acopere lîmplă pînă-n sprinceană. vlahuţă,'s. a. iii, 4i2, cf. ddrf. Şi-i tremură-n 11379 SPRINCEANĂ - 34â7 - SpRÎnceanâ mtnie sprîncenele cărunte, coşbuc, p. i, 134, cf. barcianu. Observă in fugă arcul sprîncenei şi mărimea curioasă a pleoapelor, d. zamfirescu, r. 171, cf. alexi, w., şăineanu2. Ţiganii lui Brîncoveanu nu-şi mai pîrlesc părul şi sprîncenele. iorga, c. i. i, 186. Figura ... cu lufoasele sprincene ce adumbreau ochii buni. anghel, pr. 44. Ageri ochi de vultur Sub sprincenele-i stufoase, iosif, v. 120, cf. tdrg. Ochi mari, negri şi sclipilori ca cilicul sub nişte sprincene stufoase, bhă-tescu-voineşti, p. 33. Ochii lui albaştri o priveau cu bunătate de sub sprîncenele stufoase, agîrbiceanu, s. 353. Ruja era voinică. . ., cu părul, ochii şi sprîncenele negre, gîrleanu, n. 15. Aceeaşi privire aspră, acelaşi glas, aceleaşi sprincene încruntate, hogaş, dr. i, 18, cf. resmeriţă, d. Să fi întîlnit adinca privire a ochilor ei albaştri cu sprincene negre. m. i. caragiale, c. 73, cf. cade. Avea înfăţişarea de bărbat stîrnii cu o brazdă de mînie între sprincene. mironescu, s. 91. Ochii lui ■ ■ . iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. galaction, o. a. ii, 31. Sprîncenele îmbinate... înlr-un unghi uşor accentuau că acolo s-a concentrat lotul, camil petrescu, p. 22. Căutătura ădîncă... a ochilor lui mari sub arcul întunecat al sprîncenelor. i. botez, b. i, 74. Cucoana Agripina, femeie înaltă, cu sprîncenele îmbinate. brăescu, o. a. i, 11. Cînd se supăra, ochii mici dispăreau, cu fulgere scurte, sub sprîncenele fioroase. o. m. zamfirescu, m. d. i, 28. Era obligat să fie sever din pricina sprîncenelor — dens stufoase, teodoreanu, m. iii, 29. Ochii mari. . . ca nişte maloslate sub sprîncenele încondeiate, voiculescu, p. i, 89. ' Unele aveau sprincene îmbinate şi ochi mari. sadoveanu, o. xii, 134, cf. scriban, d. E un om... crunt cu sprîncenele groase, arghezi, b. 60. Sprîncenele stufoase... îi dădeau un aer cinic, călinescu, s. 45. Un om cu sprincene prea stufoase, vianu, s. 41. înccrcai cu o încruntare din sprincene să-mi redobîndesc luciditatea, blaga, ii. 25. Din arcuirea zveltă a sprîncenei talc A-rwăţat odatăi Luna. id. poezii, 66. Faţa i se zăreşte tînără. . . cu unghiul sprîncenelor hotărît. bogza, c. o. 284. EI mă sărută pe gene Şi pe ochi şi pe sprincene. parasciiivescu, c. ţ. 129. Sprîncenele omului jucară scurt şi fruntea i se acoperi de broboane, v. rom. ianuarie, 99. Văzu. . . foloştoacele de sprîncene ale Iui Ştiulete căzute peste ochi. pas, l. i, 19. Sprîncenele subţiri şi codate îi adumbreau pleoapele, vinea, l. i, 269, cf. dl. O fetiţă cu sprîncene arcuite, preda, r. 121. Sprîncenele negre, ţepoase li dădeau un aer de permanentă încruntare. t. popovici, s. 15. Sprîncenele i-s strînse de cugetări severe, labiş, p. 226, cf. dm. Intre sprîncenele negre i se săpase semnul posomorîrii. barbu, g. 9. Localizarea preferată este regiunea mustăţilor..., mai rar în sprîncene. abc săn. 329. O şuviţă de păr, inele, ii cade mereu pe sprinceană, τ decembrie 1964, 13. Avea. . . sprincenile mari şi groase, bănulescu, i. 106. Sprînienele el, aspre în masca chipului, tresăriră. românia literară, 1970, nr. 66, 16/3, cf. m. d. enc , dex. Amîn-doi ne potrivim, Şi la ochi şi la sprîncene, Ca doi pc-rumbaşi la pene. jarnîk — bîrseanu, d. 49. Cînd ie mănlncă sprinceana, atunci le doresc cei ce te iubesc. şez. vi, 56. Oare ochi, oare sprincene, Oare deş’le cu inele? densusianu, ţ. h. 221. Mîndre ţi-s sprîncenele, Mai mîndru ţi-e numele, bîrlea, l. p. m.i, 242. Haida-n casă, voinicele, Cel cu buze subţirele, Cu spruncene-ncor-dăţele. τ. papahagi, m. 44. Sprîncenele lui, Pana corbului. dr. v, 527, cf. alr ii/i h 10, ib. mn 3, 6 818, alr ii 2 018. Plină-i de trufie Cu a sale gene, Ochişori, sprîncene. balade, i, 312. Şi-şi răsfiră penile Ca mindra. sprincenile. folc. olt, — munt. i, 36. Eu-i pui mîna la inele, Ea mă sărută-n sprincene. folc. mold. i, 110. (Ca termen de comparaţie) Zidirile mai mari... ale capitalii, vechi ţărm de Dîmboviţă, ca o sprinceană încorunată cu un şir de vii. genilie, g. 222/1. Ca o sprinceană neagră, pămîntu-n depărtare. . . se mai vedea mijind, bolintineanu, o, 241. *v> (în legătură cu verbe ca „a ridica", „a Snălţa“, ,,a arcui‘‘ etc., redă ideea de mirare, de nepăsare, de surprindere, de nemulţumire etc.) Cu toţii sprîncenele a-şi ridica şi fruntea a-şi îmbina începînd. . . unu l spre altul cu ochii boldiţi căuta, cantemir, i.i.i, 208.. Rădictnd ea sprinceana semeaţă, zisă ameninţînd celui în faţă. budai-deleanu, ţ. 75. Aşa degrabă ne laşi? am adaos încreţind fruntea şi ridicînd sprincenile. ne-gruzzi, s. i, 39, cf. ddrf. Rusul ridică din sprincene. D. zamfirescu, R. 194, cf. tdrg. Se uită în ochii lui, ridicînd sprîncenele în semn de întrebare, brătescu-voi-neşti, p. 58. Să înalţi din sprîncene, să trăsai uimit din cap. agîrbiceanu s. p. 166, cf. resmeriţă, d., cade. Ridică din sprincene surprinsă şi se încruntă. c. petrescu, c. v. 168. Ofta, arcuind sprîncenele. g. m. zamfirescu, m. d. i, 202. Colonelul a ridicat o sprinceană. cocea, s. ii, 14. Niciodată? îşi înalţă el sprîncenele. sadoveanu, o. xii, 74. Am ridicat repede sprîncenele şi am adăugat, stancu, r. a. ii, 251. Birjarul ridică sprîncenele, mirat, tudoran, p. 13. Ridică sprinceana dreaptă şi se uită la... asociatul său. vornic, p. 167, cf. dl. 11 privi curios, ridieîndu-şi sprîncenele ţepoase, τ. popovici, s. 81, cf. dm, dex. -C* (în legătură cu verbe ca ,,a încreţi·1, ,,a încrunta“, „a poso-morî“, „a strtnge“ etc., redă ideea de supărare, de întristare etc.) Domnule, zice contele, posomorîndu-şi sprinceana, heliade, l. n. iii, 70/14. Zise în sineşi încrunlîndu-şi sprîncenele. filimon, o. i, 124. Ea-şi încreţise sprîncenele între ochi. eminescu, p. l. 67. Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venii la socoteală, şi încreţind din sprincene, a zis. creangă, p. 1-93. Mie, nu?. Şă-ncrunl sprinceana, coşbuc, p. i, 327. Sever... Se-ncruntă o sprinceană, anghel — io-sif, c. μ. i, 74. Vai de-acei ce-i stau în cale.cînd sprinceana i se-ncruntă. iosif, patr. 61. Care domnişor? întrebă slujnica încruntîndu-şi sprîncenele. agîrbiceanu, a. 56. Bărbalu-său încruntă sprîncenele. gîrleanu, n. 29, cf. resmeriţă, d., cade. Miron Iuga strînse din sprîncene. rebreanu, r. ii, 13. O aşteptam pe Fana. . . ca să-i pot surprinde..., în felul cum ar fi încruntat sprîncenele, o tresărire care s-o demaşte, g. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 99. Profesorul a încruntai numai din sprîncene. cocea, s. i, 30. Încruntă sprincenile. vissarion, B. 345. Îmi Încruntam sprîncenele ca să fiu mai fioros, teodoreanu, m. iii,' 211. Îşi încruntă sprinceana. sadoveanu, o. xii, 280. Mama încrunta sprîncenele, se împosocci. stancu, d. 5, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. L o c. adv. (în legătură cu verbe ca ,,a se uita“, „a privi", ,,a pîiidi“ etc.) Pe sub sprinceană (sau sprincene) = pe furiş; cu neîncredere. Noi nu privim pe subt sprîncene la înflorirea literaturii ungureşti. fm (1840), 932/35, cf. ddrf, tdrg. Se uita pe sub sprincene. rebreanu; p. s. 280, cf. cade. Pe sub sprincene Coslea îşi măsura părinţii şi fraţii., c. petrescu, c. v. 91. Pe sub sprîncene. . . îşi strecură spre el o privire ascuţită, cocea, s. ii, 94. Olguţa îl privi pe sub sprincene. teodorf.anu, m. i, 287., Se uită pe sub sprîncenele bine arcuite, dan, u. .241. Se uită la mine pe sub sprîncene. bogza, a. î. 655. Am strecurat o căutătură explorativă pe subt sprincene. arghezi, s. x, 18. Se iiită la mine pe sub sprîncene. stancu, ş. 28, Tinerii îşi aruncau priviri pe sub sprîncene. v. rom. martie 1954, 142, cf. dl, dm. Am tras adine din ţigară şi m-am uitat la ea pe sub sprîncene. lăncrănjan, c. iii, 98, cf. m. d. enc., dex, ΖΑΝΝΕ, p. ii, 435. (în legătură cu verbe ca „a aşeza“, ,,a purta“, ,,a pune" etc.) Te (o) sprinceană (sau sprincene) = pe o parte a capului, în mod ştrengăresc. Îşi aşeză pălăria pe o sprinceană şi circulă, c. Petrescu, î. i, 93. Purtau comanacul de samur sau astrahan, tras pe sprinceană. arghezi, B. 100. A pune căciula pe-o sprinceană, se spune despre un om mîndru. zanne, p. iii, 44. <> Expr. A alecjo (sau a alcătui) pe (sau după) sprinceană = a alege (sau a alcătui din ceea) ce este mai bun, mai preţios etc. (sau este considerat ca atare). Să-mi aleg batalioane Pe sprinceană — lot zmei. bo-lliac, o. 180. Puse in locul lor pe alţii, aleşi de .dînsul după sprinceană, filimon, o. i, 154. Oastea... o înfiinţa tot din oameni unul şi unul, aleşi pe sprinceană. ispirescu, m. v. 5, pf. ddrf. Prada de călău, ftriale. 11379 SPRÎNCEANĂ - 1438 - SPRÎNCENAT se alege pe sprinceană, davila, v·· v. 173. Toţi îngrijitorii săi de- peirioşii erau aleşi pe sprinceană. ®. zamfirescu, T>. s. 26, ci. tdrg. Bacante-alese pe sprinceană. anghel — iosif, o.' M. ii, 82. Martori. . . aleşi pe sprinceană. hogaş, dr. ii, 162, cf. resmeriţă, D. Rcslrînsul cerc al cunoştinţelor mele, alese toate pe sprinceană. Μ. i. caragiale, c. 11, cf. cade. Boierul avea şi-acum cîleva fetişcane. .. alese însă pe sprinceană, cocea, s. i, 186. Alese cinci măicuţe pe sprinceană, voiculescu, p. i, 198. ■Patru fete, tot una şi una, alese de grec pe sprinceană, camil petrescu, o. ii, 295. Am şi numit o comisie de anchetă alcătuită pe sprinceană. stancu, r. a. iv, 72, cf. dl, dm. In palida lumină a nopţii se zăreau siluetele soldaţilor. .. aleşi de rege pe sprinceană, barbu, ş. n. ii, 1$0. O echipă de ingineri şi de mineri aleşi pe sprinceană, românia literară, 1971; nr. 1Î8, 32/1, cf. M.B. enc, dex. Şi-a ales cîfiva turci pe sprinceană, rădulescu-codin, î. 83, cf. zanne, p: ii, 434. A fi cu ochi şi (cu) sprîncene = a fi prea evident pentru a putea fi negat. Aeca. epidemie a holerii morbus. .. era o ciumă eu ochi şi cu sprîncene! EPJScuPESCu, practica, 259/20. 'Ei îi spui lucruri cu ochi şi cu sprincene, şi el îmi zice că sînt. istorii, pr. dram. 130, cf. resmeriţă* d. Regele, guvernul... — era cu ochi şi cu sprîncene — aveau interes ca din această tenebt-oasă afacere să se -nască un proces, stanqv, jî. a. IV, ;246, cf. DL, DM, 'M. D. ENC., DEX, CIAUŞANU GL., zanne, p. îi, 351. (Regional) A face cu sprinceana = a face semn cuiva ridicînd sprinceana (1); C-o cunoaşte bădiţa, Şhi face cu sprinceana Şî-i arată grădina, folc. mold. i, 47. ’+ (Regional) Pleoapă (Ï). Cf. alr i/j h 17/100, 122; 257. + (Regional) Geană, alr i/i h 20. · ·■ . 2. P. anal. .(Adesea urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „dei',) Partea cc.a mai înaltă, alungită-a .unui munte, a unjii deal etc. ; coamă, creastă, creştet, culme, muchie (.4), spinare (III), (popular) culmiş. P-a dealului sprinceană, ,pe fruntea-ι cea ripoasă, Cetăţuia veche, . . . Păstrează, suve-nù'ea d-o noapte vîngeroasă. heliade, o. i, 178. Mihai Viteazul... face pe frumoasa. sprinceană de Dealul Spirii mînăstirea „Mihai-Vodă“. genilie, g. 219/11, cf. valian, v. .Zări pe sprinceana dealului înălţin-du-se... cetăţuia Neamţ, negbuzzi, s* i, 168, cf. po-rjizu. Bateria călăreţilor. .,.. izbuteşte a se aşeza pe sprinceana, dealului, odobescu, s. nţ, 6.0J, cf. bar-gianu, .alexi, w., şăineanu%.:Pingăr^ţii începură a se zări pe sprinceana pleşuvă şi înaltă a unui -deal. hogaş, dr. ii, 4,.cf. besmeriţă, d. Aneaii nemţii o căţea de mitralieră· ■ ■ chiar la gardul de sîr.mă ghimpată, ■ după o sprinceană de-,deal. mironesçu,; ş. a. 119. Qoada coloanei... se desfăşura pebună, fără ord iţi ş-i intr-o învălmăşală neînchipuită pe o sprînceqţlă ele deal. BRĂEseu, v.:73, cf. scriban, d., dl,, dm, u. d. enc., dex. Tinerel mîndru. fecior,, Ca puiul bradului, Pe sprinceana muntelui. AiLBXICI, l., ■?. 85. .4 (învechit) Margine (IX 1). Au poruncii ca să,,sape şanţul; şi aceia săpa, alţii .seotea afară lulul, alţii îl îngrămădia întru sprinceană·, spre .înălţime (a:. 1773). gcr ii, 92/25. 4. Margine (I 1) a .unei suprafeţe, a .unui lucru etc. ; p. e x t. petic (3). Aianaric... de la sprîncienele Ierasu-lui (pdecă ale Prutului) pînă. în Dunăre, ţinutul lai-falilor, -l*(iu încwrţpmraţ. şincai, br.,];, 58/28. în noaptea ospăţului, luna s-a dosit după sprinceana codrilor. ADAM, R. .32. Soarele,.. . \înă!ţas.e deplin peste sprinceana răsăriteană, a.pămîntului,..discul său înflăcărat. hogaş,i μ. ·ν. 203. Lacul. ■-■·. Sub sprinceana dc pădure parerun ochi posomorit, voiculescu., poezii, .i, 63. Suiau ,drurrţuşorul spre sprinceana codrului, sadoveanu, o. xii, 404. Viaţa lor .a urmat înainte... în zăvoiul cel plin de taine, sub sprinceana pădurii peste care se zăreau în fund munţii, id; U». vi, ,720, Mie .îmi da.Îă-iuca... casă în sprinceana satului, •'GAmiijar, n. ii, 8, cf. dl, i>M. + Fîşie luminoas.ă. V. g,ean ă. Cînd se vede la apus o sprinceană se aşteaptă să vie o vreme frumoasă. 1. golescu, ap. cade! O sprinceană al- burie se iveşte pe coama dealului de către răsărit... „Se face ziuă, 11eano“ / caragiale, o. i, 52, cf. ddrf, tdrg. O sprinceană luminoasă se va vedea la apus. pamfile, văzd. 5. Apusul soarelui. . . mai păstra o sprinceană de lumină, bbăescu, a. 15. Sprinceana în-singerală a soarelui s^e îneacă in apa viorie a mării, la asfinţit, bart, e. 118, cf. dl, dm, dex. 3. (Prin vestul Munt.) Doagă care se pune la marginea unui fund de putină, de butoi etc., avînd forma unui segment de cerc. Cf. udrescu, gl. 4. (Regional) Căpute mici la încălţăminte; jumătatea dinspre vîrful încălţămintei a unei căpute. Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. — Pl.: sprîncene şi (regional), sprînceni. - Şi: sprinceană, (regional) sprînceâ (alb i/i h 21/170), sprinceană (alr ii 2 018/325; pl. sprinccle ib.) sprlnceii (alr i/i h 21 /249), Sprunceiină s. f. — Probabil lat. *supercina ( < supercilia -j- gena). SPRINCEAUĂ s. f. v. sprinceană. Sl’itfjVCKNA vb. I. Tranz. 1. (Regional) A căpriţa (Balş). Cf. alb sn iv h 1 193/876. 2. (Prin nord-estul Olt.) A însura. Cf. mat. dialect. i, 235. — Prez. ind.: sprîncencz. — Derivat regresiv de la sprinceană. SI’RInCEIVAT, - adj. 1. (Despre oameni) Care arc sprincene (I) mari, dese, stufoase; (învechit şi regional) sprincenos (1). Cf. budai-deleanu,· lex., lb. Un tînăr... rumen, sprincenat. gorjan h. iv, 179/1 cf. valian, v., polizu. Un băiet ochios, sprincenat şi frumuşel. creangă, p. 75. E foarte sprincenat. caragiale, o. i, 262. Era. . . sprîncenală, cu ochi căprii. vlahuţă, o. A. I 108, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. La mindruta sprîncenală Să trimit o slovă, două. iosif, v. 93, cf. tdrg. Era o femeie al dracului de frumoasă şi de sprîncenală. hogaş, dr. ii, 2, cf. resmeriţă, D. Nişte ochi mari, verzi'. .. genaţi şi sprâncenaţi. m. i. cabagialiî, c. 28, cf. cade. Delegatul cel scurt şi sprincenat.. . . ţiscîia din sifoane. mironesgu, s. 162. Cucoana Cleopatra e o femeie oacheşă, sprîncenală. galaction, o. a. i, 327. în brigada-n/iia sînt Nouă fete sprîncenate. d. botez, f. s. 86. Era un bărbat tînăr încă, sprincenat şi cu ochi pătrunzători, sadoveanu, o. xviii, 147, cf. scriban, d. Oacheşă şi sprîncenată. .. părea o şerpoaică neagră, camil petrescu, o. i, 18. între ei, dreaptă, ochioasă şi sprîncenată, Kera. stancu, ş. 181. Era sprincenat şi ochios. v. rom. martie, 1955, 108. Avea... ochii sprîncenali. pas, l. i, 45, ef. dl, dm. Imaginea cam convenţională a unui ,,chembiu“ sprincenat. ist. ut. rom. ii, 424. Fiul bălrînei, sprîn-cenal şi mustăcios, mişcă mîinile. cinema, 1968, nr. 2, VII, cf. m. D. enc., dex. La Slăncuţa sprîncenată, Joacă hora încheiată, alecsandri, p. p. 347. Un flăcău înalt, Nalt şi sprincenat. pop., ap. gcr ii, 298. El că mi Ic-a-legc. . . Care e mai naltă Şi mai sprîncenală. teodo-rescu, p. p. 75: Lelea-naltă sprîncenată. marian, sa. 14. Anicuţo sprîncenată, Lasă uşa descuiată, şez. iv, 140. Să mai treci Oltu o dală, La Mariţa sprîncenată. vîrcol, v. 86, cf. alb ii/i mn 3, 6 818/105, 157, 284. 349, 353, 520, 605, 728, 812, 836, 848, 872, 876, 886, Alelei, fine Varlici, Vino lingă mine-a ici Că-mi cşli-nall şi sprincenat. balade, iii, 83. Drag mi-e neică sprincenat. folc. olt, — munt. iii, 706. E naltă, sprincenat ă. folc. mold. i, 154. Fi g. Şi-n loc noaptea sprîncenată a sa mdnlă azvîrlise. i. negruzzî, s. i, 148. Vîntul prin iarba sprîncenată O pipăia cu botul catifelat. lesne a, I· 141· Expr. Călătorie sprlnccnaf.ă = urare (glumeaţă) prin care sc exprimă lipsa de regret Ia plecarea cuiva. — Mă duc! — Călătorie sprîncenală ! alecsandri, t. 348. Călătorie sprîncenată, zise boierul, creânsă, o. 141, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă , d. Călătorie sprîncenală, îi strigă Pîrgu. 11382 SPRÎNCENEA - 1439 - SPULBER Μ. ι. caragiale, c. 28, cf. cade. Călătorie sprîncenată./. ii ajunge glasul bunicei, teodoreanu, m. u. 245, cf. scriban, d. Călătorie sprîncenală, ne-a ural clonţoasa. stancu, b. a. i, 76, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Călătorie sprîncenată / zanne, p. vi, 36. 4 (Rar) Care şi-a desenat, şi-a vopsit sprîncenele (1) cu creionul. Ţaţa Eliza, proaspăt sprîncenală şi sulemenită, bră-escu, a. 94. 4 Fig. (învechit) Aparte; deosebit.-Acel jurămint nici că putea să aibă un alt scop. . . sau măcar un pretext mai sprincenat. BARiŢiUj.P. a. i, 605. Ceva... de-or fi sprlncenale nu le mai ajungi cu prăjina la nas. gane, n. i, 94 cf. barcianu, alexi, w. 4 F i g. împodobit, decorat. Case de o albeaţă strălucitoare. . . cu ferestrele înfierile cu chenare albastre cu „ferestre sprincenate‘‘ adică, sadoveanu, o. iv, 262, cf. scriban, d., dl, dm, dex. 2. P. anal. (învechit) Ridicat, înălţat de la pă-rnînt. Dar ne temem c-om însera Pe la curţile dumni-voastre Aste nalle sprincenate. pann, ap. gcr ii, 334, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. 3. (Despre încălţăminte) Care are sprinceană (IX 3). Cf. resmeriţă, d. — Pl.: sprîncenaţi, -le. — Şi: sprincenat, -à, (regional) sprlneinăt, -ă (alr ii 2 018/228), sprunccnut, -ă (ib. 2 018/284) adj. — Sprinceană -f suf. -at. SPBÎNCENEA s, f. (Regional) Sprîncenuţă. Te vezi după sprîncenele Că eşti făcător de rele. alecsandri, p. p. 87, cf. dl, dm. Cernută prin sprîncenele, Frămîn-tală prin inele. τ. papahagi, m. 66. — Pl.: sprîncenele. — Şi: sprincenci'i s.f. — Sprinceană + suf. -ea. SPRÎNÇENÔS, -OASĂ adj. 1. (învechit şi regional) Sprincenat (1). Zbîrciturile sprîncenoasei sale frunţi arată urme de patimi, heliade, l. b. i, 104/8. Maiorul Tănăsescu... mustăcios şi sprincenos. rebreanu, r. ii, 234, cf. alr ii/i mn 3, 6 818. ·& F i g. (Adverbial) Lin revărsa luceala Argintului Selena, Pe creştetul al stîncei, Ce sprincenos înaltă Spre nori. i. văcăbescul, p. 27/5. 2. (învechit; în sintagma) Muşchi sprincenos = muşchi depresor de deasupra pleoapei (1). Muşchiul sprincenos este mic, lungit, situat în desimea sprincenii. KRETZULESCU, A. 179/11. — Pl.: sprîncenoşi, -oase. — Şi: (regional) sprince-iios, -oâsă, spruncenos, -oâsă (ib. 6 818/279, 334) adj. — Sprinceană + suf. -os. SPRÎNCI2VÙŞĂ s. f. (Regional) Sprîncenuţă. Lele, sprîncenuşa ta Mîncă cămeşuţa mea. teodorescu, p. p. 302. — Pl.: sprîncenuşe. — Sprinceană suf. -uşă. SPRÎNCENTJŢĂ s.f. Diminutiv al lui sprinceană (1) ; (regional) sprîncenea, sprîncenuşă. Se uita la curiosul episcop, încreţind din sprincenufe. ne-gruzzi, s. i, 228, cf. cade. Mult eşti iu, mîndră, frumoasă, Cu sprincenuţele trase. polc. olt. — munt. iii, 111. —Pl.: sprîncenuţe. — Şi: sprîncenuţă s.f. — Sprinccană -f suf. -uţă. SPRÎNCINAT, -Ă adj. v. sprînccnat. SPRÎNCKVAJÉA adj. (Popular) Diminutiv al lui sprincenat (1). Şi mie să-mi dăruiţi O băieţea Sprincinăţea, Care pe mine m-a vrea. marian, v.. 323. — Pl. : sprincinăţele. — Sprincenat -f suf. -ea. SPRÎ1VCI0G s. m. v. sfrlnciog. SPRÏNJÎ vb. IV. Tranz. (Prin estul Ban. şi vestul Olt.) 1. A risipi (1). Cf. cade, boceanu, ol., gr. s. v, 123, alr sn v h 1 329/2, 848. 2. (Complementul indică oameni) A izgoni. Băr.bă-ţelul m-o bătut Şi din casă m-o sprînjit. arh. olt. in, '385. l-o sprînjit [pe turci] d-acolo să să ducă la satu lor. arh. folk, iii, 80. - — Prez. iiid.: sprînjesc. ; — Etimologia necunoscută. SPRINŢAR, -A adj. v. sprinţar. , SPRÎNŢÂRIC, -Ă adj. (învechit) Sprinţar (1). Moartea îl urmărea Cînd şi Eumon cel sprînţaric Mtnia lui zăddrea. pogor, henr. 156/23. —Pl.: sprînţarici, -ce. — Sprinţar -f- suf. -ic. SPRÎNZ s.m. v. spînz1. SPRONŢ vb. I v. şpronţa. SPRONŢUÎ vb. IV v. şpronţui. SPRUNCEANĂ s. f. v. sprinceană. SPRXJNCENÂT, -Ă adj. v. sprincenat. SPRUNCENÔS, -OASĂ adj. v. sprincenos. SPÜDAXÎ vb. IV. Tranz. (Grecism învechit) A învăţa; p. e x t. a iiistrui. Să-l triimiţă la Beci, să spudacsască acolo, şi să înveţe şi doftor (a. 1808). iorga, s. d. viii 44. Eu ştiu ce ştiu. .., l-am spudacsit pe Radu pîn-a nu-l lua de ginere, alecsandri t. 1 237, ; cf. tdbg, cade, găldi, m. phan. 256, scriban, d. — Scris şi: spudacsi. — Prez. ind.: spudaxesc. — Din ngr. σπουδάξα (aor. al lui σπουδάζω). SPUDAXÎT, -A adj. (învechit) Cultivat; instruit. Pe acei timpi.. . toţi junii muchelefi şi spudaxiţi aveau :cîte o bibliotecă, filimon, o. i, 122, cf. găldi, m. phan. 256, contribuţii, iii, 169. ! — Pl.: spudaxiţi, -te. — V. spudaxi. SPUIETdR, -OÂRE subst., adj. v. spunător. SPUITÔR, -OÂRE subst., adj. v. spunător. SPULBĂR vb. I v. spulbera. SPULBĂRĂTtfRĂ s.f. v. spiilherătură. SPÛLBER s, η. 1. Faptul de a spulbera (1); ninsoare spulberată; vînt puternic. Cf. lb. Înteţit, omă-lu-n spulber, bate zuruind in geamuri, vlahuţă, ap. cade. Spulber de ninsoare că nu se vedea om cu om. i. botez, şc. 45, Foile tn.spulber par picuri de lumină. voiculescu, poezii, i, 107. Zilele mijlocului lui martie aduseseră spulbere de viscol, sadoveanu, ό. xx, 479, cf. scriban, d. Au căzui, au putrezit şi i-a împrăştiat spulberul, camilar, n. ii, 207, cf. dl, dm. De viscole sînt... troieniţi Şi-ntelepciunea lor sporeşte-n spulberul ninsorii, românia literară, 1970, nr. 80, 30/4, cf. M. D. ÉNc., dex. P i g. Din spulberul iubirii atit doar mai pot shînge. voiculescu, poezii, i, 261. 2. Fig. (Rar) Nimicire (1). Oştile noaslre-au intrat în corăbii, Moarte şi spulber ductnd cu sine. murnu, i. 34, cf. dl, dm, m. d. enc,, dex. <0> E x p r. (Rar) A merge In spulber = a merge spre distrugere. Dacă 11405 SPULBERA - 1440 - SPULBERARE se înfrăţeşte armata cu norodul, aluncea merge în spulber clasa asupritorilor, sadoveanu, n. p. 108, ci. dl. ■— Pl. : spulbere. — Postverbal de la spulbera. SI’IJLBÈp vb. I. 1. Tranz. (Complementul indica praf, frunze, zăpadă etc,) A ridica în -vîrtej şi a duce departe; a împrăştia; a risipi (1), (popular) a zburătăci. Cf. budai-deleanu, lex. Şi cum spulbără vîntul praful şi pleava (a. 1815). gcr i, 218/37. In loc de nisip va spulbera fărîna mormintelor, heliade, l. b. ii, 108/11, cf. i. golescu, c., valian, v., polizu. In danţuri desfrînaie 'alţi spulberă gunoi, neoruzzi, s. ii, 229. [Galbenii] s-au risipii ca pozderia pe care o spulberă vîntul. sion, p. 113. Opresc vînlurile de a spulbera omătul de pe grîu. i. tonescu, b. c. 269/23. Crivăţul... vîjîie prin vijelie Spulberind zăpada-n ceruri. alecsandri, poezii, 13. Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. eminescu, o. i, 92. Viscolul ridică omătul în valuri şi-l spulberă în văzduh, vlahuţă, s. a. ii, 205, cf. ddrf, barcianu. Mai încoace pe şoldul costişei, zăpada era spulberată, adam, r. 258. Vîntul spulbera fulgii de zăpadă, delavrancea, h. t. 249, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d. Vîntul toamnei spulberă troiene rpginii de frunze, m. i. caragiale, c. 38 cf. cade. Privea frunzele pe care vîntul... le spulbera departe, .galaction, o. 196. ·Floarea înfloreşte dimineaţa; pînă în sară se veştejeşte şi o spulberă vîntul. sadoveanu, o. jcvi, 214, cf. scriban, ,d. Iarna este foarte rece, cu zăpadă puţină pe care o spulberă vîntul. enc. agr· i, 509. Vîntul ridica vîrteje de praf, spulbera frunzele căzute, camil petrescu, o. ii, 371. Particulele elementare din care este alcătuit solul sînt foarte uşor spulberate de vînt, agrotehnica, i, 428. Au spulberat pînă şi cenuşa, vinea, l. ii, 176. Cite un val se spărgea... şi vîntul îi prindea jerba albă spulberînd-o. tudoran, p. 188, cf. dl. Bătea crivăţul iarna şi spulbera zăpada, preda, r. 10. Un vini rece, lăios, spulbera praful, τ. popovici, s. 439, cf. dm. Lupii spulberau scîntei din zăpadă, labiş, p. 22. Scormoneau praful şi-l spulberau, barbu, g. 128. Vîntul spulberă o zăpadă care nu va ajunge pe pămînt. românia literară, 1971, nr.; 123, 1/2, cf. m. d. enc., dex. Le lua [oasele], într-o piuă le pisa, Pe-o lopată le punea, Şi în vînt le spulbera. teodorescu, p. p. 561. Vîntul... spulberase de tot cenuşă, şez. i, 161, cf. alr i 1 230/200, 508, 588, 684, 708, 988. In cenuşă-o prefăcea Şi în vînt o spulbera. balade, i, 358. (R e f 1.) Toate-n lume sini eu fumul Şi se spulberă cu scrumul, sion, poezii, 27/3. Bătute de ploaie şi de vînturi se spulberă frunză cu frunză, sevastos, n. 318. S-a spulberat Podoaba mîn-drelor petale, iosif, 'patr. 44. Funcţia frunzelor care se spulberă a fost ■ să intreţie viaţa întregului, sadoveanu, o. xx, 101. O frunză veştedă ce se spulberă în vînt, isac, o. 250'. Pene ce se spulberă-n vînturi Şi pier. brad, o. 8, cf. zanne, p. iii, 545. φ F i g. Ţi-e teamă ca un laş, şă nu-ţi spulbere creierii, caragiale, o. ii, 191. Vijelii după vijelii au btntuit şi au spulberat aşezările lor. vlahuţă, s. a. iii, 234. Tçate vechile mo'ftninţe ş-ău spulberat, iorga, c. i. i, 4. Au dat foc şi au vrut 'să spulbere şi temeliile aşezărilor, c. pe-TtÎÊscü, o. p. îi, 306. A făcut fârîme şi-a spulberai toi ' ce-a-niilnit. voiculescu, poezii, i, 40. Face cîţiva paşi... iarna îl spulberă, îl pătrunde vîntul. stancu, d. 274. Bătăi vîhtul şi spulbera rochiile şi părul femeilor. preda, r. 437. Vîntul serii spulbera viţele părului. barbu, princ. 65. Acoperişurile se spulberau într-o clipită, iă. g. 311. 4 (Complementul indică locul pe care se face acţiunea; despre vînt, furtună etc.) A lisa gol, fără frunze, fără zăpadă etc. sau fără vegetaţie. Ogoarile scurmate şi spulberate de furtună au lipsă de'o nduă pregătire, cr (1832), 162/16. O furtună mare dezrădăcinează in furia ei copacii mari şi spulberă surfaţa pămîntului. buznea, f. 18/27. La vatra pe care or spulbera-o vînturile. sadoveanu, o. xviii, 31. M-aş diice ca vîntul cînd spulberă pămîntul. alec- sandri, p. p. 307. 4. Tranz. şi refl. Fig. A face să nu mai fie compact, să se rarefieze sau a nu mai fi compact, a se raréfia; a (se) destrăma a (se) împrăştia, a (se) risipi (6), (învechit) a (se) răschira (1), (regional) a (se) vărzui. V. răzbuna (XX 1). Cela ce-ţi dă omătul ca lîna Şi negura spulbără cu mîna. dosoftei, ps. 490/18. După ploaie norii s-au spulberat, dsr. 2. T r a n z. şi refl. Fig. (Complementul indică senzaţii, stăii, sentimente sau însuşiri, relaţii, abstracte etc.) A face (prin violenţă) să nu mai existe, să nu se mai producă să nu se mai manifeste etc. sau a înceta să mai existe, să se mai producă, să se mai manifeste etc.; a (se) desfiinţa, a (se) destrăma, a (se) distruge, a (se) împrăştia, a (se) pierde (I 4), a (se) prăpădi (I), a (se) risipi (1), a (se) sfărîma (3), (învechit şi popular) a (se) sodomi, a (se) răpune (2), a (se) topi (7), (popular) a (se) fărîma, a (se) isprăvi, (învechit) a (se) potrebi (1), (grecism învechit) a (se) afanisi. V. dispărea, nimici (1), pieri (4), strivi. Frica-i spulberă curînd. pogor. henr. 63/11. Toate acele legi se spulberau în vînt, bariţiu, p. a. iii, 118. Strivind tirania potentă... a spulberat-o aristia plut. 286/20. Ştiinţa istorică spulberă fără milă şi fără frică orice nu este istorie, hasdeu, i. c. 1, 124, ci. barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Lăsase celui dintîi vînt grija de a spulbera. . . amintirea unui trai zvîniurat. hogaş, dr. i, 17. Visurile s-au spulberat mai repede ca închipuirea, rebreanu, i. 239, cf. resmeriţă, d., cade. Pasul ce spulberase cel din urmă vis. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 113. Nu se întrebau... ce visuri se spulberaseră, id. ib. 69. Va spulbera întocmirea tiranilor, sadoveanu, o. xvii, 231, cf. scriban, d. Cîte un eveniment spulberă şi risipeşte căsnicia, arghezi, s. xviii, 115, cf. dl. îi spulberase definitiv această speranţă, preda, r. 17. Trebuie să spulberăm o manifestaţie, τ. popovici, se. 482, cf. dm. Proiectele au fost spulberate, ist. lit. iîom. ii, 249. Elanul lui nestăvilit s-a spulberat, magazin ist. 1968, nr. 12, 58. Secole de civilizaţie se spulbera- seră în cîţiva ani. românia literară, 1969, nr. 24, 32/2. Ne-a spulberat orice urmă de îngrijorare, ib. 1970, nr. 34, 3/9. 4 Tranz. (Complementul indică oameni, cete înarmate, oşti) A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorînd, distrugînd, lichidînd), a nimici (i); a face să fugă in toate părţile, în dezordine, a împrăştia, a risipi (3), a vîn- tura, (învechit) a spîrcui (1). Să-i spulberăm doară [pe duşmani], ispirescu, m. v. 22. Leul moldovean. .. spulberă încă o dată pe toţi duşmanii săi turci. xenopol, i. r. iv, 139. Bate-i, Ştefane,... Spulberă-i de pe pămînt. coşbuc, p. ii, 113. Nu m-oi întoarce Fără să spulber cetatea, murnu, i. 28. M-a dus acolo inginerul..., fiul acelui spulberat de grenade, românia literară, 1970, nr. 34, 30/3. 3. Refl. (Transilv.) A se supăra. Ce-ai făcut iu cu Aniţa?... tu iară te-ai spulberat pe ea. slavici, ap. tdrg. Cînd au văzut pe fata de împărat în casă, s-au spulberat ca aricii de ciudă, mera, ap. cade. — Prez. ind.: spûlber. — Şi: (învechit) spurbărâ, (regional) spulbără (alr i 1 230/508) vb. I. — Lat. *expulvërâre. Cf. pulbere. SPULBERABIL, -Ă adj. (învechit, rar; despre nisip) Care poate fi spulberat (1). Lipsa aceasta de legătură se găseşte în cel mai mare grad în prundişuri şi năsipuri spulberabile. 1. ionescu, b. c. 425/26. — Pl. : spulberabili, -e. — Spulbera + suf. -bil. SPULBERARE s. f. Acţiunea de a (s e) spulbera şi rezultatul ei. 1. Ridicare în vîrtej de către vint, furtună etc. a prafului, a frunzelor, a zăpezii etc.; împrăşţiere, risipire (1). Cf. spulbera (1). Veţi fi suflaţi cu spul-bărare. dosoftei, ps. 12/14, cf. polizu, ddrf. Noaptea 11408 SPULBERAT - 1441 _ SPUMA grea se întuneca mai mult de spulberarea înăduşiioare. adam, r. 181, cf. resmeriţă, D. Sălaşurile oamenilor ţineau intre două spulberări de furtună, sadoveanu, o. xix, 243. Spulberarea diferitelor elemente bombardate. enc. tehn. iii, 15, cf. pl. Bălrina asculta. . . spulberarea zăpezii pe acoperiş, τ. popovici, se. 57, cf. DM, dex. <0> Fi g. Părăsit intru nişte patimi arzătoare, spulberările lor semănaseră nemîngiierea in urmele lui. heliade, l. b. i, 115/3. Necontenit lupta... se termină cu spulberarea regulilor, philippide, p. 252. Acolo se încerca spulberarea calomniilor. în plr ii, 636. Spulberarea încrederii în progres, v. rom. ianuarie, 1965, 98. (Prin analogie) A început... să plouă din nou într-o spulberare măruntă, v. rom. octombrie, 1964, 42. 2. Fig. (învechit; astăzi rar) Nimicire (1). Din toate părţile de vivore şi de spulberare cuprinsă [Împărăţia romanilor], cantemir, hr. 360, cf. dl, dex. — Pl.: spulberări. — V. spulbera. SPULBERÂT, -Ă adj. 1. (Despre praf, zăpadă, frunze etc.) Care este ridicat de vînt, de furtună etc. si dus departe; împrăştiat, risipit (1). Cf. s p u 1 b e r a (1). Cf. budai-deleanu, lex, lb. Omătul spulberat se-ntinde ca o mare. alecsandri, poezii, 272, cf. ddrf, alexi, w. Ce visuri au murit.. . Cu-atîta frunză spulberată. goga, poezii, 239. Urla în răstimpuri un glas, acum, de frunze spulberate, hogaş, dr. i, 274. Fulgii băteau grăbiţi şi treceau spulberaţi, sadoveanu, o. xv, 40, cf. dl, dm, dex. ·φ· (Prin analogie) Vineră orientală, ieşită din rămăşiţele spulberate ale populaţiunei grece din Fanar, filimon, o. i, 117. S-a repezit cu pârul spulberat şi i-a apucat băţul, sadoveanu, o. xvii, 18:2. Părul domnişoarei... se umflă spulberat, călinescu, o. i, 10. + (Despre locuri) De pe care zăpada a fost împrăştiată de vint. Drumul e drept, dar cînd spulberat, cînd greu troienit, camil petbescu, o. i, 9. 4 Fig. (Despre oameni) Care este zăpăcit, neserios, distrat; furios, minios. Om sumeţ, spulberat, aprig, fără credinţă, ar (1829), 1471/16. Ar trebui mai tocite năravurile şi obiceiurile tinerilor. .. că sînt prea iuţi, prea spulberaţi, fm (1839), 2402/21, cf. tdrg, scbi-ban, d., dl, dm. -v» (Substantivat) Spulberatul Both-well, pe care ea tl priimi mai tîrziu în favorul său. fm (1840), 261/27. In spulberatul de Alexandru nu avea nici o încredere, gane, n. ii, 33. 2. Fig. (Despre senzaţii, stări, sentimente sau relaţii, abstracte etc.) A cărei existenţă sau realizare a fost oprită (prin violenţă), care nu se mai produce, nu se mai manifestă. Cf. spulbera (2). A fost vorba de o conspiraţiune, însă... este şi rămîne spulberată. pas, l. ii, 266. Se culcau în acelaşi pat şi-şi plîngeau visurile spulberate, τ. popovici, se. 34. 3. (Rar; despre vint) Puternic (III 1). Furtuni se nasc aici foarte multe şi spulberate, rus, i. iii, 259/19. Un vînt mare spulberat Corabia a răsturnat, marian, nu. 334. 4. Fig. (Rar) Nimicit (1). Cf. spulbera (2). Cf. cade. Sufletu-ţi rezistă, Dar trupul spulberat nu mai există, vulpescu, p. 68. Explodă sus de tot într-un răcnet de fiinţă spulberată, vinea, l. ii, 314. 5. (învechit, rar; despre ape) Ramificat. O apă foarte spulberată, curge prin roditorul ţinut al Campaniei. bus, 1.1, 251/33. 6 (Regional; despre oameni; cu sens neprecizat, probabil) Plin de bube; cu bube. Cînd are un om urme de atari bube pe faţă... se zice că e spulberat, com. marian. — Pl.: spulberaţi, -te. — Şi: (regional) spulburât, -ă adj. com. marian. — V. spulbera. SPULBERÂTIC, -Ă adj. (Popular) Nestatornic (1) Cf. budai-deleanu, lex., polizu, ddrf, philippide, p. 62, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Of, of, om spulberatic ce eşti! ap. tdrg, cf. resmeriţă, d., cade. Va fi Tomşa om spulberatic şi sîngeros, dar a făcut multora dreptate, sadoveanu, o. v, 642, cf. scriban, d., dl, dm, dex, com. marian. Unui cu mintea nestatornică [se zice] spulberatic. şez. ii, 47, cf. ciauşanu, gl., alr i 1 517/542. — Pl. : spulberatici, -ce. — Spulbera + suf. -atic. SPULBERĂT0R, -OÂRE adj. (Rar) Care este spulberat (1). Şi iu, luntraşule, nu ie arăta neîndurat faţă cu ţărîna spulberătoare. marian, î. 357, cf. dl, dm, dex. — Pl. : spulber.ători, -oare. — Spulbera + Suf. -tor. SPULBERĂTÎJRĂ s.f. 1. Zăpadă, praf, frunze etc. împrăştiate de vînt; p. e x t. (cu sens colectiv) lucruri împrăştiate. Cf. barcianu, alexi, w., cade. Era atîta spulberălură de zăpadă, încît ţi se părea că se dărîmă cerul, sandu-aldea, u. p. 60. Sta în iarbă o largă spul-berătură de fulgi cenuşii, galaction, o. a. ii, 107, cf. dl, dm, dex. + (Regional) Lamura (făinii) (Scheia — Suceava). Cf. alr i 772/381. 2. (Regional) Nume generic dat unor iritaţii ale pielii, unor erupţii sub formă de pete roşii sau de băşicuţe însoţite de mîncărime; (popular) spurc (4) spurcat1 (2), spurcăciune (1), spuză (3). Cf. alrm> ii/i h 181/365. Φ (în descîntece) De-o fi de spulberă-iură, De-o fi de făcătură, marian, d. 342. Aşa să-ngăduie junghiurile şi durerile lui Săgctăiura şi spulbărătura. graiul, i, 498. 3. (Bot.; Bucov.) Dumbeţ (Teucrium chamaedrys). Cf. bianu, d. s. 254, tdrg, panţu, pl., bobza, d. 169. — Pl.: spulberături. — Şi: (regional) spulbârâtùrô, spulburătiiră (bianu, d. s. 254, tdrg, panţu, pl.), spurbălăttiră (alrm ii/i h 181/365) s.f. — Spulbera + suf. -ătură. SPULBERÎŞ s.n. 1. (Regional) Viscol (Dumeşti — Roman). Cf. alr i 1 230/526. 2. (Regional) Troian (de zăpadă) (Lipovăţ—Vaslui ) Cf. alr i 1 252/510. 3. (învechit şi regional) Pămînt neroditor. Te-ar fi găsit cu 10 oameni cosind. . . luînd. . . pă unde-ţi place, lăsînd celorlalţi fraţi spulberiş (a. 1818). bul. com. ist. v, 299. Unde-i spulberiş, acolo-i dă loc rumânului, unde-i nu-i, treaba lui. graiul, i, 476. — Spulbera + suf. -iş. SPULBERÔS, -OÂSĂ adj. (învechit; rar) Care poate fi spulberat (l)^(F i g.) De cind cunosc, aşa spul-băroasă Cugete n-avu nice odinioară, budai-deleanu, t. v. 44. — Pl. : spulberoşi, -oase. — Spulbera + suf. -os. SPULBURĂT, -Ă adj. v. spulberat. SPULBURĂTURĂ s.f. v. spulberă tură. SPULDĂRU s.f. pl. v. spîldăiii. SPULICHÎ vb. IV v. şplrlichea. SPUMĂ vb. I. 1. Intranz. (Despre săpun, detergenţi etc.) A face (multă) spumă (1) ; (despre lichide ape etc.) a se umple de spumă (1) ; a spumega (1), (rar) a clăbuci, (învechit, rar) a spumui (1). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Apa cea bună... spumează lesne la spălatul rufelor, episcupescu, practica, 11419 SPUMANT - 1442 ,- SPUMAT 30/19, cf. χ. QflLEScUj c., valian, v. Acidul carbonic .... scap.ă îndată ce stavila dopului.. . nu se mai opune . .subt forme .de băşicuţe ce fac a spuma lichidul. BREZOiAfJiî, a. $11/5, cf. polizu. Dunărea spuma sub OÎslële speculantului plutaş, hasdeu, i. c. i, 197· Vinuri străine.S,e varsă spumînd. bolintineanu, o. 77. A mării puternici valuri Adînc. din funduri s-azvirl spumind. i. negruzzi, ii, 194, cf. ddrf, alexi, w, tdrg, cade. La păsări se cuvin vinuri... care să spumeze, voinescu, p. i, 138, cf. dl, dm, m. d. enc., dex, alr i 1 060/79, 118. Laptele spumează, glosar reg. <> Fig. Fericirea ei spuma ca o cupă de şampanie. d. zamfirescu, ap. tdrg. <> Tranz. Africus valuri spre maluri spumind cu năvalnicu-i vuiet, coşbuc, ae. 13. (F i g.) Vremea este o adunare de un adine n'O’ian de Veacuri, care se tălăzuiesc şi spumesc materia lor. episcupescu, practica, 8/23. φ Refl. Valurile se ridicară, se spumară, bolintineanu, o. 270. + (Regional; complementul este barba) A săpuni (1) (Vălcani — Sînnicolau Mare). Cf. alr sn ii h 513/47. * 2. I'n t r à n z. (Despre animale, mai ales despre cai) A se acoperi de spumă (2) ; a asuda, a se înspuma, a'spumega (4). Voinicii cai spumau in salt. coşbuc, P. I, .56j.cf! DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALR I 1 111/118, 227, 247. > 3. Intranz. (Despre oameni, animale etc.) A saliva abundent (de boală, de furie etc.), sub formă de spumă (3) ; a face spumă la gură (v. spumă 3), a-spumega (3), (regional) a face spumai· la gură (v. s pu mar). Inima lui se făcu ca gheaţa, Văzîndu-l trecui, · fala că hîrtia, Ochii întorşi, gura spumînd şi căscată, budai-deleanu, τ. v. 130. BalaoTul turbează, Urlă, şuieră, spumează, aricescu, a. r. 52/14. Scroafele cu purcèi s-au îndîrjit clefăind şi spumînd, pînă ce au doborit-o. sadoveanu, o. xv, 300, cf. dl, dm, dex, air i/i 112, alr ii/i mn 13, 6 900/574, alrm ii/i h 56/574. F i g. Marea-i fiară ce spumează, sadoveanu, o. ,3Cvii, 63. -ν' Tranz. [Mînia] îngălbeneşte faţa, spumează gura, sălbătăceşte chipul, episcupescu, practica, 154/2. 4. Intranz. Fig. (Despre oameni, mulţimi etc.) A se înfuria peste măsură; a-şi da curs liber; a se de^ănţui, a spumega (2). Norodul de pe ţărmure, văzîndu-să înşălat, spuma de mînie. gt (1838) 441/36. Şi cum poţi să ne dovedeşti aceasta? zise hogea spumînd di turbare (a. 1870). gcr ii, 366. El spumează şi toarnă de ciudă un monolog enorm, caragiale, o. i, 11. Ne zvîrcoleam, 'spumînd de furie, ciauşanu, r. scut. 62, cf.'· ‘Cade. Isaurianul s-a sculat spumînd şi a dat poruncă varangiilor. sadoveanu, o. xii, 188, cf. dl, dm, dex. 5. Refl. (învechit; despre albuş) A se t-fânsforma în spumă (5). Să se ia cinci albuşuri de ouă de găină ... şi să se bată pînă se vor spumi. episcupescu, prac-TfCA, 451/8. 6. Tranz. (Complementul indică mîncăruri sau lichide date in fiert ori fermentate) A curăţa dé spumă (6); a spumui (2). După ce-l vei spuma să nu mai iasă spumă, să-i pui piper, mîncările, 13/10, cf. valian, v., cade. φ Refl. pas. Acest amestec fierbîndu-se cam un ceas se spumeşte. pamfile — lupescu, crom. 150. 7. Refl. (Prin Olt.; despre rufe) A se uza. Cf. το- MESCU, GL. — Prez. ind.: spumez. — Şi: spumi vb. IV. — V. spumă. SPUMÂNT, -Ă adj., s, m: 1· Adj. Care face spumă (1) ; spumos.(1). Cf. dn2, dex. (Fig.) George Ranetti ... a purtat in vioiciunea lui spumarită, incontestabilă timp dé' zece ani,· . ... influenţa ştrengărismului călare pe -băţ.· ar’Ghez-i, t. c. .83. 4. (Despre vinuri) Care face , spumă (1) cînd este deschisă sticla şi se toarnă în pahar, datorită unor procedee de. saturare cu bioxid de carbon; spumos (1), înspumat. 2. S. m. Substanţă care, dizolvată intr-un lichid, favorizează formarea spumelor (1) stabile; (rar) spumogen (2). SpumanţH sînt întrebuinţaţi. . . la prepararea bctoanelor poroase... în industria textilă, ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. 4. Soluţie care conţine un spumant (2). Cf. dex. — Pl.: spumanţi, -te. — Din ît. spumante. T .SPUMÂR s. n. (Prin Transilv.) Spumă (3). Ci. cade. •v· Expr. A face spumnr la gură = a face spumă la gură, v. spumă (3). Băbîrca făcea spumar la gură în mînia ei. mera, ap. cade, cf. alr h/i mn 13, 6 900/102, alrm ii/i h 56/102. — Pl. : ? — Spumă + suf. -ar. SPUMARE s. f. Acţiunea de a (s e) spuma şi rezultatul ei. 1. Producere de (multă) spumă (1) ;.: urnplere de spumă (1) a unui lichid; spumegare (1), clăbucire, (neobişnuit) spumeg ,(X). Cf. s p u m a (1). Cf. budai-deleanu, lex , lb.  undelor spumare în umbrele de noaptea îţi amăgeşte ochii, heliade, o. i, 355, cf. I. GOLESCU, Ç, POLIZU, PONTBRIANT, D., DL, DM, M. D. enc., dex. 4 Proprietate a unor substanţe de a produce spumă (1).' Puterea de spumare poate fi îmbunătăţită... prin adausul unor produse de condiţionare. ltr2. Uleiurile cu tendinţă mare de spumare se oxidează uşor. ib. . 2. Acoperire de spumă (2) ; asudare, înspumare, spumegare (4). Cf. spumega (2). Cf. dl, dm, m. d. ENC,, DEX. > 3. Salivare abundentă (de -boală, de furie etc.), în formă de spumă (3) ; spumegare (3). Cf. spuma (3). '[Epilepsia] vine... cu Spumarea gurii. episcupescu, PRACTICA,· 331/30, Cf.1 DL, DM, -M. D. ENC., DEX. 4. Fig. înfuriere peste măstiră; p. ext. furie; dezlănţuite, spumegare (2), (neobişnuit) spumeg (2). Cf. spuma (4). Cf. pl, dm, m. p. enc., dex. — Pl.: spumări. — V. spuma.- SrUMÂRlŢĂ s, f. (Bot.; prin Olt.) Şăpunariţă (Sa-ponaria officinalis). Ci. borza, d. 156, h ix 70, alr i 1. 911/837. — Pl.: spumariţe. — Spuină + suf. -ariţă. SPUMÂT, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care face spumă (1), * pumant (1); (despre ape, valuri etc.), plin de spumă (1)., î n s p u m a t, e ,p Uim e g a t2 (1), s p u-m e g î n d (1). spumegăto ri(l)> (rar) s p u m a-ti c (1), (învechit şi regional) s p u m egos, spumos (1). Cf. spuma ţi). Cf. budai-deleanu, lex, lb. Un sînge negru şi spumat iişea ca un rîu din adîncile sale rane. pleşoianu, t. iii, 112/6. Marea. . . Azvîrle-n norii negri a sa undă spumată, r. ionescu, c. 24/7, cf.. polizu. Robul luă ambe trupurile-n spate, Şi-ndată ce-a nopţii umbră şe.ivi, Merse şi în apa Dunărei spumate El le ezwîr/i.-nesbuzzi, s. ii, 32. Dunărea se^nştiin-ţează Ş-ale ei spumate unde către mare îl pornesc, ale-xandreşcu, m. 15, cf. pontbriant, d., ddrf, cade. Dintr-uh butdia'ş a umplut cu bere spùmatçt dopă pahare năltuţe. sadoveanu, o. x, 604, cf. dl. Şi ne rămîne zarea muşcată de furtună, cu apele spumate, deşliu, G. 6, Cf. DL, Μ. D. ENC., DEX. 2. (Despre animale, mai ales despre cai- sau déspre corpul lor ori părţi ale acestuia etc.) Plin de spumă (2); asudat, înspumat, spumegat2 (3), (rar) spumatic (2), spumos (5), (popular) spumegînd (2), Cf. s p u m a (2).' ÎJă fr'îu, cuprinde gîtul fugaruluir spumat $i-a-leargă-n vînt şi-n noapte, coşbuc, p. i, 134,' cf. dl. dm, m. d. enc., dex, alr î 1111/9, 26} .69, 112, 223, 11424 SPUMATEC' - 1443 - SPUMĂ ■3. (Despre oameni sau animale) Cn gura plină de spumă (3) ; spumegat (2), (regional) spumos (G). Cf. spuma (3). Caii... cu nările aprinse, cu gurile spumate, alexandrescu, ap. cade. în curtea spaţioasă se tot auzea giruri De cai, şi chmful zornet zăbalelor spumate, heliade, o. i, 219. — Pl.: 'spumaţi, -te. — V. spuma. SPUMÂTEG, -Ă adj. v. spumatic. SPUMATIC, -Ă adj. (Rar) 1. (Despre ape, valuri etc.) Spumegat2 (1). Cf. i. golescu, c. La sOrgintele eterne cu toţi cerem ajutor,... Şi frunzele şi dealul, şes şi spumatic pirîu. conv. lit. v, 279. 2. (Despre animale, mai ales despre cai sau despre corpul lor ori părţi ale acestuia etc.; în forma spu-malec) Spumat (2). Mistreţul cu colţii spumaieci. coşbuc, ae. 70. — Pl.: spumatici, -ce. -*■ Şi: spumâtec, -ă adj. — Spumă + suf. -alic. SPÜMA s. f. 1. Strat albicios care conţine bule de aer şi care se formează la suprafaţa unui lichid agitat c 1 ă b u c ; sistem' -dispers format dintr-un lichid în çare sînt răspîndite bule de gaz separate între ele prin particule fine ,din mediul lichid; spumegare (1), (regional) spumuială (1). Cf. anon. car. Lepădind mulţimile năpăştilor câ nişte spumă de niare. mineiul (1776), 73rl/l, cf. budai-deleanu, lex., lb. Zgomotul unui pîrîuţcare, prăvSlindu-se din înălţimea unei stînci, cădea repede plin de spume, pleşoianu, t. i, 64/29. Liniştea împărăţia asupra valurilor a cărora sumă abia mişca cremenea ţărmurilor, heliade, l. b. i, 226/7, p. i. golescu, c, valian, v., polizu. Ea înlrece-n frumuseţe zîna ce-a ieşit din spume, negruzzi, s. iii, 172. Ce ar faci d'siă lume Şi cel rîu ce curge-n spume Dacă soare-n ceriu n-ar fi? sion, poezii, 159. Iată plutind pe-a mărei spume O sprintenă corvetă. alecsandri, p. iii,1'4, cf. cihac, i, 261. [Lacul] tremu-rind cu unda-n spumeg între trestie se farmă. eminescu, 0. i, 210. Sena curge numai spume, macedonski, o. 1, 202,, .cf.. ddrf, alexi, w., şX;ineanu2, tdrg. Spuma creştea în şuştare, şi, cu' cît Creştea, vacile iot mai des scoteau cîte-un muget gutural, agîrbiceanu, s. 15, cf. resmeriţă, d., cade. Bricul alb Sfîşie-n două covorul apelor- albastre, Lăsînd în urma lui o dîră de spumă creaţă. . minulescu, vers. 15; Un pahar lunguieţ de bere din care spuma se înalţă ca o perucă, i; botez, b. i, 82. Ţărmurile spălate de spuma valurilor■ g. m. zamfirescu, m. d. ii, 103. Valurile săreau, aruncîndu-şi spumele pulverizate peste dig. teodoreanu, m. iii, 390. Şi toarnă, Taliarh, cu spume în pahar Din vas cu două toarte vin de Caecubum rar. călinescu, o. ii, 242. Paseri albe. . . descindeau în dtra de spumă a vaporului. blaga, -h. 111. Lichidul.. . a împroşcat, pajiş-. tile verzi cu spuma lui murdară, bogza, a. î. 28. Spuma berei le albeşte mustăţilei pas, l. i, 172. Plutaşul se prăvăli în apă$ cu spuma (Ca termen de comparaţie, de obicei sugerează albeaţa, subţirimea şi transparenţa, fineţea etc.) Părul lui cel alb înoată, pă umçrii lui ca spuma pe valuri, heliade,' l. b. ii, 173/8. Faţa ta e albă ca argintoasa spumă a mării. Âî (1838), 106/1. împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, emi-nescU, p. l. 4.: O peliţă mai albă ca spuma laptelui. ispirescu, l. 78. Uite-mi hainele, ca spuma, Le-pm (esut cu mîna mea. coşbuc, p. i, 238. Crema albă a prăjiturilor i se revărsa printre degete ca o spumă, bră-tescu-voineşti, p. 37. Cireşii cei bătrîni. . . umbreau uliţa şi se umpleau de flori ca de o spumă uşoară, sadoveanu, e. 114. Numele omului nu se cade să se risipească întocmai ca spuma valurilor, vianu, l. u. 19. îmi plac cu deosebire caii... albi ca spuma laptelui. stancu, D. 406. Faţa mea. e ca spuma. şez. iii, 60. Să piară gîlcele lui ,,x“ ca spuma de pe mare. ib. vii, 19. Mai mult nu creşte, Ci se topeşte, Ca spuma de pe mare, Ca roua de sfîntu soare, bîrlea, l. p. m. ii, 394. <0* Fig. Toate-s nestătătoare, loate-s nişte spume. M. costin, o. 320. Iar luna zîmbitoare şi tainică şi lină, Vărsîrid pe-a sale unde dulci spume de lumină, alecsandri, p. i, 236. Părul ei e o spumă de aur. eminescu, p. l.,92. Un cer lăptos, făcut mai mult dintr-o spumă de nori. vlahuţă, s. a. iii, 390. Trebuie să las pe doctorul Taifun... să arunce în slavă spumele durerii lui. galaction, o. a. i, 36. Lunca. . . era albă şi trandafirie de spuma florilor de cireşi şi de caişi. i. botez, şc. 76. Trec veacurile-n spulber şi anii pier în spume. voiculescu, poezii, i, 116. Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, i. BAţisu, j. s. 16. în ale vieţii spume ca un delfin mă joc. căojnescu, l. l. 210. Am prins pe vîrful limbii puţină spumă de limbă germană, blaga, h. 40. Marile cucoane coboară din paturi acoperite cu o spumă de dantele, bogza, a. î. 252. Cîmpia ise limpezeşte de spuma argintie a aburilor de rouă. preda, m. 324. Ileana Simziana, Sora soarelui, Spuma laptelui, teodorescu, p. p. 410. Feţişoara lui, Spuma laptelui, ant. lit. pop. i, 231. -v> (Regional) Spumă de lemn = sevă (Brustur — Oradea). Gf. alr i 957/302. , C o m p u s : spumă-de-mare = rocă vulcanică cu granulaţie fină, foarte poroasă (mai uşoară decît apa), formată prin degajare de gaze în timpul răcirii .lavei şi folosită ca material de construcţie, ca abraziv, etc. ; piatră ponce (v. ponce), (învechit) piatră-spumoasă (v. spumos 1). Cf. pis-cupescu, o. 308/19. Am găsit. ■ . o mulţime de piatra numită : spumă-de-mare plutind pe luciul mării, ar (1831), 1072/24. Lutul cel alb din care se fac lulele, zise de spuma-de-mare, nu cuprinde în sine fier. i. ionescu, b. c. 416, cf. ÇONV. lit. xxiii, 1 069, resmeriţă, d., nica, l. vam. 227, cade. Curăţirea parţială a pieselor de grăsime se poate face şi pe cale mecanică, cu praf de spumă-de-mare sOsU var. orbonaş, ■ mec. 449. Din spuma-de-mare. . . se fabrică mai ales ustensile de fumat, macarovici, ch. 355. De eîleva zile încerca să se obicinuiască să tragă dintr-o lulea, cît un degetar, de spumă-de-mare. camil petrescu, o. ii, 347, cf. dl, dm.· Piatra ponce... E cunosută şi sub numele de spumă-de-mare. geologia, 20, cf. m. d. ENŞ., dex. De asurzie. Spumă-de-mare un dram şi ridiche neagră creaţă, şez. x, 60. -4 (Prin Ban.) 'Burete (pentru şters tabla). Cf. arh. olt. iii, 386, alr sn iv h 917/27, alrm sn 11 h 746/27. 2. S p e c. Sudoare (D in formă de spumă (1) care acoperă corpul unor fiinţe, de obicei al cailor (în urma unui efort fizic mare); elăbuc, (regional) sudoare (3). Turbează apostatul, o spuma e, un foc. heliade, o. 1, 193. Văzui calul numai spumă, negruzzi, s. 1, 67. Copila se întoarce cu murgul alb de spume. alecsandri, poezii, 287. Lăutarii cîntă, hora se-nvîr-teşle Şi un cal în spume d-odată s-opreşte, bolintineanu, o. 10. La castel în poartă calul Ştă a doua zi în spume. eminescu, o. i, 68. Se arătă şi armăsarul plin de spume. ispirescu, l. 28. Un călăreţ se opreşte-n faţa ei, trudit, cu calul în spume, vlahuţă, s. a. iii, 304. La capătul din jos al zidului răzbi în urmă să-şi oprească calul plin de spume, agîrbiceanu,. s. p. 198, cf. resmeriţă, d., cade. Caii albi de spumă înţepenesc locului, cocea, s. i, 233. Obosit şi plin de spume, calul se lăsă jos pe iarbă, vissarion, b. 16. în vale lăsăm caii plini de spume aşchirilor ce ne însoţeau, barj, s. m. 23. Calul galben, numai spumă, trjmură. stancu, d. 417, cf. dl. Dădu mai întîi cu ochii de calul ud de spumă. 11426 SPUMĂ - 1444 - SPUMĂTOARE T. POPOVICI, SE. 491, cf. DM, m. d. enc., dex, ALB I 1 111. Şi calul înfierbinta, Numai spumă îl făcea. folc. olt. — munt. iii, 25. De-ar fi dorul de la mumă, Să fac calul numai spumă. folc. mold. i, 338. <£>· Compus: (Bot. ; regional) spuma-calului = săpuna-riţă (Saponaria officinalis). Cf. alr i 1 911/808, 880. 3. S p e c. Salivă in formă de spumă (1) care se prelinge din gură; bale, clăbuc, (regional) sclăbuc, spumar, spumegar (1)· Ş i căzu la pămînt, tăvălea-se, cura-i spumele, coresi, ev. 76, cf. varlaam, c. 51. Şi curgîn,du-i spumele, îşi muşca carne de pre el, stri-gtnd şi zbierînd ca o vilă (a. 1692). gcr i, 296/24. Focul scînteia din ochii săi şi spumele curgea din gură-i. pleşoianu, t. iii, 115/18. O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu ie voi vedea... Cum mesteci spuma albă-n frîu. coşbuc, p. i, 112. Organele gurii şi gîtului sînt puţin alterate; mucoasa laringelui, injectată şi acoperită dc multe ori cu spumă. babeş, o. a. i, 68. Cu ochii bolbocaţi, cu o spumă subţire în colţurile gurii, Miron Iuga răcnea, rebreanu, r. ii, 195. Se adunau, fără gînd, în jurul unui tovarăş de joacă, rostogolit fără veste în praf, cu spumă Ia gură. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 16. Spuma din zăbale, arghezi, b. 99. Cu lira într-o mînă, cu hăţurile-ntr-alta Strînsei în spume frîul. călinescu o. ii, 38. dinele..., cu coada umflată şi spume la gura, sărea pînă aproape de ferestruică. voiculescu, p. ii, 183. Se urcă în cabrioleta la care armăsarii albi, nerăbdători, îşi umpluseră zăbalele de spumă, camil petrescu, o. ii, 108, cf. dl. La colţul buzelor groase, vinete, îi ieşise o spumă subţire. τ. popovici, se. 345, cf. dm. Pe buze îi înflorise o spumă subţire şi tremura din tot trupul, barbu, princ. 133, cf. m. d. enc., dex, alr i 1 112, alr ii/i mn 13, 6 900, ALRM ii/i h 56. <> Fig. Mîndria... au întinat şi pe îngeri cu-a sate mîrşave spume, conachi, p. 264. •ν’ Expr. A face spumă (sau spume) la gură = (despre oameni, animale etc.) a saliva abundent (de boală, de furie etc.), sub formă de spumă (3), a spuma (3), a spumega (3); p. e x t. (mai ales despre oameni, mulţimi etc.) a se înfuria peste măsură; a-şi da curs liber; a se dezlănţui, a s p u m,a (4), a spumega (2); (regional) a face spumar la gură (v. spumar ). Cf. zanne, p. ii, 742. Se strîmbă epileptic şi face spumă la gură. delavrancea, o. ii, 161. Porcii erau furioşi rău, clănţăneau din colţi şi făceau spume la gură. agîrbiceanu, s. 165, cf. resmeriţă, d., cade. Baba Hîda... se desfigurase şi făcuse spume la gură. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 152. De furie făcu spume la gură. călinescu, e. o. i, 94, cf. dl, dm. în asemenea situaţie, mistreţul se înfurie, începe a clefăi, face spume la gură şi se repede după clini. vîn. pesc. octombrie 1962, 9. Cula... suduia pînă făcea sputiae la gură. lăncrănjan, c. i, 14, cf. m. d. enc., dex, alr i 1 112. (Cu schimbarea construcţiei) Nenorocitul domn... spume făcea la gură. negruzzi. s. i, 165. 4. Spec. (Adesea urmat de determinările „de săpun“, „săpunului") Spumă (1) pe care o face săpunul amestecat cu apa; clăbuc, săpun (1), săpuneală (2). Cf. resmeriţă, d., cade. Turcul pregăteşte spumele săpunului într-o căldare de aramă, teodoreanu, m. u. 179. Spumă de săpun Suflînd în jocuri irizate. pillât, p. 239, cf. dl, dm. Spuma albă umpluse albia. barbu, g. 336, cf. m. d. enc., dex. Bine că mi fi-oi spăla-o, Nu cu apă din izvor, Nici în spume de sopon. marian, î. 515, cf. alr ii 3 372. 5. (Rar) Frişca bătută. Să-mi aduci o îngheţată... dublă..., cu spumă mullă în vîrf. τ decembrie 1964, 37. 4 Spec. (Şi în sintagmele spumă de albuşy spumă de ou) Albuş de ou bătut pînă la transformarea sa intr-o spumă (1). Cf. cade. Se toarnă din spuma de albuş, pe rînd, S —7 cercuri, de aceeaşi mărime, s. marin, c. b. 245. (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Se adaugă... 3 gălbenuşuri şi 2 albuşuri spumă, id. ib. 42. -ν' (Adverbial) Se adaugă... la urmă albu- şurile bătute spumă. id. ib. 286. 6. Strat care se ridică deasupra unor alimente in timpul fierberii sau fermentaţiei (şi care de obicei se îndepărtează); clăbuc. Cf' i. golescu, c. Lasă a se macera (muia) în vreme de patrusprezece zile... şi scurge apa îndată ce spuma începe a se face pe suprafaţă. brezoianu, a. 593/27, cf. resmeriţă, d., cade. Mă jucam prin ogradă în aşteptarea spumei de pe dulceaţă, cazimir, gr. 5, cf. dl, dm. Cînd supa nu mai are nici o urmă de spumă deasupra.. se adaugă sare. s. marin, c. b. 39. Cînd dă în clocot [dulceaţa], se ia spuma. id. ib. 307, cf. m. d. enc., dex. φ Spumă de drojdie (sau de drojdioară) = a) băutură alcoolică preparată prin distilarea drojdiei de vin. Pe masă se afla o sticlă cu spumă de drojdie şi două păhărele, unul plin şi altul golii, românia literară, 1971, nr. 122, 18/2; b) pahar cu o astfel de băutură; conţinutul unui astfel de pahar; conţinutul împreună cu recipientul respectiv. îl aflai chiar de la Pîrgu, la o spumă de drojdioară. m. i. caragiale, c. 148. c=j Λ cerut o spumă de drojdie. (Regional) Spumă , de prune = magiun de prune. Cf. alr i 873/840. + (Popular) Caimac de pe lapte. Au fiert laptele ca să fie mai gros pînă mîine şi să aibă spumă mai multă, rebreanu, i. 95, cf. h viii2 283, alr i 1 062. + (Popular) Smîntînă (1)· Com. din straja — rădăuţi, cf. alr i 1 065/388, 420, 530, 582, 614, 782, 808, 820, 850, 980. Să laşi numai spuma şi zărul, Ca să nu moară viţelul. folc. mold. i, 226. 4. (Mold., Transilv. şi prin Munt.) „Smîntînă care iese din urdă". Cf. chest. V 107/7, 10, 18, 19, 21, 23, 24, 45, 54, 83, 84. + (Popular; şi, regional, in sintagma spume albe, alr sn i h 244/514) Floare (la vin). Cf. alr sn i h 244. 7. Fig. (De obicei urmat de determinări în genitiv care arată felul) Ceea ce este (considerat) mai curat, mai bun, mai ales etc.; cremă, floare, lamură. Spuma morală iese deasupra, ghica, c. e„i, 183. Mircea Basarab, Dracu Basarab, Ţepeş Basarab, spuma neamului basarabesc. hasdeu, i. c. i, 10. Acea spumă a societăţii britanice care poartă numele de highlife. odobescu, s. iii, 149, cf. cade. Oamenii, ca şi peisagiile, au şi altă bucurie care e-n aer, în lumina şi spuma sufletului lor. SADOVEANU, O. VII, :517, cf. DL, DM., M. d. enc., dex. "v- (Regional) Spuma făinii = lamură, (la făină). Cf. alr i 772/131, 954, 986. 8. Fig. (Cu sens colectiv) Partea coruptă, declasată a societăţii; drojdie, pleavă (2), plevuşcă1 (2) , scursoare (II 2) , scursură (II 2), (rar) scurs1 (4). Sub spuma ce regimul de astăzi a scos la lumină este un popor. . . inteliginte. ghica, c. e. ii, 341. Spuma asta-nveninată, asta plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpînă şi pe ţară şi pe noii eminescu, o. i, 150. Unii, slugi fără credinţă, condotieri, a lumii spumă, Au prădat, davila, v. v. 158, cf. resmeriţă, d., cade. — Pl.: spume. — Lat. spuma. Sl’UMĂGOS, -OĂSĂ adj. v. spunicyos. SPUMĂRÎ v b. IV. Tranz. (Regional) A aduna smîntînă de pe oalele puse la prins (Vicovul de Sus — Rădăuţi). Cf. glosar reg. — Prez. ind.: spumăresc. — Spumă + suf. -ări. SPUMĂRÎŢĂ s.f. (Bot.; regional) Stupitul-cucului (Cardamine pratensis). Cf. bujoreanu, b.'l. 358, borza, d. 40. — Pl.: spiimăriţe. — Spumă -f suf. -ăriţă. SPTJMĂTOÂRE s. f. (Învechit) Spumieră. Cf. valian, v. Ia eu spumăloarea partea căşoasă sau brin-zo.asă şi o aruncă în tipare sau calipuri găurite pe fund. brezoianu, a. 587/24, cf. polizu, pontbriant, d., 11428 SPUMEALĂ - 1445 - SPUMEGARE GHEŢIE, R. M-, BARGIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. — Pl.: spumăiori. — Spuma + suf. -ătoare. SPUME ĂLA s. f. (Bot.; regional) Stupi tul-cucului (Cardamine pratensis}'. Cf. brandza, fl. 123, grecescu, fl. 57, pascu, «. 235, panţu, pl, simionescu, fl. 149, enc., agr., borza, d. 40. — Pl. : spumeli. — Spuma -|- suf. -eală. SPÙMEG s. n. (Neobişnuit) 1. Spumegare (1). Tatăl acolo simţind că se zbuciumă vasul întruna. . . îl conduce el însuşi prin spumegul nopţii, coşbuc, ae. 104, cf. DL, DM. 2. Fig. Spumegare (2). In spume turbează Nerefs. COŞBUC, AE. 39, Cf. DL, DM. — Postverbal de la spumega. SPUMEGĂ vb. I. Intranz. 1. (Despre săpun» detergenţi etc.) A face spumă (1) ; (despre lichide» ape etc.) a se umple de spumă (1) ; a spuma (1), (rar) a clăbuci, (învechit, rar) a spuinui (1). Cf. budai-deleanu, lex. Uită-te cum spumegă [sorbetul] în vasul acesta de alabastru, heliade, l. b. i, 24/20. Spumega un rîu la vale. pann, p. v. i, 89, cf. polizu, pontbriant, d. Naltă e slînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind, alecsandri, o. 122. Eu nu (i-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oşti. eminescu, o. i, 147. Apsle spumegă din ce în ce mai zorite, sfărîmîndu-se de stînci. vlahuţă, s. a. iii, 305. Spumegă apele şi clocotesc, beldiceanu, p. 60, cf. ddrf. [Prahova] mînioasă Spumegînd, la cotituri, coşbuc, p. i, 167. [ Străinii] Mai greu pot trece Oltul, spumegînd în calea lor. davila, v. v. 63, cf. alexi, w., şăineanu2. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, iosif, p. 60, cf. tdrg. Izbindu-şi apele de amîndouă malurile înalte ale albiei, [Tazlăul]... se răsfrînfe spre mijloc, spumegînd. hogaş, dr. i, 306. Sare spumegînd peste bolovani... se uneşte cu alte pîraie, pînă ajunge în albia lată a gîrlei. lungianu, c. 44, cf. resmeriţă, d. Marea... avîntîndu-se spumegînd spre cerul căruia îi e frică. m. i. caragiale, c. 41, cf. cade. în van puhoiul spumegă şi creşte: voiculescu, poezii, i, 43. în jurul clădirii negre, fierbeau apele spumegînd. SA.DOVEANU, o. i, 126. Şi rîul fără-astîmpăr ce spumega prin munţi La vale poartă paşnic corăbiile pe unde. pillât, p. 195, cf. scriban, d. Strălucesc gheţarii în lumina strălucitoare a soarelui, alunecă lavinele şi cascadele spumegă, vianu, l. u. 381. De aici .se aruncă apoi spumegînd... în albia propriu-zisă. camil petrescu, o. ii, 587. Apa face un col brusc,... spumegînd zbuciumată, bogza, c. o. 374. C-un pocnet, sticla se destupă Şi vinul spumegă încet. v. rom. ianuarie 1954, 40, cf. dl. De ce eşti trist aici, unde plouă aurul şi spumegă pretutindeni şampania? isac, o. 312. Crişul spumega şi bolborosea, τ. popovici, se. 60, cf. dm. De departe valurile spumegau chemîndu-l ca pe un frate bun. românia literară, 1969, nr. 28, 18/3, cf. m. d. ' enc., dex. Apă lină se făcea... Şi mereu tot spumega. jarnîk— bîrseanu, d. 496. Căută clădirea direcţiei..., dar n-o văzu. în locul unde fusese, spumega un ghem de flăcări şi fum. τ. popovici, s. 23. Spumă de ambrozie, magmă de visuri Topite laolaltă, şi gemene: Mîine, ce-a spumegat se va-nchega şisturi, vulpescu, p. 8. O* Tranz. Vîslaşi cari, cu lopeţile, spumegă faţa apei. odobescu, s. iii, 110. li vedeai zbaturile spumegînd apa Dunării, ap. iordan, l. r. a. 347. (F i g.) Ultimele sticle îşi spumegă şampania în pahare. voiculescu, p. i, 318. 4. F i g. Intranz. A fi plin de elan, exuberant; a clocoti de viaţă. Spumegă desfrîul în mişcări şi în cuvinte, eminescu, o. i, 150. Viaţa... în Rîureni... spumega de clnlece, chef şi chiote, galaction, o. 262, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Fig. (Despre oameni, mulţimi etc.) A se înfuria peste măsură; a-şi da curs liber; ase dezlănţui, a face spumă la gură (v. spumă 3), a spuma (4), (regional) a face spumar la gură (v. spuma r). [Muieruşca] Mai avea şi-o gură mare Şi ia ceartă, ’ncăierare, Hîriia şi spumega, heliade, o. i, 235, cf. i. golescu, c. Sultanul turcilor turba şi spumega de mînie. ispirescu, m. v. 32, cf. resmeriţă, d., cade. începu să urle ca o fiară scoasă din minţi..., gîngă-vind şi spumegînd. rebreanu, r. ii, 140. Stăpinul... răcnea şi spumega, galaction, o. a. ii, 260. li muş-truluia ca la cazarmă..., scrîşnea, spumega, urla. cocea, s. ii, 13. Moşu spumega de ciudă, vlasiu, a. p. 341. Aveau un singur temei şi scop: să-i tragă din cînd în cînd cile un guleai. .., să se bată şi să spumege. sadoveanu, o. xvi, 258. Cele ce văzu îl făcură să spumege de furie, camil petrescu, o. ii, 161. Înălţa glasul treptat, spumegînd de mînie. c. petrescu, a. r. 171. Hangiul spumegă, h. lovinescu, t. 144. Haralamb spumega de necaz, tudoran, p. 180, cf. dl, dm. Acest nebun de talian. .. avea să spumege de furie, barbu, princ. 65. Gonzalv spumegă de furie. v. rom. octombrie 1964, 90. Lina... spumega de mînie. lăncrăn-jan, c. ii, 12. Nu era exclus ca domnul Nisipeanu să spumege de furie încă multă vreme, românia literară, 1970, 18/1, cf. m. d. enc., dex. Zmeul, spumegînd de mînie, îi ameninţă cu un toiag, popescu, b. ii, 92. Nemernic ce eşti! răcni spumegînd de mînie Sarsailă! i. cr. iv, 168. -v- Fig. Toată marea să spumege de mînie. antim, p. 43. Ascult,... Să-mi lămuresc ce-o doare cînd spumegă de ură, Ce vrea să spuie marea cu-nfricoşata-i gură. anghel, p. 24. Au fost în albia lui [a Oltului] pietre peste care a trecut spumegînd de mînie. bogza, c. o. 133. 3. (Despre animale, mai ales despre cai) A se acoperi de spumă (2) ; a asuda, a spuma (2). Trăsura ... mergea atît de răpide, încîl roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare, negruzzi, .s, i, 294. Nebim se duce calul, de spaimă spumegînd. ■■ Şi lupii după dînsul aleargă tot urlînd. alecsandri, p. iii, 243, cf. alr i 1 111/792. 4. (Despre oameni sau animale) A saliva abundent (de boală, de furie etc.) în formă de spumă (3) ; a face spumă la gură (v. spumă 3); a spuma (3), (regional) a face spumar la gură (v. spuma r). Friul.. . îl lepăda ştupindu-l şi adeasă spumegînd (a. 1773). gcr ii, 90/10, cf. dl, dm, m. d. enc., dex, alr i 1 112/223, 255, 360, 385, 402, 684, 740, 744, 770, 790, 808, 885. Armăsarii spumega, Frîiele şi le muşca. ant. lit. pop. i, 509. — Prez. ind.: spûmeg. — De la spumă, după modelul unor verbe ça fumega, rumega. SPUMEGĂI s. n. (Neobişnuit) Spumă (1) (murdară, urîtă). [Apa] de sub flăcău se scurgea în spumegai de sînge. galaction, o. a. ii, 32, cf. dl, dex. — Spumeg -f suf. -ai. SPUMEGÂR s. η. 1. (Prin Transilv.) Spumă (3}. [Calul] are spumegar la gură. alr i 1 112/103, cf. alr ii/i mn 13, 6 900/310, alrm ii/i h 56/310. 2. (Regional) Floare (la vin) (Roşia — Beiuş). [Vinul] face spumegar· alr sn i i 244/310. — Pl.: ? — Spumega + suf. -ar· SPUMEGARE s. f. Acţiunea de a spumega şi rezultatul ei. 1. Producere de (multă) spumă (1); umplere de spumă (1) a unui lichid; spumare (1), (rar) clăbucire, spumegat1; (neobişnuit) spumeg (1). Cf. spumega , (1). Cf: budai-deleanu, lex., i. golescu, c., polizu, 11436 SPUMEGAT1 - 1446 - SPUMIERĂ DDRF, pontbriant, d. Pruţule, tiţ vii turbai... Şi n-ai loc, cum v.ii de mare — Ce ţi-e iar de spumegare? COŞBUC, F. 122, Cf. BARCIANU, ALEXI, \V., DL, DM, Μ. D. enc., dex. -φ· F i g. Spumegarea de talazuri a versurilor care blestemă şi tăgăduiesc, v. rom. ianuarie 1965, 105. 4. (Concretizat) Apă care spumegă (1) ; p. ext. spumă (1)· Dacă valul, că-i val, rupe stînca, ş-ascultă neştiutor de-un semn, tîrînd după dînsul toată spumegarea turbată a unui rîu, d-apoi noi netrebnicii, fiinţe de-o zi. adam, r. 200. Vaporul.... cind ajunse aproape, îşi micşoră iuţepla, în mijlocul ,spu-megării căre-l împresura, dunăreanu, n. 12, cf. dl, DM, DEX. 2. fig. Infuriere peste măsură; p. ext. furie; dezlănţuire, spumare (4), (neobişnuit) spumeg (2). Cf. spumega (2). Urmă a se veseli de neputincioasa şi comica lui spumegare. c. petrescu, a. h. 20, cf. DL, .DM, M. D. ENC., DEX. 3. Acoperire de spumă (2), asudare, înspumare, spumat (2). Cf. spumega (3). Gerul-dă aripi'de vultur cailor în spumegare. alecsandri, p. iii, 12, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. Salivare abundentă (de boală, de furie etc.) în formă de spumă (3); spumare (3). Cf. spumega (4). Cf. DL, DM, M. D. Ekc., DEX. — PI.: spumegări. — V. spumega. SPUMEGAT1 s. n. (Rar) Spumegare (1). Cf. spumega (1). Precum ochiul distinge'· într-o mare înfuriată pînzele corăbiilor printre spumegatul alb al jocului valurilor, asemenea urechea deosebea în mijlocul huietului glasul plîngător. ghica, c. e. ii, 59. — Pl.: spumegaturi. — V. spumega. SPUMEGAT2, -Ă adj. 1. (Despre ape, valuri etc.) Plin de spumă (1) ; înspumat, spumat (1), spumos (1), spumegător (1), spumegînd (I), (rar) spumatic (1), (învechit şi regional) sptimegos. Cf. budai-deleanu, lex. Apele cele spumegate te înghit întru adîn-curile lor. beudiman, n. p. ii, 36, cf. pontbriant, d. Riul spumegat S-alină-ncet din cursu-i. macedonski, o. i, 243, cf. ddrf. Fluvii mari cu tumultoase şi spumegate valuri, anghel, pr. 43. Saltă gureşe şuvoaie Spumegate şi iglobii. iosif, v. 156. Urechea deprinsă deosebeşte.:. o larmă de ape spumegate, care se izbesc şi fierb între stîhci. sadoveanu, o. ii, 488, cf. dl, dm, m. D. enc. Oliule, rîu spumiegat Şî cu sînze amiestăcat. folc. olt. — munt. i, 87. -> Fi g. Ale vălurilor mindre generaţii spumegate Zi4ul vechi al mănăstirei in cadenţă îl lovesc, alexandrescu, o. i, 71. Dealuri se ridicau în amfiteatru peste valea vastă a şuvoaielor de argint spumegat, vinea, l. ii, 166. Cînt marile turbine cu spumegate jerbe, vulpescu, p. 144. + (Popular; despre ploi). Torenţial. Şi curgea deodată Ploaie spumegată. alecsandri, p. p. 189. 2. (Despre animale, mai ales despre cai sau despre corpul lor ori părţi ale acestuia etc.) Plin de spumă (2); asudat, înspumat, spumat (2), (rar) spumatic s(2), spUnjos (5), (popular) spumegînd (2). Cf, spumega (3), Cf.. DL, DM, M. D. ENC., ALR I 1111/122. 3. (Despre Oameni sau animale) Cu gura plină de spumă (3) ; spumat (3), (regional) spumos (6). Cf. spumega (4) . Cf. DL, DM, M. D. ENC., ALR I 1 112/552. — Pl.: spumegaţi, -te. — V. spumega. SPUMEGAT0R, -OÂRE adj., s. m. 1. Adj. (Despre ape, valuri etc.) Plin de spumă (1) ; înspumat, spumat "(1), spumegat2 (1), spumegînd (I), spumos (1), (rar) •spumatic (1), (învechit., şi regional) >spumegos. Cf. budai-deleanu, lex. Ofiicît de departe ne vor împinge vîndul şi valurile spumegătoare, noi pretutindenea socotim al nostru imperiu şi a noastră patrie, heliade, l. B. i, 5/10. O! mare..., Cînd plaiii-ţi ciocoieşte In munţi spumegători, Văzduhul se-nnegreşte. alecsandri, p. i 99. Ecoul acestui răspuns vibr.ţază dus d-un val spumegător. macedonski, o. iv, 49. Curge puhoiul spumegăţpr. beldiceanu, p. 61, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Intram în creasta viforoasă şi spumegătoare a apelor, hogaş, dr. . i, 309, cf. resmeriţă, d., cade. Potop de ape... Curg albe şi spumegătoare peste stînci. voiculescu, poezii, i, 124, cf. scriban, d, dl, dm, dex. -v- Fig. [Avem] critici aprinşi de furia spumegătoare a adevărului. în plr ii, 144. El era prada unei furii spumegătoare. călinescu, e. 284. Din părul tău spumegător Pe sîni expiră lungi maree, vulpescu, p. 97. ,2. S. m. (învechit, rar; în sintagma) Spumegător de mare = pirat. El mi-a făgăduit că. . . va trimite la dispoziţia mea un vapor pentru urmărirea spumegă-torilor de mare. ghica, s. 399, cf. dex. — Pl.: spumegători, -oare. — Spumega + suf. -tor. — Pentru sensul 2, cf. fi*, écumeur. SPUMEGÎND, -A adj. 1. (Despre ape, valuri etc.) Plin de spumă (1) ; înspumat, spumat (1), spumegat2 O), spumos (1), spumegător (1), (rar) spumatic (1), (învechit şi regional) spumegos. Cf. ddrf. Vuieşte spumegîndă marea, gorun, f. 13. Trenul trece pe un dig, printre valuri spumegînde. ralea, s. t. i, . 267. Vieţii lor... numai torentele spumegînde ale munţilor îi priesc. bogza, c. o. 107. Fig. E multă muzică la televiziune, muzică uşoară. . ., în cascade spumegînde. cinema, 1968, nr. 1, XII. Marea era o prezenţă vie, reală şi o prezenţă de vis. Mişcarea ei necontenită, furiile ei negre, spumegînde... lotul era făcut să încinte. românia literară, 1970, nr. 107, 6/1. 2. (Popular; despre animale, mai ales despre cai sau despre corpul lor ori părţi ale acestuia etc.) Spumat (2). Arhanghelul Mihăilă, Ce venea cu mare silă, Iute alergînd Pe un cal spumegînd. pop., ap. gcr ii, 330. — Pl.: spumegînzi, -de. — V. spumega. SPUMEGOS, -GÂSĂ adj. (învechit şi regional, despre ape, valuri etc.) Spumos (1). Vadul priimeşte cîrma ce despică cu trufie unda cea spumegoasă. heliade, l. b. i, 9/14, cf. valian, v. Văzurăm un ce alb, iar după acela un alt negru repezit ca fulgere in şpumegoasele unde. fm (1844), 52/8. Rturile cele frumoase şi spumegoase: bălcesc'u, m. v; 555, cf. polizu. Iţi era milă de fragedă fiinţă Ce unda spumă- goasă de Nil o îneca, mureşanu, p. 53/9. Apa s-a oprit din cursul ei cel spumegos. i. ionescu, m. 35. Rîuri spumegoase şi răpezi. odobescu, s. i, 234, cf. alexi, w., şăineanu2. ’Cade-n jos Ca piatra care cade în vadul spumegos A rîului de ‘munte, petică, o. ’léb, Cf. RESMERIŢĂ, D., CAţBE, DL, DM,’ M. D. ENC., DEX. 0, Dunăre!... turbure' şi spumegoasă! reteganul, p. i, 40, cf. a ii 11. "ν' Fi g. Singur numai mîndrul soare... Umple spaţiul şi schimbă... Şpumegoasele cîmpii. conv. lit. x, 3 113; Rîul ce curge spumegos. 1. negruzzi, s. ii, 131. — Pl.: spumegaşi, -oase.. — Şi: spumăgos, -o as fi adj. — Spumega + suf. -os. SPUMÎ vb. IV. v. spuma. SFUMIEHĂ s. f. . Lingură plată, găurită, cu ajutorul căreia se îndepărtează spuma (6) de pe mincă-rurile care fierb; (învechit) spumătoare, (regional) chepeea. Cf. dm, sfc i, 120, dex. — Pronunţat: -mi-e-. — Pl.: spumicre. — Spumă 4- suf. -ieră (după supieră, sosieră). 11443 SPUMIŢĂ - 1447 - SPUMÜI SPUMÎŢĂ s. f. (Regional) Nasture mic de porţelan (Răşinari — Cisnădie). Cf. păcală, m. r. 142, CADE. — Pl.: spumi fe. — Spumă + sul. -i/ă. SPUMOGEN s. n. Substanţă care se foloseşte ca stabilizator de spumă (1) la stingătoarele de incendiu. Cf. der, m. d. enc., dex, dn3. 4. (Rar, ai.) Spumant (2). Cf. dn3. — Pl. : spumogene. — De la spumă, prin analogie cu fumigen. SPUMOS, -OASĂ adj, 1. (Despre lichide) Care face spumă (1), s p u m a n t (1) ; (despre ape, valuri etc.) plin de spumă (1), înspumat, spumegînd (1) , spumegător (1), (învechit şi regional) spumegos; spumat (1). Cf. budai-det leanu, lex., lb. Lopălării despica undele mării cele spumoase, pleşoianu, t. i, 118/8. Spumoasele torente. . . fugea la vale. heliade, o. i, 338, cf. i. golescu, c. Se nevoieşte a despica spumoasele valuri, marcovici, c. 13/22. Puhoaie spumoase curgea pe coastele acestui munte, buznea, p. v, 81/7. Intră în undele spumoase ale Sucevei, asachi, s. l. ii, 19. Adeseori au odihnit ei pe locul acesta, uitîndu-se la curgerea riului spumos. fm (1846), 1253/32. Daca pămîntul coprinde un carbonat..., se va isca în licuid o vie ferbere, o clocotire spumoasă, brezoianu, a. 15/26. Sîngele acesta este ro-şietic şi spumos, cornea, e. i, 13/7, cf. polizu. In valurile line a mărei mă băgăm. . . Spumoasele ci unde pînă în fund turburam, negbuzzi, s. ii, 72. Auzicim. . . gemetele undelor spumoase care se spărgeau, sub valuri. pelimon, i. 18/24. Cu grozave furii asupra ia porneşte Spumoasele lui valuri bălrînul ocean, alexandrescu, m. 90. Pe un pisc sălbatic şi vijelios, Unde urlă-n poale Argeşul spumos, bolintineanu, ap. cade, cf. ddrf. Un servitor bătrîn intră tocnlai atunci, adacînd o halbă cu bere spumoasă şi limpede, demetrescu, o. 131, cf. alexi, w., şăineanu2. Valurile loveau spumo'ase in maluri, dunăreanu, ch. 187, cf. tdrg. Se aduceau necurmat paharele cu bere spumoasă, agîrbiceanu, a. 126, cf. resmeriţă, d. O carte poştală în culori'.. . . o cădere de apă spumoasă, bassarabescu, v. 115, cf. cade. Mureşul crescuse, era tulbure şi spumos, vla-siu, a. p. 375. Marea era liniştită şi albastră şi munai sulurile lungi de pînze spumoase ce se desfăceau pe stincile digului cu plesnituri surde acuzau oscilaţia apei. călinescu, o. i, 114. Ieşea din grajd cu şişlarul şi-mi îinbia lapte proaspăt muls, spumos, cald încă. blaga, h. 163. Privim apele spumoase cum se lovesc de marginea înaltă a şoselei.. stanGû, d. 118, cf. dl. Bere spumoasă, preda, r. 443, cf. dm, m. d. enc., dex. Ah, Buzău, Buzău, Buzău... spune tatălui meu Că mă găsesc sănătos, Ca malul tău cel spumos, folc. mold. i, 630. -0* Fig. Spumoase. . . ca valurile mării, oile îşi urmează lălăzuirea. bogza, c. o. 329. Compus: (învechit) piatră-spumoasă = spumă-de-mare, v.' spumă (1). Un caic uşor trimis spre cercetare au găsit pe acolo atîte pietre spumoasă, îneît cu greu i-au fost a răzbate, ar (1831); 1072/27. Se poate tei, netezindu-se cu piatră spumoasă, cornea, e. ii, 30/ 19. 4. (Despre vinuri) Care face spumă cînd este deschisă sticla şi cînd se toarnă în pahar, datorită unor procedee de saturare cu bioxid de carbon; înspumat, spumant (1). Începînd slujitorii a umplea păhărele cu spumosul şi schinleietorul şampon, se gătă toată pizma, fm (1839), 41a/7. Leagă dopul de gttul butelcei... cînd vinul este spumos, brezoianct, a. 606/5. Savu ia cuvînlul, cu o putere şi cu o convingere care se revarsă ca un vin spumos, galaction, o. a. i, 329. Nu vin spumos, nici păcură aprinsă. . . Eu sînt durerea voastră necuprinsă, voiculescu, poezii, i, 77. Intr-un bistro, unde am cerut un pahar de Anjou spumos, mi-a venit în minle un nou criteriu pentru a determina psihologia popoarelor, ralea, s. t. i, 316. Văzînd-o [şampania] jucînd spumoasă şi aurie în paharele de-cleştar, găsiră că... e tare bună. camil petrescu, o. i, 646, cf. dl, dm. în momentul cînd servim, se adaugă... o siiclă devin spumos, s. marin, c. e. 325, cf. dex. 2. (Despre roci, preparate culinare etc.) Care are consistenţa şi aspectul structural al unei spume (1); p. e x t. pufos (1). [Turba]. . . este o masă spumoasă, de culoare brună închisă, ioanovici, tehn. 11. Se freacă bine pînă-, crema-devine spumoasă, s. marin, c. b. 239. 3. (Despre ţesături, dantele, despre unele articole de Îmbrăcăminte etc.) Care este ca spuma (1) tn ceea ce priveşte albeaţa, subţirimea şi transparenţa, fineţea etc.; diafan, fin, străveziu, vaporos. Cu înduioşare de cteporlgl în preziua osîndei, privea. ■ . femeile în toalete spumoase, c. petrescu, î. i, 4. 1 şi adusese. . . încălţăminte nouă şi o maramă spumoasă de borangic. CAMIL PETRESCU, O. I, 94, cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. Fig; D. Gheorghiu dovedeşte însă însuşiri netăgăduite, învăluindu-şi descompunerea într-o spumoasă dantelărie de imagini, çonstantine.scu, s. iii, 48. Ei uită restul. . . adică lumea tuturor relativităţilor spumoase şi fără consistenţă, blaga, z. 89. Pentru dantelăria spumoasă a lămpilor şi masivitatea cristalului . . .a fost necesar ca la Turda să se dezvolte acest mic „inslilut“ al sticlăriei româneşti, scînteia, 1969, nr. 8 142. <0> (Adverbial) Erau acolo nişte tufişuri care primăvara înfloreau alb, spumos, τ august 1964, 79. 4. Fig. (Despre felul de a se exprima al oamenilor sau despre manifestările, creaţiile etc. lor) Care^este plin de vervă, colorat şi seînteietor. Cf. dl, dm.. Arc 0 replică vie, spumoasă, presărată cu accente umoristice. τ iunie 1964, 88. Scrise cu o deosebită măestrie, dinamice, spirituale, spumoase, comediile Restauraţiei înfăţişează. . . un mediu social, în egală măsură imoral şi amoral, τ septembrie 1968, 10. Ingenioasa demonstraţie a spiritului lui Soribe, amuzanta sa causerie... n-au fost în spectacol pe măsura vivacităţii spumoase din text. τ iunie 1968, 84, cf. m. i>. enc., dex. 4 (Rar; despre unele slări ale oamenilor) Exuberant. Leaderii socialişti provocau un entuziasm spumos, la orice Întrunire muncitorească din. epoca romantică a mişcării. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 32. 5. (Rar; despre animale, mai ales despre cai sau despre corpul lor ori părţi ale acestuia) Spumat (1). Nu-i degeaba Făl-Frumos : Nu-l împiedică nici goana, zborul roibului spumos, eiftimiu, I. 41, 'cf. ' alr i 1 111/298, 1 112/335, 339. 6. (Prin Transilv.; despre oameni sau animale) Spumegat (2). Cf. alr i 1 112/335, 339. — Pl.: .spumoşi, -oase. — Spumă + suf. -os. > SPUMOZITĂTE s. f. (Livresc) Calitatea de ,a fi (foarte) spumos. Cf. dn3. — Pl. : spumozităţi. — Cf. fr. spumosité. SPUMUÎ vb. IV. 1. Intranz. (învechit, rar; despre săpun, detergenţi etc. sau despre lichide) A spuma (1). Eu compărez pe oamenii de am văzut lup-tîndu*să cu alîta· nebunie pentru acest ‘feli de deşărtă-■ciuni. . . cu valurile izvorului mieuj care să sfărâmă spumuind de pietrile lui. buznea, p. v. 134/4. 2. Tranz. (Complementul indică mîncăruri sau lichide date în fiert ori fermentate) A curăţa de spumă (1); a spuma (G). Com. furtună. *\> R.efl. pas. Cînd dă in clocot, se pun labele şi capul, apoi bucăţile pe rînd: . . se spamuiesc, se adaugă puţină sare, lăsînd să· fiarbă la foc mic. s; marin, c. b. 27. Se pune carnea Ia-fiert înlr-o oală cu apă clocotită şi se spumuieşte de cîle ori se ridică spuma. id. ib. -95. 11448 SPUMUIALĂ - 1448 - SPUNE 3. T r a n z. (Prin vestul Munt. ; complementul indică rufe) A spăla cu multă spumă (4) ! P- ext. a albi. Cf. udrescu, gl. · 4. Tranz. Fi g. (Regional) A certa (Săpata de Sus — Piteşti). L-am spumuit şi eu pe derbedeu; să-l vedem ce gf/ld are, uprescu, ol. — Prez. ind::1 spumuiesc şi (regional) spâmut. — Spumă -f suf. -ui. SPUMUIALĂ s. f. I. (Regional) Spumă (1) (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl. 4 (Prin nord-ves-tul Munt.) Cantitate mică din ceva. Estimp, abia dac-avem o spumuială de frucle, sînt rare dc iot! u-dreucu, gl. 2. (Regional) Spălare cu mujtâ spumă (4) ; p. ext. albire; (regional) spumuit1 (j) (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl. 3. F i g. (Prin nord-vestul Munt.) Ceartă. Gf. s pumni (3). l-ani tras çu o spumuialâ bună, crçd că m-a Înţeles, udrescu, Gl. — PI.: spumuieli. — Spumui -f sui. -eală. SPUMUÎT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a spumui şi rezultatul ei. 1. Spălare cu multă spumă (4); p. ext. albire; (regional) spumuială (2). Cf. spumui (2). Cf. UDRESCU, OL. 2. Fig. Ceartă. Cf. spumui (3). Cf. udrescu, gl. . — V. spumui. SPUMUÎT s, -A adj. I. (Prin. Munt. şi prin Olt.; despre ţesături) Rărit; uzat. Cf. mat. dialect, i, 235. 2. (flegional; despre rufe) Spălat cu multă spumă (·*) ; p. ext. albit. Cf. spumui (2) (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl· 3. ÎF i g. ■ (Prin nord-vestul Munt.) Certat. Cf. spurţiui (3). A ieşit spumuit zdravăn, era roşu ca para. udrescu, ol. — PI.: spumuiţi, -ic. — V. spumui. SPUMULlCĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui spumă (1) ; spumuşoară (Mîrşani — Caracal). Cf. gl. olt. — Spumă + suf. -ulică. SPUMUŞOARĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui s p u-m ă (1) ; (regional) spumulică. Cf. polizu. — Pl. : spumuşoare. — Spumă + suf. -uşoară■ SPUMÎJŢĂ s. f. (Regional) Smîntînă (1) (Straja — Rădăuţi). Cf. GLOSAR reg. — Spumă -f suf. -uţă. SPUN s. m. v. splnz1. SPUÎVĂTdR, -OĂBE subst., adj. (învechit) 1. S. m. Propovăduitor (1). Cf. spune (3). Nu vă atingereţi de botedzaţii miei şi în spoliietorii mie nu hiclenireţi. psalt. hur. 88T/6. Noe..., al dereptaţiei spuietoriu. cod. vor.2 86r/12. Slugi fură prorocii şi spuilori aceii venite, coresi, l- 533/24. 2. Adj. Revelator (1). Cf. şpune(3). Cf. budai-deleanu, lex. Ne va fi de ajuns dacă vom reproduce din citatul discurs mai mult numai cifre seci, mute şi totuşi foarte mult spunătoare. bariţiu, p. a. iii, 12, cf. barcianu, alexi, w. 3. S. m. şi f. (Rar la f.) Povestitor (1). Cf. spune (5). Traducătorul de versuri franceze, ucenicul vulgar al eleganţilor spuitori de nimicuri din saloanele pariziene e contra culturii franceze, iorga, l. ii, 503. 4. S. n. (Gram.) Cazul prepoziţional. Spuietor (sau arătător) iaste cu care arătăm (vestim) de oarecare lucru, cum ai zice: de morţi nu se cade a grăi rău. st. lex. 237r/13. Căderi sînt 7: numitor, născător, dătător, vinuitor, chemător, făcător, spuietor. id. ib. 244T/11. 5. S. m. şi f. Persoană care dezvăluie o taină. Cf. spune (6). Marele spuitoriul de taine şi de Z)[u]m-nezeu grăitorul Toma. mineiul (1776), 331/5. [Postul prelungit] a fost întrebuinţat ca mijloc sigur pentru a provoca inspiraţiunea... spuilorilor de lucruri de pe acea lume. conta, o. f. 365, cf. resmeriţă, d. 6. S. n. (Mat.) Exponent. Cf. stamati, d. 94. — Pl.: spunălori, -oare. — Şi: (invecliit) spuitcîr, «oare, spuietor, -oare. sponietôr, «oare subst., adj. — Spune -f suf. -tor. SPUNCĂ s. f. v. sponcă. SPUNE vb. III. Tranz. 1. (învechit) A indica. Spusu-mi-ai cale de viaţă şi împluşi-me în veselie cu faţa ta. psalt. 22. Spuse (arătă h) cărările sale lu Moisi, ib. 211. Chipu-i îngeresc, ■ ■. mersu-i plin de farmec, cu pas legănător O spun mai muli că-i fală decît că e fecior, alecsandri, ap. cade. 4 (Complementul indică cereri) A înainta. Cînd o va bate în vreun chip ca acela, să o facă să nu poată grăi călră giudeţ, să-şi spuie jcdobă, pentru să o desparţă. prav. 152. 4 Refl. A se înfăţişa. Să spusă cu soţiile sale la divan zîcînd: şi noi creştini stniem. dosoftei, v. s. noiembrie 169r/12. 2. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre oameni sau despre glasul lor; complementul indică silabe, cuvinte, grupuri de cuvinte etc.) A exprima prin viu grai ; a rosti1 (I D. a scoate (VI 4), a vorbi, a zice, (popular) a cu-vinta, a glăsui, a grăi, (învechit) a glăsi, a slobozi (V 5), a vorovi. Audzi sutaşul şi se apropie călră miiaşu de spuse, grăi: vedzi ce veri se faci. cod. vor.2 22v/8. Se grăiiu, spus aşa : cestu gintu fiilor tăi cui me svă-tuiiu. psalt. 144. Iară după scirbe şi triste ce-i întrista şi oscîrbi cu aceale cuvinte ce le spuse ucenicilor .. . şi o mîngîiare deade lor. coresi, ev. 89. Şi să spu-niu în urechile ficiorilor tăi... de cîte ori i-am zdrobit pre eghipteani. po 209/5. Ai tu mărturii să pui de faţi pentru aceste cuvinte ce-m spusaş tu mie? (a. 1773). gcr ii, 97/34. Să le dea închinăciuni, Să le spuie la minciuni (a. 1825). id. ib. 248/2. Eu nu spui laude; ci ceea ce simţ. genilie, g. IV/11. Iaste-m mie tată? Iară mumă-sâ aşa spusă : că-ţi iaste tată. alexandria, 13/24. Spunefi-mi, mă rog, îndată, De vă place vreo fata: alecsandri, t. i, 167. Ce frumosu-i! ş-ctşa spune prostii, îmi place ş-aşa. eminescu, p. l. 68. Balan să-ţi aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbeşti desluşit. creangă, p. 151. Femeile ştiu să spună o mie şi o sută de nimicuri, caragiale, o. 1, 231. Noi nu ne-am spus-o, dar vezi biné Câ ne iubim, vlahuţă, s. a. i, 69. Nimeni nu-l auzise spunînd un cuvînt de ocară. anghel — losif, c. l. 178. N-am auzit ce-am auzit... — Să mai spui o dată? delavrancea, o. ii, 87. Cu tonul cu care spui lucruri fără însemnătate, brătescu-voineşti, p. 18. închipui semnul crucii în cei patru păreţi, spunînd formula de pecetluire a gropii, agîrbiceanu, s, 132. Nu ne spusesem nici o vorbă de iubire. ibrăileanu, a. 53, cf. resmeriţă, d. Din ce spunea, cu un glas tărăgănat şi surd, se desprindea cu amărăciune o adîncă silă. m. i. caragiale, c. 11, cf. cade. Nu-ţi cer să->mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alţii. minulescu, vers. 84. Da mîna cu dînsul şi-i spunea vorbe politicoase■ i. botez, b. i, 1.2. O ia pe mama de braţ şi spune pe un ton obişnuit, ca şi cînd nu s-ar fi înlîmplat nimic : — Să mergem, sahia, n. 54. Spun. 11458 SPUNE - 1449 - SPUNE bün rămas acestor odihnitoare stele, lesnea, vers. 124. Cele mai simple vorbe spuse de Vania dădeau impresia că le smulge dintr-o substanţă limitată, teodoreanu, m. iii, 40. Glasul simte că răguşeşte, deşi nu spune nimic. id. m. u. 246. Spusei să sint trudit şi m-a prins răceala, voiculescu, p. i, 88. Ţineam să vă mai spui ceva, zise vizitatorul, arghezi, p. t. 154. „Mă iubeşti?“ ■ ■ ■ Cugetă bine ce spui. călinescu, l. l. 103. „Mi-aşa de dor de tine!“ Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic. blaga, poezii, 36. Spuse fraza din urmă la intimplare, mai mult ca să-şi ascundă gindul. camil petrescu, 0. ii, 116. 11 im başa voi să- deschidă gura şi să spună ce avea de spus. stancu, ş. 10. Mi-am adus aminte ... de rugăciunile pe care le spuneau primele seminţii de oameni, bogza, a. î. 128. El vorbe dulci îi spune, Că vrea să se cunune, paraschivéscu, c. ţ. 112. Spuse cu voce tăioasă: Este adevărat, pas, l. i, 245. Îmi vine... să spun toate tîmpeniile din lumç. H. lovi-nescu, T. 6. Ştia că una era s-o spună, şi alia s-o poată împlini, tudoban, p. 120, cf. dl. Dacă vrei să le nenoroceşti, mărită-te cu el, spuse tatăl, pbeda, r. 9. li auzea vorbind ca de departe şi nu-l interesa ce spun. t. popovrci, se. 246, cf. dm. Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să iac. labiş, p. 38. De cele mai multe ori Brăncuşi spunea numai „coloana", fără vreun adjectiv. v. bom. decembrie 1964, 154. „Să ne iubim cit sintem încă maturi“ Spuneam, vulpescu, p. 33. Omul tău. . . spune snoave epileptice la fiecare colţ de stradă. contemp. 1969, nr. 1 178, 1/6, cf. m. d. enc., dex. Gura mea toute le spune, jabnîk — bîrseanu, d. 357. Cucuie cu peană sură, Spusu-ţ-am gură cu gură: Nu-mi cînta din curmătură, reteganul, tb. 93. Vine şi bărbatul beat, mînîncă suduind şi spunind cîte şi mai multe. şez. i, 263. Ii spui şi el face urechea toacă. ib. ii, 74. Omu îsta-i spusă: — Nu ne cutedzăm a ne apropia acu. folc. olt. — munt. i, 234. Ia dă-te, fetiţe, jos să spun ceva. o. bîrlea, a. p. ii, 8. Spus-am verde şi-o lalea, Sărmana, inima mea. folc. mold. i, 105. Ce spui la ureche în pădure se aude. zanne, p. ii, 457. Eu spuii, cu aud, se zice cînd cel căruia te adresezi se face că nu te-aude sau că nu-l interesează ce-i comunici. Cf. id. ib. 539. Cine spune multe face puţine. id. ib. 742. Muierea multe spune, B&rbatu la dos le pune. id. ib. iv, 263. Parcă-i spune dracul la ureche, se zice despre cineva care tot timpul se glndeşte numai la fapte rele. id. ib. vi, 598. <> (Prin analogie) Spunea mielului odată Maica oaia: Fătul meu! Eu sint foarte întristată Cugetînd la traiul tău. asachi, f. 39/1. Deci dar, omule,.. . Intru tine strigă toate şi spun că cu nimereală Ţ-αιι dat Dumnezeu lăcaşul pe a sferei rotunzeală. conachi, p. 261. Nu se putu ţine de a nu încerca ce putere va avea asupra ogarului vorbele ce li le spusese şarpele, ispirescu, ap. gcr ii, 355/1. Să stau, cîntînd din bucium... Pe ctnd apele la vale, vorba lor şi-o spun încet, macedonski, o. i, 71. Apa-ii izvoare, murmură Şi spune, tot spune din gură, Tot spune mereu, coşbuc, p. ii, 20. Bondarul mi-a spus, sfîrîind pe nas, că e supărat pe furnici. vlasiu, a. p. 8. Ea că mi-şi vedea, Ea că mi-auzea Un cuc ce cînta Şi jalea-şi spunea, balade, i, 304. -v* Expr. Una spunem, başca ne-nţelegem v. başca. Ce să spun..., formulă prin care se exprimă dezacordul sau rezerva faţă de un lucru sau faţă de cele relatate de interlocutor. Ce să spui,... ai dat o lovitură cum nu s-a mai pomenit, a. m. zamfirescu, sf. m. n. 1, 122. Nu mal spune ! sau ce spui ! formulă prin care se exprimă mirarea, îndoiala, neîncrederea sau rezerva faţă de cele spuse de cineva. Cam de cîţi ani ii fi tu? — Ia poale să am vreo treisprezece ani. — Ce spui tu, măi? creangX., p. 148, cf. cade. Că n-o fi iscălit căpitanul... — Era chiar el, cu mîna lui! — Nu mai spune! tudoran, p. 147, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (Complementul indică sunete, silabe, cuvinte) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a articula, a pronunţa (1), a scoate (VI 4), a vorbi, a zice, (regional) a bleşti. Ortoepia e învăţătura de a spune fieşle- carea literă după sunetul său. şincaî, ap. cp 316. -i> Refl. pas. După cit ştiu, pretutindeni în Moldovă se spune „ciuşmea“. iordan, t. 550, în limba populară se spune şi „fiereca (t)“. L. rom. 1967, 250. Atunci cînd spunem revoluţie trebuie să ne gindim în mod necesar la antiteza sa: contrarevoluţia, ralea, s. t. iii, 57. ^ A da nn răspuns la o întrebare sau la unele cuvinte adresate de cineva; a replica, â răspunde (1). La aceste întrebări sint foarte multe de spus. m 1968, nr. 6, 11. îi spun napoi. alr ii/i h 26/316, cf. ib. 426. N-o mai avut ci să mai spuie împăratu. o. bîblea, a. p.i, 205. <> E x p r. (Familiar) Mal spune ceva! se zice atunci cînd cineva consideră că cele relatate de el sau de altcineva nil pot fi răsturnate de nici un argument. Poftim, acum încearcă de mai spune ceva ! c. petrescu, î. i, 14. + A reda cu voce tare (din1 memorie) un text (in versuri); .a declama, a recita, a zice, (rar) a debita, (popular) a cuvînta, (învechit, rar) a recitălui* Le spunea din svinta scriptură şi învăţa pri toţi (a, 1650—1675). gcr i, 193/7. Veneau. .. pe o scenă improvizată, ca să spuie gium-buşuri. iobga, c. 1. 1, 186. Acolo se adună cîrdul întreg şi încearcă colindele ce vor fi spuse sau zise la Crăciun. pamfile, cr. 36. în Paris, un poet e plătii cu cinci sute de lei... pe seară şi e cu osebire măgulit de stăpîna casei şi de ai ei, numai ca să consimtă să-şi spună versurile, macedonski, în plr ii, 251, cf. res-meriţa, D., cade. Mi-a cerut să-i spun versuri de compoziţie proprie, nu de mult publicate, sadoveanu, o. xix, 297, cf. di,, dm. Un fecior zdrenţăros... spune oraţia, vulpescu, p. 131, cf. m. d. enc., dex. + (Folosit şi absol.) (învechit) A citi. Eram capabil să spun pe carie cit oricare anagnost de răpede. negruzzi, s. i, 11, cf. dl, dm. + (Cu prenumele în dativ) A-şi vorbi sieşi; p. e x t. a gîndj. Ce fel? să ascult eu singur spuindu-mi flacăra sa! heliade, o. i, 431. Aci a fost o casă, îţi vei spune, anghel, pb. 12. Fără voie îşi spuneau în gînd : — No. le ! c. petrescu, î. i, 72. Zadarnic îmi spuneam eu că trebuie să fiu mulţumit, sufletul meu lăcrima, vlasiu, d. 344. Fu o clipă ispitit să se lase prins in discuţia despre revoluţie, dar îşi spuse că nu e cuminte, camil petrescu, o. h, 86. îşi spunea că va trebui mult timp pînă să se obişnuiască cu mentalitatea încîlcită a celor „de acasă“. t. popovici, se, 95. 3. (Folosit şi absol.) (Complementul indică glri-duri, idei, judecăţi sau opinii, ştiri etc.) A aduce la cunoştinţă sau a face cunoscut prin cuvinte; a arăta, a comunica, a enunţa, a exprima, a expune, a formula, a indica, a împărtăşi, a prezenta (2), a relata, a revela (1), a servi, a transmite (2), a zice, (învechit şi regional) a porunci (2), (învechit) a parastisi (1). V. reda (2). Spunre-voiu numeale tău fraţilor miei. psalt. hur. 17v/19. Aceea sptiiu voauo fraţii mei preaiubiţi (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 424/12. Mearse Gr/ia[n]<7[he]/ Gavril în cetatea Nazo{re]tolui de spuse ceii feate preacurate că va naşte i?[risto]s (a. 1550— 1600). gcr i, 9/2. Şi încă şi alte miilte mari darurile Iu Dumnezeu, ce nu e puteqre de-a spunerea, coresi, ev. 4. Şi mearseră în pămîntul Canaanului cătră tatăl lor, cătră Iacov — şi soliia spuseră lui. palia (1581), 191/18. Ţipetele de-a nu lé putearèa spune aturici vor prinde a fîpa din mu[n]cii sufletul cătră trup. cot), tod. 224. Mulţi se-au nevoit de au scris ani şi i-au chibzuit să spuie adevăr, moxa, ap. gcr i, 57/6. Crez, spiisu-ţ-am ţie că din pămînt eşti şi iară în pămint veri mearge (a. 1600 — 1625). gcr i, 65/5. Nemărui să nu spuneţi ct-aţi văzut. n. test. (1648), 22r/32. Găsi un sfetnic înţelept care îi spuse toate obiceiurile acelor cetăţeni. neagoe, înv. 185/15. De acia ieşim Ici o zăgodie ierboasă cii pajişte frumoasă, de nu-i poci spune de frîm-seaţe. dosoftei, v. s. octombrie, 46/32. Spun dascălii besearecii cum sf[i]nţii întru -D[u]m7i[e]zeu ca Intr-o oglindă văd pre noi şi toate trebile noastre. CttEiA ÎN. 4v/6. Spune-m pre carele au iubit sufletul mieu. biblia (1688), [prefaţă] 6/27. Dar el... că este agiunsu cu moscalii nu spune, neculce, l. 211. îi spus pre- 11458 SPUNE — 1450 - SPUNE cum din locurile marginii Etiopiii sini. cantemir, ist. 132. Acolo, cum spunea, era Sobelschi craiul leşăş; (începutul sec. XVIII), mag. ist.-ii. 12/16. Întreabă pre părintele Nisis să-fi spuie acele capele ce zic. an-tim, p. XXVI. Şi Preda... sponi de acea moşie a giu-pănului Buda Ianăş că e a dumnealui (a. 1722). iorga, s. d. xii, 220. Caută de vezi ce spune, ca să nu cazi supt blestem (a. 1747). id. ib. xm, 70.. Nu sînt în stare aceaia ce au învăţat a o pune la lucrare sau a o spune şi a o împărtăşi altora, carte treb. i, 114/11. Pentru icoanele cele mari ce mi-au spus dumneal[\ii]. . . preţul (a. J789). iorga, c. i. iii, 2-38. Te rog ca să-mi spui in ce'stă la deosebire de .aceşti doaâ feliuri de pricini. amfilohie, g. f. 3v/3. Ei nu înţeleaseră limba lui, ci căutară dragoman şi le spuse ce zice solul, alexandria (1794), 56/1. Nu-ţi-au' spus că au bătut pe un Ion is-prăvnicelu (a. 1802). bul. com. ist: iii, 103. . Deci, cum spusem mai sus, oastea cea grea a goţilor era dincolo de Dunăre, maior, ist. 25/17. Deci, precum spun cărţile doreşti, De şapte ori într-o săptămînă S-au bătut voinicii ţigăneşti, budai-deleanu, ■ Ţ. 337. Nu pot spune ce am pătimit şi suferit acolo, ţichindeal, f. 464/6. El se pierde dacă nu goneşte linguşirea şi dacă nu iubeşte decît numai pre aceia carii ii spun adevărul. pleşoianu, τ. i, 96/3. Cînd vă veţi '"steni, să-mi spuneţi. drăghici, r. 83/26. lljură... să-i spuie pricina întristării ce avea mai înainte, gorjan, h. i, 5/34. Vînturile şi locurile sînt şi şă arată din oarecare parte .a orizonului, de aceea au diferite numiri spre a să putea spune dincotro vin şi se arată, genilie, g. 98/27. Intr-acest chip ieşit din simţiri alerga acasă la familie ca să-ş spuie veselia de care era înşelat, buznea, p. v. 161/6. Ne-aţi zis noauă prin .sînta voastră scrisoare să vă spunem ce cerem de la biserica romană, mag. ist. i, 54/14. Muritorule,. . . A flă şi spune ce este într-.a soarelui jertfelnic ! conachi; p. 275. Cată să spunem că subt clima noastră resultatele acestei industrii nu se iior potrivi niciodată cu acelea ce dobîndesc în Noua-Zelanda. brezoianu, a. 428/16. După Dionisius Ali-carnassiu, cenienii fură tractaţi cu mai multă umanitate după cît nu spune Plutarh. aristia, plut. XLI/20. Şi ce spune în cartea asta? negruzzi, s. i, 223. Vezi, astea nu ni le spun în gazetele dumnealor! ghiça, c. e. ii, '347. Şi cine îmi va spune Ce o să aducă zioa şi anul viitor? alexandrescu, m. 3. Dacă voieşti să spui adevărul, eşti -mai frumoasă decît Afrodita din mitologie, filimon, o. i, 141. Dulce înger de blîndeţe. . . Ah ! şoptcşte-i al meu nume, Spune-i dorul meu cumplit! alecsandri, p. i, 142. Nu face bine cînd ,spune neadevăruri, maiorescu, critice, 130. Va fi cu neputinţă să spunem în care regiune începe şi în care se afirşeşle formarea unei specii, conta, o. f. 318. Mul-ţumeşte-te, zic, să-ţi spui aci numai în ce chip, cum şi ce fel imaginaţiunea, .sufletul şi mintea mea au putut aievea sărşi însuşească plăcerile şi farmecul artei pe care tu.. . o predai astăzi cititorilor români, odobescu, s, iii, 13, E uşor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune., eminescu, o. i, 226. Am văzut eu, moşule, feliu-rite pietre scumpe, dar ca aceste, drept jsă-/i spun, n-am văzut. ' .CREANGA^, p. 217. Spune-i multă sănătate şi că doresc mult.să-l revăz. caragiale, o. vii, 4. Gheonoaia ... rugă pe F0-Frumos să-şi aleagă de soţie pe una din cde trei fete ce avea, .. ■ el însă nu voi, ci îi spuse curat ce căuta, ispirescu, l. 5. Nu mai vorbeam. Çe puteam să -ne mai spunem ! vlahuţă, s. a. ii, 198. Ne ad.ucem aminte ce lupte am avut de susţinut cu unii .dintre ai noştri, care ne spuneau că chestiunile politice vor speria şitvor dezgusta pe meseriaşi, bacalbaşa, s, A. I, 273. Cum am scăpat şi eu cu zile, Nici aş putea sărţi spun, copile, .iosif, patr. 6. Ce-ţi spuneam eu. . . Un’ să se sărute? delavrancea, o. ii, 329. De mai multe Ori îrpi spusese prietenul că el are somnul la poruncă. br:ătescu-voineşti, p. 19. El îşi spunea convingerea la toată lumea, agîrbiceanu, a. 406. N-aş putea, în adevăr, spune cu cile picioare eram deasupra norilor, hogaş, dr. i, 50. Hcrodot. . . ne spune un lucru extraordinar, pârvan, g. 232. Cînd vorbeşte, totdeauna parcă ar mai avea ceva de spus. ibrăileanu, a." 41. Caragea însuşi observase aceasta şi o spune într-un hrisov din ISI7.bul. com. ist. iii, 49, cf. resmeriţă, d. Mă simt dator s-o spun iajăşi, degradarea nu-l înfierase o singură clipă. m. i. caragiale, c. 51, cf. cade. Şi violetele apusuri ce tristc-ţi par cînd n-ai cui spune Ce-nfiorări plutesc în zare. minulescu, vers. 59. A-vca, Oare, Caragiale, în dosul ochelarilor, vreun gînd pe care nu voia să-l spună prea pe şleau? galaction, a. 202. Te rog să-l vezi şi să-ţi spui o părere, c. petrescu, o. p. ii, 65. Dacă are ceva de spus, să nu le facă ascultătorilor capul calendar cu baliverne de pc timpul malacovului. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 306. Nu îndrăznea să-i spuie că e copilul lui. cocea, s. ii, 59. Şi, cum îţi spui, te duci şi ceri să-ţi dea mnealui ce are acolo, popa, v. 148. Lumea era cu totul altfel. Greu de spus cum anume, vlasiu, a. p. 7. Doctorul a. spus mamei să-i întărească pe cei mici, făcîndu-le băi de frunză de nuc. teodoreanu, c. b. 159.- Spuneţi limpede, ce vreţi? voiculescu, p. i, 16.5. Mai sînt şi alte probleme, care privesc pătura conducătoare. Sint destule de spus şi despre acelea, sadoveanu, o. xx, 94, cf. scriban, d. Sa zici iute ce-ai să-mi.spui. i. barbu, j. s. 143. Macedonski vrea să ne spună că norii aveau forme omeneşti, vianu, a. p. 252. Trebuie să o spunem...· frumuseţea e o particularitate, arghezi, b. 83. Spune-mi rudele diunilale... mai apropiate. călinescu, s. 19. Lucrurile acestea trebuiesc spuse şi repetate la fiecare pas. blaga, z. 325. Veneau... să-i spună ce-i doare, camil petrescu, o. ii, 97. îl apasă un gînd şi. . . vrea, în sfîrşit, să-l spună, stancu, d. 485. Cine-ar fi-ndrăznit să-ţi spuie Focul inimioarei lui? paraschivescu, c. ţ. 20. Scrisese o dimineaţă întreagă şi, totuşi, se părea că n-a spus tot ceea ce ar fi trebuit să spună. v. rom. aprilie 1955, 149. Nu spun unde merg, nu' spun cum mă cheamă, beniuc, v. 13. Nu mai avea nimic de spus. vinea, l. i, 32, cf. dl. Ce vrei să spui? h. lovinescu, t. 6. Cine ţi-a spus că-i toamnă, cine ţi-a spus? isanos, p. 188. Spune ce ai de spus, urmă Gavrilă. τ. popovici, se. 242, cf. dl-Ţi-am spus-o şi *:-o mai spun: să fii slăpîn pe tine. lăngrănjan, c. ii, 50. Vulturul — ţi-am spus-o şi înainte de moarte — nu-mi place, vulpescu, p. 54. Spuneam că fonologia s-a născut în 1928. l. rom. 1967, 292. Spune că mai întîi să slrîngem secara de pe moşie şi grîul. bănulescu, i. 112. Spuneam că spectacolul a pus sarcini dificile interpreţilor, τ mai 1968, 45. Ce-aveau a-şi spune, nimeni nu putea a -grăi. flacăra, 1969, nr. 5, 26, cf. m. d. enc., dex. Spune, mîn-dră, cc ţi-i gîndu, De ţi-i faţa ca pămîntul? jabnîk — BÎRSEANU, d. 240. Vino mine, babo, că voi şti ce-ţi spune dacă oi vorbi cu ea! mera, L'.< b. 12, cf. .alr ii 2 089, 3 099, 3 195, 3 248, alr sn v- h 1 393, h 1 633, 1 751. Spusu-ţi-am fie, ţ-am spus Că la mîndr'a nu-i de dus. balade, iii, 174. N-am durerea cui o spuâe. folc. qlt. — munt. i, 43. Atîta ştiu, atîta vă spui! bîrlea, a. P. i, 562.. Orbului degeaba îi spui Că s-a făcut ziuă.· zanne, p. ii, 652·. Multe spune românul la beţie. id. ib. in, 468. Spune-mi cu cine ie aduni, să-ţi spun ce fel de om eşti. id: ib. iv, 197. -v· (Prin analogie) Gindirea aceasta i-o spusese gînganiei o furnică. gîrleânu, l. 7. Pasărilc-n bătătură Cind ar sări ş-or ■juca, Ca cînd ne spun făr’ de gură Că timpul seva schimba, za-nne, p. i, 582. Pisica cind se va pune Cu spatele lîngă foc, Frig sau ninsoare ne spune Peste puţin sau pe loc.:. id. ib. 596. De să va pune'gradul Cancerului, să va afla zioa cea mai mare, din care scăzîndu-se 12, rămăşiţa spune clima orală- a acelui loc. genilie, g. 104/3. Mai mult decît limba mea va spune ist uric ce-l port de almice pe peptul meu. asachi, p. r. 22/23. Ai voi viitorimea să-ţi spuie ce zămisleşte. conachi, p. 261. Este treaba eşperiinfei să ne spuie daca prin canale ar folosi mai bine decît udările cu stropitoarea, brezoianu, a. 107/3. Acest sunet, acest nume valurile-l primesc, Unul altuia îi spune, alexandrescu, m. 15. Albă păsărică!. :. Ce durere, spune, Ce dor greu supune inimioara la? alecsandri, p. i, 11458 S-PUNE — 1451 - SPUNE 197Γυη roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii, eminescu, p. l. 23. Ruinile unei cetăţi romane le spuneau din ce vi fă slrălucilă-şi trag neamul, vlahuţă, s. a. ni, 211. Freamătul din ce în ce mai tare al frunzelor spunea c-o să plouă, bacal-başa, s. a. i, 150. Prin el sufletul omenesc cutează nu numai a simţi, dar a spune că simte. iorga, p. a. ii, 163. Iar codrii ce-nfrăţili cu noi îşi înfioară sinul Spun că din lacrimi e-mpletil Şi Oltul, biet, bătrinul. goga, poezji, 9. Un miros trist de roze ce mor. . . Pătrunde pretutindeni, parc-ar voi să spuie Că se petrece-o taină în vechile palate, anghel, î. o. 47. Scriitorul... să simtă ce a izvorît din sufletul lui, ce ne spune o doină, un basm, o legenda, densusianu, Sn plr ii, 96. Apoi asia spun şi legile noastre, rebreanu, p. s. 40. Să-mi deştepţi din piatră chipul Sfinxului, Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept, minu-lescu, vers. 27. Sigur că. . . ţine [oglinda] apcunsă în ,altă cameră sau intr-un sertar, să-i spună numai lui adevărul, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 138. Copilele au crezul pe tatăl lor, fără ca numele să le spuie cine ştie ce. teodoreanu, m. u. 71. Ochii lor spuneau med mult decîl cuvintele, bart, e. 51. Ambele .sufixe ne spun de unde provin oamenii din sat. iordan, t. 159. Ureçhea subtilă a lui Gheorghidiu prinde acum intonaţii care vor să spună, desigur mai mult dccît ceea ce un ascultător indiferent ar fi pulul priccpe. vianu, a., p. 385. Datoria condeiului nu e numaidecîl să lot înşire şi să spuie, ci să şi sugere. arghezi, b. 6. Instinctul ii spunea că problema copiilor nu e dintre cele mai uşoare, caxinescu, b. i. 176. N-avea să-mi spună Nimic pămînlul? blaga, poezii, 6. Din casă, străbătu bătaia pendulului spunîncl ceasurile, c. petrescu, a. r. 179. Spune, inimă, de ştii, Leac ales pentru candrii. PARAscHivEScUj c. ţ. 39. Spune, inimioară, spune Ce durere le răpune, pas, l. i, 208. El cere de.la critică să-i spuie categoric ce este şi ce nu este poezia, constantinescu, s. iii, 18. Privirea lui Ţwlea nu-i spuse insă nimic bun secretarului, preda, d. 188. Fiecare cot al pămîntului, fiecare movilă îi spunea ceva. T. popovici, se. 282. Ce se petrecea în lume, 'Cite -se mai petrecură, Numai veşnica natură N-avea cum să-ţi poată spune, horea, p, 73. Urîtul vine la mine Şi îmi lot spune cu bine: Hai, puicuţă, şi te schimbă Şi te cată în oglindă, şez. i, 12. Trandafir de pe cetate, Spune maichii sănătate, Că de mine n-are parte, bibicescu, p. p. 141. Şi visu-i spunea Că-n deşert lucra, balade, iii, 20. Limba, greşind, adevărul spune, zanne, p. ii, 224. -φ- Refl. Ghica Vodă s-au spus de unde esle de locul lui. neculce, l. 25. (F i g.) Suflet este cel vecinic slăpîn a toată suflarea, Care de se şi ascunde, dar a sa mare putere Se spune ochilor noştri prin loale de supt vedere, conachi, p. 272. O Refl. impers. Trebuie să se spuie că asprii cei noi. .. nu mai erau priviţi ca bani de argint, iorga, c. i. iii, 221. I s-a spus că mărturisirea o face sub jură-mînt, şi el nu putea jura pe anumite nume. agîrbi-ceanu, s. 30. Nu se va spune niciodată îndeajuns care este însemnătatea concepţiei despre lume. vianu, s. 5. Cu această primă treabă, se spune că vasul a fost pus pe cală. tudoran, p. 105. (F i g.) In numeroase documente din Ţara Românească se spune că la şedinţele sfatului domnesc... a participat şi mitropolitul ţării. STOICESCU, s. d. 84. ·{’ Exp r. A-i spune (cuiva) ceva de la obraz v. o b r a z (1). A spune verde (,ln faţă sau în ochi) v. verde. (Popular) A spune de la îicaţî = a exprima cu multă participare şi cu amărăciune. Cf. zanne, p. ii, 157. A spune drept ca funia In sac = a minţi (1). id. ib. v, 302. A-i spune cuiva inima = a presimţi. Pesemne inima le spunea că spinul nu le este văr şi de aceea nu-l puteau mistui, creangă, o. 91. Mîine va veni! Ştiu eu, Că-mi spune inima! coş-buc, f. 159, cf. dl, dm, M. D. enc., dex. A-şi spune cu-vintul = a) a-şi exprima părerea în legătură cu ceva. Porţile acestei reviste stau, ca întotdeauna, larg deschise pentru loţi aceia cctre în numele unui principiu au să-şi spuie cuvinhil: în plr ii, 381; b) a-şi arăta efectele; a avea un anumit rezultat. Ţi-i teamă ca limba să nu mi-o dezleg, Cînd vinul şi-o spune cuvin-lul? lesnea, vers, 235. A-i spune (cuiva) una şi bună■= ari comunica cuiva ceva interesant, surprinzător, la să-ţi spun eu una şi bună: . . . Trebuie să ştii că dumnealui e lunalec. hogaş, dh. i, 121. A-i spune (cuiva) una = a se exprima dezagreabil faţă de cineva. Vezi! de-aceea, mătrăguna A-nvăţat un brusture Să le. spuie-n fală una .Care să le usture! topîrceanu, o. a. i,. 37. A spune din (sau de la) inimă = a exprima cu multă sinceritate.. Spune-mi., bade, din inimă, Bagă-mi mai-că-ta vreo vină? jarnîk — bîrseanu, d. 271. + (învechit) A propovădui (1). A spunre în Sion numele lui jD[u]znJi[e]. enc., dex. 6. (Complementul indică ginduri, sentimente, intenţii, bunuri etc. ascunse sau fapte, întimplări, situaţii etc. la care a luat parte sau pe care le-a văzut, le ştie etc.) A face cunoscut sau a arăta prin cuvinte, deschis, direct (şi fără să omită, să ascundă sau să modifice ceva); a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăşi, a mărturisi (5), a revela (1), a zice, (învechit şi popular) a dezveli, (popular) a cuvinta, (învechit) a mărturi (3), a propovădui (3), (regional) a de veghea. Veriia ispovediîndu-şi spu-indu lucrurele sale. cod. vor.2 3v/8. Fărălegile meale eu spuniu şi grijescu-me de păcatele meale. psalt. 73. De-aciia i socotea că vor putea acoperi şi a ţinea ciu-desa ca nemumiia să nit spuie. çoresi, ev. 532. Oricine va ascunde şi va tăcea 'liciderea şi moartea tătăne-său... dirept aceaia să i să dea strînsoare să spuie. prav. 100. Ei îi şpusără taina că îmblă de cearcă pre Foca să-l umoară. dosoftei, v. s. septembrie ,25/6. îi purta tot legaţi pre uliţe bătîndu-i să-şi spunie banii. n. cos-tin, ap. hem 2 423. Slujnicele din casă le batea să spuie banii şi odoare şi haine mistuite, neculce, ap. hem 1 823. Şi l-au ţinut şi acolo cîtva, îngrozindu-1 totdeauna că-i vor da munci ca să-şi spuie averea. axinte ùricariul, let. ii, 180/5. Mearseră la i.gu-menul, cerşind cu poftă să le spuie pre fi.iul lor. mi-neiul (1776), 57vl/36. Tu ce spui vesel, sus pe movilă, La cornul Urnii tainicu-ţi gînd. alecsandri, p. i, 24. Misterios, fără Să spuie cuiva secretul numelui lui, el şedea în casa preotului bătrîn. eminescu, p. l. 30. In inima ei parcă se petrecea nu ştiu ce... poate vreun dor ascuns care nu-i venea a-l spune, creangă, p. 276. O trudea vreo taină şi-ar fi vrut s-o spuie. coş-buc, p. i, 245. De ce dorurile mele Spusu-le-ai la stele? goga, poezii, 53. Nimănui n-am spus taina pe care vreau să ţi-o spui ţie acuma, brătescu-voineşti, p. 140. Se opri, roşie-foc, parcă i-ar fi spus o taină grozavă. rebreanu, p. s. 199, cf. cade. Taina nimeni nu-i să-i spuie. voiculescu, p. i, 112. Trebuie să ne spui numaidecîl unde se întîtnesc din nou şefii complotiştilor. camil petrescu, o. ii, 125, cf. dl. îl bătuseră şi îl chinuiseră eîteva zile, să spună numele celor care îl trimiseseră, preda, r. 248, cf. dm, m. d. enc., dex. De m-ăi pune P-un cărbune, Pe iubitu-mi nu l-oi spune, teodorescu, p. p. 308. Toi suspină-fy preoteasă C-a bătut-o preotu Să-şi spună ibovnicii jar-nîk — bîrseanu, d. 10, Să-şi pună la gură lăcat, ■ Să nu mă mai spună în sat, Că pe tine te-am fermecat. bibicescu, p. p. 66, cf. alr i 343, alr sn vi h 1 816. Te fac ieu să spui ce-i cu mînzu. o. bîrlea, a. p. ii, 551. Copil de suflet să-nu iei, Taina să n-o spui ne-vestii, Şi prietin de masă să nu ai. zanne, p. ii, 85. ■φ F i g. Gură, tu ! învaţă minte, nu mă spune nimă-rui. eminescu, o. i, 80. Pădure, mîndră pădure, Fii tu bună, nu ma spuAe C-am varat o vară-n UiAe. folc. olt. — munt. i, 26. Te spune nasul Că-ţi place vinarsul. zanne, p. iv, 190. -φ Refl. Doamne, ce iaste omul că spusu-te-ai lui? coresi, ps. 389/9. Cum şi singur s-au spus că vor vedea fiiul omenesc viind la giudeţ. varlaam, c. 22. Şi de-aciea să spusă cătră dînşii: Eu stiit acela Foca carele cercaţ voi. dosoftei, v. s. septembrie 25Γ/8. ^ P. ext. (învechit, popular şi familiar; complementul indică oameni) A pîrî (5). Un lată sau feciorii lui... de vor avea dentru dănşi vreunul să fie .fur şi de-l vor acoperi şi nu-l vor spune ..., nu să vor certa în loc de furi. prav. 39. Vine nenea Iancu şi ăsta, cum mă cunoaşte, o să mă spuie, o să mă puie faţă ! caragiale, o. vi, 212, cf. cade. Domnule, pari un om bun / Nu mă spune la nimeni, tudoran, p. 81, cf. dl. Mă ameninţa că o să mă spună tatei. preda, i. 17, cf. dm, m. d. enc., dex. Am să te spui la tata! teodorescu, p. p. 121. Copiliţă, nu mă spune, 11458 SPUNE 1454 - SPUNERE Că puiul la loc l-oi piine ! jarnîk ^ bîrseanu, d. 378. Gindeşte-te că eu ţi-am vrut binele, şU să nu mă spui la Vizor, craiul şerpilor.. .i,căci atonei e capăt. dt> mine. ii.exega.nul, p. n, 43. Ne-am iubii, bade', pe-as-cuns, Cine ne-o văzut ne-o spus. doine, 104. Vecina-i duşmancă mare;.. . .· nu domnişorul m-o prins, Măicuţei mele m-o spus., şez. iii, 61.. Mama mă spuse la tată■ hodoş, p. P. 71, Gazdq-m iestă-n Valea-Ra Şt mirO bate pglera, Şt mi-o bate de trei zile Ca să mă spuie pă mine. vîrcol, v. 24. + Re.fl. (învechit) A se spovedi (1). Scula-voiu de demăreafă, spunxe-mea-uoiu ţie întru oamiri, Doamne, psalt. iiuit. 48r/7. Păcatul rostului lor şi cuvtnM usnelçr lor... şi de blăstemi şi inenciuri spuru-se. psalt. 113. Păsaţi, spuneţi-vă ptenlilor. coresi, ap. gcr i, 26/35. 7. (Folosit şi abşol.) A pune (cuiva) un nume sau a da (cuiva) o denumire, un titlu, un calificativ ori a i se adresa cuiva cu un nume, o denumire,,un titlu, un calificativ, a boteza, ş ch e m a, a d e-numi, a intitula, a numi1 (1), (Învechit şi regional) a număra2 (1), (Inyechiţ) a grăi, a n o m i n a, a numeri, a pijmeni (,8), îi titlu i ; spep. a da (cuivM, M. D. ENC., DEX. <0> R e f 1. r e ci p r· Atît in Moldova, cît şi în Ţara Romăneqscă, în relaţiile dintre ei, marii dregători îşi spun „frate" sau „frate de boierie". stoicescu, s. d. 73. ·γ· B e f 1. impers. Şi zise: „Du-te de te spală în fintîna Si-luamului (ce sc .spune tremesj". coresi, ev. 165. E prin părţile noastre, sub munte, o misterioasă pasăre de noapte, i se spune „lipitoare". voiculescu, p. ii, 304. Pe atunci i.se sppnea „bătrin" unui om de cincizeci de ani, chiar, neîmpliniţi, tudoran, p. 46. Dregători mărunţi... cărora li s-a spus ,,slujitori“ după ce această noţiune şi-a pierdui înţelesul iniţial, stoicescu, c. s.. 11. Cînd un om nu se ţine de cuvlnt i se spune: mincinosule! scînteia., 1969, nr. 8 192.. On meşter — care i să spune „Mcircu Arniănaş“. o. bîr-lea, a. p. i, 218. <£- Expr. A spune hicrurilor pe nume = -a .şe exprima direct, fără menajamente; a re.cunoaşte (2). Ça să spunem lucrurilor pe nume : nu neram îngrijit de soarta^, actorului, de film- cinema,, 1968, nr. 6, 10. A(-i) spune (cuiva) pe nume v. n ume (I 1). Să nu-mi mai spui .(sau spuneţi, spună).. formulă ,prin care cineva înţăreşte adevărul celor afirmate de. el şau prin care eiijeva se angajează şă înfăptuiască ceva. Dă-mi.mie sarcina qsta şi, dacă nu a.fl)j, ş.ă nu-mi spuneţi Jlie. Barbu/ preda, d. 111. Dacă nu te fac,eu şă-ţi iasă prisosul pe nqs, să nu-mi spui mic Anghel! id. ib, 135. Să mj^tni (mai) spui pe. nume ((lată. . ,) v. nume (I .1). 8. Fi g. (Folosit şi ,a bso l·) (Livresp) A cînţa. Auiţ. doina spusă ,din frunză, delavrancşa,· o. ii, 260. Sub fagi, la umbră deasă, spune-n fluier un păstor. pillât, P. 152, cf, dl. Ştii că mi-i teamă oricînd şă Irczcşc singur cînţarea ce doarme în mine, Cîntecul ăsta să-l spunem în doi. labiş, p. 36.4, cf. dm. Cîntecul ciuΛ dat, care nu semăna cù nici un cînlec ştiut şi spuş vreodată, .nu se mai isprăvea, barbu, g, 39Q, cf. m. d. enc., DEX, ........... .— Prez., ind.; spun şi (învechit şi· popular) spui.,. pers, 4, ■ (regional), accentuat şi &punêm (alr i/i h 107, alrm i/i. li 14.6, alr sn vu h 1, 941), pers. 5 (regional) accentuat şi spuneţ (alr i 2 105, alb sn vii h 1 941), pers. 6 şi (regional) spâne (alr i/i h 107, alb sn vii h 1 941/886; perf s.: pers. 1 şi (învechit) spuş, 'spuşu, (regional) spunsei (frîncu — candrea, m. 77), spusai (alr sn vu h 1 988/886, alem sn iv h 1 542/8.86), spuşei (alr sn vii h 1 988, alem sn iv h 1 542), pers. 2 spusaş (alr sn vii h 1 988/886, alrm sn iv h 1 542/886), spuşeşi (alr sn vii h 1 988, alrm sn jv h 1 542), pers. 3, 6 şi (regional) spuseră, (alb sn vu h 1 989, alrm sn iv Ii 1 543), pers. 4 şi (în-vechit şi regional) s.pusem (regional, accen tua t şi spâ-ser.ăm, alrsn 'vii li 1 S90/784, alrm sn iv h 1 >544/784), spusém (alr sn vii h 1 990, alrm sn iv h 1 544, accentuat şi. spiisem (alb sn vii h 1 990, alem sn iv h 1.544),. spuserăiii (alr sn vii h 1 990, alrm sn iv h 1 544), pers. 5 şi (regional) spuseţi (alr sn vii h 1 990, alrm sn iv h 1 544; accentuat şi spiiseţi, alr sn vii h 1 9.90/183, alem sn m h 1 544/182), spusârăţ ( alb sn vu h 1 990 ; accentuat şi sptlserăţ, ib. h 1 990/95) ; conjunct.: pers. 1 şi (învechit şi popular.) să spui, pers., .3 şi (învechit) să spune, pers. 3, 6 şi să spuie; ger..: şi (regional) spunîu (alr sn vii h 2 151, alem sn iv Ii 1 650), (învechit şi popular) spuind, (învechit) spunindu (dhlr ii, 238), (regional) spuinl (alr sn vii h 2 151/537, alrm sn iv h 1 650/537), spuiu (alr sn vii h 2 151, alrm sn iv h 1 650) ; part. : şi (regional) spuns (fb'Încu — candrea, m. 77). — Şi: (învechit) spunea vb. II (dhlr ii, 214), spône vb. III. — Laţi exponere. SrUNE vb. II v. spune. SPUNÉNT subst. (Mat.; învechit) Exponent. Numărul care poartă un spunent se numeşte rădăcină. heliade, a. 11/28. Cătimea a este puterea întîi a ei însăşi şi spunenlul ei unimea. poenaru, e. a. 17/10. — Pl.: ? — După it. esponente. Sl’ÜNERE s. f. Acţiunea de a spune. 1. (Rar) Rostire (1). Cf. spune (2). Arătările . . . asupra greşalelor care el în spunere le rostea sau în cetanie făcusă. carte1 treb. ii, 14/3, cf. valian, v., polizu, pontbriant, d., ddrf. Despre spunerea şi însemnarea numerilor. şincai, î. 8/13, cf. resmeriţă, d., dl, dm, M. d. enc., dex,- + Declanşare. Cf. resmeriţă, d., dl, dm. Din acest punct de vedere, poezia devine o pură pregătire pentru spunere, românia lite-bară, 1969, nr. 8, 17/i, cf. m. d. enc., dex. + (învechit) Citire. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (învechit) Răspuns2 (1). Să .pui dezlegare plăcută gîndurilor noastre şi spunere întrebărilor noastre, varlaam — ioasaf, 74r/18. 2. Aducere la cunoştinţă prin cuvinte; arătare, comuhicarej enunţare, expunere, exprimare, formulare, indicare, împărtăşire, prezentare (2), relatare, servire, transmitere (2), zicere, (rar) revelare, spusă (3), (Învechit) porostişare. Cf. spune (3). Altuia de a·, spunerea de înţeles (a. 1618). gcb, i, 51/23. Ce cu toată mintea,. înţelepţia, arătarea, spunerea. şi în- . dreplarea a cuviosului întru ieromonaş chir Ignatie Petriţi (a. 1652). id. ib. 157/7. Cineva greşaşte împotriva adevărului şi înşală prin vicleaită spunere, carte treb. i, 178/18.. Un turc literat carele, după spunerea musulmanilor, au cetit coranul de 24 000 dé ori. asachi, l. 601/19, cf. resmeriţă, d., dl. A căzut în patima spunerii adevărului, preda, i. 104, cf. dm, m. d. enc., dex. ψ (învechit) Veste. Şi întru iadu fu de la _D[om]nui spunrere. cod. vor.2 69r/8. Cu cuviinţă i aduse spunerea . vindecarei. coresi, ev. 384. Iară împăratul deaca auzi ca aceastea, cu greu priimi aceaia. spunere (a. 1648). qcb i, 133/27. + (învechit) Propo-văduire (1) ; predică (2). Spunerea Iu Iacovu. cod. vorv.2, -54r/l. .Spunerea cuvintelor tale lumirează şi înţelepţeaz.ă ţirereii. psalt. sch. 263. Spunerea ce e călră galaţi,.tremeate[rz\ a sfanţului Iu ap[o]s[to]Z Pavel (a. 1569^-1575). gcr i, *15/9. Spunerea ce e călră 11461 SPUNTA — 1455 - SPURCA efeseani. coresi, l. 410/9. + (învechit) Prevestire. Scriptura din ceriu a £>[o]m[nu]/i./i nostru a lui Isus ■?/[ri]s[tos] au lăsatu' den ceriu la /7'[u]s[a]/[i]/nu cu-văntu şi spunerea cu frică mare. (a. 1550 — 1600). gcr I, 8/5. Preaobrajenia lui Hristos arătare era şi spunere venitului lai al doilea, coresi, ev. 75. + Proverb (1). Fiind mult ptnă la zioa am avui timp de prisos Ca să procilesc în minte mii de spuneri de folos, pann, s. i, 5/2. 3. (Rar) Afirmare; p. ext. pretenţie (2). Cf. spune (4). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (Astăzi rar) Povestire (1). Cf. spun e (5). Se nu adaugă-se fie scaunul fărălegiei ce face munci tn giceri (spunerea h). psalt. sch. 197. Spunerea de tremisul Iu Iuda de zbor (a. 1569 — 1575). gcr i, *10/28. De această spunere aşa spun : oarecînd prorocul Isaia bolea şi era cu puţin suflcl. coresi, ev. 170. Viţaţa şi spunere... petrecerii minunilor a prea cuviosului părintelui nostru Vas[i]lie cel Nou (a. 1692). gcri, 301/23. Nu zic că den om în om n-au rămas şi aici nişte spuneri şi nişte poveşti, c. cantacuzino, c. m. i, 6. Din spunerea unor robi cari au scăpai, se socotesc a fi fost numărul robilor. . . ca la 270 000. şincai, hh. 1, 123/4, cf. budai-deleanu, lex. Ea, ■ umilindu-mă de jalnica spunere a istorisitOrului meu, i-am zis...: cum poate să fie aceasta?' (a. ■ 1819). uricariul, vii, 76, cf. lb. Pămîntul aeeslei împărăţii Maroco, după spunerile călătorului, este dătătorii1 de ţoale produ.c1.u-rile. ar (1830), 932/10; Mă mirai prea mult de-această spunere.· gorjan, h. iv, 37/16. Insuflîndu-le virtutea. . . prin spuneri minunate din analele şi nalura acelui loc. genilîe, g. XV/13. Adevărul cu minciuna îl amestecă ades, Lepădînd a sale spuneri, nevrednice de crezul. pogor, henr. 18/9. Inlîmplarea ce o scoatem şi noi aci e dedusă după spunerea mai multor ofiţeri. fm (1844), 3072/4. Maiorul se opri in spunerea lui. russo, s. 31. Copiez din albumul meu chiar spunerea doamnei B. negruzzi, s. i, 43. Idolul nu reproduce niciodată figura altui animal sau lucru,· decît a aceluia în care zeul, după spunerea legendei sale, s-a întrupdt odată, conta, o. p. 377, cf. dl, dm, M. d. enc., dex. + (Rar) Exprimare. Tot discursul căutat, recercetat, toată spunerea înflorită este de un uricios gust. brezoianu, î. 92/12. Nuvela nu e ascultată pentru observaţia ei, ci pentru modalitatea spunerii, călinescu, i. c. 290. ^Pluralitatea, ambiguitatea spunerii poetice îmbrăţişează acum întregul discurs, românia literară, 1980, nr. 21, 6/3. 5. (Rar) Dezvăluire. Cf. spune (6). Negreşit înlîia întîlnire ar părea grea, mai cu seamă cînd îi lipseşte şi mijlocul obişnuit de scăpare: spunerea numelor. brătescu-voineşti, p. 231, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + P. ext. Denunţ. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. β. (Rar) Denumire. Cf. spune (7). Cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. 7. (Livresc) Cintec. Cf. spune (8). Cf. dl, dm, m. D. ENC., DEX. i — Pl.: spuneri. — V. spune. SPUNT vb. I. Intranz. (Italienism învechit) A se ivi. Răcoarea dimineţei începe să se simtă Ş-al-boaréa nu-nlîrzie, la răsărituri spunla. heltade, o. i, 215, cf. negulici; polizu, prot, — pop., n. d. Un plan machiavelic spuntă din cervela mea. alecsandri, t. 1 734. Mustrarea conştiinţei condamnat s-afrunte Şi nu putu vreodată un zîmbel să mai spunte Pe buzele lui arse de al miislrării chin / ma'cedonskt, o. i, 256. — Prez. ind.: spuhl. — Din it. spuntare. SPUNŢ s. m. v. splnz1. SPUJVZ s. m. v. splnz1. SPUR s. na. v. şpnr1. SPURHÂjJÎTÛRA s. f. v. spulberătură. SPURIţÂR vb. I v. spulbera. SPURC subst. 1. S. n. (Regional) Excrement de om sau de animal» (rar) scîrnăvie, (Învechit şi popular) scîrnă, scîrnăvie (1), (popular) spurcăciune (1), (regional) scîrnav (2), spurcat1 (2). Bube dulci... se zice că provin din spurc sau spurcăciune. N. leon, MED. 123, Cf. DL, DM, L. ROM. 1959, nr. 3, 86. LEXIC reg. 22. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prep. ,,de“, pentru a sugera dispreţul, desconsiderarea). Cf. ddrf. Spurc de rîdaş scîrnav şi deşuchiat — vătaful acesta era dedat cu izul şi duhoarea băligarulni încins, ciauşanu, n. scut. 80. 2. S. n. (Prin. Olt. şi prin Transilv. ; urmat de determinări la pl. introduse prin prep. ,,de“, care arată felul) Mulţime (!). CÙ ahcvoie se poale crede acestii, întră at.îta spurc de ghinte pribege, umblătoare în sus şi în jos, să fi. stat ca ghintă osebită, maior, ist. 61/17, cf. polizu. Are un spurc de copii, ciauşanu, gl. 3. S. n. (Regional) Scurgere la femei după naştere. Cf. polizu, scriban, d. 4. S. n. (Popular) Nume dat mai multor boli de piele, care se prezintă sub formă de urticarie, coşuri, furuncule etc.; (popular) spurcat1 (2), spurcăciune (1), (regional) spulberătură (2). V. spurc o i. In jud. Timiş,-. . . pentru „spurc“, de care sufăr copiii micij deseîntă o babă şi o fetiţă de 7—8 ani. candrea, F. 323, Cf. BIANU, D. S., PAMFILE, S. Τ.' 35, CADE, DL, dm, vîrcol, v. 99. Rînză puturoasă... Rînză cu spurc. densusianu, ţ. H. 98. A făcut spurc în nas. ciauşanu, gl., cf. alr i/i h 113, alrm i/i h 158, alr ii/i mn 63, 4 217/53, alem ii/i h 181/53, lexic reg. ii,. 31, teaha, c. n. 266. + (Ban.) Un fel de bube la ugerul vacilor. Cf. cade. 5. S. n. (Prin Transilv.) Reumatism. Cf. cade, scriban, d., h xvii 104, viciu, gl. Fugi, spurc spurcat, De porci mîncat. .., Aşa să fugă spurcurile Din oasăle [cutăruia]. graiul, i, 28. Spurcuie cîn tSe ia aşă pin zeiestêe, pin piSioare, cu zundziuri. densusianu, ţ. ii. 126, cf. a ii 6, mat. dialect, i, 267. G. S. m. (Prin Ban., prin Olt. şi prin Transilv.) Lup. Românul din toate unghiurile ţării, cînd e nevoit să vorbească de lUp ît pomeneşte numai cu cîte un termen general ori cu un epitet măgulitor sau de ocară. I se zice:... spurc, spurcatul şi spurcăciune, candrea, f. 263, cf. cade. La Andrii nu lucrăm, că-i rău de spurS, dă lupi. arh. folk- iii, 46. Vilele an fost astă-noapte tare nepăciuite; bag samă a fost vreun spurc în apropiere. H xviii '26. 7. S. in. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Şoarece (Il a). Cf. aNon. car., dr. iii, 446. 8. S. m. (Regional) Diavol. Cf. budai-deleanu, lex., jahresber. iii, 326, puşcariu, et. wb. 150. Spurcul cu spurcoaica. candrea, f. 118. A plecat spnrcu cu spurcoaica. folc. olt. — munt. i, 325. — Pl.: (n.) spurcuri, (m.) spurci. — Lat. spureus. Sl'URC vb. I. 1. T r a n z. (învechit şi popular) A murdări (cu excremente sau cu urină); p. g e n e r. f i g. a întina. E alţii cu frică spăsiţi.. ., urind cec de trup spurcată cămaşă (cca 1569 — 1575). gcr i *12/25, cf. ajjon. car., lex. mars. 196. Moliile încă mult strică stupilor; pentru că ceara o rod, miarea o mîncă, cu gunoiul şi cuiburile sale cojniţele le spurcă, economia, ■201/11. Urtlă pasere iaste aceaea carea îşi spurcă cuibul ei ! ţichindeal, f. 130/16, cf. resmeriţă, d., cade Retorte şi eprubete albe de praf, spurcate de muşte! i. botez, e. i, 68: Plecau. . . să moară, cîţiva paşi mai încolo în iarba spurcată de cîini. biiăescu, a. 101. Încărunţeau, spurcate de pulberi, transparenţele iri- 11470 SPURCA - 1456 - SPURCA şilor. TEODOREANU, M. U. 117, Cf. DL, DM, M. D. ENC., dex. „Ia-ţi mai bine (urca şi-fi fă treaba-ntrînsa“, îl sfătuită fraţii. Dară Pepelea li răspunse: ,,Decit să-mi spurc şi să-mi stric eu furca, mai bine să pice jos/“ sbiera, p. 6. Vimele trebuiesc întoarse, spurcîndu-le cînd încep a se isca. şez. ii, 19. [Buboiul] să-l spurci (cu urină de a la) că sparge şi nu se mai înmulţeşte. Pamfile, b. 21, cf. UDRESCU, gl. Şi plopul e înalt, dar îl spurcă ciorile, zanne, p. i, 256. (Refl. p as.) Se mai spurcă cu cleiu din urechi buboaiele şi coşii pînă coc. candrea, F. 52. Numai cu un găinaf de cioară marea nu se spurcă, zanne, p. i, 210.·φ F i g. Aja şi limba rădică-se întru mădularele noastre şi spurcă totu trupul, cod. vor.2 62r/14. In [s]purcăciune amu spurcămu-ne sufletul (a. 1550—1600). cuv. d. băTr. ir, 215/9. Nu ce mearge în gură spurcă omul, ce ease de în gură aceea spurcă omul, coresi, tetr. 34. Holru să cheamă cela ce are muieri la casa lui, de le fine pentru dobînda lui, carele-şi dau trupurile de le spurcă bărbaţii cei răi şi fără omenie, prav. 171. Ce încă ai cîteva nume în Sardia carii nu ş-au spurcat veşmentele sale. N. test. (1648), 305v/23. Să nu-şi spurce sufletul cu nişte călcători de jurămînt (a. 1652). mag. ist. i, 127/32. Se face jertfă înaintea diavolului, că-şi spurcă trupul şi sufletul cu necurăfie. neagoe, înv. 17/7. Şi sodom-leanilor carii spurcară văzduhul şi pămîntul cu înpu-ciocionea sa, i-au ars (a. 1691). gcr i, 289/12. După prea bunul părinte, prea cumplitul, şi cu toate scîrnă-oiile spurcatul fiu Comod au urmat, cantemir, hr. 203. Nu lăsa să-fi spurce unii şi alţii auzurile cu vorbele lor cele otrăvitcioase. antim, p. XXIX. Mă izbăveşte, D[o&]mne, de gîndurile ceale deşarte care mă spurcă. bucv. 19v/3. [Cain] pămîntul spurcă (cca 1750). gcr ii, 63/25. Zgaiba răutăţiei carea prin patirni îl spurcă pre omul cel din lăuntru (a. 1775). gcr n, 108/25. Pămîntul. .. strigă. .. : Pentru ce cu multe reale mă spurcaţi, voi toţi oamenii? mineiul (1776), 164t2/18. Cuvintele ceale reale cînd ies din gură, acealea spurcă pre om. ţichindeal, f. 260/18. Fără să vrea vreodată' a sale mîini stoiceşli Să le-ncrunte, Sfl le spurce întru sîngiuri omineşti. pogor, henr. 149/25. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit. negruzzi, s. i, 164. Vă văd lungiţi pe patul junefii ce-afi spurcat-o. eminescu, o. i, 24. Pentru ce orizontul, atîl de senin, să fie spurcat, ci nu senin? in plr ii, 80. Femeia să nu arunce gunoiul înspre soare..., căci îl spurcă şi va căpăta puhaiele pe ochi sau orbeşte, candrea, f. 237. Nici că s-ar fi pomenit vreodată ca vreun plugar de lumea veche.... să-şi fi spurcat sufletul. chiriţescu, cb. 147. La această îndeletnicire nu mi-aş pîngări numai pana, dar aş spurca mocirla chiar şi puroiul, μ. i. caragiale, c. 58. Oamenii erau deprinşi a călca în picioare şi a spurca darul clipei, sadoveanu, o. xii, 105. Slrînse scîrbit din umeri, semn că nu-şi spurcă el nici degetul ăl mic ca să iriai înlăture a doua ; oară un spîrci din cale. c. petrescu, a. r. 19. Aerul era. greu şi înecăcios. Pătrundea în piept, o apăsa şi parcă-i spurca trupul· stancu, r.' a. ii, 402. Nu-mi spurc gura spunîndu-le pe nume în zi de sfîntă duminică. galan, z. r. 122. Umbra unui neam ticălos spurcase totul, barbu, princ..23, cf. horea, p. 111, vul-pescu P. 98. O rară vorbă Deşiră vestea-’n larg taifas■ şi-o spurcă, românia literară, 1970, nr. 111, 11/2. (A b s o 1.) Cel ce face strîmbătate mai facă strîm-bătate şi cel ce spurcă mai spuice(a. 1795). gcr ii, 159/21. Sînt în stare să spurce, sa strice, să otrăvească şi să dea foc! în plr ii, 19. A ameninfa, a lovi şi a alina, a spurca şi a mîngîia, ce tehnică minunată în cucerirea măririlor! românia literară, 1970, nr. 92, 2/1. (Refl. pas.) Calcă porunca ta şi toate lucru-rele a să spurcă (începutul sec. XVI), cuv. d. băth. ii, 418/16. întărită Domnul păcătosul... Spurca-se-vor căile lui în toată vreamea. coresi, ps. 21/7. De-a lui mîni sîngerate, nu cumva să vă spurcaţi! beldi-man, o. 93/25. Nu mi s-au spurcat auzul eu zadarnici măguliri. conaChi, p. 49. Paloş în sînge s-a spurcat Şi mi-e frică de păcat, balade, ii, 33. Sabia-n stnge | s-a spurcat, folc., olt. — munt. ii, 119. (Refl.) Să spurcă cu rele lucrurc (a. 1550—1600). cuv. D. bătr. ii, 418/8. Aşa şi gura ceaia mincinoasă spurcă-se de la tată-său diavolul, coresi, ev. 164. Ceia ce să spurcă înşişi pre sine... împărăţia ceriului nu vor dobîndi (a. 1618). gcr i, 46/40. Să nu să arate pînă într-atîta putearnică greutatea norocului nostru, ca să mă spurc eu, ce n-am ispitit pre Hariclia. aethio-pica, 3lv/5. In lume a trăi... şi a nu se spurca cu păcate lucru iasie locma aseamenea minunei. maior, p. 111/2. Cei ce s-au spurcat în sînge... Să pornesc mai mult ca leii. bărac, ap. gcr ii, 238/34. Şi pentru ce se spurcă în farmeci şi-n otrave? alecsandri, t. ii, 202. Avem din ce trăi, nu te spurca, nu lăsa să te biruiască ghiavolul. agîrbiceanu, a. 184. Omul acela al mazîlului nu s-a spurcat cu nici o minciună, sadq-veanu, o. xviii, 35. Limba lui nu se va spurca, sînt sigur, niciodată, arghezi, s. vii, 170. Sînt cei răice-au înşelat Şi-n minciună s-au spurcat! marian. î. 467. + (Mai ales in concepţiile religioase; complementul indică lucruri considerate sacre) A pîngări (1). Ven-reră păgînrii în partea ta şi spurcară Sesea[re]ca cea sfîntă a ta. psalt. hur. 67r/16. Eleni duse în băşearecă şi spurrcă locul acesta sfînţu. cod. vor.2 17r/3. Derep-taţile meale spurcare şi dzisele meale nu ferire, psalt. 185. Nece spurc leagea mea, şi ce eşiră de rostul mieu nu mă leapăd. coresi, ps. 246/6. Ai spurcai învăţătura Domnului şi ai făcut vicleşug înaintea fefei lui. neagoe, Înv. 33/25. [Păcătosul] dc toţi dumnedzăii mai presus să urcă Şi căile sale pre tot ceasul spurcă. dosoftei, ps. 32/16. Să nu spurce locurele aceste sfinte. cheia în. 3V/13. Tinse mîna spre dare şi spurcară sfatul lui (a. 1710). gcr i, 366/35. Au făcut şi voao nelegiuire spurcînd pre cel din patrie, dumnezeul vostru Apolon. aethiopica, 85r/l3. De cînd pe-acesipămînt Trădarea neagră calcă şi spurcă pragul sfînt al ospe-ţiei? alecsandri, T. ii, 106. E păcat... să spurce sfîntă masă cu vorbe urîle şi măscări, vlahuţă, ap. cade. Era mai bun de hoheriu decît de dascăl; numai cît spurcă cele sfinte, hogaş, dr. i, 27, cf. resmeriţă, d., cade. Ăsta e dracul curat çare a îndrăznit să spurce sfîntul altar! galacţion, ,p. 84. Pentru minunile Şi vindecările ce săvîrşeşle, nu primeşte niciodată bani, ca să nu-şi spurce darul, sadoveanu, o, ix, 28, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Pîrcălabul .din Birlad, Care lumea a mîncat... Şi biserici a spurcat, balade, iii, 112. ·φ· Refl. pas. Sp.urca-să-vor caile, lui în toată vreamea. psalt. hur. 6t/10. Să nu faci din piatră cioplită, că să-ţi vei rădica cuţitul pre însul, spurca-se-va. po 246/12. Besearica nu să spurcă de singe ce s-au vărsai pre dreptate parte. prav. 112. Cele sfinte nu se spurcă, hogaş, dr. i, 240. Cinele uneori intră în biserică, dar nici biserica nu să spurcă, nici cinele nu să sfinţeşte, zanne, p. r, 364. 2. Refl. (învechit şi popular) A-şi evacua excrementele sau urina (murdărindu-se sau murdărind In jur). Cf. cade. Jugul boilor nu-i bine a-l lăsa peste noapte afară, ca să nu se spurce clinii pe el, căci... boii capătă zgaibă. gorovei, cr. 157. Pisica s-a spurcat în grîu. ciauşanu, gl, cf. resmeriţă, d., alr ii/i supl. mn 3, 4 868/53, 279, 325. Amîndoi se spurcă într-un blid, se spune despre doi oameni nedespărţiţi unul de altul, pe care-i leagă o cauză rea. Cf. zanne, p. iii, 478. -y- F i g. Spurcă-se în lucrurele lor şi curvie feaceră. psalt. 226. + Tranz. (Popular; complementul indică veselă sau mîncăruri gătite, apă potabilă sau surse de apă etc.) A murdări sau a atinge de ceva murdar, scîrbos etc., făcîndu-1 impropriu pentru utilizare sau consùm, Cerbii... spurcă tapele], urinîndu-se în ele şi deci de la această zi înainte nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde, pamfile, s. t. 4, cf. cade. Mă laşi şi-pe mine să adap calul?. .. — îmi spurci găleata. Calul e curat, nea Ioane, pas, l. ii, 74. [Viţeii] vor spurca izvoarele!... Sînt frumoşi la bot, dar urîţi sub coade ! vissarion, b. 158. I-a şi pus dinainte... veste proastă că soru-sa Nastasia ar fi căzut într-un puţ. . : Dacă e cum pare 3,1470 S PURÇA ~ 1457 — SPURCA să fie, ne-a spurcai pulul, sadoveanu, o. xvii, 302, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALU II 3 396. În VOS Spurcat orice-i pune, ca vasul să spurcă, zanne, p. iv, 173. + Refl. şi tranz. F i g. A deveni sau a face să devină impur prin atingerea, ingurgitarea etc. unor lucruri scîrboase, murdare ori considerate impure (de biserică). A mînca cu nţtinile nespălate nu spurcă pre om. n. test. (1848), 2Qr/30. Neavînd ce mînca, vor fi nevoiţi să cumper.e şi să mănînce pîne de a lui [amestecată cu sînge] şi mîncir\d se vor spurca. marian, s. r. ii, 72. Ça să dezguste Aemonul boalei.. îl spurcă, dîndu-i leacuri scîrboase :. excremente, urină, păduchi, păianjeni eic. candrea, . F. 405. Cracatiţa mirosea, fireşte, a cracai iţă... — Cucoane, da-mi spurcă trăşura, să i C p m-p u s : Spurcă-miercuri = persoană care nu ţine posturile ; p. e x t. păgîn (1) ; (popular) letin. Dacă îl vede că nu fine posturile, îi zice: spurcă-miercuri ori letin. conv. lit. xvi, 349, cf. pamfile, j. iii, 91, jahresber. xix, 13, 40, cade. + Refl. F i g. (Popular şi familiar) A se deprinde cu sâu la ceva (nepermis), (familiar) a se dedulci; a se nă-răvi (1)· Oaste [a] rîmlenilor fiind obicinuită a se spăla în sîngele streinilor, acum se spurcă la rănile celor ai săi (a. 1802). gcr ii, 197/25. Tilu Buhoglindă să spui'· case la călărit şi. . . ş-au hotărît să-ş cumpere un cal. babac, T. 49/9. Iusuf, care se spurcase la lucru bun, a tot dezlegat sacul şi a mîncat. caragiale, o. ii, 195. Iepele. . . se spurcaseră la .sînge de om. ispirescu, u. 48. Dacă peştele. . . s-a spurcai la bucăţele, el va reveni şi se va arde la sigur o dată. atila, p. 60, cf. cade. Dihonia se spurcase la hrană şi la dragoste omenească. voiculescu, p.. i, 94, cf. dl, dm. Se spurcase la o viaţă uşoară, barbu, g. 14, cf. m. d. enc., dex. Pescarul nostru se βρμΓοα56 la bani. f.undesçu, l. p. i, 95. + Refl. şi tranz. (Popular) A gusta sau a face pe cineva sa guste (în cantitate foarte mică). Se duse şi el să v,ază d-o găsi vrun cosăcel Să-şi cumpere, să mănînce, ca să se spurce şi el. pann, p. v. iii, 82/8. Ce mi-ai dat? o ţiră ! Numai m-ai spurcat, contem-pobanul, iii, 508. Focu să-l ardză.. ., Că n-are mălai să mînce ! Nici de dulce Să se spurce! jarnîk Bîrseanu, d. 183, cf. ciauşanu, gl. + Tranz. (în credinţele populare; despre cuc, despre pupăză sau despre alte păsări clntătoare ori despre animale nou-născute ; complementul indică oameni care, pe ne-mîncate, au auzit cucul, pupăza etc. cîntînd sau au văzut animale nou-născute) A face să nu-i meargă bine toată ziua (sau tot anul). Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să ie spurce, ca să nu-fi meargă bine toată ziua? creangă, a. 52. Să nu te spurce grangurele, căci faci buboaie, candrea, f. 238. Cînd auzi de prima dală. pupăza şi n-ai mîncat, te-a spurcat şi tot anu îţi miroase gura a cuibar de pupăză, şez. i, 277. Dacă le spurcă mielul de naie şi-l vezi culcat, atunci tot anul ţi-e lene. ib. xn, 170. E rău cînd le spurcă cucul, mîn-zul. ciauşanu, gl. Refl. pas. Primăvara, cel care vede pe nemîncate un animal întîiu născut, precum un viţel, un mînz etc. sau aude cîntul cucului sau al pupezei, se spurcă, gorovei, cr. 6. 5. Ţran z. (Popular) A atinge (în treacăt). Ochiul cu puroi e spurcai cu usturoi, abghezi, vebs. 1.61. C-am zis .munte, frunză-n stîncă, Suie capra şi-o mănîncă, De ,nu-i. plaçe, nici n-o spurcă, românia literară, 1.969, nr. 33, 3/3. <5· Expr. (Intra.nz.) Nici nu spurcă pe lingă. . . = nici nu seamănă cu. . . Hainele cu cari e îmbrăcat nici nu spurcă pe lingă ale lui, pe 11470 SPURCACI — 1458 - SPURCAT2 care ni le-au furat hoţii, rădulesgu-codin, î. 214. Nici nu spurcă pe lingă el. mat. dialect, i, 216. 6. Intranz. (Regional; la jocurile de copii) A greşi (Amărăştii de Jos —Caracal). Cf. l. rom. 1959, nr. 5, ,74. φ Expr. (T r a n z.) A o spurca = a) a eşua înţr-o acţiune. A . spurcat-o ţi acolo. Şi-acolo s-a deochiaţ ciauşanu, gl.; b) a fugi. Cf. şez. v, 124. — Prez. ind.: spurc. — Lat. spurcare. SPXJRCĂCI s. m. 1. Pasăre migratoare de stepă, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, cu spatele de culoare brună şi cu pîntecele alburiu; dropie mică, dropiţă mică, spurcoaică (1), (regional) spăr-cliică (Otis tetrax). Cf. marian, o. ii, 278, ddrf, barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D.., cade. Sptrcaciul era împrăştiat mai ales pe colinele goale din preajma Galaţilor, sadoveanu, o. x, 459, cf. băcescu, păs. 157. [Acvila imperială] pradă şi păsări pînă la mărimea spurcaciului. linţia, păs. ii, 176, cf. în, 309, dl, dm, der, m. d. enc., dex. 2. (Prin nord-estul Olt. şi prin nordul Munt.) Burete de pădure, comestibil, lăptos, cu miezul şi cu lamele roşii, nedefinit mai de aproape. Cf. rădulescii-co- DIN, LEXIC REG. 86, UDRESCU, GL. — Pl.: spurcaci. — Şi: spîrcâci s. m. — Spurc + suf. -cei. SPURCARE s. f. Acţiunea de a (s e) spur ca şi rezultatul ei. 1. (învechit şi popular) Murdărire (1) (cu excremente sau.cu urină). Cf. spurca (1). Cf. valian, v., polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. Toţi ai casei se perindau la firida zidului dintre uşi, să-şi spele mîinile după datină, lepădînd în ligheanul de aramă murdăreala şi · spurcările zilei., c. petrescu, A. R. 84, cf. DL, DM, M. D. ENC, DEX. + F i g. Pîngă-rire. Cf. spurca (1). Cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. In clipele acelea nimic din spurcarea de acum un ceas şi de peste două ceasuri nu-i mai atinge, c. petrescu, c. v. 251, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. . 2. (Pdpular) Evacuare a excrementelor şi a urinei; (popular) spurcat1 (2). Cf. spurca (2). Mieunarea necontenită şi spurcarea miţelor în casă. marian, î. 2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Fig. Impuritate (morală). Cf. spurca (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (Popular) Insultă. Cf. spurca (3). Cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (în practicile religioase creştine) Renunţare dea mai mînca de post; spurcat1 (4). Cf. spurca (4). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Popular şi familiar) Deprindere cu sau la ceva (nepermis), (familiar) deduUire; nărăvire; (popular) spurcat1 (4). Cf, DL, DM, M. p. ENC., DEX. — Pl, : spurcări. — V. spurca. SPURCAT1 s. n. Faptul de a (se) spurca. 1. (învechit şi popular) Murdărire (1) (cu excremente sau urină). Cf. spurca (1). Cf. dl, dşj, m. d. enc., dex, alr ii/i h 121/130, 141. + Fig. Pîngărire. Cf. spurca (1). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (Popular) Evacuare a excrementelor sau a urinei ; (popular) spurcare (2). Cf. spurca (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Concretizat) Excrement de om sau de animal; (rar) scîrnăvenie, (învechit şi popular) scîrnă, scîrnăvie (1), (popular) spurcăciune (1), (regional) scirnav '(2), spurc (1). Cînd te d&are vîr'ful llm-bei, ai mîncat ceva cu spurcat de şoarec. gorovei, cR. 164, cf- cade. Viaţa noastră nu preţuieşte nici 'cît iùi spurcat de mîţă. sadoveanu, o. xvi, 122, cf. dl, dm, m. d. enc.,-dex. Pe la amurgul sărei vede arzînd o comoară, pe care se afla. un spurcat de om. şez. i, 285, cf. yj- 124, alr ii/i supl. h 9. <> Expr. A-I trecc pe cincva spurcatul = a se scăpa (I 5) (pe sine). Acuş vă ard eîteva jordii ■ prin ţolul cela, de v-a trece spurcatul ! creangă, a. 128, com. din piatra neamţ. + (Popular) Numele mai multor boli de piele, care se prezintă sub formă de urticarie, coşuri, furuncule etc.; (popular) spurc (4), spurcăciune (1), (regional) spulberătură (2).V. s p u r c o i. Spurcul sau spurcatul este o boală care iese la început ca o rană la mină, la picior sau după ceafă, grigoriu-rigo, m. p. i, 171. Se umple copilul de spurcat, . . ., de bube pe cap şi pe trup. candrea, p. 22, cf. 223. De spurcai, copilului mic i se face scăldăloare cu buretele lingura-frumoasilor. păcală, M. r. 269, com. i. panţu. + (Med.; prin nord-vestul Munt.) Antrax. Cf. candrea, f. 223, novacoviciu, c. b. 20. + (Prin Ban.) Umflătură la pulpa vacii, alrt ii, 7. Fi g. Impuritate (morală). Cf. spurca (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3.' (Popular) insultă. Cf. spurca (3). Cf. ol, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (în practicile religioase creştine) Renunţare de a mai mînca de post; (popular) spurcare (4). Cf. spurca (4). Cf, dl, dm, M. D. enc., dex. + (Popular şi familiar) Deprindere cu sau la ceva (nepermis), de dulci re; nărăvire; (popular) spurcare (4). Cf. spurca (4). Cf. dl, dm, μ. p. enc., dex. — V. spurca. SPURCAT2, -Λ adj. 1. (învechit şi popular) Murdar (de excremente sau de urină); p. ext, scîrbos (2). Cf. spurca (1)· Nece purtîfld veşminte spurcate la a despuieloriului masă să îndrăznim..., nici să ne aflăm la dumnezeiasca nuntă veşminte de nuntă neavînd. coresi, ev. 307, cf. st. lex. 173r/19, anon. car.j lex;. marş. 215, 247, ,budai-deleanu, lex., lb., i. golescu, c., valian, v. Şi oamenii cei cu năravuri bune... se molipsesc de acest spurcat venin [veneric]. vasici, m. ii, 73/1. Legăturile cu lucruri spurcate încă-s bune, căci bolfa se spurcă şi dă înapoi, n. leon, MED.' 1.22, cf. PAMFILE, DUŞM. 34, RESMERIŢĂ,. D., cade, dl, dm. Baligi întregi, spurcate şi împuţite. barbu, princ. 19. Cînd s-au înfierbîntal broasca, qu început a curge dinlr-.însa nişte zoi spurcăte. sbiera, p. 16. Dar tu, spurc spurcat, Diavol impeliţat, De trupul mieu La ce terai apropiat? mat. polk. 1 575. Fugi, ppurc spurcat, De porci mîncat. graiul, i, 28, cf. alr i 639/80, 315, 320, 339, alr ii 3 209/310, ib. 3 390/260. ·ν> Expr. (Popular) A fi îierc spurcată = a fi om rău. Cf. zanne, p. ii, 158. (Substantivat, f.) A vorbi curate şi spurcate = a pălăvrăgi. Cf. id. ib. 846. + (Prin Bucov. ; despre oameni sau despre corpul lor) Bubos. Cf. şez. v, 124. -ţ- (Mai ales în concepţiile religioase) Pîngărit (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (învechit şi popular; despre vase de gătit, despre surse de apă potabilă, despre alimente etc.) Care à devenit impur prin atingere de ceva scîrbos, murdar ori considerat impur (de biserică). Cf. spurca (2). Nimica spurcat să nu mănînci.· alexandria,· 7/19. Se ştie... că preoţii creştini exorcizează... fîntînile spurcate, conta, b. f. 363. A poruncit ostaşilor... să facă mai multe enpiioare de pine spurcată, adecă amestecată cu sînge..., ştiind că creştinii, neavînd ce mînca, vor fi nevoiţi s'S cumpere şi să mănînce pîne de a lui. marian, s. r. ir, 72. Capătă bllbutiţe pe ·limbă cel ce mănîncă 'plinea spurcată (pişcată) de şoareci. candrea, F. 238. Să faci sfinţia-ta mămăligă în comanac? // / — Ei, domniile, doar mămăliga nu-i lucru spurcat, hogaş, dr. i, 240. Să-mi dai, ie rog, o oală spurcată, cu apă. . . îi dă o oală mare în care clocotea de obicei leşie. c. petrescu, î. i, 66. A scuipat în butoiul desfundat, în vinul roşcat... — Ajutaţi-mă să răstorn butoiul spurcai, stancu, d. 133, cf. dl, dm, m. d. enc., dex, ALR II 3 396/192, 310, 334, 349, -353, 514, 520, jj.1474 SPURCAT* - 1459 — SPURCAT2 537, 605, 682,. 728, 762, 872, 886, .928, 987. Vasul spurcat şi puturos mirosuri nu prinde, zanne, p. rv, 173. în vas spurcat orice-i pune, ca vasul să spurcă. id. ib. + (învechit şi popular) Stricat, degradat prin amestec cu o substanţă străină. Cf. spurca (2). Bani răi denţru aur şi denlru argint spurcat, prav. 77. Argintul amestecat ,se zice spurcat sau minciunos (a. 1652). hem 1 609. Mehenghiul mctalurile de curate şl de spurcate ispileaşte. cantemir, i. i. i, 206, cf. alr su i h 238/346. 3. (învechit) Carnal; p. e x t. desfrînat. Cf. spurca (3). Sint spre rivniri spurcate şi necuvioasc a griji trupul, coresi, ev. 46. Unde ţi-su mesele cu beulurile şi cu mincările şi iuboste ta...? Acele toate spurcate sintu (1580 — 1620). cuv. d. bătr. ii, 451/26. Şi foarte se miniarâ, cum acest lucru spurept el ară fi făcînd..., durmind cu fala lui lacov. po 116/11. Să nu iubască viaţa cea trupască spurcată (a. 1618). gcr i, 50/20. Făcuse idol pre spurcata şi pingărita dum-nezeoaie Afrodita. neagoe, înv. 81/26. Biruiesc trupul său carele iaste plecat de in fire păcatului celui spurcat trupesc, cheia în. 55r/l. Apă vie care stinge aţîţqrea poftii cei spurcate, biblia (1688), [prefaţă] 4/4. Den îndemnarea impărălesii, avînd ea cu dîns umblete spurcate, acolo l-au înăduşit, cantemiii, hr. 379. O muiere cu lotul pornită... spre dulceaţa cea spurcată. AETinopicA, l9r/13. Gătirea cea urîlă a unui praznic spurcat, beldiman, o. 10/23, cf. iiB. ■<>· (Substantivat) Dereptu[l] Lolu... de fărădelegile necurăfitoriloru şi de a spurrcaliloru viaţă izbăvi. ' cod. vor.2 86v/6. Se înălţau. . . frigări în care se pîrjoleau lacomii, spurcaţii, libidinoşii. ralëa, s. t. i, 341. 4. Adj. (Despre oameni, despre manifestările lor etc.) Care contravine preceptelor (religioase sau morale) ; p. g e n e r. plin de păcate ; p. ext. (învechit şi popular) nelegiuit (2) ; odios. Cf. spurca (4). Atunci va vede i/fristo]s păcătoşii negri şi spurcaţi (cca 1580— 1620). cuv. D. bătr. ii, 458/3. De văm desface uşile auzului, însă nu ocărilor şi ascultălurilor spurcate, ce învăţăturiei dumnezeiască, cohesi, ev. 445. Goncaşte cugetele ceale spurcate de la inima mea (a. 1633). gcr i, 81/6. Multe lucruri spurcate şi nedumnezeieşti făcea Iancul Viodă. ureche, l. 199. Acest păcat spurcat ce să dzice sodomia, prav. 147. .Acel spurcat şi strîmb giudeţ. dosoftei, v. s. noiembrie 109r/17. Cu ce îndrăznire le apropii de d[u]jnn[.e]zeieş/We taine? cu ce ştiinţă spurcată? (a. 1691). gcr i, 293/36. Pentru spurcata faptă au fugit la franţozi. iN.‘ costin, l. 102. Mai rău şi măi spurcat şi mai varvar şi mai tiran nu era■ alt om pre ticeli vremi în ţară. neculcë, l. 150, cf. lex. maus. .215, .218. Rugăciuni înlr-ascuns şi cîntări spurcate şi altele fără D{a\mnedzeu lucrînd necurate (a. 1765). OCR ii; 80/8. Spurcată de tot şi nevoitoare spre lucrurile păgineşti. varlaam — ioasaf, 6r/24. Nu-l lăsă spurcata , fire ' a· socoti că multa lor dreptate, i-au îndemnat, zilot, cron. 83. Leproşii se socotea în vremea de demult de spurcaţi, episcupescu, practica, 443/6. în- fapteleri spurcate era însuşi păcatul. heliaDE, o. i, 173.. El trăieşte în celea mai primejdioase şi spurcate leffăluinţe. FM (1844), 1031/32. Dùr de plndeli spurcate Cum te-aş feri? ahistia, s. 13/2; . Călugăriţă: .. Vrea să petreacă noaptea toată. Cu acel amăgitor spurcai. negruzzi, s. ii, 114; Să m-aşez la un eoliş, Săpîndesc lă d-ăi ciocoi, Că prea· sînt spurcaţi cu noi ! bolliac, o. 183. Bine ai venit, copilul meu, răspunse spurcata vrăjitoare, filimon, o. ii, 29. Du-te naibii, iudă spurcată'!'Mă duc să dau jalbă că m-ai bălul, alecsandri, t. 1 544. Sare pe fereastră. .. ca să-şi împace spurcata sa mînie. bolintineanu, o. 249. Fiii fără-de-legii iri-umfează în toate părţile şi întemeiază spurcata lor tiranie. odobescu, s. iii, 494. în capul lui clocea alic gînduri spurcate, ispirescu, l. 273. Se zice că-a fost odată o babă foarte spurcată, anume Dochia. marian, s. r- ii, 122. Tu rîzi căci plumbii moi S-au dus în piept de-a dreptul Spurcatului ciocoi, coşbuc, t>. i, 217. Un armean spurcat la suflet şi înşelător la grai s-a îmbrăcat în haine trenţuile de răzăş. adam, r. 110. Unii dintre fruntaşii satului se oferiră de unelte spurcate celor ce voiau să pună stăpînire pe sat. păcală, m. r. 68. Aveau şi deprinderi spurcate de a sfărîma sfintele icoane, sadoveanu, o. xii, 37. Mai ales felul spurcat, judecata veninoasă şi oarbă a lui Deivos îi făcea rău. camil petrescu, o. ii, 524. Cîleodată îi treceau prin minte ginduri spurcate, ticăloase, românia literară, 1971, nr. 121, 19/1. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aş prinde-n sat la noi De la şele să le-nmoi. teodorescu, p. p. 295, cf. alr i 309/28, 158, 1 560/351. Omul spurcat, ocara oamenilor, zanne, p. viii, 574. -ν' (Prin analogie) Şi cîţi era bolnavi şi supăraţi de duhuri spurcate, l-au izbăvitu-i. dosoftei, v. s. noiembrie 179v/19. Şi cîntări cîntă ale spurcatului Cupalo (a. 1750). gcr ii, 51/41. Jărlveanicul spurcaţilor lor dumnezei (a. 1809). id. ib. 204/21. De mult l-a lăsat Domnul unui duh spurcat pradă, aristia, s. 6/4. Zeu spurcat, ce-n a ta cursă lumea-ntreagă o tî-răşti ! bolliac, m. 54/15. Nu mă sporii iu de de-alde aceste, demon spurcat ce eşti. creangă, o. 37. Ah, duh viclean şi spurcat, înşelătorule fără de chip. stănoiu, c. i. 184. Se străpung cereşiile oştiri ale heruvimilor cu spurcatele legiuni ale iadului, cocea, s. i, 336. Dă-te jos, bală spurcată, să ne luptăm ! Să da zmeu jos. o. bîrlea, a. p. ii, 299. φ (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Un spurcat de zmeu mi-a furat fata. ispirescu, l. 192. Se întîlneau oamenii, îşi dau bineţe şi blăstămau pe spurcata de babă care nu-i lăsa să aibă o zi frumoasă, agîrbiceanu, l. t. 243. -v> (Substantivat) Nici să se meastece derepţilor hitlcani şi curaţii spurcaţilor, coresi, ev. 426. El e nimene şi o nemîca mare şi un spurcat, ţichindeal, f. 318/19. Tilhariule, vii sus de stinghireşti fata de la gherghef? Na, na, spur-catule! alecsandri, t. 940. Parcă pe-a mele [pisicile] nu mi le-au mîncat spurcaţii, pe loale. .. Cică-s talieni. hogaş, dr. ii, 149. Spurcaţii o să spargă uşa. galac-tion, o. 53. Piei dinainle-mi, spurcalule! du-te şi vezi ce este! sadoveanu, o. v, 614. Hei, Iu, spurcată, da ce-ai făcut?... Soţia lui au început a se dezvinui. sbiera, P. 44. Spurcatul [bărbatul] n-a crezut, Fără milă m-a bătut! folc. olt. — munt. iii, 686. <0* (Prin lărgirea sensului) Dentru gură spurcată şi de la inimă necurată (a. 1633). gcr i, 80/8. Să ţvsă aducă ţie laudă din spurcate buzele meale (a. 1715). id. ib. ii, 15/17. Acest arc nu mai este în mînile credinciosului tău prieten, ci în spurcatele mîni ale amăgitorului Ulise. pleşoianu, T. iii, 85/3. Crai ce giudecaţi pămîntul, a cărora braţ spurcat Cutează a face totul şi nimica a cruţa, pogor, hénr. 103/'6. Nu voi c-ţi înfige junghiul veninat în inima-ţi neagră, în sînu-ţi spurcat, ahi-cescu, a. r!' 48/20. Dumnezeu... nu gîiidi că te-a lăsa, Ci-şi va înturna urgia preste spurcat capul tău- negruzzi, s. r, 119. Ţăr.înâ ta spurcată am s-o arunc în vînturi. gane, n. i, 81. Cu mîinile lor spurcate se răzbunară pe' dragoste, pe visuri şi pe idealuţi. petică, o. 271. (F i g. ) Pe vremea ăsta spurcată stau în casă, agîrbiceanu, a. 534. El, întruparea vie a însuşi sufletului spurcat şi scîrnav al Bucureştilor, m. i. cara-oîÂle, c. 61. Peste somnul lînced şinesaţul spurcat al cetăţii.:, detunase vocea revoluţiei, arghézi, b. 1.38. La minele de aur, oamenilor... li se trecea prin silă ce scoteau diii pîntec pentru ca nu cumva să fi înghiţit o fărimă din metalul spurcat, pas, z. iv, 146. îşi cască-nlti-tierecul gura ripurcată. isac, p. 22. Poporul 'crede că lemnul carpenului e spurcat. H iv 52. Am o sabie spurcată, De-mi taie la cap de fată. folc. olt. — munt. ii, 140. + (în practicile religioase creştine; despre alimente, mîncăruri etc.) Care este interzis de biserică în timpul postului. Cf. spurca (4). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, muscel,32. +(Despre animale) A căror carne nu este permis (de biserică) să se mănînce, (învechit) necurat (4); p. ext. fioros. Cea ţeară frumoasă, de cătră miazăzi făculu-se-au păşune spurcatelor gadini (a. 1699). fn 71. într-acest'e tabacale să lucrează cu scîmăvii de ciini şi pieile lor, 11474 SPURCAT2 — 1460 - SPURCĂCIUNE şi de mîţă şi alte jiganii spurcate (a. 18.37). doc. ec. 667. Ţi-aduci aminte, dihanie răutăcioasă şi spurcată, cind mi le-ai jurat pe părul tău? creanga, o. 19. Alţii iarăşi cred că In clini şi miţe, fiind animale spurcate, se ascund spiritele çele necurate, marian, î. 89. O fiară spurcată şi capie. M. i. caragiale, c. 19. Am trecut prin bălţi de smoală cu spurcate mari jivine. eftimiu, î. 63. Făcut ca de-o lăcustă spurcată şi-un gindac. horea, p. 114. Scole-ma din gura balaurului aieslui spurcai, candrea, ţ. o. 35, ci. a ii 4. Toţi se bucura Că Corbu i-a scăpat De şarpele spurcat. FOLC. OLT. — MUNT. m, .578. .+ (Regional; substantivat, m., art.; şi în sin tagma spurcatul ăl mic) Lup. Românul, . . cind e nevoit să vorbească de lup, il pomeneşte numai cu cile un termen general. . . spurc, spurcatul şi spurcăciune, candrea, f. 263, cf. den-susianu, ţ. h. 334. + Prin şud-vestul Transilv. ; substantivat, urmat de determinarea „ăl mare“)· Urs. Cf. densusianu, τ. H. 4 (Despre limbaj, cuvinte ele.) Care denotă lipsă de decenţă, de ruşine; deşănţat, dezmăţat, impudic, indecent, necuviincios (2), neruşinat (2), obscen, pornografic, scabros (2), trivial (3), vulgar, (livresc) licenţios. Gură ne-au dat. .. nu să o umplem cu cuvinte spurcate şi cu vorbe scîrnave. neagoe, înv. 3/7, cf. resmeriţă, d. Glume şi înjurături spurcate, i. botez, v. i, 34. Bine le face, strigă Băl-Ceaurescu... şi începu să strige cele mai spurcate înjurături, camil petrescu, o. iii, 380. Numai vorbe spurcate l-au ieşit din gură. stancu, d. 483, cf. dl, dm, M. d. enc., dex. <£> (Prin analogie) Un şuvoi de injurii revărsat către mine din gurile spurcate. unde este izvorul lor nesecat, iorga, în plr ii, 20. <£· Expr. A ii spurcat Ia gură sau a avea (o) gură spurcată — a -vorbi trivial. Şi ce gură -spurcată avea! Sudalme ca din gura lui nu se auzeau decît de la şpa-nul grofului. agîrbiceanu, s. 91. Spurcai la gură cum îl ştia lumea... găsise, aaum, la joc, prilej să facă aluzie la ceea ce şoptea lumea, camil petrescu, o. ii, 362, çf. dl, DM. Avea o gură spurcată, îşi rîdea de totul şi de toate, barbu, princ. 44, ,cf. dex. (Substantivat) Spurcatul la gură, Radu Popescu, cronicarul muntean. romAnia literară, 1970, nr. 84, 5/3. Ό* (Adverbial) Noi ne-am petrecut insă copilăria pe maidanele Bucureştilor, jucînd. arşice, înjurînd spurcat. î, botez, b. j, 1î32. + (Regional} ■ substantivat, m.; de obicei art.) diavol. Cf. jipescu, 'ap. hem 508. Aveţi noroc, spurcaţilor, că-mi sînt mai dragi banii decît pusniciea. creangă,, p. 49, cf. ddrf, philippide, p. 216, panprea, f. 115, 118. Dracul se apropie de cel ce-.,şi îngroapă banii şi aude ce spune. Spurcatul, ştiind pe ceţi jurată comoara, iesă înaintea comorii, pam-file, com. 15, cf, cade. I-au deseîntat. . . de călcă-tură în cel spurcat, galaction, d. a- i, 299. Scaieţii, usturoiul şi tămîia de la Bobotează sînt bune de ăl spurcat. şez. xii, 156, cf. v, 124, al£ ii/i mn .95, 2 744/192, 365. Sctiipatul zmeilor sînteţi?, Boalele spurcaţilor sînteţi? folc. mold. i, 200. + (Prin Bucov. ; substantivat, f. ; de obicei art.) Diavoliţă. Un Alt spirit necurat, cu mult mai Înfiorător şi periculos,.. esté samca, niţrniiă altmintrelea în Bucovina şl spurcata, marian, na. 26, In afară de lucrurile ştiute despre samcă, spurcaţă sau Avestiţa, àripa satquçi, rţu mai putem 'aduce nimic. pâmfile, duş st. 237. 5· (învechit şi popular) Păgîri (2). Omu nebotezatu porunci spurcatului Muzentie să se gătească de război. neagoe, înv. 74/18. O muiare spurcată, eretică, ce băusă păharul ereselor, luă o piatră şi-l lovi în tîm-ple. dosoftei, v. ş, noiembrie 128v/24. Şi. pînă qştăzi trăiesc in spurcată Ipgea lui Mehmel lipcanii ce si.nl în Litve. ţ*. costin, l. 191. Atunce au perit şi spurcata Gin Aii paşa veziml. neculce, l. 283.. Au mazilit .pe AH paşa vezirul.. . şi spurcată Poarta.lifi (a. 1695,). FN 17Ş. Căpcîni şi alte lifte spurcate au căzut morţi aici. creangă, o. 281. Poporul numea·.... pe catolici ,,Ιαϋηί spurcaţi“. iorga, c. i. ii, 56, cf. cade. Spun vracii că aceasta .este semn de război între. riga leşilor şi spurcatul Mehmel-Sultan, sadoveanu, o. xm, 129, cf. iordan, stil, 86. Miraţi, au boscorodii turcii pe limba.lor spurcată, stancu, d. 11, cf. él, dm, m- d. enc., dex. Vai'.tjCîinile· şi spùrcat Şî de lege lăpădat Ş-în cruce itebolezat. vîrcol, v. .64, cf. alr ii/i mn 103, 2 774/414, 812, 987. O Expr. A fi liftă spurcată (sau de na|.ie spurcată) = a) a fi de altă religie decit cea ortodoxă. Cfi zanne, p. v-i,' 185; b) a fi om rău. Cf. id. ib. ·$> (Substantivat) Spurcatul acesta giunghe direpţii cum ar giunghia neşle vile. dosoftei, v. s. noiembrie 175r/24. Să strlnsără mulţime mullă la împăratul dc spurcaţi ai legii lui. varlaam — ioasaf, 123r/3. Grigorie [Vodă] se rumpea dc durere cînd vedea pre urîţi, spurcaţi şi fără de lege agareni robind pe creştini, şincai, ap. gcr ii, 205/30. Şă nu mor creştin, ci spurcât ca voi, dacă va mai intra cineva la mine. negruzzi, s. i, 24. Pe frate-mieu şi pe nevastă-sa ii socoteşte păgîni, spurcaţi, stancu, d. 446. -r Accentuat şi: spûrcat alr i 1 560/351, alr ii 3 396/334, 349, 353, 520, 537, alrii/i mn 95, 2 744/365, ib. mn 103, 2 774/414. — Pl.: spurcaţi, -le. — V. spurca. SPURCĂ CÎIV E s. f. v. spurcăciune. SPURCĂCIUNE s. f. 1. (învechit, popular şi familiar) Murdărie (1) . Cf. s p urca (1)· Că-f vor încununa în veaci creqşlelul .pentru trupul acesta care iaste muritoriu şi vremealnică ţină a pămîntului şi un mu-şuroiu viu de spurcăciune·, molnar, ret. 56/9. lntr-a-ceste tabacale să lucrează cu scîrnăvii de cîini şi pieile lor. . . în toată vremea [plrîul] vine turburat şi amestecat cu mai sus numitele spurcăciuni (a. 1837). doc. ec. 667. Zidi spre curăţenia Romei cloace seau lagu-muri pentru a se scurge spurcăciunile politiei în Tiber. săulescu, hr. i, 40/28, cf. valian, v. Apa curată şi dulce a Dîmboviţa s-a prefăcut într-o decocţiune de spurcăciune, ghica, c. e. ii, 572, cf. resmeriţă, d., cade. Alături e un loc pustiu, cu scaieţi şi cu spurcă-. ciuţii de lot felul. pas, ι,. ι, 82, cf. dl, djî, m. d. enc., dex. -φ F i g. Trupul vostru cel necurat coperit de spurcăciunile tartarului este cel mai păcătos loc de gunoi şi de putori, f.m (1846), 279^/15. Mă voi'trudi să vă clirăf · spurcăciunea inimilor, voiculescu,1 e. i, 287. Îmi mărturisise că îşi leapădă spurcăciunea necazurilor în lazu Călugărului, sadoveanu, .n. f!. 41·. + (Popular) Nume^ dat mai multor boli de piele, care se prezintă sub-'formă (ie urticarie, coşuri, furuncule etc.; (popular) spurc (4), spurcat1 (2), (regional) spulberătură (2). V. spurcoi: Cf, cade. + (Astăzi rar) F i g. Faptă care contravine preceptelor religioase sau morale ; p. gener. murdărie (3). Deaci părrăsiţi toată spurrcăcirea· şi rrămăşiţele rreului. god. vor.2 57r/5. Nu se va mai spUrcă spurcăciunei. coresi ·, bv. ·. : 512. Intrară neşle oameni oarecarii ce-ş de d[e]muW scrişi într-acesl păcat de necUr.ă-ţie de schimbă.darul Dumnedzeului nostru întră spurcăciune. (a. ,1618). gcr i, 49/16. Să ne iarte noauă păcatele şi să ne curăţească1 de toată spurcăciunea, n: test. (1648), 193r/30; Să vă. feriţi de toate răutăţile şi scîrnăvirile şi spurcăciunile, neagoe, înv. 4/14. Nerăbdind norodul spurcăciunile lui Comod, fu sugru-tital, dupărc?\du impărMfit ani 12. n: costin, ap. oabe. ■Şi, .ne curăţeşte pre . lioi . de toată■ spurcăciunea. bùcv. •7v/14., : 'Gt2re’ cole’ţjiii, pentru spurcăciunile ' ce se făcea înlr-însul, ■ ■ ■ fusese oprit.' şincai, hr. i, 14/3. Şi ne curăţă -de·toată spurcăciunea şi mînluie, Bunule, sufletele noastre (a. ■ 1801). gcr ii, 184. Gîndul spre moarte... iaste mijlocirea cea mai adeverită şi mai puternică ca să ieşi din spurcăciunea şi din lingoarea ■ păcatului, maior, p. 7/23.. Atunce să va aprinde cu foc ceriul şi pămîntul... şi să va curăţa de toată spurcăciune (a. 1.815). gcr ii, 219/3. Nu li s-au curăţit sufletele lor ăă cea mai dăAainle spurcăciune şi lăcomie. i.;.golescu, In pr. dram. 84. Se fie bun, voiloriu ,şi făcăloriu: binelai, păzind oglinda curăţeniei cugetului nemînjită dc\sp.urcăciunea vicleşugului săulescu, hr: i, 40/24,. Numeşte nelegiuirile din armată o .adevărată spurcăciune, bariţiu, p. a. i, 83, cf. cade. Nu 11476 SPURCĂILĂ — 1461 — SPUROAICĂ mai era în stare să ca prindă, cu glndul, toată spurcăciunea in care trăise, o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 84, Cf. DL, DM, M. p. ENC., DEX. 2. (Popular ) Excrement de om sau de animal; (rar) scîrnăvenie, (învechit şi popular) scirnă, scîrnăvie (]), (regional) scîrnav (1), spurc (1), spurcat1 (2). nu calci în spurcăciuni sau în urină, candrea, f. 240, cf. resmeriţă, d. In ocoale glod, spurcăciuni omeneşti, camilar, n. ii, 260, cf. alr ii/i supl. h 9. 3. (Învechit) Relaţie sexuală nepermisă (între rude de sînge sau prin alianţă). Cf. s p u rea (3). Aşijderea şi cumătrul cumCtră-sa să nu o ia, iară de se va iîmpla spre cumătră-sa sau spre feciorii ei cu spurcăciune. . . S ai să se cearle (a. 1640). gcr i, 90/8. 4. (învechit, popular şi familiar) Animal (sălbatic) dezgustător (a cărui carne nu se mănîncă); p. ex t. monstru (1)· Aceştia sînt întru dragostea voastră că spurcăciuni uspătîndu-se fără ieamere (a. 1569). gcr i, *12/1. Aceştia... cu spurcăciuni de să ospetează (a. 1618). id. ib. 49/36. De se va iîmpla a prinde acea spurcăciune carele au mîncat d[u)mn[e]zeiescul agnef, atunce să-l îngroape în pămîht (a. 1652). id. ib. 161/19. Spurcăciunea... se hrănea cu carne de om. ispi-rescu, ap. cade. Ca un zimbru în greabănul căruia a sărit o spurcăciune se cutremură, chiriţescu, gr. 130. Spurcăciunilor [guzganilor] ie p[ace carnea crudă. bogza, A. î. 225. Face fripturile cu spurcăciuni: cu pisici, cîini şi broaşte, pas, l. ir, 6, cf. dl, dm. Se plîng de mine hienele că nu ies cuele la plimbare. . . Cu toate aceste spurcăciuni nu vreau să am a face. rom*nia literară, 1970, nr. 90, 1/2, cf. m. d. enc., dex. Capul spurcăciunii. . . în loc să piară, cum pier capetele tăiate de la trup, odată s-a vîrît într-un steiu de piatră. rădulescu-codin, ap. cade. Te năcăjesc oile, că pleacă singure şi dau spurcăciunile dă iele. vîrcol, v. 17. M-a moşit mama-pădurii, M-o făcut o spurcăciune, folc. mold. ii, 607. φ (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Spurcăciunea aceasta de cine cu mulcomîrea lui cît bine capătă. ţichindeal, f. 104/11. S-a mai mîngîiat putinei... biata împărăteasă, care era, fireşte, destul de amărîtă că adusese pe lume aşa spurcăciune de broscoi. caragiale, o. ii, 348. + S p e c. (Prin Ban., prin Olt. şi prin sudul Transilv.) Lup. Cf. candrea, f. 263. + Persoană dezgustătoare, respingătoare prin comportamentul său. Bărbatul crUnlu şi hicleanu spurcăciure-i Domnului, psalt. 6. Nişte spurcăciuni nelegiuite, te mint şi te fură de la ochi. adam, r. 165. Mă, neobră-zatule... Piei d-aci, spurcăciune: petică, o. -220. Să taci, spurcăciune! Să nu mai spui la nimeni. G. M. ZAMFIRESCU, M.D. 1,240,cf. DL,DM, M. D. ENC., DEX. Zdrean0 omenească!... Spurcăciune! Pe cine vreai să minfi? barbü, . prinç. 58. *0· (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) N-oi da eu cu crucea peste spurcăciunea cea de cotoroanţă, zise el. hogaş, dr. i, 129. + (Prin nord-estul Olt.) Duh rău. Cf. mat. dialect, i, 236. 5. {Astăzi rar) Păgin, (3). Cf. cade. ^ (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) El opri năvala spurcăciunilor de turci peste treizeci de zile. jspirescu, ap. cade. — Pl.: spurcăciuni. — Şi: (învechit, rar) spurcă6ine s. f. — Spurca -f suf. -ăciune. SPURCĂÎLĂ s. f. (Prin Bucov.) Diavol. Cf. şez. vi, 131. Spurcăilă. . . sărea. .. şi-şi netezea cu nespusă bucurie înglodatele coarne, ib. —. Spurca + suf. -ilă. SPURCĂNÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A insulta (Crişcior — Brad). Cf. paşca, gl. — Prez. ind.: spurcănesc. — Spurca + suf. -ani. SPURCĂ ŞÂ G s. n. (Pria' Transilv.) Excrement de om. Cf. alr ii/i supl. h 9. — Pl.: spurcăşaguri. — Şi: spurşăjj s. n. alr ii/i supl. h 9/272. — Spurca + suf. -şag. SPURCĂT0R, -OÂRE adj. (învechit; adesea substantivat) Pîngăritor. Nici spurcătorii, nici răpitorii, nici be{ivii, nici ocărîtorii nu vor moşteni împărăţia cerului, neagoe, înv. 18/7, cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c. Pe lingă toată cumplimea pedepsei cc ajunge pe femeile spurcătoare de patul căsătoriei la mahomedani, europenii... ne încredinţează că şi la cadînele turceşti ispitele sînt foarte mari. dm (1844), 1981/24. — Pl.: spurcători, -oare. — Spurca + suf. -ăior. SPTJRCĂŢENIE s. f. (Rar) Obscenitate; înjurătură· Să ştiU că noi la şcoală nu ne mai minăm pruncii.. . să înveţe spurcătenii. Τ. popovici, se. 271. — Pl.: spurcătenii. — Spurcat2 + suf. -enie. SPURCOAICA s. f. 1. Pasăre migratoare de stepă, înrudită cu dropia, de mărimea unei găini, cu spatele de culoare brună şi cu pîntecele alburiu ; dropie mică, dropiţă mică, spurcaci (1), (regional) spărchică (Otis tetrax). Spurcoaica... să găseşte în Europa sudică, j. cihac, i. n. 108/14, cf. marian, o. ii, 278, jahresber. XII, 159, tdrg, cade, băcescu, păs. 157. 2. (Regional) Diavoliţă. Spurcul cu spurcoaica. can-DUEA, F. 118, Cf. FOLC. OLT. — MUNT. I, 325. — PI. : spurcoaice. — Spurc -f- suf. -oaică. SPURCOAIE s. f. (Prin Ban.) Diavoliţă. Cu spurcul, cu spurcoania. gr. s. vi, 147. — PI. : spurcoaie. — Spurc + suf. -oaie. SPURCÔI s. n. (Prin nord-vestul Transilv.) Furuncul; buboi. V. spurc (4), spurcat1 (2), spurcăciune (1). Cf. teaha, c. n. 266. — Pl.: spurcoaie. — Spurc + suf. -oi. SPURDÂLNIÇ s. m. (Regional) Diavol (Cetăţeni — Piteşti). Cf. şez. . xxi,. 79. Toarce furca caierul, Toarce-ie-ar spurdalnicul. ib. — Pref. s- + purdalnic. SPURDÂT, -Ă adj. (învechit, rar) Risipit2 (1). De vor fi holdele ceale de toamnă prea mari şi spurdate. . ., iarna. .'. se pasc cu turmele, economia; 38/2. — Pl.: spurdafi, -te. . — De ia spurdă. SPÙRDA s. f. (Regional) Praf (1) (Bicazul Ardelean — Piatra Neamţ). Cf. mat. folk. 1 496. De-ar fi puşca de antonigă Şi-ncărcătura de măligă, Foitaşu de urdă, Ca pe urmă să ni se mai facă spurdă. ib. — Pref. s- + purdă. SPUREÂNCĂ s. f. (Regional) Fiică nelegitimă (Mo-nor — Reghin). Cf. glosar reg. — Spur + suf. -eancă. SFUREAÙCA s. f. v. şpureaucă. SPURICHE vb. I v. şpirliclica. SPÛRIU1 s. m. v. şpur1. SPÛRIU2 s. n. v. şpuriu2. SPUROAjCĂ s. f. v. şpuroaică. 11493 SPURŞAG - 1462 — SPUTNIC SPURŞĂG s. n. v. spurcăşai). SPUS s. n. v. spusă. SPÜSA s. f. 1. (Rar) Indicaţie. Cf. spune (1). Nu sînt mai mult de 5 pite şi puţinei peştişori. Dară sw[i]n/ia sa ce feace: Aduceţî-mi-le încoace. Şi să feace spusul trebii. dosoftei, v. s. noiembrie 178v/21, ci. resmeriţă, D. întreabă de şeful Oresie. Trestie făcu după spusa tui Coşoiu. arghezi, l. 217. 2. Ceea ce este exprimat prin viu grai; p. ext. cuvinte; zisă, (învechit, rar) spusăciune, spusătură. Cf. spune (2). Iară cu vedearea spusulu ία iaste ce vedem, coresi, ev. 333. Dacă nn mă vei lăsa. să spun cum mi-e spusul, lac. negruzzi, s. i, 225. Nimc nu-i baga în seamă spusele, alecsandhj, t. 127. Sînt lari feciori la. spusuri, dar slabi la făptuit! coşisuc, p. ij, 197. Aceste spuse erau prea potrivite pentru timpurile acele. în plr ii, 73, cf. resmeriţă, d., cade. Cinstiră amîndoi, mîncară pine cu zahăr şi apoi ris şi spus. mironescu, s. a. 48. Se aşeză gînditoare, pe urmă atentă la spusele unui vorbitor invizibil, c. petrescu, c. v. 168. Mă neică, mă, ă, ă. .. începea el cîte un gînd. . . şi rămînea cu spusele neisprăvite, i. botez, şc. 98. Metafora, o figură pe care o face vorbitorul spre a da mai multă coloare expresivă spuselor sale. puşcariu, l. r. i, 110. Duşmanii nu se mulţumeau numai cu spusele, stancu, r. a. i, 247. Nu reuşeam să pătrund decît înir-un singur fel înţelesul spuselor ei. preda, i. 40, cf. dl. Limbajul verde pe care-l întrebuinţa... dădea spuselor ei ceva fără putinţă de apel. t. po-povici, s. 215, cf. dm. Spusele mamei îmi inundară brusc mintea, românia literară, 1970, nr. 92, 18/1, cf. m. d. enc., dex. -ţ. Pronunţare (1). Cf. spune (2). Mai mult decît spusa cuvintelor îşi ascultau glasul. c. petrescu, c. v. 372. 3. (Astăzi rar) Spunere (2). Ci. spune (3). Arălai numele tău oamenilor: cu de tine spus, arătat tuturor oamenilor făcui, coresi, ev. 185. Aşa şi voi acuma veţi face la spusul meu, Eu să zic ghicitoarea şi să o dezleg tot eu- pann, ş. i, 22/3. Şi de-aceea spusa voastră era sînlă şi frumoasă, Căci de minţi era gindilă, căci de inimă era scoasă, eminescu, o. i, 35. .φ. (învechit) Propovăduire (1). Cf. spune (3). în tot pămîntul ieşi spusa lor şi în cumplitul lumiei cuven-tele lor. psalt. 31. S-au suit şi au sporit şi în spusul de d[u]mn[e\zău. dosoftei, v. s. ianuarie 35y/21. 4. (Învechit, popular şi familiar) Afirmaţie; p. ext. povestire (1). Gf. spune (4, 5). După spusa lor, [trasul borangicului] să află tnlăuntru în mahalale (a. 1832). doc. ec. 507. Insă după spusul lui Pavel Cămpan. . ., această copilă este dieaptă o. lui (a. 1836). ştefanelli, D. .c: 408. Biserica St. Mihail, care, după spusul comun,, s-a zidit de Mihai Viteazul..., e construita toată de cărămizi romane, fm (1846), 1081/38. Dar cu craiul Matei muri şi dreptatea, de pe spusa şi de astăzi a poporului în Ungaria şi Ardeal, bălcescu, m. v. 314. Buşînătoarea sentenţă de moarte... s-a întemeiat numai pe spusa martorilor de a doup categoric-bariţiu, p. a. i, 314. După spusa legendei cel dinţii s-a întrupat, după ce a murit ca om, în bou.' conta, o. f. 378. întipărirea ce mi-.a făcut a fost cu mult mai prejos de ceea ce mă aşteptam după spusa lui Mihăiţă-gane, N. iii, 77. Au început a vorbi care ce ştia..., alţii întăreau spusele celorlalţi■ creangă, p. 232„JŞrau aşa de interesante spusele prefectului, îneît nimeni nu băgă de seamă că trecuse un ceas de la sosirea lui. caragiale, o. iii, 148. După ce am dobîndil citevn principii adevărate, ne vom sluji de dînsele, pentru a lumina unele din spusele noastre (a. 1886). plr i, 350. Pentru a da însă o mai mare greutate spuselor Săle, ei isfătu-ieşle totodată pe rege si nu înainteze în locuri necunoscute lui■ xenopol, i. r. iii, 65. Dar ştiu că n-o să-l vrea nici unul Căci e minciună spuşa lor. cqşbuc, f. 54. După spusa tuturor, o arendase prea ieftin, d. zamfirescu, a. 111. După spusele cronicii lui Nicolae Vodă, încălcările fuseseră aşa de mari, cum nu se mai pomenise. iorga, c. i. ii, 101. S-au aflat în sat doi români care, luîndu-se după spusele oamenilor, au plecat într-o noapte să-şi încerce norocul, agîrbiceanu, s. p. 26. ÈI are grijă să arate că nu-i cunoaşte letopiseţul şi că vorbeşte despre el după spusele unor boieri, bul. com. ist. ii, 124. Cunoşteam locul acesta numai din spusele unora şi ale altora, hogaş, dr. i, 17. Să dovedească cu marlori adevărul spuselor ei. cocea, s. ii, 291. Aceste spuse ale mele nu sînl păreri, ci adevăruri, vissarion, b. 274. Am crezut atunci spusele oamenilor şi cele ale Ilenii. voiculescu, p. i, 97. Or ieşi la întrebare ş-orn vedea ce-or spune. Ş-apoi, după spusa asta, om vedea dacă nu pică jos fudulia unor muieri, sadoveanu, o. x, 6Q9. Candidaţii... de obicei susţin spusele altora, arghezi, s. x, 10. Se pot invoca alîlea alte exemple care întăresc cele spuse, blaga, z. 324. Eu nu i-am cunoscut, dar îi ştiam din spusele tale. c. petrescu, a. r. 163. New York, Chicago, San Francisco, Détroit mereu revin în spusele lor. bogza, c. o. 305. Căută confirmarea spuselor sale la ceilalţi, preda, r. 452. Pe spusa lor nu punea nimeni preţ. lăncran-jan, c. ii, 375. La începui aflară doar cîţiva de extravaganţa lui Galilei; cum acesta nu dorea să-şi renege spusele, chestiunea lua amploare, românia literară, 1970, nr. 83, 31/3. Acu iei pă spusa diavolilor o ştiu că ie soţia lui. o. bîrlea, a. p. i, 558. 5. (Regional) Pîră (3). Cf. sp un e (6). Să mă puie pe-un cărbune Amoraşul nu l-oi spune; Să mă puie pe-o frigare Amoraşul spusă n-are. şez. iii, 61. — Pl.: spuse. — Şi: (astăzi, rar) spus (pl. spusuri) s. n. — V. spune. SPUSĂCIUNE s.f. (învechit, rar) Spusă (2). Cf. fm (1846), 861/22. — Pl.: spusăciuni. — Spus 4- suf. -ăciune. SPUSĂTURĂ s.f. (învechit, rar) Spusă (2). Cf. fm (1846), 861/23. — PI. : spusături. — Spus + suf. -ătură. SPUSC subst. (Regional) Zăgaz mobil la gardurile de prins peşte; (regional) călcătoare. Gardul de prins peşte are la mijlocul său un spuse sau călcătoare, care se poate rădica 'şi scoborî după voinţă, antipa, f. i. 77, cf. id. p. 791, resmeriţă, d., şăineanu, d. u. — Pl.: ? — Din rus. cnycK. SPUSOÂRE s. f. (învechit, rar) Afirmaţie; p. ext. povestire (1). Pe spusparea acelui ce vanise. m. cos-tin, ap. oîdei, 338, cf. ddrf. — ţ?l. : spusori- — Spus -f suf. -oare. SPtITĂ s. f. Secreţie patologică a căilor respiratorii, eliminată din orgănism prin tuse; expectoraţie, flegmă,1, scuipat1 (2). Cf. bianu, d. s. Streptococul XVIII, izolat din sputa unui bolnav cu pneumonie, babeş, O. A. I, 368, Çf. DER, ABC. SĂN., DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: spuie. — Din lat. sputura. SPÜTNIC s. m. Sateliit artificial al Pămintului (lansat în Uniunea Sovietică). M-am uitat spre acel colţ al cerului de unde trebuia să apară spuinikul. gl nr. 206, 1/3, cf. dn2. Poate fi creat un sputnik compus din două elemente, flacăra, 1969, nr. 5, 28. Oamenii şi-au pierdui echilibrul sufletesc, au început să admire sputnicii artificiali,... să se bucure de . invenţii, românia literară, 1971, nr. 1^5, 31/2, cf. dex, dn3. — Scris şi: sputnik. — Pl.: sputnici. — Din rus. ejuy'fHHK. 11602 SPUZA — 1463 — SPUZĂ SPUZĂ vb. I v. spuzi. SI’UZĂNCĂ s. 1. (Regional) Un iei de plăcintă făcută din mămăligă şi coaptă în spuză (Săpînţa — Sighelul Marmaţiei). Cf. cuest. v 153/72. — Pl.: ? — Spuză -|- suf. -ancă. Sl'UZĂK s. m., s.n. 1. S. n. (Prin nord-estul Transilv. şi prin estul Maram.) Vătrai (pentru jăratic). Cf. chest. u 316/257, alr i 685/361, alr π/i h 285/353, ib. mn 134, 3 886/353, alrm ii/i h 341/353, glosais reg. 2. (Regional) S.m. Organul genital al calului (lîer-beşli — Sighetul Marmaţiei). Cf. dr. v, 312. 3. S. n. (Prin nord-estul Transilv. şi prin Maram.) Turtă (de făină sau de mălai) coaptă în spuză. Cf. VAIDA, CABA, SĂL., ALR SN IV h 1 073, ALKM SN 111 b 880. 4. S.n. (Regional) Nume generic dat unor iri lai ii ale pielii, unor erupţii sub formă de pete roşii sau de băşicuţ.e (însoţite de mîncărime); (popular) spu-zeală (1), (învechit şi regional) spuză (3), (regional) spuzitură (Prăvăleni — Brad). V. spuzătură. Cf. alr i/i li 115/90. — Pl.: (1, 3, 4, n.) spuzare (alr sn iv h 1 073/272) şi spuzaruri (ib. h 1 073/349), (2, m.) spuzari. — Spuză -f- suf. -ar. SFÜZA s. f. 1. Cenuşă fierbinte (amestecată cu jăratic); p. ext. jăratic; (regional) şperlă (I 1). Ploao spre păcătoşi cursă, foc şi văpaie (spudză d). psalt. 17. Foc, spuză, vini şi vihor să fie partea paharului lui (a. 1652). mag. ist. i, 129/5, cf. anon. car. O pune pe spuză caldă ca să dea undă. mîncările, 31/16. împotriva. .. tăieturilor în burtă să întrebuinţeze oblo-jituri din spuză fiubinle. cr (1831), 1421/23. Stă . acoperit pînă a doua zi şi apoi se aşază pe spuză de foc lin. episcupescu, practica, 506/8. Pusăse în spuză nişte cartofle. drăghici, h. 86/6. Virghinia şi cu dînsul au mîncat o parte crudă şi o parte friptă în spuză. buznea, p. v. 35/3, cf. pann, p. v. i, 167, pontbriant, d. Stau pe la iţi lingă spuze Un moşneag şi trei cumetre. eminescu, l. p. 142. Înveli focul sub spuză şi se trînti la culcuşul ei. caragiale, o. ii, 306. Unul zicea ca să-l coacă îri spuză [oul] şi să mănînce toţi dinlr-însul. is-pibescu, l. 266. Pe maluri, tolăniţi pe coaste, plutaşii dormeau lîngă focurile topite în spuză, dunăreanu, ch. 207. 'Alteori se pune pe lîngă leagănul copilului un fier sau o mătură şi se presară cu tărîţe şi spuză din foc. candrea, f. 166. Cărbunele pe care se va afla a doua zi dimineaţa mai multă spuză (cenuşă) arată plugarului soiul de pîne care în anul viitor va rodi mai mult. pamfile, a. r. 10. La durere de inimă se bea oţet amestecat cu spuză, păcală, m. r. 257, cf. resmeriţă, d., cade. Sufletul de abia şi-l .descoperise. . ., Stătuse pitit cum cărbunii sub spuză aşteaptă suflarea de vînt sâ-i învie. c. petrescu, î. i, 261. Tremurau cu noi lîngă ligheanul cu spuză. i. botez, b. i, 14. Casele de lemn... aveau cenuşiul mugumlui de salcie, a-proape argint, aproape spuză de jăratec, teodoreanu, m. in, 331. O suflare de vînt a spulberat spuza de pe jar. sadoveanu, o. xviii, 44, cf. scriban, d. Toiul se aşază pe un foc încet, med ales pe spuză, arghezi, s. xii, 131. Precum aheii şi troienii, Aşez pe spuză uri mistreţ, călinescu, o. ii, 118. Mi-e inima ca un pumn de jar acoperit de spuză. v. rom. iulie 1954, 124. Aici e vatră de foc. Sub cenuşă — spuză, beniuc, v. 108, cf. dl, dm, M. D. enc., dex. Dar cea puică de nevastă . . . Da ca spuza să mă arză. alecsandri, p. p. 346, cf. H ii 38. Cînd coci un ou în spuză . . ., să nu-l aco-peri de lot, că se înăduşă puii în jjăoci. >şez. n, 66. Nu s-aude nici-un bine.1 Da ce bine s-auză, Că trag negustori prin spuză! mat. folk. 388, cf. i. cr. iii, 73, ALR ii/i mn 131, 3 888, alr sn iv li 1 073, a ii 11, v 15, vi 26. Ţ-oi da turtă caldă,... De jar curăţită, Cu spuză-nvelită. folc. olt. — munt. iii, 549. Am viril mlna-n spuzi Şram apucat pi.batan di buzî (Oul), folc. mold. ii, 407. φ (Prin analogie) Spuză fină de sudoare-i înroura fruntea, agîrbiceanu, s. 380. Dintre stelele fără număr de deasupra — că dintr-o spuză de aur... unul dintre feciori alesc'-un grup geometric yi-i dădu un nume. sadoveanu, o. lx, 30. -φ-F i g. Norii sint o spuză-n ceruri şi plin ei topite stele. eminescu, o. iv, 123. Ar mai fi păstrat în re‘zervă o spuză de nădejde, rebreanu, p."s. 174. "Nu mai erâ între ei şi ea decît spuza impalpabilă a unui vis. sado* veanu, o. ix, 167. Inima mi-o-ngrop subt spuză, Să-şi ţină jăratecul, blaga, poezii, 98.[.Doriţiţele] înăbuşite sub spuza culturii... şi-au dezvoltat rădăcinilc in subteranele inconştientului, ralea, . s. . τ. ui, 19. 'Am suferit şi grele remuşcări Îmi ţiuiau nendurâior sub . spuză, labiş, p.. 123. Pămînlul şi norii l.şi mestecă spuza- horea, p.. 18. Amfibii mestecind în guşă spuza Văzduhului mă-ngăduie Cu ţipăt, românia literară, 1970, nr. 111, 11/3. Expr. A(-şi)..trage spuza pe turta sa v. turtă (I 1). Cîtă pulbere şi spuzi* v. pulbere (1). A scoate castanole din spuza cu mîna (sau cu mîiuile) cuiva v. cas tană. (învechit, rar) Ă-şi băga mlinile In spuză = a risca. In momentele căderci totale a revolufiunii [maghiare] să se afle iocma românii cari să-şi bage mînile In spuză, bariţiu, p.a. ii, 603. (Regional) A.da cu spuză (ori cu cenuşă) după cineva = a. scăpa de cineva antipatic, dezagreabil. Cf. udrescu, gl. Tras, priţi spuză = foarte slab. mat. dialect, i, 236. Va mai veni oala la sipuză, se spune pentru- a arăta nerecuncscătorului. că pcate va mai recurge la serviciile cuiva. Cf. zanne, p. iv, 11. A fi cu spuza-n buză = a sărăci (2). Cf. id. ib, ix, 528. A da cu mina prin spuză v. m î li ă (I I). Parcă a dat cu capul prin spuză, se spune despre cineva neîngrijit sau trist. Cf,. ciauşanu, v. 199. . A da eu spuză şi a lua cenuşă = a da un lucru fără,valuare pe un lucru la fel de lipsit de valoare. Cf. zanne, p. i, 288. 2. Fig. (învechit, popular şi .familial·; mai ales urmat de determinări introduse prin prep.,,de“ sau, rar, în gen.) Mulţime (1). Amici o spuză avem odată. aricescu, a. r. 16/13. O muiere ţesînd. .". Şi copii mulţime, spuză, împrejuru-i guri făcînd. pann, ş. ii,-19/5. Cum am stins luminarea, au, năvălit pe mine o spuză de autochtoni flăminzi. ghica, c. e, ii, 356,·.. Cocoana cloşcă... scoseseră spuză, o mîndreţe de puişori. . odobescu, s. jh, 235: Dacă .aş fi voit să .arăt pe Egmont, conform istoriei, tată a o spuză .de copii:, uşurătatea purtării sale ar fi părut absurdă., -caragiale, o. v, 337. Vecinii de dimpregiur. au însă o spuză, de . copii care aruncă cu cioburi în grădină, slavici, n. î, 251. înstela-ve.i. părul negru cu o spuză de rubine, ma-cEDGNSKi, o· i, 30. La vecliii Hali.. aflăm..... o spiiză ie divinităţi, cîmpeneşti. rev. . chit. i, 53.. N-cu pot, n-au vatră şi h-au masă, . Şi-o spuză de copii, iii casă.' coşbuc, P, ii, 2Ş9. în Oceanul Pacific..... sint o spuză de insule, mehedinţi, p. 23. Crescuse îii 'rang, rămiihd insă în spuza boiernaşilor din jurul persoanei domneşti. iorga, l. i, 63. Le-ai spune spuză de. poveşti. .'. Cu împăratu Roşu. goga, poezii, 22. Lumea acecstă frumoasă, îneîntăioare, peste . Xăre- primăverile, .$%'. aştern cu spuză de. flori, gîrleanu, l; j62,· cf. besmebiţă,· E.j. cade· De la fereastra ninsă, cu finele perdele, Mă. duc pe străzi de gheaţă cu spuza tor. de stele.' bacovia, o. 84. Era fata unui turc sărac, împovărat, cu trei cădîne şi cu o spnză. de copii, galaction, o. . 111. O spuză de copii negri, goi... ţîşneau din toate părţile, bră-escu, a. 212. Ţinea patru moşii în arendă... şi-o spuză de copii în casă. cocea, s. 256, cf. scriban, d·, di,, dm. Tavanul era, tot, o spuză de stele, barbu, g. 173, cf. m. d. enc., dex. Se pomeni voinicu înconjurat de o spuza de scatii, c. popescu, b, iii, j65. Omul acesta cu atîta spuză de copii, macar să fie lucrat şi. cu n.asul, şi lot. n-ar fi avut de ajuns, cătană, p. b. ii, 126. Mai ave ş-o spuză di băieţi, şî n-ave cu ci-i hrăni- şf.z. vi, 87. (învechit) Pîlc (1). [Turcii] mai apoi s-au lăsat 11506 SPUZĂTURĂ - 1464 - SPÜZIT a ceialăllă spuză, de i-au snopit şi i-aa sfărâmai. URECHE, L· 191, cf. SlMION DASC., LET. 234, N. COSTIN, l. 538. 3. (învechit şi regional) Nume generic dat unor iritaţii ale pielii, unor erupţii sub formă de pete roşii sau de băşicuţe (însoţite de mîncărime);. (popular) spuzeală (1), (regional) spuzar (3), spuzitură. V. blîndă, spuzătură, urticarie. Aceste ţoale sînt: scrofuiul, gangrena... şi spuza (roiăcile). vasict, m. ii, 84/20, cf. a vi 26. — PI. : (rar) spuze. — Lat. spodium. Cf. alb. s h p u z ë. SPUZĂTÎJRĂ s. f. (Prin nordul Mold.) Zăbală. V. spuzar (3), spuză (3), spuzeală (1), spuzitură. Să nu bei apă cu gura, fără ulcică, din cal-dare sau cofă, căci faci zabale (spuzături) la gură. i. cr. iv, 149. — Pl.: spuzături. . — Spuză -f suf. -tură. SPUZEALĂ s. f. 1. (Popular) Nume generic dat unor iritaţii ale pielii, unor erupţii sub formă de pete roşii sau de băşicuţe (însoţite de mîncărime); (învechit şi regional) spuză (3), (regional) spuzar (3), spuzitură. V. blinda, spuzătură, urticarie. Se arată vărsatul într-o spuzeală roşie peste tot capul. episcupescu, practica, 244/28. Produc beuturile spirtoase iuţeli, boale de pele (spuzeli). vasici, m. ii, 37/23, cf. polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, barcianu,' alexi, w. Căţeii de turbă sînt nişte beşicuţe mici ca spu-zeala, sub limbă, grigoriu-rigo, m. p. i, 37, cf. şăi-neanu2. Bolnavul simte un fel de cîrcei în iot trupul şi se umple de spuzială. Candrea, f. 179, cf. 223, bianu, D. s., resmeriţă, d., cade. îmi irec limba peste buzele arse ca de o spuzeală. camil petrescu, u. n. 273. Această spuzeală se prezintă ca o urticarie sau adevărate plăci edematoase. enc. agr. i, 229, cf. cv 1951, nr. 9 — 10, 43, cf. dl. O mîncărime, ciudată, ca după o spuzeală produsă de intoxicaţie, sau o urticare, îl făcu să încerce să se scarpine. v. rom. septembrie 1958, 36, cf. dm, m. D. enc., dëx. A plecat Dumnezeu din nouă ceruri Şi s-a înlîlnii cu. . . Trecătura, Cu spuzeala, Cu junghiul, mat. folk. 650, cf. alr i/i h 115, alrm i/i h 160. -v* F i g. O spuzeală de lacrimi îi umezi ochii. t. popovici, se. 59. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră· o coşcoveală şi o spuzeală verzuie de igrasie, barb.u,. o. 372. + Boală la ugerul vacilor, al oilor sau al bivoliţelor, sub formă de ulceraţii sau de bube mărunte. Cf. damé, t. 30, sez. iv, 127. ■ ■ ■ 2. F i g. (Bar; mai aies urmat de .determinări introduse prin .prep. ,,de“) Mulţime (1). Nici penele de pasări măiastră,, nici. noaptea cu spuzeala de stele... n-ar. fi întrecut acest\palat, minunea-minunilor. dela-VRÂNQEA, S. .247,· cf. CÀDÉ, DL,. DM, M. D. ENC., DEX. ·*- PI.: spuzele. ... . .— Spuzi 4- suf. -eală. ■ ■ ... SPUZÉÏVIE s. f. (Popular; urmat de .determinări introduse prin prep. „de“. sau, rar, în gen.) Mulţime (1)· Coana Tirica îşi gospodărea cu evlavie florile, găinile ei moţate şi spuzenia amintirilor■ p. constant, r. 94. Spuzenie de oameni-au fost poftiţi la nuntă! 1. cr. iv, 44. Spuzenie de lume. udrescu, gl. Vede-atîla spuzenie d'e copil, fac ca viermii în casă. o. bîrlea, a. p. 1, 345. — Pl.: spuzenii. — Spuză -f suf. -enie. SPUZÎ vb. IV. 1. Refl. ( Despre jăratic) A se transforma în spuză (1). Tot mai tare pătrundea in curţi rriireasma verzelor care fierbeau. ■ ., împrejmuite de jar, care se spuzea pe deasupra, agîrbiceanu, s. 185. Unge puiul cu pana muiată in uni. Cojiţa se ru- meneşte. Jarul se spuzeşle. teodoreanu, m. iii, 222, cf. alr ii/i mn 133, 3 881/791. 2. Refl. şi tranz. f a c t. (Popular; despre oameni şi mai aies despre părţi ale corpului lor) A (se) umple de spuzeală (1) ; s p e c. a irita. O roşaţă . . . care se spuzeşle şi scoale băşicuţe ca d-o arsură. episcupescu, practica, 121/28. [Băşicile] se sparg şi spuzesc pielea pe unde se scurg. id. ib. 221/31. Spu-zi-s-ar să se spuzească de calic şi bleslemat. gorjan, . h. iv, 76/16. Pe-o lădăţuie, lingă sobă, un băieţel ca de vro şase ani se zvîrcolea spuzil de pojar, vlahuţă, ap. tdrg, cf. ddrf, şăineanu2. Se spuzesc pe buze. candrea, f. 63, cf. 159, tdrg. In foc să nu slupeşti niciodată, că-i păcat şi le spuzeşli. gorovei, cr. 118. După cîleva zile pielea li se va spuzi şi coji. atila, p. 82, cf. resmeriţă, d., cade. O lampă fumegocsă. . . i-a spuzit marginea pleoapelor, c. petrescu, o. p. i, 45. Nici o nuanţă de ruj pe buze spuziie de febră şi nesomn, i. botez, b. i, 48, cf. dl. Părul rar i se lipea de fruntea spuzită de pele roşii. t. popovici, s. 372, cf. dm, M. D. enc., dex. Dacă o femeia a răguşii sau i s-a spuzil sau umflat corpul, alunei se zice că i-a dat arginlul-uiu. hem 1 621, cf. ciauşanu, v. 199, a vi 26. ·ν· F i g. Mai mult setea se spuzeşte şi se lăţeşte. cantemir, ist. 32. In tranz. Bubi dulci i spuzesc pa la gurî. alr i 1 615/690, cf. alr i/i h 115/885. Şi fierul spuzăşle în faţa soarelui, se spune pentru a arăta că nimeni nu este indiferent faţă de o femeie frumoasă. Cf. zanne, p. ii, . 744. + Refl. (Prin Mold., prin Bucov. şi prin Transilv.; despre ugerul oilor, vacilor etc.) A se umple de spuzeală (1). Cînd dă laptele în foc, să pui apă peste el, căci se spuzesc ţîţele vacii. şez. ii, 66, cf. şez. v, 224. Cred '. că oilor li se spuzesc ţîţele, iar vacilor le crapă, chest. v 172/10, cf. ib. 173/15, 22, 39, 63, 79, 88, 91, a v 31. 3. P. gener. A (se) umple de... Ramurile se ■ spuzesc cu floricele albe şi roşcăţele. ap. tdrg, cf. dl, - dm. Ieşi, clătinîndu-se, şi prin pîcla carc-i spuzea ■ ochii văzu, ca un fum, linia verzuie a pădurii. T. popovici, s. 1.59, cf. DEX. 4. In tranz. F i g. A apărea, a se produce în număr mare. A dat frunza, au spuzit florile, dela-vrancea, o. ii, 25.. în adîncul cerului negru spuzeau slelele, palide, v. rom. februarie 1954, 244, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Refl. (învechit, rar) A se năpusti (1). Alaliă tătărîme... spre ţara leşească şi • spre Litfa să spuzise. cantemir,. hr. 273. . — Prez. ind.: spuzesc. — Şi: (regional) spuza vb. I. chest. v 172/95. — V. spuză. SPUZÎME s. f. (învechit, rar) Mulţime (1). Im-preunîndu-se oştile,. . . bieţii creştini, lăcuitorii de pin sate de pe. acolo, văzînd aiîla. spuzime căzînd asupra lor, s-au închinat de au iernat tătarii şi leşii peste dînşii. n. costin, let. ii, .100/35, cf.. cade. — Pl.: spuzimi. ' — Spuză -f suf. -ime. SPUZÎRE.s. f. Acţiunea- de a (se)' spuzi (2). Cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. — PI. : spuziri. — V. spuzi. SPUZIT, -Ă adj. 1. Plin de spuzeală (1) ; (învechit, rar) spuzos (2). Cf. spuzi (1). Cf. pontbriant, d., cade, dl. Ii curgeau lacrimile pe faţa roşie, parcă spuzită, arsă. t. popovici, se. 459, cf. dm, m. d. enc. •ν’ (Regional) Vărsat spuzit = pojar (3). Cf. alr i/i h 115/180. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de“, ,,cu“) Plin (4). Cum sta aşa cu faţa în sus, se uita la cerul spuzit de stele, sandu-aldea, u. p. 26. Nopţile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele, o fermecau, gîrleanu, l. 128. Un april superior ade- 11513 SPUZITURĂ - 1465 - STA vârâtului april prefăcuse teii parcului... in meri şi I în cireşi spuzifi de floare albă. galaction, o. 405. Cînd eram pilot şi vegheam... în nopţi spuzite de stele, îmi încordam auzul, camil petrescu, t. h, 187, cf. s toi an, păst. 73, cocea, s. ii, 625. Nici o aripă nu se încumeta sub cerul spuzil şi nici pe marea acoperită de solzii soarelui, teodoreanu, m. u. 95. Peştele a fost destul de spuzil de sare, aşa încîi îmi închid pui că ţiH sete. sadoveanu, o. ix, 392. Deasupra lumii, cerul rece, de sticlă, spuzit de stele, stancu, d. 141, cf. preda* î. 58. Perefii spuzifi de tablouri istorice, t. popovici, s. 6. Peştii to(i erau spuzifi cu sînge. românia literară, 1970, nr. 36, 21/1. Continuu trecem călări sub ziduri spuzite de ierburi albastre, ib. 1970, nr. 89, 4/1. ' — Pl.: spuziţi, -te. — V, spuzi. SPUZITÎTRĂ -s. f. (Prin Mold. şi prin Transilv.) Nume generic dat ûnor iritaţii ale pielii, unor erupţii süb formă de pete roşii sau de băşicuţe (însoţite de mîncărime); (popular) spuzeală (1), (învechit şi regional) spuză (3), (regional) spuzar (1).V. bl în dă, spuzătură, urticarie. Com. din tiufeşti — iaşi şi din cozmeşti — paşcani, mihai viteazu — SIGHIŞOARA. — Pl.: spuziluri. — Spuzi -f suf. -tură. SPUZOH0I s. n. (Regional) Aziină coaptă în spuză (1) (Beclean — Dej). Cf. alr sn iv h 1 073/260. — Pl.: ? — Spuzar + suf. -oi. SPUZOS, -OĂSĂ adj. 1. (Rar) Care are aspect de spuză (1). Aleargă nebunatec înspre noi, spintecitid voinicos pleava spuzoasă, albă ca petalele de crin scuturat.' adam, π- 157. 2. (învechit, rar; în sintagmele) Vărsatul (ccl) spuzifs (sau cel roşu ori purpur şi spuzos) = scarla-tină (1)· Vărsatul cel roşul şi spuzos, ee-i zice roşior (cochinadi). piscüpescu, o. 243/30. Vărsatul cel spuzos· id. ib. 259/3. [Junghiul] se prieinuieşte. . . din vărsaturi, din cel purpur şi spiizos, scarlatina. epis-cupescu, practica, 215/23. Vărsatul spuzos, scarla-tina.· id. ib., 243/30, cf. 99/15, 215/23. + Care produce iritaţii. [Rana] are un fund gălbinicios şi lăcră-mător, de o iuţeală spuzoasă şi veninoasă, episcupescu, practica, 460/21. — PI. : spuzoşi, -oase. — Spuză -(- suf. -os. SS interj, v. st. SŢ . interj. (Adesea cu ,,s“ repetat) . Cuvint prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze linişte ori să nu (maO spună nimic şi să fie atent la ceva; taci! tăcere! (popular) ţist! (regional) meclez! (argotic) mucles ! V. p s t (1). Cf. valian, v. Poesis... te iubesc! Tst ! tată-meu ! ţipă ea încet, sculîndu-sè. emi-ţJSSiiO, o.·.?· >75. Şt! nu te mişca./ caragialÙ, ό· vi, 70, cf. -şăineanu2. Sst ! Uite-o, fă-te că n-o bagi de seamă, brătescu-voineşti, p. 350. St ! face lung··· dascălul, închiondqrtndUrse la ele. lungianu, ap. cade, cf. res.mejrjţă, . ţi.,i PAgfii scriban, d. Dar ssst! Trece domnul ' Costică ! ç^linesçu, c. q. 67. Sst... taci... tăcere. camilar, N· ii, 180. Sst l vorbeşte mai incet! tudoran,. p. 155, cf. dl, -dm. Sst! E cu neputinţă intr-asta să visezi. t iulie 1964, 62, cf. dex. . — Şi: ss (dm, dex), - şt (scriban^ d.), tst interj. — Onomatopee. STA vb. I. In tranz. (Adesea în concurenţă cu a . ş e d e a) I. 1. (Despre fiinţe sau despre vehicule, aflate in mişcare) A se Întrerupe din mers; a se opri (2), (învechit) a se popri (3), (livresc) a staţiona (2), (regional) a şedea (I 3). Soţii miei şi vecini miei între mere se apropiară şi stătură. psalt. 72. Furul cel de noapte nu poale nime să-l ucigă, cînd va sta, de să va arăta. prav. 120. Unul carel[e] era mai mare de ei şădea, şi acolo îndat[ă] slătum (a. 1692). gcr i, 301/32. Grecii, cînd tămîiază în biserică. . stau cîle un minut înaintea fieştecăria. cânta, let. iii, 198/23. S-au întors îndată sfîntul la Basarabov, în mijlocul salului şi acolo au stătut (a. 1779). bv ii, 246. Tocma în mijlocul de drum să pune strigînd: Staţi, voinici, că aici-ş groape. budai-deleanu,' ţ. 248. Deci, după ce au ieşit den politie afară,’ [Erotocrit] uu stătut (cea 1800). gcr ii, 180/22. Cinele vînătoriului, văzînd de departe pre un leu, au alergat după el, iar leul au stătut. ţichindf.al, f. 103/12. Stăi! au strigai tare către fugar. drăghici, R. 167/7. DuCîndu-se amîndoi pînă ce ajun-sără la un palat foarte frumos, stătură acolo, gorjan, h. i, 87/2. Şi de n-ar fi fost nimeni în drumul clumitale, vizitiul ar fi oprit caii sau ci de la sine'ar fi stătut. heisoverghi, a. 30/6. Lucreţius... a strigat... la purtătorul însemnului, ordinînă acolo să stea şi acolo să împlînte stindardul. aüistia, plut. 379/26. Este ora nălucirei: un mormîni se dezveleşte, O fahio-mă-ncoronată din el iese. . . o zăresc. . . Iese. . . vine către ţermuri, ■ ■ . stă..., în preajma ei priveşte, alexan-drescu, m. 14. Stareţi, măre, strigară pandurii olteni, văzînd pc Păturică şi pe sluga lui. filimon, o. i, 272. Fericii acel ce noaptea rătăcit în viscolire Stă, a.ude-n cîmp lătrare şi zăreşte... O căsuţă, alecsandri, p. iii, 14. Îndată ce mă zări, stele şi lăsă cofa cu apă jos. bolîntineanu, o. 322. Stăi puţin cu carul, c-am să-ţi spun ceva. creangă, p. 40. Îndemn calul cit pot; el se-ntoarce-n loc şi porneşte-napoi■ Cîţiva paşi... şi iar stă sforăind. caragiale, o. i, 144. Cînd era să puie mina pe dînsul, el trecu hotarele lor [al zînelor] şi apoi stătu, ispirescu, l. 149. Da stai, femeie hăi, unde-o porneşti aşa ca o furtună, vlahuţă, o. a. ii, 51." Plec şi fluier, stau şi lac. coşbuc, P. i, 106. Ho, măi Batar, ho măi sărace, stai să mai odihnim. agIrÉicEanu, s. p. 70. La poarta ţarinei stătură. gîrleanu, l. 104, cf. resmeriţă, d., cade. Cînd am ajuns în fundul văii, calul a stătut cu totul, galaction, o. 453, cf. dl, dm. Să mi te încrunţi din şa Şi să-l ag'răîeşti să stea. vul-pescu, p. 44, cf. m.'d. enc., dex. Şi a mers pîn-a stătut, Und-erea pruncul născut, teodorescu, p. p. 106. Vă-zîndu-l preutul că fuge rumpînd pămîntul şi că nu voieşte să steie, cii toate că-l striga neîncetat, s-üu întors. sbiera, p. 241. Să stăm să ne odihnim niţel, stăpîiie, zise calul abia suflînd. stăncescu, b. 173. Lingă drumul Tancului. .. stătu vedeniei şi arătă cu palida mină cătră un loc. şez. iv, 209. Eu atuheea-n cale-am stat Şi din gură-am cumntat. ib. v, 47. Ş-o stat şi aAimă-lil'i t> păscut pînă s-o hrănit, o. bîrlea, a^ p. ’î, 198. Φ (întărit prin „pe loc“, „în lùc“ sau ,,10ciilui“) Ursah le-aţine călea şi caii stau în loc. alec-sAnDri, p. m, 92. Cînd fu la atiiiazul mare, fugarul stăiu locului. 0DOBÈSCU, S. iii, 179. Numâi atîta că el a trebui mai départe în drumul săli, iar noi am stai pe loc. creangă, o. 195. Mihai.. : se repezi ca un zmeu şi... strigă: Staţi locului, 'mişeilor. ispirescu, μ. v·. 41. Deodată însă, ' tremurînă, Se-nt&arce, stă pe loc. coş-buc, p.-i* 110. Bătrîniil:stă locului, răşuflînd din adine. brătescu-voineşti, Î-! 169. Ştăturăm în loc, pînă- ce chemarea monotonă şi singuratică a paserii cenuşii se înalţă în lumina dimineţii, sadoveanu, o. xix, 194. Stăi pe loc să ne-ntîlnim, Două vorbe să grăim, alec-sandrî, p. p. 74. Cînd fu la mijloc de Icc Stăiu oastea toată-n loc. teodorescu, p. p. 179. Şi noi unde ne-n-tîlneam Stam în loc şi ne iubeam, jarnîk— bîrseanu, d- 56. Stăi dară numai pe loc şi priveşte ! sbiera, p. 202. Staţi pe loc, vă odihniţi, Armele vi le gătiţi, rete-ganul, tr. 36. Cum fugea ţiganul prin smidă, vede sub un putregai dormind un iepuraş. Stătu în loc. şez. ii, 188. Am noroc Că mă duc, nu stau pe loc. bibicescu, p. P. 22. Mîndra lui în loc stătea Şi din gură cuvînia. balade, iii, 253. Ho ! Să stea căruţile pă loc ! o. bîrlea, a. p. i, 567. -v» (Prin analogie) Steaua carea văzură ta răsărit mergea înaintea lor, pină veni de stătu desu- 11519 STA -r.. 1-460 STA pra unde era ÇQConul. N. test? ..(16,48), 4r/29.. Îndată stătu şi să opri soarele din calea,·şa să. na apuie.. do-, SOFtei, v. s. septembrie ,2r/3. Au zis să sie soarile călră Gavaon şi luna pre şăsuri, pînă va birui pre A-malic (cca 1750). gcr ii, 62/16. Solştiţiul uer.ii. este ziua de la 10-122 iunie: căci soarele.,p-aţimci se parc că stă cîteva zile şi se întoarce iar la epuator. genilie;. o. 88/26. Soarele slelea pe ceruri auzind cîrdarea-i lină. eminescu, o.· iv, 115. [Soarele] dimineaţa stă în poarta raiului şi atunci este vesel. . . şi jîde la toată lumea, ispirescu, l. 57. Aşa de frumos petreceau, încît soarele a stat în calea sa trei zile. şi trei nopţi, reteganul, p. ii, 33. (Întărit prin ,,pe loc“, „în ioc“) Zodiile n-au purces şi stelele.stau pe loc (a. 1799). gcr ii, 166/14. Soarele surîse şi el in înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe, loc, încît trei -zile n-a fost noapte, eminescu, p. l. 4. Ciie-un nor drumeţ , pe cale . . .. Stă pe loc acolo-n-naltul Cerului, ooşnuc, p. iii, 19. φ Fig. Aşază-te o clipă, ca să-ţi sleie norocul, sadoveanu, 0. xiii,. 61. -v*. Εχρκ. Stai, că tragiformulă prin care cineva este somat ,(de obicei de o santinelă) să rămlnă pe loc, să nu se apropie. Fără să fi băgat el de seamă, scosei revolverul şi-l îiitinşei·. spre locul cu pricina: Stai că trag! strigai eu. hogaş, dr. i, 65.. La spale auzea răsuflarea ] în haznaua cu banii; poale va înghiţi la galbeni, i-a ^ta-vreunul An gîi, s-a îneca ş-om scăpa de dînsul.·. .creamgă, ,,o. 22. Gherasini păşi pe chei şi luă sticla pe care marinţirul i-o întinse. . . .·?-Vezi poafe îţi stă în gît,şi firăpi ! ,τυ-DOran, p. 152; b) a constitui un obstacol, în calea cuiva (zădărnicindu-i proiectele) ; p. ,ex t. . a deranja. Ce tot ai, frfiţip,are, de tot vorbeşti de ironişer? Parcării stă în gît, răşpundea Epimeteu. ispirescu, u-. 95, cf. zanne, p. ii, 16,3.. toţi sini num%i ochii pcea,.L,e stă în gîi. voicyLEScjJ, p. ii, 25. (în imprecaţii ; cu schimbarea construcţiei) Aşa-i moda la- leş — Sla-i-ar în gît cine-o,■ mai şcornit-o ! alecsandri-, t. 508. (Regional). A sta In loe (de cineva) = a fi împiedicat de la o acţiune. Cf., ciauşanu, gl. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele v. picior .(I I). -fy. (Regional; la imperativ; cu valoare de-in terjecţie) Cuyînt. care se. foloseşte pentru a ,:ppri oile: (Romos .— Orăştie). Cf. ..cHEşt, v 77/Ş5. 4. (Regional; la· imperatiyj-, cu valoare de interjecţie) Cuvint care se ioloseşte pgntru a vopri caii înhămaţ|. (la o ; căruţă,. trăsură .sete,).: Cf. air sn y h 1 467. φ (La imperativ; şi cp valoare ,de interjecţie) Ciiyînt -prin.· care vorbitorul 'jatrage· atenţia sau propune interlociitonjlui ori asistenţei să, (nu) continue sau să (nu) înceapă .0 acţiune, un proiect etc. îmi .dai pe Măndica?... ,Răspund^-eă mă-duc pe ceea lume. — Ştăi, ru muri, ţă fi-o φι&ί. .alecsandri, t, 846,. Ştii şă mai bem cîiţ-oleqeăde-.qpă!· eminescu, p. l. 8.,Şiăi, nepricepţitulc, că buzduganul isţa îl avem lăsat moştenire de. la strămoşul nost-m. creangă, p. -57. Stăiy inttişă te-rdreţ1. garagiai;!:, o.· i,- 132. Stai-! strigă - Pintea, lăindu-.i. yorbgs Adă-i- una.y slavici,, λ. 1, 144. ..Staţi,, că era şă uit.· g. M, ZA^-EHţEScu^vSi;-. M. N. 1, 86. Aş. vrea să fie vara,■■.■.· Şiai că nici Crăciunul n-a trecut, vlasiu^d.. 37, cf, di, dm. Prin "!S?. ,··. jSţai să mă gîndesc. tudoran, p. 79. -0 fi vreo sărbătoare,:,. — Ce sărbătoare ! Stai să ne uităm in ziarele de astă.zi. barbu, ş. n.,307. Stăi să. te omenesc cu ceva, cu nişte mere. iăncrănjan, c. iii, 120, cf. Μ.,.ρ. enç.» dex. Slăi, mîndruţa mea, ,Nu tespăria, alecsandri, p. p.19,0. Stăi, părinte, nu ipţa ,Că eu încep a lucra, jarnîk — bîrseanu, d. 426.,’Êeeei! Slăi tu, că eu ţi^s popa tău. sbiera, p. 3. Dacă vrei, stăi că-i vid'e·Cînd a vim-ş-îm~ păratu. o. bîrlea,. a. p.. i, 135. ψ (întărit prin repetiţie) Stăi dar, stăi să vedem■ ariştia* . s. 44/2. Stăi, stăi ! Nu se cuvine Să. laşi perun oaspe singur. coşa.u.c, s. 1.5. Stai! Stai! Nu mă lăsa! Şcapă-măJ.ţipăDănuţ· teodoreanu, M..i., 6 ..Stai, stai, nu le-tulbura ! zise cu linişteai cumplită,, sadoveanu, o. 111, 402. Stai, Bu-ciule, şiai. ... nu. le. repezi! mihale, o. 20. Mai stăi, stăi, pin s-a culca.- alecsandri, p. p. 324. *0* Expr. (Familiar) (Ia sau,, regional, ian, apoi) stai oleacă (sau puţin, puţintel, un pic, eu binişorul) ori stais frate (sau frăţioare, bre, mă) == nu te grăbi. ,Ia stăi puţintel; am iutal un lucru! filimon, o. 1, 144. Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia, Ci slai cu binişorul. eminescu, o. i, 174. Ian stăi oleacă, să-le duc eu la taiăAău şi să văd el le-a trimes cu pupăza de vinzare? creangă, a. 58. Hei, mă fraţilor, loiiamşi!· Staţi puţin, vreau să vă văd,, să vorbim, -vlasiu, d. 45. Stai, , mă, să-ţi ofer o ţigară, teodoreanu, m. iii, 247. Apoi- slăi, frăţioare dragă, a răsărit. . . Savu Frăsinel. ,Ce zvçnuri am auzit eu în iarmaroc...? sadoveanu, o. xviii, 18, cf. dl. Slai, frate, să citesc şi eu. . . îl opri directorul, mihale, .0. 1.31, cf. dm, m, d. enc., dex. Stai (sau staţi) să-ţi (cri. să vă) explic (sau să vezi,, să vedeţi, ori să-ţi, să vă spun) = lasă (Jăs.aţi)-mă să-ţi (să vă) explic. Aşa am crezut .şi eu inlii, dar stai să vezi! caragiale, o. yi,.6. -Eu aş vrea să.am arapu ăia călare pe. ţap. . . Dar tu, Lizico., tu ce-ai vrea? —Eu?·:· Şiai să-ţi spui. vlahuţă, o. Avii, 92,..Domnule lonescule, stai să vezi că e lală! brătescu-voineşti, p. 292. Stai■ să vezi, că nici Puica nu mai e bolnavă, g.. m,. zamfirescu, sf. M. N. i, 50. Staţi să vedeţi ce s-a întîmplal ! zise Măicuţa, arghezi, s. vii. 12, cf. dl, dm μ. d. enc., PEXv+: (|nvechil, despre păsări) A .se opri din' zbpr. O porumbiţă zburînd stătu la loc nalt. dosoftei, v. s. octcmbrie 79v/6. 2. (Despre fiinţe) A se întrerupe dintr-o mişcare începută sau dintr-c acţiune, dintr-o activitate etc. în curs; a nu mai' continua; a cphteni, a se curma, a înceta, a se opri (1), â se potoli1 (1), (învechit şi popular) ă se ostoi2 (2), (învechit) a se precurma1, (regional) a se tinchi (v. timpi 1). Că nu stălură pînă se va .sătura nărQdul, -ce şi mai mult înmulţiră-se. coresi, .ev·., 260. Adună Iosif fără măsură multă ρΐίηβ . ..- -pre atîta cum de-a număraj-ea stălură ;. că nu-l putea ifumăra, po : 144/18. Numai cît grăi acesta çuvînt, îndată carele cum era, aşea se aflară şi slătură [îngerii] de^a câdearea. varlaam, c. 379. Un lucru... este -supărător : praful cel; mult din pietre carele să pricinuieşte din. necontenitul umblet al caleştilor,. cu tpaie: că nu stau din udat #.i măturat, golescu, î. 23. Unde am-stătut ieri cu povestirea? drăghigi,· r. 96/29. Nu mai sta din pocnii cu biciul, creangă, o. 278. Agaua au stat de a mă bate (a. 1889), uricariul, xiv, 249. Toate [fiinţele] fac treabă aci pe pămînt.. Cine stă din lucru, numaidecîl piere. ap. Tdrg, cf. resmeriţă, d., cade. Călugărul stele din frămîntare s-o asculte. voiculescu, p. i, 255. Caii au păscut o Ioană şi .stau ‘diîi. ronţăit, sadoveanu, b; xviii, 144, cf. scriban, d. Nu έ 'o miirtcă în ‘care 'să'·stai să-ii'mai tragi s'uflètül. BÔGZA,' αΓΪ.' 103, cf. DL, DM, Μ. D. ENC,, dex. Iată-n codru, - iată Că Ianuş deodată, Cum'benchetuieşte Şi se veseleşte, Stă, încremineşte, Pe gînduri ..porneşte. alecsandri, p·. p. 64.' Ciobanul a stat Azi de fluierat. TEODOREScti; -P. -p. tâZ. -Mpcanu ά stat din şuierat iŞi date dirt- zbierat.· şez. ii, 89. Cin cobo'rîm pă pămînt staţi 'voi, cîÀt iéu. o. bîrlea, a. p. i,'”558/''-Şi uiămuca ma->Tivaţâ Cum se spală cămeşa, -Şi -icit piimnii nu mai -sîtfi -folcV mold. i, -llf. Càdê omul- dintr-un copac şi tot mai stă (saii se odihneşte)f se spune cuiva ca justificare pentril1 că s-a întrerupt dintr-o activitate. Cf. zanne·, P. i, 147. Cînd urlă clinele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat, gorovei, cr. 48. 4* (Prin analogie; despre fenomene, procese, manifestări şi acţiuni etc. aflate în desfăşurare, în mişcare etc.) Şi stătu (şi s-au oprit D, şi [o] opri t-au u):tăiarea. psalt. 225. Ca un păreate stătu apa. goresi, ev. 65. Intrară ei în corabie, stătu vîntul. id. ib.,.263. Veni denapoi şi.să atinse de.poalele veşmenielor lui şi ac ii. stătu curărea singelui ei. var-laam, g.i293. De ar şti neştine să-mi stea urgiea mea. 11519 STA - 1467 - STA biblia. ■ (1688), 3652/-14, Sta clieodală bălaia, şi începe trtmbifile moschiceşti a dzi.ce: necu-lce, l. 241. După ce stă mustul de a fiarbe, dopurile înfăşurate cu cîi-pe se pot pune pre vreanele buţilor. economia, 164/21. Apele se înalţă 6 ceasuri în sus pe ţărmuri; apoi staii cîte un cart; acesta este fluxul, genilje, g. 116/9. Stă-tînd prea mult această apă, este priimitoare de a contracta un mires puturos, brezoianu, a. 389/19-. Atunci mările şi toate apele ce curg sau stau. . . au simţit miş-clnd în ele... O mulţime fără număr de peşti, sion, poezii, 143/16. Apele pe cale stau şi se opresc, bolin-tineanu, p. i, 145. Toarnă apă' moartă, să steie sîn-gele şi să se prindă pielea., creangă, p. 278. -Poftiţi ceva? o întrebă Ana, după .ce 'ea-se aşeză: — Săsieă ploaia, ca să 'pot pleca, slavici, -o. i, 146. Cbpăciiau stat din freamăt, apele şoptesc a vis.- vlahuţă, s. a. iii, 398. A-nceput de. ieri-s-ă cadă Cîte-un fulg, acum a stat. coşbuc,: p, i, 223. Cînd se face brîul popei (curcubeu) pe cer, t semn că va sta ploaia. ' gorovei.,· cr. 93. Ploaia ‘stase, gîrleanu, n. 44. Vîntul de afară a stătut, c. petrescu, r. dr. 225. Cînd a face semn vel-armaş din clopotniţă,. cu toiag , cu flamură albă, stau danţurile, muzicile şi pistoalele, sadoveanu, o. x, 353. De la aceste vorbe au stătut de istov lacrimile jupînesei Teodora, id. ib. xiii, 584. Vîntul . pomi prin stuf cu aripă de păsări. Apoi stătu, pillat, p. 189. De o săptămînă nu mai stătuse zăpada, Bogza, a. î. 139. Intr-un iîrziu halimaua şi. chinul clopotelor a stat. gal an, z. r. 251.. stătuse şi vîntul: barbu, g. 55. Ploaia ■ stătuse, v. rom. actombrie 1964, 43. Aşa. să steie durerile şi săgeţile şi umflăturile şi N. să rămîie cutat, pop.* ap. gcr ii, 343. Şi-aşa cîntă de cu jele, De stă Oltul şi nu mere. ..jaknîk ^-'bîrseanu, d. 106. Mai stete ploaia şi boierul, ieşi fără veste- afara. reteganul, P. i, 19. Apa stă din fiert. Com.' din braşov. Bădiţă din capul-tău, Meargă sîngcle pîr&u: :., Steie cînd l-oi opri eu. bîrlea,- l.. p. m:. ii,; 120. Din docloriili eslea.n-o mai stat.durerea, alr ii/i.li; 125/605. (întărit prin „pe loc“ sau ,,tn lgc“) Toate stau pe loc un.şfert de ceas ori o jumătate de ceas, pînă ce bate clopotul iar. Atuncea toate pornesc din nou. sadoveanu, o. xiii, .738. Cîntă cuca cea bălrînă Ş-qşa cîntă de cu foc, De stau apele pe loc., anţ. lit. pop. i, 156. -y- Exp r. A-i sta (cuiva) stngţle In vine == a încremeni de frică. Cf. zanne, p. ii, 712. A nu-i mai sta (cuiva) gura = a) a vorbi întruna. Erau cam obosite de drum, dar gura nu le stătea o clipă, bebreanu, ţ. 96, cf.. dl,, dm, m. d. enc., dex; b) a plînge întruna. Copilul cucoanei ... plîngea totuna, inc îi nu-i mai sta gura. sbiera, p. 170. .- 3. (Despre aparate, mecanisme, dispozitive etc.) A-şi întrerupe funcţionarea; a se opri (1). Şi apele dorm duse, şi morile au stat. heliade, o. i, 189. Vara, în vreme de secetă, cînd stau morile din lipsa, apii (a. 1842). doc. ec.- 760. La 12. martie a fost frig, ger de au stat morile şi a îngheţat apa în ftntînă . (a. 1850)-. iorga, s. D. xiii, 178, ci. resmeriţă, d., cade. Minutarele cronometrului arătau două jumătate. „A stat“ gîttdi precipitat Monica sărind din pat. teodoreanu, m. iii, 15. Dar morile îşi ţin neclintite- aripile, pînă ce una din margine prinde a se mişca; apoi stă şi aceea. sadoveanu, o. xiii, 244. In întreaga, regiune petroliferă motoarele stăteau, bogza, a.. î. 83. Un trăsnet! Deodată, toate ceasurile-au stat. Cu limb.ile-ngheţale ca-ntr-a gură Încremenită, jebeleanu, s. h. -56, - cf·. dl, dm. Maşinile aduse din străinătate mai mult stă* teau. scînteia, 1969, nr. 8 214, cf. m. d. enc., dex. Moara cînd stă, atunci se sfărîmă. zanne, p. iii, 236. I-a luat apa, a stătut moara, se spune despre cineva care nu-mai are nici o putere. Cf. Id. ib. 243. Se rupe zăgazul, li stă şi sfîrleazul, se spune despre cei ce pierd unele avantaje. Cf. id. ib. 432. φ (întărit prin „de tot.41) Care mori, din pricina îngheţurilor ce va urma, poate să stea dă tot (a. 1828). doc. ec. 412* 4. (învechit şi regional; despre fiinţe, mar ales, despre boi sau cai) A înceta să mai înainteze, datorită epuizării; a fi doborît de oboseală, de boală etc. Le stătuse caii de mergeau pe gios. neculce, ap. cadjî. Dinpricina greolălii drumului şi a împotrivirii vremii, fiind-boii slabi şl bolnavi,:au stătut la drum (a. 1809). dog. ec. 82. De nu erai d-la, mă mînca lupul, căci stătusem de osteneală. ispirescu, ap. cade. Juganii ne-au stătut Şi potcoavele au perdut. teodorescu, p. p. 174. Ori galbeni ai-isprăvit, Ori cal bun că ţi-a stătut. pamfile, c. ţ. 89. Nici mitrgu nu mi-a stătut, Nici haine am ponosit. folc.· olt. —. munt. ii, 115. II.. Ï, .(Despre fiinţe său despre vehicule) A fi (nemişcat) într-un loc;' a riu (mai) părăsi locul în care se ,âtlă, a nu se (niăi) deplasa sau îndepărta de undeva;.ji nu (măi) pleca dihtr-un loc; a rămîne (1), a şedea (III 1), (învechit, popular şi familiar) a stărui (3). V, staţiona'. Nici se opreşte, nici stă. coresi, ev. . 192. Nu ştia ce .să facă, să fugă său să steie. dră-GHici, r. 161/5. Fiinţele.. . sînt mari său mici, altele verzi sau roşii, altele mişcîhdu-se saii siîhd. i. pop. l. 3/13. Ei . .. staii privind în oale cum fac pîrjol tătarii. alecsandri, poezii, ' 289.. Pe drum ’stetea o trăsură boiercască fără de cai., slavici, o. i, 160.. La vorbă-n drum, trei cecisuri trec, Ea pleacă, eu mă fac că plec, Dar stau acolo, şiră petrec Cu ochii cît e zarea. cOşbuc, p. i, 1,18. Ce fac. "ciorile alea de pe crucea bisericii? — "Ştiii eu.?. Staii brătescu-voineşti, p. 194, cf. res-· meîiiţă, D., cade. Ajuns în creştetul tăriei, a stat à clipă-n jos şă caie.' voicuLEScii, poezji, i, 6. Ieri dimineaţă a fost trăsura la scară şi a stat pînă într-amurg. sadoveanu, o.,.xiii,'97, cf. dl,, dm, m. d. ÉNC., DEX. Undc-l legi acolo stă, se zice. despre cineva care se arată prea liniştit saiù prea supus: Cf. zanne, p. ii, 716. Mama Stă. şî taţd-i dă (Piuă)',teodorescu, p. p. 240. Am nişle paseri: cînd se rupe la una. Un picior, trebuie să. sică (Pîriza în război), gorovéi,' ç. 79. Patrii merg, patru stdu, Pairii vamă dau (Vaca), id. ib. 387. <0* (.întărit pi-in repetiţie) Milru stă şi stă gîndind, De el multe nu se prind, coşbuc, p. i, 80. Şi Uliană sta şi sta, de parcă ar fi fost prinsă de pămînt. dan, u. 220. (întărit prin „pe loc“, „în loc“ sau „locului") Ar. , fi stat Făt-Frumos locului, dar ' scumpă-i era frăţia de cruce, eminescu, p. l. 11. De-qbia le-i mai încălzi mergîhd. la drum,.căci nü e bine cînd stai locului. creangă, p.'241, Sïe pe loc de mult între două căi, fără să poată intra nici pe und. caragiale, o. i, 50. Fata împăratului.. . sta în loc uimită, văzînd frumuseţile i timpului. ispirescu, l. 17, Stă pe loc şi-i pare bine, Baţe-a pplme. „ Tc ştiu cu: Nu mai viu!“ coş-Buc, >. i, 117.· Çppilul arată peştii... SîAt sute, Unii stau'îri loc ficşila suprafaţă, alţii înoată repede, bră-TEscu-VQiNEŞTi,. p. 207. Fata stătea toi loculiii şi din tăcerea flăcăului prinse curaj, agîrbiceanu, s. p. 18. Flăcăii, stăteau locului, gîrleanu, n. 135. Dar nici pe loc nu pot sta pîiiă la ziuă. .camil petrescu,. ü. n. 241. P.rivelişt'ele se-nşirţip atit de. identic plane.. ., îricît, pAvindu-te, aveai impresia ca stai locului, teodo-beanu, m. njj 308."Dacă răsare' asupra .lui o primejdie, eu trebuie sa'slau pe loc. şi să-l. apăr. sadoveanu, o. xiii, 19.6 ..O, singură barză niare, bătrînă.... sta,locului, privind cii ochii mări, ţintă, la şirul care se pierdea în depărtare ... barţ, s. m. 70. Nu v-am spus să staţi locului'pînă mă îmbrac şi eu? arghezi, s. vii, 53. Voi. sîînd aici pe loc, vă găsirăţi rostul, beniuc, v. 25. Le făcu sèmn să stea pe loc, să nu plece nimeni, preda, d. 178. Stai. locului, mă. lăncrănjan, c. ii, 118. t)0rul, mîndră, de, la tine, Peste multe dealuri vine, Ş-aşa vine de fierbinte, Să stău în loc m-aş aprinde. jarnîk — bîrseanu, d. 124. Stăi dâră numai pe loc şi priveşte, sbiera, p.' 202. Ioaneş... nu să va însura, ba nici nu va sta locului, ci va tot umbla în lume. re-tşganul, p. iv, 13. Stai în loc Şi dă pe joc. doine, 156. Cîi}d bobii cad pe 5, cel pentru care se caută soseşte îndată; cînd cad pe 9, el stă locului, şez. iii, 127. Du-te-ncolo, vină-ncoace, stai în loc şi nu-m.i da pace. mat. dialect, i, 94. Ştătii pe loc, Ca turta în foc, se spune despre cineva care rămîne nemişcat. Cf. zanne, p. iv, 155. (în legătură cu alt verb, dă acţiunii exprimate de acesta un aspect durativ) a) (în coordo- 11519 STA - 1468 - STA nare cu un verb de care şe leagă prin conj. ,,şi“) Sta şi se mira cum pa face. neculce, l. 213, Stam şi.mă uitam cu acea uimire produsă adesea in noi de priveliştile neaşteptate, od.obes,cu, s. iii, 174. Stau cîteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre, creangă, o. 179. Uneori stau aşa şi mă întreb: Oare cîte vieţi au trăit? vlahuţă, o. a. ii, 69. Străinul parcă se gătea Să plece. . . Şi sta şi se gîndea. coşbuc, f. 70. Atît am suferit, că, de stau şi gindcsc, nu mă cred singur pe mine. ap. tdrg. Stă şi-aşteaptă fără glas, Parcă să măsoare Cum se mută, ceas cu ceas, Umbra după soare, topîrceanu, b. 10. Unii oameni au asemenea noroc în viaţă, îneît stai şi ie minunezi, sadoveanu, o. xiii, 101. Dacă stau şi mă gîndesc..., Mi-au ajuns la urechi nişte metafore şi împletiri de sensuri foarte subtile, τ iunie 1968, 38. Stai şi priveşti strugurii aduşi la centrele de vinifi-caţie. scînteia, 1969, nr. 8 220. Tot să stai şi să priveşti Pe'ce'i sepie voinicei, alecsandri; p. p. 153. Stau în drum şi mă gîndesc, Din doi fraţi, cari să-l iubesc? nÈÏEGANUL, tr. 121. Şi iar stau şi mă gîndesc Cum o să mă prăpădesc, şez. i, 75. S/au cu ochii şi mă uit Şi nu pot să te zăuit. hodoş, p. p.' 177. Făcură o mică colibă, unde stăteăii şi Se odihneau de osteneală: fun-descu, l. p. î; 158. Şi cum sta şi cuvînta, Somnul iute-l apuca, balade, iii, 174 ; fo) (urmat de uh verb la conjunctiv) Am trece mult peste marginile unui articol de revistă cînd am sta să relevăm toate frumuseţile din coUeţiunea d-lui Alecsandri. maîorescu, critice, 9. Dar ce stăm să ne bocim cu baba. odobescu, s. iii, 121. în auz né .sună multe, Cine ţine toţite minte Şi ar sta şă lé asculte? eminescu, o. i, 194. Din prieină că trebuie şă staii să scriti*noaptea foarte tîrziu, am căpătat la. Ochi conjunctivită’ cataralâ. caragiale, o. vii, 541. Sta. s-asculte': cuno&tea acum de departe huruitul trăsurii. vlahuţă, .o. a. ii, 34. Sus o dată-l lăsuceşte Şi-l aziiîrlă peste gard. — O să stau acum cu tine Să mă lupt.. . Mai vrei ceva? coşbuc, p. i, 145. Sttnd eineva să cugete la soarta Paşadcştilor-Măgureni, ar zice că asiipra neamului lor apasă o neagră afurisenie. m. i. caragiale, c. 50. Staii să socotesc, cîl suflet trebuie să aibă un marinar şi ee-i răirithi'cînd e bătrîn? tudoran, r. 72. Că de-oi sta să tot plătesc Geaba că mai haiducesc, teodorescu,' p. p.’292: Cînd a văzut aşa, n-cţ mai stat să bocească, ci a dat fuga cîl l-au lăsat şi pe el bătrîneţcle. stăncescu, b. 238. Am să stau astăzi să păzesc, să vldem eu cine-m face mie mîneare? 0. bîrlea, a. p. ii, 10. Tu stai să-l înveţi de bine, Şi el te-'nvăţă pe tine. zanne, p. v, 347; c) (învechit; ilrmat de un Verb la infinitiv) El fiind bogat în vo-ro.avă, cînd stă" a povesti de acea tîmplare, să pare el biruitoriu. cantem.îr, hr. 177. Ce ne vor folosi peanele tale cînd vom sta â ne 0$ti sau a ne bate cu vulturii? ţichindeal, f. 154/10’; jl) (învechit şi popular; în legătură cu un verb de care se leagă prin conj. ,,de“) Anunia. .. vchre la menre şi stătu,de-mi dzise. . . cod. von.2 20v/ll. Stătu de-a grăi, zise Cătră Şimion: Păsaţi întru adîhe. coresi, ev. 329. Stăpînu-său va sta de va primi. prav. 20., Pre-mpăratul l-au lovit ncvedeare şi stei de să mira ce’l-aii lovit, dosoftei, v. s. octombrie 90r/27. Turcii sta'de:âsculta acele voroave. neculce, 1. 118. Intr-acea vară... au stătut de au făcut pod de piatră peşte Dunăre, cantemir, hr. 83. Trii crai... Cînd stă ăi odihne[a] Steaoa tot îi îngăduia (a. 1784). gcr ii, 139/14. Sta însă de se judeca şi îşi găsea cusurul. drăghiCi’ r. 153/3. Ce stăm de ne mâi gîndim, amice? odobescu, s. iii, 26. Unde nu se încinge între dînşii o bălaie crînccnă; ş-apoi s/â[i] de-i priveşte, dacă te rabdă inima, creangă, a. 112. El stătu de se socoti, ispirescu, l. 62. Stătea de se odihnea Cu mîndră oştirea sa. teo-eorescu, p. p. 478. Da ce staţi de cugetaţi? şez. ii, 35. E x p r. A sta pe loc = a nu progresa. Oarecare umflătură a labelor picioarelor, care nu creşte şi stă pe loc. ÈPISCUPESCU, practica, 411/30. învălă-mî'nturile publice... ar sta pe, loc. aSaçhi, î. 16/21. Viaţa curge mereu, nu stă pe loc. agîrbiceanu, s, 303, .çf. dl. Volumul de.lucrări nu era prea mult mărit. îşi notă observaţia: „stăm pe loc“. mihale, p. 499, ci, DM, dex. (Familiar) A nu (putea) sta locului (sau Ia un loc, pe. loc, regional, în loe) =?= a alerga încoace şi încolo; a nu avea astîmpăr. Nu pot sta pe loc. . . .alecsandri t. i, 393. Flăcăul.. . nu mai sta lacului, cum nu stă apa pe: pietre, creangă, -o. 55. Nu putuse sta locului; ieşise să se plimbe, caragiale, o. i, 137. (Cu schimbarea construcţiei) Norocul la un loc nu stă. m. costin, ap. gcr i, 203/27,+ (Despre oameni) A rămîne în inactivitate. V. lenevi. Harnică, din zorii zilei Nu stau mîinile copilei Fără lucru, toi să prindă,. Casa Iar toatări oglindă, coşbuc, p. i, 95. Păi da, Aşa ştiu şi cu; să stau şi să poruncesc, bassara-bescu, v. 41, ct. dl. Oamenii trec.mereu spre comitet, murmură Ioana... şi, noi stăm.,· aşteptăm c-o să ne pice mana din. cer! mihale, o., 58, cf. dm. Nu staţi, dragii mei, că miri de-a sta. reteganul, p. v, 42. C-apoi ■îi dă avuţii să stea boiereşte şi să rtd.mai ştie ce e munca. stăncescu, b, 241. + (Popular;-, despre oameni) A aştepta. Cţnd. simţi (Potcoavă) căjgidele nu se mişcă, se întoarse către el cu întrebarea: „Ce mai stai?" has-deu, ap. tdrg. Iară tu la gura sobei Stai. ca somnul să te prindă, eminescu, o. i, 76. Ce mai stai? ziceai că te duci. slavici, o. i,. 200. Omul zdravăn pune umărul şi scoale carul din şanţ,· nu stă să i-l scoată alţii, rb-breanu, r. i, 238. Ce mai ; stai?. Fugi ! tudoran, p. 173, cf. dl. Cînd stai în gară timpul trece greu ; Şi gînduri dau ţiăvală, hărmălaie, frunză;. z.’38, cf. dm, dex. Ce stai; bade, cîl:colea, Cu-atîta inimă rea?... Da-ndrăzneşte de grăieşte, jarnîk — bîrseanu, . d. 46. -v> (întărit prin repetiţie) Fata suspina, Mama sta ce sta Şi iar euvţnta. .coşbuc, p. ii, 144, Bunicul.. . stă ce mai stă, şi şe. duce, spre cămară, teodoreanu, c. b. 62. Au stat cîl au.stat şi au plecat, voiculescu, p. i, 123. Muma Ghencii sta ceasta Şi din gură-i răspundea. teodorescu, p.. p. 625. 2. (Despre oameni, popoare etc.) A petrece un timp undeva saii la ori cu cirieva; a rămîne un timp undeva sau la ori eu cineva; a şedea (I 3). Moisi şi Ilie stătură eu Hristos rugîndu-se Iui ca să arate că nu iaste proti-vitoriu prorocilor şi legiei. coresi, ev. 533. [Turcii] au stătut după gătirea asupra leşilor peste toată iarna. M. costin, o. 76. Prepuind ca să nu fie la mijloc vreun vicleşug, au stătut afară (cca -1750). gcr ii, 85/10. Iar pe copii tufigii l-au luat la cafigii. . . Ca să nu ste pe la zăbrele (a: 1777). id. ib. 115/35. Deci lasă-l. . . la starea ce l-âm adus şi să stea aeiia pînă la sfirşitul veacurilor (a. 1783). id. ib. 131/40. Dînd poruncă şi salahorilor ca să nu fugă, ci să stea pînă va isprăvi făcutu eherestelii (a. 1813). doc. ec. 157. Să trimit şi eu omul mieu, ca să stea acolo vremelniceşic, pînă va trece acele mărfuri (a. 1833). id. 526. Pînă nu s-au început gîleeava, stam în casă (a. 1835). ib. 572. Ele pot ieşi slobod .fie ca să stea în curte, fie ,ca să pască în ograda cu pomet. brezoianu, a. 521/1. Da unde te duci? —Mă cheamă nineaca. —Nu-i adevărat... Stăi aici cu-mine. alecsandri, t. 523. Voi sta aici puţin, eminescu, p. l. 101. Poate că nici crîşmăriţei nu-i era tocmai urît a sta între noi, de ne cerca aşa des. creangă, o. 233, A stal şi el pînă la isprăvitul comediei. caragiale, o. vi, 6. El venea, descăleca. .., mînca ceva şi iar se ducea. Numai arareori se întîmpla ca el să stea mai mult. slavici, o. i, 133. La şezătoare. . ., spuind la glume şi la ghicitori, sta şi feciorul de boier. ispirescu, i,. 67. Aţi venit cu primblare pe la noi prin munţi. Staţi o zi, două... şi de alei cine ştie prin ce ţări vă duceţi, vlahuţă, o. a. ii, 97. Stam ceasuri întregi cu el, fără ca să simt că vremea trece. id. ib. ii, 10. îşi făcuse termenul, se liberase, stătuse cîtva timp pe acasă, şi, .în sfîrşit, tot la oaste ş-a întors, bacal-başa, s. a. i, 187. El vine-aşa de dragul lui, Cînd vine. Eu nu pol uşa să i-o-ncui. De stă prea mult, eu cum să-i spui? coşbuc, p. i. 129. Alte soţii de boieri îi întovărăşiseră, dar ele stăteau acasă, iorga, c. i. i, 149. Mama nu stă . . . acum se întoarce, ap. tdrg. Mult n-o să stăm că ne grăbim, hoqaş, dr, i, 87. Misiunea stătuse şapte luni în. Berlin, bul. com. ist. iii, 119. 11519 STA - 1469 - STA Mai stălură zece zile pînă să plece, rebreanu, p. s. ■117. Seara, am stai in cerdac, ibrăileanu, λ. 58, cf. resmeriţă, D. O mătuşă bătrînă. . . se înfiinţa de dimineaţă şi sta şi la dejun şi seara, bassarabescu, v. 6, cf. cade. Stam ceasuri întregi subt umbrarul De flori, topîrceanu, o. a. i, 47. Cum, domnule, ai stat două ore acolo, aşteptînd? camil petrescu, u. n. 68. Cum te poţi mişca din pat, nu mai sta o zi. c. petrescu, î. ii, 244. E drept că-mi place mai mult să steie cu mine-mpre-ună. murnu, i. 6. Unsprezece luni stă Bozan in spital, sahia, n. 35. Sigur că ar sta numai prin cîr-ciumi. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 40. Cu vameşii alături stătînd prin sinagogi Tu pentru-ntreaga lume ştiut-ai să te rogi. lesnea, c. d. 42. Stam în expoziţie cu picioarele îngheţate, vlasiu, d. 76. Bunica n-a venit să stea, ci numai sădea veste, teodoreanu, m.u. 242. Unde te du'ci? Ce-ai să faci noaptea pe drumuri? Stai aici. sadoveanu, .o. iii, 413. N-am stal la Sibiu decît vreo citeva săptămîni. blaga, h. 158. Stă mai mult pe la fie-sa, pe la Nichişia, decît pe-acasă. stancu, d. 176. Cît ai stat la Paris? vinea, l. i, 114. O să ne mai înlîlnim cît stai aici, nu? H. lovi-nescu, t. 337. Nu stătuse prea mulţi ani în Turcia. tudoran, p. 220, cf. dl, dm. îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieţii, barbu, g. 297. Poate că ar mai fi stat dacă el ar mai fi insistat puţin, l 1965, «nr. 16, 6/6. Prea mulle ori am stat la eramă. românia literară, 1970, nr. 97, 11/2, cf. M. d. enc., dex. De ce au stat atîta pin lume? sbiera, p . 237. Că de cînd m-am măritat, Numai prin cîrşme mi-ai stat. marian, sa. 4. Spuse mamei sale... ăe ce n-a mai stat la stînă. reteganul, p· ii, 253. Şi în birt el'cît a stat, · Tot -vinul că l-a gătat. balade, ii, 9. Si nu stai mult, cî mAi-i dor d'i băiet. o. bîrlea, a.· p. ii, 54. Mai stai, să ne stea peţitorii, se zice unui musafir care se arată grăbit să plece. Cf. udrescu, gl. ■v* Loc. v b. (învechit şi popular) A sta eu cineva sau a sta laolaltă (ori, învechit, Ia un loc) (cu cineva) == a convieţui. Treizeci de ani ce am sial laolaltă cu dinsa (a. 1594). iorga, c. i. ii, 233. O hîrtie ce am dat-o fetei mele, dacă va sta la un loc cu Ştefan Voievod, s-o ţie pe socoteala lui (a. 1594). id. ib. 233. De cc n-ai văzut-o bine, Că n-avea să stea cu. mine. teodorescu, p. p. 335. Expr. (Popular) Λ sta fără (de) lege (sau necunmiaţi) Împreună = a trăi în concubinaj. Cf. alr ii 4 392/386, 574, 682, 784, 812, 833. 3. (Despre nave, ambarcaţii, corpuri plutitoare etc.) A se menţine la suprafaţa unui. lichid (fiind parţial scufundat în el); a pluti (1). Doao corăbii sta pre iezer, coresi, ev. 329. Pămîntul se părea un cîrnp întins, ca un cerc mărginit de bolta cerească şi incon-giurat de apele pe care sta. genilie, g. 6/13, cf. resmeriţă, d., cade. Untdelemnul stă deasupra apei. ap. dl, cf. dm, dex. Dovada cea mai bună ce o are poporul că pămîntul stă pe apă e că, cu cit să sapă mai jos în pămînt, cu atîta se dă de mai multă apă. şez. I, 232. Băbăresele pretind că, dacă copilul ori omul e deocheat, cărbunii se lasă pe loc la fund; dacă stau deasupra nu e deocheat, ib. iv, 32. Şi mi-l leagă, mîn-dră, leagă Intr-un corn de cîrpă neagră, Şi mi-l pPÜ pe Tîrnavă. De-i vedea că stă pe apă Fie-ţi. inimioara-n-treagă. jarnîk — bîrseanu, d. 111. III. 1. (învechit, popular şi familiar; despre oameni; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,la“, ,,de“, ,,pentru“ sau, rar, „cu“, ,,pe“) A-şi petrece timpul cu ceva (sau cu cineva), a sc o-cupa (Π) ;p· ext. a se preocupa (3). Cineş de nevoia luiş va sta. . ., de alţi nu va putea griji, coresi, ev. 37. Adonară-să patriarşii şi călugării şi preuţii de stălură în trei dzile şi în trei nopţi spre rugă (cca 1600). gcr i, 8/11. C-avè mulţi şi mari neprietini la Duca-Vo-dă... Şi sta tot de ptră. neculce, l. 62. Murind... palatinul Ungariei, mulţi sta pre aceea ca cît mai curînd să se siringă seimufl]. şincai, hr. iii, 273/1. Stau numai de baluri -şi de tractaţii, dionisie, c. 217. El sta la ciuruitul şi datul grăunţelor la cai. gane. n. im, 28. Ei staii la covată şi cînt. coşbuc, p. i, 64, în vremea cînd toţi... fi-au luat-o Înainte, Iu stai de fleacuri, de nuvele, ca un băietan de optsprezece ani. brătescu-voineşti, î. 4, cf. resmeriţă, d., cade. Ferind, în odaia cea albă, stătea cu zugrăvelile, cu numerele şi cu semnele gîndului, cdîncindu-le şi pătrun-zîndu-se de ele. sadoveanu* o. xv, 358. Nu vin la slujbă, ci stau la băutură, pas, l. i, 13, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Acum nu era ţiganul mai mult boieria, nu sta tot a poronci ca mai năinle. sbiera, p. 73. Dă m-aş vede cu bărbat, Nu m-aş mai da jos din pat, Aş sta tot pc sărutat, şez. i, 113. Şi-oi pune război în cosă Ş-oi sta de pînză să ţasă. hodoş, p. p. 199. [Copiii ăştia] stau numa dă joc. alr sn vi h 1 699/182. + A munci (5) ; a funcţiona (Intr-un serviciu, Intr-o slujbă etc.); a rămîne (Intr-uri serviciu, într-o slujbă etc.) Am fugit dé la jupînul. — De ce? a-ntrebat bunica. . . — Pentru că... nu mai vreau să stau. caragiale, o. i, 135. Era funcţidnar ■ ■ . într-o zi vine la mine şi-mi spune că nu mai stă, că el mănincă pîinea degeaba şi-l mustră cugetul, vlahuţă, o. A. ii, 292. Ca judecător [Neculce] stătu numai vreo trei luni. bul. com. ist. iv, 13. Am stat într-un birou, cînd alţii mureau in gropi. c. petrescu, î. ii, 92. Daţi-mi banii că plec... —Ai înnebunit? — Nil stau, să ştiu ghinc că mor. brăescu, o. a. h, 332. Înţelesese că nu mai e de stătut la grădinar, vissarion, b. 30. A fost tîmplar, avea şi el o meserie, i-am spus să stea acolo şi nu m-a ascultat, vlasiu, d. 306. Le scrisese doamna Deleanu că Baba şe-mbată des, că slugile nu mai pot sta de răul e;..teodoreanu, m. iii, 18. Am stat ucenic la episcopie. sadoveanu, o. xviii, 13, cf. dl. Şi dumnealui, zice, stă dimineaţa în prăvălie.. ., dumneavoastră, după masă! preda, r. 8, cf. dm, m. d. enc., dex. Stătu el multă vreme ca porcar în acel oraş. reteganul, p. iii, 6. A stat argat aeolo. .. o vreme-ndelnngată. o. bîrlea, a. P. ii, 538. 2. (Învechit şi popular; despre oameni) A începe (o acţiune); a intenţiona. Să fiace glas cînd eu stătui a pror[o]cestvui. dosoftei, ap. gcr i, 215/16. Deci cînd au stătut boierii a număra banii împreună cu 6' neguţitori, ei aii aflat o ladă mare spartă şi banii domneşti lipsă (a. 1652). mag. ist. i, 127/10. D-oi sta la cloşcă să le pui, Tot oul o să-mi dea pui. pann, ap. gcr ii, 360. Şi asta în toate zilele de cite două, trei ori, de-ţi vine cîteodată să-i coşeşti în bătaie, dac-ai sta să te potriveşti lor. creangă, o. 200. Ştia el bine cine stătuse să răpuie pe Voinea. caragiale, s. 10. De-aş sta să-i dau şi eu răspuns, La cîte legi am fi ajuns! coşbuc, p. i, 127. •‘O» Expr. (Popular) Ce stai tu dc vorbeşti? (sau spui?), Întrebare prin care cineva îşi exprimă, surprinderea pe care i-au produs-o cele spuse de interlocutor. Fugi d-acolo, nevastă, îi răspunse el, ce stai tu de vorbeşti? Unde s-a mai văzut pe lume un miel aşa de frumos? ispirescu, l. 60. Ce stai de vorbeşti? Păi ăsta e-mpărat, nu glumă." stăn-cescu, b. 339. 3. (învechit; despre oameni) A interveni; a insista; a se strădui. Au stătut Domnul nostru şi noi toţi. şi toată ţara, cum să li să taie capetele ca unor furi şi spărgători de casa domnească (a. 1652). mag. ist. i, 127/27. Au stătut săimul după triaba aceasta: să facă oşti împotriva lui Mihai Vodă. n. costin, l. 595. Ş-au stătut di dzi, di noapti cu rugăminte şi, cu mari greu..., l-au iertat, negulce, l. 335. De aemu nime den niamul mieu, sau den fraţi sau nepoţi, să . n-aibă a să amesteca, pentru căci la greul m/e[u] nime n-au stătut (a. 1696). iorga, s. d. xvi, 201. De multe ori am stătut în socoteala mea, ca doar aş putea afla-ceva nou să zic. antim, p. 31. Au început a se făli călră săraci, zicîndcă ei au stătut de au mazilit pe. Constantin Vodă Mavrocordat, pentru că-i supăra pe ei (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 226/27. Te rog, împreună cu dumnealor cinstiţii (wieri, să staţi ca arhimandritul losaf să rămîie bine statornicit la monastirea 11519 STA - 1470 - STA de la Botoşani (a. ,18.02). uricariul, x, 123. Apropierea mea.... ar da lăcuilorilor celor frine cugetători mat mult agiutoriu şi putere spre a se împrolivi partidei cei. nesupusă şi a .sta ea: numaidecit să se deie cetatea. ar (1829), 591/41. tv- Expr. .(învechit, popular şi familiar) Asţji de cineva (sau, învechit, (ca), să... asupra cuiva) ori (popular şi familiar) a sta de capul cuiva = a fi foarte insistent; a nu lăsa pe cineva în pace pînă nu... Vizirul... au stătut asupra domnilor, numai să vie să sărute poala împărăţiei, m. costin, o. 179. Carea ameninţare auzincl-o boierii moldoveneşti, eu toţii au stat de domnul său, ..Vasilie Lupul, .să-şi dea fata,, ca să nu pricinuiască alita pagubă ţerei. şincai, hr. IU, 52/4, Au .rînduil-.m.umbaşir. să. împlinească. .. Şi mumbaşirul stă. asupra pîrgarilor.. pentru împlinire (a· .1827),-doc. ■ ec. 382. Ba poate ele acolo ... w s-au Xmpulpat şi.Theoetista sta di Alexandru Vodă . .ca să.se l.apcde şi din Moldova. . să se şteargă pomenirea slovelor., latineşti, maior, ist. 255/7· Domnul Ipsilant sta de generări să. bată cetatea, dionisie, c. 216. Luînd dumnealor moşia Gîmpina. în arendă, au .stătut de mine cu feluri, ele. vorbe, de. înduplecări, ca să merg cu dumnealor, (a. 1839). furnica, i. c. 412. In, ajunul Sfinlului. Vasilç,. toată ziua am stal de capul tatei să-mi fiică şi mie . un buhai, creangă, o. 201. Cît:\ n^am stat de çapul lui.' caragiale, m. 95. Am stat de el ca, să-l însor, coşbuc,. f. 94, cf. dl, dm, μ· d„ enc., dex. Mult ,ai stat de capul, meu, Să-mi pui peana şi ceacău. mînbrçscu, %. p. 35.· începură a să adună. la:..el nescai . n.e,amuri:. ştîndu-i de cap să . se,-nsù.are,. reteganul; p. iii, .32., [Muierea] tot sta de . mine să merg şi. să merg la -.împăratul să . cer slujba. id. ih. v, 81. jur noi toţi de popă stăm Să ne cînte să jucăm, sevastos, î^î, 206. Feciorul de împărat nu-şi mai afla loc. A. doua. seară iar stă de împăratul să mai facă· o petrecere,.·.rev; .ciut, i, 41. Bărbaţii nevestelor ,Simr de mine să mă-nşor,- Să nu umblu la a lor. bîrlea, l. P. m. ii, 140. Ş-atîta si stai d'i cupa lui, pînă ăi s-o spuâi iei ιιήί-s pul'erli lui., o. bîrlea, a. p. i, 327' .' , -i. (Despre fiinţe, mai ales, dçspre oameni sau despre.aştri, îenomené, prpcese etç. naturale ori despre timp, anotiinpui'i etc. sau, p. ext., despre obiecte apte de a-şi schimba starea, poziţia etc.; urmat de un yerb la conjunctiv sau, rar, la infinitiv) A fi pe punctul de a... ., a fi gafa să. .. Carele va muia hotarul cu p.utearia sa, şlînd cu arme să facă război, a-cesia sări- dia .certare pre trup. prav. 40. Supărîndu-să [franţuzul] de atîţi ani lot bălaie, sta să s-împace, neculce, l. 277. Erea lucrată c-o astfel de vioiciune, înoţi credea neştine că stă.să meargă, pleşoianu, t. iii, .43/10. Şia să. apună şbflţele dppă. orizon cînd vestea că ajuiprul aşiejplal a sosit v.ărsă.sperarea izbîndei. . . în ininia acelei mini de voinici români, bălcescu, m. v.'120. Obrazul, lui Erotocril amorţit să arăta, cînd sta şă-i înçununezç. Ăreli. spann, e. ii, , 158/8. Amar îmi jălii patria ce slam sti. părăsesc, codru-drăguşanu, c. 3. Stînca stă să se prăvale în prăpastia măreaţă. eminescu, o. i, 54. Soarele sla să se arate, caragiale. 0. π, 263. Sta s-o doboare cu totul înlrislareâ. ispirescu, 1. ■■Călătorul ce-n oraŞj stînd a intra Lîngă porţile-i măreţe, mersul său grăbit îşi curmă. Macedonski, o. i, 238. Năbuşindu-şi plînsul ce stă s-o podidească, îl roâgă frumos să plece-ndărăt. vlahuţă, s. a. iii, 316. ■Cînd stă să apună soarele, prefectul poliţiei îi. cheamă •la sin'e.· ionescu-rion, s. 225. 'Trei pruni frăţîni ce stau să moară, goga, poezii, 13. O pasăre. . . stă să-şi ieie zborul, anghel — iosif, c. i,. 178. Tatăl lui stă să moară şi el era pricina, ap. tdrg. Cînd vremea stă aproape să se desprimăvăreze, plugarul începe să se îngrijească de cele trebuincioase, pamfile, a. r. 46. Bărbile au prins chiciură şi stă să se facă sloi. lun-gtanu, c. 5. Bolta de nouri parcă stătea să caza. re-breanu, p. s. 83, cf. resmeriţă, D., cade. Afară sta să plouă: s-a întunecat, bassahabescu, v. 169. Cerul şi-a schimbat veşmînful. Ploaia parcă sita să-nceapă. ŢoPÎrceanu, B. 20. Tot ceea ce au clădit aceşti oameni de afaceri stă parcă să plece ori să se dărîme. sadoveanu, o. xix, 21. Dormea salul, stropit cu lumina prăfurie a soarelui ce sta să cadă după deal. dan, u. 158. Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice. i. barbu, j. s. 66. ,,Directorul“ revistei sau al ziarului nou ce stă să. apară, in plr ii, 240. Aurie, noua seminţie de albine Stă să roiască. blaga, poezii, 214. Curtea... e şi ea plină de oameni din popor... care au auzit că guvernul stă să plece, camil petrescu, 0. ii, 611. [Carul] scîrţiie din toate încheieturile şi stă să se rupă sub încărcătură, stancu, d. 229, cf. dl, dm. în al doilea ei ceas, care stă să vină, tehnica va trebui să facă aceea ce şi-a propus, romănia literară, 1969, nr. 51, 14/1, cf. m. d. enc., dex. Gloata stă-n cap să ne saie. teodorescu, p. p. 178. Pentru-o fală cîl o ceapă, Stau feciorii să se bală! jarnîk — bîrseanu, d. 434. Că stau casa .să mi-o las. doine, 105. Bani am .azi şi mîine iară, Stau duşmanii să m-omoare. şez. iii, 157. Stau să-i pice potcoavele şi iot cere să meii trăiască) se spune despre bătrînii care nu se-ndură ,să moară. Cf. zanne, p. i, 6)5. φ (Popular; urmat de un substantiv nume de acţiune introdus de prep. „de“, rar, ,,pe“) După ce s-au mtntuit jocurile şi cînd nuntaşii stau pe pornire dinaintea casei... aşternu un lăiccr. sevastos, n. 168. Mierla cînlă, cucul cucă, Toţi feciorii sUui de ducă. reteganul, tr. 54. Colo-n luncă, Stau de fugă Doi voinici Pi doi cai murgi. folc. mold. i, 41. φ Expr. A sta a... (sau, învechit, de...., pe ...) = (despre vreme, anotimpuri) a da semne de. . . Timpul sta de iarnă, donici, f.ii, 38/8. Dacă vremea stă pe ploaie, rîndunica zboară lot atingînd pămîntul. f (1877), 519. Afară vremea sta a ploaie, ardeleanu, d. 35. Vîntul se alinase şi vremea sla a ploaie, fără. lumină şi cu nourii coborî}i. sadoveanu, b. 31. IV. 1. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni sau, p. ext., despre obiecte; însoţit de determinări care indică poziţia) A avea sau a se afla, a rămîne într-o anumită poziţie, a ş e d e a (II 1), a se ţine; a fi aşezat intr-un anumit fel; a fi orientat într-o anumită direcţie. Ce le scoală şi stă spre picioarele tale. cod. vor.2 39r/7. Sta-vor picioarele lui spre codru. coresi, ev. 175. De acii iar căuta spre partea încotro sta el cu picioarele, neagoe, ap. gcr i, 165/35. Neputînd sta pre picioare, că era bolnav de picioare, dosoftei, v. s. octombrie 94r/28. Fruntea stupinei să stea spre amiază de zi. economia, 203/3. Cele mai muWe[vite] stau întru zăcere la pămînt (a. 1809). doc. ec. 79. Să-i înveafe Cum să stea cu trupul drept (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201. Preotul. . . au stătut, cîtăva vreme cu faţa la pămînt. drăghici, r. 21 /27. Au. înfipt în pă-mînt un. lemn care sta drept în sus. id. ib. 151/9. De ar sta pămîntul drept pe orbită, ar fi un fel de timp şi zile la orice loc. uenilie, g. 90/14. Sigismund .. . stînd în picioare la o fereastră, îl privea, bălcescu, m. v. 44. Se afla lîngă uşa postelnicului, stînd în picioare spre a împlini cu exactitate ordinele stăpî-nului şău. filimon, o. i, 123. Sla cu capul ei sur ca cenuşa In poalele unei roabe tinere, eminescu, p. l. 16. Ivan atunci iese din raclă şi stă în picioare umilit. creangă, p. 322. De jur împrejur lumea pestriţă de toate treptele stă în. semicerc, caragiale, o. i, 29. Slelea mereu cu ochii ţinli}i în pămînt. slavici, o. 1, 178. Bietul Făl-Frumos. ■ ■ sla cu capul rezemat pe mină. ispirescu, l. 106. Părul îi sta în cap de parcă ar fi fost pus cu furca. id. ib. 206. Areslanţii stăteau în picioare, înşiraţi de-a lungul, peronului, vlahuţă, 0. a. i, 150, cf. resmeriţă, d., cade. Iepurii, nebunii, Coarne-n cap îşi pun, Stau în două labe. coşbuc, p. ii, 19. Recruţii stau pe două rînduri. bacalbaşa, s. a. 1, 57. Stam într-o rînă sub un stejar, iosif, v. 83. Stînd în. picioare scurgea dintr-un ceaun apa clocotită, hogaş, dr. i, 198. Peste cîleva zile, vreo zece leandri frumoşi stau înşiraţi dinaintea prăvăliei lui Dobre. ba-ssarabescu, v. 56.. Curtenii, îmbrăcaţi în purpură de aur, stau ca nişte statui nemişcate, vissarion, b. 67. Ochii copiilor au stal în şir cuminte, ca rlndunelele. 11519 STA - 1471 - STA teodoreanu, c. e. 14. Bănuitor sta cinele cu burta lipilă de pămînt. baht, „s. m. 122.[Clinele] sta un moment pe spate, cu picioarele In aer. arghezi, s. viii, 135. In jurul focului stau ca şi ei pe vine ori lungii pe burtă, stancu, d,. 492, cf. dl. Stătea o clipă cu braţele aninate fără vlagă de gitul lui. preda, r. 13. Sta cu mîinile în buzunare, mihale, o. 142, cf. dm. Sapa .. . stătea... cu tăişul în sus. bănulescu, i. 79, cf. m. d. ENC., DEX. Tot cu mînile-n cap sta Şi mereu se scărpina, teodorescu, p. p, 272. Nu vă uitaţi că doi nu-s, Staţi în glidă cum v-aţi pus. jarnîk — bîrseanu, D. 306. Acolo sta pe cap şi cu picioarele în sus. sbiera, p. 262. Vîrful nasului stă în jos. id. ib. 324. Toţi stau cu gurile căscate, reteganul, p. v, 38. Stătu el acolo cu faţa in praf mai multă vreme. stănceşcu, b. 301. îţi stă părul în sus Ca la un pui dc urs. bibicescu, p. p. 182. Fură nevoiţi a se scula de la masă şi a sta în picioare, fundescu, l. p. i, 75. [Stejarul] sta drept, parcă-i de fer. sion, f. 28. (Construit cu determinări, care indică poziţia luată) Snopul mieu susu se rădică şi sta înderept şi snopii voştri împrejur plecară-se înaintea snopului mieu. palia (1581), 150/16. Păstorii... sta neclintiţi şi nemişcaţi. pleşoianu, τ. i, 107/3. Otrava încă nu începuse a-şi face lucrarea. Lăpuşneanul sta întins cu faţa în sus, liniştit dar foarte slab. negruzzi, s. i, 163. De-abia i se vedea botul din paiele în care sta culcai, ghica, s. 542. Roua stă încă aninată de firele de iarbă, odobescu, s. iii, 16. Cum sta baba împietrită, dracul îi şi dă in gînd una. creangă, o. 74. Cîteva momente el stete astfel încremenit pe altă lume. caragiale, o. i, 65. Icoanele sfinţilor îl priveau şi el stetea împietrit sub ele. slavici, o. i, 203. Numai uitîndu-se cineva la coama aia ce sta ridicată în sus şi zbirlită, ar fi îngheţat de frieă. ispiREŞcu, l. 17. Şi cît e noaptea de lungă, sta încremenită, ca o momîie, la căpălîiul lui. vlahuţă, o. a. i, 133. Nemişcarea pentru dînsa era moartea şi lucrurile i se păreau că devin rigide dacă stăteau încremenite două zile locului, anghel, pe. 3. Stau încremenit Parcă niciodată N-am mai pomenit Noapte-aşa-nstelată. iosif., v. 132. Alegătorii de aur stăteau frtnţi de şale spăllnd. agîrbiceanu, a. 74. Stătea răzămată de balustrada cafenie a cerdacului, hogaş, dr. i, 190. Ea stătea dreaptă, capul îl ţinea sus. M. i. caragiale, c. 76. Stătea întins în pat cu ochii la becul electric, rebreanu, n. 26. Sta dreaptă înainte-mi şi mă privea cu luare-aminle. sadoveanu, o. iii, 437, Nu putea să stea drept şi să-şi ia miinile de la spate. arghezi, s. vii, 202. Sta aşezat cu un şold sprijinit pe parmalîcul pridvorului, camil petrescu, o. ii, 39. Vaca părea că stă culcată acolo, de oboseală, bogza, c. o. 28. La pieptul lui stătea lipită, pabaschivescu, c. Ţ. 64. Cîţiva soldaţi stăteau aplecaţi asupra unui foc mărunt, camilar, n. i, 132. Stătea întins în pat-tudoran, p. 158. Stăteau rezemaţi de zidurile umezite... şi ascultau, barbu, g. 154. Stăteam neclintit proptit în furcă, lăncrănjan, c. iii, 454. Stă sprijinit în baston, in poziţia degajată a unui păstor ce se odihneşte. v. rom. martie 1970, 44. Vînzătorul sta culcat Tocjna-n fund pe un macat, alecsandri, p. p. 137. Acolo oi fi-ngropat Unde-o sta steagu plecat, mîn-drescu, i. P. 36. De trei zile umblă beat Şi stă pe prispă culcat, şevastos, c. 259. Murgu stă pe foaie-ntins. doine, 248. De ce slai ca împietrit? folc. olt. — munt. hi, .418. Loc. vb. (învechit, rar) A sta frunte = a Înfrunta. Văz munţii Ghelboe, Pă ei tabără astăzi, Stă frunte Israil La spurcata Filistă· aristia, s. 5/8. A sta grămadă (sau roi) (la un loc) = a se îngrămădi. Convoiu-ntreg, nedezlipit, îngenunchind se lasă Pe cîmpul alb şi troienit, Sub negura geroasă, Şi stă grămadă la un loc. alecsandri, o. 194. Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peşte sat. coşbuc, p. i, 223, Cit ai bate în palme, stau toţi acei ,slu-jitpri roi împrejurul nostru, sadoveanu, . o. xiii, 225, cf. dl, dm, dex. Φ Expr. A sta piatră (sau ţeapăn, înfipt in pămînt) = a se ţine drept, nemişcat (şi cu înfăţişare provocatoare) înalt, cu mustaţa lungă, alb ca varul la faţa neted rasă... Lîcă stetea înfipt în pămînt înaintea ei. slavici, o. i, 200. [Ciobanul] era şi mîndru şi sta înfipt înaintea lui. ispirescu, n. 250. Străinul parcă n-auzea Cuvintele; pe gînduri dus, Sta piatră şi tăcea, coşbuc, p. i, 230, cf. dl, dm, dex. A sta. poponeţ v. poponeţ3 (I 1). A sta ca o stană (dc piatră) v. s t a n ă (1). A sta cu mîna (sau cu mîi-nile, cu braţele) In sin (ori în şolduri, în brîu, legate) sau cu braţele încrucişate (sau cruciş) (la piept) = a fi inactiv; a nu lua nici o măsură. Nu este iertat unui stat, la o gloată de oameni a sta cu braţele încrucişate. brezoianu, a. 22/13, cf. i,m. Consiliul de familie nu stătea cu mîinile-n sîn. cabagiale, o. i, 28. Stă bietul om cu mîinile încrucişate, ispirescu, l. 207. Şi ea să stea cu braţele cruciş la piept, să se uite şi să n-aibă nici o putere, vlahuţă, o. a. i, 134. Staţi cu mîna-n sîn flăcăi? N-auziţi plingînd prin văi? coşbuc, p. ii, 265. 1 se părea azi că a sta cu mîinile în sîn ar fi.o crimă, rebreanu, p. s. 87. Stăm aici cu mîinile legate, ispăşind nesocotinţa noastră de a fi despărţit prea mult preocupările culturale de socotelile interesului comercial. în plr ii, 582. Sint mulţi, dar răzleţi, deşi nu stau cu mîinile-n sîn. vinea, l. i, 322. Proletariatul. .. n-a stat cu mîinile in sîn. galan, z. r. 297, cf. dl. în loc să ascuţiţi vigilenţa, vă ţineţi de intrigi, strigă secretarul... Sigur că chiaburii nu stau cu mîinile în sîn. pbeda, d. 183, cf. dm. Am aprins lampa şi-am început să aţîţ focul, să nu stau cu mîi-nile în sîn. lăncbănjan, c. iii, 38. Publicul, între timp, nu stă nici el· cu braţele încrucişate, cinema, 1968, nr. 1, 14, cf. dex. (Rar) A sta cu sabia in mină = a fi gata de apărare. [Turcii] au stat cîteva secole cu sabia în mină, mulţămindu-se să tragă toate foloasele din teritorii şi populaţii, sadoveanu, o. xix, 473. De-abia stă de... (somn, oboseală etc.) = nu mai poate de... (somn, oboseală etc.) Strada... şapte zile din săptămînă o ducea . .. într-un fel de mole-şeală, ca un om care de abia stă de somn. sadoveanu, ap. tdrg, cf. dl, dm. A sta turceşte v. turceşte. A sta greceşte v. greceşte. A sta picior peste picior v. p i c i o r (I 1). A sta ca o găină (sau ca o curcă) plouată v. plouat2 (1). A sta ca viţelul la poarta nouă v. poartă1 (1). A sta cu ochii pe cineva v. ochi1 (I 2). 2. (Despre oameni; p. ext. despre obiecte) A se afla sau a rămîne în poziţie verticaîă. Frîngu-i şi n-au puteare se stea, cadu suplu picioarele meale. psalt. 29. Şi m-am înfricoşat căci ca împăraţii şi mă-citelii şedea, iară mucenicii sta. varlaam, c. 149. Folositoare învăţătură şi vreadnică să o povestească şi stind şi culcîndu-se. biblia (1688), în bv i, 283. Căci că ei făcea pasca legii stînd precum am zis, iară £>[o]m-[n]ul şi ucenicii lui au făcut cina şăzînd (a. 1699). gcr i, 331/37. El s£-$[i] însemneaze cum ei merg, stau şi şed. carte ţbeb. i, 206/11. Gardul fără proptele nici cum poate sta. zanne, p. iii, 159. 3. (Despre oameni ; de obicei cu determinări care indică locul, adesea introduse prin prep. j,pe“, „la“, popular, ,,în“) A se afla sau a rămîne pe ceva, spri-jiriindu-se pe partea inferioară a bazinului; a şedea (I 1). Pe-un jilţ tăiat în stîncă stă ţapăn, palid, drept, Cu cîrja lui th mină preotul cel păgîn. eminescu,. o. i., 93. Pe scaune... stau. notabilii oraşului, caragiale, o. i, 29. Ea stetea pe laiţ sub cireş, coşbuc, p. i, 250. Domnul stătea pe scaun şi toţi boierii săi împrejur. iorga, c. i. i, 151, cf. resmeriţă, d., cade. Sta pe scaun, în locul mamei şi se uita la mine. g. m. zamfirescu, m. d. i, 268. Udii stăteau pe scaune, alţii pe cîteva fotolii, vlasiu, d.- 61. Stam pe canapeaua vişinie de lîngă fereastră, sadoveanu, o. iii, 322. li ■ primi stind pe fotoliul ei. călinescu, s. 738. Bulucul . pe care stăm e o parte din trunchiul dudului, stancu, m. i. 13. Stătea, pe treapta cea mai de jos a scării, cu capul în palme, galan, z. r. 249, cf. dl. Tata stătea pe patul care pentru el era prea înalt, pbeda, i. 13, cf. dm. îl văzu pe Milu stînd sub salcîm, pe un scăunel. 11519 STA - 1472 - STA v. rom. noiembrie 1964, 14. Stau pe bancă şi contemplu arabescul crăcilor 'dezgolite pe cerul palid, s 1966, nr: 6 908, cf. M.- D. enc., dex. Lăpuşneanul cel cumplit Stă·1 pe scaun poleit ai.ecsa.ndbi, p. p. 175. Vine şi un rădvan mare... Stînd in el mărita nună. teodorescu, p. p. 172. Numai de popas are stătut aice pe copaciul acesta, sbiera, p. 266. într-o zi sta împăratul pe tron şi finea sfat cu sfetnicii săi. stăncescu, b. 334. Sini acasă, stau pe vatră C-am venii de la spovadă. şez. iv, 232. -O· (întărit prin ,,jos“) La licărirea unui opaiţ, tustrei stau jos în jurul unei mese mici, rotunde, cu picioarele scurte. vlahuţÂ, o. a. xi, 56. Sta jos... în faţa unei lăvi cu multe păhărele pline cu drojdie aromată, vlasiu, d. 372. -Unii rămăseseră pe prispa fără parmalîc... Stăteau jos, căci aici era cel puţin uscat, camil petrescu, o. ii, 8. Am poftit-o să stea jos. stancu, d. 26. De ce nu slaţi jos, băieţi? H. lovi-nescu, T. 127. Lume sla gios şî-l privç. bîrlea, a. p. i, 533. -0> Loc. v b.- A sta călare sau pe cal, pe cămilă etc. (călare) = a) a călări. Sta călare regele cu arcul atîrnat de gîl. odobescu, s. iii, 111. Vede^un tînăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare, eminescu, 0. i, 66. Νύ-ţi place Sfîntul Gheorghe? Ce vitejeşte stă pe cal! delavrancea, ap. tdrg. Vătaful stă călare Cu harapnicul la brîu. topîrceanu, p. o. 36. Alţi slujitori stăteau pe cămile, sadoveanu, o. xv, 414. Iar sultanul, stînd pe cal, Subt un verde cort de şal, Barbă neagră îşi nelcdzia. alecsandri, p. p. 107. Bade fără fir de stare, Nu mai sla pe cal călare, folc. mold. 1, 178. (F i g.) Bosforul desparle Europa de Asia... şi turcii stau călare pe·el, ca pe un calîr înşeuat. tudoran, p. 193; b) (popular) a încăleca. Nu mi-e Roşul de vînzare... Ci-mi este de dăruială Cui mi-o sta pe el călare, teodorescu, p. p. 523. A sta pe masă v. m a s ă1 (I 2). A sta în pat = a zăcea (de·boală). Cîte zile sînt de cînd stau în pal? vlahoţX, 'S. a. ii, 88. A stat în pat cu febră trei zile. balea, s. t. i, 259. A vinit d'i la vînat şl sta îm pal bolnav, o. bîrlea, a. p. i, 313. •y· Expr. A sta (ca) pe ace (sau cărbuni, cuţite, cuie, ghimpi, Jar, ioc, spini etc.) = a nu (mai) avea răbdare; a se nelinişti; a se chinui. Cf. babonzi, l. i, 48. Spune-mi vestea, că siau pe cărbuni! alecsandri, t. 854·, cf. zanne, p. i, 188, ii, 746, v, 8, 238. Stau ca pe spini, stau ca pe foc: E timpul numai bun de joc Şi bun de şlrengărie. iosif, patr. 15. Serviciul. . . îl chinuia ca şi cum ar fi stat pe cuie. rebreanu, p. s. 218. Comisoaia sla ca pe jar, negăsindu-şi astîm-păr, pînă ce prinse firul păţaniei, sadoveanu, o. xiîi, 274. Doctorul sla ca pe ace. bart, e. 71. Femeia sta. ca pé spini, uilihdu-se lot mai îngrijorată la grupurile de oameni, dan, u. 130, cf. dl, dm. Ceilalţi de lînga el, de Ungă masă, . . . stăteau ca pe ghimpi. lăncrănjan, c. iii, 12, cf. m. d. enc., dex. El ardea de dorul ei; gîndeai că stă pe cărbuni, pînă ce în urmă n-avură ce-i face, ci trebiiiră să-l lase să plece, reteganul; p. v, 76. Pînă la înserate [copiii colindători] stau ca pe foc. şez. iii, 179, cf. udrescîu, gl. (Popular şi familiar) A sta (cu curul sau cu fundul) In două luntri (ori pe două, între scaune) = a evita o opţiune fermă (penţru a n,u pierde un profit) ; a da dovadă de duplicitate; .(popular) a şedea,In două luntri, v. ş e-dea(Il). Cine stă pe două luntre cade în apă. zanne, p. v, 395, Cine vjea să .steie (şadă) între două scaune, pică între ele. id. ib. R e f 1, impers. Iată-mă m'sta,lat în vechiul meu jilţ de lei, pe care se stă de minune. vlahxjţă, s. a. ii, 327. (Despre oameni; şi in locuţiunile verbale a sta pe tron sau in scaun) A domni. Muri [Traian] şi stăiu ginere său Adrian, dosoftei, v. s. septembrie 7r/16. Ştefan Surdul... stătu puţin timp în scaun, iorga, c. i. i, 17. Părintele meu a fost bun, şi blînd, şi cît a slălut el în ţara asta, n-a scos rîn-duieli nouă, şi norodul a trăit în belşug, sadoveanu, o. x, 61. Stăm preste un popor blînd. Destul că-l je-fuim· barbu, princ. 47. Fi g. Tu stai pe tronul slavei îmbrăcat cu hlamidă: ţie ţi-ai încredinţat schip-trul-împărăţiei, buznea, f. 34/23. 4. (Despre oameni; de obicei cu determinări care indică locul, introduse prin prep. „pe“, popu1 Iar, „în“ etc.) A ocupa un loc pe ceva, sprijinindu-se pe partea inferioară a bazinului ; a se aşeza, a şedea (I 2), (popular) a se pune m. ii,' 165. (E x p r.) Stai (sau staţi) jo&! formulă prin care cineva este invitat să se aşez a. Staţi jos, băieţi! c. petrescu, î. ii, 6. Stai jos, mă, berbecule, acum vorbim serios, vlasiu, D. 93, ci. DL, DM, DEX. V. 1. (Despre fiinţe sau despre obiecte; cu determinări locale) A ocupa (de obicei sau temporar) un anumit loc'în spaţiu, ase afla, à fi, a se g ă-si; a avea existenţă reăJă' într-un anumit loc,'a e-x i s t a, a fi. lnchina-ne-urem la locul'iuo au slătuî picioarele lui. psalt. hur. 113v/13. De urul acesta glasu ce strigaiu slîndu întru ei. cod. vor.2 31v/7.' Iară aorea stau înlăunirul cidăpâslului. coresi, ev. 56: Veri avea visleariu în ceriu..., unde-i mai mare şt /iiai scumpă cîl stă ceriul de pămînt. varlaam, c. 220.· De va sta un pom într-o margine 'de vie a unui om. şi cu ramurile lui va face umbră alţii vii, .·. . stâpînul: '. .·. să-şi taie crăngile pomului, prav. 21.·'Ceia ce Vâr pune foc la grajd sau la alt loc unde va sla fînu't'seîi paiele, acestora ca să li să tetie mănule. ib. 23. Doi ani Irecînd, iară faraon încă văzu vis : cum că ară sta lîngă o apă cuiăloare. -Palia (1581), 165/4. 'Văzu sufletul lui Adam stînd 'Sproâpe de Dumnezău (cca 1625). gcr i, 64/38. Mergea... într-un sat care sta şasezeci de stadii den· Ierusalim, n. test. (1648), 103r/17. Din ţara leşească prirt ţară deodată la satul lui, la Bogdăneşti, care sat slă ‘supt munţi,... au trecut la Braşov. N. costin,· let. ir, 80/23. Aii văzut Sfîn-tul Ioan ap[os]/[o]/ pre un mieluşel cate sta spre măgura Sionului. cheia în. 90r/19. S-au aşezai pre locurile carile Stau pre marginile Mării' Negre, cantemir, hr. 263/18. Cari dintre noi nu vă'sia pă această scrisoare şi carte, să-şi piarză pârtia şi să să globească cu gloaba săborului mare', 66 de flofinţi (a.’ 1715). iorga, s. D. xii, 287/ Apusul... stă despfe stingă celui ce 'caută pe carte, amfilohie, g. 2/21. [Vladislav] au făcut mare legătură cu frate-său, Sigismund, craiul Poloniei, în carea legătură,' 'după cum stă la Doghiel, acestea se zic despre Moldova.· Şincai, hr. H, 110/11. [La albine] fălcile le stau afară şt sînt... foarte mari. economia, 174/βί Paloşul ’cu 'care· era să ne pătrunză sta1 denaintea ochilor noştri, pleşoianu, t. i, 78/16. Marea care stă spre miaza-hoüpte a Ghermaniii să numeşte’ germanică.’ cr- (1829), 1241/15. Locul· unde sta această piatră, fiind' rtioâh, putea'să cadă şi fără cuttemtir. draghici, r. :117/1. ' Văzui o damă foarte frumoasă stînd Ία fereastră. Sorjan, h. hi, Lîngă prispă sleteau două bulii cu apă. eminescü, p'. l. 7. Şi capului meu sé-vede că ‘pînă mîinei ăltnineaţă i-a fost scris să mai steie''.unde stă. creansă, p. 85. Pe canapea, pe foteluri şi pe jos, stau. .. fel de fel de jucării. caragiale, o. i, -274. Pe dealul de la dreapta stau... rămăşiţele încă nestîrpite ale unei alte păduri. slavici, o. i, 117. ll făcu să-i rămîie tălpile lipite ·de locul unde sla. ispirescu, l. !35. Accettttil n-are trebuinţă să fie d'erivat din forme arhaice lătifie, ünde el ar fi stat cu o silăbă mai sus. PHifcii>piDE, lv. 'W·. b singură colibă stă... in văi. coşbuc, p. ii, 258. Miei 11519 STA - 1473’ - STA un colţ de ruine nu mai arată unde a stătut cetatea de pe Milcov. iorga, c. i. n, 6. Foştii, judeţi stau în acte in acelaşi rind eu judeţul care cîrmuieşle. id. ib. in, 119. Eu stau la mai şi golul ne desparte, goga, poezii, 207. Mobilele erau intr-o veşnică mişcare şi stăteau mai mult afară decît în casă. anghel, pr. 4. Cafeaua lui nenea Antonache sta dinaintea lui fierbinte, neatinsă. brătescu-voineşti, p. 36. Egumenul. . . stătea în cerdac la aer curat, hogaş, dr. i, 8. într-un coif al geamlîcului stau puse la soare cîteva clondire mohorîtè. bassarabescu, v. 7. Stam în grădină privind în larg. vlasiu, d. 194. Căpitanul stă la umbră, subt bolta unei răchite argintii, babt, s. n. 72. Azi ca ieri bisericuţa stă în inima poienii, pillat, p. 152. Unele adjective au valori semantice diferite, după cum stau înaintea sau în urma substantivului, iordan, stil. 234. Scriitorul trebuie să fie luptătorul în mîna căruia stă condeiul, armă temerară. în plr ii, 630. La ferestre, afară, stau stîlpii cu blazoane judeţene şi steagurile moi, tricolore, arghezi, b. 28. Cine văz că-i stă la uşă? paraschivescu, c. ţ. 166. Bunica stă pe prag. stancu, d. 328. [Feldioara] stă la poalele unei coline, bogza, c. o. 297, cf. dl, dm. Stăm pe un istm de nisip, barbu, princ. 47. Stăm aici pe măgură,... tot între văi. v. rom. februarie 1964, 76. în incinta secţiei stăteau 10 tractoare din totalul de 30. scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. M. D. enc., dex. Pita albă stă pe masă Cum, ii pila mai frumoasă, jarnîk — bîrseanu, d. 119. Căuta în tot chipul cum s-ar pulea curăfi de împărăteasa ca să nu-i mai sleie în drum. sbiera, p. 108. Cînd va veni acasă bătrînul, întreabă-l unde-i stă puterea, căci atunci facem ce fac,em cu el. reteganul, p. iii, 79. Fetele împăratului stăteau într-un pridvor, stăncescu, b. 335. A înlîlnit ea in cale pe o broască, care sta într-un şanţ de drum şi se văieta, şez. v, 36. Slînd acolo-n copac, vine doo ţigănci p-acolea. ib. ii, 8. Stă salu-n-gura lui, se spune despre cineva care vorbeşte de rău pe toată lumea. Cf. zanne, p. vi, 307. Dracul stă în deal şi sprăvale caru-n vale, se zice cind se intîmplă o nenorocire pe neaşteptate. Cf. id. ib. 571. <£· (Prin analogie) Preţul ei stă între 35 şi 48 lei. brezoianu, a. 627/15. -γ· L o c. v b. A sta (de) faţă = a) a asista. Slîndu de faţă la patima ta. mineiul (1776), 202rl/25. Să binevoiască cinstitul Consulat a trimite în viitoarea sîmbătă... pă mai sus-numitu a sta faţă la cercetarea ce este a să face (a. 1830). doc. ec. 462. Riga a binevoit să stea de faţă alaltăieri la cercările ce s-au făcut tilegrafului galvanic al academicului profesor. cr (1838), 391/14. Un slujbaş. . . care va sta de faţă şi necurmat pe toată vara (a. 1843). doc. ec. 789. Acum sîntem singuri „Dumnezeu stă de faţă“. filimon, o. i, 163. Eu singur stau de faţă la muta-i agonie, anghel, p. 23. Stam de faţă la dichiseala ei. Μ. i. caragiale, c. 78. La această judecată stătuseră de faţă şi mahalagii, sadoveanu, o. xv, 474, cf. dl, dm, dex. Ea încă au stătut acolo de faţă, că nu cumva să apuce oareşcine vreo bucăţică, sbiera, p. 112. Dracul a mîncat plăcintele şi răpitorul stă de faţă. românul glumeţ, 4; b) (Jur.; învechit şi popular) a confrunta (cu cineva). Scrise să se strîngă toţi patriarşii ... să stea de faţă cu Arie, să vadză cine iaste vinovatul. varlaam, c. 134. Au stătut la întrebare de faţă cu Ghinea Medelniceariul (a. 1676). bul. com. ist. iv, 172. Aş pohti să stau de faţă cu dînşii înaintea Măriei tale. antim, p. XXVI. Expresiunea juridică: an stătut de faţă. cuv. d. bătr. i, 60. Şi-oi lua faptele-n braţe Ş-oi sta cu Dumnezeu faţă. jarnîk — bîrseanu, d. 190; c) a adeveri. Registru-mi este timpul şi mărturia locul. Iar pîră ş-apărare stă faţă facultatea, heliade, o. i, 206. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de faţă. eminescu, o.i, 125, cf. zanne, p. iv, 563. ■v> Expr. A sta Ia baza (sau la temelia) a ceva = a constitui fundamentul sau fundamentarea a ceva. Atît procesul de asociaţie a ideilor, cît şi puterea de abstracţiune.. . stau la baza organizării limbii, puşcariu, l. R. i, 16. La temelia artei moderne stau metodele de observaţie a naturii, vianu, l. u. 7. Cunoaş- terea vieţii stă la baza măiestriei artistului realist. lupta de clasă, 1953, nr. 7, 98. La baza cercetărilor fizice stă principiul cauzalităţii, cişman, fiz. 7, cf. dl, dm. Studiul pieţei, mai mult decît oricînd, trebuie să stea la baza întregii producţii destinate populaţiei. scînteia, 1969, nr. 8 183, cf. dex. A sta alături = a se compara. „Mioriţa“ poale sta alături cu orice manifestare artistică de oriunde, sadoveanu, o. xx, 47. Numai „Lăutul“ [lui Luchian] poate să stea alături prin cromatismul lui. călinescu, s. 73. Pot sta alături, în balanţa judecătorului, capriciile şi zigzagurile unei isterice cu personalitatea aproape sacerdotală a unui ilustru savant? constantinescu, s. iii, 41. A sta in îaţa cuiva = (despre obiective, sarcini etc.) a trebui anume să fie realizat, rezolvat de cineva. O mare misiune stă în faţa tineretului pentru era de pace în. care intrăm. în plr ii, 639. Realizarea marilor sarcini care ştau în faţa agriculturii cere din partea organelor de stat şi de partid. .. asigurarea condiţiilor pentru sporirea continuă a randamentului. scînteia, 1953, nr. 2 752, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. A-i sta cuiva ccva pe (sau la) inimă (ori suflet) sau a-i sta ceva în (ori, regional, de) cap = (despre gîn-duri, preocupări etc.) a obseda, a nelinişti. Dar mai este un lucru... care îi stă la inimă lui Caragiale... Acest lucru este justiţia celor de sus faţă de ţărănime. ibrăileanu, sp. cr. 255. Nouă asta ne stă pe inimă, întîi şi înlii forţele ce se ridică astăzi pentru revoluţie. galan, z. r. 299, cf. dl, dm. Nu-i convenea că-l primisem aşa, apoi mi-a spus ceea ce-i stătea pe inimă. lăncrănjan, c. iii, 127. Cînd a terminat de spus ce-i stătea pe inimă..., s-a uitat împrejur, v. rom. ianuarie 1966, 52, cf. M. D. enc., dex. Şi-i destul de nouă ani De cînd la inimă-mi stai. reteganul, tr. 139. (Cu schimbarea construcţiei) Aş vrea să-ncep cu fapte bune, Dar n-am făcut ori le-am uitat Şi raîu-n cap puţin mi-a stat. coşbuc, p. i, 198. Dorinţa ei, să se ştie sofia unui deputat, i-a stat stînd pe suflet, agîrbiceanu, l. τ. 257. (Popular) A-i sta (cuiva) pe limbă = a) a fi pe punctul de a spune (ceva ce nu trebuie). Se mai ţinu el; dară aşi ! rîia, riia ! parcă-i da cineva brînci să scoaţă din gură vorba ce-i sta pe limbă, ispirescu, u. 112, cf. zanne, p. ii, 226. îi stătea pe limbă să întrebe, rebreanu, p. s. 276. îmi stă pe limbă o întrebare. O slobod. — De ce m-au bătut? stancu, d. 345, cf. dl, dm, m. d. enc., dex; b) a nu găsi cuvîn-tul potrivit. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, zanne, p. n, 226. (Popular) A-i sta (cuiva) In minte = a fi clar (pentru cineva); a înţelege. Bine zici, dar nu-mi stă-n minte cum l-aşa frumoasă fată Buturuga Statu-Palmă a putut să fie tată.1 alecsandri, poezii,. 236, cf. dl, dm, dex. A sta înainte(a) (cuiva) = a) (şi in forma a-i sta cuiva In faţă) a se situa la mică distanţă In faţa cuiva sau a ceva (privindu-1, vorbindu-i etc.) [Femeia din portret] zimbea cu acelaşi zîmbet neuitat . .. Bătrînul stete mult.. . înaintea ei. caragiale, o. i, 46. Şi Noaptea, de zare deşteaptă... S-apropie de flăcări şi-aproape-n urmă stînd Viteazului în faţă, ea lung la el priveşte, coşbuc, p. ί, 134. Mă duc la Timiş, stau înaintea domniilor lor şi spun aşa: solie de la Ionuţ Păr-Negru. sadoveanu, o. xiii, 185, cf. dl, dm, dex; b) (rar) a servi (4). Muierea i-a ieşit întru întimpinare. . . şi i-a stat tnainte cu dulceţuri şi răcoritoare, sadoveanu, o. xv, 374, cf. dl, dm, dex; c) (învechit) a avea întîietate în... Să ascultăm de toate duhovnicii părinţii noştri şi carii stau înainte în Domnul, coresi, ev. 536. Ca neam vechi înrudit cu Mavrocordaţii, stau înaintea noastră. . . Ghiculeştii. iorga, c. i. i, 54; d) a înfrunta pe cineva. Cf. dl, dm, dex. Că băieţii, făr-de minte, Risipesc la gloanţe multe, Nu le stă nimeni-nainte. teodorescu, p. p. 291 ; e) (învechit) a avea în atenţie. 3 lucruri mari să cade să stea toldauna înaintea ochilor noştri, neagoe, înv. 191/25; f) (şi în forma a-i sta Înaintea ochilor) a-şi aminti cu precizie (ca şi cînd ar vedea aievea). Toate faptele sta înainte lui în acela ceas (cca 1550). gcr i, 2/30. Icoana slăpînului pe care-l trădase 11519 STA - 1474 - STA îi stătea înaintea ochilor, ca model de urmat. bul. com. ist. π, 190; g) (Popular; şi în forma a-i sta cuiva in faţă) a urma să i se întimple; a-1 aştepta. Se crede că dacă se piaptănă o femeie şi-şi împleteşte părul, dacă-i rămîne, din întîmplare, o viţă de păr neîmpletită, apoi îi stă înainte o călătorie lungă, gorovei, cr. 42. (Popular) A-i (mai) sta (cuiva) capul pe umeri (sau sus) = a rămîne în viaţă. I-a mai stătut pe umeri capul încă o mie şi una de zile şi de nopţi, arghezi, s. vi, 14. Dar, dragă, nu te-ntrista, Că la turc ea na Le-oi da Pînă capul sus mi-o sta! jarnîk — bîrseanu, d. 492. Da eu pe tine nu te-oi da Pîn’ ce capa sus mi-a sta. şez. i, 43. Nu te teme, fătul meu ! Pînă stă sus capul meu. bibicescu, p. p. 271. (Popular; mai ales în basme; adesea cu schimbarea construcţiei) A-i sta (cuiva) capul unde-i stau picioarele (sau tălpile) = a fi decapitat. Dacă pînă mîne dimineaţă n-a fi podul gata, moşnege, are să-ţi steie capul unde-fi stau tal-pele. creangă, p. 84. Să-mi aduci pe stăpîna acestei cosiţe; căci de nu, unde-ţi sau talpele, îţi va sta şi capul. ispirescu, l. 23. Dacă în şase luni măria-sa Ferid nu va şti ce se cuvine să ştie..., atunci primesc să stea acest .cap unde îmi stau acuma picioarele, sadoveanu, o. χν, .355, cf. dl, dm. Capu-i va sta unde-i f'.au picioarele! τ iunie 1968, 41, cf. m. d. enc., dex. mpăratul... i-au poroncit ca să-i aducă calul smeu-lui numaidecît, că, de na i l-a aduce, apoi i-a sta capul undezi stau acuma tălpile, sbiera, p. 74. împăratul îl ameninţă că, de n-o spune, unde-i stau picioarele îi va sta şi capal. stăncescu, b. 184. Cine s-a încerca şi n-a gîci, aceluia unde-i stau picioarele are să-iisteie capul. şez. ii, 154. Nu cumva să le dai la altcineva, că atuncea îs stă capu unde-s stă picerli. o. bîrlea, a. p. i, 192. A nu-i sta (cuiva bine) ochii în cap v. o chi1 (I 1). + (Despre obiecte) A-şi avea locul rezervat, stabilit undeva. Trebuie altă arătare s· mai bună, înlr-acesta chip — cum aceale lucruri au fost stînd tot acolia, pînă ce le-au furat. prav. 63. îl vom împunge, cu frigarea cea mare de fier, carea stă după uşă. ţichindeal, f. 43/19. Să să dea ştire la , locul unde stau aceste sacale ca să alerge cu apă acolo ·, unde s^aa întîmplat primejdia de foc (a. 1827). doc. » ec. 381. Toporul şi mătura tot după uşă stau. sadoveanu, o. i, 3.99, cf. dl, dm. Văzu desfăcîndu-se porţile mari ale halelor în care stăteau vagoanele, barbu, g. 166. 2. (Despre oameni; cu determinări locale) A ocupa conştient un anumit loc; a se aşeza. V. p 1 a sa2 (2). Pure spre el păcătosul şi diavolul ce sta de-adereapta lui. psalt. 235. Să neştine va purta piale de cal sau de magariu, să nu intre în bisearică, ca să stea afară cu muierile (a. 1640). gcr i, 91/14. Plini de tină şi împuţiţi · de glod, de nu putea să stea omul lîngă ei. bărac, t. 7/6. Chiar pe mine unchieşul Statu-Palmă-Barbă-Cot m-a osîndit şă stau in tufarul ista. alecsandri, t. i, 421. Lică nu stetea niciodată sub cerdac. slavici, o. i, 135. Flăcăul... venea în toate duminicile la horă, şi... sta deoparte, rezemat în băţul lui de corn. vlahuţă, o. a. ii, 56. Sub stejar nu stau, că e râu de trăsnet, galaction, o. 48. De ce stai lîngă uşă? Ai să răceşti, brăescu, o. a. i, 14. Venea bunica, sta lîngă mine cu dragostea ei, insuflîndu-mi încredere, vlasiu, d. 36. Miţu a stal la uşe aşteptînd pe Tătuţu. arghezi, s. vii, 81. Stătea ca o pisică lîngă geam. preda, r. 6. Tu, ca o mamă, stai îndărătul porţii, isanos, v. 246. Tu; miţă, să stai pe cuptor, şez. i, 280. Stai tu colea în gura podului şi numără torturile, ib. v, 9. O femeie ce-mi făcea? Sta la umbră se umbrea, folc. olt. — munt. iii, 411. Stai totdeauna la mijloc de masă şi la colţ de ţară de vrei să o duci bine. zanne, p. vi, 342. -v* Fig. în nouri ca profeţii, să nu stai niciodată. călinescu, l. l. 12. -φ- L o c. v b. (Popular; despre păsări) A sta pe ouă = a cloci. Cu aripile-ostenite ziuă, noaptea stai pe ouă. eminescu, o. iv, 223, cf. dl, a i 22. A-i sta (cuiva) împotrivă (sau, învechit şi popular, Înainte; învechit, rar, contrariu) ori a sta împotriva (cuiva) ori (învechit) a sta faţă (asupra ( cuiva) = a se împotrivi; a lupta (împotriva...) Tu fricos eşti şi cire împotrivă sta-ţi-va de atunce mînia ta? psalt. 151. împotriva meşterşugului drăcesc să stea. coresi, ev. 513. Stroe. . . stătu împotriva tătarilor, de să lovi cu Mirza (a. 1602). iorga, s. d. xv, 170. Nu avea nime puleare să le stea înainte, moxa, 402/18. Atunce cei mai mici vor putea sta împrotiva celor mai mari. prav. 115. Tu slai împotriva lui..neagoe, înv. 1,02/9. Pizmaşii se^nvilează să-ţi stea-npror tivă, vrînd să mă piarză. dosoftei, ps. 47/3. Spuseră lui... că stă împotriva cuvintelor împăratului.- biblia (1688), 3571/30. Aa stătut împrotiva lui Traian cu război, n. costin, l. 117. Tu nu vei să-ii dai vinăriciul la mănăstire după obiceai, ci stai împotrivă (a. 1694). bul. com. ist. iii, 87. Au stiînsu oaste nu ca să-i dè agiulor, ce ca să-i sti împotrivă, neculce, l. 237. La împăratul Rîmului să să fie rugat să-i dea agiutoriu să poată sta împotriva a nepriatenii şi vrăjmaş, cantemir, ap. gcr i, 361/2. Nu iaste nimeni, nici cu condeiul, nici ca palma, a-i sta împotrivă, c. cantacuzino, c. m. i, 9. Spun de Velicico că ar fi stînd de multe ori împotriva coroanei lui Cantemir Vodă. muşte, let. iii, 28/12. De ne vei poronci, vom face pentru ca să na socoteşti că-ţi stăm împotrivă, antim, p. XXVII. Şi nime să nu slè împotrivă cherţii domnii[i] mele (a. 1734). bul. com. ist. ii, 198. Copila nu poate sta împotrivă. ist. am. 90r/20. Măcar că cu foarte puţini ostaşi era, steate faţă asupra grecilor, maior, ist. 229/15. Domnul mîndrilor le stă împrolivă. ţichindeal, f. 265/6. Fiind în cetate paşă aşezat de împărăţie, Pazvandoglu au început a-i sta împotrivă la trebile şi poruncile păşeşti. dionisie, c. 185. Nu este nici un fel dă pricină care să stea împotrivă dă a să dăschide şi această schelă (a. 1830). doc. ec. 469. Neputînd să steie înaintea nenumăratei sale oaste, ii au murit .sup săbiile duşmanului. asachi, i. i, 53/22. Ceilalţi măcilari avînd şi pizma asupra aceluia, căci le-aa stat tot împotrivă. bărac, τ. 36/8. Adăogeau... că nu staa împotrivă a plăti dăjdiile pentru războiul cu turcii, bălcescu, m. v. 257. Uniţi, vom sta împotriva oricărui vrăjmaş (a. 1848). plr i, 118. Răbdarea poate la rele-mpoirivă sta. pann, e. i, 78/1. El strigă: „Steie faţă cui place vitejia, cai s-a urît de viaţă !“ alecsandri, poezii, 290. Pe mitropolitul Maxim ce sta împotrivă la nelegiuirile sale. . . îl depărlă. odobescu, s.. i, 85. La Ni-copole văzut-ai cîte tabere s-au strîns Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins, eminescu, o. i, 147. Dar cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac? creangă, p. 39. Nici valurile mării nu putură să le stea împotrivă, ispirescu, l. 24. Dacă şi atunci vor sta împotrivă — e o nenorocire, dar n-avem ce face, va trebui să tragem în ei., vlahuţă, o. a. i, 157. Erix cu el a stătut împotriva lui Hetcul. coşbuc, ae. 96. Să tremure cel ce... cuteciz-mpolrivă să-mi steie. murnu, i. 8. Mirosul străbate prin crăpăturile ferestrelor... nimic nu-i poate sta împotrivă, teodoreanu, m. u. 150. Nu i-au putut sta împăratul împotrivă, sbiera, p. 90. Un ţăran avea o fată. . . alintată peste măsură, aşa că nici părinţii nu-i stau împotrivă, necum alţii. şez. i, 284. (Cu schimbarea construcţiei) Moliile încă mult strică stupilor. ■. împrotiva cărora lezne poţi sta, curăţind mai adeseori· cojniţele. 'economia, 201/12, Băieţii, făr.-de minte, ‘Risipesc la gloanţe multe, Nu Ie stă nimeni-nainte. teodorescu, p. p. 29.1. Să . nu le mai vină-n minte A . ne sta nouă-nainte. reteganul, tr. 45. A sta in umbră — a) «a fi modest, retras. De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe cînd alţii stind în umbră şi cu inima smerită Neştiuţi se pierd în taină. eminescu, o. i, 133. Voi toţi care aţi stat pînă acum în umbră, timizi, . . . scuturaţi-vă, recăpătaţi ■încredere în voi. anghel, pr. 186, cf. dl, dm, dex; b) a rămîne ascuns. Voicu şi· Bădîrcea îşi dădură-seama că nu pot să stea în umbră. Săriră la. Niculae. preda, n. 173, cf. dex. A sta alăturea de (sau, regional, cu) cineva ori ceva sau (învechit) a sta lingă (ori cu, spre,· pentru) cineva sau ceva = a sprijini pe cineva sau ceva; a fi partizanul cuiva sau ceva. Cire cu mere sta-να spre 11519 STA - 1475 - STA ceia ce fqcu fără-leage? psalt. 197. Bacă au văzut banii vărsîndu-le Şiefan Vodă, au stătut ei cu domnia. m. costin, ap. gîdei, 463. De ar veni vreo primejdie domniiii] mele, despre vreo parte, să stafi cu mine toţi. isţ. ţ. ii. 7. Siimenii din curte vor sta pentru domnie. neculce, l. 80. Stînd totdeauna lîngă mai marele său,... a ajuns să dobîndească voievodatul părţilor transilvane, mag. ist. i, 70/15. Sini fericit că siai alăturea cu mine. Decît un bonjurist ,c-o mînă de învăţătură, mai bine un ţăran cu un car de minte! creangă, 0. 272. O, cetăţenilor eroi! Voi staţi alăturea de mine Şi eu alăturea de voi! anghel — iosif, c. m. i, 53. A-i sta (cuiva) aproape = a-i fi apropiat. Cei care i-au stat aproape vorbesc emoţionaţi, ap. iordan, l. r. a. 487. Munca şi lupta lui neobosită au fost călăuzite de dorinţa de a fi folositor poporului, de a sia a-proape de nevoile lui, de a-l îndruma şi ajuta necontenit. CONTEMP. 1954, nr. 388, 5/1. A sta deoparte (sau departe, Ia o parte) = a se ţine în rezervă; a nu interveni ; a ,se complăcea în izolare. Stau deoparte, la casa mea. mille, v. p. 193. Am stat intr-adevăr departe de unele frămintări. în plh ii, 99, cî. dl, dm. Mentalitatea celor obişnuiţi să stea deoparte, scînteia, 1975, nr. 10 334, cf. m. d. enc., dex. (Familiar) A sta pe (sau la, în) locul său = a) a se găsi la locul obişnuit, stabilit sau destinat. Aceştia, înţălegind scoposul, au stătut în locurile lor. ar (1829), 452/12. Castelanii de margine au stat fiecare la locurile lor, finind lîngă sine oşlile ce aveau, sadoveanu, o. xiii, 242, cf. dl, dm, m. d. enc., dex; 1)) a păstra măsura. Cf. dm, m. d. enc., dex. (Familiar) A sta (piatră) pe capul cuiva sau a-i sta cuiva pe cap = a incomoda pe cineva prin prezenţa sau prin purtarea sa; a plictisi pe cineva cu insistenţele; a şedea pe capul cuiva, v. şedea (I I). Altă treabă n-ai decît să stai pe capul domnului. rebreanu, p. s. 134. Cireşul e mai tînăr. . . Toate vrăbiile stau -pe capul lui, rugîndu-l să se coacă mai repede, teodoreanu, m. u. .247. Nu fii nebună, fă, . . . cum o să-mi stai pă cap aci? camil petrescu, o. iii, 243. Caută-ţi altul. Ce stai piatră pe capul nostru. stancu, d. 15. Mie nu-mi trebuie cargobotu, fraţicule, să-mi stea armatoru pe cap. tudoran, p. 26, cf. dl. Ce poţi să faci, bre? răspunse Lealm mai mult din buze. Nu vezi cum îmi stau pe cap? mihale, o. 139, cl. dm, dex. (Tranz.; învechit) A-I sta pe cineva înaintea (cuiva) = a aduce pe cineva înaintea cuiva. Luo iară cinci de intre fraţii lui carii era mai tineri şi-i stătu pre ei înaintea Iu faraon, palia (1561), 196/15. Porunci mai marilor să vină şi tot săborul lor şi duse pre Pavel de-l stătu înaintea lor. n. test. (1648), 165v/9. A sta in propta cuiva v. proptă (1). A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas v. nas1 (1). A-(i) sta (cuiva) in putinţă v. putinţă (1). + (Despre obiecte) A ii prins, fixat etc. sau atîmat, splnzurat etc. de ceva; a fi aşezat ..Sufletul mieu ni-i lasă în zăbavă In iad să stea, ce-l vei Scoate-n slavă, dosoftei, ps. 45/4. Poarta este bine închisă cu o btrnă grea d-a curmezişul, ale. cărei căpătîie stau în cîte-o bortă tn ziduri, caragiale, o. i, 62. Miros acru vine... din curtea în care sute de piei stau în soare, pe fringhie. stancu, d. 346, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Pînă-s mere mititele, Stau în creangă făloşele. jarnîk — bîrseanu, d. 429. 3. (Despre oameni; popular, cu determinarea ,,cu casa“; de obicei urmat de determinări locale) A-şi avea domiciliul undeva; a domicilia, a locui, (învechit şi popular) a sălăşlui (1), a şedea (III 1); (popular) a hălădui, (învechit şi regional) a băciui, (învechit) a sălăşui (1), (regional) a sălăşi (1). Adusu fu elu de ceia ce sta dintru Ierusalim, cod. vor·3 33v/4. Eu, daca stau în curtea boierească, stau fiindcă am odaia şi tainul meu. sion, p. 57. Băiatul. . ., după cum ştiţi, stă la.mine, eu ti lin loc de tată. caragiale, o. 1, 284. Stă într-o odăiţă la mahala, vlahuţă, o. a. ii, 5. Nu-i casa lor în care stau. coşbuc, p. i, 127. La popasul din Rîmnic, unde stătea episcopul, iorga, c. i. iii, 88. D-l Petrică... sta cu chirie şi avea obiceiul să se mute foarte des- ap. tdrg. Unde stai dumneata? — Lîngă Bărăfie. brătescu-voineşti, p. 206. în casă. stau stăpînii. gîrleanu, l. 70, cf. resmeriţă, d., cade. Domnul şef. . . stă tocmai în strada Francma-zonă. rebreanu, nuv. 58. Cel care scrie aceste lucruri stă în Iaşi. în plr ii, 324. Se sparse claca şi pleacă care încotro sla. dumitraşcu, str. 23. Nu ştiu cum ii zicea străzii unde stăteau Arnoienii. m. i. caragiale, c. 119, Sta cu o mătuşă a dumneaei, institutoare la pensie. bassarabescu, v. 205. ' Răzleaţă de celelalte vile... e căsuţa albă şi rău isprăvită, unde eu şi ai mei vom sta. galaction, o. 435. în faţă sla coana Irina Şi-n curte, un fost arhivar, topîrceanu, b. 62. Se făcuse vîlvă mare. . . în jurul unei vrăjitoare care sta intr-un bordei, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 149. Nu trebuie să mă conduci, stau foarte departe, vlasiu, d. 319. Stăteam într-o odăiţă îngustă, rece, umedă, întunecoasă. sadoveanu, o. iii, 313. Aici nu mai stă nimeni De douăzeci de ani. arghezi, v. 141. Mă duc şi pe jos... Stau pe str. Polonă, călinescu, o. i, 104, Sla la o văduvă de lăutar, camil petrescu, o. ii, 126. Ar fi păcat să mai plătească el chirie la garsoniera unde stă încă pe un trimestru, vinea, l. ii, 56. Stăm tocmai in capătul satului. H. lovinescu, t. 373, cf. dl. Vreau să viu diseară pe la tine. . . Nu ştiu unde stai. preda, d. 122, cf. dm. Cînd am stat eu lîngă Podul Vechi, la subsol. . . era o umezeală lacustră, τ august 1964, 64. Stă la trei kilometri de sat, lîngă pădure, ib. ianuarie 1969, 32. Cum eu stăteam pe strada Tăutu . .., îl vedeam pe fereastra casei. v. rom. martie 1970, 45, cf. m. d. enc., dex. Dă o fugă la ăl palat... Uite-te de vezi cine stă acolo, stăncescu, b. 219. într-o baltă, mai încolo de capătul satului, sta dracul cu casa. id. ib. 356. -v· Expr. (învechit) A sta Ia un loc cu cineva = a convieţui. O hîrtie ce am daho fetei mele, dacă va sta la un loc cu Ştefan Voievod, s-o ţie pe socoteala lui (a. 1854). iorga, c. i. ii, 233. (Popular) A sta sul» căciulă = a nu avea locuinţă. Cf. zanne, p. iii, 48. 4. (Astăzi rar; despre oameni) A fi prezent; a asista. Cînd vărsară sîngele Iu Şlefanu... însumi era stîndu şi lăsa spre uciderea lui (sec. XVI), gcr i, 3*/21. Sîntem vinovaţi şi vom să stăm toţi împreună la înfricoşata judecată a lui iî[risto]s. neagoe, înv. 6/10. La acesta feredeu... stătură s»[i]n/ti apostoli, cum mai sus am spus, la slujbe feredeului. dosoftei, v. s. septembrie 28v/28. Care n-ar sla la dezbălutul moşiei. . ., aceea să fie lipsită de partea ei (a. 1717). uricariul, xxv, 282. Iar mama minorei. . . poate sta în instanţă şi în nume propriu, cod. pen. r. p. r. 453. 5. (învechit; despre oameni sau despre stările, senzaţiile, sentimentele, concepţiile, raţionamentele ori manifestările, acţiunile etc. lor) A se baza. Ce ai gîndit că este bine. . ■ fără greş pre acela lucru să stai, că nu te va înşela. N. costin, o. 122. Pomenirea la să piară, sau şi de va mai ţinea, Pe minciuni să şovăiască, p-astfel de temei să stea. heliade, o. i, 459. VI. 1. (Despre fiinţe, obiecte etc., dé obicei cu determinări modale introduse prin prep. „în“, ,,la“, ,,pe“, ,,cu“, (învechit) „întru“, „sub“, ,,spre“): A fi sau a rămîne într-o anumită situaţie, stare, într-un anumit fel sau în anumite condiţii; a şedea (III 2). Cărei sîntem întru bunătăţi şi în dereplate stînd, să nu ne lenim, nici să zăcem, coresi, ev. 214. Domnul vădzu cum oamenilor răiia multă pre pămînt şi tot cugetul inimiei sta spre rău în toată vreamea. po 27/16. îl îmbărbăta să stèa... în credinţă, dosoftei, v. s. noiembrie 126r/28. Şi tu Dumnedzău sfinte mi-ai dat putere De mi-au stătut frămseaţa fără de scădere, id. ps. 99/6. Săracii s& nu fie prespre voie săraci, ce de bună voie să stea spre sărăciea sa şi spre dumnedzăire. varlaam, c. 323. Iară trupul pîn-a triia dzi au stătut la vederea tuturora, m. costin, o. 56. Nădăjduind a cîştiga această peceale minunată ce stă supt paza mea (a. 1783). gcr: ii, 131/36. De nu ar fi avut acea pricină, ar fi stătut tot întru acea stare tînără şi înflorită, amfilohie, g. 11519 ■t* STA - 1476 STa F. 12/16. Să le pui înir-un plic împreună şi cu acea însemnare scrisă dă dînsul şi, pecelluindu-l cu pecetea dumitale, va sta în păstrarea stărostii[i] (a. 1918). doc. ec. 183. Au sosit la bivuacul meu (loc undi stau oştile supt arme), ar (1829), 591/14. Alăturatul contract, care să şi trimite la Vistierie a sta în păstrare, s-au şi tocmit cu luna (a. 1830). doc. ec. 454. Orişicare strein, dator unui grec nu va putea să stea sub altă judecată decît a diregătoriilor greceşti, cn (1830), 181/5. Toate celelalte stau pe acfii şi aşa nu este vreo rarilate dacă unele teatre se dau banrol. fm (1841), 2601/17. Văzurăm totuşi cum două elemente de proprietate, cel soţial şi cel personal, steteră în luptă unul cu altul. ib. (1846), 1631/18. Lumea stă pe o schimbare, co-nachi, P. 114. Călăraşii de feară... sta sub ascultarea hatmanului, bălcescu, m. v. 644. Tînărul a venit Şi a stătut în tăcere, încît nici nu au vorbit, pann, e. i, 33/8. Urîlele lor obiceiuri slau în contrast cu virtuţile celorlalţi, aristia, plut. XXV2/30. Părul bucătarului... să stea totdeauna supt o legătură, penescu, m. 29. Stînci, copaci şi animale, toate sînt în nesimţire, toate stau în nepăsare, odobescu, s. iii, 59. La acest nivel intelectual stau cea mai mare parte a profesorilor pe la şcolile secundare, ionescu-rion, s. 103. Candidaţi de boiernaşi sînt apoi aceia, mult mai tineri, cari stau supt poruncile vătavilor. iorga, c. i. ii, 158. Pe cerdacuri, la drum, domnii stau în cămeşă, fără nici o ruşine, ibrăileanu, a. 143. Stau cu paltonul, e destul de frig aici. vlasiu, d. 348. Ar fi dorit să stea la căldură. teodoreanu, m. iii, 243. Vra să zică, staţi subt ascultarea lui Ionuţ Păr-Negru? sadoveanu, o. xiii, 370. Cele două intenţii ale limbajului stau într-un raport de inversă proporţionalitate. Vianu, a. p. 15. Cluburi înzestrate cu aparate de radio şi biblioteci cu multe mii de volume... stau la dispoziţia oamenilor muncii. scînteia, 1952, nr. 2 373. Droaia băieţilor stă sub porünca lui Corcodel. ist. lit. rom. ii, 79. Dacă s-a mai pomenit iarnă ca asta să stai cu ferestrele deschise. davidoglu, m. 16. Pezevenghii stau la căldură, mănîncă berbec fript, icînlă şi benclietuiesc. tudoran, p. 8. Da ce-ţi veni, stai pe întuneric, bre? mihale, o. 142. Să n-aibă somn şi^n tihnă să nu steie Ei, alchimiştii noului ptrjol. labiş, p. 28. Lumea-ntreagă stă-n mirare, alecsandri, p. p, 173. Slrîgile şi strigoii sînt oameni... cari stau în. atingere şi cu înţelegere cu dracul, sbiera, p. 316. Ce stai,. bade, cît colea, Cu-atîta inimă rea? jarnîk — bîrseanu, d. 46. Jos pe iarbă s-aşeza Şi în aşteptarea sta. folc. olt. — munt. iii, 614. Nu s'ă drumul fără călători i se spune cuiva care e mereu pe drumuri, udrescu, gl. -v- (Construit cu un nume predicativ) Lăsară corabiia şi nasul [corăbiei] amu opri-se şi stătu nelegănrată. cod. vor.2 47v/8. Atunce se va împlea cuvîntul acela ce stă scris (cca 1570). gcr i, *14/35. Deaca muri Enia, el stătu domn fiin-său, Ascanie. M0XA,.ap. gcr i, 59/5. Scriu alte istorii pentru ţara noastră a Moldovei, cum au stătut pustie 600 de ani. ureche, l. 60. [Doi plugari] s-au grăit să fie stătătoare aceaia tocmală, ca să stea întreagă şi adevărat şi neclătită. prav. 2. Frunza sa încă nu-ş va piiarde, Ce pre toată vreamea va sta vearde. dosoftei, ps. 12/6. Iulie .Chesariu ce stătusă biruitoriu asupra lui Pompei. n. costin, l. 123. Şi aşa au stătut lucrurile ameslecati. neculce, l. 330. Să-ţi aduci aminte ,dc moarte şi de judecata nefăţarnicului Dumnezeu, la care noi toţi vom să stăm goli (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 89/27. Aceasta am întărit domnia mea, cu acest al nostru domnescu hrisov, ca să stea această milă ne-mutală şi nestrămutată în veci (a. 1744). uricariul, viii, 239. Avînd alte trebuinţe pînă acum n-au mai mers, şi stă moşia tot nehotărîtă şi gîlceava dintre dînşii necurmată (a. 1757). ib. xi, 231. Ferul, lemnul, pietrele şă putrezească, iar trupurile acelora după moartea sa să steie vii (a. -1780). ib. x, 80. Lucrul ordinar nu ţine mult, să negreşte, dar lucrul, fain stă lot aşa (a.1789). iorga, c. i. iii, 237. Au intrat... în Roma, unde au omorit mai pre toţi cei de bun neam ce au stătut vrăjmaş lor (a. 1802). gcr ii, 198/8. Să va dovedi că au vrăjmăşii viaţa celui ce i-au lăsat prin diială moştenire sau că nu au stătut apărăloriu vieţei lui. pravila (1'814), 139/17. Ştim noi şi ştiu şi ei că boierii mari... au stătut Buzeştii... şi alţii, zilot, cron. 67. Moise ol Văleni. . . au stătut şi vameş de rînd (a. 1825). doc. ec. 354. Mulţi au stătut vrednici de toată lauda în istorie, mumuleanu, c. 72/12. Locul acel înfricoşat îi sta tipărit în minte, drăghici, r. 162/2. G. Lazăr. . ., cui vrednic student şi urmaş i-a stătut Eliad. genilie, g. 219/22. Enric al 4-le stătu un bărbat brav, energhic. . ., foarte îngrijindu-se pentru binele supuşilor sei. săulescu, hb. ii, 310/25. Peninsula. . . a stătut priveliştea a unor împrejurări foarte grabnice. Cr (1834), 2782/40. Veneţia ce în sînul mării înecată stînd Mărilor le porunceşte, preste ele-mpărăţind. pogor, henr. 170/17. El stătu unul din cei mai virtuoşi cetăţeni, asachi, l. 281/4. Cît mai >fu în viaţă împărăteasa..., gubernatorul Brukenthal a stătut mare şi târe. bariţiu, p. A. i, 504. Venise doi peţitori Pe Areti să o ceară şi să stea mijlocitori, pann, e. iv, 12/4. Patru lunuri sta îndreptate spre poartă, negruzzi, s. i, 150. Va voi să cerceteze pe acei care întîi, Stătură începătorii romăneştei poezii, alexandrescu, o. i, 179. Era un spectacol hidos·' spaţiul cîmpului sta aşternut de cadavre, hasdeu, i. v. 87. In pădurea fărmecată Stăm închişi, vai, fără vină. alecsandri, t. i, 421. Movilele . . . stau semănate în prelargul cîmpiei. odobescu, s. iii, 15. Steteau toate uimite pe cînd trecea păstora-şul-împărat, doinindşi horind, eminescu, p.l. 5. Am stat încins multă vreme pînă a venit să mă scape, caragiale, o. i, 43. Acela care vrea să mă doboare trebuie să stea mereu cuprins de îngrijire, slavici, o. i, 181. O întrebă care să fie pricina de stă tristă, ispirescu, l. 326. Iată, iubite poete,... pentru ce stă încă indiferentă această biată „naţie“. vlahuţă, o. a. ii, 24. Un basm cu pajuri şi cu zmei Incepe-acum o fată. Tu iaci ş-aseulţi povestea ei Şi stai îngîndurată. coşbuc, p. i, 192. Faţă de această stare de lucruri, publicul pînă mai ieri stătea indiferent, iorga, in plr ii, 19. Şi mama sta sfîrşilă-n glas. goga, poezii, 23. D-aş fi stal eu oglindit în inimile tuturor ca în inima ta, Genunea, nici o vijelie nu m-ar fi smuls din inima Moldovei, delavrancea, o. ii, 261. Nu lucrează îndeajuns, ori stau nepăsători, pierzîndu-şi timpul preţios cu îndeletniciri care coboară. în plr ii, 357. Astăzi stau pădurile pustii, să le bată vînturile. agîrbiceanu, s. p. 13. El stă mai totdeauna ascuns între nori şi, numai cînd aceştia se desfac, schitul se zăreşte albind dintre brădişul negru, hogaş, dr. i, 9. A stai apoi logodită cinci luni. rebreanu, p. 96. De-a pururi faţa lui sta linsă, limpede, îngheţată, ca un stei de sare străvezie, galaction, o. 44. Stau rafturile goale cu cîteva pachete de luminări, de ceai, de tutun şi de chibrituri, c. petrescu, î. i, 264. Stele o seară întreagă buimăcit, bassarabescu, v. 80. Mă pipăi, stau nedumerit, Mă trag de păr, simt că mă doare.. . Nu, n-am murit ! Vă dau cuvîntul de onoare, topîrceanu, o. a. i, 317. Iaca sînt aproape patru ani dă cînd a murit popa Nae. . . şi d-atunci stăm de rîsu lumii, stănoiu, c. i. 28. Vă e foame..., sînteţi tineri... Nu sînteţi obişnuiţi să staţi nemincaţi. brăescu, o. a. i, 15. Stătea adîncil în el, ca într-o hrubă, departe de toţi şi toate, abia deschizînd gura. teodoreanu, m. u. 25. A stat tot timpul dîrz. . ca un războinic în ajunul luptei. voiculescu, p. i, 70. De această dragoste iute şi pătimaşă nu ştiu nimeni cît stălură livezile înflorite, sadoveanu, o. vii, 328. Brazii Stau pururi verzi pé cerul mai albastru, pillat, p. 172. E bine să stai singur în durere, vianu, a. p. 169. Căţelul. . . sla trist de cîteva săptămini, bolnav de-o maladie de piele, arghezi, s. viii, 124. Un paradis, un iad, îţi stau deschise, blaga, l. u. 93. Spre răsărit. . ., ce întimplare grozavă are loc, încît acolo cerul stă tot timpul întunecat, bogza, c. o. 19. In pridvor stă visătoare Fata neagră, paras-cHrvEScu, c. ţ. 119. A stat aşa căzut în suferinţa lui pînă a venii Mălin, galan, z. r. 249. A păţit ceva azi-noapte, a stat închis la miliţie, preda, d. 37. Căruţa 11519 STA 1477 - STA de'colcte a poştei stătea intactă, încărcată cu geaman-tàtie. T. popovici, s. 27. Banii şi cele cîteva bijuterii strînse pentru ziie negre stătedu ascunse într-un loc secret., barbu, ş. n. ii, 200- Au voit să facă aice şi un slăpin, că el nu voia să stéie lucrurile pe păniîni ne-stăpînile de nime. sbiera, f. 304. Atunci nu era ca azi să stea feciorii holtei, beteganul, p. v, 81. Popa o ţinea una că 'nensurat el nu poate sta. stăncescu, b. 2Γ2. Cîntă cucul sus pe casă, Vale,naş sta mort pe masă. balade, iii, 180. <0” Loc. v b. A sta !n extaz = a se extazia. In Belgia stătuse în extaz înaintea capodoperelor lui Rubens. călinescu, s. c. l. 145. A sta In tăcere v. tăcere (1). A sta la (sau, popular, de) plndă (ori, popular, Sil sau de priveghere, de priveghi) ori (învechit) a sta asupra cuiva cu priveghere = a pîndi (1). Să să orînduiască Un om, doi cu ştiinţă de acea boală, să stea asupra măcelarilor cu privighere . :. ca Să nu-i ingăduiască a tăia vreo vită bolnavă (a. 1828). doc. ec. 416, cf. polizu. Cum veni seara, el se duse cu cărticica lui în mină şi stătu în priveghere. ispirescu, l. 102. S-au deprins să stea mereu la pîndă. odobescu, s. iii, 146. L-au luat între bile şi i-au spus că-i sfărîmă oasele, dacă va îndrăzni să stea de pîndă. slavici, 'o. i, 151. Parcă văd cum stau la pîndă pătimaşi şi clHitori nevoiaşii noştri critici, vlahuţă, s. a. i, 60. Mii de. 'patimi asmuţite Stau la pîndă. davila, v. v. 21, Leoaica se preface■ că stă la pîndă. în plr ii, 60. Nimeni n-a băgat de cearnă Cît îrdunerec stă de pîndă la agonia unei stele, anghel, î. g. 42. Urzesc din tainiţile unde stau la pîndă lovituri viclene:. în plr ii, 99. Stam la pîndă, să nu ne vadă bătrînii şi la întîiul moment prielnic... evadam. G. m.' zamfirescu, m. d. i, 127. Ochiul lui licăritor sta la pîndă. sadoveanu, o. xix, 23. Căpitanul. . . sla Ia pîndă cu ochii ţintă la uşă. bArt, e. 327. Ştiuca. se sfătui (2); p. gener. a vorbi· Au stătut la sfat ce vor face. neculce, l. 210. Şi pe teiul nostru-ntreabăi" Cine sîntem, StaU Ia sfaturi. eminescu, o. i, 101. Pe cînd ele steteau de sfat, Ghiţă se afla singur în odaia de lîngă birt. sl’avici, o/i, 192. Inlră-n'"casă? O, ba bine, Şi-a găsit nişte vecinei Stă la'sfat. coşbuc, p. i, 106. Odăile parcă nu erau făcute pentru hodină,... fotoliurile din jurul meselor pentru altceva decît pentru a sta la sfat. anghel, pr. 4. S-au risipit şi-acei Bătrîni ce-n umbră ţi-au stătut La sfaturi cu părinţii mei. iosif, patr. 8. Cu ce drag stan la sfat cu dinşii în graiul lor despre-ţuit. Μ. i. caragiale, c. 80. Cărturarii satelor se adunau împreună cu sătenii la şcoală şi stăteau'la sfat. sadoveanu, o. xx, 140, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. S-au adunat toţi oaspeţii într-o sală foarte mare, unde să steie la sfat. sbiera, p. 70. Dar nu sta de sfaturi, zise Pipăruş, hai să ne luptăm, reteganul, p. v, 31. Cu dînşii stînd la sfat, Corăbii la toţi le-a dat. sevastos, n. 147. Pînă mai stăm de sfaturi să faSem căte-o ţigară, alr snvi h 1 836/250. A sta Ia taifas = a tăi-făsui. Ospătîndu-se şi stînd ei la taifas, fiul împăratului întrebă pe smeu. ispirescu, l. 264. li plăcea să stea la taifas, rebreanu, p. s. 134. Poftim, am ajuns să stau la taifas cu duşii de pe lume. G. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 130. Putea să stea la taifas cînd alţii umblau cu pinii lui? tudoran, p. 144, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. A sta In cumpănă (sau, popular, In cumpene,' învechit, rar, In frlngere Intr-insul) = (adesea cu schimbarea construcţiei) a) a ezita. Alesul lui stă în frîngere într-însv, se toarne minia lui, se nu piardză ei. psalt. 225. Sta in cumpănă Sultan Murat. Asupra Azacului va merge, că încă nu-l dedese muscalii, au purces asupra Bagdatului. m. costin, ap. zanne, p. v, 226. Stăm în cumpănă sau să înviem sau să murim. dosoftei, v. s. noiembrie 146r/26. Dumitraşco-Vo-dă sla aluneca în cumpănă, cum ar nemeri să hie mai bine. neculce, l. 213. Toţi ce supuséra, saşii numai stătură în cumpănă cîtva. bălcescu, m. v. 283. Şi cum sta el în cumpene să-l ieie, să nu-l ieie, calul se şi scutură de trei ori. creangă, p. 195. Ea Sla în cumpănă acum. Să nu deschiză cutia. .., să deschiză cutia, se- temea să nu o cerle. ispirescu, u. 99. După ce a stat mai multe minute în cumpene, începu a istorisi. .. pricina supărării sale. marian, o. ii, 224, cf. zanne, p. iii, 284. O clipă stătui în cumpănă, dacă trebuie sau nu să înaintez, hogaş, dr. ii, 60. Fata a stat o clipă în cumpănă, apoi şi-a luai sama şi s-a dus la dînsul. popa, v»" 227. Stă, cum se zice, în cumpănă, teodoreanu, m. iii, 243. Stătu puţin în cumpănă, plimbîn-dil-şi ochii asupra mobilelor orăşeneşti din juru-i, dar fără să le vază. sadoveanu, o. x, 531. A gemul, s-a întors, şi, după ce a stat o clipă în cumpănă, a pornit în fugă către malul celălalt, galan, z. h. 93. Gherasim stătu o clipă în cumpănă; se gîndea că poate înlrecuse măsura şi-avea să-şi alunge muşteriul, tudoran, p. 208, cf. dl, dm, m. d. enc., dex; b) a se cumpăni. Cîtăţimea cremenilor ce ai să torni în butea cu vinul stricat stă, fireşte, Ut cumpănă cu cîtăţimea şi cuali-tatea vinului, factor, m. 26/17. A sta Ia îndoială =.-a se îndoi. Nu aş sla la îndoială a proclama pe români unul din popoarele cele mai înaintate ale Europei. ghica, c. e. ii, 440. Ce mai stai la îndoială?. . . primeşte. alecsandri, Τ. 809. Hai, nu mai sta la îndoială şi dă-mi-li, căci atunci are să fie bine şi de stă-pînu-meu, şi de slăpîna ta. ' creangă, o. 125; Dac-ar fi găsit la Moara cu noroc. . . ceva din lucrurile furate de la arendaşul, el tot ar mai fi stat la îndoială şi âr fi zis că Ghiţă poate să fie năpăstuit, slavici, o. i, 165. Nu cred să poată sta o clipă la îndoială cînd ar fi chemat să aleagă între ele. în plr ii, 231. Vino, şezi ici lîngă mine! Manole stete o clipă la îndoială, intimidat parcă de privirile care-l urmăreau cu ostilitate, bră-escu, o. a. i, 203. Stai la îndoială dacă trebuie să iei bastonul sau umbrela, teodoreanu, m. iii, 24. Comisul cel bătrîn stă puţin la îndoială, furat intr-o parte de dragostea lui de părinte şi ţintuit, în acelaşi timp, de o îndărătnicie, sadoveanu, o. xiiî, 131. D-apoi fu ai o mină beteagă, d stat omul iarăşi la îndoială. galan, z. r. 237, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Ursul au mai repeţit o dată cuvintele acelea, dară mai' nimerit şi mai bine. Iezii tot sta la îndoială ! sbiera, p· 204. Zorilă, cînd a auzit aşa, n-a mai stal la îndoială; s-a ginclit că poate Uor scoale pe lumea de unde venise. 11519 STA 1478 STA stăncescu, B. 103.. A sta mărturie = a mărturisi (2)· Ostaşi, boieri, curteni, v-am adunat aci să siaţi mărturie după cc n-oi mai fi. delavrancea, a. 119. (învechit şi popular) A sta la (bună) învoială = a se învoi. De bună voia lor neasupriţi de nimene, au stătut la bună învoială, şi s-au învoit ca să deic monastirilor acele 34 păminturi (a. 1820). uricariul, vi, 172. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăţia, am fost silit să stau la învoială cu ea. eminescu, p. l. 6. A sta chezăşie = a chezăşui. Izbînda ultimului său poem stă chezăşie pentru ţesătura trainică a versurilor viitoare. v. rom. ianuarie 1965, 140. (Rar) A sta pavăză = a apăra. N-am a. mă îngrijora de nimic, deoarece prietenii noştri care ne priveghează de trei zile stau pavăză. sadoveanu, o. xviii, 218, cf. dl, dm, dex. (Popular) A sta In petreéere = a petrece (II 3). Cind aveţi vreme să staţi in petrecere Ία focuri, prin codri? sadoveanu, f. J. 279. Intr-un médecin, nu prea departe de han. . ., stăteau oamenii in petrecere, id. o. xiti, 478. <0* (Regional) A sta la (sau in) priveghi = a priveghea (3). Cf. alr ii/i h 169/130, 987. «ÿ· Expr. (învechit) A sta cu capul = a insista. Era om cu mare minte şi învăţat, avînd şi mare dragoste' asupra legei creştineşti, căci siătusă cu capul de s-au făcut multe biserici (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 259/18. Scriind pricina pre larg şi capichehaielor arăttndu-le să steie cu capul la această pricină (sfîrşitul sec. XVIII), ib. 222/24. (învechit, rar) A sta cu război asupra cuiva = a ataca (pe cineva). Unde va vedea că stau cu război asupra lui, să-i scoată capul şi să-l mîntuiască den moarte. prav. 122. (învechit, rar) A sta In pieliţă = a se întrupa. în veritul lui toţi vor sta în peliţele sale se dea răspunsu de lucrurele sale, făcătorii bire preimi-vor viaţă de veci. psalt. 336. (învechit, rar) A sta Intru el = a se concentra. Feriseiul sta aşa întru el şi se ruga. coresi, ev. 15. (învechit, rar) A-şi sta în simţiri = a-şi reveni (din leşin). (Cu schimbarea construcţiei) îl luase un cutremur, sîngele şiroi pica. A apucat de gît calul, şi de coamă s-a ţinut, însă-n aceeaşi minută iar in si/n#r[i] ş-a stătut, pann. e. ii, 115/21. A sta (mai, foarte etc.) bine (sau irumos ori rău,-prost etc.) = a se afla într-o situaţie bună (sau rea), Ce, pînă incepusă a se îngloti turcii, sta oarece bine, şi bieţii moldoveni, măcar că era oaste de strînsùrâ. neculce, l. 236. Despre cele dinafară stăm bine, avem pe Francia şi pe Italia cu noi. ghica, c. e. i, 160. în săptămtnile astea, Moş Teacă stă mai rău ca un candidat înainte de alegeri, bacalbaşa, s. a. i, 52. Stă foarte bine Alexandru, a luat zestre o moşie de cîteva sute de pogoane, 'rebreanu, i. 175. Noi, generaţia actuală, stăm prost, topîrceanu, in plr ii, 406. Marea majoritate a ţărănimii noastre nu stă deloc, bine. sadoveanu, o. xx, 94. Stăm prost cu baniΰ tudoran, p. 151. A sta bine (sau rău) cu cincva = a fi în relaţii bune (sau rele) cu cineva. El ar voi să stea bine cu toată lumea şi să nu supere pe nime. ap. tdrg. Bine, dar florăresele nu stau aşa de rău cu boierii, arghezi, l. 26, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Adesea în interogaţii) Cum stau (stai etc.) (cu. : .) = în ce situaţie sînt i(eşti etc.) (cu...); care este situaţia (cu..-.); (regional) cum şezi cu..v. şedea (II 3). Să şe hotărască odată; să ştiu cum stau, căci viaţa mea tot e pierdută, dacă nu reuşesc acum. slavici, o. i, 198. Să vedem aaum cum stăm cu această chestie, gherea, st. cr. 49. Aşa, d-o pildă, cum stăm cu trestia? stănoi-u, c. i. 80. Vom vedea cum stăm· cind toate compartimentele vieţii noastre economice se vor-sindicaliza la rindul lor. sadoveanu, o. xx, 232. Iar eu, doctore, cum stau? vinea, L. i, 25. L-am întrebat cum stăm cu preţul, preda, r. 156. Andrei continuă cu tonul schimbat: Cum staţi? — Mai bine. Dar trebuie să zorim mereu, mihale, o. 147. Dumneavoastră cum staţi, cu auzul? scînteia, 1969, nr. 8 214. A-i sta (cuiva) în fire (să...) sau a sta In firea cuiva (să...) = a fi în firea cuiva (să...), a fi caracteristic pentru cineva (să... ). Stă în firea omenească a se deprinde patimile mai lesne decît darurile. episcupescu, practica, XXVII/13. O, aş putea Să-fi fac aluzie... dar nu stă în firea mea. topIr-ceanu, o. a. i, 228. 1=3 Nu-i stă in fire să mintă. A sta (dus sau pierdut, rar, ca) pe, ori, popular, la, învechit, In ginduri (sau, regional, glnd) = (adesea cu schimbarea construcţiei) a) a fi preocupat, absorbit de glnduri. Sta în ginduri diaconul, de cugeta, dosoftei, v. s. septembrie llv/15. Stătu mult in gînduri. neculce, l. 127. Şi-n mijlocul ogrăzii stînd pe ginduri a rămas, beldiman, e. 78/24. Cităva vreme au stătut pe gîriduri pentru împregiu-rările stării lui. drăghici, r. 74/24. Toată noaptea sta ca pe’gînduri. alecsandri, p. i, 21. Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Cind aş sta pierdui pe gînduri, peste umăr mi-ar privi, eminescu, o. i, 157. Şi mai stînd el pe gînduri oleacă, cum e omul tulburai, îşi aduce aminte de aripa cea de albină, creangă, p. 270. Hangiul de la Podeni stă pe ginduri la o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii. cara.giale, o. i, 54. Ana stetea dusă in ginduri cind auziră zuruitul unei trăsuri boiereşti, slavici, o. i, 146. Şi cum sta el acolo dus pe gînduri, deodată i. se arătară două femei. ispirescu, u. 21. îşi udă virful creionului în gură, steie puţin pe ginduri... şi începu să scrie, vlahuţă, 0. A. i, 122. La fereastra solitară, Stă pe ginduri o femeie, coşbuc, p. i, 119. Sta pe ginduri dus bătrînul Cînd i-am spus povestea-ntreagă, goga, poezii, 122. într-o dimineaţă, stînd pe ginduri..., începu să-şi facă singur... întrebări cu răspunsul lor. bassara-bescu, v. 57. Baciul stă pe ginduri, Peste frunte mina-şi duce. topîrceanu, B. 20. A stat puţin pe ginduri şi şi-a adus aminte, sadoveanu, o. xv, 434. Ministrul stetc pe ginduri şi, cu naivitate, curmă tăcerea, arghezi, s. xi, 59. Ca un eretic stau pe ginduri şi mă-ntreb. blaga, poezii, 19, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Domnu-i asculta Şi pe ginduri sta. alecsandri, p. p. 191. Ma-nole-mi vedea, Pe gînduri că-mi sta. teodorescu, p. p. 462. Acum nu mai sta pe gînduri, ci te cară. reteganul, p. v, 51. Cum stătea Strîmbă-Lemne pe ginduri, numai ce vine o onanie de om mititel, şez. ii, 201. Stind el la gînd îşi dădu cu socoteală că încurcătura asta nu i-au făcut-o alţii decît dracul, ib. iv, 2. Nu mai stas pi gînduri şî la povesti mult, plecai înaint'i.o. bîrlea, a. p. i, 218; b) (şi, popular, în forma a sta pe cugete) a se frămlnta, neşt-iind ce hot^rire să : ia; p. ext. a ezita. Am stătut în gînduri ca să merg însumi să mă înfăţoşez, beldiman, n. p. if, 99. Nu-i vreme de stat în ginduri, doamnă, adăogi Spancioc. negruzzi, s. i, 162. Turcu. . . stă niţel pe pe gînduri.. . ş-apoi ii zice. ghica, ap. tdrg. Hai, nu mai sta la gînduri; încalecă pe mine. creangă, p. 220. Nehotărît ce are să facă şi cum trebuie s-o ia, stetea la ginduri. caragiale, o. ii, 264. Ei rămăseră tăcuţi faţă-n faţă. . ., ca şi cind fiecare ar vrea să-i spună celuilalt ceva, dar stă pe gînduri şi nu află vorba potrivită, slavici, o. 1, 147. Mai multă vreme am stat pe ginduri să-fi răspund ori să te las în plata Domnului, vlahuţă, o. a. ii, 14. Nu. oa sta pe gînduri să-l cheme contra Florenţei, să-l aţîţe contra ei. iorga, p, a. ii, 167. Stă puţin pe gînduri, apoi iuţeşte paşii, rebreanu, i. 10. Mult la gînduri nu stă şi o porneşte. brătescu-vo.ineşti, î. 115. împăratul n-a stat mult pe ginduri şi a poruncit ca să nu mai omoare pe fiul său. sadoveanu, o. xv, 429, cf. dl. A stat mult pe gînduri pînă, să le spună prietenilor pe şleau ceea pe, gîndea. preda, d. 69, cf. dm. Să mergem acolo unde este nevoie, unde ne cer nevoile producţiei. . . să impulsioneze pe acei colegi care stau încă pe gînduri. scînteia, 1969, nr. 8 211, cf. m. d, enc., dex. Cam sta feciorul pe cugete, ori de să i-o deie sau bă. sbiera, p. 49. Nu stătu mult la gînduri, chemă p-ăl de vindea roăbe şi-i dădu două pungi de galbeni pe una. stăncescu, b. 116. F<ţta stă puţin pe gînduri■ ş-apoi întrebă, şez. i, 284. (Popular) A sta din belşug = a fi îndestulat. A fost cică un om cu starea lui..·, cu acaréturile lui..·, sta rumînu, cum să zice, din belşug, nu-i păsa, numai îşi. vedea d-ale lui că nu era nevoiaş cum sînt unii. stăncescu, b. 137. (Familiar) A-i sta capul (sau firea, (jindul, gln- 11519 STA — 1479 - STA ilurile) la ceva (sau la cincva) = a se gindi In mod insistent numai la ceva (sau la cineva) neglijind preocupările, activitatea etc. curente. Numai la cele lumeşti vă stau gîndurile. voiculescu, p. i, 165. Mie-mi crapă inima din piept şi ei ti stă capul la petreceri. lăncrănjan, c. iii, 40. CUu-i moşu dalb la plete, Totu-i stă firea la fete. jarnîk — bîrseanu, d. 467. Ce eşti, bade, ţîndru, mindru, Că la tine nu-mi stă gindul. mîndkescu, l. p. 151. Scobori, Doamne, şi-mi ia gîndu, Să nu-m steie toi la mîndru. bîrlea, l. p. m. ii, 38, cf. udhescu, gl. (Cu schimbarea construcţiei) Cc să fac? Unde-mi stă capul? Grabnic, hai să-nchid dulapul, coşbuc, p.i, 105. (învechit) A sta la cuvînt sau a-şi sta la cuvlntul dat = a se ţine de cuvînt. Vidra nu multă vreame la cuvlntul dat ş-au stătut. cantemir, i. i. ii, 51.'.Şi-adevărat domnul muntenesc au stătut la cuvînt. muşte, ap. ddrf. (învechit) A sta tare (sau, Învechit, rar, virtos) pentru ceva (sau cincva) = a fi dîrz, neclintit. Cu cit mai virtos pré carii se apropie şi si spăsesc păzeaşte-i şi-i intăreaşte, să sica tare intru păşunea dumnezeeştiei a lui învăţătură, coresi, ev. 489. Ş-aceşlia şi în răutăţi, şi în griji, ... şi in năpăşli stau tare lingă cuvîntul lui Dumnedzăn. vaiilaam, c. 280. La care război, stînd tare dachii şi craiul cu ei, însuşi craiul au perît la acel război, m. costin, o. 257. Scornindu-să goană asupra creştinilor, su[i]n/ia sa stătu tare de mărturisi pre Domnul nostru, dosoftei, v. s. septembrie 22v/32. Sta tare Nicolai Vodă pentru pămînteni. n. costin, let. ii, 86/36. Au avut noroc şi parte de Brîncoveanul Vodă, că-i era cuscru şi au stătut tare pentru dînsul la Poartă, neculce, l. 229. Dabi-joaie, soacra Ducăi Vodă şi doamnă-sa au stătut tare pentru dînşii şi i-au slobozit (începutul scc. XVIII). mag. ist. ii, 8/26. Te-ai ales a sta tare împotriva jude-cătoriului celui fără de leage. mineiul (1776), 60rl/5. Tari au stat străbunii pentru-acest pămînt. bolinti-neanu, ap. tdrg, cf. dl, dm. Dar cum să facă el a-ceasta, că se temea de dînşii, pentru că ci ţinea la un loc şi sta foarte tare unul pentru altul, sbiera, p. 121. A-i sta (cuiva) In putere (sau In puteri) ori a sta hi puterea cuiva v. putere ,(I 1). 2. (Despre situaţii, evenimente, probleme etc.) A se prezenta sau a se desfăşura într-un anumit fel. I-am făcut în ştire cu omul nostru cum stau lucrurile de încoace (a. 1614). iorga, c. i. ii, 241. Trimisese şi iscoade la munteni, de vădzusă toate lucrurile lui cum stau. neculce, L. 207. Poarta încă nu vrea să le deie ascultarea şi sta lucrul aşa (sfirşitul sec. XVIII), let. iii, 240/34. Pentru acest lucru să mergi ptn-acolo, şi să vezi... cum stă casa (a. 1722). uricariul, xxi, 262. Cum stă acum întrebarea? maiorescu, critice, 63. Nu ştiu, zău, cum a sta şi asta; îmi plesneşte obrazul de ruşine, cind gîndesc cum am să mă înfăţoşez înaintea femeii celeia. creangă, p. 172. Bagă de seamă că, precum stau lucrurile, nu vei putea să te mai întorci acasă, slavici, o. 153. De îndată ce intră în curte, el înţelese cum stau lucrurile, d. zamfirescu, t. s. 1Û6. Aşa stau lucrurile şi cu clasa micilor proprietari de la ţară. în plr ii, 158. E, cum stau hotarele, pîrcă-labi, că după cum închideţi ochii aşa doarme şi ţara. delavrancea, A.. 21. Dacă lucrurile stau astfel, atunci poezia, cu cîl este mai ,,nouă“, cu atît exprimă mai puţin sufletul unui popor. în plr ii, 322. Nici pe front lucrurile nu stăteau mai bine. cocea, s. ii, 192. A poftit să afle cum stau preţurile, sadoveanu, o. xv, 476. Astfel stau lucrurile cu Russo. vianu, a. p. 41. în scurt, chestiunea stă aşa. călinescu, c. o. 383. Descoperise că lucrurile stau ceva mai complicat, camil petrescu, o. ii, 580. Lucrurile stăteau aşa, cum spunea marinarul ăsta voinic, tudoran, p. 30, cf. dl. Acum îi arătau tovarăşului secretar cum stau lucrurile. preda, d. 57, cf. dm. în practică, lucrurile stau uneori astfel, rl 1969, nr. 7 769, cf. M. D. enc., dex. înţelegînd Petrea Făt-Frumos cum stă treaba, n-a zis nimica, sbiera, p. 124. Expr. A(-i) sta (cuiva) bine (sau frumos, admirabil, ori rău, prost etc.) = a (nu) i se potrivi cuiva ceva; a (nu) fi aşa cum se cu- vine; a-1 prinde (pe cineva) bine (frumos, admirabil ori rău, prost etc.); a-i şedea bine (sau rău), 'v. şedea (114). Lenea şi nelucrarea nu stă bine la oaminii de caracter, aristia, plut: 51/28. Braţ la braţ păşesc alături. '. . le stă bine laolaltă, Ea frumoasă şi el tînăr. eminescu, o. i, 154. Avea o fiţ)ură inteligentă şi simpatică, ş-o stlngăcie copilărească in mişcări, care-i stă bine. vlahuţă, o. a. ii, 67. Era superstiţioasă, trandafirul nu-i stă bine. contemporanul, v2, 496. Uite zău, acum iau scama Că-mi stă bine-n cap. năframa. coşbuc, p. i, 103. Nu stă, sănnane, frumos să fugi tremurlnd ca mişeii, murnu, i. 30. CU de frumos îţi va sta ţărancă, galaction, o. 464. Spune drept, m-am îngrăşat tare, îmi stă rău cum sînt? vlasiu, .d. 256.0 rochie care-mi părea mie că nu-i stă bine, prea strimtă pe trup, prea pentru vizite, sadoveanu, o. îxi, 416. Nu-ţi stă bine să fii grav şi sentenţios, argiiezi, s. x, 78. Ei, acum, vezi, iţi stă admirabil, călinescu, o. i, 74. înviorai la obraz de viscolul de afară, arăta biné sau poate îi stătea bine aşa fisticii, camil petrescu, o. ii, 71, cf. dl. Hainele stăteau rău pe ea. preda, r. 76, cf. dm, dex. Cu musteţi de varvaric Cum stă bine la voinic, alecsandri, p. p. 209. Bău îi stă' muntelui, rău, Fără piatră, fără brazi, Ca şi mie fără fraţi, jar-nîk — bîrseanu, d. 319. Călătorului îi stă (sau şade) bine cu drumul, se spune despre cineva care se pregăteşte din vreme şi cu grijă de drum. Cf. zanne, p. v, 111. ·ν> F i g. Tu stai pe tronul slavei îmbrăcat cu hlamida, buznea, f. 34/23. VII. 1. (învechit şi popular; despre fiinţe, obiecte etc.) A fi ; a exista ; s p e c. (despre fiinţe, mai ales despre oameni) a trăi. Deaci dobîndiiu agiutorîu cela ce e de la D[um]/î[e] (întărit prin „pe loc' ‘) La ce simţirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc? eminescu, o. i, 127. 3. A avea în componenţă, a se alcătui, a se compune, a se f o r m a ; . p. ext. a avea trăsături, definitprii, caracteristice, a se caracteriza , a se defini; a avea ca trăsătură, importantă unică, a se limita, a se ni ă r g i n i (4), a s e reduce (2), a se res-trlnge (1), a se reziiina (2); a se afla, a consista,· a consta, a rezida (2), (învechit) a stărui (1). Mqrco Aurelie.. \ arată şi fericirile lumii aceaştiia în ce ari sta. n. costiş, ap. gcr ii, 10/26. Trebuie să să hotărască ce trebuie ei să ştie sau în ce trebuie să stea procopseala şi ştiinţele lor. cabte treb. i, 38/25. Flota sa sta ■ numai într-o singură corabie, ist. am. 26v/7. Mai toate sărbătorile lor stau in mîncări. ib. 89v/6. Te rog ca săimi spui în ce slă la deosebire de aceşti doaă feliuri de pricini, amfilohie, g. f.,3v/3. Aripile acestora sta din 1 600 de pedestraşi cu puşti, şincai, hr. ii, 273/3. Această carte ce slă din mai mulţi torni, maior, ist. 259/7. Cinstea oamenilor într-această ţară stă în credinţa lor călră femei, pleşoianu, t. ii, 72/1. [Boala] stă în băşici de la mărimea, de mazăre pînă la o alună, episcupescu, -practica, 253/6. Paguba vrăjmaşului slă in mqi mult' decît ZOO morţi şi a noastră în 35 cu morţi, cw răniţi, cr (1829), 922/18. Principiul bunătăţii,·. divinilatea-ntrţagff. Sta însuşi în dreptate. HELIA.PE, o. i, 385. Sţîntă-.-lege.. : nu stă numai în ru-găcluifj^marcoViîşi, x>. j48Ş/22. Cel mai nalt-grad al civilizaţiei, stp în cultura npţiei. genilie, g. 149/8. Apeninii stau' din piatră-de var. bus, i. i, 246/32. ■ îndatorirea r.piţiânilor către turci sta într-un uşor tribut anual. bălcfscu, m. v. 9. Altoirea... stă. in a apropia sţrîns:... două ramure ţiind î/tcă de tulpina lor. brezoianu, a. 269/3. Numărul total din care stetese acea legiune era de vteo 2 400. bariţiU, p. a. iii, 364. Fericirea unui popor stă tn libertatea tuturor, ghica, ap. tdrg: Şi-n 'ce o să stea oare Binele acest mare? alexandrescu, ■ o. i, 314. Toată fericirea ei sta în împlinirea fără întîrziere a celor mai mici şi mai extravagante capricii, filimon, o. r, 117. Această regulă... stă întru a se mărgini -cutlivatoriul ih rolul seu de produ-cătoriu. i. ionescu, b. c. 305/29. D-apoi numa-n ciubo- tele tale am stat eu, bicisnicule? creangă, o. 237' în timp de pace, oştirea sta din darabanii cu căpitănia lor..., simenii, a căror căpitănie era aga. ispirescu, ap. tdrg. Asămănarea slă în aceea că lucrurile înseşi sînt provocatoare de asemenea sunete, philippide, p. 85. în aceasta slă greşala ce le-o imputăm (a. 1897). plR i, 465. Originalitatea ei binefăcătoare stă intr-a-ceea că ea nu născoceşte şi nu falsifică nimic, iorga, c. i. ii, 83. Importanţa actului stă cu diosebire în aceea că ne înfăţişează vechiul hotar, păcală, m. r. 42; Va-loarea romanului stă măi ca seamă in rezolvarea acestei probleme, ibrăileanu, s. l. 7. Valoarea poeziei eminesciene slă în mare măsură în întrebuinţarea acestui procedeu, vianu, s. 29. ,,Soacra cu trei nurori" plăcu, fără ca totuşi junimiştii să-şi fi dat seama în ce s/ă meritul, călinescu, i· c. 192. Revolta sa nu stă în calitatea sau defectul obiectului, ralea, s. t. i, 21. Nu mai e decît un fir... a cărui singură tărie stă în izolarea şi înălţarea la care a ajuns·· bogza, c. o. 18, cf. dl. Nu aci stă originalitatea lui Milu, ci în poezia satirică, ist. lit. rom. ii, 178, cf. dm; Dumneata crezi că superioritatea slă tn răceală? contemp. 1969, nr. 1 178, 1/6, cf. m. d. enc., dex. Frunză verde ş-un bănuţ, Nu stă lumea-ntr-un drăguţ, jarnîk — e î«-seanu, D. 405. Foaie verde, foaie lată, Nu stă lumea într-o fală. ant. lit. pop. i, 138. 4. (învechit) A depinde. Supt vreame. stăm, cu vreame ne mulăm viaţa. M. costin, ap. gcr i, 203/17. Sint greşeli fireşti care nu stau în voia copiilor, carte treb. i, 132/20. Nu sta decît la dînsul d-a petrece aici cu mine o viaţă nemuritoare. pleşoia,n.u, t. i, 69/26. înflorirea comerţului stă mai întîi. întru înlesnirea comunicaţii[i] (a. 1838). doc. ec. 708. Mărimea trupului [cailor] stă în sacul cu ovăz. i. ionescu, c. 2/6. 5. (învechit) A avea loc; a se naşte. Moarlca ce stătu pentru mîncalul poamelor acelora, varlaam, ■ c. 79. Stălul-au atuncea un război mare. m. costin, ap. gîdei, 265. De acii stătu bucurie prelulinderea multă şi veselie- dosoftei, v. s. decembrie 223r/15. Slătul-aii război între rîmleni .şi marcOmuni. N. costin, ap. ddrf. O mare şi delungală dispiită ■ a stătut între doctori şi legiuitori pentru hrana cea -cuvenită şi firească a omului, episcupescu, practica, 21/8. Această luptă stătu lîngă rîul Jijia, la un sal anume Verb ia-bălcescu, M. v. 431. Cele dăntti cercări în mare ce s-au fost făcut cu aceasta au stat în băltoasele tocuri ale Podului, brezoianu, a. 124/16. [Mohamed] a pus piatră săpată unde a stat bătălia, delavrancea, a. 10, 6. (învechit şi popular) A apărea. Atunce slătu Püv'élu prin mijlocu de ei şi dzise. cot», vor.2 44v/ll. Dzisè şi stătu duhul buriei şi rădicară-se undele lui. psalt. 231. Rădică-se soarele şi lura stătu în faptul său. ib. 322. în zioa de apoi, mare praznic, stătu Isus, şi striga grăind, coresi, ev. 188. De s-ar afla amu lupul acela aice, poate că mi-ar prinde μη bine. Cum numqi aa cugetai aceasta, iată că şi lupul stătu lingă’ dînsul. sbiera, p. 58. — Prez. ind.: stau, pers. 2 stai, pers. 3 stă, pers, 4 stăm, pers. 5 staţi, pers. 6 stau; imperf. :. ităleam şi (regional) stetèam, (învechit şi popular) stam, (pers. 6, şi, învechit şi popular* sta)·; peri., ş,: statui şi (învechit şi regional) stelei, pers. 4 şi (învechit) stătum; per.f. c.,: am stat şi (învechit şi .popular) ani stătut (pers.· 3 şi, învechit, au stătut-, popular, pre stătut) ; m. m- peri. : stătusem (pers. 6 şi, învechit, stătuse) şi (popular) stasem, (regional) şlfitesem; prez. conjunct. ; pers. o, 6 să stea şi (regional) să steie; imper. :. pers.. 2 stai şi (învechit şi popular) slăi, (învechit) slă (conachi, p. 88, 275), pers. 5 staţi şi (învechit şi regional) stareţi; part.: staţii (învechit şi popular) stătut; ger.: stînd şi (învechit) stălînd. — Lat. stare. STAB s. n., s. m. v. ştab1. . . 11520 STABAT - 1481 - STABILI ST ABAT s. n. (în ritualul bisericii creştine catolice) Iran închinat Fecioarei Maria, care se cîntă in vinerea mare şi la 15 septembrie. Cf. antonescu, D., SCRIBAN, D. — Din lat. stabat [Mater dolorosa], titlul latinesc al imnului, it. stabat, fr. stabat. STABIL,- adj. I. 1. (Despre obiecte, mai ales despre construcţii, poduri etc. ; în opoziţie cu mobili) Care este bine aşezat, iixat etc. şi nu se clatină, nu se răstoarnă etc. ; care nu-şi schimbă locul sau poziţia, fix, imobil, neclintit (D , nemişcat, (rar) nemişcător, stătător (III 2), (învechit) neclătit (1), nesmintit (1), nestrămutat (1). Stabile. . ., ce pocite sla neclătit, iokgovici, o. 67/7, cf. STA.MAT1, d. Podul nu era slabii;... era tras prinlr-un scripeie. sion, p. 341, cf. prot. — pop.» n. D., pontbriant, d. Trib urile nu pol progresa decît numai... schimbînd... locuinţele lor slabile. conta, o. f. 233, -cf. şăineanu2. în locul stînelor stabile, se aflau aici nişte sllne transportabile, vuia, păst. 13, cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. (Regional) Vinchi stabil = colţar (de tîmplărie) (Cristeşti — Botoşani). Cf. alr sn ii h 565/414, alrm sn i h 377. + (Despre aşezări omeneşti, domicilii, sedii etc.; în opoziţie cu provizoriu) Care are un loc in spaţiu definitiv (şi bine delimitat); (rar) statornic (£). Domiciliul lui slabii esie în Bucureşti. + F i g. (Neobişnuit) Inert. Orbul sculptor în chilie pipăie marmura clară... Neted iese de sub mîna-i un întreg, Ce la lume îţi arată palida-i, eterna-l fire, Stabilă-n a ei mişcare, mulă-n cruda ei simţire, eminescu, o. iv, 121. 2. (Rar; despre populaţii; în opoziţie cu nomad) Sedentar (2). Românii cei alll de stabili, philippide, p. 147. Din oieri transhumanţi s-au transformat în oieri stabili, vuia, păst. 46, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + (Rar; despre oameni) Sedentar (1). Oameni stabili care au Visat toată viaţa ţări şi călătorii îndepărtate, halea, s. t. ii, 298. II. 1. (Despre sisteme fizice, chimice sau tehnice) Care prezintă stabilitate (2). Cf. m. d. enc. + S p e c. (Chim.; despre substanţe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decit cu greu) într-o reacţie. Acidul care începe să fiarbă. . . se priveşte ca hidralul cel mai stabil, marin, pr. i; 107/32, ci. DL, DM, DN2,' DEX. 2. (Despre fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, despre evenimente etc.) Care nu se schimbă, nu fluctuează etc. sau care nu este supus schimbărilor, fluctuaţiilor etc., constant, fix, invariabil, neclintit (3) , neschimbat (2), neschimbător (2), statornic (3), (rar) n e-atins, nefluctuant, nevariabil, (Învechit) neclătit (2), nevătămat (1); (mai ales despre oameni sau despre manifestările lor) care nu poate fi clintit sau schimbat (uşor), f erm, ■ ho tă-rît, nestrămutat (2), statornic (2), (învechit) neurnit (2). Arălarăm situaţia astfel cum Germania şi Austria, sub orice formă stabilă le vor alina, să nu fie streine la mişcarea noastră: ap. gîiica,' 802. Instruit... în principiile unei morale stabile şi severe... s-a căpătuit de la toate şcoalele cu toate cite i s-au părut juste şi adevărate, aristia, plut. XLVII2/31. El resuflă acea linişte, acea pace a unui suflet totdeauna stabile, id. ib. LXXX2/26, cf. antonescu, D., PONTBRIANT, D., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. A nu renunţa la cota-parte din plăţile stabile sau în natură, titulescu, d. 128. Să vedem cu pr'èci-zle. . . ceea ce va rămîne stabil din zguduirile profunde ale societăţii·, co'cea, s. ii, 558, cf. scriban, d. Căuta să-şi plaseze banii în valori stăbile. călinescu, s. 42. Soiurile sălbatice au o ereditate mai stabilă decît speciile sau soiurile noi. agrotehnica, i, 31, cf. dl, dm, dn3. La începuturile sale, limba literară nu este prea stabilă, coteanu, r. l. 31. Ordinea în care marii dregători apăreau în sfal în această epocă era mai stabilă în timpul domnilor care păstrau relaţii bune cu marii boieri, stoicescu, s. d. 65. Inspiraţia scriitorului ocoleşte tiparele stabile ş.i manifestă o supleţe neobişnuită a opţiunii, l. rom. 1967, 137. Studiul acordă o atenţie specială acelor compartimente ale limbii care sînt mai stabile, ib. 90. Trăsături stabile ale personalităţii. gî 1968, nr. 935, 2/5. Tonalitatea se schimbă, stabil rămîne doar felul de. tratare al limbajului, românia literară, 1969, nr. 28, 25/1, cf. m. ,d. enc., dex. 3. (Mai ales despre stări, situaţii, relaţii etc.; în opoziţie cu ef eme-r) Care există, care durează mult timp; care se întinde pe o lungă perioadă de timp; dăinuitor, durabil, statornic (4), trainic2 (2), (rar) stătător (III 2). V. p e r m a n e n t (1). Nimic nu este stabil (a. 1845). mag. ist. i, 266/17. Autoritatea geron-ţilor, aşezată între rege şi popor, fu stabilă, ecuilibrînd stalul, aristia, plut. 107/31. Unii... în loc de a se uni. . ■ pentru binele comun, pentru chezăşuirea unui viitor progresist şi stabil, se despart în interese şi aţintă la vise de putere: dîmboviţa (1858), 22/50. Această revistă aspiră să devină centrul stabil în jurul căruia să se grupeze toţi literaţii din ţară. în plr ii, 65, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Stările, noastre sufleteşti. . . nu sini nici fixe, nici măcar stabile. ralea, s. t. i, 83, cf. dl, dm. Nu s-a pulut închega o mişcare teatrală. . . de caracter stabil. ist. lit. rom. ii, 242, cf. dn2. Cu staţia „Zond—6“, centrul de coordonare şi' calcul de pe Pămînt menţine legături radio stabile, scînteia, 1969, nr. 7 884, cf. M. D. enc., dex. -0- (Adverbial) Ne aflăm în faţa unei vieţi teatrale slabii organizate, τ iulie 1968, 14. — Accentuat şi: slăbii (alr sn ii h 565/414). — Pl.: stabili, -e. — Şi: (învechit, rar) stabile adj. — Din lat. stabilis, -e, it. stabile. STABILĂ s. f. v. stavilă. STÂBILE adj. v. stabil. STABILÎ vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni sau despre populaţii) A rămîne (1) (definitiv) într-un anumit loc, considerîndu-1 domiciliu stabil (II 1) (şi amenajindu-şi acolo locuinţa); a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri (3), a se stabiliza (1), a se statornici (1), (învechit şi regional) a se sălăşui (2), a se stăvi (1), (învechit) a se lăcăşlui, a se sălăşlui (2), a se.sădi (2), (învechit, rar) a se stîlpi (4). [în] portul Livornului. . ., familia spaniolă de Moncada se stabilise cu mult mai nainte de a se naşte tatăl lui Don Juan. heliade, d. j. 103/14. Locuitorii Galiei sint de origine celto-romană cu puţină amestecătură de germanism. . . şi se stabiliră acolo, laurian, m. iv, 35/17. Unii... se stabiliră la părţile extreme ale Europei. aristia, plut. 354/7. Acest oraş:., devenise o piaţă de comerţ unde se stabilise mai mulţi neguţători streini. ghica, c. e. ii, 555. Acolo... s-a stabilit cu familia. sion, p.-155. Oaspeţii... se stabilesc în noua lor patrie. conta, o. p. 247. S-a stabilit în alt oraş. bacal-başa, s. a.· i, 168, cf. şăineanu2. Cînd se stabili în Văleni preotul Murăşanu, ,; Arhanghelii". încă nu erau renumiţi, agîrbiceanu, a. 266. [Sciţii]... se stabilesc solid aici. pârvan, g. 283, cf. resmeriţă, d., cade. O parte a populaţiei se stabilea pe moşia din apropiere. iordan., t. 156, cf. scriban, d. Se stabileşte înlr-una din proprietăţile familiei sale. oprescu, a. m. 28. M-am stabilit aici, în căsuţa bătrînească. h. lovinescu, t. 301, cf. dl, dm. [Ioan Molnar Piuariu] se stabileşte ... la Sibiu. ist. lit. rom. ii, 98. Intenţiona să se stabilească la Bucureşti. G. barbu, a. v. 232, cf. m. d. enc., dex. S-a stabilit în anul 1831 la Paris, rl 1977, nr. 10 312. .4. Tranz. (Astăzi rar; complementul indică tabere, sedii etc.) A instala; a amplasa. Nu era nevoie să vă stabiliţi cartierul chiar în pădure. sadoveanu, o. xii, 520, cf. xix, 467, dl, dm. Len- 11525 STABILI - 1482 — STABILI tu lus... stabileşte garnizoane de-a lungul fluviului. H. DAICOVICIU, D. 122. 2. T r a n z. A arăta în mod précis, limpede, categoric şi exact, a defini, a delimita, a preciza, (rar) a pune (B II 3), (învechit) a mărgini (3), a răspica (3) ; a ajunge (de comun acord) la soluţia definitivă, în legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc., a d e-cide, a dispune, a fixa, a hotărî, (învechit şi popular) a o r 1 n d u i (3), a rîitdui (III 1), (popular) a soroci (3), (învechit şi regional) à statori (2), (învechit) a aşeza, a défigé, a însemna, a judeca, a lega, a p o 1 i-tici (3), a povcli, a scoate (VI 7), (regional) a p r u b u 1 u i ( v. probălui 4) ; a determina, a statornici (2). V. statua. Să stabilească cele ce vor fi de stabilii, mag. ist. i, 58/5. în partea întti ă acestui Iraclat am stabilit principii comuni... despre toate plantaţiile, brezoianu, a. 360/21. A stabilit... că mărirea românilor a fost măi mult opera soartei decîl a virlulei. aristia, plut. XCII3/25, cf. timpul (1856), nr. 4, 1/38. Această academie. . . menită a stabili şi promulga regulele pentru limba şi scrierea română, mmorescu, critice, 121. Stabileau diploma-ticeşle să-şi zică „d[umnea]/a“ eminescu, p. l. 68. Va trebui să facem programul in baza căruia să stabilim punctele ăe căpetenie asupra cărora va trebui să ne oprim (a. 1893). plr i, 412. Mergeau cu toţii spre o ţintă bine stabilită, coşbuc, îii plr ii, 8. Canlilalea necesară pe-un an la ei e bine stabilită, agîrbiceanu, a. 100. Se tnvoiră cu ziua cununiei s-o stabilească Pinlea. rebreanu, i. 177, cf. resmeriţă, d., cade. Trebuie să stabilesc linia de conduită a guvernului. titulescu, D. 93. Avea... interese bine stabilite in principalele ramuri de activitate ale industriei, cocea, s. ii, 119. Este foarte greu să stabilim norme, iordan, t. 491. Începui a-i vorbi despre nevoia... de a stabili răspunderi, sadoveanu, o. xix, 250. Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cină este pus la dispoziţia gramaticii, care stabileşte regulile de combinare a cuvintelor în propoziţii şi astfel dă limbii armonie şi înţeles, scl 1952, 130, cf. arghezi b. 105. Experţii au stabilit preţul la două milioane' ei numai pentru casă. călinescu, s. 177. Încearcă să stabilească nivelul apelor. H. lovinescu, t. 172, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. In scopul prtitejării florei şi faunei, gu-verrtul. .. a stabilit un program special, rl 1980, nr. 11 076. -v> (Cu pronumele în dativ) Îşi stabiliseră un spion poruncitor cu titlul ăe consul, ioega, c. i. iii, 146. Să-tni stabileşti un program de activitate optimist, pe care îl voi executa întocmai, arghezi, s. x, 52. -v> Fi g. Critica naţională, eliberată de impedimentul valorilor anexe şi străine de categoria estetică, îşi stabileşte investigaţia în limitele stricte ale acesteia. constantinescu, s. iii, 319. Φ Refl. pas. La început, nu s-a puiuţ stabili care dintre cele trei păreri era sprijinită de mai mulţi, agîrbiceanu, s. 487. S-au stabilit mijloacele de luptă contră- secetei, agrotehnica, i, 57. ' Pornindu-se de lă studiul hraAèi nhturalé ά peştilor, s-a stabilit componenţa hranei lor artificiale. ap, 36. S-au stabilit măsuri care vizează. . . terminarea însămînţării în cadrul epdcii optime, scînteia, 1969, nr. 8 184. Pentru îndeplinirea acestei sarcini s-a stabilit mobilizarea muncitdrilor din transporturi, magazin ist. 1974, nr. 9, 4-7. Principiile generale ale alimentaţiei raţionale au la bază criterii ştiinţifice, prin care se stabilesc normele ăe consum alimentar. RL 1980, nr. 11 086. 3. Tranz. A aduce argumente, dovezi etc. în favoarea unui fapt, a unei situaţii etc., a arăta, a atesta, a demonstra, a dovedi, a proba (3), a s u s ţ i ii e, (învechit şi regional) a probălui (3), (învechit) a încredinţa, a r u-b ui (v. probiii 2); p. e x t. (livresc) a descoperi. Se încearcă să stabilească prin derivări de cuvinte că limba noastră este cea mai pură romană, maiorescu, critice, 79. Stabileşte următoarea deosebire între geţi şi daci. xenopol, i. r. i, 44, cf. şăineanu2. Falanga îşi propusese să lupte pentru „aăevăr“ pur şi simplu, indiferent dacă acest adevăr avea să fie stabilit în paguba prietenilor sau în folosul adversarilor, dragomi-rescu, în plr ii, 181. Fierul nu ne dă putinţa de a sta-bili precis începuturile culturii celei nouă în Dacia. pârvan, G. 302, cf. resmeriţă, ώ·, cade. Instantaneu a stabilit legăturile dintre cauze şi efecte, cocea, s. ii, 247. Care e adevărul stabilit prin cele cinci simluri omeneşti? vissabion, b. 236. Pe loc a căutat să stabilească doiiă adevăruri, sadoveanu, o. xix, 201. Uneori fonetismul bulgăresc sau sîrbesc nu e însă un indiciu sigur spre a stabili provenienţa împrumuturilor, puş-cariu, l. r. i, 292. Recurg la el ori ăe. cîte ori mă poale ajuta să stabilesc o etimologie sau să întăresc o explicaţie. iordan, T. 16, cf. scriban, D. Petru Maior... a stabilit că limba română este continuatoarea latinei populare, ist. lit. rom. ii, 64. Pagina 21 din dosarul Reşiţa a fost înlocuită. .. — Şi cine a putut s-o înlocuiască? — Asta trebuie să stabiliţi, baranga, i. 204, cf. dl. încerci să stabileşti vinovăţii, mi se pare. t. popovici, s. 124, cf. dm. Oamenii de ştiinţă au reuşit să stabilească numeroase proprietăţi fizice fundamentale ale planetelor din sistemul solar, geologia, 6. F. de Saussure stabilise chiar de atunci natura fonemului. l. rom. 1967, 290. Este destul de greu... să stabilim cu precizie care sînt adevăraţii reprezentanţi ai suprarealismului în România, românia literară, 1968, nr. 56, cf. m. d. enc., dex, rl 1980, nr. 10 984. -v* Refl. pas. Pe ce documente se pot stabili rasele şi speciile de animale la d-voastră? bart, s. m. 106. Rămîne să se stabilească, pe de o parle, semnul temei . . ., pe de alta, originea suf. ,,-aţi“. iordan, t. 301. S-a stabilit că solul este un complex dinamic, agrotehnica, i, 24. <0> R ef 1. impers. Se stabileşte că..., .cu aceleaşi probe, nu justifică suma de 50 409 lei. scînteia, 1969, nr. 8 207. + T r a n z. (Rar) Λ constata. La Lechinţa am pulul stabili pu însumi... urme de locuinţe, pârvan, g. 379. Un hrisov stabileşte o ascendenţă sigură aristocratică, arghezi, b. 56. 4. Tranz. (învechit; complementul indică întreprinderi, instituţii, organizaţii statale etc.) A întemeia; a institui. In acel loc voia dînsul a stabili stalul. aristia, plut. 57/8. Nu putem şti. dacă capitaliştii care au stabilit fabricile de la Chitila şi Sascul sc pot felicita ăe întreprinderea lor. ghica, c. e. iii, 55. Cuceritorul Daciei stabilise o colonie -latină, hasdeu, i. c. i, 270. 5. Tranz. (Complementul indică legături, raporturi etc.) A face să devină real, să existe; a realiza (1). In casa ospitalieră a lui..-. . stabileşte Voltaire o mulţime ăe legături cu personalităţi influente ale vremii. vianu, l. u. 175. La Viena... stabileşte noi contexte cu vechea cultură românească, ist. lit. rom. ii, 38. Face drumuri-dese la Sibiu, stabilind legături cu cercurile intelectuale de acolo, ib.· n, 38. A stabilit prin ea legătura între el şi gospodăria lui părăsită, vinea, l. i, 80, cf. dl, DM, m. d.^enc., dex. Bizfliiţul a stabilit legături comerciale cu mai multe ceiitre âle lumii greceşti, magazin· ist. 1975, ţir. 7, 40. <0> Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0> Refl. p a s. Pe stimă şi pe amicie se poate stabili căsătoria şi fonda adevărata familie, ghica, c. e. i, 191. Cină trecerea ăe la un oraş la altul.. . . esté liberă. : . atunci se stabileşte concurenţa între cei care practică această industrie, id. ib. iii, 42. Cu timpul se stabilesc şi raporturi de biinăttoiuţâ mai trainice între oamenii conta, o. f. 359. li părea că între ei s-a stabilii de-acum o înţelegere. agîrbigeanu, a. 196. între scriitor şi zeţar se stabileşte o adevărată canfraternitate literară, topîrceanu, o. A. ii, 334. între ca şi bolnav se stabilise o camaraderie bărbătească, c. petrescu, c. v. 218. Se va stabili, o strînsă colaborare între biblioteci şi şcoli. Bo (1951), 1 196. Numărul oamenilor care ne înqon- 11525 STABILIMENT - 1483 — STABILIRE joară e indiferent izolării noastre, dacă infre mine şi [ ceilalţi nu se stabilesc raporturi, ralea, s. t. ii, 209. Paralel cu înmulţirea dregătorilor, intre ci s-a stabilii o ierarhie mai netă. stoicescu, s. d. 78. Ne arată... ce raporturi se stabilesc între graiurile olteneşti şi. cele învecinate, l. rom. 1967, 451. -φ- Refl. Orice echilibru stabilindu-se, dă naştere şi la lupte secundare. conta, o. f, 162. + Tranz. (Despre sportivi ; complementul indică performanţe, recorduri, sportive) A reuşi să ajungă la...; a obţine, a realiza (2). Două sportive stabilesc concomitent o maximă performanţă în aceeaşi întrecere, scînteia, 1969, nr. 8 194. Atletul... a stabilit un nou record mondial, jrl 1980, nr. 11 073. — Prez. ind.: stabilesc. — Şi: (învechit, rar) stă-bili vb. IV. PONTBRIANT, D. — Din lat. stabilire. STABILIMENT s.n. (Ieşit diii uz; de obicei cu determinări care indică felul) 1. Nume generic pentru aşezăminte, instituţii, întreprinderi comerciale, industriale etc.; p. ext. localul unui aşezămînt, al unei instituţii, întreprinderi etc. Cîrmuirea stabilimenturilor ostăşeşti, cr (1829), 141/5, cf. 271/!. Sint proprietarul unui niic stabiliment de acolo, calendar (1862), 103/17. Vreun stabiliment de educaţie lipseşte cu toiul pentru fele. pelimon, i. 29/5. Numărăm cinci stabilimente de ape minerale, filimon, o. ii, 38, cf. prot.— pop., n. D. Să intrăm în acest elegant stabiliment public. caragiale, o. v, 342, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Stabilimentul de băi. brătescu-voineşti, p. 338, cf. resmeriţă, d. Principii Moldovei sînt obligaţi să întreţie un stabiliment numeros de cai de poştă. n. a. BboDAN, c. M. 149, cf. cade. A avut norocul. . . să rămînă moştenitoarea unui. marc stabiliment ziaristic. cocea, s. ii, 500. Dar cine iţi va vorbi despre sat şi despre gospodării, cînd colo, sub deal, se înalţă stabilimentul de băi at Bălţăteştilor? sadoveanu, o. iv, 178, cf. scriban, d. Poseda, în Westfalia, opt stabilimente industriale, v. rom. : noiembrie 1954, 16, cf: dl, ltr2, dm. E... proprietarul stabilimentului de librărie. ist. lit. rom. ii, 537, cf.. dn2. Patronii stabilimentelor industriale. . . constată cu stupoare că duhul răzvrătirii nu mai ţine seama de credinţa şi de frica împăratului, magazin ist. 1968, nr. 11, 5. In martie 1825, Divanul domnesc a luat in cercetare cererea francezului Lagarde pentru deschiderea unui nou stabiliment de băi. g. barbu, a. v. 172, cf. m. d. enc., dex. 2. Casă de prostituţie. Cf. resmeriţă, d. Domnica şi Sultana, cu munca din stabilimentu de pe cheiul gîr-lei. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 175. — Pl.: stabilimente şi (învechil) stabilimenturi. — Şi: (învechit, rar) staverimînt s. n. polizu. — Din it. stabilimento. STABILIRE s; f . Acţiunea de a (se) stabili şi rezultatul ei. 1. Rămînere (definitivă) Intr-un anumit loc, consi-derindu-1 domiciliu stabil (I 2) (şi amenajîndu-şi acolo locuinţa) ; aşezare, fixare, instalare, oprire, stabilizare (2), statornicire (1), (învechit şi regional) sălăşu-ire (3), stăvire (1), (învechit) lăcăşluire, (învechit, rar) sâlăşluire. Cf. stabili (1). După stabilirea sa tn Milan..., junele maestru începu cariera sa teatrală, filimon, o. ii, 298. Primamenţiune despre stabilirea lor[a slavilor] la noi se află în Cezar... un scriitor din sec. IV. hasdeu, i. c. i, 268. La noi s-au găsit exemplare.·.. în legătură cu penetraţia culturii vestice..., înainte de stabilirea scythilor în Dacia, pârvan, g. 438. Vreo două săptămîni după stabilirea lor în Bucureşti, se anunţă iar Platamonu. rebreanu, r. i, 188, cf. dl. Stabilirea celor şase familii de moţi în pusta ardeleană data cam de pe vremea Măriei Texeza. T. POPOVICI, SE. 35.7, Cf. DM, M. p.'ENC·,. DEX. 2. Arătare precisă, limpede, categorică şi exactă a ceva, definire, delimitare, precizare, (rar) răspicare (2), (învechit) mărginire (1) ; ajungere (de comun acord) la soluţia definitivă în legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc., decidere, dispunere, fixare, liotărîre, (învechit şi popular) o r î n-duire (3), rînduire (III 1), (popular) sorocite (2), (învechit) aşezare, însemnare, judecare, legare, povelire (1); determinare, statornicire (2). Cf. stabili (2). Cel ce... l-a ajutat mai mult la stabilirea legilor se numeşte Ar-temiadas. aristia, plut. 107/10. La stabilireâ unei pedepse nu trebuie să sc ţină seamă de oamenii onorabili. conta, o. f. 154. Abuzurile nu puteau să lipsească, dar. ■ ■ n-au adus stabilirea unor norme abuzive. iorga, c. i. iii, 107. Faţă cu un program care conţinea un punct, la a cărui stabilire lucrase dumnealui de atîta vreme, nu mai încăpea rezervă, brătescu-voi-neşti, p. 148. Stabilirea „itinerariului" scotite din umbră atîtea imagini de altă dată. ibrăileanu, a. 11. Colectivul ţinu o şedinţă fulger, în vederea stabilirii unui program de excursii, sadoveanu, o. xviii, 563. Orice disciplină cu adevărat ştiinţifică trebuie să aibă drept scop final stabilirea normelor, potrivit cărora se produc fenomenele studiate, iordan, l. r. a. 15. Este vorba de rolul pe care l-au putut avea latiniştii în ceea cc priveşte stabilirea principiilor ortografice, s. c. şt. (iaşi) 1956, 36, cf. dl, dm. Prin stabilirea celor două componente, acest stil devine mai uşor analizabil, coteanu, r. l. 72. Stabilirea nivelului inflcmaţiei duodenului se face comparînd rezultatele din cele trei tipuri de bilă. abc săn. 326. Proteguirea creşterii tn stadii tinere este asigurată prin stabilirea anumitor dimensiuni minime ale peştelui care poate, fi pcscuit. ap 49. S-a aplicat în procesul de producţie un interesant, studiu privind stabilirea programului:Qptim de laminare a prăjinilor de foraj, scînteia, 1969, nr. 8 207, cf. m.. D. enc., dex. A insistat asupra necesităţii stabilirii unui sistem adecvat şi eficient de securitate alimentară. p.l 1980, nr. 11 076. 3. Aducere de argumente, dovezi ctc. Sn favoarea unui fapt, a unei situaţii etc., arătare, atestare, demonstrare, dovedire, probare (2), susţinere, (învechit şi regional) prob ă-luire (3), (învechit) încredinţare; p. ext. (livresc) descoperire. Cf. stabili (3). Greutăţile pe cqre ie intîmpinăm pentru stabilirea textului. . . sînt foarte serioase, bul. com. ist. ii, 91. Trebuie adus un argument, pe care... nu l-au folosit... învăţaţii pentru stabilirea caracterului etnografic al populaţiei din masivul carpatic, pârvan, g. 37, cf. dl, dm. Nu era nevoie de cine ştie ce ştiinţă pentru stabilirea diagnosticului exact, cocea, s. ii, 215. Pedologia are ca sarcină stabilirea legilor de formare şi dezvoltare a solurilor. agrotehnica, i, 15· Stabilirea filiaţiei textelor, precizarea unor date istorice... sînt rezultate de preţ. ist. lit. rom', ii, 21. Dificultatea nu constă în stabilirea valabilităţii acestui fenomen, ci în precizarea datei cînd s-a produs el. coteanu, r. l. 24. Trebuie... considerată ca indispensabilă vigilenţa filologică care veghează la stabilirea scrupuloasă a textului, v. rom. martie 1970, 96, cf. m. d. enc., dex. In stabilirea stării civile a unui copil este interesai chiar statul, contemp. -1980, nr. 1 754, 8/2. 4. (Astăzi rar) întemeiere; instituire. Cf. s t a b i 1 i <*)· El a şi conlucrat la buna a gubernului stabilire. aristia, plut. 151/21. Se ajunsese la stabilirea unui guvern revoluţionar, iorga, în plr ii, 12. După stabilirea căimăcămiei, sosi vestea mincinoasă că năvălesc ruşii, sadoveanu, o. i, 135, cf. dl. 5. Aducere la îndeplinire; realizare (1). Cf. stabili^). Forma veche se preface într-o formă nouă prin stabilirea unui echilibru nôu. conta, o. f.-164. Nu pot să aibă priii ei înşişi nici o valoare tn lupta pentru stabilirea echilibrului în viaţa publică (st, 1884 . plr i, 367. Realizarea acestor ţeluri imediate va permite stabilirea unei păci trainice în Coreea, scînteia, 11527 STABILIŢI — 1484 - STABILIVOLT 1952, nr. 2 394, cf. Dl. dm. In cazul lui Slavici, studiul operei dramatice ne înlesneşte stabilirea unor relaţii interne în cadrul'creaţiei sale. v. rom. ianuarie 1963, 82, cf. m. D. enc., dex. Vn mecanism special roteşte automat antena în cazul perturbării undelor, pînă la stabilirea unei poziţii optime de recepţie, bl 1980, nr. 11073. — PI. : stabiliri. — Şi: (învechit, rar) stăbilire s.f. PONTBRIANT, D. — V. stabili. STABILÎT1 s. n. Material termoizolator sub formă de plăci (panouri) din béton, constituit din talaş de răşinoase, impregnat cu soluţie de clorură de calciu (ca agregat) şi ciment Portland sau metalurgic (ca liant). Astăzi se găsesc diférite 'materiale cu care şe acoperă acest schelet de lemn şi formează peretele cân-strucţiei: solomtt... [şi] stabilii, un fel de tălaş de lemn îmbibat cu ipsos. enc. agr. rv, 409. Stabilitul se foloseşte la executarea unor pereţi despărţitori şi a unor izolaţii termice şi fonice, Id pereţi, la acoperişurile industriale şi la terase, ltr2, cf." der, dns. — Pl.: stabilituri. — Denumire comercială. STABILIT2, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre populaţii) Care a rămas (1) (definitiv) într-un loc, considerlndu-1 domiciliu stabil (II 2) (şi amenajtndu-şi acolo locuinţa); aşezat, fixat, Instalat, oprit2, (învechit) statornicit (1). Cf. stabili (1). Cf. m. d, enc. 2. Care a fost arătat tn mod precis, limpede, cate- goric, exact, definit, delimitat, precizat, (Învechit) mărginit (1); care a constituit soluţia definitivă Sn legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc., fixat, h o t ă r î t, rinduit (II 1), (popular) sorocit (2), (învechit) aşezat, Însemnat, judecat, legat, o-rinduit (3); determinat, statornicit (2). Cf. stabili (2). Convenţia stabilită — ea îşi reluă lectura întreruptă. ibrăileanu, a. 103. După programul stabilit, ziua a doua ăe Crăciun urmau să o petreacă toţi la Gogn. rebreanu; r. i, 229, cf. titulescu, d. 101. A aitezut să facă o mişcare nouă şi să revoluţioneze astfel ordinea lucrurilor stabilite, cocea, ■ s. ii, 3-75. Deşi nu i-am vorbit, între noi era o convenţie stabilită, sadoveanu, o. xix, 31. Mircea intră la ora stabilită ' în strada Ritoride. v. rom. 1954, nr. 3, 127. Li s-a comunicat parola şi ora la care trebuiau să fie la tocurile stabilite, magazin isTi 1974, nr. 9, 48. Dă ordin avioanelor să se îndrepte către obieeitivele stabilite, ib. 1975, nr. 8, 20, cf. m! d. enc. ·'' · ■ 3. în favoarea căruia aii fost aduse argumente, dovezi etc., arătat, atestat, demonstrat, dovedit, probat (2), susţinut; p. ext. (livresc) descoperit. Cf. stabili (3). Din fiecare adevăr stabilit,' tragem prin inăucţiune sau ăeducţiune alt adevăr, conta, o. f. 124. Locul săii In literatura română ... esţe.asţăzi bine stabilit."ist. lit. rom. ii, 180. S-au. întîlnit cî'ţiva autori cu un renume ,stabilit ca să scrie în cpmut}. românia literară, 1969, rir. 40, 20/3, cf. ui ,p. enc. 4. Adus la îndeplinire; realizat (1). A fost. ăeaj.y,riş ca firele amorsei să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, ciirentul stabilit să producă explozia fulmi-cotonului. bart, s. M. 75, cf. m. ri. îsnc. — Pl.: (1) stabiliţi, -te. — Şi: (învechit, rar) stabilit, -ă adj. pontbriant, d. — Y. stabili. . STABILITATE s. f. X. însuşirea de a fi stabil (I 1); stare a ceea ce este bine aşezat, fixat e.te. şi nu se clatină, nu.se răstoarnă etc.; stare a ceea ce mt'şl Schimbă locul sau poziţia, fixitate, i m o b-i 1 i-ta te, ne c Un ti r :e, nemişcare. Stabilitate... Stare aedetit·. ţenoovica, o, 67/9, cf. pbqt. — pop., n. d., antonescu, d. Era inamica oricărei stabilităţi. anghel, pe. 3, cf. dl, dm. Drumurile distrug stabilitatea dunelor. Astfel la nord. . ., nisipurile sînt mobile numai pe traseul drumurilor, probl. geogr. ii, 200. Scriu pe cutremure, Şi dacă unele cuvinte Îmi alunecă mult mai încolo, Numai scoarţa pămîntuluî e de vină Cu lipsa ei de stabilitate, sorescu, p. 50, cf. M. D. enc., dex. + (Rar) Echilibru. Tărăboanţa îmbunătăţită.. . are folosul... căruţei, adecă stabilitatea. i. ionescu, b. c. 496/32. Forma asigură viteza şi stabilitatea vasului, pe care forţe dinafară, valurile şi vîntul, efită să-l răstoarne, tudoran, p. 177. 2. însuşirea de a fi stabil (II 2) ; starea a ceea ce nu se schimbă, nu fluctuează etc. sau nu este supus schimbărilor, fluctuaţiilor etc., constanţă, fixitate, invariabilitate, neclintire, neschimbare, (învechit, rar) neclătire; starea a ceea ce nu poate fi clintit sau schimbat (uşor), f ei· mi ta te, hotărî re,·' statornicie (1), (rar) nestrămutare. Nu-şi poaţe pune temei pe stabilitatea inimii sale. heliade, d. j. 176/3, cf. sta-mati, d. Privilegiurilc. . . sînt o dovaăă vie a caracterului de stabilitate cu care aceşti colonişti s-au îm-plîntât în ţara aceasta, sion, p. 303. Nici o ginte nu întrece pe anglezi în persistenţă, în stabilitate, hasdeu, i. c. i, 180. Dorinţa de stabilitate în vorbire se satisface de către om mai cu succes altfel, philippide, p. 6, cf. resmeriţă, d. Roma era sinonim cu ideea de stabilitate. PUŞCARIU, Li R. I, 327, cf. DL, DM, Μ. D. ENC., dex. Nu este alt prozator român care să fi scris cu atîta forţă şi implicare despre libertatea spiritului. . ., despre prietenie, despre stabilitate şi coeziune sufletească. românia literară, 1980, nr.. 21, 21/2. + F i g. (Rar) Siguranţă (2). li era drag pămîntul. . . pentru stabilitatea ce-o oferă posesorului, rebreanu, r. i, 165, ci. DL, DM, M. D. EMC., DEX. 3. însuşirea de a fi stabil (II 3); starea a ceea ce există, durează mult timp sau se întinde pe o lungă perioadă de timp; durabilitate, statornicie (3), trăinicie. A întărit instituţiunite sale, asigurînd şi stabilitatea republicei. aristia, plut. 286/15. Pretenţia nebună înlr-adevăr d-a întemeia stabilitatea unei dinastii într-un. pămînt ce se mişcă şi se cufundă, bălcescu, m. v. 272. Poporul se va depărta de aceia care... nu caută ordinea şi stabilitatea decît în despotism, ghica, c.. E:. i, 240. Înţelegerea nu poate avea loc fără aşa-nu-mitele. legi, cu care se încearcă slaba minte omenească să pună o stabilitate. în nestabila fluctuaţie a universului. philippide, p. 11. Heroftoi ne mai dă încă o arătare despre stabilitatea acestui, popor, xenopol, i. r. i, 33. Conducătorii politiei britanici. .. nu au azi încredere în stabilitatea politică a. noii ordini create în Europa centrală şi orientală, titulescu, d. 168. Tendinţa de realizare a unităţii şi stabilităţii limbii literare se vădeşte mai. ales în aspectul ei scris. l. rom. 1953, nr. 4, 54. Stabilitatea limbii este un efect al stabilităţii relative a fondului principal lexical şi a struc-, tiirii gramaticale, graur, i. l. 265. Sînt aici... nişte semne de stabilitate, h: lovinescu, t. 320, cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. 4. (Fiz,) Proprietate a unui sistem fizic, chimic sau tehnic de a reveni la starea sa iniţială de repaus sau de mişcare, după ce a suferit o acţiune perturbatoare. Caracterul corpilor solidi stă în stabilitatea moleculelor lor. MA.nm, f.. 24/35, cf. ltr2, der, m. d. enc., dex. + (Chim.) Proprietate a unei substanţe de a nu se descompune, de a nu-şi modifica structura. Nişte hidraţi cu proporţii definite, avînd pentru formulă SOs2HO ş.i SOs 3HO ce au puţină stabilitate. marin, pr. i, 137/36. Cuprul măreşte rezistenţa plantelor la ger, prin sporirea stabilităţii coloidelor. agrotehnica, i, 210. . — Din îàt. stnbllitas, -àtis, fr. stabilité. STABIXrVÔLT s. m. v. stabilovolt. 11531 STABILIZA - 1485 - STACANĂ STABILIZA vb. I. 1. Tranz. şi refl. A deveni sau a face să devină stabil (I 1) ; a (se) consolida, a (se) fixa, a (se) întări. Cf. dl, dm, m. d. enc.., dex. ψ Tranz. F i-'g. Este vorba de o construcţie dc o formă geometrică... care ar fi urmat să stabilizeze intersecţiile unei puzderii dc activităţi şi forţe. romănia literară, 1969, nr. 54, 19/3. 2. (Despre oameni sau despre populaţii) A rămîne (1) (definitiv) într-un anumit loc, considerîndu-1 domiciliu stabil (I 1) (şi ameiiajîndu-şi acolo locuinţa); a se aşeza, a se fixa, a se instala, a se opri (3), a se stabili O), a se statornici (1), (învechit şi regional) a se sălăşui (2), a se stăvi (1), (învechit) a se lăcăşlui, a se sălăşlui (2), a se sădi (2). Aceeaşi majoritate a proprietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaşte trebuinţa de... a se'stabiliza ţăranii fără însă a defini ceea ce înţelegea prin această vorbă, kogălniceanu, s. X. 16. După invâziile normande, populaţia se stabilizează. din nou. oţetea, r. 329, cf. dl, dm, dn2. . 3. T r a u z. (Complementul indică valoarea monedei naţionale) A fixa şi a menţine la un anumit curs/ Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. 4. Tranz. (Complementul indică sisteme fizice, chimice sau tehnice, produse etc.) A efectua operaţiile care asigură stabilitatea (4). Cf. m. d. enc. Prez. ind.: stabilizez. — Din fr. stabiliser. ■ STABILIZĂNT s.m. (Rar) Stabilizator (II 1). Cf. LTR2, DN2, DEX. — Pl.: slabilizanţi. — Din fr. stabilisant. STABILIZÂBIÏ s.f. Acţiunea de a (sc) stabiliza şi rezultatul ei. 1. Operaţia* procesul etc. de a deveni stabil (II); consolidare, fixare, întărire. Cf. sta biliza (1). Cf. dl, dm, dn2, m. D. enc., dex. Fi g. De la ritmul vieţii sufleteşti, care tinde către stabilizare, la acel al vieţii sociale, care manifestă aceeaşi tendinţă, putem descoperi 'acelaşi proces al conştiinţei, ralea, s. τ. ii, 159. în etatea răposatului intervenise, sfidînd cronologia, un fel· de· stabilizare, vinea, l. i, 268. 2. Rămînere (definitivă) într-un anumit loc, consi-derîndu-1 domiciliu stabil (I 2) (şi ainenajîndu-şi acolo locuinţa); aşezare, fixare, instalare; oprire, stabilire O). statornicire (1), (Învechit şi regional) sălăşuire (3), (învechit) lăeăşluire, (învechit; rar) sălăşluire. Cf. Stabiliza (1). 3. (Şi în sintagma stabilizare monetară) Fixare şi menţinere a valorii monedei naţionale la un anumit curs; ansamblu de măsuri luate în acest scop. Cf. stabiliza (3). Ne trebuie... concursul tuturor pentru stabilizarea monedei, titdlescu, d. 251. Dacă facem stabilizare, o şă ‘treacă şi criza, camil petrescu, p. 240. Legea de stabilizare monetară dispune, printre altele^ convertirea creanţelor din lei vechi în Iei noi. cod. pen. r. p.r. 101. In baza deciziilor Comisiunii ministeriale. de redresare economică şi stabilizare monetară. leg., ec. pl. 219. Avusese o criză gravă de nervi după stabilizare, cînd pierduse o mare sumă de bani. călinescu, s. 44. S-a făcut stabilizarea, v. rom. august, 1954, 99, cf. der, m. d. enc., dex. 4. (Chim.) Operaţie prin care se asigură proprietăţi constante unui produs chimic în condiţii de depozitare, transport sau exploatare. Cf. mdt, ltr, der, dc. Cf. stabi liza (4). Stabilizarea gazolinei şi a benzinei prin îndepărtarea produselor prea volatile, u. D. enc. — Pl. : stabilizări. — V. stabiliza. STABILIZATÔB, -OĂRE adj., s.n., s. m. I. 1. Adj. Care dă stabilitate (1) ; care face stabil (I 1). Cf. stabiliza (1). Cf. DN2, Μ. D. ENC., DEX. II. 1. S. n. (Aeron.) Parte fixă a ampenajului orizontal care Împiedică înclinarea (excesivă) a avionului în timpul zborului. Pentru navigaţie trebuie a se instala, pe bordul avionului un anumit număr de stabilizatori. ENC. TEHN. I, 175, Cf. LTR2, DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. S. n. (Nav.) Dispozitiv bazat pe principiul giro-scopului, care reduce oscilaţiile unei nave. Cf. ltr2, DER, DN2. 3. S. n. Aparat pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. Cf. LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 4. S. n. Legătură elastică între capetele osiei unui autovehicul, care împiedică înclinările mari ale acestuia.. Cf. DEX. 5. S. m. (Cliim.) Substanţă care se adaugă unei soluţii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea (4) ; (rar) stabilizant. Cf. dm, dn2, m. d. ENC-, DEX. — Pl.: stabilizatori, -oare. — Din fr. stabilisateur. STABILOVdLT s. m. (Tehn.) Tub cu descurcare electrică în gaze, folosit ca stabilizator (3). Cf. ltr2, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: stabilovolţi. — Şi: slabilivoit s.m. ltr2. — Din fr., engl. stabilovolt. — Stabilivolt, prin apropiere de stabili. STABLOÂNĂ s. f. v. ştablon. STABLdN s. n. v. ştablon. STABULĂŢIIÎ s. f. Menţinere temporară (iarna) sau permanentă (în unităţi de creştere intensivă de tip industrial) a animalelor în grajd, în perioada dc creştere, de tngrăşarc, de exploatare a laptelui etc. Această metodă căreia, i-a dat numirea dc stabulaţiune are mai cu seamă folosul de a adăoga mult îngrăşăturele. brezoianu, r. 316/1, cf. 317/12. Trebuie a abandona această sistemă şi a hrăni vitele. în văcării, adică a ajunge cum se zice la stabulaţiunca permanentă, agronomia (1859), ii, 277/24. Agricultura nu a ajuns încă la epoca de stabulaţiune permanentă, adecă a ţinerii vitelor la grajd şi a nutrirei lor cu fel de fel de furaje. i. ionescu, p. 233. Stabulaţia poate fi temporară sau permanentă după anotimp sau după scopul urmărit de crescător, enc. agr. v, 562, cf. ltr2, dl, dm·, des, dn2, m. ti. enc., dex. φ Expr. (Rar) A ayfea In stabulajic = a îngriji prin menţinere (permanentă) In grajduri (special amenajate). Nu avem în stabula-ţie decît 4 boi. galan, b. i, 59. — Şi: (învechit) stabulatiûne s.f. — Din fr. stabulation. STABULAŢIUNE ş. f. v. stabulafie. . STACÂN s. n. v. stacană. STACĂNĂ s.f. (Popular şi familiar) Cană; ceaşcă (mare); pahar (mare). într-o duminică..., preasfin-ţitul, doritor de a schimba potirul pe stacană. . ., ceti liturghia din fugă. alecsandri, s. 6, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2. Stacanul mare de rachiu... în care strălucea lichidul preţios, ap. tdrg, cf. resmeîuţa, D., cade. Mormăiala. . . hodorogită de stacanele cu praştină a duhovnicului, klop-ştock, f. 53. După acesta urma alt om..: care purta tablaua cu stacane, contemp. 1949, nr. 156, 9/5. Tot deşertînd stacane cu vin, nici nu băgară de seamă cum deasupra capului micul spirai se făcuse cenuşiu, tudoran, p. 32, cf. dl, dm. Cele mai frecvente sînt împrumuturile propriu-iise.. f, stacan „pahar", scl 1958, 236. E şi un han, cu tejghea, rafturi, mese şi scaune din lemn neşlefuit, cu oale şi ulcele de lut, cu stacane 11542 STACATĂ - 1486 — STACTI de cositor, v. rom. decembrie 1963, 9, cf. dex, chest. viii 12/10, com. din straja — rădăuţi. + (Adesea cu determinări introduse prin prep. ,,de“ care arată natura conţinutului; fără determinări, indică, de obicei, o băutură alcoolică) Conţinutul unei stacane; conţinutul Împreună cu vasul respectiv. Hai să bem 0 stacană ele vin. vlasiu, d. 171. Trei stacane pot bea. sadoveanu, o. xvii, 276. Stăpînul ei nu se plăti numai cu o căciulă de mălai şi cu un pumn de brinză, ci şi cu o stacană de rachiu, ca să ardă mai bine foalele. camil petrescu, o. i, 618. Se îmbuiba cu carne friptă dimineaţa şi cu o stacană de vin. pas, z. i, 132. Nu mai avea timp -decît... să soarbă în grabă o stacană de cafea fierbinte, vinea, l. i, 285, cf. dl, dm. A cerut şi el o stacană şi-a băut cu sete. barbu, g. 378, cf. dex. — Pl.: stacane. — Şi: (regional) stacăn s. n. — Din rus. CTaitaH. STACATĂ adj. (învechit, rar ; despre note muzicale) Care este executat staccato. Capriciu fantastic cc este compus din note stacale şi arpegiate şi de flagiolele. filimon, o. ii, 210. Acurateţea executării notelor stacale şi arpegiolate. id. ib. 251. .— PI.: stacale. · — Din it. staceata. STACCATO adv. (Indică modul de executare a unei compoziţii, a unei părţi a ei sau a uniri grup de note muzicale; in opoziţie cu legato) Fără a lega notele între ele, prin executarea detaşată a fiecărei note. Cînd se pun nişte picături... d-asupra notelor, însemnează că trebuie să se deosibească una de alta cu puţină putere şi se zice italieneşte „stacato". vahmann, m. 26/3, cf. antonescu, d., TiM. popovici, D. m. Se aşezase dinaintea pianului şi scherzando, andante, stacato ... se alinta cu degete uşoare pe clapele albe şi negre ah pianului, hogaş, m. n. 48, cf. cade, scri- BAN, D., DL, DM, DEB, DN2, M. D. ENC., DEX. O (Prin analogie) Staccato pasările cîntă din fluiere şi piculine. anghel — iosif, c. m. ii, 38. φ (Adjectival) [Grigo-raş Dinicu] a compus „Hora stacca.lo“. m. d. enc. 1 198. (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziţie muzicală executată în felul descris mai sus. Cf. scriban, fi., DL, DM, DN2, DEX. — Scris şi: stacato. — Din it. staccato. STACHÉT s: f. v. ştachetă. STACHÈTE s. m. v. ştachetă. . STACHIiŢ subst. v. ştachetă. STÂCHIE s.f. (Argotic) Palmă1 (2). Cf. bl ii, 188, iv, 199. — Pl.: stachii. — Etimologia . nesigură. Cf. ţig. s t a g i. STÂCHINĂ s. f. v. strachină. STACÎE s. f. v. stafie. STACÔJ s. m. (Astăzi rar) 1, (Şi în sintagma stacoj de mare) Homar (Homarus vulgaris). Feliurimea şi mulţimea peştelui, este nesocotită, din care: sardele..., stacoji, golescu, î. 81. Asemenea sînt stacojii şi caracatiţa, iar melcii au ghimpi otrăvitori ca şi scorpionul. EPISCUPESCU, PRACTICA, 26/27, Cf. VALIAN, V., POLIZU. Pe masă erau rînduite o mulţime de farfurii cu meze-licuri de lot felul: marinată de stacoji, farfurioare mai. mici cu icre proaspete, filimon, o. i, 186, cf.. pontbriant, d., lm. Ce anghin.are, ' Muşchi la frigare, Sla-coji de mare., conv.lit.,xi, 88, Un stacoj (rac de mare) năprasnic, ispirescu, u. 35, cf. ddrf, gi-ieţie,1 r. m., BARCIANU, ALEXI, Vi., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, ■D., NICA, L. VAM..227, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. Rac2 (1) (Astacus fluvialilis). Iar m-oi fi făcut roşie la faţă ca un slacoş. alecsandri, t. 471. Trebuie să rabzi crestături de foarfece şi să-ţi sugi degetele sîn-gerate după ce zvîrli slacojul în traistă, sadoveanu, o. ix, 406, cf. iordan, l. B. a. 509. Dascăle prealuminate... Să-mi dai socoteală... Făcindu-mi răboj De melc şi stacoj. călinescu, o. ii, 224, cf. dl, dm. Mai întîi gustaţi o supă de stacoji, τ iulie 1964, 61, cf. m. d. enc., dex. — Accentuat şi: slăcoj. barciauu. —Pl.: stacoji. — Şi : (învechit) stacoş (accentuat şi stăcoş barcianu), (învechit, rar) sta cos (cihac, ii, 401, gâldi, m.phan. 256), s.trăeoş (ddrf) s. m. — Din ngr. στί.κός. STACOJIU, -ÎE adj., s. η. 1. Adj. De culoare roşu aprins (ca racul fiert); carmin, (popular) cîrmîziu, (regional) stanculiu. Roşaşte toată faţa trupului ea de o spuzeală stacojie, piscupescu, o. 260/22. Din gpră-i, din nas şi pă urechi ieşea un sînge curat şi stacojiu. heliade, l. b. i, 177/1, cf. valian, v. In vremea cit stă în plămîni, acel aer schimbă sîngele cel vînos... din negru ce era în stacojiu, khetzulescu, a. 314/22. Se îmbrăcă cu dulama lui stacojie, negruzzi, ap. cade, cf. sion, p. 133, pontbriant, d., alecsandri, t. 414, lm, odobescu, s. 132. O bandă galbenă şi una neagră, despărţite cu cîte un fir stacojiu, caragiale, o. n, 1. Avea la pălărie un fiong stacojiu, vlahuţă, s. a. ii, 452, cf. ddrf. Ciorecii de aba brumărie cu dungă stacojie de şiret, adam, r. 81. [Tincuţa]... se făcu stacojie. d. zamfirescu, v. ţ. 23. [Diamantele] dormiseră îndelung Ia umbră în cutioarele lor de catifea stacojie. anghel, pr. 47, cf. ibrăileanu, a. 81. Mi-au ieşit înainte pernele albe şi plăpămile stacojii scoase de mama la aer. bassarabescu, v. 122, cf. cade. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. c. petrescu, î. ii, 70. Dintre palele late ale gulerului., ieşi la iveală un obraz mare, stacojiu, sadoveanu, o. v, 420. Intr-un colţ, o guvernantă obeză şi bătrtnă cu obrajii stacojii şi cu ochelari, camil petrescu, o. i, 532. Se îngălbeni cîl era el de stacojiu la faţă. v. rom. decembrie 1954, 52. Ismail se mai trase un pas înapoi şi, din galben, obrazul i se făcu stacojiu, tudoran, p. 209, cf. dl. Faţa ei se făcu stacojie. T. popovici, s. 103, cf. dm. Furunculul creşte destul de repede ca dimensiuni, iar culoarea lui devine stacojie, abc săn., 169. în jurul meu se lăsaseră perdele groase de catifea stacojie, românia literară, 1970, nr. 81, 6/2, cf. m. d. enc., dex. S-o poarle pe pălărie, Cu cordeaua stacojie, folc. mold.i, 106. <0> (Adverbial) Orchestra costumată stacojiu şi alb ieşea pe acoperişul circului, arghezi, b. 69. + (Rar) Care are reflexe roşietice; roşcat (I 1). O mustaţă stacojie îi ilustra fizionomia, arghezi, l. 123. Se poale polenul a sute de farduri Să cadă pe-un deal stacojiu, ofilit, românia literară, 1969, nr. 34, 1/2. 2. S. n. Culoare stacojie (1). Stacojiul mă prinde de minune, alecsandri, t. 805. Profesorul.. . se congestiona ca după o discuţie îndîrjită, pînă la stacojiu şi îmbufnare, teodoreanu, m. u. 39. — Pl.: stacojii şi (rar, n.) stacojiuri. — Şi: (învechit, rar) stacoşiu, -ie (negruzzi, s. i, 148, ddrf), stacoziu, -ie (grecescu, fl. 216), străcoşiu, -ie (ddrf) adj. — Stacoj + suf. -iu. STACÔS s. m. v. staeoj. STACdŞ s. m. v. stacoj. STACOŞÎU, -ÎE adj. v. stacojiu. STACOZÎU, -ÎE adj. v. stacojiu. Sl’ACTI s. n. v. stactie. 11557 STACTIH - 1487 - STADIU STACTIE s.f. (învechit, rar) Ulei de mirt. Smirna şi istadi (stadie h, g u m ă d) şi casia de cămeşile tale, de păsărea slonovnilor, diîn ei veseliră-ie. psalt. 87, Cf. DHLR, II, 548, TDRG, SCRIBAN, D.^ SCL 1960, 609. — Şi: stăcti (tdrg, scriuan, d., sol I960, 609), istâeti s. n. — Din ngr. στακτή, v. sl. ct Unghi stadimetrie = unghi diedru format în luneta topografică, a cărui valoare constantă permite măsurarea distanţelor pe cale optică. Cf. der. — PL: stadimetriei, -ce. — Din fr. stadimétrique. STADIMETRIE s. f. Ansamblu de lucrări topografice care servesc la întocmirea planurilor şi hărţilor, în care distanţele de pe teren se determină prin măsurarea indirectă sau optică, folosindu-se stadia sau stadimetrul ; taheometrie, tahimetrie. Cf. enc. agr., LTR2, DL, DM, DN2, DER, Μ. D. ENC., DEX. — Din fr. stadimetrie. STADIMÉTRU s. n. - Instrument topografic optic, care serveşte la măsurarea indirectă a distanţelor dintre două puncte terestre; celerimetru, taheometru (2), tahimetru (2). Cf. ltr2, dl, dm, dn2, dex. — Pl. : stadimetre, — Din fr. stadimètre. STADIÔN s. n. 1. Teren special amenajat pentru competiţii sportive, înconjurat cu tribune pentru spectatori; (rar) stadiu (2). Ct i. golescu, c. îmi încordam toate puterile, ca în stadion, galaction, o. a. i, 208, cf. iordan, l. r. a. 98. Vastele noi stadioane sportive. . . stau permanent deschise sutelor de mii de spectatori. arghezi, B. 157. Tineri şi tinere din cele mai îndepărtate locuri ale' globului vor păşi alături, în incinta acestui măreţ stadion, scînteia, 1953, nr. 2 712, cf. lţr2, dl. Porniră spre stadion cu trei ceasuri mai devreme, să facă rost de bilete la meci. preda, r,. 158, cf. dm, dn. Stadionul ,,Republicii“ din Capitală găzduieşte astăzi un atractiv cuplaj internaţional de fotbal. scînteia, 1966, nr. 7 094. Stadionul strînge în jurul lui milioane de spectatori, cinema, 1968, nr. 6, XI. Oamenii s-au năpustit spre stadion voind să-l vadă. t ianuarie 1969, 27. Pe stadioane şi tn sălile de sport din cele două localităţi s-au desfăşurat întreceri sportive, scînteia, 1969, 'nr. 8 180, cf. românia lite-rajră, 1971, nr. 122, 10/1, m. d. enc., dex. + F i g. Spectatorii aflaţi în tribunele stadionului la o competiţie sportivă. El sc şi gindeşte la ţăcănitul aparatelor de fotografiat de pe stadionul urlînd, cînd... mai reuşeşte să înconjoare pista, românia literară, 1970, nr, 91, 19/1, cf, dex, 2. Veche imitate de măsură pentru lungime egală cu aproximativ 125 de paşi2 (I 2) ; distanţă care corespunde acestei lungimi; (învechit) stadie (1), stadiu (1)· Măsurele [de spaţiu] cele mai comune era: dac-tilos■ ■■., stadion.·. . aristia, plut. XXXVII2/4. — Pronunţat: -di-on-, —Pl.: stadioane. — Din ngr. στάδιον, germ. Stadion. STADIU s.n. 1. Veche unitate de măsură pentru lungime egală cu aproximativ 125 de paşi2 (I 2); distanţă care corespunde acestei lungimi; stadie (1), 'stadion (1). Mergînd mai încolo, au ajuns la o vale, carea se lungea stadiuri 11 şi se lăţea stadiuri 7. şincai, hr. ii, 40/17, cf. negulici, stamati, d., prot. — 11568 STADIU - 1488 - STAFIDĂ POP., N. D., PONTBRIANT, D., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., #3L, DM, DEX. 2. (învechit) Teren special amenajat, unde se desfăşurau alergările şi âlte întreceri sportive la vechii greci ; (rar) stadion (â|. Cînd s-a prezentat el la stadium, spectatorii... au rămas toată zioa cu ochii ţintă la dînsul. aristia, plut. 313/22, cf. polizu, prot. — pop., n. d., antonescu, d., ddrf. Gloata... îndrep-tîndu-se în bande spre stadiu, ca să ia... cele mai bune . loeuri. anghel — iosif, c. l. 34. Zidurile de marmură ale stadiului, id. ib., cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Na aveau apucături şi vocabular de camping, stadiu şi cîmp de curse. c. petrescu, î. i, 6. 3. (Adesea urmat de determinări) Interval de timp distinct în cadrul evoluţiei unui proces (economic, social, politic, istoric), a unui fenomen natural, a unei acţiuni etc., caracterizat de obicei prin elemente, eve- 1 nimente etc. importante, etapă, fază, moment1 (2), punct (I 4), răstimp (1), timp (I 1) ; moment (1) în desfăşurarea unui proces, a unui fenomen natural, a unei acţiuni etc., avînd anumite caracteristici, calitative sau cantitative, grad, nivel (XI 2); treaptă1 (2). Stadiul dîntîi se începe cu zămislirea, şi ţine pînă la naşterea lui. episcupescu, practica, .XXXVI/23. Desçhilinim întru această viaţă doauă vîrste mari.. ■ cea dintîiu se. împarte în patru ştadiuri, iară cea de pre urmă, în două. antrop. 270/10. Activitatea acestei comisiuni literare ajunge la stadiul acesta. BARiŢiu, p. a. iii, 31. Am ajuns la un stadiu de regenerare care mi. ştiu cum s-ar putea califica, sion, p. 467. Stadiu de civilizaţiune. id. ib. 334. In aceste diverse stadii simţim ciim actul se fprmează. conta, o. f. 135. Demonul decepţionat şi pocăit ‘al lui Eminescu este chiar poetul, în unul din stadiurile evoluţiei sale. gherea, st. cr. i, 91. în înlîiul stadiu: de' muncă..., dumnealui mai ctştigase mult simţ practic, agîrbiceanu, s. p. 160. Vasele de la Vinca reprezintă un stadiu an- · terior chalcolitlticului troian, pâr van, q. 368. Sînt i forme care nu ni se potrivesc din cauza stadiului nostru istoric, ibrăileanu, In plr ii, 544, cf. resmeriţă, d. i De la' acest stadiu şi pînă la ÿrecii şi romanii antici nu se poate observa cu ■ acest respect vreun pas mare. I babeş, o. a. i, 5, cf. cade. Teatrul nostru a trăit toate i stadiile acestei lupte, sahia, u. r. s. s. 150. Corul glasurilor descifra titlul tntiiului volum al lui Dănuf, în stadiul de corecturi în pagină, teodoreanu, m. iii, 346. în stadiul actual al cunoştinţelor noastre lin-gvistiçe, nu putem încă desluşi de ce din miile de inovaţii. .. unele se pierd? puşcariu, l. r. i, 32. Aceasta probează fă sudura părţilor ei alcătuitoare [ale sintagmei] ă ajuns sau este pe cale să ajungă la stadiul final. iordan, t. 491. MaioreScu ajunge a evoca stadiul in care gînditoruL .. se pregăteşte pentru noi avînturi. vianu, a. p. 94. Cînd culoarea, a ajuns la studiul ei de perfectă Bogăţie, forma a ajuns la plenitudine. oprescu, a. m. 30. Ciocanul, şurubelniţa, compasul... reprezintă uri stadiu de cultură beţivă, arghezi, b. 133. Jim aşternu pe hîrtie următoarele rînduri, care, pline de înţeles pentru cine înţelegea, puteau rămîne convenţionali în stadiul relaţiilor lor prieteneşti, călî-nescu, o. i, 100. Orice stadiu de perfecţionare e precedat de un altul mai sinţplu. ralea, s. t. iii, 113. Trecerea solului arabil dintr-un ştadiu în altul este indisolubil legată de învelişul pe care ll formează plantele şi de acţiunea lor. scînteia, 1953, nr. 2 788. Trecerea capitalismului în stadial său imperialist a însemnai un moment de cotitură în istoria mişcării muncitoreşti internaţionale, lupta de clasă, 1954, nr. 1, 4, cf. dl, dm. Volumul nu reflectă stadiul limbii literare din acel moment, ist. lit. rom. ii, 760. Se urmăreşte apoi ... îngrijirea larvelor. pînă la stadiul de puiet, ap 47. Siadiui de dezvoltare... impune... renunţarei la o serie de forme organizatorice, gî 1968 nr. 934, i/3. Expuse 'ία soare, inai .ales cînd sînt recoltate într-un stadiu (le coacere avansat, roşiile, vinetele şi altele îşi pierd prospeţimea, rl Î968, nr. 7 387. Libretul e sus- ceptibil a fi încă simplificat şi ameliorat chiar şi In stadiul actual, m 1968, nr: 4, 44. Nu putem aduce, In stadiul actual al chestiunii, vreo dovadă că manuscrisul cuprinde proiectul lui Nestor, oiurescu, in bul. com. ist. iii, 60. Alpii au atins fiecare stadiu cil oroge-nezei cu zece milioane de ani mai devreme decîl Ape-ninii. românia literară, 1969, nr. 28, .32/5. Una este ordinea bibliografică,. . . alta este demonstraţia critică In stare a sçoate dalele din stadiul primar informativ şi a le situa într-o perspectivă vitală, făcîndu-le memorabile, contemp. 1969, nr. 1 179, 1/3. La 1 mai 1784 intrăm într-un r^ou stadiu de organizare a politiei. o. barbu, a. v. 202. A propus oamenilor de teatru o discuţie asupra stadiului actual al Invăţămîntului de actorie, τ ianuarie 1969, 1, cf. m» d. şnc., dex. + (Med.) Fiecare dintre fazele din care este compusă o boală (intermitentă). Ciuma. săgetează pe om In stadiul ei dinţii al începutului cu qprinzpală veninoasă. episcupescu, practica, 191/29. Âu încuviinfat apa aceasta de bună pentru următoarele patimi: ... la gălbănare în stadiul întăi. ar (1838), 2052/2. Celalalt advocat... abia acum ajunsese în stadiul acela al beţiei în care unii oameni îşi simt ifţfntea maijimpede. agîrbiceanu, a. 175, cf. cade .Scrisoarea de răspuns era să aducă date amănunţite asuprp stadiului in care se află boala. c. petrescu, c. v. 96. în stadiile finale, intrçaga coloană este fixată ca într-un bloc osos. abc sân. 341, cf. 365. Aproape tofi fumătorii sînt atinşi de această boală, dar în diferite stadii, rl 1978, nr. 10 327. — Pl.: stadii şi (învechit rar) siadiuti. — Şi: (învechit, rar) stadium, ştadiu s. n. — Din lat. stadium, fr. stade, germ. Stadium. STADIUM s. n. v. stadiu. STADoAlA s. f. v. standoală. STAD0LĂ s.f. v. standoală. STAFÉT s. m. v. ştafetă. ST AFKÏ'AR s. m. v. ştafetar. STAFÉTA s. f. V. ştafetă. i ; STAFÎD s. m. (învechit., rar) Soi de struguri (din care se prepară stafidele 1). Strugurii cei mai stimaţi... sînt: coarna..., lămîioasa. . ., stafidul, fără seminţe, brezoianu, a. 352/1. — Pl.: ? — Derivat regresiv de la staîidâ. STAFIDA vb. I v. staîidi. STAFIDÂRE s. f. v. stalldire. STAFIDÂT, -Ă adj. v. staîidit. STAFÎDĂ. s. f. Boabă.uscată şi fără seminţe a anumitor specii dè strvtguri (folosită la prepararea unor mîncăruri şi prăjituri); (regional)'poamă (I 2), rozin-chină (1). Stafide nu va mlncâ. biblia (16 8 8), 982/2. Strafide, smochine, alune era destule pre la toate babele. neculce, l. 220. Stafidele... 50 [bani] (a. 1705). iorga, s. d. xii, 16. Am socotit stafidele' şi am plătit tot (a. 1750). id. ib. 55. Ctndu vei fi pe jumătate fiertu, pune-i puţinele cap.ere şi stafide, mîncarile, 2/17. Fia-tut bătăliei: ...24 parale oca strafide'roşii şi rozane. (a. 1777). N. a. bogdan, c. m. 70. 17 oca strafide negre (à. 1792). uricariul, iv, 131 /12. Ιζυοά de cheltuieli ce s-au dat la masa ce... să se ştie:. '. 2 [parale] pe strafide (a. 1795). ştEfanklli, d. c. 249. 35 [parale] ocă strafidei [sic] roşii... strafide negri (a. 1801). bul. com. ist. iv, 134. Marfa ce am pus In băcăniia 11579 SŢAFID - 1489 - STAFIE de la Fundata... 15 ocă stafide (a. 1817). doc. ec. 176. Aci unde cresc stafidele, piscupescu, o. 62/3. Şi coprinde. . . dulcefurile de lot felul de pomelu'ri. . ., stafide, ■ smochine, epxscdpescu, practica, 24/23, ci. i. golescu, c. Eu ii voi triimete strafide şi migdale, drăghici, ; R. 95/12, cf. MANOLACHE DRĂGHICI, I. 57/18, VALIAN, v. Face o licoare mai bună cu stafide, miere şi poame. brezoianu, a. 609/29. Mi-a dat mie şi ta cele două ; surori... nohol şi stafide negre, sion, p. 353, cf. pont- >, briant, d., şăineanu2. Tărăbi pline cu miere, smirnă, piper, săminfuri de tot felul, strafide. iorga, c. i. iii, 125. Stafide incă nu-s. Dar pe mine aduce, agîrbiceanu, a. 75. Stafide roşii şi negre. . ., saci cu migdale. .. cine-ar mai fi putut prinde cu ochiul şi cu mintea ce mai era acolo ! ho.gaş, dr. ii, 40, cf. resmeriţă, d., cade. Găseau întotdeauna o punguliţă cu stafide, sahia, n. 96. li plăteau. . . cu stafide sultanine şi smochini. G. M. zamfirescu, m. d. i, 134. Migdale ' curăţite..., strafide, zahar pisat, teodoreanu, m. iii, ; 241. Aduceţi ... strafide şi migdale şi naramze. sado-; veanu, o. xviii, 285, cf. scriban, d. Stafidele rămase, ; care au trecut în cozonaci, iot Miţu o să le mănînce. arghezi, s. vii, 150. I-a adus mamei un cornet de stafide. stancu, D. 267. Era turtă dulce, erau roşcove şi stafide, pas, l. i, 57, cf. ltr2, dl, dm. [Gustau] . slrafidele negre, barbu, princ. 20, cf. 119. Se pune sare, piper, stafidele spălate şi alese. s. marin, c. b. 73. Finii , duc cumătrilor. .. o bucată de zahăr, strafide, smochine. şez. i, 37. Slrafidele se cumpără pentru umplutura , găinelor de la mesele mari şi de pus în pască. ib. viii, 39. Ibovnica nu se ţine cu stafide şi smochine, adică cele mari cu mari cheltuieli se ţin. zanne, p. iv, 385. Şi stafida e uscată, dar dulceaţa ei nu ,ş-a pierde, se , zice pentru cele trecute la virstă, dar pline de nuri. id. ib. i, 288. Vinde via şi cumpără stafide, se zice despre cei care fac o negustorie proastă, id. ib. 305. Dacă va da mireasa mirelui să mănînce stafide purtate în 1 papuci în ziua cununiei, el va fi cu blindeţă în ţoală .· vieaţa. gorovei, cr. 92. (Ca termen de comparaţie) r Ochii mocneau striviţi ca două mari stafide Alunecaţi \ la vale în foarte-adînci firide, călinescu, o. ii, 94. : — Pl.: stafide. — Şi: (învechit şi popular) straiidă, f (regional) stafină (alr i 1 720/131), stafidă (ib. 1 720/26, 850, alr sn iv li 1 138/2, alrm sn iii h 954/2) 8. f., stăfige (alr i 1 720/107, alr sn iv h 1 138) s. f. " pl., strafiră (alr i 1 720/370, 375, 376, 385, 387, 388, , 394, 402, 412, 522, 526, 554, 582, 590, alr sn iv h , 1 138, alrm sn iii h 954, glosar reg.), straîită (alr 1 l 1 720/361, alr sn iv h 1 138/362), străfidă (alr i ' 1720/214), străfigă (ib. 1720/24), străfiră (ib. 1720/542), scafidă (ib. 1 720/800) s. f. — Din ngr. σταφίδα. ■ STAFIDI vb. IV. 1. Refl. (Despre struguri sau : despre boabele lor) A 'deveni stafide; a se usca. Cf. ; PONTBRIANT, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. ? 2. Tranz. şi refl. Fig. (Familiar; despre oa-, meni sau despre părţi ale corpului lor) A slăbi sau a ; face să slăbească excesiv; a (se) zbîrci (ca o stafidă) * din cauza slăbirii excesive, a bătrineţii etc. Cf. ddrf, tdrg, cade. Bălrîneţea îl slafidise. ap. scriban, d. * S-a stafidit de bătrîneţe. id. ib. Cf. dl, dm. Faţa nrică, · stafidită şi strîmbată de bătrîneţe. bănulescu, i. 72, cf. M. D. enc., dex. — Prez. ind.: stafidesc. — Şi: (învechit) stafidă vb. I. polizu, pontbriant, d. — V. stafidă. STAFIDÎRE s.f. Acţiunea de a (se) st aii di. 1. (învechit, rar) Uscare a strugurilor. Cf. st a-f i di (1). Cf. pontbriant, d. 2. Fig. (Familiar) Slăbire excesivă a oamenilor sau a (unor părţi ale) corpului lor; zbîrcire (ca o stafidă) a oamenilor sau a corpului lor din cauza slăbirii excesive, a bătrineţii etc. Cf. staf i di (2). Toi trupul ei înfăţişa o sture de slafidire. cr (1836), S81 /30. cn Are semne premature de stafidire. — Şi: (învechit, rar) stafidăre s.f. pontbriant, d. — V. stafidi. STAFIDlT, -A adj. 1. (Despre struguri, p. ext., despre alte fructe) Uscat. Cf. stafidi (1). Cf. pontbriant, d. Declinul somnului dulce ca boabele de poamă stafidite·. teodoreanu, m. ii, 242, cf. dl, dm, barbu, PRINC. 18, M. D. ENC-, DEX. 2. (Familiar; despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Slăbit excesiv; zbîrcit (ca o stafidă) din cauza slă'birii excesive, a bătrineţii etc. Cf. s t a f i di (2). Toată fiinţa ei stafidită, suptă, scheldizală era . . . numai un pretext ca să nu mai zăbovească pe lume. vlahuţă, N. 125, cf. ddrf. Era un copil mort şi sta-fidii. galaction, o. a. îi, 274. Să-şi amintească unde a mai văzut acest chip stafidit şi incolor, c. petrescu, c. v. 183. Mi-e milă cînd o văd aşa, stafidită şi în cărucior/ G. M. ZAMFIRESCU, SF. Μ. N. I, 132, cf. DL, DM, m. d. enc-, dex. + P. anal. (Despre lucruri) Scorojit (1). Un deget. . . plescăia în sec peste înşirarea. mucavalelor stafidite. iclopştock, f. 212. — Pl.: stafidiţi, -te. — Şi: (învechit, rar) stafidăt, -ă (pontbriant, d.), (regional) stafizlt, -ă (ciau-şanu, gl.) adj. — V. stafidi. STAFÎE s.f. 1. (în superstiţii) Materializare a sufletului unui om despre care se crede că a murit neiertat de păcate, că a fost vrăjit, că i s-au zidit dimensiunile umbrei în temelia unei clădiri etc. mai ales în timpul nopţii prin locuri şi clădiri pustii ; apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă (Ï), nălucire (1), spectru (I 1), spirit (13), strigoi, umbră, vedenie, viziune, (învechit şi popular) năzăritură, (popular) iazmă, (învechit şi regional) nălucitură, (învechit) vedere, zare, (regional) arătanie, moromet (1), mortăciune (X 2), năhoadă (1), necurăţenie (II 2), pater (2), vidmă. Ca pre neşte stahii ale iadului le scoale din holarăle lumii, molnar, ret. 29/15. Să vor desfiinţa ticăloasele prejudecăţi de stafii, vricolaţi. mar-covici, D. 398/7. Strigă, cheamă. . . înăspritele stafii. pogor. henr. 73/22. Obicinuiţi a se apăra de oarecare stahii ce s-ar fi înfăţoşat în straie albe femeieşti, asachi, l. 412/44, cf. pontbriant, d. Era un timp cînd. . . se admitea existenţa a o mulţime de fiinti imateriale, precum: îngeri, strigoi, stafii, conta, o. f. 77. Oare nu-s stafii in casa asta aşa mare şi veche? vlahuţă, s. a. ii, 222. Aceasta trebuia să fie stafia casci. sion, p. 398. E lăcere-n cetăţuie, Dar stafiile pe coaste Repezi vin. coşbuc, p. ii, 70, cf. pamfile, duşm. 257. Vorbeşte de vîrcolaci şi de slafii. iorga, p. a. ii, 154, cf. resmeriţă, d., cade. Stafii şi pricolici n-am văzut niciodată, galaction, o. a. ii, 33. Drumul care trece pe lîngă cimitirul cu stafii, teodoreanu, m. iii, 283. Cine locuieşte aici? — O stafie, stancu, r. a. i, 250. Deodată vede o stafie înaltă cît un salcîm. preda, m. s. 338, cf. dl. Păreau că locuiesc înir-o casă cu stafii. t. popovici, se. 104, cf. mi, v. rom. noiembrie 1964, 109, h ii 15, 34, 66, 83, 133, 150, 169, 177, 214, 227, iu 3, 39, 198, iv 66, 81, xi 88, 518. Ό* (Ca termen dc comparaţie) Toate drumurile era pline dc calici, oamenii sluţi şi împovăraţi supt muncă, fimeile ca nişte stahii. kogălniceanu, s. 8. Uscat înainte de vreme, numai cu pielea pe oâse, era asemenea unei stafie (spectre). fm (1844), 1903/38. Faţa sa cca diavolească se vedea ca o stafie în lumina flăcărilor, ib. (1845), 3232/12. Rămase pe prisr.ă, ca o stafie surprinsă de lumina zilei, rebreanu,. i. 462. Slugile sale... se iveau şi piereau, ca nişte stafii, mute. k. i. caragiale, c. 48. Cutreier mahalalele ca o stafie, cînd loţi dorm. camil petp.escu, p. 147. A apărut că o stafie, cu pelerina de vinilin peste cap. românia literară, 1971, nr. 126, 18/3. ·ν> F i g. Fericirea şi nefericirea sini intelectuale, slafii ale creierilor, maiorescu, critice, ii, 391. Iiă- 11583 STAFIER - 1490 - STAGÏU sar... stafiile unor forme literare condamnate, iorga, în plr ii, 238. în zări pluteşte-o stafie de soare. al. philippide, a. 28. Stafia nemuririi în orice coif tresaltă. voiculescu, poezii, ii, 43. De sub marginea ei de cătră vale se ridică stafia livezii, sadoveanu, o. xviii, 111. 2. F i g. (Familiar) Persoană (bătrină) urîtă, slabă şi rea. Hai să fugim împreună pînă nu se trezeşte sla~ hia. ALECSANDRI, T. I, 57, cf. TDRG, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, d. U., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX, TEODORESCU, p. p. 335. — Accentuat şi : stă fie. dl, dm, dex. — PI. : stafii. — Şi ; (învechit şi regional) staliie (accentuat şi std-hie, asachi, f. 82/14, alecsandri, t. 625, scriban, d., graiul, i, 406), (învechit) spahie (jipescu, ap. gcr ii, 261, scriban, d.), (regional) stacie (h x 483), stăcie (pamfile, d. 248), stăfie (id., cr. 17), spatie (scriban, d., h xi 3431 s. f. m — Cf,. ngr. σ τ o ι χ ε ι o v. STAFIÉR s. m. (Italienism învechit) Valet. îmbrăcară... pe stafier cu caftan şi se trimiseră iarăşi la corturile sale, văcăreşcul, ist. 300, cf. tdrg. — Pl. : stafieri. — Din it. staifierc. SXAFILOCÔC s. m. Germen gram pozitiv dispus în ciorchini, agent patogen al unor infecţii în general localizate (foliculite, abcese), dar cu tendinţe de generalizare (septicemie). Cf. bianu, d. s. Înşămînjările din peritoneu arată, pe lîngă streptococul descris, şi o placă de stafilococ auriu, babeş, o. a. i, 364, cf. cade, enc. agr., dl, dm, der. O varietate mare de microbi, (stafilococi, streptococi, bacili coli), abc săn. 328, cf. DN3, D. MED., m. D. ENC., DEX. — Pl.: stafilococi. — Din fr. staphylocoque. STAFILOCQCEMÎE s. f. Infecţie generalizată datorită prezenţei stafilococului în sînge. Cf. dn3. — Din fr. staphyloçocémic. STAFILOCOCÎE s. f. Supuraţie septică provocată de infecţiile stafilococilor, de obicei rebele la tratamentul obişnuit, impunind folosirea de autovaccinări. Cf. d. med., m. d. enc., dn3. — Din fr. staphylococcie. STAFILÔM s. n. (Med.) Proeminenţă care apare pe o porţiune a globului ocular ca urmare a unor leziuni inflamatorii sau a unor arsuri, a cărei formă depinde de locul apariţiei. Cf. bianu, d. s., scriban, D., D. MED., DN3. — Pl.: stafiloame. — Şi: (învechit) staîilomă s.f. scriban, d. — Din fr. staphylome. STAFIL0MĂ s. f. v. staîilom. STAFILOPLASTÎE s. f. (Med.) Operaţie reparatorie ' a vălului palatului. Cf. dn3. — Din fr. staphyloplastie. STAFILORAFÎE s. f. (Med.) Sutură a vălului palatului. Cf. BIANU, D. S., D. MED., DN3. — Din fr. staphylorrapliie. STAFÎN s.f. v. stafidă. STAFIÔS, -OÂSĂ adj. (Neobişnuit) Care înspăi-mîntă ca o stafie (1) ; ca de stafie. în ascunzişul de odinioară, stafioasă pată uriaşă de sînge, căsca o gură hîdă. popa, v. 239, cf. iordan, l. r. a. 191, dl, dm. — PI. : stafioşi, -oase. — Stafie -f suf· -os. ; STAFIZÏT, -Ă adj. v. stafidit. STAGIAR, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care îşi face stagiul (2). Cf. ddrf, alexi, w., resmeriţă, d., cade. Inginer stagiar, nom. prof. 8. Au trăit. ■ . în acelaşi oraş, unul ca stagiar şi altul ca grefier, dan, u. 232, cf. scriban, d., dl, dm, dn2. Au fost definitivaţi o. parte din stagiarii.M 1968, nr. 2, 8, cf. dex. Spunea că . este inginer stagiar.· rl 1978, nr. 10 335. · 2. Adj. Care se referă la stagiu (1), care ţine de stagiu. Cf. şăineanu2, cade, dl, dm, dn2, dex. + (Ieşit din uz; despre actorii de teatru) Çare a fost angajat pentru o stagiune (2). (Substantivat) A trecut pe lîngă noi o fostă artistă a Teatrului Naţional, o stagiară angajată aproape în fiecare an, camil pe-trescu, p. 39. + (Rar; despre membrii unei uniuni de creaţie) Care se află pé prima treaptă a calităţii de membru. Membrii stagiari ai Uniunii Compozitorilor. . . pot fi muzicieni începători, contemp. 1949, 158, 5/2. — Pronunţat: -gi-ar. — Pl.: stagiari, -é. — Din fr. stagiaire. STAGIATÙR s.f. Perioadă, de tiirip in cursul căreia un începător lucrează pentru a dobîndi experienţă în profesiunea sau în specialitatea sa, penţru a-şi dovedi aptitudinile şi capacitatea de muncă; stagiu (2). A ridicat, pe bună dreptate, problema stagia-turii. scînteia, 1960, nr. 4 835. Face un cin de ştagia-tură. ib. 1969, nr. 8 217. — Pronunţat: -gi-a-. —Pl.: stagiaturi. · — Stagiu + sui. -tură. Cf. it. s t a g i o n a t u r a. SXÂGIU s. η. 1. (Şi in sintagma stagiu militar, v. militar 2) Perioadă de timp, stabilită prin lege, în care o persoană prestează serviciul militar activ; armată, (învechit şi popular) ostăşie (1), soldăţic, (popular şi familiar) militărie, (învechit) oşţenie (1), (regional) cătănie. Isprăvise de curînd facultatea şi îşi făcea stagiul la regiment, bacalbaşa, s. a. i, 204, cf. resmeriţă, d. Mi se apropia şi sorocul stagiului militar, sadoveanu, o. xvi, 547, cf. dl, dm, m'. d. enc., dex. φ (Prin analogie) Şi-a făcut, ''iţi· diferite epoce, stagiul de puşcărie, sadoveanu,' o. -xii, 673. Sfîrşitul stagiului şcolar îi aduce locul de frunte în promoţie, vianu, l. r. 165. 2. Perioadă de timp in cursul căreia un începător lucrează pentru a dobîndi experienţă în profesiunea sau în specialitatea sa, pentru a-şi dovedi aptitudinile şi capacitatea de muncă; stagiatură. ,Cf. :i>drf, resmeriţă, d., cade. Descurajaţi de aspectul subprban al judecătoriilor de ocol, unde-şi fac stagiul de începători. . . tinerii avocaţi şovăie, teodoreanu, m. iii, 132. Şi-a făcut stagiul de farmacist şi apoi anii de facultate. blaga, h. 235, cf. m. d. enc., dex. + Vechimea în muncă a unui angajat (începător). Cf. m. d. enc., dex. ,3, Perioadă de timp c,are constituie o etapă în desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces etc. .Această perioadă este cu mult anterioară stagiului de dezvoltare. philiçpide, p. 112. Făcu sub Dumitraşco Cantacuzino un scurt stagiu de emigraţie în Polonia.. iorga, l. i, 312. Ţiparul femelă, după un stagiu βρ pinci ani în apele noastre, coboară în estuare, c. petrescu, c. v. 193. După un lung stagiu de sforţări inutile: într-un domeniu,. .. renunţă, călinescu, c. o.’ 24. După un stagiu de cîteva luni la Paris, porneşte din nou spre Germania, vianu, l. u. 440, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. φ (Prin analogie) Inutil stărui să aprinzi lumina. .. becul şi-a încheiat stagiul, rl 1969, nr. 7 706. — Pl.: stagii şi (rar) stagiuri (philippide, p. 25). — Din lat. stagium, fr. stage. 11597 STAGIUNE — 1491 - STAGNAŢIE STAGrÜNE s. f. 1. (învechit) Anotimp. Această căldură variază pe un loc al pămlnlului dupe deosebite stagiuni (timpuri) ale anului, barascii, i. n. 16/13. Pe ceriu trebuie a fi corpuri de lumină care. . . vor servi a însemna, stagiunile şi cursul anilor ce vor păsa. sion, poezii, 141/9. Vijelia sau stagiunile puteau desfrunzi ramurele sale verzi, baronzi, m. iv, 473/9, cf. DDRF. 2. Perioadă determinată de timp, de obicei intre lunile septembrie şi iunie, în care au Ioc reprezentaţiile teatrale, concertele etc. (programate dinainte) (învechit, rar) staţiune, v. staţie (III). Cf. barcianu, alexi, -w. Plata tiparului... cu obligaţia ca Teatrul să apară pînă la sfîrşitul stagiunii, in plr ii, 215. E o perindare... de asasini şi intriganţi care vin să pună la cale succesul lor pentru viitoarea stagiune. ANGHEL, PR. 119, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. După închiderea „stagiunei“ teatrelor. Klopştocic, f. 99. Teatrul ieşean şi-a sărbătorit acum cîţiva ani o sută de stagiuni neîntrerupte· sadoveanu, o. xix, 502, cf. scriban, D. în timpul stagiunii teatrale de vară, un proiector îşi plimbă fasciculul de raze. vianu, e. 128. Avea 21 elevi..., însă numai pe timpul stagiunii teatrale. călinescu, s. c. l. 52. Teatrul... anunţa c-o lună înainte deschiderea stagiunii, blaga, ii. 171. Stagiunea de iarnă fusese închisă încă de la mijlocul lui april, camil petrescu, o. ii, 108, cf. dl, dm. [Piesa] s-a jucat la deschiderea primei stagiuni a teatrului. ist. lit. rom. ii, 473. S-a impus ca o tradiţie în viaţa artistică a oraşului. . . deschiderea anuală a stagiunii muzicale, m 1969, nr. 12, 40, cf. m. d. enc., dex. Ae-iorii.. . se prezintă în noua stagiune estivală cu numere inedite, rl 1980, nr. 11 085, cf. contemp. 1980, nr. 1 745, 8/1. — Pronunţat: -gi-u-, — Pl.: stagiuni. — Din it. stagione. STAGNA vb. I. f Γη tranz. 1. (Despre ape, p. e x t., rar, despre lichide) A nu curge; a-şi înceta mişcarea în direcţia pantei (adunindu-se pe un teren plan sau' într-un loc mai coborît); (regional) a băltăci, a b’ăîti. Gf. barcianu, RESMERIŢĂ, D. Apa murdară care stagnează în jurul acestor locuri, babeş, o. a. i, 109, cf. cade, scriban, D. Apa se revarsă cu o viteză mică şi adesea stagnează tiiftp îndelungat, agrotehnica, i, 295, ’Cf. dl, dm. Tn depresiuni stagnează apa. probl-geogr. i, 91. Au scos şi cu pompele, repede, apa care stagna, τ iulie 1964, 67, cf. m. d. enc., dex. *v" (Prin analogie) ' Stagnează sule de trenuri, arghezi, b. 96. + P. anal. (Despre mirosuri, căldură etc.) A continua să existe, să fie, să se menţină ; a persista. Duhoarea ce-a stagnat la gura canalurilor. anghel, pr. 31. Mirosul de alge stagnează, nu-i măturat de nici o suflare, c. petres'cù, î. ii, 251. Renaşte-voi în minte statui Cu îţisulite umbre Stagnînd între pilaştrii groşi? câlinescu, o. ii, 232. Căldura care stagna în odaie. VINEA, L. i, 113. .3. .Fig. (Despre procese, fenomene, acţiuni etc.) A sta pe lpp; a nu se dezvolta sau a nu progresa; a lincezi, a tînji (2),a.trena (1). Cf. resmeriţă, d., cade, iordan, l. R.. a. 347, scriban, d. Piesa stagnează la un moment dat. vianu, l. u, 310. în asemenea condiţii, arta cinerfi.alogxfifică stagnează.· v. rom. noiembrie 1954, 75, cf. dl, dm. Procesul de vinificaţie stagnează. scînteia, 1969, nr. 8 220, cf. m. d. enc., dex. .— Pre?. ind. pers. 3: stagnează. — Din fr. stagner, lşt. stagnare. ■ STAGNANT, -Ă adj. 1. (Despre ape) Care nu curge (D; necurgător, stătător (I)· Peştii iazurilor... stătătoare (stagnante)... sînt de misluil. cornea, e. ii, 190/30, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Sînt cetăţi moarte, . . . amorţite ăe veacuri pe canale cu apă stagnantă, ralea, s. t. i, 271, cf. dl, dm. Peştii care trăiesc în apele stagnante şi bogate în nămol negru sînt de culoare neagră, ap 38, cf. românia literară, 1969, nr. 29, 16/3, cf. m. d. enc., dex. «O» (Prin analogie) Lumea spaţială este cenuşie, iar aerul stagnant, călinescu, c. o. 380. Ochiul de fulgere stagnante ale pisicii. ARGHEZI, S. VIII, 302. 2. Fig. (Despre procese, fenomene, acţiuni etc.) Care stă pe loc; care nu se dezvoltă sau nu face progrese; trenant (2), (livresc) staţionar (1). Cf. barcianu, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Era O epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar şi stagnant galaction, o. a. ii, 197. O lume pestriţă apucată de duhul unei paradoxale mişcări stagnante. blaga, h. 111, cf. ist. lit. rom. ii, 9, dl, dm, dn2. O resurecţie împotriva provincialismului stagnant, românia literară, 1969, nr. 38, 2/5. Este... romanul unui timp stagnant, deşi logica refuză să admită existenţa unui astfel de timp suspendat, ib. 1971, nr. 137, 8/2, cf. M. D. ENC., dex. — Pl. : stagnanţi, -te. — Din fr. stagnant. STAGNÂRE s.f. Faptul de a stagna. 1. Oprire a cursului unei ape; încetare a mişcării unei ape sau a unui lichid în direcţia pantei (adunîndu-se pe un teren plan sau intr-un loc mai coborît); (învechit) stagnaţie (1), (regional) băltăcire, bălteală, băltire. Cf. stagna (1). Cf. şăineanu, d. u., cade. Efectul căldurii se manifestă prin stagnarea apei. iordan, t. 129, cf. scriban, d. îl vor pîndi [pe Olt] în cîmpie stagnarea şi mlaştinile, bogza, c. o. 83. Stagnarea apei este de scurtă durată, agrotehnica, i, 480, cf. dl, dm, ltr2, m. d. enc., dex. <0* (Prin analogie) La început, singurul fenomen patologic constă într-o stagnare a sîngelui în vena dilatată, abc săn. 381. + (Rar) Persistenţă. Vopseaua degradală... de stagnarea arşiţei. arghezi, l. 211. 2. Stare de inactivitate; lipsă de dezvoltare, de progres; lîncezeală, lincezire, tînjire (2), trenare, (rar) tînjeală1 (2), (învechit) stagnaţie (2). Cf. stagna (2). Stagnarea în ale literaturii. . . e explicabilă (a. .1897). plr i, 478, cf. resmeriţă, d., cade. Perioada cuprinsă între căderea Imperiului roman şi începutul cruciadelor a fost o epocă de stagnare intelectuală, oţetea, r. 184, cf. dl, dm. Rupe cu acest univers de stagnări sufleteşti şi fizice, doreşte soare, libertate, iubire. v. rom. iunie 1965, 7. Nu există. .. o perioadă de stagnare. H. daicoviciu, d. 112. Limitarea la caracterul strict folcloric al limbajului muzical are cu timpul drept urmare o stagnare, anchilozarea tn clişee academice, m 1968, nr. 1, 6, cf. m. d. enc., dex. A fost un an de stagnare pentru siderurgia mondială. scînteia, 1977, nr. 11 006. — Pl. : stagnări. — V. stagna. STAGNAŢIE s. f. (învechit) 1. Stagnare (1). Jur dică de numărul disordinilor ce o asemenea stagnaţiune (stălătură, oprire) sangvină este capabilă de a aduce în funcţiunile fîsice. man. sănăt. 142/7, cf. stamati, d., alexi, w. 2. Stagnare (2). Cine nu părăseşte locul naşterii n-are idee de patrie. . ., cei ce. . . rămîn acasă, căci pentru dînşii e stagnaţie, care mai mult doare din cauza monotoniei, codru-drăguşanu, c. 12. Chiar şi. în Blaj... se încuibase o stagnaţiune spăimîntătoare. ba-riţiu, p. a. i, 557. li veacuri de stagnaţie.. ., iată ce nu putem înţelege, philippide, p. 145. De aici această idee... că, în ceea ce priveşte dezvoltarea noastră pe cale literară, a fost şi este o desăvîrşită stagnaţiune. macedonski, o. iv, 27. Slagnaţia aceasta care a rămas în poezia noastră, vlahuţă, s. a. ii, 396. Alţii. . . găsesc cauza acestei stagnaţii [a producţiei] în indiferenţa publicului, gherea, st. cr. iii, 14. Poporul. . . să renască din stagnaţia în care trăieşte (a. 1897). plr i, 468, Cf. ŞĂrNEANU2, cade, scriban, d., dl, DM. 11602 STAGNAŢIUNE - 1492 - STALAJ — Pl.: stagnaţii. — Şi: stagnaţiiine s.f. — Din lat. stagnatio, -onis, fr. stagnation. STAGNAŢIUNE s. i. v. stagna ţie. STAGNOFÎL, -A adj. (Despre peşti) Care trăieşte în ape dulci stătătoare. Peşti, duicicoli slagnofili, care trăiesc in. ape dulci stălăloarc şi. nu se deplasează decît rar şi pe distanţe mici. ap 16. — P].: slagnofili, -e. — De la stagna. STAHÎE s.f. v. stafie. STĂHILĂ s. f. v. stavilă. stAigher s. m. v. ştaigăr. STAINVAîN s. n. (învechit, rar) Tartru (1). 2 funţ stairwain aclec[ă] lirighie, în loc de oţet (a. 1794). iorga’ s. D. viu, 29. — Pl.: ? — Din germ. Sietnwciii. STAIR s. n. v. şlaier1. STAIŞTE s. f. v. stanişte. STÂIŢĂ s. f. v. traistă. STÂJAR s. m. v. steajăr. ! STAJf vb. IV v. steji. STAJNIC, -Ă adj. (învecliit, rai·) Presant (1). BUDAI-DELEANU, LEX. — Pl.: stajnici, -ce. — Etimologia nesigură. Cf. ncstàjnîc. STAL1 s. n. Scaun numerotat situat la parterul unei săli de spectacole, în spatele fotoliilor; p. ext. parte a sălii de spectacole unde sînt plasate aceste scaune. Cf. stamati, d., poijzu, prot. — pop., n. d. Mi se pare că era într-un stal, drept în faţa mea. caragiale, o. i, 233. Se aşezară în stalu-ntîi. Orchestra, cînta- bacalbaşa, s. a. i, 71, cf. ddrf, alexi, -w., resmeriţă, D. lată-i în stalul al doilea, sosiţi devreme, mama stînd falnic între cei doi gemeni, bassarabescu, s. N. 164, cf. cade. Dar publicul din staluri n-a crezut Că poale fi şi-un accident adevărat, minui.escu, v. 127. O sută de ochi şi binocluri au înlimpinat-o din loji şi din staluri, c. petrescu, c. v. 241, cf. rai,ea, s. T. i, 336, dl. Personalităţile din slaluri auzeau limpede cum profesorul apostrofează, sopranii. T. popovici, s. 8, cf. dm, v. rom. martie 1970, 108, m. d. enc., dex. + P. ext. Spectatorii aflaţi in stal1. Dialogul, scenei cu stalul se refuză discrepanţelor, dacă se doreşte efectiv dialog, τ septembrie 1968, 73. — PI. : staluri şi (învechit), slale (ghica, s. 44, fi-LTMON, o. ir, 144). — Din fr. stallp. STAL2 s. n. v. ştal. STALACMÎTĂ s. f. v. stalagmită. STALACTÎDĂ s. Γ. v. stalactită. STALACTÎT s. n. v. stalactită. STALACTITĂ s. I. 1. Formaţie calcaroasă in formă de con alungit, fixată prin baza sa dc tavanul unor goluri subterane (peşteri, galerii) şi rezultată prin depunerea, de-a lungul timpului, a carbonatului de calciu din picăturile de apă de infiltraţie. Cf. s t a- i a g m i t ă. Această broască încă mică fiind,... să hrănea din uzeală şi din insecte virile acolo, pînă cînd se închisc prin stalactite crepătura şi, crescînd acum broasca mai. mare, fu aci încrustată, vasici, m. i, 73/29". Peşteră de stalactite, universul (1846), 78/16. Cea mai. mare parte din stalactite şi mul le din depozitele de carbonat. . . s-au format încet, încet prin acest mod dc precipitaţie, marin, ph. i, 84/8. Stalactitele se găsesc suspendate pe boitele cavernelor naturale, barasch, i. n. 74/26, cf. polizu. Stalactitele formale din picături dc apă ce se peLrifică. pelimon, i. 50/23, cf. cobîl-CESCU, G. 39/17, ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D. In slalcclil se-ncheagă o undă picurată P-o stîncă ne-nce-tal. iiASDiîu, R. v. VI. Pe păreţii umezi şi înlunecoşi ai peşterii, vedem o bogăţie uimitoare de stalactite. VLAHUŢĂ, S. a. III, 260, cf. DDItF, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., cade. Fadele, umblînd, descopăr unghiuri adinei şi stalactite uriaşe, sadoveanu, o. xix, 255. cf. scriban, d. 1 se pare a vedea în grupul stalactitelor siluete de copii, vianu, a. p. 74, cf. di,, dm. Fulgere. . . se-nfundă-n peşteri ţiuind prin stalactite, labiş, p. 395, cf. deh, M. D. enc., dex. El năzuieşte-n lespede schimbare, Singurătăţi, de sus, de stalactit. arghezi, vers. 125. (Prin analogie) Atîrna o lampă enormă de petrol cu multe stalactite de cristal, călinescu, o. i, 44. <0> F i g. Timp întemniţat este ostil şi iar ne împietrim: stalactite de clipe, voiculescu, poezii, jj, 35. 4. Formă (digitală, conică etc.) de agregare a mineralelor, depusă în geode sau în alte goluri din roci. Cf. M. D. ENC. 2. Motiv ornamental de forma unei stalactite «)> folosit în arhitectură pentru decorarea cornişelor şi a capitelurilor. Cf. der, m. d. enc., dn*. — Pl.: stalactite. — Şi: (rar) stalactit s. n., (învechit) stalactidă (pelimon, i. 241/20) s.f. — Din fr. stalactite. STALAGSIÎT s. n. v. stalagmită. STALAGMITĂ s. f. Depunere calcaroasă în formă dc con alungit care se formează pe solul unor goluri subterane (peşteri, galerii etc.) prin depunerea, de-a lungul timpului, a carbonatului de calciu din picăturile de apă de infiltraţie (care se scurg din vîrful stalactitelor). Cf. stalactită (1). Cf. 1. golescu, c., polizu. Sumă de stalactite şi slalacmile se află înlr-însa. pelimon, i. 194/19, cf. prot. — pop., n. d. Pc păreţii umezi şi înlunecoşi ai peşterii, vedem o bogăţie uimitoare dc stalactite şi stalagmite, vlahuţă, s. a. 111, 260, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu3, resmeriţă, d., cade. Picioarele îmi alunecă pe cărnurile stalagmitelor, sadoveanu, o. xix, 255, cf. scriban, u., ltr2, deb, dn2. Slalaciitc şi stalacmite de-a lungul şi de-a Udul vertiginoasei peşteri, romănia. literară, 1971, nr. 126, 11/3, cf. M. d. enc., dex. Această peşteră. . . adăposteşte o gamă variată de slalagmile şi slalaciitc. rl 1980, nr. 11 060. -C> (Ca termen de comparaţie) Slalacmite nepătate de ninsoare, Vin gheţarii cete-nccle pribegind din Polul Nord. pillat, p. 32. In oraşul dintre munţi — Ca ştirbite slalagmile — La un an după. război, Casele rînjeau rănile, labiş, p. 44. -Pl.: slalagmile. — Şi: (învechit) stalagmit s. n. (polizu, prot. — POP., n. D-, ddrf), stalacmită s. f. — Din fr. stalagmite. ST ALA G M OMÉTRU s. n. Instrument care se foloseşte pentru a determina concentraţia unei soluţii, pe baza numărului de picături scurse dintr-un volum dat din acea soluţie printr-un tub capilar. Cf. mdt, LTR3, DM, DN2, Μ. D. ENC., DEX. — Pl.: stalagmomelre. — Din fr. stalaginotnctie. STALAJ s. n. v. stela]. 11624 STALAJIE - 149.3 — STAMBĂ STALĂJIE s. f. v. stela]. STALÂŞ s. n. v. stelaj. STÂLIE s. f. Zi care se încadrează în termenul stipulat în contractul de navlosire, pentru operaţiile de încărcare şi .descărcare a mărfii; răstimp al şederii unui vas comercial în port, peste durata stabilită. Calculul staliilor începe la portul de încărcare, a doua zi după sosirea navei. ltr2. 4. Supracotă ce se plăteşte la chiria unei nave, cind se trece peste timpul de închiriere prevăzut în contract. Nu care cumva, sosind caice, să nu găsească sare, căci la o asemenea întîmplare ne va plăti staliile legiuite pă cîte zile vor zăbovi (a. 1836). doc. ec. 618, cf. abc, mar- — Pl.: slalii. —Şi: (învechit) stârie (doc. ec. 1 055), talie (ib.) 5. f. — Din it. stallia. STALINÎT ş. n. (Rar) Aliaj dur de fier cu crom, carbon, mangan şi siliciu, folosit la piese supuse la uzură mare. Cf. mdt, ltr2, dl, dm. — Din rus CTa.niHHT. STÂLMŞTE s. f. v. stanişte. STÂLÎVTŢĂ s. f. = răstalniţă. Cf. alr i 714/180, l. rom. 1959, nr. 5, 88. STAM s.m. (Bol.; învechit, rar) Stamină. Stârnii sînt mădulariul de partea bărbătească a florei, cornea, e. 11, 200/8, cf. ui L o c. a d v. Cu stamboala = din belşug; ioarte mult. A cărat aurul cu siamboala de peste nouă mări şi nouă ţări. c. petrescu, o. p. ii, 110, ci. dl, dm, dex. -v-Compus: (învechit) stambol-chilă = chilă constan-tinopolitană. Se da din pămîntul acesta una sută mii stambol-chile grău arnăut (a. 1812). uricariul, îv, 346/7, ci. şio ιΐχ, 327, tdrg, cade. — Pl.: stamboale. — Şi: (învechit) stambol s.n.,' regional) stambûl (lexic reg. ii, 117) s. n., stamboală (graiul, i, 440, alr î 1 604/530, 536, 556, a v 33) s. i. — Din tc. Stambol [kilesi]. STAMBOALĂ2 s. i. v. standoală. STAMBÔL1 ş. m. Monedă veche turcească din aur,care a circulat şi în ţările române în s.ecolul al XVIII-lea. Galbinii turceşti s-au suit la preţ, stambolu, 8 lei, misiru, ;7 lei. dionisie,. c. 224. 1 galben..., 1 mahmudea..., 1 stambolfm] (a. 1837). doc. ec. 674. Erau răspîndiţi zecchini de Veneţia, galbeni de Olanda... stamboli (galbeni de Stambul, de Constantinopol, sul-tanini). iorga, c. i. iii, 125, ci. cade, scriban, d. Avea... rubiele de stamboliu. barbu, -princ. 122, ci. der, m. d. enc. Să despoaie negustori Şi pe neferi călători, De stambuli şi gălbiori. folc. mold. i, 384. ■0* (Adjectival) 8 [taleri] adică opt galbenul cel stam-bolfiu7 (a. 1822). doc. ec. 261. — Pl.: stamboli- — Şi: (învechit) stamboliu, (regional) stambûl s. m. — Din tc. Stambol (variantă populară a lui Istanbul [akçesi, kuruşu]). STAMBÔL2 s. η. ν. stamboală. STAMBÔLIU s. τη. v. stambol. STAMBÔL-ŞĂL s. n. v- stambol-şali. STAMBOL-ŞALÎ s. n. (învechit) Stoiă de lină de Constantinopol. I-am dat un beniş blănit. . . şi o dulamă de stambol-şal (a. 1767). uricariul, xvi, 61. O dulamă cu aniereu stambol-şalisî albu (a. 1795). iorga, s. d. vii, 256. O rochie... una stambol-şali (a. 1813). uricariul, XIV, 234, ci. şion2, 111. înainte de războiul din 1806 — 12, era astfel una [iabrică dc postav], de şaluri de Ţarigrad, stambul-şali, care slujeau pe atunci ca brîie pentru boieri. iorga, c. i. iii, 194. — Şi: stambol-şal, stambol-şalisî, stambîil-şali s.n. — Din tc. Stambol şalisi. STAMBOL-ŞALISÎ s. n. v. stambol-şali. STAMBÔpi s. m. v. stobor. STAMBÛL1 s. n. v. stamboală. STAMBÛL2 s. m. v. stambol. STAMBÛL-ŞALÎ s. n. v. stambol-şali. STĂMEiV s. n. v. stamină. STAMÎN s. m. v. stamină. STAMINĂL, -Ă adj. Care se reieră la staminé; privitor la staminé; cu staminé. Ci. dn2, dex. — Pl.: staminali, -e. — Din ir. staininal. STAMINĂ s. i. Organ masculin de reproducere al florii, care produce polenul; (învechit, rar) stam. Pintre lujeri, băgăm de seamă că se află bărbăteşti, cari au numai staminé, brezoianu, a. 185/3. Stamimi... sînt numeroşi şi puţini ascuţiţi, id. ib. 453/11, ci. negulici, stamati, d., antonescu, d., pontbriant, d. Organele mascule sînt slaminele. grecescu, fl. 3. Plantă cu staminé şi polen, brebenel, gr. p., ci. resmeriţă, d., cade. Staminele apar ca nişte cruciuliţe de aur. galaction, o. i, 340, ci. ds. Din ou iese larva, care se hrăneşte cu staminele şi pistilul florii, enc. agr. i, 256, ci. scriban, d. Această floare, Făcută din staminé şi pistile, Fără de nici o urmă de petale, blaga, poezii, 244, cf. dl, dm. Imediat în interiorul corolei se găsesc staminele, din care iau naştere grăunciorii de polen, botanica, 69. De-acum Staminele se rup Şi cad pe cămaşa mea colorată. românia literară, 1970, nr. 107, 4/1, cf. M. d. enc., dex. — Pl.: staminé. — Şi: (învechit) staniîn s.m., stâ-men (barçianu) s. n. — Din lat. stamen. Cf. fr. étamine. STAMINIFÉR, -Ă adj. (Despre flori sau despre părţi ale florilor), Care poartă staminé. Cf. cade, dl, dm, dn3, dex. — Pl.1: slaminiferi, -e. — Din fr. staminifèTe. STAMINÔDIE s. f. v. staminodiu. STAMINODIU s. n. (Bot.) Stamină sterilă, lipsită de anteră. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: slaminodii. — Şi: staminodie s.f. ltr2. — Din fr. staniinodc. STAMN subst. (învechit, rar) Heleşteu. negulici. — Pl·: ? — Din lat. staynura. STĂMNĂ s. f. (învechit şi regional) Urcior; cană. Ci. dosoftei, mol. 87. Tot în ziua de Busalii se împart stamne pe la cei de aceeaşi etate cu răposatul, pam-file, s. v. 10. — Pl.: stamne. — Din v. sl. cTdMivHa. STAM1’1 s. m. v. stambă. STAMP2 s. n. v. şteamp2. STAMPĂ vb. I. T r a η z. 1. (Complementul indică materiale, piese etc.) A imprima pe supraiaţa unui obiect de metal, prin deiormare plastică, cu ajutorul unui poanson şi al unei matriţe ; (complementul indică o imagine) a reproduce cu ajutorul unei plăci gravate sau al ailtor procedee tehnice. V. ba te, impri m a, turna1 (B Ï 2). O monelă măruntă se va slămpa din 11657 STAM PARE - 1495 - STANĂ aramă, ar (1829), 1701/46. La 127S se slîmpă în Florenţa cel întii leu de aur numit fiorin, săulescu, hr. i, 181/25. Noi hotărîrăm îndată a ne deşertă uşoarele noastre pungi spre a stampa de pe dînsa o gravură frumoasă. bălcescu, m. v. 534. Se deosebesc [pe urnă] şase călăreţi de o înfăţişare stranie, stampaţi cu un relief destul de uşor. odobescu, s. ii, 274, cf. resmeriţă, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. -φ. (învechit) A tipări (1). Au stampat în tipografia înfiinţată de acestaş domn. . . o carte cuprinzătoare de canoanele sfinţilor apostoli. SAULESCU, HR. I, 121/14. 2. (Complementul indică amestecuri de formare în turnătorii) A îndesa prin batere manuală sau mecanică. Cf. M. D. ENC. — Prez. ind.: stampez. — Şi: (învechit, rar) stampa, stimpâ vb. I. — Din it. stampare- STAMPÂRE s. f. Acţiunea de a stampa. 1. Operaţie de imprimare pe suprafaţa unui obiect de metal a unui profil sau desen prin deformare plastică, cu ajutorul unui poanson şi al unei matriţe; operaţie de reproducere a unei imagini cu ajutorul unei plăci gravate sau al altor procedee tehnice. V. b a-t e r e, imprimare, t u r n a r e1 (II 2). Cf. s t a m-p a (1). Stamparca se foloseşte la fabricarea în masă, de exemplu Ia baterea monelelor şi a medaliilor, ltr3, cf. dm, dn3, m. d. Eţjc., dex. + (Rar) Operaţie de imprimare a unor ţesături. Mijlocul stampării, adică felul cum să facă pe-o pînţătură anumite flori, pam-fjle — LUPESCU, CROM. 192. 2. Operaţie de îndesare prin batere manuală sau mecanică, a unui amestec de formare în turnătorii. Cf. stampa (2). Instalaţie de stampate a minereurilor. nom. min. i,· 55. Se va mări uzina de stampare. leg. EC. PL- 428, cf. LTR2, M. D. ENC. — Pl.: stampări. — V. stampa. STAMPARISÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar; complementul indică pînza) A imprima. Dobre, Ne-delco şi î'enciu de la Mărcuţa sînt deplin meşteri a stam-parisi testemeluri în tot felii (a. 1824). doc. ec. 308. — Prez. ind.: stamparisesc. — Stampa + suf. -arisi. STÂMPĂ1 s. f. v. stambă. STAMPĂ3 s. f. v. şteamp3. STAMPILA vb. I v. ştampila. STAMPILÂRE s. f. v. ştampilare. STAMPILAT, -Ă adj. v. ştampilat. STAMPILĂ s. f. v. ştampilă1. STAN1 s. m. 1. (Popular; adesea cu determinările „dinainte*1, ,, dinapoi “ caire precizează sensul) Partea din faţă sau cea din spate, de la briu în sus, a cămăşii ţărăneşti (purtate de bărbaţi ori de femei), care acoperă pieptul sau spatele; (de obicei la pl.) partea superioară, de la brîu în sus, dar cusută de poale, a cămăşii ţărăneşti (purtate de bărbaţi sau de femei), care acoperă pieptul şi spatele. [Sfiitul] avea doi saci, unul descosea în fund şi în cornuri şi să-mbrăca ca-ntr-un stan de cămeaşe. dosoftei, v. s. septembrie 8v/33. 1 stan căinisi cu mătas[e] galbină (a. 1745). uricariul, xi, 225, cf. lm. Vine o sfaşcă de pe lan Cu trei puişori pe stan. marian, nu. 235. Pe stanu dinapoi, Scrie-mi plug cu patru boi; Iar pe stanu dinainte, Scrie-mi c-am fost prunc cuminte, f (1889), 439/2, cf. ddrf, jahresber. v, 134, tdrg, resmeriţă, d., dr. iv, 826, şăineanu, d. u., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, COm. MARIAN, ŢIPLEA, p. p. 116, eud. p. p. 82, t. papahagi, m. 233. Stani di la brîu în sus Pi-o mâerfă de cucuruz, alrt ii 109, cf. alr π 3 294/102, 141. Stanii la cămeşă, ib. 3 295/228. Stan de cămeşă, ib. 3 295/514. Stanii cămeşii, ib. 3 295/537, cf. id. 3 295/130, 141, 316, 365, 551, mat. dialect. Τ, 216. Poale Ia cămaşă n-am. Poalele le-au ros guzganii Şi-am rămas numai cu stanii. FOLC. MOLD. II, 642. + P. e x t. (Mold. şi prin Maram.) Cămaşă ţărănească (purtată de femei). V. i e. Cf. coman, gl, alr i 1 873/418, 428, 510, 528, 558, 582, 590. 2. (Maram.) Partea de la talie în jos, de obicei mai largă şi detaşabilă, a unei cămăşi purtate de femeile de la ţară; (popular) poală (I 1). Cf. cade, dl, dm. Mîndruluţ, drăguţa ta, . . . Nici-i albă-n jos la stan. bîrlea, l. p. μ. i, 226. Tu, fată de bocoian, Ţipă colţii de la stan. id. ib. ii, 194, cf. τ. papahagi, m. 233, alr ii 3 297/353. 3. (Regional) Clin (dc cămaşă, de fustă etc.). Cf. alr ii 3 306/29, mat. dialect, i, 191. 4. (Prin nordul Transilv. şi prin estul Munt.; in forma stan) Statură (2). Cf. alb i 96/217, 361, alr ii 3 185/219, alrm ii/i h 137/219. — PI.: stani şi (popular, n.) stanuri. — Şi: (regional) stean (pl. sténej s. n. alr ii 3 294/102. — Din ucr., bg., ser. ci'aH. STAN3 s. m., s. n. v. stană. STAN8 s. n. v. staniu. STANAîIOIlÎE s.f. v. steiialiorie. STANAHOIiISl vb. IV v. stenahorisi. STANÂT s. m. (Chim.) Sare a acidului stanic, folosită în industria coloranţilor şi la efectuarea unor analize chimice. Cf. macarovici, ch. 375. Oxidul stanic... care e compusul de bază în obţinerea stanaţilor, nu c solubil în apă. ltr2, cf. dl, dm, dn2, dex. — Pl.: stârniţi. — Din fr. stannate. STANAVOÎ s. m. v. stanovol. STÂNĂ s.f. 1. (De obicei cu determinări care arată felul) Bloc masiv, dur şi imobil (de piatră); p. ex t. stîncă (1). Puse el în mormînt, ce era tăiat în steană de piatră, şi prăvăli piatră mare pre uşa mormîntului, deasupra lui. coresi, ev. 137. Chivotul cu porunca lui D[u]iim[.e]iău le au pus Ieremia în stan de piatră, dosoftei, v. s. noiembrie 108r/3. Stanii arinoşi să alcătuiesc din arină... amestecată cu părticele de mică şi dc spat. i. nat. 34/4. Punea păzitori în toate cetăţile, care mai toate sînt în muntele Emu zidite pre stanii cci mai mari de peatră. şincai, hr. i, 223/26. Fiind loc greu, cu stani de piatră, . . ., se tîrîră pe pîntece, aju-tîndu-se unul pre altul, calendabiu (1814), 117/8. Cînd se întîmplă a se aşeza roiul în crăpătura vreunui stean de piatră,. . . deacă altmintrelea nu se poale lua de acolo, să se silească cu fum şi apă. tomici, c. a. 126/2, cf. lb. Postamentul acestuia se alcătuia din 2 stanuri de piatră cvadrale pusă una peste alia. fm (1838), 94/2. O peşteră este aproape de fire sepată-n stan. pogor, henr. 10/20, cf. valian, v. Am debarcat, iubite, pe un stan de fier. codru-drăguşanu, c.’145, cf. pann, p. v. ii, 88/14, polizu, babonzi, l· 125, costinescu, cihac, ii, 360, lm. Înainte apoi pîn pădurili bătrîne ca stana de piatră a dă pă crestili colţilor munloşi. jipescu, ap. gpr ii, 255. Nesecata ei durere o prefăcuse în stană de piatră, odobescu, s. iii, 302. Soarele. . . aruncă dungi rumene pe stanurile munţilor, eminescu, p. l. 39. Pe ferestruiele ce se deschid în coperişul de ramuri ne ui-lăm în sus la slanele albe ale Ceahlăului, vlahuţă, s. A. ni, 313. Dumnedzcu. . . o prefăcu, penlru răutatea şi obrăznicia ei, într-un stan de piatră, marian, s. r. 11073 STANĂ — 1496 — STAND1 ii, 106. Ţarcu in care iernau oile era la adăposl supl o slană mare de piatră. F (1891) 50/1, cf. ddrf, ghe-ţie, r. m. 431. Găsindu-l într-o silhă de fagi, in stan schimbat, La sfîntă Luni se duce. coşbuc, p. ii, 176, cf. barcianu. Stana de piatră din vîrful unui munte stă neclintită vreme de veacuri, sandu-aldea, u. p. 32, cf. alexi, w., tdrg. Mii de ochi se vor fi oprit pe partea albă, pe miezul alb fi luciu al slanei din munte, gîrleanu, L. 141, Cf. RESMERIŢĂ, D., DR. IV, 731, ŞĂINEANU, d. u., cade, dr. vii, 455, bl i, 38. Ii sprijinea fruntea în palmă şi îl lăsa în neclintire de stană, sub gazorniţa cu lumina sleită, c. petrescu, c. v. 27, ci. bul. fil. v, 23, scriban, d. Tablourile sale... dau, din nefericire, impresia de ceva împietrii, o compoziţie cu slane de piatră, oprescu, a. m. 17. Stane de piatră, jivine, cucută Poart-o semnătură cu cheie pierdută. blaga, p. 148. Se culcară şi rămaseră nemişcaţi de parcă ar fi fost stane de piatră, stancu, ş. 112. [Norii] prefac în stană de sare pe cuvioasa femeie a lui Lot. bogza, c. o. 50. Rămînefi pe loc, pînă ajungeţi stane de piatră ori. . . ? pas, l. ir, 285. Şi slană s-a făcui de piatră Femeia ce culese mure. beniuc, c. p. 23, cf. dl. Groparii i-njurau, ştirbind Lopeţile-n tăria rece-a slanei, labiş, p. 109, cf. dm. Te căuta-n fiacru, anacronic, Trezind în burg de negură şi stane, Desuetudini reci neo-germane-vulpescu, p. 127, cf. m. d. enc., dex, h ix, 387, xiv, 102. D-oi fi pitulată Sub slană de piatră De bun cal călcată, O să fiu îndată... D-ogari mursicală. teodorescu, p. p. 59. Călătorul, trecînd pe lîngă acest mare stean de piatră, se vede că şi-a însemnat numele pe dîn-sul. marian, t. 91. Dacă vei lua pălăria din cap, înaintea cuiva, acela să face stan de piatră, reteganul, p. i, 6. Văzu pe Stătu-Palmă-Barbă-Col cu un stan de piatră pe barbă. şez. ii, 202. Nu să vede Nici pămînt, nici iarbă verde, Numa, măi, tăi mare lată Şî-n mijloc un stan de piatră, alexici, l. p. 125, cf. şez. vi, 145. Fala acu a aruncat gresia şi a ieşit o stamă de piatră, rădu- i.escu-codin, î. 313, cf. ţiplea, p. p. 116. Numai io-oiu scăpa Sub stană dc piatră, De cal bun călcată, pamfile, cr. 82. Picai într-un stan de piatră, candhea, f. 366, . cf. alr i 1 400, ib. 1 908/80, glosar reg. Li. s-a făcui / un drum pîn nişte kiei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stingă, o: bîrlea, a. p. j, 162. Decît mă făceai o fată, mai bine-o stană de piatră. folc. mold. ii, 506. Sărăcia la om e stană de piatră. zanne, p. v, 571. -0· (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de duritate, neclintire, încremenire) Din-tr-o dală se opri, încremenii în loc ca o stană de piatră. sadoveanu, o. ii, 602. Ana... se opri în uşă, cumîi-nile încrucişate pe piept, dreaptă ca o stană de piatră. dan, u. 258. Drept şi înalt, neclintit, astupa ca o stană de piatră aproape întreg pervazul ferestrei, c. petrescu, a. r. 145. Bărbaţii şedeau mai departe, încremeniţi, asemeni unor stane de piatră, bogza, c. o. 28. La spatele unor soldaţi ca nişte stane pămîntii, un glas rău de femeie blestema amarnic, camilab, n. ii, 210. O îndîrjirc aspră. . . le făcea chipurile reci şi neclintite, ca ale unor slane de piatră, tudoran, p. 124. încremenii, ca o slană de piatră, Voievodul Basarab stă şi ascultă, τ iunie, 1968, 41. Statura masivă a prozatorului, încremenit ca o stană de piatră, îi face biografului impresia unui menhir pierdui pe coastele bretone, romănia literară, 1969, nr. 43, 1/2. ·$> F i g. De allmintreli, o stană de bun-simţ, un munte; nici eresuri la dînsa, nici ciudăţenii. Μ. i. caragiale, c. 77.Φ E x p r. A fi (sau a sta, a răinîne) (ca ori ca o) stană (de piatră) = a fi (sau a sta, a rămîne) neclintit, încremenit (ca urmare a unei emoţii puternice). Duţu rămase stean de piatră în faţa ci. slavici, o. i, 339, cf. tdrg. Uite, toate femeile plîng, numai eu stau ca un stan de piatră, rebreanu, nuv. 50. Calul stă ca o stană, uimit parcă, privind lumina depărtării şi adulmecînd miresmele primăverii, sadoveanu, o. vii, 302. Maria a rămas locului ca o slană de piatră. davidoglu, M- 30, cf. dl. Slrîngea dinţii şi stătea ca slana, slăpînindu-se. τ. popovici, se· 13, cf. dm. Mătuşa sta.. . nemişcată, ca o stană de piatră, lăncrănjan, c. ii, 380, cf. m. d. enc., dex. Elena-i un stan de piatră Tot cu apă încunjurată, Cine mere nu mai scapă în viaţă niciodată, reteganul, tr. 28, cf. glosar rec:. + (Regional) Virf de stincă. Cf. alr sn iii li 814, alrm sn n h 636. 4. (învechit şi popular) Formă de relief alcătuită din stinci, bolovani etc. Stînd noi călări şi generării cu Telçki căutind de pe slanul Terţburgului, cum se lovesc îmbe oştile, slrejarii. . . aduc veste că au intrat prolivnicul in ţeară. şincai, hr. iii, 154/28, cf. it iv, 82, x, 534, xi, 57, 95, xviu, 69. 2. (Regional ; în forma stan) Prăpastie (Ciocmani — Zalău). Cf. alr 1 394/273. — Pl.: stane.şi (învechit, rar) stăni (valian, v., polizu). — Şi: (învechit şi popular) stan (pl. m. stani, n. stanuri), steau (pl. m., sleani lis, şi steni alr i 400/63, 90), s. m., s. n., (învechit, rar) stămă, steână s. f. — Din v. sl. eram. STANC s. n. v. stanca3. STÂNCĂ1 s.f. (Popular) 1. (Ornit.) Stăncuţă (Co-loeus monedula). Cf. budai-deleanu, lex. Stanca... csle mare cîl un porumb, penile sînt negre, iar la cap şi grumaj cenuşii. J. cihac, i. n. 80/10. Trăiască. . . Cît a face cioara car, Cît a trăi stanea-n par. pr. dram. 394,' cf. polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d. Cînd umblă cioarele şi stăncile (ceucele) cirăind, se va strica vremea, gorovei, cr. 63. Slancele s-au instalat fără frică în casele părăsite, simionescu, f. r. 131, cf. ds. Cunosc mai ales după glasul acelor cioare şi acelor stânci că vremea se strică, sadoveanu, 0. x, 11, cf. scriban, d., băcescu, păs. 157, dl, dm. Sub cerul vinăt de catran Unde-i sînt fiicele doar stănci. românia literară, 1969, nr. 63, 3/2, cf. dex. Ciocelc cu penele cenuşii şi gîtul cu pene negre se zic stance. H ii 253, cf. x 207, 465, xii 6, alr sn iii h 691, alrm sn ii h 504. (Prin Mold.) Cioară. Schimbă. . . pe porumbiţă în trup dc stâncă, alecsandri, t. 334, cf. 1 755. Au venii nouă stănci ( = ciori) şi-au luat nouă gilci. candrea, f. 344, cf. n x 207, xn 6. 2. Epitet (depreciativ) pentru o femeie care are pielea de coloare închisă. Şă vă poată bale şi porecli cioare şi slance fără să aveţi voie a-i răspunde, negruzzi, s. 1, 233. Femeile cari sînt negricioase şi au alunele pe obraz, încă îndătinează românii a le porecli „stâncă". marian, o. 11, 35, cf. resmeriţă, d., cade. — Pl.: stănci şi (regional) stance. — Etimologia nesigură. Cf. n. pr. Stanca. STÂNCĂ2 s. f. (Maram. şi prin nordul Transilv. ; şi in sintagma stâncă de piatră, alr sn iii h 814/353, alrm sn 11 li 636/353) (Colţ de) stincă. Cf. .alr 1 400/218, 247, 255, 256, 270, 347, 348, 350, 351, 354, 359, 360, glosar keg. — Pl.: stănci şi stanei (alr i 400/350). — Şi: stane (pl. stancuri, alr i 400/160) s.n., steancă (pl. sténee, ib. 400/296), stincă (pl. stenci, ib. 400/388) s. f. — Stan2 4- suf. -că (după stîncă). ■ > ■ STANCliJ.ÎU,-ÎE adj. (Prin vestul Mold.) Stacojiu. O broboadă stanculic (stacoşie) Poartă-n loc de pălărie-şez. vii, 168. — Pl.: slanculii. — Etimologia necunoscută. - STAND1 s. n. l.'Loc special amenajat pentru întrecerile de tir sau. pentru exerciţii de gimnastică. Cf. cade, scriban, d., dl, dm. Standurile de tragere de la Tunari vor reuni ţinldşi din numeroase ţări. sp.ortül, 1969, nr. 658, 1/5, cf. m. d. enc., dex., dn3. + Loc (amenajat) unde vînătorii aşteaptă yînatul după goană. Vînălorii se instalează în standuri, în locuri cu vizibilitate cîl mai bună. vîn. pesc.. octombrie 1962, 9. Acum părăseşte standul cii arma frtnlă. ib. septembrie, 1964, 8, cf. mat. dialect, i, 288. 11678 stand2 - 1497 — STANDARDIZARE 2. (Adesea cu determinări care arată felul exponatelor) Spaţiu special amenajat (cu vitrine, mese, pgnouri etc.) in vederea prezentării exponatelor intr-o expoziţie, într-un magazin ele. Simplă anexă improvizată şi plăcută, menită să atragă publicul în standurile Lunii Bucureştilor■ D. guşti, p. a. 221. In standurile ei [ale expoziţiei] se pot vedea cărţile cele mai felurite, contemp. 1948, nr. 113, 12/3. Standul românesc cuprinde. . . panouri cu fotografii, scînteia, 1952, nr. 2 389, cf. dl, dm. Se opri lîngă un stand şi ceru ultimul număr al revistei, preda, r. 174. Standuri de cărfi destinate participanţilor la congres. L. rom. 1967, nr. 1, 87. Directorul expoziţiei a prezentat oaspeţilor standurile şi exponatele principale, scînteia, 1969, nr. 8 097, cf. m. d. enc., dex, dn3. 3. (Şi în sintagmele stand de probă sau de încercări; adesea cu determinări care arată felul, operaţia etc.) Masă, platformă etc. special amenajată (in uzine, ateliere etc.) pentru controlul maşinilor, motoarelor, aparatelor etc. noi, ieşite de la montaj, banc de probă; p. restr. utilaj folosit în acest scop. Stand optic pentru măsurat şasiuri·. nom. min, i, 112. Proiectează aparaturile şi standurile pentru probe şi încercări. leg. ec. pl. 203. La sectorul de vagoane s-a liolărît. . . gruparea într-o singură hală a tuturor maşinilor existente, instalarea unui nou ştand de sudură etc. scînteia, 1953, nr. 2 549, cf. dl, dm. Pentru asigurarea unui control obiectiv... un rol important îl îndeplinesc standurile de probă şi instalaţiile de încercări, scînteia 1965, nr. 6 657, cf. ltr2, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : standuri, — Şi : (rar) ştand s. n. dl, dm, dex. — Din. fr., engl. stand, germ. Stand. STANI)2 s. n. v. şteand. STANDAR s. n. v. standard. STÂNDARD s. n. Normă (2) sau ansamblu de norme privitoare la calitatea, dimensiunile, tipul sau alte elemente care definesc un produs, aplicate în vederea reglementării unitare a producţiei, a consumului, a unor sisteme de noţiuni ştiinţifice, simboluri, metode de analiză, unităţi de măsură etc. ; produs tip care se încadrează în aceste norme. V. etalon. Cf. enc. rom. La aprecierea animalelor se ţine fo(trle mult cont de gradul de dezvoltare al osaturii în raport cu standardul rasei. enc. agr. iv, 323. Inginerii şi tehnicienii vor fi premiaţi în plus pentru realizarea standardului stabilit. scînteia, 1952, nr. 2 389, cf. dl, dm. Un porumbel de rasă pură trebuie să corespundă standardului. vin. peso, februarie 1964, 20. Standardele de terminologie... au contribuit la crearea unei terminologii .unitare. l. rom. 1967, 492. Ateliere de artişti menite să promoveze aceste standarde simple pentru producţie, românia literara, 1970, nr. 106, 29/1, cf. m.d. enc., dex. <> Standard de stat = standard cu aplicare obligatorie, stabilit de organe specializate competente şi aprobat de guvern; stas. Comisiunea de standardizare, avînd ca sarcină aprobarea standardelor de stat pentru toate domeniile economiei naţionale, leg;, ec. pl. 409. Comisia de Stat pentru Standarde şi Invenţii, l. rom. 1959, nr. 1, 33. Standard de viaţă =~gradul de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale alo populaţiei (unei ţări), ale unei clşse sau ale unei persoane; nivel de trai, v. nivel (II 2). Sănătatea poporului cere alt standard de viaţă, sadoveanu, o. xx, 95. Eventuala scoborîre a salariilor nu are efect asupra standardului de viaţă. enc. agr. iv, 140. Societăţile moderne şi-au ridicat mult standardul de viaţă, ralea, s. t. i, 143. Trăiesc la un standard de viaţă de'cîţiva lei pe zi. bogza, a. î. 226. Lucrări care pot da în scurtă vreme rezultate în direcţia, creşterii ştandardului de viaţă al poporului, scînteia, 1953, nr. 2 748, cf. dl, dm. Fondul. . . unei ameliorări descinde a standardului de viaţă, românia literară, 1969, nr. 57, 20/1, cf. dex. (Eliptic) Caulă să-şi cîşlige pe lîngă o viaţă mai ridicată ca standard, şi o schimbare de natura consideraţiei şi demnităţii, preda, r. 254. ■v· Compus: standard-aur = sistem de circulaţie bănească, caracterizat prin baterea şi circulaţia liberă a monedelor de aur cu valoare intrinsecă, convertibilitatea liberă a biletelor de bancă în monede de aur, lingouri sau în devize şi prin libertatea importului şi a exportului de aur. Cf. der, m. d. enc.-v· (Adjectival, invar.) Acest, minunat grîu de primăvară are un bob de două ori mai mare decil grîul standard, sadoveanu, o. xvii, 43. Pentru prepararea soluţiilor tampon se întrebuinţează o serie de soluţii standard, macaro-vict, ch. 122. Setea amorfă de imagini mişcate, gata să înghită masiv orice produs standard, în orice condiţii. contemp. 1969, nr. 1 165, 5/2. + F i g. (Adjectival) Care este conform unui tipar; (adesea depreciativ) care este lipsit de originalitate, banal, comun, stereotip, şablonard; standardizat. Nu neg scriitorului de subiecte standard dreptul de a ieşi în lume. sadoveanu, o. xix, 476. Obişnuieşte să lăcrimeze, la nevoie, după o reţetă sufletească standard, arghezi, l. 33. Fala. . ■ cu acelaşi surîs standard, cu aceeaşi graţie stereotipă, ralea, o. 76. Articolele trebuie scrise interesant, fără şabloane şi fraze standard, într-un limbaj pe înţelesul maselor largi, scînteia, 1954, nr. 2 935. Cultura standard şi omul unidimensional. . . ar fi rezultatul probabil ' al unui asemenea proces de uniformizare, românia literară, 1969, nr. 29, 26/2, cf. dex. <0* (Adverbial) Dacă am supărat pe unul, se supără toţi, fiecare supărîndu-sc standard, arghezi, s. xx, 180. — Accentuat şi: slandărd. dl. — Pl.: standarde şi (rar) standarduri. — Şi: (rar) standard, (regional) stăndar s. n. — Din fr., engl. standard, germ. Standard. STANDARDIZA vb. I. Tranz. (Complementul indică produse, terminologii, operaţii etc.) A stabili (un ansamblu de) norme de calitate, de dimensiune, de tip etc., în vederea reglementării unitare a producţiei, a consumului, a unor sisteme de noţiuni ştiinţifice, simboluri, metode de analiză, unităţi de măsură etc. ; (complementul indică produse) a fabrica în serie, potrivit unui standard, p. ext. (rar) a tipiza (2). Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + F i g. A reduce la un tip comun, a uniformiza; (a- 1 desea depreciativ) a face să fie lipsit de originalitate, a banaliza. Să desfigureze... psihologia omenească, standardizînd-o. v. rom. ianuarie I960, 178. O securitate deplină, materială şi morală, care să poată standardiza viaţa în serii regulate, ralea, s. t. i, 111, <γ· Refl. pas. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în psihologie, unde viaţa conştientă standardizindu-se. . . ci dus, compensaţie, la scoaterea în relief a subconştientului· românia literară, 1969, nr. 29, 23/5. <0* Refl. Pe unele planuri, omenirea se standardizează. românia literară, 1970, nr. 66, 28/2. -— Prez. ind.: standardizez. — Din fr. standardiser. STANDARDIZARE s. f. Acţiunea de a (se) standardiza; reglementare tebhîcă organizată a producţiei, a consumului, a terminologiei ştiinţifice, a unor metode de analiză etc., prin aplicarea de standarde; proces de fabricare în serie a produselor, potrivit unui standard; p. ex t. (rar) tipizare (2). Cf. standardiza. Prin normalizare sau standardizare se înţelege operaţiunea de clasificare a' materialelor sau a diferitelor piese, din punct dc vedere cali-lativ şi dimensional, în scopul ele a alege pe cele bune. ioanovici, tehn. 236. Tipizarea şi standardi'iareà produselor miniere şi petrolifere, leg. ec. pl. 81, cf. dl, dm. Determinarea algoritmului pentru maşina de tradus trebuie să se facă în primul rînd prin metoda standardizării vocabularului, l- rom. 1959, nr. 3, 77, cf. der, dn2. Standardizarea eslc necesară pentru ca să guste fiecare fructul efortului colectiv, românia literară, 1969, nr. 52, 19/2, cf. m. d. enc., dex. + Fig. Reducere 11683 STANDARDIZAT — 1498 - STANIŞTE la uri tipar, uniformizare; reducere la ceva lipsit ■ dé originalitate, banali z a r e. Pentru ajungerea scopului -său, nimic nu i-a lipsit [revistei] ·' puterea politică. . . şi standardizarea literară, lovi-nescu, c. vii, 30. Astăzi, in epoca tuturor standardizărilor, a industrialismului raţionalizai pînă la anihilarea oricărei spontaneităţi, acelaşi protest se desinează. halea, s. t. i, 135, cf. τ mai 1964, 65, românia literară, 1970, nr. 66, 28/2. — Pl. : standardizări. — V. standardiza. STANDARDISÂT, -Ă adj. Care corespunde unei norme de calitate, de dimensiune, de tip etc., reglementate prin standard; care este fabricat în seric, potrivit unui standard; p. ext. tipizat (2). Cf. standardiza. Bucureştii nu sînt un oraş standardizat. arghezi, B. 90. Perfect drepte, standardizate şi prefăcute . în marfă,' nici cel mai mare ftforl al închipuirii n-ar mai. putea întrezări în accsle scînduri ceva din forma arborilor de odinioară, bogza, c. o. 130, cf. dl, dm, m. d. enc. + Fig. Care este conform unui tipar; (adesea depreciativ) care este lipsit de originalitate, banal, comun, stereotip, şablonard; standard. Un bolnav de oriunde intră la un medic. . ., care-i găseşte o boală de oriunde, standardizată. c. petrescu, o. p. i, 39, cf. id. c,. v. 51. Raportul dintre stilul standatdizal şi cel individual variază după natura comunicării, vianu, m. 145, cf. dl, dm. Producţiile culturale standardizate, care au o pondere deloc neglijabilă în programele de televiziune, pot fi contracarate, românia, literară, 1969, nr. 35, 26/2. Uita, >desigur, bogăţia de sentimente pe care le poate avea un om claustrat între pereţii salonului, în aşternutul standardizat al patului de spital, ib. 1971, nr. 128, 18/1, cf. m. d. enc. -ν’ (Substantiyat, n.) A fi nobil înseamnă ά ieşi din standardizat, din ceea ce e omogen şi banal, ralea,' s. t. îi, 223. — Pl.: standardizaii, -le. — V. standardiza. STANDĂRT s. n. (învechit, rar) Steguleţ. Cf. cade. — Pl.: standarte şi standarluri. — Din germ. Ştaiidartc. STANDOĂLĂ s. f. (Mold., Bucov. şi prin Dobr.) Şură1 (1): Iată trimăţ dumitalc pre Gheorghi calfa . . . au făcut biserica. . ., velniţa de la Boholin, stadola de la Ilie Gherghel şi multe alte binale, kogălniceanu, s. 191. în ianuarie se bate pînea şi la arie, şi supt stodolă. i. ionescu, c. 5/15. Mai de mult, cînd românii nu aveau şure (standole) unde să-şi îmblătească pînile, făceau arii sub cerul liber, marian, s. r. i, 28. .Grîul curăţit se aşează în hambare (standoale). damé, t. 56, cf. alexi, w. De prin ţarini, de pe standoale ori din păşuni ..., [vitele] erau adunate, anghel, pr. 109, cf. tdrg· Gospodarii cei mai mari au pe lingă cùsele lor şi st'odole, numite şuri, în care se ţine finul, pamfile, i. c. 446, cf. cade, scriban, d- M-oi duce intr-o noapte la Fo-răşli, la standoale, unde ţin ciocoii g'rîul. sadoveanu, o. xvii, 417. Cercetează. . . coşarele, ştandoalele unde ciumrii ■ pregătesc griul. id. ib. jjix, 26, cf. dl, dm. Au venit şi alţii, ca toate ciururile cîte s-au găsit în tîrg şi la standoale. v. rom. decembrie 1960, 91, ,cf. dex· în fundul livezei..., în partea standoalelor, era şi bujdeaua mea. Şez, i, 147, cf. i. cr. iv, 305. Ş-o făcuţ căli heiuri şi căti staniaale, ş-o-nţolit liota di fraţi çi-i ave. şez. xxiii, 54, cf. chest. ii 434/164, 226, 235, a vi 4, 26, 36. + (Mold.) Loc unde se află mai mulţe hambare sau coşare. Cf. damé, t. 62, şăineanu2, chest. ii 436/158, 197, 245. + (Regional) Arie, Arie e sinonim cu stodolă şi harman, o împrejmuire în lă-unlrul căreia, se îmblălesc sau se treieră bucatele, hem 1 638. — Pl.: standoale. —Şi: stadoălă (scriban, d., chest. ii 434/164, 235, 436/235, com. din straja — rădăuţi), stadolă (chest..ii 436/245), standolă, stam* boală (pamfile, a. r. 217, i. cr. iv, 305), stodoălă (şăineanu2, cade, scriban, d., com. din straja — rădăuţi), stodolă (pl. şi stodoli i. ionescu, c. 137/15), stodolnă (chest. ii 43è/158) s. f. — Din.ucr. CT0;ţ0aa. STANDOLĂ s. f. v. standoală. STANDÙH s. m, v. scliinduf1. STĂNESTE s. f. v. stanişte. STĂNEŞTE s. f. v. stanişte. STANG A s.f. v. ştangă. STĂNGHILĂ s. f. (Regional) Par înfipt in pămînt ca sperietoare, semn de hotar etc.; (regional) ciuhă. Cf. sfc ii, 167, 171. — Pl. : ? — Stauţ|ă -f suf. -ilă. STANIĂT, -Ă adj. (Bar) Care a fost acoperit cu un strat subţire de staniu; cositorit. Luptele este strecurat... prin strecurătoare cu pînză metalică de alamă slanială. enc. agr. iii, 474. — Pronunţat: -ni-al. — Pl.: staniaţi, -ie. — De la staniu. STANIC, -Ă adj. (Chiin.) Care conţine staniu; de staniu; privitor la staniu. Cf. cade, scriban, d., mdt. Sulfură stanică, macarovici, ch. 375, cf. ltr2, dl, dm, dn2, dex. O· Acid stanic = acid oxigenat al sta-niului. Cf. dex. — Pl.: stanici, -ce. — Din fr. stamiiquc. STANIKÉR, -Ă adj. (Despre minereuri, roci sau formaţii geologice) Care conţine sţajiiu ; bogat în staniu. Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: staniferi, -e. — Din fr. stamiiière. STANÎNĂ s. f. (Chim.) Sulfură naturală de staniu, fier şi cupru. Cf. cantuniari, l. m. 121, mdt, dl, dm, DN2, DEX. — Din fr. staivnine. STANIOL s. n. Foaie subţire de staniu sau, uneori, de aluminiu ori de plumb, folosită ca ambalaj pentru unele produse alimentare sau industriale, în scopul unei mai bune conservări; (popular şi familiar) poleială (1), (regional) şic2 (1). Cf. polizu, ddrf, b.ar- ÇIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., NICA, l. vam. 227, cade. Foiţe subţiri, cunoscute sub numele de staniol, macarovici, ch. 3731 Staniolul devine casant. sanielevici, r. 235. Scoase din geantă încă o sticlă... ti desfăcu învelişul de staniol, v. rom. august 1954, 60, cf. dl, dm, .,dn2. învelit în hîrtie pergamentată... sau în staniol (poleială), abc. săn. 348. A.pa curgea egal..., lăsînd la marginea trotuarelor hîrtiï galbene, staniol, cutii de conserve: românia literară, 1970, nr. 79, 16/2, cf. m. d. enc.., dex. — Pronunţat: -ni-ol. — Pl.: stanioluri. —.Şi; (rar) staniolă s.f. scriban, d. — Din germ. Stanniol. — Staniolă < it. stagnola. STAN10LĂ s.f. v. staniol. STANIŞTE s. f. 1. (Popular) Loc (răcoros sau ferit) situat mai ales în pădure, Înaintea strungii sau lîngă o apă, unde se odihnesc, vara, în timpul amiezii ori al nopţii, vitele, oile caii etc.; (regional) bătătţiră, 11699 STANIŢĂ1- — 14Ô9 — STANŢĂ1 touriste, meriză, merizătoare, meriziş, merizişte, ree-riziştină, merizuş, .slavă (2), torină (1), torişte (1), zăcătoare, zăcătură. Ci. ddrf. Eu să mă despart de sttnă,... Să las stanişli şi nedeie Şi să schimb tăcerea Iot Cu mult zgomot, multă larmă! coşbuc, p. ii, 168, ci. alexi, \v., şăineanu2, tdrg. Nemeri-t-vei La sta-niştea de porci, pe lingă turmă, murnu, o. 230, ci. pamfile, j. ii, 166, ci. resmeriţă, D. Oile mulse se aşează pe teritoriul deasupra strungilor, unde rumegă pînă pleacă din, nou la păşune... locul acesta se numeşte stanişte. frecup, p. 13, ci. cade, scriban, d., dl, dm, ltr2, m. d. enc., dex, h x 260, 268. [Vitele] le ţinea la oale, in stanişte, moarte de foame, reteganul, ap. cade, com. din frata — turda şi din zagra — năsăud, din straja — rădăuţi, ci. τ. papahagi, m. 233, chest. v 8/66, 41/73, 49/10, 16, 53, 66, 120, alr i 412/229, 270, 283, 370, 530, 536, 556, 573, 576, 1 122/218, 223, 229, 247, 370, 412, 418, 510, 518, 528, 558, alr sn ii h 318, alrm sn i h 210, a v 2, 15, 33, vi 25', 33, ix 6, lexic reg. 86. Undi-i jocu cel di feti Pareî-i stanişti di capri. folc. mold. ii, 372. + (Regional) Stare de repaus, de odihnă a vitelor, a oilor etc. (Runcu Salvei — Năsăud). chest. v 49/66, 67. + (Prin Mold. şi prin Dobr.) „Locuinţă ciobănească”', h xiv 436, cf. ib. xv 379, 408. + (Regional) Cireadă sau turmă de vite ori de porci. Cf. alr 11 798/522, 542. 4. (Regional ; în forma staneştc) Loc îngrădit în care se află peşti. Staneştile peştilor erau îngrădite cu palanca pînă în faţa apei. asachi, s. l. 11, 113. 2. (Regionai) Loc de popas sau de întîlnire. Cf. ANO.\. car. Se adună o mulţime de dăscălime la noi căci aici era staniştea lor. creangă, o. 230. D’apă aice ie staniştea plozilor? contemporanul, vij, 503, cf. tdrg, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, m. D. enc., dex. La Holtă o fost graniţa, pă stanişte. arh. folk. i, 180, cf. 236. -γ- F i g. Şi vese-liră-se că tăcură şi -derease-i (îndemnă ei o2) în prisaniştea (stanişte hur., a d ă p o s t u 1 c2, liniştea d) voiei lui. psalt. 231. + (Regional; în forma stanoste) „Baştină" (Abrud), viciu, gl. Nu-i el om de stanoste. id. ib. 3. (învechit) Tabără (X 1) ; cantonament. Din zori pînă-11 noapte curg spre staniştea oştilor darabani, vlahuţă, ap. cade, Alţii merg la staniştea cazacilor, în ostroavele Niprului, iau cu dinşii un număr de voinici. iorga, c. 1. 1, 206, cf. chiriţescu, gr. 255, cade, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (Prin Transilv. si prin Ban.) Loc pietros si sterp. Cf. cîhest. v 50/17, 26, 97. -5. (Regional) Loc mocirlos (rămas în urma unei inundaţii) (Uideşti — Suceava). Cf. chest. iv 65/377. — Pl.: stanişli şi stănişli. — Şi: (învechit şi regional) stanoste (anon. car., viciu, gl.), (regional) stâ-neste (chest. v 49/120), stâneşte, stăişte (lexic reg. 86), stălnişte (diaconu, p. 276; pl. stălnişti alr i 412/385, 1 122/385, 542) s.f. — Din v. sl. cT4HHi(ie. STÂNIŢĂ1 s.f. (învechit) Colibă; cabană. Cf. ci-HAC, II, 361, DDRF, OHEŢIE, R. M. — Pl. : staniţe. — Din ucr. craHHiţa. STÂNIŢĂ2 s. f. Sat căzăcesc. Detaşamente mai mari sau mai mici de partizani. . . luptînd lîngă staniţele lor de baştină, scînteia, 1950, nr. 1 601, cf. di., dm, dn2. — Pl.: staniţe. — Din rus. CTaHnqa. STÂNIU s. n. Metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, care se obţine din casiterit, prin reducerea cu cărbune şi care se foloseşte în aliaje şi la acoperirea altor metale pentru a le proteja împotriva coroziunii; cositor, (regional) pleu (4). Bronzul este un aliagiu de cupru şi de stan (aramă şi cositor), barasch, i. n. 51/22, cf. cade. Staniul sau cositorul se extrage din casi-terită. ioanovici, tehn. 68. Lipituri lari cu aliaj de argint, cupru. . . şi staniu. orbonaş, mec. 374, cf. CANTUNiARi, l. M. 121, MDT. Bombardarea cu neutroni lenţi a staniului. îmbogăţit în izotop 122. sanielevici, r. 144. S-au găsit de asemenea: staniu, zinc şi urme de aur. oncescu, g. 91. Acest metal, într-un aliaj cu plumbul, poate înlocui staniul — cositorul — la fabricarea lagărelor, baranga, i. 168, cf. dl, dm, dn2, m.. d. enc., dex. — Şi: (înveçhit) stan s. n. — Din lat. slannum, stagnum, it. staţjno. STANÔS, -OÂSĂ adj. (Chim.) Care conţine staniu bivalent. Sărurile bivalente se mai numesc şi săruri stanoase. macarovici, ch. 374, cf. mdt. Hidroxidul stanos este un precipitat alb. ltr2, xvi, 275. Clorura stanoasă... e un solid alb. id., cf. dl, dm, dn2, dex. — Pl. : stanoşi, -oase. — Din fr. stanncux. STÂNOSTE s. f. v. stanişte. STANOïÔI s. m. 1. (Rusism învechit) Şef de secţie poliţienească. Gubernatoriul însuşi l-a poftit să părăsească oraşul şi, însoţit de stanovoi, îl trimise la moşii. contemporanul, iv, 299. 2. (Prin estul Mold.; în forma stanavoi; art.) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape; melodie după care se execută acest dans. Cf. h vrn 156, 210. — Pl.: stanovoi. — Şi: (regional) stanaviîi s. m. — Din rus. CTaHOBOii. STAN-PĂŢÎTUJL s. m. (Familiar) Persoana care a trecut prin multe în viaţă şi care a tras învăţăminte din cele întîmplate. Nu-mi tot spuneţi cai verzi pe păreţi că eu sînt Stan-păţilul. creangă, p. 179, cf. cade, dl, dm, dex, rădulescu-codin, î. 66. La orice treabă pe Slan-păţitul întreabă = să te consulţi cu cei care au experienţă, zanne, p. vi, 320. — Stan (n. pr.) + păţit2. STANBÔCHIE s. m. (Prin Olt.) „Al doilea naş“ la nuntă. Cf. gl. olt [Se pune o] masă pentru naş... şi pentru stanrolcii — o masă. ib. — Pl. : slanrochii. — Din bg. cTapOKa. STAÎVŢ vb. I v. stanţa. STANŢÂRE s.f. v. ştanţare. STANŢÂT, -Ă adj. v. ştanţat. STANŢĂ1 s.f. I. (învechit) Cameră, la, pavăza aceasta De sînge-acoperilă, şi pune-o sus deasupra La uşa stanţei mele. heliade, o. i, 354. O stanţă mobilată çu scaune, oglinzi, canapea şi masă. pr. dram. 123. Avuţia... mobilelor, tabelelor de arie cu care umple stanţele locuinţei sale. man. sănăţ. 70/6, cf. polizu. 2. Strofă care are un înţeles de sine-stătător şi deplin, alcătuită din.tr-un număr determinat de versuri, de obicei opt, cu o anumită schemă de rimă şi formînd o unitate ritmică; (la pl.) poezie scrisă în strofe descrise mai sus; p. gener. poezie. Endeca-silabele lui Arioşto şi Tasso formă octave sau stanţe de cîte opt versuri, heliade, o. ii, 157. El era patronul . improvizatorilor ; el improviza şi însuşi stănţii foarte . plăcute, id. l. b. iii, 5,0/21, cf. valian, v., negulici, stamati, D. Mă lăsasem la o lină reverie recitind încet nişte stanţe d-ale lui Anpcreon. negruzzi, s. i, 223, cf. pontbriant, d. Manualul de istorie.. . pus în stanţe şi troheie. maiorescu, c.r. i, 42, cf. ddrf, barcianu, .resmeriţă, d., ivela, d. m., cade. Fantomele medievalilor „truveri“ In ale căror stanţe Doar minciuna... Trăieşte-n vecii... vecilor! minulescu, vers. 348. In cărţile tuturor poeţilor. . ., crinii. . . se vor desfoia etern 11711 STANŢA2 - 1500 — STARE de-a lungul stanţelor nemuritoare, galaction, o. 341. Ne-nchidcm visul in obscure stanţe. topîrceanu, p. o. 54. Erau stanţe de primăvară, sadoveanu, o. xvi, 505. Evenimentul nu esie consemnat poeticeşte decît în renumitele stanţe adresate lui. vianu, l. u. 160, cf. dl, dm, dn2. Versuri libere, de cele mai multe ori grupate înlr-o singură strofă, de unde poartă denumirea de stanţă sau verset, românia literară, 1970, nr. 80, 12/1, cf. M. D. ENC., DEX. 3. (Nav.) Grindă dc lemn dispusă de-a lungul parapetului sau a balustradei unei punţi descoperite, pe care se aşează o încărcătură, în scopul de a o fixa; stîlp (II 9). Cf. ltr2. — Pl.: stanţe. — Şi: (învechit) stănţie (pl. stănţii) s. f. — Din it. stanza. STÂNŢĂ2 s. f. v. ştanţă. STĂNŢIE1 s.f. v. stanţă1. STĂNŢIE2 s.f. v. staţie. STAOL s. n. v. staul. STÂOR s. n. v. staul. STÂORE s. n. v. staul. STAORÎŞTE s. f. stăulişte. STAP subst. v. şteap1. STAPÎIŞ s. n. v. astupnş. STAR1 s. n. Artist(ă) (de cinema) de (mare) renume ; (care deţine rol principal într-un spectacol), stea (I 2), vedetă. Visase în unele nopţi să devină star de cinema, bogza, a. î. 56, cf. dn2. Bilei i se oferă un rol pe care l-ar invidia starurile obişnuite ale genului lacrimogen, cinema, 1968, nr. 2, 111. A concertat renumitul cînlăreţ de muzică uşoară, starul stilului, flacăra, 1969, nr. 2, 28. Marile staruri şi-au găsit... un nou amor exotic: indienii, cinema, 1969, nr. 12, 44'. El n-a fost niciodată·.· un star, un idol al fiecăruia, ib. 1971, nr. 8, 33, cf. M. D. enc., dex. — Pl. : staruri. — Din fr., engl. star. STAR2 s. n. Ambarcaţîe de sport pentru două persoane, cu vele, un catarg-şi una sau două crucete şi cu lungimea de cca 7 m. Cf, ltr2, dn2, m. d. enc.. — Din engl. star[board]. ■STĂRE s. f. (Adesea în concurenţă cu şedere) Faptul de a st a. I. 1. întrerupere din mers.; oprire (1), stat2 (X 1), (învechit) poprire (2), stătut1 (I I). Cf. sta (I 1). Intinaiu-mă în 'tină adâncată şi nue. stare (oprire h, d'e stătut d). psalt. 131/6, cf. coresi, ps. 177/1, RESMERiŢĂ, D., cade. "v- F î g. ‘Acest limp de espia-lie ce o naţie... sufere... se pare adesea un repaos, o stare în calea progresului, un pas înapoi, o oscilaţie istorică, bălcescu, m. v. 4. + (Regional; în practicile religiei ortodoxe) Oprire (pe la răspîntii) a procesiunii mortuare pînă la biserică (şi în drum spre cimitir), pentru a se citi din evanghelii; (popular) popas (1), (regional) odihnă (1), odihneală (1), odihnire (2), staţie (0). In decursul petrecerii mortului de acasă şi pînă la biserică, este pretulindene datină de a se face. . . încă şi vro cîteva stări sau popasuri, marjan, î. 286, cf. tdrg. La fiecare oprire, încetau şi clopotele, pînă ce citea evanghelia... Dar după fiecare stare:.., se desprindeau tot mai mulţi din mulţime■ şi, cu -colacul în mînă, porneau spre casele lor. agîrbiceanu, s. 131, cf. cade. S-o trudii o viată întreagă.:., ca să strîngă ceva creilari, s-o ducă la groapă cu douăsprezece stări şi cu palru boi, cu colaci şi cu şlergare-n coarne, lun-gianu, cl. 164. + (Regional; în practicile religiei ortodoxe) Fiecare dintre evangheliile care se citesc la opririle (pe la răspîntii) ale procesiunii mortuare pînă la biserică (şi în drum spre cimitir); (regional) stîlp (I 4). Cf. alr ii/i mn 87, 2 710, alrm ii/i h 220. + (în practicile religiei ortodoxe) Parte dintr-o cîntare bisericească executată, alternativ, de două persoane; mărturie (1)· Slava, Starea (starea h) întări, psalt. 257, cf. lb, scriban, d. Cînd nu cîntau împreună, îşi ţineau una alteia ison şi se ajutau la mărturii, adică la stări ca să poată să răsufle, stănoiu, c. i. 193. 2. (Rar) Stat2 (I 2). Cf. sta (I 2). Cf. resmeriţă, d., m. D. enc. (Prin analogie) Aceste friguri vin la femeile lehuze din. . . starea laptelui în ugerul ţiţe-lor. cornea, e. i, 70/32. -φ- Loc. adv. (învechit) Fără (dc) stare = neîncetat. Fără de stare vă rugaţi fraţilor, călră iîjristo]s (cca 1550). gcr i, 1/6. 3. (Rar) Stat2 (I 3). Cf. sta (I 3). Cf. resmeriţă, d., CADE. II. 1. (Adesea fig.; adesea complinit prin,,pe Ioc“) Faptul de a fi (nemişcat) într-un loc; faptul de a nu se (mai) deplasa sau îndepărta de undeva, faptul de a nu (mai) pleca dintr-un loc; rămînere (1), stat2 (II 1), şedere (3). Cf. sta (II 1). Neamul iaste prin care arătăm pre graiurile a însemna lucrare, pătimire sau stare, eustatievici, gr. rum. 42r/8, cf. lb. Parcă s-ar fi precurmai mişcarea ce dă viaţă universului şi natura ar fi făcut o stare, marcovici, c. 8/8. Orice noroc Şi-nlinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. eminescu, o. iv, 379. Cutremuraţi, cei patru stîlpî ai lumii Lăsat-au pacea stării lor pe loc. goga, poezii, 165, cf. resmeriţă, d. De ce limba română nu mai face nici o distincţie formală între ideea de ,,stare“ şi cea de ,,mişcare“? puşcariu, l. r. i, 5, cf. caise, scriban, d. Mi-au plăcut însă de mic... copacii. Nemişcarea lor, starea lor pe loc. preda, i. 260. (Med.) Perioadă de stare = fază în care o boală, declarată cu cîtva timp înainte, îşi opreşte evoluţia. La sfîrşitul primei zile de boală, uneori şi în a doua zi, se instalează perioada de stare, abc săn. 320. <0* Expr. A nu (mai) avea stare (învechit şi regional, şi alinare sau, regional, şi aşezare) sau (regional) a nvi-1 mai prinde starea ori a nn-şi afla stare (şi alinare) = a nu avea astîm-păr, linişte, a fi fără odihnă. Cîţiva şoarici, cerbi de munte Veneau rar să. o asculte; Insă ei în depărtare, Neavînd nicidecum stare. ... Nu putea da.-ncredinţarc, Slavă ăstui orator, alexandrescu, o. i, 297. In fine, nemaiavînd stare, am decis să vin să văd însumi ce s-a înlîmplal. F (1871), 303. Nu aveam stare şi alinare nici penlru o clipă. ib. (1883), 28. Dispăru... în casa parohială, spre bucuria slugii, care nu-şi afla stare între gemetele şi vaietele atîior bolnavi, agîrbiceanu, s. 481. Deşi abia apucase să intre în curie, nu mai avu stare. Îşi luă biciul şi porni săgeată după babă. rebreanu, r. i, 149, cf. dl. Nu mai am stare şi alinare. τ. popovici, s. 145, cf. dm, dex. Că n-ai stare la mîn-care, Nici odihnă la culcare, hodoş, p. p. 31. Cum mergea apa de lare, Fără mine să n-ai slare. marian, nu. 26. Cînd se strîng multe [ciori] Ia un loc şi nu-şi află stare şi alinare, ci. neîncetat zboară. . ., prevestesc iarna apropierea unui viscol, id. o. ii, 30. Pc feciorul cel mic nu-l mai. prindea starea, nu putea de jalea mamei. reteganul, p. v, 26. Cît e Braşovul dc mare, Dragos-tele-n el n-au slare. bibicescu, p. p. 213, cf. şez. v, 124. Pare-mi rău şi mi-e bănat, Pentru că le-am sărutat, De n-am stare-n al mieu sat. bîrlea, l. p. m. i, 316. Să n-am slare ş-aşăzare Pă cum n-are apa-ri vale. τ. papahagi, m. 43. Bumbacul rostogol N-are stare pe ogor (Bolovanul), gorovei, c. 26. + (Popular) Linişte (sufletească). Tu să nu-i. dai stare, Aşezare. teodorescu, p. p. 377. Iubita e lucru mare, Nu-li dă stare la mîncare, Nici odihnă la culcare, folc.. olt. — - munt. ni, 324, cf. pascu, c.'202. 2. (Rar) Şedere (3). Cf. sta (TI 2). Chiar de nu m-ar ţinea un ban starea ia în Pariz, eu tot nu te-aş 11723 STARE — 1501 — STARE lăsa [sătereintorci], ap. tdrg, cf. resmeriţă, d., m. D. ENC. 3. (Rgr) Plutire (1). Cf. s t a (II 3). Cf. resmeriţă, d. III. 1. (Rar) Preocupare (1). Cf. sta (III 1). Cf. RESMERIŢĂ, D., M. D. ENC. 2. (Rar) Stat2 (III 3). Cf. sta (III 4). Cf. resmeriţă, D., M. D. ENC. IV. 1. Faptul dc a avea (sau a se afla, a rămîne) într-o anumită poziţie, ş e d e r e (3), ţinere; aşezare într-un anumit fel; orientare într-o anumită direcţie; stat2 (IV 1). Cf. sta (IV 1). Pricinile acesteia sint. . . strigarea şi răcnirea cumplită, starea multă în picioare, cornea, e. i, 142/5, cf. cade, dl, dm, dex. + (Regional) Poziţie (3). Se învîrtea în pat... îşi aşeza picioarele şi trupul in stările cele mai slobode. vlahuţă, ap. tdrg. Se răsuceşte, căulînd starea cea mai potrivită pentru somn. sadoveanu, q. x, 132, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, DEX. (învechit) Poziţiâ (1). Aceste dară doaă steale... macar că cu starea, una de la alta lungă depărtare. . . au. cantemir, ap. gcr i, 323/2. Este ceas rău şi planetele nu s-au tocmit pre stare- alexandria (1794), 12/15. + (Poligrafie) Spaţiu liber rămas la începutul rîndului cules ca alineat. Cf. m. mqlin, v. t., ltr2. 2.. Faptul de a se afla sau de a rămîne în poziţie verticală; stat2 (IV 2). Cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm, m. d. enc. + (învechit şi regional) Corp (omenesc); p. ext. statură (2). Sulegedă în trup şi mînclră la stare, budai-deleanu, t. v. 64. Au fost venii la Bucureşti o ,oaste ce le-au fosl zicînd calmuci, ... în starea trupului scundateci şi groşi, cu capu mare şi fruntea lată. dionisie, c. 222. Apoi dar scris au fost încă Să le mai văz, naltă slîncă ! Dar unde-i copaciul mare... lipit de a la stare, conachi, p. 210. Prea se potrivesc tinerii la stare şi la făptură, slavici, n. i, 82. + (învechit, rar) înălţime. Ridicară casa domnului pre starea ei. biblia (1688) 3232/15. + (învechit) Strană. Pretutindeni, între cele două stări Pîn’la uşa-mpărătească Sînt aprinse luminări, ap. TDnc.. La biserică, duminica [ea] sla în starea cea mai dinainte. ap. id. ib. 3. (Rar) Stat2 (IV 3). Cf. sta (IV 3). Cf. resmeriţă, D., M. D. ENC. V. J. (Rar) Stat2 (V J). Cf. sta (V 1). Cf. m. d. enc. 2. (Rar) Stat2 (V 2). Cf. sta (V 2). Cf. m. d. enc. 4- Atîrnare. Cf. sta (V 2). Cf. m. d. enc. 3. (Rar) Stat2 (V 3). Cf. s ta (V 3). Ci. resmeriţă, d., m. d. enc. VI. 1. (Rar) Stat2 (VI 1); (sens curent) ansamblu de elemente care form'ează cadrul (general) în care se află cineva sau ceva la un moment dat, caz, c i r-cumstanţă, ipostază, împrejurare, poziţie (6), situaţie (2), (învechit) înconjurare, peri stas, prilejire (1). V. condiţie, conjunctură, context, ocazie (1), sta te Împrejur (v. stare VI 1 ), stat2 (VI 2), (învechit, rar) s t ă t ă t u r ă- Cf. sta (VI 1). Strica fătăciunele pămîntului. . . şi nu rămînea stare de viaţă întru Israil şi turmă şi viţel şi măgariu. biblia (1688), 1771/52. Temîndn-se cînd vor scăpa vreunii dintr-înşii cu viaţă şi vreodată sortul şi. norocul îi va aduce la starea cea dintîi a lor. ist. ţ. r. 119. Au trimis pOroncă la Duca-Vodă să-i triimifă chip şi starea cetăţii Cameniţîi, să vadză ce loc şi cc tărie ară ave. neculce, l. 41. Să certa nu pentru viaţă, cîl pentru paza şi starea limbii, c. cantacuzino, c. m. i, 70. Ştiind starea pămîntenilor, avea toţi dreptate de la dînsul. amiras, let. iii, 85/4. Şi-i milă de a ta ticăloasă stare (a. 1750). gcr ii, 49/21. Arăt pe scurt toate cîte ar putea da o idee. . . de curgerea, starea şi otcîrmuirca împăraţilor otomani, văc.ărescul, ist. 246/8. Starea dinafară a omului, arată foarte de multe ori lăuntrul său. carte treb. i, 96/7. Deci lasă-l. . . la starea ce l-am adus şi să stea aciia pînă la sfîrşilul veacurilor (a. 1783). gcr ii, 131/39. Ar fi stătut tot întru acea stare tînără şi înflorită, amfilorie, g. f. 12/17. Au ajuns la această stare a domniei (sfîrşilul sec. XVIII), let. iii, 253/31. Divami. . ., privind şi la proastă starea ţării şi feluri dă chipuri, s-au socotii de a să găsi cel mai înlesnitor mijloc pentru împlinirea cererii (a. 1809). doc. ec. 78. Sănătatea şi boala... sînt absolute şi relative stări ale vieţii, episcupescu, practica, X/10. Spre a se cunoaşte starea atmosferei i se face luare-aminle prin instrumentele numite termometru şi barometru, ah (1829), 72/35.. Aceasta a fost starea versificaţiei rumăneşti pînă la venirea fanarioţilor, heliade, o. ii, 125. Cînd le vei afla într-o stare deznădăjduită, nu-ţi pierde îndrăzneala. marcovici, d. 14/16. Stau spăriet văzînd starea în care se află cămeşa, drăghici, e. 90/13. Mii de naţii şi ţări cu diferite stări, religii şi producte... îi înfăţişează pămîntul. genilie, g. 4/13, cf. valian, v. Geografia vîrstei vechi... arată starea pămîntulaî pînă la capelul sutei a patra. rus. i. i, 3/4. Tot în prefaceri trec stări, fiinţe, locuri, i. văcărescul, p. 24/4. Colonia romană... ajunse într-o stare foarte înfloritoare. bălcescu, m. v. 6. Să vezi lucruri osebite şi nenumărate stări, pann, e. i, 69/15. Cauza întîmplărei aceştia a fost starea republicci de atunci, aristia, elut. 335/21. De la această alegere depinde îmbunătăţirea stării materiale a omului, ghica, c. e. i, 17. Domnul caiîr socotea; Şi uitînd a sa rea stare, Părinteasca nainlare La lumină lot scotea, alexandrescu, o., i, 306. Lăcustele. . . pot fi vînale şi ucisă cînd sunt în stare de nimfă. i. ionescu, b. c. 372/15. De unde ştiţi că starea socială nu este aşezată pe trebuinţele ce oamenii au unii de alţii? bolintineanu, o. 361. Stilul jurnaliştilor... a ajuns într-o stare ce nu mai îngăduie tăcerea, maio-rescu, critice, 13. Nu ia în. consideraţie decît numai starea conştiinţei oamenilor adulţi, conta, o. f. 65. Trece călugărul nostru, neluînd parte la fermecata stare a firei. eminescu, p. l. 39. Este o întoarcere de bunăvoie la vechea stare de sărăcie, philippide, p. 220. Am cercetat mai sus starea Munteniei înainte de descălecare. xenopol, i. r. iii, 12, cf. resmeriţă, d., cade. Acolo se află rădăcinele stărilor de azi, acolo năravurile şi tradiţia, c. petrescu, c. v. 77. Ca să ajungă oamenii la asemenea stare înaintată, au muncit cu îndîrjirc. sadoveanu, o. xx, 335. Cele mai lămuritoare concluzii asupra stărilor din trecui se pet scoate din examinarea cuvintelor, puşcariu, l. r. i, 339. Interesul specialiştilor pentru stările de limbă actuale datează de puţină vreme, iordan, l. r. a. 15, cf. scriban, d. Starea de şcolar o simţeam înlănţuitoare şi apăsătoare. blaga, h. 39. în adierea ei, prospeţimea de la început a izvorului, acea stare de tinereţe fără bătrîneţe e prezentă. bogza, c. o. 263. Nucleele. . . revin la starea fundamentată, sanielevici, r. 113. Solul... este... un sistem biochimic, care nu este niciodată în stare de echilibru, agrotehnica, i, 316. Izbi grosolan cîUva acorduri, ca unul care ar încerca starea instrumentului. vinea, l. ii, 313, cf. dl, dm. Face o aspră critică a. stărilor politice şi sociale, ist. lit. Rom. ii, 39, cf. resmeriţă, d., dex. Ό· Stare de lucruri (sau de fapt, învechit, a lucrurilor) = situaţie (2) generală care reflectă ansamblul raporturilor existente la un moment dat; (învechit, rar) statul lucrurilor, v. stat2 (VI 2). Potrivii cu cea de acum stare a lucrurilor. . ., socoteşte dă cuviinţă... a să pune în lucrare cele următoare (a. 1843). doc. ec. 803. îndată s-ar vădi fiinţa vieţii sfîrşilă. Şi toată starea de lucruri în noian iarăşi vărilă. conachi, p. 271. Mitropolitul se prezintă Ia acest generalisim . . . şi-l roagă să puie capăt unei asemenea stări de lucruri, ghica, s. 106. Aceasta este o stare de lucruri anormală, zicc înţeleptul vătaf de curte, şi cată să o combat, filimon, o. i, 97. Cînd anume încelat-a această stare de lucruri? haşdeu, i. c. i, 6. Din aceea că o stare de lucruri se poate explica istoriceşte nu rezultă că se poate justifica, maiorescu, critice, 70. Pricina de căpetenie a acestei mizerabile stări, de lucruri se dato-reşte mai cu seamă terenului pe carc sînt puse aceste 11723 STARE — 1502 — STARE lupte., bacalbaşa, s. a. ii, 13. Domnii schimbară această stare de lucruri dc frăţească sărăcie, iorga, c. i. ii, 162. Nu sc putea împăca cu noua stare de lucruri, anghel, pr. 45. E o slare de lucruri care se va repeta. pârvan, g. 54. Spre a curma această stare de lucruri, Caragea hotărăşte să alcătuiască un text de legi. bul. com. ist. iii, 49. Deşteptarea lui va însemna pasul spre o stare de lucruri mai bună, spre vremuri nouă. sadoveanu, o. xix, 45. Această slare de lucruri a avut drept rezultat numeroase schimbări în nomenclatura topică, iordan, t. 156. Dumneavoastră nu cunoaşteţi starea de lucruri de aici. camil petrescu, o. ii, 20. Epopeea se referă şi la stări dc lucruri aievea existente în viată. ist. ut. bom. ii, 76. Ni se aduc mereu la cunoştinţă, în mod public, măsurile luate pentru înlăturarea stărilor de lucruri negative, scînteia, 1969, nr. 8 212. □ Această stare de fapt mă îngrijorează. (învechit) Slare împrejur (sau învechit, rar, dimprejur) = circumstanţă. Iară această stare împrejur nu poate să aibă loc (a. 1773). gcr ii, 87/26. Stările dimpregiur arăta că turcii la mai mari se găta asupra polonilor, şincai, hr. iii, 10/33, cf. înv. vin. 66. Jăluitoriul daloriu iaste a arăta toate dovezile lucrului cerşut cu toate stările împrejur. pravila (1814), 9/7. Gîndi dară şi socoti în lot chipul întru această ticăloasă lîrcumşlanţie (stare împrejur) ce va fi de dînsul. ţichindeal, f. 7/19, cf. lb. Această folositoare stare împrejur a prietenului nostru, drăghici, r. 186/5. Stările împrejur le socotea a-i fi părtinitoare. fm (1839), 112/14, cf. ib. (1842), 91/14. Stările împregiur subt care se săvîrşeşte această treabă fac o fiinţelnică (esenţială) difirinţă. vasici, m. ii, 18/19. Tăria stalului atîrnă de la mărimea întinderii lui... şi de la alte stări împregiur. bus, i. i, 75/12. (învechit) Stare împotrivă (sau în contră) = opoziţie (I 2). Starea cea împotrivă a tălîne-mieu mă opriia. varlaam — ioasaf, 167v/27. Arătînd stare împotrivă vitejască. mi-neiul (1776), 68r2/5. S-au numit socru împărătesc, apoi chesariu şi, mai pe urmă, August, nefolosind ceva starea în contră a împărătesei Zoie. şincai, hr. i, 174/12. Au fugit după o slabă stare împotrivă, ist. carol xii, 18r/9. Stare civilă v. civil. Slare de asediu v. asediu. Stare de necesitate = a) (şi în forma stare de urgenţă) situaţie excepţională în care conducerea unui stat poate lua, pe întregul teritoriu al statului sau numai în anumite zone, măsuri de apărare a ordinii publice şi a securităţii statului. Cf. m. d. enc.; b) situaţie de constrîngere în care o persoană săvîrşeşte o faptă ilicită pentru a salva de la un pericol iminent, ce nu poate fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia, un bun important al său sau al altuia, un interes obştesc, în acest caz fapta ilicită săvîrşită neconstituind o infracţiune. Cf. m. d. enc. O· Loc. adv. (învechit) Ta starea locului = la faţa locului ; la locul respectiv. Deci poroncă mergînd la starea locului lor şi făcînd cercetare scrisorilor, hotarnicilor lor. . ., s-au aflat. . . doi stăpîni de loc în lungul ogrăzei (a. 1783). uricariul, v, 319/21. Mărturia vornicului Th. Balş că, cercetînd la starea locului, au aflat toate semnele hotare a moşiii Prigorenii (a. 1794). bul. com. ist. iv, 86. S-au scris carte gospod călră dumnealui banu Neculai Tuduri, ca să margă la stare locului să facă cu amăruntul cercetări tuturor arătărilor cuprinsă la jalubă (a. 1820). c. giurescu, p. o. 458. Ajungînd la starea locului, fiecare nou sosit întră în odaia unde se află mortul, marian, î. 143. E x p r. A fi în stare sau (învechit, rar) a a\'ca stare, a veni în stare (ca) să. .. (ori, învechit, a.. (le a. ..) = (adesea cu schimbarea construcţiei) a fi capabil să; învechit) a fi în stat, v. sta t2 (VI 1). [Dascălii] să fie în stare de a putea da de aceale luminate şi limpezite priceapcri şi altora. cabte treb. i, 60/12. Iaste în stare a rădica în picioare o sută de mii dc oameni, ist. am. 73r/2. Nu e în stare pre sine însuşi. .. a se povăţui. ţichindeal, f. 319/1. Noi stare nu avem■ C-o putere aşa mare a sta-n piept. beldiman, E. 46/5. Cînd din meşterii lucrători vor veni tn stare ca să deşehiză prăvăliile de căvăfiic unul ca acela să-şi lasă meşteşugul (a. 1823). doc. ec. 290 Cîrmaciul, ameţit de vin, nu mai era în stare d-a cunoaşte primejdia corăbiii. pleşoianu, t. i, 162/4. Această nouă corabie nu va fi iarăşi în stare de a sluji, ar (1829), 1291/24. Sufletul.. . nu este în stare a suferi nenorocirea. marcovici, D. 8/28. Fu în slare a deschiie. o asemine neguţilorie şi librărie în Mexico, asachi, l. 731/9. Doi oameni care pun maşina în mişcare şîni în stare să treiere într-o zi mai iot atîta cit 12 cai la o arie (a. 1840). doc. ec. 739. Inslrumintele astronomice pînă acum aflate nu sînt în stare a arăta trupul lor măcar cu ceva mărit, rus, i. i, 6/33. Nu mai erau în stare a suferi aceste jafuri, bălcescu, m. v. 257. Tu în stare eşti Pe un om să-l faci ferice, sion, poezii, 162/3. Nu e-n slare nici o mînă Ca să cerce-al tău portret. alecsandri, p. i, 161. Multe dintre aceste păsări nu sînt în stare nicidecum a să rădica de pe pămînt, J. cihac, i. n. 106/20. Nimeni nu dormea, dar puţini din pasageri erau în stare să se mai fină pe picioare. bolintineanu, o. 270. Eu n-am iubit niciodată şi poate că nici sînt în stare, eminescu, p. l. 89. O ha-raba întreagă aş fi în slare să mănînc. creangă, o. 92. Ţine la mine şi nu e în slare să mă refuze, cara-giale, o. ii, 113. De m-ar lua pe mine-aş fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus. iosif, v. 142. E în stare să sc bolnăvească şi să nu mai meargă, uassaiia-bescij, s. n. 18. Nu eram în stare să mă concentrez. G. M. zamfirescu, m. d. i, 62. îi spuneam că e frumoasă, că aş fi în stare să fac orice pentru ea. vlasiu, d. 261. E în stare să creadă că-i vreo iluzie şi să-mi dea cu sticla în cap. teodoreanu, m. u. 112. E în stare, c-o undiţă simplă. . . să prindă o lostriiă de opt kilograme. sadoveanu, o. xx, 83. N-a fost în stare să-i zică mamă. arghezi, s. xi, 90. Mai sînt eu în stare să mă urc pe cal? călinescu, c. o. 38. Urechea omenească nu-i în stare să-i deosebească pe unii de alţii, tudoran, p. 293. Nn mai fu în stare să-i mai spună nimic, preda, d. 100, cf. dl, dm. Pentru un pol erau în stare să sè ducă şi să ie toarne la direcţie barbu, g. 145. Ăsta e în stare să-mi ardă una. il mai 1965, 16. Murgul lui de jale moare, Pentru că nu este-n slare ca să mi-l ducă călare, balade, iii, 181. Nima-n stare nu ierea Pi-al bilseag die-a scutura, folc. olt. — munt. i, 353. Dacă ieşti în stare să faS cum te-nvăţ ieu, o fi bine şi dă line. o. bîrlea, a. p. ii, 193. (Eliptic) Nu-i limbă-n stare să înşire Din ochi cîte ne spunem noi! vlahuţă, s. a. i, 69. E o corabie nouă cu bună armătură, în stare să transporte o grea încărcătură, τ iulie 1964, 56. Au găsit metafora relevantă, în stare de a transmite trăiri de cea mai tulburătoare esenţă umană, scînteia, 1969, nr. 8 183. A aduce (sau a pune) In stare (ca) să... = a face capabil (ca)... ; a determina (ca) să... ; (învechit, rar) a pune în stat v. stat2 (VI 1). Să te sileşti. . . a-i aduce în slare ca să-şi cunoască supunerea datorii[i] către stăpînire (a. 1832). doc. ec. 512. M-am însărcinai a drege zece mori... şi a le aduce în stare ca... să macine fieşicare moară ocă trei sute cinzeci grîu (a. 1834). ib. 559. Regulamentul Organic,.. . sfinţind prinţipiul învăţăturei publice în limba patriei. . ., au pus pe Epitropie în stare a da ramului de învăţătură o întindere mai mare. asachi, î. 4/20. Voiesc să te piw. în stare de a judeca lucrurile, ghica, c. e. ii, 168. Condiţiile temeinice a oricăria lucrări de pămînt sînt. .. de a mărunţi pămîntul şi de a-l aduce în stare ca să poată fi pătruns de aer. brezoianu, a. 70/12. [Cronica] ne pune însă în stare să urmărim problemele de filiaţiune a izvoarelor utilizate, bul. com. ist. ii, 28. (învechit) A sc pune In stare (dc) a = a se pregăti în vederea. . . Prin aceasta să să puie în stare de a putea răspunde la întrebările care trebuie să le facă asupra celor cetite, carte treb. ii, 118/19. Se puse în stare a priimi după cuviinţă pe favoritul lui Caragea, filimon, o. i, 173. (Regional) À fi In stare (binecuvîntată) (sau In starea darului, în altă stare) = (despre femei) a fi gravidă. Toate nevestele cari se află în· altă stare... sînt mai. mult sau mal puţin espusè de nu putea purta copilul tot timpul cît se cere ca să-! 11723 STARE — 1303 — STARE poarte, marian, na. 10. Femeia care se află In stare bînecuvîntaiă se numeşte in limba poporului din Bucovina „grea, îngreunată... însărcinată. . iar în finului Năsăudului. . . ,,în starea darului“■ id. ib. Era în stare binecuvînlală. agîrbiceanu, l. t. 181. Fata e „în stare“ şi dacă nu. se mărită iute o rîde tôt satul- τ. popovici, se. 524, cf. aur i/ii h 206, alr ii/i li 143/105. + (Învechit, rar) Putere (II 5). Bâté la dreapta urdiei unde socolê a fi. starea ţariului. ist. carol xii, 222/18. + Spec. (F i z.) Mod de prezentare a corpurilor în formă solidă, lichidă sau gazoasă. In partea cea dintîi [a fizicii], să va arăta proprietăţile generale şi starea deosebitelor trupuri, regul. org. 382/1. Se ştie că volumul apei creşte trecînd în slare solidă, adică în stare de gheaţă, brezoianu, a. 283/8. Apa limpede, apa în stare de vapori... sînt diferite varietăţi de apă. barasch, i: n. 6/8. Corpurile pot exista în natură în trei stări deosebite: solidă, lichidă şi gazoasă. PONi, f. 42, cf. cade. Temperatura care să permită corpurilor să existe în stare lichidă, camil petrescu, p. 355. + (De obicei urmat de determinări care indică felul) Fel în care se simte cineva din punct de vedere fizic sau psihic. In stare de completă nesimţire, a fost aruncat în poarta şcolii, caragiale, o. i, 28. Nimeni nu ghicea starea sufletului ei. D. zamfirescu, t. s. 50. Cu o astfel de stare sufletească m-am coborît să-mi cumpăr ţigări, brătescu-voineşti, p. 20. Era în vîrsta cînd se face trecerea din zburdălnicia copilăriei în adolescenţă, o stare neprecisă. agîrbi-ceanu, s. 152. Pe cit îi îngăduia starea iui de ameţeală, se smulse din strînsoarea mea. hogaş, dr. i, 128, cf. resmeriţă, d. Cred* că şi starea sa sufletească trebuie să fi fost cam la fel cu a mea. M. i. caragiale, c. 109, cf. cade. Primăvara îmi da stări care nu puteau fi scrise în proză, vlasiu, a. p. 428. Se trezise brusc-din starea lui de beţie, mihăescu, d. a. 176. Observai că starea fiziologică ce se numeşte apetit . . . fusese înlocuită cu un alt sentiment ciudat, călinescu, c. o. 11. Poetul tragic urmăreşte să obţină o stare de tensiune. vianu, l. u. 44. Vechile furii ale stării primit.ive renasc din cînd în cînd în alcătuirea sufletului nostru, ralea, s. τ. ii, 169. Pe cei în stare .gravă, îi... tratam la domiciliu. sţancu, r. a. ii, 237. Un asemenea tratament readuce bolnavul la starea. de sănătate de care s-a bucurat mai înainte, preda, r. 27, cf. dl. Rămase multă vreme într-o stare de amorţire, τ. pqpovici, se. 398, cf. dm. Deasupra rîndurilor se agitau pancarte, domnea chiar, o uşoară slare de veselie, v. rom. octombrie 1963, 11. Starea psihică a bolnavului este profund alterată. abc săn. 366, cf. m. d. eng., dex. A anunţat că se află în perfectă stare fizică şi morală, scînteia, 1969, nr. 8 104, Iată ce-i pricina şi-n ce stări mă aflu. sbiera, p. 60. La soaţa lui a venit, Pe ea-n ce stare o găsea? Aşa plînsă şi seîrbită Şi. la straie ponosită, balade, ii, 211. Mi-a spus să-mi deie friptură de pe frigare, Carne de vacă şi apă de ploaie, Că mi-oi veni în bună stare. folc. mold. i, 309. <0* Stare de spirit = dispoziţie sufletească; p. ext. fel de a gindi, mentalitate; configuraţie spirituală. Sînt documentele unei stări de spirit ce smulge pe poet. .. din lumea înconjurătoare. iorga, p. a. ii, 173. Rătăcirea pe drumurile largi, în starea de spirit neîncăluşală a călătoriei pune în gura poetului accente lirice, vianu, a. p. 75. Nevoia de a arunca praf în ochi e datorită aceleiaşi, stări dc spirit, ralea, s. t. iii,. 100. Faza următoare a stării de spirit prin care a trecut doctorul. . . a fost un romantism naiv. preda, r. 333. Vorbi mult. despre starea de spirit a ţăranilor, τ. popovici, se. 237- Starea de spirit antifeudală a cîştigal mereu teren, ist, lit. rom. ii, 2Ş3. Era într-o bună stare de spirit, contemîp. 1965,. nr. 967, 1/6. Spectacolul trebuie să conţină o. stare de spirit specifică, τ septembrie 1968, 11. Moda e o stare de spirit: o saţietate, contemp. 1969, nr. 1 175, 6/1. + (învechit, rar) Ordine firească. In lumea a-ceăsla este viaţa împreunată cu moartea, sănătatea cu boala, starea cu întîmplarea, voia cu nevoia, episcupescu, practica. XXXIV/ă. 2. (Şi în sintagma stare materiala, adesea cu determinări care arată felul) Situaţie materială; p. restr. situaţie materială bună; p. ext. (concretizat) bun aflat în posesia cuiva; totalitatea bunurilor din proprietatea cuiva, avere, avuţie, avut, bogăţie, banuri (v. b u n), cheag, mijloace (v. mijloc I 4), (popular) s e u, (învechit şi regional) bogata te, prilej (3), prindere (II 3), (învechit) bucate (v. bucată), per iu sie, (regional) apucătură, b 1 a g ă, c o s a g, prinsoare (14), stat2 (VI 3), vlagă, (familiar) p a-r a 1 e (v. para2 3). Ne-am învrednicit a cîştiga statornicia cea dorită a stărei şi a stăpînirei (a. 1775). UBiCARiUL, 1, 135/28. Un tată dă familie împreună cu familia lui era lude cind avea stare bună, adică boi, vaci, oi, vie (a. 1811). doc. ec. 93. Nu au nici case, nici dobitoace, nici altă stare (a. 1814). ib. 170. Oraşele şi tîrgurile au slujit. . . spre folosul şi înlemeerea stărei noroadelor (a. 1823). n. a. bogdan, c. m. 108. Ajutaţi cu starea şi cu sfaturile voastre la înflorirea.. . şcoa-lelor. MAKCOVICI, D. 399/7. Focurile ce s-au întîmplat ... au prefăcut în cenuşe stări însemnate ale multora (a. 1844). doc. ec. 826. Dacă voi să fac. stare dincoace, să mă apiic de băcănie, codru-drăguşanu, c. 5. Toţi au rămas cu ideea că Toderică şi-a îndreptat starea în ţări străine, unde, cum se vede, găsise niscaiva jucători [de cărţi] mai proşti, negruzzi, s. i, 85. Ce-l ameninţă d-a-şi perde starea ş-a-l reduce, la o desăvîrşilă ruinare. pelimon, i. 202/2. Sînt sigur că în doi, trei ani aş face starea mea la loc. ghica, c. e. i, 58. Omul ce se însoară numai pentru ca să-şi mărească starea niciodată nu ia soţie bană. filimon, o. 1, 97. Mă mir, ce mulţemire poţi găsi cheltuind starea cu străinii? alecsandri, t. 770. Nu e sărac..., el are stare. I-o dăm noi. bo-lintineanu, o. 438. Acel funcţionar otoman rămase. .. ca să vînză starea nemişcătoare a Brîncovenilor. odobescu, s. 1, 256. La aşa slare trebuia, se-nţelege, să se oprească ochii ttlharilor. caragiale, o. 1, 164. Mare stare trebuie, să ai tu, tinere, de o risipeşti aşa? ispirescu, l. 279. Nu trebuie să se uite c-avea şi ceva stare de la părinţi cînd s-a însurat, vlahuţă, o. a. iii, 44. îşi vîrîse întreaga stare în gr'îu. chiriţescu, gr. 208. Cînd s-a mulat ... la Paris, şi-a desfăcut toată starea. brătescu-voineşti, p. 38. Oamenii sînt ţărani cu stare bună. agîrbiceanu, a. 332, cf. resmeriţă, d. S-ar fi zis că de la unchiul necunoscut, o dală cu starea, moştenisem şi ceva din apucături, m. i. caragiale, c. 91, cf. cade. Unul s-a dus la ciobănie, în munte, unde a trăit vreo zece ani, făcîndu-şi oarecare stare, sadpveanu, o. xx, 119, cf. scriban, o. Aparţine unei familii scăpătate. . . lotuşi nu fără oarecare stare, călinescu, c. o. 72. Despre starea materială, desigur variabilă, . 0 Floreştilor, ne putem face o idee dir}tr-un aci de vinzare din 1887. id. s. c. l. 185. In cei cîţiva ani, făcuse oarecare stare, mai ales că şi de la laică-său avea casa şi ceva vile. camil pethescu, o. ii, 300. Λ avut ceva stare, dar, după ce i-au murit copiii, nu l-a mai îndemnai inima să muncească, stancu, d. 371. Şi-şi mai rotun? jeşle starea şi cu plocoane şi cu mină de lucru, pe care n-o plăteşte, pas, z. i, 155. Obiceiul îndătinat .şl pelor numiţi într-o funcţie de a face stare de pe urma ei. isî. .lit. rom. ii, 476. Aceşti călăraşi, proprietari. .. fiind mai apropiaţi ca stare materială de. curteni, stoiceşcu, c·. s. 106, cf. m. D. enc., dex. Acest om n-are Nici o. stare Cu ce pă ţine. marian, d. 23. Are stare 2 000 de: oi şi 300 bivoliţe, fundescu, l. p. i, 131. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările. . . Şi i-om da Dobîn-zile. balade, ii, 91 ..Bade fără fir dc slare, Nu mai sta pe cal călare, folc. mold. i, 178. Cînd stâpinul nu-ngrijeşie, Starea i se primejduieşte, zanne, p.iv, 625. Insurare fără stare, să fii gala la ţeşală, se spune despre cineva care se însoară fără a dispune de o situaţie materială bună. id. ib. 397. φ Loc. . adj. Cu (sau, regional, în) stare (lmnă) (ori, regional, frumoasă) = (despre oameni) care are o situaţie material# bună; p. ext. bogat, Singura lui rudă e un nepot cu stare. negruzzi, s. ii, 200. Era dascăl în Bulucani, bun 11723 SJARE - 1504 ^ STAR1 SFAT sal şi mare, oameni cu stare şi cu socoteală. slavici, n. î, 5. Om çu stare, arlisţ cu nume mare· gherla, st. cr. ii, 89. Dînsa ooia Fala-i să iubească Pe-un fecior cu stare, coşbuc, p. ii, 143. Erau oameni cu trecere, cu stare, gîrleanu, n. 113. Çum e el văduv şi cu stare, poate veni lesne.şi nu-i va părea rău. rebreanu, r. i, 207. Are doi fraţi... oameni cu stare, negustori, stancu, d. 17. Muiere de. om cu stare, paraschivescu, c. ţ. 46. Fata lui. . . se ducea după miré nou, om cu stare, cu poştalion şi argaţi, tudoran, p. 97. Văzută din driitn, gospodăria lui. . · părea să fie a unui om cu stare, preda, m. 149, cf. dl, dm. Omul avea casele lui şi atelier.. Cu stare, băl rin Şi serios, barbu, g. 16, cf. m. d. enc., dex. Din om cu stare cum ai fost mai nainie, vei fi in viitor argat plugarului tău. marian, s. r. ii, 147, Dacă cel ce moare e cu stare..., urmaşii ti dau de pomană Şi-ι fac praznice, şez. iii, 238. Ai măi mult oameni în satul nostru îs în stare, alr ii 3 015/29. [Om] cu stare bună. ib. 3 015/172. [Om] cu stare frumoasă. ib, 3 015/414. Hai mai mult oameni din satu nost stau în stare bună. ib. 3 015/833. 3. (în feudalism) Categorie, pătură sau clasă socială cu statut reglementat de stat1 (11) ; stat2 (VI 4). în linia dintăiu sînt boiarii cei mari, înlr-a doua cei de starea a doua (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 47/25. Pe urmă s-au cinstit cu alte boierii, ajungînd pin la starea cea mai de cinste a boierilor, gheorgachi, let. III, 293/14. Oblăduitorii să să îngrijască cu ceale spre odihna acelor ce sînt supt oblăduire. . ., de orice stare vor fi, cu cît mai vîrtos şi pentru fiii şi ficile de domn de a nu-i lăsa nepuş la rînduială (a. 1782). iorga, s. d. vii, 78. Să poată şcolarii de toată mîna sau starea lua folos din învăţătura lui. 'carte treb. i, 142/19. Desfrînarea iaste la Lima o greşală la toate rangurile şi stările. istJ am. 7v/7. Daniile să fie slobode a să face.. . de cătră toată starea la sf[i]ntele mînăstiri, iar în alt-fealiu să nu să facă. pravila (1814), 81/1. Din starea de jos, se înalfă la mai mari stăpînirî şi domnii, ţichindeal, p. 433/5. Să va folosi cu toate acelea privi-leghii şi venituri afierositi stării bisăriceşti (a. 1818). gcr ii, 219/24. Din stările ţărei una neglobilă n-a rămas. beldiman, e. 80/36. S-au chibzuit că să cuvine să să os'ibească tot judeţu în trei stări (a. 1819). doc. ec. 231. [Nu] va mai cere bani de Ia o aşa stare de oameni. golescu, î. 60. Tu jii[i] că noi am împărţit tot norodul tău în ·şapte clasuri, urmînd osebitelor stări, pleşoianu, t. ii, 198/26. De la un timp încoa, stările avute şi-au crescut copiii prin profesori străini, heliade, o. ii, 43. Neguţătorii se vor împărţi în trei stări. reg. org. 35/30. El a înfăles, cu agerime, că Umpul ar fi sosit de. . . d ieşi din starea preoţiei şi a se face suveran. asachi,· l. 82/21. Se consfinţi stării profesorale şi se aşeză învăţător public, fm (1839), 591/20. Toate stările (clasele) dajnicilor sînt supuse scrisului obştesc, re-gtjl. org. 454/18. Adunarea generală compusă din reprezentanţi ai tuturor stărilor societăţii (a. 1848). plr i, 80. Se strînsese... de toată Starea riorod. pann, e. v, 80/7. Coconul A era din soiul acel amfibiu. .. care se ţine mai presus de starea a doile. negruzzi, s. i, 72. Bărbaţi şi dame de orice stare Iubeam o dată să salüiez: sion, poezii, 171/4. Şi astfel starea nouă şi oameni noi cu nume Muri-v'or înainte de-a fi născut în lume. bolintineanu, o. 133. Trăia în ţara de jos a Moldovei un tînăr boier de starea înlîî. gane, n. i, 169. Lume peste lume de toate stările... mişune prin toate părţile cetăţii, caragiale, o. ii, 292. La şcoala elin'ească mergeau copiii de boieri, cari voiau să capele o creştere potrivită cu starea părinţilor lor. iorga. c. i. ii, 130, cf. cade. Fetişcane... de toate stările şi pentru toate gusturile, cocea, s. ii, 270. Măria ta, sîntem boiernaşi din starea a treia, sadoveanu, o. xii, 289. [în societăţi] ca societatea feudală... clasele se numeau ,\stări“, tocmai pentru că‘ erau concepute ca neclintite. v. Som. ianuarie 1954, 204. In faţa arborelui văzui opriţi vreo douăzeci de bărbaţi şi femei de toate vîrstele, dé toaté stările. vinea,'L. i, 311, cf. dl, dm. Tinerii boieri trebuiau să capete experienţă şi practică în slujbe mai mici... după care intrau în 'starea a treia a boierilor. STOICESCU, S. D, 75, Cf. M. D‘. ENC,, DEX. + (în·· vechil) Situaţie socială. Poate fi scoborît la cea mai.de jos stare fără a-şi pierde ceva din vrednicii, pleşoianu, t. i, 99/24. îmi păreai. . . chemai a îndeplini toate stările. HRisovERGHi, A; 3,3/7. Ar voi şi. preste îngeri să ţie înalta stare, conachi, p, 267. Pe noi va a ne face Să ajungem la· mari stări, alexandrescu, m. 339. + (învechit, rar) Instanţă (de judecată). Să judece pricinile lăcuitorilor ce vor avea lţ.t trei stări, adecă la trei divanuri. dionişiEî■£., 1Ş6. VU. (învechit) Existenţă; viaţă. Cf. s ta (VII 1). Ei n-ar avea trebuinţă de doftori pentru a-ş .ţinea sănătatea în stare. ist. am. 92v/15. Cînd obiceiul agiunge în stare, sufletul cere aceia care nu are, artaxerxu, 58/11. Dorinţa de vietate ce ţine pe lume-n stare.. conaçhi, p. 294. De tutun, ca cel ce loveşte nu numai în sănătatea ce şi în starea tor, s-au îngrijii, i. ionescu., b„ ç. 99/8. — Pl. : stări. . ■ — V. sta. STAREŢ, -A subst. 1. Ş, m. (învechit) Călugăr bătrîn. A treia învăţătură avăm pre Simeon stareţii... de n-are hi fost dirept, n-are hi avut darul duhului svănt: varlaam, c. 423. Chemă ,pre un învăţat şi iscusit. . . şi stareţ însămnat. dosoftei, v. s. decembrie 195ν/·5, Şi-l rugă pre el stareţul să margă să şadă acolo (a. 1692).. ' gcr i, .305/20, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. 2. S. m. şi f. Călugăr sau călugăriţă care conduce o mănăstire; egumen. V. proestoasă, pro-estos (1), s taros te |S). Zise stariţei să-şi chiame : pre toate călugăriţele, fl. d. (1680), 42r/19. Am făcui ulrăna, şi era stareţ cutare şi ceaialaţi toţi (a. 1692). . gcr i, 298/1. Stareţul îi spunea multe de dînsul şi îl învăţa, varlaam — ioasaf; 100r/23. Stareţele de călugăriţe fac complimenturi. ist. am. 72v/18. Fi[i]nd stareţ în viiaţă de obşte sf[î\nţiia sa părintele Savva (a. 1785). iorga, s, d. tai, 52. Maicele să nu fie volnice a ieşi din monastire. . . fără scrisoarea stariţei (a. 1803). URICARIUL, vii, 133, 'cf. budai-deleanu, lex., lb. Jalbă a cuviosului· arhimandrit Dositeiij , stareţul mănăstirii Qăldăruşani (a. 1822). doc. ec. 265. Arhiducesa Teuza..., stareţa doamnelor canonice de la Praga. c.R (1836), 186x/47. A fost siariţă în monăstirea· de acolo, asachi^ l. 312/37. [Mitropolitul] face... stariţi şi egumeni, sion, p. 360. Ajunserăm la porţile schitului. Stariţa ne ieşi înainte, bolin-tineanu, O. 347, Fost-au scris părintelui Duhu să nu asculte întru totul sfaturile cuviosului stariţ. creangă,· ' a. 76. Eu m-am dus la "stareţ să-i cei"· pristăvia peste pădurari. ada*!,'r. 25. începută cu sosirea în rădvane vechi a bătrînilor stareţi..., serbarea... are un caracter de albă fericire, iorga, c. i. i, 161. Stariţa schitului era , rudă cu tovarăşul meu de drum. hogaş, dr. i, 6, Cf; . cade. Mă cunoaşte toată mănăstirea, de la cuvioasa 'stareţă la cel din urmă vătav. c. petrescu, î. ii, 244. i Stă în chilie.'.., numai maica stareţă intră ta dînsa. sadoveanu, o. X,- 322. El se pltngea în toate zilele sta- ■ reţalui că plinea e prea mică . 'arghezi, s. xviii, 146, cf. dl, dm. Principele fu întîmpinat de stareţ, barbu, princ. 97. Fu confirmată în postul de stareţă a mănăs-: tirii. ist. lit. rom. ii, 276. Şi-mi spune stariţa de multe· ; ori: „tu eşti păgînăjsac, o. 155. Pentru sfinţirea ei, , voievodul a chemat... stareţii mănăstirilor munteneşti. românia literară, 1969, nr. 63, 13/2, cf. m. , d. enc., dex, alr ii/i mn 96, 2 749 bis/76, 130, 172, ! 187, 228.· ... 3. S. m. Conducător al jocului de cÉusari· Cf. pam-{ file, s. v. 54, dr, ii, 216. ’ — Pl.: stareţi, -e. — Şi: (popular) stăriţ, -ă şi (regional) ştariţ, -ă (alr ii/i mK 96, 2 749 bîs/105) ; s.fn. şi f. ' , 1 — Din v. si. ct4plu,u, <:τ<ψηιι,*. ' ; STARIE s. f. v. st'alle. STARISFÂT s. m. v. tarisfat. 11726 STARISTE - 1505 - STAROSTE ŞTÂRISTE s. m. v. staroste. STÂHIŞTE s. m. v. staroste. STĂRIŢ, -Ă s. m. şi ί. ν. stareţ. STARLETĂ s. f. Tînără actriţă (de film) care se face remarcată mai mult prin calităţi fizice, decît prin talent; debutantă în cinema; (familiar şi peiorativ) steluţă (I 2). Această profesiune de credinţă declarată aparţine unei starlete, o steluţă apărută nu de prea multă vreme pe firmamentul cinematografiei franceze, cinema, 1968, nr. 3, 17. In cazul starletelor, calitatea şi funcţia sînt: puterea de atracţie- ib: nr. 5, 9, cf. ib. 1969, nr.17, 21/1, dex, dn3. — Pl.: starlete. — Din fr. starlette, engl. starlet. ST ARM ÎN Ă s. f. v. stlrmlnS. STÂROSTE s. m. 1. (în evul mediu, mai ales în Moldova) Bărbat care conducea un ţinut, o cetate sau un oraş (fortificat) etc., cu atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti; ispravnic, pîrcălab (1). V. guvernator, şoltuz. Craiul au scris la Si-niauski hatmanul şi la Herbort, staroste de Liov, să-i ia tot crăescu ce ar avea. ureche, let· i, 202/15. Vi-novalul s-au prilejit de s-au prins la mîna slaroslei de Liov. prav. 278. Starostea de Cameniţă n-au putui prinde pre un vinovat, ib. I-au venit veste de la starostii de Crăciuna... cum Radul vodă vine cu oşti asupra lui Ştefan vodă. simion dasc., let. 58. Starostea de Bar oaste au zis că nu i se cade să-i dea fără ştirea lui Craiu. id. ib. 237. La Ieşi, încă pre mine m-au trimis la starostele de Cameniţă, la Petru Potoţki. m. costin, let. i, 303/7. Iară Volodiovskie, starostele de Cameniţă..., au intrat în erbărie şi au dat foc (a. 1672). mag. ist. iii, 16/7. Iară starostele cetăţii Aristarh păşind de la casa sfatului dzîsî: cunoscu-te. dosoftei, v. s. noiembrie, 126v/7. Luînd Potcoavă cărţile acelea, au mărsu necunoscut la Bar şi le-au dat starostelui de Bar. N. costin, l. .545. Înştiinţarea starostilor din ţinutul Putnii pentru vînzările bucăţilor de, vii sau .de moşii. sob. hris. 50. Iară curînd după, aceea, cu ştirea starostelui Şiradului. . au scăpat din certare Iliaş. şincai, hr. i, 392/5.,I.îu F i g. Să restabilim împreună faptele care au marcat în ţara noastră startul artei păpuşereşti. septembrie 1968,·· 86. Startul spre o viaţă nouă a fost întrucîtva modest, flacăra, 1969, nr. 4, 6, cf. v. rom. aprilie 1970, 135. φ. Stare de start = totalitatea manifestărilor (tahicardie, hipertensiune, transpiraţii, eitioţii etc.) daţprite excitaţiei neurofunc-ţionale condiţionate de începerea unei probe său în-tîlniri sparţi Vş.' Pe prim plan, în prezent, stau starea de sănătate a selecţionaţilor.. ·, starea de start, climatul psihic în ccire se vor .desfăşura ultimele pregătiri. scînteia, 1969, nr. 8 Ï96, cf.. d. med. -v· Èxpr. A da startul = a da semnalul de plecare (într-o întrecere sportivă). Cf. dl, dm. Se va da startul în prima etapă a concurşiţlui republican., rl 1967, nr. 7 001, cf. m. d. enc.., dex. A lua ştayliil = a) a porni îritr-o întrecere sportivă. Va mai lua startul în cîteva curse pe Coasta de Azur. scînteia, 1969, nr. 8 211. Verva cu care iau startul se diluează pe parcurs, τ februarie 1969, 89, pf. dn3; b) a porni într-o acţiune (çu un anumit scop). Cetăţeanul încetase lucrul,, aşleptînd parcă mirat sunetul sirenei, ca să id bine sţajtul şi să ajungă primul la bărbier, v. rom..iulie 1954, 302. 2. Loc de plecare (marcat printr-o linie) într-o întrecere sportivă; plecare (Π). Se posta în zorii ■zilei în piaţa cimitirului „B‘elti“j· la startul-iireunei curse cicliste Bucureşti — Giurgiu. 'călineScu, o. i, 80’, cf. dl, dm, der. La start an fost prezenţi 50 de alergători. sportul, 1969, nr. 658, 2/6, cf. m. d. enc., dex, dn8. Φ Expr. A se prezenta la start = a lua parte Je o întrecere sportivă. S-ou prezentat la start ÎS concurenţi. aţ>. dl, cf. dm, dn2, m: d.'e-nc., dex. + Reper marcat· la începutul benzilor cinematografice, utilizat pentru asigurarea 'sincronizării în timpul mixajului. Cf. ltr2, dn3. + Loc pe'aerodrom de unde se dirijează circulaţia avioanelor; Cf. dn2. • · Pl.: starturi şi (rar) starte (dl). —■ Şi: (rar) ştart s. n. HRISTBAj P. E. 283. — Din engl. start. • i STARTER s· W·» *· $· S. ţa. Perşpană eşare dă semnalul de pprtiire la o întrecere, cursă sportivă. Dă star-îerul semnal, anghel — iosif, c. m: i, 133, cf.’ cade. Starterul a lăsat tn jos steagul alb şi concurenţii aii pornit, dl, cf. dm, dn2, m: d. enc., dex. + Persoană caré1 dirijează circulaţia ia sol 'a avioanelor pe un aerodrom. Cf. dn2. 2. S. n. Dispozitiv auxiliâr la carburatorul motoarelor cu ardere internă, care facilitează pornirea acestora la rece. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. + Dispozitiv care serveşte la aprinderea lămpilor .fluorescente. Cf. ltr2, der, ,m. d. enc., dex. -Pl.: (1) starteri, (2) stârtire.’ — Din engl., fr. starter. STARŢ ş. n. v. şterţ1. STAS îs- n. Standard de stat, v. standard. Cf. DN2, m. .p. ÈNC., DEX. — Pl.: stasuri. — Sta[ndard + de] -f s[tat]. 11741 STASI - 1507 - STAT1 STASÎ vb. IV v. staji. STASIA s.f. v. stază. STASION vb. I v. staţiona. STÂSIS subst. v. stază. STÂŞINĂ s. f. v. streaşină. STAT1 s. η. I. 1. (Urmat de determinări care indică felul) Instituţie suprastructurală tare constituie un instrument principal de organizare politică şi administrativă a unei comunităţi umane aflate pe un teritoriu determinat prin intermediul căreia se exercită funcţionalitatea sistemului social global, sînt reglementate relaţiile politice dintre oameni etc.; teritoriul şl populaţia asupra cărora îşi exercită autoritatea această instituţie; ţară, (învechit) politie (1), publică, (turcism învechit) memlechet. V. putere (II 3). Aşe pizma veche spre izbîndă a aduce,., iot statul mo-narhiii răzsipeşte. cantemir, i. i. i, 67. I-au giurat lui şi staturilor ungureşti credincioşire. şincai, hr. iii, 9/22. [Obiceiul bun1] haracteriseşte pe norodul şi statul cel cultivat în ţiuilizaţia lui. episcupescu, practica, 2/13. N-au întîrziat însă. . . şi cestelatte staturi ale Europei a priimi şi a pune în lucrare acest feli de foi. cr (1829), 1/1. Un stai iară nu se poate ţine numai cil puterea armată, heliade, o. ii, 407. Buna întocmire ' a năravurilor este cel dintîiu temeiu al fericirei şi al statorniciei staturilor, marcovicî, o. 129/7. Stat apoi este tot pămîntul a cui locuitori sînt tot supt o stăpînire. genilie, g. 130/25. Popoarele Europei au răsturnat fundamentele staturilor absolute (a. 1848). uricariul, x, 1. Încheierea unei legături cu acele două staturi va favora planul său primitiv de a statornici... soarta patriei, asachi, s. l. ii, 105. Statul în care se îneuibă de obşte această prihană trebuie să peară. vasici, m. ii, 38/16. Geografia politică... numără stalurile cu părţile lor, Λη care. lăciţieşle neamul omenesc, hus, i. i, 2/6.Saie, oraşe.şi statuii, acest fel se începură.·conachi, p. 300. Productul. ■ . se împarte, ca să zic aşa, în patru părţi, din care una vine statului, sub titlu de contribuţie. brezoianu, a. 500/23. Statele nu sint decît o grupare de'oameni care 'au între dînşii interese politice şi sociale comune, ghica, c. e. i, 25. Auzind împăratul că-n’ stdturile sale Fac năpăstuiri multe păroşii dregători. .. Porunci să se stingă obşteasca adunare, ale-xandrescu, o. i, 218. Măsurele luate în stalurile vecine. i. ionescu, b. c. 16/28. Sthiele antice din Asia-Mică eraw formate din popoare venite de la răsăril. conta, o. F. 244. Statul avea nevoie de bani. ionescu-rion, s. 205. Statul dac pierise şi pe ruinele lui era să se înalţe unul roman, xenopol, i. r. i, 121. In primejdie e stalul. davila, v. i, 149. Nu voim a fi un stat modern oarecare, iorga, c. i. ii, 84. E. . . necesar să subliniem acum importanţa de măre stat danubidn a regatului întemeiat de Burébista. pârvan, g; 81, cf. resmeriţă, d., cade. Nu învăţăse, în zece· ani de cînd mînca pline şi sare de la stat, cum se aplică un sigiliu, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 352. Protest împotriva statelor care înlesnesc şi caută mijloace de război, cocea, s. ii, 605. Pildele să nu le tilăm de la dictatori, ci de la staiele cu regîm de libertăţi, sadoveanu, o. xx, 9. Statul riveran cuprindea amîndouă malurile rîulûi· puşcariu, l. r. i, 337, cf. scriban, d. Submarine moderne scufundă vapoarele' comerciale ale unor state paşnice, bogza, a. î. 402, cf. dl, DM. Administraţia statelor moderne a constrîns pe oamenii de azi să respecte anumite dispoziţii legale, graur, n. p. 105. Şi el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat. barbu, g. 9. Stalul atenian se afla în pragul dominaţiei lui Pericle. τ mai 1964, 91. S-a născut statul ca instrument al claselor dominante.. Η.- daicoviciu, d. 83. La începutul mileniului nostru, poporul român trăia în cîteva state feudale, m 1968, nr. 12, 18. Statul multinaţional avea nevoie de o limbă unică. v. rom. martie 1970, 51. La hotarele sta tului dac, îşi fac apariţia cuceritorii romani, jud. rom. soc. 163/2, cf. m. d. enc., dex. Io săhiu caşiatupi-a-seia aş tunde-O'-ntîi care are eoni. graiul, i, 393. Doctorul [este] pus de ştat ca să oprească moartea, spre a nu scădea birurile prin rărirea oamenilor- pamfile, b. 6. •O’ Stat membru = stat1 (I 1) care face parte dintr-o organizaţie internaţională cu drepturi şi'obiigaţii depline. m. D. enc. !S1at(-membru)-asociat = stat1 (I 1) care face parte dintr-o organizaţie internaţională avind drepturi şi obligaţii limitate. Cf. id. Imn de stat = imn naţional al unei ţări. Au fost intonate imnurile de stal ale celor două ţări- rl 1967, nr.. 7 001, 2/8. Om (sau bărbat) de stat = persoană care deţine un rol important în conducerea unui stat1 (I 1). Va avea şi bărbaţi de stat înşiruiţi- heliade, o. ii, 407. Şcoalele du prin sate. .. trebuie să fie cel dinţîi obiect al omului de stat. marcovicî, d. 216/12. La oamenii dé stat astă lipsă de raţiune este mult mai comună şi mai· funestă. aristia, plut. XXI/13. Omul sălbatic bine vedeţi că nu c un politic, nu e adecă om de cetate, sau mai vîrtos bărbat de stat. ghica, a. 580. Ciocoiul... ajuns om de stat se deosibeşte de omul onest prin mai multe fapte.-FiLiMON, o. i, 98. Bărbaţii de stat, oamenii de ştiiRţă . ele. n-ar fi exploatatorii muncii ţărăneşti, ci sprijinitorii ei. în plr ii, 45, cf. cade. Omul de stat şi generalul s-au pus în serviciul binelui obştesc, sadoveanu, o.· xix, 402, cf. scriban, d. Cîţi oameni de stat n-au fost vizitaţi de agenţii fabricanţilor, .bogza, a. î. 625, cf. dl, dm. Ca om de stat, a luat parte la răscoala cetăţenilor. H. DAICOVICIU, D. 12, cf. M. D. ENC., DEX. Exa-men de stat = examen susţinut în faţa unei comisii’ speciale, după absolvirea unei instituţii de învăţămînt superior, in vederea obţinerii diplomei ; examen de licenţă, v. licenţă. Examenul de stat şi numirea ca inginer... nu constituiră pentru Vale o cotitură în preocupări, preda, r. 116. Obţinerea titlului... să se facă în urma unui examen de stat ulterior, τ ianuarie 1969, 6. ψ L o c. adj. De stat = a) care emană de la stat1 (I 1); al statului1; oficial (1). Atunci apar speculaţiile temerare de bursă, marile împrumuturi de stat. ralea, s. t. i, 79. Şi-a trimis feciorul să-şi facă dreptul la Paris, cu o bursă de stal. vinea, l. i, 321, cf. dl, dm, M. D. enc., dex; b) care este condus şi controlat de s tat1 (I 1) ; care aparţine statului1; oficial (1). Şcoli de stat. iorga, c. i. ii, 75. Comerţul de stat..., reforma învăţămînlului■ ■ . iată unele din înfăptuirile Partidului Muncitoresc Român, sadoveanu, o. xx, 481. Observator satiric al vieţii sociale,... Arghezi vitriolează toate acele metehne cile şe pot surprinde în alcătuirea noastră de slat. constantinescu, s. i, 85, cf. dl .Fostul cartier. . . locuit de oameni obişnuiţi sau de întreprinderi de stat. preda, r. 174, cf. dm. Numărul mare, de instituţii de stat de tot felul. Μ 1968, nr. 1, 1.· De curînd s-a mutat într-un imobil, proprietate de stat. rl 1968, nr. 7 387, 1/2, cf. m. d. enc., dex; c) care se referă la stat1 (I 1) ; care angajează statul1. Despre rele trebi de stat. ■ ■ N-ai nici un cuDÎnl a spune, sion, PQE.ZH, 9/6. Eu am preocupări de stat. pas, l. i, 247, cf. dl, dm. Pentru o limbă unică... au pledat şi interesele de stat. v. rom. martie 1970, 51, cf. m. d. eng., dex. 2. (La pl. ; în orinduirea feudală) Nunie dat organelor reprezentative din anumite ţări. Staturile ţării [Transilvaniei]... şe temeau ca această alianţă cu casa Austriei să nu le fie fatală, bălcescu, m. v. 71. Sta-1 turile ţării nu vor ca Ardealul să cadă în mîini străine. id. ib. 255. Regina îmbrăcată în doliu... invită pe staturile ţării ça să-şi apere dinastia şi pe regina lor. bariţiu, p. a. i, 354, cf. dl, dm, dn2, dex. II. (Cu determinări care indică felul) Listă sau tabel cu caracter oficial. Casierul va răspunde sumele ce să vor hotărî prin statul cheltuielilor ce i să va da. regul. org. 396/16. Nu vei găsi un singur ascendent, descendent. . . care să nu fie in pîne dacă nu în statul general al vreunui minister ghica , c. e. ii, 334. Dar ai o slujbă mare, cu stalul cît un torn. .. şi poţi să te faci om. bolintineanu, o. 147, cf. resmbbiţX, d., şăî- 11747 STAT2 - 150g - STAT* NEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN3, M. D. enc. <> Stat de funcţii (sau de organizare, de personal) = tabel în care sînt menţionate posturile necesare unei Întreprinderi, instituţii etc. şi limitele de încadrare şi de remunerare respective. Controlează respectarea ştatelor de personal, leg. ec. pl. 74. Stabilirea structurii organizatorice şi aprobarea statelor de funcţii ale fiecărei unităţi se face după reguli ce sînt fixate prin acte normative, pr. dbept. 499, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex; (Eliptic) Şefului nostru îi place să fie mulţi funcţionari... Şi acum îl ustură că anul trecut nu i-au dat spor la ştate. v. rom. ianuarie 1954, 103. Stat de plată (sau de salarii, învechit, de lefi) = tabel in care sînt înscrise drepturile băneşti pe care o întreprindere, o instituţie etc. le achită angajaţilor sau colaboratorilor. Stat de lefile slujbaşilor tipografi ...pe luna ianuarie (a. 1850). doc. ec. 969. Eu, de! mai figurez pe ştatul de plată, beniuc, m. c. i., 243. Avem un casier. . . care ţine cu orice preţ să aibe statul de plată în regulă, vinea, l. i, 43, cf. dl. Semnaseră statul de salarii prin punere de degete, preda, r. 97, cf. dm. Ne-am văzut semnăturile pe un stat de plată. cinema, 1968, nr. 3, 18, cf. m. d. enc., dex. (Eliptic) A trecut în state. ·■ ; nume fictive, ap. tdrg. Să tragă la răspundere. . . pe cei vinovaţi de călcarea structurii ştatelor şi salariilor aprobate, leg. ec. pl. 269. întocmea state fictive pe care erau trecuţi prieteni şi cunos-tuţi de-aî săi. scînteia, 1969, nr. 8 106. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutaţiilor de serviciu ale miui salariat, precum şi actele acestuia de stare civilă, socială, politică etc. Cf. dl, dm, dn2, dex. Stat de serviciu = a) activitate (îndelungată) în serviciu, în muncă, în specialitate a cuiva. Fac parte din grüpa celor cu mai vechi state de serviciu în echipă. sportul, 1969, nr. 658, 4/2; b) memoriu sau act care atestă activitatea in serviciu, în muncă, in specialitate depusă de cineva. La prezentarea candidaţilor să fie anexat lin stat de serbiciu justificînd candidatura lor. titulescu, 'd. 330. — Pl.; state şi (învechit I) staturi. — Şi: (ieşit din uz, II, regional, I 1) ştat, (învechit, rar, I 1) stătuş (bv ii, 522) s. n. — Din lat. status, fr. état, it. stata, germ. Status. STAT2 s. n. Faptul de a sta. 1. 1. întrerupere din mers; oprire O), stare (I 1), (Învechit), poprire (2), stătut1 (I 1). Cf. sta (I 1). Cf. dl, dm, M. d. enc., dex. 1=1 Statul din mers rm-ţi face bine. 2. întrerupere dintr-o mişcare începută sau diiitr-o acţiune, dintr-o activitate etc. (In curs); contenire, curmare, încetare, oprire (1), potolire, (rar) stare (I 2)j (învechit) precurmare. Cf. s ta (I 2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 1=1 Nu se plăteşte statul din lucru. 3. întrerupere a funcţionării unui aparat, a unui mecanism, dispozitiv etc.; oprire (1), (rar) stare (I 3). Cf. s ţ a (1,3). Cf. dl,'dm, m. p. enc.,. dex. ca îl neliniştea sfatul ceasului. II. 1. Faptul de a fi (nemişcat) într-un loc; nepără-sire a locului în care se află; faptul de a nu se (mai) deplasa sau îndepărta de undeva; faptul de a nu (mai) pleca dintr-uri loc; răminere (1), stare (II 1), şedere (3). Cf. s t a (II 1) . Cf. DL, DM, M. D- ENC., DEX. =3 în loc să danseze, prefera stalul pe la colţuri. 2. Petrecere un timp undeva sau la ori cu cineva; rămînere un timp undeva sau la ori cu cineva; şedere (3), (rar) stare (II 2). Cf. s ta (II 2). La un sfat, Ia un stat, la o învoinţă, Ia o priinţă. . . vă pofteşte. cantemir, i. i. i, 141: Mă învaţă cursurile stealelor... precum statul cuconului ce ţi s-au născut,acum nu va fi întru împărăţia ta. vajrlaam — ioasaf, 13v/2, cf. DDRF, dl, DM:·. M-ajn săturat de atîta slat în casă, barbu, ş. N. ii, 141, QÎ, M. d. enc., dex. + S p e c. Ră-minere a turmei păşuue. Vorbe despre păşune... sînt „porneală“ şi ,,slat“. h. xiv 86. Acolo să-ţi fie stătu, cina, hogina. chest. v 178/100. <)- Expr. (Popular) A-i ieşi (cuiva) statul = a i se împlini (cuiva) termenul. A slujit el cît o fi slujit, pînă cînd i-a ieşit stătu, şi-a vrut să plece. i. cr. ii, 228, cf. dl. 3. Menţinere la suprafaţa unui lichid (fiind parţial scufundat în el); plutire (X), (rar) stare (II 3). Cf. sta (II 3). Cf. dl, dm, dex. III. 1. Faptul de a-şi petrece timpul cu ceva sau cu cineva; p. ext. preocupare (1); (rar) stare (III 1). Cf. sta (III 1). Noaptea petrccînd cu staluri lipsite de tot somnul, dosoftei, v. s. ianuarie 9r/17. Se duse să se culce în bordei, că „dă, mie mi s-a trecut vremea statului pînă tîrziu" zicea ea. miiîonescu, s. a. 47, cf. dl, ph, dex. 2. Faptul de a fi pc punctul de a... ; faptul de a fi gata să. .. ; (rar) stare (III 2). Cf. s ta (ΠΙ 3). Cf. DL, DM, DEX. IV. 1. Faptul de a avea sau a se afla, a rămîne într-o anumită poziţie, şedere (3), ţinere; aşezare într-un anumit fel; orientare intr-o anumită direcţie; stare (IV 1). Simţi că statul culcat o osteneşte. BUJOR, S. 79, cf. RESMERIŢĂ, D., cade', DL, DM, Μ. D. enc., dex. + (învechit) Poziţie (1). In statul său, Italia este între mări, ca şi Greţia. m. costin, ap. gâ-dei, 196. Iară a patra parte iaste America şi iaste depărtată şi vine supt noi, cum ar fi. statul ei, şi după îmbletele sOprelui. n. costin, l. 130. Soarele. . . Pre munţi nu-i încălzeşte, ei nu-s a lui făptură, Deşi e mai aproape de dînsul al lor stat. mureşanu, p. 21/9. 2. Faptul de a se afla sau de a rămîne in poziţie- verticală; stare (IV 2). Cf. sta (IV 2). Ne-a obosit tristeţea şi statul în picioare, stancu, m. i. 103. Pi- cioarele sînt adaptate pentru stat în arbori, linţia, p. ii, 73, cf. dl, dm. [La spondiloză] se mai recomandă... evitarea statului în picioare prelungit, abc san. 341, cf. Μ. D. ENC., DEX. - 3. Faptul de a se afla sau de a rămîne pe ceva, sprijinindu-se pe partea inferioară a bazinului ; aşezare, (rar) stare (IV 2), (popular) şedere (1). Cf. sta (IV 3). Nu prea îmbie la stat scaunele d-aci. c. PEŢRESCU, A. R. 121, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (învechit şi popular) Statură (1). Era mai ales de alţii şi cu statul şi cu vîrtuteţ, iară mai mult să nevoia întru lucrurile cele sufleteşti, varlaam, c. 371. J[su]s creştea întru înţelepţie şi în stătu şi în .dragoste înaintea lui Dumnezău şi înaintea oamenilor. N. test. (1648), 69r/26. Era uscăcios... la stat. dosoftei, v. s. noiembrie 120r/ll. Doi voinici luminoşi la chip şi la stat. mineiul (1776), 161V2/7. Ce iaste împreunarea celor, doao firi într-un stat. varlaam — ioasaf, 81r/5. Păstoriţa. .. da lui Numa a vedea statul ei cel frumos. bei.diman, n. p. ii, 68. El avea blîndeţea şi căutătura lui, eu statul şi pasul său cei măreţ, pleşoianu, t. i, 60/3. Abia era de doisprezece ani şi stalul ei era mai bine de jumătate împlinit, buznea, p. v. 22/14. Cu al său,stat... nu puţin i-a-nfiorat. pann, e. ii,, 80/17. Prin statul lui frumos era drag felelor. ,F (1883), 184. La stal şi umblet slabă ce-i! Topiţi sînt ochii viorei De-atîla vaiet nenlrerupt ! coşbuc, p. i, 147, cf.. dl, dm, m. d. enc. Că-i cu statul De copil, Cu sfatul. De om bătrîn. teodorescu, p. p. 439.. iVu graşăs[c] ca du-miata Nici la stat, Da nici la, sfat. vasiliu, c. 40. Aşa mi- s-au întîmplat, Avînd çel mai iub.il stat. şez. xii, 99. Că no,i. bine ne lovim... Şi la stat şi la uitat, Ca doi porumbi la zburat, bîrlea, l. p. m. i, 222,.Bună ziua,. Bădiuleasă, Cu. port de cîrciiimăreasă Cu sl(J Ca de jupînepsă. balade, îi, 104. 5. (Învechit şi popular) Statură (2). Derept acea ia deaca fu apărat, de nărod şi de statu-ş [mic], el se sui spre μη smochin, coresi, ev. 452. Zachei... de stat era niic. varlaam, c. 344. Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de siatit. ureche, l. 111; Dară cine dentre voi poate cu cîştiga-.să adaogă stalul său cu un col. n. test. (1648), 8V/31. Era. .. mijlociu cu statul, neagoe, înv. 80/25. La datul trupului său era yîrbov· 11748 STAT2 - 1509 - STAT * m. costin, ap. gîdei, 196. Antonie era mare de stai şi de vîrstă. dosoftei, v. s. noiembrie 122r/24. La stat nu era mare; era gros, burduhos, rumân ία faţă. neculce, l. 172. Statul trupului'de mijlocie i s-au schimosit. cantemir, i. i, i, 46. Era atei Kaplan Gherei Hanul cam mănunfăl la stat. axinte uricariul, let. ii, 176/33, cf. anon. car- Ca un stîlp nemişcat cu stalul ptnă la ceriu, ca un turn neclătit le-âi arătat, mineiul (1776), 124V2/15. Americanii siid de obşte scunzi la stat. ist. am. 12v/16. Cei din Laponia sini mici de slut, cel mai înalt este de doi coţi. amfilohie, g. 71/9, cf. lb. Nu se pol afla din toată mulţimea oamenilor ■ . . doi, întocmai. . . asemănaţi la stal, la chip, la glds. episcupescu, practica, XVI/5. Stalul său era nali şi măreţ, pleşoianu, t. i, 101/7. Numitul. .. are un sldt de mijloc şi prea bine făcut, ah (1829), 622/51. [Avea] un · slat înalt şi nobil, un port de maiestate, heliade, ο. i, 230. Acest Dasiadi este cu semnele acestea : stalul 2 arşin şi e vreşoace, la faţă curat uscăţiu, ochi căprui. cr (1833), 1843/7. Românii munteni... sînt mai miill nalţi decit mijlocii de stal. genilie, g. 188/1, cf. valian, v, Dintr-a sa vitejie statul i-am închipuit, pann, e. i, '58/15, cf. polizu. Suila călătorilor fu încongiurată de vro cîţiva flăcăi scurţi de stat. filimon, o. i, 157. Era un om ca de cincizeci de ani... înalt de stal şi puţin încovoiat, bolintineanu, o. 414. Un popă. .. scurt la stat, smolii la faţă. creangă, o. 259. Fiul văduvei întrecuse pe toţi boierii şi împăraţii la boi şi la slai. ispirescu, L. 352. Sfiicios în prag s-arată Un bătrîn pleşuv şi gîrbov, slab, nervos şi mic de stat. vlahuţă, s. a. i, 74. Femeia... începe a face lumini cît statul ei de lungi şi a le aprinde, marian, na. 3. Unu-i răsărit la slai, Ld cuvinte măsurat, beldiman, p. 102, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Stătu potrivit... lat în spete, delavrancea, o. ii, 85. în uşa birtului se ivi un om mijlociu de stat; uscat ca o scîndură. agîrbiceanu, a. 70, cf. resmeriţă, cade. Un moşneag mărunt la stal. mironescu, s, a. 31. Sosirea unui alt prelat, mic de· slut, rotund şi negricios. . ■ le-a spq,rl veselia. cocea, s. i, 334. îl vedea în faţa ochilor aşa cum era: mic de stal şi cam pipernicit, v. rom. martie 1954, 132, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc. El în casă că intra, Lui Bogdan că arăta Trei copile lot de-un stal. alecsandri, p. p. 177. Naltă după stalul tău, Lată după braţul meu. teodorescu, p. p. 44. Ci-o venit un voinicel... La stat îi ca şi-o catană Şi la faţă ca o doamnă, şez. i, 108. Mîndră ş-o luat, Mîndră mult frumoasă..., înatlă la stal. păsculescu, l. p. 303. Şapte fele mi-a avut, Tot un stal şi un purtai, pamfile, c. ţ. 65. Vîrsla [calului] sè mai deduce.. . după „statoş“ statură, dr. v, 287, cf. alr ii/i mn 47, 2 255, alrm ii/i h 137, alr ii 3 185. Un turc mititel de stal ... Către soţi a cuvînlat. folc. olt. — munt. iii, 599. Cine i-o vedea stătu Să zică că-i împăratu. folc. mold. i, 217. Statica lichidelor = hidrostatică. Cf. dl, dm, M. d. enc., DEx, dns. Statica gazelor = aerostatică. Cf. dl, dm, μ. d. enc.-, dex. Statica grafică = capitol al staticii (1) care se ocupă de rezolvarea pe cale grafică a problemelor. Cf. dl, dm, dex, dn3. Statica construcţiilor — disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor şi a deformaţiilor sistemelor de bare. Cf. m. d. enc., dex. + P. ext. (Med.) Stare de echilibru. Corectarea tulburărilor de statică, abc săn. 322. 2. Adj. Care se referă la echilibrul forţelor; care aparţine staticii (1) ; privitor la statică. Probele statice servesc la stabilirea rezistenţei materialelor, la tracţiune, compresiune, torsiune şi forfecare, ioanovici, tehn. 387, cf. DL, DM, m. d. enc., dex. <> Electricitate statică = sarcină electrică invariabilă a unui corp în care nu se dezvoltă căldură din cauza stării sale electrice. Cf. cade, dl, dm, dex. încercare statică = încercare mecanică la care forţa exterioară se aplică încet, progresiv, uniform şi în acelaşi sens. Cf. dl, dm, dex. Presiune statică = presiune interioară a unui fluid care curge, indicată de un instrument de măsură care se mişcă cu aceeaşi viteză ca şi fluidul. Cf. dl, dm, dex. + (Fiziol.; în sintagma) Simţ static — simţ care ne orientează asupra poziţiei corpului şi a părţilor lui în repaus, datorită impresiilor care ne vin de la muşchi, tendoane şi articulaţii. Cf. dl, dm, dn3, dex. 3. Adj. (în opoziţie cu dinamic) Care se găseşte în nemişcare; care este lipsit de dinamism; fix, imuabil, înţepenit, rigid (1). Remuşcarea lui Dragomir e un sentiment static, lovinescu, s. i, 235. Tradiţionalismul îl concepem ca o forţă dinamică, iar nu ca o forţă statică. în plr ii, 349. Alături de peisagistul dinamic, întîmpinăm pe acela static, tratînd natura ca pe un motiv decorativ, vianu, a. p. 243. Absolutul. . . ia în artă cînd înfăţişare statică,. . . cînd înfăţişare dinamică, blaga, z. 74. Primul tablou e static, pentru că se referă la trecutul mort. v. rom. ianuarie 1954, 173. Filozofii greci... au observat că în natură nimic nu este static, agrotehnica, i, 18.' Neliniştită parcă dé prezenţa statică a lucrurilor, preda, r. 219, cf. dl, dm. Se impunea deci neapărat evitarea caracterului static al povestirii, varlaam — sadoveanu, 175. Cercetarea sociologică a rămăşiţelor unor instituţii din altă orlndiiire are un caracter static. panaitescu, o. ţ. 8. Filmul este o alternanţă de imagini statice şi ritmate. cinema, 1968, nr. 5, 19. Natura nu e niciodată statică, ci e un uriaş cimp, neîncetat, de bătălie, la care istoria şi geografia participă. romănia literară, 1970, nr. 32, 9/2, cf. m; d. enc., dex. <> Natură statică = natură moartă, v. mort (I 4). <0> (Adverbial) Observarea atentă a limbii. . . nu trebuie să se mărginească la urmărirea dinamică a fenomenelor..., ci trebuie să le văăă şi static, puşcariu, l. r. i, 5, cf. graur, f. l. 22, dl. Diversele forme şi fenomene nu sînt înfăţişate static şi pe acelaşi plan, ci sînt privite în mişcare, l-rom. 1959, nr. 4, 28. Invocă faptul că filmul s-ar desfăşură static, cinéma, 1968, nr. 3, I. (S-ubstantivat, n., f.) Se poate Urmări reprezentarea staticului şi dinamicului. vianu, e. 169. Clasicismul iubea tipicul rotunjit şi statica ideilor platonice, blaga, z. 82. Cuvîntul-vorbit exprimă, în 'linii mari, sintetic, atît dinamismul. . ., cît şi staticul, m 1968, nr. 10, 16. Noi socotim că, şi în cosmosul concret, ca şi în lumea abstractă a ideilor, staticul şi dinamicul sînt două faţete esenţiale, con- temp. 1970, nr. 1 224, 8/6. ^ (Rar; despre metode de studiu, despre puncte de vedere etc.; în opoziţie cu dinamic, istoric) Sincronic (2). Stilistica este o disciplină statică sau descriptivă, iordan, stil.. 163. -γ· (Adverbial) Metoda genetică expune ' istoric ceea ce s-ar putea face static printr-o descriere a părţilor componente, ralea,. s. t. ii, 103. — Pl. : statici, -ce. — Din fr. statique. STATICITÂTE s. f. însuşirea de a fi static (3) ; statism (D· Armonia desfăşurată, tratată drept un lucru în sine şi pentru sine, determină o pronunţată stali-ciiaie a imaginii sonore, m 1965, nr. 4, 3. — Static -f- suf. -itate. STAŢIE s.f. (învechit) Articol, (al unui contract, al unui tratat etc.) Precum s-au fost pus de mai sus numite statiile şi pecetluite poncturi, cuvînt cu cuvînt,. n. costin, let. ii, 106/38, cf. tdrg, scriban, d. — Pl.: statii. — Din rus. CTaTBH. ST AŢIN, -Ă adj. (Regional; în sintagma) Măr sta-tin = varietate de măr nedefinită mai îndeaproape; p.restr. fructul acestei varietăţi de măr (Răşinari — Cisnădie). păcală, m. r. 279. Dintre mere, mai răspîn-dite sînt următoarele soiuri: pătate, Staline, lidere, vinele: id. ib. — Accentul necunoscut. — Pl.: slatini, -e. — Etimologia necunoscută. ■ ■ ■ STATÎR s. m. v. stater. STATÎSM s. n. 1. însuşirea de a fi static (3); stati-citate. Tabloul psihologic al Europei, pe care îl zugrăveşte Stendhal, suferă deci de un anumit statism. vianu, l. u. 467. Certitudinile definitive, în critică, duc la un iremediabil statism şi la sterilitate, constantinescu, s. iii, 202. Raportul dintre simetrie şi asimetrie, dintre statism şi dinamism are o gamă foarte largă de nuanţe. m 1965, nr. 4, 35/2, cf. dn3. 2. (Tehn.) Proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate, ltr3, m. d. enc, — Din fr. statisme. STATÎST, -A s. m. şi f. (în dicţionarele din trecut) Figurant la reprezentaţiile teatrale. Cf. gheţie, h. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU3, RESMERIŢĂ, D., IVELA, D. M., CADE, IORDAN, L. R. A. 183, DL, DM, SCL 1969, 336. — Pl.: statişli, -stè. — Din germ. Statist. STATÎSTIC1 s. m. (învechit, rar) Om de stat. [Teu-tuc] au fost mare statistic şi de o mare înţelepciune, cantemir, ap. şincai, hr. ii, 131/17. — Stat1 + suf. -istic. Cf. it. s t a t i s t a. STATÎSTIC3, -A s. f., s. m., adj. 1. S. f. Ansamblu de date numerice referitoare la un fenomen de masă, din natură sau din societate, culese, sistematizate, centralizate şi prezentate, (învechit) numărătoare (1) ; (învechit) descriere a unei ţări din punct de vedere administrativ sau teritorial. Statistica Ba-yârii[i] ne arată aceste vrednice de însemnat amănun-turi. Cr (1829), 144/1. So'cotim de cuviinţă a da o prescurta statistică pre servire a stâtului Evropei, începînd-astăzi Cil Italia, ar (1831), 5241/6. Cea de al treilea secţie să va îndeletnici. . . pentru ·6ίαϋέΙίεα ţârii. reg. org. 99/11. Să trimiţă Sfatului fără întîrziere o asemenea catagrafiie fa fabricilor] după statistica ce are cinstita Agiie (â. 1832). doc. ec. 500, cf. i. golescu, c. Se va spune întîi. . . statistica sau împărţirea lui în ţinuturi cu capitalele lor, spuind. şi ceva curiOsităţii din ele, precum: monumenturi, edificii mari. ■ ■ ce bărbaţi mai mari au născut, genilie, g. XI/24. Geo- 11762 STATISTIC2 1512 STÀTIVÀ grafia particulară sau statistica. . . dcscrie cu amănuntul un stat sau o ţară. id. ib. 68/11. Statistica sau împărfirea Românii[i]. id. ib. 191/1. Se va învăţa: gheografia şi statistica specială a principatelor (a. 1847). uricariul, vii, 236. Profesorul să va rezema pe fapte ce să vor aduna din statistica deosebitelor ţări. hegul. org. 385/16, cf. negulici, stamati, d. Statistica vine şi confirmă prin cifre aceste previziuni, ghica, c. E. i, 281, cf. pontbriant, d. Slalislica Transilvaniei ni oferă pesle treizeci de localităţi. . ., purtînd toate acelaşi nume: Almaşu. hasdeu, i. c. i, 16. Accastâ înlănţuire se poate dovedi prin slalistica faptelor sociale. conta, o. F. 131. Să facă o statistică, să afle cile reviste apar la noi.. în plr ii, 34, cf. şXikeaku®. Nu există o statistică exactă despre pierderile produse de această boală, babeş, o. A. i, 62, cf. cade. Zadarnic îi ccrem statistice cu mersul şi rezultatul grevelor, cocea, s. i, 91. Na vom face deducţii asupra firii unei limbi dintr-o slatistică ce numără cuvintele dintr-un diefionar. puşcariu, l- b. i, 191. Statistice ca cele de mai sus permit concluzii numai în legătură cu un caz mediu. vianu, e. 395. Nu în statistica vorbelor stă poezia, ci în asociaţia lor. constantinescu, s. i, 111, cf. dl. Cu ajutorul unei statistici. . ., demonstrase cum ne-a fost secăluită avuţia petroliferă, τ. popovici, s. 361, cf. dm, ltiA După cum indică şi statisticile cele mai recente, a şaptea arlă a devenit cea mai populară, scînteia, 1966, nr. 6 894. Studiul. . . cuprinde şi o statistică a lexicului primului volum dc poezii, românia literară, 1971, nr. 133, 11/1, cf. M. d. enc., dex. + Tabel, histogramă sau altă reprezentare grafică a situaţiei reale sau probabile a unui mare colectiv de elemente. Cf. m. d. enc. 2. S. f. Activitate de culegere, prelucrare şi valorificare a datelor privind fenomenele tic masă, organizată de către stat, în mod centralizat. Cf. m. D. ENC. 3. S. f. Ştiinţă care are ca obiect studierea fenomenelor fie masă din punct de vedere cantitativ, cu metode proprii de analiză şi descriere. Cu geografia politică slă în legălură slrînsă slalislica, ştiinţa care arată... viaja politică a popoarelor, stalurilor şi ţărilor■ rus, i. i, 3/14. Slalislica e şliinfa faptelor sociale exprimate prin termeni numerici, i. ionescu, m. .10, cf. antonescu, d. Faptele sociale culese pînă acum de statistică... se găsesc în raporturi fixe şi necesare. conta, o. f. 38, cf. ddrf, cade. Acesl sistem... line mai mull de slalislică decît de critică literară. în plr ii, 585. Statistica, istoria, logica. . ., pot fi invocate în mod egal pentru demonstraţiunile cete mai contradictorii. ralea, s. τ. i, 184, cf. dl, dm, ltr2, dn2. Folosirea posibilităţilor statisticii. . . i-a îngăduit să statornicească o melodă de investigare■ m. 1968, nr. 3, 12. Slalislica nu operează decît cu dale numerice, scl 1969, 350, cf. m. D. enc., df,x. ·ν> Statistică matematică = ramură a matematicii care se ocupă cu elaborarea noţiunilor şi a metodelor specifice studiului statistic al colectivităţilor. Cf. m. d. enc-, dex. (Har) Slalis-tică vitală — biostatistică. Cf. m. d. enc. 4. S. m. (învechit) Statistician. Cf. ddrf, alexi, AV., SCRIBAN, D. 1 237. 5·. Adj. Care ţine de statistică (2) ; privitor la statistică;· bazat. pe statistică. Curierul englizesc cuprinde următoarele statistice dale despre Turchia. ar (1829), 131/1. Daturi statistice cum sînt acestea... ar dovedi foarte mull. fm (1842), 1842/16. Raporturile statistice a doctorului, c. vîrnav, h. 121/2, cf. polizu. Această credinţă esle în contradicfiune şi cu dalele statistice care dovedesc contrariul şi cu dreapta judecată, ghica, c.. e. i, 256, cf. pontbriant, d. Scriitorii vechi nu ne-au lăsal nici o dată statistică asupra producfici minelor Daciei, xenopol, i. r. i, 188. O tabelă slalislică în care s-ar arăta foloasele realizate de librari· petică, in plu ir, 76, cf. resmeriţă, d. Tipări în Iaşi un volum con-(inînd cca înlăi descriere slalislică asupra vieţii sociale şi situaţiei, economice a înlregei Moldove, n. a. bogdan, c. M. 133, cf. cade. Fiecare fenomen social poale fi cercetat şi trebuie cercetai în chip statistic, guşti, f. a. 137, cf. scriban, d. Aceasta nu poale fi decît- un puncl de vedere slatislic. bogza, a. î. 275. Desfăşurarea procesului. . ■ are loc după o lege statistică ce poate fi stabilită uşor. sanielevici, r. 53. Metoda statistică se utilizează pe larg ]>eritru determinarea frecventei cuvin_ telor. l. ROM. 1960, nr. 3, 14. Limba arc caracter statistic, fiind rezultatul diferitelor elemente ale vorbirii-scl -1969, 382, cf. dex. (Adverbial) S-au observat stalistic că sc sinucid oamenii singuralici. ralea, s. t. ii, 210. Actorii... pe unele [roluri] le reţin numai, statistic, pe altele le îndrăgesc- τ august 1964, 37. Din observaţiile executate statistic. . ., se ajunge la cele mai realiste ipoteze, scînteia, 1969, nr. 8 200. Nenumăraţi vectori vilali care se cer studiafi stalistic şi -probabilistic. romănia literară, 1970, nr. 89, 26/3. — Pl. : statistici, -ce. — Din fr, statistique. STAÏlSTICÉÿTE adv. (Bar) Din punct de vedere statistic2 (3). Acestor molive care, slallsliceşle, ocupau primul loc, li se usociau altele, mai puţine, vianu, m. 69. — Statistic + suf. -eşlc- STA’îISXI.CIAN, -Ă s. m. şi f. Specialist in statistică2 (U); (învcchit) statistic2 (4). S-a făcut cunoscut, prin-lr-ο lucrare polemică, în care sé respingeau învinuirile aduse. . . dc statislicianul ungur, iorga, l. ii, 264. Statisticienii cei buni sini foarte rari. i. ionescu, m. 11. Această clasificare naturală a fost piedica cea mai mare pe care au înlîmpinal-o statisticienii, petică, o. 465, cf. cade. O echipă slalislică se compune din 6 — 10 statisticieni specializaţi în ramurile respective, guşti, p. a. 139, cf. scriban, d. Stalisticianul va înşira... mai mulle dreptunghiuri, vianu, p. 161. In general,. ■ . fac muncă de organizare, de slatislician. v. rom. octombrie 1954, 130, cf. dl. Reacţiile fireşti, neprovo-cale, sint mai concludente pcnlru statislicianul care nu şlie vedea dec’il mii de coloane de cifre- τ. popovici, s. 175, cf. dm, dn2. De cc n-ai plecai. . . unde oamenii aşteaplă o stalisliciană bine pregătită ? scînteia, 1969, nr. 8 217, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-an. — Pl.: slalislicieni, -e- — Din fr. statisticien. STATIV1 s. n. Dispozitiv metalic sau de lemn folosit la montarea şi susţinerea unor piese şi aparate de lucru (in laborator). Cf. stamaw, d., barcianu, alexi, w. Cercetase în fugă laboratorul ■■ ■ cu stativele pline dc aparatură de sticlă, v. rom. iulie, 1954, 39. Silele independente sînt făcute solidare înlre ele.:., cu ajutorul unui stativ de lemn. agrotehnica, i, 424, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Aparatul stă pe stativ, cinema, 1968, nr. 10, 4, cf. m. D. enc-, dex. <0* (Adjectival) După felul cum sini moniale, lagărele sc impari în lagăre slatine, lagăre suspendate şi lagăre în consolă, ioanovici, tehn. 251. — Pl.: slalive- — Din germ. Stativ, fr. statif. STATfV2 s. n. v. stativă. STATÎVĂ s. f. 1. (Popular; mai ales la pl.) Război2 (I)· Urzeala nevădiiă se pune în război (stative) şi se lese. i. ionescu, m. 690. Caierul dc. burungic din furcă şi suveica stativelor■■ ■ stau... neatinse., negruzzi, s. i, 107, cf. polizu. PMzboaie (stative) de fesut. odobescu, s. ii, 115. Cu ajulorul sloboziloriului, al zăvorului şi al lopăţelii, le-au întins în slalive. creangă, o- 294. Luarea şi ducerea. . . chiar şi a stativului (războiului). ■ ■ era uzitată şi la romani: marian, nu. 572. Trei-palru camere din casa sa erau ocupate cu slalive (războaie de fesul), sion, p. 75, cf. tdrg. în mulle case slatinele na mal ies din casă, doară la zile mari. pam-FiLE, I· c. 444, cf. cade. Slatinele ţărancelor din munţii Moldovei, sadoveanu, o. xx, 481, cf. scriban, d., 11767 STATIZA 1&13 STATORI DL, DM, DEX, SBIERA, P. 222, com. marian. Cînd se înveleşte pinza pe sul, se înnoadă o pană... ca pînza să meargă aşa de uşor în stative, ça pana. şez. nr, 50, com. din zagra — năsăud şi din straja — rădăuţi, alr i 1 283, a v 15, 33, 35, vi 16, 19, 26, ix 1, 3, 4, lexic reg. ii, 77. Să-m facă mie... stative.. . tăi ci triebe. o. bîrlea, a. p. ii, 528. ”0* Expr. A pune pinza în stative (cu cineva) = a iucra în tovărăşie (cu cineva); a se asocia (cu cineva). Cf. dl, dm, dex. + P. restr. (Prin Mold. şi prin nordul Transilv.; la pl.) TăJpile războiului3 (I). Cf. alr. i 1 283/270, alrm sn i li 301, a v ,15. + P. restr. (Regional; la pl.) Părţile laterale ale războiului3 (1). chiriţescu, cr. 255, scriban, d., alr i 1 283/260. + (învechit; rar) Meseria ţesătorului. Cf. cihac, ii, 364, DDRF. 2. (Regional; la pi.) Gherghef (Coropceni — Iaşi)-Cf. alrm sn iii li 1 024/514. 3. (Mold.; şi 111 sintagma stative de întins piele) Suport din lemn folosit în tăbăcărie, pe .care se întind, pieile de ovine sau de vite, spre a fi curăţate de păr. După ce s-a curăţit de carne se întinde pielea cu ajutorul stativelor de întins piele, pamfile, i. c. 48, cf. dex. O anină-ntr-un cîrlig, pune şi-n slativî. alr π 0 611/520, cf. ib. 6 611/414, 537, 551, a v 25. 4. (Regional; la pl.) Scară (II 1) (Borsa). Cf. alr sn 1I1 173/362. 5. (Prin nordul Mold. şi prin estul Transilv.),, Scaun dc înspiţat“ al rotarului. Cf. alr ii 6 683/228, 365. 6. (Regional; la pl.) Capră pentru tăiat lemne (Straja — Rădăuţi). Cf. alr i 952/388, com. din straja — rădăuţi- 7. (Prin nord-vestul Mold.) Instalaţie de lemn asemănătoare cu scheletul războiului de ţesut, in care sint vîrîţi boii sau caii pentru potcovit. Cf. lexic REG. 117, G LOS AII REG. 8. (Regional; la pl.) Fiecare dintre cele două lemne paralele ale ferăstrăului, de care sc leagă pinza (Iz-voru Alb — Piatra Neamţ). Cf. glosar reg. — Accentuat şi: siâiivă. alr 1 952/388. — PJ.: stative. — Şi: (popular) stativ s. n., (regional) slatevă (h ni 19) s. f. — Din ucr. CTaTmta. STATIZA vb. 1. Tranz. (Rar) A etatiza. Cf. scriban, d. — Prez. ind.: slatizcz. — De la stat. STAT-MAIÔR s. n. v. stat-major. STAT-MAJOR s. 11. 1. Organ de conducere al unei mari unităţi militare, format dintr-un număr variabil dc ofiţeri organizaţi în birouri şi secţii şi aflat sub comanda unui şef. Comandanţii, statul-ma-jor, ofilerimea oaslei... au avut cinste a să înfăţoşa înaintea iîc[ scelenţei] sale. ar (1831), 131/19. Primi gradul de general şi postul important de şef fie stat-major al armatei a doua. bolintineanu, o. 253. Şef al slatului-major general, maiorescu, d. ii, 104, cf. babcianu. E şi Liviu, căpitanul. ■■ de la statul-mă-jor- rebreanu, 1. .446. Generalul. . . a, părăsii statul-ma-jor. titulescu, d, 627. Cel mai ideal stat-major nu face două parale cu o trupă dezorganizată, c. petrescu, î. ii, 169.· Ca un şef de stat-major, am prevăzut toate amănuntele operaţiei, brăescu, a. 199. Face parte din slatul-major al contelui... în războiul contra turcilor. sadoveanu, 0. xx, 466. S-a anunţat. .. şi un comunicat al slatului-major. H. lovinescu, t. 152, cf. dm, m,· d. enc. Marele stat-major = organ de conducere al forţelor armate dintr-o ţară, format dintr-un anumit număr de ofiţeri reprezentînd toate armele, organizaţi în birouri şi secţii şi aflat sub comanda unui şef. Directorul întreprinderii. . . era dublai dc un coloncl de ta marele stat-major. beniuc, m. c. ii, 263.·(>(Prin lăr- girea sensului) A fost.:., şeful marelui slal-major al intelectualităţii democratice, sadoveanu, o. xx, 30. înconjurat de întregul stat-major vamal, şeful, rigid, neînduplecat, .părăsi terenul pe care era deplin slăpîn. b art, s.. m. 89. Partidul era slatul-major al revoluţiei în pregătire, arghezi, b. 135. Slpriţa... . se înconjură de un întreg stat-major. călinescu, s. c. l. 97. Acum civeam un partid revoluţionar, un stat-major capabil să. ne conducă în lupta\cea mare. scînteia, .1961, nr. 5.320, O cinematografie trebuie să aibă un stat-major carc să-i mişte trupele, contemp. 1969, nr. 1 176, 1/4. 2. Clădire în care'îşi- are sediul statul-major ■ (1). Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU2, d. V-, CADE, SCRIBAN, d.·, dm. O (Prin analogie) Casa lor... devine un mic stat-major conspirativ, ist. lit. rom. ii,* 528. — Pl.: (rar) stat-majôre (v. constant, r. 1G5). — Şi: (învechit, rar) stat-maiôr s. n. — Slat1 + major (după it. stato maggiore, fr. état-major). STAX-MA.IΟΚίST s. τη;' (Rar) Ofiţer de stat-major (1). Cf. dn?.- — Pl.: siat-majorişli.· : ·’ — Stat-major suf. -ist. STATOCfST s. n. Organ auditiv al nevertebratelor, 1n formă de vezică, cu un lichid in care silit înglobate statolitele cu rol în menţinerea poziţiei corpului. Cf. dex, dn3. — Pl. : statocisle. — Din fr. stntocystc. STATQCRÉ1) s. m. (sg.) (învechit, rar) Idolatru. Ca să scap cu mijloc frumos, îi mărturisii că eu sînt moamclan, şi domnia sa statocredu (închinător de statuie sau idolatr). gorjan. h. iv, 106/8. — Statuie + cred (prez. ind. al lui crede). STATOGItAMĂ s. f. Fotografic obţinută la sla-toscop. Cf. ltr3, dn3. — Pl. : statograme. — Din fr. slatocframme. STATOLÎT s. η. Mică formaţiune calcaroasă care se găseşte în urechea internă, avînd rol în menţinerea echilibrului· Cf. dn2, d. med. — Din fr- statolitte. STATOR s. n. Partea fixă a unui motor sau a unui generator de energie (constituind carcasa acestora), în care se învirteşte rotorul. Un motor electric se compune din două părţi principale: rotorul şi statorul■ orbonaş, mec. 126. Stator. . ., partea fixă a unei maşini electrice cu mişcare rotativă, enc. tehn. ui, 14. O carcasă din tale de fier numită slalor. c.işman, fiZ. ii, 485, cf. DL, DM, ltr3, dn2, scl 1962, 231, m. u. ENC-, DEX. —■ Pl. : statoare. . ' ' — Din fr. stator, germ. Stator. STATOREACTÔR s. n. Reactor cu flux continuu de gaze, care funcţionează fără compresor şi care este folosit pentru propulsii unor avioane supersonice. Cf. LTR2, DN2, M. D. ENC'., DEX. — Pronunţat: -re-ac-. Pl.: slaloreacloare şi (râr, m.) statoreactori (dn3). — Din fr. statoréacteur. STATORÎ vb. IV. Tranz. -I. (înveehit) A înfiinţa. ..Pre mai adeseori zisul, magistru, în numele casei ospitalului cei· numite, am poruncit să-l stălo-rească credinciosul şi iubitul nostru magistru A..xil. şincai, hr. i, 273/20. Crunte războaie purta-va-n pă-mîntul italic, şi neamuri Mari domoli-να şi ţări sla-~ lori-να şi ziduri, coşbuc, ae. 17. . 2. (învechit şi regional) A stabili . (2). Şi în Germania, domnitorii staloriscră ca maximă de slat că 11778 STAT0R1RE - 1514 - STATORNIC supuşii lor sini datori să adopte, rcligi.unea domnitorilor. bariţiu, P. A. τ, 229, cf. 215, polizu. Petrecută cu toţii sara târziu, stătorind ziua. dc cununie, marian, nu. 196, cf. şăineanu3. Vede a pe toţi uimiţi. . ., auzind pe urmă ce sumă a stalorit directorul. . . pentru o fată. AGÎRBICEANU, a. 255, cf. dl, dm. ·ν> Refl. p a s. Este o formulă veche. .. a se statori cîte un exemplu care să bage în spaimă pe alţii, bakiţiu, p. a. i, 599. -Φ- (Complementul indică oameni) A desemna. Tîm-plele lui. i le-a-ncins cu frunzişul de dafin. Biruitor stătorindu-l ca-ntiiul. din gloate, pe-Acestea. coşbuc, ΛΕ- 96. 4. R ef 1. (Despre oameni) A se aşeza. Umbla de la un grup la altul... azvîrlind cite-o vorbă şi în sfirşit statorindu-se lîngă doamna Herdetea. rebrea-nu, 1. 416. <0> Fig. O primăvară frumoasă ca totdeauna se statorea pe hotare, id. ib. 268. — Prez. ind: slatoresc. — Şi: (învechit şi regional) slători vb. IV. — Cf. statornici. STATORÎHE s. Γ. (Învechit.) Faptul de a (se) stat ori (3). Cf. barcianu, alexi, -w. — Şi : stăturire s. 1. barcianu. — V. stator!. STATORNIC, Ά adj. 1. (Despre proprietăţi) Care aparţine cuiva pentru totdeauna; care se află în posesiune veşnică, ('.ind a rămîne lucra, Măria Ta, să întoarcă Mictescu lucru de Si de ani vindut, să fii Măria Ta bine încredinţat că nime cu moşii statornice in ţară nu rămîne (a. 1765). bul. com- ist. iv, 214. Toate daniile de moşii,de oii şi de locuri... ce s-uu făcut din început cu cuvîntul dreptăţii... au rămas statornice şi întemeiate, sob.hris. 41. Aciun, dă curînd, am dovedit că moşia a vîndut-o statornică (a. 1792). iorga, s. d. xiv, 134. La judecătoria judeţului Argeş se uirid cu mezat o pereche casc din oraşul Piteşti pe Joc statornic, cr (1833), 1042/3, cf. Alr t 444/990. "v> (învechit) Pămînt. statornic v. p ă m int (β). 2. (Rar; despre aşezări omeneşti, domicilii, sedii etc.; în opoziţie cu provizoriu) Stabil (l 1); (despre instituţii, organizaţii etc.) permanent (1). Se va înlesni stâpînirea a dobîndi un local statornic. hegul- org. 422/27. Au trecut epidemia în Bucovina, deşi acest deget de ţară avea carantine statornice. c. vîrnav, h. 11/9. Lui Apolon însă li ardea. . . de a-şi alege pe uscat un lăcaş statornic, odobescu, s. iii, 295. Pieptănarul îmi tot cintă-n ureche să mă iau cu dînsul că arc bordei statornic, camix-ab, n. i, 403. Existau numai cîteva. aşezări statornice, tudoran, p. 397, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Despre populaţii, in opoziţie cu noma d) Fixat definitiv într-un loc, pe uu anumit teritoriu; sedentar (2), (rar) stabil (I 2). Armenii nu umblă cu corturi pe cîmp şi a păzi numai dobitoace ca turco-manii, ce sint locuitori statornici, iară turcomanii sint ca oaspeţii, am.filo.hie, g. 29/16. Romanii rămaseră statornici acolo, maior, ist. 33/34. Sînt datori mocanii sudiţi, adică cei ce nu sînt statornici aici in ţară cu nameştii şi trecători, a da oi dă beilic (a. 1817). doc. ec. 180. A provocat. . . tulburare in masa getică, locuitoare statornică, agricolă, pârvan, g. 54, cf. cade, scriban, d., dl, dm, M- d. enc., dex. ■$· (Prin analogie) Comunităţile caracteristice şi statornice se formează după o lungă evoluţie, agrotehnica, i, 396. ·$■ (Prin sinecdocă) Abia acum începe să s-aşeze o viaţă mai statornică dc-atungul acestui ţărm al Dunării. vlahuţă, r. j>. 22. 4. (Despre oameni sau despre manifestările lor) Care nu poate fi clintit sau schimbat (uşor); ferm, hotărît, nestrămutat (2), slabi] (II. 2), (învechit) ne-urnit (2). Era vestit şi statornic întru războiul cel de-a mână. (cca 1750—1780). gcr ii, 82/34. Supără încă şi. auzul... celor ce fireşte nu sînt statornici a suferi cu răbdare prelungirea c.itanir.i. văc.vrescul, ist. 245. Gheorghie nu ş-αιι schimbat cjindut niceodaiă, ci s-au arătat totdeauna statornic in credinţă, molnar, ret. 51/16. Mentor s-arălă înlr-astă primejdie nu. numa-statornic şi fără frică, dar încă şi mai vesel decît altăi dată. pleşoianu, t. i, 74/4. Cei casnici, sînt... mai statornici dc minte şi sânătale... decît cei. slobozi şi neînsuraţi. episcupescu, practica, 43/26. Vădesc statornicul plan... de a spori întru civilizaţia începută. ar (1831), 273/22. Na te vei face vrednic de a fi părtaş acei lumi fericite, fără numai, prin virtute statornică. marcovici, d. .16/4. Statornica hotărîre cle a nu vorbi rău de ceilalţi, id. ib. 10/1. Nu este de crezut că avînd statornică sirguinţă, pot să alcătuiesc dinlru acel vechiu copaciu im caic. drăghici, r. 147/25. Nu vom găşi... un prieten statornic, hrisovergiii, a. 25/7. Trebuie, negreşit o hotărîre statornică, descr. aşez. 128/14. Turcii vin ca hotărîre statornică dc a nu înceta bătaia zioa şi noaptea, mag. ist. ii, 62/32. Nebuneasca Iui sumeţie se sfărmă în sfîrşil de statornica cumpănire a lui Petru I. negruzzi, s. i, 177. Cei dinţii sirii, mai statornici în credinţele lor. ghica, c. e. ii, 332. Voinţa tare şi statornică învinge toate obstacolele, filimon, o. i, 123. Aş vrea să ştiu mai.întîi dacă nepotul d-lale. . . are hrisloiftic? Dacă-i om statornic, econom? alec-sandm, t. 774. Văzînd statornica hotărîre a împăratului . . ., Greuccanu cuvîntă. ispirescu, l.· 220. Trebuie o dată să vorbim pe şleau şi fără înconjur despre acest prieten statornic al idealurilor noastre, ionescu-wion, S. 267. Oare nu era el o fire destul de statornică? D. zamfirescu, v. ţ. 132. Această operă... va fi însoţită de o critică statornică a tuturor ideilor. în plr ii, 160. Ocrotitorul său statornic, iorga, g. i. i, 205. Coco îşi plăti cu moartea accesul tui de sinceritate statornică. anghel, pr. 48. Dumnealui, nu-i clestul de statornic, tot trece de la o societate la alta. agîrbiceanu, a. 76. Geţii au rămas desigur statornici şi in religia lor. pârvan, g. 643. Stălea într-o statornică nepăsare, bassa-rabescU, v. 50, ci. cade. Pare un om statornic. c. petrescu, c. v. 203. Crescuse... gîndul frumos şi statornic al băiatului, c. m- zamfirescu, sf. μ. n. i, 20. N-aveam client mai statornic, mai ahtiat de cultură ca Gică. cocea, s. j, 174. El era colaboratorul ccl mai statornic, teodoreanu, m. iii, 200, cf. scriban, d. Era plină dc bunătate, statornică in. iubire şi în ură. călinescu, e- 30. După dificultăţile de început s-ci dezvoltat o prietenie iubitoare, statornică, fecundă. vianu, L· v. 356. Participanţi statornici, cîştigafi pentru ideile proclamatc . puteau să fie acum. în număr dc vreo două duzini, pas, l. it, 145. Sînt statornic în iubire Şi-n a patriei cinstire, beniuc, m. 124. Părea a fi de mult prieten statornic al casei noastre, vornic, p. 12. Cei mai statornici exponenţi ai mişcării literare din deceniul al patrulea sînt.. . ..profesorii, ist. lit. rom. ii, 258, cf. dl, dm. Sute dc elevi.... au devenii. . . prieteni, statornici ai Muzeului dc artă. gî 1968, nr. 935, 1/5. Prieten devotat, statornic, atunci cînd nu-l minţi, cinema, 1968, nr. 8192, cf. m. d. enc., dex-, a ix 1. Statornic la cuvînt pururea dă vei fi, cinste dă la toţi vei dobîndi. zanne, p. vjh, 576. "ν’ E x p r. A fi statornic la vorbă = a se ţine de cuvînt. Aşa am fost eu răbdător şi statornic la vorbă în feliul meu. creangă, a. 70, cf. dl· Ό” (Substantivat, m.) Statornicul la nici ntîmplare supărare nici schimbare are. zanne, p. vru,. '576. 5. (Despre fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, despre evenimente etc.) Care nu este supus schimbărilor, fluctuaţiilor etc.; constant, fix, invariabil, neclintit (2), neschimbat (2), neschimbător (2), stabil (IX 2), (rar) neatins, nefluctuant, nefavorabil, (învechit) neclătit (2), nevătămat (1). învăţa prin orănduieli adivărate şi statornice, amfilowe, g· f. 13r/l. Să ştii dumneata că îndreptarea cc vei alcătui acum... are să se păzească pentru multă vreme nestrămutată şi statornică (a. 1819). doc. ec;. 220. A da cîrmuirii o formă statornică pentru binele public, pleşoianu, 'r. in, 53/3. Umblă pribegi fără stare şi orîn-duială statornică, episcupescu, practica, 190/4. Sô va alcătui, proiect dc legiuire statornică (a. 1836). uoc. 11780 STATORNIC - 1515 - STATORNICI ec. 638. Nimic in lume statornic nu rumine, gram. mold. 24/11. Să sc formeze o oştire întocmai pe temeiuri statornica, recul. oro. 450/12. Întocmirea ordinelor nu este bazată pe consideraţia numai, a unui organ oreîi de statornic ar fi. barasch, i. n. 157/7. Fenomenele sociologice sînt cîrmuile de legile cele mai. statornice. conta, o. f. 530. Legenda lua o formă statornică şi consînţilă. odobescu, s. i, 204. Numai astfel ar fi putut cîşti.gu înriurirea adîncă şi statornică, gherea, st. cr. ii, 99. Individul evoluează înt.r-o direcţie statornică şi dezvoltarea sa nu întîmpină piediee dăunătoare. petică, o. 421. Ilotărîrea judecătorului nu se produce. . . după o lege fizică, statornică, brătescu-voineşti, r. 19S. Statul a ajuns la o formă statornică. călinescu, în purii, 610. Èminescu era şi un singuratic, im om fără situaţie socială statornică, sadoveanu, o. xx, 287. Formele [morfologice] sînt mai mult sau mai puţin -statornice, vianu, s. 93, cf. dl, dm. Face o distincţie precisă între partea cea mai statornică a unei limbi, denumită structură... şi celelalte clemente mobile ale limbii, l. rom. 1967, 227, cf. m. d. enc., dex. + (învechit; despre aştri ; în opoziţie eu mobil 1). Fix. Caută pentru stelile statornice au stătătoare. amfilohie, c. f. 8V/12. Stelele ecle statornice, sînt globuri luminoase şi călduroase asemenea soarelui, marin, p. 3/11. (>. (Mai ales despre stări, situaţii, relaţii etc.; în opoziţie cu efemer) Care există, care durează mult timp; care se Întinde pe o lungă perioadă de timp; dăinui tor, durabil, stabil (II 3), trainic2 (2), (rar) stătător (III 2). V. permanent (1). T)e să va găsi cil cale, să să întărească dc către Dinari, şi aşa să rămîie schimbul statornic, sob. mus. 43. Să fie schimbul înlre noi statornic şi nestrămutat în veci (a. 1805). uricariui,, x, 252. Să aibă de-a pururea două. condice statornice în cancelarie (a. 1829). uricariui,, xiy, 291. De voi scăpa via, Făgăduiesc cu chizeşluirc pace statornică, abthiopica, 64v/25. Pentru ce aştepţi de la. ceilalţi oameni o fericire... mai curată şi mai statornică: marcovicî, d. 10/18. La 1832, priimind casa shoalelor un statornic venit însămnătoriu. . ., au putut, da ramului de învăţătură o noă întindere, fm (1838), 671/6. Această părută slăbăciune curînd va conteni după statornică luare a hapurilor, veisa, i. 48/9. Acest obicei este bun de urmat, mai ales atnnce cînd timpul, nu-i. statornic, i. ionescu, c. 161/22. Ne-ar fi fost cu putinţă a ţine împreginru-ne o temperatură statornică şi nevariabilă, man. sănăt. 64/1. Numai ţăranul romări în bine şi în rău şi frumuseţea naturei an rămas neschimbate şi sînt încă elementul statornic în marea mişcare a ţării româneşti, maiorescu, cr. iii, 23. Natura prezintă, în formele ei neclintite şi înţepenite, elementul statornic în viaţa poporului, xenopol, i. r. i, 15. Singurul statornic reazăm ce-am avut în ţara mea. davila, v. v. 188. Era o cauză statornică de melancolie. D. zamfirescu, v. Ţ. 75. Cîte un domn adeseuori bolnav. .. finea în chip statornic medicul său pe lîngă el. iorga, c. i. ii, 176. Grupările au o însemnătate efemeră şi curentele nu sînt statornice. în plr ii, 177. Aceştia. .. armonia nu o pot face statornică, aqîrbtceanu, a. 40, cf. resmxriţă, d., cade. Poate aci e fericirea cea mare, statornică şi fără ameninţări, c. petrescu, o. p. i, 59. Uită-te la mine, să înţelegi ce se alege din tinereţe, din frumuseţe şi din tot ce ni se pare strălucitor şi statornic. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 134. Nimic nu e statornic pe lumea asta. cocea, s. i, 204. Viaţa acum pentru Creangă trebuie să fie un chin statornic, călinescu, i. c. 270. Preocuparea statornică a acestui scriitor este. . . tendinţa de a sili impresiile să intre într-un spaţiu relativ reştrîns. vianu, a. p. 160. Socot că orice frumuseţe Prilej de-amăgire statornică este. BLA.GA, poezii, 377. Era un vînt tare, însă statornic. tudoran, p. 260, cf. dl, dm. Întregul contingent al ctitarilor... hau stat. exemplu statornic, vulpescu, p. 51. România socialistă situează în mod statornic în centrul politicii sale externe prietenia şi alianţa cu ţările socialiste, scînteia, 1969, nr. 8 183, cf. m. d. enc., DEX. <> (Adverbial) Ceale ce sc zi. întru Pro-povedăniile aecaslea bine să le priceapă, ci şi statornic să le ţină minte, maior, r. V1I/3. Se vede prin urmare că aceste băi erau locuite statornic ba chiar dc o populaţie numeroasă, xenopol, i. r. i, 198. Mă făleam să-mi văd, statornic, stăpînirca-ntcmeiată. davila, v. v. 153. Pentru a duce însă la îndeplinire statornic aceste schimbări, avem. lipsă şi de sprijinul material al o/îforatului] public. în plr ii, 44. Fu r&mîn să ţes statornic Cînlecut de îngropare, ooga, poezii, 157. Fluviul împiedeca pe Dromicaites să păstreze statornic ceva în dreapta apei. pârvan, G. 02. Afară ploua îmbielşugat şi statornic. sadoveanu, o. xviii, 603. Din cer cade statornic un nor de pene albe. căltnescu, o. ii, 32! Vîntul batea statornic (te la uscat, tudoran', p. 260, cf. dl. Fii picurul de apă ce sfredelind statornic Străbate roca dură. labiş, p. 277. A fost. statornic preocupat de probleme de teorie literară, ist. lit. rom. ii, 386. Amers statornic pe calea ce i-a deschis-o Eminescu. l. rom: 1967, 39. Filmele de aventuri de toate soiurile îi întreţin statornic, preferinţele, cinema, 1968, nr. 6, III. Dintre toţi poeţii romi'ini, Minulescu a. elogiat statornic pe Eminescu. românia literara, 1969, nr. 31, 13/3. Să se încadreze. ... statornic în preocupările majore ale colectivului. scînteia, 1969, nr. 8 200. — I1].: statornici, -ce. — De la slat2 (după datornic, spornic etc.) STATORNICA vb. T v. statornici. STA T OR\ ICÉ ŞTK adv. (învechit) Constant. Plnă. la venirea bulgarilor, romanii statorniceşte au stăpinit şi de-a stingă Dunărei. şincai, hh. i, 30/16, cf. lb. valian, v., pontbriant, d., cihac, i, 236, ddrf, »ar-cianu, alexi, -w. — Statornic: -|- suf. -eşte. STAfORNICÎ vb. IV. I. Refl. (Despre oameni sau despre populaţii) A rămîne (1) (definitiv) într-un anumit loc, consideriudn-1 domiciliu stabil (I 1) (şi amenajîndu-şi acolo locuinţa); a sc aşeza, a se fixă. a se instala, a se opri (3), a se stabili (1), a se sla-biliza (2), (învechit şi regional) a se sălăşui (2), a se stăvi (I), (învechit) a se lăcăşlui, a se sălăşlui (2), a se sădi (2). [Eteriştii], . . să statornicesc de-a bine, cu strajă bună. la porţi, beldiman, sap. 36r/16. După multe războaie, cumanii s-au statornicit la 1075 în Moldova. fm (1841), 2lla/36; SS-ţi alegi numai o floare şi să te statorniceşti, conachi, p. 177. Siliră pe barbari a căuta să se statornicească, bălcescu, m. v. 7, cf. pontbriant, n. Numai în urma unei cmigraţiuni în-tîmplate cîndva [naţiunea] a venit de s-a statornicit în mediul actual, conta, o. F. 37. Mai pe urmă şi-a înjghebat şi o căsuţă şi apoi s-a statornicit in satul acela. creangă, o. 55. Romanii... cînd au venit în părţile acestea şi s-au statornicit aci, au dat peste apele mîri-tuitoare de la Mehadia. ispirescu, v. 80; Trebuie să ne pregătim de întoarcere.. ., dacă nu vrei să ne statornicim într-o peşteră, d. zamfirescu, a. 160. Nn uitau să aducă mii de săteni de supt stăpînirea turceuscă, pe cari-i statorniceau prin locuri mai pustii, iorga, οι. i, 201, cf. resmeriţă, D., cade. [Coloanele] au de gînd să se statornicească acolo, se vede. camil petrescu, u. n. 324. Se statorniciră aici doi călugări, care să citească cu rîndul. voiculescu, p. i, 168. Acea vale a Moldovei fusese pentru pămîntcnii care se statorniciseră aici de veacuri un fel dc rai al lumii, sadoveanu, o. xvni, 38. l.a Roma ne-arn statornicit pentru vreo zece zile. blaga, h. 120. Acolo unde s-a hotărît de stă-pînire să ajungem şi să ne. statornicim, stancu, ş. 188, cf. dl. Se statornicise la capătul dinspre, apus, peste drum de primărie, τ. popovici, se. 125, cf. dm. Se va întoarce în patrie, statornicindu-se probabil la moşia, părintească, ist. lit, rom. ii, 490. Unii se statorniciseră aici. lăncrănjan, c. iii, 322. în 1S41. revine în ţară şi se statorniceşte la Mlnjina. magazin ist. 1975, nr. 5, 66, cf. m. d. enc., dex. φ (Prin analogie) Au 11783 STATORNICI — 1516 - STATORNICI Inccpul bîlciurilc vremelnice care, sialornicindu-se cu timpul, vor da naştere pieţelor, g. barbu, a. v. 12. <>■ (Prin ..lărgirea sensului) Darurile şi patimile... se statornicesc inobicei. episcupescu, pïiaçtiga, XXV1I/12. Numai cu încetai elementele străine se statornicesc. philippide, p. 167. Privea... cum... se stetorniccsc umbrele, anghel, pr. 6. S-a statornicit tn văzduh o bagdadie de cenuşă. . sadoveanu, o. xviii, 613. S-a statornicit treptat forma cea mai bună [a versului]. vianu, s. .176. Este... calea prin care se statorniceşte un noii lip de folclor, m 1968, nr. 1, 43. Dacă regia face tncă eforturi de a se statornici,. . . problema actorilor ni se pare mai favorizată de împrejurări, τ iulie 1968, 93. -O Fig· Noaptea fără lună sé statornicise deplin intre cer. şi codri, sadoveanu, q.'ix,. 30. E mihnit că nu ştie unde o. să se statornicească sufletul mamei. stancu, μ. i. 45. Toamna se statornicise, urmînd rîn-duiala neschimbată a legilor, firii, vornic., o. 159.. ·φ· T-raiiz. A statornicit ,la marginea pusliurilor pe nomazii prigoniţi din veacuri, scînteia, 1.952, nr. 2 499. (Fig·) Foametea şi-a statornicit puterea in holdele noastre- cr (.1831), 1732/26. + Tranz. .(Astăzi rar; complementul indică pieţe, tirguri, drumuri etc.) A instala; a amplasa.. Ca să ridice loate păscă-riile... şi să le statornicească la arătatul pial a . păs-cărici (a. 1814). n. a. bogdan, c. m. 111. Acum au statornicit driimu toţi pă acolo (a. 1837). doc. ec. 691. învoiala săvârşită. . . statornicind graniţa acestor moşii (a. 1665). bul. com.· ist. iv, 83. Pă moşia 'dumisale, umblă acum să statornicească un tîrg de vile. în pr. dram. 278.’ Ό” Refl., pas. Rezidenţa jude/ului Teleorman să va statornici pă viitorime în.oraşul Turnu. regul. org. 588/4. Este. . . în interesul tuturor a. se statornici resedenţia unei plăşi cît se poale mai în mijlocul plăşei. i. ionescu, m. 100. în cuprinsul acestor încăperi s-a statornicit şi colegiul, arhiva, ii, 339. + Tranz. (învechit; complementul indică oameni) A înscăuna. Venim aicea ca să o statornicim [pe.Herselia. în scaunul ei] şi să facem dreptate, beldiman, n. p. îi, 194/14. Cazimir priimindu-i. rugămintea, au pornit nu .tîrziu cu o armie spre a-l statornici in tron. ist. :jm. 75/13. + Tranz. P.. anal. :(Rar). A înţepeni. [Jne-penul] sc agăţă de piatra, goală, o învăluie. .. şi o star torniceşte. ap.; cade, +' . T r a n z. Fig. (Neobişnuit; complementul, indică imagini). A reconstitui (din memorie). Imagina, elfi puri. de femei asemuite în liniile fetei, leii, încercînd astfel să statornicească o icoană, ardeleanu, d. 24. + Tran z. ·.. F i g. (In* vechit, rar) A baza. Ceşti doi autori t,lupă urmă nu statornicesc politica lor decît pe maxime păgîneşti. pleşoianu, t. 1, 33/12. .. ■ ■·. 2. Tranz. A arăta în mod precis, limpede, catégorie şi' exact, a d e f i n i, a d e 1 i mita, a preciza, (rar) a pune'; (B II 3), (învechit) a in ă r g i ή i (3), a răspica (3);' a ajunge (de comun acord) la soluţia definitivă în legătură cu cèea ce trebuie să sc întreprindă, să se îndeplinească etc., a .d e c 1 d e, a dispune, a fixa, a h'or t ă r 1, (învechit şi popular) a o r î n d u i (3), a rlndui (ΙΠ 1), (popular-)' a s o r o C-i (1), (învechit şi regional) a s t a t 0 r i (2), (învechit) a-aşeza* a d è f i g e, a î n-s· e m n a, a· j 11 d e c a,- a-lega, a politici (3),- a pôveli, a scoate (Vi 7),(regibnal) 'a prubiilui (V. probălui 4); à determina, a stabili (2). Să statornicească, printr-un articol deosibii, aceste venituri în folosul pomenitelor biserici, cr -(1831), 1051/26. Trebuinţa ce ieste de a statornici mijloace spre dăpărtarea înmulţirii paralelor în Prinţipat (a. 1836). doc. ec. 639. Pentru viitorimea ţerei, au cercat cu bărbăţie a-i statornici soarta, asachi, -l. 32/47: Moldova avea trebuinţă a statornici a. ei legături de dinafară cătră Polonia şi. Ungaria, id. l. m; 13/30, cf. pontbriant, d. Comte a statornicit. şirul în care ştiinţele au trebuit cil. necesitate 1 să ici: naştere şi să se dezvolteze. conta, o. p. 35. 'Noua lege comunală au-statornicit toate drepturile şi îndatoririle comunei. 1. ionescu, d. 99. Acum* ia să statornicim rînduiala următoare, ca să se poată şti hoiărît, care cită pine a mîncat. creangă, o. 160. Adevărul este că limbile statornicesc genul substantivelor după formă, iar nu după înţelesul lor. 1. negruzzi, s. i, 481. Nu-i putem statornici un început, iorga, c. i. i, 142, cf. resmeriţă, d. Izbutise să-şi statornicească în căpşorul ei un gînd. gîrleanu, l. 23. Gînduri nelimpezite cc se ţineau unele de altele fără să poată statornici o idee. ardeleanu, u. d. 22. Nu i-am putut statornici pînă acum unitatea temperamentală, lovinescu, s. i, 418, cf. cade. El statornicise în sine, fără întoarcere, hotărîrea. sadoveanu, o. ix, 141. Statornicind bine anul şi luna..., găsi şi-n amintirea lui întocmai ce i se cerea să ştie. id. ib. x, 604. Propusese. . . un nou sistem de educaţie şi statornicise exemplul unei arte noi. Vianu, l.- u. 292. Proiectul noii constituţii statorniceşte femeii ' drepturi egale cu ale bărbatului, lupta de clasă, 1952, nr. 7, 67. întreaga desfăşurare a evenimentelor internaţionale scoale în evidenţă dorinţa crescîndă a popoarelor de a statornici relaţii de prietenie, scînteia, 1953, nr. 2 740. Rămîne să statornicim în sfirşit care a fost însemnătatea reală a „Cugetărilor". Varlaam — sadoveanu, 212, cf. dl, dm. Tratatul. . . statornicea. . . controlul Romei asupra litoralului dobrogean, h. daicoviciu, d. 95. Scopul clubului este să statornicească frăţia şi solidaritatea tn general între toţi muncitorii din ţară. magazin ist. 1975, 111·. 5, 65, cf. M.; D. enc., dex. -O Refl. pas. Urmînd a se statornici iraturile socotite.ale acestei case atît pe anul viitor, cît şi înainte (a. .1814); .uricariul, 1, 226. Să să statornicească o pravilă nestrămutată (a. 1836). doc. ec. 638. Se statorniceşte simbria, eminescu, n. 141. S-au statornicit metodele de plantare. agrotehnica, r, 58. O Refl. Un. prieteşug strtns se statornici fără zăbavă între dimii. fm (1838), 511/21. Să.se statornicească între noi. . . o frăţie, şi să ne sprijinim unii pe alţii, macedonski, în plr ii, 251. O hotărîre nouă se statornicise în gîndul ei, plecarea la Sinaia, d, zamfirescu, a. 178. între profesor şi elev s-au. statornicit nişte legături ea între un duhovnic şi un drepl-credincios. rebreanu, p. s. 39, cf. cade. Atmosfera domoală, cc se statornicise între noi, îmi. da iarăşi un vag îndemn, iilaga, h. 191. între lată şi unicu-i fiu se statornicise o prietenie puţin, obişnuită., tudo-ran, r, 46. Sînt replici, gesturi tnltln.ite.tn viaţă care se statornicesc, au semnificaţie şi care-şi caută aproape nemilos încelăţenireain pagină, scînteia, 1969, nr. 8 192. ·· 3. Tranz. (învechit; complementul indică înr treprinderi, instituţii, organizaţii statale etc.) A întemeia; a institui. Să-i daţi trebuinciosul ajutor, pentr.u ca să poală statornici fabrica fără - vreo . împotrivire (a. 1815). uricariul, i, 228. Viaturile îi povăţuia cătră Esperia şi ei mergea să statornicească o nouă împărăţie. pleşoianu, t. i, 191713. Statorniciră acolo o crăie care se surpă de călră Clodovic.. asachi, l- 712/12, cf.. ρονΤγ Briant,-fi: Cîrmuirea’ nu s-a îngrijit ca:să statornicească o educaţie şi o instrucţie naţională, bolinti-NÉÀNU, 0. 327·;· -Φ- Refl. pas. Mentor adăogă că ar fi-'de mare trebuinţă să se statornicească scoale publice penlrii deprinderea tinerimii., pleşoianu, t. iii, 55/2. O gazetă care se statorniceşte într-o astfel de anchilozare spirituală-se apropie de amurgul existenţei ei, cocea, în plr 11, 564. + (învechit; complementul este pacea) À realiza (1). După acestea, statornicind pacea cii vecinii şi încheind aliaţie cu Polonia, .. s-au dedat... la îmbunătăţirea celor din lăuntru ale ţăreit cr (1830),' SeS^/Sli Sînt triimes. .. pace să statornicesc. DONiei, f. 11, 28/8. Astfel a statornicit el pacea provinciei şi a lărgii hotarele ei. pârvan, g. 103., 4. Tranz. A face (şă se menţină) trainic; a face să dureze;, p. ext. a.întări. El cunoştea foarte bine că, : ca. s.ă-şi statornicească vestea, şi slava,. n-çvea trebuinţă de ■ panaghirice. .pleşoianu, \.ţ.i, . 95/25. A mea euratil credinţă.... îmi· statpţ.nicează slava. ..helia&b, o. 1, 421. Liniştea inimii tale aş voi să o statornicez. mascovici, c. 27/3. Şi zilele treceau unele după altele 11783 STATORNICIE «= 3517 — STATORNICIT statornicind lot mai mult linişlca unei vieţi moarte. ardeleanu, .d. n. 15. Principalele opere carc i-au statornicit faima. ist. lit. rom. it, 347. <0» K ei 1. p a s. Slava lor creşlc şi se staiorniceuză cînd izvorăşte din dragostea noroadelor, marcovicî, c. 136/4. A fost o gravă eroare să se creadă că în provincia de peste munţi s-a statornicit pe veci confuzia, plr ii, 636. + (învechit; complementul este sănătatea) A restabili (2). [Clima] aşază şi statorniceşte starea sănătăţii, traiul vieţii şi haraeterul oamenilor, episcupescu, practica, 10/24. — Prez. ind.; statornicesc. — Şi: (învechii) statornicii (prez. ind. statornicez) vb. I, (învechit, rar) stătoruici (pontbhjant, d.) vb. IV. — V. statornic. STATORNICIE s. f. 1. (Rar) Stabilitate (1). Ci. statornic (3). Pe la unele locuri se află şi ungureni. . ., cari aceia fiind fără nici un fel de statornicie, sînt cei mai mulţi argaţi pe la unii — alţii (a. 1818). doc. ec.. 192. Dacă ar fi fost mai multă statornicie, s-ar fi alcătuit... o proprietate mare. iorga, c. i. ii, 103. Imblă tot de ici colea. .. şi nu se mai aşează nici într-un loc' cu statornicie, sbiera, p. 282. 2. însuşirea de a ti statornic (4) ; stare a celui ce nu poate ii clintit sau schimbat (uşor); fermitate, hotărîre, stabilitate (2), (rar) ncstrămutarc (2), (învechit) slavăr. întru aceale ce el spre folosul ucenicilor apucă de face, să areate... neschimbată stătornicie. carte treb. i, 90/5. învăţătorilor!. . . să ştiţi statornicia şi adevărul a întrebuinţa, petrovict, p. 108/17. CU iu-băsc.. . statornicia ta- artaxerxu, 65v/18, cf. lb. Statornicia lui Filocle împotriva slăbiciunilor mele începură a mă dezgusta, pleşoianu, t. iii, 8/27. Într-amîndouă aceste împotrivitoare întîmplări, păstrează statornicia şi mărinimia unui creştin, marco-vici, D. 9/15. Nu împuţinează nobila statornicie a inimei voastre, ar (1837), 412/37. Cu cea mai. mare statornicie a îmbrăţoşat partida grecilor, asacih, l· ci. valian, v. Isprăvile ce s-au dobîndit. de la o cură urmată cu statornicie se pare că adeverează părerea sa. descr. aşez. 1/16. Au trebuinţă... săcîştige statornicie în caracter, mag. ist. i, 1/5, ci. pontbriant, d. La ce statornicia părerilor de rău? eminescu, o. i, 127, cf. resmeriţă, d. îşi începu slujba cu aceeaşi statornicie şi regulă ca la Bucureşti, bassarabescu, v. 18, cf. cade. îi cunosc eu pe nobili. . . Blîndeţea lor e fără statornicie, ca şi apa Rinului, sadoveanu, o. xi, 30, cf. scriban, d. A învăţat pe oameni să lupte cu natura, să muncească... cu geometrică statornicie■ blaqa, Z. 319, cf. dl, DM· Era un om generos, •chltiuînd statornicia în amiciţie, ist. lit. rom. ii, 485. Oraşul celor şapte coline conjugă... cu lucidă şi înţeleaptă statornicie,· trecutul şi prezentul.. ■ scînteia, 1969, nr. 8 213, cf. m. d. enc·., dex. Statornicia, temeiul oirtnţei. zanne, p. viii, 576 + (învechit, rar) Robusteţe. Partea femeiască ce este de fire mai plăpindă şi cu mai puţină statornicie este şi mai supusă acestor nevoi de boală. episcupescu, practica, 286/2. 3. însuşirea de a fi statornic (5) ; starea a ccea ce există, durează mult timp sau se întinde pe o lungă perioadă de timp; durabilitate, stabilitate (3), trăinicie. Poroncim... ca toate aceste să fie întru statornicie de apurure în veci (a. 1785). uricariul, iv, 31/20. Zidirile peruvienilor era cu mare statornicie. ist. am. (1795), 60T/11. Pravila împărătească... porunceşti ca," fiind un frate nevrăsnic, împărţeala ci vor face cielalţi fraţi... nu are statornicie (a. 1813). bul. com. ist. iv, 100. Cunoscindu-sâ vechea lăcuinţă a tîr-gului acestuia cu statorniciea de privilegii (a. 1815). uricariul, ii, 11/14. Ţara Rumânească acum se naşte spre statornicie, cr (1832), 711/42. Dar vai nouă, maică /«me. .. Nu priimeşti statornicie, ci prefaceri şi schimbări. conachi, p. 121. împărăţia dobitocească Ca şi a noastră cea ■ omenească ■ Statornicie iiecinică n-are, Toaîi supuse sînt la schimbare'. alexandrescu, o" i, 227. Cu toată statornicia sa relativă, uzul este şi el foarte variabil, philippide, p. 5. Ambele împrejurări. . . denotă o statornicie a stratului de la care am moştenit aceste elemente, xenopol, i. b. i, 34, cf. resmeriţă, d., dl, dm. Muntele, pădurea sînt... metafore ale statorniciei, ale veşniciei, românia literară, 1970, nr. 102, 4/4, cf. m. d. enc. De ştiam că n-o să fie Pentru noi statornicie, N-ar mai fi nici o mînie. şez. xii, 84. — PI.: (rar) statornicii (gcr i, 83/14). — Şi: (învechit şi popular) statorniciţi s. f. — Statornic + suf. -ie. STATORNICIRE s. f. Acţiunea de a (s e) statornici şi rezultatul ei. 1. Rămînere (definitivă) într-un anumit loc çonsi-derîndu-1 domiciliu stabil (I 2) (şi amenajîndu-şi acolo locuinţa) ; aşezare, fixare, instalare, oprire, stabilire (1). stabilizare (2), (Învechit şi regional) să-lăşuire (3), s ta vire (1) (învechit) lăcăşluire, (învechit, rar) sălăşluire. Cf. statornici (1). în „Eneida“, Turnus e singurul protivnic pentru aşezarea sau statornicirea Enei. pleşoianu, t. i, 18/14. îndată după statornicirea franţezilor în Africa... a îndemnat pe arabi la o expediţie religioasă, asachi, l. 82/4, cf. polizu, Statornicirea mea la Livorno făcu să slăbească oarecum furiosul meu amor. filimon, o. i, 331, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Lui... statornicirea lor nu-i aducea nici o supărare, dar gospodărirea nu-i cădea bine la inimă, tudoran, p. 612, cf. DL, DM, m. D. ENC., DEX. 2. Arătare precisă, limpede, categorică şi exactă a ceva, definire, delimitare, precizare, (rar) răspicare (2), (învechit) mărginire (i); ajungere (de comun acord) la soluţia definitivă în legătură cu ccea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc., decidere, dispunere, fixare, hotărîre, (învechit şi popular) orînduire (3), r î il d u i r c (III 1), (popular) sorocire (1), (învechit) aşezare, însemnare, judecare, legare, pove-lire (1); determinare, stabilire (2). Cf. statornici (2). Vă străduiaţi în Constantinopol pentru statornicirea îmbunătăţirilor acestui pămînt,. aducînd ... şi întinderea comerţului (a. 1834). eoc.ec. 558, cf. valian, v. Statornicirea unei etimologii mai sigure pentru toate cuvintele române. mAiorescu, cr. iii, 57. Împodobirea cu două rînduri de firide... ajută deci la statornicirea unei date relativ nouă pentru acest monument, iorga, c. i. ii, 14, cf. resmeriţă, d. O dată cu statornicirea relaţiilor ăe producţie socialiste, şi-a pierdut puterea legea concurenţei. lupta.- de cl$să, 1953, ur. 10, 253, cf. dl, dm. Însemnătatea activităţii literare pentru statornicirea unei limbi cu adevărat artistice, varlaam — sadoveanu, 211. ■ Nu-l pîndeşte ca primejdie statornicirea vreunei confuzii, românia literară, 1971, nr. 133, 18/2, cf. m. d. enc., dex. 3. (învechit) întemeiere; instituire. Cf. stator1 nici (3). Se discută statornicirea unui institui financiar, sadoveanu, o. xx, 139. 4. (învechit) Restabilire (2). Cf. statornici (4). Spre întemeierea şi statornicirea sănătăţii, prin care se dçbîndesc toate darurile bunătăţilor, episcupescu, practica, 116/10. Secretariul. . . au plecat la 6 iulie la Èghina, spre statornicirea : ănătăţii sale. ar (1831), 144I/2i. — Pl.: statorniciri. — V. statornici. STATORNICÎT , - adj. I. (învechit; despre oameni sau despre populaţii) Stabilit2 (1). Cf. statorn i ci (1). Soarta tuturor naţiilor este. .. de a adopta în fine viata statornicită a agricultorilor, barasch, i. n. 235/39, cf. ddre. ·<>· (Prin analogie) Ecsploataţia adevărată a sărei prin statornicite ponturi (a. 1850). doc,.ec. 968. 2. Care a fost arătat în mod precis, limpede, categoric, exact, definit, delimitat, preciza t, (învechit) mărginit (1) ; care a con- 11786 STATORNICITOR — 1518 - STATUETĂ ntituit soluţia definitivă în legătură cu ceea cc trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească, fixat, h citării, rînduit (XI 1), (popular) sorocit (1), (învechit) aşezat, însemnat, jude- cat, legat, orînduit (3); determinat, stabilit2 (2). Cf. statornici (2). Vinde... cu un singur pref statornicii stofele de rochii şi celelalte lucruri de mătasă (a. 1732). iorga, s. d. xii, 34. Energia intelectuală este in raport statornicit şi. ascendent cu dimensiunea şi greutatea mai înlii, apoi cu constituţiunea şi forma creierilor- conta, o. f. 44. Lărgirea contactelor... duce la îmbogăţirea şi înnoirea tradiţiilor statornicite. M 1968, nr. 12, 25. . 3. (învechit) Trainic2 (2). Cf. statornici (4). Cu chipul acestal.. bărbatul va fi împăcat şi căsnicia statornicită, penescu, m. 5. + (Rar; despre oameni) Çare a devenit serios, care sra cuminţit. Cf. resmeriţă, D. ^-Pl.: statorniciţi, -te. — Şi: (învechit) statornicit, -ă adj. pontbriant, d. — V. statornici. STATORNICIT0.11 s. m. (Rar) întemeietor. Pe gcesla-l putem considera ca pe cel dinţii statornicilor al renaşterii greceşti în principale, iorga, l. r, 32, cf. 225, DT-, DM. — Pl.: statornicilor. — Statornici -f suf. -tor. STAT O SC 01* s. ii. Instrument de măsură instalat la bordul aeronavelor, pentru a indica micile variaţii faţă de o anumită altitudine de zbor aleasă. Cf. i.tr2, DI.’, DM, DN2, M. D. BNC., DEX. — Pl.: statoscoape. — Din fr. statoseopc, germ. Statoskop. STÂTOŞ s. n. v. stat2. STATUA vb. X. Tranz. A stabili (1) Sn mod oficial (prin tr-un statut, printr-o lege etc.), (rar) a s t a-tuta; p. ext. a institui; a legifera. Cf. stamati, d. Intre multe obiceiuri bune. . . putem pune, cu toi cu-vîntul, pe acel statuii de a se plăti lerminile contractului de arendăluire. i. ionescu, b. c. 306/33. Te aşteptăm . . ,, spre-a şti ce-am statuat Asupra întimplării. macedonski, o. ii, 88, cf. barcianu. Conclusul Dietei... carele sfătuieşte că protocoalele şedinţelor au să se compună, şi să se verifice. . . in limba nemţească. SBIERA, F..S. 267, Cf ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, D., dl, dm. Sînt statuate precis îndatoririle unei astfel de unităţi prestatoare de servicii, ni, 1969, ητ. 7 706, 2/5, cf.M.p. enc., dex. ^ Ref 1. pas. Cîl mai curănd să se stăluiască... . ca şi. episcopia să se întemeieze, şincai, hr, hi, 291/24. Nu s-a asigurat încă generaţiunile viitoare, după cum sc statuează prin noua lege. i. ionescu, m. 199. Taxa călătorilor, s-α statuat prin acest din urmă contract, să fie de 20 parale pe cal şi ceas- N. a. bogdan, c. m. 154. ·φ· Intranz. Tribunalul, statuind asupra cererii, va avea în privire motivele absenţei. Hamangiu, c. c. 39. Consiliul are drept să statueze asupra propriei sale competenţe, titulescu, D. 230. Deciziunea. . . ce statuează asupra pazei minorului, cod. pen. r. p. r. 487. Activitatea instanţelor ăe judecată prin care acestea cercetează cauza şi statuează asupra existenţei infracţiunii, pr. drept. 852. — Pronunţat: -lu-a. -Prez. ind.: statuez. — Şi: (învechit) statui (prez. ind. statuiesc), statui (prez. ind. slătuieşie) vb. IV. — Din fr. statuer. STATUAU, -Ă s. m., s. f., adj. .1. S. in. (Astăzi rar) Sculptor de statui. Cf. i. golescu, c. împăratul Napoleon în. anul 1810 a chemat la Paris pe Canova, faimosul statuari italian, fm (1845), 3862/4, cf. negulki,' eoiizu,; ANTONESCU, D:, .PONTBRIANT,· D., ..BaRCIANU, alexi, w. o musculatură sculpturală, care ar fi făcut, gloria unui. statuar, hogaş, dr. i, 126, cf. resmeriţă, d.· O figură impunătoare. . . prin incomparabilul talent de a săpa în marmora cuvintelor ca un statuar antic. lovinescu, s. i, 250, cf. cade, scriban, ». El se înscrie, la finele Ini 1882, în atelierul celebrului statuar Frimiet. oprescu, s. 111. Au în mod cert ca model statuarul grec. τ iulie 1969, 72. 2. S. f. Arta de a face statui (1) ; totalitatea sculpturilor dintr-o epocă, dintr-o ţară, ale unui artist. Măestriile ... sînt: pictura, muzica, teatrul..., sta-tuaria, orlogeria. genilie, g. 149/25, cf. prot. — pop., n. d. Sculptura cea mare sau mai bine statuaria... alungată din biserica răsăritului, odobescu, s. i, 451. Frumusefea calmă a statuariei antice, călinescu, c. o. 387. Expozifia de statuară antică, coleefie de reproduceri in ghips după originale celebre, vianu, l. u. 322. Statuara elenă, picturile, costumele, nici una din ele nu e oferită de natură, ci plăsmuită de om. ralea, s. t. iii, 117, cf. dl. A urmărit atent acest chip. . ■ în statuaria Romei imperiale, românia literară, 1969, nr. 53, 3/2. Aparatul, statuara, tradiţiile acumulate, ca şi ritualul bisericii, sînt puse în discuţie, ib. 1970, nr. 83, 14/1, cf. m. d. enc., dex. 3. Adj. Care se referă la statui (1) sau la sculptura statuilor; care aparţine (sculpturii) statuilor. Cf. cade, scriban, d. în arta noastră veche. . . ne-a·lipsii plastica statuară, oprescu, s. 204. Arta plastică... statuară ca percepţie, reprezintă corpul, ralea, s. t. iii, 9, cf. dl, dm, dn2. Diversele denumiri date celor trei principale opere statuare ale lui Brâncuşi. v. rom. decembrie 1964, 153. Mişcarea aparatului... printre grupurile de oameni şi grupurile statuare, cinema, 1968, nr. 8, 23, cf. m. D. enc., dex. <£■ Marmură statuară = marmură albă, fără vine, folosită în special pentru sculptură. Cf. dl, dm. (Prin lărgirea sensului) Era de o vigoare fizică de piatră statuară, călinescu, o. i, 118. 4. Adj. Care este asemănător unei statui (1) ; care are frumuseţea, nemişcarea unei statui; p. ext. monumental. Era iot. .. atît de statuară şi de albă ca şi copia ei nemuritoare, galaction, o. a. ii, 243. Dansîrid, începeau să alunece înalte, drepte, statuare, bogza, m. s. .116. îşi reluă, posomorită, nepăsarea ei statuară, pe fotoliu, vinea, l. I, 274, cf. dl. Pacea. . . cimpiilor cu. flori statuare, vintilă, o. 35, cf. dm. Un drum provizoriu şi prăfos desparte blocurile statuare de. . . cocioabele fostului sat. v. rom. mai 1963, 51, cf. dn2. Aproape statuar în atitudini şi gesturi. . ., a cucerit inimile spectatorilor.. M 1968, nr. 5, 21. Refuză să mai coboare, simulînd o pietrificare statuară, românia literară, 1970, nr. 66, 9/1, cf. m. d. enc., dex. -C>, (Adverbial) Scenografia, regia în genere, concepută statuar, simbolistic, contribuie activ la viaţa imaginii, m 1965, nr. 1, 18/1. Am călcat pe dale de piatră... rîn-duite astfel îneît efortul urcuşului... să se desemneze statuar, rojiiânia literară, . 1969, nr. 53, 3/1. — Pronunţat: -tu-ar. — Pl.: statuari, -e. — Şi : (învechit) statuarie ş. f. — Din fr. statuaire, lat- statuarlus. STATUARIE s. f. v. statuar. STATUĂ s. f. v. statuie. STÀTU-CÔ ,s. n. v. statu-quo. STATUÉT s. f. Statuie (1) de dimensiuni miei. Cf. negulici. . îi arătară două statuete de bronz, negruzzi, ,s. i, 203, cf. polizu, prot. — pop., n. d. Chinezul se întoarce mtnios la .idolul său, care e o statuetă mică de lemn. conta, o. f. 361, cf. ddrf, barcianu. Foarte caracteristic e capul de statuetă găsit la Delta, în Banat, pârvan, g· 408, cf. cade, scriban, d. Se puteau pune vase moderne şi statuete stilizate, camil petrescu, p. 332. Statuetele ei. de alabastru, cocea, s. i, 64. Mergînd la faţa locului, strtnse monede, două statuete, o coloană mică. călinescu, s. c. l. 38. Scoase 11795 STATUI —1519 - STATURĂ o statuetă dc ghips vopsită ţipălor. tudoran, p. 19, cf. di,. Începu să contemple statueta de Iul■ pbeda, r. 145, cf. dm, dn2. Diferite obiecte... descoperite de arheologi tn ruinele palatelor, basoreliefuri, statuete de inspiraţie mitologică, tăbliţe de argilă, scînteia, 1969, nr. 8 177. Poţi oricind să admiri în vitrine uluitoare piese de porţelan — scene de gen. şi statuete — lucrate Inh-un singur exemplar, v. bom. aprilie 1970, 11, cf. M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -tu-e-. — Pl.: statuete. — Din fr. statuette. STATUI vb. IV v. statuii. STATÜÏË s. f. 1. Sculptură care reprezintă tridimensional imaginea unor fiinţe, a unor figuri alegorice etc. Prădarea Makedoniei şi. a Trakiei decit toate statuete şi tablele mai chiar şi decît orice istorie mai resfirat arată ce s-au făcut, maiob, ist. 221/3. Iezuiţii au făcut în mînăstirea. lor în Roma statua (chipul) lui. Hrislos. ţichindeal, F. 440/4, cf. lb. Uneltele trebuincioase la cioplirea stătuielor. pleşoianu, t. iii, 42/17. Înaintea porţii de Cracovia stă acea mare de bronz înau-rită staluf (chip) a craiului- AR (1831), 1322/5. Deasupra Panteului erea o statuă (idol)... călare pă un cal tot dă acest metal, gobjan, h. i, 132/12. S-a găsit monede de ale lor şi o statuă călare, genilie, g. 12/3.. Acrelile se numesc statuete a cărora trup este de lemn. asachi, l. 781/20, cf. valian, v., negulici. Resturi de statue, de petre sculptate. . ■ ocolesc aceste ruine, peli-mon, i.. 257/12. Era în adevăr un tezaur de frumuseţe ce nu se putea vedea decît în statuetele grecilor antici. filimon, o. i, 105, cf. pontbria'nt, d. Statua este de lemn şi colorată, după stilul evului mediu, caragiale, o. ni, 168. Fintini şi statui albe de marmoră, brătescu-voineşti, î. 37. O statuă de aur a zeiţei, lovinescu, c. iv, 70. Tu pari o statuă turnată nu-n bronz etern, Ci-n-tr-uri metal, minulescu, vebs. 73. Stropea grădina; apa împroşca rece marmora statuilor, c. petrescu, î. i, 88. M-am abătut pe-a cărăruie să scrutez mai din apropiere statuia albă. blaga, ii. 172. Mi. se parc că ar fi o statuie uriaşă, stancu, d. 467, cf. dt,, dm. Co-borît-ai de pe soclul statuilor funerare, labiş, p. 294, cf. dn2, homânia literară, 1970, nr. 66, 16/1, m. d. enc., dex. <0* (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de nemişcare) Se puse dinaintea slăpînuhd său . . ., înfipt în pămînt întocmai ca o statuie- filimon, o. i, 116. Cu fruntea-n piept, ca o statuie. . . Ţinea pri-virile-n pămînt. coşbuc, p. i, 101. Şi surîzi neştiutoare, ca o statuă de dreaptă, petică, o. 48. Calin'ca, trasă la faţă şi neclintită ca o statuie de fildeş, brătescu-voineşti, p. 310. Stătea înaintea lui ca o statuie neagră. agîrbiceanu, a. '79. Ar fi încremenit dc groază ca o statuie, camil petrescu, u. n. 319. E ca o statuie sco-. borttă din piatra ei. arghezi, s. viii, 150. Ca o statuă . de ceară, abia se mişcă, abia vorbeşte, v. rom. ianuarie 1966, 177. Fig. Patruzeci de ani statuia geniului a bătut la porţile gîndirii sculptorului, contemp. 1969, nr. 1 175, 7/3. φ Expr. (Familiar) A -ridica (cuiva) . (o) .statuie = a) a arăta recunoştinţă faţă de cineva. Cf. dex; b) a aduce cuiva laude exagerate. Cf. dl, dm, dex. (Familiar) Meriţi (merită, meritaţi ele.) (o) statuie, se spune, cu ironie, despre o persoană care merită o recompensă sau laude. Cf. dl. 2. Fig. (Familial·) Persoană (frumoasă, dar) lipsită de căldură sufletească. Cf. prôt. — pop., n. d. Cine dorul să-şi închine Unei statui ambulante? vlahuţă s. a. i, 41, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d. 3. (Regional; prin confuzie) Statură (2) (Peşti-şani — Tirgu Jiu). Cf. alr ii/i mn 97, 2 255/836, alrm it/i h 137/836. — Pl.: statui şi (învechit) statuie. — Şi: (învechii) stătuă s. f.. — Din lat. statua, fr. statue. STATUIOÂRĂ s.f. (învechit, rar) Diminutiv al iui statuie (1). Dinsul a dedicai şi statuioara Rîsu- lui în saloanele comune, aristia, plut. 139/14. — Pl.: slaluioare. — Statuie + suf. -ioară. STÀTU-QUÔ s. n. Situaţie existentă (sau care a existat) la un moment dat; spec. situaţie de fapt sau de drept in raport cu care se apreciază efectele unui act juridic, unui tratat, unei convenţii etc. Cf. i. golescu, c., stamati, d. Omul să nu zacă în statu-co (slatu-quo) letargic ca dobitoacele, russo, s. 6, cf. prot. — pop-, n. d., antonescu, d. Pe cită vreme vor rămîne lucrurile în slatu-quo, să nu ne atingem dc îrwălămîniul elementar, maiorescu, d. i, 92, cf. resmeriţă, D., CADE, IORDAN, l. R. A. 84, SCRIBAN, D. [Carol Quintnl] impune respectul stcitului-quo în materie religioasă, pînă la terminarea consiliului dc la Trento. oţetea, b. 173, cf. dl, dm, dn3, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -cvo. — Şi : (învechit, rar) stătu-co s.n. — Din lat. stătu quo. STATURĂI., -Ă adj. (Rar) Care se referă la statură (2) ; care ţine de statură. Creşterea ponderală şi cea slalurală pol fi măsurate exact, constituind un mijloc valoros de apreciere a stării de sănătate a copilului. abc săn. 346. — Pl.: staturali, -e. — Statură -f suf. -al. STATURĂ s.f. 1. înfăţişare, conformaţie a corpului (omenesc), făptură, siluetă (3), trup (I 1), (învechit şi popular) stat2 (IV 4), (popular) boi. Senatul de atunci îndată au poruncit de li s-au cioplii tipurile în marmure, tocma cum era făcuţi la statură, la fisogno-mie şi la haine, şincai, Sn gcr ii, 205/17. Aşa era statura şi chipul lui. .. din afară urît şi grozav la vedeare (a. 1799). gcr ii, 169/7, cf. budai-deleanu, lex. Omul... este mai presus de toate cu cuvîntul gurii, statura sa cea dreaptă, delicateţea cca proporţională a mădularelor sale. genilie, g. 128/5. Este delineat chipul nostru în statură şi în faţă. fm (1842), 1492/38, cf. polizu. Statura, taica ei. semăna întocmai cu a crinului, pelimon, i. 40/16. Un omuleţ cu statura scurtă şi groasă, id. o. i, 128, cf. pontbriant, d. Statura, vorba... şi toate obiceiurile cile le avem noi, le au şi fraţii noştri munteni, creangă, o. 265. Statura lui puternică părea că se înălţase cu o şchioapă, d. zamfirescu, r. 224. Gingăşia slatinei, a umbletului. . . le împrumuta un farmec deosebit, agîrbiceanu, a. 114. Statura lui s-a proiectat pe zare. topîrceanu, b. 99. Figura, statura, postul lui... erau croite după chipul şi. asemănarea destinului său mediocru, c. petrescu, o. p. i, 20. Chimirul înslelat cu ţinte strălucite sublinia şi mai mult statura lui. voiculescu, p. i, 88. Ială-l pe omul cu statura masivă, vianu, l. u. 290. Pantaloni largi de etnepă, parcă anume făcuţi să le dea staturii şi mersului.. . o înfăţişare masivă şi grea. bogza, c. o. 183, cf. dl, DM. [Principele] răsuflă uşor şi îşi îndreptă statura, barbu, princ. 118. Se deosebea de toţi ceilalţi datorită... staturii atletice, românia literară, 1970, nr. 107, 17/1, cf. m. d. enc., dex. Tu, omule, să fii împăratul pămîntului. .. ţie îţi dau statura aleasă. pop., ap. gcr ii, 357. Pe Piperea cel vestit, Voinic, ager la natură, Făcut bine la statură, reteganul, tr. 36, cf. alb ii/i mn 47, 2 254/95. <0· Fig. Statura istorică a lui Cuza... este de neconceput. în afara realităţilor. contemp. 1970, nr. 1219, 1/4. ■{· Loc. adv. (învechit) în toată, statura = din cap pînă-n picioare, în întregime. Portretul său... făcut frcsco, chiar pe părelcle dacului princiar, în toată statura, cu coroana pe cap şi cu un toiag în. mînă. hasdeu, i. v. 97, cf. dl, DM. 2. (Adesea precedat de prep. ,,de“, ,,la“, învechit, , ,în“; de obicei cu determinări care indică dimensiunea) înălţime a corpului (omenesc); mărime (I), talie1 (I 1), (învechit şi popular) stat2 (VI 5), (învechii şi regional) stare (IV 2), (învechit) pusoare (2), (regional) 11801 STATUŞ — 1520 — STÂTUŢIE boi, stan (v. stană 2), statuie (3), stătut1 (III). Cf. lb. După statură, cei mai mici oameni... sini laponii, genilie, g. 127/1. Se osăbesc... în coloarea pelii, în mărimea sau siătura trupului, rus, i. i, 53/27, cf. negulici. Mai toţi ceilalţi sînt arburi de o mică statură, brezoianu, a. 477/17. S-a repezit călare contra unui gal, bărbat de mare statură şi foarte frumos la chip. aristia, plut. 357/9, cf. polizu. De o statură microscopică, precum însuşi n-o ascundea, negruzzi, s. i, 206. Un june de 22 de ani, scurt la statură, fili-MON, O. 99, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Popa Neculai era mărunţel la statură, vlahuţă, s. a. ii, 116. Cînd cincva fine seara vreun copil în brafe, să nu-l aridice în sus mai mult decît statura celui ce-l fine. marian, na. 372. Mi-a oferit un alt cal. . . tocmai potrivit cu statura mea. sion, p. 357. Nalt e de statură Şi-ndesat păşeşte, coşbuc, p. ii, 145.. Era un om înalt de statură şi tare în putere, adam, r. 48. Prin cuvîntul statură se înţelege lungimea corpului omenesc de la cap pînă la picioare, bianu, d. s., cf. resmeriţă, d., cade. Era de o statură cu Ana, dar părea mai înaltă. c. petrescu, c. v. 360. Valerie ăsta era un om mic de statură, vlasiu, a. p. 75. Se văzu că..., după ce se ridicase din îngenunchere, e mai mic de statură, sadoveanu, o. xii, 348, cf. scriban, d. Oameni mărunţi de statură... nu şi-au părăsit încă portul lor. stancu, i. 427, cf. dl. Mic de statură şi sever la înfăţişare. preda, r. 96, cf. dm, dn2. Era de statură mică. m 1968, nr. 10, 20, cf. m. d. enc., dex, alr ii/i mn 47, 2 255, alrm ii/i li 137, alr ii 3 185/36, 53, 76, 95, 105, 157, 182, 192, 228, 279, 386, 605, 836, 899. Boi, boureni... Mici de statură, Buni la trăsătură, folc. mold. i, 312. F i g. Carpaţii, ridicînd deci uriaşa lor statură în mijlocul naţiei române, o împart mai ales In două. xenopol, i. R. i, 17. Şi-a urcat pe cer statura mare Steaua, cu cinci roşii zimţi, labiş* p. 313. Statura supradimensionată a eului. românia literară, 1969,nr. 62, 9/1. — Pl. : staturi. — Şi : (Învechit) slatin ă s. f. — Din lat. statura, fr. stature. STĂTUŞ s. n. v. stat1. STATÜT s. η. 1. Ansamblu de principii, de norme şi de reguli cu caracter oficial, care stau la baza constituirii şi activităţii unui partid, a unei organizaţii, asociaţii etc., a c t statutar (v. s t a tu tar); (concretizat) document, lucrare (carte, broşură etc.) în care sînt cuprinse aceste principii, norme şi reguli. Y. regulament. Extras din statutul carantinei (a. 1818). bv iii, 214. Le alăturăm aice, poruncindu-vă de a le purta după statute, ar (1829), 1541/!?, cf. i. golescu, c. Priimim şi dăm slobozenie de a să întocmi acea soţietale după statuturile ce ni să vor înfăţişa (a. 1834). doc. ec. 564, cf. negulici. Episcopul convoca adunarea constituantă [a societăţii] pe 9/22 martie, în care s-aubotat statutele, bariţiu, p. a. iii, 32, cf. stamati, d. Directorul va putea propune... prefaceri la cel de acum statut (a. 1845). doc. ec. 858. Dintre celelalte ale sale statute, cel mai admirat este împărţirea mulfimei la meserie, aristia, plut. 181/15, cf. polizu. Universităfile.. . îşi au statutele şi administrafiunea lor proprie, ghica, c. e. ii, 407, cf. prot. ·— pqp., n. d., ddrf. Acest organ al ei [asociaţiei], prevăzut chiar în statute, a apărut într-o formă primitivă sub titlul de Analele asociaţiunii (a. 1895). plr i, 288. Patentul împărătesc. . . prin carele s-a publicat un statut pentru autonomia ei. sbiera, f. s. 216. Este o potrivire desă-vîrşilă între statutele breslelor industriale şi acelea ale unor corporafii. iorga, c. i. iii, 177, cf. resmeriţă, d., cade. Primim statutul constitutiv al Institutului de Literatură, pe care intenţionează să-l creeze, lovinescu, c. v, 36. Capitalul va putea creşte potrivit statutului. titulescu, d. 363. Găsea de toate în cele două sau trei sute de pagini. . . : almanahuri suspecte, statute sindicale. cocea, s. ii, 231, cf. scriban, d. Statutele de funcţionare a societăţilor comerciale, leg. ec. pl. 215. Sta- tutul este legea fundamentală a vieţii de partid, scînteia, 1952, nr. 2 441. Au apărut statute, regulamente, cereri de înscriere, bogza, a. î. 112, cf. dl, dm. Societatea literară... se transformă într-o asociaţie literară cu statute protocolare, ist. lit. bom. ii, 509. Credem. . . ca şcolile respective să rămînă cu statutul ăe liceu propriu-zis. m 1968, nr. 4, 30. Tratatul privitor la statutul bazei militare. . . expiră, scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. «θ' Statut model = regulament de organizare şi de funcţionare valabil pentru acelaşi tip de organizaţii cooperatiste. Au datoria să asigure cea mai largă răspîndire a statutului model în rîndurile ţărănimii, scînteia, 1953, nr. 2 673, cf. dl, dm. Proprietatea cooperatist-colectivistă a luat fiinţă ... în conformitate cu statutul model respectiv, pr. dbept. 34. Statut personal = totalitatea legilor dintr-un stat referitoare la starea şi la capacitatea cetăţenilor săi. Moştenirile se regulează după statutul personal. hamangiu, c. c. 11. Modificările în statutul personal al victimei, nu pot influenţa determinarea caracterului unei infracţiuni, cod. pen. r. p. r. 590, cf. dl, dm, m. d. enc-, dex. Statut real — totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. Acţiunile relative la un imobil, nu fpot fi regulate decît după statutul real. hamangiu, c. c. U,. cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Φ (Prin lărgirea sensului) Schiţează . . . portretul pitoresc al unui copil. . . care, deşi revendică aprig statutul unui om matur, nu renunţă la teribilism. τ iulie 1968, 72. Problema centrală rămîne aceea a limbajului liric, al cărui statul romanticii îl revoluţionează, contemp. 1970, nr. 1 225, 3/3. 2. Denumire dată unor constituţii. Statutul lui Cuza. ap. şăineanu3, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., DL, DM, ,M. D. ENC., DEX. — Pl.: statute şi (învechit) staluturi. — Şi: (învechit) statiită (i. golescu, c., regul. org. 577/14) s.f., statût (doc. ec. 959) s. n. — Din fr. statut, it. statuto, germ. Statut. STĂTUTĂ vb. I. T r a n z. (Rar) A statua (printr-un statut 1). Îndatoririle noastre sînt precis stătutate şi ele sînt aceleaşi de la vlădică pînă la opincă, românia literară, 1969, nr. 21, 7/3. Ideile elaborate... şi apoi statutate în cele li brevete obţinute de autor, contemp. 1969, nr. 1 177, 6/6. — Prez. ind. : statuiez. — V. statut. STATUTAR, -Ă adj. Care este conform unui statut (i); care se bazează pe un statut; înscris într-un statut. Cf. iordan, l. b. a. 164. [Sindicatele] le vor asigura ... în forme statutare, organe de conducere, contemp. 1949, nr. 120, 11/5. Regimul juridic e statutar, nu contractual, halea, s. t. ii, 97, cf. dl, dm, dn2. Nu se va.mai. pretinde... să îndeplinească un rol care n-ar duce-o decît la încălcarea obligaţiilor sale statutare. cinema, 1968, nr. 7, XIII. Amînarea repetată a ţinerii conferinţei statutare, contemp. 1969, nr. 1 174, 5/4, cf. dex. φ (Rar) Act statutar = statut (1). Mica .înţelegere. .. declară public în actul ei statutar că e deschisă şi altor state, titulescu, d. 479. -^(Adverbial) Această comunitate de principii nu se exprima în forme protocolate statutar, ist. lit. rom. ii, 249. — Pl. : statutari, -e. — Din fr. statutaire. STĂTUTĂ s.f. v. statut. STATtfŢIE s. f. (Latinism învechit, rar) Hotărîre. De cumva ar vrea oarecarii dintre dînşii. [iobagi] a se muta de pre locul acela aiurilea, să se mute pănă a cincisprezecea zi de la zioa staiuţiei. . ., plătind... alte datorii mai nainte. şincai, hr. i, 347/15. ,Să ne scrieţi preteneşte cum au curs toată statuţia, după cum se cuvine- id. ib. 347/17. — Lat. statutio. 11807 staţie — 1521 — STAŢIE STÂŢIE s. I. I. 1. (învechit) Cantonament (temporar), alcătuit de obicei din corturi, pentru staţionarea şi aprovizionarea cu hrană şi muniţii a trupelor; p. ext. loc din care porneşte o expediţie militară. Şi au trimis soli la Ştefan Vodă de i-au datu de ştire... să-i găleaze steţie de hrană de oaste, ureche, L. 100, cf. simion dasc., .let: 71. JMai sini şi alte împărţiri [ale unui stat] precum: ... împărţirea... militară, după staţiile oştirilor in diferite puncte ale statului, genilie, o. 133/24. Viei κι. . . care, ca şi altele.mai multe, s-au rădicat din ·staţia cc romanii o cuprinsesără aici din vreme spre a domni peste Dunăre. fm(1841), 832/23> Pe .cind romanii·, începură a lăţi domnia lor spre lliricum,. .. aleaseră Istria .ca cea tniăi staţie a operaţiilor militare, ib. (1846), 1412/19. Oştirea polonă se ăflci răspindită in mai mulie staţii in ţară. bălcescu, m. v. 218. Se decide Să surprindă şi să calce acea staţiune, să dezarmeze pe insurgenţi, bariţiu, p. a. ii, 457. Numele acestei ape [Cerna]. . .-gioacă un rol foarte însemnat din cauza staţiunii militare omonime, hasdeu, i. c. i, ,270. Traian... trece prin staţiile tabnlei pentingeriane. xenopol, i. k. i, 99. Rezerviştii, cu sacurile de gît, soseau de pe. la staţiile intermediare. D. zamfirescu, r. 78. -φ. (învechit) Post2 (II 1). Et da poruncile sale în tot stalul prin stanţii de'cinci bărbaţi,la'toată jumătatea de legă. genilie, g.·39/20. Aceste caice să- vor împărţi în şase stănţii şi fiecare stănţie întocmită fiind de trei caice, va atirna de o carantină. REGUL. org. 185/27. 2. (învechit) Popas (1); loc (amenajat) in care' se opreşte cineva pentru a se odihni, (invcchit) conac. Au pornit Mateiu Agă de la Caransebeş în 2 august din anul 1633 şi staţia dintâi s-aii ţinut in salul. Co-peni. şincai, hr. iii, 24/25. Fiecare Stănţie este hotărită, cită vreme trebuie să steie. fm (1842), 2351/34, cf. negulici, stamati, d., ântonescu, D. Acum, ea se mărgineşte de a veni cînd şl cînd să focă âîteva’ staţiuni 'pe strada mea. baron zi, m. 615/27, cf. cosAnescu. De la Cair la Suez, la Marea Roşi'c prin deşert:'. ., se află cîteva staţii de repaos ţinute de 0 ' corn partie'şi linde călătorii află Cele trebuincioase, bolintineanu, c1. “241/29, cf. şăineanu2. Voi face o mică staţiune aici că prea sînt obosit, ap. cade, cf. resmeriţă, d., scriban, d., bl, dm, dn3, dex. (învechit) Loc in care s-a‘stabilit cineva pentru o perioadă mai îndelungată. Peste 30 societăţi... ţinu, în vreo patru sute stanţii, mii de misionari răspîndiţi în toate păfţîlâ împrej'urnl globului ce lăcuirn. genilie, o. 63/27. Atîţa ani sînt, de cînd stau neclintit în staţia mea, in care timp, altul s-au putut şi în zece locuri muta. fm (1844), 132/1. (învechit, rar) Centru. S-ar putea zice dă nervul csle compus din două linii telegrafice diri cari una aduce noutăţile din afară şi alta adxice răspunsul, adică ordinul de mişcare a muşchilor; iar stafiithca unde se'primesc noutăţile şi se redactează răspunsurile eslq cèûtrul nervos, conta, o. f. 143. 3. (învechit) Loc special amenajat pentru popas (O. pe traseul unui serviciu de poştă1 (1) (de călători), unde se găseau cai de schimb, se asigurau servicii pentru călători etK Cheltuielile. . . ■pentru ţinere cailor pocitii şi a slanţiilor de pocită (a.’ 1818). gcr ii, 221/25. Ii călătorea' în tril cară... pentru cărîle la toate staţiile trebuia 30 păn-la 40 ccli pe carii pururea i-au aflat, ar (1829), 1911/50. Să fie îndatoraţi a împre-ună-lucra de la stănţii, spre a porni- dilijansurile fără înpiédecare (a. 1829). doc. ec. '438. La Orice dislanţie de' 5 mile era o stănţie:de cîte 40 cai, cu cctre călătorii făceau cîte 100 mile pe zi. genilie, g.. 16/4, Cf. valian., v. Alaiul cel mare îşi luă congediu la staţie, codru-βκλγ guşanu, c. 22. La a doua staţie era să păţim, cise-mine şi numai după multă rugare se înduplecă cărăuşul a ·ne duce mai încolo, fm (1846), 2811/24, cf. stamati, d. 4· (Prin Ban. şi prin Transilv.; ta forma şta-ţie) Distanţa între dquă staţii (I 3 ).lLa Ir ii ştăţii. alr ii 2.585/36, cf. 2 585/250. ^ (Rar.; în forma stan-ţie) Construcţie improvizată, făcută din ,scîn,duri, stru-jeni de porumb etc. (şi servind ca prăvălie, ca ma- gazie, ca adăpost provizoriu etc.). In şir cu ea, pe un mal teşit..., o circiumă, o bragagirie şi o stănţie de seînduri cu cîmafi uscaţi, delavrancea, o. ii, 271. Vii iepure coleşte pe dîngă o stănţie părăsită de stru-jeni. sadoveanu, o. vii, 3,04. 4. (Adesea cu determinări care arată felul) Loc fix de oprire (special amenajat) pe traseul unui vehicul public (rutier, fluvial etc.), pentru coborîrea sau Urcarea călătorilo'r. In cîteva ore vaporul te duce la Coblenţa, staţie a călătorilor pe Rin. negruzzi, S. i, 325. M-a condaS pînă la 'Staţia de tramvai şi ne-am despărţit. Vlasiu, dI 325. Staţiunile metroului sînt fiecare o realizare artistică aparte, sadoveanu, o. xvii, 33. Auto'gările, ăutohăltele şi staţiunile cap de linie. leg. ec. pl. 108. A luat dintr-o staţie tramvaiul, l-a schimbat cu altul, bogza, a. î. 256, cf. dl· A fost atacată la marginea unei păduri, pg. lîngă care trecea drumul,. s.prc staţia de autobaze, preda, i. 100, cf. dm· Aruncă resturi de alimente pe trotuare şi în staţiile de vehicule, scînteia, 1969, nr. 8 193. Se oprea în fiecare staţie, urmărind autobuzele. supraîncărcate şi îşi continua drumul, pe jos. românia literară, 1970, nr. 103, 19/2, cf. m. D. enc-, dex. [întreprinderea de Transporturi Bucureşti] a înfiinţat încă două staţii pe traseele transportului ΐμ comun, rl 1980, nr. 11 069. Distanţă intre două opriri fixe ale unui vehicul,; p. e x t. distanţă nedeterminată în spaţiu. Se urcă în-tr-un tramvai care făcea, linia de centură şi se dădu jos... cu două staţii înainte, barbu, ş. n. ii, 88. Iar mergi numai pe jos staţii întregi, jebeleanu, s. h. 43. Incateci pe el dimineaţă şi pleci la şcoală, mergînd o mie de staţii prin pădurea ecuatorială· sorescu, v. 12. <0> L o c. vb. A face (sau, învechit, a ţine) staţie = a staţiona .(2). Corăbii de război ale marinii englezeşti vin .să ţie staţie la Pasaj, gr (1836), 1271/20. cn Autobuzul face stafie în faţa casei, -φ- Loc fix unde staţionează taxiurile, trăsurile, in aşteptarea clienţilor. Cf.i resmeriţă, d., cade. Era staţie mare de trăsuri, şi automobile, camil petrescu, U· n. 137. Trăsuri şi docare preistorice aşteaptă în staţii, c. petrescu, o. p. i, 45, cf. scriban, D. In pas alergător, ajunse în staţiei de taxi. vinea, l. i, 213, cf. dl, dm, dex. 5. (Şi în sintagmele staţie de cale ferată, ltr2, staţie de drurii de fier; adesea cu determinări care arată felul) Punct de oprire a trenurilor pe o linie de cale ferată pentru urcarea şi coborîrea călătorilor, încărcarea sau descărcarea mărfurilor, efectuarea unor manevre, a unor operaţii tehnice etc; p. ext. gară. V. haltă. Am. schimbat drumul din staţia Morat mergînd prin Arbeig. gôlescu, î. 142. Trenul. . . s-a anunţai de la staţia apropiată, caragiale, o. i, 80. M-am coborît să-mi cumpăr ţigări, într-o staţie de încrucişare, brătescu-voineşti, p. 20. începu să se îndese şi el prin mulţimea de la coadă şi reiXşi să iasă din staţie, agîrbiceanu, s'. p. 180, cf. resmeriţă, d. La cîţiva kilometri mâi sus de staţia lui... era gară mare. bassa-rabescu; v. 223, cf. cade. Abia tîrziu, după miézul nopţii, ajungea la stăţia de încrucişare, c. petrescu, 0. p. i, 34. Fusese pe vremuri -impié'gat de mişcare, la o staţie de pe linia Buzăului, a. M. zamfirescu, m. d. ii, 187. Călătorii bănuiţi că iau treriul pentru Capitală sint daţi jos în staţii întîmplătoare. cocea, s. ii, 560. Satul care-i dincolo de staţie, in preajma pădurilor, se cheamă Rădeni. sadoveanu, o. xii, 665, cf. scriban, ’d- în staţiile din apropierea oraşului începură să se urbe în tren copiii, puşcariu, l. r. i, 29. E. enc., dex. Nicăir'i nu m-am. oprit, 'Pin’ la staţie-am sosit, bîblea, 1.' p. St. I, 122, cf. alr sn iii li 869, mat. dialect, i, 193. 4. (Rar) Localitate in care se află o staţie (-5). Cf. cade. 11808 STAŢIE - 1522 - STAŢIE G. (în religia creştină; în forma staţiune) Fiecare dintre bisericile sau dintre altarele situate pe drumul Golgotei, simbolizînd opririle lui Isus Cristos pe drumul calvarului; slujbă sau rugăciune care se face în faţa acestor biserici sau altare'. Cf. budai-deleanu, lex. Urmezi Via Dolorosa, oprindu-te ia staţiunile ei semnalate prin plăci de marmură şi cite o capelă şi retrăieşii frinturi din evenimentele dramatice de la începutul erei noastre, românia literară, 1969, nr. 27, 20/3. +(Regional; în practicile religiei ortodoxe) Oprire (pe la răspîntii) a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi din evanghelie; (popular) popas (1), (regional) odihnă (1), odihneală (1), odili-nire (2), stare (I 1). Cf. dl, dm, dex., alr ii/i mn 87, 2 710/272. 7. (De obicei urmat de determinări care arată felul sau domeniul) Clădire sau ansamblu de clădiri, de construcţii, de amenajări etc., care cuprinde instalaţiile şi aparatura necesare pentru efectuarea unor operaţii tehnice sau tehnologice, pentru cercetări experimentale, observaţii etc. intr-o anumită ramură a ştiinţei. Cooperativa are patru staţiuni pentru curăţirea cerealelor, sadoveanu, o. xx, 38. Se recoltă anume cca 20 000 tone de in şi cinepă... numai 1/8 se topeşte raţional in staţiuni cu utilaje mecanice, iones-cu-muscel, ţes. 24. O staţiune defermentare şi depozitare a brinzeturilor în regiunea Brăila, leg. ec. pl. 438. Staţiunile de incubaţie... vor avea sarcina de a îndruma creşterea păsărilor din gospodăriile agricole colective. scînteia, 1953, nr. 2 859. Metodele cele mai ■: bune trebuie cercetate într-o... staţiune experimentală. agrotehnica, i, 37, cf. dl, dm. Toată staţia de triaj fumega într-o lumină verde, barbu, ş. n. 10. Staţia de apă potabilă nu poale intra in funcţiune, scînteia, 1960, nr. 4 848. Staţiile de salvare na reuşesc să asigure tratamentul la domiciliu al bolnavilor, ib. nr. . 4 857. Cercetătorii din cadrul staţiunii piscicole din ' Iaşi au efectuat... citeva probe de pescuit experimental. ib. 1969, nr. 8 202, cf. m. d. enc., dex. Vom începe lucrările. . . la staţia de epurare a apelor uzate, rl 1980, nr. 11 070. -v> Staţie de distribuţie (sau de ben- [ zină) ■— loc special amenajat, prevăzut cu pompe şi : rezervoare, unde se desfac produse petroliere la consumatori. Se aştepta să vadă citeva taxiuri, lîngă staţia . de benzină, dar nu se zărea nimic, barbu, ş. n. ii, 255. ' Distrugeri. .. de staţii de benzină, cinema, 1968, nr. 9, ■ 32, cf. m. d. enc. Staţie automată (interplanetară) = dispozitiv releu pentru zborurile cosmice pe care 1 navele cosmice ar putea să aterizeze păstrîndu-şi vi- ; teza, ca apoi să-şi reia zborul după anumite pregătiri şi aprovizionări prealabile. Cf. der. Plasarea sta- , ţiei automate pe traiectoria de zbor a fost efectuată de , pe o orbită intermediară de satelit artificial, scînteia, 1969, nr. 8 482, cf. hristea, p. e. 182, dex. Staţie ..de radiocomunicaţie (sau de emisie-recepţie) = ansamblu de echipament, de antene, de instalaţii, de aii- : mentare şi de anexe necesare funcţionării unui ser- ; viciu sau a unui pps.t de radiocomunicaţie. Pe tinerii radioamatori bişlriţeni i-a atras îndeosebi. .. construcţia unei staţii de emisie-recepţie. gî 1968, nr. 929, 3/3, cf. . m. d. enc. Staţie electrică — ansamblu de instalaţii ! şi de construcţii aparţinind unui sistem energetic, în care se efectuează modificarea unor parametri ai puterii electromagnetice, corespunzător condiţiilor de transport şi de utilizare a energiei electrice sau conec- ; tarea a două sau mai multor căi de curent electric. Planul creierii acestor staţii electrice a fost conceput . de pe timpul lui Lenin. sahia, u. r. s. s. 81, cf. ltr2, der, dn2, m. d. enc. Staţie hidromeţrică (sau hidrologică) = unitate a sistemului de efectuare a observa-ţiilor şi de prelucrare a datelor hidrologice. Cf. m. d. enc. Staţie meteorologică = unitate a reţelei hfdro-meteorologice în care se fac observaţii directe asupra fenomenelor şi elementelor meteorologice. Presiunea atmosferică, precum şi celelalte elemente meteorologice sint observate în fiecare zi intr-un foarte mare număr de staţiuni meteorologice, poni, f. 186. Date meteoro- logice... sînt date de staţiunea meteorologică, probl.. geogr. i, 141, cf. m. d. enc. Staţie pilot v. p i 1 o t1 (4). Staţiune pentru mecanizarea agriculturii (sau, ieşit .din uz, staţiune de maşini şi tractoare) = tip de unitate economică de stat din agricultura României, care dispune de tractoare, de maşini şi utilaje agricole şi care prestează lucrări pentru unităţile agricole cooperatiste sau de stat. Se îndreptară spre Bădeni, la staţiunea de maşini şi tractoare, mihale, o. 13, cf. der, m. d. enc. + Punct în care se aşază un instrument topografic pentru a se măsura unghiurile unui teren sau pentru efectuarea unor observaţii topografice speciale. Este şi mai lesne a determina poziţia unui punct numai printr-o staţie. G. pop., g. 176/26, cf. ltr2. 8. (Astr.; în sintagmele) Staţie a planeteh/or — poziţie de pe orbita aparentă a unei planete în care aceasta pare că stă pe loc, sensul mişcării sale pe bolta cerească schimbîndu-se din direct în retrograd sau invers. Cf. m. d. enc. Staţie spaţială (sau cosmică) = satelit artificial sau vehicul cosmic care se plasează pe o orbită geostaţionară şi care poate fi utilizat ca laborator şi observator extraatmosferic sau ca rampă de lansare. Cf. m. d. enc. 9. (Mai ales in forma staţiune; de obicei urmat de determinări care arată felul) Localitate în care se găsesc condiţii climaterice sau ape minerale, nămoluri etc. prielnice odihnei sau tratării anumitor afecţiuni patologice. Toată luna lui mai şi-o petrece în staţiunea balneară de la Govora, vlahuţă, s. a. iii, 450. Admirabil loc pentru o staţiune climaterică, brătescu-voineşti, p. 7. Helioterapia face minuni în staţiunile şi în sanatoriile maritime, galaction, o. a. ii, 434. El o caută în toate părţile..., se duce după ea într-o staţie de băi mondială, câmil petrescu, u. n. 158. Gazetele anunţau că în staţiile balneare e o scumpete de jaf. c. petrescu, î. ii, 241. Mai fusese la băi sau în munţi, la staţiuni climaterice, cocea, s. ii, 82. Nu se mai văzură decît tîrziu, la staţiunile balneare, din Apus. sadoveanu, o. xii, 399, cf. iordan, t. 344. Fiind o poartă pentru traficul comercial..., este în acelaşi timp o staţiune balneară cu mari hoteluri, călinescu, c. o. 194. Ţărmul răminea în urmă, presărat cu porturi şi staţiuni de odihnă, bogza, m. s. 104. Avu timp să facă diverse aprecieri asupra noilor veniţi în staţiune. v. rom. februarie 1954, 130, cf. dl· Putea să se ducă ... la o staţiune de munte, preda, r. 343, cf. dm. Staţiunea este contraindicată pentru bolnavii cardiaci, abc săn. 71. Micul port francez. . ., calmă staţiune de vilegiatură în timp de pace, a fost ales de britanici ca obiectiv al unei operaţii combinate, magazin ist. 1968, nr. 11, 26. Oraşul Ocna Mureş — staţiune balneoclimaterică situată în. partea de nord a judeţului, pe valea Mureşului. jud. rom. soç. 47, cf. m. D. enc., dex. 10. (Astăzi în forma staţiune) Loc în care se află vestigii ale unor aşezări omeneşti, urme de vechi civilizaţii etc. Ne puserăm a parcurge prin toate părţile şi a cerceta deosebitele slănţii boltoase în peatră. pelimon, i. 153/13, Oamenii străvechi, în timpii perioadei glaciare a Europei, se adăposteau în peşterile de la Madeleine. . . şi din alte staţiuni cufundate azi sub tărî-mul Perigordului. odobescu, s. iii, 79. Vom examina, in fiecare din staţiunile protoistorice ale cîmpiei mun-tene..., formele de civilizaţie indigenă, pâbvan, g. 129. Despre multe dintre ele se constată... că sînt statiuni peristorice. iordan, t. 307, cf. dl, dm. 11. (în forma staţiune) Poziţie a corpului la om şi la animale. Cf. prot. — pop., n. d., costinescu. Staţiunea forţată este aceea pe care o ia calul cînd este bolnav sau cînd este forţat, enc. vet. 132. Omul are o staţiune bipedă şi verticală, spre deosebire de animale care au o staţiune patrupedă şi orizontală, ap. dl, cf. DM, DEX. III. (învechit, rar; in forma staţiune) Stagiune (2). Să nu ne mai vedem siliţi a asista la profanarea eelor mai sublime creaţiuni. . ., cum am avut nenorocirea.. . in staţiunea espirată. filimon, o, ii, 219. Nu dorim 1180Ş SŢAŢ.IOGRAF — 1523 - STAŢIONAR 25 de opera pentru o staţiune, carc avu imprudenţa a ne promite repozalul Dantery. id. ib. 220. — Pl.: staţii şi (popular) stăţii. — Şi: staţiune, (învechit şi regional) ştaţie, (învechit) stanţic, stcţie, (regional) ştâţă (alr sn iii li 869/219), (învechit, rar) stăfiune (pontbriant, d.) s. f. — Din lat. statio, -onis, ir. station, germ. Station. — Stanţic < rus. CTauiţMîI. STAŢIOGBAF s. n. Instrument pentru fixarea pe o hartă a locului unde se găseşte o navă, cu ajutorul a două unghiuri orizontale luate de la trei obiecte care sint situate pe uscat. Cf. ltr2. — Pronunţat: -ţi-o-. — Pl.: staţiografe. — Din it. staziografo. STAŢIONA vb. I. Intranz. 1..(Astăzi rar; despre trupe) A cantona. S.ă mergi pe Milcov mai in jos, unde vei da dc tabăra noastră şi vei întreba unde staţionează fustaşii. fm (1844), 3611/16. Ştim că Legi.0 I Italica staţiona la Novae de-a-dreapta Dunării, ib. (1846), 831/5. Trecerea prin curte era neputincioasă din cauza mulţimei dorobanţilor ce staţionau acolo, sion, p. 288, cf. antonescu, d. In Dacia staţionară in iot timpul stăpinirei romane mai multe cohorte de trupe ajutătoare. xenopol, i. r. i, 128, cf. resmeriţă, d. 2. (Livresc; despre oameni, fiinţe sau despre vehicule aflate în mişcare) A sta (I 1). Cf. stamati, d. L-a insidiat... ca să-l ucigă, cind ar fi stasionat in urbea Leontocefalos. aristia, plut. 330/29, cf. prot. — POP- N. D. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Fuma staţionind de la un grup la altul şi îşi freca miinile ca un fericii regizor, c. petrescu, c. v. 179. Lai Can-tacuzin stalionă o clipă, sub corlei, în uliţă, pînă ce ieşi doctorul, sadoveanu, o. xi, 461, cf. scriban, d. Zăriră in apropiere două persoane. ■ ■ care staţionau în fala unei doamne bătrîne. călinescu, s. 43, cf. dl. Staţionau zeci de inşi in faţa tablei de Pronosport care se schimba din zece în zece minute, preda, e. 159, cf. dm. Nici. un trecător nu staţiona şi nu circula pe trotuare, eănulescu, i. 160, cf. m. d. enc., dex. Φ F i g. Ai zice că staţionează o gloată pietrificată... pe soclurile.statuilor, călinescu, c. o. 63. 3; P. anal. (Despre vehicule publice) A se opri (2) temporar într-o staţie (14), a face staţie (v. st a; ţie 4); p. gener. (despre vehicule) a. se opri (2) într-un loc. Trăsurile nu pol staţiona aici. ap. Costinescu. In apele'sale se vedeau stafionînd adesea ,,o adevărată pădure de catarge“. n: a. bogdan, c. m. 120, cf; cade. Dincolo de curtea gării staţionează şiruri de căruţe, sahia, n. 47. In, partea de sus unde piaţa e largă, staţionează trăsurile, dan, u. 229, cf. resmeriţă, D., cade, scriban, D. Trăsuri... staţionau în faţa Teatrului Naţional, arghezi, b. 99. Un şir lung de automobile staţiona lîngă trotuar, călinescu, o, i, 258, cf. dl, dm. Un şir lung de maşini. . . staţionaseră. festiv, în semicerc, τ. popovici, s. 31, cf. m. d. enc., DEX. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: staţionez. — Şi: (învechit, rar) stàsiôna, ştăţiunâ (pontbriant, d.) vb. I. — Din fr. stationner. STAŢIONÂL, -A adj. (Rar) 1. (Despre' biserici, troiţe, altare etc.) Care a fost ridicat îh amintirea staţiunilor (I G). Biserică staţională, ap. costinescu. în a treia şi ultima porţiune vor fi descrise unele biserici memorabile sau ruinate, unele cruci staţionate şi unele vechi silişti sau aşezăminte de sate. odobescu, s. II, 165, cf. 232. 2. Privitor la staţiunile experimentale agricole. V. staţie (7). Cf. scl 1964, 422. — Pl.: staţionali, -e. — Din fr. stationnale. STAŢIONAU, -Ă adj., s. η. 1. Adj. (Livresc; despre procese, fenomene, acţiuni etc.) Neschimbător; stag- nant (2). Efectul. .. nemijlocit [al bolii] este de a umfla, de a Îndesi şi a ciurui foile, care printr-aceasta devin întunecoase şi staţionare, brezoianu,. a. 282/20, cf. negulici. Trebuinţele omeneşti··· nu sini staţionare, ci sint progresive, ghica, c. e. ii, 372, cf. prot. — pop., n. d., costinescu. Dacă inteligenţa acestor popoare... ar fi devenit numai staţionară, ea ar continua încă să lucreze, conta, o. f. 175. Este în legea progresului ca spiritul să nu rămînă staţionar, ci să evolueze neîncetat către scopul său final: adevărul, macedonski, o. iv, 102, cf. ddrf. Cu jocul, lucrurile se schimbă. El aparţine folclorului şi c mai mult sau mai puţin hieratic, şi, deşi nu staţionar, lotuşi încet evolutiv, călinescu, c. o. 352. Conştiinţa socială nu e staţionară, ci îmbracă forme diferite după epocă. v. rom. ianuarie 1954, 204, cf. dl, dm, dex. + Spec. (Despre boli) Care nu se agravează (dar nici nu se ameliorează). Cf. dex. 2. Adj. Care nu variază cîtva timp; constant, invariabil, neschimbat (2). Cifra... a rămas aproape staţionară. i. botez, b. i, 147. Situaţia reţelei noastre cinematografice in ansamblu, in ceea ce priveşte numărul de spectatori şi încasările, este staţionară, cinema, 1968, nr. 4, IV, cf. m. D. enc., dex. + (Despre fluide) Carc are în fiecare punct o viteză independentă de timp. Cf. dl, dm, ltr2, dex. Φ Curgere staţionară — curgere a unui fluid astfel încit liniile de curent să nu-şi modifice forma sau poziţia. Cf. m. d. enc. ■$· (Despre cîmpuri de forţe) Care are în fiecare punct o intensitate independentă de timp. Cf. dl, ltr2, dex. <0> Regim staţionar — evoluţie a unui sistem fizic sau tehnic în decursul căreia mărimile de s'tare se menţin constante. Cf. m. d. enc. 3. Adj. (Rar) Care stă (II 1) pe loc; care staţionează (2) într-un anumit loc. Avocaţii nu mai merg: aleargă. Ferească-se din calea lor clientul staţionar! teodoreanu, m. iii, 124, cf. ds. -v* (Substantivat) Caii tresări, cînd printre staţionarii pe coridor, trase prin anul fetid o diră paradisîacă de parfum de violete, călinescu, s. 177. -v> (Rar) (Aparat de) radio staţionar (şi substantivat) = radio2 (1) care poate fi alimentat numai de la o sursă de curent electric alternativ şi care nu se transportă uşor, fiind de dimensiuni relativ mari. (Eliptic; substantivat) Aparatul de radio „Nordic“. . . este un staţionar cu tranzistori, avînd patru lungimi de undă. scînteia, 1965, nr. 6 794. Pescuit staţionar = pescuit cu undiţa. Pescuitul cu undiţa capătă... într-un anunţ denumirea de pescuit staţionar, l. rom. 1959, nr. 5, 21. Filiala noastră a organizat... primul concurs de pescuit staţionar pentru tineret, vîn. pesc. septembrie 1962, 23. 4. S. n. (învechit) Navă de război care staţiona în apele maritime ale unui port şi supraveghea traficul vaselor. Mi s-a trimis la Samos, în tot timpul cîl am şezut, acolo, , cîte un.staţionar francez sau englez, ghica, s. 421, cf. costinescu, resmeriţă, d., cade, scriban, D., DL, DM, DEX. 5. S. n. Unitate medicală (pe lîngă o policlinică, pe lingă un dispensar, un spital etc.) în care bolnavii sint internaţi un timp scurt pentru diagnostic sau tratament. Au luat fiinţă un dispensar medical, . . . un staţionar pentru adulţi, scînteia, 1952, nr. 2 386. Un dispensar într-un local modern, cu un staţionar, o casă de naştere, astea în orice caz sînt necesare în această comună vastă, călinescu, c. o. 335, cf. dl, dm. Staţiile de salvare nu reuşesc să asigure tratamentul la domiciliu al bolnavilor care n-au nevoie neapărată de internare în spital sau staţionar, scînteia, 1960, nr. 4 857. Tratamentul se face numai în staţionarele de copii, abc săn. 358. Făcea mereu planuri să încropească, dacă nu un spital, măcar un staţionar, să obţină încă un medic şi personal ajutător, v. rom. ianuarie 1965, 76, cf. m. D. enc., dex. Φ (Adjectival) Instituţii stomatologice de tip ambulator şi staţionar, abc săn. 344. — Pl. : staţionari, -e. — Şi : (învechit, rar) staţionâ-riu, -io (costinescu), stăţiunâriu, -ie (pontbriant, d.) adj. 11812 STAŢIONARE - 1524 - STAUL — Din fr. stationnaire, lat. stationarius. STAŢIONÂBE s. i. Acţiunea de a staţiona şi rezultatul ei. 1. (Rar) Cantonare. Cf. staţiona fl). Aceşti locuitori preferau, o năvălire a barbarilor unei staţionari în mijlocul lor a armatei imperiale, puşcariu, l. r. j, 331. 2. (Livresc) Oprire (1). Cf. staţiona (2). Cf. negulici, COSTINESCU. îl jena staţionarea îndelungată la i/Urinelc parfumeriilor· c. petrescu, î. ii, 213. Staţionarea personalului in încăperile unde se află. . . cantităţi mari de substanţe active. . . trebuie redusă la timpul strict necesar, sanielevici, r. 240, cf. dl, dm. Vor trebui evitate staţionarea in picioare şi nemişcarea. ABC SĂN. 381, Cf. M. D. ENC-, DEX. 3. P. anal. Oprire (1) temporară a unui vehicul public într-o staţie (I 4) ; p. gene r. oprire (I) a vehiculelor tntr-un loc; (rar) staţionat1. Cf. staţiona (3). Un taxi negru-■ ■ manevră de la locul tui de staţionare. PBEDA, R. 283, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: staţionări. — Şi: (învechit, rar) stăţiunare s. f. pontbriant, d. — V. staţiona. STAŢIONARIU, -IE adj. v. staţionar. i: STAŢIONAT1 s.n. (Rar) Staţionare (3). Cf. sfc jv, 297. c=j Staţionatul vehiculelor este interzis■ — V. staţiona. STAŢIONAT2, -A adj. 1. (Livresc; despre oameni) Oprit3. Cf. staţiona (2). Cuprinse cu privirea tinerii staţionaţi- 2. (Despre vehicule publice) Oprit temporar într-o staţie (I 4) ; p. gener. (despre vehicule.) oprit într-un loc. Cf. staţiona (3). Vehiculele staţionate vor fi ridicate de miliţie. — Pl.: staţionaţi, -le. — V. staţiona. STAŢIUNE s. f. v. staţie. STAU s. n. v. staul. STAUfiVĂ s. f. v. stăuină. STAUL s.n. I. 1. îngrăditură sau construcţie (improvizată) făcută din lemn ori din strujeni. de porumb, din stuf, din papură etc., situată pe o păşune sau in apropierea casei, unde se adăpostesc (vara) oile sau caprele în timpul nopţii ori înainte sau după muls; (învechit şi regional) ogradă (ÏI 2), (regional) coşar, obor (I 1), palanca1 (2 c), pătiil1 (I 2 d), plasă1 (I 4), (regional) serai (2). V. cotîrlete, ocol (I 4), perdea (II 1 a), poiată (2), s a i a2, saivan (2), sălaş (3), t î r 1 ă1 (1), ţarc, voreţ. Nămi-tul dc va ora să fure noaptea şi să va scula de va scoale oile din staul, să-l spindzure ca pre un tâlhar. -prav. 23. Cela ce nu intră pre uşă in staolul oilor, ce va intra, pre aiurea, acela fur iaste. N. test. (1648), 119Γ/19. Luatu-te-am den staulul oilor şi te-am făcut numit după numele celor mari. biblia (1688), [prefaţă] 6/42. Să aduc oile in staur (a. 1764). iorga, s. d. xiii, 252. Au vrut să facă staul pentru turma sa. mineiul (1776), 130r2/30, cf. lb. Oile zberînd, venea cu mulţimea, părăsind grasele păşuni şi nu putea găsi staule, pleşoianu, t. i, 79/25. Uneori numai prin şesuri ave lăcaş, supt o staulă, unde tn timp de vară se adăpostea turmile de păşune, asachi, i. 403/5. Staolul oilor nobile să fie cel puţin de 12 picioare înalt, pai (1843), 2531/34,< cf. polizu, cihac, i, 263. Vulpoiul Insă... intorcindu-şi pe furiş ochii in partea staulului, unde se închisese. . . turma, de oi..., începu să strige, odobescu, s. iu, 245, cf. alexi, w. Lupul..., hămesit, adulmecă hrana, pîri- dind... staulul unde mieii zbiară sub paza mamei. iorga, p. a. ii, 162, cf. candrea, f. 384. Stauml nu are iesle. .-. şi e mai ţnalt.... un fel de adăpost peidru oi în nopţi geroase..şi in timp de vijelii, păcală, μ. r. 447, cf. resmeriţă, d., precup, p. 7. Pentru oi se înjgheba un stau sau slaor. vuia, păst. 33, cf. cade. Chiote şi hăieli răzbiră de la staulele îndepărtate, voiculescu, p. i, 152. Slujitorii, lingă staule şi grajduri, trăiau în colibe după rînduiala muntenilor, sadoveanu, 0. xii, 189. Şi păstorii, ieşiţi din vreme, către staul duc o turmă De oi albe. pillat, p. 154. Dacă un staul trebuie păzit, Nici lupul nu se cade prigonit, abghezi, s. v, 245. Păstorul nu mai scoale în zori Din staul turma. v. rom. ianuarie 1954, 34, cf. dl, dm. Era la staulul oilor şi m-a chemai şi pc mine acolo, lănckănja'n, c. iii, 138, cf. m. d. enc., dex, h iv 319, ix 496, xn 275, xvii 95. Au rămas lingă staulul caprelor, culcaţi cu botul pe labe- beteganul, p. iii, 38. Cine strică dra-gostile. . . N-ar avea noroc de boi Nici de stauml cu oi-doine, 104, cf. viciu, gl. Cine ni-o stricat pe noi, N-aibă ocoale cu boi, Nice staule cu oi. bîrlea, l. p. m. ii, 97, cf. 168. în ţărcuţa mneilor, In staolu oilor- τ. pa-pahagi, m. 78, cf. chest. ii 429. Ne mulăm cu staolu d-aci. alr i 1 791/285, cf. ib. 1 791, alr ii 5 379, alrm sn i h 259, a i 6, 12, 13, 20, 21, 22, 26, 31, 35, π 6, 7, 8, iii 1, 2, 3., 5, 7, 8, 12, 16, 18, v 20. Treci in staul şt ieuata cţi grasă ş-o taie. o. bîrlea, a. p. ii, 437. El face staulul şi apoi oile, se spune despre cineva care face o treabă pe dos. Cf. zanne, p. iii, 383. φ Expr. A Închide lupul In staulul oilor = a pune pe cineva la o treabă in care poate face mult rău. Cf. id. ib. i, 526. 4. (Regional) Adăpost de iarnă pentru 01. Cf. chest. v 8, 14, 34, 36, 39, alr i 1 792/750, 820. 4. (Regional) Loc unde ciobanii închid oile (noap tea) cu scopul de a îngraşă pămîntul. chest. iv 120/20, 91, 102, alr i 1 788/94, 100. 4 (Regional) Parte a ocolului „unde sé dau oile sterpe·· (Năsăud). Cf. chest. v 8/48. 4. (Regional) Loc dinaintea strungii unde se odihnesc oile după muls. Cf. chest. v 49/72, 93, 101. 4 (Regional) Ţarc pentru miei. Cf. chest. v 41/17, aliisn 11 h 402, alrm sn i 264. 4 (Prin Transilv.) Loc îngrădit unde'sînt băgate oile pentru a fi mulse, Cf. 11 xvii 48, a 1 12, 35. <0» E xp r. A da în staul = a mîna oile pentru à fi mulse. Nu oi, numai, ci berbeci chiar aş putea să mulg, dar iată, Nu-i cine să-i deie în staul-coşbuc, p. π, 133. ^.(Regional) Stină. Cf. alri 1 788/59, 69, 79, 273, 295. 4 (Regional) Loc pe care a fost cîndva o stină (Ramna—Reşiţa). Cf. chest. iv 119/29. 4 (Regional) „Loc unde se lasă merindea într-o cupă, pentru, cioban··. Com. din peştişani — tîrgu jiu. 4 (Vestul Transilv-, prin Maram. şî prin Ban.) Strungă. Cf. alr i 1 796, a i 12, 26. 2. (învechit şi regional) Grajd. Cf. valian, v. Văzurăm palatul şi staulele de cai ale regelui, codbu-dbă-guşanu, c. 81. Nu voi a se disface de animalele carii îmbătrîniseră. . . şi le lăsa să moară cu pace tn staulii lor. aristia, plut. LXj/1. Cea ma.i întîie tinlu-nălăţire de făcut vitelor este a. nu le lăsa să moară de foame... După îngrijirea de hrană..., vine şi ţine rea lor. . . în grajduri şi staule. 1. ionescu, p. 234. Şi-acitm Ackim e: sub cotarcă'-Şi prins in staul ca un lup ! coşbuc, . p. n, 238, cf. şăineanu2,1 candrea, f. 252, resmeriţă, d., cade. Pasul fără voie îl întorcea înapoi. . ., cum foamea întoarce spre staulul ei vita flămînzită. popa, v. 68. Avem. şi... staul pentru vacile cu lapte, sadoveanu, ‘o. xviii, 594. Mor săracii, ţăranii, cucerind, staulele cu vile. . ., pentru ca să le ieie cei mari. camilar, n. i, 304. E c'a într-un staul cu fin mult şi vite blinde. H. lovinescu, t. 194, cf. dl, dm m. D. enc., dex. .Calul să nu-l dai de sub tine. . ., pînă nu vei avea staulul tău şi moşia ta. sbieba, p. 42. Erau lăsaţi Şi căutaţi în staulul cailor, Sub poeiumbii iestelor. reteganul, Tr. 42. Să-mi dai casă de-un voinic Şi staul de-un murg mic ! balade, ii, 220. Şi in staul se ducea, Calul galben îl scotea- ib. m, 142. Vaca bună se vinde din staul, zanné, p. t, 686. 4. (Regional) Loc în care dorm (vara) peste noapte vitele sau caii. V. STAULĂ - 1525 - STAVĂ s tanişte (1). Cf. alr i 1 122/125, 131, 223, 259, 266, 332. 3. P. e x t. (învechit, rar) Cireaclă. Se aşază în văi, unde s-au socotit de cuviinţă că ar puté ierna staulul vitelor sale. fm (1842), 2342/6. 4. P. ext. (învechit şi regional) Colibă. îndată insă îs nevoiţi de a se mai strînge seau de a se înturna în staulul lor. fm (1846), 1731/19, cf. chest. ii 35/11. 5. (Prin Transilv. ; în forma staur) Ocolul unde dorm porcii în pădure. Cf. viciu, bl. 6. (Regional; prin confuzie) Stavilă (1) la moară (Runcu — Pucioasa). Cf. alr i 1 843/768. 7. (Prin sudul Mold.) Amiază. La „ameadzi“ ciobanii de aice zic „staul“. ap. hem 1 070. XI. 1. F i g. (învechit) Biserică; p. ext. credinţă religioasă. Alte oi încă am care nu sînt den staulul acesta. N. test. (1648), 119v/14. Acel mai mare din lucrurile cete necuviincioase şi necăzule. . . este înmulţirea preoţilor, dintru care se află foarte puţini la număr, care după cum să cade intră prin uşă în staulul acesta (a. 1764). uricariul, i, 309. Oaie din staulul dragostei tale şi eu sînt, pentru aceasta primeaşte cîntarea mea. mineiul (1776), 157rl/9. Urmînd fericiţilor păstori, celor ce după vremi au stătut in Ţara Românească cu neadormiţi ochi cătră păzirea staulului lor celui înconjurat de pizmaşi (a. 1794). gcr ii, 154/5. După ce o aduse în staulul moametan, mă cunună cu dînsa. gor-jan, H. iv, 133/7. Cu această mitropolie se înţelegea în grai, pe ea o cunoştea de patrie şi primea pe arhipăstorii săi, carii după evanghelie cunoştea oile acestui staul, fm (1845), 721/28. 2. (Prin Transilv. şi prin nordul Mold.; in sintagmele) Staule (le) floriilor (sau florilor) ori slaoru florii, staole cu florile = florii·. Au venit veste în zona de staule floriilor april 8 cum este domnia dată lui Constantin feciorul Ducăi Vodă. n. costin, let. ii, 44/28. Sub cuvîntul... „staurile florilor"... ori „staulele florilor"... se înţelege dumineca cea de pe urmă din păresimi. marian, s. r. ii, 257, cf. cade, scriban, d., t. papahagi, m. 233. Staoru florii alr i 621/268. Staole cu florile, ib. 621/350, cf. ib. 621/217, 255, 278, 333, 341, 347, 348, 351, 354, 355, 359. — Pronunţat: bisilabic sau, rar, monosilabic (alr i 621/348, 351). — Pl.: staule şi (învechit, m.) stauli.. — Şi: (Învechit şi regional) stăur (pronunţat bisilabic sau monosilabic, alr i 1 792/259 ; pl. staure ib.) s. n., stâură (pronunţat trisilabic, ib. 1 792/302 ; pl. staure, pronunţat bisilabic, ib.), (Învechit) stâulă s. f., stăol, (regional) stau (pl. n., staure, ib. ι 1 792/18, 26, 77, .116, alr sn ii h 392 şi stauă, alr sn ii h 392/130, m·, stauri, ib. h 392), stâor (alr i 1 792/45, 79, 80, 85, alr sn ii li 392), stav (alr sn ii h 392) s. n. — Lat. *stablum. — Staur 2, .153, 154. <£■ (Prin analogie) Unde marca intărilată fiind rupsă stavila ce despărţea odată ţara Turcii[i] de A frica cca mare. pleşoianu, t. ii, 64/1. 4. (Prin Biicov., prin Mold. şi prin sudul Transilv.) îngrămădire de buşteni, de crengi etc. care formează un fel de baraj natural pe cursul unei ape. Cf. dm, dex, chest. iv 59/180/2, a v 19, 20, 28. + (învechit) Stănog (1). De pociumbii cei de supl troacă se leagă între ficşlecare cal o stagilă, ca unul pre altul sc nu-l poată vătăma, economia, 79/3. 2. F i g. Ceea ce stă în calea unei acţiuni; ceea ce împiedică realizarea unui ţel, barieră·, dificultate, greutate, handicap, impediment, inponvenient, neajuns1 (2), obstacol, oprelişte (1), piedică (3), potriv-nicie (2), (nţr) stăvilar (3), (învechit şi popular) .opreai ă (2), sminteală (3),, (învechit şi regional) poticală1 (1), popreală (1), scandal (9), (învechit) anevoinţă, nevoinţă (1), poprire (3), stenaholie, (învechit, rar) nevoie2 (4), (familiar) hop. Mulţi care pol zice că încă lucrurile nu merg bine, că se află stavile şi împotriviri. heliade, o.‘ ii, 415. P/enipolcnţii au cunoscut că sînt foarte mari stavile, incit nu pot să se abată de hotărîrilc ce s-rau făcui, cn (1830), 701/13. Aceste grozave boale nu era alunei oprite de nici o stavilă, de nici o îngrijire. ib. (1832), 1632/31. Văzu o mulţime... nevoindu-se a sfărima stavilele legilor, marcovicî, c. 86/9. Cele sălbatice zburătoare să află ca şi prin ţările de primprejur necunoscînd acestea, stăvili în alegerea locului de petrecere- fm (1838), 131/2. Să ridice alte regimente, spre stavilă de cătră nordul şi amiazul ţării nouslrc- ib. (1842), 2221/14. Fireaşte este la toate fiinţele simţitoare. . . a să (rage la. locurile cele mai sălbatice şi pustii, ca cum stincile ar fi nişte slăvile îippotriva nenorocirii, buznea, p. v. 7/13. Această ceiqţe. . . a fost stavila biruinţelor sale în Levant, asachi, l· 741/37. în orice pas în via{ărmi inlîmpin o durere, îţi toate ale mele tot stăvili înlîlnesc. c. a. rosetti, c'. 1.96/2. Mahomet... privea îii Ştefan cea mai de căpilenie stavilă a planurilor sale. ist. m;. 98/9,. Braţul şi mina sini făcute ca să slu-jiască... pentru a îinprăştia stavilele- brezoianu, î. 112/9. Marele împărat, aşezînd oşti în cctăţile dace, zidi şi altele ca să fie de stavilă provinţiilor nou cucerite in contra barbarilor· negruzzi, s. i, 201, cf: pontbriant; d. Merge. .. pîriă dă de un rtu sau de altă stavilă, bounţineanu, o. 333, cf. lm. Un vint turbat asupra lumii ' bate, Pièlre e, şi rupte-s orice stăvili. vlahuţă, s.’ A. i, 260, cf. şăineanu*. Azurul albastru, această stavilă eternii a vederii omeneşti, hogaş, dr. t, .21,. cf. resmep.iţă, d-, catSE. Lupta pentru organizarea-păcii. . . o, vom' duce pînă lapapăl, cu. toate- sta-vilele cè ne stau în'cale. TITULESÙU, d‘. 711. Se= ridicase, între noi, de atunci, or stavilă, g. h: zamfirescîj, m. d. i, 269. Nici o stavilă n-ar mai fi fost în stare, să le oprească, cocea, s. i, 262. Cel' care' a fost roir Luptă fără stăvili, lesnea, vers. 266. Minunile iubirii n-au stavile pe lume. voicttlescu, ρ&εζιγ, i, 28\. · Interesul celor puţini şi vicleni şi prostia celor mulţi au făurit ômènirïi 'şi progresului stabili seculare: sadove&nu, o. xix, 152, cf. dl, dm. Sînt multe' stăvili între noi şi tine. labiş, p. 390. Diplomaţia engleză... vedea în Principatele Unite o slavilă în calea, expansiunii ruseşti spre Constantinopol. gî 1968, nr. 930, 4/1. Iona cugetă cu ajutorul unui limbaj eliberat de stavila aparenţelor. τ iunie 1969, 19, cf. m· d. enc-, dex. A trecerea pă imeva şî va fi slavilă. .. nu-i putea trece. o. bîrlea, a. p. ii, 388. O· (Ca termen de comparaţie) Aceştia sc opunea ca o stavilă şi împiedica pe celelalte partide. aristia, plut. 216/6. Aceste lacrimi... ajungeau sub buza *dedesupt unde barba întoarsă înăuntru le opera ca o-stavilă, negruzzi, s. i, 6. <$> Loc. adj. şi adv. Fără stavilă (sau stăvili) = nestăvilit. A curs sînge fără stavilă, înroşind brazdele pămîntului. sahia, n. 17. A fost o forfotă uriaşă, lucrare fără stăvili şi muncă istovitoare din ceasul serii pînă-n straja dimi- 11835 STĂVILI -1527 - STAZĂ· ne//i. blaga, h. 230, of. dl, dm, m. d. enc-, dex. -ν' Loc. v b. A (se) pune (sau a face, a se face, a ridica) (o) stavilă (sau stăvili) = a stăvili (2). Diochiţian. . ., prin ale sale talenluri şi virtuţi, au pus stavilă rălilor anarhiei■ săulescu, hr. i, 84/11. Sistema partinicilor dommî[i] au fost pus stavilă lucrărilor sale celor binefăcătoare. asachi, !.. 44/6. Îndată s-ar pune o stavilă precurmătoare relei precugelări a Unprumutăiorilor (a. 1843)· noc. Ec. 784. Atunceii se puse stavilă incursici ghinlclor prin Dacia şi românii începură a se consolida. fm (1844), 193x/20. Pune stavilă in contra propă-şirei. VASicj, M. ii, 72/12. A se pune stavilă la aceia ce să îndcmnează numai de duh viclean, regul. org. 571/6. Ladislau. . . se încearcă a pune o stavilă, furiei lor dc coprindcri. bălcescu, m. v. 8. Să punem o stavilă curentului de idei bizantine, maiorescu, critice, 71. A. sperat... că se va pune stavilă curenlului războinic. odobescu, s. m, 436. Trebuiau luate pentru asigurarea slăpînirei ei măsuri excepţionale, spre a face din ea o stavilă în contra barbarilor, xenopol, x. r. i, 124. Nici flăcări, nici potopul. . . Nu. pol să pună stăvili pornirii unei mame. coşbuc, p. ii, 189. Să mai pui stavilă ta risipă, d. zamvikescu, î. 187. Principiile morale pol pune stavilă pasiunilor omeneşti. în plr ii, 54. Pe la jumătatea drumului, ne-a apucat o întunecime deasă... care ni se puse stavilă, voiculescu, p. i, 80. Ceea ce poale pune stavilă neologismului nu sînt dilirambele puriştilor, puşcariu, l. r- i, 396, cf. dl, dm. Cineva trebuia să facă stavilă cu propriul tui trup acestui asalt mereu repetat, v. rom. februarie 1958, 10. Să chibzuiască despre mijloclcelc prin. care s-ar putea pune stavilă bolii. g. babbu, a. v. 179. Gîndurile. . . cărora na le pot pune stavilă, flacăra, 1969, nr. 5, 18. (Cu schimbarea construcţiei) Mătu-şi-mea me-au închis toată corespondenţia din afară care. . . ar pune o mare stavilă între marele scoposuri ce arc pentru mine. buznea, p. v. 121/20. La ale lui oarbe Cereri să punem un fel de stăvili, conachi, p. 259. Poate numai a linişti pre cuget Şi stavilă a pune l-a poftelor capriţii. negruzzi, s. ii, 262. Nu căta mistuitoarei Patimi stavilă să pui. vlahuţă, o. a. i, 29. O concepţie mai înaltă îţi ridică totdeauna multe stăvili în căile... vieţii, agîbbiceanu, a. 219. -γ- Expr. A pune stavilă gurii = a-şi impune tăcere; a se reţine de a spune ceva. Cf. dl, dm, dex. 4 (învechit,, rar) Hotar. Neavînd o stavilă firească, după. cum era Oltul pentru Făgăraş, „ducatul de Almaş“ se mărea sau se micşora după împrejurări, hasdeu, i. c. 1, 25. 3. (Regional) Tăblie la pat; scindură de la marginile patului. Cf. lb, lm- Ia un şomoiog de paie de la stavila patului, dan, u. 265. Ea a ascultat cît a ascultat, stînd aşa, alipită de stavila patului, lăncrănjan, c. iii, 99. Maţele bobocului Să le dau bărbatului Să se ducă dracului Din stavila patului, marian, sa. 162. Iese lotru de bărbat Cu stavila de la pat Şi mă' ta.ie-n lung şi-n lat Şi mă-ntreabă ce-cm căutat. retega>nul, ch. 25, cf. alh i 714/125, a ii 1, 4, 5, 7, 12, mat. dialect, i, 267, lexic heg. ii, 63. 4. (Transilv.) Grămadă de snopi de cereale păioase, de cinepă etc. V. ni ă n u n c.h i (I, I), s n.o p. Cf. lb, LM, JAHRESBER. XIX, 88, ALR SN I li 58/260, TEAHA, c. n. 267. — Pl.: stavile şi (Învechit şi popular) stăvili, (popular) stăvili, (regional) slăvile (alr i 1 483/75). — Şi: (regional) stavil (pamfile, ·>. ii, 167) subst., stăvină (alr i 1 843/825), stâvelă (pl. staveli, ib. 1 843/542), stâvcle (pl. stăvili, ib. 1 843/280), stabilă (h i 104), stâhiiă (teaha, c. n. 266), stavilă (alr sn i h 153/812, alb sn i h 154/812) s. f. — Din v. sl. cTdKHAO. STAVILf vb. IV v. stăvili. STÂVINĂ s. f. v. stavilă. STĂVIl'Ă s. f. (Prin sudul Munt.) Grămadă de 5 snopi (care echivalează cu o jumătate de claie de cereale păioase). Intîi facem - stăvili.. > pe Urmă facem picoare. alr sn i li. 58/928, cf. ib.. h ‘58/899. — Pl. : slăviţi. — Stavă suf. -iţă. STAVJtîI) s. ni. Specie de peşte teleosteaii răpitor, lung de 13 — 15 cm, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunţi şi cu mici plăcuţe cornoase,, carp în partea posterioară formează o creastă ascuţită, cu linia laterală avînd o curbură la jum-ătate şi cu .gura (nare, prevăzută cu numeroşi dinţi (Tracliurus medilerra-neus ponlicus). Ci. tdrg. Slaifridia în saramură, în butoaie, nica, l. vam. 227. Însemnătatea culinură sau hrănitoare pentru Om a mulţimei celor mărunţi [peşti], din aceştia ca amzii, midii, stavride, aterine. atila, p. 393, cf. cade- Facem caz mai ales de luferi şl stavrizi — peşti de mare. sadoveanu, o. x, 421, cf. găldi, m. phan. 256, scriban, D. In locul stavrizilor pricăjiţi si al altor lighioi, prindem scrumbie frumoasă şi marc. tudoran, o. 316, cf. LTR2, DL, DM, .der. Onul flintrc cei irai răspîndiţi şi mai frumoşi peşti pelagici din Marca Neagră este slavridul. ap 128, .cf. scl 1969, 394, m. d. enc., dex. — Pl.: stevrizi. — Şi: (învechit) siavridă, slăvridio s.f. —- Din ngr. στουρίδι. STAVRÎDĂ s. f. v. stavrid. STAYRÎD1E s. f. v. stavrid. STAVROFÔR s.m. (în biserica ortodoxă) Preot (arhipresbiter) sau arhimandrit care poartă o cruce (de aur ornată cu pietre preţioase) pe piept, ca distincţie eclesiastică. [Au] cruce amîndôi. — Apoi se-nfe-lege, dacă-s amîndoi stavrofori ! hogaş, m- n. 144,i cf. resmeriţă, d., cade. Îşi climă la git crucea de stavrofor. . . şi porni spre trapeză, stănoiu, c. j. 107, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. . — Pl.: stavrofori- — Din ngr. σταυροφόρος. STAVROrÎG subst. (învechit) Cruee trimisa de către . un patriarh unei mănăstiri sau unei ..biserici ca semn că depinde direct de autoritatea lui. După lumina lumunărilor atila loc să semneaze şi aşa sa înfingă cruce ce iaste stavropig. prav. gov., ap. c. cr. 147/12, cf. murnu, gr. 52, cade. — Pl.: ? — Şi: stavropighion subst. cade. — Din ngr. στκυροπήγιον.' STAVROPIGHIACÉSC, -EĂSCĂ adj. (Grecism învechit; despre biserici sau mănăstiri) Care depinde direct de o patriarhie,. Sf. măiiMtire patriarhickâscă a noastră şi stavropighiacească de la ostrovul Halçhii (a. 1819). găldi, m. phan: 266. — Pl.: slavropighiaceşli. — Stavropighie -f suf. -i'cesc. STStVBDMţMffi s. f. Mănăstire care, in organizarea bisericii ortodoxe, depinde direct de patriarhie. Cf. dl,· dm. · — Din ngr. σταυροπήγια. STAVROI'ÎGH10N subst. v. stavropig. ·, STAZĂ s.f. J. (Grecism, învechit; în forma slasis) Oprire (1). Lăcuitorii cu fecut stesis din pricina ne-alişverişurilor (a. 1820). doc. ec. 241. Dacă. vreun război... ar aduce o aşa prefacere împrejurărilor, încît. să să taie comunicaţiia. .., atunci rămîne între amîn-doaă părţile a fi slasis dă lucrare (a. 1836). ib. 620. 2. (De obicei cu determinări care arată felul) încetinire sau oprire a circulaţiei unor lichide biologice sau a tranzitului materiilor fécale din organism. Cf. stamati, D., antonescu, D. Stază biliară şi limfalică intralobulară. babeş, o. a. i, 42. Adeseori proliferarea 11847 STĂBII.I - 1528 - STÂNCUŞ0AHĂ ţesutului conjunctiv e datorită unei staze limfatice. PARHON, B. 17, Cf. DL, DM, DN3, Μ. D. ENC-, DEX. — Pl.: staze. — Şi: (învechit) stâsia (contribuţii, iii, 79) s. f., stâsis subst. — Din ngr. στασίς, fr. stase. STAllII.Î vb. IV v. stabili. STABILIRE s.f. v. staliilirc. STABILIT, -A adj. v. stabilit. STĂBLON s. n. v. ştablon. STĂCĂLÎ vb. IV. Tranz. (Prin Ban.; complementul indică sume de bani) A agonisi. Cf. lexic reg. ii, 37. — Prez. ind. : stăcălesc. — Etimologia nesigură. Cf. s t ă c i. STĂCEÂLĂ s. f. (Regional) Agoniseală. Com. din OBAVIŢA. — Stăci + suf. -eală. STĂCÎ vb. IV. Tra n z. (Prin Ban. ; complementul indică bunuri materiale) A agonisi. Apoi caii că-i lua Şi in grajd că ii băga, Să le dea ovăz d'ăl ciuiruit, Ce de Marco ii ugit, Dară de turci îi stăcit. pop., ap. kev. crit. ii, 335. Bani eu să-mi stăcesc, Birul să-l plătesc, Să mă odihnesc, cătană, b. 12, cf. arh. olt. iii, 386, com. din oraviŢa, sfc iv, 38. — Prez. ind.: stăcesc- — Din ser. sta£iti. STĂCÎÎi s. f. v. stafie. STACÎŢ, -A adj. (Regional) Agonisit. Avere stăcită. Com. din oraviţa. — Pl.: slăcifi, -te. — V. stăci. STĂCITJN vb. IV. Tranz. (Prin Maram- şi prin nordul Transilv.; complementul indică luminări sau lămpi cu petrol) A tăia partea arsă din fitil; (regional) a mucări1 (2). Cf. alrm ii/i h 280, lexic reg. 72, ib. ii, 106. — Prez. ind.: stăciunez şi stăciun (alrm ii/i h 380). — Etimologia nesigură. Cf. t ă c i u n a. STĂFÎdA s. f. v. stafidă. STĂl’ÎE s. f. v. stafie. SŢĂFÎGE s.f. v. stafidă. STAICHEŢ subst. v. ştaehetâ. StAilAr s. n. v. stăvilar. STĂINA vb. I. Intranz. (Regional) A fugi pe furiş, de frică (Singeorz Băi). Cf. paşca, gl. —. Prez. ind. : stăinez. — Etimologia necunoscută. ' STĂIUG, -Ă adj. (Prin sud-vestul Transilv.; despre cai) Care are o stea albă în frunte. Frunză verde de pe luncă, Iapa noastră cea stăiugă O băgară domnii-n pungă, densusianu, ţ. h. 301. — Pl.: stăiugi, -ge. — Etimologia nesigură. Cf. stea. STĂJÂR s. m. v. stejar. STĂJĂRĂRÎE s. f. ν’, stejărărie. STĂJĂRlE s. f. v. stejărie. STÂJÉR s. m. v. stejar. STÂJERÉL s. m. v. stejărel. STĂJERÎE s. f. v. stejărie. STĂJÎ vb. IV v. steji. STĂJIN s. m. (învechit) Un fel de grindă transversală de susţinere la diverse obiecte sau părţi de obiecte. Cf. polizu, cihac, ii, 368, jahkesber. v, 335, gheţie, R. M-, ALEXI, W. — Pl.: străjini. — Etimologia necunoscută. STĂLÂG s. n. v. stclaj. STĂLÂJ s. n. v. stelaj. STĂLAJĂ s. f. v. stelaj. STĂLÂŞ s. n. v. stelaj. STĂLĂJtJŢĂ s. f. (Regional) Un fel de dulăpior pentru ţinut vasele de bucătărie. Com. din tărcăiţa — beiuş, cf. sfc iv, 147. — Pl.: stălăjuţe. — Stălaj + suf. -uţă. STALMţA s. f. v. stelniţă. STĂLNÎţA s. f. v. stelni{ă. STĂLPÂR s. n. v. sterpar. STĂMAc s. n. v. stomac. STÂMARÎA s. f. v. sîntămaria. STĂMBÂR s. m. (Rar) Persoană care face negoţ cu stambă (2). Un stămbar tocmai îşi scotea marfa tn pragul duÿlienii. i. botez, şc. 178. E de prin Turnu, fecior de negustoraş stămbar. stancu, d. 432, cf. dl, DM, DEX. — Pl.: stămbari. — Stambă + suf. -ar. STĂMBĂRÎE1 s.f. Cantitate, mare de stambă (2). Cf. dl, dm, dex. + Obiecte (de îmbrăcăminte) confecţionate din stambă (2). Cf. cade, dl, dex. — Pl.: stămbării. — Stambă -f suf. -arie. STĂMBĂRÎE2 s. f. Magazin de stămburi (v. s t a m-b ă 2). Cf. cade, dex. — Pl.: stămbării. — Stămbar + suf. -ie. STĂMBOĂlA s.f. v. stamboală1. w ' w STAMÎNA s. f. v. săpiămină. STAMPĂ vb. I v, stampa. StAnCĂLÎE ş. f. (Prin Olt.) Numele unei specii de stăncuţe (1) nedefinite mai îndeaproape. Cf. h v 129, 417. — Pl.: stăncălii. — Stâncă1 + suf. -ălie. STĂNCUŞoArĂ s. f. (Regional) Stăncuţă (1) (Co-loeus monedula). Cf. bXcescu, păs. 157. — Pl.: stăncuşoare. — Stâncă1 + suf. -uşoară. 11891 STĂN6UŢĂ 1529 - STĂPÎN StAnCCŢĂ ş. f. 1. Pasăre sedentară din familia coţ* videloţ, mai mică decît g cioară, cu penele de culoaljê neagră şi cenuşie pe ceafă şi;pe piept; (regional) ceuiă, cintiţă, ciochiţă, dorică, .ciovică, crancău, lisarcă, po-rumbel-ţigănesc, stanca (II), stăncuşoară (Coloeus monedula). Cf. ddrf. Te căfărai în virful copacilor, ca să-mi dai pai de slăncuţă. delavrancea, o. ii, 35. Cîteva siăncuţe croncăneau, înfundîndu-se intr-un făget. lungja.nu, c. 39. In piscul unui pin solidar, o stŞn-cuţă misirlie huleşte amar primăvara, klopştock, p. 43. O găsist numai pe Safta, urcată in vlrfiil paiului şi îmbufnată ca o stăncuţă bolnavă, g. m. zamfirescu, m. D. u, 125. Se aureau. . . ţipetele slăbite ale stăncuţe-lor- sadoveanu, o. hi, 86. Stăncufă este una. din cele mai frecvente păsări sedentare din ţară. dombrowski, p. 58, cf. băcescu, păs. 157, linţia, p. ii, 146, dl, dm, DER, M. D. ENC., DEX, I. CR. II, 175, Com. din ŢEPEŞ vodă — medgidia, alrm sn îi h 504. φ Stăncufă gu-lerată ==' pasăr® sedentară cu pene de culoare neagră pe spate Şi ’de culoare alburie in jurul gltului şi pe partea ventrală; (regional) ceucuţă gulerată, cioară gulerată (Coloeus monedula soemmeringii). Cf. dombrowski, p. 59, băcescu, păs. 157. <0* Compus: stăncuţă-alpină = pasăre cu pene de culoare neagră, cu ciocul şi cu picioarele de culoare roşie (Coracics pyrrocorax'). Cf. dombrowski, p. 76, băcescu, păs. 157. + (Regional) Cioară (Corvus cornix). Coin, din ţepeş vodă — cernavodă. 2. (Bot.; regional) Talpa-giştei, v. t a 1 p ă (I 1 a) (Leonurus cardiaca) (Văcăreni — Măein). Cf. şez. xiv, 134. 3. (Regional) Numele unei liore. Cf. varone, d. 146. — Pl.: slânçufe. — Stâncă1 -f- suf. -uţă. t STĂNET s. n. (Regional) 1. Stincă (1) (Firiza — Baia Mare). Cf. alr 400/355. 2. Prăpastie (1) (Firiza — Baia Mare). Cf. alr i 394/355. — Pl.: ? — Stan2 + suf. -el. STĂNIŞTÎ vb. IV. Intranz. şi refl. (Prin Ma-ram-, prin nord-estul Transilv. şi prin vestul Mold.; despre oi) A se odihni într,-o stanişte (1). Cf. papahagi, m- 233, chest. v 66, 67, glosar reg. — Prez. ind. pers. 3: stănişteşte. — V, stanişte. STÂNJENÉL s. m. v. stlnjenel. STĂNoAGĂ s. f. v. stăuog. STANÔÇ s. η. 1. Fiecare dintre barele de lemn sau, mai rar, din metal care despart locurile pe care le ocupă vitele sau caii într-un grajd; (învechit) stavilă (1)· Cf. conv. lit. xi, 937, cade, scriban, d. Intr-un grajd. . ., descoperi cflţi opt cai voinici, cu părul lucios, necheitkd1· nerăbdători între' stănoage. camîl peTkesoi:, o. ii, 161·*4*··...' opt çai voinici, ‘care se ibenejuie înl'r'e stănoage'de dorul drumului, v. rom. decembrie 1954, 114. Îşi legă calul lîngă stănoage. camilar, n. ii, 457, cf. scl I960, 251, ltr2, dl, dex, com. din ţepeş vodă— cernavodă, a iii 19, v 22, 25, vi 26, lexic reg. 50, ib. ii, 47. ^ P. e x t, (Prin Mold. şi prin Bucov.) Fiecare dintre despărţiturile dintr-un grajd in care stau caii. Am intrat în grajd. Hoţul. .. e-n stănogu din fund. şam. ii, 610, cf. chest. ii 418/223, a v 14, 15. + P. ex t. (Regional) Ţăruş pentru priponit caii. Cf. DAMÉ, T. 49,. ŞĂINEANU, D. U., DL, DEX. 2. (Regional) Stîlp înfipt în pămînt pentru insta- larea unei aspînzurători. Cf. scriban, d- Pregătiseră stănogul, groapa, funia şi totul pentru spînztirătoare. Com. furtună. 3. (Prin Muiit.) Balustradă. Ieşiră pe podişcă şi acum se întorceau cu pari smulşi din stănoagele podiş-tei. preda, d. 212. Moromete stătea pe stănoaga podiş-tei si se uita peste drum. id. m. 8, cf. chest. ri 220/78, 80. 4. (Prin Mold. şi prin Bucov.) ,, Instalaţie pentru potcovit caii“. a v 14, vi 26. 5. (Regional ; la casă) Obadă (ΙΠ 5) (Bogdăneşti — Fălticeni). Cf. chest. ii 118/223. 6. :(Tipogr. ; in forma stănoaga) Raft în formă de pupitru pe care se aşază casetele cu literele In vederea culegerii unui text. Cf. mdt, cv 19.50, nr. 3, 34, LTR2, DL·,. DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: stănoage. — Şi: stănoaga s.f. — Din ucr. CTalioK. — Stănoagă: sg. refăcut după pl. STĂNŞIN subst. (învechit, rar) „Orgie“. anon. CAR. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. SXANÛT, -Ă adj. v. strănut2. w 4 w ' ' STAPlN, -A s. m. şi f. 1. Persoană care are In posesiunea sa un număr (mare) de oi, considerată în rapor t cu acesta, seu tar1 (1), (popular) stînaş, (învechit şi regional) s t î n a τ, (regional) s t i n a c i ; p. g e n e r. persoană care posedă orice alt fel de animal, Considerată In raport cu acesta. Dracii amu cerşură... să se ducă în turma porcilor, ca aceaiasă-i neace, să strice şi să sârbească inimile stăpînilor lor. coresi, ëv. 237. Sufletul său pune-şi pentru oi, că nu este naiemnic, ce stăpîn şi ale sale sînt oile. id. ib. 386. De va avea un om năimit şi va îmbla furînd noaptea de multe ori sau de va goni turma... să să cearte şi stăplnul şi să plătească orice va pieri. prav. 24. Cinele văzînd pre stăpînul său au ieşit de l-au tntimpinat (a. 1802). gcr ii, 189/32. Un cap răsturnat care cheamă nencetat Pe stăpînu-i jos culcat, alecsandri, p. ii, 19. Zi frăţîne-tău, z-îse Făt Frumos calului său, să-şi arunce stăpînu-n nori. eminescu, p. l. 21. Calul... cît pe ce sa izbească pe stăpînu-său. creangă, p. 185. Recunoscu calul... Mèrgea liniştit şi uşor, dueîndu-şi stăpînul la groapă, demetkescu, o. 117.' Iar stă singur de pază Lui Gelu, şi trist el -aşază La pieptul stăpînu-lui capul, coşbuc, p. ii, 30. In afară de căpetenia tîr-lei, stăpînul, cu cèle mai multe oi, mai au parte la Urlă şi proprietarii mai mici de oi, tovarăşii- păcală, m. r. 294. Mîinile stăpînului îi spălară rana uşor... şi-l mîngîiarâ îndelung pe coamă, gîrleanu, l. 34. Calul lui... ducea, necîrmuit, pe stăpînul său la toate sitnele. hogaş, dr. i, 149. Cîinele vede şi după operaţiune, dar nu mai cunoaşte pe stăpînul său. babeş, 0. a. i, 9. Stăpîn e cine are 5, 10, 20, 40, şi chiar 100 01. üiaconu, p. 11. Turmèle trimise la iernat... erau conduse de un scutar sau stăpîn. dr. vi, 465. Piki linse pudra de pe nasul stăptnei. c. petrescu, î. ii, 249. Stau pe păreţi chipuri de oameni tn sumane cenuşii..., stăpîni de tîrle ori negustori de peşte. i. bo-ŢEZf-B, i;; 26. Soarele m-a\prins ,,,ad&rrilit,..., ïncovrigàt tn ţărinăf ca uri>cîinè la picioarele stăptnei. mai multe oi. chest. v 19/24. Lupii c-or veni, Turma mi-or răzui, Stăpînul m-o bate, Bălaie de moarte, balade, iii, 18. De cind slăpîna mi-o murit, Iarbă verde n-am păscut, folc. mold. i, 118. Vai de cinele care latră 11900 STĂP1N -r· 153Q.- STţĂPlN pe slăpinaf. său. -rann, ap- zanne, p. i, ·368. Cinsteşte pe cîine· pentru al său stăpîn. id. .ib. 375. -v* (.Regional) Siăpînu oilor =.de-a puia gaia, v.'.pui1 (I 1). Cf. alb sn y h 12:98/353. Stăptnu cu calu — de-a caii, v. cal. Cf. alr ii 4 343/812. 2. (A.desea determinat de un adj. poş.) tierşpană care dispune In fap(t, sau de drept de anurijite’ puteri asupia" mior irafneni'\s'çjavi, iobagi, muljcîtori'eţc.), pe carc îi exploatează, considerată în ra^Ori chi'Aceştia;* persoană care are posibilitatea de a fi' servită, considerată Sn raport <;ufaçe să ajungă sub deplina ascultare a cuiva. Pentru buni, luai bătrîn Şi mă băgai la stăpîn. ρανν, p. ν. ιι·,Ί26/29. Cînd îmi dai voie să fumez? — Aşta e acum !· · ■ La. ce stăpîn am intrat, se văilă Ion Ozun. petrescu, c. v. 218. A cam intrat la stăpîn cu femeia de-al doilea ; îl freacă· de-i iese untul, udrescu, gl,, cf. zanne, P. v, 47, 667. + (Prin exagerare; adesea ca -tçrmen de adresare) Epitet pentru o persoană. iubită. Mai-Josl-au vrun om pe lume ça să cread-a mea durere? Tu, singura mea stă-pînă, .tu, viaţă, iu, mîngîiere ai simţii... conachi, p. 101. Cupido, un paj şăgalnic, va ascunde cu-a lui mînă Vioriul -glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă. eminescu, o. i, 154. Stăpîno, cu stropi mari de sînge iu-birfia ne este pătată, pill.at, p. 19. Ferice-aş fi de-ai vrea să-mi, fii Stăpînă viaţa-nlreffgă. paraschivescu, ,c. ţ. 151. Şi totuşi ar fi fost frumoasă povestea noas-tră fără rost De ai fi vrut să-mi fii .stăpînă Şi robul (ău flac-aş fi fost. românia literară, 1971, nr. 141, 1/2. Draga mea, stăpina mea..., Eu nu cînl în butul teu, Ci horesc d-aleanul meu. balade, iii, 267. 3. (De obicei ur,mat de determinări în genitiv care indică obiectul posesiunii) Persoană cş*re posedă (cu titţu de proprietate) un-iun material inanimat; s p e c. proprietar de pămînt; /deţinător, posesqr (1), stăpi-nitor (1), (învechit) domn, acinaş1, (învechit, rar) posesuitor. De va lua vreun plugar pămînt strein..., să vor tocmi să împarţă în doo cu stăpînul pămîntului. prav. 7. De să va prileji apa morii să îneace niscare pămîntiiri sau vii său pomeate. . ., să pîătească paguba slăpînul morii. ib. 27. Invoili-vă cu stăpânii moşiilor şi vă faceţ făneţe din destul (a. 1765). ioriGA, b. r. 392. S-au trimis porunci la ispravnici, ca să trimită pă stăpînii carălor să şi le ia (a. 1809). doc. ec. 82. Să fie volnici cii a lor cheltuială a face, fără a li s.ă;împo-trivi stăpînii moşiilor (a. 1811). ib. 108. Au venit acolo slugile stăpînului holdei şi, văzînd că griul e copt, s-au dus după săceri. ţichindeal, ap. gcr ii, 215/20. [Deputaţii] să vor alege dintre stăpînii de moşii. reg. org. 14/11. Dumneata eşti stăpînă acestui birt? Eu, domnule! HrisoVEP.GHi, A. 53/13. Deputaţii judeţelor trebuie să fie boieri şi stăpîni de moşie, regul. org. 2/15. Răspunde stăpînului moşiei o arendă anual'ă ‘de numai 250'de lei. iorga, c. i. iii, 188. Venea stăpînul gliei odrăslite, Cu zîmbetul nădejdii împlinite· goga, poezii, 79. De atuncea grădina şi-a schimbat stăpînii. anghel, î. g. 25, cf. agîrbiceanu, s, p. 15. In faţă i se ridică deodată casa, locuinţa stăpînului grădinii, gîrleanu, l. 8, cf. resmeriţă, d., cade. Stăpînul restaurantului ... stăruia cu vorba hlîndă punînd mîinile cînd pe spatele unuia, cină pe ale altuia, mironescu, s. 196. Ai săruta, In raza lunei, pe stăpînă Pantofului din mîna ta. topîrceanu, b. '67. Este stăpînul magazinului cu stofe,.ΡΑΗΙΑ, N. 98. Pe Hagiu, stăspinul caselor, ■ nu-l cunoscusem, g. m. , zamfirescu, ,m. d. i, 24. La drept vorbind, păzitorul pragului era mai bine îmbrăcat decît stăpînul loculuiteodoreanu, m. u. 22. Dar, iată, se-arată stăpînul A cui e păşunea şi finul, arghezi, s. v, 59! In faţa uriei case se termina descărcarea şi cărarea lemnelor de foc, sub ochii stăpînului. călinescu, s. 21. Devenise stăpînul acestor pănjinturi. bogza, c, o. 273. A rămas siţigur ştăpiri pe pămînt. stancu, d.-29. Plimbfr o ullirţţă privire de .stăpînă prin odaie. vinea, l. ţi, 315,. .0 corabie care'stă ţeapănă între gheţuri nu. bagă nimic în ρμ^α stăpînului; ba dimpotrivă. tudoran, p. 7. Poporul muncitor a devenit slăpînul principalelor mijloace de producţie, scînteia, 1953, m;. 2 705, cf. .dl.. Zeii pierdură războiul, Stăpînii de ocne, la fel. LAŞiŞ, p· 41^» dm. Erau siliţi să lucreze cu învoială 'pămînt străin, în 'schimbul obligaţiei de dijmă... faţă de slăpînul locului, stoicescu, c. s. 104, cf. m. d. enc., dex. Nu e Gheorghe-Gheorghilaş, Ci e slăpînul moşiii. balade, iii, 319, <0* .(Prin lărgirea sensului) Să-mi aduci pe stăpînă acestei cosiţe, ispirescu, l. 23. Mustăţile stufoase i se zbîrleau..., tră- 11900 STĂPÎN - 1531 - STĂPÎN dînd sîcîiala pe care stăpînul lor şi-o ascundea, tudo-■ran, i>. 15. Expr. A se face -stăpîn (pe ceva) = a lua (ceva) în posesiune (în mod abuziv). ■ Oslro-goţii. . .-au locuit în'ţinuturile Trac-hiei 58 de ani, apoi s-au făcut stăpîni împărăţiei apusului: şincai, hr. i> 76/11. Omul s-a făcut stăpîn pe pămînt.ghica, c. e. i, 194. Dacii.... s-au făcut stăpîni pe ambele ţărmuri ale fluviului, .pârvan, ,g. 107. A lăsa,(pe pineva) stăpîn (pe ceva) = a ceda sau a dărui (ciliva ceva). Vrăjmaşul, pretutindeni fugărit. Ne lăsa stăpîni la dînsul pe ţinutul cuperit. dabila, y. iv. 152. ' , 4. Persoană, grup de persoane sau colectivitate care conduce, care cîijmuieşţp un stat, un popor·, im .grup de oameni etc., considerată Sn raport cii aceşti^, cîrmuitor, con duc ă t,p r; spe c. domţiitpr; p. ext. persoană sub,a cărui putere, autoritate,, dominaţie eţc. se găseşte , cineva sau ceva, consiâerată în raport cu aceştia;, stăpînitor (3). Rădică pre stăpînul mintea spre aleagerea a mai binelui (a. 1648). gcr t, 132/1. Au chemat pre toţi tovarăşii săi, pe slugile lui Dispot^şi le zise: frxenopol, i. r. i, 9.1. Cindva romanii .au fost stăpînii lumii, magazin ist. 1968, nr. 12, 89„ .. .: '5.'(Rar) Divinitate; ssp ec. (în limbajul bisericesc creştin; adesea ca epitet; de obicei urmat de deter- minări care-i precizează sensul)''divinitatea într-una din ipostazele Dumnezeu, Isus Cristos sau Fecioara Maria, considerată ca o fiinţă atotputernică, ca îndrumător spiritual, ca ocrotitor etc.; (învechit) stăpînitor (3). A răposat, robul stăpînului Domnului nostru (a. 1620). iorga, c. i: i, Ai.‘>Aducîria:ţă. emineşcîj,’o, i, .116'. Eu cad ijepv-tincios,. stăpink^'în faţa străiiiciri^îâle^. gcjga, poezii,'3. G.( i (Adesea' cu determi^ări'_C.are-i precizează sensiil) Pers,oariă care coi^diice ^propria gospodărie, considerată în rsporţ'.cţi oaspeţii c.u vizitatorii să.i,; per-.soană care r'eprezjntă (înir-g,,"împrejurare dată) autoritatea supremă ţintr-o .g^şp^ţlărie, într-o familie, considerată mai ales în r-gpbHyCu oaspeţii, cu .vizitatorii săi ori cu ceilalţi membri jii familiei; (Jnvechit şi popular) dpmn. ,De arţ.fti stăpînul casefin care ceas,va veni'furu, are priveghea, n. >tesţ, (1648), 32v/3, cf. ,-ţ.EX. marş, 212’,'.budai-deleanu, lex. Stăpânul casei are mulle trepi la cîmp. i. ionescu, b. c. 50/19. Mulţu-rnçsc, .,âomtiiil .meu: D-fioastră sînteţi şţăptnul· casei? alecsandri, t. i, 280. O uşă se j.leşchide. , ., e. slăpîna casei, caragiale, o. i, 114. rCînd slăpîna cqse\,.f§cea la ciorap, pisoiul sk juca cu ghemul, ispirescu, ap. cade. Stăpîna pretutindeni aşază flori în casă', anghel — iosif, c. m. i, 42. Un poet-e plătit cu ‘cinci'.suie de lei ... pe.seară şi e cu osebire măgulit de slăpîna casei. în plr ti, 251; 'Stăpîna decasă, în Mină .albă â’e dimineaţă.:., tr'eb&lBra< HOG-Â'ş, iÎR.'·!, Ί61. Slăpîna casei şi fetele amîridouă se năpustită'pe noua'sosită. m. i. caragiale, c. 120. Fiţi binevenit in oraşul ’tfostru!... îl întîmpină stăpîna casei din umbră. o:·, petrescu, o. p. i, 80. Slăpîna domina sql#nul„çu fépiuça şi cu uitătura ei în cruciş, a. m. zamfirescu, m. d. ii, 177. Stăpîna casei veni spre,mine şi-mv întinse mîna. sado- ■ veanuj o. xviii, .478. Stăpînul casei... intră rnînios în încăpere, vianu-, · a.' p. 215. După o-zi de lipsă, bărbatul femeii, tatăl copiilor, stăpînul casei... s-a, întors de la muncă, bogza, c. o. 118, cf. dl, dm. Slăpîna casei... strălucea prin „ele<}atiţă“. ist. lît:‘Som. ii, 439, cf. m. d. enc., dex. «0* E xp r. A îi, ş,ţăpln Iu casa lui (sau Ia el în ţaşă ori la el aciisă^ = a face tot ceea ce doreşte în' p'ropria sa gospo'dărit său familie; a avea ioăte drepturile, a proceda düjiâ Bunul plac. Nu-s stăpîna la mine în casă... 'Vreau să fac un şopron, nu, că nu-i loc ! gîrleanu, n. 91. De atunci, Dănuţ fusese stăpîn în casa liii·> tèodorbanu, m. ii, 23. + Persoană care dispune după pişe fie cev.a; persoană care îşi 'piuate doiriin^' înclinaţiile,' senţiiiientele etc. Omul'poate fi stăpîn ipeste mînîă sa.' descrî a'şez. 5/12. Să stai colea-n tihnă, stăpîn pe 'Vremea ‘tai vla-huţă, s. a., ii, 196. Omul trebuie să fie tnai stăpîn pe durerea lui. gîrleanu, n. 158. Femeia asta stăpînâ pe 11900 STĂPÎNAŞ - 1532 - STĂPÎNI faptele ci pînă kt calcul. ibrăileanu, a.. 69. Era stăpîn altădată pe fiecare gest. c. petbescu, î. ii, 119. li adusese. . . la oraş mare, să-l facă surtucar, adică om la casa lui, stăpîn ipe munca şi pe banul lui. a. m. zamfirescu, m. d. i, 219. -v» Expr. A ii stăpîn pe sine (sau pe mine, pe tine, pe el etc.) = a fi în stare să-şi lnfrîneze pornirile, sentimentele etc.; a fi sigur de el, Încrezător în posibilităţile sale. Omule..., spune-mi, eşti stăpîn pe tine? Dai pmottU inimei tale? conachi, p. .276. Elena e însă atît de stăpînă pe sine. brătescu-voineşti, p. .244. Stăpîn pe mine, dar vulcanic, ca un tragefiian, am început să răcnesc, galaction, o. a. i, 40. Stăpînă pe sine în orice împrejurare, ea îşi croise un drum în viaţă. o. M, zamfirescu, m. d. i, 153. Se simţea slobod, stăpîn pe el. voiculescu, p. i, 274. Demnă, severă, stăpînă pe sine,* sta măreaţă în rochia ei galbenă. bart, e. 76. Pascalopol era un om prea inteligent, prea stăpîn- pe sine, ca să se lase din viţiu ciugulit de toţi. călinescu, e. o. i, 50, cf. id. s. 7. Dă din cap afirmativ, într-un gest contradictoriu, căci nu mai e stăpîn pe el-însuşi. camil petrescu, o. ji, 454. Era încă liniştit, stăpîn pe sine., preda, R- 448, cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. 7. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „pe“ sau ,,peste“ care indică domeniul) Persoană (sau colectivitate, instituţie etc.) care reprezintă o autoritate într-un anumit domeniu de activitate, de cunoaştere etc.; p. ext. persoană care posedă multe cunoştinţe, care cunoaşte bine ceva. Pentru a scrie versuri, trebuie ca'cineva să fie deplin stăpîn peste limbă (a. 1880). plr i, 341. [Era] stăpîn pe meşteşugul de a zugrăvi cu vorba. m. i. caraOiale, c. 38. Cînd lingoistiil îş'i studiază limba maternă..., are marele avantaj de a fi stăpîn pe structura internă a graiului supus cercetării sale." puşcabiu, l. r. i, 16. In rlndul primilor realişti, stă ‘Costathe Negruzzi... stăpîn pe acea disciplină interioară care tl împiedică să se destăinuiască prea abundent, vîanu, ,'a. p. 47. Ştia bine că este stăpîn pe material în întregul lui, că are o vc'dcre justă a nodului‘de probleme care se cerea dezlegat. camil Petrescu, o.’ii, 4l'8. Stăpînă pe materie, Ana... continuă, vinea, i, 266. Poetul este deplin stăpîn pe mijloacele sale violent decorative. constăn-TiNiiscu, s.. iii, 294. Hai făcu ea, ca o actriţă stăpînă pe toi. preda, i. 228. 'Stăpîn pe o bogată informaţie. formulează judecăţi holărîto’dre. ist. lit. rom. ii, 564. Îşi h)găduie licenţa şi libertăţi fiindcă e deplin stăpîn pe nYeşteşug şi expresie. V. rom. ianuarie 1966, 173. — Fi..: 'stăpîni, -e. — Cf. slavonul ιτηιιί. STĂi'ÎN.ĂŞ s, m. (Piegional) Diminutiv al lui s t ă-p i n (3). Şi la Lacu se‘,ciuce.a, La portiţă ea bătea, Stă-pînaşul vinului, Cămărasul tîrgului. polc. olt. — munt. ,„iHj 44. — PLî: stăpinaşi. — Stăptn + suf. -aş. STĂPÎNĂRÎE s. f. (învechit, rar) Stăpljvire (2). Alerg la slăpînărie ccrînd sfat a-i agiuta, Căci în starea de atunce.nu o pute depărta, beldiman, e. 17/23. — Pl.': slăpînării. — Stăpîn + suf. -ărie. STĂP'ÎŞICĂ s, f. (Regional) Stăpînă, v. stăpîn (2). (Brădetu — Curtea de Argeş). Cînd eram mai miti-tţl, ErqţjÎţ (trag stăpînilor Şi urît sfăpîncelor. folc. olt. — munt. ii‘ 275. — Pl. : stăpînce. — Stăpîn + suf. -căi ŞT^rÎNEÂS^' s, f. (Transilv.) Stăpînă, v. s t ă-p Γη (2). Crăciuneasă, stăpîneasă In coarnele la doi Joi Ardu-mi foi luceferei. viciu, col. 29. — -Pl. ; stăpînese. — Stăpin + suf. -easă. STAPÎNÉL, -ÉA, -ÎCĂ s. m. şi f. (Rar) Diminutiv al lui s t ă p tn (2, 3, β). V. stăpînişoară. Să trăiască-ntru mulţi ani Sfăpînica de moşie Ce ajută pe sărmani, alecsandri, t. 186, cf. ddrf. Stăpîneaua noastră Tînără, frumoasă Pune cina-n masă. conv. lit. xiv, 307. — Pl.: stăpînei, -ele. — Şi: stăplnică s.f. — Stăpin -f silf. -el. — Stăplnică, cu schimbare de suf. STAPÎNËSC, -EASCĂ adj. (învechit şi popular) 1. Care aparţine unui stăpîn (1, 2, 3); care provine de la un stăpîn; de stăpîn; al stăpînului. Dup[ă] ce mor şi părinţii lor, ţin ficiorii lor şi nepoţii tot aciali pământuri şi locuri de fănaţi., macar că-i moşia stă-pănească (a. 1712). iorga, s. d. vii, 113. Pomeţii a celor duşi îl ieu stăpînii pentru că locul iaste stăpînese (a. 1723). uricariul, x, 179. Arbitrul să poate lepăda deacă... să va întîmpla să se bolnăvească sau să fie însărcinat cu slujbele stăpîneşti. pravila (1814), 16/17. ■Cinstirea veche spre sîngele stăpînese Au mijlocit pentru mine în cugetul ^osiăşesc. pogor, henr. 36/8. Aşe-zămîntul acela... robeşte pămîntului pe populaţiunca clătcii stăpîneşti. kogălniceanu, s. a. 156. Intr-o curte 'stăpînească la poiata ile găini Spre a păzi-de prădare fu legat uri fiarnic cîine. fm (1843), 1682/3. Nu-i la mine supunere Stăpînă, ci negreşit... o datorie a mea, Ce să cade să o-mplinesc La obrazul stăpînese. pann, . e. iii, 50/21. Provizii cumpărînd La masa stăpînească el le lua scump sau tot pe datorie, neqruzzi, s. ii, 236. Un aer de supunere ce înseamnă că porunca stăpînească pa fi negreşit îndeplinită, qane, -n. iii, 132, cf. cade, dl, DM, dex. De mi-oi lăsa cetile Să-mi păzească oile Că sînt oile stăpîneşti, M-apucă să le plătesc, mat. folk. 159. Cioban stăpînese, Feciorâş domnesc... Dă-ţi oile-ncoaee La verde zăvoi, pop., ap. sadoveanu, o. XIX, 238. De ce-mi iei melu aşa? Că e melu stăpînese M-apucă să i-l plătesc, folc. olt. — munt. ii, 228. 2. Caracteristic stăpînului (6) ; de stăpin. Stăpî- heasca lui indiferentă, ahqhezi, ap. iordan, l. r. a. 171. - 3. De autoritate publică; de stăplnire (2); al stă- plnirii; alfSţăpînitorului (3); p. ext. domnesc; suveran. Dreapta socoteală şi cuviinţa sînt sprinjiia poruncilor stăpîneşti. carte treb. i, 108/14. Văzînd sănătatea si frumuseţea,neamului. .. de topiă privigherea şi stre-juirea stăpînească părăsite, piscupescu, o. 1/5, cf. cade, dl, d.m. C,u cin’ niă-ntîlneam în cale îmi da galbeni şi parale, îmi da galbeni venetici..., Îmi da gloanţe arăpeşti Pentru■ poteri stăpîneşti. teodorescu, p. p, 272. vă.dăruiască Coroană crăiască. Stemă-mpă- rătească, Scaun domnesc, Toiag stăpînese. sevastos, n. îye. ■ — Pl. : stăpîneşti. — Stăpin + suf. -esc. ’ STĂPÎNÎ vb. IV 1. Tranz. (Complementul indică bunuri materiale) A fi in posesiunea a ceva, a avea, a · d e ţ i n e, a poseda (1), (învechit) a p o s e-s u i; a lua în posesiune; a fi stăpin (1, 3) pe... Im-pleţi. pămîntul şi-l stăpîniţi. dosoftei, ap. gcri, 266/31. Mazilii şi mănăstirile să-şi stăpînească ocinile şi vecinii Săi. neculce, l. 212. Pănă au fost şăîul ei acolo, ş-au fost stăpănit şi via şi pomctul şi livezi din-prejiir, tot cu bună pace (a. 1702). bul. com. ist. iii, ■88. Şi de acum înainte satul acela îl va stăpîni sfânta mănăstire (a. 1707). ioiiga, s. d. xiv, 11. Să stăpînească sfîntă mănăstire aceste 2 sate (a. 1720). bul. com. ist. iii, -93. Hristodor... stăipîneşte moşiia Breaza (a. 1801). doc.'.ec. 67. Strein ce-ar veni să stăpînească pă-nîînlul lor. J'i.eşoianu, τ. i, -76/24. Lăcuilorii .pămîntului se numesc pămînteni, cari-l stăpînese şi-l cultivează. genilie, g. 95/3.. Avem bani,·destui, odoare de prisos ..., de-am ftwumai sănătoşi să le putem stăpîni pe toate. SBiÉkA, ap. cade. ,Purtase judecăţi, tocmai pentru bucate de păthînt'ce-o stăpînese. gîrleanu, n. 8. Neculce nu putea să stăpînească'proprietăţi pe care le cum- 11907 STĂPÎNI - 1533 - •STĂPÎNI părase de la neamurile sale. bul. com. ist. iv, 4, cf. resmeriţă, d., cade. Cvm să facem ca fiecare ţăran. .. să slăpincască un loi de pămînt în satul său? titu-lescu, D. 178. Stăpînca cu chiverniseală o numeroasă turmă de oi bîrsane. mironescu, s. 169. In prezent, sovhozurile şi colhozurile stăpînesc 84,5% din toate suprafeţele însămînfate. s ahia, u. r. s.s. 103. Asta-i moara lui Popa Nicoară ş-o stăpînesc răzăşii de la Costeşti. sadoveanu, o. x, 37. Sergentul mort pe frontul Plevnei n-a avut neamuri care să-i alunge femeia şi să-i slă-pînească locul, galan, z. r. 90. Vrei să zici că stăpînesc prin fraudă averea pe care am moştenii-o. vinea, l. i, 163. Bunurile, stăpînite pînă acum de cîţiva, au trecut în mîna poporului, demetrius, ■ c. 70. Cei ce stăpînesc marile bunuri şi marile mijloace de producere a lor au trebuit... să lupte pentru a dobîndi puterea. PREDA, R. 249, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. <0* F i g. Am stăpînit cîndva un cer de stele, blaga, poezii, 73. Ό· Refl. pas. Moşia Comarnec... să stăpîneşte tot de numitul Hristodor (a. 1801). doc. ec. 67. 2. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre persoane, grupuri de persoane, popoare etc.; complementul indică ţări, teritorii, oraşe, colectivităţi etc.) A avea sub influenţa, sub ascultarea, sub autoritatea, sub dominaţia, sub guvernarea etc. sa; a subordona influenţei sale; a cîrmui, a conduce, a domina, a guverna, (rar) a dirigui, a lua în stăpînire (v. s t ă p î n i r e 2), (învechit şi popular) a oblădui (1), (popular) a birui, a chivernisi, a duce, (învechit) a ocirmui, a povăţui (1), a schivemisi (1)· Aristocraţia iaste acolo unde bi-ruiesc şi stăpînesc oameni mulţi, cheia În. 31r/7. Vei stăpîni limbi multe, biblia (1688), 1372/11. Şi rămasă Bogdan în Ieşi slăpînind căimăcănia cu. . . dragoste cu toţi. neculce, l. 174. Scîrbe ce vin totdeauna neîncetat de la cei ce stăpînesc pămîntul acesta, antim, p. 4. A stăpînii multe locuri şi polithii. 'Văcărescul, ist. 248. Au ţinut şi au stăpînii Dachia. maior, ist. 12/5. Această fabulă ne învaţă pre noi ce căpetenie trebuie a ne alege pentru a ne stăpîni. ţichindeal, f. 154/16. De biruieşte... va stăpîni scaonul Persiii. artaxerxu, 57/10. Străbunii noştri au stăpînit lumea întreagă. ghica, c. e. i, 64. Să-ţi slăpîneşti împărăţia cu norocire. ispirescu, l. 26. Domnii ce au stăpînit aceste ţări. iorga, c. i. i, 65. Ei de douăzeci de ani stăpîneau im oraş. anghel, pr. 87. Cotys... stăpînea întreaga Thra-cie pînă la gurile Dunării, pârvan, g. 166. Războaiele au fost întotdeauna, pentru cei care stăpînesc, mijloace de îmbogăţire. în plr ii, 399. Iese la iveală o lume înjosită ca produs al regimului care o stăpînea. vianu s. 104, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. I-am lipsii [pe. pămînteni] de simţul militar ca să pol să-i stăpînesc. barbu, princ. 51. Am stăpînit pîn-amu ţării ş-am condus, o. bîrlea, a. p. i, 274. φ (Prin lărgirea sensului) E atît de obişnuită să captiveze şi să stăpînească publicul cu glasul ei frumos, caragiale, o. i, 2. Cei doi eroi ai piesei... au stăpînit sala prin verva neobosită. τ mai 1964, 90. Ό» F i g. Cu silnicia om vrui să-i stăpînesc ochii, dar i-a întors tot mai mult. camil petrescu, p. '350. Crize puternice, morale, spirituale ... stăpînesc acea regiune, oprescu, a. m. 56. Straniul fior al înţelesului ce slăpîneşle deopotrivă Apusul, răsăritul, cerul, marea, blaga, poezii, 29. Alergînd de la o moschee la alta, vrăjiţi mereu de măreţia lor de piatră nudă, cupole şi minarete repezite în văzduh... stăpî-nind priveliştea, camil petrescu, o. iii, 104. Mai strigă o dală, dar vuietul pîrîului stăpînea mai departe liniştea umedă din-ogradă. v. rom. ianuarie 1965, 54. -ν’ Intranz. Turcul stăpînea în ţară. iosif, patr. 5. Pe vremea aceea stăpînea în Crîrigu un boier mare. mironescu, s. 51. Φ Refl. pas. Ostrovul Teilan ... să stăpîneşte de olandeji. drăghici, r. 68/13. Ştiut este că oraşul Cracoviii s-a stăpînit milităreşle în numele celor trei puteri ocrotitoare, cr (1836), 53x/48. 4. (Astăzi rar) A ocupa (I 1) ; a captura. Iară Tracia au rămas cu Odriul fără apărare, care o au stăpînit bolgarii. n. costin, ap. cade. Puindu-şi oştile în bună orînduială, stăpîni şi Nichea. văcărescul, ist. 251. Intrînd în Persia, stăpîni Ciumachiu. id. ib. 200. După ştirile... de la Crit, flota eghipteană sosise acolo subt comanda lui Osman Paşa, carele cum a dezbărcat, a stăpînit cu asalt un sat. cr (1833), 2411/4. [în anul] 80.. . Agricola stăpîneşte Scoţia, genilie, o. 15/8. Şi stăpi-nind orice corabie ispâniolească întîmpină în ocean, ajunge pe la 48 grade lăţime, id. ib. 41/22. Românii au fost stăpîniţi de slavii cuceritori, puşcariu, l. r. i, 299. Aruncase o privire spre malul bulgăresc, atunci stăpînii de turci, tudoran, p. 47. + Intranz. A domni. Viaţa a prea luirtinaţilor domni ce-au stăpînit întru aceste 2 ţări (a. 1675). gcr i, 1&9/5. Au stăpînit, după mărturia cronicarilor de obşte, în anul de la zidirea lumii 4 441. n. costin, l. 72. Mihai Vodă nu puii deplin să stăpînească cumsăcade. neculce, l. 185. Lui mai mult îi plăcea a stăpîni cu puterea decît cu înduplecarea, heliade, l. b. i, 29/7. La mulţi ani să ne trăiască, La mulţi ani să stăpînească. 1. golescu, c. [prefaţă] 3V/17. Acolo stăpîneşte un domn pe care ţara întreagă îl măreşte, alecsandri, t. ii, 140. In Ardeal stăpînea Segismund Batori. ispirescu, m. v. 9. Cînd regatul rusesc se desfăcu, cnezii. răsăriţi pe urma lui, stăpîniră nesiguri, iorga, c. i. ii, 89. Atheas stăpînea în Dobrogea şi... Filip îl bate şi îl suprimă de aici. pârvan, g. 54. Stăpînea ca un sălbatec împărat. voiculescu, p. i, 93. A stăpînit şi el peste multe neamuri. sadoveanu, o. xix, 262. Nu mă cunoşti! Eu vreau să stăpînesc. Ascultă: eu nu pot fi ministrul cuivâ. Şi nici nu pot fi rege. vinea, l. i, 400, cf. dl, dm. Neamul tău stăpîneşte prin ţări şi cetăţi depărtate, τ iunie 1968, 33, cf. m. d. enc., dex. leu voi fi fata dumiXear-VQstră şî voi stăpîni şî ieu împreună cu dumfiearvgstră. o. bîrlea, a. p. ii, 39. -y* (Prin lărgirea sensului) In Ardeal stăpînea ştiinţificeşte canonicul blăjan Timotei Cipariu. iorga, c. i. ii, 77. "v* F i g. Şi puse... Dum-n[e]zâu [Soarele şi Luna] întru întăritura ceriului ce să lumineaze pre pămînt şi să stăpînească zilii şi nopţii (să stăpînească peste zi şi peste noapte b 1938). biblia (1'688), 12/14. Umbra celor nefăcute nu-nce-puse-a se desface Şi tn sine împăcată stăpînea eterna pace. eminescu, o. i, 132. In Văleni părea că stăpî-neşte democratismul cel mai înaintat, agîrbiceanu, a. 159. Acolo unde ne-am oprit stăpînea o linişte, o pustietate şi un ger de planetă moartă, voiculescu, v. i, 112. Ci-ntunericul prieten slăpînind pînă departe, Şi de oameni şi de patimi fericirea ne-o desparte, topîrceanu, b. 74. + (Complementul indică fiinţe) A face inofensiv; a domina printr-o forţă superioară, prin constrîngere; a ţine în friu (prin metode severe), a domoli, a domestici, a îmblînzi, a potoli1 (1); p. ext. a opri, a împiedica (cu regularitate) de lâ comiterea unui act, a unei acţiuni nepotrivite, necontrolate, reprobabile, (popular şi familiar) a struni; a birui, a.lnfrîna, a înfrînge, a învinge. Nu putea stăpîni lesne toate fiarăle pămîntului. neagoe, înv. 12/17. Zimbrul este hiară mai mare. . . şi nici o hiară nu stăpîneşte pre dînsul (a. 1777). gcr ii, 110/2. Din partea mea poţi s-o iei de acum [de nevastă] dacă n-a fost ea vrednică să vă răpuie capul, fii macar tu vrednic s-o slăpîneşti. creangă, p. 272. Strigătele mele nu-l mai pol stăpîni... Trebuie să-l prind numaidecît şi să-i trag o bălaie, brătescu-voineşti, p. 75. Femeia aceasta îl stăpînea : ti .luase tot curajul, bassarabescu, v. 207. Nu mi se părea suficientă scuza că nu ştie să-şi stăpînească nevasta, camil petrescu, u. n. 129. N-avea pentru femeie o consideraţie deosebită; ştia doar că trebuie stăpînilă. brăescu, o. a. i, 4. Feciorul cel mai mare al comisului. . ., răpe-zind înapoi braţul drept, încleşlă pe trelin pe după gît ca într-un arc, stăpînindu-l. sadoveanu, o. xiii, 89, cf. dl, dm, M. D. enc., dex. Pă băiatul tău cîn ţi l-oi prinde am să ţi-l omor cu bălaie pentru că nu l-ai stăpînit. alr i 252/900. Să slăpîneşti copilu. alrii 3 558/192. Maică, măiculeaua mea, De ce nu m-ai stăpînit Pănă ce-am fost băiat mic? balade, ii, 416. ❖Fig. Cu mîinile încleştate pe volan se arăta încă tare, cu toată îndărătnicia slăpînind fiara cu carapace metalică 11907 STĂPINICĂ - 1535 - stApînire — Prez. ind.: stăpînesc. — V. stâpin. STĂPÎNiCĂ s. î. v. stăplnel. STĂPÎNÎE s. f. (învechit) 1. Stăpînire (1). tnlr-a-ceastă lame stăpăniile, boieriile, crăiile, împărăţiile şi foaie lucrurile oamenilor să strică şl să schimbă, cheia în. 8v/29. Sirimanul... nemica alia nu gîndeşte, fără numai cum îşi va stîmpăra foamea . .. însă Domnul, om în slăpînie şi întru multe îndestulări, toema de aceasta să gîndească. ţighinbeal, f. 449/7. -v* F i g. Acea povestire de pre urmă de va fi povestită de la oameni vreadnici de credinţă; iară amentrilea şi tăcearea şi povestea cea dinlîi rămîne neclintită în stăpîniia su. cantemir, hr. 183. -φ. Atitudine de stăpln (?). Lara nu putu să lasă fără răspuns o întrebare repetată cu un ton attt de trufaş şi plin de stăplriie. heliade, l. b. i, 119/13. 2. Stăpînire (2'). 'Foarte învîrloşară-se vlădicii'le (p u-te'rile », stăpîniile d) lor. psalt. 2-89. împărăţia ta, împărăţie în toate veacnrele şi vlădicia (st&pînia d) ta în toate gtnturele. ib. 300. Să se arate blînd şi el alor săi (celor ce slnt supt stăpinia sa Ma). simion dasc. let. 168. După moartea lui loan Craiu, la Ferdinand să fie stăpînia Crăiei Ungiireşti. m. costin, o. 304. Acelor prea viteji hatmani şi a multelor năroade, izvorul şi lucrurile isprăvite, nmtărilt, stăpîniile riisi-pite cu tăriia şi vicleşugul vrăjmaşilor... istoriia dă socotială. n. costin, l. 37'. A căriia lăcuilori pre vreamea n&păzii Ivi batie. .. s-au tras spre Seoerin şi peste Olt, unde Şi lastăpîniia bănească unii dintr-înşii au agiuns. cantemir, hr. 468. Numai una slăpînie bisericească, ■ carea muzulmanii nu putură spre sine a o lua, au rămas creştinilor, ţichindeal, f. 300/18. Să dăm noi ceşti mai mici celor de Dumncdzâa încununaţi cu stăpâni ia (a. 1726)·. by ii, 25, cf. budai-deleanu, lex. A- ’ ceastă sf[intă] iis[erică] s-au rădicat... sub stăpînia înălţatului împărat Franpsc 1-lea (a. 1815). iorga, : s. d. xiii, 90. Cel ce arc stăpînia Nici tocma straşnic : ca leul, Nici tocma blajin ca mielul. . . Straşnic spre [ vrăjmaşi să fie Iar pe supuşi să-i mingîie. zilOT, cron. 338, cf. ddrf, tdrq, cade. + Dominaţie (a unei ţări). L-au izgonit de ia mare şi den Asiia şi den tărîle armenilor, supuindu-le locul supt stăpîniia Rîmirlui. N. costin, l. 37. Iar de s-a iîmpla să facă pace, să rămîie Moldova iar suplu stăpînia turcească, neculce, l. 212. Nesuferit.. .era.. . a rămîne stăpînia neamţului. muşte, let. iii, 39/20. Pre ale Epirtilui ţermuri, atun-cea... se lupta Pentru stăpîniia lumii, pogor, henr. 9/18. 4· Putere (II 3). Marele Constantin încingînd toată stăpîniia rîmlecinilor. dosoftei, v. s. februarie, 73v/l. Vâzfndu-să că să rădică ţariul Moscului, nu numai Dumttraşco Vodă să să hie bucurat ..·, ci şi alte stăpînii creştineşti să bucura (a. 1720). bul. com. ist. iv, 49. Ostile turceşti într-una jecuia stăpînia română. BUDAI-DELEANU, Ţ. 163. 3. Stăpînire (3). Călcăloriul delege să se ţină supt ascultare sau să se plinească întru dînşul judecata stă-pîniei. bugavna, 9.2/31. Ţiganii vrură să-şi aleagă Un vodă în ţară ş-a slăpînie. budai-deleanu, ţ. 72. 4. (In sintagma) Stăpînia şineşului = stăpînire de sine, v. stăpînire (5). Neştiind cum să ie în-itmpine, se lasă din neputinţa slăpîniei sineşului pe plăcerile lui, care îl greşesc, episcupescu, practica, XXXIII/26. — P].: stăpînii. — Stăpînit -|- suf. -ie. STAI’ÎNίRE s. f. Acţiunea de a (se) stăpini şi rezultatul ei. 1. Dreptul de a folosi, de a dispune de cineva sau de ceva care îi aparţine; posesiune (1), deţinere efectivă, în baza unui drept recunoscut (sau impus) asupra unui bun material, posesiune (X) ; (concretizat) bun material (îndeosebi imobil sau păminl) aflat în deplina posesiune a cuiva, proprietate (3) p. gener. avere; (învechit) stăpînie (1^. Cf. stă p î ni (1)· Să nu ne grijim noi de împărăţia aceştii lumi, carea iaste plnă la o vreame, nici de stăpînirile ei. cheia în. 75v/20. Pe acest zapis a fost făcut acest neamiş, hrisovul. .. de stăpînire (a. 1732). iorga, ş. d. XII, 222. Salul Frăsulianii. .. să fie la stăpînirea la Vasilie (a. 1775). ib. xi, 365/26. Bătrânii împrejur eni şi alţii cari vor- fi ştiind stăpănirea acei moşii (a. 1779). bul. com. ist. iii, 100. O moşie bisericească . . . stăplnindu-să cu pace şi fără urmare în curgere de 40 ani, prin posesie, adecă stăpînire, să câştigă. pravila (1814), 34/15. Ferdinand ceruse de la papă, a-i întări stăpînirea locurilor aflate de Columb. genilie, g. 36/17. Răposata tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa vrodată, să-mi păstrez în stăpînire cuiu ist mare din părete, alecsandri, t. i, 320. Relaţiunea între femeie şi bărbat devine o rela-ţiune de stăpînire materială (a. 1893). în plr i, 411. Cei doi competitori... începură a-şi disputa stăpînirea asupra satului, păcală, m. r. 47. Cine va ţin,e cu ştiinţă ţigan sau ţigancă străină e dator să-l întoarcă proprietarului adevărat, plătindu-i şi pagubele ce a suferit din lipsă de stăpînire. bul. com·. ist. iii 56, cf. resmeriţă, d. Mă vedeam pus, ca ruda cea mai de aproape a ucisului, în stăpînirea uriaşei sale averi. m. i. caragiale, c. 91, cf. cade. irtfrase în stăpînirea moştenirei. c. petrescu, c. v. 226. Proprietăţile de pe un întreg judeţ aproape sî (Prin analogie) Sufletul de muncă şi jertfă, de solidaritate şi ideal, de credinţă şi speranţă e la baza triumfurilor modeme în stăpînirea .. . naturii, iorga, p. a. ii, 137. Noile posibilităţi ale tehnicii... au deschis omenirii perspectivele nelimitate în direcţia stăpînirii naturii şi a înălţării condiţiei umane, vianu, l. u. 262. + (Astăzi rar) Ocupaţie (I 1). Făcu întâi stăpînirea, apoi s-a arătat fără răz-boiu. văcărescul, ist. 251. Lăsă Aurelian Dachia de sub stăpînirea romanilor, maior, ist. 44/6. A fugit cu o sută din ai săi şi aşa stăpînirea Porţii s-a întemeiat iarăşi în Smirna, cr (1833), 211/!7. Madera... să află supt stăpînirea portughezilor, drăghici, r. 28/5. Malul din a dreapta Dunărei să rămiie sub stăpînirea Forţei, asachi, l. 502/42. Voiră mai bine... a suferi stăpînirea goţilor, mag. ist. i, 30/16. Această trăsură caracteristică de stăpînire universală s-a răsfrînt în numele germanic al tuturor latinilor, hasdeu, i. c. 1,41. Stăpînirea scylhică... asupra Daciei a lăsat fireşte, urme destul de adinei, pârvan, g. 286. Slăpî-nirea crnnană şi pecenegă cuprindea amîndouă malurile fluviului, puşcariu, l. r. i, 337. Mineritul transilvănean, străvechi, a avut o deosebită înflorire în timpul stăpînirii romane, blaga, g. 82. Din această epocă a stăpînirii romane datează o mare parte a terminologiei româneşti, c. giurescu, p. o. 14. <0* Fi g. Soarele asfinţise, părăsind cerul în stăpînirea lunei. alecsandri, o. p. 364. Peste cîte mii de valuri stăpînirea la străbate, Cînd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate, eminescu, o. i, 136. Tu vii cu vechea stă-pînire In fulgerul unei priviri, goga, poezii, 261. Tăcerea netulburată îşi întinsese pretutindeni neţărmurita ei stăpînire. hogaş, dr. i, 267. *0” Expr. (Rar) A lua în stăpînire = a ocupa (I 1). Nebunii bai cetatea şi cei mai înţelepţi O iau în stăpînire. bolintineanu, o. 138. Vom lua în stăpînire Capitala, camil petrescu, o. ii, 276. -φ. (Rar) Teritoriu ocupat. Din stăpînirile lui, Baiazid nu va să împărtăşească nimic, văcăhes-cul, ist. 254. [în Moldova] polonii îşi făcuseră o stă-pînire foarte întinsă, care cuprinde cetatea Sucevei... şi multe tîrguri, sate şi mănăstiri, iorga, c. i. ii, 102. Genova. . . căuta pentru sine stăpînirea pe care o smulsese de la alţii. id. ib. iii, 86. (învechit şi popular) Putere (II 3). Multe prăzi şi stricăciuni făcea în părţile stăpînirii Rîmului. n. costin, l. 93. Poftind a face aceste mile şi bunătăţi întru stăpînirea Măriei Sale (a. 1764). uricariul, i, 297. Au rămas singur împărat în toată stăpînirea otomanicească. văcărescul, ist. ^54. Spre amiazăzi... să află multe crăii şi stăpîniri deosebite, amfilohie, g. 143/9. Logofeiia... prea bine cunoaşte. . . pontul din legătura cea între înalta Poartă şi între stăpînirea Frânţii (a. 1826). doc. ec. 362. Stăpînirea lui Atheas nu era prea departe de ţara triballi-lor. pârvan, g. 54. Aţi putut să călcaţi Cu a voastră îndrăznire Puternica-mi stăpînire? teodorescu, p. p. 103. + (învechit) Autoritate. De la anul 1452, îm-părăţeşte cu o deplină stăpînire. amfilohie, g. 9/2. De s-ar folosi crăiasa de poziţia ei acum, pînă cînd are încă stâpînire. ar (1834), 1441/34. 3. P. ext. Putere care guvernează un stat; persoanele care reprezintă această putere ; cirmuire, guvern, (învechit) stăpinie (3). Iaste... slăvit şi la politiceştile stăpîniri lăudat, biblia (1688), [prefaţă] 7/15. Să i se arăte de au fost vistieria legată ca să plătească acele poliţe, cum şi de au fost la ştiinţa stăpînirii dă atunci (a. 1811). doc. ec. 87. Imprumulătoriul care...., fără omul stăpînirii va lua lucrurile datornicului, pierde datoria (a. 1813). bul. com. ist. rv, 101. Omul ce reclamă apărarea slăpînirei dovedeşte a sa încredinţare şi supunere, heliade, l, b. ii, 30/10. Guvernul sau stăpînirea este autoritatea suverană cui să supune o naţie, genilie, g. 136/2. Făcea anafora către stăpînire de se cuvine să se facă seefestru sau nu. re-gul. org. 276/18. Ar fi de dorit ca în fiecare capitală de plată stăpînirea să hotărască cîte un chimist., brezoianu, a. 25/9. Mai pune şi... bacşişurile pe la oamenii slăpînirei. ghica, c. e. i, 163. Mulţumesc aslădată şi slăpînirei noastre care nici vru s-asculte la vorbe aşa proaste, alexandrescu, o. i, 183. Am aflat din izvor sigur că stăpînirea are nevoie de el. alecsandri, t. 769. Stăpînirea să-ndatoreze satu... a-şi căpăta găsitori şi sămînţa pînlru. .. holdile sălilor, jipescu, ap. gcr ii, 259. D-ta eşti oaspetele nostru şi crez că nu ne vei da pe mîna slăpînirei. ispirescu, l. 368, cf. philippide, p. 214. V-aţi pus împotriva stăpînirii. D. zamfirescu, v. ţ. 190. Stăpînirea burgheză întîr-zia opera de emancipare a muncitorilor. în plr ii, 160. Stăpînirea ar trebui să ia măsuri, brătescu-voineşti, p. 77. Noua stăpînire nu se deosebea... de cea veche. păcală, m. r. 47, cf. resmeriţă, d., cade. D-aia tot umblă s-o ia dînşii ca să n-apuce stăpînirea să ne-o-m-parlă nouă. rebreanu, b. i, 239. Oamenii stăpînirii au pi-ins de veste, galaction, o. a. ii, 186. Musafirii oficiali trebuie să-i primim cît se poate de bine, că sînt oamenii stăpînirii. stănoiu, c. i. 86. Parcă de asta îmi arde mie, să mă pun rău cu stăpînirea. cocea, s. 186. Apoi poruncile stăpînirii s-au mutat pe alte meleaguri, voiculescu, p. i, 11. Λ şi primit jumătate din napoleonii juruiţi de cinstita stăpînire. sadoveanu, o. xvi, 132. O tendinţă constantă a slăpînirilor căzute în beatitudinea puterii de cîte ori se vedeau primejduite : învinovăţeau instigaţia. arghezi, b. 141. Nu poale să existe altă stăpînire decît poporul însuşi, camil petrescu, o. 11, 373. A venit poruncă de la stăpînire că salul trebuie să dea un soldat, stancu, d. 46, cf. dl, dm. Ocrotit de stăpînire, înconjurat de rude bogate..., poetul se îmbogăţi, ist. lit. rom. ii, 267. Tudor şi oastea sa de panduri anulează orice încercare a forţelor stăpînirii de a stînjeni desfăşurarea răscoalei, scînteia, 1966, nr. 8 926, cf. m. d. enc., dex. M-a obligai stăpînirea să plătesc, vîrcol, v. 58. A primit Ordin de la slăpî-nire, Să plece-n militărie. folc. olt. — munt. iii, 455. <0> (Prin analogie) Cum de stăpînirea şcolară, după un asemenea dezastru. .. n-a alungat de-acolo şcoala asta. 1. botez, b. i, 69. 4. Dobîndire de cunoştinţe (teoretice şi practice) temeinice, de procedee, deprinderi etc. într-un domeniu de activitate, într-o meserie etc., pentru a putea lucra cu pricepere, cu indemînare etc. ; cunoaştere, posedare (2), ştiinţă (II 1), (argotic) ginire. Cf. stăpîni (3). Deplina stăpînire a formei clare... o arată Eminescu în poeziile din epoca sa cea adevărată, maiorescu, cr. ii, 321. Stăpînirea cît mai sigură a limbii materne, lovineşcu, c. iv, 87. De mullă vreme... nu se găsise un poet care să domine o materie dramatică mai complexă, cu o stăpînire atît de magistrală a mij- 11910 STĂPÎNIRE - 1537 — STĂPÎNITOR loacelor sale. vianu, l. u. 367. Ce exerciţiu de rigoare, de perfectă stăpînire a nuanţelor comunicării, românia literara, 1969, nr. 38, 9/3. Să se studieze lupta scriitorului pentru stăpînirea mijloacelor de expresie folosite în conturarea unei viziuni umaniste, scînteia, 1969, nr. 8 201. Probleme deosebit de serioase, în sensul stăpînirii procesului de producţie lot mai rapid, contemp. 1969, nr. 1 175, 8/5. 5. (Şi în sintagmele stăpînire de sine sau, învechit, stăpînirea sineşului) Capacitatea de a avea control asupra propriilor porniri, de a nu-şi exterioriza, de a nu-şi manifesta emoţiile, sentimentele, stărie (sufleteşti) etc.; abţinere, autocontrol, autoconlrolare, control, controlare, dominare, inhibare, inhibiţe, îm-frînare, oprire, reţinere (2), (învechit) stăpînia sineşului (v. s t ă p î n i e 4). Cf. stăpîni (4). Cu stăpînire de sine au socotit ea a putea clrmui. ist. carol xii, 30v/4. Avea o înfrînare şi o stăpînire de sine care nu s-au mai văzul. ib. 73v/16. [I-ăcomia] ne slăbeşte simţirea saţiului şi stăpînirea sineşului nostru, episcupescu, practica, 140/17. Vei vedea, că stăpînirea ţ-au lipsit şi ţie-ndată. conachi, p. 270. îşi căpăta repede stăpînirea de sine. gîrleanu, n. 15. Dobîndin-du-şi stăpînirea de sine,. ., răspunse prompt, hebreanu, p. s. 167. Se stăpînea şi stăpînirea mai mult îl durea. id. r. ii, 94, cf. resmeriţă, d. Paşadia ascundea o fire pătimaşă, întortocheată, tenebroasă, care, cu toată stăpînirea, se trăda adesea în scăpărări de cinism. M. i. caragiale, c. 12. Numai el ştia de cîte ori fusese nevoit să-şi încordeze împotrivă-le toată stăpînirea de sine. id. ib. 51, cf. cade. Am încercat s-o strîng lîngă mine, ca să-mi dau iluzia puterii şi a stăpînirii de sine. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 251. Îşi căuta cuvintele cu multă stăpînire de sine. vlasiu, a. p. 64. Această dovadă de voinţă, de stăpînire de sine, îi devenise tot atît de necesară ca şi cele zece ţigări cotidiene, teodoreanu, m. iii, 402. M-a primit. .. cu o demnitate şi o stăpînire de sine care m-au impresionat, voiculescu, p. i, 107. Nu ne ocupăm cu actele psihice mecanizate şi rămase fn afară de stăpînirea noastră, puşcabiu, l. r. i, 59. Niciodată nu i se mai întîmplase să-şi piardă stăpînirea de sine. u art, e. 253. Jiiri îşi regăsi stăpînirea de sine. călinescu, o. i, 114. îi trebuia mare stăpînire de sine, să nu scape cavilele timonei din mîini. tudoran, p. 11. Nu-i nimic, finule, îl potoli Vancea cu marc stăpînire de sine. vornic, p. 174, cf. dl. Pentru asia era nevoie iiumai de puţină stăpînire de sine. τ. popovici, se. 312, cf. dm. Speria mai ciles această tăcere apăsătoare, stăpînirea cruntă din ochii oamenilor, barbu, g. 259. Căpătase iar stăpînirea de sine ce rareori îl părăsea, v. rom. octombrie 1964, 6. O sensibilitate extremă e însoţită ele riguroasa ei stăpînire. m 1968, nr. 2, 13, cf. m. d. enc., dex. <£> (Prin anâlogie) Animalele dresate in spectacol sînt... o severă lecţie de datorie şi stăpînire de sine. românia literară, 1969, nr. 27, 15/3. G. Capacitatea de a acţiona puternic asupra cuiva (impresiontndu-1, influenţtndu-1, coiivingindu-l); forţă de influenţare, de convingere etc.; influenţă pe care cineva sau ceva o are asupra cuiva; dominare, dominaţie, Inrîurire, putere (II 1), subjugare. Cf. stă-plni (5). Tatăl tău... are mare stăpînire în inima lui Xerxu. artaxerxu, 51v/2. Nic-a lui Coslache... nu mai avea stăpînire asupra mea. creangă, o. 182. Poporul are credinţa că de te vei dărui diavolului., nu mai poţi scăpa din stăpînirea lui. în plr ii, 59. De hoţi nu se temea; avea stăpînire asupra lor. Doar dacă l-or fi pălit dintr-o lăture, sadoveanu, o. x, 575. <0> Expr. A pnne (sau, rar, a prinile) stăpînire (pe ori, rar, peste ceva sau cineva) ori a lua în stăpînire ceva sau pe cineva = a supune unei influenţe, unei presiuni etc.; a urmări fără încetare copleşind; a ţine sub puterea sa; a aduna, a poseda (1), a stăpîni (5), a subjuga. V. obseda. Să nu lese fantazia a prinde stăpînire. vasici, m. ii, 52/22. Dar, de cînd aţi pus voi stăpînire pe mine, zise Gerilă. creangă, p. 233. Zi cu zi, clipă cu clipă, ideea s-a hrănii. . ., a crescut şi a pus stăpînire pe ţoală mintea domnului Niţă. brătescu-voineşti, p. 145. Gîndul acesta prinse stăpînire peste întreaga ei fiinţă, gîrleanu, n. 173. Rivna de a agonisi îi puse stăpînire pe suflet, rebreanu, i. 56. în cele din urmă însă o oboseală stranie îl luă în stăpînire. id. ib. 272. Setea de îmbogăţire, punînd stăpînire pe societate, aduce. . . desfrîu. lovi-nescu, c. iv, 160. Emoţia s-a interiorizat şi a pus stăpînire pe omul adine, vianu, a. p. 178. O aşteptare ciudată... puse stăpînire pe lume. bogza, c. o. 61. Mă lasă... să pună slăbiciunea stăpînire pe mine. preda, r. 379. O spaimă oarbă puse stăpînire pe ea. τ. popovici, se. 8. (Cu schimbarea construcţiei) Cu anii, patima îl luase lot mai mull. în stăpînire. agîrbiceanu, s. 141. Voluptatea amară... a pus definitiv stăpînire pe făptura mea. topîrceanu, o. a. ii, 79. Rafira mă luase cu jocurile şi cu toată fiinţa ei în stăpînire. bi.aga, ii. 13. — Pl.: stăpîniri. — V. stăpîni. STĂPÎNIŞOARĂ s. f. (Regional) Stăpînică, v. stăpîn el. Stăpîna, stăpînişoară, Fii cu gura mai domoală. folc. transilv. ii, 11. — Pl. : slăpînişoare. — Stăpîn + suf. -işoară. STĂPÎNIT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. S. m. şi f. (Rar) Supus. Cf. stăpîni (2). De tine stăpînitul Eu sînt stăpînitor. coşbuc, s. 169. Războiul stăpînirii cu sta-pîniţii era declarat, arghezi, b. 150. 2. Adj. (Despre oameni sau despre manifestările lor) Care are sau care exprimă control asupra pornirilor (proprii); care nu(-şi) manifestă emoţii (le), sentimentc(le), stări(le) sufleteşti etc.; autocontrolat, controlat, dominat, inhibat, înfrînat, reţinut; p. ext. cumpătat. Cf. stăpîni (4). Sc îndulci mînia stăpînilă a glasului, anghel, pb. 48. Se întoarce şi-l întreabă cu o enervare stăpînită. brătescu-voineşti, i. 30. O întrebă cu glasul stăpînit. gîrleanu, n. 27. în aerul îmbîcsil... se scoboară presimţirile stăpînite şi apasă ca nişte pietre, rebreanu, n. 4. M-a cuprins o furie abia stăpînilă. camil petrescu, u. n. 210. Nu era în această tăcere nici ură stăpînilă, nici revoltă. c.petrescu, c. v. 356. Mă plimbam de colo pînă colo, cu p/insul stăpînit. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 10. Mînia stăpînilă, ciuda, ruşinea îl înviorase, voiculescu, p. i, 316. Dacă şi-ar fi apropiat urechea la gura aşa de stăpînită a lui Jder, ar fi putut auzi tumultul furtunii. sadoveanu, o. xiii, 288. Reacţiunea lui de om stăpînit ... îl face sÆ introducă o notă de humor, vianu, a. p. 53. Furia lui stăpînită îl făcea să gargarisească rurile mai din plin. vinea, l. i, 43, cf. dl, dm. Expresia lui arată, aşa, din senin, un fel de furie abia stăpînită şi dacă se poate spune blajină, v. rom. martie 1970, 44, cf. m. d. enc., dex. φ (Adverbial) Am lucrat stăpînii şi-am făcui o sculptură pe care o putea înţelege orcine. vlasiu, d. 363. Rosti rar, stăpînit, apăsat, cu voce joasă. c. petrescu, a. r. 159. — Pl.: slăpînifi, -te. — V. stăpîni. STAPÎNITÔR, -OARE adj., s. m. şi f. 1. S. m. şi f. Persoană care posedă (cu titlu de proprietate) un bun material inanimat; spec. proprietar de pă-mînt; deţinător, posesor (1), proprietar (1), stăpîn (3), (învechit, rar) posesuitor. Cf. stăpîni (1). Tot omul sau împărat sau sărac sau domn sau stăpî-nitor este dator să se păzească, neagoe, înv. 18/17. Stăpînilorii şi lăcuitorii aceştii Dachii cine au fosl întîi. c. cantacuzino, c. μ. i, 11. Şi au apuccd siăpî-nitoriu la acel loc tot pe dumnealui (a. 1765). bul. com. ist. rv, 214. Au vrut a trimite acea nemărginită mulţime de cetăţeani romani în Dachia spre a moşteni satele şi oraşele. . . pentru că Dachia era lipsită de slăpîni-tori şi agonisitori. maior, ist. 11/11. Jalba spălăresit· 11913 STĂPINITCSR Ileana Neculce... cu pîră asupra stăpînitoriulm Bălţa-ţilor (a. 1809). bul. com.ist. iv, 86. Var fi alegători,.. feciorii de boier siăpinitori de moşii care nu vor fi avînd însă vreun rang. reo. oua. 4/12. Plaiuri fără st&pîniieri siguri, iorga, c. i. iii, 77, cf. resmerîţă, d., cade. Porneşte ca vechil, pentru a ajunge stăpînitor de păinînt şi reprezentant al poporului în Parlamentul ţării LOViNEScu, c. iv, 9. Nu sînt eu stăptnitoral părăsitelor palate, al pădurilor deşarte, al puhoaielor umflate? eftimiu, î, 51. Stăptnitorul de atunci al Medelenilor era Barbu Dumşa. teodore anu, m. in, 3.55. Stăptni-torii păminlurilor erau oameni care nu prea preţuiau ştiinţa cea multă, sadoveanu, o. xrx, 48. Acei oameni... valorau pentru stăpînitori, greutatea lor In aur. bogza, a. î. 124, cf. dl, dm. Oamenii de acolo sînt. singurii stăpînitori ai pămîntului. scînteia, 1969, nr. 8 218, cf. m. d. enc., dex. Ş-o rămas mîţu stăpiAUor acolo la mçrâ. o. bîrlea, a. p. i, 140. Am un şerpe tîrîtor Pe lume-i stăpînitor. (Drumul) pascu, c. 80. 2. Adj. (Har) Care stăplneşte (1) ; care are calitatea de stăpin (1, 3). Nu aş putea descifra în numele Mo-goşoaiei, care ar fi fost, se vede, o cucoană stăpînitoare, nici un Mogoş. abghezi, b. 109. (învecMt, rar) Pronume stăpînitor — pronume posesiv, v. pronume (1). Pronumele stăpiniiariu este carele erată lucrul al cui este. bălăşescu, gr. 60/8, cf. 181/13, ddrf. -O" F i g. Cheltuiala ce s-au făcut pentru facerea podului ce din poruncă s-ăii făcut stăpînitor pă apa Jiului, drept Sadova (a. 1811). poc. ec. 113. 3. S. m. şi (rar) f. Persoaţiă, grup de persoane sau colectivitate care conduce, care cîrmuieşte un stat, un popor, un grup de oameni etc., considerat In raport cu aceştia, clrmuitor, conducător; spec. domnitor; p. ext. persoană sub a cărei STĂPÎNITOR Dreptatea socială ca imperativ eiic s-a opus, în timp’ oricărei terori, abuzului siăpînitorului. ralea, s. t. n> 279, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Nn mai avem stăpî-niior', stnfem (ti baglocură. o. bîrlea, a. p. ii, 45. + Stat, populaţie, popor care domină sau care stăpî-nseşte (2) alte state, populaţii, popoare, considerate in raport cu acestea; -cuceritor, ocupant (1), stăpîn (4). Aşezaţi în Ardeal noii stăpinitori robese totul împrejurul lor. p&rvan, o. 39. Toponimicele de origine slavă au fad înlocuite In mare parte prin numiri datt de stăpînitorii turci, poşcariu, l. r. i, 304. + (învechit; tn limbajul bisericesc creştin; adesea ca epitet; de obicei urmai de determinări care li precizează sensul) Stăpîn (5). Că Iu eşti -D[u]m[ne]dzănie, întăritura mea, putearnic stăptnitoriu, domn păcii, tatăl viitorului veac (a. 1650). gcr i, 229/12. .Dfujmnte-ldzâu... preste toate alalte ale sale fapte st&pîniterm şi împărat. cantemir, ap. id. ib. 326/4. Nemărginita bunătate a... stăpinitoriului ceresc, Dumnezeu (a. 1764). uki-gariul, i, 290. 4. A-dj. (Despre persoane, partide politice, clase sociale etc.) Care are rol preponderent conducător, Care domină In societate, tn stat; care deţine puterea; care guvernează. Cf. s t ă p 1 n i (2). învăţătura a însuşi stăptriitoarei măriri Ecaterinii 2, cătră orînduila epi-tropie (a. 1773). gcr i, 86/4. îndatoririle puse asupra obiciniiitei obşteştii adunări prin articolele de mai sus nu vor putea... să împiedice stăpînitoarea putere dată Domnului, reg. org. 18/14. Henri al Ill-lea, întur-nîndu-şă in Franţa, au găsit două partide stăpînitoare. pogor. henr. VI/7. Cind se-nalţă fruntea mea de Domn stăpînitor, Pier în preajma mea duşmanii. davila, v. v. 184. Deasupra celor 12.000 de morminte peste cari clasa stăpînitoare ar vrea să prăvale lespedea STĂRĂGNI să le areate cu viu primejdiia. caute treb. i, 172/20. De aice în noi se naşte paiima stăpinitoare. conachi, p. 280. — Pl. : stăpînilori, -oare. — Stăpîni -f- suf. -tor. ST ABA Gîi ί vb. IV. Tranz. (Regional) A tărăgăna (2) (Păuşeşti Otăsău — Băile Govora). Cf. co- MAN, GL. — Prez. ind. : stărăgnesc. — Pref. s- + tărăgăni. STARASTÔI» -OAIE s. m., s. f. v. stărostoi. STĂRCITÎTRĂ s. f. v. stîrcitură. STAREŢI vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareţ(ă) (2). Cf. tdrg. Ciţi ani sînt de cînd un Paisie stăreţea cu sfîntă înţelepciune peste norodul acestei mănăstiri, galaction, o. 221. Au ctitorit un schit..., unde, de atunci. .., au siăreţit numai fele din neamul lor. voiculescu, p. i, 187, cf. scriban, D., DL, DM, DEX, SCL 1975, 53. — Prez. ind.: stăieiesc. — De la stareţ. STĂREŢÎE s. f. 1. Funcţie, demnitate de stareţ(ă) (2) ; timpul cît un stareţ sau o stareţă exercită această funcţie. Cf. ddrf, alexi, vj., resmeriţă, d., şăineanu, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. ■v* (Prin analogie) El are stăreţia tuturor mormintelor şi, ca un al doilea tată al morţilor, ii ştie pe nume. arghezi, S. XII, 14, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Clădire sau parte dintr-o clădire în care se află locuinţa sau cancelaria stareţului (2) sau stareţei. STĂROSTIE ŞTĂKMINEAJLĂ ş. f. (Regional) Gradul de înclinare a acoperişului unei case (Beceni — Rîmnicu Sărat). Cf. COMAN, GL. — S tannin -(- suf. -eală. STĂRMUîA vb. I v. strănuta. SIĂRNÎIT1 s. n. v. strănut1. STĂRJVÎJT2, -Ă adj. v. strănut3. STĂRNUtA vb. I v. strănuta. STĂRNUXĂRE s. f. v. strănutarc. STĂBJVUTÂT s. n. v. strănutat. STĂRNTJTĂT0R, -OARE adj. v. strănutător. STĂRNUTĂTÎIRĂ s.f. v. strănutătură. STÂR0STÉSC, -EASCĂ adj. Care aparţine starostelui (D; privitor la staroste; de staroste. 225 lei de la 150 slujitori stărosteşti (a. 1776). uricariul, xix, 362, cf. cade, scriban, D. “v* Vadră stărostească sau (rar) obicei stărostesc — impozit local, in natură sau în bani pe care 11 dădeau (starostelui 1) posesorii de podgorii din regiunea cuprinsă Intre Milcov şi Tro-tuş, la sfîrşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XlX-lea. Arătînd că asupra vinaţilor sînt atîlea cheltuieli, vădrărit şi obiceiul stărostesc (a. 1756). n. a. bogdan, c. M. 60. Vadra domnească şi stărostească ce era obiceiu de se lua... de pe la locuitori (a. 1764). uricariul, i, 294. 24 bani de toată vie a fieştecăruia birnic tiïrann In vrpmp. cnlpsiilnî însfi mimai din nnri- STĂROSTIT — 1540 - STĂRUI miliari împărat... [sfinta zise] că de ni-i lua înlăi slărostiia oraşului, cum dziccm noi părcălăbiia sau giudeţiia, noi priimim cu tine. dosoftei, v. s. decembrie 232'/32. Craiul leşescu... începu... să iè loi vinilul stărosteilor [ = stărostiilor] să siringă acei bani să facă mulţime de oaste, neculce, l. 158. 2. Instituţie administrativă care se afla sub con- ducerea starostelui (1) ; clădire în care funcţiona această instituţie; personalul acestei instituţii; p. cx t. ţinut in care îşi exercita atribuţiile starostele (1). Pe la toate margineli alesesă boieri de cinsle, capete, de le dedes-ίη sama hr ţimiturili, pircălăbiilc şi slărosliile. neculce, L. 197. ÎS lei. . ■ de la 3 steaguri a slărosliei slujitori (a. 1776). uricaiuul, xix, 362. Postelnicul avea, încă pe timpul lui Cantemir, ca venit părcălăbia Iaşilor;.. ., paharnicul, venitul slărosliei Cotnariului. xenopol, i. B. iu, 191. [Miron Costin] dezvoltă o neobişnuită energie, unită cu o marc asprime, in greaua, slujbă a slărosliei de Pulna. bul. com. ist. ii, 330. Alexandru porunceşte lingăilor acestora ai FUipeanului şi ai slărosliei de Neamţ să-şi plece frunţile şi să-şi primească plata, sadoveanu, o. xviii, 124. Veniturile .. ■ aduse de slărostia de Cotnari, stoicescu, s. d. 278. 3. Funcţia de staroste (2) ; perioadă de timp în care cineva exercită această funcţie. Cf. polizu, lm, DDRF, ALEXI, W., CADE, DL, DM, DEX. 4. Organizaţie meşteşugărească, breaslă, corporaţie condusă de un staroste (2) ; clădire în care îşi are sediul această organizaţie. Lucrarea catagrafiei pentru fieşicare corporaţie săvîrşindu-se înlr-[a]cest chip, se vor face îndoite catastişe, din care unul se va depune la depertamentul trebilor dinlăuntru şi allul se va păstra la stărostie. beg. org. 34/16. Cinstita agiie mai întotdeauna trimete la stărostiie să dau cite douăzeci şi treizeci lucrători în trebuinţa cusutului hainelor (a. 1833). doc. ec. 530. Cinstitei dvomicii a politii[i] Bucureştilor de la slărostiia corporaţii{i] . cavafilor (a. .1837). ib. 669. „Pentru asigurarea venitului slqros-liilor de lăutari din această poliţie şi tot cuprinsul //-nulului“ adjudecă slărostia „la cea mai de pe urmă slrigare“ ,,d-lui Dimilrie Folescu“ (a. 1859). alexandru, i. m. 141. înainte vreme..., nu se făcea cismar cine vrea; trebuia mai înlîi să fie primii în breaslă, să fie înscris în stărostie. ghica, c. e. i, 290. Neguţătorii ce compuneau consiliul slărosliei erau aleşi. dintre lipscani, giuvaergii, argintari şi cojocari subţiri, fi-limon, o. i, 239. Era chiar o singură stărostie pentru teslarii şi pietrarii din Iaşi. iorga, c. i. iii, 175. A luat el stărostia lăutarilor de la curte. galAction, o. a. ii, 50. - 5. (Mold., Transilv. şi Bucov.) Peţit. Cei ce fac stărostie să nu iaie nimic decîl un lucru măsurat şi nesimţitoriu. pravila (1814), 98/7. Este o bătrînă... care face stărostii. conV. lit. xi, 87. Şi aşa din vorbă In vorbă merge de la mamă la băiet..., apoi cu încetul starostia prinde şi treaba se face■ l. negruzzi, s. i, 65. Slărostia sau peţitul. sevastos, n. 35! Cele mai însemnate şi mai caracteristice datine de la nunţi. . dintre cele rămase sînt numai slărostia, peţirea. marian, nu. V. -0· Loc. a d v. (în legătură cu verbele ,;a merge“, „a sè duce“ etc.) In stărostie == în peţit, v. peţit. Cînd se duc să ctară pre cutare fată pentru cutare fecior, se zice că se duc. . . în stărostie. marian, nu. 97, cf. DDRF, ŞĂINEANU3, SCR1BAN, D., DM. — Pl.: stărostii. — Staroste + suf. -ic. STĂROSTÎT s. n. (Trans., Mold. şi Bucov.) Peţit. Cf. stărosti. Cf. ddbf, besmeriţX, d., cade, dl, sfc iv, 298, dex. φ I, o c. a d v. (în legătură cu verbele ,,a riierge“, ,,a se duce“ etc.) în stărostii. = în peţit, v. peţit. Vor merge în peţit sau în starostii. MARIAN, NU. 96, cf. CADE. — V. stărosti. STAROST0I, -OAIE subst. 1. S. f. (învechit; în forma stărăstoaie) Nevasta starostelui (2). Am foslu stărăsloaie de neguf[ÿ]lori de 'larg de laş (a. 1677). IORGA, s. d. v, 90. 2. S. in. şi f. (Popular) Peţitor (1). Tonta a pus-o slărosloaie, că, deşi n-ai nemic, el toi le-ar lua. contemporanul, vij, 483. A făcut o tranzacfie cu cucoana Elencu Mălăiescu, vestita slărosloaie de atunci, sadoveanu, o. xi, 455,: ci. şez. i, 170. [VJad] luă de slă-rosloiu Pe cumălrul Molohoiu. ap. tdrg. — Pl.: slărosloi, -oaie. — Şi: (învechit) stărăstiii, -oâte s. ni., s. f. — Staroste + suf. -oi. STĂRPĂCltlNĂ s. f: v. sterpăciune. ST Λ RPĂCI&N E s. f. v. sterpăciune. S’JĂRPĂRÎE s. f 1. (Regional; cu sens colectiv) Oi sterpe. Com. din monor — reghin. 2. (Prin Transilv. şi prin Mold.) Loc (îngrădit) la stînă folosit ca adăpost pentru oi sterpe (I 3), mici şi berbeci; (regional) sterpar (I 2). Cf. A iii 2, vi 9. — PI. : (2) stărpării. — Sterp -|- suf. -arie. I w STĂRPĂT s. n. v. sterpet. STĂRPĂŢ subst. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Brădişoru de jos— Ora-viţa). Cf. H xviii 168. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. STĂRFEÂLĂ s. f. v. stîrpeală. STÀIU’ETÛH s. f. v. sterpătură. STĂRPEZÎ vb. IV v. strepezi. SŢĂRPÎ vb. IV v. stlrpi. STĂRPICIIINE s. f. v. sterpăciune. STĂRPÎRE s. f. v. stîrpire. STĂRPITOH, -OARE adj:, s. n. v. stlrpitor. STĂRPJTÎIRĂ s. f. v. stirpitură. STĂRPIŢÎ vb. IV v: strepezi. STĂRUÎ vb! IV/1 n tran z. 1. A continua să existe (mai mult decît era de aşteptat sau decit se'estimase) în aceeaşi stare, sub acelaşi aspe:ct etc., a dăinui, a dura, a se menţine, a sepăstra (2) ; p. e x t. (rar) a se permanentiza. Ce hălăduieşte Nepră-valit, strămutat? Ce nu stăruieşte Spre cădeare de tine? Tu cu vreame toate Primeneşti şi nimica să stea în veci nu poale. m. costiN, o. 320. Ciacalu, Miţa ■ Sălbatecă şi altele ca acestea,, car île dé vărsarea stngeliii nevinovat să bucură şi viaţa hireşă în moartea streină le stăruiaşte. cantemir, i. i. i, 30, cf. ànon.: car., polizu. Aceste spuse. .., mai stăruiesc îiicâ ţn temeinicia Idr şi pentru vretpiirile n&şâtfie* în plk ii, 73.. Popeşte bătrirle.âseă.':. ăbia- tvrzxiii odâtă, ţi-diŢi înţÎÎes fiorul Şi te-ùm văzut cum stăriii şi-nfricoşală creşti, goga, poezii, 308. Mireasma de levănţică... stăruia îndărătnică, anghel — iosif, c. l. 14. Stăruie şi azi Gorunul falnic, neînfrînl de vreme, iosif, v. 116. Cei care stăruie de mai de mult în pătura noastră cullă. agîrbiceanu, l. t. 264. Crucea mai stăruieşte ca un martor nepăsător prin faţa căreia se perindă vremea, gîrleanu, l. 142. Pe vîrful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, rebreanu, p. s. 305, cf. cade. în toate domeniile stăruie, jalnică, inerţia. în plr ii, 556. Mai stăruiau, sub grinzi şi tablă, cuiburi mici de foc, să lumineze vag pustiul dintre ziduri. G. m. zamfirescu, m. d. I, 59. Mirosul de oţet îi stăruia în nări. teodoreanu, m. iii, 403. Noaptea pioase polop la munte şi negurcala stăruia încă. voi-culescu, I·. i, 54. Ţărănimea... care vifie şi stăruieşte 11955 STĂRUI - 1541 — STĂRUI în acest peisagiu din negura veacurilor, am conside-rat-o cu o dragoste amăsurată tragicei ei soarte. sadoveanu, o. xx, 355. Pe masă încă stăruiau alături Tocim de argint şi cupă de cleştar, pillat, p. 162. Poale că, intre altele, este şi aceasta unâ din cauzele care fac ca spiritul îngust, mistic. . . să stăruie încă în unele poziţii ale culturii şi gîndirii româneşti. In plr ii, 646. lnlr-o cană de cristal stăruiesc măceşii uscaţi ai unui buchet, arghezi, s. vi, 57. Doar Munţii Făgăraşului mai stăruiesc atît de mult asupra acestui ţinut, bogza, ç. o. 289. Stăruia în ei teama să nu-i ia vreun alt om al guardiei. pas, l. i, 64. Dorul de Aranca stăruia şi creştea în el. vornic, p. 75, cf. dl. Dacă în noi doi n-ar fi stăruit îndoiala, n-am fi alunecat în destăinuiri. preda, r. 36. Stăruia un-miros bărbătesc de tutun şi piele. τ. popovici, s. 14, cf. dm. Stăruia în mine o nelinişte, un soi de anxietate, în orice caz nu mai eram eu cel de odinioară, v. rom. mai 1963, 5. In aer stăruie şi se leagănă, ca o aburire, o mireasă tare. lăn-crănjan, c. i, 6. Voi să-şi aşeze iar capul cum stătuse pînă atunci, dar îi stăruiau în minte vorbele de adineauri ale grasului, bănulescu, i. 14. încunoştiinţat de gravele neajunsuri care stăruie în această întreprindere, forul de resort... a trimis reprezentanţi la Tîr-govişte. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. "ν’ Fig. Un vaier amarnic se zbate-n amurg Şi stă-ruie-n zvonuri de ape. goga, poezii, 114. Viaţa nu se curmă Ce stăruieşte încă închisă în morminte, anghel, p. 33. Copilăria stăruia delicat in rotunjimea lină a obrajilor, teodoreanu, m. ii, 11. Şi peste cearta lor stăruia slava serii de primăvară, barbu, g. 182. Ό* Refl. impers. însă pentru nestarea la cuvînt a lui Decheval. ■ ., nu multă vreame au putut a să,stărui acea pace. cantemir, hr. 82. + (învechit) A consta. Toată fala şi pofala Veveriţa în coada cea lungă ce purta stăruia, cantemir, ist. 106, cf. cade. + Refl. (învechit) A se baza. Toată evgheniia la muritori în lauda numelui videm că se stăruieşte. cantemir, i. i. i, 45. Să să ştie cuvîntul acela pe carile toată leagea Evanghelii obiceinică să stăruieşte şi într-însul să pli-neaşte: ce ţie a-ţi fi nu învoieşti, altuia să nu faci. id. hr. 206, cf. cade. 2. (De obicei cu determinări introduse prin prep· ,,în“, învechit ,,intru“) A rămîne ferm şi constant la o idee, pe o poziţie etc.; a fi statornic (2) în ceva; a insista, a persista, (învechit) a peşti1 (2). Văzînd că el stăruia întru a sa necredinţă, ea îl ruga să crează. HELIADE, l. B. i, 192/1. învăţătorii celor sfinte... stă-ruiesc asupra credinţii, socotindu-o ca singurul mijloc de mîntuirc. marcovici, d. 328/16. Mumele... încă stăruiesc întru a înfăşa copiii, penescu, m. 19. Va stărui in ideile sale incompatibile cii ale acelor oameni. ghica., c. e. ii, 623. Fericiţi fie dacă ei îşi preţuiesc Fericirea lor şi. dacă în dreptate stăruiesc. sion, poezii, 152/19. Liber-arbitriştii nu stăruiesc cu ■ îndărătnicie ■ în credinţa Ion conta, o. f. 132. Eu însă stăruiesc a crede ca... arta· vînătoriei consistă numai din reguli.· OPOBESCU*. 8. III, ■ 127. stăruieşte. întru a fi om cinstii şi harnic şi odată şi odată trebuie să-şi spargă dracul opincile^ ispirescu, ap. cade. Stăruiesc în ceea ce am-zis. ddkp; Cu toate rugăminţele ambasadorilor, . Traian stăruieşte în·, condiţiile- sale pentru încheierea păcii. xenopol, i. r. ij 1Q4; Vom stărui şi în viitor, cu.hotă-rire şi cu cinste, pe drumul pe care... ne-aţi condus. în plr ii, 29, cf. şăineanu2. Stăruie domol moşneagul, Mai coboară, mai se suie, Şi-nspre marginea pădurii Stă la colţ de cărăruie, goga, poezii, 134. Grăuntele de speranţă.. . îi dădea şi ei puterea să mai aştepte şi să stăruiască. rebreanu, i. 117, cf. resmeriţă, d., cade. Trăiau şi stăruiau în pravila cea veche cîţiva monahi, galaction, o. a. i, 320. Asemenea sate... nu produc în armonie cu cerinţele pieţii; stăruiesc în rutina necesităţilor domestice, sadoveanu, o. xx, 147. Fiindcă stăruie să gîndească în categoriile politice ale absolutismului, Wallenstein se îndoieşte el însuşi de valoarea morală a acţiunii lui. vianu, l. u. 370, cf. dl, Din. încă nu s-a născut femeia care să stăruie in supărare pe-acela care. .. — fie prin orişice mijloc! — o face să arate mai frumoasă decît e. τ iunie 1968, 42. Unii încearcă să-şi compună o maniera, alţii stăruie în vechi păcate, cinema, 1968, nr. 7, 5, cf. m. d. enc., dex. 3. (Învechit, popular şi familiar) A sta (II 1) ; p. ext. a întîrzia. Pe la porţi stăruia o mulţime de tineri oşteni foarte înarmaţi, beldiman, n. p. i, 44/7, cf. anon. car. D[omnul] şef al Miliţii[i]... va porunci ca, de la comanda ce va cădea mai cu apropiere de acest punct, să stăruiască la pomenita zi de tîrg un ofiţer cu o comandă de soldaţi potrivii cu trebuinţa, spre a să putea păzi buna orîndială. cr (1833), 1282/1. [Lucrătorii] rău sînt popriţi şi zălogiţi a stărui pe acolo în zadar (a. 1837). doc. ec. 683, cf. valian, v. Scrisei d-lui inspector al şcoalelor primare, rugîndu-l să-mi vizite,şcoala şi în care să stăruiască cît se va putea mai mult. brezoianu, î. 55/26. Doi inşi se-nlovărăşiră cu-nooire într-un an Şi mergînd închiriară-n oraş circiumă cu han, însă unul c-osteneală la vînzare a stăiui Ş-altul puind căpitalul vin, rachiu a-i tirgui. pann, p. v. ii, 76/13. Desigur, a tras la un otel mai de vază, dacă are să stăruie la Viena mai multe zile. caragiale, o. vii, 164. De pe coastele săniuşurilor coboram la gheţuş şi stăruiam în frig pînă ce soseau amurgurile trandafirii. sadoveanu, o. vii, 311. Să n-aibă-a stărui Să n-aibă-a poclui Pînă la Florica a ziâi Iute ca vînlu. τ. papahagi, m. 136. 4. A continua să acţioneze cu consecvenţă; a depune eforturi mari şi repetate într-o acţiune, într-o activitate etc. ; a insista. V. screme (2). înlr-aceasia a stărui trebuieşte. cantemir, ap. ddrf. Va stărui întru a să aduce la săvîrşire buna organizaţiie a aceştii lucrări (a. 1832). doc. ec. 499. Va stărui să se indemneze oameni la lucrarea pămîntului şi la meserii, reg. org. 18/2. Administraţia Valahii... va da poruncile cuviincioase şi va stărui a să pune în lucrare cele următoare (a. 1836). doc. ec. 619. Acest prinţip au stăruit a îmmări prinţipatul de Moscova cu adăugirea apa-najurilor sau partnicilor domniifi]. asachi, i. i, 71/26. Mergi, stăruie şi-nţelege că-i fulger puterea mea. conachi, p. 220. Spre întîmpinarea trebuinţa acelor ce ar stărui să macine sau să taie vile (a. 1852). uricariul, iii, 252. Iei toate măsurile. . ., stăruieşti, [plăteşti taxele şi călătoriile portăreilor, ghica, c. e. iii, 50. De mulţi ani stăruiesc la înlăturarea piedicilor contrare (a.1865).· plr i, 211. Fata nu primi bucuros a da mîna acestui om, dar părinţii stăniiră serios, bolintineanu, o. 415. Stăpiînul stărui ca să afle pricina acestei neaşteptate hotărîri. odobescu, s. iii, 45. A stăruit călduros să-l facă a înţelege gravitatea lucrului, caragiale,- o. i, 56. Societatea... a stăruit atît de mult pentru întemeierea catedrei de limbă şi literatură română la Univer-'' sitatea din Budapesta. în p£k ii, 41. Unde era Cîrîială' ori prigonire'. . ., a stăruit de i-a împăcat. brăt®smj-v.oi-. NEŞTi, P. 278.: Ain stăruit că aşa se cade, dar ·" fata. nici ή-a vrui.să audă. agîrbiceanu, s. 499,' if, resmeriţă, d., cade. Grigore îl poftise numâi' dè-formă căci " nu mai stărui, rebreanu^ 23.·' Stăruise să te fac să asişti la spectacol, camil petrescu, p. 33.' A stărui’.t'din răsputeri. . . ca să convingă pe unii şi să smulgă consimţămîntul celorlalţi, cocea, s. ii, 562. Mă întremam anevoie dintr-o boală grea şi medicii stăruiau să schimb aerul, voiculescu, p. ii, 56. Eu aş fi dorit să rămîie o intenţie; dumneata ai stăruit şi astfel mi-ai creat această situaţie ciudată, sadoveanu, o. xx, 298. Stoian s-a purtat sublim..., spre ciuda mătuşi-si An-cuţa, care stăruie să fie „cocoană“, iar nu „jupîneasă“ călinescu, s. c. l. 48. Stăruia să-i arăt întocmai pe unde am umblat pe drum. blaga, h. 6. Plecară fără să mai stăruiască, pretinzind fiecare că destul l-au ostenit, barbu, princ. 121. N-am stăruit mai mull decît s-ar fi cuvenit, lăncrănjan, c. iii, 437. Comisia de înfrumuseţare a oraşului stăruia însă pentru ramificarea conductelor. G. barbu, a. v. 137. Fata dintru început nu prea arăta plăcere pentru măritat, dară, mai pre urmă, văzînd că părinţii stăruiesc foarte tare 11955 STĂRUI - .1542 - STĂRUINŢĂ pc accsla, s-au învoit şi ea. sbieka, r. 139. Săracul nu se dă dus şi stăruie in rugămintea lui. şez. ji, 159. <0· F i g. Misterul ce plutea in jur şi care stăruia, să pătrundă în suflete, agîbbiceanu, s. :I16. <0> Il cil. i m-p e r s. In seminar . .., trebuia să se stăruie n>ai mult asupra educaţiei lor preoţeşti, agîbbiceanu, a. 39. Înţeleg că e bine că. azi-noapl.c nu s-a stăruit pentru cucerirea tîrgului. camil petrescu, u. n. 284. O loc-mcală limpede, cinstită, asupra căreia se stăruie îndelung. bogza, a. î. 140. Se stăruie asupra unor aspecte care nu sînt totdeauna, de cea mai marc importantă. oî 1968, nr. 930, 3/3. 4. A lucra foarte mult. Toate aceste se petreceau sub ochii doamnei Smarandc, care stăruia toată ziua la furcă şi la război, odojjesou, s. i, 8G, cf. raiSMJSB>ŢĂ, n., r.απε, dl, j>m, m. ». enc., dex. 4 A da o atenţie, deosebită unei probleme, unei acl.ivităţ.i; a sc opri îndelung, eu răbdare asupra, rinei chestiuni, a i nsi s ta; p. e x. t. a fi laborios, studios. Cf. γοντβειαντ, n. Am stăruit poale prea mult asupra explicării unei controverse, maioresou, critice, 609. N-am de gînd să stărui asupra raţiunilor filozofico-so-cialc cure au condus la această teorie, ionescu-rion, s. 124. Să stăruim asupra relaţiunilor dintre artist şi public, petică, în plu ij, 74. A făcut critica complectă a încăperii..., stăruind mai cu seamă asupra greşitei distribuţii a mobilierului sumar. ibhăileanu, A. 66, cf. hesmeriţă, D. Vom constata şi critica cu nepărtinire tot ce apare morbid în organizaţia noastră socială..., cu gindul de a stărui în soluţiile ce pot aduce o îndreptare. în plr ii, 480. Aveam o iluzie in care slă-ruiam cu plăcere, galacîion, o. 334. N-am mai stăruit in cercetarea acelor legi. tkodoreanu, m. u. 193. Putem stărui asupra uneia din cete două părţi ale propoziţiei, iobdan, stil. 233. De o importanţă deosebită sînt, în acest cadru, obiectele receptării înseşi, dar ... nu putem stărui asupra scrierilor particulare, ist. lit. rom. ir, 13. Ocupîndu-sc de istoria celor trei ţări româneşti..., Monovai stăruie asupra istoriei „Principatului ardelean“. ib. 116. φ Refl. impers. Descoperirea autorului rezultă in mod clar din manuscriptul său, fără a mai fi nevoie să se stăruie c.supră-i. bul· com. ist. ii, 136. 4. (învechit) A tinde (IV 1). Inimile.. . spre cea. adevărată Uneşte şi curată dragoste stăruiesc. cantemib, i. i. i, 141. Nici acolo iru-l putea ţinea vreme să mîie, cunoscîud pre slujitorii săi îndoiţi, mai mult stăruindu-lc inimile spre neprieteni decîl spre dinsul. muşte, let. iu, 65/35, cf. cade, scriban, d 5. A interveni pe lingă cineva în mod repetat cu o. cerexe, cu o rugăminte (in favoarea cuiva), a i n si 5-t a, (regional) a b ă r ă n i, (familiar) a piţ tona; p. e x t. a (se) ruga1 (i). Măria sa nu prea ştia rîndul ca să cîrmuiască; şi de aceea stăruia tot. norodul la boierii greci (stirşitul sec. XVIII), lët. hi, 254/11. A stărui personalnic şi a da pulincioasăle agiuloriri, întru lucrarea întocmai... a măsurilor ce li sîril pusă înainte. ar (1831), 942/l2. Aşa iţi vei scoate tontă cheltuiala cea trebuincioasă ca să nu mai stăruieşli la mina altuia. gorjan, h. i, 114/14. Attta n stăruit pe lingă Poartă, pină cînd a imbunat-o. asachi, l. 31/:l0. Încredinţaţi că dumneavoastră... veţi stărui către cine să cuvine a să îndrepta măsurile ce cercarea au dovedit greşite (a. 1842). doc. ec. 781. Tată-tău s-a împotrivi şi n-a vrea să le lase, dar tu slăruieşti pe lingă dtnsul cu rugăminte că ai să-l îndupleci, creanga, p. 191. Credeţi d-voastră că ar fi rămas ci prefect aici şi nu s-ar fi dus director la Bucureşti, dacă nu stăruiam eu şi cu Joi-ţ.ica. caragiale, o. vi, 105. A stăruit el pe lingă mama de a tăiat găina, ispirescu, l· 274. Vom persista asupra drepturilor de autonomie a Transilvaniei şi vom stărui de toţi românii să persiste dimpreună cu noi (a. 1884). plu i, 369. Se hotărî să stăruiască pe lingă comandantul pie(ei ca să ia de aghiotant pe Moş Teacă, bacalbaşa, s. a. i, 16. Sigismund stăruieşte în 1532 la Ştefăniţă să ierte pe pribegi şi să-i reprimească în ţară. xeno-pol, i· B. iv, 223, cf. alexi, "w. Ei stăruiau pe lingă Paşa de Holin pentru ca acesta să li strice rostul, iorga, C, I. IU, 184. Doamna Vincunu care auzi în treacăt cuvintele din urmă, veni să. stăruiască de Andrei să-şi aducă vioara. biiătescu-voineşti, p. 166. Stăruiră îndelungat. pe Ungă.doctorul Vracin să mai rămînă. agîh-biceanu, a. 252. Să stărui tu acolo, pe Iu nemţii tăi cei învăţaţi, să-l tocmească pc Gîrncaţă dascăl mai marc pentru lecuirea dobitoacelor, hogaş, dr. ii, 1.00. Scrie o jalbă către sultan... şi pune un negustor influent să stăruie pentru et. bul. com. ist. hi, 131, cf. resmk-iviţă, D., cade. Eu. stăruiam la. autorii cc sc deosebeau alunei, să colaboreze la „ Convorbiriîn plb i, 25J. Grccul a umblat şi pe la. Bucureşti, să. stăruie pentru Baba roagă, rebreanu, h. i, 194. Stăpînul restaurantului, un om scurt şi plc-ş, stăruia cu vorbă blindă, parând mîinite cînd pe spatele unuia, cînd pe ale altuia. MiRONEScu, s. 196. Tată-său stărui dc el pînă i sc des-cleşlară fălcile, oalaction, o. a. ii, ISO. Cineva... stăruieşte din răsputeri pentru dumneata, cocka, s. ii, 246. Ne simţeam tare mulţumiţi că... vine, ne ini rea hă de nevoi, stăruieşte acolo la Buc.urcşli şi ne îndatorează, sadoveanu, o. xix, 167, cf. scriisan, j>. Lucia stărui prin fraţii ci, prin lancu îndeosebi, să. i. se dea bursa întreagă. cXlinkscu, s. c. l. 190, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Baba... stărui de feciorul împăratului să-i dea voie să... mai cioplească [papucul]. şez. v, 67, cf. Novacoviciu, c. B. ii, 6. + (Rar) A mijloci (2). Cf. kesmebiţă, d. — I-’rez. ind.: stărui şi (astăzi rar) stăruiesc. — Stare -1- suf. -ui. STĂRUIALĂ s. f. (învechit) J. Stăruinţă (1). Că cine cu aripile norocului a zbura i se ]iare, cînd în piatra slăruielii a să sprijini va, aluncca pretam nici picioarele neclătite să nu fie avind cunoaşte, cantemir, î. i. ii, 202, cf. 338, tdkg. 2. Stăruinţă (3). Dar un lucru aşa marc şi cu-otitn fericire Ca să-l dobindiţi aeve. . . Crede-mă-ţi că nu se poale decit cu îndelungare. . . Multă stăruială, îngrijiri şi îndoiele. conachi, i>. 81, cf. scriban, m., dm, ΠΕΧ. <> Loc. a d v. C.u stăruială = eu stăruinţă, v. stăruinţă (3 a). Dc la o vreme însă doflorie cu stăruiala luindu-să, curgirca încetează, veisa, i. 115/16_ — PI. : slăruicli. — Stărui -f suf. -cală. STĂBUIELMC, -Ă adj. (învechit., rar; despre însuşiri, manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Stăruitor (3). Isprava cea mai bună stă însuşi în purtarea bolnavilor şi tn stăruielnica scumpătate ce vor păzi luarea d.oftoriei. v.eka, i. 84/2. — Pl.: stăruielnici, -ce. — Stărui + suf. -elnic. STĂRUINŢĂ s. f. 1. Faptul de a Continua să existe (mai mult decit era de aşteptat sau decît se estimase) în aceeaşi stare, sub acelaşi aspect; dăinuire, durare, menţin ere, păstrare (2), perpetuare, persistenţă, ră-mînere, (rar) perpetnaţie, perseveraţie, stăruire (1), (învechit) stăruială (1), (.învechit, rar) stătorie; p. ex t. (rar) permanenţă. Ci. stărui (1). Această cantinuitcde a denumirilor dovedeşte... stăruinţa dacilor- sub stăpînirea romană, -x.enopol, i. r· i, 226. Această lipsă [a cuvintelor gotice] a. fost invocată de protivnicii stăruinţei românilor în Dacia, pentru a dovedi tocmai, faptul că ci nu se aflau in Dacia, la venirea, goţilor, id. ib. ii, 17. Sadoveanu redă perfect stăruinţa prin vremuri a patosului dc clasă, ibbăileanu, s. 16. Această oraţie deci e o dovadă... a stăruinţa poporului romăn în păminlul pe care-l moşteneşte din preistorie, sadoveanu, Ο. XX, 434, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Faptul de a rămiue ferm şi. constan t la o idee, pe o poziţie etc. ; faptul de a fi statornic în ceva, insistenţă, perseverenţă, persis tenţă, (rar) persevt-raţic; p. ext. încăpăţînare; (Învechit)stăruire (2). Ci. stărui (2). O stăruinţă neclintită nimiceşte în orice cnolufiune a spiritului rezistenţelor mai. uşoare, jmaio-KESCU, cu. π, 248. Stăruinţa lui dc a împlini ceea cc 11958 STĂRUINŢĂ - 1543 - STĂRUIRE îşi punea in gînd, voinfa lui încăpăţînată îi plăcea. rebreanu, î. 108. Ca să nu mai pomenesc de stăruinţa, ba chiar incăpăţinurea cu care se păstrează uneori numele transmise din generaţie în generaţie, iordan, t. 177. Stăruinţa blîndă, răbdătoare a fetei şi-a deschis drum către inima bărbatului, v. rom. ianuarie 1956, 40. Îşi văxuiu cizmele cu o stăruinţa ciudată, ruDO-κλν, v. 332. 3. Faptul dc a continua să acţioneze cu consecventă; depunere de eforturi mari (şi repetate) intr-o acţiune, intr-o activitate etc.; insistenţă, perseverenţă, (rar) perseveraţie, (învechit) stăruială, stârnire (3). CI. stărui (3). Stăruinţa ce aţi întrebuinţat intru sporirea venitului şcoalclor (a. 1849). uricariul, xm, 378/32. Săracul acesta cerşetor îndemnai de plecarea sa şi dc o stăruinţă puternică a ztdil pînă şi biserici. neghuzz.i, s. ), 253. Şi iuta că prin muncă şi ani de stăruinţă A dat şi flori şi roadă Puternica-ţi credinţă. alecsandri, poezii, 470. Răbdarea, stăruinţa sînt proprii mai cu seamă oamenilor din societăţile civilizate. conta, 0. p. 129. O nesfirşită stăruinţă şi un simţ al împrejurărilor sc ccrc pentru a Ic stăpîni. iorga, p. a. ii, 107. Ar fi urul să arate că tot ce-l înconjoară, prin munca şi stăruinţa lui a fost adunai, anghel, p.R· 47. Cu stăruinţă şi jertfe mari, Semănătorul a izbutit să se impună. hi plr ii, 27, cf. resmeriţă, d., cade. Cîte poticneli datorite lipsei de curaj şi de stăruinţă. 1n plr o, 553. Toată stăruinţa lor nu se poate măsura cu a spiritului- sadoveanu, o. xviT, 135. Imensa operă a unor artişti ca Mozart sau Chopin... alcătuieşte un adevărat miracol al stăruinţei şi energiei, vianu, e. 286, cf. di., dm, M. D. enc-, dex. -\> L o c. a d v. Cu stăruinţă =; a) în mod insistent, cu asiduitate, cu insistenţă, cu sete (v. sete 2 a), perseverent, -stăruitor (3), (învechit) cu stăruială (v. stă r u i a 1 ă 2). Mi-a recomandat cu stăruinţă să nu cumva să închiriez casa, fără să-l consuli, ghica, s. 536. Caii din România erau... ceruţi cu stăruinţă de cătră turci. i. ionescu, ii. c. 16/15. N-au fost oameni care să îndemne mai cu stăruinţă... a Irămile prube de productele lor. odobescu, s. i, 480. Noi, aţiindu-i calea, o pofteam cu stăruinţă să cinstească dc la fiecare, creangă, o. 232. Cine caută cu. amăruntul şi cu stăruinţă, trebuie să găsească, ispirescu, l. 214. Ne ruga cu stăruinţă să poftim înăuntru, vlahuţă, s. a. iii, 264. Un zidar, ... pe care nu o dată Petru vodă l-a chemat cu stăruinţă din oraşul lui. jorga, c. i. iii, 33. Îmi ceri cu stăruinţă să-ţi spui pe larg cine a fost nenea Antonache. brătescu-voineşti, î. 25. A repelat mereu însă, cu stăruinţă, că nu are nevoie de nimic, camil petrescu, u. n. 169, cf. dl, dm, m. d. enc., dex; b) într-un mod care denotă multă rhniă; cu rlvn-ă, (învechit) cu stăruire (v. stăruire 3 b). Un om dc ordine veghea ziua şi noaptea asupra prăvăliei, căutlnd : cu stăruinţă iţele complotului· ghica, c. e. i, 316. Noi, împărtăşind părerile lui, lucram cu stăruinţă: caragiale, o.' ii, 213. „ România jună“ cu stăruinţă .-şi cu zél va lucra. în direcţia ce a apucai (a. 1883). plr i, 365. Ne mai trebuie încă multe publicaţii care să lucreze cu stăruinţă. în plr ii, 171. Femeile s-au apucat apoi de cusut pu multă stăruinţă, agîhbiceanu, s. p. 85.; c) stăruitor (1). Elenuţa ridică ochii spre cele două surori şi le privi cu stăruinţă, agîrbiceanu, a. 241. Ne gtndeam cu stăruinţă la „şcoala ardeleană şi latinistă“. in plr ii, 636. Se spălă cu apă multă şi îşi şterse obrazul cu stăruinţă, apăsat, preda, r. 68. + Acordare a unei atenţii deosebite unei probleme, unei activităţi; oprire îndelungată, cu răbdare, asupra unei chestiuni; p. ex t. studiu îndelungat şi aprofundat. Vorbea cu ironie despre stăruinţele mele de a desluşi chestia influenţei mediului, gherea, st. ck. ii, 16. Fără îndoială că această stăruinţă n-ar rămîne atît de stearpă şi dc nefolositoare, dacă deprinderea de a cugeta s-ar fi putut introduce în obiceiurile amicului meu. vlahuţă, o. a. 1, 194. Nici încercările lui Boccacio, a cărui erudiţie latină... era dcslul de întinsă, nu dăduse importante rezultate in direcţia greacă, cu toată stăruinţa care... îl dusese pînă la descifrarea poemelor homerice, vianu, l. u. 26. 4. Intervenţie repetată pe lingă cineva cu o cerere, cu o rugămin te, insistenţă, (familiar) p i s t o-n are; p. ext. rugăminte; (învechit) stăruire (4). Cf. slàt u i (5). Actul. . . s-a încuviinţat la 1770 dupre propunerea şi stăruinţa: lordului, asachi, l. 81 x/34. Cum să le călugărească cu sila? --- Ei, domnule, dacă este stăruinţa părinţilor, şi dacă părinţii, sînl. boieri, bolintineanu, o. 349. Nu prea voiau să primească, dar după multă stăruinţă din partea celui al treilea au primit, creangă, a. 144. Incăpăţinarea lui creştca potrivit cu stăruinţele el. caragiale, o. i, 37. Pentru ce atila stăruinţă ca să vă publicăm poezia, vlahuţă, s. a. i, 487. Găinăreasa, după stăruinţa tuturor, işi spuse toata istoria, ispirescu, l. 312. Doctorul ii examinase... şi cu toate stăruinţele cocoanei, nu putuse să. spuie decit că e slab. bacalbaşa, s. a. i, 139. Nada, înduplecată de stăruinţă, îi. făgăduise să vie. cimu-ţescu, cu. 81. Dar pe urmă, faţă de stăruinţele avocatului. . ., am hoiărit să plec. brătescu-voineşti, >’. 158. Luai de stăruinţele nevestei, în cîteva rinduri vorbi şi Son Carlm cu fata. agîrbiceanu, s. 421, ci. resmeriţă, d. Slajindu-i. . . făgăduiala. cu. care mă scăpăm de plicticoasa stăruinţă ce dc şase luni punea ca să mă atragă, m. i. caragiale, c. 114, cf. cade. Stăruinţa ci ar fi însemnat o lipsă de delicateţe, c. petrescu, o. r. ii, 179. Nu cedase deloc stăruinţelor de a renunţa la itinerarul pe apă. teodoreanu, m. iii, 64. Abia cu grele stăruinţe i-a împăcat femeia, pillat, p. 241. Cu mutic stăruinţi. izbuteşte să aducă. . . şi pe fratele său. sadoveanu, o. xix, 411, cf. dl, dm. La stăruinţele lui Costache Filipescu. . ., primise să-l facă dascăl de franceză, camil petrescu, o. ii, 9. Stăruinţele repetate s-au dovedit zadarnice, ist. lit. :rom. ii, 238, cf. m. D. ENC., DEX. — Pl. : stăruinţe şi (rar) stăruinţi. — Stârni + suf. -inţă. STĂBIjIRE s. f. Acţiunea de a stărui şi rezultatul ei. 1. (Rar) Stăruinţă (I). Cf. stărui (1). Cf. valian, v. In cronici se notau... invaziile popoarelor nouă, nu stăruirea celor autohtone, puşcariu, l. r. i, 325. 2. (învechit) Stăruinţă (2). Cf. stărui (2). Era mai mull un fel de stăruire ciudată şi pizmălariţă ce-i împingea trufia a face aceea care prea puţini oameni ar fi îndrăznit să .facă ca el. heliade, l- b. i, 115/17. ❖ F i g. Ploaia izbeşte ca o întăritată stăruire în păreţii şi in ferestrele cosii, odobescu, s. i, 153. 3. (învechit) Stăruinţă (3). Cf. stărui (3). După înadinsa stăruire a Roşiei şi a Franţiei, conferenţiiie despre deplina orînduire a interesurilor Greciei iar în curînd se vox începe, cr .(1831), 351/30. Gîndeşte la mijloacele cele mai bune ca să te aperi de nenorocire: apoi intrebuinţează-le cu înţelepciune şi stăruire- mab-covici, d. 16/27. Stăruirea cu care mă prigoneşti mă sileşte a lăsa Parisul, hrisoverghi, a. 28/20. Aş dori cea întii călătorie, [a corăbiei] să-i fie în Ţarigrad, ca să să vază prin faptă rizultatul stăruirei şi cererii Înălţimii Voastre (a. 1834). doc. ec. 558. Profesorii, cu toată a lor stăruire, nu. pot produce rezultatul cătră carile ţintesc şcoalele publice- asachi, î. 18/22. Nu aşa mulţi ani au trecut de cind casile aceste, prin neprege-tata stăruire a unor patrioţi..., s-au prefăcut şi s-au. organizat în şcoală, fm (1839), 57l/ll. Din pricină că caicul să afundă şi mai mull în nisip. . ., cu de-adinsă stăruire şi silinţă şi cu macarale. . . nu s-a mai putut scoale (a. 1846). doc. ec. 898. Împreună cată să fi fost totdeauna precedată de lucrarea şi slăruirea de a perfecţiona raţa indigenă, brezoianu, a. 522/25. Sc formase în liergama o şcoală, de muzică prin. stăruirea şi după. proiectul, maestrului Simon Mayr. filimon, o. ii, 307, cf. DD1IF, dl, DM, dex. ■<> Loc. a d v. Cu stiH'iiirc =t a) cu stăruinţă, v. s t ă r u i n ţ ă (3 a). Dojcniţi-i de greşalele tor, însă fără iuţime şi mănie 11959 STĂRUIT — 1544' - STĂRUITOR sălbatică, .cu dăruire drăgosloasă .şi liniştită..fm -.(1844), 1071/6. Animalii de care vorbirăm sirii aceia pe care folosul cere cu stăruire a-i stinge, brezoianu, a. 289/12; b) cu stăruinţă, v. stăruinţă (3 ))). Pentru îmbunătăţirea drumurilor cătră Borsec încă să lucra cu'stăruire. gt (1839), 17/44. îri epohet domniei sale cei binefăcătoare, se îndeletnicea cu stăruire pentru luminarea Roşiei, asachi, i. 214/25. 4. (învechit) Stăruinţă. (4). Cf. stărui (4). Toate stăruirile mele nu putură cit de puţin atinge inima ei. fm (1842),. 142/10, cf. dj,, dm, dex. Si. (Rar) Mijlocire (1). Cf. stărui (5).. Cf. resme- ItVfA, Ii. — Pl. : slăruiri. — V. stărui. • STĂRUIT, -Ă adj. (Regional) înstărit (Cerişor — Hunedoara). Cf. bîrlea, a. p. i, 493. Omuiera mai.pul.iri stăruit, nu. pre sărac, da Aiâe d'intră ăi boguţ. id. ib. — Pl. : stăruiţi, -ie. — De la stare. STĂRUIT0R, -OÂRE adj. 1. Care continuă să existe (mai mult decit era de aşteptat sau decit se estimase) în aceeaşi stare, sub acelaşi aspect etc., d ăi n u î t o r, durabil, persiste n t, stă tă t oi (III 2) ; p. ext. (rar) permanent (1). Cf. stărui (1). Aceaia au fost a lucrurilor, făcători, împreună şi muritori,', iară ceşlea numelui au fost înnoitori şi în veci stăruitori. cantemir, i. i. i, 91. Cave ţară. . . este greu ispitită de căir.ă maghiari, carii cu o grabă nerăbdătoare a sa limbă, datină şi fire vor să le facă singure stăruitoare în. toată patria acestor trei. (patru) naţii, fm (1842), 1492/3, cf. valian, v. De 24 de ceasuri ninge-ntr.-una — ninsoare deasă,, ninsoare, repede, ninsoare grea, ninsoare bogată, stăruitoare, nenlreruplă. caragiale, o. vu, 126. Veniţi, stăruitoare gloată Strigaţi s-auză mici şi mari : E răzimată lumea toată Pe palme aspre de plugari ! goga, poezii, 222. Strofa din urmă ii rămase stărui-toâreîn amintire, galaction, o. a., ii, 330.:Să 'fii limpede şi mlădios ca izvorul şi iot aşa de stăruitor, sadoveanu, o. xii, 27. Neliniştea aceea puternică, stăruitoare, din primele ceasuri ale zilei,, se risipise, v. rom.. ianuarie 1955, 89, Mînia aceea stăruitoare... litre-, cuse acum. t. popovici, se. 117. Dincolo de aceşti poli stăruitori ai construcţiei, persistă însă, în alternativa cuceritoare a viziunii-lui Blaga, şi altceva, românia literară, 1970, nr:. 84; 23/1. (Adverbial) Deşi hă se ospătase dccît din uscăturile şi fărămiturile mesei împărăteşti, ' lé simţea stăruitor intr-insul, cocea, s:' 361. 4. Care' se produce, care se manifestă continuu şi ..cu forţă, cu tărie, .cu intensitate. V. p.u.te.rnic (iii î), m a r e (V 1). Lupta se încleştase acum crîncenă şi stăruitoare. ■ oçobescu, s.· iii, 585.. Şi parc-ajid pocnet, de bici Şi glas stăruitor de slugă., goga,’ poezii,. 14. împrăştia în casă un miros stăruitor, de .untdelemn,'. an-' ohel — iosif, c. L, 75... Stăruitor, ■. mirosul, fructelor' coapte se' înălţa , din cuptorul improvizat, c.. petrescu,. c. v. 118. O pornire stăruitoare,îl făcu să se, ridice, iu-doran,. .p, 266. . ş. '54, Puţini âu simţit, mai. stăruitor .zădărnicia vanităţii omeneşti,. lOyîxesqv, c..rv, 94. Am.scris astăzi trezoreriei britanice... .şi am cerut stăruitor concursul ei. tiţulescu, p. 163. Scrisese, tablele de la tabinet, cinstit şi cu plaivazul muiat piiie. pe limbă ..şi. apăsat stăruitor pe hîrlie. G. M. zamfirescu, m. D. ii, 114. Acelaşi miros de uscăciune, stăruitor răs-pîndit, doniina aroma fructelor şi parfumul florilor. teodoreanu, m. iii, 353. Intr-un amurg sînt ani de-a-lunci, mi-am zgîriat Stăruitor în scoarţa, unui arbor — numele, blaga, p. 23. Alt soi de fum, unsuros şi aromat ieşea stăruitor pe tambuchiul de la cabina echipajului. tudoran, p. 11. începu să scurme stăruitor ţărîna. preda, m. s. 366. Auzim magnetofonul declanşat iniii stăruitor, apoi mai pe tăcute, τ ianuarie 1969, 39. 2. (Despre oameni) Care rămîne ferm şi constant la o idee, pe o poziţie etc., care este statornic în ceva | (in ciuda rezistenţelor, şi obstacolelor), insistent, perseverent·, persistent, tenace (2), (învechit) stătător (I 6); p. ext. încăpăţînat. Cf. stărui (2). Stăruitori vom sta cu fruntea boltă De revoltă, al. philippide, a. .85. Cetăţeanul englez astăzi este un om demn şi tare..., practic şi stăruitor pînă la. încăpăţînate, sadoveanu, o. xix, 74-. Stăruitor la ele te-ntorci, deşi mereu Cu dorul pocăinţii, şlergindu-ţi lacrimile, arghezi, s. v, 21. Nu se dovedise mai puţin stăruitor şi rnai puţin luminat decît el. tudoran, p. 46. 4- (Despre însuşiri, manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care denotă fermitate şi constanţă în idei, statornicie în ceva; insistent, perseverent, tenace (2). Cînd cineva va avea stăruitoare silinţă şi răbdare, poate săvirşi toate acele lucruri, drăghici, r. 87/23. Arălînd a noastră rnulţămire despre stăruitoare îndeletnicire în acel post, întărim’ dumitale rangul de logofăt (a. 1836).: Iorga, s. d. vii, 87. Bogăţia naţională... se ridică prin-tr-o aplicaţiune înţeleaptă şi stăruitoare, a muncii, ghica, c. e. iii, 33. Linguriţă de tisă cu coada în formă de şarpe săpaî în lemn, dovedeau munca stăruitoare a vreunui căilugăr- TJoa/iŞ, dr. i, 118. Colectivitatea cu propria ci istorie şi realitate, cu memoria ei stăruitoare e angajată organic in opere, românia literară, 1971, nr. 122, 2/1. 3. (Despre oameni) Care continuă să acţioneze cu insistenţă, cu perseverenţă; care depune eforturi mari (şi repetate). într-o acţiune, într-o . activitate etc. ; insistent, perseverent, tenace (2). Cf. stărui (4). Niciodată. . . nu o găsisă aşa de amabilă, aşa de stăruitoare, mai cu samă aşa de. generoasă in aceste mii de dismierdări. fm (1846),. 1942/4.. Destul să fie bun instrument in timp de alegeri şi stăruitor pînă la cruzime la împlinirea dărilor, ghica, c. e. ii, 400, cf. cade. Vnde-aş mai:găsi un al doilea, amic atîl dc devotat ca tine şi.mai ales atîl de stăruitor în dovezile, de amiciţie? c. petrescu, a. r. 29, cf. scriban, d. Alţi epigoni ai argonauţilor pripăşiţi în huzmeturile Valahiei. . ., mai stăruitori întru chiverniseala procopselilor, măcar că mai săraci, cu duhul., c. .petrescu, a. r. 94. Scriitorii noştri au fost... militanţi stăruitori pentru idealurile timpului. ist. lit. rom. ii, 16. A militai ca partizană stăruitoare pentru Unire, pentru progresul general al ţării, magazin ist. 1975, nr.- 5, 80, of. m. d. enc., dex. φ (Adverbial) Vorbele rele Nu vă înşele, Cereţi unirea stăruitor.· siONj poezii, 259/15. Tu. faci stăruitor politică de attla vreme, caragiale, o. vii, 247. Ştrengarul m-arăla stăruitor cu. degetul, vlahuţă, s. a·, ii-, 244. Sc uita stăruitor : la caierul de fuior, la firul ce sporea mereu. agîrbiceanu, ş.· 49. L-a rugat, confidenţial şi stăruitor să-i îngăduie o amînare de o, lună. rebreanu, r. i, .46. Mă- ruga stăruitor. Să-i fiu şi eu, din cînd.in cind, cumpărător. minulescu, vers. 291. Femeile în ireaeăt întorceau capul ■ stăruitor să-i privească, c. petrescu, o. P. ij 29. De ce să. ne cheme stăruitor pc toţi tocmai, acum? cocea,· s. 373. Nu ■primea procese, deşi era stă-, ruitpf solicitai· teodoreanu, m. iii, 409. Cele două· surori rriă priviră. stăruitor, sadoveanu, o. xv, · 195. Primiră în silă ceştile de lapte cu care ii îndemna stăruitor. id. ib. o. xviii, 516. Duse mina streaşină la ochi şi se uită stăruitor în zarea drumului, dan, u. 44; Ni-, căiri ca in doriieniul stilisticii nu se recomandă mai stăruitor renunţarea la explicaţii istorice, iordan, stil. 127. Reinoiesc-stăruitor propunerea mea, ca să nu se ia nici o deciziune la Bled.· titulescu, d. 197. Atragem stăruitor atenţia cititorului că asemănările. . . cu posibile evenimente contempo/ane sînt simple coincidenţe, căli-nescu, c. o. 26. Sfătui ■stăruitor pe toţi acei fugiţi să se întoarcă în ţară. camil petrescu, o. iii, 84. O rugase alit de stăruitor să nu-l trezească, întîmplă-se orice. viNEA, l. ii, 117. De ce anume îi căutase aşa stăruitor prietenia, prea limpede nu ştia nici el. tudoran, p. 49. M-am interesat şi mai stăruitor de iot ce făcea el. lăncrănjan, c. iii, 6. încetini pasul şi privi stăruitor pînă cînd îşi dădu seama că acolo ardea o candelă. v. rom. ianuarie 1965, 67. în 1861 tot aşa de stăruitor acţionează pentru acceptarea de către Poartă şi Puterile Garante a desăvîrşirii unirii Principalelor, magazin 11961 STĂRVIT - 1545 - STĂTĂTOfi- ist. 1975, nr.5, 69, cf. m. d. enc., dex. + (Despre stări, manifestări, acţiuni ctc. ale oamenilor) Care denotă sau carè necesită perseverenţă, eforturi mari (şi repetate); insistent, persistent, tenace (2), (învecliit, rar) slărtiielnic. Trimit această coală de versuri făcind trei rugăminţi cît se poale de stăruitoare (a. 1878). plh i, 279. La întrebările ei stăruitoare, a răspuns aspru. caraGiale, o. i, 61. Noua revistă română duce o stăruitoare campanie in contra acestei şcoli, in plr n, 108. Ghica Vodă. . . făcea o stăruitoare curte creştinilor, duşmanii stăpînului său. iorga, c. i. i, 126. După îndemnul stăruitor al Mărescului se hotărise să înveţe dreptul, brătescu-voineşti, p. 198. Cînd a dai cu ochii de tatăl său, Ana s-a oprit încremenită de privirea lui rece, stăruitoare şi sălbatică, rebreanu, i. 196. Răsună în uşă, mai demult., o bătaie stăruitoare- teodo-heanu, m. ii, 26. Au izbutit să-l convingă, după stăruitoare şi repetate rugăminţi. Sadoveanu, o. xvii, 103. Un hamal bătrîn, unicul hamal din gară răspunde Urzi u stăruitorului apel. arghezi, s. xvii, 40. Zvonurile privitoare Iq o nouă arestare posibilă deveniseră din ce în ce mai stăruitoare, vianu, l. u. 183. Era in chc-marca aceasta... un ion stăruitor de invocare pagină. blaga, h. 65. O dată dezlănţuită revoluţia,..., trebuia să se facă stăruitoare încercări în diferite alte centre. camil petrescu, o. ii, 14. Privirea îi fu însă mai slăruiiqare ca în ajun. id. ib. 76. O amintire încearcă să răzbată la suprafaţă, iot mai stăruitoare. bogza, c. o. 415. Sub privirea lor stăruitoare, întîrziatul musafir se simţi roşind, vinea, l- i, 35. li aruncă... o privire stăruitoare, preda, r. 379, cf. dl, dm. Cio-cănilurile se repetară stăruitoare, stancu, r. a. v, 347. A trebuit. .. să-i răspund la o mie şi una de întrebări stăruitoare şi cu meşteşug puse. lăncrănjan, c. i, 24. 4 (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care presupune o cercetare temeinică, un studiu îndelungat şi aprofundat. V. serios (3). Cît de indispensabilă este o stăruitoare aprofundare preliminară a cesliunilor nominale în orice studiu istoric, hasdeu, l. c. 161. El întreprinde lucrări literare mai stăruitoare, începînd a traduce tragedia lui Voltaire, odobescu, s. i, 238. Pe baza articulaţiilor şi a unui studiu stăruitor al sunetelor. . . poţi face o ortografie, philippide, p. 250. S-au făcut cercetări stăruitoare, dar de limpezii nu s-a limpezit nimic, lăncrănjan, c. iii, 78. Se va realiza, cred, şi orientarea către o mai largă şi stăruitoare muncă individuală.. c.î 1968, nr. 928, 2/4. 4. (Despre oameni) Care intervine pe lingă cineva, tn mod repetat, cu o cerere, cu o rugăminte; insistent. Cf. dl, dm, m. d. enc-, dex. + (Rar; despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Repetat, 'foţi cunoşteau insistenţa stăruitoare a lui Dumitru Pruncu pe lingă fata fruntaşului Ion Corbu. agîrbiceanu, s. 22. + (Rar; substantivat) Mijlocitor (2). [Boierii] tşi aleg de proteguitor şi stăruitor pe Mehmet paşa. XENOPOL, I. R. V, 24, cf. RESMERIŢĂ, D. —. Pl. : stăruitori, -oare. — Stărui + suf. -tor. STĂRVIT, -A adj. v. strjvit. STA’pÂTÔR, -OÂRE adj.,, s. m. I. Adj. (Despre ape; iri 'opoziţie cu >>c u r g ă t o r) Care nu curge; necurgător, stagnant (1). Cf. s t a (I 2). în ce chip limpede apa izvorului din curgerea sa. .. în bălţi stătătoare opriridu-să (a. 1710). gcr i, 359/26, cf. lb. Vede tristele ţărmuri ale băltosului rîu, ale căruia ape puturoase şi stătătoare nu eiirg decît învîrlindu-se în loc. pleşoianu, τ. iii, 149/2. [Vîntial] cel slobod de dinafară se aseamănă cn apele cele curgătoare ; iar cel închis al casei, cu apele cele stătătoare ale bălţilor, episcupescu, practica, 18/3. O mare stătătoare fără lumină, fără ţărmuri, tăcută şi nemişcată, heliade, l. b. iii, 13/19. Nişte slinci ascuţite într-o viitoare stătătoare, gohjan, h. ii, 42/24. Lacul sau balta este o apă dulce stătătoare. genilie, o... 117/25." Comoditatea. ... lincezeşie puterile minţii, ca şi apa stătătoare (a. 1838). plr i, 69. Peştii iazurilor şi a bălţilor stătătoare (stagnante) şi ciţi n-au solzi sînt greu de mistuit, cornea; e. ii, 190/30. Turba... sc găseşte lîngă bazine de ape stătătoare. barasch, i. n. 62/15, cf. polizu. Locuitorii se ofilesc in mijlocul mlaştinilor de apă împuţită şi stătătoare, ghica, c. e. i, 265. Ape calde şi stătătoare. . . sînl unica lor băutură, hasdeu, i. c. i, 173. Peşti de apă curgătoare şi de apă stătătoare, alecsandri, p. it, 105, cf. ddrf. Plantele celc mai inferioare, zice Spencer, sînl nişte celule foarte mici... core... colorează apele stătătoare. coiţiTA, o. F. 325, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu3, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl. Şi-au mai venit — ţinîndu-se de mini — Cele mai frumoase iele şi zini, Unele ivite din apele stătătoare, Altele din umbroase izvoare, isanos, v. 214, cf. dm. întocmirea undiţelor pentru apele stătătoare., vîn. pesc. niai 1964, 17. în regiunea de cîmpie, rîurile au curgerea lentă, încît par aproape stătătoare, ap 13, cf. m. d. enc., dex. Mă duc să rnă-nec într-o boită stătătoare· marian, s. r. i, 269. La şeplizeS şi trii s-o rnutat Siretiu, ş-o muiat maica, ş-o rămas acolo apă mari slăiătoari, aghia iresçi cu luntri- graiul, i, 472. II. Adj. (învechit) Staţionar (3). Cf. sta (11 1). Au lăsat oaste. . . să fie stătătoare acolo, dionisie, c. 234. M-am apropiat de limanul Algirului... spre a afla numărul şi starea corăbiilor stătătoare acolo, ar (1829), ,54l/17. Am dat poruncă a se rădica trupele franţuzeşti stătătoare încă în Moreca şi, îmbareîndu-să în corăbii, să se întoarne la Franţia. ib. (1829), 1632/12. Cîte stele sînt pe cer Pînă-n ziuă toate pier, 'Numai două-s stătătoare Pîn-la răsărit de soare, alecsandri, p. ii, 190. III. Adj. (învechit; despre oameni) Stăruitor (2). Cf. sta (III 3). Aibi pre tine singur şi pre învăţătura Şi. fii stătăioriii într-acesie rîndure. coresi, l. 503/4.' Era om. bărbatu.. ■ şi slălăloriu la ce să apucă., ureche, l. 119. Şi-i îndeamnă să fie stătători în credi[a]ţă. n. test. (1648), 268r/23. A. creştinilor noroade pilde şi legiuitori Pironiţi înir-u credinţă, şi-n prinţipii stătători. pogor, henr. 72/14. 4. (Despre însuşiri, manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Stăruitor (2). Tare si stătătoare mente avu intru credinţa' sa. varlaam, c. 253. IV. Adj. (învechit şi popular; despre construcţii, mai ales despre poduri) Stabil (I 1). Cf. sta (IV 1). S-au apucai a face podul de piatră slălătoriu peste.. Dunăre. c. cantacuzino, c. M. 1, 15, cf. lb. Din Bem,·, călătorind spre Geneva, am trecut prin Kemene, unde se trece gîrla Zam pe pod siătător, frumos şi temeinic. golescu, î. 136. Mai la vale sînt două poduri stătătoare (a. 1837).. doc. ec. 690 Să va face catagrafie de toate morile, pivele şi podurile stătătoare. regul. org. 548/25, cf. polizu. Cinci punţi stătătoare înlesnesc comunicaţia oraşiilui Viefta cu frumosul foburg Leo-polăstadt. filimon, o. ii,: 6,· cf. ddrf, barcianu, alexi w. Ia af face bine ha stăpînire să diireze un pod. ca lumea, stătător- chiriţescu, gr. 136, cf, dl, dm; μ-d. enc., déx. Ş-a adus ciulintiri multe de-a făcut pod, stătător peste Dunăre, vrp.cÔL·· V. 20. Φ Piatra stătătoare (şi substantivat, f.) piatra de jos. din pqdul ftidrii, deasupra·, câr'eia s6 roteşte, àlèrgatoarea ; zacS-toare, v. zăcăţor. Cf. barcianu- Pietrele,· său :rf?r mioarele ·sint aşăziâte «pe podul ntorii. Cilii ‘de· dedesubt, care nu se mişcă, i se zice stătătoare sau zăcătoăre; celei de deasupra, care se învîrleşle, i se zice alergătoare. PAMFILE, I. C. 186, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, LTR2, ALR sn i h 167, alrm sn î h 113. (Jur.; învechit, rar; în sintagmele) Bunuri sau lucruri stătătoare = bunuri imobile, v. imobil. De va. avea vreo tocmeală cu vreun vlădic pentru niscare lucruri stătătoare sau mu-iătoarc..., au voie să pîrască pre vlădic la giudeţul acelui loc. eustratie, prav. 45/8. îşi (ine. . . cădinţa de a cuprinde toate bunurile episcopului., cind moare, şi cele mişcătoare şi cele stătătoare, şincai, hr. iii, 278/24. + (învechit şi popular; despre aşezări omeneşti, domicilii, sedii etc.; In opoziţie cu provizoriu) Stabil (I 1). Dc trufie inflîndu-să. . ., de lăcaşul siă- 11963 STĂTĂTOR - 15,4,6 - STĂTĂTOR iăţoriu de pre uscat s-au p&răsil şi... viată tulburată şi ncaşedzatâ .a-şi petrece ş-au ales. cantemir, i. i. i, 47. Au fost ghintă nomadă, adecă oameni fără lăcaş stălăloriu. maior, ist. 207/18. (Prin analogie) Poetul e c-acele străine svolătoare Ce nu-şi caulă cuibul pe ţărmuri stătătoare, heliade, o. i, 112. Cile pasări zburătoare Toate au eăşi şi caplioare Şi locuţuri stătătoare. ant. lit. pop. i, 34. V. 1. Adj. Care se află sau care este aşezat într-un loc. Cf. sta (V 1). Să facă pre robii răi stătători in partea cea de a dreapta, mineiul (1776), 125vl/l5. Acel pod ce este stătător peste apa Jiului în drumul cel mare. . . este făcut din vechime (a. 1826). doc. ec. 365. Şi fi-va din mult stătător [în mormînt]. Acolo ca un muritor? teodorescu, p. p. 108. φ Fig. Poezia mi mai relevă universuri stătătoare in slavă, se contorsionează în căutarea cuuîntului alb. românia literară^ 1969, nr. 16, 9/3. Fig. Timpul clipocea lent, stătător, unduindu-se in rotocoale mari, ameţitoare, călinescu, o. i, 198. 3. (învechit; despre unităţi militare) Activ; permanent (2)· Avea Mihai Vodă. .. foarte stătătoare oaste. m. costin, o. 49. Asemine se vor păstra gvardia stătătoare a veteranilor, ar (1831), 5061/22. El în-fiinţă o. armie stătătoare, săulescu, i-ir. ii, 308/1. Oastea stătătoare se ţine şi în timp de pace- rus, i. i, 77/31. A·. (învechit; despre proprietăţi, robi etc.) Inalienabil, ereditar şi scutit de impozite şi de prestaţii.; (Învechit şi popular) ohabnic (1). Aceasta moşia vîn-dut-am noi de-bună voia uoaslră.... dumnealui arba-, naşului.■ ..., ca să fie dumnealui moşie stătătoare şi -ficiorilor dumnealui (a. 1596). cuv. d.jbătr. i, 67/4, cf. dhlrii, 481. Acel rumân nu i-au fost stătători, ce i-am dat pre-ceslalall Stroe (a. 1614). iorga, s. d. vii, 22. Aciaia iaste moşia noastră cea stătătoare, varlaam, c. 273. Şi această vie să fie sfintei mănăstiri moşie stătătoare în veaci (â. 1667). bul. com. ist. iii, 83.: Iar de ·ή[υ] voi da ban la zi, să-i fie [roaba] slătătoarfe] (a. 1672). cîcr i, 208/2.' L-am dat să-i fii lui şi feciorilor lut ohabnică şi stătătoare pînă în veaci (â. 1680). bul. com. ist. iii, 84. Să le hie dumnealor toată parieâ tălîni-său... sale, rumâni i moşii stearpe i ţigani, i scule, haine şi altele ce s-cr mai afla moşii ohabnice şi stătătoare, dumnealor şi cuconilor dumnealor (a. 1682): ib. ii, 239. Să-i fie şi de la noi această mărturie şi zapis pentru aceste moşie stălăloari în veci dumisale fratelui nostru (a. 1712). ib. iv* 43. Aşa zice carte şi la o parte şi alta, precum au fost aşăzat. să le fie moşie stătătoare şi ohabnice in veci (a. 173.3). ib. n, 253. Au rămas aceste case stătătoare la mîna Cirslei (a. 1737). uricariul, xxii, 369. Să-i fie dumisale de acum înainte acea ţigancă·. .. stătătoare în veci, ca să o stăpînească şi dumnealui şi coconii dumisale (a. 1744). bul. com. ist. iv, 81. Să o stăpînească dumnealui... cu pace de către 11963 STĂTĂTORIE - 1547 - STĂTUT2 mine şi. de către toi neamul mieii, după cum au slăpinil-o şi părinţii miei, fiindu-i dumnealui moşie ohamnică şi stătătoare (a. 1775). iorga, s. d. xxi, 83. 5. (învecliit) Definitiv; imuabil. Să zicem un cuvînt stătătoriu. vahlaam, c. 432. Nu va putea la moartea lui să-ş dea averea lui oricui va viea, măcar şi cu zapis, că nu va. fi lucrul stătătoriu. prav. 218. Ce cuvinte veţi vorbi şi veţi sfătui nu vor fi stătătoare intru voi. neagoe, înv. 99/25. Alte obiceaiuri ale ţărăi nici le scaz domnia med, nici le adaog, ci toate sini siâ/[ă]-toare şi’neclătite (à. 1676). iorga, s. d. vii, 51. In veci stătătoriu giurămint. . . ne giurăm. cantemir, i. i. i, 235. 1er mai îndălungu nu iaste odihnă, preciim credea cea ţeară a fi stătătoare (a. 1699). fn 72. Lexicoanele. . , nu numa hotărăsc noimele cuvintelor şi le fac stătătoare, — ce în gura norodului, din loc in loc se mută — dară pune şi inttiu temei învăţăturilor, budai-deleanu, lex. Nimic sub soare este stătător, ap. ddrf, cf. poli zu, barcianu. *n> Loc. adj. (învechit) Stătător la cuvint = care îşi ţine cuvîntul dat. Ştiind din domnia dintăi că este stătător la cuvînt, s-au încrezut şi au venit toţi. n. costin, let. ii, 145/12. (Cu schimbarea construcţiei) [în Italia sînt] oameni iscusiţi, la cuvînt stătători, m. costin, o. 246. La lucru gata. şi la cuvînt stătător l-am aflat, cantemir, ap. ddrf. VIII. Adj. (învechit) Neclintit (2). Cf. sta (VI U. Eu-s Domn al tău Domnedzeu, puternic, ,stătătoriu de alean, po 244/10. Nu era altă oaste nice mai temeinică, nice mai stătătoare şi neînfrîRtă. n. costin,. l. 117. — Pl. : stătători, -oare. —. Stat1 + suf. -ător. STĂTĂTORÎE s. f. (învechit, rar) Statornicie (2). Să va arăta. . . de Vias filosoful cine au fost şi de stătoria [stătătoria] lui la schimbările vreamile [sic!]. n. costin, ap. gcr ii, 10/17. Priteşugul. . . cu nemică a-l face mai deplin nu pociu, fără cît numai cu stătă-toria de care nu poate să se îndoiască înălţarea la. AXINŢE URICARIUL, LET. II, 174/1, Cf. TDRG. — Pl. : stătătorii. — Stătător + suf, -ie. STĂTĂTtlRĂ s. f. (învechit, rar) Stare (VI 1). Toată stătătura de băsău să o lase pre D[u]mn[e]zi3ii carele giudecă lumea in dereptate. c. cr. 116/22. — Pl. : stătături. — Stătut1 + suf. -ură. STĂTORÎ vb. IV. v. statori. STĂTORlRE s. f. v. statorirc. STATORNICI vb. IV v. statornici. STATORNICIE s. f. v. statornicie. STĂTORNICÎT, -Ă adj. v. statornicit. STĂTUÎ vb. IV v. statua. STĂTÎJRĂ s. f. v. statură. STATULÉT s. n. Diminutiv al lui sta t1 (I 1). Fondul social al presei reflectă situaţia Germaniei din sec. al XVlII-lea, fărîmiţată în. sute de stătuleţe, con-temp. 1954, nr. 383, 4/4, cf. dl, dm, dex. — Pl. : stătuleţe. — Stat1 + suf. -uleţ. STĂTÎJT1 s. n. Faptul de a sta. 1. 1. (învechit) Stat2 (II 1). Cf. sta (II 1). Mersul, dusul şi stătutul la dînsul sînt tot o stare, conachi, ap. DDRF. 2. (Regional) Locuinţă; p. ext. gospodărie. O şădziit în stătutu lor. T. papahaGi, m, 233, cî^ FU. i, 201. Io nu lăs stălutu mno şi să mărg în lume tătă. te aha, c. n. 267. + P. ext. (învechit, rar) Adăpost pentru vite. Nu caută de feliu nici de rîfiduiala vilelor, nici de lucratul, nici de stătutul lor. i. ionescu, b. c. 90/2. 3. (La pl. ; regional) Pietre care delimitează terenul la jocul cu mingea (Zagra — Năsăud). Cf. coman, gl. II, (învechit, rar) Existenţă. Peliţa lui i?[risto]s iaste pînre stătutului nostru (a. 1619). gcr i, 55/23. III. (Regional) Statură (2) (Voivozi — Şimleu Sil-vaniei). Cf. alrii/imn 47, 2255/325, ALRMii/ih 137/325. — Pl. : stătute. — V. sta. STĂTÎJT2, -Ă adj. 1. (Despre alimente; p.. ex t. despre obiecte sau substanţe care se schimbă în timp) Care nu mai este proaspăt (şi a căpătat un miros, un gust sau un aspect etc. caracteristic, de obicei neplăcut); (învechit,-rar) stat3. CI sta (I 2). V. alterat, clocit, împuţit, stricat, vechi. Cf. i,b, budai-deleanu, lex. Lăpturile, bmnze-turile., untul, smîntîna. . .· cu cît vor fi mai stătute şi mai vechi, cu atit mai vîrtos sini de sminteala sănătăţii. episcupescu, practica, 25/22, cf. polizu, dbrf, barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, ItKSMKIUŢĂ, D; Se face lapte acru... în fundul budulăului se aşează puţină năcreală de lapte stătut ori smînlînă. precuj, p. 20, cf. cade. Îşi aminti. . . de răposatul bâirbatu-său . . . cum îi. aducea.... rachiu in ploscă şi pine stătută. mironescu, s. a. 47, cf. scriban, d.· Şi, barim sînt proaspete prăjiturile? Că de obicei le ies stătute! observă ea. călinescu, e. o. ii, 103, cf. iordan, l. r. a. 152, dl.:. Mirosul de busuioc stătut, greu, îi plăcu. t. popovici, se. 562, cf. dm. în .odăile dogarului plutea un miros de tămiic şi de busuioc stătut, barbu, g. 117. Vita s-a prăpădit . .. împrăştiind în jurul ei un damf grea, de aluat vechi, de otravă stătută, lăncrănjan, . c. iii, 77. Şi nu părea blană stătută, ci blană vie, fiecare blană era o focă adevărată, mătăsoasă, strălucitoare.. românia literară, 1970, nr. 95, 19/1, cf. m. d. enc., dex.. -v» (Substantivat) Se făcuse foc, spre a se alunga aerul de stfitut şi în vederea răcelii nopţii, călinescu, s.. 218. .Intră înăuntru, dar în prăvălia joasă şi întunecoasă mirosea a stătut, camil petrescu, o. iii, 169, Stăruia un iz de stătut, de închis şi de mort. T. popovici, s. 349. (Rar) Care conţine ceva stătut2 (1). Cînd beţi şi rideţi evocaţi Un şanţ stătut, fără canale, vul-pescu, p. 121. 2. (Despre aer) Care nu a fost împrospătat, căpătînd un miros neplăcut; greu, închis. V. alterat, îmblcsit, poluat, stricat, viciat. E cald, un aer: stătut şi îmbîcsit. vlahuţă, ap. tdrg, cf. alexi, w. Un aer stătut, mucegos, amestecat cu adieri de naftalină, :.... înţepă nările lui Jism. călinescu* o. i, 28..Mirosul acela... îl respira o dală cu aerul stătut al mansardei, stancu, r. a. iii, 115. Atmosferă stătută de şes mlăştinos, v. bom. februarie 1954, 195, cf. dl, dm ..Aerul este stătut., beniuc, m. c. i, 309, cf. m. d. enc., dex. 3. (Despre mirosuri) Care este neplăcut, ca urmare a faptului că a stat mult în spaţiu închis ; greu. Din încăpere răbufneau izuri stătute de piei şi cojoace, de argăseală. c. petrescu, À. κ. 5'3. Respira greu mirosul stătut, apăsător al frunzelor putrezite, t: popovici; se. 76. Deasupra plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. barbu,. G. 254. . 4. (Despre ape; în opoziţie cu curgăt or) Care nu curge, necurgător, stagnant (1), stătătorul); p. ext. (despre apă san, rar, despre alte lichide) care a rămas multă vreme înţr-un loc, fără să fie împrospătat (şi căpătînd un aspect urît, un miros neplăcut etc.). V. clocit, împuţi t, putrezit, răsuflat® (2), trezit2 (1). Fiind umflătura. . . vtnălă de singe închegat şi stătut... să se puie îriaintea oblejdii ei patru, cinei lipitori, episcupescu, practica, 448/19. Ni se da apă stătută ău-prin făgaşe, heliade, l. b. iii, 9/21.' Fieştecare pică- 11975 STĂTUT2 - 1548 STĂULIT lură de apă stătută este o Iunie mică de făpturi vii. fm (1842), 281/21. Apa stătută u bălţilor, brezoianu, a- 160/22, cf. polizu. Orice apă stătută sau stătătoare.. . nu e nicidecum bună de scaldă, marian, na. 108, cf. DDRF, ALEXI, w., ŞĂINEANU2. Sliclele cu aghiazmă stătută şi gutuile de'pe policioare îşi amestecau şi ele mirosul in aerul închis al odăilor, anghel—iosif, c. l. 75, cf. tdrg, resmeriţă, D. Din apele stătute Ies tufişuri încîlcite de liane, voiculescu, poezii, i, 63. Mă privea cu ochi buni, verzi ca apele stătute, sadoveanu, o. vii, 274. Peştii care iubese apele stătute... an umplut Oltul. UOGZA, c. o. 157. Tăcerea se lăsă... peste balta stătută, stancu, ş. 16. Un fluviu se revărsa, rupînd lunci negre, dîmburi, repezind la vale ape stătute, fără o zare în ele., camilar, n. i, 267. Răspunsul lui întîr-ziat căzu în tăcerea penibilă a celor de faţă ca un bolovan într-o baltă stătută, vinea, l. i, .351. Apa stătută, clocită la căldură. . . era din ce în ce mai tulbure, tudo-ban, p· 462. Sorbi cu grijă apa stătută, sălcic. τ. popo-vici, s. 253. Păreau că vor să bete.. . O drojdie de apă murdară şi stătută, labiş, p. 32. Oamenii le udară [pe paparude] cu apă stătută, barbu, prinç. 23. Porumbeii vor primi apă stătută şi la temperatura camerei. vin. pesc. mai .1964, 6. Apă stătută lnir-im vas necurat. sez. ti, 149, cf. τ. paPahagi, m. 233. Balta mirosea urit, căci apa era stătută. Com. din piatra neamţ. Apa stătută miroase, se spune despre leneşi şi vieioşi. Cf.. ZANNE, P. I, 101. 5. Fig. (Popular; despre oameni) înaintat In vîrstă (şi necăsătorit). Cf. lb, budai-deleanu, lex. Era odată im flăcău stătut, pe care-l chema Stan. creangă, p. 139. Nu numai fetele cele stătute îşi iau refugiul la farmece şi vrăji, marian, nu. 25, cf. ddrf, barci-anu, alexi, ■w., şăineanu3, tdrg. Fata era acum stătută şi nimeni nu venea s-o ceară, pamfile, văzd. 34, cf. resmeriţă, D. Se va logodi cu anume fată stătută şi uitată de Dumnezeu, ciauşanu, r. scut. 81, ef. cade, mironescu, s. 620. Om blajin ca tată-său, dar cam stătut, brăescu, m. b. 68. O fată stătută e dornică, ca un capii flămînd. iovescu, n. 116. Erau „femei slă-tăle“ cum ştia ea că se spune la ţară, adică trecute dc patruzeci de ani. sadoveanu, o. xiv, 60, cf. scriban, d. 1 se dădea cinstea cuvenită celui mai stătut dintre flăcăi, camilar, c. 42, cf. di,, dm, dex. Cînd erum de optsprezece, Cercum vinul dacă-i rece. . . Dar acum sînl om stătut Şi păţit şi priceput, alecsandri, p. p. 254. După ce avea acum şi moară, să gîndeşte să să însoare, că era holtei cam stătut, reteganul, p. iv, 29. De aici credinţa că flăcăul sau fata stătută (îmbă-trînită), cînd nu se poale însura, i s-a măritat partea. şez. ii, 166. Cîte fete să rădică Nu pot face-o mămăligă, Numai unu-i mai stătută Şi-aceea o face crudă. ib. xv, 236. Fala care nu ştie a face mămăligă bună, fie cît de stătută (bătrînă) nu-i de măritat, ib. v, 6. Şi de-ai şti şi de-ai pricepe Minciuna de un’ se-ncepe! De la baba cea urîtă, De la fata cea stătută! pamfile, c. Ţ. 335. Căsătoria lor nu va merge bine; bărbatul este cam stătut. Com. din piatra neamţ. Tu eşti fecior stătut, folc. transilv. i, 239. Şi nu pot străbate De străinătate, De pustietate, De voinici stătuţi, De buluci căzuţi, folc. mold. i, 87, cf. alrm i/ii h 386, 387. + (Popular şi familiar; despre oameni) Care nu a mai avut de (foarte) mult timp raporturi intime cu o persoană de sex opus. Bărbaţi... stăluli. scl 1975, 53. 6. (învechit, rar; despre fenomene ale naturii) Persistent. Cînd vedern negura aşezată în văi şi stătută. . . atunci arată că va fi timp frumos, calendariu (1814), 83/28. 7. (Regional; despre animale) Odihnit1 (1). Com. din obilkşti — focşani. St. (învechit; (lcspre fiinţe; de obicei urmat de determinări cauzale introduse de prep. ,,de“) Obosit, p. e x t. răzbit (1). Au trecut la Bugeag, cu caii stătuţi şi mai mulţi pre gios. neculce, l. 292. Cit mare pagubă s-au întors la ţara lor cu caii stătuţi, muşte, 1 let. iii, 27/32, cf. budai-deleanu, lex. 2'rist, palid, plin de spaimă, stătut de-atîtca chinuri, De dor, de repcnlire îşi rătăceşte paşii Şi intră în dumbravă să-şi. caute repaos. heliade, o. i, 390. Mă făcui pentru bani mulţi Olăcar de cai stătuţi, pann, p. v. ii, 126/26. Sudori de sînge curgea dc pe feţele românilor, (dît muncise în cursul zilei şi atît erau de stătuţi dc osteneală seara. ISPIRESCU, Μ. V. 26, cf. DDRF, BARCIANU. Parcă-S CU de vină dacă-s caii stătuţi de drum. d. zamfirescu, t. s. 6, cf. şăineanu2, tdrg. Socoteam că cei patruzeci de kilometri pînă la Mileşli i-om putea face în trei ceasuri..., dar caii erau stătuţi, făcuseră în ajun drumul la Ploieşti, brătescu-voineşti, p. 1.38, cf. resmeriţă, D., DR. V, 303, CAT>E, bl IV, 116, DL, DM, DEX. ■— Pl.: stătuţi, -te. — V. sta. STĂTUTIvL, -ΕΛ adj. Diminutiv al lui stătut2 (5). D-apoi cuconiţe! Hei! Cile şi cîte! Şi nmi tinerele şi mai slăluţclc. i. negruzzi, s. iv, 491. — Pl.: slătuţei, -eh. — Stătut2 + suf. -el. ST/Vj'ITJNA vb. I v. staţiona. STĂŢIUNĂRE s. f. v. staţionai·*. STĂŢIUNĂRIU, -TE adj. v. staţionar. STĂŢlfeE s, f. v. stafie. SXĂIJÎIVĂ s. f. 1. (Prin nord-vestul Miuit. şi prin sudul Transilv.) Loc cu iarbă grasă (unde a fost o stină sau unde au stat oile sterpe). Cf. dr. ii, 624, vi, 309. Locul unde a fost Urla într-un an şi s-a părăsit, crescînd iarbă verde din nou în acel loc se numeşte „sia-uină“. h ix 143, xvii 121, cf. muscel, cr. s. vi, 244. Iaca toamna o vinii, Vîrvurile-o gălbinil, Stăninile-o vcrdzît, Stăuina sterpelor Şi tîrla mîndzărilor. gr. s. vi, 211, cf. 195, chest. iv 119/171b, l. rom. 1959, nr. 2, 54. 4. (Regional) Saivan (2). Am auzit mugind din staul boii Şi. turma behăind la slăuină. murnu, o. 210. + (Regional ; in forma sloină) Loc unde dorm noaptea vitele în timpul verii (Breaza — Făgăraş). Cf. alr i 1 122/174. 2. (Regional) Sălaş (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. Stâuina tîlharilor. id. ib. + Vizuină (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, ql. Stăuina vulpilor, id. ii). 3. (Regional; în forma stoaină) Loc plan pe vîrful unui munte (Iaşi — Făgăraş), chest. iv 87/174 c. — Pl.: slănini. —Şi: staiiină, stoaină (accentul necunoscut, chest, rv 87/174c), stoină (alr i 1 122/174) s. f. — Lat. rs ta bu li na. STĂU.LĂŞ s. n. Diminutiv al lui staul (1 1). Cf. arh. folk. vi, 299. Tu pruncă din doi pSrinţ.. . La re focu lăcomAeşti? Nici îi stăulaş cu mAei, Numai dop cu ciucălăi! ib. vr, 183. — Pl. : slăulaşe. — Staul -f- suf. -aş. STĂULfŞTI' s. f. 1. (Regional) Loc unde a fost odată o stină; (regional) stăvărie (2), slîneică, stini-şoară (2), slinişte (I). V. st anină (I) (Lugaşu de Jos — Oradea). Cf. chest. iv 119/296. 2. (Prin vestul Transilv. ; in forma staorişte) „Tirlă“. teaha, c. n. 267. — Pl.: stăulişli. — Şi: staorî’ştc (teaha, c. n. 267), stănrişle (chest. iv 119/282) s. f. — Staul ~|~ suf. -işle. STĂULÎT ş. n. (Învechit) Şederea oilor pe un loc anume (pe cnre.tl fertilizează). De la oi se poate avea marc fulos, nn numai din lapte şi din lină, ci şi . din 11984 STÂÜRA — 1549 — STĂVI gunoiul lor pentru că prin slăulitul oilor foarte bine se direg ţearinele. economia, 85/G, .cf. dr. iţ, 025. — Dc la staul. STĂURA vb. I. Tranz. 1. (învechit, în Tran-si)v.) A holba ochii (de mirare, de spaimă). Cf. lb, rouzp, cihac, π, 342, alexi, w., cade. 2. (Prin sud-vcstul Transilv.) A pofti (I). C,f. rev. CR1T. 111, 164, TODORAN, GL. " — Prez. ind.: slăur. — Lat. stabulare. Cf. a stâu r a. STĂURÂRE s. f. (învechit, în Transilv.) Acţiunea de a stăma (1) şi rezultatul ei. Cf. lb. — Pl. : stăurări. — Y. stă ura. STĂURÂT, -Ă adj. (Mold.) Demn de admiraţie. A cui sînt aceste case Àsa nulle, stourate. folc. «oui. i, 239. — l’l.: sfăurafi, -ie. — Şi: stoiirât, -ă adj. — V. stăura. STĂTjISÎK s. î. (Regional)· Ţarc sau staul. (I 1) pentru vite. Com. din agrişu mare — pîncota. — PJ. : stăurii. — Stanr + suf. -ie. STĂUBÎŞTE s. f. v: stâulişte. STAUI!01 s. n. (Prin Transilv.) Adăpost pentru animale (mici); Cf. chest. 11 429/350, 356, 430/322 a. — Pl. : stăuroaie. — Staur -j- suf. -oi. STAV s. n. (Regional; în expr.) A mi avea slav = .a nu avea astîmpăr (Chişindia — Yaşeău)· Cf. cv 15)50,.nr. 11 — 12, 39. Pruncii ăsta n-are stăv. ib. — I’ostverbal de la stăvi. STĂVAf.Ă s. f. v. stăveală. STĂVAR s. m. 1. (Popular) Herghelegii]. Cf. lb, ponthriant, n. Brii slugă la IJanu-iălar, ba încă stăvar peste caii lui. f (1885), 79, cf. ddrf. Roibi el nc-cMucc şi-aduce stăvari, goşbuc, ae. 60,. cf. .creţie, n. m., alexi, \v., şăineanu2. Luminîndu-se de ziuă, căprarul, stăvarul, ορο/| ciurdarii începură să sufle pc rind clin corn. agîrbiceanu, s. 497, cf, resmeriţă, u., ca.uk, scriban, D., dl, dm, dex. Mă rog la Dumnezeii... Să adoarmă stevarii, Să le fur arniasarii. alecsanort, p. i>. 314, cf. H xi 7. De-ar veni luna lui mai Să mă pun stăvar la cai. F (1887), 394. Petru plecă pe calea arătată de şearpe... pînă ce se şi-nlîlni cu stăvarul, re-teganul, P. ii, 42, cf. BI1MCESCU, P. P. 163. Cer stave mari de cai,,.. Cu stăvariu cu toi. viciu, col. 123. 0-dată a mers loniţă cu slăvariul cu caii Ut păşunea de lingă lacul ztnelor. frîncu — ca.ndrea, m. 249. Ca mi-şi are d-un stăvar Şi-mi trimelc-un argatei Lu fiu-său cui s-aducă. i. cr. iv, 101, cf. pamfile, cr. 77, chest. v 25/17, 86, dr. v, 227, aj,r i 412/922, aurm sn i h 206, ai 12, 17, 20, 2.1, 22, 26, 35, n Ί, 8, 12, ni 1, 2, 3, 4, 5, 7, 18, 19. S-o tă. dus pînă să-n-tilnesc cu on stăvar cu cai. bîrlea, a. p. i, 464. 2. (învechit) Armăsar. Armăsar sau stăvar (începutul sec. xvii). cuv. ». bate. i, 303, c.f. hem 1 687. 3. P. ana 1. (Regional) Specie dc insecte de noapte nedefinită inai îndeaproape (Măccşu dc Jos — Băi-Ic.şti). Cf. ol. olt. Stăvari, ăia de iasă sora la lumină, cin inegurează. ib. — Pl.: stăvari. — Şi: steviir s. in. — Stavă + suf. -ar. STĂVĂRĂR s. m. (Regional) Herghelegiu (Poenari — Tlrgu Jiu). Cf. chest. v 25/58. — PL: stăvărari. ■ ■ - ■ ; — Stăvar -|~ suf. -ar. STĂVĂREASCĂ s. f. (Regional) Loc unde stau noaptea vilele (Pui.- Haţeg). Cf. alb i 412/118. — Pl. : siăvăreşli. — Stăvar -f suf. -eascâ: STĂYĂRJE s. f. 1. (Transilv. şi Maram.) Herghelie; p. ex t. loc unde stau noaptea vitele. Cf. db. v, 233, alr i 412/215, 217, 255, 268, 269, 360, glosar ma., scl 1964, 783. 2. (Regional) I.oc unde a fost odată o stină; (regional) stăulişte (1), stîneică, stînişoară (2), stînişte (1). V. st anină (1) (Gnrahonţ — Vaşcău). Cf. chest. iv 119/66 a. — Pl. : slăvării. — Stavă + suf. -ăric. STĂVĂRlŞTE s. f. (Prin Transilv. şi Maram.)-Herghelie; p. e x t. loc unde stau noaptea vitele. Cf. chest. jv 115/91, ai.r i 412/347, 348, 350, ib. 1 122/350. — Pl. : slăvărişli. — Stăvar -|- suf. -/ş/e. STĂVEAlA s. f. sg. (Prin Ban. şi prin nordul Olt.) Linişte; astîmpăr. Cf. zannë, p. m, ,383. N-are s1ă-veată.Aă. ib. Copihi îsla îiu'inai'are. stăveală. Com. din oraviţa, cf. ciauşanu, v. ~ 19Ş, .lexic beg. ii, 37. — Şi : stăvâlă s. f. lexic. reg. ii, 37. — Stăvi -)- suf. -cală: STĂVÎ vb. IV. Refl.. (învechit şi regional; mai ales în construcţii negative) 1. A se stabili (J); a se pripăşi (1); a rămîne (1). Numai în cetate, puţini tii-goveli şi slujitori să pulea stăvi. cantemir, hr. 224. De.mirat lucru iaste cum ungurii... s-au pulul slăvi şi a să ţinea pre aceale locuri? id. ib. 471. Aceşti lă-cuilori... nici ar schimba vieţuirea şi lăcuinţa lor cu ale altui pămlnl mai. cald, fiindcă nici s-ar putea slăvi. într-însul, ci s-ar topi de căldură, wscupuscu, o. 65/18. Niminea se pulea stăvi dinaintea călărimii ungureşti, săulescu, hb. i, 237/13. Coci acum [omul] împle de groază aer, păniinl, mări şi ape, -Incit nu se mai slăveşte jivină de dins-aproape. conachi, p. 297. Cotoşmanul era un pisic cuminte, Şoarecii nu se mai slăveau prin casa aceea, ispirescu, l. 285, cf. ddrf. Nu se mai stăveşle nici dinele pe lingă casa omului, că n-arc ce mînca■ săm. i,. .81, ci. alexi, λ\'., şăineand2, tdrc, besmehiţă, d., cade, scriban, d., scl 1969, .91, dl, dex. + A trăi sc menţine (i) ; p. r e s ţ r. a creşte. Nu puiem să ne odihnim în casa. noastră, nici putem să ne, stăvim cu dobitoacea -în umbra casei noaslrea (a. 1828). pamfile, cr. 186. Încetarea lucrării, u tuturor organelor lui, a plămimdui şi a mişcării inimii de ■ lirculaţia sîngelui, fără de care nu se poale slavi viaţa.-nici- un minut de ceas. episcupescu, practica, .96/20. Începu a ieşi şi dînsul la vinătoare. Pe unde umbia el nu se slăvea pasări ori dobitoace, ispirescu , în conv. lit. xix, 393. Se spune că, odată..., caprele zburau prin porni şi mincuu toţi pomii. Nu se mai slăveau frunzişourc şi verdeaţă prin pomi. i. cb. nr, 275. De cînd avem găini nu se mai slăveşte o floare, lexic beg. ii, 31. «O» Intrani Pe cine lovea Nu mai slăvea. păsculescu, l. p. 215. -f A se alege cu... ; a poseda (1); a rămine (2). Zicea,· că pe Cnejdi precum pe Bis-tricioară, Nici tnlr-o primăvară Nu sc slăvesc cu moară Şi case cu zaplaj. donici, f. i, 45/2. Păsari-Lăţi-Lun-gilă ademenea zburătoarele... ţi le păpa pe rudă pe sămînţă, de nu sc mai stăveu. nimenc cu paseri pe lingăi casă dc răul lui. creangă, p. 247. De cînd am. . . vecini, nu mă mai pol slăvi... cu nici o pasăre prin ogradă. pamfile, J. in, 94, cf. cade, dl, dm, dex. S-o înhăitai vreo 2—3 găinari şi dc-acu nimeni nu se mai slăveşte cu găini. i. cu. iii, 54, com. din straja — rădăuţi. Refl. impers. (Prin nordul Munt.) A se aduna; a se păstra (1). Cf. resmeriţă, d. Nu mi s-au mai slăvit parale In pungă, .bădulescu-godiN;. Nu s,e mai ştcieşle nimic de copii. cOman, cl. 11999 STAVILA — 1550 — STĂVILI '2. A avea pace {*)> linişte; p. ext. a se potoli (1>- Cu attta ®ăvărşăn, să vă slăuifi de la if[ri}s[tos] (a. 1696). iorga, s. d. xii, 282, cf. resmeriţă, d. Oh ! leliţă, cînd le privesc, Eu atunci nu mă slăvesc, Şi ca focul mă topesc, epure, p. 49. Nu mă pot slăvi nici măcar să nin pin la d-la..., năcazurile nu mă lasă. viciu, gl. Mai slăveşte-te cită, că mă ameţişi. c,n. băn., cf. n. hev. r. viii·, nr, 6, 88, ,eom. din timişoara, ciauşanu, v. 199, or. s. v, 123. Mai stăveşlc^te, mai stai şi tu la un loc. arh. olt. xxi, 275, cf. alr i 1 568/837. — Prez. ind. : stăveSc. — Şi : (regional) stei, străvi vb. IV. — Din vsl. cmîHTH. STAVILĂ vb. 1 v. stăvili. STĂ VILAR s. η. 1. Construcţie (rudimentară) din lemn, din beton etc., jarevăzfttă cu stabile (â), aşezată ί transversal pe o apă (curgătoare) pentru reglarea nivejalu| djn amonUi al acesteia, pentru scliimbarea făgaşului sau pentru acumularea unei cantităţi de apă necesare acţionării unei mori, unei pi-v* sau unui joagăr; baraj, stavilă (1), zăgaz, (învechit şi popular) iaz, opust1, (regional) iezătiiţă, năsadă ,(4)„ opritoare (v. opritor II 3), puritoare. Cf. valian, x. Am îmbunătăţit sţăvilurele şanţurilor Diml/apiţii (a. 1848). poc. ec. 954, cf. polizu. Să reguleze curgere« Dîmboviţa. .. ar fi trebuit bara0uri, stăvilaze. ghica, c. e. ii, 320, cf. pontbriant, d. [Eleşteul] e făcut... çprind cursul aceloraşi ape sau unei văi, gîrle, prinlr-o scobitură potrivită a cursului lor, printr-un stăvilar, zăgaz sau dig. atila, p. 19. Apele se grămădeau la stăvilarc ANGHEL — IOSIF, C. L. W, cf. ‘P-AM'FILE, I, c. 180. Stă-vilarul se compune în ‘genere-din patra stîlpi... bătuţi In fundul gîr'lei, dl>e căror capete sînt legate prinir^un lemn. damé, t. 147. Se oprea acuma mereu în dreptul stăvilarului şi 'privea lung vălmăşagul apelor, rebreanu, i. 117, cf. resmeriţă, b., CADE. La sHăirilarul de la Ciurel... Fana se urca pe parapet, o. m. zamfirescu, m. d. i,. 41, ef. ps. Săgettnd penumbra 'la stăvilarul morii, Se-alimgă rtnăunele. pillat, p. 142. © ,cădere de apă... se poate mări şi prin stăvilare compuse, la moara ţărănească, din patra stîlpi, numiţi bogdani. enc. arg. tv, 66, cf. scriban, d. Convo-i.nl... trecu, pe : podul de lemn de la stăDilar. câlinesctj, s. 27. Au eon- . Strult acolo, la inare îmttţcme, digiiri şi stăvilane. bogza, c. o. 372. Stăvilărele au. mai puţin rolul de a crea acumulări de apă şi mai miăt rolul de a regla nivelul apelor , din amonte. ltrs, cf. dl, bm. S-au efectuat lucrări . hidrotehnice in lunca şi delta Dunării ea st&vilare, canale, girle. ap 82. An fost ridicate dignriîe din amonte..., creîndu-se condiţii pentru desecarea incintei în care va fi ridicai acest stăvilar dîn oţel şi beton, scînteia, 1.969, nr. 8 ISO. .l-am indicat o iinie care pornea de la casa ea aeop’eriş roşu, · aflată la circa .1 SB metri vest fie pod şi se Întindea, spre «st, ρΙτΛ tn dreptul slăvilarului ce desparte lacurile Băneasa. şi Herăstrău, ro- , mânia literară, 1970, nr. 34, 29/lj m. ». enc.,bex, h ii 118. Girla 'a fost oprită d:ă Radwşî-a făcui stăilctr. ! grafbl, i, 122. ψ (Prin analogie) S'e-niind, pe sub ■ valuri, nemurtărate braţe de p0£h&, gata s-apuce vasal ■şi să-l forme... 'Dunărea se aruncă furipasfi, mpind , cu zgomot cèle, din urată stăvilare ce i ie'mai ridică tn . •cale. vlahuţă, s. a. iii, 206. φ F i g. S-arunc a patimilor ■ valiiri Din şiibredele stăvilam. id. P. 42. în zadar au pus oamenii hotare Strînse şi Slăvilare ■ puternice împrejurul lor, mina bttndă şi-moale a femeii : •le-a împins tot mai departe, ollanescu, ap. tdrg. VeoewHle de despărţire... au pus lotuşi între noi oarecare slăvilare. în plr ii, 258. Obrazul pe care zeii l-au dat oamenilor ca să-l ridice spre cer, după spusa lui Lucreţiu, devine un stăvilar de impurităţi os-ifieate cu timpul, românia literară, 1970, nr. 94, 23/1. + (Rar) Pilot2 (1) ;. p. e x t. întăritură de protecţie tfăcu-tă la wi pod1 -(II 1). Aprig s^avînlă pe cîmp ea rîul sporit de şiroaie Care sălbatec curgînd. potopeşte şi rupe zăgazuri Nici nu mai pot să-l tmpedece-a podului . lari stăvilare, murnu, -i. '89, ef. dl·, d-ex·. + (Regional) Taluz pe ţărmul unui rîu (pentru ca apa să nu producă stricăciuni) (Aprodu Purice — Tîrgu Neamţ). Cf. chest. iv 41/548. + P. ext. Loc»l unde se adună apa unui riu, a unui canal zăgăzuit cu un stăvilar (!’). Roslogo^lit de un vîrtej în adîncul haotic al stăvi-larului..., îmi apărea în faţă... figura cu nimb de înger păzilor a bălrinnlm. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 21. 2. Element de construcţie mobil, care serveşte la deschiderea şi închiderea manuală sau mecanică a unui orificiu, a unui deversor etc. într-o lucrare hidrotehnică; stavilă ,(1). Lăsînd morarul stăvilaiele, ca să i se adune apă, din sus de.moară, ap,a.ej:a totdeauna ridicată, slavici, v. p. 36. Morarul.. . ridică stăvi-larul, căci venise la măcinat un bătrîn cu porumb, de-lavrancea, ap. tdrg, cf. damé, τ. 147. Un al doilea canal inai mare, .de la mijlocul iezâturii numit opust, . .. este închis, la gura sa dinspre iaz, cu un siă-vilar de seînduri, zis stavilă, antipa, p. 56. Pe la mijloc ... se rupe o blană ş.i cît p-aci să cadă po.pa tn apă. Se apucă cu mîna de stăvilar, da’ simţi deodată că-l tiage cineva de picioare, lungianu, cl. 34, cf. 236. Călifar ridica stăvilarul şi slobozea scoc cimpoiul apei. oalac-tion, q. a. ii, 32, cf. ds. Pîrăul Borzei cabara printre dealuri de călră păduri şi se revărsa la vale într-un iaz. bine ţinut cu dig plantat şi slăvilare cu lanţuri. sadoveanu, o. xii, 414. Ridicîndu-se. acest stăvilar, se dă drumul apei. H. iv 145, A făcut dintr-un mal al Dîmboviţei pînă tn celălalt un zid puternic. . . iar la mijloc a lăsat o poartă, drept stăvilar prin ajulorul căruia· putea opri ori da drumul apei. răd.ulescu-.co-din, l. 49, cf. alr sn i h 152. 3. F i g. (Astăzi rar) Obstacol. Cf. ■ şăineanu2. Voinţa caută... să impună slăvilare acţiunii de distrugere şi de nouă creare a forţelor, philippide, p. 251. Cîne-ar putea oare Pune slăvilare Forţei populare? corbea, a. 28. Conştiinţa nu-i punea nici un stăvilar poftelor, ncsaţiului. v. rom. ianuarie 1965, 17. — Pl.: slăvilare. — Şi: (regional) stăilâr s. n. — Stăvili + suf. -ar. STĂVILÎ vb. IV. T r a n z. 1. A pune, a construi un stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei, a b a r a; p. e x t. ,a face ta l-uzuri la malul unei ape, a 1 n d i g u i, a taluza; a zăgăzui.-Cf. poltzu, pontbriant, d., ddrf. Omul... sapă tuneluri şi stăvilează malurile rturtlor. philippide, p. 254, cf. barcianu, alexi, w., ŞĂINEANU2, TDRG, HESMERIŢĂ, D., CADE, SCRTBAN, D., dl, dm. în multe henri, de pildă pe pămîntul Chinei, [rîurile]. . . au fost stăvilite de veacuri, fie cu diguri de piatră şi de mît, fie cu şanţuri adinei, contemp. 1970, nr. 1,228, '8/3, cf. m. d. enc., dex. O stăvilă. alr î 1 843/-850. (R ei 1.) O viaţă întreagă Goethe şi-a stăpînit din preajma sa — in alvii neted săpate — . puterile demoniee. O viaţă întreagă el s-a stăvilit, blaga, z. 246. + (Rar; complementul indică drumuri) A bara. Legau hoţii frînghia de copaci, stăvileau lainic şoseaua. Voiai să fugi. Caii se împiedicau in funii. stancu, d. 254. 2. F i g. (Complementul indică acţiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate In desfăşurare) A întrerupe (brusc), a opri (1) ; a face să înceteze sau să se atenueze, a inlrina; a pane fţiu (v. puBe A IU 5 l>), a pune stavilă (v. sta-v i 1 ă 1), a zăgăzui. V. calma, potoli1 (1), ţ e m-pera2 (Ş). Ţoale cile au fost cu putinţă s-au făcui pentru a stăvili întinderea acestui rîu. cr (1831), 1852/19. S-a înţeles. . . şi cu împăratul Rodolf, carii de asemine se gătea a stavila propăşirea otomanilor, asachi, l. 31/38. Turcii. . . încercară un minut, a se apăra sub ocrotirea unei baricade. . ., spre a stăvili năvălirea că-lărimii creştine, bălcescu, m. v. 168. Çiun se ivesc cele dintîi geruri, opreşte ieşirea albinelor, îmhizînd urdinişele stupului lor; dar să aibă grijă de a ..nu stăvili cerculaţia aerului, brezoianu, a. 552/7. Asemenea măsuri nu pol. face alt decît a stăvili progresul ş-i civili- 12002 STÂVILIRË *— l5oi — zaţiunea. ghica, c. e. j, 307, cf. pontbriant, d. Ca astfel să aducă folos mîngîietor In loc să stăvilească al fericirii zbor. bolintineanu, o. 156. Exemplele uriiiătoare pentru această eroare stilistică probează întinderea răului şi trebuinţa de ct-l stăvili, maioréscu, critice, 32. Anii aceştia întinderea împărăţiei ruseşti din -răsăritul Asiei a fost stăvilită de japonezi, mehedinţi, p. 25, cf. ''Tdrg, resmeriţă, : D., cade. Revistele bune âu începui să stăvilească din nou asalturile necunoscuţilor. în plr ii, 370. Comandamentele dăduseră ordine şi instrucţiuni... pentru a stăvili epidemia. brăescu, v. 37. Anglia şi America au inleresvsă stăvilească revoluţia socială. SADOVEANU, . O. XX, 471. A îndurat vreo două-luni îngrijiri ce nu -mai erau În stare să stăvilească mersul Hoaţei. ,blaga, h. 88. De ce să arestuiască guvernul, de ce să stăvilească dreapta, mînie. a poporului? camil petrescu, o. ii, 501. Nu-mi- pot stăvili desnădejdea cînd mă gîndesc că oră de oră faptei,e acestea... nimeni nu le poale opri. bogza, a. î. 97. Munţii Carpaţi stăvilesc... masele de aer. . . care. se deplasează spre ţaţa noastră, agrotehnica, t, 267. El reuşise să stăvilească mtnia moşierilor, şi să amî-ieo vreme nenorocita îrdîmpl'âre.v. rom. septembrie 1955, 20. Străduindu-se să-şi stăvilească enervarea explică... G al an, B. i, 8, cf. dl, DM, Nu-şi mai stăvileau pornirile diavoleşti ale luxului, barbu, princ. 137. Ei... Vroiau să stăvilească valul acela vrăjmaş şi urii.· i.ăn-cr'ănjan, c. ii, 326. Conştiinţa morţii n-a stăvilit'.niciodată izvorul creaţiei universale, τ august 1969, .16, of. M. d. enc., dex. Cine mai are forţă să stăvilească jaful, să astîrnpere lăiomia de bani prin lovituri de grafie?. românia literară, 1979, nr. 40, 15/2. φ Refl. pas.: Soldatul stăvilindu-să de à nu putea'neşi a far ... să cunoscu silit cu frică a să ascunde după uşă, myr(1841),; SW/ll. Şi rlurile slrînse la sîn de gerul crunt Se stă-' ■vileşc în matcă şi-ncremenite sînt. ollănescu, h. o. 47. Cit despre vînturi, ele se stăvilesc prin centuri de verdeaţă. v. rom. august 1963, 155. 3. F i g. (Complementul indică acţiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfăşurare) A împiedica, neîngăduind să se producă, : să evolueze etc.’Intr-un anumit fel; a opri (4). Stă-\ besc' puterea in'imei' şi aşa stăvilesc treaba reînnoirii. Vasici, -m. ii, 41/8. Aii stăvilit atit ieşirea prin lume a călugăriţilor din soboarele monahiceşti. ■ ■ cît şi mergerea tinerilor holtei pe la mănăstirile de călugăriţe. fm (1844), 205a/25. Păstrează pulberea ·într-o cutie în-, chisă bine ca să se poată stavila euaporafiunea camfo-' rului. man. sănăt. 105/29. Fără ca zisul tîrg [Odo-beşti] să poată trage vreun alt folos. . înpregiurare ce-. l-'a ştaiiilat ptn-aeam ca să poată -păşi cătră: progres (a. 1860). c. qiurescu, p. o. 485, cf. pontbriant, p. Pentru a împiedica războiul, ca fenomen social; ./retine să începerii prin a'stăvili războiul... ca instituţie legală, titülescu, d. 291. Se va urmări şcolarizarea tuturor copiilor în vîrstă de şcoală. . ., stăvilindii-se izvorul analfabetismului, leg; ec. pl. 447. Tifosul ar fi poate stăvilit astăzi în judeţ. h. lovinescu, t. 298, cf. dl, dm. Este o civilizaţie. . .‘ stăvilită-în etapa virtualităţii, păştrînd deci, încă nefructificat, cicel· capităl de siu-pi-ize. românia literară, 1969, nr. 53, 3/3, cf. m. ■ d. enc., dex. -Y- Refl. Vru să înjure şi vorbele i se ştăpiliră in gîtlejul uscat, rebreanu, i. 312. — Prez. jnd. : şţţăvilesc. —.Şi: (învechit şi regional)1 stavilă, (învechit) stavila vb. I, stăvili vb. IV. — V. stavilă. . i4 j STĂ VILI RE ş. f. Acţiunea de a (se), stăviliţi rezultatul ti. > 1. Construire a unui stăvllar (î) pe o apă sau pe cursul ei, bar a re; p. ext. taluzare a malului unei ape; zăgăzuire.'Cf. stăvili (1). Cf. polizu, pqnt-Prîă^t,! ό., ddrf, barcianu, alexi, vv., resmeriţă, d., DL, DS't,' M. D. ENC., DEX. ; 2. F i g. Întrerupere (bruscă) & unei acţitjni, a unui proces fizic sau, psihic,, a unui fenomen din natură etc,, aflate In desfăşurare, oprire (1) ; faptul de a face să înceteze sau să se atenueze o acţiune,, un proces fizic sau psihic, un fenomen, din natură etc. aflate în desfăşurare, î n f r i n a r e; zăgăzuire. V. c a l mi r e, potolire, temperare. Cf. stăvili (2). Cf. Pontbriant, d. fiu văd.., cc măsuri s-au luat... pentru stăvilirea unuia din cele mai mari rele care bîn-tuie şcoalele. maiorescu, d. i, 74. Deşi această propăşire a puterei.otomane trebuia să neliniştească şi pe creştinii Apusului, ei nu luaseră aproape nici o parte la stăvilirea ei. XENOPOL, i. R..iv, 43, cf. alexi, w., Resmeriţă, d., dl, dm. Stăvilirea eroziunii şi restabilirea terenurilor erodate trebuie socotite ca o problemă de stat. scînteia, I960,; nr. 4 736. Stăvilirea bolii era aproape cu neputinţă. a. barbu, a. v. 177, ‘ cf. m. d. enc., dex. Ţara Românească joacă un rol de mare însemnătate internaţională (prin stăvilirea invaziei otomane în inima Europei). jud. rom. soc. 73. 3. F i g. împiedicare a producerii, a evoluţiei etc. intr-un anumit fel a unei acţiufti, a unui. proces fizic sau psihic, a, unui fenomen din natură etc. (aflate in desfăşurare) ;" (învechit) oprire (3), (învechit, rar) sta-vilarisire, stăvire,. Cf. s t ăvili (3). Cf. PONTBRIANT, d., pl, dm. Stăvilirea dezlănţuirilor instinctuâle. con-ţemp. 1969, hi·. 1.173, 6/3, cf..M. p. enc., dex. — Pl.: stăviliri. ; — V. stăvili. SJĂVILlŢ, -Λ adj. (Rar), 1. (Despre ape sau despre cursurile lor) Care este stăvilit (1);, barat; p. ext. , indiguit; zăgăzuit. Cf. pontbriant, d.' 2. (Despre acţiuni, despre procese fizice sau psihice, despre fenomene din natură etc. aflate în desfăşurare) Oprit2 (I 1) (brusc); înfrînat; zăgăzuit. Cf. stăvili (2). Cf. pontbriant, d. Acea amorţeală de braţe,.'., acel leşin de forţe... se repetau acùm la Constantin, cu prilejul iubirii crescînde şi stăvilite, galactiqn, o. 135. — Pl. : stăviliţi, 4e. ' — V. stăvili. STĂVJLIT0R, -OÂRË adj. (în dicţionarele din trecut) 1. Care întrerupe (brusc); care face să înceteze sau să se atenueze; zăgăzuitqr. Cf, s tăvii i. (2). Cf. POLIZU, BARCIANU, ALJiXI, w. 2. Care împiedică, nu îngăduie să se producă, şă evolueze intr-μη anumit fel. ■ Ci. s t ă v i 1 i (3). Cf. polizu. . — Pl.; stăpilitori, -oare. — Stăvili + silf. -/or.' STĂVÎRE s. f. (învecliit, rar) Stăvilire (3). Partea cea cheltuitoare (boerească) era de cătră. cea lucrătoare a nqrodujui, hot.ărîtă. şi privită în toată vremea spre a jiu. se îniruilţi peste cumpătul, slăvirii., nici- ei, nici lrejbuinţile lor. episcupescu, o. 20/5., D[u]mnezeu. , . au puşţlege şi hotar de slăvire în toată făptura, pe care nu o va trece, fără stingerea- ei. id. ib. 54/6. V . - Pl. : slăviri. ‘ ........... — V. Stăvi. > STAVfT, -Λ adj. (învechit) Alcătuit. ■ Isus Hristos . . .desvrăşil Dzeu şi desvr.ăşit om; intru înţelept şi. suflet, ;şi Qmerească peliţă slăvită aşeamerea tatălui, psalt. 336, cf. DHI.R. . .— PJ.: slăviţi, -te. - : . V; stăvi.· -■ ■ STĂVtlŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui stavă w· Cîn fulamezu nopţî,iaca vin O stăvuţă d'e cai d'ea-. -ramă şi să bagă . la iei în holdă. bÎrlea, a. p. ii, 235. • — Pl. : stăvuţe. ^ ' — Stavă -(-■ suf. ’-iifă. , ,-SŢEA s. f.- I. 1, CpiP- ceresc cu hiţnină. proprie format diijtrroma|ă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice cprp ceresc (cu excepţia 12009 STEA - 1552 - STEA Lunii şi a Soarelui) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. Lunra şi stealele în puterea nopţici. psa.lt. hi;h. 115v/20. Necc soarele, nece stealele se iviră în mutie dzile. cod..vor. * 44v/4. Numără multul stealelor. t'SALT. 303/11. Dumnezeu.... decde lor soarele, luna, stealele, pămîntul. coresi, ev. 24. Şi duse el afară şi zise tui: caută. Sn ceriu şi. numără stealele. palia (1581), .56/20. Nii se pot număra stealele ceriului, moxa, 399/25. Ceale 7 steale sînt îngerii celor 7 beseareci. n. test. (1648), 3041/34. El au poruncit şi s-au zidit. cerul. . . lima, stelele, neagoe, Înv. 3/15, cf. dosoftei, ps.. 27/14. Λslrografie, care caută pentru stelile statornice, amfi-lohie,. g. f. 8v/12: în anul acesta [s-a] arătat o stea ■ca raze pe. ceriu (a. 1811). iorga, s. d. xiii, 171. Cercetară stelele ale mai depărtate de pămînt. pleşoianu, t. i, 134/24. Nu era mai mult pentru mine nici stele, nici: pămînt, nici vreme,-nici legi... decît numai tăcerea şi o suflare nesimţitoare, heliade, l. b. iii, 13/16. Stelile ..strălucea pe ceri şi. să răsfrîngea în mare mişcătoarele lor chipuri. buznea, p. v. 103/2.. Tu steaua cea '.'dinţii! A multor stele"centru, c. a. rosetti, c. 120/15, cf. brezoianu, A. 157/8. La soarta unei urbe... .se crede a predomni timpul. . . în relaţie cu poziţiunile stelelor. aristia, plut...61/17. Cîteva stele pribage se iveau uride şi unde printre nori', negruzzi, s. i, 57. Stelele d-asuprâ pe lunca părăsită Luciră ca nişte candeli. alexandrescu, m. 25. A stelelor regină se-naljă: bolintineanu, o. 205. Privesc într-o noapte senină cerul plin.de stele, conta, o. f. 69, La steaua care-a răsărit ' .E-o cale-atît dé lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. emïnêscu,;o: i, 234. Stele mii răsar cu-ncctul. davij,a, v. V. 101. Să cinăm în tlrg şi să lié întoarcem acasă la lumina stèlelo'r'. ibrăileanu, a. ■ 83, cî. resşieriţă, d. îmi plăcea să mă aşez cu Osman, dulăul, pe prispă "şi să privesc cam răsar, stelele. M. i. caragiale, c. 72, cf. cade. Stelele dihdărătul munţilor încep să pălească, ço'cea, s: i, 79. în noaptea ' fără stele zvîrlea chemări-deşarte, voiculescu, poezii, i, 21. Stelele clipeau în înălţime, sadoveanu, o. xii, 476, cf. scriban, d. Vreau să trăiască-nlr-una, Cît stelele şi. luna. călinescu, o. ii, 146. Afară, peste oraş, sclipesc stele palide, bogza, a..Î. 659. Era frig, nu se vedea nici o stea. ţ. popovici, se. 399, cf. dl, dm. Vara... citea ~ pînă înnopta,.. . cişleptînd ivirea stelelor. românia literară, 1969, nr. 16, 514, cf. m. d. enc., dex. Bine-i stă la cer cu stele Ca şi. mîndrei cu mărgele, jarnîk — bîrseanu, d. .39, cf. densusianu, ţ. h. 26. Fă-mă, Doamne, ce mi-i fa, Fă-mă roate stelelor, în drumu codrenilor. bîrlea, l. p. m. i, 222. φ (Ca termen (le comparaţie, sugerează numărul mare, strălucirea, caracterul trecător etc.) Se umnojeşti semănta 1er ca stealele ceriului, psalt. 328/3. înmulţi-uoi seminţele voastre ca stealele ceriului, f’o 288/2. Pre cîmpu să vedea · focurile ca stelele, neculce, l. 283. Văzui pe un duh necurat eu ochii (e) ca stelele (a. 1799). gcr ii, 171/15. Ca stele ochii sănini De a lor lacrămi neuscate Turbure-s amu fintîni. asachi, l. m. 9/31. Vorbeşte despre tot pămîntul ca despre o stea întră stele. nus, i. i, 1/17. Plăceri trecătoare, ca nişte stele sclipitoare. sion, p. 81. Măreţe visuri de falnic viitor! V-afi stins într-o clipală ca stele trecătoare, alecsandri, p. i, 120. Din covorul închis al foilor, florile de apă răsăreau ccrnişte 'stele de arginti sandu-aldea, d. p. 105. Acum sclipea ca o stea pe orizontul politic şi social al judeţului, agîrbiceanu, s. p. 160. Viaţa, însă, nu oboseşte niciodată, ca stelele în drumul lor neştiut, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 57. Ursita e ca steaua ce ziua nu se vede. voiculescu, poezii, i, 195. F'ata mea e ca o stea, frumoasă şi curată, sadoveanu, o. iii, 30. *0* Steaua polară v. polar (1). (Popular) Stea cu coadă (sau cu coamă, comată) = cometă. într-acestaş an s-au arătat pre ceriu stea cu coadă, ce-i zic unii cometa, si-mion dasc., let. 290. Cometa, c.decă steaua cu coadă. m. costin, ap. gcr i, 200/34. S-au arătat, o stea pe cer cu coadă, neculce, l. 163. Iară steaoa cea cu coadă şi mai tare au strălucit- în noaptea după biruinţă, şincai, hr. ii, 164/19, cf. lb, polizu. Se arătase pe cer, despre miază-noapte o stea cu coadă, ghica, s. 320. Steaua cu coadă pieri după cer. caragiale, o. i, 305, cf: .barcianu, alexi, \v. Prelingerca stelelor sau ivirea stelelor cu coadă, pamfile, duşm.. 330, cf. ici. ceik 179, resmeriţă, D., cade. Multe buburuze sînt pe boltă........... însă iiintr-un haos lăturalnic lese.... o stea cu coadă. beniuc,· V. 66, cf. dl, dm, h ii 14, .82, 102. Stea cu coadă roşie de se va vede'a,. răxjioiu marc va fi: şez. iii, 121. (Ca termen de comparaţie) Vine..: o. oră fixă pe cadran şi solemnă ca o stea. cu- coadă, minulescu, vers. 308. Şcolile erau apariţii tot aşa. de rare ca şi stelele cu coadă, sadoveanu, o..xx, 501. Stea·căzătoare (sau ee cadc) = meteor.. Cf. polizu, culianu, c. 364. Cu atît mai rău sau:*, cu atît mai bine pentru - cine n-a văzut stele, căzătoare in plinul miez. al zilelor de iulie. HOGAŞ, μ. N. 16, Cf, RESMERIŢĂ, D., CADE.. M.i-(l VOl-bit aseară De constelaţii fixe Şi stele căzătoare, minl-lescu, v. 143, cf. scriban- d. . Alteori, este noaptea cu stele căzătoare, vianu, a:, p. 79,. cf. dl,, dm* dex. (Ca termen, de comparaţie) îmi. apărea în. faţă... să-mi aducă, ultim .prinos o. lacrimă ca o stea căzătoare, la căpă-tîiul unui fecior drag şi nemernic, a... M, zamfirescu, sf. m. n. i, 22. Tu, om de.miazănoapte ! Dormi ca într-o stea căzătoare, românia literară, 1971, nr., 124, 4/'i. Steaua ciobanului = a): luceafărul de seară: ..Steaua ciobanului, în loc de luceafăr de seară, îşi. ore numirea de-c.colo pentru că tocmai cam pe Cind. răsare aceşt luceafăr ies .ciobanii, de. la st.îne.cu oile:. ..la păscut după ce le-an muls de sară. marian, s. r. i, 109, Mai ales numesc ţăranii Steaua ciobanului. . . cu luceafăr de seară, otescu, cr. 4. Tocmai stira, după ce a răsătil steaua ciobanului,... atunci sc înfruptă, ţ ap. cade, cf. v. rom. decembrie 1950, 95, dm,, ii. v 332, alr ii 2 464/5:37; b ) steaua polară, v. polar (I). Alţii îi zic stelei polare şi sleaua:cio.banului, căci după.ea se călăuzesc noaptea ciobanii, otescu., cr. 4, cf,. pami-ile, cer. 163, dm, alr ii 2 459/514; e) (şi in sintagma ste.aua serei) planeta Venus. Venus se numea.. .. steaua serei sau steaua ciobanului, culianu, c. 337, cf. cade; d) (şi în sintagmele steaua păstorilor, steaiia. dimineţii, barcianu, dl,, dm, steaua .zorilor) luceafărul de dimineaţă. Voi da. lui steaua zorilor, n. test. (1648), 3.05*78. Nu se mai văd ceasurile la .foişorul de foc; lumina de-ndărătul cadranului s-a stins; dar. mai sus de foişor arde clipind în cadenţă steaua dimineţii — se face z:ii:ă. caragiale, o. o, 16. Luceafărul ciobănesc (steaua ciobanului) răsare spre răsărit pe la ora trei. stoian, păst. 72, Spre zori, cînd... se legăna steaua păstorilor pe linia orizontului..., prietenii.s-au pomenit cu o piatră în geam. g. m. zamfirescu, sf! m. n! i, 126, cf, ii x 203, 506, 543, xii 290. Steaua porcului Aldebâran. Cf. barcianu, dsr. <γ· Expr. A vedea' stele verzi, se spune cind cineva încearcă o durere insuportabilă în urma. nnei lovituri, a unei strinsuri etc. puternice. Mă punea apoi jos şi întreba:. — Vezi stele verzi? vlasiu, a. p. 91, cf. c. petrescu, a. r. 82, Tata uita să-şi plece capul cînd intra, astfel că se. izbea de pragul de sus, de vedea stele verzi, pas, z. i, 42, cf. dl. Ridică pumnul, pe neaşteptate şi o ameninţă pe muiere: Cînd ţi-oi da una, vezi stele verzi, preda, d. .81, cl', dm, dex. Cînd ţi-oi da o cleapşă, vezi stele verzi. şez. xxiii, 42, cf. zanne, ’p. i, 81. (Cu schimbarea construcţiei) Uf, stele verzi înaintea ochilor! delavr.ancea, o. ii, 310. Deodată simţi o trosnitură în oasele capului, stele verzi îmi zbucniră înaintea ochilor şi căzui trăzntt. voî-cüléscu, p. ii, 179. A-i sări eutva stele verzi din oebl = a fi foarte obosit. Cf. Zanne, p. ii, 359. A îi c'a piciit d!n stele = se spune despre un om frumos. Cf. zanne, p. ix, 424. A fi picat din stele v. p i c a1 (I 1). A-i pica cuiva steaua v. pic a' (l 1); (Regional) A sta (a şedea, a răinlnea) eu dinţii la stele, se spune despre cci leneşi (care rabdă de foaine). Cf. ciauşanu, gl., zanne, p. i, 81, ii, 118. Cite-n lună şi-n stele v. Iun ă. -$· (în credinţele populare) Stea (I 1) care se crede că ar aparţine fiecărui orn determinindu-i .'destinul, viaţa etc. şi care cade cînd acesta moare; p." ext..soartă (1). Hijperion. . . Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asemeni?.. .' Ei doar-au stele cu noroc Şi prigoniri, de soarte. eminescu, o. i, 177. Trebuie, să fi-murit acela 12009 SÎEA - 1553 - STEA a cănii stea cădea, ispirescu, ap. cade. Poporul crede că fiecare om are o stea care, la moartea lui, cade de pe cer. gorovei, ap. cade. Fiecare îşi are steaua sa şi ce-i e scris i se împlineşte. D. zamfirescu, ap. cade. Încep şi eu să cred în steaua ta. preda, m. s. 130, cf. dl. Iar la cea măicuţă Să nu spui drăguţă, Că la nunta mea A căzut o stea. alecsandri, p. p. 3. <> E x p r. A crede In steaua sa = a fi optimist. Cf. dl, dm, dex. A se naşte sub o stea noroeoasă (sau rea) = a (nu) avea noroc. Muncească-se. cît o orea Cel născut supt steaua rea, In zadar se na sili Ce-o dori a dobîndi. vă-căiiescul, p. 403, cf. DL, DM, dex. Vai de steaua mea (sau-a ta,’a lu! etc.), se spune pentru a exprima o ameninţare sau un sentiment de compătimire. De tc-a împinge păcatul să mai vii odată·, vai de steaua ta are să fie. creanga, p. 195. Să se cuminţească, să iasă la muncă aşa cum e datina şi legea. Altfel or s-o paţă, vai de steaua lor·' sadoveanu, m. c. 199, cf. dl, dm, dex. + Epitet dat femeii iubite. Tu, care eşti pierdută, în neagra veşnicie, Stea dulce şi iubită a sufletului meu ! alecsandri, p. a. 62. Iubita mea, stea blîndă,pierdută-n depărtări, Tu mă abaţi din calea pustiilor cărări.. PĂUN-P1NCIO, P. 82, cf. DL. 2. F i g. Artistă (de cinema) de (mare) renume (care deţine, rol principal Intr-un spectacol); star,1 vedetă. Răsărea pe orizontul artei naţionale o nouă stea. caragiale o. i, 7. Unele din actualele stele sint acolo îmbrăcate după moda de la 1906. camil petrescu, p. 141. ,,Sleaua“ trupei, lady Geferson, orbea ochii mulţimii cu strălucirea unei diademe dc perle false. p. constant, r. 67. Şi Caragiale îl înfăţişează urîl, zevzec şi ghebos, ■ In goană după tinere stele teatrale, călinescu, s. c. l. 164, cf. dl, dm. Stelele muzicii uşoare sînt azi mai puţin strălucitoare, m 1968, nr. 7, 40. Mărturiseşte fără fasoane că ri-are veleităţi de stea de cinema, flacăra, 1969, nr. 5, 23. Cas ele de filme compun scenarii pentru stelele microfonului şi le atrag prin ispita unor nai performanţe. contemp. 1969, nr. 1 168, 6/4, cf. m. d. enc., dex. φ (Ca termen de comparaţie) Secondată de cîntăreţi de primă categorie. . ., Virginia Zeani a strălucii ca o udevărală stea a acestei stagiuni de operă, contemp. 1969, nr. 1 175, 6/4. + (Prin lărgirea sensului) In scurt timp Evanlia fu proclamată steaua localului de noapte, baht, e. 359. II. P. a n a I. Numele unor obiecte, părţi de obiecte, desene, Însemne etc. care au o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată in rnod convenţional o stea (I 1): 1. Obiect alcătuit dintr-un disc de lemn, de carton etc. cu multe colţuri; bogat împodobit (şl fixat intr-o coadă de lemn), cu care umblă colindătorii în timpul sărbătorilor de Crăciun; p. ext. colind de Crăciun cu un astfel de obiect. Cf. ddrf, şăineanu2, tdrg., resmeriţă, b., cade. Copiii cu steaua trec pe întinderea curată, în spre un cătun nins. sadoveanu, o. xix, 296. Ne primiţi cu steaua? stancu, r. a. i, 14. Cîţiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o siea de hîrtie. be-niuc, v. 39, cf. dl, dm. Toamna începe să lucreze sorcova şi stele, pentru colindători., τ decembrie 1964, 6, cf. m. D. enc., dex. Cine primeşte Steaua frumoasă Şi luminoasă, Cu colţuri multe, Şi mărunte? teodorescu, p. p. 100. Cîntece de stéa = colinde de origine creştină clntate de copii din prima seară a Crăciunului pînă In ziua de Bobotează. Cf. ddrf, şăineanu2, tdrg. Cîn-le cele de stea... nu sînt prea vechi, sadoveanu, o. x.x, 431, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. “v* E x p r. A umbla (sau a se duee etc.) eu steaua — a colinda (cu steaua II 1). Doi copilaşi pe uliţele ninse Umilind cu steaua. iosif, P. 21. [Copiii] se duc cu steaua, pamfile, c:r. 2. Prin unele sate. . . nu se umblă cu steaua, nu cu plu-guşorul. id. ib. Doi fraţi, eopilaşi de la ţară, se duc cu steaua de la un cătun ta altul, sadoveanu, o. xx, 430, cf. DL, D.>I, 3sl. D. ENq., DEX. 2. Semn distinctiv în formă de stea (I 1) al unei funcţii, al unei demnităţi sau al unui grad; p. ext. decoraţie care reprezintă acest semn. Ci. şăineanu2. Asemenea marilor duci E tot bandajat de cordoane Şi plin e de stele de cruci, anghel — iosif, c. m. ii, 31, cf. resmeriţă, d. Libertatea nu mi-aş fi jertfit-o nici pentru ca să port steaua împăratului în gvardie. M. i. caragiale;, c. 92, cf. cade. Aştepta steaua de general fără nici o nerăbdare, c. petrescu, o. p. ii, 77, cf. şcrI-ban, d. Uniforma sa de locotenent austriac... mi sc păru cu stelele de ta guler, întiia oară, ilariant dementă. blaga, h. 226. Portretul în ulei al unui militar roz-ălb şi încoifat, pavoazat zodiacal cu stele şi cruci, vinea, l. i, 40. 3. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ care arată materialul clin care este alcătuit) Ornament, podoabă în formă de stea (I 1). împrejurul boitelor făcute tot steale dă piatră cioplită cu meşteşug (a. -1654). gcr i, 172/35. 1 brîu cu steli, 1 brtu. colan, paftali de argint (a. 1730). iorga, s. d. vii, 191. O căciuli fă dc postav. , . avlnd la o parte o stea de mărgăritare sau pietre scumpe, ib. c. i. î, 132, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. 4. (Tehn. ; şi in sintagma steaua roţii dm, dex) Parte a unei roţi cuprinsă între bandaj şi fus..După opt turaţii ale războiului, steaua, adică axul excentricilor, se va fi înoîrtit odată- ionescu-muscel, ţes. 268, Cf. LTR2, DL, DM, DEX. \5· (Tipogr.) Semn grafic în formă de stea (I 1) care se pune după un cuvînt pentru a indica trimiterea la o notă, ori înaintea elementelor (lexicale) neatestate şi reconstituite etc.; asterisc, steluţă (II 3). Cf. lb, Şăineanu2, V. MOL1N, V. T., RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, . D., DL, DM, DEX. G. Pată albă de păr pe fruntea unor animale; ţintă, (învechit şi popular) stemă (4). Iată cerbi cu stele-n frunte, carii trec pe punţi de aur. alecsandri, p. i, 19, cf. şĂiNKANU2. Bouri cu steaua în frunte, johoa, c. i. ii, 21, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade, di., dm, dex. Mă suii în deal la munte Văzui calul cu slea-n frunte (Luna). GonovEr, c. 212. <0* Expr. A fi cu (sau a avea) stea în frunte -= a fi (sau a se considera) superior altora prin însuşiri (fizice, morale, intelectuale etc.) deosebite; (învechit şi popular) a îi cu stema în frunte, v. ste m ă (1)· Cuconaşii de leş nici nu catadicsesc să se uite la bietele copile, parcă ei sînt cu steaua în frunte, alecsandri,· t. 137. Mişeii... Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte, emi- nesc.u, o. i, 196. Trebile care ţi le-oi face eu, nu, le-a face altul, măcar să fie cu stea în frunte, creangă, p. 152. Doar nu işti cu steaua-n frunte să te cscult. pamfile, j..ii,'167, cf. resmeriţă, d. Să fii cu stea în frunte şi nu le iartă glonţul! rebreanu, n. 120, cf. scriban, d. Omul învăţat are stea in frunte, zanne, p. v, 350. (Cu schimbarea construcţiei) Mîndruliţei i se pare Că în frunte am o stea. sion, poezii, 30/13. Să aibă Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei, ce-i partea mea. coşbuc, P. i, 129. Nu te-a făcut tat-tu cu stea în frunte, pas, l. i, 306. 7. Rotocol mic de grăsime de pe suprafaţa unui lichid. Cf. dl, dm. Masa incepu a se aşterne. . . Era zupă grasă cu stele, cari parcă sclipiau. reteganul, p. i, 63. . - 3. (Regional) Fulg de zăpadă. Sus stele, Jos stele, ... . Iar steloiut cel mai mare Rău mă frige la picioare (Gerul), gorovei, c. 172: 9. (învechit, rar) Pistrui (II). Cu puţinele stele stropit pe obraz, dosoftei* ap. tdrg. 10. (Regional) Pată mai deschisă pe unul dintre dinţii incisivi ai calului. Cf. cade. III. 1. (Bot.; regional) Cornacl (Trapa natans). Cf. PANŢU, PL. 290, CADE, BORZA, D. 171. . 2. (Bot.; regional;, la.pl.) Arşinic (Lychnis chd-edonica). Cf. borza, d. 102. 12009 &TEABLA -r- 1554 - ISTEAÔ 3. Compuse: (Bot; regional) steaua-bălţii = ci renie (Callitriche verna). Cf. borza, p. 38; steaùà-fe-tçi = steluţă (III 1) (Stellaria nemorum). Cf. panţu, Pl.. 290, cade, borza, d. 165; stele-chlneze = ă) âăpu-nele, v. s ă p u ii e 1 (M 4) (Aster novae-angliae). Cf. borza, d. 26; b) scînteiuţe, v. s c i il t e i u ţ ă (Il 4) (Aster novi-belgii). Cf. borza, d. 26; Steaua-pàmliitii-lui = ciupercă de .pămînt sferică, de culoare brună, înconjurată la bază de mai multe fişii dispuse radial (Geaster ' hygrometricus). Cf. panţu, pl. 290, dm; (Zool.) stca-de-mnie = (la pl.) clasă de echinoderme marine, cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) braţe in direcţie radială (Asteroidea) ; (şi la sg;) animal din această clasă; asteridă, asterisc. Copiii... ii întreabă... dacă au prins raci, crabi şi stele-de-mare. delavrancea, s. 65, cf. alexi, w., cade, dl, dm. [Ecoul valurilor] ajunge... pînă la1 urechile stelelar-de-mare de pe funduri. ralea, s. t. i, 303. Dă-mi. . . Şi-O slea-de-mare ca să-mi lumineze adîncurile verii, jebeleanu, s. h. 25.. — Pl. : stele şi (învechit) steale. — Şi : (regional) steâuă s. f. — Lat. stella. STEÂBLĂ s. ti v. steMă. STEAG s; η. 1. Bucată de plnză, de mătase, de stofă ètc., de obicei de formă dreptunghiulară, care este fixată la una dintre laturi de un băţ şi care înfăţişează culorile (uneori şi stema sau emblema) unui stat, ale unei organizaţii, ale unei instituţii etc., servind ca semn distinctiv al acestora, drapel, stindard, (livresc) flamură, (învechit) bandieiă;p. e;x t. fanion. V. prapur (I 1), iairac. Cf. psalt. sch. 321/19. Steag cu cruce de arame (a. 1.588). cuv. d. bătr. i, 205/19. Ştefan-Vodâ. . . au împărţit oştii sale steaguri, ureche, ap. gcr i, 70/35. [Leşiij lăsînd steagurile. . . toate le-au adanat Ştefan-Vodă. simion dasc., let. 78. Pus-au chipul hulturului şi prin stiaguri :şi pen alte semne oşteneşti. n. costin, l. 169, cf. a.noî}. car., lex. mars. 250. Cum să apropiată de cetatg, e.şifă patru mii de orăşeani, toţi cu steaguri, de finie în mîni. alexandria (1794), 65/12. Oamenii. . . au înălţat nu steaguri de oaste, ci numai crucea, semnul păcii, an-tim, p. 3. Au pierdut într-o bătaie asupra craiului Vla-dişlav 12 steaguri, şincai, hr. i, 388/22, cf. Klein, d., budai-deleanu, lex. . Pînza steagului este în 3 feţe (a. 1821). iorga, s. d. viii, 136. Steagurile fîtfîie d-asu-pra crestelor, heliade, l. b. i, .101/12. Steagul gvardiei de corp a fost împodobit cu rămuri de dafin, cr (1831), 1802/7. Drin văzu ale lor steaguri dezvălindu-să, poqor, henr. 25/6. Tronul său este congiurat de trofeea âleă-tuiţă din steagurile feliuritelor naţii, asachi, l. m. 18/12, cf. valian, v. Cînd vama este dăschisă, să va rădica cile un steag dăspre fiecare parte (a. 1842). doc. ec. 776. Soldatul de cav.alerie vq avea un pistol, o sabie şi o suliţă cu steag galben şi albastru, regul. oro. 481/15, Unul din copii purta steagul domnesc. bălcescu, M1. v. 599, cf. polizu; Soarele... Lumina îşi răsMnse pe steagul tricolor, alexandrescu, m. 29. Amici / din turn zărtt-am o numeroasă ceată Venind1 despre Moldova cu steag moldovenesc, alecsandri, t. ii, 141, cf. cihac, ii, 365. O batistă într-un.băţ, Steag de bătălie. eminescu, o. iv, 76 Luase un steag de la inamic, caragiale, o. i, 169. Sule de steaguri filfîie-n aer, în fçifa portului, vlahuţă, s. a. iii, 226, cf. philippide, p. 159. Atunci.sultanul Mohamed, smulgînd el singur steagul cel mare al armatei din mîinile purtătorului, se repezi in persoană asupra întăriturilor. xenopol, i. r. iv, 77, cf. bărciânu. ■ Voim ca'steagul nostru sfînt şă filfîie la soare, davila, v. v. 36,· cf. alexi, w. Prapu-rile bişericilor.... se înfrăţesc cu steagurile ostaşilor. ioroa, c. i. i, 162. Steaguri care jucau vioaie pe catar-guri. anghel — iosif, c. l. 5. S-a întors la Suceava... Cu mare alai Şicujnulte steaguri, iosif, v. 125. Iată, în costume'de amirali, fafditarii, care duc călări steagurile. brătescu-voineşti, p. 65. In cultele getice avem cutiosculul balaur ca sieag de război, pârvan, g. 337, cf. resmeriţă, D. Fiecare breaslă... îşi avea şi steagul, care se păstra în· biserica cărei breasla îi era afiliată: n. a. bogdan, c. m. 178. Loc de cinste nu mai putea fi decît acolo ùnde filfîiau steagurile Împărăţiei Sfinte, m. i. caragiale, c. 81, cf. cade. Unii strigă,, alţii rid, unii sînt entuziaşti; alţii indignaţi, unii agită steaguri roşii, alţii ' ameninţă cu pumnul, lovinescu* c. iv, 112. Un steag românesc, unul rus şi:unul- francez îşi amestecau culorile, c. petrescu* î. ii, 26.. In fund, fot se agită un steag roşu, o locomotivă se sîciie-'de colo, colo. SAHiA, n. 31. Steagurile-fîlfîie aprinse în razele soarelui, cocea, s.· ii, .5.40. Prostimea cea eovîrşită de năcazuri aprinse vîlvătăi\ fipînd în glod stemele şi .steagurile lui Matiaş. sadoveanu, o. xii, 280. · Inginerul ăşezase îri acest deal un jalon cu steag, iordan, t. 332, cf. scriban, d. Steagurile mari, adiate leneş de vînt îi dau... o expresie de reşedinţă imperială., arghezi, ş. xviii, 24. 'Toate aceste nume nu pot fi enunieraţe cum numără Pristanda steagurile, călinescu, c. o. 128. Un steag deasupra peronului, blaga, h. 253. Un steag nu reprezintă ideea de patrie^ ei ceva asociat ei...JXA-lea, s. τ. ii, 158. Pentru manifestaţiile care vor urmetf fiecare şef de ceată va lua mîine,iziua,.de la. prăvălia lui Dfinielopolu, cîte un steag.mare tricolor, camil petrescu, o. ii, 120. ipistaţii puneau steaguri, pas,, l. i, 35. In lupiă-naintează întreaga clasă, Ca vasul cu steag roşu la. catarg, beniuc, y. 133. Prăjina steagului e ruptă, vulpescu,. p. 105. Se întoarse cu" im steag roşu, împodobit cu semiluna albă. tudoran, p. 194. La manifestaţia de 1 Mai a lăsat steagul lîngă un pom şi a părăsit rîndurile. preda,, r. 138, cf. dl, Dm. Pâini copii ţineau cu greu nişte steagur i decolorate: τ. popovici, se. 469. Steagul roşu "vuvuia. labiş, p. 45. Steaguri fluturau aprinse Sus pe vîrfuri de. catargiiri. horea, p. 76. In mîi.ni ţinea sleagul tricolqr. ist. lit. rom. ii, 270. Sc fixau de obicei steagurile, că ocazia zilelor festive. τ mai 1964, 35. Reşedinţa unui reprezentant militar... unde este steagul de adunare a oastei: panai-tescu, o. ţ. 31. Vom păstra, fireşte, steagul şuierător al lui Decebal, care înspăimlnUi pe duşman, românia literară, 1969, nr. 15,. 15/3, cf. m. d. enc., dex. Unde-o .fi steagu înălţat, De voinici încunjurat, Acolo voi fi culcat, jarnîk — bîrseanu, d. 308, cf. păsculescu, l. P. 65, alr i 1 424. Steagul cel mai vechi, cinstea ostaşului, se spune pentru a se arăta că,slujba îndelungată arată vrednicia omului. Cf.. zanne* ..p. ,i; 633. Goarnele sînt din tîrg, .capul, din ogradă, cor.da :e clin pădure (Steagul), gorovei, c. 357. (Ca termen de comparaţie) Şi dac-a fost frumoasă, venil-au s-o pe-ţeaseă. Feciori .înalţi că. steagul, de viţă-mpărălească. coşbuc, p. ii, 198. Şi flutură-n deşert în aer, ca iin steag alb,, o nalbă ruptă. aNghel, î. g. 20. Toată casa ë cuprinsă..: de flăcări mari, "cate ’ sţ zvîrcolesc şi filftie ca nişte steaguri, brătescu-voineşti,' p. 341. Barba lui flutura Ca steagurile qlbe. arghezi,’■«: vii, 185. O salcie secidară, cu scorburi adînci... acoperea cu pletele ei, fllfîthd’ ca nişte steaguri verzi, jumătate din arie. blaga,’ ,h. 12. Sînt înalt ca steagul, v. rom. augiişt 1966, 6. Am un bade ca ş--un steag'Ce pîriAa suflet mi-i drag.' ' jarnîk — bîrseanu, d. 52. φ F i g. Ca şi .ieri rotiipda lâna O să ias-acum, acum. Steag de aiir.pe cununa Dealului ! coşbuc, p. i, 316. Oştile de valuri soseau fără-ncetare Cii steaguri largi de spume. voiculescu, füBtàfï;’ 87'.' întreg răsăritul "e steag piir-puriu. beniuc, v. 124.. Grâicu asprii iz dé coarnă Mers-am fă culeg Ca iă fie steqg şi goarnă Neamului întreg: V. rom. ianuaş-ie 1954, iî>3. ^Generaţia iîAără.',..,. e astăzi în plină desfăşurare, de steaguri, m 1968, nr. i, 15.. F i g. De adun înairite pre cit vor fi statornice [faptèle] la slea-jărul' supunerii şi ascultării către preaputerniea. . . m'ek împărăţie (a. 1826)» iorga, s. i>. xxi, 43. 4. F i g. (învechit) Centrii. Viena..,. este stajărul stăpînirii europeilor- viciuescul, ist. 267. Toate la. un sleajer se adună şi se strîng ti,icea de apoi, adicăte însiricăoiune şi în pierzare dezlegindu-se. ap. tdrg. 2. Sp.ec. (Popular) Stîlpul din mijlocul ariei de treierat cu -cai; (regional) par1 (1).'Cf. valian, v., polizu, GiîiAC, ■ ii, '366, ddrf. Cînd zvîrle plugarul cu lopata în Sus bucatele. . .' strinse la steajăr, zvîrle şi boabe de pleavă', sandU-aldea, ap. gade, cf. alexi, w., şăineanu2', tdrg·. Dacă din anul trecut nu se mai află parul... sau steajărul in mijlocul ariei, se pune la loc. pamfile, a. r. 201, cf. CHIRlŢF.SCU, gr. 255, RESMERIŢĂ, ®., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM', ’ DEX, VÎR- GOL, v. 100,· alr ii 5 305/705, 723, 728, 769, 812, 848, 872, alr sn i h 72. Expr. A-i ajunge (sau a se apropia sau a i sc scurta) cuiva funia la (sau de) steajăr'—a); a fi intr-o situaţie (foarte) grea. Cf. mat. dialect, i, 236; b) a fi aproape de moarte.'Cf. rXdu-LESCU-CODIN, î. 9, COMAN, Gt·', ZANNE, P.. V, 609.' 3. S p e c. (Prin estul ©It. şi. prin sud-estul Miint.; în formele şteajer, ştejer) Prăjină ascuţită Ia capete şi înfiptă tn pămînt, în, juruj căreia se clădesc Clăile de griu sau de fîn; (regional) par1 (1). Cf. alkm sn i h 93. 4. (Regional; art.) Steaua polară, v. polar.(I). Cf, DSR. — Pl. : steajăre- — Şi: (învechit) stâjăr, (regional) steajer, stéjer (alrm sn i h 53, 93, zănne, p. v, 609), steâjar (vîrcol, v, 7), streîijăr (alrm sn i h 53, 93), şteăjer (ib. h.53), — Din bg. cTeascp. STEĂ.JER s. n. v. steajăr. STEÂEMŢĂ s. f. v. steiniţă. : STEA'M s. n. steamer.' STEAMĂ1 s/f-, (Regional; într-un descîntec,; cu sens neprecizat, proba-bil) în formă de stea** (Vicovu de Sus — Rădăuţi), - marian, d. 247. (Atribuie calitatea ca-un adjectiv) Că-n Marea Neagră Este-o mrettiiă Cu coada steamă. id. ib. 1 — Etimologia necunoscută. STEAMĂ3 ş. f. v. stemă. STEÂMĂT ş. ii. v. stéamet. , . STEĂMER s. n. (Englezism) Vapor (cil aburi). Cf. ANTONESCU, D., CADE, ABC MAR. — Pronunţat: siimăr. — Pl.: sleumere. — Şi: steani (pronunţat ştim) s. n. anţoneşcu, d, — Din engl. steamer. STEÂMET s. n. (învechit, in Transilv.) Pretext (1). Acea urgie.... cu steametul legiei aşa cu grosu fu vărsată şi :în inimile românilor, maicîr, isţ. 253/13;* -v· Loc. ç o n j. Sub steamătul că... = sub pretextul că..., v. pre tex t (1). Suveranitatea unui popor nu poate, sta în aceea, ca el... să se puie la judecată şi supt steamătul că administră dreptatea, să facă .omoruri. fm (1844), 271/39, cf. gheţie, n. -m- — Pl. : steamete. — Şi: steâmăt s. n. — Etimologia necunoscută· STEÀN1 s. m. şi n. -v. stană. ST.EAÎV2 s. n; v. stan1. STEÂNĂ s. f. v, stană. SŢEÂNCĂ s. f. v. stâncă2. STEAPEnA s. f. v. stepenă. STEAPSÎAÎĂ s. f. Enzimă prezentă în sucul paii-creatic, care acţionează in duoden, facilitind digestia grăsimilor alimentaire. Cf,. dns, m· d. enc., dex. — Pronunţat·: ste-ap-. — Pl.: steapsine. — Din germ. Steapsin. ■ •'•v· ' ' STEARAt s.'m'i Sare saü ester al acidului stearic. Stearat de zinc. nom. min.' i, 214, cf. dc, ltr2, : d μ , der, m. d. enc.·, dex. — Pronunţat: ste-a-. — Pl.: stearaţi. — Din fr. stéarate. STEARIC, -A adj. (Chim.; in sintagmele): Acid stearic = acid solid, incolor,J'puţiii solubil în apă, care se găseşte combinat cu glicerina în grăsimile, animale şi.vegetale şi .care .se întrebuinţează la fabricarea luminărilor, a mior produse cpsmejtice etc. Qţ. cadp. Acidul stearic zis impropriu „siear'ină“ e o,.subştat)}ă solidă, .,, de culoare albă. enc., agr., cf. dl, ltr2, dc, m. d. enc., dex. Luminare slearică = luminare fabricată din acid stearic şi acid anorganic. Cf. cade. — Pronunţat: ste-a-■ ■— Pl. : slearici, -ce. — Din fr. stéarique. ' STEARÎN s. îi. v. stearină. STEARÎNĂ ş..f. 1» Denumire comercială a acidului stearic tehnic impui-ificat ţjj acid palmiţic, oleic etc, şi a unor compuşi, ai luj. Cf. geogr. n. 115, laurian, m. iii, 8. Pe cît îşi va lua fabrica o mai mare întindere, să vor asemăna chiar cu cele ,dç şlerin sau şpermalifct (a. 1849). doc. ec. 957..Ceea ce am zis de fabricile de zahăr s-a văzul şi cu fabricile de luminări de stearină. ghica,, c. e. iii, 5É. Nu se consuma în judef atttea luïïii-nări de stedrină cîte se cer pentru ca să se pohtă'înfiinţa o fabrică, i. ionesçü, m. 685, cf. antonescu, d. Desehise caietul de versuri,. . ■ ale cărui scoarţe vinete, pătate de stearină, ti aduceau aminte de neodihnă. vla- 12033 STEARPĂCiUNE - 1557 — STEGAR huţa, D. 123, cf. barcianu. Făcu o mişcare falsă şi o picătură de stearină căzu pe .pjfţtul Setei. d. zamfirescu, r. 172, cf. alexi, w., "şXîneanu2. Luminiţele candelabr.ului .din, mijlocul tavanului ■ iremur.au. şi picurau . stèfirina. hebreani;, j, 144, cf. resmeriţX,. d-> .niça, . L. yÂ>l· .227» ,çade. . Conira oxidării părţilor de lipiţ [sile metalulpi] se întrebuinţează talc. şan .stearină. ioanovici, tehn. ; 182. Poleifea [pieselor] se face... intrebuinţînd o pastă comercială sau o pulbere foarte fină. . . amestecată cu stearină. orbonaş, mec. 448. Acidul slearic zis impropriu „stearinăe o'substanţă solidă... de culoare albă. enc. agr'.,''cf. scriban, d., nom. min. i, 214. Prepararea stearinei pentru fabricarea luminărilor se face.prin saponificarea grăsimilor (h mediu-acid. macarovici, ch. 541, ■ cf. ltr3, der, dn2, m. . D. ENC., PEX... . . , . t ....... ·: 2. Nume generic pentfu glicerinele acidului stearic. Cf, m. î). enc. -.·■■ ....■'·■■■. — -T’rorumţat: ste-a-. — Şi : (învechit) stearin (lau ■ rian,· ' mV iii, 8), sterin s.n. — Diiijr. stéarine, germ. Stearin. STEARPĂ CIÙNÉ s. f. v. sterpăciuiic.. ^TEATÎŢ s. n. Varietate ,de talc de culoare albă, alb-verzuie,.. gălbuie sau Cenuşie, cu diferite întrebuinţări. în industrie, cosmetică,, la fabricarea obiectelor decorative etc. Cf. şXîneanu2, resmeriţă, d.j cade, SCRIBAN,, D., DL, LTR3, DM, I)N2, M. ,D. ENC., DEX. . —Pronunţat: stera-, Şi : steaţîtă s.f. şXîneanu2, resmeriţX, d., cade, scriban, d. Din fr. stéatite, germ. Steatit. STEATÎTĂ s. f. v. steatit. STEAT0ZĂ s; fi (Med.)' Degenerare a urnii ţesut sau a unui organ, provocată de invadarea acestora cu grăsimi. Cf. bianu,'d.'s., dl, dm, d. med., m. d. énc., dex. .. — Pronunţat: ste-a-, — Pl.· : stealoze. — Din fr. stéatose. STEAUA s. f. v. stea. STEAVĂ s. f. v. stavă. STÉBLÀ s. f. 1. (învechit şi popular) Tulpină (1). Mulţi-.de in’ gloate Undea veşmintele lor pre cale e alţii tăia-steble de lemne, coresi* ţetr. 46, cf. 104, budai-deleanu, lex., stamati, d., cihac. ii, 365. In locul unde căzură aceste scintei, răsări îndată două steble de busuioc, ispirescu, l. 65. Pe masă stau bucatcle, iar in mijlocul mesei patru colaci, unul peste altul c-un smoc de steble de busuioc, c-un drobuşor de sare şi c-o năframă, sevastos, nî 268, cf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, w., grigoriu-rigo, m. p. i, 60. Steble de lemne. iorga, l. r. 31, ef. muscel, 39, tdrg. Iei di pi asta o stiblî de busîioc ş-o moi in oali. diaconu, p. 45, cf. cade. Dinaintea cerdacului Stăreţiei se mai înşirau cîteva cîrciumărese cu stebla înaltă, sadoveanu, m. c. 58, cf. dl, dm, dex. Rupeţi fir De calomfir Şi-o steblă de busuioc, teodorescu, p. p. 16. Rupe-un fir de calomfir Şi-o şti'blă de busuioc:viciu, col. 115. A ieşit două scîhiei şi-a răsărit două steble de busuioc cu totul şi cu 'totul de aur. graiul-, i, 98, com.1 din turnu mXgurelf, şi" din straja — rădXuţi. Dâcă vreai găseai prin colţuri steble întregi de busuioc, plopşgr, c. 143. Du-te-n casă şi fă foc Cu-o steablă de busuioc: folc. mold. i, 320. <0· (Ca termen de comparaţie) Tremis-ai mănia ta; mîncă ei ca stebl'ele (păiuşi'i D,). psalt: 310/16. Priimiţi cărticica aciasta ca o steblă de flori, pre care o întinde voaiio prea sfinţitul' păstoriul nostru (a. 1793). 'bv Ti, 352. A intrat nenea Ghiţă. După el, o fetică mlădioasă ca o steblă, cu ochii castanii, sadoveanu, o. xvii, 196. Φ F-i g'. Părintele nostru Pavel Tiveanul stebla Thiv'aidei. dosoftei;' v. s. ianuarie 14v/2. în inima-i spintecată a. văzut o prăpastie şi-a azvirlit tn ea stebla urărilor, galaction, O. A. ii, 52. Şi purtau ste-ble de stelc-n jnîimV voiculescu, poezii, i, 254. 2. (Popular) Mănunchi (I 2). Cf. ddrf, şXîneanu*. De punie se leagă, âtîrnăt în jos, o steblă de busuioc c-o para de argînl, în aşa fel ca olrfiil mănunchiului de busuioc să se moaie, muscel, 5, cf. chiriţescu, gr. ■ 255, resmeriţX, d. In odăiţa mea, cu steble de busuioc ... m-am plimbai lurig tri sus şi in jos. galaction, 0. A. i, 174. L-am văziit pe Măria sa riztnd, cînd a primit din mina copiliţei stebla de zburătoare adusă de Ia pădure, sadoveanu, o. xviii, 62, cf. scriban, p. Le stropeşte fruntea cu . stebla de busuioc, stancu, p. 33, cf. dl, dm, O văzu curn se bate peste pintece şi peste sini eu o steblă de busuioc, v. rom. noiembrie 1964, 46, cf. dex, h xi 331. Du-te la vrăjitoare Să-ţi facă d-o apă: . . Cu o steblă dè bUsuioc Să te spele pe trupul tôt. mat. folk. '648'. Să-mi dai o sliblă de · flori. ib. 1 239. Dar Ioviţă ce-mi făcea? O steblă de flori ëerelt, Fată turcului scula, Steblă de flori că /‘fîceo.'pXsCüLESûti, 1. p. 262, cf. ai,rm ii/i h 246/876, 928. ■ . 3. (Regional ; în .'forma şţeblă) „Cosiţele puse ci> ramă pe cap“. Com, diii rodna — năsXud.. — Pl.: şteble. — Şi; (regional) sieâblă, . (înveChit) stiblă, şteblă, ştiblă s. f. — Din v. şl. cTkSAi, ctîşai*. STEBLÎÎŢĂ s.f. (Regional) Diminutiv al lui s t e- b 1 ă. Cf. steblă (2)· Am semănat busuioc... Şi-atunci să ai tu drăguţă Cînd l-oi face tot şlebluţă Şi ţi l-oi da în mînuţă. sevastos, c. 74,.. ■ — Pl. : .slebltiţe. — Steblă1 + suf. -uţă. ■ ■ ■ ' ' ■ ' STECLĂR s. ni. v. sticlar. STÉCL s. f. v. sticlă. STECLĂRÎE s.f. v. sticlărie1. . STECLÉTE s. m. v. sticletc. STECLÎ vb. IV v. sticli. ,. ·■ STECLlT, - adj. v. sticlit. STECLÔS, -OÂSĂ adj. v. sticlos. STECLUÎ vb. IV v. sticlui. STECLUÎT, -Ă adj. v. sticluit. STECLÙŞ subst. v. sticluş. STECLtŢĂ s. f. v. sticluţă. STEFANÎT .s. n. Sulfură dublă naturală de sti.biu şi argint. Cf. ltr2, dex. — Pl. : stefanite. — Din fr. stcphanitc. STEGÂR s.m. 1. Militar care poartă drapelul vinei unităţi, (învechit) sangeactar, sangeagaş, sangeangiu, (turcism învechit) bairactar; sportiv, elev etc. care poartă drapelul unei asociaţii, al unei organizaţii etc. ; portdrapel, (rar) portstindard. Nrau putut să .ia limbă, că .mai mult de un stegar turc n-au prins. m. costin, let. i, 239/36. Irimiia Pîrcă-labul... apropiindu-să de turci, au poroncit stegarului său de au slobozit stiagul în gios. n. costin, l. 532, cf. ANON. car., lex. mars. 250. Steagariul ce poartă steagul ţerăi (a. 1729). iorga, s. d. v, 372. Ioniţă Codrescul, stegariul de copii (a. 1776). uricariul, v, 131/5, cf. budai-deleanu, lex., lb. Adunarea înarmaţilor şio-lari... era comănduită de doi stegari din şcoală. ;ar 120Î4 STËGÀHEL - .1558 - STEI1 (1831), 4812/23, cf. valian, v., cqbru-drXguşanu, c. 64, polizu, gihac, ii, 365, ddkf. Stegarul nu eră un grad, dar un soldai mai deosebit, căruia i se încredinţa onoarea de a purta steagul, xenopol, i. b. iv, 160, cf. JAHŞESBER. V, 332, BARCtANÜ, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, ţdrg, resmeriţă, d„ çade. Căzu străpuns stegarul Şi duşmanul sălbatec i-a smuls drapelul ţării'· voiculescu, poezii, i, 44. O însoţea un fel. de stegar în civil■ vinea, l. i, 147, cf. dl, DM, ,m. D. enc., dex. Şcrisă-i marea turbare . Cam cu no'uă vădurele Iar în rwuă vădurele. Şînt cam nouă- corăbicle Şi stegari cu stegărele Şi căpitani, cii băltăcele. teodorescu, p. p. 52. Vai de mine şirag Dar păcat că n-are steag, A avui şi l-a pierdut, Era ştegarul tăcut. i. çr. ii, 191, com. din tXrcăiţa — ’ BEiuş: F i g. Să otrăveşti. .. Pe frate-tău cel mai mare, Ce-i stegar la sfintul soare, bîrlea, l. p. m. i, 7.2. 2. (Popular) Persoană care poartă steagul. (3 a) la nunfă; (regional) stegiş. Incălecind mirele, fraţii. de mire şi slegariul, fiecare pe calul său, se pornesc cu. toţii spre locuinţa miresei, .marian, nu. 484. Văzu apoi că se apropie un băirînehcu o ploscă şi un păhărel şi îmbie.pe. feciorii care purtaseră steagul, roată, în jurul stegarului, agîkbicEanu, s. 484, cf. cade, h xviii 269. Ba, io frate nu m-oi duce Pînă tu nu mi aduce: Nănaş mare Sfîntul soare... Luceafărul Stegar iul! retega-nul tr. 15. 3. (Regional) Persoană care poartă steagul (1) la jocul căluşarilor. Unul din ei [din căluşari] poartă steagul şi se numeşte stegar şi vătav. pamfile, s. v. ° 62. Stegarul, purtătorul steagului căluşarilor, dr. ii, 217. 4. (învechit) Slujbaş poliţienesc. Aşteaptă aci pînă te-oi chema eu şi atunci să intri in odaie cu doi stegari. ghica, s. 9. Noi am dat... stegarului, care stringea dăjdiile, cite 40 de lei de cap. i. cr. ii, 119. 5. F i g. Persoană care se : află în fruntea unei mişcări, a unui curent etc.; portdrapel, (rar) port-stindard. Charles Louis Philippe, stegarul generaţiei lui, anunţa că timpul diletantismului a trecut, ralea, s. τ. i, 195. Crainici şi stegari ai revoluţiei de la 18iS şi ai Unirii Principatelor, scriitorii români dc pe ambele versante ale Carpaţilor au fost., . precursori şi mesageri ai luptei pentru fringerea cătuşelor Transilvaniei. ROMÂNIA LITERARĂ, 1968, ftr. 8, 5/1. — Pl.: stegari. — Şi; (învechit) steagar, (regional) ştegăr s. m. Steag + suf. -ar- ...... STEGARÉL s. n. (într-o poezia populară) Steguleţ (1)· Iar în nouă vădurele Sînt cam nouă corăbiele Şi | stegari cu stegărele. teodorescu, p. p.. 52, cf. Dl, dm. — Pl.: stegărele. — Steag + suf. -ărel- SŢEGÎŞ s. m. (Regional) Stegar (2). Capătă... stegişul şi lăutarii separat cîte o pogace. marian, nu. 663, cf. dl. — Pl. : stegişi. — Steag + suf. -iş. STËGL s. f. v. sticlă. STEGOCEFAl s. τη. (La pl.) Ordin de amfibieni fosili, cu craniul acoperit de plăci osoase şi coloana vertebrală alcătuită din vertebre biconcave; (şi la sg.) animal care aparţine acestui ordin. Cf. ltr2, der, dn2, m. d. enc., dex. . — Pl. : stegocefâli. -r Din fr. stégocéphales. ·,.· STEGODÔN s. ni; (La pl.) Gen fosil de mamifere din ordinul proboscidienilor; (şi la sg.) animal care făcea parte din acest gen. Cf. ltr2, der, m, d, enc. — Pl. : stegbdoni: - — Din fr, stégodon. STEGOZĂUH s. m. (La pi.')'Gen de reptile gigantice din ordinul dinbzaurienîlor, cu capul mic, tu o creastă alcătuită din două serii de plăci verticale osoase pe spate şi cu două şiruri de spini pe coadă ; (şi la sg.) reptilă din acest gen. Cf. ltr3, der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ţa-ur. — Pl.: stegozauri. — Din fr. stegosaure. STEGULEŢ s. n. Diminutiv al lui steag. 1. Steag (1) mic, întrebuinţat mai ales la pavoazări, la ceremonii etc. ; (popular) stegărel. Cf. steag (1>. După :. aceştia veneau· toţi copiii din casă înnăscuţi leşeşle, purtind suliţe lungi şi steguleţe cu prapore de mălase. bXlcescU, o. i, 18. Peronul gării, decorat ca... steguleţe tricolore... este înţesat de lume. caragiale, o. i, 80, cf. ddrf, tdrg, cade. Ridică mina in sus agitind un steguleţ invizibil, c. petrescu, ον. 182. Gara, îmbrăcată cu lot felul de steguleţe, ghir-lănzi şi lăstăriş... ' părea o sorcovă mare. popa, v. 209, cf. schiban, d. Un grup de tinere femei. . . încep să prindă in pieptul celor de faţă cocarde tricolore şi să le împartă steguleţe lucrate în prăvălia lipscanului Danielopolu. camil petrescu, o. ii, 252. E o hartă ... care arată prin steguleţe mersul războiului, pas, l. i, 302. Nişte steguleţe tricolore, cu prăjini minuscule de ac, arătau pătrunderea Opiniei pînă în cele mai anonime călunuri. vinea,· l. i, 350, cf. dl. Pe pereţii Încăperii erau rinduite frumos tablouri, lozinci şi steguleţe. mihale, o. 225, cf. dm. Mula în fiecare zi zeci şi zeci de steguleţe care urmăreau apropierea Vertiginoasă, ameninţătoare a frontului. v. rom. octombrie 1964, 36, cf. dex. + Steag (1) mic care serveşte de obicei pentru semnalizări (in armată, la căile ferate etc.); fanion. In gările mici ca nişte cutii de carton, omul cu steguleţ îţi urează şi el drum bun. vlasiu, d. 6. Două steguleţe sc ridicară: albastru pentru pilot, galben pentru vizita medicală, teodoreanu, m. iii, 85. 2. (Telin.) Piesă a maşinilor electrice cu colector. Cf. ltr2. — Pl. : steguleţe. — Steag -t- suf. -a/e/. STEGÎJŢ s. ii. (Prin Transilv.) Diminutiv ăl lui steag (1 b). Unde, dragă, ai plecat? La tirrj mare, însemnat... Să cumperi un sleguţ lat, Cu ciocOţi negri, cernit, Ca să fie la jelit. densus:ianu, ţ. h. 256. — Pl.: steguţe. — Steag -f suf. -uţ. STEHONARÎE s. f. v. stenahorie. STEI1 s. n. Colţ (ascuţit) de stîncă; p. ext. stlncă (!)· Cf. budai-deleanu, lex. A poruncit Kamenski de a cioplit într-un stei de piatră, închipuind. . . un stilp. neted, dionisie, c. 223, Cea mai multă parte iubesc sttncile, sloiurile şi lărîmurile pietroase, brezoianu, a. 490/19, cf. baron zi, l. 120, cihac, ii, 366. [Zme-oaiça] căţărîndu-se din stei în stei,., se urcă deasupra muntelui, ispirescu, l. 195. Trei zile şi trei nopţi umblă Mi hai cu oastea prin. munţi, căţărîndu-se de sicii de piatră, id. M. v. 47. Din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colţi., . ajunse la o peşteră.' f (1887), 484, cf. ddrf, qheţie, r. m., alexi, w., şăineanu2, tdrg· El. . . sărea din sici în stei. delavrancea, o. ii, 120, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., MDT, DL- Pc steiuri albe ascuţişuri Cu gîlul încordat prin seară zboară, . . Un ţap şi-o căprioară, labiş, p. 88, cf. dm. Leagănul tare de stei legănînd, Suflă peste făpturi Suflări fermecate, românia literară, 1970, nr. 32, .3/1. Te adunai numai cu tine însuţi.. . . cu Teleajenul, oficiind pc altarele lui de sleiuri peste care scăpărau 12064 STEI3 - 1059 - STEJAR stelele nopţii. ib. 1971, nr. 125, 4/3, ci. dêx. Ό· (Ca termen de comparaţie) [Faţa lacului] stă linsă, limpede, îngheţată, ca un stei de sare străvezie, .galaction, o. 44. Rămase neinişcată Ca un stei de piatră, v. nost. martie 1956, 126. O· Fig. Prea-nţeleptul de trei zile, in extazul : lui: Era stei. de nemişcare, macedonski, ό. 100; -f Fig. Fîşie de pămini pietros. Tatăl tău cu plugul ară steiiil, zgîrie pămintul lui puţin. contemp. 1949, nr. 167 — 168, 9/1, cf; t>L. + (Rar) Bolovan. [Aiăs] scutul lui. Eclor a spart cu steiul cit piatra de moără. murnu, i. 143, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI. : sleiuri şi (rar, tn.) stei. . . — Etimologia necunoscută. STEI3 vb. IV v. stăvl. STEÎC s. tn. ' (Rar) Diminutiv al lui'! stei1! Cf. 1 RESMERIŢĂ, I). " — Pl. : st'eici. ' — Stei 4- suf. -ic. STEIŞOÂRĂ s. f. v. stelişoară. STEl'fĂ s. f. v. stcllţă. ' ■ STEJAR s. m. 1. Numele mai multor specii de arbori din familia, fagaceelor, . înalţi pînă la 50 m, cu tulpina dreaptă, coroana largă, florile In amenţi,.al căror fruct este ghinda şi al căror lemn, rezistent şi dur, este mult folosit in industrie, construcţii etc.; arbore din această familie: a) (şi în sintagmele stejar pednn-culat, ltr3, borza, d. 143, stejar de luncă, borza, d. 143) arbore mare şi puternic, cu coroana, răsfirată şi rădăcini profunde, foarte răspîndit In regiunile dc deal şi cimpie; .(regional) gărin, gorouaş, gorun, sle-dun, terş, tufaii (2) (Qu.crcu.s robur). Cf. brandza, d. 381, grecescu, fl. 527, panţu, pl. 210, ltr2, borza, d· 143; 1)) (popular) cer (Qucrcus ccrris). Cf. brandza, fl. 213, grecescu, fl. 528, simionescu. fl. 41, borza, d. 143; c.) (popular) girniţă (Qucrcus frainello). Cf. borza, d. 143; d) (popular) gorun (Qucrcus petraea). Cf. brandza, d. 38, borza, D. 143. Trecură,. . în zăpădiia slăjorilor, că atunce canajieii era. în acel pămini. po 43/21. Zidi biserică... la stejarul Maru-vriei, neagoe, înv, 85/15. Stejari ce fac ghindă, do-sofţei, rs. 94/16. Şi au venit îngerul domnului şi au şăiziit supt stăjariil cc.era în Efra. îhbi.ia (1688), 1771/17. Lîngă nişte slejeri, iar am pus picitră (a. 1743). uricariul, xxii,. 119. Au rădicat Şerban-Vodă şi o cruce de lemn de stăjariu. şincai, hr. ui, 134/17. Şi. supt. un stăjariu amîndoi noplară. budai-deleanu, t. v. 55, cf. lb. Sub stejar, şă-u odată, pravili drepte învăţind. pogor henr. 117/19. Băneasa, vizitată pentru .frumuseţea.pădurii cei curate şi cu nalţi ştejari deşi. fm (1842), 2282/11. O policioară de gip... proptită din distanţă in distanţă prin nişte stobori sau ţăndări de lemn de ştejar. brezoianu, a· 295/16. Romul. . . a comandai să taie un stejar foarte marc.. aristia, plut. 68/19. [Strîmbă-Lemne] lua stejarul cit dc gros, îl îndoia cil mlnile şi-l făcea obadă dé roată, negruzzi, s. i, 245, cf. polizu. Ne adăpostirăm sub crăcite verdoase ale uiiu.i stejar. bătrîn. pelimon, i.; 100/16. In brumărel se culeg cucuruzii de la brazi, ginda . de la stejari. i. ionescu, B. c. 341/28. Vintuleţul, ce-adiază printre viţe din lăstar, Rămîne fără putere în faţa unui stejar. hasdeu, r. v. 158, cf. baronzi, l. 145. In a Daciei munţi Cresc stejari lingă stejari Şi viteji cu braţe tari. alecsandri, t. ii, 204, cf. cihac, ii, 366. Niana-n zarea depărtată sună codrul de stejari, eminescu, o. i, 146. Ne abăturăm din cale. . ., lăiarăm o pădurice de stejar. delavrancea, t. 14. A răsărit în mijlocul unei păduri un slejcrel, carele începu a creşte. . . şi a privi cu dragoste la ceilalţi slejeri. marian, o. i, 404, cf. ddrf. în interiorul zidăriei... se'aflară şi cîteva crîmpeie de lemn de stejar, xenopol, i. r. i, IU, cf. brandza, d. 380. In plugurile de care sé slujesc ţăranii, grindeiul esté ăe lemn (di stejar sau ulm), damé, t. 36, cf. barcianu, ’ grecescu, pl. 528. Iată şi stejarul scorburos. davila, v. v. 17, cf. alexi, w., şăineanu3. Marile păduri de stejar de lâ munte, iorga, c. i. iii, 107, cf. tdrg. Coajă de stejar conţine o substanţă numită ţqnin. pamfile, i-: c. 249. Sc jupoaie dc pe crengile de stejar coajă, care se-fierbe, pamfile — lupescu, crom. 151. S-a prăvălit un stejar peste dinsul. gîrleanu, n. 10, cf. resmeriţă, d., panţu, pl·, cade. în stejăriş arborele precumpănitor este stejarul, simionescu, fl. 38. în pădurile dc fagi şi stejari de ta dealuri... se găsesc foarte multe eîrduri de căprioare, sadoveanu, o. xx, 80, cfl scriban, d. îşi vindea trandafirii la o masă rotundă prin care trecea trunchiul secular al unui stejar. arghezi, s. xviii, 26. Aprins către amiază, cu răsuflarea lipsă, M-aş trage sub rotata stejarului eclipsă. călinescu, l. L. 176. Era o serbare cu meşe întinse sub copaci, cu'focuri aprinse sub fagi şi stejari, blaga, ή. 83. După arşiţa dogoritoare din timpul zilei, Eliade gUsta cu nesaj. răsuflarea răcoroasă a măreţului codru de stejar: camil petrescu, o. ii, 147. Stejarul este asociat cu alte specii de arbori, agrotehnica, i, 401. Sînt un tolerai, domnule preşedinte. O ciupercă la umbra unui Stejar, vinea, l. i, 45. Meşterii au ales pitii Un Stejar vînjos. tudoran, p. 105, cf. ltr3, dl. Străbătu o anticameră capitonată cu lemn de stejar, τ. popovici, s. 61, cf. dm, borza, D. 143, der. Păduri de stejaii şi fag. abc sXn. 338. Caut mereu... E dreptul meu să caut pretutindeni, O ţigaretă, un stejar, creionul, vulpescu, p. 64. Aş sădi un stejar într-un loc pîrjolil dc arşiţă, τ iunie 1968, 33, cf. m-». enc,., dex. Sub stejarul mortului Este-un biet român legat, alecsandri, i>. p. 77, cf. n x 42, xi 17, xii 18, 169, xvi 40. Foaie verde de stejar, O, amar, mindră, amar. jarnîk — bîrseanu, D; 156. Au dat. de trei slejeri foarte înalţi. sbiera, p. 1Ô2. Cînd găseşti în ghindă de stejar vierme, arată că anul viitor va fi productiv, şez. ii, 197. Frunză verde, de stejar Pe drumu mărgăritar Trece-o fală c-un jendar. ib. ix, 92, cf. densusianu, ţ. h. 334. Tot aşa o foz dă marc stăjarii şî iei ar fi (os pus din vrişmia ungurului, arh. folk. iii, 155, cf. gregorian, cl-, alr i 1 948, alh π 2 485/537,. ib. 3 420/349,. alr sn iii h 624, alrm sn ii 427, mat. dialect, i, 191, a iii 2, 16, ix 5. Nime-n lume n-auzea, Fcir’ bătrînul dc Novac Din munţi cu stejari şi fag. balade, i, 360. Vreo cinzej dă pogoane dă pămtnţ acoperea, umbra şlejarului ăstuia, o. bîrlea, a. p. ii, 295· Cind erani copil de-o lună, Smulgeam fagul din tulpină, Stejarul din rădăcină, folc. moli), i, 152. Din stejar, stejar răsare■ Cf. zanne, γ.·ι, 288. Am lăbărît ca furnicile la stejar. Cf. id. ib. 289. "v* (Ca termen de comparaţie) Român verde ca stejarul, hem 1 789. Român verde ca bradul şi mîndru ca stejarul, ispirescu, l. 192. Dascălii cucernici.de ţară căizînd ca stejarii cei falnici■ angi-iel — iosif, c. m. ii, 103. De cc omul n-a fi putînd a fire ca stejarul? delavrancea, o. ii, 26. Paznicii taberei ahee rezistă atacului troian ca doi stejari cu rădăcini adinei. românia literară, 1969, nr. 15, 22/1; Om verde ca stejarul, h ii 176. -v” Fig. Mulle de atunci s-au petrecut, mulle furtuni au detunat asupra capetelor noastre fără a ne puica obori, că stejarul român are întinse şi adinei rădăcini, asachi, p. r. 40/7. -y· Stejar roşu Csau roşu american) = arbore exotic cu dezvoltare rapidă, preţuit pentru lemnul său rezistent (Quercus borealis). Cf. ltr3, borza, D. 143. Stejar Driimăriu = arbore cu o înălţime plnă la 25 fn., Intllnit în zonele de antestepă şi în componenţa perdelelor de protecţie a cim-puluî {Quercus pedunculiflora). Cf. simionescu," fl. 41, ltr2, borza, d. 143. Stejar pufos = arbore cu o înălţime pînă la 15 m., înttlnit în zonele secetoase; (regional) stejărică (I) (Quercus pubescens). Cf. ltr3, borza, d. 143. 3. Cernii dc stejar (1). Pari de stejar bătuţi în apă. amfilohie. g. 115/23. Am tocmii cu. dumnealui şapte sule podini pentru, podu polit iii Biwurcşlilor; cure podini să fie dă ştijar bun (a. 1820). doc. ec. 239. 12069 stejAraş — 1560 - STEJĂRIŞTE Două ferestre de stejar, (a. 18.48). ib.. 948. Un grindei 1 dc stejar .stă prins in zid. negruzzi, s.. i, -331. Mobile di: stejar săpat, chica, o. Ε··.ι, 52. Poarta, de stejar. eminescu, p.. iu- 72. Mobile uc-chi-de stejar lustruit■ iorga, c. i. ii, 204.. Se dezlipeşlc-n pături varul, Şi pragului . im băl rin it lncepc-a-i putrezi ■ stejarul. goga, poezii, 13. In sicriul dc stejar... :işi. visa cununa de l'ămtifă peste fruntea ei bălrină. anghel, pe. 24. Îngrăditurile de bhme de stejcir de . deasupra lor,· troacele lungi din care beau. vitele, sc îmbrăcascră cu gheată groasă şi. strălucitoare, agîrbiceanu, s. 243. Intrarăm înlăunlrul mănăsţirii prin poarta înaltă de . stejar-hogaş, dr. ii, .4. Urcă in goană.pc scara de stejar- re-.kreani.:, R· ii, 203, .Sergentul bate cu miucrid săbiei in. porţile de stejar ale cetăţii bisericeşti, galaction, o. a. i, 279. Uşa. grea. de stejar se închise... c;. petrf,şcu, î. i, 20. Casa era clădită din birne.de stejar- sadoveanu, Ô. xvni, 74. încăperile erau tn boite ogivale joase, ten-cuile î/i calcio-vecchio, mesele de stejar, greu. călinescu, ş. 13. Storceau mierea din faguri,, o. aduceau la bordeie tn . putinici. d.c .stejar, stancu, d. 21.. La intrare, peste aşa de.stejar ferecată, veghea un fanar de fier forjat vinea, L· i, 51, ci. ol. îşi găsi o.cameră in stil ţărănesc, cu mobile grele, de stejar afumai. T- popovici,. se. 355, cF. dm. bvanghelina sc ridică pe neaşteptate şi- ca -un ultim zvicncl tic.voinţă ajunse lingă uşa grea de stejar. BÀR.LU.;, princ. 90. Buşteni lungi de stejar sc mistuie in vatră, τ iulie 1964, 56, cf. m..d. î;nc., dex. , 3. (Al t.) Numele unui dans popular şi roetodia după care se execută acest dans. Gf. sevastos, n. 282, va-■RONE, I). — Pl.: stejari şi (popular) stejeri: — Şi: (regional) st. pa jar (alrm sn ii h 427), sterjer (borza, d. 143, alr i 1 948/159), sta jar (borza, d. 143), stăjnr , stă· jer (borza, n: 143), -sUjar (alr i 1 948/437, 348, 354, 360, 361, alr ii 6 383/353), stîjér (ib. 1 948/343, 345), stinjér (alr i 717/339, 1 948/259, 269, 270, 283, 285, 339, 341, 355, 357, 359 alr n 3, 420/349, .-vlr sn ui li 625), stinjér (borza, d. 143), străjer :(dr. τ, 236, iv, 719), străjer (alr i 1 948/118, 835), ştejâr, ştejer (alb π/i mn 125), stijar, ştojăr (borza, d. .143), trăjer (borza, d. 143) s· ni. — Etimologia necunoscută. : STJEJARAş s. iii. (Begional) Stejărel (t). Cf, dl, dm, de\. Frunză verde slejeraş Oi, săracul. fierăraş, Cum se joacă-n gălbincişi. sevastos, n. 300. Sltjeraş ai frunia rară, Lasă-ină sub line-o sară. bîklea, l· r. m. xi, 100. — Pl,: stejăraşi. — Şi: stejerăş, stîjerâş s. m. ■ —■ Stejar sut. -as. . STEJĂRĂRÎE s. f. (Prin Transilv.) Stejăriş. Mult mă. mir, ce mi-i drag mie? Măruţ roşu din htrlie, Frunza din'slejărărie. viciu, gl-, cf. id. s c.l. — Pl. : stejărării. — Şi: slăjărărie s. f. viciu, gl- — Stejar + suf. -ăric. STEJĂREL ş. m. I. Diminutiv al lui stejar. 1. Cf. stejar (1). Cf. ddrf, barcianu, alexi, . w., RESMERIŢĂ, I)., SIM10NESÇU, FL. 343, DL, DM, DEX-Copiliţă ! zice el Rezemat de-un stejărel. alecsandri, p. p. 165. Arză-le focul pădure, Şi ioale lemnele-n tine Să rămîie-un stejerel Să mă sui eu, .Doamnc-n el. jar-nîk — nînsEANU, D. 199. Gheorghe că mi s-a luat Pe drum lat ncînlurnal Pin-ta . verde. slăjerel. -μαηιαν, î. 576. Frunză verde stejărel, Citu-i omul tinerel, Sc line dorul de el. sevastos, n. 164. Frunză verde ste-jcrel ! Auzi, maică, şuerel, Şuerel dc voinicel, biiîi-cescu, P. r. 59, cf. doine, 119. Frunză verde stejărel Ici în valc-n cirilet S-a ivit un voinicel- şez. i, 10. Frunză verde stejărel Ai mirelc-i frumuşel- ib. xvi, 58. Tăi în. loc d'e fraţ die.-a mnei M-or îeli-mă stîzărei. τ. PAPAi-iAGt, m. 121. Să nu măi rămli Decît un steîă-rcl Înalt şi supţirel. diaconu, vr. 113, cf. alrm sn ii h. 427/157. Şub un stejărel pletos, Şăde-o copilită jos. folc. mold. i,, 127. "2. Gf. stejar (2). Cf. dl. Să-ini daţi, pe murgul din grajd. . . Oi o şa dé stejărel.. păşculeşcu, L· V. 55. II. (Bot·; regional) Numele a două specii.de arbori (lin familia fagaceelor; a) cer (Quereus cerris). Cf. bohza, d. 143; b) (in formele stă jer el, stejerel) gorun (Quereus petraea). Cf. id.-ib. — PIslcjă'rei- —Şi: stejerel; stăjerel, stijărel, ştejărel s. in. — Stejar suf. -el. STEJARÉT s. ii. (Popular) Stejăriş. Cf. tdrg, dr. xi, 73, ltr3. în partea nordică, muntoasă a judeţului se dezvoltă vegetaţia alpină şi subalpină, ' reprezentată prin pajişti. . . şi prin întinse păduri de conifere, făgete şi stejerete. jud. kşm. soc. 73. Ciobănaşul, s-ascunde-n stejerct. -rădulescu-codin, I. 45, cf. udresgu, gl. — Pl.: stcjărele. — Şi: stejerét, (regional) stin- jeret (dr. xi, 73) s. n. — Stejar + suf. -et. STEJĂRÎCĂ 5. f. 1. (Bot.; regional) Stejar pufos, v. stejar (1b) (Quereus pubescens). Cf. polizu, simionescu, fl. 41, ltr2, borza, ». 143, 11 iv 52, XIV, 21, AutM sn . ii h 427/791. 2. (Priii Olt1.; in forma siejerieă) Stejărel. Cf. gl. olt. Siejerieă, pădure mică pin-la doi metri. ib. -r Şi: stejerieâ, ştejărică (alkm sn ii h 427/791) s.-f. — Stejar 4· suf. -ică. STEJAHÎE s. f. (Regio'nal) Stejăriş. Of: cihac, n, 366, dr: xi, 73, 80, a iii 5. — PI.: stejării. — Şi: (regional) st-ăjărie (dr. xi, 73, 80), stăjerie (a hi 5) s. f. — Stejar 4- sut- -ic.. STEJĂRÎME s. f. (Regional) Stejăriş. Cf. dr. xi, 73, 81. — PI. :■ slejărimi. ' — Stejar + suf. -imc. STEJĂRÎŞ s. ii. Pădurice sau desiş de stejari (1).; (popular). stejăret, (regional) stejărărie, ştejărică (2), stejărie, stejărinie, stejărişte. Frunza stcjărişului din păduri, (a. 1846). c.at. man. i, 313, cf. hem 1 214. Omul îşi îndreaptă pasul cătră desul stejăriş, Uridc umbra eu lumina se alungă sub frunziş- alecsandri, o. 179. O luncă de cele mai frumoase, culcată la. poalele unei coline presărată cu pocne şi pilcuri drăgălaşe de stejeriş şi. mesteacăn, f (1883), 442, cf. ddrf. Aşa monstru pîn-acuma stejărişul cel întins Al Dauniei voinice n-a' crescut., ollănescu, h. o. 79, cf. barcianu, alexi, w-, şăineanu2. Aud deodal-o larmă, P-aproape, colea-n stejeriş, iosif, p. 66, cf. tdrg, pascu, s. 353, dhlr i, 362, resmehiţă, d., db. vi, 327, xi, 67, 82, cade. Ne-am strecurat cum am putut prin stejăriş. cocea, s. i, 11. Toate mi se păreau nouă şi neaşteptate : lunca spre Dunăre cu esenţe diverse, grinduri cu stejăriş. sadoveanu, o. xviii, 546, cf. dl, dm, m. d. enc., dex, a iii 16, glosar reg. — Pl. : slejărişuri· — Şi: stejeriş, (regional) stljeriş (diî. xi, 82) s. n. — Stejar + suf. -iş. STEJĂRIŞTE s. f. (Kegional) Stejăriş. Popa Onofrci s-a îmbrăcat şi cl în hainele lui Gloanţă de porcar şi păzeşte în locul lui turma de porci în stejărişte. ap. TDRG, cf. DL, DEX. — Şi: stejeriş!*· s. I. dex. — Stejar 4- suf. -işte. STEJĂRIb - 1561 - STELAT STEJĂRÎIi, -ÎE adj. (Popular) De culoarea frunzei de stejar (1) ; verzui. Ci. Marian, ch. 54. — Pl. : stejării.■ — Stejar + sul. -iu. STÊJE s. f. (învechii, rar) Grabă. La război cu sleje Vor da chiol din gttleje. dosoftei, ps.. 495/5, cf. TDRG. — Postverbal al lui steji. STEJER s. n. v. sleajăr. STEJERĂŞ s. m. v. stejăTaş, STEJERÉL s. tn. v. stejărel. STEJERÉT s. n. v. stejăret. STEJERÎCĂ s. f. v. stejărîcă. STEJERIŞ s. n. v. stejăriş. STEJERÎŞTE s. i. v. stejărişte. STEJÏ vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (învechit şi regional) A (sc) grăbi. Stejiră, uitară lucrul, lui. psalt. sgh., ap. dhlr ir, 531. Atunce slejiră-sc vlă- dicii de Edom şi giudecii dc .Moav. psalt. 311/15, cf. 128/11, 86/11. Pleacă cătră mine urechia ta, slăi-juştc să mă scoli, coresi, ap. tdrg. Λ'oi pentru accaia am stîjit al nostru obraz a-t vedea. id. l. 475/15. Sc stejiră să nu inopteadze. varlaam, c. 104. Cu milă. . . să stejască, să nc cruţe, dosoftei, ps. 437, cf. cade. Stejiţi cu lucrul ! viciu, gl. Mă stajesc şi-l găt mai re-pid'c. teaha, c. n. 266. -v· Tranz. Nu revni cclui ce stejaşte calea sa. psalt. 67/9, cf. cade. Nu stăji niiele. şEz. vii, 183. . . ' 2.. Tranz.. (Regional) A alunga (Ponoarele ~ Ya.şcău). Cr. teaha, c. k. 266. Stăjcsc gtsl'ili să nu minţi Uită inincarQ di .la pui, id. ib. . — Prez. ind.: slcjcsc. Şi: (învechit şi regional) stăji, (invschit) stiji vb. IV. — Etimologie necunoscută. STELĂ6' s. n. v. stelaj. STElAGIU s. n. v. stelaj. STELAJ s. n.Mobilă formală din raliuri, suprapuse pe care se păstrează diferite obiecte (mai ales cărţi sau vase). V. ctajer ă. Cf. stamati, d. Lu ind două cărticele de pe un stetagiu cc avea in camera sa, mi le dete... sion, p. 408, cf. ddrf, gheţie, n. m., alexi, w., resmeriţă, D. Cojocul rezultat la . maşina, bătătoare e transportat cu mina la un stelaj şi sc aşează pe o bară a acestuia, ionescu-muscel- fjl. 110, cf. cv 1951, nr. 5, 28. Scena reprezintă un interior de modă veche. Bufet înalt, comodă, canapea,... slclaj de lemn cu plante de interior, prăfuite, uscate, v. rom. aprilie 1954, 27, Cf. LTR2, DM, COMAN, Cri,·, CHEST. II 439/331, AI.R ii 3 960/53, 64, 105, 172, 334, 346, 716, 833, a i 12, 13, 20, 21, 23, 26, 35, 36, π 3, 11, 12, m 7, 12, 13, lexic reg. 25, ib. ii, 47, 81, mat. dialect, i, 94, 267, teaha, c. n. 267. + (Regional) Dulap (pentru vase). Cf. scriban, d., cv 1950, nr. 4, 34, com. din cîlnic — sebeş, ai 31. .4» (Prin Transilv.) Firidă. Cf. chest. 11 194/346, a 1 12, 23. + (Regional; 111 forma stăiloj) Tejghea (1) (Voiniceni — Tîrgu Mureş). Cf. alrm sn 11 li 827/235. 4. (învechit, rar) Eşafodaj. Un slelagiu se. vede colo-n piaţa nuire, mureşaxu, p. 219/5. — PJ.: slelaje şi (învechit şi regional) stelajuri. — Şi: (învechit) steMgiu, (regional) stelây (ddrf), stnlâj (a i 21, 36, 11 12,ni 7, teaha, c. n. 267) s. 11., stalăjie (a i 20, teaha, n.'267, pl. slalajii) s. f., stalâş (a iii 18), stălăg (ddrf), "sfălâj (cv 1950, nr. 4, 34, chest. 11 439/331 a, alrm Sn n li 827/235, a i 12, 13, 26, 31.,35,u3, 12, ui 12, mat. dialf.cT. 1, 94, 267) s. n., stăl&JS (coman, gl-, lexic reg. 25) s. f-, stălaş (com. din cîlnic — sebeş),' ştelaj (a i 12 pl, şţelagii) s. 11. —- Din genii. Stellage. STELAR1 s. in. 1. (învechii, rar) Astrolog. Şi tnt lua aminte cind vor vedea stea ca aceea ca neşle nithov-nici şi stelari ce era. dosoftei, v. s. decembrie 238r/18. 2. (Popular) Colindător cu steaua (1.1 1). Cf. tdrg. Copiii cari umblă cu steaua sc numesc stelari, pamfile, cr. 126, cf. resmeriţă, o-, cade. .La ţară.umblă colindători, stelari şi irozi, sadoveanu, o. xx, 431, Cf. SCRIBAN, D-, DL, DM, ALR ll/l MN 111, 2 825/386, 848, alrm ij/i li 265/872. — Pl. ; stelari. '— Stele (pl. lui stea) | suf. -ar. STELAR2, -Ά a Astronom ic stelară — ramura a .astronomiei care se ocupă cu studiul stelelor (1 1). Cf- dl· Hartă stelară — hartă care reprezintă constelaţiile de pe bolta cerească. Cf. dl, dm, dex. > 1·’ i g. Care are valoare sau importanţă deosebită. Valorile stelare ale poeziei noastre culte, m 1969, nr. 1.2, 1. Care are formă de stea (I 1), ca o stea; stelat (l).'Cf. cade, DL, DM, DF,X. 2. (Har) De stele; îuslelal.. In noaplca-nallă. . . Se-nlrczărcsc prin frunzâlură Stdarc-adincuri ce tresaltă. macedonski, o. i, 54. Peste capu-mi se-ndoaie bolţi stelare, pillat, p. 26, cf. dl, dm, dex. — .Pl. : stelari, -c. — Din fr. stellaire. STELAT, -Ă adj. 1. Care arc larmă de stea (11), ca 0 sica <1 υ; stelar (1). Cf. scriban, d. Ape limpezi şi pretutindeni iarba Cu dinţi tăioşi, cu spice şi fluturi mari, stelaţi, stancu, c. 15, cf. dl, dm. Mici. plăcuţe stelate, dispuse lot in şiruri. Al’ 69. 4. (Despre figuri geometrice) Î11 formă de stea (II). Un poligon regulat concav se. zice stelat, melik, g. 125. In afară, turla oclogonală e aşezată pe două baze: prima stelată, cu douăsprezece colturi..., a doua pătrată, mon: ist. ii, 66. In acest complex sint cuprinşi numeroşi radio-lari de formă rotundă, iar alţii de formă stelată, oncescu, g. 309. Avem un singur dccagon stelat: el se capătă unind panelele dc diviziune din 3 tn 3. geometrie ix, 133. l’ionsol. a descoperit, noi poliedre regulate, anume. 4 poliedre stelate, geom. sp. 96, cf. m. d. enc., DEX. 2. (învechii) înstelat. Pe balta azurie, in aer plutitoare, Tăcuta bela lunii..· hlra slela.la-i calc. n. 10-niîsci', c. 34/9. ( '.ameţii. . . umblă rătăcind jic. bolta stelată a cerului, filimon, o. ii, 222. Unde mergi, sul- 12094 STELĂ - 1562 - STELN1ŢĂ lanà, singură cu un june Pe aceste valuri, sub un cer stelat? bolintineanu, o. 102. Îşi. vedea, umbra pe luciul stelat cum alerga alături de dinsut. D. zamfirescu, î. 38. Şi rolele muriră pe marmoră stelată, petică, o, 72. 3. (Astăzi rar; despre animale, mai ales despre boi, de obicei determinat prin „In fruijle") Ţintat. Adora... mai cu. scamă boul negru stelat în frunte numit Apis. săulescu, hr. i, 5/20. Un mustăcios... trăgea după sine doi boi. slclati. românia literară, 1971, nr. 127, 16/3. — PI. : stelat,i, -Ic. — Slelc (pl. lui stea) + suf. -al (după fr. étoilé). ST.ÉLA s. î. 1. Mic monument cu caracter comemorativ sau sépulcral, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră in formă de fus, de coloană, de obelisc sau de placă, aşezat vertical, împodobit eu basoreliefuri şi purtînd inscripţii care ii indică semnificaţia. Tot din Rusă/ieşti este şi frumoasa, stelă cu doi. lei culcaţi pe frontul ei. odobescu, s. ir, 4.15, cf. şăineanu2. Atrag aici atenţia asupra simbolului divin de pe stela lui Ncbukadnezar I. pârvan, g. 521, cf. resmeriţă, d., cade. Un egiptean desprins dc pe o stelă funerară, răsare din cinci mii de ani daţi la o parle în urma unui german, teodoreanu, m. iii, 330, cf. scriban, d. Afară, pc latura dreaptă, este mormîntul lui C. Negri. O stelă ridicată la II oct. ÎS77. căltnescu, c. o.. 256, cf. ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. <0> Fig. Paginile acestca, dense de informaţie şi iubire, scrise la împlinirea unui sfert de veac dc la săuîrşirca din viaţă, a marelui scriitor, înalţă. ■■ o a doua stelă funerară, deopotrivă dc impresionabilă, românia literară, 1970, nr. 65, 6/1. Z. (Nav.) Unghi diedru format intre laturile unor piese metalice folosite in construcţii navale. Cf. ltr2. 3. Echer articulat, reglabil, folosit în topometrie şi construcţii navale. Cf. i. brăescu, m. 10, ltr2. — Pl.: stele,. — Din lat. stela, fr. stèle. STELĂMÎNT s. n. (Învechit, rar) Astronomie. Cf. si-c iii, 135. — Stele (pl. lui.stea) + suf. -ămlnt. &TE1VÉS0, -KĂSCĂ adj. (învechit, rar) Stelar3 (1)· Cometă cu lungi coade, însă cu scurtă minte... Dc ne vei arde-acuma, să ştii că or să nască In locu-nc fiinţe mai rele decît noi, Ce-n grab-or să-nlărite minia la slelcască. alexandrescu, m. 177. <£> F i g. Puternic (I 2). Nici alt gînd sau altă socoteală în gînd să-ţi între, căci, pre numele cercscului vultur şi pre lăriia stelescului leu,... nc glurăni. cantemir, i. i. ii, 18. — Pl. : stcleşli. — Stele (pl. lui stea) -|- suf. -esc. STJXI vb. IV. Intranz. J. (învechit) A luci. Scoale puţin clei... şi pune apă.ca să slăbească..·. Insă caută să nu slelcască ori să sclipească cleiul (a. 1805). grecu, p. 72, cf. di E x p r. A-i steli (cuiva) ocliii = a) a străluci. [Boaza] ochii... dccit a mîţii mai luminoşi sicii, cantemir, i.i.i, 177; b) a vedea stele în faţa ochilor din cauza ameţelii. Craiul . . ., stclindu-i ochii, au căzut din tron jos. bărac, ap. TDI\G, Cf. DL. 2. (Regional; despre stele) A răsări (II 1). Cf. gr. s. i, 46. — Prez. ind.: sleiesc. — V. stele (pl. lui slea). STEJLÎN, -A adj. (învechit) Stelar3 (1). Noaplea-şi pune stema fecrică, stelină. alecsandri, p. iii, 89, cf. BARCIANU, alext, \v., ŞAINEANU3, resmeriţă, D., DL, DM. — Pl. : stclini, -e. — Stele (pl. lui slea) + suf. -in. STELIONAT s. n. (Jur) Delict conştind in vlnzarea sau ipotecarea unuj bun la mai multe persoane deodată. Cf. prot. — POP., n. d., scriban, d., dn3. — Pronunţat: -li-o-. — Pl.: stelionate. — Din fr. stelliojuat, lat. stellionatus. STELIONATÂÏ! s. m/'(Jur.) Persoană care s-a făcut vinovată de stelionat. Cf. scriban, d. — Pronunţat: -li-o-, — Pl.: stelionatari. — Stelionat -|- suf. -ar. STKLIŞOÂKA s. f. (Regional) 1. Steluţă (I 1). [Unele beţişoare] sc lasă simple, altele se pun în formă de. . . slelişoarc, ale căror raze asemenea se încarcă cu strafide şi smochine, marian, î. 1.66,. cf. dl, dex. 2. (Bot.) Steliţă (1) (Aster amellus)· Iată frageda salcină, slelişoarc, blinde nalbe, Urmărind', pe : busuiocul iubitor de sînuri albe. alecsandri, p. iii, 55, cf. dl, dex., şez. ix, 30, ; : — Pl. : stelişoare. — Şi : (regional) slei.şoără s. f. şez. ix, 30. — Stele (pl. lui slea) -f suf. -işoară.. STEXÎT s. n. Aliaj dur şi rezistent, care conţine cobalt, crom, molibden etc., din care se fabrică sau cu care se acoperă suprafeţele unor piese sau instrumente. Cf. LTR2, DL, DM, DER, M. D. ENC-, DEX. — Din fr. stellite, germ. Siellit. SŢELÎŢĂ s. f. 1. (Şi Iri sintagmele steliţă vînălă, BARCIANU,. GRECESCU, FL. 291, BRANDZA, FL. 263, ŞEZ. XV, 128, PĂCALĂ, M. R. 14, PANŢU, PL. 291, CADÈj BORZA, D. 26, steliţă sălbatică, şez. xv, 127) Plantă èrbâçee din familia compozeelor, cu tulpina şi frunzele păroase, cu florile dispuse în capitule, cele centrale galbene, iar cele marginale albastre; (regional) gălă-ţence, ruşcă, setnteiuţe (v. seînteiuţă I 4), stelişoară (2), vărsătoare, flori-cojocăreşti, flori-de-Ierusalim, iarba-vintului, ocliiul-boului, rnjă-de-toam-nă, rujă-vînătă, ruşcă-vinătă, ruşeuţă-vinătă, ste-luţă^sălbatică., ■ sleluţe-vinete (v. steluţă III 2 I) (Aster amellus). Cf. barcianu, păcală, m. r., PASCU, S. 256, PANŢU, PL. 291, CAPE, DM, SEC. HI, 91, BORZA, D. 26. 2. (învechit; in sintagma .steliţă de singe;.cu. sens neprecizat, probabil) Hematie. Junghi ce se prici-nuieşte... din prea oxidate sleliţe de sînge.. episcupescu, practica, 195/7. -r Pl. : stcli}c. — Şi : steîfă s. f. borza, d. .26. — Stele (pl. lui stéa) + suf. -ijă. STÉLNIC , -Ă adj. (învechit, rar) Stelar2 (1). Pe a cerului cîmpic... Noaptea vine pe'furiş Şi cu-o secere dc aur de la lună-mprumutală, Facc-un stetnic seceriş-alecsandri, p. iii, 147, cf. ddrf, tdrg. — Pl. : stelnici, -ce. — Stele (pl. lui slea) + suf. -nic. STKLNICÂMŢĂ s. f. (Bot.; prin Olt.) Păducher-niţă (II 1) (Lepidium ruderale). Cf. panţu, tl. Cine are slelniţe în casă, fierbe apă cu slelnicariţă. . . şi să opăreşte cu această apă fierbinte, ap. cade. — Pl. : slelnicariţe. — V. stelniţă. STELNIŢĂ s. f. (Popular) Ploşniţă (I) (Cimex tcc-lurarius, Cimex columbarius, Cimex prasinus; Eury-.. gasler maura, liuryderma ornata). Cf. şincai, in dr. v, 557, budai-deleanu, lex·, lb, polizu, cihac, ii, 367, lm, barcianu. Dintre insectele cele mai neplăcute şi mai nesuferite este ploşniţa... numită.... şi stelniţă. marian, ins. 430, cf. id.. ib. 421, alexi, w.,. şăineanu2, tdrg, . sterescu, n.1 053, pascu, s. 265, 12107 STEI.01 — l56à - STELUŢĂ RESMERIŢĂ, D., CADE, BOSETTr, L. B. III, 95, SCRIBAN, p., dl, d% dex, h v 98, ix 88, xvii 16, xviii 42, com, marian. Pe cuptor liu m-oi culctt, Stelniţele m-ar mînea. bîrlea, l. i>. m. i, 257, coin.'· din pecica — ARAD, COITl. FURTUNĂ, ALR I 1 899, ΤΕΑΗΑ, C. N. 207. Φ (Urmat de determinări care indică specia, gemi], varietatea) Stelniţă de père, marian, ins. 421. Stelniţele de pom găuresc scoarţa şi sug părţile cele dulci, eu care se nutreşte pomul. id. iii. Slelnita de cîmp. alr i 1 899/355. Stelniţă de pădure, ib. \ 899/229, cf. 1 899/343, 354, 355. Stelniţă sălbatică, ib. 1 899/268, cf. 1 899/305, 808. Stelniţă cîmpului. teama, c. n. 267. — PL: stelniţe şi (rar) stelniţi. — Si: stăliiiţă (h IX 88, ' com. marian, alr i 1 899/223, 229, 270, 298, 302, 305, 333, 335, 850), (Învechit) steâlniţă (şincai, in dr. v, 558, cihac, ii, 367), (regional) stiUnită (aj.u i 1899/295) s. f. · ' — Din ser. stenica. ST EL 01 s. n. (Regional) Augmentativ al lui stea (I i); stea foarte mare, imensă. Sus stele, Jos stele Vai de picioarele mele; Iar steloiul cel mai mare Râu mă frige la picioare (Gerul), gorovei, c. 172. -γ· Steloiul ăl mare — lunaStetoiu-al mare, care face gqură-n spinare, ap. pascu, . c. 95. . — Pl. :. sleloaie: —■ Stele (pl. lui stea) + suf. -oi. STELÔS, -OĂSĂ adj. ..(învechit) Înstelat. [Pă-mîntul] este înfăşurat de măreaţa boltă, steloasă a firmamentului. qenilie, o. 8/6, cf. vahan, v. Văzut-arn in străinătate romănaşi.... uitîndu-se cu jale, în nopţile steloase, ■ Iu calea cea cerească pc care strămoşii urmau pe împăratul cel. mare. russo, o. 125. Cerul, se prevede în valea înflorită, Sau valea înflorită. în cerul cet slelos. bolintineanu, o. 203, cf. cade, dl, dm. + (Regional) Scinteietor (2). Cf. cade, dm. Şi-au văzut o stea steloasă Luminoasă Că se lasă L-astă casă. marian, nu. 842. Dar ca luna nuri nici. una Steloasă şi văzăroasă. mera, ap. cade, cf. dl. — Pl. : sleloşi, -oase. — Stele (pl. lui alea) -|- suf. -os. STKLUŞOAhĂ s. f. (Regional) Steluţă (I 1). Steaua, steluşoara mea, Cea luminoasă Şi vederoasă. marian, v. 100, cf. gr. s. vr, 159. — Pl.: stehişoare. — Stele (pl. lui stea) -|- suf. -uşoară. ST.BCÎJŢĂ s. f. Diminutiv al lui stea. I. 1. Cf. stea (I 1). O, blîndă, mult duioasă şi lainică lumină In veci-printre steluţe le cată al meu dor. alecsandri, p. i, 119, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v.,· tdrg. Răsări deodată o steluţă, undeva în tinda muierilor. agîrbiceanu,' a. 83, cf. resmeriţă, d., cade. Suflă un'iiînl puternic. : i- şi din această cauză steluţele cerului ajung fărîmate pînă la oameni, sahia, n. 113. Dincolo de Şiret sc aprind■ focuri: steluţele sfioase încep -a- tremura în mările de sus- sadoveanu, o. ii, 190, ef. scriban, d. Toma se uită spre cer, ca să vadă de e tîrziu, dar nu se vedea decît o steluţă palidă între valuri moi şi fumurii de nori. camil petrescu, o. iii, 233. Pentru ochii tăi, mindruţă, Da-ţi-ciş cenil cu steluţă."sevastos, c. 126. Uride-i steluţa de-asară Să mi-o văd şi-n astă sară. şez. i, 49. *φ· (Ca termen de comparaţie) [Luna] mai întîi ca o steluţă, ca- făclia depărtată. . . Printre frunzele clătite am zărit-o licurînd. alexanorescu, m. 19. Trei fecioare albe, nalte şi frumoase... s-au înălţat în-ceruri, cîntînd împreună... şi ca trei steluţe se pierdură în stele, alecsandri., p. i, 192·. Zări. . . o lumină licărind ca o steluţă, ispirescu, 'j,. 395; Pune un cărbune mit ca o steluţă, teodoreanu, ' c. b. 40: «v- Fi g .'-N-am altă mîngîiere mai vie· pe pămîni Deeît să-nalţ la tine duioasa mea gindire, Steluţă zîmbitoffre ■ dincolo de mormtrit. alecsandri, o. 124. Glasul cu veste al mamei a pus cîte-o steluţă de bucurie îă fiecare, teodoreanu, c. b. 109.. + F i g. (Rar) Sclnteie (l 1). In cenuşă nu licărea nici. o steluţă. sadoveanu, o. iii, 148, cf. dl, dm, dex. + (Eutoiu. ; prin Bucov.) Licurici (Lampijris nocliluca). Aceste puncte lucitoare nu sînt nimic alta, fără numai licu-rirca cc-o produce un gîndăcel, nuntii... licuriciu, ier în.... Bucovina: făclieş, fănăraş..., steluţă, marian, ins. 44, cf. cade. 2. (Familiar şi peiorativ) Starletă. Cf. stea (I 2). Această profesiune de credinţă . . . aparţine unei starlete: o steluţă apărută nu de prea mullă vreme pe firmamentul cinematografiei franceze, cinema, - 1968, nr. 3, 17. XX. P. anal. 1. Obiect, desen etc. în formă de stea (I. 1) (mică). Printre florile ce vă tjinrit veţi găsi. împrăştiate mai multe floricele albastre cu o steluţă galbenă în mijloc, negruzzi, s. i, 103, cf. dl, dm, dex. 2. Ornament, podoabă în formă de stea (I 1); cusătură avînd această formă. Cf. slea (II 3). I fiice . . . împodobite cu steluţe de arginl..iom\, c. i. i, 175, cf. diaconu, vr.LVIIT, dl, dm, dex. Steluţe, mărunţele Împrejurul poalelor mele. marian, v. 95. 3. Semn grafic în formă de stea (I 1) care sc pune după un cuvînt. pentru a indica trimiterea la o notă, ori înaintea elementelor (lexicale) neâtestate şi reconstituite etc. ; asterisc, stea (II 5). Steluţele răs-pîndile sînt conductorii cititorilor, aristia, plut. Ha/Io, cf. DDRF, V. MOLIN, V. T., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., l,TRa, DL, I)M, DEX. ■4. (Mai ales la pl.) Pastă făinoasă în formă de stea (1 1), (care se fierbe în supă). Cf. cade, scriban, DL, DM, dex, alr îi 4 034/605. 5. Pată albă de păr pe fruntea unor animale. Cf. stea (II fi). Iută că-nlr-o. dumbrăvioară Bl zăreşte-o căprioară, Fiară blîndă de la munte Cu steluţă albă-n frunte, alecsandri, p. ii, 89. Mărioara sc-ntiinea Cu-n străin care venea Pe-un-fugar sirep de munte Cu steluţă albă-n frunte, id. o. 105, cf. dl, dm, dex. Vin oile de la munte Cu steluţe alhe-n frunte ((jarul cu nuiele). gorovei, c. 46. <>. Rotocol de grăsime la suprafaţa unor lichide (mai ales a supei). Cf. stea (II 7). Apa. . . se umplea de zoi. . ., de steluţe. . . şi îngheţa, din nou. aûîrbiceanu, a. 431, cf. resmeriţă, d., cade, dex. . 7. (Şi în sintagmele steluţă dc zăpadă, steluţă de gheaţă) Fulg de zăpadă. Cf. s t e a (11 8). Acum. trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie, Crengile-ani-nule-n cale ning steluţe şi se-ndoaie. alecsandri, o. 169. Din seninul sticlos pluteau abia vizibile steluţe de zăpadă, sclipind imaterial, c. petrescu, î. ii, 152, ef. DL, dm, dex. Nu mai simt acuma cum creşte bucuria Ce-mi încolţea în suflet adîncăi şi curată Cînd începeau să cadă Steluţele de gheaţă in cea dinlîl zăpadă. românia literară, 1971, nr. 133,· 3/3. III. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee din familia cariofilaceelor: a) plantă cu tulpina păroasă în partea superioară, frunzele peţiolate şi florile albe dispuse în paniculc, care creşte în locuri umbroase şi umede, (regional) albumeală, bătrîniş, iarbă-moa-le, steaua-fetei (v. stea III 3): (Stellaria nemo-rum). Cf. păcală, m·. b. 19, panţu, pl., borza, d. 165; b) (regional; şi în sintagma steluţa fetei, borza, d. 164)· rocoţea (Stellaria graminea). Cf. cade,· simionescu, fl. 296, borza, d. 164; c) (regional) iarbă-moa-le (Stellaria holostca). Cf. borza, d. 164; d) (regional; în sintagmele steluţa;.fetei, id. ib. 165, steluţă albă, id. ib.) răcovină (a) (Stellaria media), id. ib. 2. Numele mai multor plante erbacee din familia compozeelor: a) (la pl.; şi în sintagma steluţa şoricelului, borza, d. 64) plantă cu tulpina ramificată, roşie-tică, acoperită cu peri scurţi şi aspri, cu frunzele liniar-lanceolate, cu florile marginale roz sau violet, iar cele centrale tubuloase galbene; bătrîniş, bunghi-şor, cuşmuţă, flori-de-toamnă, ochiul-boului (v. ochi 12111 sir km — im - SÏEMÀ C,i), (Erigèron. acer). Cf. .borza, d'. 290; I») (la ,pl.) , mică pl^ntăiCu tulpina Înaltă, foarte păroasă, cu fruji-sséle’ oblonge, cu florile centrale tubuloase gălbui, iar cele radiate;, roşii sau alburii; ochiul-boului (Erigeron alpinus). Cf. id. ib. 8.4; c) (regional ; şi In. sintagma steluţa şoricelului, id. ib.) bătriniş (Érigeron canaden-sis).'Ct. resmeriţă, i>., cade, .borza., d. 64.; d) (regional; la pl.) ochiul-bouliii (Erigeron podolians). Cf. BORZA, d. 65; e) (regional) ochiul-boului (v. ochi1 Ç d) (Aster- alpinus). Cf. id. ib. 26; (regional.; .la pl.) scinteiuţe (v. setn t eiu ţăl'4) (Aster novi-belgii). Cf. id. ib.; .gj (regional; In sintagma steluţe vinete, PĂCALĂ, m. R. 14) steliţă (1) (Aster amellus). Cf. borza, ». 26; h) (regional; la pl.) bănuţi (Bellis perennis). Cf. id. ib. 29; i) (regional) drenţe (Callitriche verna). Cf. id. iii. 36; !) (ré’gioiial ; la pl.) fluture (Gaîllardia aristdta). Cf. id. ib. 73; J) (regional; şi în sintagma steluţe de munte, dm, borza,’d. 98) albumeală (Leon-topodium ălpinum). Caraimanul cil jancuri asciiptef pe btiiele '-cărora cresc friguroasele steliiţe de mante. VLAHUŢĂ, ap. 'CADE, cf. PANŢU, PL. 291, ol, BOtfZA, ■o. 98; k) (regional; la pl.) lipscărvoaice (Çoreopsis tinçioria). Gf. borza; d. 51. ■ · 3. (Regional; la pl.) Fluturaşi (Cùïmos bipiuhâtusî. Cf. iBOftZA, D. 531 ··>' 4. Com p u s : stelujă-albişoară = lîna cfljirëÎôr (Se- rastium lanptum). Cf. borza’ d. 44. ’ 1 — PU : steluţe. . ..... — Stele (pl. lui stea) + suf. -uţă.. STEM s. n. v. stemă. SÏÉMA s.f. 1. (învechit şi popular) Coroană (cu Însemnul puterii pè care o reprezintă); p. e-st.‘puterea ţ>e Care o conferă acest însemn. Şi destoinicul de stemă a se încununa şi. a se proslăvi, legat'tn temniţă junghe-sé ca tm facătoriu rău şi nedrept; coresi, ÉV. 547. Bucură-te cistită (sic) stema a împăratului .N[risto]s. ' paraclis (1639), 171/l-4. Pentru izbtnda lor are stă şi'stame, adecă cununi: varlaam, 1 c:' 57. Să nu te ruşinezi... de marii, păminlului, nice de- însuşi cela ce poartă >s'temă'(a. 1640). gcr i,-· 89/11. Văzui 24 de bătrîni şăzind îmbrăcpţi tn veşminte albe şi tn capetele lor-steme de aur. N. test. (1648), 306v/17. A şasea oară să cheamă izbăvirea noastră coronă, adecă stemă, că aşa-ţice sfîntul Ioqn . blagoslQV.·. ch»a ,ţp·. 75fy27. Am lucit steşta !.cea den capul lui. B!blia;(16.88); 220.*/30, Marele. Costandin rfrau vrut .să să laude de stemă şi de diadimă. ib. [prefaţă] 8/40. A împăratului stemă va pieri şi alt împărat , să va .ivi. fl. d. (1693), 8^/4. . Mulţi tirani au şezui pre ‘ţărînă iară cel nepriceput au purtat ştemfl, N. costin, let. ii, 48/17. între coarne sămnul. biruinţii şi stema epitropii[i] să poarte, çan- 1 tjsmik, i. i. .15.4, cf. ANON. car. Unde-i ,este stema şi podoabele şi celelalte-Jucruri ce.se cuvin -împăraţilor? antim, p. 173. Ieşind din miezul nopţii o zgripţară 'ciudată lmperatrifeV de sus- ifémû o erată (a. Î774). bv ii, 207. Scoaseră musealit-pe' Petru'-împărat pentru faptele sdle- şi ‘ încoronâră pe - ’Ecàtérina a doua, soţia sa, cu şlerţta! Roşiei, văcărescul,- ist. 27‘8. Şm pusată stema îri’cdp'1 fi 'cartea th-mlnS. alexandria'(1794), 8/13. DumnezÙ'aséü jMhié'· fié-àu încoronat eu · stema acestèi binecrèdinciodè'e -fări-fa. ■ 1802). uricariul, i, •300, et.1 budai-delÎaîju, LtStV lb . ■ Intr-aceeaşi dată itetria din capu-şi lütrtti tŞi"pte biruitor însuşi cu dînsa Xhcoronîrtd. 'ρσαόή, hénr;'120/12. Voi da stemă-mpă-răteâs'că Orişicăreia femei Ύα' pute ca să-l robească. conachi,' p. 13. Împărăteasa' încoronă p-Areti Cu a capului său stemă ş^în'loctiissău o vesti, pann·, e. v, 102/26. Ea pe fruntea s.a domrjeasfă ,Pariind .nu- sfţma , regţwcă'·- Ci marama, ţărănească. alecşanppx, ÇpEZii, 5§3.. Împăratul işi sfioase -.stpmci din cap şi o puse-, îţi ■Câţf&l fiului .său. ispirescu, L. 312. Intriştăjo.are poveşti. . .- Nii -mai cercaţi a-mi, Fig. Omenirea e ça moariă. .. Stema ei de diamante Nir micit-a fosţ .dg soartă, macedqi^ski,.· o. i* i03. Lîngă tîmpla: marilor, visători, fumul alŞaştru $1 tutunului,, mereu prezent, e ca o stemă a cerului, teodoreanu, m. u. 191. ·$■ E x p r. A li cu (sau a avea) stema (sau stemă) !n frunte = a) a fi cu stea';îü frùnté, v. stea (II G). Inima bat-o pustia; să fii şi cu stemă-n frunte, n-o frîngi, tot · degeaba, delavrancea; & 10. Din real ieşit afară riii mai eşti că orişicare... Chipeş,, nalt iii stemă-n, friiAtè, pleci pe visul tău călare, macedonski, o. i. 29, cf. za'nne, p-. rti, 383, DL, DM, dex; 1)) (ironic) a îi de neam mare, ales. Cf. zanne, p. iii,' 383. Doar nu eşti cu stema-n frunte să te asculte: paisiîtle, j. ii 167. Ce te fii aşa fudul parcă ai stemă-n frunte? chest. v/66; e) a fi cuminte, drept, cinstit. Cf. zanne, p. χν, 636. 2. (învechit)-Piatră preţioasă, v. piatră (I 1) p. ext. giuvaer; Nu avea de unde lua bani să rădice oşti, cè scoase toate ferecăturile împărăteşti .cîte era de aur şi -cîte era de argint, scule, mărgărilaruri, stime şi veşmentele împărătesei, moxa, 362/6, cf. polizu. Stema din cununa împărătească, delavrancea, ■ s. . 82, cf. ddrf. Asta cetate-o iubea mai mulp-decU toate Iunona ... . ţintndu-şi acolo carul şi stemele toate, coşbuc, ae. 11, cf. îtdrg; şăineanuî-'d. ,ti., CADE.· Iwiiipodrom .se vînturau ■ aurării, brocatu-ri şi steme, sadoveanu, o. xiVi32, cf. dl, dm, :Dex. -y· Fi,g ..Un orizont bătut cu steme, vulpescu, p. 87. + >F 1 g. (învechit) Podoabă (I 1). Aceasta ca cu o coroană încoronată e cu , stema frumuseţii şi a blîndeţelor lui David (a. 1774). bv ii, 207. Vor lua împărăţia podoabei şi stema frumuseţii. mineiul (,1776), 81v2/24. Noaplearşi punp stema feerică, stelînS. Alecsandri, p.. iii, 89. 3. Ansamblu de sşmne şi culori cu o-.anumită semnificaţie, care reprezintă calitatea, puterea, autoritatea unei ţări, a unui oraş sau judeţ, a unei dinastii sau familii nobiliare etc.; blazon, (rùr) armoarii, (învechit) armături, herb, marcă3 (I 1), pavăză (2), scut (1). Stihuri'în stema Domniei Moldopii [titlu]. ‘prav. IV. Vom arţita $i ce stewà au, appt ţgra încă de mai înţîi de ,vinirc\â\ Iui Tfaian. .w, costin, .üet, ..j, 38/22. liri-pregiurul boitelor.steme de· piptră cioplite fiu meşteşug şi poleite cu aur (siirşitul .sçç. X-VIl). mag. iv, 261. Craiul bulgarilor :.. ..încă, pmţa , stemele erăieşli. .şincai*. hr. i, J.84/2, cf. budai-deleanu, ,lex. Leghioa-nele romane .avea .s(e:mp-.un..vultun detaur sau de, argint. bărac, ap, gcr ii, 23,7/40. In, împrejurările'..de. acump, franţezii nu mai î.ngăduieşc ştem,a cea, veche, sfărţmînd-,o prelutindenep unde o găsesc„· < CR (1831), 54a/33. Alte înştiinţări schimbă sf.eina}ţăr-ipÎ/kR (18,31),.. 525/13, Sala în care şfi afla pusă mpsa Sraii, împodobit de semnele steme-j. familiei Kis.eleff. ib. (1834),, 1391/3. Ţarul. . . au poroncit αΛ ε.ε,-,Ιμα drept ştţma. Ros.il pe acel vultur cu două capite,. asachi, i. i, 202/15. In fruntea porţii. . . este săpată „tn piatră ştema făriii rbşso.'Ş. 197. Pentru timpii lui Licu-iţg. cu.; exactitate l.a âînşul parçrse a se destinde şir.lf i .sterpelor de regi. aristia, plut. 150/23. Olandezul .J^eyjn-s.ţlţilsiiis a ppjalie.at Jn timpul lui Mittai'Cel Jiiţaf ştejnele- tuturor.ţărilor dintre Carpgţi şi ®Q/cq^/.rHAŞBEij,',.i. c.·. i, .95. Castelul în ruine domneşte p.eşte^val.e^ . ; : Şi. stema ce pe-oricine să^nfrunţe euteza, Mlncată t de vînturi, de soare şi de apă. macedonski, o. i, 23, hgul căzind, îpţinde însă în momentul morţii laba sa rănită pe stema burbonilor. χ. negruzzi, 12113 SÎESt — i5êS — STKN'AIlOiîlSIT s. ni; 330.1- Şi iau în armele ibt. vuUuiiil împărătesc al Bizanţului (dar cu un singur cap. nu cu două ca în stema bizantină), iorgaj, a. i.. H, 91. La vechea noastră stemă... a adăogat, în cinstea unei înrudiri ilustre, în cîmp de aur cu ctien,ar de sîngeap, .un per,dos negru. m. i. caragiale, c. 10': S-a surpat şi stema cea cu cap dc bour. lesnea, vers. 246. Ca dovadă; flerfi arătat stemă familiei^ tn herbuÎ cüreia"'sé desluţeă şi ÿrt cap de zimbru:. voicuLEsâu, p. i; *310‘.'Stema ţării a rainas Capul :de zimbru şi domnia Moldovei a început, de atunci. sadoveanu., o. xii, 231. Stăpihul baron... s-a aşizat ■în fruntea salonului într-un fotoliu vechi de stejar, sub stema familiei, dan, u. 307. Cu asemenea fumuri, îşi compusese o stemă. călinescu, s.wc. l. 40. AsemiA’ea proaspete, vii... Şi IiiCii culori.'se mai văd Doar Î/î 'Stemele'ţărilor. blAga,· poezii, 2*30. UiVe sus, hcel fronton tritmghiùlar pe care Gheorghe· Bibescii şi-a pus orgolios stema dinastiei.1 camil petresc^, o. ii, 302. Ş-au ’ luai la întrecere să şteargă de pe faţa .pămîntului codrii de stejar bătrîni de veacuri, pnde.. pţişeuseră bourii şi zimbrii din stema ţării. v. rom. 'februarie 1954, 15. Mîine o să capeţi fhlar şi carte de marinar> Çl\ sfemçjdrii. tudoran, p. i'47. Un imprimat cu stema republicii. preda, r. 92. Pornesc tăcuţi şi gravi Toţi uuiiuri.i din rhuced'ele steme:' labiş, p‘. 83, cf. pr/eirëpt. 42. Aceeaşi tipografie,. r a scos şi TetràCvanghèlùl din 154B, 'fapt 'demonstrabil ' prin prezenţa stemei Sibiului... ţri paginile Cărţii. L. rom. 1967,-nr. 1, 81.· Unde este vechea stemă a Romei? românia literarÎ, 1969, nr. 20, 14/2, cf. μ. Λ. enc., dex. Fi g. lată-ntr-adevăr zeiţă coborîtă pre pămînt lată stema tululora frumuseţilor cîle sînt. paMn, E.· ii, 78/22. + F i g. (învechit, rar) Specific (1). Mai toate naţiunile Europei.·. . şi-au' adunat cîriticelc poporane' din- dcele felurite colecţiuni, purtind fiecare stema unei naţionalităţi, odobesc/u, 's. 1, 181. 4. (învechit şi p'opular) Semţi caracteristic, ' pată sa'ù smoc de păr (de altă cülôaré). pe fruntea uiior animale. Adhceţi-mi calu-ndală Catul meù cu. steniă-n ffunte. bountinJsanu, o. 9. ' Jmprejuru-Âe s-adpnă Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalţi cu steme-n frunţi. EMiNEScu, 6. %■ ■ 101, , viii, 63. Mă'afiu într-o· mur'e 'stenahorie..’. trimite-mi 150 de părinţi ,,9e pui de lei“. caragiale, o. vii, 497, cf. TDRG, ALEXI, λν., CADE, GÀLDI, Μ. ΡΗΑΝ. 256, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. _ . 3. Tulburare sufletească, plictiseală (1). Nesomnul vine din stenahorie, din frici cumplite şi.gtndun. cor-nea, e. i, 31/6. Mă muceziseni la ţară, la Bîizoieni. . . De la o breme îmi venise şţejmkorie şi ipohondrie;.Ainc.-sandri, τ. i, 310, cf. cihac, ii, 702. Der dccă al meu suflet avea stenahorie La togi# cf se-nHmplă,:.azi simte bucurie, bolintineanu, d. 147, cf. ddrf, barcianu. Plictiseala şi stenahoria eraţi , adevăraţii, ditşwcni ai ; soc i etăţi i ' hceşt ia. D. i zamfîrEscu:, a. 31, cf!? alexi, w., şXineXnu2, paScu, 's. ;188j resmeriţă, p., cape.' ’Ϋδ-zînd boierii'că-l apucă stmohoria la mînăstire se ho'tă-rîrăi. ;c. gane, tr. v. 250. Revedem acileaşi privelişti, care ne pricinuiesc stenahorie. sadoveanu;.. o. xix, 500, Cf. DL, DM, DEX. 4. Stare de agitaţie. £ţi Içvîli de această ■vin tntt-un neastîmpăr (stenahorie) covîrşitoriu. cornea, e. i, 116/6. Cum? pe uride? spune-mi, iute, că mi-e. degrabă,„ of, Îmi vide ,stenahorie ! caragiale, t. ii,. 63. Èra cald, avea stenahorie, pe la două ceasuri din zi dapd o lungă iàçérë a stricai din toată inima, vlahuţă, s. a., iii, 45i; cf. tùro. M-au apucat stenahoriile de la primul zîmbet premergător glumelor lor. cocea, s. i, 189. O mare logofeteas'ă, după ciim spune un istoric, pe lingă nenumăratcle-i nevricale,· istericalè;' tabietvrij' gusturi ■'■ fistichii, stenahorii. . . n-aveu cultură superiààrû 'unui absolvent· a trei clase primare, sadoveanu, o. xix, 49. 5.'. (învechit) Greutate' în" respiraţie;' p. ext. astmă.' Femciq ere mare ştenahorie cînd să culcă pe spate. MEşţ. moş. 69/17. Eă-l frecăm pe tot impui cu. oţăt răce. .'. ’şi-apoi să-l acoperim bine fără şă-î aducem stţhţihorie.; VîbnXv, μ. '302/7. Lasă-te ιηι,ί slobod, [de cois'et] soro, Că iar ό să-ţi vie stenahorie, ca la palat-VLAHUŢĂ,. S. À. 71, cf. CADE, SCRIBAN, D., Dl.,' DM, CEX. — Pl.:. slenahorii. — Şi : sţenoli^rie, sţeiiouarie (uri-CABiyi.,, iv, 172/24), staiiahorie. (găi.iji, m. .pkan. 256), stinahOTip (id. ib..), şteiialiorie (.Id,. ib.) s.. f.. , ^ iDin "Kgr·. στενΐχωρία. ·' ' • STEiXAKORISÎ vb. IV. (învechit) 1. Tranz. şi ref 1; A (se) constrînge.' -Pentru-ca-să nu să stenohori-sească ostile, n-au mers, ci au rămas, aeolea ‘(ă· 17-15). a-ÂLDiyM. phan..257. .Pricinuindu^e lipsa să- siinaho-risească pe cei ce au trebuinţă de cumpărat' (à: 1775). id. ib.. 257; Datornicii stenahbrisindu-l ca s'ă le împlinească :bdnii' (a.· 1793). id). i-b. 25*2. Ordid împărătească . .·; liă-zîhdif-se stenohoristăi . . ’hot&irîră să ceară · pacea·· văcă-bescul, ist. 285. Să fie casa cu odăi mai milite, de douo familii, ca, fiinfi, să nu neşfenuhorisirn.(a. 1821). iorga, s. d. viii,'bà,! cf.TDRG. v'k e f 1. pas. Ca să nu se stenahoriseaseă de datornici {a, 1792). gălui, m. ppÂN."257/ '. ' ' ’u" ' ' " _ ■*'; , . 2. R.e f.L. A. se plictisi. Pentru, care pricină mai mult se slenahorisesc de nu mai pot suferi a moi fi cu locuinţă acolo (â. 1793). gAldi, m. phan. 257. Parol d-onor, m-am 'Stehahorisit. bac.albaşa, s. a. i, 93, cf. TDRG. 3. T r à ii z. A plictisi*(2).· TTh'fçnàhorisea'cu r&spuri· 'şurile lui. d.. 'zaîifirescu,1'!." lăij. ' ' 'j.'ipréz. ind.: .aţţnahoriicse.. —.Şi: stenoiiorisi, şta-£ah<>ris‘i (găldi, m·..phan, ,257), .‘sţinahorisi vb. iy. . -· Din ngr. στεν.οχωρ»,. STENAHOIUSÎT, -Ă ad}· (învechit) Care constrin-ge; (învechit) stenahorii. Vătaful de péseare... cu stenahorisite mijloace ăii'dobîndit şi du făcut luări fără 12117 stenahorit - 1566 - STENOGRAFIE temere (a. 1822). doc. ec. 249, cf. gAldi, m. phan. 257. — Pl. stenakorisiti, -te. — V. stenaliorlsi. STEMAHORÎT, -A adj. (învechit) Care çonstrînge; (învechit) stenahorisit. gâldi, m. phan. 257. — Pl. : stenahoriţi -te. — De la stenahorle. STÉNC s. i. v. stancfl2. . STESîEAF s. m. v. ştenap. stenép S. m* y. ştenap. STÉNGHER s.m. (Prin nordul Munt.) Bucată (de pline, de mămăligii etc.). Purta de gît o traistă plină cu stengheri de mămăligă, rădulescu-codin. — Pl.: stengheri. — Etimologia necunoscută. STENGHERÎ vb. IV v. stingheri. STÉNIG, î>A adj. 1. (învechit; despre boli) Uşon După activitatea şi pasivitatea stării sănătăţii [bolile] sînt cele stenice şi astenice, episcupescu, practica, XL1V/11. La gust ritul stenic (purlăreţ) foloseşte luarea sîngelui. cornea, e. i, 37/14. 2. (Livresc; adesea figiyat) Care provoacă sau de-, gajă vigoare, sănătate, putere; întăritor, lată, dar, cU de vaste şi stenice motioe de inspiraţie.. . aşteaptă pe coluboraturii noştri, In plr ii, 630. Afară de aceasta, aveu un program stenic, dedus din concepţia sa. de viaţă, fiecare articol şi. fiecare operă literară publicată . reprezentînd un moment al războiului ideologic, că- i linkscu, c. o. 285. Fiitşle, o asemenea filozofie nu : poate fi dectt stenică, rumenă dc sănătate, ralea, s. t. iu, 173, cf. r, 218, di,, dm. La noi, pînă la 1H4Ş, literatura, ca pur/e componentă a unei mişcări de eliberare în plin uvîrit, a avut un caracter afirmativ, stenic. v. kom. ianuarie 1965, 102. Poeţii, noştri, · in genere rnai stenici, nu au aproape deloc obsesia plicti- ■ sului erolic.· contemp. 1966, nr. 1 OM, 3/3. Valsul. . ., lucrare dc un lirism luminos şi stenic. M 1968,.;nr. 5, 41. Tradiţia scenei româneşti se reazemă pe -un echilibru stenic între sentiment şi idee. τ iulie, 19691, 78, cf. scînteia, 1969, nr.· 8 2.11. Ar fi putut ră(nîne, cu ,o sinceritate asigurată, la poezia domeniului familiar, a intimităţii graţioase, a micilor -.empţii stenice, românia literară, 197li nr. 122, li/l, cf. m. d. enc., dex. Acesta este, de altfel, tonul întregii activităţi a lui Arghezi în publicistica vremii, tonul stenic şi militant al ,,Biletelor de papagal“. ibl 1980, nr. 21, 18/4. — Pl.: stenici,· -ce. — Din fr. sthénU|uc, engl. stîicnlc. STENÎE s. f. (învechit) Stare de perfectă sănătate. Stenia este o ajunsă stare de sănătate cu tip activ, episcupescu, practica, 108/18; cf. 107/3, prot. — pop., n. d. — Cf. gr. σ.Ο ενός ,,putere“. STENODACTILOGRAF, «A s. m. şi f. Persoana care practică stenodactilografia. Flaşnetarul s-a uitat la mine ca un. stenodactilograf. . . ta o babă ştirbă, teodoreanu, m. u. 222, cf. nom. prot·. 3. La un ca păi trei stenodactilografe, St-Uvisite şi platinate, îşi impăr-. ■ ţeau... cîteva pagini de ţexl. vinea, l. i, 35, -cf. pj,, DM, DN2, St. D. ENC., DRS. — Pl. : stenodactilografi, -e. — Din fr. sténodaetylôgraphe. STEiVOI) ACTJI. O G R /VFÎ E s. f. înregistrare a vorbirii cuiva cu ajutorul stenografiei, urmată de dactilografierea după stenogramă a textului. Cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX. — Din fr. sténodactylographie. STENOGRAF, -A s. nu şi f. Persoană care practică stenografia; (învechit) tah, tahigraf (1). Jurnalele trimit stenografi pretutindeni', cr (1838), 20l/20, cf. va-wan, v., negulici. Erau insă stenografi după a căror lucrare, afxii, s-au publicat dezbaterile, bariţiu, p. a. iu, 7, cf. stamati, n., polizu, prot. — pop.* n. d., pontbriant, d., ddrf, barcianu, alexi, >v., şăineanu3, resmeriţă, d., cade, nom. prof., scriban, d., dn?, l. rom. 1959, nr. 6, 78. Campania din Africa de Nord ... e urmărită de Morar cu precizia unui stenograf. magazin ist. 1968, nr. 12, 55, cf. dex, dn®. . . — Pl. : stenografi, -e. — Dinfr. sténographe. ■ ' STEN O G R APA vb. Iv. stenografia. STENOGRAFIA vb. I. T r a n z. (folosit şi a b s o I.) A scrie cu ajutorul semnelor stenografice; (învechit) si tahigrafia. îşi va pune pacienta la probă ca să citească toate dezbaterile aşa prefum sînl stenografiate. BARIŢIU, P. A. Xft, 218, Cf. PROT. — POP.,·. N. D., PONT- - Priant, d. Aici se încheie inlcrvievul care, nefiind sie-nqgrafial, e greu, fireşte, de publicai întocmai.· bacal-başa, s. a. i, 257, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d,, cade. Popescule, — exclamă el... ară-tind caietul unui zuplan care-i slenografiase vorbele. brăescu, a. 248. Radu... trase din buzunarul de la piept, carnetul ca să stenografieze ce auzise, sadoveanu, o. xviii, 487, cf. scriban, d., dl, dm, dn*. Lucra rapid, cu aplicaţie şi schimbîrtd creionul' cu . un altul luat.din-tr^un set aflai lingă ea, s-ar fi putut înţelege că şleno-grafiază. românia literară, 1969, nr.' 14, 16/3, cf. M. D. ENC., DEX. Pronunţat: -fi-a. — Prez. ind.:. stenografiei·. — Şi.: (învechit) stenografa vb. I. — Din fr, sténographier. STENOGRAFlARE s. f. v. stenog raliere. STENOGRAFIC, -A adj. Care aparţine stenografiei, privitor la stenografie; care este redat cu ajutorul stenografiei; (învechit) ţahigrafic. Cf. polizu, prot. — pop.,· n. D., pontbriant, d. Scrierea grabnică esie o întrebare stenografică, dar nu. ortografică, maiorescu, cr. in, 348, cf. barcianu, alexi, w., şaineanu2, resmeriţă., d., cade. Şi-a-.citit discursul reprodus·... după note stenografice. cocea, s. ii, 159, ct. scriban, d. In 1907, Delavrancea ţinu la Ateneu o conferinţă despre Giosui Carducci, care, după notele stenografice. . ., a decurs în aplauze, călinescu, c. p, 238, cf. .dl, dm, dn2, Mi d. enc.., dex. <0- (Adverbial) Fraţii StavrV dăduseră undeva, în Moldova, peste un povestitor, ţăran de talent, şi-i reproduceau stenografie vorbirea, sadoveanu, o. xvi, 510. însemnăm stenografie cronologia acestei zile, cind toată tara a fost prezentă, la vot. iu. 1977, nr.':10 287. (F i g.) Gesticula stenografie, c. petrescu, c, v. 366. — Pl,: stenografiei, -ce. — Din jfr. sténographique. i 1 STENOGRAFIE, s> f. Sistem de scriere rapidă alcătuit din semne convenţionale, care permite liotarea vorbirii euiva pe măsura deisfăşurării ei; (învechit) tahigrafie. Stenografia, -ce este o perle foarte înseninătoare într-un jurnal englizesc.,. ţine a patrulea, treaptă. cu (1838), 20*;15, cf. valian, v., negulici, stamati, D., POLIZU, PROT. — POP:, n. d:, pontbriant, d., an-I TONESÇU, D., DDRF, ALEXI, "W., ŞĂINEANU.2, CADE. Mu 12333 STENOGRAFIERE 1567 - STEPĂ am învăţat şi stenografia pentru mai tîrziu. c. petrescu, O. P. II, 230, Cf. SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DN2, Μ. D. enc-, dex. + Profesiunea practicată de stenograf. Cf. DM. — Din fr. sténographie. STE1VOGRAFIÉRE s.f. Acţiunea de a stenogra- f i a. Cf. DL, DM, DN®, DEX. — Pronunţat: -fi-e-. — Pl. : stenograf ieri. — Şi: (învechit, rar) stenograliâre s. f. pontbriant, d. — V. stenografia. stenoorămă s. f. Text scris cu semne stenogra-fice. Stenograma ce mi se înfăţişează după cuvîntarea mea... mă dezamăgeşte, sadoveanu, o. xx, 516. Au fost publicate stenogramele anchetei „Skodal‘. bogza, a. î. 40, cf. ltr2, dl, DN2. Iată, într-un montaj inevitabil supus prescurtării, cele mai importante extrase din stenogramă, τ iulie 1968, 3. Stenograma cursului ... de enciclopedia filozofiei, secţiunea dedicată problemei cunoaşterii, abordată sub unghiul ei istoric. contemp. 1969, nr. 1 172, 8/2, cf. românia literară, 1970, nr. 116, 32/3, m. d. enc., dex. φ Fi g· A găsit cîleva memorabile stenograme plastice ale atmosferei. cinema, 1968, nr. 9, 7. Conceput ca descriere a cîtorva zile din viaţa unui ziarist din provincie, romanul transformă stenograma acestor zile într-un compendiu de limbă literară, rl 1980, nr. 11 072. — PL: stenograme. — Din fr. stcnogranime. STEJYOHORIE s.f. v. stenahorie. STENOHORISÎ vb. IV v. stenahorisi. STÉNOS s. n. (învechit) Astmă. Cf. pontbriant, d., cihac, ii, 702, ddrf, alexi, w., şăineanu2. Pătimea de un fel de tnecăciune. Un doctor tînăr... spusese la o parte ţachii Zosichii că se teme să n-aibă stenos. conv. lit. xliVj, 310. Junele mai suferea şi de stenos. ap. TDRS, cf. resmeriţă, d., dr. iv, 814, cade, scriban, D., dl, DM, DEX. — Din ngr. στενώσις. STENOTER^M, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care trăieşte numai Intre limite de temperatură apropiate; care nu se poate acomoda cu variaţii mari de temperatură. Altele nu pot trăi decît în limite de temperaturi apropiate..., sînt denumite stenoterme. agrotehnica, I, 88, Cf. LTR2, DER, DN3, Μ. D. ENC. — Pl. : stenotermi, -e. — Din fr. sténotliermc. r STENOTÎP s. n. Maşină care serveşte la stenogra-fierea mecanică. Cf. ltr2, xvi, 348, dl, dn2, m. d. ENC., DEX. — Pl.: stenotipuri. — Din fr,. sténotype. STEJVOTÎPIC, -Ă adj. Care aparţine stenotipiei, privitor la stenotipie. Cf. dn3. — Pl.: stenotipiei, -ce. — Din fr. sténo typique. STE1VOTIPÎE s. f. Stenografiere mecanică cu ajutorul stenotipului. Cf. ltr2, dl, dn2, form. cuv. i, 141, M. D. ENC., DEX. — Din Ir. sténotypie. STEÏVOTIPÎST, -Ă s. m. şi f. Persoană care cunoaşte şi practică stenotipia. Cf. nom. prof., dl, dn2, dex., M. D. ENC. — Pl. : stenotipişti, -sie. — Din fr. sténotypiste. STENOZĂ vb. I. Refl. (Med.) A face o stenoză. Cf. DN3. — Prez. ind. : pers. 3 stenozează. — Din fr. sténoser. STEN0ZĂ s. f. (Med.) îngustare a unui orificiu sau a unui organ cavitar, produsă de un proces inflamator, tumoral, degenerativ sau ca urmare a unei cicatrizări. Cf. antonescu, d., dl, der, dn2. Alteori însă se pot ivi complicaţii: perforaţie, stenoză sau hemoragii ulceroase. ABC SĂN. 372, cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl. : stenoze. — Din fr. sténose. STÉNTOR s. ra. (în sintagma) Voce (sau glas) de stentor — voce bărbătească puternică, răsunătoare. Cf. bariţiu, p. a. i, 537. Mîndrul albanez... strigă cu voce de stentor: „Ioane, trage butca boierului la scară“. fi-LIMON, O. I, 100, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., resmeriţă, D., ivela, D. M. Un domn grav cii glas vibrant de stentor, a cerut două şvarţuri. cocea, s. ii, 495. Avea un glas de stentor şi o ţinută gravă, vianu, s. 173. La curs avea o voce de stentor, beniuc, m. c. I, 56, Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + P. e X t. Bărbat care are o astfel de voce. Cf. dn3. <£> (Adjectival) Domnul Nolică zise serios ca Newton şi stentor ca Bismark, arghezi, b. 75, cf. dn3. — Pl. : stentori. — Din fr. stentor. STENTJRÉLE subst. pl. (Popular) Diminutiv al lui s t e a n (v. s t a n ă 1). Şi poţi şti că am... Nouă căţelei Ca şi nouă smei, Nouă lănţurele Ca şi stenurele. pop., ap. gcr ii, 329. — Pl. : stenurele. — Stenuri (pl. lui stean) -f- suf. -ele. STEORŢ s. n. v. şterţ1. STEP s. n. Formă de execuţie a unor dansuri de origine negro-americană care se caracterizează prin bătăi ritmice, sincopate, ale vîrfului şi ale tocului încălţămintei. Cf. der. Astaire rămîne marele maestru al stepului, cinema, 1968, nr. 10, 42. Ea atrage după sine, într-o mişcare graţioasă şi romaâiică sau în tam-tam-ul stepului, ritmul corpurilor, ritmul filmului. ib. 1969, nr. 5, 28, cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pl. : stepuri. — Din engl. step. STEPÂJ s. n. Tulburare a mersului datorită paraliziei muşchilor inervaţi de nervul sciatic, Cf. d. med., dn8. — Din fr. steppage. STÉPÀ s.f. întindere de pămtnt arid, de obicei şes acoperit cu o vegetaţie compusă în special din plante. graminee, plante cu rizomi, tufişuri şi plante spinoase; formaţie vegetală care creşte pe acest l«p. Stepele în Roşia şi Asia... savanile în America... sînt cîmpuri nisipoase sau acoperite de mari bălării. genilie, g. 120/18. Adcvăru-i că pămînturile cîştigate de la Turcia αμ fost cea mai mare parte cîmpii pustie sau stepuri, asachi, i. 369/24, cit. polizü. Domniţa Manda călare pe un cal sprinten născut în stepele Ucrainei... se repezea ca vîntul. negruzzi, s.. i, 106, cf. prot. — pop., n.: D., antonescu,. D. .Am început să traduc descrierea stepei malorosiene. odqbescu,, ,s. iii, 20. Stepa largă e şi astăzi un domn necucerit. ma-cedonski, o. i, 28, cf. ddrf, barcianu, alêxi, mv., şăimeanu2. Şi stepa scitică... face parte din cunoş- 12151 STEPĂNĂ - 1568 - STEPIZARE tinţele aceluia care nu călătorise încă. iorga, p. a. ii, 156. în asfinţiturile de soare ea seamănă cu o stepă ucrainiană. petică, o. 330. [Vînturile] părăsesc stepele şi deşertur.ile lor şi vin de-şi răcoresc arzătoarea lor suflare în văile adinei, hogaş, du. i, 30. în stepă omul se scufundă în pămînt. pârvan, g. 179. Stepa părăgi-nită se desfăşura nemărginită, netedă ca o foaie de hîr-tie. rebreanu, p. s. 108, cf. cade. Acum nătura-ncepe Cu tainicul ei glas Din stepe Să cînte-ncet. topîrceanu, w: 32. Au găsii sălaşurile pustiite şi oamenii alungaţi tn fundul codrilor, de urgia altor neamuri năvălite din stepele Asiei. c. petrescu, r. dr. 49. Văzuse de toate-: stepe nesfîrşite, munţi, păduri, lacuri, cocea, s. i, 273. Gustînd... libertatea şi sălbăticia stepelor în care turmele, fără frîul vasalităţii, zburdă suverane. teodoreanu, m. iii, 108. Nu-ţi mai descriu tragica muţenie a stepelor cu nopţi care. . . se lungesc deznădăjdui-tor. voiculescu, p. i, 305. De cătră miezul nopţii, din stepă, adia un vînt subţire, cu miros de ierburi pîrjo-lite. adoveanu, o. xii, 207. Aş vrea pe stepe fără dnim Oştiri cu ghioaga să l.e rup. pillat, p. 37. Buruieni, ferigă, măcieşi etc. sînt întrebuinţate ca aşternut în ţările de stepă. enc. agr. i, 346. Poziţia geografică. .. a făcut. .. ăin gurile Dunării poarta prin care s-a re-vă'tsflt îii Europa, din vechime, surplusul de populaţii al stepelor, puşcariu, l. r. i, 171, cf. scriban, d. Vîn-turile de stepă curg necontenit peste ei. arghezi, b. 81. Cadrilaterul... este o ţară de stepă, vianu, s. 127. în regiurtile de stepă şi silvostcpă se vor mări suprafeţele insămînţate. scîntteia, 1953, nr. 2 859. Se uitau cu spaimă in lungul stepei, camilar, n. ii, 248. Cele trei glasuri se înfrăţeau din nou pe cîte un vaier muzical neajutorat şi urgisit, mereu altul ca un cîntec de stepă, vinea, l. ii, 314, cf. ltr2, dl. Toată stepa căpătă o culoare nesigură, τ. popovici, se. 299, cf. dn2. în depresiuni, stagnează apa, formînd lacuri de stepă. PROBL. geogr. i, 91. Nu le-am spus nimica. . . şi i-am dus departe, în stepă, să ne pierdem urma. lăncrănjan, c. ii, 132. Omul gindeşte şi nu trece prin viaţă ca un călăreţ peste o stepă netedă şi pustie., contemp. 1969, nr. 1 207, 1/3. Vegetaţia naturală cu caracter de stepă a fost înlocuită pe întinse suprafeţe de plante cultivate. jud. rom. soc. 151/2, cf. m. d. enc.^ dex, <· Fig. Şi stepele vieţii foşnesc de amintiri, voiculescu, poezii, i, 230. Vastele stepe ale amintirii, labiş, p. 340. + Fig. Spaţiu' larg; îiitinderc, imensitate. Ça pe alt tărim departe zăresc o licărire, Se uită lung şi parcă îşi mai revin in fire. Pornesc [bătrînii] încet, cu grijă pe stepa de zăpadă, anghel — iosif, c. m. i, 35. O stepă'de praf, fără dimensiuni, fără coline, ralea, s. ţ., i, 343. — Pl. : stepe şi (învechit, rar) stepuri. — Din fr. steppe, rus. CTeni.. STÉPAN s. f. v. stepenă. STÉPEN subst. v. stepenă. STÉPENA s. f. (învechit) 1. Etapă. ,Au întors soarele zeace stepene. dosoftei, v. s. decembrie 224r/24. 4. -Situaţie (3).‘Şi la ce stepenă ticăloasă această ţară a "ajuns (sfîrşitul sèc. XVII), mag. ist. ii, 132/24. Şi penttâ că· în stepenă ce astăzi să află în carea ticăloasă şi jalnică iaste,· dine cum îi iaste voia poate şi zice; şi seriei c:. cantacuzino, dM i,1 8. Armada noastră se află într-o stepenă de a face o bună lovitură (a. 1699). I“N 80, cf. ddrf, tdrg. 2. Treaptă (1). Pre la stepenă uşii naintea pragului cum eram stîiid. dosoftei, v. s. septembrie 12r/ll. Şi făcu împărdtul scaun... şi l-au ferecat pre el cu aiir lămurit şasi stepene scaunului, biblia (1688), 2512/50, ' cf. 1981/5, 2721/53, budai-deleanu, lex., tdrg', «esmeriţă, d., şăineanu, d. u., SCRIBAN, Di, R0SETÏI — CAZACU, I. L. R. I, 51, DL, DM, DEX. Φ Fi g. Ceia ce sînt în scara virtuţii acea mai de sus, neputînd à sta tot intr-acele stepene, cad foarte la mare slăbi- ciune. m. costin, o. 125. Nenorocirea noastră ajun-seasă la cea mai de sus a sa stepenă. beldiman, n. p. ii, 129/7.- Numără stepenele pe cari le-a. suit omenirea de la sălbătăcia şi întunecimea acestor vizuini pînă la puterea şi strălucirea ei de azi,., vlahuţă, s. a. iii, 279. Acea stearpă deşteptăciune, nesănătoasă şi ea poate, care atinsese o aşa înaltă stepenă, de agerime la vlăstarul cel din urmă. m, i. caragiale, c. 51. <£· Cîntecele stepenelor = cîntecele spiţelor, v. spiţă (13). Cîntecele spiţelor (stepenelor v triapcelor lui David d). psalt. 269. 3. Rang (1). Atunce boiarinulsau domnul·să schimbi, den stepenă cea de sus de gios şi den domn să face rob. prav. 106. Fu spodobit la stepenă preuţiei. dosoftei. v. s. decembrie 206v/35. S-au înălţat Leon la steapena împărăţiei (a. 1692). gcr i, 299/30.' Fietecarea în partea împăratului său şi la ceată monarhiii sale locul cel mai de frunte şi stepăna cea mai nainte ţinea, cantemir, i. i. i, 32. Din toate stepenele şi cinurile romanilor, adecă din boiari, din orăşeni şi din toate cetele sluji-toreşti. id. hr. 105. Dumnezeu... rn-au înălţat, nevrednic fiind, la această stepenă şi mare vrednicie a arhieriei. antim, o. 6. Ce şi ac'um după învrednicireâ şi alegerea lui Dumnezeu şi a chirosului ţării noastre la stepenă arhieriei (a. 1706). bv i, 542. Dîndu-mi-se stepenul domniei ţării Moldovei (a. 1714). uricabiul, i, 47/22. Avînd igumenii ei totdeauna protimisire a fi înălţată la stepenă arhieriei (a. 1757). ib. xrv, 179/27. Miluindu-ne noi... cu stepina domniu aceştii ţări (a. 1758). iorga, s. d. xxi, 142, cf. budaj-deleanu, lex. Acelora se cuvine steapena boiarilor şi cinstea., a cărora sînt ostenealile şi vîrsta batrîtteaţelor cea lăudată. man. jur. (1814), 30. însă pînă a a.junge;Jn stepina aceea mare Cîte munci, cîte necazuri şi 'cît ptîns cu sus-pinare. conachi, ,p. 82. Iată-l radios şi falnic pe aşa stepenă naltă, alecsandri, ap. ddrf, cf. gheţie, r. M., ALEXI, W., DHLR II, 531, ROSETTI — CAZACU, I. L. r. i, 492. 4. Neam (I 2). Muiarea, ce să va împreuna irupeaşle cu vreo rudă a ei, de va fi di cealia ce să suie di cealea ce pogoară obraze pînă a dooa stepenă să va omorî. prav. 214. Pînă la Ruvim, ficiorul lui lacov, stepenele seminţiei le întinde, cantemir, hr. 178, cf. cade, scbiban, d., scl 1960, 616. — PI. : stepene. — Şi : stépen subst., stépâafi, stéplnâ, steâpenă s. f, — Din slavonul cTEneHk. STEPENDÎST, -Ă s. m. şi f. v. stipendist. STEPEREĂNCĂ adj. (Prin sudul Olt. şi prin nord-vestul Munt. ; în sintagma) Poamă stepereancă = varietate de struguri nedefinită maj, de aproape. Cf. h v 48, 97. — Etimologia necunoscută. , STÉPIC, -Ă adj. Care aparţine stepei, privitor la stepă. Cernoziomul... are un regim hidric de tranziţie între tipul... de silvostepă şi tipul exudativ de flneaţă stepică. agrotehnica, i, 171, ci.-scl 1964, 419. Vegetaţia naturală este caracteristică .zonei de silvostepă, în prezent ocupată tn special de terenuri agricole şi mai puţin de pajişti stepice. jud. rom. soc. Ί26, cf. dn3. — Pl. : stepici, -ce. — Din fr. stepique. STÉPINA s. f. stepenă! STEPIZĂRE s. f. Proces de pătrundere a vegetaţiei de stepă în zona de pădure. Cf. ltr2, sfc iv, 286, DN3. — Pl. : stepizări. — De la stepă. 12159 STEPIZAT - 1569 - STEREO.CHIMIC STEPIZAT, -Ă adj. (Despre terenuri) Pe care creşte vegetaţie de ştepă. In podişurile Secaşelor şi Tîrna-velor se intîlnesc mici păduri de gorun şi de stejar cu unele pajişti slepizate. jud. rom. soc. 44. — Pl. : stepizaţi, -le. — De la stepizare. STER s. m. Unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub, întrebuinţată la măsurarea lemnelor aşezate în stive. Cî. i. golescu, c. Pune să facă metrul cub... pentru a arăta mai bine sterul şi împărţirile lui. brezoianu, î. 224/13, cf. prot. — pop., n. D. Lemnele de foc şi de construcţiuni se măsoară cu unitatea numita steră. climescu, a. 205, cf. ddrf, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D.U., CADE, SCRIBAN, D., ENC. TEHN. I, 46, LTR2, DL, DN3, DER, M. D. ENC., DEX. — Pl.: steri. — Şi: (învechit) steră s. f. — Din fr. stère. STERADIÂN s. m. Unitate de măsură pentru unghiurile corpurilor solide. Cf. dl, dn2, der, m. d. ENC., DEX. — Pronunţat: -di-an. — Pl. : steradiani. — Din fr. stëradian. STÉR s. f. v. ster. STERBEZÎ vb. IV v. strepezi. STERBEZITÎJRĂ s. f. v. strepe/itură. STERC1 s. n. v. ştere \ STERC2 s. n. v. şterc2. STERCI s. n. v. ştertţ. STERCORÂL, -Ă adj. (Med.) Referitor la excremente; stercorar. Cf. dn2, dex. — Pl, : stercorali, -e. — Din fr. stercoral. STERCORÂR, -Ă adj. (Med.) Referitor la excremente; stercoral. (Fig.) Nu aruncă din zădârnicele lor baliste decit norul negru al cuvintelor stercorare, lipsite de idei şi de convingere, lovinescu, c. iv, 58, cf. contemp. 1949, nr. 162, 2/1. — Pl. : stercorari, -e. — Din fr. stercoraire. STERCOREMIE s. f. Stare toxică produsă prin resorbţia unor substanţe din conţinutul intestinal în cursul constipaţiilor prelungite sau al ocluziilor intestinale. Cf. dn2, d. med., dex. — Din fr. stercorémie. STEREGEĂŢĂ s. f. v. străjjhcafă. STEREGHEĂŢĂ s. f. v. străflheaţâ. STEREGHÎE s. f. v, steregie. STEREGlE s. f. = ttriyhie. 2. <0> Fig. Să spălăm înfocarea răutăţilor şi sterevia fără legilor- dosof-tei, v. s. noiembrie 110r/33. 4. (învechit şi regional) Ţurţur de funingine format pe coşul prin care iese fumul; p. ext. apă de ploaie neagră care curge din streaşină. Gf. lb, polizu, cihac, i, 264, pontbriant, d., ddrf, tdrg, alexi, w., cade, ltr2, l. rom. 1959, nr. 3, 67, graiul, i, 322. Ciobanul poartă vara cămăşi unse cu unt de oaie şi cu sterigie si o moaie în dzăr. ap. cade, cf. candrea, ţ. o. 52, alr i 683/343, 348, 354, 370, 508, 538, 556, 803, a v 15, 25, 28, vi 8, 19, lexic reg. ii, 54. 5. (Prin estul Olt.; în forma strighie) Instrument cu care se curăţă butoaiele în care s-a ţinut vin. Cf. i. cr. vi, 153. 6. (Regional; în forma stirigie) Rugină (Π 1) la grlu (Gura Săraţii — Buzău). Cf. alr sn i h 45/728. 7. (Bot. ; prin Mold.) Numele unei plante nedefinite mai de aproape. Frunză verde stirigie Ei se duc la bătălie. şez. i, 141. Frunză verde steregie Dorul la părinţi mă-mbie. sevastos, c. 22. — Accentuat şi: steregie. viciu, ol. — Pl.: steregii. — Şi : steregiu (l. rom. 1959, nr. 3, 67) s. n., steregbie (ddrf), steresie (dl), şterăgie (alr i 683/508), şte-regie (lb, alr i 683/354) s. f. STEREGÎU s. m. v. steregie. STEREGOĂIE s. f. v. stirigoaie. STEREGÔI, -OÂIE s. m. şi f. v. strigoi3. STERE.]ËI s. m. pl. (Regional) Paie din acoperişul caselor (la care iese fumul în pod) îmbibate cu zgură de funingine (Someş Guruslău — Zalău). Cf. MAT. DIALECT. I, 216. — Cf. steregie. STÉRÉO1 subst. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiţiei spaţiale a surselor sonore care dă ascultătorilor senzaţia că se află chiar în apropierea sursei ; stereofonie. Cf. dex. — Pronunţat: -re-o. — Din fr. stéréo. STEREO2- Element de compunere care înseamnă ,,solid“, ,,în volum“, „în re]ief“ şi care serveşte la formarea unor substantive ca: stereof ilmare. — Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca ste-reoacustică, stercochimie, stereocroraie etc. STERE O ACUSTICĂ s. f. Ramură a acusticii care se ocupă cu determinarea direcţiilor din care vin sunetele. Cf. LTR2, DN2, Μ. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stéréoacustique. STEREOBĂT s. n. Masiv de zidărie, uneori In trepte, care formează soclul unei construcţii clasice. Cf. DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl. : stereobate. — Din fr. stéreobate. STEREOCĂMERA s. f. Cameră fotografică cu două obiective, care permite înregistrarea simultană a două imagini conjugate ale obiectelor din spaţiu. Cf. LTR2. — Pl. : stertocamere. — Stereo2- + cameră. STEREOCARTOGRÂF s. n. Aparat folosit pentru obţinerea automată a planului topografic al unei localităţi sau al unei regiuni, pe bază de stereograme Cf. DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereocartografe. — Din îr. stéréocartograplie, germ. Stereo-kartograph. STEREOCHÎMIC, -Ă adj; Care aparţine sterèochi-miei, privitor la stereochimie. Configuraţia moleculei astfel considerate se numeşte, izomerie stereochimică. MACAHOVICI, CH. 432, cf. DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereochimiei, -ce. — Din fr. stéréocliimlquc. 12186 STEREOCHIMIE - 1570 - STEREOPLAN1GRAF STEREOCHIMÎE s. f. Ramură a chijniei care se ocupă cu studiu) aranjării in spaţiu a atomilor unei molecule. Cf. ltr2, dl, dm, der, dex, dn3. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stéréochimie. STEREOCINEMATO GRAFIE s. f. Tehnică cinematografică în care se oferă spectatorului senzaţia unor imagini în relief. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -re-o-, — Din fr. stéréoeinémutoijraphie. .STEREOCOMPAR AX<3R s. n. Aparat pentru determinarea dimensiunilor unui obiect cu ajutorul sic-reogramelor. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereocomparatoare. — Din fr. stéréoeoraparateur, germ. StereoUom-parator. . STEREOCROMÎE s. f. Tehnică de executare a unor picturi sau zugrăveli murale în relief prin aplicarea unui strat de mortar special preparat. Cf. ltr2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stéréoehromic. STEREOFILMARE s. f. Fotografiere a unui obiect cu o stereoeameră. Cf. ltr2, sfc iv, 283. — Pronunţat: -re-o-, — Pl. : stereofilmări. — Stereo-2 + filmare. STEREOFONIC, -Ă adj. Care aparţine stereofoniei, privitor la stereofonie; obţinut cu ajutorul stereofoniei. Evenimentele din Moldova secolului XVII sînt înfăţişate cu violenţă în film, in ajutorul realizatorului venind... sunetul stereofonic, contemp. 1965, nr. 967, 5/1, cf. dn2. Înlesnirile tehnice care pol să sprijine ieşirea filmului spre exterior — ecranai panoramic sau sunetul stereofonic — sînt prea puţin folosite. cinema, 1968, nr. 3, II. Comentariul stereofonic. . ., s-a demonstrat a fi o soluţie excepţională, τ aprilie 1969, 93, cf. form. cuv, i, 139, m. d. enc., dex. Noi emisiuni de teatru radiofonic stereofonic se află în curs de realizare, bl 1978, nr. 10 338. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereofonici, -ce. — Din fr. stéréophonique. STEREOFONÎE s. f. Procedeu de înregistrare şi redare a sunetelor care dă ascultătorilor senzaţia că se află lîngă sursele sonore sau chiar în mijlocul lor. Cf. ltr2, der. Tehnicienii, după ce au dăruit filmului culoarea şi stereofonia, se străduiesc să facă publicul să simtă pînă şi mirosul trandafirului. scÎnteia, 1966, nr. 6 926, cf. dn2. Toate atribuţiile supraproducţiilor — sunet, stereofonie, culoare, mari montări, cinema, 1968, nr. 1, 22, cf. m. d. enc2., dex. — Pronunţat: -re-o-, — Din fr. stéréophonie. STEREOFONICĂ vb. I. Refl. (Rar; despre cinematograf) A deveni stereofonic. Cinematograful cu fotografii se lărgeşte, se colorează, se stereofonizează. cinema, 1968, nr. 6, XI. — Pronunţat: -re-o-. — Stereofonie + suf. -iza. STEREOFOTOGRAFÎE s. f. Ramură a tehnicii fotografice care se ocupă cu obţinerea unei perechi de fotografii luate sub unghiuri puţin diferite. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. ■+· Dublă imagine constituită din două fotografii ale unui obiect luate sub unghiuri diferite. Cf. dn2, dex. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: slereofotografii. — Din fr. stéréophotographié. STEREOF OT O GRAMMETRÎ E s. f. Ramură a fotogrammetrie) bazată pe procedeul fotografiilor duble luate dintr-un anumit unghi pentru întocmirea planurilor şi a hărţilor în curbe de nivel şi cote. Cf. dl., DM, DN2, M. D. ENC-, DEX. — Pronunţat: -re-o-, — Din fr. stéréophotoijrammétïie. STEREOGRÂF', -Ă subst. 1. S. m. şi f. Specialist în stereografie. Cf. neguuci, dl, dm, dn2, dex. 2. S. n. Instrument care se foloseşte la desenarea corpurilor solide pe un plan. Cf. ltr2, dn2. 3. S. n. Instrument folosit Ia construcţia hărţilor şi a planurilor topografice. Cf. di,, dm, dn2, dex. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereografi, -e. — Din fr. stéréojjraplie. STEREOGRÂFIC, -A adj. Care aparţine stereogra-fiei, privitor la stereografie. Cf. i. golescu, c., negu- L1CI, PHOT. — POP. N. D., PONTBRIANT, D., CULIAND, C. 109, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -re-o-, — Pl.: slereografici, -ce. — Din fr. stéréographique. STEREOGRAFIE s. f. Tehnică dc reprezentare prin proiecţii a unor corpuri solide pe o suprafaţă plană. Cf. i. golescu, c., neguljci, prot. — pop., n. d., PONTBRIANT, D., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stéréographie. STEREOGRAMĂ s. f. Imagine dublă compusă din doufi fotografii realizate prin stereoîolografiere. Cf. DEX, M. D. ENC2. — Pronunţat: -re-o-, — Pl. : stereograme. — Din fr. stéréogramme. STEREOIZOMÉR s. in. Substanţă care are în moleculă acelaşi număr de atomi din fiecare element ca şi altă substanţă, dar care diferă de aceasta prin modul de aranjare a atomilor în spaţiu. Cf. dl, dm, DN8, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: slereoizomeri. — Din fr. stéréo-isomère. STEREOIZOMERÎE s. f. Izomerie datorată aşezării diferite în spaţiu a atomilor tn moleculă. Cf. Dl., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-i-· — Din fr. stéréo-isomérie. STEREOMÉTRIC, -Ă adj. Care aparţine stereome-triei; privitor la stereometrie. Cf. j. golkscu c., polizu, BARCIANU, ALEXI, V.’., CADE, SCRIBaN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereometrici, -ce. — Din fr. stéréométri que. STEREOMETRÎE ş. f. Ramură a geometriei care se ocupă cu măsurarea corpurilor solide. Cf. negulici, STAMATI, d., POLIZU, PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, Vv·., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DER, URSU, T. Ş. 283, DN2, M. D. ENC.., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stéréométrie. STEREQPLANIGRĂF s, n. Aparat care serveşte la întocmirea hărţilor şi a planurilor topografice. Cf. DL, DM, DNS, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl. : stereoplanigrafe. — Din fr. stéréoplaniqraplie. 21205 STEREORAMĂ — 1571 — STEREOTIPIE STEREORĂMĂ s. f. Hartă topografică in relief. Cf. DN8, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl. : stereorame- — Din fr. stérëorama. STEREOSCÔP s. ti. Instrument optic care se foloseşte pentru redarea în relief a imaginilor plane. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, I)., CADE. îi văd pe amindoi, mici şi in relief, ca prin lentilele unui stereoseop. cazimir, gr. 118, cf. scriban, d., MDI', ltr2, dl, dm, der. Reeducarea vederii binocu-lare se face prin exerciţii speciale cu diverse aparate (. . ., stereoseop). abc sXn, 345, cf. dn2, m. d. enc., DEX. — Pronunţat: -re-o-, Pl. : stereoscoape. — Din Ir. stéréoscope. STEREOSCOPIC, -Ă adj. Care aparţine stereoscopie), privitor la stereoscopie; care dă senzaţia de spaţial, de volum sau de relief. Cf. cade, scriban, d. Niciodată culoarea tn sculptură n-a urmărit să modifice caracterul ei areal, aşa cum ar face viziunea stereoscopică in pictură, vianu, e. 149. Traiectoriile de ceală. . . sint fotografiate de sus, cu ajutorul unui dispozitiv stereoscopic, sanielevici, r. 75, cf. dl, dm. Vederea stereoscopică este chiar pusă la îndoială, vîn. pESc. august 1964, 10, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereoscopici, -cc. — Din fr. stcreoseopiqnc. STEREOSCOPIE s. 1. Ramură a opticii care studiază procedeele de realizare a imaginilor tn relief şi instrumentele folosite in ascesl scop. Cf. ltr2, DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stereoscopie. STEREOSTATIC, -A s. f., adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază echilibrul corpurilor solide. Cf. CADE, DL, DM, DN2, DEX. 2. Adj. Care aparţine stereostaticii (v. stereo-s tătic 1), privitor la stereostatică. Cf. dn3. —•Pronunţat: -re-o-. — Pl.: ster cost atici, -cc. — Din fr. stéréostatique. STEREOTIP s. n., adj. I. S. n. Placă plană sau semicilindrică de metal care conţine reproducerea unui text sau a unui clişeu şi care se foloseşte la tipărirea ediţiilor de mare tiraj. Crăiasca tipografie din Buda acum de nou îmbogăţită cu tot feliul de litere (slove). . . cum şi cu Zi de teascuri de tipariu, deosebit doao teascuri după sistema cea nôao ce să chiamă stereotip. carcalechi, c. 109/7, cf. i. golescu, c., stamati, d-, BARCIANU, ALIptl, W., DL, DM, M. D. ENC., DfiX, DN3. 2. S. n. (In sintagma) Stereotip dinamic = sistem, de reflexe condiţionate care se formează prin repetarea acţiunii aceloraşi stimuli condiţionali într-o succesiune determinată şi care uşurează desfăşurarea activităţii respective. Cf. m. d. enc., dex, dn3. 3. Adj. Care este tipărit după un stereotip (1). Poate cineva vedea un model pe una din vimnetele GeOrgiceior lui Virgile în ediţia stereotipă, brezoianu, a. 50/29, cf. POLIZU, PROT. — POP., N. D., G. IONESCU, C. T. 412, şXîneanu2, resmeriţă, d-, cade, scriban, d., dl, DM, DN2, DEX. 4. Adj. F i g. (Adesea depreciativ) Care se repetă (fără a fi necesar); care e mereu acelaşi, fix, neschimbat, stereotipic; care este lipsit de originaltate, banal, comun, standard, standardizat, şablonard. Aceeaşi natură fizică a pietrificat pentru zecimi de secoli acelaşi trai stereotip· hasdeu, i. c. i, 235. Cilcza. fraze. . . care acuma ou ajuns slereolipc, s-au plngărit, au ajuns de rts, gherea, st. cr. i, 337, cf, alexi, w., şXîneanu2. Era un fel de cronică rimată asupra vieţii mortului, cu forme şi alocuţiuni slcreotipe. agîrbiceanu, s. 129, cf. resmeriţă, d., cade. Pleavă de vorbe din marea vînătoare a examenelor stereotipe. i. botez, b. i, 28. Fotografia,. . . fantezia maşinei fotografului, stereotipă. klopştock, f. 238. Îşi ascundea brutalitatea temperamentului sab dulceaţa surisurilor stereotipe· cocea, s. ii, 29. Ne primesc corect cu zîmbete slereo-tipe. sadoveanu, o. ix, 228. Formula stereotipă... de mult ce se întrebuinţează, a ajuns să nu mai spuie nimic, iordan, stil. 39, cf. scriban, d. Mişcările lor sînl incoerente sau stereotipe. parhon, b. 81. Ceea ce na admite ci in această prolixă producţie de romane.. . stereotipe este în primul ririd minciuna şi imoralitatea. ll i, 122, cf. dl, dm, dn2. Slntem departe de Giordano Bruno care-şi reprezenta infinitatea universului ca o repetare stereotipă a situaţiei din jurul nostru, românia literară, 1970, nr. 34, 27/2, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -re-o-. — Pl. : slereotipi, -e. — Din fr. stéréotype. STEREOTIPA vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică stereotipul I) A pregăti in vederea tipăririi unor ediţii de mare tiraj. Cf. pontbriant, d., alexi, W., CADE, DL, DM, DN2, DEX. 2. T r a n z. A tipări cu ajutorul stereotipului (1). Cf. PROT. — POP., N. D., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., SCL 1950, 78, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Prez. ind.: slereolipez. — Din fr. stéréotyper. STEREOTIPAr, -A s. m. şi f. Lucrător specializat In stereotipie (1) ; stereotipist. Ultima pagină era aproape încheiată. Stereoliparul aştepta, cocea, s. i, 290, cf. leg. ec. pl· 295. Era stereolipar, şi, deşi ai fi vrut să lucrezi cu el, s-a împotrivit, pas, z. i, 282, cf. DL, DM, DN2, SPC V, 28, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: slereotipari, -e. — Din fr. stéréotypciir. STEREOTIPAt, -A adj. (Rar) Care are (sau a dobîndi t), un caracter stereotip (4). Cf. pontbriant, d. Acest si^ris slereotipat..., expresia duioasă a figurilor, au devenit semnele distinctive ale picturii moderne. oţetea, r. 285. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereotipaţi, -te. — V. stereotipa. STEREOTIPIC, -A adj. Care se repetă (fără a fi necesar); care e mereu acelaşi; fix, neschimbat, stereotip H). Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereotipici, -ce. — Din fr. stéréotypique. STEREOTIPIE s. f. 1. Procedeu de multiplicare à unei forme de tipar înalt prin turnarea în metal a unei copii după această formă; locul unde se execută stereotipele (1). Cf. polizu, antonescu, d., prot. — POP., N- D., BARCIANU, ŞĂINEANU3, RESMERlfĂ, D., CADE, SGRIÉAN, D·, MDT, LTR2, DL, DM, DN2, M. ţ), ENC., dex. + Formă de tipar înalt obţinut prin stereotipie (1). Cf. g. ionescu, c. τ. 412, v. molin, v. t., ltr2. 2. (Med.) Simptom al unor boli psihice constînd în repetarea involuntară şi automată a unor cuvinte, gesturi, atitudini. Cf. dl, dm, abc săn., dn2, d. med., M. D. ENC., DEX. 3. Calitatea a ceea ce este stereotip (4) ; (rar) stereo-tipism. Am băgat de seamă stereotipia literaturii, monotonia ei. călinescu, c. o. 84. I-am reproşa şi stereotipia unor personaje negativ-comice. τ iunie 1964, 89. Tinerelul întoarce spatele televizoarelor, plictisit de stereotipia programelor croite pe tipar vechi, contemp. 1969, nr. 1178, 5/2. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereotipii. — Din fr. stéréotypie. 12216 STEREOTIPISM - 1572 - STERILITATE STEREOTIPISM s. n. (Rar) Stereotipie (3). Cf. iordan, l. r. a. 182. Stereotipismnl acestui epiiei pro-v'irie din poezia populară, vianu, s. 37, cf. M. d. enc. — Pronunţat: -re-o-. — Stereotip + suf. -ism. Cf; j t. stereotipie m o. STEREOTIPÎST, -Ă s. m. şi f. Lucrător specializat tn stereotipie (1) ; stereotipar. Cf. nom. prof. 52, ltr3, DM, DN2, SFC. V, 28, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — P].: stereotipişti, -sic. — Stcreotip[ie] + suf. -ist. STEREOTIPIZA vb. I. Tranz. (Rar) A face să devină stereotip (3). Să nu-l modelăm după concepte dogmatice, să-l stereotipizăm, să-l lipsim de firesc. cinema, 1968, nr. 9, 35. — Pronunţat: -re-o-. — Prez. ind.: stereolipizez. — Stereotip + silf. -iza. STEREOTIPIZARE s. f. (Rar) Acţiunea de a stereotipiza. Ileana Dunăreanu. . ., predispusă prea devreme la stereotipizare, a dobîndit... calitatea mişcării nuanţate, τ ianuarie 1969, 106. — Pronunţat: -re-o-. — Pl. : stereotipizări. — V. stereotipiza. STEREOT0MIC, -Ă adj. Care aparţine stereoto-miei, privitor la stereotomie, de stereotomie. Cf. SCRIBA.N, D., DL, DM, DN2, DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Pl.: stereolomici, -cc. — Din fr. stéréotoinique. STEREOTOMIE s. f. Ramură a tehnicii care se. ocupă cu studiul regulilor de fasonare prin tăiere a materialelor de construcţie solide, în vederea îmbinării sau asamblării lor. Cf. i. golescu, c., negulici, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., SCRIBAN, D., MDT, LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -re-o-. — Din fr. stéréotomie. STERESÎE s. f. v. steregie. STEREVÎE s. f. v. tirighie. STERGOÂIE s. f. v. stirigoaie. STERÎGOÂIE s. f. v. stirigoaie. STERIGÔI, -OÂIE s. m. şi f. v. strigoi2. STERÎL, -Ă adj. I. (Despre pămînt, sol) Care nu are componenţa care să-l facă propriu pentru agricultură; nefertil, neproductiv (1), neroditor, sărac (9), (rar) nerodnic, sărăcăcios (5), (învechit) neproducător, sterpos, (regional) macru (3), searbăd1 (112), slab (13). V. sec (1:1). Mai put in gri jind de lucrarea ţearinilor nefavorite de muntenosul şi _ sterilul pămînt al ferei lor. săules.cu, hr. ii, 293/21, cf.. negulici,. STAMA.TI, D., PROT, — POP., N. D., ANTONESCU, D., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ,.. D., cade. In agricultură s-au realizat lucrări măreţe; au fost aduse in cultură stepe sterile, sadoveanu, o. xvn, 23, cf. scriban, d. Terenul ocupat de lavă este steril. agrotehnica, i, 287, cf. ltr3, dl, dm, dn2. N-au văzut arbori pe acolo,... solul este steril şi despuiat de orice vegetaţie, magazin ist. 1974, nr. 9, 58, cf. M. d. enc., dex. + (Substantivat, n.) Strat de pămînt care acoperă un zăcămînt minier şi care nu conţine minereu. Cf. ltr2. N-au acordat o atenţie deosebită lucrului in abataje, pentru a evita puşcarea „sterilului" o dală cu cărbunele, scînteia, 1958, nr. 8 348. i Se găsesc aici două strate. . . separate intre ele printr-un j steril gros de 0,50—0,75 m. oncescu, g. 222. + (Sub- | stantivat, n.) Material fără valoare industrială care | rămîne dintr-un minereu după separarea substanţelor minerale utile. Cf. ltr2, dl, dm, der, dn2. 2. (Despre fiinţe) Care nu are capacitatea de a se reproduce; sterp (3), (regional) ştiriţă1 ; (despre plante) care nu face roade sau seminţe; sterp (2), (învechit şi popular) ştir6, (învechit) sec (I 1). Toate familiile de nobili. . . devin sterile, conta, o. F. 176, cf. cade. Femeia aceasta, pînă acum sterilă, şi-a sacrificat copilul, τ. popovici, s. 232, cf. dm. Care din cei doi soţi este steril, abc săn. 342, cf. dn2, m. d. enc., dex. -0* (Prin lărgirea sensului) Atunci cînd spaţiul permite, diviziunea acestor celule [ale scidiei] se poate repeta, formîndu-se astfel un lanţ de celule sterile, să-vulescu, m. u. i, 51. Sămînţa ta e rece şi sterilă ca a diavolului, bakbu, princ. 150. . φ Fig. li sărută obrajii. . . cu nesaţiul maternităţii ei osîndite să ră-mînă. . . sterilă, c. petrescu, î. ii, 254. Λτκ, n-am lăsat în urmă plod: Ereditatea mi-i sterilă, vulpescu, p. 109. 3. Fig. (Despre oameni) Care nu produce nimic; (despre manifestări ale oamenilor, despre fenomene, acţiuni etc.) care nu duce la nimic; care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, ineficient, infructuos, inutil, nefolosi tor, ne-trebuincios, neutil, van, zadarnic; sterp (5). Veţi şti a înfrîna avîntul balamulic ce a luat limba română sub impulsul pedanţilor sterili. alecsandri, s. 3. Însemnare pe care o pierde aproape în noianul unei discuţiuni de multe ori migăloase şi sterile, sevastos, în plr i, 412. Cu firea sa sterilă de concepţii şi de simţiri... pulea deveni reprezentativ. IBRĂILEANU, SP. CR. 97, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. In lumea noastră neumanitară şi confuză, n-a ieşit decît un steril schimb de psihologii, galaction, o. a. ii, 196. Nu trebuiesc să fie acumulări de fişe şi de documente sterile, ci o oglindire şi o interpretare a vieţii. cocea, s. i, 61. Patriotism nu înseamnă agitaţie sterilă. sadoveanu, o. xx, 64. O clasă de incapabili, sterili şi duşmănoşi, arghezi, b. 146. Ridicîndu-se împotriva sterilelor controverse religioase, vianu, s. 131,-cf. dl. Am început să duc cu tine o luptă sterilă, preda, r. 482, cf. dn2. Impulsul de ordin conceptual, efortul de a ameliora instrumentele gîndirii ştiinţifice,... nu a fost deloc steril, contemp. 1969, nr. 1179, 8/5, cf. M. D. enc., dex. <> (Adverbial) Adolescenţa atrage prin spontaneitatea şi fecunditatea sa cheltuită din belşug, steril, ralea, s. t. i, 135. El se consuma steril, τ septembrie 1968,. 80. <> (Substantivat) Ironia sterililor e subtilă, călinescu, c. o. 93. 4. (Despre medii organice'sau anorganice) Care nu sînt favorabile dezvoltării microorganismelor. Din. . .. ţesutul lax al rădăcinii urechii s-au obţinut. . . streptococi, pe cînd culturile rinichilor rămaseră sterile: babeş, o. a. I, 280: Se întrebă dacă în atmosferă nu se găsesc zone fecunde şi-zone sterile.:marinescu, p. a. 75.. .+ Care a fost supus sterilizării (1) ; aseptic, dezinfectat, sterilizat (1). După aplicarea unei. suturi, ş-a pus un pansament steril- babeş, o. a. i, 24, cf. dl, DM, dn2, m. Dv ENC.,. DEX. — Pl.: sterili, -e. — Din fr. stérile. gTERILITÂŢE s. f. 1. Starea unui teren steril (1) ; nefertilitaţe, neproductivitate, nerodnicie, sărăcie (5), (rar) sterpitudine, sterpăciune (1), (învechit, rar) sterpie (1), sterpitate. Cf. negulici, prot. — pop., n. d., antonescu, d. Această sterilitate a ţării ialomi-ţene... trebuia să fi izbit pe slavi, hasdeu, i. c. i, 267, Cf. ALEXI, "W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, D. Remarcabila descriere. . . foloseşte în prima ei parte, acolo unde ni se evocă sterilitatea aparentă a terenului, notaţia rapidă şi enumerativă. vianu, a. p. 212, Cf. DL, DM, DN2, DEX. 2. Incapacitate a unor fiinţe de a procrea; agenezie, (învechit şi regional) sterpăciune (2), (învechit, rar) sterpie (2), stîrpime. Cf. negulici, antonescu, d. 12229 STERILIZA - 1573 - STERINĂ „Despre hibridism şi despre sterilitatea încrucişărilor intre fiinţe prea deosebiteconta, o. f. 237. Sterilitatea la femei se tămăduieşte, κ. leon, med. 148, cf. alexi, w., şXîneanu2, bianu, d. s., resmeriţă, d·, cade, scriban, d. Mai apoi insă il copleşi cu totul gîndul sterilităţii lui■ Va să zică, el dorea... să aibă copii şi nu bănuise că nu este om întreg, călinescu, 0. i, 276. Secţia de reproducţie. . ■ are sarcina studierii sterilităţii animalelor, agrotehnica, i, 62, cf. dl, dm, DER, DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX. 3. F i g. Incapacitate de a crea, de a produce ceva în domeniul spiritual; sărăcie pe plan spiritual; stare a ceea ce nu produce nici un efect. Trecem în .adevăr printr-o epocă de sterilitate, ghica, c. e. ii, 339. Nădăjduiesc că voi scăpa de sterilitate in cursul iernii acesteia, alecsandri, s. 155. Cind mi-am propus in-tiia oară să vorbesc de mişcarea literară din cei din urmă zece ani... mi se obiectă că nu voi da decît peste sterilitate, macedonski, o. iv, 23. Ce penibilă impresie tmi lasă această cumplită sterilitate de idei- vlahuţă, s. a. ii, 380. Sterilitatea de sentimente şi de concepţii. . . iată cauza pentru care poezia ,,nouă“ e atît de internaţională. ibrăileanu, în plr ii, 322, cf. cade. Intuiţia sa artistică operează mai bine decît silogismele şi un prisos de inteligenţă îl poate duce către sterilitate, sadoveanu, e. 40. în această viaţă proaspătă. . . n-are ce căuta sterilitatea egotismului sau raţionalismul latin. ralea, s. t. i, 122, cf. dm, dn2. Iată prin ce metaforă ni se evocă admirabila sterilitate clasică a. poeticii elio-tiene. românia literară, 1969, nr. 38, 21/3. + (Rar) Ineficacitate. Sterilitatea discuţiilor, dsr. 4. (Biol.) Stare a unui mediu caracterizată prin lipsa agenţilor microbieni. Cf. der, m. d. enc., dex, dn3. i— Din fr. stérilité. STERILIZA vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică medii biologice sau obiecte) A distruge microorganismele dăunătoare, mai ales agenţii patogeni; a dezinfecta. Cf. bianu, d. s., alexi, w., resmeriţă, d. Încălzitul la 120° a unui balon pe jumătate plin cu lichid ppate să nu sterilizeze decît partea udată. marinescu, p. a, 77, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, p. Este vorba de un proces bacterian, care nu se mai petrece, dacă mediul este sterilizat, agrotehnica, 1, 373, cf, dl, dm. Laptele care să dă copiilor trebuie obligatoriu sterilizat, abc săn. 343, cf. dn2, dex. (R e f 1.) Se mai poate constata influenţa acestor bacterii asupra bacilului tuberculozei şi cind se sterilizează cultura microbilor insămînţaţi. babeş, o. a. i, 111. ■v- F i g. Să fie ei numai proşti, răi şi in cazul cel mai bun sterilizaţi de adevăratele sentimente omeneşti? ibrăileanu, şp. cr. 45. (R e f 1. ) Sufletul lor tînăr se sterilizează pentru unirea cu divinitatea, ralea, s. t. i, 252. Se. sufocă de ermetism, se sterilizează prin inteligenţă. constantinescu, s. iii, 11. - 2. (Complementul indică oameni sau animale) A face să devină steril (2), incapabil de a procrea; a castra, a jugăni, a scopi, (livresc) a emascula, (rar) a scapeţi, (popular) a Întoarce, a stîrpi (2), (regional) a bate, a curăţi, a lierelui, a suci. Cf. cade, scriban, Ό., DL, DM, DN2, DEX. 3. Fig. (Rar) A face să nu aibă nici un rezultat; a anihila. I-a spus o mulţime de lucruri ■ . ■ care nu puteau să facă decît rău şi să sterilizeze hotărîrea flexibilului Constantin, galaction. o. i, 132, cf. dl. — Din fr. stériliser. STERILIZÂNT, -Ă adj. (Rar) Dezinfectant. In liziera pădurii nu se pot dezvolta bacterii, din cauza proporţiei mari de tanin din frunze care este sterilizant. agrotehnica, i, 29. + Fi g. Care distruge capacitatea de creaţie intelectuală. Natura ci analitică, sarcastică şi oarecum slerilizantă este celalalt aspect. lovinesgu, c. vn, 115. Filozofia îşi depăşeşte in mers.. ■ ezitări şi timidităţi, erori dogmatice şi consecinţele lor sterilizante. contemp. 1969, nr. 1 168, 8/2. — Pl. : slerilizanţi, -le. — Din fr. stérilisant. STERILIZARE s. f. Acţiunea de a steriliza şi rezultatul ei. 1. Procedeu de îndepărtare totală a microorganismelor vii din medii biologice sau de pe diverse obiecte; dezinfectare, dezinfecţie. Cf. steriliza (1). Cf. negulici, bianu, d. s., cade, ltr2, DL, DM, der. In gospodărie, cel mai practic şi mai sigur procedeu de sterilizare este fiertul in clocot, abc săn. 342, cf. dn2. Metodele de sterilizare a sondelor spaţiale sint întrebuinţate la distrugerea bacteriilor în spitale, contemp. 1969, nr. 1 172, 8/7, cf. d. med., m. d. enc., dex. 2. Intervenţie chirurgicală prin care o fiinţă devine sterilă (v. steril 2); castrare jugănire, jugănit, scopire, scopit, (livresc) emasculaţie, eviraţie, (popular) întoarcere, stîrpire, (regional) batere, curăţire, hereluire, sucire. Cf. steriliza (2). Cf. DL, DM, der, abc săn., dn2, dex. *v- Fig. O poezie savantă este semnul unei sterilizări a simţirii, constantinescu, s. ii, 412. Luată „ad lilterarn“, teoria maioresciană era falsă, şi aplicată ducea la sterilizarea creaţiei. contemp. 1970, nr. 1 228, 8/3. 3. Procedeu prin care un teren devine steril (4). Calciu sub formă de oxid de calciu. . . este folosit şi la sterilizarea parţială a solului, agrotehnica, i, 198. — Pl.: sterilizări. — V. steriliza. STERILIZAT, -A adj. 1. Care a fost supus sterilizării (1); aseptic, dezinfectat, steril (4). Din cauza lipsei de animale, bulbul cobaiului s-a pus în glicerina sterilizată, babeş, o. a. i, 199, cf. dl, dm, dex. Ό* Fig. Pagina e de un aspect sterilizat, alb, fără pastă, iluminată numai de flacăra rece a ideii, românia literară, 1969, nr. 38, 9/2. 2. (Despre oameni sau animale) Care a fost supus sterilizării (2), incapabil de a procrea; castrat, jugănit, scopit, (popular) întors, stîrpit, (regional) bătut, curăţit, hereluit, soborlt (2), sucit. Cf. dl, dm, dex — Pl.: sterilizaţi, -te. — V. steriliza. STERILIZATOR, -OARE adj., subst. 1. Adj. (Despre substanţe chimice) Care produce incapacitatea ie a procrea. Se bănuia că apa fusese infectată cu substanţe sterilizatoare, călinescu, c. o. 28. 2. S. m. şi f. Persoană specializată in operaţiile de sterilizare (1)· Cf. dl, DM, dn2. Asemenea cursuri, organizate pe lîngă marile spitale, ar putea avea în vedere şi pe laboranţi, sterilizatori, gipsari etc. scînteia, 1969, nr. 8 202, cf. dex. 3. S. ii. Aparat folosit la sterilizarea instrumentelor medicale, a pansamentelor etc. cu ajutorul căldurii. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : sterilizatori, -oare. — Din fr. stérilisateur. STERÎN s. n. v. stearină. STERÎNĂ s. f. (La pl.) Clasă de alcooli care au o structură complexă şi o greutate moleculară mare şi care se găsesc în alcătuirea multor vieţuitoare, avînd rol important în metabolismul organismului; (şi la sg.) substanţă din această clasă; sterol. Cf. dl, dm, m. D- ENC., DEX. — Pl. : ster ine. — Din germ. Sterine. 12236 STERIŢĂ; - 1574 - STERP STERIŢĂ s. f. (Regional; adesea construit cu prep. ,,în“) Partea din (sau spre) care vine (sau bate) vîntul. Cf. CIHAC, II, 367, DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2· De trei iile se adun cocorii la sldrnul Tirşii... Din toate steriţele vinturilor ţîşnesc. chiriţescu, gr. 95, cf. cade, scriban, D., dl. Şi girezi multe dura în capul pămîntului, In sterifa vintului. alecsandri, p. p. 389. Noi am venit... Prin sterifa vintului. sevastos, n. 110. Şi jirezi mari că durară. . . In sterifa vintului. marian, s.r.i, 40, cf. i.cr. ni, 198. — Pl. : şlerife. — Etimologia necunoscută. STERJĂR s. m. v. stejar. STERLÎCI s. m. v. strelici. STERLINA adj. (în sintagma) Liră sterlină = unitate monetară a Marii Britanii ; (învechit) suveran. Darul ce au trimis... au fost o pană de diamant preţuită la 3 000 funfi sterling, ar (1829), 82®/36, cf. valian, v., negulici. întemeiată din anul 1803... cu fonduri decapitai realizai de un milion de livre sterlingi... această Companie dă publicului céa mai temeinică asigurare (a. 1848). doc. ec. 943, cf. stamati, d., polizu. 11 trămise... prin Marsilia la Galaţi, cu o lungă carte de iertare şi cu cîteva lire sterlinge bacşiş, sion, p. 91. Unii din lorzi. . . începură a bombarda pe acest virtuos cu bijuterii şi pungi pline de livre sterlinge. filimon, o. ii, 328, cf. prot. — pop., N. D., ANTONESCU, D., BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., Cade, scriban, d. li fixa un salariu global anual In lire sterline, călinescu, b. i. 158. Se întoarse la Stambul cu brevet de ofiţer al doilea,... cu o sulă de lire sterline în buzunar, tudoran, p. 81, cf. dm, dn2. — Pl. : sterline. — Şi : (învechit) sterlini), -ă. (pl. sterlingi, -ge) adj. — Din engl. sterling, it. sterlina. STERLING, -A adj. v. sterlină. STERN s. n. Os lung şi plat situat în partea anterioară mediană a toracelui, de care sint prinse coastele şi cele două clavicule; os sternal v. ster nai. Sternul este un fel de coloană de os turtit care ocupă partea dinainte şi mediană a toracelui, kretzulescu, a. 33/15, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale. .. Clavicule şi cubit şi metalars şi stern, macedonski, o. i, 126, cf. barcianu, alexi, w., bianu, d. s., resmeriţă, d., cade. Partea anterioară a claviculei la Strigide este concrescută cu carena sternului, linţia, p. ii, 83, c'f. scriban, d. Glonful a intrat prin stingă sternului. tudoran, p. 634, cf. dm, der, abc săn. 321, dn®, m. D. ENC., DEX. — Pl.: sternuri: — Şi: (rar) sternum s. n. cade. — Din fr. sternum. STERNÂL, -A adj. Care aparţine sternului, privitor là stern. Cf. antonescu, d., alexi, w., dl, dm, dn2, m. D. enc., dex. φ Os sternal = stern; Pe dunga osului Sternal se găseşte numai spina externa, linţia, p. ii, 162. — Pl. : sternali, -e. — Din fr. sternal. STÉRN s. f. (învechit) Rezervor (de. apă). Şi să facă săborul in beasearică sw[î]h/(u]/ui Ioan... aproape de stema Moşchiei. dosoftei, v, s. ianuarie. 10r/23. Face stemă de să stringea apă de ploae la vremea ploilor, id. ib., ap. tdrg, cf. baronzi, l. 120, cihac, ii. 702, alexi, w. 2. (Prin Maram.) Mirişte. Cf. chest. iv/122, alr i 914, com. din straja — rădăuţi. — PI. : sterne. — Din ngr. στέρνα. STERNIŢĂ s. f. (Bot.; regional) Stupitul-cucului v. stupit (Cardamine amara). Cf. borza, d. 40.· — Accentul necunôscut. — Pl.·: ? — Etimologia necunoscută. STÉRNTJM s. n. v. stern. STERNUTĂ vb. I v. strănuta. STERNTJTĂRE s. f. v. strănutare. STERNClŢĂ s. f. (Regional) „Ceea ce se aşterne in pat“ (Valea Nucarilor — Tulcea). păsculescu, L. P. 379. Esle-un pai mindru-ncheial. . . Dar pe pat ce-i aşternut? O sternuţă şi-o’nvelinfă. id. ib. 58. — Pl. : sternuţe. — Cf. aşterne. STEROL s. n. (La pl.) Clasă de alcooli care au o structură complexă şi greutate moleculară mare şi care se găsesc în alcătuirea multor vieţuitoare, avînd un rol important în metabolismul organismului ; (şi la sg.) substanţă din această clasă; sterină. Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DÉX. — Pl. : stcroli. — Din fr. stérol. STERP, STEARPĂ adj., s.n. I. Adj. 1. (Despre pămînt, terenuri etc.) Care este lipsit de componenţa care să-l facă propriu pentru agricultură, n e f e r-til, neproductiv (X), neroditor, sărac (9), steril (1), (rar) nerodnic, sărăcăcios (5), (învechit) neproducător, sterpos, (regional) maern (3), searbăd1 (II 2), slab (13); (despre terenuri, regiuni) care are un astfel de pă-mînt; p. ext. (popular; despre zone cultivabile) nc-cultivat; p. anal. (despre terenuri) lipsit de vegetaţie. Să le fie dumnealor toată partea tătîni-său. . . sate, rumâni i moşii stearpe, i ţigani, i scule, haine şi altele (a. 1682). bul- com. ist. ii, 239, cf. iorga, s. d. v, 450, lex. mars. 217. Am vîndut eu... 2 pogoane de vie lucrată şi un pogon sterp (a. 1724). uricariul, xxiv, 433. Să aibă a lua Pălraşco un pogon şi o cez-vîrtă de loc slerpu de la baba Bălaşa (a. 1741). bul. com. ist. v, 246. Un loc sterpu ca să pun viia (a. 1764). IORGA, S. D. VII, 56, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB- Cim-piile sint sterpe şi mai pustiite, pleşoianu, t. ii, 201/23. Descoperind. . . multe insule sterpe, genilie, g. 55/12. Pămîntul, carile mai înainte de a căpăta forma şi fafa ci are acum, era vast, neîntocmit şi sterp, său-lesgu, hr. i, 22/23. Văzînd. . . ţarinile sterpe şi seci-toase:.. a convertii pe cetăţeni Ia arte şi meserii, aristia, plut. 231/12. Unde proprietatea nu este bine asigurată, acolo lucrarea pămîntului este părăsită, acolo se află cîmpiile cele mai sterpe, ghica, c. e. i, 197. De mulle ori aceste locuri rămîn sterpe şi nu aduc nici un folos. i. ionescu, b. c. 114/32, cf. hasdeu, i. c. i, 178.. Acolo:..:, este.stînca stearpă şi rîpoasă. odobescu, s. iii, 106. Ogorul meu a ieşit sterp, delavrancea, v. v. 133, cf. alexi, w., şăineanu2. Pămîntul Nichitului curgea.-., printre prundişuri întinse şi sterpe, hogaş, dr. i, 243, cf. resmeriţă, D. Pogoane întregi de pămînt nelucrat, sterp de ÎS ani. sahia, n. 17. Venise primăvara şi sterpele gorgane Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul, voiculescu, poezii, i, 149. „Strămurare“ era numele unui om... care-şi avea sălaş într-o rîpă stearpă ce-i zice Pielrăria. sadoveanu, o. xviii, .154, cf. scriban, d. Este evocarea nucului lui Odobac, înălţat pe dealul sterp al Arşiţenilor. vianu, a. p. 211. Avea păşunile cele mai sterpe din lume. călinescu, c. o. 27. La orizont întrezărirăm maluri gălbui, siérpe- blaga, h. 111. Era o înşiruire de dealuri ripoase şi sterpe. tudoran* P. 258, cf. dl, dm. Buruienile, o adunătură întinsă de scaUfi scuturaţi, crescuţi în pămîntul sterp. barbu, G. 308. Pămintul acesta sterp el îl va preface în moşia cea mai mănoasă, v. rom. ianuarie 1964, 19. Poate că existenţa... [chiparoşilor] se leagă de 12251 STERP - 1575 - STERP pămintul sterp şi neroditor, contemp. 1969, nr. 1 178, 3/1, cf. m. d. enc., dex. -ν’ E x p r. (Substantivat, m. ; regional) A da (sau a călca, a aluneca, a cădea) pe sterp = a) a cădea (păşind greşit sau alunecînd). udrescu, gl.; b) a intra lntr-o încurcătură; a o păţi id. ib.; c) (despre femei) a rămîne însărcinată; p. e x t. a naşte. id. ib. A călca (sau a nimeri) cu sterpul = a-i merge rău; a porni cu stingul. id. ib. A fulgera pe sterp = a fulgera cînd este senin. id. ib. + (învechit; despre terenuri din cuprinsul unei localităţi) Viran. Eu nu cer. . . decit a porunci cui să cuvine spre a slobozi locul sterp cé să află in dosul casii mele, ca să fac. casă dc fabrică (a. 1833). doc. ec. 527. Au închiriat, pe podul Şerban Vodă, un loc „sterp‘‘ pentru a-şi construi o prăvălie.. G. barbu, a. v. 81. + (Substantivat, f. ; învechit) Secctă. Stearpa aiît de curînd trecuţilor 3 ani (a. 1816). iorga, s. d. xii, 205. + (Astăzi rar; despre epoci, ani) Sărac (9). A fost anul sterp la toate, pann, p. v. h, 45/2, cf. polizu, cihac, ii, 702, dl, dm, dex. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Lipsit de... A doua dovadă va fi aceasta că Dacia nice la uri oiacu n-au fost stearpă de noroadile romane... ce în toată vremea au stat supt protecţia Bizantiei. fm (1839), 1141/34. Se rătăcea pe nişte uliţi sterpe de podoaba lăcuinţelor. ib. (1842), 212/9. Tot într-acolo se transportau, de plutaşi, lemnele de cherestele, către cîmpia cea stearpă de arbori, xenopol, i. r. i, 190. + (învechit şi regional; despre rîuri, fluvii etc.) Sec (I 2). Ialomiţa, care scaldă în deşert profilul vastului bărăgan fără să-l poală fertiliza, este fluviul cel mai sterp al României. haSdeu, i. c. i, 268. Jilipul cel sterp. mat. dialect, i, 191. -φ. (Regional ; despre mamele) Fără lapte. Cf. dl, dm. Şi pe pruncul tău nepoţelul meu L-apleacă ţiţă stearpă. sbiera, p. 176. + F i g. Fără viaţă, trist; dezolant. Ochiul luneca în văzduh ca de pe luciul sterp şi gol al unei ape adormite, hogaş, dr. i, 174. Peisagiul. . . mi se pare sărăcăcios şi sterp, sahia, u. r. s.s. 6. Totul în jurul tău e pustiu, sterp, nu le mai atrage nimic. dan, u. 238. In curtea seminarului, călugărească şi stearpă, era o aglomerare de aspiranţi, blaga, i-i. 157. Peisaj dezolant, sterp, care exprimă durerea unei naturi lipsite de sevă. romAnia literară, 1969, nr. 22, 20/2. 2. (Despre plante sau despre părţi ale acestora) Care nu face roade sau seminţe, steril (2) ; p. e x t. (rar) degenerat. Pomişori ghimpoşi şi sterpi, sădiţi de mina tui. marcovici, d. 38/13. Se află şi lemn corc, mirţi, iederi, mălini, finici carii lotuşi sînt stârpi. rus, i. i, 189/32. Tăcerea de mormînt a locurilor acestora unde iarba stearpă e fără de sămînţă. hogaş, dr. i, 18. Sterp îl făceau şi nărăvaş, Că nu voia să înflorească, i. barbu, j. s. 90. îşi duceau mai departe inocenţa vegetală un cactus pitic, un lămîi sterp şi Cîtevă muşcate anemice, călinescu, o. i, 18. Ograda ... in fund încă se măreşte cu o livadă de caişi şi vişini, de mult sterpi· camil petrescu, o. ii, 66. Un pom sterp,, care va face doar umbră pămîntului. Preda, r. 77. Se sapă [via] şi se prăşeşte de două ori, rărindu-şe din cînd în. cîfid frunzele dese şi sterpe. Η iii' .13, cf. alr ii 5 150, 6 118. Nu arunca pietre în pomul sterp = nu te lega de omul prost. Cf. „zannk, p. i, 148. <0* Mere sterpe = specie de mere nedefinită mai de aproape. Cf. bulet. grăd. bot. i, 79. + (Popular; despre ştiu-leţii de porumb) Cu boabe rare. Cf. damé, t:2 59, şăineanu2,· cade, alr ii· 5 147/272, 362, 365, aii 7, iii 18. +. (Regional ; despre varză) Care are căpăţîna insuficient formată; (regional) sec (II 2). alr i 847/28, 122, 249, 278, 556. + (învechit, rar; despre rodire) Nul (1) ; iiiexistent. Pentru anul 183i rodirea au fost stearpă cu totul [la pruni] din pricina răcelii ce au fost- asupra înfloritului (a. 1835). doc. ec. 581. 3. (Despre femelele animalelor, mai ales despre oi şi vaci) Care nu fată (intr-un an); care nu dă lapte. Oile tale şi caprele n-au fost stearpe. po 108/6. lape mare sterpe (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 208/18, cf. lex. mars. 190. O vacă stearpă o hrănea un sătean. ţichindeal, v. 187/15. Să aibă voie■ numitul a cumpăra... oile sterpe:., pe taleri trei şi jumătate (a. 1827). doc. ec. 392, cf. valian, v. Ştiind că mai uşor ar pulea capăta cineva lapie de la o vacă stearpă... au lăsat-o să-şi Urmeze drumul în pace. creangă, 0. 133, cf. ddrf, şăineanu8. In grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă şi veşnic flămîndă. rebreanu,· i. 11, cf. cade, stoian,.'Păst. 44. E ca o iapă stearpă, stancu, ş. 384. Oile cari au rămas sterpe, adică n-au fătat, formează o'altă turmă, numită turma botoaşelor. h xi 417, cf. ib. ii, ni, iv, vi, vii, Viii, x, xi, xii, XIII, xiv, Jly, xvi, xvn, xviii. Să duc eu bivoliţele acestea' sterpe, reteganul, P· v, 50, Cf. chést. v 16/46, 77, alr i 1 069, 1 779, 1 780, a î, ii, iii. Şi na-ji cizmele-mi de ţap, De la ţap de la capră stearpă Ce la apă mult mai rabdă, balade, ii, 276. Şi-a pus nouă iepe suruiepe, Cîle de nouă ani ' stărpe. folc. mold. i, 282. "v* (Substantivat, f.) Sterpele şi berbecii sint aleşi la o parte, eminescu, n. 142. Pe la sf. llie 1 se tund... mioarele, sterpele şi cîrlaniî. păcală, m.-r. 196, cf. diaconu, p. 12. Bădiţă cu cuşma lungă Nu ţinea doruţu-n pungă... Şi îl ţipă piste sterpe Vină seara-n sat la fete. mîndrEscu, l. p. 67. Mi-a luat mînzările Şi mi-a lăsat slărpcle. pamfile, c. ţ. 85. 4. (Despre oameni) Care nu are capacitate de a se reproduce, steril (2), (învechit, rar) sterpicios (v. stirpicios 1); p. ext. care nu are. urmaşi, fără urmaşi. Isac rugă-se Domnului derept muiarea sa că era stearpă, Ρό 83/25. Sarra... stearpă şi bă-irînă. varlaam, c. 439. Nu avea fcciori pentru cc că Elisafta era stearpă. N. test. (1648), 85v/4. Fiind stearpă, nu făcea cuconi. dosoftei, v. s. decembrie 205r/20. Fiind fratile noslri Antohie slărpu şi fără feciori, noi parte nu i-am făcut (a. 1679). iorga,. s. d. vi, 34, cf. biblia (1688), ap. tdrg, anon. car., lex. mars. 247. Ioachim şi Ana fiind sterpi· antim, p. 72. Muierea stearpă după moartea bărbatului ei să . aibă a-ş lua zestrea ei deplin, prav. cond. (1780), 102. Unuia din. neamul lor carele au murit sterp (a. 1786). urica-mUL, xiv, 122. El iasle sterp şi feciori nu are. alexandria (1794), 4/11. N-au avut prunci, şi dînsa stearpă au şi murit, şincai, hr. i, 316/27, cf. budai-de-leanu, lex., lb. Casnicii cei sterpi era la toate naţiile de demult de necinste, episcupescu, practica, 42/3. A avut nevastă... stearpă, gorjan, h. iv, 122/21. Nimic nu era la popoarele cele vechi în mai mare uraşi bajocură decît o muiere stearpă, fm (1841),· 533/39. Şi-a lăsat nevasta pentru că era stearpă, aristia, plut. 99/16 cf. polizu, cihac, ii, 702. Să-mi faci să nască într-o noapte 50 de femei sterpe, ispirescu, 1. 325. Temîndu-se ca nu cumva să rămîie. . . stearpă .. . caută toate chipurile... cum ar putea mai degrabă purcede grea. marian, na. 3, cf. şăineanu2, gorovei, cr. 217, resmeriţă, D., cade. Măria sa împăratul răposai se dovedise neputincios şi sterp, sadoveanu, 0. xvii, 129, cf. scriban, x>. N-am să risc să ajung... o biată femeie stearpă, preda, r. 326, cf. ciauşanu, gl·, alr ii/i h 142. Muiere starpă. folc. olt. — munt. 1, 307. Femeia.stearpă este.ca pomul fără. roade, zanne, p. ii, 747, <£ F i ,g. Astfel eu pierdui în noaptea unei vieţi de poezie, Te-arft văzut, fehiéié' stearpă, fără suflet, fără foc. eminescu, o. i, 29. -ν' (Substantivat, f.) Pusestărpa în casă. psalt. sch. 379/6, cf. corési, ps. 320, varlaam, c. 147. Cea stearpă naşte pre Născătoarea de Z)[umne]zeu. calendar (1814), . 6/8. + (Despre căsătorie) Din care nu âu rezultat copii. Cf. cade. Acea însoţire a rămas cîţiva ani stearpă, sadoveanu, o. xviii, 76, cf. dl, dm1, dex. A fost odată un om tare nevoiaş. . ■ Pe lingă toată sărăcia lui, i-au fost încă şi căsătoria stearpă, sbiera, p. 225. '. . 5. Fig. (Despre oameni) Care nu produce nimic; (despre manifestări ale oamenilor, despre fenomene, acţiuni etc.) care nu duce la nimic; care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, i n e f i c i e h i, i n-fructuos, inutil, nefolositor, netr.e-buincios, neutil, zadarnic, van; steril 12251 &TE.RPA - 1576 - STERPĂCIUNE (3). Să slujesc cu tesis rilorii. .. cînd această ipotesis şi lucru de care să apucă iaste sterp■ molnar, ret. 17/23. în 'stearpa sa speranţă d-o glorie ce pasă, în cursul vieţii.sale, în urmă-i omul lasă Un nume ce tot scade. îieliade, o. i, 113. Cum depărtam gindurile zadarnice Şi sterpe, făcute pentru modă. marcovici, c. 36/10. Limbuţia acea stearpă a sute de deputaţi, pogor, henr. 52/2. Subiectul acesta... pare-se sterp Ici prima vedere. aristia; plut. LXXIX2/12. Toţi erau gazetari, tineri cari plateau mai mult in anunţuri şi reclame sterpe in ziarele lor- ghica, c. e. in, 7. De nu o scoteam la cale', sacrificiul meu cel sterp era să facă nefericirea a doaă persoane.· baronzi, m. 549/24. O agitare stearpă preocupa toate spiritele, maiorescu, critice, 88. Fără îndoială că această stăruinţă n-ar. rămîne atît de stearpă şi 4c nefolositoare, dacă deprinderea de a cugeta s-ar fi putut introduce tn obiceiurile amicului meu. vla-huţa, o. a. i, 194, cf. şăineanu2. în faţa lor stătea pe ginduri..., înfiorat de truda stearpă, un biet cosaş cu faţa suptă, goga, poezii; 100, cf. resmeriţă, d. Acea stearpă deşleplăciune,.... atinsese o aşa înaltă stepenă de. agerime la vlăstarul cel-din urmă. m. i. caragiale, C. 51, cf. cade. Era scris, se vede, ca hotă-rirea noastră să rămînă stearpă şi amărită. galâction, o. a. ii, 147. Un op, pe care anii-l îngropară Subt comentarii sterpe şi pedante, topîrceanu, b. 90, cf. scriban, d. Cine poate fi emoţionat de asemenea înşi-rdre stearpă dé cuvinte? sadoVeanu, e. 142. Tristeţea este stearpă, iar fapta lăudată, călinescu, o. ii, 42. Nu-ţi face dintr-un nume sterp un chip cioplit. blaga, l. u. 70. încetul cu încetul, marele filozof e considerat ca triumful logicii sterpe, halea, s. T. ii, 281. Coaja acelor sterpe zăticneli, meteahna acelor vane sofisme. c. petrescu, a- r. 82. Cei care le aprinseră erau oameni sterpi, iar locurile acelea, veştede de misterul creaţiei, bogza, c. o. 240, cf. dl, dm. Adesea îmi pierd Clipele celc mai bune în sterpe taifasuri cu gînduri Ce n-au căutare în lume. labiş, p. 51, cf. M. D. enc., dex. 4· F i g. Lipsit de. . fără. . . Va fi fost. . . sufletul lui şi-aşa plin de răni,. . . dar uite că tocmai acum. . . ajunsese insensibil şi. sterp de orice reacţii, românia literară, 1970, nr. 102, 17/2. + F i g. Care nu conţine nimic; gol, deşert. Inima-ţi e stearpă, alecsandri, poezii, 381. Privirea cea stearpă şi amară, eminescu, o. i, 24. Ariditatea textelor o făceau să uite dc sufletele lor sterpe, cocea, s. ii, 32. Viaţă stearpă, viaţă rece! arghezi, l. 294. Recheamă fantomele, familiare pentru a-şi lecui sufletul pustiu şi sterp, contemp. 1966, nr. 1 019, 3/6. ţi. S.n. 1. Scoc care se află în dreptul stavilei şi prin care curge apa cînd stă moara; (regional) ster-par (II). Cf. damé, t. 148, şăineanu2. Prefusle se numeşte lemnul pus în capul parilor care alcătuiesc despărţirea. între scocuri şi sterp, pamfile, i. c. 182, çf. HESMEriţă, ..d. Afară, dincolo de scocul roatei, e sterpu, p.e unde carge apa, cind. nu uinblă dirsta. lungianu, cl. 72, cf, cade, scriban, d., ii ii 146, iv 118, 156, ALR I 1 842/808, 1 843/170, 6 733/362, 784, alr sn i h 152/386, 812, ■ . 2. (Regional) Trahee (Maţău — Cîmpulung)..Cf. coman, gl. Mîncarea a apiicat pe sterp. id. ib. 3. {Regional) (Bucată de) sfoară, din priponul cu care. se prinde peşte, pe care nu se pun cîrlige. Cf. antipa, p. 307,' 314, 323, 330.' ■ 4. (Prin nordul Munt.) Tînjală (1).' Cf. h i:v 118, alr ii 5 079/728. . — Pi·: sterpi, -e. — Şi: şţerp, şteârpă adj. damé, •t2 59, alexi, w. · · · — Cf. alb. shterpe. STERP vb. I V. Stîrpi. STERPÂR, -Ă subst. L 1. S.m. (Popular) Cioban care păzeşte oile sterpe (I 3), miorii (1) şi berbecii; (regional) sterpetar. Minatori, slerpari, mînzărari, cir- lănari... toţi şi toate ar hi-nsufleţite dă ighirea ta. jipescu, ap. gcr ii, 258, cf. ddrf, liuba — iana, m. 109, şăineanu?, tdrg, resmeriţă, d. La sterpe erau „stărparii“, iar la minzări „mînzarii“. dragomir, d, m. 11. Sterparul e plătit de stină cu 4 — 5 ferii de brînză după cum sini sterpele de multe, precup, p. 10. Fiecare categorie forma, la unele Mine, cîte o turmă păs-cînd separat... sub paza dlior păstori (sterpari, mie-lari, berbecari). vuia, păst. 18. Se separă oile sterpe de ■cele cu miei, încr.edinţîndu-se unui cioban... ; acest cioban se numeşte stărpariu. diaconu, p. 13, cf. cade, stoian, păst. 64, scriban, d., dr. x, 444, h i 139, xii 577, chest. v .25, 28, 29,. 30, 31, a ii 6, 7, iii 3,5, 7, 17, 18. 2. S. n. (Transilv., Maram. şi prin estul Mold.) Loc îngrădit la stină, pentru oile sterpe (I 3), miei şi berbeci; (regional) stărpărie (2). Cf. sfc iii, 147, candrea, ţ. o. 52, chest. v 10/35, 34/8, 27, 28, 72, 99, 41/48, alrm sn i h 264/362. 3. S.f. (Prin vestul Transilv.; în forma sterpare). Totalitatea oilor sterpe (I 3) dintr-o stînă; (regional) sterpet (1). Cf. a i 13, 26. + (Regional; în forma stăr-pare) Epitet depreciativ pentru o femeie stearpă (v. sterp I 4) (Sînniihaiu Almaşului — Zalău). Cf. alr i/i mn 71, 2 645/284. Tu, stărpare, vădancă. ib. II. S. n. (Prin nordul Transilv.) Sterp (II 1). Cf. alr ii 6 733/260, 284, 346, 353, alr sn i h 152/272. — Pl. : slerpari, -e- — Şi : stălpâr (alr sn i h 1152/272) s. n., stărpare s. f., stlrpăr (chest. v 25/89; 2.8/89, 30/89) s. m. — Sterp -f suf. -ar. STERPĂCItJNE s.f. 1. (Rar) Sterilitate (1). Cf. budai-deleanu, lex., polizu. [Fîntînă ca aceasta] n-a fost prin alte veacuri, vindecînd şi sterpiciunea şi-ntrecînd chiar orice leacuri, contemporanul, v1; 39. Pc păminlul Brăilei... slîrpiciunea se desfăşură stă-pină. iorga, ap· cade. Tu nu ştii că dealu-i sterp?. . . Atunci ciurt trăieşte nucul din slîrpiciunea lui? gîrleanu, n. 27, cf. cade, dl. + (Rar; concretizat; în forma stîrpiciune) Pămînt sterp (I 1). Cf. cade. Din holda cea frumoasă de mai nainte se făcuse o stîrpiciune. cătană, ap. cade. + F i g. Goliciune sufletească; insensibilitate, lm răsplălia reale pentru bune şi stăr-piciune sufletului mieu. biblia (1688), 392x/44, cf. polizu. O să mai doarmă poate într-o perfectă slerpi-ciune alte două milenie. hasdeu, i. c. i, 178. Slerpi-ciunea se întinde Pe-ăl tău simţ ca o gangrenă. f (1890), 377. Sînt noroade întregi legate mediocrităţii, urîtului şi sterpiciunii 'sufleteşti. galaction, o. a. ii, 348. 2. (învechit şi regional) Sterilitate (2). Cea mai aleasă pricină a despărţirilor să face totdeauna din stirpăciunea fimeii. ist. am. 92?/6, cf. budai-deleani:, lex., lb, valian, v., polizu. Ar fi voit şi ei să aibă un copilaş. . . să afle niscaiva leacuri care să le desfacă. făcutul stărpiciunei ..lor.·, ispirescu, l- 160., cf. ddrf. alexi, w., şăineanu2, bianu, d. s., tdrg, reş-meriţă, d., cade, alrm i/ii h 309/103, 584. 3. (Prin Transilv. ; adesea peiorativ) Femeie stearpă (vi sterp 14) Sterpàciünilor'J Nici:un nepot nu sîh-teţi în stare să-mi faceţi, lăncrănjan, c. i, 159, cf. alr ii/i h 142/260. + (învechit şi regional) Femelă (oaie, vacă etc.) stearpă (v. sterp I 3), (popular) sterpătură (1), stîrpitură (2). V. sterpălău. Pre vremea aceea trebuie să 'se deschilinească de berbeci şi de sterpăciuni. economia, 91/6, cf. chest. . v 66/15, 66, 99, alr i 1 069/280, 418, 1 779/103, 320, 381, 1 780/259, 385, a ,i 12, 13, 20, π 12. + (Regional) Stup care mi roieştfe (Cîmpuluiig Moldovenesc). Cf. chesţ. vi 137 a/3. 4. (Regional) Stîrpitură (3). N-aa să ne mai sperie toate slirpiciunile. c. petrescu, î. ii, 58. Ţinea era. n stîrpiciune bălrînă. g. m. zamfirescu, m. d. i, 37, cf. giuglea, u. 86, alr i 1 074/798. 12254 STERPĂLĂU - 1577 - STETOSCOPIE — Pl.: slerpăciuni. — Şi: stirpiciûne, (învechit şi regional) sterpicMne, starpieiûne, (regional) stearpă-ciûne (alr i 1 780/385), stărpăchină (a. i 13, 20), stăr-păciunc (chest. v 66/09, alr i 1 069/280, 418, 1 779/103, 320, 381, 1 780/259, 298, alr ii/i li 142/260, a 112, ii 12), stlrpăeitine (cade), (învechit, rar) stirpăcftinc (ist. am. 92r/6), stirpicmne (polizu) s. f. — Sterp + suf. -ăciane. * STERPĂLĂU, -ÂIE subst. 1. S. m. şi f. rar la m. (Prin Transilv. şi. prin Ban.) Oaie sau vacă stearpă (v. sterp X 1). V. .ster p..ă ciune (3), s t e r p ă-tură (1), s t î r p i t u r ă (2).. Cf. chest. v 66/29, 30, alr î 1 069/1, 1 780/90, a i 13, 23, 34. 2. S. f. (Prin Transilv. ; la sg. cu sens colectiv) Turmă dc oi sterpe (I 3). Com. din criştioru de sos — vaş-cău şi din recea noua — făgăraş. 3. S. f. (Regional) Femeie stearpă (v. sterp I 4); (popular) sterpătură (2), stîrpitură (1) (Vaşcău). Cf. alrm i/ii h 309/80. — Pl. : ? — Sterp + suf. -ălău. i STERPĂT s. n. v. sterpet. STERPĂTÎIRĂ s. f. (Popular) 1. Femelă (de obicei oaie, vacă etc.) stearpă (v. sterpi 3) ; (popular) stîrpitură (2), (regional) sterpăciune (3). Mieii de siărpături ce vor pieri la larme la vremea fălăciiinalului (a. 1809). uricariul, vi, 471, cf. n. rev. h. x, nr. 1, 88, giuglea, u. 86, dl, dex. Păcurariu de siărpături, de oi de surie (de iăiere)· Com. novacoviciu, cf. alr i 1 069/166, 1 779/510, 1 780/24, 26, 166, 512, a nr 2, 3, 18. 2. (Adesea peiorativ) Femeie stearpă (v. sterp I 4); (popular) stîrpitură (1), (regional) sterpăciune (3). V. sterp ălău. De băieţi nu mai trag nădejde, că baba mea e o sterpătură. creangă, o. 281, cf. dl, dm, dex, ciauşanu, v., alr π/ι li 142/682, 762, 769. O· (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Siărpăiură de muiere. alr ii/i h 142/2, 836. — Pl. : sterpăluri. — Şi : stărpătură s.f. — Sterp -f suf. -ătură. STERPEJÏ vb. XV v. strepezi. STERPÉT s. η. 1. (Mold.; la sg. cu sens colectiv) Totalitatea oilor sterpe (I 3) dintr-o stînă; grup de oi sterpe, care nu dau lapte; (regional) sterpare (v. s t e r p a r 3). Cf. cade, h i 62, iii 153, 310, xm 175. 2.: (Regional; în forma stărpăt) Loc, păşune unde pasc oile sterpe (I 3) (Găiceana — Adjud). Cf. h xm 151. / — Pl.: (2) sterpeturi. — Şi: sterpăt (h xiii 175), stărpăt (ib. 151), stlrpăt (ib. i 62, iii 153, 310) s. n. .— Sterp + suf., -el. . STERPETĂR s. ni. (Regional) Sterpâr (I 1) (Tim-boieşti — Rîmnicu Sărat). Cf. h xix .227. — Pl. : sterpelari. —. Sterpet + suf. -ar. STERPEZÎ vb. IV v. strepezi. STERPEΖΐτ, -Ă adj. v. strepezit. STERPI vb. IV v. stirpi. STERPICIOS, -OĂSĂ adj. v. stlrpidos. STERPICIÙJVE s. f. v. sterpăciune. STERPÎE s.f. (învechit, rar) 1. Sterilitate (I). Porţile ceriului au deschis şi păminlul. bolnav de sterpie au tămăduit, dosoftei, v. s. ianuarie 20v/17. 2. Sterilitate (2). Ruga pre :D[u]mn[e]eZzâuZ. . . firii. .. să i să facă milă de sterpiia ei şi să-i dăruiască cucon. dosoftei, v. s. noiembrie 138v/10. Pentru sttr-pie şi pentru a zămislirii leac a ccrca lucru mai pre urmă trebuitor iaste. cantemhj, I.I. II, 114, cf. ddrf, tdrg. -φ- Avort. Pre mumă-sa [Cain] spărie cu stîrpie (cca ,1750).. bcR ii 63/23. 3. F ï g. Goliciune sufletească. Plălia-mi ren derepta bire şi fără de-cruţat (bescisnicie h, sterpie d) sufletului mieu. psalt. 62. — Şi : stîrpie s.f. — Sterp -)- suf. -ie. ·>· STERPlRE s. f. v. sttrpire. STERPITĂTE s. f. (învechit, rar) Sterilitate (1). Această fertilitate extraordinară era urmată de o ste.r-pitate mai peste tot. brezoianu, r. 56/1, cf. negulici. — Sterp + suf. -itate. STERPITÜDINE s. f. (Rar) Sterilitate (1). Cîte un mac stingher, roşu ca sîngele, punctează sterpitudinea locului, sahia, n. 17, cf. dl, dn2, hristea, p. e. 42. — Sterp + suf. -itudine. STERPITÎIRĂ s. f. v. stîrpitură. STERPOS, -OĂSĂ adj. (învechit; despre pămînt, terenuri etc.) Sterp (1). Tu, D[aa]mne, vezi şi apele reale şi pămintul sterpos. biblia (1688),. 2661/52. Nişte oi streine... umblînd prin locuri sterpoase. pann, p. V. Il, 43/.7, cf.. TDRG, CADE, GIIAUR-, E. 92,. DL', DM. — Pl. : sterpoşi, -oase. — Sterp + suf. -os. STERVÎE s. f. v. tirighie. STETOGRĂF s. 11. Instrument rüedical pentru înregistrarea automată a mişcărilor toracelui in timpul respiraţiei: Cf. ltr3, dl, dm, dn2, dex. — Pl.: stetografe. — Din fr. stétliographe. STETOGRAFIĂ vb. I. Tranz. A Înregistra cu ajutorul stetografului mişcările cavităţii toracice. Cf. DL, DM, DN2, DEX. — Prez. ind. : stetografiez. — Din stetoţjraf. STETOMÉTRU s. n. Instrument medical pentru măsurarea conturului toracic. CI. antonescu, d., lîr2, dn3. — Pl. : stetometre. — Din fr. stéthoraètre. STETOSCOP s. n. Instrument medical cu ajutorul căruia sînt percepute zgomotele produse de diverse organe interne. Cf. ltr2, dm, der, dn3, d. med., m. d. enc., dex.- — Pl. : stetoscoape. — Din fr. stéthoscope. STETOSC0PIC, -Ă adj. Referitor la stetoscopie. Cf. DN3. — Pl. : stetoscopici, -ce. — Din fr. stétUoscopique. STETOSCOPIE s. f. Examen medical al unor organe interne cu ajutorul stetoscopului. Cf. polîzu, ltr2, DM, DN2, DEX. 12278 ST.EŢIE - 1578 - STICLĂ — Pl...: stetoscopii. — Din fr. stetliosropie. STEŢIE. s. f. v. staţie. . STEYÂH s. m. v. stăvar. STÉVIE s. I. v. ştevie. STÉWARD s. m. Membru a! echipajului unui avion sau al unui vapor, care are sarcina de a servi echipajul sau pasagerii aflaţi la bord şi de a da informaţii privitoare la călătorie acestora din urmă. Gf. nom. PROF. 64, L. ROM. 1966, 90, DN3.· — Pronunţat: stiuard. — Pl.: stewarzi, — Din engl. steward. STEWARDESĂ s. f. Membră a echipajului unui avion sau al unui vapor, care are sarcina de a servi echipajul sau pasagerii aflaţi la bord şi de a da informaţii privitoare la călătorie acestora din urmă. Cf. leg. EC. pi.. 300, dn3. O stewardesă în uniformă clasică, veston bleumarin slrins pe talie, fustă dreaptă. tudoran, o. 264. Un rol ceva mai definit il au personajele din cadrul secundarŞoricelul", o stewardessă scundă, cinema, 1971, nr. 6, 18, cf. dex, dn3. — Pronunţat: sliu-ar-· — Scris şi: stewardessă. —Pl.: stewardese. — Din cngl. slervurdcss. STIBÎNĂ s. f. Sulfura naturală de stibiu, cristalizată In sistemul rombic; àntimonit. Cf. dl, dMj der, M. D. ENC., DEX. — Din fr. stibine, germ. Stibin. STÎBIXJ s; n. Metaloid de culoare albă-cenuşie, cu numeroase folosiri în industrie; antimoniu, (învechit) sîrmea1, surmă. Cf. stamati, d., barcianu, alexi, w., ŞĂINEANU3, BIANU, D. S., RESMERIŢĂ, D., NIC A, L. VAM. 227, cade, scriban, d. Stibiu (antimoniu) după proprietăţile sale fizice poate fi socotit un metal, macaro-vici, ch. 302. Să considerăm un circuit parcurs de un curent electric în care intercalăm două metale diferite, bunăoară stibiu şi bismut. cişman, fiz. ii, 285, cf. dl, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. — Din lat. stibium. STÎBLĂ s. f. v. steblă. STIC1 s. n. v. ştie1. STIC3 s. n. v. ştuc1. ST1CERI s. n. pl. v. şticeTi. SŢICHIE ^ f. v. stihie. STÎOHIU subst. (Regional; tn expr.) A pune sti-chiu = a face să nu se rtiai atingă nimeni de un lucru, ascunzîndu-1 ; a Înceta de a-1 riiăl folosi. Cf. coman, ci.. 73. Am pus stîèkik sd fţu vă m_ai atingeţi de. dulce-id. ib, A se puné cu stiébiü (pe cineva) == a stărui mult pe lingă cineva pentru a-1 detenniiiă să acţioneze întrrun anumit fel. Şi nti-i vine să: plece, pînă rin'· se pane ăla cu stichiu pe el. pamfile, com. 36. — Etimologia necunoscută. STÎCI s. n. = ştie1. 5. Instrument folosit la tăierea stufului de pe fundul apei. V. c o s o r, r i z à C ă (1), sabiţă (2). Cf. antipa, p. 791, ltr3. STICIUÎ vb. IV. T r a n z. (Regional ; cu complementul ,,strnguri“) A rnustui (1) (Băbiciu £- Garacal). Cf. gl. olt. Sticiuim struguri frumos, ib, .............. — Prez. ind.: sticiuiesc. — Stici -f suf. -ui. STICLAR s. m. 1. Persoană care se ocupă cu vinza-rea obiectelor de sticlă (2)· Banii ce s-au orînduit a să împlini de la isnafurile neguţătorilor. . ■ precopeţii, sticlarii, dogarii (a. 1812). doc. ec. 147. Căldărarii precupeţi,.. ■ pescari precupeţi,.·. ■ sticlari precupeţi (a. 1835). ib. 596, cf. ddrf. Sticlari înseamnă mai mult oînzăiori de sticlă: iorga, c. i. iii, 162, cf. resmeriţă, D., ŞĂINKANU, d. U., CADE, SCRIBAN, D., DM. 2. Lucrător specializat in fabricarea şi prelucrarea sticlei (2); (regional) glăjer. Cf. polizu, ddrf, alexi, W. Slectari, care vin iarna cu saci de sticlărie', pamfile, j: C. 1,'cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, NOM. prof. 43. Sticlarii-suflători. leg. ec. pl. 305, cf. ltr3, dl, dm, dex. "v* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Avem nevoie de alîtia meşteri sticlari, scînteia, 1969, nr. 8142. 3. (învechit şi regional) Geamgiu. Bucăţile foarte mici de diamante brdinarie le întrebuinţează sticlarii ca să taie cu dînsele geamurile■ babasch, i. n. 43/12, Cf. cade. N-avem jămar, repetă cu încăpăţînare un sticlar evreu, bătrîn. braescu, o. a. i, 106, cf. scriban, d., dsr. — Pl.: sticlari· — Şi: (regional) steclâr s. m. cade, 539, com. MARIAN. — Sticlă + suf. -ar. STICLĂ s. f. 1. Numele unor obiecte sau părţi de obiecte făcute din sticlă (2): a) Vas înalt, de obicei de formă cilindrică, cu git îngust (şi înalt), făcut din sticlă (2) (sau, p. e x t., din alto materiale) care serveşte la păstrarea lichidelor, (livresc) butelie, (regional) bute 1 c ă, glajă, şip*(l), u i a g ă; recipient de diverse forme făcut din sticlă. Vai de voi cărlulari şi farisei făţarnici că curăţiţi de dinafară sticlele şi blidele, coresi, tetr. 53. Ί sticla cu mur (a. 1588). cuv. d. bătiî. i, 204/1. Carete cu sfecle'şi cîle here de meşterşugul războiului, toate îh Prüf le-au aruncat de s-au cufundat, n. cos-tîn, let. ii, 121/4. Se pune într-o sticlă. mîncărilE, 108/6. 2 stecle (a. 1814). bul. com. ist. iv, 139. Două sticle (a. 1817). iorga, s. d. xii, 174, cf. lb, valian, v., polizu, cihac, ii, 365. P-un drac îl creştea o cocoană..în sfida şi-i da lapte, jipescu, ap. gcr ii, 260, cf. ALEXI, w;, TDRG, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., bl x, 106, cade. Peste 10—15 zile oţetul este gala şi-l putem trage la sticle, enc. agr. iv, 332, cf. scriban, d. Ea spală sticle goale, care au slujit şi vor mai sluji o dată. arghezi, s. XVIII, 143, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Regional; .în construcţia) De-a lipitul sticlei in grindă == numele, unui joc în care unul dintre participanţi este păcălit, turnîndu-i-se o sticlă de apă în cap. Cf. marian, !. 212. + (Adesea urmat dc determinări introduse prin prep. ,,de“ sau ,,cu“) Conţinutul unei sticlé (I a); conţinutul împreună cu vasul respectiv. Să se ia acest lapte... dimineaţa, înaintea prînzului şi seara, trei-patru rînduri de sticle. EPiscu-pescu, Practica, . 362/6. Să dregea cu moaşe ca o sticlă de vin. bXrac, t. 7/10. Noaptea cînd însetoşază sticle şi oale visează, pann,. p. V; i, 11.1/9. Dă-mi un ρμΐιατ. de rachiu, .. ■ sticlă de vifi de Drăţaşani şi un'rasol. ghica, c. e. i, 251. Naj bade,... ş-o sfeclă de vin. alecsandri, t.. 1 577, cf. ddrf, .tdh6, pamfile, j. ii, 167. După şase slicie de vinul cel vechi de zece ani, subprefectul nu mai cunoştea dacă a şaptea era tot acela, bujor, s. 118. Ia din fereastră o sticlă cu rachiu, rebreantj, i. 14, cf. resmeriţă, d. Ii cumpăra ciorapi, de mătase, sticle de parfum, m. i. caragiale, c. 125, cf. şăineanu, d. u., cade. Am deschis desagii mei şi am scos... azimă, friptură... şi o sticlă de vin. galaction, o. i, 88. O sticlă de Cotnar. teodoreanu, m: iii, 181, cf. scriban, d· Să-mi aduceţi şi o sticlă cu spirt curai. voiculescu, p. i, 145. Ferestrele crîşmelor■■'. arătau covrigei uscaţi în gîturi de sticlă cu băuturi colorate-sadoveanu, o; x, 595. In găleată, a potrivii cîteva sticle cu băutură şi sifoane. călinescu, c. o. 89. S-aduc o sticlă de bere. blaga s h. 6. Beţi dintr-o singură sticlă 12295 STICLĂ - 1579 - STICLA laica nu prea tare. beniuc, v. 24, ci. dl. Pe măsuţă se afla o sticlă plină ca un lichid gălbui, preda, r. 349, cf. dm, m. D. enc., dex. De la sticla cu. parfum, Ajunsei să dorm în fum. folc. olt. — munt. iii, 452. Cal în cofă, apă nu-i, Sticla cu pelin e-n cui. folc. mold. ii, 489. + (Prin nord-veşiul Mold.) Măsură de capacitate pentru lapte şi produsele lui egală cu un litru. Cf. chest. v 6/89. b) (Şi în sintagma sticlă de lampă) Obiect de sticlă (2) avînd partea inferioară de formă sferică şi cea superioară de formă cilindrică, alungită, folosit pentru protejarea flăcării la lămpile cu petrol; cilindru, glob, (regional) burlui, ţilindru. Aplecă lumina prea aproape, incit, tremurind, atinse mina iîlharului cu sticla fierbinte. CARAGIALE, O. I, 67, cf. TDRG, PAMFILE, I. C. 59, cade. Toţi priveau lampa cu fitilul ars şi sticla afumată. c. petrescu, î. ii, 116. In mina dreapta o sticlă de lampă, călinescu, c. o. 67. Lampa fumega şi ziarul se arsese in jurul gîtului sticlei, camil petrescu,- o. ii, 564. O masă încărcată de cărţi, o lampă cu sticla mare..., deasupra fum de ţigară, τ. popovici, se. 313, cf. dm. Scăzută lumină în sticla de lampă Aerul chipului tău să-i învăţ, românia literară, 1970, nr. 106, 7/2, Cf. M. D. ENC., DEX. c) Placă de sticlă (2) care închide cadrul ferestrelor, al unor uşi, dulapuri etc.; geam. Cf. anon. car. 12 cercevele la divanul cel mare, însă la jumătatea feres-trilor şi unsprezece cu sticle, iar una sticlă spartă (a. 1802). doc. ec. 70. In cellalt unghi era aşezai un dulap, prin ale cărui sticle se vedeau o mulţime de ciubuce. filimon, o. i, 102, cf. ciha.c,.ii, 365. Sticlele ferestrei străluceau ca argintul in alba lumină a lunei. eminescu, p. l. 37, cf. resmeriţă, d., cade. Se înalţă ... să privească înăuntru, prin fereastra cu geamurile tulburi... Aşa, cu frunlea lipită de sticlă, rămase privind îndelung, c. petrescu, s. 34. Nepotul lustruieşte de zor fereastra sub ochii bunicei, pînă cînd sticla stră-luce din nou. teodoreanu, m. u. 198. Scoase două felinare mari cu slicla groasă, tudoran, p. 186, Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Φ F i g. între sine şi contemporani, G. Călinescu pune o foarte groasă sticlă uneori, cc e cînd geamul unui insectar, cind un perele de acvariu. românia literară, 1969, nr. 60, 14/1. il) Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafeţe curbate (sau de una sferică şi una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect, lentilă; p. ext. (la pl.) ochelari. Mai mulle feliuri ele microscopuri numărăm, însă mai însemnate sînt cele simple, care se alcătuiesc numai dinir-o sticlă lin-loasă (la mijloc groasă, către margini tot mai subţire). fm (1842), 191/38, cf. polizu. Bagabontul, nene, cu sliclele-n ochi, cu giubenal în cap. caragiale, t. ii, 10. Nevastă-sa închidea, ochii, ca şi cum ar fi fost mioapă, ridicînd în dreptul obrazului sticle legale în aur. d. zamfiresçu, a. 14. Se uită cu despreţ prin slecla ochelarilor, hogaş, dr. ii, 172, cf. resmeriţă, d., cade. Şi-şi scoase ochelarii cu sticle groase, voiculescu, p. i, 36. Ochii de miop, îmbrăcaţi cu sticle groase atîrnate de urechi..., îi dădeau o expresie de bondar, arghezi, s. xi, 179. Treaba aceasta... cerea o execuţie migăloasă şi de precizie sub sticlă măritoare, blaga, h. 85. Doi ochi negri, şireţi şi struniţi, îi zîmbeau .printre sticlele unor ochelari cu rama groasă de baga. vinea, l. i, 23. Fuma, transpira, se juca cu pistolul, rîzînd din sticlele ochelarilor, românia literară, 1970, nr, 106, 30/2, cf. alrm i/i h 23. Uitîndu-mă-n vale-n luncii., Mi s-a făcut ochii sticlâ Să văd mîndră unde lucră. folc. mold..ii, 270. "ν' Fig· Mătuşa Anastasia îşi holba sticlele limpezi ale ochilor, klopştock, f. 226. + (Astăzi rar; la sg.) Monoclu. Strigă oftînd tînărul diplomat, puindu-şi sticla în ochi. ghica, c. e. ii, 327. cf. DL, DM, DEX. . e) (Ironic) Mărgele (I 1). Să ţi le prind la buric, pe pîntece, Ţi-am tîrguit policromele sticle, vulpescu, p. 98. î) (învechit; la pl.) Nume generic dat obiectelor făcute din sticlă (2). S-au găsit la sticlăria unde să lu- crează sticle aceşti nemţi (a. 1814). doc. ec. 170. Să şedeţi cîteva zile la fabrica de sticle, sion, p. 250. 2. Substanţă solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură şi de electricitate, formată dintr-un amestec de sili-caţi ai metalelor alcaline, alcalino-pămtntoase, de plumb sau de alte metale şi obţinută prin topire. Cin ie de lemn.. . sau de steclă. Prav. 148. Era înaintea scaunului o mare de sticlă, asămăna-să criştanelui. n. test. (1648), 306v/21. Au răpit pre acel tînăr încă fiind în mînă păharul de sticlă (a. 1675). gcr i, 224/10. Aii văzut în ceriu înaintea scaunului lui D[u]mn[e]zeii, mare de steclă. cheia În. 8v/24. Acest meşteşug să face negrind o bucăţea de steclă. amfilohie, g. f. 22Y/13, cf. budai-deleanu, lex. Ferestrite ale acestor odăi să am ci le face. . . din nou, cu hiarele lor şi cir geamurile lor de sticlă (a. 1829). doc. ec. 441. O biserică vrednică de însemnat pentru frumoasele zugrăveli pe steclă. asachi, l. Pentru păstrarea apei urcioareie de pămînt sînl mai bune decît cele de sticlă, descr. aşez. 76/23, cf. valian, v., vasici, m. ii, 54/22. Acoperişul cată să fie de sticlă, brezoianu, a· 388/10, cf. polizu. Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat, alexandrescu, m. 386, cf. cihac, ii, 365. Casa se prefăcu într-o peşteră. .., cărţile în bişici mari de steclă. eminescu, p. l. 43. Aceste palaturi erau cu totul şi cu totul de sticlă, ispirescu, l. 194, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Fabrici de hîrtie, de sticlă. iorga, c. i. iii, 179. Seara am stal in cerdac cu două luminări în globuri de sticlă, ibrăileanu, a. 58, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Ştia să' taie sticlă poleită Şi toţi nerozii îl credeau geamgiu, topîrceanu, p. o. 3. Policandrul de sticlă, atîrnat în mijlocul tavanului, sclipea de-ţi lua vederile, cocea, s. ii, 70. Cartea se străduieşte... să desrădăcineze... multe lecuiri mincinoase, cum ar fi sticla pisată, voiculescu, l. 5. Aii izbutii să aibă. . . fructe din ţările cu soare, îngrijindu-le în încăperi mari, acoperite cu sticlă. sadoveanu, o. xx, 335, cf. scriban, d. Se obţinea o sticlă care nu era de geam. arghezi, b. 115. Peşti graşi sar cu gurile în aer şau trec în cîrduri ca pe sub sticlă la superficia ei. călinescu, e. o. 273. Un ceas auriu, pus sub un clopot de sticlă, cînta ■ ■ . două melodii vie-neze. blaga, h, 9. Venea tocmai din Dobroleasa ca să bea cîte şase pahare butucănoase, de sticlă groasă, camil petrescu, o. ii, 68, cf. ltr2. In mod obişnuit întrebuinţăm seringile făcute complet din sticlă, belea, p. a. 72. Cu o vergea subţire de sticlă, aspiră picătura de sînge·. preda, r. 268, cf. mihăjlă, î. 53, der. O inie-, resantă experienţă ar putea constitui picturile pe sticlă. contemp. 1971, nr. 1 292, 6/7. Merse... pînă la un munte de sticlă, reteganul, p. v, 37. El că-mi găsea Tot casă mică Şi tot de sticlă, balade, i, 446. O. că-suţă mică... Cu ferestri de sticlă, folc. olt· — munt. ii, 81. Şi era frumuşică Că avea şi-un ochi de sticlă. folc. mold. ii, 55. (Ca termen de comparaţie) Şi va rămîne alb ca zăpada şi curat ca slicla (a. 1815). gcr ii, 219/4. Ochii îi sclipea ca sticla, heliade,. l. b. i, 208/8. Ilumina... trece prin acele ce se numesc prevezii, transparente ca sticla, i. ionescu, b. c. 382/28. Gheaţa-i de două ori trei degete şi-i limpede ca o steclă. sadoveanu, o. ix, 433. <> F i g. Apa________se fă- rîma în puzderii de argint şi în picuri mari de sticlă ce străluceau in soare, agîrbiceanu, s. 628. Cerul de sticlă înflăcărat, uScase totul, gîrleanu, : l. 128: Vedem aproape, înaintea morii, o sticlă întinsă de apă neclintită, sadoveanu, o. ii, 11. O libelulă suie drept, montată pe două foiţe de sticlă, arghezi, s. viii, 35. Presari în roiuri fluturi de sticlă şi mătase, călinescu, l:. l. 52. Păsările de pe sticla albiei se mutau de pe-un picior pe altul, bănulescu, i. 85. (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Ger sticlă, udrescu, gl. Polei- sticlă. id. ib. -γ· Sticlă solubilă (sau) de apă = substanţă ■ obţinută prin topirea unui amestec de silice şi. de hidro-xid de sodiu, care în anumite condiţii este solubilă în apă, dînd o soluţie vîscoasă. Cf. pont, ch. 144, ma- 12295 STICLĂRIE 1 -1580 _ STICLETE carovici, ch. 329, m. d. enc2. Sticlă de cuarţ = substanţă cu aspectul sticlei (2), obţinută prin topirea cuarţului, rezistentă la acizi, la variaţii de temperatură şi transparentă pentru razele ultraviolete. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Sticlă optică = material sticlos ci) proprietăţi speciale în privinţa indicelui de refracţie, de o mare omogenitate în compoziţie, folosit la fabricarea lentilelor şi a prismelor aparatelor optice. Cf. dex. Sticlă organică — material plastic transparent, incasabil, din care se fac diferite obiecte rezistente la şocuri şi la trepidaţii ; plexiglas, stiplex. Cf. m. d. enc. Sticlă mecanică = rocă necristalizată provenită îi} urma răcirii bruşce a lavei. Cf. m. d, enc., dex. -θ’ (Adverbial; pe lingă adjective ça „senin“, „trans-parent“, dă acestora valoare de superlativ absolut) Deasupra oraşului, un cer transparent sticlă, ghica, c. e. ii, 421. După trei zile de uragan, s-a aşezat pe ger uscat ,şi senin sticlă, caragiale, o. vii, 112, cf. tdrg. — Pl.: sticle. — Şi: (învechit şi regional) steclă, (regional) stéglâ (alr ii/i mn 142, '3 910/605), ştielă ( a ii 3, 12, iii 2; pl. şi şticluri ib.'ii 8) s. f. — Din v. sl. ctîkao. STICLĂRÎE1 s.f. 1. Fabrică sau atelier In care se produce sau se prelucrează sticla (2) ; (regional) glă-jerie. Nu au nici case, nici dobitoace, nici altă stare, ci şed in casa sticlăriii (a. 1814). doc. ec. 170. Să avem a face pă an cîte doauă mii stînjeni ţandără din pădurea noastră, care ţandără să avem a o duce iarăşi noi la sticlărie (a. 1827). ib. 394, cf. valian, v., ddrf, şXîneanu2, tdrg. Vornicul cel mare... scrie într-un rind braşovenilor să trimeată pămîntul ce trebuie pentru sticlărie stăpînului său. iorga, c. i. iii, 181, cf. pascu, s. 188, resmeriţX, d., cade, scriban, d., ltr2, DN, M. D. ENC., DEX. 2. Obiecte fabricate din sticlă (2) ; mulţime de obiecte fabricate din sticlă. Sticlărie de la Pommbaeul de Sus (a. .1820). iorga, s. d. xii, 177. Arămurile c.e vor fi, le va lua iot fiul meu Alecu, cam şi farfuriile i steclăriile (a.. 1822). uricariul, xi, 349. O ladă cu sticlărie (a. 1822). iorga, s. d. viii, 100. Care cu feliu-rime sticlărie (a. 1833). doc. ec. 540. Se plăteşte pentru grîne şi băuturi. .. . . .pentru 4 chile, parale 5 pînă la 8; pentru.sticlărie.şi far.fùrie 8. mXs. gr, 19/25. Pe atunci ... abaua, postavub ordiţiar, şelăria, sticlăria se fabricau tn ţară. ghica, c. e., ii, 544. Farfurii, sticlării... toate au fost sparte., sion;, p. 202. Pe laviţă fel de fel de mărfuri de farfurărie şi sticlărie, caragiale, o, ,i., 153. Peste tot sînl numai cărţi. . ■ sau. pahare, sticlărie şi unelte ruginite, macedonski, . o.. i, 272, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2,. tdrg. Sticlării, oglinzi,, ceasornice. iorga, c. î. ut, 147. Soarele scoate sclipiri din sticlăria de pe poliţi: gîrleanu, l. 21. Determinările cronologice sînt total. neaplicabile în staţiunile,, noastre, bogate în sticlărie sudică, pârvan, g. 558, cf. resmeriţă, d., cade. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, iestele cu. ace, nişte sticlărie şi ceva şireturi, sa-hia, n. 92. Am mai văzut eu cinste de aiasta, care sparg sticlăria de pe tejghea şi n-are. de unde plăti! popa., v. 16,, of. scriban, D. Masa neacoperiţă cu zinc s-a rezervat, acidelor şi sticlăriilor speciale, arghezi, ş. xi,. 145, cf. ltr2, dl, DM.r·în prezent au fost terminate ... 62 noi modele de sticlărie, scînteia; I960, nr. 4 853, cf. m. d. enc., dex, udrescu, gl. <0*· F i g. în valea de cenuşă e-un iac cu apa verde Ce merge-n sticlărie şi smalţuri pînă-n alt Tărîm. .călinescu, o. ii, 18. 3. Magazin sau raion într-un magazin in care se vînd obiecte de sticlă (2). Cf. alexi, w., tdrg, cade, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DL, DM, M. Di ENC., DEX. — Pl.: sticlării. — Şi: (învechit şi regional) ste-clârie s. f. — Sticlă + silf. -ărie. \ ·,. STICLĂRÎE* s. f. Ocupaţia sticlarului,1(2). Cf. şăi-neanu2, cade, scriban, D. Centrul şcolar de sticlărie din Turda pregăteşte, de asemenea, .specialişti. pmku toate fabricile de sticlă din ţară. scînteia, 1969, nr. 8 142. — Sticlar + suf. -ie. STICLĂRÎT s. n. (Rar) Operaţia de fabricare şi de prelucrare a sticlei (2). Cf. dl, dm, dex. — Sticlă suf. -ori/. STICLEÂLĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Sti-clire (1). Cf. polizu, alexi, \v. — Pl. : sticleli. — Sticli -f suf. -eală. STICLÉTE s. m. I. 1. Numele a două păsări mici, cîntătoare.· a) (şi, regional, în sintagma sticlele de scai, băcescu, păs. 302) mică pasăre cîntătoare sedentară, din familia fringolidelor, viu colorată cu roşu, negru, alb şi galben; (regional) cucoană, domnişoară, domnişor, domnuţ, logăcel, logociţă, logodiţă, lugăcel, oiţă (ΠΙ I d), scai1 (II), scaiete, scăiecior (2), scăier (2), scăiş<5r (ΙΠ), spinărel, sticleţel, stigheliţă, tiglişor, tur-culeţ (Π), vărguţă, ciuş-de-ghimpe, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, pasărea-scaiului (Carduelis carduelis J. Stigletul. . . fruntea şi guşa este frumoasă, roşie şi vîrful capului negru. J. cihac, i. n. 88/15, cf. valian, v. Răspunse lui sligleţul. negruzzi, s. ii, 302, cf. polizu. Stigleţi, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă, alecsandri, p. iii, 56, cf. cihac, ii, 368. Pitulicele şi slicleţii... ii întimpinaii peste iot locul cu dulcele lor cîntări. odobescu, s. iii, 181. Este şi domnişorul, numit altmintrelea de cătră românii din Bucovina şi ştigleţu şi scăieriu. marian, o. i, 389, cf. ddrf, mîndrescu, i. g. 80. Presurile fac friptură Vin slicleţii şi le-o fură. coşbuc, p. ii, 35, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg. Mai toate s-au bucurat de socoteala sticletelui. gîrleanu, l. 49. îngrija el singur de papagalii, de stigleţii, de canarii. . . şi de turturelele sale. hogaş, dr. ii, 49, cf. resmeriţă, d., cadé. Fruntéa o ţine stigletul sau sticletele. .. cu toate culorile pe el. simionescu, f. b. 59. îndreaptă o cupă de porţelan şi mustră sticletele dinlăuntru, c. petrescu, î. ii, 183. Flacăra juca tn colivia de sticlă ca un sticlete. i. botez, b. i, 61. Sărea de la o idee la alta, ca un sticlete din cracă în cracă, cocea, s. ii, Θ50. întilneam ici-colo, în lungul ptrtiei, pilcuri de ciulini în jurul cărora fluturau stigleţii viu coloraţi, galben şi roşu. sadoveanu, o. ix, 444, cf. scriban, d., dombrowski, p. 100, băcescu, păs. 292. Botgroşii, pielruşii, slicleţii, scaieţii, arghezi, b. 45. Şi vama se deschide pentru sticleţi şi graur. blaga, p. 399. Şi-a cumpărat un sticlete, I-a pus într-o colivie legată cu funde, barbu, g. 86, cf. dl, dm, scl 1969, 336, cf. dex. Mititel şi colorat Ţîţîieşte nencetat (Sligletele). şez. vi, 123. O- Expr. (Popular) A avea (sau a îi cu) sticleţi In (saii la) cap sau a-i ciuta (cuiva) stieleţii (In cap) = a avea idei extravagante, bizare; a fi nebun; a avea gărgăuni. Cf. ddrf, zanne, p. i, 663, tdrg, resmeriţă, d., cade. Sticlete, subt forma pluralului, însemnează „gărgăuni“ în izolarea „a avea sticleţi la cap“. iordan, stil. 371, · cf. scriban, d., dl, dm, dex. (Cu inversarea elementelor construcţiei) Vouă nu- ştiu ce sticleţi vă cîntă Să legaţi cu lanţuri primăvara, beniuc, v. 80. (CU parafrazarea expresiei) Ca corpuri fără inimi şi ţeste fără creieri, Sub care cîntă atlţia stigleţi, ş-atîţia greieri■ macedonski, o. i, 46. A^l scoate (cuiva)-stieleţii din cap = a face pe cineva să renunţe la ideile extravagante, a-1 lecui de toane, de capricii. Radu Comşa are să-ţi scoată stieleţii din cap. c. petrescu, î. i, 7; cf. dl, dm, dex. (Regional) A-şî pune colivia cu sticleţi pe cap = a se căsători. Cf. baronzi, l. i, 45, zanne, p. i, 664; b) (regional) scatiu (1 a) (Carduelis spinus). Cf. băcescu, păs. 296, alr ii 6 208/2, 6 217/53. , 2. (Regional) Ţiclean (Sittç éwvpea caesia). CI. BĂcEscti, păs. 302. II. (Iht.; regional) Regina-peştilor, v. regină (4 a) (Eunomontis gibosus). Cf. băcescu, p. 50. 12300 STICLEŢ - 1581 - STÏCLIRE III. 1. (Argotic) Poliţist (I). Cf. baronzi, l. i, 149, zanne, p. ix, 721. Am Iras cu urechea că e vorba de sticleţii de la poliţie. ciauşanu, k. scut. 15, cf. cade. In limba lor (apaşii) Le bănuiesc că eşti agerit poliţienesc şi de aceea iţi zic caiafă, sticlete. dr. vii, 165, cf. bul. fil. iv, 168, scriban, D., scl 1950, 26. Soseau gîfîind inspectorii, comisarii, sticleţii şi jandarmii, pas, z. ii, 145. Vardistul? S-a terminal cu slicleţii. h. lovi-nescu, τ. 210. Au Iras slicle/ii-n el, l-au găurit, sită-i făcui, barbu, g. 133, cf. dex, scl 1975, 54. 2. (Argotic) Vînătaie la ochi, provenită din bălaie. Cf. BUL. fil. iv, 136. — Pl. : sticleti. — Şi : (regional) stieleţ (băcescu, păs. .293, alr î 1 045/12, 122, 200, 223, 556), stleléz (băcescu, păs. 294) s.rn., stijjheliţă (id. ib.), stighi-liţă (id. ib.) s.f., stiglaţ (id. ib.), stiglcte (id. ib.), alr i 1 045/148, alr ii 6 217/182, macedonski, o. i, 46), stigUţ, stiglieci (id. ib.), stigliăci (băcescu, păs. 294), stiglinţ (id. ib.) s. m., stigliţă (id. ib., alr îl 045/144), stinghiliţă (băcescu, păs. 294) s. f., stecléte (id. ib. 293) s. m., stîcléctâ (alr 1 045/840) s. f., stîgliţu (ib. 1 045/180), şticlieţ (ib. 1 045/283), ştigl6ţ (ib. 1 045/158, 174, 215, 218, 375, alr ii 6 217/514, 537), stiglici (alr i 1 045/363), stiglinţ (alr i 1045/61, 305, 333, alr ii 6 217/325), ştigliţ (alr i 1 045/1, 9, 45, 56, alr ii 6 217/76, 105) s. rn., ştigliţă (alr i 1 045/5, 35, 40, 59, 69), tegheliţă (băcescu, păs. 294) s. f., tigldţ (alr i 1 045/278) s. m., tingheliţă,(băcescu, păs. 294), tin (Ca termen de comparaţie) Al meu nume printre veacuri înălţîndu-se senin, va-nfiera ca o stigmată neghiobia. macedonski> o. i, 111. 4. (Rar) Ştampilă aplicată pe pielea animalelor. Cf..scriban, d. + (Rar) Pată (de murdărie). Alaiul... fu înconjurat· de o droaie de copii.cei mai mulţi cu obrazurile şi cu boturile nespălate. Fiind vremea poamelor şi a nucilor, stigmatele acestea ■ erau fireşti, sadoveanu,. z. c. 133, cf. dl, dm, dex. + (Rar) -Cicatrice. Cf.,polizu, alexi, w., ddrf, cade, scriban, •d., dn3., "v- F i g. Păreri : de rău, păreri de rău Stigmate vechi, cicatrizate In Domul sufletului meu. minu-lescu, vers: 131. 2. Fiecare dintre cele două deschizături ale trahee-lor, aşezate pe părţile latérale ale corpului unor ,.inT secte, miriapode etc. Cf.' şăineanu, resmeriţă, d. CADE, SCRIBAN, D-, DL, DM, DN2, DEX. ... . 3. (Bot.) Partea superioară a pistilului unei flori, pe care se .prinde şi încolţeşte polenul. Solzii care îl acoper au jucat, în cruda lui juneţe, rolul de stigmaţi pistilari. bhezqianu, a. 255/2, cf. prot. — pop., k: D., ANTONESCU, D., QRECESCU, FL. 12, ALEXI, W., ŞĂI-NEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, - DS -275. Cît timp mu-gurelé floral este închis nu se văd din floarea femeiaşcă dectl stigmatele purpurii, enc. agr. i, 173, cf; scriban, n., ltr2, dl, dm. Sţile trei, cu stigmate capitale, flora R-iP.R. II, 24, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: stigmate 'şi (învechit) stigmaturi, (m.) stig-maţi. — Şi: (rar) stlgmătă (pontbriant, d.), (învechit, rar) stigmă s. f. — Din lat. Stigmă, -atls, ngr. .στίγμκ, -ατος,, fr. stigmate. STIGMĂTĂ s. f. v. stigmat. 12346 STIGMATlC - 158s - StlH ■ SïIGMAtIC, -Ă adj. (Despre sisteme optice) Care prezintă fenomenul stigmatismului;. Cf. ltr2, dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : sligmalici, -ce. . — Din fr. stigmatique. STIGMATÎSM s. n. Proprietate a unui sistem optic de a forma cite o singură imagine punctuală pentru fiecare punct al unui obiect, dînd imagini clare, fără aberaţii. Cf. ltr2, dm, dn2, m. d, enc., dex. . — Din fr. stigmatisme. STIGMATIZA vb. I. T r a η z. 1. A atrage dispreţul public asupra cuiva saii a ceva prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile; a blama, a înfiera. V. c o n 'd a m n a, dezaproba, dezarma, mustra1 (2), o sîn di (1), pro-s cr ie (1), protesta (1), sancţiona (2). Alecsandri stigmatiza ignoranţa prin „Iorga de la Sada-gum“. negruzzi, s. i, 334. Dumneavoastră în loc de a striga şi stigmatiza pe cei hrăpilori, aţi luat un ton patriotic, qhica, c. e..i, 212. Iar cit peniru ceilalţi ce na sînt din taraful nostru, îi stigmatizăm cu numele de procleţi, alecsandri, τ. 1 665, cf. prot. — POP., N. d., pontbriant, d. Scrisorile lui Junius, cu forma lor strălucită :şi nepieritoare, i-a stigmatizai pentru totdeauna. maiorescu, critice, 94. Spre a înălţa gloriile umilite şi a stigmatiza trufaţa nimicie. odobescu, s. i, 462, cf. ddrf, şăineanu2. Eu hu pol propune nimic, fiindcă sînt stigmatizat, rebreanu, p. s. 77, cf. .ues-merîţă, d., cade. Pleci cu gesturi de bacantă, stigmatizată de păcate, minulescu, vers. 167, cf. scriban, d. O stare sufletească devine şi mai permanentă, cind simbolul prin care am stigmatizat-o c recunoscui şi de alţii. ralea, s. t.. ii, 159, cf. dl, dm. Ion Badai-Deleanu... stigmatiza creşterea zilelor de robotă, ist. lit. rom. it, 70. Nu vreau să susţin că excesele sau viciile pe care ... le stigmatizează cu atila tărie, ar fi invcnlale. ro-mănia literară, .1970, nr. 104, 5/3, cf. m.d. enc., dex. 2. A aplică cu fierul roşu stigmatul (I) pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor; a înfiera, (învechit) a pecetlui (1). Cf. prot. — pop., n. d., alexi, W.,' şăineanu2, BARCIANU, RESMERIŢĂ, 13., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M.. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: stigmatizez. — Din fr. stigmatiser. STIGMATIZARE s. f. Acţiunea de a stigmatiza şi rezultatul ei. ; 1. Atragere a dispreţului-public· asupra cuiva sau a ceva, prin dezvăluirea unor fapte, a unor manifestări etc. reprobabile; blam, blamare. Cf. stigmatiza (1). Cf . negulici, ddrf. Iar Picu Hartular vorbea acum cu uri cîine care era lovit de aceeaşi stigmatizare a oprobriului public, c. petrescu, o. p. ii, 284. A fost o perioadă. . . în care a eticheta un scriitor drept sămănătorist echivala cu o stigmatizare, constantinescu, s. ii, 194, cf. dl, dm. Întîiaşi dală îşi face loc într-o schiţă literară stigmatizarea robiei, ist: lit. rom. ii, 4.39. Primul moment coincide ca cea dinţii acţiune a mea de stigmatizare a moravurilor Chiriţei. τ iulie 1964, 9. Urmărim cu încrîncenare şi revoltă stigmatizarea unor excrescenţe sociale lingă care încă trăim; contemp. 1969, 1 205, 4/3; cf. dec. 2.. Aplicare cu fierul roşu a stigmatului (2) pe corpul sclavilor sau al delincvenţilor; înfierare, (rar) înfierat, (învechit) pecetluire (1). Cf. s ti g m a ti z a (2). Cf. negulici. — Pl.: stigmatizări. — V. stigmatiza. STIGMATIZAT, -A adj. li,(Rar) Blamat. Cf. dl, DM, I)EX. ■ 2. (Despre sclavi saü delincvenţi). Care purta pe corp un stigmat (i); înfierat, (învechit) pecetluit2 (1). Cf. dl, dm, dex. <0 Fig. Devenise aşadar acest Radu Comşa un om înveninat, aşa cum îl arătau cica-Iricile: om stigmatizat? c. petrescu, î. ii, 257. — Pl. : stigmatizaţi, -le. — V. stigmatiza. STÎGMĂ s. f. v. stigmat. STIGNÎ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) À ajunge. Scăpă de la trup ca dintr-o sîlţă Iacov stignind cu pocăinţă, dosoftei, v. s. ianuarie 43r/33. — Prez. ind.: stignesc. — Din slavonii! ctuthath. STIH s. η. 1. (Astăzi mai ales poetic) Vers; (de obicei la .pi.) poezie (1). Stihuri împotriva zavistiei. M. costin, ap. gcr i, 206/15. Şi scriindu-i stihuri iam-biceşti. dosoftei, v. s.. octombrie 60v/l. Auzind stihul acesta ce zicea prorocul, (a. 1682). gcr i, 296/36. Cum zicea. Arisiofân poeticul în stihul dintîi. ist. ţ. r. 102. A să păzi cursul cititului avînd apăsările cu regulă toi un felia a unui stih cu altul, văcărescul, gr. 168/20. Stihuri în versuri pentru Grigorie Ghica-Vodă (a. 1777). gcr ii, 111/27. Academia dă cel mai bun preţ piticilor de fac viţe craiului stihuri de laudă. ist. am. 72V/16, cf. budai-deleanu, lex. Cum la istoria lui ce o am osebit alcăţuită în stihuri să arată, zilot, cron. 87. Stihurile de astăzi sînl mai. la modă. (heliade, l. b, iii, 58/7. Nu mi-i scrie şi mie acest stih, căci aşi voi să-l învăţ, drăghici, r. 62/3. Am scris... următoarele stihuri ale lui Oraţie, buznea, p. v. 52/18. Iar stih se zice numai. asămăluitoriu pentru că iaste alcătuire potrivită pe cadenţa viersului, sau menită a fi cîntată cu glas cari,care. pogor, henr. 226, cf. polizu. Un singur june izbuti să înmoaie inima ei . de piatră, dar nu cu stihuri, filimon, o. i, 117, cf. cihac, ii, 703. Am făcut, şi stihuri, alecsandri, t. i, 282, Mi-a cintat vro trei luni de-a rîndul pc sub fereastră un stih făcut înadins pentru nuri.i mei. id., ap. cade. Beldiman vestind în stihuri de războiul inimic, eminescu, o. i, 294. Ştim şi noi să facem stihuri, cînd e vorba la adică, vlahuţă, S. A.' II, 76, cf.. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Poet şi el, bă î'fi'că întîiul în ceata cîntăreaţă a Văcăreşlilor, deprinşi a-şi turna în stihuri răci şi bine măsurate huzurul de boieri mari. iorga, p. a. ii, 115, cf. tdrg. Virginia îi mărturisi roşind că, în orele libere, încearcă şi ea să făurească stihuri, rebreanu, t. 315, cf. resmeriţă, d;, cade. Lega, nu fără rost, bocind, toate fronturile de .cînjece triste, rămase în amintire din anii de glorioasă carieră, reuşind' astfel ,să-ş spună durerea.în stihuri. p..M. zamfirescu, m. 6. it, 128. Tinerii... se.desfălau ca la lectura unor stihuri de Topîrceanu.: teodoreanu, m. ii, 8. O prinţesă nostimă poate rosti căprioarelor ei pe jumătate domesticite stihuri, sadoveanu, o. xii, 529,. cf. scriban, d. Craiul negru povesteşte Basmul, pe moldoveneşte, Stihuri vechi, de slovă veche, arghezi, s. p. 124. Lăuda stihurile populare ale. lui Pierre Dupont, călinescu, c. o. 204, cf. dl, dm. Rîsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. 'barbu, a. 35. Înşirai cu degete stîngace votive stihuri dionisiace, vulpescu, p. 122, cf. m. d. enc., DEX. 2. (învechit) Verset din psalmi sau dintr-o cîn-tare biscriccască. Noi tn acesta Testămîntu întîiu am pus şumă la toate capetele şi tn şumă sînt stihuri care arată mai pe scurt lucrurile ce sînt scrise într-aeel cap (â, 1648). gcr i, 126/7. Se pot. . . cînta oarecare stihuri dumnezeeşli. petroyici, p. 207/21. Deci cîntînd aceste evlavioase stihuri, am îngenuncheat, drăghici, r. 47, cf. valian,^v. Preotul îi lămîiază cîntînd psalmul acesta, iar corul.zice la fiecare stih. sevastos, n. 245, cf, şăineanu, D. U., DL, DM, M. D.. ENC., DEX. — Pl.: stihuri. — Din ngr. στίχος, slavonul cthX'v 12354 stihar1 - i sâo - STIHIE STIHAR1 s. m. (Rar) Poet. Nu să pomeneau flori pe cer şi stele pe pămînt (ca la purdalnicii noştri de slihari). DELA.VRA.NCEA, S, 80, cf. TDRG, DL, DM, DEX. — Pl. : stihnri. -- Stih 4- suf. -ar. STIHĂR2 s. n. Veşmint bisericesc ca o tunică, purtat In timpul serviciului religios de diaconii, preoţii şi episcopii ortodocşi. Stihare de adamască cu obraje şi ca floari (a. 1588). cuv. D. bătu. i, 200/15. Nu se cade preotului să poarte haină scurtă la liturghie..., aşijderea iară nice stihariu de lină (a. 1652). murnu, gr. 53. I-au făcui i maică-sa falon mic şi stihar, dosoftei, v. s. ianuarie 206r/14. Au făcut 1 stihar mohorit, ea flori (a. 1698). iorga, s. d. iv, 67. Diaconii îmbrăcaţi în stihare cu cădelniţile. ghf.orgachi, let. iii, 290/22 Pentru un stihar, să facă chipul sfintei cei bune (a. 1778). ioroa, c. i. ni, 236. Stihar ibrişim (a. 1800). id. s. d. xii, 129. Vn stihar de atlazu (a. 1808). id. ib. xiH, 62. In stihare şi feloane mulţi se primblă îmbrăcaţi. beldiman, e. 93/19, cf. polizu. Stiharele acoperite cu cruci de purpură şi de aur. odobescu, s. i, 412. Şapte băieţi îmbrăcaţi în stihare curate poartă repede sfeşnicele în faţa altarului, eminescu, n. 142. Intră ca să-ţi caute în altar ceva, o haină preoţească, vreun stihar, în sfîrşit, o acoperitoare, slavici, n. ii, 186, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Preoţii sînt încărcaţi de patrafire şi stihare, ioroa, c. i. iii, cf. 250, cade. Deci dar i-aduc. . . Un ceaslov, un sfeşnic şi-un slihar. lesnea, i. 49, cf. scriban, d. Un stihar din sec. ai XVII-lea e dintr-o ţesătură cu de aur moale. călinescu, c. o. 250, cf. dl, dm, m. d. knc., dex. <> (Prin lărgirea sensului) Un doctor în stihar imaculat, cu ochiul prins de microscop, scrutează.. . lumea infinitului. arghezi, b. 115. Călugăriţe în straie albe, cu mînile nevăzute din stihare, id. s. vii, 154. Uniforma cu mască a cailor, decorativă, îmbrăcaţi in stihare negre, ca popii calvineşti la predică, id. ib. xvii, 31. — Pl.: stihare. — Din ngr. στιχάριον, slavonul eTHlCupk. STîHIAL, -A adj. (Rar) Stiliinic. Justiţia este invocată sub egida fatalităţii divine, ca atare stihială. con-temp. 19(56, nr. 982 1/3. Brâncuşi aduugă cosmosului o nouă dimensiune stihială. românia literară, 1.970, nr. 92, 23/1. — Pronunţat: -hi-al. — Pl.: slihiali, -e. — Sîltaia -f suf. -al. STIHÎE s. f. 1. (învechit şi popular) Fiecare dintre cele patru elemente (foc, apă, aer, pămint) despre care se credea In antichitate că stau la baza tuturor corpurilor şi a fenomenelor naturii; p. ex t.. parte componentă a unui întreg, element. In patru stihii să răşchiră trupul omului, varlaam, c. 60. Iar cele patru capete de aspidă semnează patru stihii din care să tocmeşti trupul omului (a. 1654). gcr r, 166/15. Din patru acestea stihii s-au făcut văzută această lume (a. 1683). id. ib. 260/10, cf. cod. puşc. 84. Unii socotea a fi zidită lumea den haos, adecă den amestecarea lucrurilor şi a stihiilor, n. costin, let. i, 47, cf. cantemir, I. i. i, 22. Eu însă nu mă minunez nici pentru turbu-rarea mărei, pentru căci fiind o stichie nestatornică şi-i este pururea din fire cind să fie lină, cînd să fie turbure, antim, p. 43. Pentru că făptura schimbîndu-se, cu adevărat, stihiile să vor înoi (a. 1700 —1725). gcr ii, 23/41. Stihiile (ce să zice temeliile lumii) aprinzîn-du-să să vor topi. varlaam — ioasaf, 36v/22. Unde tălmăcind cu deplină înţelegere deosebirea şi asămăna-rea stihiilor arată cum să zidesc dobitoacele , (a. 1803). uricariul, iii, 25/32. Sufletul este începenia, stihiul cel mai după urmă şi mai întîi al vieţii omeneşti, pis-cupescu, o. 123/2. Aerul pe carile îl răsuflăm nu este element (stihie) adică nealcătuit, precum îndelungat s-a crezut, ar (1832), 2363/10, cf. i. golescu, c. Focul nu este altă decît una din cele patru stihii, drăohici, r. 75/4. La β .ianuarie... se sfinţeşte şi firea apelor adecă a palra această stihie, asachi, l. 271/25. Că după ce nu afla începutul sufletului a .fi din stihii, cu nume nou... îl numea (a. 1841). arhiva, r.. i, 170/22, cf. polizu. Palm stihii a lumei supuse lui Harctd O stră-băteţi pămîntul şi a lui măruntae. eminescu, o. i, 436, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Omul însă iaste din patru stihii urzit, candrea, f. 104, cf. tdro, cade, scriban, d., dl, dm, m. Dl enc., dex· Aceasta să-mi fie soţ Pin la ziua de judeţ Cu toate stiçhiile trupului, marian, nu. 580. φ Fig. Părţile care ca neşte stihii alcătuiesc trupul, cet frumos al. ritoriceştii cunintări sînt cinci, molnajs, ret.· 21/3. Ca din de multe fealiuri de stihii adună un trup şi feace poporul român, maior, ist. 233/24. Ceea ce mi s-a părut, eă funcţiona şi mai bătrîn decît orice organ canàlizat cu sînge era, Ici Caragiale, stihia sufletească, arghezi, t. c. 24. 2. Fenomen al naturii carc se manifestă cu o forţă irezistibilă ; forjă dezlănţuită a naturii. Au adormit în Asia stihia cea mure care va să se scoule în ziua cea de- apoi, dosoftei, v. s. septembrie 32V/3. Şi stihiile şi toată lumea să ţine dintr-un cuvînt al lui. id. ib. noiembrie IfiS^S. Pentru cutremur spun filosofii.elînilor cum să se fié făcînd din amestecarea stichiilor. antim, p. 51. A lui iaste soarele şi luna,· stelele şi stihiile (a. 1785). gcrii, 146/36. Atunce nu va trebui nemănui frumusela muierească ce numai amar şi. . . va fi în toată lumea, ... de groaza stihiilor lumii (a. 1815). id. ib. 218/14. Stihiile pămîntului turburate fac război între iale. beldiman, n. p. ii, 133/10. Insă din nestatornicia stihiilor însumi eu în grabă atunce m-am văzut aruncat in ispita cumpliţilor necazuri (a. 1830). iorga, s. d. xxi, 211. Poruncilor tuturor stihiilor, drăghici, r. 224/16. Că Iu, umbreluţă, ştii Că îl tem şi de stihii, conachi, p. 188. Negura eternă se desface în făşii. De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii, eminescu, o. i, 132. S-a deslegi.t aşa din senin o vijelie cumplită şi s-au răscolii stihiile toate, vlahuţă, r. p. 77, cf. ddrf, tdro. Parcă deseînta de deoch-tuturor stihiilor de la ccle patru vînturi. hogaş, dr i, 234. Te iată prins de vînturi, Stihia nu te cruţă arghezi, v.. 52. Găsise cheia stihiilor cereşti, i. botez, n. i, 68. Ai potolit furtuna Stihiile le-ai frînl. lesnea, vers. 53. Norodul e ca o stihie ce sfarmă tot. sadoveanu, o., xviii, 258. O umanitate chinuită, Uimea agricultorilor şi pescarilor dobrogeni, prin carc trece ca un val din neliniştea slavilor de la Nord... sînl· evocate împreună cu stihiile dezlănţuite ale locului, vianu, a. P. 218. Umblăm turburaţi şi fără de voie, printre stihiile nopţii te iscodim, blaga, poezii, 126. Părea sfîşiat de durere, ca şi cînd în gîndul lui s-ar fi luptat stihii, camil petrescu, o. ii, 348.. Dulăii boiereşti hă-măiau rar, boncăluiau nişte vite, cocoşii au prins a cînta ca la o mînie a stihiilor, camilar, c. p. 110, cf. dl, dm. Viaţa voievodului, ca flacăra unui opaiţ asupra căruia se Înverşunau toate stihiile, tremura din ce In ce mai slabă. o. barbu, a. v. 46, cf. m. d. knc.., dex. ‘v’’ Fig. Mica minciună salvatoare, născocită de ea pentru a evita o căsătorie silită, vu produce. . . dezlănţuirea cîtorva mici stihii. T iulie 1968, 72. Una din constantele mesajului dv, literar este eroul contemporan in luptă cu stihia depersonalizării, contemp. 1969, nr. 1 182, 10/3. 3. (în superstiţii) Duh rău persoriificind o forţă oarbă a naturii. Dar noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii, tricdlicii, vîrcOlucii. alecsandbi, t. ii, 616, cf. şăineanu3, cade. Vîntul a contenit ça la o poruncă a stihiilor, sadqvf.anu, o. xv, 198, cf. scriban, d. Chisophi îşi zise în gînd că slihia morţii a trecui alături, camil petrescu, o. h, 24, cf. dl, dm. Mai umblă moartea-n cîmp ca o stihie. românia literară, 1971, nr. 150, 1/2, cf. m. d. enc., dex, pascu, c. 240. -ν' Fig. Reînvie cu .accente convingătoare stihia mizeră a trecutului, v. rom. ianuarie 1965, 136. -φ. Fig. Nălucă (2); li tăiase -suflarea năsîlnica-i zvîrcolire prin ploaie, în luptă cu stihiile sale, c. petrescu, a. k. 60, cf.. dl, dm. Se. va dărui omenirii fără nici o rezervă, înfrnntînd. .. stihia 1235S STIH1NIC - 1587 - STIHUHEL unei opinii publice retrograde, contemp. 1966, nr. 1 007, 2/1....................... 4. (Bar) Loc pustiu; pustietate (1). Au rtu umpluse şi.: ceriul şi pămtnlul şi stihiile tocile âe minuni, maior, Ί». 112. Doar pasul tău uşor în omăt strălucitor Lasă urme viorii,... Peste .albele stihii, topîrckanu, b. 7.. Ct. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: stihii. — Şi: (iuvcchit şi regional) stichie s. '£., (învechit) stihin s. n. — Din slavonu’ cthXhik, n. gr. στιχέιον. STHIÎMC, -Ă adj. Care este caracteristic stihiei (2), in felul stihiei; (rar) stiliial. (Fig.) Vrea să creeze, sentimentul unei forje amorfe, stihinice, ce se interpune între spiritualitatea înaltă şi mediul ei uman. M 1968, nr. 10, 14. Natură duală, stihinică şi concep-tualizată, domnitorul nu e mai puţin un personaj exemplar şi, totdeodată, simbolic, românia: literară, 1969, nr. 54, 25/1. Dar perspectiva ca toţi oamenii... să trăiască in conglomerate citadine dezvoltate slihitiic esté pe bună dreptate îngrijorătoare, contemp. 1975, nr. 1 412, 2/5, cf. r>SR-. — Fl.·: siihinici, -ce. — I)in rus. cîhxhbhhîî. STIHIRARIC, -Ă adj. (Prin nord-estul Olt.) Rar (I 4). Cf. ivela, d. m. Citire stihirarică. mat. dialect. i, 236. — Pl. : stihirarici, -ce. ' Stihirfl + suf. -ie. STIHÎRĂ s. f. Cintare bisericească ortodoxă in versuri. Pripeală la. toate stilurile, paraclis (1639), 244^ Canoanele osmoglasnicului şi a prozaicilor... şi stihirc în tot felini, uosoftxîi, v. s. octombrie 64/5. Precum să veade la poemalelc lor adecă tvoreniile canoane şi stihirc. id· ib. decembrie 193r/7. Stilurile ce să cinta la sfinţirea apii (începutul sec. XVIII), cat. man. ii, 2. Alte slihiri ale cuviosului Roman, mine-iuL (1776), lrl/7. Stilurile din ocloili ele învierii, ib. 65v2/4, cf. cihac, ii, 703, barcianu, alexi, w., res-î-ieriţÎ, d., ivéla, d. M., SCRIBAN, ώ· Faci ca nerozii doine, stihiri şi melodii, arghezi, s. p. 94:. Următoarea stihire răsfringe durerea de atunci a preotului, id. r. f.' '5, cf. dl,' dm. 1 Un exemplu similar a ajuns la Bistriţa Năsăudului, unde stihira a fost tradusă, m 1968, nri 12, 19, cf. dex, l.· rom. 1975, 27: — Pl.: stihiri şi stihire.. Şi: (rar) stihire. s. f. .. — Din v. sl. οΤΗΧκρν STIHIRE s. f. v. stihiră. STIHÎU s. n. v. stihie., STJ1IL05, -OÂSĂ adj. v. sihlos. STIHOAVNĂ s. f. Cintare bisericească in versuri. Adecă vecerniile, jitiile şi stihovnele adunihdu-le toate dimpreună într-această cărticică (a. 1713). cat. man. i, 145, cf. mineiul (1776), lr2/5. Această cintare să etntă miercuri în săptămîna cea marc la priveghere, slava de la stiheavnă (a. 1851). cat. man, i, 155. Aceste slihiri se cîntă în toată săptămîna cea luminată seara la slilioavnă (a. ,1855). ib. ix, 258, cf. şăineanu2, res-merită, d., ivela, d. m., cade. La Crăciun şi Bobotează, la ceasurile după al noulea din ziua ajunului pînă la stihoavnă. pmbeaoulj t. r. 136, cf. scriban, 11., DL, DM, DEX. — Pl.: stihoavne. — Şi: stihovn» s. f. — Din slavonul οτηΧοβμι»· STIHOXVORŢ s. ni. (învechit, rar) Poet. Şi până âemu... din tocmi ic verşurite sliholvorjilor... pomenirea numelui nici s-a.u părăsii, nici tn veci să va părăsi, cantemir, i. i. i, 107, el. l, rom, 1975, 28. — Pl. : stiliolvorli. — Din rus. CTiixOTBoprţH (pl.)· STIHÔVNÀ s. f. v. stihoavnă. STIHUi1 vb. IV. Intranz. (Astăzi rar) A compune versuri; a versifica. Cf. cade, scmbax, d· Stihuind, m-am hotăiit Să-mi trec noaptea de urît. arguez?, vers. 58, cf. dm. Ό* Trani. Aricescu stilmicşte lot cc-i pică în mină, fără a avea bănuiala vulgarităţii, călinescu, s.c.l., 91, cf. dm, dex. — Prez. ind. : stihuiese. — Stih + suf. -ui. STIHtll2 vb. IV. Refl. (Prin nord-vestu.l Maram. ; despre apa din fintină) A se curăţa. Cf. lexic rec· 15. — Prez. ind. : stihuiese. — Etimologia necunoscută. STXHUlRE s. f. (Astăzi rar) Faptul de a s ti ti ui1; versificare. însă tu inii vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă siihuire să pătrunză al meu nume. EMINE5CU, ο. I, 137, cf. DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D-, ivela, r>. m., cade. E o nerozie în siihuire să mai crezi, pillât, p. 217, cf. dl. O siihuire „Asupra iste-ricalelor“ zugrăveşte cu mult humor o modă feminină. ist. lit. rom. ii, 179, cf. dm, dlx. l. rom. 1975,-27, 28. — Pl.: slihuiri. — V. stihul1. STIHUlï s. n. (învechit, rar) Versificare. Odată apucat de . boala stihuitulni, ca nu . mă mai slăbi, .mille, v. p. 177. — V. stihui1. STIHUITOR s. m. (Mai-ales ironic şau depreciativ) Poet; versificator. Astăzi „bel“, ,,beiă“ se întrebuinţează numai de slihuitorii. . . de prin mahalalele Bucureştilor. negruzzi, s. i, 484. Jală droaia' de nevolnici, straşnicii stihuitori, Literaţi, cc pentr-o odă .bagă muzele-n fiori, vlahuţă,. s. a. i, 61. Şi cite sufletul ne-au ros, Pribeagul stihuitor, Ie plingi aiita de frumos ! goga, poezii» 228. Unde mai erau acum cenaclul lor, cărfile şi disputele lor. . . primele gîngăviri de dragoste in limba stihuitorilor. cocea, s. ii, 178. Iată lin om rare vorbea limpede făcîndu-l să priceapă ceea ce de mult îi zăcuse in suflet, iată un stihuitor care spunea totul cu rost. călinescu, i. c, 190. M-au cules din izolarea iii care tirideam să mă fixeze slihuitorii oficiali ai liceului, sadoveanu, o. xvi, 435. Cetitorul se interesează de viaţa autorului ce a intrat în istoria literelor şi nu de' viata oricărui stihuitor. perpessi-cius, m. iv, 104, cf. blaga, poezii, 323,'dl, dm. Pe această poziţie autorul ,,Criticelor“ a rămas multă vreme singurul judecător, apărător şi mai ales lansator al promoţiilor succesive de scriitori, îndeosebi stihuitori. românia literară, 1970, nr. 104, 7/1, c.f. m. i>. enc., dex, l. rom. 1975, 28. — Pronunţat: -hu-i-, — Pl. : stihuitori. — Stihui + suf. -lor. STIHULĂRNIC, -Ă adj. (învechii, rar) Care este în versuri. Psaltirea aceasta stihularnică iaste din cărţile mele (a. 1831). cat. man. ii, 167, cf. sfc vi, 123. — Pl. : slihularniei, -ce. — De la stih. STÏHURÉL s. n. (Rar) Diminutiv al lui s t i h (I), (învechit, rar) stihurţ; versuri lipsite de valoare. Alţii işi torturează mintea pentru a da iluzia dc simţire unor stihurele de ietac, menite să creeze pasiuni la elegantele cocoane, iorga, l. ii, 3, cf. dl, dm. — Pl. : stihurele. “ Stihuri (pl. lui stih) -f suf. -el. 12374 stihurghie - 1588 - STIL STIHURGHIE s. i. (Grecism. învechit) .Versificaţie. Stihurile sloboade. . . nefiind vrednice de sti-hurghie îndelungată, conachi, în l. rom. 1975, 28, cf. polizu. — Pl. : stihurghii. — Şi : stihurgic s. f. polizu. — Din ri. gr., στιχουργία. STIHURGHISÎ vb. IV. Intranz. (Grecism învechit, rar) A versifica. De la 1812 s-au zămislit in jnine această rîvnă de a fi servul muzelor, a tălmăci cărţi frumoase şi morale, a scriptura şi a stihur-ghisi (a. 1829). găldi, m. phan. 257. — Prez. ind.: stihurghisesc. — Din n. gr. στιχουργώ. STIHURGÎE s. f. v. stihurghie. STIHURGÎU s. m. (învechit, rar) Poet. Gf. polizu. — Pl. : slihurgii. — V.stihurţjie. STIHURGOS s. m. (Grecism învechit) Poet. N-am fost stihurgos pentru gustul lumii, decît pentru tre^ buinţele mele (sfîrşitul. sec. XVIII). ca.t. man. i, 632. Mi plac mult slihurgosi. alecsandri, ap.· galdi, m. phan. -257, cf. l· rom. 1975, 28. — Pl. : stihmrgosi. : — Din n. gr. στιχουργός. STIHURÎME s. f. (învechit, rar) Poezie. Slihu-rimea sau precum o numesc latinii, poezia, c.ram. mold. 3V/14. — Stihuri (pl. Ini stih) -f suf.-ime. STIHtJRŢ subst. (învechit, rar) Stihurel. Stihuri asupra Domnului Grigorie Ghica ooeood aţ. Ţărei Moldaviei. canta, let2. iii, 275, cf. t.'Papâhagi, c. l. -Pl.;'? — De la stih. . STIL s. η. I. 1. Totalitatea particularităţilor lexicale, morfologice, sintactice, fonetice şi topice, precum 51 a procedeelor de exprimare specifice unui individ sau unei categorii de vorbitori. Cf. b.udai-de-leanu, lfx. Stilul este chipul sau felul ce. întrebuinţează cineva in scriere, çr (1834), 2901/!7. Noi tra- dùçîndu-l..... cil se poale mai credincioşi .textului original latinesc, care de altmintrelea este scris in stil călugăresc, fm (1841), 29i1/5. Nu. poate mistui stilul franţuzit al principatelor.. ruşso, s. 69. Dacă... ar fi aoiţl şi calitatea stilului, ar fi fost ca un glob luminos lucind în eternitate, aristia, plut. XX.VIII/22. Fiind om fără. învăţătură... nu pot pune cuvinte de un stil frumos .(a. 1857). iorga, s. d. xviii,. . .20, Stilul etimologilor, chiar al celor mai buni, este. pedant şi greoi, maiorescu, critice, 133. Nu şînlem. . . partizanii acelei neglijenţe de stil, pe care o tntînpinărn atît de des. în plr ii, 149, cf. şăineanu3. Caragiale,. numai într-o pagină şi jumătate, a dat... tot stilul mahalagioaicei romanţioase. ibrăileanu, s. 60, cf. resmeriţă, D-, cade. D-na Her-delea, în stilul ci evanghelic presărat cu maxime morale şi poveţe înţelepte,.., îi spunea toate cîte s-au petrecut priri Amaradia. rebreanu, r. 1, 31. Vulgaritatea frazei m-q surprins, căci acum o vedeam aservită' stilului vulgar, al lumii pe care o admira, camil petrescu, u· n. 210. Ne găsim în faţa unei creaţii personale, a unui fapt de stil. iordan, stil. 280, cf. scriban, d. „Stil“ însemnează nu numai felul personal al fiecărui om de a-şi exprima ideile, adică felul personal de a folosi, la exprimarea ideilor, limba maternă, una şi aceeaşi pentru toţi conaţionalii· săi,! ci şi totalitatea particularităţilor pe care le prezintă „limba11 unui grup social, scl 1954, 159, cf. dl. — Bă Moromcle, unde eşti mă? zise vizitatorul în slil ţărănesc, pbeda, m. s. 19? cf. dm. Mai important. .. decît precizarea. numărului de cuvinte împrumutate este caracterul modern al scrisului, stilul în totalitatea lui. coteanu, r. l. 26, cf. dn2, m. d. ENC·, dèx. Fig. Miss Fowler, zise Tăluţu, stilul şi sintaxa dumneavoastră siiflelcască. au motive să fie satisfăcute, arghezi, s. vii, 172. 4. Mod specific de exprimare, într-un anumit domeniu al activităţii omeneşti; variantă a limbii literare, folosită hitr-Uft anumit domeniu de activitate; limbaj. După ceasuri de sporovăială zadarnică, instructorul ia seama că din toată limba asta chinezească, din toate inlortochierele de slil cazon... soldaţii n-au pri-cepţil nimic, bacalbaşa, s. a. i, 200. Nil pot înţelege toată fineţea stilului parlamentar al unui discurs britanic. titulescu, d- 486, cf. 338. Cel mai îndepărtat de stilul familiar este’stilul ştiinţific şi tehnic, iordan, l. e. 123. Cele dintîi anale moldoveneşti.·.. înscriu date precise,- întrrUn stil sobru. ist. lit. rom: Ii,. 21. Se simţea necesitatea unei stilistici à limbii noastre, care să studieze, înainte de toate, diversele stiluri, l-rom. 1959, nr. 4, .10. Din acest puncl.de vedere orice stil al limbii este un bun de care se folosesc toţi vorbitorii cu o anumită profesiune sau cu interes pentru un anumit domeniu de activitate, coteanu, r. l. 53. Stilul beletristic are... o poziţie aparte în limta română literară, datorită modului cum s-a produs modernizarea lui în primele decenii ale secolului tr.ecut. id. ib. 67... Stilul, figurai ..şi destul de convenţional. .. are însă debit, căldură şi forţă. romAnia literară, 1968, nr. 8, 9/2. 2. Mod de exprimare propriu unui scriitor, deter- minat de genul literar In care scrie şi de reacţia personală pe care i-o provoacă subiectul abordat. Cf. bv iii, S68. M-am silit, cit mi-a stat prin putinţă şi a putut suferi această scriere, a întrebuinţa o limbă şi un stil simple, negulici, e. i, IX/li, cf. stamati, d. Stilul plutarhic este pretutindeni, plin de. viaţă. aristia, plut. XXlX.,/14. O ! muză, este vreme să-ţi schimbi ghimposul stil., negruzzi, s, iii, 213, ci. prot. — pop., n, p. Stilul d-lui Sadoveanu ne împrăştie, cu Vraja lui, ceaţa din suflet, ibrăileanu, s. 34, cf. resmeriţă, d-, şăineanu2.. Stilurile lirice ale lui. Rabin-drancilh. Tagore. sadoveanu,, o. xix,. 259. Poate nu este figură poetică cultivată cu mai multă stăruinţă de stilul lui Galaction .ca alegoria, vianu,. a- p- 262. Prin. stilul său de o eleganţă sobră şi de o transparenţă cu moliciuni de azur .calm, .4· Galaction e .şi singurul nostru clasic între contemporani■ constantinescu, . s. iii, 29. Stilul Ιμί Proust constituie şi azi una din marile bătălii literare ale timpului, ralea, s. t. i, 105, cf. dm, dn2, m. r>. enc., dex. 4- Talentul, arta de a-şi exprima gindurile şi sentimentele într-o formă corectă, cu calităţi artistice personale. De la un seriilor, în. toată lumea, se cere stil. heliade, o. ii, 330. Unii care s-au ocupat de opera lui To'lstoi i-au reproşai lipsa de stil. sadoveanu, e. 231, cf. dl, dm, dex. Expr. (Rar)'A facc: stil = a vorbi figurat. Pot zice, fără a face stil, că nu trăiesc, μ. i. caragiale, c. 107. + (învechit) Gen literar. Unul este. glumeţ, altul este trist, unul se înalţă în cugetările sale, altul este popular şi. obicinuit, unul este . blînd şi supus, altul furios şi trufaş. .. şi de mi vin şi deosebitele stile, adică, comicul, tragicul, satiricul şi celelalte.· cr (1834)* 290. , . ! 3. Concepţie' şi procedeu specific dc lucru, de interpretare caracteristic unei arte sau unui artist, unei Colectivităţi, unei şcoli,'unei epoci, unui popor; manieră (1). V- fel, metodă (2), mod1 (1). Paraclisile cu morrnintile crăieşti era informate după un stil gotic, ar (1829), 1442/10, cf. negulici. Patru turnuri. . . sînt dc slil mauritan, adecă răsucite şi ca cum ar sta să cază. pelimon, i. 73/6. Acest,.. . edificiu este lucrat, după regulile stilului gotic, filimon, o. ii,. 65. Ceea <:e nu văzurăm în acesle douA melodii este stilul şi culoarea proprie ce uri adevărat artist trebuie-să dea unui solo, id. ib. 210. Iată calităţile cç caracterizează stilul sculpturii din timpul lui Traian. oui>- 12382 STIL - 158» - stilare be£cu, s. tu, 22. O altă ctitorie a lui Radii: Paisie :.. ni-ar fi putui vorbi despre stilul de clădire moldovenesc. iorga, c. i. ii, 33. Altt exteriorul, cit şi interiorul nu prezintă mai nici unul din caracterele unui stil arhitectonic definit, hogaş, dr. i, 3SK Nici stilul animalier scithie., . n-a prins in Dacia., pâiivan, G. 693, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U-, s'CRIBAN, D.'Pictori care aii făcut la noi din acest stil inai degrabă un element de modă. oprescu, a. m. 60. De nici un stil arhitectura ia nu rîvncşte ca să iie. arghezi, v. 113. Îşi construise... un-castel cu o marc verandă susţinută de coloane scurte în stil maltez, călinescu, s. 13. Întrezării profilul unei uriaşe clădiri de stil eclectic, blaga, h. 171. Arhitectul Melic a făcut... o poartă In stil neogotic, camil petrescu, o· ii, 352. Specificul stilului de execuţie lăutăresc cunoaşţe unele artificii... desconsiderate de practica scolastică.'.ale? xandru, i. M. 133, cf. lth3, dl, DM. Regizorul s-a manifestai destul de activ şi în imprimarea unui' stil unitar al acţiunii scenice, τ mai 1964, 87. în mape di stampe in siii amplu nipon iJeuin din mari vinători samurai, vulpescu, p. 17. Stilul medieval a căpătat in Flandra întruchipări specifice, contemp. 1966, nr. 1 022, 7/2, cf. m. d. enc., dex. -v· Loc. adj. De stil = care aparţine modei unei anumite epoci din trecut, l-o luase înainte Cahj, care strîng'a mobile de stil şi tablouri, călinescu; s. 74. S-a aşezai îngin-durat într-un fotoliu, care reproduce celelalte scaune de stil dar ta o scară de jilţ. camil petrescu, o. iţ, 325. O mobilă de stil, pogorîlă aci din muzeul anonim al podurilor caselor bătrineşii. vinea, l. i, 323. (Eliptic) Şi-a cumpărat mobilă stil. ■ Particularitatea de a fi, dé a se manifesta, de a acţiona, de a se coriiporta etc! ; fel, manieră (2), mod1 (1). modalitate (2). Atunci era datina şi stilul ungurilor, ca. . . să-i defaime cum se poate mai urii. maior, ist. 76/18. Cu capul sus înhămaţi la o trăsură elegantă. . . erau de un stil desăoîrş.ii· p. zamfirescü, v. ţ. 87. Stilul vîrslei cînd candoarea, pierdută mai iîrziu, se traduce prin emfază, ibrăileanu, a. 51. E o femeie frumoasă deşi, poate, fără stilul modei, camil petrescu, p. 332. Pădurca-şi desfăşoară bogaiele-i panouri Cu galbene alaiuri în şiil decorativ, voicu-lescu, poezii, i, 158. Învăţaseră multdinstiluldc muncă al partidului, ştii 'de tnitncă colectiv, în spirit critic şi' autocritic. ■ contemp. 1948, nr. 106, % li:. Căutau să introducă. . . stilul de comportareoccidental, scl 1950, 244. Vitalitatea lui puternică i-a dai poporului o siguranfă implacabilă -şi acel stil- personal de ospitalitate. arghezi; b- '55. Se 'vedcau:: garnituri întregi sau desperecheate, tn stilul mobilierului fabricat in serie, călinescu, s. 56. îl domina şi-i impunea stilul ei de viaţă. id. ib. 13. Totuşi în nimeni toate.. aceste formule duble nu se îmbină în sinteze mai armonice, dînd .individualităţii un stil unitar şi mai armonic. halea, s. t. i, 40; Îşi continuă slilul. de viaţă.bogzâ, a. î. 375. Există· Un anumit stil în purtarea rangului, o.îngimfare neclintită, o depărtare îngheţată de lume.· vornic, p.: 90, cf. dl, dm.· Ăsta e stilul lui de a iubi. τ mai 1964, 43. Felul lui de a munci, stilul· lui, cum sc zice, s-a dovedii greşit, lăncrăn.ian, c. iii, 288. Analiza psihologică este încă şi -azi de stil 1968. cinema, 1968, nr. 6, 19·. Ne-am ajutat să cunoaştem şi mai bine stilul de joc caracteristic lui „Malîi Teatr“. scînteia, 1969, nr. 8 194, cf. m. d. enc., dex. Φ Loc. adj. şi a d v. în stil mare = (înfăptuit, conceput) în proporţii foarte mari. Aceleaşi cărţi şi altele... se tipăriră din nou în Ardeal. .. supt cîrmuirea strălucitoare şi luminată, supt domnia în stil mare a Răkoczi/lor. iorga, l. -i, 415. Şi eu am impresia că am să dau o bătălie „în stil mare“. camil petrescu, u. n. 317. Aromânii din Ver.ia due un comerţ in stil mare cu lăptarii, puşcariu, l. r. i, 221. Pe urmă să se gospodărească singur, în stil mare. .blaga, ii. 43. Ştie.·., să. le facă toate în stil mare. c. petrescu,· λ · n. 42. Au organizat hoţia în stil mare. booza, a. î. 37. Să jefuim ca metodă şi în stil mare. vinea, l· i, 365, cf. dl, dm, m. d. en*c. , dex. + Mod perfect, desă-virşit de a se înfăţişa, de a se prezenta, de a se comporta. Un cîine nobil, cu stil, după chipul stăpînului. voiculescu, P. i, 66. Femei greoaie, cu gleznele greoaie, fără slil. arghezi, b. 83. + Mod personal de. a practica ύη sport tinzind să obţină ceà mai mare eficacitate, cu mare economie de mijloace. Folosind stilul campionului olimpic. : tinărul atlet.. . a ciş- tigat titlul de campion. .. la săritură, scînteia, 1969, nr. 8 213. + Modalitate în care se poate executa uii sport. Mai intii, pe uscat, se învaţă mişcările diferitelor stiluri. scInteia, 1960, nr. 4 858. Care este stilul· de tir cel mai indicat? vîn. pesc. iunie, 1962, 8. „5· (în .sintagriiele) Stil vechi — socotire a timpului calendaristic după calendarul, iulian. La 27 martie slil vechiu, mai mult decît o mie de bărbaţi se adunară (a. 1848). uricariul, x, 5. Dăinuirea companiii va fi de 3 ani, socotii dc la Sfîntu Gheorghie. . ., stilu vechi (a. 1849). doc. ec, 959, cf. stamati, d. Bucureştii. . . se lasă a fi dorit pină la 10 august, stil vechi. caragiale, o. vii, 12, cf. culianu, c. .202, şăineanu3, resmeriţă, D-, cade. Noaptea era ’de primăvară; chiar dc iniii april, dar după stilul vechi, teodoreanx-, m. u. 188^ Boboteaza cea adevărată, e cu. treisprezece zile mai iîrziu, mă învăţau cei cu stilul vechi, sadoveanu, o. xix, 381, cf. scriban, d., dl, dm. li septembrie slil vechi. c. ciurescu, p. o. 16, cf...M. d. enc., dex. Stil nou (sau actual) = socot re a timpului calendaristic după calendarul..gregerian., Cf. stamati, d-, CULIANU, c. " 202, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d-, dl, dm. 27 septembrie stilul actual. c. giubescu, p. o. 16, cf. m. d. enc., dex. II. 1. Condei de metal, de os, de piatră, cu care 5<; scria în antichitate pe tăbliţele de ceafă; p. a-n a l. condei de aidezie cu care se scria în trecut pe tăbliţele de ardezie, (rar) s ti let2. Cf. antonescu, d., ALEXI, W.,. ŞĂINEANU2, CADE, SGRIB.AN, D., O tăbliţă roasă care din pricina făgaşelor adinei, lăsate în ardezie de stilul de piatră al fraţilor..., nu-mi era de nici un folos, blaga, h. 30, Cf. ltr2, dl, dm,· dn2, m. D. ENC., DEX, ALRM SN II h 747, ALR SN IV h 915. 2. (Bot.) Porţiune subţire şi. cilindrică a.pistiîultiîj care leagă stigmatul , cu ovarul. Cf. grecescu, el,, alexi, W., RESMERIŢĂ, . D-, .ŞĂINEANU51, CADE, ES. SUI simplu", stigmat întreg sau bilobat,’ bn.c. agr, i,'4.67, cf. scrîüàn, d.., ltr3, dl,, dm. Stile. trei, cu stigmate capitate.' flora, r. p. r. ii, . 84. Se. prelungeşte in sus cu o porţiune mai siibţire numită stil. botanica, 69, Cf. M. D. -ÈNC., DEX. 3. Baghetă' fixată in mijlocul cadranelor solare şi a cărei lungime serveşte ca imitate de măsură pentru determinarea orei în funcţie de lungimea umbrei. Cadranele solare . sini instrumente în care timpul este măsurat prin mişcarea umbrei ce projectă o ţeavă numită stil cart este luminată de soare·, dră-GHICEANU, C. 43, Cf. LTR2. — Pi. : stiluri şi (II) slilg, — Şi; (regional) ştii (alr.sn iv h 915/157), ştiIeu.(Aix 1) ş· n. — Din fr. style, lat. stylus, gr. στύλος. STILA vb. I. Refl. şi tranz. A căpăta sau a face să capete deprinderi alese, conform : regulilor de bună creştere, specifice oamenilor civilizaţi, culţi; a (sfe) ciopli, a (se) civiliza, a (se) cizela, a (se) cultiva, a (se) rafina (2), a (se) subţia, a (se) şlefui1 (3), (învechit) a (se) politici (4). V. roade1 (5). Cf. cade, SCRIBAN, ti., DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind. : stilez. — Din fr. stylcr. ŞTILÂRE s. f. Acţiunea de a (se) stila şi rezultatul ei; comportare aleasă, conformă regulilor de bună creştere;cioplire, civilizare, cizelare, cultivare, rafinare(2),subţiere, şlefuire (3). Prezentla toate reuniunile, este întruchiparea stllării de salon, care presupune doar 12384 STILAT - 1590 - STILISTIC mimetism al vieţii intelectuale, v. rom. octombrie 1964, 84, cf. dex. — Pl.: stilări. ' — V. stila. STILAT, A- adj. (Despre oameni) Care are ţinută corectă şi elegantă, care are o comportare aleasă şi cuviincioasă, manierat (3), rafinai (3), şlefuit2 (2); (despre manifestări ale oamenilor) care denotă corectitudine, bună creştere, cultivat, subţire. Oamenii cei mulţi nu-s desigur prea stilaţi şi prea eeremonioşi.' i. rotez, b. i, 89, cf. scriban, d,, dl· Are maniere stilate şi gust ales, simţuri rafinate, preda, r· 255, cf. dm, dn2, dex. + (Despre oameni de serviciu) Care este format, instruit penlrii un serviciu pretenţios. In lumea mare, slugile trebuie să tacă din gură, şi vrem slugi stilate. brAtescu-voineşti, ap. cade. Servitori stilaţi in pantofi de lac... aveau să-i deschidă uşa. ardeleanu, d· .55. La marele hotel... nici paznici'turci, nici feciori bine stilaţi, cocea, s. i, 291, cf. 148. Aş« cum era de aşteptai de la un. valet bine stilat, cortul de campanie fusese uitat la Bucureşti, sadoveanu, o. xii, 503. O recepţie reuşită la carc ei slujeau, stilaţi... în uniforme negre de mătase, arăta şi meritul lor. camil PETRESCU, O. II, 567, Cf. DL, DM, DEX. — Pl.: stilaţi, -te. — V. stila. STILB s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminăţiei. Cf. dl, dn8. — Pl. : stilbi. — Din engl. stllb. STILET1 s. ii. 1. Pumnal mic cu lama de formă triunghiulară, foarte Subţire şi cu virf ascuţit; (învechit şi popular) jungher, junghi, (învechit şi regional) şiş2 (1), (argotic) şuriu. Cc s-a intim plat... vro beţie, oro ceartă, sau vro lovire de stilet, heliade, l. b. ii, 107/17, cf. negulici, stamati, d., polizu. Din buzunarul unui italian nu se poate scoale altă decît un stilet, neorùzzi, s. iii, 333, cf. prot. — pop., n. Ti·, antonescu, fi. Acest stilet s-a găsit în noaptea trecută înfipt in inima colonelului, bolintineanu, o. 403, Cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, -RESMERIŢĂ,· D., cade. Cu podoaba pe care o avea la centură, un stilet mic..,, s-a străpuns pe loc. sadoveanu, o. xvii, 155; cf. scriban, d. Bătrina deţine stiletul ca care Drâsin a ucis pe colonel. călinescu, s. c. l. .105. Îşi trase stiletul şi-l înfipse pînă-n miner în pieptul mortului. camilar, n. ii, 53. Un junghi scurt, ca b lovitură de stilet, 11 cherrlâ, cu tresărire, la realitate, vinea, l. i, 85, cf. dl, dm. Se desprinde din mulţime şi-l străpunge cu stiletul, ist. lit. rom. ii, 652, cf. dn2, m. d. enc., dex. '■<>■ (Ca termen de comparaţie) Tc străpunge, ca un stilet, orice aluzie despre ea. camil petrescu, u. n. 19. îşi strecură spre el o privire ascuţită ca un stilet şi iscoditoare ca un sfredel. cocea, s. ii, 94. 2. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se explorează p rană, cavitatea unui organ etc. Cf. şi- ANU, D. S., DL, DM, DN2, D· MED., M. D. ENC., DEJi. — Pl. : stilete. -- Din fr. stylet. STILÉT2 s. n. (Bar) Stil (II 1). De la acest eser-ciţiu trec la. scrisoarea. . : pe tablă de piatră. . . cu un stilet făcut asemenea de piatră, brezoianu, î. 184/3.1, Şi ti scrise aceste vorbe cu ţţiletu-i ascuţit, mac.r-donski, o. i, 242. — Pl. : stilete. — De la stil. STII^EJÉL1 s. n. Diminutiv al lui stilet (1). Cf. ŞĂINEANU2, — Pl. :. stileţele. — $tilet f- suf. -et. STILEŢEL2 s. n. Diminutiv al lui stil (III 1). Cf. ddrf, cade. — Pl. : stileţele. — Stil + suf. -eţel. STILÎSM s. n. Preocupare excesivă pentru stil (I. 2), pentru formă. Se pare chiar că stilismul esté tn raport invers cu cantitatea de ficţiune şi de creaţie. ibrăileanu, s, L. 98. Intr.c stilism şi abuz ăe contemporaneitate, originalitatea vine şi de data aceasta din regiunile inspiraţiei, lovinescu,. g. v, 6. Articolul... în · care se dezbătea esenţial şi problema sti-lismului. în plr ii, 512. — Din fr. stylisme. . STILIST1,-A s. m. şif. Scriitor care acordă o atenţie deosebită aspectului stilistic al operelor sale* care se remarcă prin calitatea stilului său; maestru al stilului. Cf. polizu, ddrf. Un număr de admiratori călduroşi... văd in el un mare stilist, arhiva, ii, 717. Oricîl ar condamna stilistul monstruoasele aglomerări de propoziţii. . . ale lui Hegel, gramaticul trebuie să ţină socoteală de ele. philippide, p. 231, cf. alexi, w. Se arată un stilist desăvîrşit şi un adînc cunoscător al particularităţilor limbei româneşti, in plr ii, 92, cf. şăineanu·2, resmeriţX, d. Avem... stilişti remarcabili, dar nu scriitori adevăraţi. în plr ii 441, cf. cade, bul· fil. vi, 45, scriban, b. Nu este orientare a prozei lui Macedonski care să nu revină, uneori cu două şi trei decenii mai tirziu la rafinatul stilist, vianu, a. p. 250. Intre vis şi viaţă şi unele „Poveşti“ apărute mai tîrziu l-au clasat definitiv [pe Delavrancea] ca un stilist de o delicateţă rară. sadoveanu, e. 158. A arătat pe lingă calităţile de romancier, pe acelea de scriitor, dc stilist desăvîrşit. ralea, s. t. i, 76, cf. dn2· Lovi-nescu face cîteva constatări valabile asupra structurii dc erudit şi stilist a lui N. Iorga. constantinescu, s. iii, 255. Stilist consumat, Graves poate da o imagine lectorului român de cc Înseamnă... un profesionist. românia literarX, 1969, nr. 24, 18/2, cf. ,m. d. enc-, DEX. — Pl.: stilişti, -ste. — Din fr. styliste. STILÎST2, «A s. m· şi f. (Mai ales la pl.) Nume dat credincioşilor unor biserici ortodoxe càre mai folosesc calendarul iulian. Preoţii urrhăresc pe stilişti, sadoveanu, o. xx, 73, ef. bul· fil. vi, 45, iordan, l. r. a. 183, dl, dm, dex. -v- (Adjectival) Ca dovadă stau adeveririle.. . aduse de către un bătrîn călugăr stilist. voiculescu, p. i, 215. — Pl. : stilişti, -ste. — Stil + suf. -ist. STILÎSTIC, -A s. f,, adj. I. 5. f. Disciplină care se ocupă cu studiul mijloacelor de exprimare ale unei colectivităţi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor din punctul de vedere al expresivităţii sau din punctul de vedere al calităţilor şi normelor lor. Cf. polizu. Arăta şi probe dc latent în stilistică, sion, p. 167, cf. ddrf, alexi, w., resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. îndolia mai aprig înfringerea mea la stilistică. klopstock, f. 215. Dacă gramatica este codul de legi, stilistica se poate asemăna cu jurisprudenţele de care orice judecător conştiincios trebuie să ţină seamă. PuţCAiiiu, L. R. i, 35. Stilistica estetică însemnează studiul stilului, adică studiul tuturor mijloacelor lingvistice folosite de un scriitor (sau orator ) pentru a obţine anumite efecte de ordin artistic, iordan, stil. 11. Stilistica a încetai a mai fi înţeleasă ca studiul procedeelor generale de expresie, vianu, l. v. 39. Retorica, care e conştiinţă formei, logica şi stilistica, preocuparea de a exprima clar şi frumos, stau în fruntea programelor la Sorbona. ralea, s. t. iii, 126. în miilte lucrări recente ale lingviştilor . . . stilistica este înţeleasă ca studiul diferitelor aspecte pe care le capătă limba comună a întregului popor, după vorbitor şi după scopul 12394 STILISTTC1AN - 1591 - STILIZAT comunicării, graüb, i. i,. 258. Încă din antichitate, regula proprietăţii termenilor nu lipsea din tratatele de poetică, dc retorică sau de stilistică, i,· bom. 1959, nr- 5, 52, cf. dn3. Stilistica comparată. .. este o disciplină extrem dc dificilă şi de complexă, reclainînd prin însuşi caracterul ci limitrof. .. o pregătire multilaterală, românia literară, 1968, nr. 11, 19/1, cf. m. d. enc., DEX. 2. Adj. Oare ţine de stil (I 1, 2), privitor la stil ; care ţine de expresivitate, .privitor la expresivitate. Exemplele următoare pentru această eroare stilistică probează întinderea răului si tendinţa dc a-l stăvili odată. maiorescu, critici;, 32. EL îl întrebuinţează ca în Biblie şi cu acelaş folos stilistic, chErea, st. cr. iii, 376, cf. Λΐ.ΕΧΐ, λυ., şăineanu2. Ciudăţeniile ortografice şi stilistice îl transformase mai mult dintr-un poet de talent într-un personagiu suspect, lovinescu, c. iv, 13. Cititorii dc azi na mai sînt capabili să guste verva stilistică şi spiritul polemic, rebreanu, r. i, 180.. Adresa. . . cuprinde expresii de o deosebită savoare stilistică. sadoveanu, (i. xix, 4.23. Topica este. . . prin excelentă mijlocul stilistic spre a scoale în relief un anume membru al frazei. pusoariu, l- r. i, 47. Valoare stilistică ore numai „oi pleca.“, fiindcă numai el confine o nuanţă afectivă, iordan, stil. 155, cf. scriban, d. Particularităţile stilistice puse uneori în legătură cu împrejurările lor de timp. vianu, l. u. 42, cf. dl. Ea aceste varietăţi stilistice se adaugă aceea a cărţilor în care se cuprind indicaţii de slujbă religioasă, tipicul, cqteanu, b. l. 56, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. <> (Adverbial) Superlativul absolut,.. . stilistic, se'exprimă cu ajutorul a numeroase sinonime afective dc-ale lui foarte, iordan, stil. 55, cf. contemp. 1969, tir. 1 183, 3/5. Deşi manierele sînt diferite, deşi stilistic cei doi autori nu se apropie, ei au o identică finalitate tn romanele lor. românia literară, 1970, rir. 47, 4/4. 3. Adj. Care ţine de stil (I 3), privitor la stil. Cingă-lorile dc la Pccica pot servi la stabilirea dc legături stilistice cu ceramica bronzului dacic, pârvan, g. 328. Simfonia a lX-a a răsunai in depline coordonate stilistice şi tehnice, românia literară, 1979, nr. 40, 18/1. •v" (Adverbial) Se impune si trecem întîi în revistă, topografic şi stilistic, aceste din urmă documente, fâh-van, g. 305. A studiat . . . precursori ai expresionitmu-luîi căruia, stilistic vorbind, Sitte îi aparţine, scînteia, 1969, nr. 8 201. Neinspirală şi distonînd stilistic [e] doar costumaţia Paşei. τ februarie 1969, 81, cf. M. D- ENC. — Pl. stilistici, -ce. — Din fr. stylistique. STILISTICIÂ1V, -Ă s. m. şi f. Specialist în stilistică-Cf. DN3. — Pronunţat: -ci-an. — Pl. : stilisticieni, -e. — Din fr. stylisticien. SŢILÎT s m. (Franţuzism rar) Persoană siguratică care trăieşte pe capitelul unei coloane sau inti'-un turn. V. s t i 1 p n i c (1). Izolat ca. un slilit din deşer-lurile Egiptului, să-{i pui candidatura de deputat independent. .. este dovada unei forte imense, lovinescu, s. I, 155. — Pl. : stiliti. — Din ngr. στυλίτης. STILIZA vb. I. T r a n z . 1. (Complementul indică texte, p. e x.t. vorbirea) A da o formă corectă,; îngrijită din punctul de vedere al stilului (II). Cf. ddrf, alexi, Λν., şăineanu2. Cele mai multe propuneri care s-au primit fără discuţie la întrunirea ele ieri au fost făcute şi stilizate de el. agîrbiceanu, i... t. 219. Boierii cind scriau trebuiau numai să-ţi mai stilizeze vorbirea obişnuită, ibbăileanu, s. 110, cf. resmeriţă, d-, dl, dm, dn2, μ. v. enc·, dex. φ F i g. Limbile materne fac parte, din forţele fundamentale care stilizează... societatea umană, puşcabiu, l. r. i, 164. Insuficienta lui stă in fond în aceea că, neputînd judeca el însuşi lucrurile, stilizează doar opiniile curente, călinescu, c. o. 83. 2. (în artele plastice; complementul indică obiecte, figuri etc.) A reproduce îrt lii.iii simplificate, esenţiale (îil scop decorativ). Vedem tipuri femenine foarte frumoase purltnd o manta bogat drapată. .... stilizată clasic. pârvan, o. 169, cf. resmeriţă, d. Portretul ctte unui mareşal consacrat de războaie, stilizai în.vopsea şi ulei, arghezi, b. 65. Stilizeăză nişte flori ţ,n covoarele pentru lavili. blaga, 321, ef. dl, dm, un*, m. d. enc., dex. 3. (Complementul indică motive coregrafice sau de muzică populară) A prelucra lntr-o creaţie personală, păstrind elementele originare esenţiare. Extrage Delavrancea. motive de basm,· pe care... te stilizeasă după modelul lui Eminescu. vianu, a. p. 172, cf. dl, DM, DN2, M. D. ENC-, DEX. — Prez. ind,. : stilizez — Din fr. styliser. STILIZARE s. f. Acţiunea de a stiliza şi rezultatul ei. ]. Corectare, perfecţionare a Stilului unui text. Cf. stiliza (1). Cf. ddrf. Exemplul citat. . . este suficient pentru a ne arăta, prin sferă lexicală, prin amploarea retorică a frazei... produsul stilizării lui Shakespeare după modelul clasic, vianu, l. v. 412. Ibrăileariu a stăruit mereu şi l-a .silii s-o publice, aduclndu-i totodată şi numeroase stilizări, ralea, s. t. iri, 216, cf. dl, dm, DN3, M. D. ENC., DEX. 2. Reproducere in linii simplificate, esenţiale a unor obiecte, figuri etc. Cf. stiliza (2). Avem destule eleţnente pentru dotare îu stilizarea celor două toarte laterale, pârvan, o- 417, cf. ltr2, dl· Modalităţi variate, care duc de (a stilizarea cultă a. peisajului cu acoperişuri. din Sibiu. v. rom. aprilie 1970, 123, cf. m.d- ünc-, dex. (Prin lărgirea sensului) O multitudine de acţiuni fizice însoţesc replica, dar ele nu aparţin unei teatrali-lă(i învechite, emfatice, ci de o subtilă stilizare contemporană. t iunie 1964, 74. Nu e uşor să selectezi, să surprinzi şi să . redai într-o stilizare cinematografică, într-o sinteză... varietate infinită a universuri cotidian. cinema, 1968, nr. VIII, 1. — Pl. : stilizări. — V. stiliza. STILIZAT, -Ă adj. 1. (Despre texte; p. ext.. despre vorbire) Corectat, perfecţionat din punctul de vedere al stilului (I 1)· Această epistolă (stilizată în franţuzeşte,. bineînţeles ) fu recomandată polcovnicului. sion, v. 451. Moş Nichifor are o vorbire ţărănească „stilizată“. iordan, l· r. a. 25, cf. dl, dm, dn2, m. d. ENC., DEX. 2. (Despre obiecte) Care este schematizat pc baza elementelor esenţiale, in vederea obţinerii unui efect decorativ, ornamental; (despre motive ornamentale» desene etc.) realizat în linii simplificate după un modei din natură- Unele aparţin direcţiei lineare, abstracte, stilizate, geometrice, iorga, p. a. ii, 181. Se puteau pune vase moderne şi statuete stilizate, camil petrescu, p. 332. Lucrai tn mătase albastră, avînd în pârlea de jos 0 bandă de crini stilizaţi, oprescu, s. 170. Purtau... un joben turtit, cu marginile sucite, ca o ciupercă stilizată. arghezi, u. 100. Pe cuiere erau modele de ipsos, nasuri, urechi, braţe muschiuloase cu oase dc fier, precum şi vegetale stilizate, călinescu, o. i, 88, cf. dl, dm, dn2. Scenografia stilizată. . . încearcă să realizeze un comic al decorului, cinema, 1968, nr. 3, IV. Două săli imense sini împodobite cu desene şi picturi, motive populare, flori stilizate, scînteia, 1968, nr. 8 142- Este Im-poclobil cu cinci foi. dc viţă stilizate, c. giurescu, p. o. 16, cf. m. D. enc-, dkx. 3. (Despre creaţii, artistice populare) Prelucrat, intr-o manieră personală, cu păstrarea clementelor orî- 12399 STILIZATOR - im - STIMARE ginarp esenţiale, Cf. dl, dm» -m. d. mc., dex. . ~ Pl. :■stilizaţi, -le. ' \ — V. şti liza. ; ŞŢ,IL1ZAŢ01{, -ÔÂRE ş. m. şi f. Perso,ană specializată iii stilizarea . textelor. Cf. dj„ dm, dn3,. dex. ■£. (Depreciativ) Scriitor lipsit de. talent şi de origina-j^ata. J)ar, eţi şă ţie'scrise de Zola, de'Tqlşloi. . . iar nu ai i, y,.'Stilizatori., scriitori Mediocri, oariieni de la periferici l(fţrcUU£ij. ' 'contemp. 1948, nr. 113, 10/5. .,ţr Plstilizatori, -oare. — Stiliza, -f- suf. -lor. ... ’ STIIJD s. h. V. stilou. STILOBAT sf m. Suport dé zidărie, care susţine un şir dè'coioane; folosit în arhitectura clasică. Cf. alexi, \V., LTR3, DM, DER, DN3, M. D. ENC·, DEX. — Pl. : stilobaţi. — Din fr. stylobatc. ! STILOGRAF s. n. 1. Instrument cu care se èïectu-ează punctele care redau alfabetul orbilor. Cf. dn3. 2. (Rar) Stilou. I sc părea că slilograţul e nepotrivit şi scria'cu peniţa, arghezi, s. xi, 30. .-r.Pl- .·■ şlilograţe. . — Din fr. stylographc. STÎLOGRAFIC, -Ă adj. Care se referă là stijQgrafie. Cf. DN*. ' ■' — Pl. : siilografici, -cc. — ţiyi ff.( stŸlofiraplil'r1*·; STTLOGHAFÎE s. f. Procedeu tehnic priii care, cu ajutorul electrolizei, se obţin imitaţii -de desene în peniţă, gravijri în/acva forte etc. Ca într-o icoană veci-nicăspre dovedirea rivnei cei păstoreşti şi spre. pomenire . . . ca întru o siiloţjrafie (a. 1774). bv ii 200, cf. pl, DM, DN3, DEX. — Din fr. stylographie. STiL'OftÜA adj. (Med.; in sintagma) Apofiză stiloi-dă = apofiză alungită (în formă de pumnal). O apofiză esenţială se numeşte primară, ifiai itinguiaţă 'sr numeşte apofiză sliloidă. kretzulescu, X.: 18/19. El se prinde sus pe baza apofizii stiloide. id. ib.,174-/16, cf. DN3. ■ — Pronunţat : -lo-i-. —vPI. : $tiloide.> - ... ' 1 — Din ff·. Stvloîilc. "fl. ŞTIULDU s. Ustensilă...pentru scris, asemănătoare unui, toc3 (IÎI .i), prevăzută cu im rezervor de cerneala (sau de pastă) care alimentează automat peniţa (sân; virful, la cel cu pastă); toc rezervor v. toc3 (ΙΠ 1), (rar) stilograf (2). Lăsă repede stiloul culcat pe hîrtie. ir.. MTitEseu, r. dr. 210, cf. iordan', L- h. a. 92. Scoţîn-du-şt notesul făcui în el nişte semne cu., stiloul de . aur. călinescu, fr. i. 16,»lş; băgă stiloul în ,buzunar, stancu, R.k.’î, 192. Gazele asfixiante. . . au ajuns să fie închise intr-un stilou, bogza, a. î. 627, ef. ltr2, dl. S,coţîndu-şi stiloul de' geantă. preda, k. i92. Erei aşezai la birou cu stiloul în mînă. t..popovici, se. 228, cf. dn2. Cu stiloul ăstei, spuse el privindu-l cu atenţie, chiar că se poate strtejG cprfe mam rom&nia-literară, 1970, nr. 87,16/4, ef. ·ΰ.· Di-E^iE., TbEx. Poi, cînd mergi din călcîi Ca stilou pi hîrlik folc. mold. ii, 253. — Pl.: stilouri. — Si: (rar) stilo s. n. iordan, l.' r. a. 92. ■ ' — Din fr. stylo. .STÔ|« .vb, Ϊ. Tranz. 1. A avea stimă, consideraţie (pentru cineva sau pentru ceva); (învechit, rar) a stimarisi.’V. aprecia, cinsti, considera, o Ii ora ‘(I), p r e ţ u i (3), pri-z a3 (I), rcsp.ec t a (î), socoti '(1). Sileşle-le ca povestirile diunitale... să le. poată stima cel înţelept, heliade, d. c. VII/26, cf. brezoianu, a. 281/6, negulici, stamati, d. Era stimat de-pios şi : modest bărbat, aristia, elut. 243/9, cf. polizu. Eu ştim pre femei mai miilt decît-pre bărbaţi. negruzzi, s, i, 288. Trebuie să stimăm ştiinţa şi oamenii cari o practică. ghIça, c. e. i, 288. {Unchiul meu] era pre cît de stimat, pré atîta şi dubit.' sion, p. 363. Pentru că le iubesc şi te stim, le rog să încetezi dc a mă insulta. filimon, ii, 25, cf.. prot. — pop., n. d. Atunci şi fiii-li nobili erau stimaţi în. lume. bolintineanu, o. 119. Vă dau voie să nu mă mai stimaţi, caragiale, ,o. ii, 16, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. De.cînd o cunoscuse mai de aproape începu să o stimeze, agîrbiceanu, a. 263. Eizuca nu-i spune lui Patrocle ,,iu“, căci e mai bătrîn şi-t stimează. ibrăileanu, s. 8, cf. resmeriţă,.d·,. cade. Ar fi fost chiar fericită să-l poală stima ca prieten pentru ca viaţa să nu i se pară fără nici un sprijin. brăescu,.o. a. i, 4. Lola nu e pentru tine. . . sînl altele care le stimează mai mult. călinescu, q. i, 163. Avea 'nevastă pe care o stima şi o iubea, bogza, a. î. 382. îşi iubeşte patria Ş’ poporul, dar tocmai de aceea stimează şi celelalte popoare, contemp. 1963, nr. 329, 4/1. Băiatul a avut mai mull curaj ca noi bătrînii. Să-i transmiţi că-l stimez., τ. popovici, s. 271, cf. dl, DM. îşi iubeşte soţul, îl stimează şi vrea iot timpul să-l sprijine, să-l ajttie. τ mai ,1964, 82. Stimează oamenii şi-i ajută. v. rom. ianuarie 1965, 147, cf. M. D. enc., dex. -v* Refl. Dar, domnule..., omeneşte vreau înaintea altora să mă stimez, c. petrescu, î. i, 134. + (învechit, rar) A diviniza. Stimat de eghipteni fiind boul. ah (1829), 1993/37. 2. (învechit, rar) A preţui (1). Speţiile cele mai stimate de mazăre, brezoianu, a. 214/15. — Prez. ind. : stimez şi (învechit) stim. — Din it. stlmare, fr. estimer, lat. aestlmare. STIjUA2 vb. I v. estima. STIMABIL·, -A adj. (Astăzi, adesea familiar sau ironic) Care este vrednic de stimă, de consideraţie, de respect; -V: · o no r à b i 1, respectabil, vehe-r ab i 1. Virtutea unei femei stimabile ! heliade, d. j. 59/16. Acea clasă de oameni putăroasă şi stimabilă care se‘oclipă cu cultura pămîntului. poenaru, î. VI/1'6, cf. negulici, stamati, d. Tellus. . . a fost bărbat virtuos... avînd şi copii stimabili şi iubiţi dé'toţi- oamenii. aristia, plut. 239/26, cf. - polizu, îprot. — pop., n. d-, PONTÉRtA&T, p. Binevoiţi a publica în stimabilul domniei Voastre ziar, următorul articol. . . (a. 1876). uri-cariul, x, 272. Aci este locul a reaminti’ numele unei persoane stimabile, numele unui om de inimă, .macedonski, O. IV, 21, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, λν., ŞĂINEANU3, RES"MERIŢĂ, jd., cade. înăbuşirea subiectivismului se efectuase cu o stimabilă sforţare de onestitate; ralea, s. τ. i, 183, cf. DL, dm, m. D.. enc., dex. Ό* (Adesea ca termen de adresare; substantivat). Poftiţi, poftiţi, stimabililor, avem cestiuni arzătoare Idordinea zilei. caragiale, ο. i, 154. .Vreo cîţiva .alţi stimabili .se întreabă cu îngrijire ce catastrofă politică sau economică se pregăteşte, şrateşcu-voineşti, p. 246. Fermierul nostru agricultor sau fermierul de vaci este, simplu, stimabilul cutare, s^dçveanu, o. ix, 337, cf. scriban, d. Idealismul, stimabile, este, pe scurt, concepţia .după care artistul nu copiază natura, ci prololipii. călinescu, c. o. 147. Eu cred, stimabile,. . . că am voie să-mi placă sau să nu-mi placă, contemp. 1967, nr. 1 076, 2/6. Să declari ce-ai făcut in seara crimei, ascunzind ce? Ce ascunzi, stimabile? ;breban, a. 153. + (Ironic; despre sume, valori) Apreciabil; E numii repede copist la Comitetul permanent^ cu ‘stimabila leafă de 250 tei pe lună, aşa încît existenţa sa păru să ia un curs aşezat şi anost, românia literară, 1969, nr. 34, 4/4. — Pl.: 'stimabili, -e. — Din it. stimabile, fr. cătimâble. STIMARE s.'f. (îii dicţionarele din trecut) Faptul de â s tî m a. Cf. negulici, polizu, pontbriant, d., ddr-f, barcianu, alexi, w. 12411 STIM'ARISI - 1593 - fcTIMLX — Pl. : stimâri. - — Y. ştima, . STIMARISÎ vb. IV. Tr an z. (învechit, rar). A stima (1). Au voit să arălc tagmei boiereşti cită. urâciune arc asupra ei ,şi cit de puiin stimarisăşte a ei privilegii' (a. 1835). uricarijjl, viu, 137., Aşa, , pn'nţipe, ii zice cu rost de-ridrăzneală plin Eu te siimarisesc. foarte. POGOR, HENR. 105/9, cf. GALDI, Μ. PHAN. 257. — Prez. ind. : slimarisesc. ■ — Din n. gr. στυμάρω... STIMAT, -A adj.-Care se: .bucură de stimă, de.consideraţie; (invech.it) in stimă v. stimă. Generaţiunea care se rădică. . . să facă ca românii să fie o naţiune stimată şi respectată, ghica, c. e. i, 239. Treierăioarea lui Hornsby este una ăin'cele niai stimate din Engliter'ia. i. ionescu, b.-c. -283/29, cf. prot. — pop., n. d.,;. pontbriant, D., BARONZI, I. L. II, 234, BARCIANU, ALEXI, vr., resmeriţă, d., scriba'n, d-, dl, buf, dn2. Se ştie că m&dicii alcătuiau ta ' Bucureşti o caslă stimată. G.r®ARBu, a. v. 256, cf. m. b. enc.; dex: Două surori stimate, bibicëscu, p. p. 359. <0* (în formule de politeţe) Aşa-i stimate domn: anghel — iosif, c. ' m. i, 114.' Mergeţi cu noi, înainte, iubiţi şi stimaţi alegătorii gÎr-liîănu,- n! 81.' Thc'epcnt, stimate domn! rebreanlV i· 264. Stimata doamnă, soţul dumilalc.. . se întoarce ca· uneroü. sahia,'n. 48. Iubiţi şi stimaţi prietini-, iett'aţi'-mă cînd vă declar că. .. ini voi. răspunde atacurilor ce mi' se adresează, sàdôveànu, o. xx, 184.'Cz'ne ţi-a spus asemenea' basme, stimată prietena? călinescu, si- 132; Ce veşti ne aduce stimatul nostru coleg de la âdiinatccr proprietarilor? camil petrescu, o. ii, 439; Stimată domnişoară, nu am să pol veni la nunta d-tale. bogza, a. î. 440. Stimaţi cititori, reluăm dialogul'ca dumriea-voaslră. cinema, 1968, nr. 5, XIV. — V]. : stimaţi,-te. — V. stima. STIMATÔR, -OARE s. m. şi f. v. stimător. STÎMĂ1 ş..f. Sentiment pe care il .impiine cineva sau ceva celor din jur, datorită calităţilor şau meritelor, sale .(deosebite), cin şti r e, c o n s i d e.r a ţ i e, deferenţă-, p r.e ţ u i r e (2), r e spccl (I), seamă (II), (învechit) socoteală. (1), socotinţă (1), (grecism Învechit) s e v a s ; atitudine respectuoasă faţă de cineva sau ds ceva care are aceste caii1 tăţ.i,sau merite; p. e x t. prestigiu-il) de care se bucură cineva .srçu çeva V. apreciere, a t e.n t i. e, 1 of·.-teri.e,. laudă, trecere, vază. Vom arăta şi-cc stimă au avut-ţara încă de mai Iutii de vinirea lui Trqian. n. costin, L^ 43. Mă iubeşti totdauna. şi îmi păstrezi încrederea şi stima voastră, heliajje, l. b. ii, 50/1. El la mergerea şi întoarcerea sa au fost întîmpinat cu mare stimă, şi adesă de mii dc călăreţi însoţit, ar (1830), 932/5.; Au trimes cătră sultanul o alcgirè dc pro-ducturi din fabricile de Sân-Persburg, ca un senin a înaltei sale stime (cinstiri). ib. (1835), 701/57. Eu nu trebuie să mă abat acum a vă spune stima şi favorul cel mere al ùnora din cei mai meritaţi miniştri ai patriei noastre, genilie, g. 11/15. Numiţii socotiţi de învăţători şi părinţi sufleteşti să agonisească prin virtute stima şi evlavia credincioşilor, săulescu, hr. i, 116/17. Numai acela merită în adevăr stima noastră care-şi împlineşte cu scumpălaţe dato.rinf.ele stărei ■ şale. fm (1844), 802/30, cf. negulici, stamati, d.'El vorbeşte de filozoful din Sqmoş cu p stimă şl: afecţiune pqrticçlarie., aristia, pluţ. aLVIIIoJS, cf. polizu. Veciiiii şi Europa întreagă au stimă şi. respect pentru acest mic stat. ghica, c. E. ii, 393, cf- prot.— pop., n. d., pontbriant, d. Înlîia ruşine care mi s-a urcat în inimă ... mă făcu să mă îndoiesc la şine-mi, de cugelul meu,-, dc virtutea mea, de drepturile melc la stima cea înaltă de ciire eram împresurat, baronzi, m. 435/$· Iar tu .. . Te înconjuri de stimă şi de prosperitate, dolintjneanu, o. 137. în ce mă priveşte pe mine, eu vă port prea multă stimă. vlahuţă, s. a. ii, 106, cf. DDRF- Zaniolşis, întors în pcitria lut, se. bucura de stima celor mai însemnaţi. XENOPOL, I- R. I, 67, cf. BARCIAiVU, ALEXI, W-, ŞĂINEAFfi;2.. Groaza ei nu. era pornită din ură împotriva. bărbaţilor,, ci din lipsă de stimă pentru femei, brăteşcu-voineşti, p.. 271. Să năzuieşli a dobîndi stima oamenilor şi mâi ales: pe a .ta însuţi, rebreanu, p. s- .36, çf, resmeriţă, d., cade. 4? piitea să măplîng'. . .. de. ë^agércta' familiaritate şi lipsă de stimă socială care mi se arată, ca-mil petrescu, u./n. 73. Nu-l socotea vrednic de stimă, c. .petrescu, v. 62. El, nenorocitul, nu face nimic ca să pierite stima, şi admiraţia îioasţră.. sadoveanu,, o.xix, 1*95, cf. scriban, D. Stima împerecheată cu cdmi-: raţia nu o merită decît oamenii răspunzăiori dc operele pe care le întocmesc, vianu, e. 28.1- Criticul ieşean acumulează în acest, .roman o experienţă, şi ne -.obligă -. la stima cuvenită- oricĂrui- .efort-,--«i seriozitate' afirmai.■ conşţantinescu, -S. nn, '196;·. Hătfngiţl .nţţ Se fine De. stima şi respectul Ce-n veci ni se ciïvine. *ro>h£-zi, s-· v, 150.. A fost atunci timpul stimei supremţ-.pentru succesele literare, ralea; s. t..i, 141,/çf. dl, b», ΒίΛ -ϋπ. teatru care ştie să-şi atragă publient printr-un nivel artistic elevat al spectacolelor îşi cîştigă : stima spectatorilor.. T iunie'1968, 14·. -Din lot ce a scris Lucian Blaga. se degajează o nemărginită stimă, o admiraţie, totală faţă de-miracolul ·,;οηι“. românia literară, 1970; nn. 84ÿ-4:/4, çf. M. D., enc,, dëx. Este-μη muzician total, care şi-a cucerii nu numai stima, ci şi dragostea publicului, rl 1980, nr. 11 047. <$> (în formule rfe politeţe, de obicei în scrisori) Primiţi, boieri, încredinţarea, acelui mai cu deosebire stime (a. 1828). doc. ec.. 406. Primiţi.'. . asigurarea profundei mele stime: şi consideraţiuni. vlahuţă, s. a- ii, 333. Vă rugăm şă primiţi, asigurarea profundei noastre stime şi iubirii în plr n, 29. Cu stimă şi consideraţie, iordan, stil.'23. φ Loc. adj'. (învechit) In stimă = stimat. Au răposai d. marele logofăt dc Ţara de Sus Andronache Donici, în vîrstă de 70 ani, bărbat in stimă pentru ale liri învăţaturi, ar: (1829), 185’713. — Pl. : stime. . ^ — Din it. stima, fr. estime. \ ,'STÎBIA3 s. î. v- ştimă2. . . .. ... . . SŢÎŞJîĂ3.s. f. v. ştemi. ... STISIĂŢOR, -OARE s. m- şi f.. (Învec.hi t) ^dmirâţ;9J, A .repauzat .. . . la 1 octobre ISSJ şpre marea dureie a. siimal.ori.lar,săi. bariţlu, p. a. ii, 7i.2r cf. polizu... Repçz tîhdu-mi . rpg.area, . rămîn ..al ...... d-tale. .stimalgriiţ (a; 1865). PLpi, 215..Dé latpji, tuturor, multe copiplimţnte'r. Al dv. sţimatoriu. caragiale, o. vn, 25. Mătuşa .sie preumbla .. ·.. mtndră de .graţia nepoatei sale,'împresur rată de attţia. stimători. ,f.(1888), 146, cf. barcianu, alexi, w., . . — Pl.: stimători, -oare. — Şi:, stimator, -oare s. m. şi.f. . i ■ — Stima + suf. -lor: ■ STJMÔS, -OÂSĂ adj. (învechit; rar) Apreciat. Albastrul purpuriu. .., oacheşul închis, sau măsliniul, portocaliul ... sînt colârele cele mai stimoase. brezoianu, a.. 439/22. — Pl. : stimoşi, -oase. ' ■ — Stimă1 + suf. -os. STIMOSÎ' vb. IV. Tranz. (Regional) A ursi (Micăsasa—Mediaş). Cf. alr ii/i mn 74, 2' 653/141; Ursî-lorile st'imosăsc [copilul], ib. — Prèz. ind.': slimosesc. — Etimologia necunoscută. Cf. ştimă. . STIMPÎ vb. IV v. stinipi. 8IÎMUL s., n., s. m. 1. S. n. Factor care slinmlează (i); imbold, impuls, îndemn, -.pornire (III 1), stimulentul), (rar) îmboldire, (învechit şi regional) năstav1, 12422 STIMULA - 1594 - STIMULATIV strămutare, (învechit) porneală (III 1),. (grecism învechit) parachinisis, (regional) bolti. Şi aceasta, este încă un stimul dc a sc pune cu loate puterile spre a face in viitor griul curat, i, ionescu, m. 356. Cind. avem in noi o incertitudine asupra unui lucru, simţim . . . un étimul . . . să ne procurăm certitudinea respectivă. conta, o. i». 114.. Vom avea un stimul de nobilă emulare pe teren literar. în plb ii, 39, cf. dl, dm. Gloria mi-e stimul, vulpescu, v. 88. Personajul centraleste înconjurat dc un grup mai marc sau mai mic de personaje şi fiecare dintre ele are, în raport , cu personajul ceptral, funcţia, unui stimul, ceea ce declanşează criza, dramatică, românia litSrauX, 1970, nr. .94, 21/2, cf. M. D. enc., dKx- î. S. m. Factor' care declanşează, care activează san intensifică uri proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică;' excitant. Cf. barcianu, ALExi, ■w., scriban, d. în timp ce percepţia e o adaptare Ία prezentă, memoria e o adaptare la absenta stimulului. ralea, s. τ. ii, 176. în inima normală . . . timpul necesar pentru a-şi forma stimulul este mai scurt. danie-i.OPolu, f. n. π, 245, cf. m„ DM, ' dn*.' 'Fenomenul de ,,obişnu.ire“ ... apare la stimuli monotoni: GÎ 1968, Ar. 935, 4/5. La stimuli diferiţi există reacţii diferite. Μ 1968, nr. 9, 20. Prin contactul dintre celulele retinei şi stimulii proveniţi de la linii şi culori se obfin schite incomplete, mereu supuse corectării şi reinterprclării. românia literară, 1969, 35, 26/1, cf. m d. enc., dex. — Pl. : (1) stimuluri, (2) stimuli. — Din lat., fr. stimulus. STIMULA vl). T. T raţii. 1. A face să acţioneze . ţnai intens, să crească energia, randamentul etc.; ’à da avint,. a a c t i .v a, a din a. miza, a i m p u 1 -s i o.ii. a, a..intensific a,.'a î iu b o 1 d i, a . I m-p i n g e ; p. e x t. . a da curaj,într-o acţiune, a lm -bărbăta, a încuraja, a îndemna, a Însufleţi, «susţine, (învechit) a m î n g î i a, a semeţi (2). Exemplul atîtor modiste germane şi franceze ... ar trebui să stimuleze pe fetele românce ot.lt de îndemînaticc la lucrul cu acul. ghica, c. e. in, 77. Acest preţ făcea ca nimeni să nu fie stimulat a sc ocupa, cu îmbunătăţirea proprietăţii sale. i.. iqNEStu, m. 284, cf. prot. — pop., n. d., Pontbbiant, d. îndoiala ne stimulează neîncetat să ne desfacem de dtnsa şi .să o înlocuim cu sentimentul plăcut al certitudinii'.- conta, O. 490, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂrNEANU-, resmeriţă, o. Vom descoperi noi mijloace de a stimula şi de a spori propria noastră individualitate. în plr ii, .469, cf. cade. Ea singură are farmecul şi darul de a-i stimula eţiergia somnolenţă, bebbeanu, r. i, 21. Nimic nu poate stimula o dragoste inexistentă, camil petrescu, p. 35. Institutul central international ... va fi un institut ştiinţific însărcinat să stimuleze în fiecare naţiune crearea de institute proprii, d. guşti, p. a. 372, cf. scriban, d. Putem găsi frumos pe un om mai Intîi din pricina vitalităţii lui, care stimulează pe a noastră, vianu, e. 15. Dar Bettij asta cine era? întrebă Iounide cu o secretă plăcere de a stimula verva narativă a doamnei Farfara. călinescu, s. 64. Muncă nu vătăma sănătatea, din contra, stimulează forţele şi energia organismului. păbhon, 13. 98. Tehnica agricolă nu face altceva decît să stimuleze procesele microbiologice, agrotehnica, i, 111. Grijile mă stimulează,... n-aş putea trăi fără ele. vinea, l- i, 132, cf. dl. Te interesează oare cîlă realitate au lucrurile care îti stimulează spiritul? pbeda, r. 479. îl asculta atent, stimulîndu-l cu cîte o întrebare, τ. popovici, s. 98. Uzina stimulează . . . voinţa şi tulentul. v. rom. iunie 1958, 71, cf. om. Lupta ideologică stimulează cultura şi literatura, ist. lit. rom. ii, 11, cf. dn2. Pe ceilalţi, exemplul, său îi. stimula admirabil, due-han, Λ. 351. O astfel de critică . . . ar putea stimula dezbaterile de idei. cinema, 1968, nr. 1, II. Dacă profesorul . . . nu-i. stimulează pe elevi să interpreteze . . . cunoştinţele însuşite, la. ei 'se dezvoltă rigiditatea şi. compromisul· cî 1968, nr. 928, 2/1, cf! kt. ». enc:.; dex. Noua tehnică . . .' stimulează mai mult producţia de argint decît pe aceea, de aur. magazin ist. 1975, nr. 5, 86. Fireşte, ne stimulează această veste, scînteia, 1977, nr. 11 004. Majorarea retribuţiilor va stimula în mod deosebit pe toţi oamenii muncii din această ramură. rl 1980, nr. 11 070Γ-Φ» Refl. recipr. Fig. 'As-' cultafi-i cuvintele cum se caută, cum se stimulează reciproc, cum se refuză compromisurilor, chiar dacă nu pot spune cît ar vrea. contemp. 1970, nr. 1 231, 3/3. 2. (Complementul indică organe anatomice, funcţii organice etc.) A mări activitatea; a activa, a excita, (popular) a aţîţa. Cf. cade, scriban, d. Stimulează secrefia biliară, abc săn. 320. Rolul vitaminii A este de a stimula creşterea, s. marin, c. b. 9; cf. m. D. enc, dex, DN3. — Prez. ind.: stimulez. — Din fr.. stimuler, lat. stimulare. STIMULANT, -A adj.', s. n. v. stimulent. STIMULARE s. f. Acţiunea de a stimula, 1. Creştere a intensităţii, a energiei, a randamentului; avint dat unei acţiuni, activare, dina-m i z a r e, i m p u 1 s i o il a r e, i n t e n s i f i c a r e, im bol dire; p. ext: .Încurajare a cuiva intr-o acţiune, î m b ă r b ă t are, Încurajare, îndemnare, 1 il s u 11 e ţ i r e, susţinere, (Învechit) semeţi r e (2). Cf. stimula (1). Cf. negulici, pontbriant, d., barcianu, alexi, \v., resmeriţă, d. Toate industriile orăşeneşti... au profitat mult, făcînd să se nască o stimulare generală.atîţ între, producători, cît şi între negustorii de diferite ramuri, n. a. bogdan, c. m. 146. O formă fără fond reprezintă nu numai o simulare ci şi o stimulare, lovinescu, s. i, 244. Studenţilor-.-. ■. le datorez stimularea la mai tot ceea cc am făcut în ştiinţa sociologiei. d. guşti, P. a. 298. Forma, prin ştimu-r larca fondului, va stimula structura organică a societăţii. constantinescu, s. tn, 306. Fata se pregătea să-i mai astupe gura cu altă bucată, făcînd şi. ca la fil, in scopul stimulării, cind sosi Slănică. călinescu, e. o. ii, 34. O critică cu caracter obiectiv . . . profund şi care merge la. rădăcina greşelii capătă un caracter pozitiv de stimulare. contemp. 1953, nr. 339, 5/5. O măsură . . . importantă pentru stimularea muncii, v. rom. ianuarie 1954, 80, cf. ol- Silit uAii. tooarăşi care înţeleg greşit stimularea întrecerilor, pbeda, R. 402, cf. DM,dx!."La stimularea copiilor au contribuit mult revistele editate'de unele cercuri. gî 1968, nr. 929, 3/1. Accentul se pune pe stimulareatalentelor . creatoare, cinéma, 1968, nr. -4, 6. în vederea stimulării cadrelor militare pentru perfecţionarea continuă a pregătirii"lor,. '. . holărirea prevede instituirea unui sistem de gradaţii, scînteia, 1969, nr. 8 213. Şcoala, ca instituţie organizată,. . . are o menire deosebită în stimularca pasiunii' pentru cultură, românia literară, 1970, nr. 98, 31/1, cf. m. d. enc., dex. Programul nost.rU de stimulare ά creativităţii a dus la rezultate practice, contemp. 1980, nr. 1 745, 6/3. 2. Mărire a activităţii unor organe anatomice, : a unor funcţii organice etc. ; activare, excitare, excitaţie, (rar) stimulaţie, (popular) aţiţare. Cf. stimula (2). Stimularea dezvoltării fizice a tineretului prin încurajarea sporturilor de masă. leg. ec. pl. 132. Stimularea poftei de mîncare. abc săn. 336. Stimularea formării produselor seminale, ap 55, cf. dex. , — Pl.: stimulări. — V. stimulii. STIMÙLATÎV, -Ă adj. 1. Carc stimulează (1) pe cineva sau ceva; capabil de a stimula; antrenant, încurajator, mobilizator, stimulator (1). Slaba organizare a evidentei îngreunează compararea rezultatelor, lipsind întrecerea dc caracterul ei stimulativ, scînteia, 1954, nr. 2 862, cf. scl 1960, 183. Instrucţiunile despre care ni s-a vorbit sc pare că nu sint suficient de stimulative. rl 1967, nr. 7 041. Se propune introducerea unui sistem unitar şi. stimulativ de salari zare a inspectorilor şcolari. «î 1968, nr. 933, 3/7. Experienţa. ., o socotim stimulativă, cinema, 1968, nr.. 5, X. Λ demonstrat stăruitor cum influenţează, ca uh factor sti- 12426 SïlMULATOtt - if)Ô5 - Stindard mulatio, aşezările urbane consolidarea noilor tipologii tn. proză. no.mânia literahă, 1969, nr. 56, 8/1. Faptul că un mare fizician ca ICinslein. s-a pronunţat pentru existenţa unui sistem fizic real, obiectiv,·. . . este extrem de încurajator şi stimulativ, contemp. 1969, nr. 1 16C, 8/6. · Noua organizare se dovedeşte stimulativă pe toate planurile, τ iunie 1969, 93. Acest dialog creator declanşat în atmosfera stimulativă:... permite..: su- gerarea unor idei fructuoase, contemp. 1975, nr. 52, 8/2. O (Substantivat) Poetul concepe creaţia sa ca funcţie responsabilă faţă de oameni, filtru de comunicare a necesarului şi stimulativului, care selectează şi îndepărtează accidentul, românia literară, 1970, nr. 76, 9/1. ,8. Care excită sau intensifică activitatea unor organe anatomice, a unor funcţii .organice etc. V. s tini ulen t (1). Se recomandă extractul săii alcoolic pentru proprietăţile sale stimulative ale poftei de mineure, knq. aqr. iii, 149, cf. dn3· — Pl. : stimulativi, -e. — De la stimula. Cf. it. s ti mulo ti vo. SŢIMIJLAT0R, -OARE adj., s. m. 1. Adj. Care stimulează (1) pe cineva sau ceva; capabil de a stimula; antrenant, încurajator, mobilizator, stimulativ (1). Cf. negulici, prot. — pop., n. d., pontbriant, d. Condiţiile de producere a literaturii noastre nu-i sînt favorabile, şi stimulatoare: ziarele o ignorează sau o înregistrează indiferent, lovinescu, c. v, 44. O mai mare amploare va trebui şă capete lupta de opinii, ca mijloc eficace şi stimulator al lingvisticii noastre actuale.. l. rom. 1959, nr. 4, 8. Contactul direct cu mediul cultural,, cu intelectualii de vază... a avut un efect stimulator asupra formării sale. magazin, ist. 1968, nr. 12, 26, Pentru, telespectatoare sînt stimulatoare şi interesante poet a şi pictoriţa, cinema* 196.8, nr. 1, XIII. Caracterul stimulator al acestor manifestări poate fi accentuat, n 1968, nr. 2,. 28. Nu va fi probabil prea greu să se asigure o îmbinare stimulatoare. între vandabilitate şi valoare în cazul, lucrărilor dc istorie şi geografie. scînteia, 1969, nr. 8 219. Convieţuirea st realizează, totuşi, An contracte stimulatorii, cîteodată. caş· temp. 196.9, nr. 1.175, 6/6. Cadru stimulator, , fireşte, pentru elaborarea sintezelor critice, românia literară, 1971, nr, 130, 2/4, cf. dex. <> (Substantivat) De am privi arta ca o stimulatoare a energiei, o astfel de literatură n-ar răspunde scopului, i.ovinescu, s. i, .288 2. S. m. (Şi în sintagma stimulator de creştere, m. d. enc.) Factor, element etc. care stimulează (2) ; spec. substanţă organică, biologic activă, conţinută tn plante sau obţinută prin procedee chimice, carc, în cantităţi mici, accelerează dezvoltarea plantelor. Cf. dn2, m. d. enc., dex. Stimulator cardiac = dispozitiv electronic implantat în corp şi conectat ia inimă cu scopul de a realiza o stimulare regulată a contracţiilor cardiace prin şocuri electrice minime, tn cazul unor tulburări de ritm severe sau, rar, ca mijloc de diagnostic. Un stimvlator cardiac dirijat de respiraţie a fost construit la clinica universitară. scînteia, 1977, nr. 10 484. — Pl.: stimulatori, -oare. — Şi: (învechit, rar) Stic inuhitor, -oare adj. pontbriant, d. — Stimula -|- suf. -tor. STIMULÂŢIE s. f. (Rar) Stimulare (2). Cf. prot. — fop., n. d. Nervii în genere nu sînt capabili de p sti-mulaţie continuă.' conta, o. f. 50, cf. dsr. — Pl.: stimulaţii. — Din lat. stlmulatio. STIMULĂT0R, -OARE adj. v. stimulator. STIMXJLÉNT, -Ă adj., s. n. (rar şi s. ni.) 1. S. n. şi (rar) in. Factor care stimulează (1) ; imbold, impuls, îndemn, pornire . guşti, P. A. 304, cf. scriban, d. Şi traducerea literaturii religioase — într-o anumită perioadă este un stimulent pentru formarea şi dezvoltarea limbilor scrise. L. rom. 1953, nr. 2, 20. Ştia că, pentru închipuirea lui Lucii, sălbăticia ei era un aprig stimulent, vinea, L. i, 211. Vii controverse de opinii, care au constituit lin important stimulent pentru progresul cercetărilor, cl .1957, 17, cf. dl. Observasem că tăcerea- unor oanSeni e totală..., lipsindu-le stimulentul adevărat care Să-i facă să vorbească, preda, i. 166, cf. 478. Exemplul Huropei îi servea... drept stimulent, ist. lit. Rom. ii, 256. Stimulenţii morali joacă un rol important. . fh activitatea complexă... a însuşirii cunoştinţelor ştiinţifice. cf 1961, nr. 2, 403, cf, dn*. · -Nu găsesc in piţia un stimulent suficient, τ ianuarie 1969, 77. Cultura •filologică. . . e un semn de distincţie şi un stimulent al cugetării, românia literară, 1970, nr. 102, 31/3, cf. ta. D. enc., dex. <*·' (Adjectival) Din aceste versuri Se desprinde limpede credinţa poetului îii menirea sti-rnulentă şi înălţătoare a poeziei. ■ contemp. 1969, nr. 1183, 3/5. Programul a devenit astfel n stimulentă invitaţie făcută publicului, m. 1969, nr. 12, 41. 2. Adj., s. n. (Medicament, substanţă çU'·) care excită sau intensifică activitatea unui organ sau a unui şjştem de. organe, ori care se foloseşte ca reconfortant împotriva oboselii. V. excitanf,. stimul. (2). Am analizat materiile trebuitoare ca doctorii... împărtindu-le în întăritoare sau stimulante şi slăbitoare sau contra-slimulcmte. cornea, e. t, 185/20. Aceste amendamente, stimulante lucrează, de bună seamă, ca şi sarea. i. ionksc.u, b. o. 433/12, Noi stăm aşa, indiferenţi, fără să luăm un stimulent reconfortant. caracualk, o. iii, 204. Ţi-am trimis marca berii englezeşti.. e nutritivă, stimulantă, id. ib. vii, 62. Medicamentele excitante sau stimulente au însuşirea de a reînsufleţi puterile aproape pierdute, bianu, d. s., cf. resmeriţă, D., cade. Masajul este... stimulent şi întăritor, voiculescu, l. 208. Proprietăţile active şi stimulente ale cafelei sînt datorite unui alcaloid vegetal, numit cafeina, enc. acîr. i, 546, cf. scriban, d. Ceaiul, cafeauay.. sirii şi stimulente ale unei yiri-cliri universale, călinescu, c. o. 79. Sculptura şi pictura înfăţişau corpurile armonic dezvoltate ;. . . muzica — tonalităţile şi ritmurile plăcute, stenice ari stimulente. ralea, s: t. i, 228. Acţiunea stimulantă a numitului tratament asupra timusului, parhon, b. 166. Medicamentele digilalice favorizează acţivnea factorilor stimulanţi naturali, danielopolu, i\ n. ii, li. Aerul curai şi rece este un puternic stimulent al tuturor funcţiilor organismului, belea, p, a. 383. Consumul excesiv de cafeină cu stimulent poate avea ca rezultat scăderea activităţii nervoase superioare, abc săn. 77, Cf. m.' D. ENC., DEX. — Pl. : stimulenţi, -te. — Şi : stimulant, -ă adj., ş. n. : — Din fr. stimulant. STINAHORÎE s. f. v. stcnahorJ*. STINAHORISÎ v-b. IV v. stenahoria!. STlNCA ş. f. v. stinsă. STIÎVCHl vb. IV v. stlmpî. STINDARD s. η. 1. Bucată de pînxă (de mătase, de stofă etc.), de obicei de formă dreptunghiulară, care este fixată la una dintre laturi de im băţ şi care 12435 STING . — 15fi6 - STINGE înfăţişează culorile (uneori şi. stema sau emblerha) unui stat, ale ■uţiej'.organizaţ.ii, ale unei instituţii ele., servind ca semn disitmcUv al acestora;· drapel, steag (1),. (livresc) Hamuri, (învechit), bandieră. Cf. . negu-ugi. ‘.Lii.creţ.ius... i, a slrigal. . ordinind acolo să stea şi acolp săîmplinle stindardul,, aristja, plut. 379/27, cf. VQ,wzfJ. Cînd trompeta nană', armiile năvălesc. Lingă ale lor stindarde. sion, poezii, 139/9,.. cf. : prot. —.pop,, n. d. Luçeau in Sfflfer.ino stindarde tricolore, alecsandri, p.. ţi',, 159. Stindardul ţârii, el tnfăşurtnd, Către sta îl strînge înapoi călind., bolintineanu, o. 35. Rănit, scapă-.'din pnllnl· stindardul. caragiale, o. i, 10. Stindardul fluturează pe-, poarta crenelată, macedonski, o. i, 257. 'Stindardele, ude ou. un aer jalnic, vlahuţă, s. A. II, 447, cf. pp.RjF, .barcianu, alexi; ,\v., şăineanu2. Fanfarele sunarfi.Çarn zilele.de glorii şi ‘larg desfăşurară Siindarîţe-mpurpurate. petică, o. 147. Chestiunea stindardului naţional dacic e destul de complicată, pârvan, ii.. 519, cf. iipsMERiŢĂ, ». Yorbitorul întinse. braţul îri sus ca. un purtător de, stindard.sahiâ; n. 36. Stîlpi înalţi, din, ptrful cărora fluturau .stindarde. bogza,. a. î. 412, ,c;f.; pl, dm, Sangiacul, stindardul cel mare, răsărea dçasuprp convoiului, barbu, erÜjc:?200. Semnele domniei, adecă tuiurile şi stindardele, v. rom. ianuarie 1966, }80, cf. bn*. Un balaur cu cap de. lup apare. ... ca .stindard al dacilor. H. ..dai.covig.iu, d. 16. Parcă văd pe ziduri plăieşi cu stindarde, aî 1968, nr. .92.9, 2/3, cS. m. p. enc.,.dex. .O” . F i gt. .Trei plete negre, trei stindarde, Vor ftlfti măreţ în vint: călinescu, a. π, 144.. .· Pădurea cu-ncruslâri de bronz, pe zare scul, îşi. leagănă misteric stindarde vegetale, vulpescu, p. 15. -v· Expţ,. A. ridica stindardul revoltei (sau naţional, luptei etc.) = a porni, a declanşa o revoltă (sau o revoluţie, ô luptă etc;); a ridica steagul revoltei v. steag (1). N-ar fi cutezat, să ia parte într-o mişcare ce ar fi ridicai'stinddrdut revoltei, helîade, ap.^oniCAj Ά. 687. Timpul se păru favorabil ca. .: românii să' ridice stindardul lor naţional: sion,’ P.: 314, Cf. OH, DEX. ' 2. Fig. Tabără; front. Nu este amărăciune .mai. mar,e decîl a dezertorului ce vede triumf,înd stindardul ce-&.părăsit. bolliaç,.o. 262, cf. bl, dm, dex. ^ Şim-î ..boi ,de. unire, de adeziune,..de luptă pentru, o cauză, pentru un ideal (Înalt); p. ext. cauză; ideal ; pri-.enţţre. Un oraş.nou. ... işi înalţă-fl cer uriaşele-i .coşuri dţ. fabrici-slindarde de pace, de mim.çu şi de propăşire.. VLAHUŢ.ţ, s. A. ,111, 226, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, β. Ceteam ,,Floare-albăslră“, o publicaţie cu stindard romantic·.sadoveanu, o. xix, 112. Shakespeare devine un adevărat stindard în jurul căruia se adună ipate aspiraţiile germane ale vremii, vianu, l> u. 417- Un nume care fusese simbol sau stindard, se pleca, bogza, a..j. 674. Rînd pe rînd· zvîrli-vom în groapa cu lături Pe trintorii ascunşi .după stindarde, labiş, p. 269, cf. dl, dm. Ei trebuie să fie purtătorii stindardului noului, ineditului, m. 19(58, nr. 10, 9. E iTfull mai anevoios să rie façem stindard dinlr-o insuficienţă a noastră. contemp. 1969,, nr. 1 176, 6/2, cf· m. P·: enc·,, dex. —'Pl..: stindarde. , ■ ■ . - --· Din it. stendardo. STING, -Ă adj. v. sting. STI1NIGĂCI0S, «OASĂ adj. (învechit, râr) -Caîe'se stinge cu uşurinţă. Lemn stingăcioŞj . care şe stinge lesne, baronzi, i- 120, cf. ddrf. — Pl.: stingăcioşi-, -oase. ■ '■·"'■..... — .Şţinyfe -f-şuf. -ăci.os. STIÎVGĂT0R, -OARE subst,, adj. 1. S. m. ,.şi., î., adj. (Persoană) care stinge focul. Cf. stinge (1). Se apropiară stingătorii de casă apoi întru pătruriu de ceas potoliră focul, peîrovici, p. 282/19, cf. pont-brianî;, d., cihac, i, 264, cade. . ,. . 2. . S. n. Dispozitiv, aparat care serveşte la stingerea incendiilor; extinctor. Cf. i.tr2, dl, dm, der, dex. <0· Stingător de seîntei = dispozitiv pentru stingerea scinteilor şi a arcurilor electrice de la contactele Întrerupătoarelor electrice. Cf. ltr®,’ dl, dm, leu, M: D. ENC., DEX.. ...... . 3, S. f. Dispozitiv care se aşază deasupra coşurilor pentru ;a opri scinteile. Cf. pl, ltr2. <0· · S.tifigăfpare de. luminări ^ căpăcel de metal in formă de con, care serveşte la stin.su] luminărilor. Cf· cade, dl· ' ■—.Pl. •.. şlingători, -oare.. . — Stinge r suf. -ălor. STÎNGE vb. 111 1. T r a n z. (Complementul indică focul considerat ça agent al arderii, sau obiecte care ard)1 K face să nu jnai ardă; a opri din ardere; a Înăbuşi. Inii! aprins nu. va stinge, coresi, tetr. ,25, Stinsără cuptorul cel de foc. varlaam, c. 166,'cţ'lex: mars. 20'4.' Eşirăi muierile... şi striga: .— Alexandru, milosliveaşte-te spre noi şi ’stinge focul, alexandria (1794), 60/15, cf. budai-deleanu, lex., lb. Au stins trupina copaciutui. drăoiiici, ;r. 75/15. ' Repêginnea focului au fpst aşa de mare, că .vecinii au sosit cînd nu mai era ce stinge, asachi, s. ■ l. îi, 40/7. Sînt datori a sări cu lot satul a stinge acea ardere.régul. orq’. 158/8, cf. polizu, cihac, i, 264, barcianu. Vîntnl 'Vi slingea mereu chibritul, d. zamfirescu, r. 86, cf. alexi, W., ŞĂINEANU2, TDKCi, RESMERIŢĂ, D.,' CADE. Stinse focul ce:Tnai licărea pe vatră: agîrbiceanu, s. 385, cî. scriban; d. Stinge mucul ţigării între degete, stancu, μ. i. 158, cf. dl· Stinse ţigara şi luă poziţia de drepţi. τ. popovici, se; 316. [Plopul] ardea cu vtlvătăi fără să-l stingă ploaia ce cădea pe el. v. rom. noiembrie 1964, 47. Ce lucru ciudat şi plin de învăţăminte e focul. Şi cînd vrei să-l aprinzi şi cînd vrei să-l stingi,·, faci aceeaşi operaţie. Sufli în el. τ iulie 1968, 26, cf/m. d. enc., dex. De te-aş vedea, lume, arzînd, Eu, n-aş'sări să te sting. folc. olt. — mont. iii, 481. «v- (Precedat de prep. ,,de“ formează construcţii care dau valoare superlativă verbului pe care-1 urmează) Pe 'goţi i-au bătut de i-au stins, maior, ist: 23/4. Furau de stingeau. caraqiale, o. ii, 225. S-a ales lin pungaş de rînd: :. fura de stingea, vlahuţă, o. a. ni;' 62. Bătea de stingea, îi gonea pin soare, bacalbaşa, s. a. i, 134. Gindccii d-tale merg bine? Ai mei mănincă de sting pămîntul: DELAVRANCEA, η. τ. 133. Boieriile, m-a 'bătut Ûe m-a stins! QALACTiON, o. 288. Aii'furat de-au stinş. stă--Νο,ίύ, c. i. 85: ‘Toţi ceilalţi fură de sting pămîntul. .cocea, s. ii, 63.9... fM A mgşă petrec nişte domni studenţi ... Beau.de sting... teodoreanu, , m. ţi..'04.> Nici nu ţi s-o şters caşul de la gură şi. minţi de stingi. , n. lovinescu, t. 211, cf. H iv 159. Expr. A stinge focul cu paie y, pai1 (1), Λ stinge (pe cineva). In (şau din) bătaie v. bătaie . . φ Refl. şi refl. p as. ..Focul , nu se stinge,, biblia (1688), ap. tdrq.„ Să,întîmpla. penţr,u nepurlarea de grije p jirtvitoriului să să. stingă fpciil (a. 1750). gcr. ii, 51/7. Focul înda}ă se stinge, PENESfiu, M. 27.. Cela. care. va lăsa şă se stirigă focul să fie omorlt, is.PiRflScu, L. ,199. Se atingea, şi se aprijidea. piereu cile. un foc singuratic. ibrăilFanu, a. 88. Focurile s-au stins Iîrziu, ca după-o serbare de npapte.. camil petrescu,. u. ,ţj. 272. Ţigqţa i se stinse între degete, m. teodoreanu, iii, 112.' A ad'ormitşi i s-ci'stinş fo-fiul,, sadoveanu, o., xix, 257. Mi s-a stins ţigara,'e rcec de mult. l 1965, nr. 17, 9/5. Şi cînd focu 'se stingea-, Vln-tul tare mi-şi bătea. balape, iii, 315. Pufiea apă-n foc, să sliniea focii, io’x.c. olt: — miSnt. τ, ·227. (F i g.) Cile gînduri nu se '‘deşir din mintea lui. . . şi se sting fri deşert, episcui^scü, practică, XV1/17. Se stinge tot focul vieţii. vaSici, m. ii, 14/17. Duh ce nu srdu mai stins încă. Ruèso, s. 112. Flacăra, ce arde-n mine se va stinge, angiîel, f. 22. In mintea lui se stinseră toate gîndurile. rsrbîeaîw, î*..;s. 218,. Şi, içUà, tot văzduhul se stinge ca un rug. al. philippide, a. 66. Fantasticul incendiu începe să se stingă., bogza, c. o. 155. 4. F i g. (Complementul indică .senzaţii dureroase, sentimente ■puternice etc.) A face să-şi piardă din intensitate., din tărie, din gravitate; a astîinpăra, a.calma* a do- 12439. STÏNÊË - 1597 - STINGE moli, a linişti, a potoli (-1), a tempera1 (2). Ele apoi împuţinează şi sting arsurile de sete. veisa, i. 39/15. Apa in starea lichidă esle neapărat trebuitoare-animalelor p-a cărora sete o stinge, i. ionescu, b. c. 387/23. Revino ! Lăpuşnene, să stingi a mea mustrare, alecsandri, T; ii, 174. Şi fiu ştiu gindirea-mi in ce să o ■stingi Să rid ca nebunit? 'Să-t-blesleht? Emines'cVj, o; i,; 40. D-na Predeleănu a trebuit să-i vie îrf ajutor cu un surts de aur carc să-i stingă emoţia.Rebreanu, r.i, 56. Oftează adine şi-şi sting amarul in băutură. mironescu, s. a. 52, cf. dl, dm, dex. R e f 1. Necazul i se stinse ca prin farmec. rebreanu^ i.' 103. 4. Refl.· Fig. A-şi pierde vitalitatea, ' energia ;■ a se epuiza. Leiba simţi că i se sting puterile şi se aşeză la Ioc pe prag. caragiale, o. i, 62, cf. dl, dm, m. b. énc., dex. (Complementul indică surse de lumină sau p.. e x t. lumina) A face să nu mai lumineze (oprind flacăra, curentul electric' etc.). Îmi stinsesem lampa şt mă culcasem, buznea, p. v. 168/9. Mari in-cendiiiri. : . încep prinir-o lampă, pe care ar fi uitat cineva să o stingă, aristia, plut. II2/20. Cum am stins luminarea, au năpădit pe mine o spuză de autohtoni flămînzi. Gi-iicA; c. E. 11; 356. Cum a stins luminarea odată se trezeşte că-i smuceşte cineva perna de sub cap. creangă, p. 302. A trimis-o să se culce, poruncindu-i să stingă numaidecit lumina, caragiale, o. i, 61. Cînd stinse luminarea, băgă de seamă că era frig în odaie' vlahuţă; s. a. iii, 106. O, stinge-te, lampă, ie stinge! coşbuc, P. i, 64. Luminile acelea licăritoare.. pe cari le înviora ori le stingea vîntul, era o retragere cu torţe, anghel, pr. 38; Ia-ţi perna şi tc culcă jos; să stingi-insă luminarea, hogaş, dr. i, 103. Aripa lui va stinge lumina-n candelabre, minulescu, vers. 142. Acum dă ordin să stingă luminile tn urma noastră. c. petrescu, c. v. 237. Siinse lumina şi plecă lotărit. brăescu, o. a. -i, 214. S-a culcat, slingînd lumina din etac. teodoreanu, m. u. 286. Anghelină, stinge lampa şi te culcă, sadoveanu, o. xvii, 388. Luminile odăilor le stinge! j. barbu, j. s. 109. Stinge-ţi felinarul verde Că potera mi te vede! paraschivescu, c. ţ. 161. îndată ce stinsese felinarele la far venise să-şi bea obişnuitul pahar clirachiu. tudoran, p. 133. Femeile se ridicau atunci cite una şi stingeau luminările, isanos, v. 242. Stinseră lampa şi se strecurată pe geam. τ. popovici, s.* 146, cf. dm. Morocănos, şoferul à stins farul, labiş, p. 56. Sting acasă lumina, cinema, 1968, nr- 8, 20. Deschide uşa şi iese încet, după ce stinge lumina. τ iulie 1968, 52. Dar stinge lumina, să ardă-n cetate combustibilul trindav de mai. românia literară, 1969, ·ητ. 34, 1/2. F i g. Azi fulgerele mele-s stinse Şi. moarle-s zimbetele toate, goga, poezii, 77. Lună...·. Dé vin zlătarii droaie, Stinge-ţi ochii de văpaie, pa-raschivescu, c. ţ. 136. .<> Refl. şi refl. p a à. Daţi noao deîn uloiul vostru că lămpaşelenoastres să-sting. n. test. (1648), 33T/3. Nu să stinge sfăşhecul întoată noapte (a. 1694), gcr i, 313/8. De vor rămî-nea tn bal pînă se .vor stinge luminările, razele zilei vor fi pricina ca să li se vază pe obraz toată gălbineala. heliade, l. b. in, 68/11. Aceio era numai :pălălaia unei lumini ce avea să se stingă, săulescu, hr. i, 148/28. Să· se puie o luminare într-un loc închis unde aerul este îndesai şi se. va stinge îndată, descr. aşez. 5/2. Ăst far de vint s-a stins, bolintineanu, o. 228. Luminările se sting, eminescu, o. i, 51. S-au. stins pe la icoane Luminările de ceară, minulescu, vers. 24. Mai stai, pînă se stinge lumina de la fereastra aceea mare dc colo. .camil petrescu, p. 149. Anim dă ordin să se stingă'luminile :în urma. noastră, c. petrescu, c. v. 237. Toate luminile la. vecini se stinseseră.. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 235. Lăsaţi-mă. .. să^mi scol. ochii şi să-i pui semn la- căpătîi, ca· nişte candele ce n-au să se stingă niciodată! id. sf. m. n. i, 71. Parcă s-au stins luminile policandrelor, teodoreanu, M; u. 198. A poruncit să . se stingă luminile electrice. voi-cOlescu, P; i, 213. In sfirşit, luminase stinge, vianu,· a. P. 23.1. S-a întimplat de multe ori ‘-ca: . .. flacăra felinarului să se· stingă, bogza, a. î. 167. Felinarele s-au stins Licuricii s-au aprins, paraschivescu, c. ţ. 44. Dar chiar in momentul acela lumina se'stinse, v. rom. august 1955, 15. L.umina din virfut stîtpului electric se stinsese, preda, r. 177. Care-o fi pricina de nu se mat stinge odată lumina? jebelëanu, S. i-i. 70. Lumina în locuinţa lui..·. se va stinge· treptat, τ mai 1964, 41. Nenumărate becuri se. aprind şi se sting.cinema, 1968, nr. .5, 21.·· Bătu vintul pe fereastră, Se stinse lumina-n casă. jărnîk-bîrseanu, d. -216.'-Oare ce să hie asta? dă s-a stins toate luminărili. o. bîrlea, a. p. i, 566. Candela arcli, si stingi, Inima-n mini'sî frîngi: i-olc. mold. ii, 321. (F i· g.)· A -vieţi-mi triste- fùelié osindită, S-o-n-tuneca, s-ar stinge d-al patimilor (.’î/i/^alexandrescUs m. 7. Cîndurile i Se stingeau încetul cu încetul,- ca nişte raze la asfinţit. Vlahuţă, o. a:. 102. Lumina se: tulbură şi se stinse şi-n apă şi pe cer: sadoveanu,. o. xix, 230. Lumina zilei nu se stinsese încă,· dar secera lunii apă-, ruse. magazin, ist. 1975, nr. 8, 19. ^ (Complementul indică aparate de radio, televizoare etc.) A face să nu mai efnită; a închide. Se ridică şi se urcă .din nou sus..., Lăsind de astă dată radioul deschis. Fata se dtise şi îl stinse, preda, r. 238. -φ. (Complementul indică furnale, cuptoare etc.) A opri· din funcţionare. Uzinele lipsite de materii prime şi cărbune îşi sting sau îşi vor stinge furnalele, cocea, s. ii, 346. '(Glumeţ) A mînca (sau a bea) tot; (regional) a sturi v. s t-ô r î (3). Cf. scriban, d. -Şi-am stins prea multe mii de raci, Cu vin mustit si cu pastramă. românia literară, 1970, nr. 9.7, 11/2. 2. Refl. (Adesea cu determinarea „din viaţă“) A înceta să mai trăiască; a nu mai fi în viaţă;, a adormi, a deceda, a dispărea, a se diice, a muri1 (1), a pieri (1), a se prăjsădi (3)·, a se sfîrsi (7). a sucomba, (astăzi rar) a- răposa (2)* (livresc) a repauza (2),-(învechit şi popular) a- se muta (II 3), a se petrece (1 3)* a pica1 <11 3), a plesni (II 2), (învechit şi regional) a se pristăvi (3), a sc săvîrşi (2), a se sparge (III4), (învechit) a se proslăvi (7), (familiar) a se curăţa) (ironic) a crăpa, (argotic) a- o mierli1. Mulţi s-au stins şi din boieri (sfîrşitul sec. XVIII); let. iii, 264/5. Fiindcă ne-an lipsit de cheltuială, ne-am rugat de dumnealui ca să iui ne lase să ne stingem pi drum în această lipsă (a. 1813). doc., ec. 162.· Cea' mâi mare parle a pruncilor. .. . moare şi se stinge din viată.-■ episcupescu, practica, 31/20. Consumată de tipse ea se stinse într-o zi. eminescu, n. 41. S-a stins..:. lăsind în adincă mlhnire pe toată lumea.caragiale, o. ii, 300-, Se stinge de ftizie, vlahuţă,-s. a. i, 223. A domnit de două ori in Moldova şi s-a stins la Constantinopol. iorga, e. i. i, 51, cf. resmeriţă., d. Cu.ioimi-lionul făgăduit cui va. scăpa-o, llinca se stimei m..i. caragiale, c. 154, cf. cade. Mă voi stinge ca lin foc de paie. topîrceanu, p.' o: 50.- Intr-o -zi bunicul ή-ά mar fost. S-a stins in patul lui, cu luminări la cap.· teodoreanu,· m. u:·’ 303. S-'au -stins rînduri de oameni şi s-au schimbai vremurile, sadoveanu; - o. xix, 14v Eătrîni stingîndu-se -de. moarte bună pe-patul de-acasă., bart, s. m. 77, cf. 'Scriban; d. -Trebuie- -ca-tn- aceşti· patru-cinci ani cil niai are, pînă se va- slinge- cu. tûtul,-să trăiască şi să înfăptuiască :peste măsură, cil pentnr o viaţă întreagă, camil petrescu, -o. ii, 346, Ofticoese 'se stingea, se apropia de sfirşit. stancu, d. 391 j cf. t)L. Numai o Viaţă i s-a dat celui ce s-a stins, isac, o. "'212, ef. dm. Măriuca s-a stins din viaţă. v. rom. decembrie 1966, 64. S-a stins recent din viaţă Marcel: Aymé, cinema, 1968, nr. ' 2, IX. S-a stins din viaţă, după o lungă şi grea suferinţă· m 1968, nr.- 6, 34'. Anat. aeesta s-a stins unul dintre cei mai marl·'regizori euro* peni dintre cele două războaie, τ ianuarie 196.9, 2. Trebuie. . . să mă sting ca un apus de. soare, . în- munţi.: românia literară, 1970, nr. 76, 17/4, cf. m. d. enc., detî. S-or fi stins şi ei-acum. reteganoi·., p. i, 50. fusem legate, Să ■ fim tot surate, Surate şi-un sînge* Pînă ce ne-om stinge, balade, ii, 201. (Cu subiectul „viaţa1-*, ,,sufletitl“): Toată lumea ştie. că sîngele cind■ să scurge, neapărat şi viiaţa-să stinge, veisa* i. -4/9. Sosească a ta voace la căpătîiul meu Cînd va fi:şă.se. stingă viaţa ce am eu. sion, poezii, 227. Dar vai ! deşartă rugă, căci viaţa-mi se va stinge.· bolintineanu, 12439 SïlNCiË - 1508 - STING Ë o. 5. S-a stins sufletul cel mai. generqs. caragiale, o. i, 5. Mi se rupe irţima din mine cînd văd pe buna mea stăpînă cum i se stinge viaţa din sine. ispirescu, χ. 128. Viaţa ei chinuită se stinsese încet, prelung. D. ZAMFiftESCu, x. s. 97. Multe -vieţi s-au stîns, multe gospodării s-au pustiit, dijnăukanu, oh. 69. Intr-o colibă, far-o luminare, S-a stins, pustie, viaţa lui pribeagă.. iosif, v. 115. Manoli,... Zidul râu mă strînge Viifţa mi se stinge! aht. ut. pop. i, 502. Acum.n-ai de ce. te plînge, C-a φea viaţă mi se stinge, folc. mold. U, 665. Ό· (Prin analogie) E vremea rozelor ce mor. . ., Şi-ţiu fost atîl de viaţă pline, Şi azi se sting aşa uşor. .macedonski, o. i, 192. Şi grădina tni-e pustie, Lăcră-mlnd se stinge mucul, goga, poezii, 60. In purcul torturii şe sting crizanteme. petică, o,. 78. Nişte ftpri galbene şi luminoase... se stingeau una după alta. uai.action, o. a.jj ii, 198. + Tran.i (învechit şi regional; adestea urmat de determinările ,,vla,ţa‘‘, „zilele”) A omorî fi). Pe acest Bator l-pu stîns Mihai- Vodă domnul muntenesc, cu porunca turcilor, m. costin, o. 309. Ne nasc şerpii otrăvi şi ç}i.aceulea ne sting viiaţa. molnah,' ;KET.· 01/5. Iară cetfyenii din Braşov au dai pre Radul protivnicului său, lui Ş/e/a/i-Vlodă] de J-au sţirn viaţa., şincai* ,hr. ij» -.6.9/38. .Aerul cel gros şi îndesit de gerul iernii,... stinge viata celor şezători. EPîscupescu,,, praçtjca, „16/21, hală fatala soartă ce mă stinge încetul cu încetul, helîade,. l. b. iii, 27/19. li stinseşi viaţa', oorjan, h. iv, 208/28. Al dpi tea tîl-hari, cşre făcu .aceeaşi cercare, fu stins de o, altă puş-cătwă. fm (1842), 361 /5... El. dară acuma nu ,avea alt gind, decit oricum a stinge via/a aceluia, care îi sfăşie inima, fm (1845), 1921/22. Turma să nu-i atingă Pe bietul cioban să-t stingă, pann, v. v, iii, 46J/30. Puţini vrăjmaşi în luptă n-am stins şi eu cu tine. aristja, s, 15/16. Unde sînt atîte vieţi?... Mojcrteu. rece le-a cuprins Intr-o clipă ea le-a stins. ai-Ecsandri, P. .11, 1'|}.V Vrei, nu vrei dintr-un cuvînt? Că· te sting de pe pjţmint ! id. ib. 124, ,Doi feciori, în depărtări ,Ţi..i-a şiîfls războiul! nIjccu^uţX, ţ. d. 112. Bietul bătrîn... oftă lung : — JDounţne, de ce fiu mă stingi tu ? anoiusl, pjs. 64, cf.· m., nj(,,pBX. Stinge,, fată,, lumina, Ori fi-om stinge viaţu. marian, î. 32. I.e.-au căzut drept in cap şi în inimă şi le-au stins pe lue viaţa, sbiera, r. :89. QJată l*o şi Qniârîi.,T'it'icol cu barba d-un.cot pă Nlâ-zurău. .'. i-o stînz viaţa. bîrlea, a. p.,i, 483. ·φ· J2 x p r. (Învechit şi. regional) A(-i) stiuyu {cuiva) luiaiiia (sau becul) = a-1 ucide. Turburat o prinde De piept: „Acu-ţi sting lumina ! “ buuai-deiaîa.şîu, t. v. . 89. Face semn la fata de-mpărat că, de nu:şi ţine. gura, îi stinge lumina, f (1883), 172. Se terppfi, pesemne, şă tiu mă o.moare bârbaţu-şău; să.ηιι mă taie; să-mi stingă Hcul. sadoveanu, o. xii, 680. + A. dispărea ffiră a lăsa urmaşi; tt. nji se mai perpetua. De la 889 rămîind nevrtsnicul fiiul lui.. . la 911 se stinsă cu el linia carotidă domnitoare în Ghermania, sĂULEsqir, hr. i, 102/21. O Raţiune decade şi se stinge, conta, o, k. 168. Specia degenerează şi ajunge să se stingă. id.,ib. 173. Cătavom a descoperi, prin negura timpilor ■ preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare ur{.ase, ale căror seminţii s-au stins acum de mult ele pe faţa lamei, odobescu, s. iii, 70. Neamul Cain iţi că s-μ stins, eminescu, o. i, 157. Neamul, odată voinic .Şi prădalnic, se stingea acum cu această ultimă mlădiţq firavă, voiculescu, p. i, 12. Uriaşa speţă a îtmeput’să li se stingă, bogza, c. a. 46, ci. dl, şm, dex; -O» T r a n z, Voi aduce răutăţi asupra ta şi voi stinge sămînţa la. neauoe, Înv. 55/6. + (învçchit; despre oameni) A se distruge, a se prăpădi (1) ; p. ext. a sărăci (2). Şi pe breslaşi fa pus] greutate de s-au s.tins de atunce. neculce, l. 10. S-au stins schitu cu cheltuiala (a. 1802). bul. com. ist. iii, 103. [Au voit] să-t‘qdueă pe. . . Done la o stare ca sî să stingă cu cheltuişjiia.fa, 1813). ib. iv, 91. Acei fabricanţi ,. Unii s-au Âţiisit cu totul,, şttngîrţdu-se desăvîrşit, iar alţii au’yÎârit (5». 1832). doc. ec. 519, cf. baronzi, 1.. 1, 43/23. im făcut aste două odăiţe.; dar m-am stins. ap. tdrg, el. dl, dm, dex. Φ T r a n z. Luxul şi luarea eeu făr-de dreptate ne-au stins din faţa pămîntului. GOlescu, î. 35. (Prin analogie) Românii, crezînd >a-şi asigura libertatea şi a stinge aristocraţia, se puneau de ucidetxu la aristocraţi şi pustiau bunurile lor. bXl-cescu,.m. v. 397. 3. R e 11. A înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă; a lua şfîrşit, a tţispărea, a încetaja pieri (5). Lumea aceasta trece ca o umbră şi binele ei să stinge ca un fum. varlaam, c. 50. Şi pentru că să va înmulţi strlmbătutea, drpgpstea în mulţi să va stinge. N. test. (1648), 31v/12. Să stinsă poticnirea lui cu sunet, neculce, l. 194. Şi iată că toată nădejdea ca neşte fum să stinge (a. 1669). id. ib-,. 1, 184/33. Am rîv-nit ca şă se stingă şi acest obicei scornit de la o vreme încoace (a. 1728). uricariul, 1, 48/15. Desfătarea voastră într-o clipeală de ochi s-au stîns. bucavna, 32/3. Lasă iţiţiiriea şi să roagă şi iaţălă îndată ţi s-au stins patima. MOLNAR, ret. 8/8. Războiul să se poată stinge, ple-şoianu, t. ii, 121/23. Cu moartea lui se stinse pe încetul şi adeplionismul. asachi, l. 482/25. Prin aceia, nu-^se stinşe libera lui voinţă, bălcescu, m. v. 4. O dată cu răsipirea Romii se stinge civilizaţia î.n colonii. . ri,'SSo, s. 94. Cunoştinţele despre ştiinţa asta se stinseră după moartea lui. aris.tia, pjait. LXXXXV/ă. [Maria] vedea că se stinge şi speranţa ei. sion, p. 89. Orice dor de libertate. . . s-a stins din voi? alecsandri, p. 1, .6, Acest sentiment se stingea, bolintineanu, o. 3.02. Orice lumină i-o suferinţă; Scăpare-i no.aplea-n car.e se stinge. vlahuţă, s. a. i, 48. Farmecul să piară Răul să se stingă, coşbuc, P. 1.1, 149. Parfum din flpri pălite, şi uitate, Poemă tăinuilă-ntr-o petală, Te stingi. EEneX, o. 60. Obiceiul acesta sc stinsese. aoÎhbiceanu,· s. 245. Urile şi duşmăniile să se . stingă prin moarte, id. ib. 130. O puternică suflare de vînt. . ., strecurîndu-se printre frunzişuri, se strînse tînguios. hogaş, . dr. ■ 1, 274. Vraja din odaie se stinse ca un vis. rebreanu, p. s. 202. Zîmbetiil i se stinse pe buze. mironescu, s.. a. 35. A fost o scurtă însufleţire cînd a vorbit de copil, acum s-a stins. c. petrescu, î. ii, 57.. Simţise.,, cum tremură şi se stinge în el ultima fărîmă de încredere. Q. M. zamfirescu m. d. ii, .38. Şe stinsese zîmbetul. ...pe obrajii Olguţei. teodoreanu, m. iii, 49. Negoţurile, au stătut, cîştigurile s-au, stîriş. sado>veantj,. o. viii, 241. Deodată cu decăderea imperiului roman. , , romanitatea regiunilor periferice începe să -se stingă., puşcabic, l. r. 1, 332. De alîtea ori aveam idehmăreţe, eare se stingeau la vederea cinei de măsline şi smochine, călinescu, c. O. 38. In inima lui Dima s-a stins cea din urmă nădejde. galan, z. r. 86. Surîsul i se stinse, vinea, l. .1, .65. Zîmbetul se stinse, preda, r. 69. Se gîndect cit,de lin se stinsese prietenia între, el Şi Lucian, ţ. popovici, s. 281. Lupta de eliberare nu s-a stins niciodată, isţ. lit. rom. ii, 231. [Actul I al piesei] se stinge în cumpănite puncte de suspepsie; pe sunetele nevinovat, jucăuşe ale unei caterinci. τ mai 1964, 70. Piesei, .r. se stinge sceptic, cu μη punct final de cinism, ib. anrilie 1969, -35. Se poate afirma că din momentul în care se stinge influenţa sa directă la noi,.. încep să se înţeleagă volumele de tălmăciri. românia literară, 1969, nr. 19,,,5/2. Uneori... apare, ce e drept, o uşoară nemulţumire, o plăpîndă în-gîndurure, dar se stinge ca un,foc de paie. ib> 1970, nr. 76, 16/4. Încetul cu încetul s-a stins toată dragostea mamei. retega^ul, p. iv, 4. <> .Refl. pas. Litra apei hloruiiate .... cu care trebuia să se stingă molima a qcăzut pînă la , gradul 0. cr (1829), 2491/2. T ran'z. Toate nevoile... le stinge. ,c oresi, ev. 66. Cum mînie mea şă nu să aprinză ca focul.,, ca să nu o potă nime stinge pentru răotate faptelor voastre (a,l,65P). gçr 1,1-11/18. Auzim o bucurie mare-, care stinge tpată jalea, anţjm, p.,-100. O zi de vină şi fără ispravă nu va putea să,stingă o'jţimăffite de veac de slavă şi de izbînzi. helîade, l. b. ii, 1,52/22. Sofismele sale vor stinge in mine mica rămăşiţă de, dreaptă judecată, hri-SOVEROHI, a, 16/27. Să stîngă veninul mai înainte. vasiçi, m. 11, 74/28. A. ta.întilnire.., Din mintep me.a se va stinge oricare rău în trecut', aristia, s. 13/9. Consideraţii de clasă sau de partid care au slinş cu desăvîr-şire toată viaţa intelectuală de la noi., plr ,11, 160. Nu 12439 STINGE - 1599 - ST1NG1E căula aceste cuvinte, căci ele ii veneau de la sine şi apoi le lăsa să cadă fără teamă de a le stinge puterea şi culoarea. blaga, h. 45. N-a fost incă Inmormintată şi zîm-besc, iar după ce-mi sting zimbetul ii spun tui frate-meu. stancu, M. i. 24. Pe urmă, slingînd repede un zirnbet ce-i înflorise în coiful gurii, a răspuns serios, galan, z. n. 28. Mi-ai siins pînă şi-amintirea Trecătoarelor iubiri, labiş, p. 135. Pentru a stinge răzbunarea obştii din care făcea parte victima, obştea care cuprindea pe făptuitor, răscumpăra... sîngele vărsat, panaitescu, 0. ţ. 225. 4. R e f 1. şi tranz. A slăbi sau a face să slăbească in intensitate {pînă la dispariţie); a se auzi sau a face să se audă tot mai puţin sau deloc. Oare trăsnetele cerului s-au stins? negruzzi, s. i, 51. Cînlecul pianului se stingea, eminescu, g. p. 52. Pînă nu i s-a stins glasul, n-a contenii, caragiale, o. iii, 36. Din ce în ce se stingea zgomotul cazărmii, bacalbaşa, s. a. i, 166. Cîn-lare, meşteră cîntare, Te stingi acum încei-încet. goga, poezii, 213. S-a stins pe uliii cel din urmă zvon. iosif, v. 145. Incet-încet. .. strigătele s-au pierdut, s-au stins. brătescu-voineşti, p. 228. Un tunet. . . îşi stinse neputincios, în tăcerea nopţii adînci, duruilu-i depărtat. hogaş, dr. i, 276. Toate glasurile se stinseră într-o clipire. rebreanu, i. 36. Pe jos e un covor care stinge zgomotul. teodoreanu, M. u. 178. învăluirea vintului stingea sunetele de bucium, sadoveanu, o. v, 651. Bubuitul tunetelor, zguduind cuprinsul, se sparge în depărtări nevăzute, stingîndu-se în fundul pierdui al pustiului plin de întuneric, bart, s. m. 16. Asurzitoarele tobe se sting totuşi una după alta. bogza, c. o. 126. Fane se opri, de teamă să nu declame, îşi stinse glasul. vinea, l. i, '374. Lungu se opri. . . ca şi cum ar aştepta să se stingă ecoul, preda, r. 259. Şuierul săgeţii s-a subţiat, se stinse, labiş, p. 366, cf. dl, dm. întrebarea a răsunai şi s-a stins în gol ca într-un abis. scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. dex. + Refl. A dispărea din cîmpul vizual; a nu se mai vedea clar; a se voala. Se topesc, se sting la soare Negurile-otrăvitoare. alecsandri, p. 1, 17. Priveliştea se stinge. în negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatec, în păsuri line, ea. eminescu, o. i, 95. Şi-un chip bălan lîng-o fereastră răsare-n fulger şi se slinge. anghel, î. g. 10. întinderile Dobrogei, cu sale rare, cu smîrcuri uscate acum spre toamnă, cu străvechi cimitire musulmane, se stinseră încet sub pleoapele amurgului, galaction, o. a. i, 48. E seară. .. Plopii înşiraţi în zare Se sting departe, topîrceanu, o. a. i, 60. Fantoma păsării s-a dezlipit cu zgomot surd. . . şi s-a stins departe în orbenia codrului, voiculescu, p. i, 97. <0* Tranz. Ţoale... anaforalele judecăţilor se vor trece în condici îndată fără a lăsa vreun rînd nescris sau a-l stinge cu creionul, reg. org. 158/1. + A-şi pierde sau a face să-şi piardă luciul, culoarea etc. Luciul lor [al mătăsurilor] de sidef ondulat se stinsese. teodoreanu, m. iii, 353. Ţesătura [şalului] era pe alocuri măcinată de molii şi stinsă de umezeală, călinescu, c. n. 275. + Refl. (Despre aştri) A-şi pierde (treptat) strălucirea; a nu mai lumina. Sînt stele... a căror slrelucire se măreşte şi se micşorează pcriodic, sînt unele... care se sting şi reapar alternativ, dră-ghiceanu, c. 16. Cînd sorii se sting şi cînd stelele pică, îmi vine a crede că toate-s nimică. eminescu, o. i, 38. O slea pe cer s-a stins, cahagiale, o. iv, 357. O stea dacă luceşte stingîndu-se pe loc: Sînt stele mai puţine pe cerul plin de foc? macedonski, o. i, 48. Parcă abia s-au stins stelele pe cer şi noaptea începe să zîmbcască aburit, teodoreanu, c. b. 24. Luna oglindită în ballă urma să se stingă -deplin, sadoveanu, o. xix, 230. Şi soarele se stinse prin frunzare Pălind. . . cu galbenă lumină, pillat, p. 54. Soarele se stinge ca un cristal de sare. călinescu, o. ii, 32. Stelele cerului. .. sub ochii mei ardeau, sub ochii mei se stingeau, stancu, m. i. 40. Luna s-a stins undeva în nori. v. rom. aprilie 1956, 169. Era o stea care căzuse tn mare şi nu voia să se stingă ? tudoran, p. 188, cf. dl, dm. După ce soarele o să se stingă Doar stelele vor lumina pămîntul. contemp. 1970, nr. 1 251, 1/6, cf. m. d. enc. + Refl. (Despre ochi, privire) A pierde vioiciunea, agerimea; a nu mai avea claritate. Ochi-mi se sting, coşbuc, p. ii, 22. Privirile duşmănoase i se stinseră, vocea lui pierdu toată brutalitatea, agîrbiceanu, a. 207. Braţele îi alunecau jos, privirea i se stingea, preda, r. 13. <0* Tranz. [Avea] doi ochi albicioşi şi stinşi de bătrîneţă. hogaş, dr. i, 25. Tranz. Fig. (Complementul indică ochii, vederea) A întuneca; a orbi (1). Moartea venit-a să stingă bătrînului ochii, coşbuc., ae. 195, cf. dl, dm. A venit poruncă în ţeară Şă meargă .feciorii iară... Şi rămîn măicuţele Blăslămîndu-şi zilele, Stingîndu-şi vederile, Vărsînd lăcrimuţele Pe tocde uliţele, jarnîk — bîrsea.nt, d. 323. 5. Tranz. (Jur. ; complementul indică litigii, obligaţii, datorii etc.) A face să înceteze, să-şi piardă valabilitatea. V. paragrafisi, prescribălui, prescrie (5). Dobînda banilor ce s-a împrumutat statul la facerea lui... să amorţească o parte a acelei datorii, încît s-o stingă într-o vreme hotărîtă. măs. gr. 28/17. Din folosul ce trage de la pămîntul liberat... stinge încet, încet datoria, ghica, c. e. i, 131. Orice servitute este stinsă cind fondul către care este datorită şi acela ce o datoreşle cad în aceeaşi mînă. hamangiu, c. c. 638, cf. şăineanu2. Uite, mie mi-a dat ăsta un pol. Na, ţi-l dau ţie şi stingeţi pricina, brătescu-voineşti, p. 47, cf. cade. în materie de loviri simple, împăcarea părţilor stinge acţiunea publică, teodoreanu, m. iii, 121, cf. scriban, d. Acest text. . . nu admite ca acţiunea să fie stinsă prin împăcare, cod. pen. r. p. r. 532, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. -0> Refl. pas. Fieştecarea pricină de judecată carea nu să închide la treizeci de ani, la patruzeci de ani să stinge, pravila (1814), 19/3. La finitul anului 1SS0 se stinge datoria... contractată pentru constructiunea podurilor de fier. giiica, c. e: ii, 524. în curînd afacerca cu popa se stinse, rebreanu, i. 75. Pedeapsa i s-a stins prin executare, cod. pen. r. p. r. 31. 6. Tranz. (Chim.; complementul indică substanţe) A amesteca, producînd o efervescenţă cu dezvoltare de căldură, care încetează cînd soluţia devine saturată; p. e x t. a dizolva (în apă). Stinge 1/2 lot de vitriol alb intr-o feale de apă. calendariu (1814),. 177/9. întrebuinţează. . . clorurul de var, pe care îl stinge în treizeci de părţi de apă pe un taler, brezoianu, a. 559/4,; cf. 15/20, dex. Expr. A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă pentru a obţine, în urma reacţiei chimice produse, varul stins. Var nestins pulberat . . . pe care îl stingem îndclă după aceasta cu apă. brezoianu, a. 156/2. A strins lut, a făcui cărămidă, a stins var. sadoveanu, o. xx, 88, cf. dl, dm. Era o groapă în care stinseseră var. barbu, princ. 21, cf. dex. ^ R e f 1. pas. Varul, cu înfăţişare de praf sau de bulgăr, se stinge mai întîi în apă. pamfile — lu-pescu, crom. 227, cf. cade. Nu beau de şapte luni decît din apa cu care se stinge varul, bogza, a. î. 610. După ce varul s-a stins, se lasă să se răcorească, s. marin, c. b. 16, cf. a i 35, ii 12, v 14. + (Complementul indică preparate culinare încinse) A turna apă (sau alt lichid) lăsînd apoi compoziţia să fiarbă. O stingi [mln-carea] cu ofet tare, o fierbi bine'şi o amesteci, pamfile, b. 67, cf. dl, dm. <(> Refl. p a s. Se prăjeşte uşor, fără să se îngălbenească, untul cu făina. Se stinge cu zeamă de carne. s. marin, c. b. 36. Se prăjeşte ceapa tocată cu puţină untură, se pune un vîrf de lingură de făină, se slinge cu apă. id. ib. 163 R e f 1. pas. (învechit) A turna un lichid peste un obiect Încins. Arzîndu-se o cărămidă nouă, se pune înlr-un vas curat şi se stinge cu oţet. episcupescu, practica, 111/15. "ν’ Expr. Tranz. (Popular) A stinge cărbuni = a arunca în apă cărbunii aprinşi (rostind anumite cuvinte, care se consideră că alungă deochiul). Cf. ddrf, gorovei, cr. 89. O să stingem trei cărbuni în apă neîncepută şi are să-i treacă, hogaş, dr. i, 73, cf. cade. Am socotii întîi că e deocheată. J-am stins cărbuni ş-am deseînlai-o. sadoveanu, o. xiii, 188. Am băut apa în care fata stinsesi un cărbune, blaga, h. 73, cf. dm. <$> R e f 1. pas. Apă... în carea în urmă se 12439 STINGERE - 1600 - STINGERE stingea un tăciune de un lemn aromatic, asachi, l. 262/42. ,φ. Tranz. (Regional ; complementul indică fierul) A căli (Scheia — Suceava). Cf. Λΐ.η 1 1662/381. — Prez. ind.: sling; pref. s. : pers. 1 stinsei. — Lat. exstinţjiicre. STÎNGEI5E s. f. Acţiunea de a (s e) stinge şi rezultatul ei. X. Oprire a arderii focului sau a unor obiecte care ard; Înăbuşire. Cf. stinge (1). Tulumbele pentru stingerea focului (a. 1811). doc. ec. 116. Avind fieşte-care din oamenii ce stnt orînduiţi la stingerea focului cîte o maşină de acestea... cu lesnire poate întîmpina de a nu să întinde focul, cr (1830), 119‘/17. [Focul] clipeşte-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bătaie. coşbuc, f. 9. Se zbate-n sfeşnic luminarea Şi moare-n stingere domoală. goga, poezii, 109, cf. resmeriţă, d. Vas cu apă pentru stingerea focului, ioanovici, tehn. 117. In stingerea flăcărilor, o tăcere mare ne învăluie pe toţi ca o taină, sadoveanu, o. iii, 97. <0> Fig. Focul care arde în mine numai. . . în fundul Oltului mai are stingere, galaction, o. 71. Cînd însă domnişoara înainlă hotărîtă spre el, înlemni şi simţi stingerea bruscă a motorului inimii, călinescu, o. i, 103. N-avea timp sâ se mai uite în dreapta şi-n stingă, cum Irecea vremea cu podoabele ei, cu înflorirea şi stingerea pomilor, barbu, g. 236. întrerupere a unei surse de lumină; (rar) stins1. Ieşirea în oraş era liberă. . .pînă la stingerea luminilor în cazarmă, brăescu, a. 217. Iniîiul lucru carc trebuia făcut, era stingerea felinarului, stancu, d. 146. A părăsit terenul uşurînd stingerea focului. preda, 1. 70, cf. dl, dm. O dată cu stingerea luminii începe teroarea aprecierilor cu voce tare. cinema, 1968, nr. 4, V. Linişte deplină... subliniată prin stingerea treptată a luminii în sală. m 1968, nr. 10, 18, cf. m. d. ENC., DEX. *F|ig. (Cu determinarea,, de soare“) Apusul soarelui. Duce-m-aşfără-ncelare. . .Să văd stingerea dc soare, alecsandri, p. ii, 28. Şi-n stingerea de soare Părea un chip din basmuri. coşbuc, p. i, 186.Semnal dat de cbicei prin sunete de trompetă) prin care se anunţă într-o cazarmă (sau, p. e x t., într-o altă colectivitate) trecerea la odihna de noapte; timpul cind se dă acest semnal. Apăru gornistul şi începu să sune prelung şi trist stingerea, bacalbaşa, s. a. τ, 170. De mult sunase prelung şi duios stingerea la cazarma de peste drum. brătecsu-voineşti, p. 149. Seara, trompetele cazărmilor. . . şi-au amestecat plînsul stingerii în frământarea gîndurilor ei. bassarabescu, v. 103. Cîntarea metalică şi tărăgănată a stingerii. 1. botez, b. i, 163. Trecuseră bune ceasuri de la stingere, vlasiu, a. p. 414. Seara, tîrziu, la cazarmă se sună stingerea, stancu, m. i. 78. Dădea semnul stingerii, apăsînd un bulon la tabloul de electricitate, vinea, l. i, 204. Stingerea ! ordonă sec Dumilrescu. τ. popovici, se. 298. Mai repede, camarade, mai repede, hai că acum se dă stingerea şi vă culcaţi. barbu, ş. n. ii, 237. 2. încetare a vieţii ; oprire a tuturor funcţiilor vitale ; decedare, deces, dispariţie, moarte (1), pieire (1), prăpădire (3), răposare (2), repaus (3), sfirşit1 (2), sucombare, (livresc) exitus, extincţie, repauzare (2), (Învechit şi popular) săvlrsire (2), (popular) pierzanie (1), pierzare (1), (învechit) petrecanie (1), petrecere (I 1), pierdere (I 1), piericiune (1), prăpăditură (1), pristăvire, săvîrşenie (2), săvîrşit1 (2), (regional) pie-işte (1), topenie (2),(ironic) crăpare, (argotic) mierleală, verdeş. Cf. stinge (2). Nu se pot abale fără pătimirea şi stingerea lor din viaţă, episcupescu, practica, 351/10. Cinstite nu vor fi pentru line decît nişte prevestitori ai stingerii, heliade, l. b. ii, 163/21. Cu stingerea omului căruia-i închinase comorile inimei sale, vedea că se stinge şi speranţa ei. sion, p. 89. Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă! eminescu, o. i, 116. Stingerea marelui nostru bard. anghel, Pn. 183. La patru luni după stingerea lui.. . era din nou în vîrlejul vieţii de petreceri ucigătoare, brătescu-voineşti, p. 286. Bătrînul a. aţipii uşor cu răsuflarea din ce în ce mai potolită. . . ca o stingere, voiculescu, p. i, 213, cf. dl, dm. Scrisori... ajunse destinatarilor după stingerea din viaţă. ist. lit. rom. ii, 524. In acest răstimp trecut de la stingerea sa,... problema posterităţii lui Tudor Vianu a începui să preocupe pe cei interesaţi, contemp. 1969, nr. 1 180, 2/7, cf. dex. φ F i g. Stingerea înainte de vreme a festivalului de la Cannes, cinema, 1968, nr. 12, 27. în cazul de faţă. . . avem a face cu stingerea din viaţă a noţiunii clasice de muzică, contemp. 1969, nr. 1 173, 6/4. 4. Dispariţie a unor familii, naţiuni, specii etc.; încetare de a sc perpetua. După stingerea familiei Hohenstaufen. . . agiunse tulburările şi anarhia la cel mai înalt grad. săulescu, hr. i, 171/2. Ducatul de Savoia căpătă Sitilia şi titlu de rigă cu dritul a se sui pe tronul Spaniei după stingerea dinastiei Anju. id. ib. 11, 419/23. O căzut pe biata Moldovă... toate rălele ce pot aduce stingerea unui neam întreg, alecsandri, t. ii, 9. O dală cu stingerea unei specii organice de pe pămînt se nimicesc şi germenii specifici ai acelei specii. conta, o. r. 214. Istoriografia noastră mai veche se sileşte a dovedi din răsputeri stingerea desăvîrşită a naţiei, dace în urma crîncenului război, xenopol, i. r. 1, 134. Asupra neamului lor apăsa o neagră afurisenie care-l mîna fără înduplecare spre stingere, m. i. cap.a-giale, c. 50. Astfel s-a săvîrşit stingerea celor din osul lui Şlefan-Voievod bătrînul. sadoveanu, o. xviii, 59. Mergea spre ruină şi stingere întregul lor neam. c. petrescu, a. r. 69, cf. dl, dm. Tîrziu, veacuri multe după stingerea sciţilor... a trăit, acel mare căpitan de oşti. v. rom. ianuarie 1965, 26, cf. dex. 4. (învechit) Distrugere; prăpăd (1). De iaste vro osîndă stingerea casei lui, din faptele doamnei sale iaste. m. costin, o. 64. Făcut-au şi alt obicciu nou. . . asupra boierimii ş-a mazîlimei ş-a mănăstirilor stingere, neculce, l. 243. Stingeri de case boiereşti (a. 1720). bul. com. ist. iv, 55. Stingerea şi sărăcia tuturor boierilor şi mănăsliri-lor le-au fost deselina aceasta îndoită (a. 1729). gcr n, 25/2. Mulţime [de dobitoace] au murit, pă drumuri ... O mare stingere, prăpădenia şi năcăjite norodului (a. 1809). doc. ec. 80. Pricini... aducătoare nu de puţină sărăcie şi stingere (a. 1815). uricariul, i, 122/16. Atunci urmează a fi şi foc şi furtişag. . . şi a noastră desăvîrşită stingere şi pagubă (a. 1832). doc. ec. 496. Una din aceleaşi naţii nouă conlocuitoare se sileşte a aduce peste românime... o prefacere şi o stingere totală. fm (1842), 2672/14. Traseră dintr-aceasta mull rău şi stingere asupra capetelor lor. bălcescu, m. v. 92. Puţin au rămas de nu li s-au pricinuit [negustorilor] cea desăDirşilă stingere, n. a. boodan, c. m. 82, cf. dl, dm, dex. 3. (învechit; astăzi rar) încetare de a se (mai) manifesta, de a se (mai) produce; dispariţie, pieire (5). Cf. stinge (3). S-au tărăgănat sfada, pînă la stingerea de tot a Troadii. u. costin, o. 250. Această prelungire nu face alta decît să împiedice stingerea năpraz-nică a vieţii organice de pe pămînt. conta, o. f. 226. Valurile mării boceau stingerea unei lumi. vlahuţă, r. p. 45. Tocmai poliglolia. .. produce cel mai rău efect asupra vieţii aceleia, anume completa stingere, philippide, p. 168, cf. dl, dm. După stingerea tradiţiei „gentile",... două tendinţe mari s-au definit în poezia engleză. romănia literară, 1971, nr. 119, 22/1, cf. dex. <0 Fig. Cu stingerea bucuriei lumeşti sînt slînse şi multe dureri, fm (1841), 215z/23. Simţul firesc a românului .. . ameninţat de întreagă stingere, russo, s. 75. Slăbirea şi stingerea ideilor conducătoare, iorga, c. i. ii, 50. 4. Oprire din evoluţie a unei epidemii, a unui proces inflamator, eradicarea unei boli. Stingerea leprei, a năbădaielor, a bubelor lui Iov. episcupescu, practica, 230/31. Aceste dureri se pot calma de la sine fără să însemne stingerea procesului, abc săn. 7. Anchetarea fiecărui bolnav în scopul... stingerii focarului de boală. ib. 330. La stingerea epidemiei, vodă s-a putut reîntoarce din refugiul de la Cotroeeni. a. barbu, a. v. 77. 12440 STINGERI - 160i — STINGHER 4. Slăbire a intensităţii unor sunete, zgomote etc.; dispariţie, încetare. Cf. stinge (4). Cl', dl, dm, DEX, DSI1. 5. (Jur.) încetare a existenţei unui litigiu, a unei obligaţii, a unei datorii etc. V. prescriere. Cf. stinge (5). După stingerea datoriei, dreptul de hipo-tecă va înceta, ghica, c. e. i, 228. Judecătorii pot. . . a hotărî stingerea uzufructului, hamangiu, c. c. 248. Anuitate se numeşte o sumă fixă ce se plăteşte anual pentru amortizarea sau stingerea unui împrumut. i. panţu, p. r. 2. S-a acoperit numai de bani împrumutaţi, dînd acestuia un venii sigur pentru stingerea datoriilor. călinescu, E. 20. Stingerea acţiunii penale. . . prin restituirea sumelor sustrase, cod. pen. r. p. r. 19, cf. dl, dm. Stingerea obligaţiunilor, adică încetarea raporturilor dintre creditor şi debitor, se poate efectua prin diferite moduri, pr. drept. 340, cf. m. d. enc., dex. G. (în sintagmele) Stingerea varului = operaţie de amestecare cu apă a varului nestins, în vederea folosirii lui ca liant în lucrările de zidărie. Amestecarea narului cu apă constituie operaţiunea numită în zidărie stingerea varului, poni, ch. 200, cf. m. d. enc. (Popular) Stingerea cărbunilor = aruncare în apă a cărbunilor aprinşi (rostind anumite cuvinte, care se consideră că alungă deochiul). A rămas pînă astăzi şi la noi descîntecul babelor în apă cu stingerea cărbunelor. as-vchi, l. 26-/47. — Pl. : stingeri. — V. stinge. STINGI',RÎ vb. IV v. stingheri. STÎNGHE s. f. v. stinghie. STINGHER, -A adj. (Despre lucruri, fenomene etc.; adesea adverbial) (Care este) de unul singur; (care se află) izolat sau situat la distanţă de alte lucruri sau fenomene (de acelaşi fel). V. răzleţ (1). Nici un fenomen nu poate sta stingher pc lume, despărţit de celelalte, ionescu-rion, c. 54. Abia de mai străbal, stinghere, Plăpînde, razele de soare, petică, o. 98. Cî-leva raze mai clipesc, stinghere, Prin unghere. al. philippide, a. 11. Nu e bine aşezat aşa prea stingher. rebreanu, h. i, 100. în curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o gabrioletă. id. ib. 162. Luceafărul stingher şi lainic S-aprinde iar. topîrceanu, m. 35. Se-nlorc în mine gîndurile iar, Ca nişte păsări mute-ntr-un stejar Crescut stingher pe-o stearpă înălţime. d. botez, p. o. 10. O lacrimă stingheră se scwse din ochiul uscat al Surei, sahia, n. 106. Nu mai e vorba de un palat, oricît de somptuos ar fi el, dar stingher. cocea, s. i, 74. Peste ani mărturie Stă plopul stingher pe colnic, lesnea, vers. 227. Mai bine lasă spinul cu floarea lui de sînge Stingher să înflorească, pillat, p. 233. Locul era pe-alunci cuprins de arini stingheri şi de pajişte, blaga, h. 16. Se înalţă. . . stingheră în mijlocul cîmpiei, Măgura Codlei. bogza, c. o. 207. Pe obrazul lui palid se prelinse o lacrimă stingheră şi amară. v. rom. septembrie 1955, 107. Către răsărit, se ridica, stingheră, turla unui far micuţ, tudoran, p. 35, cf. dl. Pe cerul palid străluceau stinghere şi mari eîteva stele argintii, τ. popovici, se. 306. Am înţeles să-i cer Adînca simfonie ce-n codri-o sună vîntul, Nu murmurul copacului stingher, labiş, p. 141. O fereastră aprinsă în seară stingher, id. ib. 248. Deocamdată [banul] slă singur şi stingher, ca un rest de navă aruncată la mal. v. rom. februarie 1964, 70. Iar în libaţii ample vibra stingher doar lira. vulpescu, p. 115. Se vedeau cîţiva plopi stingheri, bănulescu, i. 88. Un fluviu care se clezgheaţă şi fiecare sloi o ia stingher, pe unde apucă. cinema, 1968, nr. 6, 18, cf. m. d. enc., dex. φ Fig. Te-apropie sub vraja tăcerii din odaie... Să piară floarea pală a viselor stinghere, petică, o. 136. Dintr-un vagon străbate o melodie tristă, stingheră, rebreanu, n. 109. +(Popular; despre animale, rar, despre oameni) Care se deosebeşte, care se remarcă printr-o anumită trăsătură fizică, printr-un defect sau anomalie. Com. din răhău — sebeş, cf. cv 1950, nr. 2, 30, chest. v 76/17, 86, λ i, 13. (Rar; despre locuri) Pustiu (I 2). Dintre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăţ furiş, scormonind tulpinile mătrăgunei. barbu, g. 11. 2. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni,· adesea urmat de determinări ca „pe lume“, ,,în lume“) Care trăieşte sau care se găseşte (de obicei) departe de alte fiinţe ori de (alţi) oameni; (despre oameni) care este separat de lume, de societate, izolat, pribeag (4), rătăcit (1), răzleţ(l), retras, sihastrii (2), singuratic (1), solitar, (rar) însingurat, pustnic (2), (învechit) retirât, (învechit, rar) singur ăţit, (regional) s i n g u r i u ; (rar; despre oameni) părăsit (II); singur (1). Ş-apoi de ! şi eu, nu sînt aşa de stingher pe lume. gane, n. ii, 67. Bătrînul om, stingher în lume, rămase cuprins de fiori, slavici, n. 302. Să plîngi, să jeleşti, Stingheră pe lume. neculuţă, ţ. d. 84. Ştefan în loc de a dobîndi un ajutor din ambele regate vecine, rămîne stingher în faţa primejdiei, xenopol, i. r. iv, 69. Mă simt aşa de singur, atît de stingher cînd nu-i dînsa lîngă mine. adam, r. 129. Se simţea atît de stingheră în lume lîngă acest bărbat de la care nu şi-a auzit nici un cuvînt dulce. rebreanu, n. 41. Cerşeşle-n veci de veci, stingher, minulescu, vers. 84. M-am trezit stingher, brăescu, a. 211. Eu-s nevolnic, éu-s stingher, lesnea, c. 125. Ţi-as-cunzi în faptă visul ca un junghier în teacă, Lăuntricele steme le stingi şi pleci stingher, voiculescu, poezii, i, 199. O campanie de presă... într-o gazetă de tiraj, îşi spulberă singur ţinta, fie că e vorba de un mandarin stingher, fie că e de o întreagă clică, vinea, l. i, 120. La cc bun să rătăceşti stingher? beniuc, c. p. 68, cf. dl, dm. Dintr-o sută de becheri, Fără griji, fără dureri, Rămăsei singur, stingher, balade, ii, 334. Rămăsei singur stingher, folc. olt. — munt. iii, 622. (Prin analogie) Doi ani Ispas a mînat un biet cal. . . flămînd ca şi dînsul, stingher ca şi dînsul. cocea, s. i, 37. Trece o barză stingheră de la baltă cu un pui de şarpe în cioc, spre stuful de pe un bordei vecin, camil petrescu, o. ii, 183. <0> Fi g. Inima de mamă, dorită şi stinghere, alec-sandri, p. i, 637. Şi inima-mi trudită şi-atît de zbuciumată Cu dînsul plînge-asemerii stinghera ei viaţă, petică, o. 154. Băltoaga... rămasă văduvă şi stingheră de cînlăreţii săi de noapte, hogaş, dr. ii, 149. Ce dulce sună glasu-i în sufletul stingher! eftimiu, î. 155. Inimile lor au cîntat, stinghere, in celulele zăbrelite ale închisorii. v. rom. martie 1954, 156. Sufletul va rămînea stingher, beniuc, c. p. 38. 4- (Regional; despre vite) Fără stăpîn, de pripas (Cristeşti — Botoşani). Cf. alr sn n h 323/414. 4 (Regional; despre oi) Sterp (I 3) (Cupeni). Cf. a hi 3. 4. (Substantivat, f.; prin nordul Transilv. şi nordul Mold.) Oaia căreia i s-a tăiat mielul. Cf. chest. v 71/66, 67, 85. 3. (Despre oameni) Care este cuprins de starea şi de senzaţia de a nu se simţi în largul său sau de un sentiment de reţinere (provocate de absenţa îndrăznelii, a încrederii în sine, de teamă etc.) faţă de ceva sau de cineva (mai ales de o persoană care impune prin vîrstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.), jenat, ruşinat, stingherit (2), stînjenit (2), (rar) sfiit; care are sentimentul că nu (mai) aparţine unei familii, unui grup închis), (v. s t r ă i n 3). încremenise, stingher şi paraponisit, cocea, s. ii, 59. S-a oprit... din fluierat; stingher oarecum, ruşinat parcă de sine. c. petrescu, a. r. 197. La început, luni de zile, se simţi stingher în casa directorului. τ. popovici, se. 48, cf. dl, dm. Cei mai mulţi dintre tractorişti se lot învîrtiră pe lîngă tractoare, fără de nici un gînd,... stingheri, parcă neîndrăznind să se apuce de ceva. mihale, o. 191. Se aşază stingher pe bolovanul de lîngă stîlpul porţii, τ iunie 1968, 39. îşi închipuia că sînl beat şi asta făcea să mă simt mai puţin stingher; l-am servit cu o ţigară şi l-am rugat să mă trezească la staţia cutare, românia literară, 1969, nr. 33, 15/2. Pe măsură ce fetele creşteau. . . se simţea lot mai stingher tn propria lui casă. ib. nr. 121, 18/2, cf. m. d. enc·, dex. Fig. Această scandaloasă şi, vai, foarte 12443 STINGHERE _ 1602 - STINGHERIRE răspîndită nesimţire ti dau bătrînului nostru tînăr un sentiment penibil, stingher, de izolat, cinema., 1968, nr. 2, X. 4. (Despre fiinţe; mai ales despre oameni) Fără pereche, fără soţ; p. e x t. necăsătorit. Cf. budai-de-leanu, lex. Dama stingheră îl ia drept un nobil şi-l trage la dans. caragiale, o. iii, 193. Miercurea e stinghere pe lume, e văduvă, marian, s. r. i, 102, cf. şez. v, 124. Picherea, stingheră, hotărî să-şi caute un soţ. gîrleanu, l. 70. Toţi cei ce juruiesc credinţă veşnică fetelor să rămînă stingheri, hogaş, dr. ii, 1, cf. jahresber. i, 335. Tînjeşte după soţ o soaţă, Stingheră zi şi noapte stînd. v. rom. ianuarie 1954, 30, cf. dl, dm, dex. φ (Substantivat) Stingherul, soţul, urmăreşte puţin stolul, gîrleanu, l. 57. <£■ (Despre obiecte) Care este despărţit, separat de perechea lui; descompletat, desperecheat, disparat. Un pantof stingher, dsr. + (Popular; despre vite; mai ales despre boi) Fără pereche (la plug). Cf. ŞĂINEANU, D. U., BUGNARIU, N., COm. MARIAN, ŞEZ. IX, 153, ARH. OLT. XXI, 275, COMAN, GL. 4 (Prin nordul Transilv. şi prin sud-estul Munt.; despre numere) Impar. Cf. alr ii 2 363/219, 928. — Pl. : stingheri, -e. — Şi : (neobişnuit) stinghere s. f. — Etimologia necunoscută. STINGHÉRE s. f. v. stingher. STINGHEREALĂ s. f. Faptul de a stingheri. 1. Piedică, obstacol in calea realizării, in bune condiţii a unei activităţi, în desfăşurarea unui eveniment etc.; deranjare, incomodare, jenare, jenă, stingherire, stînjeneală, stînjenire (1), supărare, tulburare (4), (livresc) conturbare, importunare, (învechit şi popular) sminteală (3), (popular) zăticneală, zăticnire, (învechit) smintire (3). Celor ce au trebuinţă de chereste şi de lemne pentru joc, încă să nu li se dea stinghereală . .. să eie ori din care feliu vor avea trebuinţă (31. 1794). uricariul, iv, 47/20. Nici o stinghereală... nu se pricinuieşte (a. 1813). ib. v, 5/23, cf. lb. împilat întru gîndire, să părea că probozea Criveţul ce stinghereală în pravăz îi prilejea. pogor, henr. 9/16, cf. polizu. Aş primi bucuros, însă mă tem să nu pricinuiesc supărare, stinghireală. . . soţiei tale. alecsandri, t. 1 223. Nu te teme... Noi ne ghemuim într-un colţişor fără să aducem nici o stinghereală, ispirescu, ap. cade, cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX. 2. Stare şî senzaţie de a nu se simţi în largul său sau sentiment de reţinere (provocate de absenţa îndrăznelii, a încrederii în sine, de teamă etc.) faţă de ceva sau de cineva (mai ales faţă de o persoană care impune prin vîrstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.); jenă, ruşine1 (Ï 2), sfială, sfiiciune, stînjeneală (2), stinjenire (2), (rar) sfioşenie, sfiire, (popular) ruşînare (2),(învechit şi regional) ruşinţă (1), (învechit) stidinţă, stidire, (învechit, rar) stideală. Duduia se apropie rece şi-i dă fruntea cu stinghereală, adam, r. 107. Scăpată de stinghereala ce o simţea acolo lîngă Gheorghe, începu să se liniştească, agîrbiceanu, s. 65, cf. cade. Minciuna, ori năzărirea lui Leon, i-a închis gura tn stinghereală şi neplăcere, popa, v. 32. Dragoş aştepta răbdător, privind în altă parte ca să nu mărească stinghereala fetei. v. rom. septembrie 1955, 60. Trecînd peste stinghereala pe care i-o prooocaseră... ploconelile bătrînului, le zîmbi amîndurora. galan, b. ii, 277. Luat de vîrtejul bucuriei, n-a observat stinghereala lui Picu. h. LOViNESCu, τ. 235. îşi dădea seama cine era el, cu mîinile lui mari, în costumul lui de împrumut, cu privirea lui îndrăzneaţă căutînd nici el nu ştia pe cine, dar prefăcîndu-se că ştie, ca să-şi ascundă stinghereala. preda, r. 8. O vreme a plutit între ei o stinghereală prostească, τ. popovici, se. 13. Nu e numai o stinghereală sentimentală; mai tîrziu se va vedea că, judecind un episod central al vieţii sale, Rousseau pierde din vedere în acelaşi fel răspunderea, românia literară, 1969, nr. 19/2, cf. dex. 4 (Concretizat) Gest stîngaei. Actorii... mai au tare de teatru, clişee stingoce, stinghereli neevoluate, cinema, 1968, nr. 2, XV. — Pl. : stinghereli. — Şi: (regional) stinghireală s. f. — Stingheri + suf. -eală. STINGHERI vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică oameni sau manifestări ale lor) A mi lăsa să acţioneze, să se desfăşoare în voie, în mod firesc ele.; a deranja, a incomoda, a împiedica, a încurca, a jena, a stînjeni1 (1), a supăra, a tulbura (5), (livresc) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi (2), (învechit şi popular) a sminti (3), (popular) a zăticni, (învechit) a strîmtora (1), (regional) a zăhăi. Călătorie care au fost stingherită de o mulţime de piedici, ist. am. 26v/13, cf. lb. Viaţa, din cursul ei stingherită,... se sfîrşea. conachi, p. 100. Este in soarta tuturor ctrmuirilor viţi-oase. .. de a stengheri orice propăşire, bălcescu, m. v. 635, cf. polizu, pontbriant, d., cihac, ii, 368. A ! tilharule, vii sus de stinghereşti fata de la gherghef? alecsandri, t. i, 338. Un colonel dintre prietenii săi, stingherit de zgomotul alîtor pendule, îi zise. bolintineanu, o. 252. Să mă ierţi, prietene, că te-am stingherit de la îndeletnicirile tale. gane, n. iii, 142, cf. ddrf, barcianu. Tare trebuie să-l fi stingherit in lucrarea sa. sbiera, f. s. 89, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg. Ieşirea ceea din rînduiala lucrurilor şi-a obiceiului îi stingherea mişcările libere şi fireşti, agîrbiceanu, s. 49. Ce mă stinghereşti, mă rog, dintr-ale mele? hogaş, dr. 11, 75, cf. resmeriţă, d., cade. Ivirea boierului n-a speriat şi n-a stingherit pe nimeni, cocea, s. 1, 227. O puneam în capul mesei, ca să aibă loc mai mull şi să nu ne stingherească, voiculescu, P. i, 131. Eu văd că vă stingheresc, sadoveanu, o. vii, 284. Erau tăceri a căror prelungire mă stinghereau şi pe mine însumi. blaga, h. 189. N-am vrut să vă stingherim. h. LOviNEScu, τ. 127, cf. dl. Tăcerile, oricît de lungi, nu stinghereau deducţia, preda, m. 120, cf. dm. Munca ii e stingherită de o boală. ist. lit. rom. II, 510. Vizibil stingheriţi de caracterul mai artificios al rolurilor... ceilalţi adori au încercat totuşi să le schiţeze cu conştiinciozitate. τ mai 1964, 86. Mi-aş fi făcut timp să viu... dacă aş fi fost sigur că nu le stingheresc, ib. august 1964, 65. Teroarea pe care o răsptndeşle e o justificare a exigenţei lui şi o revoltă contra legilor care-l stingheresc, românia literară, 1969, nr. 63, 32/2, cf. m. d. enc., dex. Cin bem mai bini.. . atunci ni stinghe-reş şî pi noi ! bîrlea, a. p. II, 61. φ Refl. De ce vă stingheriţi de la lucru? ispirescu, l. 368. Fiecare-şi urmă, fără să se stingherească, treaba începută, hogaş, dr. i, 285. Refl. pas. Creşterea pomuşorilor se stingereşte foarte mult cînd se răsădesc prea tîrziu în primăvară, i. ionescu, b. c. 116/21. Vorbele se stingheriră şi veliţii boieri aşteptau cu frică, barbu, princ. 120. 2. (Popular) A despărţi. Casele le pustieşti, Voinici tineri stinghereşti, marian, î. 178. Pe doi fraţ ni-o stingherit arh. folk. i, 194. — Prez. ind. : stingheresc. — Şi : (învechit) stingeri, stengheri, (regional) stinghiri, stingheri vb. IV.. — V. stingher. STINGHERÎRE ş. f. Piedică, obstacol în calea realizării, în bune condiţii, a unei activităţi, in desfăşurarea unui eveniment etc.; deranjare, incomodare, jenare, stinghereală (1), stînjeneală (1), stînjenire (1), supărare, tulburare (4), (livresc) conturbare, importunare, (învechit şi popular) sminteală (3), (popular) zăticneală, zăticnire, (învechit) smintire (3). Cf. s ti n-Sheri (1). Cultura n-a avut nici o stingherire din aplicarea noei legi rurale, i. ionescu, d. 311, cf. ddrf, philippide, p. 72, dhlr i, 271. Sentimentul acela de stingherire faţă de Gheorghe îl simţi toată seara, agîr-biceantj, s. 50. Negoţul moldovenesc pe apă se văzu restrîns..., ceea ce produse o stingherire grea. n. a. bogdan, c. M. 7. Aceeaşi stingherire intervine şi tn exprimarea lingvistică a ideilor, iordan, stil. 16. Bălcescu vădea. . . o adîncă stingherire. camil petrescu, o. ii, 418. Zîmbeau cu stingherire. pas, l. n, 149, cf, 12447 STINGHERIT - 1603 - STINGHIE x>L, dm. De Hrisanti, prostălăul nu avea nici un fel de slingherire. barbu, princ, 302, cf. dex. Va trăi apoi fără slingherire... cu zmeul, sbiera, p. 22. —PI. : stingheriri. — V. stingheri. STINGHERÎT, -A adj. 1. (Despre oameni sau despre manifestările lor) Care este împiedicat (de cineva sau de ccva) să acţioneze, să se manifeste, să se desfăşoare etc. In bune condiţii; deranjat, incomodat, încurcat, jenat, stînjenit (1), tulburat2 (5), (livresc) conturbat, importunât, (rar) sinchisit, strimtorat (4), (popular) zăticnit, (învechit şi familiar) sastisit (1). Oamenii, stingheriţi în înghesuiala lor liniştită, întorceau capetele. sadoveanu, o. vii, 338, cf. dl, dm, dex. <0> (Prin analogie) Apele stingherite bolboroseau curgînd deasupra lor. voiculescu, p. i, 26. 2. (Despre oameni; adesea adverbial) Cuprins de senzaţia că nu se simte în largul său sau de un sentiment de reţinere (ca urmare a absenţei îndrăznelii, încrederii în sine etc.) faţă de ceva sau de cineva (mai ales de o persoană care impune prin vîrstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.); jenat, ruşinat, stingher (3), stînjenit (2), (rar) sfiit. [Tata] ne-a sărutat pe rînd cu ardoare, stingherit şi cu gesturi obosite, sahia, n. S-a întors stingherit către cei de faţă. cocea, s. i, 345. S-a invîrlit de cîteua ori prin faţa farmaciei şi a rămas neho-tărîl şi stingherit pe trotuar, popa, v. 166. Mergea alături, stingherit, într-o tăcere apăsătoare, bart, e. 182. Stăteau toţi stingheriţi şi tăcuţi, călinescu, o. i, 124. Am rămas singur afară, stingherit, bogza, a. î. 224. Mereuţă, stingherit, se îndreaptă spre uşa terasei. H, lovinescu, τ. 278. Nu te supăra. . . sînt foarte stingherit că te-am făcut martoră a unor gînduri fără rost. camil petrescu, o. i, 591. Nilă zîmbi stingherit, parcă ruşinat, preda, m. 56, cf. dm. Stingherit vizibil de prezenţa plutonierului în încăpere... se uită la ceas. bre-ban, a. 340, cf. dex, com. marian. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă stinghereală (2); jenat, ruşinat, stînjenit (2). Schiţează un zîmbet stingherii, pas, l. i, 214. Sub înfăţişarea slăpî-nită şi stingherită a celor doi călători se ascundea o altă temperatură, demetrius, a. 51. — Pl. : stingheriţi, -le. — V. stingheri. STI1VGHERIT0R, -ÔARE âdj. Care împiedică, care deranjează, care jenează (pe cineva sau ceva) în acţiune, în manifestare, în desfăşurare etc.; incomod, jenant, neplăcut, stînjenitor, supărător, (livresc) importun. Viata Capitalei îl obligă o modificare a deprinderilor de care ia cunoştinţă o dată cu stingheritoarea probă. vianu, a. p. 51. Răcoarea neaşteptată a serii c stingheritoare. τ. popovici, se. 133. Senzaţia... amară, stingheritoare a prezenţei acelei femei. v. rom. martie 1956, 147. S-a aşternut o linişte stingheritoare. lăncrXnjan, c. ii, 164. — Pl.: stingheritori, -oare. — Stingheri suf. -tor. STÎNGHIE s. f. 1. Bucată de lemn lungă şi îùgusta, folosită în lucrările de tîmplărie, care se fixează transversal pentru à consolida, a susţine sau a reuni mai multe elemente; (învechit şi regional) preghiţă, (regional) ştează2 (1). V. 1 e a ţ, ş i p c ă1. A doua stingjie, pătrunsă de patru piuliţe, brezoianu, a. 67/19, cf. cihac, ii, 368. Se întoarse... aducînd nişte scînduri, stinghii, drugi, odgoane şi pînze. ispirescu, l. 367. Tapiţerul bătea zorit în stinghiile de brad. vlahuţă, s. a. iri, 147, cf. ddrf. Moş Gheorghe dă cu ochii, mai dc o parte, de o cutie mare. . . făcută din scînduri rare, cu legături temeinice de stinghii groase, sp. popescu, M. G. 59, cf. BARCIANU, alexi, w., şăineanu2. Moşul se sculă şi. se apropie de gard. Se rezemă cu coatele de stinghe, urmîridu-şi în linişte vorba, dunăueanu, ch. 72. Uşile sînt ţinute pe două slinghii. murnu, i. 24, cf. tdrg. îşi încleştă degetele pe stinghia ce-o ţinea în mină. gîrleanu, N. 13, cf. resmeriţă, D- Nişte.uluci uriaşe,. . . bine astupate cu slinghii. bassarabescu, v. 113, cf. cade. Soldatul le aşeză cu ÎAdemînare în cuiele bătute în stinghia uşei. c. petrescu, î. i, 278. Fură nevoiţi să ridice tălpile pe stinghiile mesei, voiculescu, p. i, 132. Cînd Niculăieş Ţăpuc năpădi spre partea cealaltă, badea Isac îi prinse sub talpă fluierul piciorului întins pe sub stinghia mesei, sadoveanu, vii, 360, cf. scriban, d. Una din cabanele construite din carton negru aşternut pe stinghii de brad. arghezi, b. 151. O masă lungă de stejar, cu stinghiile de jos tocile, călinescu, o. i, 44, cf. ltr2, dl. Zburară... stinghiile care susţineau şindrila, preda, m. 165, cf. dm. Stătu aşa multă vreme, rezemată de stinghia patului, τ. popovici, s. 287. în ferestrele mari, închise în stinghii murdare de nuc,. .. ardeau lumini puternice, barbu, g. 184. Oblonul era acum bătut în cuie, cu două stinghii deasupra, v. rom. august 1966, 14, cf. m. d. enc., dex, h ii 154. F i g. Inima păianjen în stinghie de fulger Aruncă peste punţi un heruvim, românia literară, 1970, nr. 106, 4/1. <0> (Prin analogie) O stinghie de fier avînd dinţi la amlndouă capelele, damé, t. 136. 2. Numele unor părţi de obiecte sau de instalaţii asemănătoare, ca formă sau ca funcţie, cu stinghia (1) : a) (Popular; şi în sintagma stinghia căpriorilor) Bucată de lemn care uneşte cei doi căpriori cu scopul de a le mări rezistenţa. Pe stinghia căpriorilor e atîr-nată pielea cea de vacă. mironescu, s. a. 73. Morarul se înţepenea pe stinghiile podului ca o uriaşă cucuvaie sură. galaction, o. a. ii, 39, cf. chest. ii 119/3, 230/22, 39, 44, alr i 666/122, 214, 528, 530, 556, 588, 594, 600, 740, 760, 776, 782, 786, alr ii/i h 226. b) (Regional; la scara de lemn) Treaptă1 (1). Cf. alr ii/i mn 135, 3889/192, alrm ii/i h 346. c) (Regional; la războiul de ţesut) Chingă (la tăl-pig 1). Cf. damé, τ. 134, alrm sn i b 302/531. <1) (Regional; la car) Spetează (II 2 b) [Fundătura carului] se compune din scînduri (blăni) legate între ele cu două slinghii. pamfile, i. c. 134. e) (Regional; la car) Pop1 (2 b). Cf. damé, t. 13, pamfile, a. r. 44. f) (Regional; la moară) Spetează (II3 h). Cf. damé, t 162, pamfile, i. c. 190. g) (Regional) Fiecare dintre cele două scînduri care unesc picioarele mesei de dulgher. Cf. damé, t. 144, pamfile, i. c. 122, h ii 510. h) (Prin Mold.) Scîndura din mijloc, la fundul unui vas de lemn, pe care sînt aşezate perpendicular doagele ; (regional) pôp1 (I 2 g). Cf. pamfile, i. c. 166. i) (Regional) Bucată de lemn care uneşte mărăcinii la grapă; chingă, cruce, curmeziş, drevă, fălcea, fo-fează, grindei, Jfindă, lemn, măselar (4), pujite (II 1 p), spetează (tt 5 c), talpă (II 7), urs. Cf. alrm sn i h 29/784. 3. (Anat.; regional; în sintagma) Stinghia nărilor = cartilajul care desparte între ele fosele nazale; (popular) zgîrciul nasului (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr ii 6 839/605. 4. (Anat.; învechit şi popular) Parte a corpului la oamerii şi la animale unde se îmbină femurul cu oasele bazinului; regiune inghinală. [Rane] ce să vindecă mai lesne, cumu-s la stinghi. prav. 67. Şi-i frigeţ slinghile cu frigări înfocate, dosoftei, v. s. octombrie 95T/4. Eftimie cel Mare, cu barba pînă la stinghii (sfirşitul sec. XVIII), grecu, p. 339/19, cf. budai-deleanu, lex. Se iveşte. . . o durere în stinghii, ce este trecătoare. episcupescu, practica, 55/31. Şterge... pe copil... la subsuori, în stinghiuri. marian, na. 260. Un fel de umflături cari se fac la gît, la subţioară, la stinghii. n. leon, med. 150, cf. şăineanu2. Loviturile şi rănirile cari se fac asupra stinghiei pot avea uneori urmări foarte grave, bianu, d. s., cf. tdrg, resmeriţă, d,, cade. îl chinuia vătămătura lui veche, parcă i se aşeza un nod ghimpos între stinghii, sadoveanu, o. vi, 572, cf. 12450 stinghiliţă - 1604 - STINS2 scriban, d. Cutele pantalonilor îl jenează la stinghie. vinea, l. i, 369, cf. dl, dm, dex, şez. ii, 19. Ctnd ai o bubă la mină ori la picior şi obrinteşie, ori nu se trece curind, faci scurtă, o umflătură subsioară sau la stinghie. PAMFILE, B. 61, cf. COMAN, GL-, DR. V, 273,. ALB ii/i h 61. — Pl. : stinghii şi (regional) stinghiuri. — Şi: (regional) stinqhe s. f. — Etimologia necunoscută. STÎN GHILIŢĂ s. f. v. sticlete, STINGHIOĂRĂ s. f. Diminutiv al lui stinghie (1) ; stinghiuţă. Pereţii cosciugului erau totdeauna din scinduri vechi, iar fundul numai din cîteva stinghioare băiute curmeziş, i. botez, b. i, 167, cf. chest. ii 369/104. Pronunţat: -ghi-oa-. — Pl. : stinghioare. — Stinghie 4- suf. -oară. STINGHIREALĂ s. f. v- stinghereală. STINGHIRÎ vb. IV v. stingheri. STINGHIliŢĂ s. f. Diminutiv al lui stinghie (1); stinghioară. Cf. cade, dl, dm, dex. — Pronunţat: -ghi-u-, — Pl. : stinghiuţe. — Stinghie 4 suf. -uţă. STINGÎB1L, -Ă adj. (Rar) Care se poate stinge (1)· Cf. iordan, l. r. a. 169. — Pl. : stingibili, -e. — Stinge 4 suf. -bil (după fr. exiinguible, lat extinguibilis). STINJESÎÎU, -ÎE adj. v. sttnjeniu. STINS1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) stinge; stingere (1). In propria-ne lume... [luna] deschide poarta-ntrării Şi ridică mii de umbre după stinsul luminării, eminescu, o. i, 136. cf. dl, dm, dex. — V. Stinge. STINS2, «Ă 1. (Despre foc considerat ca agent al arderii sau despre obiecte care ard) Care nu mai arde; înăbuşit. Gf; stinge (1). Dorm acum de mult pierdute Sub vreascurile stinse-a vetrii Poveştile-nşirate seara, goga, poezii, 13, cf. cade. O ţigaretă stinsă: ti atîrna In colţul gurii, vinea, l. i, 348, cf. dl. E focul stins şi noaptea-i fără lună. Şi muzei mele i-a-ngheţat cuvîntul: isanos, v. 265, cf. dm, -sex. Cărbune .stins tl iei in mină şi te ar.de, se spune pëntru a arăta că aparenţele înşală. Cf. baronzi, l· i, 54. <0>. F i g. Mi-e sufletul spadă de foc .stinsărn teacă, blaga, p. 138. ''4·' Fig. (Despre oameni) Care şi-a pierdut vitalitatea, lipsiţ de putere, de rezistenţă fizică; (despre feţele oamenilor) çare,exprimă o astfel de stare. V. .slăbit (2). Éâtrîni cu feţe stinse, români cu feţe dalbe, ... Pe iarba răsărită fac praznic la. un loc. alecsandri, p. iii, 40. Ar fi plins. . . vâzindu-ί aşa de slab şi stins, coşbuc, p. ii, 202.: El era galben la fereastra primăverii, — galben, uscat, stins, iremediabil condamnat< teodoreanu, m. u. 204. Eram stins de osteneală, stancu, r. a. i, 89. ll asculta, zîmbind uşor,-stins, breban, a. 407. 4- (Despre surse de lumină) Care a fost întrerupt. Ceasul Mitropoliei bătu de douăsprezece ori, solemn şi familiar, ca o pendulă intr-un mare salon cu luminile stinse, teodoreanu, m. iii, 110. O maşină cu farurile stinse, v. rom. martie 1970, 6. Arborii din livada ta i-am lăsat ca pe nişte candelabre stinse, cu mii-nile Xntinse spre cer. românia literară, 1971, nr. 125, 4/3. Nişte mese-ntinse Cu făcliile, stinse, folc. olt. — munt. ii, 85. -4 (Despre cuptoare) Care a fost oprit din funcţionare. Hambarele erau goale. Depozitele sleite. Cuptoarele stinse, cocea, s. ii, 191. 4- (Despre vulcani) Care nu mai erupe. Unii. [vulcani] sînt stinşi, alţii aruncă noroi, genilie, g. 122/7. In aceştia se află mulţi vulcani stinşi, rus, i. i, 137/17. 2. (învechit, rar; despre oameni) Mort (Ï 1). Cf. stinge (2). Vrei intr-attta curind să mă vezi siîns. i. văcărescul, p. 542/8, cf. pann, p. v. ini 46/16. <$> (Prin analogie) Lumina palidă, lunară, Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş. labiş, p. 39. Dincolo de linia ferată pătrate mari de iarbă stinsă, românia literară, nr. 122, 10/2. + (Despre familii, naţiuni, specii etc.) Care a dispărut fără a âvea urmaşi. Foarte scurta durată a glorioasei dinastie, stinse abia după două-trei generaţiuni, a poprit definitiva formulare a noei numiri, hasdeu, i. c. i, 160. -4- (învechit; despre oameni) Distrus; p. ext. sărăfcit (1). De va vedea, dzice, pre neprietenii, sau stinşi sau rău agiunşi. N. costin, ap. gcr ii, 13/36. Au rămas mazilii şi ţara stinşi din sfatul acestor trei boieri, neculce, l. 350. Strigind: vai de mine! sînl stins, sărăcit, pann, ap. cade. 3. Fig. Care a încetat să se (mai) manifeste, să se (mai) producă; care a luat sfirşit; dispărut. Cf. stinge (3). Primejdii ce credea cineva stinse se nasc iarăşi ăin toate părţile, cr (1832), 231/26. Puternica ta liră, de mina-ţi pipăită, A veacurilor stinse cenuşă-ar fi mişcai, alexandrescu, m. 27. Unica solu-ţiune admisibilă rămîne stinsa limbă ariană a sciţilor. hasdeu, i. c. i, 254. Şi fericirea e stinsă, russo, s. 130. Dac-amoru-ţi rău stins pentru soţul dumitale nu ţi-ar fi susţinut virtutea, ai fi subcăzut ca şi mine. baronzi, m. 575/20. Cind al nostru dor Pieri in noapte-adincă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. eminescu, o. , i, 234. Din dragostea stinsă în neguri de zări Lin picură liniştea dulce, goga, poezii, 36. N-au anii stinşi puterea De-a mă-ndemna să plîng. lesnea, vers. 348. [Natura] e un depozit, un cimitir de veleităţi şi frămîn-tări stinse, ralea, s. t. i, 11. Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum, paraschivescu, c. ţ. 15. In jurul minţii stinse se clatină domol Un stol de aripi. labiş, P. 271. 4. (Despre zgomote, sunete, glas etc.) Care este abia perceptibil, cu intensitate, sonoritate, tonalitate sau claritate redusă sau lipsit de intensitate, sonoritate, tonalitate ori claritate; coborît, domol, Înăbuşit, încet, înfundat, lin, mic (V b), molcom (1), potolit2, scăzut (3), scoborit2 (2), slab (10), surd, y.ătuit, (rar) confuz, înecat, slăbănog (I 4), slăbănogii (3), Cf. stinge (4). Çe ţi-i ? o întrebă Făt-Frumos. — Nemica,... . zise ' ea eu glasul stins, eminescu, n. 25, cf. creangĂ) a, 125. Aud deparie-un cor de glasuri stinse, ioşif, p. 21. Vorbi... . cu voce stinsă, rebreanu, p. s. 317. Spune cu o voce stinsă, brăescu,. o. a. i, 41. Au înginat, însă, toţi,... un. „s.ăr.u“ mina stins, o. m, zamfirescu, sf. m. n. i, 77. O adiere, udă, ameţitoare, prinse Deodqtă. să deştepte din ierburi şoapte stinse, labiş, p. 33, cf. id. ib. 409. Pargs.ca.. . . şi-a urmat apoi istorisirea cu glas stins, lăncrănjan, c. ii, 176. Asculta uruitul stins pe care îl făcea febra propriului său trup. breban, a. 11. 5. (Despre ochi, privire etc.) Care este lip- sit de vioiciune, de agerime, de strălucire. Cf. s ti n-ge (4). j[artă-mă de nu vezi ochii mei. . : stinşi întru lacrămi (a. 1802). gcr ii, 196/34. Ochii ei începură a pierde strălucirea lor şi ■ a azvîrli căutături stinse şi speriate, marcovici, c. 70/16. Un luptător ostenit de biruinţa sa,... cu braţele atîrnate, cu ochii stinşi, fm (1845), 1551/34. Faţa ei era galbenă şi veştedă ; ochii stinşi, bolintineanu, o. 344. Ochii săi stinşi şi orbi. eminescu, n. 28. în ochii lor stinşi, pe feţele lor trase, e spaimă şi disperare, vlahuţă, o. a. 358. La paşa vine un arab, Cu ochii stinşi, cu graiul slab. coşbuc, p. i, 108. Un om slăbănog şi deşirat la statură cu ochii stinşi şi sarbăd la faţă. adam, r. 307. Apostol Bologa se opri.:, cu obrajii albi, cu ochii stinşi, rebreanu, p. s. 75. Arhivar-diurnist, galben-pămintiu la faţă, cu ochii stinşi, adînciţi în orbile, brăescu, o. a. i, 219. 12459 STIOACĂ - 1605 - STIPENDIU îl întîmpină Sura cu ochii stinşi şi mişcările obosite. sahia, sr. 96. Privirea [i era acum turbure şi stinsă. cocea, s. ii, 491. Se uită cu ochii stinşi în flacăra galbenă, puţină a focului, stancu, d. 101. 6. (Despre culori) Care este puţin intens sau spălăcit; estompat, pal (3), palid (3), şters (4), (rar) pierdut (I 4). Cf. stinge (4). Tremură în noapte, rar, Roşu-stins, iin felinar, paraschivescu, c. ţ. 122. Ardea totul în jur, pereţii înalţi ai malului şi vegetaţia lor pauperă şi clorotică, de un verde stins, românia literară, 1970, nr. 33, 16/3. + (Rar; despre lumină sau despre surse de lumină, corpuri luminoase etc.) Slab (11). Cf. dsr. 7. (Jur.; despre litigii, obligaţii, datorii etc.) Care a fost lichidat, achitat, casat, care nu mai are curs, care şi-a pierdut puterea juridică. Cf. stinge (5). Cf. dl, dm. Asemenea întîmplări devin şi mai inumane datorită legii care consideră stins delictul de răpire. flacăra, 1969, nr. 2, 22, cf. dex. □ Cauză penală stinsă. 8. (Fiziol. ; despre reflexe condiţionate) Care a dispărut treptat în urma faptului că excitantul condiţional n-a mai fost însoţit de excitantul necondiţional corespunzător. Cf. dl, dm, dex. 9. (în sintagma) ' Var stins = pastă albă, viscoasă, obţinută in urma reacţiei dintre piatra dc var şi apă şi folosită in construcţii, la văruirea caselor, în unele industrii etc. Căzu grămadă pe scaun,... cu obrajii ca varul stins, rebreanu, p. s. 308, cf. cade, dl, dm, DEX. — Pl. : stinşi, -se. — V. stinţie. STIOACĂ s. f. (Regional) Crestătură făcută în parmacul1 (2) de sus al prispei (Singeorgiu de Meseş — Zalău). Cf. chest. ii 272/353. · — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. STIOB s. n. v. ştiob1. STI0RBURĂ s. f. v. scorbură. STIPELĂ s. f. (Bot ) Fiecare dintre cele două frun-zişoare situate la baza peţiolului sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii ăxilari; stipul. Pcţio-lurile foilor fără stipele. grecescu, fl. 23. Forma slipelelor e variată şi, de obicei, sînt mai mici decit frunzele, ltr;2, cf. dl, dm. La frunzele lipsite de teacă, peţiolul poartă la bază nişte frunzişoare mici numite stipele, care apără mugurele axilar. botanica, 39, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : stipele. — Şi: stipula s. f. barcianu, alexi, w. — Din fr, stipelle. STIPENDIA vb. I. T r a n z. (Livresc; complementul indică persoane, grupuri etc.) A subvenţiona. Corespondent al ziarelor străine stipendiate din fondurile secrete, ghica, c. e. ii, 605, cf. alexi, w., şăineanu2, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., dex. 4· (Complementul indică persoane) A ajuta cu baiii; à acorda un stipendiu (2). Care tineri să fie stipendiaţi de stat şi comune, i. ionescu, p. 128, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. îl stipendiasc la studii în străinătate, s. c. şt. (Iaşi), 1956, 88, cf. dl, dm, μ· d. ENC., DEX. — Pronunţat: -di-a. —Prez. ind.: stipendiez. — Din fr. stipendier, lat. stipendiari. STltENIMÂR S. m. (învechit, rar) Mercenar (1). Să rădicaţi steagurile voastre după obicei, şi să grăbiţi după noi cu stipendiarii voştri, şincai, hr. ii, 89/4. Saşii din Ardeal. . . era datori să ţină şi stipendiari sau ostaşi plătiţi, id. ib. 89/11,. cf. antonescu, d. — Pl. : stipendiari. — Din lat. stipendiarius. STIPENDIAT, -A adj. (Livresc) Care este subvenţionat de cineva (şi este aservit acestuia). Cf. gheţie, r. m., alexi, w., dl, L. rom. 1959, nr. 6, 78. (Substantivat) A fost un stipendiat inconştient, sadoveanu, o. xx, 554. — Pronunţat: -di-al. — Pl. : stipendiaţi, -le. — V. stipendia. STIPENDIE s. f. v. stipendiu. STIPENDIÉRE s. f· (Livresc) Acţiunea de a s ti-p e n d i a şi rezultatul ei ; subvenţionare. Ştiinţa lui guvernamentală constă în violinţă şi în stipendierea crailor de cafenea, ghica, c. e. ii, 342, cf. dn2. — Pronunţat: -di-e-, — Pl. : stipendieri. — V. stipendia. STIPENDÎST, «Ă s. m. şi f. (învechit) Bursier. Se face ştiut tuturor şcolarilor şi stipendiştilor carii au în gimnazie lăcuinţa şi hrana, cum şi acelor ce vor voi a urma de acum înainte, că la 1 maiu viitor să va începe cursul public al învăţăturilor orînduite. cr (1830), 411/8. S-au aşăzat acolo pe cheltuiala statului 12 tineri, cu nume de stipendişti, aleşi prin talant şi sirguinţă. fm (1838), 66/2. Inslituturile elevilor şi a Stipendiştilor interni... nu se poate îndrepta decît prin o educaţie publică uniformă, asachi, î. 21/30, cf. stamati, d. Reuşi în fine a dobîndi pentru protegiatul său un loc de stipendisl în conservatorul din Neapole. fili-ΜΟΝ, Ο. II, 313, Cf. FftOT. — pop., n. d., pontbrinat, d. Am trimis patru tineri în străinătate ca stipendişti ai stalului, maiorescu, d. i, 309, cf. ddrf, barcianu, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. la fiinţă un colegiu . . . pentru stipendişti săraci, primiţi pe bază de examen. ist. lit. rom. ii, 357, cf. dex. -v· (Atribue calitatea ca un adjectiv) Se vor găti şi apartamenlurile, in care sholarii stependişti. . ., ce se ţin cu cheltuiala sholilor. ar (1831), 692/31. — Pl.: stipendişti, -sie. — Şi: (învechit, rar) ste-pendist, -ă s. m. şi f. — Din germ. Stipendist. STIPÉNDIU s. n. (învechit) 1. Subvenţie. Capătă. . . 0 stipendie anuală de 300 livre, asachi, l. 451/44. Încheie cu Decebal cunoscutul tratat, prin care se obliga a da regelui dac un fel de stipendiu anual, pârvan,. g. 115. Presa... l-ar sfişia ca nişte şacali a căror furie e în raport direct cu suma stipendiilor primite de la stăpînii interesaţi. în plr ii, 513. Gh. Eminovici şe hotărî să trimită pe Eminescu la Viena, pentru a studia filozofia, făgăduindu-i un stipendiu de 18 galbeni’ pe lună. călinescu, e. 158, cf. dn3, m. d. enc., dex. 2. Bursă. Unii dintre cei ajutoraţi începuseră să figureze pe la universităţi ca domnişori bogaţi, făcînd pre lingă stipendiu şi datorii, bariţiu, p. a. iii, 141, cf. stamati, d· întreţinerea. . . ca într-un stqpfindiu cu spese publice pe cetăţenii carii au meritat stima şi. recunoştinţa patriei, aristia, plut. lX/27. Cei mai mulţi slujbaşi din lată în fiu, crescuţi de mititei cu stir pendii. ghica, c. e. ii, 333, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d. Nu s-a tăiat nici un stipendiu, ci din contra se cere un spor de 37 sau 39 mii franci la bursele elevilor săraci, maiorescu, d. i, 230. Asociaţiunea. . . distribuia în stipendii, la studenţi de tot felul, peste 1 iOO florini, odobescu, s. i, 500. Huţu plecase la Universitate cu un mic stipendiu, slavici, o. i, 102, cf. ddrf. Se împart în fiecare an stipendii şi ajutoare la copiii săraci, moldovan, ţ. n. 113, cf. barcianu, alexi, ■w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Sam-son se găsea la studii în Vicna. . . Junimea, îi dădea un stipendiu, călinescu, c. o. 228, cf. dl, dm. Pleacă-la Buda... cu un stipendiu de la biserica SJ. Nicolae 12470 STIPLEX - 1606 - ŞTIRICI din Şchei, unde se obliga să slujească, ist. lit. bom. XI, 111, Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: stipendii. — Şi: stipendie s. f., (învechit, rar) stupenţliu. s. n. — Din lat. stipendium, germ. Stipendium. STIPLËX s. n. Masă plastică transparentă, inca-sabilă, din care se fac diferite obiecte rezistente la şocuri şi la trepidaţii; plexiglas, sticlă organică. Cf. M. D. ENC., DEX, DSR. — Sti[clă] + plex[iglas]. STÎPOLĂ s. f. v. stipelă. STÎPUL 5. n. (Bot.) Fiecare dintre cele două frun-zişoare situate la baza peţioluiui sau a limbului frunzelor, care protejează mugurii axilari; stipeală. Cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, ENC. AGR., DN2. — Pl.: stipule şi (m.) slipuli. — Şi: stipula s. f. RESMERIŢĂ, D., CADE. — Din lat. stipula, fr. stipule. STIPULA vb. I. Tranz. (Jur.; complementul indică clauze, principii etc.) A introduce într-o convenţie, într-un tratat, într-un contract etc. cu obligaţia de a fi respectat. V. menţiona, prescrie (4), prevedea (2), specifica, stabili (1), statua. Cf. stamati, d. Acest istoric nu zice nimic despre condiţiunea stipulată pentru femeie. aristia, plut. XLV/31. Legea a stipulat şi definit lămurit cîtimea de muncă şi felul de îndatoriri la care erau supuşi către proprietari, kogălniceanu, s. a. 157, Cf. phot. — pop., n. d. Convenfia... stipulează principii de libertate şi egalitate, bolintineanu, o. 457. Unii ctitori stipulară chiar în actele de întemeiere ale mănăstirii lor că aşezămîntul patronal, la care ei o închinase, va avea dreptul de a trămite din sînu-i egumeni ca s-o administreze, odobescu, s. ii, 34, cf. ddrf. Pacea impusă de Traian şi primită de Decebal stipula ca „regele dac să înapoieze toate armele“. xenopol, I. R. I, 1Q7, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. Arendă terenul arabil stipulînd în contract obligaţia pentru arendaş a oferi pe deasupra anual o cantitate de nutreţ pentru cai. călinescu, s. 183, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. φ Refl. p a s. Amîndouă înalte puteri contractatoare întărind toate cîte s-au stipulat (tocmit) în actul cel deosebit, cr (1829), 2912/13. Se stipulase o conventiune diplomatică între aceste înalte persoane, sion, p. 442. In tratatele ce s-au mai încheiat. . . se stipulează ceva şi pentru principate. maiorescu, ap. ghica, a. 125. Contractul ce numitul încheie cu ocîrmuirea de atunci, prin care se stipulează chipul cum trebuia să aibă loc acest serviciu public de comunicaţie, n. a. bogdan, c. m. 154. ·$■ Refl. impers. Se stipulează ca nici un grec să nu fie primit în slujbele stalului, mag. ist. i, 115/7. — Prez. ind. : stipulez. — Din fr. stipuler. STIPULANT, -Ă s. m. şi f. (Jur.) Persoană In faţa căreia se obligă o altă persoană să execute obligaţiile la beneficiar. Stipulafia pentru altul este uri contract în baza căruia o persoană, numită promitent, se obligă fa(ă de alta, numită stipulant, să execute o obligaţie faţă de o a treia persoană numită beneficiar, pr. drept. 307. — Pl. : stipulanţi, -te. — Din fr. stipulant. STIPULARE s. f. (Jur.) Acţiunea de a stipula şi rezultatul ei; obligaţie cuprinsă într-o convenţie, într-un tratat, într-un contract etc., clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere (2), pu net (I 1) , stipulaţie, termen (II 1), (învechit şi popular) tocmeală (I 3), (învechit) şart. Facem un moment abstracţie de stipulările electorale (a. 1858). plr i, 177. Să se revizuiască stipulările numai bilaterale, maiorescu, d. ii, 117, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., dn2, dsr. — Pl. : slipulări. — V. stipula. STIPULAŢIE s. f. (Jur.) Obligaţie cuprinsă într-o convenţie, într-un tratat, intr-un contract etc., clauză, condiţie, dispoziţie, prevedere (2), punct (II); stipulare, termen (II J), (învechit şi popular) tocmeală (I 3), (învechit) şart; p. ext. actul în'care este cuprinsă această obligaţie. Stipulâţiile sau alcătuirile tractatului de la Londra, ar (1829), 1701/5. Dacă... vreuna din stipulaţiile ce să coprind într-acest articol să va întîmpla să fie călcat... înalta Poartă atunci dă dreptul curfii împărăteşti a Rusiei de a privi acest fel de călcare ca o faptă de pornire vrăjmăşească. cr (1829), 2872/20. Tînărul Teodoric... nu se mul-ţemi a rămîne în stipulafiile tractatului, săulescu, hr. i, 178/19, cf. stamati, d. Suzeranul căta să eludeze stipula{iunea de domnie pe şapte ani. ghica, s. 28, cf. prot. — pop., n. d. Nu se trece armata tării peste Dunăre fără ca să ştie tara, cum cu ce condiţii şi pentru ce anume. . . sub care stipulaţii, maiorescu, d. ii, 217, cf. ALEXI, \V., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., DL, dm, dn. Stipulaţia,pentru altul este un contract în baza căruia o persoană, numită promitent, se obligă faţă de alta, numită stipulant, să execute o obligaţie faţă de o a treia persoană numită beneficiar, pr. drept. 307, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: stipulaţii. —Şi: (învechit) stipulaţiune, stipulîiţmne (pontbriant, d.) s. f. — Din lat. stipulatio, fr. stipulation. STIPULAŢIUNE s. f. v. stipulaţie. STIPULA s. f. v. stipul. STIPULAŢIUNE s. f. v. stipulaţie. STIR2 s. n. v. ştir3. STÎRAC s. m. v. stirax. STÎRACIE s. f. v. stirax. STIRAX s. m. Numele a două specii de arbori tropicali: a) arbore tropical din care se extrage smima (Styrax benzoin) ; 1») (şi în sintagma stiracia de Prevenţia) arbore tropical din care se extrage storaxul (Styrax officinalis). Şi-ş luo Iacov toiag de stirac verde şi de nuc şi de paltin, biblia (1688), 222/7. Aba-nosteria întrebuinţează păducelul,. . . corbul..., stiracia de Provenţia (Styras officinalis). brezoianu, a. 363/5, cf. DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. — Şi: (învechit) stirae s. m., stiracie s. f. — Din lat., fr. styrax. STÎRCĂ s. f. v. ştircă. STIRÉN s. n. (Chim.) Hidrocarbură aromatică nesaturată, lichidă, incoloră sau uşor gălbuie, obţinută prin dehidrogenarea etilbenzenului şi întrebuinţată ca materie primă la fabricarea polistirenului, a cauciucului sintetic etc. Dintre alcoolii aromatici ncsaluraţi să menţionăm styrenul. macarovici, ch. 493, cf. LTR3, DN2, DER, M. D. ENC. — Scris şi: styren. — Pl.: stireni. — Din engl. styrene, fr. styrène, germ. Styren. STIREVÎE s. f. v. tirigliie. ŞTIRI Ci vb. IV v. ştirici1. 12488 STIRIGHEAŢĂ - 1607 - STIVĂ ŞTIRI GHEAŢĂ s. f. v. străglieaţă. ŞTIRIGHÎE s. I. v. tirighic. STIRIGIE1 s. f. v. stirigoaie. STIRIGÎE2 s. f. v. strigoi. STIRIGIE3 s. f. v. tirighie. STIRIGOĂICĂ s. i. (Bot.; regional) Stirigoaie (1 b) (Veratrum nigrum ). Se fierbe stirigoaică şi se dă bolnavului să bea. grigoriu — rigo, m. p. i, 16, cf. borza, d. 177. — Pl. : slirigoaice. — De la stirigoaie, cu schimbare de sufix. STIRIGOAIE s. I. (Bot;) 1. Numele a două plante erbacee din familia liliaceelor : a) plantă cu tulpina robustă, cu frunze mari, cu flori albe şi cu fructele capsule, folosită in popor ca purgativ, ca antispas-modic, ca insecticid etc. (Veratrum album). Cf. co-TEANU, PL. 32, BUDAI-DELEANU, LEX., DDRF, BRAND ZA, FL. 436, GRECESC U, FL. 572, PANŢU, PL. 293, CADE, SCRIBAN, D., H IX 153, CHEST. V 167/34, TEAHA, C. N. 267; b) plantă cu flori de culoare purpuriu-închis, care creşte prin f ineţe şi prin păduri ; (regional) stirigoaică, strigoaică2, iarbă-şerpească, spînz-negru v. ş p I n z1 (2) (Veratrum nigrum). Cf. panţu, pl. 293, borza, D-, 177. Altele [femei] pun la sfîrşitul lunii strigoaice. . . intr-o oală cu apă la foc să fiarbă... şi împroaşcă cu ea prin toate crăpăturile unde sc află ploşniţe, marian, ins. 437. Iau rădăcină de stirigoaie ..., o pun... să fiarbă, id. ib. 481. Dacă a mîncat vreo găină grăunte cu strigoaie... sc scot grăunţele cele înveninate, gorovei, cr. 132, cf. cade. Vilele ce au păduchi, dacă să spală cu zamă de stirigoaie, scapă. şez. xv, 128. Rădăcina de stirigie se fierbe, ib. 2. (Mold., prin Transilv. şi prin Munt.) Coada cocoşului (Polygonatum lalifolium). Cf. alrm sn ii li 461. 3. (Regional) Ghinţură (Gentiana lulea). Cf. borza, d. 76. 4. (Regional) Spinz ,(1 b) (Helleborus niger). Cf. BORZA, D. 82. 5. (Regional) Brinduşă de toamnă (Crocus bana-ticus) (Lăpugiu de Sus — Deva). Cf. alr i 1 941/85. 6. (Regional) Bulbuc (Trollius europaeus) (Voivozi — Cărei). Cf. alrm sn ii h 455/325. 7. (Regional) Odolean (1 b) (Valeriana dioica) (Arpaşu de Jos — Victoria). Cf. alr ii 6 281/172. 8. (Regional) ,,Arnică“ (Sînmihaiu Almaşului — Zalău). Cf. alr ii 6 298/284. — Pl. : stirigoaie. — Şi : stirigie, steregoâie (gre-CÏ.SCU, FL. 572, CADE, BORZA, D. 177, M. D. enc.), ster-goâic (borza, d. 177), sterigoâie (cade), stregoâie (panţu, pl. 293), strigoaie, şteregoâie (cade, borza, d. 177), şterghie (borza, d. 177), ştirigoaie (cade, dl, borza, d. 177, m. d. enc.) s. f. — Etimologia necunoscută. STÎRMINĂ s. f. v. stîrmină. STfRPĂ s. f. v. stirpe. STIRPĂCIÎJIVE s. f. v. stcrpăciune. STÎRPE s. f. (Livresc) Neam (I 2); origine (2). Cu cît o stirpe este mai antică, cu atîta conservă încă tipul omului primitiv, helîade, o- ii, 64, cf. ddrf. Elementul nou ce venea să se altoiască pe vechea stirpe tracică. . . era superior acesteia în cultură şi inteligenţă. xenopol, î. r- i, 121, cf. alexi, w. Et şi cu mine am păstrat ca însemne lainice de stirpe părul roşcat şi ochii albaştri, m. i. caragiale, c. 71. De pe tată sco- borîm din familia Costaki — care la sfîrşitul veacului XVII s-a despărţit in două stirpe, lovinescu, c. v, 98. Evgheriiştii de stirpă veche, hălăduiau în huzur. c. petrescu, a* n· 87, cf. dl, dm. Portretul Hortensiei Papadat Bengescu ne-o înfăţişează pe autoarea romanului ,,Concert din muzică de Bach“ — în nobila sa ipostază de veşnic conflict cu stirpea aristocrată din care sc trăgea, v. rom. august 1963, 170. Tu, stirpe nobilă coruptă, Ţi-i descendenţa întreruptă, vulpescu, p. 118. Firea-i semeaţă, din veche stirpe ftîncească. . ., e îndărătnică şi mai de neînduplecat decit moartea, τ iunie 1968, 44. Adevărul absolut pe care francezul acesta sceptic, descendent din stirpea lui Montaigne, nu putea să-l admită, românia literară, 1969, nr. 33, 19/1, cf. m. d. enc-, dex. Stirpea Văcăreştilor e veche şi legendară, magazin ist. 1975, nr. 5, 70.. — Pl. : stirpe. — Şi: (rar) stirpă s. i. — Din lat. stirps, -pis, it. stirpe. STIRPf vb. IV v. stirpi. STIRPICIÙNE s. f. v. sterpăciune. STIRPÎRE s. f. v. stirpire. STIRPITOR s. n. v. stirpitor. STIRPITÎIRĂ s. f. v. stîrpitură. STÎŞCĂ s. f. v. sitişcă. STIUBÉCI s. n. v. ştiubeci. STIUBÎCI s. n. v. ştiubceî. STIUC1 s. n. v. stuc. STIUt? s. η. v. ştuc1. STIULBÎC s. n. v. ştiuldic. STIULBTJC s. n. v. ştiuldic. STIULDÎC s. n. v. ştiuldic. ŞTIULDIC! vb. IV V. ştiuldica. STIULGHfr, -Ă adj. v. ştiulghit. STIUMP subst. v. şteamp1. STIVĂ vb. I. T r a n z. (Rar) A stivui. Cf. abc mar., dl, DM, DEX, DSR. -- Prez. ind. : stivez. — V. stivă. STIVĂ-I s. n. (Rar) Stivuire. Cf. cade, dex, dn3, DSR. . 5 — Pl. : stivaje. — Din it. stivaggio. STIVĂRE s. f. (Rar) Acţiunea de a stiva şi rezultatul ei; stivuire. Cf. ltr3, dl, dm, dex, dn3, DSR. — Pl. : stivări. — V. stiva. STIVATÔR s. m. (Rar) Stivuitor (1). Poştele se întocmeau cu mare greutate alegîndu-se grupe: hamalii, lopătarii, stivatorii, ipistaţii, bart, e. 289, cf. Ltr2, dl, dm, dex. Vă prezint pe cel mai important om din port... stivatorul. rl 1972, nr. 8 660, 1/3, cf. dn3, dsr. — Pl. : stivalori. — Stiva + suf. -lor. STIVĂ s. f. 1. Mulţime de obiecte de acelaşi fel, cu dimensiuni aproximativ egale, aranjate In mod 12520 STIVĂLUĂ - 1608 - STÎLCI ordonat unele peste altele. Şi'preste stive de trupuri să-naintează curînd Cu repede năvălire ta spărtură alergînd. pogoR> henr. 111/9, cf. valian, v., ddrf, barcîanu, alexi, w., chiriţescu, or. 255. Se îndreptau spre beciuri, spre magaziistive întregi de luminări . . ., saci cu orezuri turceşti, hogaş, dr. ii, 40, cf. resmeriţă, D. Luna se lăsase dincolo de stivele de scînduri din curtea fabricii de mobile, g. m. zamfirescu, μ. d.' ii, 349. La catul întii era redacţia revistei. . . Iar şi mai sus, podul cu stive de hirtie tipărită, teodoreanu, m. u. 24, cf. ds. Mai aveau de tăiat stuf şi de sporit stiva de lemne, sadoveanu, p. m. 48. Cîte una, sticlele trec dinlr-o movilă în stiva opusă, arghezi, s. xviii, 143. Stivele de lemne siot un fum Mai suav decit orice parfum', călinescu, l. l. 24. Lingă Cîmpu Moşilor erau în curţi stivele mari ale chiristigiitor. camil. petrescu, o- ii, 63. Se opri pe ta celălalt capăt pe o terasă înghesuită de, cuburi de granit, de stive de grinzi, vinea, l. ii, 174. Cf. ltr2, dl· Intr-adevăr tablourile zăceau prin toate colţurile rezemate de pereţi sau chiar în stive preda, m. s. 101, cf. dm. Dorm în gunoaie stive de fier vechi, labiş, p. 381. Poligonul de dat ta semn avea cîteva stive de cutii de conserve, barbu, g. 275, cf. m. d. enc., dex. L o c. v b. A face stivă = a stivui. După uscare, cărămida se adună şi se face stivă, pamfile, i. c. 385. ❖ Fig. Fieşicare cere bine ; dar toţi duc deopotrivă Binele lor în generalniea stivă, conachi, p. 285. Resfiră ariile-n sal mireasma-n stive a fineţii, stancu, c. 105. S-a urzit lumina cea noiiă-n stiva zării? labiş, p. 211. (Adverbial) Numără cu o iuţeală uimitoare sticlele goale, aşezate stivă sub pat. tudoran, p. 500. 2. Construcţie de lemn, de metal sau mixtă, în formă de prismă, utilizată pentru susţinerea acoperişului în abataje. Cf. ltr2, m. d. enc. 3. (Nav.) Cală. Cf. ltr2. — Pl. : stive. — Din ngr. στοίβα, it. stive. STIVĂLÎjĂ s. f. (Regional) Apă stătătoare şi adîncă (Panaci — Vatra Dornei). Cf. glosar reg. — Etimologia necunoscută. STIVEALĂ s. f. v. stideală. STIVÎ vb. IV v.. stidi. STIVUI vb. IV. T r a n z. (Complementul indică materiale, obiecte etc. de acelaşi fel) A aşeza în mod ordonat în stive (ΐμ a face stivă (v., stivă 1); (rar) a stiva. Cf. tdrg. Această regulă se va respecta. . . cînd se stivuiesc materialele, prev. accid. 60. Să-i stivuim pe lîngă pereţi, stancu, r. a. ii, 244, cf. dl. Mai avea. de cărat destul, de stivuit lemnele în pivniţă, v. rom. aprilie, 1957, 88, cf. dm. Am văzut materialele stivuite cu .alenţ.ie .lîngă. fiecare griip de clădiri, scînteia, 1969, nr. 8 200. Le stivui apoi cu răbdare într-una din cele două magazii de lemn. bheban, a. 228, cf.. m. d. enc., arvinte, term. 166. -θ’ (Prin analogie) A se consacra, în sfîrşit, unei viziuni ordonatoare şi sintactice, aptă să privească mâteria stivuită în decurs de două decenii şi jumătate, βομ&νια literară, 1971, nr. 130, 1/3. — Prez. ind. : stivuiesc. — Stivă -f suf. -ui. STIVUÎRE s. f. Acţiunea de a s ti v u i şi rezultatul ei. Rostogolirea buştenilor... către locul de stivuire. prev. accid. 38. Operaţiunile pentru sti-vuirea... lemnelor se vor executa sub conducerea şefului de rampă. ib. 41, cf. i.,tr2, dl, dm. Procesul de producţie al fabricii este mecanizat... începînd cu operaţiile de descărcare a sfeclei şi pînă la stivuirea sacilor de zahăr în depozit, scînteia, 1960, nr. 4 855, Cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : sliouiri. r~-V. stivui. STIVUITÔR, -OARE subst., adj. 1. S. m. şi f. Muncitor care face stive. Cf. nom. prof. 31, dm, dex, arvinte, term. 166. 2. S. f., adj. (Maşină sau parte a unei maşini speciale) care efectuează stivuirea automată. Se va dezvolta. . . fabricarea ... elementelor de mecanizare (benzi de transport, mecanisme-stivuitoare, încărcătoare). scînteia, 1960, nr. 4 837. Stivuitoarele automate au rămas şi ele părăsite lîngă vapoarele ce aşteaptă să fie încărcate, ib. 1966, nr. 6 903. — Pl. : slivuitori, -oare. . — Stivui + suf. -tor.. STÎBLA s. f. v. stelilă. STÎCLÉCT s. f. v. sticlete. STÎGLÎŢU s. m. v. sticlete. STÎJÀR s. m. v. stejar. STÎJArÉL s. in. v. stejărel. STÎJÉR s. m. v. stejar. SlîIKItAş s. in. v. stejăraş. STÎJERÎS s. m. v. stejăriş. STÎJf vb. IV v. steji. STÎLC s. m. v. stirc. STÎLCEÂLĂ s. f. (Har) Stîlcire (1). Cf. cade, dm, m. d. enc., dex. — Pl. :. slîlceli. — Stîlci + suf. -eală. STÎLCÎ vb. IV. Tranz., refl. 1. Ţ r a n z. (Adesea determinat prin „în bătaie“, „în pumni11 etc.) A bate foarte tare (desfigurînd, schilodind etc.), a snopi (2), a tăbăci1 (2), a zdrobi , a z v î n t a, (popular) a stropşi, a toropi2 (1), (popular şi familiar) a bumbăci, (învechit şi regional) a tărbăci (1), (regional) a m e-1 es tui (1), a otînji, a storî (lj), a s t î r-foci în bătaie (v. stîrfoci .2), (familiar) a burduşi, a cotonogi; a desfigura sau a schilodi în bătaie sau prin cădere, lovire etc. Era deagiuns stilcit. dosoftei, v. s. decembrie 234v/34. Soldaţii... se repăd asupra bieţilor tineri, îi stîlcesc cu straiul puştei (a. 1848). uricariul, x, 14/5. Biata servitoare a fost... slîlcită cu paturile puştelor. siqn, p. 203. De azi înainte să zici cumva că-mi eşti nepot, că le stîlcesc. alecsandri, t. 816, cf. cihac, ii, 359. Fraţii sindicalişti au fost stîlciţi la Bucureşti, după ce şi ei au zdrelit destui poliţişti, caragiale, o. vii, 148. ll bătiise un afurisit de sergent de-l slîlcise. vlahuţă, S. A. III, 151, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2. O ceată de ţigani lăieşi au lăbărît pe dînsul, l-au stilcit şi i-au furat caii. rebheanu, i. 285. Ce trebuie să facă un Titircă-inimă-rea? Desigur, să-şi slîlcească mai întîi femeia, ibrăileanu, s. .44, cf: res- meriţă, d-, cade. De cile ori se îmbăta. . . o stîlcea în bătăi, cocea, s. i, 202, cf. scriban, d. Jandarmul. .. a chemat-o la post, a tupungit-o, a stîlcii-o, a călcat-o în picioare, stancu, d. 283. Mi-am acoperii obrajii cu mîinile. Mi-am spiis: să nu-mi slîlcească faţa. id. ib. 342. Păcat de juncă să-şi stîlcească piciorul, davi-dogi.u, o. 63, cf. DL, DM, M. D. enc., dex. Ca să aibă prilej s-o bală şi s-o stîlcească cumva, baba a vărsat, ca din întîmplare,. . . în tindă un sac cu bob. sbiera, p. 212, com. din straja — rădăuţi. -v- Refl. r e c i p r. Cind tovarăşii voştri se stîlcesc şi se umplu de singe... voi vă mulţumiţi să regretaţi- vlahuţă, s. a. ii, 441. + Refl. A se Iovi tare; a se schilodi sau a dobîndi contuzii (prin cădere sau prin lovire). Căzu gios de să stîlci. dosoftei, v. s. septembrie 2r/19. 12538 STILCIRE - ISO» - STÎLP Adeseori oamenii lucrlnd se lovesc şi se sttlcesc la vreo parte a trupului, cornea, e. i, 91/34. Valeu! M-am sttlcit. alecsandri, t. 274. Cad şi mă sttlcesc. contemporanul, iii, 731, cf. dl, dm, dex, com. din straja — rădăuţi. + (Rar; complementul indică fiinţe, mai aies oameni sau părţi ale corpului lor) A strivi (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + P. ext. (Rar; complementul indică obiecte, de obicei, flexibile sau părţi ale acestora, plante etc.) A strivi (1). Cf. dl, dm, M. D. ENC., DEX, DSR. 2. Tranz. Fig. (Complementul· indică cuvintele, limba, scrierea etc.) A pronunţa sau a .scrie incorect; a deforma, a denatura, a poci1 (1), a schimo- a schingiui (2), a scilcia (I 2), a stropşi, (re-giénal) a zdrobi. Cf. cihac, ii, 359. Mai stîlceşte-le puţin [cuvintele], mai schimbă-lc. philippine, p. 236, ef. şăineanu2, tdrg. Adăugă apoi... stilcindu-şi. graiul spre a se face mai înţeles, rebreanu, p. s. 12, cf. resmeriţă, d., cade. Ca orice moldoveancă de familie, ţaţa Eliza slilcea franţuzeasca cu îndrăzneală, brăescu, o. a. ii, 19. A intervenit. . . intenţia de a imita vorbirea copiilor care, indiferent cum, siîlcesc cuvintele. iordan, stil. 42, cf. scriban, d. Ochii lui Bălcescu scăpărau şi de enervare stîlcea uşor cuvintele, camil petrescu, o: i, 541. Vreau să dorin, ii zise, stîlcind cuvintelc, ca beată, vinea, l. ii, 157, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. Fig. A schimba (II) (In rău). Comportarea, obişnuită a dispărut, omul îsi stîlcişte firea, preda, b. 84. 3. Refl. Fig. (învechit, rar) A şovăi1 (III). Se nu se sttlcească ialpcle mele. psalt. hur. 10v/9, cf. dhlr ii, 481. — Prez. ind. : siîlcesc. — Din V. Sl. C'hTA’fcipH, CliTAT>K;S, CKTAT>>ieiUH. STÎLCÎKK s. f. Acţiunea de a (se) st î 1 c i şi rezultatul ei. 1. Bătaie straşnică; snopire (2), (rar) stîlceală. Cf. st îl ci (1). Cf. DDRl·', resmeriţă, d., dl, dm, dex, dsr. + (Rar) Strivire (1). Cf. stil ci (1). Cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX, DSR. 2. Fig. Pronunţare sau scriere incorectă a cuvintelor, deformare, denaturare, pocire, schimonoseală (2), schimonosire (3), scilciere (2), stropşire, (rar) stilcitură (2). Cf. st îl ci (2). Cf. resmeriţă, d. Cuvintele le rosteam... fără. de trunchierile sau stîlcirile pe care oricine le-.ar fi aşteptat, blaga, h. 5, cf. dl, dm. El apără cu competenţă şi pasiune textul shakespearian de denaturările interpretative ale criticilor şi de stîlcirea traducătorilor nepricepuţi, v. rom., noiembrie 1964, 107. Apelul la literatură, din'unele ecranizări, a ovul drept consecinţă nu puţine slîlciri, deformări ale cuvînlului: cinema, 1968, nr. 4, 12, cf., dex; — Pl. : stilciri. — V. sttlci. STÎLCÎX, -Ă adj. 1. Care este bătut foarte, rău, snopit (2), zdrobit, (regional) stur.ît (v. s t o r î 1) ; desfigurat sau schilodit în bătaie.. Cf. stîlci (I). Că ajè era de bătuţi şi de .stîlciţi... cît rămăseseră cu peile. neculce, l· 133. Slabă şi stîlcită cum era, căzu la pat, bolnavă de moarte, creangă, p. 13, cf. barcianu, resmeriţă, d., cade. Pe urmă au venit derbedeii stîlciţi şi împuşcaţi cu halicc să mărturisească. sadoveanu, o. xvi, 100. De omorît, cu bătaie, n-a omorît pe nimeni. Pe mulţi însă i-a lăsat stîlciţi pe marginea drumului, stancu, r. a. i, 338, cf. dl, dm, dex. Fig. (Adverbial) Şi restul. . . îl înlocui, făcînd în aer şi cam stîlcil cuvenitul semn de chemare cu arătătorul, hogaş, dr. 11, 35. + (Rar) Strivit (2). Cf. stîlci (1). Se înlîmpla de veneau sîmbălă noaptea cu cîte un picior frînl sau cu boii stîlciţi. creanga, A. 26, cf. dl, dm. + (Rar) Strivit (1). Cf. stîlci (1)· Boabe stîlcile de struguri, camil petrescu, o; iii, 283. ; \ ; . . „2. Fig. (Despre cuvinte» limbăm ; vorbire , etc.) Pronunţat sau seris» reprodus greşit, incorect; dtr format, denaturat, pocit2 (2), schimonosit (3)-, scîl-ciat (3), stricat, stropşit, schingiuit2 (2). Cf. stil c i (2). Unul din acelaşi cuvînt este... atît de înghiţit şi de stîlcit. philippide, P. 217. Fragment -de inscripţie în care numele dacului este stîlcil. xenopol, i. r· I, 143, cf. resmeriţă, d., cade. Ne înţelegeam repede în italieneasca noastră stîlcită:: cocea,; s. 1,. 115. Turcul îşi sfîrşi, din capul scării, discursul .pregătit într-o -fran-, ţuzească stîlcită. bart, s. m. 46. Dau indicaţii false, în pairu limbi,, stîlcite toate, ralea, s..t. i, 25.4, cf, dl. Cuvintele ieşiră stîlcite şi nesigure. τ. popovici, se. 78, cf. dm. Efecte savuroase se scot... din observarea limbajului stîlcit. ist. dit. rom. n, 621. Saluta. într-o franceză cu iz stîlcit de . londonez, publicul prezent. cinema, 1968,,nr, 4,mi, cf. dex. <0* (Adverbial) Numele lui, pronunţat stîlcit şi de nerecunoscut pe buzele maha,T lagiilor. g. m. zamfirescu, s.f. -m. n. ii, 13. Călăuzul nostru rosteşte stîlcit cîteva vorbe franţuzeşti, sado^ veanu, o. ix, 296, 4. (Rar) (Despre, interpretări muzicale ) Greşit; fals. Din gamele-i nebunatice şi slîlr: c.ite, simţirea nu lipsea, hogaş, m. n. 48, cf.. dl, dm. — Pl.: stîlciţi, -te. — V. stîlci. STÏIXITÙrA s. f. (Rar) 1. Stîlcire (1) ; (concretizat) lovitură. Cf. s t î I c i (1). Se mai face ştreang (o legătură de pus Ia tăietură şi slîkilură) din răşină; N. LEON, MED. 25, cf. DL. 2. Fig. Sţîlcire (2); (concretizat), cuvînt :stîlcit (2). Cf. stil ci. (2). Franţuzită şi pudrată, Ne-n-ţeleasă de cei mulţi, Stilcitură — niciodată N-o iubiră cei desculţi... graiul vechi, adine şi dulce, .Trece epo-cile-n şir. theodorescu, c. 7. — Pl. : stîlcituri. — Stilci + suf. -tură. STtLP s. m. I. 1. Lemn lung şi gros, uneori cioplit, fixat In pămînt pentru a susţine ceva (v. p a r1 1, p arm ac1 1) ; p. ext. element da construcţie din lemn, fier, ciment, piatră etc., aşezat vertical, servind la susţinerea saii la ornamentarea unei clădiri, unui pod etc.; bîrnă, grindă, (învechit şi popular) pociumb (1), (popular) şarampoi2 (1), (regional) bălvan, şaf1, şaranţ, soş, şteamp1 (1), ştenap (v. coloană). Fie pace în puterea la şi destul în stîlpul păreţilor tăi. psalt. hur·. 110v/13, cf. psalt. 270/26. $i au făcut priij. mijlocul tinzii bisericii 12 stîlpi nalţi, lot de piatră ciopliţi (a. 1654). gcr i, 172/20. Scris iaste în a treia carte a împăraţilor că era în besearica lui Solomon doi stîlpi. de aramă, cheia în. 9V/18, cf. n. costin, l". 55, anon. car. Şi lîngă Meloh sta un stîlp dirept:: . şi scria dear siipra lui aşa (a. 1747). gcr ii, 40/9. Morrhîntul iarăşi este-ferecat; şi puşi deasupra miilti 'stîlpi de marmoră; neagră, amfilohie, o. 34/6. Nu se vedea alt decît stîlpi de marmură, pleşoianu, τ. i, 90/80. în Dunăre, mai cu seamă cînd scade, se văd. .". stîlpii din ruinele vestitului pod a lui Traiaii. genilie, g. 206/1. Cu ô lovire de: mînă a rupt în'două stîlpul care susţinea culmea casei. aristia, pi.ut. 89/25. Se ascunde după un stilp: negruzzi, s. ni, 349. Aci a întins podul Constantin pre stîlpi de piatră. bolliac,o. 273. O şandrarria de seînduri. rezemată pe cîţiva stîlpi de zidărie', ghica, s. 544. Basilica Ulpiană cu cinci rînduri de stîlpi de granit, odobescu, s. iii, 72. A lui stîlpi-s munţi de piatră, ă tui slreşin-o pădure, eminescu, o. iv, 123. Cucoşii cîntau acum pe stîlpii porţilor, creangă, o. 135. Aurul, cu care eraii poleiţi stîlpii şi ciubucele de pe lîngă streaşină, licărea. ispirescu, l. 37. După cum sînt puşi, stîlpii au aerul de a fi purtaţi de sfineşii cei dormitînd pe labe. macedonski, o. iv, 61. Se văd printre stîlpii ceardacului, uşile arhondaricului, vlahuţă, s. a. iii, 359. Au căzut, şi. stîlpii porţii, coşbuc, p. ii, 97. Biserica propriu-zisă e 12542 STÎLP - 1610 - STÎLP împărţită în trei, prin două rtnduri .de stilpi. iorga, c. i. ii, 9. Era o clădire veche, ce ţinea colţul cu bolţi sonore, răzimate pe stilpi de piatră, anghel, pr. 15, cf. pamfile, cer. 2. Era un coteţ nou, din blane de stejar, aşezat sus, pe stilpi. agîrbiceanu, s.: 163. Să leg deocamdată pe Pisiciita de iin stîlp al cerdacului, hogaş, du. i, 245. Im deal şi la munte avem casele de bîr-nc,. . . aşezate. . . mai ales pe stilpi dc lemn. pârvan, g. 135. Se' propteşte tn cei doi stilpi ai tindei. i. botez, b. i, 54. Stă singură, mai la o parte, lingă un stîlp, ca o rudă săracă, teodoreanu, c. b. 256. Casa lai bătrinească, cu cerdac şi stilpi albi, stă şi azi lîngă primărie, sadoveanu, o: xix; 213. Se zărea tabla arsă de ploi a unei căsuţe cu cerdac pe-stîlpi îmbrăcaţi în viţă-de-vic. călinescu, o. i, 22. [Copacul] acceptă să fie osie de car, stîlp de casă, catarg de corabie, lemn de foc. vianu, s. 153, cf. dl. Apucau stîlpul gros al casei în braţe, preda, r. 354. Se strînse toată de un stilp al pridvorului, τ. popovici, se. 346, cf. dm. Stîlpi puternici de lemn... susţineau cile o faţadă, barbu, ş, n. ii, 84. Văd stîlpi înalţi de piatră, τ iulie 1964, 56, cf. M. D. enc-, dex. Piei de oaie nedubile stăteau agăţate de stîlpii cerdacurilor. v. rom. ianuarie 1985, 83. Un pat... Cu scindurili di brad Şi cu stîlchii dar di fag. mat. folk. 1 461. Funia-i gata cumpărată, Numai stîlpu să {i-l bală. bîrlea, l. P. m. ii, 279. Casele se dărîma, Numai stilpii rămtnea. ijalade, ii, 242. Pe Ileana o apuca, ... Lîngă un stîlp o lega, La picioare foc ii da. ib. iii, 314. Vezi slîlpu ăla dă la poartă? îl eai, îi dai în cap.şi l-ai omorît ! o. bîrlea, A. P. ii, 198. Nu le răzima de slîlp putred, zanne, ap. cade. -ν' (Ca termen de comparaţie) Rugile voastre sînt ca nişte stilpi tari şi virtoşi (a. 1682). gcr i, 253/28. Ca un slîlp eu stam în lună! emin'escu, o. i, 55. Bătrînul era în acelaşi loc, ca un slilp înfipt în pămînt. rebreanu, r. ii, 16. încetinise simţitor alergarea, cînd un necunoscut cu panamaua pe ochi,... i se propti în drum cu braţele desfăcute ca un stîlp de răspîntie. vinea, l. ii, 290. Stătea ţeapănă ca un slîlp şi se uita după ei. tudoran, p. 74. Un om înalt şi drept ca un slilp... se dădu jos dintr-o maşină, preda, m. s. 18. ❖ Fig. C-au fost nedejde mea, stîlp de tărie i de faţa vrăjmaşului, psalţ. hur. 50v/6. Că fuseşi upuvăinţa mea, stălpu tare de faţa dracului, psalt. 115. Iară stîlpul e cetatea Ierusalimului, coresi, ev. 298. Această sistemă a responsabilităţii este unul din stîlpii de temelie a constituţiei anglice. fm (1839), 199V22. Eu sînt stîlpul de care inima ta se reazimă. topîrceanu, p. o. 119. A fost din nou un stîlp de ură, toată, înţelegînd că lupta e mult mai grea decit o bănuise, camil petrescu, u. n. 156. Am recunoscut tndată şi cîţiva stîlpi sacramentali ai educaţiei ei patriotice la-care sînt supuşi copii nevîrstnici. sadoveanu, o. xx, 412. Întîii stîlpi şi unele temeiuri ale viitoarei filozofii româneşti stau drepţi. în plr ii, 627. Inveètigînd cu stîlpii-nţelepciunii... Am ignorat parfumul de .petunii, vulpescu, p. 35. -v* Stîlp de telegraf (sau de telefon, electric etc.) = fiecare dintre stilpii (I 1) aşezaţi la o anumită distanţă unul de altul, de care sînt fixate, pe suporturi izolatoare, firele telegrafice, telefonice, electrice, de· radio etc. Drept, ca UÜ stilp de telegraf, intră in cancelaria un soldai. ■BACdvtŞAf A> s. a- I, 134. Fug stîlpii mari de telçgraf în urrp.9. anghel — iosif, ç. M· i, 149. Gara, casele din oraş, stilpii de tţlegraj zburau în urma lui. agîrbiceanu, a. 42, cf. cape. Străjuind şoseaua mică Stilpii rari de telegraf, topîrceanu, o. a· t> 186. Bădia se opri lîngă un stîlp electric, c. petrescu, o. p. ii, 115. Trec, trec, stîlpii de teleţjraf, oblici, pe lîngă ferestrele expresului, teodoreanu, m. iii, 122. O să mă urc pe un stilp de telegraf, sadoveanu, o. xviii, 482. Casele, pomii şi stîlpii de telegraf păreau că se deşteaptă cînd ieşirăm în stradă, dan, u. 187. La un stîlp electric, Miron pîndarul,... învîrtea o cheie ceasornicul de control. arghezi, l- 324. Trece vertiginos prin faţa stupilor de telegraf, vinea, l. i, 90. Sc vedea slilpul electric din stradă, preda, ii. 176, cf. dl. Se montează din loc în loc, pe coclauri, stilpi de înaltă tensiune, v. rom. februarie 1964, 69. Slilp de cafenea (sau dc cabaret, | de şantan etc.) = persoană care-şi iroseşte viaţa In petreceri uşoare, fiind un obişnuit al anumitor localuri. Nici visezi că înainte-ţi stă un slîlp de cafenele, Ce îşi rîde de-asle vorbe îngînindu-le pe ele. eminescu, 0. i, 150. Saşa întinse tablele pe masă ... cu înlesnirea unui adevărat stîlp de cafenea, d. zamfirescu, v. ţ. 85. Ea, acelaşi stilp de cabaret, minulescu, vers. 289, cf. scriban, d. Nu pot să am iluzia unei logodnice cu un stîlp de şanlane. călinescu, e. o. i, 296. Se . şlia despre el că e un slilp de cafenea, pas, z. i, 205, cf. dl· Paşadio, diurn şi nocturn, îşi dezvăluie şi învăluie faţa că o stea variabilă, cînd rafinat şi învăţat patrician în somptuoasa sa locuinţă barocă, cînd slîlp de l.ripou şi casă de înlîlnire. românia literară, 1970, nr. 77, 12/2, cf. DE';. (Regional) Stîlp de strugur = ciorchine de strugure (Vadu Crişului — Oradea). Cf. alr i 1 715/295. Φ Expr. A fi (ori a sta sau a rămîne) stîlp (de cremene ori dc piatră) = a fi (ori a sta sau a rămîne) pironit, împietrit (de spaimă, de mirare etc.). Batag sla stîlp de cremene înaintea lui. sandu-aldea, u. p. 10." Vasite a rămas slîlp de piatră, agîrbiceanu, a. 49. Rămăsesem stîlp în mijlocul potopului, hogaş, dr. 1, 309. Du-tc şi-ţi vezi de letcă şi nu mai sta aicea stîlp, lîngă mine. sadoveanu, o. vii, 315, cf. dl, zanne, p. iii, 384. A pune (sau a ţintui, a vedea etc.) la stîlpul infamiei v. infamie. + Indicator de frontieră sau de hotar. A se încredinţa dacă nu cumva slîlpii, pic-trile sau hotarele au fost mulate, pamfile, a. r. 156, cf. id. I. c. 375. Caulă cu băgare dc seamă la rege, a cărui siluetă impasibilă şi elegantă ocupă, cu rigiditatea unui stîlp de frontieră, a doua treaptă a stranei regale, arghezi, b. 28, cf. ltr3, dl, m. d. enc.·, alr ii 5 069/141, 310, 365, 784. (Fig.) Anul care poale marca un slîlp dc graniţă. . . cslc in fond 1829. ist. lit. rom. ii, 35. + S p e c. (Regional) Par1 (1) (din mijlocul clăii de fin) (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alrmsni h 93/605. + (învechit, rar) Stindard (2). Istoriile elinilor şi a. latinilor şi a altor limbi, carii stîlpul scrisorii au ţinut, cantemir, hr. 58/6. + (Regional; în sintagma) Slîlp pentru găleţi =prepeleac (11) la stînă (Secusigiu — Arad). Cf. chest. ii 413. 2. F i g. Persoană care constituie un sprijin de căpetenie pentru cineva, mai ales pentru o colectivitate; personalitate, om de vază. S-au săvîrşit doi boieri mari, carii putem să zicem noi stîlpi ai ţărei (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 235/18. împăratul zicea că a murit Esop, stîlpul împărăţii sale (a. 1812). gcr i, '207/20. Aceştia erau stîlpii patriei, russo, s. 117. Un stîlp al bisericii anglicane căută a interpreta scriptura ca s-o puie în armonie şi în concordanţă cu descoperirile geologice. ghica, c. e. ii, 407. Bătrînul slîlp al ţărei văzuse şi păţise în viaţa lui foarte multe, filimon, o. I, 110. Acel care-ţi grăieşte Boier e, stîlp de-al ţării, alecsandri, t. ii, 169. Noi trei stintem stîlpii puterii, caragiale, o. vi, 103. Mai este încă unul din stîlpii nemişcaţi Ce sprijine .puternic biserica creştină? i. negruzzi, s. vi, 464. Şi-aveaţi şi voi în curte-acum Un slîlp la băirîneţe. goga, poezii, 22. Nu e măcar nepot de vară Al vreunui stîlp al ţării, iosif, v. 149. Moş Trifu, stîlpul şi veselia, satului, povestea cile o glumă, bujor, s. 34. Funcţionarii şi pensionarii sînt stîlpii burgheziei noastre, rebreanu, r. I, 65. Ion Teodorescu, gazetarul foarte cunoscut, unul din stîlpii cotidianului ,,Adevărul“. sadoveanu, o. xx, 441, cf. dl, dm. Atunci au pierit un mare stilp al acestui neam. barbu, princ. 70, cf. m. d. enc., dex. Dar la masă cine-mi sade? Şed boierii plaiului Şi slîlpii divanului, balade, i, 386. S-au slrîiis boierii la vorbă.; Boieri mari şi făriei Slîlpii Ţarigrudului. folc. olt. — munt. ii, 136. (Prin analogie) înfloritor popor sătean, simburele şi. slilpul pentru păstrarea unei omeniri mai puternice, vasici, m. ii, 72/16. Codurile sînt stîlpii edificiului social, ghica, c. e. i, 165. Cile puţin ideea cea nouă ajunge şi ea idee ortodoxă, un slîlp al societăţii (a. 1888). plr i, 357. <0> Slilpul casei (sau al familiei) = capul familiei. Fănică este slilpul familiei. ghica, c. E. i, 190. Barba Craioveanul, ban al. Cra-iovei, unul din stîlpii. vechei şi puternicei familii a 12542 STÎLP - 1611 - STILP Pîrvuleşlilor. vlahuţă, s. a. iii, 265. Gospodarul... cinstea casei, stîlpul casei■ marian, î·. 278. Nici o brazdă de moşie nu s-a mai înstrăinat de cînd s-a făcut dînsul stîlpul cusei. rebreanu, i. 49. Era băiatul cel mai mare, stîlpul casei, bassarabescu, v. 150, ci. dl, dm. (învechit, rar) Stîlpul dughenii = proprietar al vinei du-ghene. Să deie stîlpul dughenii din zăce bani •■unul (a. 1785). uricariul, v, 12/24. 3. Monument (1). de obicei Sn formă de coloană; columnă. Au fost rădicat un sl:îlp de piatră înalt şi minunai... carele să cheamă Colos. n. test. (1648), 267v/31. Acela slîlp au ridicat Alexandru, dosoftei, v. s. februarie 791/31. După ce s-a întors Traian tn Rim, cu izbîndă de pre daţi, cat poroncit de au făcut un stîlp de marmură, n. costin, l. 134. Cu mai mare cinste l-au priimit Sinalul [pe Traian], ce nu numai triumf i-au făcui, ce încă şi stîlp înalt şi minunat, can-temib, hr. 105, cf. anon. gau. Au scris istoriile vremi-lor acelora pe stîlp de pămînt şi de piatră, antim, o. 250. Şi este sămn un stîlp de piatră şi zic să-i fie tăiat capul acolo (a. 1743). gcr ii, 32/33. Şi zidiră slîlp. alexandria (1794), 8/12. Împărăteasca sa mărire au binevoit a asculta rugăioarea cerirea lor, priimind înălţarea slîlpului. ab (1835), 21/13. Pe locul unde se în-tîmplase bătălia... pune să zidească o biserică şi trei stîlpi de piatră, xenopol, i. r. iii, 68. Stîlpi. de piatră pe care fură săpate aceste sfaturi, vissarion, b. 376. + (învechit, rar) Turnul Babei. De la potop pînă la slîlp 600 de ai. moxa, 348/26. 4. (Regional; şi In sintagma stîlpul mortului) Monument funerar (provizoriu) din lemn sau din piatră, In formă de cruce sau cu o cruce în vîrf, care se aşază la capul mormîntului. O piatră foarte mare în loc de stîlp o puse la mormînlul său. mineiul (1776), 150rI/7. tn alte părţi din Transilvania, în locul crucii, se pune la capul mortului un stîlp, anume spre acest scop cioplii sau o piatră mare. marian, î. 334. La cap [mormintele] au stîlp, „stîlpul mortului“ sau o cruce, carc se pune mai tîrziu. pa si-file, 1. c. 458. Stai, slali-ar stîlpul la cap, să-ţi stea. id. .1. 11, cf. cade. Cînd a murit bunicul, numai mama şi cu nişte nurori plîngeau, tata şi alţi fraţi de-ai ei umblau. . . să facă rost de seînduri.. . . pentru stîlp şi cruce. PHEDA, I. 249, cf. LEXIC REG. 31. 4. (Popular; în practicile religiei ortodoxe; folosit mai ales la pl. ; şi în sintagma stîlpii morţilor) Fiecare dintre cele patru evanghelii pe care le citeşte preotul la slujbele pentru morţi. Protopopului şi duhovnicului [s-au dat] cîte 9 po/;[onici], de citit stîlpii. la casă (a. 1738). bul. com. ist. iv, 73. 7 [părale] au dai preuţălor la prohod şi la sltlpi (a. 1795). ştefanelli, d. c. 248. Sub cuvîntul „stîlpi“ se înţeleg evangheliile celor patru evanghelişti,. . . care se cetesc de cătră preotul local, iar cetirea evangheliei, numai a unui singur evanghelist se numeşte un stîlp. marian, î. 223, cf. pamfile, j. h, 166, cade. Popa Tonea, pînă la ziuă, a pus, in rîuri de lacrimi,... cei patru stîlpi — cele patru evanghelii. galaction, o. 203. Preotul este anunţat să meargă la sicriu şi să citească slujba numită ,,stîlp“. pribeagul, p. r. 138. Vlădica Tarasie a început a ceti între clericii săi. sub prapori, stîlpii. morţilor, sadoveanu, o. xxiii, 1 020, cf. scriban, d-, h ii 148, iv 160, xvi 153, xviii 309, alr ii/i mn 872 710, alrmii/i h 220. + (Regional; în practicile religiei ortodoxe) Fiecare dintre evangheliile care se citesc la opririle (pe la răspîntii) ale procesiunii mortuare pînă la biserică (şi în drum spre cimitir); (regional) stare (I 1). Cf. alr ii/i mn 87, 2 710, alrm ii/i h 220. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Coloană de fum,, de foc, de lumină etc. care se înalţă în sus; p. ext. trîjjibă (I 3). Den stîlp mare de ruor grăia cătr-îns. psalt. hub. 82r/ll, cf. psalt. 204/10. Ritorica ca un stîlp de lumină,, ca o făclie slobozi-to.ar.e de. raze ne povăţueşte. .molnar, ret. 24/7. Călătorii au văzut o înaltă coloană (stîlp) de fum, sçira au văzut fulgere seînteind din acea coloană, după care· urma desă detunări. ar (1831), 1362/14. Din culmea muntelui se înălţa stîlp de flăcări pînă la nuori. fm (1845), 321’/32. Se ivi... umbra lunii în chip de stîlp luminos (a. 1853). gcr ii, 365. Mihai mîndrul vine falnic ca un stîlp de pară. alecsandri, p. i, 37. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie şi frunze şi prav, le ridică volbură înaltă în aer şi se duce, se duce stîlpul frămîntîndu-se peste cîmp. slavici, o. i, 268. Stîlpul de fum ce se înalţă în liniştea serei, vlahuţă, s. a. iii, 379. Am văzut stîlpii de flăcări cutreierînd satele, învăpăind zările şi trosnind in mijlocul ruinelor. In plr ii, 204. Şi sprijină pe stîlpi de flăcări largi tot golul. al. philippide, a. 5. Se înălţa, în liniştea serii, un stîlp de- fum. m. i. caragiale, c. 157. Cătră acest stîlp de fum. ... urcară din văi, pe poteci, cei cîţiva monahi ai lui Zalmoxis. sadoveanu, o. xii, 18. Deasupra satului se ridicau acum stîlpii de fum negru. v. rom. noiembrie 1950, 55. Din vîrful caselor se ridicau stîlpi drepţi de fum albastru. scÎnteîa, 1954, nr. 2 905. Dau porunci talazului să crească, Să suie stîlpi de trombe pîn’la stele Ca să măsoare înălţimea crimei, jebeleanu, s. h. 89. (Prin analogie) Acesta stîlp de argint viu care rămîne în ţăvie. amfilohie, g. f. 23v/3. φ Fig. Astfel poţi rămînea pentru multe timpuri un stîlp de lumină caldă în jurul căruia creşte şi înfloreşte viaţa. iorga, p. a. ii, 27. 6. (învechit) Colpană (de cifre, lntr-un text). Pune 2 degete, unul de Ia mîna stingă, adecă degetul ţel mare, pe stîlpul despre stînga pre margene şi degetul arătăto-riu de la dreapta deasupra, pe care număr vei sû-Ι înmulţeşti. amfilohie, e. 26/17. Stîlpul sinurilor. ghe-om. trigon. 81v/9. + Fi g.. (învechit, rar) înţeles; sens (l 1). Cursul istoriei necurmat şi stîlpul voroavei nefărîmat vei afla. cantemir, i., i. i, 4. 7. (Min.) Porţiune dintr-un zăcămînt lăsată necxplo-atată pentru susţinerea pereţilor galeriilor. Cf. i.trs, m. d. enc., dex. + Porţiune de substanţă minerală utilă, în formă de prismă, cuprinsă între două galerii paralele şi pregătită pentru exploatare, m. d. enc.. 8. (învechit, prin Mold.) Unitate de măsură, de lungime variabilă, pentru pămînt. V. funie. Statul are trei stîlpi de răzeşie, i. ionescu, d. 422.' In Moldova avem o împărţire a pămîntului care se ' numeşte stîlp. panaitescu, o. ţ. Stîlpul este o parte de moşie în genul funiei, id. ib. 174. II. Numele unor părţi de obiecte care se aseamănă ca formă sau ca întrebuinţare cu un stîlp (1) : 1. (Prin Mold.) Fiecare dintre cei patru stîlpişori (1) (doi dinainte şi doi dinapoi) înfipţi în tălpile războiului de ţesut, în care se sprijină sulurile; (regioijal) braţ, furcă, mînă (II 4), cujbă, ciocan. Intre picioărele de la sul sînt înfipte două lemne perpendiculare, cărora, li se zice: furci, mîini sau stîlpi. damé, t. 135. La unele războaie picioarele tălpilor sînt prelungite în sus for-mînd ceea ce se numeşte braţe, furci, mîini, stîlpi. pamfile, i. c. 271. 2. (Regional) Fiecare dintre cele două lemne pe care se reazimă perna (Π 2), morii (Pecinişca — Băile Her-culane). Cf. alr ii 6 746/2. 3. (Regional; la joagăr) Fiecare din cele două laturi verticale ale jugului (Nucşoara — Cimpulung). Cf. alr ii 6 449/784. 4. (Regional; la joagăr) Fiecare din cele două seînduri între care se mişcă jugul. Cf. pamfile, i. c. 111, alr ii 6 442/260, 346, 365. 5. (Pescuit; şi in sintagma stîlpii talionului) Fiecare din cei 16 piloţi pe care este întins talianul1 (2). Cf. antipa, p. 421. 0. (Regional; în sintagma stîlpul din mijloc, alp. ii 6 706/886) Scîndura din mijloc de la fundul unui vas de lemn, pe care sînt aşezate perpendicular doagele; (popular)-stinghie (2 h), (regional) pop1 (I 2 g). Cf. damé, t, 89, pamfile, i. c. 166, alr ii 6 706/531, 12542 SŢIliPAN - 1612 - STÎLPI (3.82, 7â8,;|2.8, udiîesgu, gl. Ό* Stîlpul aripei = fiecare dintre pele 'p.atru doage mici, pe. fundul -.unui vas de lemn, aşezate intre aripi şi cele două doage din mijloc, Cf. EţVM.FiLE,'. i, c. 176. <>,Stîlpul mijlociu (sau din rnijloc). = fiecare ..dintre cele patru doage din mijloc perpendiculare.pe doaga cea mai lungă de pe fundul Ijnui vas de lemn. Gf. pamfile-, i. c. 167. 7. (Régional) Treaptă1 (1) (Negreşti — Slatina). Cf. aî.hm ii/i'li 343/791. 8. .(învechit, şi regional; , şi .-in-sintagma stîlpul sau şjtlpii uşii) Uşor. '$i luaţi şi den singele lui şi stropiţi ninşi stupii uşiei_easeei amindoi.,po 214/2.6. Şi vor lua deţi singe şi vqr pune la cei doi stîlpi ai uşii. biblia (1688), 471/42, cf. ALR l 654. ... 9.: (Nav.y.Gfindă de lemn dispusă de-a lungul para-peţiiTtii sau" al balustradei unei ptlnţi descoperite, pe care Se aşază o'încărcătură^ în scopul de à ‘o fixa; stanţă1 (3). Cf. ltr2. III. 1.-(Învechit şi regional)..Ram* (1). Vin păsările ceriului .Şt odihnesc spre stîlpurile lui. tetraf.v. (1574), 222. Văzu,,·. i,iUn copaciu de fier şi stîlpurile ■lui de fier (as 1580).'cu:v, d, băţr. ii, 3321/2, cf. cod. tod. 203. De smochin învăţaţi-vă pildă, iată cînd vor fi stîlpurile lui tinere şi înfrunz.eaşte să ştiţi că aproape iaste vara. N. test. (1648)^, 59^29. 1ntriîna dreaptă stilpi de busuoc pitsţş-mi-aii (â‘.1784). ’gcrii,.137/31,Ea se roagă mărului.',. 'Să-si aplece vîrvurile, Vîtvurile şi stîlpurile Să-şi’rupă hiş'te’ mlădiţă. viciu, dût. 134; + P. an al. (învechit) Braţ, .râmificâţiâ a unui obiect. Şase'stîl-püre ieşiia den trupiha sfeaşnicutpi. po 306/3;· + (Prin vestul Mnnt.) Fiecare dintre cele două ramificaţii ale unei sobe ţărăneşti de cărămidă priii care trec fumurile despărţite prin firidă. Cf, udrescu, gl. 2. (Regioiiâl) Cftiiin (Izbîceni — Corabia). Cf. alrm ii/i h 72/886. 3. (învechit; in. sintagma) Slilpul lui Volta (sau stîlp voltaic) — pilă electrică v. pilă2 (1). Volta a compus' un instrUnfeiiţ foarte inlefesânt numit stîlpul lui Volta. BAnASCH, m. in, 8b/â(i. Sîrrnele polare ale unui stî'lp voltaic. ici. ib. 87/19. .·. IV. (Astron.; popular) Steaua-Polară v. pol ar (1). Steaua Polară — steaua din> capul oif tei Carului Mie, — se cheamă împărat, candela cerului, stîlp, steajăr. PAMPILfe,'CÈR. 163. — Pl. : stîlpi şi (învechit, n.) sttlpuri. 'rr Din v. sl. οτλιπή. SŢIliPAN s: m., i.-ftl 1. S: m. (Regional) Augmentativ al lui stilp (î l) (Săpata de Sus — Piteşti). Gf. uDfiËscu, ol. Am pus doi stîlpani la poarta a mare, să nu mai aibă moarte, id. ib. 2. S.. m, (Ffin nord-vestul Munt.) Spinzurăţoare (3). Cf. lexic reg. 86. 3. S. n. (Rar) Ghioagă. ;Cf. dl, dm. Care scăpa, de stîlpan, Nu scăpa de bUzdugctn. alecsandri,. p. p. 126, cf. zanne, p. v, 609. ! —.Pl.;.(in.) stîlpani .şi (n.) stilpcne. — Stilp. -ţf ,suf. -an. . STÎLPAr1 s. m. Vechè monedă de argint, cu o valoare mică, variabilă, care avea gravate pe una dintre feţe două coloane; direclie. Să .vîri mîna în buzunar, Să scoţi vro doi, trei stîlpari, Să daţi pe la lăutari. SEVASTOS, N. 298, cf. TDRG, CADE, DL, DM, DEX. IcOSOIU de ddièprezet'e'lei şi 'stîlparu de argint tot doisprezece Iţi. QEbROESCt'-TISTU, B/ 36. — Pl. : stîlpari. — Stilp ~ suf. -ar.. · ■ ■.··." ' STÎLPAll2 s. n. v. stîlpare. ' \ ' >. STÎLPARE s. f., s. n.-'l. S, f. (învechit şi popular) Bamură verde înfrunzită; spec. ramură de salcie1 (1) verde (şi Înflorită) care se duce de către credincioşi şi se împarte In biserică în duminica Floriilor; (regional) mîţişor (II 1), salcie1 (1), sălcuţă (1). Cf. psalt. sch. 166/30. Luară stîlpări de finie şi ieşiră în tîmpi-natul lui. coresi, ev. 104. Veşteji măceşul şi odrăsli stîlpări mai înghimpoase. cuv. d. bătr. i, 380/29. Mi-au dat acest stîlpariu de finie, varlaam, c. 105. Şi face stălpări mari că pot. . . păsările cerului să sălăşu-iască (a. 1648). gcr i, 128/20. Tăia stîlpări de lemne şi le aşternea pre cale. n. test. (1648), 56r/2. Stîlpări de finie, st. lex. 175v/2. Nu văz. . . vro stîlpare mică. dosoftei, ps. 125/6. Şi să întoarse porumbul la dînsul de cătră sară, şi avea frunză de măslin stîlpare în gura lui. biblia (1688), 61/21. Te tîmpinară cu stîlpări înfrunzite de măslin (a. 1689). gcr i, 287/1, çf. anon. car. Nu hotărăsc stîlpările de finie biruinţa biruitoriu-lui (a. 1701). fn 92. Alţii merg înainte cu stîlpări. antim, P. 164. Se încununa tinere stîlpări de dafin (a. 1773). Genii, 91/36. In duminica Floriilor au primit măţişoare sau stîlpările în genuche stînd. şincai, hr. iii, 274, cf. budai-deleanu, lex., lb. li puseră ca aripe d-a lungu-n ambe părţile Şitlpări de palmifer. helîade, 0. i, 395. Invîrtindu-să, pre iron îl acoper cu stîlpări De masnine şi de dafne şi cu dulci adormitări. pogor, henr. 120/10. Cazacul, amestecat cu mulţimea, ii în-făţoşă un ram (stîlpar). asachi, s. l. ii, 7. In ţinuturile tropice se face rachiul din stîlpări. fm (1844), 512/7. Naţia lor recunoscătoare Stîlpări neveştezi va înălţa. 1. văcărescul, P. 297/12, cf. polizu, lm. Să vadă odraslă dip trupul lor Ca acei cinci stîlpari ce au înflorit, sevastos, n. 195, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, şăineanu2. ,Çu stîlpări de boz îi acopăr capul tot. pamfile, yăzd. Ï35, cf. pascu, s. 90. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm. Şi în amuri?,. .. C-un râm de salcie şi cu stîlpări Bătrîna îţi vorbeşte ca la vii Despre copiii duşi în patru zări. brad, o. 150, cf. dex, h xviii 15. Şi noi judeo te-nchinăm Cu stîlpari de bosioc, Să nu-ţi dea Domnul noroc. conv. lit. xxi, 1 058. Cîntă cucul pe stîlpare. bud, p. p. 44, cf. candrea, ţ. o. 52, densusianu, ţ. h., bîrlea, l. p. m. i, 215, cf. alr i 926/280, 375, alr ii/i mn 110, 2 807, alrm ii/i h 261. Am un copaci cu 12 stîlpări (Anul), gorovei, c. 13. •v· (învechit) Duminica Stîlpărilor — duminica Floriilor, v. duminică. Frunza codrului a ieşit pe la dumineca stîlpărilor (a. 1772). iorga, s. d. xvii, 128. •v· Expr. (învechit) A-(i) da (cuiva) stllparea = = a-(i) acorda (cuiva) locul cuvenit. La danţ era sprinten ca toţi italienii, cu toate că pentru acest fel de slavă Italia trebuie să se tragă la o parte şi să dea slîlparea Franţei, helîade, l.. b. iii, 50/26. 2. S. f. F i g. (învechit, rar) Urmaş; vlăstar. O, fiul meu Petre, iată că-ţi trimit coroanaşi diademele, pentru că tu erai stîlparea mea cea înflorită, neagoe, înv. 178/27, cf. iorga, c. i. i, 228. 3. S. n. (învechit, rar) Toiag. Cf. st. lex. 176r/2. 4. S. f. pl. (Regional) „Copaci îngemănaţi·1 (Năsăud). alr i 987/268. 5. S. n. (Regional) „Scoc sterp“ (Boiu Mare — Baia Mare), alr ii 6 733/272. 6. S. n. (Regional) Cînepă pentru sămînţă semănată în porumb (Loman — Sebeş). Cf. a ii 8. — Pl. : stîlpări. — Şi : (învechit şi regional) stîlpar s. m. - Cf. s t î 1 p. STÎLPI vb. IV. 1. T r a n z. (învechit; complementul indică terenuri, suprafeţe de pămînt etc.) A marca (4) hotarul cu stîlpi (I 1). Au ei moşii împreună şi le-au stilpii (a. 1648). ap. panaitescu, o. ţ. 173. Apoi, dacă om stîlpi acela loc, să alegem ’alt hotar (a. 1667). iorga, s. d. vi, 26. Moşiea mea iaşte stîlpită De pre urie în seamne-ntărită. dpsofteî, ps. 44/7. Iaste din stîlpi-iură ce s-awstîlpiţ cu Pilat vorniciil (a. 1699). iorga, s. d. vi, 96. Se face jumătate de sat [din moşia] pe care o stîlpeşle despre frate (a. 1706). id. ib. vii, 107. Partea 12547 ŞT1LPIRE - 1613 - STÎLPULEŢ din jos [a moşiei]... au siîlpit-o (a. 1776). uricariul, ii, 190/26. Răzeşii cei împreună slăpînitori. cu alţii să nu fie volnici a vinde sau schimba părţile lor mai nainie de a le hotărî şi cu petri a le slilpi pe faţa pămîntului. sob. hris. 34. Holctri ca ogoarele ţărăneşti să fie alese şi slîlpite, kogălniceanu, s. a. 221. Moşia aceasta a fost, hotărîtă şi stîlpilă la 1837 de către proprietarul ei. [. ionescu, m. 626, cf. cade, scriban, D., dl, dm. Operaţia delimitării unui codru de loc se numea ,,a codri“, iar cînd se puneau stîlpi, se zicea „a stîlpi". panaitescu, o. Ţ. 240. <0> Refl. pas. Părţile cumpărate de Vodă se stîlpesc în 7196 (1688 ) de cătră Bută yornftc] de poartă, arhiva, i, 411, cf. 397. Se voi· stîlpi [părţile] cu petre holară (a. 1816). uricariul, v, 205/25. Li s-au dat. . . fiecărui moş pătraş şi li s-a stîlpii cu voie, cu mulţumirea lor. i. brăescu, m. 30. 2. Tranz. (învechit, rar; complementul indică stîlpi, plante etc.) A fixa în pămînt. Şi clădiră lor nalte... cetăţile lor... şi stîlpiră lor stîlpi şi desişuri preste tot dealul, biblia (1688), 2791/44. 4. A aşeza unul peste altul. Ioan... au stîlpit preste el grămadă de pietri marc foarte, biblia (1688), 2301/35. 3. Refl. (învechit, rar) A se sprijini (1). O sirîn-gere în curmezişul. pieptului, care sileşte pe bolnav a se scula şi a se stîlpi pe mîini. episcupescu, practica, 392/28. 4. Refl. (învechit, rar) A se stabili (1). Şi zise împăratul întoarce-te şi dvoreaşte acicea, şi să întoarse şi să stîlpi. biblia (1688), 2302/24. 5. Tranz. (învechit, rar; complementul indică ochii, privirea) A pironi (3). Şedea buiguind cu ochii stîlpiţi în sus la podul casii. dosoftei, v. s. octombrie 45v/13, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., cade, scriban, D. <> F i g. Şi firea şi legea îi îndatoreşie a stîlpi ochii asupra întemeierii caselor obşteşti (a. 1820). uricariul, i, 260/27. — Prez. ind.: stîlpesc. — V. stîlp. STÎLPÎRE s. f. (învechit, rar) Faptul de a (s e) s t î l p i. 1. Marcare a unui teren, a unei suprafeţe de părfiînt etc. cii stîlpi (I 1). Cf. s t î 1 p i (1). Au cheltuit la dumnealui logofătul cel mare pentru slîlpiri (a. 1642). ap. STOICESCU, s. d. 182, cf. pontbriant, d. 2. Sprijinire (1).. Cf. stîlpi (3). Se roşesc şi. lăcrămez ochii de sar bolovanii din loc şi se gălesc de .. . stîlpirea. lor pe mîini, sau se ţin cu virtute de altul. EPISCUPESCU, practica, 249/1. 3. Pironire (a ochilor, a privirii spre cineva sau ceva). Cf. stîlpi (5). Cf. DDRF. — Pl. : stîlpiri. — V. stîlpi. STILPIŞ0R s. m. Diminutiv al lui s t î 1 p. 1. Stîlp (I 1) (mai) mic, (mai) subţire; (rar) stîlpu-leţ (I 1), stîlpuşor (1). Varul şi aurul la păreţi şi la stîlpişor au dat-o iară pop[a] Nicola (a. 1654). iorga, s. D. XIII, 118. Şi pe acea pardosea dinaintea piramidei sînl făcuţi patru stîlpişori ca de o jumătate de stînjen înalţi, dionisie, c. 227, cf. dl, dm, dex. Doi chiczaşi buni că mi-am pus Pe stîlpişorii ăi de sus. bibicescu, p. p. 326, cf. chest. ii, 102/44. E un pal mare-ncheial, Cu stîlpişorii de brad. folc. olt. — munt. iii, 733. 2. Monument funerar (mai) mic, în formă de coloană, care se aşază la capul mormîntului; (rar) stîlpuleţ (I 2). Cf. stîlp (I 3). La capul... [mormintelor] erau, la unele, cruciuliţe de lemn vopsite într-un albastru aproape alb, la altele stîlpişori ciopliţi în patru feţe, încrestaţi, chindisiţi cu migăleală. agîrbiceanu, s. 555. — Pl. : stîlpişori. — Şi: (regional) stilpşor s. m. — Stîlp + suf. -işor. STÎLPÎT, -A adj. 1. (învechit; despre terenuri, suprafeţe de pămînt etc.) Care este marcat cu stîlpi (I 1). Şi sînl aceste palruspreci pămînturi ales (e ) şi slîlpite (a. 1673). iorga, s. d. xvi, 64. Vînd lui Vasile Rusei... 37 pămînturi stîlpite pe 30 lei (a. 1763). bul. com. ist. iv, 211. Vinde. . . un pogon de vii bătuit şi stîlpii (a. 1777). iorga, s. d. vii, 331. Moşia. slîl-pită şi măsurată (a. 1815). uricariul, ii, 6/26. Adaogă inscripţia că dacii au fost invitaţi să iasă din locul slîlpit. xenopol, i. r. i, 144. Parte stîlpită, adică delimitată cu stîlpi. panaitescu, o. ţ. 174. <0* Fig. Stăpînire stîlpilă şi pacinică (a. 1871). uricariul, i, 394/16. 2. (învechit şi regional; despre oameni) Pironit (2) (de teamă, de mirare etc.). Preotul slîlpit lîngă uşa porţii, biblia (1688), 188r/50. 0m stîlpit în picioare. piscupescu, o. 60/2. Rămase împăratul stîlpit cînd văzu masa viind singură: ispirescu, 355. jală-l iar pe nbadea Ion, ca.şi azi-dimineaţă, slîlpit lîngă uşă. vlahuţă, S. A. Π, 200, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, λν., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM. + (înve.Chit şi popular; despre ochi, privire) Pironit (2); fix. Cf. budai-deleanu, lex. Turburarc de ochi, cu căutătură stîlpilă şi temută, episcupescu, practica, 392/30. Sta-tu-palmă-barbă-col cu ochii stîlpiţi, cu dinţii ' rinjiţi. grigoriu-rigo, m. p. i, 17, cf. dl, dm. îi rămăseseră ochii stîlpiţi. plopşor, c. 22. ’ — Pl. : slilpiţi, -te. — V. stîlpi. SŢÎLPITÎJRĂ s. f. (învechit) I -oc marcat cu stîlpi (I 1). Iaste din slîlpitură ce s-au stîlpit eu Pilpt vornicul (a. 1699). iorga, s. n. vi, 96. [Satele] li-cu ales şi li-au hotărîl împregiur şi s-au încheiat -întru o- şlîlpitură (a. 1754). id. ib. viii, 278. în siîlpitura... sa [a satului| au loată voia monastirilc a-şi face orice acareturi. (a. 1820). uricariul, vi, 172/9. — Pl. : stîlpiluri. — Stîlpi + suf. -lură. STÎLP1VIC s. in. adj. 1. S. m. (învechit şi popular) Pustnic care trăia retras pe vîrful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane; (învechit, rar) turnean. V. s ti lit. Şi s-au tîmplat atunce de-au murit un corăbiiari şi-l îngropară aproape de stîlpul urmi stîlp-nic. dosoftei, v. s. octombrie 65r/33. Prea cuviosul părintele' nostru Alipie stîlpnÎcui. id. ib. noiembrie 170v/32, cf. uricariul, xi, 301/15. Un slîlpnic oarecarele era în cetatea Edesului (a. 1750). arhiva, i, 122. Prea-cuviosul părintele nostru Simeon slîlpnicul. calenda-R1U (1814), 5/8, cf. LB, POLIZU, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Prin unele părţi se zice că Sf. Şimion se numeşte slîlpnicul, din pricină că el loată viaţa lui a stat înlr-un picior pe un stîlp înalt şi cu mînile ţinea pămîntul să nu cadă. pamfile, s. t. 43, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Sttlpnicii din „Vieţile Sfinţilor“ nici nu s-au mişcat din loc. arghezi, b. 88. 2. S. m., adj, (Rar) (Persoana) care constituie rai sprijin de nădejde pentru cineva. Cf. resmeriţă, d. — Pl. : stîlpnici. — Din slavonul ctλ'κπκημκ'κ. STÎLPOCt vb. IV. Refl. (Prin sud-vestul Transilv.) A se opinti (1). Nu le stîlpoci să ridici sacii că-i greu. lexic reg! ii, 102. — Prez. ind. : stîlpocesc. — De la stîlp. STÎLPŞ0R s. m. v. stîlpişor. STÎLPULEŢ s. m. I. (Rar) Diminutiv al lui s t î lp. 1. Stîlpişor (1). Cf. stîlp (I 1). Cf. pascu, s., dl, dm, dex.· ■ 2. Stîlpişor (2). Cţ stîlp (I 3). La mormîniul turcilor, La ăl stîlpuleţ de piatră, păsculescu, l. p. 211. 12555 STÎLPUŞOR - 1614 - STÎNĂ II. (Regional) Uşor (Luţa — Făgăraş). Cf. chest. 11 114/61. — Pl. : slîlpnleli. — Stilp -|- suf. -ulei. STlLPUŞOîl s. ni. 1. (Rar) Stîlpişor (1). [Drumul e] prevăzut.. . cu slilpuşori dc piatră rolunziţi frumos. codru-drăguşanu, c. 32. Piaţa se întinde într-o cer-coferinfă de trei verste însemnată cu slilpuşori de lemn. NEGRUZZI, S. I, 36, cf. DL, DEX. 2. (Regional) Mănuşă (II 2 <■). Cf. damé, t. 11. — Pl. : slilpuşori. — Stîlp -f suf. -uşor. STÎMBRÎU s. in. (sg.) (Regional; într-o strigaturi!; cu sens neprecizat, probabil) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape (Costeşti — Rîmnicu Vtlcea). Cf. mat. folk. 420. Foaie verde de slîmbriu, Mai strîn-ge-te lele-n brîu. ib. — Etimologia necunoscută. STlMP vb. I v. spampa. i w STÎMPAR s. n. v. astîmpăr. STIMPĂR vb. I v. astîmpăra. STlMPĂnARE s. f. v. astimpărnre. STÎMPĂRÂT, -A adj. v. astimpărat. STÎMPÂRĂT0R, -OÂRE adj. v. iistîmpărător. STÎMPETĂ s. f. (învcchit, rar) Furtună. (Fig) Slîmpetele inimii sale înfrunta cu dispreţ vijăliile elementelor. heliade, i.. B. i, 106/15. Amu am dai d-o parle orice patimă nelrcbnică şi mă uit aliniat la stîm-peta ce se apropie întocmai ca pilotul unui vas-amiral. id. ib. ii, 121/21. — Accentul necunoscut. -- Pl. : slîmpete. — Etimologia nesigură. Cf. it. tempesta. I STÎMPÏ vb. IV. 1. Intranz. (învechit; despre oclii) A nu mai vedea bine; (învechit) a se timpi (1). Sllmpea ochii lui de bălrîneaţele lui. bibma. (1688), 2552/24, cf. cade, scriban, d. + R e f 1. (Despre vedere, putere etc.) A slăbi (2). Cf. c.ihac, ii, 410. I s-a slimpit puterea, vederea, scriban, υ. 2. Tranz. (învechit) A opri ( Loc. a d v. (Regional) La spartul stlnii = la spartul tîrgului, v. tir g (1). Cf. zanne, p. ix, 720, dl, dm, dex. -γ* Expr. A închide lupul !n stînă = a-şi aduce duşmani In casă. Cf. dl, dm, dex. + (Regional; în sintagmele) Sttna foilor (sau a foalelor ori a brtnzii) = încăpere la stînă (1) în care se păstrează laptele şi preparatele din lapte. Burduşii se păstrează în stîna foilor pînă la plecarea oilor spre clmpie. păcală, m. r. 297. Mi-a făcut semn să-l urmez tn stîna foalelor, dincolo, unde se păstrează brtnza. lungianu, cl. 104, cf. h iv 155, com din bran — zărneşti. Sînt două aripi, două stlni: fierbătoarea... şi in stingă „stîna brtnziiunde se fin produsele oilor. dr. ii, 332, ef. chest. v 121/82, 83, 98. + (Regional) Strungă (Adam — Tecuci). Cf. alr i 1 796/614. + (Regional) Locul unde se adăpostesc oile şi caprele ţinute acasă; (regional) stînuşoară (Crăieşti — Tecuci). Cf. chest. ii 429/108. 2. P. ext. (Regional) Turmă dc oi. Cf. h iv 144, 280, xv 4, chest. v 8/66, 67, 15/8, 18, 21, 27, 53, 54, 72, 84, 88, 92, 17/66, 67, alr i 1 765/856, 870, 880, 1 798/26, 268, 308, 343, 354, 360, 375, 512. -0> Expr. A avea (cineva) o stlnă de copil = a avea mulţi copii. Cf. pamfile, j. ii, 166. A da stbia pe una (sau pe o oaie) = a faee un schimb neavantajos. Cf. id. ib. + P. anal. (Prin nord-estul Munt. şi prin Bucov.) Turmă de animale mici (capre, porci). Cf. h xii 227, alb i 1 798/388. + P. anal. Herghelie (Imoasa — Strehaia). Cf. alr i 1 798/842. + Haită (de lupi) (Moftinu Mic — Cărei). Cf. alr sn iii h 676, albm sn II h 489/334. — Pl. : slîne şi stlni. — Cuvînt de origine traco-dacă. Cf. alb. s h t a z ë „animal, vită“. STÎiVCĂ s. f. 1. Bloc masiv de rocă tare, cu pereţi abrupţi şi lipsit de vegetaţie; fragment de forme şi de dimensiuni diferite desprins dintr-un astfel de bloc (v. pietroi); (popular) stană (1), (regional) ca-nară, cîrşie, janţ, stâncă2, stei1. V. stolohan. I-au trecui muntele în ceasta ţară pre care cale şi semne prin sttnci de piatră în două locuri se află. simion, dasc., let. 10. Află Ieremia casă în stincă peşteră, dosoftei, v. s. noiembrie, 108r/9. Lovindu-i Buhuş, i-au luat pe toii de grumadzi, pînă n-apuca ei să între tn stincă. neculce, l. 61. Stele la un loc şi, privind la stincă, zisă lui Crăciun... „Adu suliţa“. budai-deleanu, t. v. 55, cf. id. lex. Unde fu numaidecit schimbat Intr-o slîncă, care încă îşi mai (ine figură de om. pleşoianu, t. iii, 65/17. Vestită este vizunia tiranului Denis, săpată într-o stîncă. ar (1831), 362/24. Stînci sumeţe... înalţă mai presus de nouri a lor vîr-furi. ic. lum. (1840), 261/8, cf, valian, v. Alţii s-au tras în cotunuri aflătoare pe unghiurile stîncelor..., acoperite de troiene, f (1842), 2302/20. Caut, cerc stîn-cile toate, mă îngrop în adîncime. .. Petrecerea mi-i plăcută întru întunereciune. conachi, p. 104. Pe Schi-pon... l-a ucis, awîrlindu-l peste stînci. aristia, plut. 9/25, cf. polizu. Un grec..., om fără altă învăţătură decît conoştinţa stîncilor. ghica, c. e. ii, 55. Vulturii stau amuţiţi pe creştetele seci şi sure a stîncelor nalte. EMiNF.scu, p. l. 5. In fundul pădurei, sub nişte stînci, se afla o bizunie de urşi. creangă, p. 52. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor, vlahuţă, s. a. iii, 325, cf. ddrf. înainte de a pleca din Roma, Traian puse să se taie un drum în stîncile ce lungesc malul drept al Dunării, xenopol, x. r. i, 95, cf. tdrg, alexi, w., şăineanu2. A doua soţie a lui Ştefan veni din Mangup, un orăşel pe stîncă, în Crimeea. iorga, c. i. i, 76. Cele două legiuni lucrau in ofnii] 33 — 34 la drumul roman tăiai In slîncă pe malul Dunării, pârvan, g. 101, cf. resmeriţă, d., cade. Auzea bubuitul valurilor izbite tn stînci, simţea mirosul mării, teodoreanu, m. in, 349. Un şoim... Deasupra crestelor de stîncă... S-a ridicat uşor ca gindul. voiculescu, poezii, i, 6, cf. ds. Insula părea creştetul cărunt al unei slinci uriaşe, bart, s. m. 54, cf. scriban, d. Vasla perspectivă panoramică asemănată cu un pergament scris cu nouri şi stînci. vianu, a. p. 262. Era un picior de stîncă, înalt de sule de metri, blaga, b. 54. Toţi oamenii. . . au să se ascundă în peşteri şi In stincile munţilor, h. lovinescu, t. 163, cf. ltr2, dl, dm. Peste stînci mi s-or desprinde Flăcări verzi, labiş, p. 134. Albia are o lărgime de 600 —1 000 m şi o adîncime de 6—Sm, fără urme de stînci. pbobl. geogr. i, 101. De cîte ori intra în mină, Miron se simţea înconjurat de umbrele celor sfîrlecaţi de slinci şi înghiţiţi de ape. v. rom. ianuarie, 1965, 94. Figurile săpate în slîncă reintră ca într-o nouă geneză, cinema, 1968, nr. 5, 18, cf. m. d. enc., dex. Pe Darie-ncă-l lega, Stîncă pe piept îi punea, balade, ii, 362. O stîncî mare şî n-ave nici on capăt. o. bîrlea, a. p. ir, 504. -ν' (Ca termen de comparaţie, sugerează ideea de imobilitate, insensibilitate, tărie, hotărîre etc.) Văzut-am p-al lor duce. . . E-nall şi spăimtnlabil, ca slincele de gheaţă, helîade, o. i, 338. Staţi neclintiţi împrejurul ducelui vostru Ca şlîncele cînd bravă tempesta Şi manta lor de selbe Opun la furia vînturilor. id. ib. 348. Năcazul nostru e ca o stincă a unui Sisif maliţios, sadoveanu, o. xx, 139. Ce ţi-i frică? Uite, ia exemplu de la Şerban, care-i ca o stîncă. v. rom. iunie, 1954, 65. *0* Fi g. Era ştiinţa un noian întunecos;... a începui a se lumina înlune-recul şi a se zări slincele ei, pc care le priveghea facultăţile şi încercările cele de sminteala publicului le oprea. episcupescu, practica, 97/24. Hulubii sălbatici. . . uitaseră şi prăpastia de vifor a lui ianuarie şi slinca de ger vînăl a lui faur. sadoveanu, o. xii, 19. -ν' Cris-tal de stincă v. cristal. -v- I. o c. adj. De stincă = a) puternic (I 2). Cînd aş urî, Aş zdrobi sub picioarele mele de stîncă Bieţii sori. blaga, poezii, 62; b) indiferent; rece (I 2). Pe apa voastră cu fiori de stîncă, Un zbor de vechi priviri pluteşte încă. al. philippide, a. 32. Grimm ne-o descrie plină de scînteieloare inteligenţă, de spirit şi de bun-gust, însă de o rară indiferenţă morală, de o răceală de sttncă pentru tot ce îi contrazice o plăcere, ralea, s. t. iii, 131. -y· Expr. A se face (sau a sta) stîncă = a împietri; a încremeni. La ieşirea Doamnei oştile au fulgerai armele, apoi au stătut slîncă. sadoveanu, o. xii, 313. Maeştrii cei mari Calfe şi zidari, Ei, dacă vedeau, Aripi îşi făceau, ... Şi se încercau, Ca şoimii zburau, Dar unde picau, Slîncă se făceau, balade, iii, 58. A ireriie. a sări, a urca etc. din stincă In stincă = a merge, a sări etc. dintr-un loc (înalt) în altul. Din stîncă in slîncă neînduplecatul Conradîşi grăbeşte păsurile, helîade, l.b. i, 27/17. Aluncea, ca o nebună, aleargă din stîncă-n stîncă Şi cată, culege ierburi, ia apă şi îl stropeşte, conachi, p. 86. Privirile ... se duc în jos, din stîncă în stîncă, vreme îndelungată. bogza, c. o. 21. + (învechit) Rocă1. Pietrele sau stincile sînt o amestecătură de substanţe pămîn-loase şi de metale, babasch, i. n. 35/4. Această forma- 12570 SÎTNCÂRIE - 1616 - STÎNG tiune ar fi străbătută în Mehedinţi, de nişte sttnci eruptive pe care... le numesc porfiruri. i. ionescu, m. 49. 4. (Prin Maram.; în iorma stingă) Prăpastie (1). Cf. alb i 394/350. Alătur era o stingă adîncă dă piatră. 0. BÎRLEAj A. P. II, 573. 2. Fig. (învechit, rar) Sprijin (2). Mişelului iaste-i Domnul de scăpare, Agililor la treabă, la greu stincă tare. dosoftei, ps. 30/6. 3. Fig. (Astăzi, rar) Piedică (3). Dacă a scăpa ţi-i voia de stîncile fioroase In care tşi sfarmă mîndrul glndurile lăcomoase,. . . Pre Dumnezeu cat-aice unde via sa lumină De jur împrejur cu toate în ochii tăi se înghină. conachi, p. 259. Istoria... îi dă consilii cari i-arată căile ce dînsul cuvine-se a urma, stîncile de cari cată a se feri. abistia, plut. XXII2/6. Născut într-un secol unde filosof ia nu mai însemna nimic... între nişte spirite exagerate în principiele lor, cari împingea pînă la o rigoare desperantă regula datorielor, el a şiiut a abate cu prudenţă astă... stincă. id. ib. LXIV2/12. Să vedem însă cum ocoleşte autorul primejdioasa stîncă de a dcscrie şi introduce pe eroul poemei sale. macedonski, o. iv, 50. Prin noapte de iaduri, pe valuri în spume, Te-avintă-nainte !. .. N-ai grijă, n-ai frică Oricîte talazuri şi stînci se ridică în calea ta Lume ! neculuţă, ţ. D. 40, cf. dl, dm, dex. 4 (Rar) Povară (3). Acum sîntem chemaţi a purta împreună iot noi opinca, o stîncă pe umerele noastre, creangă, a. 167. — Pl. : stînci şi (învechit) stînce. — Şi : (învechit) stincă, (regional) stingă s. f. — Etimologia necunoscută. STÎNCĂRÎE s. f. (Cu sens colectiv) Mulţime de stînci ; (1) aglomerare de stînci; loc, regiune cu stînci; (rar) stîncime. Cf. tdbg, cade. Dincolo, printr-o ra-rişte de fag, se iţea, în depărtări de ceaţă, vîrlejul Şoimului, cu stîncăriile pleşuve sclipind în soare, miro-nescu, s. 200. Cînd începu să se lumineze stîncăria, Ionuţ se văzu între păreţi de rîpă. sadoveanu, f. j. ii, 194. Se afla un snop mărunt de siminoc, floare fără moarte din stîncăriile Dniprului. id. o. xviii, 276. Slîn-căria din preajma satului era un adevărat cuibar, unde ulii îşi scoteau puii, ca să tabere, apoi,... asupra satelor. voiculescu, p. ii, 267, cf. dl, dm, .Îtămaşi în valea aceea depărtată, cu stîncărie şi pămînt sărac. v. rom. decembrie, 1950, 70. Plecă cu capcana, înfun-dîndu-se în stîncării greu de călcat, vîn. pesc. septembrie, 1961, 10, cf. m. d. enc., dex. 4. Sfărimătură de stîncă (1)· Ciocăniiurile. . . s-au prefăcut într-un huiet de stîncărie proaspăt dărîmată. lăncbănjan, c. 11, 358. — Pl. : stîncării, — Stincă 4- suf. -ărie. STÎNCÎME s. f. (Rar; cu sens colectiv) Stîncărie. Pe păreţii netezi ai slîncimii îndelunge, Ei arunc umbre gheboase, uriaşe, negre, lunge, eminescu, l. p. 128, cf. DL, DM. — Stincă + suf. -ime. STÎNCÎU, -ÎE adj. (învechit; despre munţi, terenuri etc.) Stincos (I). în stînga e Cargbda sălbatecă, stîncie. alecsandbi, poezii, ii, 75, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, sfc vi, 77. — Pl. : stîncii. — Stincă -f suf. -iu. STÎNCÔS, OÂS adj. 1. (Despre munţi, terenuri etc.) Cu sau din stînci (1), (învechit şi regional) s t î r-minos, (învechit) stînciu, (regidnal) s 11 ii-curos; p. ext (plin) cu pietre (I 1), p i e t r o s (I). Pe o insulă stîncoasă... cu 740 lăcuitori. asachi, 1. 22/5. Un vîrf alcătuit din două înălţimi stîncoase, una de granit şi alta din var pietros, id. ib. 982y38. Nu se auzea decît murmura valurilor ce izbea regulat stîn-coasele ei coaste, negruzzi, s. i, 160. Pămîntul nisipos este stîncos în satele Vaienii, Orolieşlii. 1. ionescu, m. 56. Atacau mereu germanii, slavii, ungurii şi diferite hoarde orientale, îhtîmpinînd toţi în cale. . . stîncoasa baricadă a Carpaţilor. hasdeu, i. c. i, 49. în tinereţe, cercal-ai a cînta în versuri hexamelre Sicilia stîncoasă·.) alecsandri, τ. ii, 349. Va veni un timp cînd toată atmosfera şi toată apa de pă pămînt vor fi absorbite de păturile stîncoase. conta, o. f. 172. El se desculţă şi cercetă stîncosul său imperiu, eminescu, p. l. 97.· De la cotul stîncos.. . mergem o bucată pe jos. vlahuţă, s. a. iii, 252, cf. şăineanu2. Valurile de lumină... lunecînd pe deasupra creştetului stîncos al Pietricicăi. hogaş, de. i, 159, cf. resmeriţă, D., cade. Pădurile de măslini, de lămîi şi portocali, încinse de brîul slîn-cos şi sălbcdic al Apeninilor. cocea, s. i, 93, cf; scri-ean, d. E întîmpinat de trei tineri..., care îl duc pe- ■ un vîrf de munte stîncos, unde e salul, călinescu, s. c. L. 153. Un defileu îngust de munţi 'stineoşi. bogza, a. î. 122. Defileul. ..■ este foarte îngust, accidentat şi în mare parte stîncos. scînteia, 1953, nr. 2 819, cf. dl, dm. în albia fluviului se văd stînci·... izolate şi . bariere stîncoase. probl- geogb. i, 101. Aventuri situate în sălbaticele ţinuturi stîncoase.1 cinema, 1968, nr. 1, VIII, cf. m. d. enc., dex. Φ Fig. Da, odată gîndirea-mi-naripată Mă duse pe-nălţimea stîncoaselor ispite, petică, o. 120. 4. Fig. (Rar; despre oameni, despre trăsături ale caracterului lor etc.) Puternic (i i); dîrz. Vorbi de la început, cu sentimentul că se izbeşte într-o rezistenţă stîncoasă, pe care nimic n-are s-o poală sfărîma. c. PETnEsfru, c. v. 347. 2. Fig. (Rar; despre oameni, despre părţi ale corpului lor etc.) Osos, (2]). Capul stîncos, cu ochii mici, vicleni, erau de popă. dan, u. . 64. O curiozitate irezistibilă îi întoarse ochii către călătorul masiv şi stincos. călinescu, o. 1, 15. Spre bătrîneţe însă, se accentuează masivitatea stîncoasă a feţei. id. e. .29. — Pl.: stîncoşi, -oase. — Stincă + suf. -os. / STÎNCUnÔS, -OÂSĂ adj. (Regional; despre munţi, terenuri etc.) Stîncos (1) (Drâguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. glosar reg. — Pl. : slîncuroşi, -oase. — Stincă 4- suf. -uroş. , STlNÉICA s. f. (Regional) Loc unde a fost odată o stînă (1) ; (regional) stăulişte (I), stăvărie (2), stî-nişoară (2), stinişte (1). V. stă.uină (1) (Pojorîta — Făgăraş). Cf. c.hest. iv 119/174 b. — Pl. : ? — Stină + suf. -eică. STÎ^ŞTE adv. (Prin vestul Mold. şi prin vestul Bucov.; in expr.) A încheia stineşte = a fixa bîrnel'è la casă în formă dé cleşte. Cf. glosar beg. ' — Stină + suf. -este. STÎIVG, -Ă adj., s. f. (în opoziţie cu drept) I. 1. Adj. (Despre părţi sau organe ale corpului oamenilor sau animalelor) Care se află în partea dinspre inimă a corpului. Luo iară · Iosif amîndoi feciorii săi pre . Efrem în mîna dreaptă. . . şi Manaseîu în mîna stingă. palia (1581), 203/IO. ‘Cotai sting de se va clăti, jude-cătoriu veri eşi sau mai mare prespre alalţii. paraclis (1639), 261/24, cf. lex. mars. 222. Tîmpla stingă de să va clăti (intr-o vesălie vei petrece ) (a. 1779). gcr ii, 122/32. Falca stingă (ai 1785). id. ib. 144/26, cf. budai-deleanu, lex.' Se ardică limba şi se ţine cu mîna cea stingă, episcupescu,* practica, 138/22. A cerut ea brăţarele ce purta sabinii la mîna stingă, aris-. tia, plut. 70/15. [Cobzarul]’ era’ chior de ochiul stîng. sion, p. 71. Braţu-i stîng era-ncordat Sub un scut de fer săpat, alecsandri, p. îi, 10. Cînd ţi-oi întinde braţul . stîng Să mă cuprinzi cu braţul, eminescu, o. i, 174.. Bagă mîna în urechiâ mea- cea stingă, de scoate gresia ce este acolo, ispirescu, l! 25, cf. ddrf. Că-s subţire ! 'Să mă frîngă Cine-i om, cu mină stingă! coşbuc, p. 1, 104. îşi duse mîna stingă la vinele gîtului. d. zam- 12578 STÎNG - 1617 - STÎNG firescu, κ. 58. O cingătoare largă... se despărţea tn două pe şoldul slîng. anghel, fr. 22, cf. tdrg, pam-fjle, duşm. 30. Cu degetul arătător de la. mina stingă, ti arătă privighetoarea. brătescu-voineşti, p. 24. Eu v-aş pofti la o halbă de bere, adăugă clipind din ochiul sting, agîrbiceanu, a. 34. îşi frecă ochii cu dosul minei stingi, oîrleanu, l. 119. Cu mtinile înfipte in brtu, tn loc de buzunare, răzămat mai mult pe piciorul sting, hogaş, dr. i, 127. Briceag, cu piciorul pe o buturugă, cu cotul sting pe genunchi. . . îşi sfirtie degetele pe strune, rebreanu, i. 11. Spre lacul alb cu broaşte verzi se-ndreaptă Ţintnd în mina stingă cîrja. al. phi-LIPPIDE, A. 49, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., cade. Un cal murg, cu o pală albă la ochiul slîng. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 270. Cînd lucram ţineam lampa în mîna stingă, vlasiu, d. 344. Mîna stingă, rămasă slobodă alături de şold. teodoreanu, u. c. 27. Tudor... rămase palid in tremurul luminii, cu braţul sting înfăşurat în pînză. sadoveanu, o. v, 681, cf. scriban, d. Mîna lui stingă se frămtntă. arghezi, s. xii, 18. Cu mîna stingă ţine strîns o pîine mare, solidă. călinescu, c. o. 354. Oarba... se aşeză pe vine lîngă el şi-i ceru palma stingă, stancu, ş. 333. De flintă nu se despărţi, ci se aşeză la maèâ cu ea sub colul sting. tudoran, p. 29. îmi vorbea aproape de urechea stingă. preda, r. 32, cf. dl. îşi rupsese de vreo trei ori piciorul stîng la călărie, τ. popovici, s. 55, cf. dm. Scrisoarea lui cu slova tremurată, Ce-a scris-o tn spital cu braţul slîng. labiş, P. 34. Emisferul major fal creierului] este emisferul sting, abc săn. 324. Îmi simt plămînii aprinşi, iar braţul sting mă doare din umăr. românia literară, 1969, nr. 20, 13/1. Calu-ţi se poticnească, Pe tine să te trintească, Mîna stingă să ţi-o fringă. jarnîk — bîrseanu, d. 266. Ctnd te mănîncă palma stingă, ai să iei bani. şez. i, 125. Mina dreaptă să-ţi sclintească Şi cea stingă Să ţi-o frîngă. folc. mold. i, 74. <0> (Substantivat sg. ; art. ; de obicei corelat cu partea sau cu organul din dreapta) Braţul drept dacă-l întinde Boată peste brtu ie prinde... Şi lu-l cerţi, dar el, nătîngul, Ca răspuns le mai cuprinde Şi cu slingul. coşbuc, p. i, 104, cf. resmeriţă, d. Cînd vom trece apa, o să vă iau în circă pe amîndoi, unul călare pe umărul drept şi altul pe stîngul. arghezi, c. j. 24. t=j Cu urechea dreaptă auzea perfect, cu stînga deloc. Plămlhul drept este sănătos, dar are o cavernă la stîngul. L-a lovit cu palma pe obrazul drept, apoi pe stîngul. + (Substantivat) -j) (La f. ; de obicei sg. şi art.) Mîna stingă (1). Cf. st. lex. 173/1. Luîndu-l de grumaz cu stingă, l-au rădicat de cerbice. dosoftei, v. s. septembrie 25v/21. Vedeai... o sută de stinge ridicînd o sută de pahare pline cu vin la o sută de guri uscate de sete. filimon, o. i, 369; Puse stingă pe minerul săbiei şi începu un. discurs emoţionant, bacaleaşa, s. a. i, 93, cf. barcianu, şăineanu2. Moşneagul il lovi şi cu stînga. gîrle^nu, n. 13. Îngînă..., răsfi-rindu-şi pe piept degetele ruginile ale stîngii sale. hogaş, dr. i, 231. Cu stînga, femeia ţine leul de coamă. pârvan, g. 12, cf. resmeriţă, d., cade. Ţinînd cu stingă toiagele..., se închinau, sadoveanu, o. xii, 368. Nu se ţine lingura cu stingă, arghezi, s. vii, 52. Ion... îşi frămtntă cu stînga gura aspră, lemnoasă. camil petrescu, o. i, 52. Arghir îşi petrecu stînga pe după mijlocul ei. vinea, l. ii, 128, cf. dl. Bîjbîia cu stingă după revolver, τ. popovici, s. 520, cf. dm, ln-vaţă-ţi stînga o iubită să mîngîie. labiş, p, 379. Ţinea frîul cu stînga. v. rom. octombrie 1964, 65, cf. m. d. enc., dex. Săracii bâdiju meu !... Pc ce mină s-a culcat?... De s-a culca pe stingă, Se va gîndi la mîn-dra. jarnIk — bîrseanu, d. 131. (Expr. ) Să nu (sau n-are să, n-o să etc.) ştie stlnya (tu) ce face dreapta ori ce face dreapta să nu ştie stlnya, formulă prin care se impune discreţie absolută. Iară tu cind faci milostenie să nu ştie stînga ce face dreapta, n. test. (1648), 8r/16, cf. cade. N-are să ştie stingă ce face dreapta. vinea, l. i, 334, cf. ΖΑΝίΊΕ, p. ii,. 238; b) (La n. sg., art.) Piciorul sting. Cf. şăineanu2, candrea, f.. 93, cade, dl, dm, M. d. enc., dex. Să calci piatra cu slîn-gul. şez. i, 14. A călca (sau a intra, a păşi, I a pomi etc.) fu stîngul = a Începe (sau a face) ceva prost, fără succes. Cf. tdrg, cade. Ctnd nu ne însoţea şi Erji, îmi era ca şi cum aş fi bătut calea zilei cu stîngul. blaga, h. 58, cf. dl. De cind se întoarse din armată, călca mereu cu stîngul. τ. popovici, se. 14. Un tînăr specialist, pregătit cu grijă în toţi aceşti ani, inlra în viaţă cu slingul. scînteia, 1969, nr. 8 224, cf. zanne, p. ii, 410. (Cu schimbarea construcţiei) Ai pornit spre lunci şi crîng Dar pornişi cu cornul stîng Melc nălîng. i. barbu, o. 56. Şi eu stîngul am păşit Şi-na-inle le-am ieşit, marian, v. 52. + (Despre părţi ale îmbrăcămintei) Care corespunde părţii stingi (I 1) a corpului. Buzunarul slîng. dl. + (Despre simptome, boli etc.) Care apare, care se manifestă etc. pe (un organ sau pe o zonă a acestuia din) parţea (dinspre mina) stingă (I 1) a corpului (omenesc) ; (despre tratamente, operaţii etc.) care se face pe un (organ sau pe o zonă a acestuia din) partea (dinspre mina) stingă a corpului (omenesc). Pareză stingă. Nefrectomie stingă. 2. (Despre construcţii, obiecte etc.) Care se află pe partea sau în direcţia mîinii stingi (I 1) a unei persoane orientate cu faţa în aceeaşi direcţie cu o-biectul; (despre cursuri de apă sau despre malurile lor) care se află pe partea sau în direcţia mîinii stingi a unei persoane aşezate cu faţa în direcţia cursului unei ape; (despre obiecte sau părţi ale obiectelor) care se află pe partea sau în direcţia mîinii stingi a persoanei care priveşte obiectul din faţă. Cf. lb, va-lian, v. [Antreprenorul] va înfiinţa pă Dunăre, in partea stingă deocamdată, un vas numit remorchior (a. 1834). doc. ec. 803. începură să plutească pe marginea slîngă a Dunării, mag. ist. i, 200/18, cf. polizu. Pe malul sting al Ialomilei se rădică monastirea Dealul. ghica, c. e. i, 153. Malul sting al Şiretului, sion, p. 246, cf. cihac, i, 261. Locuiam într-un sat de pe malul sting al Buzăului, odobescu, s. iii, 22. Cocioaba de pe malul sting al Bistriţei, creangă, a. 27. Pe malul sting, căsuţe albe se ivesc dintre copaci, vlahuţă, r. p. 10, cf. barcianu, alexi, w. Trecerea se săvîrşi noaptea... şi malul stîng fu atins în cea mai mare tăcere, iorga, p. a. ii, 211, cf. resmeriţă, d., cade. [Munţii] se întind pină în versantul sting al văii Taiţa. oncescu, G. 36, cf. dl, dm. Expresia nu e mai frecventă pe malul sting al Dunării decît în rest. l. rom. 1967, 177. începeam să citesc..., deschizînd ultima pagină unde, in colţul slîng, găseam cronica lui. cinema, 1968, nr. 9, 34, cf. m. d. enc., dex. Spre est se întinde o zonă de cimpie. . ., iar spre vest, zona de terase înalte de pe malul stîng al Şiretului, jud. rom. soc. 125. Vîlcănaş mi se-nlorcea, Pe malul sting că trecea, balade, ii, 101. *0* Sudură stingă — sudură la care topirea se face pornind din partea mîinii drepte şi înaintînd spre partea stingă (I 2). Cf. ltr2, dl. 3. S. f. sg. art. Parte a corpului unei fiinţe, a unui obiect, a unei construcţii etc. care se află în partea sau în direcţia mîinii stingi (I 1) a unei persoane aşezate cu faţa în aeelaşi sens cu obiectul, construcţia etc. respectivă, parte a unui curs de apă sau a unui mal al acestuia care se află în zona sau în direcţia mîinii stingi a unei persoane aşezate cu faţa în sensul de curgere*a apei respective; parte a corpului unei fiinţe, a unui obiect, a unei construcţii etc. care se află în zona sau în direcţia mîinii stingi a unei persoane care priveşte obiectul, construcţia etc. respect tive din faţă. Cf. m, d. enc., dex. a Stînga tabloului este prea jos, în această zonă, stînga Dunării este împădurită. In stingă capului avea un cucui, 1-oc. adj. Din (sau, învechit şi popular, de-a, învechit, din a) stingă — care se află în partea dinspre inimă a corpului sau în partea ori în direcţia mîinii stingi (T i)· Coastele de stingă de se vor cl[ă]ti, de toate gândurile reale a vrăjmaşilor tăi... veri seăpa. paraclis (1639), 262. Statornicindu-mă cu petrecire lăcuinţii mele: în parte din a stînga al apei Prutului (a. 1816)t iorga, s. d. vii, 121. Rinichiul din stînga se află situat mai sus. kretzulescu, a. 323/14. Chirică începe 12578 STÎNG - 1618 — STÎNG ACI a-i număra coastele din slinga. creangă, p. 177. Maică, pînă ce-oi veni, Tu cămaşă mi-i croi,... Pc mîneca de-a stingă, Pune pe iubita mea. jarnîk — bîbseanu, d. 307. Şi-n mina mea de-a slinga Puneţi-mi, fraţi, fliiicTU. bîrlea, l· p· m. i, 30. -v· Coc. adv. Din, îu, Ia, pe, spre, de Ia (sau, Învechit şi popular de-a, învechit în a) stîng.'! = din (sau în) partea mîinii stingi (I l);din (sau în) direcţia mîinii stingi. Şi nă apropiem de Chipru şi lăsămu-l ele de-a stingă, cor. vor.2 12r/13. Şi va pune oile de-a dreapta lui iară caprele de-a slinga (a. 1579). gcr i, 18/23. Tu de-a slinga veri merge, po 46/12. Pădicară pre preacinstita a Zu[i] ii[risto]s maică şi o dusără în a stînga (a. 1580). ccjv. d. bătr. u, 344/18. Să zice. . . miază noapte în. stînga. amfilohie, g. 5/1. l-au văzul la un rîu dincolo de Dunăre, adecă de-a stînga. şincai, hr. i, 213/28, cf. budai-deleanu, lex. In stînga sînt 7 odăi (a. 1829). doc. ec. 441. Se vede Coman... avînd la stînga pe bravul său Pavezar. asachi, i,. m. 8/20. Acum trec fetele de-a dreapta, acum de-a stînga. mag. ist. i, 48/3. La stînga, noi în cîmp Trei cete să ne facem, aristia, s. 22/36. In stînga se întinde o cîmpie plină de livezi. alecsandri, ο. P. 13. In stînga, un drum trecea ca o cordea. emine«-u, p. l. 72. în stînga, pe-o terasă verde, se văd liniile drumului de fier. vlahuţă, b. p. 15. Trei paşi la sînga linişor Şi alţi trei paşi la dreapta lor. roşBur, p. i, 57. Apare, din stînga, Moş Neagu. da-vila, v. v. 17. La stînga, ici, doarme Sura. gîrleanu, n. 195. Cînd mi căutam capul Axiniei la dreapta, glasul ei răsărea la slîngn. hogaş, dr. i, 90. Coti în stînga şi se aşeză sub un nuc. rebreanu, i. 19. I s-a părut că sînt doi soldaţi: unul la dreapta şi unul la stînga. c. petrescu, î. i, 169. Pe cer, spre stînga, apăru mic şi îndepărtat un avion. id. ib. 268. Pe slinga, erau numai cele două camerc ale birtului, g. m. zamfirescu, m. d. i, 24. Se opriră după nişte lufani, în stînga. cocea, s. i, 11. Casa lui pan Kopilki se află în a treia uliţă la stînga. sadoveanu, o. xviii, 200. De ce-i situat acolo unde se găseşte şi nu cu o sută de km mai. sus, sau mai ta dreapta sau mai la stînga? arghezi, b. 125. De la stînga, de la dreapta.. . luminile apar. bogza, a. î. 156. lunca, care intrase din stînga, îşi trece privirea de la lonuţ la Irina. davidoglu, m. 9. După cîteva sute de paşi, în stînga, se deschise un maidan întins. tudoran, p. 16. Baia se afla în stingă, preda, i. 123, cf. dl, dm. în stînga, planul 1, se află ,,sufrageria". τ iulie 1968, 22. Aci, la dreapta, iera tçt-aoufîia lui, a feciorului, iară la stingă, tQlă-avuţîia fel'ii. o. bîrlea, a. p. ii, 24. <£· Loc. prep. în, la, din (sau, învechit şi popular, de-a) stingă = în partea mîinii stingi (I 1); din direcţia mîinii stingi. A sădea de-a dreapta mea şi de-a stînga mea, nu iaste mie să dan. n. test. (1648), 26v/l. Mai dură încă două case alăture, una la dreapta şi alta de-a slînga celei bătrîneşli. creangă, o. 3. Munţii însă se află. . . în stingă aceastui rîu. xenopol, i. η. i, 45. La stînga voievodului e Doamna. iorga, c. i. i, 162. în colţul din stînga mesei, era o etajeră cu patru rînduri de cărţi, agîrbiceanu, s. 353. Alexandru Odobescu instituia... un premiu pentru cea mai bună lucrare asupra popoarelor care an locuit ţările române de-a stînga Dunării, pâbvan, g. 1. Iţi rămîne, în stînga drumului, o îmbulzeală de moluzuri, după aceea pielrării risipite, sadoveanu, o. xvi, 11. Un nor alb, care naviga în stînga convoiului, se ciocneşte de o stîncă nevăzută, bogza, c. o. 53. în stînga scării, fereastra, h. lovinescu, t. 91, cf. dl, dm. Un scaun gol în stînga regelui îl aşteaptă pe Gerula. cinema, 1968, nr. 6, 4. Expr. A-i cînta (cuiva) cucul în stînga = a-i merge (cuiva) rău. Cf. zanne, p. i, 446. A face la stînga = a) (şi în formele a apuca sau a o lua la stînga) a coti, a se îndrepta către partea stingă (I 2) a unui drum, în direcţia mîinii stingi (I 1). Facem la stînga şi. intrăm într-o pădure, -vlahuţă, s. a. iii, 255, cf. tdrg. Făcură uliţa la slînga, să meargă spre casă. gîrleanu, n. 114. Apucarăm la stînga, pe prundul Cuejdiului. hogaş, dr. i, 2. Din şosea, o apucăm la stînga, prin bozurile unui fost cimitir, arghezi, s. xvjii, 150. Tata o apucă la stînga, pe poteca de pe tera- samenl. stancu, m. i. 159. O luăm la slinga, de la fabrica de spirt. -vîn. pesc. mai 1964, 8. Am luat-o mai la stînga, să nu se împiedice nimeni de mine. i.ăncrănjan, c. jii, 451. Să nu. faci la slînga, or la dreapta, că te-mpuşc. o. bîrlea, a. p. ii, 192; b) (argotic; şi în forma a trage sau a ila la stingă) a ascunde; a fura. Cf. bul. fil. iv, 108. Ai putea să-l informezi dacă Bică a tras la stînga ceva bani. pas, z. i, 165/14. Du-te la domnul Miţă,. . . mîna dreaplă a direcţiei, folosii mui ales pentru făcut, la slînga. galan, b. i, 30, cf. dl, dm, dex, zanne, p. ii, 435. A ţine stînga == a merge pe partea stîngă (1 2) a unui drum. A fluierat uşor şi. ne-a făcut semn cu mîna să ţinem stînga. cocea, s. i, 11, cf. dl, dm. Pe unul, de finea stînga, îl snopise în bătăi, barbu, g. 151, cf. m. d. enc., dex. în (sau de-a, la) dreapta şi în (sau de-a, Ia) stînga v. drept. (A face la) stînga-inprejur v. împrejur; 4. Adj. F i g. (învechit) Prefăcut2 (II 1) ; rău (A X 3) ; păcătos (1). Arhiereii şi preuţii, învăţătorii de suflete, să-i ascultăm, în toate chipurile să le slujim de ce ne învaţă cu bine ca den partea ccaia stînga să ne izbăvim şi de acea înfricoşată şi groaznică judecată să scăpăm, coresi, ev. 43. Doveadele noastre de tot gîndul stîng, şi de toată socoteala cu prepus, curate şi des-bărale le va cunoaşte, cantemir, hr. 81. <0> Loc. v b. (Învechit, rar; substantival, f· sg.) A fi dc-a stînga = a păcătui. Derepl aceaiu, cărei vor fi. de-a slînga, întru facu trimile-i-vu Dumnezeu, cori-si, ev. 42. II. S. f. sg. Grupare (politică, filozofică, parlamentară etc.) care este pentru schimbarea ordinii stabilite. Cf. cade. După revoluţia din 184S, Hugo e oratorul preţuit al stîngei democratice, sadoveanu, e. 227. Împrejurarea a fost socotită, în lumea literaturii propagandistice..., pe de o parte, în. lumea stingi.i oprimate, pe de altă parle, ca .un act de semnificaţii politice. în plr ii, 635. Literatura politică a Franţei vine astăzi mai ales din dreapta,... fiindcă stînga găsindu-se la pulere, n-are timp şi nici. perspectivă pentru scris, ralea, s. t. i, 204. O serie de fapte pe carc, dacă le-ar fi afirmai, stînga, cr fi trecui drept cele mai odioase calomnii, bogza, a. î. 578, cf. dl, dm. în această istorie a stîngii româneşti, s-au marcat momente epocale, românia literară, 1969, nr. 57, 3/2. Poziţiile anliimperialiste şi de afirmare naţională [sînt] susţinute consecvent şi ferm de forţele stingii. scînteia, 1969, nr. 8 100, cf. m. d. enc-, dex. φ (Adjectival) Vasilică Drăghici,... ministru de aripă slîngă în guvernele liberate, călinescu, s. 52. Bepre-zentant de frunte al aripii stingi, iacobine. ist. lit. rom. ii, 76. <0· Loc. adj. De stînga = (despre grupări politice, despre persoane sau despre acţiunile, manifestările etc. acestora) care promovează, care susţine progresul, progresist (2); care este apropiat de mişcarea muncitorească, revoluţionară. M-a întrebat de la început dacă avea să fie o revistă de slînga sau de dreapta, vlasiu, d. 78. Două generaţii de scriitori. . . de stingă şi-au aşternut în paginile ei talentul şi credinţele lor. în plr ii, 632. Socotiţi că nu c un om de stînga? camil petrescu, o. ii, 534. Începu să expună rar şi încet situaţia creată in rîndurile intelectualilor de stînga. beniuc, m. c. i, 57, cf. dl, dm. Eroul e un poet, cu - ne declarate, dar evidente idei de. slînga. cinema, 1968, nr. 2, II. S-a alăturat mişcării, unile a forţelor de stînga şi democratice din afară, scînteia, 1969, nr. 8192. Bătălia angajată de scriitorii de stînga pentru limbaj, românia literabă, 1969, nr. 57, 3/2, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: stingi şi (învechit, f.) stinge. — Şi: (învechit, rar) sting, -ă adj. — Lat. *stancus „obosit*·. STÏNGÂCI, -CE adj., s. m. 1. Adj. 1. (Despre oameni). Caro se foloseşte, care se serveşte mai bine de mîna stîngă decît de cea dreaptă; (învechit, rar) stîngăreţ. Cf. budai-deleanu, lex, lb, valian, v., polizu, marian, na. 143, barcianu, alexi, w., candrea, f. 88. 12579 STÎNG AGI - 1619 - STÎNGĂCIE Sînt oameni stingaci, cei ce fac iocite treburile cu mina stingă, pamfile, duşm. 32, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, D., dl, dm. Era. . . stingaci, dar se bătea şi cn dreapta, cinema, 1969, nr. 9, 40, cf. m. d. enc., alrmi/i li 103, 104. Păzeşte-te, Radule, Că-mi e mîrzacul stîn-gaci, Că de pleacă, Dă cu stînga. balade, iii, 80. Turcii stau şi se gîndesc..., Mîna stîngă-i slobozesc. . ., Dar Gruia se bucura, Căci de mic stingaci era. folc. mold. ii, 656. -O” (Substantivat) Cf. polizu. Retează dintr-o lovitură de stingaci capul lui Caraiman Paşa. vlahuţă, ap. cade, cf. dl, dm. Emisferul major este emisferul stîng (. . . la stingaci, invers ). abc săn. 324, cf. m. d. enc-, corn. marian.. Să te păzească Dumnezeu de bălaia muierii, a slîngaciului, a ciungului şi a şchiopului, zâne, p. vi, 674. 2. F i g. (Despre oameni) Care esle lipsit de siguranţă, de precizie, sau de supleţe în mişcări, in exprimare, in gîndire etc., greoi; care este lipst de iscusinţă, de îndemînare sau de pricepere, competenţă ele. într-o acţiune, neajutorat (2), ntindemi-natic(2), nepriceput (3), (livresc) inabil, (rar) n e a j u t a t, (regional) natantol. In surtuce şi jachete croite nu pe măsura lor, erau foarte slin-yaci. negruzzi, s. i, 105. [Cocoana Profiriţa] sta împrejurul felelor..., mustrînd pe cele stingace. sion, p. 75. Cu o teslă rău mînuilă, o calfă de dulgher stingaci cio-pîrţeşie bîma. odobescu, s. iii, 166. [Chelnerul] vrea să-mi toarne borşul din ceaşcă în farfurie şi, stingaci, face o mişcare cu cotul şi răstoarnă peste plicul meu serviciul cel şchiop, caragiale, o. ii, 132, cf. ddrf. Cînd reîntîlni pe Mihai, se simţi stîngace, încurcată, d. zamfirescu, t. s. 95, cf. şăineanu2, tdrg. Trăgeau cu ochiul şi făceau haz, cînd îl vedeau turburat şi stingaci. brătescu-voineşti, p. 306. Era prea sfiicios, prea retras, stingaci in foate mişcările, agîrbiceanu, a. 132. Stătea slîngaci, cu secera in mînă, iar sudorile îi curgeau de pe Umple, rebreanu, i. 312, cf. resmeriţă, d., cade. Mare la trup, le-ai aştepta să fie, din această pricină greoi şi stingaci în mişcări, topjrceanu, o. a. ii, 81. Rămăsese aşa cum se aştepta: modest, stingaci, minuţios în fiecare mişcare. c. petrescu, c. v. 104. Cînd se înlîmpla, uneori, să plec singur pe maidan, eram stingaci, mă jucam fără haz. G. m. zamfirescu, m. d. i, 91. Îşi profila o siluelă copilărească şi stîngace pe cel mai profund şi mai albastru cer din lume. cocea, s. i, 73. F.ra lăbos şi botos, grav şi sever, ca un copil supărat, stingaci şi nesigur în mişcări, sadoveanu, o. x, ,504, cf. scriban, d. Sluga, stîngace,. . . suportă cu zel şi resemnare 'destinul· vianu, a. p. 292. Nimic nu-l face mai şovăitor şi mai stingaci pe bucureş-tean ca titlurile de Doctor şi Profesor, adresate... ca o introducere la slăbiciuni şi vanităţi, arghezi, b. 57. Lucu, zăpăcit şi stingaci, revărsă troianul ruginiu al crizantemelor la picioarele călătoarei, vinea, l. i, 12, cf. dl, dm, m. d. enc., dex- Ό* (Adverbial) Aşeză haina slîngaci, cu teamă, ca un vinovat, c. petrescu, î, i, 85. I-am strecurat, slîngaci, bacşişul, cocea, s. i, 206. Clipi stingaci şi abia desluşi — prin tremurul de ploaie subfire al genelor — glesnele goale, sandalele mici. teodoreanu, u. c. 26 O htrtie de împachetat pe care cineva scrisese stingaci, cu creionul chimic, v. rom. martie 1954, 58. Stătea cu ochii în pămînt şi îşi mîngîia slîngaci toporişca de la brîu. tudoran, p. 113. Intre un regizor care se vede. . . demiurg şi un erou fals sau stingaci rezolvat din punct de vedere dramatic, actorul se vede nevoit să facă un adevărat slalom. cinema, 1968, nr. 6, 10. 3. Fi g. (Despre manifestări, creaţii, acţiuni etc. ale oamenilor) Care trădează, care demonstrează lipsă de iscusinţă, de îndemînare sau de pricepere etc. într-o acţiune; p. e x t. care nu corespunde pentru un anumit scop, necorespunzător, neizbutit, nereuşit, nerealizat, nesatisfăcător. Furtişagul slîngaci de pe la străini de-a zecea mină se simte dureros de lămurit (a. 1887). plr i, 381. Inscripţia stingace de pc mormînlul sărăcăcios, iorga, c. i. i, 60. O notă stîngace sălta peste clape, petică, o. 52. Nu vedeţi pe poetul netalental şi ridicol, răsărit in urma introducerii stîngace a culturii apusene. ibrăileani', sp. cr· 229. Picturi naive şi stîngace, care nu lipsesc niciodată din arhiva unei absolvente de pension, c. petrescu, î. i, 139. Multe din mijloacele rămase rudimentare sau stingace la Macedonski se valorifică abia acum. vianu, a. p. 265. Mi-am zgîrial Stăruitor în scoarţa unui arbor—numele. Cu slove mici, stîngace şi subţiri, blaga, poezii, 23. O stingace dibuire pe la marginile sunetului, id. h. 3. Cî-teva poeme de accent singular, în lirica lui sfioasă şi stingace. CONSTANTINESCU, S. III, 269, cf. DL, DM. Tu, bu-nicule, iii închei întotdeauna rîndurile Cu litere stingace, groaie. brad, o. 94. O confesie lirică stingace, cinlată jeluitor şi monoton, ist. lit. rom. ii, 547. înşirai cu degete stîngace Votive stihuri dionisiace, vulpescu, p. 122. Era un desen destul de stingaci. contemp. 1966, nr. 1004, 1/2. Actorii. . . mai au tare de teatru, clişee stingace. cinema, 1968, nr. 2, XV. Aceste ale lui stîngace bîiguieli de a-şi exprima sentimentele şi gîndurile. contemp. 1969, nr. 1 176, 7/4. Cartea cu adevărat mare poate fi recunoscută sub idiomul cel mai slîngaci. românia literară, 1969, nr. 55, 6/1, cf. m. d. enc-, dex. <0>F i g. Crengile teiului dînd freamăt stingaci,. . . îi sărbătoresc apropierea, cu încă un an, de Muşatini. contemp. 1969, nr. 1 183, 3/1. 4. F i g (învechit, rar; despre metode, mijloace etc.) Lăturalnic; incorect. Ţi-ai înălţat familia pre căi stingace. maior, p. 130/15. TI. s. m. (învechit, rar) Liberal. Eu nu vă citez decit dialogul dintre membrii conservatori care au votat adoptarea proiectului, căci stîngacii sau liberalii... au votat contra, kogălniceanij, s. a. 125. — Pl. : slîngaci, -cc. — Sting + suf. -aci. Sl'ÎNGĂ s. f. v. stînci). STÎNGĂCEĂ s. f. (Prin nord-vestul Olt.; de obicei art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. ii vi 233, ix 116. — Pl.: stingăcele. — Şi: (regional) stîngăcică s. f. H vi 233. — Stingaci + suf. -ea. — Stîngăcică: cu schimbare de suf. STÎNGĂCÎ vb. IV. Intranz. (învechit şi regional) A şchiopăta (1). Cf. budai-deleanu, lex., polizu, PONTBRIANT, D., CIHAC, I, 262, GHEŢIE, R. M., BARCIANU. D-un picior cam stingăcind. T. papahagi, c. l-, cf. alr i 1 089/679, 1 114/148, 592, 679, 700, 725, 980, 986, alr n/i h 25. + Tranz. f a c t. (învechit; complementul esle coapsa omului) A şchiopa (1). Şi răsări soarele cînd trecu chipul lui Dumnezău iară el slîngăcia coapsa lui.. .Iacov. biblia (1688), 242/41. — Prez. ind.: slîngăcesc. — V. stingaci. STÎNGÂCÎCĂ s. f. v. stingăcea. STÎNGACÎE s. f. l. însuşirea de a fi stingaci (I 1). Cf. tdrg, cade, scriban, d. 2. Lipsă de iscusinţă, de îndemînare sau de pricepere, de competenţă etc. într-o acţiune; nelndemînare (D, nepricepere (2), (franţuzism învechit) maladresă, (regional) mangoseală. Tu, sărmane filozof, nu poţi face o singură antreşa: slîngăcia ta e nespusă, negruzzi, s. i, 64. S-a pulul constata oarecare stîngăcie la legătura frazelor, odobescu, s. ii, 491. Ajunsese de poveste din pricina sttngăciei lui la vorbă şi la lucru, ispirescu, ap. cade. Avea o figură inteligentă şi simpatică, ş-o stîngăcie copilărească în mişcări, vlahuţă, o. a. 365, cf. barcianu. Conu Dinu se ruşinase cu desăvîrşire de stîngăcia ei. d. zamfirescu, v.ţ. 16, cf. alexi, w., şăineanu2. Sini scriitori duioşi a căror stîngăcie jenată opreşte inima noastră de a plînge. iorga, p. a. ii, 145. Adela oficia cu o delicată stîngăcie acest rilual. ibrăileanu, a. 80, cf. resmeriţă, d-, cade. Constatarea accstci stîngăcii în 12584 STÎNGĂCIRE - l6'20 - STlNJEN1 arta conversaţiei, îl demoralizează definitiv, c. petrescu, c. v. 197.’ Pronunţa cu familiaritate nume de pictori şi poeţi pe care eu le rosteam cu o slîngăcie çare-mi da un aer de prost. Vlasiu, d. 300 Se instalase în salon, descifrînd cu o stinţjăcie de urs, partitura lui Boris Godunov. teodoreanu, ja. iii, 23, cf. scriban, d. Aceste sforţări de a-şi găsi o ţinută firească îi vădiră şi mai mult stîngăcia. călinescu, o. i, 10, cf. dl, dm. Stîngăcia scriitorului este. .. evidentă, ist. lit. rom. îi, 133. Opera care rămîne e întotdeauna completă, sistematică, gindită matur, echilibrată, çuprinzînd toate stadiile de progres estetic, de la ştîngăcie pînă la rafinament, românia literară, 1969^ nr. 14, 19/2. Schiţele din filmul despre Bucureşti sînt egale in ştîngăcie şi primitivism., cinema, 1969, nr. .3, 20. ·ν> Loc. adv. Cii ştîngăcie = In mod neindemi-natic; stîngaci (2). Vorbi întîi cu silă, custîngăcie, de drumul luiig, de păduri fără sfirşit. agîrbiceanu, a. 536. Cu ştîngăcie Sandu Blihuş îl zgudui şi îi trecu braţul gras peste umeri. c. petrescu, o. p. ii, 202. La început — se ştie — stelele aveau pe cer Cărările cu ştîngăcie trase. blaga, p. 66. Literele, mari şi strîmbe, au fost zugrăvite. . . cu ştîngăcie. stancu, m. i. 116, cf. dl. Cînd apăru, păşea cil ştîngăcie. τ. popovici, se. 257, çf. dm, m. D. ENC., DEX. 3. (Concretizat; mai aies la pl.) Faptă, atitudine, gest, exprimare etc. care denotă lipsă de iscusinţă, de îndeminare sau de pricepere, de competenţă etc. într-o acţiune. Cei de casă erau toţi şi de mult deprinşi cu tot felul meu de stîngăcii. hogaş, m. n. 38. Stîngăciile şi sfiala felelor... i se păreau pline de farmec, rebreanu, i. 215, cf. cade. Ea şi-a dat seama care a fost cauza penibilei stîngăcii. mshăescu, d. a. 14. Cu stîngăcii de provincial, căutai să mă descurc la un nod de străzi, blaga, h. 171. Efectul final ne apare puternic, în afară şi pe deasupra acestor stîngăcii. ralea, s. t. i, 19, Are încă aerul de a cocheta cu poezia, îngăduindu-şi stîngăcii, îndrăzneli uşuratice, umori şi inegalităţi curioase, constantinescu, s. iii, 51, cf. dl, dm. Dincolo dc Unele stîngăcii., opera are o prozodie îngrijită, ist. lit. rom. ii, 82. Nu stîngăciile de realizare dramatică fac ca unele filme ale epocii 1938 — 1S58 să pară démodate, ci absenţa unei teme serioase, adinei, cinema, 1969, nr. 4, 36, cf. m. d. enc., dex, com. MAIÙÀN. — Pl. : stîngăcii. — Stînţjaci + suf. -ie. STllV GĂC.fRJi s. f. (învechit, rar) Faptul dea stin-g ă c i. Cf. pontbriant, d. — V. stîngăci. STÎNGĂNf vb. IV v. stlnjeni. STÎNGARÉJ, -EÂŢĂ adj. (învechit, rar) Stîngaci (I 1). Cf. budai-deleanu, lex. — Pl. : stingărefi, -eţe. — Sting + suf. -ăreţ. STÎN GEN s. m. v. stînjen. STÎNGENEAlA s. f. v. stînjeneală. STÎNGENÎ1 vb, IV v. ştînjeni. :ŞTÎNGENÎ2 vb. IV v. stînjini*. STÎNGENfRE s. f. v. stinjinire1. STÎNGENÎT, -A adj. v. stînjinit1. STÎNGHERÎ vb. IV v. stingheri. SŢÎNGIN s. m. v. sţlnjen1. STÎNGINEAlA s. f. v. stînjeneală. STjNGINÎ1 vb. IV v. ştînjeni1. STÎNGIMÎ2 vb. IV v. stinjini1. STÎNGINÎRE's. I. v. stînjinire1. STÎN GINIT, - A adj. v. stînjinit1· STÎNGÎSM s. η. 1. Concepţie şi practică ale stîngii (II). Cf. IORDAN, L. R. A. 182, DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN3. ' 2. Mişcare cu concepţii dc stingă (II) Cf. dex. 3. (Concretizat) Faptă, manifestare etc. de stînga (II). Termină cu stîngismele tale! — Pl. : siîngisme. — Sting 4 suf. -ism (după rus. .teeuma). STÎN G ί ST, -A s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f., adj. (Adept) al stîngismului (1). Cf. iordan, l. r. a. 183, DL, DM, M. D. ENC., DEX, DN8. 2. Adj. Care ţine de stîngism (1) ; care se referă la istîngism (1) ; care este caracteristic stîngismului (1) ; de stîngism (1). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, dn8. ; — Pl. : stîngişti, -ste. — Sting 4 suf. -ist (după rus. Λεβαι^κυ,Λ). STÎNGÎJŢA s. f. art. (Regional) Diminutiv al lui stinga,v. s t i n g (I 1 a) (Bucium — Făgăraş). Săracul bădiţa, unde-o fi, unde-o-nsera, Pe-a cui mînă s-o culca. Da, pe-.a lui, pe stînguţa. folc. transilv. 226. — Sting + suf. -uţă. STÎNIŞOÂRĂ s. f. (Regional) 1. Diminutiv al lui s t î n ă (1) ; (regional) stinuţă. Cf. giuglea, u. 6. Nici 0 boală nu-i uşoară Ca vara la stînişoară. doine, 226. 2. Loc unde a fost odată o stină (1) ; (regional) stău-lişte (1), stăvărie (2), stineică, stînjşte (1). V. stă-uină (1) (Borca —Borsec). Cf. chest. IV 119/569. — Pl. : slînişoare. — Stînă 4- suf. -işoară. STÎNIŞTE s. f. (Regional) 1. Loc unde a fost odată , o stînă (1) ; (regional) stăulişte (1), stăvărie (2), stineică, stînişoară (2). V. s tâuin ă (2) (Tăşnad — Cărei). ;Cf. chest. iv 119/236. 2. Locul unde ciobanii închid oile noaptea, cu scopul : de a ingrăşa pămîntul (Tăşnad — Cărei). Cf. chest. iv 1 120/236. — Pl.: slînişti. — Stînă 4 suf. -işie. STÎNJ s. m. (Regional) Stinjenel (1 a) (Iris germa-‘ nica) Cf. borza, d. 88. — Pl. : stînji. • — De la stînjen1. STÎNJÂR s. m. v. stejar. STÎNJĂN s. m. v. stînjen1. STlNJĂNÎU, -ÎE adj. v. stînjeniu. STÎNJEN1 s. m. I. 1. (Astăzi regional) Unitatea de măsură pentru lungime folosită înainte de introducerea sistemului metric, care a variat, în timp şi după regiuni, de la 1,96 m (in Ţara Românească) şi pină la 2,23 m (în Moldova); distanţă, lungime aproximativ egală cu această unitate de măsură. Măsurări genrurea şi aflară 20 de stînjini. cod. vor.2 45v/12. Măsurară ■ adîncatul de aflară doaozeci de stînjeni. .coresi, l. 134/7. Acea moară . .. esţe mai sus decît acele tril movile. . . cu 200 de ştînjeni (a. 1739). bul. com. ist. ÎV, 79. [Idasp] împărţi în parte rătunzala zidului şi zeace ştînjîni la zeace bărbaţi rîridui. aethiopica, 49v/13. Uşa cea din mijloc. . .este de schije vărsată, de 3 siînjini nălţimea şi 12710 STÎNJEN1 - 1621 - STÎNJEN1 de .2 lărgimea, amfilohie, g. 120/1. 2 250 [taleri] pentru 10.000 sltnjeni frîflgÜii groase (à. 1811). doc. ec. 115, cf. drlv, lb. Bifnăiaţea "casei.. . èsté a fi pè {oc uscat şi înalt, de cinci şi şase stînjini. epişcupescu, practica, ; 17/18. Cu acest mijloc, poruncile, şeau înştiinţările s-ar putea împărtăşi şi înfălege într-o dkpărtare ca la 2 000 t stînjini. ar (1829), 1982/3. Era să cadă într-o prepaştie ca de o sută sttrvjim de adîhcă. drăghici, r. 104/9. La ' Cernica,... să poate face pod, în lungime de 8 stînjeni (a. 1838). doc. ec. 709. Unimea legiuită a măsurei pentru : lungimi este stînjihul. ' asachi, e. iii, 17/5. Se va săpa groapa în formă rjptundă, de un s'ttnjinşi jumătate adîncă. fn (1842), 172/17. Munţi... cari în unele locuri ajung . la o înălţime peste 2 000 stînjini. barasch, i. n. 27/18. Stălpuşori de’lemn de, 3 —4 stînjini departe unul de altul. · ■negruzzi, s. i, 36. Ne suirăm pe potecă, la o nălţime de zece stîn jeni. pélimon, i. 50/9. Acest edificiu avea Iun- ' gimea de optsprezece stînjeni. filimon, o. i, 226. Ştii iu că dintr-un zbor Sînt zece mii de sîînjeni de-aici pîn-la izvor? alecsandri, t. ii, 60. Vede... o spărtură în uluci de vreun stînjin de la pămînt. caragiale, o., i, 20. Se ridică de trei stînjeni pt d-asupra oştilor, ispirescu, l-170, cf. alexi, w!,. şXINeanu2. în Moldova trebuia să se arate însă adesea în .'marginea cărţii de hotărnicie mărimea slînjenului be‘s-a întrebuinţat. iorga, c. i. iii, 232. Atîi în Moldovă, cît şi în Muntenia urţitatea de lungime a fost stînjeâul, împărţit în 8 palme. i.‘brăescu, m. 3, cf. tdrg. Pe litiia. arătată de amîndoi vecinii, din trei în trei stînjeni, au făcut gropi. brXtescu-voineşti, p. 278. Suim pe o scară ca de doi stînjeni înălţime, hogaş, dr. i, 20, cf. resmeriţX, d.,' cade; în zidurile groase de un stînjen,'circulă scări misterioase-, se ascund cùmere strimte şi sumbre, cocea, s. i, 71. Un şanţ adînc de nouă stînjeni. vissarion, b. 61. A săpat fîntîna mai largă, mai adîncă. Acum era afundă de cinci stînjeni. dan, u. 160, cf. scriban, D. Săpasefă un şant care... se termina · aproape de-plajă, într-un fel de bazin pătrat cu latura de vreo jumătate de stînjen. tudoran, p. 601, cf. dl, dm. Cea mai veche măsură pentru, pămînt, o măsură care nu ara de fapt de suprafeţe..., era·slinjenut. panaitescu, o. ţ. 161. De sus, de unde stai, pînă la mine, Sînt zece ; stînjeni şi mai bine. arghezi, s. v, 51. Şi-a făcut soco- ] teală că ocolişul [pieţii] tot va fi fost de 800 de stînjeni. ■ ist. lit. rom. ii, 148, cf. m. D. enc., dex. Şepte stînjini că. sărea, Pe arapu-l urmărea, alecsandri, p. p, 107. Să facem o groapă de. fiei stînjeni de adîncă. vîrcol, ,v. : 27. corij. din straja, — rădăuţi, balade, ii, 186. Aii \ cădziil călii lui d'è dzece ş(înjeni im pămînt. o. bîrlea, a. ; p. i,.3‘88. furcii vorba au ascultat, De trei stînjeni au săpat. folc. mold. 11, 658,. φ (Glumeţ) Nţgrijîrea, nelucrarea poet mă.’silesc şă.fiu, Şi în versuri de un stînjin, lucruri de nimic să-ţi scriualexandrescu, m. .260. [Ploşniţele] înţr-un roi mai iţe un stînjen Au ieşit la promenadă, eminéscu, o. i, 46. La 19 ani mărturisea că era născut s^ă fie Impfiraţ al Cochinchinei, spre a furţia tn pipe de,36 stînjeni! călinescu, c. o. 155. Trăgea d,in ciubuçpl dţriţn şt.înjen u#:mâiuf spînatec. c. PEţBfcşgu, a» R·. {Şţînjen pescăresc. = măsură de lungime folosită de pescari şi reprezentînd cca 1,50 111. Stilpii... sînt ie obicei nişte piloţi, înalţi de vreo 15 m, fixaţi în fundul apeï' là "distanţe dé 25 stînjeni pescăreşti unul de altul, anţipa, p. 419, cf. dl, dm, dejc. Stîţijen. marin = .măsură dé luhgime jşgală cu 1,83 tij. Cfi dl, dm, dex. +.'(Şî, învechit, în sintagmele stînjen pătrat sau stînjen cvadrat) Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (agricol), folosită în trecut şi care avea aproximativ 4 ni2; suprafaţă de teren egală çu această unitate de. măsiir|. -Şi iară să fie domniei şale nioşie la Baia de Fer, însă din partea Standului, băiaşul,. o funq. mare, intr-acea f une rnqre, stînjeni 774 (a. 1644). HEţi 2 887. Aceşi stătijinde ocină care scrie mai sus le-au cumpărat. Stoica (a. 1654). sul. com. ist. v, 197. Constantin Vodă (lă Hureţului moşia „Şirineasa prt Luca-vălu, sţîrijini 312.0“ (a. 16.93). roţiGA, s. d. xiv, 4. Am socotiţ şi am tocmit, fiind moşia .proastă şi scurtă, ca să- ia stanjăriul pe bani. 25. (a. .169.8). bul. com. ist. iii, 87. Trei sule trei zeci şi pătru stînj.eni, i-am vîndut. . ■ dc bunăvoia noastră (a. 1777). uricariul, x, 77/13. Nicolai Golăi a intrai cu 32 de stînjeni. în moşia Fole-ştii (a. 1785). bul. com. ist. iv, 212. Avea el o moşioară de un stînjin şi trii coţi şi jumătate, budai-deleanu, t. v. 125. SM/m/î/j!^] de moşie ce sînt în moşia Botarea la schit să-i stăpînească fie-mieu Dimitrie (a. 1819). bul. com. ist. iv, 155. în Berlin vine pe toi omul un spaţiu de 41/2, în Petersburgul de 9 stînjini pătraţi. VASici, M. 11, 31/24. Venitul unui loc în oraş ce este lîngă Bulevard în sumă de stînjeni pătraţi 543. regul. org. 69/1. Odăiţa din lăuntru. . . are a fi de patru stînjeni cvadraţi (a. 1848). doc. ec. 947. Camera despre care vorbim era în periferie de un stînjin pătrat. filimon, o. i, 102, cf. lm. Falcea, avînd 80 prăjini în lung, pe 4 în larg, ceea ce conţinea 2 880 stînjeni pătraţi. n. A. bogdan, c. m. 173. Stînjenii bătrînului Andrei din ogoarele hotărnicite îi lucrau vecinii, sadoveanu, o. xviii, 49. Intrase in posesia unei jumătăţi din moşia. . . de 900 de stînjeni. ist. lit. rom. ii, 507. Unii cumpără stînjenii de ocină, alţii pogoane de vie. panaitescu, o. ţ. 202. Moşiile... doctorului Gheorghe însumau 1 359 de sîînjeni. c. barbu, a. v. 35. Φ (învechit) Stînjen scurt = (unitate de măsură de) suprafaţă (de pămînt) egală cu un pogon1 (1) şi o prăjină (3). Cf. î. iôNEscu, p. 291. Stînjen lung = (unitate de măsură de) suprafaţă (de pămînt) egală cu două pogoane1 (2). Cf. id. ib. + (învechit; în sintagma) Stînjen cubic = cub care are laturile egale cu un stînjen1. Cf. lm, climescu, a. 214. + (Şi în sintagma stînjen de lemne) Unitate de măsură pentru vcslumul lemnelor stivuite, egală cu 8 ms. Leafa va fi de 400 f/[orini] austr. pe an „şi, pe lîngă sălaş slobod, şi *6 stînjin[i] lemne“ (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207.15 stînjeni lungi de lemne, groase, bariţiu, p. a. ii, 655, cf. vaitan, v., polizu, lm. Vede o dihanie de om care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci şi patru de stînjeni de lemne, creanga, o. 107. Mult. bănet îi mai trebuia insă, ca să taie pădurea, s-o facă stîngeni. slavici, o. ii, 64. îmbrăcat în haine ţărăneşti şi-n mînă ducind un topor cum au tăietorii de stînjeni. f (1884), 246, cf. damé, t., alexi, w., şăineanu2. A cumpărat omul de la domnul Frim, din pădurea care 0 laie, trei stînjeni de lemne, brătescu-voineşti, p. 90, cf. resmeriţă, d., cade. [Bădia Ionică] ne trimetea. . . patru sîînjeni de lemne, brăescu, a. 84. Tocmai atunci se coborîse în curte să vază cum aşezase stînjenul. pribeagul, p. R- 61, cf. enc. tehn. 46. Le era ograda plină cu stînjeni de lemne, pas, l. ii, 99. Simion voia să vadă cum e drumul, căci avea să aducă cîţiva stînjeni de lemne, beniuc, m. c. i, 213, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. O văzut doăzăşîpatru d'i stînjîAi d'i lemAe, ard'e. o. bîrlea, a. p. i, 223. 2. (Rar; art.; in forma stînjin) Stil de înot. Deprin-deau deosebite feluri de înotat, „cu stînjinul“, „ca broas-ca“, „pe spate“„ agîrbiceanu, l. t. 33. 3. (Regional; în forma stînjăn) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape (Bucova — Haţeg). Cf. h xviii 46. II. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee din familia iridaceelor: a) (şi în sintagmele stînjen galben, panţu, pl., cade, borza, d. 88, alr sn hi h 659/876, alrm sn ii, h 475/876, stînjen de baltă, brandza, d. 409, panţu, pl., cade, borza, d. 88) plantă cu tulpina cilindrică, puternică, cu frunze în formă de sabie, cu flori mari de culoare galben-deschis, puţin mirositoare, care creşte prin bălţi, mlaştini şi pe malul apelor stătătoare; iris, (popular) stînjenel (1 c), (regional) col-ţul-luptilui, crin-de-apă, crin-galben, liliv-galben, spetează (ΙΠ 2 a), spfetează galbenă (v. spetează III 2 a), spetează sălbatică (v. s p e t e a z ă III 2 a), spetejoară (2), stînjenel de baltă (v. stînjenel 1 b), stînjenel galben (v. s t î n j e n e 1 1 c), stînjenel păpuros (v. stînjenel 1 c) (Iris pseudacorus). Cf. LB, LM, BARCIANU, PANŢU, PL-, CADE, BORZA, D. 88, A-v 14; b) (şi in sintagmele stînjeni pestriţi, panţu, pl. 290, cade, borza, d. 88, stînjeni de pădure, PANŢU, pl·, cade, borza, D. 88, stînjeni pestriţaţi 12610 STÎNJEN* - 1622 - STINJENEL panţu, pl,) plantă cu tulpina mul Uf lor ă, mai lungă decît frunzele in formă de sabie şi la vîrf curbate înăuntru, cu flori galbene, puţin mirositoare, care creşte prin păduri şi tufişuri; iris, (regional) stinjenel (1 f), lilion păsăresc (Iris variegata). Cf. brandza, fl. 450, PANŢU, PL., CADE, borza, d. 88. ; c) (popular; şi in sintagmele stînjen albastru, borza, d. 88, alr sn iii h 659, alrm sn ii h 475, stînjen vînăt, panţu, pl-, cade, borza, p. 88, stînjen turchiaz, ai,r sn iii h 659/762, alrm şn ii li 475/762, stînjen mAeru, alr sn iii h 659/2§4, alkm sn ii h 475/284) stinjenel (1 a) (Iris germanica ). CI. lb, cihac, ii, 369, lm, barcianu, TDRG, PANŢU, PL., DL, DM, BORZA, D. 88, Μ. Ώ. ENC., dex, h ix 436, alr sn iii h 659, alrm sn ii h 475.; d) (regional; şi in sintagma stînjen vînăt borza, d. 88.) stinjenel (1 b) (Iris florentina ). Cf. id. ib. ; é) (regional) răţişoară (2) (Iris pumila j. Cf. id. ib. Stînjen de munte (sau micuţei ) — plantă cu rizom gros şi lung, cu tulpina alungită, delicată, unifloră, cu frunzele linear-ianceolate, mai lungi decît tulpina, cu flori solitare liliachii, care creşte prin tufişurile de pe coline sau la marginea pădurilpr de munte; (regional) casiţă, stinjenel de munte (v. s 11 n j e n ç 1 1 e) (Iris ruthenica). Cf. panţu, pl. 2. (Regional) Nuţnele a două plante erbacee din familia liliaceelor: a) (şi în sintagma stînjen galben, borza, d. 83) crin galben (Hemerocallis lilio-asphede-lus). Cf. panţu, pl. 80, borza, d. 83 ; l>) (şi in sintagma stînjen roş, borza, d. 83) crin galben (Hemerocallis fulva). Cf. brandza, fl. 443, tdrg, cade, borza, d. 83. 3. Compus: stînjen-alb= (regional) narcisă (Nar-cissus poëlicus ) (Borşa). Cf. alr sn iii h 640/362, alrm sn ii h 447/362. — Pl. : ştînjeni. — Şi: (Învechit şi popular) stînjin, (popular) stînţjen (panţu, pl., h xviii 17), stînyin (petică, o. 231),, (învechit şi regional) stîiijăii (h xviii 46, 168), stînjin, (regional) stînjene (borza, d. 88) s. m. — Etimologia nesigură. Cf. v. si. e λ x k h k . STÎNJEN2 s. m. (învechit, rar) Piedică (3). Cf. lb. — Pl. : stinjeni. — Derivat .regresiv de la ştînjeni. STÎNJEN AR s. m. (Regional, mai ales in Transilv.) Muncitor care taie lemne, care face stinjeni1 (1.1) de lemne intr-o exploatare forestieră; (regional) metăraş, metrar. Foarte mulţi locuitori se ocupă cu industria, anume ca ocnari la ocnele de cărbuni din Anina, ca stînjenari şi ziuaşi la societatea de drumuri de fier. liuba — iana, m. 6, cf. cv 1951, nr. 5, 28. încovoiaţi în fireze stînjenarii culcau pădurile... şi rămîneau în urma lor munţii fără straie, vintilă, o. 26. Cîţiva intrară în sala de aşteptare Erau stînjenari cu lopoflre subsuoară, v. rom. mai 1963, 31, cf. scl 1975, 54., alr ii 6 411/2, 29, 53, 102, 4I4, 886, a i 22, 26, 31, 35, 11 6, iii 2, 3, 5, 7, 12, 16, 17, teaha, c. n. 267. . — Pl. : stînjenari. — Şi: stînjinăr s. m. — Slîhjen1 + silf. -ar. STÎNJEN A Ş s. n. (Regional; la pl.) 1. Stinjenel (1 a) (Iris germanica). Cf. borza, d. 88. 2. Narcisă (Narcissus po'èticus ) (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr sn iii 640/386, alrm sn ii h 447/386. — Pl. : siînjenaşi. — Stînjen1 -f suf. -aş. STÎNJENE s. m. v. stînjen1. STÎNJENEALĂ s. f. Faptul de a (se) s 11 n j e ni1. 1. Piedică, obstacol în calea realizării, în bune condiţii, a unei activităţi, In desfăşurarea unui eveniment etc.; deranjare, incomodare, jenare, jenă, stinghereală (1), stingherire, stînjenire (1), supărare, tulburare (4), (livresc) conturbare, importunare, (învechit şi popular) sminteală (3), (popular) zăticneală, zăticnire, (Învechit) smintire (3), (regional) zăhăială, zăhă-ire. Cf. stinjeni1 (1). Cf. b,udai-deleanu, lex. lb, polizu, barcianu, v., lm. Are grijă ca şi muşteriii lui să fie mulţămiţi şi să-şi găsească toate înlesnirile, fără stînjeneală. conv. lit, xviii, 196, cf. ddrf, alejci, w., şăineanu2, tdrg. Cu loată stînjeneala unui mediu neprielnic, au putut să înflorească talente demne de orice civilizaţiune. în plr ii, 202, cf. resmeriţă, d., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. J>. ENC., DEX. 2. (Rar) Supărare. Cf. stinjeni (2). Nu ştia ce să facă. . . să spulbere stînjeneala care se statornicise în sat. lăncrănjan, c. 11, 478. 3. Stare a celui ce nu şe simte in largul său; senzaţie provocată de această stare faţă de ceva sau de cineva (mai ales faţă de o persoană care impune prin vtrstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.); jenă, ruşine1 (I 2), sfială, sfiiciune, stinghereală.(2), stînjenire (2), (rar) sfioşenie, sfiire, (popular) riişinare (2), (invcchit şi regional) ruşinţă (1), (învechiţ) , sfiiîiţă, stidinţă, stidire, (învechit, rar) stideală. Çf. s t î n -jeni1 (3). Am fost cam ocupat în ultimul timp... începu directorul, dezorientat de lipşq. de slţnjeneală din atitudinea fetei. v. rom. ianuarie 1954, 115, cf. dl, dex. — Pl. : slinjeneli. — Şi : (Învechit) stîngeneălă (lb, barcianu, alexi, w.), stîngineâiă (budai-deleanu, lex·, lm) s. f. — Ştînjeni -f suf. -eală. STÎNJENEASCĂ adj. f. (învechit; ln sintagma) Prăjină stînjenească = unitate de· măsură pentru lungime, egală cu un stînjen1 (I 1); distanţă, lungime aproximativ egală cu această unitate de măsură. V. prăjină (9)i O prăjină de S palme e prăjină sttrije-nească. pamfile, a. r. 231, cf. dl, dm, dex. — Pl. : stlnjeneşti- — Stînjen1 + suf. -ească. STÎNJENÉL s. m. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee din familia iridaceelor : a) (şi ln sintagmele stinjenel de grădină', borza, d. 88, alrm sn ii h 475, stinjenel vînăt, păcală, m. r. 24, alr sn iii 659/172, stinjenel violet, slînjinei mnerii, borza, d. 88) plantă ornamentală de grădină, cu tulpina ramificată, cu frunze in formă de sabie şi flori mari, violacee sau albastre, puţin mirositoare; iris, (popular) crin, stînjen1 (II I c), (regional) caciţă, ceapă, coada-co-coşultii, cocoară-mnerie,'cocoş, cocoşei vineţi, cocoşel, cosiţa fetelor, erin albastru, crin vînăt, floare-vl-nătă, frunză-lată, gîltăne-vinete, iarbă-lată, lilie, lilie sălbatică, lilie vînătă, lilion, lilion albastru, liliu vînăt, pâpurică (b), pescuţ (II 2), sabie (IV 2), sanfii (v. s e.c f i u1 3), spetează (II 4 c), stinj, stînjen albastru (v: s 11 ii j e η1 II 1 a), stînjen vinăt (v. s 11 n-j e ή1 II 1 a), stînjeniţă (1 a), stinjenaşi (v. s tînjen a ş 1), şovirişcă, şuvar (v. ş o V a r 1 J), tulipan1 (3), tulipan de grădină (v. tulipan1 3), tulipăn de iarbă (v. tulipan1 3) (Iris germanica). Cf. marian, ch. 54, ddrf, şăineanu2, păcală, m. r. 24, resmeriţX, d., panţu, pl. 290, cade, $i,mionescu, fl. 331, DS, DL, DM, BORZA, D. 88, SI. D. ENC., DES, alrm sn ii h 475; b) plantă cu rţzomul căţnoş, ramificat şi noduros, cu frunze în formă de sabie, Cu tulpina mal Înaltă declt frunzele, terminată ln vlrf cu 2 — 3 flori mari albe cu Vinişoare albăstrii, plăcut mirositoare; (regional) criri, crin albastru, crin vinăt, floare vînătă, lilie, lilie Vînătă, rădăcină de micşu-nea, spetează (II 4 b), stînjen1 (Il 1 d), stinjen vlriăt (v. stîn j e η1 II 1 e) (Iris florentina)·' Cf. borza, d. 88; c) (popular; şi ln sintagmele stinjenel de baltă, borza, d. 88, stinjenel galben, păcală, m. r. 24, simionescu, fl. 278, borza, d. 88, stinjenel păpiiros, bok- 12617 STINJŞNI - 1623 - STJNJENIR E za, d. 88) ştinjen1 (II I a) (Iris pseudacorus ). Cf. | ANTiPA, p. 763, cade, ds, alr il 6 270/172, 182, 235, 987; d) (regional; şi 111 sintagma stînjînel pitic, simionescu, fl. 182) răţişoară (2) (Iris pumila). Cf. BRANDZA, D. 408, PANŢU, PL-, CADE, SIMIONESCU, FL-230, borza, D. 88; c) (regional; şi în sintagma siin-jenel de manie, panţu, pl.) sttnjen de munte (v. stînjen1]! 1) (iris ruihenica). Cf. panţu, pl.; f) (regional) stînjen1 (II1 c) (Iris variegata). Cf. brandza, d. 408, panţu, pl., cade, BORZA, D. 88. Rău fac cü rid, întrerupse stînjinelul. neohuzzi, s. i, 100, cf. baronzi, l. i, 145, damé, T. 184. Colo un stinjinel se joacă, anghel, p. 11. Am slat... lingă nişte stinjinei, care miroseau aşa de tare, încît m-a apucat capul, brătescu-voineşti, p. 207. Spuse o vorbă proastă unui stinjinel scuturat, gîrleanu, l. 33, cf. resmeriţă, d. Somnul a cuprins de mult grădina... siînjeneii şi glicina, minulescu, vers. 130. Stinjeneii se găteau de culcare prin ogrăzi, i. botez, b. i, 64. Stinjenei, şi crini şi nuferi Nu ţi-i dat prin ani să strîngi. lesnea, vers. 28. Dealurile albăslresc pe zări surtsuri de liliac şi stinjenei. teodoreanu, m. iii, 91. La un geam deschis, spre trandafirii în flăcări, spre dulcea mireazmă abia simţită a stînji-neilor violeţi, sta răzimată în coate o fată. sadoveanu, m. 106. Marea Se vede ca un lan de stinjenei. pillat, p. 204. Apa Dunării lua culoarea stînjeneilor. tudoran, p. 41, cf. dl, dm. In covorul ei mătăsos [al ierbii] se ivesc. . . stinjenei şi dediţei. lăcrănjan, c. ii, 341, cf. m. d. enc., dex, h ii 42, 87, 207, iii 243, iv 9, 44, x 420, 489, 534, xii 237. Pi la spali ctopoţăi Pi la ureci sttnjînei. vasiliu, c. 176. φ (Regional) Stănjenel sălbatic = săbioară (3 c) (Iris halophila). Cf. borza, d. 88. 2. Compuse: (regional) stlnjiiio-galbbii = crin galben (Hemerocallis fulva).Ct. borza, d. 83; stlnjt-nei-albl = crin (Lilium candidum) id. ib. 99. 3. (Regional) Bujor (Paeonia officinalis ) (Valea lui Enache — Curtea de Argeş). Cf. alr i 1910/788. — Pi.: stinjenei. — Şi: (regional) stinjinel, stînjinéu (borza, d. 88), stănjenel s. m. — Stînjen1 + suf. -el. STÏNJENÎ vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică oameni sau manifestări ale lor) A nu lăsa să acţioneze, să se desfăşoare în voie, ln mod firesc etc.; a deranja, a incomoda, a împiedica, a încurca, a jena, a stingheri (1), a supăra, a tulbura (5), (livresc) a conturba, a importuna, (rar) a sinchisi (2), (învechit şi popular) a sminti (3), (popular) a zăticni, (regional) a îjăhăi· Cf, budai-deleanu, lex. Pre bărbaţii cei mari nu-i stinjenesc rangurile să alerge după interesuri, să lucreze clmpul, să (ie ieonomia casii. mumuleanu, c. 28/6. Nu vei mai fi stînjinit d-acest prieten aşa de aspru, pleşoianu, t. ii, 24/2. Nu cumva datorii casnice să-i stînjinească de a împlini înaltă:sarcină ce era pusă asupră-le. marcovici, d. 159/4. Se munci in tot chipul a mă ştînjeni. gOrjan, h. iv, 19/24, cf. valian, v. Vornicul nu e volnic a stinjini punerea în lucrare a vreune hotărîri judecătoreşti, regul. Org. 290/2, cf. ponfcu, Acea teamă nu v-au stînjenil a trimete me-muùré la Petersburg şi jalbe la Ţarigrad. alecsandri, t. 1 339, cf. cihac, ii, 368. Am hotărît a nu fi ştîn-jeniţi în munca noastră prin preponderenta uniiia dintre noi (a. 1091). Sn plr i, 398, cf. ddrf. Tot rău-i sttrtjinit de teamă, .coşbuc, f. 56, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu3, tdrg, resmeriţă, d. Sufletele celor dinainte ai săi cuibau neîmpăcate, licărind în sumbra-i privire. .., ele-i stînjeniseră înălţarea, m. i. caha-giale, c. 51, cf. cade. Sosirea preotului. nu ştînjeni deloc fierberea ţăranilor, rebreanu, r. ii, 218. Nu i-am stînjenil rîsul. cocea, s. i, 210. Oamenii să nu-mi stînjenească libertatea, vissarion, b. 205. L-a stînjenil propriul lui trup, supus suferinţilor şi scăderilor instinctului. sadoveanu, o. xx, 103. Ne aflăm într-o încurcătură, care ne sttnjeneşte libertatea de exprimare. iordan, stil. 51, cf. scriban, d.. Epocile care au crezut cu tărie în norme au produs artişti pedanţi, lipsiţi de avînl şi fantezie care au stinjenit pe adevăraţii creatori vianu, e. 45. Direcţia se va mărgini la conducerea formală a dezbaterilor, fără a ştînjeni dialectica, plr ii, 652. Sau, dacă. vă stînjeneşte forma întrebării : e adevărat că directorii strîng milioane...? arghezi, l. 39. Grupările ilegale,... stînjeneau guvernul, călinescu, b. i. 135. Un miros dulceag îi stinjenea răsuflarea. vinea, l. ii, 151, cf. dl, dm. Tudor şi. oastea sa de panduri anulează orice încercare a forţelor stă-ptnirii de a ştînjeni desfăşurarea răscoalei, scînteia, 1966, nr. 6 926, cf. m. d. enc.., dex. "O* R ef 1. r e-c i p r. Mişcările care pregătesc diferitele sunete nu se stînjenesc unele pe altele, puşcariu, l. r. i, 65. Poezia şi proza se învecinează-.fără a se ştînjeni. blaga, h. 110. Culoarea a cîştigat o asemenea autonomie şi pictura o asemenea libertate, încît ordinea coerenţei figurate şi aceea a articulării muzicale a culorii nu se. mai stîn-jenesc reciproc prin nimic, românia literară, 1969, nr. 19, 26/3. + (învechit, rar) A opri (4). Dar staoili potopul t.parge ce-ndrăznesc a-l stînjini. heliade, o. i, 436. + Tranz. fact. (Regional; în forma stînjini) A face să se întrerupă, să se amine ceva. Cf. cr. iii, 376. 2. Tranz. (Rar) A supăra. Îmi caut un loc bun, unde să nu mă stînjenească ramurile, brătescu-voineşti, p. 157. O stinjenea. neatenţia mea în îmbrăcăminte. camil petrescu, u. n. 96. Gesturile lor au devenit deodată nefireşti, parcă îi stînjeneşte ceva. bogza, a. î. 182, Tăceau dîndu-i să priceapă că-i stînjeneşte. τ. popovici, se. 15. 3. Refl. (învechit şi regional) A se sfii (2); a ezita. Cf. budai-deleanu, lex. Toţi cumpărătorii călăreţi. . . să plîng că oamenii dumnealor vameşilor.·. . nu-i îngăduiesc să treacă pă acel plai şi că, din pricina ocolului drumului, să slinjinesc a veni la ocnă (a. 1836). doc. ec. 629. M-am stînjinit... de a primi pe D. Antoni, hrisoverghi, a. 13/29. Un tînăr om de ar fi văzul-o atunci, negreşit că nu s-ar fi stînjenit cît de puţin a înjunghia pe nelegiuitul ce o adusese în starea aceasta, negruzzi, s. i, 52, cf. ddrf, tdrg. Rusanda a strîns genele şi s-a stînjenit. li era silă că laţul ei prinde, dar nici nu putea să se lase. popa, v. 310, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: stinjenesc. — Şi: (învechit şi regional) stînjini, (învechit) stingem (barcianu) sliu-gini, stîngănl (cihac n, 368, resmeriţă, d., şăineanu, D. U·). — Cf. v. sl. tiTJisiiHi „apăsat, strlmtorat“ (part. vb. cktαηϊλτη). STÎNJENtRE s. f. Faptul de a (s e) s t i n j e n i. 1. Piedică, obstacol în calea realizării, în bune condiţii a unei activităţi, în desfăşurarea unui' eveniment etc. ; deranjare, incomodare, jenare, jenă, stinghereală (1), stingherire, stînjeneală (1), supărare, tulburare (4), (livresc) conturbare, importunare, (învechit şi popular) sminteală (3), (popular) zăticneală, zăticnire, (învechit) smintire (3), (regional) zăhăială, Zăhăire. Cf. ştînjeni (I). Cf. budai-de-leaNU; lex,, lb· Stînjinirile şi toate rugăciunile ce îmi făcea toate rudele ca să nu mai plec. gorjan, h. ii, 69. ' Umblai să-mi faci stinjinire. pann, e. i, 60, cf. polizu, barcianu, lm. Cardinalul Andrei Bathori Incridinţă pe trimişi că Mihăi Vodă poate fi sigüri că nu i se va aduce nici o stînjenire la întreprinderile sale. ap. ddrf, cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc-, dex. 2· Stare a celui ce nu se simte în largul său; senzaţie provocată de această stare faţă de ceva sau de cineva (mai ales faţă de o persoană care impune prin vîrstă, prin prestigiu, prin funcţie etc.); jenă, ruşine1 (2), sfială, sfiiciune, stinghereală (2), stînjeneală (3), (rar) sfioşenie, sfiire, (popular) ruşinare (2), (învechit şi regional) ruşinţă (1), (învechit) ştiinţă, stidinţă, stidire, (învechit, rar) stideală. Cf. 12619 STÎNJENIT - 1624 - STÎNJINI ŢĂ stînjeni. (3). Ah! prieteşugul.,-, mă line iri jal- | rtica stinjenire: Ori a fi cinstii prietin şi să mă trag 'de Zulnie, Ori să-i descopăr amoriul. conachi, p. 84. Musafirul face haz cu oarecare stinjenire, apoi se ridică. sadoveanu, o. iv, 565, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: siînjeniri. — Şi: (învechit.) stlnjinire s. f. — V. sţinjeni. STÎNJEiVÎT,.-Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre manifestările lor) Care est« împiedicat (de cineva sau de ceva) să acţioneze, să se manifeste, să se desfăşoare etc. in bune condiţii; deranjat, incomodat, încurcat, jenat, stingherit (1), supărat, tulburat2 (5), (livresc) conturbat, importunât, (rar) sinchisit, (popular) zăticnit, (învechit şi familiar) sastisit (1), (regional) zăhăit. Cf. stînjeni (1). Se văd mereu slinjenifi in dezvoltarea lor firească, opriţi pe loc in silă. odobescu, s. m, 514, cf. dl, dm. Munca intelectuală este stînjenită, bolnavii obosesc repede, abc. SĂN. 331, Cf. M. D. ENC., DEX. 2. (Despre oameni; adesea adverbial) Cuprins de stinjeneală (3); jenat, ruşinat, stingherit (2), (rar) sfiit. Cf. stînjeni (3). Cf; ddrf. Stînjenit şi cu grabă îşi strînge fiecare minunile, anghel, pr. 33. Adela, împurpurată şi siinjenită, era acum fata dc altădată, ibrăileanu, a. 148. Aşteptam destul de stînjenit să-mi vie rîndul. camil petrescu, p. 142. [Co-rina] rămîne lîngă şezlong, stînjenită. sebastian, j. 24. Colonelul tăcu, puţintel stînjenit. sadoveanu, o. xvii, 119. Bărbatul părea îngindurat şi stînjenit în costumul său prea elegant, călinescu, s. 11. Amîndoi au înaintat stînjeniţi unul către altul. c. petrescu, a. R. 181. Tăcu şi se aşeză stînjenii. stancu., r. a. v, 47. S-au trezit faţă în fală şi s-au uitat surprinşi unul la altul, ea vădit stînjenită. beniuc, m. c. i, 193. Uneori zimbea stînjenit. ca mil ar, n. i, 157. Boman Lupu privea- stînjenii într-o parte, galan, z. r. 311. El tăcea îndărătnic şi stînjenii. vinea, l. i, 90. Pierre părea stînjenit. tudoran, p. 60, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă, care trădează stînjeneală (3); jenat, ruşinat, stingherit (1). S-au aşezat curînd, cu înfăţişări slînjenite, să mă aşez şi eu. sadoveanu, o. xvii, 545. Sărutul stînjenit şi strîmb. . . Nu a putut fireşte să-nvie un trecut, labiş, p. 184, cf. dex. — Pl.: stînjeniţi, -te. — Şi: sllnjtait, -ă adj. dm, — V. stînjeni. STÎNJENITOR, -OÂRE adj. Care împiedică, care deranjează, care jenează (pe cineva şau ceva) Sn acţiune, în manifestare, în desfăşurare etc.; incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, supărător, (livresc) importun. Cf. polizu. Radu, dezarticulat, ca un musafir care se simte stînjenitor. camil petrescu, t ii, 50. Tăcerea stînjenitoare şi suspiciunea de adineauri nu-şi mai avea rostul., v. rom. martie 1954, 106; Serviciul prea stăruitor al personalului începuse a semăna cu o povară lustruită. Era stînjenitor. vornic, p, 130, cf, dl. Se izbea de. tăcerea ei gréai. siînjenitp'ùre. τ. potovici, s. 435, cf:. cm. Se lăsă o tăcere stînjenitoare. barbu,: o. 18. Ô greşeală stînjenitoare. cinema, 1968, nr: 6, VII. Cel care urmăreşte însă un asemenea scop... nu mâi are în vedere imperativul stînjenitor al loiali-tăţii. contemp, 1969, nr. 1176, 6/4, cf. m. n. enc., dex. ■■■■■■ — Pl.: stînjenitori, -dare. — Stînjeni 4- suf. -lor. STÎNJENÎŢA s. f. 1. Numele a două plante erbacee din familia iridaceelor: a) (Ban.) stînjenel (1 a) (Iris germanica). Cf. .tbkg, panţu, pl., cade, borza, d. 88;. b) (regional) stînjenel (1 h) (Iris florentina). Cf. borza, d. 88. 2. (Regional) Caprifoi (Lonicera caprifolium). Cf. ddrf, borza, d. 101. 3. (Prin Transilv.; mai ales la pl.) Coprîne (Nar-cissus stellaris ). Cf. borza, d. 115. — Pl.: stînjeniţe. — Şi: stiiijiuiţă s. f. ddrf,borza, d. 115. — Stînjen1 4- suf. -iţă. STÎNJEiVÎU, -îlî adj. De culoarea florii de stln-j.enel (I a); liliachiu, mov (1), violet, vioriu. Stînjiniu, în culoarea stînjinelului. marian, ch. 54, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade. Prin fereastră pătrundea dimineaţa stînjinie încă şi cu sclipet de stele, c- petrescu, î. i, 259. Uşa se deschisese, fata îl privea aproape dreaptă, intr-o rochie stînjinie deschisă. sadoveanu, o. ii, 597. Asta-i matasă stînjinie de la Florenţa, din ţara Italiei. id. o. xm, 1.29, cf. scriban, d., 11 11 79, iv 53. S-a-nlîlnil cu buba-n cale... Bubă vişinie, Conăbie Stînjănie. folc. olt. — munt. i, 303. — Pl. : stînjenii. —Şi: (popular) stînjiniu, -ie, (regional) sttnjăniu, -ic, stînjen iu, -ie (11 iv 53) adj. — Stînjen1 + suf. -iu. STiNJERËT s. n. v. stejăret. STÎIVJIN s. m. v. stînjen1. STÎiSJINĂR s. m. v. stlnjenar. STliVJINÉL s. m. v. stînjenel. STÏiYJlIVÉU s. m. v. stînjenel. STÎiVJlIVÎ1 vb. IV. (învechii) 1. T r a n z. A măsura cu stinjenul·1 (ί 1). Cf. budai-deleanu, lex., DRLU, LB, BARCIANU, V. 2. R ef 1. P. e x t. A-şi întinde mîna (ca să lovească). Gogoman încă să stînginisă Aşa de bine şi cu mânie Ca să laic în turci ca şi într-o clisă, budai-de-leanu, ţ. 281, cf. id. lex., drlu. Mă stîngeiiesc. lb. — Prez. ind.': stînjinesc. — Şi: stîiiţjini, stinj/eni (budai-deleanu, lex., barcianu, V.) vb. IV. — V. stînjin. STÎNJINÎ2 vb. IV v. stînjeni. STÎNJlNÎIVE1 s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) stînjini. 1. Măsurare cu stinjenul1 (I 1). Cf. stînjini1 (1). Cf. budai-deleanu, lex.,. drlu, lb, barcianu, V, 2. întindere a mîinii (pentru a lovi). Cf. s t i 11-j i n i1 (2). Cf. budai-deleanu, lex., drlu, lb, barcianu, v. — Pl. : stînjiniri. — Şi: stinyinire (budai-deleanu, lex., lb), stlnyenirc (budai-deleanu, lex-, bab-cianu, v.) s. f. — V. stînjini1. STÎNJINÎRE2 s. f. V. stinjenire. STÏNJIN1T1, -Ă adj. (învechit) 1. Care a fost măsurat cu stinjenul1 (I 1). Cf, s t î ri j i n i1 (1). Cf. budai-deleanu, lex;., lb, barcianu, v. 2. Care a întins mîna (pentru a lovi). Cf. stînjini1 (2). Cf. budai-deleanu, lex., drlu,· lb, barcianu, V. — Pl.: stînjiniţi, -te. —Şi: stinginit, -ă (budai-de- leanu, lex., lb), stlnyenit, -ă (budai-deleanu, lex., barcianu, v.) adj. . . — V. stînjini1. STÎNJ1NÎT2, *Ă adj. v. stînjenit, -ă. STÎN.IJM'ŢA s. f. v. slinjeniţă. 12635 STÎNJINIU - 1625 - STÎRGI STÎNJINIU, -IE adj. v. stinjeniu. STÎNJIN s. m. v. stinjeni. STÎNUŞOAiiĂ s. f. (Regional) L oc unde se adăpostesc oile şi caprele ţinute acasă; (regional) stînă (1) (Suceava). Cf. chest. îi 429/236. — Pl. : stînuşoare. — Stină + suf. -uşoară. STÎNUŢĂ s. i. (Regional) Diminutiv al lui stină (1) ; (regional) stînişoară (1). De-oi muri, eu oi* visă Numai cu slînufa mea. folc. transilv. i, 154. Pe mine mă îngropaţi ln stînuţa oilor. ib. 200. — Pl. : slînuţe. — Stină + suf. -u/ă. STlRC s. m. (Ornit.) 1. Numele a două specii de păsări migratoare de baltă, din ordinul ciconiifor-melor, cu ciocul, gîtul şi picioarele lungi, care se hrănesc mai ales cu peşte: a) (şi în sintagmele sltrc cenuşiu, antipa, p. 52, păcală, m. r. 31, simionescu,. f. r. 90, băcescu, păs. 159, m. d. enc., dex, slîrc mare cenuşiu, simionescu; f. r. 90, băcescu, păs. 159, dl, dm, stîrc νΐηάί, băcescu, păs. 159, linţia, p. iii, 24, ltrs, vîn. pesc. iulie 1962, 8) pasăre de mărimea unei berze, cu aripile cenuşii şi cu cîte un smoc de pene negre care pornesc de deasupra ochilor şi sînt orientate spre spate; bîtlan (Ardea cinerea). Cf. marian, o. ii, 335, cade, simionescu, f. r. 90, băcescu, păs. 158, 159, alr sn iii h 716, alrm sn ii li 528; b) (şi ln Sîn tagmele slîrc purpuriu, simionescu, f. r. 91, băcescu, păs. 159, linţia, p. iii, 27, dl, dm, slirc pur-purat, băcescu, păs. 159, stirc roşu, cade, băcescu, pas. 159, M. d. enc., stirc roşielic, linţia, p. iu, 27) pasăre puţin mai mică decît stîrcul (a), cu capul, gîtul şi pieptul roşcate, cu dungi negre; bîtlan roşiatic, bîtlan roşu, (regional) bîtlan scorţişoriu, ciaclă de trestie, ciaclă roşie, ciapur roşu, gac roşu (Ardea purpurea). Cf. antipa, p. 52. linţia, p. iii, 27. Da cărnurile lor să nu mlncaţi. . . şi corbul de noapte. .. şi slircul şi barza, biblia (1688), 771/37. Stlrcii... peştii a prinde chitiia. cantemir, i. i. i, 167. Stîrcul, dacă îmbătrîneşte, le cade penile (a. 1777). gcr ii, 111/3. Vulpea au văzul în primăveară stîrcul. ţichindeal, f. 388/21. Iară din zburătoare [există] stîrci şi acel asăminea stîreului, ibis, carii se luptă cu mulţimea şerpilor zburători, ar (1829), 126/2. Desfăcu cutiuţa de argint, scoase pana slîrcului din ea. marian, o. ii, 324. Stîrcii păşesc cu picioarele lor subţiri, angi-iel — iosif, c. l. 172, cf. păcală, m. r. 31. Cîrduri de stîrci şi roate de berze se întorceau la loc pe meleagurile lor obişnuite, voiculescu, p. i, 32. Toate speciile de stîrci ... trăiesc într-o împărăţie puţin tulburată, sadoveanu, o. xx, 82. [Şoimul călător] cuibăreşte... măi rareori pe copaci, în cuiburi vechi de corbi, ciori, stîrci sau păsări răpitoare, linţia, p. ii, 133. Numai toamna, migrînd, am întîlnil cîte un slîrc purpuriu, vîn. pésc. noiembrie 1961, 10. Erodiul de slîrc strălucea în minunea acelei amiezi de vară. barbu, Princ. 118. La noi iernează în condiţii optime specii migratoare cum sînt·' . ... raţa suliţar. . ., găinuşa de baltă, rriutle specii de stîrci. vîn. pesc. nôiembrie 1964, 9. Descrierea minuţioasă a mai multor specii de stîrci. cinema, 1968, nr. 2, XI. Galeria era împînzită de stîrci şi ciori.-ro-mânia literară, 1970, nr. 77, 31/4, cf. h xi 231, xvi 10. Un biet stîrc jerpelii.. . ieşi din codirla Unde şedea pitulit. popescu, b. i, 20, cf. alr ii 6 217/886. 2. Compuse: stirc-galben (sau -blond, -cu-coa-raă) = pasăre crepusculară, cu penele gălbui, cu dungi negre subţiri în jurul gîtului, iar pe cap cu pene mai. lungi, ţepoase; (regional) bîtlan galben (Ardeola ralloides). Cf. băcescu, păs. 158, 159, linţia, p- iii, 43, ltr2, dl, dm, m. d. enc.; stjrc-alb (sau -alb-marc, -alb-nobil, -Mtlan)= egretă (Egretla alba). Cf. cade. Un slîrc alb veni asupra lui. sadoveanu, o. xiii, 335, ci. băcescu, păs. 158, linţia, p. iii, 31, ltr®. Aceşti delicaţi stirci albi nu se tem de om. vîn. pesc. aprilie 1964, 3; sttrc-alb- (sau -bălan-) mic = pasăre de culoare albă cu ciocul şi cu picioarele negre, cu două-trei pene ornamentale lungi şi înguste pe partea posterioară a capului, iar, la vîrsta adultă, cu două-trei pene ornamentale foarte frumoase pe spate; bîtlan-(alb-) mic, (învechit şi regional) stir-ciog (I) (Egretla garzelta). Cf. cade, băcescu, păs. 158, 159, linţia, p. iii, 37, ltr2; stirc-(ceuuşiu)-de-noap-te (sau -ccmişiu-mic) = pasăre de mărimea unui corb, cu ceafa şi spatele negre, aripile cenuşii, pieptul alb şi două-patrn pene lungi pe cap (Nycticorax mjclicorax). Cf. cade, băcescu, păs. 158, linţia, p. iii, 46, ltr2, vîn. pesc. septembrie 1960, 15, m. d. enc.; stirc-mic (sau -pitic) — scrofiţă (II 2 d) (Ixo-brgchus minulus). Cf. cade, simionescu, f. r. 92, băcescu, păs. 159, linţia, p. iii, 48, ltrs. Slîrcul-pi-tic. . . cloceşte regulai la scutul. desimilor de Ircsiic. vîn. pesc. noiembrie 1961, 10, cf. m. d. enc. ; stirc-e-yiptean (său -dc-cireadă, -găibui-roşcat-de-cireadă ori stircul-păstorîlor) = pasăre albă, cu penele de pe spate şi partea de jos a grumazului galben-roşie-tice, cu ciocul şi cu picioarele galbene, întîlnită. foarte rar la noi (Bubulcus ibis). Cf. băcescu, păs. 158, 159, linţia, p. iii, 39, ltr2; (regional) stirc-iojtătar = lopătai· (PlataUa. leucorodia). Cf. băcescu, păs. 159. Slircul lopălar face parte din grupa păsărilor migratoare — oaspeţi de vară, plecind cu regularitate ln fiecare toamnă, vîn. pesc. septembrie 1960, 14. 3. (învechit şi regional) Barză (Ciconia ciconia). Cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 192, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., BĂCESCU, PĂS. 158, H II 298, V 483, XI 231, xiv 79, xviii 268, Alr i 1 040. <0* (Regional) Slîrc-negru — barză neagră (Ciconia nigra). Cf. băcescu, păs. 159. — Pl. : stîrci. — Şi: (regional) stilc (băcescu, păs. 158), strac (id. ib. 159), străc (id. ib.) s. m. — Din v. sl. c-rp-hK-fc. STÎRCf vb. IV. 1. Refl. (Popular) A se ghemui (de frig, de foame, de durere, in aşteptare etc.). Cf. ANON. car, budai-deleanu, lex., lb. Se-nfipseră în ţară, ca lipitori mîrşave... — Le dai un praf de sare d-a neagră ca şi ele Ş-apoi le vezi cum varsă, stîrcin-du-se ăl sînge. heliade, i. i, 222, cf. cihac, ii, 362. lm. De trai. râu te-ai stircit, te-ai ofilii, te-ai subţirat, jipescu, o. 67. Uri leu puternic, care i-a sărit în cîrcă şi s-a stircit pe şoldul armăsarului, odobescu, s.. iii, 125. Bielele făpturi... Se slîrciseră de se făcură covrig de ger. ispirescu, u. 87, cf. ddrf, barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, d. Lisandra... se stîrci şi ea într-un colţ. stancu, ş. 61, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Expr. (Regional) A se stirci ca un arici = a fi nesociabil, morocănos. Cf. hem 1 647, zanne, p. i, 318. A i se stirci inima cuiva (de durere) = a suferi intens, a simţi o emoţie puternică, o supărare mare etc. Cf, zanne, p. ii, 111. + Tranz. (Regional ; complementul indică o-biecte) A mototoli (1). Bupseră o foaie de ziar, o stîr-ciră între ' degete să se înmoaie, drămuiră tutunul şi începură sa pufăie, t. pôpoyici, se. 583. Trebuia să stai naintea boierilor zmirna şi stîrceai căciula' sup supţiăâră dă crăpa, graiul, i, 202. 2. Intranz. (Popular şi familiar) A amorţi (stînd nemişcat, în aşteptare). Cf. resmeriţă* b. Aşa se simţise el de o'mie de ori. ,stîrcind la ghişeul portei centrale din Bucureşti, c. petrescu, o. P. i, 10â, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, NOVACOVICIU, C. B. ii, 6. 4- P. ext. (Rar) A cerşii ll cunoşteam acum toţi de cînd stîrcea pe la uşi. c. petrescu, c. v. 127, cf. dl, dm:. 3. Tranz. şi refl. (Regional) A (se) strivi. George îl lovi din toate puterile în faţă. Simţi cum i se stîrceşte ceva sub pumn. τ. popovici, se. 579, cf. dm, M. d. enc. Mărul s-a slircil. dex, cf. lexic reg. 86. 12643 STÎRCIGAT - 1626 - STÎRMINĂ + A (se) dărăpăna. Casa d~a făcut-o Ionifă Cocorăl — fafă-de restul, stîrcile de sărăcie — sla ca măgarul intre oi. iovescu, n. 137. — Prez. ind. : sttrcesc. — V. stlrç. STÎRCIGAT, -Ă adj. (Regional) Ghemuit. Stîr-cigat, îmbelciugat, Sub pămînt e tot băgat (Rima). păsculescu, L. p. 98, cf. gorovei, c. 317, pascu, c. 28. — Pl. : ştircigap, -le. — Etimologia nesigură. Cf. s t i r c i. SŢÎRCI0G s. m. 1. (învechit şi regional; probabil) Sţîrc-alb-mîc, v. ştire (2) (Egretta garzetla). Cf. CADE, SCHIBAN, D., BĂCESCU, PĂS, 159. 2. (Prin nord-'estul Olt.) „Specie dc bureţi de pădure". LEXIC KEQ. II, 31. 3.. (Prin vestul Munt. şi nqrd-estul Olt.) Numele a două părţi ale vîrteiniţei: a) Axul vertical in care se înfige răscrucea (II 4). Cf. DAMÉ, T. 140, ŞĂINEANU3, TDtţG, PAMFILE, I. C. 259, CADE, SCRIBAN., D. b) Pat1 (5 b). Cf. damé, t. 140, pajufile, i. c. 259, RESMERIŢĂ, D-, TOMESCU, GL. 23. — Pl. : stîrciogi. — De la slirc. STlRCÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a (se) s t î r c i. 1. Ghemuire. Cf. ştir ci (1)· Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D. 2. Amorţire. Cf. st ir ci (2). Cf. resmeriţă, d. — Pl. stîrciri. — V. stîrci. STÎRCÎT1 s. n. (în dicţionarele din trecut) Faptul de a (se) stîrci. 1. Ghemuire. Cf. s t îrci (1). Cf. RESMERIŢĂ, D. 2. Amorţire. Cf. stîrci (2). Cf. resmeriţă, d. — V. stirei. STÎRCÎT2, -Ă âdj. (Popular; despre fiinţe) Ghemuit. Cf. stîrci (1). Cf. budai-deleanu, lex. Un rîs sta stîrci't lapîndă. odobescu, s. iii, 187. Jos, pe-o rogojină, lî'ngă vatra rece, cu hainele leoarcă pe dînşii, rupţi de oboseală, lihniţi dc foame şi stîrciţi de frig, se culcată să doarmă, vlahuţă, n. 114, cf. ddrf, resmeriţă, d., cade. Stîrcită într-un colt al palului, mama se luptă cu noaptea care nu-i aduce nici somn nici ostbire. stancu, d. 239, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. rév. crit. iv, 86. La mijloc-, lipit de stilp, sla stîrcit al 3-le' băiat, viciu, gl. 28. Φ (Adverbial^ Două-ju-pînese tăifăsuiati. . ., clocind' siîrcit asiaticeşte pe două cûltucé. c. petrescu, a. r. 64. 2. (Popular; despre animale şi plante sau despre părţi ale lor) Pipernicit; plăpînd (1). Am rămas... într-o vizuină fără orizont, unde soarele abia pătrunde în silă printre nişte brazi stîrciti. ţtusso, o. 135, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Lui îi rămînea, D-un cal, d-un cîrlan, De urechi ciulit, De vine stîrcit. mat. folk. 67. A venit un bou slab, sitrcit, prăpădit. kĂDULEScu-co-din, î. 197, cf. alr ii/i h 82. Pe calii-i stîrcit, Cn părul zbîrlit, Fiigè amărît. balade, i, 395. 3. (Regional) Strivit. Cf. stîrci (3). A fost călcată în picioare de ceilalţi. Sări peste trupul ei stîrcit. rebreanu, r. ii, 260, cf. dl, dm, df.x. + (Despre case) Dărăpănat (Arpaşu de Jos — Victoria). Cf. alr ii/i h 256/172. — Pl. : stîrciti, -te. — V. stîrci. STlRCITÎJRĂ s. f. (învechit; cu sens nepreçizat, probabil) Piperniceală. Cf. anon. car. Duşile de picături mari... se întrebuinţează... la paralizie şi la stărcitură. fătu, d. 33/35. — Pl. : stîrcituri. — Şi: stărcitiiră s. f. — Stîrci -f suf. -tură. STÎRCULEŢ s. m. Diminutiv al lui stîrc (1). Cf. dr. iv, 1 260, dl, DM, DEX. — PI. : stîrculeţi. — Stlrc -)- suf. -ulef. STÎRF s. n. v. stlrv. STÎRFOCEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a (se) s t i r f o c i. 1. Muiere2 (4); (concretizat) fructe, legume etc. strivite. - Cf. stîrfoci (1). E numai slîrfoceală de prune pe jos; n-ai ce alege; la bulie cu ele! udrescu, gl. 2. Moleşire (1) (de oboseală, de somn, de căldură etc.); moleşeală (1). Cf. stîrfoci (3). Cf. udrescu, GL. — Pl. : ştlrfoceli. — Stîrfoci + suf. -ea/ă. STIRFOCÎ vb. IV. 1. Refl. (Prin nord-vestul Munt. ; despre fructe, legume etc.) A se muia (4) ; p. e x t. a se strica. S-ciu stîrfocii prunele de căldură, trebuie culese, udrescu, gl. 2. T r a n z. (Prin Olt. şi prin nord-vestul Munt.) A strivi. Cf. dl, dm. Cum o vede, se şi repede cu piciorul pe ea d-o stărfoceşle. şez. xx, 12. <0· Expr. A stîrfoci (pe cineva) în bătaie = a stîlci (1). Cf. UDRESCU, gl. 3. Refl. (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) A se moleşi (1) (de oboseală, de somn, de căldură etc.) Cf. UDRESCU, GL. 4. Refl. recipr. (Prin nord-vestul Munt.; despre tineri) A se hîrjoni. Cf. udrescu, gl. 5. Refl- (Prin nord-vestul Munt.; despre copii) A se alinta. Cf. udrescu, gl. — Prez. ind. : stîrfocesc. — Şi : (regional) ştirpoc i (lexjc. reg. ii, 31), stărfoci vb. IV. — Etimologia necunoscută. STlRFOCÎT, -A adj. (Prin nord-vestul Munt.) 1. (Despre fructe, legume etc.) Moale1 (T 1), Cf. stîrfoci (1). Castraveţi stîrfocifi. Mere stîrfocite. udrescu, gl. + F i g. (Despre oameni) Cu ţinuta în dezordine. Cf. udrescu, gl: 2. (Despre copii) Alintat,. Cf. stîrfoci (5). Cf. UDRESCU, ol. ■— Pl. : stîrfociji, -te. — V. stîrfoci. STlRLlC, - adj. v. strelici. STÎRLÎCI1 s. m. v. strelici. STlRLÎCI2 s. τη. pl. v. ţîrlic. STÎRMIN s. n. v. slîrmiuă. SŢÎRMÎŞiĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Deal (stin-cos), (regional) stîr ni ii ic; stîncă cu coaste înate şi abrupte; prăpastie (1). V. rîpă1 (1). Fi-vor... slîrminele. căi .netede., coresi, ap. dhlr ii, 532. Şi toate slugile. .. să ascunsără în peştiri şi în slrăminele pie-trilor. ţesţ. (1648), 308v/30. Şi sosim la stîrmnină cu dîiboară adincă şi mare. dosoftei, ap. tdrg, cf. Τ. ΡΑΡΑΗΑΟΙ, C. L., CADE, SCRIBAN, D., VÎRCOL, V. 99, densuşianu, ţ. h. 334, coman, gl., alr i 394/810, 12657 STÎRMINOS - 1627 - ŞTÎRN L. rom. 1959, nr. 1, 64. <0* Expr. (Regional) A avea stiriiiină ia cineva = a avea gind rău cu cineva. Cf. lexic reg. u, 31. + (Prin Oit.; în forma strimină) Scobitură, hdîncitură in malul unei ape, în care se adună peştii. [Păstrăvii] înfundau sominile şi stri-minile malului, plopşor, c. 60, cf. id. v. o. 2. (Regional) Băltoacă (Balş). Cf. l» rom. 1959, nr. 1, 64. 4 (Regional) Teren îmbibat cu apă ; loc mlăştinos (pe care oamenii evită să-şi construiască case) (Bala de Sus — Tirgu jiu). Cf. chest. u, 73/16. 3. (Prin Vestul Olt.; in forma siarmină) „Localitate deluroasă, păduroasă şi prăpăstioasă“. bo- c.eanu, ql. + (Regional; în forma 'sţîrnim) Pădure deasă şi neumblată (Coverca — Vatra Dornei), Cf. a v 14. 4. (Prin nord-estul Olt.) „Drum cu multe coaste“. vîrcol v. 99. — Accentuat şi stirmină.. tdrg. — Pl.·: stîrmini. — Şi : (învechit) slirmuină, strămjnă, strămnină (tdrg) s. f., (regional) stîrmin (lexic reg. ii, 31), stirniin (accentul necunoscut, a v 14) s.n., ştarmină (tdrg, scriban, D-, doceanu, gl. ; accentuat şi slărmină tdrg) s. f., stărmin (coman, gl.) sm., stirmină (scri-ΒΑΝΓ, D., vîrcol, v. 99), strimină (tdrg, plopşor, c. 60; accentuat şi strimină id. ib.), ştr<5rmină (tdrg, vîrcol, v. 99), ştormină (tdrg, cv 1950, nr. 4, 37, l. rom. 1959, nr. 1, 64) s. f. — Din bg. οτρτ,ΜΗΗΗα, ser. strmina. STÎRMINOS, -OASĂ adj. (învechit şi regional; despre munţi, terenuri etc.) Stîncos (1). Cine va vrea să se suie, străminoasă şi colţuroasă are a afla calea, coresi, ev. 107, cf. hem 454, τ. papahagi, οι...', cade. Mînăslirea... a fost zidită în creierul munţilor, la gura unei văi cu două maluri stîrminoase. plopşor, c. 103. + (Prin Olt.) Ţuguiat. Cf. scriban, n. Casă stîrminoasă. id. ib. — Pl.: siîrminoşi, -oase. — Şi: *t.irminôs, -oăsă adj. vîrcol, v. 11. — Stirmină -(- suf. -os. STÎRMNIC s. n. (Regional). Deal (stîncos); stîr-mină (1) (Bocşa), lexic reg. ii, 37. — Accentul necunoscut. — Pl. : stîrmnice. — Etimologie nesigură. Cf. stîrmnină. STÎRMNlNĂ s. f. v. stirmină. STÎRMOCÎ vb. IV. Intranz. (Regional) A pierde vremea. Pe chei. . ., cete de leneşi, stîrmoeind pe malul, apei, cu ochii pe pluta undiţei, în aşteptarea vreunui baboi ce nu pică. săm. ii, 68, cf. cv 1949, nr. 8, 33. — Prez. ind.: stirmocesc. Etimologia necunoscută. StÎR\EĂI,Ă s. f. (Rar) Acţiunea de a (se) s t î r n i. 1. Stirnire (1). Cf. stirni (1). Cf. cade. 2. Stirnire (2). Cf. s t î r n i (2). Cf. cade. 3. Sţîrnire (3). Cf. stirni (3). Cf. cade. 4. Trezire (1). Cf. stirni (4). Cf. cade. 5. Declanşare. Cf. stîrni (5). Cf. cade. 6. Scornire (5). Cf. stirni (G). Cf. cade. 7. Stirnire (7). Cf. stirni (7). Cf. cade. 8. Provocare (1). Cf. stîrni (8). Cf. cade. — Pl. : stîrneli. -- Stirni + suf. -eală. STÎRNÎ vb. IV. 1. Tranz. f a c t.. (Complementul indică mai ales praf, nisip, frunze etc.) A mişca sau a deranja din Ioc (făcînd să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer); a Înălţa, a răscoli (I Ş), a ridica (T 15). Aşa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stîrneam cu picioarele cît mine de sus. creangă, a. 67, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg. începu a stîrni colbul pesie capetele noastre. hogaş, dr. i, 34, cf. resmeriţă, D., cade. Pe şosea, un xşir de căruţe slîmea nori de colb. c. petrescu, î. i, 300, cf. scriban, d. Două butoaie merg la vale... Stîrnind în valuri praful din Şosea, arghezi, s. v, 217. Al treilea ţinut e-o netedă cîmpie C-o iarbă albăstrie ... Cînd cu piciorul gol, înfiorat, o scuturi, Stîrneşti potop de fluturi, călinescu, o. ii, 62. Pe la unsprezece dimineaţa, ies călare pe Şoim al meu, stîrnind frunzele după mine cind îl mîn în galop. id. s, 86. Maşina trecu... stîrnind praful, stancu, r. a. li, 152, cf. dl. Caii se întinseră cu burta la pămînt, tropăind cu iuţeală şi stîrnind în urmă un drum gros şi înalt de pulbere albă. preda, î. 62, cf. dm. Se alergau stîrnind praful în urma lor. barbu, g. 338. Parcă văd boii cu coarne largi,... viţeii speriaţi, cu boturi negre, umede, stîrnind colbul drumului, v. rom. septembrie 1963, 20. Am văzut şi maşini, vreo cinci (Să nu-ţi vie a crede cît praf puteau stîrni ! ). ib. ianuarie 1966, 47. Samuraii... Trec lent, descriptiv, într-un plan monoton, Stîrnind linear cu brocartele scaii, vulpescu, p. 17. cf. m. d. enc., dex. Φ (Prin analogie) [Căprioara] Căzută în genunchi îşi ridicase capul... îl prăvăli apoi, stîrnind pe apă Fugare roiuri negre de mărgele, labiş, p. 39. ·0> Refl. pas. O cracă uriaşă, ce se întindea deasupra lor ca o aripă grea, se clătină puţin, fără ca zăpada îngheţată pe ea să sc stîrnească. REBREANU, NUV. 292. 2. Tranz, (Complementul indică păsări, animale etc.) A face să se mişte-, să iasă din locul (ascuns) în care se află şi să fugă; a scormoni (Ί), (învechit şi popular) a scociorî (2), a scorni (2). (popular) a bate, (regional) a scofăi (,5). V. goni, hăitui. Cf. barcianu. Mii de ţărani sînt aduşi pentru a stîrni vîndtul Şi'n-l ucide, iorga, c. i. i, 173. Se umblă noaptea cu focul sau Opaiţul ele.... ca să ,.,ştîrpească peştele“ spre a fugi în capcană, antipa, p. 124, cf. resmeriţă, d., şăineanu,. p. u., cade. Fără veste văd că-mi sare Un şoldan cît un viţel, Şi stîrneşte-n goana mare Alţi vreo şapte după el. Topîrceanu, o. a. i, 184. Ziua colin'dam temeiurile codrilor cu luminişuri aurite, căutînd să stîrnim sălbăticiunile, ca să ne însemnăm culcuşurile... lor. voiculescu, p. i, 91. Caii noştri stîrneau iepuri ori stoluri de potrînichi. sadoveanu, o. xi, 306, cf. stoica, vîn. 24, scriban, d. Bătaia ceasului stîrneşte liliacul Din somnul lung, în care s-aşezase. blaga, poezii, 164. Ca şi ceilalţi şoimi, atacă numai in aer, dar ştie foarte bine să stîrnească şi păsările tupilate. linţia, păs. ii, 146. Stîrneau şoficăria încuibată în acea stivă părăsită de porumb, v. rom. martie 1954, 42, cf. dl. Au stîrnit şi-au hăituit prin geruri Jivinele din negfe vizuini, labiş, p. 96, cf. dm. S-au reîntors tot la ghioliil din care le stîrnisem. vîn. pesc. martie, 1964, 14, cf. m. d. enc., dex. Au hăituit. .. şiau stîrnit un iepure, sbiera, p. 145. Φ Fig. Se poticnea în movilele de margine fără să se teamă că face larmă şi stîrneşte noaptea din aşezările şi cotloanele ei. popa, v. 82. + (Complementul este clinele) A aduce, prin zgomote, prin strigăte, prin gesturi etc., într-o stare de (maximă) agitaţie, enervare, surescitare etc., manifestată prin mişcări bruşte, prin lătrături furioase etc. ; a asmuţi, a aţîţa, a întărită, ‘a provoca, (popular) a sumiiţa, a zădărî, (regional) a hărăţi, a hărţui. Pocnetele repetate... siir-niră toţi cîinii din suburbii, sion, p. 90. Stîrnisem toţi cîinii. alecsandri, t. i, 414. Vătăjelul stîrneşte toţi cîinii din culcuşuri, cînd sună din goarnă. sp. popescu, m. g. 23. De-aş fi voit, aşi fi stîrnit cîinii tuturor mahalalelor cu lătratul meu. hogaş, dr. ii, 46, Cu traista în spete, intră-n Braniştea ca un drumeţ străin, stţrnind cîinii de pe la case. mironescu, s. 111, Aţi stîrnit toţi cîinii cartierului, c. petrescu, s. 74, cf. dl, M. d. enc. C-psa Dumnezeu sfîntul a lăsat, Să 12663 STî’RNÎ - 162S - STIRNI stirnim ciinii prin sat, Cu acest clopolèl vărsat, folc. mold. i, 429. ^ în tranz. (Regional) A se zbate (Scărişoara — Abrud). Cf. alr sn v b 1 459/95! 3. P ef 1. (Despre vint, viscol etc.) A se manifesta brusc (şi cu putere); a se isca, a izbucni, a începe, a se porni (II ,5), (popular) a (se) ridica (UI 1), (învechit şi regional) a se scociorî (6). Stîrnindu-să un vînt foarte priitor,... au rădicat anghira. drăghici, r. 18/8. Nu b.ag seamă că deasupră-mi vijelie se stîrneşte. negruzzi, s. ii, 14, Cum a sfîrşit de zis aceste, deodată s-a stirnit un vînt năpraznic. creangă, o, 47. Se stîr-nise un vînt straşnic, gîrleanu, n. 40, cf. resmeriţă, d., cade. Se stîrnise, încă din amurg, vreme rea. a. m. zamfirescu, m. d, ii, 150. Din fundul livezii se stîrnise un vîrtej de vini. teodoreanu, m. ii, 421. Astă noa-ple.ş-'a stirnit furtuna, halea, s. t. 304, cf..dl, dm. Se stîrnise un crivăţ care lovea în pereţii casei cu putere şi lemnele şe topeau repede in- para focului, bardu, 0. .195, cf. M.. p. enc., dex. lată mări, s-a stirnit Un vînt mare pre pămînt·. alecsandri, p. p. 387. *0> Tranz. Cerul viscole siîrnea, Şi cu-fulgi prin neguri ctmpii aşternea. alecsandri, o. ,98. -î. Tranz. şi r.efl. (învechit şi popular) A (se) trezi (1). Cădea (icul într-o medelniţă de suna şi-l stîrnia de să şcula. dosoftei, '.v..ş. septembrie 3V/14. Nemţii stîrnindu-se ca din somn s-au gătit degrabă... şi i-flii bătui., ţi. costin, lét. ii, 29/23. Şi-a sfîrntl pre Adam, din somn. marian, nu.. .8.02, pf. tdrg, cade, scriban, d. Sub ţapul lui era o pernă de somn, pe care, dacă se culca, nu se mai stîrnea. sbiera, p. 46. Ş-o vădzut c-aceia dorm, Ş-încîtu i-o stîrnit o şî vă-dzut că (rç. sîngele peste olă. candrea, ţ. o. 38, com. din straja — rădăuţi. + Refl. Fig. (învechit) A învia. Atunce îngerul întoarse sufletul la trup şi se stîrni mortul, dosoftei, ap. tdrg. 5. Refl. (Despre acţiuni sau inanitéstări ale oaménilor ori, p. e x t.," despre fenomene, evenimente etc.) A avea loc; a se forma; a căpăta existenţă; a apărea, a se aprinde, a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a se ivi, a izbucni, a începe, a se naşte (ÎI 2), a sé pôrni (I 2), a se produce1 (II 2), (rar) a se prăvăli (3), (invechiţ şi regional) a se dezlega, a se scorni (3), (învechit) a se ridica (lit 1), a se sparge (XI 5). Pricina de oştire s-au stîrnit din pricina leşilor. cânta, let. iii, 188/8. Se slîrniră în anima lui ginduri. bucavna, 74/7. Cugetele lui David teale măhriitoare care întru inima celui ce moare cu adevărat se vor stîrni. maior, p. 106. Se stîrni un hohot dé fî's colosal, hogaş, dr. i, 175. înţr-un loc se stîrneşte rîs şi se dau oamenii la o parte, ca de cine .ştie ce dandana. 1.ungianu, c. 7, cf. resmeriţă, d.,'cade. Se stîrneşte oarecare tumult, brăescu, .0. a. i, 34. A trebuit să hlerge în partea cealaltă a stînei, unde se stîrnise. mari hărmălaie. voiculescu, ~p. i, .170. S-a stîrnit discuţie aprigă, şadoveaîto, o. xvi, 465.' Se .stîrni ofurnicărie înşpăimîhlătoare ; oamenii alergau din loc ţn loc. dan, u. 152. Un murmur s-a stirnit printre elêb'i'. arghezi, l! 204. Voioşia se stîrni şi acolo. ?as, l. i, 27. Trei zile mai tîrziu, se stîrni fierbere la Slambul. tudoran, p. 60. După petreceri, se stîrnesc cîteodată certuri între lata Şi mama. vornic, p. 13, cf. dl. In curînd cearta se, săr,ni’ între părinţi, preda, r. 224, cf. dm. Deodaţă s.e .stîrni un svon 'depărtat, Ca un glas ce-ar răzbate prin ceaţă, deşliu, g. 42, în sală s-a stîrnit iarăşi , zarvă, l.ăncrănjan, c. iii, 12, cf. m."d. énc., dex. Mi s-a slîrhit un junghi.. Şez. ii, 212. După o bucală de vreme, s-a stîrnit im război cumplit în împărăţia ei. sbiera, P. 51. G. Tranz. (Popular) A scorni (5). Cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, dex. lo-s nevastă cum i-o floare^ Mi-o stirnit că-s băutoare; mîndrescu, l. p. 159. Tot prin casă mă poftea, Frumos riiime că-mi stîrnea. şez.'i, 143. La girlă să giuca niş’ti băieţ şi b dat într-o stioală şi i-o stîrnit nume Bahna.’ graiul, i, 443. + (Rar) A scrie (Π 1). Nenorocite versuri ! De cine au fost stîrnile, că mult fac ele rău. i. negruzzi, ap. tdrg. -f A scorni (4). Cine-au stîrnit drumu-n jos Blestemat îi. sevastos, p. 191. Cine-a stîrnit că-lănia Nu l-ar mai răbda urgia ! folc. mold. i, 358. 7. Tranz. (Complementul indică evenimente, fenomene etp.) A fi sau a servi drept cauză, prilej pentru apariţia sau dezvoltarea a ceva; a face să ia fiinţă, să apară etc.; a cauza, a declanşa, a determina. a dezlănţui, a face, a genera, a isca, a naşte (II 1), a ocaziona, a pricinui (1), a prilejui (2), a produce1 (II 1), a provoca (3), a ridica (III 1), a trezi (5), (învechit şi regional) a scorni (3), (învechit) a pricini (2), a prileji (1). Semnul iaste a căruia idee îmi stîrneşte a altui lucru idee. micu, l. 50. Foc au dat, slîrnind o flacără alîta de grozavă, donici, f. ii, 58. Întîmplarea aceasta sgîrni în mine. .. mari nădejdi. fm (1844) 321/25. Prieteşugul se luptă, amoriul furtuni stârneşte, conachi, p. 82. Ştie stîrni interesul cetitorilor. bariţiu, p. a. ii, IV. Figurîndu-mi disputé ce avea să slîrnească propunerea mea, gesticulam vorbind singur, negruzzi, s. i, 221. Ardeţi acele pînze cu corpuri ide ninsori; Ele stîrnesc în suflet ideea neferice A perfecţiei umane, eminescu, o. i, 60. Satana care-n mine stîrneşte o răscoală, macedonski, o. i, 92, cf. ddrf. Apatia ce stîrneşte în public lipsa de entuziasm pentru reviste (a. 1897). plr i, 476. Jar ziua... Se-nloarse şi soare fu iară, Şi-apusu-i slîrnil-a minuni de culori, coşbuc, p. ii, 298, cf. şăineanu2. [Dicţionarul] stîrni o adîncă uimire, iorga, c. i. ii, 77, cf. tdrg. Se poale, prin urmare, înţelege uşor ce vîlvă.a stîrnit în acest orăşel. . . vestea că Rizescu o să se căsătorească. bp.ătescu-voineşti, p. 169. [Lui Ungurean] îi plăcea mai mult larma... ce-o stîrnea în jurul lui petrecaniile pe cari le plătea, agîrbiceanu, a. 229, cf. resmeriţă, d.. Ştiam, ce vîlvă urma să stîrnească fapta mea. m. i. caragiale, c. 84, cf. cade. Zîmbetul isteţ al glumei numai singurătatea i-l stîrnea uneori. teodoreanu, m. iii, 163. Copila aceasta a stîrnit mare răzmeriţă în gineceu. sadoveanu, o. xvii, 141, cf. scriban, d. Dacă ,,renaşterea italiană“ ar fi fost o simplă renaştere a antichităţii greceşti, ea n-ar fi stîrnit niciodată interesul pe care a avut darul de a-l stîrni. în plr ii, 625. Poate executantul să fie un perfect virtuoz, fără să stîrnească indescriptibilul tremur în suflet, arghezi, b. 8. Muzica stîrneşte în noi nu instinctele, ci gindurile în formă inefabilă, călinescu, c. o. 164. Napoleon... stîrneşte... admiraţia entuziastă a lui.. . Goethe, vianu, l. u. 366. Această car-te-poştală a stîrnit un vîrtej de emoţii, blaga, h. 181. îl cuprinsese teama, o teamă nelimpede, fiindcă nu-şi dădea, seama ce anume o stîrneşte. tudoran, p. 273, cf. dl. Căruţa făcută de Iocan a stîrnit uimirea oamenilor. preda, m. 117, cf. dm. Nu ştiu hazlia, ciudata-nr tîmplare Ce hohotul nestăvilit ţi-a stîrnii. labiş, p. 418. Este de nedescris sentimentul de mîndrie profundă pe care-l simţi atunci cînd cuvîntul „Romănia“ stîrneşte admiraţie şi preţuire pe oricare meridian, scînteia, 1969, nr. 8166, cf. m. d. enc., dex. Lud-i-ar dracu pe ciocoi, Căci ci au stîrnit război, ant. lit. pop. i, 21. 8. Tranz. „(învechit, popular şi familiar; complementul indică fiinţe) A provoca (1). Cf. budai-deleanu, lex., valiàn, v. [î] i era şi lehamete cîteo-dată să se mai întîlnească cu cineva şi să-l mai stîrnească la vorbă, creangă, a. 140 Nu mă mai stîrni zădarnic, dor nebun şi fără parte Să-mi ard liniştea-n focul unui vis amăgitor, valhuţă, s. a. i, 40. El doar pe cei mai de frunte viteji îi stîrni la bătaie, muhnu, i. 144, cf. resmeriţă, D., cade. A stîrnit-o să le povestească cum bărbatul ei a fost omorît. rebreanu, r. i, 102. Hi, Liza! o stîrnea cu dragoste popa. voiculescu, p. i, 126. Păi, vezi că mă stîrneşti? pas, l. i, 179, cf. dl, dm. Cîţiva copii, stîrniţi de patrula noastră', ne aşteptau pe marginea şanţului, gata de fugă._ v. noţi- august 1958, 68. Aud că aveţi şi minee şi ceasloave ce pe mine tare mă stîrnesc a le vedea, barbu, princ. 96, cf. m. d. enc., dex. Că de rău şi de păcat, Divanul s-a înfocat 12653 STÎRNIM - 1629 STÎRPI Şi puşcaşii de-a slîrnil, La moarte I-a osîndil. balade, iii, 113, 4. (Regional) A îndemna. Dacă n-ai vite cu împrumut, stîrneşte lumea la treabă, polc. mold. j, 194. 4. Refl. (învechit şi popular; despre oameni) A se înfuria. Iară ea stîrnindu-să, începu a tipa. dosoftei, v. s. noiembrie 118r/33. Mîndruţa cînd se stîrneşte Cu perina se sfădeşte, mîndrescu, l. p. 89. 4. Refl. (Regional) A se trezi (1). Iuon nil să stîrneşle pînă ce-i sgarele d'e o rudă de susu, adică mai de sară să stredză-şte. o. bîrlea, a. p. ii, 104. — Prez. ind.·: stîrnesc. — Şi: (regional) zglrnf vb. IV. lexic reg. 73. — Cf. t î r n1. STÎRNIM s. n. v. stiimină. STÏRNÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) stirni. 1. Mişcare, deranjare din loc a prafului, a frunzelor, a pietrelor etc. (făcîndu-le să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer); înălţare, .răscolire, ridicare (I 9), (rar) stîrneală (1). Cf. stîrni (1). Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Răscolire a păsărilor, a animalelor etc. din locurile (ascunse) unde se află; bătaie, (rar) stîrneală (2), (învechit) scornire (1). V. go ană, g o n i r e, hă i-t u i a 1 ă, hăituire, Cf. ■ s t î r n i (2). Cf. res-meriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Stirnirea vina-tului din bîrlog. dsr. 4. (Rar) Asmuţire. Cf. stîrni (2)· Stirnirea cîinilor. dsr. 3. Declanşare bruscă (şi cu putere) a vîntului, a viscolului etc.; iscare, izbucnire, începere, (rar) sco-ciorire, stîrneală (2). Cf. stîrni (3). Nici văzduhul de nour să fi pătimit cernire, Nici mări să se răscolească de-a furtunilor stărnire. conachi, p, 266, Un freamăt lung, ca de stirnirea unui vînt, cutremură pădurea. VLAHUŢĂ, S. A. III, 220, cf. DDRF, BARCIANU, ALExlj W„ RESMERIŢĂ, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (învechit şi regional) Trezire (1). Cf. s t î r n i (4). Cf. ddrf. Mă cam stinghereau în liniştea mea stîrnirile nocturne ale copilaşilor, sbiera, f. s. 358. 5. (Rar) Declanşare. Cf. stirni (5). Cf. resmeriţă, D., DL, DM, M. D, ENC., DEx. 6. (Popular) Scornire (5).’ Cf. stîrni (6). Cf. RESMERIŢĂ, D., DL, DM, M. D. ENC., DEx. 7. Faptul de a contribui la apariţia sau la dezvoltarea unui eveniment, a unui fenomen etc.; faptul de a face să ia fiinţă, să existe etc.; cauzare, declanşare, determinare, dezlănţuire, generare, iscare, naştere (III), pricinuire (1), producere (3), provocare (3), trezire (1), (rar) prilejuire, ridicare, stîrneală (7), trezit1 (1), (învechit) prilejire (2), scornire (2). Cf. s 11 r-n i (7). Cf, valian, v., polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, .w., resmeriţă, d. Lipsa discriminării valorilor duce... la stirnirea confuziei în mintea mulţimii de lectori. în plr ii, 636, cf. dl, dm. Sînt poezii in care, prin repectarea obsesivă a unei culori..., se urmăreşte stirnirea unui anumit sentiment, v. rom. ianuarie 1965, 126, cf. M. D. ENC., DEx, DSR. 8. (învechit, popular şi familiar) Provocare (1). Cf. stîrni (3). Cf. resmeriţă, d. Vorbea... de fuga tn Eusia, de aţîţarea a două războaie şi de stirnirea Etetiei. m. 1. caragiale, c. 79, cf. dl, dm, m. d. enc,. DEX, DSR. — Pl. : stîrniri. — V. stirni. STÎRNÎT, -Ă adj. 1. (Despre praf, nisip, frunze etc.) Care este mişcat şi deranjat din loc (făcîndu-1 să pornească, să plutească, să zboare eţc. prin aer); înălţat, răscolit2 (3). Cf. s t î rai (1). Creşie-n. zare goana: pulberii stîmite. iosif, p.59, cf. resmeriţă, d. Şi umbla-n-tr-un viscol de vorbe, Ca pruncul în praful stîrnit. românia literară, 1968, nr. 8, 14/2. 2. (Despre clini) Carc este adus prin zgomote, prin strigăte, prin gesturi etc. Intr-o stare de (maximă) agitaţie, enervare, surescitare etc. manifestată prin mişări bruşte, prin lătrături furioase etc.; asmuţit, aţîţat, întărîtat, (popular) sumuţat, zădărît, (regional) hărăţit, hărţuit, Cf. stîrni (2). Din noapte, prin lătratul cîinilor stîrniţi, Huduba, lăutarul satului, venea pe poartă, teodoreanu, m. iii, 188. Deodată se aude chiot'mare, harmalaie de cîni stîrniţi şi huruit de roţi dezlănţuite prin hîxtoape, id. m. v. 149. Ca la un semn, toţi cîinii, stîrniţi, începură să latre. τ. poyovicr, se. 461. 3. (Rar) Dezlănţuit. Cf. stîrni (5). Şi-n urmă-n dîră lungă se însiră'Stîrnitele copitelor >scîntei. labiş. p. 102. . ■ 4. (Popular) Născocit (1). Cf. sttrhi (6). Cf. CARDAŞ, C. P. 62. ;· 5. (Rar) Care este provocat (3). Cf. stîrni (7).. Ochi cu priviri scormonitoare şi mai ales o veselie iute: stîrnilă. barbu, g. 69. Imaginaţia stîrnită a. spectatorilor. cinema, 1968, nr. 1, 19. 6. (învechit, popular şi familiar; despre oameni); Întărîtat. Cf. stîrni (8). Cf. ddrf. Un om cît un stejar. . . avea înfăţişare de bărbat stîrnit, cu o brazdă de mînie între sprîncene. mironescu, s. 91. Streinul nu se dete bătut. Din ce în ce mai stîrnit, colindă ogradă, de ogradă, rugîndu-se de ospeţie. voiculescu, p. i, 219. — Pl. : stîrniţi, -te. — V. stirni. STÎRNIT 0R, -OÂRE s. rp., s. f., adj. 1, S. m, (Regional) Cîine de vlnătoare care stîrneşte (2) vînatul (Găneşti —- Bîrlad). Cf. h iii, 228. Cinilor de vînat ii să dă numiri de: copoi, ogari, prepelicari şi ştîrnitori. ib. : . 2., S: f. (Regional) Prăjină cu care se bate apa sau se răscoleşte pe sub pietrele din apă pentru a se îndrepta peştii spre plasele de pescuit. Pentru a grăbi intrarea peştelui şi a prinde mai bine, la garduri si întrebuinţează adesea şi diferite unelte numite slîrni-tori. antipa, p. 104, cf. dl, dm, dex. 3. Adj. (Astăzi, rar) Provocator (1). Cf. stîrni (7)· Cf· valian,. v,, ddrf. Versurile trebuiesc să fie slîrniloare de imagini, ap. iordan, l. r. a. 166, cf. DL, DM, DEX. — Pl. : stîrnilori, -oare. — Stirni 4 suf. -tor. STÎRNITtBĂ s. f. (Rar) Scornitură (2). ,Cf, sci, 1975, 54. —■ Pl. : stîrnituri. — Stîrni -f suf. -ilură. ’ STÎRNIŢ s. f. (Bot.; regional) Iarba-osului (Heli-anthemum nummularium). Cf. panţu, pl., borza, d. 81, — Accentul necunoscut. — Pl. : stîmiţe. — Şi : ştîr* niţă s. f. panţu, pl. — Etimologie nesigură. Cf. stîrni. STÎRPAR s. m. v. sterpar. STiRPAcitnVE s. f. v. sterpăciune. STÎRPĂT s. n. v. sterpet. STÎRPEAlĂ s. f. (Regional; la vite) Avort. Cf. ENC. VET. 453. . — Pl.: stîrpeli. — Şi: stărpeâlă s. f. enc. vet. -453, — Stlrpl 4 suf. -eală. ’ STÎRFÎ vb. IV. 1. 1. Tranz. fact. (Folosit şi a b s o 1.) (Rar; complementul indică părnînţul, 12674 STÎRPI - 1630 - STÎRPI terenuri elc.) Λ face să devină sterp (J 1). Grindina bate, răneşte. Stingerea pasu-i urmează. Seceta seacă, sterpează. Foametea rumpe, răcneşte, helîade, o. i. 160. O slîncă stîr pilă de ger Inalţ-a ei frunte spre cer. EM1NESCU, o. iv, 3. 2. T r a n ·/.. f a c t. şi i n t r a n z. (învechit; complementul indică oameni) A face să devină sali a deveni sterp (I 4). V. steril i z a. Ucigătoarea moarte sterpia maicile de prunci, dosoftei, v. s. noiembrie l7lr/23. D[umne]ien. . . te-au sterpii den roada pînlc-celni tău. biblia (1688), 2l3/36, cf. lb, valian, v., POLIZU, TDRG, DL, DM, M. D. ENX., DEX. <£■ Fig. Bc-seareca jidovească cea plodiloare slăbi şi sterpi, vab- 1.Α.ΊΜ, ..c. 147. Besearica legii vechi ... an slăbit ş-an sterpii de tot durul lui D[u]mn[e]tfiâü. dosoftei, ap. oca i, 209/9. 3. Tranz., i n t r a n z., refl. (Popular; despre femelele animalelor, mai rar, despre femei; complementul este mai ales fătul) A avorta. Cf. budai-de-leanu, lex., lb. A poftii t-ardei prăjii, şi negustînd, s-a sttrpit. pann, p. v. ii, 143/18. Mă bătuşi pentru că nu le-am lăsat să-mi slîrpeşti. iapa. vlahuţă, d. 90. Despre o atare femeie, care naşte copii morţi, se zice... că a lepădat, a slirpil. marian, na. 74, cf. ddrf. Ţi-i teamă să nn stirpeşli (de poftă)? pamfile, j. ii, 167, cf. cade. A sttrpi un minz. scriban, d. Multe vile şi muieri să slărpeau şi mare pagubă să făcea tn lume. şez. iii, 81, cf. alr î 1 074/30, 59, 61, 65, 69, 77, 93, 96, 249, 677, a i 13, 22, 24, 26, 31, 34, 35, it 8, m 12, mat. dialect, i, 236, românul glumeţ, 44. 4. Tranz. (Popular; complementul indică riuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor ori bălţi, lacuri, flntîni etc.) A seca2 (2). Cf. budai-deleanu, lex., lb. Să trimeţi oameni d-ai Măriei Tale. să slirpească balta din pădurea fildeşilor, ispirescu, ap. cade, com. din poiana — vaşcău. Mă-sa mima x-o sculat douădzăci şi nouă sal'e Dunărea că o slîrlcil Şi pă dînşii i-o găsit. T. papahagi, m. 116. Ş-alîta mi-oi pescui, Apa-n Tisa oi sttrpi Şi pe line le-oi găsi. balade, iii, 233. φ F i g. Pentru bine cu rău să-mi plătească Şi mişelul suflet să-mi sterpască. dosoftei, ps. 115/18. <0» In tranz. El utila să robească, Apa-n Tisa să sl.ărpiască, Pie/rile să putreziască. bîrlea, l. p. m. ii, 40. ·γ* Refl. D-atlta popUi o cet'il Pînă lău s-o ştiricit, τ.· papahaoi, m. 102. ^ Intranz. şi refl. A pierde sau a face să-şi piardă laptele; a nu mai avea lapte. Dacă tot fi mai vine lapte... freacă cu usturoiul pisat cil poate suferi atit ţîţele, cil şi pieptul, anume ca să indărăteze (să stirpească mai degrabă), marian, na. 427, cf. DDRF, ŞĂINEANU3, C.ANDREA, F. 83, GOROVEI, CR. 32, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., G1UGLEA, U. 86. De cînd eşti pe la noi, S-au scumpii brinza de oi Şi de cînd tu le-ai ivit, Tole oile-a.u stirpit. alecsandri, p. P. 330. Vila bolohănită, dacă nu-i căutată, stîrpeşte (numai dă lapte), şez. iv, 128. ίϊίέ la marnă nu dăm sari pră Rusali; stârpesc. Pierd lapêili. arh. folk. iii, 45, cf. a v 21, 23, 29. ^ T r a n z. (Popular; complementul indică lapte) A face să înceteze, să nu mai curgă. Cf. cade, scriban, d. Şi-n cale ne-o oprit Nouă moroi..., Vacile rău li-o stricat·... Ţîţele Ii-o sgirc.it, Laptele li-o stîrpit. marian, d. 133. II. Tranz. 1. (Complementul este vegetaţia) A smulge din rădăcină pentru a nu mai regenera, a dezrădăcina; a face să nu mai crească; (regional) a pustii1 (2). Cf. budai-deleanu, lex., lu. Grozav, furios, turbur, stîrpeşte, rupe... şi flori, şi rod şi frunze, aristia, s. 12/22, cf. ddrf, şăineanu2, RESMERIŢĂ, 1)., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M.' D. ENC., dex. <0· (A b s o 1.) Proprietarul moşiei ncavind locuri îndestule pentru plugărie, a începui a stîrpi, a scoale rădăcinile din pădurea tăiată, i. ionescu, d. 251. Ό* Refl. pa s. O dată cu prăşala. .., să se stârpească şi , toate buruienile răte cîte se găsesc în gunoi. i. ionescu, b. c. 35/26. Femeile închideau pisicile în odăi. Altfel, li s-ar fi slîrpit sadina pentru multă vreme, voiculescu, p. r, 63. S-ostirpil d'e doozeşi d'e αήί viAia vel’e, s-o pus viAe din alte ţări. densusianu, ţ. h. 117. + (învechit) A distruge. Pe leal 1834, rodirea au fost stîrpită cu totul, din pricina secetii (a. 1835). doc. ec. 581. 2. (Complementul indică fiinţe) A omorî în masă (şi cu sălbăticie); (complementul indică seminţii, neamuri, popoare sau colectivităţi de fiinţe) a face să dispară complet; a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări (3), a nimici (1), a prăpădi (1), (popular şi familiar) a căsăpi, (învechit) a conceni, a nimicnici (X), a snopi (3), a stropşi, (regional) a chesăgi, a pustii1 (2), (familiar) a lichida. Justinian... i-au stărpil [pe vizigoţi] de acolo, cantemir, hr. 266, cf. budai-deleanu, lex., lb. Să daţi... raieletor arme, să ieşiţi asupra rebelilor. . . îngrijijidu-vă de a-i sterpi prin toate putincioasele mijloace, ar (1831), 67,/4. Ariciul. ;. merge noaptea la pradă şi stîrpeşte şoarecii, j. cihac, i. n. 36/2. Pe acii [cumani] din Asia i-ai stîrpit la 1222 Cinghis-Han. aSacht, s. l. n, 47, cf. valian, v. Stîrpeşte în sfîrşit aceste fiare nesăţioase, filimon, o.· i, 111. Aceste animale sînt relativ rare şi, apoi, sînt foarte supuse la lot felul de boale cari le stîrpesc. conta, o. F. 243. Era oare în interesul romanilor a stîrpi cu toiul poporaţia dacă? xenopol, i. r. i, 136. Şi s-or feri cu toţii de-un famen, de infamul Duşanta, care moare, cu el slirpindu-şi neamul ! co.şbuc, s. 150, cf. davila, v. v. 54, şăineanu2. Lăcomia proverbială a somnului stîrpeşte şi alungă peştele, chiriţescu, gr. 51, cf. cade. Să mi-l cauţi şi, prinzîndu-l precum prinde plasa peşti,. să mi-l slrîngi şi, de se poate, pe vecie să-l stirpeşli. EFTiMiu, î. 34. Amîndouă bălrînele au stîrpit din amîn-două curţile neamul milelor, clinilor şi cocoşilor. c. petrescu, o. p. i, 233. Bufniţa stîrpeşte şoarecii, brăescu, o. a. i, 67. Le găseam urmele şi nu ne lăsam pînă nu la slîrpeam [ vulpile] pînă Iu al nouălea neam. voi-culescu, P. i, 63. Dacă ar fi după pescari, apoi ei le-ar stîrpi sămînţa [pelicanilor], sadoveanu, o. xvi, 15. Dacă stăpînirea ar fi vrui să-i slîrpească, de ce n-ar fi făcut-o pină acum? stancu, ş. 198. Trebuie să se. ducă din casă în casă... şi să roage oamenii să se spele şi să-şi stirpească inseclele. v. rom. octombrie 1954, 130. Pe duşmanii ţării să-i slirpim cum omnl curăţă de-omidă primăvara pomul, beniuc, m. 151, cf. galan, 7.. r. 236. Erau nişte tîlhari de ape. Se pripăşiseră dc ani de zile prin părţile noastre şi nu putea să-i slîrpească nimeni, tudoran, p. 39, cf. dl, dm. Să nu pătrundă fluturii de noapte De veghe stai cu-nlreagă viaţa la, Şi pentru poame rumene şi coapte Slirpeşte-i fără milă, nu uita ! horea, p. 96, cf. m. d. enc., dex. ‘v’R ei 1. pas. Şi aşe cu aceste au începui a să mai stîrpi [tîlharii]. nec.ui.ce, l. 99. "v- Refl. Aveam... dovada de ce greu păcat se încarcă. . . vechile neamuri căzute, neholărîndu-se a se slîrpi, cu dinadinsul, ele singure pe calea mallhusiană. m. i. caragiale, c. 126. Φ R e f 1. r e c i p r. începură . .. neamurile a se scula unele asupra altora şi a se stîrpi. sbiera, p. 306. + (Complementul indică boli, primejdii etc.) A pune capăt; a face să dispară (pentru totdeauna), să nn mai existe; a desfiinţa, a înlătura, a lichida, a suprima (1), (livresc) a eradica. Să afle vreun chip spre a stîrpi pre această ciumă (a. 1819). uricariul, vii, 77. Înalta stăpînire îngrijindu-să de a tnlîmpina şi a stărpi molima omorîloarei boale. ar (1829), 2231/20. Prin înţelepciunea legilor.şi a pildelor sale a izgonit din statul său neorînduielile, a slîrpit hrăpirile, a păstrat cinstea, năravurilor obşteşti, marcovici, c. 133/9. S-ar putea şl stărpi [boalele]. . . după cum s-au făcut in singulare ţinuturi, vasici, m. ii, 77/22. Fiecare naţiune luminată. . . traduce... ca să stirpească de tot acele dificultăţi ce întîmpină la sludiul acestui antic scriitor, aristia, plut. XXXj/4. Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi. stîrpit. kogălniceanu, s. a. 160. Nu puteau sterpi aceste în--, răutăţiri, nici descoperi bandele vagabonzilor, negruzzi,;. s. i, 16. Abuzul, tîlhăria Avem să le stîrpim. alexan-DREScu, M. 380. Bucuros mergea... să slîrpească asupririle. ispirescu, u. 75, cf. bacalbaşa, s. a. i, 202. 12674 STÎRPICÎOS - 1631 - SÏÎRPlT2 Aceştia să asamănă unui om ce fugia de un inorog şi nu putea nicicum să rabde şi să sttrpească strigarea şi zbieretul glasului tui cel groaznic, marian, î. 182. Ţeapa a fost inventată, de acest bun român tocmai ca să slîr-pească hoţiile şi corupţi unea. d. zamfirescu, a. 29. Trebuiesc (Prin lărgirea sensului) Cc rezultate .minunate n-ar fi putut atunci avea această expediţie, pe care nepriceperea lui Bathori o stîrpi cu totul ! băl-cescu, M. v. 182. Nu cumva .„Familia'1 are dorinţa originală de a stîrpi verbii reflexivi din limba română? : maiokf.scu, critice, 40. Întinzi pe masă charla de Iu (.'.arpali la Marc, Răstorn i la munţi, seci rîiiri, strămuţi, stîrpeşli hotare, j. neciu.-zzi, s. ii, 23. După ce slîrpi toată încălţămintea din scrin, reveni la loc. n. za mi-mr.se ι;, τ. s. 22. 4 (Învechit) A lipsi (de ceva). A cesiu au omorît şi pre vro 40 paşi., lot aleşi, fruntea turcilor, de slerpisă împărăţia turcească de capete, neculce, i.. 2S4. 4 (Popular) A scăpa (11 1). Porni... ça să stîrpească codrul de acei tîlhari. ispirescu, L. 142. -- Prez. ind.: slîrpesc. — Şi: (învechit şi popular) stârpi vb. IV, (învechii) sterpii (prez. ind. sterpează) vb. 1, sterpi, stirpi vb. IV. — V. sterp. Of. lat. e x I i r p are. STliU'lUOS, -OASĂ adj. 1. (învechit , rar; despre oameni; în forma slerpicios) Sterp (I 4). Dacă oamenii... se nasc din organe bolnave, atunce sînl slabi, neputincioşi, corciţi şi slerpicioşi, precum se văd mulţi în Europa pe. unde predomneşle patima venerică. C.ORNIÎA, κ. i, 130/13. 2. (Rar) Nimicitor. Apa... se evaporă in chip miraculos, lăsîrul locul uscăciunii stîrpieioase. tudoran, p. 429. — Pl.: stîrpicioşi, -oase. — Şi: (învechit, rar) sterpi-eids, -oiisiî adj. —■ Stîrpi -j- suf. -icios. STÎRPIÇIÙAÎE s. f. v. sterpîeiune. STlRPlE s. f. v. sterpic. STÎBPÎME s. f. (Învechit, rar) Sterilitate (2). Trebuie îngrijit ca toate acele piedice care ar vătăma rodi-mea şi- ar aduce stîrpimea între popor, să se cerceteze şi să se rădice, fm (1841), SŞ1/?*.--" ; ■ 3 — Stîrpi + suf. -ime.· ' STÎRPÎRE s. f. Acţiunea de a (se) stîrpi şi rezultatul ei. 1. 1. (învechit) Lipsă de productivitate, de fertilitate ; (rar) stîrpit1 (I), (popular) nerodire. Cf. ştir- ii l (I 1). Trecînd peste hotarul mijlocului Iui [polul miezului nopţii]... începe... a să adătoga frigul şi a să înmulţi truda şi osteneala muncitorilor lăcuilori, de stărpirea pămîntului. piscupescu, o. 62/23, cf. po- 1JZH, DL, DM, M. D. KNC., DEX. 2. (Regional) Sterilitate (la oi). Cf. stîrpi (1 2). Cf. polizu. După credinţa ciobanilor, mutarea slînei aduce stîrpirea oilor. enc. agr. iv, 497... , ....... II. I. Smulgere din rădăcină, pentru a nu mai regenera, dezrădăcinare; faptul dea face să nu mai crească; (rar) stîrpit1 (II 1). Cf. stirpi (II 1). Aviaţia noastră a fost folosită pentru prima dată Ia stîrpirea buruienilor din culturile Ae cereale, scînteia, 1953, nr. 2 901, cf. dl, dm, m. d. knc., dex. 2. Omorîre în masă (şi cu sălbăticie); faptul de a face să dispară complet; distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, (2), nimicire (1), prăpădire (1), (rar) stîrpit1 (II 2), (popular şi familiar) căsăpire, (învechit) concenire, nimicnicire, snopire (2), (regional) chesăgire, (familiar) lichidare. Cf. stîrpi (II 2). Cf. budat-deleanu, lex. Trecătoarele ghinie ale Asiei cariie, ca un repede povoi sc pornea spre ţări mai mănoase, lăsînd după sine urme. numai de sterpire şi de împilare, ar (1869), 1401/'ll. Politica de astăzi nu este acea pe care Voiler o numea lupta slirpirii. Puterile nu caută a lor păstrare prin Snimicirea altor staturi, ib. (1833). 4141/42. După aceste, tătarii cu totul au cuprins Chievul ş'i au făcut înfricoşată stirpire. asachi, i. i, 55/20, cf. valian, v. Spre stîrpirea acestora [a tîlhari-lor], domnul luoă straşnice măsuri, maq. ist. i, 141/10. A se exercita... la stîrpiri. de lotri... era fapte lau-dabili şi meriluare, aristia, plut. 51/30. [Pentru] stărpirea lor [ploşniţelor], sînl aceste mijloace cu untdelemn. . .. fiere de bou şi vitriolul ferum. cuparencu, v. 44/23, cf. DDRF, AI.IÎXI, Λ\’., DL, DM, M. D. ENC., DEX. + Faptul de a pune capăt unui flagel, unei primejdii etc.; faptul de a face să dispară (pentru totdeauna), să nu mai existe; desfiinţare, înlăturare, lichidare, suprimare, (livresc) eradicare, (rar) stîrpit1 (U 2). Ci. stîrpi (II 2) . S-au. publicai ca să deschisă oraşul, şi toate dughenile cele de trei luni închise, ce este urmare a încetării, răului omorî/oarei boale..., apropiată acum dc slărpirc. cr (1830), 3642/24. O mîngîioasă cugetare pe care zace stărpirea sau cel pujin csilarea sau surghiu -nirea lor [a veninurilor], vasici, m. ii, 67/3, cf. polizu. Stîrpirea abuzurilor în furnituri nc-ar face să devenim în puţin timp ceea ce sînt lielvejianii. . . în privinţa puterii de apărare naţională, ghica, c. e. ii, 391. Ne vom găsi întotdeauna alături de. aceia carc luplă. . . pentru stîrpirea tuturor curentelor dizolvante de stat., în plr ii, 447. Se duce astăzi o campanie, susţinută pentru stîrpirea analfabetismului, cv 1949, nr. 0, 11. Lupta pentru economie. înseamnă stîrpirea oricăror forme de risipă de fonduri băneşti, de forţă de muncă, de materiale, scînteia, 1954, nr. 2 946, cf. dl., dm. Stîrpirea definitivă a unor... calamităţi, g. barbu, a» v. 183,. cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : stîrpiri. — Şi : (învechit) stărpire, sterpiré, stirpire s. f. — V. stirpi. ■ STÎRPÎT1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) stirpi. 1. 1. Stirpire (I 1). Cf. s t î r p i (I 1). Cf. m. d. enc. 2. Avort. Cf. s tirpi (I 3). Cf. ddrp. II. 1. Stirpire (II 1). Cf. stîrpi (II 1). Cf. m. d. enc. 2. Stirpire (II 2). Cf. stirpi (II 2). Cf. m. b. enc. + Desfiinţare. Cf. stîrpi (II 2). Cf. m. d. .ENC, ~r- V. stirpi. SXÏRPÎT2, -À adj. I. 1. (învechit şi regional; despre femele sau despre femei) Care a avortat. Cî. stîrpi (13). Se îmbulzeau toii la uşi... plini de groază şi de spaimă Capele sparte, mîni frînte, muieri stîrpite şt altele asemenea, gorjan, h. iv, 198/6. Iapa slîrpită, plină di sînge. o. bîrlea, a. p. ii, 542. 4. (Regional; deşpre.făt) Avortat. Împăratul, şezînd călare pe iapă, avea drept valtrap pielea mînzului stîrpit al acelii iepe (a. 1874). gcr 11, 372, cf. mat. dialect. 1, 236. 4. (Regional; despre ouă) incomplet dezvoltat. Cf. alr ii 5 .712/64, 95, 105, 250, 833, 886, A 1 35... 12681 STÎBPÎTOR - ieli - STîRy 2. (Popular ; despre fiinţe sau despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia) Pipernicit. Fiipdeă-i calul stărchit de trup, poate eă nu-l va păstra, ei-l va vinde (a. 1856). iorga* s. d. xviii, 6. Cum era să se uite una ea ea la -uri rotofei gălbui şi stîrpit? vinea, l. i, 212. II. (învechit, rar; despre păduri) Rărit1 (2). Cf. sttrpi (Π 1). PămîntUrile sînt lutoase şi foarte accidentate, fiind iii mare parte făcute in pădurile stirpite. i.'ionescu, d. 265.· + Distrus complet (prin defrişare). Cf.· i)s. — Pi.·, sţlrpiţi, -te —'Şl: (învechit) stârpit, -ă adj. — V. stîrpi. STÎRPIT 0R, -OARE adj., s. n. {învechit) 1. Adj. (Despre boli, epidemii, fenomene naturale, calamităţi etc.) Distrugător. Cf. sţlrpi (II 2). El fu cel întîi carele cercă în timpul unei ciume stîrpitoare a curăţi aerul prin fum. asachi, l. 762/3. Uniridu-se cu cumanii şi stiţii-ce se scoborîră ça puhoaiele stărpitoare din vîr-furile munţilor. .. suferiră furiile lor.. fm (1842), 2301/1Q. Se înfimplă o mulţime de boale foarte stărpitoare la oi. i. ionescu, n. c. 162/19, cf. alexi, w., -γ· F i g. Că tn cuget şi in sinu-mi port simţirea cea duioasă, Care n-a să siringă timpul, cel de toate stirpitor. asa.chi, s. l. i, 147. v (Substantivat) Ni-au trimis din Italia să posesuim Dacia la 105 d[upă] i/[ristoş] prin împăratul Ţraian, stărpitorul barbarilor daci. săulescu, hr. i, 10/24.' 2. S. n. Utilaj agricol folosit pentru distrugerea buruienilor; extirpator. In primăvară o lucrare cu stărpitorul care ţine jumătate mai ieftin decît o arătură şi, totodată, care pregăteşte mai bine ţarina decît arătura. i. ionescu, c. 231/1. Să se boronească bine porumbişte eu o boronă eu dinţi lungi de fer, cu o muşină ce se numeşte stirpitor. id. b. c. 159/31. — Pl.; sttrpitori, -oare. — Şi: stărpltiSr, -oâre adj., s. n., stirpitor e. n. — Stîrpi -f suf. -lor. STÎRPITÜR s. f. I. (Popular; adesea peiorativ) Femeie stearpă (v. sterpi 4); (popular) sterpătură (2), (regional) sterpăciune (3). V. sterpălău. Dorinţa româncei.. ca nu cumva să rămînă... stearpă şi bărbatul ei să nu prindă... a se.plînge şi a se căina pc dînsa, a se supăra şi a o mustra numind-o stirpi-iură.., MARIAN, NA. 3, cf. DDRF, CADE, COm. MARIAN, alrm ι/ii h 399/850, alr ii/i h 142/762. 4. (Regional) ; Femeie care a născut şi nu are lapte. Com. marian. 2. (Popular) Femelă (de obicei oaie, vacă etc.) stearpă (v. sterp 1 3); (popular) sterpătură (1), : (regional) stcrpăciune (3). V. sterpălău (1), Cf. CADE. 3. Făt născut prematur; p. es t., (adesea ca epitet depreciativ) fiinţă (mai ales-per solară) insuficient dezvoltată, pipernicită, 1 e p ă d:ătu r ă, (livresc) a v.p 1-t o n, (regional) sterpăciune (4) ; p. gener· pocitanie (1). Cf.. budai-deleanu, lex. Se şi nasc multe stîrpituri, slutiri şi pocituri, episcupescu, practica,'. 62/19. Tul Stîrpitură din ceas rău ... scoateţi fumurile din .cap. pann], 'eV iv, 21/20, cf,' polizu. Tot ei-n ţările vecine e smintit şi stîrpitură. emineScu, o. 1, 150, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Se crede că de-i eloci ouă de stîrpitură... creşti spiridtişi. pamfile, duşm. 83, cf. gorovei, cr. 459. Stîrpitură, ai fi amorezat de eşti aşa de ţtfnos? brătescu-voineşti, i>' 2i66. Elena, mai în vîrstâ, dar micuţă ea un copil:. ., se ruşina veşnie că e o stîrpitură. rëbréanu, i. 97, cf. resmeriţă, d. Mai bine beam banii care tu i-ai dat pe stîrpitură aceia. dr. v, 232. îl priveam în oglinda aplecată, stărpitură băţoasă dînd tîrcoale meselor de joc. m, i. caragiale, c. 122, cf. cade. Hai, le cară! Ieşi afară, stîrpitură ! ■ eftimiu, î. 19. Un tineret de stîrpituri gătite ca nişte căţei, camil petrescu, t. ii, 198. Dacă ai putea spune ce te doare..., dacă fi-ar fi dat Dumnezeii graiul pe care· l-a- dat degeaba atîior stîrpituri. id. o. iii, 366. Putea ţine siirpitură aceasta omenească un revolver fără să-i tremura mîna ? c. iHetrescu, c, v. 277. Ce mi-ai adus stîrpitură asta? ... Ţi-.am spus să-mi aduci femeie cum.se cade. brăescu, a. 46. Cuvintele „porc“., „haimana“,.j,stirp(tură“> „şpagă1*, ,,bon“,· ,,tîmpit“ şi ..altele asemenea alcătuiau armonia specială a acestui dosar, teodoreanu, m. iii, 113. [Ţapul] fusese adus pî cind. era iedul..., întăi era o stîrpitură, sapoveano, o. ii, 101. Industria pielăriei, piei crude ovine, stîrpituri (avorturi), nom. min. i, 337. în pilda cu măgarul mă bate-a ziee gura Că vrea să fie mare, la văz şi stîrpitură. arghezi, s. v, 238. Sînt nişte fiinţe cu iotul pipernicite, aproape nişte slîrpituri. bogza, c. o. 354. Şi tu, stîrpitură, tu de ce-ai vrut să mă baţi‘1 stancu, ş. 423. Neruşinarea era.obişnuită la marii boieri, la cei din protipendadă,. însă ca o stîrpitură ca actorul acesta, cu mutra lui de veşnic înfometat să-i .facă lui asta, i se păru că e prea-prea. v. rom. decembrie 1954, 97.. Un. ofiţer german fusese straşnic batjocorit de către o stîrpitură, un .sclav, cami-lar, n. i, 284. Cum o să se uite o femeie superbă la à siirpitură pe care trebuie să o privească de sus în jos? vinea, l. i, 219. Unde mi te-.ai ascuns de astă toamnă, siirpitură? tudoran, p. ?10, cf. pl, dm. Nu stni ei fiii ţării, ci-s sterpe stîrpituri. labiş, p. 269. Se purta ca un copil slăbănog. . ., arătînd precum o stîrpitură. flacăra, 1969, nr. 5, 26, cf. m. d. enc., dex, şez. i, 278. <0> (Pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de‘) Un pitic, adică... o stîrpitură de em, foarte ciudat, glumeţ, gorjan, h. ii, 86/29. Să aibă şi el. . .măcar o stîrpitură de fecior, ispirescu, l. 41. De-ar fi măcar ceva mai chipeş, dar i-o stîrpi-tură de om, bre, numai de-o şchioapă, hogaş, dr. ii, 131. Nu se îndoia că un şarpe şi o păuniţă. ar fi fost mult mai potriviţi decît sora de la Candia cu o stîrpi-tură de om ca Tino. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 12. ty. Priveşte cum cqlcă stupid printre stîrvuri. vulpescu, p. 54. Alexandru cei Mare dispare, la. 33 de ani şi.trupul,său.. . devine iiri.stîrv, de care.n.imănuia nu-i φαί este frică, contemp. 1;969, nr.. .1 205,.'t/l, C.ţ M, D. enc., dex, η iv 85. Stînd toii în piciare, . .... ça şi nisce· cioare, Împrejurul ştîrpului. marian, sa. 299, Slugile, in loc şă arunce afară stîrvurile celor:doi tineri ... aruncase · stîrvurile şarpelui, rădulescu-codin, î. 108. Măi vulture, pasăre- neagră, Νμ rămni la carnea mea Şi vino \la mine-nepq Că de^ajută Preçesia,-, ^u {ie că ţ-oi -făcea Sttuţ de Urii qni să mănînci. balade, i, 20, Cîiijele de stîrvuri nu moare, zanne, p. i, 371. Unde e,stîrvul, acolo şi vulturii·, (ciorile) se adună. id. ib. 412. -v* (Prin analogie) Tufanul se uscă.,. Ştîrful liii părea că învinovăţeşte ceru, sau că îi cere răzbunare-. conv. lit. xlïii, 1,150. Fi-g. Uliul... cată... în inima junimii, . .. Un. stirv. spre-a-t sfîşia. eminescu, o. i, 25. Sobolii şi viermii, să treacă pribegi Prin stîr-viyi de, glorii întregi, arghezi, v. .136, Şi-ncr.esăţori:, aruncă flori, Pe stîrvul cerului, în zpri, lesnea, c. d· 24. + Fiinţă degradată fizic, fiinţă lipsită de valoare, de utilitate sau de însemnătate. Blestemat fii şi tu, suflete, drept ce tu mie îngăduişi a face rău ştiindu tu mene stîrv împuţit, cod. tod. 224, cf. dr. i, 103. Patri-arcul era un stîrv care ocupa un loc inutil în spafiu. anghel, pr. 63. — Pl. : stîrvuri şi (învechit, rar, m.) stîrvi. — Şi : (învechit, rar) stlrl s. n. — Din v. sl. cfp-Ksu. STÎBVÎ1 vb. IV. Tranz.. (Rar) A mortifica. în ploaia munţilor..., în foamea cumplită eare-i stirpea bietul trup secătuit, rămînea uneori zile întregi în amorţire la o rădăcină de copac, popa, v. 245, cf. scl 1975, 54. + I n t r a n z. A trăi fără muncă. Cf. scriban, d. — Prez. ind. : stîrveşc. — V. stirv. STlRVÎ2 vb. IV v. strivi. STÎRVIîvA s. f. (Regional) Stirv. Cf. pamfile, a. h. 260, pascu, s, 208. "v- (Ca epitet depreciativ) Ieşi afară si primeşte oaspeţii, stîrvină ! beniuc, v. cuc. 60. — Pl. : stîrvţne. — Din ser. strvina, STÎRVÎRE s; f. v. strivire. STÎRVITÔR, -OÂRE adj. (Rar) Care este ca un, sţîrv; (învechit) stirvos. Măre, faţă de ciocoi Stîrvitor în perne moi... Ce cătaşi la noi în cale? vulpescu, p. 44. , . . — Pl. : stîrvitori, -oare. — Stîrvi suf. -tor. . STÎRVÔS, -OASĂ adj. (învechit) Care este ca un stîrv; (rar) stîrviiitor. Cf. polizu, ddrf. φ Fig.' [Diplomaţia am] găsitro sortită, vînduiă, pitică şi stîr-voasă. jipescu, ap. tdrg. — Pl. : stîrvoşi, -oase. — Stirv- -f suf.· -os. . STl.Ali, -A adj. ,v, slab. STLĂBl \b. IV v.,slăbi. . . SÏXOROZÎ vb. IV v. slobozi. STLOIÉTE s; m. .v, sioiete. STLÙGA s. f. V. slugă. STLÛJB s. f. v. slujbă. STOAIXA s. f. v. stăuină. STOÂMPĂ s. f.. (Regional) Bolovan (Borca — Bor-secj. Cf. bul. .fil. i, 12Q, scl 1975, 54, — Etimologia nesigură. Cf. bg. c t i n 9. STOÂPA s. f. (Prin sud-estul Olt.) Persoană lacomă la mîncare. Cf. i.exic reg. 38. - — Pl. : stoape. — Etimologia necunoscută. STOĂRA s. f. (Regional; cu sens neprècizat, probabil) Ceată (Ctmpuri — Panciu). Prin stpară, prin stoboară. Prin Sèt'e di feti Prin stoboară din flăcăi. graiul, i, 303. — Etimologia, necunoscută. STOARCE vb. III. Tranz. 1. (Complementul indică fructe, legiime. etc.) A supune unei presiuni·,' a strivi etc. cu mîinile, cu o maşină etc. pentru a extrage (o parte din) sucul conţinut; a pasa (2), a tes- 12702 STOARCÉ - ieâ4 - STOÂRCË cui (1)., a zdrobi. Luund în raină strugurii, storşuiu în păhar şi pSharul tn mîna lui Faraon dediu. po 137/26, cf; j?iblia (1.688), 301/4Θ. Ca pre-un strugur copt le-au stors in teascurile muceniciei, minbiul (1776), 158vl/3. Caisă mai adaogă gustul cărnii, i-ai stors şi alămîie. drĂghici, r. 70/31, cf. polizu. Storcind cartofii, facem a se slricura în apă toată zeama vegetală din cartofi. PENESCU, M. 58, cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE. In viţe.roşii strugurii. . . Smulge-i .din trunghiul lor robust şi stôàrce-i. blaga, poezii, 68,'.cf. dl, dm, m. d, enc., dex. Iuda' tare mi-a venit, Măr în gură storsu-mi-au, Iuda pomenitu-m-aü. nimcEScu, p. p. 234. <£· Refl. p a s. Se taie varza mărunt.şe dă sare'şi' sc stoarce cit mîria," să iasă apa din ea. s. marin,' c. b. 99. <0 Expr. (învechit, rar) A stoarce (cuiva)· - ceapa (sau làmlla) in nas = a înfrunta (pe cineya). Gf. zanne, p. i, 139. <0* Fig. Orictt le-ai stoarce [unele lucrări ale judecătorilor] .nu. poţi scoate- din ,’ èlè un dram de judecată generală, brătescu-voineşti, p. 250 Totul e stors, sau sfărîmat în mine. camil petrescu,. p,394. .2. (Complementul indică obiecjtc, lucruri etc. îmbibate cu apă sau cu alt lichid) A răsuci, a strînge etc. manual, cu o maşină etc. pentru a face să iasă (o parte din) apa sau lichidul pe care îl conţin. Să se ia un caier de ctnepă şi, udindu-l-şt storcîndu-l în rachiu de drojdii, să se întinză de grosimea unui deget. episcupescu, practica, 225/14, cf. valiăn,--v.,'polizu. Alba zînă. .. Sub lună-şi stoarce părul în rîul de argint. magedonski, o. ΐ, 24, cf. ddrf, alexi, w. Tocmai ieşise din ape şi acum se itrca ■ pe ţărm, stor’cîndu-şi pletele. ANGHEL — IOSIF, C. L. 189; Of. PÂRVAN, O. 31, RESMERIŢĂ, d., cade. Şi mîna ţi-a sucit, cum storci o rufă. î. barbu, j. s. 87, cf. dl, dm. Cămaşa puteai s-o storci pc el. v. rom. mai 1958, 57. îşi dezlegă basmaua galbenă, o stoarse de clteva ori, răsucind-o în pumnii ei. bolovănoşi. bănulespu, i. 32, Am des,chis uşra şi am dat peste ea spălînd şi storcind rufe. românia literară., 1970, nr. 106, 16/3, cf. m. d. enc., dex. Buretele pînă nu-l storci, 'apă din el nicicum nu scoţi, se spţrne despre un om zgîrcit. Cf. zanne, p. iii, 34. (R ef 1. p a s.) Paiele trebuie să fie vechi şi uscate sau, fiind moi, trebuie să se opărească mai tntîi, să· se stoarcă btne, şi după aceea să se usuce în cuptor, fm (1842), 181 /10. Pănurele... se muiau îrdr-un vas· cu apă, se storceau bine. agîrbiceanu, a. 68. -v» (Prin exagerare) Uf!., caldu-i !... de m-ai stoarce, ai face, zău, o bălfă·. Aigc-sandri, t. ii, 64. -0> Fi g. Smulge-ţi inima, stoarce-o de gînduri şi pline-o la ioc uscată. dXvid’ogüù, m. 25. Cînd vîntul toamnei norii stoarce, Tresare barca grea de presimţiri, românia literară, .1970, nr. 80, 3/2. Badea mere şi se-ntoarce Sinul meu durerea-l stoarce. jabnîk — bîrseanu, d. 143.: Vine mîndra, iai-'.se-h-tocrce, Pieptul meu durerea-l stoarce, f (1867), 144. <0> Expr. A-şi stoarce viafa sau a stoarce (pè cineva) de puteri (ori de vlagă) = a munci sau a face pe cineva să muncească din greu; a depune, sa'u a face pe cineva să depună eforturi deosebite. Iar alţii goi, de 'foame, morţi De astăzi pînă mîi'ne, Subt muncirgro-zave-şi storc viaţa Ca să ctştige o pîine. demetrescu, 0. 35, cf. dl, dm, m. D, EN£y Dgx. Mi-am. stors întreaga viaţă în chin şi neodihnă. voiculescu, poezii, 1, 102. (Familiar) A-şi stoarce creierii (sau , creierul, mintea)“= a se gîndi intenş, a se frămtota pentru a găsi o soluţie (pentru a ieşi dintr-o dificultate, pentru a rezolva ceva dificil eţc.). Natura e plină de viaţă, de soare, de flori... ştiu să stai înţepenit, cu condeiul ţn mină, cu privirea rătăcită, storcindu-ţi creierul..., oftsedat de idei banale, petică, o. 302, cf. dex. (Cu schimbarea constţucţiei) Poate s-avefi 'voi dreptate..., dar eu unul'riu cred. îmi' storc de opt ieasuri mintea... şi nimic, baranga, i. 180. 4. (Complementul indică apa sau un lichid aflat în obiecte îmbibate)- A face să se scurgă (I 1) prin răsucire, strîngere eţc., manual, cu. o maşiîlă etc. Noua.'maşină de spălat stoarce-apa din rufe. 4*' (Prin sud-estul Olt. şi* prin sud-vëstul Munt. ; cu complementul „nasul-‘) A suflă (pentru 3 elimina mucozităţile). Ci. a:lr 11/1 mn 6, 6 842/886, alrm ii/i li 20/899. 4. Refl. (Popular; despre apa de ploaie) A se scurge (ΠΙ 1). Cf. alr i 424/75,-214, 215, 308, 375, 592, , 3. (Rar.;, complementul indică recipiente sau spaţii Închise ori circumscrise care conţin lichide) A goli. O,ploscă înflorită trecea repede din mînă.tn mînă, acuşi stoarsă, acuşi■ iar plină, rebreanu, Nuy, 41. Adă-mi vin. de nouă ai, Care beau feciori dc crai, în trii nopţi Nouă buţ.i de. vin g stors Şi nice un ban.n-a scos. şez. iv, 8. <> F i g. - E imposibil a specula (isupra unui cuvînt stors det înţeles real. ghf.rea, st. . cr. ii, 39. 4. (Complementul indică lichide care se află în circuite închise ori în vase) A lăsa să curgă sau face să se scurgă la ultima, picătură ; (învechit) a ştoci (1). I-au stors sîngele :.diri toate vinele, amlras, let. iii, .133/5. In două zînele l-au rupt, I-au,stors şi sîngele ..cu-nceiuj.. Căci nu puţţa să-.şi. mişte bietul Nici ..ochii-n.. cap ! CQŞBUCj p. i, 244, 4! R e f 1. (Prin Ban, şi prin Transilv.) A se scurge (X 1). Picătură \cii picătură s-o stors tot vinu din buioAi. alr sn v li 1 488/27, cf. ib. hl 488/53,t 349. φ Fig.. Risipită-n. vînt,, viaţa Sirop de strop din el s-a. stors... coşbuc, p. 11, 12. Mult am stcit şi-am aşteptat Să te văd îară-nturnat, Siat:ai ani. şi n-ffi întorp Inima-,n mine s-a s/ors.; balade, .ni, 55$. 4 Refl. (Prin Ban. şi prin Olt.; despre vite) A' lepăda. Cf. alr.i 1 074/26, 28, 840'. +. T r.anz- (Coai-piementiil. indica inflamaţii, bube etc.) A supune unei apăsări pentru a'elimina lichidul, subsjanţa, materia purulentă eţc. pe care le conţine. Puncte negre..,.. din cari..., dacă le storci çii,unghiile, iese .un. firiccialbui ca. un viermişor. bianu, p. s. li, cf. tdrg, cade. -îl lăsă... să isprăvească, âsculţîndu-l .cu un amar surîs şi storcîndu-şi intre... degete, bubuLiţele roşii di,n obraz. c. petrescu, r. dr. . 253. 4. (Complementul indică lichidul, substanţa, materia purulentă etc. dinţr-o : infiamaţie* dintr-o bubă eţc.) A face să iasă şi să curgă. Acest puroi spărgînd ..., îl sioarcpn afară, calendar (1814), 178/29. Rana trebuie... spălată... apoi scări ficală (tăiată des-des cu un cujit ascuţiţ şi stors sîngele). vasici, m. ii, Ş4/.6, 4. R e f l. pa,ş. (învechit şi regional) A strecura. Această zamă [de dracilă] se stoarce uşor 1. ionescu, b. c. 70/6. ,Tastele se fierb cu zeamă, apoi se „storc“ (se strecoară) ş:i se pune peste ele brinză. pribeagul, p. r. 76. 4. (Complementul indică substanţe, vîscoase, lichide etc.) A-separa de fructul, leguma'sau de''locul în care se află, de corpul din caré 'faïie parte etc; ; p. e x t. à scoate (X i)î a ex-trage. Vin cé ïaste .din ; multe bobiţc storsivàrlaam, c. 36, cf.-'mineiul (1776), • ΐ70ί1/37·. Din sînge se... storc chiline umezeli, antrop-, 121/4.· Organele.. ■. au putere a stoarce din hrană cele mai fine şi: spătoase' părţi’-alcătkitbare. vasici; m; i, 188/22. Săcara. .·. stoarce din pămînt mai puţină vlagă. I.1 ionescu, c. 179/23. Dete copiliilui zeamă stoarsă din o smochină, ispirescu,' l. 190. Toţi prisăcarii şi negustorii de cearû din tîrg să sè ducă la teascul episcopiei spre a-şi sttidrce ceară. paiü'file, i. c. 95. De pe şes culeg roade, de- pe dealuri storc vinul, gîrèeanu, n. ! 129. Maşina centrifugă... 'stoarce mierea din faguri. sadoveanu, o. xvii, 611 . Mirosul... mă liniştea ca û 'băutură stoarsă din laptele macului, blaga, ii. 181. Toamna se duceau, fiimăteau ’stiipii, storceau mierea din faguri, stângă, d. 21* cf. dl. Strugurn-s copii şi slors-am mustul dulce, labiş, p. 164, cf. dm.1 Puţin îţi pasă de vătafi Cînd storci din"struguri dulci peli-nul. vui.pescu, vi, 139, ef. it. d. enc., dex. Să vedem· dară care din noi va putea stroatce apă din piatră? retega-ntîl, p.-iv, 16. Stoarce lapte din piatră, se spune despre uii om dibaci, descurcăreţ. Cf. zanne, î. i, 500. (R e f 1. pas) Se numeşte turtă de oloi său de mălai Seminţele pisate şi tescuite ce au rămas în săculeţ după ce s-a stors din ele oloiul. 1. ionescu, b. c. 38/5. ^ Fig. 'Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă, eminkscu, p. 1. 87. Φ Expr. A(-i) stoarce (cuiva) {un rlu de, clteva) lacrimi (sau, rar, o lacrimă, pllns) = a face -(pe Cineva) să plîngă; a provoca plînsete. îi stoarsă un rîu de lacrimi, singiif ui tribut al recunoştinţei ce-i 12702 STOARCE - 1635 - STOARCE puie hărăzi, asachi, s, l. ji, .77. Ochii tăi ca două. stele, Negri, făcuţi- de iubit, De:a stoarce lacrimi de jele Şi din cel mai împietrii, fm (1840), 1281/16. Citesc adeseori pe Emmi, singurul lucru îri lume, căre-mi poate stoarce lacrimi, eminescu, g. p. 34. Téxïiil acesta... e însoţit de o melodie- frumoasa'şi duioasă, incit stoarce lacrimi de la loţi cei ce o ascultă, marian, î. 229;·Reuşi să stoarcă lacrimi din ochii bătăliilor, din ochii femeilor. agîrbiceanu, a. 110. Voi stoarce întristatei adunări lacrimi fierbinţi, luîndu-mi... -rămas bun de ia in veci neuitatul meu prieten, m. î. 'caragiale, c- 10. A poruncit lăutarilor să etnie vesel, căci veselia lăutelor stoarce lacrimi. isac,'d. 53, cf. dl, dm. Chiar dacă nu voi\repşi să se salveze... i ' vă reuşi să né stoarcă cîteva lacrimi ăe duioşie.:.gontemp. .196.9, nr.. 1 178, 2/4. Această constatare ii . storcea- in - singurătate - cile o lacrimă, român» literară,-.1971,.'nr. 121, 19/1,-cf. m. d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Gtred atîtea lacrămi stoarce: bărac,' a. 50. Vasalii se adună Să-şi-uite de sclavie...., De .lanţul care-adese atîta plias le-a stors: macedonski, o. I, 257. Am rupt inima ta şi lacrima am stors Din ochii tăi de inger/τ. negruzzi,®. vi, 366. Leleo, numai zice vai, Din ochi lacrimi.nu mai stoarce, Că ce zboară nu se-nloarce,-Firul rupt nu se mai toarce, alecsandri, p. p. 283: -Toi plînge şi>Iacrămi stoarce, Focul inimioard-i coace, teodorescu, p. p. 285. A stoarce untul (sau măduva) din cineva = a scoate untul (sau măduva) din cineva,: v. u n t. ,Străinii fără ‘cuget şi- mulle nevoi An stors mărite Doamne, .şi măduva din noi ! alec-sandhi, -τ. ii, 1.67. Administratorul exploatase vreo două decenii averea .grofului şi-i.storsese-toată măduva. agîrbiceanu, s. 488. Căpitanul- fu· mat: bucuros să-i aibă subicomanda. sa şi -să stoarpă untul din ci;. tudoran, p. 51. «O" (Prin- analogie) în~ ascunzişul -. lor,- -cei doi vinovaţi - se simţiră pălind; schimonosiţi şi sluji de o hidă; ruşine care le- storcea sudori reci. vinea, t. i, 235.. Dacă n-or avea oamenii cap, ca să-l sucească şi să-i slaareă·gînduri· burfe, după situaţii, cred că putini inşi şi-armai pierde iimpul pe.-câ'pja^ăstui pămini. iovescu, n. .'202. 5. F i g. (Complementul indică .oameni, colectivităţi umane, ţinuturi, ţări etc.) A face să rămînă fără (aproape) nimic; (complementul indică mijloace materiale, în special financiare, bpgăţii naturale etc.) a consuma (aproape) tot; a istovi, a secătui (4), a slei3 (7), a vlăgui, (rar) a seca3 (}),, (învechit şi regional) a scurge- (ΙΛ7). V. sărăci ,(2, 3), exploata. Strămoşii noştri... erau foarle.storşi.de varvari. şincai, hr. i, 120/24. împăratul, spre răzbunare, se mulţumi a blestema... că dragostea monedei.se facă pe stă-pînitori a stoarce staturile încredinţate lor. fm (Ï842), 631/32. Cind se duceau, ne lăsau, spre răsplata averilor ce au fost stors, ciocoismul, luxul şi corupţia, negruzzi, s. i, 202.' Sistemul de speculă... este un sistem de camătă cate storcind pe muncitor de tot fruclul ostenelilor lui, seacă izvoarele producţiunei. ghica, c. e. i, 253. Acea frumusefe care făcea pe postelnicul să depuie la picioarele ei toate jafurile cîte le storcea din biata fără. filimon, o. i, 131. S-a trecut vremea aceea, pe cind numai boierii făceau totul iu tara aceasta ş-o storceau după plac. creangă, o. 266. Un profil colectiv pe care îl storc oraşele de pe urma satelor, camil .petrescu, în plr ii, 394. Ticăloşi... erau numai cei ce ţinuseră sub obroc..., ca să poată stăpîni şi stoarce, din umbră, munca ünei umanităţi îndobitocite de mizerie, g. m. zamfirescu, şf. m. n. i, 34. Boierii nu construiau nici palate, nici mari , oraşe, şi tot avutul stors din moşii îl purtau sub formă de scufe,în căruţe şi butci, căli-nescu, c. o. 316. Oamenii aceştia au răbdat, au lăsat să fie storşi, supli, pînă la ultima picătură, bogza, a. î. 125. Pe robii lui îi stoarce De dări şi de corvezi, τ iulie 1964, 49. Refl. pas. De unefe se stoarce asl nămol de aur? Din sudoarea poporului, negruzzi, s. i, 274. ^.(Complementul indică bani, profituri, avantaje, informaţii etc.) À obţine ctt mai mult de la cineva fără liberul consimţămint al acestuia şi prin,orice mijloc (de obicei prin viclenie, prin înşelă- ciune şau prin forţă, prin ameninţări etc.),; a estorca. Alţi [boieri] cer bani, că-n-au de cheltuială, că sînt toţi uşori.cu meşteşuguri i-au. sfârs pi toţi ; domnii au rămas cu banii, iară boierii cu ranguri (a. 1821). iorga, s. n. vii, 135. l-ar'fi putut sioarce vro rostire sau vrun -simlom de compro.milăre, asachi, s. l. ii, 37. N-au ştiut a se folosi de ocazie spre a stoarce de la boierişi de la cei bogaţi vreun milion de galbeni, ghica, a. 746. E pericol atuncea cînd bărbatul se încurcă pe afară cu nemţoaicele sau unguroaicele care le storc pungele. sion, p. 81. Nouă ne mai trebuie un om ca să ne stoarcă banii grecului, fără de-a ixe da noi pe faţă. filimon, o. i, 144. Puse mîna pe cei 'bănuiţi, ie. stoarse mărturisirea prin cumplite schingiuiri şi-i pedepsi. ,pe toţi cu pierderea .vieţii. xenopol, i. r. iv, 118. Să-i stoarcă far’ de.milă.... Nici o para,.să nu le icrle. de-lavrancea, o. .11, 373. Se înţelege din ochi pentru a-l stoarce pe .grec. lovinescu, .c. iv, .7.. A treia zi fi-ai trimis arendaşul să stoarcă bani din [njpşie]... pentru tine. rebreanu, r, i, 37. Vreo încercare_ a gazetei de a stoarce.,bani. camil petrescu, a. r. 46. Informaţia e do.ar un mijloc folosit de proprietarul ziarului spre a stoarce, prin şantaj, o mai mare s,nmă de bani. v. rom. martie 1954, 271. în schimbul plicurilor Inmînaie tn ultima clipă, le mai storcea cîteva cuvinte de îmbărbătare. vinea, l. i, 208, cf. dl, dm. Tuspatru ie duc eu vorba şi le siorc de parale, τ decembrie 1964, 9. Am stors bani de ia cetăţile săseşti şi ungureşti- rqmânia literară, 1969, nr. 20, 3/5, cf. m. d. enc., dex. <)· A b s o 1. Popa are patru boi Şi mai stoarce de 'pe noi: Noi vrem, ori nu vrem; Şi la părinte mergem Şi-n sacu lui mai punem. ant. lit. pof. i, 194. + (De obicei figurat sau în contexte figurate; complementul indică bani, bunuri, produse etc. sau p. " ext. afirmaţii, informaţii, declaraţii-etc.) A dobîndi cu mari eforturi; p. ext. 'a.smalgè (5). Auzii±au:Apenihül eho a durerii mele, Ce din sîn Amor îmi stoarce în tăcut-a nopţei clipă. asachi, s. l. i, -148. Iar Satan, c-un fier aprins, Din piept inima să-i stoarcă ŞT s-o ardă-n foc nestins ! alecsandri, p. i, 7. Mii de secerători cu capetele-n soare, cu piepturile goale, storcind bogăţiile pămîntului cu mîinile lor pîrlite şi zgiriate. vlahuţă, d. 100. Sus-ţiiiînd că viaţa e o mizerie ce nu merită·să fie trăită, pesimismul modern se bucură de viafă, caută să-i stoarcă toate plăcerile, gherea, st. cr. ii, 298. Poate' el stoarce din~creierii săi uscaţi o singură 'simţire' frumoasă şi nobilă?'i. -negruzzi, s. Vi, 37.-Şi e zadarnic forme sfinte' Din idealul tău să storci, demetrescu^ Ü. -61. Această fierbere a minţii noastre pentru a stoarce s'ecretele naturii are loc în doaă direcţii, philippide, p. 171. Simplitatea traiului şi purtarea lui evlavioasă Impuneau şi storceau respect şi venerare, sbiera, f. s. 396. Ţi-ai stors inlreg belşugul din chinuita glie. goga, poezii, 150. Am înţeles că omul o dată trăieşte şi că prin urmare trebuie să stoarcă toată fericirea pe care poale să i-o dea .viaţa, brătescu-voineşti, r. 19. Oafftenii... se trudeau în sforţări vajnice spre a stoarce roadele pă-mîntului. rebreanu, i. 53. Titu, smulgîndu-şi mértSu părul pentru a stoarce din creieri o rimă, răcni deodăiă disperat, id. ib. $8. Tipul acesta, desigur, foarle in-· teresanl, c utilizat de Alecsandri mai mull penlr.u a stoarce un efect comic, ibrăileanu, sp. cr. 142. Trebuie să stoarcă maximum de desfătări eu minimum de spese. c. petrescu, î. ii, 213. Un bici care a fost stropit cu mull sînge. Care a stors multe gemete şi amare suspine. id. a. r. 81. Din sufletul meu stors-am dureri ce n-afi simţit, isac, o. 49. Cui să storc o ştire mai precisă? stancu, r. a. ii, 322, cf. dl, dm. Căutarea resurselor de haz fiind grăbită, cineastul încercind să „stoarcă“ bună dispoziţie din ceea ce are la îndemină. rl 1969, nr. 7 706, cf. m. d. enc., dex. 6. Fig. (Complementul indică posibilităţi, capacităţi, disponibilităţi etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor; adesea cu determinări introduse prin prep. ,,de“) A face să ajungă la capăt, la limită; p. e st. (complementul indică oameni) a obosi peste măsură, a epuiza, a exténua, a frînge, a istovi, a 12703 STOARCERE - 1636 - STOBOR* seca2 <*>> a secătui O), a suge, a vlăgui, a zdrobi, \ (învechit) a zămorî, (regional) à dehobi, a stoci (2). V. s f t r ş i. Mica rămăşiţă [a armatei] fiind sloarsă de oboseală, ce oare putea face marele erou al Moldovei? hasdeu, i. v. 154. Şi-aeestei inimi, stoarse de dragul tău, i-ai fi Tu singură stăpîna. coşbuc, s. 54, cf. şăj-neanu2, resmeriţX, d., cade. M-a Supt suferinţa şi m-au stors, de timpuriu, mizeriile, o. m. zamfirescu, m. d. ii, 68, cf. scriban, d. După cîteva zile, helia călca prin [inuturi de taină, sloarsă de chinuri cumplite, sporite de-un pojar, ce se pregătea Să izbucnească. blaga, h. 8. A stors vlaga bunicilor şi străbunicilor noştri, c. petrescu, a. r. 174. Stors de ultimele puteri, fiecare socoti că, de data asta, se va sfirşi. tudoran, p. 647, cf. dl· Bătrînul lucra din răsputeri, storclndu-şi copiii de vlagă cinci zile pe săptămtnă. T. popovici, s. 74, cf. dm. Submerse ierbi şi nufărul clorotic, Bujorii feţii-i fură periodic, Lăstnd un trup de limfe stors pe prunduri: vulpescu, p. 29, cf. m. d. enc., dex. -v· (Prin analogie) Fură silite. . . provincie Daciei... să poarte jugul cel greu al tiranilor, aflîndu-se stoarse de toate puterile (a. 1845). mag. ist. i, 81/16. Aceste plante [fasole, bostani, cinepă] cresc. . . storcind vlaga pămîntului i. ionescu, b. c. 154/30. — Prez. ind.: storc; perf. s. şi (învechit) storşuiu. — Lat. extorquare. STOARCERE s. f. Acţiunea de a s t o a r c e şi rezultatul ei. 1. Stringere, strivire etc. cü miinile, cu o maşină etc. a fructelor, a legumelor etc. pentru a extrage (o parte din) sucul pe care îl conţin; stors* (1), tes-cuire, zdrobeală, zdrobire, zdrobit1, (rar) tescuit1, (învechit) .storsură (1), (învechit, rar) tescuială. V. pre-s a j, presare, presat1. Cf. stoarce (1). Cf. VALIAN, V., POLIZU, DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţX, d., scriban, τ>·; dl, dm, m. d. enc., dex. ■ν’- Fig. Este extraordinar cum asimilează acest actor viată şi cum o supune unui sistem interior de stoarcere de semnificaţii, cinema,-1968, nr. 1, 16. + (Concretizat) Sucul obţinut din fructe, legume etc. prin stoarcere (I)· Să se ia ulcica de la foc. . ., să se strecoare zeama, cu stoarcerea biirienilor şi să se bea. episcupescu, practica, 479/6. 2. Răsucire, stringere etc. cu mîinile, cu o maşină etc. a unor obiecte ude pentru a face să iasă (o parte din) apa sau lichidul pe care il conţin; stors1 (2), (învechit) storsură (2). Cf. stoarce (2). Cf. vai.ian, V., POLIZU, DDRF, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ j D-, scriban, d. In general [pentru eliminarea apei-din materiale textile] stoarcerea precedă uscarea propriu-zi-să care elimină prin evaporare restul de apă. ltr2, dl, dm, m. d. enc-, dex. + Scurgere ( I 1) a apei sau a lichidului aflat in obiecte îmbibate, prin răsucire, stringere etc. a acestora manual, cu o maşină etc.; stors1 (2). Cf. stoarce (2). Stoarcerea apei din rufe este prevăzută în programul maşinii de spălat. 3. (învechit) Golire. Cf. stoarce (3). [Epilep- sia] vine cu spumarea gurii din stoarccrea aerului, din plămtni. episcupescu, practica, 331/30. + Apă- sare a unei inflamaţii, a unei bube etc. pentru a elimina lichidul, substanţa, materia purulentă etc. pe care le conţine; (rar) stors1 (3), storsătură. Cf. s t o a το e (3). Stoarccrea furunculelor cu mîna muidară cslc interzisă. 4. Scurgere (I 1) a lichidului, a substanţei, a materiei purulente etc. dintr-o inflamaţie, dintr-o bubă etc.; (rar) stors1 (3). Cf. stoarce (3). Această tăiere a ranei şi stoarcere a singelui trebuie... repe-}ită. vasici, m. ii, 84/6. □ Buboiul i-a trecut imediat după stoarcerea puroiului. + Spec. (învechit) Secreţie (1). Stoarcerea (secreţia) este aceia funcţie a organismului nostru prin carea din sînge se nasc... chiline umezăli. antrop. 121/4. Sarea... este folositoare- dobitoacelor: . . îndemnînd stoarcerea balelor şi ci.şu înlesnind facerea mistuitei. 1. ionescu, c. 4/2. + (învechit) Secreţie (2). Stăbindu-se maţele prin multa mîncare de poame acre necoapte... şi recind trupul, se produce o stoarcere, nefirească, care se numeşte urdinarea sau scurşoărea. fm (1843), 342'/7. 4. Separare a substanţelor vîscoase, a lichidelor etc. de fructul, leguma sau de locul In care se află, de Corpul din care face parte etc.; p. ext. scoatere (I 1); extragere; stors1 (4). Cf. stoarce (4). Ză-muri, care se gătesc prin stoarccrea şi multa fierbere a. unei mai mari cîlăţimi de carne de vilă, de claponi şi de oase măduvoase. vasici, m. 11, 35/20, cf. dl, DM. întrebuinţau teascul pentru obţinerea uleiului de seminţe şi pentru stoarcerea fagurilor, c. giurescu, p. 0. 16, cf. m. D. enc,. dex. Hoştinele ce ies din stoarcerea fagurilor de miere cînd se scoate ceara. şez. iii, 13. 3. F i g. Rămînere fără (nici un fel de) mijloace materiale, bogăţii naturale etc.; consumare (aproape) totală a mijloacelor materiale, a bogăţiilor naturale etc.; istovire, secătuire (-5). sleire, stors1 (5), vlăguire, zdrobire, (rar) secare1 (1). V. sărăcire (1); Cf. stoarce (5). Strămoşii noştri... erau foarte rău sttirşi de varvari, pentru care stoarcere era slabi de a putea agiuta ostaşilor, şincai, hr. i, 120/25. A face din putere un instrument de corupţiune şi de stoarcere... este a pregăti agitaţiuni, turburaţi, ghica, c. e· ii, 473. Din stoarcerea forţelor acestora [ale ţăranilor]. . . a rezultai şi luxul nechibzuit al proprietarilor şi . înavuţirea nemăsurată a arendaşilor, caragiale, o. v, 171, cf. ddhf, alexi, w., şăineâniA Pregătiţi... pentru o stoarcere nemiloasă, iorga, c. i. ii, 202. Nu e în obiceiul nostru să ne îngrăşăm din stoarcerea ţăranului, rebreanu, r. 11, 15, cf. scriban, d. Stoarcerile lui Caragea au rămas proverbiale şi e incontestabil că a realizai o avere imensă, oţetea, t. v. 53. + Obţinere de bani, de profituri, de avantaje, de informaţii etc. de la cineva fără liberul consimţănilnt al acestuia'şi prin orice" mijloace (de obicei prin viclenie, prin înşelăciune sau prin forţă, prin ameninţări etc.); estorcare, stors1 (5)· Cf. stoarce (5). Cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. -4- Dobindire de bani, de bunuri, de produse etc. cu mari eforturi; smulgere (5), stors (5). Cf. stoarce (5). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 6. Acţiunea dc a face ca posibilităţile, capacităţile, disponibilităţile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor să ajungă Ia capăt, la limită; p. ext. obosiré excesivă (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.); epuizare, extenuare, istovire, secare1 O). secătuire (1), stors1 (6), sugere, vlăguire, zdrobire, (învechit) zămorire, (regional) dehobire. 'V. sfîrşeală. Cf. stoarce (6). Cf. dl, dm, m. d. ESC·, DEX. — Pl. : stoarceri; — V. stoarce. STOB subst. (Regional) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape (Codăiesti — Vaslui). Cf. h xvi 134. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. STOBOL s. m., s. n. v. .stobor3. STOBOR1 s. m. v. sobol2. STOBOR2 s. n., s. m. 1. S. n. (învechit şi populai) Gard de lemn; (regional) palan (v. palanca1 2 a), ştachetă (1), tîrcol (2), zăplaz. V. Împrejmuire, îngrăditură, ocol (13), ogradă (I)> ostreţe (v. ostreţ 1), ulucă· Şi făcu stobor de lemne de călră pădure (a. 1620). rosetti — cazacu, 1. L. r. 1, 196, cf. anon. car. 250. . . seînduri de mijloc de Cîmpulung, pentru zidurile părăţilor şi stobor (a. 1828). doc- ec. 414. Trăgînd la ospălărie s-au purtat în mod provocaloriu, încît au şi fost siliţi să o ia la fugă sărind preste stoboare. bariţiu, p. a. ui, 402s cf. ddrf. Casele sînl clădite dc obicei din bîrnc, lîngă ele se află celelalte clădiri economice şi toate, diihpreună cu curtea, sini închise eu stobor (palan) nalt dc birne, 12707 STOBOR3 - 1637 - STOC2 tnett au înfăţişarea Unor castele, môldovan, ţ. k. 230, Cf. GHEŢÎE; R. M., ALEXI, W., ŞĂINEÂNU*, DR . III, 625, kesjieriţX, d., cade. Iar vara [priveau] diti zăbrelele orizontale,... care erau anume lăsate intre sctndiirile statorului ce împrejmuia curiile, moroianu, s. 37, cf. scriban, D-, dr. x, 443, ltr2, dl, dm, dex. Aceste case... Cu porţile ferecate, Cu lanfuri de fier legale, Stoborite pc de-o parte Cu stobor de siminoc, Cu streşini de busuioc, teodorescu, p. p. 399. Case. . . cu slrobot mai de departe. pXsculescu, l- p. 42, cf. şez. xiii, 113. Ar săruta pc feciori Că-i aşteaptă la stobori. arh. olt. iii, 386. La fîntina stoborîlă. . . Cil stobori de mălin verde... Esié.-Un mare păcurari; pamfile, c,r. 79, cf. chest. π 403/6, alr.i 674/186,:alr ii/i h 267. Stobor făcut din lăturoaie. alr ii/i mn 125, 3 838/182, cf. a i 13, 21. 2. S. m. P. restr. (învechit şi regional) Fiecarfe dintre scîndurile, parii, ulucile etc. (cu vlrful ascuţit) care formează un stobor1 (1) ; (popular) ostreţe (v. ostreţ 1). Y. 1 e a ţ, ştachetă (2), ulucă, zăbrea. Turci[i] descopere case şi iau leamne pentru foc, ard garduri, pălanuri, stobori, porii, uşi (a. 1821). IORGA, S. N. 181, cf. POLIZU, CIHAC, I, 369, ALEXI, "W. Şi sparse copaciu mare, roşii Şi făcu stobori. mari, roşii. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 110, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d. Au aprins un foc mare.. . punind pe el. . . sloborii. de prin gardurile ogrăzii, al lupului, p. g. 72, cf. cade. Grădinile sînt despărţite cu garduri de stobori (uluci). PRIBEAGUL, P. R. 23, cf. SCRIBAN, D.., LTR2, dl, dm, dex, h. ix 84. Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrişori. mat. folk. 254. Au legat vaca şi căluşeii ce aveau dc un stobor al gardului, mera, l. b. 130. Deasupra slahorilor Este un tău cu apă sfintă. viciu,, gl. Din pricina unui dor, M-am. uscat ca un stobor. i. cr. ii, 78. La gardul oborului, desprinscseră porcii nişte stobori. plofşor, c. 153, cf. izv. v, 1, alri 613/865, alr n/ι mn 125, a i 20, 23, iii 1, 2, 3, 12. Azi de dor, mtine .de dor, M-am uscat ca un stobor. folk. olt. — munt. iii; 188. + P. e x t. (Prin Ban.) Fiecare din cei patru stilpi care susţin acoperişul fintinii. Cf. lexic reg. ii, 37. 3. S. η. P. ext. (învechit şi regional) Ghizd la Mn tină. Cf. lb, polizu, lm, gheţie, r. m., tdrg, scl 1985, 54. Ctnii neîntrerupt se preumblau in giurul sto-borului fintinii, riciind cu picioarele tn pămînt. rete- c.anul, p·' iv, 46, cf. gregorian, cl. 62, chest. ii 455/4. Ş-or picat. .. cu capu d-o piatră dupră stobuâri finttni. al.rt ii, 45, cf. alr sn m h 852. + P. ext. (Regional) „Loc îngrădit pentru oi“ (Densuş — Haţeg). Cf. den-susiănu, ţ. h. .334. Să mă tun in ios la ţară,-Êos la ţară la stobor, Că rti-i voia să mă-nsor. id. ib. 139. 4. S. 11. P. ext. (Prin sudul Transilv.) Cimitir. Cf. DM, alrm i/ii h 301/:164. — Pl. : (m.) stobori, (n.) sloboare şi (rar) stoboriiri (ltr2). — Şi : (regional) stoboi (scriban, d., alr sn iii h 852, a iii 2, 3) s. m., s. ni, stabôr (viciu, gl.), stahor, stambôri (id. ib.) s. m-, strobol, stuboi (alr i 674/185) s. n. — Din bg. cTo6op. STOB0R3 s. 11. v. sobor2. STOBORA vb. I v. stobori. STODOlîÂLĂ s. f. v. stoborcală. STOBOREAlA s. f. (învechit şi regional) Şir de scînduri, ostreţe etc. bătute de-a lungul unui pridvor, a unei prispe etc. pentru a forma balustrada. Cf. stobori (1). 2 S00 . . . cuie pentru zidurile părelilor pentru, stoboreală (a. 1828). doc. ec. 414, cf. chest. ii 274/78, lexic reg. ii, 31. — Pl. : V — Şi : (regional) stoborâlă (lexic reg. ii, 31 ; pl. sloborale id. lb.) s. f. — Stobor1 -f suf. -eală. STOBORÎ vb. IV. Tţaiiz. (Regional) 1; (Complementul indică terenuri, case etc.) A imprejmtii cu gard de stobori* (2). Cf. tdrg, cade, scriban, d., dm, dex. Aceste case... Stoborite pe de-o parte Cu stobor de siminoc, Cu streaşini. dc busuioc, teodorescu, r. . p. 39. 2. A acoperi. Comis-mare Leagăn şi-are, Legănel De arginţel, Cu covoare covortt, Cu plocale sloborii Şi cu aur d-aurit. teodorescu, p. p. 22. în curte la Ştefan Vodă Sini căruţe stoborite Cu. postav verdc-nvălile. mat. folk. 110. 3. (Complementul indică flntîni) A tmprejmui (cti ghizduri), La fîntina stoborîlă... Cu stobori de mălin verde,.,. Esle-ùn mare păcurari, pamfile, cr. 79. — Prez. ind.: sloborăsc. — Şi: Stobow vb. I. pamfile, cr. 58. — V. stobor2. STOBORÎT, -A adj. (Regional) 1. (Despre case, terenuri etc.) împrejmuit eu gard de stobori. Cî. stobori (1). Cf. DM, DEX. 2. Fig. (Despre corola arborilor, despre desişuri etc.) Des. Cf. stobori (2). Cf. chiriţescu, gr. 255. Iar la fagul sioborît, Şeade-mi Mitul tolănit, teodorescu, p. p. 682. 3. (Despre fin tini) (împrejmuit) cu ghizduri. Cf. stobori (3). Cf. dl, dm, dex. Fintlna stoborîlă De trei juni mi-e ocolită, teodorescu, p. p. 86. — Pl. : stoboriţi, -te. — V. stobori. STOC1 interj. (Regional) Hăis (Secăşeiii — Oraviţa). Cf. alr sn ii h 325/29. — Etimologia necunoscută. STOC2 s. n. 1. (De obicei urmat, de determinări care arată felul) Cantitate (mare) de bunuri materiale, de produse, de informaţii etc. (de acelaşi fel) aflată, la un moment dat, în depozit şi destinată unei folosiri ulterioare; p. ext. rezervă (1); p. g e n er. cantitate. Să nu se crează insă că acel spor în producţiune. . . ar· servi să sporească stocul nostru metalic, ghica, c. e; iii,·’80. Dormea la un prieten care poseda un întreg stoc de cărţi, macedonski, o. iii, 87, cf. alexi. w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Vînd cantităţi considerabile [de stofe] pînă lichidează imensele lor stocuri. camil petrescu, p· 279. cf. scriban, d. Casa de economii ... va pune la dispoziţia unităţilor administrative... stocul necesar de imprimate, leg. ec. pl. 226. Conservarea, tn biine condiţiUnu a stocurilor de cereale, bo (1951), 631. Au apărut nişte maşini speciale. . . care fac porte probabil din stocul comandai de guvern, bogza, a. !. 415. Nu trebuie să pierdem din vedere uriaşa primejdie pe care o reprezintă pentru omenire acumularea de stocuri de bombe atomice, scînteia, 1953, nr. 2 391, cf. v. rom. martie 1954, 248, ltr2, dl, dm, dn· încă de pe acum pregătim stocurile de pantofi.:, pentru primăvară, flacăra, 1969, nr. 5, 5. Stocul [de cărţi] s-a epuizai şi noua comandă încă n-a sosit, coniemp. 1970, nr. 1 242, 10/2. A ridicat întregul stoc de ziare cît găsise lîngă maşină, românia literară, 1971, nr. 127, 6/4, cf. m. d. enc., dex. -v- (Prin lărgirea sensului) Ceea ce s-a adăugat mai iîrziu... acestui stoc latin e, înainte de toate, de ordin frazeologic şi lexical. puşcariu, l. r. i, 191. Stocul cel mai mare de informaţii îl obţine însă de Ic un alt baron suedez. vianu, l. u. 176. Sînt hotărîfi să facă toiul pentru dezvoltarea stocului de vtnat nerăpilor ptnă la capacitatea optimă a terenurilor, vîn. pesc. 1964, 17. Şi limbile flexionare pot avea un stoc bogat de sufixe, scl 1969, 320. Stoe curent v. curent. Stoc de siguranţă =· stoc (1) suplimentar menit eă asigure alimentarea producţiei in cazul unor dereglări de aprovizionare. Stoc supranormaiiv γ. supranormativ. Stoc 12715 STOCA - 1638 - STOCIT de condiţionare v. condiţionare. ·ν* Loc· adj. în stoc = (despre bunuri materiale) care este păstrat ca rezervă undeva; în dépozit. Pentru-materiile prime aflate in stoc la data transpunerii impozitului... impozitul se va achita conform hârmelor. leg. ec. pl. 157. + P. anal. (Astăzi ieşit din uz) Cantitatea de bani aflată în numerar intr-o Întreprindere comercială sau într-o bancă. Cf. şăineanu2, resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D. 2. P. ext. (Geol.) Masă de rocă eruptivă cu formă neregulată, consolidată în interiorul scoarţei pămîn-tului, străpungind straturile în carc este inclusă. Cf. LTR3, DL, DM, DN2. — Scris şi:, (după fr., engl.) stock, şăineanu2, res-meriţă, d., cade, ltr2! — Pl. : stocuri. — Şi: (rar) ştoc s. n. bl viii, 221. — Din fr. stock, engl. stock. — Ştoc < pronunţarea germ. Stock. STOG vb. I. Tranz. (Complementul indică bunuri materiale, date, informaţii etc.) A păstra în stoc2 (1); a depozita în stoc2; a face stoc2; p. gene r. a pune în depozit, a depozita, a înmagazina, (învechit) a s t r î n g e. Cf. bul. fil. iii, 186. Dieta de la Colonia-Tier (.1521) s-a făcut ecoul sentimentului popular, pedepsind cu confiscarea averilor pe ,,acaparatorii“ care stocau marfa pentru a o. vinde mâi scunip. oţetea, r. 58. O parte, considerabilă a mărfurilor fabricate nu mai ajung de mult la consumator, ci sint stocate, scînteia, 1953, nr. 2 707, cf. DL, DM, DN2, DEX. - ' — Prez. ind.: stochez. 77 Din fr. stocker. SŢ0CÂJ s; n. Faptul <ïe a . s f o c a:; p. ext. asigurare a unei rezerve; depozitare, înmagazinare, stocare, (rar) magàzinaj (1), magazinare. Marea Britanic s-a angajat să sprijine -Statele Unite în obţinerea materiilor prime ' pentru stocaj. contemp. 1948, nr. 109, 2/3, cf. dl, dm, dn2, dex. <> (Prin lărgirea sensului) Pornind de la existenţa tn diferite sectocrre.de activitate a stoca.jului uman..., profesorul Parkinson. .. este ăuldrul unei legi căre-i .poartă- numele, contemp. 1969, nr. 1 167, 2/7. Repertorier.easemnelor duce la un stocaj de mai mare sau mai mică.amploare,■ în memorie.-ib. 1972, nr. 1 345, 7/1. ... — Pl. : stocaje. — Din fr. stockage. STOÇÂRE s. f. Acţiunea de a stoca şi rezultatul ei;.p. e x t. asigurare a unei rezerve; depozitare, înmagazinate, stoqaj, (rar) magazinaj (1), magazinare. Cu ocazia inventarierii, se scol in evidentă mărfurile greu vandabile,. ., stocările de mărfuri, bo (1951), 1 093. Depozitarea (stocarea) substanţelor radioactive va fi făcută în aşa mod, incit radiaţiile penetrante să fie absorbite in măsura cea mai mare cu putinţă, saniele-vici, r. 240, çf. lt-r2, di„ dm, dn2. Posibilitatea stocării unei- mari cantităţi de hîrlie era puj.in probabilă. L. ROM; 1967, 127, Cf. DEX. — Pl.: stocări, r-r V. stoca· STOCÂSTIC, -A adj., s. f. I. Adj. (Livresc; despre fenomene, procese etc.) Intimplător. Cf. dl, dm, dn?. Se vor reflecta într-o măsură mai mare ori mai mică procesele şlocastice ale generării textului, scl 1968, 213.. . 3. Adj. (Mat.) Care se bazează pe stocastică (3) ; care ţine de stocastică. Spre deosebire de unii compozitori moderni, autori dé putină muzică şi de·, vaste cercetări UorcticO-tehnice - (etc pretenţii, cibernetice;. logistice, ma-· Iernatice-, slocaslice- — mai puţin muzicale), „Varène nu-şi. elala scientismul] nu făcea caz de el, contemp.- 1965, nr; ’999, 6/4. Interpretarea slohastică-a fenomenelor, din economia sociâlisiă interpretarea avind numeroase şi. importânte. ifnfilicati-i practice— nu este încă înţeleasă şi folosită în măsura necesară, scînteia, 1969, nr» 8 213. 3. S. f. (Mat.) Aplicare a calculuilui probabilităţilor la rezultatele obţinute prin Statistică. Cf. dex, dn3. — Pl.: stocastici, -ce.. — Şi: (rar) stokiStic, -ă adj. — Din fr. stochastique. -STOCArÎE s. f. (Regional; cu sens colectiv) Lemnărie (la. casă) (Piatra Olt — Slatina). Cf. gl. olt. — Etimologia necunoscută. STOCEŢ s. m. v. stoiccţ. STÔCHER s. n. Instalaţia pentru alimentarea mecanizată eu cărbuni a focarelor la locomotivele cu aburi. Cf. dt, ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc·., dex. — Scris şi: sloker. ltr2. — Pl. : stochete. — Din germ. Stoker. STOCI vb. IV. 1. Tranz. (învechit; compl-meiitul indică lichide aflate în recipiente sau în spaţii închise ori circumscrise) A stoarce (3). Săgeţi de la Domnul în trupul mieu sînt, cărora mirùa lor îm[i]' stoceaşte sîngele. biblia (1688), 3652/20, cf. cihac, xi, 415, ddrf, gheţie, r. m., alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d., dl. + Tranz. şi refl. (Mold.; despre organe sau părţi ale corpului omenesc pline cu lichid sau substanţe, cu materii purulente etc.) A (se) goli ; a (se) dezumfla. Dar şi de pînlecile meu cel stocit de apă încă îmi era milă. creangă, a. 8, cf. tdrg,. cade, scriban, d. Astfel matele vilelor.se stocesc. pamfile, B. 72. + Tranz. tact. (Prin Transilv, şi prin Olt,; în formele storci, strorci; complementul indică lapte prins, Unt) A scurge (I 1). [Untul] trăbă storcit ca să iasă zăru. a iii 2. φ R ef 1. pas. Laptele închegat să să strorccască de iar. ib. iii 18, cf. alr î 1 823/150. 2. T r a n z. F i g. (Regional; complementul indică posibilităţi, capacităţi, disponibilităţi etc. fizice, intelectuale, afective ele. ale oamenilor sau, p. ext., oameni). A stoarce (8). Trebuinţa udatului au storcit, dibăcia grădinarilor bulgari de pe la noi. . i. ionescu,.b. c. 1.69/-7, cf. cihac, ii, 475* şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d. + F i g. A exploata la maximum. Norvegia, unde pescuitul are o importantă preponderentă. ..., ne dă esemplul. . . ' . de recrearea unei avuţii naturale, storcită şi mai nimicită din apele sale. i. ionescu, m. 91. 3. Tranz. fact. Fig. (Regional ; 'complementul indică terenuri, suprafeţe agricole etc. ; în forma storci) A sărăci (β). Nu trebuie să punem într-un pămînt numai recolte care-l storcesc fie vlaga lui. i. ionescu, d. 289. Călind a spori dur nu a storci rodirea pămîntului. id. c. 141/20, cf. cihac, ii, 415. + Fig. (învechit; complementul indică oameni, colectivităţi umane, ţinuturi, ţări etc. sau mijloace materiale, Sn special financiare, bogăţii naturale ele.) A stoarce (4). Perşii era cii mai amerintălori, făcînd necontenit incursii, prădînd şi storcind statul de ale lor contribuia, fm (1843), 235'/7. 4. Tranz. (Prin Olt. ; complementul indică oameni ; în forma storci) A zdrobi. Cum o să le vadă muica storcit de săcure. sterescu, n. 1 048, cf. lexic reg. 43. — Prez. ind. : stocesc. — Şi: (regional) storci, storşi (alr i 1 823/150), strorci, stroşî (lexic reg. 43) vb. IV. — Din v. sl. hctomhth. — Storci, prin apropiere de stoarce. STOCIT, - adj. 1. (Regional; despre organe sau-părţi ale corpului omenesc pline cu lichid, cu sub- STOCNI - Î639 - STOF stanţe, cu materii purulente etc.) Golit,, deşertat. Cf. s tôci (1). Cf. pamfile; ap.'tdrg. (Prin Transilv. şi prin Olt. tn forma storcii; in sintagmele) Lapte storcii = lapte-bătut; iaurt. Din laptele acra se fâce prin stoarcere tril}-a sădită tapie storcit, çhest. v 86/§6. La iaurt. i. se mai zice ţi lapte storcit, id: 88/86. Briază storcită brînză nesărată, făcută din lapte acru. id. v 97/86. 2.. Fi g. (Rar; despre posibilităţi, capacităţi, disponibilităţi etc. fizice, intelectuale, afcctive etc. ...ale oamenilor sau, p". ext, despre oameni) Stors? (5). Cf, st o ci (3).' 0,.fiarbă-vă mînia în vinete stocitc. In ochii stinşi del moarte, pe frunţi învineţite de singe putrezit. EM1NESC.U, o. i, 23, cf. DL, DM, scl 197.5, 54, Dgx. 3. (Regional; despre pămint; în forma Storcii ) Sărăcii (3). Cf. s t o ci (3). Ţăranul. . . pc un pămînt storcit îşi pierde şi munca şi rămîne sărac. i. ionescu, C. 33/25. Pămîntul. . . este năsipos,· arid, storcii, id. D. 225. — Pl. : stociji, -Ic. — Si : storcit, -ă, storşit, -ă (alr 1 ί 823/48) adj. —. V. sioci. STOCKÎ vb. IV. In tranz... (Regional; despre vite) A sufla greu. Cf. scl 1975.,. 53. — Prez. .ind. pers. 3: slqcneşle. — Pref. s- -ί· tocni. STOCŞĂLĂ s. f. v. stropşală. . STOCş! vb. IV v. stropşi. STGDĂLĂ s. f. v. st am boală. SrdDOLĂ ,s. f. v. stamboală. STODOLNĂ s. f. v. stamboală. STODORÎ1ŞE s. f. pl. v. todorusaie. STODORÎJŢE s. f. pl. v. todorusaie. STOECHIOMÉTB1C, - adj. (Chim.) Care aparţine stbechi'ometriei ; privitor là .stoechiometrie; de stoechiometrie. Calculele stoichiometrice sînt. -foarte importante şi cil întinse aplicaţii la sinteze şi analize' chimice. MACAROVÏCI, CM. 90, Cf. DN3, M. D. ENC., DEX. Calcul stoechiometrie — calcul care permite să sé stabilească echivalentul chimic al unui element dintr-o reacţie cind se.cunoaşte cel âraltui element din aceeaşi reacţie. Cf. DL· — Pronunţat: -chi-q·. — Pl. : sttiechiorrietrici, -ce. — Şi; (ieşit din uz)'.stolçhiométrlc, -ă adj. .dl, dn2. — Din fr. sloeehïométrîque, engl. sfoichiometric. STOECHlOMETlllE s. f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studiul raporturilor cantitative dintre substanţele care se combină între ele sau care intră într-o reacţie chimică. Cf. ltr2, dn2, der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -chi-o-. — Pl.: Stoechiometrii. — Şi: (ieşit din uz) sloieliiometrie s. I. ltr2, di>* dn2. — Din fr. sloecliîométrie, engl. stoichiometry. ST O F s. m. v. stofă. STOFA s. f. v. stofă. STOFÂT, -Ă adj. (Rar; despre cai) împlinit la corp ; robust. Dintre caii de pursînge sînt mai buni cei mai îndesaţi sau mai slofoţi. decîl cei prea şui. enc. vet. 12. ■ — Pl. : slofali, -/«. — Din fr. étoffé (după stofă). STÔFA s. f. Ţesătură consistentă finisată, din fibre de lină sau tip lînă (pentru confecţii, tapiţerie etc.); (regionâl) păiiură (1)·. Vinde. . . cu un singur preţ statornicit stofele dc rochii şi celelalte lucruri, de, mătasă (a. 1732). iorga, s. d. xii, 34. Zestrea fiicii Zmarcgda : 1 rînd straie stqf cu samur (a. 1773). id. ib. vii, 225. De nu va găsi ni/[ăj. materie să .fi;c[3] dţ şlof (a. 1778). id. c.. i. iii, 236. Persianii. . . negustoresc cu slofi dc fir şi de mătasă -şi covoară. amfilohie, G. 36/23. O găsii, pe o sofa de stofă răsturnată, cantacuzinq, A; 64v/10. Torcu această frumoasă lină şi. fac din ea ştofuri subţiri, telemahos, 80r/30, cf. budai-djeleA-nu, lex. Canapele şi scaune îmbrăcate cu stofă. golescu-, t. 16. Un fes făcut în forma'unii scufiqare roşii, înpreja-rate cu stofă neagră cusută pe ία mărgini, cr (1829), 223/24. Locuitorii, . r fac uri fel iu de stqfă bună pentru straie, drăghioi, r· 155/14, cf· asachj, i. 46/21, fm (1843), 3012/32. Peste zobonul de stofă aurită·,.,purta un bcnişcl de felendreş albastru. negruzzi, s. i, 145. Războaiele mecanice. . . ţ€s, iute ca fulgerul, stofele..cete mai frumoase, ghica, c.· e. i, 66. Şă cumpăr o ştofă de patrahire pentru biserica de la fără. alecsandri, τ. 1 426. în. cap [avea] o tocă de aceeaşi stofă cu rochia. caragiale, o. i, 19. importul trebuia să fi stătut din arme, stofe mai scumpe, apoi bronzşi obiccte de bronz. XENOPOL, I. R. I, 62, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Stofele cc se purtau pc atunci sini bine cunoscute, iorga, ç, i. i, 118. Paltonul are un guler de imitaţie de astrahan şi la marginea mînecilâr, reVeuri de aceeaşi stofă, bra-tescu-voineşti, p. 231, cf. resmeriţX, d. Şa primească . . . vteo cerere de stofe iau mărunţişuri, de. cari boierimea ar fi avut trebuinţă, n. a. bogdan, c- m. 181, cf. cade, minulescu, vers. 138. Purtate prea mult, ştofele îşi pierd elasticitatea, camil petrescu, ,jp. 269. Baba căpătă o vastă pereche de papuci, în de şoşfliii, de.ştofă groasă şi ftioalc. teodoreanu,Yji, 256. Domnui primi, pè slujitorii hanului de Crini in Suceava, răsplătindu-i cu arme şi stofe, sadoveanî;, o. xii, 296. Diaconii cercetează stofele aurile, ' căptuşelile de mătase tare, ‘trandafirie, violetă şi solară, arghezi, b. 27. Bărbatul purta şapcă şi un palton 'cadrilat rezultat din întoarcerea pc dos a unei stofe cu două fe(c. ca-linescu, s. 16. Se vind ţesături, mătăsuri şi stofe de Brussa. tudoran, P. 218,' ef. dl,„dm. Pe masă. se aflau:.. odoare de argint şi stofe tivite cu aur. barbu, phinc. 35, cf· m.,d. ENC., dex. Bunătatea ştofei nu stă in iriflorilură, ce în ţesătură, zanne, p. rrr, 385. •ν' F i. g. Sărac, să scofi un ziar politic, pe care să-l scrii aproape singur... este dovada unei forţe imense, diri care se. fabrică stofa eroilor, lovtnéscu, c. v, 22. Să pluteşti lîngă coasta africană, atunci cind apuixe soarele şi să vezi aur pe munţi şi păduri dc stofe sciimpţ şi stînci care ard. camil petrescu, t. ii, 210. Tu eşti un lucid, un inteligent şi o stofă aleasă, am văzut eu, mihaescu, d. a. 216. Se zăreşte brătareţ fină a lunii pe ştofa de ceară a fragedului azur. arghezi, p. t. 105. + Fig. Ceea ce alcătuieşte conţinutul, substanţa a ceva. Franklin zice că timpul este stofa din care este făcută viafa omenească, mas. gr. 21/6. Romantica legendă... oferă poetului stofa unei admirabile balade. hasdeu, i. c. i, 80. Operă croitorească şi în spirit şi în stofă, eminescu, o. i, 162, cf. resmeriţX, d. *v· Fi g. Predispoziţie (2); aptitudine; talent (I). Trebuia un Bonaparte ca să recunoască în ei slofct dc generali, hasdeu, i. v. 115, cf. resmeriţX, d., cade, dl, dm, dex. <> Expr. A avea stofă (de.,.) =a avea calităţi deosebite (intr-un anumit domeniu). Cf. şăineanu2. Are stofă de negustor. resmeriţX, d. Arc stofă intr-înşul. cade. N-am stofă de detectiv, nici curioiitate de fată bălrîţiă. c. petwîscu, o. p. i, 76. Acest lînăr are stofă. scriban, d. Fata asta are stofă de om de afaceri. cX-linescu, b. i. 157. Poale că şi-o fi dat scama într-un tîrziu că nu avea stofă de martir, căci ... a dat bir cu fugiţii, vinea, l. i, 200, „cf. dl, dm, dn2. Presupun ... ţă aveţi stofă de inter ştîfiga. τ ianuarie 1969, 26, ! cf. m. d. enc., dex. 127S8 STOFLOGI - 1640 - STOGAR — Pl.: ştofe. — Şi: (invecliiţ şi regional) ştofa s. L, (învechit) stol (pl. slofi) s. m., sţofa (accentul necu- noscut) s. f., şto.î (pl, ştofuri). s. n.' ^ Din germ. Stoff, it. stoiia. — Ştofă, ştof < pronunţarea germ. Stoff. . STOFL0GI s. m. pl. v. ştoflogi. STOFLOŞÎ vb. IV. Intranz. (Regional; de obicei urmat de determinarea „din picioare“) A tropăi; a bate (Catanele — Băileşti). Cf. mat. polk. 1076. Din cojoc să-mbiljoşa, Din picioare stofloşia, Ochii pc dos şi-htorcea. ib. ■ -- Prez. ind. : stoţloşesc. Etimologia nesigură. Cf. t o f 1 o g. STOFIVÎ vb. IV v. stohni. STOFULfŢ s. f. Diminutiv al lui stofă; spec. stofă de calitate inferioară· Cf. sfc in, 96, iy 183. — Pl. : stof uliţe. — Stofă + suf. -uliţă. STOG s. η. 1. (Urmat de determinări care arată felul) Grămadă mare de fin, de paie, de snopi de cereale etc. clădită (ordonat), de obicei in formă cilindrică şi terminată printr-un vîrf conic; . căpiţă, claie, (popular) plastă1 (1), porcan (5), porcoi (3), (regional) basalîc, boaghe, capiştc, cîrstaţă, clădiş, fur.citură, măgar (II), ploscă2, por2, porcoiaţă, porcul ean (5), porculete (1), porculeţ (4), porcuţ (3), pojşog, por.şor (v. porcuşor 4), pup4 (3 a), schir-da. V. g e r e a d ă, şiră1. 3 slogurc de orzu (a. 1588). cuv. d. bXtr. i, 207/19. Şi era la Hotin pine tn stoguri cu mare bişug înlr-ace.la an. m. gostin, let. i, 324/33. Stogurile cu pine. . . ce avea Duca Vodă. . . toate in răsipă au purces, n. costin, let. ii, 38/35,. cf. anqn. car, lex. mars. 187. Să facem treizeci de stoguri de fin (a.. 1709). bul.. c.om. ist. ii, 212. Stogurile de. fin ce vor fi aproape dc sat să le îngrădiască (a. 1776). uricariul, XIX, 354. Aflatu-s-au la Franjisc Kendi nenumărate dobitoace şi o mie şi mai multe stoguri de bucate., şincai, Hr., ii, 205/11, Bucatele... . pre lingă şură se pun in stoguri.. economia, 53/19, cf, kudai-de-leanu, lex·, lb.. Să. aibă un. stog dc fin uscat, dra-ghtci, r.. 165/12. Unii. [cosaşi] brazdele răstoarnă, in căp'ifi alfii le-adună, Im clădesc apoi in stoguri, şi cu stuh le încunună., alecsandri, poezii, 67. Da in stogul de f tn nu vrei .să te puie, mititelulc? creanoX, o. 297. Frunză verde ş-o alună, Dacă inima ţi-i bună, Snop cu snop in stog s-adună, beldiceânu, p. 87. în ţară csle-un sal sărac Şi-n sat, Achime,. este-o claie, Şi lîngă claie stog.de paie., coşbuc, p. ii, 243. Pe un stog de cosir tură de pe eîmpuri plini cu roade înălţat un tînăr chiamă, cu magneticul său glas Ale ţărănimii harnici .muncitoarele noroade. demetrescu, o. 37. Căzuse din vîrful unui stog înalt, 'şandu-aldea, a. m. 177. Trei stoguri... stau drept in fala soarelui, anghel — iosif, c. l. 117. Stogul are baza circulară şi se compune de obicei din doiiă părţi: una cilindrică, formată din cotoarele snopilor, care se numeşte piept, şi alta conică, deasupra celei, dintîi, formată din spicele snopilor şi care se numeşte virf sau coamă, pamfile, a. ii. 146. Cu cit se înălţau prin curiile, sătenilor mai multe stoguri de fin şi girezi de griu, cu atît ulifele, curiile, salul întreg se-n-văluia mai tare in aroma noii recolte, agîrbiceanu, s. 420. Titu admiră mulţimea de vite... stogurile de coceni, rebreanu, r. i, 116, cf. besmeriţă, d., cade. Se cară snopii înlr-un anumit loc, unde arc să sc facă treieratul, loc numii arie, şi se clădesc aici în stoguri ori in şire (şure) sau girezi, ion botez, str. 16. Treceau in dreptul stogurilor de. fin rînduite pe cîmpie, ca nişte falnici cozonaci abia scoşi din cuptorul verii. teodoreanu, m. i, 192: Stogurile de fîn pentru iernatic erau clădite, sadoveanu, o. xviii, 336. Mi-au putrezii acasă, uite aci, în grădină, două stoguri mari, unul de grîu şi altul de ort şi ovăz. dan, u. 200. Marna, pe stogul de paie, sta la pîndă cu o vadră de apă în mînă, cei să nu ia foc paiele, blaga, h. 31, Mai e finul pe care U adună de pc coastele munţilor făcîndu-l apoi stoguri în copaci, bogza, c. o. 354. Mai bine du-le şi vezi dc cai.. . Poate s-qu rupt din legători şi rod la stogul creştinului, camilar, c. p. 60. Atunci cînd se dădea dajdia. . ea şe strtngea în natură de la stogurile aşezate pe cimp. panaitescu, o. ţ. 90, cf. M. d. enc., dex. Şi teraş face stog tn prag, Şi le-aş îmblăti cu drag, jarnîk — bîrseanu, o. 8, Mfilaiu... .l-oi lăsa să crească, să sc coacă şi apoi să-l string, să-l pun în stog, să-l îmblălesc. sbiera, p. 55, Şi grîu l-am pus tn stog Ş-a meu bine-o ars cu foc. mîndrescu, l· p. 17. Cind. era stăpînul lor [a] oilor] Nu duceau atila dor, Mîncau finul cu stogul, Lingeau sarea cu drobul, marian, î. 522. Dorul de la bădiţa De l-aş putea căpăta,· L-aş ara, l-aş, semăna Şi l-aş secera cu drag Şi l-aş face stog în prag. şez. ii, 19. Făcu un stog marc minunat. MAT, FOLK. 522, cf. PODARIU, FL. 5, ALR SN I li 66, 67, 118, 133. Scrum de stoguri Şi de poduri, ant. lit. pop. i, 81, cf. a i 17, ii 12, v 15, 22, vi 16, 22, 26. El frumuşel mi-o lega, în stog de paie-o punea, Şi foc la paie dădea. folc. mold. ii, 698. De la vîrf se-ncepe stogul, sf.vastos, n, 27, cf. zanne, p. i, 289. Pe cîmpul rotat Şade moşul umflat (Stogul), şez. xiii, 31. -γ-(Prin analogie) Casa nu era tncă schimbată: aceleaşi odăi multe, cu tavanul jos şi fereştile mici supt stogul şindrilit sau, la Munteni, acoperit cu olane de un trandafiriu slab al acoperişului, iorga, c. î. i, 133. îmi mîncai cu pace şi neturburat de nimeni şi de nimic stogul meu de sarmale, hogaş, dr. ii, 48. La răspîntii creşte stogul De foi moarte de curind. topîrceanu, b. 23. Peste cringul ce ridică tn. ţăpoi un. stog de ceaţă. lesnea, a. 26. Peste zmeurişuri zăpada cade-n stoguri. voiculescu, poezii, i, 156. Să fi făcut a mea un stog mare d'e ptaSint'e şi cu doo lităre d'c vinars, o. bîrlea, а. p. i, 345. 4. (Adverbial) în formă de stog (1). Un munte-nvălil se-naltă stog în faţa noastră. vlahuţX, s. a. iii, 324, cf. novacoviciu, c. b. i, 20. + (Prin sudul Transilv.) P. r e s t r. Partea de jos, de la bază a stogului (1) sau una dintre laturile şirei. Cf. alr sn i h 71. ^ Spec. (învechit; şi în sintagmele stog de. măsură sau, regional,, stog de fal.ee, stog de cimp) Măsură pentru fîn (sau pentru alte păioase) care a variat după epoci şi, mai ales; după regiuni; volum de fîn (sau de păioase) egal cu această măsură. Şi agiunseră stogul de ftn 15 lei şi nu să puté găst nicăiuri.· x'eculce, l. 376. Ne-mapucat să fie fânul la Simtă-Mă-rie gata şi. îngrădii şi stogurile să fie dc măsură cum să. face, de 12 stănjini (a. 1709). bul, com. ist. ii, 212. Măsurîndurse fănul cu stînjin drept, şi stogurile in-locma la măsură (a. 1814). uricabiul, i, 204. Stogul este un volum de fin care are S s/[injem] peste cap şi 9 împrejur. mXs. gr. 57/20. Un slog de vinzare se clădeşte pe 3 căpiţi de nară, puind în el de la 30 pînă la iO căpiţi dc vară. i. ionescu, c. 113/23. Nu să pricepe cineva cind zice moldovanul „stog de falce“, „stog de cîmp“, decît numai cînd zice ,,stog de măsură“. id. ib. 114/1. Alte diferite măsuri ale căror dimensiuni sint puţin sau deloc cunoscute in timpul de faţă mai erau. . . stogul, claia, căpiţa pentru păioase. N. a. bogdan, c. m. 173. + P. anal. (Regional) Dimb (Petreştii de .Jos — Turda). Cf. alr sn iii h 809/250. 2. (Regional) Turmă (1) (Răchita — Sebeş). Cf. aii б. Stog de oi. ib. — Pl. : stoguri. — Din v. sl. c rer-K. STOG vb. I v. soage. STOGÂR s. m., 5. n. (Regional) 1. S. m. Persoană carc clădeşte stoguri (1), Un stogar căzuse din vîrful unui stog înalt şi muri. saxdu*aidba, a. m. 177, el. ALR n/233. 12745 STOGOAŞĂ - 1641 - STÔHN II. S. n. Şură1 (I) (Boiu Mare — Baia Mare) Gf. alr sn i li 138/272. . ' — Pl. : (m.) stoguri (II) ? — Stog -f suf. -ar. STOGOAŞĂ. s. f., adj. v. stogoş, STOGoMA.X, -Ă s. m. şi f-, adj. 1- (Popular) S. m. şi f., adj. Stogoş (1). Din aceste neamuri de . oi mai sus pomenile, să mai corcesc... stogomanile din ţuşte cu berbece ţîgău. manolache drXghici, i. 24/14. Oile ţigăi albe şi cafenii, cu lina măruntă şi creaţă; şi siogOmanelc, ţutcanele şi birsamle, eu lina mai groasă, ap. tdbg, cf. pascu, s. 341, resmeriţX, p. Afară de oile fur carie, aveau şi oi „stogoşe“ sau „slo-gomane“, cari erau oi mai noi, provenite din încrucişarea oilor iurcane cu celé ţigăi. dragomîr* o- m. 10, cf. şXineanu, D. u., cade,, scriban, d. Berbece sto-goman. h x 582, cf. nj 139, iv 195, x 109, 151, 535, chest. v 76/73. 2. Adj. (Popular; despre lînă) Stogoş (2). Cf. ddrf, tdrg. Sînt trei soiuri de linuri.' tigaie, ştogomană şi ţurcană. n. a. bogdan, c. m. 127, cf. cade, scriban, d. 4- (Regional; despre lină) De culoare naturală care variază intre alb murdar, înspicat cu negru sau maro şi negru deschis; (popular) sein (1), (regional) stogoş (2) (Roşieşti— Vaslui). Cf. h vi 198. — Pl. : slogomani, -e. — Etimologia nesigură. Cf. stog. STOGOBÎE s. f. (Regional) Şiră1 (1) adăpostită sub o construcţie alcătuită din. patru stilpi pe care se sprijină un acoperiş mobil (Feneş — Alba Iulia). Cf: alr sn i h 66/102. . — Pl. : stogorii. — Stog -j- suf.. -ăric.. STOGOS, -OÂSĂ adj. 1. (Rar; despre oi sau despre rase de oi; probabil prin confuzie cu stogoş) Stogoş (1). Cf. ddrf. Oaia stogoaşă e acea cu lina mai puţin lângă şi moale, dame, t. 67, cf. id. t.s 59. ■' ■ ■ ■ 2. (Regional; despre oameni) Voluminos. Cf. tdrg, scriban, d. Nimănui vină nu-i bcg, Fără prostului de cap : El e mare şi slogos, Dar la minte mic şi prost. •IARNÎK — bîrseanu, d. 180. — Pl. : stogoşi, -oase. — StOg -f suf. -os. ■ ST0GO.Ş, -A s. m. şi f.j adj. 1. S. m: şi f.,. adj. (Oaie sau rasă de oi) care provine din încrucişarea raselor ţigaie şi ţurcană) avind caractere intermediare intre aceste două rase; (popular) stogoman (1). V. s t o g o s, stogoşat (1), s t o g u. Oile sini ţigăi şi slogoaşe. r. ionescu, m. 530, cf. şăineanu2· Oaia stogoaşă, o rasă bastardă, vine tn toate privinţele după ţigaie şi birsană. pXcalX, m. r. 294, cf. pascu, s. 341, resmeriţă, d. Afară de oile ţurcane, aveau şi oi ,,stogoşc“ sau „stogomane“, cari erau oi mai noi., provenite din încrucişarea oilor ţurcane cu cele ţigăi. dragomir, o. m. 10, cf. cade. Corciturile dintre aceste două rase, care din nefericire sînt şi ele destul dc numeroase, sînt cunoscute sub numele de stogoşi. enc. vet. 507. România are aproape 6 milioane oi, dc 5 rase mai cunoscute: 1 mérinos, 2 spanca, 3 tigaia, 4 stogoşe, 5 ţurcană. ionescu-muscel, fil· 400, cf. ltr2, DL, DM, M. D. ENC., DEX, H II, IV, VII, X, XII, χιν, χνπι. Oaia... sloguşă, nici aspră (ţurcană) nici moale (ţigaie). diaconu, p. 37, cf. chest. v, 67, 75. 8. Adj. (Despre lină) Care este obţinută de la oi stogoşe (1); p. ex t. care are firul lung, gros, drept şi nu jjrea aspru; (popular) stogoman (2). Aici, în partea locului, lînă birsană nu st3 află; dccil numai ţigaie şi un fel. dc lînă cu numire stogoşe (a. 1841). doc. ec. 754: Da lina stogoşă, ţurcană, seină. . . nu-ţi aduc nici un clşlig? .i/pescu, o■ 48, cf. gheţie, r. jvî·, alexi, w., tdrg. Se 'mai importa din Ţara Românească. . lînă... stogoşe- gologan, c. r· 26, cf. 3TOIAN, pXst. 63, scriban, D· Produse rmimalc. . . linuri naturale brute, . d) slogoşc, e) ţurcană. nom. min. i, 24. Oile-s d.c 2 feluri■' oi cu lina ţigaie şi oi cu lîna stogoşi flîna potrivită ). h h 298. 4 (Regional; despre lînă) De culoare naturală, care variază între alb murdar, înspicai cu negru sau maro şi negru deschis; (popular) sein (1), stogoman (2). Cf. chest. v 07/75, 75/83, alr 1 1 485/700. 3. Adj., (Prin Ban.; despre oameni).Mindru (l 3). Cf. LEXIC REG. II, 37. — Pl.: stogoşi, -e. — Şi: (regional) stogoaşă (accentul necunoscut, pXcalX, m. r. 294) s. f., adj., stoquş, -ă s. ni. şi f., adj. (stoian, păst. 63, scl 1975, 54,' alr i 1 485/700). — Etimologia nesigură. Cf. stog. STOGOŞAT, -A adj. 1. (Regional; despre oi sau despre rase de oi) Stogoş (1). Cf. tdrg, cade, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. Nu Sînt Ol ca oile, Ci sînt oi stogoş aie, Cu burtele lăsate, mat. foliî. 103. 2. (Regional; despre părul oamenilor) Lăţos. Cf. resmeriţX, p. Trei voinici din văi adinei, Ceia cu chicele lungi, Ce le. poartă Cam pe spate Şi Ic poartă stogoşale. pXsculescu, l. p. 285. 3. (Popular; despre căciuli) Care are formă ţuguiată (şi cu vîrful întors în jos). Cf. alexi, vv-, schibaN, p., dl;, dm, M.. P.. enc·, pex. Lotri puişori de zmei, Cu: căciule stogoşale, Cu chiebe roşii pe spale. alec-sandri, v. i·. 209. Cu căciulţ. de urs ? Înalte, Stogoşale ; Cu moţuri vărgo.tc Lăsate, pe spate. mat. folk. 213. Căciuli-nallc, stogoşale, Căciuli cu moţuri lăsate. rX-pulescu-copin, L· 89. Pui -de mocănaş, De volintiraş, Cai căciula înaltă* înaltă, slogoşală, Cu moţuri pe spate, Din străinătate. balade, iii, 111. — Pl.: stogoşaţi, -te. . — Stogoş -f suf. -ai, SÏOGU adj. invar. (Regional; despre.oi sau despre rase de oi) Stogoş (1). Cultivau oaia ţigaie, ţurcană sau birsană, tatarô, stogu... mistruganca. DR- vi* 466. ■· ■■■.■■ ■ ..... — Cf. s t o g. . ' STOGULEŢS. n. (Prin Olt.) Diminutiv al lui sţo g (1) ; (popular) stoguşor (1). Cf. alr sn i h 67/848, gl. olt. — Pl. : stoguleţe. — Stog + suf. -uleţ. ST0GUŞ, -A adj; v. stogoş. STOGUŞOR s. n. Diminutiv al lui stog. ■■1. (Popular) Ci. stog (1). Cf. cade, dex. 2. (Prin Bucov.) Cf. s tog (2). Ce-or să facă şi să dreagă Cu oile lor Dc la stoguşor? marian, sa. 327. — Pl. : stoguşoare. — Stog -f suf. -uşor. STOHÂ1Y subsl. (Regional) Stufăriş (Ţigăneşti -laşi). Cf. pamfile, c. ţ. 220. Prule, Pruie, apă mare, Mult vii tulbure şi mare, Fă-ţi apa neagră cerneală Şi slohanu-o hîrlioară. id. ib. — Pl. : ? — Stuh -f suf. -an. STOHASTIC, -A adj. v. stocastie. STOHjYÎ vb. 1 n t r a n z. 1· (Prin Bucov. şi prin nordul·Mold.; despre oi) A respira greu, cu efort (din 12757 STOI - 1642 - STOICISM cauza unei Jboli). Cf, şez. v, 124, χιχ, 13, corn. din STRAJA — RĂDĂUŢI, GHEST. v/167, A V. 15, 31, VI·. 9, lexic reg. ii, 124. Oaia stohncşte cînd arc vărsat. glosau rec; . 3;(Regional; despre boli) A stagna (3). Cf. şez. ix, 147; '—Frez. ind. pers. 3: slohneţti. — Şi : stolni vb. IV, ciîest. v/167. — Din ucr. CTorHaTH- Cf. germ. s t o Ii n a n. STOI, -IE adj. (Regional) Care nu poate fi clintit, de neclintit (Rîmnicu Vîlcea). Cf. lexic reg. 86. — Pl. : sloi, -ie. —..Din bg. cToă (imper. al lui cmox „a s.ta“), .... STOIC, -A s. m. şi t., adj. 1. S. ni. şi f.,.adj. (Persoană) care a aderat la stoicism (1); (învechit) stoician, sloicos. V. s toi ce sc (I). Cu alţii dc la cpicixrii şi de la stoic filo-.of întrebase cu nuşii. coresi, l. 81/12. Iară unii. clon epicuri .fi stoici filosofi să prileiia cu. el, n. test. (1648). 158r/18. Al cincilca au fost F pi cur ccl mai cu patimile stoicilor. cugeţăbi, i, H4:/Î4.' Itir Zinon, învăţînd pre ucenicii săi in ,,slna“ (pridvor), i-au numit stoici, ist. univ. 267/13. ά7θί«.[ί] slăvea tn puterea sufletească înfrlnarca. episcupescu, practica, XII/22. Pîntrc... [filozofi) vedea cineva sprîncenoasa frunte a stoicului, risul bajocoriîor al cinicului, gtn (1836), 913/23. Cei mai bătrîhi aflăm între filozofii stoici şi pilogorei la carii infrinarea patimilor şi a sentimentelor şi dieta strtnsă se numărau trttrc însuşirile lor de căpetenie, vasici, si. i, 99/8, cf. negulici. A doua trăsură de ingiustiţic a lui Plutarh este parţialitatea sa contra stoicilor, aristia, plut. LXVILj/l, cf. Ponbriant, ij. Primii peripatetici. . : precum şi stoicii introduc judecăţile hipote-tice. maiorescu, l. 50, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Anatole France, format tn şcoala poeţilor clasici şi ■ a filozofilor epicurieni şi stoici, vianu, a. p. 239. Fără să înlăture, ca stoicii, unele plăceri din viaţă, fără să le „refuleze11. . ., Goef/ie nu şi-a pricinuit nici o tulburare în viaţă, ralea, s. τ. i, 88. Stoicii au fost susţinătorii teoriei imitaţiei sonore ; după părerea lor, primele cuvinte imitau lucrurile. graur, i. l. 32, cf. dl, dm, dn3. Stoicii sint, in acest sens, precursori ai simbolismului logic. c;f 1960, 20. Stoicii au dat o dezvoltare simţitoare interpretării ale-gorice a mitologiei homerice, contemp. 1970, nr. 1 222, 3/4, cf. m. ». ENC., DEX. 3, Adj. Care ţine de stoicism (1); care se referă la stoicism; propriu stoicismului; de stoicism. Cf. sta- ΜΑΤΙ, D., POLIZU, PROT. — POP., N. D., ALExf, W., RESMERIŢX, d., cade. Li sc cerea energie fi nu pasivitate stoică, lovinescu, c. iv, 75, cf. scriban, d., dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. S. ni. şi f., adj. (Persoană) carc practică stoicis- mul (2). Cf. valian, v. El a murit cum a trăit, ca un stoic, ghica, s. 334. Numise [pe]... Dimilrie Falei, stoicul, la Culte, sion, p. 121, cf. alexi, w., şăineanu3, resmeriţă, d. Mă mtndresc de a fi ciracul acestui marc răzvrătit, atît de stoic. m. i. caragiale, c. 15, cl. cade. Stoicul rămîne nemuritor şi rece, în faţa vieţii, a tuturor complicaţiilor şi a tuturor surprizelor ci. GALACTION, O. A. II, 336, Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. enc., dex. Φ (Ironic) f-am făcut o schiţă glumeaţă cu un boboc de gîscă stoic. . . care. .. gusta. .. zeama de varză ca să ştie cît mai este pînă s-o mura şi pînă l-or pune în oala de potroace, i. botez, b. i, 41. <0* (Adverbial) Trăia o viaţă mediocră într-un orăşel de provincie, răbdînd stoic osînda la care se condamnase singură. BIIĂESCU, o. A. I, 88, cf, SCRIBAN, D. 4, (Despre caracterul, Însuşirile, atitudinile, mani- festările etc. oamenilor) Care denotă stoicism (8); (Învechit) sloicesc.2 (2). Avea ochiul negru..., cccl ochiu fermecătoriii care, cu o singură privire, aprinde şi înflăcărează inima cea mai stoică, calendar (1850), 68/27. Sub această aparenţă slabă şi feminină, deprind şi fortific, zi cu zi, un suflet stoic, galaction, o. a. ii, 334. Deprins cu arestul..., opune .sOarlei buclucaşe cel mai stoic dintre temperamente... cocea,., s. if 173. Caracterul lui era plin de forţă şi măreţie sloică iji faţa durerii şi a morţii, vianu, l. u. 190. Éste, în această supunere stoică la nenorocirc, cu totul altceva, deçît un simplu sentiment de mindric. ll i, 123, cf. dl, dm. Măreţia tragică na apare decit acolo unde eroul manifestă superbă resemnare sloică în faţa dezastrului carc îi izbeşte, românia literară, 1969, nr. 33, 13/1, cf; Μ- D. ENC., DEX. — Pronunţat: 0* (întărit prin repetare) Îndată toată aripii ceea cc sta din direap-ta, sioluri ăujtă stoluri, au pornit la vad. m; costin; let..2 i, 257. <0> (Adverbial) Ni-am timpi rial cu riuorul cel de lăcuste cum vine o 'oaste sicii. m. costin, i.kt. i, 19.·. + (învechit, rar) Escadră (navală). După scrisorile, de la Constaniiriopol din 13 iunie, Căpitan Paşa, dc la 7 ale aceşlii luni,, au, intrat în Marea Neagră cn toată scadra sa (stolul), cr (1829), i)0l/29. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ care arată componenţa) Grup (măre) de păsări zburătoare, ele iiisecte etc. de acelaşi fel, care trăiesc, se hrănesc şi se deplasează laolaltă; cîrd, (regional) ciopor, toană2 (1), toi!i (3). V. banc, roi2 (1, -)· Dacă trecea acela stol [de lăcuste), la un ceas şi giumătate sosi a altul. m. costin, ap. gcr i, 201/30, cf. budai-deleanu, lex. Astă dai iţă... se. asemina mult cu înşirarea şi întreruperea sloiului de 'catâri în căiătoriea lor. aristia, peut. XI/20. Uliul. . . trece şi ţintă se abate Pe-uu stol dc păsărele. în ierburi..tupilate. alecsandri, poezii; 299. Stoluri de paseri saii de insecte sînt cîleodată răpite de tempestă din Europa şi duie tocmai în America, conta, o. f. 248. In liniştea sării Să mă-ngropaţi, pe cînd trec stoluri zburînd I.a marginea mării, eminercu, o. i, 221. Auri uri filflil. ca dc un. stol de paseri, ispirescu, l. 74. Stoluri de grauri se vînîwă-n " aer. vlahuţă, s. a. nr, 225. Un stol de vrăbii, speriat se împrăştia în toate părţile, delavrancea, h. t. 263. Cocorii veneau în. ţară în stoluri lungi, vorbind cînd şi. cînd în limba lor prin văzduhul albastru. sandu-alî>ea, U- r. 24. Parc-ar fi căzut pe. straturi un stol de. fluturi de argint, anohel, î. g. 9. Ne. lasă şi cocorii! Fugiţi, fugiţi departe, Intîrziate stoluri, iosif, patm. 73. Ca să le ucidă [pe păsări], . ., svîrl în storul de păsări (stol). pamfile, .l 1, 81. Plimbîndu-se prin vie, a dat peste un stol de potîrnichi. brătescu-voineşti, p, 127. Stoluri de ciori, cîrîind .sălbatic, începură să se învăluie peste sal. agîrbiceanu,. s. p.. 30, Paserile se rotesc în. înalt..., Se ridică stolul sus-sus, pe apa albastră a cerului, gîrleanu, l. 56. [Peştele .mare] . . . tras de stalul celor mici. ... nu va intîrzia să cadă în cursă. atila, P. 60. Adierile răcoroase. . . treceau pe fruntea mea ca fîlfîitul rece şi fioros de aripi fantastice ale unui stol de lilieci, hogaş, m. n. 53, cf. hKsmeriţă, d., cade. Primul stol de .rîriduneie A pornii spre Dardanele. mi-nulescu, .vers. 310. Un. stol de ciori întunecat, s-abate ".. Pe-o salcie cu crengile uscate, cazimir, l. u. 37. Eu întotdeauna mi-am închipuit stolurile acestea de cocori . conduse de căpitani bătrîni, foarte bătrîni. c. petrescu, a. 307. Brunul stol de rîndunele învălui tu vînt, cu ciripit, cu freamăt şi cu inimioare, vaporul de lemn şi fier. teodoreanu, m. iii, 77. Alte stoluri de peşti stîrniţi din fünd se ridică şi se lasă: voiculescu, p. i, 29. Stoluri mici treceau prin obscuritatea Inserării. sadoveanu, o. î, 129. Pierdut într-o visare lainică şi dulce soldatul urmărea cu privirea stolul acela de rîndunele. bart, s. m. 67. LUngi stoluri grăbite ţin calea spire nord. pillât, p. 48): cf. scriban, d. Stolurile vaste de vrăbii se înmulţeau în Bucureşti văzînd cu ochii, arghezi, s. xvra, 166. Impuşii un vultur care se repede asupră-ţi, lupţi cu un urs, dar ce te faci cvi un stol de lilieci cate ţi se.aşâză pe puşcă ? călinescu, c. o. 44. Fluturi alb), năvăleau în stoluri, blaga, h. 41. Singurele vietăţi pe .care le înlîlniră... erau... rare stoluri risipile.de 12776 fctOL4 - 1644 — STOl.AR ciori, ca.mil petrescu, ο. π,'169, Nu trecea prea mult pînă ee se iveau stolurile de corbi, bogza, c, o. 264'. 5 exemplare. .'[de vinderel mic] nu fost împuşcate din-tr-un stoY, ρ· ”> 1·5®· ·ΐ01°Μ'> un stoÎ de fluturi atraşi de parfum şi lumină. Pas, 1,. 11, 129. Se abat pe inşiilă înstoliiri astronomice, uneori văzduhul 'e alb de aripi şi de spume, vinea, l- 1, 146. Ecoul împuşcăturii se,făspîndi. ::făcînd să se ridice In aer un stol de pescăruşi. argintii, tudoran, p. 290, cf.’ dl, dm. Din cerul leşiatîc, ţădea cîte un stol de brabeţi. ’bahbu; q, 10. De prin porumbişti, fazanii îşi luqu zborul în stoluri: vîn. pesc. octombrie 1962, 4. Un stol de corbi şi pajuri pe umerl-mi. sluu droaie, τ iulie 1964,'37. Acelaşi stol de porumbei învăluia turla bisericii, v. rom. .ianuarie 1965, 47.' Călătoresc stoluri Urzii, nior frunze şi flori, românia literară, 1970, nr. 76, 30/3, cf: m: î>. enc., dex. Dar mai joi, pe .râmmçle, Cînlă-un stol de turturele: folc. 01.T. — 'munt, ii, 626. Mi'-este-un stol de porumbei,· Trăsei cu săgţaiâ-n ei. Fote. mold. 1, 243. ■$· *■ (în; comparaţii)" Şi păreri de rău trecute jŞad pe inima-i trudită, Ca Un stol de păsări mute Pe-o‘grădină'părăsită. topîrceanu, B. 71, Scuturase capuţţ' cu un gest de voinţă, să sperie, gîndurile şi s.ă le zboare de sub frunte, fă pe, un stol da vrăbii, a. M. zamfirescu, m. d. îi, 35. Plicuri de. f été... treceau ves.ele. şi gureşe, ca stoluri dé, vrăbii, coçèa,. s. i, 190. Cuvintele, ca un stol de corbi, Pe.cîmpul jrtrtiţi s-adună, lesnea, vers. 188. S-o visez, să scap de- gînduri care se fineau de mine'ca.un stol de păsări., flămîndş. vlasiu, d. 322.. Ceva, ca un stol de lăcuste, îifîlfîi deasupra capului. T. popovici, se. 277. Φ (întărit prin repetare) Sosia... stol după stol [de lăcuste], cit finea de la aprtndzu. pănî îri desară. m: costin, ap. gcr i, 201/30. Semnalul dţ argint al ratelor speriate şi, din toate părţile iazului, stoluri-stoluri ridicindu-se în -fîlfîitul spăimînlat al aripelor în cerul dimineţii, cocea, s. i, 6. Intr-un răstimp, au prins a treţe gîşte sălbatice, stoluri după stoluri, sadoveanu, o. xvii, 360. Peste salcîmii Cufaridei treceaju brabefii. Se lăsau stoluri-stoluri la rampă, barbu,, a. 416. <0· (Adverbial) Clini între cer şi mare trcc păsările stol, Trec gîndurile melc a sufletului gol. eminescu,-o..iv, .432. Mulţimea năvălea iarăşi stol. coşbuc, p. i, 226'. .Oamenii cu copiii, stol, îl aşteaptă, stancu, d. 33. S-qdună toji vulturii stol Sub cer se roiesc, .rotocol., be-n.iuc, v. 113. 3. P. an al. (De' obicei urmai île determinări ift-irqduse ρηώ prep.’ „de“ care arată eoîţipohenţâ) Număr (relativ) mare de persoane strînse (neorganizat) laolaltă; buluc, ceată, clrd, droaie, gloată, grămadă, grup,'mulţime (1), pîlc (2), (popular) drîlă',' liotă, (în-vochiţ) cin, tacîm <Π'_3), (regional) canârâ] ciopor, ciufdă, clapi'e, inişiriă (3). V. bandă, clică, gaşcă, m uiţi m e (1). Lipsească negrul stol de : lacomi vînzători [de ţară], hasdeu, i. v. 217. în fiecare sloi de biciclişti caii, ca păsările, cutreieră fera asta mîndră, bravă şi bunăparcă ie văz şi pe tine. cAra- . giai.e, o. vij,"447. Selthorii lanurilor de orez din Loih-bardia.... emigrează in stoluri (a. 18.89). în plh i, 389. Pe jărm erau stoluri de fele Cu drag de năier ascultînd. coşijuc, P. i, 81. Văzui un stol. dc fele şi neveste, hogaş, dr. î, 45. Expedifiile lui. Philippos. . , îndemnă-.şeră încoace stoluri întregi de negustori, pârvan, g. 609, cf. resmeriţă, d. [Sultană] ireeînd semeafă tn goânq calului, urmată, de 'uri. stol de admiratori. M. }·. çarÀoiale, c. 129, cf. cade. Trecea . . . cîte-ç hoardă de-.ţigani, zavragii . . ., cu stoluri de dănciUci în pielea goală, galaction, o.' 8. împresuraţi de stolul de éurteni, neguţătorii ihtr.ară la reşedinja ducelui, sadoveanu, o. xi, 29,, cf.' scriban,' d. Peste Oneghin năpădise Un stol de creditori tehui. v. ήομ. ianuarie 1954, 12, cf. dl, dm, . La tribună, Urca un stol de purtători ai .cravatelor, rojii. scînteia, ,1969, nr. 8 166,' cf. m. p. enc·., dex. - Vine uri stol .de mari boieri, teodorescu, p. p. 53. .'·§*' (întărit prin repeţare) Se 'gîndi..să inchiie socotelile şale cu specia şi găsi cu cale şa invite pe tofi ai lui, stolur.i-sioliui, pentru o comunicare .importantă. jtoMÂNiA literară, 1970, nr. 79, 31/3. Pe drumul cel mare,· Trec şi să petrec Stoluri de pe stoluri... De voinici. păsculescu, l. p. 61. ' 4. P. anal. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“ eare arată felul) Mulţime de obiecte, de procese, de imagini. etc. de acelaşi fel. Neieşind. vărsatul în a treia zi, atunci se înalţă şi se măreşte aprinzeala, cu tot stolul arătatelor semne, eris-gupescu, practica, 242/27. Un.stol de ginduri aspri trecu peste-q lui. frunte, eminescu,o. i, 93. [Era] înconjurai de mezelicuri şi de un stol ăe butelci pline cu vinul cel mai chihlimbariu. gane, n. iii, 172. [Pieriră] ih stol molatic visările plăcute, macedonski, o. i, 247. Şi stoluri de închipuiri o troieneau, mititica, stîrnind gîndurile-i neîncèrcate din pacea lor adîncă. vlahuţă, 0. a. i, 119. Din splendoarea ei cea veche, ne,-a păstrat vechea Ueladă Siol de başme şi credinţă, coşbuc, p. ii, 140, cf. şXîneanu2. Zadarnic cat stoluri de visuri Ce printre paltini se pierdură, goga, poezii, 24, cf. resmeriţă, d., cade. Se. ridica, spre codrii suspendaţi, stol de fluierături. şi de ţipete de fierăstrău, galaction, 01." a. i, 241. Coborau stoluri de frunze veştede peste pă- mîntul reavăn, i, boţez, b. i.2â. Un stol deavioanea trecut peste ό parte a Moscovei, sahia, u. r. s. s. 199, Pleacă spre noi, ţn ritm de lopefi, ca în bătăi de aripi, un stol vesel dé bărci uşoare, cocea, s. i, 101. Fug clipele rele, Pierind după geamuri. Vih stoluri de stele Să cînte pe ramuri, lesnea, vers. 217, Cad fulgii şovăielnici în' stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie, i. barbu, .ii s. 15. Stolul gîndurilor îşi frtnse zboriil şi ele se risipiră dispărînd. y. rom. noiémbrie 1951, 97. Primind-în zilele lui albe Stoluri de plingeri şi de jalbe. . ., Leul pierdu de tot răbdarea, arghezi, s. v, 26, cf. dl. Scrisori de prin tară: un sloi măricel. Ii vin din uzini, din ogoare: deşliu, Λ. 70. Pe fluviul'timpului lunecă stoluri de nave: labiş, :p-, 245, cf. dm. Un stol de clopote... vorbeau despre apropiata moarte, barbu, princ. 20, cf, dex. φ (întărit prin repetare) Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii, eminescu, o. i, 105. .ţ. (Regional) Mănunchi (1 2) (Adămeşti — Alexandria). Cf. dl, dm, dex. Trecu una uit'te-acu Taman cum îmi spuseşi tu, Cu fusta silmeasă-n brîu, In mînă c-un stol de grîu. şez. vii, 22. P. ext. (Regional) Panîcul la porumb (Eechet — Corabia). Cf. g.l. olt. Copilul [porumbului] dăunează şi rodu şî faâe şi .stol mare de nil rodeşte cum trebuie, b. + (Rar) Tufă (1). Cf. scriban, d. St ridicau malurile... pe care crescuseră in voie stoluri de tufani. stanciu, ş. 75. + (Regional) Pădure între două poiene (Uricani). Cf. a iii 2. :j ..... . 5. P. ext. (Prin vestul Olt. şi prin vestul Transilv.) Salbă1 (1). Cf. n. rev. r. viu, nr. 6, 88. Fetele purtau la. gît stol dă mărgele, alr ii 3 352/310, cf. ib. 335/310, — Pl.: stoluri. — Şi: (regional) stor s. n. — Din ngr. στόλος, STOL2 s. n. v. stor1. >r ŞTOI/ subst. (Rusism învechit) Masă1 (I 1). Pe atunci scriitorii cancelariilor se iiceau ,,piseri“, şefii de serviciu ,,nacialnici“, masa de birou se numea ,,stol“ Şi şeful de masă „stolnacialnic“. ghica, ;s. XVIII. : -Pl.:? . .. : — Din r.uş. CTOa. .■■■.- STOI.ÂR, -A adj. (învechit; despre taxe, venituri) Care se referă la stolă1 (2) ; privitor la stolă; de stolă1. împărăteasă emile un rescript lung diji zece puncte, ln care se regulează laxele slolari (de patrafir). răriţi u, p. a. i, 412. ,Clerul s-a turburat pentru limitarea taxelor slolari. id.. ib. 430, cf. gheţie, r. m., barcianu,. ai.exi, w. Să renunţe la veniturile stolate, pe care. avea dreptul să le încaseze· sie la·' credincioşi·. în set 1975,. 54.. ·. ..■·.:. f — Pl.: slolari,. -e. ■' ■>' ! — StoM1 + suf. -ar. ' 12779 STOl.X» - i645- STGLIŞOR STÔLÂ1 s. f. 1. Yeşmînt bisericesc în formă de fişie, pe care !i poartă pe după git preoţii catolici în timpul oficierii diferitelor slujbe. V. patrafir. Cf. stamati, d. Angelo Malpiori, haine de Ducă, cu stdla de aur. negruzzi, s. in, 397, cf.. .baronzi, i. l.'i, 213/16, QHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, AV., CADE. SubdiaCOnul .. .peste sutană avea petrecută o cotă neagră de dantele şi. o stolă de asemenea neagră.. călinescu, s, 28, cf; -bl', dm, dn2, dex. + (învechit, rar) Bantie (1). Frafii lui Petru se îmbrăcară încă în stolă călugărească, şin-cai, hr. i, 177/30. 2. (înveehit) Venit obţinut de preot de la serviciul altarului. Articolul] 10 regulează încitva taxele’ preoţeşti, adecă stola şi administrarea averilor bisericeşti. Bariţiu, p. a. i, 217, cf, qheţie, r. M. [Unii] preoţi.·. sub numele de ,,stolă“ exploatau poporul, molin, r. b. 418. 3. (în antichitate) Rochie largă şi lungă .pînă în Pămînt, care se stringea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sini, altul deasupra şoldurilor, purtată de matroanele romane peste tunică. Cf. stamati, d., qheţie, r. m. Nu întrevezi sub alba stolă asiriarfi chipul fermecător al chaldeianei Rachel. hogaş, dr. i, 1.23, cf. DN2, Μ. I). ENC., DEX. — Pl. : stoic. — Din lat. stola. STOLĂ2 s. f. (învechit, rar) Strat* (I 6). Minele de aramă de la Bălan constau din cinci stole aşezate una deasupra celeilalte, moldovan, ţ. n. 280. — Pl. : stole. — Etimologia necunoscută. STOLĂRÎE s. f. v. stolerîe. STOLÉR s. m. (învechit şi popular) Timplar, 9 p[i]i[aci] unui stoler ce au lucrai stranele în biserică (a. 1782). izvoade, 239. Calfa... de lăcătuşi, de sloleri. ist. am. 19v/3. Au fost de fată... Andriş..., stoler i Mihail (a. 1803). uricariul, iv, .173/12. [Bo- binscn] întovărăşii de Vineri s-au supus la un stoleriu şi mai înainte de plinirea unui an,... au procopsit întru acest meşteşug, drăghici, r. 311/24. Dup-aceea, te-i duce la stoler, şi-i zice să-mi gătească mai degrabă ce i-am dat să-mi facă., koqălniceanu, . in Fr. dram. 423. Transformă... lemnele în obiecte .mai bine lucrate ca dulgherii şi stolerii, i, ionescu, d. 495, ef. ddrp. Ce aveau însă de făcut vro 800 ferori, lemnari şi stoleri în Sarmizagetuza? xenopol, i. r, i, 190, cf. qheţie, r. M., alexi, \v., şăineanu2. Stolerii sau tîmplarii. . . au şi ci un rost, dar mult mai neînsemnat, iorga, c. i. iii, 175, cf. tdrg, pascu, s., resmeriţă, d. Ocupafiile practicate... spiţcri, stoleri, steclari. n. a. bogdan, c. M, 101, cf. CADE, SCRIBAN, D., BUL. FIL. VII —VIII, 374, ltr2, dl, dm, SF.ç i, 78, dex. Mîndră casă ţi-ai făcui. La stoleri că mi-ai plătit Să despice-un brad în două, Ca să-ţi facă alta nouă. marian, î. 241, cf; alr i 1 824, ’i 825, alr ii/i h 222. A greşii croitorul şi a spînzurdt stolerul, se spune despre cineva care plăteşte pentru vina altuia. Cf. mat. folk. 1 172. — PJ. : stoleri. ...... — Din ucr. ÇTOaap.- STOLERÉSC, -EAsCĂ adj. (Prin Mold.) Care aparţine stolerului; privitor la stoler,··de stoler. -Cf. sgri-ban. n. ·■ *'·. '· >■ . — Pl. : stolereşti. 1 ' — Stoler + rsuf. -esc. STOLERÉŞTE adv. (Prin Mold.) în felul stolerului; ca stolerul. Cf. scriban, d. — Stoler + suf. -eşte. . STOLERÎE s. f. (Popular) Tîmplărie (1). Cf. damé, t. 59, tdrg. Lemnăria se împarte... în mai multe ramuri....... dülgheria şi iîmplăria sau stolerie. pamfile, i. c. 113, cf. cade.: Ocupaţiile de. slolărie sau de traforaj ale d-luL Brăteşcu-Voineşti sau slupăritul drlui Sadoveanu nu interesează pe nimeni, lovinescu, C. V, 98, cf. SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, SFC IV, 70, DEX, H III 18, x "6, 77, a v. 14, 15, vi 20. — Şi: (regional) stclărie s. f. — Stoler + suf. -ie. STOLERÎŢ ş. f. (Prin Mold.) Soţie de stoler. Cf. TDRG. — Pl. : slolerife. — Stoler -f suf. -iţă. STOLÉTNEC subst. v. stoletnlc. STOLÉÏNIC s. m. {Bot.; regional) 1. Numele mai multor specii de: aloe; a) sabur (2) (Aloi ferox şi suc-co.tr ina). Cf. borza, d. 16; b) doctor (Aloe véra). Ci. id. ib. 2. Talpa-ursului, v. talpă-(I I b) (Plujllocactus akermarmi). Cf. borza, d. 129. 3. Vîsc (ViscumTalbum).. Cf. borza, d: 181. ·' 4. Limba-soacrei (Opuntia fiçus-indica).. Cf. borza, d. 120. — Pl. : stoletnici. — Şi: stolétuec subst. borza, d. 120. — Din rus. ctojigthhk. STOLÎ1 vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) grupa, a (se) aşeza in stoluri2 (1) sau, p. e x ţ., In linie de bătaie. Husarii s-^.u atolii şi au purces asupra oştii lui Mihai Vodă. m. costin,. let. .i, 22.4/38. Dumnezeu din sfîniul tău sălaş faci cale cînd stoleşti cătră războiu ostile tale. dosoftei, ps. 254/8, cf. ddrf, bogdan, o. 419, murnu, gr. 53, tdro, cade, scrî3an, d. — Prez. ind. : slolesc. ■ — V, -stol2. , ŞTOLÎ2 vb. IV. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) împodobi ; a (se) găti. Ceru insă drept har a nu se. stoli în veşmintele şi cu odoarele ce i s-au adus. ΛΒΛέρη, s. L. II, 58, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ; D., GALDI, ■ M., PHAN. 257, scriban; D, Începură să se stolisească cu tot ce .aveau mai bun, pop., ap. şăineanu2. — Prez. ind.: slolesc. — Şi: (învechit) stolisi, sto-losi (αΙεχι, -w.) vb. IV. — Din ngr. στολίζο} (aor. al lui στολίσ?). STOLIDITATE s. f. (Latinism învechii) Stupiditate. In contra acestui principiu vedea mtillă stoliăitute şi aroganjié. aristia, plut. 124/22. — Din lat. stolidltas. - : STOLÎRE s. f. (învechit, rar) împodobire; gătir Cf. stol i2. Cf. GĂ.LDI, m. phan. 257. + (Concretizat) Podoabă (1.1) .· Maicile dăunecţ fiicilor .îmbrăcămintea şi stolirea de cununie, asaqhi, i. 225/20. ■ . - , — Pl. : stoliri. — V. stoli2. STOLISl vb. IV v. stoli2. ,;r s STOLIŞOR s. n. Diminutiv al lui stol2 (4); Scoaseră vorba că zeii a aşezai pe Chimerd în cer, dind hü-mele ei de là un sloiişor dè stele, tspirescu, u. 125, cf. CADE, DL, DM, DEX. ’ ....... '' ' — Pl. : stolişoare. — Stol2 + suf. -işor. 12795 Sl'OLlT1 - 1646 - stolnig STQLlX1, -A adj. (învechit) Grupat, aşezat ln coloane, stoluri2 (1) sau In linie de bătaie. Λ ii purces cu toată oastea stolită asupra taberii lui Vasilie Vodă. M. costin, let. r, 280/27. Hatmanul Buhuş, vădzindu-i cA stau stoliţi, au scos pre Dedul sărdarul. .., de-au mărsu spre oastea Uşilor, neculce, l. 79, cf. ddrf. — Pl.: stoliţi, -te. — V. atoli1. STQLÎT2, -Ă adj. (învechit) împodobit; gătit. Cf· cantemir, ap. ddrf. Acel pin stolit atrasă mai tn urmă ochii Brundei. asachi, s. l. ii, 75, cf. ddrf. — PI.: stoliţi, -te, --V. stoli-, STOLlŢÂ1 s. :f. (învechit) Capitală; reşedinţă. Pănă tn stoli ta Moscului finea cetăţile Xeş!Î[i]. m. costin, tip. gÎdei. Au zis să să ducă unii să dea foc stoliţii. ist. ţ. E. 99. Va merge întinsu în stolifa moschicească. neculce, l. 186. Au fost scris Ici. împăratul Moscului să-i gătească conac la stoli fă. N. costin, let. ii, 65/36. .Partide a cărora reziden.ţie (stotiţă) este în Franţia. ah (1829), 1831/6, cf. ddrf, tdbg, brăescu, m. .72, cade, scriban, d. + (Prin Bucov.) Tron1 (al lui Dumnezeu); (Învechit) scaun (3). S-au suit la cer să-l dea pe Dumnezeu jos din 'stoliţă. ap. cade. — Accentuat şi: stâliţă. çade. — Pl.: stalife. — Din rus. CTOjiHlţa. ST0UŢA* s f. (Regional) Bucătăreasă (la nuntă) (Topliţa). Cf. alr ii/i li 163/228. — Pl. : sloliie. — Stol4 -f· suf. .-iţă. STOLNACEALNIC s. m. (Rusism învechit) Şef de masă (III) într-o cancelarie, într-un departament, In-Ir-o judecătorie etc. In locul acesluie, s-u înaintit de director pe unul din stolnacealnicii acii[i\ canfelerii. buletin (1833), 143l/14. Logofăt Scarlal Timpcanu s-a orînduit stolnacealnic la logofeţia departamentului celor bisericeşti, cil (1833), 1931/12. Slujbe de administraţii . . . stolnacealnicii, pomoşnicii acestora, reghislratorii. regul. ono. 579/5. Pe atunci scriitorii cancelariilor se ziceau „piscri", şefii de serviciu „nacialnici“, masa de birou sc numea „stol·1 şi şeful de masă, ■ j,stol-na-cealnic". qrica, s. XVIII. Stolonacealnicu l de atuncea (care. astăzi se traduce prin terminal „şef de masă“ ) îl punea să lucreze la concepte fiindcă le brodea mai bine decît. el. sion, p. 167. Isprăvnicia docladariseşte giude-cătoriei, care şi trimete un stolnacealnic la faţa Jocului în comandirovcă. alecsandri, t. 1 358, cf. cihac, ii, 370, contrib uţii, ii, 118. ■ — Scris şi: stol-nucealnic. — Pl.: slolnacealnici. — Şi: stulonaeeâlnic s. m. — Din rus. CTO.ionaqeabHHK. ST0LNĂ s. f. Excavaţie orizontală sau puţin înclinată într-o mină, avînd ieşire directă Ia suprafaţa Solului. Cf. DL, DAI, DEX. — Pl.: slplne. — Etimologia nesigură. Cf. germ. S t o 11 e n „ga-Ifefiè îâ mină“. ε ST0I.NIC, -À s. m., s. f. 1. S. in. Titlu dat în evul mediu în ţările române boierului .care se ocupa .de masa domnului şi uneori îl servea, gustînd înaintea acestuia mîneărurile, spre a dovedi că nu -sînt otrăvite, şi care avea grija aprovizionării cu alimente a curţii domneşti, a depozitelor cu alimente ele. ; boier care avea acest titlu. 8 talgere de p/um[l>] de la Co-stanţin stolni[c] (a. 1588). cuv. d. bĂTr. i, 193, cf. rosetti, B. 104. Au fost noua danie de la stulnicut Frhgule (a. 1670). gcr i, 207/15. S-au vorovit. cu unchii lui., cu Constantin Cantacuzino, stolnicul şi cu Mihai spătariul. necioce, l. 230, cf.. anon. car. I.uînd şi pre dumnealui stolnicul Constantin ...„■ să Incepcfi (a. .1816). bul. com.. ist. iii, 4.5, cf. lb. Stolnicul Ni-culai 11 iot au propus adunărei „că clăcuşului cc are 5 capete de vite., să nu i să dea mai mult de trei pogoane pentru cosire de ftn“. ar (1831), 30,/i9. Au doar nu mi-afi jurat şi . mie credinţă, cind eram numai stolnicul Petre? negruzzi, s. i, 140, cf. polizu. li dete epitetul de „majordom“, promijindu-i că, după ce se va întoarce în ţară, îl va numi stolnic, sion, p. 96, cf. lm, ddrf, philippide, p. 154. Mai. tîrziu, între 1586 şi 1590, intîlnim pe Mihai cili agă întîi, apoi ca stolnic. xenopol, i. r. v, 131, cf.. alexi, w., şăineanu2! Stolnicul (de la ,,stol“, masă) .dă Domnului să mănînce, Cflmăr.ile curţii sint. în s.ama lui., ioroa, c. I» ii, 152, cf. tdro. Trei boieri rămaseră... — Trei boieri? — Da... Paharnicul TJlea, stolnicul Drăgan. şi jit-nicerut 'Slqvăr: delavrancea, o. ii, 39, cf. resmeriţă, p. J Stolnicul cu ajutoarele Ini care aveau grija mesei âoffineşli. bul. com. ist. v, 27, cf. cade. Stolnicul punea înaintea lui Vodă vasul de argint cu fel ăl de ţnîncare rt nituit, ridicînd capacul şi cu lingura lui i/uştâ, iri văzul tuturora, sadoveanu,' o. x, 143, cf. Puşcariu, l. r. i, 297, scriban, d. D: Aricestu, tatăl poetului C. D. Aricescu, fusese, o vreme grămătic la stolnicul Nicolae. călinescu, s. c. l. 1.37, „cf. dl, dm, contribuţii,!, 275. Stolnicul Constantin Cantacuzino. . . studiase ta Padova. ist. .lit. rom. ii, 26. .Dregătorii. ., cărei se. ocupau de aprovizionarea si oşpeţele curţii 'domneşti (paharnicul, stolnicul, clucerul, şl agerul,. pitarul, jitnicernl). stoicescu, s. d. 263. Atît tatăl, său cît şi unchiul lordache, mai întii, vameş, iur, apoi, stolnic, erau... oameni cultivaţi: românia, literară, 1969, nr. 22, 13/2, cf. m. D. enc., dex. Acest for al ştiinţei şi culturii îşi are începutul în ci doua jumătate a secolului, al XVlI-lea, cînd, la îndemnul stolnicului Cantacuzino, a luat fiinţă in 1.618 Academia de ta Sf. Sava. jud. rom., soc. 33/2. Dormiţi, nu dormiţi, La masă-mi şediţi ? Doi stolnici dc meşe, · Mise să-mi intindeţi. teodorescu,· p. p. 58, cf: cardaş," c: p. 189. ■v* Vel (sau mare) stolnic ori stolnic marc = dregător de curte cu atribuţii Speciale legate de masa d'om-rtului; şeful stolnicilor 0)· Fusese stolnic mare la Şărban Vodă (a. 1611). mag. ist. i, 215/20. 1 Toma vel stolnic i Bălan vel comis. :. mărturisim că iastă Scrisoare a noastră (a.· 1641). gcr i, 91/21. Stolnic mare, cu obiceiul la zile mari şi la veselii domneşti... viind înaintea bucalelor domneşti, -le tocmeşte pre masă înaintea domnului ureche, let. i, 104/30. Nacul, comis mari, şi Pătraşco Ciogolca, stolnic mari, scriem şi dăm ştire (a. 1651). gcr i, 150/33. Agâfiţa, stolni-ceasa răposatului Predii, ce au fost. stolnic mare (a. 1713). bul. com. ist. iv, 175. După vel ban, vel păhar-nic. . . veri stolnic. . . fieşlecarc boierie să păzia şi să cinstea la rînduiala sa. oheorgachi, cer. (1762), 267. Zarzara era st'âlnic mare (a. 1773). ocr ii, 97/24, cf. tdrg. Vel stolnicul. . . făcea semn către cei ce aduceau bucatele pre masă de la cuhnii, barbu, princ. 221. A devenit apoi mare stolnic şi mare logofăl. stoicescu, s. d. 77. (Cil alte determinări care arată ierarhia) Subalternii cei mar apropiaţi ai marelui -stolnic, erau al doilea stolnic şi marele şufar. stoicescu) s. d. 281. + Şeful bucătarilor de la o curte boierească. Scoase pe sofragiu şi pe stolnic sub ciwînt de mîncăiorie şi puse. în locul lor pe alţii, i ilimon. :j,. 154. Spune stolnicului şă şcocttă din pivniţă o gafafA.de Cgman-daria de cea bună. alecsandri, t. 1 243, cf. dl,, dm, dex. ., . 2. S. m. şi f· (Rar la f.) P. a ή a K (învechit şi popular) Persoană care face invitaţiile, conduce alaiul, pregăteşte şi serveşte masa, toarnă băutura tn pahare sau are alte atribuţii la nunţi, ospeţe etc. După ce le aduse masă, tacîmuri a. pus, Stolnic, paharnic le fusese, pann, p. v. ii, 8/10. Unde-i stolnicul de casă Cu bun răspuns să ne iasă? sevastos, n. 121. Al doilea Dornicei al mirelui. . . se numeşte.„stolnic". . ., a căruia misiune e de a păzi colacul·, cofiţa şi griul 12802 STOLNJCEASĂ _ 1647 - stolohAni plnă de soseşte şi mirele- marian, nu. 457, cf. ddrf, ΤόΡβ, dl, l. ROM. 1959, nr. 1, 48, fd iv, 258, m. d. enc., dex· Bărbaţii trecură să îngrijească de băutură iar stelnicele de masă. In scl 1975, 54, cf. h ii 119, xii 12, 30, alr n/ih 161,163, 164, a vi 33, ΐχ 1, glosar reg. 4- S-pec. (Olt.) Persoană care poartă plosca şi bradul la (alaiul de) nuntă. Cf. cade, sgri- BAîj, ». 3. S. tn. (Olt., Transilv.) Colac de grlu făcut la mari sărbători, la nunţi, la praznice etc. Vineri, tminte de nuntă, se face colacul sau stolnicul, n. rev. 8. iv» nr. 38, 70. Dacă au timp, se duc cu toţii la biserică, ducind stolnicul, colacii, luminile, tămîia şi vinarsul de hram. densusianu, ţ. h. 276, cf. cade. In sora de Crăciun, fac {ipoi acela, stolnic, ş-apoi tl pun pă masă. τ. papahaqi, m. 163, cf. chest. viii/8, 27, ahosm reg. Stolnicul ieste nişte ptine cu flori pe ea să făâa vineri..., să faêe la nuntă. ol. olt. — Pl.: stolnici, -ce. — Şi: (învechit) stfilnie s. na. — Din slavon, ctgakhhk^ · STOMîICEAsĂ s. f. 1. Soţie de stolnic (1). Scris-cim ... eu preuteas[sL] şi stolniceasa, acesta a nostră scripturii.] (a. 1599). cuv. d. bXtr. i, 89. Agafiţa, slolni-cease răposatului Predii ce au fost stolnic mare (a. 1713). bul. eOM. ist. iv, 175. Către fetele.. .stolnicesii Zmarandii Creţuleaschii (a. 1839). doc. ec. 729, cf. valian, v., polizu, pontbriant, d., tdrg, dhlr ii, 320, pascu, s. 25, cade, scriban, d., dl, dm. După ea se luară şi celelalte, din plictis,... stolniceasa Ha-retia, Sofiee a hatmanului Costachi Caragea. barbu, IfRINC. 20, cf. M. D. ENC., DEx. 2. (Popular) Femeie care pregăteşte mlncarea, serveşte nuntaşii sau are alte atribuţii la o nuntă; (regional) ştolnieiţă. Trepădătoarele, vornicesele, stol-nicesele... strîng blidele, dau masa la o parte, sevastos, N. 309, Cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, FD iv, 2-58, ». d. enc., dex, h iv 158, alr ii/i h 163/705. — Pl. : stolnicesţ. r- Stelele + suf. -easă. S'fOHICÉL e. m· Titlu dat tn evul mediu in ţările român* boierului de rang inferior stolnicului (1), car* adueep mlncarea la, -masa domnească sau (la sate) strlnç«a dijma, din cantitatea de peşte prins tn Bunăre îşi In bălţi; boier eare avea acest titlu. Trei Întăriri de stăpînire de moşie lui Lupu stolnicel ta. 1363). bul- com. ist. v, 147. Curtenii... se împăr-ţeau ta... stolmcei.armăşei. bălcescu, m. v. 645, cf. ddbf. Copiii de casă, păhărniceii, stolniceii — slujbaşi tineri — zburdă aeum. iorga, c. i. i, 174, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. După ce s-a vestit la cuhnii că cinstiţii meseni aşteaptă, stolniceii s-au înfăţişat eu tot şiragul de vase. sadoveanu, o. xviii, 438, cf. scriban, d. Pînă la Constantin Mavrocordat, maţii dregători aveau sub ordinele lor un număr de slujbaşi subalterni care purtau... titlul superiorilor lor la diminutiv: vor nice i, spătărei, păhărnicei, bă-nişori, stolnicei, comişei etc. oţetea, t. v. 49, cf. dm. Stolniceii, unit la curte, alţii prin sale strîngeau dijma din peştele prins in Dunăre, der, cf. m. d. enc., dex. Pl.: stolnicei. — Stolnie -j- suf. -el. STOLBÈICÎE s. f. 1. Demnitate sau funcţie de stolnic (1) ; perioadă In care un boier avea această demnitate S-au funcţie. Cf. cade, scriban, d., dex. 2. Instituţie administrativă care se afla sub conducerea stolnicului (1) Velădire in care se afla o astfel de instituţie. Vătavii de pe la curţile boiereşti, care adue sara la cărţi ceea ce încarcă 'ziua în socoteala stol-niciei. ap. tdro, cf. scriban, d. — Pl. : stolnicii. — Stolaie 4- suf. -ie. STOLNICÎŢ s. f. (Prin sudul Mold. şi prin nord-vestul Munt.) Femeie care pregăteşte mîncarea, serveşte nuntaşii sau are alte atribuţii la o nuntă; (popular) stolniceasă (2). Şi voi, stolniciţele, adunaţi-vă ploştile. h xii 41, cf. iii 268. — Pl. : slolniciţe. — Stolnic + suf. -iţe. ST0L1VIŞTE s. f. (Regional) Loc unde se culcă vitele la amiază, vara. Cf. scl 1975, 54. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. ST0LNIŢĂ s. f. (Regional) Planşetă (1) pentru aluat (Părhăuţi — Suceava). Cf. lexic reg. ii, 126. — Pl. : stolniţe. — Din ucr. dial. CTOatHHiţa. STOLOCAN s. m. v. stolohan. ST OL O G OL s. n. (Prin nord-vestul Olt.) Loc Îngrădit cu crengi verzi, unde se ţin viţeii. Cf. pamfile, j. iii, 62. Călăuzu, buzu (cocostîrcu) lntoarce-te, tnvîrte-te, Ca popa-n biserică, Ca porcii prin feregă, Ca viţeii-n stologol, Ca vacile-n munte gol ! viciu, gl. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. STOLOHAN s. m. (Mold. şi prin Transilv.) Bucată, (mare) de piatră, de pămint etc. V. bolovani sttncă(l). Muntele de S. Bernard este acuma foarte primejdios din pricina multor stolocani de omăt care ameninţează pe călători, ar (1834), 661/27, cf. alexi, w. Biruind cu opintiri de om voinic ccrvicia Măgurii, ajunse într-un loc unde stăteau stolohanii de stîncă ruginită prăvăliţi unul peste altul, mironescu, s. 201, com. marian, com. din straja — rădăuţi. E tare cum e stololianul. chest. v/22. Era in piaţă de vtnzare o bucală de unt cit un stolohan. ib. 49, cf. 4 63, 66, 67, a vi 26, lexic reg. ii, 121, glosar reg. + P. anal. Bulgăre sau cocoloş (de brlnză, de caş, de unt, de sare etc.). Cf. gheţie, h. m., alexi, w., cade, scriban, d. Din strachina pusă în mijlocul mesei, între stolohanii de mămăligă, se ridică un abur înalt, camilar, c. p. 90. Se lasă puţin pînă se încheagă laptele. .., după aceea se strînge închegătura cu mîna pînă se face stolohan. h xii 430, cf. 442, şez. v 124, chest. v/15, 19, 24, 54, a v 25, lexic reg. ii, 121, glosah reg. <> (Adverbial) Ctnd făina din întîmplare se udă, se strînge boţuri şi se zice că s-a strtns stolovan. chest. v 45. + (Begional) Porţiune Întărită la pulpa animalelor (Hangu — Piatra Neamţ). Cf. chest. v/39. — Pl. : stolohani şi (n.) stolohane (chest. v/24, 66, 67). — Şi: (Învechit) stolocân, (regional) stolovâii s. m. — Etimologia nesigură. Cf. bolovan. STOLOHĂNÎ vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Mold. şi prin Transilv.) A (se) bolovăni; a (se) face cocoloaşe; p. ext. a (se) usca foarte tare. Pămîntul... să nu fie aşa de umed, cit să se stolohănească la boronire. i. ionescu, b. c. 173/28, cf. barcianu, alexi, -w., tdrg, cade, mironescu, s. 620, scriban, d. + Befl. (Regional; despre părţi ale corpului unui animal) A se Întări (Negreşti — Piatra Neamţ). Cf. chest. v/49. S-a stolohănit pulpa vacii. ib. 2. Tranz. (Mold.; complementul indică oameni; in formele storohăni, storoni) A bate tare; a zdrobi. Fu spîndzurat şi storohănit fără milă. dosoftei, v. s. ianuarie 2r/33. Sora... nu-şi găsea , altă treabă decît să-i storonească c-o cociorvă, săm. v, 475, cf. tdrg. L-a storonit în bătaie, pamfile, j. ii, 167, cf. cade, SCRIBAN'. d., I. CR. V, 95. 12812 STOI.OHĂNOS - 1648 - ;; .SŢQMAC :, .3( T.r^n.îs. (Regional; complçmentiijl indică plante cerealiere, sau leguminoase) A pisa (2). Cf. ;S,eiljţBAN,·. Pi ■ , . *- Prez. ind::' slolohănesc. — Şi: (învechit şi re- , gional) storohăni, (regional) storoni vb. IV. — V. stolohan. STOLOHĂN0S, -oAsĂ adj. (Prin Mold. şi prin Transilv. ; despre pămînt, despre terenuri) Bolovănos ; pietros (1)· Cf. BARCIANU, ALEXI,· W., LEXIC REÎ3-. II, 121. — Pl. : stolohănoşi, -oase. — Şi : stolovănos, -oâsă adj. LEXIC REG'. 115. ţ- Ştdiqhari + suf.. -os. STOLOIPÂN, -A adj., s. m. şi f. = toroipan (2). 3. (Prin nord-vestul Murit.) ’ Prôst (B IV 1). Cf. udrescu, gl. O sch.idoală, o stolpipană Mi-o făcu maica pomană, id. ib. ' STOL0.ţOÂIE s. f. (Regionajţ) Lop răcQrps înaintea strungii, unde stau oile vara (Luperii). V. s t a n i ş t e· (Çf. a iii 3. — Pl.: ? — Etimologia nesigură. Cf. -t o 1 o. a g ă· STOL0N s. m. Tulpină sau ramură Ürîtoàre care, I in contact cu pămîntul, uneori prinde rădăcini,-dînd : naştere unor plante noi. [Cu] tulpina fără stoioni. fla-gelari. greçescu, fl. 205, cf, dş.. Înmulţirea se face . de preferinţă prin seminţe şi nu. prin stolOni. enç. AGP.. î, ţbe, cf. scriban, d. Xjnit slalom se dezvoltă bţrie {'n. şQluri afinate, iar alţii mai groşi, şe dezvylţă la. suprafaţa sa.ii aproape de suprafaţa solu.lu(. ' ltr®, cf. dl, .dm, dn2. înmulţirea. .. prin .mqrcotaj. . ,,. în mod natural se face tprin lăstari culcaţi la pămînt,' care ş.e numesc stoioni. botanica, 62, cf. m'. d/enc.., dex.. Uriii Stoioni prind rădăcini în dreptul nodurilor, alţii au un mugure terminal, cu care se prind de pămînt. der. i -4> (Regional) Mlădiţă (1) (Bocşa). Cf. lexic reg- ii,' 37. ' - ‘ ; ' ; ·. ·.. — Pl. : stoioni. • — Din fr, stolon. ST OL ONACEALNI C s. m. v. stoliiacealnic. ■■ '.l· ■ ; ■■■..■ - STOLONIFÉR, -Ă 1 adj. (RaT; dfespre plante sau despre tulpinile ori ramurile lor) Care produce,stoioni; cu stoioni. Are tulpina radicarită, uneori ■stoioni f eră. GRECESGU, FI.. 52, cfl ,Γ.,.7' Ί.Ζ: , (ŞTQUţAC s. η. 1. ;(La pm şi;Jp ^nçle.janinj.ale) . Ség-menti în. formă de pungă.ta} tubului· di^estijj siţu.^t între esofag şi duoden,,înidigestia,. (învechit şi popular) maţe (v. maţ 13), (populşi) iniină, jpîntece (1.2), r în z ă.jjpil), (regional) f o a 1 e, iţi o a r ă“|5), ' riî. ş'ri i ţ, f (2j>,, f '.u rii e | ă-to'are' (v. r îi'më,g*a ţ'o r: ' 2)," r'ji'm'e g'à t ţrt'iă (2), Ir um e g u ş’’'(â)', ‘'Îîrfă3,'’ (familiari ‘pi'poŸâ (î) , ramazan (2); P· exï. (pΫpujar)':j.înţeCe (I 1). V. ba no or, p î ίd â .fi’Ţ ’b ïi’fa ti f, bÂl.r-duhaii, tîrban. Visète.'.'.'vfn şi'de la',st0‘mèh cîrid prea mănîflcă'om'ul^ipuÎCţU. 1652). c. <2r, i‘8Ô/ï3. Stomahul Itii, ‘ fiiţiŞ înăesat"cu 'iiiûïïë Ίίμύαΐέ şi Văiitări, nu 'poate să' mistmaşfiă. cheia îç. ,’32r’f6.> Pré ’ijlfffiéU bucatele vîrtoasă swfnahuim sW aduc, '$f%*'aiîîd'%esîi-ferire aduce -şi cmîniul .neaţcăiuil la ur.fietiecL.bine ‘.ascultătoare. cantemir, i. i. I, 7,8, Hu poqţe. stumphul fără de mîncare, peştele fără ac’apa, omul fără âe văzduh (a. 1805). -p. v. ii, 456, cf. budai-deleanu,. lex. Mă-dulăfile c'tire cijulă spre'Wantt truptAtÊ^Ûtfé care... iàste sïbmahùl. 0ΑΐΕΝθΑΗΪΐήΑ(1ΐΙΐ4'),; "Cele mai . neputincioase şi p’âîntiaşe orgahe ''êîhl‘· aţe’ sfom'it-hului, misluielii şi al împreunării dè? •ëài’S'ié‘ $i, frffftă şi se apfind boâlele-rn.aiyle’sne: E^isfftPEScu/'.pR^d'rtciA1, ΧΧΧΊΧ/26. împot.ri'vb hurerii stômàhmiii. întrebuinţeze obi'âjiturii cr '(Î'83l), Ι142Γ/21.^! Stoinahùl ' Ifii cel de multă vrtme ’ ie$ùrt iititépiir{t\a-l^supWfâ. ÎjkX-ghici, r. 12/26. în ’deşirlul'jjîtitècelùi să'âfţăuorghnife mîstu'irei, adecă storfrâliul, mtfţiî£'i}\i criiAC, ί·"<Ν. '7/Ϊ9, cf. asachi, p. 135/lÎ.U!Siomcf/iu/,: uhuf ămiLcele''titai însemnate organe ale ■mistuielev.se afl&Anirq ezôfag şi între duoden, kretzulesou/: A. f.28&/17v‘efi staiuAti, mv 63/21. '-Te poţi numi 'tioroeil dë-w'ei scăpai·. ît .icu capiii teafăr şi ’cu stomahul-s'ânâ/osi 'negruzzî,: sîvi, 239.· ‘Bucatele restaurantului·. .<. t wedea ; eă-i Atacă sto-mahiil.· sion, v: «93, 'lefi pontbriant, d; Vinul ’ètsl··' mai scump, bucalele cele mai rare au împodobit mţişa mea şi au îmbuibat stomacul meu. bolintineanu, o.” 364. S-a stins încetul cu încetul 'diii cauză că 'Stonfdcul său nu pulea digera, demetrescu, o. 124. De două luni ‘dêhèînâ sţâmacîil f^Siriiiî]·.. ’ή-'α 'inai liVnfpsii'hifnic ! ^hatîîscu-^oineştÎ; 'Avlitm ' 'stoiïia>e'sà-:îiÿftiV*o antilopă. ÂüûtTÉt'— ïosïi1, c: Λίΐ’ϊ, ’ί.ίΟί AŞt$tyăiWSin ■êirteii':'dè foame ai sïoMàcüïüi èrî' î, 8, tî. ResmeRiţÂ, d: Pe‘3é^unïle‘)ïirt{if. λ!', x, 60. Cunoştinţele'poporului îA’ legâtufû. Viiv0ărţile interne ie redite la ficüÎj' sfôihac, intèMîîé·, splihă?*ţ?R. y,' 325, fcf. caoï,. ’ Âret compartimenlb’- 'ş^ séçjŸüfriâtiiri ça tin stomac de-rittiiegaloa/e. e^LÀ‘cirïON;''().''k.'iif,e’è3. Apà îi -'căzu:· bulgăr de gheâţă tn'·'sMmiAul 'g'c/l. çirflPÈ-Trescu, c. V.' 129Un mir‘âş''de pastrtiîhă il ţjiăii&-n Stomatt. lesnea, vfefts: v-5;; iïÎidjf*iiS&t k&nïAoâitètfcréle de somn..., de lé fnSiiimi.H :, '/i-î1 răwild,‘si,oniahi^Sk-cescu,'p. 26. Şe jjtttBitâPnititbs‘'jffïjtt o'ctüif'^cû ύη>ί!(Άί rè'ce, dé foçane, în stomM''cX,LÎttesctiV di ϊ,4ί4'4. ·Μΐτό'Μΐ a cob'oriţ in" miriè adînç, pîhă iir'HÎtitriàè. noo^A, X. î. 219> cf. de. li'Büré^stomacul.'''TÎ,i'P8vO'viài?i§. '9, cf. iDM. Sitnţî'tp sfîr'şeală'tn Ştoihăc. iB,ÀSBp, G;-‘l!ëÎ. Ulùer (boală ulàërotisff) ’fèôW1 cafaiÛfÎiaïh:''!-'pr’iMtk) inflamaţie a mucoasei stomacului şi.-^ngdţnulfii. abc săn. 372. Tubul digestiv, slonyicul, {peşterii.]... constituie o mare delicatesă culinară‘. "\Tl Û&^Cmmenii simpli... îşi îţichipuie ( că _ şjflrnatologiq^sfi JKVfâ cu tiil ce ţine de’ stomac şî Ι&ΐηϊ'êlïïprinşi văţm^saptAizind că \,stomăc0logiil“' npâVia 'dinţii şi' tfo*iiï$!>êfaiàîfii bucale, l. Rdwi."1967, 25'î,i 6î.‘m. Sd!'enc.,' dÆ SVômàfiiîÎ, ca moara, cînd n-afé'ce 'tnâci'Aiiï' 'àÎutiki M-étrîèâv zanne, p. ii, 437. Stomahul cîïiê pătimeşiep'To&Mput1 sû }iè-peşfe. id. ’fb. Sfeut^iur^şe id. ib. ψ Fig. .&ce$fj>$ concasorului] le urmează un stomçt£ .,eiiptlm :de otel. bogza, c. o. 182. φ Loc. a d v. flîe s,to;p(^<>jţ|,(jol = 12825 STOMACAL - 1649 - STOMATITĂ înainte dc a ti mîncat ceva; pe nemîncate, v. n c-mînca.t. Beau rachiu pe stomacul gol pînă nu le mai rămînea un ban în pungă, stancu, m. i. 124. Două pahare cu apă rece fac birie pe stomacul gol. pas. l. i, 41, cf. alr sn v h 1 47.8/987, alrm sn iii h 1 204/987. Φ Expr. (Familiar) A'nu s%a pe cineva (sau a nu-i îi cineva) Ia stomac ori a-i sta (cineva sau ceva) Ia (sau tn) stomac = à nu suporta, a nu suferi pe cineva sau ceva. Alţii în visuri de înălţare Se plîng deoparte cu ah şi vai! Că mereu sufăr de-o boală mare ... Căci tronul ţării · le stă-n stomah. alecsandri, t. I, 377, ci. DDRF, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. I-a făcut semn să tacă şi, în gîndiil ei, l-a ocărit, Nu-l are la stomac, pas, l. ii, 33, cf. dl, dm, dex, zanne, p. ii, 438. A avea stomac dé struţ = à avea stomac foarte sănătos şi rezistent. Cf. scriban, d. A avea stomacul deranjat = a avea diaree. De ce, Victore, ai stomacul deranjat? preda, m. 88. A-şi strica stomacul sau (regional) a se strica la stomac = a face diaree. îşi strică stomahul pentrii mai multă vreme, fm (1839), 1772/16. Să strică la omac, la foaie. arh. folk. v, 156. A-şi pune stomacul.,(sau, rar, stomacurile) la cale = a mînca (pe săturate). Îşi puneau provizoriu stoma-hurile la cale. c. petrescu, î. ii, 140, cf. di, dm, m. d. enc., dex. (Cu schimbarea expresiei) După ce-şi văzu stomacul pus la cale, trase o fugă la mal, bău apă, apoi se întoarse şi se tolăni pe pămîntul umed. dunăreanu, ch. 226. (Popular) A pune (ceva) la stomac v. pune (a iv 6). Nu mai pune şi tu la stomac toate alea ! udrescu, gl. + P. èxt. (Har) Digestie. Să-fi dăm o ţuică. E foarte buna pentru stomac, τ iulie 1968, 27. Ciorba încălzită mult strică la stomah. zanné, p. iii, 526. + (Adesea construit cu verbele „a suferi·', „a fi bolnav“) Boală localizată la stomac (1), de obicei gastrită sau ulcer. ■ Moftangiodica suferă în genere de,stomac, caragiale, o. iv, 102.- Un om modernf bolnav de stomah, merge la Polul Nord\ d. zamfirescu, a. 88. Doamne fereşte... ai putea fi bolnavă de stomac, camil petrescu, u. n. 78. Ai să-afli. ■ . că suferea de stomah.' .petrescu, î. i, 281. i[Bădia} era. .. ursuz pentru ce suferea de stomac, brăescu, a. 158. + (Rar) Hrană. Pentru stomac. şi pentru gui ă Să fie ţinta vieţii mele. macedonski, q. i, 68. Dragostea e „vocea speţei“, viafa socială e lupta pentru stomac. ralea, s. t. i, 36. 2. Parte externa a corpului omenesc care corespunde stomacului (1). El îmi dete întîi, tn cap, şi pc urmă la stomah, loviri aşa de grozave încît mă făcură să vărs sînge. pleşoianu, t. i, 194/1,7. Şărvete calde sau cpte-pla'sme să se puie pe burtă şi la stomah. cr.(1832), 421J7. El gp încîrligă, a păşind’ cu. mîinile. pe şîomac.' ag.îrbi^ ceanu, ş. 231. ·’··— Pl»: stomacuri şi (popular) stomace: —Şi ^(învechit şi ' régional) ■ stomah, (învechit)1 stumâhj (rei giohal) stomag (alrm i/ï h 67, alr ii/i h 64, h 102/605, h 116, il>. mn 39, 2 212/182, 531, ib. mn 40, 2 216/531, 537, 551, ib. mn 63, 4 218/531, 537, a ix 2, 3, 4, 5), stămăc (alr ii/i 64/47, ib. mn 39, 2 212/47, ib. Mn 4Θ, 2 216/47), stuniăe (ib. h 64/876), sumâc· (alrm i/i h 67/810, alr ii/i h 64), omăeV tomâg (alrm i/i h 67/280)! s. n. ■ ■ ·: ■ ■ ' · — Din ngr, στομάχι, lat. stbmaçhiis, y. sl.,. ,c.to-au!(tv. Cf. fr. e ş t omac. .. .STOMACAL, -Ă adj. : Privitor la stomac (1) ; carg. aparţine stomacului; de stomac; al stomacului; (ieşit din uz) stomahic (1). Mistuirea stomacală nu .se. face. ,altfel. man! sănăt. 31/23, cî. antonescu.,..d.·.,. PROT. — POP., N. D-, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, alexi, \v., şăineanu2, resmeriţă, :d.. Intr-un alt caz, mucoasa stomacală se află erozionată în. unele locuri, babeş. o. a. i, 80, cf. cade, scriban, d. Pre-texteqză ..un ulcer stomacal, pentru a-şi îndulci regimul, tntr-un sanatoriu, vianu, a. p. 272. A murit'*.,, ' de cancer stomacal, călinescu, s, c. l. 182. Atonia stomacală şi intestinală sînt frecvente, parhon, jj. 18, Arsuri stomacale, belea, p. a. 268, cf. dl, dm. Resturi din conţinutul stomacal, de culoare verzuie sau brună. vîn. pesc. septembrie 1961, 11. Crampe stomacale. v. rom. octombrie 1964, 90, cf. dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: stomacali, -e. — Din fr. stomacal. ST OMAC AL G ί E s. f. (învechit, rar) Durere de stomac (X). Cf. antonescu, d. — De la. stomac (după modelul, unor cuvinte ca nevralgie,, stomalgip etc.). STOMAG s. n. v. stomac. STOMAH s. n. v. stomac. STOSiAHIC, -A adj., s. n. 1, Adj. (Ieşit din uz) Stomacal. Attira coronera stomahică s'e dirigează in stînga'şi în sus spte gaura ezofaghihă a stomahului. kretzulescu, a. 36.5/22, cf. .antonescu, d., ddrf, CAde, scriban, d:. 2. Adj., s. n. (Mai ales la pl.) (Medicament) care este util stomacului (D; care favorizează digestia. V. s t o m a h i c a 1. Cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. Medicamentele stomachice sînt în primul rthd substanţe amare... care de obicei se iau înainte de mîncare. bianu, d. s. Unele stomachice să iau după mîncare, cum sînl băuturile calde şi uşor stimulente cari sînt foarte bune digestive, id. ib., cf. cade.- Fructele „Fructus foeniculi“ [sînt] întrebuinţate în medicină pentru proprietăţile lor stomachice. enc. agr. rv, 50, cf. scriban, d., dn2, d. med. — Scris şi: stomachic. — Pl. : stornahici, -ce. — Din lat. stomacliicus, fr. stomaeliique. STOMAHIGÂL s. n. (învechit, rar) Stomahic (2). ! Virghinia..: făcea, şerbeturi, stomahicale, cu zamă ’ de alămîie şi cu zamă de cliitru.. buznea, p. v. 59/15. — Pl. : stomahicale. — Stomaliic + suf. -al. STOMALGÎIC s. f. (Med.) Durere de gură. Cf. antonescu, p., DN3. ; . — Pl, ; : slomalgii. j · ···· Din fi·. stomalţ|ie. : S'JOMAtĂ s. f. (Bot.) Mic orificiu pe 'epiderma : frunzelor sau a tulpinei plantelor care· asigură schimbul ; de gaze cu mediul exterior şi absorbţia sau eliminarea apei din plantă. Plantele... [găsesc] gaze, aburi şi apă,, pe care,.... : [le abşorb] prin organele foilor lor ce sc numesc stomate, agronomia (1859), 157/5, cf. bar-cianu. [La grîne] aceşti ţepi au rolul de a absorbi (prin stomatele ce posedă) rouă în timpul nopţii, sandu-al-dea, s. 165, cf. alexi, w., “cade, ds. Stoniatele' se găsesc pe faţa inferioară a acelor, enc. agr. 489, cf. scKiban, d. De obicei, la frunzele plantelor aeriene, stomatele se găsesc pe faţa inferiodră. ltr2, cf. DLj dm, dn. Stomatele permit schimburile de · gaze între plantă şi mediu, botanica, 41, cf.. ps», Mj-şţ). .enc., ρεχ. *0-Slomată acviferă = stomată prin care se elimină apa din frunze, sub formă de picături. Gf. m. d. enc. — Pl.: stanţate.:··; , ·. — Din fr. stomate. . ,.,ν. | STOMAtIC, -A adj, (Despre medicamente) Care se foloseşte 1ρ: afecţiunile cavităţii: bucale. Cf.-, anto- ■ NKSCU, I),,. DN’2. i ; ... .· .j >■, , — Pl.î siomaiici, -oe. — Din fr. stomatique. .·.·■■ STOMATÎTĂ s. f. (Med.; adesea cu determinări i care arată ielul) Inflamaţie a mucoasei cavităţii bu-! cale. Cavţtâţea gurii este de mullè ori foarte roşie ceea 12835 STOMATOLAI.IE - 1650 - STOP-A1 ce ne ar/iţă că ai;e,ţn a face... cu o inflamaţie a gurii, hyhiiţft şiomatiţă. 'bianu, d. s. 344. Boala se arată prin inflamăfia mucoasei .gurii : stomatită ulceroasă. Ënc. vét. 56i, Cf. scriban, D., dl, dm. Stomatita ca-tarală este infiarnajia superficială a mucoasei, abc SĂN., ci. D. MED., M. D. ENC., DEX. — Pl. : stomatite. — Din fr. stomatite. STOSiATOLALÎE s. f. (Med.) Maîformaţie datorită căreia bolnavul nu poate pronunţa vocalele nazale. Cf. DN2. — Din fr. stomatolalie. STOMATOLÔG, -ÔG s. m. şi f. (Rar la f.) Medic specialist ln stomatologie. Cf. dl, dm, l. rom. 1959, iir. 3, 90, der, dn2. Aceştia au fost singurii stomatologi din acea vreme in capitală, g. barbu, a. v. 232, cf. M. D. enc., dex. φ (Adjectival) Medicii stomatologi sînt pregătiţi in facilităţi stomatologice speciale, abc săn. 344. — Pl. : stomatologi, -oge. — Din fr. stomatologue. STOMATOLÔGIC, -À adj. Privitor la stomatologie; care aparţine stomatologiei; de stomatologie; al stomatologiei. Cf, pl, dm. S-a creat tn ţara noastră o reţea ramificată de. instituţii stomatologice de tip ambulaţo.r şi staţionar, abc săn. 3.44, cf. dn3. Să capete complicaţii stornatologice. τ februarie 1969, 95, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: stomatologici, r ce. — Din fr. stomaţoioţjique. ST OMAT OL O Gf E s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei cavităţii bucale şi a anexelor ei, mai ales ale dinţilor; spec. parte a medicinei curative care se ocupă cu tratarea bolilor cavităţii bucale şi a dinţilor. Cf. dl, dm, dn2, l. rom. 1967, 251, m. d. enc., déx. + (Concretizat; şi în sintagmele serviciu de stomatologie, secţie de stomatologie) Parte a unei policlinici sau secţie într-un spital, într-o clinică unde sînt tratate (ambulatoriu) persoanele cu afecţiuni dentare. Secţia de pediatrie, cardiologie, stomatologie şi altele, folosind cu înţelepciune un spaţiu moderat, călinescu, c. o. 335,. Asifei de instalaţii se introduc in tot mai multe servicii, de .stomatologie. abc săn. 374. . . — Din fr. stomatologie. STOMATORAGÎE s.'f. (Med.) Hemoragie bucală. Cf. dn2. — 'Pl. stpmatoragii. — I)in fr. stomatoiragie. STpilATOSCdP s. n. Instrument pentru examinarea (mucoasei) cavităţii bucale. Cf. dn3. — Pl.: stomaloscoape. — Din fr· stomatoscope. STOMATOSCtiiFÎE s. f. Examinare a (mucoasei) cavităţii bucale cu ajutorul stomatoscopului. Cf. dns. — Pl.: stomatoscopii. — Din fr. stoinatoscopie. ST0MĂ s.'f. '(‘Prin Olt.) Vas mare de pămînt (cu două toarte) în care se păstrează cereale, untură, murături etc. Cf. b v 421, lexic Reg. 31, 38. — Pl.: stome. — Din bg. CTOMHa. STÇP interj., s. η. 1. Interj. (Familiar) Stai! v. sta '(I 1). „Stop", răcni gardianul, dunăreanu, ch. 95, cf. cade. Stop!,.. Înapoi toată viteza! bart, ş. m. 53, cf. scriban, d. Stop ! porunci el, nu v-atingefi de pui ! vinea, l. ii, 312, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc.., dex. + Termen convenţional folosit în telegrafie pentru a marca un puncţ (II 1 a). Cf. di,, dm, m. d. enc., dex. 2. S. n. (Familiar) Semafor ( (Prin lărgirea sensului)După aşteptare,, zbu-ciumări şi grija storcătoare-de sudori.... curtea imperială avea să decidă şi asupra poziţiunei acestui arhiereu. bariţiu, p. a. i, 192. . - 3. S. m.- F i g. ' (Şi în’ sintagma storcător. de- meri) Persoană care caută să .obţină..'venituri tCÎţ'.xnai îjiari prin exploatarea muncii altora, exploatator; p.e x t. spoliator. Cf. s.toa r. ce.(5). Slăbiciunea unei administraşi care nu e... destul de statornică,pentru a ţinea piept storcătorilor, săm. iv., 855.. Pe datele realului, se suprapun adesea viziuni fantastice, ca acea imagine hidoasă... a războiului, sau acelea nu mai pufin teribile ale storcătorilor de. averi, românia literara, 1969, nr. 29, 22/2. 4. Adj. F i g. Care vlâguieşte. Cf. stoarce (6). Apa, în mai mare cîtirne beulă, subţie umezălile trupului, străbate gîlcele storcătoare şi scoate prin ud multe părţi ne- priincioase afară, fm (1843), 2502/16. 4. (Prin Mold.; despre plante* recolte etc.; în opoziţie cu fertiliza t o r) Care epuizează substanţele nutritive din pămînt, secătuindu-J; (regional) storci tor (2). ‘Arendaşul. . . pune una după alta trei recolte din cele mai lacome şi mai storcătoare de îngrăşare. 1. ionescu, d. 273. — Pl.: storcători, -oare. — Stoarce suf. -ător. STORCÂTÜrA s. f. (învechit, rar) Efort În vederea defecării. Dizenteria [esté]... cu scremete şi storcături de ieşire la 5ΰαμη şi cu neputinţă de uşurinţă, episcupescu, practica, 253/28. — Pl. : storcături. — Stoarce + suf. -ătură. STORCI vb. IV V. stoci. STORCÎT, -Ă adj. v. stocit. STORCIT Olt, -OARE s. f., adj. 1, S. f. (Regional) Storcătoare v. storcător (1) !(Slăvuţa — Cx-a-iova). Cf. gl. olt. Storceşte [struguri] ... cu storcitoa-rea..., un fel de maşinărie care să-mvîrteşte aşa de-o ruaiă, ş-acolo zdrobeşte struguri, ib. 2. Adj. (Prin Olt. şi prin Mold.; despre plante; În opoziţie cu fertilizator) Care epuizează substanţele nutritive din pămînt, care secătuieşte pămîntul; (regional) storcător (4). Ideea de a vrăsta plantele stor-citoare ce cele fertilizatoare, astfel ca acestea să pregătească pămîntul pentru acelea, nu este încă advenită întru cultivatorii mehedinţeni. 1. ionescu, m. 340. Cultivă . . . plantele cela mai storcitoare de vlagă din pămînt id. D. 320, cf. DL, DM. — Pl. : storcitori, -oare. — Storci + suf. -lor. STORCOŞf vb. IV. Tranz. şi refl. 1. (Prin Olt. şi prin Munt.; despre fructe) A (se) terciui. Cf. CADE, DL, DM, SFC VI, 114, CIAUŞANU, V. 199. (F i g.) Mă pune-n pămînt şi iar mă sapă, mă cercate, mă pliveşte rupîndu-mi odrasele şi. . . tocmai cînd mi-e lumea mai dragă, mă storcoşeşte cil sfirca, mă bagă-n butie de m-astupă. rădulescu-codin. î. 199. 2. T r a h z. (Rar) A obţine prin stoarcere (1) . Mîncaţi pastramă de viţel şi beţi vin storcoşit direct din strugurii lui. v. rom. iunie 1960, 18. — Prez. ind.: storcoşesc. — Stoarce + suf; -oşi. STORCOŞIT, -Ă adj. (Prin Olt. şi prin Munt.; despre fructe) Terciuit. S-a apucat şi a scos vin din strugurii ăia stoTcoşiţi. preda, i. 23. <0*. (Prin analogie) Mai ales acest pat cu perinele storcoşite şi încreţite, cu albiturile neschimbate dc multă vreme, arăta cu prisosinţă starea de decădere în care ajunsese şi se:complăcea femeia lui. id. n. 12. <> Fig. Panouri întregi ale memoriei afective s-au prăbuşit, s-au înceţoşat, chiar prea stor-coşita infantilitate. mai . răspunde apelurilor; : magice. românia literară, 1970, nr. .92, 9/5.. . ' — P1. : siorcpşiţiy-te. \ - — V. storcoşi. STORCÎJŢ s. m. (Orriit.j regional; cu sens neprecizat, probabil) Barză (Ciconia) (Monor — Reghin). Cf. viciu, col. 151: Sînt doi storcuţi din ceru Cu; doi fiţiţi de-ai loru, id. ib. — Pl; : storcuţi. — Cf. germ. S t o r c h. ST0RIŞTE s. f. v. torişte. STORÎ vb. IV. 1. Refl. (învechit şi regional) A se-chinui; a se istovi. Multe neînţeleaplc [femei] pentru frumuscaţele sale, tocma din vremile ceale de demult 12877 STbRÎR'E - 1653 — STORS1 s'-αιζ itôriï şi până:''astăzi să' pătimesc* ţichindeal, f. lŞÎ/Sfdj cf. çADfe. φ E x p ir. (Régional) A i se stiiri en ΛΪ»·ά à i se urî. Gf. scribAn, d. Mi s-a. sturît eu asta. id. ib.4· Trahi F i g- (Prin vestul Olt.; complementul indică oameni ; in forma sluti ) A seca2 (5). M-a lovit la deget, de m-a sturît. boceanu, gl. + Traiiş.. (învççhit şi regional) À nimici (1). Boli. .. care milioane 'de oameni in puţin, timp sloresc. calen-dariu (1844), 70/2. Aşa or rumas hoţ pînă l-o sluril leiea ungurească, gregorian, cl. 51. ■♦■Tranz. (Prin Olt.; complementul indică fiinţe) A stilci (1). L*a siurii in:bătaie. resmeriţă, p. X-a bătui de l-a sturtt. sgri3an,> p. ■ Μ,τ.α sturît în bălaie ! ...ciauşanu, V. 200, cf. arh. olt. xxi, 276, lexic reg. ii, 31. 4- intranz. şi ' r ei'l. (Ban., prin Olt. şi prin siidul Transilv.) A muri1 (1). Cf. căde* aKh. olt. iii, 386, novacoviciu, SîB.20, denşusianu, ţ.,h.,335., -φ. Tranz. (Regional) A omQrî.-(l) (Şopoţul. Nou — Moldova Nouă). Cf. AfH. folk. iii, 155. 2. Refl. F i g. A se ruina (2). Mulţi gilcevindu-se pentru un lucru, Apoi hai la proţes, pînă se.. sloresc Şi tot ce au cheltuiesc, ţichindeal, f. 67/14. M-am slurît cu alîlea cheltuieli, scriban, d. M-am slorît de bani. hev. chit. iii, 170. Tranz. (Prin Ban.; complementul, indică bani) A stoarce (5). Cf. lexic reg. 11, 37. 3. T r a n z. (Prin Ban. ; complementul indică oa-méni) A strîngo (ÏI). Cf. arh. olt. iij, 386.· A slorît riQuită liime. ib. +-(Prin vestul Transilv. şi prin Olt.; coţnplenientul indică lucruri de mîncare; Sn forma stiif'i) A lua 'fără milă, distrugind, rupînd; p; ext.; a stinge (1). Cf. resmeriţă,' d. Acest flămînd a simit lot. scriban, d. + (Prin OH.; in forma slurî) A fura. Cf. RESMERIŢX, D. , . -7,Prez. ind. : storăsc..— Şi ; (regional) sturl vb. IV. • «a* Cf.·· lat. e,x t o r r e r e „a ,arde tare (ceva)“ ... STOUÎRK ,s. f, (învechit şi regional) Nimicire (l). ier i (1). Cf. ..το mici, c. A.. 64/17. ’Rădăcină dc sliţigpaie ..pentru storirea. albinelor jefuitoare cind altmintrelea· nu. va pulea cineva, să-şi mînluiască stupii d& iaie. ib., cf. ciiest. vi 2 şupl., 27 supt, 31 supl. •î — Pl.-c slorîri.· - . ·.· ?,J - V. stori. ■'■·"·■■ .. ST0ŢiÎT,,-Ă adj. 1. (Régional; despre obiecte; iii forţna spirit) Sfărîrtiat2 (1). Cf. st ori (1). Cf. res-.'ieriţa,' D· .Jn .vuà a noua, găsi pe fiu-său împietrii tn munţi, cu cavalul sturît' (zdrobii) în gură. şez. iv, g, cf. ib. ix, 6. + (Prin Olt.; despre fiinţe; in formă sluril) Sţilcit (1). Cf. resmeriţă, d. Vk2. (PrinOlt.; despre lucruri de mîncare;,in forma sturît). Care este luat fărş milă, distrugind,, rupînd. Gf. t o r î (2). Cf. resmeriţă, d... r 7- Ëÿ·: skflţi, — Şi: sturit, -â aţjj. . c - V. stori.' .. . · . . STOKYÂ. vb. I: .Tranz. (Complementul indică .îm^gisţrări çôntabile făcute eronat) A rectifica în .,caţtp.a. său în. jurnalul de contabilitate prin ădăugâre sau,scădere a unii sume echivalente cu cea trecută greşiţ1Vjpf;j.’GHEŢ}E,!R. M·,. BASÇIANU, ALEXI, AV., RESMB· RiŢ-X,''ii,, şgşiba-ş, o,Jfi cazul 6ă organele superioare ţiu aprobă scăderea propusă, întreprinderea itornează înregistrările făcute pentru deducerea pierderilor îti cauză. Bo (1951), 1 087, cf. -dl, dm, dn2, m: d. enc., dex. : 2,- (Kar) A res titui (i). Cf. resmeriţă, d. • : ·. —: Prez.· ind. ; stomez.., ,, ■ ;Diti it: stronare. : ■· ' STÔRNÂRE s. f. RectificÎire'a unei înregistrări contabile făcute eronat în cartea sau in jurnalul de contabilitate adăugind sau scăzînd o sumă echivalentă cu cea trecută greşit; storno. Cf. gheţie, r. m,, alexi, w., dl, dm, m. d. enc.,. dex. — PI.: stornări.. — V. stonia, STORNÂT, -Ă adj. (Despre înregistrări făcute eronat) Care a fost rectificat în cartea sau în jurnalul de contabilitate, prin adăugarea sau scăderea unei sume echivalente cu cea trecută greşit. Cf. s t o r n a (1). Cf. DL, DM. — Pl. : slornaţi, -te. — V. storna. STORNO s. n. invar. Rectificare a unei înregistrări contabile făcute eronat în cartea sau în jurnalul de contabilitate, prin adăugarea sau scăderea unei sume echivalente cu cea trecută greşit; stornare, Gf. gheţie, R. M., alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, DM, SCL 1960, 44, DN2, m. d. enc., dex. + (Concretizat) Sumă stornată. Cf. scriban, d., DL, DM, DEX. — Din ît. storno. STOROHĂNÎ vb. IV v. stolohăni. STORONÎ vb. IV v. stolohăni. ST0ROŞ s. m. (Mold.; cu determinări care arată felul) Slujbaş folosit în trecut în serviciul subprefecturilor poliţiei etc. ca paznic, curier etc. Cf. cihac, ii, 371, philippide, p. 232. Storoşul poliţienesc care in* solea pe darabagiu (a. 1896). doc. ap. i. brăescu, M.,cf. tdrg. Dumnealui e slorăş la subprefectura de la Broş-ieni şi are de dus nişte porunci la primăria din 'Şar. HOGAŞ, DR. I, 130, cf. SCRIBAN, D. — Pl. : storoşi. — Şi: storăşs. ni. — Din ucr., rus. CTopoac. STORS1 s. n. Faptul de a stoarce. 1. Stringere, strivire etc. cu mîinile, cu o maşină etc. a fructelor, a legumelor etc. pentru a extrage (o parte din) sucul pe care îl conţin; stoarcere (1), tes-cuire, zdrobeală, zdrobire, zdrobit1, (rar) tescuit1, (învechit) storsură (2), (învechit, rar) tescuială. V. presa j, presare, presat1. Cf. stoarce (1). Cf. ddrf, resmeriţă, d. Storsul strugurilor, cade, cf: scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Răsucire, stringere etc. cu mîinile, cu o maşină etc. a unor obiecte ude pentru a face să iasă (o parte din) apa sau lichidul pe care îl conţin ; stoarcere (2), (învechit) storsură (2). Cf. stoarce (2). Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. enc., dex. + Scurgere (I 1) a apei sau a lichidului aflat în obiecte îmbibate, prin răsucirea, presarea acestora manual, cu 6 maşină etc.; stoarcere (2). Cf. stoarce (2). O obosea storsul apei din cearşaf. 3. (Rar) Stoarcere (3). Cf. stoarce (3). Imediat după storsul coşurilor se foloseşte un dezinfectant. + Stoarcere (3). Cf. s t o a r c e (3). Storsul puroiului din rană se va face’ cu foarte mare atenţie. • .4. Separare a substanţelor vîscoase, a lichidelor etc. dé fructul, de leguma sau de locul în care se află, de corpul din care face parte etc.; p. ext. scoatere (I 1); extragere, stoarcere (4). Cf. stoarce* (4). Despre... storsul çerei... mai mulle aşi avea de a scrie. economia, 208/6. Storsul fagurilor de miere se face cu ■mîna. pamfile, i. c. 95, cf. dl, dm, m. d. enc:, dex. + Operaţie de extragere a mustului din struguri; p. ext. perioadă de timp corespunzătoare acestei operaţii. Cf. stoarce (4). Ştirile dinlăuntrul. patriei noastre despre umblarea timpului ne vin prea îmbucurătoare, căci adecă făgăduiesc atil săceriş cil şi . stors de vin bogat, gt (1839), 771/34, cf. ddrf, şăineanIj2, cade, scriban, d., dl, dm. Se lucrează cu spor, nu există mijloace de transpari care să-şi' aştepte rtndul la stors, scînteia, 1969, nr. 8 220, cf. dex. lată storsul a trecut Şi badea încă n-o vini. jarnîk — bîrseanu, d. 12887 STORS8 — 1654 — STOSAR 142. Zis-a badea să nu joc Ptn’la storsul vinului, Că boi fi mireasa lui. marian, s. h. i, 277. 5. Fig. Obţinere de bani, de profituri, de avantaje, de informaţii etc. de la cineva prin orice mijloace (de obicei prin viclenie, prin Înşelăciune sau prin forţă, prin ameninţări etc.); estorcare, stoarcere (5). Cf. stoarce (5). Ci. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. + Dobîndire de bani, de bunuri, de produse etc. cu mari eforturi: smulgere, stoarcere (5). Cf. stoarce (5). Cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 6. Fig. Acţiunea de a face ca posibilităţile, capacităţile, disponibilităţile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor să ajungă la capăt, la limită; p. ext. obosire excesivă (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.); epuizare, extenuare, istovire, secare1 (1), secătuire (1), stoarcere (6), sugere, vlăguire, zdrobire, (Învechit) zămorîre. Cf. stoarce (6). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : storsuri. — V. stoarcc. STORS2, -OARSĂ adj. 1. (Despre legume, fructe eţc.) Carè a fost presat, strivit etc. cu mîinile, cu o maşină etc. pentru a extrage (o parte din) sucul pe care l-a conţinut; tescuit2 (1), zdrobit. V. presat2. Cf. s t o a r c e (1). Cf. ddrf, dl, dm. După două luni se administrează sugarului... suc de morcovi raşi pe răzătoare şi storşi. abc săn. 347, cf. m. d. enc., dex. -Φ-F i g. Din ochii-i storşi, împrejmuiţi tn boţiturile pielii ca tn creţele unor pungi goale, curg picături mari de lacrimi, dan, u. 83. 2. (Despre obiecte Îmbibate cu apă sau cu alt lichid) Care a fost răsucit, presat etc. manual sau cu o maşină etc. pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care l-a conţinut. Cf. stoarce (2). O piele de iepure muiată in apă caldă, stoarsă şi pusă cu pielea pe pielea plntece-lui. episcupescu, practica, 212/11. Cearceaful udat şi stors se întinde peste pătura care este aşternută pe pat. descr. aşez. 69/2. Se înveleşte trupul bolnavului Xntr-o prostire... stoarsă, fătu, d. 40, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., dl, dm. Luau de pe mal rufele spălate şi stoarse, le clăteau tn neştire, v. rom. ianuarie 1966, 63, cf. m. d. enc., dex. φ F i g. Mintea-i era stoarsă ea un burete uscat, rebreanu, i. 208. 3. Fig. (Rar; despre faţă sau despre părţi ale feţei) Supt2; uscat; palid (1). Cf. stoarce (3). Ctnd intră inştitutorul, un om de treabă, stors la faţă. .., copiii tl lămuriră neintrebaţi. călinescu, e. o. i, 24. 4. Fig. (Rar; despre sol, terenuri, suprafeţe agricole) Secătuit (4). Cf. stoarce (4). Cf. polizu. Vtntul ridicat-a lot nisipul din pustiuri Astuptnd cu el oraşe, ca gigantice sicriuri, Unei ginţi ce fără via-ţă-ngreuia pămîntul stors, eminescu, o. i, 45, cf. alexi, V. 5. Fig. (Despre posibilităţile, capacităţile, disponibilităţile etc. fizice, intelectuale, afective etc. alê oamenilor) care a ajuns la capăt, la limită; (despre oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.); epuizat, extenuat, frlntj istovit, rupt2 (5), secat2 (1), secătuit (1), sleit2 (7), supt2, trudit (1), vlăguit, zdrobit, (regional) bato-jit, tihobit. Cf. stoarce (G). Cf. polizu, ddrf, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Un miros de buceag mucegăit şi jilav se împrăştia din trupul său stors şi gol, încins c-un curmei de tei :peste hlamida-i de şiac vechi şi izit. mironescu, s. 202, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 6. (învechit, rar) Forţat. Mai tare slăbeşte aceea a duhului silnicie, deacă întreprindem vreun lucru spre care nu avem nici voie, nici aplecare căci aceasta este o întindere de puteri stoarsă, silită, vasici, m. ii, 18/9. — Pl.: storşi, stoarse. — Y. stoarce. STOnSĂîtlRĂ s. f. (Rar) Stoarcere. Cf. s t o ă t c * (3). Începu să şteargă degetul. împuns iţi virfnl căruia, după fiecare storsătură, creştea repede la loc o mărgea mare roşie, caragiale, o. r, 23, cf. scriban, b. — Pl.: storsături. — Stors1 -|- suf. -ălură. STORSOÂRE s. f. (Regional) Dial-e* (Simanfl -Arad). Cf. alr i/i h 124/59. — Pl.: storsuri. — Stors1 + suf. -oare. STORStlRĂ s. f. (Atestat prima data In 1S6Ô, iii' cuv. d. bătr. ii, 6/22) 1. (Râr) Stoarcere (1). Cf. cade. 2. (învechit) Stoarcere (2). Cf. polizu, alkxi, w., TDRG, DHLH II, 347, CADE, SCRIBAN, B.. 3. (Prin Transilv.) Scurgère a zerului di» caşul pus la presat; zerul rezultat astfel. Cf. chest. v 82/2ţ), 36. LEXIC reg. II,' 74. — Pl. : storsuri. — Stors1 -f suf. -ură. ST OR ŞÎ vb. IV v. stocl. STORŞÎT, - adj. V. stoeît. STÔRTING s. n. Parlamentul norvegian. Cf. Sn*. — Din norvegianul storting. STÔRY s. n. invar. Povestire sau istorisire Ecranizată). Cf. dn8. Imaginează un story care se tntlmplă in spaţiul intrat sub controlul unor trusturi... interplanetare. cinema, 1971, nr. 9, 1,0. Acest fUm vă avea onoarea să placă chiar şi fandosiţilor. ţaţe eer film fără „story“. românia literară, 1975, nr. 52, 47/3. — Din engl. story. , STOS s. n. Numele unui joc de cărţi de noroc asemănător cu faraonul, In care fiecare jueător mizează pe o carte de o anumită valoare, pierztnd sau clştiglnd In funcţie de valoarea eărţii trase de bancherul jocului. A scornit stosu. pr. dram. 124, cf. stamati, b. In vreme de război..., meniţi poate a muri, departe de mi voştri, fără altă petrecere decit ceaiul şi stosul. negbu-zzi, s. i, 39. Copiii, după ee oii privit la «fos şi au jucat loton şi domino, adormiseră, ghica, c. e. i, 233, cf. sion, p. 113. Alţii iarăşi jueau „la o para cinci“ şi stos pe despuiate, filimon, o. i, 109. Peţi-logofeţi ăe smùl nostru, cu meseria stosului şi a bancului. alecSandhi, τ. i, 117. Neavtnd la cine. apela, m-am sculai şi am, voit să mă pun la stos. bolintineanu, o. 367. La Pari», tn lupanare de cinisme şi de lene... Acolp v-aţi pas averea, tinereţele la stos. eminescu, o. i, 151. Catihetul eare făcea ziua noapte şi noaptea zi, jucini.stos, rar venea pe la şcoală, creangă o. 223. Acriviţa mai căzuse şi l* darul foiţelor : casa, plină de jucători, masă Ungă masă otusbir, ghiordum, ba şi slos. carAgiale, a. iu, 225, cf. ddrf, qheţie, r. m., alexi, w., şăineanu1, Tdrg, redsmebiţă, d., cade. O asculta-nu-'i toca prea multe parale la stos. β. m. zamfirescu, m. p. p, 177, cf. Scriban, d. Se aşeză la masă de stos. cjălinescu, e. c. L. 178. Pătimaşii jucători de cărţi, rămaşi fără un ban, veniţi să clştige 50 — 60 de,lei cu eare şeara iă-şi tneerce din nou norocul la stos. bogza, a. t.. 4Ş. îi cli&ţiga la stas utt. galben,, doi pe seară, pas, l. i, 48, dl, dm. Pungaşii juçfiu sţoş la călduţă, barbu, ş.' 200. Jtiease sios tqată noaptea'cu şeful şi, cu doctorul şi pierduse. V. rom. octombrie I960, 45, ef. scl IMO, 336, des, Ş it 82, iii 20, 489, vi 84, vii 31, xi 507, χπ403,χιν21ί. — Pl.: stosuri. — Din rus. mTOC, : germ. Stoss. : ' STOSAR s. m- (Rar) Jucător de stos. Blestem sirguin- ţii cttorva inşi, carii au făptuit şi făptuiesc In răsplndi-reci profesiei lor de stosari, vătămătoare fiziceşte şi moraliceşte. fm (1844), 26é'/5. Sfosarii să-neeteie de-a. juca. sipn, poezii, 125/13, cf. şăineanu*. — Pl.: stosari. — Stos + suf. -ar. 12897 ST05ĂKIE - 1655 - STRACHINĂ ST0SĂRJE s. f.· (Rar) Loc unde se joacă stos. Cf. νσίΛΖν- Cîrciumele-ş aveau tarabele întinse şi cafenelele érau numai stosărie. pelimon, i. 35/12, ef. şăi-tfaumPi — Pl ..stosării. — Stos 4- suf. -arie. STOSlŞdR s. n. Diminutiv al lui stos. A ide, fi mai bine să facem un slosişor. filimon, o. j, 180. S-au pus nişte erzari să-mîrtească un slosişor. caragiale, o. i, 221. tn- fiecare seară se slrtngeau... şi-şi făceau slosi-fertil obicinuit, vlahuţă, s. a. iij, 161, cf. cade. — Pl. : stosişoere. — Stos + suf. -işor. ST DURÂT, -Ă adj. v. stăurat. STOVAliVĂ s. f. (Chim.) Substanţă medicamentoasă cu acţiune anestezică locală. Cf. bianu, d. s. O injec-ţiune cu cocaină sau stovâină la fluier, pe traiectul ner-imlui. enc. vet. 94. Eu eram însă acum toropii şi indiferent la batjocuri ca un anesteziat cu slavaină. camil Petrescu, p. 22Θ. Se obţine un ali ester utilizat ca anestezic lombar, stovaina. macarovici, ch. 578, cf. dl, LTR2, DM, DNa, DC, M. D. ENC., DEX. *- Din fr. stovHÎne. STOVARSÔL s. n. (Chim.) Mcdicament Întrebuinţat In medicină, mai ales sub formă de soluţie injectabilă, in tratamentul sifilisului nervos. Cf. nica, l. va®. 229, LTR2, DC. Denumire comercială. STRÂBIC, - adj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care suferă de strabism; saşiu (î), (popular) zbanghiu, (regional) bazaoehi, ceaclr, ceur, chtomb, chior, honchiu, pachionţ, paliu2 (2), ponciur (2). Cf. BN®, DEX. 2. Adj. (Despre ochi, privire) Specific unui strabie (I); ehioriş, cruciş, Încrucişat, pieziş (I 4), saşiu (1), (popular) zbanghiu, (regional) paliu3 (2), ponciş (I 3). — Pl. : strabici, -ce. — Din fr. strabique. STRABfSM s. -n. (Med.) Defect de Vedere care constă In lipsa permanentă a paralelismului axelor vizuale, avlnd drept urmare privirea crucişă; p. ext. privire Încrucişată. Ua paralelogram încălecat pe nas ca nişte ochiuelari face să piară eu încetul strabismul prin eonVerginţa amtndurora ochilor. man.sănăt. 356/18, ef. stamati, d., antonescu, d., pontbriant, D., .ddrf. Dacă, din o cauză oarecare, una din axele oplice este abătută din pozifiunea ei normală, cealaltă axă va fi îndreptată singură spre obiectul hotă-rtt, vederea binoeulară nu se mai face şi atunci zicem cè este strabism, bianu, d. s. Brunetă, subţire, suferind de un uşor strabism carc-i dădea veşnic un aer de îngîn-durare. ibrXileanu, a. 49. Colonelul medic-şef al spitalului,. .. ameninţă să fie atins de strabism din pricina sforţărilor: eu care Încearcă să privească în acelaşi timp le... doamna eu lorgnon şi la cei doi generali, c. pe-trescü, î. n, 72. Ochii lui păruseră, în prima jumătate ' de ceas, normali domnişoarei Corban. Acuma unul pri-Via pienş... era afectat de strabism. saôoveanu, o. xtv, êl, cf. scriban, d., lth2,, dl, t>M, dns. Trebuie deosebit strabismul concomitent de strabismul par aii tic. abc săn. 844. Primea bolnavii între 8 ţi 11 dimineaţa, ia între 11 şi 12 să facă operaţii de strabism, a. barbu, a. v. 228, ef. m.'ts. enc., dex. ψ (Prin analogie) Animalul slăbeşte rapid, apare ctleodată un fel de trism sau un fel de strabism tonic, contracţiuni musculare, temperatura se ridică de regulă peste il°. bajîeş, o. a. i, 68. Motqnul Papuc... suferă de strabism; privirea lui saşie, orientată anapoda, î i dă un aspect ciudat, arghezi, s. vrii, 143. — Din fr. strabisme. STftABOMÉTRIJ s. ii. Aparat cu ajutorul căruia se Siăsoşră intensitatea şi sensul deviaţiei de Ia orienta- rea normală a ochilor atinşi de strabism. Cf. bianu, d. s., ltr®, dl, dm, dn3, m. d< enc., dex. — Pl. : strabometre. — Din fr. strabomètre. STRABOTOMÎE s. f. (Med.) Operaţie chirurgicală care se execută cu scopul de a corecta strabismul. Slrabotomia făcută dé un oculist experimentat este uşoâră şi reuşeşte întotdeauna, bianu, d. s., cf. ltr3, DL, DM, DN2, DEX. Pl. : strabolomii. — Din fr. strabotomie. STRAC s. m. v. stîrc. STRÂCHInX s. f. 1. Vas de argilă (smălţuit şi decorat) sau, p, e x t., de lemn, (rar) de metal, (uşor) adin-cit şi lărgit pe margini, Întrebuinţat (la ţară) mai ales ca farfurie; (regional) blid, taler (I 1). Cine va sparge oală sau strachină sau alt ce ca acestea va greşi, să ia canon (a. 1640). ap. mltrnu, gr. 54. Izvod de cheltuiala grijăi de giumălate dc an a răposatului... 10 [parale] străchini (a. 1801). bul. com. ist. iv, 135. Marfa ce am pus în băc&niia de la Fundata. . . 3 străchini de lemn (a. 1817). doc. ec. 177, cf. lb. Ameslecîndu-să bine într-o strachină cu o lingură de lemn. piscupescu, o. 313/10. Din vechime mai înaltă, pomenile romanilor se fac cu oale, străchini, doniţe, ulcioare, cruci şi pietre mormînlale. fm (1843), 1971/6. Vasăle ce sînt datori să aducă olarii... 15 străchini, 5 ligheane bune cu ibricele lor (a. 1845). doc. ec. 840. Este o ruşine a fabrica oale, străchini şi doniţe ca acele ce Irămit la tîrgul moşilor. ghica, c. e. i, 308, cf. lm. Dacă vedea omul. . . că nu sc poale descotorosi de mine..., muia feleştiocul în strachina cu dohol şi-mi trăgea un pui de răbuială. creangă, a. 46. Culegea .... cioburi de străchini, caragiale, o. i, 163, cf. vlahuţă, s. a. iii, 381. Aduse strachina cu borş, mămăligă, un ardei şi le puse pe masă. dună-reanu, ch. 111, cf. anghel — iosif, c. m. ii, 56. Vorba „blid“ nu pare a însemna străchini, talgere, farfurii etc. ca astăzi, pamfile, i. o. 387. Lumea... se putea mişca din loc, la lumina lanternelor veneţiene şi a străchinilor de păeură. brătescu-voineşti, p. 309. Aduc pe mese străchinile încărcate cu sarmale, gîrleanu, n. 115. în o strachină e borş de peşte proaspăt, hogaş, dr. ii, 115. Avem: pentru ,forma dé.........străchini mai mari tn cari se aduceau mîncările la masă, o formă, pe care... sînlem nevoiţi a o lega de tradiţionala formă sud-estică. pârvan, g. 197. Vătafii s-au spăriat tare cînd au schimbat strachina ca farfuria. ibrXileanu, a. 68, cf. gr. s. ii, 168, iv, 324, c. petrescu, î. ii, 173. Plecînd strachina ca pe o găleată de puţ, soarbe rămăşiţa de zeamă. i. botez, şc. 86. Priveau cu mulţumire vraful de scoarţe..., străchinile de pe poliţe, brăescu, o, a. i. 245. Pisicile se ridicau tn două labe, pe măsuţa de brad şi-mi mîncau din strachină, o. m. zamfirescu, m. d. i, 18. La picioarele noastre, ca într-o strachină, se ghemuiaU podgoriile, cocea, s. i, 215. Mănîncă... smtnlînă din strachină acoperită cu frunză de brustur. teodoreaku, m. u. 249. Cercă ouăle fierte şi le scoase din ulcica lor c-o lingură de lemn într-o strachină cu.apă rece. sadoveanu, o. x, 525. Femeile ajutătoare aduseră Străchini că cidrbă. ca.Mil' petrescu, o. iv 97, cf.- dl, im. Mama aducea în străchini ceaiul. Pahare na mai avem. labiş, p. 31 .-Se iviră cioclii de la Curtea Veche cil căngi şi. cu strachina de oţet la bria. baîîbu, princ. 21. A luat o prună, s-a uitat laea-.şi a pus-o...în strachină. banulescu, i. 50. Ptinile, străchinile, cuţitele; Cu toate lucrurile de aramă-şi fier S-au înălţat într-o noapte pînă la cer. τ iunie 1968, 38, cf. m. d. enc,., dex,ή ii 13, 50, 64, 126, 147; 168, 214, 226, iii 5, 20, ix 128, x 23, 70. Se ia apoi un blid, ori strachină, să borteşte în fund şi să pune în borta aceea o ţevie. şez. i, 120. Lapt'ele..., dacă să-nchiagă-l lom cul'ingurăd'in ciubăr şî-l puAem tn straichină. graiul, i, 16. Luăm o strachină curată şi punem nouă cărbuni de foc. bîrlea, l. p. m. ii, 401, cf. chest. v 131/58, 134/38, 135/93, alr ii 4 120/386, 605, alr i 693, alr ii 3 978, alr sn rv h 1 046, alr sn 12908 THAGIH.N'Ă — 1650 — STRÂDÂ1 iv li 1 043. alrm sn ii h 848. Şapte pislodle-i-ùmplea; Băga iarbă cùmîna, Gloanţele) ‘cu strachina, balade", ii, 158, cf. o. bîrlea, A. v. π, 473. Pune b'rtnza iii strachină şi întinge pe alăturea, se spune despre i&l zgîrcit. Ci. zanne, i’. iii, 491. ·ν> (Ça .termen de comparaţie pentru ochi mari) Felele ăiri Slatinei, Cu ochi inâri. cil strachina, De cile ori le-am sărutat, M-aii blestemat. minulescu, v. 224. Ochii cît străchinile, i se aburiseră. contemp. 1954, nr. 421, 3/3. Olteanca din. Slatina, Cu ochii cil strachina, Mi-a cătrănit inima, teodorescu, v. r. 337. La poartă la Ţaligrad, Vezi, măre, că s-a aflat D-un crap mare bazat.:· ... Ochii :.ca străchinile Şi dinţii ca teslele, polc. olt. — munt. ii, 151. -ν’ Expr. (Familiar) A rninea dintr-o strachină (cu ci-fleva) == a fi de aceeaşi vîrsţă sau .de aceeaşi condiţie socială (cu Cineva). Cf. zanne, t. iv, 130, 131. N-am mîncat dintr-o strachină: Sîiil mai mare Şi Irebuie să-mi purtaţi respect, pas, l. i, 168, cf: dl, dm, urwEscu, oi.· A lua (sau a prinde, a ridica pe cineva) (ca) din strachină — a prinde pe cineva uşor, fărâ dificultate; p. ext. a lua pe cineva prin surprindere; a lua ca din oală, v.. o a 1 ă (I 1). Cf. mat., dialect, i, 236, zanne, P. iv, 130. (Popular şi familiar) A călca in străchini — a) (şi în formele a. călca ih străchini verzi, a umbla după străchini verzi) a avea (sau a umbla după) aventuri amoroase. Auzit-aţi poznă ! S-o vezi fi să n-o crezi; Vorniceasa noastră calcă-n străchini verzi, alecsandri, t. 724. Aţi' muncit şi v-ati dihănii ca să n-ajungă munca de izbelişte pe mîna unui luiialee care umblă după străchini, c. petrescu, r. dr. 19, cf. zanne, P. iv, 130; b) a umbla neatent, cu . stîn-găcie. Cf. dl i, 358, dm 124, m. d. enc. 166, dex 130. Cînd merge pc stradă, parcă calcă în străchini: scl 1975, 55; c) a face sau a spune prostii; a greşi. Cf. scl 1975, 55. (Rar) A-i înlnca cuiva din strachină = a profita de ajutorul material al cuiva. Tocmai Iu, mă, care, de, mi-ai mîncat din struchină destul? re-brEanu, b. ii, 40. (Regional) A vedea alb In strachină = a . spera intr-o reuşită materială,' intr-o îmbogăţire. Cf.' zanne, p. iv, 131. (Regional) A cădea ca musca-η strachină == a nimeri undeva intr-ύή moment nepo- : trivit; p. ext. a o păţi (2). Cf; udrescu, gl·’(Ré- . gional) A-i pica mucul în strachina cuiva’— à plictisi' pe’ cineva cu prezenţa; a cădea pe capul cuiva. : id: ib. -f- (învechi!, rar) Lut ars. Şi cădearea ei va fi : că o zdrobilură a unui vas de strachină dc cărămidă i siipţire. biblia (1688), 4703/46. Aşa zise- D[o)màül aiotţiiloriui Z)[u]7rm[e]zenZ ’ lui îzrâil, ia cartea cîşti-ejării aceşliia ţi cartea cea citită şi vei pune pre ea in ’ vas de strachină pentru ca să -rămîie zile mulle. ib. 5142/2, cf. tdrg. 4· (Prin Olt.) Farfurie (de porţelan). Cf. alr sn iv h 1 046, alrm sn ii h 842. + P. a-n a l: (Regional) Bucată de ceară de forma Uiiei străchini (1) (M.ărăşeni — Vaslui). Cf. lexic reg. 64. 2. (Adesea· urmat' de 'determinări introduse prin prep: ,,de“ sau ,,cu“) Conţinutul unei străchini (1) ; p. é x t. conţinutul împreună cu vasul respectiv. Mînca o 'strachină de lapte ·dulce de căprioară: ispi-îÈescu, l. ' 114. .Aburii se .ridică din strachină.', dela-;vbapscëà, η. T. 38. - Peste drùrn, baba Ioana, cu o.strachină de boabe în braţe, îşi Hrănea orătăniile: 'Rebreanu, . r. ii, 100. Ajunsese; flăcău bălrîn, să muncească pentru ô straehitiă de. mîncare. 'g. m; zamfirescü, μ. β. î, 224. 'Se aruncă în toată ' puterea cuvîntiilui, ca hămesiţii, asupra strachinelor noastre de sapă. cocea, s. t; 176. 'Dezveli:. un paner tn care.erau fetii de- pline- şi. o . sirâchină de unt alb, ptoasjiăt. vissarion, ir. 99. Am crezul că' e bolnav şi i-Om dă.t a strachină cu'lapte. voiculescu, p. i, 68. Mi-a trîntit în cap strachina'.de supă. sadoveanu, o. xviii,■ 376. Vecine dragă, .haide, mai pofteşte, Mai ia o strachină de peşte. arghezi,: ş.. v., 17-3. Mănîncă o strachină de ciorbă:. : şi .cîteva coltuce: de piine: stancu, m. i. 16.7. Făcea pe cărlurăreusa şi ghicea viitorul pentru o strachină de mălai, bogza, a. î. 630. Dincolo de gard, muierea lui Colctici aştepta cu o struchină de lapte covăsii. wieua,'m. i, 150, cf. dl.-Un soldat îi aduse a strachină de ciorbă, τ. popovici; se. 309, cf. dm. Muierea làà o strachină mare de piftih -vîrcolj v. 42, cf. FOLC. MOLI), i, 301. ’ ' " "■■■ ■ ■'7i ; ■ ' — PI.: străchini şi (regional) strachihe, sirjachint — Şi: (regional) strâichină, strânchlnă (h ix 128; alr i 693/795, 820, 846, 856), stăchină (n-li 64)', tro-chină (ib. 226) s.f. — Din .llgr. όστράκηνος. ...·.,.·. STRADÂT, -Ă adj.' Care· ţine de stradă1 (1) ; pri£ vitor la stradă1; care este caracteristic străzii1; al străzii1,' de stradă1. Cf. scriban, d·, dn3. Ca o' şiră a spinării1 în sistemul stradal: al cartierului; çosfeaua/ Mihai Bravul preia traficul cilorva drumuri de .-penetraţie in oraş. v. rom. decembrie. I960,. 171, cf. scl 1964, 414. Remodclarea vechilor reţele stradale pentru a. corespunde noilor exigenţe ale eireulafièi.' côÏjtémp. 1969, nr,.. .1.208,. 7/4. . Imaginea, stradală . , conşUiuie însă cartea de vizită a oricărui oraş, r.omânià'lîteraRa^, 1971, nr. 123, 29/4, cf. dex. Prin mopilila'lea Sa, cb-mcrţul stradal prezintă o eficienţă economică, superioară: m.. 1980, nr. 11 075. / \ . " ■ ‘rr Pl.: stradali,, -e. : ... — Din it. stradale. ■ ■ STRADAN1C, -Ă adj. v. strădalnic. STRADÂNIli ş. ί. v. strădanie. - v STRADĂ1 s. f. 1. Cale dc comunicaţie mărgiiiită, de obitei, pe ambele părţi de case (şi trotuar), amenajată în interiorul localităţilor (urbane) pentru "circulaţia pietonilor şi a vehiculelor, (învechit)" p o d1 (ΠΪ 1); p. ext. (rar) şosea (I 1) ; ,p. r o s l r. . (regional) ulijă. Este dar dc interesul sciliibritpţii 'puţlipc casă mi lase să stea nici un fel de. gunoi, pçslrade. /ùiifej, şi pe căile publice, man. sănat. 71/13. Qasa Itii dih Iaşi, situată în uliţa mare, formind colţul slratlci,... avea aspectul unui adevărat palat, sion, p. 64. Se aude troscotul unei birje, ce zdrobeşte pavelele slradel; i-fAS-deu, i. v. 159. Ploaia cădea măruntă pe stradele ne* pavale-dle Bucureştilor: emineSCu, g. :p* 3:. Slr.ăliăleaifl stradele, ocolind liunea, şi ială-mă ajuns ,la edificiul justiţiei, bacalbaşa, s. a. ii, 7. Şînl.uii bici artist sărac, Pe cînd domnul dc pe stradă e:n. mănuşi şi e şi-n frac. DEMETREsetr; Ό. 50.. Ciobolaiii .-nimâu'itrfi oraşele cele. mari din ţările noastre de multe ..ori o: .stradă întreagă. toftGA, c. -i. iii, 168.. Scoboram la vale, /«; o stradă lungă, largă şi: dreaptă, hogaş, dr. i, 162, cf.-;Rţ:sML·-riţă, d. Pe stradă, cînd vedeam că se apropievj;$q cucoană, eu o.ştcrgeam pe· partea ccalullăi μ. i. carat giale, c. 140, cf. cade. Şi toiul, din nou era.mpr.im.ai de cortina unui alt val de ninsoare, smuls de pe- aeo-peri-şuri., lîrît din pieţe, măturai · dintr-un capăt în ■ altul dc stradă, c. petrescu, c. v. 137; cf. scriban, d.·. Locuia pe o stradă de periferie, călinescu, c; o; 24i-^ă-resc pe stradă .uneori pc un fast coleg, eu care-.nu.. mă mai cunosc, arghezi, s. x, 98, cf.. tueoban}·. p.· :■ 14, t)L, dm. Intr-o 'parte se desluşeau cîteva străzi înguste, barbu, g.: 8. Pe strada .cea- mai largă a oraşului Vmea, săltînd asurzitor cu roţile pe caldartm,· o căruţă cu un cal. bănulescu, i. 152i,cf.-.M...D. enc.,:‘.bex; Ărea:oşlire ■pă. toate:· stradele şî. .primari. vîneoL,. v; 19,-cf. alr Sjs m h 90.5, alrm sn π h- 737. ■ Um'blîm-palrulle.^astea. pă toate străzile; pîn.- toale:.comKnili, la- .isprăvitu..'Satului .să: găsa o căşcioară. ;o.···bîrlea* a. -p. uîî.454. Omul de.: pe stradă ^.cetăţeanul mijlocii},' omiil- obişnuit (reprezentînd opinia publică) ; o' persoană oarecare; un anonim: Cf. bl,dm.. America s·. . ia fost violent sguduită dinăuntru:şi din afară. \Omul'.de,:pe siraferată· Nu mai. călătorisem pînă · aci :decît cu- căruţe .ybr.aşove-neşti: şi ·· trăsuri. cu elasticitate.; îmi· .închipuiam.· dară că strada ferată are să fie necomparabilă în: iuţime. FiUMON, o- ii, 57. <* Loc. ,a..d ,.Jle .stţijdă (sau, invecli.it, rar, s(nide) = a) (despre acţiuiii, manifestări, evenimente etc.) care·, are loc, cârje: sc petrece pe stradă1 (1). Bucala- „între Coleţe“. ...■, cu vastele ^ci 12912 STRADĂ2 — 1857 — STRAI* perspective Urbane, cn -scenele -, de stradă şi -ele -răs-meriţă ·'■ populară...alcătuieşte producţie cu totul neaşteptată ci momentului ei literar·. yiAiJu,. :A~ P. 243 ; b) (despre îmbrăcăminte) care.se poartă pe stradă1 O)· Facem un bal... Dacă ni s-ar da voie să venim in bluze... —Dar cucoanele?.— în. rochie-de .siradă, nici.nu mai e de vorbit., brăescu, o.- a. i, 34; c) (înve-ehit; despre politică,! despre politicieni, oratori etc,) de calitate proastă; ieftin. Ş-acum .ce fiicf, sărmane? — Politică de strade Cu plebea care-n Roma stă gata ca s-o prade, alecsandri, t. ii, 324. Politici, oratori de stradă, stupizi, ce se socot isteţi,- vLahbţă» s.. a.< i, 24; d) (despre femei) de moravuri uşoare. Ai fost dobitoc în această viaţă-smrtă, iubind o femeie .ăe slPxtdă. camil petrescu, P. 393. Φ Expr. A arunca (sau a a/.virli ori, regional, a ţipa) Ţie cineva iii strada == a da pe cineva afară din (propria lui) casă; p. ext. a lua cuiva tot ce are; asănăci (2).: Cf. :ûl,'d.m, dëx. Pe boieriu-l scQle-afară din curţile lui, şî-l iîpă în stradă, o. bîrlea, A. P. ii, 105. A: bâte străzile ==.a umbla in neştire; p. ext. a hoinări; a pierde timpul. Cf. lm, ddrf. + P. anal.. (Regional,- Ia stup) Spaţiul dintre faguri unde stau şi lucrează albinele. Com. din BRAŞOV. 2. Strada1 (1) împreună cu cei care o populează şi cu arhitectura ei. Strada te aşteaptă, îţi surîde .Şi te . cheamă, minulescu, vers. 156. Urmărind celelalte mişcări ale străzii, uită complet că a început.· un. lucru ; în casă. ralea, s. t. i, 117. Deasupra lui şi a tumultului străzii, coroanele castanilor se infioară . prelung. vinea, L. i, 5. Şi strada parcă a înnebunii, mulţimea electrizată de uriaşul rilm al senzualismului parcă se grăbeşte la Saiurnalii. isac, o. 330.\ + Loc. adj. De stradă = (despre acţiuni, manifestări, evenimente etc.) care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate. Nu trebuie totuşi omisă o reacţiune de Stradă, stirnită de profesorul Iorga atîl dé inegal şi variat în ■ izbucnirile lui. arcîhezi, b. 145. + P. ext. 'Locuitorii unei străzi1 (1)· Cf, dl, dm. Strada a ieşit,la. siriusul zăpezii.. scînteia,'1966, nr. 7 206, cf. dex. :. — Pl.: străzi şi (învechit) strade. — Şi.: (învechit) strătă s. f. lm, alexi, w.. . ■ — Diri it. strada. — Strată < ngr. στράτα. STRADĂ2 s. f. v. strat2. . STRADALĂ s. f. (Livresc) . Străduţă... Cf·. Ddrî, ţXiNEANu2, resmeriţă, b„ . cade. Pe ' o. .'stradelă, carf së desface din şosea, Manolaş ţine cu chirie· o căsuţă neîneăpătoare. galaction, o. a. îi, 313. Pé gardiiri ostenite, pe umede'stradele, lumina mohorîtă se-ntuîtecă. ., CÀZIM-1R, L- v. 31. E o curte lungă cît o stradelă şi aco- , perilă cu etaje adăogate. camil petrescu, p. 53. îh ■ faţa şcoalei noastre se afla. un pensionai de.domnişoare, ■ cu o stradelă ce ducea la clădirea aşezată în fundul curţii, brăescu,: a. 141. După ce mal trecem pe o stradelă: podită cu scînduri..., colini pentru ultima yoară la dreapta, sahia, u. r. s. s... 64. De o parte şi detaila . se încrucişează stradele, tăiate în unghi drept: bart, s.:M. 42, cf. .scriban.; d., dl, dm, dn2, m. :d. ;:en£., scl 1973,' 659, dex. ' ■-·. t ; — Pl. : stradele. - , — Din it. stradella. . STRADiyÂRIUS . s. ri. sg.. Vioară, violă . sau vio- : loiicel fabricate de Antonio., Stradivarius. 'ÇL.dn2, ■dex. + P. ext. Ţip de vioară, violă, sa.ii violoncel asemănătoare Celor fabricate de Antonio Stradivarius. Cf. dn3. ... — Pronunţat: -ri-us. — De la ii. pr. Stradivarius. STRAF s. n. v. ştraf1. STRAFÎPĂ s. f. v. stafidă. ■: STRAFÎRĂ 's.- L vU stafidă. ■■·'- p:'·"-'.1·'; ■' STRftFJTĂ 's. ir; stafidă. "■'■ :-'i ■ 4 •7SÎBAFQàM£.:?Î*--..i;V'.·. v> transforma. ; ŞŢBiiFQRMAÎiE s. ;f;.y, transfoi-in^ré. ' STRAGAWfc s. f: v. străjjălie.., ; • ŞI-RAGE fs; f. v. strajă,', ŞTRAGIIÎ2AŢĂ S; f.yv, străgheaţă. V STRAGHeAţĂ’s. f, v. străgheajă. .. . STRAI1 .s.' n, 1, (Industrie.ţărănească; in.vech.it şi regi0nal)\,.§coartă:. (X 1); ^pătură .groasă. ,:Şi ce vtţ- fi neniţul de ' la .dar.-iţă dup[ă] straie , să. .fie,- al micu (a, ïl7ÔP)...jopcA, B. v... 32b,.Inventarium prinlru celici Srçcu·,·aflat. în ca.şa ..călugăriţii..,. .,. strai -alb, [nou,, ză-biin muieresc negrij. de. pogpciuf .val de pînză d’e- groasă (a. 1752). id. s. i>. xii, 63. 100 fu[n]{ tort supţii#... ăe straie’albe, 2 glugi (a. 1.783). id. iJb. 106. 1 pilote, ., 3 szlraje: unùl nou roscha, Z albe, jare noo (a... 1816), id. ib. .i74, cf. valian, v.. Toi mobilierul acestei camere constă,, dinfr-un pal de. scînduri de brad, în care.se află un sac cu ρ.μίε, un. strai jbrul şi o perină tot de, paie. F (1869),. 28.32/4.0.De-hvălire. o vecină s-aîndural cu două slraie, Şi drept pernă, o desagă, goga,. poezii, 46·. Ceva ca un resort îl ridica 'din pat. .■. dar Gheorghe era tare ţi îl bjriiia mereu, acopcrindu-l apoi iar cu straiul de Ztiiă..agîrbiceanu,. s.·,.221, .cf. resmeriţă, d., molin, i. Bo-2:87,.. cabe, .ii, ii:,3, 31, 186, păsculeşcu, l. ». ”379. Lepcdeu-i, neţă.sul, Sţraiu-n dună nu-i ■ făcut. ,.gw. 'ii. vi, 198, cf.; 24.4, alr i..1 Ï1.9/5, 12, 174, alr.ii/i, li 28.7, AI.R.M. ii/i li 402,. a ii 7, 10. 12, j.kxic nr:o. .94. 4. I’. a n, a 1. (1’rin nordul Olt.) învelitoare de pa,t făcuta din piei de oaie .euiînă iungă.·. lexic. reg. ii, 31. .2. .1658 T- STHAîJA tn straie bogate, davila, v. .v*. 87. Nu .mai porfi brăţară Nici diadem, nici straie orbitoare, iosif, p. 44. Se crede eă, dacă-i eade cuiva vreun bumb saii altceva de la un straiu, va avea o neplăcere, gorovei, cr. 151. N-ai auzit de hoţi de codru care s-aa îmbrăcat tn straie călugăreşti? hogaş, dr. i, 240, cf. besm.eriţX, d. Bărbaţii purtdu tncă straie orientale, n. a. bogdan, c. m. 91, cf. cade. Copiii nu pot să ţină pe ei straie curate, de atîta slugărie. galaction, o. a. ii, 264. Primăvara, pentru ei, nu începe numai cu soarele şi' florile, dar şi cu femeile sprintene tn strai subţire, teodoreanu, m. o. 211. Erau oameni fioroşi la înfăţişare, îmbrăcaţi cu straie cafe fuseseră odată albe. sadoveanu, 0. ix, 18. Zări... o fată slăbuţă ea o nuia, cam sărăcuţă la straie. cXlinescu, c. o. 16. Aşteptam para ea să lepădăm straiele vechi grele de pe noi. stancu, m. 1, 54. Eşti un om de nimic, măcar că înţolit eşti în straie de fir şi mătase, v. rom. aprilie 1954, 116. Părea stingherit aici cu straiele lui de ţăran, tudoran, p. 154, cf. dl> dm. In unele ţări s’àïl provincii, era obligat să poarte straie viu colorate, magazin, ist. 1968, nr. 12, 45, cf. m. d. enc., dex. Faţa albă ău spălat Chică neagră au pieptenat Cu straie noi s-au îmbrăcat, pop., ap. gcr n, 311. Straie noilă a-mbrăcât La icoariţ s-ă-n-chinat. marian, nu. 483, Cine'îşi coasă straiul pe dînsul să ţie un pai in gură, căci altfel uită îndată, şb'z. iii, ' 48. Fata moşneagului... itu poate mergg la biserică că n-are straie, ib. v, 66. Cu straie de "diamant m-a îmbrăcat, Coroană de-rhpărât pe cap mi-a aruncai. pXsculescu, l. p. 126, cf. i. cr. iv, 27, com. din stra- , ja — rXdXuţi, alr sn iv h 1 155, 1 156, a v 25, La soaţa lui o venit, Pe ea-n ce straie-o găsea? Aşa plirisă şi scîrbiţă Şi la straie ponosită, balade, ii, 211. Ţot scurtînd mereu la oale, Nu mai are straie, ţoale, Umblă \ cu vinele-goale. polc. olt. — munt. ii, 604. Na, dragii j tal/ii, ţ-arn adus straii, ţ-am adus tăt’i cum ai dzîs. o. bîrlea, a. p. i, 573. Să-mi dea bani de cheltuială , Şi straie de primeneală. folc. mold. i, 131. în straiele ’ ln care s-a mîniet, tot tn acele se va desmtnia. Com. din piatra neamţ. Păzeşte-ţi straiele ea să pi pe jumătate. zanne, p. iii, 386. Straiul face pe om. id. ib. Cine se-ntinde mai mult decît ti straiu ti rămtn picioarele goale. id. ib. 387. Beţivul îşi bea straiele şi minţile, id. ib. 474. "v* Fig. Şi ce sarbăd râi-i cuoînlul, 'de eind sufletul meu poartă Strai ţesut la umbra grijii plîns de-o’ viaţă moartă. pXcn-pincio, p. 85. Florile-mi des-mihrdă ochii, o faritaiie uriaşă le-a dat un strai la ■fiecare, anghex,, î. g. 11. Cine dete oare Strai de săr- ' bătoare Gîndufîlor mele? iosif, v. 132. Era frumos oraşul iui sub straiul alb de ninsoare, c. petrescu, o. ! p. ii, 17. Se înălţau munţi nelămuriţi tn veşnicul lor strai de pîclă. sadoveanu, o. vi, 612. 'Nu vrei să te . tmbrhci tn straie de uitare? labiş, p. 120. "y· Compus: (Bot. ; regional) strainÎ*broaştei sau strai-de-broas- : că == mătăsea-broaştei, v. mătase (3) (Con- 'ferva riôularià): Gţ. lb, · polizu, Alexi, w., tdrg, cade. Cu itrai de brodscă-n păr răsai din papară. blaga, poezii; 70, cf. borza, p: 191, alr 'sn in ft 832, ; alrm%n iih 655. + (Piin Mold. şiţirm BucoV.) Suifian. , Cî.! cSkde.jMîpdu-şî Petred un strai pe sinér, àti pàrcés ; tustrei la ttrg. sbiera;, ap. cade. 4· (Rè'èiimâï)' Loc apătos, umed, tiiocttţiis {Grid — 'FagăraŞ). ;Gf. eàÊSr. tv , 63/177c. ' ' ■ : — PI.: straie şi (f^v^hU şi régnai) itraiţiirţ. , — Cf. .lat. s t r a g,u 1 u m. Sfţftp ş. n. (ftfcţ.) Psrimă de oţql sau de cţhţpă care suşţine un arbore eje navă, impiedicipdu-l Şă se încline şpre pupa navei. Cf. a^c mar^ 102. Ajunseră să,, facă -di'ji deeşle cabluri şarturile şi .straturile cu care se leagă catargele, ţudoran, p. 131. Pinzele ... ţfşţiiţă în s.us, pe strqiuri. id. ib. 392, cf. .ltr3, DL, DM,' DER, DN3, M· ?NC., DEX. . — Pl. : straiuri. · — Din it. stragllo. -, STRAICHEvA s. f. V. strachină. ŞŢRAlEŢ s. n. (Regional) Şubă veche, ruptă (Chi-şindia — Vaşcău). Cf. cv 1950, nr. 11 — 12, 39. — Pl.: straieţe: — Strai -f suf. -ei. STRAÏGÎU s. m- (învechit rar; probabil) Persoană care confecţiona haine de blană. (Atribuie calitatea că un adjectiv) Băcani,... blănari straigii..., cojocari (a. 1835). doc. ec. 612. — Pl. : straigii. — Strai + suf. -giu. STRAIM subst. v. ştraihmas. STRAlMC, -A adj., s. m. şi f. v. stranie. ·. ■ : «TRAISTA s. f. v. traistă1. STRAItA s. f. v. traistă1. STRÂIŢ subst. = traistă1 (1). Eminescu tşi luă... nn băţ, petrecu după el un straiţ... şi o porni la drum îndelungat. cXlinescu, e. 103, cf. scl 1975, 55. , ·. -Ί STRAlŢĂ s. f. v. traistă1. STRA.) s. m. v. strajă. STRAJAMEŞTER s. m. (Transilv.) Sergent-major de cavalerie sau de artilerie (în armata austro-un-gară). Militarii, începînd de la strajemeşter în jos, paruzie nu mai mult va plăti fără 12 /7[ormi] (a. 1784). iorga, s. d. xm, 15. Mihai Dumitran, nemiş birău, Danci loniţă, strajameşter (a. 1801). id. ib. xii, 238. Apostol, strajameşter de la reghimenlu rumănesc (a. 1814). id. ib. 169, cf. lb. Dictă: — Scrie o dată, d-le sergent-major (strajameşter): „Vai!“. codru-drXgu- ŞANU, C. 9, Cf. LM, GHEŢIE, R. Μ., ALEXI, \V., TDRG. Unde-i viernea cind eram eu strajameşter? rebreanu, Ί. 15, cf. dr. vi, 467, cade. La strigătele mamei a venit însuşi slrajameşterul. vlasiu, a. p. 83, cf. iordan, l. r. a. 227, scriban, d. „Slrajamcşter“... Se întrebuinţează numai dc bătrini. cv 1951, nr. 6, 29. Miklos era Un fost strajă-meşter la husari, τ. popovici, se. 8, cf. dl, dm, form. cuv. i, 6.3. Zls-o mama .că mi-a face Rochie creaţă şi minteaie, Slrajămeşler să mă ceaie Şi maica să nu mă deaie. mÎndrescu, l. p. .77. Slrajameş-ter din cumpane Cîtu-i noaptea el nu" doarme, Far’ tot scris pe hîrtie C-o perit ficiori o mAiei mat. folk. 1 085, cf. ţiplea, p. p. 117, lexic reg. ii, 54. r- S,cris şi: slraja-meşler. — Pl.; strajameşteri. — Şi: strajămeşter (scris şi strqjă-meşter), strajemeşter s. rn. — Din magh. strâzsemester. STRAJĂ s. f·. I. 1. (Astăzi rar) Pază (I 1). Turnai strajă igumenilor blagoslovenie (ante 1633). ap. gcr i, 84/31* Herghelegiul... de pre- cal să răsturna decît de straja nopţii obosit spre dormire şi odihnă să culca. CAfţTEMIR, Ι. Ι. î?-87,. tf. ΑΝΟΝ. CAR., LÉX·' MARŞ. 251. îrnpăfatul Dă poruncă să-tităreăscă straja "peste tot palatul, iosif, p. 62. Bizantinii se pun pe bdihnă şi pe chef, dar de strajă nu se prea, îngrijesc, pârvan, g. 64, cf. cape, şchjban, D·, dl, dm. Lucrul la mori şi participarea Iţi străji apar cq obligaţii destul de generale, atît în ifoldpva,· cît şi in . Ţara Românească, pa-n.aitescu, o. ţ: 201, cf. ‘M. d. Enc., dex. Ό* Fig. Sub strâja dealurilor nalte^ Dorm şesuri leneşe şi linse Ca hetezişul unei ape. vlahuţX, o. a. 79. Tu însăţi ai pus îndepărtarea De slavilă-ntre mine şi tine şi ţi-ai pus De strajă necredinţa, coşbuc, s. 121. închide ochii şi dormi sub straja stelelor, d.’ zamfirescu, v.:ţ; 76. 7'oţi se lăsau în voia Domnului şi adormeau supt singura strajă a stelelor, iorgas :p. a. ii, 212.^ Loc. adj. De strajă = care păzeşte (I 1). Un turn de srajă păstrat şi astăzi înlr-o formă refăcută, se înalţă asupra 12939 STRAJĂ - 1659 — STRAJĂ întregii clădiri, ioroa, o. i. ii, 128. Mănăstirea... îşi păstrează încă zidurile de cetăţuie şi turnul de strajă. sadoveanu, o. xix, 503. φ Loc. v b. A fi (sau a sta, a rămîne, popular, a se pune) de strajă ori a ţine (sau a face) strajă (ori, rar, straja, straje) = a păzi (I l);p. ext. ,a pîndi (1). Moscalii cfi era pre margine de strajă... s-au tras toţi de s-au strînsu în Podolia. neculce, l. 208. Acei doi oameni... care au fost de stroj[ă] într-acea noapte, unde li-au fost cămara (a. 1708). iorga, b. r. 213. Creditorii çare-mi stau de strajă la uşă. alecsandri, t. 1 013. Harap Alb se pune de strajă chiar la uşa ei. creangă, p,. 266. Locuitorii celor două sate ale Horodnicului nu vor fi obligaţi să facă nici straje. bogdan, o. 49. Doi ş,iau de strajă, în poarta primăriei, stancu, d.. 57. Baudot părea pă stă de strajă la aparat, vinea, l. ii, 2,65, cf. dl, dm. Şi am rămas de strajă, în, oglindirea serii. vîn. pesc. m,ai 1964, 15. Agatanghel ţinea streajă lingă clopotniţă, galaction, o. a. i, 333. In preajma Vasi-lisei. .. ţineau strajă cu suliţi şi securi, cu zale şi căşti de aur.,sadoveanu,. o. xii, 32, Din documentele secolelor XVII—XVIII rezultă că fineau straja mai ales satele situate pe valea unor rîuri, pe unde trecerea spre Transilvania se făcea cu mai multă uşurinţă, stoicescu, c.,ş. 155, cf. dex. Tovarăşul ce sta de strajă vede viind p luntre, şez,, i, 234. Deci, dar, fără multă vrajă, Opt aici să-mi stee strajă, ib. iv,. 132. (Fi g. ) Sus în brazii de pe dealuri Luna-n urmă ţine strajă, eminescu, o. i, 104.. Eu m-am desprins dintre morminte, Din cripte umede şi reci De unde-ăducerile-aminte Ţin strajă unui gînd de veci. goga, poezii, 272. Singurătatea zidurilor care-i stau de strajă... o trezeşte, densusianu, I. a. 84. Mai departe valea verde a lalomiţei, închisă în fund de dealurile viilor, pe culmea cărora stă de strajă mănăstirea, brătescu-voineşti, p. 23. O duzină de nuci bătrîni stăteau vecinic de strajă priveghind zarea printre genele lor leneşe. Cocea, s. i, 179. Un negru noroc prin Văzduhuri străine îmi ţine de strajă, nu mă dezleagă, blaga, poezii, 163. Un brad nu prea înalt... stă· dé strajă, singuratic şi încărcat de o siihbo'lică frumuseţe. bogza, c. o. 84. E x p r. (Popular) A(-şi) pune strajă gurii = a vorbi sau a determina pe cineva' să vorbească cu măsură şi prudenţă; a-şi controla sau a face pe cineva să-şi controleze vorbele; a(-şi) pune frîu limbii. NÙ ştia să-şi pună strajă gurii, ispirescu, ap. cade. Ce nu l-ar mai fi judecat şi ost n dit pe Finuleţ toţi... dacă frumuseţea nepomenită a Lin-ţii n-ar fi pus strajă gurii lor. brătescu-voineşti, p. 338, cf. cade. Pune-mi strajă gurii, minulescu, vers. 238. Nu mai aveau hici pis de zis sfinţii prelaţi ţi nici de ce să puie strajă gurii lor. cocea, s; i, 335, cf. i>L, dm, dex. Nimeni nu. poate pune'strajă gurii lumii. stăncescu, ap. tdrg. (Cu schimbarea construcţiei) Acolo nici spiritul are proptele nici gwd streajă. ghica. c. e. ii, 331. Λ-şi pune strajă ochilor = a-şi înfrîna dorinţa de a privi ceva; a renunţa? să mai privească ceea ce ii place. Radu, ca un băiat cuminte şi înţelegă-tar, ş-a pus strajă ochilor şi s-a dezbărat di-năravul lui. vlahuţă, ap. tdrg, cf. dl, dm, dex. (Regional) A-! M cuiva strajă ■= a-i fi cuiva teamă, groază să facă ceva; a iiu-1 trage inima să facă un lUcru greu. Parcă mi-e sttajă să fac atîtea drumuri pe jos. cv '1943. nr. II, 35. Parcă mi-i strajă să dau ţu sapa, pe soariie ăsta, tn pămînt ca fieru. l. rom. 1961, nr. 1, 23. .2. (Adesea la sg. cu sens cqleçtiv) Locuitor de la graniţă :(din Moldova) çarè era însărcinat cu paza frontierei ţării în regiunile de munte; plăieş (2), străjer. Să nu ţinem acolo straje că nu ieaste hotarhl nostru (începutul sec. XVII), iorga, d. b. i. 10. Radul Vodă încă să-întorcea la scaun şi nu avea grijă să se păzească cu stfăji despre turci, socotind că nu por mai peni (începutul sec. XVIII), mag. ist. -i, i61/6. Să’ mergeţi să ţineţi străjile pînă voiu trimite să să ‘Siringă oştite. Alexandria (1784), 3T/13. Straja are şi \ea drepturile sale.de a fi plătită, iorga, c. i. iii, 99. Nu-i'Ştefan Vodă cel ce.-a ridicat, Mări focurile străjii peste, creste: labiş, p. 82. + Cetate de apărare (la frontiera ţării, situată pe oarecare înălţime) în, care se adăposteau străjerii (1) şi care folosea şi ca post de veghe; p. e x t. ppst de veghe întărit (la frontiera ţării); apărare. Şi aşa au trecut prin straja ungurească şi niminea nu l-au cunoscut, ureche, l. 144. Denafară de cetatea cea mare" a Chiliei, iaste alla mai mică, carea să o fie zidit Ştefan Vodă cel Bun, ca o strajă cetăţii cei mari. n. costin, l. 136. 'Să facem treizeci de stoguri de fîn aice, la hotarul Comăneştilor, din straje tn gos (a. 1709). bul. com. ist. n, 212. Intru neajungirea oştenilor, iau şi fimeile lor puşea de şed la stfăji. amfilohie, g. 14/6. Marginea oraşului... se încovoia spre streaja Braşovului. ohica, c. e. π, 563. leşi'desul) podişeă şi porni către streajă la o vie a sa, ea de acolo să trămită să-i aducă haine de primeneală şi celelalte, filimon, o. i, ; 235. Aici şi-a întemeiat mai ttrziu Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăţiei, „Gas/rele Severiane“, din cari se mai văd şi astăzi urme. vlahuţă, s. a.· iii, 207.Din urmă prinsese de veste oastea ce era la ‘straja. · ungurească, cum Petru Vodă a trecut printre ătnşii şt nu l-au cunoscut. xenopol, i. b. iv, 246. Se vede Ceahlăul, înalt, ca o strajă de margine, contemp. 1954, nr. 388, 4/5, cf. DL, dm, mihăilă, î. 139. In Moldova cupîntul strajă a avut o semnificaţie asemănătoare în parte cu posada din Ţara Românească, stoicescu, c. s. 153, cf. m. d. enc,, dex. Să arză străjile toate Să pot trece-n ceea parte. şez. I, 165. + (învechit) Vamă. Ocolise straja (sec; XVII), stqicescu, c. s. 322. [Străjerii aveau] obicei vechi de punea pecetea străjii (sec. XVIII).'id. ib. Asemenea puncte de vamă numite „strajău, „scală“ sau simplu „vamă“ — apar tn' documente încă în seco~ : Iul al XV-lea. id; ib. + P. anal. (în religia creştină) Vama prin care se crede că trece sufletul mortului înainte de'a ajunge în faţa judecăţij. Cu acest ban, după credinţa unora, mortul are să 'plătească luntrea cu care va trece tn cealaltă lume,.. .· după a altora însă vămile sau străjile ca să poată trece mai departe, marian, î. 80, cf. dl, dm, m. d. enc;1, dex. + Barieră (la intrarea într-o localitate). Cf. polizu. La streajă, un fel de I logofăt... se arată înaintea ochilor, ghica, ap. tdrg. ; La streaja Mogoşoaii, se prinseseră, pe un maidan, Intr-Un ehervan mocănesc, nişte butoaie pline cu iarbă ! de puşcă; caragiale, o. iii, 128.' Pe aceeaşi straje să \ intri, pe aceeaşi cărare să te strecori, delavrancea, s. 215. De la strajea Vergului ptnă la biserica Delea Nouă, : un nor de pra f galben şi des se ţifie una. f (1888) 31/65, cf. .DDRF, ŞĂINEANU8, CADE, SCRIBAN, D; Şi nici nU i se zicea pe-etunci barieră, eă nu erau bariere, se zicea Strajă. CAMIL PETRESCU, O. II, 88, cf. DL, DM, MIHĂILĂ, ' 1 139r-v» (Btin lărgirea sensului) [Lupul] de nu v.a la \ strajea bîrlogului său merge, cupedeapse groaznice şi şi ' înfricoşări de moarte i să lăudară: cantemir, i. i. i, ; 156. : 3. (Ailşsea la eg. cu sens colectiv) Militar (sau grup de militari) înarmat .care îace serviciul de pază a unui obi.ecţiv încredinţat, santinelă (1); p. ext. es-! çprtâ; p. ÿpMfiS' ]?azni(r.O)* Prţn oşti, pentru tmpre-. surarea vrăffiaşilgr",fă preiţeaghe noaptea şi straja să ; păşească s<ÂJn}btfid!u-se^ çobesi, ev. 266, Dărăbami ce , era străji la porţi. dosofiei, v, s. fébriiàrie 69ţ,/27. Pun 8 străji φ *4 pţr0\iiâscÂ'nŞaptea. d. (1680), 31r/8. , N-au stătut şulfâniil cu'voevoda să' să bată cu temeiu, | şi s-au întorsu înapoi la, Biiceag, fără cti numai cîte ■ o strajă lişde şi.,uj}de dtţ să lovii, neculce, l. 208. Să păzeaşed morminţiil cu ştraja, adecă cu ciata sa de slu- ■ jiţori ce avea sapi aseiiltari'p lui. mineiitl (1776), 97vl/2. Streji le dè la poartă, socotind că gonesc pe soli, deteră 'focuri în trimişi, văcarescul, ist. 258. Şi cum nu opreaşte straja pre nime, au mers şi el înlăuntrul ; căsii. bşrţoldo, ap. ocr ii, 169/26. Şi neaflînd vreo atrage privitoare întră cu năvală acoperită In tabăra păgtflă adormită, budai-deleanu, ţ. 256. ll gătesc [po· ; dai Jijiei] intr-ace noapte şi pun strajă de-l păzăsc, beldiman, ,ap. OCR ii, 244/22, O strajă grozavă st fi tot· '■ deauna cu ,săbiile scoase şi eu suliţile rădicate împrejurul * casii sale. pleşqiaSiî, t. i, 125/12. Cu toată împotrivirea 12939 Strajă — .·1.66ϋ ■*- STRAJĂ cazacilor naşlck şi a slr.ejii·..persieneştL·.·:.,: QCQCtplăr.jtmlr time. turbată a. răzbii în uf.miumcntarile. cele ιψai.., dinlăuntru ale cosii: ch (1829), Putea-voi eu·, fără zgomot să trec plntrc sţrejile ; adormite? jîeliape, l, b. ii 74/9, cf'. vai.ianV v., .polizu. în zadar umblau streji de arnăuţişi .dţşimeni.-.riW'Kuzzi, s.-V.lft·.· Gîţivit învăţători şi delegaţipülinûu-sevlrecma ·,dintre;:str.ejile:car.e-i păzeau, aerară şa-mi 'spuie·,:sion» :R.,473; ■Stgejlle pala-· tului îl prind şi îl aduc îna.inţea co/Uelm, mlkiion, o. ii, .281.: Stejarii par o strajă :de\gigar4i.te-Qi,înponjo,ară. eminescu, o. 1,152. Fala împăratului se preface. într-o păsărică şi zboară: nevăzută.prin cinci·străji. .creangă, p. .267. A prins devesle. straja, s-a luat. după mine. şi m^a-hpuşcat -în -picior»:.caraoïale* ;<>. i, 43. Recunosc pomul sub oare Arghir, a .durmil.ca ^irftjă.. co.şbUc*;'p, ii, ,136. -. înconjurat·, deştreji, .iese prin stînga. davûja» y. v. 95.. Avea cern pe,sofiei moş. Mihai, căci de., multe ori.se,scula noaptea ..din şa,mn. . şi.umbla prin „bălă·., tură. ca ho strajă de noapte.., sandu-aldea, .ţj. p,,.;219. Mergem sin .gangul cel -.priţrmvl» dînd. calul unei .străji. ' agîrbiceanu,; Ai, 39%; cf. resmeriţX-, d cade. Impingînd cadavrele, putrede pînă. la Tibrti stra-jele urmăreau mîhnireu tuturor< .j.oviNKSCt;, c, .. IV i -74, li va. da strajă oare să-l. întovărăşească .pînă la hotarul Dunării, sadoveanu, o. x, 100. înjarăn-au mai ... rămas decît boierii de mîna a dçua şi,.dintre primipalele.familii, acelea care. n-au putui străbate· străjile. aşezate de greci pe toate drumurile.,:o.ţpvea., t.. y,.188. . Puseră străji lq toate coifurile., camil petrescu,ρ.-ιι* 505,..Lîngă. turnul mut, în noapte,■.străjile..lungiiert.:.iarbă :şiau .pe gînduri: v, rom. iunie 1904, 3. ,Nu sţ,-.-pjuteauhJ)wmra:-.,iie‘.osp6f. cu străjile /a spuie.'vornic* p.. 130,.cf. pe, dm, Azi-noap-te am auzit străjile; : chemîndhr y iunie 1968, 32. . Al strajei ochi cu bani. ■e-nchis,....începe-po.dul .să. coboare Şi-n noapte-o poartă s-a deschis De cătrero mînă.Uădă-toare. romănia literară,. 1969, nr. 38, .23/4, cf. »i, d. enc.,· dex, h ix 87. [împăratul] çrîndui. străji pe ..la porţi ţi uşi, îşi găzdui leota 4e oşteni prin e gume.deni.ç de cămări din curte, popescu, n, iu, 08. Toată împărăţia s-a trezit şi l-a prins straja, şez. iv,, 173. De li-e':.frică c-oiu scăpa,. întăreşte,slr.ej.ile Şi ..bate . zăvoarele*. ...-păSt culescu, l. ,p. ,225. Şî venia strejea şî.siriga . noaptea să iasă oameni cu.biru. vîrcol, v. 48. Grele streji au aruncat, Să străjuia pe-mpărat. jiîui.ea, t, i\ m. i, 137, cf.; alr Sn iii-li 902, ib. iv h.9.61/;47,: AtRM. SN .n h 776/47, lexic reg.ii,117. Noap.lea: ai AncăliedU Pe uliţ-ai·,apucat, ■·. T.ot răcnind,, \ ■ ibancăluintl, . - Toate . .şţrăjile+ngrd-. zind. balade,iii, 86. Dar strajă.pe cin-avea? Pe soru-sa Voichifa. jfolc. olt..—,munt, .ii,.· 2J.4:.Ζίιια·:, sint Uitată Stau şi - motăiesc,..Noap.lea. mă..pun. strajă,; Casa- ·, să păzesc. (Veriga), teodorescu,- e; ;248,. .: (Frin analogie) [Capravneagră]..cînii:mer(jfe ett:cirdul .să pască la înţărcători, pune streajă la pîndă ca să tragă cu urechea şi să fluiere cînd. se apropie vînătorul.,odobescu, s. iii, 81. De o parte şi dé alta a şîragii'lui [Şe cficoH], çi/é o strajă privegheaţă, cU‘ gîtul înălţat şi : capul' neclintit: sadoveanu, o. ;xn,"'lf* FA p. 'lată cel cu scindară au fost :ştrajul '-şafteltăut »ί>ώίέ^^ο%)Ηώί,;.·ν. "S.r 7. februarie S7?/27. Streajd ta' itrdgost'ed p'orôdultiî să-ţi fti: golescu, ,.àp.: Zanne,' P'. vin,’ 585y'Àcëtàsi ibc.iiihit. u'fri-· breşli Şi-un âilţ de ier întreg ‘cupfinii:NÙÇ ţdlâiii.flsti'â-' jă. din.' poveşti: ‘iosif, patr. 7: 'T)orm'intre ' çjreiéTï şt străji rhi-s'Jăcusţele. LÉsfjEÀ,:vÊR^. 143. 'Pas-ο''ύτά sïtdjîi pe. noi, Că ne iubim amindoţ bîrlh^., ç. p.: 98. (Ieşit c!iii üz) Jandarm; p. e x t. jah'ăarmirie. Dupé'puţine' zile se iveşte seara o strajă a fioţiţaitilui, care pofteşte să vorbească cu neguţătorul: fm (1842)', 191l/22. în cele diri urmă. tdtuşt trebuie să plece 'prin sat, ' cu ştrăjilej după biriiri. rebreanu, '· 1. 208. AxL venit"primarul, straja, iot. sâiiil. galACŢion, O. A. îi; "365. A trimis straja să-l'aducă pe nôtar. stAnCu, d. 270: Pe Nobâc il lăsa Cinci'sute slrăji:.pe el ţipd. bibicescuî p.p.· 300j , cf; arh. :oîiT.; iii. ' 3È7Frunză .verde, rnărătiire, laiă nei'că streaja·. vine-Şi ie.ie de lingă mine:, ant.· ut. pop. i, 60,-(Regional),CàS«: s/rüj'éi;=!'jàndarffierie,-(BttdéStîiï Càviiic). Apoi o măitbii ău şi l-o legat şll-if -das la cdsd· ştrăjii. τ, papahagi, m. '151. 4. sţMold.; priîi Munt. şi. prin Olt.) Impozit care se plătea Sn trecut pentru paza1 (1) comunei. Cf. alr i 384/402, 406, 508, 518, 530, 536, 538, 552, 596, 600, 614, 725, 768, 840. 4. (învechit şi popular; urmat de determinări care precizează sensul) Fiecare dintre cele patru unităţi de timp în care se împărţea noaptea (potrivit cu schimbarea străjilor); interval de timp cît făcea de gardă o strftjS '(3).· De· strajea demehreţiei pără nopte. psalt. HUR; 113r/9. Ca dzuă de ieri ce trecu şi Straja^ preveghiul nopţiei. psalt. 188. în ă patra stroje ce e de noapte méùrsè cătr-inşii Isiis. coresi, ev. 262, cf. N. test. (1648), 19v/l. Şi cînd fii preste a doa au şi a treia straje de noapte,... fala cîrşmariului să scoală, dosoftei, v. s. decembrie 236r/20. Şi intrară în mijlocul taberii in straja cea de dimineaţă, biblia (1688), 2021/53. Noaptea se împarte în amurgul, în- a treia strajă, pe la culcate, la cîntători. .., la mîhecate. alecsandri, p. p. 395, cf. d'drî·, tdrg, cade. Ai lui porniseră de cu seară in sus pe Jiu. Mai era o strajă pînă la ziuă. galaction, o. a. it, 99. Oamenii curţii dormeau cel mai dulce somn dl străjii de-a treia, voiculescu, p. ii, 14. Strungăraştil îl asculta eii gura căscată şi ţinea minte pentru vremea cînd avea să fie baci, ca să ţie ceasurile oilor.şi străjilor nopţii, după stele, sadoveanu, o. ix, 30, cf. scriban, η. A fost o forfotă uriaşă, lucrare fără stăvili şi muncă pustiitoare din ceasul serii pînă-n straja dimineţii. BLAGA, H. 230, cf. DL, DM, MIHĂILĂ, î. 139. S-o săvîT-şească dé dimineaţa pîn-la-ntunecoasa strajă pleoapele singure n-ar fi în stare. Le ajută Moartea şi viaţa, con-temp. 1970, tir. 1 226, 3/3, cf. m. d. enc., dex. 5. (Mii.; învechit) Avangardă. îndată au răpezit [Ştefan Vodă] pre Şendrea Hatmanul oştii munteneşti, cu puţintei slujitori, ca in chip de strajă, ureche, ap. gcr.i, 72/9. Iar Sfirciovslci eu acea seamă de oameni au nemerit 400. de oameni, straja lui Petru Vodă, şi fără veste i-au încungiurat. simion dasc., let. 224, cf. N. costin, l. 263. Şi au orînăuit pre moldoveni şi pre munteni să margă înainte pre Prut, să le fie de straje. neculce, l. 49. Cînd au bătut straja lui Ion Vodă pe straja lui Pătru Vodă (sec. XVII), cat. man.. i, 388. Mihai Vodă, .. puse tabăra la sat la Hulubeşti şi tri-mise străji asupra tătarilor pre Radul Biizescul.. . cu q seamă de oşti alese (sfîrşitul s.ec. XVII), mag. ist. iv, 279. Să r.înduieşti. . . întîi străjile după obiceiu, ca să meargă înainte ; întîiu să meargă straja întîia, după . ea stràja a doua, şi după aceesla oastea cea mare. neagoe, ap..bogdan, o. 429. Aceşti vestiţi romani era de*a pururea straja înaintea oştii... întru războaie, beldiman; p. i, 80/23. Neagoe.... se slujeaşce cu zicerile „streu-. jă“, f,tap.ăr'ă“,' ,,ceată“,. ca să exprime aceia ce, în, [ zioa de astăzi numim, ,,liniă de bătaie“. bălcescu, m. , v.· ;617·. Avangardfi lui Ioan surprinde straja oştirei ; duşmane şi o măcelăreşte, xenopol, i. r. v, 99. [Marea j oaste]· intra în luptă după avangarda întîia şi a doua, j numite·.pe .atunci „străji11.. γ-ogdan; o. 40. Pè mine mă \ pu.se ,-in. şlrajii întîia, .cu cerc.etaşii, să vestim tare pe unde «..delavrancea,. o. ii, 190, cf. cade, scriban, d. ! Răspundeau furcilor, fără îniirziere, străjile ruseşti. ; pas, l. I, 322, cf. stoicescu, c. s. 154. <0> F i g. Noaptea ! strajă înainte ieste domnului ca să-i scoaţă pre ei den I pămintul Eghipetulni. biblia (16.88), lll/37. , II.Ί. Γ. ana ].' Nume dat unor insţriimeiite, obiecte etej sau'unor părţi ailé acestora care aii rolul de protejare, dé apărare, de susţinere, de fixare etc. à ceva : : s) ®egi.pnal) Gardă (la sabie). Scoase numai decît \ sabiax straja căi-eia era de aur. pleşoianu, τ. πι, 95/.19, i cf. cihac, ii, 371, cade. F.ra o spată dreaptă, cu ; strajă înflorită cu rubinuri, în chip de cruce: sadoveanu, O. ; XHl, 32, :cf. ■ DLj DM, DEX. · ' h) (Prin Transilv.) Balustradă. Nişte trepte cu strajă \ conduc din partea de jos a morii în partea de sus, în ; podul pietnlor. păcală, m. r. 466, cf. cade, chest. :ii 220/300. 12939 STRAJĂ - 1661 — STRAMĂ •c) (Învechit, rar) Bordură (de lemn) a unei arene. Cqa mai mare·, măiestrie a conducătorilor île care in jçirçuri era de a nu lovi slrcaja. ollănescu, ap. tdrg· .. «1) (Bar) învelitoare a unei cărţi. Ca să întindă mîna, şi-a trecui din dreapta în stînga cartea pe care o purta, învelită ţnlr-o strajă albă de hîrtie velină, contemp. 19f>4, nr. 421, 3/3. “v* (Tipogr. ; astăzi, rar) Foaie de slfcijă — foaie de gardă, v. gardă· Desçhizînd foaia de strajă a: primului tom, am dat de versuri scrise cu creionul, sadoveanu, e. 5, cf. dl, dm, dex. jb) (Regional) Sfoară (1) (Strejeşti — Slatina). La mijloc p,«!ntrn otita)} şi In care se află un pupitru pentru cărţi, destinate eîntă-reţilor (sau corului) într-o biserică .ortodoxă ; p. -r-e s t r. fiecare dintre scaunele descrise mai sus ; pupitrul menţionat mai sus. Totdeauna să se afle 2 preufi- şi 2 dascăli la străni (a. 1822). umcariul, xi, 345. Să înveţe ... să ţie ison eîntăreţilor din strană, ghica, s. 55. De lîngă strana din stînga altarului se face-o hrubă-n jos. vlahuţă, s. a. iii, 269. Iii strana din stthga eîntă un dascăl, iar cea din dreapta era goală, fiindcă acolo şezuse Comăneştcanu. d. zamfirescu v. ţ. 81, cf. şăineanu2. Moşnegi, eeteţi ai cărţilor din strână, Din graiul tău culeg învăţătură, goga, poezii, 20. Silabisea, citea greu, stîrnea ilaritatea credincioşilor diw nici mort n-ar ; fi ieşit din strană, agîrbiceanu,- s. 67, cf. resmeriţă, 1 d., sevehin, s. 48, cade. Om harnic şi-cu carte, Fecior isteţ de popă,’ce-ades cînta la strană, voiculescu, poezii, i, 13.' H-otărît fiind să învăţ cîntările bisericeşti, mă aşezasem subt aripa lui la strana din dreapta, sadoveanu, b. Vi, 635, cf. scriban, d. Un covor gălbej a fost aşternut pe·'jos..·., în. tôlogotûl străinilor, arghezi, b. 25. Citita peinas, in straiiă. pas, l. ii, 220. Eşti prea izolat: etntă şi tu într-o strană, vinea, l. i, 370, cf. dl. Femeile stăteau tn jurul stranii şi cîntau cu ochii îndreptaţi spre un bărbat de pe podium, care dirija eu capül. preda,’r. 101, cf. dm. Aştepta răspunsurile das- . călilor ascunşi in umbra stranelor şi arunca lanţul cădelniţei spre mulţime, barbu, g. 31. învăţuu însă‘la un loc... biichile, gramatica, scrisul-şi socotitul, uvînd de asemenea obligaţia practică să cînte Vn strună, la biserica tîrgului. românia literară, 1969, nr. 20, 3/3, cf. ii. d.’ enc., dex. 4· · Strana mare = strana (1) âin drfeapta iconostasului In care stau, de obicei, eîntăre-ţul prim (şi' o parte din cor). Era în sat'şi dascălul lordache, fîrnîitul de la strana mare. creangă, o. '183. Fusese< tn zilele lui psalt la strana mare la biserica din Condrea hogaş, dr. ii, 107, cf. resmeriţă, ’d. Sirena mică — strana (I) din stingă iconbstasului in care stau de obicei ceilalţi cîntăreţi (şi o parte din cor). Cf. resmeriţă, d. Ό* L o c. adj. De strană = a) (despre oameni) clare clntă sau citeşte la strână (1). Filimon a fost înainte de toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pe cînd Anton Pann era etntăreţ de strană înainte de toate, iorga, p. a. ii, 13. Toţi cîntăreţii de straiiă înconjurară pe diac. agîrbiceanu, s. p. 100. Aceştia stnt autori de cîniece, dirijori de cor antifon, cîntăreţi de strană. M 1969 nr. 12, 32; b) (despre cărţi) care şe ciiesc sau după care se clntă la strană (1). Cărţile de strană cu frăgezimile dizolvate. AnciHEZj, s. viu, 137; c) (despre cîntece, muzică) care se clntă' la strâng <1). A acordul o deosebită atenţie... muzicii bizantine (destrană), u 1968 nr. 2, 16. + P. ext. Persoanele eare clntă la o strană (1). Să înviaţe dascălii pre ucenicii săi... să facă doao strane de prunci tn bisearică c* aceşti psalmi s&-i cînte totdeauna pruncii (a. 1810). iorga s. d. xii, 201, cf. lb. Din vechime în biserica creştină s-a eîntat pururea antifonos, precum se eîntă şi astăzi adecă ctnd o. strană tace, începe ceialâltă şi cînd sfîrşeşte aceasta începe ceialaltă. ap. tdrq: Să cînte strana prinde: „Este tare, este tare, Şi cuminte şi cuminte Ş-arătos la arătare“. eminescu, l. p. 147, cf. alr ii/i mn 92, 2 727, alrm ii/i h 227. Strana dreapti şi strana stingă, cade, dl. 2. Fiecare dintre cele două părţi, din dreapta ţi din stingă naosului de-a lungul pereţilor, prevăzut· cu scaune eu spătare Înalte şi cu rezemători pentru mlini, pe care stau credincioşii In timpul slujbei, tn-tr-o biserică ortodoxă; fiecare dintre scaunele descrise mai sus. Mergîndîn biserica cea mare domnească... s-au suit şi în strană (sfirşitul sec. XVIII), let. m, 251/25. Biserica înlăuntru umplîndu-o, i-au dat foc... Catapeteazma şi strane bucăţi că nu le-au rămas, Toate cele dinlăuntru i-au topit focul le-au ars. belwman, n. 82/15, cf. polizu. Tatăl meu cu maică-mea fură poftiţi în strane, sion, p. 350. O călugăriţă se coboară din strană şi se apropie de . mine. bolintineanu, o. 354. Cu evlavie de vulpe, ca în strane şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schime, dritece şi jocuri, eminescu, o. i, 150. Călugării steteau înlemniţi în stranele lor. cara-giale, o. ii, 287, cf. alexi, w., tdrg. Nu mai ieşea nicăieri, afară de joia şi vinerea Peştelui, cind se daeee la biserică în strana strămoşeascăbbătescu-voineşîHî f. 321, cf. resmeriţă, d. în spatele unei strane izolate, zugrăveala voia să arate iadul, ahdeleanu, u. d. 12Ş, Catedrala era cel mai frumos monument el oraşului; .acum nu mai are strana; orologiul, ce bătea orele attt dé frumos, s-a topit, lovinescu, c. iv, 192. Părinţi bătrîni cu capul învăluit în negru stăteau parcă de veacuri î-n strane mohorîte. galaction, o. a·, ii, 28Θ. Credincioşii părăsiseră altarul cu sfinţi şi strane de lemn putred, tiir clopotele mici sunau, duminical, o dojană pe care im Q mai asculta nimeni, o. m. zamfirescu; m. d. ii, 173. Lumina se împarte ca o mulţime în strane, teodorescu» M. iii, 382. Apoi intră şi el în sfintui (âcaş, aşezîndu-se tn strariă lîngă prietenul său -episcopul.· sadoveanu, o. xii, 62. Domnii puseră stăpînire pe strană, de- unde ţăranii ieşeau rţnd pe rîiid. oan, v. 137. Era o biserieă... cu şase rtnduri de străni, spate-n spate, pe cel* două rînduri 'despărţite. jArghezi, l. 188. Scaunele [erau] cu nişte strane, cu spetezelè înalte terminate tn Unghi, Călinescu, s. 13. Totul e scobit şi cioplit în piatră-, altarul, 'stranele, stîlpii, catapeteasma, vinea, l. ii, 102. Preotul se aşeză în strană şi o chemă pe mama sub patrafir. preda,-M. 396, cf. dl. Cocoţată pe un βϊύύμη (nalt, ca de strană,· trece totul în catastif, τ. popovici, se. 239, cf. dm; îm drumul lui prin biserică, rămăsese deodată, lipit de strană eu ochii larg deschişi spre sfinta sie dintfe femei câire punea în sfeşnicul cel mare» o luminare înaltă şi1 colofată. românia literară, 1968, nr. 57, 18/3, cf. m. d. enc., dex. iVe-am luat năframele..., Ne-am luat ştergarele să curăţim stranele: ' pop., jap. 12960 STRANĂ* - I6éâ - STRANGULARE gcr n, 339. Mă rog de doamna biserică, de. busuioc şi feştnice, de străni, de pristol, şf.z. v, 145. (La sg. cu sens colectiv) In strana bisericuţa se-nşiră duminica moşnegi cu plete' albe, netunse şi cu profituri uscate. v.,ROM. septembrie 1963, 13. φ F i g. E o tăcere dc strană în sală. gî 1968, nr. 928, 1/4. φ Strană arhierească (sau domnească) = jilţ sculptat şi ornat cu însemne arhiereşti sau domneşti, situat in capătul dinspre altar al stranei (2) şi în care In trecut, stăteau domnitorii, iar astăzi stau demnitarii bisericeşti, în timpul oficierii slujbei religioase. A’tfsălia fu aşezată jos, chiar lîngă strana domnească, odobescu, s. i, 109, cf. resmeriţă, ix, cade. Strană arhierească, m. d. enc. + (învechit) Pupitru pentru icoană. Loghina, Ion, Măria au cumpărat o icoană cu strană (a. 1780). iorga, s. D. xm, 161. Ion Palaghia Cărdan an făcut strana Maici[\] Preceşti (a. 1780). id, ib. 3. (Regional) P. anal. Numele unor obiecte, părţi extrem subiective, constantinescu, s. i, 185. Elementul grandios este închis într-un cadru, examinat atent la proporţii pentru a se vedea dacă nu cumva cantitatea a strangulat adevărata lui viaţă interioară. românia literară, 1969, nr. 54, 7/i. Ό” (Prin lărgirea sensului) Vinele frunţii strangulate în căptuşeala de piele a chipiului zvîcniră dureros, τ. popovici, s. 238. Pulul (pe care cu inventivitate cu totul lipsită de ostentaţie... l-a văzut construit din bare, sugerînd o cuşcă) pare să-l asfixieze, să-i stranguleze mişcările. τ mai 1964, 71 ..La majoritatea peştilor.:., în jurul coardei dorsale şe dezvoltă coloana vertebrală care, prin creştere şi osificare, strangulează complet coarda dorsală. ap 24. + Tranz. F i g. A înăbuşi. De cîte ori nu sărise de la locul lui, cu glasul strangulat de furie.. cocea s. i, 300. Evantia, fiămîntind între degete un colţ de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoţia care o strangula, bart, e. 349. [Glasul directorului] beregăiil şi prelung şi strangulat în suire, ca de cîine urlînd singur la. lună. vinea, l. i, 325, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + P. e x t. Refl. (în dicţionarele din trecut) A se spînzura (2). Cf. alexi, w., resmeriţă, d.., scriban, d. 2. P. a n a L T r a n z. (Tehn. ; complementul indică recipiente, conducte etc. sau secţiunea, debitul curenţilor, fluidelor care trec prin acestea) A reduce în diametru. Cf. dl, dm, dn2, dex. — Prez. ind.: strangulez. — Din lat. strangulare. STRANGULARE s. f. Acţiunea de a (se) stre n-gula şi rezultatul ei. 1. Strîngere de gît pentru a ,(se) omorî prin sufocare; gituire, sugrumare, (rar) jugulare,, strangulaţie, (regional) beregăţire, îmberegăţire, înnăduşire, zgî-riere. Cf. strangula (1). Cf. alexi, \v., resmeriţă, d., Cade. Strangularea. . . se trădează prin urmele forţei la nivelul'gîtului. a. pop, giiirurg. 423,.cf. di., dm, dn2. Cu condiţia de a nu interpreta moartea prin inani-ţie ca o moarte prin strangulare, cu condiţia, adică, de a nu transfera noţiunea de crimă asupra celeia. de înfometare, flămîndul e liber să reşpire oricît pofteşte! românia literară, 1969, nr. 52, 22/2, cf. m. d. enc.,. dex. F’ig. Presa fascistă acuză Mprea Britanie de a încerca strangularea Italiei cu complicitatea Franţei. titui.escu, d. 701. întreprinderile ... coordonează activitatea acestor unităţi [în subordine] în scopul de.., a asigura o prtiducţie continuă, fără strangulări, leg. ec. pl. 197. Politica... de strangulare a comerţului internaţional şi ăe discriminare în relaţiile comerciale, scînteia, 1953, nr. 2 759. Spectacolul... s-a resimţit de o anume strangulare a ritmului, τ septembrie 1968, 76. "v* (Prin lărgirea sensului) Majoritatea sttlpilor au în partea de jos o strangulare care le conferă zvelteţe ascendentă, olt. 89. + P. ext. (Rar) Spînzurare (2). Cf. resmeriţă, d. + S p e ,c. Comprimare a unui organ tubu-lar pînă la oprirea tranzitului. Complicaţia ■ cea mai frecventă este strangularea organului herniat acesta ne-maiputlnd fi introdus în cavitatea abdominală, abc şăn. 190. + P. ext. (Popular) Ocluzie intestinală, v. ocluziune (1). Cf. enc. agr., dl, dm, d. med., xi, 280, DEX. 12966 S'ÎkÀNGÜLÀÎ — iôô4 — STRANIU 2. P. anal. Reducere a diametrului unui recipient, al unei conducte etc. sau a secţiunii debitului curentului unui fluid care trece prin acesta. Cf. strangula (2). Se recomandă a se micşora... numărul coturilor, al bifurcat iilor, al strangulărilor de secţiune pentru a se micşora pierderile, soare, ma.ş. 222. Scăderea de presiune statică ce apare în dreptul unei strangulări a coloanei fluide produce o acţiune de sugere, care poale fi aplicată in numeroase dispozitive practice. cişman, fiz. i, 308. In cazul unei strangulări bruşte, cum e cea provocată de o diafragmă intr-o conductă, pierderea de presiune e dată de relaţia., . ι,τη2, ci. dl, DM, DN3, M. D. ENC., DEX. — Pl. : strangulări. — V. strangula. STRANGULAT, -Ă adj. (Mai ales despre oameni) Care esţe strîns de git pentru a fi omoritprin sufocare; gituit, sugrumat, (rar) jugulat, (regional) beregăţit, îmberşgăţit, înăduşit, zgiriat, (învechit, rar) sugu-şat. Cf. strangula (I). Cf. alexi, w., resmeriţă, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + Fig. (Despre voce) înăbuşit. De-un jurămint e vorba ! şuieră vocea lui strangulată, agîrbiceanu, s. 306. Strigă puternic, cu-voce strangulată, românia literară, 1970, nr. 103, 19/1.'+ S p e c. (în sintagma) Hernie strangulată = hernie cauzată de comprimarea intestinului. O ernie să numeşte strangulată cînd matul este aşa de strîns îneît nu mai permite circulaţiunea materiilor. BIANU, D. S. 703, Cf. DL, DM, DN2, DEX. + P. ext. Spînzurat2 (2). Cf. resmeriţă, d. ·γ· (Substantivat) La strangulat vom avea grijă ca să nu se prăbuşească individul. După eliberarea gîlului întindem bolnavul pé spate şi începem imediat respiraţia artificială. a. pop., chirurg. 423. 2. (Tehn.; despre recipiente, conducte etc. sau secţiunea, debitul curenţilor fluidelor care trec prin acestea) Care are diametrul redus, Cf. strangula (2). Acţiunea de sugere apare la trecerea prin porţiunea ştrangulată şi vîna lichidă trage după dînsa gazele sati cætul dintr-un recipient, cişman, fiz. i, 308, cî. DL, DM, DEX. — Pl. : strangulaţi, -te. ■ — V. strangula. STRÀNGULATÔR, -(3ARE adj. (Rar) Care strangulează (1). (Prin exagerare) Strănută; îşi sucea gîlul ca cei care poartă gulere strangulatoare. teodoreanu, . m. i, 78. — Pl. : strangulatori, -oare. . — Strangula -f suf, -tor. STRANGULAŢIE s. f. (Rar) Strangulare (1). Cf. DDRF,. ALEXI, W., BIANU, D. S., CADE, DL, DM, DN2, DEX. <> Fig. Urmărirea fluxului tehnologic de fabricaţie şi stabilirea strangulaţiilor, care într-un fel sau altul trebuie eliminate, sînt hotărîtoare în alegerea temelor de cercetare ale laboratorului uzinal, contemp. 1966, nr. 1 005, 1/3. + Sp e c. (Astăzi rar; în forma strangula-ţiune) Ocluzie intestinală, v. oclu zi une (1). Bolnavul poale dar să cază... prin găurirea viscerelor, prin asfissiă şi strîngulaţiună. man. sănăt. 236/13. în medicină să mai aplică cuvîntul de strangulaţiuni şi în cazurile în cari maţul să suceşte asupra lui însuşi (Încurcătură de mate ). bianu, d. s., cf. dl, dm, dex. — Pl. : strangulaţii. — Şi : (rar) strangiilaţiime, (Învechit, rar) sti-fngulaţfâne s. i. — Din fr. strangulation, lat. strangulatio. STRANGULΑΤΤύΝΕ s. f. v. strangulaţie. STRA1VGLiljfîŢ s. n. v. ştrenguleţ. STRANGURÎE s. f. (Rar) Micţiune dureroasă, în timpul căreia urina se seurge picătură cu picătură. V. a n u r i e. La strangurie foloseşte pulberea răcoritoare. cornea, e. i, 148/3. încuiere — prin acest termen înţelege poporul constipaţia şi uneori strangiiria. can-drea, f. 222, — Pl. : strangurii. — Din fr. strangurie. STRANIC, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj.,, s. m. şi f. (învechit) Străin (1) ; p. ext. peregrin (2). Derept aceaia striini şi straniei şi carii nu era de ai lui, tnchinară-se lui. coresi, ev. 500. Să cade preutului şă hie. ... nemănios, negustăreţ, neucigaş, nelacom la avuţie, ce iubitoriu la straniei, iubitor la binele. altuia, gcr i, 47/30. [Isus] stranie în lume fără de. casă totdeauna să trudiia şi îmbla, varlaam, c. 332, cf. tdrg, cade. Pe cela mai mic, Care era mai străinic, După apă l-o mînat. şez. xviii, 148, cf. BÎRLEA, L. P. M. I, 29, II, 496, CHEST. v 174/8. 2. Adj. (învechit şi regional; despre limbă, dialecte etc,) Străin (2). Limbă sţranică şi striinată. coresi, ev. 500, cf. τ. papahagi, c. l. . 3. Adj., s. m. şi i. (învechit) Străin (3), Mulţi adună şi de multe ori nici feciorii lor nu moştenesc, nici soţii, nici rudele, ce striinii şi toţi stranicii. coresi, ev. 403. 4. (învechit) S. m. şi f. Oaspe (1). Şi duse pre el în casa de straniei şi griji de el. coresi, ev. 391. Iubitor la straniei. Iubitor la binele altuia (cca 1618). gcr i, 47/30. Se priimească strainicii şi să-i. ospăteze, prav. gov. lv/14, cf. TDRG. — Pl straniei, -re. — Şi: (Învechit) strâinic, -ă, (regional) străinic, -ă adj., s. m. si-f., streinic, -ă (chest. v 174/8) adj. — Din slavonul ctpîhlhhki. — Străinic, străinic, strcinic: prin apropiere de sliăin. STRANIU , -IE adj. Care iese din comun în raport cu ceilalţi indivizi,· cu ^celelalte fenomene etc. din aceeaşi categorie; bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, inexplicabil, năstruşnic (2), neobişnuit, original (3), singular (2), (livresc) abracadabrant, (rar) străin (6), (popular) pidosnic (I), pocit2 (2), poznaş (1), (învechit) ciudos, (grecism învechit) parexiu, (regional) deşănţat, şod (2), (familiar) poznat (1), fistichiu, întors; sanchiu. (2) j sucit. Iubitorii de adevăr ai lui pedagogi lua adesea imputări şi se . vedea nevoiţi să facă o stranie apologie a Eneidelor lor, a Iliadilor Iar,-a O.diseelor lor. helîade, d. j, 17/18. Plantă mai mult stranie deeît plăcută vederii, brezqianu, a. 482/12. Gargarismi cu apă sărată au o putere ce se pare cuiva stranie, în cazul..bo.alelor căilor resufletoare. man. sănăt. 152/11. Găsim la o orchidee o adûnare din cele mai bizare forme de plante, nişte . fo/me de . flori aşa de stranie (ciudate) îneît n-ar crede cineva laesistenţa lor, dacă nu le-ar găsi în realitate în natură, isis (1859), 241/8. Trăsăturile feţei sale luară un aspect straniu. filimon, o. i, 126. ,în cea oglindă mişcătoare Vrei să priveşti un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe. loc? eminescu, o. i, 228. Această viaţă socială... şi acest „etat d’6me“... fac posibil acest fenomen straniu că un. scriitor mare al unei .naţiuni... trece triumfal prin toate literaturile naţiunilor civilizate, gherea, st. cr. iii, 199. Afară de popoarele Sciţiei, Herodot ne vorbeşte şi de rîurile ce curgeau prin ea. Lucru destul de straniu că el nu vorbeşte de, munţi. xenopol, i· R· i, 27. Un rîs amar şi straniu ce-l au numai nebunii, anghel, p. .26. Mi-amintesc de serile, fabuloase şi. de pădurile întunecate unde nu mă aştepta decît .straniul glas al cornurilor de vînătoare. petică, o. 272. Momente de p stranie luciditate, ibrăileanu, a. 52, cf. resmeriţă, d. îi aţipea estimp oare voinţa, era cumva victima fără răspundere a vreunei sminteli stranii? m. i. caragiale, c. 49, cf. cade. Zîmbetul îi părea adumbrit de o melancolie stranie, rebreanu, 12974 STRANSPORT - 1665 STRASTţî Νυν. 215. Tu pari a fi venită dinlr-un regat strein — Pustiu ca discul rece şi blond al lunii pline... Şi straniu ca surtsul defunctelor regine ! minulescu, vers. 137. Vorbea cu o voluptate stranie tn ochii (ntredeschişi. a. m. zamfirescu* m. d. ii, 44. Tinerii scriitori de proză stăruiau... in subiecte stranii, sadoveanu, o. xvi, 517. Ca nişte şoapte stranii, stinghere, ce se ţes, Miresme, sunet, fete, din veac s-au înţeles. arghezi, s. v, 29. Speriaţi de strania situaţie căşunată de incendiu, ei [caii] caută să se refugieze în adăpostul lor. beniuc, m. c. i, 53. Nu văzuse niciodată în zilele lui o femeie atît de stranie în frumuseţea ei. vornic, P> 146, cf. di,, dm, dn2. Venea un nor ciudat, ca soda în acea stranie lumină, barbu, princ. 14, cf. m. d. enc., dex. 'y· (Adverbial) Ochii îi sticlesc straniu, vlahuţă, s. a. iii, 96. In fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare Şi-ascult ce straniu cîntă tumultoasa mare. anghel, p. 24. Miez de noapte bate, straniu răspnnzînd din slîncă-n stîncă. iosif, paTr. 62. [Ochii] întinereau straniu această făptură care nici altminlreli nu-şi trăda vîrsta. m. i. caragiale, c. 34. Ochii negri care ardeau straniu, rşhreanu, r. i, 94. Dacă s-ar întoarce, nu le-ar siiha oare straniu ţipătul ferăstraielor retezînd în lemn, în vale? c. petrescu, î. ii, 202. Pîdeci straniu, cu dinţii galbeni şi rupţi între buzele groase, c, m. zam-firesc.u, sf. m. n..i, 60. Văzut-ai cît de straniu privesc la vii groparii? lesnea, c. d. 51. Deodată şi soarele luci straniu în nouri de jăratic, deasupra pădurii, sadoveanu, o. vi, 516. Acoperişurile caselor luceau straniu. bogza, A. î. 647, cf. dl. Aştept de la tine, oricît de straniu ar părea, o îmbărbătare, τ. popovici, s. 51, cf. dm, E o senzaţie de orgoliu naiv amestecai straniu cu tragicul, τ mai 1964, 66, cf. m. d. enc., dex. -vr (Substantivat) Eu sînt o-mperechere de straniu Şi comun, De aiurări de clopot Şi frămîntări de clape. minulescu, vers. 102. In creaţia artistică se face loc chiar straniului, acest aspect patologic al originalităţii, rai.ea, s. t. I* 222. — Pl. : stranii şi (învechit rar, f.) stranie. — Din it. straniu. STRANSPÔRT s. n. v. transport. STRAjVŢĂ s. f v. zdreanţă. STRAORDINĂR1TJ adj. v. extraordinar. STRAPÂŢ s. n. = ştrapaj. 2. (Mold.) Arşiţă. Aşa şe năruieşte şi mănăstirea numită a Doamnei, a căriia păreţi stau încă ca şi cînd tn pizma veacurilor, dar eu am găsit vitele mahalagiilor creştini adăpostindu-se într-însa de slrapaţul soarelui, c. stamati, ap. hem. 1 746, cf; dl, dm, dn2, dex. STRAPAŢ s. f. V. Ştrapaţ. strapazAn s. n., s. m. 1. S. η. 1. Cui de lemn sau de metal, fixat pe marginea bărcii, de care se sprijină vlsla; ujbă, (regional) opac8 (2), scarmos. Cf. damé, t. 126. Argaţii sleiră bine luntrea, băiură strapazanele în găurile broaştelor. . . şi deferă luntrea la apă. sXm. v, 16; cf, şXîneanu2. In această margine lată [a lotcii] sint prinse... cuiele numite strape-zane..:, de care se leagă... lopeţile. antipa, p. 467, cf. TDRG, ARHIVA, XXIII, 295, PAMFILE, I. C. 72, SCR1-BÀN, D., AN. DOBB. iv, nr. 4, 100, RESMERIŢĂ, D., CADE, abc mar. 102, ltr2, dl, dm. Prin ochiurile juvel-nicului cufundai în apă şi -agăţat de strapazan sc vede fulgerarea argintie a caraşilor. vîn. pesc. iulie 1960, 20, Nu este frumos să baţi cuic în seîndura bărcii sau să baţi cu vîsla în strapazanul slăbit, ib. ■ octombrie 1964, 1, cf. M. D. ENC.y dex, cu. iv, 250. 2. (Prin siidul Munt. şi prin nord-vestul Olt.), par- maclîc (1) (de lemn) la prispă; p. ex t. prispă (1). Cf. conv. lit. xliv», 396, scriban, d., 1 340, chest. ii 274/79, 91, cv 1950, nr. 4, 45. XI. S. m. Pui de şalău sau de crap. pf. şăineanu2. Puii de şalău... pînă la 30 cm [se numesc] „slrape-zan“ şi ,,trapezan“. antipa, f. i. 19, cf. resmeriţX, d. Şălăiaşii sub 20 cm se numesc „slrapqzani“. c. antonescu, p. 100, cf. LTR2. — Pl.: (I) strapazahe, (II) strapazani. — Şi: (rar) strapezân, strepezén ; (şăineanu2) s. n., strepèzéu (TDRG, RESMERIŢĂ, D.) S. tn., S· D. — Pref. s- + trapazan. STRAPEDE s. ro. v. strepede. STRAPEZAN1 s. m. v. trapezan. STRAPEZAN2 s. n. v. strapazan. STRAPONTÎN s. n. v. strapontină. STRAPONTINA s. f. Scaun fără spătar, format dintr-o tăblie rabatabilă fixată de un perete, de un alt scaun alăturat etc. într-o sală de spectacol, lntr-un vehicul etc. Cf. alexi, w.,. şXîneanu2, resmeriţă, d., cade. Se aşezase... pe strapontinul din faţă. teoîjo-heanu, m. ii, 114, cf. scriban, D. Haide, urcă! zise profesorul, indicînd strapontinul din spatele birjarului. arghezi, s. x, 25. Numai femeia de pe strapontina incomodă găsea:· timp şi disponibililăţi de curiozitate. camil petrescu, n. 4, cf. ltr2, dl, dm. Doar mamele-au ştiut să ierte Pelicula cu mohicani şi strapontina la concerte, vulpescu, p. 116, cf. dn2, m. d. enc., dex. / — Pl.: strapontine. — Şi: (ieşit din uz) strapontin s. II. — Din fr. strapontin, it. strapuntino. STRAPÔRT s. n. v. transport. STRAPORTA vb. I v. transporta. STRAS s; n. Sticlă din care se fac imitaţii de pietre preţioase, folosite la confecţionarea podoabelor; o-biect de podoabă din astfel de sticlă. Cf. alexi, w,, şXîneanu2, resmeriţX, d., cade. Un piepten uriaş bătui în ştrasuri lucitoare, brăescu, o. a. i, 234, cf. scriban, d., ltr2, dl, dm, dn2, scl. 1969, 335, m. d. enc., dex. φ. Fig. Se gâsetc destui pentru a începe şi susţinea o luptă literară împotriva falsului frumos si a falsului adevăr, sticlei colorate şi strassului. sam. ii, 645. — Scris şi : strass. — Pl. : strasuri.— Şi : ştras s. n. — Din fr. strass, germ. Strass. STRÂSNIC s. n. v. strastnic. STRASTE s. f. (învechit; de obicei la pl.) Patimă (2). Şi rădică-me. den groapa slrastilcr (chinului h, mişelătăţiei d). psalt. 75/13. Turnai-n\ă spre straste cind înghimpă-mă spin: c.orixsi, ps, 77/7, cf. pogor, henr. 233, jahresber. v, 135, iorga, l. r. 30, tdrg, dr. ni, 433, cade, scriban, d. +· Spec. (De obicei là pl.) Durere de pîntece. Tămădui .şi pre un prolicior de-ncuiat cu straste săci. dosoftei, v. s. septembrie 29v/36, cf. tdrg. Spec. (în limbajul bisericesc; la pl.) Mărrturisiia de ale lui Hristos strasti. cod. vor.2 70v/14. Marrtor strastiloru Iu Hristosu. ib. 81v/4. 4. (în limbajul bisericesc; la pl.) Săptămîna măre, v. s à p t ă m ί n ă; spec. zilele acestei săptămîni, incepînd de miercuri. In dzua de svi[n]i[e]/e straste în gioi mare. dosoftei, v. s. octombrie 85v/27. Să prăznuim pre voia lui Dumnedzău sventele straste şi să agiungem şi dzua cea luminată a sventelor Paşii. varlaam, c. 73, cf. tdrg. +-:.(învechit şi regional) Denie. Cf. lb, polizu, cihac, ii, 371* lm, gheţie,. r. M., barcianu, alexi, w., coman, gl., A II 6, LEXIC reg. ii, 102. -O* Expr. (Regional; 1n formele traistă, 12990 STRÀSÏÎ - iôèô - STRAŞNIC trastie) A merge In traistă (sau 1n tralstl) = a priveghea (3). Cf. MAT. DIALECT. I, 195, GLOSAR REG. — Pl.: slrasli. — Şi: (învechit şi regional) trustie (lb, polizu, cihac, ii, 371, lm, barcianu, alext, w., alr ii/i h 169/102), (Învechit) striistie (i.e, ghf.ţie, ». M., alexi, w.), st râs ti (psalt. 55/1), străstic (lm), străştie (.pogor, henr. 233), (regional) trăistă (lexic reg. ii, 102), trâste (coman, gl·), trâştle (lexic reg. ii, 102), trâştle (a ii 6) s. f. — Din slavonul cTpaci u. STRASTI s. f. v. straste. SIHASTII·: s. f. V. straste. STRASTN1C s. n. (Bis.; învechit) Carte care conţine ritualul oficierii slujbelor din săptămîna mare. Această sfăntă carte ce să chiamă strasinic, adecă slujba patimilor a Domnului,... o am cumpărat, de la Ion Grămăticul (a. 1747). ioroa, s. d. xiii, 208. S-au cum-, părat. . . un slrâsnic şi o psaltire (a. 1750). id. ib. xvii, 47. Acest slrâsnic iaste cumpărat de săraci. . . să fie a bisericiii] nemişcată (a. 1773). id. ib. xni, 57, cf. lb, polizu, lm. Strajniciil e partea integrantă a triodului. şăineanu2, cf. Dn. in, 433, resmeriţă, d., scriban, I). — Pl.: ? — Şi : strâsnic, străjclc s. n. — Cf. straste. STRAşINĂ s. f. v. streaşină. STRAŞÎNĂ s. f. v.· streaşină. STRAŞNA s. f. v. streaşină. STRAŞNIC, -Ă adj., s. m. şi f. I. Adj. 1. (Popular şi familiar) Teribil (1); p. "e x t. necruţător (1). Tn a cincea săminţie după straşnicul potop..., toţi oamenii o limbă avea. n.· costin, i.. 67. Cit era Antio'hi Vodă de straşnic la rnînie că, de multe ori, la Divan, cu buzduganul azvirliè tn oameni cei vinovaţi, neculce, !.. 177. Nici Decheval au dat dos, ce. la faţă stind, în cea. mai pre urmă nevoie., cea mai mare nevoinţă puind,. groaznic şi strajnic ş-au dat războiu. cantemir, hr. 189. Amfilog împărat cel straşnicii şi mânios (a. 1750). gcii ii, 56/14. Zimbrul esle hiară mai mare... şi mai straşnică decît-toate hiarăle (a. 1777). id.. ih. 109/36.. Acest domn cu fost, bun, milostiv cătră toţi, drept la giudecăţi, slrajnec la mănie, adevărul iubea, minciuna, o certa (a. 1777). cat. man. i, 649. Alţii fac nişte straşnice blăstămuri deasupra unii cremeni, ist. am. 94v/5. In locu cel din urmă a fost. bătălia straşnică, cr (1829), 29j/25. Deodată s-au rădicat o furtună foarte straşnică şi cu atîta pornire îneît pe toc s-au rupt funia. drXghici, r. 25/23. Vei ştii dar că oiştea lovindu-l în partea dreaptă a peplului, a pricinuit o straşnică contuzie, hrisoverghi, a. 11/17. Straşnicul vifor întinde aripi de gheaţă, conachi, p. 285. Mi-a tras o bătaie straşnică, caragiale, o. i, 43. Urgia e mare şi-n gîndu-i ş-afară, Şi luna e rece în el, şi pe cer... Şi bezna lungeşte o strajnică gheară, macedonski, o. i, 141. O luptă straşnică era viaţa lui, fiecare dimineaţă îi aducea o speranţă nouă şi fiecare seară o nouă disperare. vlahuţă, s. a. ni, 354. Cu straşnice cuvinte, ce duc la răsculare, Ai răscolit durerea vieţii proletare. beldiceanu, p. 134. Mircea, voind să pedepsească pe fugari : pentru gîndurile lor duşmăneşti împotriva lui, îi ademeneşte a se întoarce, făgăduindu-le iertare sub cele mai straşnice jurăminte, xenopol, i. r. v, 17. Avu iarăşi lungi zile de straşnică nesiguranţă, iorga, c. i. i, 81. Anumite soroace din an. . . care nu se puteau zăbovi fără cele mai straşnice urmări, id. ib. iii, 104. Straşnică fostu-i-a pilda cînd s-a văzut înlr-atît urgisit şi de legile firii, angiieliosif, c. m. ii, 101, cf. resmeriţă, d., gade. Parcă tot nu-i venea a crede că Sulea, Sulea cel straşnic, care îngrozise pe toţi inferiorii de Icî minister, i-a strîns lui într-adevăr mîna. rebreanu, n. 62. Fiind, dascăl prin case boiereşti lună şi trăsneşte împotriva eteriştilor, făcîndu-le o straşnică, afuriseală; CĂLINESCU, s. c. L. 22, cf. DL, M. D. ENC., DEX. "ν’ (Ad-· verbial) Peste nămeţii mai înalţi decît omul, viscolea straşnic, stancu, m. i. 34. S-a mîniat straşnic. c:ami-lar, n. i, 22. φ. (Substantivat; ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Cînd îş prinde de a mă bate, Dracu-i drac şi nu mă scoate, Fără straşnica de moarte, bîrlea, l. p. m. it, 209. + (Adverbial; mai ales în legătură-cu. verbe care exprimă·, acţiuni vătămătoare) Rău (H III). l-am învins straşnic pe ..acei :duşmani ai noştri, ioroa,: c. i. ii, 62. O bătu foarte straşnic ai usturime de. foc. pamfile, s, t. 101. Atunci îşi cumpără inele de argint cînd bale strajnic pc cineva, isac, o. 15.6. Nu mult' după asta, boierul se bolnăvi straşnic, şez. ii, 159. 2. (Astăzi rar; despre oameni) Sever2 (i). Straşnic să fii, dar nu şi cumplit, r. golescu, ap. zanne, p. m, 586. Nenorocirea, care, ca un creditor straşnic, să1 găteşte să-ţi ceară dobînzile. marcovici, c. 27/13: Măria' sa s-au arătat prea straşnic, grăind cuboieiii prea tulburat; let., iii, 226/4, cf. valian, d. Minciună gura noastră In veci nu va grăi; Noi drepţi vom fi şi stras-' nici. i. văcărescul, P. 45/13. De multă vreme acesta1 pe o tînără iubea Ce era foarte frumoasă, dar prea straşnică şi req. pann, e. ii, 30/14. Ar inspira invidie celui mai straşnic casier, caragiale, o. iii, 112. Împăratul a pus nişte slujbaşi ai dracului de straşnici şi aspri pentru iinii ca noi. ispirescu, l. 368'; cf. şăineanu3, ;rESMERiŢĂ, D., CADE, DL, DM; Μ. D. ENC., dex. Straşnic la poruncă şî drept ia urmare, ca să ie' arăţi' om mare. zanne, p. Viii, 586. + (Adverbial) Cu severi taţe; sever2 (1)· Arhiereul să facă înştiinţare Ui Domnie ca pe' unii ca aceia să se pedepsească' straşnic (a.. 1804).. uricariul; iv, 139/14, cf. bul. com. ist. iii,'105. Straşnic i-a poruncit să nu sufere alt jug decît pre al legilor, marcovici, c. 98/13, cf. pleşoianu,· t. i, 5/19. Aceste bolnave dobitoace şi păsări este a se opri straşnic întrebuinţarea lor. episcupescu, practica, 89/31. Domnul va priveghea straşnic asupra judecătorilor din toi coprinsul Valahiei... regul., orc. 253/21. Straşnic arc să-i pedepsească pe cei ce se vor învoi cu boierii, rebreanu,.. r.· ii, 174. Dă-te jos de-a-colo ! porunci... straşnic, preda, d. 127. Aflară porţile castelului închise păzite straşnic de soldaţi înarmaţi. dan, u. 316. [Oamenii] păzesc foarte straşnic ca să nu saie ceva.. . peste mort. h ii 4- + (Rar; despre aspectul, expresia, manifestările ele. oamenilor) Sever2 («· Euniciil Găuri! era năpraznic. ca un zmeu cţnd poruncea corului, cu straşnică sprinceană,, glas clelu-nălor şi degete cu trăsnet, teodoreanu, m. u. 68." Ju-. decarea. .. a avut scopul de a intimida opoziţia liberală printr-un exemplu straşnic, ist. lit. rom. ii, 508. + (Despre tratate, liotărîri, refttili,. judecăţi eţc.) Sever? (1). Cu aceale mreji vor fi prinşi oamenii cei păcătoşi la judecata cea straşnică a lui Hrislos. cheia în. llr/8. Mă rog dumitale ca să binevoieşti a da straş-, nică poruncă, atît zapciilor. cît şi sătenilor (a. 1810).. doc. ec. 85. Ceo mai straşnică şi în pripă căutare'este paza.orînduielii metodului slăbitor cu luarea prafurilor lui trei zile mereu, episcupescu, practica, 365/15. Disciplina la moldoveni era foarte straşnică, mag. ist. ii, 46/9. Ordine straşnică pe. ţoale comuncle. ghica, c. E. i, 126. Prin sate se aşezaseră. . . străji cu porunci straşnice, sion, p. 240. Lăsase acasă două calfe cu poruncă straşnică să-i ascundă... cojoacele rămase, galaction, o. 277. In loc să se aleagă cu straşnică pedeapsă..., călugărulHilarie a piilut să revie la postul lui de pază. cocea, s. i, 342. Straşnice porunci au fost trimise către ispravniçatele de peste Olt,., să împrăştie pe răzvrătitori, oţetea, t. v. 159. Corneille [ş-a abătut] de la straşnica normă a celor trei unităţi, vianu, s. 149. Avem închisori. .. cu un regim straşnic care bagă groaza în deţinuţi, bogza, A. î. 33Ô. Faţă de asemenea hotărîre straşnică, îniîmplările s-au supus smerite, luînd calea poruncită de ■ domnul. preşedinte. 12997 STRAŞNIC — 16C7 - STRAT1 vornic, p. 177. (Adverbial) Spre stîrpirea acestora, domnul luă straşnic măsuri (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 141/10. -3. (Familiar şi popular; in raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar. Tu eşti mare şistrajnic preste toii... la eşti cela ce ai făcut pămîn-tul. (a. 1650 — 1675). gcr i, 228/12. Sosim la cîmpia straşnică şi slăvită, dosoftei, v. s. octombrie 80r/16. Nu te vei face vrednic de a fi părtaş acei lumi fericite fără numai prin virtute statornică, prin înţelepciune straşnică, marcovici, d. 16/4. Copilul încălecat pe bălul său gîndeşle că se află călare pe un cal de cei mai straşnici, creangă, a. 36. Cum s-a putut naşte această straşnică idee despre influenta tui Eminescu. iones-cu-rion, s. 289. Munca, atunci cînd este oârba de a caracteriza popoarele prin limba lor este grea din altă cauză, nu din aceia că am avea de a face cu vreo straşnică filozofie, philippide, p. 279. Ne lipsea unul dintre atiţi viteji dc seamă Cel mai straşnic, davila, v. v. 137; Să întindem o masă straşnică în fundul grădinii. del.wrancea, h. t. 133. Se auzea zgomotul maşinii, care. . . se învirtea cu o repeziciune straşnică, d. zam-firescu, v. ţ. 65. Cu toată straşnica slrimtorare a mamei·. .. izbutiserăm a găsi o locuinţă mai bună. iorga, p. A. i, 26. La orîndă-i o belie Straşnică în astă seară / iosif, patr. 27. Această grupare... a dus aici, în acest oraş, o luptă, o straşnică luptă de prefacere, in plr ii, 123. Straşnic pelin! brătescu-voineşti, p. 59. Un nuc straşnic, bătrîn, dc cîleva sule de ani. gîrleanu, n. 7. Mai mîncal-ai tu de cînd eşti un borş a}a de straşnic? hogaş, dr. ii, 1. Se încinse o dezbatere straşnică în care nici Iierdelea nu mai avu răgaz să . deschidă gura. rebreanu, i. 74, cf. cade. li fac doi ochi de cărbune şi uite colea, ce mustăţi straşnice i-am pregătii. c. petrescu, î. i, 206. Ar vedea ce şcoală straşnică au durat românii în mahalaua Şcheiului. i. bOtez, b. i, 26. Mergem toţi la Dunăre şi făcem o baie straşnică. brăescu, o. A. i, 43. Ce straşnic om ! vissarion, b. 316. Un nas straşnic, cu nări groase, curb arcuite deasupra buzelor cărnoase, teodoreanu, m. iii, 41. Voinicul cel straşnic şi-aproape cărunt Coboară-n buiestru pe murgul mărunt, voiculescu, poezii, i, 28, cf. scriban, d. O femeie grozavă însemnează adesea „o femeie straşnică“, adică o femeie frumoasă, inteligentă, energică, iordan, stil. 119. Vorbeşte o franţuzească straşnică, călinescu, s. 93. Lutul tău slab mi-e prea strimt pentru straşnicul suflet ce-l port. blaga, p. 61. Era spătos şi... straşnic la treabă: cînd se apuca de muncă, sfirşea înaintea celorlalţi. camil petrescu, o. i, 13. Avea o memorie straşnică, răspundea prompt la întrebări şi pricepea repede oria problemă, beniuc, m. C. i, 70, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Trei femei. . . mai straşnice şi mai grozave decît bărbaţii lor. sbiera, p. 104. Se pregăti de nuntă straşnică, nuntă împărătească, ce mai la deal, la vale. şez. ii, 111. V« îndura pedepsele cele mai aspre şi straşnice ale iadului, lb. ui, 237. Şăpli văi ş-o vali-adîncă Straşnică muchi di stîncă. cardaş, c. p. 94. (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Ş-o laici d’egelu . . . şi l-au aruncat într-on lac adînc slrajnic. o. bîrlea, a. p. ii, 508. Φ (Adverbial) Împăratul Constantin. . . se deprinsese straşnic a despuia fără ruşine capelele de operă ale lumei. odobescu, s. ni, 72. Mama. . . slraşnic se mai bucura cînd se înltmpla oaspeţi la casa noastră, creangă, a. 11. Straşnic aş lua cîmpii spre blagoslovita miazăzi. caragiale, o. vii, 19. Plecă spre birt cu hotărîrea să-şi petreacă straşnic, agîrbiceanu, a. 286. Un cal. . . mă-nîncă straşnic din iarba coaptă, gîrleanu, l. 103. Dacă fragii nu s-du trecut, n-ai face rău să-i aduci vro doi că-i plac slraşnic. hogaş, dr. i, 118, cf. cade. Mi se pare slraşnic că boierului îi e cam frică, cocea, s. i, 2. Trebuie să se fi pregătit slraşnic. vissarion, b. 349. li place lulunul? — Straşnic, aar sa nu spui mamei, sadoveanu, o. xh, 624, cf. scriban, d. fratele mult iubit şi straşnic ocrotii este mulat într-un post îndepărtat, vianu, a. p. 285. Amnarul îl lovesc de piatră... Se-ncinge straşnic jărăgaiul. călinescu, 0. ii, 118. E foarte bine. E chiar straşnic, h. lovinescu, t. 105. Omul acesta le rezolvă pe toate din mers. Straşnic. τ. popovici, s. 534, cf. dl, dm, dex. Moşniagu cela d'in linereţili lui. . . o iubit straşnic peşt ii, o. bîrlea, a. p. ii, 34. <0* (T.egat de un adjectiv prin prep. ,,de“, exprimă ideea de superlativ absolut) Al treilea drac i se înfăţoşează înainte cu un buzdugan straşnic de mare în mînă. creangă, p. 55. Îmi t ichipui că trebuie să fie straşnic de acră o asemenea plăcere, vla-huţĂ; s. A. îi; 498. Băgase apoi de samă că femeia era straşnic de curată în loale: agîrbiceanu, s. 12. Alţii purcă au răsuflat straşnic de uşuraţi, cocea, s. i, 180. Rarija era slraşnic de uimită de îndrăzneala mea. sadoveanu,'o. vi, 546. Şeful vămei, un sarichiu bătrîn, straşnic de formalist şi scrupulos in serviciu, barţ, s'.. m. 82. (Cu elipsa prepoziţiei) Fimeia moşniagului o prins o ciudî straşnic mari pi fali. o. bîrlea, a: p. i, 572. (Acordat ca un adjectiv) Sub o slîncă straşnică de mare era ascunsul unei cele de hoţi. şez. V, 77. -ÿ· (Sub-stantivat) jD[umne]z<îa cel nevăzut, acela marele şi straşnicul. . . s-au arătat. . . lui Moisi proroc. varlaam, c. 344. 4 (învechit, substantivat) Epitet pentru divinitate: Şi iarăş îi dzîsă straşnicul, dosoftei, v. s. decembrie 236v/19. 4. (Indică intensitatea) a) (Despre voce, sunete, zgomote etc.) Puternic (III 1 b). Să-n(ălegea îniuneă-rece de s»[i]n/( şi glas mestecat şi psalom straşnic, dosoftei, v. s. septembrie 3r/13. Auzi un hohot de rîs slraşnic. caragiale, o. i, 44. <0* (Adverbial) [Calul] reîncheztnd de durere se resuflă sforăind slraşnic: negruzzi, s. i, 42. b) (Despre elemente sau fenomene ale naturii, ca Iamităţi etc.) Puternic (III 1 c) Bălea un crivăţ straş' nie. sandü-aldea; v. P. 197. Gerul, mai slăbiseş dar tot mai stăpînea un frig slraşnic şi zăpada cînta iar strident, agîrbiceanu, s. 185. Stranie frig·, topîrceanu, b. 18. c) (Despre stări sufleteşti , sentimente, senzaţii etc.) Puternic (III 1 e) Amorul cel mai slraşnic din prieteşug se naşte, conachi, r.. II. S. m. Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care creşte, dé obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane; (regional) feregea, fericuţă, ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, fe-rigă-vărgată, ferigea-vînătă, părul-doamnei (v; păr III 1), părul-Maicii-Domnului (v. păr III 1) pocitoc, teişor (i) (Asplénium iriebomanes), Cf. ni-anu, d. s.,· tdrg. Straşnicul e o plantă ce creşte prin făget. şez. xv, 128, cf. panţu, pl-, cade. Se spală părul cu straşnic spre a-i opri căderea, voiculescu, 1. 299, cf. scrihan, d., borza, d. III. S. f. (Prin sudul Munt.; în forma ştraşnică) Dungă îngusta care se ţese la velinţă intre dungile mai late. Cf. i.. rom. 1961, nr. 1, 24. — Pl. : straşnici, -ce. — Şi : strajnic, -ă, (învechit) străjnec, -ă adj. — Din v. sl. crpdijkH-h. STRAŞNICĂ s. f. v. strîşnic. STRAT1 s. η. I. I. (învechit şi regional) Aşternut (de pat); p. ext. pat1 (1); p. g e n e r. culcuş (improvizat). Măniiaţi-vă şi nu greşireţi, e ce grăiţi în înremile voastre la slraturele (la aşternu tu rile d, intr-aşternutele h, în pa tur ele C) voastre milostiviţi-vă. psalt. 5/5. Lua în toate nopţi straiul mieu. coresi, ps. 12/2. în taină şi cu lacrămi udîndu-şi aşternutul ce era luminai cu scumpe straturi. dosoftei, v. s. decembrie 223r/12. Domnul înlări-vct pre el paiul durerii lui, lot aşternutul lui, lot stratul lui den boala lui va întoarce pre sănătate (a. 1683). c. cr. 123/6. Au adus 10 straturi învăluite, biblia (1688), 229r/32. Şi aşea iarăşi în slraiu-şi culcîndu-să, ... aştepta, cantemir, i. i· n, 75, cf. budai-deleanu, j lex. Văzui spectacolul trist şi disperai: o giună fată 12999 STRAT1 — 1668 — . STRAT1 pllngînd lingă .sţratul unei bătrine murinde, asachi, p. r. 30/22,. Casa... cuprinde stratul, adecă palul, scaune, masa sau tabla. îorga, l- r. 33, cf. cade, scriban, d., Dii, dm, m. d. enc., dex. Draga mea şi-a cui -te }ine Lasă-mă-n straie la tine, Că nu mai pol, vai de mine. pamfile, c. ţ. 130, cf. ciauşanu, ol-, tp-mesgu, gl. - Pune lăuza pe stratu ei. alrt ii, 309. Fi.g. Podagra cea nevindecabilă il ţinea In cetalea Hotinului, ferecai pe straiul durerii, asachi, p. r. 6/25. XJn somn lin o cuprinsâse pe stratul suferinţelor sale. id. s. l. ii, 56· -v* (Cu referire la relaţiile sexuale sau la cel& conjugale), Îmblîndu. . . întru beţii, intru gta-.·surele cimpoilor intru bărbăteştilc stralure. cod. Vor.3 79r-/l. (Regional) Slratu-bătrin (sau căşii) = vatra ,casei. Cf. alr i 64.8/257, 283, a i 13. *v· Expr. (învechit şi regional) (A fi, a pune) in (sau la) strat de moarte (ori, Învechit, tn stratul morţii) = (a fi) In agonie. Aşea se întimplă ţa bieţii bolnavi carii sini In stratul morţii ţ nice pot vorbi, nice gindi, fără numai de necazul ce simt intru mădulările sale. maior, p. 11/27, cf. dh, iv, 1 040. Jos trînlitu-m-a, La strat de moarte pusu-m-a. şez. ii, 96. Ci si fiu in slral di moarte, Eu la mama m-oi ruga, Di pi laiţi m-a scula, vasiliu, c. 127. In strat de moarte să-l lăsaţi, bîrlea, l. P. m. ii, 341. Da nu mă vezi că-s in strat de moarte? com. sat. v, ,97, cf. gr. s. v, 152. (Regiona,l) A-1 lua (pe cineva) din s,trat = a) a-1 scula (pe ciţieva) foarte devreme. Cf. udrescu, gl. ; b) a-1 lua (pe cineva) prin surprindere. Cf. id. ib. A-şi face strat = a-şi încropi gospodăria. Gf. id. ib, A avra strat (bun) = a moşteni avere bună de la părinţi. Cf. id. ib. A-şi schimba ştratul= (despre femei) a se recăsători. Cf. moroianu, s. 46. A cădea pe strat = (despre femei) a naşte. Cf. udrescu, c,l. + P. anal. Culcuş de animal; p. res tr. aşternutul tini^ astfel de culcuş. Schimenii ... adurară-se. şi in sïràtUrele sale culcă-se. psalt. 216. Aceste foi slujesc de strat prin coşare, brezoianu, a. "132/14. Porcii vor Umbla cu gunoaie in gură ca săi-şi facă strat. pamfile, văzd. 7. Ia o poală de paie... din stratul porcilor, gorovei, cr. 69. Era o iepuroaică, in'm’ără-Cinii unde' sărise i-am găsit s/ralul 'Şi- patru pui, născuţi atunci de curlnd. brătescu-voineşti, p. 159, cf. CADE, STOICA* VÎN. 24, SCHIBAN, £>., DL, DM, M. D. ENC., dex, h xiv 187. Vez, ielualirna ea porcu-n streatu. graiul, i, 209„ Să se potolească. Cum să potolesc·' Oa* menii· in - casă, Vacile in sat, Porcii in strat, păscu-lescu, l. p. 115. Am luat (cu puşca) iepurile. după strat.· ciauşanu, gl., cf. tomescu, gl-, alr i 646/815, alr sn m h 681, alrm sn ii h 492. + P. ext. (Regional) Uter. Pînlecele (ulerus) in-alte animale stratu. antrop. 244/20, com. din frata — turda, cf. mat; dialect, i, 94. + P. ext. (Regional; şi in sintagma slral de copii, alr l/u h 207/136, alrm i/ll h 289/136) Placentă (2). Cf. dl, dm, alr i/ii 4 207, alrm i/ii h 289. + P. gener. (Prin Ban.) Organul genital al vacii. Cf. cade. 2. Fişie (îngustă) de pămînt, mărginită de cărări, pe care se seamănă legume sau flori; p. ext. fîşia împreună cu vegetaţia respectivă; brazdă, răzor1 (2), (învechit şi regional) tablă1 (IV), (regional) postată (1). Cf. budai-deleanu., lex., lb. Cicoarea creşte şi pe loc slobod şi .pe strat. brezoianu, a. 189/2. Se desparte locul tn straturi de un stînjen de laie prin cărăruşe de cite un pas de largi. i. .ionescu, b. c. 130/5. In grădina cu.multe straiuri. .. născură... flori cu .frunze galbene, eminescu, p. l, 22. Să-.i spui că florile din strat Le fldşi cresc mai r,ăvărsat. .coşbuc, p, i, 283. Slra-lurileTn luncă Ţoaie-s semănate, «oga, poezii, 124. Femeile slrîng cenuşa din vatră,... şi primăvara, cînd fac straturile, presară cenuşăamestecată ■ cu gunoi. gorovei, cr. 60. Văzuse în stratul de mărar de lîngă dinsul pisica lor. brătescu-voineşti, p. 86. în ograda strimtă.,., cîleva staluri, fie de ceapă, fie de usturoi. hogaş, dr. i, 206, of. resmeriţă, d., cade. Cine v-a chemat pe. .voi aci, să^mi stricaţi straturile şt rondurile fi potecjLe la çare am mvpçit din grţu çu oamenii? rebreanu, r. ii, 192. Florile-n grădini s-agită. Peste straturi, dalia,... îşi îndreaptă talia, topîrceanu, 0. a. i, 35. Tinerii... săriră gardul in grădiniţa din faţa casei,·, călcind florile şi straturile, dan, u. 165, cf. scrîban, d. Dc aici se deschidea priveliştea grădinii, cu Straturile de zarzavaturi.· blaga, h. 12. Dira băţului. . . făcea într-o parte a digului o burtă rotundă printre straturile grădinii·, galan, z. r. 92, cf. dl. Avea cîleva straiuri de ceapă şi usturoi, preda, m. 169, cf. dm. Toate locurile mi le-am arat şi mi le-am semănat, straturi mi le-am făcut, lănchănjan, c. h, 149, cf. m. D. Enc-, dex. Şi-atunci, bade, ne-om lăsa Cînd maicărla a semăna slral de mac în vîrf de ac. rete-ganul, tr.- 86, cf. alrm sn i h 126. Scumpă floare-i norocul. : . Că şi eu l-am semănat, Intr-o margine de .strat Şi-al meu noroc s-a uscat. folc. mold. ii, 503. Ctnd gîştele păzesc stratul, puţin rămîne grădinarului. zanne, p. i, 481. O Fig. In curte oamenii mii, Şi neveste şi copii Se trideasă-n straiuri vii. alecsandri, poezii, 593. Ambii oaspeţi ai morţii ne-mpăcate Cosesc la vieţi în floare pe straturi sîngerate. id. p. iii, 291. + (Prin Ban., prin Transilv. şi prin Bucov. ; şi in sintagmele strat de răsad, alrm sn i h 125, strat de gunoi, alr sn i h 188/365,, alrm sn i h 125/365, strat cald, alr sn i 188,. alrm sn î li 125) Răsadniţă (1). Cf. ţiplea, p. p., alr sn i h 188, alrM sn i h 125. 3. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Material sau substanţă repartizată relativ uniform pe o suprafaţă de altă natură (pentru a o acoperi, a o proteja etc.) sau intre două suprafeţe (pentru a le despărţi, a le evidenţia etc.). Uşoare straiuri de ninsoare albeau virfurile stîncelor. sion, p. 161, Sapă o groapă..., aşterne-i pe fund un strat de buruieni, brezoianu, a. 46/12. Filtrarea se face slrecurînd apă prin piatră poroasă, prin straturi de bureţi şi muşchi, i. ionescu, b. c. 388/22. Ş-am stal in frig pîn-am simţii pe gîtul gol. >■. ca un strat de gheaţă. vlahuţă, s. a. ii, 282. Un strat mai gros de paie, unul mai subţire de fin şi apoi amestecate bine cu flirca. agîrbiceanu, s. 8. Colbul de pe jos se învîltoreşle, se aşază in straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare. rebreanu, i. 12, cf. resmeriţă, d., cadë. Observă stratul subţire de praf de pe masa bibliotecii, c. petrescu, î. i, 38. Un slral subţire de zăpadă, că o năframă acoperea ograda, cocea, s. i, 316, cf. scriban, d. Straturi :■ groase de rumeguş, afinate şi blinde, aştern dedesubtul picioarelor un covor unic. bogza, c. o. 132. Florile■ dalbe. ... Acopăr cu un strat de nea pămîntul, beniuc, v.. 38. Peste scindura bordajului se întind mai piuite straturi de chil. tudoran, p. 109, cf. dl· Chipul ii îmbătrinise ciudat şi părea acoperit cu un strai subţire de cenuşă, τ. popovici, s- 256, cf. dm. Sint ipostaze reci,. meschine,. ., zăcute sub un strai de praf. vue-pescu, P. 141. Se aşează in farfurie pe un strat de salată verde tăiată ca tăieţeii. s. marin, c. b. 18. Toate supra-feţele expuse intemperiilor sînt vopsite prin pulverizare cu un strat de miniu de plumb, scînteia, 1969, nr. 8 213, cf. m. d. enc., dex. Φ Fig. Straturi de stele albastre pe plafonduri argintoase. eminescu, p. 1. 52. Deracum să n-am aproape nici cînlecul de păsări, ... Nici freamătul pădurii... Ah, toate! Tot ce-i straiul,. întregei mele firi. coşbuc, s. 84. Tăcerea aşezată în straturi dense peste·· acest peisaj, îl striveşte aproape, bogza, c. o. 17. în strat de vremi Tu cauţi puritatea şi o chemi, labiş, p. 159. Naraţiunea e pulverizată sistematic, prin juxtapunerea straturilor temporale. contemp. 19.69, nr. 1 165, 3/4. Viaţa s-a aşezat în· straturi groase de tăcere, românia literară, 1970, nr. 79, 14/3. Cartea... impune climatul pur şi viril al intransigenţei morale, al primatului inteligenţei, nesclerozale, al pulerii de a gîndi liber, fără ca inlrc datçlc reale şi filtrarea lor spirituală să se inlerpur.ă sl.ralul deformat al prejudecăţilor, românia literară., 1971, nr. 124, 8/4. *0” Slral vegetal = ansamblu natural de specii vegetale care aparţin aceluiaşi grup de forme biologice şi care au exigenţe ecologice uniforme. 12999 STRAT* - 16159 — STRAT1 Dacă in Bărăgan... s-ar aduce apă,:.·..·şi s-ar adăpa acel cimp al cărui strai vegetal este aproape de un stin-jen..., nu ar fi o bogăţie creată de om? ghica, c. e. i, 84. Pămîntul nosiru este foarte sărac, straiul vegetal ... nu e mai gros de două degete, id. s. 553, cf. ltr2. Strat arabil (sau, rar, roditor) = strat de pămînt care se ară şi in care plantele cultivate işi: răsplndesc majoritatea rădăcinilor. Cf. dl, i, 114, m,:. d,. enc. + P, anal. (învechit şi regional) Depunere (pe fundul unui vas cu lichid). Sirupul cel curat de stratul cel mucos, carele slă în fund, întru acest chip trebuie Să se aleagă. înv. zah. 15/22, cf. lb, polizu, barcianu, alexi, -w., ciauşanu, gl. [în căldare] rămîne strat. gl. olt. 4- Fig. (Perioadă, de) influenţă externă tn dezvoltarea istorică a unui popor, a unei limbi etc. Acest ■ misterios ort poate fi descoperit numai fntr-un strat limbistic anterior, pe·> teritoriul nostru, cuceririi romane, hasdeu, i, c. i, 261. Mişcarea de împrumut continuă şi straiuri nouă înlocuiesc necontenit altele vechi, philippide, p. 166. Se substiluiră complet populaţiei româneşti, fără să: aducă ins.ă, atit de solid era vechiul strat cultural, alte elemente noi. bul. com. ist. ii, 184. Continuitatea de viaţă din bronz... e demonstrată la Lechinţă prin suprapunerea apropiată, adesea chiar amestecarea straielor de civilizaţie, pârvan, g. 379. Al doilea strat... din epoca fanariotă, cuprinde neologisme turceşti, puşcariu, l. r. i, 316. Se depun straturi de civilizaţie, care acopăr, complică sau deri-vează natura primitivă, ralea, s. t. i, 231. Straturile lexicale aiit de variate... nu stinjenesc înţelegerea textului. ll i, 53! Individualizarea tipurilor, nu poate fi văzută decît .în fuziunea celor trei straturi amintite: social, psihologic şi de ' limbaj, constantinescu, s. ii, 129. Materialul lexical de care dispunem ne îngăduia să distingem trei mari straturi terminologice, s. c. şt. (iaşi), 1957, 6. ■ Ion Budăi-Deleanu. . . evidenţiază rolul stratului lingvistic în constituirea limbilor noi. ist. lit. rom. ii, 71. Se crede că stratul cel mai vechi de împrumuturi greceşti îl constituie termenii marinăreşti. ist. l. rom. i, 44. Evangheliarul din Petersburg reflectă două straturi de limbi : unul bănăţenesc — hu-nedorean şi altul moldovenesc, l. rom. 1967, 70, cf. DEX. 4. Fişie distinctă din spaţiu cuprinsă intre două suprafeţe paralele şi apropiate, cu aspect de perdea (I D şi caracterizată prin anumite proprietăţi fizice, chimice, biologice etc. unitare. V. perdea (I 2). Mireasma nu· se~ ţine în aer. curat: . ., ci rămîne în stratul cel de gios al aerului, c. vîrnav, h. 43/4., Fumul de tutun plutea liniştit in straturi groase: agîrbiceanu, a. 365. [Norii] în straturi lungi şi viorii se întindeau deasupra apusului, hogaş, dr. i, 73. Un strat întins de ceaţă tomnatică, murdară, învălea întreg cuprinsul. rebreanu, nuv. 230. Pînă :cînd o rază de argint în nare, Lămurind pe boltă Straturi de ninsoare Lin desface umbra şi de crengi s-anină: topîrceanu, b.‘ 78. Aşteptam. . . să aprindă răşina, care umplea odaia cu straturi de fum albăstrui, brăescu, o. a. ii, 13. Soare care se arată cînd şi cînd dintre straturi de nourialburii. sadoveanu, o. xii, 597. [Norii] se îndesau în fiecare clipă, adunîndu-se în straturi puţin desluşite, împu-ţinînd lumina, v. rom. decembrie 1951, 203. Pe măsură ce luna se ridică deasupra straturilor de praf, aburul de sînge care învăluia pămîntul se împrăştie, bogza, c. o. 397. Două plăci se aşază faţă-n faţă într-o montură rigidă, avînd-între ele un strat subţire de aer. sanielevici, r. 226. Motocicleta porni, îndepărtîndu-se în viteză, lăsînd în urmă un strat înalt de praf. v. rom. noiembrie 1964, 55. După ce străpungem stratul de nori, soarele dispare în spatele norilor, cinema, 1968, nr. 1, 22. Un strat opac de nori învăluie perpetuu planeta Venus, flacăra, 1969, nr. 1, 29, cf. m. d. enc. ❖ loc. adv. Straturi-straturi = în straturi1 (I 4) succesive. Stînd în jeţul meu, revăzînd... în fumul de ţigară, aşezat straturi-straturi în dreptul gsamurilor, toate fiinţele şi toate lucrurile ce ne înconjurau odinioară, am'trăit q .bucată · din-viaţa trecută: brătescu-voineşti,:?. 297. Zăpada se aşeza liniştit, straturi-stra-iuri. bariu.', g. 22. 5. Flşie compactă dintr-o materie aflată in interiorul sau in apropierea unei mase de natură diferită. La arborii dicotiledoni. :. ci'nd se îngroaşă, formează un strât de alburn nou împregiurul trunchiului, ba-rasch, i. n. 121/22. Cu o pensetă ridicăm fiecare strat ce alcătuieşte ţesuturile subjacente şi cu bisturiul..', tăiem, turnescu, med. op. 23r. Această uşurinţă de percepţiune produce în stratul nervos o emoţiune plăcută. conta, o. f. 114. La vegetalele dicotiledoane lig-niscente, ' cercul libertilignos urmează cu creşterea prin formarea denoui straturi lignoase. grecescu, îl. 5. Stratul epidermic al pielei dtrofice este subţiat, babeş, o. A. i, 31, cf. dl, dm. Peretele vezicii este gros şi format din 3 straturi, abc săn. 377, cf. m. d. enc.', dex. •'O* F i g. Durerea porneşte din straturile cele mai adinei ale sufletului rănit. i>. z’amfirescu, t. s. 77. In jurul nucleului tipic abstract al persoanei sale, se întind, straturile succesive de determinări ale unui individ tn carne şi oo.se. vianu. l. u. 485. Două epitete metaforice ... care nu dcpăşesc niciodată limitele stratidui narativ. l. rom. 1967, 217. [Călătoriile livreşti] revelează nu o singură realitate imediată, ci una complexă, cu straiuri subţiri, transparente, suprapuse, contemp. 1969, nr. 1176, 3/1. Cînd a vorbit Domide... le-ai fi văzut feţele excitate, ochii strălucitori, aprobarea care răseolea straturile uitate, tot ceea ce au înghiţit şi n-au îndrăznii să spună, românia literară,' 1970, nr. 82, 16/2. -v» Strat cor nos v. corn os. + (Regional) Cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins ; (regional) covăseală, maia1 (1) (Negreşti — Piatră Neamţ). · Cf. chest. v 85/49. 6. (Geol.) Depozit de roci sedimentare care, pe o întindere relativ mare, are grosime şi constituţie aproximativ constantă şi relativ omogenă care se găseşte intre alte depozite-, p. e x t. orizont (2). Pentru zidirea .pămintului, pentru celi deosebite straturi au rinduri de pămînt. amfilohie, g. f. 186r/6 cf. budai-peleanu, lex. între doao a pămintului straiuri foarte cile puţin se p.oate îpirăbuinţa. înv, vin.. 33/21, cf. lb. Tot c.e ştim despre cea dinlăuntru alcătuire a pămintului, avem a mulţânii luărilor aminte la adincile. straturi. ar (1,830), . 33/l. Dedesupt este stratul primitif... şi apoi pămînturile iransppriale de potopuri, mn (1836), 461 /14. A cerceta. .. toate malurile rîurilor de lîngă Olt şi a afla unde stau straturile năsipulni de. aur (a. 1843). doc. ec. 789. Clima, poziţia şi firea slratelor mă/es.c bunătatea lui [a pămîntului] şi prin urmare, puterea plantelor ce să sădeşc intr-insul penescu, pr. 11/1. Putem avea... straturile de cărbune de piatră, carè..au în şine . mestecate chixuri pucioase, fm (1845), 2232/33. Pentru a pricepe originea apelpr minerale urmează.... a cunoaşte compunerea straturilor pămîntului pe uride trec acele ape. fatu, d. 80/19. Vestitul Chivie deosebeşte trei straie sau lereine după cele următoare caractere rămăşiţelor împietrite (paleontologice ). barasch, m. ii, 16/17. Ca să se scoaţă petre dijipămînt, se fac puţuri cari pătrund de sus în jos toate straiele sau băncile carierelor. id. i. n. 27/20. Păturile ce compun terenurile se numesc straiuri cînd sint terminate prin două feţe tare apropiate una de alta. cobîlcescu, g. 10/3, Pe tărăgănatele tăpşane ce-ascund în sînul lor bogate straturi de cărbune. vlahuţă, s. a. iii, 283. Afară de vîna caré dă aur destul şi acum, nu mai este alt strat rentabil pentru lucrare, agîrbiceanu, a. 323, cf. resmeriţă, d., cade. Straturile geologice se continuă cu cele arheologice, vianu, e. 93. Scînteţau... rupturile stîncilor cu straturi oblice, aşezate aliniat ca de mînă omenească, camil petrescu, o. ii, 25. Cele mai de la fund straiuri, ating în vreme, ruperea pămîntului din soare, bogza, c. Q. 76. Prăpastia săpată la mii de metri taie sute de straturi geologice, de roci variate tn toate culorile curcubeului. v. rom. noiembrie Ί954, 72. In zona flişului Carpa- 12Ş99 STRAT» — 1670 - STRÀT1 iilor Orientali, stratele sînt intens cutate, tăiate de falii longitudinale, oncescu, g. 147. Mi-a spus... că-i trecut in stratul ô ca să încerce o metodă nouă. davidoglu, m. .16. Stratul înalt de cocs are exact aceeaşi valoare. baranga, i- cf. dl. Adînc, adine, in stratul de cărbune, Viaţa sc trezeşte, frunză, z. 57. Îndată dădură de Un strat pietros şi trebuiră să ia cazmalele, τ. popovici, s. 415, cf. dm. Înclinarea straielor are şi ea urmări asupra densităţii, phofsl· geogr. i, 64. Numim strat un pachet de materiale cu constituţie omogenă, limitat de materialele vecinc piin suprafeţe plane, geologia, 24. Din studiul straturilor de rocă, Din ccrcelarea relicvelor..., cercetătorii cu obţinut o imagine precisă a naşterii şi creşterii munţilor, românia literară. 1969, nr. 28, 32/2, cf. m. d. enc-, dex. <0- Fig. De altfel sentimentul unei rupturi între părinţi şi copii, al unei surpări de straturi pe direcţia de evoluţie a. literaturii noastre, era larg rwspind.it. către 1S70 — 1880. v. rom. ianuErio 1965, 100— <£- Strat acvifer v. ac vi fer. Strat productiv = formaţiune geologică constituită dintr-o rocă poroasă şi permeabilă in care sînt înmagazinate fluide (dc pildă ţiţei sau gaze) care pot fi exploatate. Cf. ltrs. Traversarea prin foraj a stratului productiv are o deosebită importanţă pentru viaţa sondei, ib. Strai concordant v. c o n c o r-(1 a li t. Strat discordant, v. discordant. Strat alunecos — formaţiune geologică constînd dintr-o alternanţă de nisipuri care absorb apă în mare cantitate şi de argile care, fiind impermeabile., produc alunecarea nisipurilor de deasupra lor; teren alunecos. Cf. dl i, 69. Strat permeabil = formaţiune geologică alcătuită din roci poroase sau cu fisuri prin care circulă fluidele cu uşurinţă. Cf. M. o. enc. Strat impermeabil = formaţiune gcologică alcătuită din roci compacte nefisurate şi care nu permite circulaţia fluidelor. Cf. id. ib. + (învechit şi regional) Albie (a unui riu). Ei a murit ... şi s-a înmormântat dc poporul său în stratul rîulu.i Buzento pc care l-a abătut şi apoi iarăşi I-a slobozit peste mormînlul lui. asachi, l. S71/42. Jar cind Dună-rca-l simţea, Apa-n două-şi despica, Pc haiduc că mi-l primea Şi frumos îl aşeza Tocma-n fundul Fundului, Pc stratul Morunului, Undc-i dulce somnului, teodo-bescu, p. p. 555. 7. F i g. (Adesea urmat de determinări care arată rolul, calitatea) Categorie, treaptă sau clasă socială; p. e x t.. oamenii care alcătuiesc o asemenea categorie, treaptă sau clasă socială; pătură (I 4), Boierimea, voi să zic ·' stratul nobiliar, nicăiri nu e naţional. c;odru-drX-guşanu, c. 235. Credea că... funcţiunile de iot subalterne să se poată da. . . la oamenii cari se ridică din straturile inferioare, sion, p. 306. Mai multe nume proprie bărbăteşti au avut o soartă analogă de a se vedea îmbrincile treptat in straturile cele mai de gios ale. societăţii. hasdeu, I. c. i, 87. Va fi oare o satiră adîncă poli-tico-socială, in felul „Scrisorii pierdute“ dor mai însemnată prin stratul social ce va zugrăvi? gherea, st. cr. 1, 368. Un sentiment de groază străbătuse cu încetul plnă în straturile poporane, d. zamfirescu, r- 52. Cercetătorul e dator să afle, pe cil se poale, şi care au fost. . . stratele sociale care s-au împărtăşit prin cetire sau numai prin auz de o anumită literatură, iorga, c. i. ii, 115. Acest material nou [fierul] e adoptai pînă în straiele cele mai largi ale populaţiei dacice, pârvan, g. 299. Din toate straturile sociale. mulţimea aspiră spre înălţimi de gîndire şi expresie. în plr ii, 428, cf. cade. Poezia d-lui Minulcscu nu avea cum străbate în straturile adinei, lovinescu, c. vii, 5. Sufletul dc artist are, în clasa socială din straiul căreia s-a ridicat, lot alîtea legături şi rădăcini ca şi stejarul, galaction, o. 338.. Intrebîndu-se carc este cauza acestei caracteristici, Aucrbach crede a o găsi In refuzul unei aristocraţii de a lua în considerare forţele sociale, active în straturile fundamentale ale poporului, vianu, l. u. 48. Din cea dinţii clipă trebuie să fie prezente mase mari din toate straturile sociale, ca.mil petrescu, o. h, 119. Duceţi in toate straturile populaţiei un cuvînt de îmbărbătare. v. rom. noiembrie 1054, 21. T.oate straturile sociale, au dreptul dc a sugera material artistic ; arta e un scop, nu un mijloc, constantinescu, s· iii, 286, cf. dl. Era. . . în glasul ei. . . o resemnare ţărănească, mai limpezită in straturile de unde venea, preda, i. 238, cf. dm. Dezvoltarea săpunăriilor indică, desigur, progresele igienei in straturile largi ale populaţiei. G. barbu, a. v. 38. Publicul este stratificat şi fiecare strat se găseşte într-un anumit stadiu al conştiinţei, contemp. 1969, nr. 1 176, 8/3, cf. m. d. enc;., dex. + Mulţime compactă, grup (constituit) dintr-o populaţie. Un strat din poporul scit era nomad, xenopol, i. h. i, 25. Cel dinţii strat dc popoare pe carc s-a aşternut naţionalitatea română, a fost. . . de rasă. orică. id. ib. 40. Ca la o marc cumpănă, se scormoniră straturile de oameni vechi, sc prefirară bordeiele cu moşnegi. voicx-lescu, J’. ii, 317. II. Numele unor obiecte, construcţii etc. sau părţi ale acestora, ale unor unelte etc. cu suprafaţa plană (şi orizontală), folosite pentru a susţine, a sprijini, a mărgini, a separa, a proteja etc. ceva; 1. (La casă) (Prin Maram. şi prin Bucov.) Talpă (II 1). Zierme alb... pă sup stratu ciăsî acolo şiăd'e. alrt ii, 159, cf. alr ii/i h 224/353. b) (Prin Mold.) Cosoroabă; p. gener. orice lemn fasonat, cioplit pentru a fi folosit în construirea unei case. Cf. chest. π 80/171, 113/228. c) (Regional) Acopcriş (Mirceşti — Paşcani). Cf. alrm sn iii h 1 219/537. 2. (La moară) a) (Transilv., Maram. şi prin Bucov.) Postament din birne sau din scînduri groase pe care este aşezat podul morii de apă. Cf. damé, t. 151, pamfile, J. c. 184, alu π 6 748/372, 219, 228, 260, 284, 310, 246, 349, 353, 362, 386, 6 759/228, 346, λ v 22. b) (Popular) Fruntar. Cf. dame, t. 3 62, glosau kko. La morile din Munţii Apuseni. . ., în grinda din faţă a stratului... care susţine pietrele de măcinat, este aplicat un disc de lemn cu crestături, dr. xi, 122, cf. h x 69. c) (RcKional; la moară sau la rîşniţa de măcinat cercalè) Veşcă- Ambele pietre sini înc.unjurate dc a veşcă sau strat, făcută, din scînduri sau coajă dc tei. pamfile, i. c. 177, cf. alr sn i h 178/414. d) (Regional) «Suport de lemn care fixează piatra zăcătoare; (regional) crivace, scaun (II lie) (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr ii 6 784/386, alrm sn i h 121/414. p) (Regional; în sintagma stratul coşului.) Scară (II 1). Podul coşului, legătura sau stratul coşului.. damé, t. 362, cf. alr sn i h 173/349. f). (Regional) Ansamblu] andrelelor pe care. se reazemă perna morii; (regional) scaun (II Ii f) (Roşia — Beiuş). Cf. alr ii 6 746/310. 3. (La războiul de ţesut) a) (Regional) Pat1 (5 c). Cf. damé, τ. 134, pamfile, i. c. 271; b) (Popular) Scaun (II 13). Cf. damé, τ. 140, pamfile, i. c. 263. 4. (Regional; la meliţă) Scaun (II 2). Cf. damé, t. 139. 5. (Prin Mold. şi prin Maram.) Fiecare din cei patru stilpi care susţin foalele dc fierărie. Cf- glosar reg. 6. (Regional; la teasc) Masă1 (II 11). Cf. damé, r. 82, pamfile, i. c. 222. 7. (Prin vestul Transilv. şi prin nord-vestul Munt.) Parte a osiei care trece pe sub car sau căruţă; (regional) oplean (3), perînoc (l), pod (IV 4 <·(, scaun (II 13). Cf. alrm sn i h 225/316, udrescu, gl· ü. (Regional; la plug; in sintagma) Stratul li le y ii -■ schimbător (III 2) (Sînnicolau Român — Oradea). Cf. alr π 5 013/316. 9. (Prin Mold. şi prin nord-vestul Transilv.; la finţlnă) Ghizd. Cf. alr sn iii h 852/316. Du-ie bade, la fintină, Că pe strat ciutura-! plină Şi*i scoasă de a mea mină. folc, mold. ii, 557. 12999 STRAT2 - 1671 - STRATAGHEMATĂ 10- (Adesea cu determinări care indică felul armei) Partea de, lemn a armei pe care se fixează ţeava şi mecanismele şi care serveşte la imobilizarea armei in poziţia dorită iu timpul tragerii, prin sprijinirea ci ele umărul trăgătorului; pat1 (5 a), (regionăl) maiul puştii (v. m a i2 II 10). Solda/ii. . . i.i siîlcesc cu.straiul puştei (a. 1848). ubicabÎul, x, 14. Deschisc lăzile şt dulapurile, lovi cu stratul puştii in penii. cane, n. n, 10. Dcsc.hidcii ! strigă el, ncvăzind nici un om şi halind cu stratul puştei in poartă, i. negruzzi, s. m, 86. Scurta ii era desfăcută la piept, carabina atirnatâ de umărul sting, cu Şeaua, înainte şi stratul sub cot. .sadoveanu, o. xv, 12, cf. stoica, vîn. 24, ui,, dm. Flintă veche dc argint, Cu călări de mărgării. Şi cu strai din lemn dc fag. xm-rescu, p. 48, st. D. emc., dex. Rău mă daarc-n. piept .şi-n spate De-o puşcă cu straiuri, late. sevastos, c. 279. Puşca. . . o făcut-o cu stratu di lemn. şez. iii, 7, cf. alr sn in h 723. -v· (Prin metonimie) Cea fntii lovitură cc căpătai fu un strat dc puşcă drept intre umere, sion, f· 227. 4. (învechit, rar) Afetul tunului, l.a puşci an opucal eăzacii dc au stricat, roatele ţi straturile, m. costin, lei·2, J, 248/15, cf. CADF. — Pl. : straturi şi (învechit) strcturc, (astăzi rar) straie.— Şi: strâtă (contribuţii, ir, 275) s. f., streât s. 11. — Din (l l—Λ, II) lat. stratum, (l 5-7) fr. strate. STRAT2 s. n. (Popular; in sintagmele) Strat(u) dc Rusalii (alr ii Ii mn 112 — 113, 2 838/723, 762, 791, 886, 809 sau dc Rusalc, ib. 2 838/784, 5)87), straiu (!) (ib. 2 838/70.1, 928 sau stradele, ib. 2 838/728, slradul, ib. 2 838/812, 876, strada) Rusalif i)lor, stradă Rusalii (ib. 2 838/705, 769) « Totlortisalc. Cf. muscel 64, TDnc. Românii nu credinţa că dacă cineva lucrează in ziua dc strada Rusaliilor.. . slăbeşte, pamvjlk, s. v. 73, cf. cabe, scriban, d. tn stratul Rusaliilor slropeşle-li vacile cu usturoi ca să nu le piară laptele, şez. ii, 165, cf. λι,κ π li mn 112 — 113, 2 838, au;m nji h 270. — Pl.: straie. — Şi: (regional) stradă s. f., stratl, slratc s. 11. — Din. bg. CTjinn (după st ral')· STRATAGEMĂ s. f. I. Procedeu folosit in război pentru a înşela şi a surprinde pc inamic·; (învechit, rar) stratighimată, v. s t r a l a g h e m a t ă (1). Să ispiteaşte o st rata ghem à c.u minte a. dobîndi cel castel ce iaste pus lingă o girlă crăiască (a. 1690). fn 80. Cu o foarte subfire slratigimă. . . amăgi pc. oblăduilorul celăţci. văcărescul, ist. 265. [Blişarie] s-au rădicat asupra lor fi cu stratagemă militărească i-au invins. şincai, hr. i, 107/6, cf. budai-deleanu, lex. Ca să împlinească numărul elefanţilor carc ii lipsea, află ca. o stralaghemă minunată spre izbindirc prin viclcnirca războiului, molnak, t. 88/7. Deci numai stratighimcle şi bravurile eroului Belizaric-lu nevoi a inchie o pace de 50 ar.i. săulescu, jir. i, 153/24. El a întrebuinţat multe slraligime ademinitoare spre, a (Adverbial) Ne-am retras strategic printre coroanele pomilor, sadoveanu, o. xviii, 514; cf. scriban, d. 3. (Despre poziţii sau despre locuri, drumuri ele.) Care are însemnătate pentru acţiunile militare de război ; care favorizează desfăşurarea operaţiilor militare. 13009 STRATEGIE - 1673 - STRATIFICA Pelersburgul, Berlinul şi cu Viena formează triunghiul nostru slralegic. ghica, c. e. ii, 327. Păduri şi cimpii strategice [ale Olteniei] du fiecare pagina lor in ciuturile şi memoria populară, i. ionescu, m. 251. Căutaseră aici un adăpost şi o poziţie strategică minuiială . . ., cu spatele răzimafi pe munţii pădiwoşi. . . carc: . . ii fereau de a fi înconjuraţi, xenopol, i. r. i, i02. 1Avem la Petriş, lingă Gherla..., un puternic centru strategic. pârvan, o. 301. Alte sale... s-au închegat la puncte geografice strategice, diaconu, vr. XXXVI. Dincolo de acest rîu [de Olt] erau numai posturi strategice înaintate. puşcariu, l. R. i, 342. El nu va sta in Bucureşti, ci departe, într-o poziţie strategică, camii, petrescu, o. ii, 273. Locul în care a fost construită cetatea e un teribil punct strategic. bogza, c. o. 213. Vor să facă o autostradă strategică pe aici. h. lovinescu, T. 98. "Reprezentăm un capitol prea important, un punct de sprijin prea strategic, aici, la porfile Orientului, τ. popovici, s. 235. Alegeau ptmclele strategice de pe fiecare stradă. id. se. 517. 4. Care ţine de strategie (2); privitor la strategie; de strategie. A nu sacrifica interesele imediate ale muncitorilor în numele obiectivului strategic şi... a nu se dezice de idealul socialist pentru dobîndirea unor avantaje în fondLminore. contemp. 1Ô70, nr. 1 226, 8/3, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. + Potrivit2 (2). Cf. DEX, 5. Care ţine de strategie (3) ; privitor la strategie; de strategie. Cofetăria Rinalii era. ... postul cel mai strategic de observaţiune. c. petrescu, O. P. i, 141. *0 F i g. Lucu aruncă o privire strategică spre locul clar obscur unde grupul celor trei inşi se îmbuiba în duşmănie. vinea, l. i, 129. — Pl. : strategici, -ce. — Din fr. stratégique. STRATEGIE s. I. J. Partea cea niai importantă â artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării şi ducerii războiului, campaniilor şi operaţiilor militare; disciplină militară care studiază marile operaţii de război, pregăteşte planurile marilor bătălii etc. Elementurile ■ tacticii, adică întrebuinţareâ deosebitelor oşti. . . şi relaţia ce stă între dînselc. . .'asupra strategiei sau operaţii[i] ostăşeşti cu istoria campaniilor vestite a anilor celor din urmă. c.r (1830), 202I/2.2. Răz-bciol defensiv, socotindu-l ca o parte a strategiei sau a politicei războiului, s-a adus la cea mai mare perfecţie. bălcescu, m. v. 615. Să răspîndise în lume faima gloriei de strategia lui Miltiade. aristia, plut. 292/19. La rangul întîi a cunoştinţelor. . . bărbaţilor de războiu, se află:... topografia, statistica, artileria... tailica şi strategia, rom. lit. (1855), 1291/23. I-am dat· un plan complect de politică şi de strategie, ghica, c. e. ii, 327. Nu se cere decît o noţiune elementară de strategie. hasdeu, i. c. i, 116. Pe lîngă această parte privitoare la strategia acelor limpuri, tactica pe atunci consta în lupta corp la corp. xenopol, i. r. iv, 124. Vineanu e un om simpatic. . . adînc cunoscător. . . :\αΙ. tuturor regulelor „de tactică şi de stralegie“. brătescu-voineşti, p. 195. Cronica vorbeşte cu admiraţie de strategia şi de victoria lui Ipsilanti. bul. com. ist. ii, 25. Prea puţin ne rămîne de la ei [de la sciţi],, . . desigur armele scythice şi anume procedee de tactică şi strategie, pârvan, g. 459. Napoleon, un om destul de priceput în strategie,.. . spunea că victoria cea mai sigură in amor este fuga. ibrăileanu, a. 77, cf. resmeriţă, d., cade. Căpitanul Aristide Lecca făcea numai strategie. baht, E. 326. Asta-i nenorocirea, să faci strategie cu civilii, v. rom. noiembrie 1954, 8. Se mai afla. . . lîngă pai. . . tratatul de strategie al lui Clauseoitz. vinea, l. i, 51, ci. dl, dm. Viile au intrai în strategia războaielor vechi, fiind apărate de moldoveni şi rivnilc de străini, v, rom. februarie 1964, 68. Încep să-mi vină în minte o milltime de idei de tactică şi strategie. cinema, 1968, nr. 7, Iii.-Marea victorie a trupelor im- periale. . reprezintă, după mine, punctul În care strar legia strălucită a curţii noastre imperiale a atins tocmai punctul suprem. romAnia literară, 196.9,. nr; 20, 16/1, cf. m. d. enc., dex. + Spec. (Mut.; în teoria jocurilor) Planul imişcărilor unui jucător ţinind seamă de orice situaţie care poate apărea in cursul jocului. Cf. LTR2. 2. Fi g: (Adesea cu determinări care arată·domeniul de activitate) Priceperea de a folosi şi de a îmbina cu abilitate toate mijloacele disponibile, toate împrejurările, condiţiile etc. favorabile in vederea atingerii scopului propus; îmbinare astfel realizată. Beizade Grigorie.,;. . şeful pompierilor-, . ., încep, noclurnalele lor strategii ; n-au fosi casă-unde să fie presupus, că s-ar găsi oameni amestecaţi în complot care în noaptea aceia să nu fi fost călcată (a. 1848). urica»h;l, x, 15. V-aţi afundai în strategia, .demnilor.. . şi nu luaţi sama că alegătorii au să plece, negruzzi, s. i, 39. Ne, permitem o primă observare de >strategie literară, maiorescu, cr. ii, 349. Cu greu ai fi putut hotărî care dintre amîndouâ erau mai iscusite în strategic, hogaş, dr. i, 273. Mi-a trebuit o întreagă strategie... . ca s-n pol rectşliga. ibră-ileanu, a. 24, cf. cade. Sub etichele didactice, nu ascunde decîl atitudini, strategie literară şi resentimente, lovinescu, c. viii, 104. A avut lungi discuţii cu soţul ei şi a cheltuit comori de energie şi de strategie, pină cînd să-l hotărască să intre în arenă, galaction, o. a. i, 224. Începură să istorisească inlimplări. . . în legătură cu tactica şi strategia electorală, c. petrescu, î. ii, 136. Am avut Mvoie de abilităţi sau de cine ştie ce. strategie ca să-l determin să vorbească, cocéa, s. i, 184. [Chiriaşul] era şi reclamant şi inculpat, gratie strategiei avocatului proprietarului bălăuş.. .teodoreanu, m. iii, 113. Ne*am continuat rătăcirea. .., .apropiindii-nc de turmă pieziş şi hotărîţi, după strategia pe care o emitea vinătorul meu de faimă, sadoveanu, o. xvi, 58, cf. şcribaji, d. Doamna. . ., impacientată dc strategia grotesc bufonă a gazetarului, întrerupe, arghezi, l. 33. TOate personagiile principale... cunosc care trebuie să fie strategia necesară a burgheziei şi a iobăgimii în aceasta perioadă. v. rom. ianuarie 1954, 206. Toată strategia-unui oaspe modest- şi obscur stă în a pune mîna pe una din boxele încă libere, vinea,. l. i, 124. Parcă m-ar fi aşteptai să dea ochi cu .mine şi apoi să plece. Era o strategie. preda, i. 225, of. dn2. Cînd, după o şerif de mişcări tactice, de înaintări şi retrageri succesive, ce, pc mai mull de unul dintre, asistenţi îl avertizase, strategia pror zatorului îmiinge, cititorul e, deplin satisfăcut, românia literară, 1969, nr. .55, 14/3. Interpretează cîleodală greşit abţinerea lui, ca o slăbiciune sau ca o strategie calculată perfid, ib. 1971, nr. 120, 8/4. Φ Fig. Toate [fructele] ..vor fi victoriile soarelui dintr-o singură vară, prin măreaţa şi generoasa lui strategie, bogza, c. o. 229. — Pl. :■ strategii. — Din fr. stratégie. STRATEGIM s. n. v. stratagemă. STRATEGlST s. m. (Ieşit din uz) Strateg (2). Cf. polizu, prot. — pop., n. d. Generaţiunile viitoare vor putea uita şi pe diplomat şi pe stralegisl. . ., dar lumea nu va uita niciodată pe invenlori. ghica, c. e. i, 289, cf. ddrf. Acest stralegisl bizantin dă, în scrierea lui, pe. lingă mai multe principii privitoare la arta militară şi Oarecari notiţe istorice, xenopol, i. r. ii, . 107, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţX; d., cade, scri-13AN, D., SCL' 1950, 78. — Pl. : strategişli. — Din ir. strategiste. STRATIFICA vb. I. 1. Tranz. (Agric. ; complementul indică seminţe, butaşi) A grăbi încolţirea, prin aşezarea în straturi1 (I 3) suprapuse, izolate între ele prin turbă, muşchi, nisip, rumeguş etc. în vederea asigurării unor condiţii optime de umiditate şi tem- 13013 stratificare — 1674 - STRATIFICAŢIE peralură. îndată după recoltă, se ocupă cineva a stratifica seminţele care pierd lesne facultatea răsărirei, precum ghindele, castanele, brezoianu, a. 257/17. Se face o groapă ale cărei dimensiuni variază eu numărul vitelor cé avem de stratificat, enc. agr. i, 168, cf. dl, dm, •M. D. ENC., DEX. 3. T r a n z. şi r e f 1. A (sfe) aşeza tn mai multe straturi1. (I 3); a căpăta sau a da forma unor straturi1 suprapuse. Cf. prot. — pop., n. d., barcianu, alexi, \y., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, dn2, m. D. enc., dex. ·φ· F i g. (Predomină ideea de succesiune siiu de ierarhizare) Noi dăm artei ... zona superioară; dar de Ία ea pînă la noi..., se stratifică 'destule conveni iuni cari să ne încurce condeiul. in plr ii, 80. Poezia . . . se stratifică încel-încet în fiinlo. mea cu seminţele ci, aşteptîndu-şi timpul, sadoveanu, Ô. xvi, 419. Graba succesiunii volumelor nici nu-ţi dă răgazul· să-ţi stratifici impresiile' şi-ţi smulge atenţia asupra altuia nou. constantinescu s. iii, 216. Vremea stratifică frontul actoricesc în anotimpuri — nu de vîrstă, ci de crcajic, numite generaţii, τ august 1964, 35. încremenirea fugar piiir.itivă a fotografiilor desuete de familie, umbra albă a busturilor romane,. . . sugerează nesfîrşitul experienţelor omeneşti care s-au stratificat în aceste mici şi foarte vii viziuni obiective. cqntemp. 1969, nr. 1 176, 5/2. 3. Tranz. (Telin.; complementul indică semifabricate sau produse finite in formă de foaie ori de bloc) A face să prezinte o structură specială prin dispunere In straturi1 (I 5) succesive. Cf; ltr3 x, 147. 4. T r a n z. (Geol.) A determina aşezarea unor terenuri sedimentare in straturi1 (I 6). Cf. cade, dl, DM, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind. : stratific. — Din fr. stratificr, it. stratificare. STRATIFICARE s. f. Acţiunea dc a sc stratifica şi rezultatul ei. î. (Agric.) Procedeu tehnic dc grăbire a incolţirii seminţelor si a butaşilor, prin aşezarea în straturi1 (I 3) suprapuse, izolate între ele prin turbă, muşchi, nisip, rumeguş etc., In vederea asigurării unor condiţii optime de umiditate şi temperatură; (învechit, rar) stratificaţie (I). Cf. stratifica (1). Stratificarea [viţelor]. . . în pivniţe se face la fel ca şi afară, învelin-du-sc viţele într-un strat destul dc gros de nisip. enc. agr. i, 169, cf. ltr2, dl, dm, dp, dn3, m. d. enc., dex. + P. anal. Operaţie dc îngropare a rădăcinilor pomilor scoşi din pepiniere sau, p. ext., a oricărui răsad, în şanţuri făcute in pămînt, acoperite cu pă-mint bine mărunţit. Cf. ltr. 2. Aşezare iii mai multe straturi 1 (I 3) ; (rar)stratificaţie (3). Cf. stratifica (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Φ Fig. (Predomină ideea de succesiune sau dc ierarhizare) Ilaşdeu... a emis principiul de stratificare în consideraţiunea istorică a influenţei orientale. şio i, 257. Nu e vorba la cetăţile dace de o adevărată stratificare vîrslală de lemn şi piatră, părvan, g. 475. Altul a fost felul dc trai adaptat acestor evenimente istorice şi... alta stratificarea socială a populaţiei. puşcariu, i„. R. i, 171. Românii alcătuiau o populaţie mai uniformă decît saşii şi ungurii, la care stratificarea socială era mult mai reliefată şi mai diferenţiată. blaga, G. 32. Gilliéron a observat migraţia cuvintelor şi stratificarea lingvistică, graur, i. l. 251. Dalele statistice dau posibilitatea să se definească raporturile cronologice prin stratificarea sistemului cu ajutorul metodei reconstrucţiei interne, l. rom. 1959, nr. 3, 77. Am formulat cuallă ocazie principiul stratificării, o unitate de un anumit rang reprezintă o combinaţie sau un aranjament de unităţi de rang inferior. sc.l 1959, 469. Trebuie să se ţină seama. . . de stratificarea stilistică a limbii, l. rom. 1967, 96. Stratificarea unor epitete cromatice aflate în raporl de - sinonimie, ib. 1967, 219. [în] istoria filmului,. . . orice ... încercare de clasificare se izbeşte de. . . lipsa unor stratificări valorice măcar atîl dc certe cît sînt cele din literatură, muzică, pictură, cinema, 1968, nr. 4, 14. Structura actuală a. bazilicii oencţiene, mutilată de hibride stratificări, împiedică vechile mozaicuri să-şi demonstreze reala valoare. monumentală; contemp. 1969, nr. .1 209, 9/1. Nu cercetăm aici. . . viziunea demografică, tabelul stratificărilor dc regn social şi psihologic, românia literară, 1969, nr. -35, 5/1. Milul lui Manimazos, cavalerul trac, mimînd o stratificare dobîndită în lungi acumulări, nu e în primul rînd toate acestea, ib. 1969, nr. 35, 9/2. 3. (Tchn.) Dispunere in straturi1 (15) suprapuse a unor produse finite In formă de foaie ori de bloc. Cf. stratifica (3). Lemnul ameliorat prin stratificare, impregnare, încleire. şi presare cum sînt placajele, LTR2. 4. (Geol.) (Mod de) dispunere a rocilor sedimentare în straturi (I 6) suprapuse; stratificaţie (1), (rar) stratigrafie (2). Cf. cade, dl, dm, dn-.+ Formaţie sedimentară alcătuită din mai multe straturi1 (I G) suprapuse; stratificaţie (1). Cf. stratifica (4). Vn nămol „compus de mai multe pături cc apasă una pe alta ca stratificările unui munte“ şi în care „dedesubt, la bază, slă întins pc brînci poporulalecsandri, in pr. dram. 32. Dibuiam prin strktificările geologice ale Şurianului vîrslele. blaga, h. 63, cf. dl, dm, dn3, dex. — Pl. : stratificări. — V. stratifica. STRATIFICAT, -Ă adj. Care este alcătuit din straturi1 (I 4, 5, 6) suprapuse, aşezat în straturi1. Aceasta a făcut pe geologi să zică că pămîntul stratificat, adecă în pături, nu este făcut deodată, i. ionescu, b. c. 414/7, cf. resmeriţX, d. Din malurile abrupte,. .. .calcarul răzbeşte, stratificat şi sur, dindu-ţi impresia unei regiuni de munte, galaction, 0. A. ii, 405. Nu mai avem mult nici pînă la scufundarea soarelui în. nişte nouri stratificaţi pe orizontul apusului, sadoveanu, o. xi, 25. Solul aluvionar din lunca stratificată. . . este mai puţin, fertil, agrotehnica, î, 295, cf. ltr2, dl. Faţă de lemnul masiv, lemnul stratificat, etre rezistenţe şi duritate foarte mari. Di» 373. Tuful dacic. ... esle o rocă albă-ce-nuşic sau verde, fină, ,bine stratificată, geologia, 29, cf. DM, m, d. enc. — Pl. : stratificaţi, -te. — V. stratifica. STRATIFICAŢIE s. f. 1. (Geol.) (Mod de) dispunere a rocilor sedimentare în straturi 1 (I O suprapuse; stratificare (4), (rar) stratigrafie (2). Crăpăturile de faţă. . . aduc îndestulă lămurire asupra slralificaţii[i] (straturile păturilor) munţilor, ar (1838), 147/16, cf. stamati, d., antonescu, d., şăineanu3, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Strutificaiia e determinată de schimbarea mărimii granulelor, ltr2, cf. dl, dm, dn2. Loessul este o rocă slab cimentată fărîmicioasă, de culoare galbenă şi fără stratificaţie. geologia, 29, cf. dex.+ (Adesea urmat de determinări care indică modul de dispunere sau de formare a straturilor) Formaţie sedimentară alcătuită din mai multe straturi1 (6) suprapuse; stratificare (1). Stratificăciunea e de două feliuri, concordantă, cînd toate straturile-şi păstrează paralelismul, şi discordantă,... cînd sînt înclinate unele spre altele, cobîlcescu, g. 10/14. Conglomeratele trec la un orizont de gresii cuarţitice, care prezintă adesea o stratificaţie torenţială şi au un ciment roşu-închis. oncescu, g. 338. După relaţiile dintre unităţile de sedimentare se deosebesc următoarele tipuri de stratificaţie :. . . paralelă sau normală,. . . încrucişată sau diagonală, ltr3· Slrulificatie de gresii pe valea Argeşului, geologia,· 24, cf. dl, dm, dex. Fig. Există între Proust şi Borel mai mult o identitate structurală de gîndire, de pros- 13016 STRATÎFICATIUNÉ - 1 fi*?5 STRATOPEDÀRM peciare a slratifieaiiilor sufleteşti, dccît de mijloace sau proccdce literare, românia literară, 1969, nr. 34, 21/1. 2. (Rar) Stratificare (1). Slratificuţia constă tn a pune pe rînd un culcuş de grăunţi pe un culcuş de pămini sau de nisip, brezoianu, a. 257/21, cf. dl, dm, M. ENC., DEX. 3. (Astăzi rar)- Stratificare (2). CI. negulici, antonescu., d. Ideea fundamentală a palului consislînd ln stralificaţiune-, adecă in suprapunerea unui lucru peste alt lucru, este din punt in punt, in fond ca şi-n formă, albanezul „pal“. hasdeu, i. c. i, 2.07, cf;. prot. — POP., N. D., CADE, DI., DM, DN2, M. D. ENC., DEX.. Ό: F i g. .Nu există o singură artă valabilă. . . ci mai mulle arte, tot atîtea cîte stratificaţii estetice sint. în plr ii, 525. — Pl. : stratificaţii. — Şi: (învechit) stratiiicajlfmè, stratiflcâciûne s. f. — Din fr. stratification. STRATIFICAŢI ÙNE s. f. v. stratifica (ie. STRATIFICĂ CIÎINlî s. f. v. stratiiicaţie. STRATIFdRM, -Ă adj. 1. (Geol.) Care are aspect de conglomerat de straturi1. (I t>). Cf. antonescu,. d., cantuniari, l. m. 175. Roca sedimentară este transfer mată în lentile, uneori straiiforme, de sferosiderit. oncescu, g. 241; 2. (în sintagma) Nori· siraliformi = nori care sint generaţi de-a lungul unei suprafeţe de discontinuitate. Cf. ltr2 xi, 519. — PL: siraliformi, -e. — Şi: (rar) stratiîormis adj.· ltr2. — Din fr. stratiforme. STRATIFÔRMIS adj. v. stratiforni. STRATÎG s. m. v. strateg. STRATI GÉMA s. ί. v. stratagemă. STRAT1GHÉMA s. I. v. stratagemă. STRATIGHIMAtĂ s. f. v. stratajjhemată. STRATIGHÎMĂ s. f. v. . stratagemă. STRATIGÎMĂ ş. f. v. stratagemă. STRATIGRAFIC, -Ă adj. Care aparţine stratigra-fiei, referitor ia stratigrafie; de stratigrafie. Iată mai tnlti constatările straiigrufiec. pârvan, q. .178, cf, cade. Fiecare dintre aceste trei zone prezintă caracteristici pelr.ogrofice şi slratigrafice diferite, oncescu, g. 111. Studiile slratigrafice se bazează pe interpretarea judicioasă a faptelor de observaţie (natura pelrografică a rocilor şi modul lor de. prezentare tectonică, prezenta fosilelor etc. ). ltr2, cf. dl, dm. Din examinarea acestor documente au. rezultat cîteva principii generale, ectrè slau la baza cercetărilor slratigrafice. geologia, 55, cf. dn2, m. d. enc., dex. O* (Adverbial) Ar trebui examinată chestiunea atit stratigrafie cît şi cantitativ., pârvan, 6. 591. Apele subterane sînt reprezentate printr-un sistem de pînze'de ape dispuse ciajat şi .orientate stratigrafie. probl. geoqr. i, 143. — Pl..: şiratigrafici, -ce. — Din fr. stratiyraphique. STRATIGRAFIE s. 1. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul formaţiunilor care alcătuiesc scoarţa terestră, pentru a stabili succesiunea lor dc formare,- precum şi legile evoluţiei globului, pămîntesc în ansamblu. Cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., LTir, dl, dm. Geo- logia istorică (slraligrufia) sau studiul evoluţiei pă-mînlului (erele)., geologia, 4, cf. dn2, m.-d. enc., dex.- 2. (Rar) Straţificaţie (1). O examinare superficială a stratigrafiei materialului -ar duce la ispite de a icrar-chiza cronologic cele două forme de cultură, pârvan, g. 562. — Pl.: stratigrafii. — Din fr. stratigraphie. STHATILAt s. m. (învechit, rar) Comandant de oşti în orînduirea feudală; hatman. Acesta svi[n]tul mare -m[u]c[e]nic·... . era stratilat, adecă hatman pre, oşti. dosoftei,.v. s. septembrie:22v/16. Ştiu-te bine, o, stralilatule, că .eşti creştin, id. lb. februarie 84v/10. — Pl. : stratilati. — Din ngr. στρατηλάτης. / STRATI(3l)E s. m. v. stratiot. . STRATIOT s. m. (Popular; în vicleim) Ostaş. [Tex-1 tul vicleimului] cuprinde, la persoane pe:. ... Irod, doi îngeri, stratiodc (ofiţerul), craiul irodesc. pamfile,'· C.R.. 158. Un text bucovinean [al vicleimului] are pe: Irod împăratul, îngerul, Iraliod,. ciobanul, .craii, cei trei. id. ib,, cf. 'r. papahaci, c. l. Irod împărat: Stra-tiote ! Straliotul: Porunciţi preu înalte împărate, teodorescu, p. P. 110. — Pl.: stratioji. —Şi: stratiode, tratiod s. ni: — Din ngr. στρατιώτης. STRATOCAMÎL s. m. (învechit) Struţ. Sosi şi Alexandru ..., cu gugmă în cap, şi pre yujţmă stema de aur şi cu pene de stralocamil (a. 1620), ap. p.osetti — cazacu, i. L- R. i, 198. Stratocamilul iaste pasăre mare şi cînd oao oul, îl lasă în apă. fi., d. (1680), 46v/18. Ce comoară t-ai per dut astăzi că în rindza mea iaste mărgăritari mai mare decît oul de stratocamilă. varlaam — ioasav 41v/4. El cu împărafii, călare pre Du-, cipal, cu ffugiman şi cu pene de stralocamil. alexandria, 160/11. — Pl.: stralocamili. — Şi : stratocamilă s. f. — Din V. Sl. CTp4T»Rd.«HA1>. STRATOCAMIlA s. f. v. stralocamil. STHATOCRAŢÎE s. f. (învechit) Conducere militară (a unui stat). Cf. i. golescu, c., prot. — pop., N. I); — Pl.: slralQcratii. — Din ngr. στρατοκρατία. STAT O CÛMU LU S s. m. invar. Formaţii; de nori situată la altitudini: relativ, joase, avînd aspect de valuri, frecventă mai ales iarna. Cf. ltr2, m. d. enc., dex. — Din fr. strato-cuniulus. STRATOPAUZĂ s. f. Zonă de tranziţie aflată între stratosferă şi mezosferă. înălţimea bazei stratopauze. variază, după latitudine şi anotimp, între 18 şi 35 kmi ltr2 ii, 165. — Din fr. stratopause. STRATÔPED1 subst. (Grecism învechit) Tabără (1). Vrînd ca să asculte Slujba cu stratopedul întreg, beldiman, Ε. 14/34,. Cf. GĂLDI, M. PHAN. — Pl. : ? — Din ngr. στρατόπεδον. STRATÔPFJ)2 s. m. s. stràtopedarli. STRATOPEDARH s., ni. (Grecism învechit) Comandant de tabără (1). Şi era un mare boiarin, putiarnic hatman preste oşti, stratopedarh. dosoftei, v. s. noiem- 13039 STRATORNIC - 16?6 ; — STRÂBATJ2 brie 167Γ/·23. Un stratoped dă poruncă a fi gata spre pornit. BÉI.DIMAN, E. 14/22, Cf. GALDI, M· PHAN. — Pl. : strütopedarhi. — Şi : stratoped s. in. — Din ngr. στρ>:τοπ«δάρχης. STRAXÔRNIC s. m. (în evul mediu din ţările române; atestat prima dată In 1443, cf. bul. com. ist. v, 39) Postelnic (1). Analizînd aceste [liste, constatăm, în timpul domniei tui Mircea cel Bătrîn, următorii mari dregători:..,, stratornicut, postelnicul, clucerul, bul. com. ist. v, 39. La răţboi plecau întii numai strator-nicii. ioRQA) c. i. ii, 151. C. C. Giurcscu a dovedit că „stralornic şi postelnic sînt două denumiri pentru unul şi acelaşi dregătorstoicescxjj s. d. 2.63. — Pl. : stralornici. — Din slavonul ctp4tophhktu STRATOSFÉRA s. f. Parte a atmosferéi situată între troposferă şi ionosferă, unde predomină deplasările orizontale ale aerului şi care este formată; din trei straturi izotermice. Cunoştinjţle noastre despre straiosferă sînt destul de vagi. cişman, fiz. i, 541. Stratosfera e situată deasupra ■troposfeiei şi. în cuprinsul e.i temperatura e. constantă sau uşor. crescătoare în înălţime. LTR2 II, 165, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. stratosphère. STRATQSFÉÇIjC, -Λ adj. Care aparţine stratosferei; privitor la stratosferă; de stratpsferă. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + (Despre aeronave) Care poate executa zboruri în stratosferă. Cf. pN2. + (L>.cspre zboruri ale aeronavelor) Care are loc în stratosfera. — Pl. : stratosferici, -ce. — Din fr. strntosphérfque. STRATOSTîVT s. n. Vehicul aerian destinat zborurilor stratoSferice. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. ; stratoslate. — Din fr. ştraţpsţut, germ. Stratostat. SXRAtCjLĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Scăunel pe rotile confecţionat pentru copilul care începe să meargă. Cf. cihac, ii, 704, ddrf, barctanu,'Alexi, >v., gAldi, m. phan. 258. — .PI. :. strpţule, — Şi: strătulă s.. f,. .cihac, ii, 704- — Cf. ngr. στρατούλα. STRATUS s. m. Formaţie de ηοτί de mică altitudine, cu aspect de strat Uniform, de" culoare cenuşie, asemănător} cu ceaţa şi care produc, burniţă şi zăpadă grăunţoasă.' Nourii straie sini lungi şi subţiri, barasch, m‘. iii,'141/30, cf. cade. Ceaţa nu é decît un strdtus, la înălţime mică. cişman, fiz. i, 558. De cete mai itidtte ori, nivelul superior al norilor stratus nu depăşeşte înălţimea de l 000 ni. ltr2 xi, 518, cf: dl, dm, m. d. ENC., DEX, Pl,: (învechit, rar, m.) strate. -r JDin frv simtus, lat. stratuş. STRAŢĂ s. f. Registru de contabilitate îrt care sînt Înscrise, la zi, într-o formă nesistematizată, toate operaţiile ecpţto/nice aie unei întreprinderi; (ieşit din uz) mînă; Curentă,. v, curent. Prima notă sau strata, în care să. însemneze ce dă... şi ce.i'a. nichifob., p. 7/11. Mîna curentă sau straţa este registrul în care se scrie cu amănuntul... operaţiunile. ştefănescu, c. 110, cf. barcianu, alexi, w.,. resmeriţă, d., cade. Zi de zi t-awînă Ca să-i cate-n strafe toată socoteala. VOICULESCU, POEZII, I, 101, cf. SCRIBAN, D., t5L·, DM, der, scl! I960, 336, m. d. enc., dex. — Pl.: stfaţe. — Şi: (rar) sttiji s. f. scriban, D. — Din germ. Strazze. STRÂVĂN, -Ă adj. v. zdravăn.' STRAVÈDERE s. f. v. strfivedere. SXRAVÉlA s. f. v. stravete. STRAVESTÎ vb. IV v. străvesti1. STRAVESTÎRE s. f. v. străvestlre. STRAVESTÎT, - adj. v. Străvestit. STRAVËTE s. m. = traversă (Olt.) 1. Cf. ciauşanu, V. 199, OL. OLT. 2. Cf. ciauşanu, v. 199, chest. ii 78/84, 80/84. — Pl. : straveti. — Şi : stravélô (graiul, i, 432), străvelă (chest. ii 231/203 a) s. f., zdravéte (ib. u 80/80) s. m. STRAvÎN, -Λ adj. v. zdravăn. STRÂB adj. v. strlml). STRĂBÂTE vb. III. 1. Tranz· şi intranî. A intra în profunzime, pînă în partea opusă, a p ă-trunde (I), a răzbate (3), a răzbi (3), a trece (III 1), (livresc) a penetra (1), (învechit) a p roi di; a face o gaură râzbătlnd In partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu vîrf ascuţit), a găuri, a perfora (I), a scobi1 (3), a sfredeli (1), (învechit şi regional) a petrece (II), a potricăli (1), (regional) a borteli, a borti, a butori, a g ă η n i, a răzj^ici2 (1), a sclidiri, a sfredeluşi, a străfiga2; a străpunge (1). Străbătum pren foc şi apă. psalt. hur. 542/19. Căzacii. . . rădăcini mînca obosiţi de străji totdeauna şi străbătuţi den puşci. m. costin, o. 163. Turna smoală... dc au străbătut de t-au fript, dosoftei, v. s. noiembrie 128r/2, cf. anon, car., budai-deleanu, lex., lb. Felix... străbate cu lancea pe căpetenia cetei, asachi, s. l. ii, 92. Gura de d-asupra [a pntineiului] ie închide prin mijlocul unui capac umblător strhbătut printr-un ‘bătător, bhezo-ianu, a. 585/2, cf. polizu, lm. Iată lacul. Luna, plină, Poleindu-l, îl străbate, eminescu, o. i, 210. Prin petece străbate sîngele, iar nenorocitul pripeşte aşa de trist cu ochii săi sinceri. oheuea, st. cr. ii, 87. Cuţitul a străbătut pînă la. os. ddrf, cf. barcianu, alexi, w., Tdrg. O fulgeraril'roşie'străbate luminişul. gîrlEanu, l. 14, cf. resmeriţă, d., cade. Picătura de apă străbate piatra cea mai puternică, lovinescu, c. viii, 166. M-a. străbătut un glonte prin furca pieptului şi mi-a ieşit pe lingă şira spinării, sadoveanu, p. m. 125, cî. scriban’, d., blAga, p. 9. Soarele dogorea puternic, străbătînd şi mai supărător prin unii nori albicioşi. camil petrescu, o. ii, 465. Sapa a străbătut ultimul Strat de nisip, bogza, a. î. 52; .Alaunul'de uraniu luminescent emite o radiaţie capabilă de a străbate corpuri opace. SANiELEVici, R. 13. Avînd un mediu afinat, uşor de străbătut..., plantele găsesc în solul structurat cele mai bune condiţii, agrotehnica, i, 428, cf. dl, î'Ui, dex. El venea... Vadurile străbătînd. alecsandri, p. p. 134. Vîhtul bate Nu străbate, jarnîk — bîrseanu, d. 516. ■$· F i g. Nu puteai să străbaţi . sufletul lui. helîade, l. b. i, 117/4. Cu farmecul luminii reci Gîndirile străbate-mi. eminescu, o. i, 179. Un gînd străbate mintea lui Mircea. davila, v. v. 104. Cînd îmi aruncam ochii spre negurile1 munţilor din miazăzi şi cînd închipuirea mea străbătea în taina lot adîncă şi liniştită, m.i se. părea că ceva mă soarbe, hogaş, nţ. n. 152, cf. m. i. caragiale, c. 93. Poezii... ' străbătute de un straniu suflu liric, contemp. 1969, nr; 1 173, 3/7. + (Despre sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spaţiu (pînă la ţţii anumit punct), a se face auzit, a ajunge pînă la... ; a pătrunde (1), a răzbate (3), a răzbi (4), a străpunge (1), (învechit, rar) a străpasa. Strigările... străbătură pînă in 13056 STRĂBATE - teW - STRĂBATE sînul Gheneralnicei -Adunări, asachi, î. 10/6. Vaiete grele străbătură la urechile lui, fm (1842), 352/13. Un zgomot străbate pînă la mine. ddrf. Un zvon din sat în sal străbate, iosif, v. 105. Un vaiet greu străbate lărîmurile-aceste. voiculescu, poezii, i, 102. O phit uilură străbătu prin ceafa ploii, sadoveanu, o. xii, 537. Din casă, străbătu bătaia pendulului, ç. petrescu, a. R. 179. Glasul' Anei străbătu ca un tăiş pînă la el: vinea, i.. ii, 50. 4- Fig. A privi cu atenţie (încer-cînd să vadă clar, în ciuda dificultăţilor), a j* ă -t r u n d e (i); a examina cu insistenţă, a cerceta cu privirea, a măsura (I 4), a ,ô b s.e r.v a (3), a scormoni (3), a s c ru ta (1), a ,-s fredcli (3); a străpunge (1). Ochiul străbate... pînă la Coiroceni. ghica, c. e. ii, 420. Lucirea ochilor ci străbătea întunericul noplii. rebreanu, i. 81. S-a plecat..., să străbată... întunericul, c. petrescu, î. ii, 271. Ochii-i ageri străbătură prin văile întunecate. voiculescu, poezii, i, 6. Şoimul... aţintea ochii mari, străbăttnd cti privirea lui ageră înălţimile, barţ, s. Mi 67. + Tranz. (învechit) A intui. Mă mir cum n-au străbătut acelaşi Engel că Petru IV au unii iarăşi Basarabia cu Moldova, şincai, hr. ii, 19/1. ^ Tranz. (Prin analogie; mai ales despre ploaie) A uda foarte rău (adesea dind senzaţia de străbatere 1 a corpului). Hainele lui erau străbătute de apă. ni-.gruzzi; s. i, 219. O ploaie.·., mă străbătuse pînă la os. ghica, c.'e. i, 42. Negurile s-au lăsat jos şi cern 0 ploaie măritntă şi deasă care te străbate, anghel — iosif, c. l. 167, cf. tdrg. Nici ploaia nu ise străbatse. folc. olt. — munt. i, 285. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre undeva (cu greu); a-şi· face loc înlăturînd obstacolele; a pătrunde (2), a răzbi (3), à răzbate (4), a străpitnge (2). Şi-ş găsisă şi cealmole şi haine turceşti. . . să între in oastea turcească, ca doar ar pute străbate la Ieşi. neculce, l. 242. Au străbătut la domnimile cele mai bune. rucavna, 58/31. Slrăbălînd însuşi in Dachia... foarte crunt bătu pre dachi. maior, ist. 2/15. Cearcă a străbate înlr-aceea perle... Şi pe unde era mdi rară moarte, budai-deleanu, ţ. 260. Îndrăzneţul. .. a străbătut înlăuntru pe fereastră şi a scos-o de acolo, cr (1830), 411a/30. In acesle năvăliri ei străbătură pînă în Tracia. ist. m. 16/1, cf. negruzzi, s. ii, 237. Au străbătut înlăuntrul puiuţului, creanga, p. 264. Lumea se-mbulzeşle să străbată-n scit5; vlahuţă, s.; a. ii, 339, cf. ddrf. Unul:., va străbate pîn’ la line. davila, y. v. 178, cf. cade. Sê lupta să străbată prin Înghesuială. rebreanu, r. ii, 93. Acele limbi străbătuseră in ostroavele slobode ale oştimii. sadoveanu, o. xii, 145, cf. scriban, D., dl, dm, dex. Pînă acolo nu-i chip să poată străbate stăpînul nostru, reteganul, p. v, 13, cf. hodoş, P. p. 110, alr ii 6 363/36. La mîri-dra nu ροέί străbalie, Că i-s porţUe-ncuiatie: folc. olt. — munt. i, 71. Prinlr-o crăpătură mică străbate apa în corabia cea mare. zanne, p. v, 204. "v1 F i g. Ideile veacului al XIX, de patriotism şi de lumină, începură a străbate şi între români, ist. m. XXlX/19. Aceste idei... au străbătut răpede în toate clasele. ghica, c. e. ii, 470. Cum străbăteam atît de greu Din jalea mea adîncă. eminescu, q. i, 184, Cultura n-a străbătut, cum ar fi fost de dorit, la ţară. ibrăiîeaNu, sp. cr. 165. Decît aş trăi cu dor, Mai bine ar fi să mor Şi să trec de ceea ptirte, Unde scîrbd nu străbate, f'olc. mold. ii, 582. «0· Tranz. Străbăturăm, iii destulă osteneală, mulţimea ce era adunată c’a să admire pe Zoe. bolintineanu, o. 386. + (învechit; despre dinţii de lapte) A apărea. Se poate îngădui... carnea’numai alunei cînd au străbătut dinţii, vasici, M. il, 106)25. + I n ti a n z. şi tranz. (Rai·) A reieşi1 (É). Ironia amară care’ străbaţe din jmţinele poezii ale yăpofa-tttlïti N. hicol'éttiiii.fste mult ' mai puternică şi niai aprofundată în Eminescu. maiorescu, critice,' 90. In glasul sacadat şi grav străbătea ceva din glasul obsedatelor din ospicii, c. petrescu, o. p. i, 120. 3. T r a n z. A pune stăpînire (pe cineva sau pe ceva); a copleşi, a cuprinde, a domina,, a pătrunde (3),.a străpunge (1), (livresc) a penetra (2). Stţăbă-tîndu-l cumplită dureare strigă, dosoftei, v. s. noiembrie 136v/16. Ah ! o vie fericire mă cuprinde, mă sţrăr bale. alecsandri, p. ii, 102. l'-a înţelese păsul ce. pe Sorin străbate, bolintineanu, o. 205. Un farmec nou, de care nu-şi da seama, străbate sufletele lor. vlahuţă, s. a. iii, 137. li sirăbăleau trupul lungi fiori de .frig. aqîrbiceanu, a. 49. Străbătut de un fior neincercat pînă atunci, m-am uitat jurAmprejur. m. i. caragiale, c. 93. Se opreşte ca străbătui de o revelaţie, se-bastîan, j. 52. îl străbate o simpatie pentru pasiunea şi îndirjirea măreaţă a fiarei, sadoveanu, o. ix, 178. Un fel de mindrie patriotică îi străbate pe toţi cei care se adună la acest conac, camil petrescu, o. i, 440. O presimfire străbatea făptura Mea pieritoare. isÂNos, p. 258.. Cînd o străbătea gerul, aluncea începea să strige. sbiera, p. 281. 4. . Tranz. şi i n t r a n z. A circula pe toa tă Întinderea (în diverse sensuri), de la un capăt la.altul, a c μ t r e i e r a, a măsura (3), a lăzţiate (5), a traversa (1), a trece (III 4),; p. gêner. ai merge (I 1) (pînă la capăt); a parcurge (.1). Pus-ai întunerec şi fa noqpte: în ea proidesc. (strfibaie-vor h, s-o r petre a ce. d) toate .godinele luncilor:. psalt. 215. De acolea cum,u-ş luară Unii dc-ntr-înşii a străbate holarăle.. răsăriluhii, alţii ale apusului (a. 1648). gcr i, 130/32. [Tătarii] străbătuse peste lot locul. n. costin, i.eţ. ii, 45/22, cf. lb. Străbate cu repe-jurie pridvorul, heliade, l. b. i, 22/1. Sub Leopold... năvălind turcii în Ungaria străbătură pînă dinaintea Vienei. săulescu, hr. ii, . 350/12, cf. valian, v. Străbate cruciş şi curmeziş pădurea, brezoianu, a.. 370/2. Licurg... slrăbălînd Laconia... a surîs. abiştia, plut. 112/2. Slrebal... cîmpiile aurite de Ipnurile de grîu. ghica, c. e. ii, 348. El va străbate pă^mîntul. bolintineanu, o. 205. Iji dau... Oştiri spré a 'străbate Pămîntu-n lung şi marea-ti larg. eminescu, o. i, 178. Mergea.'., prin locuri pustii şi’cu greu de străbătut. creangă, o. 105, ef. ddrf, philippide, K 99, damé, t. 120. Porcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci: coşbuc, p. ii, 9, cf. şăineanu2, tdrg. Călăreţii moldoveni Străbat codrii, 'delavrancea, o.‘ ii, 17, cf. Hogaş, dr: i, 295, cade. Drumuri grele străbăturăm împreună, eftimiu, î. 101. Străbat în pas alene Luminişuri fără flori, topîrceanu, b. 21, cf. c. petrescu, c. v. 244. Grădina era a Ιιιί..: Putea s-o străbată Iii lung şl în lat. cocea, ş. ii, 19. Am 'străbătut o suţ& şi mai bine' de' kilometri pe o şosea bună. SADbVEÀNü, o. xx, 384, cf. Arghezi, s. Xvii, ’7, blaga, m. 252, vinea,' l. t, ‘213, dl, preda, r. 280, ’bM. A străbătut CtUva [ări. românia literară, 1969.. ήί. 20, _Î6/3, cf. M. D. enc.,. dex, Unul umblă şi străbate'Şi jk alt fericea bale. zanne, p. ii, 785. ^ 1" i g. Evoluţia lui Duiliii Zamfirescu Va avea'de străbătut Un drum mai întins, vianu. A, p. 181: 4. A fi, a se întinde*, a se' desfăşura pe o liiare sifprafaţă; a se împrăştia Sn toate părţile; a’împinzi. 'Drumurile celé aşternute cu piatră. '.. străbătea prin toiUă-provinţa, Unind’cetăţile principale, mag. ist. i, 20/19. Întreaga ţară ά, pe'chilâr tribali nc pare adînc străbătută de elemente getice, pârvan, g. 72. Doar... ochii şlerşi şi naşuhsjrăb'ălut de vinişoare vineţii aduceau a om. dan, u. 156. Prefera ipădurile cu;.fmnziş, rţu preia., dese; care sîrit străbătute de poieni, linţia, o. ii, 71,.·$: , F i g·. Lumina.adevfc rului... zarea tot străbate.,.canteaiir, i. 1. 1,424. Glnt dul meu în zboru-i străbate orizonul: alecsandri, t. ii, 154, cf. vlahuţă, r. p. 26. + Tre n z* (De obicei cu determinările ,,cu privirea1*, „cu 0(®ϋ“) A privi, a examina (succesiv şi -repede),· a se uita In treacăt la ceva; a parcurge (2). Crăiasa în purpur şi-n smarald S-ascunde, nu s-ascunde, Străbaţi cu ochii viul cald Al formelor rotunde, coşbuc, p. i, 66. ,Dintr-o singură rotire a ochilor, părintele Hilarie.. . a străbătut toate ungherele, cocea, s. i, 326. Are darul de a străbate partitura cu judecata chibzuită a cliirurgului. m 1968, nr. 10, 20. + Tranz. A citi repede şi superficial (v. r ă s f o i1 1); p. gencr. a cili; a parcurge 13056 àTRÂBATÊRË - 1678 — STRĂBĂTĂTOR (2). [Scrierea] e alcătuită aşa de firesc şi senin, incit e o plăcere s-o străbaţi, sam. iv, 340. Nu în zădar străbătuse la Viena frumoasele cărticele, legate în piele yalbenă cu flori de aur. iorga, p. a. u, 118. Privea teancul de cărţi pe care mai avea să le străbată, galac-tion, o. a. ii, 314. Străbătînd opera marelui, bard de la Mirceşti, nu le poţi opri să nu observi că producţiile lui imediat următoare. . . nu egalează în frumuseţe aceste prime şi curate acorduri.Sadoveanu, o. xix, 245. — Prez. inci.: străbat. —Şi: (învechit) strebăte vb. ΙΠ. Pref. slră- *f- bate. strAbAtere s. î. Acţiunea île a străbate şi rezultatul ei. 1. Intrare in profunzime, pi ml în partea opusă, răzbi r e (2), (livresc) penetranţi, penetrare, penetraţie (I), (astăzi rar) pătrundere (1), (învechit) r ăzlule r e, (învechit, rar) s t r ă b a t u r ă (1); executare a unei găuri (cu ajutorul unui instrument cu virf ascuţit), g â u r i r e, perforare, s c o b i r e (1), scormonire (I), sfredelire (1), (rar) sfredeleai 3, (regional) bor teii re; străpungere (1), (rar) străpuns1. Cf. s t r ă 1j a t e. (I). Nu e căderea gardului, nécê prilezu (străbaterea h), uecc strigare întru uliţele lor. psalt. 299, cf. rud.vi-dkleanu, lex., ροι.ιζι,τ, dôrf, barcianu, ALEXI, \v. Fu omorît de boieri... prin... străbaterea cu cuţitele, iokqa, c. j, t, 38, cf. rEsmEiuţă, D., dl, dm, dex. Străbaterea cuiului în perete, dsr. -v- Fig. Acest glas lovind cu străbatere şi în simţirile mele, n-au încetat a-mi deştepta cugetul cu îndemnuri, fm (3845), 2211/12. 2. F i g. Capacitatea de a înţelege, dc a aprofunda ceva; agerime de minte, perspicacitate, p ă t ru η d e r e (4), (învechit, rar) p ă t r u n z ă-t u te; faptul de a cerceta temeinic, profund ceva; (invechit., rar) străbătură (2). Necercetarcu cea cu străbatere spre aflarea adevărului, pravila (1814), x/11. Cu străbatere . să cercetezi ea să nu greşeşti (u. 182;i). uri.cariul, v,182. I-ar fi trebuit... acele mari însuşiri care sînl o cultură largă... puterea de străbatere în adîncul temeiurilor lumii. săm. v, 504. însăşi poezia îşi caută astăzi mijloace dc înnoire, într-o mui adincă străbatere a vieţii noastre populare, in plr ii, 469. 3. Deplasarea (Iu diverse sensuri) pe toată întinderea, de la un capăt la altul; parcurgere (J), traversare (1). Cf. s trăba te (4). Cf. HUDAI-DELEANU, LEX., polizu,' UDBK, dl, dm, dex. După străbaterea întregii cîmpii, rîul o ia spre sud. dsu. F i g. Numai străbaterea acestui „traiect" poale duce la un ideal conştient şi eficient, gî 1968, nr. 929, 4/2. Un vizionar care vedea ca într-o alegorie străbaterea libertăţii. în gigantici paşi aerieni peste tot. globul. rom\nia literară, 1969, nr. 39, 4/2. + Citire in grabă şi superficial (v. răsfoire) ; p. gener. citire. Străbaterea acestei pagini îi. dă dreptate lui Caragiale. vianu, a. p. 135. — Pl. : străbateri. — V. străbate. STRĂBAL vb. 1. Refl. (Prin sudul Mold.) A se destrăbăla, scriban, d. — Prez. ind. : străbălez. Cf. destrăbăla. STRAbAlACĂ s. f. v. străviiloe. STRĂBĂLÂREs. f. (Prin sudul Mold.) Destrăbălare. Cf. SCRI11AN, d. — Pl. : slrăbălări. — V. străliăla. STllAlîAi.ÂI1, -A adj., s. m. şi f. (P>egional) 1. A dj. Destrăbălat. Cf. scriban, o. 2. Adj. Scîlciat (1) (Comarnic), mat. folk. 906· Ea tot. la ncicuţa cată, La opincă străbălată, La căciulă ciupercată. ib. 3. S. m. şi f. Copil neastîmpărat (Livezeni — Petroşani). Cf. alr i 1 517/831. 4. Adj. (în sintagma) Casă străbălată -- casă dărăpănată (CrisIeşti — Botoşani). Cf. alr ii/i h 256/414. — Pl.: străbătuţi, -te. — V. străbată. STRAbAlAt2, -A adj. (Prin Transilv.) Care este plin de bale; tmbăloşat. Cf. mat. dialect, i, 26. — Pl. : străbătuţi, -le. — Pref. stră- + [1m]bălat. STRĂBĂTĂT011, -OARE adj. 1. Care străbate (1) prin ceva; pătrunzător (1), răzbătător (1), (livresc) penetrant, (invechit, rar) pătrunzăcios (1). Cf. străbate (1). Cf. lb. Mormintele vechi nici într-nn chip nu sînt apărate în contra umezelii străbătătoare, fm (1844), 378a/24, cf. harcianu, alexi, w. Sub talpa corăbiii Străbătătoare-n uiline, vuiau răscoliteic valuri. MURNll, I. 18, cf. RESMERIŢĂ, U., DL, DM, DEX. Φ F i g. Eşti atît de străbătătoare în suflet, îneît mă tem cîlc-odată să nu te iubesc, o. zamfirescu, î. 89. Răsune iar cornul de mourte Străbătător IV. — Strădanie -f suf. -ui. STRĂDĂNUIALĂ s. f. (Rar) Strădanie (2). Cf. scriban, d. — Pl. : slrădănuieli. — Strădănui + suf. -eală. STRĂUĂNUÎtVTĂ ' s. f. (învechit, rar) Strădanie (2). Cf. ddrf. Limba îşi merge mersul ei..., ţrecînd peste strădănuinţile ortografilor. philippide, p. 252. — Pl. : strădănuinţe şi strădănuinţi. — Strădănui + suf. -infă. STRĂDĂNUÎRE s. f. (învechit) Faptul de a s e strădănui; strădanie (2). Veţi videa,.... strguinţa .. : şi slrădănuirea sf (i )nţilot apostoli (a. 1824). bv iii, 440. Întreaga noastră strădănuire.. . să fie îndreptată... spre acest scop. xenopol, i. r. i, 19. — Pl. : strădănuiri. — V. strădănui. STRĂDĂNUÎT, -Ă adj. (învechit) Care este chinuit, zbuciumat. Dup-o vreme multă de-o viaţă strădănuilă, muri. conachi, p. 301, cf. ddrf. — Pl. : strădănuiU, -te. — V. strădănui. STRĂDII, s. n. v. siredel. STRÀDIL1T 0R s. n. v. sfredelitor. STRĂDOMÂŞ s. m. v. surdomaş. STRĂDOMĂŞÎŢĂ s. f. (Prin Ban. şi prin Olt. ; mai ales în desçîntece) Larva femelă a morarului1 (II). Cf. l. c,ostin, gr. ban. 187. Strădomaş Cu strădo-măşiţă, Ieşiţi din creii capului, arh. olt. iii, 386. Nouă feluri de strădomaşi Cu sirădomăşiţe. gr. s. vi, 135. — Pl. : sirădomăşiţe. — Strădomaş + suf. -iţă. STRĂDUÎ vb. IV. 1. I n t r a n z. (învechit) A se chinui. Un fecior al meu zace slab, foarte cumplit străduiaşte. coresi, tetr. 14, cf. tdrg, cade, scriban, d. 2. Refl. A face, a depune eforturi deosebite (fizice, intelectuale etc.) pentru a realiza ceva; a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frămînta, a se munci (4), a se necăji (2), a se sili (2), a se trudi (1), â se zbate, a se zbuciuma, a-şi da osteneală (v. osteneală 2), a-şi da silinţa (v. silinţă), (învechit şi popular) a se osteni (3), (popular) a se sîrgui, (învechit şi regional) a-şi face silă (v. silă 2), a se strădănui, (învechit) a se învălui, a se năsli (1), a se osîrdui, a se volnici, (regional) a se verpeli. V. căuta, frămînta, încerca, lupta, o-p i n t i (1)· Deci văzlnd eu smeritul, adîhcul blogos-lovii, mă stridiiam a mă apuca de acest lucru, anţim, o. 397. Faceri de bine ce ne-am străduit să arătăm la toţi (a. 1780). gcr ii, 124/9, cf. şincai, hr. i, 43/1, budai-deleanu, lex., lb. împovărează de răutăţi pe... cîţi se străduiesc a se apropia de tine. pleşoianu, t. iii, 37/21. Munca acelora ce se străduiesc... să lumineze şi pe alţii, helîade, o. ii, 105, cf. fm (1838), 127/1, regul. org. 561/34. Mihai se străduia... împotriva duşmanului, bălcescu, m. . v. 74, cf. polizu. Ne-am străduit să arătăm la toţi. odobescu, s. i, 274, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d. S-a străduit să mă convingă, m. i. caragiale, c. 70, cf. cade. Degeaba ne mai străduim noi. rebreanu, r. i, 145, cf. vlasiu, D. 322. Străduiţi-vă a face din domniile voastre valori şi caractere, sadoveanu, o. xvi, 450, cf. scriban, d. Mîinile... celor ce se străduiesc şi recoltează, arghezi, b. 98, cf. blaga, z. 42, h. lovinescu, t. 174, tudoran, p. 64, dl, dm. Popoarele ... se străduiesc să-şi consolideze independenţa, scînteia, 1969, nr. 8 166, cf. românia literară, 1969, nr. 35, 8/3, contemp. 1969, nr. 1 167, 2/7, m. d. enc., dex. Străduieşie-te, bărbate, Ş-adună multe bucale. JARNÎK — BÎRSEANU, D. 454, cf. RETEGANUL, P. I, 79. Să ducea, să străduia, alerga-n toate părţtli. o. bîrlea, a. P. ii, 107. -v* Intranz. (învechit) Nici unul să îngreuiaze pre părinţii ce străduiesc într-însa (a. 1702). iorga, s. d. xiv, 8. Noi străduirăm, minaţi de semne din ceruri, coşbuc, ae. 49. — Prez. ind.: străduiesc. — Si: (învechit) stridii vb! IV. — Din slavonul οτρλαίτη. STRĂDUIÂI.Ă s. f. (Rar) Strădanie (2). Ci. scri-BAN, d., dl, dm, sfc ii, 137, dex. Toate slrăduieiile babei rămaseră fără folos. i. cr. i, 69. — Pronunţat: -du-ia-, —Pl.: străduieti. — Strădui + suf. -eală. STRĂDUÎNŢĂ s. f. încordare voluntară, îndelungată a forţelor fizice, intelectuale etc. în vederea realizării unei acţiuni, a atingerii unui scop2 (1) etc,, caznă, chin, efort, forţare, muncă (2), osteneală. (2), sforţare (2), trudă (1), zbatere, :(rar) străduială, străduite, (popular) canoneală, (învechit) c ă z-nire, ne voinţă (3), sforţă, s trădare, s-tr ă d ănuială, strădănuinţă, strădănuire, (regional) morînceală (1), ştra-p a ţ, z oală; muncă susţinută, insistentă intr-un domeniu de activitate, la învăţătură etc., asiduitate, insistenţă, perseverenţă, rivnă (3), sforţare, s î r g u i n ţ ă, zel, (popular) osîrdie; p. ext. spor la muncă, hărnicie, 13107 STRÂDUIRE - 1682 - STRĂFIGAT vrednicie, zel, (popular) s î r g, (invechit) d i 1 i g e n ţ ă; silinţă (2), strădanie (2). V. Încercare, s t ă r u i n ţ â (3). Cf. budai-deleanu, lex., lb. Prin străduinţa cea neobosită. . . se elibereuzù. mag. ist. i, 81/24. Străduinţele şi cercările acestui mart om au lăţit in curîncl întrebuinţarea ipsosului, i. ionescu, b. c. 439/6, cf. polizu. Vremea. . . zădărniceşte străduinţele celor slabi, vlahuţă, s. a. ii, 514. E. .. vrednică de toată lauda străduinţa tor. iones-CU-RION, S. 131, cf. DEMETRESCU, O. 38, BARCIANU, alexi, w., şăineanu2. Se imită cu străduinţă autenticitatea. IORGA, C. I. II, 70, Cf. TDRG, HOGAŞ, DR. I, 80, resmeriţă, d., cade. Sublinia străduinţele cu cîte-un suspin, rebreanu, r. i, 219. Neaşteptată e toată străduinţa omului acesta, camil petrescu, p. 144. După străduinţi de cîţiva ani dc zile, comitetul... se găseşte dezarmat, sadoveanu, o. xx, 115, cf. vianu, l. u. 15. Să ajungă cît mai repede sus, te era străduinţa. BOGZA, C. O. 27, cf. DL, PREDA, H. 71, T. POPO-vict, s. 314, dm, τ decembrie 1964, 45. Respect străduinţa lor. cinema, 1968, nr. 6, VII, cf. românia literar,·;, 1969, nr. 20, 23/2, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat : -du-in-. — Pl. : străduinţe şi (rar) străduinţi. — Strădui -f suf. -inţă. STRĂDUÎRE s. f. (Astăzi rar) Acţiunea de a s e strădui şi rezultatul ei; străduinţă (2). Din toată străduirea. . . nemica s-au ales. şincai, hr. ii, 267/10, cf. budai-deleanu, lex. In arhitectură încă au arătat inzii mare îndrăzneală şi străduire. rus, i. iii., 93/11, cf. polizu, lm, ddrf, barcianu, alexi, v/. De ce această străduire, de ce această frămîntare. . . ? BRĂTESCU-VOINEŞTI, P. 130, cf. DL, DM, DEX. — Pl. : străduiri. — V. strădui. STRĂDUÎT, -Ă s. m. şi f. (Rar) Persoană care se străduieşte (1). Dă-mi fiecare deget, clin cinci, să ti-l sărut. . . Şi ţie, străduitul cu palma grea şi tare. arghezi, vers. 384. — Pl. : străduiţi, -le. — V. strădui. STRĂDUIT0R, -ΟΛΚΕ adj. (Astăzi rar; despre oameni) Sîrgtiincios. Ca un bun păstoriu pururea pri-ueghitoriu. . . şi cu deadinsul străduiloriu (a. 1795). gcr ir, 150/10. Plugariul. . . să fie sirguitoriu şi stră-duitoriu. economia, 8/24, cf. budai-deleanu, lex., lb. Aceia... era mai străduitori şi părtinitori plăcerilor ei. pleşoianu, t. ii, 49/0, cf. fm (1839), 992/35. Am urmat povaţa străduitorilor bărbaţi, aristia, s. 1/27, cf. polizu. Bălrînii noştri cronicari ni se arată ca nişte străduitori lucrători, arhiva, i, 718, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ D., CADE, scriban, d., dl, dm, dex. *C> (Prin lărgirea sensului) Cu mîna cea străduitoare d[u]mnezeiasci! coastă cer-cind. mineiul (1776), 31vl/16. Străduitoarele braţe... le admiră şi munca Faptelor, coşbuc, ae. 22-. — Pronunţat : -du-/-. — Pl. : străduitori, -oare. — Strădui -j~ suf. -tor. STRĂDÎJŢĂ s. f. Diminutiv al lui stradă (1) ; (livresc) stradelă. Un mic restaurant de noapte, într-o străduţă dosnică, rebreanu, n. i, 203, cf. scriban, d. Am ieşit pe nişte mici străduţe şi apoi am rărit pasul printre vilele îmbrăcate în viţă sălbatică, blaga, h. 198. Mărfurile nu stau îngrămădite sub hrube de piatră... ci în străduţe înguste, ralea, s. t. i, 248. Un străin... se rătăceşte în cîleva clipe în labirintul lui de străzi, străduţe şi ulicioare strîmbe. tudoran, p. 213, cf. dl. Mulţimea năvălea pe străduţele învecinate. τ. popovici, se. 206, cf. dm. Maşina a străbătut, ureînd, o reţea de străduţe lăturalnice, contemp. 1969, nr. 1208, 10/5. Cele două capete ale străzii... dau în spatele spitalului, pe o străduţă străjuită de castani. românia literară, 1970, nr. 79, 6/1, cf. dex, alrm sn n h 738/728. — Pl. : străduţe. — Stradă -f suf. -uţă. STRĂFĂLOĂGĂ s. f. v. străvăloc. STRĂFI vb. I v. străiiga. STRĂFIDĂ vb. 1 v. străiiga. STHÂFlG s. ti. 1. (Prin vestul Munt. şi prin sudul Olt.) Strănut1. Omul de ce-mbătrîneşte? De bătaia vîntului, De strefigul calului, şez. v, 92, cf. udrescu, gl. 2. (Prin vestul Munt.) Astm (la cai). Calul tău are străfig, arată-l la doftor, că-l pierzi, udrescu, gl. — Pl. : străfiguri. — Şi : streiiy s. n. — Postverbal de la străiiga. STRĂFIGÂ1 vb. I. 1. In tranz. (Popular; despre oameni şi despre cai) A strănuta. Omul cînd străfigă (strănută)... zice: „ajută, Doamne“. gri-goriu-rigo, m. p. i, 112, cf. şăineanu2, tdrg, sterescu, N. 1 053, PAMFILE, DUŞM. 157, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, scl 1967, 678, h ix 132, candrea, ţ. o. 52. Tabac . .. luai, La nas murgului pusai, Şi murgul că-mi străfigă. păsculescu, l. p. 159. Cînd un copil străfigă, adică strănută. . ., să i se dăruiască o vită. i. cr. hi, dete, ’Ncepe murgii-a strefeda. pamfile, cr. 83, cf. ciauşanu, v. 199, dr. rx, 434, bul. fii., xi—xii, 201, TOMESCU, OL., ALR l/l h 78, ALRM l/l h 117, ALR Il/l li 21, ib. mn 7, 6 851, alrm ii/i h 23, lexic reg. h, 102, mat. dialect, i, 267, i.. rom. 1961, nr. 1, 24. + (Regional) A sughiţa (Boureni—Băileşti). Cf. i. cr. ii, 290. Mănîncă mult şi străfigă. ib. 2. In tranz. (Regional; despre cai) A sforăi (2) ; a necheza (1). Cf. bul. fii., vii—viii, 368, dl, dm. Murgu n-aoea ce lucra Şi stătu d-a străfigă. alexicï, l. P. 116. Din nări străfia, Din picior bătea, Voinic deştepta, mat. folk. 1 226. Murgu cînd vedea, El că-mi străfigă, Stăpîn deştepta, dr. v, 526. Murgul daca mirosea Începea a străfida. balade, iii, 149, cf. 478. 3. Tranz. (Regional) A scuipa (ceea ce era gala să înghită). Cf. tdrg, scriban, d., dm. Şarpele se-nfu-ria, P-ăl [voinic] din gură străfigă. mat. folk. 12. — Prez. ind.: străfig şi străfighez (L. rom. 1961, nr. 1, 24). — Şi: străfia (prez. ind. străflu, alr i/i h 78/361, alr ii/i li 21/362), strătidă, strălijiă (bul. fil. vii—vin, 368, alr ii/i h 78/26, 348, alrm i/i h 117, alr ii/i h 21/27, ib. mn 7, 6851/27, alrm ii/i h 23/27), străfitâ (tdrg, dr. iv, 1 553), străviga (dr. ix, 434, alr i/i h 78/798, strciigâ (alr i/i h 78/792), strefeda, streliâ (candrea, ţ. o. 52), trăfigu (bul. fil. vii—vin, 368, alr ii/i mn 7, 6 851/833) vb. i. — Cf. strănuta. STRĂFIGĂ2 vb. I. T r a n z. (Regional) A străpunge (1) (Scrioaştea — Roşiori de Vede). Cf. mat. folk. 627. Cu tămiie te-am tămîiat, Cu cuţitu te-am străfigat. ib. — Prez. ind.: străfig — Pref. stră- -f [ln]fiÿ. STRĂFIGÂT1 s. n. (Prin nord-vestul Olt.) Strănut1. Către ziuă îl apucă şi-un străfigat de nu mai contenea. sterescu, N. 1 053. ! — V. străiiga1. STRĂFIGÂT2, -Ă adj. (Regional; despre cai) Carş are o pată albă pe una sau pe amîndouă nările (Or-lea — Corabia). Cf. tdrg. >> (Substantivat) Mîmul... Ce l-a făcut iapa Murga, breaza, ştrăfigata. păsculescu, l. p. 216. — Pl. : slrăfigaţi, -te. — Cf. străfig a1. 13119 STRĂF1GĂ - 1683 — STRĂFULGERARE STRĂFÎGĂ s. f. v. stafida. STRĂFÎN, -Ă adj. (Neobişnuit) Extrafift. Am străbătui, într-o dimineaţă aurie, învăluită tn străfine bari-zuri de fir, depărtarea, galaction, ap. iordan, l. b. a. 211. — Pl. : străfini, -e. — Pref. stră- + fin. STRĂFIIY vb. I v. străfijja1. STRĂFÎRĂ s. f. v. stafidă. STRÂFIT vb. I v. slrăfiga. STRĂFLOCA vb. I. Refl. şi tranz. (Regional) 1. A (se) zbirii; a (se) ciufuli. Cf. Du. v, 294. Şî acasă să luoă, Şî pă cap să strofocă. alexici, l. p. 134, cf. udrescu, gl. + Tranz. (Prin Munt. şi prin Olt. ; complementul indică fulgi, lină etc.) A scărmăna (O; a flocăi. Cf. scriban, d., udrescu, gl. O· (Glumeţ) I-au slrăfloeat odată dulăii cojocul, plopşor, c. 13. 4. Refl. (Prin vestul Transilv.; in forma strofocă; despre curcani) A se înfoia. a 1 26, 35. 2. A (se) părui1 (2) ; a (se) bate. Cf. scriban, d. O apucă de păr să o strofloace ţi atîl o stroflocă pînă o omorî, pamfile, duşm. 113, cf. alr ii/i Ii 8/53, 310, UDRESCU, GL. — Prez. ind. : străflâc. — Şi : străfocă (dr. v, 294), stroflocă vb. 1, strofloci (udrescu, gl. ) vb. iv, strofocă vb. I, ştnfloci (ib.), ştrofloci (ib.) vb. iv. -- Pref. stră- floe. STRĂFLOCAT, -Ă adj. (învechit şi regional; despre păr) Ciufulit. Păru! capului slrăfloeat, gura plină de spume, pleşoianu, t. ii, 98/18. Cu părul stroflocal (nepieplănat). Com. liuba, com. din turnu măgurele şi din TiNCA — salonta, dr. v, 294, alr sn iii h 680. Păr sirofocat. teaha, c. n. 267, cf. mat. dialect., 1, 236. + (Prin vestul Munt.; In forma stro-flocit; despre oameni) Cu părul ciufulit. Cf. udrescu, gl. Unde te duci aşa strofloeită? id. ib. + (Substantivat, f. art.; prin nord-estul Olt.) Epitet dat unei femei nepieptănate, cu părul ciufulit. Cf. arh. olt. xxi, 276. 4 F i g. (Substantivat, f. art. ; prin nord-es-tul Olt.) Moartea (Înfăţişată ca o femeie cu părul ciufulit). Se strtmbă ea străflocata la tine. arh. olt. XXI, 276. — Pl. : străflocaţi, -te. — Şi : (regional) strofloeât, -ă, strofloeit, -ă, strofocât, -ă, strofoclăt, -ă (alr i/i h 66, alr sn iii h 680/928, alrm sn π ta 490) adj. — V. străfloca. STHĂFLOC0S, -OASĂ. adj. (Regional; despre blănuri) Miţos (Celeiu — Tirgu Jiu). Cf. păsculescu, l. p. 231. O căciulită frumoasă Dintr-o piele străflocoasă. id. ib., cf. τ. papahagi, c. l., sfc i, 41. — Pl: străflocoşi, -oase. — Pref. stră- -f flocos. STRĂFOCĂ vb. I v. străfloca. STRĂFORMĂ vb. I. Tranz. (învechit şi re- gional) A transforma (1). Staminii străformati în petale sînt numeroşi, brezoianu, a. 453/11, cf. gheţie, r. m. 433, barcianu. Slrăformînd reuniunea de lectură în saţietate pentru literatura şi cultura română. sbiera, f. s. 175, cf. alexi, w. — Prez. ind. : străformez. — Pref. stră- + forma. STRĂFORMÂRE s. f. (Regional) Acţiunea de a s t r ăiorma şi rezultatul ei ; transformare (1). Cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : străformări. — V. străforma. STRĂFORMAţIE s. f. (învechit) Transformare (1)· A schimba în mărfi... pe acele din producte ale pămîntului care sînt supuse la străformafii. brezoianu, î. 230/25. — Pl. : străformafii. — Pref. stră- + formaţie. STRĂFULGERA vb. I. 1. Intranz. A fulgera tare, a arunca fulgere; p. ext. (mai ales despre surse de lumină) a produce o lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o scinteie (I 1), a licări, a luci; a produce o lumină vie, strălucitoare, a străluci; a scipteia (2), a sclipi (1). Cf. barcianu, alexi, xv., şăineanu2. Baionetele slrăfulgeră în lumină, rebreanu, I. 316, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, dex. fr Fig. Luna plină a nesomnului slrăfulgeră in suflet, teodoreanu, c. b. 156. + (Despre ochi) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic; a scăpăra (3), a scînteia (2). Cf. ddrf. Ochii lui sălbatici slrăfulgerînd tresar, iosif, patr. 70, cf. tdrg. 2. Intranz. şi tranz. Fig. (Despre inspiraţie, gînduri, idei etc.) A(-i) apărea dintr-o dată, a se ivi sau a se manifesta brusc, fulgerător; a scăpăra (4). Slrăfulgeră din stele Senina inspirare. macedonski, 0. 11, 226. Deodată, îl slrăfulgeră prin creier o povestire tristă, chiriţescu, gr. 58. Nu e minte românească în care să nu fi străfulgerat visul Daciei Felix. lovinescu, c. vii, 174, cf. dl, dm, dex. 3. Tranz. şi intranz. A lovi pe neaşteptate (ca un trăsnet); a izbi cu o lovitură rapidă şi puternică. Chintesenţă de volt ce stă să sirăfulgere o biată energie, anghel, pr. 128. Ca purtaţi de vijelie, Val-vtr-tej aleargă norii Şi din bolţile tăriei Cad străfulgeraţi prigorii, iosif, p. 74. S-a împleticit..., străfulgerat, aşternîndu-şi pe caldarim fruntea. în plr ii, 569, Cf. DL, DM, dex. 4. Tranz. Fi g. (Rar; despre sunete) A străbate (I) cu iuţeală mare. Văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trimbiţei. rebreanu, r. ii, 254, cf. DL, DM, DEX. — Prez. ind.: străfulger. — Pref. stră- -f- fulgera. STRĂFULGERARE s. f. Acţiunea de a străfulgera şi rezultatul ei. 1. Fulgerare; p. ext. lumină puţin intensă (şi intermitentă), ca o scinteie (I 1), 1 i c ă r i r e, lucire; lumină vie, strălucitoare, strălucire; seînteiere (2), sclipire. Cf. străfulgera (1). Pe nişte lănci de fier [privirea] S-opri încremenită de-a lor străfulgerare, macedonski o. i, 92, cf. ddrf, tdrg, dl, Dm. Ca nişte străfulgerări farurile unor maşini. τ mai 1964, 51, cf. dex. 4- Strălucire specifică vie, a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic; scăpărare (3), seînteiere (2). Strigă... cu ochii aprinşi de o străfulgerare stranie, rebreanu, n. 285. Vorbea... cu aceleaşi străfulgerări ciudate tn ochi. id. p. s. 202. 2. F i g. Apariţie bruscă, ivire ori manifestare ftilgerătoâre (şi dç scurtă durată) a unei idei, a unei imagini, a unui sentiment, a unei senzaţii etc.; p. ext. idee, imagine, sentiment, senzaţie care apar ori· se manifestă brusc, fulgerător (şi pentru scurt timp); scăpărare (4). Cf. străfulgera (2). Dacă nu sînl ei? ti trecu prin minte ca o străfulgerare, he-breanu, r. ii, 123. Le-a socotit... tnlr-o singură străfulgerare de cuget. c. petrescu, a. r. 63, cf. dl, dm, dex. Şînt străfulgerări de idei schiţate, românia literară, 1969, nr. 34, 22/1. 3. Sunet cu intensitate mare şi durată scurtă. Cf. dl, dm. Străfulgerări sonore... generează o atmosferă de o expresivilate aparte, m 1968, nr. 5, 37, cf. dex. 4. P. ex t. Durată extrem de scurtă. Să simţim, tn străfulgerarea unei clipe, acel fior al perfecţiunii. vlahuţă, s. a, i, 488. O clipă, cît o străfulgerare tn 13133 STRAFULGERATOR - 1684 - STRĂGHEAŢĂ infinit, liniile, destinelor noastre s-au iniilnit. ralea, s. τ. i, 302. — Pl.: străfulgerări. — V. străfulgera. STRAfULGERĂTOR, -OARE adj. (Rar) Care trimite, împrăştie fulgere; p. ext. seînteietor (2). Cf. ddrf. O viziune... a munţilor pastorali străfulge-rători de zăpadă, ist. lit. rom. ii, 199. Φ (Substantivat) Pe-altarul lui Zeus, străfulgcrătorul,... închina. murnu, i. 237. — Pl. : străfulgerători, -oare. — Străfulgera + suf. -ător. STRĂFULGÎ vb. rV. Tranz. (Regional; complementul indică ugerul vacilor) A inflama. Rîndu-nica a trecut pe sub picioarele vacilor ca să le străful-gească sau să le însîngereze ţîţîle. pamfile, i. c. 19, cf. TDRG. — Prez. ind. : străfulgesc. — Cf. r ă s f u g i. STRĂFUND s. n. Distanţă, punct, loc etc. considerate de la suprafaţa unui lucru, de la un reper dat etc. pînă la o distanţă (mare) spre interior; locul, partea (cea mai) din fund, din interior a unui spaţiu, a unui obiect etc.; adine, adîncime, afund, fund, profunzime (2)· Cf. baronzi, L. 120, ddrf. Străfundul de oglindă al bălţii, g. m. zamfirescu, m. d. i, 97, cf. lesnea, o. D. 121. Din străfundurile desişurilor se prelingeau pisici sălbatice, voiculescu, p. i, 63. Cometa. . . se-nvălea... în străfundurile văzduhului. sadoveanu, o. xviii, 427. Strănută din străfundul măruntaielor, o. petrescu, a. r. 137.· Lupta surdă şi nemiloasă care se dă în străfunduri între ciocul de fier al sondelor şi măruntaiele... pămîntului. bogza, a. i. 29. Răspundea cu grijă şi ochii lui aveau în străfund lumini mari de mirare, camilar, n. i, 35, cf. dl. In străfunduri de beznă... Zace... Cărbunele. deşliu, G. 46, cf. dm, dex. Fig. Nu îndrăznea să-şi mărturisească nici în străfundul său. rebreanu, b. ii, 171. Detunase vocea revoluţiei în erupţie... din străfunduri, arghezi, b. 138. Cine m-a-ndrumat Din străfund de veac. blaga, poezii, 192. Nu putea vorbi decît cu inima deschisă, din străfund, camil petrescu, o. ii, 345. Opera sa. . . cu lucidităţi. . . şi cu străfunduri încă neînţelese, m 1968, nr. 6, 48. Trebuie căutat. . . în străfundurile care... i-au generat opera, românia literară, 1969, nr. 54,. 4/2. — Pl.: străfunduri. — Şi: (învechit) strefùnd s. n. baronzi, l. 120, ddhf. — Pref. stră- fund. STRĂGÂTĂ s. f. v. străgheaţă. STRÂGĂ s. f. v. strigă. STRĂGĂLIE s. f. 1. Inel sau disc de oţel găurii care se montează la osia unui car pentru a împiedica frecarea roţii de podul carului; (regional) rîndunică, ţăcălie· Cf. valian, v., polizu, cihac, ii, 704. Roatele lovindu-se Cînd . de capu ieocii, cînd de ' străgălii, ji-PESCU, O. 154, cf: DDRF, GHEŢIEj R. M., DAMÉ, T. 8, BARCIANU,. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, ARHIVA, XXIV. 73, i. ch. viii, 89, resmeriţă, d., dr. iv, 462, cade, SCRIBAN, D., DT, LTR2, DL, DM, L. ROM. 1961,. nr. 1, 24, eex, H vii 155, 398, 423, ix. 439, xi 7, 283, xiv 152, xvi 22, alr sn ii h 351. Ό· Expr. (Adverbial; regional) A-şi face picioarcle străgălie şi a o intinde == a se găti şi a pleca repede. Cf. i. cr. iv, 186. 2. Mic disc aflat în partea de sus a fusului de la masa olarului, care se învîrteşte şi pe care se dă formă lutului. Cf. DAMÉ, T. 73, PAMFILE, I. C. 388, CADE, SCRIBAN, D. 3. (Prin sudul Transilv.) Disc din fontă (în formă de roată sau de cerc) care acoperă ochiurile plitei. Cf. SCRIBAN, D. 4. (Regional; mai ales la pl.) Podoabă la hamuri; s p e c. zurgălău la hamuri. Cf. tdrg. Dereştil simţi că îl strîng străgăliile zăbalei, chiriţescu, gr. 78, cf. 255, dl, dm, dex, P-un cal vînăt bidiviu, Cu friul cu străgăliă, Cu, biciul cu măciuliă. teodorescu, p. p. 53, cf. 20. 5. (Prin vestul Munt.) Măciulie (I 1). Dă-mă, mamă, lui llie, C-are vie şi moşie Şi-un baiac cu străgălie. UDRESCU, GL. — Pl.: străgălii. — Şi: (regional) străgălie (damé, T. 8, PAMFILE, I. C. 388, SCRIBAN, D., UDRESCU, GL.), stregălie (valian, v., polizu), stărgălfe (h xvi 22), ştrăgălie (alr sn ii h 351/836) s. f. — Din ngr. στραγαλία. STRĂGĂIV vb. I v. tărăgăna. STRĂgAjVEĂIĂ s. f. v. tărăgăneală. STRĂgAjVÎ vb. IV v. tărăgăna. STRĂGĂNlRE s. f. v. tărăgănare. STRĂGHEĂT, -Ă adj. (Prin Transilv.; despre lapte) Care este închegat (şi nescurs). Cf. Frîncu — candrea, m. 106, pamfile, i. c. 24, CHEST, v 61/79. — Pl. : străgheaţi, -ie. — Şi : streglieăt, -ă adj. FRÎNCU — CANDREA, M. 106, PAMFILE, I. C. 24. — V. străgheţa. STRAGHEATĂ s. f. v. străgheaţă. STRĂGHEAŢĂ s. f. 1. (Popular) Lapte înghegat cu cheag, din care se face caşul; (prin analogic) lapte prins, lapte acru (de pe care s-a luat smîntina), chi ş- 1 e a g, sămăchişă (I 1). V. covăsit. Cf. KLEIN, D. 232, LB, POLIZU, BARONZI, L. 98, DDRF, BAR-cianu, alexi, \v. Laptele de oi închegat, numit în Ardeal şi străgheaţă, sc frămîntă. pamfile, i. c. 33. Laptele din putină sc făcuse acum steregheaţă. lungianu, cl. 105, cf. şez. xviii, 163, cade, dr. ix, 469, bul. fil. v, 348, scriban, D., H ix 59, 85, xvi 383, xvii 392, 444, xviii 26, 45. Laptele, ctnd nu-l fierbi, se face strîgheaţă. boceanu, gl., cf. viciu, gl., gr. băn.,_n. rev. it. viii, nr. 6, 88, faşca, gl., dr. xi, 165, alr sn ii h 415, alrm sn i li 276, a iii 2, 7, 16, 17, glosar reg. + (Regional) Laptele unei vaci în primele zile după fătare cînd nu este bun de consumat); coraslă (Viştea.de Jos — Victoria). Cf. chest. v 56/95, 96. + (Regional) Lapte care la fiert se brinzeşte (Felmer — Făgăraş). Cf. chest. v 108/31. 2. (Regional) Lichid galben-verzui care se separă din lapte la prepararea brînzeturilor ; p. gener. zer. Cf. precup, p. 19, candrea, ţ. o. 52. Străgheaţa se face din laptele închegai, iese pe deasupra cu puţin zer. densusianu, ţ. h. 156, cf. ev 1950, nr. 4, 37, chest. v 80/22, 66, 67, 110/32, alrt ii 165. Străzaiă se numeşte zărtil ce se ridică după ce caşul a fost fră-mîntal. alr sn ii mn h 415/365; cf. A iii 2, glosar reg. 4. Spumă care se ridică deasupra zerului laptelui închegat; p. ext. smîntînă de la laptele de oaie. Cf. COMAN, GL., CHEST. V 82/19, 60, A V 27, A VI 3. 3. (Regional) Pastă obţinută din lapte închegat şi ou sau din lapte dulce, foi de pătrunjel şi săpun, încălzite pe foc, şi care se întrebuinţează pentru vin* decarea bubelor; apă în care s-a pus o cantitate foarte mică de cheag, folosit în tratamentul durerilor de cap şi al bubelor. Bubele se mai vindecă şi cu stră-gheaţă. păcală, m. r. 253, cf. ciauşanu, v. 199, chest. v supl./65, 76, alr n/172, alr sn ii mn h 415/102. 4. (Regional) Singe închegat; cheag de sînge. Cf. scriban, d. I-ct înfipt cuţitu în inimă şi curgea sîngele strîgheţi. boceanu, gl. E bolnav rău de tot, varsă strî-gheţi de sînge. id. ib., cf. cv 1949, nr. 8, 35. 5. (Regional) Piftie (1). Cf. baronzi, l. 98, scri- BAN, D. — Pl. : străgheţi. — Şi : (invechit şi regional) stre-gheată (klein, d. 232, lb, polizu, baronzi, l. 98, 13164 S TRĂGHETAR 16S5 ■“ STRĂIN DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CADE, H IX 59, XVI 383, xvii 392, 444, gr. băn., viciu, gl. dr. xi, 165, chest. v 109/17, 111/29), (regional) străgheâtă (scriban, d., h xviii 26, 45, alr sn ii h 415), străgâtă (dr. xi, 165, alr sn h 415/130, a iii 7), străjuia (alr sn ii h 415/219, 228), străgheâtă (dr. xi, 165, chest. v 109/79, 111/79), stragheăţă (cheşt. v 109/37, 111/37), stre-deăjă (dr. xi, 165, alr sn ii h 415/833), stregeâţă (alr sn II h 415/141, 791, 872), strigeâ|ă (ib. h 415/157), striglieaţă (şez. xviii, 163, chest. v 108/31), strl-ghcăţă, steregeăţă (alr sn ii h 415/784), stereglicâţă, stirigheâţă (dr. xi, 165, chest. v 111/6), serigheăţă (chest. v 109/29, 30), stirigeaţă (alr sn ii h 415/182, 192) s. f. — Cf. lat. s t r a n g u 1 a t u m. STRĂGHETĂR s. n. (Regional) Instrument cu care se bate străgheaţa (1) (Lunca — Bistriţa). Cf. paş-ca, CrL. 55, dr. xi, 165. — Pl. : străgetare. — Străgheâtă suf. -ar. STRĂGHE'JĂ vb. I. T r a n z. şi r e f 1. (Popular) A (se) transforma în străgheaţa (1); a (se) coagula. Cf. păcală, m. r. 142, scriban, d., n. rev. r. vjii, nr. 6,88, dr.xi, 165, alr ii/i h 65/848, alrii 4 127/848, lexic reg. 56. fr (Prin analogie) Pifiiile s-au slrîgheţat, adică au îngheţai, tremură, boceanu, gl. — Prez. inel. : străghefez. — Şi : (regional) străgheţi (n. rev. r. viii, nr. 6, 88, dr. xi, 165, lexic reg. 56) vb. iv, străicţi (păcală, m. r. 142), strcgeţi (alr ii/i h 65/848) vb. IV, striglieţa vb. I. — V. străgheaţa. STHĂGHEŢÎ vb. IV v. străgheţa. STRĂGNt vb. IV. Refl. (învechit, rar) A se păzi (I 4), a se feri. Trezviţi-vă şi străgniţi-vă, că vrăj-naşul vostru, dracul, ea un leu. . . Vnblă. cod. vor.2 82r/H, cf. dhlr ii, 532, arhiva, xxviii, 75. — Prez. ind. : slrăgnesc. — Din slavonul cTjrfeipH, ca,-nu, ca. STRĂGOÎŞM s. n. v. strigoism. STRĂHIDÂT, -Ă adj. (Regional; despre fiinţe) 1. Speriat2 (I 2) (Sibiel — Sibiu). Cf. lexic reg. ii, 63. 2. Smintit2 (1) (Sibiel — Sibiu). Cf. lexic reg.ii,63. — Pl.: străhidaţi, -te. — Cf. s t r ă f i g a t2. STRĂHUÎVA vb. I v. strănuta. ŞTRĂÎ vb. IV v. trăi. STRĂICÎTŢĂ s. f. (Prin vestul Transilv.) Trăistuţă. Cf. âlr i 1 127/80, a i 24. . — Pl.: slrăicuţe. — Şi: streicuţă s. f. a i 24. — De la straiţă. STRĂIEŢ s. ni. (Regional) Şubă veche şi uzată (Chişindia — Vaşcău). Cf. cv 1950, nr. 11 — 12, 39. — Pl. : străiefi. — Strai -f suf. -ef. SŢRĂIEŢÎ vb. IV v. străgheţa. STRĂIN, -A t. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care face parte din populaţia altei ţări decît aceea în care se află sau'în care trăieşte, sau care aparţine ca origine, cetăţenie etc. altei ţări decit aceea în care locuieşte; (persoană) care este originară din altă regiune sau localitate decît aceea în care se află, locuieşte sau trăieşte,' pribeag (2), venetic, (învechit şi regional) nemernic (1), (învechit) stranie (1), (regional) strinsur ă (II 4). Mîntuiaşte-mă den mînrule feciorilor striinrilor. psalt. hur. 121v/5. Stri-iri, iubiţi, urulu alaltu. cod. vor.2 80r/4. Ţie voi da. . . acest pămint în care striin eşti. palia (1581), 61/19. Lua un om neştiut şi strein, care nu ştia nimic cum este obiceiul aceii cetăţi, neagoe, înv. 184/19. Era grec, om strein, dar era om bun. neculce, l. 33, cf. anon. car. Adunătură. . . de streini, veniţi··, in Ploieşti (a. 1783). bul. com. ist. iv, 116. Mulţi foarte dintră cei streini i-au aşezat să lăcuiască întru împărăţia romanilor, maior, ist. 19/18, cf. budai-deleanu, lex., lb. Nu ne e cunoscut ce trebuie să facem cu strinii.· pleşoianu, τ. ii, 39/19. Lăcuitorii pot fi şi din alte naţii; insă aceştia se numesc streini, genilie, g.130/24, cf. valian, -v. Începu a sili pre străini şi pre catolici a-şi lepădare legea, negruzzi, s. i, 144, cf. polizu. Bună vreme, măi băiete! — Mulţumim, voinic străin! eminescu, o. i, 84. Străinilor voi nu le-aţi spus, Că doine ca a noastre nu-s? coşbuc, b. 69, cf. ddrf, barcianu. Mai puţin e rău Să se certe cu străinii decit cu norodul său. da vila, v. v. 66, cf. alexi, w., şăineanu2. Numele doamnelor străine sînl cunoscute. iorga, c. i. i, 90, cf. tdrg. Oaspeţii străini sini mai ales onoraţi prin prînzuri. pârvan, g. 195, cf. resmeriţă, d., cade. Străinii de toate seminţiile veneau de obicei aci călăuziţi, bart, e. 361, cf. scriban, d. în fruntea episcopiilor. . . papii numeau străini, mai ales italieni, oţetea, r. 305. Un farmec. . . atrage şi pe străini, şi-i lipeşte de oraş. arghezi, b. 127, cf. dl. Directorul apăru în uşă făcînd loc inginerilor şi străinilor, preda, i. 6, cf. dm. E foarte greu pentru străin... să cunoască Londra, contemp. 1969, nr. 1 178, 10/2, cf. m. d. enc., dex. Drumul de cine-i bătut ? De-o fată străină în ţară Ca ş-un cuc de primăvară. JARNÎIC — BÎRSEANU, D. 207, ci. FRÎNCU — CANDREA, m. 106, i. cr. v, 278. Pe cine-i avea mînie, Blas-tămă-l străin să fie. bîrlea, l. p. m. ii, 93. Bună dimineaţa, Apă lină, Mulţumescu-ţi Dumitale, Muierea strină. arh. olt. iii, 387, cf. ciauşanu, v. 199, arh. folk. iii, 57, alr i 381, alr ii/i mn 69, 2635, alrm ii/i li 191. Sînt străin şi sînt sărac, Nimănui nu sînt pe plac. balade, iii, 251. leu ca un călător strein, domle, staţi dumneavoastră şi stăm şi noi ! o. bîrlea, a. P. i, 168. Voinicel străin, Străin şi sarac Nimănui nu-i drag. folc. mold. i, 51. Decît slugă şi argat la strin şi la bogat, Mai bine vacar în sal. zanne, p. iv, 593. fr Compus: (învechit, rar) striin-iscoditor = spion. De se nu ne şlinre de voi chinuiască ca ucigătorii, sau ca furul, sau ca reu-făcăloriu, sau ca un stri-iru-iscoditoriu (pohtitoriu lucrurilor streine n. test. 1648, socotit or iu de ceale striîne biblia 1688). cod. vor.2 81r/3. 4. (Om) care nu este sau nu pare a fi cunoscut; necunoscut (1)· Nu eram pentru dinsul un străin, m. 1. caragiale, c. 36. Aflase că în camera aceea, în iarna trecută, îşi făcuse seama o femeie săracă şi străină, c. petrescu, c. v. 136. Privea aiurea, parcă ar fi fost la masă cu un străin, cocea, s. ii, 22. Le era greu să înţeleagă motivele care adunaseră atîta lume străină la pomenirea unui om plecat din satul lor. sadoveanu, o. xx, 228. Pe malul gîrlei sub arin Mi-a sărutat-o un strein, pa-raschivescu, c. ţ. 64. Străinul se apropie încet de el. breşan, a. 25. + (Persoană) care nu face parte din-■tr-o instituţie sau dintr-o întreprindere, considerată în raport cu aceasta. Accesul persoanelor străine de laboratorul de radioactivitate este bine să fie interzis. sanielevici, r. 241. Accesul străinilor este interiis. DL, Cf. DM. 2. Adj. (Despre ţări, locuri etc.) Altul decit cel de baştină al cuiva. Cum vrem cînta... pre pămînt stri-inru? psalt. hur. 116v/9. Cum vrem cînta cîntarea în ţeară striiră? psalt. 286. Sărăcia Doamnă-sa şi a coconilor Domniei lui prin ţerile străine (a. 1602). iorga, c. i. ii, 239, cf. drăghici, r. 81/6, sion, p. 52. Aibi milă de familia mea rămasă. . . în străine locuri. caragiale, o. ii, 163. Un vraci fu adus din ţări streine. ispirescu, l. 171. Copilul născut din român în ţară străină este român, hamangiu, c. c. 14. Plecă. . ., prin locuri străine şi depărtate, gîkleanu, l. 113, cf. du- 13158 STRĂIN - 1686 - STRĂIN mitraşcu, str. 27. Urma să plece în ţară străină. TEODOREANU, U. C. 20, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Rămîi, mîndră, tu cu bine, Eu mă duc în ţări streine ! jarnîk — bîrseanu, D. 63. Mergeţi pe ţări streine Şi nu-ţi cunoaşte pe nime. bud, p. p. 41, ci. densusianu, ţ. H. 26. A intrat în {ară străină, bîrlea, a. r. i, 568. Ia-ţi bucceaua, hai cu mine Să mergem în ţări străine. folc. mold. i, 46. Fie plinea cît dc bună, nu e bună-n ţeară siriină. zanne, p. vi, 347. Plimbarea pin ţări străine mult te dăşlcaplă. id. ib. vm, 585. + Care aparţine sau este propriu altui popor sau altui teritoriu decit cel al vorbitorului; care provine din altă ţară, de la alt popor sau din alt teritoriu decit cel al vorbitorului. Lepădaţi de la voi domnezeii striini. palia (1581), 141/8. Ne-ai adus meşteri streini, de ne-ai făcut tipografie (a. 1648). gcr i, 125/7. Ţinea oşti streine, m. costin, o. 47. L-au scris. . . cu mărturii a istorici străini, neculce, l. 103, cf. budai-deleanu, lex., asachi, t. 5/9. Alte multe plante străine s-au naturalizat. . . în climele noastre, brezoianu, a. 413/21. Vor veni cu oşti streine şi vai de biata ţară. negruzzi, s. i, 139. Are să aducă. . . bani streini in ţară. ohica, c. e. ii, 323, cf. maiorescu, critice, 31. Monumente literare de origine străină, greceşti ori slavoneşti. philippide, p. 18. A fi... zgîrciţi cu împrumuturile din literaturile străine, petică, în plr ii, 74. îl învaţă cum să primească soli străini, iorga, c. i. i, 148, cf. goga, poezii, 180, tdrg. Era în slujba unei puteri străine, m. l. cabagiale, c. 64, cf. cade. Cumpără . . . ţigări, cerînd o marcă străină şi scumpă, c. petrescu, o.p.i, 34. Intram la cinematograf şi vedeam filme străine. vlasiu, d. 20, cf. teodoreanu, m. iii, 169. Atît la noi cît şi la Academiile străine, oamenii însemnaţi nu pătrundeau, călinescu, c. o. 63, cf. vianu, l. u. 474. Toţi cu înalte diplome străine, vinea, l. i, 46, cf. dl, dm. O intervenţie armată străină părea iminentă, ist. i.it. rom. ii, 51.2. Medicii domneşti primeau. . . misiuni la curţile străine. G. barbu, a. v. 35, cf. m. d. enc., dex. <> (Ieşit din uz) Ministerul (sau departamentul, învechit, logofeţia) afacerilor (sau intereselor, învechit, pricinilor) străine sau (invechit) pricinile străine ---Ministerul Afacerilor Externe. Dipartamentul pricinilor streine faci arătare Considalului (a. 1813). bul. com. ist. iv, 91. Dumneata, vel logofele al străinelor pricini (a. 1816). ib. m, 45. S-au trimis la I.ogofeţia pricinilor streine (a. 1817). doc. ec. 175, cf. tdrg. Caragea dă un pitac logofătului pricinilor străine. bul. com. ist. hi, 45, cf. dl, dm. Ministru al afacerilor (sau invechit al inleresurilor) străine = ministru de externe, l.a 1S41 a intrat... ministru inleresurilor străine, asachi, l. 121/49. Contele... împreună cu ministrul Afacerilor Străine al Ungariei au venii să mă vadă. titulescu, d. 121. + S p e c. (Despre limbă, dialecte etc.) Care este alta decit limba, dialectul etc. matern sau limba oficială a ţării în care se află sau în care trăieşte, (învechit) stranie (2) ; (despre cuvinte, expresii etc.) care aparţine sau provine din altă limbă decît cea maternă sau oficială. Şi deade striiră limbă, psalt. sch. 222/7. Popa grăiaşle în limbă striină rumânilor? coresi, ap. gcr i, 24/38. Scoţîn-du-se [cartea] dentru acoperirea limbii striine. cheia, în., ap. gcr i, 237/7. Vreare-aş ca aşe a le înţălege şi în dialectul strein să să deprindză. cantemir, i. i. i, 7. Afară dc limba părintească va şti macar numai încă o limbă streină, carte treb. i, 232/25. A să înţălege pulere lor pe limbă streină, amfilohie, g. f. 1/12. Scriind despre cuvintele cele străine, aşa grăiaşle. maior, jst. 234/22. Om. . . cu ştiinţă dă limbi streine (a. 1811). doc. ec. 121. Nu se poate... învăţa carte şi limbă streină înaintea acei părinteşti, episcupescu, practica, 83/26. Zicerea străina să se conformeze după însuşirea limbei (a. 1832). plr i, 21. Dar vorbind în limbi străine Nu pot să v-ascult. sion, poezii, 191/6, cf. eminescu, p. L. 38. Alt cărturar simplu şi cuminte le tălmăcise dintr-o limbă străină, sadoveanu, o. xix, 48. Redarea unei expresii într-o limbă străină cerc... o schimbare a structurii, puşcariu, l. r. i, 10. Cîşliga... bani făcînd traduceri din acele limbi streine pe care le cunoaşte, călinescu, s. 41. Împrumuturile străine... se asimilează, ist. ut. rom. ii, 9, cf. demetrius, a. 219, graur, î. L. 44. Răzbateau dialoguri... in limbi străine, preda, r. 218. Modul de adaptare a cuvintelor străine, coteanu, r. l. 41. Nu există secţii de limbi străine, gi 1968, nr. 928, 3/6. Mi-aş apropia cunoaşterea a cit mai multor graiuri străine, scînteia, 1969, nr. 8 202. 3. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care nu se află in relaţii apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva, (învechit) stranie (3); (persoană) care nu aparţine sau e considerat că nu aparţine unei familii, unui grup închis; p. ext. (om) care are sentimentul că nu (mai) aparţine unei familii, unui grup incliis, stingher (2). Lăsa-vor striinilor bogâiatca sa. psai.t. 94. Asiriiunilor era ruda şi striini de ruda lor. coresi, ev. 155. Văzînd... pré ci Iosif cunoscu-i şi se arără cătră ei striin. palia (1581), 173/9. Pre strein să-l primească în casă. antim, o. 377. Toţi din famelic să macine cu vamă ca şi streinii (a. 1833). iorga, s. d. xii, 217. Proscris în a mea ţară eu nu mă voi ren-toarce ; Şi ochii mei in lacrimi va-nchide un străin. bolintineanu, o. 2. Străin şi făr’ de lege de voi muri — atunce Nevrednicu-mi cadavru in uliţă-l arunce. kminescu, o. i, 116. Pe noi să nu ne laşi, tocmai acum, străini, cu inima arsă şi fără nici un sprijin, creangă, o. 42. Te simţi străină-ntre ai tăi. vlahuţă, s. a. i, 54. De-acum vor fi şi ei bogaţi, N-or cere la străini. coşbuc, P. i, 110, cf. resmeriţă, d., cade. Se simţi cu desăvîrşire strein, c. petrescu, î. ii, 220. Creşterea unui copil străin e o donaţiune cu note şi imperioase obligaţiuni, teodoreanu, m. iii, 130. Cind poftim străini, nu ţinem consiliu dc familie, h. lovinescu, t. 253, cf. dl, dm. Nu vreau. . . să mă văd tratat şi ocrotit ca un străin, v. rom. ianuarie 1965, 68, cf. m. d. enc., dex. De mic sărăcuţ, de mic Crescut tot pe mîni străine, alecsandri, p. p. 265. Din străin nu-i face tată. jarnîk — bîrseanu, d. 203, cf. i. cit. v, 278. Nu cununa sor’ cu frate, Că mai sini străine fete. balade, ii, 42. Tu străin şi eu străin! Hai în codru să trăim. folc. mold. i, 126. Mai bun c străinul cel ce le iubeşte, Dăcit ruda ce te pizmuieşte. zanne, p. viii, 585. *v· (Prin analogie) Să se agiule apărarea albinelor şi lupta lor pănă vor stirpi pe străinele ce le birt-tuiesc proprietatea, i. ionescu, b. c. 190/6. *v· Loc. a d v. Prin (sau printre, In, Intre) străini = departe de casă; între oameni necunoscuţi, neprietenoşi. De mic am pribejit, Tot in streini am trăit (a. 1820). c.cr ii, 233/25. De irii ani de zile mă găsesc printre străini, alecsandri, t. i, 188. Cu faţa spre părete mă lasă prin străini, eminescu, o. i, 127. Flăcăul. . . sc trezise prin străini, creangă, o. 55. Mergea să moa-ră-ntre străini, coşbuc, f.78. Mămucă, nu vreau să mă duc in străini, vlahuţă, o. a. 111. Te-ai simţii bine printre străini, mamă? călinescu, O. i, 36, cf. dl, dm. Plecase de la doisprezece ani prin străini, barbu, g. 80. Aşa-i, Doamne, -nlre străini, jarnîk — bîrseanu, d. 195. ·ν· Expr. (învechit, rar) Străin de ininte = nebun. Vai nepriceputule şi streinule de minte, cantemir, ap. gcr i, 324/31. + (Persoană) care s-a Îndepărtat (sufleteşte) de..., înstrăinat, dezrădăcinat; p. ext. (persoană) care nu se bucură de simpatie, de dragoste, de prietenie sau care nu are simpatie, dragoste, prietenie pentru. .. Striinră fuiu fraţilor miei. psalt. hur. 57v/26, cf. psalt. 132. Şi nu era cu nuşii Dumnezeu striin.co-resi, ap. gcr i 15/18. Se întorc streini la pămîntul naşterii lor. episcupescu, practica, 83/15. Acei. . . ::e simt ca exilaţi in oraşul lor, străini lini/ă căminul lor. eminescu, p. l. 65. Prea eram străini unii de alţii. in plr ii, 38. Ei a rămas deci străin de sufletul poporului şi a jignit, şi pe boieri, oţetea, t. v. 181, cf. dl. Se simţea străină intre ei. τ. popovici, se. 45, cf.· dm, M. D. ENC., DEX. 4. Adj. Care nu are nici o legătură cu cineva sau cu ceva; care nu ia parte la un anumit eveniment, Xapt etc.; care este departe (prin convingeri, prin preocupări sau prin neştiinţă, ignoranţă) de ceva ; 13158 STRĂIN - 1687 - STRĂ 1NÀ care este in aiară de preocupările sau de interesele cuiva; p. ex ţ. (învechit) care nu e conform cu preceptele religiei creştine. Fraţii miei nu vă mirarefi. .. cătră ispitirea voastră ce iaste ca striiră voao. cod. vor.2 80v/5. Pentru neştiinţă se depărtară cu învăţături striine (a. 1642). gch i, 98/2. Şi de ceali carile-s streine Să mă aperi, Doamne, dosoftei, ps. 59/15. Nu cunoşteam milmire, Lipsa-mi era streină ş-orice nenorocire. heliade, o. 1, 166. Se vipluia cu carne de cal şi lapte de iapă, streini cunoştinţei, de jD[umne]zeu. săulescu, im. i, 236/28. Scrisul nu-mi sporeşte. . . Mina mea se oţăreşte a-nsemna pricini străine. ■ conachi, p. 104. Nu simţiţi c-amorut vostru c-un amor străin? eminescu, o. i. 157. Trăieşti in mijlocul societăţii şi ■ ■ ■ nu eşti străin de toată activitatea ei. bacalbaşa, s. a. i, 241. Pirolea. . . străin parcă de cele ce sc petreceau in jur. η. zamfirescu, t. s. 99. Inima-mi rănită străină-i de plăcere, petică, o. 147. Chestiunile materiale îmi sînl cu totul străine şi indiferente, rebreanu, i. 87. Elvira nu fusese străină de căderea fiicelor sale. m. i. Caragiale, c. 122, cf. cade. A fost. . . slrăin de spiritul veacului, lovinescu, c. iv, 160. Pierdea multă vreme citind cărţi cu lotul străine de carieră, bart, e. 119, cf. mihaescu, d. a. 17. Necesitatea obligatorie le rămîne străină, halea, s. t. ii, 247. Nu sînl cu lotul străin de tainele accslei nopţi, vinea, l. ii, 317, cf. dl, dm. Îmi sînt străine... mulle probleme, cî 1968, nr. 935, 2/4, cf. m. d. enc., dex. + Care e necunoscut sau care nu e cunoscut încă, care nu e familiar sau cu care nu e familiarizat cineva, care e contra gusturilor, obişnuinţelor cuiva; (rar) străinatic. Copiii au a învăţa lucruri străine şi carc mai nainte nu. le-au ştiut, caute treb. i, 22/4. Acesta cu adevărat este o streină învăţătură, amfilohie, o. f. 39/14. Cei ce-şi schimb obiceiul cu altul strein se înstreinez dc amîndouă şi sînl de nici unul. episcupescu, practica, XXIX/l. Sînlem deci îndreptăţiţi a admile că literatura nu va fi fosl cu totul străină dacoromânilor, xenopol, 1. κ. i, 202. în general, ştim foarte puţin despre marele O-rient. Iar trecutul lui ne e destul dc străin, sadoveanu, 0. xix, 259. Arta literară şi măiestria... stilistică... extind şi perfecţionează procedee care nu sînl străine vorbitorului obişnuit, vianu, s. 9. + Lipsit de decenţă, de cuviinţă. V. păgîn (3). Vrînd să privească pe împărăteasa fără vreun cuget strein, se-as-cunse în dosul ferestrii. gorjan, h. i, 5/6. cd Nu avea ginduri străine faţă de ea. 5· Adj. Care nu este proprietatea cuiva; care aparţine altuia. Cine va avea la sine vreun lucru strein şi vor veni să i-l fure poate să ucigă furii. prav. 119. Mai fericii este cineva cu slrîmt traiu la lăcaşul său decît cu toate desfătările în cascle străine, cantemir, 1. I. I, 119, cf. AMFILOHIE, G. F. 15/13, BF.RT0LD0, ap. zanne, P. I, 376. Cel ce va lua. , . să plătească streină datorie datori iaste să o plătească, pravila (1814), 71/18. L-au întrebat pentru ce trage la sine hainele streine? ţichindeal, f. 441/6. îi lipsesc şi din banii streini taleri 7 000 (a. 1817). doc. ec. 182, cf. ddrf, şainean.u2, tdrg, resmeriţX, d., cade, scriban, d. Fiul meu.. . n-a furat avut străin- stancu, r. a. v, 112, cf. dl, dm. Erau siliţi să lucreze cu învoială pămînt străin, stoicescu, c. s. 104, cf. m. d. enc., dex, alr sn v h 1 355. în grajde ce mi-şi afla? Cal strein de curtea sa! balade, iii, 311. Lucru străin nu ţine de cald. zanne, p. vi, 329. + Care nu ţine de un anumit lucru sau de o anumită persoană, care aparţine sau pare că aparţine la altceva sau altcuiva. Alte pomelnice streine să nu mai slrie{[i] înlru accastă carte (a. 1706). iorga, s. d. xii, 71. O trage după dînsul ca. pe o parte streină a trupului, episcupescu, practica, 325/14. + Care nu e propriu sau natural cuiva. Trebuie a îndeplini în raport către plantele esotice, ingratitudinea. unei clime ce le este străină, brezoianu, a. 399/2. Pieptănătura stătea pc capul ei străină şi lipsită de farmec, preda, r. 76. G. Adj. Care este altfel decit ceea ce este obişnuit, care iese din comun, care are un caracter aparte; p. e x t. (astăzi rar) straniu (1). Cf. e x o t i c. Ochii noştri văzură streine şi prea minunate taine, dosoftei, v. e. octombrie 80r/6.- Baba... Mai nu leşină vizînd ciudată figură Şi cu tot străină armătură, budai-deleanu, t. v. 89, cf. episcupescu, practica, 57/2. Inimile lor să umple de o cinstire streină, marcovici, d. 172/27. Două trupuri omeneşti de o formă streină, genilie, g. 24/10. Slrăin la vorbă şi la port. Luceşti fără de vieaţă. eminescu, o. i, 171. Se umplu locul de un miros aşa de frumos şi strein, cum nu mai mirosise oamenii, ispirescu, l. 39. Cît de monstruos trebuise să fi părut şi de slrăin dezrobiţilor şi feciori lor-de-lele. m. i. caragiale, c. 64, cf. cade. Casele, pomii. . . aveau o înfăţişare străină, ştearsă, ca in vis. bassarabescu, v. 122. Vorbea. . . cu un accent. . . ce-i împrumuta im farmec străin, .blaga, h. 58. Vocea căpăta accente străine şi cuvintele... se ciocneau. PREDA, R. 7, CÎ. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 7. Adj. (Despre corpuri, materii, substanţe etc.) Carc nu e de acceaşi natură cu corpul sau cu materia etc. cu care e amestecat; care c introdus accidental intr-un organism, sau într-o materie şi rămîne neasimilat de aceasta. Apa de izvor... nu coprinde în sine părţi streine, descr. f şez. 34/11. Apa telurică este amestecată mai mutl sau mai. puţin cu alte materii streine, fătu, «. IV/9. Poticniri mai grave încercam numai la limba maghiară, carc în sfera mea intelectuală mă stinjenea ca un corp slrăin. blaga, h. 138, cf. dl, dm. Acum materie primă avem dar cu procent, mare de corpuri, străine şi umiditate, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. df.x. fr Fig. Calitatea esenţială a accslei valori ar fi cultura purităţii, îndepărtarea clementelor vulgare şi străine. rai.ea, s. t. îi, 224. — Pl. : străini, -c. — Şi : (învechii şi populai’) strein, -ă, striin, -ă, strin, -ă adj., s. ra. şi f., (învechit, rar) striân (anon. cah.) s. m., (regional) strién, -ă (alr i 381/75, 85) adj., s. m. şi f. _ Lat. extraneus. STRĂINĂ vb. I. Refl. şi t r a n z. (Folosit şi absol.) (învechit) A (se) înstrăina faţă de cineva sau ceva. Ca voi înlru aceaia vreame eraţi fără iî[ris-to]s slriinali.de viaţa izraililor. coresi, l. 417/16. Den sfăluirea legiei... ei se striinează. id. ev. 3. Pre fiiul dc a părintelui cinsic îl slreineaacă. dosoftei, 111 da ii, 758. Nimic alt nu este care striinează de la mila lui jD[unme];eu ca tirănia mîndriei (a. 1746). tdrg 11, 830, cf. budai-deleanu, lex., cade. + Tranz. (învechit şi popular) A înstrăina (cu forţa) de casă. O străină şi o lepădă de la moşie-i.· dosoftei, in da 11, 758. Foarte rău m-ai străinat Departe Ia alte curţi. marian, nu. 592. Că amar m-a streina/., doine, 91. Să nu mă strinafi departe, Că n-am tată să mă cate. graiul, i, 93. 2. Refl. (învechit şi popular) A se înstrăina (de locul naşterii, dé ţară). Luă pre maică-sa şi să streină într-un oraş păglnesc. dosoftei, v. s. septembrie 23v/16. Dumitraşco-Vodă mi vre să ţie pre moldoveni cu dragoste, ca pre nişte streini ce ş-au lăsat casăle şi s-au strei nat de moşiile lor pentru dînsul. neculce, l. 301, cf. pontbriant, d., caoe, scriban, d. De cumva m-oi streina, mîndrescu, l'. v. 13. Prin străini m-am străinat. şez. i,‘ 50. 'Eu de cînd m-am străinat Dum-nia-ta că m-ai uitat, marian, î. 520. Iei s-o streina!, d-acasă, o umbla! încolo.. . prin lături, graiul, i, 397. + 111 t r a 11 z. (învechit, rar) A petrece un interval de timp într-un loc străin. ff[rişto]s, cc au slreina,t pre pămînt pentru noi. dosoftei, în da ii, 758. 3. T ran z. (învechit) A Înstrăina (ceea cc apar- ţine cuiva). Cine o. va sircina den besearică şi o na spurca... faceicrosilie. .wrav. 190. Cin\c] ,o are streina dc la acea. bcseric[ăJ să fie afurisit (a. 1734), iorga, s. d. xiij, 140, cf. id. ib. xvii, .4.6, cihac, 1, 265, sciti-ban, D. fr R e f 1. p a s. Să. nu se slreineadze im-părăţîia tatălui ei. dosoftei, ln da ii, 758. 13159 STRĂINARE — 1688 - STRĂINIME — Prez, ind.: slrăinez. — Şi: (invechit şi popular), streina vb. i, (învechit) streini vb. IV, strienu (anon. car.), striînă, (regional) strîna vb. I. — V. străin. STRAINARE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a (s c) stră i n a şi rezultatul ei ; înstrăinare. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. — Pl. : sirăinări. — V. străina. STRĂINA Ş adj., s. m. (Regional) Diminutiv al lui străin; străinei. 1. Cf. străin (1). Cf. alr i 381/870, lexic reg. 38. 2. Cf. s trăi n (3). Hău e slrăinoş pe lame. folc. olt. — MUNT. 111, 482. — PJ.: străinaşi. — Şi: strinâş adj., s. in. alr i 381/870, lexic reg. 38. — Străin + suf. -aş. STRĂ1NÂTEC, -A adj. v. străinatic. STHĂIVÂTIC, -Ă adj. (Rar) Străin (4). Ochilor lui slrăinatec li-e somnul, coşbuc, ae. 72, cf. tdrg, scri- TiAN, D. — PI. : slrăinaiiei, -cc. — Şi : străinrilec, -ă, strei- 11 à tic, -ă (tdrg) adj. — Străin -)- suf. -atic. STRĂINĂTATE s. f. 1. Orice ţară situată dincolo de graniţele patriei cuiva; altă ţară decit cea de baştină; ceea ce se află dincolo de teritoriul patriei ciliva. Au zăbovit in streinătale Ί ani. neculce, l. 126. Vor-[nicul] din strcinătalc s-au aşezai în scit (a. 1739). bul. COM. IST. IV, 77, cf. BUDAI-DELEANU, lex. Să vie din streinălatc.. . oricîle familii vor vrea (a. 1811). doc. ec. 117, cf. lb. Mu/// au fugit in străinătate, asachi, J'. κ. 46/22, cf. valian, v. Vericc boier sau neguţător rumân este slobod să călătorească în streinătate. recul. oro. 339/19. S-a determinat a fugi..., călăto-rindu-se în streinălale. aristia, plut. 104/14, cf. polizu. Am un mare interes, voi ca-n streinălale, Ş-anu-me-n Frunţa mai ales, la ochi să pociu eu baie. alexandrescu, o. 324. Tu mori deparle de-al tău pămînt ! Mori trisl pe ţărmul slrăinătă{ci. alecsandri, p. i, 218, cf. eminescu, o. i, 6, ddrf, iiamanuiu, c. c. 886, barcianu. Născută în străinătate. D. zamfirescu, î. 10, cf. şăineanu2. A cerut să i se bată monedă in străinătate, iorc.a, c. i. iii, 14, cf. tdrg. Om deştept, umblat în streinălale. brătescu-voineşti, v. 303, cf. resmeriţă, d. M-a chemai. .. in străinătate. o. petrescu, s. 121, cf. cade. Nevastă-mea e plecată în străinătate, rebreanu, r. i, 20. I s-a pierdut urma in străinătate, teodoreanu, c. b. 224. Se supăra. . . că-i cheltuiesc aurul în străinătăţi, sadoveanu, o. xvii, 185, cf. scriban, d. Parazitau în situaţii politice în străinătăţi, arghezi, s. xi, 78, cf. dl. Comunicări făcute în străinătate, preda, r. 178, cf. dm. Venise din străinătate, din Franţa, românia literară, 1969, nr. 53, 6/1, cf. m. d. enc., dex. Moartă cu dor După dulce frăţior, Că-i depărtezi strinitate. marian, i- 127· întoaree-te-nâăiăt,. frate, De-ţi ia bilet şi cu carie, Şi treci in străinătate, pamfile, c. ţ. 216, cf. ciauşanu, v. 199, zanne, p. viii, 586. + (învechit) Pribegie (1). Dzilele striinătăţiei meale 130 de ani ... nu agiung dzilele striinătăţiei părinţilor miei. po 166/23. Pre cei tari ai păfnîntului i-au dus la streinătate, den Ierusalim la Vcwilon. biblia (1688), 286’/58, cf. tdrg, cade. 2. (învechit şi popular; cu sens colectiv) Grup de persoane care aparţin ca origine altei ţări decit aceea in care se află; mulţime de străini (1). împreunaţi cu tilhari de arnăufi şi cu altă multă strinătale (a. 1782). gcr u,.127/19.Petru Vodăîncungiurat de atîta străinătalr, va fi deschis volumele... şi se va fi mtn-gîiot. .. cetind, iorga, c. i. ii, 125, cf. tdrg, cade, scriban, d., graiul, i, 38. Nu-i trebe mai marc pară, Ca slrăinălutea-n ţară. bîrlea, l. p. m.1 r, 124. Nu pol răzbate, De străinătate, Dc butuci căzuţi, De voinici stătuţi., folc. mold. i, 39. Cu flintuliţa la spate Să mai izbindesc odată De multă striinătale. folc,. olt. — munt. ii, 380. 3. Mediu străin (3), nefainiliar in care se află cineva, departe de familie şi de ai săi; p. ex t. singurătate er, m. d. enc., dex. Cînd au văzut că horăesc străjerii, au intrat... în grajd, sbiera, p. 256. Măi strejhti,... C'e păziţ voi aicea ? vîrcol, V. 29, cf. alr i 1 408/9, 370, 378, 388, 528, 550, 1 708/354, alr sn iii h 902, A v 18. Fig. Mai trăieşti, şi-ţi merge dine, Vechi străjer? Nu m-ai uitat? E de mult de eînd n-am stai, Ulmule, sub tine. coşbuc, p. i, 260. Dacă... nu s-ar fi găsit... străjeri care să apere... visleria graiului nostru... ? în plr ii, 42. S-a duş. :. păzitorul statornic, cinstitul şi harnicul străjer ai. cărţilor, iorga, p. a. ii, 88. S-or ridica... străjerii amarului, şi-ai morţii. goga, poezii, 81. Străjeri ai nopţii plopii se-nşiră Pe drumul lainic, denşusianu, l. a. 38. Dorurile toate adunate Pe unda-n fund a cerului sirăjar, Pe care noaptea trec întunecate Luntrile, arghezi, vers. 50, cf. dl, dm. ·(> Compus: (învechit, rar) stre- jar-major-gcneral = şeful avangărzii. June cu lotul închinat lui, corniţele Tomaso..., strejar-major.-general, ... o sprijini, bălcescu, m. v. 477. 2. S. ni. şi f. Membru al străjeriei (2). Cf. scriban, D., M. D. ENC., DEX. ■ . 3. S. m. Construcţie formată dintr-un grup de stîlpi de lemn, montată lingă piciorul unui pod de lemn, pentru a-1 apăra de loviturile plutelor. Străjerii se aşază în jurul paleei respective, distanţaţi de aceasta, ltr2, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: străjeri, -e. — Şi: (invechit şi popular) stră» jâr, st re jar, (regional) străjăn (alr i 1 408/9, alr sn iii h 902/105) s. iii. — Strajă 4 şuf. -ar. STRĂJEREASĂ s. f. 1. (învechit, rar) Femeie caré face de s'trajă (1); soţia ştrăjerului (1); (învechit, rar) străjeriţă (1). Cf. £m, scriban, d. 2. (Rar) Străjeră, v. s t r ă j e r (2). Cf. scriban, d. — Pl. : străjerese. — Străjer + suf. -easă. STRÂJERÉSC, -EĂSCA adj. Caré aparţihe străjeriei (2); care este specific străjeriei; deştrăjer (2). Cf. scriban, d. Şi-l aminti din perioada cînd făcuse instrucfiă străjerească (a Breaza, t. pôÿçtffçi, şş$. 80. — Pl. : străjereşti. Şi : (rar) strçjçrêsc, -eăşcă adj. scrib an, d. ' — Străjer + sui. -esc. STRAJERÎ vb. IV. I n t r a n z. (Neobişnuit) A introduce străjeria (2) într-o şcoală. Cf. iordan1, l. r. a. 239. — Prez. ind.: străjerese. ■ -f. străjer.. ' ' 1 STRĂJERIE s. f. 1. (învechit) Garnizoană a unei cetăţi; pază (II 1). Lesne au caprins Bălgradul, afltn-du-l fără de slrăjărie. şjNCAr, hr. ii, 296/33. 2. Organizaţie de elevi, cu caracter obligatoriu, creată în România, în timpul dictaturii lui Carol al II lea. Cf. scriban, d., der, dex. 3. (Rar) Calitatëa de străjer (2). Cf. scriban, d. ' Pl. : străjerii. —Şi: (învechit) străjărfe. s. f. — Străjer + suf. -ie. STRĂJERIŢĂ s. f. 1. (învechit, rar) Femeie care face de strajă (1) ; soţia străjerului (1) ; (învechit, rar) străjereasă (1). Cf. lb, lm. 2. Străjeră, v. străjer (2). A fost străjeriţă în copilărie. — Pl..·: slrăjeriţâ. — Străjer -f suf. -iţă. STRAJÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A păzi (I I). Cf. lb. Văd călăreţii slrăjînd porţile frumos iluminate, v (1883), 319, cf. barcianu, alexi, w., sfc iv, 117. — Prez. ind.: străjesc. — V. strajă. STRĂJIĂC, -Ă s. m. şi f. v. strljnie1. STRAJJVEC s. ni. v. strljnie1. " STRĂJNIĂC, -Ă s. m. şi f. v. strljnie1. i STHĂJNÎC s. m. v. strljnie1. STRĂ.JNICf vb. IV v. străşnici. STRĂJMClE s. f. (învechit, rar) Strajă (1). Acest Domn cu mare pompă şi cu străjnicie au intrat tn Bucureşti, avînd cucă împărătească şi două tuiuri. dio- , nisie, c. 167. Fig. [Moise] ureîndu-se în munte ' sub & ,serii străjnicie Cu nori groşi de ceaţă albă se-m-brac'ăpe vecinicie. macedonsiîi, o. i, 100. — Pl. : străjnicii. — Strajnic + suf. -ie. STRĂJ0Ţ s. n. (Regional) Vîrf de deal (Mehadia — Orşova). Cf. arh. olt. iii, 387. — Pl. : ? — Cf. strajă. STRĂJUl vb. IV. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit, popular şi familiar) A păzi (I 1). Dziseră dracii miei mie cei ce străjuia sufletul mieu. psalt. hur. 60v/25. Zise sulaşului se străjuiască Pavelu. cod. vor.2 32r/l. Pentru furii şi ucigătorii să străjuiască... noaptea, coresi, ev. 266. Cela ce va arăta casa sau lăcaşul cuiva, unde să va. fi ascuns vrăjmaşul cuiva, pentru să-l ucigă sau va străjui cind va veni vrăjmaşul lui să-l ucigă, acesta să să cearte tocma ca şi cel vinovat. prav. 310. Boteză pre toţi în casa aceai a unde străjuia pre su[î]nia fecioară, dosoftei, v. s. noiembrie 141v/33. Au încungiurat şi au străjuit pre el toată ηοαρίέα. biblia (1Ô88), 1861/44. Ieşind Andriiaş den coliba ciobanului, s-au lăsat supt un brad să odihnească puţintel şi au zis lui Nicolae să-l străjuiască, n. cos-Tin, l. 59?. Ş-au pus , străji de străjuie., neculce, l. 235, cf. À&às. car., lëx. marş. 251, budai-deleanu, léx^, lb. Cînd sï'rëjile hotârălbr sînt ţn' paza lor, ţiih-du-şi posturile şi strejuind, implit}indu-şi slujba, fieş-tecine trebuie şâ le socdţeqşcă cu adevărat de streji. cr (1829), 51/2. Cei rrţăi buni prièteni lîngq. dînsUl stre-, jufeşc. ,helîai?E> o. i, 445. însărcinarea de ă străjui la şanţuri, fm (1842), 21pi/i6, cf. valian, v. Pre al doilea fiiu iară ,Lrau pus iar să străjuiască, bărac, a. 11/23. Toată ziua strejuiau potecile, bălcescu, m. v. 541. Copiii şi aprozii... pre voievod.. . la războaie străjuitul. negruzzi, s. 1, 125, cf. polizu* cihac, II, 371. Fata mea are să se culce desară,... iară voi să mi-o străjuiţi toată noaptea, creangă, p. 265, cf. ddrf, GHEŢIE, R. M. 434, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg, cade. Eu străjuiesc aici, voi, pe la ferestre, galaction,· o. a. ii, 38. [Soldaţii] străjuiau vilele, brăescu, v. A. 113. Ciobanii... străjuiesc turmele de oi. stancu, d. 385. în noaptea aceea.... străjuia dorobanţul cu straşnică poruncă, sadoveanu, o. vii, 330, 13205 ŞTRĂJUIETE - 16Ş1 - STRĂI.IMPEZIRE cf, dl, dm, jm. D. enc., dex. Să puse să străjuiască o grămadă [de spiçe]. reteganul, p. v, 59, cf. bîid, p. p. 82. Iată pă ţe-am strejuit. păsculescu, l. p. 249, cf. CIAUŞANU, gl., mat. dialect, i, 236. Mărul l-ai păzi şi l-ai străjui. balade^ i, 440. Şi flăcăii la fereastră Străjuind căsuţa noastrăfolc. MQţ.D. ii, 71. .<> E i g. f-ar fi străjuit liniştea somrţului, la căpăţîţ. vlahuţă, ş. a. ii, 23. în zarea asfinţitului străjuiesc codrii arămii, id. N. 179. Voi singuri străjuiţi altarul Nădejdii nçastre spre mai bine. goga, p. 8. In desul împrejmuirii, un şir de plopi bătrîni străjuiau ca un front de ostaşi de gardă, rebreanu, r. i, 78. Nucul.... străjuieşte in preajma ei. hogaş, dr. ii, 113^ .Pădurile străjuiau în depărtare, galaction, o. 38. Deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or străjui hieratic, i. barbu, j. s. 19. Subt U rsa-Mare, surpat de bureţi, . ., Braţlul bărbos străjuieşte mereu, blaga, p. ;,J77. Ce să fie... dincolo de această uşă care străjuie intrarea? cinema, 1968, nr. 12, 4. + (Prin analogie) A spîndi (.1). Lupii care tmblă străjuind pe la răspiţt-teni. negruzzi, s. ii, 93. + (Regional) A priveghea (3) .(Feneş — Alba Iulia). Cf. alr ii/i h .169/102. 2. Refl. (învechit şi popular) A se păzi (4). De nu-ş va cr.uţa voinici, la vreamea de oaste, ce-i va învăţa să se străjuiască ziua şi noaptea, pe sineş va mîntui de vrăjmaşii lui şi oastea încă nu-i va peri. coresi, ev. 71. Pînă cînd ne vom feri? Pînă cînd ne vom străjui? Varlaam, c. 88. Vă străjuiţi, cum să străjuieşte şi porumbul de vănătoria uleului. neagoe, ap. gcr i, 167/32. Şi s-au sculat Avimeleh şi tot nărodul cel împreună cu el noaptea şi s-au străjuit peşte Sichimq, în patru căpătenii. biblia (1688), 181x/55. Oamenii. . . să sfătuiesc. . . şi să slrejuiesc de stricăciunea temută. piscupescu, o. 91/6. începuseră oamţnii a fugi ca în bejăniile tătăreşti, cei care rămînequ se înarma şi se srăjuiau prin casele lor. russo, s. 20. [Ciuta] Iarbă nu păştea, Nici apă nu bea Ci se strejuia Strajă de trei părţi, teodorescu, p. p. 58, cf. ciauşanu, gl. Omul trebuie să se strejuie. mat. dialect, i, 236. · 3. Tranz. (Complementul indică suprafeţe, construcţii etc.) A forma marginile, limitele; a delimita, a limita, a mărgini (1), a ţărmuri. V. contura, încadra· Coliba străjuia un drum mare. D. zamfirescu, v. ţ. 102. Casele negre străjuiau.... uliţa largă, rebreanu, p. s. 28. Mă aştepta ., . lingă pilcul de saleîmi care străjuia casa. sa.doveanu, o. iii, 646. Un fir de văzduh străjuieşte drumul la stele. arghezi, s. viii, 66, cf. dl. Salcîmul tăiat străjuia... toată partea aceea a salului, preda, m. 85, cf. dm. Pantele... străjuite de brazi seculari, cinema, 1968, nr. 1, XIV, cf. dex. fr Fig. Faţa.... rotundă şi brunetă era străjuită , din dosul fiecărei urechi de cîte o mică pingea de păr castaniu, hogaş, m. n. S2. 4. Ţ r a n z. (Prin nordul Transilv.) A însăila Cf. alr 1 1 754/218, alr ii 5 766/219, alr sn ii h ,525/219. — Prez. ind.: străjuiesc^ — Şi: (învechit şi popular) strejui (prez. ind. şi stréjui) vb. IV. — Strajă -)- suf. -ui. STRÂJUIÉTE adj. pl. (Regional; despre haine) Care sînt plouate şi au pierdut culoarea iniţială, tn-gălbenindu-se (Poiana — Vaşcău). Cf. teaha, c. n. 267. îs străjuiet'e haiiiile. id. ib. — Etimologia necunoscută. STRĂJUÎRE s. f. (învechit şi popular) Faptul de a străjui (1); pază (I 1). Cf. budai-deleanu, lex., lb, valian, v. în ceea ce să atinge de vamă, stre-juire şi alte îngrijiri... să statornicească a să pune la cale după cum va socoti (a. 1839). doc. ec. 720. Va •îngriji paznicii trebuincioşi ca să privegheze pentru a lor strejuire. begul. org. 344/4, cf. polizu. în cetă-ţuie se afla optsprezece plăieşi trimişi de ispravnicul de Neamţ, pentru străjuire. neoruzzi, s. i, 169. Cu străjuirea voastră, era vai de pielea noastră! creangă, p.. 269,' cf. ddrf, barcianu, alexi,. w. Au fost trimise către ispravnicatele de peste Olt ca să facă străjuirile necesare. oţetea, t. v. 159, cf. dl, dm, dex. Făceam gardă pe-aici pi la podu Dunării, strejuire. vîrcol, v. 35. La cele dă străjuite cu mare privighere, ca să ημ te calce cei dinafară, zanne, p. viii, 585. fr Fig. Să şi privegheqză strejuirea [căsniciei]... de amîndouă părţile şi se pedepsesc călcătorii de lege. episcupescu, practica, 44/23. Se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină, hogaş, dr. i, 270. + Pindă. Cf. dex. — Pl.: străjuiri. — Şi: strejuire s. f. — V. străjui. STRĂJUÎT, -Ă adj. (învechit) Păzit2 (1). Cf. Lb, lm. Strejuit, şi înaintea monarhului au intrat De-a craiului vedete nicicum nu ş-au spăimîntat. pogoiî, henr. 93/22, cf. pontbriant, d., resmeriţă, d. + Interzis. Ţol lucrul strejuit se jinduieşte mai mult. EPISCUPJEŞCU, pbacţica, 43/20. — Pl. : străjuiţi, -te. — Şi : sttejuit, -ă adj. — V. străjui. STRĂJUIT 0R, -OĂHK s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (Rar la f.) (învechit) Paznic2 (1). în deşert pre-veagfie veghietorul (sfră[juÎJfon'u/ h). psalt. 274. In patru părţi împart noaptea slrăjuitorii. coresi, ev. 265, cf. budai-deleanu, lex., lb. Un strejuitor a murit de fr'iÿ: Uri (1830), 4242/3. Să ia anume porunci la mînă către şăfii carantihelor şi strejuitorii mărgi-nilor (a. 1832). doc. ec. 498. Asemenea înscrieri.. . să vor adeveri... şi de străjuitorul graniţei, regul. org. 67/32. Nimene din ştrăjuitorii pichetelor- nu vor fi întrebuinţaţi la altă .slujbă. j;. ionescu, m. 273, cf. barcianu, alexi, w., dl, dm, dex. 2. Adj. (învechit; astăzi rar) Care străjuieşte (1) pe cineva sau ceva. Deşteaptă simţirea dulăului pururea străjuitoriu trebuia, cantemir, i. i. i, 95, cf. budai-deleanu, lex. Alerg... pînă-n zori Ca cîinii strejuitori. mumuleanu, c. 90/17. Avea şi cea mai strejuitoare şi apărătoare pravilă, piscupescu, o. 23/4, cf. heliade, o. i, 152. Tablă arătătoare de numele stre-juitorilor săteni însărcinaţi cu paza pichetului, regul. org. 502/2, cf. barcianu, alexi, w. Arta a fost stăpînită çle curte... străjuitoare a celei mai strînse ortodoxii. iorga, c. i. iii, 7. Pîndesç... să vadă licărind făclia străjuitoare. anghel, pr. 16, cf. dl, dm. — Pronunţat: -ju-i-, — Pl.: străjuitori, -oare. — Şi: (învechit) strejuitor, -oăre s. m. şi f., adj. — Străjui -J- suf. -tor. STRĂLĂUZlT, -Ă adj. (Prin vestul Olt.) Prostit. Cf. VÎRCOL, m. — Pronunţat : -lă-u-. — Pl. : strălăuziţi, -te. — Pref. stră- + ind, influenţat de zălud, STRĂLÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A face să simtă o durere puternică; (popular) a Înjunghia (Orăştie). Cf. lexic reg. ii, 102. M-a strălit la inimă, străleşte prin oâhi. ib. — Prez. .ind. pers. 3: străleşte. — Din ser. strjeliti. STRĂLIBĂT, -Ă adj., s. m. şi f. v. sturluibat. STRĂLÎMPEDE adj. (Rar) Deosebit de clar, de limpede; de o limpezime desăvîrşită. Cf. dl. Mai presus de toate strălimpedea lumină A inimii şi-a minţii, deşliu, g. 51, cf. Dk, sfc i, 40. Voi mi-aţi apărui... la marginea unui rîu [slrălimpede. românia literară, 1970, nr. 81, 20/3, cf. dex. fr Fig. O apă lin îşi mîjiă strălimpezile linişti, pillat, p. 142. + (Despre glas) Care răsună distinct, desluşit. Au-zéa... Un strălimpede glas. v. rom. iulie 1953, 77, cf. dl. ' ' — PI. : sţrălimp.ezi. ■■—Pref. stră- -f- limpede. , STRĂLIMPEZÎRE s. f, (Neobişnuit) Claritate; limpezime; puritate desăvîrşită. Cleştarul, strălim- 13214 STKĂ'lilT — 1692 - STRĂLUCI2 ■ pezirea versurilor, nü reprezintă o realitate iniţială, ■ci o conelmie. v. rom. ianuarie 1954, 159. — Pl.: strălimpeziri: . — Pref. slră- + limpezire. STRĂLÎT, -Ă adj. (învechit rar; despre, blocurile de sare-gemă) Care a fost cîntărit. 6 drobi (de sare) străliţi de la 100 — 120 oeă. ap. cihac, ii, 363. — Pl.: străliţi, -te: ' — Cf. strelici. STUĂXÎŢĂ s. f. v. strelici. STRĂLUC s. m. Insectă diri ordinul· coleoptereïor, de culoare' "verde sau roşcată, ,cu un luciu .metalic specific, cu aripile albastrè-verzui, fin puiictate, care trăieşte mai ales pe trunchiuri' de salcie sau pe răchită (Aromiamoschata). Strălucul petrece mai cu seamă pe răchiţi. . . şi cînd îl prinzi, răşpîndeşte un fel de miros ca de mosc. 4iarian,. ins. 88, cf. jahresbeb. xii, 121, fcAjDE.. TJ'niil dintre "cei mai fruiitoşi [gindaci] ... este străluciul.. ca tăiât în pietre scumpe, si-M.IONESU, F. R. 298, Cf. SCRIBAN, D., DL,' DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: străluci. — Şi; (rar) străluciţi s. m. — Postverbal de la străluci.. ŞTRĂLUCĂ vb. I v. străluci. STRĂLUCEÂLĂ s. f. (învechit) Strălucire (1). Cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, SFC I, 40, — Pl. : străluceli: — Străluci + suf. -eală. . STRĂLUCI1 s. m. v. strelici. STRĂLUCÎ2 vb. IV, In tranz. 1. A produce o lumină vie, strălucitoare; a răspîndi o lumină puternică sau a retlecta puternic lumina primită, a lumina, a luci , (v. r à z a; z ă r i) ; a produce o lumină puţin intensă (şi intermitentă) ca o seînteie (I 1), a Ί i c ă’r i; a 1;« ci; a scăpăra1 (2), a scînteia (2), a-sclipi (1), a sticli (1), (rar) a strălumina (l), (regional) a sclipui1. Deca slrăluce soarele cu zăduhul, seacă iarba. cod. von.2 ,56r/8. Deci străluci, lumină şi fugi intunearecul. moxa,· ap. gcr i, 57/14,. cf. st. lex. 149/1. Semnul... străluci mai. vîriqş .decit soarele. neagoe, înv. 73/1.8. Arcul întins încoardă, arma-i străluceşte, De strică şi răşţoarnă în ·, ce se opreaşte. dosoftei, ps. 26/7, cf. budai-deleanu, lex., lb. Luna strălucind întocmai ca .soarele, drăghici, r. 106/10, cf. valian,, V.. Stelele strălucesc de. o.mai vielumină. negruzzi, s. ij 58. Doritul soare Străluceşte şi dizmeardă oceanul de -ninsoare, alecsandri, p. iii, 10. Pînzele de ’ paingin slr&luctay. vioi în lună. eminescu, p. l. 29. Dquă lacrimi mari,' străliiciră î/ι ochii ei. id. n. 8. Pe ţol toarnă o'movilă de galbeni, ca: e străluceau la soare, creangă, p. JS9. Gîrla îngheţată... străluceşte în curmezişul şes u/u/: vlahuţă, o. a·, i, -89, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Sălbi, brûlure, paftale strălucesc de lumina soarelui, iorga, c. i, i, 131. Ca o pleală de aur strălucea şivoiulde beteală^ Xnghel, pr. 25. Mîndrul soare străluci deodată..ioşuf, p. 58, cf. tdrg, .resmeriţă, D.,. cade. Planeta "Mâfîe străluceşte mai luminos că. orieîndi loViNësüu, c. iv, 178, cf. scriban, d. Soarele. ... străluceşte ca înir-o pînză de Vero- nese. vianu, a.' p. 249. Décisupra, strălucesc mii de stele, bogza, a. î. 64. Vîrfurilé colinelor strălucesc în lumina vie a soarelui, id: c. o. 237. Deodată cuţitul străluceşti, Un om răcneşte, isac, o. 38, cf. dl, dm, M. d: enc., dex. Priveşte Cehii care străluceşte: alecsandri, p. p.' 145: Dar soarele străluceşte, Dorul, mîfi-dră, se topeşte ! jarnîk — bîrseanu, d. 134. Mîndru-i ceriu, sfîntu soare Strălucea o sărbătoare, alexici, l. P. 14. Pe badiul cînd vedea. ^.'.Paloşe.Cum strălucea, Îndărăt că se trăgea, balade, ii, 107. [Haina] strălucă mai mult. o. bîrlea, a. f. ii, 246, Soarele -strălucea, grîiele se cocea, folo .mold.' i, 291. Nu e aur tot ce slrăluce. zanne, p. i, 115. φ F i g. Că den început amu era dereptatea şi strălucea luminat, coresi, ev. 23. Strălucî-va întru zilele lui dereptate (a. 1710). gcr i, 367/17. Mult să osibesc oamenii... dintră care toate străluceaşte nemărginita înţelepciune, calendariu (1814), 103/14. Frumuseţea, graţiile, bucuria.. . strălucea. ..' pe obrazul lor. pleşoianu, t. i, 162/30. Încă 0 dată mai străluci steaua lui Mihai. mag. ist. i, 270/6. Cîniecul străluceşte din ce în ce mai tare. caragiale, 0. i,174. Făcea impresia unei fete... dacă mîndria şi dragostea de mamă n-ar fi strălucit atît de fierbinte. rebreanu, r. i, 56. Adevărul nu străluceşte dintr-odată în opera savantului, vianu, e. 67. Strălucea de mulţumire. vinea, l. îi, 312. Ici-cOlo strălucesc imagini plastice. ist. lit. rom. ii, 347.' Lucrări rupte de viaţă... în care străluceşte pură numai impostura, scînteia, 19’69j nr. 8 212. (T r a n z. f a c t.) [Domnia] o s-o strălucească Măria ta, împodobind-o tot cu dia-manturi şî brileanluri. i. golescu, în pr. dram. ’60.'(Refl.) Sufletul carele s-au învrednicit a să împărtăşi cu duhul luminei lui şi. s-au strălucit de la' frumuseţea negrăitei slavei lui (a. 1775). gcr ii, 107/11.' Φ Tranz. Soarele străluceaşte toate cîte-s pre supt ' cer. varlaam, c. 376. Ό· Tranz. f a c t. La Gruia se repezea, Paloşul îş strălucea, Printr-însul El petrecea, teodorescu, p. p. 632. Soarele-n 1 faţă puneţi-oi Lipi-ţi-l-oi Strălucite-te-oi. marian, v. 95. + P. anal. A da impresia de strălucire (1) prin curăţenie, prin albeaţă. Dinţii ei albi străluceau, cocea, s. ii, 22. Pietrele curţii Bistriţei străluceau de curăţenie, barbu, princ. 100, cf. dex. + (Despre ochi, privire) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic; a licări, a luci, a scăpăra1 (3), a scînteia (2), a sclipi (2), a sticli (1). Cum străluci-n. ochii-ţi ! şi întreg dreptate Acest mare nume. helîade, o. i, 92. Ochii lui... străluceau pare că de putere şi energie, eminescu, p. 1. 83. Face nişte ochi mari în. care străluceşte o profundă admiraţie, cajraqiale, o. i, 60. Şi-n ochii tăi văd strălucind' scînteia Din focul. . . dragostei de lege. goga, poezii, 19.. întrebările stăruiau. . . Ochii sălii străluceau ta pîndă. teodoreanu, m. iii, 139. Privirea îi străluci de o bucurie mare. preda, d. 100. Ochii îi străluciră mintos, τ. popovici, se. 252. Ochii tăi de pietre scumpe Strălucesc ca roua-n luncă. folc. mold. ii, 192. -φ- (învechit şi popular) A fulgera. Cf. alr i 1 246/28, 30, 35, 45, 49, 69, 75, 77, 79, 618, 850, 856, alr sn Vii h 2 244 mn 53, 76, 872, lexic reg. 56. φ F i g.' 'Astfel Haridim aluncea a tunat şi-a strălucit, pann, e. ii, 143/5. 2. Fi g. (Despre oameni, popoare etc.) A se face remarcat, cunoscut, a se distinge în mod deosebit (prin calităţi sau prin fapte excepţional) ; (livresc) a bria, a éclata, (învebfiit, rar) a strălumina (2). Cf. lb .Fiece norod pe rîndu-i pre pămînt a strălucit, he-liade, o. i, 420. loan Cantacuzino.'. . strălucea într-a-ceastă ţară. mag. ist. i, 187/13, cf. polizu. Nu străluceşte nici prin mijloacele sale intelectuale, nici prin cunoştinţe, bolintineanu, o. 251. Din viaţa pieritoare ...., în'viaţă, fără moarte mă duc să strălucesc, mace-donski, o. I, 52, cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu2, tdrg. Ştiu de [examen]... că n-ai prea strălucit. REBREANU, I. 408, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Cum UIl demon l-a îndemnat, totuşi, să nu se mulţumească de a străluci în brazda luminoasă a lui Eminescu, poetul "s-a tras deoparte, lovinescu, c: iv, 14. Strălucise cînd va în capul unui batalion de vînători. brăescu, o. a. i, 166. Vorbea foarte bine franţuzeşte şi greceşte..., avea deci cu ce străluci atunci cînd venea în contact cu lumea. SADOVEANU, Ο. XIX, 390, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. -v* Tranz. f act. Silinţa ce făcea pentru ca să-i strălucească [pe fiii săi] în lume cu procop-scală. de multe ştiinţe, văcărescul, ist. 287. -Biruinţele te ■ pînă atunci străluciseră viiaţa sa. bălcescu, μ. V. 270. Cită ai simţit plăcere cînd a 'lui Mihai .soţie A . venit să-ţi povestească fapte ce l-a strălucit, alexandrescu, o. i, 73. <> R e f 1. Judeca că din fapte ori se întunecă, ori se străluceşte neamul (cca 1740). 13221 STRĂLUCIND - 1693 — STRĂLUCIRE arhiva, i, 41/15. Büiazet... au venii a să străluci prin fapte osteneşti, ae (1829), 24/1. Prin bunele lui organizaţii, se străluci încă mai mult An-, glia. săulescu, hr. i, 208/21. Polemkin.,.. . au răposai la 30 octombrie 1791 in locurile ce s-au strălucii prin a sale lucrări, asachi, i. 369/3. Radù. . . pe care-l văzurăm înapoi strălucindu-se în războiul cil tătarii. BĂLCESCU, Μ. V. 108, cf. DL. 3. (învechit) A dăinui (datorită faimei, bogăţiei, renumelui etc.). Numele lor... vor străluci în analele patriei (a. 1848). plr i, 117. Aste virtuţi aii strelucit pînă la a şasea generaţie, aristia, plut. ciii2/15. Vechile capitale vor străluci extern, ghica, c. e. i, 154. [Arta- Renaşterii] va străluci luminoasă veacurilor viitoarei in plr ii, 61. Străluci încă pînă la 1453 familia împărătească a Constantinopolei. iorga, c. i. i, 68. — Prez. ind. : strălucesc, pers. 3 (învechit) şi stră-liice. — Şi : (învechit) streluci vb. IV, (regional) stră-luca vb. Ï, stărluci (vasiliu, p. l. 262, alr i 1 246/618) vb. IV. — Pref. stră- + luci. STRĂLUCIND, -Ă adj. (învechit) 1. Strălucitor (1). Călcat-am multe ţări pe lume Conclus de-o strălu-cindă stea. alecsandri, p. ii, 231. Cîmpia slrălucindă De mii dc briliante ce varsă aurora, odobescu, s. iii, 87. Cînd împăratul lumii cu strălucinde raze Maiestuos pe ceruri se-naltă al său car. i. negruzzi, s. ii, 264, cf. sfc iv, 262. 2. Strălucitor (2). Seara, în saloanele sale strălucinde..., se aduna nobleţă de la Verona. fm (1845), 1611/22. Femeia strălucindă. p-o stîncă a şezui. n. ionescu, c. 155/1.4. 3. Strălucit (I 3). Deşi-n versul meu cel umil slrălu-cinda-vă virtute Cerc să cînt. asachi, s. l. 149. — Pl. : strălueinzi, -de. — V. străluci2. STRĂLUCIOS, -OÂSĂ adj. 1. (învechit şi popular) Strălucitor (1)· Cf. man. gott. Părul. . . se resfira pe spate ca un voal strălucios. gorjan, h. rv, 33/8. Era peste tot obrazul negru strălucios. caragiale, o. i, 9, cf. ddrf, tdrg, dl, dm, sfc i, 40. Ceru-i mare, stele-s mulle, Şi mai mari şi mai mărunte, Luminoase, Stră-luciouse, Dar ca mîndră nu-s frumoase, jarnîk — bîrseanu, d. 100. fr (Regional) Gîndac strălucios = licurici (Lampgris nocliluca). (Săgeata — Buzău). Cf. alr i 1 895/710. , ■ 2. (Popular) Strălucitor (2). Alta să duraţi, Altă mănăstire. . . Mult mai strălucioasăi Şi mult mai frumoasă, pamfile, c. ţ. 24. 3. (învechit, rar) Strălucit (I 3). Zăbava obicinuită unui război îndoios, Poale încă să-nlîrzie drumul meu cel strălucios. heliade, o. i, 417. — Pl. : strălucioşi, -oase. — Străluci2 -f suf. -os. STRĂLUCIRE s. f. Acţiunea ,de a străluci2 şi rezultatul ei. 1. Lumină vie şi strălucitoare, (învechit şi regional) strălucoare; lumină puţin intensă (şi intermitentă) ca o scinteie (II), licăr,, 1 i c ă r i r e, 1 u- c,i r e, (livresc) s ci n ti 1 a ţi te; , ; scăpărare (2), scinteie (I 2), seînteiere (2), sclipire, sticlire (1), (rar) scăpărat (2), străhiciu2 (1), străluminare, (învechit) lucoare, scăpărătură (2), străluceală, strălucitură. Cf. străluci2 (1). Cf. st. lex. 149t/1. Să vezi frumuseţea sufletelor lor şi lumina şi strălucirea hainelor. neagoe, înv. 111/15, cf. budai-deleanu, lex., lb, valian, v. Nu pol suferi strălucirea soarelui, negruzzi, s. i, 267, cf, polizu. Stelele nu au toate aceeaşi strălucire. drăghiceanu, c. 9, cf. lm. Şi cîţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară. eminescu, o. i, 136. Cerul este încă plin de străluciri, macedonski, o. i, 113, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. In strălucirea geroasă a zilei.. . se înalţă toate prapurile. iorga, c. i. i, 162, cf. resmeriţă, d. Feerica strălucire a zorilor boreale deasupra nămeţilor de gheţari. Μ. i. caragiale, c. 40, cf. cade. De jur-împrejur pe variaţia infinită a imensei perspective se risipeau umbrele norilor şi strălucirea soarelui, galaction, o. 346. Au cercei cu străluciri. teodoreanu, c. b. 151. Scoicile pe care le aduc la lumină cuprind bobul cu străluciri delicate, sadoveanu, o. xix, 157. Mi-a plăcut strălucirea de lame a solzilor. călinescu, c. o. 11. Prin aerul pur, strălucirea stelelor creşte, bogza, c. o. 240, cf. dl. Poate n-aş înţelege Graiul florilor, strălucirea stelelor, isac, o. 107, cf. dm, dex. Nici nu-l put'e ved’ş de strălucirea aurului. o. bîrlea, a. p. ii, 249. "v* F i g. Să nu rămîie cineva neluminat ,de strălucirea darului tău. biblia (1688), [prefaţă] 4/57. Răsipeşte întunerecul păcatelor mele. . . cu strălucirea luminii tale. bucv. 30r/7. El se mira de strălucirea frumuseţii ei. pleşoianu, t. i, 63/21. [Omul] singur află adevărul în deplină strălucire, conachi, p. 275. Ascunzîndu-mi lumina soarelui nu-ţi mai văd nici strălucirea ta. gîrleanu, l. 72. Dispreţul fată de orice strălucire exterioară şi-l ţinea la vedere. blaga, h. 124. + Expresie specifică, luminoasă, vie, a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzaţie intensă; licărire, lucire, scăpărare (3), seînteiere (2), sclipire, sticlire (1). Ochii nu mat aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire, eminescu, p. l. 92. Ce frumos bătrîn cu ochii de o strălucire minunată de străbătător diamant negru, iorga, p. a. ii, 202. Ochii mici şi cenuşii de o strălucire stranie, hogaş, dr. ii, 120. în ochii lui rotunzi se aprinse o strălucire mîndră. rebreanu, f. s. 23. Nevaslă-mea. . . privin-du-mă în ochi, viu şi cu o strălucire pasionată, îmi dădea impresia că numai pentru mine are această privire. camil petrescu, u. n. 178. L-au găsit pe Ivan încremenit în fotoliu. .., cu ochii mari, de o strălucire inumană. G. m. zamfirescu, M. D. ii, 109. Cînd îşi ridica pleoapele, ochii aveau o strălucire din care porneau seîntei luminoase, vlasiu, d. 326. Privirea aceea avea parcă o strălucire de oţel. bart, e. 49. Ochi negri de smoală,... plini de o strălucire care... te ameţea. stancu, ş. 9. Avea, . . o strălucire rece in priviri. preda, r. 109. Numai ochii îşi pierduseră pentru totdeauna strălucirea, τ. popovici, se. 20. îl zări pe acest om impunător... cu ochii bolnavi, fără strălucire, breban, a. 95, cf. cinema, 1969, nr. 5, 30. + (Fiz.) Mărime fotometrică a senzaţiei de luminozitate produsă de sursele de lumină relativ întinse; luminanţă. Cf. ltr2, dm, der. fr· (Astron.) Strălucirea stelelor = mărime stelară. Cf. der. 2. F i g. Ansamblu de însuşiri care trezesc admiraţie, care impresionează în mod profund: a) prin aspectul atrăgător, armonios; frumuseţe, mîndreţe (2), splendoare (a), (învechit şi regional) mindrie (6). Mai mare strălucire şi gingăşie... nu se mai văzuse sub soare, ispirescu, l. 38. Am găsit pe Culai în toată strălucirea costumului său. sadoveanu, o. xvii, 510. Italienii au stal înaintea tuturor prin strălucirea artelor frumoase, id. ib. xx, 8, cf. dl, dm, dex; b) prin eleganţă deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundenţă etc. ; bogăţie, fast, lux, măreţie (1), pompă2 (1), semeţie (3), somptuo-, zîtate, splendoare (c), (învechit) ighemonicon, pohfulă, . saltanat. Ierusalimul acum nu are acea strălucire care avea. amfilohie, g. 25/24, cf. budai-deleanu, lex., lb. Să tragi asupră-}i privirea oamenilor prin luxul şi strălucirea petrecerii tale. marcovici, d. 11/12. Tîrgoviştea este a patra rezidenţie a prinţilor vechi. . . De la 1700 lăsînd-o, scăzu cu totul din strălucirea şa. genilie, g. 199/11, cf. polizu. Sistemul de credit... au ridicat [Scoţia].... la strălucirea ei de astăzi, ghica, c. e. i, 105. Atunci ea, deşi îi fugea ochii de atîtea străluciri, se uită cu băgare de seamă şi îndată cunoaşte.... palatul, creangă, p. 95. Se hotărî să dea un bal mascat de cea mai înaltă strălucire, caragiale, o. ii, 336, cf. barcianu, alexi, w. Făuream un ideal Din slrălu- 13224 STRĂLUCIT - 1694 — STRĂLUCIT cirea orbitoare A·-unei nopţi Urzii de bal. iosif, patr. 56, Chiar mimai pentru o strălucire mijlocie a vieţii getice. . . iată trei. obiecte de bronz, pârvan, g. 142, cf.. resmeriţă, d; La laşi erau arderi şi lumini, la Bucureşti zgomot şi străluciri, teodoreanu, m. u. 45, Gf. dl, dm. Un stil baroc. . . plin de strălucire şi fantezie. cinema, 1968, nr. 10, 34, cf. dex; c) prin merite excepţionale, prin fapte sau atribute lăudabile, printr-o stare deosebită etc., glorie, grandoare, măreţi e (1), mărire (IV 5), slavă (1), splendoare (d)> (învechit) mărime (IV 5), (învechit) străluminare (2) ; p. ext. renume. Strălucirea sîngelui roman încă destul era a impedeca pre, romani ca să nu se căsătorească cu. . . muierile dache, maior, ist. 14/3. Acele naţiuni carc au ocupat cu atîta strălucire scena lumei. aristia, plut. XCIVg^li). Să trăiască-a ta mărire Ani mulţi, plini de strălucire. alecsandri, p. ii, 110, Eu cad neputincios, stăpîne, ln faţa strălucirii tale.: goga, poezii, 3. Strălucirile a două cununi împărăteşti, m. i; caragiale, c. 28. Sub strălucirea noului titlu, avea o înfăţişare gravă, miro-nesgu, s. 86. Să refuze avere şi strălucire ! argh-ezi, b. 36, cf. dl, dm. Generaţia. . . de la 1848 îşi capătă meritata strălucire., românia literară, 1969, nr. 52, 8/1, cf. dex. „Secolul lui Pericle“ a sfîrşit tragic pentru Alena. Strălucirea lui a rămas încă vie în istorie, magazin ist. 1975, nr. 7, 35. 3. Art. (învechit; urmat de un adj. pos.) Termen de reverenţă pentru o persoană de rang înalt. Marţi la 23 aprilie strălucirea sa. . . a plecat din Bucureşti. cr (1829), 21/1. Această chibzuire făcîndu-să cunoscută strălucirii sale, graf Palin (a. 1829). doc. ec. 440. La intrarea sa in Moldova, strălucirea sa s-au priimit la Sculeni. ar (1834), 931/9. Eu, Ion Vlad,... rob al strălucirii tale, mă rog stăruitor să fiu iertai. sadoveanu, o. xii, 275, cf. form. cuv. i, 198. — Pl. : străluciri. — Şi : (învechit, rar) streiucire s. f. - V. străluci2. STRĂLUCIT, -Ă adj., s. f. I. Adj. 1. (învechit; astăzi rar) Strălucitor (1). Cf. străluci2 (1). Veri ie fecioare.. ., cu brîe prea strălucite şi de mult preţ (a. 1773). gcr ii, 89/1, cf. budai-deleanu, lex. Soarele. . . cu. strălucitele sale raze. drăghici, r. 116/1. Iar cu discul strălucit Soarele au răsărit, asachi, l. m. 122/1. Strălucitele-i veşminte le aruncă, alexandrescu, m. 22. Văd în haine strălucite Cum cîţiva se lăfăiesc. sion, poezii, 118/18. [Lunajpărea ca o cetate sfînlă ... ce tremura strălucită, eminescu, p. .l. 20. Pulberi strălucite prin ceruri se întind, macedonski, o. i, 116. Se văzură nişte palaturi strălucite de podoabe, încît la soare te puteai uita, dară la dtnsele, ba. ispirescu, l. 37, cf. ddrf, barcianu. Ce strălucite zale ! davila, v. v. 75, cf. alexi,. w. In veşminte strălucite, călăreşte Domnul, iorga, c. i. i, 174. Din 'lumina, cu care răsăritul începuse. . . ajungeau pînă la noi cîteva raze strălucite. hogaş, dr. i, 49, cf. resmeriţă, d>, gade. Adîri-cul cer albastru, încununat de soare, Părea o strălucită . . . catapeteasmă, voiculescu, poezii, i, 7. Li se deschidea marea, strălucită. . . sub soare, sadoveanu, o. x, 346. Lîngă o strălucită vitrină îşi duce zilele... o lampă cu „gaz“. arghezi, b. 58, cf. dl,, dm1; Să porţi o strălucită hlamidă, românia literară, 1969, nr. 20, 15/5, cf. M. d. enc., dex. Aveţi parte De curţi nalte, luminate,... Şi cu fereşti strălucite, teodoresgu, p. p. 147. fr Fig. Nu este:.·.· adevăr aşa de strălucit, pe care să nu-l poală învălui duhul omului în negură de minciune. episcupescu, practica, XIV/17. Vin s-ating a ta fiinţă Cu-a mea rază strelucită [de iubire], alecsandri, p. i, 191. Un Satan frumos; de-o frumuseţe strălucită, eminescu, ο. P. 7. + (Rar; despre vreme, zile etc.) Strălucitor (1). Mergeam pe un drum de munte în o strălucită dimineaţă'de vară. .' hogaş, dr. i, 122. + (învechit; despre cttlori) Strălucitor (1). Vela... era de coloare... strălucită, aristia, plut. 17/2. La paseri bărbatul are formele cele mai elegante·, colorile cele mai strălucite, conta, o. f. 279. + (Rar; despre ochi, privire) Strălucitor (1). Ochii săi străluciţi se aprinseră în fundul capului, eminescu, g. p. 140. 3. Fig. Care arată, denotă eleganţă deosebită, lux excesiv, abundenţă etc. ; care trezeşte admiraţie, care impresionează în mod profund prin eleganţă deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundenţă etc.; bogat, fastuos, grandios, luxos, pompos (1), somptuos, splendid (1 d), strălucitor (2), (livresc) magnific, (rar) sclipitor (1), (învechit) strălucind (2), strălucios (2). Serbarea... s-au încheiat cu un bal strălucit, cr (1829), 104/2. Era-n rochie strălucită. asachi, f. 122/11. Are uliţi oable, largi, curate şi zidiri strălucite, rus, i. i, 127/22. Da baluri strălucite. negruzzi, s. i, 86. Intîlnesc pe jupîn Buhor... într-un echipagiu strălucit, ghica, c. e. ii, 448. Sub coliba sa păsloriul poate fi mai fericit Decît domnul cel mai mare în palatu-i strălucit, sion, f. 27. Văzu. ..., în mijlocul unui salon strălucit o jurţă fală. eminescu, p. l. 36. Ospăţul a fost strălucit, caragiale, o. i, 73, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Domnul desfăşoară o strălucită pompă, iorga, c. i. i, 174, cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm. Dădu semnal. . . să facă loc strălucitului cortegiu, barbu, princ. 117. Şi-a părăsit traiul stră-lucil. h. daicoviciu, d. 67, cf. m. d. enc., dex. Au făcut împăratul o nuntă strălucită, sbiera, p. 129. 3. Fig. (Despre oameni) Care se face remarcat, cunoscut, care se distinge în mod deosebit prin calităţi sau fapte excepţionale, celebru, ilustru, mare1 (VI 2), renumit, reputat, vestit; p. ext. dotat cu o inteligenţă vie, cu un talent deosebit şi de obicei spontan ce impresionează puternic; (despre manifestări, însuşiri ale oamenilor) care arată, trădează, denotă o asemenea inteligenţă sau un asemenea talent, scăpărător (4), seînteietor (2), sclipitor (2), strălucitor (3). Cf. străluci2 (2). De vor fi avînd vreo poruncă a strălucitului cneaz (a. 1810). bul. com. ist. iv, 121, cf. budai-deleanu, lex. Cei. mai străluciţi dintre svetnicii lui. bălcescu, m. v. 412. S-a văzul bărbaţi foarte de treabă, stîngînd în vin strălucitele lor însuşiri, i. ionescu, c. B. 301/19. Assos a dat naştere la mulţi oameni străluciţi în litere, bolintineanu, o. 305. Stau atîtea personaje strălucite, caragiale, o. i, 300, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Sadoveanu este un, picior strălucii al naturii, ibrăileanu, s. 20, cf. res-· meriţă, d. Avocatul cel mai strălucii, gloria baroului românesc., m. i. caragiale, c. 115, cf. cade. A fost elev strălucit şi a luat diploma cu distincţie, rebreanu, r. i, 95. Optzeci de candidaţi. . . printre ei băieţi şi fete strălucite, i. botez, b. i, 30. Creangă e, în primul rînd, un strălucit artist, sadoveanu, o. xx, 58, cf. scriban, d., dl, dm. Eu vă sînt. . . Domn strălucit şi suveran! vulpescu, p. 119, cf. m. d. enc., dex. + Care iese din comun prin calitate sau prin valoar*; care este cu totul excepţional, (rar) străluciu2 (3), (Învechit) strălucind (3), strălucios (3), străluminat (2); p. ext. care s-a acoperit de glorie, eroic, glorios, vitejesc, (popular) voinicesc. Să rămîie la strălucită casa Austriei. văcărescul, ist. 261. Avea obiceiul a da vitejilor săi moşii strălucite, maior, ist. 95/14, cf. budai-deleanu, lex. Patriarhul.·.. Cînd muri şi îşi sfîrşiră soarta sa cea strălucită, conachi, p. 301. Un tron întărit prin atîtea izbînzi strălucite, bălcescu, m. v. 270. In studiul istoriei unul admira rangul şi averea..., celălalt faptele strălucite şi serviciile aduse patriei, ghica, c. e. ii, 602. Dacă eram copilul unei familii 'bogate şi de nume strălucit, aş fi luat toate manifestările de dragoste ce mi s-au arătat zilele acestea ca o adulaţie. caragiale, o. vii, 299, cf. barcianu, alexi, w. Toate accentele se unesc pentru a forma o strălucită operă în care o întreagă viaţă se rezumă, iorga, p. a. ii, 208. Strălucitele biruinţe·... asigură stăpînirea romană completă a malului drept al Dunării, pârvan, g. 129. Au umblat din răsputeri să-l însoare cu o urîţenie despre care ziceau c-ar fi o partidă strălucită, rebreanu, r. i, 29. 13225 STRĂLUCITOR — 1605 - STRĂLUCIU* Viitorul lui Drăgoi se anunţa strălucit, brăescu, v. a. 154. Repede ajunse... in situaţii strălucite! sadoveanu, 5. xii, 687, cf. scriban, D., dl, dm. Această idee a lui a dus. . . la acea strălucită victorie, v. rom. octombrie 1964, 45, cf. dex. Din acest moment. . . a început o ascensiune strălucită, magazin, ist. 1975, nr. 5, 33. •ν’ (Adverbial) Nu jucăm strălucit, dar jucăm totuşi fotbal, τ martie 1964, 5. Practica şi experienţa. . . au confirmat strălucit această concepţie, românia literară, 1969, nr. 18, 1/1. II. S. f. (Bot.; regional) Ipcărige (Ggpsophila pani-culata ). Cf. borza, D. 79. — Pl. : străluciţi, -le. — Şi: (rar) strelucît,-ă adj. — V. străinei3. STHĂLUCIT0R, -OARE adj. 1. Care străluceste- (1). care produce o lumină vie sau care este puternic luminat; lucitor, seînteietor (2),sclipitor (Ϊ), (rar) sclipind, sticlitor, strălucit (I 1), străluciu2 (2), (popular şi familiar) sclipicios, (învechit şi regional) sticlit (1), strălucios (1), vederos, (învechit) seînteios, seînteind, sclipit2 (1), strălucind, străluminat (1), stră-luminos, (regional) sclipos, stelos. V. i n t e n s,‘ m a -re1 (Va), puternic (ΙΠ la), v i u. Cf. str ă-lucr (1)· Ai vărsat raze de Dumnezeu strălucitoare. mineiul (1776), 62',2/15. Eu sini rădăcine şi săminţd lui David, steaua cea strălucitoare de dimineaţă (a. 1795). gcr ii, 159/33, cf. budai-deleanu, lex., lb, valian, v. Acel soare ce-şi croieşte .cărarea strălucitoare. conachi, p. 265. Safirul e mai strălucitor decit marmora. barasch, î. n. 4/10, cf. polizu. Scinteielc strălucitoare ale licuricilor, odobescu, s. iii, 20, cf. ddrp, barcianu. Băiatul se uita spre cer la un luceafăr strălucitor. d. zamfirescu, v. ţ. 71, cf. alexi, "w., şăineanu2. Strălucitoarea biserică mănăstirească a Putnei. iorga,. c. i. ii, 19. Stelele erau nespus de albe şi de strălucitoare. agîrbiceanu, s. 111. Nu aşteptau decît o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante, hogaş, dh. i, 3, cf. resmeriţă, D., cade. Se întreceau fulgi strălucitori de zăpadă, rebreanu, r. i, 245. Sala pentru sărbători, strălucitoare de lumină, i. botez, b. i, 26. Cumpărase fetei o broşă strălucitoare, vlasiu, d. 326. Răsărise o stea strălucitoare pe zarea colorată a apusului. teodoreanu, m. iii,' 362, cf. scriban, d., dl, dm. Sînt tocmai ca lumina aceea atît de... strălucitoare, că ■ le orbeşte, τ iunie 1968, 52, cf. dex. Lădiţa asemenea era strălucitoare ca un soare, reteganul, p. ii, 10. Crăi-şori rumeni şi cu veşminte strălucitoare, mera, l. b. 115. Păsări d'e-aor strălucitore să îm zboare, o. bîrlea, a. p. ii, 382. Aducînd în ochii lor Soarele. strălucitor. folc. mold. i, 589. Φ Fig. Strălucitoarea haină a nemurirei. marcovici, c. 14/26. S-au născut diferitele templuri ale artei;... teatrul e desigur unul din cele mai strălucitoare. în plr ii, 58. + (Despre vreme, zile etc.) Cu soare; cu luminozitate accentuată; însorit, luminos, radios O), strălucit (I 1). După cîleva zile dc ploi straşnice, avem, în sfîrşit, vreme strălucitoare. caragiale, o. vii, 173. A aşteptat În nopţi senine Strălucitoarea dimineaţă, topîrceanu, b. 29. Era o zi uşoară, cald învăluitoare, strălucitoare, cu soarele cît zarea, blaga h. 27. + (Despre culori) Care pare că degajă o anumită luminozitate; care impresionează puternic şi plăcut ochiul; intens, viu, (învechit) strălucit (îl)· V. aprins. Persicele... sînt de o coloare mai strălucitoare, brezoianu,. a. 319/5. Azi cînd super-laboratoarele produc în serie cele mai stabile şi mai strălucitoare tente, pictorul preferă s& picteze cu nisip, cu catran, contemp. 1969, nr. 1 167, 6/2. + Care iese în evidenţă în mod deosebit; care dă impresia de strălucire (1) (prin curăţenie, prin albeaţă). Era îmbrăca1 cu veşmînlul său cel lung, de o albeaţă strălucitoare. pleşoianu, t. i, 102/19. Abia putuseră deosebi., dinţi albi, strălucitori, g. m. zamfirescu, m. d. i, 245 Pentru întîia oară curăţenia lor strălucitoare era lovită cu cruzime, bassarabescu, s. n. 15. + (Despie ochi, privire) Care arc o strălucire specifică, vie, ce trădează un sentiment puternic, o stare de spirit intensă; scăpărător (3), seînteietor (2), sclipitor (2), (rar) strălucit (I 1), străluciu2 (2), (învechit) seînteios, sclipit2 (2). Se uita uimit, cu ochii strălucitori, eminescu, p. l. 93. îmi răsai..., cu ochi cuminţi şi limpezi, Strălucitori de lacrimi, goga, poezii, 18. Cu ochii bulbucaţi, strălucitori... părea că înghiţise o stamboală de jăratec. hogaş, dr. i, 150. Privirea ei curioasă se încrucişă... cu privirea lui strălucitoare, rebreanu, r. i, 176. Prezida palid, atent, cu ochii strălucitori ca nişte spini de diamant, galaction, o. 95. Obrajii le erau îmbujoraţi..., ochii strălucitori, c. petrescu, î. i, 72, cf. dl. Un tî-năr. . . cu nişe ochi negri, mari şi strălucitori, preda, r. 8, cf. dm. Avea ochi strălucitori şi părul. . . strălucea uşor. barbu ş. n. ii, 71, cf. dex. “ν’ (i rin analogie) Cu cc feţe strălucitoare zugrăveam toate lucrurile! marcovici, c. 15/11. 2. Fig. Care arată, care denotă eleganţă deosebită, lux. excesiv, abundenţă etc.,;care trezeşte admiraţie, care impresionează în mod profund prin eleganţă deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundenţă etc.; bogat, fastuos, grandios, luxos, pompos (1), somptuos, splendid (1 d), strălucit (I 2), (livresc) magnific, (rar) sclipitor (1), (învechit) strălucind (2), strălucios (2). Bordeiul. . . se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decît al împăratului. creangă, p. 85. E slăpîria casii, mai strălucitoare ca totdeauna, caragiale, o. i, 114. O strălucitoare uniformă de general european, iorga, c. i. i, 137, Refăcînd... prizonierului curtea strălucitoare ce-o avuse, pârvan, g. 59, cf. dl. Un turism mare, strălucitor... de şapte locuri, preda, r. 69, cf. dm, dex. O nuntă strălucitoare. dsr. 3. F i g. (Despre oameni) Care se face remarcat, care se distinge în mod deosebit prin calităţi sau fapte excepţionale, celebru, ilustru, mare1 (VI 2), renumit, reputat, vestit; p. ext. dotat cu o inteligenţă vie, cu un talent deosebit şi de obicei spontan (ce impresionează puternic); (despre manifestări, însuşiri ale oamenilor) care arată, trădează, denotă o asemenea inteligenţă sau un asemenea talent, scăpărător (4), seînteietor (2), sclipitor (2); strălucit (1 3). Clerici strălucitori din toată lumea răsăriteană. . . sfinţeau, iorga, c. i. i, 148. Uneori e mai important să distribui un actor poate mai puţin strălucitor. . . decît să apelezi la un mare actor, τ iulie 1968, 63, + (învechit; despre abstracte) Important; deosebit. Vrăjmaşii... făcură o mărturisire strălucitoare pentru el. pleşoianu, t. i, 5/17. Cercau o răzbunare strălucitoare, bălcescu, m. v. 48. Legislatorii noştri au ales în iarmarâcul· literaturilor ce au socotit mai strălucitor, russo, s. 49. "v· (Adverbial) Să înţelegi ce se alege din tinereţe... şi din tot ce ni se pare strălucitor şi statornic. G. m. zamfirescu, sf. μ. N. i, 134, Dacă ar fi trăit, s-ar fi depăşit strălucitor pe ei însisi. românia literară, 19.69, nr. 14, 19/1. ' ' — Pl.: strălucitori, -oare. — Şi: (invechit) strelu-citôr, -oăre adj. — Străluci2 + suf. -tor. STRĂLIjCITÎJRĂ s.. f. (învechit, rar) Strălucire (1). Cf. BUDAI-DELEANU, lex. — Pl. : strălucituri. — Străluci2 + suf. -tură. STRÀLUCÎTJ1 s. iii. v. străluc. STRĂLUCIU2, -IE s. n., adj. (Rar) 1. S. n. Strălucire (1). Licărirea aurului, străluciu1 cristalelor, trec rînd pe rînd şi combinate pe strunele. . . meşterului Mitică, arghezi, P. n. 179. Leiţi de străluciuri, Ce-n nimburi le-ncing, Cireşii pe luciuri Petalele-şi ning. LESNEA, C. D. 100, Cf. DL. 2. Adj. (Despre ochi) Strălucitor (1). Grăi Mitierva cea cu ochi strălucii, murnu, o. 44. 13229 S T R AI Λ i CQARÊ StRÂMÂTOS 3. A,dj. Strălucit (I 3). Beilicul,* Uliţa mare,.. Străvechi aşezări din străluee vremi. c. petrescu, în IORDAN, L.. R. A. 211. — Rl. : (1) străluciuri, (2) strălucii şi (f.) străluci. — Derivat regresiv de la străluei. STRĂLtJCCiÂRE s. f, (învechit şi regional) Strălucire (i). Scripia cu totul de strălucorile ' pietrilor celor scumpé.ùOSOFTÉI, V. s. octombrie 51v/33, cf. stamati, d,, ddrf,' tdrg, scriban, d. „Săhăidac, strălucoare“, întîlnite mai ales tn poezia de tinereţă [a lui Coşbuc], cv 1949, nr. 2, 5, cf. sfc i, 41. — Pl, : şţrfilucori. — Pref. stră- + luconre. : STBĂLUC0S, -oASĂ adj. 1. (învechit, rar) Strălucitor <1)‘ Zisele Domnului de departe lumineadză (stră-lucoasă de p). psalt. 31, cf. scriban, d. ■ 2v (Entom.; regional; în compusul) Goangă-strălu-coasă = licurici fLampyris noctiluca) (Lunca Cernii ' — Haţeg). Cf. densusianu, ţ. h.‘ 334. — Pl. strălucoşi, -oase. — Cf. trălucoa r e.· STRAlüMÉSC, -EASCĂ adj. (Neobişnuit) Care nu aparţine acestei lumi; de dincolo de această lume. Chemarea strălumească zâvoarele-a deschis: voiculescu, poezii, 14. — Plstrăhimeşti. — Pref. stră- -f lumese. STRĂLUMINA vb. I. 1. Intranz. şi tranz. (Astăzi rar ; adesea f i g.) A străluci2 (1); p. éxt. a străbate luminîhd. Ş-al mieu întunearic dobîndeaşte ra-dză Dintr-a ta lucrare ce străluminează, dosoftei, ps; 53/8; Frumusejelé tale ziua lumineazăj> noaptea străluminează. cantemir, i. i. ii, 82, cf. budai-deleanu, lex. Ca fulgerul de la răsărit la apus au străluminat, bălcescu, μ. V-. 661, cf. ddrf. S-o rêV6d mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoqre, Văile străluminînd. cerna, p. 144, cf, tdro, cade, scri-ban; d., dl, dm, sfc i, 40: Strălumina prin nouri Luna ca un corn de luptă, horea, p. 76. Soarele a răsărit.. ■ străluminînd totul in calea lui. M 1968, nr. 11, 40, cf. dex. fr- F-i g. Pré-mulţi au străluminat cü‘ dăscălia dogmatelor. dosoftei, v. s. septem'brie 24r/18. Primăvara noastră 'ct încolţit... în-' trecutul întunecat al lungii ilegalităţi, străluminat de credinţa neclintită. 6;î 1961, nr!: 10; 1/2. "Precursoarea ei îndepărtată este.:·, poezia-lui Hôlderlin..-, de unde^ prin negurile sale ideatitàe, străluminate de clarităţi, se simte gestul şi elanul ttnei comunicări. RâMÂNi literarX, 1969, nr. 31, 19/2. fr- Refl. pas. Atunce s-au străluminat besearica la lumina ceriului, dosoftei, v. s. noiembrie 144v/16. : 2; Î n t r a n z. Fig. (învechit; rar) A străluci2 (2). Şi străluminară atîta tn filosofie şi în viaţa ee.ă itibu-nătăţîmată. dosoftei, v. s. noiembrie 144ţ/13.VFoji de mearsă.. . la mănăstirea lui Avgar, carea au străluminat. Grigorie şt Vasilie.. id. ib. ianuarie 8v/25, cf. tdrq. — Prez. ind. : străluminez· r — Pref. stră- -f lumina, STRĂLUMINĂRE s. f. Acţiunea de a s t r ă 1 u-m i n a şi rezultatul ei. > " 1. (Rar) Strălucire (1). Cf. strălumina (1). Cf. budai-deleanu, lex. într-o străluminare mai scurtă decit a fulgerilor de ^sus,.. . îi tresiirise şi lui în cuget tertipul, c. petrescu, a. r. 32, cf. dl, dm, sfc i, 40, "0* Fig. Mergea înainte... Cu aceeaşi străluminare întipărită-pé fa/â.·'lXncrXnjan, c. iii, 465, cf. dex. 2. (învechit) Strălucire (2 e). Cf. strălumina (2). Şi dducîndu-şi aminte de străluminarea măririi iătîne-său. dosoftei, v. s. noiembrie 10273. Au iaste cineva supt soare, a căruia neştiutorii a se ruşina ochii de străluminarea slavii noastre să nu se tîmpeaseă? cantemir,· i. i, i, 246, cf. budai-deleanu, lex. — Pl. : străluminări. — V. strălumina. STRĂLUMINAT, -A adj: (învechit) 1. Strălucitor <»>· Cf. strălumina (1). Şi stealele ceriului era mai străluminate, dosoftei, v. s. octombrie 80v/18: Decît soarele mai viderate şi decît lumina mai străluminate. cantemir, i.i.i, 124, cf. budai-deleanu, lex., DDRF, CADE, I, BARBU, J. s: 74, SFC I, 41. 2. Fig. Strălucit (I 3). Cf. strălumina (2). Şi pentru străluminată a lui viaţă fu pus arhiepiscop. dosoftei, v. s. noiembrie 120r/23, cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, CADE. . —. Pl. : străluminaţi, -ie. ■ ·. - ■ — V. strălumina. STRĂLUMÎNĂ s: f. (învechit; astăzi rar) Lumină ireală. Să sculă luminat la obraz cu strălumină nepovestită. şi minunată, dosoftei, v. s. noiembrie 144v/34; Celeste sunete aici în strălumină aprigă Cad întruna din cerul ros de muguri, românia literară, 1970, nr. 11,4, 7/3. — Pl. : strălumini. — Prèf. stră- -f- lumină. STRĂLUMINAT 0R s. m. (învechit, rar) - Propovăduitor (1). De acolo agiunsă cătră Râm ca un sirăiumi-nătoriu: dosoftei, v. s. septembrie 21v/26. — Pl. : străluminători. — - Pref. stră- luminător. STKĂLTjMINOS, -OASĂ adj.. (învechit) Strălucitor (1); p. ext. transparent. Prin sirăluminoşi pă-reţii ei [de porfir] lumina candilelor pătrundzînd. can-temir, i.i.i, 169, cf. budai-deleanu, lex.,.tdrg, scriban, D., BUL. FIL. VII—VIII, 124. Pl.:: străluminaşi, -oase. — Pref. stră- ! luminos. . STRĂLMXG adv. (Neobişnuit) Foarte lung. (ca durată). Toate erau departe de a dura aşa de lung, prelung, strălung. c. petrescu, . a. r. 1,8... , — Pref. stră- + lting. STRAlOiVŢ s. m; (Ornit.; regional) I.ăstuii (Deli-chon -urbica f.· (Răşinari Cisnădie)... Cf. păcală, m. r. 31, băcescu, .PĂâ. 159. ■ .-PÏstrălmţi. '■ · · — Cf. l'ă s t u n. . . STRĂmA vb. U Tranz. (Regional) A destrăma (Mirşani-Caracal). Cf. alr ι 1 297/880. ■ . — Prez. ind.,: strămez. · . — V., stramă. . STRAmAmA s. f. (Regional) Străbunică, v. str ă-bujnic (I 1). Străbunica, strămamă, ,strămoqşă, râs-mamă. marian, nu. 63. . . ' ■î—' Pl., strămame. . , : — Pref. stră- + mamă. STRĂMĂTER s. f. (învechit, rar) Străbunică, y. străbunic (I 1). Dizgraţiat· Adame... Mult lă-crămoasă Eva, a mamelor strămater ! heliade, o. i, 393. ·. — Cf. lat. mate r. STRĂMĂT0S, rOĂSĂ adj. (Prin Transilv.) Care are ştrame; zdrenţăros. Că şe-ncalţâ sirămătos, Te sărută măntos. vaida. .· — Pl, : strămătoş.i, -oase. ■ — Slramă -f suf. -âtos. 13244 STRÂMÂTURAT - 16Ô7 - STRĂMOŞ STRAMATURAT, -Ă adj. (Prin Màram.) Care este brodat (sau ţesut) cu strămătură (1). Pînzături stră-măturate, în patru cornuri legate, bîrlea, l. p..·: μ. i, 278. — Pl .:sirămătiiraji,-fe. — De la strămătură. STRĂMĂTÎJRĂ s. f. 1, (învechit şi popular)' Lină toarsă şi vopsită în diferite culori sau fire de bumbac, Şe aţă folQsite la ţesut (Covoare), la cusut, la brodat etc. Iară mutarea ceia ce va fura podmete sau strămături sau torture, coresi, în texte rom. (xvi), -222, cf. anon. car. De veţi fi cumpărat strămături-, să trimiţi banii acum (a. 1804). iorga, s. d. xii,. 157. Şi-i dede o strămătură roşioară. budai-df.leanv, ţ. v. 135, cf. id. lex., lb, Valian, v., polizu. li dă trei catrinţe, două ţesute cu strămătură, ,-ca să le aibă de sărbători. marian, nu.. 143. Leagă cu cordele sau strămătură roşă. rev. chit.. i, 194, ef. ddrf. Cqjocele şi bandiţi.. cusute f^mos cu' felurite strămături.. şez. iv, 17, cf. OHEŢIE, R. M.j. BARCIANU, ALEXI, W., ŞÂIIŞEANU2,..TDRG. [Ulcelele] împodobite la gură cu strămătură roşie, pamfile, s. τ. 50. Desagii de strămătură. . . îi puse pe umărul sting, agîrbiceanu, s. p. 193, cf. păcală, m. )t. 164, resmeriţă, d.,'gr. s. v-, 197, cade, scriban, d. Brîul de zile mari, ţesut tn strămătură. camilar, n. ii, 21, cf. ltr2, dl, dm. Vă Spală omul şi .vă pune strămătură roşie în cozi! lăncrănjan, c. iii, 188, cf. dex. Marame de in... cusute... Fie şi tu Strămă-tură Numai să f-ie cu voie tună·, teodorescu, p. p. 175. Coase la strămătură. bibicescu, p. p. 214* cf. vasiliu, p. l. 262, com. din btlca — rădăuţi. M-or jeli şi mîndrele... Cu struţuri de strămături. bîrlea, l. p. μ. i, 106. O zis popa că nu fură, Şi l-am prins la strămătură. s: z. ■ xxm, 90, cf. alr ι 1 869/194, alr ii/i Îi 128/102, alr sn iv h 1 215/365, a v 15, 26, lexic reg. 13. Mi-ai făcut scutic di lini Şi faşi di strămături. folc. mold. ii, 205. + (învechit, rar) Loc unde se lucrează cu strămătură (1). Pre linii i-ati minat la arnici, pre alţii pre la strămături, baljocorindu-i (a. 1765). iorga, s. d. xiii, 255. 2. (Regional) Destrămătură. Cf. cade, scriban, d., dl, dm, dex, georgescu-tistu, b. 73,; com. din braşov. — Pl. : strămături. — Şi: (învechit) streinâtiifă s.f. anon. car., baronzi, l. 95. . — Stramă + suf. -ătură. STHĂmAtÎIŞĂ s. f. (Rar) Sora strămoşului (2) sau sora strămoaşei (v. strămoş 2); şpra bunicului şau a bunicii. Cf. lb, polizu, barcianu, alexi, w., tdrg, s'fc 'i, 40,'scurtu, t.. 139, — Pl. : ’sămătuşi. — Pref. stră- mătuşă. STRÂMB, -A adj., subst. v. str lmb. * STRAmbĂTATE s. f. v. strlmbătâte. STRĂMBAtĂŢÎRE s. f. V. strlmbătâţire. STRĂME0ARĂ s. f. v. strămlor. STRĂMINARE s. f. Vi strămurare. SŢHĂMÎIVĂ s. f. v. şţlrmlnă. strAmior, -OARĂ s. m., s. i. (Popular) 1. S. m. şi f. Oaie sau berbec de doi ani, care merge pe al treilea an de viaţă. Cf. tdrg. Că zău, ghine zice slră-mioara. păcală, m. r. 154, cf. dr: iv, 280, precup, P. 23, CADE, GR. S. VI, 245, H XVIII 25, DENSUSIANU, Ţ. H. 334, chest. v 73/9, 12, 76, 77 a, 86, alr i 1 771 /255, 257, 283, 960, 988·, a ra l, 2, 3, 19, v, 33, 34. 2. S. f. Oaia care a fătat prima (sau à doua) oară» care are un singur miel. Cf. h ii 281, alr ι 1 776/69> 283, alr ii 5 334/27, 47, 105, 130, 284, 723, 833, 836, 987,■ a ii 6, iii 16, vi 9. ■ — Pronunţaţi: -mi-or. — PV- strămiori, -oare. —Şi: (regional 2) strămeoară (alr ii 5 334/836), strămli-oAră (dr. iv, 280), strflnilloară (ib.) s. f., strănîor, -oără (chest. V 73/76), strénieôr, -oără (h îi 281), strenilôr, -oérâ (alr ι 1 771/960, alrii 5 334/105) s. m. şi f. ' " ; - '-r Pref. strâ- φ mior, SŢRÂMÎNZĂŢÎ vb.IV. In tranz. (Prin nord-es -tul Olt. ; despre vaci) A rămîne stearpă pentru o perioadă de timp! Cf. mat. dialect, i, 236.. .— Prez. ind, pers. 3: sirămînzăţeşte. — Pref. stră- + inînzâţl. STRĂMLIOÂRĂ s. f. v. strămioară. STRĂMBiÎNĂ s. f. v. sttrnjJnă. STRAMÔIxA s. f. (Regional) Pîrloagă (1) (Borşa -Vişeu de Sus), alr sn i h 7/362. — Pl. : strămoine. — Pref. stră- + moină1. STRĂM0Ş; -OAŞĂ s. m. şi f. 1. Persoană care â trăit cu cîteva generaţii înaintea cuiva şi care aparţine aceluiaşi neam; (mai ales la pl.) generaţii anterioare, înaintaşi, (cau au vicţuit într-o epocă îndepărtată), predecesori (v. predecesor 2); străbun (12), (învechit şi regional) moş (I 1), (învechit) protopărinte, (învechit, astăzi rar) străbuiiic (I 2). Pre Moisi amu hu-văzuse* ce den strămoş auzise, coresi, - ev. 173. Începu - a căuta şi a sluji Dumnezăului lui D[a]u[i]rf, a strămoşului său. n. test. (1648), IIIv/6. Care li să trage de pre strămodşă-sa neam . din domnii cei vechi moldoveneşti, neculce,'.l:. 16, cf. man. gôtt., ’ cat. man. i, 257. Strărfioşii fomânilor. . . au ţinut şi au stăpinit Dathia. maior, ist. lâ/4. -Mă goniseră din împărăţia strămoşilor me‘· pleşoianu, t. ii, 112/6. Au păstrat... limba-şi. deprinderile strămoşilor, asachi, i,. M. 1/23: xf.· valian, Pentru cei ce au nevoie de t Xnţelege faptele stre-moşiior. russo, s. 46, cf. polizu. Strănioaşa sa zeiască ieşise din spumele... mării. filimon, oi î, 117j cf. lb. Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici, eminescu,· o. i, 151, cf. ddrf. Răutatea ce pare a ieşi..', din depărtarea sălbatică a strămoşilor.- D. zamfirescu, r. 8, cf. şăineanu2. Nu era alta care să aibă strămoşi mai aleşi. gîrleanu, L. 27, cf. resmeriţă, D. Strămoşii noştri n-au Vorbit franţuzeşte, bassababescu, v. 208 cf. cade. Vorbea cu noi de biata ţară, ne povestea despre strămoşi, voiculescu, poezii, i, 41. M-am cinchit atent..., ea strămoşul cel de demult, sadoveanu, o. ix, 384, cf. scriban·, d. Se spune că strămoşi :. . Vin să-şi trăiască mai departe în noi viaţa netrăită, blaga, t. 12. Cum îi vorbeşti -cuiva despre strămoşi, devine amabili vinea, l. i, 138, cf. dl. Pe stampe-n jur strămoşii- pioşi ca ia o rugă. labiş, p. 268, cf. dm. 'Sînt mîndrU de strămoşii mei romani, vulpescu, p. 53. Istoria... ca o mască mortuară a unui strămoş dispărut de veacuri. cinema-, 1968, nr. 3, XII. Strămtişii trebuie respectaţi, admiraţi, flacăra, 1968, nr. 4, 27, cî. m. d. enc., dex. Evei, strămoaşd noastră, cică îi venise odată gust să se dee în dragoste cu Satana, şez·. ii, 121. C-aşa li-i datoria... Din strămoşi şi din străbuni. balade, i, 403. Pe strămoşul Adam Mi-l purta din scară-n scară. folc. mold. i, 260, cf. alr i 648/249'. <0* Fig. [Stejarul] superb, strămoş de codri, cu frunze-n-coronat. alecsandri, p. ii, 325. Copacii tineri scoteau capul... de sub poalele strămoşilor centenari. galaction, o. a. i, 322. ·$■ Expr. Din (sau de la) moşi (de la) strămoşi; v. m o ş (I 1). 2. Tatăl sau mama buhieului sau a bunicii, consideraţi în raport cu strănepoţii; străbun (I 1), străbunic (I 1). răzbunic, (rar) răzbun1. Danciul-Vornicul, 13259 STRÂMOŞAN - Î.ôôè - STRĂMt.R stremoşul boiarinului. .. n-a avut nici o diregălorie (a. 1679). iorga, s. d. v, 305. Fericitul strămoşul Măriei tale. biblia. (1688), [prefaţă] 7/16. Mai au In Botoşeni, de pe sirămoaşa sa Nqstasia (a. 1762). ubicariul, XVII, 269. Cantacuzenii... sţnl români de pe strămoa-şă-sa, llenka. şincai, hr. iii, 125/23, cf. klein, p. 42, budai-deleanu, lex; Tatăl, muma, .bunul,. biina, strămoşul, strămoaşa. pravila (1814), 108/20, cf. lb, valian, v. Strămoşul lui Plutarh... trăia în timpul bătăliei la Actium. aristia, plût. XLV2/13. Care strămoşi ai tui zicea şi ei c-o ştiu De la un alt strămoş ce nu mai este viu. alexandrescu, p. 130, cf. marian, nu. 63. Din strămoşi am apucat, Ca s-o ştie-aşa nepoţii. COŞBUC, P. II, 87, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDTîG. li plăcea omului să-şi urmărească moşii şi strămoşii. brătescu-voineşti, p. 270. Rămăsese, ca un trofeu, amintirea strămoşului Grigore, fruntaş în răscoala lui Horia. rebreanu, p. s, 30, cf. resmeriţă, d. Dată strămoşii ar fi pe alese.. ., l-aş voi tot corăbier. Μ. i. caragiale, c. 71, cf. cade. Mai trăia încă un strămoş, tatăl bunicii, vlasiu, a. p. 55. Instrumente de muzică — născociri ale unui strămoş.. . — dştiptau pe strănepotul. teodoreanu, m. i, 283. Tudor intră în satul strămoşilor lui, la Şoimăreşii. sadoveanu, o. v, 560. Strămoşii au trecut această pasiune strănepotului, ra-lea, s. τ. i, 10. Ai început să semeni cu strămoşu-tău. h. lovinescu, t. 272, cf. dl, dm, m. d. enc., dex, A II.6. — Pl. : strămoşi, -oaşe. —,.Şi: (rar) stremoş, -ouşă s. in. şi f. — Pref. stră- -)- moş. SIRĂMOŞÂN s. rn. (învechit, rar) descendent. Dragoş Vodă au spus acelui Eco cum că ia,st.e vechi strămoşan din descălecatul cel dintîi al ţărăi. n. costin, l. 173. — Pl. : slrămoşani. — Pref. stră- -f moşan. STRĂMOŞESC, -EASCĂ adj. 1. Care aparţine strămoşilor (1); privitor la strămoşi; specific strămoşilor; moştenit de la strămosi; părintesc (2), străbun (II 1), străvechi (2), (rar) străbunic (II 1), (astăzi rar) .străbunesc, (învechit) tătînesc. Ş-au plătit şi el datoria aceşlii lumi cea strămoşească şi s-au dus cătră pă-rinfii săi., neculce, l. .296, cf. budai-deleanu, lex., _lb. Vrednice de·, respect sînt strămoşeştile aşezămînturi de evlavie, cr (1832), 1391/39. Slrămoşeasc-a lor avere Se-împrăştie şi piere, asachi, f, 46/27, cf. valian, v., .polizu. Indienii , neaţîrnători au rămas credincioşi religiei strămoşeşti, rus, i. iii, 275/20. F.ă, dar, ca Domnia ta şă fie cu totul de pace. . ■. şi reintrodu în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie, kogălniceanu, s. a, 110. Îndată strămoşescul. său palat luă o nouă formă ! negruzzi, s. i, 72. Slava strămoşească pe strămoşi cinsteşte, alexandrescu, 5. ι·,· 212, cf. alecsandri, t. ii, 10. Din averea strămoşească astăzi nu mai am nimic· macedonski, o. i, 9, Se mişcă încet.. . strămoşească horă, joc potolit, vlahuţă, s. a,, -iii, 258, cf. ddrf, barcianu. Strămoşeasca noastră casă tiu e casă domnitoare? davila, v. v. 25, cf. alexi, w., şăineanu2. Păstrează ■ întrebuinţarea limbii strămoşeşti, ior-ga, c. i. iii, 85, cf. tdrg. Vorbea ţăranilor.,. de datina naţională, de limba strămoşească, rebreanu, i. 281, cf. resmeriţă, d., cade. Stăptnind finului nostru în .credinţa strămoşească Rareori îngătuit-am minţii mele să greşească, eftimiu, î. 10. Populaţia romanică şi-a păstrat limba strămoşească, puşcarju, l. r. i, 283, cf. scriban, d.: Alături de vocabularul împrumutatel .găseşte şi pe acela... transmis prin învăţătura tradiţională a credinţei strămoşeşti, vianu, a. p. 254. Cîteodată prin fluier de os strămoşesc Mă trimit în chip de cîn-,t.ec spre moarte, blaga, p. 99, cf. dl, dm. Invăfătparea . . . le-a cultivat dragostea de datinele strămoşeşti. oî 1968, nr. 928, 1/6, cf. m. d. enc., dex, alr i 648/59, 385, 744,O* Păcatul strămoşesc, v. păcat2 (1). 2. (învechit, rar) Ereditar. Podagra... este.... hro-.ţiică. (învechită) şi strămoşească, cornea,. e, i, 132/24. — Pl, : strămoşeşti. — Şi: (rar) stremosése, -ească adj. VALIAN, V. — Strămoş + suf. -esc. STRĂMOŞfiŞTE adv. Ca strămoşii (I);. după obiceiul strămoşilor. Cf. polizu, , resmeriţă, d., scriban, D., DL, DM, SFC I, 40, DEX. — Strămoş suf. -este. ŞŢRĂMOŞÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A moşteni de la generaţiile anterioare (Pîraie — Fălticeni). Cf, glosar reg. Cîntecul Miorii era strămoşii din linul în altul. ib. — Prez. ind.: strămoşesc. — V. strămoş. STRĂMOŞ! E s. f. (învechit, astăzi rar) Calitatea de strămoş (1); p. ext. moştenire de la strămosi O)· Den strămoşia amu păcatelor cu sfînta botejune şio-bozitu-nc-am. coresi, ev. 51. Care munte iaste de moşie, de strămoşie (a. 1672).iorga, s. d. vii, 34, Cf. cade, iordan, l. r. a. 211, scriban, D. Strămoşiile şi glia Merg cu genealogia, arghezi, s.: p. 82. — Pl. : strămoşii. — Şi: stremoşie s. f. sûriban, d. -τ- Strămoş J- suf. -ie. . STRÂMOŞÎRE s. f. (Regional) Moştenire (X) (Frîn-ceşti — Tîrgu Jiu). Cf. ..gl, olt. Puţu a£esta ieste făcu dinbuniê şi străbunic, Vrem să-l avem d'e ştrămo-şire. ib. — Pl. : strămoşiri. — De la strămoş. STRAMOŞTEAN s. m. (învechit, rar) Moştenitor (1)· Pămîntul. . . l-am dăruit lui, şi prin el moştenitor şi strămoşlenilor lui. şincai, hr. i, 274/16. — Vlr/slrămoşteni. . — Pref. stră- 4·. moştean. STRĂMPT, -A adj. v. strimt. , SŢRĂMPŢORÎRE s. f. v. strîmtorare. STRĂŞIT, -Λ adj. v. strimt. STRÂMTA vb. I v. strimta. SŢRĂMŢOARE s. f. v. strimtoare. STRÂMT ORA vb. I v. strîmtora. STRĂMTOREAlA s. f. v. strtmtoreală. STRÂMTORÎ vb. IV v. strîmtora. STRĂMTORÎRE s. f. v. strîmtorare. STRĂMTORlT, -A adj. v. strîmtorat. STRĂMŢURĂ vb. I. v. strîmtora. , ’ < ■ ■ STRĂMŢAR s. iii. v. zdrenţar. STRÂMŢ0S, -OASĂ adj. v. zdrenţos. STRÂMÙNTE s. 111. (Prin Ban.; exprimă idréa de multiplicare) Munte (inalt şi îndepărtat). Să vă duceţi In munţi, strămunji. l. coştin, m. b. 56, cf. bn. iv, 1 033. — Pl.: ştrămimfi. — Pref, stră- -f munte. STRĂMUR s.- m. (în dicţionarele din trecut) 1. Strămurare ,(1). Cf.. lb, polizu, cihac, i, 265, earci- .ANUj ALEXI, . W., TDRG. 13287 STHÂMÜR ' - 1699 — STRĂMUTA1 2. (învechit) Imbold. Cf. lb, polizu. Toate aceste variaţiuni [ortografice] arată.. ; un strămur orb ăe a imita o ortografie străină, con v. lit. iii, 178, cf. cihac, I,: 265, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. — PI.': strămuţi.. —■ Derivat regresiv de la strămura. STRĂMURA vb. I. Tranz. (învechit, rar) 1. A înţepa ,(cu strămurarea 1). Cf. ddrf. ■2.'Fig. A aţlţâ.. Iulian Cardinalul n-au încetat a strămura pre Craiul Vladislav I pţnă cînd nu l-au adus să rumpă pacea cu Amurul II. şincai, hr. ii, " 6/15. Mă strămiiră osîrdia pedestraşilor acelora pe carii îi hrănesc, id. ib. iii,, 4Î5/32. . —. Prez. ind. : slrârrţvr. — Derivat regresiv de la strămurare. STRĂMÎIRAR s. n. v. strămurare. STRĂMURARE s. f. 1. Băţ lung şi ascuţit (cu un ac în vîrf) sau prăjină cu vîrf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers, (popular) strămurariţă, (învechit) strămur (1), strămur ea, (regional) bold, ţepuşă; p. e x t. (regional) ,.nuia (1) ; (coadă de) bici; p. r e s t r. ac mare sau ghimpe. Ce mă goneşti? Cu greu-ţ iaste a zvîrli împotriva strămurării. n. test. (1648), 169v/14. Impungînd cu strămurări slugile pre mîşcoi. dosoftei, v. s. decembrie 247v/24. Cind au fost arînd... . cu leşii, i-au fost împungînd cu strămurărilea, ca. pre boi. neculce, l. 12. Plugarul dă neîncetat cu . strămurarea în . boul ce munceşte... i. ionesou, c. 39/11, cf. poltzu, baronzi, l. 120, ddrf, şXîneanu3, tdfg. Cînd o veni un ogar, să dai cu stră-. mutarea în el, cît vei. putea, pamfile, duşm. 153, cf. i. cu. vi,; 218, resmeriţX, d,, oode. Taurii cu gre-benele îndur erate, şi şoldurile găurile de strămurarea cu bold. voiculescu, p.. i, 2. Străpungeţi-ne. cu strămurarea. (nroşilă în. fqc, noi- nu ne supunem, sadoveanu,. o, XVIII, 153, cf. SCRIBAN,. D., DL, .DM, DEX, H I 381, graiul, i, 76, i. cr.. vi, .218. Săbioara să-m fac plug, Pisloulile sărm înjug..., Strămurcirea să-m împung. VÎRC.OL, v. 2.5,. cf. zanne, p. i, 759, pasgu, c. 160. .fr: Expr. Nu-i ajunge (cuiva) cu strămurărea la nas, v. n as1 (1). . 3. (Popular) Mlădiţă (!). Cf. şXîneanu3, resmeriţXj d., cade, dl, dm, dex.. jEî cămi-or tăia Resteie, Buïfeie> Dalbe strămurări, Pdri pentru căldări, teodorescu, p. p. 454. Că la maică*ta te-oi duce Cînd s-o-nioarce Gîrla-ncoace Şi a· face... Tînjele Viorele Stremănările Floricelele., marian, nîu. 710.- De-i trece prin luncu-şoară Şi-i· tăia o strămurare, A fi pentru a diimitale soţioară, sevastos, n. 156. 3. Fig. (învechit şi regional) Imbold; p. ext. aţîţare. A înşelăciunii strămurare, dosoftei, mol. 76„ Scrisorile, precum a celui bun aşe a celui rău sfat, iască şi strămurare sînt. cantemir, i. i. i, 210. Ascutc-ţi cbndeiul şiTî ·prefă în stremurare pentru pedanţii greceşti. alecsandri, ii. 66. Sub slremuraruV nevoii, ap. tdrg. Asemenea zvoană. .. a părut a fi. . . o strămurare năprasnică dală utdiei. sadoveanu, o. xm, 1015. 4. (învechit, rar) Çîjçmà. Corăbiile... se îfitorcu. .. încălruova 'din slrăminare. cod. vor.2 62r/6. — Pl. : strămurări. — Şi: (învechit) strămurâr (baronzi, L. 120, TDRG, PAMFILE, C. Ţ. 269) s. n., străriîu-tăre (heliadis, o. ii, 425), străminare, strcmănârc, strcinănoiire (scriban, d.), streminărc (id. ib.) s. f., strcinurâr s. n., stremurare, strumănare (cade), stru-muniirc (id. ib.) s. f. — Lat.* stimularia (cf. stimulus, stimula-r e). STRĂMURARIŢĂ s. f. (Popular) Strămurare (1). Cf. DDRF, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. Dă-ί CU strămurariţa Şi în sus Şi în jos. teodorescu, p. p. 193. fr Expr. Nu-i ajunge (cuiva) cu strămurariţa 1 la nas, se zice despre omul foarte înglmfat, v. nas1 (1). Fudulă să nu-i ajungi cu strămurariţa la nas. DELAVRANCEA, S. 10, cf. ZANNE, P. II, 308. — PI. : strămurâr iţe. -Şi: stremurâriţă (ddrf), stremurăllţă (scriban, d.) s. f. — Strămurare -f suf. -iţă. STRĂMURĂŞ s. n. (Prin Mold.) Mlădiţă (1). Cărăuş pi drum trecea Slrămuraş mierlă rupea Şi-n puii tăi azvtrlea. cardaş, c. p. 66. — Pl.: strămuraşe. — Strămur + suf. -aş. STRĂMURE s.. f. (învechit, rar) Strămurare (1)·.. Arhon vornice. . ., bagă-ţi limba tn gură că să vede dă-dăparle, ca o strămurca. i. golescu, în pr. dram. 69. — Pl. : slrămttrele. — Strămur + suf. -ea. STRĂMUTA1 vb. I. 1. Tranz. (Predomină ideea deplasării) A mişca, a scoate din locul in care se găseşte şi a aşeza în alt loc; a deplasa, a muta (I 2), (învechit) a străpune, a străpurta. V. disloca. Ş-au făcut unii şi alţii casă pen pregiurul locului diimi-sale hatmanului şi s-au făcut ogrăzi ş-au strămutat locul ' dumisale (a. 1724). bul. com. ist. rv, 60. Să s[â] ÿ/îe că această sfintă carte... o am cumpărat de pomeană, ca să fie stătătoare şi cine s-ar afla, au a strămuta de aici, să fie anaftima (a. 1764). iorga, s. d. xm, 168. L-am cumpărat cu bani buni... şi nime să nu îndrăznească să-l strămute sau să-l fure (a. 1778). id. ib. 83, cf. budai-deleanu, lex, lb. Strămutăm din loc munţi şi facem şăs. cr (1830), 4001/!, cf. valian, v. O parte de romani i-au strămutat piste Dunăre, fm (1842), 9Ί1121. Cind planta a făcut două sau trei foi bune strămută resadurile subt alte clopoie. brezoianu, a. 195/15, cf. polizu. Ştefan cel Mare şi-a întors... privirile..., tinzînd a strămuta marginea ţărei de la Sirèl la Milcov. hasdeu, i. c. i, 10, cf. ί,Μ, ddrf. Plau-tius mai strămută încă vreo sută de mii de geţi de pe malul stîng al Dunărei pe acel drept, xenopol, i. r.. i, 90, cf. gheŢie, r. m., barcianu, alexi, w., şainea-nu3. Piatra de mormint a fost strămutată din vechia mănăstire, iorga, c. i. i, 32, cf. tdrg. Intenţiune a cîrmuirii de a strămuta jumătate din regimentul de cavalerie. brXtescu-voineşti, p. 134, cf. cdde, resmeriţX, d., cade. Strămutat din loc în loc pe acele meleaguri.. ., am ajuns în gazdă, voiculescu, p. i, 14, cf. scriban, d. Să-şi strămute sălaşul spre munte, pas, l. ii, 155. Şi-a strămutai negoţul aiurea, tudoran,. p. 504, ci. dl, dm. Cincizeci de mii de geţi sînl. . . strămutaţi în sudul Dunării, h. daicoviciu, d. 122, cf. m. d. enc., dex. Să ţme iară pintru vit'e, pintru oi, că le strămută rău ursu,la munl'e. densusianu, ţ. h. 115, cf. alr ii 3 012/682. <£> Fig. Imaginaţia pe aripile sale 'ne strămută (a. 1850). plr i, 140. Imaginaţia.. . îl mai retăceşte. . . şî-l slremută preste adevăr, aristia, plût. XCIII2/22. (R ef 1.) închipuirea mea se strămută. .. iri alte lumi. hogaş, dr. i, 162. fr Expr. (Familiar) A i (se) strămuta (cuiva) fălcile (sau falca ori căpriorii) = a lovi sau a fi lovit puternic peste obraz (scoţîndu-i ori ieşindu-i maxilarul din articulaţie). Lovi pre Arie... atîta de tare cît i să strămutară fălcile (a. 1643). c. cr. 211/3. Şi-i arde. . . cîteva pereclu de palme de-i strămută căpriorii, caragiale, o. i, 6, cf. tdrg, Cade. Primul ghiont i-a strămutat falca stingă. cocea, s. ii, 17, cf. dm, dex. A-şi strămuta fălcile = a căsca mult, tare, mereu. Mă fac să casc pîn-îmi strămut fălcile, alecsandri, t. 1 015, cf. dm, tœix. fr Refl. Nu era lucru rar a vedea popoare întregi strămutîndu-să din ţară în ţară. asachi, s. l. ii, 78. Dacă un om... se strămută tn alt climat .. . deodată se simte mai... viguros. conta, o. f. 217. Φ Refl. pas. Un lucru ce nu se face, nici se strămută la o biserică de cele proaste. antim, p. XXVIII. Sipetul i lada. .. să nu să strămute . . . din casa care şădu (a. 1819). bul. com. ist. iv, 155. + (Rar; complementul indică salariaţi) A trans- 13288 STRĂMUTA1 - 1700> STRĂMUTAREi iera (1). V- a$ ruga:.. şă interveniţi să fiu strămutai..·.. la Paris. Anghel — iosif, c. l· 159, cf. resmeriţă, p., scriban, d. O nouă piră îl strămută.la Rodos. ist. .lit. Rom. ii, 170. Refl. Ingenioşii funcţionari se strămutau aiurea, anghel, pr. 110. (Regional ; cu complementul ,,vinul“) A pritoci (!) (Pecica — Arad). Cf. alr sn i h 246. 2. T r a n z. ,.F i g. (învechit şi popular; cu determinări de felul „din viaţă", „din lumea asta“ etc.) A omorî (1). Ctfiva cosaşi.... se uniră,., să strămute pe numitul arendaş din această viată, gt (1839), 129/5. Să-i slrămu{i... din lumea asia. Anghel — iosif, c. μ. i, 50. + R e f 1. A muri1 (1). Fiinţa-mi muritoare tn ceruri se strămută, helîade, o. i, 305. Omul. . . se sl'rămulă'dih astă provizorie lume. aristia, plut-, XH2/4. S-ά strămuta de aici fără zbucium, caragiale, o.'vii, 28. Pamfile s-ά strămutat la veşnicile lăcaşuri, intru Domnul şi între drepţi, sadoveanu, o. xix, 218, cf. DL, DM, DEX. 3. Refl. (De obicei cu determinări locale introduse prin prep. ,,în“, ,,la“) A se aşeza (cu locuinţa) In alt loc, a se stabili in altă parte; a-şi schimba domiciliul sau sediul ; a se muta (i 4). Se strămutară la Pci-nonia. maior, ist. 55/10. Să fie pă locuitori în locu lor şi să nu se strămute (a. 1811). doc. ec. 94. Era siliţi să părăsească lăcaşul lor şi şă se strămute înlr-allă parte, pleşoianu, t. ii, 214/2.- Guvernul. provizor al însurghenţilor se strămutase de la Bologna şi aye. a se aşăia la Ancona. ah (1831), 5592/36. Bucureşti rămîn rezidenţie a domnilor, făr’ de a se mai .strămuta iarna la Tirgovişte. genilie, g. 219/18! Ceilalţi c-e nu avea unde-să. ne hrănim, să ne . slrămulăm unde vom găsi nioşie să ne hrănim (a. 1843). doc. ec. 728. Dori ca palatul să se strămute într-o pădure, ispirescu, l. 388. Din satul lui de. munte se strămutase .la Fol li cehi. sa-povean.u, o. xvi, 559. Cine prefera să-şi părăsească, locul de baştină şi să se Strămute..... aiurea dovedea că trăieşte foarte greu la el acasă, iordan, t. 294,. De cînd ne-am strămutat aici,, toată, lumea a căutat să-l iscodească. arghezi, s. vi, 29. ÿ-Tr a n z. Au strămutat scaunul crăiesc de là Cracovia la Varşovia, ar (1.83J), 1321/.34, Strămută rezidenţia sa în . Buda. ..sXulescu,. hr. ii, 348/1,8. Pentru a. se depărta de Polonia, qţl strămutat şi rezidenţia .de la Suceava la Iaşi, ist, m. 178/16. Şi-a strămutat locuinţa ,şi ,depozitul din Galaţila Bra-r şov. F (1870), 75, Strămutare scaunu.1 domniei la Cimpu-lung.' iorga, c. .i. i, 4. tiu cumva crezi, tu că eu m-am hotăril să-mi. strămut domiciliul, hogaş, , dr. i, 158. Bologa s-a hotărit sărşi. strămute. . . cancelaria avocaţială. rebreanu, p. s. ,30, 4. Tran z. (Jur.) A dispune o strămutare (4). ,Cf. M. D. ENC. 5. Tranz.. (învechit şi regional) A schimba (I 6). Giudeţul lui Dumnezeu toate gînduriïe ■.omeneşti le strămută· M. costin, let. i, 289/2. Nu poate fiii să-i stră.-muii hotărîrile părintelui lor (a. 1813). bul. com! ist. iv, 98· Cu lesnire poale să-şi .strămute hotărîrea. pră-ghici, r, 187/19. Legiuiesc ca in veci să nu se mai strămute astă pravjlă. i>iegruzz;i, ş. i, 241, ,cf. tprç, goro-Yei, cr. 460, dl, dm. Spre figura acestui bătrîn. ... îşi strămuta gîndul scriitorul, ist, ,liţ. rom. ii, 73.0, ef. dex. Nu le-a mai trecut prin, cap să strămute înţeleaptă împărţire, mera, l. b. 84, cf. candrea, ţ. o. Folos bun nu folosăsc Numai minlia-m (ni) slrămutăsc, Tot la tini mă gîndesc. vaşiliu, ç. 119. (Refl. pa s). S-ά sUfimifiat subiectul discuţiei, c, petrescu, p. p. ii, 189. ·$> Expr. (R ef 1.; invechit) A se strămuta la minte = a înnebuni. S-au strămutat la minte pentru buciu-i ’ia cea, preste măsură, aethiopica, 77v/18, 6. T r a n z. şi r e f 1. (p a s). (învechit şi regional) A (sé) schimba (II). Faţa voastră nu se ,va strămuta. psalt. hur. 27ν/Ϊ8,. De dzeul facem silă şi el strămută dodcitorii noştri, psalt. 115. Feciorii... fireei chinului. să se şlrămuleaze. coresi, ev. 283, cf. "anon!. car. JVu numai î,n mune ÿrèfesç şi le. strămută Intr-alt felin ci şi de feliul oamenilor, c. canţacuzino, cm i, 11. . Gîndacii .cei ce fac mătasa. ... îşi ...strămută pealea. *co-nomia, 209/3, cf. budai-deleanu, lex., lb. Se preface stenia în cursul boalei în astenie, precum se strămut şi se prefac şi boalelc. episcupescu, practica, 101/24. Se pot strămuta cele mai simple friguri în putrede. vasici, m. ii, 82/19, cf. polizu. 'Multe s-au strămutat în giur de noi. f (1873), 1, cf. barcianu, alexi, w., tdbq, cade, dl, dm. Singurătatea lui Firs strămμlă dintr-o dată jocul actorului, τ iulié 1968, 10, cf. M.' d. enc., djîx. Tătă lnmea-ί .strămutată amu, s-o şt'imbat tătă lumea, candrea, ţ. o, 46. De zăl'e sî d'e bănat Faţa n'i s-o strămutat, τ. papahagi, m. 53. + (Mat.; ; învechit, rar) A transforma (2), Fracţiile ceale amesle-: cate a le aduce în fracţii neadevărate curate se zice a strămula fracţiile, aritm. (1806), 59/6. — Prez. ind.: strâmùi şi (regional) slrămutesc. — Şi: (învechit, rar) stremutâ vb. I. — Lat. *extramutare (= transmutare). STRĂMUTĂ2 vb. I v. strănuta. STRĂMUTĂBIL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi strămutat (1). Cf. barcianu, alexi, w. - — Pl. : strămutabili, -e. — Strămuta + suf. -bil. ■ STHĂMUTĂRE1 s. f. Acţiunea de a (s e) stiSm u-ta1 şi rezultatul ei. 1. Mişcare, scoatere din locul în care se găseşte şi ; aşezare în alt loc; deplasare, mutare (I 2), (regional) străpuhere. Cf. s t r ă in ii t a (I). Bogat blăstăm ki : lacrimi vărsa asùpra acelui Enache -aga, ce le făcuse acea strămutare, neculce, l. 317, ef. budai-deleanu, ! lex., lb. Niise aude vorbind de sărăcie, de... slrămu-; tari in alte ţări necunoscute, marcovici, d. 238/5. Strămutarea. coloniilor peste Dunăre 'de Âiirelian la 274. ; genilie, g. 181/8. Dragoş Vodă dădu. . . semnalul de ; slrămidare. asachi, s.' l. ii, 78.' [Este] Cu neputinţe} a să face strămutare uniii aşezărtiint care este înfiinţat nu de multă vréme '■ (à: · 1839).; -doc. ec·. 719, cf.'.valian, v. Strămutare numai·’de oştiri voia să facă, fm (1842), 2762/3. Să împiedeÿc: firescul· ciirs al apii prin sfrăr mutarea TifălciiV hëGul. oro. ' 548/20! "‘Cn- strămutarea astor bărbaţi afacerile sabinilor era în cale de aşezare. aristia, plut. 279/13, cf,'polizu, ddrf. De cînd există omenirea nu s-α văzut strămutarea ". în masă a . unui popor aşezat, xenopol, i. r.- i, 135, cf.. gheţie, r. m., barcianu, Alexi, w.. Strămutările de .săteni ; : : na se mai petrec, iorga, C. t. i, 212. Nu se auzi. nimic despre strămutarea diviziei. rebreanu, p. s. 81, cf. resmeriţă, d. Planul acela... ar. fi provocat strămutări de sate. sadoveanu, o. xx, 120, cf. dl, dm. Plan sistematic dc. exterminare sau strămutare, contemp. 1969, nr. 1. 178, 1/1, cf. m. d. enc,, dex. (Rar) Transfer (1). Nici. nn-i ascultase povestea lui. cu strămutarea în provincie. c. petrescu, o., p. i, 17. Îără ginduri de strămutare către mirifica metropolă, i. botez, b. i, 90. + (învechit, rar) Metastază. Aceasta se întimplă din strămutarea (metastasul) curgerii materiei scrofuloasc. côr.nea, e. i, 122/5. + (învechit) Transmitere (3) ' Strămutarea unei acţii de la o persoană la alta (a. 1845). doc! ec. 856. Revoluţia francezà' ésle în fond o Strămu- ■ tare de proprietate, ionescu-rion, s. 204. 2. (învechit şi regional; uneori urmat''de determinări de felul „la ceruri“) Moarte (D- Cf. strămuta (2)· Prin strămutarea în acela ceas [de pe urltnă] se şterg toate acelea mici şi egoistice priviri, vasici, m. ii, 46/7. Lungimea de ani nu era trecută în zapis, fără numai favoarea strămulăr.ii la ceruri, voiculescu, p. i, 210. 3. (învechit; astăzi rar) Mutare (I 3). Cf. strămuta (3). Acest, fel de locuitori nu vor putea şăvîrşi o asemenea strămutare, dacă nu vor plăli mai întii. regul. org,. 64/18. De vreo citău.a vreme strămutările CU lăciiinta în America au,.crescut foarte mult. cr (1836), 13291 STRĂMUTARE2 —1701 — STRĂNEPOT 1381 /19. Oprirea slobodei-strămutări a lăcuitorilor de ta un proprietar la altul, asachi, i. i, 204/23. în unele staturi e slobodă sirămutatea ţăranilor din un loc tn altul, rus, i. I, 62/30,'cf:oŢETfeA,Î,v, 41. Entuziasmul proaspăt şi generos al evenimentului dorea şi strămutarea capitalei, arghezi, b.' 52. Cind greşeşti şi pui ' de două ori sare în mămăligă e a strămutare. gorovei, cr. 295. 4. (Jur.) Măsură prin çare un proces este trimis spre judecată. de la o instanţă competentă la alta de acelaşi grad sau de la^un Organ de urmărire penală la altul, prin hotărîrea organului superior. Cf. der, m.. d. enc., dex. + (învechit) Înstrăinare; "vin zare. La. strămutarea unei creanţe, a unui drept sau à unei acţiuni, predarea între ce'ăente şi cesionar se face prin remiterea titlului, hamangiu, c. c. 353. 5. (învechit şi popular) Schimbare (I 6). Cf. s t r ă-mnta (5). Să descrie aceste strămutări de veselie. heliade, L. B. i, 6/8. Am judecat fără strămutare de a cere ca să mă întorc în Moldova în viitoarea iarnă. kogălniceanu, s, 105. A dragostei or fire Nu-i supusă nici la fugă. . nici la orice strămutare, conachi, p. 83, cf. polizu, barcianu, alexi, w. Acest călugăr... l-a hotărît,. fără de strămutare... să se călugărească. galaction, o. 86, cf. dl, dm. [De vistier] atîtnă strămutarea birurilor obişnuite de la uii sat la altul, stoicescu, s. d. 219, cf. m. d. enc. 6. (învechit; astăzi rar) Schimbare (II). Cf. strămuta (6). Să se păzească fără strămutare şi aceste adăogiri (a. 1773), uricariul, iv, 30/13. Toate să se păzească şi să se urmeze fără strămutare. . . după chipurile ce s-au arătat, sob. hris. 29. Urmează dreptele aşăzări înlru paza fără strămutare a pămînteştilor pri-vilegiuri (a. 1814). uricariul, i, 46.. Să îngrijiţi a se păzi făr’ dă strămutare această orînduială (a. 1825). doc. ec. 359. In locul... (literei O) care să scrie cu „t“. .. care strămutare strică înţelesul cuvintelor greceşti. gram. M0LD..19r/3. O strămutare de voturi, cerea muncă anevoioasă şi tenace, c. petrescu, î. ii, 142. + (învechit, rar) Nebunie (4). Jele adîncă şi cu sîn-gurată viţa lui cea fără de lucrare... în urmă strămutare de minte-i adusă, budai-deleanu, t, v. 37. — Pl. : strămutări. — Şi : (învechit, rar) stremntdre S. f. VALIAN, V. — V. strămuta1. STRĂMUTARE2 s. f. y. strămurare. STRĂMUTAT, -Ă adj. 1.'(în dicţionarele din trecut) Deplasat. Cf· strămuta (1). Cf. budai-deleanu, LEX., PONTBRIANT, D., l.M, DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE. 2. (învechit) Stabilit în altă parte (cu locuinţa, cu sediul). Cf. strămuta (3). Cf. ddrf, resmfuiţă, d., cade. fr (Substantivat) S-au scris... sprè a. să da aceşti strămutaţi a să aduce la urma lor (a. 1819). doc. ec. 197. 3. (învechit) Schimbat (I 6). Aceste sînt toate noime strămutate pentru aserr)ănarea lucrurilor în capul firesc. budai-deleanu, lex., cf. ddrf, resmeriţă, d., cade. — Pl. : strămutaţi, -te. — V. strămuta1. STRĂMUTĂCIOS, -OĂSĂ adj. (în dicţionarele din trecut) Care se strămută; care poate fi strămutat. Cf. LM, PONTBRIANT, D., GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. — Pl. : slrămulăcioşi, -oase. — Strămuta -f suf. -(ă)cios. STRĂMUTĂT0R, -OĂRE adj. (învechit) Schimbător (II 1). [Bărbaţii] slăviţi... sînt... cei mai iubiţi şi chip lesne strămutălori de fel. piscupescu, o. 141/4, cf. polizu, lm. fr Verb (sau grai) slrămutălor = verb tranzitiv.. Graiul strămutăloriu iaste acela -ce în- semnează lucrare. vXcXresçül, gr." 57/25, cf. polizü, ROSETTI — CAZACI·, I. Ii. r. I, 4.30. — Pl. : strămutătoti, ‘■oai‘ei — Strămuta -:· şuf. -ător. STRĂMUTĂTURĂ s, f. (învechit) 1.' Schimbare (I. 6). ; A lucrurilor omeneşti slrămutălură. cantemir, HR. 169, Cf. LB,. POLIZU,' LM, '. . 2. Schimbare (II 1). O asemenea slrămutălură de nas şi sucitură de chip. . . mi s-a întîmplat să văz. ... din abuzul băuturii, episcupescu, practica, 444/4, cf. polizu, lm. ^îţivechit, rar) Distrugere. Gf. anon car. ■ - - ■■ ■.. ' ■ — Pl. : sttămutăturiŞi: stremutàtùrâ s. t: anon. car. — Strămuta1 4-,suf. -liiră. STRĂNĂŞ s. m. 1. (Regional)' Cîntăreţ (de biserică) (InèuArad). Cf. alr ii/i h 179/64. 2» (Prin vestul Transilv.) Secerător (in parte). Cf. alr ii 5 2.07/325, mat. dialect, i, 216. — Pl. : strănaşi. — Strană -f suf. -aş. STRĂNĂP0T, -oAtĂ s. m. ţi f. v. strănepot. STRĂNB, -Ă adj. v. strtmb. STRĂNCĂNÎ vb. IV v. zdrăngăni. STRĂNCĂNÎT s. n. v. zdrăngănit. STRĂNCENÂT, -Ă adj. v. zdruncinat3- STRĂNCINĂ vb. I v. zdruncina. STRĂNCIUNĂ.vb.'I v. zdruncina, STRĂNEĂM s. n. (Regional; ln expr.) Neam de străneamul meu (ori tău, lui etc.) = neam de neamul meu (sau tău, lui etc.), v. neam (I 1) (Fundu Moldovei — Cîmpulung Moldovenesc)! Cf. bîrlea, a. p. i, 536. Uni ma duc ieu, n-agiunji tu niam d'i străMamu tău. id. ib. — Pl. : slrăneamuri. — Pref. stră- + neam. STRĂNEPOT, -OĂTĂ s. m. şi f·. 1. Persoană considerată în raport cu străbunicii (I 1) ; copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică considerat în raport cu buiiicii ; copil al nepotului de frate sau de soră considerat in raport cu unchii şi mătuşile; ale; (rar) răznepot. Strănepoata a lui Ivaşco Bobin (a. 1644). iorga, s. D. v, 537. Preacista iaste strenepoată lui. Mati-hetn. dosoftei, v. s. septembrie 10v/27. Noema, slrănepoata lui Cain, fată lui Lameh. n. costin, l. 54. Nastruţa, fata Vasilicăi, străhepoata lui La zor (a. 1702). bul. com. ist. iv, 41, cf. lb. Eu, ça un strănepot al acelui Catargiu. . mă împărtăşesc mai mult de soarta ei. ar (1830), 622/4. Generaţia... este o adunare a mai multor familii de acelaşi sînge, cum moşi, nepoţi, strănepoţi. genilie, g. 130/11. Nepot ăl lui Ham şi strănepot lui Noe. asachi, l. 341/16, cf. valian, v., polizu. De lucrurile frumoase care ie făcea [cucoană Prbfiriţa] se bucurau mai mult nepoatele şi strănepoalele ei. sion, p. 75. Un strănepot al Marelui Mircea. hasdeu, i. c. i, 27, cf. lm, ddrf, gheţie, r. m., şăineanu2. Fiu', nepoţii, istrănepoţii aceluiaşi tată trăiau pe moştenirea lui. iorga, c. i. iu, 76, cf. tdrg. Printre cele nouăsprezece fetiţe înscrise era şi Florica,. strănepoata Mcriei. brătescu-voineşti, p. 329. Se iveşte chipul mătuşii Sultana, adueîndu-şi strănepotul, pe Iliiiţă, de mînă. gîrleanu, n. 90, cf. resmeriţă, d. Era cu putinţă să se fi aflai cîtăva vreme sub acelaşi acoperiş strănepoata şi străbunica, m. i. caragiale, c. 136, cf. cade. O bunică informind... pe savanţii ei strănepoţi, teodo- 13306 STRĂNICI - 1702 — STRĂNUTA REAMu, μ·, iii, 75. Vacă-Mare e. boier get-begel, strănepot al Ţîfescului. sadoveanu, o. xvii, 413, cf. scşriban, d. Ştiau că trebuie să fie nepoatele şi strănepoătele , lui Toader, dar erau prea multe, camil petrescu, o. ii, 79. Dar copiii copiilor mei? Strănepoţii Cadaorului? vinea, l. i, 162, cf. dl, dm. Titul comişel era strănepotul lui Coţma. sTOipEscu, c.. s. 44, cf. scurtu, t. 102, m. d. enc., dex, alr i/ii h 171/370. *0* (Cu repetarea prefixului pentru à exprima grade mâi îndepărtate de rudenie) Cf. sfc v, 5, scurtu, t. 102, Slrăsiră-•nepoţi se numesc nepoţii din strănepoţi, de care a avui noroc tata mieu. alr i/ii mn 171/370. + (Familiar; mai ales la voc.) Cuvînt cu care o persoana mâi în vîrstă se adresează alteia mai tinere sau unui copil. Venit-am, măre, strănepoate, Să ne primeşti la line-n oaste ! goga, poezii, 219. 2. (De obicei la ni. pl.) Continuator al unei familii (considerat în raport cu cei din generaţiile anterioare lui);:descendent, urmaş. Să fii dai de noi [satul] să fii dumilale... nipoţilor şi strinipoţilor (cca 1609). cuv. d. bătr. i, 173/17, Al şaptelea urmaş lui sau strănepot den săminţiia lui Lameh. N. costin, l. 53. Sint, cele douăsprezece împărăţii a feciorilor tui Israil, strănepoţii lui Adam, amfilohie, g. 26/19. Să fie pomenite cu cinste şi dragoste de cei mai din urmă strănepoţi ai noştri, pleşoianu, t.. ii, 145/30. Ghintele ce lăcuiesc acum acest pămînt sîră copţii strănepoţi acelor vechi eghipteni. ar (1829), 196/2. Aceasta strănepoţii noştri vor putea judeca (a. 1840). plr i, 92T-'Sihgele părinţilor în vinele strimte ale strănepoţilor a secat. russo, s. 147. Creşteau dumbrăvi pentru că să. aibă strănepoţii lemne dc ars. negruzzi, s. i, 246. Ea, fiind baroană din moşi strămoşi, va fi din sirătiepoţi în-strănepoţi. bolintineanu, o. 273. Strănepoţii aceluicşi strămoş seamănă unul cu altul, conta, o. p4 283. [Oamenii] renasc în strănepoţi, eminescu, n. 53, cf.. gheţie, r. m., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Manon! de ce-ai lăsat pe lume Atîtea zeci de mii de strănepoate? .topîrceanu, b. 60. E un demn strănepot al unui pîrcălab de pe vremea pine. ştie cărui voievod, tj. m. zamfirescu, m. D. i, 223. Are un nume frumos şi cred că e strănepot de. .prinţi peceţiegi. sadoveanu, o., xii, 406, cf. scri-iian, D., dl,.■ dm. Eu sînt totuşi strănepot de cioban. τ iunie 1968, 30, cf. m. d. enc., dex. Negoiţă din Cis-lău, Strănepot de solgbirău. teodorescu, p. p. 59£. — PL: strănepoţi, -oate. — Şi: (învechit) strănepot, -oătă (dhlr ii, 81), strenepot, -oâtă, strinipot, -oâtă s. m. şi f. —: Pref. stră- -f nepot. STRĂNICÎ vb, IV. I n t r a n z. ’ (învechit)  călători; a pribegi.. Pre pămînt călători den loc în loc, den Vithleem în. Eghipet..., din Eghipet.în Nazarei călători, din .Nazârel in Ierusalim străni.ci, din cetate'în cetate, varlaam, c. 332· [Sfintul] veni. în ţară streină pentru Doninul ce-au străinicit şi s-au născut pre pămînt. dosoftei, ap. tdrg, cf. cade. — Prez. ind. : străiniceşc„· — Şi : străinici yb. IV. — V. stranie. — Străinici prin apropiere de străin. STRĂNILIOĂRĂ s. f. v. strămior. - STRĂNI0R, -OARA s. m, şi f. v. strămior. STRĂIN!ŞTE ş. f. v. strişte. STRANTOÂHE s. f. v. strimtoare. STRĂNTUNECĂ vb.. I. Intra n z. şi re.fl. (învechit» rar) A se întuneca foarte tare,. Cf. dosoftei, mol. 67, ROSETTI rt- .cazacu, i. l. r.. 129. —, Prez. ind. pers. 3: strănlunecă. Pref. stră- + Întuneca. STRĂN'ŢĂR s. m. v. zdrenjar. ■V ‘ r . .STHAXUT' s: n. Eliminare, cu zgomot, pe nas şi pe gură, a aerului din plămîni, printr-un act reflex brusc şi violent al muşchilor expiratori; strănutat, (Învechit) . strănutareţ, strănutătură, (regional) străfig, ...străfigat1, Cf. lb. [Scurgerea] este însoţită şi cu semne de guturai, cu înfundătură de nas, cu străp-nuturi şi cu tuse. episcupescu, practica, 125/18. Strănuturi dese, urmate de o scurgere din nări. brezoianu, a. 573/8) cf. cihac, i, 262. ddrf, barcianu, şăineanu3, candrea, f. 50. Toţi se pîndesc ca să vadă cine va strănuta întîi, dar strănutul trebuie să fie adevărat. iorga, c. i, i, 159., cf. bianu, d. s. Sprincenile i se-ngrămăditii ponciş spre mijlocul feţei, iar pelea de pe nas, ca-n . fiorul unui strănut, i se-ncreţi în dungi curmezişe. mironescu, s, 178. Ş-a făcut un fum greu, încît ne-au. apucat nişte strănuturi de parcă se băleău dracii în hambare, vlasiu, a. p, 37. Avea un veşnic creţ ilar pe faţă şi în ochii micşoraţi, ca cei gîdilaţi de-o încercare de strănut în soare de primăvară, teodoreanu, m. u. 158! Nu mai sfîrşea cu strănuturile, pricină de spaimă să nu-mi sperie cocoşii, voiculescu, p. i, 82, cf. scriban, d. De trei ori la rînd colosul strănută, cu pauze dramatice intre strănuturi, vinea, l. i, 298, cf. dl, dm. Simptomele premergătoare ale bronşitei sînt; înfundarea nasului, strănut, abc săn. 74, cf. m. d. enc., dex, alrm i/i h 117. — Pi. : strănuturi. — Şi : (învechit) străpnut, (regional) strénut (scriban, d.), stărniit (barcianu, scriban, d.) s. n. — Derivat regresiv de Ia strănuta. STRĂNÎ1T2, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit şi popular) (Cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot. Cf. iîem 90. O iapă. . . strenut în bot (a. 1880). ap. tdrg, cf. ddrf, damé, t. 48, pascu, s. 138. Strănut, cînd pe nări sau pe buze se găsesc pete cdbe. enc. vet. 153, cf. cade, dr. viu, 291. Strănut i se spline unui cal carc are semn alb pe buză. puşcariu, l. r. i, 273, cf. rosetti, l. r. ii, 72, scriban, d., dl, h ii 131. Eu mulţi cai că mi-am văzut, Da ca murgu n-am găsii, Dungă neagră pă spi-ncre Şi stărnut dé dreapta nare. mat. folk. 873, cf. gr. s. i, 348. -Ş-a cumpărat trei jugani Stărnuţi de-o nare. folc. mold. i, 437. — Pl.: strănuţi, -te. —.'Şi: (régional)'strenut, -ă, strănut, -ă (scriban, d.), stărnut, -ă adj., s. m. şi f. — Cf. lat. *s t e r n ii t u s. STRĂNUTĂ vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni şi unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas şi pe gură, aerul din plămini, printr-un act reflex brusc şi violent al muşchilor expiratori; (popular) a străfiga1 (1), (regional) a prîsni2 (3), a zdrăvăna, Au început a strănuta... des şi tare. neculce, l. 113, cf. anon. car. Cine caută asupra soarelui şi nu strănută eşti fericU(a.1779). gcr ii, 121/4, cf. budai-deleanu, lex. Un fdiu de tabac tare. ., în.nas a le sufla, ca să le facem să strănute, calendar (1814), 188/8, cf. lb. De trii-ori au strănutat, asachi, f. 77/1.6, cf. valian, v., polizu. Trase tabac, strănută, tuşi spre a-şi■ drege glasul. negruzzi, s. i, 8, cf. cihac, i, 262. Tuşeşte straşnic şi strănută, caragiale, o. ii, 163, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2. Toţi sc pîndesc ca să vadă cine va strănuta întîi. iorga, c. i. i, 159. Strănutînd, cu ochii în lacrimi, privea de departe. anc.hel, pr. 140, cf. tdrg. Un ţap.., scutura din cap şi strănuta disperat, hogaş, dr. i, 293. Simiori Ealu-noiu strănută... zgomotos, rejjreanu, i. 14, cf. res-MEijtiŢĂ, D.,. cade· Dacă aveam guturai, strănutam. CAMIj, petrescu, p, 192. Scoale tabachera, prizează şi strănută, teodoreanu, c. b. 206, cf. bul. fil. v, 172, scriban, d. Unchiaşut a ieşit din oraş, strănutînd. arghezi, s. xviii, 160. Este spre sănătatea lor să strănute mai tare. pas, l. i, 190, cf. dl. Răcoarea casei îl făcu să strănute, τ. popovici, s. 267, cf. dm. Trăgeau în piept miresmele proaspete şi strănutau, barbu, g. .180, cf. M. d. enc., dex. Şi să-i pui. ardei uă ciuşiea: Cînd oi minca Ş-oi stărnuta.teodobescu, p. p. 124. Çînd strănuţi e a bine. şez. ii, 66, cf. alr n/i.h 2;1, alrm i/i h 117, zanne, p. vi, 587, + Tranz. (în- 13316 STRĂNUtARE - 1703 - STRĂPUNE vechit, rar) A vărsa (pe gură). $i aşa străriulind sînge, au murit,· cantemir, hr. 289. S. (Regional; despre cai) A forai. Caii au strănutat cu putere în iarbă, sadoveanu, o. ştii, 714, cf. di,, dm, H xii 599. Cu copite,le trierau, Cu nările strănutau, Griul că mi-l vînturau. pop,, ap. gcr ii, 336, cf, alr ii/i mn 7,..6 851, alrm π/i h 23. Murgul, daca mirosea, începea a. străfida, înccpta a strănuta, balade, iii, 149. — Prez. ind.: strănăt. — Şi: (învechit şi popular) sţărnutâ, (invechit) strenută (alexi, -w., scriban, d.), sternuta, (regional) străhunâ (alr ii/i h 21/278), strămuta (alrm i/i h 117), străsiâ (alr ii/i h 21/362; prez., ind.străslu ib,), străşună (dr. x, 434), stărmutâ (alrm i'i 117/480), sdrănutâ (alr ii/i. h 21/29), zdrănula (alrm i/i 117), zdreliună (alr ii/i h 21/284) vb. 1. — Lat. stcrnutare; ■ STRĂNUTARE s. f. Acţiunea de a strănuta-şi rezultatul ei. 1. (învechit; astăzi rar) Strănut1. Cf. strănuta ■(1). întru stărnutarea lui va luci lumină, şi ochii lui chip de luceafăr, biblia (1688), 3811/47, cf. budai-deleanu, lex., lb. Durere. . . de cap, cu ochi turburaţi şi cu stărnutări dese. episcupescu, practica, 218/7, cf. valian, v. Ştrenutarep, . . se credea bun auguriu. aristia, plut. CXXXV1II/15, cf. polizu, cihac, i, 262, ddrf, gheţie, n. m., barcianu, alexi, w. Strânutarca nu are altă însemnare decît. o iritaţie (înlăritare) a,., (mucoasei) nasului, bianu, d. s., cf. resmeriţă, d. Cine însă-acum în palat strănută? După strănatare, e Măria-sa ...·', A răcit se vede. v. rom. 1953, 323, cf. DI, DM, DEX. 2. (învechit) Forăit (al cailor). Cf. strănuta (2). Strămutările cailor mei ce păşteau.· «ion, p. 216. — Pl. : strănutări. — Şi : strenutarc, (învechit) stăr-nutăre, s temu tare (budai-deleanu, lex., lb) s. f. — V. strănuta. STRĂKUTAT s. n. Faptul de a strănuta. 1. Eliminare cu zgomot, pe nas şi pe gură, a aerului din plămini, printr-un act reflex brusc şi violent al muşchilor expiratori; zgomotul produs în acest fel; strănut1, (invechit, astăzi rar) strănutare, (invechit) strănutătură, (regional) străfig, străfigqt1. Cf. strănuta (1)· Cf. ΑΝΰΝ. car. Va face un semn prin-tr-un strănutat repetat.. . să iasă af. fă. filimon, o. i, 225, cf. cihac, i, 262, ddrf, alexi, w. Aş fi dormit dacă un strănutat neobişnuit nu m-ar fi izbit drept în ureche, hogaş, dr. i, 293, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Toţi curtenii... erau obligaţi să strănute şi strănutatul trecea... în provincii, călinescu, c. o. 101. Dacă in timpul sughiţului, strănutatului. . , atenţia noastră e atrasă puternic asupra unui fenomen, durerea sau strănutul pol fi suspendate, ralea, o. 80, cf. ol, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Rar) Forăit (la cai). Cf. strănuta (2). Aud un strănutat dc cal venit din tufiş, adam, r. 214. — Pl.: strănutaturi. — Şi (învechit) stărnutât s. n. ANON. CAR., CIHAC, I, 262. — V. strănuta. STRĂNUTĂTOR, -OARE adj., s. f. 1. Adj. (învechit) Care strănută (1) ; care produce strănutatului). Cf. VALIAN, V., POLIZU, CIHAC, I, 262. 2. S. f. (Bot.) Numele a trei plante din familia compozeelor cu flori albe: a) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, rigidă, cu frunzele lançeplatc, çu florile albe-gălbui dispuse in capitule, cu fructele achene; (regional) cănăcei, ciucurei, bănuţi-albi, rotoţele-albe (v. rotoţele c), scinteiuţe-albe (v. s c î n t e i u ţ. ă 11.19) (Acliillea cartilaginea)■ Cf. grecescu, fl. 30.8, borza, d. 9; b) (regional) rotoţele-albe (v. rotoţele a)' (Achillea ptarmica). Cf. grecescu, fl. 308, tdrg, panţu, pl. 250, borza, d. 10;./') coada-şoricelului (Acliillea iniile folium ). Cf. grecîŞcu, fl. 309, borza, d. 10. / i — Pl.: slrănutători, -oare. — Şi: (invechit) stărnu-tător, -oare adj. cihac, i, 262. — Strănuta -f suf. -ător. STRĂNUTĂTURĂ s. f. (învechit) Strănut1. Cf. lb, polizu. In vuietul strănutăturilor, înălţa cu mul-ţămire numele car di nai utili. i. ionescu, b. c. 97/24, cf. cihac, i, 262, gheţie, r. m., alëxi, w., sfc iii, 196. — PL: strănutături. — Şi: stărnutătură s. f. lb, POLIZU, CIHAC, I, 262. . . — Strănuta + suf. -ătură. STRĂPAS s. n. (învechit, rar) Trecere (IV 2). Viaţa este moarte simfindă, dureroasă, Mai rea decît străpasul, e temere de mparte. helîade, o. i, 207. — PJ. : străpasuri. — Derivat regresiv de Ia străpasa. Cf. it. trapa-s s o. STRĂPASA vb. I. Tranz. (Învechit, rar; despre sunete) A străbate (1). Dar gloria? — Ce-mi pasă D-ast eco d-un oan sunet, ce secolii străpasă ... ? helîade, o. i, 113. — Prez. ind.: străpâs. Cf. it. trapassare. STRĂPĂCl vb. IV; Tranz. (Prin Bucov.) ,,A pierde fără rost“. lexic reg. 108. — Prez. ind.: străpăcesc. — Cf. ştrăpăţui. STRĂPĂŢUÎ vb. IV v. ştrăpăjui. STRĂPEZÎ vb. IV v. strepezi. STRĂPEZÎRÎ s. f. v. strepezire. STRAPEZITÔR, -OARE adj. v. strepezitor. STRĂPLANTA vb. I. Tranz. (învechit) A transplanta (1). în loc de a prăsi frăgarii. . . mai bine a-i străplănta. . . din pădurile vecine, brezoianu, a. 232/21. Luă cea mai mare parle de lumină. . , Şi o străplăntă în sfera soarelui, sion, poezii, 141/28, cf: gheţie, r. m., alexi, \v. <> Fig. Voiau să străplînte mişcarea. prin toate păturile poporului, sbiera, f. s. 225. (R e f 1.) Amintirea trece, se străplîntă Prin tradiţiunea de la mame-n fii. mureşanu, p. 132/32. — Prez. ind.: străphmtez. — Şi: străplănta, stră-plintü vb. I. — Pref. stră- -f planta. STrAPLĂNTA vb. I V. Străpianta. STRĂFLllVT vb. I v. străpianta. STRAPJVtiT s. n. v. strănut1. STRĂPORT s. n. v. transport. STRĂPOST s. n. v. transport. STRĂPŞOR s. ni. v. s tropu şor. STRĂPÎnVE vb. III. T r a n z. (învechit) A strămuta1 (1); p. çxt. a transforma (1). Le ocroteşte de îngheţuri. .. sau cu cenace mari pc care le punem în grădina învălită şi pe care le străpunem în loc primăvara. brezoianu, a. 190/23, cf. polizu, gheţie, n. m., alexi, w. "ν’ Refl. pas. Fig. Existenta acestui nume se st răpune cu două, Iţei veacuri mai înainte. IORDAN, L. R. A. 211. 13335 STRĂPUNERE - 1704 - STRĂPUNGE . —Prez. ind.: străpun. — Pref, sirii--:- pune. STftĂl’ÎiAIÎHE s. i. (Regional) Acţiunea de a s t.r ă-p » ii c; strămutare1 (1); p. ext. transformare (1). Preotul sacr'ifi'calor împreună cn ceilalţi. puneau mîna pe vila respectivă. . ., căci'socoteau a fi o simbolică stră-punere a persoanei lor. marian, î. 315, cf. alexi, w. — Pl. : străpuneri. — V. străjunic. . STRĂPUNGĂTOR, -OARE adj. 1. Care străpunge (1) ; pătrunzător (1), răzbătător (1), sfredelitor, străbătător (I .1), (livresc) penetrant, (regional) străpun-goi, (invechit, rar) pătruiizăcios (1), (neobişnuit) stră-punget. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. enc., dex. Cu 99 de limbi împungă-toarc şi străpungătoare, marian, v. 24. Cu 99 guri mîn-cătoarc, Cu 99 liiiibi slrăpunzătocire. şez. xxiii, 63. *0· E i g. Străpungători se-nalţă jepîi înfipţi în cerul singuratec, voiculescu, poezii, i, 121. 4. F i g. (Despre ochi, privire) Care caută săpătrundă, să surprindă, şă înţeleagă; cercetător,, iscoditor, pătrunzător (1), scormonitor (4), scotocitor, scrutător (d; sfredelitor (4). Ramiro o fixează cu ochi mari străpungători. I. negruzzi, s.h, 187. Am înlîlnit ■ ■ ., ochii severi, străpungători, ca nişte spini de diamant, galaction, o. 104. Era un bărbat, oacheş, cu privirea străpungătoare. sadoveanu, o. xv, 54. Cu priviri străpungătoare·, treceau i>rin pilcurile de oameni, pas, l., i, 145. 2. Fig. (Despre senzaţii, sentimente) Care se pro-ducc, carc sc manifestă cu intensitate: ascuţit, intens, pătrunzător (2), puternic (III c), sfredelitor (2), violent, viu. în mijlocul .. acestor perptesităţi străpungătoare, mă întrebam dacă nu rezistam mai mult prin orgoliu decîl prin dalorie. baronzi, m. 471/13. 0 durere străpungătoare îi iintui brutul în loc. Ό. zamfirescu, r. 266. Un frig străpungător cădea din primele stele biruitoare, galaction, o. a. ii, 229. + Care emoţionează, care impresionează; mişcător (I 4), pătrunzător (3). Picăturile şuroind din slreaşină îi aminteau ceva foarte de departe, duios şi străpungător, c. petrescu, a. r. 74. — Pl. : străpungători, -oare, — Şi (regional) străpungător, -oare adj. ...— Străpunge -f- suf. -ător. STRĂPÎNGE vb. III. 1. Tranz. şi i n t r a n z. A intra în profunzime cu un obiect ascuţit, cu o armă eţc. (piuă îir.partea opusă), a p ă t r u n d e (1), a r ă z-b a.t e: (3), a r ăzbi (3), a trece (III J),.(livresc) a penetra; a face o gaură răzbătind in. partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu virf acuţit), a găuri, a perfora (1), a scobi1 (3), a sfredeli (1), (invechit şi regional) a petrece (II), à pot ri că li (1), (regional) a borteli,, a borti, a b u t o r i, a g ă u n i, a răzbici2 (l);a s c 1 i d i r i, a s f r e d e 1 u ş i, a străfigă2; a străbate (1)· Cf. budai-deleanu, lex, lb, Pe moneta de Moscova se vide un călăreţ cu sabie şi cîleodată cu lancia străpungînd pe un bălaur. asachi, i. i,. 213/30. Lancea ce avea să străpungă pieptul lui... sc făcu neputincioasă, fm (1843), 3341/5, cf. polizu. [Maşina] singură laie, ciopleşte, străpunge... o bucată dc oţel. ghica, c. e. i, 64. Pentru a-i da putere [tutunului] el a strepuris lilugenul şi a mucărit. i. ionescu, d. 211, cf. cihac, i, 120, lm. îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul. creangă, p. 13. Să se repează să-l străpungă cu un cuţit, caragiale, o. ii, 314, cf. ddrf. L-au tăiat din spade şi l-au străpuns cu suliţi. coşbuc, p. ii, 178, cf. barcianu, alexi, λν., şăineanu2, tdrg. Părul. . . era strîns în conci şi străpuns cu un ac de păr. hogaş, dr. i, 70. Izvoarele străpung vioi prin sliinci. al. philippide, s! 19, cf. resmeriţă, D., cade. Vînătorul... o străpunge dintr-o singură lovitură de suliţă, sadoveanu, o. xii, 365, cf. scriban, i>. Au murii, nu străpunşi dc gloanţe, ’ci muşcaţi dc păduchi, bogza, a. î. 545. [Şoimul călător] se nutreşte... cu păsări..., pe care le străpunge cu ghiarele.; linţia, p. ii, 133, cf. dl, dm- Sălbaticii Modelează din lut Chipul duşmanului lor Şi-l străpung cu săgeţile, sorescu, p. 48, Un fluture captiv. . . în acul care l-a străpuns, τ iulie 1968, 40, cf. m. d. enc,.,. dex. Peste Radul năvălea Cu cinci lănci îl străpungea, alecsandri, p. p. 199. Finul şi snopii îi străpungi şi-i încarci aşa. sbiera, p. 14. Am venit cu suliţi ostăşeşti Să străpungem coasle-mpărăleşli. teodorescu, p. P. 119. Cu suliţa-l străpungeşle: bîrlea, l. p. μ. i, 134. Cum mă străpunge cu furca. 0.-ÆÛRLEA, a. p. i, 140. <0” Fig. Pe loc Crurit diochiul . u, 184. Oglinzi adinei... . Străpungeţi cu privire de cristal.:, visul meu astralt al. philippide, a. 34, cf. REsmeriţă, d. Nu t-a văzut decit îh valuri şi vintiifi, şi-it raza care străpunge moartea.' 'sadoveanu, o. xii, 24, cf. scriban, d. DispUnînd de o- luciditate cu puţine analogii. . . a izbutit adeseori să străpungă ceaţa viitorului. vianu, L. u. 421. Să străpungem cu. gîndul lumea subiectivă a propriilor.· noastre creaţii, românia literară, 1970, nr. 78, 23/2. <> H ef 1. Fără a ispiti ceva mai încolo, s-a străpuns prin sabie-şi. fm (1844), 2151/6. Era în stare să se străpungă diavoloaica, pentru ca să-şi apere. . . onoarea, alecsandri, t. i, 423. Odată ai. încercat să le străpungi cu pumnalul, camil petrescu, t. ii, 228. S-a străpuns pe loc în inimă, ridieîndu-şi viaţa, sadoveanu, o. xvii, 155. + (Despre sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spaţiu (pînă la un anumit punct); a se face auzit, a ajunge pînă la. .. ; a pătrunde (1), a răzbate (3), a răzbi (4), a străbate (1), (invechit, rar) a străpasa. Prin pînza tăcerii... străpunse deodată un oftat prelung, rebreanu, p. s. 24. Rămânea singur ascullînd şuierele trenurilor, stră-pungînd slăvile, teodoreanu, u. c. 19. Cîleva fluiere străpungeau aerul, pas, l. i, 146. Dimineţile senine au numai ceaţa străvezie, uşoară, străpunsă dc şuierul sirenelor, scînteia, 1969, nr. 8 213. + Fig. A privi cu atenţie (incereînd să vadă clar, .în ciuda dificultăţilor), a pătrunde (1); a examina cu.insistenţă, a cerceta cu privirea, araăsura (I 4), a observa (3), a scormoni (3), a scruta (1), a sfredeli (3) ; a străbate (1), a pătrunde (I). Ochii înlăcrimaţi paf că străpung cu privirile lor munţii, iorga, c. i. i, 204. Nemişcat, străpunge cerul cu. ochiul lui de Pnomeleu. goga, poezii, 285. Tovarăşii mei căutau să străpungă cu privirile lor cenuşiul stepei, sadoveanu, o. xvi, 55. + Intranz. (Regional; despre şerpi) A muşca (Cămărzana — Satu Mare). Gf. alr 1 183/384. + T r a n z. A pune stăpînire (pe cineva sau pe ceva), a copleşi, a cuprinde, a domina, a pătrunde (3), a străbate (3), (livresc) a penetra (2). Aceste zise, străpungînd inima lui Ştefan, i deşteaptă vitejia , diznă-dăjduirei. fm (1841), 2531/29. în clipa în care sc opreşte trenul, un. fior de groază îi străpunge inima lui Moş Ghcorghe. sp. popescu, m. g. 28. Mă aşteptam ca fiorii reglementari de groază. . . să-mi străpungă inima. hogaş, dr. i, 262. Eram străpuns de milă ! sadoveanu, o. xvi, 231. Dorul tău unde m-aju.nge. . La inimă mă străpunge, bîrlea, l. p. m. i, 314. Tot stau cu faţa-n sus Şi de durere-s străpuns, iolc. mold. ii, 487. 2. Intra n z. A izbuti să ajungă, să intre undeva (cil greu); a-şi face loc înlăturind obstacolele; a pătrunde (2), a răzbi (3), a răzbate (4), a străbate (2). Aceste păduri s-a.u împuţinat de cînd a străpuns acolo drumul de fier. sadoveanu, o. xix, 405, cf. dm. Φ T ram. Uşa slugărească, zdravăn întărită. . ., nu pulea să fie străpunsă de duşmani, galaction, o. a. ii, 38. Oastea craiului... străpunse pasul Oituzului. sadoveanu, o. xii, 280. Căulînd să străpungă grămada de umbre unde ştia că e salut, se scutură ca de un fior. τ. popoVici, su. 61. (E x p r.) A străpunjje frontul (sau prima linie) = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului şi a pătrunde dincolo de această linie. Cf. dl, Dm. Tancurile generalului Guderian... au străpuns frontul... francez pînă la Marea Mine/iii. maoazin ist. 1968, nr. 12, 16. Străpunseseră prima linie republicană, infanteria se retrăsese, 13338 STRĂPUNGENT - 1705 - străromân lăţind urli Ic· in descoperită■ romAnia literară, 1971, nr. 122, 17/1, cf. dex. + T r a n z. (Sport) A .depăşi, în cadrul jocului, apărarea echipei adverse. Gălăjenii . . . n-au reuşii să străpungă apărarea fermă a ploieş-tenilor. scînteia, 1966, nr. 6 933. + Tranz. Fig. (Rar) A pătrunde (4). E vorba :. . dc a străpunge, ţoale fenomenele din jurul nostru-, galaction, o. a..i, 124, 3. T r an z. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane pentru a asigura transportul, aera-jul sau circulaţia într-un anumit sector de exploatare a rninei; p. ext. a excava; a săpa (fi). Am străpuns un nou tunel, labiş, p. 289. Un inginer francez. . . intră [în mină]... să studieze, posibilitatea de a. străpunge o legătură cu galeriile dinspre sud. v. rom. ianuarie 1965, 88, cf. M. D. ENC., DEX. 4. Refl. (Fiz. ; despre.un izolator electric) A se distruge parţial sau total sub acţiunea unei descărcări electrice care traversează un izolant sau un izolator. Cf. M. D. ENC. 5. Tranz. (Regional; despre durerea de măsele) A săgeta (3) (Glimboca — Caransebeş). Cf. alr ii/i h 41/27. — Prez. ind.: străpăng. şi. .(regional)'· străpungesi. — Şi: (învechit) strepùnge vb. III. — Pref. stră- + ptinge. STRĂFUJVGÉXT, -Ă adj. (Neobişnuit) Străpungător (1)· Un taur mi.e altfel cind .greu îl întărită Gelos amor şi ura cu bolduri slrăpangeixtej Şi crunt, oribil muge. HKL1ADE, O. I, 319; — Pl.: străpungenţi, -te. — Cf.. s ţr ă p u n g e. STRĂPUNGERE s. f. Acţiunea dea străpunge şi rezultatul ei. . . 1. Intrare în profunzime (pînă in partea. opusă), răzbire (2), (livresc) penetranţi, ,p e n e-tiare, penetraţie (l),(rar) pătrundere (1), (învechit) r ă z b a..t e r e; executare, a. unei găuri (cu ajutorul unui instrument cu vîrf ascuţit), g ă u-rire, perforare,: s c o b i r e -. (1), scormonire (1), s f re d e 1 i r e (J), (rar) sfredeleai ăi (regional) bortelit· e; străbatere (1), (rar)·, străpuns1, (învechit) străpunsătură, străpunsură. Cf. străpunge (1). Cf. bupai-delean.u, lex. Cită îndemînare la străpungerea muntelui, chica, c. e. i, 282, Cf. CIHAC, 1, 120, DDR.F, BARCIANU, ALEXI, W., caNdrea, e. 173, 'resmeriţX» ii. Circumstanja concretă n-a lucrai decit ca o străpungere de istm. vianu, e. 330, cf. ltr2, dl, dm, l. rom. 1959, nr. 2, 93, dex! Soţia era ucisă..., prin străpungerea osului frontal. v. rom. ianuarie 1965, 26. <0* Fig. Îmbogăţirea.. . cu noi cuceriri, ob[iniitc prin străpungerea viitorului pe calea gindirii. m 1968, nr. 3, 17. 2. Intrare (cu greu) undeva, pătrundere (2), răzbire (2), (învechit) răz batere; trecere (cu greu) printre ....spargere (4). Cf. străpunge (2). In oraş aulobliudatele germane încearcă străpungeri spre periferii, trăgînd cu disperare, magazin ist. 1975, nr. 5, 48, cf. dsr. 3. Operaţie prin care o lucrare subterană minieră e dirijată spre o altă lucrare minieră in vederea realizării legăturii dintre ele. Cf. străpunge (3). Cf. mdt. Operaţia de străpungere se execută numai după ce . . . s-au determinat elementele topografice, ltr2. In. scena străpungerii şi intilnirii celor două echipe: realizează pagini uirăgăloarc. m 1968, nr. 6, 41,. cf. M. D. ENC., DEX. 4. (Fiz.) Distrugere, parţială sau totală a. unui izo- lant sau a unui izolator provocată de o descărcare electrică ce-1 străbate. Cf. străpunge (4). Cf. lţr3. Străpungerea se produce din cauza creşterii con-ducUbilităţii :.electricc. dvjk, ci. k. d. enc. .. . . . — Pl;: străpungeri, -.·. ....... — V. străpunge. : : . STRĂPUNGOI, -OÂIE adj; (Regional ; in des-cîntece) Străpungător (I) (Vaşcău). Cf. şez. v, 143, gr. s. vi, 147. Vini: alb ' slrăpungoi,, . . ieşi din. copu-i, din picioare-ί. ib. — VU'. slrăjyungoi, -oaie. — Străpunge 4; suf. -oi. , ! • STRĂFÎiiVS1 s. ii. (Har) Străpungere (1). Cf. stră* pun ge (I), Cf. pontbriant, D., ddrf. 'Vrăjitorii 'şi vrăjitoarele. . . recurg la diverse- mijloace cil ajulorul cărora caută să-şi ajunjgă scopul. . . ; adusul, legatul, străpunsul şi îngropatul unei păpuşele de ceară, candrea, f. 173, cf. cade. — V. străpunge. STRĂrtlNS8, -Ă adj. Care este sau a fost străbătut (1) cu u.n obiect, ascuţit,' çu o. armă. etc. iii adîncime' sau pînă în partea opusa; p. ex t. care are o, gaură făcută cu un instrument cu vîrf ascuţit), p e r'f rira t2, găurit, scobit2, sfredel î'ţ2, (învechit şi regional) p o t r i c â 1 i t, (regional) b o r-t e 1 i t, borti t. Cf. budai-deleanu, lex.C'aii străpunşi la nări pentru înlesnirea răsuflării, se deosebeau. . . prin răpeziciunc şi nţoboseală.. hasdeu, i. v. 77,· cf. lm, ddrf. :Vreau·. parcă să prindă şi nu niai au mîini, Vreau srigăl, şi-au gura străpunsă;. coşbuc!, p. ii, 2Q6, cf. resmeriţă, d., gade, teodoreanu, m. I, 143, DL, DM, M. D. ENC. .!,;·· — Pl.: străpunşi, -sc. — V. străpunge. ■STRĂPtl\SĂTXJRĂ s. f. (învechit, rar) Străpungere (1). Cf. CIHAC; i, 1Ï20. — PI.: slrăpunsăluri.. — Străpuns1 -f suf. -ălură. STItĂPUiVSljTtĂ s. f; (învechit, rar) Străpungere (1). Cf. cihac, 1, 120, LM. — Pl.: slrăpunsuri. — Străpuns1 + suf. -ură. ŞTRĂPUNZĂTOR, -OÂRE adj. v. străpungător, STRĂPURTĂ vb. I. Tranz. (învechit)1 À strămuta1 0)· Smulgeau lujerii cc-i supoartă pentru a-i slrăpurla in grădina invălilă. brezoianu, a. 224/10. ❖ Fig. Asupra existenţei lui Negru Vodă mai sînl şi alte fapte cari înlăresc aceaslă existenţă şi cari slră-poartă originea lui dincolo pcslc munţi, xenopol, i. r. hi, 20. O H c f 1. Îndată ce vine luna iulie, o mare parte din Anglia se slrăpoartă în. Sviţera. r. negruzzi, s. iii, 335. 4. Tranz. Fig. A transporta (1). Nu se uită lesne minutele acele Ce-mi străpurla fiinţa pe regiuni cereşti, sion, poezii, 100/15. — Prez. ind. : străporl. — Pref. stră- -f purta. STRĂPUTERK s. f. (Prin Bucov.; în loc. a d v.) Din străputeri = din. -răsputeri, v. răsputere. 'Avea Sanda prilej bun să strige din străputeri, suduind din toată, inima. şez. v, 77, cf. dm, sfc i, 39. — Pl. : străputeri. — Pref. stră- -f putere. STHĂH.ESĂUÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A răsădi a doua oară. Transplantă resaduriie cînd ou şeasc foi şi le străresădesc cînd s-au împuternicit mai bine. brezoianu, a. 209/14. — Prez. ind. : străresădesc. — Pref. stră- -|- răsădi. STRĂROMÂiV, -Ă s. in. ;şi 1., adj.. 1. S. 111. şi f. Persoană care făcea partea din populaţia romanică aflată 13350 STRĂRUMPE — 1706 - STRĂŞNICIE In a doua .jumătate a mileîriului 1 în Peninsula Balcanică, la nord şi la sud de Dunăre; populaţie care s-a ramificat in dacoromâni, aromâni, meglenoromâni şi istroromâni. Străromănii au convieţuit cu slavii, puş-cariu, l. b. i, 248. Admitem o comiinilate geografică pentru străromâni. id. ib. 249. 2. Adj. Cire aparţine străromânilor (1) sau limbii lor, privitor la străromâni sau la limba lor. Epoca aceasta, cînd limba română nu se divizase încă. . . o numim epoca slrăromănă. puşcariu, l. r. i, 244. Dacă fenomenul ar fi slrăromân, ar rămîne neexplicabil cum de are o răspîndire şi o frecventă atîl de ciudată, scl 1954, 83. + (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită dc străromâni (1). Româna comună, slrăromănă sau româna .primitivă. . . este singura fază care s-a discutat .mai pe larg.· scl 1958, 151.. — Pl. : străromâni, -e. — Pref. stră- -f român (după germ. Urrumănische). STRĂRÎJMFE vb. III. Tranz. (învechit, rar).A întrerupe desfăşurarea unei acţiuni. Plînge, să văietă, îşi slrărumpe vorba, tremură, pleşoianu, t. iii, 40/12, cf! ii, 80/25. — Prez. ind. : străriimp. — Pref. stră- -f- rumpe. STRÂSÂRÏ vb. IV. In tranz. (Regional; în descintece; arată intensificarea acţiunii) A sări2 (2) (Criştioru de Sus — Vaşcău). Cf. chest. v 173/26. Mana oii mele să sară Să slrăsară Să vie la oaia mea In uger. ib. — Prez. inel. : stresăr. — Pref. stră- + sări3. STRĂŞĂniTOARE s. f. (Regional; în descintece) încuietoare; lacăt (Criştioru de Sus — Vaşcău). Cf. chest.. v 173/26.· Să iasă încuieloarea, slrăsăritoarea de pă lăzi, din obloc, de sub obloc. ib. — Pl. : străsărilori. — Pref. stră- -f săritoare (v. săritor). STRĂSlA vb. I v. strănuta. STBĂSTIE s. f. v. straste. STRĂSTUÎ vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) chinui. De fata necuraţilor ce me-au străs-tuit (mă chinuiră h, d); vrăjmaşii miei sufletul ţinură. psalt. 23. Coaperi-mă de fata. necuraţilor ce ■ m-au slrăstuil. coresi, ps. 34/5. Şi să străstuia pre sine mai vărlos cu mai greale pelrecări. dosoftei, v. s. decembrie 210r/14, cf. iorga, l. r. 31, tdrg, scriban, d. . 2. In tranz. (învechit, rar) A trudi (J). Şi dvoriia slrăsluind depreună cu Slratoclei la apostolul. dosoftei, v, s. noiembrie 183r/33. Patru proliclori carii împreună mărturisiră şi slrăsluiră cu sv[î]ntul Aviaii. id. ib. decembrie 219r/27. — Prez. ind. : slrăsluiesc. — Din slavonul ctpactocath, - ο.ρ,ν,. STRÂSTU1ÂLĂ s. f. (învechit, rar) Trudă (I)· Pcnlru firea lor cea isteaţă şi nevoinţa şi slrăsluiala. .. mai presus la-năl[ime zburaţi să feaceră fei] în filosofic. dosoftei, v. ş. decembrie 193730, cf. tdrg, scriban, D. — Pl. : slrăsluieli. — Străstui -f suf. -eală. STRĂSTUlRIÎ s. f. (învechit, rar) Trudă (1). Alîla să nevoiră şi învăiară ca ascuţitul firii... şi cu străs-iuire. dosoftei, v. s. decembrie 193r/5. — Pl.: slrăstuiri. — V. străstui. STRÀSTURÉL s. n. (Regional) Strătuleţ. Şi-n grădină se ivi Acea mîndră feţişoară Rumănă şi sprinte- ioară Privind străstrurelele Cum cresc micşunelelc. Pop., ap. gcr ii, 295. — Pl.: străslurele: — De la strat. STRÂSUDĂ vl). I. Tranz. (învechit, rar) A secreta. Gîndaeii graşi sau loviţi de îngrăşare sînt vineţi, slrăsudînd o zeamă. brezoianu, a. 587/11. — Prez. ind. : slrăsudez. — Pref. stră- -|- asuda. STRĂŞINA1 vb. I v. străşuna1. STRĂŞÎÎVA3 vb. 1 v. streşini. STRĂ ŞINĂ s. f. v. streaşină. STRĂŞINÎ vb. IV v. streşini. STRAşIoArĂ s. f. V. streşioară. STRAŞÎ1VĂ s. J. v. streaşină. / . STRAŞNICI vb. IV. (învechit) 1'. Tranz': A. trata cu asprime, cu duritate (v. ameninţa, înfricoşa) sau a face pe cineva să trateze cu asprime, cu duritate, ori să devină dur, aspru, violent (v. înăspri). Prin înţelegerea cu dregăloriile lo- cale, să străşnicească şi să întărească paza (a. 1837). doc. ec. 657. Alît de mult împăratul asupra lui [pruncului] tremura Cit straşnici lot palatul nn cumva a-l supăra, pann, p. v. ii, 5/23, cf. polizu. N-are nici un drept de a ne straşnici pe noi. odobescu, s. iii, 270,: cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu3. Crunt pe sub gene privind aşa-l slrăşnicea cu mustrarea, murnu, i. 31, cf. tdrg, resmeriţX, d., cade, scriban, d., dl., dm, dex. ·(>■ Refl. pas. Este de trebuinţă a să straşnici prin chezăşie către cinstita ocîrmuire locală (a. 1887). doc. ec. 658. 2. Refl. (Prin Olt. şi prin nordul Transilv.) A se minia. Iară îngerul se slrăjnici. Iară ea... strigă.. . s-o mai înceteze din bătaie (a. 1809). pamfile, s. t. 101, cf. scriban, d., alr i 1 436/268. 3. Tranz. (Rar) A străjui (1). Lungă vreme a străşnicit plaiurile, delavrancea, s. 1-86, cf. ddrf, — Prez. ind.: străşnicese. — Şi străjnici vb. IV. — V. straşnic. STRĂŞNICIE s. f. 1. însuşirea, caracterul a ceea ce ce este sau trebuie să fie respectat, aplicat etc. cu obligativitate, cu deplină seriozitate, rigoare, rigurozitate, stricteţe; însuşirea, calitatea de a fi sever3, intransigenţă; manifestare, atitudine, comportare de om sever3, asprime, exigenţă, duritate; severitate (1), (învechit) străşnicire; s p e c. (invechit) ordine (2). Toate soiurile de nebunii. . ., care turbură liniştirea în şcoală, trebuie cu străşnicie să fie oprilc. carte treb. i, 238/16. Vor avea totdeauna puler.e a mai dămoli acea străşnicie a pravelii. uricariul, iv, 282/28. Scriindu-să cu străşnicie şi ispravnicilor c.a să nu îndrăznească să facă de la lăcuilori mai mare cerere peste holărîre (a. 1811). poc. ec. 91, cf. lb. Au zis... cu un glas prin care au vrui să arate oareşcarc străşnicie, beldiman, n. p. i, 34/15. Te binecuvîntez şi chiar pentru slrăşnicia ia. marcovici, c. 99/24, cf. valian, v. Cea mai mare străşnicie să va păzi asupra păstrării bunelor năravuri: regul. org. 356/28. Această străşnicie speria pe noii veniţii· brezoianu, î. 88/32. Părinţii. . . O păzea cu străşnicie Nicăirea a nu mearge. pann, p. v. ii, 841/5, cf. polizu. Nouă ne trebuie un guvern lare, o mînă de fier, ordine şi străşnicie, ghica, c. e. ii, 324. Dreapla-i străşnicie împotriva prădătorilor ş-a furilor, odobescu, s. I, 99. A holărîl să se pună pe petreceri, încailea să-şi desloarcă răbdările suferite sub slrăşnicia în care-l ţinuse lată-său. caragiale, o. ii, 254, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu3. Să aplicăm cu străşnicie... 13368 STRĂŞNICIRE - i?0? - STHÂUA.NÀ legile. anghel — iosif, c. m. ii, 63, cf. tdhg. Aclam şi Eva pot intra şi, după voie, şi pot ieşi fără teamă de slrăşnicia poruncilor dumnezeieşti, hogaş, dr. i, 15. Şi nu-i pasă de străşniciile iui, că ea ştie să se poarte şi să se păzească, rebreanu, p. s. 155,. cf. resmeriţX, d., cade. Hoţii îi dădură drumul, supraveghindu-l cu străşnicie, voiculescu, p. i, 277, I.u înfăţişarea-i de străşnicie privise uimită Maria, sadoveanu, o. xii, 312, cf. scriban, d., dl, dm. Ţinui în străşnicie de mama sa:., el a fost un contrast viii cu mai. toţi oamenii politici ai timpului său. românia literară, 1969, nr. 15, 13/1, cf. M. D. enc., dex. Străşnicia la bărbat şi blîndeţe la muiere, cinstea cea mai mare. zanne, p. viii, 585. 2. Capacitate, însuşire fizică, morală sau intelectuală de a acţiona, de a face, de a realiza ceva; forţă putere (I 1), tărie (II 1, 3), vigoare, li făcea de arăta o mare străşnicie în lume cu atîtea bătăi, şi închisori, şi morţi (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 263/36, cf. ddrf. Şi e o singură lume şi o singură viaţă, din care să scoţi cu străşnicie toată fericirea cu putinţă, brătescu-voi-neşti, p. 20. O vedea... pornită cu străşnicie să facă pe slăpînul. agîrbiceanu, s. 365. A .jelit îritîi pe cocona Anicuţa dar îndată ce lacrimile i-au dat răgaz, s~a ridicat cu străşnicie împotriva a ce pusesem la cale. M. i. caragiale, c. 85. Oameni care vor, să trăiască, care au dorit cu- străşnicie o viaţă , mai bună. sadoveanu, o. xix, 70. Voltaire intervine şi obţine eliberarea ţăranilor, plătind cele 2 100 de livre reclamate cu străşnicie .de preot, vianu, l. u. 201. Avem închisori. . : în care se bate cu străşnicie, bocza, a. î. 339. De a păzeşte cu atîta străşnicie moşul averea boierului? stancu, d. 479. li dăduse lui Qherasim unghiul care de acum înainte trebuie ţinut cu străşnicie, treabă plină de răspundere, tudoran, p. 181. Ce-i?. — întrebă, aştep-tînd răspunsul cu străşnicie abia siăpîniată. vornic, p. 206. (Prin lărgirea sensului) Aleargă la poarta prin care ieşise Mentor, ş-o face să i se deschiză cu străşnicie, pleşoianu, t. ii, 131/19. Străşnicia cea. deosebită a iernii ne aduce nişte păsări care sînt cunoscute numai pe la miazănoapte, cr (1830), 3 902/10. După prînz apăsările pe piept s-au ivii din nou cu o mare străşnicie, ib. (1836), 1511/40. Căzînd jos cu mare străşnicie, [buzduganul] s-a cufundai în fundul pămîn-tului.. creangă, o. 35,. Vorbesc undele Argeşului de străşnicia stîncilor de ia chei, pe care le-au biruit, yla-.muţă, R. .P, l2l. Sînt. armăsari, fiindcă numai armăsarii pot fugi cu atîta străşnicie năzdrăvană.' teodoreanu, c. B. 10. 3. (Prin Bucov.) Ploaie cu grindină şi tunete; fur-tuţiă. Ci. şez. ix, 157, lexic reg. ii, 117. — Pl. : străşnicii. — Straşnic + suf. -ie. STRĂŞNICfRIi s. f. (în dicţionarele din trecui) Străşnicie (1). Cf. polizu, ddrf. — Pl. : slrăşniciri. — V. străşnici. STR A ŞTIE s. f. v. straste. SŢRĂŞUNA1 vb. I. (Prin nordul Olt.) 1. Refl. impers. Ai se năzări (3). Ce i s-o fi mai străşunat? ciauşanu, v. 199. 2. Tranz. (In forma străşina) A ofensa. Cf. lexic reg. 66..· — Prez. ind..: străşunez. 4- Şi: străşina yb. i. lexic reg! 86. . — Cf. căşuna. STRĂŞUNA2 vb. I v. strănuta. STRĂTĂIĂ vb. I. Tranz. (Popular) A întretăia ; p. ext. a străbate (4). Cărări ispititoare strătaie poienile' şi s-adîncesc în desişuri, vlahuţă, r. p. 178. Mun- tele .. . sirălaic însuşi poporul lor în mai multe mădulare.. xenopol, i, R. i, 17. Dreapta indefinită care strătaie laturile unui triunghi se numeşte transversată. MELIK, G. 93, cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Mi-O străţăiat lupul calea... prin pădure, pamfile, a. r. 260, cf. resmeriţă, D., şăineanu, ». u, Îmbarc din nou şi străiai iarăşi Atlanticul, bănuţ, t. p, 19, cf. cade, dl, dm, sfc iii, 34, dex. — Prez. ind.: strătăi. — Şi: stretăia vb. I. xenopol, i. R. i, 16. — Pref. stră- + tăia. STRĂTÂRIT0R adj. m. (învechit, rar; în sintagma) Bărbat strătăritor = pederast. Nu înşelareţi-vă şinele cu curvarii. . .., nice cu bărbaţi strătăritori (a.· 1559 — 1560). în scl 1974, 165. — Pl. : strătăritori. — De la strat1 (I t) (calc după slavonui μα-,κελο:*^)· STRÂTÉNIE s. f. v. stretcnie. STRÀTÎMP s. n. (Rar; in e x p r.) ï)ln (sau in) strâtimpuri = din timpuri străvechi; de demult. Ce bine cunoştea el... aceste porţi ale Transilvaniei, pline din strătimpuri de urme istorice, beniuc, m. c. i, 248. Umblam... prin zgomotul asurzitor al apei izbite de stincile negre, rupte în strătimpuri din miezul muntelui, v. rom. aprilie 1963, 24. — Pl.: strătimpuri. — Pref. stră- -|- timp. STRAi'ÎRE s. f. (învechit, rar; in sintagma) Băr-bat-strătire = pederastie. Rărbaţi strătire întru beri întru necurăţie a dracului slujire (a. 1559—1560). în scl 1974, 1C5. — De la sttati(I 1) (calc. după slavonul, λιλη-.ε/,ο-îklctso). STRĂTORfCĂ s. f. (Bot.; regional) Ventrilicfi (Ve-ronica officinalis). Cf. tdrg, panţu, pl. 333, cade, BORZA, S. 179. — Pl .·. şirătorici. — Etimologia necunoscută. STRÀTUl vb. IV. Refl. (Prin Olt.) A se culca. Cf. sfc iv, 141. Se tolăni să-i tragă un puişor de somn. Cam reavăn aşternutul în car.e se strătuise. plopsor, c. 47. — Prez. ind. : strătuiesc. — Strat + suf. -ui. ŞTRAtÎJLA s. f. v. stratulă. STRAiULÉI s. n. Diminutiv al lui str a t1 (I 2) ; (regional) străsturel, străţiuc. Com. din bucureşti. a Un slrătuleţ cu pansele. — Pl. : slrătuleţe.. — Strat1 -)- suf. -uleţ. STRATÎJŢ s. n. (Regional) Andrea pe care se reazemă perna morii (Negreşti). Cf. alr ii 6 746/346. — PL: străluţi. — Strati + suf. -uţ. STRĂŢESF. vb. III. Tranz. (Rar) A întreţes*. Liane... să-mi străţese părul şi barba cu firele lor. eminescu, p. l. 98, cf. dl, dm, sfc iii, 34. ;. — Prez. ind. : slrùjés. — Pref. stră- -)- ţese. STRÂŢltlC s. n. (Prin Maram.) Străluleţ. Că şi eu mi-am sămînal, Un sirăiiuc de măghiran, Şi. n-o. răsărit şohan. bîrlea, l. p. m. ii, 75. — Pl. : străţiucuri. . — Strati -f- suf. -uc. STRĂTîAnA s. f. art. (Régional) Numele.unui dans popular nedefinit mai de aproape, probabil strătia- 13385 STRAI! ÀNEA SCÀ — i7oô - STRĂVECHI rçeasca; melodie după care se execută acest dans (Furcenii Vechi — Tecuci). Cf. alr ii. 4 336/005. — De la vi. pr. Străoane. STRĂUANJRÂSCA s. f. art. Numeleunui dans popular care se execută la nuntă după terminarea mesei; melodie după care sc execută acest dans. Cf. sevastos, n. 282, pamfilf., j. iii, 10. — Străoane (n. pr.) -(- suf. ' -iasca. STRĂULAT, -Ă adj. (Regional; despre oameni) 1. Speriat2 (2). (Sibiel — Sibiu). Cf. lexic reg. ii,.·63. 2. .Smintit2 (1) (Sibiel .— Sibiu). Cf. lexic reg. it, 63. — Pl. : străulaţi, -te. — Cf. d ă u 1 a t. STKĂÎINCHI s. m. (Rar) Frate al străbunicului a d sau al străbunicii ori frate al bunicului săli al bunicii. Cf. ,lb. Fratele vilreg ul bunicului tâu, adică ştrăunchi-t.o dinspre tată, şi bfirucă-mea dinspre mamă erau .veri., vinea, l. i, .61,.ci’.. svc:i, 40, scuktu., — Pl/: străunchi. ' ■ — Pref. stră- r unchi. STRĂvAl.A s. f. (Regional; în loc! a ci y.) Pe-a străvala = de-a rostogolul,? v. ros togo 1, (I 1) (Orlat — Sibiu). Cf. h xvii 171. — Postverbal de la străvăli. STBĂY'AlAC, -Ă s. n. \v străvăloc. STRAVĂLAcA s. t. v. străvăloc. STRĂ VĂL ί vb. IV'. Tranz. (Prin vestul OH.) A prăvăli fl). Cf. gr. p. f. 345. .. — Prez. ind. :. slrQvăl. — Pref. s- t( trăvăli. STRĂVĂLlŞ s. n. (Regional; In .1 o c. a d ν.)Πι>-α străvălişul = de-a rostogolul, v. rostogol. (II) (Rerzeasca — Moldova Nouă). Cf. Ai.rt i 367/5. .— Străvală suf. -/·>·. STRĂVĂLOĂCĂ s. f. v. stiăvăloe. STHĂYĂI.oAfiĂ s. f. v. străvăloc. STRĂYĂljk: s. n. (Popular; în loc. a d ν.)ί(ι·-ιι străvăloc(ul) sau ile-a străvălouca = de-a rostogolul, v. rostogol (1 1). Cf. alri 367/12, 840, 842, 980, . 984, 988, alr sn v h 1434/2, lexic beg. .56. — Şi:, (regional) străvăloăcă (lexic ri:g. 56), sţră-văioăyă (alr i 367/12) s. f., străvălăc (ib. 367/984) s. ii. străvălăcă (ib. 367/980); străliăliUă (ib. 367/988), străSăloikjă (ib. 367/842) s. f. — Străvală + suf. -oc. STRĂ VĂL 0(1 vb: IV. Refl. (Prin vestul Olt.) A se da tumba, v. t u ni b ă1. Cf. ai.r i 367/1, lexic reg. 56. — Prez. ind. : slrăvălocesc. — ■ V. străvăloc. ....... STRĂVĂTtir s. m. (Prin sud-vestul Transilv.) Ied care a împlinit un an. C.f. densusianu, ţ. h. 334. — Pl. : slrăuătui. — Pref. shă- -f- vătui. STHAaAZ/YI Olt, -OARK adj. (învechit; astăzi rar) Străveziu ( I). Aurora p-un. cer strev'ăzător ; Ca serafim de pace e suflelu-i curat, aricescu, a. r. 10/14. Aerul răsfirat in uri.de străvăzătoarc sub arşiţa. soarelui, de vară oglindeşte ierburile şi. bălăriile din depărtare, arhiva, t, 203, cf. baronzi, l: 98. Pe marea lui ' străwăzăloare. . . Niponul magic ride-n soare, macedonski, o. i, 89. Era. . . noapte de vară străvăzăloare. f (1891), 50, cf: ddrf, gheţie, η. M., BARCIANU, ALÉX.T, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Luna lucea în cer printre nouri străvăzători, argintii. SADOVEANU, O. VII, 339, cf. DL, DM. fr F i gi Urmărirea. . . urmi slil care să facă cit mai străuăză-toare cugetarea, in plr ii, 149. 4. Care se Întrevede; care se întrezăreşte. Valea Moldovei se încheagă Intr-un fumuriu de-abia străvăzător. galaction, o. a. ii, 268. — Pl.: străvăzători, -oare. — Şi: (învechit)strevăzâ-tor, -odre adj. — Pref. stră- -f vă/.ător. STRĂVĂZĂTÎTIĂ S. f. (învechit, rar) Transparenţă (1). Aparinţa (înfăţişarea) esterioară a mineralelor coprinde: coloare, aspect, transparinţijstră-văzălură). barasch; i. n. 24/21." —: Pl. : străvăzături. — Străvedea -)- suf. -ălură'. ■ ■■ ■ STRĂYĂZÎU, -IE adj. v. străveziu. STRAYÉCRt, VE adj. 1. Care datează dc foarte multă vreme, care are o vechime foarte mare, extrem de vechi, (livresc) imemorial, (învechit) n e p o m e n il, p r e a v e c h i, sur; care datează, care are o vechime sau durează de un secol sau de mai multe secole; secular (2). Mai ales străvechile păduri a Americii sint tnzăstrate. cu nespusă frumuseţă. .1. cihac, i. n. 271/6. O descoperire ce am făcui într-un străvechi manuscris, negruzzi, s. i, 269, cf. poli7.V. Păsare luna... Rumenind străvechii ebdri. eminescu, o. i. 76. Fu sînt contra:., acestui nărav străvechi, caragiale, o. ii, 156, cf. ddrf. Se mai ocupau locuitorii Daciei şi cli străvechea îndeletnicire a creşterii albinelor, xenopol, i. r. T, 58. Cînfînd. ;·. numele sfint Al ţării ' străvechi şi-al acestui pămînt. coşnuc,p. 11, 103, cf. barcianu, alexi, v., şăineanu11. Străvechiul parc îmi pare o catedrală. goga, poezii, 351. Se făcea că deschideam lespezile de piatră ale casei noastre slrănechi. anghel, pu. 8. Străvechiul codru sună foşn'indu-şi frunza i’ar. iosif, patr. 70, cf. tdro. Regăsim... modelul elenizant al acestor străvechi vase cu picior, pârvan, g. 11, cf. resmeriţă, d., cade. Poate să fie şi o durere străveche care apasă sufletele, rebreanu, r. i, 44. Minăsti-rea este clădită pe malul unui lac adine, de respirarea căruia se înfiora, 'întreagă, străvechea zidărie galaction, o. a, n, 286. Venea în calde după-amiezi de vară să se odihnească sub leii Iui străvechi, id. ib., 244. Culai a înfipt lîngă foc dispozitivul străvechi şi. a aninat ceaunul/ sadoveanu, o. xvii, 437, cf. scriban, d. Figurile· unor oameni pe care s-du întipărit urmele oprimării străvechi, vianij, s; 124. Trăiesc undeva mai departe în străvechile pădufi date în tăiere, stancu, r. a. iii, 9. E o pădure străveche şi. măreaţă', bogza, c. o. 245: Încolo, se întindeau codri străvechi de stejar, v. bom. 1954, nr. 2, 50. Agricultura este o îndeletnicire străveche, agrotehnica, 1, 11. Pe perete, îşi bate ritmul. . . ornicul străvechi, tudoran, o. 7, cf. di,, dm. In străvechiul castel dacă urci Zăreşti... virfuri De suliţi: horea, p. 99, cf. M. D. enc., dex. fr - (în corelaţie cu vec li i, cu sens intensiv) In sus că mergeau. . . La selişlea veche, Veche şi'străveche, folc. olt. — munt., ii, 279. *0· Fig. Străvechiul vis. . . la ţiărmul nostru n-a mai poposit. al. philippide, a. 34. fr I. o c. adv. Din străvechi ;= din trecut; de altădată; de demult. Eu. . . stăpînesc din străvechi locul meu. caragiale, o. v, 203. Din străvechi, din tată în fiu. :. ti pomeniseră acolo. chiriţescu, gr. 23. Din străvechi Bucureştii au fost cel mai vulnerabil punct al Munteniei, arghezi, s. xviii, 170. + (Prin exagerare; despre .obiecte ,de îmbrăcăminte, accesorii etc.) Care a fost utilizat mult timp; vechi, uzat, tocit. Apăru în uşă.şi Rogo-ji'naru. . . cu 0 umbrelă străveche la subţioară, rebreanu, r. I, 42. Cu mîinile pe geniinchi, sta apăsat de o durere mare, învălit în bunda, neagră, străveche. 13-102 STR ÀVECHIMË - i?oâ - StBAVESTif sadoveanu, o. m, 130. Un anume crîmpei. de curea. . . scorojită, străveche, c. petrescu, a. n. 195. Purta eu eleganţă străvechea ei pufoaică de mătasă. vinea, l ir, 5, cf. dl, dm, dex. 4. (Rar ; despic fiinţe) Bătrin. Cu uri salt fu lîngă mine Străvechiul animal. călinescu, o. 11, 24. Dar jandarii ou -biruit, âu scotocii. .· .· scoţînd pe imaş moşnegi străvechi în durligile goale. c.ami-LAR, N. n, 148. 2. Care aparţine strămoşilor (i), moştenit de la strămoşi, specific strămoşilor; strămoşesc (1), străr bun (II 2). Oamenii în portul lor străvechi ieşise la drum. anghel — iosif, c. l. 55. N-a mai rămas di ii străvechiul obicei decît aprinderea unui foc mare pé creştetul hulei şi... strigăturile feciorilor- juni. agîr-biceanu, s. 319. Are à străveche etică negustorească moştenită din generaţii, vlasiu, d. 323. Balada aceasta străveche trebuie să aibă înrîurire covîrşiioare asupra dezvoltări mele artistice, sadoveanu, o. xx, 105. Şi-am mai iînlrebat-o pe Lisandra dacă-are ori nu de gînd s<5 se supună legilor străvechi ale patriei, stanc.u, ş. 11. 3. Care se află la începutul istoric al ortienirii sau al unei comunităţi sociale, care este la originea existenţei cuiva sau a ceva, care aparţine începutului istoric al omenirii, care este specific acestui început, arhaic, primitiv (1), vechi; càre a existat altădată şi a încetat să mai existe; p. e x t. an-..tic. Au găsit...- un mormînt boltit de 'cărămidă în care se afla două-antice (străvechi) săbii, un coif şi o pavăză, cr (1832), 96*/22. [Figuri de] animale dispărute. . . gravate cu sula de-către oamenii străvechi. odobescu, s. iii, 79. Ş-aeum luna arginleşle toi Eghipe-tul antic; Ş-atunci sufletul visează ioât-isloria străveche. eminescu, o. i, 45. Găsim spirala străveche in regiunile noastre, pârvan, g. 313: Elementul străin care. . . ar fi dat limbii române caracterul ei propriu a fost limba străveche albaneză, puşcariu, !.. R. i, 270, cf. dl, dm. Dorinţa antropologilor de a ,,feînvia“ chipul omului, străvechi, flacăra, 1969, nr. 2, 22. Pe fondul străvechii civilizaţii tracice, poporul român a moştenit tradiţiile de cultură ale Romei antice, magazin ist. 1974, nr. 9, 20, cf. m. ». enc., dex. — Pl.: străvechi. — Şi: (invechit) strevéclii, -e adj. — Pref. stră- + vechi. STRĂ VECHIME- s. f. (Astăzi rar) Calitatea, starea a ceea ce este străvechi; vremuri de demult, timpuri îndepărtate; p. restr. antichitate. Iii ambele biserici. . . este uzitată din slrăvechime în joia patimilor cerimonia spălării picioarelor, bariţiu, Pf a. i, 633. Răul străvechimei doar nu-l cerţi pîn’ la noi. mureşanu, p. 40/11, cf. barcianu, ' alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. Jim ar frmedilat asupra imensei străvechimi a acestor relicve, călinescu, o. i, 122, cf. sfc i, 40. Sînt argumentele statorniciei fiinţei noastre, ale hărniciei unui neam, pomenite din slrăvechime. românia literară, 1970, nr. 91, 1/1. Toarce ca în slrăvechime lina oilor, flacăra,’1975, nr. 45,·'5; — Pl.: străvechimi. . — 'Străvechi -f suf. -ime: ' ' ■> · STRĂVEDEA vb. ii. T r a n z, şi r e î l. A vedea sau a fi văzut vag, neclar (ca) printr-un obiect transparent, a (se) i n t r e v e d e ia, a (s e) întrezări (v. transpărea); p. ext. (rar) a (se) oglindi. Străvăzîndu-mă ca prinlr-o zare de sită deasă, îmi cuprinse "gîlnl C-o mină: vlahuţă, S, A. II, 10, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W.,' ŞĂINEANU2. Pluteau [magii] pe punţi înguste, se străvedeau în ape Mai albi şi mai eterici, imateriali aproape, anghel — IOSIF, C. Μ. I, 34, Cf. TDRG, RESMEHIŢĂ, D., cade. O străvedea albă, neclintită, ca o fantomă, în umbra opacă, vinea, l.· ii, 317, cf. scriban, »., dl, dm, M. d. enc., dex. Φ (Prin exagerare) Strîmtora-r tul. . . e încovrigat de slăbuţ; prin faţa lui. . . le slră-pezi. jirascu, o. 141. Te străvedeai printr-hisa, Era numai umbra ei, ap. tdro. Dar avem nişle tuluri galben şi cu o foaie de te slrăwezi prin ca. p. constant, o. 42. <0> V i g. I.ăsa a se străvedea îndestule vicii. filimon, o. i, 132. Cerbul miraculos şi vînătorul pocăit produc contrast prin pozele lor, în care se sirăoăd svmţirninle adinei, odobescu, s. iii, 59. [Sultanul] vede ţară lîngă ţară şi popor lîiugă popor Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac In iniinsă-mpă-raţie sub o umbră de copac, eminescu, o. i, 144. Tristeţea mea străvede printre arbori zarea, arghezi, ii. 17. Şi-atîtâ e de subţire vîlnicu-nnoplării. . . Că te sirăvezi prin pieliţele zării, voiculescu,' poezii, i, 118: E foarte firesc. . . să se străvadă influenţele maeştrilor lirici contemporani, gonstantinescu, s. iii, 274. Se străvedeau căldura inimii şi îndîrjirea ooinţii. pas, z. ii, 39. <}> K e f 1. p a s. Era în cămaşă aibă. . prin care se slrăvedea talia, sion, P. 373. Ţoale se slrăvăd ca printr-o pulbere de argint, vlahuţă, s. a. iii, 448. Şoldurile ascuţite se străvedeau prin rochie, anghel, pr. 21. Înălţimile goale şi ţarinile joase: . . se streve-deau ca prinlr-o plasă uşor trandafirie, galaction, o. 101. Se slrevedea doldora sinilor dind buzna prin subţirimea pînzei. voiculescu,·p! i,-253: Pinza de- pc faţă'e dală la o parte, chipul tatălui se străvede palid·. dan, u. 117. Carnea pe ei e vînătă şi creaţă Şi osul se străvede-η piele, arghezi, c. o. 185. Putea- să bea din ceşti vilroase şi subţiri, prin care ceaiul·se stră-vedeă. călinescu, s. 148. Prin ■ geam se străvedea lucirea gălbuie a felinarului, v. rom. septembrie 1955, 103. Ceasuri întregi ne minunam din drum De bradul ce se străvedea prin ■ geamuri, beniuc, v. 36, cf. dl; dm, dex. 4. Tuai. (Neobişnuit) A face să-devină transparent ul 1). Prin iarba crudă proaspete- omide Potop de soare sirăvezind petale', românia literară, 1970, hr: ■ 78, 4/1. Inir-adevăr, cerul ajunsese la fel-de alb ca pietrele străveziu de o lumină adînc interioară. ib. nr. 80, 16/3. — Prez. ind.: străv$d. — Şi: strevedeă vl). II. — Pref. slrăi- 4- vedea. ST1ÎĂ\EBEP.J·: s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) str ăv edta; transparenţă (D . Cf. mihalţ, ap. ursii-, T. Ş. 291. VONTBK1ANT, »., DDRF, BARCIANU, ALEXI, V,·., .·■■■■· — Pl.: slrăvederi. — Şi: (Învechit) struvedire s. f. mihaLi, .ap. ursu, τ. ş.' 291. — V. străvedea. ·;·· STRÀVÉÎ. s. t. v. str»veto. . , ' . STJttAvjÉ'RE· s. f. (Regional) ,;Şedere,' intîrzieii*'* (RTtcăşdia — Oraviţa). com'An, gl. Ce citita. str-ăvefe de tine ? id. ib. — Pl. : străveri. — Cf. 'stavă;. STRĂYESTÎ vb. IV. T r a n z. şi re f 1. ( în - vecliiţ şi popular) A (se) travesti2. Străvestiţ înţr-o haină .ţărănească,.. . nemic nu era mai lesne clecît ci. ieşi pe dindosul armatei, hasdeu, i. v. 156, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, Vi., ŞĂINEANU2, scriban, ,p., dl,, dm. La el ira poposii, Şi-n ' ciobani i-a slrăvesiit·. teodorescu, r. p. ,474. Cînd umbla ..., străvesliţi tn doi moşnegi sermani. şez. i, .257, cf. BALADE, III., 59. .. .. — Prez., ind.: slrăveslesc. — Şi: struvesti vb. IV; AI.EXÎ, w., scriban,. ». : —·■Stră- -f- [în]veşti. Cf. travesti2. STRĂVESTÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Travestire: Cf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.:·· slrăeestiri. — Şi: stravestire s. f. ai.exi, ■w. ■ ' - - ' ·....·. — V. sti'ăvesti. STRĂVESTÎT, -Ă adj. (în dicţionarele din trecut) Travestit1. Cf. ddrf, alexi, w. ' '· 13410 STRĂVEZI - ltlÔ - STREAJCĂ — Pl.: slrăvestiţi, -te. — Şi: stravestit, -ă adj. alexi, w. — V. străvesti. STBĂVEZl s. 1'. (Neobişnuit) Amurg (ca moment al zilei). Din ţărmurile zării se-ntinde străveziua Şi tainiea-nserare de umbre şi de nori. lesnea, vers. 18. — Derivat regresiv de la străveziu. STRĂVEZÎM]· s. f. (Rar) Transparenţă (1). So-fraţ/eria înflorită cu trandafiri galbeni ce căpătau străvezimi de ceară in. . . lumină, m. i. caragiale, c. 63. Nu aluneca nici o umbră uriaşă prin străvezimile Întunecate, voiculescu, p. i, 30, cf. iordan, j,. r. а. 211, dl, dm, dex. fr F i g; Mai-nainle ca eliira zării Să-ntoareă-n străvezime limba însăşi Minunile-au auul, o clipă, carne, românia literaiU, 1970, nr. 47, 3/1. — Pl. : străvezimi. — Străveziu 4- suf. -ime. STBĂVEZlU, -ÎE adj. 1. (Despre materiale sau inedii) Care poate fi străbătut· de anumite radiaţii; prin care se poate vedea clar, care lasă să sc distingă forma', culoarea sau detalii ale obiectelor; transparent (1),'(Învechit) prevăzător (II), prevăziu, străvăzător, (Învechit,'· rar) sţrăvezos; p. ext. translucid. V. diafan, fin, subţire, vaporos, Cf. polizu. Iar de sus pînă-n podele, un pciiarijăn prins în vrajă A ţesut subţire pînză, străvezie ca o mreajă, eminescu, o. i, 76. Bazele lămpii... trecînd afară prin clondire pline cu deosebite vopseli străvezii, caragiale, 0. 11, 50. Dacă pînza uceuSta este subţirică şi mai ales străvezie se numeşte păioară. majrian, î. 85, cf. ddrf, barcia>îu, alexi, v., şăineanu2. Trupul trecător al oamenilor... trebuia să fie străveziu, ioroa, c. i. iii, б. S-a yîndit... la meşteşugită turnare a unui vus aromitor, străveziu, plin de un farmec blind.id. p. a. ii, 139, cf. tdiio. O ceaţă uşoară, străvezie, plutea peste coperişurile ţuguiate, rebreanu, i. 45. Pe cap purta o căiţă străvezie de gheaţă, agîrbiceanu, s. p. 171, cf. resmeriţă, d., cade. Sub palton, bluza era subţire şi străvezie, c. petrescu, c. v. 273. Peste tot pluteau nori uşori, străvezii, de fum de răşină, brăescu, o. a. 1, 271. Murea doarme albastră, lucie, străvezie. cocea, s. i, 94. Tavanul. . . se făcuse străveziu şi se răsfrîngeuu prin el stelele, voiculescu, p. i, 7. Ca să fie bun, cleiul trebuie să fie curai, străveziu, enc. agr. 1, 8, cf. scriban, d. Uri ocean... străveziu şi verde ca smaragdul. călinescu, s. 98. Peste cap ii pun sovonul cumpărat de la tirg, alb, străveziu, stancu, d. 179. De sub corola de lînă a rochiei, izvoruu picioarele sculpturale în ciorapi atît de străvezii, că păreau neîncălţate. vinea, L. 11, 168, cf. dl. Acolo era Iacul Roşu. . . cu apa nemişcată şi străvezie, preda, r: 345, cf. dm. Deschid o carte cu foile străvezii, românia literară, 1969, nr. 34, 3/1, cf. M. d. enc:., dex. <> Fig. Prin ţesutul străveziu al unei poveşti triste, tresare simbolul senin al apropierii mistice dintre popor şi boierime. adam, R. 13. Lumea... părea... cum renăştea din pelincile străvezii ale nopţii, galaction, o. a. 11, 286. + (Desjire cer, aer, etc.) Lipsit de nori, clar, li m-pede, 1 u m i n o s; (despre zile, nopţi, vreme, timp etc.) cu cer senin1 (2) ; lipsii dfe precipitaţii; senin1 (S). Pe seninul străveziu al cerului se resfirau raze de opal. d. zamfirescu, r. 221. Ar vrea să se simtă dezrobită, uşoară, ca aerul, străvezie ea el. gîrleanu, l· 54. Fumul se înălţa uşor şi albastru în aerul străveziu. c. petrescu, c. v. 295. In dimineaţa străvezie, Mergeau vorbind de veşnicie, lesnea, i. 110. Noaptea nu va fi neagră, va fi străvezie, luminată de lună. stancu, m. 1. 144. Pnvea cerul străveziu şi nu se gîndea la nimic. τ. popovici, s. 119. Am iubit de cînd mă ştiu Cerul verii străveziu, labiş, p. 165. fr (Substantivat) O fîşie dc nor se aşează în dreptul lunii .şi dintr-o dată străveziul nopţii se întunecă, stancu, m. i. 44. Mergeau parcă purtaţi de un curent pornii din mişcarea mulţimii exaltate de străveziul acelei ore de toamnă, vinea, l. 1, 155. ^ Lipsit de consistenţă; imaterial. Ca umbre străvezie ieşite din infern Ei zboară, eminescu, o. i, 98. Mai ades fantezia punea-n mişcare o lume de umbre străvezii şi iubite şi reînvia cortegii fanlomalc. constantinescu, s. 1, 31. In .lumina subţire care bălea în geam, vedeam o apariţie străvezie, stancu, d. . 392. Poate uşoarele, Străveziile zirte nu s-au trezii, isanos, p. 179. Cred c-am avut un vis rău. Se făcea c-a venit, străvezie, O fată ce nu se mai află. labiş, p. 42. + (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Carc are pielea foarte albă şi foarte subţire, fină sau palidă; p. ext. foarte slab, anemic sau plăpind; (despre piele) foarte alb, fin, subţire, delicat sau palid. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară, eminescu, o. 1, 170, cf. tdrg. Lăsa ea străvezie Să cadă alba-i mînă. petică, o. 135. I se vede gîtul delicat cu pielea străvezie ca de fată. .cazimir, or. 35. Mîini străvezii cu falange de schelei, c. petrescu, c. v. 212. Era străveziu de foame, cu unghiile şi buzele vinete. 1. botez, şc..86. La fiecare pas înUlneai mizerie... uliţi murdure, copii străvezii cu burta mare. brăescu, a. 229. Cu un deget, care era aşa de străveziu. încît părea de ceară, mi-a arălal cartea, cocea, s. i, 194. Ai ajuns străveziu. H. lovinescu, τ. 298. Cum să mai poţi merge dacă eşti străvezie? preda, r. 220. Copilul era slab şi străveziu. τ. popovici, se. 331, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. Fig. Care este uşor de ghicit sau de înţeles; clar, evident, limpede. V. transparent (2). Sutele de poezii lirice ale lui Alecsandri în eleganţa lor străvezie şi în simplitatea lor gingeşă. maiorescu, cn. ii, 215. Toate erau limpezi, străvezii şi convingătoare. rebreanu, r. ), 297. Expune fn chip destul de străveziu declaraţmnile mai sus citate, titui.escu, d. 604. Pînă la nume şi asemenea amănunte prea străvezii, mergeau toate spovedaniile, c. petrescu, a. r. 35, cf. dl, dm. Un pamflet... în care spiritul de. revanşă era prea străveziu, românia literară, 1969, nr. 33, 4/1, cf. m. d. enc., dex; fr (Adverbial) Toată purtarea ei faţă cu mine ascundeau, destul de străveziu, răspunsul mult dorit, galaction, o. 106.. — Pl.: străvezii. — Şi: (rar) străvăziu, -ie (polizu), streveziu, -ie adj. — Străvtdea -f- suf. -iu. STBĂVEZ0S, -OAS adj. (învechit, rar) Străveziu (1). Mineralile care dimit lumina prin sine se numesc străvezoase. mihau, ap. vrsu, τ. ş. 291. — PL: străvezoşi, -oase. — Străveziu 4- suf. -os. STBÂVl vb. IV v. stăvi. STBĂVIBBA vb. I. Tranz. (învechit, rar) A vibra puternic. (F i g.) Nişte sunete blinde începură a.străvibra arcurile aerului de noapte, fm (184.5), 3071β. — Prez. înd. : străvibrez. — Pref. stră- 4- vibra. STBĂV16A vb. 1 v. străfiya. STBÂVÛIET s. n. (Neobişnuit) Vuiet puternic. Deodată săgetă un trăsnet năpraznic, despicînd bolţile norilor cu străvuiel prelung de peşteri surpate, c. Petrescu, a. r. 6, cf. DL, dm. — PL: străvuiele. — Pref. stră- 4- vuiet. STBEAIP s. n. = şteamp1. Doi oamerii şe năcăjeau să ridice ,,strcaipuri“ de lemn, stîlpi de brad ce aveau să ţină plafonul cu grinzi, ardeleanu, v. p. 48. STBEAjĂ s. f. v. strajă. STBEAJCA s. f. (Regional) Mînă. curentă, v. mln | (l-l). (Birca — Băilesti). Cf. chest. ii 220/28. — PL: ? — Strajă 4- suf. -că. 13421 Λ STREAJER - 1711 - STREAŞINĂ STREAJER s. m. v. steajăr. ST REA .1 IE s. f. v. strejfe. STREÂJNĂ s. f. v. streaşină. STREÂMŢ Â s. f. v. zdreanţă. STREANŢĂ s. f. v. zdreanţă. STREAPÂI) s. na. v. strepede. STREApAţ s. m. v. strepede. STREArŢĂ s. I. v. treaptă1. STREAşĂN s. f. v. streaşină. STREAŞINĂ s. f. 1. Prelungire a acoperişului unei construcţii peste marginea superioară a pereţilor exteriori, care apără faţada şi fundaţiile de ploaie şi previne acumularea apei la baza zidurilor, jgheab (învechit şi regional) scoc (1), (regional) plasă1 (15), poiată, (4), cetîrnă; p. ext. jgheab, de scurgere a apelor, montat la marginea acoperişului caselor. Iar pre supt straşina cea mai de jos... făcu ca o straşină lot dă marmură albă (a. 1654). gcr, i, 172/29. Stă o picătură de ploaie în streaşina unei case. neagoe, înv. 168/19. Streaşănile măn[ă]stirei şi foişorul... au rămas lot neşăndilil[e] (a. 1698). iorga, s. d. x, 164. Apoi umple maţile şi să le pui afară pe suplu slraşini. mîncările, 103/2. [Sabia] aducînd-o cu sine acasă, în pripă supt streşina de pod o aruncasă. budai-deleanu, τ. v. 41. Are toată faţa zidirii de pe afară... statue de marmură... de jos pînă în streaşnă. GOLEscu, î. 93, cf. lb. Sub a lor streşini de paie de tur-burări depărtaţi N-auzea huiet de dobe, nici de arme şi soldaţi, pogor, henr. 144/17, cf. valian, v. Aceste clădării de popuşoi le spînzură în pod sau le anină supt streşenile casii. i. ionescu, c. 164/6, cf. polizu. Un lanţ de dughene. .. cu lungi şi spînzurate streşine. negruzzi, s. i, 194. Acea bisericuţă cu turla ei rotundă ca o ciupercă cu streaşina ieşită, ghica, c. e. ii, 564. De departe nu zăreşti decît fumul ce iese de prin coşuri, iar de aproape vezi numai streşinele puţin ridicate deasupra solului, hasdeu, i. c. i, 236, cf. cihac, ii, 373, lm. Ia apă într-o oală şi aruncînd-o peste slrea-şina casei, o sprijineşle cu un ciur. mabian, na. 37, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CANDREA, f. 192. Un acoperiş cu streşina de zimţi, iorga, c., i. ii, 30. O casă-n deal cu straşine plecate, goga, poezii, 18, cf. tdrg. Priveşte... stelele stinghere Deasupra streşinilor, al. philippide, a. 18, cf. resmeriţă, d., cade. Văzu circiuma cu streaşina foarte lată. rebreanu, r. i, 93. Streşinile picurau, cqcea, s. ii, 264. [Bisericuţa] e cam strîmbă, e neartistică, îi ajungem cu. capetele la streaşină, sadoveanu, o. xix, 252, cf. enc. agr., scriban, d. în cuibul de-argilă, subt streşini, Stau puii. blaga, poezii, 387. S-a iscat o ii caldă in miez de iarnă, picură streşinile, stancu, d. 430. Streşinile răpăiau nemărginit şi domol, vinea, l. ii, 150, cf. dl, dm, mihăilă, î. 37. Avea un zăplaz înalt pînă la streşini, bănulescu, i. 48. Trei prieteni... se ascund sub prima streaşină, românia literabă, 1970, nr. 78, 21/1, cf. m, d. enc., dex. Cui sînl... aceste case; Cu streşini de busuioc? teodorescu, p. p. 39. Săracele mîndrele Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streşinile. jabnîk — bîrseanu, d. 376, cf. păsculescu, l. p. 43, chest. ii 70/1,217/5, 9, alr i, 664, alriî/i li 233/316, a i 22, 26, 31, 25, ii 12, iii 2, 4, 16, 17. Poiata mi-e mică, Straşina mă pică. folc. olt. — munt. ii, 541. Găseşie-o bleduacă care-o avea pusă la streaşină. o. bîrlea, a. p. ii, 551/2. Streaşină de busuioc, Să vă fie cu noroc. folc. mold. i, 261, cf. zanne, p. iii, 388. Săcşori albi sub streaşină roşie (Dinţii), sbiera, i1. 320. <> (Prin analogie) Pe o streaşină de piatră într-un părete de slîncă, se scobea o peşteră, voiculescu, p. i, 161. Salcîmii stafiei începură să alunece pe dinaintea trenului, lovind uşor cu frunzişul streaşina vagonului. călinescu, o. i, 9. Prin dungile de aerisire de la streşinile furgonului nu pătrundea lumină, bănulescu, i. 217. (Prin metonimie) A doua zi femeia adulteră era izgonilă de sub streaşina conjugală, ghica, s. 41. Fig. O straşină de braţe se ridică înaintea ochilor. agîrbiceanu, a. 505. Am avut deci timpul... să ascult straşinile mele sufleteşti cum picurau de tristeţe, galaction, o. a. i, 218. De sub streaşina sprîncenelor stufoase, ochii aruncau fulgere, cocea, s, i, 339. Meşterul slobozi pe nări două sfori de fum şi-şi înălţa streşinile groase... ale ochilor, sadoveanu, o. xvii, 326. Sub straşina vremii vei creşte încet, blaga, p. 149. <0?· Expr. A (-şi) pune sau a(-şi) duce mina (sau palma) streaşină la (sau pe, peste) ochi (ori frunte) sau deasupra ochilor sau (a se uita, a sta etc.) cu mina streaşină (la sau pe ochi, deasupra ochilor sau sprîncenelor) ori a-şl face streaşină la ochi cu palma = a-şi propti muchia palmei deasupra sprîncenelor ca o· apărătoare împotriva soarelui sau pentru a vedea mai bine. îşi punea palma streaşină ochilor şi ţintea arătarea. .. ce se, ivea. vlahuţă, s. a. ii, 47, Pompieru-şi puse mîna streşină la ochi. . sandu-aldea, u. p. 165, cf. tdrg. Femeia îl zări... şi-l aşteaptă în prag, cu mîna streşină deasupra ochilor, gîrleanu, n. 27. Pun mîna streşină, la frunte, Să văd în zare-un vîrf de munte. cazimir, p. 15. Tata şi-a pus mîna streaşină la ochi. sadoveanu, N. F. 150. Olilia, cu mîna straşină la ochi, ... făcea de sus observaţiuni. călinescu, e. o. i, 118, cf. dl, dm. Cu mîna straşină deasupra sprîncenelor, ne priveau fără a da semne de curiozitate, v. rom. iulie 1958, 16, cf. m. d. enc., dex. (Regional) A-i curge (cuiva) streşinile = a-i curge nasul. Streşinile tale, la tine să curgă, pamfile, j. ii, 167. 2. P. anal. Nume dat părţii de deasupra a unor construcţii, a marginilor unor obiecte etc. care are rolul de a proteja de ploaie ori de razele soarelui sau care constituie extremitatea unor obiecte: a) Acoperiş (de şindrilă, ţiglă etc.) Înclinat, cu care se acoperă unele garduri sau părţi de lemn. S-au făcut gard cu poartă. . însă: făr’ de streaşină (a. 1802). doc. ec. 72. A murit. . . sub streaşina unui gard. sion, p. 180. Unele garduri au streşină... Peste streşină se pun în ütrfurile parilor spini, pamfile, i. c. 130, cf. cade. Unele... garduri sînt prevăzute cu streşini de şindrilă, de ţiglă sau de coceni, pribeagul, p. r. 24. Înlîia poartă cu streaşini şi crestături, iese cu casa ei albă. arghezi, s. xvii, 30, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Fă-ţi gardul de priminoc... Cu slreşna de.uriiâc. sevastos, c. 69, cf. gregorian, cl. 62.. b) Parte clădită mai înafară la un stog, la o şiră etc., pe care se scurge apa (le ploaie. Acoperă [stogul] cu un înveliş conic şi des de paie, ca apa ploii să se scurgă spre straşină. brezoianu, a. 101/28. Cînd. au ajuns la streşină ca să facă vîrf girezilor, alunce se vor aşaza snopii eu spicele afară, litinschi, m. 37/24. După cé să ridică gireada... se încep streşănile ei. i. ionescu, c. b. 231/21. Streşina [şirei de paie] se alcătuieşte dintr-un rînd de snopi cu spicele în afară, pamfile, A. R. 146, Cf. DL, DM, DEX, ALR SN I h 70. c) (Regional) Acoperiş la şira sau stogul .de paie Marginea — Rădăuţi). Cf. alr sn i h 69/386. d) (Regional şi glumeţ) Bor (la .pălărie); cozoroc (la şapcă). Capela albă saU neagră, de pîsîă necleilă şi cu streaşina lată. man. sănăt. 65/7.. Am talie de modă,. ş-o oboroacă de capelă cu streşină, alecsandri, t. 920. Un copil frumos ...ca pălărie calqbreză, a cărei streaşină lasă ca o perdea de umbră pesle ochii lui boldiţi, vlahuţă, s. a. iii, 422, cf. tdrg,· cade. Coca... îl privi bănuitor, pe sub straşina ţilindrului. c. petrescu, a. r. 21. Poartă.. ; un joben mat,.. . 'cu o streaşină împrejur, arghezi, s. xii, 66. Jioierul cu redingotă şi pălărie înaltă şi tare, cu streaşină· mică, face semn. camil petrescu, o. ii, 387, cf. alr. i 1.8.59/28, 35, 178, 200, 385, 518, 528, 532, 554, 582, 590, 600, 770, 780, 782, 792, 795, 850, alrm sn iii li 13431 STREAŞNĂ -1712 — STRECHE 983/346, 784. S-au blegoşat straşinile pălăriei, udrescu, gl. e) (Rar; urmat de determinări) Poală (II 1). Avea sub straşina unei păduri..., un crîmpci de moşie. galaction, o. a. ii, 174. lnlra in codrul ce se revărsa din Vlăsia Mare pînă în straşina Bucureştilor, voi-CULESCU, P. I, ,266, cf. DL·, DM, DEX. f) (Rar; de obicei urmat de determinări) Poală (II 3). Culcaţi sub slrăşini largi de ramuri... Vom asculta orga pădurii, vlahuţă, o. a. 80, cf. tdhg. In fafţa bustului lui Creangă, se înalţă teiul lui Eminescii, sub streşinile bălrîne ale căruia ne-am ■ desfăial şi noi. sadoveanu, o. xx, 50, cf. dl, dm, m. d. enc. dex. g) (Popular) Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Chira] clnlă, muindu-şi pripit degetele de sub .streaşina. caierului. dei.avrancea, s. 167, cf. tdrg, dl, dm, m. d. enc., dex. Torcind, smulge din straşina caierului... cu buzele, brebenel, gr. p. 27. hj (Regional; în forma straşină) Prispă (1) (Izbi-ceni — Corabia). Cf; alr ii/i h 235/886. 3. (învechit, rar) Cort. Magog care să tăleuiaşle negru, trăind subt cort sau streaşină, că gog să înţălege cortu sau streaşină. N. costin, l. 80. 4. (învechit) Etaj (al unei construcţii). Şi sucită suire la mijloc şi den cea den mijloc la al treilea straşină. biblia (1688), 246'/40. Tînărul care căzuse din a treia straşină. antim, o. 61. ■ — Pl.: streşini, (rar) streaşini şi (popular) streşine. — Şi: straşină, strişiuă, (invechit şi regional) strea-şănă, streăşnă, streăjnă (alr sn i h 70/723), streşănă (alr ι 664/77), streşină (gregorian, ol. 62, alr i 664, 1 859, alr sn i h 69/386, 70, a iii 4, şez. v, 125), strcşnă, streştină (alr i 664/850), străşiuă, strâşnă, străşina (ddrf), străsînă (chest. ii 243/16, alr i 1 859/518, 528, 532,'554, 582, 588, 600), stâşină, steâşlnă (a iii 2), stérsinâ (alr i 664/748), streşină (alr sn i h 70/812) s. f. — Din v. si. *strêSina (cf. bg. cTp eniHH a). STREAŞNĂ s. f. V. streaşină. STREÂT s. n. v. strat. STREATÀ s. f. v. strcclie. STREATÉNIE s. f. v. stretenie. STREAZ s. n. (Prin Olt.) Vas mare, mai strimt la gură, în care se prepară vin sau ţuică. Cf. toc i-t o are, z ă c ă t o a r e. Toate liardaieţe .cu mustu i-tură se varsă în streaza sau badan, .adecă într-un cazan ■mare mai larg jos decît sus. i. ionescu, m. 371. Din aceste str^ze se trage pre jos. vinul alb. id. ib. 371, cf. cadk, arh. olt. iii, 387. + Putină mare. Cf. arh. olt. vu, 521. Varza o puniem în streaz. gl. olt. . — Pl.: streazuri şi streze. — Şi: streăză s. f. — Cf. ş t e a z ă1. STREAzA s. f. V. streaz. STREBÂTE vb. III v. străbate. , STREBEZEAlX s. f, v. strepezeală. STREBUCARE s. f. (învechit, rar) Erupţie. Cf. baronzi, l. 120. — Pl. : strebucări. τ »Cf. it. s t r a b o c c a r e. STREBÛN, -A s. m. şi f-, adj. v. străbun. STHEBUNÉSC, -EASCĂ adj. v. străbuncse. „ŞTREGĂTOARE s. f. 1. (învechit şi popular) Stre-purătqare , (1)· Cînd ne cercai, Doamne-n stricătoare, De ne-ardeai c-arţjint în herbăloare. dosoftei, ps. 210/13, cf. ddrf, damé, τ. 31, 69, tdrg. Diferite strecători se fese din răsuceală de cînepă. pamfile, i. c. 287, cf. resmeriţă, d. Se pune... strecurăloarea (sau. slrecăloarea ), prin care se strecoară laptele, pbe-cup, p. 14, cf. vuia, păst. 41, cade, scriban, d., ii i, II, III, IV, V, VI, VIII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, XV, XVI, xvii, xviii. Cu străcătoarea şi cu doniţa în mînă. teodorescu, p. P. 375. O slrăcăloare de caş. marian, na. 56, cf. şez. ii, 210, viciu, gl., graiul, i, 449, com. din oraviţa, com. din straja rădăuţi, densusianu, ţ. h. 334, dr. iv, 290, com. din darabani — dorohoi, gregorian, cl. 62, todoran, gl., chest. v 61, 84, 90, 127, 128, 129, alr i 778/825, 1 061/1, 12, 93, 370, 516, 770, 1 737/418, 1 823/588, alrm sn i h 272, a iii 1, 2, 3, 5, 12, 16, 17, 19, iv 3, v 15, 26, ix 1, 2, 3, mat. dialect, i, 13, gl. olt. Ţinea-n gît o slre-cătoare La mîna dreaptă frigare, Se făcea că-i vrăjitoare, polc., mold. i, 309. + (Prin Ban. şi prin Olt.) Lingură mare găurită, făcută din metal, cu care se strecoară urda de zer. Cf. chest. v 143/84, a iri 3. 2. (Prin Ban.) Pînză rară' pentru prins peşte. Peştii se prind cu străcătoarea (slrăcurătoarea )' ţesută din lînă şi fuior, ijuba — iana, m. 129, cf. h xviii 14. 3. (învechit şi regional) Ţesătură ţărănească rară, din care se confecţionează haine; p. ext. haină ţărănească (pentru femei) confecţionată dintr-un asemenea material; s p e c. catrinţă; fotă. Cînd mă-nbrac în strecătoare, Le sînt de batgioc în sărbătoare. dosoftei, ps. 223/18, cf. 115/20, ddrf, stoian, păst. 69, rosetti — CAZAGU, i. l. r. i, 134, h i 287, 11 132, xii 141, 174. — Pl.: strecători. — Şi: străcătoăre s. f., (regional) străeător (gl. olt.) s. n., străgătoăre (chest. vi 154/26), stricătoiire (ddrf, tdrg, bl vi, 200, η ί 287, iii 417, x 368, xii 174, dr. iv, 2Ô0) s. f. — Strec(ura) + suf. -ătoare. STRÉCIIE s. f. 1. Nume dat mai multor specii de insecte diptere care atâcă animalele domestice: a) (şi in sintagma strechea Vitelor) insectă mare, cu corpul păros, negru şi sclipitor, ale cărei larve trăiesc ca paraziţi sub pielea Vitelor comute mari; (învechit şi regional) sclepţ (I 1 a), (regional) bîză, bîzdară, boanză, bonzar, bonză, musca-boulni, muscă-de-bîzai, muscă-de-bizăit, muscă-de-bîzdărit, niuscă-de-marhă, muscoi-de-cîmp (Hypoderma bovis). Ca junicea ce streache au strecheat Israil acum va paşte pre ei Domnul ca pre miel la lărgime, biblia (1688), 585V10. Rupse al său jug şi ca împuns de streche se năpădi în fugă. helîade, l. b. i, 252/4, cf. polizu, pontbriant, p. Cetate a Neamţului ... locuită vara de vitele fugărite de strechie. creangă, a. 73. Vara, boii şi vacile sînt bîntuite de streche, damé, t. 30. De tăun nu fuge vila aşa de tare, cum fuge de streche, marian, ins. 349. De streche, dacă poţi să ţii vita şi s-o uzi mereu cu apă. GRIGORIU-RIGO, Μ. P. II, 21. cf. ŞĂINEANU2, TDRG. SpUSC acqşă că de acum începe strechea [boilor] şi singur nu mai răzbeşte. agÎbbiceanu, s. p. 115, cf. păcală, m. r. 32, cade. Vita fuge nu de groaza strechiei, cît înşelată de btztltul ei. sîmionescu, f. r. 257, cf. scriban, d., DL, DM, MIHĂILĂ, î. 93, M. D. ENC., DEX. B IX 52. Boul fuge ca de streche şi nu-l poate prinde, rădulescu-co-Cin, î. 201, cf. alr i 1 894/98, 129, 695, 900. Locul de umbră unde stau vitele la prînz. că şă fie ferite de muşte (strechie). ţeaha, c. n. 278; b) (şi In sintagma strechea oilor) insectă mare de culoare cenuşie-bruiiă; care îşi depune ouăle in nările oilor; (învechit şi regional) sclepţ (I 1 b), (regional) muşiţă. (2) (Oeştrus ovis ). Cf. LB, MARIAN, INS. 359, ŞĂINEANU2, TDRG. Se frec... numirile populare constatate: ... bîfan,... strechea oilor, păcală, m. r. 32, cf: cade, şimionescu, f. r. 357, dl, dm, m. d. enc., dex; c) (şi în sintagma strechea cailor) insectă mare, păroasă, cu trupul lunguieţ, cu pieptul' gălbui şi cu două pete castanii pe aripi, carcş îşi depune ouăle pe pielea cailor, de unde larvele ajung în intestin; gîzâ-cailor, musca-calului, 13444 STRECHEA - 1713 — STRECURA musca-cailor, muscă-de-cal, muscoi (XI c), trîn-tor-de-cai (Gastrophilus eqai). Calul... o ia la goană pe ctmp ca de streche, caragiale, o. i, 145, cf. ddrf, marian, ins. 363, tdrg, cade. Gloaba necheza şi da cu picioarele de parcă o înţepa strechea sub coadă, stă-NOIU, C. I. 137, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALR SN III h 753, alrm sn u h 575, zanne, p. i, 354; d) insectă cu abdomenul oval, cu picioarele păroase, care îşi depune ouăle pe părul cerbilor şi al căprioarelor (Hypoderma diana sau actaeon). Cf. dm, dex; e) (învechit şi regional) tăun1 (1) (Tabanus bovinus). Sărea încoace şi tncolea ca ş-o streche, budai-deleanu, t. v. 73, cf. valian, v. Dobitoacele fug spăriate ca de goana strechiei. bălcescu, m. v. 557, cf. polizu. Nutreţul de frunte al albinărelului... : strechii, lăcuste, bondari, marian, o. i, 61, cf. barcianu, alexi, w., tdrg, resmeriţX, d., cade. Dînd buzna, ca de streche fugărite,... Sosesc cirezile de nori în goană, voiculescu, poezii, i, 123, cf. ds, scriban, d. Pentru combaterea insectelor (tăuni, streche) se recomandă stropirea. vîn. pesc. mai 1964, 9, cf. h iii 139, iv 2, 54, 153, v 375, 393, vii, 476, ix 449, x 4, 129, 151, 310, 535, xii 226, 429, sevastos, n. 370, păsculescu, l. p. 34, cf. alr i 1 901/75, 103, 231. ·> Fig. M-a apucat strechia poeziei de vreo cîteva zile. alecsandri, s. 223. Arcuşul e prins ca de streche, lesnea, vers. 233. Mă apucă... o streche a expresiei şi a împărtăşirii. arghezi, s. viii, 255. S-a iscat o cotiugă..., cu gloabele împunse de strechea zăpuşelii şi a vîntoaselor. c. petrescu, a. r. 18, cf. beniuc, m. 81. + E x p r. A da strechea ln cineva sau a lovi (ori a apuca, a Împunge) pe cineva strechea sau a fugi ca (apucat) de streche = a) (despre animale) a fi atacat de streche; a da semne de nelinişte, (în special) a fugi orbeşte, fără motiv aparent. Bahmefii săreau în două picioare, nechezînd speriaţi... —Dar ce, măre, să mai fie şi asta?... Or că strechea a dat într-înşii? odobescu, s. i, 162, cf. dl, dm, dex; 1») (despre oameni) a se purta ciudat, dînd semne de neastîmpăr, de nelinişte, de agitaţie nemotivată, p. ext. a înnebuni. Cf. polizu, cihac, ii, 373. Nu cumva l-a lovit strechea pe grădinarul Tranz. fact. (Regional) Muşti care streat'ie zitilie. alr i 1 894/542, ib. 1 894/289. ’-f Fig. (învechit şi popular; despre oameni) A se comporta anormal; p. ext. a Înnebuni. V. căpia. Ca junicea... au strecheat Israil. biblia (1688), δδδνΐΐ, cf. budai-deleanu, lex., lb. Ai strechiet la bătrîneţe. alecsandri, t. 1 267, cf. lm. Alerga de frig la fugă, de credeai că strechea, contemporanul, i, 568, cf. ddrf, gheţie, r. m., marian, INS. 362, ALEXI, w., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, MIHĂILĂ, î. 93, M. D. ENC., dex. Mi-a sosit timpul de străchiat ! Şi îndată a şi apucat-o în fuga mare. sbiera, p. 238, cf. zanne, p. i, 665. 2. Intranz. (Regional; despre vite) A se odihni, vara, la umbră (Vaşcău). Cf. teaha, c. n. 267. — Prez. ind. : strechez, pers. 3 şi (învechit şi regional) striche. — Şi: (regional) streită (alr i 1 894/249), streteâ, străchiâ vb. I, strichi vb. IV. — V. streche. STRECHEĂT1 s. n. (Regional) Nelinişte, goană provocată la animale de streche (1). Cf. strechea (1). Pre vitele cornute ie-a apucat strechiatul. Com. MARIAN. — V. strechea. STRECHEĂT2, Ă- adj. (Despre animale) Gonit, speriat de (sau ca de) streche (1). Cf. strechea (1)· Parcă era un ţap străchiet. alecsandri, t. 1 581, cf. cade, dl, dm, dex, novacoviciu, c. 13. 4. Fi g. (Despre oameni) Care are comportări anormale, ciudate; p. ext. nebun (<)· V. căpiat. Vom fi giudecaţi... după ceea ce minţile slrechiete ar socoti că au trebuit să facem, russo, s. 34. Încă aşa babă stre-chietă!... alecsandri, t. 513, cf. cade. dl, dm, dex, viciu, gl. ciauşanu, v. 199. + (învechit, rar; despre manifestările oamenilor) Nebunesc (2). Copilul e legănat cu cîntice, nu cu discursuri străchiete. ALECSANDRI, S. 40. — Pl.: strecheaţi, -ie. — Şi: (învechit şi regional) străchîât, -ă, (învechit) strechiét, -ă (regional) stre» ochiăt, -ă (viciu, gl.) adj. — V. strechea. STRECHÈRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a strechea. Cf. pontbriant, d. — V. strechea. STRÉCHI s. m. v. streche. STRÉCHXE s. f. v. streche. STRECHIÉT, -Ă adj. v. strechiat2. STRECI s. n. (Text.) Procedeu de realizare a tricotajelor supraelastice din fire sintetice supratorsionate, folosit în special la confecţionarea ciorapilor. Cf. ltr2. — Din engl. stretch. STRECNEĂ s. f. v. strienea. STRECNÎ vb. IV v. stricni1. STRECORĂ vb. I v. strecura. STRECURA vb I. 1. Tranz. (Complementul indică lichide) A trece printr-o strecurătoare, prin-tr-o pînză etc. pentru a limpezi, separînd părţile solide sau impurităţile. V. filtra. Cf. anon. car., 13456 STRECURA — 1714 — STRECURA lex. mars. 216. Apoi strecori [cerneala] că iuslc făcută (a. .1750). gcr n, 46/9, cf. budai-deleanu, lex., lb, valian, v., polizu. Şi răspuns nu dai Că Firii să /niuă . . . Fir dc busuioc Să fiarbă ln foc în apă rurală, Bine străcurată. coşbuc, p. n, 148, cf. dr. v, 769. Avea s-o lie de-acum încolo acasă, ca să înveţe menajul:... să facă bulion, să strecoare supa. bassara-BESCU, v. 227, cf. stoian, păst. 56, graur, e. 143, DL, BANIIŞ, P. 79, DM, M. D. ENC., DEX. JupîneaSa SOCÜ-ciţă Strecură vin prin sîtiţă. sevastos, n. 289, cf. ii ii 120. Vin roşiu i-am strecurat, pompilju, b. 38. îl bagă băiatu la grajdi. şî-i ţine nouo zile şi nco nopţi numai pă... apă stricorată pîn nouo sile. o. bîrlea, a. p. ii, 292, cf. alr i 778, a i 22, 23, ni 2, 16, 18, 19, v 15, "vi 26. fr F i g. Sultănica strecură prinlrc genele ei de catifea două lacrime ca boaba de rouă. delavrancea, s. 9. Şipolul acesta cu apă... Inima mea ca o silă-l strecoară, Să nu vie mîl din adine, brad, 0. 7. fr Refl. pas. Se na fierbe într-o ulcică 50 de dramuri de cenuşe curată. . ., sc va limpezi şi se va strieora leşia. episcupescu, practica, 368/25. In casă laptele se strecură în oale sau tn ligăi spre a se fierbe. pamfile, i. c. 21. în hudacă se măsoară şi se strecură laptele, precup, p. 50. Zeama. . . sc slrecoară şi. se limpezeşte bătînd cu încetul un allniş de ou. s. marin, c. B. 25. Sc strecură laptele prin silişcă pentru cu să nu fie cu gozuri. şez. vii, 75. + (Complementul indică metale preţioase) Λ curăţa dc impurităţi; (popular) a lămuri. V. purific:'.. Ci. tdrg, cade. -φ. (Regional) A pritoci (1) (Moflinn Mic — Cărei). Ci', alk sn i h 246/334. + (Complementul indică materii îmbibate sau ameslecale ca ini licit id) A separa şi a reţine, lăsînd lichidul să se scurgă. Foi de cucută... fiarbc-le în. vin bun sau in beare tare., după aceea să le slrăcnri pr intr-o pinzătară. calendar»! (1814), 173/26. Ia caşul alb şi proaspăt strecurat Şi frînge pila cea dospilă-n casă. mllat, i>. 240. Strecoară ţînţarul şi înghite cămila, se spune despre cel ce sc fereşte de greşeli mici şi comite altele mai mari. Cf. zanne, p. 1, 671. cd Strecoară macaroanele, fr Refl. Punem brînza să să sirăcure din zăr. alr i 1 023/45. fr R c f 1. pas. Se moaie în apă o bucată dc acest mălai de oloiu, se strecură, prin silă, se îngroaşă cn păsat şi se pune la foc de. fierbe, i. ionescu, b. c. 38/25. «φ. (Regional; complementul indică cereale) A. trece prin ciur (Fnr-ceniî Vechi — Tecuci). Cf. alr it 5 331/605. 2. Refl. (Despre lichide) A curge (cile puţin) printr-o crăpătură sau printr-un loc îngust, a s c scurge (11); p. ext. a se infiltra. Sucul gumos... vine cîle odată a se străcura printre crăpăturile scoarţei. brezoianu, a. 201/14. Egiptul de Jos, Dell a a fost o ţară nouă: prin el se strecor apele la vale. aristia, plijt. LXXXXV/21. Dacă vă puneţi la valră dinaintea focului, auziţi unele lemne fiptnd şi vedeţi strecurîndu-se din ele o apă fierbinte? negruzzi, s. i, 246. Sabasa. . . se slrecoară iule şi murmură/oare pe sub umbra deasă şi tăinuită a pădurilor, hooaş, dr. i, 83. Ieşind din adîncul unei păduri, izvorul se strecura printre ierburi şi flori, lovinescu, c. viii, 172. Albia adîncă a pîrîului. era presărată de lespezi văroase ş-o dungă de apă sc strecura în linişte, sadoveanu, o. v, 533, cf. dl, dm, dex. Apa se slrecoară în zidărie, dsr. fr Fig. E-ade-vărat că răzimîndu-mi destinul pe condei... nu puneam, ca azi, octogenar, nici ιιη preţ pe ce se strecura din el pe birlic, arghezi, b. 13. fr Tranz. Micile izvoare îşi strecurau... argintul printre dărîmătnrile de stînci. agîrbiceanu, a. 270. Moldova strecoară cîteva. şiroaie negre printr-un larg caldarîm de gheaţă. galaction, o. a. ii, 268. + (Despre lacrimi) A curge încet alunecînd Sn jos; a se prelinge2 (2). Aste lacrimi, strecurîndu-se pe lîngă zbîrctlurilc nasului..., ajungeau sub buza dedesubt, negruzzi, s. i, 6. Lacri-mele-ţi. ca şi rouă, ades poate se strecor Fără ca în al tău suflet să. se mişte vreun dor. sion, poezii, 115/4. Tata şedea pe un scăunaş. scund şi pe faţa sa arsă şi nerasă se strecurau lacrimi de venin, eminescu, o. p. 42. Deşi inimile celor de pe cheiuri bâteau în ritmul marşurilor militare. . ., o lacrimă de îngrijorare ni se slreenra pc gene. lovinescu, c. iv, 185. 4» Fig. (Despre bunuri materiale, bani etc.) A se. risipi pe nesimţite. Gospodarul. . . trebuie să ţie socolelc curate spre a vedea cum... i se strecură banii din pungă. i. ionescu, c. 243/25. De-oi şli că s-or slreenra toţi banii agiei, am să-i. înhaţ. alecsandri, t. i, 157. 4 (învechit, rar; despre substanţe organice lichide) A se evacua. Cn naşterea şi cu creşterea copiilor... se strecor multe prisoase şi stricate zemuri din trup. episcupescu, practica, 371/3. :î. Refl. (Despre fiinţe) A-şi face loc (cu greu), a pătrunde, a trece printr-un desiş, printr-un loc strimt, prin înghesuială. De-abia ne-am putut strecura printre mulţimea care năvălea în grădină, ghica, c. e. ix, 352. Slrecurîndu-ne încelinel prin toi felul de cotituri. . ., ială-ne. ajunşi, odobescu, s. iij, 76, cf. ispirescu, l. 25. Nu-i chip să te strecori printr-o moară, fără sa te. minjeşti de făină, anghel --iosif, c. l. 25. Plinire păreţii ci umezi, ne streeurarăm lăl.uriş pînă în fund. hogaş, dr. 1, 19. Scamatorul zîmbea blînri, strecurîndu-se printre ci cu prevedere — să nu-i lovească. sahia, n. 65. Ne-am strecurat cum am putut prin stejăriş. cocea, s. i, 11. Amîndoi ne slrecuram şi nc lirîiam ca nişte dihănii, prin încurcatele tufărişuri ale luncii, sadoveanu, o. vii, 309, cf. arghezi, s. vii, 74. Pentru a scurta depărtarea, ne slrecuram prin desişuri de brad. blaga, h. 61. Ne strecurăm pe poteci înguste printre cruci, printre morminte, stânci:, m. 1. 134, cf. dl, dm. S-a strecuraI în pădure, printr-o vîleca întortocheată şi gloduroasă, lăncrănjan, c. 11. 133, cf. m. ». enc., dex. Ea că-mi înota. . . Şi sc strecura Şi ca că-mi trecea Tot din siîneă-n. stîncă. teodo-rescu, r. p. 419. Sl.ricoară-tc pînă la vîrful cracului ăla mare, că e plin. de pere. udrescu, gl. fr T r a n z.) Fire de tort ea strecoară prin grabnicii piepteni, coşbuc, ae. 129. Erai silit să ie aşezi cam tăluriş spre a-ţi strecura grosimea trupului prin îngustimea uşii. hogaş, dr. i, 248. Pricop a început a strecura ciobuca cu atenţie şi încordare, întâi prin dosul scorburilor bătrîne, apoi pe după perdele de stuh. sadoveanu, o. ix, 429. fr (Prin analogie) Aburul ce scotea balta Siijia, carc nencclat se strecura printr-accastă peşteră, molevsea aerul, pleşoianu, t. iii, 145/28. Scuturăm trunchiul de şeaple, opt ori în osebite sensuri, ca pămîntul să se străcoare în toate golurile sistemului radieular. brezoianu, a. 299/9. Printre arborii din munie L'aplal zilei se strecoară, alecsandri, poezii, 256. Dar cc văd? ce se slrecoară Colo-n zare cînd şi cînd ? E o sanie uşoară Prin lumină lunecînd. id. ib. 357. Trece Maria... implelindu-şi părul, o[l] cărui aur strecura prin mînu-lcle-i de ceară, eminescu, n. 67. Era o zi-nnorat.ă... Născîndele ei raze pieziş se strecurau... Părea că e-n zăbranic natura îmbrăcată, macedonski, o. i, 53. Calea urma.,. . . sirecurîndu-se printre înălţimi, apa Dîmboviţei. iorga, c. 1. iii, 89. Luă un sac şi-l virî sub uşa tinzii, pe sub care sc strecura şi mai tare ca înainte frigul, agîrbiceanu, s. 107. Automobilul înghiţea lacom şoseaua care se strecura, hopuroasă, peste lanurile înverzite, rebreanu, n. 254. O puternică suflare de vînt... strecurîndu-se printre frunzişuri, se stînse lînguios. hogaş, dr'. i, 274. Prin dumbravă se strecoară Vint de vară. topîrceanu, o. a. i, 256. O lumină gălbuie se strecura prin dunga de jos a obloanelor închise, arghezi, s. vii, 249. Nesfirşile şiruri de. vagoane se strecoară pe după stînci. bogza, c. o. 171. Trenul se strecoară printre chiparoşi, contemp. 1966, nr. 1 022, 10/1. (Tranz.) Fiecare avea puşca la el şi mînca... slrccurînd priviri bănuitoare printre trun-ehiurile sîngeroase şi sinistre, galaction, o. 267. Fala strecura din cînd în cînd priviri în sus spre obrazul lui pălit de vîriluri. sadoveanu, o. iii, 27. Ii mulţumi cu o galeşă ocheadă strecurată printre pleoapele veştede. vinea, l. ii, 307. îşi lăsă capul în pămînl şi adăugă mai. încet, slrecurîndu-şi pe sub gene, privirea temătoare spre Gherasirn. tudoran, p. 123. fr F i g. (Tran z.) Cum îţi abătu Să te-ncerci-cu mine de faţă 13456 STRECURA - 1715 - STRECURA — să strecori aşa minciună? davila, v. v. 94. Tu. Şmil... glumind strecori adevărurile, delavrancea, o. ii, 194. V-aş fi strecurat o aluzie la cl. arghezi, l. 270. Dintr-o ochire dibuia astfel clenciul strecurat dinadins pentru o viitoare sămînţă de gilceavă. c. pe-THESc.tr, a. b. 96. Moromete nu se putu stăpini şi strecură cîleva aluzii batjocoritoare, preda, m. 73. (Refl. pas.) Se găseşte însă întotdeauna un moment de linişte ca să se strecoare un elogiu la adresa ei. cinema, 1968, nr. 7, 30. + F i g. A ajuugc cu greu şi prin mijloace necinstite la anumite avantaje, situaţii. Prin bani şi prin loate mijloacele posibile a încercat să si strecoare în scaunul mitropoliei, bul. com. ist. ii, 11. Iută-1 strecurat ciubuccin tn casa postelnicului Andronachc Tuzluc. lovinescu, c. iv, 7. 4. Refl. (Despre fiinţe) A se deplasa discret, fără zgomot, pe neobservate; a se furişa, (regional) a se fîşliga, a se şterge (II 2), a se şupuri1, a se fura, (familiar) a se fofila. Pătru Vodă... de acolo strecn-rtndu-să pre taină şi întrîndu în cetatea Ciceului, pre vrăjmaşii sei nemeri. ureche, !.. 147. Telemah, plin de nerăbdare, se strecură din mulţimea norodului ce-l înconjoară, pleşoianu, t. ii, 131/16. lia, îngrozit de bălaie şi încă şi mai mult că vătaful era poruncii să mă împuşte.. ., mă strecurat numaidecît şi fugii şi de aici. cn (1.833), 2082/52, cf. ghica c. e. ii, 560. Să ne stre-curăm nevăzuţi printre rohatce, sion, P. 183. Tu pe-a-lăluri ie strecoară, eminescu, o. i, 198, cf. caragiale, o. π, 5. Irina... se strecură pe prispa pereţilor pînă la spolele casei, delavrancea, ii. 251. Un oaspe nou îi slă la căpâlîic încetişor în casă se slrccocră. goga, poezii, 181. Servitoarea se strecura pc lîngă dînsa, tn oîrful picioarelor, bassauabescu, v. 7. La miezul nopţii se slrccură pînă la casa lai Glicorghieş, în mijlocul satului. sadoveanu, o. iii, 116. Pisica s-a strecurat în odaia noastră, arghezi, s. vii, 114, cf. călinescu, l. j,. 125, c. petrescu, a. r. 72. Mă strecor cîteodată înaintea celorlalţi în şcoală, stancu, d. 297, cf. dl, dm, dex, ciauşanu, v. 14. îrni iau puşca la spinare Şi mă strecor eole-n vale Şi ies la ciocoi în cale. polc. mold. ii, 122. · Fig.., Valerid se întrerupe, căci surprinde strecurarea unui gind pe figura mea. camil petrescu, p. 65. 4. (învechit) Transportare (neobservată) a unor produse. Toate aceste nestimate resurse naturale ar rămîne în suferinţă dacă judeţul... n-ar fi înlesnit de natură şi cu strecurarea şi transportarea productelor sale. 1. ionescu, m. 75. Productetc... pot să aibă o strecurare foarte lesne şi foarte economică pe apa Prutului care este navigabilă pe aici. id. d. 54. 4. Introducere în vorbire sau în scriere, din loc în loc, a unor texte suplimentare; intercalare. [Ac- torul] demonstrează o adevărată ştiinţă a rostirii poantei din efèct,... a strecurării aparteului. τ mai 1969, 66. 5. Pătrundere pe neobservate (cu intenţii duşmănoase) a unor persoane străine în mijlopul unui grup omogen. Cf. strecura .(5). Prinţesa.,, considera că astfel de mici confesiuni, din partea alor săi, ajută la strecurarea clasei sale in mijlocul oamenilor noi şi eventual şi în locurile de comandă, călinescu, s. .166, cf. dl, dm, dex. 4. Faptul de a trece neobservate unele greşeli într-un text. V. scăpare (2). Semnalăm strecurarea în lucrare a unor greşeli tipografice. aî 1968, nr. 935, 4/2. 6. Pătrundere treptată (a unor colectivităţi) pe un teritoriu străin. Cf. strccurâ (G). Românii, între alitea străcurări de gliinte varvare prin Dachia, ci au rămas statornici, maior, ist. 34/13. 7. (Prin sud-vestul Transilv.; concretizat; In forma străcurare) Capacul găurit al putineiului. a iii 16. îl străcor cu străcurare. a iii 4. — Pl. : străcurări. — Şi : (învechit şi regional) stră-curâre s. f. — V. strccurâ. STRECURAT1 s. n. Faptul de a strecura (1). Despre... străcuratul mierei, storsul cerci... mai multe aş avea de a scrie, economia, 208/5, cf. ddrf, cade, dl, dm. După ce au fiert cartofii, se toarnă zerul rămas de la strecuratul brinzei de vaci. s. marin, c,. b. 55, cf. DEX. — Şi: (invechit şi regional) străcurăt s. n. — V. streeura. STRECURAT2, -Ă adj. 1. (Despre lichide) Care s-a limpezit în urma trecerii printr-o strecurătoare, printr-o pînză etc. V. filtrat. Cf. strecura O). Cf. anon. car. Ceai opărit sau fiert cu apă... răcorit, strecurat, episcupescu, practica, 121/9. Acesta îndulcit şi strecurat, dă-l bolnavului să-l bea călduţ. fm (1843), 3431/18, cf. candrea, f. 254. Se alege orezul, se spală şi se pune la fiert în supă strecurată, s. marin, g. b. 40, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Că eu bine ti-oi ţinea: Cu vin roşu străcorat, Cu pită de la-mpăral. bîrlea, l. p. m. ii, 137. Mai scapă-mă tu o dată, Cum m-ai scăpat altă dată Ţi-oi fi mumă, ţi-oi fi tată, Ţi-oi fi apă strecurată, folc. mold. i, 152. (în comparaţii) Să rămîie curat... Ca laptele strecurat, candrea, ţ. o. 47. Curat... Ca argintul cel curat, Ca vinul slrăcural. bîrlea, l. p. m. ii, 337. Apă lină şi curată, Teriilă din piatră-n piatră, -Ca lacrima stricorată. udrescu, gl. 4- (Popular; despre metale) Curăţat de impurităţi. V. purificat. Cf. hem 1 609. Să răsaie Ca un argint curat Ca unu strecurat, marian, na. 371, cf. cade. Graiul ieşea din gura mea întreg, lămurit, picurat ca argintul strecurat, blaga, h. 5, ef. şez. i, 199. Şi ai rămas Mai curat... Ca argintul cel străcorat. bîrlea, l. p. m. ii, 339. Să rămîie (X) curat, Luminat, Ca argintul strecurat, De Dumnezeu lăsat. folc. mold. i, 201. <> (Substantivat, rar) Să rămîie curat, ca uh slriciirat. şez. iii, 197. 2. Fig. (învechit; despre cer, zare) Pur2 (5). Prea strecurat seninu ; Frumoasă limpezeală ! Pare că ziuă este Cînd miezu nopţii sună. r. văcărescul, p. 28/15, 4. (învechit, rar) Pur2 (8). Minunatul părintele nostru... pentr-a sa preste samă curăţita şi minte-ntreagă şi viaţă strecurată, dosoftei, v. s. februarie 72r/22. Şi preste Izrail să crăiască. Şi-i păscu cu inemă curată Şi cu înţelepciune strecurată, id. Ps. 266/14, cf. gcr i, 242/12. — Pl.: strecuraţi, -le. — Şi: (regional) străcorat, -ă, străcurăt, -ă, stricorăt, -ii, stricurat, *ă adj. — V. strecura. STRECURĂ s. f. (Maram. şi Transilv.) Strecurătoare (1). Cf. jahresber. xvi, 228. Şlrăcură de urdă. păcală, m. r. 428, cf. precup, p. 14. Acesta aşeza slre- 13460 STRECURĂTOARE - 1717 — STREIN cura (pînza de strecurat) pe budacă şi strecura laptele. vuia, păst. 3C), ci. gr. s. ii, 404, h xvii 232, xviii 228, coman, GL·., chest. v 61/8, 18, 66, 70, 92, 99, ib. 90/18, 6.6, 72, alr i 1 061/100, 269, 339, 351, 355, 361, alrm sn î h 272, a iii 18. — Pl.: ştrecuri, — Şi: străcură s. f. — Postverbal 'de la strecura. STRECURĂTOARE s. f. I. 1. Unealtă de gospodărie, de diîerite mărimi şi forme, avind fundul qu găurele sau alcătuit dintr-o sită (de sirmă) folosită pentru strecurat lichide, (învechit şi popular,) s trecătoare (1), (regional) strecură, (v. lâvar II 1, sită I 8 a, s i t i c ă 2, s i t i ş c ă 2) ; ptnză rară (de in, de cînepă etc.) sau .săculeţ de plnză prin care se strecoară laptele (la stînă) sau în care se pune caşul, să se scurgă de zer (v. s ă d i 1 ă, z ă g 1 r n ă). V. ciurel, g ă u r a r. Cf. anon. car. O strecurătoare de cafea (a. 1790). iorga, s. d. viii, 17, cf. budai-deleanu, lex., lb, valian, d. Cind seminţele plutesc încă, se grăbesc a le lua eu o strecurătoare ca să le facă a se usca. brezoianu, a. 195/10, cf. polizu. Stricură-toarea, găleţili, cupili, comarnicu, tîrla, strunga, toţi şi toate ar hi-nsufleţite dă ighîrea tea, cînd te-ăr zări. jipescu, ap. gcr ii, 258. Ca să nu pice în dejă ciorchini sau bobiţe, se pune la gura jghiabului o strecurătoare sau un ciur de sîrmă. damé, t. 80, cf. alexi, w., tdrg. Laptele... se pune în strecurătoare sau strecătoare, un săculeţ sau ţoşcă de pînză de cînepă, răruţ ţesută,· ca să se scurgă de zer. pamfile, i. c. 33, cf. resmeriţX, d. Peste hirzob se punestrecura sau strecurătoarea (sau străcătoarea ) prin care se strecoară laptele, precup, p. 14, cf. nica, l. vam. Strecurătoarea e făcută din cî-nepă şi serveşte la curăţatul laptelui de corpuri străine. DIAC.ONU, p. 26, cf. şăineanu, d. u., cade, stoian, păst. 49. Eu mă grăbesc să pun caşu-n strecurători. sadoveanu, o. xviii, 569, cf. bl, vi, 200, scriban, d. Ceaiul era negru fiindcă mama îl fierbea în craliţă dimpreună cu apa. N-avea strecurătoare să opărească firele deasupra paharului, pas, z. i, 22, cf. graur, e. 143, dl, dm, m. d. enc., dex. Nu-ţi amesteca P,Udele Şi lingurile şi străchinile... Şi strecurătorile. marian, na. 46, cf. h i, ii, iii, iv, v, vii, viu, ix, x, XI, xii, xin, xiv, xv, xvi, xvii, xviii. Cu strecurătoare de brtnză nu se trece pragul, .nici găinile să beie din zer, că pe urmă să întinde laptele şi se face albastru, şez. vi, 56, cf. τ. papahagi, m. 233, chest. v 61/3, 7, 68, 94, ib. 90/16, 72, 73, 87, 126/3, 127/3, 10, 12, 31, 38, 58, 68, 87, alr i 1 061, alr ii 6 133, alrm sn i h 272, a i 12, 13, 17, 20, 2l, 22, 24, 26, 31, 35,‘ni 16, 17, 18, 23, 35. 2. (Regional) Obiect de piatră sau de fier care se pune pe’vatră sub lemnele aprinse, cu scopul de a le ridica pentru a arde mai bine (Acmariu — Sebeş). Cf. chest. ii 336/52. 3. (Regional) Lingură mare pentru separat urda de zer (Petrila. — Petroşani). Cf. a iii 16. II. (Bot.; regional) Cucurig (Helleborus odorus). Cf. dsr. ' — Pl.: strecurători. —Şi: (regional) strecurător (alr i 1 061. alr ii 6 133/349, coifli din monor — reghin) s. n., strecuritoăre (a ii 8), stricurătoârc s. f. — Strecura -|- suf. -toare. STRECURĂTOR s. η. V. strecurătoare. STRECURITOĂRE s. f. v. strecurătoare. STREDĂNUl vb. IV v. strădănui. STRÉDE s. f. sg. 1. (învechit şi regional; adesea ca termen de comparaţie, cu aluzie la gustul dulce al mierii) Miere care se scurge de la sine din fagure. Cf. r a v a c. Giudeaţele Domnului... mai-dulci de mierea şi slredea. psalt. 31. Carte mai dulce de mierea, şi strediia. coresi, ps. 206/6. Care om va celi-le mai dulci vor fi in rostul lui decît slredie. po 6/4, cf. gcr i, 154/25. Buzele noastre de dulceaţa aburilor acelora... să lipiia ca de stride. dosoftei, v. s. octombrie 80v/9, Cf. ΑΝΟΝ. CAR., KLEIN, D., BUDAI-DELEANU, LEX., TDRG, DHLR II, 532, CADE, SCRIBAN, D., ROSETTI — CAZACU, i. l. R. i, 125. -v* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) 1 jumătate- [bute] de miere strede (a. 1580). cuv. d. : eX.tr. i, 206/10, com. marian, -v· F i g. Schimba-ne-vom şi cu ale cugetului flori încungiura-ne-votn. Să su-: fleteasca şi spăsitoarea miiare, stredie face sufletelor i noastre, coresi, ev. 352. I.imba la acea curătoare de stride. dosoftei, v. s. noiembrie 187v/9. 2. (învechit şi regional) Fagure. Ineungiareră-mă ca albirile stredea (f a g u r u 1 hd). psalt. 248, cf. coresi, ps. 329, marian, ins. 145, resmeriţX, d., şăineanu, d. u. + Ceară de albine. Cf· lb, lm. 3. (învechit; in forma strighe) Substanţă (făşinoasă) dulce secretată de unele plante sau de arbori; p. ext. suc dulce (ca mierea). Cf. valian, V., cihac, II, 374, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU8. 4. (Prin nord-estul Olt.) Drojdie de vin useştă. Cf. lexic reg. 86. — Şi: (învechit şi regional) strédie, stride, strighe (KLEIN, D., 432, LB, VALIAN, V., CIHAC, II, 374, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d.), (regional) stridie (lexic reg. 86) s. f. — Din slavonul ςτρκ,ι,κ, ctjkak. STREDEÂŢĂ s. f. v. străgheajă. STRÉDEL s. n. v. slredel. STRÉDIE s. f. v. strede. STREFEDĂ vb. I v. străfiga1. STREFETÎŢE s. f. pl. v. trisfetite. STREFI vb. I v. străfiga1. STREFIËRI subst. pl. (Regional) Gheaţă care se formează deasupra semănăturilor (Godineşti — Tîrgu Jiu). Cf. gl. olt. — Etimologia necunoscută. STREFlG s. n. v. străflg. STREFIG vb. I v. străiiga1. STREFÔI subst. v. ttUol. STREFÛND s. n. v. străfund. STREGĂLÎE s. f. v. străgălie. STREGEĂŢĂ s. f. v. străgheaţa. STREGHEÂT, -Ă adj. v. străghe-at. STREGHEÂŢĂ s. f. v. străgheaţă. STREGHEŢÎ vb. IV v. străgheţa. STREGÎE s.. f. v. tirighie. STREGOĂIE s. f. v. strigoi. STRÉICHE s. f. v. streche. STREICUŢĂ s. f. v. străieuţă. STREIEUÎ vb. IV v. ştrăifui. STREIN, -Ă adj·, s. m. şi f. v. străin. 13487 STREINA - 1718 - STRELIŢĂ STREINA vb. I v. străina. STREÎNATIC, -Ă adj. v. străinatic. STRKTNĂTÂîE .s. f. v. străinătate. STitEINÉL, -E adj., s. m. şi f. v. străine). STREINE ŞTE adv. v. străineşte. STREINÎ vb..:IV v. străina. STREINIC, -Ă adj. v. stranie. STREINÎME s. f. v. străinime. STREINISM s. n. v. străinism. STREI0R, -OARĂ adj. v. străinior. STREIT vb. I v. strechea.' STREJÂC s. n. v. străjac. STREJAR s. ra. v. străjer. STRÉJE s. f. v. strajă. STREJEAC s. m. v. străjac. STREJÉC s. m. v. străjac. STREJÉR ş. m. v. stcajeT. STREJERÉSC, -EÂSCĂ adj. v. străjerese. . STRÉJIE s. f. (Regional) ,,Lanţul de care trag boii înaintaşi la plug“ (Talpa Ogrăzile — Roşiori de Vede). COMAN, GL. . ... — PL: strejii. — Şi: streiijic s. f. coman, c.l. — Etimologia necunoscută. STREJINOÂI’TE adj. .(Neobişnuit) Care veghează noaptea, care stă de strajă. în jurul nostru... forfoteau sinistre jivinele slrejinopţi ale oraşului. . m. i. CARAGIALE, G. 61, cf. IORDAN, L. R. A. 227. — Pl. : slrejinopţi. — Strajă noapte. , . ' ..·■·.■ STREJÎT, -A adj. v. străjuit. STRÉJiVIC s. f. v.' strljnie. STREJUI vb. IV v. străjui. ' STRE.IUÏRE s. f. V; străjuirc. ^ STREJUITÔR, -OARE âdj., s. m. şi f. v. strâjuitor. STRÉJURA s. f. (Priti. OH,.) Stîlp de lemn -la porţile ţărăneşti. Cf. lexic reg. ii, 17. — Pl.: strejure: - - — Cf. s t r e a j ă. ..... STRÉLER s. n. Dispozitiv de filetare. Cuţitul scobeşte miezul mufei. ‘Strelerul, produs noii al 'muncii conştiente, muşcă cn dinţii ascuţiţi din carnea fierului, săptnd şanţuri, contemp. 19.49, nr. 138,' 7/1, cf. dl, dm, DEX. — Pl. : streleic. — Din germ. StrShfer. STRÉLET s. m. (în epoca feudală, în ţările române) Soldat care făcea parte dintr-un corp de vînători (arcaşi). Mai lesne [este] streleţului a nemeri o vrabie decit pe un om călare, m. costin, o. 160. Atunce au ieşil şi Mihai Vodă cu seimenii şi cu streleţii, adecă vînălorii ce ave, In timpinarea lor. neculce, l. 286. Streleţul arcul frlnglnd, ţinta nu lomscă. cantemir, i.i. ii, 138, cf. tdrg, cade. + Soldat dintr-un vechi corp de infanterie (cu funcţii poliţieneşti) care forma garda ţarului în Rusia, In secolul al XVI—XVII-lea. Cf. prot. — pop., n. d. în Moscova se ţinuse un sinod de rebeli încă în mai 1*682, cu care ooazitine s-au amestecat şi corpul strelefilor (boieri armaţii şi s-au vărsat singe, bariţiu, p. a. i, 445, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Cumplit era Petru cel Mare, alb de mtnie, ridicat parcă în şa pentru a vedea mm bine lungul şir al slreliţilor care, cu feţe vinete, cu capete plecate, se îndreptau spre locul de osîndă. bogza, m. s. 11, cf. dl, scl 1959, 401, DM, m. d. enc., dex. — Accentuat şi: streléf. —PL: streleţi. — Şi: strélit, strileţ (m. costin, ap. gîdei) s. tn. — Din rus. CTpeaerç. STREIiÎCE s. f. v. strelici. STRELÎCI s. m., adj. I. S. m. (Regional) Fluture mic de seară, de culoare vinătă, avind pe aripi o pudră fină, neidentificat mai de aproape. Cf. marian, ins. 305, JAHBESBER. XII, 127, CADE, DL, DM. 2. S. m. (Regional) Pată mică pe piele, provocată : de pudra de pe aripile streliciului (1). Cf. mabian, ins. 305. 4 (Popular) Pată la început de culoare roşie, apoi vînătă sau gălbuie, care apare uneori pe pielea oamenilor grav bolnavi, înainte de moarte. Lîngorile cele negre de fiere nervoase şi putrede ca ciuma, care scoate stîrlici. episcupescu, practica, 160/24, cf. cihac, ii, 363. După aceea începură... a vorbi despre slirlici, loiag, năsălie. creangă, p. 14. Văd aievea pe Ileana culcală-n pat, cu părul despletit..., — broboane mari de sudoare pe frunte — stîrlici la-ncheie-lura mîinilor încrucişate pe piept, caragiale, o. i, 121, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Cînd zace cineva şi-i ies stîrlici... pe trup, e semn că va muri. candrea, f. 228, cf. tdrg. Cînd zaci şi-ţi iese stîrlici pe trup, e semn de moarte, gorovei, ap. CADE, Cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DL, DM, H VII 195, şez. v, 124. Strelicele ies cînd bubează cineva şi atunci e semn că moare, boceanu, gl. + (Prin Transilv.) Pistrui (Π). Cf. scriban, d., pasca, gl., lexic reg. 56. .3. S, m. (Regional) Steluţă (II 6). Cf. scriban, d., BOCEANU, GL., CV 1951, OT. 2, 34, lexic REG. 38, ΤΕΑΗΑ, ' c. n. 267. + F i.g. {La pl.; în forma strilici) Sclipire (a ochilor). Ochii, de chihlimbar verde-auril cu strilici albaştri, erau mari, rotunzi, dar reci. voiculescu, p. i, -51. + (în forma strelice; adesea urmat de deter- ■ minări introduse prin prep. ,,de“) Picătură (1). Ioniţă era necăjit de, să-l fi tăiat, n-ar fi dai o strelice de sînge. iovescu, n. 225, cf. scriban, d., cv 1951, nr. 2, 36. Stelele străfulgerau cîte un fir de lumină... tn fiecare strelice de fulg. plopŞor, c. 125. Butoiul nu dă nici o ■ strelice. coman, gl., cf. lexic reg. 38. 4. Adj. (Regional; în forma stîrlic) Pipernicit (Ţepu — Tecuci). Găinile care fac ouă stîrlice (slîrpite, mici) se taie. gorovei, cr. 133: Mănlncă să nu le mai văd stirlic la casa mea. cv 1950, nr. 4, 44. 5. S. m. (Regional; In forma stîrlici) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape (Măstăcani — Galaţi). Cf. h iii 312. — PL: strelici. — Şi: (regional) strelice (accentuat şi strelice, lexic reg. 38), strellţă (ddri··, lexic reg. 56), străliţă (cv 1951, nr. 2, 34) s. f., strâlùci (teaha, c. n. 267), strilici, sterlici (scriban, d.) s. m., stirlic, -ă adj.,, stîrlici s. m., adj. — Etimologia necunoscută. STRÉLl'}" s. m. v. streleţ. STRELÎŢĂ s. f. v. strelici. STRELUCI - 1719 - STREPEDE STREIjUCÎ vb. IV v. străluci. STRELUCÎRE s. f. v. strălucire. StRELUCÎT, -Ă adj. v. strălucit. STRELUCITÔR, -OÂHE adj. v. strălucitor. STREMĂN vb. I. T r a ii z. (învechit, rar; complementul indică vitele) A mina1 (1). Cl. vauan, v. — Prez. ind. :? — Cf. s t r c ni ă 11 a r e. STREMĂNĂRE s. f. v. strămurare. STRIÎMĂNΟΛΚΕ s. f. v. strămurare. STREMĂTÎRĂ s. f. v. Strămătură. STRÉME1 s. f. 1. (învechit, rar) Unitate de măsură pentru suprafeţe de pămînt, echivalente cu aproximativ 10 ari. După a mea cerere mi s-a dat de către cîrmuirc 5 mii streme (măsură de pămînt) fără dijmă pentru 5 ani. cit (1830), 3813/4. — Pl. : streme. — Din bg. CTjtHMa. STRÉME2 s. f. (Regional; urmat de determinări introduse prin prep. ,,dc“) Turmă (1) (Radomiru — Caracal). Cf. gl. olt. Incebd'i la mai să facă streme de oi, adică o tîrlă slrînsă de oi la un loc. ib. + P. c x t. Lină de oi mérinos colorată (Merişor — Petroşani). Cf. VICIU, GL. — PL: streme. — Etimologia necunoscută. STREME3 vb. III v. screme. STREMELEÂG s. n. v. şlrcincleag. STREME OR, -OÂRĂ s. m. şi f. v. strămior. STREMINÂRE s. f. v. strămurare. STREMIÔR, -OÂRĂ s. m. şi f. v. strămior. STREM0Ş, -OÂŞĂ s. ni. şi f. v. strămoş. STREJU^ËSC, -EÂSCĂ adj. v. strămoşesc. STREMOŞÎE s. f. v. strămoşie. STREMŢĂROS, -OĂSĂ adj. v. zdrenţăros. STREMŢER0S, -OĂSĂ adj. v. zdrenţăros. STREMŢ0S, -OÂSĂ adj. v. zdrenţos. SŢREMŢUt vb. IV v. zdrenţui. STREMŢUROS, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. STREMURÂLIŢĂ s. f. v. strămurariţă. STREMURĂR s. n. v. strămurare. STREMURÂRE s. f. v. strămurare. STREMURÂRIŢĂ s. f. v. strămurariţă. STREMUT vb. I v. strămuta. STREMUTÂRE s. f. v. strămutare1. STREMUTĂTtjRĂ s. f. v. strămutătură. STRENÂC subst. Parte a sacoviştei care constă dintr-o nuia de frasin dc 3—4 metri lungime, fixată in scobitura cozii acesteia. Cf. antipa, p. 381. Vîrful strenacului esle legat cu o sfoară subţire şi bine întinsă. .. oare-l fine astfel îndoit, id. ib. — Pl. : ? — Etimologia nesigură. Cf. rus. cipoHra. STRENEPOT, -OĂTĂ s. 111. şi f. v. strănepot. STRENG s. n, v. ştreang. STREJVGÂR s. m. v. ştrengar. STRÉNGE vb. 111 v. strluge. STREOTŢĂ s. f. v. strenuiţă. STRENŢÂR s. m. v. zdrciiţar. STRENŢĂROS, -OĂSĂ adj. v. zdrenţăros. STRENŢER s. 111. v. zdrenţar. STRENŢER0S, -OĂSĂ adj. v. zdrenţăros. STRENŢ0S, -OÂSĂ adj. v. zdrenţos. STRENŢUI vb. IV v. zdrenţui. STRENŢUROS, -OÂSĂ adj. v. zdrenţăros. STRENUIŢĂ s. f. (Regional) „Caş dulce cu zcr“ (Săpînţa — Sighetu Marmaţiei). chest. v 111/72. + Caş nestors peste care s-a turnat lapte dulce (Săpinţa — Sighetu Mannaţiei). Cf. chest. v 88/72. — Accentul necunoscut. — Şi: streniţă s. f. chest. v 111/72. — Etimologia necunoscută. STRENÙT1 s. n. v. strănut1. STRENÜT2, -Ă adj., s. m. şi f. v. strănut3. STRENUT vb. I v. strănuta. STRENUTÂRE s. f. v. strănutare. STREOCHIÂT, -Ă adj. v. strecheat3. STREPĂZÎ vb. IV v. strepezi. STRÉPE1)1 adj. (Regional, mai ales tn Transilv. ; de obicei la pl.; despre dinţi) Strepezit (1). Cf. btjdai-de-leanu, lex. Şi dinţii lui pocnesc de strepezi, coşbuc, p. 11, 227. Dar muşc mereu cu dinfii slabi şi strepezi. beniuc, c. p. 13, cf. alrm ii/i h 71/325. — Pl.: strepezi. — Şi: (învechit, rar) strépid adj. LM. — PostveTbal de la strepezi. STRÉPEB3 s. m. v. strepede. STREPEDE s. m. (Entom.) 1. (Regional) Larvă care trăieşte In brteză (v. carete, c î ş i ţ ă, coda ţ), tn slănină, în făină, in boabele dé griu etc. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb, polizu, cihac, ii, 373, DDRF, MARIAN, INS. 392, ALEXI, Λ\\, TDRG, CADE, SCRIBAN, D., BL, DM,' .H II 80, "VII 259, IX 59, 83, XIV 104, 350, xviii 303, a iii 18. + Vierme caîe ee dezvoltă în oţet sau liţ laptele înăcrit. Cf. şăineano3, RESMERIŢĂ, D., «OBJ. din STRAJA — RĂDĂUŢI, A I 20. 2. (Prin Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Molie (l a) (Ţinea pellionella). Cf. alr i 1 902/75, 87, 90, 103, 130, 308). 3. Arahnidă care trăieşte în brlnză, in pastrama şi în alte alimente (Ttjroglyphus siro). Cf. lb, valian, V., GHEŢUŞ, R. M., BARCIANU, BIANTJ, D. S., DL, DM. 13572 STREPETE - 1720 - STR EPZIT ORE ■î. (Regional) Vierm&nar (Sarcoplwga cunmria) (Vînâtori — Sighişoara). Cf. alr n 6 575/157. + „Viermele din cireaşă" (Ciumegliiu — Salon la). alr i 885/315. — Pl. : strepezi. — Şi:'(regional) stréped (u vii 259), strêpez (ib. ix 59, alr i 1 902/308, A i 20), strépide (alr i 1-902/103) s. ni., strépizi (teaha, c. n. '267) s. rn. pl., streàpad (alr i 885/315), slreâpăţ (ib. 1 902/75, pl. slrepit, ib.), strâpede (scriban, v., n. hkv. rt. x, nr. 88, vîhcol, m.), tréprd (h ii 80, xiv 445), trépel (com. din straja — rădăuţi), trépid (n xtv. 35'Ü) s. ni. — Cf. alb. s li t r e p. STRÉl’ETE s. m. (Prin vestul Muni.; în expr.) Λ merge (sau a lucra) lu slrepote (sau în strepeji) = a merge (sau a lucra) foarte repede; a-i da zor. Cf. UURESCU, GL. — Pl.: st repeţi. — Etimologia necunoscută. Cf. t r e p ă l a. STREFETÎ vb. IV v. strepezi. STRÉFEZ s. ni. v. strepede. STREFEZEÂLĂ s. f. (Adesea f i g.) Senzaţie neplăcută (de astringenţă) în regiunea dinţilor său a mucoasei bucale, produsă de obicei în urma consumului de irucle acre sau necoapte; (rar) strepeziciune. Că varecum iasie păcatul la gustare dulce, iară apoi amar şi cu slrepezală (a. 1089). gcr i, 285/9, ci. valian, v.,. polizu. Apele verzi, copiii verzi, damele verzi, ca-scle verzi. . . teribilă strepezeală de dinţi ! caragiale, o, in, 110, cf. ddrf, tdjîg, scriban, d. N-au trebuinţă dinţii acum ele strepezeală. arghezi, s. v, 133, cf. di., DM,· SFC 11, 138. — Pl.: slrepczeli. — Şi: (regional) streliezeâlă s. i. UDRESCU, Gl.. — Strepezi 4- suf. -eală. STHEPEZÉN s. m., s. n. v. strapazan. STREFEZÉU s. m., s. n. v. strapazan. STRIÎPEZf vb. IV. Rel). (Despre dinţi, gură) A avea o senzaţie neplăcută (de astringenţă), dc obicei din cauza consumului de fructe acre sau necoapte; (regional) a se sărbezi3 (I). Nu va fi dc aemu împreunare cuvintelor, ca părinţii să mănînce mearele şi dinţii feciorilor să strepezească, coresi, ev. 168, cf. st. lex. 188v/l, anon. car., valian, v. Dacă toi ne vom folosi fără ccisă dăm şi pămintului şi. vilelor îngrijire. ..- atunce ,,noi vom mînca aguridă şi dinţii fiilor noştri se vor slrcpezi“. i. ionescu, c. 219/11, cf. cihac, ii, 372, ddrf, alexi, w., şăineanu2. Şi trei ani împliniţi, ciuma nu roase decît. rădăcini, de i se strepeziseră şi dinţii tn gură. muscel, 25, cf. tdrg, dr. iv, 1 260. Am văzul că ţi se stripezesc dinţii ca de mere acre, cînd vorbeşti cu d-ăle tinere., iovf-scu, n. 143, cf.-scriban, d. Se strîmbă în întuneric de parcă i s-ar fi strepezit dinţii, camil petrescu/ p. ii, 31. · Mîncâm corcoduşi şi zarzăre crude pînă mi se strepezeau dinţii, stancu, D: 495. Părinţii mănincă aguridă şi fiilor ii se strepezesc dinţii (= unul face o greşeală şi altul suportă consecinţele ei). Cf. hem 537, resmeriţă; d., com. marian,: zanne, p. rv, 540. <0* 1 n t r a n z. Sînl încă acri.·.·, că-mi strepezesc dinţii de dinşii. 'ţichindeal, f. - 64/5.’ De care [îngheţată] pofteşti?... de :alămîie ?... — ■ Ba: nu, că-mi strepezesc dinţii: alecsandri,: t.· i, 159. :fr' Tranz. Cf. budai-deleanu, lex., lb. ' O zeamă acră, care strepezeşte dinţii, episcupescu, practica, 269/21, cf. valian, v. La privire v-arătaţi prea bune, Dar verzi, în loc să folosiţi, Voi dinţii strepeziţi, do-nici, ap. tdro, cf. polizu. îs bune ele [caisele] verzi... îfi slrăpezesc dinţii, teodoreanu, m. u. 252, cf. schi-ban, d., dl. Umblă prin vie, culese un ciorchine acru ca oţetul,· care-/ strepezi gara. x. popovici, k. 405, cf. dai; m. d. knc., dex. Am mî/îcal nişte perje verzi şi ini-am strepezit toţi dinţii. Com. din bxlca. — rădăuţi. F i g. Pe Manlache îl prinsese un ncastîrnpăr ce i-a strepezit lot sîngele din vine. popa, v. 251. Ofta uşor şi clătina din cap cu o durere strepezită mereu de ciudă. camil petrescu, o. π,.526. + Refl. şi tranz. F i g. A deveni sau a face să devină ursuz, supărat, nervos; a (se) supăra, a (se) enerva. Mizeria aceasta îl strepezea pc Paşadia şi-l zbîrlca. μ. I. caragiale, c. 134. Această teorie, — se strepezi Suslănescu —, csle dc un materialism înfiorător şi eu n-o pot accepta, τ. popovici, s. 235. + (Prin nordul Munt.; despre laple; prin confuzie) A se sărbezi (1). Cf. alr i 1 663/710, 730. — Prez. ind. :. strepezesc. — Şi: (regional) slrepăzi (alr ii/i mn 16, 6 920/279), strepeti (alrm ii/i li 71/20), sSrăpezi, strlpezi, slripiti (alr ii/i mn 16, 6 920/29), siărpezi (ib. 6 920/53, 105), stârpiţi (alrm ii/i li 71/2), sterhezf (udrescu, ol.), sierpeji (alr h/i mn 16, 6 920/899), sterpezi (ib. 6 920/272, 353, 386, 872, 899, ALiiM ji/i h 71),. seripezi (alr .ii/i mn 16, 6 920/762, 784, ALRM :ii/i la 71), respezi (alr ii/i mn 16, 6.920/6S2, alrm ii/i b 71/682), şterpezi (alr ii/i mn 16, 6 920/987), strepezi (alr ii/i mn 16, 6 920/130), (rebegi (alrm ii/i h 71/605), trepejji (ib.), trepezi (a v 14, alr ii/i mn 16, 6 928/228, 514, alrm ii/i h 71), tripizi (alr ii/i mn 16, 6 920/414) vb. iv. — Cf. s t r e p e d e. STREPEZICTÙNK s. f. (Rar) Strepezeală CI. ddrf, DSR. — Pl.: sl repeziciuni. — Strepezi -f suf. -ciune. SÎBEFEZÎBE s. f. Acţiunea de a (s e) strepezi şi rezultatul ci; (învechit, rar) strepezilură (1). Cf. budai-deleanu, lex., valian, v., polizu, ddrf, bianu, D. s., kesmertţX, D. Strepezirca dinţilor. dsr. fr F i g. A/η simţit o scîrbă de mine şi. de tot ce mă înconjura, o strepezite în lot corpul. G. M. zamfirescu, m. d. 259, cf. cinema, 1968, nr. 5, 1. — Pl.: strepeziri. — Şi: (regional) străpczirc s. J. barcianu, alexi, w. — V. strepezi. STUlîPEZÎT, -Ă adj. 1. (Despre dinţi, gură etc.) Care are o senzaţie neplăcută specifică (dc astrin-genţă), de obicei în urma consumării de fructe acre sau necoapte; (regional) streped1. Cf. anon. car-, budai-deleanu, lex., resmeriţă, d-, dl, dm, dex. -V* I· i g. începu sâ fluiere din răsputeri, un fluierul tremurător, stripizit, nesfîrşil, de-ti străpungea creierii. conv. lit. XLii, 447. Avea din cînd în cînd cîte un suris străpczil de parcă ar fi mîncat aguridă, camil petrescu, p. 217. îmi slă în gîllej mîncarca, mi-e coclUă gura şi mi-s strepeziţi ochii. c. petrescu, c. v. 81. Mîna cu care a lovii i-a. rămas slrepezilă. arghezi, b. 63. O (Adverbial) Adică, ne dai afară? surise strepezit Cordiş. τ. popovici, se. 113. 2. Fig. (Despre oameni) Care a ajuns la o stare sufletească de suprasaturaţie, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (faţă de ceva sau dc cineva), sătul (3); (despre manifestări ale oamenilor), care exprimă, trădează o astfel de stare, m o-rocănos (1). La niesele aceastea orînduia să-i ţină logosuri de lămîiere pe un ţucălar, hîlbăit, strepezit, răguşit şi poticnit, ciauşanu, r. scut: 89. Sufletul mea strepezit de toroapele alitor nefericiri, klofştock, f. 277/13. Acum nu face altceva decît să-l pună ln gardă pc luptătorul de mîine, ca să nu intre în rîndurile celor mari cu sufletul strepezit de ura celorlalţi, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 34. Tata, pe măsură ce vara înainta, umbla tot mai neguros, toi mai strepezit, v. rom. ianuarie 1966, 45. — PL: strepezifi, -le. — Şi: (regional) stripizit, -ă, sterpezit, -ă (dex), adj. — V. strepezi. · STREPEZrrÔB, -OÂRE adj. (Rar) Care strepezeşte. CI. polizu, alexi,-w., resmeriţă, d. îmi alegeam 13583 STREPEZITURĂ - 1721 - STREŞINI uneori, din palma întinsă a Fanei, o vişină necoaptă, amară, strcpezitoare. g. m. zamfirescu, m. d. i, 81. ❖ F i g· Auzi cheia inlorcîndu-se tn broască de două ori cu un sctrţîit strepezilor. rebreanu, i. 395. Miros străpezilor de paie arse Pluteşte peste brazdele întoarse. AL. PHILIPPIDE, A. 66. — Pl.: strcpezitori, -oare. — Şi: (regional) străpe-ziWr, -oare adj. — Strepezi -f sul. -tor. STREPEZITURĂ s. f. 1. (învechit, rar) Strepezire. Ci. POLIZU. 2. (Rar; concretizat) Ceea ce strepezeşte. Ce-mi dai strepciiiura asta? 3. Fig. (Prin nord-vestul Munt.; In forma sler-bezitură) Copil (sau animal) slab dezvoltat. Cf. udrescu-GL. — Pl.: strepezituri. —Şi: (regional) sterbozitâră s. f. udrescu, gl. — Strepezi suf. -itură. STHÉPID adj. v. streped1. STRÉI’IUE s. in. v. strepede. STlUîIVlT s. n. (Laliuism învechit) Zgomot (puternic) produs de arme sau de copitele cailor în fugă. Asia vilă are din natura sa aude re fină şi la cel mai mic slrepil se spaimă prea mult. aristia, plut. 372/27. Cine va da seamă de Iristelc fiinţe Cc foamea le con-strînge şi sirepitul barbar? mureşanu, p. 126/12, cf. SEVEllIN, s. — Pl.: strepituri. — Din lat. strepîtus. STRÉl’lZl s. m. pl. strepede. STREPTOCOC s. in. Bacterie dc formă sferică sau ovală care se găseşte grupată in lanţuri (niai ales în materii putrede) şi care poate fi agentul patogen al nnor infecţii grave. Cf. bianu, d. s., resmeriţă, υ. Streptococii. .. sînl microbii cei mai impo.1 tânji pentru producerea boalelor febrile septice, habeş, o. a. i, 352, cf. şăineanu, d. u., cade, scriban, d., dl, dm, dn. Dintre streptococi fac parte atît specii patogene, cît şi nepatogene, abc. săn. 345, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: streptococi. — Din fr. streptocoque. STREPTOC0CIC, -Ă adj. Cu streptococi, provocat de streptococi. Microbul mai poale.. . să producă al le-raţiuni grave ale celulelor nervoase (lelanos şi infec-ţiune slreplococică). babeş, o. a. i, 505, cf. dl, dm, DN3, M. D. ENC., DEX. — Pl.: slreptococici, -ce. — Din fr. streptococciquc. STREI’TOCOCÎE s. f. Infecţie a pielii sau a mucoaselor provocată de streptococi. Sînt numeroase aspectele sub care se pot manifesta slreptocociile pielii. ABC SĂN. 345, Cf. M. D. ENC., DEX. — PL: streptococii. — Din fr. streptococcie. STREl’TOMICÎNĂ s. f. Substanţă antibiotică folosită ca medicament în tratamentul unor boli infec-ţioase. în prezenţa cobaltului, [ciuperca] produce o cantitate mare de slreplomicină. agrotehnica, i, 215. în caz de meningite, slreplomicină se introduce foarte rar. belea, p. a. 285, cf. ltr*, dl, dm, dn. Majoritatea antibioticelor de uz larg: penicilină, streptomi-cină, eritromicină. abc săn. 39, cf. m. d. enc., dex. — Din fr. streptomycine. STRErÜNGE vb. III v- străpunge. STRES s. n. Acţiune brutală (şoc infecţios, chirurgical, traumatism psihic etc.) asupra linui organism; ansamblu al tulburărilor organice sau psihice petrecute în organism datorită acestui şoc. în formarea parodonlozci sînl incriminaţi cei mai diferiţi factori de la predispoziţie genetică şi boli psihice la alimcnlafic, de la stress la poluare, bl 1971, nr. 8 390. în cazurile rare în care aspirina este nocivă intervin şi alţi factori extrinseci, ca stressul nervos, greşeli dietetice, alcool, infeepii. rl 1971, nr. 8 359, cf. l. rom. 1972, 185, O. MËD., m. d. enc., dex. — Scris şi: stress. —Pl.: stresuri. — Din engl. stress. STRESĂ vb. T. T r a n z. (Complementul indică oameni sau organismul uman) A traumatiza (prin-tr-un şoc infecţios, chirurgical, psihic etc.), prodii-cînd tulburări organice sau psihice. Cf. romAnia literară, 1981, nr. 51, 8/2. — Prez. ind.: slresez. — De la stres. STBESĂNT, -Ă adj. Care produce stres. Cf. l. bom. 1972, 185, dn3. — Pl.: slresanţi, -te. — Stres + suf. -ani. STRESÂRE s. f. Acţiunea de a stresa şi rezultatul ei. Cf. romAnia literară, 1981, nr. 51, 8/2. — V. stresa. STRESĂT, -A adj. (Despre oameni sau organismul lor) Care a suferit un stres. Cf. romAnia literară, 1981, nr. 51, 8/3. — Pl. : stresati, -te. — V. stresa. STRIiŞĂ s. f. (Ban.) Noroc; fericire; destin. Cf. gămulescu, e. s. 189. — PL: ? — Din ser. srcca. STREŞĂNĂ s. f. v. streaşină. STREŞÎ vb. IV. Refl- (Prin Ban.) A se ruşina (2). Cf. novacoviciu, c. b. i, 28. — Prez. ind. : slreşesc. — Din ser. slraSiti se. STREŞINA vb. I v. streşini. STREŞINÂH s. n., s. ni. I. S. n. (Prin sud-vestul Transilv.) Streaşină (1). Săracă cîAipa me, Cum stă ie, măi sar si na re, Cole pă su străşînare. alexici, l. p. 131. 2. S. n. (Regional) Parte a podului casei care este aşezată pe capetele ieşite în afară ale grinzilor (Cră-gueşti — Drobeta Turnu Severin). Cf. chest. ii 217/18. 3. S. m. Legătură cu care se prind paiele folosite pentru acoperişul caselor (Corocăieşti — Suceava). Cf: chest. ii 255/234. : — PI'.: (n.) streşinare şi (m.) streşinati. — Streaşină suf. -ar. STREŞINÂRIi s. f. (Regional) Fiecare dintre stîlpii care sprijină streaşina casèi (Acmariu — Sebeş). Cf. chest. ii 119/52. — Pl.: streşinări. — Streaşină -f- suf. -are. STREŞINĂ s. f. v. streaşină. STREŞ1NÎ vb. IV. Tranz. (Rar; complementul indică garduri, porţi etc.) A acoperi cu o streaşină (1)· Gardurile acolo-s împletite Tot cu fripţi cîrnăciori lungi, aioşi, Cu plăcinte calde streşinile, budai-df.-leanu, ţ. 326, cf. li3, polizu. Ce mai dc pomi s-au pus în ţintirim, care era îngrădit cu şindrilă, îngrădit 13606 STREŞINIT1 — 1722 - STRIAŢIE cu zaplaz de bir ne streşinii cu şindilă. creanga, o. 179, cf. barcianu, -ŞĂINEANU2, tdrg. Gaid ţeapăn şi bine streşinii, comşa, n. z. 34, ci. cade. Lingă curţile cu pridvor, larg streşinite cu şindrilă, se întindea un Şirag dc odăi. sadoveanu, o. xm, 397, cf. dl, dm. Aşezarea ... era bine împrejmuită cu gard înalt de nuiele, streşinit cu spini. v. rom. noiembrie 1960, 54, cf. dex. ■v· Fig. La acel pod erau brudnici doi bătrîni... mnîndoi cu ochii streşiniţi dc sprînccne albe. sadoveanu, o. xvin, 168. — Prez. ind.: strcşinesc. — Şi: (rar) streşină (lm) vb. ], streşinii (tdrg, sfc; iv, 123) vb. IV, «(răşină (ciiiac, ii, 373) vb. I, străşhii (tukci) vb. IV. — V. streaşină. STREŞINIT1 s. (Har) Faptul de a s treşini. Cf. cade. Trebuie mini să chem pe Ncculai Pintilie, s-.aduccni nişte spini pentru streşinit gardul, sadoveanu, o. vi, 578. — V. şfreşmi. STREŞINIT2, - adj. (Har; despre garduri) Carc este acoperii cu υ streaşină (1). Pe cărarea de dincolo de gardul înall şi streşinit ce se trăgea pe lîngă fînlină, se apropia un tinăr. v (1873), .373, cf. ddhf, cade. Şi de gardul ei mi-i drag, Că-i înalt şi streşinii, iiodoş, r. I'. 419. — PI.: streşiniţi, -le. — V. streşini. STHESlNtiTĂ s. f. Diminutiv al Iui streaşină egional) streşioara. Cf. ciiiac, ii, 373, dsr. Cucuie, măria ia, Am venit la dumneata Să-mi dai căruţa Cu slreşinuţa, Să mă duc la soră-iuea. gorovei, c. 216. — Pl.: s Ireşinutf. — Streaşină -|- sui. -uţă. STKEŞIOArA s. X. (Regional) Slreşinuţă. Of. ciiiac, ii, tdrg, ush. Vremea-mi vremuieşte, Cămeşa-mi răceşte, Ştrcşioura-mi i>ică, Ciubeluţa-mi slrică. teo-iinuiiscu, r. i>. 313. Ş-o băgat mîna-n streşioură Şi o scos o săbioară. nat. folk. 1 476. — PI.: slresioarc. — Şi: străsioară s. i. ciiiac, jj, 373. — Streaşină -)- suf. -ioară. STKÉÿlilA s. f. v. streaşină. STREŞNĂ s. f. v. streaşină. STREŞNl'j vb. IV v. streşini. STREŞTINĂ s. f. v. streaşină. STRET s. n. v. stretă. STRËTA s. f. (Muz.) Procedeu contrapunctic (final) dè tratare în canon a subiectului in cadrul unei fugi. Şireta finalului de la primul act... fu bine cîniotă. FILIMON, O. II, 204, Cf. TIM. POPOVICI, D. M. — Pl.: strele. — Şi: stret (ivela, d. m.) s. n-, slrétta (antonescu, d.) s. f., stretto (id. ib., tjm. popovici, 17. M., DER) S. 11. — Din it. slrctto. STRETĂI vb. 1 v. strătăia. STRETEĂ vb. I v. strechea. STRETÉN1E s. f. (învechit şi popular) Numele sărbătorii religioase ortodoxe celebrată Ia 2 februarie; în tîmpinarea Domnului, v. î n t î ni p i n a r e. Strca-tenia Domnului nostru, varlaam, c. 416. într-această lună. ... streateniia Domnului nostru isfus] H[ristoJs, ctnd l-au priimit în braţele sate direptul Simeon. do-soktei, v. s. februarie 50v/24. Cuvînt la şiretenia Domnului nostru J.ius Jfristos, la fcpnwric ... antim, i·. 121, cf. calendariu (1814), 19/5, valian, v., marian, s. κ. î, 111, ddre, şĂiNj.jANu2, muscel, 23, TDito. Ducă la slratenie vor fi ţurţuri mari de gheaţă, popuşoii vor fi mari. pamfile, a. r. 67. Cînd în ziua de şiretenie... picură din streşină, va fi mană la albine, gorovei, ce. 3. Eu de la şiretenie am cheltuit două sute de zloţi, agîrbiceanu, a. 48. Dacă-i vreme bună la şiretenie zic răşinărenii — să grijeşti ogrinjii, iar dacă-i rău, să-i arunci pe părăti, că vine vreme. bună. păcală, M. R. 189, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, 11., DM, dex, şez. vi, 20. Eu încă am avut un copil la stre-lejiie. «ENSUSlANt:, Ţ. 11. 96, cf. ak 2, alr ii/i h 201. — Pl. : şiretenii. — Şi: strcatiuie, stratenie, stră-ténie (polizu, cihac, u, 372, tdbg, scriban, d.), (regional) striténie (alr 11/1 h 201), teretinie (ib. h 201/157), irătenie (ib. h 201/172), (retftnic (ib. h 201), (rtiiléiiie (ib. li 2ÜJ /130) s. i. — Din slavonul α-ρίταικικ. STRÉT1E s. f. v. streche. STRETI1V, -A adj., s, in. şi f. v. tretin. STREXIN10R, -OÂRĂ adj. v. tretior. STRKTIKOR, -OÂRĂ adj. v. tretior. STRETIÔR, -OÂRĂ adj. v. (retior. STRÉTTA s. f. v. stretă. SiTitKJTO s. ii. v. sticlă. S'J'BKliN vb. 1. Intram. (Regional; despre cai) Λ. iorăi. Cf. alrm ii/i li 23/325, bul. fil. vii— viii, 368. — Prez. ind. pers. 3: streunează. — Formaţie onomatopeică. STREvAzĂIOR, -OÂRl·: ad j. v. străveziilor. STRlîA'ÉCHIj -E adj v. slrăveclii. STREVEDE vb. 11 v. străvedea. STREYEZÎU, -flî adj. v. străveziu. STR1.Ă vb. 1. Tranz. A produce striaţii sau caneluri paralele, cu adîncime. niică, pc suprafaţa unui obiect. Cf. scriban, ». hisipu striază sticla, id. ib., cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: stri-a. — Prez. ind.: striez. — Din fr. strier. STRIÂNŢĂ s. f. v. traistă1. STRIÂT, -A adj. Care prezintă zgîrieturi, şănţuleţe, dungi (longitudinale, paralele); cu striaţii. Muchiile bramelor sînt rotunjite, iar suprafeţe este ilrială. ioa-novici, tehn. 145. Pentru, a da o mai marc stabilitate pieselor fixate, feţele interioare sini stricte, oribonaş, mec. 217, cf. scriban, d. Partea superioară a copului [păsării]..., striată longitudinal cu r.egru-brumalic lai. linţw, p. ii, 138. Portarul, deschise nişte ochi spălăciţi cu pleoape striate trandafiriu, vinea, l. i, 33, cf- dl, dm, dn3, dex. <0* Muşchi striaţi sau musculatură striată = muşchi constituiţi din fibre lungi care la microscop apar sub forma unor dungi transversale (unele luminoase, altele întunecoase). Cf. parhon, b. 19, dl, dm, dn2, abc săn. 329, dex. Corp striat = masă nervoasă de substanţă cenuşie, situată în vecinătatea suprafeţei de legătură dintre emisferele cerebrale şi creierul mijlociu. Cf. dl, dm. — P].: striaţi., -te. — Din fr. strié. STRIAŢIE s. f. Fiecare dintre dungile (foarte fine), paralele intre etc, săpate în adincime, scoase In relief sau deosebite prin culoarea lor, pc care Ie au uncie 13635 STRIAŢTUNE - 1723 - STRICA corpuri pc suprafaţa lor. Unul din noi a găsii în aceşti muşchi o slriafiiine longitudinală adese întreruptă a fibrei, babeş, o. A. I, 133. Oarecarc striaţii simetrice interioare le-ar face să crezi «5 această groapă... a fost căptuşită cu cărămizi nearse. galaction, o. a. it, 403. Fibrele... au striaţii longitudinale caracteristice. IONBSCU-MUSCEL, FIL. 409, Cf. LTR2, DL, DM, dn*. Cristalizează in prisme lungi cu şase fele, avînd striaţii pe ele. geologia, 15, cf. m. d. enc., pkx. fr Fig. Imensul arbore genealogic al familiei... pare să vădească încă de la origini anumite striaţiuni şi malformaţii în echilibrul său congenital, românia literara, 1969, nr. 31, 8/1. f P. ext. Sistem format din astfel de ciungi. Slriaţia pe pîntece este insă mai dansă şi mai lată. linţia, v. ir, 109. — PI.: striaţii. — Şi: (rar) stiiajiùuo s. f. — Din fr. striation. STBIATÎÛM: s. 1. v. Sliiaţio. STUIAN s. m. v. străin. STïUKÔlU) s. ni. v. tribord. STIUt: s. n. v. çlriA S'il SI ('.A vb. I. ï. T r a n z. (Complementul indică niai nies obiecte sati pjirji ale lor) A face să-şi piardă total sau parţial calităţile, funcţionalitatea etc. devenind nccorcspunzător sau neutilizabii, prin uzare sau in urma unei acţiuni violente, a degrada, a deteriora (v. li r e n t ui, pa r a d il 1, ponosi1 2, r a b 1 a g i, r u p c 5, u /. a), prin ne-respectarea cerinţelor de exccutarc, de exploatare ele. (v. greşi); (complementul iudică sisteme tehnice) a face să nu (mai) funcţioneze normal, a d e-fecta, a deranja, a deregla. V. avaria. Cela ce va lua... adăpîlorile.. . sau: de le va strica, să să cearle ca un fur. prav. 140. Arcul întins încoardă, arma-i slrăluceaşle l)e strică şi răstoarnă în ce să opreaşte. dosoftei, ps. 26/8. Vint iute,... strică multe corăbii (a. 1693). fn 7, cf. lex. maus. 199, Klein, d., lb. S-au ştirbit tăietoarea. de tot, au luat altă tăietoare, până au stricat şi pe aceaia. babac, t. 10/2, cf. bar-ciantj, alexi, w. Punea pe argaţii lui... să strice ici o roată... sau să taie o curea, anghel, pr. 83, cf. tdixcî. Domniile ţărilor im sînt dulciuri să le mănînce, nici. jucării să le strice copiii, sadoveanu, o. xii, 263, cf. scriban, d. Femeia... umbla să strice vreo maşinărie. TUDORAN, 1>. 19, cf. DI,, DM, M. D. ENC., DEX. Riseînd să-mi stric pantofii prin noroi, M-am dus să văd ce flori au răsărit în parcul vast şi· gol de lîngă noi. isanos, v. 271. a A stricat paltonul la croit, fr E sc p r. (Familiar) A strica căruţa (sau sita, calimera cu cineva) — a rupe relaţiile de prietenie sau de colaborare. Cf. dl, dm. Atîta prieten avusese şi el şi stricară căruţa din pricina unei întruniri, bahbu, g. 149, cf. CIAUŞANU, GL., ZANNE, P. V, 599. fr (A b s o 1.) Ţi-oi. spune că cel ce leneveşte e frate cu cei ce strică, sadoveanu, o. xxi, 296. Deci, unul drege, altul strică... Fiecare cu treaba lui. scînteia, 1969, nr. 8 106. Meş-ieru(l) strică Şi drege de frică, zanne, p. v, 415. fr Refl. Slricîndu-să un clopot mare la mănăstire şi făcînd călugării clopotul a doa Oară. neculce, l. 8. O roată de la căruţă mi se stricase, ispirescu, l. 180. L-am reparai [telefonul] şi aş vrea ca între timp să nu se strice, sebastian, t. 73. Calul lupu l-o mîncat, Trăsurica. s-o stricat, iolc. mold. i, 114. După ce s-a stricat carul, degeaba mai arată cineva drumul bun, se zice cind se oferă ajutor sau se dau sfaturi prea tîrziu. Cf. zanne, p. v, 127. fr Expr. A sc strica căruţa în mijlocul dramului = a întîmpina piedici cînd eşti Încă departe de ţintă. Cf. di., dm. (Glumeţ; cii schimbarea construcţiei) Bun înttlnişal, om bun ! Aşa'-i că s-a stricat drumul în mijlocul căruţei? creangă, i>. 127. 2. Tranz. (Popular; complementul indică obiecte solide) A sparge (Il J). Cf. st. lex. 169v/l, lb, dpri··, tdrg, resmeriţă, »., cade. Să mi strici nimic, că orice spargi îţi pun la socoteală, brăescu, o. a. i, 264. Leliţa cu nasu lung Duce mîncare la plug, Cînd colo, pi la pîrlcaz, O stricat oala di nas. folc. mold. i, 171. Ciofule, mînca-ie-ar boala, La ce-ai stricat lelei oala? se zice în batjocură celor fricoşi. Cf. zanne, p. i, 412. fr Refl. pas. [Paharul] s-o stricat, alr sn v li 1 458/325. + (Regional; complementul indică seminţe, fructe, alimente etc. cu înveliş tare) A sparge (II 6). Să iai sîmburi de piersică şi să-i strici, alecsandri, t. i, 106. Nucile uscate... părintele Ghermă-nuţă le strica şi le mînca miezul cu o îndemînare de veverifă. hogaş, dr. i, 250, cf. dl, dm, dex. A început a. strica alune şi a mînca. şez. iv, 171, cf. alr sn i li 215. fr Refl. pas. în ziua.de.. Paşii, cînd ciocneşte ouăle bărbatul cu femeia, a cui nu.se va strica, acela va trăi mai mult. şez. i, 128. + (învechit şi popular; complementul indică uşi, încuietori etc. sau încăperi, obiecte ele. încuiate, închise) A sparge (111 6). Vodă puţin s-au luptat Şi fereastre au stricat (a. 1777). gcr ii, 116/36. Dă-ηιί drumu’, că stric u?a. alecsandri, τ. i, 325. Să ne punem toate puterile să stricăm fereastra magaziei, ispirescu, l. 274. Deschide, ori slric uşa. hogaş, du. i, 95, cf. tdrg. Un ceas ne-am căznit pînă să stricăm broasca, camil petrescu, p. 160, cf. dl, dm, dex. a. Tranz. şi refl. (învechit şi popular). A (se) dărîma; a (se) ruina (I). Rugămu-vă îngăduiţi, nu stricarcţi cetatea pînă vom grăi. lui Dumnedzău. dosoftei, ap. gcr I, 25/13, cf. anon. car. Aceasta iaste mulţumită cu care £m[ij eşti datoria, să le apuci să strici casa unde le-am ţinut alîţia ani? (a. 1750). gcr n, 47/10. Au stricat jitniţa cea mică şi mai marc o au zidit (a. 1785). id. ib. 142/1, cf. lb. O au stricat din temelie şi o au făcui mănăstire marc precum să vede (începuIul sec. XVIII), mag. ist, 212/1. Glodurii de pămînt aruncafi înlăunlrul incintei, semnifica că zidurile nu se vor strica niciodată, aristia, plut. XXXIII/5, cf. polizu, sion, p. 81. Şi socoţi d-ta c-oi lăsa eu să-mi stricaţi bunătate dc casă, unde m-am năsr cui, unde-am crescut? alecsandri, t. i, 359. Alunei podul cel minunai îndată s-a stricai şi s-a mistuit. creangă, p. 89. Cheul şi digurile de apărare, lăsate in grija vremii, s-au stricat, vlahuţă, s. a. iii, 235, .cf. barcianu, alexi, ·\ν., şăineanu2. Vor să strice casa nouă. goga, poezii, 337, cf. hogaş, dr. i, 108, cade. Trebuie să stricăm zidul şi să lărgim fereastra, voiculescu, P. I, 144, Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, Μ. D. ENC., de.v, şisz. iv, 171. Cine slrică-aşezămînt, N-aibă ţărnă pe mormînt.. jarnîk — bîrseanu, d. 282, cf. chest. ii 13, alrm ii/i li 378. fr Fig. Ştim acuma că de să va strica casa trupului nostru cea de pămînt, zidire avern de la Dumnezeu, cheia în. 1v/18. fr Refl. pas. Poruncind să se strice acele ziduri vechi, .în tocul lor... ziduri pentru fabrică au rădicat, ţichjn-deal, f. 384/7. 4. Tranz. (învechit; complementul indică teritorii, ţări, aşezări etc.) A devasta. Ş-au trimis împăratul oaste... de-au stricat ş-au pustiit cn totul oraşul. dosoftei, v. s. noiembrie 116r/14. Ei au fost cu nemţii cînd - Refl. Deacii să ua părăsi şi ]e va lăsa pustii,... [via sau iazul] şi vor înceape a să strica, prav. 55. Griul se va strica, calendariu (1814), 73/16. S-aii stricat holdele, au pierit fructele, au putrezii legumele, sadoveanu, o. xx, 266. Toată vara a plouat, Pe cîmp toate s-an stricat, folc. mold. i, 277. Floarea s-o păzeşti ca să nu să strice, că de se va strica, nici o poamă vei avea. zanne, p. i, 168. Γ». Tranz. (învechit şi popular; complementul indică bani, bunuri materiale, obiecte) A risipi (2) ; a consuma (inutil). Cela ce va strica niscare bani a besearicei,. .. să fie gonit. prav. 148. Măsura de grîu într-un dinariu. . . iară vinul şi oloiul să nu-l strici. N. test. (1648), 308r/2. Ş-au stricat nu numai al său ş-a femeii, ce şi b[a]nii omeneşti.. . ş-au căzut la închisoare. dosoftei, v. s. decembrie 189v/2, cf. lb. Ticălosul,. . . nu plăteşte să strice cineva un glonţ într-însul. negruzzi, s. i, 31. Pentru a crea o valoare, trebuie a începe prin a strica (consuma) o mulţime mare de alte valori, i. ionescu, d. 238. Pe toată ziua stricam. . . [in vrăbii] cîte un corn de praf şi cîte o pungă de alice. odobescu, s. iii, 22. De-acum trebuie să ne mai punem şi cîte pe-oleacă de carte, căci mîne-poimtne vine vacanţa ... şi noi stricăm pînea părinţilor degeaba. creangă, a. 100, cf. tdrg. Ia, nu mai strica banii pe cocoş, Natalio.. stănoiu, c. i. 194, cf. cade. Mă încă-păţînam să fac mîncare pentru Puişor şi stricam legumele. g. m. zamfirescu, sf. M. N. I, 47. Dacă ai de gînd să strici ceva bani cu mine, să mă duci la vraci. stancu, m. i. 61, cf. dl. E păcat să strice ţigările degeaba. preda, r. 305, cf. dm. Să mai stric un cartuş. vîn. pesc. mai 1964, 2. In fiecare zi, pe un kilometru de trotuar stricăm un kilogram de var. sorescu, u. 5, cf. DEX. ALR i 312/28, 49, 107, 315, ib. ι 1 336/28, 49, 137, 217, 278, 289, 303, 320, 988, alr ii 3 508/279, 334. Nu strica merele cu cel deprins a mtnea pădureţe. zanne, p. iii, 659. φ Fig. Chip n-a fost să-l mai poprească, las’ că nici n-a stricat nime multe rugăminţi. contemporanul, v.,, 393. N-ar fi vrut să-şi strice vorbele fără folos, sadoveanu, o. xxi, 297, cf. udrescu, gl. -v- Refl. pas. Pentru porumb, ca să nu să strice la hrana dărîmători (a. 1813). doc. ec. 156. Pentr-un petic de moşie Să strică un sac de hîrtie, zanne, p. v, 434; -6. Refl. (Despre materii organice, In special pespre hrană) A se degrada sub acţiunea agenţilor externi; a se altera, (popular) a se împuţi. V. acri, descompune, fermenta, înăcri, putrezi (1), rîncezi, sărbezi2 (2), s coace (1). zeri. Bucatele trebuiesc să fie proaspete... fiindcă se stric materiile, atît gătite cît şl negălite. episcupescu, practica, 38/15, cf. valian, v., polizu. O marfă. . . cînd ţine mai scumpă decît valoarea ei cea adevărată... se strică în prăvălie, ghica, c. e. i, 254. Fiind vară şi soare şi căldură mare, Peştele s-a stricat, alexandrescu, m. 404. Să lese să se strice carnea toată dinlr-o vacă? contemporanul, iii, 293, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. [Varza] o ţin călugării în putini înfundate, nu se strică nici în luna lui cuptor, voiculescu, p. i, 130, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. -O- Tranz. Merele putrede strică şi pe cele bune. zanne, p. i, 216. -γ· Êxpr. A strica (sau a Impuţi) brînza (cu cineva) = a se supăra, a rupe prietenia (cu cineva). Cf. zanne, p. iii, 490. + Tranz. şi refl. (Despre aer) A (se) încărca de mirosuri grele, neplăcute, a (s e) altera, a (se) vicia, sau, p. ext., de substanţe nocive, a (se) polua. Slrică aeru (a. 1733). gcr ii, 26/17, cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 7. Refl. Fig. (învechit şi popular; despre fiinţe) A se degrada fizic (pierzind anumite însuşiri sau părţi ale trupului). Că eu m-am stricat cu jugul Şi destul m-am ostenit, Pnrtat-am carul şi plugul Pînă am îmbătrînil. fm (1843), 2791/33. Astăzi însă caii noştri atît s-au stricat, iar ai vecinilor atît s-au îmbunălăţit, cît noi. . . mergem şi cumpărăm dc la străini, i. ionescu, b. c. 16/17. Văru s-o stricat, gr. s. i, 130. Ridici, ridici, Pînă te strici, zanne, p. ii, 696. Ai vorbii de te-ai stricai, se spune celui care foloseşte cuvinte nepotrivite, id. ib. 845. -γ- (Precedat de conj. ,,de“ formează construcţii care dau valoare superlativă verbului pe care îl urmează) Crîşma-i mare, frumuşică, Beau voinicii de se strică, ap. tdrg. <0* Expr. A se stric» «le rîs = a rîde foarte tare; a face mare haz de cineva sau de ceva. Dănilă... privea de departe vălmăşagul acesta şi se strica de rîs. creanga, p. 53. Mă stric de rîs de aerele tragice şi importante pe care vrei să ţi le iei faţă de mine. vlahuţă, s. a. ii, 255, cf. ddrf, barcianu, alexi, -w., dl, dm‘ dex. + Tranz. (Complementul indică organe, funcţii organice etc., ale fiinţelor sau, p. ext., sănătatea) A tulbura buna funcţionare. V. ataca, caria, dăuna, deranja, distruge, prejudicia, vătăma. Şi cum ochiul căi-l veri strica şi veri orbi, tot trupul tău va pipăi în întunearec. coresi, ap. gcri, 23/8. Pete vinele. .. care stric cu iuţeala mîncărimii lor şi părul barbei, al mustăţilor, al sprin-cenilor şi al capului, episcupescu, practica, 427/11. Citea puţin, ca să nu-şi strice ochii, vlahuţă, s. a. iii, 438. Nu şt’ce-oi fi mîneat aseară, că mi-am stricai stomacu. bacalbaşa, s. a. i, 74. Războiul a stricai multora nervii, c. petrescu, î. ii, 85. Deşi s-a întunecat, îşi slrică ochii pe gherghef, i. botez, b. i, 58. Mă, degeaba-mi stric eu pieplu cu voi ! teodoreanu, m. ii, 135. ll cuprindea un fel de nelinişte ca atunci cind le-ai răcit şi ţi-ai stricat stomacul, dan, u. 62, cf. dl dm, dex. Îmbucătura mare strică stomacul, zanne, p. iii, 580. Refl. Mi s-a stricat stomacul de atîiea zaharicale, ioneşcu-rion, s. 311. Măicuţa le-a spus să nu mănînee prea multe bomboane, că se slrică dinţii. arghezi, s. vii, 41. De plîns, ochii li se strică, alecsandri, p. p. 379. Stomahul, ca moara, cînd n-are cc măcina, atunci se slrică. zanne, p. ii, 437. (Prin analogie) Cînd i se strică căutătura, i se turbură şi păingenesc ochii, fugindu-i în fundul capului, marian, î. 24. ”0* Expr. (Refl. şi tranz.JAi (se) strica ciiiv:· capul (sau mintea) sau a (se) strica de (sau la cap) = a-şi pierde sau a face să-şi piardă judccata; a (se) zăpăci. E o femeie nebună, care mi-a stricat mintea şi mie. caragiale, o. vi, 258. Dacă ai zis că ţi s-a stricat capul, apoi asta trebuie să fie. dan. u. 318. S-a stricat omul la cap, are orbul găinilor, beniuc, v. cuc. 95, cf. dl, dm. Nebunii... nu mai puteau fi ţinuţi din pricina clopotelor ce îi asurzise şi mai rău 13640 STRICA - 1725 - strica ii strica la cap. ba.rbu, princ. 16. + Tranz. (învechit şi popular; complementul indică fiinţe) A îmbolnăvi; p. ex t. a contamina. Acest leac trebaic dat oilor îndată cît se cunosc că sînt stricate de călbează. calendariu (1814), 191/12. O vacă rîioasă slrică toată cireada, zanne, p. i, 168/6. -φ· Tranz. (Regional; complementul indică membre ale corpului) A luxa. CI. tdrg, alrm i/i h 206. + (Popular, despre oameni, animale sau părţi ale corpului lor) A se răni (1) ; a se juli. Cf. lb. Cînd boii trag din greu la jug, cind jugul hu-i bine lustruit, pc ploaie ori la boi neînvăţaţi, li ,,se slrică gîlul“, adică se roade şi se face rană. pamfile, b. 70, cf. tdrg, resmeriţă, d. Nu le duce aşa lare [cătanele], Că se strică la picioare, alecsandri, p. p. 296. Să nu dai în boi-prea tare, Că se strică la spinare. jarnîk — bîrseanu, D. 336, cf. a v 20. Boii la gîl s-au stricat De ploile ce-au plouai, folc. mold. i, 278. Boul s-a stricat rău la ceafă, zanne, p. i, 403. -γ-Expr. (Refl. şi in tranz.) (Popular) A se (sau a o) strica la eeaîă (sau la ţjlt, cu cineva) = à determina întreruperea bunelor relaţii (cu Cineva); a pierde creditul (în faţa cuiva). Aci o strică la ceafă, altele îi scrie Belu, altele zice el. pr. dram. 59, cf. şez. rx, 148, udrescu, gl., zanne, p. ii, 164. -<► Tranz. (învechit şi regional) A dezvirgina. Oricine va răpi cucoană tinerea.. . şi de-i va strica fecioria, să să cearle cu cumplită moarte, prav. 183. Am un. . . înger. . . de mă foarte paşte şi-m păzeuşte trupul să nu mă cumva strice bărbat, dosoftei, v. s. noiembrie 139r/34, cf. valian, v., polizu, ddrf, tdrg. (R e i: 1. p a s. )Ara-lă-să ciim s-au slrical. fecioria featei. phav. 205. [Fata] după ce s-a stricat, e nevastă, a vi 26. + (Regional; despre copaci) A se usca (Ciumeghiu —· Salonta). Ci. alr i 983/315. 8. Tranz. (învechit şi popular) A ucide; a mutila. Mearse spr-înşii împăratul sirii.an.ilor dc-i slrică şi nimici ei., coresi, ev. 155/9. Văcariul sau bouariul, de să va Ina. în cireada lui vreo vilă streină. .. şi... de o vor slrică gadinile. . ., nu va avea nici o certare, pkav. 40. N-or avè agiulor di la nimi. şi i-or strica moscalii şi nemţii, neculce, l. 328. Al patrulea crai au fost Derlencu, carile au stricai ostile lui. Domi-tian. cantemir, hr. 79. Văzîrid turcii că n-du putere să-i sil ice şi se apără din casă, au poroncit să dea foc casei (a. 1716). gcr ii, 19/22. Da şi ei. . . cu tunurile. . . dar nu putea strica pe muscali, dionisie, c. 181. Populaţia Florenţii fu foarte rău stricată la 1527, în fieşce zi pierea trei ori patru sule de lăcuilori. cr (1832), 1672/24. Vor veni fiare sălbatice şi le vor strica din oi. marian, o. ii, 9. Robul e totdeauna vrednic de iertare penlru minciună, iar pentru, furtişag îl baţi, fără să-l strici. sadoveanu, o. xm, 412. De-a fi vrun viteaz Cu flori pe obraz Să nu mi-l stricaţi, Ci să miri legaţi. alEC-SANDTU, P. P. 65, Cf. TDRG, DL, DM, DEX, H XVIII 312. Mreana aceasta era năzdrăvană. . . şi i-au grăit: Să nu-mă strici, că eu sînl soţul şi norocul tău. sbiera, p. 156, cf. bud, p. P. 1.5. Alelei! pe cînd eram Om întreg de mă luptam, Mulţi păgîni am mai slrical. ant. lit. POP; i, 510. "v· (Prin exagerare) îl bate de-l slrică. Com. din Bucureşti. <$> Absol. Un năimit carele jungheşi strică, antim, p. XXVIII/16. <0* Refl. pas. Cei ce vor rămînea den voi, se vor strica penlru păcatele lor. biblia (1688), 91T/39. La anul l 200 s-au stricat de turcul Muamet al doilea, amfilohie, g. 23/9. S-au lovii între ei tare, eteriştii s-au stricat, Turcii au luat izbîndă. beldiman, e. 51/3. Alnncea s-a stricai multă lume în război, graiul, i, 319. + Refl. intra n z. (Prin Transilv. ; despre femei, complementul indică fătul; şi în 1 o c. v b. a se strica de copii, alr ii/i mn 72, 2 647/102, a-şi strica pruncii, ib 2 847/318) A-şi provoca avort. Cf. alr^ii/i mn 72, 2 647/64. 4· (Popular) A mîhni; a chinui. Ai intrat în gînduri rele, care cu totul le. stric, pann, e. i* 92. Jelea mîndrei r-ău mă strică, jarnîk — bîrseanu, d: 138, cf·.· doine, 210, şez. 1, 270. Ce copilă ihi*am fost eu, Da mă slrică doru tău. bîrlea, l. p. m. ii, 456! M-ai stricat de nu-m ligneşle lucru miau. alr i 1 565/18. Ca dorul de mămă- ligă, nici un dor nu le slrică. zanne, p. iii, 609. ■£> Expr. (Regional) A strica cuiva firea (sau sufletul) = a produce cuiva nelinişte, supărare. Vorba rea firea mi-o strică, doine, 152. Bădiţă, năravul tău Mi-o stricat sufletul meu. bîrlea, l. p. m. t, 319. 9, P.efl. Fig. (Despre vreme) A deveni urît, închis, cu precipitaţii; a se închide, a se înrăutăţi, a se posomori (2). Piste puţine zile, s-au stricat vremea. .. începînd a luna ş-a fulgera (sfîrşitul sec. ; XVIII). let. iii, 193/31. Ori părerea mă înşeală, ori s^a strica vremea, creangă, o. 120. Vremea se strică şi ameninţă. CARAGIALE, O. I, 203, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg, pamfile, văzd. 5. Vremea s-a stricat, stă să ploaie, dan, u. 27, cf. dl. între timp vremea se stricase. preda, r. .171, cf. dm. : Cînd se strica timpul, se culcau devreme, barbu, g. 10, cf. M. D. enc., dex, h iv 105. Çînd zburdă vilele şi porcii cu paie în gură, vremea, are să se strice, şez. i, 18. Cînd sfîrşitul soarelui se face în nori, vremea se va strica, ζλννε, p. i, 77. 10. T r a n z. A face să piardă din calităţi, din valoare; a degrada, a deprecia. Şi cu acea socoteală îş strîcă obrazul şi numeli şi mai rău. neculce, l. 1.57. însuşi adevărul slrică preţul său cind se grăiaşle de la cel mincinos, ţichindeal, f. 198/3. Veţi feri inima voastră de pizma care chinuieşte sufletul şi slrică caracterul, marcovici, d. 235/18. Arii cuteza să calce. ... pe vclinţelc cele dc mare preţ. . . de milă să nu le strice frumuseţea. isi’Irescu, l. 38. Le reuşea, adeseori, să strice mlncările pe cari le pregătea Elciiuţa. agîrbi-ceanu, a. 481, ef. dl. Două coşuri înalte... stricau cu fumul lor cerul, preda, r. 5, ci. dm. Zerul pe caic îl lasă strică atit gustul cît şi forma prăjiturii, s. marin, c. b. 15. Mîndra care joacă rău îmi slrică şi mersul mea. jarnîk — bîrseanu, d. 191. însoară-mă, taică-n-soară, Că barba că mă-mpresoară, Şi mustaţa îmi strică faţa. balade, i, 364. Brînza de capră strică şi pe cea de oaie. zanne, p. iii, 485. -O» Refl. pas. Cînd structura cernoziomului se slrică. . . prin bălăr lorire, tn urma unui păşunal excesiv, atunci el îşi pierde, permeabilitatea, agrotehnica, i, 362. + (Despre vărsat) A lăsa urme caracteristice pe piele; (despre oameni sau obraz, faţă etc.; adesea urmat de determinarea ,,de 'vărsat*1) a avea urme caracteristice, lăsate de vărsat. Avea o figură... stricată îri juneţea ini de vărsai, mag. ist. i, 204/18. Vărsatul a stricat-o puţin şi i s-a scurs un ochi. negruzzi* s. i, 59/ Sărdariil îi stricat de vărsai ca un ciur. alecsandri, t. 740, cf. iorga, C. ι. i, 94. Femeia e înaltă, uScală,'cu obrajii stricaţi de vărsai, agîrbiceanu, s. p'. 68. Feciorul hatmanului avea un obraz stricat de vărsai, sadoveanu, o. xi, 332. Era un om între două vîrsle, înalt, cu faţa stricală de vărsai, dan, u. 29, cf. alr ii/i-h- 45, a v 15, vi 4, 26, 33. + A face să nu mai fie pus în ordine; a dérânja. Luă pălăria. :. şi i*o puse pe cap, cu grijă şt temere să ·nu-ί strice pieptănătura.· o. · zamfirescu, τ. s. 51. Mă trînlisem. ■. . atent să nu-mi stric cărarea. g. m. zamfirescu, sf. m. n; i, 139. Ochea îndelung, aşezînd arma în aşa fel, încîl să nu-şi strice barbă forfecată. călinescu, s. 185. + (Complementul indică limbai cuvintele, formele lexicale etc.) A abate (intenţionat) de la forma, înţelesul, natura etc. normală ; a face sa-şi piardă integritatea, puritatea; a corupe, a deforma. Aceasta iaste pricina de ş-au străcat lă-cuitorii acestor ţări graiul aemu de a dăo descălecălură. M. costin, o. 273. Miilti cuvinli greceşti şi latineşti le-am pus însuşi acele ca să nu stricăm simţirea lor. amfilohie; G. F. 17. în locul. . . [literei Θ] cere să scrie cu ,,1‘*. . . care strămutare strică înielesul cuvintelor greceşti, gram. mold. 19r/3. Se înţelege că trebuie să ne stricăm şi noi limba după ei. maiorescu, critice, 22. în coaiele tipărite... s-au strecurat. .. cîleva greşeli grave, cari strică cu totul înţelesul lextuliii. caragiale, o> vii, 317. Neologismul necesar nu strică Urnim, ci o îmbogăţeşte, sadoveanu, o. xx, -520, cf. dsr. + C o m p u s : strică-llmbă s. in. = (învechit, rar) persoană care foloseşte un limbaj preţios, în- 13640 STRICA - 1726 - STRICA cărcat cu elemente străine, nespecifice limbii. Şi tu; ht păr albite, care scriai odată O limbă nepocită. . . Cum te-au atras pe tine vîrtejul furios A cestor slrică-limbă? 1. negruzzi, s. 1), 18. fr R e f 1. pa s. Ca se se stricc o limbă, prea puţine pilde avem. im (1838), 21/1. După aceea s-a stricat numele prin lungimea timpurilor şi in loc de Flaci s-au zis Valahi, laurian, în mag ist. i, 43/5. Atunci se strică o limbă şi piere, cind se corumpe, piere şi naţiunea, aristia, plut. IV3/27. + (Popular; ln superstiţii; complementul indică oameni) A deochea; a fermeca. Ielele... ar strica pe. om. gorovei, cr. 149. Felele se încing... cu buştean, ea. . . să nu le strice strigoile. păcală, m. r. 194. Făcea urii, spărgea case,... strica vilele oamenilor şi cite nimicuri toate ea le ştia. lunsianu, c. 85. Dai ochi răi ti-o stricai Şi nouă sfinţi li-o viiukcat. bîrlea, l. P. M. ii, 334. 11. Tranz. A face să se sclilmbe in rSU din punct de vedere moral; a face să-şi piardă moralitatea, corectitudinea; a corupe, a deprava, a desfrtna, a. destrăbăla, a dezmăţa, a perverti, a sminti (2), a vicia. El nu vru să iarte numai un păcat, carele-i stricase fratele său (a. 1642). ocr i, 96/11. Răii să mulţîră De stricară lumea., dosoftei, ps. 40/8. Tl stricase turcii cu mulţi bani. şincai, hr. ii, 228. Moliciunea îi strică şi mîndria îi îmbată, pleşoianu, t. i, 98/19, cf. polizu. Tabloul senzual, voluptos,... înjoseşte, strică şi generaţiile viitoare, ghehea, st. cr. ii, 77, cf. ddrf, barcianu., alexi, w., şăineanu3. Ai fi un om de treabă de nu te-ar ft stricai învăţăturile greceşti, delavrancea, o.· ii, 242. Şi-a stricat copiii. Nu.-i pune la muncă, I-a rupt de sat. I-a înfumurat, stancu, d. 44, ef. dl. Să-i ajuie Cel-de-Sus să nu-l strice vreo muiere, preda, r. 102, et. dm, M. D. enc., dex. Bogăţia strică pe om. zanne, p. v, 84. “0* Refl. Ce pămîntul strică-se înaintea Domnului şi se împlu cu fărăleage. po 28/4. Dumnezău au certat toată lumea cu potopul. . . căci lot trupul s-au fost stricat şi rălăcil din calea sa pre pămînt. n. costin, l. 58. De vei pizmui, mai mult pre tine însuţi te vei strica (a. 1812). gcr ii, 208/16. Mult s-au stricat boierii! Ce moliciune mare-a dumneavoas-tră-ăi tineri! heliade, o. i, 221. Ajunsese să ceară oprirea cărţilor străine de a intra tn ţară, ca să nu se strice mintea românească, ibrăileanu, în plr ii, 543. Nici ciobanii nu mai sînt ciobanii din timpurile mele. S-a stricat lumea; s-au stricat şi ei. galaction, o. 64. (Prin analogie) Băirîna,... ori dgspre ce ar fi vorbit Andrei, spunea : — Da, se strică vremurile, τ. popovici, s. 137. fr Refl. recipr. Toate tainele altora le învăţa şi acuşi de unul,, acuşi de alIul la atîla îi aducea, de unul pre altul se strica, şincai, hr. iii, 122. S-amăgesc,se înşel si se stric unii pe alţii, episcupescu, practica-, XIX ,'24. 12. I n t r a n z. (Mai ales în construcţii negative) A face râu, a dăuna, a fi nefolositor sau nepotrivit într-o anumită situaţie. Şi nemica nu-i strică lui. .. acel lucru bun. coresi, ev. 137/14. Şi de are şi bea ceva, de moarte nu va strica loc (a. 1650—1675). gcr i, 230/32. Mărit să fii, Doamne, că nu laşi sâ-m[i] strice. dosoftei, ps. 55/18,. cf. le. Bruma foarte mult strică cucuruzului, economia, 4.1/21. Nu strică însă numai trîndâvia. trupească, ci şi cea sufletească, vasici, m. ii, 50/3. Mai multă băgare cle samă nu strică, creangă, g. 184. De mîncat... nu îndrăzneşte a-i da... temîn-du-se ca să nu-i striee. marian, na. 54, cf. ddrf, şăineanu2. Aşadar, ceea ce ajulă într-o direcţie, strică în cealaltă, ibrăileanu, s. l. 33. După o masă ca aceea la care am stătut, un fruct ori un strugure nu strică. sadoveanu,. ο. x., 153. Această gîngăveală uşoară... nu slrica deloc frumosului căpitan, brăescu, o. a. i, 10. Mă lem să nu-ţi strice în alegeri, bogza, a. î. 60, cf. dl. Tartor iţa U iscodea mereu, gîndindu-se că nu i-ar strica un astfel de ginere, τ. popovici, se. 7,. ci. m. ix enc., dex; Frunză verde, flori mănrnU, Ieşita-mi-au vorbe multe. Las’ să iasă că nu-mi strică Că-s Itnără şi voinică, jarnîk — bîrseanu, d. 402, Că-i mînca ori nu-i mînca, Duşmanului nu-i slrica. sevastos, p. 262. Mîncarea de demineaţă şi însuralu de tînăr, niciodulă nu strica, şez. i, 218. Două mîncări nu strică, două bătăi strică, zanne, p. ui, 637. (însoţit de verbe la conjunctiv sau infinitiv) Nu va strica a aşeza şi în stupină mai mulle cojniţe goale, economia, 188/8. Să-mi trimiţi însă pe cineva, n-ar strica, băl-cescu, ap. ghica, a. 319. Pînă atunci, nu strică să mă înştiinţaţi ce mai e pe la voi. caragiale, o. vii, 22. Niciodătă nu strică cineva să facă o încercare, ispirescu, l. 219. N-ar strică să aprindem aci o lampă şi să faceţi foeul. c. petrescu, a. 279. Nu strică... să ai în minte experienţa unui activist mai bătrîn. preda, r. 254. Se gîndi că nu strică să-şi aducă aminte că omul are numai o. viaţă, barbu, g. 174. fr Expr. (Tranz.) Ce strică? = de ce-ar ii rău? de ce (să) nu? De voi adormi, ce strică? bărac, a. 13. Ce strica dacă le uitai la portret? negruzzi, ap. ddrf. Vrei? De ce nu? Ce strică? călinescu, b. i. 177. (învechit, rar) Nu strică nimic = nu face nimic. Nu strică nimica, îmi răspunsă ea. gorjan, H. iv, 26. + Tranz. (Popular; despre defectele cuiva) A dezavantaja. Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar slrica un lucru. Esic cam greu la vorbă, cam aspru la judecată, slavici, 0. i, 53. Dacă ar fi mai inteligent, şoarecele ar umbla la pas: ceea ce-l strică pe el, ca şi pe hoţi, esle că fuge fără motiv, arghezi, s. viit, 110. I'e strică guriţa. jarnîk — bîrseanu, o. 427. Numai una tot te strică. reteganul, p. iv, 31. Ai fi bună de mireasă, dar te strică guriţa, Că-ţi umblă ca meliţa. folc. transilv. 1, 248. + A fi vinovat. Nu slric eu, el zise, ci chiar voi m-aţi pus. pann, h. 39. Dacă s-a bucurat să fure nişte nimicuri de la un mort pc care l-a găsii î.n pădure, eu stric? caragiale, o. vi, 254, cf. dl, dm, dex. + Tran z. (Cu complementul ,,ce“) A se face vinovat (cu ceva împotriva cuiva); a greşi. Şi tu vrei să bag sabia în teacă?. . . Ce-au stricat ei?. . . Că s-au născut? delavrancea, o. ii, 148, cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm, dex. Codrule, ce ţi-am stricat De m-ai dat de mîni legal? bibicescu, p. p. 166. 13. Tranz. (Complementul indică acţiuni, stări de fapt, procese, fenomene etc.) A opri, a ţine pe loc buna desfăşurare, realizarea (în condiţii optime) etc.; a curma, a împiedica, a zădărnici. V. dejuca, deranja, incomoda, stingheri (1), ştînjeni (1). Se nevoiesc mulţi ca să strice... bunele tale plecări, antim, p. XXVI/6. Şi-αιι cam stricat cheful..., auzind de mazilie (sfîrşitul sec. XVIII). let. iii, 225/19. Putea, deschizîndu-mi ochii, să-i strice cugetele sale. pleşoianu, t. iii, 17/21. Zgomotul lumii strică mai totdeauna sentimenturiie de credinţă şi de dragoste, marcovici, d. 29/18. Asta-i umple attt de frică, încil pofta li se strică, asachi, f. 18/16. Că se mînia-mpăratul, hatîrul dacă-i stricăm, pann, p. v. iii, 60/4. Tot cheful mi se strică, alecsandri, t. i, 239. Ne aflăm apăraţi de acele aberaţiuni intelectuale care strică inspirarea multor poeţi, maiorescu, critice, 6. Nicolai, nu ne strica cheful cu braşoavele tale ! gane, n. i, 138. Spînul, neputlndu-le strica halîrul, chemă pe Harap Alb. creangă, p. 231. Harap Alb, fiindcă... nu ne-ai stricat veselia, vreau sărţi fac şi eu un bine. id. ib. 237. Dacă dăm acuma alarma, stricăm iot! caragiale, o. ii, 21. Nu trebuie să fie fericiţi acei cari strică fericirea altora, id. ib. ii, 252. Acesta, fără să-şi strice dispoziţia, se dele deoparte, vlahuţă, s. A. ii, 76. Blăslemai să fie. . . Acel om pe care Mi-l împinge firea Să strice iubirea, coşbuc, p. ii, 163. Tu eşti pentru soţia aceea cu toane bune sau rele..., eşti pentru vecinii tăi, chiar dacă-ţi strică liniştea. iorga, p. a. ii, 35. Ah ! munleanco ! nu-mi strica socotelile. delavrancea, ο. π, 17. li spuse că-i o adevărată nebunie să-ţi strici în chipul acesta sărbătorile, agîrbiceanu, a. 129. Iar Niţă nu poale să strice gustul lai Pitaehe. brătescu-voineşti, p. 60, cf. lungianu, c. 61, cade. Nici unui fruct nu-i este îngăduit să strice armonia naturii, c. Petrescu, î. ii, 85. Pleca tot tn vîrf uri afară — să nu-i strice somnul, g. m. zamfi- 13640 STRIGA — 1727 - STRICARE rescu, m. d. ii, 218. N-am avut curajul să-i slric cheful. cocea, s. i, 203. Se părea că nimic nu mai are preţ decit iubirea ei, pe care o stricasem din uşurinţp. vlasiu, d. 268. Nimeni nu mai cearcă muţenia să strice. voiculescu, poezii, i, 107. Mi-a stricat de la început cheful, camil petrescu, p. 308. Pentru nimeni pe lume nu vreau să-mi stric somnul, vinea, l. ii, 116, cf. dl. Ţi-am stricat cumva programul? preda, r. 175, cf. dm, m. d. enc., dex; Cine strică dragostele, mînce-i griul pasările, jarnîk — bîrseanu, d. 281. Aş iubi pe cel mai mic, Voia la cel mare-o stric, reteganul, tr. 184. Cine strică dragostea, Aibă pasul racului, mat. folk. 1 421. Mergeau amîndoi... fără de leac de frică că le va mai strica cineva traiul cel bun. bota, p. 90. Nu vă stricaţi voia bună, Pentru mica mea minciună, balade, ii, 55. Să ne stricăm foamea, alr i 757/24. Cine strică dragostea, Dumnezeu să nu i-o dea. ant. lit. pop. i, 537, cf. balade, ii, 49. Capul ţi l-oi sparge, dar haiîrul nu ţi l-oi slrica, se zice despre cei care manifestă falsă prietenie. Cf. zanne, p. ii, 45. Adunările cele rele strică deprinderile cele bune, se zice celor ce nu-şi aleg bine prietenii. Gf. id. p. iv, 199. Nici prea hapsîn să nu fie omul, că lăcomia strică omenia, re-bbeanu, i. 440. Numai să nu-şi piardă răbdarea. Graba strică treaba, id. ib. 118, cf. românul glumeţ, 53. + . T r a n z. (Complementul indică unităţi care formează şiruri, linii) A întrerupe continuitatea; a provoca dezordine. Mai mulţi din auditoriu se scoală şi strică rîndurile. caragiale, o. vi, 133. Gheorghe Ion! tuna glasul căpitanului, nu strica frontul, bacalbaşa, s. a. i, 196. Fiarele... stricaseră cercul şi se strîngeau iar haitic. voiculescu, p. i, 115. <> Refl. Lungul şir al călăreţilor nu se strică nici după ce ajung la drumul mare. bogza, a. î. 154. + Tranz. (Popular; complementul indică cusături, împletituri) A descoase; a destrăma. Cf. alrm sn ni h 1 053. 14. Refl. A rupe legăturile de prietenie cu cineva; a curma bunele relaţii; a se certa, (familiar) a se supăra (4). Decît să mă stric cu omu’, mai bine aşa! Treacă de la mine. ghica, c. e. i, 252. Trebuie găsit un mijloc de a ne strica cu şatrarul. alecsandri, t. 785. I'repeleac pusnicul se stricase aciim de iot cu dracul, creangă, p. 58. A cheltuit tot, s-a stricat cu toată lumea, vlahuţă, s. a. ii, 229, cf. ddrf. Stătea rău cu polonii, se stricase şi cu turcii. xenopol, i. r. iv, 238, cf. tdrg. La ce-mi cere să mă stric cu Mitriţă? c. petrescu, î. ii, 176. N-ar vrea Să se strice cu mine. cocea, s. r, 172, cf. scriban, d., dl, dm, dex. Cine vrea să se-, aibă bine cu loată lumea, se strică cu toţi. v. rom. iunie 1965, 25, ef. cia.usa.nu, gl., udrescu, gl. Inchină-te la Dumnezeu, dar nu te slrica nici eu dracul, zanne, p. vi, 643. fr Tranz. Şi nu stricăm prieteşugul,. fiind megieşi de aproape (cca 1700). bul. com. ist. ii, 206. El 'o va întrebuinţa niunai ca să poată strica unirea noastră, pleşoianu, t. ii, 127/2. Dacă nu te culci, stricăm prietenia, tudoran, p. 156. (Expr.; popular) A strica cumetria (cu cineva) = a se certa. Cf. zanne, p. iv, 322. -ν' T ranz. tact. Ai cercat să mă strici cu Florica pentru ca să tragi· cenuşa pe turtă ta: alecsandri, t. 930. Are la activul său.t. lucruri care, dacă îl pot ,,pune bine“ cu Muntenia, îl pot st rida cu Moldova, ibrăileanu, in plr ii, 325. Strică-i'pe prie-:· tem cu cei mai buni prieteni ai lor. bârbu, princ. 62. fr Refl.-- pas. Mi-a declarat că na vrea... să se strice o prietenie’atît de veche, preda, R. 52. : ·· ? 15. R e f 1. (Popular; despre grupuri, adunări, p. ex t. despre petreceri, jocuri) A se sparge (14).' S-au stricat acea adunătură şi îndată s-au dus (sfii·-, şitnl sec. XVIII), let. iii, 279/38. Hora. se strică. pelimon, i. 213/3.' Îndată ce s^a stricat hora,: bărbaţii au începui să se îndrepte.... spre: Avrum. rehheanu, i. 32. St stricase: banchetul, ASGHÉzij l. 20, cf.,dl; dm,dex,: alr τ 299/960,'984. (Tranz. fac t.) Ţu-gnrlah stricase, adunarea şi . nu mai putea sta acolo. PREDA, M. 144. ■ 16. T r a n z. (învechit şi popular ; “complementul indică legi, convenţii, hotărîri, angajamente, înţele- geri etc.) A anula; p. ext. a nesocoti. Cine o va slrica această tocmeală, să fie blestemat (a. 1620). iorga, c. iii, 238. Aceştia să fie volnici să strice acea tocmală îşi acea împărţeală, prav. 9. Să nu vă pară că am venit să stric leagea. n. test. (1648), 7r/l. Mi-ar fi voia să auz de la dumneata care legături am călcat ide am stricat parola, ist. ţ. r. 23. Au scris cu taină la Mihai Vodă de-au stricat [logodna] cu sora lui Con-Istantin Vodă. neculce, l. 339. Cine să va ispiti a strica danie noastră... să fie neiertat de Domnul (a. 1699): bul. com. ist. iv, 34. Acest rău obicei să-l rădicăm de asupra ţărei şi să-l stricăm (a. 1712). uricariul, v, 249/10. Această diată... cine va umbla din copiii mei a o strica, să nu aibă blagoslovenia lui Dum-nezău (a. 1819). bul. com. ist. rv, 158, cf. lb. Si temea ca nu cumvaşi cuvintele lui cele pline de înţelepciune să le strice alianţa, pleşoianu, t. ii, 134/10, cf. ddrf. Să strice şi să despulerniceze orice bir şi dajdie păgubitoare dajnicilor. regul. org. 24/1. De cînd au venit o grămadă de procopsiţi după le Pâris, ne-au stricat !rostul. ghica, c. e. i, 163. Ş-au văzut multe căsătorii bine întocmite şi stricate după cîteva luni. bolinti-.neanu, o. 279. Eu merg să fac dreptate în ţară... să stric legile cele rele făcute de domnie, gane, n. 1, 158. Mi-ar fi voia să stric logodna cu năzuroasa aia de fată. ispirescu, l. 400. Nimeni legea de creştin Să n-o strice. coşbuc, b. 244, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Te cheamă în judecată, ca să strice ipoteca, brătescu-voineşti, p. 216. Nu-i lucru de toate zilele să strici o căsătorie, agîrbiceanu, s. 53, cf. cade. Nicu, cînd era înfometat, înghiţea un gogoloş de pîine pe furiş, dar nu strica rinduiala. călinescu, ş. 66. Voia să strice rinduiala pămintului. pas, l. i, 13. É. obiceiul pămîntului, la ce să-l stricăm noi? tudoran, p. 69, cf. dl. Părinţii sînt neliniştiţi cînd fiii lor strică o căsătorie, preda, r. 489, cf. dm. Voi vreţi să stricaţi datinile cu orice preţ? lăncranjan, c. ii, 115', cf. m. d. enc., dex. Măritatu-i lucru mare, Nime nu-l poate stricare, jarnîk — bîrseanu, d. 278. Putem slrica obiceiul, reteganul, p. v, 30. -γ- Expr. A strica pacea (cu cineva), v. pace (3). φ Refl. Acordul ; [între Ioanide şi Tudorel] se strică brusc, călinescu, ;b. i. 180. fr Refl. pas. S-au stricat orînduiala obiceiului acestuia, gheorgachi, let. iii, 319/10. Pentru paza legii, ca să nu să strice, dă groaznice pedepse schim-: bălorilor de lege. amfilohie, g. 130/22. Dă alunei s-au stricat această otînduială (a. 1811). doc. ec. 117. De ; să va afla că s-aii urmat prin vicleşug. . . Atuncea ; poate să se strice tocmeala, pravila (1814), : 38/12. Porunci să se strice acea alegere, negruzzi, s. i, 242. i + (Popular; în superstiţii; complementul indică farmece, blesteme) A -dezlega. Cf. dl, dm, dex. Strică, ■ mîndro, ce-ai făcut, Nu mă ţinea om pierdut! hodoş, p. p. 63. — Prez. ind.: stric, pers. 6 şi (învechit) stric. — Lat. extricare. STRICARE s. f. Acţiunea de a (se) slrica şi rezultatul ei. : 1. Pierdere totală sau parţială a calităţilor, a func- . ţionalităţii: etc. unor obiecte, care devin necorespunzătoare sau neutilizabile, prin uzare sau prin .acţiuni violente, d e g r a d a r e,. deteriorare, .(învechit) d e g r a d a ţ i e, s t r i c a t1 (1) (v. hrenluir e, ponoseală, ponosii e, u-z a r e); faptul de a face să nu (mai) funcţioneze normal unele aparate, instalaţii tehnice etc., d ef éc-t ar ev / d e r a n j a r e, ; d e f e g 1 a r e, (popular) vătămare. V. avariere. Cf. strica (1). Cf. lb, ddrf. Cel care să va dovedi în vină cu stricarea ' vreunul lucru,. ·,... să dea la cutie ... pite .taleri trei (a,.1824). doc. ec. 330, cf. Lm. Se trimeteau, cu mullă •stricare de ciubote, slujbaşii de la curte pentru a-i aduce ■xu;de-a,,şila. ŢQRQK, c, i. m, 169, cf. resmeriţă, d., di., . DM, .M. D. KNC., DKX, I)SR. - ..... ; 2. (învechit) Spargere (II G). Cf. strica (2). :Ar voi să mănînce migdala, însă să sfieşle de osteneala 13641 STRICARE - 1728 - STRICAT2 ce are să aibă cu stricarea coajei ei. buznea, f.6/24, cf. ddrf, dl, dm, dex, dsr. + Spargere (III 5). Cf. dsr. 3. (învechit şi popular) Dărîmare; ruinare (I). Cf. strica (3)i [Episcopul] a fost aşăzat la Turnul Severin, după a cui stricare s-a mutat aici. oenilie, o. 195/10, cf. barcianu, alexi, w., dl, dm, dex, dsr. 4. (învechit şi popular) Devastare (a unor teritorii, ţări, aşezări etc.); p. ext. pagubă (1). Cf. strica (4). Tu insă nu vini dencoace de grămadă pre stricare. po 109/23. Au fostu... începătura durerei şi stricărei ţării noastre, neculce, l. 132. Să-i fie iertate toate răutăţile... aprinderi, stricări de moşii, luări de orice averi, şincai, hr. i, 299. Fiarăle pămîntului vor fi... spre stricare mare: (a. 1799). gcr ii, 16.4/26. Povoiul vine cu larmă mare şi cu stricare şi curînd trece, maior, p. 100. Nu viu să-fi fac stricare, bărac, a. 17, cf. polizu. Ne aşteaptă război, stricarea ţerii, foc şi sabie. hasdeu, i. v. 62, cf. dl, dsr. Păcurariul meu Drese glasul său: ,,Vinăl vină mare! Nu-mi eşti spre stricare“. pop., ap. gcr ii, 329. + Faptul de a produce stricăciuni (2), de a face să se degradeze cultura, plantele etc.; distrugere. V. nimicire (1), p r ă-pădire (1). Stricarea recoltei din cauza ploilor, dsr. 5. Degradare a materiilor organice (mai ales a alimentelor) sub acţiunea agenţilor externi, alterare, (popular) împuţire. V. aciire, descompunere, fermentare, înăcrire, putrezire, rîncezire. Cf. strica (6). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, dsr. + încărcare a aerului cu mirosuri grele, neplăcute, alterare, viciere, sau, p. e x t., cu substanţe nocive, poluare. Cf. s t r ίο a (6). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 6. Tulburare a sănătăţii; îmbolnăvire, vătămare. V. deranjare. Cf. strica (7)· Stricare stoma-hului... se pricinuieşte din lăcomia mîncării. episcupescu, practica, 103/14. Holera începe printr-o stricare de stomah. cr (1832), 412/28. Cind... cineva... cunoaşte principurile asupra cărora sînt aşezate stricările sau dezorganizaţiile organelor noastre, poate zice că ţine cheia ştiinţei medicale, kretzulescu, a. 111/14, cf. bianu, d. s., dl, dm, dex, dsr. + (învechit, rar) Degenerare. Pricina... stricării soiurilor de vite esle lipsa unei hrăni îmbelşugate, i. ionescu, c. 1/17. 4 (Regional; in superstiţii) îmbolnăvire provocată de descintece (Arefji — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl. Desciniec de stricare de oameni (de stricare de vite). id. ib. 7. (învechit) Distrugere; ucidere; p. ext. Snfrîn-gere. Cf. strica (8). O stricare de bătălie nu putea face a-l pierde, pentru că acest nume nu era datoriu biruinţelor. ist. carol. xii, 73v/23. Intru aceea s-au întimplat bătaia de la Mohaciu, carea au fost stricarea ungurilor, şincai, hr. ii, 153, cf. valian, v. S-au împlinit proorocia Domnului... care au fost prorocit pentru.. .·' stricarea evreilor, bărac, ap. gcr ii, 236/9. A lucrat în toată νία(μ pînă la moarte spre stricarea românilor, bariţiu, p. a. iii, 64. După stricarea ete-riştilor la Drăgăşani şi la Sculeni... ţările noastre rămaseră în prada birbanţilor. negruzzi, s. i, 217, cf. dl. "v* (învechit, în sintagma) Stricarea vieţii = ucidere. Pedeapsa cea de moarte este oare folositoare...? ... Nu poate să fie nici o nevoie ca să nevoiască stricarea vieţii a unui cetăţean (a. 1773). gcr ii, 87/36. 8. F i g. Schimbare în rău a yremii; înrăutăţire. Cf. strica (9), Nişte fulgere mai tirziu prevesti strieprea timpului, pelimon, i. 252/4, cf. dl, dm, m. D. ÊNC., DEX, DSR. 9. Pierdere a calităţii, a valorii; degradare, depreciere. V. decădere. Cf. strica <10). Oare să mai cunoaşte vreo rămăşiţă după politiceasca lor stricare? cn (1833), 2732/14. Pacea de la Cainatgi este izvorul primari din care iese mvindecâtă stricarea şi începutul. sfîrşirei împărăţiei osmane în Europa, fm (1842), 431/35. Se înşeală crezînd să stricarea unui film e o problemă atît de simplă, cinema, 1969, nr. 7, 3. + Abatere (intenţionată) de la forma, înţelesul, natura etc. normală a limbii, a cuvintelor, a formelor lexicale; corupere, deformare; (învechit) stricăciune (4). Cf. DSR. 10. Pierdere a moralităţii, a corectitudinii; decădere morală; corupţie, decădere, depravare* desfrînare, pervertire, stricăciune (5), viciere. Cf. str ica (11). Cu neostenite a Dumne,zeiri,i tocmeală a ■ nevindecate patime, va dezlega stricare, dosoftei, v.^s. noiembrie 165v/19. Bolind cu inirna pentru o stricare ca aceasta a creştinilor, mineiul (1776), 145v/2. JJmblă.,.. cu, scopos, de a îndrepta prin cuvinte cătră obşte, greşalele şi stricarea năravurilor, ar (1829), 175/2. El să fericeşte singur cu scîr,ba altuia, fără a o simţi şi stricarea fraţilor săi nu-l tulbură nicicum, buznea, f. 32/9.. Este mijlocul cel mai sigur al stricărei noastre, vasici, m. ii, 85/17, cf. dl. Corupţia (stricarea ) sau precurmarea unui eh. pann, în contribuţii, i, 54,. cf. dm, dex.. Tatăl său stricarea... [fiului] să o plătească pentru că a lui di datorie au fost ca încă în pruncie să-l fi certat... spre a nu căde într-aceli răii năravuri, pop. ap. gcr ii, 359. ; 11. (învechit; astăzi rar) Deranjare (a unor stări de lucruri, a unor procese, fenomene etc.1). Cf. strica (13). Prea departe a mers lucrul şi va 'aduce stricări ca oricare treceri peste măsură, fm (1845), 3502/27. Dacă.. . forţa intervementă ar fi prea puternică, ea. .. ar grăbi stricarea echilibrului vieţii, conta, o. f. 217, cf. DL, DM, DEX. 12. Fig. Rupere a legăturilor de prietenie, a bunelor relaţii cu cineva; ceartă. Cf. strica (14). Cf. DL, DM, DEX. 13. (învechit) Anulare; nesocotire (2) (a unei convenţii, înţelegeri etc.). Cf. strica (16). Nu s-au îndestulat, nici s-au învăţat cu acelea care le pătimise pentru stricarea păcii ’de tată-său făcută cu bulgarii. şincai, hr. 1, 132. — Pl.: stricări. — V. strica. , STRICAT1 s. n. Faptul de a (se) strica. 1. (învechit; astăzi rar) Stricare (1). Cf. strica (1). Fătul meu, Stricatul este >lesne şi dresul. este greu. ALECSANDRI, T, II, 71, cf. DDRF, CADE,. DL, DM, DEX. 2. (învechit, rar)-Boală. Cf. strica (7). Îngerii ... răsîpiia stricatul de la dînsul. dosoftei, v. s. februarie 52r/17, cf. id. ib. 57;/8. ‘ 3. (învechit, rar) . Nesocotire (2). Cf. st ti ca’ (16). Oştile moschieşii pănă atuncea mai nice au aflat bine de stricatul păcii, axinte uricâriul, let. ii, 133/28. — V. strica. STRICAT2, -Ă adj. 1. .(Despre obiecte) Care şi-a pierdut total sau parţial, calităţile, funcţionalitatea etc., devenind necorespunzător sau neutilizabil, prin uzare sau printr-o acţiune, violentă, degradat, deteriorat (v. h î r b ui t, hodorog-.it, hrentuit, învechit, paradit 1, ponosit .1, r a b 1 a-, git 1, ros 1, rupt2 4, uzat); (despre sisteme tehnice) care nu (mai) funcţionează normal, der fect, defectat, d e.r a if j a t, dereglat, (rar) detracat, smintit2; deteriorat. V* avariat. Cf. s t r i c a (1). I-i suliţa frîntă, armele stricate, dosoftei, ps. 29/17. Dar [sacii] fiind rău stricaţi, ... cu anevoie să poate face din patru unu (a. 1809). doc. ec. 76, cî.lb. Cel ce va,încerca să dreagă o stricată rotilă a maşinii, episcupescu, practica, 89/1. Volume mai jnult,sau . mai puţin stticate ce stau aruncate într-o cămăruţă , a somptuosului palat mînăs-tiresc. odobescu, s. i, 339, cfi Potizu, Ddrf, barcianu, alexi, w. Cealaltă... parte, trecătorii,1 din : pricina caldarîmului stricat, o ocoleau, anghel, pr. 51. Dregea ceasornice stricate ale cunoştinţelor. brătescu-voi-neşti, p. 303. La căruţă nu e stricat nimic, agîrbi- , 13643 STRICAT2 - 1729 - STRICAT2 ceanu, a. 65. Muncea din greu, neîncetat, ca o maşină stricată care se învirteşte singură, rebreanu, i. 334, cf. resmeriţă, d. Şi-n oraşul nostru ploaia clntă, Cîntă ca un fonograf stricat, minulescu, vers. 196. Copiii au pus în raft un ceas stricat, călinescu, s. 45. Toate obiectele stricate şi zgomotoase care s-au găsit in sat... se află împrăştiate în cîmp. bogza, c. o. 248, cf. stancu, ş. 346. Toată ziua trăncănim ca nişie mori stricate care macină vini. h. lovinescu, t. 256, cf. dl. Stătea tolănit pe o canapea cu arcurile stricate, τ. popovici, s. 37. Se cuibări printre lăzile vechi, coteţele stricate şi scaunele rupte. id. ib. 46, cf. dm. Am găsit drumul plin de cărufe şi maşini distruse şi răsturnate, de tunuri şi mitraliere stricate, v. rom. octombrie 1964, 53, cf. dex, alrm sn i h 103. Moară stricată, se zice celui care vorbeşte mult şi fără rost. Cf. zanne, p. iii, 248. Gura soacrei, moară stricată, id. ib, IV, 609. 2. (Regional; despre coaja seminţelor, a ouălor) Spart (III 2). Cf. strica (3). Se întoarse iute cu migdale şi cu alune stricate gala. hogaş, dr. ii, 36. + (Popular; despre uşi, încuietori) Spart (III 3). Cf. dsr. 3. (învechit şi popular; despre construcţii) Dărîmat; părăginit (1). Cf. strica (3). Că în curţile lor vei vedea... ferestrile sparte, ogrădzile stricate (a. 1714). gcr ii, 12/4. Un oraş prădat şi cu totul stricat, molnar, ret. 31/11. Odăile acelea..., fiind stricate rău după socoteala ce s-au făcut merge cheltuială multă (a. 1809). DOC. EC. 82, cf. Llî, POLIZU, DDRF, RESMERIŢĂ, D., DL, dm, dex. Păsărică, păsărea, Mulă-ţi cuibul de-acolea, C-oi veni-ntr-o sară bat, Ţi-i găsi cuibul stricat, şez. i, 12. A doua zi dimineaţa s-a sculat băietul şi, văzînd zidul stricai, s-o dus la tatu-so pllngînd. ib. iv, 171. 4. (învechit; despre teritorii) Devastat. Cf. strica <·*). Să silea ca să alipească poruncile Porţii toate; şi era greu, că era ţara stricată mai înainte vreme, neculce, l. 206, cf. CADE. 5. (Despre materii organice, in special despre hrană) Care s-a degradat sub acţiunea agenţilor externi, alterat, (popular) împuţit. V. acrit, descompus, fermentat, înăcrit, putred (1), putrezit, rînced 1, rîncezit, sărbezit, stătut2 (1). Cf. strica (6). Au deschis aici în marginea Bucureştilor fabrică ca să lucreze bere din bucate stricate (a. 1825). doc. ec. 353. Lipsa şi prisosul hrănii otrăveşte şi bolnăveşte pe om, ca şi cea stricată. episcupescu, practica, 1/23, cf. polizu. Germenele pagubei se află ascuns în mijlocul cîşligului ilicit întocmai ca viermele rozător în fructul stricat, ghica, c. e. i, 255. Vacilor... să nu cumva să li se dea fîn muced sau paie stricate, i. ionescu, b. c. 22/15, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Apă aveau, noroi aveau, aveau şi ghindă, dar era cam neagră şi stricată. galaction, o. a. ii, 177. îşi aminti că în straiţă e numai mălai din porumb stricat, dan, u. 296, cf. scriban, d. Brînza e stricată, bogza, a. î. 76, cf. dl, dm. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată, barbu, g. 254, cf. dex, chest. v/108, alr ii 5 717/260, 784, 812, 833, 836, ib. 6 088/29, 130, 279, 520, 769, ib. 6 149/260, 284, 682,. ib. 6 153/64. Decît bucale stricate, mai bine maţe sparte, se zice cu privire la un om lacom la mîn-care. zanne, p. iii, 495. Se duce ca vinul stricat, din bute în bule, se zice despre un om nestatornic, id. ib. rv, 184. + (Regional; despre vin) Falsificat (cu apă). Cf. alr sn i h 238. + (Despre aer) încărcat cu mirosuri grele, neplăcute, alterat, viciat (v. stătut2 2) sau cu substanţe nocive, poluat. Un aer stricat... îl izbi d-odată în faţă. pelimon, i. 168/29. Praful şi aerul stricat ce-nveninează şi gura şi plămînii. vlahuţă, s. a. i, 222. Parfume amestecate încercau să risipească aerul cel stricat, barbu, princ. 144. Fig. Alîtea... foi literare şi politice... trăiesc într-o atmosferă stricată, maiorescu, critice, 77. 6. (învechit şi popular; despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) Bolnav; invalid, slăbit (de bă-trîneţe, de oboseală etc); spec. lepros; (despre organe, funcţii organice ale fiinţelor sau, p. e x t., despre sănătate) care nu fimcţionează normal (v. deranjat). Cf. strica (7). Tămpinară-l... dzece oameni stricaţi, varlaam, c. 324. O femeaie stricată de un ochi. dosoftei, v. s. octombrie 97r/9. Omul era virtos cu pulearea şi stricat, biblia (1688), 2682/17. Oamenii l-ar vedea că ene[r]n lui sînt stricaţi şi l-ar da în spital, ţichindeal, f. 112/19. Sănătatea sa cea stricată îl sili la 1800 a părăsi ctmpul războiului, fm (1839), 2172/20. Avînd din natura sa o sănătate stricată, a pierii de la sine sub greutatea relelor, aristia, plut. 87/6, cf. şăineanu2. Rămăsese c-un şold stricat, în lupta de la Topliţa. mironescu, s. a. 124. E unom. .. cu un ochi stricat, acoperit pe jumătate de albeaţă. BOGZA, A. î. 172, cf. DL, DM, FD I, 200, DEX, ALRM i/ι h 192, teaha, c. n. 267, zanne, p. ii, 266. «θ' (Substantivat) Vine cătră el un strieat. coresi, tetr. 73. Mulţi ftămînzi şi stricaţi fură în zilele lui Elie proroc. po 7/21. îndoit răbda dur eare stricatul, varlaam, c. 325. Nu să pot certa.. . stricaţii şi beteagii. prav. 129. Casa lui Simon, stricatul, n. test. (1648), 34v/l. Află pre un stricat lepădat pre cale (a. 1692). gcr i, 304/21. Corsete, care vreun stricat la crieri le-au aflat, fm (1843), 2662/10, cf. ddrf. Ό* Fig. Nici ea nu-i pentru d-ta, nici d-la penlru dînsa; ş-ar rămînea suflet stricat'pe lume. gane, n. iii, 37. Bată-te, bădiţo, bâtă, Inima mea cea stricată, jarnîk — bîrseanu, d. 262. + Fig. Degenerat fizic. Purtaţi nişte haine sucite pe nişte trupuri stricate în care mă îndoiesc că este inimă, negruzzi, s. i, 245. + (Despre dinţi) Cariat. Omuleţ. .. cu gura largă, armată cu nişte dinţi mici, stricaţi, filimon, o. i, 128. E greu să te mai altoieşti pe locul din care ai fost scos ca o măsea stricată, vinea, l. i, 322. într-o clipă îi văzu... dinţii stricaţi, τ. popovici, se. 278. + (învechit; despre fete) Dezvirginat. Toate bucatele lui să să dea fecioarei aceii stricate. prav. 183, cf. valian, v. + (Popular, in superstiţii; despre vaci de lapte) Căreia i s-aluat mana-(5), prin vrăji, descintece. Vaca stricată se opreşte la poarta femeii ce li-a luat mana. damé, t. 31, cf. cade. Dacă [untul] e alb şi fără spor, vaca e stricată, şez. vii, 98. Am fost de mi-a descîntat pentru întorsura vitelor stricate. udrescu, gl. 7. (Despre limbă, cuvinte, forme lexicale etc.) Care se abate (intenţionat) de la forma, înţelesul, natura etc. normală; care şi-a pierdut integritatea, puritatea, corupt; (despre cuvinte, pronunţare) care este reprodus greşit, incorect, denaturat, schimonosit (3), schingiuit2 (2), scllciat (2), strop si t (4); deformat. Cf. strica (10). Locuitorii se servesc cu limba romană care, deşi stricată, însă e aşa de asemine limbei italice, laurian, în mag. ist. i, 46/11. O cauză naţională apărată cu o limbă stricată esie, pe cîmpul literar, o cauză pierdută. maiorescu, critice, 31. îmi înşira păsurile lor, c-o adorabilă naivitate şi-ntr-o românească fermecător de stricată, vlahuţă, s. a. ii, 44. Ameslecînd cuvinte nemţeşti bune... cu vorbe româneşti stricate, arghezi, l. 253. într-o românească stricată, greu de reprodus, omul în dimie strigă, bănulescu, i. 71. Numai unul dintre toate felurile de a vorbi româneşte este acceptabil, celelalte fiind graiuri stricate, românia literară, 1968, nr. 8, 14/3, cf. dsr. -γ- (Adverbial; în legătură cu verbe ca ,,a vorbi“, ,,a pronunţa*1 etc.) Acestea mi le-a spus... într-o românească, pe care el o vorbea fermecător de stricat, vlahuţă, n. 108. Să-nveţc limba românească s-a chinuit neîncetat Şi a ajuns, la urma urmei Ca s-o vorbească... prea stricat ! demetrescu, o. 89. Domnul strein. . . vorbea stricat româneşte, rebreanu, i. 218. + (Regional; despre culori) Şters2 (4). Cf. alr sn iv h 218. 8. (Despre oameni sau despre colectivităţi umane) Care s-a schimbat în rău din punct de vedere moral sau care este lipsit de corectitudine, de moralitate, corupt, decăzut, pervertit, vicios, (livresc) libertin, (rar) deşănţat, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) ruşinat 13643 stricăcios — 1730 — STRICĂCIUNE (3), (învechit) demoralizat, spurcat (3), (regional) teşmenit (2) ; spec. (mai ales despre femei) care du.ce p viaţă desfrînată, lăsîndu-se dominat.,de patiini, pierdut (2), (y. cirvar, c p r v jă, preacurvar, preacurvitor), depravat, d ,e s JE r î n a t, destrăbălat, dezmăţat, imoral, (popular) parşiv (2). Cf. strica (11). Noi sinlem aşa de stricaţi, incil ne îndoim a crede că această simplitate naturală poate să fie adevărată, pleşoianu, t. ii, 76/13, cf. valian, v. Tinerii aceia stricaţt şi corupţi, sion, p. 462. Stînd aşa, începe să se analizeze pe sine: cit de stricat, cit de slab, cit de distrus el gherea, st. cr. ii, 330. Unii pol fi stricaţi, alţii decăzuţi . . . alţii nobili, d. zamfirescu, î. 13, cf. şăineanu2. Sint lucrători buni, dar stricaţi şi. mai ales foarte beţivi, iorga, ,c. i. i, 215. Beţiv şi striçfll, cum nu se mai pomeneşte in şapte sate. rebreanu, i, 25, cf. resmeriţă, D. E un biet bătrîn stricat, μ. i. caragiale, c. 18, cf. cade. ll iubea ca pe un copil stricat, c. petrescu, î. i, 95. In ţara celor mai stricaţi oameni, fa,ci rînduială. vissarion, b. 381, cf. scriban, d. Atunci, femeie stricată ce eşti, şatra noastră n-ar ţnai fi avut nici o tărie, stancu, ş. 17. Altele au mai călcat şi pe-alături, fără să fie stricate, lăncrănjan, c. ii, ,107,. cf. dl, dm, de?c. O societate stricată. dsr, cf. alr i 1 548/5, zanne, p. ii, 77. fr (Substantivat) Băiatul s-a făcut un stricat şi jumătate, bacalbaşa, s. a. i, .5. Eşti un stricat şi-un bătăuş şi-un om de nimic, rebreanu, i. 72. Jur-împrejur la mese, toţi stricaţii, toate lichelele. . . stăteau ciorchină, m. i. caragiale, c. 141. Păcat de el că-i un stricai! arghezi, l. 22. Stricaţi în familie la noi n-au fost! călinescu, o. i, 190. ll ocăra.' Beţivule ! gtricalule ! pîs, l. ii, 65. Copilul ajunse un stricat, fu dat afară din toate şcolile, τ. popovici, s. 139. S-a aciuat, stricata, în salul nostru, bănulescu, i. 16, cf. o. bîrlea, a. p. ii, 348. 9. (Rar; despre fapte, acţiuni, procese in desfăşurare) Deranjat. Cf. strica (13). Voim... să statornicim armonia stricată a organelor, fătu, d. 32/14. O critică împotriva mersului stricat al acestei instituţii, cu cît va fi mai obiectivă. .., cu atît va avea mai multă greutate să-şi găsească o coloană la ziar. CARAGIALE, O. V, 245. 10. (Despre relaţii de prietenie, de dragoste etc.) Care a fost întrerupt; desfăcut, rupt2 (3). Cf. stric a (14). Se sfîrşi... cu prietenii stricate intre duduci. hogaş, dr. ii, 69, cf. dl, dm, dex. fr Expr. (învechit şi popular) A fi stricat (cu cineva) = a fi certat (cu cineva). Tu cu toţii eşti stricai, donici, f. 53, cf. cade, a v 16. 11. (învechit, rar; despre învoieli, convenţii etc.) Anulat. Cf. strica (G). Să fie o tocmală stricată (a. 1646). gcr i, 120/16. — Pl.: stricaţi, -te. — V. strica. STRICÀCIÔS, -OASĂ adj. 1. (în dicţionarele din trecut) Care se poate strica (1) uşor. Cf. lb, polizu, barcianu, alexi, w., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade. fr F i g. Tu mă slobozeşte cu pace acum din lumea aceasta şi din trupul acest stricăcios. antim, p. 124. ■φ. (învechit; despre obiecte) Fragil. Aşa sînt eu, vas de lut str'fcăcios, de zidiloriul meu din lut făcut, maior, r. 52, cf. LB. 2. (învechit) Care este (uşor) alterabil. Cf. budai-deleanu, LEX., VALIAN, V., POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. 3. (învechit; astăzi rar) Dăunător. Dezrădăcinarea unor nebune . . . neamului omenesc strică-cioasă obiceaiuri. ţichindeal, f. 223/9, cf. lb. Rămăşiţa ... [aerului] cea stricată şi stricăcioasă se răsuflă din· trup, din creieri, prin urechi, ochi şi nas. episcu-Ipescu, practica, 194/23. Mai pe urmă, nelngrijirea de educaţia pruncilor îşi are slricăcioasele sale urmări în viitorime., fm (1839), 852/ll. Cel soare.... ierburile stricăcioase le mai .şi înveninează, conachi, p. 280, ef. polizu. Forma fără fond mi numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă. maiorescu, CRITICE, 82, cf. DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. 2'u, creştin plin de lepra iubirii stricăcioase. GALACTION, O. 171, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, DSR.. ■4. (învechit) Efemer. Viaţa cea stricăcioasă, cea nestricăcioasă au luat. mineiul (1776), 87v/l. — Pl.: slricăcioşi, -oase. — Strica -|- suf. -ăcios. STRlCĂCIOŞlE s. f. (învechit, rar) Vătămare. Vine acea slricăciosie de la editarea nervilor, fm (1839), 45 2/4. — Pl. : slricăcioşii. — Stricăcios -f suf. -ic. STRICACIÜNE s. f. 1. Faptul de a (se) strica (1) ; (concretizat) ceea ce este stricat (1), deteriorat, a-varie, defecţiune; deteriorare, (învechit) stricătură (1). Iar cea din întîmplare stricăciune a lucrului încredinţat vatămă pre acel ce l-au dat. pravila (1814), 56/22. Omul cel nemărginit este din firea lui mai aşezaţ spre stricăciune de,cît spre îndreptare, episcupescu, practica, XV/19. Stau ză-tonite peste 50 cară cu marfă, ncputînd ca să treacă din pricina stricăciunii drumurilor (a. 1838). doc. ec. 708, cf. polizu. Domnitorul a trămis acolo ca ispravnic, spre a drege... stricăciunea, împreună cu meşterii, pe boiarinul domniei sale. odqbeşcu, s. ii, 511, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, TDRG, resmeriţă, D., cade. Comandantul stătuse la îndoială dacă să-şi urmeze drumul s.au să vie după rtoi, bănuind că avem vreo stricăciune la maşină, bart, s. m. 20, cf. scriban, d. Trase barca.. ., buşi în ea un pietroi. .. şi la urmă o împinse'în apă... şi valurile să desăvîr-şească stricăciunea ei. tudoran, p. 141, cf. dl* dm. Au sărit, cu mic cu mare, să dreagă stricăciunile, barbu, g. 372. Intervenţii rapide pentru remedierea stricăciunilor reţelei, scînteia, 1969, nr. .8142. Mişcările din 1821 au cauzal stricăciuni clădirilor, a. barbu, a. v. 147, cf. M. D. enc,, dex. Capra face stricăciuni scumpiei şi scumpia îşi răzbună pu pielea ei, se zice. despre relaţiile dintre stăpîni şi slugi. Cf. zanne, p, i, 395. + (învechit, rar) Alterare. Cf. valian, v. In groapă griul este sustras de la acţiunea aerului, a căldurei şi a umezelei. . ., de la cauzele cari provciacă fermenlaţiunea şi stricăciunea lui. hasdeu, i. c. i, 224, cf. tdrg. 2. (De obicei în legătură cu verbul ,,a Iace“) Distrugere de bunuri materiale; daună, pagubă (1), (învechit şi popular) pricaz1 (1), vătămare, (învechit şi regional) smintă (2), sminteală (2), (învechit) stricare (4), stricătură (2). V. pi-erdere (III), prejudiciu (2). De va fi greşeala mare, cum s-ar dzice, de hicleşug şi de vătămare (stricăciune munt.) spre· ţară. . ., atunce sveatnicul să va certa. prav. 305, cf, st. lex. 164v/l. Trecea Dunărea şi multe prăzi şi stricăciuni făcea. N. costin, l. 93. Or crede leşii ş-or lăsa de n-or face stricăciune Moldovei, neculce, l. 46. Craiul leşesc şi ţariul să sfăluiră împreună spre a [cetăţii]... stricăciune, ist. carol. xii, 27r/20. Ei fac stricăciuni la moşie şi la pădurea schitului· (a. 18-13). bul. com. ist. iii, 110, cf. w. Stricăciunile şi dauriile-unora şi altora să se uite. asachi, s. l. ii, 105. A nu să pricinui vreun fel de stricăciune la sămănăluri. regul. org. 132/19. Toate satele şi cîmpiele se aşteptau la stricăciunea mare. aristia, plut. 358/19. Urieşa stînc-atunce, toată puterea pierzînd, Nu mai face stricăciune, neclintită rămtind. negruzzi, s. i, 127. Tătarii ne-au făcut mare stricăciune, alecsandri, t. ii, 16. Stricăciunea se făcuse şi vinovatul trebuia să plătească. creangă, o. 206, cf. barcianu, alexi, w. O să-ţi plătesc orice stricăciune şi pagubă ţi-aş face tn fînul dumilale. hogaş, dr. i, 212; Valea.:., cu iobte că e mai mică, e mai mînioaşă,,, face mai multe stricăciuni aproape în fiece an. hebréanu, r,.î, Ti. Noi le lăsăm lor stricăciunea începută, ca să nu mai avem 13646 STRICĂCIUNE - 1731 - STRICĂTOR pagube şi aiurea, sadoveanu, o. xviii, 69. Ghiulelele lor au făcut stricăciuni, pas, l. i, 264, ci. dl, dm, m. d. enc., dex. Arunca cu bolovam..., făcea numai slricăciuni. o. bîrlea, a. p. ii, 7. 3. (învechit şi’ popular) Vătămare; (concretizat) rană (1); P- e x t. boală ; infirmitate. S(ă) facă stricăciuni la trupul omului (a. 1652). gcr i, 160/9. Iată au acoperit stricăciunea toată piialea trupului lui. biblia (1688), 782/31. 11 doare capul! La cap e stricăciunea. delavrancea, o. ii, 57. S-a întors la gazda lui fără nici o stricăciune. S-a arătat viteaz, sadoveanu, 0. x, 368. Organe supuse stricăciunilor, arghezi, l. 260, cf. dl, mat. dialect, i, 236. + (învechit; şi în sintagma stricăciune albă) Lepră; p. gener. bubă. Aciea să duse de spr-insul stricăciunea şi să curăfi. coresi, tetr. 73. Stricăciunea iaste o boală rea pre trup şi bube pre cap. varlaam, c. 325. Se va face tn locul roşiu... stricăciune albă. biblia (1688), 782/46, cf. diîlr ii, 482. Stricăciune, orbire, albeaţă şi alte multe. . . boale au vindecat (a. 1692). gcr i, 300/3. 4. (Regional) Hernie. Cînd omul ridică greutăţi mari, i se lasă măruntaiele în jos. . . şi atunci se zice că e bolnav de stricăciune. şez. iv, 25. Ouăle de broască plămădite în rachiuri sînl bune de stricăciune (hernie), ib. xm, 183, cf. alrm i/i h 177/878. 4. F i g. Pierdere a calităţii, a valorii; prejudiciu moral; efect rău, dăunător, păgubitor. Moartea acestuia a pricinuit multă pagubă şi stricăciune ţărei ungureşti. văcărescul, ist. 256. Robia şi proprietatea cea mare trebuiră să producă în noua colonie stricăciunile lor. bălcescu;' m. v. 6. Dacă a produs stricăciune la integritatea... gubernului atenian sau nu,... fie o chestiune ' de cercetat, aristia, plut. 294/3. Toate stricăciunile de la oraş vin. vlasiu, a. p. 202, cf. dex. ■v· Expr. (învechit) A(-i) fi dc (sau spre) stricăciune (cuiva) = a fi dăunător, a face rău (cuiva). Libertatea aceea le va fi lor spre stricăciune, ţichin-deal, f. 490/5. Şi ţie nu-ţi este de stricăciune [a învăţa]. drăghici, r. 105/22, cf. valian, v. Oaia este lacomă la băut apă şi apa multă îi este de stricăciune. 1. ionescu, b. c. 28/14. + Ceea ce este rău, nefolositor (într-o substanţă, intr-un lucru). După ce se lămureşte sîngele de stricăciunea lui în ficat..., se aduce cel lămurit inimii înapoi, episcupescu, practica, 372/22. <£- Fig. Piçrzi toată stricăciunea cea împuţită a înşelăciunii. mineiul (1776), 64r/2. Simţea că se duce... tot întunericul de pe mintea lui, toată stricăciunea cc se depusese în anii din urmă peste inima lui bună. vlahuţă, o. A. iii, 22. Aici e stricăciunea: cei ce ar voi să aibă susţin pe cei ce au. călinescu, c. o. 86. + Faptă rea, reprobabilă; p. ext. poznă (2). Ca nişte oşteni păgîni [a]nzt omeneşti... ş-au căzut la-nchisoare. dosoftei, v. s. decembrie 189v/2, cf. lb. 2. Adj. (Astăzi rar) Dăunător. Le arată păhăruţ cel amar cu carele beau stricătoriul venin al osîndirii lor. maior, p. 120/13. Sînt sănătăţii foarte stricătoare (a. 1808). iorga, s. d. xii, 200. El începea acum să simtă stricătoarea răceală a bătrîneţelor. pleşoianu, t. ii, 128/31. Berea dintr-această berărie este acră şi cu totul stricătoare sănătăţii (a. 1838). doc. ec. 716. Să preţuim a lor mai mare sau mai mică influinţă stricătoare, vasici, m. ii, 5/23. Un medicament... devine stricător dacă se ia prea mult timp fără întrerupere. conta, o. f. 217. Erotismul... este partea slabă a poveştii, partea exagerată, faliă, neinteresantă, ieftină şi stricătoare, cinema, 1958, nr. 6, 18, cf. di,, dm, dex. 3. Adj. (învechit) Corupător. Cf. lb, valian, v., polizu. Penlru un negustor. . . literatura [este] o distracţie stricătoare de moravuri, gherea, st. cr. iii, 23, cf. ddrf, barcianu, resmeriţă, d., dl, dm, m. d, enc., dex. + (Adesea substantivat; urmat de determinări) (Persoană) care schimbă în rău aspectul sau natura unui lucru, unei stări etc.; care deformează. Un nume al lui. . . însemnează stricătoriul bucuriei. asachi, l. 251/13. [Alecsandri] a ridiculizai.. . pe slri- 13649 stricăturA - 1732 - STRICNI* ctitorii de limbă. ibrăileanu, sp. cr. 138. Stricătorii de limbă năvăliseră... ca un potop, varlaam — sado-veanu, 187. Rîsul lui... se dezlănţuie hohotitor pe socoteala stricătorilor de limbă. ist. lit. rom. ii, 447. 4. S. m. şi f. (Popular; în superstiţii) Fiinţă care pricinuieşte rău cuiva prin descintece sau vrăji. La giumătate de cale i-a ieşit stricătorile, fărmăcătorile, de coarne-o ciuntit-o. şez. vii, 94. M-am tnttlnit... Cu nouă stricători, Cu nouă stricătoare. T. papahagi, m. 135, cf. udrescu, gl. Am fost să-nn descînte pe intorsură asupra stricătoriului, care mi-a luat mana vacilor, id. ib. 5. S. f. (Munt.) Şorţ uzat. Cf. şăineanu2. + (Olt.) Ţesătură de lînă în patru iţe. Cf. stoian, păst. 60. — Pl.: stricători, -oare. — Strica -f suf. -tor. STRICĂTIJRĂ s. f. 1. (învechit) Stricăciune (1). Sparsă căşcioara de o parte... Şi să dusă ep[is]copul poruncindu-i să tocmească stricătura. dosoftei, v. s. februarie 72r/9, cf. anon. car., lb, barcianu, scriban, d. 2. (învechit) Stricăciune (2). Nu veade perire (p e-riri c2, stricătură d, pagubile h) cind veade întălăpfii murindu. psalt. 93. Izbăvi ei de peririle (pagubele cc2h, stricăturile d) lor. ib. 230. 3. (Regional) Vrajă (făcută cuiva) (Ciumeghiu — Salonta). Cf. alr i 1 398/315. 4. (Prin Maram. şi prin Transilv.) Petic de pămînt între două brazde rămas din greşeală nearat, (regional) greş. Cf. alrm sn i h-24, a i 12, 22, 23. — Pl. : stricături. — Strica + suf. -ătură. STRICĂŢEL, -EÂ, -ÎCĂ adj. (Adesea substantivat) 1. Diminutiv al lui stricat2 (8); (cam) corupt. Cf. CADE, DL, DM, DEX. 2. (Popular; cu determinarea ,,de vărsat“) Cu o-brazul acoperit de mici cicatrice (in urma vărsatului negru). Cf. dr. ii, 439, cade, dl, dm, dex. Cite puice am avut, Numai una mi-am lăsat, Stricăţică de vărsat. şez. i, 212, cf. teodorescu, p. p. 154. Că mi-e badea fermecat; Dar cine l-a fermecat? Şapte fete dintr-un sat Ş-o nevastă cu bărbat, Stricătică de vărsat, sevastos, c. 45. Stricăfico di vărsat, Ţ-o vinit bărbalu bat. folc. mold. ii, 337. — Pl. : stricăfei, -ele. — Şi: stricăţică adj. — Stricat -f- suf. -el. — Stricăţică: cu schimbare de suf. STRICĂŢKSCU, -EÂSCA.s. m. , s. f. art. (Familiar; prin nord-vestul Munt.) Persoană (tînără) căreia îi place viaţa uşoară. Mare stricăţescu este ! bul. fil. iv, 198. Te-ai cam făcut un stricăţescu, dragul mamii; ia mai dă-le focului de chefuri, că le-a luat lumea la ochi. udrescu, gl. — Stricăţi + suf. -eseu. STRICAŢI vb. IV. Refl. (Prin nord-vestui Munt.; despre oameni) A se strica (11). Cf. udrescu, GL. — Prez. ind. : stricătese. — Strica -f suf. -ăţi. STRICĂŢÎCĂ adj. v. stricăţel. STRICĂŢlV, -Ă adj. (învechit, rar) Dăunător. Cf. sfc iv, 95. — Pl.: stricăţivi, -e. — Stricat -f- suf.. -iv. STRICBl vb. IV v. strechea. STRICHOVEŢĂ s. f. (Regiojial) Loc apătos, .mocirlos (pe care nu se pot construi case) (Scundu — | Drăgăşani). Cf. chest. ii 251/73. — Accentul necunoscut. — Pl. : strichoveţe. — Etimologia necunoscută. STRICNEĂ s. f. 1. Cuţit cu o lamă specială şau (rar) cu mai multe lame, cu care se crestează, se taie sau se înţeapă pielea animalelor bolnave sau a oamenilor pentru a li se lua sînge; p. restr. lama acestui cuţit. V. smicea (2 c). Cf. ddrf. Boii şi vacile zac... de boala de sînge (sîngeratul sau sînge-rătură), cind trebuie să li se ia singe cu stricneaua. damé, τ. 30, cf. şăineanu2, tdrg. Chimiru-i lat de-o palmă domnească, de carc atirnau toi felul de bricege, de stricnele. hogaş, dr. ii, 98. Desfăcu pe rind diferite răzători, linguriţe şi stricnele nichelate, c. petrescu, a. 484. Suvacurile, stricnelele şi celelalte alămuri aninate de chimir risipiră fulgere tn bălaia flăcărilor. sadoveanu, o. ix, 18, cf. scriban, d. A tras apoi briceagul cu multe custuri şi stricnele. v. rom. noiembrie 1960, 49, cf. dm, dex, η i 62, vm2 161, x 260, 465, xiv 310, 350, 436, chest. v/15, 16, 17, 19, 39, 49, 53, 54, 73, 74, 75, 94 supl., a v 14, 15, vi 19, 26. Numai ciobanii ori văcării şi bouarii au cuţite cu stricnele pentru luat sînge de la vite, cînd se bolnăvesc, şez. viii, 88. + (Învechit) Bisturiu. Cf. manolache drăghici, ap. cade. La aceasta foloseşte cataplasmele muietoare, spărqindu-se beşica cu o stricneală. cornea, e. i, 103/6. 2. (Prin Mold.) Unealtă de pescuit (asemănătoai-e cu undiţa). Cf. antipa, p. 791, i. cr. i, 60. — Pl.: stricnele. — Şi: stricneală, strlcncălă (cade), (invechit, rar) strigneâ (grecu, p. 333), (regional) strigncâuă (diaconu, p. 35, stoian, păst. 52), strcc-neâ (scriban, d.), trlcneă (id. ib.) s. f. — Sg. refăcut după stricnele (pl. lui stricneală < stricni suf. -eală). STRICNEALĂ s. f. v. stricnca. STRICNI1 vb. IV. Tranz. 1. (învechit şi regional; complementul indică animale sau oameni bolnavi ori părţi ale corpului lor) A sîngera (3). Cf. cihac, II, 373, DDRF, ŞĂINEANU2, TDBG, RESMERIŢĂ, D., CADE. Eu rămtn unde sînt rtnduit, la odăi, să stricnesc caii ori să-i curăţ de ariceală. sadoveanu, o. xiii, 761, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, CHEST. V 173/88, A VI 16, 19, 26. O* Refl. pas. Oile dălăcindu-să, să pol tămădui apueîndu-să in pripă să se stricnească. manolache drăghici, ap. tdrg. De vărsat, oaia ,,sî strîgn-neşli“... la o vină. diaconu, p. 35. (Despre formaţii anatomice) Dacă să vor umfla prea tare ghindurile de forma migdalilor, se pot stricni. cornea, e. i, 92/35. 4/· (Rar) A vaccina. Cf. scriban, d. + (Rar; complementul indică plante) A altoi. Cf. scriban, d. 2. (Rar; complementul indică peşti) A spinteca sau a apăsa pentru a curăţa sau pentru a scoate icrele. [Adusese] iar chitici, pe care singură trebuia să-i stricnească cu multă migală, să-i spele, hogaş, DR. II, 90, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 3. (Regional; despre dureri fizice) A înjunghia; p. e x t. a furnica. Cf. cade. Mă strteneşte prin piept, prin picior. Com. din oraviţa, cf. alb ii/i h 41/29, ib. h 68/2, alrt ii 23. 4. Fig. A plesni cu biciul (pînă la sînge); a şfi-chiui (1)· Hi, breazule, nu te lenevi, ca te stricnesc cu şfichi de foc. alecsandri, t. 52, cf. barcianu, alexi, W., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Prez. ind.: stricnesc. — Şi: (învechit şi regional) stricni, (regional) streeni (scriban, d.), strigoi, trîcui (id. ib.) vb. IV. — Din ucr. CTpiitHyTH. STRICNI2 vb. IV. Intranz. (Regional) A strigă (1). [Dracii] s-au şi cărat într-o clipă, ţipind şi stricnind de se cutremură pămînlul. sbiera, p. 12, cf. dl, dm, dex. 13661 STRICNINĂ - 1733 - STRICTEŢĂ — Prez. ind. : stricnesc. — Contaminare intre striga şi răcni. STRICNÎNĂ s. f. Substanţă foarte toxică extrasă din seminţele unei plante tropicale (Slryclmos nux vomica ) şi Întrebuinţată in medicină ca tonic (cardiac şi respirator) şi ln agricultură pentru stîrpirea animalelor mici, vătăftiătdare, culturilor. Cf. antonescu, D., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, D. S. CeloT grăbiţi să plece, le recomand strichnina. anghel — iosif, c. m. i, 191, cf. resmeriţă, d., nica, l. vam. 229, cade. înlr-o zi a prezentat lupoaicei o îmbucătură dulce în care era ascuns un hap de slricnină. sadoveanu, o. xi, 253, cf. scriban, d. I se administrează stricnină cu nemiluita, vinea, l. ii, 196, cf. ltr2, belea, p. a; 151, dl, dm, dn2, abc săn. 339. Au fost găsite capcanele cu pedală ruginite ori rupte,... şi stricnina încuiată cine ştie unde. vîn. pesc. octombrie 1961, 15. Lucrătorul sanitar a pregătii imediat o soluţie ce conţinea stricnină. scînteia, 1969, nr. 8192, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi : strichnină. — Din fr. strychnine, germ. Slrychnin. STRICIVÎRE s. f. Acţiunea de a stricni1 (1) şi rezultatul ei. Ci. stricn i1 (1). Unii din doctori orlnduiesc stricnirca pericardiului. cornea, e. i, 156/32, cf. DDRF. . — Pl. : stricniri. — V. stricni1. STRICMTÙRA s. f. (Regional) 1. Crestătură, înţepătură, tăietură făcută cu stricneaua (1). Cu ţepi, cu săgeţi, cu vărsături, eu st[r]icnituri. hodoş, ap. tdrg, cf. cade, chest. V/41. 2. (Popular) Junghi. Cf..hem 408, cade. Toate pociturile, Toate strîcniturile. gr. s. vi, 158, cf. h xvii 161, 27.1, com. marian, com. din sasca montană — moldova nouă. Aşa dede o strîcnitură. alr ii/i mn 37, 2 206/29. — Pl.: stricniluri. — Şi: strlcnitùrâ s. f. — Stridni1 ~f suf. -itură. STRICOLÎCI s. m. v. pricolici. STRICOR vb. I v. strecura. STRICORÂT, -Ă adj. v. strecurat1. STRICT, -Ă adj. 'l. Care trebuie, impune să fie ori este respectat'întocmai, care nu admite abateri (de la normele stabilite), aspru, riguros (1), sever (1),' straşnic (2); care se conformează, care este Întocmai (unui model, unei reguli, unei situaţii, reâlităţii ete.), exact, precis (1), riguros (2) . 'Şă se îngrijească mai ales cu stricta păzite acestei Iţgi, neînvoind nimărui întru nimic călcarea ei (a. iţi7). uricariul,'rv, 309/23. Eficacitatea legilor atîţţiă de ' ştricta lor punere ln lucrare. kogălniceanu, şî a. 207, cf. negulici, stamati, d., calendar (186θ|,'.79; prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, D. Tot ce am avansat pînă aici se află în strictă armonie cu principiul general al adap-ţfunii. conta, o.; p. 25?. Cele mai stricte regulamente de etichetă. Odobescu, ap. ddrf. Eticheta strictă e o convenţie social4. menită să acopere lipsa totală de sentimente. BACALBAŞA, S. A. I, 129, Cf. BARCIANU, GRECESCU, fl. 383', A.JÆXI, -w,, şăineanu3. Călugării... aveau o organizare foarte strictă şi austeră, pârvan, ş. 162. Supusăunui regim calvin de o strictă supraveghere, iorga, p, a. :ir,193. Ce poate face... legea fie ea cea mai strictă, împotriva reînvierii războiului? titulescu, d. 2Ş9, cf., 712, resmeriţă, d., cade. îndeplini cu strictă meticulozitate ritualul dintotdeauna. ç. petrescu, d. p. i, 160. Ştia tn tatăl său un om deosebit — întăi printr-o strictă corectitudine, sadoveanu, o. ix, 138, cf. scriban, D. Rămîne neîncetat sub cenzura respectului strict pentru adevăr, vianu, a. p. 67. Fîn- lînile curg după o strictă geometrie, călinescu, o. ii, 60, cf. dl, dm. Ion Budai Deleanu nu intră în schema strictă a unei formule, ist. lit. hom. ii, 87. Aplicarea strictă a acestor măsuri profilactice a dus la lichidarea turbării într-o serie de ţări. abc săn. 366. Stăteam... trei luni tn repaos strict, flacăra, 1969, nr. 2, 30, cf. m. D. enc., dex. fr (Adverbial) Puterea... de a concepe idei este determinată şi strict limitată de gradul de perfecţiune a creierului, conta, o. f. 410, cf. cade. Aceasta este, juridic vorbind, strict exact, titulescu, d. 215. Datoria trebuia să şi-o îndeplinească strict. sadoveanu, o. xv, 11, cf. scriban, d. Prima cronică românească... învederează preocuparea pentru adevărul strict istoric, ist. lit. rom. ii, 22. Strici autentice... amănuntele colorează naraţiunea, românia literară, 1968, nr. 8, 9/1. Toată concentrarea sa părea că nu are drept scop decît ca el să se plimbe strict pe acelaşi spaţiu, breban, a. 190. + (Rar; despre oameni) Sever (1)· Era un om scrupulos, foarte strict, care lua parcă asupra lui şi greşelile colegilor, agîrbiceanu, s. 142. + (Rar) Exclusivist. Această afirmaţie e puţin cam prea strictă, ralea, s. t. iii, 70. 2. Care reprezintă cea mai mică cantitate, valoare, intensitate etc. permisă, cerută, indispensabilă etc. V. minimum (2). Oamenii care scriu greu, scriu strictul necesar, ibrăileanu, s. 229. L-a pornit cu sila Să ia trenul numai pînă la Chitila Şi să stea acolo tocmai timpul strict, Ca să-i poată prinde în flagrant delict, topîrceanu, o. a. i, 205. N-a avut timpul material strict necesar ca să se gîndească. cocea, s. ii, 163. în odăile locuite de el... erau cărţi, un pat oarecare şi strictul necesar de mobile. Teodoreanu, m. ii, 321. După ce şi-a însuşit învăţătura cărţii şi elementele stricte de cultură a devenit un scriitor, sadoveanu, o. xx, 102, cf. xix, 435. Strictul necesar creşte mîncînd, ca şi pofta, vinea, l. i, 131, cf. fd iii, 197. Naraţiunea însăşi este, de obicei, limitată la strictul necesar, l. rom. 1965, 569, cf. dsr. fr Sensul (sau înţelesul) strict (al unui cuvînt) = sensul (unui cuvînt) care are cea mai mică extensiune; p. ext. sensul propriu (al unui cuvlnt). Păstra în el destulă luciditate ca să dea cuvîntului... numai sensul lui strict, sadoveanu, 0. xii, 534. Înţelegea şi aprecia aria în sensul strict al cuvîntului. id. ib. xx, 29. -v· (Adverbial) Nu ne vom aminti din acest trecut decît ceea ce este strict necesar ca să pregătim viitorul, in plr ii, 189. îndelunga obicinuinţă cu maşina ţinea treze reflexele şi deprinderile strict necesare, camil petrescu, p. 120. 3. Care interesează, priveşte, caracterizează exclusiv pe cineva sau ceva; care este limitat (sau circumscris) exclusiv la cineva sau la ceva. Cf. stamati, d., prot. — pop., n. d. Ne vom mărgini în cercul strict al obiectului în sine. hasdeu, i. c. i, 111, cf. cade, scriban, d. fr (Adverbial) Nu înţeleg amestecul dumneavoastră în afacerile mele strict personale, cocea, s.i, 192. Examinase... faptul din punct de vedere strict juridic şi ceruse achitarea, teodoireanu, m. iii, 156. Nu interesul public îl mîna, ci interesul lui strict personal, sadoveanu, o. xix, 391. Stilul este strict individual. iordan, stil. 11. Cîteva sate specializate în această industrie strict ţărănească, arghezi, b. 104. Interesul lor e însă de ordin strict documentar. v. rom. martie 1970, 111. 4. (Rar) Sobru (2). Masă şi scaune negre de stejar, pereţii fără alte podoabe... Totul strict, colţuros, sever. c. petrescu, a. r. 86. — Pl.: stricţi, -te. — Din fr. strict, lat. strictus. STRICTAMÉNTE adv. (învechit, rar) Exclusiv. Trece peste cadrul strictamente istoric, hasdeu, i. c. 1, 149. -r Din fr. strictement. STRICTfiŢĂ s. f. v. stricteţe. 13670 STRICTEŢE — 1734 — STRIDENT STRICTEŢE s. f. (Adesea precedat de prep. ,,cu“) însuşirea, caracterul a ceea ce este sau trebuie să fie respectat, aplicat etc. cu cea mai mare rigoare; comportare, atitudine etc. strictă, riguroasă faţă de cineva sau de ceva; asprime, intransigenţă, rigoare (1), rigurozitate, severitate (1), străşnicie, (învechit) străşnicire, (învechit, rar) strictitate; V; con-stringere. Cf. stamati,' d. Proporţiunea intre bani şi credite. . . depinde de încrederea in guvern şi in stabilitatea legilor, de executarea lor cu striclepă. ghica, c. e. i, .100. Stricteţe contribuţitinilor fiscale. hasdeu, i. v. 31. Cine vrea. . '. să judece trcbile publice, trebuie să le deosebească cu toată stricteţa. maiorescu, d. I, 543. Trebuie să-şi drămuiască atenţia cu cea mai mare stricteţă.· caragiale, o. i, 208, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Dacă principiile morale ar fi aplicate cn stricteţe, atitudinile sufleteşti ar fi limitate, lovinescu, c. vii, 48. Cei care vor izbuti să înlăture abuzul ' şi arbitrarul, instituind stricteţa legii, îşi vor dura monument: sadoveanu, o. xx, 166, cf. scriban, Ώ. Clasicismul deosebea cu stricte)e între frumuseţea ,,regulată“ şi cea ,,neregulată“. vianu, s. 149. Acest soi de discuţii erau interzise cu stricteţe. stancu, r. a. i, 344. Morfina şi derivaţii săi nu se eliberează din farmacii decît cu mare stricteţe, belea, p. A. 151, cf. dl, dm. Aceasta nu se datoreşte unei clase sociale, ci formării unei tradiţii a scrisului, tradiţie respectată cu stricteţe mai mare sau mai mică în funcţie de cultura celui care scrie, coteanu, r. l. 37. Tratamentul cu băi în staţiune trebuie să urmeze cu stricteţe prescripţia medicală, abc săn. 76. Nu urmam chiar cu stricteţe directivele ce-mi erau trasate, românia literară, 1970, nr. 32, 19/2, cf. m. d. enc., dex. — Şi: (învechit) strictcţă s. f. — Strict -)r suf. -eţc. STRICTITÂTE s. f. (învechit, rar) Stricteţe. Cf. PROT. — POP., N. D., ALEXI, Vv'. — Strict -f- suf. -Hale. STRICTUR vb. I. Tranz. (Tebn.; complementul indică ţevi, conducte, tuburi) A micşora secţiunea transversală pe o anumită porţiune din lungime. Cf. DN2, M. D. ËNC., DEX. — Prez. ind. : striclurez. — V. strietura. STKICTUKARE s. f: (Tebn.) Acţiunea de a s t r i c-tura şi reiultatul ei. Ci: ltr2, m. d. enc., Sex. — Pl. : slricţurări. — V. strietura. STRICTÎJRĂ s. f. (Med.) Strimtare a unor canale din organism, datorită unei.leziuni inflamatorii, unei cicatrice etc.; (concretizat) loc strîmtat, porţiune strimtată a unor astfel de canale. Cî. polizu, bianu, d. s., ltr2, dl, dm, dn2. Cei care supravieţuiesc vor prezenta stricturi ale esofagului, abc săn. 338,. cf. m. d. enc., dex. . — Pl. : stricturi. — Din germ. Striktur, fr. stricturi!, lat. strietura. STRICŢIUJVE s. f, (Fiz.)-Micşorare a. dimensiunilor unui corp; contractare, contracţie. Cf. m. d. enc., dex, dn3, dsr. + Scădere a grosimii, unui çorp de formă alungită; subţiere, constricţiune. Cf. iu....d. enc., dn3, dsr. — Pronunţat: -ţi-u-. — Pl.: stricţiuni. — Din fr. striction. STRICULÎCI s. ni. v. pricolici. STRICUR vb. I. v. strecura. STRICURĂT, -À adj. v. strecurat2. STRICURĂTOĂRE s. f. v. strecurătoare. STRÎDE s. f. v. strede. . STRÎDEA s. f. v. stridie. STIUnÉNT, -Ă adj. 1. (Despre sunete, voce etc.) Care produce o senzaţie auditivă vie, penetrantă şi lipsită de armonie, impresionînd neplăcut auzul. V. ascuţit, discordant, disonant, distonant, nearmonios, ţipător. Cu : cil au fost oamenii mai barbari:.şi mai sălbatici, cu atîta vocea sau cîntarea lor. . ■.;· a fost. -. . mai stridentă, mai disonantă, helîade, o. ii, 37Q. Ea începu să cînte; dar.astădată cînlecul ei era înfricoşai, strident, era cîn-ţecul disperării.. gane, n. j, 123.- Instrumentul... nu mai poale da decît sunete stridente, decît distonuri la-mintabile. macedonski, o. iv, 130, cf. barcianu. Fanfara repeta aceleaşi note stridente ce însoţesc toasturile. d. zamfirescu, r. 192, cf. alexi, \v., iorga, p. A..11, 153. Proteste în graiul lui. strident de cîte ori avea prilejul să-şi arate părerile, anghel, pr. 94. începură să se audă, de ici şi de colo, ţipetele stridente ale grăsunilor înjunghiaţi, agîrbiceanu, s. 168, ci. resmeriţă, d., ardeleanu, u. D. 161, cade. Maşina... se apropie în goană, cu gemete stridente de sirenă, rebreanu, r. ii, 31, cf. c. petrescu, c. V; 20. Un fluierai strident vesteşte sosirea unui comandant superior, brăescu, o. a. i, 173. Mulţimea, atrasă de ţipătul strident, se repezea buluc, într-o singură direcţie, cocea, s. ii, 156, cf. scriban, d. Strigătele lor, stridente ori răguşite, spun o desperare care nu e niciodată ultima, cu iot accentul ei de deznodămînt fatal, ralea, s. t. i, 262. Izbucni un lătrat, strident, furios, de cîine. camil petrescu, n. 108, cf. bogza, c. o. 129. Văzduhul se umplu deodată de răcnete stridente, vinea, l. i, 20, cf. dl. îl izbi un alt zgomot, sparţi strident: τ. popovici, se. 191, cf. dm, v. rom. ianuarie 1965, 63. O fetiţă începu să cînte un cîntec pueril, absurd, cu o voce stridentă. cinema, 1968, nr. 5, 21. Avea un glas strident, eminamente nemuzical, românia literară, 1970, nr. 91, 13/1. Izbucni...: cu vocea sa ţipată, stridentă, bre-ban, a. 92, cf. m. D. enc., dex. Φ Fig. Vijelia cea stridentă se prefăcea tn mînie bubuitoare, galaction, o. a. i, 241. <0* (Adverbial) Auzi întrebarea, strident, ca un cuţit ce cade pe o sticlă şi o sparge, rebreanu, p. s. 307. Din salul pe care*îl lăsam devale, biruia, strident,... scîrţîitul cumpenelor de la fîntîni. galaction, o. 101. O sonerie chema.sfridenl, metalic şi continuu. c. petrescu, î. ii, 158. A anunţai strident în uşa unei cafenele căderea nu ştiu cărui petec de pămînt din jurul Verdunului. cocea, s. ..ii, 4,95,· cf; "ralea,-s. t. i, 265, ist,, liî-.rom. ii, 530. Noi ştim că asta e o minciună grosolană, strident de grosolană, bogza, a. î. 564. Rid mai strident. Mă fac... mai sinistru, vulpescu, p. 60. în liniştea încăperii telefonul sună strident; flacăra, 1969, nr. .1, 26. Aceste referiri sună fals şi strident intr-o lume care nu poate să mai creadă nici pe departe în acele mituri, românia literară, 1970, nr. 34, 27/1. (Fig.) Gerul mai slăbise^ dar tot mai stăpinea un frig straşnic şi zăpada cînta iar strident, agîrbiceanu, s, 185·. Geamurile ferestrelor ţipau strident sfărîmtndu-se. REBREANU, B. II, 198. · Λ. 2. (Despre culori) Care impresionează neplăcut vederea prin tonurile prea puternice, contrastante cu celelalte din jur; (Üesprè obiecte) care are astfel de culori; intens, izbitor, ţipător, violent; (rar) strigător (1), O colectivitate de văpselî stridente, klopştock, ι··. 271, cf. dl, dm. Stridentele ghirlande' de hirtie, viii colorate, cinema, 1968, nr. 7, 23·. într-o margine, des-tut'dè départe.:, sînl rihduUe corturi galbene, noi, cci Un decor strident, românia litehară,1970,’ 89, 2/3, cf. m. i). enc., dex. <0> (Adverbial) Colorat strident cum eta, părea uri personaj dintr-o suită împărătească. agîrbiceanu, s. 19. 3. Fig. Care produce.o impresie neplăcută prin depăşirea firescului, a obişnuitului clc. ; care iese In evidenţă îu mod supărător. V. şocant. Vedea icoana Bucureştiului copleşit de lux, strident şi trivial. 13683 STRIDENŢĂ — 1735 - STRIEDÈLI teodoreanu, m. îl, 21. Îmi ceteau... poezii aşa de palide urmate îndată de- articole aşa de stridente, sadoveanu, E'. 105. Rimele... sint clleodată paradoxale şi stridente, călinescu, c. o. 53. Romantismul... n-a resimţit rievoia unor formule stridente, ist. lit. rom. ii, 254. Mii de păsări de pradă.. . se roiesc pc deasupra in zbor, dind stridentelor creste o înfăţişare şi mai înfiorătoare: bogza, c. o. 195. — Pl. : stridenţi, -ie. — Din it. stridente, ir. strident. STRIDENŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi strident (1) sau de a emite sunete stridente; sunet strident: V. discordanţă, disonanţă, distonanţă. Elementul emotiv se exprima prin stridenţa fluierului rustic, lovinescu, c. vin, 114. înfricoşat de stridenţa soneriei, era să fug. arghezi, l. 325, cf. ralea, s. t. ii, 295. Departe de stridenţa sirenelor şi lătratul motoarelor. beniuc, c. p. 85. Erau încurcaţi căci simţeau golul umflat al frazelor, stridenţa supărătocre a ţi petelor: camil petrescu, o. ii, 218, cf. dl. Intrarea lui. .. dezvălui o nouă avalanşă de urale, dar stridenţa lor părea să spună că musafirii se bucură mai mult de ocazia care le dădea, de băut. τ. popovici, se. 111, cf. dm, dn2. O intensitate sonoră. . . cu stridenţe, contemp. 1966, nr. 1 005, 6/3. Timbrul ei avea o stridenţă caldă, dureroasă, breban, a. 391, cf. m. d. enc., dex. 2. Caracteristică a unei culori de a impresiona neplăcut vederea prin tonurile prea puternice, con-trastind intens cu celelalte din jur; calitate a unor lucruri de a fi astfel colorate. V. violenţă. Frumuseţile bucolice ale cîmpiilor. .. se fixează colorate pînă la stridenţă, lovinescu, s. i, 7. Sînt scoase pur şi simplu din cadru culorile de o anumită stridenţă, cinema, 1969, nr. 6, 4. fr (Prin lărgirea sensului) Ieşirăm în răcoarea nopţii cu stridenţe de lumini, i. botez, b. i, 235. 3. Fig. Ceea ce produce o impresie neplăcută prin lipsă de armonie sau de firesc; ceea ce iese în evidenţă în mod supărător. Nu înţeleg cum un om nuanţat şi sensibil poate căuta promiscuitatea circiumei, parli-cipînd la ritualul ei primitiv şi la stridenţele ei periferice! teodoreanu, m. u. 132. Plaja — mai izolată de stridenţa unor clădiri prea nouă — are ceva amical. sadoveanu, o. ix, 281. Nu era nici stînjenită, nici speriată şi nu căzuse în stridenţele parvenitismului. călinescu, s. 142. Unde şi unde se văd case europene cd o stridenţă şi ca o jignire a acestei îndepărtate lumi. v. rom. octombrie 1955, 131. Forma muzical lucrată se împiedica în stridenţe neologiste. ist. lit. rom. ii, 761. Momentele tragice ale exiestenţei sale sînl redate într-o compoziţie fără stridenţe retorice, τ iulie 1964, 73. 'Ne exprimăm dezolarea în faţa schematismului, vulgarităţii, stridenţei unor încercări... cinematografice. cinema, 1968, nr. 10, 12. Peisajul are... o unitate armonică, opusă atît monotoniei cît şi stridenţei, scînteia, 1969, nr. 8192. Inexplicabile precipitări, ale ritmului, o anume stridenţă dau personajului o notă antipatică, românia literară, 1970, nr. 76, 25/1. în ciuda stridenţelor lexicale, remarcabilă este analogia dintre trăirea elegiacă şi natura pustiită de toamnă. ib., 1980, nr. 21, 10/2. — Pl.: stridenţe. — Din fr. stridence. stridiAr s. ni. 1. (în dicţionarele din trecut) Negustor de stridii. Cf. gheţie, k. m., Sabcianu, alexi, \v. 2. (Omit. ; rar) Scoicar (Haemalopus oslralegus). Cf. CONV; LIT. XXIII, 345, barcianu, băcescu, păs. 159. > — Pronunţat: -di-ar. — Pl.: slridiari. — Stridie + suf. -ar. STRÎDIE1 s. f. Specie de moluscă lamelibranbiată comestibilă, cu una din valve mai mică, plană şi mai subţire, cu cealaltă mai mare, concavă şi groasă, care trăieşte în mările calde şi temperate; (rar) scoică de mare (v. scoică I 1) (Ostrea edulis): Carte înlru carc să scriu mîncările de peaşte i raci, stridii, melci, mîncăbile, 1/2.· Să iei stridiile după ce le vei spăla bine să le pui pe grătar să Ic frigi·. ib., ap. gcr u, 43/22. Locuitor ii. dintr-aceste oslroave... se hrănesc cu peşti micşori, cu culbeci, midii, stridii şi cu altele ce pol găsi. amfilohie, g. 163/24, cf. budai-deleanu, lex., lb. Acest al doilea neam de hrană coprinde. peştele,· racii, scoicile, midiile, stridiile, episcupescu, practica, 25/14, cf: pleşoianu, t. i, 231/15. Mergea Ia ţărmurile mării de căuta ceva. stridii, pentru mîncare. drăghici, n. 149/4, ci. buznea, p. v. 64/17, cf. valian, v., polizu. Pentru. .. stridii, midii ele., pentru celelalte, am putea dobîndi o esporlaţiune mull mai mare. ghica, c. e. iii, 68. Oslreicullura, aşa se numeşte înmulţirea scoicilor-de-mare (stridiilor). i.ţ ionescu, m. 93, cf. fontbriant, D., cihac, ii, 704. El cel dinţii în oraş ştia cînd sosesc stridiile, gane, n. iii, 162. Avem stridii., brînzeturi proaspete, caragiale, o. ni, 155. Bătrînul adusese stridii, vlahuţă, s. a. iii, 125, cf. CONV. LIT. XXIII, 345, DDRF, BABCIANU, ALEXI, W., şăineanu2. Se făceau. . . negustori de blănuri, de stridii. IORGA, C. I. I, 67, Cf. BIANU, D. S., TDRG, RESMERIŢĂ, D., N1C.A, l. vam. 229, cade. îl văzu, în sfirşit, că înghiţi şi cea din urmă stridie cum ar sorbi o lingură de jîntiţă. mironescu, s. 195. Uneori slridii proaspete, alteori brînzeturi picante, teodoreanu, m. iii, 69, cf. enc. agr. iv, 329, scriban, D. Toţi i-au lăsat cîte ceva, halvaua şi stridiile, porcul şi fazanul, arghezi, b. 17. Mi se pare că sorb o stridie vie. călinescu, l. l. 143. Am mîncat nişte slridii grozave, h. lovinescu, c. s. 61. Cîţiva pescari adunau stridii, tudoran, p. 490, cf. ltr2, dl, m. d. enc., dex, h ii 221. + (Prin confuzie) Scoică de perle de mare (Meleagrina marga-ritifera). Acolo s-ascund Nepreţuite stridii ce au mărgăritare. iosif, v. 170. Au fost instalate... faimoasele crescătorii de slridii pentru producerea de perle în proporţii industriale, contemp. 1969, nr. 1 168, 8/2. — Acccnluat şi : stridie, cihac, ii, 704.— Pl. : slridii.. — Şi: (învechit, rar) stridea s. f. lb. — Din ngr. στρείδι. STRÎDIE2 s. f. v. strede. STRIDII1 vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică zerul) A separa de unt (prin stoarcerea acestuia) (Jorăşti — Tecuci). Cf. i. cr. iii, 377. — Prez. ind. : stridesc. — Cf. strede. STRIDII2 vb. IV v. strădui. STRIDILITÔR subst. v. sclidiritor. STRIDÔR subst. (Med.) Zgomot şuierător al respiraţiei, specific în cazuri de spasm sau de obstrucţie a laringelui. Cf. m. d'. enc., dex. — Din lat. stridor, fr. stridor. STRIDULÂNT, -Ă adj. (Despre insecte sau organe ale acestora) Care produce un zgomot strident, caracteristic. Cf. ' m'. d. enc., dex. . — PI.: slridnlanţi, -te. — Din fi·, strtdulant. STRIDULAŢIE s. f. (Franţuzism rar) Zgomot strident pe caire îl produc unele insecte. Un miliard de greieri izbucniră în odaie, contopindu-şi siridulaţiile într-un zornăit asurzitor, teodoreanu, m. ii, 299. — Pl. : slridulaţii. — Din fr. stridulation. STRIEC s. n. v. ştrcc. STRIEDELÎ vb. IV v. sfredeli. 13695 STRIEN - 1736 — STRIGA : STRIEN, -A adj. v. străin. S TRI EN A- vb. I. v. străina. STRIÉRIÎ s. f. Acţiunea de a stria şi rezultatul ei. Cf. LTE2, sfc iv, 320. — Pronunţat: stri-c-, — Pl.: strieri. — V. stria. STRIGA vl). I. 1. I li t r a n z. (Despre oameni) A scoate ţipete puternice (pentru a îndemna la o acţiune sau pentru a opri o acţiune ori de durere, de spaimă, de mînie etc.); a răcni1 (2), a ţipa, a urla, a zbiera, (regional) a stricni2. Şi slrigîndu ei şi lepădîn-du-şi. veşmentele, pulbere vărsîndu spre văzduhu. cod. vor.2 22r/8, cf. ΛΝΟΝ. car., lex. mars. 193. Şi uitîn-da-să împărol(ul), auziia pe copil slrlglnd (a. 1784). gcii ii,. 136/25, cf. iclein, d., budai-deleanu, lex., lb,. valian, v., polizu, cihac, i, 266. în zadar slriga-m-păraiul ca şi leul in turbare, eminescu, o. i, 148. Sfînla Miercuri a strigat o dată cu glas puternic şi pe loc s-au adunai toate jivinile. creangă, p. 91, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Nu poale nici să strige, nici să blesteme, brătescu-voineşti, p. 38. Ţipetele lui se înmulţiră, de parcă strigau doi sau trei. agîrbiceanu, s. 280, cf. resmeriţă, d., cade. Sar copiii goi şi strigă, topîrceanu, p. o. 36. Pentru aceasta strigaseră, bătuseră din palme, cînlaseră? c. petrescu, î. i, 125, cf. scriban, d. Trage de hăţuri, pocneşte din bici, strigă din rărunchi şi pînă Ia urmă poştalionul. . . iese din noroiul cleios, camil petrescu, o. i, 264. Se învîrte cu ca prin odaie, strigînd ca un sălbatic, h. lovinescu, t. 6, cf. dl. El strigă rar către plăvan, labiş, p. 199, cf. dm. Copiii lăsau joaca şi îi speriau calul, trăgînd cu praştiile în tabla droaştei, strigînd. barbu, g. 211. A vorbi de poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vâslă, τ iulie 1964, 70, cf. m. n. enc., dex. Şi mi-i drag de cin’ vă mînă, Că ţine biciu-nlr-o mînă Şi strigă de la inimă ! jarnîk — bîr-seanu, d. 27, cf. alr ii/i mn 11, 6 880, alrm ii/i b 37. Novac şi cu ci se lăuda Că ştie binc-a striga De răsună văile, balade, it, 54. ll cunosc că-i de la noi, Strigă cu milă la boi. folc. mold. i, 43. Binele pămînicnilor strigă la cer. zilot, cron. 339. fr Tranz. Oricarele îl va vedea, îndată să strige: u! iacă lupul, ţichindeal, f. 46/10. Şi-odată şi strigă: u! ta! na! na! na! creangă, p. 51. fr Expr. A striga ca din gură de şarpe v. g u r ă. A striga cit JI ia (sau 11 ţine) gura v. gură. A striga din băicrile inimii v. b a i e r ă. (Regional) A striga oarba cuiva = a da cuiva cu oarba, v. oarba. Cf. zanne, p. ii, 665. + (învechit şi regional) A se tingui (1) cu voce tare; a plînge (2). Amărît fuiu şi. . . slrigaiu dc suspinare înremiei meale. psalt. 72. Mă vait, strig cu suspinuri. conachi, p. 106, cf. polizu. Zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. creangă, p. 226, cf. dl, dm, dex. Inima mea... Mull se' arde şi se frige Şi n-are gură să strige, jarnîk — bîrseanu, d. 213. Cîntarea sau bocirea lor se esprimă prin verbul ,,a striga“. marian, î. 226. Cînd pe elţerna turna, Maică-sa amar striga,· Tot poporul lăcrăma. balade, iii, 181. + Fig. (Despre instrumente muzicale) A răsuna (1). De departe se aude ca trîmbiţa cînd. strigă, golescu, ap. ddrf» · Timpinele-au prins Să ţipe-nadins. . . Buciume şi surle Să strige, să urle. iosif, v. 122. Porni deodată un bucium de departe, de departe tare, să strige prelung, sadoveanu, o. iii, 185, cf. dl, dm. 2. I n-t r a n z. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. V. cînta, ţipa, urla, zbiera. Privighetorile cîntă, raţile şi gîş-tile strigă, kotzebue, u. 19r/15. Pasărea... începu să strige într-un ţipăt strident, anghel, pr. 48. Lişiţele-n-cep să strige Ca de mama focului, topîrceanu, o. a. t, 34, cf. dl, dm. Strigase devreme cocoşul de munte. barbu, prtnc. 100, cf. m. d. enc., dex, h i 22. Cind ţarcu... bate (cîrîic ori strigă), îţi vor veni musafiri prieteni, şez. ii, 65. Cucuie pasăre-albastră, Ce-mi strigi atîl la fereastră? hodoş, p. p. 42, cf. alr ii 5 733/64, 5 741/47, 64, 141, 235, 5 745/141, 192, 551, 928, 5 747/182, 5 748/836, alb sn ii h 381, a i 20, 22, u 12. Broscoiul cînd începe, ţoale celelalte broaşte... strigă, zanne, p. i, 339. Mimul cînd îi lipseşte muma, începe a striga, id. ib. 544. Strigă lupul la hotară Şi s-audc-nlr-altă ţară (Tunetul), gorovei, c. 371. "0“ Tran z. Crau ! erau ! strigară mînios . cîteva paseri străine, sadoveanu, o. xii, 534, cf. alr ii 5 752/53, 76. 3. 1 n tran z. (Despre oameni) A semnaliza (ceva) prin strigăte; a cere ajutor prin ţipete. Cînd ar fi auzind cum c-aş striga cu graiu înalt, lăsă la mine Haina sa şi fugind-mearse afară, palia (1581), 161/7: Cînd să va fttra nescui ceva, să strige cu glas mare şi să facă gîlceavă. prav. 62. Să spăriară zicind că iaste o nălucă şi de frică strigară, n. test. (1648), 19v/4. Eu slrigaiu, că mă auzi şi Dumnczău. dosoftei, ap. gcr i, 247/5. Se-noîrtcşle ca o deznădăjduită..·: la cer cată, Vrea să strige, dar şi glasul i se taie deodată. conachi, p. 87. Pieptul, inima-i se strînge. Ar striga şi nu se-ndură. Capu-i cade pe-a lui umăr. eminescu, o. i, 104. Noaptea sare prin somn, tresare... ţipă, slrigă, cere ajutor, şez. ii, 129. Chiriaşii strigau pe afară, în panică, g. m. zamfirescu, m. d. i, 35. în zadar slrigam, că nu mă auzea nimeni, vlasiu, a. p. 27, cf. dl, dm. Omul care strigase venea gîfîind la deal spre pajiştea de lumină unde se bănuiau ajutoarele. v. rom. februarie 1964, 79, cf. m. d. enc., dex. Strigi? Taci! Nu-i cine să te-audă. vulpescu, p. 108. Acela strigă căruia îi arde casa. Cf. zanne, p. iii, 82. Tata strigă din pîrloage C-un fluier mare de doage (Clopotul), gorovei, c. 90. fr (Prin lărgirea sensului) O geamandură striga cu o spaimă prelungită dinspre digul portului, sadoveanu, o. xii, 689. . 4. T r a n z. A spune (3) cu glas foarte puternic. Slrigîndu că nu i se cade viu a fi elu mai nmltu. cod. vor.2 36v/l. Aceasta feace să strige înaintea lui: aces-ta-i tatăl aceşlii ţări. palia (1581), 170/8. Şi-ndat(ă) sirigar(ă) toţi sfinţii îngeri: bine-i cuvînlat cel ce vine înlru numel(e) Domnului (a. 1692). gcr i, 302/39. Enicerii strigau că Baiazid nu e războinic, văcărescul, ist. 259. Bravo ! striga carii auzisă. Cum ai socoti nealergînd să prinzi un iepure (a. 1799). Gen n, 170/37. £ί au strigai părintele, protopopul : Acasă eşti frate? (a. 1812). bul. com. ist. iii, 105. Nevrednice fiu al marelui Ulise! slrigă ei. pleşoianu, t. i, 87/23. Au auzit nişte glasuri ţipînd şi strigînd că li s-au frînt. cele mai trebuincioase catarge, drăghici, r. 25/4. Puţin după miezul nopţii se auzi strigînd: Pămînt! genilie, g. 26/9. Ah ! am strigat, luînd un aer cît am putut mai melodramatic, poţi a mă judeca acest fel? negruzzi, s. i, 49. La aceste vorbe ceata ostăşească Strigă cu poporul: Ţepeş să trăiască, bolintineanu, o. 47. Te iubesc ! era să strige demonul în a lui rioaple. eminescu, o. i, 51. Da ce-i acolo? strigă baba înspăimîntată. creangă, P. 11. Dacă strigă vorbele mai tare, or să se priceapă, vlahuţă, s. a. iii, 138: Oamenii strigau ,,trăiască", rebreanu.. p. s. 31. Strigase... Fraţilor, am venit: g. m. zamfirescu, Sf. m. n. i, 60. Oameni buni şi fraţilor, a strigat acel baci. sadoveanu, o. xii, 383, cf. scriban, d. Oricine ăte drept la vidţă.şi.ia iubire, am strigat cu convingere, mihăescu, d. a. 180. ,, Cugetă bine ce spui“, am strigat cu faţa. spre lună. călinescu, l. l. 103, cf. dl. Achime, îl omori ! strigă el cuprins abia acum de o adevărată groază.. preda, m.. .114. Uneori, cînd mă trezesc dimineaţa, Parc-aş striga cuiva: frumoasă-i viaţa. isanoS, v. 314, cf. £im. Mai avem un hop şi vom striga toţi : ura ! τ iulie 1964, 41, cf. dex. Şi. cît se videa călare, Striga tot în gura mare: Rămîi, soro, sănătoasă, alecsandri, p. p. 113. Şi din gură-aşa striga: Alelei, vere Codrene. folc. mold. i, 77. C-o ţin de coarne şi se uită Şi. · tot strigă că e ciulă, se zice despre cei proşti. Cf. zanne, p. i, 439. fr (Complementul exprimă rugăminţi, chcmări, îndemnuri, ordine, porunci ele.) Cădzu spre el toată gloata şi-şi puseră măinrule spri însu slrigîndu: ,,băr- 13699 STRIGA - 1737 - STRIGA bafi israiliteani, agiutaţi !“ con. vor.2 16v/11. Glas strigă in pustie: Gătiţi calea Domnului,, dereapte faceţi cărările lui. coresi, tetr. 71. Ei iară strigară, răstigneaşte pre el. n, test. (1648), 62^/34. Ţ-am stri-gaiu-ţi... Să mi-asculţi graiul de rugăminte, dosof-tei, ps. 46/13. Au auzii un glas mare de om strigind să aducă boii la plug. neculce, l. 11. Farisăii străga: ia-l, ia-l, răsligneşti-l (cca 1750). gcr ir, 58/3. Ieşiră muierile... şi striga: Alexandre, milosliveşle-le spre noi şi stinge focul, alexandria (1794), 60/14. Iară ei, inălţindu-să in sus, striga: daţi-ne petri, daţi-nc var, daţi-ne leamne şi altele ce lipsesc la zid (a. 1821). gcr ii, 209/29. S-au întors iarăşi în sat şi a început ci striga pre gloate: Daţi-mi ceva să mănînc. ţichindeal, f. 171/10. Ceriule, fii îndurător! au strigat cu toţii. dră-ghici, n. 10/8. Cînd se născu copilul ce s-aştepta să vie. . ., Un bălrîn îl luă in braţe strigind cn bucurie : Sloboade-mă stăpîne. alexandrescu, m. 4. S-auzi nişte bătăi la poartă şi cineva care strigă să descliiză. ιέ-limon, i. 13/17. înainte, strigă Făt-Frumos calului. eminescu, p. l. 21. Noi strigam să intre-n rînd. coşbuc, p. ii, 25. Bei ! la o parte ! strigă birjarul degeaba. brătescu-voineşti, p. 27. Ea îl pîndeşte la ieşire spre a-i striga cu deznădejde: ascultă pe un nevinovat. lovinescu, c. iv, 66. Strigau după holongări să sc predea, că de data asta nu mai au scăpare, bogza, a. î. 210. Şi strigă seara pc lună: Hai mîndră la apă bună. jarnîk — bîrseanu, d. 49. Să strig şi ieu la casa asta să mă găzduiască şi pă mine aici. bîrlea, a. p. i, 177. Picioarele nu-l mai ţin Şi tot strigă: adă vin ! se zice despre beţivi. Cf. zanne, p. iv, 178. (A b-s o 1). Cînd copiii vin în virstă, părinţii aleargă,. . . strigă, roagă. . . pină ce le procură o slujbă, ghica, c. e. i, 16. -v* Fig. Ştie cile vorbe veninoase şi cile sentinţe agramate pot fi strigate uneori de sub prelata scrisorilor anonime, contemp. 1969, nr. 1 173, 5/1. + Intranz. (învcchit) A se pronunţa (cu insistenţă) pentru cineva sau ceva; a stărui în favoarea cuiva. Datornicii lui, turcii, cu toţii au mersu la vezi-riul de au strigat pentru dinsul. ureche, l. 208, cf. M. costin, ap. gîdei. întru tine strigă ţoale şi spun că cu nimereală Ţi-au dat Dumnezeire lăcaşul pe a sferei rotunzeală. conachi, p. 261. Unii nobili ai Le-hiei s-au ridicat şi au strigat penlru nevoia lui Ştefan Vodă. sadoveanu, o. xii, 247. + Intranz. A vorbi cu glas puternic (pentru a-şi impune voinţa); a vocifera. Cu cit ei mai tare slrigă, cu atîta alţii mai mult rîd de dinşii. ţichindeal, f. 17/6. în zadar striga bărbaţii simţitori asupra aceştii crude neomenii. genilie, g. 32/18. Auzul său e aspru, nesimţitor cind strig, aristia, s. 5/27. Mama, cînd se luptă cu vrăjmaşii ei, strigă cînd oboseşte, eminescu, p. l. 8. Au început să strige. S-a făcut o zarvă mare. agîrbiceanu, s. P. 133. Numai cind se supăra afară din cale, striga: ... loază spurcată ce eşti! i. botez, b. i, 11, cf.. dl, dm. Mulţi strigau fără rost. breban, a. 20, cf. dex. Eu strig incit capul mi se descleieşte Şi bărbatu-n lene abia mormăieşte. zanne, p. ii, 747. Nu striga, că deştepţi muştele, se spune celui care vorbeşte prea încet, id. ib. Vai de cel ce strigă la urechea celui surd. id. ib; 756. Strigă de la munte să-l audă de la Dunăre, id. ib. vi, 106. Cel ce strigă mai tare, acela[-i] mai mare. id. ib. viii, 586. <> Fig. Strigă-n vale Topologul. to-pîrceanu, b. 23. Striga în ea o poruncă sălbatică. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 122. Opinia publică striga alarmată, cocea, s. ii, 164. Am strigat... contra nenorocitei epoci fanariote, sadoveanu, o. xix, 449. Naum Rîmniceanu slrigă. .. grotesc împotriva lui Voltaire, ist. lit. rom. ii, 123. «^Tranz. Scriu paginile astea penlru mine singur, mai rar ca să-mi strig riădejdile sau bucuriile, mai ales ca să-mi vărs năduful. cocea, s. ii, 666. + Intranz. (învechit) A aduce laudă, slavă (prin strigăte de bucurie, de recunoştinţă). Slrigafi Dzeului tot pămîntul, căntafi şi bucurafi-vă. psalt. 202. -0* Tranz. Laudă toţi să-i strigăm. mineiul (1776), 203rl/15. 5. T r a n z. (învechit şi regional) A cere (cu glas tare şi cu insistenţă); a pretinde (1). A striga mila împărăţiei sale (a. 1614). iorga, c. i. ii, 241.· [Moroii] pînă la al şeptelea an tot strigă in fiecare noapte „bole.z“. gorovei*; cr. 213,;cf;,DL, dm,dex.|ţAltăoadri.cî striga Şi pi lăţ turci[i]. cinstea. şez. ■ v, 63, cf. alr n^i h 211/899. în cameră discutau, La ţărani .nici că gîndeau, Dacă au păminl sau n-au, Dar război mereu strigau, ant. lit. pop. i, 21. φ Fig·.·. încă slrigă-răzbunare cenuşa, fiului meu. helîade, o.· i, 426. ^Acestea sînt vinele penlru care naţia, slrigă prin. noi răsplătire, cr (1831), 102/2. (Intran z. ) Glasul sîngelai său strigă, cu-nbilşugare curind Pe Valoa îl pîraşle, răsplătirea şa cerind. pogor, iienr. 86/23. · Suferinţele pe care le-cim indurat în mocirlele acestui oraş şi acuma strigă în mine. sadoveanu, o. xix, 431. Ctmpurile strigau după ploaie, stancu, d. 110, 4. Intr a n z- (învechit) A face apel la bunăvoinţa cuiva; a adresa o rugăminte (cu glas puternic). Cu glasul micu cătră Domnul strigain. coresi, ap. gcr 1, 10/18. Şi virtos tare se spă-riară şi strigară cătră Domnul, po 224/24. Am strigai cu glasul mare Cătră Dumnedzău cel tare. dosoftei, ps. 16/18. Striga-να cătră mine şi-l voi asculta pre ins (a. 1689). gcr i, 286/26. Cei cătră care striga -el în apelul său. . . fac parte din lunga serie a propovăduitorilor umanităţii şi păcii, sadoveanu, o. xx, 380. 4. Ï n-tranz. (învechit, rar; despre persoane) A conduce; a porunci (1). în ţara noastră acum strigă hogea (a. 1614). iorga, c. 1.11, 240. ^Intranz. A protesta (1) (cu tărie, cu convingere). Cîteva glasuri slabe protestară; dar ele strigară în deşert (începutul sec. XVIII). mag. ist. ii, 50/12. Oamenii aceştia. . . strigă împotriva religiii. fm (1846), 2422/19, cf. polizu, ddrf. A început prinlr-o stratagemă demult cunoscută să slrige în contra antinaţionalişmului. maiorescu, critice, 128. Nu-mi pare rău că n-am strigat şi nu m-am agitat, că n-am cerut dreptul meu. sadoveanu, o. xix, 9. G. Intranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. ,,la“, învechit ,,spre“, ,,asupra", regional ,,pe“) A-i vorbi cuiva tare, pe un ton ameninţător (aspru şi cu duşmănie); a răcni1 (2), a se răsti1, a sc răţoi2, a ţipa, a urla, a zbiera, a se zborşi, (popular) a se oţări (1), (popular şi familiar) a se stropşi (7), (Învechit şi regional) a se răpşti (1), (regional) a se aspri, a se născocorî, (2), a se răboli, ă se răboţoi, a sc răcămăţi, a se răgădui1 (2), a se răs-cocora, a se războti. Se-lu înlreabe elü de se înţeleagă dereplu care vină aşa strigă spri însu. cod. vor.3 22v/l. Striga ... cu răsiiri şi cu ocări pre avant, varlaam,' c. 456. Să vor scula toţi de vor striga asupra lui-, dzi-cind căce au făcut el moarî pre locul lor şi nil i-au întrebat. prav. 27. Ce vină aşa strigară spre el. n. test. (1648), 165r/27. Mînia înflăcărează omul, îl face să strige, calendariu (1844), 59/27. Lucreţius. . . a strigat cu voce mare la purtătorul însemnului, aristia, plut. 379/25, cf. poli-zu. Eu strig la el, mai ţip· la ei. alecsandri, τ. I, 351, cf. cihac, i* 266. Ia taci şi d-ta, nwş Nichifor, Iaci,, nu mai striga atila pe biată văcuşoâră. creangă, p. 11-6. Mă. infuriam şi strigam la ea: a. m. zamfirescu* k. d. i,: 27. Gesticulau minioşi, privindu-se cu ochi haini, şi toţi strigau unii la alţii: teodoreanu, M.’ui 334, cf. dl, dm. Am strigat o dală la ea, de i-a îngheţat sîngèle în vine', lXngrănjan, c. •ii, 72, cf. m. b. 'enc.,-dex. Strigă duşmanii la: mine Ca păcurariul la cine. -jarnîk — bîrseanu, d. 188. 7. T r a n z. (Complementul indică oameni) A chema (de la distanţă) cu glas puternic (rostinriu-i numele), ca să vină, să .asculte, să-i comunice ceva etc. Mearse şi strigă Mariia soru-scc, tn taină zise.: ,,învăţătorul oti-loriu iaste şi te cheamă“. coresi, ev. 95. O luă de mîna. pe fecioară şi o strigă de zise:,,Fecioară, scoală!" varlaam, c. 296. Striga într-agiutoriu pre maica lui H[ri-sto]s. dosoftei, v. s. noiembrie 149!/29. Strig(ăj pre ginere nunul şi zice lui {a. 1698). gcr i, 318/1. Pruncul plîngind prinsă a striga pre mumă-sa. maior, ist. 88/20, cf. lb. Partenerul meu mă slrigă. sion, p. 111. îl striga, din ţoale puterile lui. ispirescu, u. 108, cf. ddrf. L-aş fi strigai, Dar m-am temut că-i apucai, coşbuc, p. 1, 242, cf. barcianu. Domnul striga pe băieţi cu un glas 13G99 STRIGA — 1738 — STRIGA ascuţit, delavrancea, η. τ. 94, cf. tdrg. Din iireme în vreme, cînd îl vede prin grădină, îl strigă, brătescu-voineşti, p. 25. Un glas ce mă striga din depărtare, mă trezi, hogaş, dr. i, 45. Acum copiii sînt pe uliţă, se duce să-i strige, c. petrescu, î. ii, 161. O mahalagioaică îl strigă din poartă, i. botez, b. i, 16. Mă strigase din prag, în şoaptă, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 149. Grefierul a. răsfoit un dosar subţire şi a strigat părţile. cocea, s. ii, 291. O slrigam pe Băcara şi ea m-a cunoscut. vlasiu, A. P. 206. Cînd strigăm pe cineva care se găseşte la Oarecare depărtare, îi spunem numele tare. iordan, stil. 42. Soldatul a strigat pe întîiul acuzat, arghezi, s. vii, 202. Nu-i văd, li vreau, ti strig şi nu-s! blaga, p. 16. ll strigă pe tata din poartă, stancu, m. i. 74. A ascultat amuzată, strigîndu-l cu glas îngroşat, profesoral. h. lovinescu, t. 5, cf. dl. Îmi dădui seama că ea nu ştia că sînl acolo şi o strigai, preda, i. 223, cf. dm. Te caut rătăcind ca o nălucă, Te strig, dar nu răspunzi. v. rom. decembrie 1964, 76. Poţi să le joci lingă casă pînă te strigă la masă. sorescu, u. 50, cf. m. d. enc., dex. Da’ şezi ghinişor, c-amuş strig pe mama. şez. iii, 179. Auzi mîndră sau n-auzi Cum ie slrigă badea-n frunză? hodoş, p. p. 172. îl strigă să se lupte, fun-descu, l. p. 42, cf. alr i 82, alr ii 3475, ib. 4 334, alr sn vi h 1 727. Pe fală striga, Fata-l auzea, balade, î, 317. (Refl. r e c i p r.) Cunoscuţii se strigau de pe celălalt trotuar, făcîndu-şi semne. c. petrescu, î. i, 56. Oameni... aleargă, se slrigă unii pe alţii, bogza, c. o. 223. fr (întărit prin ,,pe nume“) Dănilă... a început a-i striga pe nume. creangă, p. 37. Oameni şi lucruri — toale-l strigă pe nume. vlahuţă, s. a. iii, 357, cf. şăineanu3, tdrg. Femeia se aruncă, nebună, asupra mortului, îl slrigă tare pe nume, îl pipăi, îl sărută, agîrbiceanu, a. 191, cf. cade. Popa l-a strigat pe nume. voiculescu, p. ii, 25. Un glas cunoscut îl strigase pe nume. o. M. zamfirescu, m. d. ii, 137. Nimeni nu-l striga pe nume. vlasiu, a. p. 18. ll strigă pe nume. sadoveanu, o. xix, 320. încerca... să ne strige pe nume. stancu, d. 303. După Radu se lua, Tot pe nume mi-l striga, ant. lit. pop. i, 469. (Refl. recipr.) Clericii.. . umpleau coridorul, se strigau pe nume, cîn-tau, alergau, agîrbiceanu, a. 71. Se strigară pe nume şi pe porecle, stancu, ş. 76. fr (Prin analogie; despre păsări sau animale) Uneori cocoşii tineri ies de strigă şi ei găinile, voiculescu, p. i, 90, cf. alr ii 5 703/64, 235, 723, ib. 5 722/105, alr sn iii h 733/27. (R c f 1. recipr.) Ţîrîiau cosaşii, se strigau pe nume pitpalacii. voiculescu, p. i, 122. fr Fig. Le vedeam pe toate, mă strigau amintirile, dar păşeam îndesat, vlasiu, d. 219. Ochii ei cei cu lumină Mult mă strigă de la cină. jabnîk — bîrseanu, d. 33. -0» Expr. A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor dintr-o şcoală sau dintr-o clasă, al studenţilor, al unui grup de cursanţi; a lua prezenţa. Cum a intrat în clasă..., a strigat catalogul, caragiale, o. i, 131, cf. cade. Elevii... învaţă lecţia sub pupitru, în timp ce profesorul strigă catalogul, teodoreanu, m. ii, 233, cf. scriban, d. S-a aşezat sfios la catedră, a strigat catalogul, stancu, d. 289, cf. dl. După ce strigă catalogul, îl puse pe un elev luat la. întîmplare să citească prima lecţie, τ. popovici, s. 91, cf. dm, m. d. enc., dex. fr Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,la“, ,,după“; rar construit cu dativul) Sta la ptndă, s-o vadă... cînd pleca la spălat şi striga la ea. g. m. zam-firescu, m. d. i, 38. Glasul oşteanului care striga la portar, pintenii de fier... deşteptară îndată pe oamenii curţii, sadoveanu, o. i, 10. Un amic, deschizînd uşa de perete şi intrînd cu miros de zăpadă în odaia mea, a strigat la mine. călinescu, c. o. 95. A începui să strige la ei ca să-i mai îmbărbăteze, lăncrănjan, c. ii, 425. Cîţiva începură să strige la cei doi să înceteze, breban, a. 45. Ea mi-l şi vedea Şi la el striga, Pc nume-l chema. teodorescu, p. p. 390. Cît trăieşti, bade, pc lume, Nu striga mîndrei pe nume. jarnîk — bîrseanu, d. 65. începu a slrigă după feciori — nimeni nu-i răspunse. reteganul, p. ii, 5. Cîu i-o vădzut, o strigat la panduri. folc. olt. — munt. i, 241, ef. 168. Arde focu-n paie ude, Strig la puica, nu m-aude. folc. mold. i, 111, cf. alr ii 3 475/310. (Fig.) Glasul sîngelui fratelui tău slrigăla mine den pămînt. po 22/23. + (Mii.; învechit; adesea urmat de determinarea ,,în leafă“) A mobiliza (3) ca mercenari. Au strigat şi tirgul în leafă. m. costin, ap. gîdei. Au strigat în lefe oameni de oaste slujitori şi i-au pornit a prăda, neculce, l. 18, cf. polizu, cade. Domnia striga întruna gloatele şi făgăduia leafă. sadoveanu, o. vii, 147. fr A b s o 1. Auzind că slrigă Ştefan Vorf[ă] în leafă. m. costin, ap. gîdei. 8. Tra n z. (Popular) A porecli (2). Cf. dl, dm. Cu acest nume e strigată o vacă oarecare din cuprinsul satului, l. rom. 1967, 170, cf. dex. fr (Construit cu dativul) Lumea, ţeara-mi strigă hoţ, C-am furat cu caii toţi. jarnîk — bîrseanu, d. 291. fr Refl. p a s. Atunci am înţeles însă pentru ce i se strigase ,,raca“, m. i. caragiale, c. 64. + Tran z. impers. (învechit şi popular) A se chema (într-un anumit fel). Cum te strigă? — Zori-dr-zi. — Ei, cumetre Zori-de-zi-uă, ia spune, ce caţi pe-aici ? eminescu, l. p. 127, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Pe tine nu te strigă tot aşa? gr. s. vr, 245. !). Tran z. (Complementul indică fapte, lucruri etc.) A face cunoscut, a face public cu glas tare; a vesti cu glas tare. Preţurele lucrătorilor celora ce au lueratu agrele voastre, lăsaţi de voi, strigă, cod. vor.2 66v/2. Cela ce face milostenie şi strigă şi arată oamenilor că face, nemica acela de milostenia lui nu-i folosu. co-resi, ev. 49. Cela ce acum nu te lasă să le ispoveduieşti, iară acolo la giudeţul lui Dumnedzău tare le va striga şi le va pără, acela armaş, diavolul, varlaam, c. 206. Cela ce va găsi ceva mărgînd pre un drum..., să strige, să mărturisească cum iaste la dăns acel lucru. prav. 39. S-au sculat de au mărs la cetatea mare... dc-aU strigai prăpădenie. dosoftei, v. s. septembrie 23T/15. Bucinaţi cu bucini în Sion... strigaţi slujba, adunat nărodul (a. 1683). gcr i, 264/2, cf. lb. Pre fereastră striga să ştie tot omul că au omorît pre Mihnea-Vodă (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 114/23. Puse de strigă prin toată cetatea că fiul său... a izbutit, să aducă mere. ispirescu, l. 74. Strigaţi, să ştie larguî zării, S-auză toţi cît trag în jug. goga, poezii, 222, cf. resmeriţă, d. Vînzălorii îşi strigau mărfurile pe toate glasurile. vlasiu, D. 312. Iaca trec pe drum călăreţi domneşti, strigînd cit ce puteau primejdie, sadoveanu, o. xm, 279, cf. scriban, d. Fără să vreau m-alătur bunei tale vestiri Şi-o strig în sfintele vînturi. blaga, p. 97. Îşi. strigau pe isonul de datină marfa. c. petrescu, a. r. 8, cf. dl, dm. Se auzea din stradă vocea, unui vîn-zător de ziare strigînd apariţia jurnalelor de seară. bănulescu, i. 211, cf. m. d. enc., dex. (A b s o 1.) Veneau sacagii de cîteva ori pe zi să umple sacalele şi să plece prin mahalale, strigînd. g. m. zamfirescu, m. d. i, 14. Slrigare-ai prin lîrg =să ajungi rău de tot. zanne, p. vi, 402. fr R e f 1. pas. S-au strigat îndestulă vreme şi nemaiadăugînd alţii, au rămas cu cel mai de pe urmă preţ (a. 1792). uricariul, xx, 380. Strigîndu-să. astăzi, la 29 ale lunii... vînzarea ocnelor dă sare (a. 1811). doc. ec. 129. S-a împlinit sorocul cel dat... asupra vînzării prin mezat a moşn[i] Bueovul ce să strigă la tribunalu de cornereiu. cr (1834), 3271/30. Este asemenea datină ca cinstele... să se strige sau să se vornicească nemijlocit după aducerea lor. marian, nu. 664. fr Fig. Aceştia strigau naţia lor prin numele însuşi ce-l purtau, pârvan, g. 286. Ascultase şi ea, după fiecare scandal, cîntecul ca o durere strigată în noapte. o. m. zamfirescu, m. d. ii, 104. Nu-ţi închipui însă că această suferinţă o strig pe acoperişuri, sadovëanù, o. ix, 114, cf. iordan, stil. 36. Cînd a triumfat, a ştiut să-şi strige triumful şi să-şi acopere satisfacţia personală. constantinescu, s. în, 83. Muzicanţii compun simfonii în care îşi slrigă dragostea, liniştindu-se. călinescu, s. 130. fr F, x p r. (Regional) A s)rij|a la săpun v. săpun (!). + (Folosit şi a b s o 1. ; la jocul de cărţi) A anunţa cu voce tare o formaţie de joc, la începutul sau in timpul unei partide, Sn funcţie de regulile jocului. Com. din bucureşti. + (învechit, rar) A propovădui (1. 2). Şi mînluindu-să de toate cu darul lui D[u]m- 13699 STRIGACI — 1739 — STRIGARE n[e]zău şi strigind prin multe locuri ţi ţări pre Domnul. dosoftei, v. s. septembrie 26v/10. Sfinţii apostoli cui unde-i va cădea să morgă să strige st>[i]n/a er[an] id. il). 20v/2. (învechit; eomplementi'1 indică oameni) A proclama (2). Strigind împărat pre hiiu-său. dosoftei, v. s. noiembrie 99*/3. Au inlărîtal ostaşii... de l-au strigat august ţară şti:ea augustului Conslantie. şincai, hr. i, 51/5. 10. Intranz. A spune strigături (2) la joc; a conduce jocul prin chiuituri şi strigături; a chiui. Cf. lb, hem 1 524, tdrg, cade. Foarte vioaie sînl. . . strigăturile, dc care oşenii sînt foarte pasionaţi, slrigă nu numai la danţ. Strigă orieind şi pretutindeni, sadoveanu, O. XIX, 407, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Strigă, strigă lot aşa, Să răsune uliţa, jarnîk — bîr-feanu, D. 370. Strigă, strigă cu gura, N-are a ie mînca ciuma. şez. i, 105. Cine joucă şi nu strigă, Face-i-s-ar gura slrîmbă ! folc. mold. i, 365. Strigă care cum ştie. alr ι 1 474/100. — Prez. ind.: strig, pers. 6 şi (învechit) strig. — lat. *strijjare. STBIGÂCJ s. in. (în dicţionarele din trecut) Persoană care anunţă cu glas tare ştirile ofic'ale; (învechit, rar) strigaş. Cf. pontbriant, d., cihac, i, 266, CiHEŢIE, H. M., BAT.CIANU, ALEXI, W. — Pl. : strigaci. — Striga -|- sui. -aci. STRIGARE s. f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. 1. (învechit; astăzi rar) Strigăt (1). Cf. striga (1)· Nece străbatere, nece strigare in răspinliile lor. psalt. hur. 121v/15. Nu e cădeare gardului nece prilazu, nece strigare întru uliţele lor. psalt. 299. Ţipetele şi slri-garia copilului iaste de făli sămn cum i-au făcut sili. prav. 211. Baiazet reconduse oşlile toate la locul dc atac, cu mare zgomot de sunete, de strigări şi de larmă (începutul sec. XVTII). mag. ist. ii, 62/25. Cu mare glas de.strigare au dc.t mulţumită (a. 1757). uricariul, iv, 11/25. Aceasta o face cu strigări, cu urlete, cu schimo-nosiluri. ist. am. 93r/12. în vremea ce el făcea toate aceaste socoteale şi pătrundea aerul de a sale strigări (a. 1794). gcr ii, 152/37, cf. budai-deleanu, i.ex. Eu însumi m-aş fi spăriat de strigarea la. ţichindeal, f. 16/10. Aceste necontenite glasmi şi strigări ale norodului. . . făcea pe ficşcare să să cutremure, golescv, î. 20, cf. lb. [Venele] din. deosebite pricini de strigări sau cintări, se sparg şi fac singerătură. episcupescu, pragtica, 267/10. S-au adunai acolo mulţime de norod, din care unii scotea nişte strigări foarte, sălbatice. c.r (18.31), 18V7. Tinerimea se adună şi-l priimcşle cu bucurie şi cu strigări. de triumf, marcovici, d. 2/26. Fu:. primit cu slrigări de bucurie, bălcescu, m. v. 63. Aceasta, este o. patimă a gîtlejului. . . Vine. . . din răceală, din strigare, cornea, e. i, 35/21. Zice cu strigări înalte: ,,Mă închin stăpînă cu supus rapott“. pann, p. v, I, 120/20. Copilele răpite de la Sabini se iviră. . . cu strigări şi larmă, aristia, plut, 73/28. Dar ce ţipete, ce. strigări se auzeau? negruzzi, s. i, 157. Mii dc glasuri slinse d-al tiraniei fier, în strigări dureroase s-au înălţat la cer. alexandrescu, m. 10. Cu strigări de bucurie universul au umplut, sion, poezii, 137/22. Ce crimă au săvirşit pacinicii locuitori ai vecinătăţii, ca să fie deşteptaţi din somn tn strigările birjarilor, filimon, ό. i, 135. Strigarea unor postaşi puse cap acestei convorbiri. bolintineanu, o. 448. Şi-n strigări iiegiilare Vechiul cînlec mai pătrunde, eminescu, o. i, 157. [îl] aşezară pe tron în sunetul buciumelor... şi al strigărilor de bucurie, ispirescu, i„. 276. Nu le simţi nici pasul, nici nu le-auzi strigarea, coşbuc, p. i, 158. Strigarea din urmă a buzelor mele Să moară-n vînlul păgîn de oţele, goga, poezii, 301. Panerele golite zburau prin aer, însoţite, de strigări şi glume, cocea, s„ i, 227. Se afla şi eî. amestecat In poporul care se îmbulzea. înâlţînd strigări de slavă, sadoveanu, o. xvii, 123. Parcă nu vedea pé nimeni şi. n-auzea strigările, pas, l. i, 117, cf. dl. •v> Fig. Stăpîne... Ascultă din cer strigarea trebuinţa omeneşti, helîade, o. i, 99. Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge. goga, poezii, 4. + P. ext. Gălăgie mare; vacarm. Şi era aici năroade şi strigare (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 346/3. Atunce mare gil-ceavă şi strigare să auziio in cetate, n. costin, l. 475. Acolo îndată răsărind bulgarii şi cu mare strigare şi iuţime năvălind, rectorul Joann au dat fuga. şincai, hr. i, 174/33. Ce strigare! Zgomot mare! negruzzi, s. ii, 103. Va plînge cu hohot zarea De cară, de cai, de strigarea Mulţimii pornite spre voi. coşbuc, p. i, 154, cf. dl, dm, dex. + (învechit; astăzi rar) Strigăt (1). Plîngere şi suspinarc şi strigare multă, tetbaev. (1574), 203. începe să scoaţă slrigări cu foc, Plîngînd şi bătîn-du-şi pieptul, pann, e. i, 102/3. N-auzeam decît strigări vrednice de milă. pleşoianu, t. i. 161/17. Mii de glasuri stinse d-al tiraniei fier în strigări dureroase s-au înălţat la cer. alexandrescu, p. 51. în zări, Strigări, Oftări, Scad, mor. macedonski, o. i, 173/17. Plîngînd cu... strigare, Bietul Ulise gemea, topîrceanu, p. o. 10, cf. dl, dm, dex. -v* (Prin Ban.) Strigarea zorilor — bocet care se chită la revărsatul zorilor, in prima dimineaţă după decesul unui flăcău sau al unei fete. Cf. mabian. i. 226. + F i g. Sunet (puternic) emis de un instrument muzical. Spre vîrfuri ele munte să auzim glasuri multe De buciumi mari, cu înaltă strigări (a. 1784). gcr ii, 142/21. De strigarea strunei mele Aş vrea plinsoarea ta s-o feresc, goga, poezii, 111. Izbucni strigarea vijelioasă a cornurilor. sadoveanu, o. ii, 35, cf. dl. + Fig. Cadenţă. Dar organele-s sfărmale şi-n strigări iregulare Vechiul cînlec mai străbate: eminescu, o. i, 157, cf. DL. 2. Sunet caracteristic scos de păsări sau de animale; strigăt (2). Cf. striga (2). Strigările bufniţii trezeic in mine melancolia, sadoveanu, o. xvi, 236. S-a trezit la intiia strigare a cocoşului, pas, l. ii, 51. 3. (învechit; astăzi rar) Cerere (adresată cu voce puternică); solicitare de ajutor; strigăt de desperare. Cf. striga (3). Omul deaca cădzu în marc. . . strigă . . . Iară vecinii audzind strigările lui, să sculară, dosoftei, v. s. decembrie 200r/32. în smintirea noastră ne răzvrătim împotriva naturei cu strigări de deznădăj-duire. marcovici, c. 56/14. Din toate părţile se auzea strigări, ţipete şi vaiete de oameni inspăiminlaţi. cr (1838), 351/5. Pătruns de-a lor strigare, Norocul hotărî curind să-i viziteze, donici, f. ii, 44/12. Le auzeam în piept strigarea... Cum glasul lor închis mă cere. goga, poezii, 92. + (învechit) Rugăciune (2) (spusă cu glas ridicat). Doamne, ascultă rugăciunea mea şi strigarea mea cătră linre. psalt. hur. 832/21. Nice le uită rugişi strigare, dosoftei, ps. 30/17. Rugăciunea mea. . . strigarea mea la tine se vie, se nu întorci faţa ta de la mine. klein, ap. gcr ii, 185. + (învechit, rar) Slăvire. Lăudaţi-l in clopotele strigariei. psalt. hur. 125r/23. Toţi cîntaţi lui cînlece nouo, bire cîntaţi lui cu strigare. psalt. 56. 4. (învechit şi regional) Cerere insistentă (adresată cuiva cu glas tare). Cf. striga (5). Aron Vodă încă nu sosise la Ţarigrad şi de mu i-au dat domnia Moldovei pentru strigările turcilor, cărora le era datori, şincai, hr. ii, 247/11. Cu strigări multe au cerut un împărat. asachi, f. 55/3. După mai multe strigări ce i-au făcui soldatul... şi cerîndu-i să de dumnealui, comandiru punctului, paşaport, întii au arătat că n-are (a. 1846). doc. ec. 905. Ce cer?,.. Capul vornicului Moţoc... Strigările lor se aud de aici. negruzzi, s. i, 154. A strigat: ,,Staţ că vă dăm foc, lăpădaţ armele“. Şt al treilea strigare a lăpădal armele, vîrcol, v. 20, cf. dl, dm. dex. + (Rar) îndemn. Adesea e citată faimoasa strigare de luptă: ,,îmbogăţiţi-vă“. camil petrescu, în plr ii, 396. + (învechit) Protest (2) (cu glas ridicat). Gîndi, după toată răutatea ce făeusă, să arete şi vreun lucru bun, ca să să curăţască de strigare şi să zică ţării că nti-i den voia lui ce s-au lucrat în ţară. n. costin, l. 571. Ale norodului politii strigări... m-au îndemnat să întru în de-a măruntă cercetare (a. 1822). doc. ec. 248. Cum de îndrăzneşti Asupra 13701 STRIG AŞ -1740- STRIGĂ providenţa strigare să porneşti ? donici, f. ii, 59/13. Cn o strigare a fost de ajuns ca să dărlme despotismul. ghica, a. 777, cf. dl, dm, dex. φ Expr. (învechit) A face strigare = a se plinge (împotriva cuiva sau a ceva); a protesta (1). Jeluitorii sudit să află aici adăs-tînd pă cheltuială şi face strigare (a. 1817). doc. ec. 181. Siliţi fiind, cumpără de la precupeţi — ce vînd cu preţ îndoit — şi că toţi. aceştia fac strigare (a. 1837). ib. 692. 5. (învechit) Strigăt (6). Cf. striga (6). La acestea toate, cu strigări şi cu gîlcevUri începură multe a grăi (a. 1811). doc. ec. 125. Aşa, ca să nu sufer strigări., nemulţumire,... Gindeşte-te şi-mi spune un mijloc de-ndreptare. alexandrescu, o. i, 184, cf. dl, dm. -φ. (învechit şi regional) Ocară (1); p. ext. farmec, vrajă. Şi măniară ela la apa Imputată (ocărită c, de prigoană c2, de price d, strigariei h) şi amăr.ît fu Moisii dercptu ei. psalt. 226. Şi n-oi avea-n viaţă frici de strigare, De-ar fi cît de aproape pizmaşii, dosoftei, ps.. 81/6.. Spălatu-o... De strigări., De. căscări, De nriciuni Şi minciuni, marian, v. 71. <0> Expr. Să .nu .fie de strigare = să nu fie dc deochi, v. deochi. 6. (învechit; astăzi rai·) Strigăt (7). Cf. striga (7)· Vînduşi oamenrii tăi fără preţu, şi nu era mulţi, în strigările (c iernatul H) noastre, psalt. 84. Toţi începură a invoca zeul cu o strigare, aristia, plut. 309/7. Cînd la strigarea ia de lată Grăbeau din codri la poiene. goga, poezii, 11. Tudor Vladimirescu a împrăştiat pretutindenea strigare. . . chema pe panduri, pe plăieşi. . . la viaţă şi la arme. galaction, o. 157, cf. bl, dm, dex. (Construit cu verbul „a face“) Făcu slugilor slrigare. pann, p. v. iii, 146/21. Expr. (învechit) Strigare la arme = mobilizare pentru luptă. Strigarea. . . la arme nu cunoaşte altă regulă decît dreptul celui mai puternic şi legea biruitorului, cn (1833), 1632/14, cf. polizu, barcianu, alexi, w. 7. Anunţare, înştiinţare cu voce tare, în public; spec. (popular) anunţare orală, oficială, a căsătoriei. Cf. striga (9). In miazănoapte strigare fu, adecă ginerele vine, ieşiţi în tîmpinalul lui. coresi, tetr. 58, cf. n. test. (1648), 32'l'/32, lb, valïan, v., polizu. Această înştiinţare [a căsătoriei]... se numeşte în Bucovina cu un termen poporal ,,strigări" sau ,·,vestiri marian, nu. 203, cf. şăineanu2. Se duseră. . . la preot să facă strigările de cuviinţă aşa fel ca nunta să se serbeze chiar a doua duminică după Paşti, rebreanu, i. 230, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm. Am aflat. . . cînd se fac strigările şi cînd se ţine nunta. lăncrănjan, c. i, 262, cf. dex. + Spec. Anunţare publică a preţului de vînzare sau (rar) de închiriere prin licitaţie a unor bunuri şi a sumelor oferite de solicitanţi. Soma de vedri. . . ce va agiunge fieşlecare ţinut la strigarea cea de pe urmă (a..1799). uricariul, iii, 7/8. Im cea de pe urmă strigare au rămas alît ocnile cît şi vămile asupra dumnealui... Ioan. Mosli (a. 1811). doc. ec. .129. Amîndouă aceste moşii să dau în arendă prin strigare ta mezat, cr (1831), 82/35. Acest venit de acum înainte se va vinde prin strigare de mezat, regul. org. 64/28. Auzise .„strigările" pentru vînzarea moşiei, teodoreanu, m. iii, 408. Oferă cineva mai mull? continuă strigarea telalul. călinescu, s. 177. + (învechit, rar) Enunţare cu glas tare de către preot a unui fragment al evangheliei, în timpul oficierii slujbei religioase; p. ext. textul enunţat. Pre vremile strigării svintei e«[anghe]///. dosoftei, v. s. septembrie 2v/3. Să le dea scrisă toată strigarea s«/[n]'c/ t'i)[anghe]///. id. ib. septembrie 31v/25. 8. (Popular) Strigătură (2). Cf. striga (10). E vuiet, e chiot şi strigare. Şi hora lor s=-ntinde sălbatică şi mare. coşbuc, b. 171, cf. dsr. . — Pl. strigări. — V. striga. STIUGÂŞ s. în. (învechit, rar) Persoană care anunţă cu glas tare ştirile; (învechit) strigaci, (învechit şi popular) strigător (3). Am lăsat.. .la Tudor strigaşu (a. 1800). iorga, s. d. xii, 129. — Pl. : strigaşi. — Striga -f suf. -aş. STRIGĂT s. n. Faptul de a striga. 1. (învechit) Strigăt (1). Să-i veţi călca, ei Ia mine vor striga şi eu strigatul lor voi asculta, po 253/12. în Sodom şi în Gomor iaste prea tare strigat şi păcatele lor tare s-au îngreoiat (a. 1582). c. cr. 54/29. De lolot, uiete şi strigăte Suna împrejur locurile toate, budai-deleanu, ţ. 205. 2. (învechit) Anunţ rostit cu voce tare. Vedea-voi deaca toate au făcut după strigatul care înaintea mea au venit, po 58/11. Şi-i porunci să aibă de grija strigatului ce-i era pre samă dat. dosoftei, v. s. noiembrie 180'/24. 3. (în expr.) Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor dintr-o şcoală sau dintr-o clasă, al studenţilor, al unui grup de cursanţi. Cf. dl, dm, dex. 4. (Prin Mold.) Strigătură (2). Cf. dl, dm, dex. Strigatu-n joc cu toţi odată se obişnuieşte în satele de munte pîn’ pe valea Moldovei, şez. iii, 109. — V. striga. STRÎGA s. f. 1. Pasăre răpitoare de noapte, sedentară, cu penajul galben-ruginiu şi cu pete brune întunecoase, care se hrăneşte in special cu şoareci; (regional) buhă-cu-cirpă, huhurez-de-casă (Tyto alba gutta-ta). Cf. anon. car. Zice că striga a fost împărăteasă preste toate paserile din lume. marian, o. i, 234, cf. CONV. lit. xxm, 345, barcianu, gheţie, r. m., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, simionescu, f. r. 170, scriban, d., băcescu, păs. 159. Deşi striga este o pasăre sedentară, se întîmplă că toamna tîrziu şi iarna, unele exemplare. . . hoinăresc de la locul de baştină, linţia, p. ii, 125, cf. m. d. enc., dex. 2. (Şi ln sintagmele striga nopţii, strigă de noapte, marian, ins. 268) Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg şi care, cînd este prins, scoate un zgomot ascuţit; cap-de-mort, (popular) strigoi2 (II), (regional) strigoiaş, bulia-ciumci, cap-de-inoarte, capul-lui-Adam, capul-morţilor, fiu turul-morţii, suflet-de-strigoi v. s u-flet (3) (Acherontia alropos). Cf. marian, ins. 268, candrea, F. 385, tdrg. Prin unele părţi se crede că sufletul omului făcut strigoi se preface în insecta nocturnă numită strigoieş, strigă, cap-de-mort. pamfile, d. 137, cf. dr. v, 811. Cel mai cunoscut fluture din. această categorie, fiind şi unul din cei mai mari de Ici noi, este striga. simionescu, f. r. 379, cf. dl, dm. Soseau strigi le, fluturii cu cap de mort, barbu, princ. 14, cf. m. d. enc., dex, şez. iv, 23, h x 355, xi 26, alr ii 6 542/95, 791, 812, 876. 4. (Regional) Ochiul-păunului, v. ochi1 (C) (Saturnia pgri). Cf. alr sn iii h 744, alrm sn ii h 562. + (Regional) Libelulă (Libellula depressa) (Bocşa — Zalău). Cf. alr sn iii h 751/279. + (Regional) Molie (1) (Ţinea) (Jiana — Drobeta Turnu Seve-rin). Cf. alr i 1 888/856. (Prin Olt.) Larva gîn-dacului de mătase. Cf. arh. olt. xxii, 284. 3. (Popular ; în superstiţii) Strigoaie, v. strigoi2 (I 2). Cf. anon. car. Iară ceaia [cală] — de nu mi să nălucă — Esle a strîgelor. budai-deleanu, t. v. 54. Cu cine mă cununaşi, Cu o strigă afurisită, Cu o ciumă despletită, fm (1846), 264I/14. Noaptea. . . toate stihiile năpădesc pe mine... strigoii, moroii,... strigite. alecsandri, t. 616, cf. cihac, i. 266. Intră ielele şi strigile, fură laptele de la vaci, fură somnul copiilor, eminescu, n. 137. Mulţimea spiritelor rele, precum slrîgele, cari au chip omenesc, marian, na. 68, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., gheţie, b. m., şăineanu2, candrea, f. 153. Strigile şi strigoii. . . stau în atingere şi în înţelegere cu dracul, cu ajutorul căruia fac lucruri de cari numai să te minunezi, pîrvescu, c. 103, cf. tdrg. Se bat strigele pînă se cutremură pămîntul. gorovei, cr. 256, cf. resmeriţă, d. A tăiai viteazul păcurar strîgele. precup, 13704 STRIGĂT - 1741 - STRIGĂT p. 18, cf. cade, scriban, d. Ce umbli prin sal noaptea ca striga? beniuc, v. cuc. 4.2, cf. Dl·, dm. Zine bune şi rele..., strige..., demoni şi sfinţi trăiesc, se agită, discută in limitele cadrului natural, varlaam --sadoveanu, 181, cf. m. d. enc.., dex. AlunSa dzîsc : Fuz slrigă. arh. folk. ni, 113. Strigelc şi strigoii sînl oameni ca toţi oamenii, şuiera, p. 316, cf. şez, v, 125, ib. vi, 48, mat, folk. 550. A făcut un copil Şi l-a mincal striga. pamfile, B. 45, cf. T. ■ papahagi, m. 85. Pă pruncii mici îi mîncă striga, alk ii 4 234/310, cf. teaiha, c. n. 267. A. fost... Striga cu strigoiul, leul cu leoaica, folc. mold. i* 414. + (Regional) Strigoaie, v. strigoi2 (I 1). Cf. alr ii 2 456/365. + (Regional) Duh rău la vite; (regional) strigoi2 (t 1), strigoaică1 (1). Cf. alr ii 4240/310, 334, 886. 4. (Ornit.; regional) Păpăludă1 (Caprinmlgus euro-paeus ). Cf. băcescu, păs. 119, 122, 274. 5. (Regional) Coşul sobei (Berindu — Cluj-Napoca)· Gf! chest. ii 342/85. — Pl. : strigi, şi (regional) slrige. — Şi: (regional) StliÎjjii s. 1'. pamfile, s. τ. 130. — Lat. striga. STRÎGĂT s. η. 1. Sunet sau cuvînt emis cu intensitate; răcnet (1), ţipăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigături (1), ţipătură, (invechit) chemare, strigat (1), (invechit; astăzi rar) strigare (1), (învechit şi regional) răcnitură. V. chiot. Cf. striga (1) Cf. anon. car. Şi\prin strigătul, cumplit, A sa faptă au vădit, asachi, f. 107/20. Nu se auzea decît strigătul monoton al ostaşilor de strajă, negruzzi, s. i, 160. Strigăte fioroase se and sub balconul palatului, caragiale, 0. i, 1. Acum le asurzeau strigătele şi zgomotul cè făcea mt. iţi mea dc oameni, ispirescu, l. 103. Aud paşi repezi pe pu.nl.e, strigăte nedesluşite, vlahuţă, s. a. iii, 233. Strigătul acesta ieşea din. gurile tuturor soldaţilor, care umblau nebuni de bucurie, bacalbaşa, s. a. s, 91, cf. ddrf. Treeca-ngrozind cu strigăt luptătorii. coşbuc, p. i, 339, cf. barcianu, alexi, şăineanu8. Răsună iarăşi Strigătul cinstii şi vesel Al plugarului la plug., iosif, v. 119.. Ca la o comandă neauzită, o mare lărmălaie de strigăte, de rîsete şi lătrat de cîini încinse uliţa, agîrbiceanu, s. 417. Strigăte nedesluşite, de glasuri omeneşti... se încrucişau între cie. hogaş, dr. ii, 38, cf. RESMRntŢĂ, D., cade. La cucoane e veselie, strigăte ascuţite, gălăgie, brăescu, o. a. i, 44. Muzica din localuri, răbufnea pe uşi ca un strigăt cald după viaţă, vlasiu, d. 315. Mavrocoslt avu un. strigăt teribil, sadoveanu, o. xii, 59-1, cf. scriban, d. Poemul... interccpiînd monologul titanului cu strigătele mulţimilor, creează aparenţa unui dialog, vianu, 1. u. 626. Loviturile erau însoţite de strigăte nearticulate. blaga, h. 25. Strigătele nu mai conteneau, agitaţia eră mai înfrigurată, camil petrescu, n. 23. Un om vorbea de pe un camion şi valuri de strigăte urcau din mulţime, v. rom. martie 1955, 135. In tot acest timp ţărmul răsuna de strigăte şi chiuituri, tudoran, p. 128, cf. dl. Trenul se urni într-o hărmălaie de strigăte şi de fierărie ciocnită, r. popovici, se. 60, cf. dm. Se cutremura mahalaua de strigăte, barbu, g. 36, cf. M. D. ENC., dex. Fig. Nimic zgomotos, nimic aspru tn opera lui Grigorescu. Nici o violenţă, nici un strigăt, vlahuţă, s. a. iii, 364. Sînl cîntăreţul celor fără nume, Un strigăt smuls de-a vremilor viitoare Din viforul durerilor din lume. goga, poezii, 138. Pacea este... un strigăt al inimii, titui.escu, d. 339. Oameni noi, orînduieli nouă ! E un strigăt unanim, ca un ecou al unor vechi şi amare dureri, sadoveanu, o. xix, 139. Opera nu este numai strigătul sincer al unui suflet, dar şi produsul unei dibăcii, vianu, e. 26. li cuprinse o ciudă aprigă pe barba asta măreaţă şi căruntă, care-i fusese pînă nu demult mîndria vieţii şi strigătul triumfal al bărbăţiei, camil petrescu, o. i, 534. Artistul avea oroare... de strigătele inestetice dar zguduitoare ale sufletului, v. rom. ianuarie 1965, 197. <$· (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care indică cauza, scopul etc.) Se duseră în acea parte a grădinei unde mulţimea e mai covârşitoare, unde slrigălile de bucurie au mai multă răsunate, fm (1846), 202^1. Chiote dc fericire! Strigăte dc mulţămire . .. Zi-r.tăi mai astăzi serbaţi, sion, poezii, 254/9. Urlă cîmput şi de tropot şi de strigăt de bătaie, eminescu, o. i, 148. Le era destul că se vedeau slobozi, şi ideea că nu mai au să audă de disciplină îi făcea să scoată strigăte de bucurie, bacalbaşa, s. a. i, 192. Auzeam glasul hăi-taşilor, bubuitul puştilor şi apoi strigăte de chemare; brătescu-voineşti, p. 139. Înconjura copacul de cîleva ori, cu strigăte de bucurie, gîrleanu, l. 127. Un strigăt de groază se ridică peste urletul clocotitor de pretutindeni. hogaş, dr. i, 309. Să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, rebreanu, p. s. 23. Făcu un gest. de apărare cu amîndouă mîinile şi scoase un uşor strigăt de surpriză. ibrXileanu, a. 15. Nicăieri un strigăt de nădejde, de entuziasm, lovinescu, c. iv, 172. A recunoscut-o şi el, de la cel dinii strigăt de surpriză, c. petrescu, î. ii, 228. Era un concert asurzitor — un strigăt de disperare carc te smulgea din casă fără voie. g. m. zam-fjrescu, m. D. i, 56. După strigătul ei unic de revoltă, cu o simplă încordare a nervilor, a izbutii să se stăpt-nească. cocea, s. ii, 39. Nu-şi putea veni în fire, sco-ţînd întruna strigăte de mirare, sadoveanu, o. x, 364. Nenorocirile mari... provocau o astfel de reacţiune verbală, asemănătoare cu un strigăt sau ţipăt de groază. iordan, stil. 35. Se aude strigătul de durere al lui Pro-meleu. vianu, l. u. 586. Auzi. . . hărmălaie şi strigăte de groază, stancu, ş. 101. îndemnul său la luminate. .. sună ca un strigăt de alarmă, ist. lit. rom. ii, 113. Din sală s-au ridicat năvalnic strigăte de aprobare. galan, z. r. 24. Puse mîna pe cîrmă şi scoase un strigăt de bucurie, tudoran, p. 321. La nimeni gîndul meu nu zbură cu strigăte de ajutor, preda, i. 221. Floriţa îşi înghiţi strigătul de spaimă, τ. porovici, se. 11,6. Au răzbătut pînă la noi strigăte sălbatice dc bătălie. v. rom. octombrie 1964, 13. Un strigăt de stupoare se desprinde din toate piepturile, τ iunie 1968, 51. (F i g.) Primele lui poezii sînt un strigăt de nelinişte, de revoltă artistică, vlahuţă, s. a. ii, 367. Sub strigătul de disperare şi blestem se aude totuşi acea nostalgie a idealului (a. 1893). plr i, 428. Clocolea sub rînduri, în articole şi scrisori, un strigăt de durere, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 76. IJoezia.. . . a fost. strigătul de mîn-drie jignită a intelectualului, constantinescu, s. hi, 80. Soarele mi-ar veni drept In faţă, Ca un rls larg, ca un strigăt de viaţă, isanos, v. 207. Prezentul articol ar vrea să fie un strigăt de alarmă, cinema, 1969, nr. 6, 15. Strigătul de neputinţă în faţa fatalităţii. românia literară , 1970, nr. 106, .9/1. în noaptea poporului spaniol el înseamnă un strigăt adevărat de speranţă. contemp. 1971, nr. 1 291, 7/1. + Tînguire (2) cu voce tare; suspin, vaiet puternic; (învechit; astăzi rar) strigare (1)· Dulcea, trista lui privire, slrigălu-i cel plîngeros Trage asupra-i cătătura. trecătorului, fm (1844), 224’/33. Cei de afară n-aveau pîne şi o cereau cu strigăte deznădăjduite, iorga, c. i. ii, 205. [Stătea] nepăsător la strigătele, la bocetele băi.rînei. agîrbiceanu, s. p. 103. în juru-mi creşte o larmă ne-ntreruptă Dé glasuri de durere şi strigăte, topîrceanu, p. o. 18. Cîleva femei plîngeau cu strigăte scurte, insuportabile. breban, a. 20. <> Fig. Se va ridica, sfielnic la fiecare, ... strigătul durerii celei adevărale. iorga, p.. a. ii, 41. Vom auzi... strigătul decepţiilor şi picur ii la-crimelor pe care le-am vărsai la anumite ceasuri, an-ohel, pr. 59. Strigătul suferinţei a muiat inimile unora dintre boieri şi domni, sadoveanu, o. xx. 136. Zbuciumul sufletesc. . . se topeşte în acel strigăt cu care culminează poezia, puşcariu, l. r. i, 93. Dincolo de lacrimă şi mai puternică decît lacrima a fost răzmeriţa noastră sufletească, punctul de zenit al strigătului nostru interior cu atît mai dureros, cu cît ştiam cît e de nefolositor. românia literară, 1969, nr. 28, 5/6. Mirosul greu de suflete arse A obosit de alîlq strigăt., ib, 1971,. nr. 167, 27/3. φ (Ban.) Strigătul zorilor = bocet care se rosteşte în revărsatul zorilor în prima dimineaţă după moartea unui flăcău, a unei fete sau neveste tinere. Cf. marian, î. 226. 13705 STRIGĂT -1742 - STRIGĂTOR 2. Sunet caracteristic scos de păsări sau de animale; strigare (2). Ci. striga (2). Accsle [păsări]... na au organele trebuitoare pentru cînta!, deci nu cîntă, ci fac numai nn strigăt urii. J. cihac, i. n. 92/9, cf. şăineanu2, cade. Cum se abate cocoşul pe o creangă. . . bolboroseşte strigătul lui. voiculescu, p. i, 92. Auzi sus, în aurul luminii, un strigăt de pajură, sadoveanu, o. x, 632, cf. scriban, d. Strigătul măgarului s-auzea de pe culmile toride, blaga, h. 117, cf. di,, dm. Spre dimineaţă răsunau strigătele ascuţite ale cocoşilor. barbu, G. 11. Mogoşoaia... răsuna de strigăte de broaşte. id. princ. 142. Naturalistul urmăreşte să explice cum s-au diferenţiat cu timpul... strigătele păsărilor, gî 1968, nr. 932, 4/6, cf. M. D. enc., dex. 3. (:-a sg. cu sens colectiv) Zgomot mare, larmă dc voci; vociferare. Cf. striga (4). Sună zornăit de zale, Strigăt mare de război, coşbuc. p. ii, 112. Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt dc pierzare. iosif, p. 26. E strigătul cu care casierul e întîmpinat la intrarea sa in clubul civililor, brătescu-voineşti, p. 245. Amîndouă coridoarele, şalele, grădina, curtea răsunau de acelaşi strigăt, agîrbiceanu, a. 33. Huooo ! Prometheu... La strigătul Mulţimii Promelheu... Şi-a întors privirile spre pămînl. al. philippide, a. 111. Strigătul laolaltă al oamenilor, cînd răsucesc un. trunchi greu cn ţapinele. c. petrescu, î. ii, 203. Vedea ... cum oamenii împărţiţi în grupuri şoşoleau pe la coifuri. Auzea strigăt şi zarvă mare. dan, u. 182, cf. dl. In vale fierbe strigăt şi plîns, Focul în sobă negru s-a stins, isac, o. 87, cf. dm. Nu. a auzii niciodată strigătul unanim al mulţimii în momentul zguduirii plasei [la fotbal], scînteia, 1969, nr. 8 213, cf. m. d. enc., dex. fr Fig. Păcat numai că tot strigătul acesta [al revistelor] e o mistificare a opiniei publice. maiorescu, critice, 126. 4. îndemn pentru o acţiune (spus cu glas puternic şi cu insistenţă). Cf. striga (5). Mohamed se deşteptă în strigătul de luplă al ţărănimii româneşti. iorga, p. a. ii, 213. Multe-s rinduielile mai noi! El le rumegă-ntr-o brazdă trasă Şi-ntr-un strigăt galeş către boi. labiş, P. 199. + (Rar) Rugăminte (1). Spre cer îşi îndreaptă strigătul dacul. . . înainte de a bea otrava. PÂRVAN, G. 152. 5. Manifestare evidentă de nemulţumire, de revoltă exprimată în cuvinte rostite puternic; exclamaţie de protest. Chinuit de crimă, speriat de strigălele poporului, care cerea să fie pedepsii cu. moartea, tînărul fuge din Roma. lovinescu, c. iv, 73. Mulţimea izbucni în strigăte şi huiduieli, tudoran, p. 511, cf. dl. Furtuna, de strigăte şi protestări continuă apoi. cu aceeaşi violenţă, preda, m. 137, cf. dm. fr Fig. Tablourile lui sînt un strigăt puternic împotriva măcelurilor între oameni, gherea, st. cr. ii, 86. Strigătul celor puţini la număr refractari... n-ct putut opri arta nonă din calea ei. în plr ii, 232. 6. Vorbă aspră, răstită, care exprimă o nemulţumire faţă de faptele sau atitudinea cuiva; (învechit) strigare (5). Cf. striga (G). Strigătele mele nu-l mai puteau stăpîni... Trebuie să-l prind numaidccît şi să-i trag o bătaie, brătescu-voineşti, p. 75. Comenzi, strigăte, înjurături pornesc din toate părţile, brăescu, 0. a. i, 173. O să vedeţi voi ! Ieremia... nu luase seama la strigălele lui. tudoran, p. 26. Ele fură repede acoperite cu huiduieli şi strigăte, care pofteau afară pe cîrtitori. barbu, g. 155. 7. Chemare adresată cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat); (învechit; astăzi rar) strigare (6). Cf. striga (7). La strigătul dumitale am intrat şi l-am aflat fără suflare, agîrbiceanu, s. 269, cf. resmeriţă, d., sahia, n. 51. Cînd îi auzea strigătul, schimnicul se ascundea in chinovie, voiculescu, .p. 1, 162. Aruncă strigăt de război: Viteji veni-vor cu grămada, pillat, p. 3.9, cf. dl, dm. Auzeam■ strigăte şi chemări, lăncrănjan, c. i, 8, cf. m. d. enc., dex. Fig. Stăteau nemişcaţi la strigătul goarnei, gîr- leanu, l. 113. Rupe tăcerea sub frunte Strigătul prelung al străbunilor mei. labjş, p. 332. it. Anunţare, semnalizare cu voce tare (a unui eveniment, a unui pericol etc.). Cf. striga (9). Lu strigătul lui începu să strige şi femeia îngrozită, agîr-biceanu, s. 307. In murmurul... oştilor, porniră îndată strigălele căpeteniilor care zăriseră fulgerul oţelului. sadoveanu, o. v, 492. Aceeaşi panică, aceleaşi semnale, aceleaşi strigăte şi plînsele. stancu, ş. 127, cf. dl, dm. Se auzi slrigătul lui...: — Fraţilor, a sosit! barbu, princ. 15. La strigălele femeii, huliganul a dat bir cu fugiţii, scînteia, 1969, nr. 8 196, cf. m. d., enc., dex. !). (Popular) Strigătură (2). Cf. striga (10). Un farmec deosebit au ,,chiotele" sau ,,strigătele“ pe cari le rostesc, în iadul jocului, vlahuţă, s. a. iii, 257, cf. tdrg, dl, dm, m. d. enc., dex. C-aşa-i jocu românesc, Cu strigăt ardelenesc, Cînd l-aud mă-nve-selesc. jarnIk — bîrseanu, d. 359. fr (întărit prin ,,de joc” sau ,,în joc“) Strigătele în joc, cînd au cuprinsul sarcastic, sînl nişte minunate satire populare. şez. i, 70. Mai zic şi slrigătete-n joc, după cum- le-i moda salului, ib. iii, 183. Acele cînlece scurte de cîte două şi, de cele mai multe ori, de. cîte patru versuri, pc care ne-am obişnuit a le numi chiuituri sau strigăte în joc, după prilejul în care se aud. pamfile, c. ţ. 3. De la ei au auzit cele dintîi strigăte de joc. sadoveanu, 0. xx, 105. — Pl.: slrigăle. — Şi: (regional) strîgel s. n. candrea, ţ. o. 52, pascu, s. 34. — Striga + suf. -ăt. STRIGĂTOR, -OARE adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care strigă (1). Cf. anon. car., lb, ddrf, barcianu, alexi, \v., şăineanu2. Acelaşi dor tresare-n piepturi, Cînd glasul strigător răsună, goga, poezii, 17, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC-, dex. fr Fig. Iară mintea noastră în glasul lui Pătru chiar să fie strigătoare, să strigăm: ,,Doamne spăseaşte noi", coresi, ev. 271. Să renunţe el la irezislibila-i pornire sufletească, la îndemnul strigător al conştiinţei sale revoltate? caragiale, o. iv, 233. Izbucneşte-o dis-perure strigătoare către astre, macedonski, o. i, 162. + (Despre zgomote) Puternic (III 1 li). Răpăiala de focuri e din ce în ce mai strigătoare, camil petrescu, u. n. 324. + (Rar; despre culori sau obiecte colorate) Strident (2). Clipa aceea, în care se stinse, între atîlea culori strigătoare, delicioasa siluetă neagră, mi-a fost... foarle penibilă, caragiale, o. i, 125. Cravată strigătoare, pantaloni de culoarea oului de- raţă. id. ib. n, 78. Haine pestriţe, în culori strigătoare, anghel — iosif, c. l. 54, cf. cade. 2. Adj. F i g. Care se face remarcat (mai ales prin aspecte negative); p. ext. evident, izbitor. Avem. exemplu strigător în denumirea, lui Simion Petraşcu. bariţiu, p. a. i, 141.. CHe inichităţi strigătoare nu « silit judecătorul să săvîrşească. brătescu-voineşti, p. 251. Umilirea naţională nu mai era aşa de strigătoare. ibrăileanu, sp. cr. 84. Cu ce strigătoare nedreptate îi fuseseră întîmpinale lucrările, m. i. caragiale, c. 12. Aci, neologismul e strigător şi deplasat, puşcariu, 1. r. i, 394, cf. scriban, d. S-ar putea afirma că armoniile lui Debussg sînt mai puţin clare, iar disonanţele mai puţin strigătoare ca ale lui Wagner, blaga, z. 127. închid ochii, distraţi, la evidente şi strigătoare nedreptăţi, ralea, în plr ii, 336. Îşi simţi gîtul strîris de emoţie, ca şi cum, în clipa aceea s-ar fi materializat în fa{a lui, izbitoare, strigătoare. .. durerea acelei femei. românia literară, 1970, nr. 92, 17/1. fr Expr. Strigător la ccr (sau, rar, la ceruri) = care se afirmă cu putere (prin gravitate, importanţă, etc.) impunînd să fie neapărat luat în seamă sau care revoltă (v. revoltător 1). Ştie că a fost un profesor distins, că dreptatea mea e strigătoare la cer. vlahuţă, s. a. iii, 13. Să se înşele, să se calumnieze........ mai pe.scurt, să comită lot felul de păcate strigătoare Ia cer. marian, î. 449, cf. barc.ianu, alexi, w. Dacă l-ai ţinea, ai face 13706 STRIGĂTURĂ - 1743 - STRIGOAICĂ2 un păcat strigător la cer. agîrbiceanu, s. 272. Păşi mai departe spre îndeplinirea altor lipsuri deopotrivă strigătoare la cer. hogaş, m. n. 171. Trebuie să plătească păcatul acesta strigător la cer, cu viaţa. o. m. zamfirescu, SF. μ. N. x, 145. Lipsa de gust a arhitectului e strigătoare la cer. cocea., s. i, 119. Avocatul va casa... ,,aceuslă decizie strigătoare la cer“. teodoreanu, m. ni, 144. Ar fi o strigătoare la ceruri nedreptate. arghezi, s. v, 140. Nu se mulţumeşte să-şi justifice capitalul..., ci jefuieşte pur şi simplu, luind camătă strigătoare la cer. călinescu, c. o. 171. E o nedreptate strigătoare la cer să fie acuzat guvernul... de lipsă de activitate, camil petrescu, o. ii, 425, cf. 483, in, 397. S-au săvtrşit greşeli şi nedreptăţi strigătoare la cer. pas, l. i, 329, cf. di„ dm. Banalitatea subiectului e strigătoare la cer. cinema, 1968, 111·. 10, 38, cf. M. D. ENC., DEX. 3. S. m. şi f. (învechit şi popular; rai- la f.) Vestitor. într-tmbe taberile. . . au strigat strigătorii pace. m. costin, o. 84. Stălu strigătoriul oştii iri tabără... zicînd fişcarele la cetatea lui... Căci au murit împăratul. biblia (1688), 264'/54, cf. lb. Pe lingă aceşti amploaiaţi, trebuie a se mai socoti şi strigătorii (crainicii) însărcinaţi de a intona aclamaţiile, fm (1846) 2312/37. A ordinai slrigătoriului să strige că locul are şi bun vecin, aristia, plut. 315/14. Pe cei respinşi de lege, pc cei tăgăduiţi, Vrtau însumi eu să-i apăr! Aceste le vestiţi, Trimiteţi strigătorii, coşbuc, s. 149, cf. bar-cianu, alexi, w., dr. iv, 910, cade. Se duseră deci strigători şi spre soare-apune şi spre soare-răsare şi vestiră pretutindeni hotărîrea împărătească, vissarion, b. 19, cf. dl, d.m, m. d. enc., dex. Că eu numai de m-oi fa... strigătoarea iobagilor, Din vlrfuţu treptelor. bîrlea, l. p. m. i, 34, + (învechit) Propovăduitor (I)· Glasul slrigătoriului în pustie, gătiţi calea Domnului, dereaple faceţi cărările lui. n. test. (1648), 41r/13. A mare Dumnezău strigătoriu iaste omul accsta. dosoftei, v. s. noiembrie 126r/35, cf. philippide, p. 182. Λ. S. f. Instrument carc imită strigătul animalelor, folosit de vinători pentru a chema vinatul; ţipătoare. Cf. STOICA, VÎN. 24. 3. S. f. (Rar) Numele unei păsări nedefinite mai îndeaproape. Cf. băcescu, păs. 159. — Pl.: strigători, -oare. — Striga + suf. -(ă)tor. STRIGĂTÎIRA s. f. 1. (Astăzi rar) Strigăt (1). Cf. LEX. MARS, 193, KLEIN, D., BUDAl-DELEANU, LEX., LB, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Caiăle.. : se urneau în chiote şi strigături, vlasui, a. p. 60. 2. Grup de versuri cu caracter satiric sau glumeţ, care se strigă (10) In timpul jocului, la sate; chiuit, chiuitură, (popular) strigare (8), strigăt (9), (regional) horă. Cf. ddrf. Tipărim poveşti, cînte ce... strigături de joc, obiceiuri, descrieri de unelte. în plr ii, 171, cf. şăineanu3. Şi cîior strigături la joc ŢinCam cu glasul meu ison. goga, poezii, 14. Tot el aruncă, la noroc, Çea mai frumoasă strigătură- iosif, v. 99, cf. tdrg. Ei însoţeau versurile lor de bătăi în palme în ritmul strigăturii. agîrbiceanu, a. 148. Ceea ce e popular în Creangă e snoava, proverbul, strigătură. ibrăileanu, S. 28, cf. resmeriţă, D. [Hora] are multe strigături. varone, d. 147, cf. cade, stoian, p.ast. 73. Starostele s-a ridicai şi, cum era obiceiul, a făcut o strigătură. vlasiu, a. p. 60. Bătrînul îşi puse mînile-n chimir şi începu a îngînct încet, din git, după tact, strigăturile flăcăilor. sadoveanu, o. iv, 216. Aceşti vechi poeţi anonimi cînlau cind suferinţa In doină, cînd amorul.. ., ctnd zîtn-beau in strigături, id. ib. xix, 245, cf. scriban, d. N-au avut cînd să-i scornească strigături, stancu, d. 173. în zori. . . tot nu sfirşiseră cu strigăturile, tudoran, p. 661, ci. m, dm. Auzeam strigături. . ., ascultam şi mă uitam la pilcurile cu feciori şi fele. lăncrănjan, c. m,44. Se foloseşte mişcarea, sunetul, lumina, textul vorbit, strigătură. m 1968, nr. 12, 32. Complineam strigături pe care le dam flăcăilor pentru a fi strigate în toiul horelor de duminică, romănia literară, 1970 nr. 30, 6/1, cf. m. d. enc., dex. Nuri de vin-a cui e gura C-aşa merge strigătură. bud, p. p. 54, cf. bîrlea, l. P. M. ii, 328, alr ι 1 474. Mi-ai strigat o strigătură Şi-ai făcut spume la gură. folc. olt. — munt. ii, 255. 3. (în descintece) Deochi. Cf. lb. Bubă pe ntâiră-tură, Bubă pe strigătură Şi prin de deochi Şi pe mineure de strîgă, Acolea 'nu le-alipchi. candrea, ţ. o. 24. — Pl.: strigături si (regional) strigăture (alr i 1 474/75). ·- Striga + suf. -ătură. STRIGEĂUĂ s. f. v. strujea. STRlGHE s. f. v. strede. STRIGHÎE s. f. = tirighie (1). (Prin estul Olt.) Unealtă care serveşte la curăţarea de tirighie (1) a butoaielor de vin. Cf. î. c.r. vi, 153. STRI GHEAŢĂ s. f. v. străgheaţă. STRIGHILl vb. IV v. sclidiri. STRIGlLĂ s. f. Canelură In formă de S, care se folosea ca motiv ornamental la sarcofage. Aşa-nu-mitul sarcofag cu strigile, glafuri sau canale sinuoase, în formă, de S. naum, ist. art. 133. — Pl. : strigile. — Din fr. strigile. STRTGNE s. f. v. slricnea. STRIGNEAUĂ s. f. v, stricnea. STRIGOAICĂ1 s. f. 1. (în superstiţii) Strigoaie, v. strigoi2 (I 1). Cf. ciiiac, i, 266, ddrf. Se poate întîmpla să fie vreo strigoaică pe-acolo, care să-l pocească. candrea, f. 47, cf. pamfile, duşm. 127. Voiau să întoarcă cadavrul cu faţa-n jos, pentru că ,,femeia se făcuse strigoaicăil. ulieru, c. 32. O să devină strigoaică după ce moare, stancu, d. 12, cf. dl, dm, dex, alr ι 1 399/550. ·<> (în comparaţii) Unde-i giupi-neasa... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, alecsandri, t. i, 336. Fala ar suge sîngele flăcăului ca o strigoaică. voiculescu, p. i, 52. + (Regional) Duh rău la vite; (regional) strigă (3), strigoi2 (I l).(Somova — Tulcea). Gf. alr ii 4 240/682. 2. (în superstiţii) Strigoaie, v. strigoi2 (12). Nu l-or putea Scoate din mîna mea lot neamul strigoilor şi al strigoaicelor din lume. creangă, a. 45, cf. şăineanu2. Ploile lungi... se întimplă..·. cînd moare vreo strigoaică, adică o femeie vrăjitoare de cele ce au coadă, pamfile, văzd. 108, cf. resmeriţă, d. Este bine să buciume în cele patru puncte cardinale pentru a împiedica sirigoaicele. . . să se apropie de vite. alexandru, i. m. 41, cf. dl, dm, dex. S-o tîlnit.-. . Strigoii cu strigoaieele, Fermecătorii cu fermecătoarele. MARIAN, D. 100, Cf. FOLC. OLT. — MUNT. I, 420. 3. Vig. Femeie; (bătrînă) urîtă şi rea. Mai deunăzi îi abătuse strigoaicei jjupînesei] ca să-mi puie coarne de fier ca pe vremea veche, alecsandri, t. 939, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DM. <> (Ca epitet, precedind termenul calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) Strigoaica de vitregă iară se ţinu de cîra -bărbatului său ca să-şi prăpădească copiii, ispi--RE9CU, l. 334. — Pl. : strigoaice. — Şi: stirigoâieă s. f. alr i 1 399/550. — Strigoaie (v. strigofl) suf. -că. STRIGOÂÎCĂ® s. f. (Bot.; regional) Stirigoaie (lb) (Veratrum nigrum). Cf. bujoreanu, b. l. 394. Rădăcina de strigoaică se fierbe-în apă, cu zeama ei se spală oaia în locurile alinse de rîie. stoian, păst. 61, cf. borza, i>. 177, h iii 325, 473. Te ungi cu smîntînă în care ai plămădit strigoaică pisată, pamfile, b. 26. 13717 STR1GQAIÉ _ 1944 _ STRIGOI4 — Pl.: strigoaice. — Şi: strlgôicâ s. f. (borza, d. 177). — De la strigoaie cu schimbare de sufix. STRIGOAlE s. f. y. stlrîgoeto. STRIGOI1 vb. IV. Refl. (Regional) A se preface în strigoi (I 1) (Petrila). Cf. alr ii 4 234/833; Omu ilupă ce moare tl vede cineva noaptea, ala s-o strigo-ίίιt. ib. — Prez. ind. : ? — V. strigoi2. STRIGÔI2, -OAlE s. m., s. f. I. 1. S. m. şi f. (în superstiţii; rar la f.) Materializare a sufletului unui om despre care se crede că a murit neiertat de păcate, că a fost vrăjit, că i s-au zidit dimensiunile umbrei în temelia unei clădiri etc. mai ales în timpul nopţii prin locuri şi clădiri pustii; apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, (1), nălucire, spectru (I 1), spirit (3), stafie (1), vedenie, (Învechit şi popular) năzăritură, (popular) iazmă, (învechit şi regional) nălucitură, (Învechit) vedere, zare, (regional) arătanie, moromet 0), mortăciune (I 2), năhoadă (1), necurăţenie (II 2), pater2 (2), vidmă. V. moroi2 (1), pricolici (I 1), strigă (3), stri-goaică1 (1), şişcoi (2), vlrcolac. Cf. lex. mars. 222, anon. car. Zic unii cum că morţi{i] să fac strigoi (a. 1762). iorga, s. d. vii, 54, cf. budai-deleanu, ijex. Trecind noaptea pre lîngă morminte... acolo am văzut strigoaie. prefăcîndu-se în găini şi stri-goni în pricolici, ţichindeal, f. 18/21, cf. lb. Putea-vei dar a te îngrozi de sîngele unor bătrîni strigoi hrăniţi cu sîngele atîlor mii de oameni, heliade, l. b. 9.8/14. Doamne, oare nu-i strigoi? asachi, l. m. 10/14, cf. valian, v. Să aducem înainte numai două feluri de frică..., frica de vifor şi frica de strigoi, duhuri necurate, vasici, m. ii, 42/21. Stafii, iesme, joimăriţe, morţi pricolici, strigoi — fiinţele misterioase, fermecătorii/.. . băntuiesc ţara noastră, fm (18461, 69a/2, cf. 127*/23. Se adun-acum.. . Vampiri, stafii şi balauri, strigoi, negruzzi, s. ii, 121, cf. polizu. Am mai ezitat şi pentru că-mi ziceam că poate n-oi fi crezul, cliiar nici de tine, în spusele mele, şi să nu mă pomenesc tratat de om cu stafii şi cu strigoi, chica, s. 294, cf. pontbriant, D. Tu e./ti lunatic, ţi-e frică de strigoi, de iele, de vînloase. alecsandri, t. ii, 72, cf. cihac, i, 266. Se vede că la voi... în noapte se află mulţi strigoi. ηοι,ίΝΓίΝΕΑΝυ, o. 153. Era un timp'eîiid. .. se admitea existenţa . a o mulţime de fiinţi imateriale, precum: îngeri, strigoi, conta, o. f. 77. M-a dns în lumea strigoilor ce se luptă sub misterul nopţilor luminate numai de licurici, ionescp-rion, s. 272. Înconjură din nou niărmînlul . tămîindu-l din toate părţile, anume ca să.scuteaseă pè mori de strigoi, marian, î. 342, cf. ddrf, alexi, w. Strigoi sînt. .1 spiritele morţilor care se schimbă tn miţe, cal, rriiel, cline etc. origoriu-ricO, m. p. i, 172. Şi-a dispărut întîi strigoiul, anghel — iosif, c. m. i, 189. Se ungea cu grăsime de porc... trupul unui mort bănuit a fi strigoi, pamfile, s. t. 204. Dumnealui îi lunatic şi noaptea stă la sfat cu strigoii. HOGAŞ, DR. I, 122, cf. RESMERIŢĂ, D-, ŞĂINEANU, D. u., cade. Mi se pare că sînt un strigoi printre dumneavoastră cei de azi. galaction, o. a. ii, 48. Se mai zicea că erau şi strigoi ce stăteau ascunşi pe sub strea-şini. vlasiu, a. p.' 14. Sînt un strigoi. Exist pentru alţii ca nourii, doar pentru mine nu exist. Teodoreanu, m. iii, 392, cf. scriban, d. Don Juan nu.crede în strigoi, fantoma comandorului îl lasă rece. călinescu, c. o. 179. Mi-a fost frică de cimitir. şi de strigoi, stancu, m. i. 127. Are să vină noaptea ca strigoi, beniuc, m. c. i, 78, cf. dl. Iaca, îi trecut de miezul nopţii. .. Acuma vine strigoaia. τ. popovici, se. 116, cf. dm. Caută, Evanghelina, Din ce mi-a venit pricina... Ori din stele, ori din joi, Ori din urmă de strigoi, românia literară, 1971, nr. 167, 6/1, m. d. enc;, dex, h ii 83, 90, 121, 126, 133, 150, 169, 177, 186, 214, 246, m 39, }V 66, 76, 91, vi 236. Cînd peste omul mort vatsări pisica, se face strigoi, şez. iii, 46. Moroiul sau strigoiul este omul mort care n-a fost citit de popi. El mă-nîncă inimile oamenilor, ib. viii 15. Ală-ntîlnii cu nouă surori... Cu nouă strigoi Cu nouă strigoaie. bîrlea, l. P. M. ii, 340, cf. alr i 1 399. Ie mana vacilor slrî-goaia. alr π 4 241/260, cf. alrm sn iii h 1 314, folc. olt. — munt. i, 294. O> (Ca termen de comparaţie) Ca un strigoi pribeag în ţări S-avîntă. coşbuc, p. ii, 305. Noaptea. . . pleacă pe stradă, ca un strigoi. G. M. zamfirescu, m. d. i, 18. Umblu noaptea ca strigoii. vlasiu, d. 231. A bătut, ca un strigoi în poarta monas-tirii. minulescu, vers. 226. Păsare fioros ca un strigoi neantul plictiselii zilelor de iarnă, ralea, s. t. iii, 231. Ce umbli ca strigoii? c. petrescu, a. r. 176. Nu prindeau viaţă decît noaptea, ca bufniţele şi strigoii, bogza, A; î. 35. Stătuse să se gîndească toată noaptea umblînd ca un strigoi, v. rom. iunie 1954, nr. 6, 71. Aici putea vedea faţa ca de strigoi a lui. Τ. popovic.1, se. 242. Aveai badi, ochi vioi, Ş-ai rămas ca un strigoi, folc. mold. ii, 341. <0> Fig. Strigoii zidurilor prăbuşite se ivesc la fiecare pas. în plr ii, 578. Oftă şi-şi plecă fruntea. Avea în el strigoiul amintirii, sadoveanu, o. xvji, 277, cf. τ decembrie 1964, 33. Şi dincolo de răni şi de diircre nu-i decît timpul devenit strigoi, românia literară, 1971, nr. 133, 10/1. + (Prin Transilv.) Duh rău la vite; (regional) strigă (3), strigoaică1 (1). Cf. alr ii 4 240/141, 172, 235, 250, 248. 2. S. m· ŞÎ (învechit şi popular; in superstiţii; mai ales la f.) Om despre care se crede că are coadă, că este în legătură cu diavolul şi că se ocupă cu vrăji şi cu farmece, pricinuind mari neajunsuri celor din jur. V. strigă (3), strigoaică1 (2)... vrăjitoare. Cf. LEX. maus. 243. Ne ocheraşle.. . zicîn-du-mi strigoaie şi muiere de ruşine (a. 1795). iorqa, s. p. xii, 190. Mai tare spăimîntase pre Dracula răspunsul unei strigoi bulgare... carea... întrebată fiind de dînsul... i-au răspuns, şincai, hr. ii, 7/8, cf. budai-deleanu, lex., lb. Judecătoriile pe unele biele femei bălrine... anume că sînt strigoaie şi fermecătoare le ardea de vii. fm (1841), 69r/14, cf. polizu, barcianu. De să întîmplă să vezi noaptea sirigoiic scăldîndu-se, să nu... fugi de frica lor. păcală, m. r. 160. Cred că de oaia care a trecui peste lanţ nu se poate apropia strigoaia să-i ia laplele. precup, p. 27. Strigoiul şi strigoaica an şi coadă, u m 5. Iar voi..strigoaie, Voi moroaie Voi fermecătoare... Voi vă pierdeţi. marian, D. 141. Voi strigoaie... Să pă diiccţi. teodorescu, p. p. 377. Ziceau că e strigoaie şi-şi omoară ea copiii, reteganul, p. v, 20. Oamenii care nu mă-nîncă usturoi şi sc feresc de tămîie, în viaţa lor sînl strigoi, şez. i, 245. Se-ntilni cu deochitoriu.. . , Cu strigoiu..., Cu strigoaiele. mat. folc. 1 567. Copilul din flori născut diri mamă din'flori se face strigoi. Com. din braşov. Strigoii sînt oameni ca toţi oamenii, însă din aceia care stau în înţelegere cu dracul, cu ajutorul căruia fac lucruri de carc numai să te minunezi, sbiera, p. 316, cf. alr i 1 397/164, a ii 12. .ţ. (Transilv.) Ursitoare. Cf.- alr i/ii h 241, alrm i/ii 32,9. 3. S. m. şi f. (învechit, rar) Zeitate. Spusă c-au văzut capul strigOaiei... _D[u]j77/ifejior!/'ei Arlemidei. dosoftei, v. s. februarie, 61v/25. Elinii... făceau praznic lui Saturnus, adecă lui Cron strigoiului, id. ib. noiembrie 137v/9. 4. S. m. şi f. Epitet dat unui om rău, ursuz (mai ales Unui bătrin cu apucături demodate). De atunci în toate zilele îmi ţine drumul şi mă ocărăşlc.. . zicîn-dti-mi strigoaie (a. 1795). iorga, s: d. xii, 190. Lasă, lasă, Chiriţoaic, Babă Cloanţă, ră strigoaie. alec-sandri, τ. i, 191. Boierii cei mai tineri... în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: ,,rugini îw’cchite, ilişcari, strigoi’’, creangă, a. 153. Strigoi adesca-mi tic tot ei, — Bălrîn, în ultimul resort, macedonski, O. I, 184, cf. tdrg. Nu se poate trece peste ruşinea ce ne-a făeut-o strigoiul acela bătrîn. agîrbiceanu, s. 207, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. ENC., DEX. .:. ........... 13720 STRidOiA — t?45 - strInaş 5. S. f. (Régional; !n forma siregoaie) Nasture folosit în jocul de copii ,,de-a pietricica", v. p i e t r ίο ic ă (II) (Feneş — Alba Iulia). Cf. alr sn v h 1 289/102.. Aii şi un bumb care se numeşte stregnoa- ie. ib. II. 1. S. m. şi f. (Entom. ; regional) Strigă (2) (A-cherontia atropos) (Pecinişca — Băile Herculane). Cf. alb ii 4 234/2. 2. (Entom.; prin Bau. şi prin nord-vestul Transilv.) Ochiul-păunului, v. ochi1 (C) (Saturnia pijri). Cf. alb sn ui h 744, alrm sn ii h 562. 3. S. f. (Bot.; regional) Spînz1 (1 ϋ) (Heleborus niger). Cf. borza, d. 82, ijsr. — Pi.: strigoi, -oaie. — Şi: (invechit şi popular) striyôi, -oàie s. m. şi f. (regionai) stéregôi, -oaie (ai.iii 1 399/100), steriyiii, -oăie (alr ii 4 234/346) s. in. şi f., stirlgoi (alr ι 1 399/550, 552, 582, 768, alr ii 4 234/886) s. m., stregoâie s. f., strugôi, -oăie (alr ii 4 240/235) s. m. şi f., ştirUjiVi (alr t 1 399) s. m. — Strigă + suf. -oi. STBIGOI vb. I. Tranz. (în descintece) A vrăji. Pe [cutare] L-a strigoial. or. s. vi, 104. — Prez. ind.: ? — V. strigoi. STHIGOlAş s. m. 1. (Prin Mold.) Nume generic dat mai multor feluri de fluturi mici de noapte, care zboară in jurul unei surse de lumină. Strigoieşul se mai numeşte tn unele părţi din Bucovina încă şi fluture ile lumină, marian, ins. 293, cf. jahresfer. xii, 141, TDRG, DR. V, 811, CADE, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (Regional) Strigă (2) (Acherontia atropos). Prin linele părţi se crede că sufletul omului făcui strigoi se preface in insecta nocturnă numită strigoieş, strigă, cap-de-morl. tampilü, duşm. 137. — Pi.: stiigoiaşi. — Strigoi -f- suf. -aş. STRIGOIAT s. n. (în descintece) Faptul de a fi strigoi; calitatea de strigoi. N-am suflat sufletul, Ci strigoiatul. an. s. vr, 88. — Pl.: strigoiaturi. — V. stiU|Oia. ŞTRIGOIcA ş. f. v. strigoaie#8. STRIGOIÉSC adj. (Regional) Care este specific strigoiului1 (1 1) ; de strigoi (Micăsasa — Mediaş). Cf. ALR sn v h 1 568/141, alrm sn iii h 1313/141. Lucru strigoiesc. ib. — Pl.: strigoieşti. — Şi: strtjjqiése adj. — Strigoi -f suf. -esc. STR1GOÎME s. f. Mulţime de strigoi2 (I 2). Slri-goimta sc-ndeseşte Horă mare Invîrteşte Lîngă turnul creştinesc, alecsandri, i>. ii, 123, cf. cihac, i, 266, GHEŢIE, R. M., BARciami, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, DL, DM, DEX. — Strigoi-f sul. -ime.· STRIGOÎSM s. n. (Neobişnuit) Credinţa In existenţa strigoilor2 (I 1). In Europa, la Alemania au aflat străgoismul mai multă credinţă, pamfile, duşm. 379. — $i: străgoism s. n. — Strigoi -j- suf. -ism. STBIGOITÎIRĂ s. f. (în descintece) Mulţime de strigoi2 (I 1); toţalitatea strigoilor3. Toate rimnitu-rile, Tocite strigoiturile. gr. s. vi, 158. — Pl.: sţrigoitUri. — Strigoi -f sul." -itură. STRll vb. IV v. strivi. STRlfiV, -Ă adj., s. in. şi f. v. străin. STRUNĂ vb. I v. străina. STRIInAtATE s. f. v. străinătate. STIIIINÉSC, -EASCĂ adj. v. străinesc. STRÏIÔR, -OARĂ adj. v. străinior. STRIJÂC s. n. v. străjac. STRIJlAC, -À s. ni. şi f. strîjijie, STRÎJSiEC. s. m. v. strîjnie. STRlJMC, -A s.· m. şi f. v. strljnio. STRÎLEŢ s. m. V. slreltj. .STRI Li îl s. rn. v. slreliri. STRIMB, -A adj. v. strlmb. STRIMBA vb. 1 v. stiîmba. STRIMBABE s. f. v. strimbare. STRIMBA!' s. n. v. strîmbat. STRIMBĂTÂTE s. f. v. strimliătate. STRIMF s. rn. v. ştiimf. STRÎMIi\Ă s. f. v. slirmtnâ. STRIMP s. m. v. ştrhnf. STIUMPT, -Ă adj. v. strimt. STRIMT, -A adj. v. strimt. STRIMTA vb. 1 v. stitmta. STRIMTAR s. tn. v. strlmtar. STR1MTÂBE s. f. v. strimtare. STRIMTEAlA s. f. v. strîmteală. STRIMTICÎCĂ adj. v. suiiuticcl. STRIMTOĂRE s. f. v. strlretoare. STRÎMTORA vb. IV v. strîmtora. STRÎMTORARE s. f. v. strîmtorare. STBIMTOBAt, -Ă adj. v. strimtorat. STRIMTORĂT0R, -OARE adj. v. stilmtorător STBIMTORÎ vb. IV v. strîmtora. STRIMTORÎME s. f. v. strimtorime. STRIMTOBÎRE s. f. v. strîmtorare. STRIMTÙRÀ s. f. v. strlmtură. STRIMŢÂB s. m. v. strlmtar. STRIMŢÎME s. f. v. strîmtime. STRIN, -Ă adj., s. m. şi f. v. străin. STRINĂ vb. I. v. străina. STRINAŞ adj., s. m. v. slrăinaş. 137C9 STRIN -, mt - STRIP-TÈASË STRÎIV adj. f. (Regional) De culoare roz-vînătă (Măţău —Cîmimlung). Cf. coman, gl. — Etimologia necunoscută. STRINĂTAtE s, ί. v. străinătate. SXRINCE s. f. (Regipnal) Uriealtă cu.care se lucrează opincile (Bascovele — Piteşti). Cf. lexic reg. II, 18. , — Pl. : strincele. — Cf. s tr icn ea. STRINCHI s. ni. pl: v. ştrimf. STRÎNFLU s. m. v. strimt. STRINGĂT0R, -OÂRE adj., s. m. şi f. v. ?stringător. STRÎNGE vb. III v. steinge. STRINGÉNT, -A adj. (Despre nevoi; despre motive sau despre caracterul unor fenomene econorhice, sociale etc.) Care se produce, care decurge sau care se impune în mod inevitabil, necondiţionat, neputînd fi înlăturat, imperios, ,n e c ,e a a r (I 2), ob 1 i-8 a tor iu (1), (rar) neapărat (3); care cere o rezolvare imediată, grabnic, p:resant (1). urgent, (regional) s o r g o ş. Corespundea unei necesităţi stringente: aceea a organizării financiare a ţării. bul. com. ist, v, 115. Nu e nici un motiv stringent ca să datăm ca roman, ni-ci cuţitul '.din Banat, nici pe cele de la Adriatica. pârvan, g. 528, cf. scriban, d. Un plan de ficţiune de o stringentă logică interioară. constantinescu, s. i, 106, cf. dl. O stî trebuiască să te remarci şi aici cu aceste calităţi de care aveam stringentă nevoie, reda, i. 93, cf. dm, dn2. Relaţiile poemului cu lucrarea... trebuie reconsiderate în lumina unei analize mai stringente, ist. lit. rom. ii, 500. Teatrul nostru trăieşte un moment .cînd ar£ stringentă nevoie de piese care să exprime realităţile, τ septembrie 1966, 5. Instituţia, are însă o stringentă nevoie de instrumentişti în orchestră, m 1969, nr. 3, 26. Imperativele vremii âu . fost atît de stringente, că... nici nu mi-am. dat seama cînd au trecut atîţia ani. românia literară, 1970, nr. 103, 1/1,'ci. M. D. enc., dex. Am adus în discuţie doar cîteva dintre problemele de stringentă: actualitate, scînteia,' 1977, nr. 10 960. <0* (Adverbial) In clipa cînd se naşte, porecla defineşte, stringent şî.'plastic, pe cineva, teodoreanu, m. iii, 101. Procesul acesta este urmărit stringent, fază cit fază..., pînă la' consecinţele .definitive. cOnţemp. 1956, nr. 489, 2/1., Aceste mijloace sint. .. cerule stringent. gÎ 1968, nr. 932, 4/5. Este cert .că, în ce-i priveşte pe scriitori, [criticul] asocia cît se poate de stringent ecoul producţiei lor de calitatea acesteia, românia literară, 1970, nr. 36, 13/1. — Pl.: stringenţi, -ii. — Din it. stringente. STPINGÉNTÀ s. f. însuşirea de a fi stringent; caracterul a ceea £e este stringent. V. necesitate (1), obligativitate, urgenţă. Cf. scriban, d. Compoziţia tragică va cere deci o stringentă a organizării ei. vianu, e. 480. Ştiinţa ajunse în delicata situaţie să susţină cu egală stringentă. . ; teze contradictorii cu privire la anume fenomene, blaga, z. 141. Citeodată excesul de dialectică, de . argumentare, de stringentă, se dovedesc aproape exagerate, ralea, s. τ. i, 36, cf. dl, dm, dn2. Ceea ce vrem noi vine dintr-o nevoie sau dintr-o stringenţă pe care nu noi le-am creat. românia literară, l'97i, nr. 128* 21/1, cf. m. d. enc., dex. Documentul subliniază deosebita stringenţă a înlăturării confruntării inilitare în Europa, rl 1980, nr. 11 072. φ Loc. adv. Cu (ţot mal multă) stringenţă = cu necesitate, v. necesitate (2), Organizarea exigentă... aprovizionarea ritmică... se impun cu stringenţă în fiecare întreprindere din industria celulozei şi hirtiei. scînteia, 1969, nr. 8184. Îşi ono- rează cu tot mai multă stringenţă Şi abilitate datoriile de evocator, .cinema, 1969, nr. 2, xi. — Din H. striiigenza. STRINGERE s. f. v. stringere. STRÎÎVGHER s. m. (Tèlin.) Piesă componentă a osaturii părţilor laterale ale unei nave. Cf. ltr2. — Pl.: stringheri. — Din germ. Stringer. STRlXGOCEI'Al. s. m. Gen fosil de brahiopode din devonianul mediu, cu cochilia groasă, lipsită de ornamentaţie. Cf. ltr2, der, m. d. enc. — Şi: stringocephâlus s. m. ltr2, der. — Din lat. stringocephalus. STRINGOCEPHÂLUS s. m. v. stringocefal. STRIMPÔT, -OATĂ s. ni. şi f. v. strănepot. STRIMŞ0R, -OARĂ aclj. v. strălnlşor. STRINITAŢE s. f. v. străinătate. STRINS1 s. n. v. strlns1. STRINS2, -A adj. v. strlns2. STRINSOArE s. f. V. strînsoaie. STRINSÛRÀ s. f., v. strînsură. STRÎNŞTE s. f. v. stristè. STRIOAI·' s. n. v. ştral1. STRIPA yb. I. Tranz. A realiza operaţia de stripare. Cf. m. d. enc. — Prez. ind.: stripez. — Din engl. strip, fr. stripper. STIUl’Aj s. n. (Tehn.) Desprindere şi scoatere a lingourilor din lingotieră cu ajutorul unui pod rulant echipat cu striper; stripare. Cf. ltr2. — Pl.: stripaje. — Cf. germ. strippen. STRIPARE s. f. '.(Tehn.): Desprindere şi sepatere a lingourilor din lingotieră cu ajutorul unui ppd rulant echipat eu.· striper; stripaj. Cf. atr*,· sfc jv, 320, m. I). .ENÇ. . .>·■.. — Pl. : stripări. ■— V. stripa. STRÎPER s. f. (Tehn.) Dispozitiv de prindere a-plicat la podul rulant, constituit dintr-un cleşte şi dintr-un piston. Cf. ltr2, der, m. d. bnc. — El.: stripere. — Din germ. Stripper, engl. stripper. STRIPEZÎ vb. IV v. strepezi. , ; STRIPIZÎ vb. IV v. strepezi. STRIPIZÎT, -A adj,.;v. strepezit. STRÎP-TEASE s. n. Număr într-un spectacol de bar (de noapte), în care dansatoarele se dezbracă (complet) în faţa spectatorilor, in cursul executării unui dans. A avut proasta inspiraţie să filmeze o scenă de striptis la Mamaia, cinema, 1968, nr. '9, :p. ' Marginea interioară a.trotuarelor egte· tixiţă de. .. spelunci întunecate cu strip-tease şi alte numere, flacăra, 1969, nr. 2, 15, cf. hristea, r. e. 136, .dex* dn8. fr Fig. Această exhibiţie de identitate, aeşst strispUz- social, face ca fiecare să ştie exact despre fiecare ce este. cinema, 1968, nr. 3, vii. 13799 S.TRIPTIS ·. - 17.47. STRIVI — —Pronunţat: -iiz. Şi: striptis, striptiz s. n. ; — Rin eragl.,. fi., strip-tease. :STRÎFTIS s- n. v. strip-tcase. STRÎPTIZ s. n. v. strip-tease. STUÎŞCA s. f. v. trişcă1. STRÎŞTE s. f. 1. (învechit şi popular; de obicei construit, cu verbe ca ,,a avea“, ,,a fi“ sau cu echivalente ale acestora) Soartă1 (1). Pre el'nu voi lăsa. pînă la 'moailca mea, nici in ştrişte rea, nici in bună. coresi, ap. DfiLR u, 532., Dumitraşco Vodă,., nici acum la. această domnie n-au avut strişle să domnească mult. N, COSTIN, LET. ii, -38/1, cf; lex. mars. 208. Să mă laşi să mă duc la ostrovul Daflionului, .să-mi ispitesc slri$tea şi norocul, alexandria (1794), 27/3, cf. Klein, d. 431. Trecind à războiului fortună. . . Şi noi vom întoarce în strinşte bună La dăruite noao hotară. BUDAI-DELEANU, Ţ. 391, Cf. LB, STAMATI, D. I-a fost triştile sparte Şi n-avut dc bărbat parte, pann, p. v: ii, 1562;17, cf. polizu, cihac, ii, 372. Aşa i-a fost triş-lea. costinescu. Fata. . . cind se întorcea, la soţul ci şi-l.găsea văilîndu-şi trislea..., ea îi zicea, odobescu, S. III, 205, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M-, BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, cade, an. dobr. iv, nr. 4, 101. Ceea ce e scris în frunte de la trişte, aceea le ajunge oriunde vei ajunge, zanne, p. viii, 603. + (învechit şi popular) Noroc Pre Urie el mîna la război în chipul său şi era foarte cu noruc şi cu sttăişte mate la război (sec. XVIU). D. pop, m. 50, cf. LB, Omul ăsta e de treabă şi are trişte ; dar tot fără chef îl văz. helîade, c. i,· 273. Eu văz că nu ai trişte la neguţetorie, în zadar te mai osteneşti, oorjan,1 h. iv, 1'35;·4. Se căina şi se înirisla in sufletul ei că n-avea trişte, ispirescu, l. 26·. A avui trişte de ploaie la timp. scriban, d. Să mă duc din-lr-acest. lac, Căeloc făr’ de'noroc, Ş-o'silişle, Făr’ Wtrişle. teodorescu, p. p. 281. ' N-are trişte. TStescf, gl. + (Prin Maram.; in urări) Fericire. Se foloseşte şi astăzi tn unele locuri diri judeţ, ca exclamaţie la. ciocnirea paharelor: silişte şi noroc! D. pop, m. 15Ô. 4. (învechit şi regional; *$i in sintagmele tiişle rea, grea strîşlie) ^Nenoroc. Cf. klein,' d. Popii, începură- ■ ■ a nu mai voi să slujească la aşa biserică cu irişle rea. ispirescu, ap. tdrg. Sînl oahieni care aduc noroc, după cum îs alţii purtători de trişte. Vlahuţă, -ap. scriban, p., cf. ddrf. O'ducetn greii periitu criza, pentru triştea asta.' c'WY- lit. xliv£, 268. Se făcu stăpîn şi pe tolba iii care-şi ţinea el lucrtişoareU tui scumpe, pentru vremuri de grea strîştie. ap. -cade. (regional) a pistosi (2), a storci (v. stoci 4). 13808 STRIVi - 1748 — STRIVIRE Nădejde să nu aibă De n-o strivi-n picioare lungii pe Saul mort. aristia, s. 18/22. Asemenea şarpelui care, murind strivit sub călctiul Viteazului, se întoarce şi muşcă, negruzzi, s. i, 267, cf. polizu. li vtni să iasă îndată afară ca să-l găsiască... şi a-l strivi în mîini. pelimon, i. 169/25, cf. cjhac;, ii, 374. Dcgetele-i pătrund în muşchii grumazului strivindu-i. caragiale, o. i, 174, cf. ddrf. Biirccl în şanţ muri strivind O tigvă păgînească. coşbuc, p. i, 306, cf. barcianu, alexi, w. Manole... stropşise, strivise, ucisese în zidurile ce nu voiau să se înalţe... pe soţia sa iubită, iorga, c. i, iii, 3, cf. tdrg. M-am jurat să-l strivesc ca pe un purice, chiriţescu, gr. 214. Sînlem nişte gingănii carc pot ţi oricînd strivite, agîrbiceanu, a. 381. Trei tovarăşe din furnicar strivite... sub talpa grea a omului. gîrleanu, i,. 18. Pămîntul negru... îi strivea pieptul mort. ibrăileanu, a. 52, cf. resmeriţX, d., cadf.. Aş vrea să cadă o stincă. . . să mă strivească, camil petrescu, u. N. 239. Feciorii caută să-l apere pe Tudor, să nu-l strivească mulţimea, id. o. ii, 460, cf. sadoveanu, o. xvii, 195. Se repeii asupra lui să-l strivească sub copilele calului, dan, u. 298.. Închizînd cu o mişcare repede ccaslovul, striveşte musculiţa. vianu, a. p. 215. Un ,,Ford“ a strivit un cîine la şosea, arghezi, s.. vii, 67, cf. dl. Casca îi căzuse pe frunte, strivindu-i nasul. τ. popovici, se. 278, cf. dm. O giză-n viaţă n-am strivit măcar, labiş, p. 235. Moare strivit de un car. ist. lit. rom. ii, 566, cf. m. d. enc., dex. <0* F i g. Strivit întru necazuri mi-e sufletul, fm (1844), 83/3. In sufletu-mi strivit de groază Păgîne patimi prind să fiarbă, goga, poezii, 100. Strivit de nenorocirea lui nu s-a putut plînge. agîrbiceanu, s. p. 128. ll striveşte sub greutatea autorităţii de fostă soţie de domn. lovinescu, c. vii, 76. în viaţa cea adevărată. . dc multe ort decorul striveşte omul. c. petrescu, o. p. i, 87. Un suflet strivit sub pasul ce spulberase cel din urmă vis: G. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 113. Biciul ei trup, strîns, ghemuit, strivit, de cătcîiid vieţii, cocea, s. ii, 40. Căutau în opera lui. . . pc omul strivit de împilări şi mizerie. sadoveanu, o. xx, 427, cf. ralea, s. t. it, 19. Cei opt-no-uă' anişori ai ci erau striviţi de griji, beniuc, m. c. i, 40. Tăcui iar, strivit parcă de propria mea mărturisire. preda, i. 41. Vacanţa, inactivitatea forţată, îl strivea. τ. popovici, s. 220. Şovăielnici paşi-mi ca.ută-n fărtnă Urmele pe care mai demult om fost. Urme noi striviră urma cea bătrînă. labiş, p. 241. Universul te striveşte prin măreţia şi atotputernicia lui nemărginită, sinonimă cu dumnezeirea. romănîa literară, 1970, nr. 34, 27/1. Vor. . ■ să te strivească cu buna lor stare demodată. ib. nr- 78, 18/2. Expr. (Bar) A strivi în picioare a călca in picioare, v. picior (II). (Cu schimbarea construcţiei) Acei cc în picioare ieri încă mă strivea, O, rîs al omenirii. . . Cu fală aştept la scara mea. bolintineanu, o. 207. 4. P. e x t. V i g. (Complementul indică obiecte sau însuşiri aie acestora, fiinţe, mai ales oameni sau manifestări ale lor) A nimici (1). Şi zioa acea întunecoasă pre el va stîrvi. biblia (1688), 3692/43. Poplicola pururea strivind tirania potentă. . . a spulberat-o. aristia, plut. 286/19. Va strivi acest furnicar de intriganţi, negruzzi, s. i, 275. Cine c nerod să ardă tn cărbuni smaraldul rar Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? eminescu, o. i, 83, cî. şăineanu2. Se închină înaintea puterii ce-o simt apropiindu-se.. să nu fie striviţi, agîrbiceanu, s. p. 162, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d: Eu nu strivesc corola de mtnuni a lumii, blaga, poezii, 3. Pe toţi o să vă stri-vcsc. h. lovinescu, τ. 185, cf. dl, dm. Asemenea instigatori... ar trebui striviţi. romAnia literară, 1969, nr. 20, 17/5, cf. m. d. enc., dex. + Spec. Fig. (Complementul indică manifestări ale oamenilor) A reprima. Critica.. . nu trebuie să strivească. . . divinul zbor al poeziei, macedonski, o. iv, 83. Strivi o sudalmă între dinţi, rebreanu, i. 195. Buzele îi erau contractate, ca pentru a strivi un ţipăt, vlasiu, d. 209. Iată ce impersonal sînt eu, strivesc orice veleitate egoistă, călinescu, C; o. 76. în anii de demult Poetul, cuvintul-strivindu-şi, a îndurat Năpastele toate, blaga, p. 202. Voivodul stri* Veyte o înjurătură între dinfi. τ iunie 1968, 45, 3. R é f 1. recipr. (Despre oameni sau despre grupuri de oameni care se pun brusc in mişcare sau care se află într-un spaţiu relativ restrins) (A se deplasa dezordonat şi repede, intr-o anumită direcţie şi) a se înghesui (foarte) strîns unul în altul (ca urinare a spaimei, a panicii) provocindu-şi leziuni, traumatisme etc. Ţăranii fugeau mîncînd pămîntul, îmbulzindu-se, strivindu-se, urlînd. 'rebreanu, r. ii, 258. Norodul... se strivea cuprins dc spaimă, galaction, o. a. ii, 54. De spaimă s-ar fi strivit toţi, dînd buzna la uşă, să fugă. voiculescu, p. i, 270, cf. dl. în jurul unei căsuţe ţărăneşti, lumea se înghesuia strivindu-se. τ. popovici, s. 498, cf. dm, m. d. enc., dex. fr (Prin analogie) Tam-poanele vagoanelor se strivesc intre ele, clămpănesc destinse. românia literară, 1969, nr. 40, 17/1. i. Refl. şi tranz. (Subiectul şi complementul indică legume, mai ales, fructe, de obicei, foarte coapte şi, eventual, aşezate unele peste altele in cantitate mare) A(-şi) modifica (prin cădere, prin lovire, prin acţiunea greutăţii proprii etc.) forma, consistenţa, aspectul etc., devenind sau făcînd să devină o pastă informă (deprcciindu-se sau făcînd să se deprecieze sub aspect calitativ); a (se) bate, a (se) lovi, a (se) sparge (III 2), a (se) terciui, a (se) zdrobi, (popular) a (se) storci, (învechit) a (se) stropşi (1), (regional) a (se) meci4, a (se) pistosi (2), a (se) storcoşi (1), a (se) toroşti. C/deva pere s-au strivit, dsr. cu Ai strivit roşiile din sacoşă. — I'rez. ind.: strivesc. — Şi (învechit) stirci, (re- i gional) strii (coman, gl.) vb. iV. — Din v. sl. CT,TpwBdTH, ciiTphjîth STRIA ÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) s t r i v i şi rezultatul ei. 1. Deformare a unor obiecte, de obicei, friabile sau a unor părţi ale acestora, a unor părţi ale plantelor etc. printr-o apăsare (foarte.) puternică (executată cu mîna, cu piciorul ele. sau cu un obiect, cu un instrument), reducîndu-le (foarte) mult din înălţime sau din grosime şi făcindu-le să devină (extrem de) late, (extrem dc) subţiri ele., tur tire, (rar) stîlci re (1), strivi tură,' (popular) zdrumicarc, (învechit) strop şire (1), (învechit şi regional) s t r u c i n a r e, s t r u c i n ă t u r ă, struçitnr», (învechit) str iveală (1), strucină, (regional) pistosire (2), p i s t o s i t1, zob ir e; p. ext. (rar) sfărîmare(l) ; spargere (2). Cf. strivi (1). Din ca [din păpădie] se scoate prin strivire o zeamă. voiculescu, l. 242. [Scotea] efecte singulare de prospeţime din strivirea cu cuţitul a. culorilor pe fondul textil. CĂLINESCU, >!. 70, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4.. (Tehn.) Tur Urc locală a unui corp solid efectuată prin compresiune, în zona de contact cu alt corp solid care îl presçazâ. Cf. ltr2, m. p. enc. 2. l ovire (foarte puternică) a unei fiinţe, mai ales a unei persoane sau a linei părţi a corpului ei, provo-cînd distrugerea ţesuturilor, traumatisme etc.; deformare prin apăsare, prin stringere etc. (foarte) puternică a unei fiinţe, mai ales, a i.nei persoane sau a unei părţi a corpului ei, transformlnd-o într-o masă informă sau provocîndu-i modificarea ori încctarca funcţiilor (vitale), sfSrlmare (4), turtirc, zdrobire, (rar) stîlcire (1), (popular) zdrumicare, strivire (1), (învechit) striveală (1), stropşire (1), (regional) pistosire (2), pistosit1, storcirc, zobire. Cf. strivi (2). Slîrvire obrazului suferind foarte tare. mineiul (1776), 72rl/26. Pricinele cele mai obicinuite ale acestei boale sînt rănclc şi strivirile făcute scoarţei prin ciocan sau instrumente tăieioure. brezoianu, a. 280/23, cf. polizu, pontbriant, d., ddrf, barcianu, aleşi, w. îmi strîng ochii, îi apăs cu pumnul. . ., molestarea ochilor pînă la strivire mă orbeşte intern, ibrăileanu, a. 97, cf. res-meriţă, d. Bunul simţ cerca lui Nclu, după scena sta- 13809 STRIVIT - 1749 - STHIV1TURĂ pi dă cu strivirea licuriciului, să sc depărteze cu oroare de Ţăuase. cocea, s. ii, 84, cf. cantuniari, l. m. 149, dl, d.m, m. d. enc., dex. -ν’ Fig. Şi astfel din apăsare in apăsare. . . ajungem là o strivire generală, ghica, g, E. i, 224. Ţipi de groază inintă-n strivirea sortii? coşbuc, P. ii, 295. Strivirea libertăţilor publice făcea aproape imposibită manifestarea unei înzestrări dc seamă in acest domeniu, vianu, l. u. 435. + P. ext. Nimicire (1). Şi, plănuindu-se strivirea,... Vărsa. în-tr-una iad de flăcări şi de foc. voiculescu, poezii, i, 40, cf. dl, dm, românia literară, 1970, nr. 78, 6/2, M. D. ENC,., DEX. 3. (Deplasare dezordonată şi rapidă, intr-o anumită direcţie a unor persoane sau a unor grupuri de persoane şi) înghe,suire (foarte) strinsă (ca urmare a spaimei, a panicii), provocindu-şi leziuni, traumatisme etc.; (rar) striveală (2). Cf. strivi (3). Cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX. ' ■ 4. Modificare (prin cădere, prin lovire, prin acţiunea greutăţii proprii etc.) a formei, a consistenţei, a aspectului etc. unor legume sau fructe, de obicei foarte coapte şi, eventual, aşezate unele peste altele in cantitate mare, care se depreciază), batere, lovire, terciuială, terciuire, zdrobire, (popular) storcire, (regional) pistosire (2), pistosit1, toroşteală (2). Cf. stri- vi (4). Strivirea fructelor, dsr. a La căderea lădiţei din căruţă, strivirea roşiilor nu a putut fi evitată. — Pl.: striviri. — Şi: (învechit) stîrvfre s. f. — V. strivi. STRIVÎT, -Ă adj. 1. (Despre obiecte, de obicei friabile sau părţi ale acestora, despre părţi ale plantelor etc.) Care a fost deformat printr-o apăsare (foarte) puternică (executată cu mîna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), redueîndu-şi (foarte) mult înălţimea sau grosimea şi devenind (extrem de) lat, (extrem de) subţire etc., turtit (1), (rar) s t i Ιο i t (1), (popular) zdrumica t, (invechit şi regional) struci nat, (învechit) stropşit (1), zdruncinat, (regional) t î r ş i t3 (2), z o b i t; p. ext. (rar) sfărimat2 (1) ; spart* (II 1). Cf. strivi (1)· Dorurile mele-s... Spulberate şi strivite frunze pe cărare, goga, poezii, 53. Mireasma florilor strivite... fl făcu să se oprească o clipă, anghel — iosif, c. m. 9. Fum greu plutea în sală, capetele de ţigări umpleau podeaua, strivite, agîrbiceanu, a: 93. Ultimele flori, cîţivâ maci striviţi... le ofer ceferistului, sahia, n. 26. .Îmi ascultau paşii sub care -zăpada se văita strivită. vlasiu, d. 44. Rădăcina (brusturelui] proaspătă, strivită, pusă pe buboaie, înmoaie buboiul, voiculescu, l. 85. Roca se prezintă strivită, spărgîndu-se uşor. on-cescu, g. 338, cf. dl, dm. Sunetul de boabe strivite răsărit în camera aceea, românia literară, 1971, nr. 119, cf. m. d. enc., dex. 2. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni sau despic părţi ale corpului lor) care a fost lovit (foarte) puternic, provocindu-i-se distrugerea ţesuturilor, traumatisme etc., care a fost deformat prin apăsare, prin strîngere etc. (foarte) puternică, fiind transformat într-o masă informă sau provocindu-i-se modificarea sau încetarea funcţiilor (vitale); sfărîmat2 (3), turtit (1), zdrobit, (rar) stîlciţ (I), (popular) zdrumicat, zobit, (învechit şi regional) strucinat, (învechit) stropşit (1), zdruncinat, (regional) pistosit2. Cf. strivi (2). M-am oprit devale strivit, plin de sînge şi în nesim-ţiie. sion, p. 345, cf. pontbriant, D. Museuliţa, strivită, se făcu una cu hîrtia. gîrleanu, l. 23. Călătorii... gem striviţi sub vagoane, c. petrescu, î. ii, 258. Era cu capul singerat şi strivii, sadoveanu, o. xvn, 176, cf. călinescu, o. ii, 94, dl- Slăbise,... buzele strivite ît dureau, τ. popovici, s. 545. Pleoapa stingă sc zbatea într-un fel curios, parcă ar fi fost o aripă de fluture strivit. romAnia literară, 1971, nr. 132, 16/1. Un mort tînăr, un adolescent cu gilul strivit, breban, a. 136, cf. m. D. ENC., DEX. -v* Fig. Magnaţii naţiunei române strivite şi umilite, negruzzi, s. i, 331, Şi nu vei mai avea-n curînd putere, Gemind tu vei cădea strivit apoi. coşbuc, p. i, 314. Atitea veacuri umilite Îşi gem strivita răzbunare, goga, poezii, 35. Era... una din vietăţile cu umanitatea strivită, înjosită, c. petrescu, c. v. 273. Sufletul acesia strivit, ultragiat, o diviniza. G. m. zamfirescu, m. d. 11,70. Păşi încet spre pat, se aşeză şi rămase aşa, strivită şi neputincioasă, v. rom.. ianuarie 1965, 55. O generaţie strivită încercă să respingă istoria oribilă, cinema, 1968, nr. 2, II. (Substantivat, m.) A dezmorţi pe cei striviţi şi a îmblînzi pe cei înverşunaţi... aceasta este misia poeziei. bolliac,.o. 53. Era un învins, un strivit tn marea armată a nefericirii necunoscute, sadoveanu, o. vi, 633. + P. ext. Fig. (Despre oameni) Nimicit (I). Iar bărbatul ei zăcea pre o masă stărvii, părăsii de tcţi (a. 1689). mag. ist. v, 99, cf. ddrf, dl, dm, m. d. enc., dex, nova-coviciu, l. b. i, 19. 3. (Despre legume, mai ales despre fructe, de obicei foarte coapte şi, eventual, aşezate unele peste altele în cantitate mare) Care şi-a modificat (prin cădere, prin lovire, prin acţiunea greutăţii proprii) forma, consistenţa, aspectul etc. devenind o pastă informă (de-preciindu-se sub aspect calitativ); bătut, lovit, spart2 (III 2), terciuit, zdrobit, (rar) toropit2, (regional) fle-ciuit, mecit, pistosit2, storcoşit. Cf. strivi (4) Apucară pe o potecă... Mirosea a mure strivite şi a podbal. barbu, princ. 100. Pere puţin strivite, dsr. cd A cumpărat roşii strivite. Fasole strivită = fasole frecată sau bătută. Cf. alr sn iv h 1 097, alrm sn- iii h 905. I — Pl. : ttrivifi, -te. — Şi: (învechit) stărvit, -ă adj. — V. strivi. STRIVITOR, -OARE adj. (Despre obiecte sau despre fiinţe ori despre părţi ale corpului lor) Care striveşte (1, 2); care poate strivi. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Fig. Apăsător; copleşitor; p. ext. nimicitor. Rezultatul o să fie strivitor penlru pretensiunile lui. hasdeu, i. c. I, 276. Crincena durere pe-un cap tînăr cînd s-apasă într-o clipă strivitoare, cu păr alb in urmă-l lasă. alecsandri, poezii,. 642. Şi-a interzis o activitate ştiinţifică pentru a se consacra unei strivitoare gospodării culturale, iorga, p. a. ii, 88. Va da jos de pe umerii sufletului această povaiă strivitoare. galaction, o. a. i, 321. Din tăcerea strivitoare. . . se smulse hotărît. voiculescu, p. i, 320. Răzeşii erau supuşi la dăjdii şi, sub povara lor strivitoare, ei au început. . . să se facă rumâni, oţetea, t. v. 65. Inegalitatea atît dc strivitoare a celui de al doilea volum al său. con-stantinéscu, s. iii, 104. Egiptenii, chinuiţi de ideea morţii, au construit... templuri colosale . de strivitoare proporţii, ralea, s. t. i, 327, cf. dl, dm. Toată ziiia aceea întortocheată, strivitoare, se năpusti asupra lui. breban, a. 414. Răspundea de foarte dc sus cu un dispreţ nu atît de .strivitor cît intenţiona, românia literara, 1970, nr. 83, 7/2, cf. m. d. enc., dex, <> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) O bisericuţă de cărămidă,... luminată prin turnul acela, strivitor de mare penlru dtnsa. îor-ga, c. i. ii, 8. + (Rar) Determinat. Durata limitată a existenţei sale [a omului] devine o condiţie strivitoare. τ iunie 1964, 49. — Pl.: strivitori, -oare. — Strivi -f suf. -tor. STRIVITÙrA s. f. (Astăzi rar) Strivire (2) ; p. e x t. (concretizat) contuzie. Cf. strivi (2). Calaroiul se pricinuieşte... de tăieturi, strivituri, lovituri, episcupescu, practica, 320/32, cf. valian, v., polizu. începui a simţi loviturile şi striviturile petrelor de cind căzusem, pelimon, i. 53/22, cf. pontbriant, d., bab* CIANU, ALEXI, -W., IiESMERlŢĂ, D. ... 13812 STRIZAC - 1750 - STRÎMB — P. : striviiuri, — Strivi + suf. -i'tură. STRIZÂC s. n. străjac. STRÎCNEALÀ s. f. v. stricnea. / STRlClVET 5. n. (Prin Ban.; în descîntece) Junghi. Şi-l spăla. . . Dă loate stricnelele. oh. s. vi, 126. — Pl. : strîcnete.. — V. stricni. STRÎQVÎ vb. IV v. stricni1. STRlCNITtJRĂ s. f. v, stricnitură. STRÎCOR vb. I v. strccura. STRÎCUR vb. I v. strccura. STRÎGĂCIIjT s. f. (Prin vestul Transilv.; cu sens neprecizat probabil) Strigă (I, 3). Vor ce-i ved'ç pă jeam în nopl’ea asia, te zare d'e focii îi ved'ţ, te strî-căciut’e-i auzi,... n-avç. nici o frică. o. bîrlea, a. p. ii, 486. --Accentul necunoscut. — Pl.: slrigăciule. — Etimologia nesigură. Cf. strigă: STRI'gET s. n. v, strigăt. STRÎGHEÂŢĂ s. f. v. străghcaţă. STRÎGHEŢ vb. I v. străgheţa. STRÎGNÎ vb. IV v. streini1. STRÎGOÎ, -OAIE s. m. şi f. v. strigoi3. STRÎGOIÉSC adj. v. strigoiese. STRÎJAC s. n v. străjac. STRÎ.TEÂU s: f. v. strujea. STRljELÎIŢ s. f. v. strujelujă, STRÎJIÂC s. m. v. strijnic. STRÎJllÂC, -Ă s. m: şi f. strijnic. STRÎJNEC s. in. V. strijnic. STRÎJNIC, -À subst. 1. S. m. şi f: (învechit şi popular) Puiul (de sex masculin al) iepei a cărui limită de vîrstă variază, după regiuni, de la un an pînă la trei ani. V. c î r 1 a n, mlnz (1), minză (I), n o a-ten (7), tretin (2). Aceaia fiară iaste de mare ca un strijnic. fl.' d. (1693), 72v/ll, cf. anon. car., lex. mars. 203. Am fost mai rămas... unsprădzeci vite mari şi un slrăjnic şi doaă slrăjnici (a. 1721). ioroa, s. D. xvi, 372. Penlru ce au luat ungurii, se „dă 0 iapă cu slrăjncc şi o vacă cu o:ţel“ (a. 1746). id. ib. vi, 4. Morcovii sint tare buni penlru cai, mlnzi, slrtjnici. i. ionescu, c. 226/7. în herghelie sini 54 iepe mari cu mînzi,. . . 42 slrejnicè. id. d. 370. înham eu. . . amindoi slrtjnicii la ttrlia mea. vlahuţă, s. a. ii, 238. Pînă la un an, calului i se zice minz, iar pină la doi ani, cîr-lan, noalin sau slrijnec. damé, t. 47, cf. barcianu, ŞĂINEANU2, TDRO, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, H I, III, VI, X, XII, XVI, XVIII, BUGNARIU, N. 53/463. Printre i(e, printre spată, Paşle-o iapă-mpiedi-cală, Şi-o straşnică ne-nvăfată. marian, sa. 141, cf. doine, 241, com. din timişoara, alr i 1 098, 1 107, 1 108y glosar beg. njUL, xvi, 208. 1 cal slrîjnc, Irelin in vară (a. 1742). bul. com. ist. i, 230. Cal strijnic, cihac, ii, 374. Avem slujbă să păzim calirii strijnici la păşune, sadoveanu, o. xm, 90. 2. S. m. (Zool.; rar) Berbec. Cf. alexi, w. — Pl. : strijnici, -ce şi (f.) strişnici (alr i 1048/24, / 508). — Şi: (învechit şi regional) strijnic, -ă (cibac, ii, 374, h viii 138, 198), străjnîc, -ă s. m. şi f., stréj· nică s. f., (învechit) strâjiăc, -ă s. m. şi f., străjnec 5. tn., (regional) strijiăc (h xviii 18), strîjîiac (alr i 1 098/361, 1 108/361, glosar reg.) s. m., strîjniţă (lexic reg. ii, 102, mat. dialect, i, 267) s. f., strîjnec (chest. v 76/77 a), strînjie (com. din timişoara), strisnic (h x 310) s. m., strîşnic, -ă (tdrg, scriban, d., h x 354, 465, 476, 571, xii 598, xviii 4, alr i 1 098/268, 269, 1 108/418, 532, 536, 540, 542) s. m. şi f. strâjnie (h xii 428) 5. m., straşnică s. f., străjliae, -ă (alr îl 098/347, 348, 350, 1 108/341, 347, 348, 350), străjulâc, -ă (com. din maramureş, alb i 1 098/341, 351, 354, 1108/345, 354) s. m. şi f., straşnic (bugna- I Rîu, n. 53/463), strîjnec s. m., strujîiâc (alr i 1 108/343), striişnic (ddbf, tdrg) s. m., trujnică(ALB i 1098/170) s. f. — Etimologia nesigură. Cf. v. si. c τ p h jk h k iv. — Penlru variantele de tipul strljiac, strijiac, străjiae, strujiac, cf. ucr. OTpumau „persoană care tunde“. STRÎJIV'ICÎ vb. IV: Tranz. şi refl. (Regional) ,,A (se) tunde rău“. Com. din darabani — dorohcw. Te-ai slrijnicil ca un mlnz! ib. — Prez. ind. : strtjnicesc. — V. strîjnie. STRÎJiYICÎT adj. (Regional; despre cai) Care are coama şi coada retezate (Călincşti — Botoşani). Cf. Η i 34. Pl. : sirijniciţi. — V. strijnici. STRlJN.IŢĂ s. f. v. strijnic. STRÎMB, -Ă adj., subst. (în opoziţie cu drept) I. 1. Adj. (Despre oameni sau, mai ales, despre corpul lor ori, în special, despre părţi ale acestuia) Care este deviat (din naştere sau in urma unei boli, a unui accident ele.) de la poziţia normală (fiind oriental într-o direcţie nefirească), adus2, aplecat2, cocir-j a tz, cocoşat®, contorsionat, curbat, g.îrb.ov, ■ glrbovit, înclinat2, încovoiat, îndoi t2, întors2, plecat® (A 1 1), r ă-sucit (3), sucit3 (I 5) ; care are (din naştere sau in urma unei boli, a unui accident etc.) un aspect fizic dezgustător din cauza unei devieri de la forma, de la dimensiunea, de la înfăţişarea ele. normală sau de pînă atunci (provocind scîrbă II 1), diform, hidos, hîd, pocit2 (1), respingător (2), schimonosit (1), slut (I), «rît, u r î ţ i t, (popular şi familiar) bocciu, s c ă 1 î m b, s c ă- 1 i m b ă i a t, (învechit) grozav, (regional) b a l-c î z, pogan (3), şonţit (2), (familiar) şui1 (1); strimbat2 (1) Cf. st. lex. 149/1. Fcaţe strimbe cc mă ia frică A le prăviria, care-mi strică, dosoftei, ps. 47/7. Şi la trup coc[o}şai şi strâmb (a. 1705). gcr i, 350/32. Era inlr-acest chip:. . . gura marc şi sirănbă (a. 1779). id. ib. 118/24, cf. valian, v. Oameni carii. . . ί şi inchipuiesc a avea nasul strinb. vasici, m. ii, 53/17. Chiar slrimbul nas îşi suflă mai bine decil alţii, negruzzi, s. n, 209, cf. polizu. Bîlbîiţi cu gura strimbă. eminescu, o. 1, 150. Te miră de nu rămincu cu gilul slrîmb de altta uilal înapoi, ispirescu, l. 36. E un prichindel scurt, cu nişte piciourc subliri şi slrimbe. vlahuţă, s. a. iii, 139, cf. DDBF, barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg, .resmeriţă, d., cade. Piiclisil, îmbufnai, a dat de cileva ori din umărul slrîmb. cocea. s. i,325. Profesorul, lung, cu nasul marc, barba strimbă..., părea o caricatură, dan, u. 189, cf. sciiiban, d. Neînfăşali . . ., copiii rcîmîn cü picioarele slrimbe. arghezi, s. vii, 215. 13837 STRIMB — 1751 — STRIMB Hida făptură cu buzele strîmbe. c. petrescu, a. r. 62. Stătea şi acum cu gitul slrtmb pe podea, preda, r. 411, cf. dl, dm. Degetele erau lungi, cel mic puţin strimb. v. rom. decembrie 1964, 65, ci. m. d. enc., dex. Cile fele-s cu pieptare, Toate-s strtmbe de spinare, bîrlea, l. v. m. ii, 25. Cine joacă şi nu slrigă Facc-i-s-ar gura strîmbă. ant. lit. pop. i, 221, cf. folc. mold. u, 635. ■v· Expr. A avea gura strimbă = a spune minciuni. Cf. zanne, p. ii, 194. (Substantivat, f.) Înţelege că bătrînul ar fi fost mai bucuros să-l însoare cu vreo slrîm-bă bogată şi că-l doare o noră fără zestre, rebreanu, i. 177. (Adverbial; în legătură cu verbe ca „a şedea11, ,,a sta11, ,,a se ţine“ etc.) Moşneagul tot slrtmb sta■ sadoveanu, o. i, 336. Topîrceanu. . . şedea mereu strimb, cam într-un picior, cu capul cam înclinat, teodoreanu, m. u. 322, cf. alrm sn m h 1 208/574. cd Sc ţinea strimb tn şa. + (Regional; de obicei cu determinările ,,de spate11, ,,c!c spinare11, „de matrice11) Cocoşat. Cf. alr 11/1 h 56/157, 310, 346. Slrtmb de spàle. ib. h 56/141. 2. Adj. (Despre obiecte flexibile sau neflexibile ori despre părţi ale aceslora) Care prezintă neregularităţi, abateri etc. de la forma normală sau avută iniţial, contorsionat, curbai, deformat, diform, întors3, răsucit (3); (despre obiectc, dc obicci, neflexibile sau despre părţi ale acestora care au o anumită poziţie, dc obicci, verticală) care esle deviat in jos, înlr-o parle ctc.. faţă de poziţia normală sau avută iniţial ori faţă de alt obiect luat ca punct de referinţă, ap le. cat2, înclinat2, lăsat, plecat2 (Λ 1 1), po vîrni t3 (I), (invechit şi popular) ponorit (1), (popular) pornit2 (II), (popular şi familiar) li lit, (învechii, rar) po-v or ti 1, (regional) ş o 1 d i t (2), ş o 1 d i v (2), ş o v î i, şi) vîrni t; slrîmbal3 (2). V. cîrn, s c ă 1 i ni b, s c ă li m b ă i a I, s c î 1 c i a t, sc o- f î 1 c i t. Cf. anon. car. Va fi strimb lemnul ce aruncă umbra (a. 1714). gcr ii, 14/15. Uneltele ceale de lipsă la ralezat, precum sînl culilele, cel oblu şi cel strimb. economia, 196/8, cf. valian, v. Crâcelc strîmbe... făgăduiesc. alita rod. brezoianu, a. 301/18, cf. polizu. Să ia o smicca strâmbă, şi să ascute pieziş, i. ionescu, u. c. 122/16. Copacii chirciţi, schilozi, cu ramuri slrimbe. vlahuţX, s. a. iii, 266, cf. opri·', barcianu, alexi, \v., şăineanu2. Pietrele slrimbe, împodobite cu turbane, care sc ridică dese în . cimitirele capitalei turceşti. iorga, c.. 1. .I, 17, cf. ■ tdrg, agîrbiceanu, s. p. 100. Dac-o găsi o cusătură strimbă, o să zică... ,,îs prost cusuţi“. gîrleanu, N. 53. La marginea satului te înlimpină. . . o cruce strimbă. rebreanu, i, 9, cf. cade. li vedea numai. . . pantofii uzi, cu tocuri strîmbe. c. petrescu, c. v. 271. Acolo-i fotoliul strimb şi şchiop, teodoreanu', m. v. 196. Rezemată dc casă, o şură strimbă, fără ferestre. sadoveanu, o- xx, 146. Un gard dc uluci vechi şi strîmbe. stancu, m. :i. 28. în umbra, farului sc vedea un catarg strimb. tudoran, r. 36, cf. dl, dm. Scaunul acela strîmb şi cenuşiu, pe care 11 luasem de-acasă. lancr.Xn-JAN, O. III, 147, Cf. M. D. KNC., DEX, JARNÎK — BÎI1-seanu, D. 359. De eşti tu aşa voinic, îndreaptă copacii cei strimbi. sbiera, p. 80. Prinse a căuta lemne..., toate lemnele erau strîmbe. reteganul, p. iii, 60. Casa a fost învăluită cu coji de cireşi, strîmbe. o. bîrlea, a. γ. ii, 511. A cumpărat seceri mari şi strîmbe. folk. mold. 1,268. Lemnul strîmb focul în îndreptează, se spune despre cei îndărătnici. Cf. zanne, p. i, 203. <0· (Adverbial) Un copăcel fraged pornit să crească strîmb. caragiale, o. i, 33. Caut să descifrez broşurile care stau strîmb, înlr-o rină. c.amil petrescli, p. 83. li privi şi cravata legală strîmb la gîl, şi pantofii scîlciali. stancu, n. A. iv, 347. Preotul bătrin, tn odăjdii aruncate în grabă şi strîmb pe el, murmura vorbe neînţelese, sadoveanu, o. vm, 216. Călca strîmb în bocanci şi sc uita alături, barbu, g. 30. -ν' (Prin sudul Transilv.) Prune slrimbe = soi de prune (1) cu simburele aşezat asimetric, cu carnea tare şi acrişoară, carc se desprinde uşor de pe simbure. Cf. dr. n, 707. Cărnoase sînl prunele slrimbe. alr sn i h 202/1,92. -ţ. (Despre drumuri) Care are (multe) cotituri; cotit, întortocheat, sinuos, şerpuit2, şerpuitor, (rar) şerpuind, (invechit, rar) şerpilor. Vinde casele tatălui său ,,pre uliţa strîmbă în tirg în Iaşi11 (a. 1664). iorga, s. d. v, 87, cf. lb. Uliţele strimte, strîmbe şi necurate, bus. ι. i, 127/18. Şoseaua ... trece prin mijlocul salului strimbă, şerpuind printre rtpi. ibrXileanu, a. 7. Locuia pe o uliţă strîmbă, noroioasă, q. m. zamfirescu, m. d. ii, 138, cf. scriban, d. Se strecură pe ulijxt adormită, strimbă şi pustie. camil petrescu, o. u, 118- Au luat-o ... pe uliţele satului, strîmbe şi întortocheate. stancu, n. 145, cf. dl. Oamenii pe slrimbe străzi... Se aud sonor păşind. labiş, p. 46, cf. dm, diîx, alr sn im li 860, alrm sn ii li 679. Drumul strîmb îţi pare mai lung, deşi e mai sigur, zanne, p. vi, 97. <0> (Figurai sau în contexte figurate) Şi calea paginilor cca strimtă Va peri şi vor cădea-n grea scărbă. dosoftei, ps. 12/21. Tu m-ai ferii dc strîmbe căi şi rele. asachi, s. l. i, 144. Amarnic ne poarlă pe slrimbe cărări Vicleana şi vitrega soarle. goga, poezii, 40. Pe cale strîmbă în veci le-ncurci. zanne, p. i, 129. ^ (Regional; substanlivat, 11 ; la pl.) Cusătură populară ornamentală în zigzag; (regional) strimbănog (2). (Jina — Sebeş). Cf. gr. s, vi, 244. + (Regional; substantivat, 1.) Cerbice (la jug) (Hunedoara). Cf. alr i 831/11.2. + (Despre semne sau litere, despre cuvintc ori despre rinduri, despic scriere, sau despre grafia aceslora) Carc are trăsături neregulate şi aspect neîngrijit; p. ext. necaligrafic; p. ex t. neeiteţ. Slovele sc alcătuiesc din... oable şi strîmbe trăsuri, caute treb. 18/22. Adăugase, cu un creion chimic şi cu litere strîmbe, o rugăminte simplă, c. petrescu, ç. v. 171. A scris pc ea cu litere slrimbe numele mamei, stancu, m. i. 93. Ţinea peana ca pe un topor, literele ieşeau strîmbe. bărbi;, nasc. 111.4* (Prin analogie) Un. proverb cu literele strîmbe ale întunecatei Arabii, eminescu, v. l. 52. + (Despre Fineturile scrise dc cineva) Carc este deviat in sus sau în jos faţă de marginile de sus şi de jos ale foii. Rîndurile slrimbe, literele extravagante şi. semnătura o intrigară, brăescu, o. a. 1, 5. + F i g. (Gram.; învechii, rar; în sintagma) Grai strimb — verb neregulat, v. neregulat (2). Graiul iasle în patru chiputi: cu faţă, fără. faţă, slrimb şi lipsit, st. lex. 245/7. + F i g. (Gram.; invechit, rar; în sintagma) Cădere strimbă — caz oblic, v. o ii 1 i c (3), Căderi [cazuril sini şapte: ... denlr-a-ceaste căderi, dop sin direapte. . ., iară alalle strîmbe. st. lex. 236/11. 3. Fig. (învechit şi popular; despre oameni) Care procedează nedrept, subiectiv; p. ext. care procedează necinstit. Bărbaţi strimbi şi prilăsitori. psalt. hur. 46v/12. Bărbaţi strămbi şi hic.lea.ni. psalt. 106. Aceia apostoli strimbi şi lucrători înşelători. coresi, l. 378/3. Vor învie... şi păcătoşii şi ciudecii strimbi. cod', tod. 215. Avuţia din ruşfcluri este foc mistuitor iu Carc arde şi plăminii unui strîmb jude-cătoriu. sion, toezii, 239/17, ci. dl, dm, m. d. enc., dex. Cei care au fost drepţi au trecut; Cei cure au fost slrîmbi au căzui. folc. mold. i, 285. φ (Substantival, ni.) Izbăveaşle-ne de strimbi (crunţii C2, s î u g i u r i D). psalt. 99. Strîmbii urăşti şi făloşii dosoftei. ps. 20/17. Ameninţările lui Dumnezeu asupra strâmbilor, că-i va. sfărma (a. 1740). arhiva, l, 54/3. Care este acel strămbu ce lai picioarele tuturor drepţilor? (a. 1779). gcr ii, 120/17. Strîmbii mănincă ţara. ap. tdrg. In ţara slrîmbilor, cel drept umblă cu. capul spart, sadoveanu, o. xxi, 351. Să clăm drepţii la dreptate şi strîmbii la slrîmbălate. pXsculescu, l. p. 44. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care manifestă, care denotă nedreptate, subiectivitate; p. ext. care denotă necinste. Nu fi mărturie strimbă în aleanul priialnicului tău. po 245/9. Nu mărturisi pre vccinul lău mărturie sir. bătr. ii, 326. Să va vădi. . . cum au giurat strâmb. prav. 13. Mulţi mărturisită spre el slrîmbu. n. test. (1648), 61r/34, ci. 7v/6. Iar ţie, de-ţ[i] va părea slrămbu, tu să vii aici, naintea Domnii[i] meal[v] (a. 1665). ioroa, s. D. vii, 27. A opla poruncă zice: să nu mărturisim slrîmb. antim, p. 125, cf. budai-deleanu, lex. Pre alţii amăgesc, Ulcnind slrîmb... cuvintele mîntui-forului. ţichindeal, f. 194/4. Vrei să-l înveţi de copil ■i jura strîmb. negruzzi, s. i, 298, cf. polizu, ddrf, ÜARCTANU, ALEXI, "W., ŞĂINEANU2, TDRG, GOROVEI, CR. 158. Legea, le pedepseşte dacă s-o deovedi că ai ^urat slrîmb. brătescu-voineşti, p. 256, ci. scriban, d. Escrocheriile se petreceau în actc. . . se jura strîmb, se măsluia. bogza, a. î. 43, cf. dl. Belşugul slrimb împărţit, labiş, p. 140, cf. dm, m. d. enc., dex, viciu, col. 85. (E x p r. ) A sta (sau, regional, a şedea) strimb şi a judeca (sau, învechit, a <|răi, a vorbi) drept = a recunoaşte adevărul. Şezi slrămb şi grăieşlc drept. NEGRUZZI, S. I, 247, ci. odobescu, s. iii, 15, ispirescu, m. v. 58. Să stăm strimb şi să judecăm drept, cocea, s. ii, 281, cf. stancu, ş. 58, dl, dm m. d. enc., dex, zanne, p. ii, 729. (Cu schimbarea construcţiei) E un copil pe lingă noi..., sîntem datori să stăm strimb ca să judecăm drept. c. m. zamfirescu, m. d. i, 178. Dacă slai slrimb şi dacă judeci drept., a spus omul, am scăpat ieftin ! lăncrănjan, c. iii, 78. Λ ride (sau a surîde, a ziinbi) strîmb = a ride (sau a suride, a zîmbi) forţat, tn silă, nesincer. A primit învoiala dar a suris strîmb. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 83. Tresări, zirnbi slrîmb şi se ridică de la masă. voiculescu, p. i, 271. Păru că trece printr-o înfricoşare rece şi tresări..., rîzind. strîmb. sadoveanu, o. xiii, 201. Ochitorii, cei-laţi zîmbiră slrimb. tudoran,.p. 18, cf. dl, t. popovici, se. 325, dm, m. D. enc., dex. A privi (sau a se ui(a). slrimb = a privi (sau a se uita) cu ciudă, urit, duşmănos; p. ext. a nu privi cu oclii buni, v. ochi1 (A I 1) Dc ieşi din casă. . ., sc nilă strîmb la tine. I. NEGRUZZI, S. V, 67, cf. BARCIANU, ALEXI, AV., DL, DM. Zi dc zi îmi dădea tîrcoale şi din ce în cc mai des sc uita slrîmb la mine. românia literară, 1970, nr. 30, 18/3, cf. m. d. enc., dex. A călca strluil) = a avea o comportare incorcclă; a aluneca pe o cale greşită. Cf. polizu. Cînd muierea începe să calce strîmb şi o simte bărbatul, mima lui arde. filimon, o. i, 130, cf. ddrf, brăescu, o. a. i, 186. Aveau şi ei o meteahnă: să mai calce şi. slrîmb. Adică să chefuiască ba la o grădină..., ba la o vie mai retrasă, teodoreanu, m. u. 126. Cind sc auzea despre o fată că a călcat slrimb, . . ., mai bine s-ar fi aruncai în fi.ntînă. pas, z. m, 250, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, ZANNE, P. II, 512. 4 Spec. (Astăzi rar; despre păreri, despre înţelegere, despre cunoştinţă etc.) Greşit. Nu sc îndoi nu numai ct tntîiu a îmbrăţişa strîmba părere a celui cc scrisese că românii... au ven.il de preste Dunăre în Dachia. maior, ist. 33/4. Toate înşelăciunile omeneşti pre lume... puiced ori din ncşliinţe, ori din slrîmbă şi neajunsă cunoştinţă, ţichindeal, i\ 412/17. Mull timp au fast omeni mea în acea slrîmbă. părere, rus, x. s, 17/18. Asupra strîmbei lui păreri... dc mult au protestul istoria, fm (1846), 2372/38, cf. dl, dm. For la dc a scoate la. lumină eroarea şi strîmba înţelegere a unor noţiuni. romAnia literară, 1971, nr. 124, 8/4, cf. μ. d. enc., dex. + Fig. (Rar; despre privire) Pieziş (4). Cf. şăineanu2. Arendaşul îi zvirli o privire strimtă, pas, l. i, 25. + F i g. (Bar; despre zîmbete) Fals; forţat. Zicea... ascunzindu-şi pi cu-şorul de pizmă sub un zîmbel strîmb. tudoran, p. 75, cf. vulpescu, P. 77. + Fi g. (învechit; despre Iu-, niri dc valoare, bani etc. ; în opoziţie cu veritabil, autentic ) Fals. Accla au cumpărat aur, slrămbu (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 321/24, cf. cod. tod. 202. 4. (învechit; despre cîntare) Făcut să înşele. Am văzut. . . măcelari, şi precupeţi vînzind cu cîntare slrimbe. şi m-am mîhnil. filimon, o. i, 94, cf. dl, dm, m. d, enc., dex. 4. S. n. F i g. (învechit şi popular) Nedreptate (2). Cf. budai-deleanu, lex., lb. Mull drept sc scrie tn zilele de azi, mull strîmb se face. asachi, p. b. 43/6. Holra iubire de sine. . . şi la strimb şi la drcptale Au dat la a ei tovarăşi legi de samovolnicie. conachi, p-303, cf. cade. Din urii, din strîmb Scol ce-i. sfînt. şi trainic, lesnea, vers. 239. Pogor văi şi dealuri urc, Dau şi strîmb şi drept la turc. teodorescu, p. p. 487. fr L o c. adv. (învechit; substantivat, n.) Cu (sau, rar, pe) strîmbul = în mod fals; pe nedrept. Când giurăm pre svânl.a evanghelic, care cu strâmbul. . ., atunce ne lepădăm de credinţa noastră, varlaam, c. 341. Au giurat cu strîmbul (a. 1668). iorga, s. d. v, 88. Şi vă îndulciţi cu strîmbul. dosoftei, v. s. noiembrie 150r/17. Văzîndu că este cu strîmbul. . . n-oi puie să lac (a. 1680). iorga, s. d. xvi, 300. Şi va jura cu strlmbul. biblia (1688), 731/8. Pas de plăleaşlc celuilalt că i-au luai cu strîmbul. n. costin, let. ii, 7/14. De am luai cuiva, ceva cu slrîmbu!, să-l dăm înapoi a cui iaste. antim, o. 187, cf. 235. Iar cui ar păre cu slrănbul ar ave a răspunde să vie faţă la Divan (3. 1738). uricariul, x, 234. Să giură şi pre viiaţa lui pre strâmbul (a. 1760). gcr ii, 74/2. fr Expr. (Regional) A călca cu strlmbul = a călca cu stingul, v. stîng (I 1). Cf. udrescu, gl. (Familiar) A-i veni (cuiva) cu strlmbul = a nu-i conveni (cuiva) ceva; a-i fi (cuiva) neplăcut ceva. V-aţi boierit şi. voi, măi ! Vă vine cu strîmbul munca ! rebreanu, r. 11, 71, cf. dl. (învechit) A lua eu strlmbul = a lua prin înşelătorie sau cu forţa. Cf. ddrf. (Regional) A trăi eu strîmbul = a face nedreptăţi. Cf. gorovei , cr. 178. II. S. f. (învechit şi regional) Veche monedă de arynt a cărei valoare varia de la 10 la 20 de creiţari sau era de 5 groşi. Au dat 6 strâmbe suma toată (1a. 1790). iorga, s. d. xm, 183, cf. lb, com. liuba. — Pl.: strîmbi, -c. — Şi: (învechit) strinb, străb (cod. tod. 202) adj., strâmb, -ă adj., subst., striînb, -ă, strimb, -ă adj. — Lat. pop. strambus, -a, -um ( intranz. Cind strimbi aşa din buze, parcă eşti Boiocan cînd muslcceşte. c. petrescu, c. v. 116. Se arată mîudră dc această bănuială, dar zise slrîmbînd uşor din gură: - Ei, şi ce-ţi pasă fie? călinescu, o. i, 75. F i g. Observ. . . că demagogia fi-a strimbat judecata cu desăvirşire. re-breanu, R. i, 123. Cineva îi strîmbă proiectele toate. arghezi, s. vii, 20. <0> Expr. A-şi strlmba flitul sau a i sc strimbă cuiva flitul = a privi intr-o parte sau înapoi la ori după. cineva sau ceva Intorcind (şi menţinînd), îndelung ;■ ori repetat, capul, cu gîtul tntr-o poziţie forţată, Incomodă olc. Li se strîmbaseră gîturile uitîndu-se după dinsa. ispirescu, l. 211, cf. turc.. Aproape-mi slrîmbam gitul uilindu-mă. hogaş, dr. i, 88. Se uita in calea lui pînă i se strîmbă gîtul.. dan, u. 47, cf. pl, dm, m. D. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Să nu te doară gitul slrimbî.ndu-l întruna după ei. pas, z. i, 189. (Popular) A strlmba cuiva {jlliil = a suci cuiva gitul, v. suc i3 (5). Tu să mi-o prinzi, cum li-i meşteşugul, şi să-i strimbi gitul oleacă, să se înveţe ca. de altă dală a mai purta lumea pe degete. creanga, P. 267. (Regional) A strlmba cuiva fălcile — a bato pe cineva tare, lovindu-1 peste obraz; (familiar) a-i muta cuiva fălcile (din loc), v. muta (1 2). Ian auzi-Ι, mai degrabă i-ai putea strîmbii fălcile decit vorba. id. ib. 164, cf. dl, dm. A vorbi pînă i se strîmbă gura la ceafă = a vorbi mult şi fără rost. Cf. zanne, p. ii, 65. (Popular) A slrimlia limba (Sau ţfura) (la cineva) =a scoate limba la cineva, v. scoate (VI 2). Mă-la cînd te legăna, Iu ştrîmbai limba la ca iovescu.n. 121, cf. zanne, p. ii, 194. A sirîmba din nas, v. nas1· (1). 2. Tran z. şi r c[ I. (Complementul sau subiectul indică obiecte flexibile sau neflexibile ori părţi ale acestora) A face să prezinte sau a prezenta nerc-gularităţi, abateri etc. de la forma normală sau avută iniţial, a (se) contorsio n a, a (se) curb a, a (se) d c f o r m a, a (s e) î ntoarcc, a (s c) răsuci (3) (v. silei3 6); (complementul sau subiectul indică obiectc de obicei neflexibile ori părţi ale acestora carc au o anumită poziţie, dc obicci verticală) care este deviat sau care deviază în jos, tntr-o parte etc. faţă de poziţia normală (sau avută iniţial) ori faţă de alt obiect luat ca punct de referinţă, a (se) apleca, a (se) înclin a, a (se) lăsa, a (se) pleca (Al 1), a (s c) p o-virni (1), (învechit şi popular) a (se) p o n o r î1 (1), (popular şi familiar) a (se) li î i, (învechit, rar) a (s c) povîrti (v. povlrti II 1 ), (regional) a (s c) şoldi (2), a (se) şovirni (II). λΓ. scîlcia (I 1), s coi îl ci (2), seront băi (l). Cf. ANON. CAI!., BUDAI-DELEANU, LEX., DDRF. Un om. . . tocmai atunci apucase un copac mare de vîrf şi-l strîmbă. creangă, o. 165, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. In grabă atinse pălăria unei cucoane bălrinc şi i-o strîmbă pe cap. bassarabescu, v. 15. Alese un măr. Descoperi altul strîmbat de cine ştie ce. boală ascunsă, c. petrescu, î. ii, 85. li dădu un bici de se slrimbară zalele după trupul băiatului, vissarion, b. 220. Tirnăcoapclor li se toceau şi li' se strimbău aşcu-tişul. stancu, ş. 309, cf. ic!. D. 229. Lemnul, poale să se strîmbe, să crape, tudoran, p. 105, cf. dl. Scoteau cile un cui ruginii şi-l bateau... dc-l slrimbau şi-l rupeau: τ. popovici, se. 70, ci. dm. Sc văd uşi şi ferestre. . . slrimbalc din pricina unei proaste manipulări. scînteia, I960, nr. 8 200. Şapca vişinie i se slrîm-base pe cap. românia literară, 1970, nr. 107, 17/1, cf. m. D. enc., dex. Oare cine strimbă lăs copctii iştin? o. bîrlea, a. p. i, 221. Copilul, ca copaciul, cind de mic se strimbcâză, anevoie sc mai îndreplează. zanne, p. ii, 73- + (Har; complementul sau subiectul indică drumuH, linii de hotar etc.) A coti. Căruja porţii şi eu vegheam să nu sc slrîmbezc urmele roţilor dinapoi. sandu-aldea, a. m. 130. Galeria, coti deodată, se strîmbă, păru că coboare, v. rom. ianuarie 1965, Dl.. ■v· Fig. Oamenii■ . . strimbadză căile ccalc direaplc ale lui. dosoftei, v. s. octombrie 41v/3. -φ. Tranz. (Familiar; complementul indică oameni) A stîlci (1). Li-e frică slugilor vornicului... să iasă afară, ca să nu-i strîmbe. lungianu, c. 85. 3. Refl. (Despre oameni) A-şi schimba expresia feţei prin contractarea unei părţi a acesteia în semn de nemulţumire, de neplăcere etc. sau pentru a impresiona, pentru a stirm hazul, pentru a insulta etc., a se maimuţări (2), (rar) a se maimuţi (2) ; (despre faţă sau despre părţi ale feţei oamenilor) a se contracta brusc, deformindu-şi aspectul normal şi devenind dezagreabil (ca expresie a unei senzaţii, a unei stări sufleteşti etc., de obicei neplăcute); a se schimonosi (2), (popular şi familiar) a se scălim-băia, (regional) a se opăci1 (5), a se zgimboi. Lăsaşi pre nebunul de. mă. ocăriaşte, stă dc mi să strîmbă şi mă suduiaşte. dosoftei, ps. 130/14. Au învăfal. . . Cum... să se strîmbe, Fără noime a vorbi limbe. asachi, i\ 74/25. Lc vedea. . . trccînd cu dispreţ pc sub barba vameşilor, carc Ic privesc slrîmbindu-se. negru z-zi, s. 1, 37. Sc slrimbau la trecători şi insultau femeile. chica, c. e. ii, 559. Dracii se. slrimbau rîzînd. . . şi se dădeau peste cap. eminescv, p. l. 43. Fumează o ţigară lungă, sc strimbă într-un chip straniu, caragiale, o. I, 29. Coslea însă. nu plingea, nu sc strîmbă. agîr-BICEANU, S. P. 215, Cf. RESMERIŢĂ, V., CADE. Sc strimtă cle durere, camil petrescu, u. n. 409. Sc strîmbă într-un. surîs dispreţuitor, id. o. ii, 369. Cucoanele. . ., învinse de somn şi oboseală, se strimbă. erăescU, o. a. i, 42. Nu se mai. strimbă ca. după o . doctorie amară. g.m. zamfirescu, sf. m.n.i, 139.După fiecare lovitură, elevul se strîmbă. dan, u. 251. Ne azvirléam, mintoşi şi strimbîndu-nc, invective, batjocuri, blaga, ii. 15. li aruncă o privire ironică. . sc strimbă. preda, k. 282, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Am mîncut înfometaţi strîmbîndu-ne, căci zeama lor [a merelor] era acri-şoară-dulce. Dracul... sc strîmbă în. lot chipul, ma-riak, t. 291. Sfinţii nu mi s-au strimbat, Nici vanghelia n-a plins. iîud, p. f. 11. Să slrîmbiază. alr ii/i mn 21, 2 144/769, cf. ib. 2 144. O> Expr. (Familiar) A se strîmbă île rîs = a face mare haz; (familiar) a sc prăpădi de rîs (v. prăpădi 3). Cf. cade. Dacă era vorba dc versuri, ştia şi el vreo două. Şi Ic reaminti, slrîmbîndu-se dc rîs. cocea, s. ii, 151. Încăleca. . . şi se strimbă de ris, cu degetele deasupra capului. fiarei, teodoreanu, c,. b. 153.. Sc strîmbă dc rîs, ca de o glumă, voiculescu, p. i, 222. Toată lumea se strîmbă dc rîs văzîndu-l. breban, a. 85. (Cu schimbarea construcţiei) Uîdca dc se strîmbă. gorjan, h. iv, 58/9. (Regional) A Sc strlmba moartea (la cineva) = a muri1 (1). Cf. ciauşanu, gl. -f Tran z. (învechit şi popular) A imita, în bătaie de joc, prin gesturi şi grimase. Saşa sărea şchiopăltnd şi strîn tîi:dv-ir6. negruzzi, s. i, 60. îşi. aducea aminte. . . cum îl strîmbii şi-i reproducea gesturile, pe cind el vorbea, vlahuţă, O. A. III, 37, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. enc., dex. Cu rare grăiam, J.u carc ivă uitam, Parc că-l strîmba.m. marian, v. 3 00. + (I-emilior) A se încrunta la cineva. Ţftăie mflclul intr-îi.iul şi numai 13838 STR1MBACI — 1754 — STRÎMBAT* să ne slrîmbăm o dală la el, că fuge. rebreanu, r. ii, 178. 4. (Regional) A se miorlăi (2) (Beclean — Dej). Ci. alr 11/1 mn 12, 6 892/260. 4. Re fi. Fig. (Popular şi familiar)· A face nazuri, v. 11 a 7,· Hai, mănintă, nu ie mai strîmba atila'. in dl. Nu măninc, se strtmbase băiatul ftfnos. Nu mi-e foqme. preda, m. 42, cf. dm, m. d. enc., dex. Se tot uită şi se strimbă, Să vează cit i-i de mtndră. RETEGANUL, CH. 81. 5. T r a n z. F i g. (învechit şi popular) A răstălmăci (1)· Să nu slrîmbăm cuvîntul Domnului, coresi, l; 353/15. Iară voi strîmbaţi grăitele su|i]/îiet ei;[anj- dosoftei, v. s. noiembrie 146r/10. Sînt scriş în cartea împăraţilor.. . cu cei cc s-au preşleşit la Vci-vilon, penlru nelocmeala lor, carea au strimbal. biblia, (1688), 2941/13, c.f. anon. car. fr Fig. Închipuirea mea... slrîmbă după voia şi placul ci chiar şi legea vaselor comunicante, blaga, h. 63. <0> Refl. Cu cel îndărSpnic ţi-i strimbă din icarje. dosoftei, ps. 52/20. — Prez. ind.: strîmb, pers. 3, 6 şi (învechit şi re- / gional) slrîmbcaiă. — Şi: (învechit şi popular) strlmbi vb. IV, (învechit) strimbă vb. I. — V. strimb. STHlMBÂCl s. rn. (Rar) Persoană care se strimbă (3). Cf. pontbriant, d., cihac, i, 265, gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, W. — PL : slrîmbaci. — Strîmba + suf. -aci. STRÎjVIBAR subst. (Prin Olt.) Schimbătoare, y. schimbător (II 2). Cf. h v 16, 59. — ,P1. : ? — Strîmb -f suf. -ar. STRÎMBÂRlî s. f. Faptul de a (se) strimbă. 1. Deviere (din naştere sau in urma unei boli, a unui accident etc.) de la poziţia normală a unei fiinţe, de obicei a unui 0111, sau, mai ales, a corpului ori, in special, a unei părţi a acestuia, aducere, adus1, aplecare, aplecat1, cocîrjare, c o c i r-j a t1, cocoşare, cocoşat1, contorsionare, curbare, g î r b o v i r e, înclinare, Înclinat1, încovoiat1, încovoiere, îndoire, îndoit1, întoarcere, întors1, plecare (I 1), r ă s u c i r e, sucire (1), suci t1 (1); faptul de a avea (din naştere sau in urma unei boli, a unui accident etc.) un aspect fizic dezgustător, din cauza unei devieri de la forma, de la dimensiunea, de la Înfăţişarea etc. normală sau de pînă atunci (producind scîrbă II 1), deformare, p 0-cire, schimonosire (1), s 1 u ţ i r e (2), sluţit1 (2), urîţire, u r i ţ i t1, (popular) h î z i r e, (popular şi familiar) 5 c ă 1 î ra b ă i 2 1 ă, scălîmbăiere, scălîmbăitură; (rar) strîmbat1 (1). Cf. strîmba (1). Cf. lb. Sc cunoaşte aceasta de cu vreme, din creşterea copiilor. . ., cu slrîmbarea fluierelor picioarelor, episcupescu, practica, 432/6. Urmările acestor boale, carc sînl suciri şi slrîmbări de oase, nu se mai pot tămădui. descr. aşez. 142/25. Mişcarea trupului. . . păzeşte [pe copil] mai sigur de defectele formaţiii şi slriiciurei (de slrimbări, gîrboviri). vasici, m. ii, 114/13, cf. polizu, pontbriant, d., cihac, i, 265, barcianu, alexi, w., dsr. cn Slrîmbarea corpului era rezultatul unei poziţii incorecte la scris. 2. (Rar) Deformare (a unui obiect); înclinare. Cf. strîmba (2). Ascuţind cornul cel drept şi far de slrimbare (a. 1773). gc.r 11, 88/18. Strîmbare a unui obiect, dsr. 4 (învechit) Colitură (a unui drum). l.a o slrimbare a calei, slălu îndată înaintea unui băr- bat care se părea că o aştepta, r (1869), 220. 3. (în dicţionare) Strîmbătură (1); Cf. strimbă (3). Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W:, DSR. , : — Pl.: strîmbări. — Şi: (învechit) strîmbare s. f. — V. strîmba. STRÎMBAT1 s. n. Faptul de a (se) strîmba. 1. (Rar) Strîmbare (1). Cf. strimbă (1). Strîm-batul gîtului a fost rezultatul unei răceli. 2. (Rar) Deformare. Cf. strîmba (2). Degeaba vă mai lăudaţi voi cu strîmbalul lemnelor şi cu sfărî-matul pietrelor, creangă, o. 167. 3. (Regional) Nedreptate (2). Sătenii, amărîţi de slrimbatul locurilor ce nu le primesc fiind rele... au venit unii aici· şi lucrează. 1. ionescu, m. 521. — Pl.: slrîmbaturi. — Şi: (regional) strîmbat sr. n. — V. strîmba. STRÎMBAT3, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe, de obicei,, despre oameni sau, mai ales, despre corpul lor ori, în special, despre părţi ale acestuia) Care este deviat (din naştere sau in urma unei boli, a unui accident etc.) de la poziţia normală (fiind orientat intr-o direcţie anormală), adus2, aplecat2, c'ocir-j a t2, cocoşat2, contorsionat, curbat, girbo v, gîrbovit, înclinat2, încovoiat2, îndoit2, întors2, plecat2 (AII), răsucit (3), sucit2 (15); care are (din naştere sau în urma unei boli, a unui accident ele.) un aspect fizic neplăcut din cauza unei devieri de ia forma, de la dimensiunea, de la înfăţişarea etc. normală sau de pînă atunci (provocînd scîrbă II 1), diform, hidos, hîd, pocit2 (1), respingător schimonosit (1), slut (1), u r î t, urîţit (popular şi familiar) bocciu, scălîmb, sca- ii m b â i a t, (învechit) grozav, (regional) b a Ιο î z, pogan (3), şonţit2 (2), (familiar) şui7 (1) ; strimb (I 1). Cf. strîmba (1). Cf. dl. Ceva se schimbase pe faţa lui aspră, butucănoasă, eu nasul mare şi buzele aspre, strîmbate. τ. popovici, se. 466, cf. dm, m. d. enc., dex. 4 Spec. (învechit; despre ochi) Saşiu (1). Ochii strimbaţi mari şi însîngeraţ[i] şi slobozîia seîntei. dosoftei, v. s. octombrie 46r/14. 2. (Despre obiecte ori despre părţi ale acestora) Care prezintă neregularităţi, abateri etc. de la forma normală (sau avută iniţial), contorsionat, curbat, deformat, diform, întors2, răsiiciţ (3) ; (despre obiecte, de obicei; neflexibile sau despre părţi ale acestora care au o anumită poziţie, de obicei, verticală) care este deviat in jos, intr-o parte etc. faţă de poziţia normală sau avută iniţial, ori faţă de alt obiect luat ca punct de referinţă, a-plccat2, înclinat2, lăsat, plecat2 (A II), povirnit® (1), (învechii şi popular) pono-ri t (1), (popular) pornit2 (II), (popular şi familiar) h î i t, (învechit, rar) p o v o r t i t, (regional) ş o 1 d i t (2), ş o 1 d i u (2), ş q v i i, ş o v î r n i t ; strimb (I 2). V. c î r n, s c ă 1 î m b, s că 1 î ni băiat, s c i 1 c i a t, sc of il cit. Cf. strîmba (2)· Cînd răul s-a făcut, îl lecuim acoperind plagele, indrepttnd şi legînd crăcele strîmbate sau frînle. brezoianu, a. 286/26, cf. pontbriant, d., resmeriţă, d. Toate [cărţile] erau răsfoite, desfăcute, strîmbate, ... cu marginile des adnotate, teodoreanu, m. u. 82. Bătrînul îndrepta birourile strîmbate, aşeza la locui lor scaunele, pas, z. iv, 225, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (Despre oameni) Carc şi-a schimbat expresia feţei prin contractarea unei părţi a acesteia (în semn de nemulţumire, de neplăcere etc. sau pentru a impresiona, pentru a stîrni hazul, pentru a insulta etc.); (despre faţă sau despre părţi ale feţei oamenilor) care este contractat brusc, deformîndu-şi aspectul normal şi devenind dezagreabil (ca expresie a unei senzaţii, a unei slărj sufleteşti etc., de obicei, neplăcute); schimonosit (3), (popular şi familiar) scălîm-băiat, (regional) zgimboit. Cf. striml'a (3). 13843 STRÎMBÀCIUNË — i1?S5 - STRÎMBÂTOR Cf. dl, dm, M. D. enc., dex. □ Gura strîmbală era la el semn că vrea să pltngă. + (învechit, rar; despre oameni) Care este imitat în batjocură. Cf. strimbă (3). Cf. RESMERIŢĂ, D. — Pl.: strîmboţi, -te. — V. strlmba. STRÎMBĂOÜNE s. f. (Rar) Nedreptate (2). I.umea asta... rabdă atilea slrîmbăciuni. barbu, a. 213. — Pi. : strîmbăciuni. — Slrimbn + suf. -ăciune. STRÎMBÂNÔC s. m., s. n. (Regional) 1. S. m. Crăcănat (Nucşoara — ClmpulUng). Cf. alrii/i mn 43, 2 232/784. 2. S. n. Cusătură populară ornamentală executată în zigzag (Sibiel — Sibiu). Cf. lexic reg. ii, 63. — PI. : (1) strîmbănogi, (2) ? — Strimb + suf. -ănog. ' STRÎMBĂREÂŢĂ s. f. (Plin Olt.) Găleată folosită la muls. Cf. ddrf. — Pl.: strîmbărefe. ■ — Strimb + suf. -ăreaţă. STRÎMPĂTĂTE f. (învechit şi popular) Nedrep- tate (2). Ei mergu tănguiridu-se că ducu numai străm-bătăţi de ία oamenii săi (a. 1550). gcr i, 1/28. Să na tmblăm cu stiîmbălate. coresi, i,. 353/14. Vei căuta strimbătăiţile părinţilor in ficiorii şi în nepoţii lor. ro 29-1/6,. Sc aleagă diriptatea din strâmbat ale. i'j.. d. (1693), 29r/14. Dzece strănbătăii făcură, varlaam, c. 77. Tocmala. . . ce să făcură le-au părut că-i strîm-bătate. ureche, l. 72. Să nu fie făţarnic, nice să facă strimbătate pentru voia cuiva, eustratie, prav. 9/10. Deci strimbătatea cine o iubeşte Acela el singur sufletul ş-urecşte. dosoftei, ps. 36/11, Strimbătate am de către tine. biblia (1688), 102/9. Nu să plîngè nime nice de o strimbătate. neculce, l. 37, cf. anon. car., antim, p. 39. Pre cu amăi untul să cercetedzi : :. ce s[îî] nu s[â] fae[ή] strămbătat\e} de vreo parle ra. 1753). iorga, s. b. vii, 3,02. La cele mai multe dintr-acest feliu dc danie. . . să urmează o nedreaptă lăcomie şi strimbătate. sob. iiris. 41. Împăratul. . . nu se lăsa de strămbătăţile sale. şincai, hr. i, 97/14. Văzind... strimbătate ce ari de cătră fraţi, n-au vrut să dea banii (a. 18:13). bul. com. ist', iv, 95. Face ,aleagere dreptăţii din strimbătate. PRAVILA, (1814), 111/13. Li se face strimbătate şi asu-prcalâ. ţichindeal, ,f. 470/12, cf. lu. îmi faci mare strimbătate de nu mă iubeşti, gorjan, h. i, 69/9, cf. valian1, v. Să ştiţi că strtmbătăţi la mine nu-ţi ascunde. boNici,. F. I,. 43/10,'cf. fm (1842Y, 1892/19, polizu, pontbriant, D., ddrf. ll vor alunga ei cu armele, intrucil nu mai pot suferi strimbătăţile lui. xenopol, i. r. iv, 237, cf. barcianu. Lui i se face mare strimbă-tale. sbiera, F. s. 94, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg, RESMERIŢĂ; D., cade. Cu strimbătatea treci gîrla cîteo-dată, dar în rîu te îneci cu siguranţă, rebreanu, r. it, 90. li apără poate eu o strimbătate şi o înverşunare care, nici aceasta nu c a ei. c. petrescu, o. p. i, 249. Să nu mai iscodească... dreptăţile şi strimbătăţile. cocea, s. i, 360. Ceea ce pentru mine e drept, nu poate fi strimbătate pentru alţii, sadoveanu, o. xx, 10, cf. scriban, d. Omul obişnuit e indiferent,, cordial, mulţumii de strimbătatea lumii, călinescu, c. o. 18. îşi va îndeplini rostul pentru care a venit ea pe această lume plină de strimbătate. stancu, r. a. ii, 423, cf. DL, DM, ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, ΠΓ. 16, .14/2; M. D. enc., dex. Bai inimă mai departe Să scăpăm de strîm-bătate, teodorescu, p. p. 488, cf. şez. vii, 183. Că noi ne-om lupta Luptă cu dreptate Fără strimbătate. ant. lit. pop. i, 394. Şi-mi judecă pe dreptate. Şi-mi fuge de strimbătate. folc. olt. — munt. ii, 91. E mai bine să suferi nedreptate ca a face strimbătate. zanne, p. v, 440. Cine strimbătatea iubeşte, de ea se topeşte. id. ib. viii, 587. Strîmbătatea s-o urăşti dacă vrei să te slăveşti, id. ib. <0· I. oc. a d v. Cn (sau pe ori pic) strimbătate = a) în mod nedrept (2) ; (popular) pe nedrept, v. nedrept (2). Vasile Lupii anulează un act făcut ,,fără de ştirea noastră, pre strîmbătate“ (a. 1646). stoicescu, s. n. 180. Den toute nevoile am scăpat, care le-am tras pe strimbătate. neculce, l.' 219, cf. 151. Pi strimbătate nici Domnii nu pot du moşii (a. 1720). bul. com. ist. iv, 50. Cei ce să vor dovedi că au hotărît pe strimbătate... să se necinstească, prav. cond. (1780), 52. Cu strimbătate şi fără cuvînt de dreptate va fi (a. 1782). iorga, s. d. vii, 79. Să va dovedi că să vor fi făcut cu strimbătate. pravila (181.4), 35/4, cf. valian, v. Iar de-i va părea cu strimbătate, să vie să stea cu dînşii de faţă înaintea porţii domniei meii. fm (1842), 1181/20. Vi s-au părul... cu strimbătate? conachi, p. 206, cf. polizu. Îngîndurat mai întotdeauna, pare un boier moldovenesc surghiunit pe strimbătate. săm. i, 231. Mai bine puţin cu dreptate Decit mult cu strimbătate. pann, p. v. ii, 29/20, cf. zanne, p. v, 285; b) (popular) în mod fals. De-ţi spune cu strimbătate Domnul nu vă facă parte, teodorescu, p. p. 563. Pentru aceea sc pedepseşte aşa, căci în lume a jurat pe strimbătate. marian, în. 464. Să pedepsească . . . căci în lume a jurat pe strimbătate. reţecianul, p, ii, 62. De mi-o-ţi spune cn strimbătate, Pinzele să se cernească, mat. folk. 80. — Pl.: strimbăiăţi. —Şi: (învechit) strinbâtâte, strîimbâtâte, strimbătate s. f. — Strîmb -f suf. -ătate. STRÎMBĂTĂŢÎ vb. IV. Tranz. (învechit şi regional) A nedreptăţi. Păsurile Întrebuinţate... spre a cumpăra părţile· de moştenire de la unii din freţi... dovedesc tainicul său scop de a strimbăiăţi pe nevirst-nicii săi fraţi, kogălniceanu, ap. iorga, s. d. xvi, 44. Popu însă era şiret, el ţinea cu cei bogaţi şi strim-bătăţea pe c.cei săraci, conv. lit. xi, 100. Petrecea el acolo, rugindu-se pentru iertarea păcatelor sale şi ale acelora care l-cu strîmbătăţit sau i-au greşii cu ceva. MARIAN, S. R. II, 185, cf. TDRG, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: strîmbătăţesc. — V. strimbătate. STRÎMBĂTĂŢÎRE s. f. (învechii) Acţiunea de a strimbă'Lăţi şi rezultatul ei; (învechit) nedrep-tăţire. Sanda. . . şi moştenitorii ei sînl cu totul in străm-bătăţire dispre freti-său (a. 1813). bul. com. ist. iv, 103. Legile. . . au ajuns la un grad nesuferit de slrăm-bălăţiri (a. 1848). uricari.ul, x, 2. Năzuinţa... de a scăpa dc supremăţie si de strimbătătire. sbiera, f. s 211. — Pl.: strîmbătăţiri. — Şi: ştrâmbfltăţirt s. f. — V. stilmfcătiiţl. STRlMBĂTĂŢÎT, -Ă adj. (învechit; despre oameni) Nedreptăţit. Ocroteşte pe săracul cel strîmbătăţit şi mi sufere pe cel puternic a nedreptăţi pe cel sltih. buznea, f. 31/16. Elisqveta, . . . socotindu-se strîmbătă-ţită, nefiind ea suită pe tron,... făcu a se prcclăma împărăteasă, săulescu, hr. ii, 464/24. — Pl. : strîmbătăţiţi, -te. — V. strîmbătâji. STRÎMBĂTĂŢIT0R» -OĂRE adj. (învechit, rar) Care nedreptăţeşte. Le preface în pripă ca un lucru strîmbătăţilor stăpinului pripasului (a. 1878). urica-riu'l, i, 253. — PI.: strimbătăţitori, -oare. — Striin*iătăti -f- suf. -tor. STRÎMBĂŢOR, -OARE adj., subst. 1. Adj., s. m. şi f, (învechit) (Persoană) care încalcă legea; (persoană) care face nedreptăţi (2). Zisă leage-călcători-loră (strîmbătorilor d) nu fărălegiuireţi. psalt. 150, .ti. budai-deleanu, lex., ciiiac, i, 265. 2. S. m. (Rar) Persoană care denaturează, care falsifică ceva. Greşelile cele mai mari le fac strîmbăt.orii de gîndire. l. rom. 1960, nr. 1, <10. 13852 StRfMBÂTUR - me - STRÎ.MPTORI 3. Adj. (Rar; despre oameni) Care se strimbă (3). Cf. ddrf. -O (Prin analogie) Ş-o momiţă strîmbătoare, sărind inte-n ■ lirma lor... Cade. alecsandri, p. in, 87. *5. S. f. (Regional) Picior (Il 1 ţ) (Somova — Tulcea). Cf. alrm sn i h 40/682. . 5. Ş. f. (Regional) Schimbătoare. v. schimbă-t o r (III 2) .(Somova — Tulcea). Cf. alr ii 5 013/682. — Γ!. : slrîmbălori, -oare. — Strîmli'J suf. -ător. STRÎMBĂTÎIRĂ s. f. 1. (Contractare bruscă şi, uneori, repetată a feţei oamenilor sau a unei părţi a acesteia care îşi schimbă aspectul normal şi devine dezagreabilă ca)· gest care exprimă o senzaţie, o stare sufletească; o atitudine etc., de obicei, neplăcute; grimasă, maimuţăreală (2b schimonoseală (1), sehi-monositură (2), (livresc) schimă1 (II 2), (rar) inaimu-ţărie, schimonosire (2·),- strîmbat, (popular şi familiar) scălimbăială, scălimbăiere, scălîmbăitiiră, (regional) scliilomoneală (1). V. rictu s. Cf. s t r 1 m-ba (3). Gîlcevindu-să cu apostolul- cu glasuri grumbe şi cu· strîmbături. dosoftei, v. s. noifc'mbrie l29'/29. Şlia întoarce ochii crunţi, a face stélmbàturi străine cu gura. maior, ist. 210/1, cf. budai-deleanu, lex., polizu, pontbriant, d. Ridicatu-mi-am privirea. . . şi văîut-am a lor feţe luminousej Ş-am văzut maimu-făria, slrîmbălurele greţoase, vlahuţă-, s. a. i, 207. .Mireasa... gusta numai cite puţin,, făcînd mulţime de strîmbături. sevastos, n. 255. Tîiiărul avu o strîm-bătură din nas, răspunsuri de sus, ca Uri om care nu stă de vorbă cu oricine, sandu-aldea, d. n. 84. Luă şa starul:.., trase o înghiţitură, ■ apoi îl tnapoie repede făcînd o slrîmbătură din loată. faţa. agîrbi-cf.anu, a. 496, cf. resmeriţă, d., cade. Surîsul curios de pe falăi. se transformă într-o strîmbătură. rebreanu, r. î, 289. Se ridică din fotoliu făcînd o strîmbătură — o dor şalele, teodoreanu, c. b. 55. Scutura palmele cu o strîmbătură de scîrbă. o. m. zamfirescu, m. d. i, 40. Dite uşa de perete şi pofti cu o slrîmbătură batjocoritoare pe-Trestie să plece. arche zi, s. xi,1 219. Bălcescu se ridică şi el de pe canapea cu o slrîmbătură de silă. camil PETRiiScr, o. ii,· 315. Se uită la mine fosile mirată şi face o slrîmbătură de dispreţ, preda, r. 151, cf. dl, dm. Băltîna n-a luai în seamă nici slrîmbătură şi nici tresărirea mea. lăncrănjan, c. ii, 259. Rotofeiul încremeni şi făcu o ..slrîmbătură. românia literară, 1970, nr. .82, 18/3, cf. m. d. enc:.,.dex, alr ii/i mn 21, 6 954/53, 95, 172, 182, 192, 235, 260,. 346, 349, 353, 386, 55.1, 574, 682, 784, 848, 872, 899. Fig. Opera lui mişună de ' apariţiuni moiist/uoase,... . de strîmbături morale, ralea, s. t. i,,232. 4. P. anal. (Rar) Imitare (în bătaie de joc) a gesturilor, ii mi-micii etc. cuiva. Cf. dl, dm, m. d. enc., dkx. + P. e Χ.Λ. (Rar) Sclifoseală (2). Ce personagiu ridicul!. . . îmi irită nervele cu slrîmbăturele tui. alecsandri, t. 1313, Cf. DL, DM, M. D. ENC,., DEX. 2. Fig. (învechit) Minciună (I 1). Va tnfăţăşea toate strîmbăturile ereasehor, doş0ftei, y. s,. .noiembrie . 197.r/14. + (Rar; concxetjziit) i^îyînt stîlcit. Ani prins, de. la început feliil 4i â:tyjtM î$l minţilor formate. De aici. mi-a venii dispreţul pènlrU toi ce e. strîmbătură. . ., artificialitate, iorga, p. a. i, 10. 3. Obiect (mai ales de lemn) strimb (I 2). I-am închis în trunchiul copacilor..., în slrîmbătură cea de lemnul-cîinelui, un fals patriot, alecsandri, t. i, 422. Poţi face slrîmbăluri din drepţi copaci, coşbuc, p. 11, 290, cf, tdrg, resmeriţă, d., cade, dl, D'il, m. d. enc., dex. marian, sa. 347. 7l minam într-o pădure Să-mi aducă o furcă bună. El mi-acluee-o slrîmbătiifă. bibicescu, p. t. 189, cf. vasiliu, c. 112. <0> (Ca epitet pus înaintea termenului calificat de care. se leagă prin prep. ,ide“) O slrîmbătură de casă. chest. ii, 49/32. 4 (Învechit) Strîmbare (1). Cf. lb, valian, v. Ralului esle grebănoşarea spinării sau strîmbălura trupului, cornea, e. i, 137/20, cf. pontbriant, d., ddrf. + P. r e s t r. (Rar) Punct, loc în care un o-biect, un organ etc. este strîmbat (1, 2); curbură, îndoitură. Slrîmbătură pieptului■ apasă plăminii şi împiedică lucrarea răsuflării lor. episcupescu, practica, 433/5, cf,..scriban, d. Semănau unele eu altele, dar o strîmbătură deosebea, cheie de cheie, arghezi, s. vii, 204, 4. (Prin sudul Transilv.) Leucă a carului. Cf. păcală, m. R. 455, a îi 12- 5. (Regional) Cui de lemn ta care se atîrnă săculeţul din care se scurge zerul (Corbu — Rorsec). Cf. chest. v 61/19. 6. (Regional) Partea curbată a tălpii (II 3) (Cîlnic — Sebeş). Cf. a ii 12. 7. (Regional) Unealtă alcătuită dintr-un lemn curbat, folosită la tracţiunea trunchilor de copaci tăiaţi ,din păduri sau a căpiţelor de fîn (Răşinari — Cisnădie). Cf. păcală, m. R. 458. Două erăngi stufoase,se aşează jos pe pămînt şi de ele. se acaţă strîmbăturile de care trag caii. id.' ib. — Pl,: slrîmbăluri şi (învechit) slrîmbălure. — Strîmba + suf. -ălurâ^ STRÎMBĂŢl vb. IV. Ţranz. (Regional) A nedreptăţi. Judecătorul să-i fjatfi dreptate şi să nu-l strîm-băfească. marian, na. 66.. ' — Prez. ind..:■ slrîmbâ/es'e, . — V. strîmbat. SXBÎMBET s. n. (Rar) Strîmbătură (1). Îmi răspunse. cu un ilmbet.ee semăna a strtmbel, negruzzi, s. i,-9, ci. cihac, i, 265, tdrg, cade. Peste toi ce-i jalnic, Peste tot ce-i strîmbel... Talanga pune, cîte-un zîmbet. lesnea, vers. 246, cf. dl, dm, dex. — Pl. : slrîmbete. . . — Strimb -f suf. -el. STRÎMBÎ vb. IV v. strîmba. STRlMBtULlÎŢI s. m. pl. (Prin Transilv.) Cusătură populară ornamentală în' formă triunghiulară; (regional) colţişori, strlmbuţe. O peiea lată, împodobită cu strîmbuleţi şi cu alte chindisituri, aceasta se numeşte ,,fruntariu“. moldovan, ţ. n. 175, Răeăluţele ţesute în patru iţe se provăd pe livitura de la piept, mtneci si gît cu nişte, colţişori sau strîmbuleţi. păcală, m. b. 524. — Strimb + suf. -u/e/. STRÎMBÎFŢĂ s. f. (Prin Transilv. ; la pl.) Cusătură populară ornamentală Iii formă triunghiulară; (regional) colţişori, strîmbuleţi. Iile lor albe [erau] înflorite la mtneci cu strlmbuţe negre, agîrbiceanu, s. 339. — Strimb + suf. -uţă. STRlMF s. m. v. ştrimf. STRtMPT, -A adj. v. strimt. STRÎMPT vb. I v. strimta. STRÎMPTÂR s. m. v. strlintar. SŢRIMPTOARE s. f. v. strtmtoare. STRÎMPTORA vb. I. v. strîmtora. STRÎMPTOREAlA s. f. v. strlmtoreală. STRÎMPTORÎ vb. IV v. strlmptora. 13866 SÎI’tMPTOIURIÎ - mi - SfHÎMT STRÎUPÏORÎRE s. f. v. strîmtorare. SXnÎMSÜRl' s. f. v. strînsurea. STHÎMT, -Ă adj. 1. (Despre cavităţi, deschizături sau despre spaţii, încăperi etc. ori despre părţi sau porţiuni ale acestora ; Sn opoziţie cu 1 a r g) Care are dimensiunea transversală (relativ) mică; (despre căi de acccs, despre locuri de trecere, despre ape, văi etc. sau despre părţi ori porţiuni ale acestora) care nu este (destul de) lat; cu lăţimea (relativ) mică; îngust, mic (I 7), (rar) strîmtat2 (1), (învechit) strîm-torat (1). Vor trece acele corăbii la tocul cela strimtul (a. 1521). ioroa, c. i. ii, 230. Strimtele uşi şi îngustele căi duce-vă-vor în viaţă, coresi, tetr. 13. Intraţi pre poartă strimtă că poarta cea largă. . . duce tn perire. n. test. (1648), 9v/7, cf. anon. car. Uşa strîmptă şi calea îngustă duc la viaţă, varlaam — ioasaf, 46v/9, Celelalte .uliţi... era lungi şi strimte, ist. am. 10v/11. Intr-o ulicioară slrămtă şi întunecată... t-au jungheat (începutul secolului XVIII), mau. ist. i, 114/19. Ei iarăşi se traseră la locuri strimte, maiou. ist. 210/12, cf·. budai-deleanu, lex.,i,b, cr (1833), 1262/37. Pas este o strimtă trecere printre munţi, genilie, c. 121/21, cf. valian, v. Văzînd că... nu izbuteşte. .., s-a 'tras tn locuri strimte, mag. ist. ii, 53/24. Esle străbătut prin mijlocul lungimii sale printr-o alee destul dé lată şi mărginit pe din afară de o atee mai. strimtă..brezoianu, a. 402/14, cf. polizu: O dispărţitiuă alil de strîmptă, incit numai capul să poată scoată afară ca să beie apă. i. ionescu, n. c. 31/20. Printre crengi seînteie stele, Farmec dind cărării strimte, eminesci', o. i, 203. Uşile erau mai strimte decît carul, creangă, o. 156, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Scoborirăm şi ne trezirăm in fundul strimt al unei văi. hogaş, dr. i, 298. Foarte interesante sint ulcioarele cu gîtul. strimt. pârvan, g. 580, cf. resmeriţă, d., cade. In fereastra sliîmtă lumina pătrundea vinălă şi tristă, c. petrescu, î. ii, 243. Străzile... coborau strimte şi felurii întortocheate, spre oraş. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 167, cf. scriban, d. Porniră pe aleile strimte ale bilciului improvizai, călinescu, s. 40. Vapoiul intră intr-o pădure de catarge,. . . prin poteci ştrimle de apă. ra-LEA, s. τ. i, 315, cf. dl. Un cartier. . . cn.orătOnii prin curţile strimte şi nepaimte. preda, r. 99, cf. dm, m. d. enc., dex. Ea numai că s-o luat Toi pc ulicioara strimtă Şi cu inimioara friptă; bîri.ea, l. p. m. i, 74. Să mi te îngroape La valea adîncă, La poteca strimtă, balade, ii, 482, cf. folc. olt. — munt. ii, 326. (învechit, rar) 1. o c. adv. Cn strimt = cu (mare) greiitaţe. Cu greu şi cu strimt iaste neşiine a da cap şi începătură fieşiecăruia lucru. c. cantacuziko," c. m. i, 3. 4. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte ori despre părţi ale acestora) Caré este croit sau făcut lipit (foarte mull) de corp (v. colant ) sau pe o parte a acestuia ori pé picior; care a devenit insuficient de larg (faţă de dimensiunile iniţiale ale unei persoane) şi nu mai permite mişcarea liberă a corpului sau a unei părţi a acestuia; (rar) strîns2 (I 1), (învechit, rar) strimtorit V. strîmto-rat (1) . Aceastea vor fi. . . veşmintele dc imbrăcămînt. . veşmînt larg de mătase, veşminl strimt, cumînac şi brîu. po 270/16. Era-nvestiţi cu toţii ca-n zile de paradă: îmbrăcătura' strimtă, ingust găilănată. helîade, o. 1, 221. Să nu poarte haine prea strimte, fiindcă acestea apasă stomahul. descr. aşez. 95/10. Dacă face cute ciorapul, e mai rău cînd e gheata strimtă, caragiale, 0. 1, 258. lţarul este strimi şi încreţit pe picior, xenopol, 1. r. 1, 60. N-are peste această din urmă haină strimtă decit o manta roşie, iorga, c. i. i, 113. Două bucle.. . ţişneau pe Umple de sub comanacu-i parcă prea strimt. hogaş, dr. i, 244, cf. cade. Halatul a. intrat la spălat şi i-a rămas prea strimt la umeri, teodoreanu, c. b. 21. Sint timid şi îmbrăcat în haine prea strimte. camil petrescu, p. 48. Doi tineri, chinuiţi de ghetele lor prea strimte, se descalţă. vianu, s. 112. Se tocmesc cojoace lungi. . ., strimte la mijloc, largi la poale, stancu. d. 351. Punea în picioare cisme de lac lungi şi strimte, pas, l. i, 73. Mergea în urmă, cu paşi mici, neobişnuită cu rochia prea strimtă, τ. popovici, se. 266. Şi ce-mi tirgui neicidifă? O rochiţă puiculiţă, Largă-n poale, strimtă-n şale. şez. ii, 184. Este-n ţoale strimte, Dar e prost la minţi, balade, 1, 394. li str.îmlă-n şale şi largă-n poale, se spune cînd sîntem înşelaţi în aşteptările noastre, zanne, p. ii, 426. <0* (Adverbial) Cădea p-o imbrăcătură coloana [tunicii] strimt pe pulpe, he-liadf, o. 1, 231. + (învechit; despre legături de alianţă, de prietenie, de dragoste etc.) Strict (1) strîns2 (I 3). A dai înscris guvernului englizesc că. vei urma in pricina PortogaUiU] după o sistemă de strimtă reciprocitate. cr (1832), 1783/42. L-cu pus... să dea mină de-ncuscrirc, Deci de-o alianţă slrimlă-nţemeială pe-n-rudire. davila, v. v. 79. 2. (Despre spaţii delimitate, despre. încăperi, construcţii, teritorii, aşezări, etc. sau despre părţi ale acestora; în opoziţie cu încăpător) Cu volum (extrem de) redus; care nu poate cuprinde tnult; In care nu încape mult; inie (1 3), necuprinselor, r.e-încăpător, nespaţios, (învechit, rar) strîmtoros.. Moai-tea au socotii că pămîntul era un teatru prea stii.ir.t penlru a sale tragedii (a. 1794). gcp. ii, 152/24. Aceasta din urmă schelă, rămiind a fi cu totul sitîriUă, despre numărul corăbiilor ce vin acum..., au ajuns a fi pricina de gilcevuri (a. 1848). doc. ec. 945. Nu le:închide niciodată pe călduţele cele meri intr-un staul prea strimt, brezoianu, a. 521/18. Săniuţa. . . c cam slrirntă pentru doi. alecsandri, poezii, 15. Şi paliu margini de pămînt Ce slrimle-au fost în largul, lor! coşnue, B. 17. Le vedeam cum vor cu pumnii să spargă strimta încăpere, goga, poezii, 92. Ce anume pritejise, în stiîmla încăpere, gălăgioasa eduncre... nu ţin minte. M. 1. caragiale, c. 45, cf. resmeriţă,.d., cade. Ajn găsit aici o vilă comodă, dar prea strimtă, c. petresctj,'Î. 11, 257. Odăiţele sint strimte, fereshele dau puţină lumină. sadoveanu, o. xx, 285. Spaţiul, strimt pentru unii, e. pentru alţii vast. arghezi, b. 88, cf. dl. TotUrtni pare atit de tdrg in juru-mi Şi iarăşi tolu-mi parc-atîl (le strimt! labiş, p. 124, cf. dm. Intrase in strimta odaie. barbu, : princ. 45. Apartamentul... era extrem ' de strimt şi de murdar, breban, a. 248. Nimic.nu-mi mai evocă orăşelul strimt şi poncs.it .pe carc l-t.m lăsat, românia literară, 1969, nr. 40, 28/1, cf. m. d. enc., dex. Pămîntul li părea acum prea strimpl si hrana prea puţină, sbiera, r. 306. «O- Fig· Ce a făcut. . . pentru urbea lui, este imposibil de descris pe larg într-un cadru aşa . de strimt, caragiale, o. 1; 262. Conşliinţu este prea.strimtă ca ,să poată prinde in ca atîta veghere. philippide, p. 210. Planul francez este. prea strimt penlru englezi, titulescu, d. 369. In locul rximarmlui strimt de clasă:va fi romanul imens ca o epopee antică. cocea, s. ii, 316», Punînd in locul formei concise, dar cam strimte, a 'gerunziului,' construcţiile relative. . ., poetul obţinea un spaţiii larg, vianu, s. 22. O definiţie prea strimtă a romanului realist, halea, s. t. i, 68. Noua teorie devine, la riridul ei, prea strimtă pentru totalitatea faptelor cunoscute: cisman, fiz. ii, 5.60. In spaţiul: strimt.al sonetului, cizetind migălos, şi-a . pvs cirla ta cea mai trudnică încercare, constantinesçu, s. 11, 309. Din nefericire, logica e prea strimtă pentru toate întîmplările noasjre. românia. literară, 1970, nr. 65, 8/1. φ Expr. A fi strimt In minte sau a avea mintea strimtă = a fi lipsit de inteligenţă. Băiat bun, păcat că-i strimt la minte, cum a fost de. cînd îl ştiu. şi-l iubesc, hebreanij, r. i, 257. Tu nu înţelegi. Ăi mintea strimtă, stancu, r. a. iv, 270, cf. dl, dm, m. d. enc. (Regional) A fi prea strimt Ia maţe = a fi pus pe eeartă, a fi arţăgos, alr sn v h 1 247/682. •γ· (Adverbial) F'iindu-le strimt de mulţime, îi deade patriarhul loc unde-i acum mănăstirea. . . şi face acolo mănăstire, dosoftei, v. s. octombrie 93v/7. Aveţi o odaie?... V-o fi cam strimt, căci este numai un pat. sion, p. 296. Nu m-ai. dat după cel drag, Şi m-ai dat după urît,, Să-m fie şi-n pămînt strimt, folc. molp. ii, 272. ·γ· (Substantivat, n.) Curtea, ce a drept nu. le mai încăpea, Se simţeau înlr-însa la ştrîmtul lor, işi 13869 STRÎMTÀ - _ Str|mtAr ziceau că sînt acolo întemniţate, macedonski, o. iii, 50. (Expr.; familiar) Λ primit' (pe cineva) la strimt = a profita de faptul că cineva se află într-un loc strimt (2) sau, p. ext., in (nuire) dificultate; a profita de ocazie. M-a prins la strimt într-un coif din circiuma minorilor, caragiale, o. ii, 329. A fi (sau, învechit, a aduce) la largul cuiva şl la strimtul altcuiva = a se găsi (sau a ajunge) într-o situaţie avantajoasă, profitînd de situaţia dezavantajoasă în care se află (sau a ajuns) altcineva. Acum e la largul ei şi la strimtul meu. i*ann, p. v. ii, 100/29, ef. hem 915, ddrf, tdrg, zanne, p. iv, 415, cade, di., dex. (Cu parafrazarea expresiei) Pre nepriietinul obştii la strîmptul lui şi la largul nostru să-l aducem, cantemir, i. i., it,91. 3. Fig. (Învechit şi regional; despre viaţă, trai etc.) Sărac (1 5). Strimta şi cu truda viajâ să iubim. coresi, ev. 475. Mai fericit ieste cineva cu strimt traiii la lăcaşul său, decît cu ţoale desfătările în casele streine. cantemir, i. i. i, 119. Dar plouă-n neştire Al vremidor grai, Pe trista-mi iubire Pe strimtul meu trai. lesnea, i. 133. 4. Fig. (Despre oameni, despre medii sociale etc.) Care este lipsit de orizont larg, fiind preocupat de interese mărunte; care este lipsit de generozitate,, de nobleţe sufletească; meschin (4), mic (VI 2). Trăind in cercul .vostru strimt, Norocul vă petrece, eminescu, o. i, 181. Dur ti-a fost dat să fii. deasupra Acestor inimi seci şi strimte, vlahuţă, o. a. i, 32. [Revista] va căuta. . . să-i libereze de tirania individualităţilor strimte, în plr ii, 145. Văzuşi. cile baliverne sălăşluiesc într-un .spirit slrîmt? rebreanu, i. 450, cf. dl, dm. Un mediii strimt şi strîmlorat. românia literară, 1970, nr. 84, 5/1, cf. μ. υ. enc., dex. 4. (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care denotă, care exprimă lipsă de orizont larg, preocupări şi interese mărunte; care denotă, care exprimă lipsă de generozitate, de nobleţe sufletească; meschin (4), mic (VI 2). S-a înălţat peste interesul strimt al individului, maiorescu, cr. ii, 109. Ştiu, din trufia minţei tale şi din a inimii-m-pietrire Ai scos o strîmtă-nţelepciune. voiculescu, poezii, π, 24, cf. di.. In felul meu poate strimt de a vedea. . . ştiu încă să respect munca şi meritele tuturor. τ. popovici, s. 44. Un egoism îngrozitor de strimt M-a coborît in ochii lumii. mele. labiş, p. 118, cf. dm, m. d. enc., dex. fr (Adverbial) Tradiţionalismul cînd nu e strimt înţeles — înseamnă cu lotul altceva. în pi.r ii, 452. fr (Substantivat, m.) Dacă gîndul lui mai poate :să s-c.vînte-n viitor, Vede strimtul vieţii sale tîng-al vremii veşnic zbor. mille, v. p. 77. — Pl. : strimţi, -te. — Şi: (învechit şi popular) strimt, -ă, (învechit) strimpt, -ă, strămt, -ă, străiupt, -â (i. lONEscti, b. c. 27/28), strimpt, -ă (anon. car.), (regional) slrlnt, -ă (alr i 1 990/320) adj. — Lat. *strinetuş ( — Pl. : (rar) strîmteţi. — Strimt -f- suf. -fie. STRÎMTICÉL, -EÂ, -ÎCĂ adj. Diminutiv al lui strimt. 1. (Despre cavităţi, deschizături sau despre spaţii, încăperi, despre căi de acces, locuri de trecere, despre ape, văi etc. ori despre părţi sau porţiuni ale acestora) Cam strimt (1); (rar) strîmtuţ (1). Cf. cade, dl, dm, dex. Mi-apuca pi-un colnicel, Pi-un colnicel slrtmiicel, Cu troscot verde pe el. graiul, i, 66. + (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau despre părţi ale acestora) Cam strimt (1) ; (regional) strîmtuleţ. Haina este strîm-ticea, Cămaşa are un guler strîmticel. 2. (Despre spaţii delimitate, despre Încăperi, construcţii etc. sau despre părţi ale acestora) Cam strimt (2) ; (rar) strîmtuţ (2), (popular) strîmtorel. Închizîn-du-să într-o chilie strimlicea. dosoftei, v. s. decembrie, 216v/19. Căsuţa, deşi cam strimticică, sînt fericit în ea. ap. ddrf, cf. cade, dl, dm, dex. t — Pl. : slrîmticei, -ele. — Şi: (popular) strimticică adj. — Strimt -f suf. -icel. — Strimticică: cu schimbare de suf. STRÎMTÎME s. f. 1. însuşirea de a fi strimt (1) ; îngustime, micime (2), (rar) strîmteţe (1). Cf. dl, DM , DEX. 2. (Concretizat) Loc strimt (1). Cf. pl, dm, dex. 3. însuşirea de a fi strîmt (2). Cf. cihac, i, 267. Speciile care trăiesc în insule... n-au putut niciodată din cauza strimţimei habitatului, să se înmulţească, conta, o. f. 292. Casele... nu se deosebesc... : aceeaşi strîm-time a începărilor. pârvan, i. f. 467, cf. dl, dm. 13881 STRIMTOARE — 1760 — STRÎMTOARE 4. (Concretizat) Loc strimt (2). Cf. dl, dm, dex. — Pl.: (2, 4) strîmtimi. — Şi: (învechit) strimţime s. f. — Strimt -f suf. -ime. STRÏMTOÂJRE s. f. I. 1. Loc (foarte) strimt (1) (de trecere); spec. (astăzi rar) pas3 (2); (învechit şi popular) strîmtură (1), (regional) strîmteală (1). După ce au tras pre turci la strâmtoare..., acolo au dat război (a. 1650—1675). gcr i, 191/34. Rinduindu-l şi leşu-ind la strîmtoare pre unde-i fu a treace. dosoftei, v. s. noiembrie 128v/21. Au slrînsu oaste ce au putui în grabă, să apuce pe tătari la strîmtori. n. costin, l. 573. Ieşitu-i-au ţărănime săcui înainte la Oituz, la strîmtoari, de i-au dat războiu toată noaptea, neculce, l. 106. Se trase la strîmtori, cu gînd să aducă pe poloni dupe dînsul. mag. ist. ii, 54/22. Aştepta... la vreo strimtoare şi acolo să le dea năvală, axinte «bicariul, let. ii, 149/27, cf. budai-deleanu, lex., valian, v. Pusăse... ţărani înarmaţi cu coase, lopoară şi lănci pe la strîmto-rile munţilor, ist. m. 89/18, cf. 11/21. Mihai tăbărîse în strimtorile Carpaţilor. bălcescu, m. v. 351, cf. polizu, ponbriant, d. Pedestrime la strîmtoare şi călărime la şes..., astfel este rînduiala oştilor, hasdeu, b. v. 85. Mai merge el înainte prin codru cît merge şi, la o strîmtoare, numai iată ce spinul iar îi iesă înainte. creangă, p. 200. Sfărîrnase în mai multe rînduri armatele otomane... în strimtorile înguste şi rîpile Albaniei, xenopol, i. R. iv, 61. Şi iot mai lumină se face, S-albeşte strîmtoarea cărării, coşbuc, p. ii, 8. Căci iată colo, la strîmtoare, S-aude-un corn de vînătoare. id. ib. 117, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg, RESMERIŢĂ, D., CADE. S-a bulucit şi prostimea din sate. .. la vadurile Prutului şi la strîmtori de păduri, sadoveanu, o. xii, 391, cf. scriban, D. Apele trec prin această strîmtoare, groaznic şi îndelung sfîşiate. bogza, c. o. 251, cf. dl, dm. Dunărea formează o cotitură şi cu aceasta începe strîmtoarea de la Porţile de Fier. probl. geogr. i, 101, cf. m. d. enc., dex. Ţara mea are munţi înalţi şi pieptişi ! Plini de strîmtori! τ iunie 1968, 54. După dinsul se lua: El pe jos, Vodă călare, Pe potecă la strimtoare. teodorescu, p. p. 502, cf. chest. iv, 38/62, 299, alb sn iii h 812, alrm sn ii h 633. Să mai stau pe la strîmtori In cale la negustori, ant. lit. pop. i, 63, cf. a v 33. Să mă ţin pe la strîmtori, Pe la munţi în trecători, balade, ii, 313, cf. folc. mold. ii, 124. -v- Fig. Trecînd prin strîmtoarea aceasta a adverbului, iată pronumele devenind conjuncţie, românia literară, 1969, nr. 15, 14/2. 2. Fîşie (îngustă) de apă care leagă două mări sau două oceane, despărţind două porţiuni (foarte) apropiate de uscat (din două continente); (învechit) strtm-ttiră (2). V. canal. Au pus Iraclie la strimtorile mărei doi stîlpi. n. costin, let. i, 55/9. Strimtorile sint ca nişte riuri care... iesă dintr-o mare întru alta. am-filohie, G. 3/20, cf. 1/15. Finicienii au negoţu cu loate popoarăle pînă la strîmtoarea Gadului. pleşoianu, t. i, 133/16. Se vor aduce prin strîmtoarea de Suez pînă la Marea Roşie prin curieri intr-armaţi, cr (1830), 151/32. Apucind cătră apus prin slrimtoarea numită Pas de Calé, drăghici, a. 18/14, cf. genilie, g. 13/5. Au zis cum că de multe ori au trecut strîmtoarea dintre ostrovul Ambra şi că acolo corabia poate întră fără frică, buznea, p. v. 171/15. Vestită este strîmtoarea Gibraltaru-lui. bus, 1.1, 141/2. Fu trimis el cu o flotă spre a custodi strimtorile Arlemisiului. aristia, plut. 297/24, cf. polizu. Strîmtori, golfuri, riuri, lacuri... Au simţit mişcînd în ele... peşti, sion, poezii, 143/10. Toate mările şi strimtorile ce vă citai sînt scrise acolo, filimon, o ii, 168, cf. pontbriant, d. Azi acelui loc i se zice strîmtoarea de la Gibraltar, ispirescu, u. 56, cf. ddrf, AJËXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE. Strimtorile [Bosfor şi Dardanele] sînt însăşi inima Turciei, dar ele sînl în acelaşi timp şi plămînii României. titulescu, d. 780. Ne aflam într-o strîmtoare foarte primejdioasă, bart, s. m. 51, cf. scriban, d. întrezărim maluri gălbui..., ne apropiam de strîmtori. blaga, ii. 111. Strîmtori răscolite de valuri şi semănate cu stînci. tudoran, p. 178, cf. dl, dm. Problema folosirii strîm-lorit... trebuie... rezolvată în mod paşnic, rl 1967, nr. 7 044, 6/1, cf. m. d. enc., dex. La strîmlori, la Darda-rieli. Fabrici neamţu ghiuleli. folc. mold. ii, 172. 3. Spaţiu (foarte) strimt (2) ; îngustime, (rar) strîm-tură (3), (învechit şi regional) strîmteală (2), (regional) strîmtfte (2). Mergea multă mulţime de cei lepădaţi de lume lo mănăstire, iară strîmtoarea locului nu-i mai lua, nir.’ îi încăpea mineiul (1776), 181r2/l. Neputîndu-se pentru strîmtoarea locului de a să întrebuinţa tulumba. cr (1830), 1191/31. Ofiţerii graniţii pot a o revizui [marfa], ce mai dă multe ori să intîrziază din pricina strîm-torii locului (a. 1842). doc. ec. 775. Strîmtoarea locului de aice împiedică pe turci de a pute întinde numeroasa lor cavalerie, ist. m. 107/5. Strîmtoarea locului... nn lăsa nici trecere la fugă. aristia, plut., 72/9. Grohăitul clocotitor al celor rămaşi în coteţ,.in strîmtoarea închisorii, se mai auzi o vreme, agîrbiceanu, s. 164. Ne-a pedepsii... să ne canonim în strîmtoarea asta. c. petrescu, c. v. 86, cf. bogza, a. î. 199. Se simt... mai bine decît in strîmtoarea oraşului, pas, l. ii, 158, cf. alr ι 1 990/61, 932. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prep. ,,de“) în codrii mereu pustii... A intrai fala voinică Şi se duce fără frică Pe-o strimtoare de polică. alecsandri, p. i, 29. Noroadele gerosului pol nord le vedem... îmbrăcate de vara, cu o strîmtoare de cisme pe picior, cu haine turnate pe trup. episcupescu, practica, 19/4. O> F i g. A trece prin lume singur..., să te svîrcoleşti in strîmtoarea sufletului tău celui rece. eminescu, g. p. 27. Eroul romantic se înalţă din strîmtoarea timpului şi a spaţiului (a. 1882). plr i, 274. + F i g. Mărginire (3). Strîmtoarea de minte a celor mai mulţi, eminescu, p. l. 81. 4. Fig. (De obicei construit cu verbe ca ,,a fi“, ,,a se afla“, ,,a pune“, ,,a aduce“ etc.) Situaţie sau stare a celui care are de suportat greutăţi, necazuri, care se află într-o situaţie dificilă, dificul tate, impas, încurcătură; spec. lipsă (temporară) de mijloace materiale, jenă financiară (trecătoare) Sn care se află cineva; (rar) strimtoare (4), (invechit şi regional) strîmtoreală, strinsură (I 1), (învechit) strîmteală (3), strimtură (4), strinsoare (I 1). Diîn grije (strîmtoare d) chiemaiu Domnul şi auzi-me în largu. psalt. 247. La vreme de strîmtoare, cu strofe şi cu sofismate precum şi oştenii... să slujăsc. cantemir, ι. 1.1, 86. îl vedea la acest fealiu dc strîmtoare, cît nu ar fi cu putinţă a scăpa, molnar, ret. 103/19. Seau poruncă de la Aurelian seau strîmtoare de la vreo limbă varvară să fi fost, ca toţi romanii... să iesă din Dachia. maior, ist. 30/16. Mărirea împăraţilor şî strîm-loarea sîrmanului sint deopotrivă nefolositoare, marcovici, d. 62/20, cf. drăghici, r. 73/28. Eu voi să te dez-băr de această înclinare, dăruindu-ţi douăzeci de mii de franci cn care... să poci trăi fără strimtoare. cr (1834), 2882/5, cf. pontbriant, d. Sfîntul, pus la strîm-toare, invocă, pe Dumnezeu, hasdeu, i. c. i, 145. înainte. .. duşmanu-i la ştrîmtoare. alecsandri, t. ii, 190. în strîmtoarea noastră financiară, e mai bine să prevedem mai mult pentru facultăţi exacte, maiorescu, d. i, 527, cf. ddrf, şăineanu2, tdrg. O mie cinci sute îi trebuiesc?... atunci trebuie să fie in mare strîmtoare. agîrbiceanu, a. 462. Atacă pe Atheas şi reuşesc să-l aducă la mare strimtoare. pârvan, g. 51, cf. resmebiţă, d., cade. Nu era-n stare acum, Id strîmtoare fiind,... a scăpa de ispită, topîrceanu, p. o. 10. Boierii adună bogăţii, noi trăim în strîmtoare. sadoveanu, o. xvii, 169, cf. scriban, d. Apucată la strîmtoare, N-are cale de scăpare, arghezi, s. v, 92. De-am fi la strîmtoare, nu ne-ar da un pahar de apă. călinescu, s. 490. Am luat, la strîmtoare, bucale pe datorie, stancu, d. 67, cf. dl, dm. Mi s-a impus să cînt într-un moment cînd mă aflam la strîmtoare. v. rom. noiembrie 1964, 40. în ţară fusese criză şi strimtoare. lăncrănjan, c. iii, 67, cf. m. d. enc., dex. + P. ext. (învechit) Constrîngere; asuprire. Văzîndu Ghica ace strimtoari, L-au cuprins o 13882 STRÎMTORA - 1761 - STRÎ MTORARE frică marc (a. 1777). gcr ii, 116/5. Şi nici cu atîtea strim-tori ale activităţii spirituale nu era de ajuns, bariţiu, p. a. n, COG. II. (Bot.; prin Olt.) Gladiolă (Gladiolus gandaven-sis). Cf. borza, d. 77. — Pl. : strîmlori. — Şi : (învechit şi popular) strim-toăre, (învechit) strlmptoâre (cantemir, hr. 887, Klein, d.), strămtoăre, (regional) strînloâre (alk sn hi h 812), străntoarc (mat. folk. 1 353) s. I. — Strimt -|- suf. -oare. STRÎMTORA vb. I. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi popular; complementul sau subiectul indică deschizături, cavităţi, spaţii, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părţi ori porţiuni ale acestora ; în opoziţie cu a se lărgi) A (se) strimta (1). Cădea apa şi să strămtorea cu ţărmurile ceale făcute de mînă (a. 1773). gcr ii, 93/12, cf. lb. Să strimtoreze uliţele obştii cu întinderea ce fac (a. 1823). doc. ec. 302. Canal sau strîmtoare este o parte din mare strîmtorală înlre două uscaturi, genilie, g. 117/10, cf. valian, v. Pe cît se lăţeşte sfera minţii sănătoase, pe atîta hotarele credinţei deşarte se strimtorează fm (1841), 772/18. Uliţele din tot coprinsul oraşului fiind strîmtorate, trebuia... să se lărgească, regul. org. 521/33, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w., tdrg, resmeriţă, d., graiul, i, 476, alr i 1 990/229. + Tranz. (învechit) A stingheri (1). Las pe vatra lui lot felul de rămăşiţe în urma lor.. . care strîmptorez şi împiedic ţirculaţia sîngelui. episcupescu, practica,267/6. Căldura prea mare nu numai se păstrează cu anevoie, ci încă strimtorează oarecum aceste insecte. brezoianu, a. 558/18. + T r a n z. F i g. A împiedica. El cere o ascultare care să mai strimtoreze nestatornicia lui cea firească, pleşoianu, t. i, 9/16. Astfel libertatea negoţului era desăvîrşită: căci, în loc d-a-l strîmtora prin dările cele grele, făgăduia răsplătiri la toţi. id. ib. ii, 180/10. Fu siliţi. . . a strîmtori lăcomiea ce are orice mărime, conachi, p. 304. Aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege, de nici o regulă. odobescu, s. i, 53. 2. T r a n z. şi r e f 1. (în opoziţie cu a se în- tinde) A (se) îngrămădi într-un spaţiu (extrem de) redus; p. ext. fig. (astăzi rar) a încolţi. I-au în-cungiurat şi alăta i-au strîmtorit romanii, cît le-au căutat a face pace. şincai, hr. i, 21/20, cf. budai-deleanu, lex. Puterea aceasta strîmtoră pe Briti la Mediaş, unde, după ce se birui, se prinse şi se omorî. F. aaron, i. ii, 23/23, cf. pogor, henr. 190/1. Armata Turciei strîmtorală lîngă Sisselc. bălcescu, m. v. 46. Zece mii de călăreţi să meargă pe urma nemţilor, pentru ca, sirtmlorîn-du-i, să-i păcălească, bariţiu, p. a. i, 258. Poplicola. . . s-a susţinut în contra inemicilor strlmlorat de mulţimea lor formidabile, aristia, plut. 271/1, cf. polizu, i. ionescu, b.c. 194/6, ponbriant, o. Grecii.. .fug strîmtoraţi de războinicii Troiei. coşbuc, ae. 22, cf. barcianu. Se aşeză într-o. .. [cameră] vecină, fără a strîm-tora pe Eflimiu. d. zamfirescu, v. ţ. 54, ci. alexi, w., tdrg. La noi nu se prea strimtorează vilele în poiată. agîrbiceanu, s. 378. Silvanus aduce... transdanubieni strîmtoraţi de invazia sarmaţilor. puşcariu, l. r. i, 337. [Călăreţii] îşi strînseseră rîndurile, scăriţă la scăriţă, strîmtoraţi de laturile uliţei, v. rom. decembrie 1951,173, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Darie s-ar ascunde şi-ar fugi, dar n-are unde, Căci polira năvăleşte Şi mereu fl strîmtoreşle. ant. lit. pop. i, 434. ·$· (Prin analogie) Rosienii n-au avut flotă cu carea ar fi putui strămtori cetatea din partea mării, asachi, i. 241/28. fr R ei 1. pas. (învechit, rar) A îngrădi. N-au ştiut cum că limba unui popor viu nu sâ poale strimtora înlre neşle semne moarte, fm (1843), 201/24. 3. Tranz. (învechit) A constrînge. Văzînd turcii că... vremea ti strimtorează... le-au căutat a sta la război, mag. ist. ii, 327/26. li strimtorea ca să iscălească toate ponturile păcii, canta, let, iii, 281/10. Hunii... ii bătură, cit fură strîmtoraţi goţii a fugi preste Dunăre. maior, ist. 46/11. Văzînd că-i strămtoresc... n-au avut ce face (a. 1804). uricariul, iv, 94/2. Ar fi strîmtoraţi a tăcea, petrovici, o. 33/1. Niciodată să nu strîm-torezi negoţul, ca să-l întorci după voinţa ta. pleşoianu, t. i, 138/18. Rebelia marinarilor pe urmă îl strîmtora [pe Columb] să se lase de planul său. genilie, g. 25/28. Au trebuit..., strîmtorit din toate părţile, să se împace în sfîrşit cu navareanul. pogor. henr. IX/5. Vodă fu strîmtorit a primi condiţiunile ce din nou îi propusă, asachi, s. l. ii, 15. Strimtorat de cererile unui ceauş turcesc.se văzu silit a arăta pe turburători. hasdeu, i. v. 184. l-au luat la goană şi, împăntnd cu dorobanţi drumurile ce urcă la munte, i-ai strimtorat de a se depărta prin păduri şi poteci, camil petrescu, o. ii, 310, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. fr Fig. Sila nu poale strimtora a mea pană. heliade, o. i, 265. 4. T r a n z. şi refl. A face să se afle sau a se afla într-o situaţie dificilă; spec. a face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară; p. ext. (rar) a sărăci (2). De care străm-bălăţi strămlurat fiind craiul, scrisese la Poarta Turcească. şincai, hr. ii, 236/8. Strîmtorit de datornicii săi, s-au văzut nevoit a cerca toate modurile de-a scăpa din asemene poziţiune. asachi, s. l. ii, 107. Să aibă de unde da fără a se strîmtora. i. ionescu, d. 234, cf. pontbriant, d., ddrf, şăineanu1·. Groful nostru e strimto-ral rău de tot de cămătari, agîrbiceanu, s. 453, cf. cade. Sînt strimtorat, ştiţi bine. călinescu, s. 240. Numai et ştie cît s-a. strimtorat, de unde a luat, de unde-a adăugat, cum a dai. galan, b. ii, 154, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Acolo trăin greu, ni-o strîmtorit cn tăti Selea. Sînlen clăcaş. graiul, i, 476. 5. Refl. (Regional; despre grîu; în forma strîn-tori) A se coace înainte de vreme (Voivozi — Şimleu Silvaniei). Cf. alr sn i h 44/325. — Prez. ind. : strîmtorez. — Şi (Învechit şi popular) strimtori (prez. ind. strimtoresc) vb. IV, strîmptorâ, strimtora vb. I, strimtoii (dionisie, c. 233), (regional) strîmptori (prez. ind. strîmptoresc alb i 1 310/247), strhitori vb. IV, (învechit) strămtora vb. I, strămtori vb. IV, strămturâ vb. I. — V. strîmtoare. STRÎMTORÂRE s. f. Acţiunea de a (s e) strimtora şi rezultatul ei. 1. (învechit; în opoziţie cu lărgire) Strimtare (1). Cf. strîmtora (1). Plaiurile Dîmboviţa şi Nucşoarii. .. sint în lipsă dă bucale, după strimlorarea locului (a. 1819). doc. ec. 231. Cu toată strîmtorarea locului, au venit în stare a prezenta cele mai mari opere, cr (1833), 2271/13, cf. polizu, barcianu, alexi, w., bianu, d. s. 704. fr Fig. Strîmtorarea cîmpului conştiinţei favorizează acţiunea, învingînd toate îndoielile şi temerile, contemp. 1970, nr. 1 226, 9/3. 2. (în opoziţie cu întindere) îngrămădire într-un spaţiu (extrem de) redus; p. ext. fig. (rar) încolţire. Cf. strîmtora (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (învechit) Constringere. Cf. strimtora (3). Să se afle... de nu este vreo strimlorire în neguţătorie pe la bîlciuri şi iîrguri. cr (1830), 4021/!. fr Fig. Trebuie ca închipuirea să cerce un fel de slrîmlorare. pleşoianu, t. i, 42/10. 4. Fig. (Astăzi rai·) Strîmtoare (I 4). Cf. strimtora (4). Ca nu cumva după vreme să nască din această pricină [creşterea birului] şi asuprele şi sirămtorire (a. 1804). uricariul, i, 28. Spre enteresul cavafilor şi spre a lor strîmtorare ş-au scornit gîlcevuri (a. 1823). doc. ec. 288. Aici, în Paris, a fost şi e mare neavere şi strîmtorare. heliade, ap. ghica, a. 788. Robinson să afla adeseori in strimlorire la înjghebarea lucrurilor de care 13884 STRIMTORAT - 1762 _ STRÎMTORIME avea ttebuinţă. drăghici, r. 78/21. Negoţul şi industria din zi în zi înviază şi aşa pier cu totul nemulţumirile şi strimlorürile obşteşti, cr (1834), 3241/29. Deşi au venit el adeseori în cele mai mari strimtorări. . . niciodată n-au afundat statul Borusiii in datorii, fm (1838), 54/1. O au înştiinţat-o ... de strimlorirea în care se afla. buznea, P. v. 25/11. Aci-n timpii de peire, La nevoie, strîmtorare. . . Poporul căuta scăpare, peli-mon, i. 195/26. Tatăl meu, cu toată strîmtorarea de mijloace..., întreţinea întotdeauna cîte patni-cinci băieţi. sion, p. 69. Să adune o sumă dc bani destul de mare, pentru ca să scape din strămptorirc. i. ionescu, b. c. 304/17, cî. baronzi, m. 547/3. Am fost părtaşi la pericole şi... la vreme de grea strîmtorare. odobescu, s. iii, 561. Le-a arătat în ce mare strîmtorare se afla şi i-a rugai să-şi dezlege pungile, caragiale, o. ii, 256. Aşa în strîmtorare şi în nelinişte cum am trăit şi tot mi-a fost dragă viaţa, vlahuţă, o. a. ii, 287, cf. ddrf, şăineanu2. Straşnica strîmtorare a mamei, iorga, p. a. i, 26. Au durut-o strîmtorările pe care au trebuit să le îndure, brătescu-voineşti, p. 281, cf. resmeriţă, d., cade. înlr-o epocă de strîmtorare..., a fost chiar adăpostit şi ajutat, sadoveanu, o. xx, 52, cf. scriban, d., dl, dm. Să nu se mai facă strimtorări, să nu fim lipsiţi cn totul de ceea ce ne iasle de trebuinţă, barbu, princ. 104. Strîmtorarea materială la care se afla visteria. românia literară, 1969, nr. 60, 29/3, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: strimtorări. — Şi: (În\'echi1) strfmtorirc, strimptorîrc, strămtorire, strămptorire, strîmtorare, strimtorire s. î. — V. strimtora. STRÎMTORAT, -Ă adj. 1. (învechit; despre cavităţi, deschizături, despre spaţii, Încăperi etc. sau despre traiecte, căi de acces, locuri de trecere, despre ape, văi etc. ori despre părţi ale acestora; în opoziţie cu lărgit) îngustat; p. ext. strimt (1). Cf. strimtora (1). Atunci sint maţele umflate, spuzite şi strîmtorate, d-abia se strecor băuturile printr-însele. episcupescu, practica, 254/18. Dunărea, strimtorală pîntre Carpaţi, peste stînci, cade in jos. genilie, g. 184/20. Xerxes s-a văzut aşezat. . . aproape de locul cel mai strimtorat al canalului care desparte insula Salamina de Atica, aristia, plut. 308/9. fr Fig. Să mărginea în strîmloratul horizon... al împărtăşirii noutăţilor. cr (1829), 1/2. Pe acest timp filosofia cea strimtorală între greci rupsă barierele locale prin victoriile lui Alexandru cel Mare peste Asia şi Africa, fm (1845), 247V23. Al vieţii drum strimtorat. i. văcărescul, p. 401/7. 4. (învechit, rar; despre obiecte de îmbrăcăminte; în forma strîmtorit) Strimt (1). Fracul ii strînge... căci în capitalie e de bon ton să fie toate cele strimtorite. negruzzi, s. i, 238. 2. (Rar; despre munţi, dealuri etc.) îngrămădit. Cf. strîmtora (2). Drumul urcă întîi anevoie pînă ce-şi face loc printre dealurile strîmtorate. rebreanu, i. 9, cf. dl. (Rar; despre încăperi) Nespaţios. înaintea mea este întreagă într-această strimtorată temniţă ce abia coprinde un loc de două ori mai mare decît acela ce vor hotărî pentru al meu mormînt. heliade, l. b. in, 34/13. Case cu chirie, încăperi strîmtorate. c. petrescu, a. b. 76. + Fig- (Rar) Stingherit (1). Unde ai tras ? — La ,,Daeia“, răspunse Duţu cam strîm-torat. slavici, o. 1, 388. Eram strimtorat, eu, atît de sigur de mine de obicei, eram nelalocul meu. camil petrescu, p. 43, cî. dl, dm, m. d. enc., dex. fr (Adverbial) Năpaste... zise... cam strimtorat, ştiind că în aceste învinuiri era oţîră de adevăr, chiriţescu, gr. 230. Cind, în sfirşit, poposeşte în treacăt undeva, omul se simte strimtorat, străin, stîngaci. românia literară, 1971, nr. 125, 29/1. 3. (învechit) Constrîns. Cf. strîmtora (3). Cardinalul... nici într-o parte nu putea scăpa... Aşa stră mior iţi, după ce s-au bătut vro cîtăva vreme nobilii cu secuii şi au picat mulţi dintre nobili, cei rămaşi au sfătuit pe cardinalul să fugă. şincai, hr. ii, 274/12. îmbulzite seminţiile slavice de huni, avari şi bulgari, se văzură strimtorite a se strămuta mai întîi pe locurile deşertate de goţi. săulescu, un. 1, 235/3. Episcopul. . . la Blaj nu a mai putut să meargă, ci a rămas acolo strim-torot, penlru ca să fie martor fără voia sa. bariţiu, p. a. ii, 226, cî. polizu. Acea persoană este mai puternică, mai puţin strimteraiă prin mărginirea împrejurărilor. maiorescu, în plr i, 273, cî. barctanu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., m. d. enc. 4. Carc se află intr-o situaţie dificilă; spec. care este (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă îinanciară; p. ext. (rar) sărăcit (1). Cî. strîmtora (4). Spre binele unor dascăli necăjiţi şi strîmto-riţi ca aceştia, să vor pomeni aicea unele dintre acestea mijlociri, carte treb. i, 24/23. Căci aminierea, atît era de strimtorite, încil prin colibi umbla desculţe, buznea, p. v. 15/8. Slrimioratul ofiţer văzu înlr-înşii pe mîntui-torii ţării, fm (1842), 362/5, cî. polizu. Mă aflu tare strimtorat aci. .. fără parale mulle şi fără haine, ghica, a. 415, cî. barcianu, alexi, w. Socotelile şi măsurile lui de om foarte strimtorat. iorga, c. i. iii, 105, cî. agîrbiceanu, a. 471, resmeriţă, d. Pătimaşi de risipă, erau şi mai strîmtoraţi ca înainte, m. i. caragiale, c. 148, cî. cade. Era limpede că-mi dăduse banii mai mull ca să mă. ajute, simţind cît de strimtorală era viaţa mea. vlasiu, d. 169, cf. scriban, d. Mai dă-mi cinci lei. N-am acum la îndemînă, sînt cam strimtorat. călinescu, e. o. i, 36, cî. dl, dm. Oamenii. . . o duceau destul de greu şi erau din ce în ce mai strîmtoraţi. lăn-crănjan, c. i, 48. Înţelese că acei bieţi oameni erau tare strîmtoraţi. v. rom. ianuarie 1965, 18, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: strîmtoraţi, -te. — Şi: (învechit) strîmtorit, -ă, strămtorit, -ă, strimtonit., -ă adj. — V. strîmtora. STRÎMTORĂTOR, -OARE adj. 1. (învechit) Con-strîngător. în astfel de împrejurări strîmiorălourc, Mi-hail n-a ştiut cum să-şi ajute altfel, decit să se arunce în braţele împăratului Rudolf, fm (1841), 271/3. Şcolarul . . . cel mai excelent poate. . . să găsească legea uricioasă, regula strimt or ăloare. brezoianu, î. 88/18, cî. cihac., 1, 267. 2. (învechit, rar; în forma slrimlorălor) Care strîrn-torează (4). Aduce pe pătimaşi într-o poziţie foarte strimtorătoare. descr. aşez. 21/17. — Pl. : slrîmlorători, -oare. — Şi : strîmtorător, -oare adj. — Strimtora + suî. -ător. STRÎMTOREĂLĂ s. î. (învechit şi regional) Strîrn-toare (I 4). Acelora cărora li s-au dat. moşiile, nu s-au întins mai mult la alita a face strămtoreală şi. supărare orăşenilor (a. 1779). uricariul, ii, 236/18. Fără a să lăsa pe sineş în slrîmtoreală de lemn. de cherestea, cod. silv. cî. cihac, i, 267, cade. Negustorul, văzindu-se la mare strîmptoreală, se-mpacă aşa cum o zis. vasiliu, p. l. 262. — Pl.: strîmtoreli. —Şi: (învechit) strămtoreală, (regional) strîmptoreală s. î. — Strimtora -j- suî. -eală. STRÎMTORÉL, -EA, -ÎCĂ adj. (Popular) Strîmticel (2). Pe-o potecă slrîmtorică, îmi venea o nevestică. folc. olt. — munt. iii, 605. — Pl.: strîmtorei, -ele. — Şi: strimtorică adj. — Strîmt -+- suî. -orei. — Strimtorică: cu schimbare de suî. STRÎMTORÎ vb. IV v. strîmtora. STRÎMTORlMIÎ s. î. (învechit) Privaţiune. Pre sfinţii lui ucenici... ii învăţa să petreacă în strîmtorime. 13890 STRJMTORIRE — 1763 - STRÎNGĂTOR antim, o. 180. Se cuvine să supuie neştine trupul sufletului, să-l smerească cu posturi, cu tineri şi cu strimlo-rimi. id. ib. 209, cf; cihac, i, 267, rosetti — cazac u, i. l. *. i, 168. — Pl.: strimlorimi. — Şi: strimtoriine s. f. — Strimtoare + suf. -ime. STRÎMTORÎRE s. f. v. strîmtorare. STRÎMTGltÎT, -Ă adj. v. strlmtorat. STRiMTOUOS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar) Strimt (2). îndămină pe o samă din români a părăsi plaiurile slrîmtoroase. asachi, l. m. 2/5. — Pl.: strimtoroşi, -oase. — Strimtoare -f suf. -os. STRÎMTUI,ÎŢ, -Ă adj. (Regional; despre obiecte de îmbrăcăminte sau despre părţi ale acestora) Strîinticel (I) (Ghimpaţi — Bucureşti). Cf. alr ii 3 302/928. — Pl.: strimtuliti, -e. — Strlint + suf. -ui//. SXUÎMTÎJRĂ s.f. 1. (învechit şi popular) Strîmtoare (I 1). Au dat la slrimluri ca acele de nu era nice de cal, nice de pedestru, ureche, let. i, 162/14. Tătarii dacă au văzul locuri închise..., nu vrea să mai intre in strim-turi. muşte, let. iii, 73/37. Fără primejdie să treacă strimlarili munţilor, maior, ist. 161/23. 1 ncungiurindu-l pre el şi mai toată oastea lui românii la nişte slrimluri, începură.. . a mîna săgefi deasupra, maior, ist. 213/14, cf. budai-deleanu, lex., lb. Cu înliiul marş avu trecută strîmtură Termopililor. săulescu, hr. ii, 15/18. Accsl loc aşezai in slrîmturi era nepriincios oastei (a. 1840). arhiva, r. i, 109/8, ci. polizu. Aici, in strîmtură aceasta, nici razele lunii şi a stelelor nu puteau străbate. f (1876), 234, cf. barcianu, alexi, \v., cade, dl, dm, chest. iv 22/102, 38/102, 198. Strîmtoarea sau sirim-tura pe unde aveau... să treacă tătarii e o vale îngustă. marian, τ. 190, cf. alr ii 2 492/349. -φ- (Prin analogie) Un gogilt înăduşii. . . era singura înştiinţare că strîmtu-rile gîtului au fost biruite, hogaş, m. n. 69. <0 Fig. In slrimluri cu strimbătate au pîndit şi calea direpţilor n-au ştiut, biblia (1688), 373*/57. 2. (învechit) Strimtoare (I 2). Tangher (oraş la strimlura Gibraltar), ar (1830), 931 /44. Un ostrov... dispărţit... de o strîmtură de mare. ib. (1831), 1073/35, cf. CADE. 3. (Rar) Strîmtoare (I 3). Nu poale încăpea cămila pren ureachile acului, derepl multă strîmtură şi penlru multă grosime a cămileei. coresi, ev. 294, cf. anon. car. Vrea să se depărteze dînd umerii înapoi, creînd o linie oblică de la umăr la strîmtură taliei, atunci cînd dansa, camil petrescu, p. 133. 4. (învechit) Strîmtoare (I 4). Sufletul, de nu se va înălbi mainte şi să se zăpădească cu scîrbele şi cu strim-turile şi cu năpăştile şi cu toate grijile, nu se poate înfluri. coresi, ev. 87. + Privaţiune. Să se pedepsească cu posture şi cu alte strimturi (a. 1652). ap. tdrg, cf. cade, SCRIBAN, D. i — Pl.: strimturi. — Şi: (învechit şi popular) strim-fiiră, (regional) strîntiiră (alr ii 2 492/349) s. f. — Strimt + suf. -ură. STRÎMTURÉLE s. f. pl. (Prin Bucov.) Obiect, de îmbrăcăminte pentru femei, nedefinit mai de aproape. Şi s-a dus prin tirgurele Să-mi aducă amăgele, Strimlu-telc de mătasă Mie hobot de mireasă, şez. xx, 67. — Slrîmturi (pl. Iui strimlura) + suf. -ele. STRÎMTGŢ, -Ă. adj. (Rar) 1. Slrtmlicel (1)· Ci. dj„ DM, DEX. 3. Strîmticel (2). C-ai avut largă căsufă, Tare ţi-o părul slrîmlută. marian, î. 523, cf. di., dm, dex. — Pl. : strimtufi, -te. — Strimt -f suf. -uf. STRÎMŢĂR s. m. V. strlmtar. STRÎNB adj. v. strimb. STRÎNBĂTÂTE s. f. v. strimbătate. STRÎNCĂNÎ vb. IV v. zdrăngăni. STRInCEN s. n. v. zdruncin. STRÎNCENĂ vb. I v. zdruncina. STRÎNCÏN vb. I v. zdruncina. STRÎNCINÂT, -Ă adj. v. zdruncinat2. STRÎNCIUN s. n. v. zdruncin. STRÎiVCIUN vb. I v. zdruncina. STRtVCIUNÂRE s. f. v. zdruncinare. STRÎNGĂTOR, -OĂRE adj. I. (Predomină ideea de apropiere in spaţiu) 1. Adj. (învechit, rar) Care exercită o presiune foarte mare din toate părţile asupra corpului în jurul căruia este înfăşurat. Cf. strînge (13) Faşele strîngăloare, corsetele ... trebuie îndepărtate. VASICI, M. ii, 112/4. 2. S. n. Spec. Presă (3) de dulgher; (regional) adunător. Cf. strînge (13). Strlngălorul sau adună-lorul doagelor, care strînge laolaltă în cerc dogile. liuba — IANA, m. 127, cf. ltr2. 3. S. f. Spec. (învechit, rar) Funie cu care se strîng (I 3) pînzele corăbiei. Cf. ddrf. 4. S. n., adj. (învechit; şi in forma slringălor) (Medicament) constipant. Cf. strînge (I 4). îngreo-nîndu-se boala după ce au ajunsu diareea. . . cu disenle-ria.. . dau întăritoare, strîngătoare. învăţătură, 51/19. Apa... este. .. de la ferul ce îl tine ceva strîngăloare. fm (1843), 2282/5. 5. Adj. (învechit, rar; şi in forma stringător; In sintagma) Mişcare strîngătoare = peristaltism. Cf. strînge (I 6). Scincetata mişcare peristaltică şi anti-peristallică (strîngătoare şi deslrîngătoare ) a slomahului şi a maţelor... subţiază materia hrănitoare, cornea, e. i, 178/6. + (învechit, rar ; despre dureri fizice) Spasmodic (1). Junghiul plămînilor se începe c-o simţire d-o strîngătoare şi apăsătoare dûrere. episcupescu, practica, 205/6. + (învechit; despre substânţe; în forma slringălor) Astringent. Cf. lb. Să nu se mire dacă găseşte într-însele cîte o parte amară, şi de gură strîngătoare, ba încă şi vărmănoase. fm (1839), 2291/34. 6. S. m. (învechit) Muşchi constrictor. Cf. strînge (I 6). Stringătorul anusului este un muşchi oval ce înconjoară căpătiiul de jos al rectului, khetzuleşgu, a. 298/16. Faringsul sau înghiţitoarea... se compune.. . de i perechi muşchi... mfuşchiul] constrictorul sau stringătorul. ţOLizu, p. 101/4. II. (Predomină ideea dc acumulare) 1. S. m. şi f. (Prin Munt.) Persoană care strînge (II 1) finul. Pircă-labe, dumniata. . . Fă-m.i vro cincizeci cositori, Patruzeci grămăditori Şi. treizeci de slringători. şez. u, 76. 2. S. m. (Astăzi ieşit din uz) Lucrător care stătea în spatele presei tipografice şi aranja colile tipărite care ieşeau din maşină. Slringălor lilo şi plane... se Încadrează în grupa III. leg . ec. pl. 308, cf. ltr. + S. n. (Şi în sintagma stringător automat, ltr2) Dispozitiv care execută automat preluarea şi aşezarea 13909 STRÎNGĂTURĂ - 1764 - STRÎNGE corectă a colilor imprimate. Cf. g. ionescu, c. t. 412, V. MOLIN, V. T. 78, LTR2. 3. S. m. şi f. (Regional) Secerător (1). Cf. strînge (II 5) (Voivozi — Şimleu Silvaniei). Cf. alr xi 5 207/325. 4. S. m. şi f., adj. (Persoană) carc strînge (II β), econom, p. ext. z>gîrcit. V. stringău, strin- g U ί t Ο Γ. Cf. ANON. CAR., POLIZU, DDRF, ALEXI, W. Era o femeie cuminte şi aşezata, strlngătoare şi foarte pricepută în ale gospodăriei, iorga, p. a. ii, 115. Era harnică, alergătoare, strlngătoare. rebreanu, i. 48, cf. resmeriţă, d., cade. Era răbdător, harnic..., slrîngă-tor, lacom de bucăţica de pămînt a altuia, lovinescu, c. iv, 9, cf. scriban, d. Numai bogatul, strîngătorul egoist şi dispreţuitor dc bunuri. . ., nu mişcă îndurarea divină, l. u. 127, cf. dl, dm. Cuvîntul hotărîtor era al mamei, mai deschisă la pungă decît strîngătorul ei soţ'. ist. lit. rom. ii, 422, cf. m. d. enc., dex. Femeile îs răsipitoare şi tare uşurele şi... nici una nu-i strîngă-toare. sbiera, p. 216. Baba... dă peste un fir de chi-periu. ll ia şi-l pune pe masă, ca o femeie strîngătoare ce era. şez. ii, 49, cf. alr sn v h 1 260. Averea strîngăto-rului trece tn mîna cheltuitorului. Cf. zanne, p. ·ν. 24. + S. m. (învechit; adesea urmat de determinări care precizează impozitul) Perceptor. Cf. lb, polizu, barcianu, alexi, w. Anumiţi strîngători de dăjdii din Moldova se şi zic: leuaşi, tăleraşi, gălbenaşi. iorga, c. i. iii, 220. Irimia vînzătorul s-ar afla la Iaşi la curtea domnească, venit cu strîngătorii haraciului. sadoveanu, o. xviii, 292, cf. scriban, d. In Ţara Românească exista şi obiceiul ca strîngătorii dărilor. .. să fie întreţinuţi de satele care er-au ,,scaune de bir“. stoicescu, s, d. 143. + S. m. (Rar; cu determinări care arată felul) Colector. Ea lua supt apărarea sa pe strîngătorii de cirpe. iorga, c. i. iii, 191. Strîngătorii de hoituri. .. moţăiau pe capră, barbu, princ. 27. + S. f. (învechit, rar) încasare (a unei dări, a unei taxe). Velniţele ce sînt supuse plăţei... au a plăti la strlngătoare penlru una căldare 31 lei 60 bani. ar (1830), 2322/8. 5. Adj. (învechit, rar; în sintagma) Numele cel strîngător = Substantiv colectiv. Cf. S 1 r î n g c (II 7). [Numele] cel strîngători. . . iaste cela ce prin numărul cel însămnători una, mulţime însemnează pr[ecum] ,,norod“, ,,turmă“. eustatievici, gr. rum. 27v/23. — Pl. : strîngălori, -oare. — Şi (învechit) strîngător, -oare adj., subst. — Strînge + suf. -ălor. STB ÎN GĂTTJP.Ă s. f. I. (Predomină ideea de apropiere în spaţiu). 1. (învechit, rar) Stringere (I 1). Cf. strînge (II). [Copiii] se îmbrac fărff sucilură de mîini şi strîngălură de piept şi de pîntece. episcupescu, practica, 80/20. 2. (învechit, rar) Astringenţă. Cf. s t r î n g e (1 6). Cf. maţ. medic. 22. . ·. ■ II. (Rar; predomină ideea de acumulare) Strîngere (II G). Cf. strînge (II 6). Nu vă risipiţi strîngă-turd^de-o viaţă.................. — PJ. : strîngături. . . — Strlngc -f suf. -ătură. ■ · J ' ■ STRÎNGAU adj. (Regional; despre oameni) Care strînge (II 6) ; p. ext. zgîrcit. V. s t r î n g ă t o r (II 4), strînguitor. Cf. alr sn v h 1 260/310. Uom strîngău. ib. — Pl. : strîngăi. — Strlngc -f suf. -ău. i STRÎNGE vb. III. I. (Predomină ideea de apropiere in spaţiu) 1. Tranz. (De obicei despre fiinţe, mai ales despre oameni sau despre senzaţii, sentimente etc. ale lor; complementul indică obiecte sau fiinţe, mai ales oameni ori părţi ale corpului lor) A exercita, (cu ceva) asupra cuiva sau a ceva, o presiune (puternică) din două sau din mai multe părţi ori din toate părţile? redueîndu-i volumul, modifieîndu-i forma etc. ; a apăsa, a presa (2), (învechit şi popular) a păsa1 (1). V. comprim a. Cf. lex. mars. 196. Şi-l strînseră într-un teasc cu vîrtej. mineiul (1776), 115vl/18, cf. valian, v. I-au strîns funia gîlu. vasici, m. ii, 47/22. îi lua faţa în mîini şi... o strînse cu atîta foc. eminescu, p. l. 49. Strinsei uşor cu dosul a două degete obrazul grăsuliu şi roş a celei ce-mi vorbea, hogaş, dr. i, 45, cf. resmeriţă, d., cade. Cineva rosteşte aceste două cuvinte cu pipa slrînsă între dinţi, puşcariu, l. r. i, 64. Căpitanul, la cîrmă, strîngea încruntat trabucul între dinţi, tudoran, p. 68, cf. dl, dm. Aş vrea să fumez, spuse Dinu, slrîngînd între degete o ţigare stinsă, pe jumătate fumată. v. rom. martie 1970, 6, cf. M. D. enc., dex. Manoli, Manoli, Meştere Manoli ! Zidul rău mă strînge, l’rupu-şoru-mi frînge. alecsandri, p. p. 190. Strînse pe biet Dalbul d-ochilor în pinteni, reteganul, p. iii, 15. Mergea murgu cît mergea. .., Voinic în frîu mi-l strîngea. alexici, l. P. 115. L-am strîns în chingă, alr i 1 118/180. Calul îl lua, Bine-n chingi că îl strîngea. balade, i, 405. (Refl. pa s.) Cea mai bună făină este aceea. .. cînd se strînge în mînă ea formează un bulgăre, penescu, m. 43. Expr. (Popular) A-1 strînge (pe cineva) opinca (sau carîmlml, cureaua etc.) = a avea un (mare) necaz. V. opincă (1). Cf. zanne, p. iii, 262. Şi pe mine mă strînge opinca, de-mi vine să ţip, dd înghit, ce să fac? udrescu, gl. + (Despre persoane) A fi îmbrăcat într-un obiect de îmbrăcăminte (prea) strhnt; p. ext. a fi jenat de un obiect de îmbrăcăminte (prea) strimt. Se înfăţişară înaintea boierului. Bogătaşul, mindru... : săracul, umilit şi strîns la piept de sta să-i crape sucmanul cel zdrenfnil de pe dînsul. ispirescu, l. 177. O cucoană slrînsă tn corset trebuia să aibă talie de viespe, teodoreanu, m. u. 125. ^ (Prin analogie) Strînsă în fusta ei cu picăţele, bibilica, — plcherea, aleargă dintr-un colţ într-altul. gîrleanu, l. 35. Silueta domnilor amintea gîndaeii scorţoşi, strînşi în pardesie, carc vin In zbor din aştriîn verile secetoase, arghezi, b. 73. 4. (Prin Olt. şi prin Bucov.; complementul indică oameni) A tortura1. Ci. alr sn iv h 993. + (Regional ; complementul indică oameni) A durea. Fruntea începe să mă siringă. bogza, A. î. 182. Mă strlnje-m pîncite. alr ii/i h 116/349. + Fig. (Astăzi rar; complementul indică oameni) A constrînge. Au strins pre Ştefan, să-i plătească acei patru zloţi (cca 1620—1638). rosetti, b. 92. Tatarii ü.se nu li-au stătut asupră, alegînd cu sfatul să-i ţie aşea închişi pănă i-ari strînge foamea şi hrana de cai. m. costin, o. 73. Şi-l strînsă să spuie şi pre ceilalţi. dosoftei, v. s. septembrie 15v/23. Iară turcilor... să nu le dea agiuloriu, fără numai de mare silă, cînd ar fi strînşi. n. costin, l. 307, cf. anon. car. Să se pună la cale neapărat rămăşiţa celor o mie de pungi... pentru care m-a strîns deunăzi paşa nostru după poruncă (a. 1835). iorga, s. d. xi, 22. Prin foame nu era chip să-i siringă, caragiale, o. ii, 290. Cu legea ştiu că nu ie-om strînge. agîrbiceanu, s. 236, cf. resmeriţă, d. Am să ştiu cum să-i string pe patroni să vă aprobe revendicările. PAS, Z. IV, 191, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Ό» Expr. (Rar) A strînţfc din toate părţile — a încolţi. Ciuta strînsă din loate părţile n-a mai avut încotro să fugă. caragiale, o. ii, 287. + (învechit, rar) A stringe de bani (pe cineva) = a stoarce (5). Făce mari bătăi şi grozi de strînge pe omini de bani (a. 1720). bul. com. ist, iv, 49. + (învechit, rar; complementul indică oameni) A îhcerca. îspiieşte-mă, Doamne, şi strînge-mă (şi cearcâ-mă d, şi m ă află h). psalt. 43 2. Tranz. (Despre oameni; complementul indică obiecte sau părţi ale acestora ori fiinţe, mai ales oameni, sau părţi ale corpului lor) A prinde (foarte) puternic cu degetele mîinii sau ale mîinilor (foarte) apropiate între ele şi a ţine (cit mai) aproape de sitae, nelă-sind, un timp, (să se îndepărteze, să scape été.) din mină; a încleşta. îmi stringea mîna pe inima sa. hri-soverghi, a. 18/18, cf. valian, v. Ţinea minele tenerei dame strînse intru ale sale. negruzzi, s. i, 37. Cînd văd că mîţa face nărazuri, ţ-o strîng de coadă, de mănîncă şi mere pădureţe, creangă, p. 230. Stringea cuţitu-n pumn. coşbuc, p. i, 231. ion stringea dîrz coarnele plugului. REBREANU, I. 93, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Strînse mai încleştat minuta caldă, care lupta să se desprindă. c. petrescu, î. i, S0. li cuprinse în treacăt mina şi i-o strlŢise semnificativ, sadoveanu, o. xii, 595. li stringea cu o mină cotorul, răsfoind-o cu cealaltă, arghezi, b. 51. Anton Lupan strînse braţul ochitorului şi-l trase după el. tudoran, p. 21, cf. dl, dm. M-a pălmuit, m-a injuriât, iar eu, opărindu-mă, am strîns-o de mîini. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. Ici în vale, la fîntlnă, Două fete spală lînă, Bujor le stringe de mînă. alecsandri, p. p. 156. (Refl. recipr.) Doi rigi negri... cînd se întîlnesc se string de trei ori de degetul de mijloc, cr (1834), 3361/25. <> Expr. A(-i sau -şi) stringe (cuiva sau cu cineva) mina (ori mlinile) sau (refl. recipr.) ase stringe de mlnă= a (-şi) întinde mîna dreaptă (sau mîinile) şi a (se) prinde (puternic) (de) mîna dreaptă (ori de mîinile) cuiva, în semn de salut (la întîlnire sau la despărţire), de afecţiune, de prietenie, de recunoştinţă, pentru a felicita sau pentru a-şi exprima compasiunea etc.·; a(-şi) da mîna (cu cineva), v. mîn ă1 (XI a). Mi-ar fi iertat a-ţi strînge mîna. iirisoverghi, a. 22/26. Ministrul strînse mîna acelor dame ce le cunoştea, bolintineanu, o. 440. Strînse cu căldură mîna lui Spanopol şi plecă acasă, bacalbaşa, s. a. i, 24. îi strînse cu putere mina. agîrbiceanu, a. 49. Zise... slrîngîndu-i mîna ca unui prieten, rebreanu, p. s. 35. Strînse familiar mîna lui Panlazi. u. i. caragiale, c. 16, cf. cade. îşi slrînseră mîna cu mare bucurie amîndoi. c. petrescu î. i, 172. îi strînse mîna mut, ocolindu-i privirea, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 104. [Un aviator] debarcă pe platoul de aviaţie, strînge mîinile celor care-l înconjură şi-l primesc, sadoveanu o. xix, 435. îi strînse mina pe care acesta abia i-o întinse, camil petrescu, o. ii, 131, cf. dl. Prefectul îi strînse mina scurt, sobru. τ. popovici, s. 32. îşi strînseră mîna stingherit amindoi. id. ib. 127, cf. dm. Pe dumneata te căutam, zise secretarul, sirîngînd mîna lui Miron. v. rom. ianuarie 1965, 60. Cei doi şefi de stal işi strîng mîinile cu căldură, scînteia, 1969, nr. 8 179, cf. m. d. enc., dex. (Refl. recipr.) Se string de mînă şi se uită lung unul la altul, teodoreanu, c. b. .142. (învechit, popular şi, familiar) A strînge (pe cineva) de glt = a) (şi, învechit, în forma a stringe pe cineva de grumaz sau, regional, de guşă, a se strînge de gît) a (se) sugruma (1). Un turcu de grumaz îl stringe (a. 1777). gcr ii, 116/40. Pe muza mea lenoasă Parcă vrei s-o siringi de gît. sion, poezii, 36/6. Dacă nu interveneam eu, sigur că-l stringea de git. bacalbaşa, s. a. i, 132. Dacă moartea mea ţi-a-jută, vino, strînge-mă de gît. coşbuc, p. i, 121, cf. cade. Cred că dacă aş fi îniîlnit un urs, l-aş fi sirîns de gît ca pe un miel. dan, u. 208. Simte cum cineva mare, neconturat, mătăhălos, se apropie să-l strîngă de gît. Bogza, a. î. 238, cf. dl, dm, alr i 1 342/12, 61, 85. S-a strins viţălu de gît. alr ii 3 584/878; b) a nemulţumi; a supăra (3). Asta mă stringe pe mine de gît. caragiale, o. ii, 260, cf. zanne, P. ii, 164. Era ceva nou în veselia lui, care pe notărăşiţa o stringea de gît. agîrbiceanu, a. 479. Serviciul era greu, disciplina îl stringea de gît. galaction, o. 135, cf. dl, dm; c) a cere insistent (şi recurgind la ameninţări). Strînje prececloru d'i git să dai banii. o. bîrlea, a. p. ii, 480. + (Complementul indică oameni sau corpul lor ; de obicei urmat de determinări ca „în braţe“, „la piept“ etc.) A cuprinde (eu putere) cu mîna, cu braţele pentru a aduce şi a ţine (foarte) aproape (la piept), in semn de prietenie, de mare afecţiune etc. ; a îmbrăţişa, a înlănţui, a prinde (I 3). V. piept (I 1). Isav iară înaintea lui curse la el, strînse în braţe şi-l sărută, po 113/24. Să va atinge de trupul cuiva cu măni, de-l va împenge sau-l va strănge prav. 230. Ce nu-l stringea, ce nu-l săruta, dosoftei, ÿ. s. octombrie 59r/9, cf. lex. mars. 194. Strîng un fi:up între minţile meii. amfilohie, g. f. 42/13. A strins-o ie cătră spinare, cătră el (a. 1827). iorga, s. d. xii, 212. Şi în braţă îl mai strînge Şi cu sărutare plînge. i bărac, a. 56/19. Ş-o smulgă dinâintea-i Cind strînge mărmurilă picioare părinteşti, aristia, s. 10/4. Atunci strînse pe smeu în braţe, ispirescu, l. 88. Mă strîngea duios la pieptul ei. vlahuţă, s. a. ii, 288. Strînse în braţele lui puternice pe vechiul prieten de şcoală, d. zamfirescu, r. 8. Aş vrea s-alerg spre ei, să-i strîng în bra(e. iosif. p. 21. Pentru tntiia şi cea din urmă dată în viaţa mea strînsei în braţe pe această femeie, hogaş, dr. i, 181. O luă tn braţe, o strînse s-o înăbuşe şi o sărută pe gură. rebreanu, i. 55, cf. cade. Am încercat s-o strîng lîngă mine, ca să-mi dau iluzia puterii, a. m. zamfirescu,' m. d. ii, 251. L-ar strînge în braţe şi i-ar pltnge cu capul pe umăr. id. sf. m. n. i, 59. Mă sărută, mă strînge Cu gest copilăresc, călinescu, o. ii, 134. Puţin te strîng în braţe, mai muli ie văd în vis. id. L. l. 128, cf. dl. Copiii 13912 STRÎNGE - 1766 - STRÎNGE goi mi s-au părul incinlători. Parc-aş fi vrul să-i strîng tn braţe, isanos, v. 272. Eu i-aş fi sirius la piept pe-a-ceşti flăcăi, labiş, p. 57, cf. dm. Am strins-o puţin lingă mine, s-o sărul mai aproape. lăncrănjan, c. ii, 6. Circiumarul mormăi ceva şi o strînse in braţe, babbu, g. 37, cf. m. D. enc., dex. Mi-o strînge la piept Ş-o leagănă-ncet. alecsandri, p. p. 15. Cile fete-n braţe-am strîns După mine toale-au plîns. reteganul, tr. 81. Mtndra-n bra.ţă mă strînîea. polc. olt. — munt. i, 29, cf. alr ii/i mn 24, 6 959. Şi mi-s braţele fierbinţi, Să te strîng să-ţi ieşi din minţi. folc. mold. i, 108. Cine mull te îmbrăţişează, nu ştie să te siringă, zanne, p. ii, 584. fr (Prin analogie) Iară cînd mă deşteptam Perina-n braţă slrîngeam. şez. i, 268. fr F i g. Gerul aspru. . . strînge-n braţe cu jălire Neugra luncă, alecsandri, poezii, 11. Întunericul îi slrînse iar în braţe. rebreanu, p. s. 59. fr Refl. recipr. S-apucară la luptă, se strînseră cu mare putere unu pe altul, pleşoianu, t. iii, 95/29. Ne-am strîns in braţe grele pentru mica Elenă de sub pom. călinescu, l. l. 145. Cu putere s-au luptat, Cînd la vale se izbea, Cînd la piepturi se strîngea. şez. ii, 6. cn înainte de a se despărţi, s-au mai strîns o dală in braţe. 3. Tranz. (Complementul indică sfori, curele etc. înfăşurate in jurul cuiva sau a ceva) A trage (foarte) tare de capete, pentru a înnoda, a lega, a fixa, a închide etc. (mai) bine. V. fixa, închide, înnoda, lega. Şi zăseră... — Pas împărate, de-ţi strînge funiia (a. 1784). gcr ii 136/30, cf. valian, v. Năiţă a descălical şi se zbate să găsească chinga, s-o mai siringă niţel, brătescu-voineşti, p. 56. M-a găsit îmbrăcat de drum, strîngînd curelele geamantanului, m. i. caragiale, c. 85, cf. cade. Şoimaru. . . slrînse mai bine chinga care-i ţinea braţul legal la chimir, sadoveanu, o. v, 700. Îşi strîngea curelele sacului de spinare pe umeri, arghezi, s. xi, 84, cf. dl, dm. Dimineaţa, Cris-tache. . . îi punea ochelarii şi strîngea zăbalele, barbu, g. 151, cf. m. D. enc., dex. Mîndră, mîndruliţa mea !Vin de-mi strînge brîul meu /alecsandri, p. p. 25. Mai slrînge sfoara la gura sacului, zanne, p. iii, 312. fr Expr. (Popular şi familiar) A strînge cureaua = a) a răbda (de foame). Cf. dl, dm, dex, m. d. enc2, b) (şi în forma a strînge haicrilc pungii) a face economii (limitindu-se la un trai mai modest). Cf. dl, dm, dex 70, m. d. enc2. 4 (Complementul indică bucle, laţuri, etc. ale unor sfori, curele etc.) A face să ajungă lipit (foarte) mult de obiectul Sn jurul căruia este înfăşurat, exercitînd asupra acestuia o presiune (foarte) mare din toate părţile. îşi făcu cruce, îşi slrînse laţul de gît şi. . . îşi dele drumul în aer. vlahuţă, s. a. ii, 191. a A slrîns bucla curelei. 4. (Complementul indică noduri, laţuri ale unor sfori, curele etc. înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva) A întări, pentru a nu se (mai) desface (uşor); p. ext. a înnoda. Cu rîvnă fieşicare. .. Strînge nodul legăturei gencralnicului bine. conachi, p. 286. c=j Strînse furios nodul panglicii cu care legase pachetul. 4. (Complementul este frîul) A trage pentru a stăpîni şi a conduce calul. Ah, iubite, frîul strînge, Sărind calul acel rîu, De o stîncă mă va frînge ! asachi, l. m. 111/37. Plecînd apoi Cu toţii strîng Frîiele, dau pinteni. alecsandri, poezii, 227. într-o clipă strînge frîul Şi-l tndeamnă-n altă parte, goga, poezii, 55. Munleanca a slrîns frîul. sadoveanu, o. x, 597.. Slrînsei in spume frîul, făcui la oameni semn. călinescu, l. l. 8. Silvestru slrînse sălbatic frîiele, caii se zbătură în goana lor ruptă. bănulescu, i. 161. fr Intranz. Strîngea de frîu şi tremura, coşbuc, p. i, 195. 4. P. ext. (învechit; complementul este calul călărit) A conduce (din friu). Şi căi intră in pădure, aşe şi audzi sunetul şearpelui. Şi strinsă calul călră sunet şi vădzu unde iase şearpele. varlaam, c. 426. 4. Refl. (Mold. şi Munt.; despre funia folosită la treieratul cu caii) A se înfăşură pe parul din mijlocul ariei de treierat (micşorîndu-şi, treptat, lungimea). V. povîrni (5). Cf. alr ii 5 298/414, 520, 531, 537, 605, 728, 791, 872, 899. Expr. A i se strînge (cuiva) funia Ia par v. p a r1 (1). 4 (Rar; complementul indică năvoade Întinse I în apă) A apropia mult marginile şi a trage capetele pentru a prinde peştele înăuntru. Slringeţi bine năvodu. alecsandri, t. i, 268. 4. P. restr. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte sau părul oamenilor) A fixa, a lega cu o sfoară, cu un şiret etc. ca să nu se desfacă, să nu cadă, să nu atîme etc. Şi deca-lu strînseră el cu oajde dzise cătră cela ce sta, sulaşului, Pavelu, ... ,,Omul cela binre easte voao a-l batc?“ cod. vor.s 22''/2, d. st. lex. 149v/1, anon. car., lex. mars. 196. S-a făcui lînărului voievod. . . o haină lungă şi largă care e sirînsă cu un brîu lai. iorga, c. i. i, 123. Părul pieplănat cu cărare la mijloc şi strîns la spate. pĂnvAN, 0. 169. Capetele, după ce işi strîngeau părul negru pe conciu, le aveau înfăşurate în tulpane albe. camil petrescu, o. 11, 84. Purta un fel de cioareci hărtăniţi, strinşi cu nojiţele opincilor pînă sub genunchi, tudoran, p. 22. 4. (Rar; despre cingători, briie, curele etc.; complementul este mijlocul I 2) A încinge (bine). O cingătoare largă. .. îi strîngea mijlocul, anghel, pr. 22. Dorm duşi ţăranii daci, Vădindu-şi din iărîna ce i-a cuprins in gheare Mijlocurile slrînse în negrele şer-pare. lesnea, vers. 9. fr Refl. (Despre oameni) Ia brîul şi să strînge. doine, 152. 4. (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A face să aibă 0 croială foarte apropiată de linia corpului sau de o parte a acestuia; a face să fie (foarte) strîmt (1). O strălucitoare uniformă de general european, strînsă pe talie, îl înfăşură, iorga, c. i. i, 137. Din jocul pantalonului slrîns pe gleznă, ieşeau. . . botinele roşii, hogaş, dr. 1, 174. El purta minicere de argint slrînse la încheietura mîinii. arghezi, s. vii, 184. Era. . . îmbrăcat cu o haină groasă şi pantaloni strînşi pe pulpe, barbu, g. 7. 4 (Complementul indică obiecte de îmbrăcăminte, pături etc. sau părţi ale acestora) A apropia de corp (petrecînd marginile), pentru a-l acoperi (mai) bine (şi a-l feri de frig); p. ext. (rar) a înfăşură, ll învăleştc sluga cu pârlea cea despre sine a pâ/urt[i], stringîndu-o pe Ungă trup. descr. aşez. 23/21. Tot slrîngîndu-şi împrejurul trupurilor sucmanele zdrenţăroase, holbau ochii în jurul lor. bacalbaşa, s. a. i, 91. Directorul. . . işi strîngea lîngă trup cînd o aripă, cînd alta a blănii, agîrbiceanu, a. 349. Oamenii îşi strîngeau sumanele şi înfundau că-ciulilc. rebreanu, r. ii, 17. îşi strînse gulerul pallo» nului. teodoreanu, m. iii, 390. Foarte bine faci, aprobă aceasta. . . strîngînd pe umeri un şat. călinescu, s. 35, cf. dl. Se ridică în capul oaselor strîngînd cu o mînă pijamaua închisă piriă sub bărbie, preda, r. 266, cf. dm, m. D. enc., dex. fr Refl. p a s. Strîngindu-se oricil de mull acest veşmînt nu s-ar putea atinge copcile. iorga, c. 1. 1, 131. fr Refl. Se slrînse în palton, înche-indu-şi nasturii cu degelele-n friguri, teodoreanu, m. iii, 36. Femeia vorbeşte şi mai tare, se slrînge mai mult în haine, bănulescu, i. 15, cf. alr 11 3 273/141, 235, 272, 284, 3.10, 325, 346, 355, 514, 537, 551, 574, 728, 791, 987. 4. F i g. (Complementul indică legături de alianţă, de prietenie, de dragoste etc.) A face să devină (mai) apropiat, (mai) puternic, (mai) durabil ; a cimenta, a consolida, a întări. Oarece... slujbe... strîng mai mull. legăturile oamenilor virtuoşi, heliade,. l. b. ii, 50/22. Mintea, vremea şi ispita necontenit ne arată A slrînge încă mai tare acea dragosle-nchegală. conachi, p. 295, cf. dl, dm. Conducătorul ,,Daciei literare“ .îşi va propune... să strîngă legăturile dintre toate provinciile româneşti, ist. lit. rom. 11, 11, cf. M. D. enc.,. dex. fr Refl. Legăturile dintre toţi indivizii omeneşti se strîng şi se înmulţesc din ce în ce., conta,.o., f. 331.. 4. (Transilv.; complementul indică roţi de lemn ale vehiculelor) A consolida prin aplicarea unei şine metalice. Cf. a ii 3, 8, ni 7. Strîng roata, teaha, c.. n. 267. fr Refl. pas. Cînd obezile se usucă, şina se clatină, şi roata se duce din nou la fierar şi se slrînge. pamfile,.. 1. c. 129. 4 (Transilv.; complementul indică cercul metalic al roţii de lemn) A fixa pe obada roţii. Petrea se tocmeşte cu oamenii ce-i aduc roţi să le siringă rafurile. agîrbiceanu, s. p. 53. Expr. (Popular şi familiar) A-şi stringe gura = a se reţine (să vorbească); a tăcea din gură. Cf. dl, dm, dex. (Cu schimbarea construcţiei) Baba. . . îşi strînse moara cea hîrbuilă de gură ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolca inima pestriţă, eminescu, p. l. 18. (Intran z.) Cit ai strînge din ochi = imediat. Cf. dex, zanne, p. ii, 362. ^ P. anal. (Popular; complementul indică uşi, porţi etc. deschise) A închide. Se duse la sobă, luă un lemn şi-l puse pe foc, apoi strînse portiţa. D. zamfirescu, t. s. 95. Strînge uşa. alr ii/i mn 119, 3 803/537. + (Complementul indică fruntea, buzele etc. oamenilor) A încreţi (foarte) puternic (în semn de nedumerire, de nemulţumire, de mînie etc.). V. încrunta. îşi strînse buzele livide şi spuse rar şi declamat, călinescu, s. 167. Am strîns buzele. . . şi holărîi să-mi văd de treburi, blaga, h. 37, cf. dl. Tractoriştii. .. Strîng buzele plesnite-n vînt şi lac. labiş, p. 63, cf. m. d. enc., dex. (Intran z.) Stringe din buze. cade. Stringe din sprîn-cene. id. ib. Sirînge fruntea, alr ii/i h 10/872. (R e f 1.) Gura mică i se stringea şi mai mult între fălcile mari. camil petrescu, p. 248. Gura i se stringea in margini răutăcios, barbu, g. 127. ^ Expr. A-şi stringe buzele (sau gura ca o) pungă v. pungă (I). + (Complementul indică dinţii, fălcile, pumnii etc. oamenilor) A încleşta (foarte) puternic (pentru a-şi stăpini iritarea, supărarea, furia etc.) George-n munte pumnii-şi strînge ... Şi de multă ciudă plînge. coşbuc, p. i, 62. Stringea. dinţii şi respira greu, înfricoşată să n-o copleşească plînsul. rebreanu, nuv. 184. Stringea dinţii de i se vedeau muşchii puternici, camil petrescu, o. ii, 465. Faţa i se făcu albă ca varul şi slrînse dinţii mici. v. rom. septembrie 1955, 66. Strînse pumnii şi scrîşni printre dinţi, tudoran, p. 39. Regretul sau, mai exact, remuşcarea m-a făcut să strîng pumnii, v. rom. decembrie 1966, 24. «0* Intranz. Strînsă cu dinţii săracul şi gemu. ţichindeal, f. 221/8. Stringînd din măsele, îşi revizui raportul, brăescu, o. a.· ii, 275. Cu feţele schimonosite de emoţie, strîngeau din fălci ca să nu-i podidească plînsul. cocea, s. ii, 111. Femeia... strînse din dinţi şi se uilă pămîntie la bărbatu-său. tudoran, p. 19. întoarce violent barca..., slringind din maxilarele suple şi ţepoase, bănulescu, i. 13. Stringe din dinii cît ti pulea, că n-ai încotro, udrescu, gl. 4. (Complementul iudică umerii oamenilor) A apropia printr-o mişcare orientată In sus. Slrîngindu-şi umerii tn limi- tele instrumentului şi lovind decis şi gingaş, stîrnea clinchete paradisiace.. călinescu, s. 171. "v* Expr. (Intranz.) A strînge din umeri = a-şi exprima nedumerirea, nepăsarea, dispreţul, nemulţumirea etc. (prin apropierea umerilor printr-o mişcare orientată în sus); a da din umeri (v. d a), a ridica din umeri (v. ridica I 3). Grădinarul m.cu... a sirius din. umere, cînd a văzul florile, negruzzi, s. i, 98. Străjerii ... se uită lung unul la altul şi strîng din umere, creangă, p. 82, cf. ZANNE, P. ii, 452. Rămase în mijlocul odăii, stringînd din umeri. T>. zamfirescu, t. s. 94. îţi pui singur o mulţime de■ întrebări, la carc ortodoxia monahală n-ar putea răspunde decît slringind din umere. hogaş, dr. i, 14. Noroc bun ! zise Ion stringînd din umeri prostit, rebreanu, i. 270. cf. cade. Ambrozie stringea din umeri, sadoveanu, o. xii, 686. Fala moşneagului. . ., lemîndu-se şi dc babă, strînse numai din umeri şi tăcu. sbiera, p. 215. 5. T r a n z. (Complementul indică ţesături, hîr. tie, haine etc.; de obicei cu determinări care arată modul) A aduna laolaltă punînd marginile una peste alta (v. îndoi, împături, pături 1) sau într-o anumită ordine (v. p 1 i a), 1ntr-un anumit fel (v. înfăşură) etc.; (regional) a chiti. Antimisul să chiamă greceaşle slrinsură, fiind pururea pre sv[i]ntul pr[i]si[o]£ străns (cca 1680—1700). gcr i, 245/10. Aşezăm lîngă spaliri hirlii slrînse în forma pîlniei. brezoianu, a. 289/22. Stringenţi pînzele, Că se prcclalină corabia ! alecsandri, t. i, 330. lini puse dinainte un plic. . . în care găsii o hîrli.e strînsă în patru, sion, p. 58. Mai cu grijă stringe pînza, cîrma ţine-o mai vînjos. davila, v. v. 143. Strînsei vălătuc mantaua şi surtucul. hogaş, dr. i, 308, cf. resmeriţă, d., cade. Strînse mâtă-surile, c-un fel de spaimă, teodoreanu, m. iii, 353, cf. dl, dm. Reuşeşte să realizeze măcar de cîleva ori asemenea ,,poze“ slrîngindu-şi cu gesturi foarte calme paraşuta. cinema, 1968, nr. 6, 16. Tu rămîi şi-mi spală haine... Şi le usucă la soare. Şi le strînge păiurele. folc. mold. i, 60. (Refl.) Pînzele încep a se strînge. helîade, l. b. i, 9/22. «£· (Prin analogie) [Păunul] îşi slrînse coada, gîrleanu, l. 15. + P. anal. (Complementul indică paturi montate, corturi întinse etc.) (A desface, a demonta şi) a aduna la un loc (şi într-un anumit fel), elementele componente. Avram ăcrept aceaia strînse cortul, duse-se şi lăcui în Manvre, la zăpodia stăjarilor. po 47/12. Soldaţii... sirîngeau paturile şi se găteau de frecat cazarma, bacalbaşa, s. a. i, 27. Lăieţii... se repeziră la corturi, le strînseră intr-o clipită, le aşezară în căruţe, chiriţescu, gr. 67. După aceea o să slrîngem corturile, stancu, ş. 39. + (Rar; complementul indică perdele, cortine etc. lăsate) A ridica (I <*)· Cortine de pînză.. . pe care le întinde şi le strînge cu repeziciune prin sfori, brezoianu, a. 390/11. în jur de paiul alb îşi sirînge, Mai des, cernitele perdele. goga, poezii, 248. 4 Refl. (Despre instrumente, ustensile telescopice sau despre părţi ale acestora) A introduce unul In altul tuburile din care este alcătuit, pentru a face să fié mai mic. Eu am undiţe sistematice, de se strîng, se fac baston, brătescu-voineşti, i. 138. Strînse piciorul trepiedului. A încuiat maşina şi a plecat, uiiînd să-i strîngă antena telescopică. 4. P. anal. (Complementul indică părţi mobile ale corpului fiinţelor) A aduce (cît mai) aproape de corp sau unul de altul (reducindu-i, aparent, dimensiunile, de obicei lungimea); a apropia. Paseri... călătoare... seabat in şesuri. .. Stringînd ale lor aripi căzute de lung zbor. alecsandri, o. 95, cf.. şăineanu2, cade. îşi slrînse picioarele şi aprinse o ţigare. c. petrescu, c. v. 237. Pe urmă îşi stringea genunchii la gură — şi răminea aşa. sahia, n. 115. Se odihnesc slrîngindu-şi picioarele goale sub poalele mantalelor, bart, s. m. 17. Ca să-şi facă semnul crucii după regulă, el şi-a strîns loate. degetele tare. arghezi, s. vu, 35. Calul. . . îşi strînge picioarele dcdcsupl. boc za, o. o. 43, cf. pl. Alunecă lingă genunchii ei strînşi in fotoliu, preda, r. :198, cf. dm, m. d. enc., dex. (Refl.) Picioarele miei... sc strînseră şi mai tare, ca două vietăţi care rai mai aveau unde să 13912 STRÎNGE - 1768 — STRÎNGE se refugieze, pbeda, b. 176. <£> Expr. (Familiar) Mai strinj|e-ţi coada = nu te amesteca în treburi care nu te privesc. Cf. zanne, p. vi, 625. (Regional) A strînge genunchii de Inimă = a se restrînge (1) (material). Dacă nu poţi stringe-ţi genunchii de inimă. lexic reg. ii, 96. A-şi strlngc rlndurlle = a) a se replia (2). Semnul e dat şi mica armie, slrtngindu-şi rîndu-rile, înaintează împotriva vrăjmaşilor, heliade, l. b. i, 145/1-7. Îl vedeau acum bine, apropiindmse . .., strîngîndu-şi rindurile, oprindu-se deodată locului, cocea, s. i, 12; b) p. ext. a forma o masă omogenă, întărindu-şi forţele (fizice sau morale). Popoarele. . . îşi strîng rîndurile tot mai tare, şi tot mai tare duc munca. bacalbaşa, s. A. ii, 31. Naţiunile au simţit nevoia să-şi siringă rîndurile într-o disciplină colectivă, ralea, în plr ii, 336. + R efl. (Despre materiale textile sau despre obiecte din fibre naturale muiate ori spălate în apă) A-şi reduce dimensiunea; a intra (la apă). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 6. R e f 1. (Despre fiinţe) A-şi încovoia, a-şi îndoi etc. corpul, de frică, de frig etc,, apropiindu-i (foarte) mult extremităţile sau părţile distincte unele de altele şi făcindu-1 să devină (aparent) mai mic; a se aduna, a se chirci, a se ghemui, a se zgirci, (popular) a se ciu-ciuli, a se zguli, (învechit) a se stîrci (1), (regional) a se tîmbuşi (1)· Cînd trec copii, sub tufă eu mă strîng. coşbuc, p. i, 289, cf. cade. Crabul se strînse un moment nemişcat, c. petrescu, î. i, 82. Se strîngea tn camera friguroasă, ca într-o cavernă, muncit de insomnie, id. ib. ii, 158. Streinul s-a slrîns lîngă sobă şi a rămas timp îndelung pe scaun, cu obrajii în palme, cu contele pe genunchi, id. A. 290. Fiecare s-a strîns mai mult în palul lui cald, îneolăcindu-şi trupul, ferindu-se ca de ceva rece. sahia, n. 118. Ivan se strînsese pe scaun, cu spaimă din spaima ce-l scutura pe simigiu. o. m. zam-fikescu, m. D. i, 183, cf. dl. Andrei se sirînse în fotoliu, τ. popovici, s. 62, cf. dm, m. d. enc., dex. <}> Loc. v b. A se strînge ghem v. ghem. A se strînge armonică v. armonică. A se strlngc colac v. colac. <> Expr. A sc strînge ln sine (sau, rar, In pielea Iui) = a deveni puţin comunicativ, a se închide în sine, v. î n c h i d e. Cf. tdrg. Mă strînsesem în mine... cu sufletul îngenuncheat, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 45. în ceasurile de odihnă, Cocor şedea uneori tăcut şi se strîngea în sine. sadoveanu, o. xvii, 272. Omul slrîns în sine... nici n-are nevoie de spaţiu, arghezi, b. 88. Flăcăul se posomori şi se slrînse mai mult în pielea lui, de arici, ca să nu se mai lege nimeni de el. xudo-ran, i*. 122, cf. dl, dm, dex. + (Despre oameni) A se lipi (ghemuindu-se) de cineva (sau de ceva) căutînd protecţie, alinare, confort etc. ; a se ghemui lîngă cineva (sau ceva); a -se înghesui. S-a strîns de spaimă toată lîngă pom. coşbuc, p. R e f 1. recipr. Se strîngeWi s& îngMsuiau-uimi intr-altul ca 1 să. se încălzească, vlahuţă., o. a. 136. Animalic,, oamenii se strîng unii lîngă alţii, camil pethescu, u. n. 359. Fetele chicotiră şi se iţrînseră una în alta. sadoveanu, o. i, 597. + (Rar; despre membrele corpului fiinţelor) A se aduna (lingă corp). Picioarele căţelului s-au strîns de frig· "ν’ Tranz. Copilul şi-a strîns braţele în somn. + (Rar; despre-organe, ţesuturi, muşchi etc. ale corpului fiinţelor) A se contracta. Muşchii sînt organe fibroase,... puţin elastici şi care au însuşirea de a se strînge. kretzulescu, a. 160/4. (Tran z). Răceala strînge oasele cele mici. descr. aşez. 135/18. fr (Prin analogie) Acele frunze ce se strîng de sînl atinse, davila, v. v. 61. fr Expr. A i sc strlngc (sau tranz. a-i strlngc cuiva) inima (sau, rar, sufletul) = a simţi (sau a face pe cineva să sim- tă) nelinişte, îngrijorare, emoţie, (foarte) puternică etc. Să iubească — ideea aceasta îi- strîngea adesea inima, eminescu, n. 36. Bucuria... ii strîngea sufletul, id. ib. 48. Inima-n piept mi se strînge. macedonski, o. i, 17. Recrutul cu inima strînsă de durere, se gîndea la casă. bacalbaşa, s. a. i, 193. Ele plîng şi mi se stringe Inima cum stau s-ascull. coşbuc, p. i, 263. Inima-mi se slrînge de o grijă ne-nţeleasă. anghel, p. 22. Poporul ascultă cucernic şi cu inima slrinsă într-o vie aştepr tare. camil petrescu, o. ii, 180, cf. dl, dm. Inima ţi se strînge de tristeţe, cinema, 1969, nr. 3, 31* cf. m, d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Remuşcarea inima îmi slrînge. labiş, p. 57. + P. anal. (Rar) A se restrînge (1) (ca spaţiu ocupat), O să ne strîngem într-o singură cameră, h. lovinescu* t. 360. 7. Tranz. (Complementul indică piese filetate ale unui dispozitiv, ale unui mecanism etc.) A fixa (mai) bine printr-o mişcare de învîrtire; a înşuruba (foarte) tare. Minerul strînge cu putere şurubul, bogza, A. î. 165, Cf. DL, DM, M. D. JLNC., dex.(R efl. p a s.) Doă jumătăţi de sbanţuri. .. se strîng unul împotriva altuia, brezoianu, a. 67/16. fr E x p r. A stringe şurubul = a folosi mijloace (abuzive) de constrîngere. Să meargă negreşit. .. să vorbească în daravera mea, să strîngă şurubul, m. i. caragiale, c. 100. Domnul Titus şi Alisandru... au început să strîngă şurubul, lăncrănjan, c. ii, 363. (Cu schimbarea construcţiei) Scăpaseră de ,,şurubul“ pe care numai subalternul mustăcios învăţase să-l strîngă. g.m. zamfirescu, sf. m. n. i, 77. 4 (Complementul indică părţi componente ale unui dispozitiv, ale unui aparat etc.) A apropia şi a lipi (foarte) tare unul de altul, prin înşurubarea, pînă la refuz, a unor şuruburi (şi a unor piuliţe). (R ef 1. p a s.) Cu ajutorul piuliţelor, sitele sînt strînse unele de altele, agrotehnica, i, 424. II. (Predomină ideea de acumulare) 1. Tranz. (Complementul indică obiecte, fiinţe etc. răspîndite, risipite, împrăştiate etc.) A lua şi a pune laolaltă, la un loc sau la locul lor, făcînd grămezi (v. îngrămădi), mănunchiuri (v. î n m ăn unche a), etc.; a aduna, (regional) a strlngui (1). :V. comasa,-' cu-' lege. Nu lăsa pre nime să-i strîngă să-i îngroape. dosoftei, v. s. noiembrie 141r/10. Asămănată iaste împărăţia ceriului, unui nevod aruncat în mare şi strîngînd de tot fealiul de peaşle. cheia în. 9v/5. O văduvă strîngea spice pre urma noastră (a. 1692). gcr i, 306/27. Tătarul îl face pe om de cumpăra ordzul cela ce strînge el de pen traişle. neculce, l. 57. Ducîndu-se fratele ei ca să strîngă leamne...., deade pruncului mai sus-zisul inel. maior, ist. 88/15. Mergînd-la ţărmurile, mării, ş-au strîns şi ceva stridii, drăghici, r. 60/31. Minerale are la munţi: aur in Olt, Topolog«. adus din munţi şi strîns de aurari, genilie, g. 185/27. Stringe fînul în mici şiruri paralele cu furca de lemn. brezoianu, a. 119/23. Mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strînge eminescu, o. iv, 83. Feciorii strînseră tăciunii,, puseră-lemne proaspete, agîrbiceanij, a. 295. Strînsei rămăşiţele prinsului în desagi, hogaş, dr. i, 265. Zenobia strîngea jeratic sub o cratiţă cu trei picioare, rebreanu,. i. 201, cf. resmeriţă, d.., caSb. Voi strînge ierburi moi-pe care să te culci-, călinescu, o. ii, 167. Mîine să-ţi strîngi calabalîcul şi· să te pregăteşti dé drum. c. petrescu, a. r. 175. Strîngînd lotul în traistă..., porni spre izvorul Oltului, bogza, c. o. 33, cf. dl, dm. Privi zes--. trea strînsă, grămadă, in mijlocul odăii, barbu, g. 46, cf. m. d. enc., dex. La cai să daţi fîn... Striris în sărbători, teodorescu, p. p. 176, cf. 81. Cînd îţi ţai unghiile, să le strîngi în poală. şez. i, 277. Numai o palmă că-i da, Pleca Gruia lulăind, La măsele tot strtn-gînă Şi la dinţi tot numărînd. bibicescu, p. p. 307. Mă duc la polog, îl strîng, îl fac copiţă. vîrcol, v. 28. Daca focul se sfîrşea, Turcii scrum că se făcea Şi Badiiil se apuca Cu lopata de-i strîngea. balade, ii, 125. Strînji toată averea* care ie dală dă laică-meu şi plecăm. o. bîrlea, a. p.i, 567. Slringlnd iarbă fir cu fir, Am găsit un trandafir, folc. mold. ii, 306. De la copaciul căzut. 13912 STRINGE - 1769 - STRÎNGE Tpţi alerg lemne să strîngă. zanne, p. i, 146: (A b s o 1.) Cu pumnul galbeni zvirlea, Turcii cu toţii stringea. şez. i, 110. (Refl. pa s.) Se strînge fel de fel de buruiene... pentru leacul oricărei boale. şez. iii, 49. (Refl.) Cîte oleacă de col, dacă se strînge, îl mai stir-nim noi cu mătura, hogaş, dr. i, 34. Norii se adună, se strîng, se îndeasă unii tntr-aHii şi se înnegresc. stancu, μ. i. 265. In spatele nostru a început să se siringă, să se ,sape, să se ciocănească, s februarie 1960, 38. (Figurat sau în contexte figurate) Măcar că nu din lăcomie s-au făcut aceasta, ca să stringă în casa lui suspine a tuturor (a. 1729). gcr ii, 25/6. Toate bunătăţile şi avuţiile... slobod la mîini le rîsipeaşte pentru ca să strîngă deaciia dezmierdător pentru trup. molnar, bet. 89/9. Pîn-atunci, unul îşi sirînge Sub bolta lui, şirag de stele, vlahuţă, o. a. i, 21. Ciorilor le-ă dat seninul strîns din privirea omenească. anghel, î. g. 11. îşi simţi obrajii uzi, şi-şi strînse min-ţile-i trîntite de calul necuratului, galaction, o. 55. (Refl.) I s-a strînge în creaştet toată strimbătatea. dosoftei, ps. 26/16. Pe faţa lui Manole s-a strins o ceaţă neagră, călinescu, c. o. 81. Simţeam în mine cum se strîng Pletoase neguri, labiş, p. 263. Vai, Doamne, inima mica, Că mult dor s-au strîns în iea. folc. olt.—munt. i, 161. <0> Luc. vb. A strînge (intr-un) mănunchi ceva = a înmănunchea. Flori... aş slrînge-ntr-un mănunchi, blaga, p. 54. (Cu schimbarea construcţiei) Dragostea. . . Am strîns-o mănunchi-h mînă Şi-am zvîrlit-o într-o grădină, şez. i, 48. 4 (Complementul indică grămezi, movile etc. de obiecte adunate) A face. Pe urmă movile de cei morţi au strîns. ureche, ap. Gcb 1, 71/26. □ Am strîns grămezi de fiare vechi. + (Popular; complementul indică griul împrăştiat pe aria de treierat cu caii; cu determinarea ,,1a stîlp“) A îngrămădi în mijlocul ariei (în jurul stîlpu-lui de care sînt legaţi, cu o funie, caii carè treieră). Cf. alr ii 5 305. "v> Refl. pas. Vraful se strînge la par, adecă la mijlocul ariei, atunci cînd urmează ca omul să-l vînture. pamfile, a. r. 213. 4. Fig. (învechit, rar) A distruge. Lăsa-voi ploaia spre pămînt 40 de dzile şi 40 de nopţi şi strînge-voiu toată firea ceaia ce am făcut. Po 29/24. 2. Tranz. (Complementul indică obiecte sau părţi ori fragmente ale acestora) A lua şi a aşeza în ceva sau într-un loc sigur, ferit sau special amenajat, pentru menţinerea în bună stare (şi timp îndelungat), pentru a putea fi găsit uşor la "nevoie etc.; a pune bine (v. p u n e A I 4), a păstra (1). Apa lor ce-şi lasă să nu o leapezi..., ci să o strângi tntr-o ulceluşă. mîn-cările, 31/8. Să le dai răvaşul meu să-l cetească şi să-l siringă, ca la întoarcerea mea să găsesc toate scrisorile mele. kogălniceanu, s. 6. Sfîrşind, slrînse ochilarii, îşi luă şlicul şi ieşi. negruzzi, s. i, 10. Cum ajunge la fîntînă, scoale mai întîi furca, de unde o avea strînsă. creangă, p. 96, cf. cade. Moşneagul slrînse ţigarea cu îngrijire, s-o fumeze acasă, pe îndelete, c. petrescu, î. 11, 139, cf. dl, dm. Vasele calcinate au fost cu grijă strînse. h. daicoviciu, d. 84. Am găsit destule resturi de scînduri... strînse ordonat pe lingă pereţi, bănulescu, 1. 210, cf. m. D. enî:., dex. Flecarele au căpătat cîte un itvod, pe care l-au şi strîns bine. sbiera, p. 8. Banul de găsit să-l strîngi, că-i cu noroc. şez. ii, 66. Vede o nucă, se plecăj o luă, o strînse şi sara... o dădu fetei sale.' ib. v, 65. lei sacu ista... şi îl duci acasî şî-l strîngi biţii ca să nu-l' vadă nime. o. bîrlea, a. p. ii, 35. «0·· Refl. pas. Băligarul şi mustul... se strîng cu îngrijire pentru à fi utilizate tn agricultură, păcală, m. r. -275. 4 (Complementul indică mîncăruri rămase, resturi, vase, taeîmuri etc.) A aduna şi a pune deoparte, pentru a elibera masa1 (I D sau locul respectiv după ce s-a terminat dé mîncat; (complementul indică diverse obiecte împrăştiate, risipite etc. într-o încăpere, undeva etc.) a lua şi a pune la loc, aşezînd în ordine; p. ext. (popular şi familiar) a deretica. Porunci să ridice masa şi să strîngă tacîmurile. negruzzi, s. i, 156. în casă e strîns tot, dichisit, fiecare lucruşor pus la locul lui. vlahuţă, s. a. iii, 390. Lelea Ana... începu să siringă blidele de pe masă. agîhbiceanu, s. 300. Strîngea alene tacîmurile. rebreanu, p. s. 49, cf. cade. Cucoana Agrtpină s'lringea farfuriile, brăescu, o. a. 1, 17. Bate de'cîteva ori în gong, pe urmă trece în hali, de unde' strînge ceştile de ceai. sebastian, t. 72, cf. dl. Infirmiera-şefă se aplecă şi strînse fişele, preda; k. 139, cf. dm, m. d\ enc., dex, alr ii/i h 253/682. Expr. A stringe masa v. mas ă1 (I 1). A strînge patiil (sau regional, aşternutul, ţoalele) = a aduna de pe pat şi a pune în ordine; a face patul, v. face. Nu lasă slugilor să facă patul. . . ci îl strînge şi-l aranjează singură, camil petrescu, p. 49. Antoine însuşi strîngea paiul, călinescu, s. 15, cf. alr i 646. 3. Tranz. (Complementul indică obiecte, ele~ mente etc. situate separat, în diferite locuri) A aduce (succesiv) într-un singur loc (luînd din mai multe părţi şi obţinînd mari aglomerări cantitative); a acumula, a aduna, a concentra. Era obesearecă aproape de svela Sofia şi era strînse cărţi înir-însa. moxa, ap. gcr i, 60/23. A strîns în ,,Cuvente din bătrîni“ probe Intr-ales din vechea lirâbă. iorga, p. a. ii, 25. în afară de numele... slrînse la Dioscorides, nu ne· rămîne nimic... din limba strămoşilor noştri, pârvan, g.., 165. A scris. . . cîteva schiţe şi nuvelete ce trebuiesc strînse şi puse la locul de cinste dintr-o antologie, i. botez, b. i, 42, cf. dl, dm. (Prin analogie) Mi-am adunat voinţa, mi-am strîns la un loc puterile... am biruit boala, n-am murit, stancu, m. i. 75. Or fi crezut că a strîns atîta vlagă în el îneît poate trăi şi fără frunze. bănulescu, i. 8, cf. m. d. enc., dex. îmi strîng toată puterea laolaltă, alr ii/i mn 52, 2 298/334. <0* Fig. Să-ţi strîngi mintea cea bărbătească în cap. neagoe, ap. gcr i, 169/30. Cînd s-a deşteptat Ema, a căutat să-şi siringă ideile, baronzi, m. 534/4. La o virstă aşa de crudă a strîns în devia lui atîta învăţătură, vlahuţă, s. a. iiJ 360. Ce însuşiri rare strînse din mila lui Dumnezeu în acelaşi suflet mare dé 'simplu genial, iorga, p. a. ii, 202. A strîtis atît venin în ea că, uneori, mă mir că nu omoară, cu muşcătura, ca vipera. G. M. zamfirescu, sf. M. n. i, 133. Şi lira veche-alunci, tn şapte coarde, Strîngea tot cè armonic o duruse, vulpescu, p. 23. 4 P. anal. (Complementul indică unde, fluide în mişcare)' A orienta în cantităţi (foarte) mari spre acelaşi punct ; a acumula, a aduna, a colecta, a concentra. Tîrg mic cu un bun havuz, care sirînge multă apă folo-, sitoare la vreme de foc. kogălniceanu, s. 9. Nu este apă curgătoare.ci uri eleşteu cu apă strînsă din izvoară şi ploi (a. 1850). po<5. ec. 981. Vestitul grădinar ...a strins apele intr-Un eleşteu de-o formă graţioasă, ghica, c. e. ii, 320. Bîul Sadului strînge cele mai multe din apele regiunii înalte, păcală, m. b. 6. Ureche.a noastră . .. sirînge... ca o pîlnie undele sonore, puşcariu, l. B. I, 81. 'Corabia luă drumul către miazănoapte, slrin-gîild vîntul în tribord, tudoran, p. 359. Dunărea este aceeâ care le strînge-pentru a. le vărsa în Marea .Neagră. ap 52. φ Refl. Stringă-se apele supt ceriu într-un loc. po 13/2. Strîngă-să apa cea de dedesuplul ceriului ih stri[n]soare ună. dosoftei, ap. gcr i, 265/13. Pustiile siAt timpuri mări nisipoase... fără ape-ţi plante, afară dé unele locuri joase unde se strîhge aPa ploilor. genilie,-g. 121/5. Şi-n grămezi de neguri apele se strîng’. ToyÎRCEÂNU, b. 78. Se' îhtîmplă mai totdeauna ca materiile bolnăvicioase să sé strîngă la mărginilé din afară ale trupului, descr. aşez. Φ/1β; "Simţi că i se strînge tôt sîngefe la inimă. v. 'Rost. mai 1955, 26. 4 (Rar; complementul indică lichide) A absorbi. Copacii strîng în trunchiurile lor!nenumărate şuvoaie de apă. bogza-, c. o. 90. Toată apa o strînge viţa în bobiţele ei. v. rom. februarie 1964, 72. 4 Refl. (învechit, rar; despre corpul omenesc) A se fortifica. Cu bucalele strînge-se trupul, coresi, ev. 219. 4. R e f 1. (Regional, mai ales în Transilv. ; despre lapte) A se coagula. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, chest. V 85, alr i 1 063/118. 4 Tranz. (învechit şi regional; complementul indică lapte coagulat, brînză, caş etc.) A scurge (II). Noema... au deprinsu toate torcă-turile de lînă... a sirînge brînză şi untu. m. costin. 13992 STRINGE - 1770 - STRÎNGE let.. 54. Văcarul sfirşi acum de strtns urda tn jacă xi. o alîrnă de un cui. lungianu, c. 53. După ce s-a închegai, laptele trebuie strtns. diaconu, p. 30. ψ Refl. pas. în această pînză se ,,strtnge“ caşul. dr. iii, 573. 4. Tranz. (Regional, mai aies în Transilv. ; complementul este caşul) A jintui (Lechinţa — Tirnăveni). Cf. alr ι 1 815/26,148,180, 186,231,510,520,700. 4. (învechit, rar; despre noroi) A se întări. Peste zi încc-puse un vînt rece şi noroiul se învîrloşa stringîndu-se de frig, incit încet-încel se făcuse tare ca fierul, ghica, s. 243. 5. Tranz. (Despre oameni; complementul indică roadele pămintului, recolta etc.) A lua de pe cimp, din grădini, din livezi etc. şi a pune într-un anumit loc, în ceva etc.; a aduna, a culege, a recolta (1). V. s u r e t i. Acesta den roadă, ce va fi strâns, să întoarcă înapoi de doo ori. prav. 3. Şie-şi strenglndu den ţarina celor streini, biblia (1688), 2032/57. Iar pâp[u]-şoii să-i prăşască y[i] să-i strîngă cu plată (a. 1779). iorga, s. d. vii, 117. N-au fost obicinuiţi.. . a-şi strtnge rodurile in socoteală dă chilie, ci în zile de arătură (a. 1831). doc. ec. 491. Strîngem recolta cu desăvîrşire uscată, brezoianu, a. 101/16. Trebuie să nu seamine cineva decit numai semînţa strînsă din anul trecut. i. ionescu, b. c. 75/31. Crezi iu că vom putea noi singuri secera şi strtnge atîta amar de grîu? creangă, p. 155, cf. besmeriţă, d., cade. Pînă la vremea amiezei, mai tot finul era strîns şi cărat la locul lui. mironescu, s. 68. Oamenii îşi vor strînge recolta, bogza, c. o. 131, cf. dl, dm. Toate produsele din grădinile de legume să fie strînse urgent, scînteia, 1969, nr. 8 194. A ştiut. .. să-şi strîngă grînele fără vătămare, h. daicoviciu, d. 70, cf. m. d. enc., dex, alr ii 5051/260. Mîni-a slrînge frai'e-tău grîu să-l punem la batoză, o. bîrlea, a. p. it, 354. Fiecare strînje ceea ce a semănat, i. pop, l. 101/16. fr Refl. pas. Poamele acestui copac să strîng de locuitori pînă nu se coc. amfilohie, g. 213/5. Către toamnă, cînd se strtnge de pe cîmp, ei au adunat la jilărie dejma. şez. i, 261. Récolla minunată ce se strîngea peste tot... însemna o răsplată pe măsură, v. rom. februarie 1964, 97. fr (Prin analogie) Strîn-geam [roua] cu o ftşie de pînză. penescu, m. 25. 4. P. anal. (Despre albine; complementul este nectarul, polenul etc. sau, prin sinecdocă, mierea) A culege. Chiar şi albinele slrtng miere din florile hrişcăi. 1. ionescu, b. c. 197/18. Albinele strîng miere în fagurii lor. călinescu, c. o. 134. Nu slrtng toate muştele miere. zanne, p. 1, 558. 4. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit şi popular; complementul indică mai ales alimente, hrană etc.) A aduna (spre a face provizii). Ia de toate bucalele la tine ce se mănîncă şi veri strtnge la tine cum să fie ţie mîncare. po 29/9. Să strtngem nişte ttrşuri şi să facem toată noaptea foc, să fugă ţlnţarii. creangă, p. 129, cf. dl, dm. m. d. enc., dex. Vara o lucrat tn lume ş-o strtns pă iarnă. o. bîrlea, a. p. ii, 396. Furnica îşi strînge hrană De cu vară penlru iarnă, zanne, p. 1, 462. 4 (învechit; complementul indică roadele pămîntului, recoltş, alirnente, hrană etc.) A depozita. Va strînge griul lui in şura sa. n. test. (1648), 70r/6. Ce voi face că η,-amunde să strtng roadele meùle. cheia, ?n. 32T/5. Din laptele-acesta, o .parte îl strîngea totdeauna în hrubă, drăghici, r. 149/1· îşi strtnseseră acolo merinde şi apă pentru mai multe zile. vlahuţă, s. a. ii, 101. fr Refl. pas. Aceste planté oloioase se strtng în vinicer. 1. ionescu, c. 189/13. 4. R e f 1. pas. (învechit, rar; subiectul gramatical indică plinea) Ase face. Pîinea ce o sfărîmăm. ■., amu den grîustrtnge-se. coresi, ev. 30. 4. (Complementul indică obiecte de aceeaşi categorie, de obicei de artă sau manuscrise, texte, cărţi, mai ales vechi ori rare, producţii folclorice etc.) A lua (sau a nota, a înregistra) şi a pune la un singur loc, pentru a face o colecţie (expusă sau tipărită); a aduna, a colecţiona, a culege. Nici esle a să mirare, că scriitorii noştri n-au anal. de nnde slrînge cărţi. ureche, ap. gcr 1, 69/15. Cu multă trudă..prin bogate locuri am umblat, slrinyind izvoadele de prin tară (a. 1738). c.vr. m.w. 315. Astrim folclor, călinescu, s. c. l. 129. In generaţiile următoare lui Petrarca, sînt numeroşi umanişti care strîng manuscrisele latineşti, vianu, l. u. 25. G. Tranz. (Complementul indică bunuri materiale, avere, bani etc.) A pune deoparte (puţin cîte puţin, încetul cu încetul) pentru (a consuma) mai tîrziu; a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, (popular) a chivernisi, (popular şi familiar) a prăsi (3), (regional) a mirui2 (1), a priştipi, a răgădui1 (1), a sclipui2 (1), a scofeli (3), a stăci, a şporoli, a zorobi. Ş-au strîns loru-şi bogăţii, derept aceaia sînt în nevoie mişeii, coresi, ev. 42. Nu strîngereţi aur, neci argint, neci bani în pungile voastre, n. test. (1648), 12v/33. Strînsura ce strînge nu ştii cui rămîne. dosoftei, ap. gcr i. 211/36. Avuţia strînsă spre răul slăptnu-său. cantemir, ap. gcr i, 325/30, cf. valian, v. Temislocle avea multă cură de a strînge la bani spre a-şi îndestula liberalilalea. aristia, plut. 294/19. începe să strîngă ban cu ban din produsul micilor vtnzări. vlahuţă, s. a. iii, 344. Odoare strînge din neam tn neam. iorga, c. i. ii, 162. Dacii strînseseră încă de pe vremea lui Burebista uriaşe cantităţi de metal preţios, pâbvan, c. 595, cf. resmeriţă, d., cade. Regreta că a fost cinstit în slujbă şi n-a strîns avere, rebreanu, r. i, 65. Nu ştii... că eu sînt sărac şi n-am parale strînse la ohisoi? sadoveanu, 0. xvi, 44. A strîns parale, pe care le-a plasat apoi în moşie, vie, casă. călinescu, s. 64, cf. dl. Dc mi-ar rămîne sporul ce l-am slrîns, Cu prea puţin în lume aş rămîne. labiş, p. 122, cf. dm. L-a luat de bărbat pe Necea, in speranţa... că va slrînge avere, bănulescu, 1. 159, cf. m. D. enc., dex. Şi-a slrîns galbeni peste fire. reteganul, tr. 36. Toi ce strîngeţi voi, daţi pe băut. şez. i, 258. D-avere ce-şi avea, îşi strîngea Şi-şi cumpăra Cattraşi Cu gălbenaşi. balade, iii, 343. Slrîns-ai avere pe lume Şi nu ştii cai rămîne. folc. mold. i, 93. Ce a strîns într-o vară, a cheltuit într-o sară. zanne, p. v, 612. (A b s o 1.) Să nu strîngem pre pămînt, ce în ceriu. coresi, ev. 54. Slrînge şi ηιι ştie cui stringe. neagoe, înv. 169/5. Cei lacomi să îmbracă, strîngu, vieţuiescu, petrec prost. n. costin, ap. gcr ii, 12/21. Care cu mine nu strînge şi nu dobtndeaşlc, acela piarde şi aceaia ce arc.. ţichindeal, f. 228/26. Slrtng, strîng. . . şi la sărăcime nu se mai gindesc. sp. popescu, m. g. 55. Strîngînd de ici, rupînd de colea, ai pulea, poale, să mergi şi Iu la şcoală, cocea, s. ii, 63. Burghezul slrînge şi se forţează, ca să ajungă, ralea, s. t. i, 152. Slrînge la tinereţe ca să ai la bătrîneţe. Cf. zanne, p. ii, 772. fr Fig. Nu iaste pocaanie acolo. ■ ., nici spăsenie celui ce de acicea nu şi-o au slrîns. coresi, ev. 538. Mai pe urmă,... norocire că ari slrînge. m. costin, ap. gcr ii, 12/17. fr E x p r. A stringe bani albi pentru zile negre = a fi (foarte) chibzuit şi econom, zanne, p. v, 54, cf. cade. (Cu schimbarea construcţiei) Pe lîngă acestea mai avea strînse şi părăluţe albe pentru zile negre. creangă, p. 3. Banii şi cele cîteva bijuterii strînse pentru zile negre stăteau ascunse într-un loc secret, barbu, ş. N. ii, 200. •♦•Refl. (învechit, rar; despre venituri) A se realiza (2)· Muiarea... să ceară de la bărbat, şi tot venitul ce va fi strîngîndu-să den dzeastrele ei, prav. 143. +· (învechit şi popular ; complementul indică dări, impozite, taxe oficiale etc.) A percepe (2). ’.N-au putut să strîngă haraciul, ca sări trimită la vreame (a. 1660). mag. ist. i, 325/5. Să fie volnici cu această carte. ... să-şi strîngă dajdia după moşia lor (a. 1701). bul, com. ist. iii, 88. Rîndui armaşi şi deregătoare care să siringă darea, maior, ist. 229/24, Ei să strîngă birul, ei să încheie socoteala cu. vistieria, (a. 1811). doc. ec. 118. Au cumpărat 1 115 pi[e]i dă epuri dă la cei ce le-au strîns du prin sate (a. 1823). ib. 299. Dijma de ceară şi său... o strîngea penlru curte cămăraşul de lumini, iorga, c. i. m, 228. Regele Malia.,. îngădui saşilor de a slrînge ci... dijma regească, păcală, m. n. 49, cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. fr Refl. pas. Penlru bani... cu greu lucru.era să-i împlinească, in graba să strînge den Iară nu era. puii aţă... r. gueceanu, cm ii, 165. Apoi urcă la moară să vadă . . . cilă vamă s-a strîns. sadoveanu, o. xix, 26. Sumele 13911 STRÎNGE - 1771 - STRÎNGE necesare pentru asemenea lucrări urmau a se sirînge dinlr-un impozit. a. barbu, a. v. 123. + (Complementul indică bani, obiectc, materiale etc.) A pune la un loc (luind din mai multe părţi sau de la alţii) cu un anumit scop; a aduna, a colecta. Ţoală vara slringe lină şi inul (a. 1694). gcr i, 313/1. [Firfiricelc] speculanţii le strînse şi le trecu in prinţipatul Moldaoii[i] (a. 1844). doc. ec. 829. De ce, mă rog, să aruncăm la gunoi zdrenţele, răzuiturile de lemn. . . şi să nu le strîngem, să le topim şi să nu le facem hirtie de scris ? ghica, c. e. iii, 12. N-a trebuit să alerg şi la zcce oameni pînă am putut strînge banii ăştia? agîrbiceanu, a. 474. Şi-ncep să strîngă bani: şi de la mama şi de la lata. teodoreanu, m. u. 270. Au prins a sirînge fier vechi şi zdrenţe, sadoveanu, o. xx, 319. Au strîns gunoiul necesar ogoarelor sărace, bogza, c.o. 270. Muncitorii din comună au strîns bani... şi au cumpărat sîrma şi aparatele trebuitoare. scînteia, 1953, nr. 2 821, cf. dl, dm. Chivu-ţele stringeau tinichele şi cilii, le adunau grămadă, le vindeau, barbu, g. 209, cf. m. d. enc., dex. <0* Refl. pas. Sumele ce să vor sirînge se vor număra... şi se vor pune în cutia obştii, regul. org. 52/24. Nu s-a dat ordin să se strîngă armele, camil petrescu, u. n. 327. Repede s-au strîns bani, s-a ticluit jalba, voiculescu, p. i, 169. Sè strînseră bani şi fiecare începu să publice, ist. lit. rom. ii, 273. 7. Refl. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni sau despre grupuri, eventual organizate, de oameni, dintr-un ţinut, dintr-o localitate etc.) A ajunge, împreună cu alţii (şi în număr mare) într-un anumit loc (dinainte stabilit), la cineva sau în jurul cuiva (in vederea unui anumit scop), a se aduna, a se întruni, a se reuni, (regional) a se î n- c h e 1 b a, a se închei băr a, a se întro-loca, a se sobor î, a se strîngui (2) ; p. e x t. (rar) a sosi (11). Atunce văzu Isus că se strinse nărod mult. coresi, ev. 81. Cînd iară vădzu nărodul cum Moisi peşti în munte, slrinsără-se în aleanu Iu Aaron. po 286/11. Şi însuşi craiul cu puţini rămăsease, strîngîndu-să s-au adunatu într-un ocol lasat la Coz-minu. ureche, l. 104. La acea zi, de praznicul naşterii coconului, strînserâ-se la împăratul bărbaţi aleşi (a. 1648). gcr i, 133/4. Strînsu-ne-am noi, toate surorile şi nepoţii Iorgăi Postelnicul aicea in ţară, la împăriala ocinelor (a. 1669). bul. com. ist. iv, 34. Mihail. .. strînsă ceatele îngereşti, dosoftei, v. s. noiembrie 112',/27. Şi s-au strîns tot oraşul şi ţinutul, id., ap. gcr i, 258/21. Toţi oamenii tirgului să să strîngă să-i. vază cum ii aduc. ist. ţ. r. 42. Moscalii... s-au tras toţi de s-au strînsu în Podolia. neculce, l. 208. S-au strîns cei chemaţi (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 181/26. Dară inicerii cum s-au strins la un loc, îndată au slobozit cîteva tunuri (a. 1716). gcr ii, 19/13. Atuncea să strîngu puii lor şi-i acopere cu aripile lor (a. 1777). id. ib. 111/4. Să strînseră oştite şi mearseră la Troada. alexandria (1794), 76/13. [Vieţuitoarele] s-au adunat şi s-au strîns să cerceteze şi să vadă pre leu, împăratul lor. ţichindeal, f. 11/21. Cind fură în stare d-a vorbi, se strînseră toţi finicienii pe lingă dînşii. pleşoianu, t. it, 40/2. Toţi s-au strîns împrejurul părintelui lor. drăghici, r. 19/12. Aşa s-au strins de mulţi de toate părţile, cil nu încăpea în lîrg. mag. ist. i, 8/8. li zîm-besc graţios, se strîng în jurul lui şi îl ascultă, vlahuţă, s. a. ii, 372. Se strîng mai mulţi copii... la un loc. marian, î. 201. Care-s de prisos acolo unde voi vă strîn-geţi? davila, v. v. 115. Cind se va sirînge sfatul, închideţi porţile şi trageţi zăvoarele, delavrancea, o. ii, 236, cf. resmeriţă, d., cade. In Amara, la circiumă obişnuiau să se strîngă oamenii, rebreanu, r. i, 126. Se împuţinase lumina camerei de oamenii ce sc strînseră la geamuri, sadoveanu, o. xvii, 356. Oamenii se strînseseră in jurul lui. tudoran, p. 69. Ne-am strînge aice numai sara la mîncare. sbiera, p. 8. ll aştepta-n portiţă c-o bită bună şi dă, dă, pînă se strînseră vecinii. reteganul, P. iii, 29. Strigă, strigă să se strîngă Oile in deal la strungă, şez. i, 165. In curte la Ştefan-Vodă S-au strîns boierii la vorbă. folc. olt. — munt. ii, 136. Şi s-or strînge păsărele, Şi s-or face cuiburile. folc. mold. ii, 485. (Tran z.) Eu am strîns oameni buni din în şase sate (a. 1610). panaitescu, o. ţ. 220. Şle fan-Vodă. .. strîns-au ţara şi cu mare urgie au înlral în Ţara Muntenească, ureche, l. 136. Poale neştine să-şi stringă priatelii, vecinii şi alţ streini. prav. 119. Şi era tot oraşul strînsu la uşe. n. test. (1648), 42*719. Kiros împărat... au strîns hăldii, tătarii şi Asiia toată. m. costin, ap. gcr i, 204/5. Nu iaste om cine să-i strîngă la casa lui să mie. biblia (1688), 1891/42. Slrînsu-i-au pre toţi la dînsul la sfat. neculce, l. 102. Intr-o zi, strînse Aristotel doao sute de coconi de vîrsla lui Alexandru, alexandria (1794), 18/18. Stringînd pe toţi clăcaşii..., le-am cetit mai îniîi... jalba (a. 1836). doc. ec. 544. Înaintea cafe-nelii din centru e strînsă lume multă, caragiale, o. i, 28. Să buciumc-n munţi, să-şi strîngă plăieşii risipiţi. vlahuţă, s. A. III, 316. Am plecat trimeasă-n lume Oaspeţii să-i strîng. coşbuc, p. ii, 33. Plăcerea asta ii strînse în curînd pe toţi în jurul focului, agîrbiceanu, a. 296, cf. resmeriţă, d., cade. li strinse pe toţi, veseli, în jurul a două farfurii cu mîncare rece de iepure, brăescu, o. a. i, 16. Păstorii... pornesc să strîngă vilele de pe podiş... la adăpost, bogza, c. o. 57, cf. m. D. enc., dex. Stringeţi fete frumuşele, Ca să dăm hora cu ele. teodorescu, p. p. 172. Of, săracii de flăcăi, Cum se strînge de pe văi, Cu primari, cu vătăjei. şez. i, 110. Toţi turcii că mi-i stringea, Lui Stoian capu să-i ia. balade, ii, 158. Am o cloşcă: Noaptea strînge puii şi ziua-i risipeşte (Casa), gorovei, c. 47. Ό* Expr. A se stringe ca (săracii) ia mort (sau la pomană) sau ca lupii la lioit, se spune despre cei care aleargă după un cîştig nemuncit. Cf. zanne, p. i, 531, v, 569, vi, 392. (Refl. şi t r a n z.) A (se) strînge de pe drumuri sau (pe) acasă = a nu mai fi (sau a face să nu mai fie) hoinar, stabilindu-se (sau stabilindu-1) într-un loc; a sta (sau a face să stea) acasă; a (se) face om aşezat; a-şi (sau a-i) face o situaţie (materială) bună. Te-am strîns dc pe drumuri... şi tu vrei necinstea casei mele ! caragiale, o. i, 49. Intorcindu-se la palaturile tatălui său, socotea că acum s-a sfîrşit; are să se strîngă de pre drumuri, ispirescu, l. 367. Spune domnului sa se stringă de pe drurniui . .,, ca să nu se-ntoarcă şi biruitor şi biruit, delavrancea, 0. ii, 203. Fiindcă George a strîns-o de pe drumuri..., Savista îl iubea cu o furie sălbatică, rebreanu, i. 427. Oare ce-i. cu tine... de nu mai ai stare şi nu te mai strîngi şi tu pe acasă ca oamenii? id. r. ii, 72. Iar trebuie acum să alerg după el, să-l strîng de pe drumuri, voiculescu, p. i, 236, cf. dl, dm. Să mi-l strîngi de pe drumuri şi să mi-l închizi în temniţă, flacăra, 1969, nr. 5, 26, cf. m. d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Pre streina Xena. .. sy[i]ni/a sa au strînsu-o. dosoftei, v. s. ianuarie 40v/26. Dragomir, prunc lepădat la uşa unei biserici, strîns şi crescut de Radu-Vo-dă, nu putea fi bine văzut, negruzzi, s. i, 107. (Tranz.) A nu-şi (mai) stringe picioarele (de pe drumuri) = a umbla (foarte) mult. Cit era ziulica de mare, nu-şi mai strîngea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea, creangă, o. 129, cf. zanne, p. ii, 413. (Prin Mold.) A-şi stringe lioarba (sau Imzi-şoarele) acasă = a tăcea (1). Dacă ar şti el... ticăitul de unde-am pornit astă-noapte; ş-ar strînge lioarba acasă, creangă, a. 127. Ia mai bine ogoieşte-te oleacă, şi mai strîngeţi buzişoarele acasă. id. ib. 253. (Regional) A sc stringe laolaltă = a se căsători. Să strîng laolaltă. alr ii/i h 159/362. (Tranz. şi refl. )A (se) stringe in jurul cuiva = a (se) mobiliza (3) la ceva. [Cinematograful] strînge in jurul lui milioane de spectatori. cinema, 1968, nr. 6, XI. (T r a n z. ) A stringe (cineva) oaste (şau oştire, armată etc. ori, refl., învechit, rar, a se stringe cineva cu oşti asupra cuiva) = a (se) mobiliza (2). Odată iar se strînseră păgînii cu oşti asupra israiltenilor. neagoe, înv. 30/4. I-au dzis... să şă ducă în sus, să strîngă oaste, neculce, 1. 9. Mihaiu-Vodă.. . stringînd oaste şi făcînd războiu, cu craiul unguresc, l-au biruit (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 91/8. Sultanul... îl trimise să domnească 13912 STRÎNGERE - 1772 — STRÎNGERE asupra Ţărei Româneşti ca să strîngă oştire de creştini. CîHifiA., c.. e. ii, 5.58. îşi strînse oastea alcătuită din români şi ardeleni, ispnœscu, m. v. 50. Strînseră oştile Ipr şi porniră cu război, .vissarion, 3. 39. A noastră aliată Imperială strînge în mare pripă armată, τ iulţe 1964, 51. O strîns armalî, di doauî ori pe cît o fos cei dinlăi. şez, jy, 201. Şi el oaste că-mi strîngea, Tot ca frunza şi ca iarba. foiÆ- olt. - munt. ii, 118. (Tranz.) A-l strhţge Dumnezeu ,(şau moartea) pe cineva samuri1 (1). Dacă unul g^fost foarte mult bolnav se, zice de regulă, că l-a slrîns Dumnezeu, mabian, î. .45, cf. zanne, P. vi, 687, candrea, f. 219. Pe accl pe ccţrc-l iubea mai mult l-a strîns Dumnezeu de cu vreme, anghel, pr. 129. Acolo şi-a petrecut zilele cu bărbatul ei Ionifă Crăciun pe care Ι-ü strîns Dumnezeu acum vreo zece ani. rebreanu, b. i, 149. Cînd are s-.o strîngă Dumnezeu? teqporeanu, m. u. 186, cf. dl, dm, dex. L-a strîns D-zeu de pe cele ■cărări, sau de pe cele drumuri, şez. iii, 114. Se ruga lui D-zeu să-l strîngă, să nu-l mai lese să se chinuiască, i. cr. iv, 268. 4. Şpec. (Prin sudul· Transilv.) A intra în ceata feciorilor. Anu ăsta sTo slrîns ş.i ficiorul lui Şendrucă. cv 1949, nr. 8, 35. ,+ Spec. (învechit; .despre organe legislative) A se întruni (în spsiune). El singur va avea dreptul de a pofti să să, strîngă obşteasca adunare (a. 1845). doc. ec. 857, Porunci să se strîngă tobşteasca adunare, alexandrescu, q. i, 218. 4 Tranz. spec. (învechit -şi regional; complementul indică organe de conducere, legislative etc.) A. convoca. Voi strănge şăbor. varlaam, c. 138. Au strîns divan ca să se sfătuiască ce măsuri.să ia într-aceasiă vreme cu totul critică, fm (1842), 471/.6. Să. strîngă in zioa şi locul ce se va hotărî pe toii cîţi au cualilăţile cele curente. regul. org. .6/30. îndată o slrîns. curt'ea acolo ca să-l giud'iêe. ,o. bîrlea, a. p. ii, 334. — Prez. ind.: strîng; perf.· s.: strînsei. — Şi: (învechit) stringe, (învechit, rar) strénge .ybi III. — Lat. stringere. STRINGERE s. I. Acţiunea de a · (s e) strînge şi rezultatul ei. I. (Predorrţină ideea de apropiere în spaţiu) 1. Exercitare (cu ceva) a unei presiuni (puternice), din două sau din mai multe părţi ori din toate părţile asupra unui obiect sau asupra unei fiinţe, mai ales persoane, ori asupra unor părţi ale corpului acestora, reducîndu-le volumul, modificîhdu-le forma etc.; apăsare, apăsat, presare, presat1, strîns1 (X 1), strîn-soare (I 1), strînsură (I 1), (învechit) strînsătură (I 1), (învechit, rar) strîngătură (I 1). V. comprimare, comprimat. Cf. strînge (I 1). Cf. lb. Cel d-întîi untdelemnul care curge provine nümùi din carne, căci strîngerea nu este ăestul de tare pentru a izbi zdrobiturile sîmburilor. brezoianu, a. 333/23, cf. ddrf, barcianu, resmeriţă, d. Strîngerea in caiele este consecinţa unui potcovit rău,... cînd... caiélele se bat prea aproape de viu. enc. vet. 89, cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. fr'· (Rar) Stringere cu uşa — silire; luare din scurt a cuiva. Ca să afle adevărul, au recurs la strîngerea cu uşa a vinovatuldi. 4 Apăsare continuă într-o parţe, în mai multe părţi sau in toate părţile, exercitată de un obişet"de îmbrăcăminte sau de încălţăminte (prea)' strîmt asupra corpului unei persoane sau asupra linei părţi a acestuia, pro-vocînd jenă ori durere; p. ext. senzaţie neplăcută sau dureroasă pe carè o simte cirieva pe corp sau pe o parte a acestuia cînd poartă îmbrăcăminte sau încălţăminte incomodă sau strimtă ; . (rar) strînsoare (I lj. V. bătaie. Cf. stringe (I 1). Cf. cade. Îmi simt, la încheietura mîinilor, şi azi stringere'a ruca-vitelar înseilate cu âmelist. ar&îîoszi, b. 119, cf. dl, d.m, m, d. enc., dex. fr (RaiJ'Stfîngere în spate = înfiorare (de frică, de irig). Gînăindu-sc la ce ’i s-ar fi putut îritîmpla, avu o stringere îţi spate. + Fig; (Astăzi rar) Constrîngere. Cf. strînge (I 1). Cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Prindere (foarte) tare, cu degetele mîinii (sau ale mîinilor) foarte apropiate între ele, a unui obiect sau a unei părţi a apestuia ori a unei fiinţe, mai ales persoane sau a unei părţi a corpului acesteia, ţinînd (çît mai) aproape de sine şi nelăsînd un timp (să se depărteze, să scape etc.) din mînă; încleştare, încleştat, strîns1 (I 2), strînsoare (I 2), (rar) strînsătură (I 2), strînsură (12). Cf. strînge (I 2). Cf. resmeriţă, d., cade. Pe mîna lui descărnată şi pipernicită, strîngerea fu puternică şi implacabilă, c. petrescu, î. 11, 223,-cf. dl, dm. Marc simţi strîngerea degetelor lari ale lunganului care-l măsură cu privirea din cap pînă în picioare, românia literară, 1969, nr. 31, 17/1, cf. m. d. enc., dex. fr Stringere de mînă (sau strîngerea mîinii) = (întindere a mîinii drepte şi prindere cu ea a mîinii drepte a cuiva, ca) gest de salut (la întîlnire sau la despărţire), de afecţiune, de prietenie, de recunoştinţă, pentru a felicita sau pentru a-şi exprima compasiunea etc. ; strîns de mînă (v. strîns1 I 2), (învechit) strînsoare de mînă (v. strînsoare 12), strînsătură de mină (v. strînsătură I 2), (învechit, rar) strînsură de mînă (v. strînsură I 2). Cf. strînge (I 2). Cîteva vorbe, o stringere de mînă şi dispărea. eminescu, n. 59. Această stringere de mînă imi ridică imediat moralul, caragiale, o. i, 299_, cf. ddrf, şăineanu2. O stringere de mină verde şi românească se schimbă intre amîndoi. hogaş, dr. i, 149. Strîngerea aceasta de mînă îi făcu o impresie curioasă, rebreanu, p. s. 35, cf. cade. Cu bunele mele sentimente şi o colegială stringere de mină. titulescu, d. 170. Ghicesc în strîngerea de mînă o nedumerire, o prietenie descurajată parcă, camil petrescu, u. n. 20. Fu văzul împărţind în toate părţile zimbele subtile şi strîngeri de mînă savante, călinescu, b. i. 171, cf. dl. Am vrut să-i zimbesc din ochi, ca să întăresc înţelesul strîngerii de mîriă. preda, i. 205. (Cu sphimbarea construcţiei) Doamne, cu cc lume m-am adunat în acea seară, strîn-gerea a ce mîini a trebuit să înduri m. i. caragiale, c. 119. 1=1 Strîngerea mîinii era pentru el un adevărat ceremonial. -φ. (De obicei cu determinările,, în braţe“, ,,la piept“) (Cuprindere cu putere cu mîinile, cu braţele a trupului cuiva pentru a aduce şi a ţine foarte aproape de sine, ca) gest de prietenie, de mare afecţiune etc.; îmbrăţişare, îmbrăţişat, înlănţuire, înlănţuit, strîns1 (I 2), strînsoare (1 2), (râr) strînsătură (I 1), strînsură (I 2). Cf. strînge (12). Cf. valian, v. Ca geana la m-atinge pe pleoape Să simt fiorii slrîngerii în braţe., eminescu, o. i, 120. îmi era sete de strîngerea braţelor sale. adam, r. 58. Fiorul şir,îngerii lor în braţe, .gîrleanu, n. 102, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. cn De abia scăpă din strîngerea la piept a mătuşii. . 3. Tragere (foartç) tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, pentru a înnoda, a lega, a fixa, a închide etc. (mai) bine; strîns1 (I 3), (învechit, rar) strînsătură (I 3). V. fixare, fixat, închidere, închis, înnodare, înnodat, legare, legat. Cf. strînge (13). Cf. polizu. Pescarul trage de o altă sfoară..., în această mişcare de stringere, umbrela adună în capcană tot peştele aflat sub cuprinsul ei. voiculescu, p. i, 15, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. -O (Familiar) Stringere a curelei = a) faptul de a răbda (de foame) ; (familiar) strîns al curelei, v. strîns (I 3 a). Slăbise foarte mult în urma siringerii curelei, pe café şi-o impusese ; b) limitare la un trai mai modest (pentru a face economii); (familiar) strîns al curelei v. strîns1 (13 b). 4. Tragere de frîul calului pentru a-l stăpîni, a-l conduce etc. Cf. stringe (I .8). Strîngerea frîului ducea la o violenţă apăsare asupra gurii calului, pârvan, g. 527. + Apropiere de corp ori de o parţ;e a acestuia (petrecînd marginile) a unui .obiect dé îmbrăcăminte, de obicei haină, palton etc. sau a unei pături, a unui cearşaf etc. ori a unor părţi ale acestora, pentru a se acoperi (mai) bine (si a se feri de irig); p. ext. înfăşurare; (rar) 13913 StkînGere - 1773 - STRÎNGERE strîns1 (I 3). Cf. s trtn ge (13). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Fi g. Faptul de a face ca o legătură de alianţă, de prietenie, de dragoste etc. să devină (mai) apropiată, (mai) puternică, (mai) durabilă etc.; cimentare, cimentat, consolidare, consolidat, întărire, întărit, (rar) strîns1 (I 3). V. apropiere. Cf. strînge (I 3). Cluburile constituie unul din cele mai importante mijloace de stringere a legăturilor ,K. cu masa largă a muncitorilor, scînteia, 1953, nr. 2 698, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. închidere (puternică) a pleoapelor, a gurii, a buzelor etc. ţinînd lipite (tare) între ele părţile mobile; (rar) strîns1 (I 4). Cf. strînge (I 4). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (încreţire puternică a frunţii, a buzelor etc. ca) gest de nedumerire, de nemulţumire, de minie■ etc. V. încruntare, încruntat. Cf. strînge (I 4). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. ca După strtngerea buzelor îţi dădeai seama că e nemulţumit. + (Rar) (încleştare puternică a dinţilor, a fălcilor, a pumnilor etc. ca) gest de stăpînire (cu greu) a iritării, a supărării, «a furiei etc. Cf. strîngea 4). Să se compare ,,strîngerea“ dinţilor... cînd ... nu putem da curs liber, prin vorbe, mîniei sau furiei·, iordan, stil. 38. a Stringerea din fălci era la el semn de mare iritare. Furia care-l cuprinsese era trădată de stringerea pumnilor. 4. (Rar) Apropiere a umerilor printr-o mişcare orientată în sus. Cf. strînge (I 4). Exerciţiul acesta se execută prin stringerea umerilor. Ό* Stringere din (sau de) umeri = (mişcare in sus a umerilor ca) gest de nepăsare, de dispreţ etc.; ridicare din umeri, v. ridica; (rar) strîns din umeri (v. strîns1 I 4). Cf. stringe (I 4). El se socotea mosafir, zeflemisind cu strîngeri de umeri un pueril capriciu feminin, c. petbescu, c. v. 178. crj I-a răspuns la întrebare cu o stringere din umeri. 5. Adunare laolaltă a unei ţesături, a unei hîrtii, a unei haine etc., punînd marginile una peste alta (v. Îndoire, împăturire, păturii· e 1) sau într-un anumit fel (v. î n f ă ş u r a r e), într-o anumită ordine (v. pliere) etc. ; (rar) strîns1 (I 5), '(regional) chitire, chitit. Cf. strînge (15). Cf. HESMEBIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 4. P. anal. Aducere (cît mai) aproape de corp a părţilor mobile (picioare, aripi etc.) ale corpului fiinţelor (reducîndu-le, aparent, dimensiunile, de obicei, lungimea); apropiere, apropiat, (rar) strîns1 (I 5). Cf. stringe (I 5). Cf. DL, DM, M. D. ENC., dex. + (Rar) Intrare la apă (a materialelor textile sau a obiectelor din fibre naturale muiate sau spălate în apă). Cf. strînge (I 5).-Cf. dl, dm, m. d. enc., DEX. 6. încovoiere, îndoire etc. a propriului corp, apro-piindu-i (foarte) mult extremităţile sau părţile mobile unele de altele şi făcîndu-1 să devină (aparent) mai mic; adunare, adunat, chircire, chircit, ghemuire, ghemuit, îrichircire, închircit, zgîrcire, zgîrcit, (rar) strîns1 (I 6), (învechit şi popular) zgîrcitură, (popular) ciuciulire, ciuciulit, stîrcire (1), stîrcit1 (1), zgulire. Cf. strînge (I 6). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Astăzi rar) Contractare. Cf. strînge (I β). Mulţimea sîngelui iaste proporţională goliciunei vaselor, tn care se află, aşa cît, din stringerea sau contracţia şi lăţimea sau dilataţiă lor mulţimea sîngelui atîrnă. TEODOBi, a. 72/19. Durerile pîntecelui lehuzii... se urmez din stringerea matcii la micşorarea ei cea dinaintea sarcinii, episcupescu, pbactica, 69/23. Se alină tutea şi se slăbeşte stringerea beregăţii. . . pînă la altă di isnoavă înteţire. id. ib. 248/22. Mişcarea aceasta... se cuprinde. în stringerea.·.. şi în slobozirea inimei. antrop. 92/19. Mai are nişte esenţe de vîndut spre întărirea dinţilor celor 'clătinaţi şi spre potolirea durerei şi stringerea gingiilor, ar (1831), 642/22, cf. dl, dm. Stiîngerea sfincterului anal. abc săn. 347, cf. m. d. enc., dex. -0“ Stringerea de inimă = sentiment puternic de teamă, de durere, de nelinişte etc.; (rar) strînsoare de inimă, v. strîns oare (I 3). Ce stringere continuă de inimă! ce frică! caragiale, t. i, 209. Mă uitam în ochii lui cu stringere de inimă. 1. negruzzi, în PLR i, 256. Am o stringere de inimă. rebreanu, p. s. 1Q5. Şi-aduce aminte multă vreme de ea cu stringere de inimă, călinescu, e. 144, cf. id. s. 473. Totdeauna m-am gindit cu stringere de inimă la această tragică revedere, sadoveanu, o. xix, 158, cf. scriban, D. Am renunţat c-o stringere de inimă şi mă consolam cu speranţa, blaga, h. 232. Luară paltoanele din cui cu o stringere de inimă care nu scăpă nimănui, barbu, g. 262, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Spec. (învechit, rar) Accelerare (a pulsului). Strîngeri şi slăbiri şi de puls şi de răsuflare, episcupescu, practica, 300/11. + P. anal. (învechit) Concizie. Aristotel este asemenea, unul din treapta celor dinţii autori didactici vrednici de însemnat pentru a lor stringere şi prescurtare, helîade, o. ii, 22. Strîn-gerea dă un mare preţ şi folos scrierii ce este hotărită a fi citită în odihnă, cr (1834), 2911/28. 7. Fixare (mai bine) a două (sau mai multe) piese (filetate şi) întrepătrunse, printr-o mişcare de învîr-tire a unui şurub (şi a unei piuliţe) pînă la capătul filetului, pînă la refuz; înşurubare (foarte) tare; strîns1 (I 7). Gf. stringe (17). Grămădeşte unul peste altul. . . şi esercitează asupră-le o ,stringere pro-păşiloare printr-un şurup. brezoianu, a- 333/21. Strîn-gerea se poate obţine prin introducere forţată saμ■.}iberă unei piese în cealaltă, ltr2, cf. dl, dm, der, m. d. nc., dex. E II. (Predomină ideea de acumulare) 1. Luare a unor obiecte, a unor fiinţe etc. răspîndite, risipite, împrăştiate etc. şi punerea lor laolaltă, la un loc sau la locul lor, făcînd grămezi (v. îngrămădire, îngrămădit), . mănunchiuri (v. înmăaun-chere, înmănuncheat) etc. ; adunare, adunat, strîns1 (I 1), (rar) strînsoare (I l),strînsură (II 1). V. comasare, culegere, cules. Cf. strînge (II 1). Cf. valian, n., polizu. Stringerea şi stirpirea oulor. . . este mizlocul cel mai sigur, i. ionescu, b. c. 371/22, cf. barcianu, alexi, w. Împrejurările fură şi mai departe prielnice strîngerii la un loc a pămîntului. iorga, c. i. ii, 164, cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm. Vistierul... îngrijea de stringerea veniturilor ţării) şi ţinea evidenţa cheltuielilor, stoicescu, s. d. 218. Cretanul adunase destul pămînt ca domnia să admită cererea sa de stringere laolaltă a loturilor. o. barbu, a. v. 34, cf. m. d. enc., dex. 2. Luare a unor obiecte sau a unor părţi ori a unor fragmente ale acestora şi aşezarea lor în ceva sau într-un loc sigur, ferit sau special amenajat pentru menţinerea lor în bună stare (şi timp îndelungat), pentru a putea fi găsit uşor la nevoie «ţc.; păstrare (1), păstrat1, (rar) strîns1 (II 2). Cf. strînge (II 2). Stringerea şi păstrarea hainelor lor la un statornic loc, ca să le poată găsi şi noaptea, episcupescu, practica, 46/11, cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. + Adunare de pe masă şi punere deoparte a mîncărurilor rămase, a resturilor, a vaselor, a tacîmurilor etc. folosite şi murdare, pentru a elibera masa1 (I 1) şau locul respectiv; p. ext. luare şi punere la loc a unor obiecte împrăştiate, risipite etc. într-o încăpere, undeva etc., aşezîndu-le în ordine; (popular şi familiar) dereti-care, strîns1 (II 2). Cf. strînge (II 2). Cf. resmeriţă, D., DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 3. Aducere (succesivă) într-un singur loc a unor obiecte, elemente etc. situate separat în diferite locuri (luînd din mai multe părţi şi obţinînd mari aglomerări cantitative); acumulare, acumulat,,-concenţrare, concentrât, strîns1 (II 3), (învechit, rar) strînsqare (II I). Cf.· strînge (II 3). Nu trebuie... să confunzi Strtngerea de material cu ştiinţa însăşi, puşcariu, l. r. i, 9. Cum ritmul cheltuielii e imediat, el întrece cîteo- 13913 strîngere — 1774 - STRINS1 dată iu viteză pe acela al strtngerii de energic, ralea, s. τ. i, 20, cf. dl, dm. Din această epocă datează strîngerea materialului penlru lexiconul său. ist. lit. rom. ii, 68. Penlru strîngerea dovezilor trebuie timp. lăncrănjan, c. ii, 372. Inlîmpină greutăţi în slrîngerea actelor irebuiloare. scînteia, 1969, nr. 8 184, cî. m. d. enc., dex. fr Fig. E tn mine ca o slrîngere de lumină, camil petrescu, u. n. 277. 4. (Regional; mai ales în Transilv.) Coagulare (a laptelui). Cî. strînge (11 4). Cf. dl, dm, m. n. ENC., dex. 5. (De obicei cu determinări care arată îelul) Luare a roadelor pămintului, a recoltei etc. de pe cimp, din grădini, din livezi etc.; adunare, adunat, culegere, cules, recoltare (1). recoltat, recoltă (2), strîns1 (II 5), (învechit) strînsură (II 2), (învechit, rar) strînsoare (II 2). V. sur et iu. Cî. strînge (II 5). Cine să teame de groaza morţii nu să zăboveaşle la slrîngerea bucalelor, varlaam — ioasaf, 17r/7, cf. lb. Lăcuitorii obicinuiesc la întîia slrîngere a bucalelor dă peste cimp să osebească mai întii sămtnţa (a. 1832). doc. ec. 498, cf. polizu, ddrf. După strîngerea recoltei, gospodarul pune iar plugul, samănă şi grapă, sadoveanu, 0. xix, 69. Aşa părea ninsoarea in ziua aceea un seceriş, o stringere a recoltei, bogza, a. î. 665, cî. dm. Tragi de hăţuri şi, prrr ! direcţia tarlaua numărul patru, la slrîngerea recoltei, preda, m. s. 16, cî. dm. Strîngerea şi depozitarea recoltei c o problemă de mare însemnătate pentru fiecare unitate agricolă, scînteia, 1969, nr. 8 194, cî. m. d. enc., dex. + (Rar) Depozitare. Cî. stringe, (II 5). Cî. alexi, w. -f (Rar) Colecţionare. Cî. stringe (II 5). Avea. ca hobby strîngerea de ceasuri de buzunar. 6. Punere deoparte (puţin cîte puţin, încetul cu încetul) de bunuri materiale, de bani etc. pentru (a consuma) mai tîrziu; acumulare, acumulat, ordonare, ordonat, agoniseală, agonisire, agonisit, economisire, economisit, strîns1 (Π C), (rar) strîngătură (II), (popular) chiverniseală, chivernisire, chivernisit, (regional) priştipeală, sclipuială, selipuire1, (învechit, rar) strînsură (II 3). Cf. strînge (II 6). Temistocle era setos la slrîngere de avere, abistia, plut. CXXXIII/23, cf. resmeriţă, d., cade, dl. Slrîngerea acestei sume s-a făcut cu privaţiuni şi vtnzări de obieăe de preţ. PREDA, κ. 32, cf. M. D. enc., dex. + (învechit şi popular; cu determinări care arată îelul) Percepere (2). Cî. stringe (II G). Nici lăcuitorilor să să facă năpăsluire la strîngerea dăjdiilor (a. 1811). doc. ec. 93. Condică... pentru strîngerea vămii oilor... ce trec in Tnrchiia (a. 1830). ib. 466. Tot judeţul are un guvernator sau ocirmuilor pentru cele civile, strîngerea tributelor şi ailor publicări, genilie, g. 192/19. Vornicul temniţilor se va orîndui de către stăpînire şi va fi însărcinat osebit de slrîngerea birului, regul. oho. 279/2. Vistierul... avea... în sama lui slrîngerea şi plata huraciului. iorga, c. i. ii, 150, cî. resmeriţă, d., dl, dm. Slujitorii numiţi călăraşi erau ulilizaţi la trimiterea diferitelor porunci, la slrîngerea dărilor. stoicescu, c. s. 114, cf. m. d. enc., dex. + Punere la un loc de bani, de obiecte, de materiale etc. (luînd din mai multe părţi), pentru un anumit scop; adunare, adunat, colectare, colectat, strîns1 (II G). Cî. stringe (II 6). Danţul se sfirşi prin slrîngerea bacşişurilor, ce luă în două-trei rînduri de la toţi. pelimon, 1. 266/4. Mai face parle dintr-un comitet la Constantinopol pentru strîngerea banilor necesari susţinerii războiului, bul. com. ist. iii, 121. Au pus la cale slrin-geri de fonduri şi mai ales un impunător festival, sadoveanu, Ο. XIX, 267, cî. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 7. Ajungere, împreună cu alţii (şi în număr mare) într-un anumit loc (dinainte stabilit), la cineva sau în jurul cuiva (în vederea unui anumit scop), a d u-nare, adunat, Întrunire, întrunit, reunire, (regional) închelbare, închei- bărare, în tr ol o ca re; p. ext. (rar) sosire 0); strîns1 (II 7), (învechit) strînsoare (II 4). Cî. strînge (II 7). El trebuie să oprească toată adunarea şi strîngerea altora, carii acolo n-au nice o treabă, carte theb. i, 84/12. Stringere de noroduri neodihniţ strică socotealele unui gabinel (a. 1704). fn 161. Să să scrie către comisiile văpsclilor a da cuviinciosul ajutor acelor ce [să] vor arăta cu strîngerea acestor fugari (a. 1838). doc. ec. 708. Se vor întoarce toţi in sala strtngerii unde prezidentul va ceti foaia candidaţilor. REG UI,. ORG. 13/8, CÎ. RESMERIŢĂ, D., CADE. Vorbeai despre o stringere laolaltă a tineretului craio-vean in jurul unui crez nou. în plr ii, 122, ci. dl, dm, m. d. enc., dex. + (învechit) Mobilizare (1). Cî. strînge (II 7). Strîngerea miliţiii se lucrează prin scris obştesc, regulament, 9/9. Şi-acum iu uiţi că ne cunoşti Şi-alergi la stringere de oşti. coşbuc, p. ii, 116. Aluncea au fost la noi în ţară. . . dese stringeri de oşti. sadoveanu, o. iii, 219. + (învechit) Convocare. Cî. strînge (II 7). S-a propus să se aleagă... un comitet permanent care... să vestească strîngerea adunării generale naţionale, bariţiu, p. a. ii, 124. Slujbaşii noi nu se vor putea pune fără strîngerea adunării. iorga, c. i. ii, 215. — Pl.: stringeri. — Şi: (învechit) stringere s. f. lb. — V. stringe. STRÎNGUI vb. IV. 1. Tranz. (Transilv.; complementul indică obiecte, fiinţe etc. răspîndite, risipite, împrăştiate etc.) A strînge (II 1). Fi-i-ar de cap să-i fie, năzdrăvan cc e — se jelui au bieţii oameni slrînguindu-şi uşile şi vrăniţele de prin ogrezi. mera, l. b. 92, cî. teaha, c. N. 267. [Iarba] Cine mi-o va. strîngui Multă jale l-o găsi. folc. transilv. i, 22, cf. sfc iv, 119. 2. Refl. (Regional) A se strînge (II 7) (Petnic — Băile I-Ierculane). Cf. arh. olt. iii, 387. S-au strînguit la givari. ib. — Prez. ind. : strînguiesc. — Strînge + suf. -ui. STRÎNGUITÔR, -OÂRE adj. (învechit şi regional; despre oameni) Care strînge (II G); p. ext. zgîrcit. V. strîngător (II 4). Ca om harnic şi strin-guiior, Ghiţă era mereu aşezat şi dus pe ginduri. slavici, N. II, 62, cf. DDRF, PAMFILE, A. B. 260. — Pl.: slrînguilori, -oare. — Strîngui -f suf. -tor. STRÎNGULAŢIÎINE s. î. v. strangulaţic. STRÎNS1 s. n. Faptul de a (se) strînge. I. (Predomină ideea de apropiere în spaţiu) 1. Exercitare (cu ceva) a unei presiuni (puternice), din două sau din mai multe părţi ori din toate părţile, asupra unui obiect sau asupra unei îiinţe, mai ales persoane, ori asupra unor părţi ale corpului acestora, reducîndu-le volumul, modiîicîndu-le forma etc.; apăsare, apăsat, presare, presat1, strîngere (Π 1), strînsoare (I 1), strînsură (I 1), (învechit) strînsătură (I 1), (învechit, rar) stringătură (II 1). V. comprimare, comprimat. Cî. strînge (I 1). Doă roate cu dinţi. . . apucă paiul puţin cîte puţin şi fac a ieşi prin strîns grăunţele afară din pleava lui. BREZOIANU, A. 69/4, CÎ. RESMERIŢĂ, D., DM, M. D. enc., dex. + Apăsare continuă într-o parte, ln mai multe părţi sau în toate părţile, exercitată de un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte (prea) strîmt asupra corpului unei persoane sau asupra unei părţi a acestuia, provocînd jenă sau durere fizică; p. ext. senzaţie neplăcută sau durere pe care o simte cineva pe corp sau pe o parte , a acestuia cînd poartă îmbrăcăminte sau încălţăminte incomodă sau strimtă; strîngere (11). V. bătaie. Cî. strînge (II). Cî. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., dex. cn Siriusul pantofilor îl enerva. 4. Fig. (Astăzi 13917 STRÎNS1 - 1775 - STRÎNS» rar) Constrlngere. Ct. stringe (TI 1). Cf. resmeriţă, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Prindere (foarte) tare cn degetele mîinii (sau ale mtinilor) foarte apropiate între ele a unui obiect sau a unei părţi a acestuia ori a unei fiinţe, mai ales persoane, sau a unei părţi a corpului acesteia, ţinînd (cit mai) aproape de sine şi nelăsind un timp (să se Îndepărteze, să scape etc.) din mină; Încleştare, Încleştat, stringere (I 2), strînsoare (I 2), (rar) strinsă-tură (I 2), strinsură (I 2). Cf. stringe (I 2). Cf. MÎSMF.RIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Φ SlriliS de mînă (sau strînsul mîinii) = (întindere a mîinii drepte şi prindere cu ea a mîinii drepte a cuiva ca) gest dc salut (la Intîlnire sau la despărţire), de afecţiune, de prietenie, de recunoştinţă pentru a felicita sau pentru a-şi exprima compasiunea etc.; stringere de mină (v. s t r S n g e r e 12), (învechit) strînsoare de mină (v. strînsoare 12), (învechit, rar) strîn-sură de mînă (v. s t r î n s u r ă 12). Cf. st rînge (I 2). Un gest, un semn, nn strîns dc mînă, o sü-l simt. negruzzi, s. m, 431. Dragostea din ce-i făcută?... din strînsul mîinilor. hodoş, i>. p. 33. □ Siriusul mîi-nilor la sindrofii nu-i făcea nici o plăcere. 4 (De obicei cu determinările ,,în braţe“, ,,la piept“) (Cuprindere cn putere cu mîinile, cu braţele a trupului cuiva pentru a duce şi a ţine foarte aproape de sine, ca) gest de prietenie, de mare afecţiune ele.; îmbrăţişare, îmbrăţişat, înlănţuire, înlănţuit, stringere (I 2), strînsoare (I 2), (rar) strînsălură (1 2), strînsură (I 2). Cf. s t rînge (12). Cf. dl, dm. Cînd fi-o fi mijlocul de strîns dornic Am să trimit în peţit vornic, vul-puscu, P. 132, cf. m. d. enc., dex. Dacă-i vrun drăguţ al ei.... răpede-i mai dă şi-un strîns în braţe. şez. hi, 179. c=i Suportă cu stoicism strînsul la piept al prietenului. 3. Tragere (foarte) tare de capetele unei sfori, ale unei curele ele. înfăşurate în. jurul cuiva sau a ceva, penlru a înnoda, a lega, a fixa, a închide etc. (mai) bine; stringere (I 3), (învechit, rar) strinsătură (I 3). V. fixare, fixat, închidere, i n c li i s, î ή n'odare, înnodat, legare, legat. Cf. strînge (I 3). Slrînsul funiei. c.ade, cf. dm, m. d. enc., dex. <£· (Familiar) Strîns al curelei — a) faptul de a răbda (de foarne); (familiar) stringere a curelei, v. stringere (I 3 a). Strînsul curelei l-a dus la o anemie periculoasă ; l») limitare la un trai mai modest (pentru a face economii); stringere a curelei, v. stringere (I 3 li). Slrînsul curelei este singura soluţie pentru a aduna banii de care are. nevoie. 4 (Rar) Stringere (I 3). Cf. strînge (I 3). Cf. dm, m. d. enc., dex. 4 Fig. (Rar) Stringere (I 3). Cf. stringe (I 3). Cf. dm, m. d. enc., dex. 4. (Rar) Stringere (I 4). Cf. strînge (14). Cf. dm, m. . d. enc., dex. 4 (încleştare puternică a dinţilor, a fălcilor, a pumnilor etc. ca) gest de stăpînire (cu greu) a iritării, a supărării, a furiei etc.; stringere (I 4). Cf. stringe (I 4). De cîte vremuri ţi-l tot ţii închis. Nu ştiu ce ai, viaţă, vis,. Bine, rău în slrînsul pumnului tău. arohezi, vers. 196, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4 (Rar) Apropiere a umerilor prinlr-o mişcare orientată în sus; . (rar) stringere (I 4). Cf. strînge (I 4). Avea nn tic care nu ne plăcea: slrînsul umerilor. ·$> (Rar) Sirius din umeri = stringere din umeri, v. stringere (I 4). Cf. stringe (I 4). Za imputările ei răspundea cu un strîns din umeri. 5. (Rar) Stringere (I 5). Cf. strînge (I 5). Cf. resmeriţă, d., dm, m. îl eisîc., dex. 4 P. anaL (Rar) Stringere (I 5). Cf. stringe (15). Cf. dm, m. d. enc., dex. 4 (Rşr) Intrare la apă (a materialelor textile sau a obiectelor din fibre naturale muiate sau spălate în apă). Cf. stringe (T 5). Cf. DM, M. D. ENC., DEX. C. (Rar) Stringere (I S). Cf. stringe (I 6). Cf. dm, μ. d. enc.., dex. 4 (Rar) Contractare. Cf. s t r i n-ge (I (i). Cf. DM, M. D. ENC., DEX. 4 P. C X t. ■ (în credinţele populare) Boală a copiilor miei caracterizată prin colici la stomac, care îi fac să se ghenîuiască, să se zvîrcolească, să plîngă, să ţipe etc. şi care ar fi provocată de duhuri rele, de fiinţe imaginare etc. ; p. ext., spec. (popular) apucat, epilepsie, strinsură (1 3), (regional) strinsătură (14). V. strînsoare (I 3). Cf. ddrf. Copiii mici dc multe ori se îmbolnăvesc,..·., ţipă de durere, se zvircolesc şi parcă-s ţepeni; babele zic că an strîns sau apucat: n. leon, med. 148. De strîns suferă mai. mull copiii mici. gki-GORiu-Riao, M. p. i, 172. Babele freacă copilul bolnav de strîns cu untdelemn peste iot corpul, bianu, d. s. 726, cf. tdrg. Capul ctt cine se păstrează spre a se arde şi a se face de strîns sau. de boală, gorovei, c.r. 50, cf. c.ade. Mama pădurii ! Am trimes un semn la tine De la. copilul meu, Să-ţi dau strîns Cu plîns. maman, na. 369. Soarele după deal, slrînsul şi plînsul. . . în baliga asta de cal·, şez. i, 121. De strîns se îmbolnăvesc mai ales copiii, cînd sc sperie... noaptea în vis. ib. xiv, 117. Strînsul cu apucatul a umflat Şi de mîna dreaptă m-a luat. tocilescu, ap. cade. 69. Cind pe copilul mic îl prea ţuhăneşti, i se umflă pieptul şi-l doare tot trupul, se îmbolnăveşte dc strîns. pamfile, u. 63. Tatăl să nu ţie copilul in braţe cu mîinile încleştate, că se îmbolnăveşte de strîns. id., ap. cade. Να-ţi strînsul, plînsul... şi (cutare) să rămîie curat, candrea, f. 393. Strîns mare, strîns mic, Vrăbiile au zburat, Siriusul de la (X) l-au'luat Pesle mare l-ali aruncat, folc. mold. i, 410. ·γ· (învechit, rar) Strînsul stomacului == gastrită. Totale şi cumplite neputinţe a stomahului sînt . următoarele : gastritul (slrînsul slomahului ),. . . endèrilul (slrînsul maţelor), cornea, e. i, 3/22. Strînsul maţelor = enterită. Cf. id. ib. 4 P. ext. (în credinţele populare) Duh rău care ar provoca boala descrisă mai sus. La mijlocul drumului mi l-o intîlnit strînsu cu strinsoaica. şez. v, 146. 4 (Regional) Tétanos. Tetan,.., boală cumplită, aproape întotdeauna mortală şi pc care ţăranii o numesc strîns sau fălcariţă. bianu, D. s. 725, cf. tdrg, scriban, D. 4 S. m. (Regional; la pl.) Limbrici. Cf. candrf.a, f. 221. 7. Fixare (mai bine) a două (sau mai multe) piese (filetate şi) întrepătrunse, printr-o mişcare de învîr-tire a unui şurub (şi a unei piuliţe) pînă la capătul filetului, pînă la refuz; înşurubare (foarte tare); stringere (1.7). Cf. strînge (I 7). Tobei... se opinteşte la strînsul şuruburilor de mii· de ori pe zi. STANCU, D. 274, cf. DM, M, D. ENC., DEX. II. (Predomină ideea de acumulare) 1. Luare a unor obiecte, a unor fiinţe etc. răspîndite, risipite, împrăştiate etc. şi punerea lor laolaltă, la un loc sau la locul lor, făcînd grămezi (v. în gr ă m'ădire, In gr S-m ădit), mănunchiuri (v. î n m ă n u n c h e r e, înmănuncheat) etc.; adunare, adunat, strîn-gere. (Il 1), (rar) strînsoare (II 1), strinsură (II 1). V. culegere, cules. Cf. strînge (II 1). Pentru strînsul finului şi clăditul in copiţi pe locul unde se coseşte, se va-SOcoti un pogon liicru de o zi: reg. oro. 60/30. Larga privelişte a celei mai frumoase dintre muncile, cîmpului — strînsul, căratul şi clăditul finului., vlahuţă, s. a. iii, 435, cf. ddrf. Nu ieşiră odată... la'strînsul finului, pe plaiurile luminoase unde era moşia lor. agîrbiceanu, a. 235, cf. resmeriţă, d., dl,-dm. Maică-sa o chemase să-i ajute la slrînsul rufelor, barbu, g. 300, cf. m. d. enc., dex. Am mers după aceea la strîns lemne prin pădure, sbie-ra, p; 11. 2.. (Rar) Stringere (II 7). Cf. dm, m. d. enc., dex. 4 (Regional; cu determinarea ,,la par“) îngrămădire a, griului împrăştiat pe .aria! de treierat cu caii.în mijlocul acesteia. (învechit, rar) Strînsul ,apelor = mare2 (1). Şi chemă Dumnezeu uscatul pă-mint şi strinsul apelor cheamă mare. po 13/5, cf. hem 399, dduf. •4. (Regional; mai ales în Transilv.) Coagulare (a laptelui). Cf. .stringe (II 4). Vinerea să-ţi fierbi oalele, pentru slrtnsul laptelui Inehegat. qobovei, cb. 160, Cf. DL, DM, M. D, ENC., DEX. 5. (De obicei cu determinări care arată felul) Luare a roadelor pămîntului, a recoltei etc. de pe cîmp, din grădini, din livezi etc.; adunare, adunat, culegere, cules, recoltare (1), recoltat, recoltă (2), strîngere (II 5), (învechit) strînsură (II 2), (învechit, rar) strînsoare (II 2). V. sure tiu. Cf. stringe (II 5). Povăţuite asupra muncii pămintului pentru susan şi semănatul seminţii lai şi strinsul aceşiii rodiri (a. 1832). doc. ec. 504. Să facă pornire la transportul sării îndată după strinsul roadelor cîmpului (a. 1836). doc. ec. 636. Nădejdea de a-şi vedea cultivatorul ostenelele Încununate cu bine-l îndeamnă a se îngriji nu numai de strîns, dar şi de făcutul praşilei. i. ionescu, b. c. 191/12, cf. DAMÉ, T. 59, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Sămăiwtul şi strinsul cîmpului. c. petbescu, h. dr. 97. După strînsul' recoltelor de porumb de pe eîmpuri...., începe vremea iepurilor, sadoveanu, o. xx, 81. Dăm zor să isprăvim cît mai repede cu strînsul. contemp. 1955, fir. 459, 3/6, cf. dl, dm. Se lucrează din plin la strînsul porumbului. s,cînteia,. 1969, nr. 8 178, cf. m. d. enc., DEx.iZ.rt culesul viei îi zic ai-ci strîns. ilii 309. Secerişul... este çea. dinţii, muncă la cîmp, cu care începem strînsul pînêi albe (a bucatelor), i. cb. iii, 225. Azi noapte, pe lună, (am fost la strînsul orzului: Com. din cernavodă, «f Perioadă de timp sau momentul în care se stringe (H 5) recolta. Ardeau căpiţele de fîn, dăile şi şirele de grîu, că .era tocmai în strînsul bucatelor. QHicA,-ap. cade. Era în luna-lui august, pe la strînsul pînei, cînd tata primi .scrisoarea, gane, n. i, 159, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Rar) Colecţionare. Cf. strînge (II 5). Se delecta cu strînsul cărţilor rare. . 6. Punere deoparte (puţin cîte puţin, încetul cu încetul) de bunuri materiale,';de'bani etc. pentru (a Consuma) mai tîrziu; acumulare, acumulat, adunare, adunat, agoniseală, agonisire, agonisit, economisire, economisit, strîngere (116), (rar) strîngătură (II), (popular) chiverniseală, cbivernisire, chivernisit, (regional) priştipeală, sclipuială, sclipüire1, zorobire, (învechit, rar) strînsură. (II 3). Cf. strînge' (II 6). Nici era volnică de a-ş . fac[e] de\mincar[e] din strînsul lor, ci trăia cu cerşitul (a. 1816). iobga, s. d. vii, 16, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (învechit; cu determinări, care arată felul) Percepere (2). Pe vremea· strînstilui acestor felurimi de zaherele fiind fost ploi, l-au adunat mai tot jilav (a. 1819). doc. ec. 193. + Punere la un loc de bani, de obiecte, de materiale etc. (lulnd din mai multe părţi,) pentru un anumit scop; adunare, pdunat, colectare, colectat, strîngere (II 6). Cf. strîn- ge (II 6); Cică .umblă după slrîns pielicele. cbeangă, p. 148, cf. ddbf, dm, m. d. enc., dex. 7. Ajungere Irppreună cu .alţii (şi în număr mare) într-un anuipit loc (dinainte stabiliţ) la cineva sau în jurul,cuiva,.(în vederea unui anumit scop), adu-n, are, a d.un at, întrunire, întrunit, reuni r e, (régional), închelbar.e, î n c h e 1 b ă-r a r e, i n t r o 1 o,p şir e, sobprlre; p. ext. (rar) sosire (1) ; strîngere (II 7). Cf. strînge (II 7). Cf. BESMEniŢĂ, D., DM, M. D. KNC., DEX. — Şî: (învechit, rar) strins s. n. — V. sţrlnjje. SŢRÎNS2, .- adj., s. f. .1. Adj, (Predomină ideea de apropiere în spaţiu) 1. (Despre obiecte sau despre fiinţe, mai ales despre.oameni ori despre părţi ale corpului lor) Asupra căruia este exercitată (cu ceva) o presiune (puternică) din două sfiu din mai multe părţi ori din toate părţile, redueîndu-i volumul, modifi-cîndu-i forma etc.; apăsat, presat. V. comprimat. Cf. strînge (I 1). Cf. anon. cab., lex. MABS. 196, -BARCIANU, ALEXI, W., CADE, dl, DM, M. D. enc., dex. + (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) Care apasă, continuu şi într-o parte, în mai ţiuite părţi sau în toate părţile, corpul ori părţi ale acestuia (provocînd jenă sau durere); p. ext. (rar) strîmt (1). V. bătut. Cf. strînge (I 1). Cf. budai-deleanu, lex., lb, polizu. Locotenentul, în ulancă strînsă pe corp..., mîico.bebbeanu, p. s. 15, cf, cade. [Femeile] poartă cămăşi largi, slrînse la mî-neci. sadoveanu, o. xix, 406. Pantalonii erau fumurii, strînşi jos pe iminei. camil petbescu, o. 11, 87. Purta haină cenuşie, strînsă la mijloc, c. petbescu, î. i, 13, cf. dl. Îşi luase o rochie nouă, încă neimbrăcată, alb-liliachie, strînsă pe pieptu-i tineresc, mihale, o. 521, cf. dm, m. D. enc., dex. + Fig. (Astăzi rar; despre dispoziţii, ordine etc. sau despre aprecieri, păreri, metode etc.) Sever2 (1). Au trimis pe doi boieri cu strînsă poruncă ca să grăbească să ajungă pe cei patru, şincai, hr. iii, 149/6. Dieta să nu fie. prea delicată, meşteşugită şi strinsă. vasici, m. ii, 113/8. Am supus Unei critice strînse ştirile antice despre poligamia getică. Pâbvan, g. 659. Efectul drcmctic e obţinui prin exactitudinea cea mai strînsă. lovinescu, c. viii, 79. Nu e mai sihplu... să-l supunem unei cercetări strînse? sadoveanu, o. xviii, 612, cf. di., dm. O strînsă reţea de norme şi orientări educative. . . accentuează această trăsătură fundamentală, οοντεμγ.' 1969, nr. 1197, 9/2, cf. m. d. enc., dex. fr (Adverbial) Să priimim. . . ţmmai ceea ce ar purtă strins car.acterii folosului, ebe-zbiANu, a. 384/13. Orice manifestare de dorinţe sau voinţă în vreo adunare era sirius oprită şi supravegheată. BARiŢiu, p. A. iiij 70. Acetistă idee creştină nu era strînş mărginită la ortodoxie, iobga, c. i."ii, 56. Pepelea i-au împlinit strtns porunca, sbiilba, p. 13. 2. (Despre obiecte sau despre părţi ale acestora ori despre fiinţe, mai ales despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Care este prins (foarte) puternic cu degetele mîinii1 sau ale mîinilor (foarte) apropiate între ele şi care este ţinut (cit mai) aproape de sine, nelăsînd, un timp, (să se îndepărteze, să scape etc.)'din mînă; încleştat. Cf. ■ s t r î n g e (I 2)·; Ţinea minele tinerei... strînse între ale sale cu o fùmilia'ritate neiertată, negbu-zzi, s. i, 37. Oglinda mea... eu o ţineam strînsă la piept; anghel, pb. 8, cf. dl, dm, m. d. enc,., dex. fr (Adverbial) Se repede la mîna ishafului, pe care o apucă strîns. cabagiale, o. iii, 144, cf. cade. Ne luam de mînă strtns şi încercam să surîdem. g. m. zamfibescu, m. D. i, 130. Vărsa de băut dintr-o imensă damigear.ă pe care-o. ţinea strîns, la subsuoară, τ. popovici, se. 95. Lăptarul o ţinea slrîns de încheietură, babbu, o. 105. Baba, ciuma cea păgînă Mi-o aplică strîns de mînă. alecsandri, p: p. 35. 4. (Despre oameni sau despre corpul lor; de obicei uimat de determinările ,,în braţe“, „la piept“) Care este cuprins (cu putere) cu mîna, cu braţele pentru a aduce şi a ţine (foarte) aproape (la 139.18 STRÎNS* - 1777 - STRÎNS.* piept), ln semn de prietenie, de mare afecţiune ele.; îmbrăţişat, înlănţuit. Cf. stringe (12). li găsi pe amîndoi adormiţi şi strtnşi în braţe, gorjan, h. i; 3/25, cf. Dl·. Doi junei tineri. . . îmi dorm strînş şi cuprins. mat. folk. 1 461. fr (Adverbial) Mentor ţinea strîns pe Telemah tn braţele sale. pleşoianu, t. ii, 164/10. Tatăl şi muma lui li îmbrăţişe strîns. ispirescu, l. 61. Ei stau un moment strins îmbrăţişaţi, davila, v. v. 86. Flăcăii îşi încolăcesc braţele mereu mai strtns pe după mijlocul felelor, rebreanu, i. 12. Se prinse strîns cu mînuţile de gîtul ei. mironescu, s. 15. Beizade cuprinse de după umeri pe prietenul săn şi-l Imbrăfişă ştTÎhs.. sadoveanu, o. x. 313. 8. (Deşpre sfori, curele, lanţuri etc. sau despre comprese, pansamente etc. ori despre părul lung) Legat sau înfăşurat (foarte) tare în jurul a ceva sau a cuiva, ca să nu se (mâi) desfacă (uşor). Cf. strînge (I 3). Compresiile sint de două soiuri : strînse şi slabe. fXtu, D. 28, Cf. POLIZU, ΑΙ.ΕΧΓ, W., RESMERIŢĂ, D., CADE. Un şoim... - Îşi ciugulea din cind în cînd cu clonţul Lănţuşul strîns, ce-i- sugruma piciorul, voiculescu, poezii, i, 81. Îşi pieptănase părul într-un fel de coc strîns. τ. popoVici, s. 218. Se mai încerca oprirea hemoragiei printr-un pansament strîns. G. barbu, a. v. 40. fr (Adverbial) Şi-l legară bine strîns. dosoftei, ap. gcr i, 258/28. Incălţămintele lor fiind împletite cu curele roşii, era strins legate preste picior (a. 1773). ocr it, 90/5. l-au pus coadă leglnd-o atîta de strîns, încît părea că ar fi pironită, drăghici, r. 53/24. [Peste rană] legăm strins cu o basma, penescu, m. 25/20. Îmi luară armele şi mă legară strins. bolintineanu, o. 301. Dă-nilă leagă slrîns c-un şlergariu gros de cîlţi ochii şi urechile dracului, creangă, p. 55. Aţa aceasta să i-o legi cît se poate de slrîns. ispirescu, l. 54. Oamenii... se mişcau cu toţii, ca şi cînd ar fi strîns legaţi unii de alţ.ii. agîrbiceanu, a. 108. Îşi înnodă mai strtns cingătoarea peste mijlocul hainei albe. c. petrescu, î. i, 106. Îmi legam brăcinarul, strtns pesle pantalonii largi. o. m. zamfirescu, m. d. i, 20. Cînd rana e mică... o spălăm cu apă rece. . . apoi o acoperim cu pînză curată şi o legăm stiîns. voiculescu, l. 47 Mătuşa şade pe-o canapea... Încinsă strins la mijloc c-o pafta, călinescu, o. ii, 57. Mi-am legat strins nodul la cravată. preda, r. 38. Picioarele erau strînş legate unul de celălalt. magazin ist. 1968, nr. 12, 44. 4. (Rar; despre persoane) încins peste mijloc. Cf. strînge (I 3). Crăiasa... vede-n lac Că strlnsă-i stă mai bine. coş-şyQ, p. 1, 69. + (Despre modul de legare, de înfăşurare etc.) Care este făcut, lipit (foarte) mult de obiectul pe care îl leagă, exercitînd asupra acestuia o presiune (foarte) mare din toate părţile. Cf. stringe (I 3). Să: fie şi liifâşarea uşoară, nici slabă, dar nici strînsă. episcupescu, practica, 71/17. Publicul... se încearcă s (Adverbial) Şedea^ndărătnică într-un colţ, cu buzele Strîns lipite, eminescu, p. x.·: 67. 4 (Despre fruntea, despre buzele etc. oamenilor) Care este incrfcţit, puternic ’ (în semn de nedumerire, de nanul* ţunîire etc.). Cf. s t r î n g e (I 4). Bine, du-te, încheie domniţa dîrz, cu buzele strînse. sadoveanu, o. xii, 409, cf. di„ dm, M. D. enc., dex. ca Văzîndu-i fruntea strihsă, a înţeles că e supărată. <0> (Adverbial) Această stare 'sufletească fcice ca buzele să stea strîns lipite, iordan, stil. 52. + (Despre dinţii, despre fălcile, deispre pumnii etfc oamenilor) Care este încleştat (foarte) puternic (pentru a-şi stăpîni iritarea, supărarea,;furia etc.). Cf. s t:r î ng e (I 4). Ά rămas cu pumnii strînşi, fără de glas, Ca un pierdui, coşbuc, p. r, 146. Ttidică mîna cu pumnul strîns. h. lovinescu, t. 282, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <’■ Expr; (A fl) cu mina strînsă sau sţrins la mină (ori la chimii) sau mină strliisă = (a fi) socotit la bani, econom; p. e x t. (a fi) zgîrcit. îmbogăţiţii aceştia au trebuit să fie ,,oameni eu seco-teală“ şi muncitori şi' strîhfi la mînă. sXm,. i, 161, cf. zanne, p. 11, 260) iordan, stil. 371..Strîns la mină, a adunat în scurt timp avete. stancu, d. 242. Antreprenorii erau cu mîna strînsă. PAs, z. i, 132. Veghează negustori pîntecoşi, slobozi la gură şi slrînşi la chimir. tudoran·, p. 95, cf. dl, dm, Wd. enc., dex. φ· (Adverbial)’ Se ridicase in genunchi şi încrucişase braţele, strîns. g. μ,' zamfirescu, sf· m. n. i, 81. Nu îşi mai simţea pumnii, atît îi ţinea de strîns. tudoran, p. 139: ; 5. (Despre ţesături, hirtie, liair.e etc.) Adunat laolaltă', cu marginile puse una peste cealaltă (v. 1 n -doit, Împăturit, păturit) sau într-o anu-jjlilă ordine (v. pliat); într-un aiiumit fel (v. 1 n- f ă ş u r a t) etc.; .(regional) chitit. Cf. strînge (I 5). O barcă' .în depărtare cu vîntrcle slrînse, purţală de valurile lacului, asachi, p. r. 17/22. Venea duiumul oaslei. . . cu steagurile, strînse. negruzzi., s. i, 167, cf. cade, dl, dm, Μ. β. EMÇ., DEX; > (Rar; despre perdele, cortine etc.) Ridicat2 (I 2). Cf. strînge (I 5),. îl lega c.u. tulpan la. cap şi-l culca în iatac cu perdelele strînse. eassarareseu, v. 8. + P. a n a ]. (Despre părţi mobile ,ale corpului fiinţelor) Adus (cit mai) aproape de corp (avînd re.duse, aparent, dimensiunile, de obicei lungimea); apropiat. Cf. str î,n g e (I 5). Cf. cade. Acum îşi trăgea repede fusta peste ,pulpele strînse, cu un gest vinovat, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 23, cf. dl. Picase pe ţărm cu aripile strînse. preda, i. 283, cf. DM, M. D; ENC.,. DEX. . -■ ... C. (Despre fiinţe.) Care are. corpul încovoiat, îndoit etc. do frică, de frig etc., cu extremităţile apropiate unele dé altele şi (aparent) mai mic; .adunat, chircit, ghemuit, zgircit, (popular) çiuciulit, stîrcit, zguliţ, (regional) tîmbuşit. Cf. s t r î n,g e (I 6). Fata doarme pc brînci ori strînsă făcută ghem. ispirescu, L; 394, cf. cade, dl, dm, m. d. enc,, dex. 4 (Adverbial) Lipit (ghemuindu-se) de cineva (sau de ceva), căutînd protecţie, alinare, confort etc.; ghemuit lingă, ciueya (sau lîngă ceva); Înghesuit, Cf. . stringe (1 6)·. Privi la ei şi-şi duse pumnii strîns pe iîmple. coşbuc,, p. i, 102. Duduca Florica, lipită strîns dc umărul, lui Mirel Pascu, n-auzea nimic, nu vedea ..nimic, galan, z. r. 96. Băiatul s-a alipit.şi mai strîns de Parasca. lăncrănjan, c. iii, .178. 4 (Rar; despre membrele corpului fiinţelor) Adunat (lîngă corp). Ci. strînge (I 6).. în .8 luni se află oul şi pruncul ghemuit, cu picerile strînse. episcupescu, practica, 61/21.. cn .Motanul dormea cu.labele din faţă slrînse; 4 (Rar; despre organe, muşchi, ţesuturi etc. aie. corpului fiinţelor) Contractat. Cf. stringe (116). Cf. cade, -dl, -dm, m. D. enc;, dex. E x.p r. .(A fi) cu lii.ifţţa strînsă (ori «u inimite strinse) (sau cu sufletul strîns) = (a. fi) stăpînit de o emoţie puternică, de o stare de tensiune nervoasă, de neliiiUte etc. Maria! şopti, el cu injrnfl strînsă: eminescu, p. l. 54. Cei opt băieţi .0 ascultau cu. inimile. strînse. agîrbiceanu, a. .192. Fetele.... nşleptaii cn inima strînsă să fie poftite la horă. rebreanu, 1. 25.' Cil inima strînsă, Am .mîncpl smochine coapte Şi-amiănit.. topîrceanu, p. o. 118. Λ ni cobojU în gar6, cu sufletul- strîns. cocea, s. i, 77. Am. bătut la poartă cu- inima strînsă; voiculescu, ,p.. 1, 73.. Ies, cu Jpima strînsă, ,să pricep ce s-a trdtmplal.{bi,aga-,-m. 235, .cf, dl. S-d apuCat să fccă rtnduială în casă, cu inima, strinşă. τ. popovici, se. 66-, cf; dm, m. D..enc., B;EX., .4 ,(Rar; despre-mişcări, puls etc;) Repe4e ..(I 1),. ;[Răceala] se cunoaşte din· puls .plin, sirius, tare şi regulat, epjs-cupescù,-practica, 164/8.. φ (Prin analogie) în trqp strîns şi de plumb ,va defila peste, hărţi detaşamentul,. vulpesc», p. 01. 4 jP. anal. (Pjin-Bucoy. ; despre oameni) Care este bolnav de,strîns1, fl ■<>). Cf. polizu. Cînd copilul.*., e strîns. şi are plînsor.i, atunci.... îi face de pttsiiori. -marian,, na. 3.69, 4. P.. e^t. (Rar; despre oameni) Oare este, bolnav de ţetanos, Această 'contrâ'cţiune se înlirtdeiepoi şi la· alţi muşchi. . .. şi atunci babele zic că·copilul iste strîns.. bianu, p, ş. 294. 4 P, e x t. (Prin nord-vestul Munt.; despre, oameni): Ră,-cit*· (î); Cf. udreScu, g-l. -E ). Nu s-a bucurat deloc. .a simţit o ciudată 13921 STKÎNSORIE - 1781 — STRÎNSURĂ strînsoare de inimă. sam. vi, 428i 4. P. ext. (învechit şi popular, de obicei la pl.) Colică. V. s tr in s1 (1 G), strî ns ă'tură (I 4), strinsură (I 3). Cf. lb. Oamenii cu plumb olreviţi pătimesc de multe ori de str însori la pîntece. fm (1840), 1241/!, cf. polizu. Să crede că pruncii cari sufăr de durere de pîntece (foaie) şi sirînsori e bine să scadă în vălău. liuba — IAN A, M. 49, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞAINEANU2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., C01U. MARIAN, T. PAPAHAGI, M. 233, alîi ii/i h 116. φ (Transilv.) Diaree. Cf. alr i/i h 124, alrm i/i h 1 174. II. (Predomină ideea de acumulare) 1. (Rar) Strînge re <11 3). Cf. strînge (II 1). Strîngă-să apa cea de desuptul ceriului în stri[n]soare uiiă. dosoftei, ap. gcr 1, 265/13, cf. tdrg, resmeriţă, d. Apoi îşi împinsese călăreţii pe urma alaiului crăiesc, într-o necontenită strînsoare. sadoveanu, o. xii, 380. 2. (învechit, rar) Stringere (II 5). Cf. strînge (115). Robii lui tremease să ia rodul în vreamc de strînsoare. coresi, ev. 305, cf. budai-deleanu, lex., polizu. φ P. ext. (Popular; concretizat) Recoltă (1). Cf. DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, d., dl, dm, m. D. enc., dex. în anul acesta s-au îniîmplat că omul au făcut mai multă strînsoare. sbiera, p. 151. 3. P. ext. (Rar) Stringere (II 6). Cf. strînge <11 6). Strînsoarca cu lăcomie şi avuţiia slujeaşte noaă numai într-această lume. varlaam, c. 288, cf. resmeriţă, d. P. ext. (Astăzi rar; concretizat) Avere; bogăţie. Cine are strînsoare şi avuţie puţină nu iaste aşa prins de aceaia. coresi, ev. 311. Avuţiea şi str inso ar ea o dau şi o risipesc, let. i, a 31/16. Să nu alergăm după str însorite şi bogăţiile nedireapte, ci să slujim lui Dumnezeu, cheia în. 16r/3. Nu dori nici nădăjdui spre strînsoare multă, ca să nii te aseameni bogatului (a. 1785). gcr 11, 149/1. Sînt mari averi domneşti, slrîn-soarea, rodul Atîlor lacrimi şi sudori cumplite, iosif, v. 69, cf. tdrg. 4 P. ex t. (învechit, rar) Economie; zgircenie. Cf. polizu. -φ. (învechit, rar) Colecţie. Cf. strînge (II 6). Are vivliothică cu cărţi deosebite şi strînsoare de cadre vrednice dc vedere. golescu, î. 10, cf. 47, DL, DM, M. D. I-5NG., DEX. 4. (învechit) Stringere (II 7). Cf. strî 11 g e; (II 7)·. Cf. budai-deleanu, lex. S-a făcut, dupe obiceiu, o mare strănsoare de economi de moşii. 1. ionescu, b. c. 497/25. — Pl.: str însori.· — Şi: (învechit) strînsoare , (învechit, rar) strînsorie s. f. -- 'Strîns1 + suf. -oare. STRÎNSORIE s. f. v. strînsoare. STRINSURĂ s. f. I. (Predomină ideea de apropiere în spaţiu) 1. Exercitare (cu ceva) a unei presiuni (puternice), din două sau din mai multe părţi ori din toate părţile, asupra unui obiect sau asupra unei fiinţe, mai ales persoane, ori asupra unor părţi ale corpului acestora, reducînclu-le volumul, modificîn-du-le forma etc.; apăsare, apăsat, presare, presat1, stringere (I 1), strîns1 (I 1), strînsoare (I 1), (învechit) strinsătură (I 1), (învechit, rar) strîngătură (I 1). Cf. strînge (Ï 1). Cf. anon. car., lb. Bolfe... se nasc. . . din pricina strînsurei de potcoavă, litin-schi, m. 156/21. L-au găsit.. . cu muşchii curmaţi de strînsura frînghiilor, cu căluşu-n gură. caragiale, o. 1, 165, cf. cade. Fiecare călăreţ era tîrît poşte întregi ele prada înnebunită de strînsura ştreangului, voiculescu, p. 11, 15. încheieturile suferă vizibil de greutatea şi strînsura lanţului, arghezi, s. xvii, 33, cf. dl, dm, dex, m. d. enc. φ (învechit) Consti’ingere. Alegeri şi întrebări a fir apără strinsuri (a. 1616 — 1631). 111 l. rom. 1965, 449. Sc aruncau strînsuri şi beilicuri pe capetele lor. sbiera, f. s. 8. 4 (învechit, rar) Chin. De acum nu să va griji de lumea aceasta deşartă, dc multă strînsura trupului. molitVenic (sec. xvn), în dr. 11, 309. 2. (Rar) Stringere (I 1). Cf. strînge (1 2). Cf. scriban, d. Ursul l-a slăbit din strînsură. stancu, r. a. iii, 54. Calul, scăpat din strănsura cea cumplită a balaurului, se scutură dc aruncă stîrvul cît colo. po~ pescu, b. ii, 112. Φ (învechit, rar) Strinsură de mînă = stringere de mînă, v. stringere (I 2). Atuncea se cunoaşte cît e de scumpă o vorbă, ce este o strinsură de mină. russo, s. 31, cf. dl, dm. 4 (Rar) Stringere (I 2). Cf. strînge (I 2). 3, (în credinţele populare) Boală a copiilor mici caracterizată prin colici abdominale care îi fac să se ghemuiască, să se zvîrcolească, să plingă, să ţipe, etc. şi care ar fi provocate de duhuri rele, de fiinţe imaginare etc.; p. ext. (popular) epilepsie, apucat, strîns1 (I 6), (regional) strinsătură (I 4). V. s t r î n-s o a r e (I 3). Cf. strînge (I 6). Tămăduiri de tot felul de boale... oprire de ud, slrînsuri, fistuh. veisa, i. 34/2. în Muntenia..., morbul descris... se mai numeşte... strîns, strinsură, 1 ti îns alură. marian, na. 376, cf. tdrg. Strînsuri se vindecă cu lapte dulce şi zeamă de muşăţăt ce se dau calde pe gît. păcală, m. r. 269, cf. scriban, d., com. din piatra neamţ, 4 (Prin Ban.; la pl.) Contracţii dureroase Î11 timpul naşterii. Cf. tdrg. Simptomele naşterii. .. se numesc curmături sau strînsuri. marian, na. 44. II. (Predomină ideea de acumulare) 1. (Rar) Strîn-gere (II 1) ; p. ext. (concretizat) (cantitate din) ceea ce se strînge (II 1) ; s p e c. grămadă; mănunchi (1) ; morman (1). Cîştigul strînsurei aurului pe un an se suie la 6000 kilograme, ar (1829), 1942/9, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Bobotită pe dedesupt de strînsura apelor, gheaţa... se rupsese, chiriţescu, gr. 6. O strinsură de coji De seminţe zvîrlite într-un cinema De periferie, românia literară, 1970, nr. 106, 1/2. Am un sac Plin cu mac, Şeade-n jos cu gura, Nu-şi varsă strînsura (Coşul), gorovei, c. 105. φ (învechit) Strinsură de vite sau strînsura vilelor = cireadă. Cf. doc. ec. 576. Domnul C. Bălteanu face, cînd îi vine bine, şi strinsură de vite. 1. ionescu, m. 415. (Regional) Strinsură de oi = stînă. chest. v 15/24. Varci astei ai strinsură ele oi? — Nu am stiin-sură de oi: numai cu ale mele şi cu a cumătrului. ib. ··+ (Regional) Lemnărie provenită dintr-o plută spartă (Cîrlibaba — Gura Humorului). Cf. arvinte, term. 166. (învechit, rar) Matcă (4). Şi s-au strîns apa cea de desuptul ceriului în strînsurele sale şi să ivi uscatul, dosoftei, ap. gcr i, 265/15. 4 (Regional) Operaţie aritmetică de adunare (Beclean). Cf. alr sn iv h 929/260. 2. (învechit; şi în sintagma strinsură împreună) Stringere (II 5). Cf. strînge (II 5). Să ţineţi... praznicul strînsurei împreună în săvîrşitul anului. po 256/9. Napii... se seamănă acum... ca aşa să se poată coace mai nain tea ploilor de toamnă cc ar face strînsura lor foarte rea. 1. ionescu, b. c. 181/17. 4 P. ext. (învechit şi popular; concretizat; de obicei cu determinări care indică felul) Recoltă (1). Cea dinţii strînsură de poame să face în luna lui maiu, măcar că acest copaciu de-a pururea înfloreşte şi să coace, amfilohie, g. 215/1. Cosirea trifoiului se mieşu-rează după ce au dat în cîteva rînduri strinsură îmbelşugată. 1. ionescu, c. 36/25. în loc de a pune strînsura în snopi îndată după secerat, lasă secerişul întins pe loc. brezoianu, a. 101/8, cf. ddrf. I-a ars strinsură. pamfile, ap. cade. Toamna nimeni nu s-a bucurat de strînsură. sadoveanu, o. xvi, 228. Ei au pămînt mult, au arătură multă..., au multă strînsură. cami-lar, n. ii, 41. Să dăm şi noi foc strînsurii noastre şi cu acest chip nu mai sîntem siliţi să cheltuim, punînd oamenii să treiere, şez. i, 261. Clâile de grîu şi de fîn sau strînsura, cum se numeşte..., se adună ta şuri. 13923 STRÎNSURA - 1782 - STRÎNŞTK FHÎSCU — CANDREA, M~ 36, Cf. ALR II ,5 051/353,, A, I 12, 13, 26. (Prin analogie) Fiind {(naturile bune, au avui slrinsură şi albinele, sadoveanu, o. x, 347. + P, restr. (învechit şi .popular) Provizii pentru iarnă din roadele cîmpului; spec, nutreţ (1), Pe alte loçufi şau schele.,să află ,magazii şi slrînsuri ηΐβή, (a.' 1.846). doc. şp, 888, Strigătul de hăiş-ceala at băieţilor cu popuşoi ..ori niscai strinsură. răsuna a deşert, a jale. contemporanul, vt, 289, cf.. ş.Xineanu2, tprg, resmeriţX, d,,, cade. Nevasta . era in ocol şi dădea strinsură la viţe. sadoveanu, o, vii, 296, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Lingă şure nuri strinsură Cil să iee-un pui în gură. marian, sa. 7, cf. bu,jd, p. p. 62, com. din. .pi-a,ţba->ieamţ, densuşianu, ţ. ii. 133, bîrlea, l· p· m. ii, ,33., chest. v 23)77 b, ALR i 938/378, 394, 528, 530, 54.6, 550, 552, 556, 558, 584, 588, 594, 600, λ vi 26. 3. (Învechit, rar) Stringere (II 6). Cf. strînge (II. 6). Oamenii ceia bunii nu lăcomese strînsura avuţiei de pr.C ipămînt. cohesi, ev. 52. + P. cx t. (Învechit şi popular; concretizat) Avere; Ijogăţie. Are el bogăţie... sau avuţie de aur şi de argint sau de altă strjnsură multă, coresi, £v. 73. Pentru multă avuţie şi. strinsură ce aveg, căci că era bogat foarte, el iubea şă tiu moară niciodată, varlaam, ç. 219. Lcşii avuţiia şi'strinsură o dau şi o răsipescu. ureche, l, 113. Omul. zădar să trudeşte... str,însura ce, stringe nu ştii cui rămiiţe. dosoftei, ap. gcr i, 211/36. Toată averea şi adunarea (ce şă zice strînsura) cită o.tmusease, o im* părţi, varlaam — ioasaf, 167r/14. Fieşteeare fămec in casa sa este slăpînă pe strînsura casii (a, 18J.6). iorga, ş, d. vii, 16.. Viaţa proprietarului, preppm ji şlrimura lui, era. pururea în primejdie. TîiyîrËANUL, g. 50/17, cf. .lb. Nu e avuţie tfainică, .din banul fuţat şi../ strînsura rea nu ţine mult în punga tîlharului, «pisou,. ap. cade, sf, ddrf. Fac şi eu ,ca omul din prostime care ş-a prefăcut toată strînsura in bani .cfe aur. adam, r, 17, ,cf. şăineanu2, tdrcş, ,cade. Şlrin-sura mea să rămîie copilei mele. galaction, o. a, i, 103, c£. scriban, d. Fumul, ce., ieşea.din şurile şi strînsurile bieţilor români,. începuse a se lăţi. marian, X. 264;, cf. ciauşanu, V, 199, Vai sărace jŞadiule, Cum iţi arde Casele, Casele, ..averile Şi toate strînsurile. ant. lit. pop. i, 430. + (Învechit, rar) Percepere (2). La strinsură banilor niminea.să nu se amestece, fără numai ceaşşul (încasatorul) (a.„ 1783)* n, a. bogdan, c. m. .79. 1 4. Grup: de oameni adunaţi la im loc iiitr-un anume scop; s pt c! adunare, reuniune, petrecere. Aceasta strinsură s-au numit săborul îdgerilor. dosoftei, v. s. noiembrie 112v/33, cf. lb. Poliţia este· nevoită a împrăştia neîncetat strinsurilecopiilor. ar (1829), 1591/46. Strînsura, cu ' reenite, chiote şi împuşcături, seamănă o nunlă de cele huioase. russo, s. 103. 'Găsoaia era plină de lume, strînsură din lot poporul părintelui. Adam, r. 205, cf. tdrg. N.-am făcut un ospăţ, o îngropăciune, ori altă strinsură la casa · noastră fără să nu .ne facem de minune, dan, u. 103, eţ, scriban, d, Pc-treeîrid toată strînsura in veselie,. . . iată că se· repeziră trei smei, trei fraţi printre popoţ şi răpiră acele trei fele: sbiera, p. 129, Luă .degrabă spada şi intr-un buc a şi fost cu dinsa umle era strînsura adunată, mariai?, .t. 202. Frămîntfirile de limbă să şpuii-.niai ales pe la .strînsuri dc tineri sau le şezătorί^ΕΖν,γι, 157.. Mult mă uit peste strinsură, Să văd şi pe a mea smultură. bud, v, p. 59. M-or jeli şi mindrele, In trei [uni, cu trei cununi.... Şi numai pe la s-ţrînşuri,. Cu struţuri de strămături. bîrlea, l. ,K.· m. i, 106. Ea de-aicea s-o luat, Tăi la.ş.uri şi..la şlrînsuri Pă unde-o vădzut gio-euri. τ. papahagi, m. 115. Se mai dansează şi pc la casele oamenilor ,,cin.să fq.p strînsuri pi la şasi“. arh. folk» v, 129, cf. aîlr i 456/80, 96, 243, 269, 283, 341, 343, 355, 402, 57s6, 820, alr sn v((h 1 266/812, ib. 1 372/284,. ţeaha-j e. n. 267, Din toată strînsura şi .adunăluţa,:-Era şi-o baba cîrnă, Çu secera strimbă. eolc. mold. i, 281. 4· (Regional) Străin (I) (Fundătura — Gherla)..Cf. alb i 381/255, + Fig. (Depre- ciativ; de obicei cu seiîs colectiy) Oameni lipsiţi dé valoare, de la periferia-societăţii; adunătură, gloată, şleahtă (2), scursoare (II 2), scursură (II 2), (rar) scurs1 (4). Varvarii şi toate strînsurile limbilor despre Crivăţ, cantemir, hr. 277. Aci au năvălit şi năvălesc pe apucate strinsură şi adunătură, fără egală deprindere de gust. caragiale, o. iii, 10, cf. c/Vde. Era o strînsură de oameni di pretutindeni, vag botezaţi, veg cununaţi, galaction, o. a. i, 136, cf, dex, m. d. enc2. Pe fecior nu-l lasă să iee orice strînsură, ci să caute fată de oameni, i. cr. iv, 170. F i g. Voi descînla, Şi vă voi arunca în slrohu mării. mat. ροι,κ. 1 541. <0> (Prin lărgirea sensului) Fină să mai măture prin casă, să mai stringă ,,strohul“, toca dc Iclurghie. ap. tdrg, cf. scriban, d. 2. (Învechit şi regional) Adăpost pentru animale. Cf. bahcianu. L· maşlaca în slrovul porcilor, 'r. papa-hagi, c. l., ci. chest. ii 431/176. 3. (Regional) Tabac3 (1) (Boiu Mare — Baia Mare). Ci. alr sn iv h 1 145/272, alrm sn iu li 965/272. — Pl.: slrohuri. — Şi: (regional) stroy (alr i 953/194, 576, alr sn i h 132/228), strov, ştroh (scriban, d.), zdroh (alr sn i h 132), zdron (eoni. din MONOR — REGHIN) S. 11. — Din germ. Stroh. STROHĂÎ vb. IV. 1. Tranz şi refl. (Prin nordul Mold. şi prin nordul Transilv.) A (se) scutura (1 1) de stroh (1)· Cf. scriban, d., a v 15, lexic reg. 108. 2. Tranz. (Regional; complementul indică oa-. meni) A scutura (Il 1) (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect. i, 191. Ţine copilu-n brafe cum sc cade, nu-l slrohăi altla! ib. 3. Tranz. (Regional; complementul este finul) A mărunţi (Drăguşeni — Tirgu Neamţ). Cf. glosar REG. — Prez. ind.: strohăiesc. — Stroji -I- sui. -cîi. STROHĂM vb. IV., Tranz. (Regional) 1. (Complementul indică şliuleţi de porumb) A bate în piuă sau în leasă, ca să se desfacă boabele (Drăguşeni — Fălticeni). Ci. a iv 26. Strdhăncsc nişte păpuşi în piuă. GLOSAR REG. 2. (Complementul este sarea) A bale în piuă, ca să se sfarme (Drăguşeni — Fălticeni). Cî. glosar reg. — Prez. ind.: slrohăncsc. — Stroh + sui. -ani. STROHAHI vb. JV. Reil. .(Regional; despre ovăz) A se scutura (I î>) (Moişcni — Sighetu Marma-iiei). Cf. ALK 1 931/345. 13971 strohArie - 1785 - STRONCĂMRE — Prez. ind. pers. 3: strohăreşle. . — Stroh -I- suf. -ări. STROHĂRÎE s. f. (Regional) Fin mărunţii, local, sfărimat (Izvorul Alb — Piatra Neamţ). CI. glosar reg. — Stroh + suf. -ăric. STBOHOÎ vb. IV. Refl. (Regional) A sc fuduli (Săcel — Vîşeu de Sus). Cf. r. papahagi, m. 68. Nu t'e tiad'c slrohâi, Nù-s a tăi boii popii. id. ib. — Prez. ind.: strohoiesc. — Stroh + suf. -oi. STROHOT s. n. (Regional) Pai1 (1), Cind umblă porcii cu. stroholul tn. gură, se zice că foc a vreme rea. I. cr. iv, 81, cf. Dl,, DM. — Pl. :? — Stroh suf. -ol. STROHOTÎ vb. IV. Refl. (Prin sud-eslul Mold.) A sc răsti la cineva, c.v 1950, nr. 5, 31. Nu le slrohoti ta mine, că nil ştiu nimic. ib. — Prez. ind.: slrohoiesc. — Etimologia nesigură. Cf. str oh ăi (2). STROHOTlş s. 11. (Prin sud-eslul Mold.) Stroh (1)· Cf. SCRIBAN, D. — Pl. : slrohvlişuri. — Strohot -| suf. -iş. STROHUÎ vb. IV. I. Refl. (Prin Bucov.; despre fin) A se scutura (1 5). Cf. a v 15, lexic: rec. 108. 2. Tranz. (Prin Marain. şi prin Bucov.; complementul esle finul) A mărunţi. Cf. glosar reg. — Prez. ind.: strohuiesc. -- Stroh -f suf. -iîî. STROI s. n. (învechit şi regional; in legătură cu verbele ,,a pune“, ,,a se aşeza“) Rind (J> (dc soldaţi). Au împărţit ai săi călăreţi in Irei companii. . . şi i-au. pus.slroi in dosul unui -xidiu vechii ist. am. 30/4, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d. Ne-a pus la slroi. şez. ii, 43. Ca răsplată, gazda le dă cile un colindctc şi la mai dă încă unul, afară, cind sc aşază la şiroi cu ceilalţi, jzv. iV, nr. 2, 4, cf. scriban, d., dl, dm, dex. + (Învechit şi regional) Pedeapsă disciplinară militară care consta in trecerea condamnatului (gol) printre două rinduri de soldaţi care ii loveau unul după altul, cu nuiaua. Se făcea două şire lungi de ostaşi. Acestora li se da în mînă cile un băţ... Prin mijlocul acestor două şire dc ostaşi trebuie să treacă, în pielea goală, cel osindit la stroi. sbiera, p. 229. Acest biet nenorocit au îmbiat numai o dată prin stroi şi au murit. id. ib. fr E x p r. A bate (pe cineva) la stroi sau a purta (pe cineva) ln stroi = (învechit) a) a aplica cuiva pedeapsa déscrisâ mai sus. Cf. cihac,, II, 374, DDRF, ΑΙ,ΕΧΙ, Λν., ŞĂINEANU2, TDRG, CADE, scriban, D., dex. ll judicară să-l poarte pc-o utilă... in stroi. sbiera, p. 229; b) a bate foarte tare. Porunceşte să-mi aducă nişte palce, că am să-i bat la slroi. creangă, 1'. 305, cf. dl, dm. + P. e x t. (învechit şi regional) Nuia (I). Cf. cihac, n, 374, gheţie, r. m., alexi, Λν. P. ext. (învechit, rar) Lovitură dc nuia. Cf. barcianu. — Pl.: siroiUri. — Din rus. CTpoü. STROIÈTIC, -Ă adj. (Regional) Nebun (1 2) (Bistriţa). Cf. I’AŞCA. gl. — P). : strvielici, -cc. — Etimologia nesigură. Cf. slroi. STB Ol LOBAT, -A adj., s. m. şi f. v. sturluibat. STROJAC s. n. v. străjae. STBÔLEA s. ni. invar. (Prin Transilv.) Epitet depreciativ pentru un om prosl, zăpăcit, loca strolea! Femeie, mîneţit-ai tu ccapa-cioarci? slavici, ap. tdrg, Cf. DL, OM, COI11. BENIUC. — Etimologia nesigură. Cf. ştrol. STBOL1BAT, -A adj., s. m. .şi 1· v. sturluibat. STROLMBAT, -Ă adj., s. 'ni. şi f. v. sturluibat. STROXIACÉT, -A adj. v. stroUniJwat. STROLIiNTîIEÂT, -A adj. (Prin vestul Transilv.; despre copii) Nebunatic (3). Cf. lexic reg. ii, 84, u. rom. 1961, 22. + (Regional; despre oameni) Nebun (I 4). Corn. beniuc. — Pl.: strolinchrcfi, -le. — Şi: strolincct, -ă (l. rom. 1961, 22) adj. — De la strolea (prin analogie cu deşucheat). STBOI.OBÂT, -A adj., s. m. şi f. v. sturluibat. STBOLOuAilC, -A adj., s. m. şi f. sturlubatic. STBÔM s. f. 1. (Med.) Reţea de suport a. -unui organ, alcătuită diu. ţesut conjunctiv, din vase şi din nervi. Slroma, adică ţesutul celular cc se află înlre alveolele neoplasmului, esle de o natură foarte diferită. babeş, <>. A. i, 467, ct. dn3. Stroma musâilară. dc, cf. D. MEI). 2. (Bot.) Corp al grăuncioarelor de clorofilă, format din lame de natură proteică intre care se află clorofila. Gf. DER, DEX. 3. (Bot.) Organ de rezistenţă format din Împletirea deasă a filanienlelor micelicne, in care apar fructifi-caţiile unor ciuperci. Cf. der, dex. : — Pl. : stroine. — Din Ir. stroiua. STROM.B s. m. (Zool.) Moluscă gasleropodă din mările tropicale cu cochilia mare şi groasă, prevăzută cu tubercule care pe ultima circumvoluţiune devin spini (Strombus coronalus). Cf. budai-deleanu, lex., antonescu, d., ltr3, dn*. . .. — Pl. : strâmbi. — Şi: (învechit) strombus s. m. ltr3. — Diu lat. strombus, fr. strombe. STROMBUS s. m. v. stronih. STROMFAN1T0R s. m. v. sfroncănitor. STROMOJAC s. n. v. străjac. STROIVC interj. (Rar; in corelaţia cu clone) Cu vint care imită strigătul caracteristic al corbului. Corbul. . . s-a coborî! într-o uripâ şi a st.rigcl călră IonulClone — slronc. ! sadoveanu, o. xm, 626. — Onomatopee. STROACAkÏ vb. IV. (Transilv.) 1. T r a n z. (Complementul indică struguri) A zdrobi. Cf. drlu, lb, LM, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Fig. In Iran z. A trăncăni·1 (2). Cf. lb, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALE.XI, W. — Prez. ind.: slroncănesc. — Şi: (învechit, rar) ştroncăni (lb), şlronfăn! (drlu) vb. iv. — l’ref. s- -I- troneăni. STRONCAJVÎRE s. f. (Transilv.) Acţiunea de a s tron căni (2) şi rezultatul ei. Cf. drlu, gheţie, H. M., BARCIANU, ALEXI, W. ... Şi: (învechit, rar) şlruufăufre s. Γ. dliiu. — V. stroucăiu. 13996 STRONcAN'IT· - 1786 - STRÔP STROIVOĂIVÎT, - (Transilv.) Zdrobii. Cf. drlu, LM. — Pl'..: slroncăniti, -le. — Şi: ştrbnfănit, -ă adj. DKLU. — V. stronc&n!· SŢRONUĂIVTJ’OR, .OjÎRE s. m., adj. (Transilv.) 1. S. m. Mustuitor. Mustul cel mai. bun şi mai. dulce. . . care cură numai din zdrobitul strugurilor cu zdrobi-iotiul (ştromfănilariul, pisqtoriul). economi*, 167/11, Cf. LB, ISER, LM, liARCIANU, ALEXI, \V., 11 XVII .405, ALR sn i h 223/141. 2. Adj. (Despre oameni) Flecar. Cf. . barcianu, alexi, w. — Pl.: stroneănilori, -oare. — Şi:· (Învechit) ştron-cănitor (lb), ştronrfănitor, ştrO|Jcănit0r (iser), (regional) strnnifanitor (h xvii 405), ştieonfănitor (alr km i-h 233/141) s. 111. — Stronciini + suf. -iinr. STROlYDIÂiVĂ s. f. v. stronţiană. STROiVGHÎL s. 111. v. stnuigliil. STRONGÎL s. ni. Vierme nematod, parazit, care se localizează în-intestinul şi pancreasul calului (Stron-gylus equinus). Caii carc pasc pe păşuni pline cu ouă de strongili sint ameninţaţi de a se infesta şi a se prăpădi. ENC. VET., Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl:: strongili. — Din fr. strongylc. ,STHO λGILOZĂ s. f. Nume gencric peiitru bolile parazitare ale animalelor domestice provocate de viermi de tipul strongililor şi caracterizate prin ente-rite, bronşite, pneumonii etc. Slrongiloza este o boală foarte gravă, produsă de viermi paraziţi numiţi strongili. enc. vet. 49. Boalele cele mai des intîlnile la oi sint: ... slrongiloza, tuberculoza, turbarea, enc. agr. IV, 225, cf. DL, DM, DN, M. D. ENC., DEX. — Din fr. strongylose. STBÜNÎU s: n. v. stronj.iii. STRONŢ S. 11. v. stronţiu. STRONŢ vb. I v. şpronţa. STRONŢI subst. pl. (Regional) Încălţăminte uzată (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. a vi 26. — Etimologia necunoscută. STROiVŢIÂlVĂ s.f: (Hidr) oxid de stronţiu obţinut prin calcinarea stronţianitului şi folosit la rafinarea zahărului, la fabricarea sărurilor de stronţiu etc. Potasa, suda, barita, strondiana şi amoniacul ar produce aceleaşi efecte.· brezoianu, a. 43/16, cf. ’anto-nesgu, D. \Bromiirul, iodurül şi lactatul de slrontiană. Se .dă In contra... spasmelor, epilepsiei, bianu, d. s., Cf. SCRIBAN, D., LTR, DL, DM, DN3, DEX. — Pronunţat: -/(-a-, —Şi: (învechit) strondiănă s.f. — Din fr. strontianc. . STROiVŢIAA'ÎT s. n. Carbonat natural dc stronţiu cristalizat în sistemul rombic, incolor sau cenuşiu, gălbui spre brun, cu luciu sticlos şi care se utilizează Î11 pirotehnie. Cf. cantuniari, l. m. 127. Zăcăminte Ve stronţianit se găsesc în Germania, în Statele Unite şi tn U. R. S. S. ltr3, cf. dl, dm, dn2, dc, d. med., M. D. ENC., DEX. ,, — Pronunţat: -ţi-a-, — Şi: (rar) strunjiiinită s. f. cantuniahi, 1.. m. 127. — Din if. sţiontiauite. STRONŢIANÎTĂ s. f. v. stronţianit· STRONŢIU s. n. Metifl alcalino-păinlntos (cu greutatea atomică 87,62), asemănălor cu calciul, moale, alb-argintiu, care segăsteşte în natură triaj ales sub formă de celestină şi de stronţianit (şi al cărui izotop radioactiv cu masa atomică 90 se formează in. reacţiile de fisiune şi este foarte dăunător vieţuitoarelor). Cf. ANTONESèÜ, D., FONI, CH. 30, BARCIANU, ÀLËXI, av., resmeriţă, d., scriban, d. Slroniu este un metal din familia calciului şi a bariului. enc. tehn. i, 406. Bariul şi slronful formează săruri toxice,pentru plante. AGROţEHNioA,'; i, 214. Stronţiul c un metal moale, de culoa’te alfifc-argintie. ltr3, cf. dl, dm, -dn3, dc, {}n Organism, stronfiul d fost identificat în ochi, în mici cantităţi. D. med. In ţesutul osos un atom de Stronţiu natural poate înlocui calciul, contemp. 1970, rtr. 1 228, 9/1, cf. m. d. enc., dex. — Şi: (rar) stronj, stroniu ş. n. — Din fr. strontium. STROP s. m. 1. (De obicei urmat de deţerminări introduse prin prep. „de“ care arată felul lichidului) Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de,. lichid, formată prin condensarea unui gaz etc., p i c1 (II 1), picătură (J), (învechit şi popular) stropi-t u r ă (2), (învechit, rar) picur ăţură (1) ; p. ext. (de obicei precedat de ,,un“ , „măcar un“ etc. sau în construcţii negative de tipul ,,-nici“ ,,nici un“, „nici măcar un“ etc.) cantitate mică dintr-un lichid. Cf. budai-deleanu, lex., lb. Un strop in marc Ce din nour vine. ar (1830), 531/43, cf. valian, v. Roatele vaporului scol noaptea milioane de stropi luminoşi. măs. gr. 15/9, cf. polizu. Cînd s-aşeză nourul dc pulbere şi de stropuri de apă, zării nucul, pelimon, i. 19/27. Săreau stropii de vin de-o şchioapă-n. .sus., de tare cc era. creangă, a. 97, cf. ddrf. Limba ni se prezintă... în spaţiu ca o mare nemărginită, unde fiecare strop arc o existentă aparte, philippide, p. 1. Zece stropi nu pol să-ncapă. Prea e mic pahar de apă! coşbuc, i>. i, 97, cf. barcianu. Datina de la bătrîni Pruncul de la sin o soarbe-n fiecare strop de lapte. davila, v. v. 155, cf. alexi, w., şăineanu3. De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sînge. anghel, î. G. 10, cf. tdrg. Din locul unde pică, tişniră smocuri de stropi încărcaţi cu nenumărate curcubeuri. chihiţescu, gr. 135. Stropi reci îl acoperiri deodată. gîrleanu, l. 63. Un strop de apă adunat din ploi zace veşnic pe fundul aceslei scobituri, hogaş, dr. i, 20, cf. resmeriţă, d. Pe lulpine şi pe grilaje se prelingeau. . . stropi groşi. m. i. caragiale, c. 9* cf. căde. Briliantele licăreau ca stropii de rouă, dimineaţa, rebreanu, r. i, 195. Din streşină sar stropi mărunii ca o pulbere rece. c. petrescu, î. îi, 30. Prezenta colonelului un pahar de zeamă profirie, deasupra căreia fierbeau stropii, curat ca la şampanie, brăîscu, o. a; i, 95. Mă speriam cînd imi săreau stropi de untură încinsă pe mîini şi pe faţă. c,. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 47. Naum simţi intre deg'ete stropi fierbinţi dc lacrimi, sadoveanu, o. ix, 134. Stropi 'mari' şî grei se izbeau de fereastră. dan, u. 25; cf. scriban, d; De un strop de ploaie atiriiă eitămai pămîntul. arghezi, s. viii, 160. Se năpustiră î-η valuri şi le hnproşcară cil stropi, lovind apa cu latul palmelor, călinescu, o. i, 121. Oltul trecină, milioanele de stropi se ian după el. bogza, c. o. 91 . Mal sorbea un strop de coniac din pahar, pas, l. i, 41. O corabie ar puica să răstoarne munţi de apă, fără ca măcar un strop să cadă pe punte, tudoran, p. 321, cf. dl. Stropii ridicaţi în cădere udară faţa şi umerii lui George, τ. popovici, se. 539, cf. dm. Vă îndepărtaţi de inima mea precum stropul sare din valul mării. barbu, princ. 320. Se lăsase şi de .beulură — un strop nu mai punea în gură. lăncrănjan, c. ii, 151. Pămîn-lul... Nu ascundea.:. Nici măcăr un sirop de ţiţei. v. rom. august 1966, 9, cf. m. d. enc., dex. Cîţi stropi sar pe mine Alifia oameni Să mă grăească de bine. marian, nu. 24, cf. alb ι 1 266/5. In munec ge piatră Fără stropi gc apă. folc. olt. — munt. i, 273. Ce pică.'tn apă,,şi nu sure stropi? (Frunza), gojwvei, c. 154. <0> (Prin analogic) Le-am ferit să. nu le-ajungă Vreun strop pîngărilor de tină. topîrceaNu, p. ό. '57, 14011 STHÛP - 17SÎ - STROPI cf. resmeriţă, ώ. Strop de glod pe slrai s-anim. labiş, p. 46. In dnimul lor, gazele antrenează acel amestec şi-l aruncă afară ,sub forma unor stropi de noroi. geologia., 46. Stropi de neaiiă. alb şn iu h 798/346, cf: alrm sn n h 617/346. fr Loc. adv. Strop eu .(sau, rar, de, regional, după) strop = îţi cantităţi foarte mici care sc -succed încet; p. e x t. ; (şi în ;for-rnele pînă ,1a un strop sau pin A ia ultimul strop) ptnft nu ţnai rămîne nimic; (încetul) cu încetul (v. incert), pe, îndelete, picătură cu picătură (v. picătură 1), cu. picătura (v. picătură 1), pină la o (sau pj.riă la ultima) ^picătură (v. picătură J),,(puţin) cîte puţin (v. puţin 2). P.icurii cu strop de strop Fac al mărilor potop, coşbuc, p. i, 156. Dc cc cu orie» trop Garafa se deşartă Şi scade strop cu strop. anghel — iosif, c. μ., i, 116.. Cei trei bărbaţi sorbiră vinul pină J,a un, strop, agîrbiceanu,. a, 142, cf. dl, dm.. Din , ritmul forfotind vivace — Must clţsi.c — strop cu strop, sft storc Motive dionisiace, vulpescu, p. 121, cf. m. d.,enc., dex. Şi apoi, hop! Fîn-la un sirop. Fa cu ea Tot îl bea ! bibicescu, p. p, 225, cf. alrm sn. v h 1488..-C* Fi g. Ici şi colo pe luciul apei ire-rr.ură stropi de lumină, vlahuţă, s. a. iii, 210. Lumina . .·. cădea în săgetări piezişe. dc raze şi-mi împroşcq fufa cu stropi d), (regitfnal) piculete, sleamă, strelice (v: · s tr e l i c i 3),-ţîră. Cf. lb, polizu. Dumneata ne^ncurci-· c-o lingură de. Mrş şi- c-un sirop de brînză? hogaşj DR. i, 119, cf. cade. Cad slropi de piatră scumpă, uşor şi leneş, peste Un strălucii războinic, i. barBü, j. s. 15. Mari slropi de,piatră sar-in sus. bogza, c, b- .180, cf. dl. Din drobul de sare începură să:ţîşnească în-toate părţile stropi grunţuroşi. preda, d. 76, pf. dm. Pe buzele mele... Luceau slropi de nisip, românia literara, 1971, ni:.. 126, 11/2, ci. m: d. enc., dex. fr '■ (Prin analogie) Ne-a adăpostit pe toţi fără strop de chirie, klopştock, f. 286. · fr F i.g. Fiecare lucru îşi arc tainicul lui strop de.poezie, vlahuţă, s. a. iii, 438* '-Îmi pare Că stropi de- linişte imi curg .prin vine. blaga, PDEzir, 7. Simt cum distinct în adine Stropii de cînlec se strîng. labiş, p. 71., fr. lin strop, = a) L o c. a d j. şi a d v, puţin (1, 2). Un strop de- fericire mn adus- eu în casa lor. brătf.scu-voineştiv p: 21. O privire albastră şi blajină tempera cu un strop de voii iiună..^ această înfăţişare originală, galaction, o. A. ii, 276. Se strecurase, în-bucuria revederii, şi un strop de melancolie, g. u. zamîfirescu, m. d. ii, 207. A rîs numai un strop cătră gemeni, sadoveanu, o.'xviii, 562. Aşcie Simian, lăsătpr, îşi zise femeia cu un strop'de părere de râu în glas., dan, xi. 5. O horă aduce un strop φ bucurie şi o fărîmă de nădejde. stancu, d. 516. Colindătorii trec pe sub toate ferestrele şi pun un strop, de fericire în fiecare inimă, romănia literară, 1970, nr. 65, 32/3; b) loc. adv. (în construcţii negative; şi, regional, în forma o stroopă) deloc. Cf. polizu, barcianu. Şi mergînd şi pe la top, N-am aflat fîn nici un strop, marian, na. 203. Iar noi, mă rpg, şase surori, Să n-avem sirop dc omenie, coş-buc, p. ii, 235. In Marea Moartă. . . Nici un strop dc suflet undele nu poartă, goga, poezii, 201,· cf. dl, dm, m. p. enc., dex. N-am o stroapă de mălai în toată casa. udrescu, gl. — Pl.: stropi şi (învechit, rar, n.) siropuri. — Şi: (regional) stroâpii s. f. — Postverbal de la stropi. Sin01“An s. η. 1. (Bot.; prin Olt.) Sovîrf (1) (Ori-ganum vulgare). Cf. h x 122, alrm sn ii h 469/836. 2. (Regional; la sg.) Amestcc de apă de var şi ciment cu care se stropeşte temelia caselor, ca să se întărească (Rimnicu Vîlcea). Cf. lexjo. reg. 8.6. — Pl.- ? — Etimologia nesigură. Cf. strop. STROPEAI,Λ s. f.' (Rar) Udare (pe deasupra) uşoară şi superficială, umezeală, u m e z i r e, ii m e-z i t; acoperire cn stropi (Γ) (de obicei de aj>ă sau de alt lichid), împroşcate, împroşcat; stropire, stropit1, stropitviră (I), (rar) pătarc. Cf. stropi. Cf. polizu. Apoi, venea o stropeală scai gargariseală n măselelor in cevci roşu de Chirhogi, chiriţescu, gr. 205, cf. dm, dex. + P. anal. Ploaie uşoară (şi de scurtă durată) cu stropi (1) rari; (familiar) stropire, stropitură (1). Cerul e acoperii... Să sperăm că peste cîteva zile se va milostivi Cel de Sus cu puţină stropeală. caragialk, o. vii, 35, cf. dm, m. d. enc., dex. + P. ex t. (Regional) Cafecadă (Fundata — Zărneşti). Cf. alr i 430/772. + P. a n a L (Familiar; concretizat) Băutură (alcoolică); (regional) stropitură (1). încă o stropeală bună la plăcinta cu brînză. stănoiu, c. i. 90, cf. dl, dm, m. îi. enc., dex. + (Rar) Substanţă toxică în soluţie sau în suspensie cu care. sînt tratate plantele pentru combaterea 'dăunătorilor. Intre frunzele crestate şi codite de stropeală, bulucii... îşi. soreau strugurii brumaţi şi grei. c. petrescu, s. 178, cf. m. d. enc. . — Pl.: slropeli. — Şi: (regional), stopc-bcălă s. f, alr i 430/772. — Stropi -ţ|- suf. -cală.. . STROPF.ÂLNIŢĂ s, f. v. Stropelniţă. ■ STROFÉLN1C s. η. (Frin Ban.) Praftură (1) de fierărie; (regional) stropeiniţă (2).CL n xviii 26, 144, — Pl.: ştropclnice. .... — Stropi -f suf. -etnic. STROPÉLNl'4'À s. f. 1. (In dicţionarele,din trecuţ) Stropitoare (II 2). Cf. anon.'car,, barcianu, alexi, Λν. 2. (Ban., Olt. şi prin Munt.) Praftură (1) >de fierărie ; (regional) stropelnic. In fdespărţitura] cea cu apă este o stropelnUă făcută din fâşii de tei legate în forma u'rtei. perii în capătul unui mîner de fier-, liuba iana, M. 124, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CADE, Η I1? 11,. V 72, 368, xvi ii, 22. fr (Prin analogie) Vreo două-trei stropealniţi. . . de stropit roiul cînd se învîrtcşic în -aer. tomici, c. a. 63/18. 3. (Regional) Unealtă de dulghcrie nedefinită mai de aproape (Văleni Podgoria -^ Piteşti). Cf. H ix 474. —; Pl.!: stropelniţe. — Şi : (regional) stropeĂlniţă"(pl. sţropciilniţi) s. f. — Stropi + suf. -elniţâ. STRorÎ vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. A (se) uda (pe deasupra) uşor şi superficial, a (s e) ümezi; à (se) acoperi cu stropi (1) (de obicei de apă sau de alt lichid), a (sc) Improşca; (rar) a (se) păta (1), (regional) a se prîşni2 (1). V. p:r o ş c a. Slropişi.-me cu săpun şi curăfescu-me. psalt. 99. Jirtvă 14017 STROPI - 178È — STROPI de beutură vărsă pre· ea şi o stropi cu Uleiu. po 121/7. Mitropolitulau blagoslivit oastea si au stropil-o cu agheaziriă. ■ neculce, l. 372, cf. anoΝ'. car. Şi-l stropeşte, m-agheazmă, asemene şi pe beizadele: oheor-gachi,ijrt. iii, 307/24, cf. budai-deleanu, lex. Am văzut morminliii. ■ ■ şi eu multă apă sftntă aeurn de curînd sirtipit. beldiman, o. 42/8. Stropindu-mă cu apă de colonie, m-am trezit (a. 1819). -uricariul, vii, 78, cf. lis. Telemuh stropi sinyur cu ape- mirositoare cenuşa şa ce încă mai fumega, pleşoianu, t. iii, 135/25, cf. valian, v. Apa din dusă se. opreşte: in mîini, Îiicît. numai apa ce stropeşte dintr.-însele să iubească tn ochi. descr. aşez. 131/7. [Picioarele] Mergtnd le cam stro-peaşte Cînd ..cătră. Arghir grăbeaşte. babac, ap, ocr ii, 177/29. De dimineaţă· pompierii stropiseră podul, ne-cmuzzi, s. î, 29. Ea mă stropea cu lacrămi.· sion, poezii, 214/14, cf.. cihac, π,-375. .Fata împăratului Roş. . .. ră-pede. pune capul lui Hurap Alb ta loc. . ., apoi îl stropeşte cu apă vie. creangă, p. 278. O bură dc ploaie stropeşte caldarinml învins, vlahuţă, s. a. ii, 229, cf. ddrf. Şi al lirici ea, ctnd el glumeşte, Joacă pumnii şi-l stropeşte..coşbuc, j*. i, .97, cf. baboianu, alexi, w., şăineanu2, Tuna. O ploijă caldă stropise făşia dc drum. DELAVRANCEA, O· U, 30, . (Prin analogie) Să tr-eci tu-prin ele, o sftntă regină In haină albastră stropită cu aur. eminescu, o. i, 38,. Poieni întinse, stropite cu fliori, s-aştern intre izvoare, vla-huţă, s. a. m-,-2’89/ Parcul l-au stropit cu roş jilav Frunzele moarte, labiş, p. 375. Îmbrăca fusta verde stropită cu flori de semenic. romAnia literară, 1970, nr. 31, 1-9/1. 4- Tranz. P. anal. A acoperi cu pete mici de altă culoare decit fondul; p. ext. (rar) a păta (1). #/ mai mîngîie. . . iubirea şi laudele pe car-e·.·. .· gingctniiie cele· roşii stropite cu negru... i-o arătau, gîrleanu, l. 27. li conducea un ‘sanitar fără -capelă, cu obrazul roşcat şi stropit de. pistrui, c. ee-TREScu,. î. ii, 41. Înaintea lor sălta, resfirtndu-şi creasta o pasere stropită cu negru, cil aur şi cu roşu. voicu-lescu, P. i, 178. 'Era un om destul de bine legat .şi. de 14017 STROPÏRË - mô - STROPITOR înălţime mijlocie, cu obrazul alb puţin stropii cu pistrui. sadoveanu, o. xviii, 257. Ochii ii erau., . . albaştri:. ., iar obrajii, stropiţi de pete roşcate, parcă puse cu vîrful pensulei. cXlinescu, s. 224. Rîse Va sile a! Capsomanului, unul mic, cu ochi răi, slropil pe toată faţa şi pe mini cu o spuză de alunele, camilar, n. ii, 287. Omul nu-i simţi decit cind ajunse in fund, la tejgheaua stropită cu var. tudoran, p. 522, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Refl. ) J s-a stropit faţa cu pistrui galbene. DELAVRANCEA, O. II, 81. — Prez. ind.: stropesc. — Etimologia necunoscută. STROPÎRE s. f. Udare (pe deasupra) uşoară şi superficială, umezeală, umezire, umezit; acoperire cu stropi (1) (de obicei de apă sau de alt lichid), împroşcare, împroşcat; stropeală, stropit1, stropitură (1), (rar) pătare. Cf. stro-p i. După căutatul Iu Dumnedzeu tatăl întru sfinţita Duhului, intru ascullămintul şi stropirea singelui Iu Isus Hristos bunrătate voco şi pace se mulţească-se. cod. vor.2 69v/ll. Stropirile mirului, mineiul (1776), 164vl/4, cf. uudai-deleanu, lex., lb, VAUAN, v. Neavînd duş, poate face in toate zilele 'stropiri cu apă rece peste tot trupul, descr. aşez. 112/19.. Ctnd voim a semăna..., stropirile ne cruţă de· paguba ce ne-ar pri-cinui uscăciunea atmosferei, brezoianu, a. 158/6, cf; polizu, ddrf, barcianu. Cîteva raze fierbinţi picurau de printre ramuri pe fruntea mea brobonită de nădu-şeală înfiorîndu-mă ca o stropire, adam, r. 103, cî. alexi, w. Aurul se află prin izbituri de ciocane..., nu prin stropire cu apă. agîrbiceanu, a. 434, cf. resmeriţă, d. Obiceiul stropirii cu vin era vechi, şi sfînt. dan, u. 91. Nu mai duelau. .. cu stropiri de sifon în figură, arghezi, l. 100. La începutul operaţiei de iaro-vizâre..., apa de stropire şi temperatura încăperii.. . trebuie să fie în jurul acestor cifre, agrotehnica, i, ■99. Prin manevrarea robinetelor se pune în funcţiune instalaţia de stropire sau cea de spălare, ltr2 xvi, 444, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. fr Turnare prin stropire = procedcu de turnare1 (2), prin care meta-lale sau aliajele ce se topesc uşor sînt presate în tipare printr-un piston. Topirea prin stropire se fc.ce cu ajutorul unor maşini speciale, ioanovici, tehn. 108. + (Familiar) P. ext. Ploaie cu stropi (1) rari,, uşoară (şi de scurtă durată); (familiar) stropeală, stropitură (1). Cf. resmeriţX, d. + Spec* Tratare a plantelor prin împroşcare cu substanţe toxice in soluţie şau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii; stropit1, (rar) stropitură (1). Cf. stropi. Contra insectelor întrebuinţează cu multă dărnicie stropirile cu apă cam-forată. brezoianu, a. 106/19. Atacă culturile de in... Se combate prin stropiri cu soluţii, arsepicale. enc. agr. i, 273. Aparatul de stropit, transportai pe' spate, e utilizat ia stropirea grădinilor de legume, la'stropirea viilor, a arbuştilor şi a pomilor cu înălţitne jnicâ.LTR2 xvi, 442, cf. m. d. enc. + P. anal. Acoperire cu pete mici de altă culoare decît fondul; p. ext. . (rar) pătare (1); stropit1. Cf. stropi. "Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : stropiri. — V. stropi. STROP ÎT1 s. n. Udare (pe deasupra) uşoară şi superficială, umezeală, umeiire, umezit; acoperire cu stropi (1) (de obicei de apă sau de alt lichid), Împroşcare, împroşcat; stropeală,,, stropire, stropitură (1), (rar) pătare. Cf. stropi. : Cf. ddrf. Stropitul florilor, şăineanu2. Udatul care se fc.ce seara, în ajunuf zilei de treier, se înnoieşte şi a doua zi cind se reduce la ,un şimpiu stropit, pamfile, a. r. 202, cf. cade. Stropitul cu apă pentru a riăica Umiditatea... se face... în trei reprize, agrotehnica, i, 99. Reţeaua de apă potabilă să fie degrevată de necesarul pentru stropitul străzilor, scînteia, 19.69, nr. 8 1.42, cf. di., dm, m. d. enc.. ^ Spcc. Tratare a plantelor prin împroşcare sau prin proiectare cu substanţe toxice în soluţie sau in suspensie, pentru a distruge dăunătorii; stropire, (rar) stropitură (1). Mă aştepptă stropitul viei, vinea, l. ii, 199. Stropitul cu soluţie de sulfat de cupru se repetă la un interval care e în funcţie de starea atmosferică, c. giurescu, p. o. 105. + ,P. anal. Acoperire cu peté mici de altă culoare deeît fondul; p. ex t. (r,ar) pătare (1) ; stropire. Cf. s t ro pi. Cf. DL, Oltf,' m. d. enc,., dex. . — V. stropi. STROPÎT2, -Ă adj. 1. (Despre obiecte, materii, terenuri ■ etc.) Care este udat (pe deasupra) uşor şi superficial, umezit; care este acoperit cu stropi (1) (de obicei de apă sau de alt lichid), împroşcat. Cf. stropi. Cf. anon. car. Îşi crătă cu mîn-drie satirul plin 'ele singe şi hainele stropite, ispibksci*, l. 256, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, b.,: cade. Copiii alergau fugărind cercurile pe. nisipul stropit. c. petrescu, c. v; 364. Desemnuri simbolice pe nisipul stropit, şi greblat, teodoreanu, m. ii, 68. O găsesc... cocoţată pe o scară de zugrav, ca să spele geamurile stropite, scînteia, 196-9, nr. 8 217, .cf. dl, dm, m..d.. enc., dex. + (Despre plante, culturi etc,) Tratat prin împroşcare cu substanţe toxice în soluţie sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii. Cf. stropi. Livezile stropite luceau 1η soare. ' Înainte de folosire, fiunzele de viţă stropite· vor fi spălate bine.. + p. anal. (Rar; despre obiecte sau despre fiinţe) Pestriţ (1). Cf. ddrf, resmeriţă, D., cade.■ .Restul spatelui este $ur-deschis,· stropit şi ■ punctat fin. linţia, p. 70, cf. chest. iv 77/74. + (Prin Maram.; substantivat, m., art., probabil) Graur (Slurnus vnlgqris). Cf. băcescu, păs. 159, 2. Fig. (Prin vestul Transilv.; despre oameni) Repezit (2) ; obraznic (2). Cf, lexic reg. 72. fr 13 x p r. (A îi) stropit la cap (sau la minte), se spune despre un om prost sau nebun. Cf. bul. fil. iv, 128, 148. . — Pl.: stropiţi, -te. — V. stropi. STROPIT0R, -OAm: adj., subst. T. Adj., s. m. şi f. (Rar) (Persoană) care stropeşte. Cf, budai-deleanu, lex. Uliţele de căpetenie ale tir gutui· au slujitorii lor: măturători cuie le piaptănă, stropitori care. le spulă. teodoreanu, u. g. 12. + Adj. (învechit, rar; despre oameni) Rău (A I 1). Avea un stareţ. . . foarte. api.ig şi slropitoriu şi mult rău răbda de, la dînsul. dosoftei, v. s. noiembrie 171r/3.5. II. 1. S. f., s. n. (învechit) Pulverizator. 1 fstiopi-toriu de argint (a. 1780). vricarivl, xi, 249. O stropitoare şi afumătocie dc argint (a. 1797). ib., XVI, 276. Două stropitorii tij de argint, in forrr.ă de pere cu frunzele poleite..., patru chisele de cristil. alecsandri, t. I, .141, Cf. DL, DM, DEX, 2. S. f. Vas (metalic), de obicei în forma (şi;,de mărimea) unei găleţi, prevăzut cu un miner şi cu o ţeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, terminată cu un fel de pilnie cu baza acoperită iu o tablă perforată, care serveşte la stropitul culturilor din grădini, din sere etc.; (tar) udătoare, (iinveéhit şi regional) cofă, (învechit) doniţă, (regional) proască (6). Este treaba esperiinţei să ne spuie dacă-prin canale ar folosi mai bine decit udările cu stropitoarea, bre-zoianu, x. 1.07/4, cf. pôlizu. A-nceput să curgă din fundul- coşului ca dintr-o stropitoare ciuruită, gara-giale, o. i, 133. -A crescut în mijlocul nc.liirii ca un Copac. . ., neavînd nevoie. . . 'nici de foarfece, nici de stropitoarea grădinarului, vlahuţă, s: a. iii, 425, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. în prăvălioara lui sint trei stropitori de grădină, bră-TEScxr-voiNEŞTî, P. 112, cf. rEsmeiîiţă, d. Îşi cumpărase o stropitoare mică. bassarabescu, v. 59, cf. cade. A 'tirtit 0 ploaie subţire şi clocită, parcă se desertçse rămăşiţele dintr-un fund ruginit de stropitoare.. c. petrescu, r. dr. 151. S-arctă înlumiriă,o femeie tî-nără c-o stropitoare în mină şi începe să ude florile. 14021 SÏROPITUR - 179.0 STRÔPOLÎ i sadoveanu, o. xvi, 2.65, cf. scriban, ». Are o căscioară cu pri&pă, cu flori dinaintea uşii, pe carc Ic udă cu stropitoarea, aromezi, s. vii, 36, cf. ltr2, m., Ieşise dinăuntru cu. o stropitoare in mină şi începuse să-şi ude florile, vred.v, i. 31, cf. dm, m. d. encî,., dex; ai.h sn iv 1041, alrm sn ri h 857. 3. S. f. Recipient cilinţlric (saca, cisternă) aşezat pe roţi şi prevăzut cu un dispozitiv de dispersat apa, care servea la stropitul şi la spălatul străzilor; (sens curent) vehicul înzestrat cu un asemenea recipient. Cf, resmertţă, p. .Stmpitori aşezate pe roţi, , cn trc.c-ţiune animală. . f«CA, l, vam. 229. O stropitoare de ştrpdă împroşcă. eu un pieptene de apă asfaltul. c. petrescu, î. i, 31, cf. dl, Dty. Pufin mai tîrziu trccstropitorile primăriei, care spală asfaltul de, sînge. bogza, a. î. 362. Oumenii. de pc stropitoare au ameţit stropind străzile, pomii, gardurile, cinema, 1969, nr. 6, 7, cf. m.d. enc., bex. . . . 4. S. f. Aparat de stropit culturile (de viţă de vie) cu substanţe toxice in soluţie sau ln suspensie, pentru a distruge dăunătorii; (regional) proaşcă (6).- V. vermorel. Răni o bună. udar.e cîmpulni. renoind apa [cu camfor] înlr-aceleuşi proporţii după cît stropitoarea se goleşte, brezoianu. A. -110/0. Arătă că frunza trebuie stropită cu o ,leşie de piatră vînătă şi var stins, că vor trebui să cumpere stropitori anume, aoîrbiceanu, s. 551, cf. hesm-eriţă, n. Stropitori... pentru vii. nica, l. vam. 229, cf. ltr2 xvi, 442, alr .sn i.h 22$, alrm sn i h 156.. fr (învechit, rar; atribuie calitatea ca un adjectiv) Turnăm o cantitate dinlr-această , a:pă clocotită.într-o pompă stropitoare, brezoianu, a. 110/4. 5. îi. f. (Regional) Pompă de incendiu (Borşa). Cf. alr sn m h 909/362, alrm sn ii li 742/362. . 0. S. f. Dispozitiv dc stropit folosit în industria textilă penlru verificarea impermeabilităţii materialului, în scopul tratării cu diverse substanţe. O serie de stropitoare. . . rătspîndesc cu presiune apă rece pentru dizolvarea sărurilor solubile [din lină], ionescu-muscel, i ii... 419. O stropitoare in legătură cu un robinet de apă, un snop de ploaie... perpendicular pe suprafaja probei de ţesătură, id. ţes. 55. . 7. S. f., s. n. (Învechit şi popular) Praftură (1) (de fierărie). Cf. budai-deleanu, i.ex., lb, polizu, barcianu, alexi, w., cade. Pentru a avea o combustiune economică, focul nu trebuie să ardă cu flacără vie şi de aceea este stropit, cu apă cu ajutorul stropitorului cu cî'rpă. ioanovici, tehn. 117, cf. n χνιπ 46, 307. F/e-rarinl l-au primit bucuros şi l-au pus, mai .întîi, la foc, apoi cu (deştele şi cu stropitoarea la vatra cu foc. SBIERA, I>. 242. 8. S-: f. (învechii şi.regional) Sfeştoc. Cf. valian, V., DDR.F, Al.R II/1 Μ N 102, .2 771/353, ALRM Jl/l Îl 240/353. 9. S. f. (Regional) Praştie (I 1) (Tirlisua — Năsăud). Cf. a-lr;i 1-697/2.69: '.- ' 1 — Pl. : stropitori, -oare. ... — Strppl + suf. -lor. / STHOPlïtlRÀ s. f. 1. Udare (pe deasupra) uşoară şi superficială;, umezeală, umezit; acoperire cu stropi (1) (de obicei de apă sau.de alt lichid), 1 m-p r o şc ar e, î m p roşcat; stropeală, stropire, stropit1» (rar),pătare. Cf. stropi. Cf. anon. car., BUOAt-DEiJsANU, i.ex.,. lb. Leşina, nereuenindu-şi (n * simţire decît prin mulle frecături şi stropituri. dră- , Gliicl, II. 21/11, cf. VALIAN, V,, POLIZU, PONTBRIANT, D.; DDRF, BARCIANÜ, AXEXl, W., ŞĂINEANU, TDRG, RES-MERJŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DÀI, M. p. ENC., DEX. Cu o stropitură de ploaie pămîntul nu se moaie, zanne, p. i, 239. + Spec. (Rar) Stropire (a plantelor). Cf. RESMERIŢĂ, D., M. D. ENC. 2; (învechit şi popular; concretizat) Strop (1). Să ' împartă aruncarea de căpetenie îritr-o mulţime de miçi stropituri. brezoianu, a. 395/27. Vremea era cam tulburată, tuna cam' înfundai şi începuse a pica J stropituri late de ploaie, nusso, ln dl. Cînd o ud..., feresc frunzele de stropituri. ap. tdrg. ll bătea stropi-turi şi din dreapta, şi- din stînga. sadoveanu, o. xti, 537. l'ugiţi, -izbituri, Că v-ajung cu stropituri. folc. olt. — munt. m, 551. φ (Prin analogie) Intre fiecare stropilnră de lumină din calea, lactee sînl milioane, de poşte de singurătate, d. zamfirescu, v. ţ. 75. Pilcurile de margarete şi de romanifă, stropituri -alic, parcă err.u rîsul poienilor, sadoveanu, e. 119. fr Loc. adj. (Prin vestul Munt.) în stropitură = în picături. Cf. udrescu, ar... Zugrăveală (sau tencuială) în stropituri. id. ib. + P. anal. (învechii şi regional) Pată (I). Are o mărturie. . . netăgăduită a păcatului. . . e o stropitură de sînge. heliade, l. b. i, 78/13, cf. polizu, ddrf, barcianu. Găsiră... pe hainele lui Dumitraehi cîjeva stropituri de sînge. sion, p. 185. Umblam plecat, cp să bag de samă slropiturile de sînge pe frunza uscată. sadoveanu, o. xix, 274. 4. P. anal. (Rar) Pată (2); Coastele păşunilor sînt cutreierate de vcci mici, gălbui şi cărămizii, cu .cîte o stropitură vînătă prin petele roşcovane, arghezi, ş. ym, 43. + Fig. (Prin Olt. şi prin Munt.) Recoltă slabă (de fructe). Roadă. . . nu s-a. mai făcut acătQrilea. . . mima ,,strochituriu prin mijlocul satului unde şi unde. c.onv. lit. xliv1s 654! Poamele (fructele) s-au făcui stropitură. ctau-şanu, v. 199. Prune, numai stropituri: ici-colo, cîte una. udrescu, gl. 4. Spec. (Regional) Prima recoltă a unei vii. [Viei] Si lăsăm noi anumite cordiţă carc s-arunec ş-ia stropituri să vedem cum... ieste, 'cc formă de strugure fc.ce. gl. olt. 3. F i g. (Regional) Băutură alcoolică. Mai di,{i c.u stropitură, Să-şi ude ţiganii gura. mat. folk. 24. — Pl.: Stropituri. — Stropi -)- suf. -tură. STHOI’I.Éj s. m. v. sliopiilcl. STROPOLKÂLÂ1 s. f. (Regional) Faptul de a stropo l i1 şi rezultatul lui. 1. Roboteală. Cf. s tropoli1 (2). Cf. sciiihan, d. 2. Limpezire (a rufelor). Cf. stropoli1 (3). Cf. LEXIC REG, II, 54. — PL: stropoteli. — Stropoli1 -f suf. -eală. ■ STROPQLEALĂ2 s; f. (Prin vestul Munt.) Mustrare (1)· Cf. s t r o p o li2 (1). Cf. udrescu, gl. I-am tras 0 stropoleală lui. fi-lău. id. ib. — Pl.: stropoleli. — Stropoli2 + suf. -eală. STROPOLÎ1 vb. IV. 1. Intranz. (învechit şi regional) Λ face pregătiri (de nuntă, de plecare etc.). Stropolea cu toţi pentru ale nunţei. gorjan, h.'ti, 218/27, Cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RES-MERI.ŢĂ, D., ARHIVA, XXIX, 477. 1 2. In tran z.. (învechit şi regional) A roboti (pe lingă casă). Ceilalţi stropolcau p-afară şi vai de mîn-carea şi de odihna lor! delavrancea, t. 38. Bărbatul Stropoli ca altădată în vremea bună şi făcu de mîncare. săm. iv, 769. Tudor Poteca. . . strobolea loată ziua după treburi : tăia lemne, căra apă, mătura prin oû!4i.sandu-al- ■ dea, u. p. 51, cf. cade. Nepoata... stropolea grijulie împrejurul nostrk tn fusl.a-i înflorată şi sorţişor alb prins de piept, voiculescu, p. ii; 64, cf. scrihan; d., dl, dm, dex. Tată-său o văzuse de mai mulle ori prin curte şi prin casă stropolirid şi muncind numai într-un cîhiec: popescu, b. iv, 105, cf. com. sat. iii, 52. 3. Tranz. (Prin sudul Transilv.; complementul indică rufe) A limpezi. Cf. alr sn iv h 1 226/157, alrm sn ui li 1 042/157, lexic reg. ii, 54. + Tra n z. şi refl. (Regional) A (se) spăla tn grabă (Sibiel — Sibiu)/Cf. lexic reg. ii, 63.': — Prez. ind.: sîropolesc. — Şi: strolioli vb. IV. — Etimologia nesigură. Cf. bg. τροπο-ΊΗ. 14026 STHOPÔL I » - l?Ôi - STROPşi STBOPQLÎ2 , vb. IV> 1. T r a n ?.. (învechit şi regional) A mustra1 (fi). Cf. barcianu. A iţşît stropplit rău; doar că nu plîngea, sărmanul·,· udrescu, ol. < ■Si Rell.- şi intranz. (Prin:vestul Munt.) A vorbi pe nerăsuflate; a vorbi taré; p. ext. a se răsti'. Cf. uprescu, ql. Nu (te):mai stropâli degeaba, femeie ; ajunge q măciucă la un car de pale. id.- ib.' 3.- Intranz. (Prin vestul Munt. ; despre pisici) A scuipa O)· Cf. udrescu, ql. ·γ· Refl. rec ip r. Se-stropoleau pisicile, gata >să se tnmieie, dacă nu le despărţea cîinele. id. ib. < “ Prez. ind. : strôpol şi stropolesc. , — Etimologia nesigură. Cf. str-dp’i. STROPOtlBE s. f. (învechit şi regional) Pregătire (grabnică) de nurită, de plecare etc. ; (regional) stro-poleţilă1 (1). Cf. s t r o p o 1 i1 (1). Cf. ddrf: — V. stropoli1. STBQPOLÎT, - adj. (Regional) Mustrat (Săpata — Piteşti), Cf. .vDKÈsçü, gl. . — Pl.; stropoliţi, -te. — V. str-opoli2. STR OP ΟΙΛΤ 0R s. ni: (Prîn estul Munt.) Persoană care serveşte la mesele de nuntă. Cf. h ii 119, cv 1949, nr. 8, 34. — Pl. : sltopoiitori. — Stropoli1 -f- suf. -tor. STROPOLITÙB s. f. (Regional) Mustrare (1). , (Săpata — Piteşti). Cf. udrescu, ol. — Pl.: şiropolituri. -τ- V. stropoli. . STBOPŞA vb. I v. stiropşi. : , , STBOPŞEAlA s. f. I. 1. (Regional; în forma stoc- . şală) Tescuire (1) (a unor fructe sau zarzavaturi sub greutatea proprie). Cf. stropşi (1). (Livezile — Drobeta Turnu Severin). Cf. lexic req. 56. 2. (Prin Mold.) Bătaie (mare). Cf. stropşi (3). I Mai aii mai cu bine, mai poimîini cu ştropseala, p ; duseră ei cîne-eîneşie vreo patru-cipci ani. pamfile, ; ş. τ. 93, cf. CADE. a. (învechit,işi popular) Nebunie (4) ; speç. epilepsie. Çf. s trop,şi (4). Cu pârul răspîndii, întru \ acea turbată stropşeaţi fiind, şă şt-r.ige’,în gura mare. '· maior, îst. 209/12, ,cf. polizu. Numele de botez, al [ unui copil se schimbă... -cînd copilul. . . capătă am.e- ; ţeală, îmbătăciune sau stropşqlă. marian^ na. 226, ! cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., CANDREA, F. 225, Bl- , A! : stropşeli şi (regional) stropşele. — Şi: (re-gional)’Strocş6lă (6kest; viu 103/27,'alr i/i h 119/225), stocşălfi-(lexic reg. 56), ştropseală s. f. ^-Stropşi ψ stif. -eală. STROPŞÎR s. n. (Prin sud-vestul Transilv.) Muş-t-uîtor. Cfc rev. - crit. ni, 170, pascu, s. 82. .-■-Pi.': sîrbpşare. Stropşi -f suf. -cir. STB0PŞET s. n. (învechit, rar) Cotropire. Ţară ajungîhd la multă slăbăciune din stropşetul oştelor şi pradă şi robie (a. 1728). uricariul, I, 48/7. — Pl. : stropşeturi. — Stropşi + suf.-ei. STROPŞI vb. IV. 1. T fanz. (Popular; comple·* meii tul indică obiecte sau fiinţe; mai ales oameni) A strivi (lj 2)i; p. restr. a călca tn picioare; p. e x t:. (complementăÎ* indică fiinţe, mai ales oameni) a nimici (-1). ■ Spre■ aspidă- şi: basilisc calci'· şi': calci (călca ^-v e r i d2, vei stropşi ,-d, frămpta - veri h):: psalt. 192.. Şi-l bătură fără milă şi aruncîndu-l la ■p&mvnt îl stropşiră, dosoftei, v. s. noiembrie 14-32/26. De multe ori mai pînă la moarte cu picioarele îl strppşiia. cantemir, i. i. i, 97, cf. aKon. car., budai-deleanu, lex., lb, ΡΟΙΛζυ, cihac, ii, 424. Pilcuri întregi se zbă-teau stropşite-n picioarele cailor, vlahuţă, s. a. iii, 3-20, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăîneanu2. M-a-nole. . . stropşise,· strivise, Ucisese în zidurile ce nu voiau •să se înalje fără această jertfă, pe soţia sa iubită, ioroa, c. i. iii, 31^;Cf. tdrg. Direcţia generală a .brazdelor să fie către par, pentru ca, la treier, caii să le stropşească în curmeziş şi nu în lung. pamfile, a. r. 209, cf. resmeriţă, d,., cade, scriban, d. întoarse calul şi, ferindu-se să nul intre cu el peste vulpe, s-o stropşească, o ocoli şi îi ieşi îri faţă. stancu, r. a. i, 235, pf. dl, dm, m. d. enc., dex., com. sat. iii, 32, lexic reg. 56. ·$■  b-s'o 1. Noiii iepi, Toati sterpi..·, lu ării... Cil picioarele stropşaj 6u -cozlli mătura, folc. mold. ii, 35. ·φ· F i g. Intr-acea inimă nu să poate çoperi să facă roadă cuvîntnl lui Dumnedzău ce-i călcat şi siropşit de picioa-r'eie xgindwriior celor reale, varlaam, c. 277. Poronca şi ■învăţătura' DtimnulUi. . . călcînd şi stropşind, cante-mir, HR. 349-. 4· (Folosit şi a b s o 1;) F i g. (învechit; complementul' indică oameni) A chinui. Să nu' laşi todtă -dzîtia om ce mi-i cu scârbă Să-mă lupte, să stropşească să să puie-n gîrba. dosoftei, ps. 183/17. Uşurează de la m'ine'-toiagul- şi- frica lui Au mă stropşască. biblia (1688), 3β7*/01. ψ S p e c. '(Rar; complementul indică părţi ale corpului oamenilor) A zdreli. încă •o 'iată mă împiedic. .·:, îmi stropşesc degetele de la p/,. eiorul stîng. stancu, d. '311, cf. dm, m. d. éng., dex. ^ Spec. (Prin Olt. şi prin- Munt..; complementul indică fructe, mai ales, stftaguri) Ά tescui (:1)'; p. e x t. (complementiil indică mai ales· ramuri, .‘‘lăstari eto. de plante) a pisa (1). Cf. alr sn i h 232, alrm sn.i h 157, lexic reg. 56, (Refl. pa s..) In judeţul Argeş să retează vîrf urile ramurilor tinere de salcie şi ră’chită de apă şi se stropşesc — se pisează. — îHtr-uh pas de [ut. pamfile — lupescu, crom. 33. Hirdău se numeşte vasul îh care se stropşeşte via. h v 278. [Strugurii] să stropşa f[n] hîrdău. ql, olt, <5» Refl. (Regional; despre fructe, zarzavaturi) A se înmuia tefciuindu-se (Livezile — Drobeta Ţurnii Severin). lexic req. 80: ■2i Tranz. t'-ig. (învechit; complementul indică teritofii, ţari etcf.) A cotropi. împăratul Mehmet Beg.... gîndi tnsuş cu capul său să meargă,, să stropşească ţara Màidôvei. -ureche, l. 94. Era acum cei închişi periţi de n-ar hi venit Tamerlan, hatmanul- tătăresc, cu mulţime de oaste, de au stropşit toată Asia,şi cu foc o au pirjolit, oraşele au prădat, simion dasc., i.kt. 104. Venea cil d'tttâ fală să'stropşească şi să calce ţhra'. m. costin, ap. gîdbi, 173.· într-ccela râzboiu mai mult de. 30 mii de saşi perind şi ţarq cşeaş de. tot şţropşindu-le, ei nehiai- 14036 StROÎ^i - im - SÎB0PŞIT cvirid încătro face, s-au plecat cù totul la'Carol'us. can-temib, hr. 350. Ai fi învitînd pe oamenii din satit Pon-ceşţi-ea să treacă Prutul..., să-mi stropească moşia pe (a.; 1790). iorga, ş. p. xvi, 366. Nu. cumva, aductnd Radul pe turci. tpifu. agjutoriu, să strppşeasc,$ to.ffţă Moldova, şincai, hr. ii, 55/32. Intranz. ùurea oastea ea izvoarele apei, de n-au scăpat loc să nu fie ij-qplat de acei oşteni, aşeâ au stropşit peste tot locul (a. 1672), bul. cbM. ist. i, 174. + (învechit şi regional; complementul indică po,poare, armate etc.) A infrînge. Fiind în calea răotăţilor şi stropşind oşlile..,., s-au răsipit şi s-au pustiit, ureche, l. 61. Traian Avgust, zice, după ce au stropşit pe dachi, au dus tn Dachia slobozii de·. ,,romani", cantemir, hr, 154. Medicis vă-zind cu spaimă clmpii toţi acoperiţi D-o .parlidă iar născută ce glndea c-o va stropşi... A vrut... C-o lovire să sfîrşecscă războiul eel dintre noi. pogor. henr. 27/5. Intîiul noroc al măriei sale a fost. .. cînd a stropşit oştiie lui Matiaş-Crai la Baia. sadoveanu, ,o, xm, 45.3. Cazania ţigănească Toţi ţiganii să-i stropşqscă. marian, sa. 271. fr Refl. pas. Bătaia n-a, ţinut mai mull,. fără numai un ceas şi o giumătaie, şi ungurii s-au stropşatde mulţimea turcilor, şincai, hb. ii, 153/17. :+ P. é x t. (Rar; complementul indică oameni) A ucide. De-i spune, ce-ai văzut, te stropşesc /...1 De-i zice un singur cuvînt, eşti mort. alecsandri, t, i, 81.. Au pierii numai de mizerie şi de foame trei sute de mii de. fiinţi omeneşti in afară de cele stropşite de bpmbe. sadoveanu, o. xvii, 48,. fr (Prin exagerare) Bărba-iu-meu... nu mă grămădeşte într-un cotlon, ca să mă stropşească in bătăi, sadoveanu, o. x, 626. Ar sări la el, l-ar lua de gîi, l-ar stropşi în bătăi, stancu, d. 450. 3. Tranz. P. anal. (Popular; Complementul indică oameni) A bate (foarte) tare; a stîlci (1). Măi ! ed l-o lovit strechia... vrea să mă stropşească..., să tiu dai că mă mtniu. alecsandri, t. 1 171, cî. cade, dl,' dm, m. d. enc., dex. Iată cum vă chinuiesc şi vă stropşesc în toate zilele şi tot nu puteţi deprinde mustrai. sbiera, p. 147. A. Tranz. P. anal. (învechit şi popular; despre anumite boli, mai ales cînd subiectul nu este exprimat, despre epilepsie; complementul indică.oameni) A cuprinde pe neaşteptate. Oamenii acei qu festin toată vremea cu mintea întreagă, numai,să făcea că li stropşeaşte. maior, ist. 209/33, cf. lb,,polizu, cîhap, ii, 424, barcianu, alexi, w., ţdrg, cade, bl •vi, 63, dl, dm, dex. Eu, bădiţă, aş ieşi, Da-s cu piîinile tş pine Şi cu mutu lingă mine — Lasă ptnea şd dospească Şi pe matul să-l stropşească, jarnîk — bîrseanu, p. 177. Eu o să mine.··.., dar /ie nu-ţi dau să văd că te chiar stropşeşte, de nu mă laşi să-ţi scot un ochi. reteganul, Ρ; i, 21. Mulţi... de frică mor, pe alţii îi stropşeşte şi alţii din frică îşi pierd mintea, com. sat. v, 108, com. din straja — rădăuţi, alr i/i h 119/359, ib. h 143,/359. fr Refl. Îndrăciţii aceia.,.. şi venindu-,şi în ori, Iarăşi se stropşia şi cit putea striga ca nişte prilostiti: că nu e de a se lenevi, şincai, jm. î, 223/0. 5, Ttanz. ,Fi”jj. (Complementul indică limba, .vorbirea, cuvinte ,etc.) A pronunţa sau a scrie, a reproduce oral ori î,n scris incorect; à deforma,' a denatura, a poci1 (1), a schimonosi (3), a schingiui (2), a scîlciâ (Ï 2), a stîlci (2). Socrui meu a găsit de,cuviinţă a-şi stropşi pumele, pentru ca să-şi înlesnească, cariera. alecsandri, ap. cade, cf. ddrf, şăineanu2, TDRO, cade. Sărmana limbă strămoşească, parcă ar fi stropşită de un .grpmofon. cocea, s. îi, 443:. Şccundul prinsese .. .. vreo două cuvinte englezeşti pe care le stropşea vor- binii cu gura închisă, bart, s. m. 89. Limba......cutezau chiar s-o stropşească în faţa ecestorq, pentru a le fc.ee plăcere, pas, l. i, 165, cf. dl, dm. Păstra accentul tur-gesc, stropşea limba, ca să-şi păstreze caracterul eiţotie. V; rom. ianuarie 1965, 20, cf. m. d. enc., ώεχ. fr (Prin analogie) Paharul... l-a repezit de duşcă, stropşin-ţlu-şi glasul după înghiţitură, c. petbescu, b. dr. 129. 6. Intranz. (Rar) A stropi printre dinţi cu salivă, in timpul vorbitului. Cf. dm. fr F i g. Să cerem-cu-vîntului o sonoritate plăcută... să nu sîsîie, să n"u slră-nutej şă. nu .stropşească. v., rom. ianuarie 1965, 132. ♦ Trant. P. ext;. A scuipa (2). mă stropşească, .dfică am mai văzut aşa pene. dan, W 74. Fig. Ceilalţi se pierdeau în ceaţa dimineţii, grămezi de carne învelite ,în blâni, stropşind priveliştea ,măreaţă, barşu, princ. 210, . ' < 7. Refl. •■(Popular şi ..familiar) A se răsti1. Ivan atunci, văzînd că moartea dă chioară peste dîns.ûl, se stropşeşte la ea. cheangă, p.. 312, cf. şăjneanu2, tdrg, cade. Ne mai stropşim laş ei. . .,. chiar ii-Şi. lovim, dar nu prea tare. sadoveanu, o. xvi, 356. în felul cum ztm-bta..., parcă îi spunea: .,,acum orieH\tţ.-pi ^stropşi, pămîntul tot al nostru e“. daîj, u. 16, cf.,scrib an, d. Piei din ochii mei; dimone, ispititor !.... se· stropşi rîzînd boieraş Strce. c. petbescu, a. r. 84, cf. dl, dm^ Mă tot zgîlţîia de mînecă şi se tot stropşea la mim. lăncbănjan, c. i, 103, cf. m. d. enc., dex. S-a stropşit la dînsa. şez. ix, 153. + T r a n z. ‘ P. ' e x t. (Ftâi) A ocări (1). Apărea o dată pe lună în docarul Kîrbuii, îl ciocănea şi-l asculta, rôsucindû-l şi stropşindu-l cu o pornire duşmănoasă, c. petbescu, r., dr·. 29. I-am suduit, i-am stropşit, nUma degeaba, vornic, p. 99. + P. ana 1. (Rar),A se uita urît» ameninţător. Gf. dr. Λα* Q3*fr Refl. recipr. Aşatfară văduvele s-au stropşit una la alta, nu şi-cu dat ziua bună. c. petrescu, o. p. i, 232. + P. anal. (Prin nordul Mold.) A se schimonosi (2). Nu te mai stropşi, că nu-ti şede bine,. Ccm. din PiATBA neamţ, cf. a vi 26. — Prez. ind.: stropţeşc. — Şi: (îiivechit,,rar) stropşii (prez. ind. :?) vb. I, zdiopşi (lb), stroeşi (cade), stioşi (alr sn i h 232', albm sn i h 157, lexic reci. 43, 56), stroşll (bl xiii, 120), stocşi (lexic beg: 56), stopşi, storşi (lexic, reg. 43), zdrocşi 157/836), alr sn ih 232/836, (alem sn i h zdromşi (alr sn i h 232/130, alrm sn î h 157/130) vb. IV. — Din v. si. s-htroşiti. Cf. bg. CTpuia • ' : ' S - » ' . * STIIQPŞÎKE s. f. Acţiunea de' a (sfe) strop ş‘i şi rezultatul ei; 1. (învechit) Strivire (1, 2); p. .r e s ir. călcare în picioare; p. ext. nimicire (1). Cf. stropşi (1). Cf. B UD AI-DELÈAN U, LEX., LB, DDBF, DL, DM, M. D. enc., déx. + S’p e c. ' (Rar; despre părţi 'ale corpuhii oamenilor) Zdrelire. Cf. dl, dm, m. d: enc., dex. + Sp e c. (Regional) Tescuirefl). Prin jud. Éuceüva, sfărîmtndu-se fructele de boi, operaţia' se. cheamă fie -cuire sau stropşite.· pamfile — lupéscu, ; crom; 140. Nu-mi spuneţi că Strugurii· sînt veseli în lin. Din strop-şirea lor nu rămîne ţărînă, Ci butii uriaşe .de νίη. αοΉ-tèüv. 1970, nr. 1 251, 1/6. ■ 2. F } g. (Rar) Cotropire; Cf. strop ş i (2). Hoţia comandată din oficiu, stropşirea în masă a sctelor paşnice şi a populaţiei hevinovcfe. arătau că a ieşit în lume'urgia, sadoveanu,' o. xvii, 234; 3. P. anal. (Rar) Bătaie (ipare). Cf. stropşi (3). Gf. DL, DM, M. X>. ÉNÇ., DÉX. 4. P. ana j. (înv,echiţ şi regional) Epilepsie. Gf, ·■ ştro,p.şi (4). Conpulziile (stropşirea, friisuri) „înghit ptnă la 2-lea âiţ. 'vasici, m. ii,''25/2, cf. alèxi,'yv. 5/ F i g. Pronunţare sau sşriere, reprQdţucere. .orai^ ori scrisă incorecţ à limbii, a vorbirii, a cuvintelor eţc. ; deformare, (ienaţurare, pocire, schimonosire (3), şcliin-giuire, scîlçiçàîe (2),. stilcire (2), (rar) sţrppşeaiă (4),. Cf.·. s,ţ r p.p ş i (5). Pantagruel.. < prinde-pytr şi.simplu de gît pe,student, şi.lindu-l să re/iunfe la şl.ropşirea lipbii mâterrţ,e, varlaam —SADOVEANy., 210, çf, .dl,.. dm> D. ENC., DEX. ... i ■·■:' ' ' . Pl.: stropşiri. ; ■■ — V. stropşi. 4 ' . ■> ' λ . « : ·· STROPŞIT, -Ă adj. 1. (învechit; despré obiecte sau despre fiinţe, mai ales.pajpeni). Strivitul,, 4) ; p. r e-s t.r. 1403Ş STHOPŞltOARÎi - i?ôâ - ŞfROŞt* călcat tn picioare; p. ext. nimicit (1). Cî. stropşi (1)· Se pun ca legătură la inimă merè pădureţe cojite şi stropşite. ’pa,mfiljî, ap. cade. Căştile de oţel germane stau aci... stropşite, strimte, găurite, mînjite de noroi. ŞTANpU, U. R. S. S. 132, tt'. DL, DM, M. D. ENC., DEX. ■+ Spec. (Rai·; despre părţi ale corpului oamenilor, mai ales despre piele) Zdrelit. Zdrenţele... se lipiseră dt pielea stropşită 'şi sfărîmată. stancu, ş. 24, cf. m, dm, m. d. enc., dex. + P. ext. (Popular; despre oameni) Mutilat; ciuruit. La poarta de intrare se tt'ri-.] guiau mereu calici, care de care mai stropşiţi\ fără mini, 1 fără de nas, fără de picioare, teodoreanu, m. u. 68, cf: scriban, d. ·ν> F i g. Feciorii noştri. .. ni-i ia la Oflste, ni-i duce la oraş, şi după trei ani ni-i aduce neoameni, secătuiţi la minte şi la trup, mai stropşiţi decît dacă-i ducea la război, săm. i, 81. φ (Substantivat) ; Salahorii primiră poruncă să adune morţii şi stropşiţii şi şă spintece pentru culmii. animalele căzute, sadoveanu, 9. xii, 271. + Spec. (Regional;.despre fructe, mai ales despre struguri) Tescuit® (1). Cf. resmeriţă, d. 2. F i g. (învechit; despre ţări, popoare, oşti) Co- tropit. Cf. stropşi (2). Cind au stătut Ircchie la împărăţie, puterile. împ«rd/!'i[i], cu lirăniia şi nedumne-zăireq Focăi, attt de stropşite şi de oşteanii. cei vechi şi de ispravă atîta de ; sărăcite e/ă. ' cantemir, hr. 332. + P. 'ap a I. (Rar; despre popoare, armate etc.) înfrint. Respinge poveştile cronicarilor noştri care .vorbesc despre nişte pîri ce l-ar fi ajuns la Viena din partea boierilor stropşiţi, obijduiţi şi sărăciţi, sadoveanu, q. xix,, 286. . , 3. P. ana 1. (Popular; despre oameni) Bătut (tare)· C,f, Stropşi (3). Cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 4. P. anal. (învechit şi regional; despre oameni) Nebun (I 4); spec. epileptic. Cf. stropşi (4). Acei tineri... era cunoscuţi sub nume'de... capete stropşite, russo, s. 32, cf. creangă, gl., dduf, barcianu; alexi, w., şăineanu2, cade. Stropşit la minte. BUL. FIL. IV, 191, Cf.. SCRIBAN, D., VAIDA, COlli. din straja — rădăuţi, -v* (Substantivat) Să-mi arunc a mele fete!... La stropşiţi, la nişte tnieşi. . . Scurţi la minţi, lungi, in plete, millo, în pr. dram. 365. Ba-i ■drege tu pe çine ai mai dres, stropşitule ! alecsandri, t. 274. Stropşitul de Jon. . . ■ face o hodorogeală şi un tărăboi, de-ţi ia auzul, creangă, o. 200. Se măritase c-tin stropşit. . . un grandoman ridicul. vlahuţă, d. 330: ‘Genovei ti trebuie uri suveran şi aşadar plecaţi-uă înqfntea .ştrâpşitului. Giantitino. 1. negruzzi, s.( v,. 403.· + P. anal. (Rar; despre oameni) Pocit2 (1). Mulţi oaifieni stropşiţi am .văzut. . . d-apoi şi ca aista! AL^CSANDgi, ,;Ţ.·. 580, cf. cadk. "v* (Prin unţtlogie) Coama stropşită'· dr. v, 294. , ' 5. Fig. (Despre, limbă, vorbire, cuvinte etç·.) Care eşiş prouunţKt sau sçris, reprodus oral şau ip scris incbrecţjTdpforiiiaţ, denaturat, pocit?, schimonosit (3), scîlçiàt j[é)VsÜlcit'(3),‘(rar) schingiuit2 (2).Cf. s tr o p-ş i:i(5).VyinfW. · · purta pe deasupra capetelor o babilonie’cu'.cuvinte stropşite şi smulse din latineşte pe carii bieţii români nu le înţelegeau nicidecum, russo, s. 42. J8&este)'imposibil să niai ştim azi ce anutfie cuvinte stropşite dih çojùèdiile. lui sînt datorite divinaţiei lui. ibrăi-lkanu,, s. 61. In româneasca lui stropşită, se prăpădeşte de dragul ţării noastre, cocea, s. ii, 632, cf. scriban, d.,.dl, dm, m. d. ENC., dex. O· (Prin sinecdocă) Fran-ţuz stropşit. ALÎCSANDM, Τ. 474. J — Pl. r stropşiţi, -te: .■ — V. stropşi. ţ ► ·'■ ■ \ ; 1 ■'h'! S'raOPŞIXOARE s. f. (Olt.) Teasc (1). Aici au numai stroşttoare. alrsni mn h 235/872, cf. alrmSNih 158/872, lexic rf.g. 56, gl. olt. + Mustultor. Cf. alr sn i h 233/872. [Strugurii] să stropşa f[n] hîrdău, demult, pe timpuri, c-q strppşlţuqare cu cras. ol. qlt. — Pl. ; stropşiţori. — Şi: stroşitoâre ş. f., stroşlt6r (alr sn i h 233/872, gl. Olt.) s. n., zdropşitoâre (ib.), zdroşltoăre (ib.) s.f. — Stropşi + şuf.-/oflre. STROPŞITÎTR s. f. Faptul de a (s e) s -t r o p ş i. 1. (învechit) Strivire (1, 2); p, restr. călcare In picioare; p. ext. nimicire. Cf. stropş i (1). Înfiat presle iot de stropşiturile ce-l stropşise oştenii, po-softei, ap. tdrg·. Nicicum a leilot iaü à altor jigănii călcături şi stropşituri tn samă băgtnd. cantemir, i. i. i, 248, cf. cade. + P. < st. (Régional; concretizat) Obiect sau material strivit. Această stropşitură se pune intr-un vas cu apă. pamfile — lupescU, crom. 33. 2. Fig. (învechit) Cotropire. Cf. stropşi (2). Gi ungurii văztndu atîta stropşitură şi nevoie ţării, he-avînd odihnă de oşti greale. :., s-au sfătuit cu toţii ăe s-au închinat turcilor, ureche, l. 125: Călcături şi stropşituri in hotarăle impărăţiii şă nu mai faţă,, can-TEMtR, HR. 223. ■' 3. P. a n a l. (învechit şi regional). Epilepsie. Cf. stropşi (4). Cf. lb, polizu,,t>i>rf, .aléxi, w., ,şăi-neanu2, candrea, f. 225, scriban, d. -4. F i g. (învechit, far; concretizat) Schimonoseală (1). Cf. stropşi (7). Publicul se va da negreşit cu acei ce-l incintă prin producerile lor şi va rtde de acei ce caută să-linăucească cu nişte stropşituri ridicule., ale c-sandri, s. 50. <$> (Ca epitet pus înaintea termenului califica t, de care.se leagă prin prep. , ,de“) O stropşitură de om. scriban, d. '■ '■ — Pl.: stropşituri. — Stropşi -f silf. -itură. STROPŞ0R s. m. v. stropuşor. STROPUU-ÎŢ s. m. Diminutiv al lui strop. 1. Strop (1) foarte mic; stropuşor (1), (învechit, rar) stropuţ. V. picuruş, p i c u ş (I 1), picuţ (1). Cf. ddrf, cade, dl, dm, sfc vi, 126, dex. Rindti-nelele zburară Către “marc se lăsară Fie toate apucară Stropnleţi pe aripele. roi\, ap. gcr ii, 327. Limpezie peste limpezie, Gălbinie peste gălbinie, Ştropleţi (Faţa casei), gorovei, c. 142, cf. pascu, c. 83. 2. Strop (2) foarte mic; stropuşor (2), (popular) piculeţ, picuş (I 2), picuşor,' picuţ (2), (regional) picü-ruţ. Cf. cade, dl, dm, dex,. — Pl.: stropuleţi. — Şi: (regional) stropleţ s. n. . — Strop -f şuf. -uleţ. t ,-jr STROPUŞ0R s. m. Diminiitiv al lui strifp. 1. Strop (1) foarte mic; stropuleţ, (învechit, rar) stropuţ. V. p.ii nr.uş, picuş (I 1), piCH.ţ.(l) Cf. dex. Bade, stfucişor de rouă, Nu ţine calea la, două-hem 844. ' : 2. Strop (2) foarte mic; siropuleţ (2), ‘(popular) piculeţ, picuş (I 2), picuşor, picuţ (2), (regional) picu-ruţ. Cf. dex. Rupe-wi.fit de trandaftt. -$}-tppş0r de busuioc, viciu, col. 35, : — Pl.: slropuşori. — Şi: (regional).stropş0r, .slrăp-şor (viciu, col. 36), strucişor s, m: ·. — Sţrop + suf. -uşor. ..-■?■ STBOPtŢ s. m. (învechit, rar) Ştropwleţ (1). Cf. I.B; — Pl. : sftopuţi. — Strop + suf. -uf. . . STRORCÎ vb. IV v. stoci. STROŞ.AlĂ s. f, V.· stropşeală, . ■ ■ . . STROŞÎi vb. IV v. stoci. , ' STROŞÎ2 vb. IV V. stropşi. 14049 STKO$IÊ - im - structural STRpŞţEiS, f. şg, (Rriii.eStul Munt.; cu sens colectiv) „Struguri puşi pentru păstrare într-o putină cu must, lirean şi cenuşă”, scriban, d. — Etimologia nesigură. Cf. stropşi. JşŢRQŞITOARE s. f, v. stropşitoare. STROŞIT0R s. n. v. stropşitoare. STR0Ş1Î vb. IV v. stropşi. strouAivă s. f. sg. (Regional; art.). Numele unui dans popular; melodie după care se execută aceşt dans. Cf. pamfilé, j. II, 36. — De la n. p. Strouani. STROV s. n. v. stroh. STRUC, s.im. (Rrifl sudul Olt.) Scîndura care leagă talpa <11 3) săniei de proţap. în unele judeţe tălpile sînt legate de-a dreptul de proţap prin două blăni ·'zise în Dolj struci, ce sînt prinse çu uţi pui-numit măsea. DAMÉ, T. 22. — Fl.; struci. ~ Pref. s- -J- truA STKU.CÎ vb. IV. 1. Tra,nz. (învechit şi regional) A strivi (1, 2). Caii mai mare parte era struciţi de arbori. şincai, hr. i, 324/32, cf. lb, cihac, ii, 375, lm, ghe-ţie, n. m., barcianu, alexi, w. Çu pieptenele v-oi struci, Cu mătura v-oi mătura, şez. iv,'27, cf. coman, gl.1 + (Transilv.; complementul indică boabe de cereale) A măcina (1). Cf. ddrf, gheţie, r. m. 2. Refl. (Regional) A se turti (1) (Costeşti— Rlmnicu Vilcea). Cf. gl. olt. [Burtucanul] il fierbem, îl punem lastriveală să să struiască puţin, să iesă ap-aia din iei. ib. 3. Tranz. (Rar) A zdruncina. Cf. jahresber, v, 338. — Prez. ind.: strucesc. — Din v. şl, ctvTpacţh ,,a clătina, a zgudui11. . ŞŢţlUCIjV vb. I. Tranz. (învechit, în Tran-silv.) A strivi (1). Cf. budai-deleanu, lex. — Prez. ind. : strucinez şi strâcin. S.tnţei. ,f„suf.· -ina. STRUCINArE s. f. (învechit; În Transilv.) Strivire (1, 8). Cf. BUDAI-DELEANU, lex. — Pl.: strbc’in'ăTi. : ‘ — V. strueînn. STRUCIîvAT, - adj.. (învechit, în Transilv.) Strivit ţi). Cf. Budai-deleanu, lex. — Pl.: strucinafi, -te. — V. struclnri. ■'■·'. .}îţ'·· ·.·.····.·.· STRUCIIVĂTÎR s. f. (învechit, în Transilv.) Strivire (1, 2). Cf. LB, gheţie, r. m., babcianu, alexî, • Wî‘4· (Bar)),i6onţuz}e|’'iCf. lb. — Pl.: strucinăl-uri. — Struclna + suf. -ătură. STRUCI Ş0Rs. n. v. stropuşor. -, ~ j·*·.·.. ; STRUCITÎJRĂ s. f. (învechit, în Transilv.) Strivire (1, 2). Cf. lb, jahresber. v, 339, hârci an f, alexî, w. j — Pl.: strueituri. — Struci + suf. -itură. STRUCTURA vb. I. 1, - Tranz. (Complementul indică ramuri ale produsei, instituţii; grupuri sociale,, societăţi etc.) A face să aibă o structură (8); p. ext. (rar) a organiza (1). Avird în frunte elementele celi“mai întreprinzătoare ale sc tului.. ., [căminul cultural] structurează locuitorii cccsluia'în perspectivă unei îndelungi campanii de orcinizare. d. guşti, p. a; 284: A$a cum este'structurală..., mişcarea noastră teatrală nu po'aie fi direcţională decît de crţatori liţcizi. τ septembrie 1966, 14. Unul din prinâipiile după care Structurăm cursurile ăe pregătire ale regizorilor, cinéma, 1968, nr. 1, X, cf. m. u.'enc'., d,ex. ■·.·,■ ,2. . R şj 1. (Desprç;organisme animale saii vegetala) A căpăta o structură (!) ; a se alcătui, a se forma, a:se întoemţ. Se. structurează organismul din - derivatele·,a 3 foiţe primordiale, autoconstituindu-se după legi, unele proprii fiecărei specii, altele comune că model şi dinamică organismelor în general, contemp. I960, nr. l 181, 8/3. + P. anal. (Rar) A contura, ln pervazul-ferestrei mele. parcă vedeam silueta ta structurată în umbra nopţii, ,τ. hopovhh, s.-47. , 3. Tran z. A face să aibă o structură (4) ; p. e x t. (ràr) a construi; Cuiburile rîndunelelor... sînt structurate totdeauna la fel: pînema,1. Î968, nr. 7, 20. 4. Tranz. (Complementul indică creaţii artistice sau ştiinţifice ori părţi, elemente etc. ale lor) A face să aibă o structură (5) ; a alcătui, a côînpime, a orgaiiiza (1), (rar) a urzi. Scriitorul şi-a structurat in aşa fèl nuvela, încît este subliniată tocmai substanţa ei epică, cf 1961, nr. 1, 50. Construcţia dramatürgicS... fiind structurală pe conflicte puternice ce împart personajele în tabere distincte, tranşante, v. rom. ianuarie 1965, 144·. Ne aflăm în faţa' unei cărţi structurate sub forma de culegere, l. rom. 1967, 275. Corul scris în la bemol major este structurat în 3 secţiuni, m 1968, rir. 1, 20. Şi Matei Caragiale îşi structurează, evocările după principiul memoriei involuntare, românia literară, 1970, nr. 107, 10/2. El îşi dezvoltă cu mare rapiditate ramificaţii in toate direcţiile, struclurtnd o nouă unitate epieă, mai cuprinzătoare, ib. 1971, nr. 126, 3/1. fr- 'R e-f-1. pas. Lucrarea se structurează în planuri vaste.-CQN-temp. 1,969, nr. 1 176,, 6/6. fr Refl. Gramatica trens-forma.ţională se structurează în termenii a trei componenţi: un component sintactic, un component fonologie şi-un component semantic, l.rom. 1967, 102. în cadrul mei lajg al expresionismului, poezia lui Blcga s-a structurat în.tr-un fel singular, adecvai formulării sale. rqj&â-nia liţerară,. 1970, nr.. 84, 6/2. 5. Tranz. (Complementul indică limbi naturale sau elemente constitutive ale lor) A face să aibă;, o structură (6); p. ext. (rar) a ordona (l). Sensurile primate în a căror'specificare nu~apare 'o ihcrcă distîhb-tivă... ar aparţine unei z'one mai clar' shuctUrsie "semantic a lexiconului, l. rom. 196.7, 104. fr Refl. 1 Limbajul... se structurează după legile exprimării. logice şi coerente, românia Literară, 1968, nr. 3, 4/2. 6. T r a n z. (Rar; cofnpleroentui indică suprafeţe de pămint) A delirai [a. Pămîntul obştii era structural şi dm punct de vedere, geografic. PANAiTÉ^fcu, o. Ţ. 100. — Prez.' ind.: structurez. ..... — Din fr. structurer,· STRUCTURAI., -Λ adj. 1. (Despre unde, forţe etc. dinamice) Care aparţine uiiei structuri (4) ; privitor la structură; dc structură. Cf. dl, dm. ‘Structurile spaţiale,: echilibrul structural -pe care àcésteaîl'rializ.çetS, *·>·. folosirea metalului, sticlei^ a diverselor, varietăţi de material plastic nu fac.--decit să’-aecentue-jie ideia împlinirii utilului prin frumos, scînteia,: 1.969,,; nr.-8 219, cf. m. d. enc., dex. fr (Adverbial) Vreau să spun doar că ritmul modifică vizual (nu structural) proporţiile unei forme în spaţiu·. vlasiu, d. 400! (Despre ,elemente de construcţie) Care formează o structură <■*)· Din motiv decorativ el devine motiv structural. pârvan,: g. 324. ; ■■■ .-v,: 2. (Despre procese, stări etc. specifice organismului liman, xinimal sau'vegetal) Care aparţine u!nei structuri (Adverbial) Alexei l'olstoi arată . ;. şi altă caracteristică rezultată din nevoia de a reface structural Rusia de după revoluţie, sadoveanu, o. xx, 37J. '■ ‘ 8> Fig,. (Despre fenomene, procese etc. ; specifice realităţii materiale, unui corp sau unui sistem fizic) Cai» .aparţine structurii (9) ; privitor .la .structură; de. structură.. Gf; dl,, dm, m. d. enc., dex. For- mulă structurală == formulă care reprezintă Compoziţia unei combinaţii şi legătura atomilor diri moleculă. Cf. dl, km, dn2, m. d. enc., dex. 9. (Despre teorii, concepte, discipline, metode etc.) Care aparţine structuralismului ; care şe referă la structuralism; care este specific structuralismului; de structuralism ; Structuralist (1)· Pentru a-şi prezenta teza, aplicarea principiilor structurale în istoria limbii, autorul :a ales ca exernplu trei faze "din işţorifl ţiaUcţului c'astiliari. scl I960, 1Q9. Principalele sarcini ale lingvisticii structurale constau în fixarea invariantelor, ib. 1962, 319. In perioada actuală de dezvoltare a lingvisticii structurale, se observă o Incircare de a concepe sistematic toate domeniile liţnbii. l. rom. 1966, 117. 0 relaţie între ele s-ar putéa slăbiţi, eventual, prin studierea structurală a cirripurilor rioţionale. ib. 1,967, 12. Structuralismul idolatrizează. '. . analiza structurală în detrimentul inducţiei generalizante.'GWEMA, 1968, nr. 7, 20. Un articol substanţial te introduce în antropologici structurală pe un plan comparatist, sincronic, contemp. 1969, nr. 1165, -9/3. Metoda struclurclă caută să pună în evidenţă. . . sistemele de relcţii care ccracterizccză obiectele cercetate. m. d. enc. 895. ·$■ (Rar) Sistematic (7). Limba se'prezintă condusă dc o lege internă de închegare structurală. puşcariu, L. R. i, 80. O concepţie de viaţă, de societate şi de om, care a corespuns de la început viziunii strùclti-rale a poporului nostru asupra lumii, existenfei. românia literară, 1969, nr. 18, 1/1. + (Rar) Component. In veacul următor... numărul menţiunilor de elemente structurale ale domeniilor creşte tn acte. panaitescu, 0. ţ. 107. — Pl.: structurali, -e. ■ — Din fr. structural. STRUCTURALISM s. m. (De obicei cu dfcterrninărl care indică domeniul) Denumire generică pentru orientări metodologice, de surse şi de aplicaţii' diverse in ştiinţele contemporane, îndeosebi In ştiinţele sociale, care pun in centrul atenţiei structura (10) şi elaborarea unui aparat· speciial de cercetare a acesteia. Structuralismul lingvistic s-a manifestat şi'în domeniul foneticii. scl 1954, 392, cf. dl, dm. Face o expunere critică amănunţită a priniipalelor idei promovate 'de structuralism. 1. rom. 1961, 616, cf. dn2. Structuralismul aspiră să corespundă funcţiilor reale ale limbii şi nii să le impună în scheme preconcepute saù' in structuri perfecte, l. rom. 1007,. β. Structuralismul idolatrizează structura în dauna elementelor ei componente, cinema, .1968, ;nr. 7, 20. Saussure a creat teoria care stă la baza structuralismului. Ş.(ŞL, 1969., ; 471 . Ceea ce este^nou şi util'ca intenţie în şiructurglism. este., absolutizarea naturii interne a constituţiei organice a ioperei literare, românia- literară, 1970, nr., .102, 8/3. Semiologia.nu trebuie să sape groapa ‘Structuralismului, ci, dimpotrivă, ea -poate să reprezinte o .complinire w lui şi-în domeniul critic, ib. 1.971, nr. 122, 29/1. In lingvistică, structuralismul susţine principiul că limba, este un sistem autonom, ale cărui eţemente constitutive, sînt organizate intr-o structură uqică şi unitară. d. enc. P.rezinlă sintetic ideile fundaxnenlale ale structuralismului lingpistic, privite critic chiar de pe poziţiile acestui mod de a eonsidera limba, scl 1974, 69·. cf. d. fil. — Din fr. structuralisme. STRUCTURALÎŞŢ, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre concepte, teorii, metode, discipline etc.)Care aparţine structuralismului; priviţor la .structuralism; de structuralism; structural (9). Răspîndite sînt astăzi în Apus. ideile curentuliii structuralist, care porneşte de la concepţiile emise de F. de Saussure în a doua parte a activităţii lui. graur, i. l. 21, cf. dl, dm. Lingvistica structuralistă s-a dezvoltat de. la teoria lui F. de Saussure. l. rom. 1961, 616! Orientarea structuralistă... a ineeput să cîştige teren şi în cercetările eu privire la vocabular. scl 1963, 439, cf . dn?. Metoda structuralistă este folosită şi în studierea unor fenomene .mai complexe, l. iîom. 1067,· 526. A ajuns la rezultate strict structuraliste, u STRUCTURANT - 1796 - STRUCTURA 1968,, nr. 6, 11. Din punct de vedere filozofic . . ., ieo-rff.lejiii Şausşure- au mai mull o semnificaţie implicită, ele acţionind prin intermediul principiilor metodei structuraliste. scl 1969, .470· Folosind o terminologie structuralistă, 's-ar putia iohsidcra in adevăr admiş că or-iee concept îşi defineşte cuprinsul Şl valenţele sale in fancfie de· un cimp· teoretic, românia literară, 1970, nr. 65, 23/2. Această parte introductivă a lucrării reprezintă uh capitol de teorie generală, folositor. . . celor care doresc să se iniţieze în lingvistica structuralistă, l. rom. 1971, 356. La bâtele 1'ingvisticii structuraliste slă, printre altele, şi nivelul fonematic, care serveşte la definirea noţiunii de ,,contrast"; scl 1973, 179. Abordarea structuralistă a limbii caracterizează activitatea a trei şcoli lingvistice. m; d. enc. 895, cf. dex. Demersul autorului se referă . . la termeni structuralişti de mare circulaţie tn liii-joistica românească, contemp. 1980, nr. 1 745, 10/2. . 2.. S, m. şi f. Adept al structuralismului. Structuraliştii cer. tot piai insistent aplicarea metodei - tdlalitare. puşcariu, L. r. i, 6. Structuraliştii afirmă că problema existenţei ori neexistenfei sunetului ca ceva material constituie o problemă a ştiinţelor naturale, şi nu a lingvisticii. cv 1950, nr. 9, 44, cf. dl, om. Structuraliştii pun acum problema unor legi generale şi universale, valabile pentru toate limbile şi in toate timpurile, l. rom. ,1960, nr. 2, 103. Există astăzi mai mulle specii de. structuralişti, destul de deosebite intre-ele. scl 1962, 417, cf. dn2. Nu trebuie insă uitată contribuţia remarcabilă a urf.gr structuralişti francezi, l. rom. 1967,> 461. Autorul urmăreşte, pe planuri diverse, opoziţia binară în cursul evoluţiei lingvisticii... pină ta antinomiile saussuriene şi opoziţiile lingvistice relevate de structuralişti. scl 1970, 702. Lingvistica românească actuală are un număr mult mai mare de structuralişti. . . decit cea iţqliană. ţb. 1973, 338,· cf.,3si. d.'£n,c., î>kx. — Pl. : structuralişti, -ste.· . — Din fr. structuraliste, STRUCTUIÇAXT, -À adj, (Rar) Care structurează (a). Criticul e, pbligat să-şi. .sporească mereu conştiinţa istorică.. ..şi totodată conştiinţa sistematică, slructurqntă. , românia literară,. 1970, nr. 8,8, 5/3· Repede, .faptul-.în sine.. . , ά deverţii o modă, contopită de.rigprile sirmturqnte , iile filmului.. c^nTemp..' :197.5,..nr. 14, "6/4i-.. — Pi.: strycturanii, -te·, \ .... .. ■·.·■■.: .·.·■■. .. — Structura ψ suf/. ^arit.. * STRÜCTlJftA'RÉ ş. ţ. Âcţiuîieâ .de a. (s e) s t r u c-t" u r :â şi -rezultatul· ei : . 1. Acţiunea de a face ca o ramură· de: producţie, o ■instituţie, un grup social etc. să aibă o'structură (8) ; -p; ext. (rar)-organizare. Cf. structurare (1). ■Am căutat o formulă inedită in structurarea secretariatului nostru literar, τ decembrie 1968-, 82. Comùditatea rurală nu este ·pregătită să adopte fără convulsii ό altă -structurare, căre nu-şi verifică imediat şi practic valorile, ci ln timp. hôMânia literară,·'1970,’ mv 88; 8/2.· <0* ■(-Prin analogie) Luînd in- consideraţie numai pbsibilită-ţiU actorilor, ignorăm structurarea repertoriului pe cîteva idei directoare, programatice, τ iulie 1968; 63. 2. Acţiunea de a face ca o creaţie artistică sau ştiinţifică să aibă o structură (5).; alcătuire, compunere, compoziţie, organizare (1J, (rar) urzeală, urzire. Cf. structura (4). Scenariul a cçrut. . . o structurare nouă şi.o îmbogăţire a materialului faptic, contemp. Î966, iir. 1 035, 5/4. Iijoocarea... devine o chestiune tie ordânarc "şi''stfuctu'tare interioară a materialului grumatU. ţ septfcnibrie i968V'57: Aparent mâi mult eseu deeit titerafârŞ, ’tà Jlucrătea] are totuşi o structurare 'de'roman.rômânià'literară, 1969, nr, 38, 9/1. Socialul, iriùgrat'in perspectiva transfigurării artistice, participă ertniiişi lă structurarea intimă a esteticului^ ib. Ï971, nr. 128, 29/1. . ’ ; ‘ 3.'Acţiunea de.a iace ca o limbă riatiirală Sâu elementele constitutive ale ei să aibă. o structură (6); p. ext. (iar) ordonare (I.J.. Cf. s Iru ç tu.r a (5). 4. (Rar) Delimitare. Cf: structura (β). Diferenţierea internă a satelor ob.ŞÎii, datorită.. . structurării şi prelucrării mai accentuate a pămîntului stăptiliţ,:de obşte, panaitescu, o. ţ. 1Ô2. — Pl.: structurări.. — V. structura. STRUCTURAT, -Ă adj. 1. (Despre creaţii artistice sau ştiinţifice) Care are o structură (5); alcătuit, compus, organizat (2), (rar) urzit. Cf.'structura (4). Scenariul, riguros structurat, întreprinde, practic, două Speraţii fundamentale, contemp. 1980, nr. 1 745, 9/1, 2. (Despre limbi naturale şau despre elemente· ale lor) Care are o structură (6) ; p. e x t. (rar) ordonat (1). Cf. structura (5). Lucările de strictă specialitate au vocabularul mai structurat, fr (Prin analogie) Gindirea esenţiclă este structurală, e.q încecrcă să stabilească legătura între laturi sau constată că ea nu există. românia literară, 1971, nr. 118, 3/3. Ό· (Adverbial) Se poate zice că fiecare cuvlnt este emis de subiectul vorbitor structurat şi că fraza, perioada şi price pâ'rie a vorbirii, posedînd o anumită unitate intrinsecă, sînt supuse cceleiaşi legi totalizatoare, puşcariu, l., r, i, 80. " 3. (Rar; despre suprafeţe de pămint) Delimitat. Cf. structura (Θ). Pămîntul obştii era potrivit. . . la o împărţire în funii care şă Cuprindă toate aspectele'pămîn-tului structurat: panaitescu, o. ţ. 93. — Pl. : structuraţi, -le. - . τ-· V. structura. STRUCTURĂ s. f. 1., (Fiziol.; de obicei cu determinări care arată felul) Mod de organizare internă à organismului uman, animal sau vegetal, dè plasare tn spaţiu, unele faţă de altele, a organelor, a ţesuturilor etc. ale acestuia; alcătuire, conformaţie, formaţie, întocmire, V. aranjament, aranja r e,; d i s-poziţie, dispunere, di St r i b u i r e, di s-t r i b u ţ i e, ţesătură. Din toată făptura crăiţei, se cunoaşte că ea iesle făcută. . . spre plămădirea, şr acirmuirea albinelor .. Vezi şi structura ei la marginea cărţii, tomici, c, a. 1.2/14, 'Structura muşchilor.; antrôp. 20j20r Àlég dară pre om..., pre acesta v/eu,.'.' 'tf-i arăta ţeseturd, structura. ib, VI/13. Cînd qre cineva ό idee lămurită çiespre sinictuŢa trupului omului, poate zice că ţine cheia ştiinţei medicale. KRET.zuLÊsctr, A. III/10, cf. negulici. Plantele acestei familii, la privire .aţii de uniformă $(,·. îniraceeaşi vreme, de o structură florală atît de variată, işînt ,de, obşte aromatice, brezoiaku, a. 441/21. Un ghimpe..., după2), 2781/20,. cf. negulici. Structuri de freze curat latine pe care noi le-am pierdut în urmă. .odobescu, s. i, 3,64. Aspectele verbale nu fcc perie din structura internă a limbii ra* mâne. .puşcariu, l. p,. i, 53. Studiul isiorico-.compcraiiv al unei limbi s-a dovedit insuficient... pentru înţelegere® structurii ei. iordan, l. k. a. 16. Epitetele din această, categorie dispar, ca unele, care sint nepotrivite cu .legile structurii limbii nocstre. vianu, ş. 14. S-au străduit să documenteze fondul şi structura Ic lină a limbii.române, ist,, lit. rom., ii, 26. Obiectul de. studiu al morfologiei îl constituie structura cnvîniului şi regulile schimbărilor cuvintelor în frază, graur, i. l. 1.25, cf. dl, dm. Este necesar... să luăm in consideraţie şi structura frazei, care se dezvoltă în'strînsă dependentă de schimbarea vpcabularului. coţeanu, r. l. 26. In legătură cu împrumuturile străine este necesară o atentă selecţionare şi adaptare la structura limbii române. l. rom. 1967, 495. Structura limbii, lui Ion Barbu are nucleu, un substantiv în jurul căruia gravitează două sau trei epitete, contemp. 196#, nr. 1 178, 3/3. O limbă nu e o grămadă de cuvinte, ci o structură lexicală. contemp. 1971, nr. 1 286, 8/6, of. m. d. enc., dex. Ό* Structură .gramaticală = ansamblul elementelor cuvîntului, ale propoziţiei şi ale frazei precum şi modul specific fiecărei limbi de a organiza aceste elemente. O societate evoluată are o limbă dezvoltată, cu un. vocabular bogat şt cu o structură gramaticală sistematizată, graur, i. l. 23. Originalitatea şi persistenţa unei limbi sînt determinate de... structura ei gramaticală, macrea, f. 17, cf. dl, dm. Formarea cuvintelor constituie un domeniu al limbii legat şi de vocabular şi de structura gramaticală, l. rom. 1959, nr. 4, 36. Orice stil reflceiă limba însăşi, căti structura gramaticală a acesteia este respectată, coteanu, r. l. 54, 14071 Structură - 1798 — STRUFiNĂ . cf. -'dn?j.Gtţi cunoaştem bine structura. .', gramaticală? JH. ôAi.eQyjcju,-p. .li7', :çf.- 'M. .D. enc., dex.· Structură: de suprafaţă == (ta gramaticile generativ-transforniaţio-nalc; In corelaţie cu st r.-u ctura de adinei-m e) mod concret de organizare a elementelor urtei propoziţii care rezul tă din înşiruirea lineară a acestora şi care refeleetă relaţiile sintactice din propoziţie. Structură de adîncime — (in gramaticile generativ- ttansformaţipnale ; jîn corelaţie cu s t r u c ţ u, r a ■de sup ra f a ţ ă) mod abstract de organizare a propoziţiei care, conţinînd, în germene, relşţii sintactice fundamentale pentru înţelesul semantic al propoziţiei, stă la baza structurii de suprafaţă (gene-rîndr?o .prin interţnediul unor operaţii numite transformări). 7. Totalitatea elementelor care constituie esenţa lucrurilor şi a fenomenëlor, c o n ţ'i η ύ t, fond, s u b s ta n ţ ă (1) ; mod de organizare a conţinutului. Materia carc-i serveşte [sufletului] de bază are o structură... de cea mai mare delicateţă şi perfecţiune. conta, o. F. 43. Grigorescu se simţea din ce in ce mai atras, mai învăluit în misierul acestor frumuseţi. Dincolo de forma, de coloarea şi de structura lor era un suflet, vlahuţă, s. A. m, 354, cf. ds. Sistemul sociologic pe care-îl cunoaşteţi... da, de la început, acestci metode o unitate logică şi o structură teoretică. D. guşti, p. a. 125. Institutul. . . m-a învăţat să-mi orga--riizez'munca, să descopăr structura interioâră a. rolului. τ &ilgiist 1964, 37. Absolutul acestei ■ poezii c poate de găsit in perfecţiunea 'formei ca structură a unui fond interior, românia literară, 1968, nr.-12, 9/3. + P. ex t. (Rar) Aspect. Scoica1 Un cui din foc la fiecare minut ca să dea bradului alb o struâtură sepia de oeiur. arghezi, b. 42.’ 8.i (De obiqei cu determinări care arată, domeniul) Mo3 de orgabizare ,a .societăţii din punct de védëre économie, social, politic şi cultural. V. o r 1 n d u ire (4) , sistem (1)· Structura economică a societăţii Hotărăşte. . toate celelalte manifestări sociale ale ei. ghèbea, în plr i, 441. Prin structura lor economică, [aceste popoare] sînt o povară. în plr ii, 283. 'îşi va schiittba structură socială, .· dar ·nu va pieri. oîocEa, s, ii, 662. Aceleaşi influente culturale. y, aceeaşi structură socială au 'produs aceeaşi mentalitate, puşcariu, L. R. i, 172Ï Pufin dacă ar slăbi structura noii.iumi. .., eroii platitudinii ’. şi-ar fup's cercurile., călinescu, s. 55. Formai prin stimularea fondului, va stimula structura organică a sociclăfii. constantinescu, s. ţii, 306> cf. dl, dm. Cind ne referim la struelur-ăsocială, prin limbă comună înţelegem singurul -mijloc de comunicare lingvistică-permanentă dintre inembrii tuturor claselor socialé. coteanu, r. l. 11, cf. dn2. Industria este principalul factor capabil să modifice structurile şoci-alreeonomicé şi mentalităţile tradiţionale, scînteia, 1969, nr.: 8 211, cf. m. d. enc., dex. + Spec. "Totalitatea elementelor constitutive ale unei societăţi sau ale unei grupări sociale; componenţă. Structura etnică, arta religioasă, istoria şi peisajul local vor constitui Un material demn să fie modelat. în plr ii, 528. Bălcescu a pus problema aservirii Obştilor libere. .., dar nu a ■■ avut tăgazul să studieze formarea şi structura lor. Panaitescu, o. ţ. 5. + S p e e. Mod de organizare à unei ramuri de producţie, a unui domeniu de activitate sau a unei întreprinderi, a unei instituţii etc. Cearcă să arate structura sistematică a principalelor instituţii sociale, petică, o. 484. Atribiiţmnile şi structura - serviciilor ministerelor se vor stabili prin decizii ale Consiliului de Miniştri! bisa. ec. pl. 269s cf. dn8. ‘S-au adus modificări structurii învăt&mînlului profesional şi tehnic. gî 1968, nr. 933, 3/3.’ Prelucrarea, materiilor prime de import cîşligă teren în structura industriei. scînteia, 1969, nr. 8 192. • 0. (Fiz.) Mod de organizare internă a realităţii materiale, în general, sau a unui corp, a unui sistem fizic etc., în special,· caracterizat prin-natura şi prin însuşirile elementelor componente, prin dispoziţia lor spaţială ş i ρτ Μι legăturile şi : prin iiiteraoţiufiile lor reciproce; alcătuire, conformaţie; întocmire. Informaţii-preţioase [.au fost obţinute cu privire la structura nucleului. şanieleVigi, r. 9. Problema structurii nucleului preocupă.în egală măsură şi pc fizician -şi pe chimist, cişmân, .fiz,. i, 5, cf. ltrs, dl, dm. Omul de ştiinţă studiază structura materiei, cercetează legile obiective care- guvernează mişcarea elementelor atomului. cf 19.61, nr. 4» 41- Structura unei bande de., ege.rgie. der, cf.- dn2, d. med., m. d. enc., dex. .+. Spec. (Şi în sintagma structură. chimică) pispoziţie relativă a atomilor Ίη molecula unei substanţe. Proprietăţile substanţelor depind de· structura lor chimică şi sini diferite de .ale atomilor care constituie molecula, ltr11, cf. dm, dn2. + Spec. (Şi în sintagma structură metalică) Mod de aşezare a particulelor care constituie; un metal său un aliaj. Structura metalelor este cei la^ meloasă, aci-grăunţoasă. marin, pr. i, 216/18. Prin forjare sau. laminare, fierul îşi modifică structura, pre-zentînd fenomenul ecruisării. ioanovici, tehn. .110. Structură metalică, m. d. -enc. 10. (în teoriile structuraliste) Mod de organizare a unui sistem (I 2); ansamblu al relaţiilor esenţiale dintre elementele componente ale unui sistem.; model ideal care reflectă aceste relaţii şi care ia în consideraţie >,raporturile, exisţgnte între componentele sistemului (asemănări, diferenţe, opoziţii, corelaţii etc.) indiferent de natura elementelor componenţe. In manualele şi tratatele de lingvistică structurală, se pol găsi definiţii pentru elementele structurii limbii, l. rqm. 1963, 220. Prin structură înţelegem organizarea unui tot în pürfi şi solidaritatea părţilor sau repartizarea acestor .elemente şi capacitatea lor de substituire. ib. 1967, 293. N. Chomslţy afirmă că unica structura de adîncime este cea căreia i se. asociază arborele. SGLr 1968, 30,7. Metoda structurală caută să pună în evidenţă structurile,1 Sistemele de relaţii care caracterizează obiectele cercetate, făcînd abstracţie de natura elementelor între- cpre se stabilesc aceste relaţii, m. i>. enc., 895. Gramatica universală rămîne la nivelul Actualizat, la nivel empiric^ fără să descopere structurile scmanficorlogice ale limbii. ş.cl 1974,. 71. φ (Rar) Sistem (IV). Aceste . precedente , au revenii tni.r-o formă schimbată,-.prin .înpăşi utilizarea lor într^o nouă strcic-iuţă. -vianu, l..u. 37. Observaţia stilistică,.bine călăuzită, nu este niciodată ca un fir de nisip·, fără nici o aderentă cu alte structuri :,m.ai curpinţâloşre. Li rom, 1959, nr. 4, 21., Orice, eseu adevărat relevă o unitate latentă, o coerentă interioară, im principiu de o;. g ş.r nUare, în sens larg o ,,structură“. românia literară, 1969, nr. 24, 5/1. — Pl.: structuri.. — Şi: (învechit, rar) ştmcttiră s.f. — Din ilat. structura; fr. structure. - STRÛDEL s. n. v. ştrudel. STRUDÎ vb. IV v. trudi. • I STRÙDILA s. f. v. ştrudel. STRUDIMŢĂ s. f. (Popular) Stoinatită. Aprinderea sau infiamaţiunea gurii... în popor se numeşte slrufliniţă şi să viridecă cu hrean plămădit la o litră de rachiu, bianu·, d. s. 702. — Accentul necunoscut. — Pl. : siradiniţe. — .Etimologia necunoscută. STRUDln s. n. v. ştrudel. r STRtjDUL s.-n. v. ştrudel. STKÛDUHI.subst. (pl.); v. ştrudel. STRUFÎNĂ s. f. (Prin. nord-vestul Munt.) Tufiş (1) . -.Of· udrescu, gl. JBttbuioc' doatme-n strufiiw, îji şlrufină cătină, id, ib. 14079 STRUG* - 1790 — STRUGURE — 1Ί.: strufim şi strufim.. . — Etimologia, nesigură. Cf. stuf. i ş. . : STRUG' s. ni. v. strugure. STRUG3 s. n. v. strung1· STRUG8 s. n. v. strungă1. STRUGAr s. m. v. strungar1. » STRUGĂRĂŞ s. m. v. strungâniş. STRUGĂRl vb. IV v. strungari. STRUGĂRÎE1 s. f. v. strungărie1. STRUGĂRÎE2 s. f. v. strungărie2. : STRUGĂRÎT s. n. v. strungărit. STRUGEA s. f. v. strujea. STRUGi vb. IV v. straji. STRUGÎT, -Ă adj. V. sţrujit2. STRUGÔI, -ΟΛΙΕ s. rn. şi f. v. strigoi. • STRÎIGUR1 s. m. v. strugure. STRUGUR2 s. ii. v. strung*. STHUGURAr s. ni. (în dicţionarele diii trecut) Persoană care cultivă sau vinde struguri (I 1). Cf. PDLIZIţ, IJARCIANU, ALEXI, Λ\’. is — Pl.: slrugurari. — Strugure + suf. -ar. ' STRUGURAŞ s. ni. I. 1. Diminutiv al lui strugure (I 1); strugurel (I 1),- (regional) struguşor. Cf.' BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, DDRF, ALÉXI, Vi., Tdrg, IGAMIE, scriban, D., dl, dm, dex. Tăia negri struguraşi, teodorescu, p. p. 618. Nici o poamă nu-i dulcie Ca slrugurcşul din vie. jarnîk — bîrseanu, d. 169. Binele de la mamă, Ca un struguraş de poamă. sevastos, c. 228; Acum ièu plecu^n lume cu struguraşii aişt'ie. o. bîrlea,-A. p. 527. Foai „verde şUo mălură, Struguraş bătui de brumă, Rău e, Doamne, fără mumă! FOLC. MdLD. J, 129. + (Mold.) Ciorchine (de fructe Sau de fljbri),ţnic.-iUi apucai pe un drumeag străjuit de sal-ctmi rotaţi, încărcaţi de struguraşi trandafirii, sadoveanu, O. XVII, 240, Cf. SCRIBAN, D. 2. (Transilv.) Stafidă. Cf. alr i 1 720/215, 217, 218, 223, 251, 259, 268, 289, ,m 360, 363, alr sn iv h 1 138/260, alrm sn iii h 954/260. 3. (Regional, mai ales prin Transilv.; de obicei la pl.) Coacăză. Cf. dl, dm, dex, alr i 1 209/61, 223, 247, 349, 259, 273, 278, 280, 283, 298. II. 1. (Bot.; regional; la pl.; şi în sintagma struguraşii roşii, BULET. GRAD. BOT. V, 66, CADE, BORZA, D. 148) Coacăz (Ribes rlibrum). Cf. cade, borza, d. 148. 2. (Regional) Ruşulifă (a) (Hicrecium auranliacum). Cf. cade, panţu, pl. 257, dl, dm, dex. — Pl.: struguraşi. — Strugure + suf. -aş. STRUGURĂIIÎE s. f. (Rar) Loc unde se găsesc şi se vlnd struguri (I 1)., Cf. sfc iii, 167. — Strugure + suf. -ărie. SI RÜ GUlii: s. m. Ι· 1 · Fructul viţei de vie în formă de ciorchine; p. rcs tr. boabă din acest ciorchine, (învechit şi regional) poamă (I 1), (învechit) ouă. Veţi culege de ln spin struguri, sau de în scai smochine, coresi, tetr. 13. Un, bucium de fifé eră ţna- i ή le-mi, ccesta avea ■ ireij viţe şi‘ înverziră, ; crescu fă ■ şi înfloriră şi strugurii săi se coapseră. ΡΑΐ.ιλ (1581'), fBÎ'/l0.*'C’ûUàgt " singurii viei pămîntului. n. test. (1648),' 314r/26. Culeagere struguri sdu poamă. st. lex. 169v/l. Ai făcui nouă strugurul cel copt. neagoe, înv. 145/7. Cile să fac. din struguri nu va tea. ..biblia ( 1688), 982/lDat-cu l^păfinlcle■·- Bislnceenul 2 bufi dc otn'dc Şuteşti, vin dc vîrf, cu struguri (a. 1725). IORGA, S. D. XIV, 25, Cf. ANON. CAR.', LEX·'MARS." 190. Să iai struguri şi-i pune să se ‘tpiţfieqte la soare, mîn-cXrile, 104/11, cf. budai-deleanu, lex. Văzînd.întru o' viţă înaltă mulţi slruguri, s-au. cercai şi au ispitit-in lot chipul ctim ar putea ca. să-.i: ajungă, ţichindeal, f. 64/24, cf. lb. Agrişu... arc. formă 'de-miciMTuguri. asachi, l. 332/l2, cf. valian, v. StitJgurii Sint copţi in iulie, rus, i. i, 116/9.'Farul de struguri ce să va prinde, va. plăti stăpînului viii pagube. nţGuirr orgt Î37/30. Epoca culesului este hotărttă prin .'maturitatea strugurelui. brezoianu, A. 598/17. Cele mal bune din poame sînt ccreşcle şi poama sau strugurii, cornea, e. n, 192/21. Din acestea toate, cum se adunară, Pe mustosul struguri îl înfăţişară. Pann, ap. cade. Uiţ^ nurrtăf ‘dc 'junii·- ce mai nobili. . . ducea în mînă coarda dc viţă de struguri. aristia, tlut. XIII/l, cf. poţizu. Se găsesc nişte gigante vii.. ., încărcate de struguri, pelimon, i. 220/20-ln rubrica fructe, legumevedem fructe dc tot felul: struguri, prune uscate..., seminţe, ghica* c. e. ni, 69. Dc cum începea a se coace cireşile şi pînă se culegeau strugurii, mă vizitau pe neaşteptate numeroşii mei amici, sion, p. 55. Avem încă alic soiuri de struguri. i. ionescu, b. c. 55/16. -Ijni fost -must -strivind c-un lemn într-o strachină 'strugurii răifiaşi. Vj.aîsd.j'X, S. A. III, .490, cf. BARCIANU, AţjŞXI, W., TŞRG0fe£Î-am mai spus o dată că-s prea acri 'şţrUgurii.' ÀqÎR%||^Sfü, a. 171, cf. RESMERifX, D., CADp. Pe asprele culmi'de. sub munte, soarele nu coace 4iciodată-uii*dar de proastă calitate. Cf. zanne, p. iv, 9b. .Negru spînzurat ln. frunze îngropat (Strugurele), şez. vii, 12S. -v· (Cu determinări care indică specia) Găseai tfl upundenţă. .. struguri ţămîi.oşi şi razachie. ghicaJ c. β'.’'π, 598. Podgorii veseli de sifuguri ananas, i. botez, b. i, 65. Nişte struguri negri. ap. scriban, o. Poporul deosebeşte struguri negri şi. struguri albi. h ifjHl". Strugurii'se Impari în: negru, virios (gordin), coqrnaţ^ncogiă, rozochid, ‘bra-ghină sau vulpe, gordinli 'alb?. . . ruginoasă, tămîioasă, coartia Tazachie-atba ele. ib. iv 83. Strugure grăbitot (se coc mâi ttMi): ib. ix 4;'Cind «e cosea coarne-n vie 14098 STRUGURE — 1800-- STRUGUR ËL Şi strugurii -raiachie. folc. olt. — munt. 11, 481. ■(Ga termen Se '.comparaţie,'de, obicei, cu aluzie-la forma, la culoarea sau la dulceaţa fructului) Pe-ncelul tărîd-'tvflorilă - Cu .· galben ca Strugurii copii S-albeşie din clipă-n clipită, coşbuc, p. ii, 7. Acolo a-hoinărit.,. in tbvărăşia unui mieluşel de l-emn potcovit cu rotite, bucălal şi' fumuria -IaHrup, ca un strugur de Hnă. teo-OOR^ANu* u. c. 13.. Judecătorul de instrucţie deveni dulce; dulce, ca strugurele răscopt, stancu, r. a., -iv, 282: [Tnima mşa] aşteaptă ea un strugiir pe vifă, nopţi întregii Şă te -apleci aproape de ea şi s-o. culegi, horea, g. -.63. FI g. - Unde -griul irîndriei ceaia buna şi Strugurul curăfiei nu se lucrează, acolo e foamete mare. gorşsi,- ev. 25, ATu-mfi] sint copţi strugurii viţii meale (a. 1652). gcr i, 157/13. Strugurul lor, strugur de hiare, imarrtă dc amărăciune, biblia (1688), 15i11,23. .Buciţră-te ceia ce ai crescut strugurul-cel dc- taină. bucv. 37v'/16-. 'Gupa Ία e-strugure*nghetat:-'RLt&*.,Y-. 47. în pteptul meu. . . S-au eopli: bag seama, strugurii tris-tçfiïi·.beniug,- v. 45. -Tind s-aprtndd-in mohorîta ceafă Al cugetării strugur, labiş, r. 320. 4. P, ext. Reprezentare plasticii a strugurelui (I 1). Cu atîta meş-, teşug-şi nevoinfă cm mg,ravit odată un strugur, mol-nak^-bet.- 122/9: Bctcus s-arată·.·,.. Iţind o-vijă tmpo-■ debită’cu frume şi c-o mulţime de struguri, pleşoianu, X. :hi, 118/17. Două păhară dc porţelan in flori, rnargi-rtile-'gios.-xy. .struguri-de vie. ar. ^1830), 79x/31. ‘4>. P. anal. (învecliiţ şi regional,, mai ales prin Mold.) Ciorchine (ele fructe sau- de flori) Şi au tăiat acolo «ijă-şi un slmgur- de poamă..,biblia (1688), 105J/22. De. pindca cineva numai un strugur din via «a-s» ..,·;. pre aeesla-au ΑΙ,οιηοηα, au tu punea, belciug tn nas., şin-6AiyHB. ιι,·.'22·7^Strugurul de care se-fin bobitele poamei (a. 1<847)'. .up-KîARnJL, îş,- 400/17, ef·. bakonziv-l. 159. Pfo4uce şiraguri de- fructe sălbatice roşii, .alecsandri, ap-.j-fiDRï·',.· Çf. cihac, ·ίΐ, ■ 376,- şăineanu^. U-n strugure de. boz mua -dat cerneală, anghel — iosif, c. m. ii, 12, cf.yTDROj, BESMERiŢiţ, b., gade. Un strugure de poamă. scriban·,· iî,,’. (φ bl, dm. Ziua bună mi-am luat... Dé la scumpa mea' măicuţă-,τ. De, la slrug de viorele, De ia^sţnindre ■ frupntşele. -marian, nu. 588. Frunză verde slrug de mure ,Mi-i căsuţa sub pădure, şez. xxi, 5,0, ,cf, ,acr as 1.-715/. ❖ , F i-g. - Clopotarii.. . năboi-»er&. la una din. firidele turnului, scoţind către valea Nemiişarulm · un st-rugure- de -capete. şadoveanw, în Oh·.·' Prăvăliră*-:·, toate-scările pc- care se căţărau -strugurii .de ..duşmani,, id. o. xii, 344. + (Adverbial) îndesai; îngrămădi t ; unul lingă altul ; cip:rchine. Steteâu bubele, pe fl· strugur* pamfîlb,y ap, gade. -Lumeţe,'aş? teaptă- in.toyle străzile .pe unde trece convoiul, atîrnată struguri la tocite;, etajele:; sadoveanu, o. ix, 266. '· i1., .· Îi : ’ - -■ .(Regional·; în sintagmele strugure ac.ru, alr sn i h;2Ş;17Ş86i stmgur tătttf-ihs.h SS31/341, striiguri necopţi, ib. h 231,‘■struguri verzi·,· ib, h. 231/250, struguri cruzi, ib.) Aguridă. Cf. al-r sn i h 231, ,■->..·* .. 3. ,{ţî£gi,pnal, măi ales prin Transilv. ; mai .ales la pl,; şi.,îi} smtegmele struguri usccji, λι.η i 1 720, alr sn jv .h 1 138, alrm şn iii. h . 954, struguri slăfidaţi, alr sn iv h. 138/886, alrm sn iii li 954/88.6) Stafide. Cf. alr 1 i.720/9, 61, 79,'.1-66, 278, 347, 348, alr:sn iy,rh 1 13Ş, alrm. sn. m h 954. -, . r V (Prin Transilv, ; mai ales la pJ.j.şi în sintagma stmgtiri de· grădină, alr 1 1 209/24:3) Coacăză. Of. alr 1] 1 209/138,' 255, 206. · ' (Prin Bâii.; la pl.; în sintagmele Hruguri 'moacrc, .■.(ruguri' dc-ai mari) Agrişă,, Cf. alr i 1.120/28, 51. ÎI, (Bot.) 1. Compuse: strugurii (sau, regional, strugurele-)/[ursului oiy (regional) ştrugurul-urşilor = mic artist ;cu”tulpina culcată., ç» frunze per.sis ten ţ.e, pieloase, cu flori roşi,etice sţvu albe, grupate in formă de ciorchine în yîrful ramurilor şi cu fructul o. baeă mjcă roşie, lucioasă, comestibilă; (regional) afine, cam-nincă, merişorul-ctinelui, porumbeaua-ursului (v. p 0-ruinbea1 3), sărbezele(roşii), strugurel (17) (Arctostă-phylos uva-ursi). Cf. pol-iz-u, barcianu, bianu,, d. s., tdrg, cade, simionescu, fl. 106, scriban, d., dm, borza, d. 22, m. d. enc., dex; struguri-negrî, =■ arbust fără spini, cu fructele în formă de boabe negre, comestibile, cu miros caracteristic, care creşte .prin păduri de munte sau cultivat; (regional) agriş-negru, ccacăz (negru), pomuşoară neagră (v. pom u ş o a r ă 6), smordină (a), smordină neagră (v. s m o r o d i n ă a), strugurei-negri, (v. .str u g u re 11 8) (Ribes nigrum). Cf. bianu, D. s., cade, borza, D. 147; strugurele vulpii = plantă erbacee cu tulpina ramificată şi cu florile dispuse in formă de spice; ochiul-lupulul, v. ochi1 (C b) (Plantago indica). Cf. borza, ft; 132; (regional) struguri-spinoşl (sau -domneşti) ori strugurul ursului=agriş (Ribesuva-crispa ). Cf .-brand za-, fl. 152, bianu, d. s., tdrg, cade, borza, d. 147, şez. xv, 143; (regional) strugunU-clinelui (sau struflur-clinesc) = zîrnă (Solanum nigrum). Cf. borza, d. 161; (regional) slruţ|urtil-liipului.= dalac (Paris quadrifolia). Cf. barcianu, tdrg, cade, borza, d. 124; (regional) struţ)uri-sălbatlci = viţă sălbatică .(Vilis sylveştris). Cf. borza, d. 181; (regional) struguri-de-mare = cîr-mîz (Phytolacca americana). Cf. }d. ib. 130. ' 2. (Regional^ ,la pl.) Coacăz (Ribes rubrum). Cf. BORZA, D. 148/ 3. (Regional; la pi.) Agriş (Rubră uva-crispa). Cf. BORZA, d. 147. — PI.: struguri. — Şi: (învechit şi popular) strôgur, strug s. ni. — Cuvînt de origine- traco-dacă. Cf. âlb. shtrud-hull. STRUGUREL s. m. I. l.Diminutiv al lui strugure (1), struguraş (11), (regional) struguşor. Cf. budai-deleanu, LEX., POLIZU, BARCIANU, ALEŞI, W.,HEŞME- riţă, p., dl, dm, dex. Tăia, măre,, ttrugurèi, ~Albţ ca nişte. mieluşei, teodorescu, p, p. 6-181 .Str^urţl,-bătut de piatră, Rău e, Doamne, fără tată. jarnîk —bîrseanu, d. 203. Mă mina mama la vie. . ., Să culeg la strugurei. hodo.ş, p.. p,. 70. Şi din mormihţelH ei, O crescut trei s'trur gurei. O; bîrlea, l. p.. m, i, 66. Să să facă-un strugurel, Să mine iu mîndra ăi in iei. folc. Olt. — münt. i, 168·. ■:2: (Prin Ban. şi,prin Transilv.,; şi,în sintagma strugurei'uscaţi, ÀLR Î 750/570) Stafidă.· Cf. air ι Ί ’720, alr sn iv‘h 1 138, ai.rm sn iii h 954: _ 3. (Regional; şi în sintagma strugurei, roşii) Coacăz (Ribes rubrum)., Cf. lb, polizu. Strugurei, roşii . . . prin locurile stincoasc din pădurile subalpine. brand za, fl. 1.52., cf. alexi, w. Pe întinderi mici se cultivă şi'vişinii comuni, apoi strugurei, agrişt.ji amerius. pXcală, m. r. 2SO, cf. şăîneanu2, bianu,"d. s.r, cade. în grădiniţă erau tufe de strugurei, pomi şi flori sădite dc mama. vlÂsiu, a. p. 31, cf. dl; dm, borza, d. 148, dex. Pomuşoara... numită şi coacăză, strugurei. ., este o tufă. şez. xv, 108, cf. alr sn iii li 635. Albi ca nişte mieluşei, teodorescu, p, p. 618. Strugurel bălul de piatră, Rău e, doamne, fără tată. jarnîc — bîrseanu, d. 203. Mă mina mama la vie. . . Să culeg la strugurei, hodoş, p. p. 70. Şi din morminţelu ei, O erescut’trei strugurei, o. bîrlea, l. p. k. i, 66. Să să facă-un strugurel, Să^jnînc cu niindra dzin iei. folc. olt. — munt. i, 168. j,. (Regional) Agriş (Ribes grossuleria). CI, alr sn in h-,635, alrm sn ii h 440. 14099 SŢRUGUREŢ - 1801'— SÏRÙJËÀ 5. (Bân: şi Transilv.) Coacăză. Cf. alr fl 209= G. (Prin. Olt.) Cintilz (Phglolăcca crnêficbna). Cf. BORZA, d. 130. '-7· (RSr. ; )a pl.) Lăcrămioare 4Convallaria mùji!li&). Çu voi şciimpe strugurele, Albe mărgăritarele·, JPrimă-paro-şT fàci.4$te..japppA3#pBi, p.' i,'. j?3.; 8. (Règienal) Strugurii-iirsului, v. s t r Îi g u r e (II I) (Arctostophylos uva-ursi). Cf:borza, d. 22. 9. (Bot.) C o m p .u s e:, (regional) stmgnr»MpiiiGS= âgriş (Ribes uoa-crispa). Cf. borza,d. 147; strugurei· negri = struguri-negri, v. strugure (III) (Ribes nigrum)-Gî.iă.'ib.· ''■■■■■ II. Alifie de culoare aibă sau roşie, consistentă, prezentată sub forma unui tub mic, invéiit in staniol, folosită pentru buze. ' / — Pl. : strugurei şi (rar, h.) strugurele. ' , . — Strugure + suf. -el. ■ ■■■’. ţ. STRUGUREŢ iidj. (Regional; in sintagma) Măr strugure} = varietate, de măr. care.face frupte .mărunte, cu duiigi roşii şi acrişoare la gust (VÎIcele — Turda). Cf. MAT, DIALECT- I, 94. . —'Pl.; şlrugureţi, -eţe. — Strugure-f spf. -f/. STRUGURt vb. IV v. strungari. STftUGURÎŢĂ s. f. I. 1. (Regiônaï) Agrişă (Feren-dia — Reşiţa). Cf. alr i 1 210/30: . . 2. (Prin Ban.) Coacăză. Cf. alr i 1 209/24, 30, 35. 3; (Regional) Stafidă (Bâriloc —Timişoara). Cf. Xlri : 1 720/35. II. (Bot.) 1. (Regional) .Agriş (Ribes uoa-crispa) (Secăşeni — Oraviţa). Cf. ' alr sn iii h 635/29, alrm sn h 440/29. 2. (Prin Ban.) Coacăz (Ribes rubrum). Cf. borza, d. 148.' . '· ' — Pl. : struguriţc. ' — Strugure -|- suf. "-iţă. STRUGURÎU, -ÎE adj. (Prin Maram.) I)e culoarea strugurelui (I 1). Păr geiie, slruguric. ţiplea, p. p. 46. ■ - '·..·..·.■. — Pl.: slrugitrii. — Strugure + suf. -iu. ■ STRUGUROC s.: m. (Regional) Ciorchinele strugure (I 1) ţ (regional) . struguroi (2) (Pişcolt — Cărei). Cf. ΑΙ.ΚΙ 1 715/333. " — Strugure -f suf; -oc. STRUGURÔI s." m. li (Transilv.) Augmentativ al lui strugure (11). Gf. budai-deleanu, lex. 2. (Regional) Ciorchine de strugure; (regional) şţr.u-gurqc (Ferendia — Reşiţa). Cf. a.lr i 1 715/30. Pl. : struguwi. — Strugure + siif. -oi. STRUGUŞÂ vb. I v. suguşa. STRUGUÇÔR s. m. (Regional) Strugurel (I 1). Slruguşoare ş-alunele, Cornişoarc fi smochine, sevastos, n..137, cf. dl, dm. Ziua bună mi-oi lua.. . de la slrUguşori cu poamă. şez. xviii, 55. — PI.: 'striiguŞâri şi (ri.) striiguşoare. — Singure] + sul. -uşor. STRUH s. n. v. strung1. STRUHAbI vb. IV V.: stoingSrij' STRUILIŞAT, -A adj., s. im. şi i. struluiftat. : " STRUi1' s. ni." v. sturz. ' ^ ' STRUJ2 s. rt7'(Réÿiôftâ'i) ,,Boală de ç8pité lançai**, SemtiAN, Ό. ■ - - ■ " · '■"· — Pl. : strujuri. .. ' .' '. τ I’ostverbal (η capaiţr'chkst. v/98;' com.- din şiEUŢ — bistriţa, eom. 'din Sîonor — REGHIN, ALR SN IV h 1 067/310, 1 068, ALRM-SN'ni ‘h 14119 STRUJKI.UŢĂ -1802— STHUJÎIAG 875. l-am dai o st ruj ta de pilă, că era flămlnd. mat. \ dialect, i, 191. O mîncat pînă acuma două slrujele de pilă şi lot îi mai trebuii}, ib. 288. Ştrtijfliiă iLe'pUă.-şCEK· BA.J c. m. 268, cf. lexic reg. ii, 90. F i g; O strvjea de vis mi-a fost merinde, Un crîmpei de crez prin· îndoieli. beniug, v. 9. + (Regional) Strujituri, v. stru-jitură (1). Aiei pun intim strujele, apoi aşchii subţiri şi ţăndări, pamfile, s. t. 63, cf. scriban, p., ltrs, dl, ug. · — Şi: (r«gion.al) sţrngejş, strujéuà, sţjlijă, ştri-qeăuă''(lexic reg. ii, 90), 'sfrijeaua, strljăuă (alr sn iv li 1 067/310). s. f. STRUJELCţA s. f. = scrijeluţa. Cf. ALR SN IV h 1 068/64, alrm sn în h 875/64, mat: dialect, i, .95. — Şi.: (regional) strlnJeltiţS s. f. alr sn rv h 1068/310, alrm sn iii h 875/310. j .. STUUJÎ vb. XV. Tranz. 1. (învechit şi regional, mai ales In Mold.) (Complementul indică fiinţe, mai ales oameni, sau părţi ale corpului lor) A strivi (2); p. e x t. a schingiui (I). Cu unghi de hier.. . să slrn-jească trupul soîniului. varlaam, c. 431. Pre sfîniul. . . îl întirisără şi-i slrujîră coastele, dosoftei, v, s. septembrie, 9r/25. Fu spînzurat şi atîta îl strujiră, cît îi beliră obrazul şi pîntecele, de i se vedea matele (a. 1698). gcr i, 321/3, ci. lb, tdrg. Vezi să nu-}i strujeşti degetele eu Uşa. MAT. DIALE6T. I, 95, Cf. LEXIC REG. II, 54. 2. (Regional ; complementul indică obiecte, de obice1 friabile, sau părţi ale acestora, 'părţi ale plantelor etc.) À strivi (*)· Cf. dl, dm·' Iartă-mi, Doamne, c-am gre- | fit: Măr în ţfiiră mi-am strujit. bibicescu, p. p. 255. *0* Refl. p as. [Vinul] pentru a-l face, sc iau s ba-niţi^de prune intr-un hîrdău,.se strujesc bine cu o lopată dc /e/^p. PA'Mt'iLŞ, i. c. 234. 3, XM'oljJ.j xpmplenjentul indică pene, ramuri, şţiu-Işţi dţi pprumb eţc.) A curăţa (de anumite părţi nefolositoare, îndcpărtîndu-le); a smulge (1) (anumite părţi folositoare, în vederea utilizării lor). V· disloca. Cînd le-i sătura de strujit pene, vei pişa malaiu. cuean-gă, p. 5,, ef. ddr-f,, şăineanu2., tdrg». Dacă...- pojcul este tînăr. .., ure.chile i lemăntncă cu.totul şi tot astfel fac şi eu coada, după ce o strujesc de pe. oase. pamfile, cî\. 201. Şe culege droghita şi se stţujeşle de flori şi de frunze, id., ap. ca.dk.' Ţinea drepl ghioagă.,un întreg arbore, stţujit de coajă, hogaş, dr. i, 283, cf. resmeriţă, i>., cade, dl, dm, m. d. enc., djlx. ' A. (Populâr; complementul indică diferite materiale, piese etc.) A ciopli; p. ex t. a strunji. îmi petrec viata stTâjin4 pentru ei;minere de săbii, tîçgruzzi, s. «j, 280, cf. ŞĂINEANU2, RESMERlfĂ,' Ç.y CADE, SCRIBAN, T>., DL, ψ d. enc., dex: Cîte, trei sînt meşteri mari : Unul suliţa-mi ştrvţjeşte. teodorescu, p. P. 86,. cf. alr i 1§35:/φ· F i g. D$r oţicît s-or rumeni, Geaba păii-nu é-ot struji Ş-a lor suflet, inimioară Să le facem buni-şoâră. millp, lh pr. dram. 306. Nu e dat tuturor a crea ziceri şi a băga scalpelul iii bidta limbă, pentru a o struji cum li se pq.re. NEtpiuzzi, s. i, 255. — Prez. ind.: strujesc. Şi: (învechit, şi regional) strufji vb. IV. tdrg, alr ι 1 835/26, 28, 540. — Din v. sl. cTţjy^HTH. STRUJÎRE s. f. Acţiune'a de a s tru j i. Cf. budai-deleanu, LEX. 1. (Regional) Strivire (1). Cf, struji (2)., Cf. DL, dm. 2. (Mold.) Curăţare (a unor ;părţi nelolositqare de pe pene, de pe rarnufi, de pse ştiuleţii,. dç pqr,uinb-.etc.); smulfipre (3) (a unor părţi folositoare în vederea utilizării lor); (regional) strujit1 (1). V. dezghiocare, jujiîulire. Of. s t r u j i (3). Cf. ddrf, .bl, dm, m. D. ENC., DEX. 3. (Popular) Cioplire ; p. ext. strunjire. Cf. s tr tr j 1 (4). Cf. LTft2, dl, dm, dex. Strujitea unui lemn cu b&rdâ. Dstt. -r Pl· : strujiri. ’’ — V. struji. ■■.·.■ STRUJIT1 s. η. 1. (Mold.) Curăţare (a uüor părţi nefolositoare de pe pene, de pe ramuri,'de pi ştiultţii de porumb etc.}; srnulgere (3) (à urior părţi folositoare, în vederea utilizării lor)·; (învechit şl regional) strujire (2). V. d e z g h i o c a t, j u m u 1 i r e.. Cf.. struji (à). Blajina noră migăiâ pfîk casă; dcuşi la strùjtl pene, acuşi' tMăla tortul, creangă, p. 6. A lucra la s tr uj it *ipeWcV * ap·· fc>DRF, cf. cutm. ■ Strujitul porumbului. ©L, Cf. M. D. ENC., DÉX, DSR. 2. (Popular) Cioplire; p. ext. strunjire. Cf. s t r u-j i (4). Strujitul unui lemn cu barda. dsr. — V. struji. . STRÜJlT2, -A..adj. (învechit şi regional, niai ales în Mold.) 1. (Despre pene, ramuri, ştiuleţi de porumb etc.) Curăţat (de anumite părţi nefolositoare); smuls (3) (de pe cotor), în vederea folosirii. V. dezghioca t, j u iri u l i t. Cf. s tr u j i (3). Cf. ddrf. Perine se fac numai din pene slrujiic, adică separate de partea tare. pamfiî-e, i. c. 14. Oastea getică... va fi avui acelaşi caracter ca oastea Principatelor Române de mai tîr-ziu: cete ţărăneşti... cu măciuci... dc lemn strujit. pÂitvA>i, g. 150. Poarta grea de stejar 'strujit'. voiculescu, p. i, 127, cf. dl, dm, m. d. enc. Busuioc strujit pe jos, Râmîi, nene, sănălos. marian, nu. 558. . 2. (Despjţe diferite?-materiale, piese -etc.) Cioplit; p. ext. strunjit. Cf. struji (4). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex. In dreapta publicului o masă de Strugar cu dălţi, o bardă şi un lemn aşezai strujit. pr. dBaM, 305, cf. îade, dl, dm. Numai din lopot. cioplită Şi din bârd& bărdiiită, 'Pe la vîrf cam'ascuţită, Pe iă mijloc e strujită, teodorescu, p. p. 520. — Pl.: strujiţi, -le. — Şi: ştrugjt, -ă adj. dl. — V. struji. STRUJITOR s. m. (Regional) Strungar1 (1). Oameni, taré meşteri în făurit de arme ucigătoare, , făceau planuri peste planuri, iar turnători, sirujitori şi pilitori lucrqu de zor, din zi pînă îh noapte, vissarion, b. 299, cf, DL, DM. . — Pl.·, strujitor.i; ·■:. — Struji + suf. -tor. STRW1TÙR s. f. 1. (Popular; lş pl.; de obicei urmat de determinări introduse-prin prep. ,,de“ care iţidică -felul) Aşchie de lemn ;(v. t a 1. a ş 1, gelai· tură) sau de metal (v. ş p a η1 1) care cade în timpul prelucrării unui material la strung, cu rindeaua, cu barda etc.; (regional) strujea.: li pun la cap una sau două perinuţe umplute asemenea cu geluituri (slrujiluri de lemn), marian, î. 239. JSlmjilyri de gealări de lemn de fag. foni, ch. 299, cf. alexi, w., tdrg. Ό pulbere măruntă de lemn zbura ici-colo, purtată de vini. Slrujiluri blonde... zăceau aruncate în-ţoale părţile, anghel, PR. 82, cf. CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL,' DM, DEX, A V 15, 33. Φ (Prin analogie) A tăiat cineva douăzeci de volume, risipind strujituri de hîrtie? teodofîeanu, m. iii, 299. , - 2. P. anal. (învechit, rar; cu sens neprcc izat probabil) ‘ Material drodat (şi cărat) de ci apă ciirgă-toâre (din matca ei). I.ua-vor riurele ■ malcele (struji-turile h, frecăturile d) sale. psalt. i'04. 3. P. ext. (P>ar) Obiect strujit2 (2). Cf. scriban, D. — Pl.: strujituri. — Struji -f suf. -(i)tură. '* ' - STIUJJIŢA s. r. V. stiiijni|ă. STRUJÎIÂC. s. m. v. strljnie. 14128 SÎRUJNIŢ — îăoă -*■ àTRUNÀi STHtjJIVIŢĂ s. ί. li (învechit si regional) RăzUş (1). ll spînzurară de mini şi-l fricară~ -vu strujniţe dosoftei) v. s. ianuarie, 45r/34, ef. cade, scriban, d" 2. (Prin vestul; Olt.) Unealtă pentru strivirea strugurilor. •‘V.-t e a s c (1). gl. oi.t. ; 3. Strungul1 (1) rotarului; (popular) strung1 (1). Strungul,- sirugul sau strujniţa iii. earè se stfiingâreşte sau se itrujeşte câpăţînele de taroţi. damé, t. 41. Stru-gul, strungul sau strujniţa, cu care se sîrungăreşte sau se strujeşte, este de două fe/uriPamfile, i . îc: Ί 69, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, ,D. U., care, ltr2, Dt> dm; alr 1 1. 834/412^522, 526, 552. - 4. (Prin nordul Olţ. şi prin nordul Mold.) Rindea (1). Cf. dl, dm, îl ix 83, x 261. . — Pl. : strujniie şi (regional·) strujnifi (alr 1 1 834/ 526). — Şi: strâjlţă s. 1. ltr2: — Din ser. struinlea.Cî. ucr. ctp y >k n a. ; STHUL s. n. v. ştrudel. STRULATIC, -A adj., s. m. şi f. v. sturlubatic. STRULIBAT, -A adj., s. m. şi f. v, . sturluibat. STRULIBATIC, -A adj., s. in.şi f. v.. sturluibat. STRTjI.IMBAT, -A adj., s. m, şi f. v. sturluibat. STRÜLUBA vb. I V. sturluiba. STRULUIBAT, -A adj:, s. ni. şi f. v. sturluibat. STRULUIBÂTEC, -A adj., s. m! şi f. v. sturlubatic. STRUMĂnARE s."f. v. străiiiurare. STRUMF s. m. v. ştrimf. - STRUMTJiVÂRE s. f; v. strămurare. STRliN s: n. v. strung1. STRUNA vb. 1 v. struni. - STRUNÂR s. m. v. strungar1. sriUXAT, -A adj. Vi;.Strunit. . -SïRÛÎvA4 s: f.I. l.Tir elastic, confecţionat din rnfctal, din intestine de animale sau din alte materiale, cate, intins pe o cutie de rezonanţă, produce, prin vibrare, sunete muzicale; coardă. Lăudaţi elu în timpăne^şi zborure, lăudaţi elu in strune şi organe, psalţ. 308, cf. st. lex. 171/1. Ctntaţi Domnului in stfùnê, în cobuz de viersuri buhe. dosoftei, ps. 336/1: Di'rr multe stritne o cîntare... fac. cantemir, 1.1. i, 142, cf. budai-df.-leanu, lex., lb, polizu. Acu?..., riurrfaf ââ ltig o strună la ghitară, alecsandri, t. i, 35, cf. lm. Ş-un eco uşor, Setos de amor, Se^rmeacă-ntr-a mandotei:strune Nebune, eminescu, o. iv, 33. Foc am şi eu la inimă şi cînd m-ajuhge mai râU,:bat«în strune, sfel/sbütür pe cin tec. adam, r. 239, cf. alexi, w. Am venit să-ţi spun o vorhăs.: NicùlMe, . Làie:>Chioru,.iÙîin1âkep/dîtf patru sirUiie.. oooAr POEZii, 48·.! [Cobzarul] salută, zdrăngânind din strune, iosif, patr. 23. încordate struni de harpe. petică, .0. 47. Şe jgaţ-:;aleătuia 0,,άίηίτ*οghitară veche, cu strunele ei în regulă, hogaş,' dr. ii,’ 46, .cfV'REŞMŞ-riţă, D., cade: Ce-nfiorări plutesc în zare Şi-n plînsul celor patru strune! minulescu, vers. 59. Ţiganul îna-l inta pe valuri elastice, scărpinînd strunele scripeţi, teodoreanu, m. iii, 187. Strunelesuspinau trist ίηήοα-ptea caldă, sadoveanu, o. i,' 48, cf. scriban, d. 0 strună, nu ştii cum alinsăcudreuşul, iscă f torul : arohe-zî, b. 8. Coardele sau strunele... sint făcute, de obicei, din metale sau ’dtn ■mefe"de oaie. cişman, fiz. ii, 81’. Degetele pişc,au, arare, strunele, pas', l. i, 33,' cf. dl. Scotea (lin sertar lăuta ii săruta strunele de parcă ar fi vrut $ύ cheme înapoi glasul 'rătăcit între stele!: isfcc, o. 207, ef; dm. Acordurile compuse pe strunele ti aveau să fie îii curind fredonate pe mai toate meleagurile globului. cinema, i960, hr. 7, 32, cf. m. d. enc., dex: Zi, mai aspru, ceteraş.... Şi-ţi;· cfspreşte· struneleSă-mi joc toate mîir-drele. bîrlea, l·; p. m. ii, 290, cf. alr sn v h I 280, alrm sn 111 h 1 085Ï Scripeţi are patru strune. Gura mea toate le spune /folc: -mold. ii, 459. fr (Ca termen, de comparaţie) O. rază intră ca -o strună Prin geamul poleit de lună.· al. philippide, a. 13. Gheorghtţă des-mierdăsfoara întinsă şi sonoră ca o strună, teodori»ani:, m. 1, 8. Versul lui... e gfçv; dens, întins ca o strună. românia literară, 1969, nr.'29, 9/1, cf. alr i 788/343. fr F i g. Se-află strune ţr\ inima/omului a cărora pipăite dau lin atît de mîhnicioş sunet, kotzebue, ii. 21v/24. Băgările· de seamă... atingea strune religioase cu o mină netolerantă. fm (1841), 3261/22. Slăbite, sîrţt sirii-iţele simţirii mele şi nimic în lume nu mai; e în. stare « le încorda. 1. negruzzi, s. iii, 461; Ivit în nişte timpuri, cînd predomnea o muţenie tristă pe strunele poeziei româneşti, demetrescu; o. 155. Vîntule, nebuniile, De ţi-oi- rupe strunele, păun-pincio, p. 43. Izvoarele curg mai sărace asupra acestui timp; însă pentru cine ştie să atingă struna istorică,· ele dau un răsunet destul de clar. xenopol, 1. r. 11, 10. Al vostru-î plinsuV strunei mele: Creştini ce n-aveţi sărbătoare, goga, p. 8. Cînd de strigarea strunei mele Aş vrea plîrtsodrea ta1 s-o ferec. id. poezii, 111. Au pişcat struna glumeaţă, a anecdotelor, teodôh3éanu, m. U; 65. In o da ie struna tăcerii rămase atît-de întinsă, că multă vreme nimeni nu, euteiă' să ό atingă.‘- dan, u. 103. Ascultcifă' din nou, pătrunşi de-a binelea dţ jocul lor pe struna spaimei, viüfka, l. 17.9. Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună, Din strunele undelor line, izvoarele, labiş, Acolo, vibrează o strună Şi suflet-ntre-g iţi răsună, id. ib. 71. Struna sufletului lor nu mai putuse^ vibra. v. rom. august, 1·9'58, 66. Toate Strunele: poetului sună din plin în cceştje sonate.· ib. ianuarie 1965, 131'. fr Expr. A-l «tiita (sau a-l bate, învechit, a-l vorbi) euiva In strană Ori a clnta (sau a bate) în struna cuiva = a-şi exprima făţiş aprobarea pentru tot ceea- ce spune sau eee'a ce fâce cineva pentru a-i fi pe plac şi pentru a-i cîştiga, astfel, simpatia, favoarea; a flata, a linguşi, a măguli (8), (Învechit şi regional) a şutili, (regional) a Jniglisi, '(familiar) a peria (1), a pomăda-, a tămiia (2). Se duce la Caîmacanul, Hă- scrisoarea èè: avea, îi voroveşte tn Strună-cele ce se potrivea.'BeldimaNî ΐί. H&li&.'lWtjHm nici noi cît de vinovaţi sîntém cîiid-lé bbtem in strună ■şi facem haz de palavrele 1er-: vlâhbţă,' s. -a: ii, 293. Femeia a priceput slăbiciunea bărbatului şi totdeauna i-a bâiuţ în strună. sevastos, :n, 3.. Nu-i bâtei în .strună toată ,vremea ? petică, o. 238. Cînd se glîrţgea. că n^are să mai trăiască mult, se supăra dacă îi bkteai în striină. rebreanu, i. 375, cf. resmeriţă, d., cade. Se linguşeau. Ii băteau în strună, cocea, s. ii, 163, cf, scri-BÂNj d. Zîmbeşte mulţumit ca unui căruia i se cîntă în strună, blaga, h. 213. Rădot... îi citită în strună. stancu, d. 130, cf. dl, dm. Am incéput săii cîni în strună fără vreo convingere, v* rom, deeembj-ie; 1^63, 64. Poetul lucid bate tn struna acestui sentimentalism, pînă la un purici, românia literară, 1970,,ar. 93,, 5/1., cf,. m. d. enc., dex. A zice din (sau pe o) ştrunâ -=~ ,= a Clnţa la yioBiê saü la cobză. ■$(, cobzar, mfţey dip strună, p. zamfirescu, ap. cape. ]o să zic de drirni de şeflră Pe o s(rutâàf:sittafjb;.r Ş-i. ,(E!amiiiar). A-şi drègé -struna = asşv drege giaşilş y. dreg e. Pisoiul .îşi drese struna şi răsună glasul bas. pann, ap. cade. (Rar) A lace' cuiva speţele strună == == a bate zdravăn p.e;Cin&va. Şună bine-n cobzâj sună, Şă nu-ţi fac spatele striină. .axeçsandri, Sn pl, fr (Prin inetoniiiiie) Bănuţ, cii ocfiii tnireăeschişi; üscultd stHinü ţiganului; tSodorkanu, m. iii, 187. · Departe, mai departe; răsună, răsună ' taiiiic struna, pîlîa-t, p. 25. Iar dfiminică la lună începui să eînt din strună, călinescu, l. î.: 153. ■ U14& STRUNA» — 1804 - STRUNCENÂTURĂ 2. Sfoară întinsă, din fire elastice şi răsucite, cu rezistenţă foarte maré. Cf. dl, dm, m. d. enc. φ Expr. (Adverbial) A merge «trima = (despre acţiuni, activităţi) a merge foarte bine, perfect. Părintele..., aducînd pitaei şi colaci din biserică. . ., ne-a imblînzit şi treaba mergea struna, creangă, a. 4. Văzînd el că lucrurile merg strună, zise: — Meştere, cînd ai de gînd să mă scoţi calfă? ispirescu, l. 369. Dacă treaba merge strună pe la tîrguri, ce va fi pe la sate ? ionescu-ri-on, s. 102, E greu să dai de căpătîi, Dar dacă dai9 merg strună toate, coşbuc, p. i, 89. De-o săptămînă mergea strună cusutul veşmintelor... în casa lui Ion Coibu. agîrbiceanu, s. 63. Sosise în Bucureşti plin de încredere că toate vor merge strună, rebreanu, r. i, 45, cf. resmeriţă, d., cade. Cît trăise ea, gospodăria mersese strună, sadoveanu, o. ii, 139, cf. scriban, d. Lucrurile vor merge strună, camil retrescu, o. ii, 176, cf. dl, dm. Alee era fericit că lucrurile la sistemul evoluat pentru desprinderea planetei de pe orbită mergeau strună. românia literară, 1970, nr. 109, 16/2, cf. m.d. enc., dex. (Regional) A pleca strună == a pleca grăbit, zorit. Gf. dl. N-apucă să-şi ieie măcar rămas bun de la copilă,, ci plecă strună. şez. viii, 71. φ (Adverbial) Stătea chircit. în pat, cu un picior întins strună peste cearceaful boţit, rebreanu, n. 49. ^ Bucată de fir plastic sau metalic, .rezistentă..şi uşoară, străvezie, subţire, care face legătura între sfoară şi cîrligul undiţei; (regional) pleasna (1 3), sfirc <4 b). Combinate cu strune de Florenţa, la urma urmei şi cu strune ordinare din păr alb de coadă de cal, (.ceste cîrlige, aninate la sforile care nu se rup. . dau instrumentul perfecţionat. sadoveanu, o. ik, 356. Struna e utilizată tn pescuitul static la răpitori. . cum şi în pescuitul cu mişca aiti-ficială. ltr2. Struna este formată. . . . dintr-un fir ceva mai subţire, vin. pesc. martie 1964, 7, cf. alr sn iii li 740. + (Regional) Sfoară la diverse tipuri de plase de pescuit (mreajă,, crîsnic etc.) Prin ochiurile de la ceh 4 margini ale plasei se trece o sfoară. — ,,coarda“ sau struna cristaşuluii6. antipa. p. 142. Prin oche-tde de la amîndouă marginile trece cîte o frînghie care formează cele 2 ,,strune^ numite ,,struna de sus" si ,,struna de jo$ÎS. id. ib. 156. + P. ext. (Regional) Sfoară a undiţei. Cf. valian, v. O strună mai lungă de doui metri ni s-ar acătţa de toate tufele, atila, p. 36. Spînu se zvîrlise în picioare şi, bizuit în prăjină şi în struna de treizeci de fire de coadă de cal, trăsese lîngă el pe ostrov prada, sadoveanu, o. xvn, 102, cf. alr sn iii h 740, alrm sn n h 558. + P. e χ t. (Prin vestul Olt) Undiţă cu băţul scurt şi cu mai multe cîrlige. La Mehedinţi, undiţele cu mai multe cîrlige se numesc strună şi acestea au băţul scurt, antipa, v. 299. 3. (învechit şi regional) Coardă la arc. Descaleeă arcaşii. . . Trag, strunele vibrează, sunînd zbîrnâitoare. alecsandri, p. 224, cf. resmeriţă, d., alr i 1 419/381, 385. 4. P. anal. (Geom.; învechit) Coardă (de cerc). Lini ia care se prinde în capetele arcului o numesc strună. AMFILOH1E, E. 139/18. 5. Parte a frîului care înconjură bărbia calului şi se prinde de cele două capete ale zăbalei; (regional) strunea (2), zăbăluţă. Cf. valian, v. Cai clăbuciţi la strune şi zăbale, delavrancea, ap. tdrg. Căchiţele cuprind:... struneaua (struna), fruntea (fruntarul), pamfile, i. c. 49, cf. resmeriţă, d. Bat i inul se deslăn-ţui deodată într-un răcnet împotriva calului. Puse pintenii şi, în acelaşi timp, strînse cu putere struna. sadoveanu, o. xiii, 293, cf. scriban, d., ltr3, dl, dm, M. d. enc., i?ex, alr ι 1 126/880, 896. φ Loc. vb. A ţine (pe cineva) in strună = a struni (3). Noua curte domnească. . . era plină de o gloată posomorită pe care abia o ţinea în strună uri şireag întreg de doro- banţi. odobescu, s. i, 107, cf. şăineanu3, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, dex. (Rar) A pune strună = a potoli1 (1). De la sine se înţelege că pusei strună flămîndei şi prăpăditoarei mele porniri, hogaş, dr. i, 235. + P. ext. (Prin Munt.) Zăbală. Cf. alr ι 1 126/708, 800. 6. (Regional) Coardă (la ferăstrău). Cf. damé, t. 86. Aţa ferăstrăului numită încă şi coardă... funie, strună sau întinzător, slujeşte să ţină astfel braţele întinse. pamfile, i. c. 121, cf. ltr2, dex. 7. (Mold.) Frînghte care leagă partea de dinainte cu cea dinapoi a carului, atunci cînd aceasta nu are cruci, (regional) struneală (2). Cîteodată, spre a da mai multă tărie carului ce nu are cruci, se leagă partea dinainte cu cea dinapoi cu o frînghie. în cazul acesta. . . fringhia se numeşte strună, damé, t. 13, cf. resmeriţă, d. 4. (Regional) Parte a carului nedefinită îndeaproape (Pădureni — Paneiu). Cf. hxii195. 8. (Prin Bucov.) Fir împletit, roşu şi alb, pe care îî poartă fetele atîrriat la gît la 1 şau la 9 martie. V. mărţişor (I 2). La 1 martie sau în ziua de Baba Dochie, fac fetele nişte strune roşii şi albe şi le poartă la gît. marian, s. r. ii, 140. 9. (învechit, rar) Filiaţie. Da. . . eu sînt !. . . Ciubăr Vodă, născut din fiu în tată Cu tron pe cap, eu stemă sub mine aşezată ! Eu, care-η strună dreaptă prin Ştefan mă pogor Din Cezar, alecsandri, t. ii, 94, cf. ddrf, TDRG, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D. II. C o m p u s e: (Bot.) struna-coeoşiiltii — mică plantă erbacee cu tulpină tîrîtoare, cu frunze ovale şi cu flori albe; (regional) corrmţă, iarbă-de-smidă, paştele-găinilor (v. paşti1 1) (Cerasivum vulgatum). Cf. BRAND ZA, FL. 196, GRECESCU, FL. 117, TDRG, PANŢU, pl., cade, dl, dm, borza, d. 44, dex ; (regional) Stril* na~gîştei == volbură (Convolvulus arvensis). Cf. borza, d. 51. — Pl.: strune, (regional) struni. — Din v. sî. cTpwiu. STRUNĂ2 s. f. 1. (Regional) Panariţiu. Struna este o umflătură ca şi sugelul. n. leon, med. 148. Prin unele părţi din Moldova9 această beşică se mai numeşte şi strună, grigoriu-rigo, m. p. i, H· La ţară se cunocşte o boală numită strună, eaie este o umflătură. . ., dar se fcee in jurul unghiei, bianu, d. s. 763, cf. resmeriţă, d., scriban, d. S-o făcut o strună la de git, alr ii/i h 122/537. 2. (Regional) Bătătură (în talpă) (Grumezoaia — Huşi). Cf. alrm i/i li 188/508. 3. (Prin vestul M^nt.) Cicatrice care rămîne după vaccinare. Am două strune la mînă. udrescu, gl. 4. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Boală (la oameni) nedefinită îndeaproape. Cf. h iii 333, xii 291, 303, 559. — Pl. : strune. — Etimologia necunoscu tă. ŞTftfeA3 s. n. v. strung1. STRÜNÂ4 s. f. v. strungă8. STRTJiVĂRÎ vb. IV v. strungărî. STRUNĂTOÂRE s. f. (Prin Transilv., prin Maram. si prin Bucov.) Panariţiu. Com. marian, alr ii/i h 122. — Pl.:? — Şi: (regional) strănătogre s. f. alr ii/i h 122/334. — Cf. strună1. STRTOC s. n. v. strung1. STRUXCEXĂ vb. I v. zdruncina. STRUiXCENĂTlRĂs.f. v. zdruncinătură. 14153 STRUNCï — 1805 — STRUNGARI STRUNCÎ vb. IV v. ' zdruncina. STRÙN CIN s. n. v. zdruncin. STRUNCINA vb. I v. zdruncina. STRUKCInArEs. f. v. zdruncinare. STRÜNCInAt, -A adj. v. zdruncinat2. STRUNCINĂT0R, -OARE adj. v. zdruneinător. STRUNONĂTÎJRĂ s. f. v. zdruncinătură. STRUNClNE AL A s. f, v. zdrimcîneală. STRUNCI UNA vb. I zdruncina. STRÜNCIUR s. n. v. zdruncin. STRUNCIURA vb. I v. zdruncina. STRUNEA s. f. (Prin Mold.) 1. întinzătcrul teicii1 (1). Cf. DAMÉ, T. 153, ŞĂINEANU2. 2. Strună* (I δ). Căchiţele cuprind:... strtineaua (struna), "fruntea (frunte rut), pamfile, i. g. 49, cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DL, DM. φ E X p Γ. (Rar) A pune strunea = a potoli1 (1). Pusei strunea flâmîndei şi prăpăditocrei mele porniri, hogaş, m.'n. 119. — Pl. : strunele. — Strună -f suf. -ea. STRUNEALĂ s.f. 1. (Rar) Strimire (1). Cf. s t r u n i (1).' Cf. resmeriţă, d. (Regional; concretizat) Pană (II 2 d). Cf. damé, t. 86. Lemnuşul se mai cheamă şi pană, struneală. pamfile, i. c. 121, cf. pascu, s. 235, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. 2. (Rar) Strunire (3). Cf. struni (3). Ci, resmeriţă, d. Să-mi dai cal de călărie, Haine de călătorie, Şi bani mulţi de cheltuială, Şi friu bun pentru strutieală. balade, i, 388. 4. (Prin Mold. ; concretizat) Frînghie care leagă partea de dinainte cu cea de dinapoi a carului, atunci cînd acesta nu are cruci; (regional) strună1 (I 7). Cf. şăineanu2. P. ext. Parte a carului nedefinită mai îndeaproape. Cf. h x 6, 424, xii 520. 3. Cf. struni (5). Se va mira foarte nevăzind grădină desăvîrşit lucrată, în timp ce ea nu să îngrijaşte decit spre împodobirea ei, cu toate stmnelile rudei sale, departe de maică-sa şi de tine. buznea, p. v. 165/17, cf. scriban, d. — Pl. : struneli. — Struni -j- suf. -eală. STRUNG1 s. η. 1. Maşină-unealtă cai ajutorul căreia se execută, prin aşchiere, operaţia de rotunjire, de filetare, de găurire, de zimţuire etc. a unei piese; (regional) strungar1 (2). Cf. mardarie, l. 3 429, anon. car. Au rămas acolo, în Poieni cu şidere, cîţiva ani şi lucra la strung (a. 1786). iorga, s. d. vi, 62, cf. lb, polizu. Acum, mulţumită strungului mecanic, omul nu are decît să supravegheze pornirea şi oprirea maşinii. GHICA, C. E. I, 64, cf. BARCIANU, LM, DDRF, ALEXI, W. Prelucrarea materialelor la strung se face cu ajutorul cuţitelor, ioanovici, tehn. 256. Prin strungire se înţelege prelucrarea pieselor la nişte maşini-unelte numite strunguri. orbonaş, mec. 263. Un exemplu foarte cunoscut de şurub de forţă.. . este şurubul-mamă de la strung, soare, maş. 29. Mîna care stăpîneşte. . . strungul e mîna inteligentă şi inspirată, arghezi, b. 134. Dumneata. . . ai prezentat conducerii uzinei un strung. v. rom. octombrie 1954, 103. în ladă, puteau să fie: şipci de fier, cuie... piese pentru strunguri, pas, l, i, 188. A lucrat în uzină Şi-a fărîmat mîinile la sti ung. baranga, i. 194. Constructiv, strungurile diferă după natura materialului pieselor prelucrate, ltr2, cf. dl. Opri strungul murdar... şi îşi aprinse tihnii o ţigară. τ. popovici, s. 223, cf. dm. Cuprinzi în ecuaţii nu plăsmuirea febrei, Ci dezvoltarea-nscrisă, gîndit, în strung şi-n lanuri, vulpescu, p. 150. Vreau să filmez un muncitor la strung, cinema, 1968, nr. 9, 32. O întreagă structură tehnologică începe cu furnalele înalte şi se îr,cheie cu liniile de strunguri de precizie, românia literară, 1971, nr. 150, 6/2, cf. m. d. enc., dex. + Spec. (Popular) Strujniţă (3). alr i 1 834, 1 835, alr sn ii h 568, alrm sn i h 382. 2. (Rar) Scaunul (16) strungarului. Cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u. 3. (Regional; in forma strug) Rindea (1). Cf. alr i 832/30, 180. 4. (Prin Ban. ; in forma strug) Rindea de geluit doage. Cf. alr sn ii h 570, alrm sn i h 381. 5. (Prin Tranşilv. ; in forma strug) Cuţitoaie. Torsul se face cu fusul de făcut băieşi. . . cu strugul. brebenel, gr. p., cf. alr ι 1 829/257, 270, alr ii 6 701/272, 6 702/272. P. r e s t r. (Regional; în forma strug) Lamă la cuţitoaia dulgherului (Boiu Mare — Baia Mare). Cf. alr sn ii 555/272, alrm sn i h 379/272. — PL : strunguri şi (învechit şi regional, ni.) strungi (lb, lm, alr i 1 834/125). — Şi: (regional) strângă (alr i 1 834/40, 49, 94, 363, 1 835/94) s. f., strun {lb, alr ι 1 834/51, 100, 140, 144, 160, 249, 251, 283, 988, 990, 1 835/100, 149, alr sn ii h 568, alrm sn i h 382) s. n., strănă (alr i 1 834/98, 278, 280, alr sn ii 568, alrm sn i h 382; pl. strune, alr sn π h 568/95, 130, 279) s. L, strune (alr i 1 834/65, 85, 684, 746, 1 835/85), strănţ (ib. 1 835/138, 990), stiuc (ib. 1 834/590, 870, 1 835/870), strug (pl. si, m., strugi, ib. 1 834/518), strugur (ib. 1 835/359), struli (ib. 1 834/273, 337, 339, 345, 355, 357), stnij (ib. 1 834/343, at.r sn ii h 568/102, alrm sn i h 382/102), struţ (alr i 1 834/122, 148, 247, 255, alr sn ii h 568/157), struţ (alb sn ii h 568/235), (invechit, rar) ştrug (pontbriant, d.) s. n. — Din v. sl. crpoyTk. STRUNG2 s. n. v. strungă1. STRUNGA vb. I v. strun]!. STRUXGÂCI, -CE s. m., adj. (Regional) 1. Ş. m. Cioban care mînă oile la strungă1 (1) pentru a fi mulse; p. ext. persoană care îndeplineşte diverse munci la stînă; (popular) (regional) strungar2 (Ϊ 1), strungaş (1). V. in în ător (1), m i n z a r1 (1), m înzărar (I), m î n z ă t o r (I) (Petrila). Cf. alr sn ii h 397/833, alrm sn i h 262/833. 2. Adj. (Despre oameni, sau, rar, despre vite) Cu strungăreaţă (v. strungăreţ 1); (regional) strungar2 (I 2), strungaiiţ, strungaş (2), slrungăreţ (2). Cf, alr x/ι h 31. — Pl. : strungcci, -ce. — Strungă1 suf. -aci. STRUNGARI s. m. 1. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung1 (1) ; (regional) strujitor. Cf. budai-deleanu, lex. Nizamul breslelor de lemnari9 zidc.ri, cârătnidcri, nisipuri, Umpleri, strungari şi pietrari (a. 1823). doc. ec. 301. Se prelucrează numai de lemanari şi struguri, asachi, l. 62/10, cf. valian, v. Artea strungarului, brezoianu, a. 363/31. Teatrul înfăţişează o casă proastă a lui lehirn. în dreapta publicului,, o masă de strugur cu dălţi, o bardă şi un lemn aşezat strujit. pr. dram. 305, cf. polizu, ponbriant, d.3 ddrf, tdrg, resmeriţă, d., şăineanu, I). U., CADE, nom. prof. 6, 16. Era o băietană cu trupul ca o tulpina ..., măritată cu un strungar tînăr. g. m. zamfirescu, M. D. i, 208. Eu sînt cel mai dibcci strungar şi ţin la mine toţi inginerii, vissarion, b. 304, cf. scriban, d. El, strungar bun, e plătit mai bine decît alţii, pas, l. ii, 51. Pentru cavile trebuise să ceară ajutorul unui stningar. tudoran, p. 130. Tcată lumea ît socoteşte un bun strungar în fier. v. rom. ianuarie 1957, 20, cf. 1471 STRUNGAR* — 1ÔÔÔ - STRUNGA1 dl, DM, vÎn. pesc. august 1964, 4. îmi construisem — cu ajutorul, unui strungar. . . — un tub din cupru, românia, literară, 1971, nr. 123, 6/4, cf. m.-d. enc., dex, alr ii 6 485/105, 130, 182, 235, 605, 762, a i 35. .2. (Prin Ban. si prin vestul Transilv.) Strung1 (1). Cf. alr i 1 834/61, 289, 290,298, alr sn h h 568/310, alrm sn i h 382/310. — PL: strungari. — Şi: (invechit şi regional) strii-gâr, (regional) strimâr (alr i 1 834/289, 290, alr ii 6 485/130), ştnmgăr (A I 35), (învechit, rar) ştrugar (pONTimiANT, D.) S. Iii. — Strung1 suf. -ar. STRUNGAR2, «A s. m.,'s. n., adj. Ï. 1. S. m. (Popular) Cioban care mînă oile la strungă1 (1) pentru a fi mulse; pr. e x t. persoană care îndeplineşte diverse munci la stînă·; (regional) strungaci (1) . strungaş (1).¥. m î n ă t o r (1),. m î n zar1 (î), mîn z ă r a r (Ï), mîn-z ă t o r (1). Abia spre zi ilăs-a, indur at V asile Bor de ia nu, strungarul nostru, dc. s-a: dus în Humuleşti. creangă, A. · 15, cf. DDRF, ALEXI,· W;, ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, d. La strungă, care uneori e acoperită şi care e lîngă ţarcul oilor, strungarii — copii mici — mînă mîn-zăriie, să fie mulse de mînzărari. ·· rădulescij-codin, m. n. 100. Ciobanii, desemnaţi prin aceiaşi termeni (minzcri, sterpari şi, strungarierau angajaţi cu 0 sumă ce li se plătea pentru un an. vuia, păst. 46, cf. diaconu, p. 16, cade. Pentru alţii, sună strungarii din tulnic, lesnea, vers. 9, cf. scriban, d. Strungarul mîna oile ta strungă, camilar, c. 26, cf. ltr2, dl, dm, m. d. ENC., DEX, Η Ι, II, VII, VIII, VîII2, IX, .X,-XII,. XIII, XIV, xv, xviii, candrea, Ţ. o. 52. Era la stînă şi un strungar, un băiet, ca de paisprezece, cincisprezece ani. vasi* liu, ap. cade, cf. chest. v 8, 24, 25, 31, alr i 808/385, alr sn ii h 397, alrm sn i h 262, a t 7, 23, 35, iii 2, 3, teaiia, c. n. 268. 2. Adj. (Prin Maram.; despre oameni sau, rar, despre animale) Cii strungăreaţă (2); (regional) strungaci (2), strungariţ, strungaş (2), strungăreţ (2). Cf. scl 1957, 243. Vacă strungare. alr i/i h 31/270 cf. ib. h 31. II. S. η. 1. (Prin nord-vestul Transilv.; în forma sirungariu) Potricală (1). Cf. teaha, c. n. 268. 2. (Prin nordul Transilv. şi prin vestul Mold.) Strungă1 (1). Cf. chest. v 8/90, alr sn it h 401/272) alrm sn i 261/272. ■ 3. (Regional) Cocleţ (la războiulde ţesut) (Poiana — Vaşcău). ■ Cf., a i 36. 4. (Prin nord-vestul Transilv.; in ίοτήνά strungar iu, Muieruşcă (ΪΙ). Cf. teaiia, c. n. 268. — PL : strungari. — Şi : (regional) stniiigâriu s. n. Strungă1 -f- suf. -ar. STRUNGARIŢ, - adj. (Regional; despre oameni) Cu strungăreaţă (v. s t r u n g ă r e ţ; 1); (regional) strungaci (2), strungar2 (I 2),"strungaş (2), strungăreţ (2). (Poiana Ilvei — Năsăud). Cf. alr i/i h 31/217. — Pl. : strungari li, -e. Strungă1 ’-f- suf. -ariţ. 'STRUNGARII! s: n. v. strungar3. ; STRUNGAŞ,-Ă s. m., adj. 1. S. ni. (Prin nord-vestul Transilv.) Cioban care mînă bile la strungă1 (1) pentru ă fi mulse ; p. e x t. persoană care îiideplineştd diverse munci la stînă; (popular) strungar2 (I I), (regional) strungaci (1), V. mînă tor (1), m î n- 1 a r1 (I), m î n z ă r a r (Ï), m î ii i ă t o τ (I). Cf . alr sft ii h 397, alrm şn i 11 262. 2. Adj. (Regional; despre, oameni) C\i strungăreaţă (v. s t r u n g ă r a ţ i); (regional) strungaci (2), strungar2 2),.strungariţ strungăreţ. (2). (leuri — Vişeu de Su,s). Cf. .ALR i/i h 31/347. ·< i - Pi; : stning(işi, -c. · - —.- Strungă1 -f* suf·.-··-«.>·. STRÎJNGĂ1 s. f., s. il. 1. S. f. Deschizătură îngustă prin eare trec oile pe rînd, pentru muls, poartă1 (3 e), (regional) portiţă (3-a), strunga r2 (îl 2), strungăreaţă ( v. strungăreţ 3), strungariţ3; p. e x t. loc îngrădit la stînă, de unde se mînă oile la muls sau unde stau înainte de (ori după) muls, (regional) r ă z 1 o g1 (2). V. s t a u 1 (ï 1). Şi oiţe, de-i paştem pre urmă, Prin pcrţile lui să-ntrăm cu rugă, sama să ne ia Domnul pre strungă. dosoftei, ps. 339/18, cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb, valian, v., polizu. Lingă stînă, se face şi ocolul unde se vîră oile ca să iasă una cîte una prin strungă spre a fi mulse. i. ionescu, b. c. 211/21. Co-marnicu, tîrla, strunga toţi şi toate ar hi-nsufleţite dă ighirea ta, cînd te-ar zări vinindă la stînă pă munte. jipescu, gcr îi, 258. Oile behăiesc, înghesuindu-se la strungă, vlahuţă, s. a. iii, 255, cf. ddrf. Cît mi-a fost mie de drag. . ., în amurgit la strungă, Să mulg laplele-n găleţi, coşbuc, p. ii, 167, cf. barcianu, şăineanu2. Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă. goga, poezii, 103. Strunga feste] ocolul mare în care se închid oile. păcală, m. r. 449, cf. resmeriţă, d. Atît siîna, cît şi strunga erau construcţii uşoare, vuia, păst. 21. Un băiat le ducea la strung, deschizătura prin care trece oaia în oborul mic. id. ib. 24, cf. cade, stoian, păst. 46. în vremea aceea, Pascu ducea oile in strungă să le mulgă, vlasiu, a. p. 94. Mînzărarii aduceau mînzările ca să le vîre la strungi, pentru mulsoare. sadoveanu, o. xvi, 26. Luam perie, ca privitor, la mulsul oilor, lîngă strungă, blaga, h. 59, cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. Zi-le, maică, să se strîngă Ca vitele la strungă, alecsandri, p. p. 313, cf. η i, ii, m, iv, v, vi, vii, viii, ix, x, xi, xii, xm, xiv, xv, xvi, XVII, xviii. De cît la ispravnic slugă, Mai bine-brăcal în glugă, Cu oiţele la strungă, teodorescu, p. p. 299, cf. τ. papahagi, m. 233, chest. iv 120/113, v 48, vi 8, 48, 50, alr ι 1 788, 1 792, 1 796, 1 797, alr sn ii h 401, alrm sn ii h 261. a i 21, 35, π 5, 12, iii 16, v 15, 24, 31, vi 4, 26. Să mă îngroape Aice, pe-aproape, în strunga de oi, Să fiu tot cu voi. balade, ii, 464. Oile la strungă da. folc. olt. — munt. iî, 288. Cine să deie-n strungă i o. bîrlea, a. p. ii, 555, cf. folc. mold. i, 85. φ (Prin analogie) Toţi fraţii mei au fost trecuţi prin strunga îngustă a acestei şcoli, blaga, h; 12. Se-n sereazâ. ■ Nilul doarme şi ies stelele din strungă. eminescu, o. i, 44. în stepă năliiciră alte tancuri ce adunau la strunga zării alte turme, sadoveanu, e. XVII, 265. + Coliba ciobanului. Cf. h ix 1.71, x 505, xi 339, xii 29, chest. ii 39/9. 2. P. anal. a) Loc îngust de trecere; desihiză-tură;·-gaură. · Drept' uşă avea o 'strungă îngustă, camilar, n. i, 360. Dacă mai trebuie gaz, un monometru face un semn unei supape şi supapa iasă să-i vie prin strungă gaze. v. rom. august 1960, 83, cf. alr i 1 796/61, 65, lexic reg. 22. φ F i g. Pe strunga aceasta de lumină, departe . . ., vedem cuibărite la un loc cîteva pete .argintii, vlahuţă·, - Pi r. 70. în urma wcstră se rupe-o strungă în negura de cetini, id. s. a. iii, 324, Trei suliţi făcuiu-şi-au strungă Prin mine ! \Mă Zbucium pe-o dungă, coşbuc, p. ii, 28. b) (Regional) Loc pe unde se; trece dintr-o grădină în alta (Udeşti — Suceava). Cf. ciiest. iv 19/377. e) (Regional) Lătunoaie (la pînză) (Sebesel — Sebeş). ■ Cf. a II 3. ' ’ d) (Prin vestul Transilv.) Celulă (la fagure). Cf. alr ι 1 683/295, 305, 320. e) (Regional) Urdiniş (la cosniţa morii). Cf. alr i 1 688/80 295,305,320. f) (Regional) Nară (I 1) (Nojorod — Oradea). Cf. alîim i/i h 38/320. . g) (Prin Bucov.) Matcă (4). Cf. arvinte, term . li) (Regional) Braţ (de apă) (Ciocăneşti — Vatra Dornei). Cf.: alr sn iii h 823/365, alrm sn ii h 624/365. i) (Regional)1 Vrană (la un vas de Iernii) (Vadu Grisului — Oradea). Cf. alr i 726/295. 14176 STRUNGĂ2 - ÏS07 - STRUNGĂRIE» j) (Regional) Gaura din butucul roţii1 (1) (Pocio-velişte — Beiuş). Cf. a i 13. 3. S.n. (Regional; în forma strug) Ghizd de seînduri (la gura îîntînii) (Măceşu de Jos — Băileşti). Cf. alr sn iii h 852/872. 4. S. f. (Popular) Strungăreaţă (1). Cf. ddrf. Dacă are strungă între dinţii cei de deasupra...,·se zice că este lumeţ, gorovei, cr. 99. Şi astăzi rînjeşte, parcă. . ., acea raghilă de dinţi galbeni, rari..., prin ale căror strungi ar fi putut intra şi ieşi, în goană, o turmă de oi. HOGAŞ, DR. I, 38, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Ar fi Vrut să-i rămînă chipul săpat în minte aşa, cu strunga cea de printre dinţi, cu musteaţa gălbioară, cu ochii tîlhă-roşi. MIRONESCU, S. A. 42, Cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, ALR l/l h 31, ALRM l/l h 45, A VI 26. 5. (Popular) Trecătoare, v. trecător (II 2). Şi cei striini de fealiu stau pre munte den coace, şi Israil stă pre munte den colea, şi strunga întru mijlocul lor. biblia (1688), 2072/18. Sub Cserse, la strunga Termo-pililor, Leonidas, domnitorul spartanilor, numai cu trii sute, răspinse două milioane, săulescu, hr. i, 30/18, cf. baronii, l. 120. In mijlocul pădurii este-o poiană lungă. . . La capătu-i din dreapta se prelungeşte-o strungă, Prin care ostăşimea curge ca un şioi. alecsandri, p. iii, 214. Noua cale ferată... . desfundă munţii şi răzbate prin strunga de la Turnu Roşu. vlahuţă, s. a. iii, 269, cf. ddrf, tdrg, resmeriţă, d., cade. [Prevalul] scăpat din strungă. . . îşi lărgeşte numaidecît albia, voiculescu, p. i, 22. Acest colţ al Dunării şi al mării a fost ca o strungă pe unde s-au grămădit toate năvălirile veacurilor, sadoveanu, o. xii, 209, cf. scriban, D., DL, DM, Μ. D. ENC., DEX, CHEST. IV 22/173, 377. *0· (Prin analogie) Intram tn strunga dintre continente pe ape mai liniştite·, blaga, h. 11. — Pl. : strungi şi (regional) strunge (alr i 1796/571, 1 797/273, 280). — Şi: (regional, 1, 2 d) strung (pl. strunguri, alr i 1 796/815, struhge ib. 1 683/305), strug (alr sn iii h 852/872) s. n., strână (h ix 171) s. f. — Cuvlnt de origine traco-dacă. Cf. alb. s h -t ru n g ë. STRUNGĂ2 s. f. v. strung1. STRUNGĂLÎ vb. IV. Tranz. (Prin vestul Transilv.; complementul indică obiecte) A sfredeli (1). Cf. teaha, c. n. 268. — Prez. ind. l strungălesc. — Strung1 + suf. -ăli. STRUNGAjVEĂŢĂ e. f. v. .strungăreţ. STRUNGAR Aş s. m. Diminutiv, al lui strua g a r2 (I 1). Baciul. . . cu ştrungăraşul stăteau la foc. sadoveanu, o. ix, 18, cf. dl, dm. Ciobănaşii să le mulgă, Strungăraşii să le deie, Stăpînii brînza s-o ieie. şez. viţi, 62. — Pl.: strungăraşi: — Şi : (regional) strugărăş s. m. — Strungar2 + suf. -aş. STRUNGĂREĂSĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Muncitoare care lucrează la strung1 (1). Cf. udrescu, gl. — Pl. : strungaresé. — Strung1 -j- suf. -ăreasă. STRUNGARÉT, -EÂŢĂ s. f., adj. 1. S. f. Spaţiu mai mare decît cel obişnuit între dinţi, mai ales înţre incisivii maxilarului superior; (popular) strungă1 (4), (regional) postrungă1, răritură (2). Dinţii mărunţi, cei de sus cu strungăreaţă la mijloc, caragiale, o. i, 19. Diriţi laţi şi petrecuţi pe din două c-o largă.strungăreaţă. DELAVRANCEA, ap. CADE, Cf. DDRF, CANDREA, f. 79, pascu, s. 103. Surîdea arătîndu-şi dinţii albi cu strungăreaţă, vlasiu, d. 91, cf. scriban, d. Dinţii aveau strungăreaţă, călinescu, s. 224. Are strungăreaţă şi vorbeşte gros. stanSsu, d. 73. Flăcăul a urmărit cu interes cum moşmonea ţeava puştii... şi a stupit scîrbit prin strungăreaţă, galan, z. r. 225. Un zîmbet vast îi descoperi dinţii cu strungăreaţă, vinea, l. 130. O strungăreaţă foarte vizibilă îi completează fizionomia într-un chip cu totul aparte, tudoran, o. 261, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Lelea cu coadele lungi Şi cu strungăreaţă-n dinţi, teodorescu, p. p. 306, cf. ciauşanu, gl., alr i/i h 31, alrm i/i h 45. Lele cu dinţii mărunţi Şi cu strungăreaţă-n dinţi. folc. olt. — munt. ii, 447, 2. Adj. (Regional; despre oameni) Cu strungăreaţă (v. strungăreţ 1) (regional strungaci (2), strungar2 (I 2) stungariţ, strungaş (2) (Vima Mare—Dej). Cf. alr i/i h 31/270. ^ P. ext. (Despre dantura oamenilor) Rar (2). Ascundeau gura... cu' dinţii laţi, strungăreţi. rebreanu, p. s. 182. 3. (Popular) Vas (mare) de forme diferite, a cărui capacitate ajunge pînă la 10 litri, în care se mulg oile. ' Cf. LB, POLIZU, DAMÉ, Ta 69, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg. Unii mocani au. . . o.. . găleată mai mare, nunţită i strungăreaţă, pamfile, i. c. 32, cf. resmeriţă, d., cade, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., H V 355, IX 59, XI 27, 98, 132, xiv 247, xvii 95, 232, 368, xviii 283. Am şi eu o oiţă, mă ăiic s-o mulg în strungăreaţă, ca să nu mergeţi chiar neînfruptaţi de la stînă. reteganul, p. iii, 56, cf. chest. v 6/37, 61/61, 126/61, 131/79, 147/61, alr i 1 602, alrm sn î h 271, a π 3, iii 1,3, 4, 16, 17, 18, ‘iv 3, mat. dialect, i, 95. Oile la strungă da, O strungăreaţă umplea, folc. olt. — munt. ii, 288. 4. (Prin Ban. şi Transilv.) Strungă1 (1). Făcură strungăreaţă mare, neagră, Şi mulseră oi mari, negre. mat. folk. 1 586., cf. chest. v 48/69, alr i 1 796/748, alr sn ii li 401/76. — Pl. strungăreţe şi (regional) strungăreţi (alr i/i li 31/960). — Şi: (regional) strungăreaţă (alr i/i li 31/980; pl. strungăneţi, ib.) s. f. — Strungă1 + suf. -ăreaţă. STRUNGARI vb. IV. Tranz, (Folosit şi a b-s o 1.) (Popular; complementul indică diferite materiale, piese fete.) A strunji. Ce e drept, lucrul Ţi l-ai isprăvit şi încă poţi să zici că strungăreşti minunat de bine. pr. dram. 307. Siîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legaţi între dînşii printr-un şir de beţe frumos strungăriie. macedonski, o. iii, 109, cf. tdbg, CADE, DL, DM, DEX, ALR I 1 835. "ν' R.efl. p a s. Strungul..., cu care se strungăreşte sau se strujeşte căpăţînele de la roţi. damé, t, 41, cf. pamfile, i: c. 169. — Prez. ind.: strungăresc. — Şi: "(învechit şi regional) strugări, (regional) strunări (alr i 1 835/280, 283, 290), struguri (ib. 1835/223), struhări (ib. 1835/357) vb. IV. — Strung1 -f suf. -ări. STRUNGĂRÎE1 s. f. 1. Meseria strungarului1,^); practicarea, exercitarea acestei meserii; striingăril. Lemnul să întrebuinţează la’ dùlgherie şi strtcgărie. j. cihac, i. n. 283/22. Dup-alitci strugărie, Cîntati, vrednici muncitori, Chefu—suflă bărbăţie La toţi huiţii lucrători. pr. dram. 305, cf. polizu. Pe lîngă lucrul cîm-pului, el mai ştia şi multe meşteşuguri,: şţ^ugărţa,,.but-năria, grădinăria. gane, ap. cade. 'Student, nu se mărginise să-nveţe pe de rost o sumedenie de formule, nici să urmeze clinica aşa cum un meseriaş ar urma o lecţie de strungărie. bacalbaşa, s. a. l 204, cf. şăineanu2, pamfile, i. c. 169, resmeriţă, 'd\ Nimeni nu se mai îndoia că, la toamnă, am să intru ucenic la un electrician sau într-Un atelier de strungărie. g.M.;zamfirescu, SF. Μ. n. ii, 194, ef. scriban, d., dl, dm,' m. d. enc.>, dex, h ii 29, 195, iv 56, x 209, xi 233, xii 32, xiv 87, xvi 238, xvilî 75. · 2. Atelier sau secţie industrială în .care, se prelucrează piesele la strung1 (1). Cf. polizu, ddrf, şăi- 14184 STRUNGĂRIE2 - 1808 = STRÜNÏ NEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Controlul tehnic al secţiei de strungărie. preda, r. 78, cf. dl, dm. Creşterea capacităţii de producţie a fost posibilă datorită. .. utilizării mai judicioase a spaţiilor în atelierele de turnare şi strungărie. scînteia, 1969, nr. 8 177, cf. m. d. enc., dex. — PL: strungarii. —Şi: (învechit şi regional) strugărie s. f. — Strungar* -f suf. -ie. STRUNGĂRÎE2 s. f. (Rar) Prăvălie în care se vînd obiecte prelucrate la strung1 (1). Cf. cade. — Pl.: strungarii. — Şi: (rar) strugărie s. f. cade. — Strung1 + suf. -ărie. STRUNGĂRÎE3 s. f. Ocupaţia strungarului2. Cf. DL, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : strungării. — Strungar2 -{- suf. -ie. STRUN GĂRÎT s. n. Strungărie1 (1). Strungăritul se confundă cu rotăria. pamfile, i. c. 169, cf. dl, dm, dex, h xvii 235. — Pl.: strungărituri, —Şi: (regional) strugărit s.n. — V. strungări1. STRUN GĂRÎŢĂ1 s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung1 (1). — Pl. : strungăriţe. — Strungar1 -f suf. -iţa. STRUNGĂRÎŢĂ2 s. f. Ciobăniţă care mînă oile la strungă* (1) pentru a fi mulse. Vin ciobanii de la stînă, Strungăriţele de mînă. goga, poezii, 65, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : strungăriţe. — Strungar2 -f suf. -iţă. STRUN GĂRÎŢĂ3 s. f. (Regional) Strungă* (1) (Glim-boca — Caransebeş). Cf. alr sn ii h 401/27. — Pl. : strungăriţe. — Strungă* + suf. -ăriţă. STRUNGAT0R s. n. (Regional) Potricală (1) (Sîn-nicolau Român — Oradea). Cf. alr ii 6 624/316. — Pl.: strungătoare. — De la strung1. STRUNGHÎL s. m. Specie ele guvicl, lung de 20—25 cm, cu corpul alungit, cu capul scurt, teşit, cu ochii mici, distanţaţi şi cu buza inferioară neturtită lateral, colorat în galben-brun sau măsliniu; guvid-ma-re, (regional) negrar (Gobius melanostomus). Cf. ltr2. Strunghilul trăieşte în zona litorală a mării, pe fundul pietros, ap, 150, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: strunghili. — Şi: stronghll s. m. m. d. enc. — Etimologia nesigură. Cf.fr. strongyle. STRUNGHÎŢĂ s. f. v. strungiţă. STRUNGI vb. IV v. strunji. STRUNGÎRE s. f. v. stiunjire. STRUNGfŢĂ s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui strungă** (1) ; (popular) strunguliţă (1), strunguţă. Rămîn stîni fără stăpîni, Strunghiţe fără oiţe. ant. lit. pop. i, 162. Rămîn stîni pustîie. Strunghiţâ far-de oiţă. folc. olt. — munt. i, 47. Şi mai fase încă altă strungiţă mică, unde le bagă [oilej ca să le muliem. gl. olt. 2. (Regional) Strungăreaţă (1) (Boîoteşti — Panciu). Cf. alr i/i h 31/596, alrm i/i h 45/596. — Pl.: slrungiţe. — Şi: strunghiţă (pl. strunghiţi, alr i/i h 31/596) s. f. — Strungă* -f suf. -iţă. STRUNGULlŢĂ s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui strungă* (X) ; (popular) strungiţă, strunguţă. Cf. TDRG, DM, DEX, DSR. 2. (Rar) Diminutiv al lui strungă* (3). Cf. ddrf. Ion se uită lung la buzele ei subţiri care se mişcau uşor, dezvelindu-şi dinţii cu strunguliţe. rebreanu, i. 20, cf. DL, DEX. — Pl. : strunguliţe. — Strungă* -f suf. -uliţă. STRUNGtJŢĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui strungă (1); (popular) strungiţă (1), strungulită (1). Cf. dl, dm, dex. Să mă îngropi în strunguţă oilor. şez. ap. CADE. — Pl. : strungufe. — Strungă* -f- suf. -iiţă. STRUNÎ vb. IV. Tranz. 1. (Astăzi rar; complementul indică strunele I 1) A întinde (pentru a acorda); p. ext. (complementul indică strunele unui instrument muzical sau, p. ext., însuşi instrumentul) a acorda. Cînd căutai să o strunesc puţin, struna a treia plesni, ap. ddrf, cf. şăineanu2, resmeriţă, D., SCRIBAN, D.? DL, DM, M. D. ENC., DEX. φ Fig. Oricîtă stăruinţă, însă, şi oricît şi-ar fi strunit cineva coardele sufleteşti..., doctorii rămîneau pentru dînşii tot ,,domnii medici“, care îngrijesc bine de bolnavi. mironescu, s. 96. φ P. e x t. (Rar) A cînta (la un instrument cu coarde) Căci meşterul Boian. . . voia cuiva Un cîntec să-i strunească, contemp. 1949, nr. 138, 4/1, cf. dl, dm. Nu era harfa cu 24 de coarde din care strunea regele David? barbu, princ. 74, cf. DEX. 2. (Complementul indică obiecte) A lega strîns (întinzînd bine sfoara, cureaua etc. cu care se leagă). Cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 3. (Rar, complementul este arcul) A încorda. Cf. DSR. 4. (Complementul este calul înşeuat sau înhămat) A conduce sau a stăpîni cu ajutorul frîului, a î n f r î-n a; p. e x t. a linişti; (rar; complementul indică frîul, hamul etc. sau, p. e x t., gura calului înşeuat sau înhămat) a trage sau a ţine strîns, pentru a conduce sau a stăpîni calul. Struneşte bine gura iepei şi fii cuminte. alecsandri, τ. ii, 98. Fiul craiului ne mai putînd struni calul..., se întoarnă ruşinat înapoi, creangă, p. 185, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, ŞĂINEANU2. Cai struniţi în neastîmpăr. anghel — iosif, c. m. i, 20. Cu dreapta strunea frîul. chiriţescu, gr. 32. Nu struni aşa gura murgului că i-o sîngera... şi-i cal de furat. gîrleanu, n. 16. Mă îneacă colbul, zise Magda, strunind pe Pisicuţa. hogaş, dr. i, 183, cf. resmeriţă, d., cade. A fost doar căprar la artilerie şi a strunit acolo tot felul de cai. rebreanu, r. i, 214. Am ajuns la poarta noastră şi Onu a strunit caii. vlasiu, a. p. 296. îşi struniră caii şi porniră mai repede prin nouri de colb. sadoveanu, o. i, 272. Călăreţi semeţi strunează cai. pillat, p. 182. Dar micul baron îşi struni calul cu atîta furie, că dobitocul, făcînd ιιη pas greşit, căzu. dan, u. 298, cf. scriban, d. Struni hăţurile, şi caii, frămîntînd zăbala, porniră în sfîrşit în trap întins pe drumul nou. v. rom. mai, 1954, 13, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. S-au ţinut pe cal şi, strunindu-l mai aspru, s-au scoborît iarăşi la bătrîni acasă, sbiera, p. 42. Caii i-am strunit, La drum am pornit, marian, nu. 454. φ I n t r a n z. Siliră pe vizitiu să strunească năpraznic. sadoveanu, o. ix, 31. 14199 STRUN1RE - 18Û9 — STRUNJIRE 5.' F i g. (Complementul indică oameni) A controla de aproape sau cu severitate comportarea cuiva; a supune unei discipline severe; a trata cu asprime; p. ext. (rar) a disciplina; a înfrina, a ţine din scurt (v. scurţi 3), a ţine în frîu (v. I r î u), a ţine în strună (v. strună1 I 5). Ce pravila vă sloboade pe stăpîn de a-l struni? pogor, henr. 106/19. Îşi fac men-drile în }eară cînd nu-i struneşte nime. alecsandri, t. 62. De multe ori zicea în sine : voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa nici pas a ieşi din casă. creangă, p. 4. Nici acolo n-a făcut nici o ispravă. Degeaba l-a strunit şi l-a mustrat, vlahuţă, s. a. ii, 116, cf. tdrg, şăineanu2. Pe boieri ii struniră şi umiliră tn tot felul, iorga, c. i. ii, 69, cf. resmeriţă, d., cade. Copilu-i rău şi nu-l poate struni, vlasiu, a. p. 147. Numai răutăţi făcea, că n-avea cine-l struni, sadoveanu, o. xxi, 333, cf. scriban, d. li strunesc lo* gofeţii şi-i storc de vlâgă de cîtă muncă le dau. stancu, d. 449. Poate omul acesta era greu să mai fie strunit. tudoran, v. 546, cf. ol. Oamenii spuneau că Gavrilă ti struneşte fără milă, neîngăduindu-le nici o vorbă contra, τ. popovici, se. 129, cf. dm, m. d. enc., dex. <> F i g. A sorbi cel întîi din cupa plăcerii, a struni cum vrei puternicul uriaş, legea. i. negruzzi, s. v, 438. Omul a făcut, nu o dată, dovada faptului că este apt să cunoască, să stăpînească şi să strunească forţele din jurul său. scînteia, 1965, nr. 6 657. (Prin lărgirea sensului) Acest prefect, Emil Sava, om cu mîna de fier, hotărît să strunească judeţul, c. petrescu, o. p. i, 47. + (Astăzi rar; complementul indică manifestări ale oamenilor) A stăpîni (2). Caliopi, Caliopi, păzeşte-te, struneşte-ţi inima ; ştii că ţ-au'făcut destule pozne. negruzzi, s. iii, 57. Se închină stăpînului său, strunin-du-şi bucuria, sadoveanu, o. xm, 191. Istoria i-a strunit talentul, dar rigoarea istorică nu l-a împiedicat, să dea avînt imaginaţiei sale. românia literară, 1970, nr. 94, 21/4. <> Expr. (Rar) A-şi struni limba — a-şi pune frîu la gură. Te poftesc, struneşte-ţi limba. ap. tdrg, cf. cade. + Refl. (Regional) A se stăpîni w. Te struneşti unde nu trebuie, lexic reg. + (Rar) Fig. A încorda. Eram şi eu încă prea simţitor ca să mă pot struni, să concentrez elanul meu. VLASru, D. 38. Tot ce era nou şi frumos îmi strunea atenţia, sadoveanu, o. xvi, 535. Îşi va aduna puterea pe care o mai are. Îşi va struni voinţa, stancu, r. a. rv, 262. 0. (Complementul este .struna1 1: 6) A întinde, in-vîrtind pana1 (II 2 d). Cf. resmeriţă, d\, cade, scriban, d. 7. (Prin Mold.; complementul indică partea de dinainte şi cea de dinapoi a carului care nu are cruci sau, p. ext, complementul esté cariil) A lega cu ΰ strună1 (17). Cf. şăineanu2. Legătura dintre proţap sau tînjală şi sanie struneşte proţapul cii vît ful... sau botul'tălpilor prin gînjuri de lemn sau funii, pamfile, i. c. 155, cf. resmeriţă, d. Φ Refl. pas. Cîteodată, spre a da mai multă tărie carului ce nu are cruci, se leagă partea de dinainte cu cea dinapoi cu o frînghie. In cazul acesta se zice, în Moldova, că se struneşte carul: όαμέ., t. 13. ' · — Prez. ind.: strunesc. — Şi: (rar) strună vb. I. — V, strună1. STRUNÎRE s. f. Acţiunea de a struni şi rezultatul ei. 1. întindere (pentru a acorda); p. ex t; acordare; (rar) struneală (1). Cf. struni (1). Cf. dl, dm, m; d. ENC., DEX. 2. Legare strînsă (întinzînd bine sfoara, cureaua etc. cu care se leagă). Cf. struni (2). Cf. dl, dm, Μ. I). ENC., DEX. . 3. (Rar) încordare (à arcului). Cf. struni (Îl). Cf. DSR. 4.' Conducère sau stăpînire a calului cu ajutorul frîu-lui; înfrînare; p. ext. littiştire a calului; tragere sau ţinere strînsă a frtului, pentru a conduce sau a stăpîni calul; (rar) struneală (1). Cf. struni (3). Cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX. 5. Fig. Controlare de aproape sau cu severitate a comportamentului cuiva; supunere a cuiva la o disciplină severă; tratare cu asprime a cuiva; ţinere din scurt, ţinere în frîu; p. ext. (rar) disciplinare; înfrî-nare. Cf. struni (4). Cf. dl, dm, m. d. enc. C. (Rar) întindere, prin învlrtire, a penei1 (II 2 d). Cf. resmîsrîţă, d. 7. (Mold.) Legare cu o strună1 (I 7) a părţii de dinainte cu cea dinapoi a carului care nu are cruçe. Cf. struni (6). ,Cf. resmeriţă, d, — Pl.: struhiri. — V. struni. STRUNÎT, -Ă adj. 1. (Rar; despre arcuri) încordat. Cf. s t r u n i (3). Arc strunit, dsr. 2. (Despre cai înşeuaţi sau înhămaţi)1 Care este condus sau stăpînit cu ajutorul frîuluj, înfrînat; p. e x t/liniştit; (rai·; despre frîu, ' ham etc.) tras. Cf. struni (4). Morarul s-a oprii forăind ça un harmasâr strunit: sadoveanu, o. xvii, 181. Caii struniţi mergeau la pas. CAUtiL petrescu, o. ir, 147. Murgul din coşare Frînal şi slrunat... E bun de dat Şi de-ncălecat, făs-culescu, l. p. 62. 3. F i g. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) A cărui manifestare este controlată de aproape sau cu severitate; supus iţnei discipline severe; tratat cu asprime; p. ext. (rar) disciplinat; ţinut din scurt, ţinut în frîu. Cf. struni (5). Omul plecat este a se adi-meni. . . Ajunse în mărire, putere, şi rang mare' In vrista acea jună ce trebuie strunită, negruzzi, s. ii, 240. anBine struniţi, copiii se culcau devréme.+(Rar; despre sentimente, stări sufleteşti, manifestări .ale. oamenilor etc.) Stăpînit (2). Noi însă trebuie şă dăm patimile noastre ca să,· te oeîrmuiască, fiindcă le ţin .supt jug şi strunite, buznea, p. v. 164/11. Cu o înverşunare strunită, Silion strivi şi iar strivi ţigarea pe fundul scrumierei. vinea, l. ii, 248. Am mai aşteptat cu Simţurile strunite, cuprinşi de nelinişte şi înfioraţi de têamü. v. rom. octombrie 1964, 11. + (Rar; despre ochi) Saşiu (1). îl înţelegeam mai bine pe acel. doctor cu ochii tiulbucâfi, însă struniţi spre tîmple. sadoveanu, o. xv, 131. Ochii bulbucaţi şi niţel struniţi se 'obliciră mai tare, vinéa, l. i, 130. — Pl. : struniţi, -le. — Şi; (regional) strunat, -â adj. — V. struni. STRUNJl vb. IV. Tranz. {Complementul indică diferite materiale, piese etc.) À prelucra cu ajutorul strungului1 (1) ; (popiilar) a strungari, (învechit, şi regional) a struji (4). A strungi, a da' la strung,’ a măcina un ce de giur împregiur ca să se roază, să se chinuiască, aristia, plut. 173/27. De foarte multe ori abateri inexplicabile, nepotriviri în pasul fileţului, impasibilitatea de a'strungi perfect , cilindrici orbonaş, mec. 123.ţ/ntub de alamă... la exteriorstrun-jit perfect cilindric:, enc. tehn.. i, 145, cf. .dl,-dm, m. i). enc:., dex, alr i 1 835/744, 865, 880, 885. -v* Refl. pasU-Dălţile sînt unelte cu care se scobeşte, încrustează,, găureşte, strungează şi sculptează: lemnul. i. apolzan,· u. 23, Dacă cele două didmetre sînt diferite, se strungeşte arborele mai gros. soare, maş. 99.. — Prez. in'd -. Sttunjesc: — Şi : (rar) strungi vb. IV, strunga vb. I. · : -- De la sţrung1. STRUXJÎRK s. f. Acţiunea de.a strunji şi rezultatul ei; (popular) strujire (3), (regional) strujit1 (2). Cf. lB, tdrg. Rahdamţntul cel mai buh. .$« obţine, la -strun-gire ş'i .găurire, de asemenea, se oiţin rezultate foărte bune la rabatare ... şi frezare. io ano vici,. tehn. 157.. I Prin slrungire se înţelege prelucrarea pieselor la nişte 14203 STRUNJIT - 1810 - STRUŢI maşini-unelte numite strunguri, orbonaş, mec. 263. Se modifică fusul şi corpul lagărului prin slrungire sau prin montarea unei bucşe, soabe, maş. 92. Metoda de strunjire. . . a metalelor constă in îmbinarea metodei de tăiere rapidă. . . cu metoda de tăiere intensivă a metalelor. .scînteia, 1953, nr. 2 745. încălzirea metalelor prin slrungire saşu pilire. cişman, fiz. i, 487. Strunjirea e caracterizată prin varietatea mare de lucrări posibile. ltr2, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : strunjiri. — Şi: (învechit) strungire s. f. — V. strunji. STRUNJÎT, -A adj. (Despre diferite materiale, piese etc.) Care a fost prelucrat cu ajutorul strungului1 (1); (învechit şi regional) strajit2 (2). Piese strunjite. DSR, — Pl.: strunjiţi, -le. — V. strunji. STRUNŢ s. n. v. strung1. STRUP1 s. n. (Régional) 1. Curea de ham încrucişată pe spinarea calului şi prinsă cu două capete de gitar, iar cu celelalte de bucar. Cf. damé, t. 50, şăineanu2, RESMERIŢĂ, fl., CADE, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Salamastră (1). Cf. scriban, d. — Pl.: strupuri. — Etimologia nesigură. Cf. lat. s trup pus. STRUP2 s. m. (Prin Bucov.) Crustă (a ranei). Com. MARIAN. — Pl. : strupi. — Din ucr. CTpyn. STRUPAUVIC s. n. (Prin sudul Transilv.) Cureluşă care trece pe sub bărbie (la chipiu, la cască etc.). Cf. tdrg, dl, dsr. Să-mi aşez ceacău-n cap Şi strupalnicu su barbă. mat. folk. 780. — Pl. : strupalnice. — Strup1 -)- suf. -alnic. STRUPÎ vb. IV v. stupi. STRUPÎNĂ s.f. v. tulpină1. STRUPÎT s. m. v. stupit. STRUŞNÎC1 s. m. v. strijnic. STRU ŞMIC2 s. n. v. truşnlc. STRUTOCAMIL s. m. v. stratoeamil. STRUTOCAMILA s. f. v. stratoeamil. STRUŢ1 s. m-, s. η. I. 1. S. m. Pasărea cea mai mare din .ordinul alergătoarelor, cu picioarele lungi şi puternice, cu gît lung şi golaş, cu aripi mici, inapte pentru, zbor, cu pene frumoase şi moi, negre sau brune-cenuşii, întrebuinţate ca podoabă, care trăieşte, îndeosebi; în regiunile tropicale din Africa; (învechit) stratocainil (Struthio camelus). Cf. anon. car. In po-ligandtu 32 oaî şi de struţ şi de lemn (a. 1588). cuv. d. bătr. i, 205/18. Să nu mîncaţi den eale: vulturul. .. şi struţul şi ciuhul şi babiţa. biblia (1688), 1371/4. Şi frate m-am făcui sirinilor şi priatenstruţilor.ib. 3752/48. Din striiţ, pasire, şi din cămilă, dobitoc ieste alcătuit. cantemir, i. i. i, 83. Oreşcare rod' Care iaste attt de mare ca oul de struţ. ist. am. 77r/10. Are jivini de deosebite felluri..., mulţi straţi, ce unii sînt mai nalţi decît un om călare, amfilohie, g. 136/17, cf. cihac, i. n. 107/29. Condorul şi struţul sînt cele mai mari paseri cunoscute, genilie, g. 124/22. Aicea trăieşte: leul, elefantul.:., boa, struţul, condurul, rus, i. i, 50/32, cf. antonescu, -d. Tot aci se află. . . struţul african, dră-GHICEANU, C. 115, cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2. Dabijq... scoate faţa-i rotundă, grasă... de supt un fel de coif jos, cil (rei pene de struţ, iqrga, c. i. i, 126, cf. tdrg, resmeriţă, D., cade> Bombă [motanul] mai întîi o spinare de dromader şi îficovoeie coada pufoasă ca o pană de struţ. c. petrescu, î. i, 124, cf. scriban,' d. Binoclul de sidef şi evantaliu de pene de struţ, arghezi, s. 100. ,,Analiza psihologică“ era totuşi la modă... aşa cum erau penele de struţ, vianu, s. 163. De la mesele din boschetele grădinii, iluminate de lampioane şi ouă de struţ, se ridicau mereu perechi, camil petrescu, o. iii, 87, cf. dl, dm. Păsările au luat naştere prin evoluţie gradată din reptile..., dintr-o ramură veche din dinozaurieni, care. . . s-au adaptat pentru fugă în genul struţului şi apoi pentru zbor. geologia, 85. Se ivi pasărea, înaltă şi zveltă, cu gitul mai lung decît al unui struţ, poale chiar cit al unei girafe, românia literară, 1970, nr. 81, 6/3, cf. m. d. enc», dex. -γ- (Ca. termen de comparaţie, cu aluzie la obiceiurile» însuşirile, manifestările etc. păsării) Maschează toţi ca struţul, anghel — iosif, c. m. i, 43. Am fi meii de rîs şi mai de ruşine dacă am face ca struţul, sadoveanu, o. xix, 222. fr (Figurat sau în contexte figurate; cu aluzie la obiceiurile, însuşirile, manifestările etc. păsării) Foarte multe lucruri erau privite sub prisma pozitivistă, după acea socoteală de struţ, care se. face că nu vede problemele insolubile. plr ii, 332. E lamentabil să-ţi vezi contemporanii reduşi la priceperea struţului, ib. 557.. Trecu pe lingă noi cu paşi de struf. cocea, s. i, 15. Era singurul mijloc de a imita tactica struţului, pentru a se feri de avalanşa de elogii care îl ameninţa, vinea, l. i, 133. Amatorul de amuzament se convinge practic că politica struţului nu e posibilă, cinema, Î969, nr. 5, 23. <0> Struţ-american — nandu (Rhea americana). Cf. drăghiceanu; c, 115. în natură, struţul american trăieşte sălbatic, vîn. pesc. februarie 1964, 20. -y- Expr. (Familiar) (A avea) stomac de struţ = (a avea) stomac (mare şi) rezistent, care digeră bine totul şi orice. Cf. scriban, d., dl, dm, dex. φ Fig. (Ironic) Citea pe rupte, de-a valma, înghiţind cu un stomac de struţ tipăriturile.toate de pe tarabă, pas, z. i, 165. 2. P. an al. (Argotic) Om (mare şi) înalt. Cf. bul. fil. v, 193. II. 1. S. n. (Regional; mai ales în Maram., in nordul Transilv. şi Bucov.) Buchet de flori sau, p. e x t., mănunchi de plante, de pene1 (I 1) etc.; p. ext. podoabă pentru pălărie (purtată mai ales de flăcăi), confecţionată din flori naturale sau artificiale, pană1 (I 6), p ă U n (2). Cf. BUDAI-DF.LEANU, LEX.,,54 mă duc în cea grădină, Şă-mi rup două trei ,siruţe, Busuioc şi tămîiţă. f (1873), 79. Mai fac încă şi.·.. pană sau, struţ pentru mire. marian, nu. 296, cf. id. s. r. i, 65, ddke, Atîta dor, După doi ochi de mărgele, Dup-un struf de viorele, coşbuc, p. ii, 168. Se mai obişnuieşte ça, în timpul holerei, oamenii să poarte la. cheoţoarea ,cămăşii struţ (bucheţel) de pelin, pe care-l moaie în orice băuluţi. grigoriu-bigo, m. p. i, 87, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., precup, p. 35, cade. Şterpelind într-o clipire un struţ de flori din mîna Margaretei, o zbughi, rebreanu, i. 19, cf. scriban, d. Cînd îşi pune struţ ăe flori, După dînsa stai să mori. jarnîk — bîrseanu, d. 31. Du-te.. . şi te culcă Iii vîrvuţu struţului, mîndrescu, l. p. '84. Mă uitai la clopul meu, Lacrămile-mi merg părău De jelea struţului meu. reteganul, tr. 172, cf. ţiplea, p. P. 117. Dzîs-o mîndră să o gioc,:.Că mâi-a pune sii'U-ţu-n clop. candrea, ţ. o. 44, cf. bud. p. p. 5. Cu o mîna . . . struţuri făcea Şi-n sat la boieri ducea, bîrlea, l. p. m. i, 126. Pare că-i un struţ gătat Cîn coboară sar'a-n sat. τ. papahagi, μ. 24, cf. Alr sn iv h 1 160, lexic reg. + (Regional) Sfeştoc. Se află o masă cu un ciubăr plin de apă şi cu un struţ de busuioc, pp dlnsa. marian, nu. 430. Gospodina iese... cu un vas de apă, un struţ de busuioc, un hîrb cu tămîie. pamfile, a. r. 47, cf. ALR ii/i MN 102, 2 771, alrm ii/i h 246. + (Regio-nal; adjectival; în sintagma) Ovăz struţ — ovăz foarte 14216 STRUŢ2 - 1811 ■- STU1 des, crescut într-un păinint gras (Vicovu de Sus — Rădăuţi). Cf. glosar reg. 2. S. n. (Regional) Ramură verde sau bucată de pînză albă pusă in virful unei çase care se află în construcţie (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 15. ■3. S. m. Compus: (Bot.; regional) struţul-mîre-lui = bătrîniş (Erigeron canadensis ). Cf. pantu, pl., cade. III. 1. S. m., s. n. (Prin Transilv.) Cozonac (împletit). Cf. coman, gl., cv 1949, nr. 8, 35, ib. 1950, nr. 3, 35, nr. 4, 41. 2. S. n. (Prin Transilv.) Un fel de colac din aluat (care se face la sărbători). Fiecare se silea să pregătească ce ştia mai bun, unele supe, altele, lămuri de legume, altele pancove, clătite, şi chiar cite-un struţ mic. agîr-biosanu, s. 507, alr x 777/131, 144. 3. S. m. (Prin sudul Transilv.) Piine mică albă; corn. Cf. alr ii/i h 172/172, alr sn iv h 1 070/172, lexic reg. 94. 4., S. m. (Prin estul Mold. şi prin Bucov.) Ţurţur (dé ‘gheaţă). Cf. scriban, d., i. cr. iv, 60, alr i 432/420, 508, 510, 512, 516, alr sn iii h 801/514, alrm sn ii h 618/514, lexic Reg. 64. 5. S. n. (Regional) Aldămaş (Crucea — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 15. — PL: (m.) Struţi, (n.) struţuri şi (rar) strufe. — Şi: (regional) struz s. m. alr γ 432/516. — Din lat. struthio, -onis, it. stru/.zo, germ. Strauss. STRUŢ2 s. n. (Munt. şi prin Bucov.) Carabină mică; (regional) struţac. Cf. scriban, d., h iv 106, 139, 157, 256, ix 232, 285, xi 283, xviii 144. Dacă é vorba aşa, Să-ti trag eu Cu struţul meu. şez. ii, 78. Drumul struţului el da. ·.., Mina loată-i sfărîma. xjdrescu, gl. Dar un hot dce turc răbeiit, Cu slruţu ruiinit, Cin ' trăiea, Pe Golea-l dobora! folc. Olt. — munt. i, 196. — Pl.: straturi şi (rar, m.) struţi (udrescu, gl.) — Etimologia necunoscută. STRUŢ3 s. n. v. strung.1 STRUŢÂC s. n. (Regional) Carabină mică; (regional) struţ2. (Fărcaşa — Piatra Neamţ). Cf. h xii 356. — Pl.:? — Struţ2 + suf. -ac. STRtJŢĂ s. f. 1. (învechit) Femela struţului1 (I 1). Struta scoate ca la 30 oa[u]i, din care unul trage Iij2 păn şi fi',4 ocă. j. cihac, u k. >107/26. 2. Compus: (Bot. ; regional) struta-niirelui = bă-trîniş (Erigeron canadensis). Cf. pantu, pl., borza, d. 65. — Pl. : strufe. — Struţ1 + suf. -â. STRUŢIŞOR s. n., s. m. 1. S. n. (Transilv., prin Maram. şi prin Mold.) Diminutiv al lui s t r u ţ1 (II 1) ; (regional) struţuc, struţucel, struţucior, struţurel, struţuşor (1). Cf. ddrf, cade, dl, dm, dex. Strutişor cu viorele, Dulce ti-i gurifa lele. jarnîk — bîrseanu, d. 25. Strutişor de schinteie, Dulce ti-i gura minăruţă! mîndrescu, L. p. 100, cf. bud, p. p. 83. Pentru tine, strUţişor, Fqst-am de trei ori să mor. bîrlea, l. p. m. ii,’315, cf. a vi 7, 8. 2. S. m. (Bot.; regional; la pl.) Struţuşori, v. struţuşor (2 .a) (Selaginella selaginoides). Cf. borza, d. 158. — Pl. : (1) strutişoare, (2) struţişori. ■— Struţ1 -f- suf. -işor. STRUŢOCÂMILĂ s. f. v. stratocamil. STRUŢOCAmILĂ s. f. v. stratocamil. STRUŢUC s. n. (Prin Maram.) Diminutiv al lui struţ1 (Π 1) ; (regional) struţişor (1), struţucel, struţucior, struţurel, struţuşor (1). Cf. pascu, s. 131. Mîn-druluţ, struţuc de flori Ce [y]u sara tirdzior. ţiplea, p. p. 48. De cind mindrul nii s-a dus, Slrufuc verde nu mi-am pus. bud, p. p. 35, cf. 83. Pe cind acas-oi sosi, Struţuc verde ş-a veştezi, Apa-n vasă s-a-ncălzi bîrlea, l. p. m. î, 31. Mindruluf, struţuc de rouă Nu-ngrădi lumea la doué. τ. papahagi, m. 59. — Pl. : s’trutuce şi (m.) strutuci. — Struţ1 -f- suf. -uc. STRUŢUCIîIi s. m. (Prin Maram.) Diminutiv al lui struţ1 (II I) ; struţişor (1), struţuc, struţucior, struţurel, struţuşor (1). Cf. ţiplea, p. p. 117. . — Pl. : strufucei. — Struţuc + suf. -el. STRUŢUCI0R ş. n. (Prin Maram.) Diminutiv al lui struţ1 (ţi 1) ; struţişor, struţuc, struţucel, struţurel, struţuşor (1). Lasă-l {v\ie, b w., şăineanu2. Se simte acum nevoia de cathere mari, spaţioase, in cari ochiul să se delecteze la frumuseţea stucurilor albe ce îmbracă pereţii saloanelor, mon. ist. i, 102. Pe ziduri de aur şi stuc Atîrn-£n:,milipja de portrete. ANGHEL — IOSIF, C. Μ. II, 29, cf. RESMERIŢĂ, D., cade. Intrară pe uşă, unde îi întîmpină de sus, de pe frontispiciu, cei doi îngeri dolofani de ştuC.'c. Petrescu, r. dr. .199:* Din. tavanul incendiat se topeau îngerii dé ghips şi ghirlandele de.ştuc, keopştock, f. 94, cf. scriban, d. Harnaşamentele cailor-sau, părţi întregi ale armurei sînt figurate prin reliefuri făcute dintr-un fel de stuc colorat, vianu, e. 454. Pereţii... ar fi trebuit să fie de marmură sau cel puţin de ştuc. călinescu, e. o. i, 11. Decoraţia sălilor e în ştuc. ralea, s. t. i, 351. Uşile toate sînt încadrate de pervaze imense, alcătuite din jumătăţi de coloane de stuc-aurit, camil petrescu, o. ii, 402. Gavrilă... înălţase, din paiantă şi ştuc, o sală de cinematograf, vinea, l. i, 105, cf. dl, dm, dn2; ţ martie 1969, 86, m. d. enc., dex. — Pl·. : sliicuri'. — Şi : (învechit) stiuc, ştuc s.n. : ,. — Diii fr. ştnc,’it. stucco, germ. Sfuek. STUC2 ş. n. v. ştuc1, ........... STUCÂ.I s. n. (Arhit.; rar) Stuc1. Mozaicele încrustate ’ pe tamburul cupolei au dispărut fără.a.iâsa.nici o urmă, ca acelea de pe cerul cupolei, scrijelate .pe la 1620., aco-perindu-se zidul cu un stucaj modern, naum, "ist. art. 117. „ ......... . — Pl. : stucaje. . , .......... ! - — Din fr. stucage. τ . u: ŞTUCÂT, -Ă adj. (Rar) Lu.crat din stuc1; împodobit cu stucaturi (1)· Din prag simţeai că intri în locuinţa I unui,om sever :.o.-sală-mare:, pătrată, cu păreţii ştucqţi şi c-o ipminăi.iiece, vlahuţă, p. 136, cf. pl, dm, dn2,· DEX........... -.·.;■ .·'·.:■■ ■ ' ·. ·.'.'■ —· Pl. : stucaţi, -te. :Şir ştucât, -ă adj. — Din it. stuccato. , . .· ', . . STUÇATÔR s. ni. Meseriaş care..execută lucrări, de. stucatură (D· Ma. mai rog..... şi pentru, un ştiucator ee a fost aici de a lucrat (a. 1709). iorga, b. r. 113, cf. nom. prof. 38, scriban, d. în sala de spectacol mai erau încă schelele cu ajutorul cărora lifcr.au.pictorii şl stuca-torii. contemp. 1956, nr. 483, 6/3, cf. ltr2, dn2, dex. — Pl. : stucatori. — Şi : (învechit): ştiucalmv ştupatcr (nom. prof. 38) s. m. — Din it. sţuecatore, fr. stuçkteur. STXJCATÙHA s. f. I. Ornament arhitectonic! tn relief (pentru interiorul clădirilor) exécutât din stuc sau din moîţai1 simplu deipşos. Tâmpla fiind veiçhe, am surpat-o) am'făcut-o din noii şi cu ştocaturişi' stălpi de dveri (a. 1787). iorga, s. d. viii, 16. Scara boltita, a căriia boltă este de lespezi de marmură cu mulţime mici statuie şi felurimi de flori şi ştocaturi arhitectoniceşti, toate dc marmură, golescu, î. 85, cf. stamati, d·, gheţie,. r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2. Ş-a descoperit... o suprafaţă... lustriiită ca o adevărată stucatură. pârvan, g. 179, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., cv 1949, nr. 9, 28. Din tavanul cu ştucatură atîrnă un lustru cam nepotrivit, beniuc, v. cuc. 57. Mă uit apoi la această bijuterie,'lucrată în stucatură, cu ornamentaţii discrete, çontemp. 1956, nr. 483, 3/2, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Din ocniţe şi pe după stucaturi, vorbele scăpate slobode. . . soseau în urechi curioas; ce tn alte încăperi ascultau, barbu; princ. 170. Acolo le plăcea cel mai mvlt, pentru că localul îşi păstra sub forma de odinioară acelaşi mobilier, aceleaşi brocarturi, aceleaşi stucaturi pe tavan şi- la -ferestre, românia literară, 1970* nr. 89, 18)3, cf. m. d. enc., dex, a ii 6, mat. dialect, i, 269. 2. (Regional; la pl.) Lemne subţiri care se bat pe pereţii din lemn ai caselor, pentru ca şă ţină tencuiala sau lutul (Pîrvova — Băile Herculane). Cf. chest. ii 369/10. .... ...... 3. (Regional; în forma ştocătură) Tavan1 (1) (Nucet). Cf. teaha, c. n. 271. — Pl.: stucaturi. — Şi: (învechit) ştocătură, (regional) ştucatiră, şticătiră (mat. dialect, i, 269), ştiucă-tùra (id. ib.) s. f.. — Din it. stuccatura, germ. Stukatur. STUCARÎE s. f. (Rar) Stuc1. Eliade. Se plimba speriat prin odaia cu pereţii înalţi, cu stucărie aurită şi uşi alburii, camil petrescu, o. ii, 106. Salonul cel mare ..., cu grinzi aparente şi bronzate, ca şi casetele îmbelşugate cu stucărie aurită, id. ib. 260.. — Pl. : stucării. . — Stuc -f- suf. -ărie. STUCNÎ vb. IV. Tijanz. (Ban. şi prin sud-vestul Olt.; .complementul indică tè>ii) A da îndărăt. V. s tu i. Cf. Nu stucni boii! l. costin, gr. băn. 188, cf. lexic reg. 50. Stumeşte boii ! mat. dialect. 139, çf. gămulescu, e. s. "189. — Prez. ind,. : stucnesc. — Şi: stuyni vb. IV. lexic reg. 50. — Din ser. stuknuti. STUCŞ0R s. n. v. ştucşor. STUtiELCĂ1 s, f. (Regional) Act de danie (Crucea — Clmpiilung Moldovenesc). Cf. a v 15. — Accentul necunoscut. — Pl. : studelci. — Din rus. C^eiilta ,,contract“. STUDIÎLCĂ2 s. f. v. sideleă1. STÎJDELIŢĂ s. f v. studeniţă, STÎIDELNIŢĂ s. f. y. studeniţă. STÙDENÎT s. f. v. studeniţă. STIJDENIŢĂ s.f. (Popular) Nume generic pentru mai multe boli ale gingiilor sau ale dinţilor; spec. stoma-tită; p. e x t. scorbut (1). In puţină vreme, piatră cea crescătoare : la dinţi a o scoale şi studeniţă a vindeca, care nu numai negreşte dinţii, ci îi şi strică, ar (1831), 642/14. Această patimă se numeşte studiniţă, şi se tn-. tîmplă .la oameni .cahectici (curea dispoziţie), cornea, E.vi, 79/4, cf. ddrf, barcianu; n. leon, med.. 148, alexi, w;, şăineanu2. Studeniţă însemnează cînd scor-butul; cînd stomatita. candrea, f. 219. Această inflama-ţie se numeşte gingivită, cunoscută în popor sub numele de studenită. bianu, d. s. 338, cf. tdrg, resmeriţă, d. Dacă are cineva studiniţi, adică o boală de gingini. :. , este bine à fierbe cu apă năduşit într-o oti'lă Cimbrişor. gorovei, cr. 312. Pasere cudalbă Pe sub ceriu zbura. — Mergi la Gheorghiţă Şi-i înlra-n guriţă Şl dc studeniţă Dinţii lui scobeşte Şi mi-i curăţeşte. marian, d. 252. 14251 student - 1813 - STUDENŢEŞTE Frunză .de mureai cu floare să fiarbă.cu apă amestecată . ■ ,să ţie tn -gură de acea apă fiartă, adică plnă să va izbăvi de-siudeniţă. şez.x, 64.Studiniţă, o boală de gură, care umflă gingtnele. ib. xv, 129. Brîncă cu ştrudeniţă, Brîncă din nouăzeci şi nouă de feluri, géorges-eu-TisTu, b. 23. + S p e c. (Regional ; în forma studiniţă) Carie (dentară). Cf. lexic reg. ii, 121. + Spec. (Regional) Mişiftă (4). Cf. dr. v, 290. 2. (Bot.) Numele mai multor plante erbacee: a) mică plantă cu tulpina ramificată, cu frunze şesile, puţin păroase, cu flori albe, dezvoltate la subsuoara frunzelor superioare, cu fructul o, capsulă, care creşte pfin locuri sterpe, nisipoase şi pietroase; (regional) buHïjaija-herniëi, nişipariţă (4) (Ărenaria serpyllifo-lia). Ci. PANŢU,. PL., CADE, BUJOREAN, B. L.. 394, DL, dm, borza, D. 22, μ. d. enc., dex; b) plantă cu tulpina întinsă pe pămînt, cu frunze liniare, cu flori verzui, fără petale, reunite la vîrful tulpinii, care creşte prin locuri pietroase, pe lîngă pîrîuri şi în păşunile stîncoase din, regipnea munţilor (Scleranthus uncinaius). Cf. DAMÉ,' τ.’.187, pAnţu,. pl., cade,, bujorean, b. l. 394, SCRIBAN, D., ţ)L, DM, BORZA, D. 157, M. D. ENC., DEX; c), (regional) tăliiţiţă (III 6) (Chenopodium botrys). Cf. PANŢU," PL.; CADE, BUJOREAN, B. L. 394, ŞCRIBAN, D., dl, dm, borza, D. 46; d) (regional) fumăriţă (Fuma-riă schleicheri). Cf. borza, d. 71; e) (Mold.; mai ales la pl.; în forma studelife) albUmeală (Leontopodium alpinum): Cf. ddrf, panţîj, pl., borza, d.: 98; Ï) (regional; in forma studelniţă) silur ' (Euphrasia stricta). Cf. borza, d. 1 67, RESMERIŢĂ, d., H XII 598, xiv 349. Studiniţă e o plantă cu a cărui zamă se vindecă oamenii. şez. xv:, 129, com. din straja — rădăuţi. -- Pl. : stuăeniţe. — Şi: (regional) şt5deniţă (borza, d. 22), stodiniţă (id. ib.), stùdenitîi, studeliţă (ddrf, panţu, pl., borza, d. 98), studelniţă (damé, t. 187, borza, D.. 22, 46, 71, 157),tştâdiniţă (pl. şi sladiniţi), studeliţă (ddrf), strâdeniţă, tudeliţă (borza, d. 98) s.f. . " ■ -' / ' v— Din bg. cTy/(OHHu>a. . STÜDÉNSi -Ă s. m: şi t., adj, 1. S. m. şi f. Persoană care Urmează cursurile unei universităţi, ale unui institut (ie învăţămînUsuperior sau, astăzi rar, ale unei şcoli superioare. Rugăciune a unui ucenic (student, la un baron, pentru ajutorinţă de chiverniseală). EU-stratievici, i. 47/18. Numărul studenţilor de astăzi... sa.suie la 628. ar (1829), 1421/35. Eu. cu studenţii rimaserăm săgetaţi de privirea celui desperat, cr (1833), 2211/30. [Craiova] are. .. colegiu pentru ştiinţe şi limbi, ά doilea după cel din Buciueşti, cu 300 studenţi, genilie, g. 208/11’. Studenţii care se trag din clasa cea mai de jos a oamenilor fac o trupă deosebită, fl (1838), 302/21. Studenţii şi-au urzii pentru dînşii o lume nouă. asachi, FED. 5/10. Forma îmbrăcămintei - studenţilor (sholari-lor) de Oxford este un feliu de surtuc scurt de materie neagră, ic. ,lum. (1840), 181jirJ. Un fecior. .., student tn Peşta. vasici, m· ii, 73/9. Studentul se poete exersa asupra problemelor .rostite la vale, elem. alg. 78/8.. Noaptea,, fiind a sosii vremea studentul a şe culca,. .. Se uiiftrn tavarţul casii. pann, h. 62/14. Or ici t de sim-plfi.ar .fi up. aşămine student, ej., prin .o teorie atît dfi în-tinsă precum acea d dritului roman, rămîne cel puţin statornic întru a nu asupri nici odinioară, rom. lit. 398^/23, cf. polizu, ghica, G. E. ii, 408. Nu ne rqmţne decît a dori studenţilor.... să se înveselească cît se poate de,mult cu Asemenecumodeluri de stil. maiorescu, critice, 54. Ele-ar servi ..exclusiv^.pentru a ..forma, prin studii clasice şi. teoretice-bine .maturité, ştudenţi pentru facultăţi, odçbesçu, s,.ii, ,65. ..Ţinerii pasageri erau doi studenţi, caragiale, o. i, 59. Publicist şi s.tudinte în drept., id. ib. vi, 3.7, cf. ionescu-rirn, s. 104. Student, nu-se mărginise, să-nveţe pe.de rost o sumedenie de formule, BACALBAŞA, S. A. .1, 204, Cf.,DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Acest tînăr student era încă de o superioară şi emoţionantă nevinovăţie, iorga, p. a. ii, 143. Grigore Tocilescu, pé atunci student, fu ispitit de subiect. îâr- : van, g. 1. Corul studenţilor eîntă parcă mai 'mişcător ca întotdeauna, rebreanu, i. 251, cf. resmeSuţă,; b’j' cade. Pe trotuarul plin de soare Sdliă-n mers grăbit părechi De studente zîmbitoare. topîrceanu, o. a. j, 214. Cel mijlociu, e cam sălbatec! spune mama despre fiul ei cel mijlociu, care-i student, teodoreanu, m. u. 300. A fost în acest timp un student ciltninie, sîrguiiot şi rînduit. sadoveanu, σ. xix, 412, cf. scriban, d. Ingăduie-mi să ţi-l înfăţişez.. . Stroe, studinte la Paris. c. petrescu, a. r. 122. Or veni mîine şi la noi ştudenţii? stancu, b. 127, cf. dl, dm, dn2. Holărîrea aceasta, îmi spunea studenta tn continuare, am luat-o de mult. romAnia literară, 1971, nr. 124, 19/1, cf. ni. d. enc., dex. 2. S. m. şi f. (Germanism invechit) Elev al unei şcoli medii. O şcoală de rabini urzită la 1826 are 72 şcolari şi la 4 şcoale elementare învaţă 208 studenţi isra-iliţi. cr (I83O), lll1/3. [Şcoli] normale sau începătoare pentru popul şi începători; gimnasii pentru studenţii înaintaţi ai cetăţenilor, genilie, g. 150/23. Ştudenţii, adică sholerii, înfăţoşa în limba polonă oqrecar-e.drame scoase din sfintele scripturi, asachi, 1. 218/18, cf: negulici, stamati, d. Mă vizitau pe neaşteptate numeroşii mei amici, studenţi din clasele gimnaziale, sion, p. 55, cf. prot. — pop., n. d. Nepotul dumitale e şiUdient la gimnazium? Asla-i foarte bine. sadoveanu, o. viii, 190. ' 3. Adj. (Regional; despre .oameni) Priceput (3); învăţat; deştept. Ie mai ştudent. densuşianu, ţ. h. 335, cf. coman, gl. — Pl. : studenţi, -le. — Şi: (rar) studinte, (învechit şi regional) ştud£nt, (regional) studiént (ciauşanu, v. 199), ştudient, (învechit, rar) studint (pontbriant, dV) s. m. — Din it. studente, germ. Student. STUDENŢĂŞ s. m. Diminutiv depreciativ al lui studenta). Cf. bul. fil. vii—viii, 73, 86. Am făcut din. tine, studenţaş timid, un bărbat, călinescu, e. o. i’, 327. Hei, studenţaşule, apropie-te. . . In socotelile maiorului sosise momentul atacului, barbu, ş. n. ii, 177, cf. sfc iv, 183. ■ — Pl.: studenţaşi. Ï — Student + suf, -aş. SŢUDEIMŢ£SC, -EASCĂ adj. Care aparţine studenţilor j(l); care se referă la studenţi; care este specific studenţilor; care este alcătuit -din studenţi; (făcut pentru sau) de studenţi. Cf. ddrf, barcianu, şăinka-nu2. El era sufletul tuturor mişcărilor studenţeşti de pe atunci, anghel, îpr. 144, cf. resmeriţă, c., cade. Izbutea să fie adoraţă de camarazi..., căci'înfrumuseţa toată viata studenţească, camil, petrescu, u. ;N, 24. Arunca o privire circulară peste asistenţa studenţească. co,ei>A, s. 11, 374. Două odăiţe modeste., cu înfăţişare studenţească, teodoreanu, m. u< 314, cf.. sgriban,. d. Un chef studenţesc, la un bar în fafa hotelului, şună straniu şi deplasat, ralea, s. t. i, 273. Anton Lupan cunoscuse lumea studenţească de la Paris, tudoran, p. 56, cf., dn2. Această sacră festivitate... îngăduie, la vremea, aceea, şi cîtevg. prezenţe studenţeşti, românia literară, 1970, nr. 109, 1/3, cf. m. d. enc., dex. Cercetarea ştiinţifică studenţească, contemp. 1980, nr. 1 745, 8/1. — Pl .-.studenţeşti. ■ Student + suf, -esc. . ., STUDENTÉŞTE adv. Ca studenţii (1) ; In felul studenţilor. Cf. barcianu, scriban, d., dl. Nici o grijă, e plătită pînă la sfîrşitul lunii, surise el studenţeşte. τ. popovici, se. 91, cf. dm. Să ne bucurăm, aşadar, into-nînd studenţeşte ,,Gaudeamus“. vulpéscu, p. 52, cf. m. d. enc., dex. - , — Student suf. -eşte. 14255 STUDŞNŢIE - 1814 - STUDIA STUDENŢIE s. f. Perioadă de timp cît cineva este j student, (i); stare, situaţie, viaţă de student (1). [A I avut] o studenţie amarnică, nevoit adesea la Viena, din lipsă de luminare, să studieze la lumina felinarelor. călinescu, E. 32. Era la modă. . . această pălărie. . . şi pe timpul ştudentiei mele la Paris, moroianu, s. 28. Se gîndeşle la studenţie, la viaffl zgomotoasă ce o duc cei cu bani. dan, u. 263. Petrecuse, ln timpul studenţiei, două semestre la Bucureşti, blaga, h. 123. Lăsa acolo cei mai buni ani din tinereţea lui, studenţia, primele iubirL beniuc, M. c. i, 22. Scrisorile erau adresate vechilor săi prieteni. . . din timpul studenţiei, preda, r. 189, cf, dl. Libertatea la care nădăjduise romanţios în vremea studenţiei era o vorbă goală. τ. popovici, s. 232, cf. ! dm, dn2, abc SA.N. 327. De cită iubire eram în slare, — AdU-ţi aminte — în anii studenţiei, vulpescu, p. 101. Au fost compuse. . . în timpul ultimului an de studenţie. m 1968, nr. 2, 37. Vinea zîmbi, puţin în silă, cu o timiditate din studenţie în faţa înţelepciunii aride şi fără greş a colegului săli. românia literară, 1970, nr. 82, 17/3, cf. m. D. enc. S-a remarcat prin aptitudini de cercetare încă din anii studenţiei, magazin ist. 1975, nr: 7; 23, cf. dex. — Pl. : studenţii. ί- Student -f suf. -ie. STUDENŢÎME s.f. Totalitatea studenţilor; mulţime I de studenţi. Ţurgheniev a scris. . . din viaţa aristocra-ţimii, din a tărănrniii, din a studenţimii. gherea, st. CR.' I, 49, Cf. DDRF, BARCIANU, ALËXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade. Scria la gazele, perora în cafenele . . ., agita studenţimea, cocea, s. ii, 178, cf. scriban, d., călinescu, i. 102, dl, dm, L. rom. 1959, ηρ. 6, 92. Trăiască studenţimea română din Viena. T’iunie 1964, 8, cf. dn2. Se făcea apel la sludenţime şi la profesori. barbu, G. 162. Studenţimea română a dat expresie sentimentelor sale de devotament faţă de patrie, contemp. 1969, nr. 1 -176, ί 11.. Studenţimea s-a ridicat hotărîtă împotriva agresorilor hitlerişti. magazin ist. Î974, nr. 9, 6, cf. M. D. ENC., DEX. · — Student -f-Vuf. -ime. STUDIA vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni; complementul indică obiecte concrete, fiinţe etc. sau stări, Însuşiri, fenomene, procese etc. ori concepte, forme de activitate umană etc. care devin, la un moment dat, obiect al cunoaşterii) A-şi îndrepta (toată) atenţia asupra cuiva sau a ceva, pentru a-i descoperi şi a-i cunoaşte (pînă în cele mai midi amănunte) structura internă cu elementele caife o compun şi cu însuşirile acestora, pentru a-i înţelege mecanismul intim şi modul, regulile, legile etc. de funcţionare a acestuia, pentru a-i putea evalua importanţa, ütilitatea etc. ; a analiza, a căuta, a cerceta, a examina, a explora, a investiga, a observa (3), à privi1 (3), a scruta (2), a urmări, (livresc) â considera, (rar) a ’-scurmâ (II 1), (învechit şi regional) a oglindi (1), (învechit) a căta, a medita (1), à răspica , a scărmăna <*), a socoti | (1)· •Pînă aci. . . nu aflase încă prilej a studia haracte- I rul lui Rutve'n. heliade, l. b. i, 185/19. Cu cît studiază cineva mai mult temeliile ei, cu atît-le află mai solide. fm (1846), 2431/12. Supt-iscălitu a ştudiai în toală viata sa viile şi vinurile (à. 1849). doc. ec. 959. Arburii şi arbuştii... pol fi'apoi-clasaţi în deosebite chipuri, de pe 'ţirîla pentru care cineva îi cultivă sau îi studie, brezoianu, a. 255/23, cf. negulici. Sînt şapte ani de cînd mă studiază, lăzărescu, s. 130/20, cf. ,stama.ti, d. Lunga petrecere care făcuse la Roma... l-a adus în starea studia... datinile lor. aristia, plut. XCrV2/31. Am buchetul d-tale pe care am să-l studiez cu mare băgare de seamă, negruzzi, s-, i, 98. Aceia. . . fiù au studiat serios nici ceea ce a. existat, nici ce s-a făcut, ghica, c. e.'i, 220. Operlle. . . le eeli şi le studie cii mare băgare de seamă, filimon, o. i, 123. Autorul. . . cată să studie cu de-amănuntul toate defectele şi cualităţile caracterelor ce voieşte a reprezenta, id. ib. ii, 355, cf. prot. — pop., n. d. Trebuiesc studiate mijloacele de a cre.a izvoare de producţie, caragiale, o. i, 301. Limbile clasice fură studiate pretutindeni, iorga, c. i. ii, 70. Am studiat şi am pledat prqcesul cît nu se putea mai bine. brătescu-voi-neşti, p. 198. Se apucă să studieze harta frontului cu o atenţie înfrigurată, rebreanu, p. s. 101, cf. resmeriţă, d., cade. Pînă nu studiez dosarul, ce-aş putea spune? c. petrescu, î. ii, 198. Lingvistul nu se poate mulţumi să studieze numai evoluţia şi structura unei limbi, puşcariu, l. r. i, 165. Aceasta însemnează că le putem studia după aceleaşi criterii, iordan, t. 539, cf. scriban, d. O operă literară este altceva şi. . . cel care o studiază. . . trebuie să se oprească şi în faţa altor aspecte. vianu, s: 5. Sînt singur. . . studiam un dosar. vinea, l. i, 180. Studiază planurile vasului, în prezenţa secundului şi a şefului mecanic, tudoran, o. 154, cf. dl, dm. Problemele enunţate au putut fi studiate împreună penlru cele două state feudale româneşti, stoicescu, s. d. 5. Se instalau într-o nouă localitate, să studieze aşezarea şi clima acesteia, g. barbu, a. v. 7, cf. m. d. enc., dex. <0> Refl. pas. Nu ajunge să se studieze... cei cîţiva prozatori de frunte, iorga, c. i. ii, 115. Pretutindeni se studiază cauzele mizeriei, cocea, s. ii, 315. | P. ext. (Prin Maram.) A căuta. Mai ştudiadză şi iei pi d'incgci, p'i d'incuoluo, că şt'iu-ur âe s-o făcut cu fata împăratului? o. bîrlea, a. p. ii, 447. 2. Tranz. (Despre fiinţe, mai ales, despre oameni sau, prin metonimie, despre privire^ lor; complementul indică mai ales, oameni, însuşiri sau manifestări ale acestora) A-şi îndrepta atent, perseverent şi iscoditor ochii, privirea sau a se îndrepta, de obicei, asupra cuiva sau, rar, a ceva pentru a afla, a surprinde, a înţelege etc. ; a căuta, a cerceta, a examina, a explora, a investiga, a măsura (I 4), a observa, a pătrunde (1), a privi1 (3), a scormoni (3), a scruta (1), a urmări. Nişte observatori de rînd nu putea să studie înaintărilor acestor cugetări ce buzele muritorilor nu le trădau decît pe jumătate. heliade, l. b. i, 113/4. Aveam curiozitatea să văd pre [doamna] B. şi să studiez soarta ta în ochii ei. negruzzi, s. i, 64. Am înlîlnit, pe la capătul livezii, un păunaş străin care se furişa pe sub gard şi părea că studia locurile, alecsandri, t. 960. Vine binişor la masa mea... să mă studieze de aproape, caragiale, o. i, 75. Priviri curioase, impaciente, îl fixau, îi studiau figura, hainele, vlahuţă, s. a. iii, 152. A doua zi, după teatru .. Tilu imita gesturile acestuia, văzute şi studiate din stal. bAssarabescu, s. n. 49. Să nu-ţi scape bancherul din ochi..., să-i studiezi toate mişcările, brăescu, o. a. i, 75. ll studiam şi mă miram cum l-am făcut. Vlasiu, a. P. 488. Te înţeleg eu de cind le studiez şi te sfătuiesc să fii serios, sadoveanu, o. xxi, 366, cf. scriban, d. Cu o privire cuprinde încăperea, studiind mai mult locul decît oamenii. :h. lovinescu, t. 222. Il studie, apro-piindu-se încet de el. preda, i. 158. Va fi un lurneu la care ne vom studia adversarii, fiind ultima ocazie de a-i înlîlni şi a-i vedea înaintea Jocurilor Olimpice, rl 1980, nr. 11 073. 3. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Despre oameni; complementul indică cunoştinţe teoretice şi practice specifice unor obiecte de învăţămînt sau, p. ext., obiecte de învăţămînt) A depune o activitate intelectuală atentă, intensă (şi sistematică), pentru a dobîndi, a însuşi, a reţine ietc. ; à citi, a învăţa, (învechit şi regional) a se pricopsi (2), (învechit) a pedepsi (1), a ştudi-rui (1), (grecism învechit) a spudaxi. Cf. negulici, stamati, d. Pe toţi. . . îi împărţea în diverse clase. . . obicinuindu-i a se juca între ei şi a studia împreună. aristia, plut. " 126/27, cf. polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, Λν., şăineanu2, resmeriţă, d. După o lungă vacanţă de odihnă, studia cu rîvnă şi spor. cocea, s. II, 142, Cf. SÇRIBAN, D., M. D. ENC., DEX. + P. ext. (Despre oameni; complementul indică domenii de cunoaştere sau de activitate practică, tehnică etc. umană ori discipline ştiinţifice) A acumula sistematic (şi in cadrul unei instituţii de invăţămînt superior) cunoştinţe (teoretice şi practice) de strictă specialitate (care asigură o profesionalizare într-o ramură de acţivitate precis delimitată); a face, a învăţa, a urma. 14258 STUDIABIL - 1815 - STUDIERE Un om studia medicina şi era ipohondrist. vasiCi, m. ii, 54/5. A pornit la Paris cu gînd să studieze pictura, artă pentru care credea că are mare voc.aţiune. ghica; s. 46. Tînărul. . . studia medicina, caragiale, o. ii, 119. Cheltuia cu el să studieze dreptul, rebbeanu, r. i, 166. Gargantua... studiază toate ştiinţele lumii. vianu, s. 139. Studiase filologia clasică, vinea, l. i, 138. Studiase dreptul, făcuse o carieră de funcţionar superior. barbu, ş. n. ii, 203. c=j Studiase bine gramatica din liceu. N-a apucai să studieze pentru examen aparatul locomotor, fr Refl. pas. In acest conservator, se studie muzica in toate specialităţile, filimon, o. ii, 121. 4. P. ext. (Rar; despre oameni; complementul indică clase, ani de studiu, cursurile unei instituţii de învăţămînt etc. ; de obicei Urmat de determinări care precizează instituţia sau locul) A urma. Mai tîrziu, a studiat cîţiva ani ia Paris, sadoveanu, o. xix, 366. Studiase... o clasă de liceu, stancu, d. 290. Fiica lor ... a studiat La Nôtre Dame. paraschivescu, c. ţ. 98. A studiat in ţară, la Academia Mihăileană din Iaşi. magazin, ist. 1968, nr. 12, 38, cf. dsr. t=i Anul I l-a studiat la Iaşi, apoi s-a mutat la Bucureşti. '· 4. Fig. Refl. A-şi aranja ţinuta in mod minuţios; a se preocupa, in mod special şi asiduu, de ţinuta şi comportarea sa; a-şi impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi (mai ales atunci cînd se ştie observat dc cineva). Cf. dex. Ψ Tranz. E lins pe cap ca un viţel, cravata, haina, pantalonii, totul pe el este studiai cu băgare de seamă, călinescu, s. 81. — Pronunţat: -di-a. — Prez. ind.: studiez, pers. 3 ; şi (învechit) studie. — Şi: (învechit şi regional) studia vb. I. — Din it. studiare. — Pentru sensul 4, cf. fr. étudier. STUDIĂBIL, -Ă adj. (Rar; despre obiecte concrete, despre fiinţe etc. sau despre stări, însuşiri, fenomene, procese etc. ori despre concepte, forme de activitate umană etc.) Care poate fi studiat (3); care este demn de a fi studiat (3). Cf. iordan, l· h. a. 169, sfc i, 99. — Pronunţat: -di-a-. — Pl.: studiabili, -e. — Din it. studiabile. STUDIÂRE s. f. v. studiere. STUDIAT1 s.n. (Rar) Studiere (3). Cf. studia (3). Şi oricît îi era de mare chinul studiatului, cind se întindea in pat sub plapuma rece, simţea o adîncă satisfacţie. agîrbiceanu, l. t. 69. — Pronunţat: -di-at. — V. studia. STUDIÂT2, -Ă adj. 1. (Despre obiecte concrete, fiinţe etc. sau despre stări, însuşiri, fenomene, procese etc. ori despre concepte, forme de activitate umană etc. care devin la un moment dat obiect al cunoaşterii) Asupra căruia s-a îndreptat (toată) atenţia cuiva pen-ţru a-i descoperi şi pentru a-i cunoaşte (pină în cele mai mici amănunte) structura internă cu elementele care o compun şi cu însuşirile acestora, pentru a-i înţelege mecanismul intim şi modul, regulile, lègilê etc. de funcţionare, pentru a i se puţea evalua importanţa, utilitatea etc.; analizat, căutat, cercetat, examinat, explorat, investigat, observat, scrutat, urmărit,, (livresc) considerat. Cf. studia (1). [Unii] nu înţeleg că nu fac alt decît a căta să esercite o autoritate despotică, a impune publicului idei puţin studiate, puţin potrivite cu starea societăţei noastre, ghica, c.e. i, IV, cf. resmeriţă, D., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Cunoscuţi istorici literari abordează în noi lucrări aspecte mai puţin studiate ale evoluţiei culturii noastre, scînteia, 1977, nr. 11 003. 2. (învechit; despre oameni) învătat. Cf. studia (3). împărătesei. . . nu-i rămînea alt mijloc, decît să cheme la sine pre cîte unii din puţinii patrioţi mai lumi- naţi, mai studiaţi şi doritori dc progres, bariţiu, p. a. i, 366, cf. prot; —· pop., n. d., scriban, d. 3? Fi g. (Despre oameni) Care îşi aranjează ţinuta în mod minuţios; care este preocupat în mod special şi asiduu .de ţinuta şi de comportarea sa ; care îşi im* pune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi (mai ales cînd se ştie observat de cineva). Cf. studia (4). Atrăgea atenţia ţinuta lui de om studiat. + (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care denotă preocupare (exagerată) faţă de ţinuta şi de comportarea sa; p. ext. lipsit de naturaleţe sau de sinceritate ; afectat, artificial, căutat, forţat, nefiresc, nenatural, nesincer. Prezentindu-se. . . cu acea nepăsare măsurată cu compasul, cu acea graţie studiată care te făcu să rizi. baronzi, m. 383/29, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. N-avea niciodată... poze de eleganţă studiată. camil petrescu, u. N. 206. îşi ţinea mîinile mai mult pe süb masă, aşezîndu-se în poziţii avantajoase şi studiate. călinescu, b. i. 16. îmi place mersul ei, îşi zise Lucu, felul insă cum pune picioarele pe pămînt e cam studiai, vinea, l. i, 147, cf. dl, dm. Interpretarea ei studiată e de eleganţă şi nobleţe, construiiă pe reţinere şi concentrare, τ iulie 1968, 77, cf. m. d. enc., dex. fr (Prin analogie) Lampioane de hîrtie atîrnau într-o simetrie studiată, τ. popovici, s. 313. Aglomerarea studiată a florilor mi-a comunicat. . . exuberanţă, scînteia, 1966, nr. 6 908. fr (Adverbial) Călca marţial, gesticulînd larg şi studiai, ulieru, c. 94. + (Rar; despre creaţii ale oamenilor) îngrijit. Cf. şăineanu2. Tablou studiat, cade. Dacă tipul Olguţei e prea unitar, prea aranjat, prea consecvent acelaşi, există altele care, mai puţin studiate, ajung şovăitoare, ralea, s. t. i, 75. — Pronunţat: -di-at. — Pl." studiaţi, -te. — V, studia. STUDIE s.f. v. studiu. STUDIÉiVT s. m. v. studeht. STUDIERE s. f. Acţiunea de a s tu d i a şi rezultatul ei. 1. îndreptare (totală) a atenţiei asupra unüi obiect al cunoaşterii (obiect concret, fimţă etc. sau stare, însuşire, fenomen, proces etc., ori concept, formă de activitate umană etc.) pentru a-i descoperi şi a-i cunoaşte (pină:în cele mai-mici amănunte), structura internă cu elementele care o compun şi cu însuşirile acestora, pentru a-i înţelege mecanismul intim şi modul, regulile, legile etc. de funcţionare a acestuia, pentru a-a putea evalua importanţa, utilitatea etc.; analizare, analiză, căutare, cercetare, examen, examinare, exploatare, investigare, investigaţie, observare (3), observaţie (2), privire (3), scrutare (2), studiu (1), urmărire, (livresc) considerare, consideraţie, (rar) studiat1, (învechit) cercare, meditare (1), răspicare (1), socotire (l), scrutin (II). Cf· s t u d i a ,(1). Cf. polizu. L-a aplicat mult în studierea sunetelor limbii latine. philippide, p. 27, cf. resmeriţă, d. Ideea... studierii bătrîmţii 'ca boală vă apariţtne. preda, r. 368, cf. dl, dm." Studierea directă, mai ’amănunţită şi concretă a lumii planetare a devenit . .. posibilă abia în zilele noastre. geologia, 6. Nu mai puţin importantă este studierea schimbărilor calitative ce se produc în domeniul conştiinţei sociale, lupta de clasă, 19.62, nr. 2, 72. Lingvistica face parte dintr-o ştiinţă mai generală: semiologia, consacrată studierii semnelor ,folosite de o societate, l. rom. 1967, 291. Se consacră studierii folclorului, m 1968, nr. 5, 9, cf. m.,d. enc., dex. 2. îndreptare atentă, persistentă şi iscoditoare a ochilor sau a privirii asupra unei persoane, asupra însuşirilor sau manifestărilor acesteia, pentru a o surprinde, pentru a o cunoaşte, a înţelege, a surprinde etc. ; căutare, cercetare, examen, examinare, explorare, investigare, investigaţie, măsurare, observare, observaţie, pătrundere, privire, scormonire, studiu (2), urmărire, (rar) scrutare (1), (popular) iscodire, (învechit) 14265 ŞTUDIETiQRIU - 1816 STUDIU iscoadă. Cf. studia (2). Studierea unei femei.. . e o pindă: răbdător. . ., aştepţi, teodoreanu, m. ii, 409. 3. Depunere a unei activităţi intelectuale atente, intense (şi sistematice), pentru a dobîndi, a reţine etc. cunoştinţe teoretice şi practice specifice unor obiecte de învăţămînt; citire, însuşire, învăţare, învăţătură, studiu (3), (învechit şi popular) pricopsire (2). Cf. s tu d i a (3). Cetirea cite unui poet vechi, studierea mitologiei au fost pentru mulţi stricăcioase. vasici, m. ii, 119/20, Cf, NEGULICI, DDRF, BARCIANU, ALEXI, Λν., RES-MERIŢĂj D., DL, DM, DNa, M. 'D. ENC-, DEX.' : — Pronunţat: -di-e-, — Pl. : studieri. — Şi : (învechit) studiăre s. f. — V. studia. STUDIETÔRIU s. m. (învechit, rar) Cercetător. Cf. studia (1). St-udieloriul e silii sau a se lipsi de scumpele izvoară scrise in limbi streine, sau a-şi pierde a treia parte din viaţă invăţind limbi moarte şi vii. fm (1845), 5»/H. — Pronunţat: -di-e-, —. Pl.: siudietorii. — Studia -f suf. -lor. STtJDIlVIŢĂ s. f. v. studeniţă. STUDÎNT s. m. v. student. STUDfNTE s. m. v. student. STUDIÔ s. η. 1. Cameră de lucru (special amenajată) a unui artist plastic, a unui fotograf etc. ; atelier. Cf. CADE, DL, DM, DN3, M. D. ENC. 2. Ansamblu de construcţii şi de instalaţii desti- nate producţiei de filme cinematografice. Cf. cade. Îşi încercau norocul la porţile studiourilor de cinema. cocea, s. ii, 638, cf. dl, dm. Studioul ,,Alexandru Sa-hia“ a realizat. . . filmul,,Desenul şi pictura după na-lurâ“. gî 1968, nr. 935, 2/6. [Filmul] realizai în studiourile-sovietice. .. dezbate spinoasele probleme ale vieţii de familie, scînteia, 1969, nr. 8 194, cf. m. d. enc., dex. Studio cinematografic. ,dn3. *0* Fi g. Nu avem idee cit e de lung şi întortocheat labirintul studioului prin care scenariul e obligai să treacă, v. rom. aprilie 1970, 133. . .. 3. încăpere special amenajată, izolală acustic faţă de exterior şi înzestrată cu echipament special pentru înregistrare sau pentru transmiterea directă â unor programe de radiodifuziune sau de televiziune. Cf. Dl, dm, dn3. Prezenţa pe podiumul studioului Radio-televiziunii a unui interpret de mare valoare. M 1968, nr. 1, 23. Televiziunea a favorizat montările de teatru îh studio, contemp. 1-969, nr. 1 165, 4/3, cf. m. ». enc., dex. + Ansamblu de clădiri, de instalaţii etc. destinat elaborării, înregistrării şi transmiterii programelor de radiodifuziune şi televiziune. Cf. m. d. enc':, dex, DN-8. 4. Sală de teatru (de capacitate mică) de obicei de- pendentă de uţvte^tru jnai ,mare, .destinată mai ales spectacolelor expérimentale. Cf. dl. Merită... subliniate încercările.. . de a se crea studiouri experimentale. τ iulie 1968, 13, cf. m‘ -d. enc., dex, dn3. , ·, 5. Divan amplasat, de obicei, in colţ sau de-a lun- gul unui perete, prevăzut cu o ladă alipită la cap (pentru păstrarea ' aşternutului) şi cu utt panou izolator pus de-a lungul, în partea dinspre perete, cu etajere sau cu o nişă pentru cărţi, pentru bibelouri etc. Patul de coif cu ladă..., echipat... cu poliţe sau. cu'raflUri penlru. cărţi ori obiecte de ornament,. . . e numit — uneori — studio, ltr3 xii, 166, cf. dl, dm. Dormeza fusese scoasă şi în locul ei fusese adus un studio lat. preda, Ί. 146, cf. dn2. Reluă treburile gospodăreşti, privind' în răstimpuri studioul hlrbuit. românia literară, 1970, nr. 107, 19/2, cf. m. d. enc., dex. <0* (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Stafiile detestă mobila cubistă şi.divanu- rile sludio. vinëà, l.-i, .256, cf. ii, 239. Odaia era mobilată cu lucruri buhe, Un divarh studio, un dulap cu oglindă. preda, r. 206. : , : — Pronunţat: -di-o. — Pl. : studiouri. — Din fr. studio, engl. studio, it. studio. STUDIÔS, -OĂSĂ adj. (Despre oameni) Care are preocupări intelectuale susţinute; care îndrăgeşte studiul (1, 3) ; carè se dedică studiului; care învaţă mereu şi stăruitor; sirguitor la învăţătură.. Vorbiţi, scrieţi, ocupaţi-uă, juni şi bărbaţi, juni studioşi... întru a înmulţi şi. răspîndi cărţi pentru educaţia şi luminarea femeii, helîade., o. ii, 51. Epilropia s-au îngrijii a asigura tinerimei studioase o viitorime analogă cu.învăţă-tura ce vor fi făcut, asachi, î. 10/19, cf. negulici. -NM ne-om încerca a dovedi originea limbei noastre; filologi studioşi şi oameni mai competenţi. decît noi au, făcut-o aceasta, negruzzi, s. i, 346, cf. polizu. Lucrările lui Cuvier. .. deschideau tinerimei studioase orizonturi noi, ghica, c. e. ii, 6.03, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d. .Lucrările bărbaţilor studioşi rămîn izolate în cercul provinciei unde au fost produse, odobescu, s. i, 349, cf. ddrf. Printre tinerii studioşii., răsar, din cînd în cînd, suflete viguroase, in plr ii, 119, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Tinerimea studioasă se pleacă încă peste versurile poetului penlru a le cerceta, lovinescu, c. iv, 90. Tinerelul nostru studios din şcoalele secundare, moroianîj, s. 70, cf. scriban, d. Aceasta nu e treabă de intelectuali studioşi': pas, l. ii, 151. Silion socotea că nu e .de mirare că un om atît de studios şi care veghează atîl nu este şi matinal? vinea, l. i, 51, cf. dl, dm. Înlîmplările nu mai sînt comentate de un linăr studio.s. şi încă ţieştiulor, ci de o minte perspicace, scînleieloare şi paradoxală, v. rom. noiemr brie 1964, 111. Cunoaştem unele discuţii dintre studiosul principe şi medicul său. erudit.. G. barbu, a. v. 91,.cf. m. d. enc., dex. <$, (Adverbial) El învăţa,aplicai, studios. cocea, s. ii, .130. (Substantivat) Justificarea provine din conştiinţa unei lipse, a linei carenţe a metodelor folosite, la care studioşii .limbilor şl literaturilor, adică filologii, reflectează adeseori, viand, l. u, 283. Explicaţia interesului slîrnil. . . în cazuri asemănătoare, importante în primul rînd. . . pektru studioşii istoriei literare, o vom găsi în cele ce urmează, românia literară, 1968, nr. 11, 20/2. + (DespTe viaţa,’ mariifestările'.etc. oamenilor) Care este dedicat studiului (1, 3). Principele reîncepu aici vechea- sa .viaţă siurf/oasâ.' îohga, i. l. i, 341. φ (Prin lărgirea sensului) Manica venea, blondă, cu lîmplele zburlite·şi mîinile studioase pâlnie de cerneală, teodoreanu, m. iii, 69. + (Rar; despre activităţi, lucrări etc. ale oamenilor) Çare çste bine documentat, pregătit. O astfel de lucrare cerea o vorbire cu dinadinsul şi studioasă, fm (1839), i021/22. — Pronunţat: -di-os. — Pl.: studioşi, -oase. — Din fr. studieux, it. studioso. > STUDIOZITĂTE s. f. (învechit, rai) însuşirea de a studia (l·, 3) cu multă dăruire, cu mult zelv Cf. pontbriant, D. — Pronunţat: -di-o-. — Pl.: stuăioziiăţi. — Studios + şuf. -itate. STÜDIi; s. η. 1. în dreptare, (totală.) a atenţiei, asu^ prâ liiiui obiect â) cunoaşterii (obiect concret,. fiinţă, etc. şaii şţ'âre, .însuşire, fenomen,etc., ori. cojncçpt,formă de activitate'umană etc.) pentru a-i, dèsepperi şi .â"i. cunoaşte ,(pipă în cele'mai mici ’amănvinle). structura internă cu elementele care o compuţi şi cu însuşirile acestora, pentru a-i înţelege.mecanismul intim şi mp-dul, regulile, legile etc. de funcţipnare à acestuia pentru a-i putea evalua importanţa, utilitatea etc.; analizare, analiză, căutare, cercetare, examen, examinare, explorare, investigare, investigaţie, observare (3), observaţie (2), privire (3), scrutare (2), stuffiere (1), urmărire, (livresc) considerare, consideraţie, (rar) studiat1, (în-’ vechit) cercare, meditare (1), răspicare (1), socptîre 14273 STUDIU - 1817 _ STUF (1), scrutin (II). Cf. studia (1). Pămîntul trebuie meditai de student cu cel mai adine şi mai serios studiu ca să nu se rătăcească cugetările sale într-un întunerec indefinit, genilie, g. 5/15. Studiul oaselor alcătuieşte osteologia, care poate fi privită drept baza anatomiii. kretzulescu, A. 11/14, cf. brezoianu, a. 471/21. Studiul practic al medicinei cată să facă curind sau mai tir-ziu parte a toată buna educaţiune. man. sănăt, 7/17. Studia istoriei neamului român ne va spune de unde vine limba noastră, russo, s. 51, cf. ddrf. Antropologia, este ştiinţa ce se ocupă cu studiul omului, barasch, i. n. 7/13. Capul lui Nerone, care otrăvi pe mumă-sa şi dele foc Romii, înfăţişează un subiect de studiu al tuturor viţiu-rilor. fis. 93/7. Legile nu se pot descoperi nici concepe decit tn urma unui studiu lung. conta;, o. f. 64. Studiile, de amănunt. . . sint . . . încă insuficiente, pârvan, g. 289. Studiul istoriei e. .. nu numai folositor, dar şi indispensabil. ibrăileanu, sp. cb. 190. Reluasem studiul apriorismului kantian, camil petrescu, u. n. 18.3,,Se înţelege că nu voi face nici un fel de studiu şi nici uri fel de analiză a poeziei populare, sadoveanu, o. xix, 244. Elementul grecesc trebuie supus insă unui studiu noi, căci anumite contraziceri se cer lămurite, puşcariu, l. r. i, 259. Studiul complet al variantelor eminesciene... ar putea da rezultatele cele mai instructive în legătură cu tendinţele estetice ale poetului, vianu, s. 54. Cetirea buletinului [de analiză a solului]. . . nu-l dispensează pe agrotehni-cian de studiul solului, agrotehnica, i, 323. Adesea, studiul limbii permite să se lămurească multe fapte care pot fi puse la baza istoriei, graur, i. l. 10, cf. dl, dm. In ţara noastră, studiile geologice au început spre mijlocul secolului al XIX-lea. geologia, 5. Cihac subliniază necesitatea studiului limbii franceze vechi. l. rom. 1967, 230. Aparate de măsurat, care pot fi folosite... şi la studiul rezistenţei scheletului uman. contemp. 1969, nr. 1 172, 3/5, cf. m. d. enc., dex. O nouă expediţie de studii va fi efectuată zilele acestea la Scărişoara, rl 1980, nr. 10 984. 2. (De obicei cu determinări care precizează domeniul) Lucrare ştiinţifică ce porneşte, rezultă etc. dintr-un studiu (1). Reproduceri din chiar operele autorilor, precum le-am făcut în studiul asupra poeziei, nu pol avea loc aici. maiorescu, critice, 117. Elemente de. podoabă pe care le-am cercetat în studiul despre îmbrăcăminte... iorga, c. i. iii, 54. Nu avem nici un studiu antropologic asupra scheletelor, pârvan, g. 392. Am să public şi un. studiu special. . . într-o revistă. . . de criminalogie. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 79. Esle o constatare plină de consecinţe, penlru întreg domeniul studiilor estetice şi literare, vianu, a. p. 15. Unele studii daruiiniste mi-au căzut în mină. blaga, h. 89. In unele din studiile sale de literatură... a întrebuinţai metode care explifă autorul prin influenţa mediului, ralea, s. t. i, 41. Avem astăzi... studii de amănunt asupra lui Eminescu. constantinescu, s. ii, 452, cf. dl. Am scris un studiu care v-a interesat foarte mull. preda, r. 291, cf. dm. A alcătuit un studiu bine informai despre organizarea armatei-moldovene în evul mediu, stoicescu, c. s. 8. Studiul acordă o atenţie specială acelor compartimente -ale liptbii care sînt mai stabile, l. rom. 1967, 90, cf. m. d. enc., dex, DN8. 3. Depunere a unei activităţi intelectuale atente, intense (şi sistematice) pentru a dobîndi, à reţine etc. cunoştinţe teoretice şi practice specifice unor obiecte de învăţămînt, citire, însuşire, învăţa r e, învăţătură, studiere (3), (învechit şi popular) pricopsiie (2) ; p. ext. (mai ales la pl.) pregătire (intelectuală) dobîndită, de obicei, într-o instituţie de învăţămînt (superior), î η V ă ţ ă t ur ă, şcoală (A I 2) ; p. g e n e r. (rar) cultură. V. instrucţie. Cf. studia (3). In studiul ştiinţelor stă toată cultura proprie atît a unei persoane, cît şi a linei, naţii, genilie, g. 150/7. A săvîrşit studiile sale în Up-sala. asachi, l. 452/47. Încă din anii copilăriei, studiile singure era copilăreştile lui jucării, fm (1842), 2151/29. După o ştudie de 16 ani, au şi învăţat şi astăzi să află practicant la baia din Oraviţa (a. 1843). doc. ec. 788. -Ş-afăcut unnume din studiele. militare., mag. ist. i, 72/6. Ţi-aduci oare aminte;, o,-scumpul meu amice, Acele scumpe, zile. .. Ce-n şcoală le. gustarăm la studiu consacrate; ariCescu, a. »:Wfî3:Dat la plăcerile studiei şi a vieţii filosofice, . nu voia a primi domnia, fm (1844), 289a/17, cf. man. sănăt: 7/17, stamati, d., polizu. Mai mulţi juni români. . . terminase studiile în străinătate. negruzzi, s. i, 334. [Părinţii] ii prescriseseră studiul dreptului, ghica, c. E. i, 37. Le zugrăvea prin saloane şi prin-camerile de studiu cile. o bibliotecă de minune. filimon,-o. i, 122, cf. prot.'— pop., N. d., antonescu, .d., pontbriant, d.' O dorinţă nemărginită, o sete arzătoare de studiu, se trezise în mine. eminescu, g. p. 49, cf. sarcianu, alexi, w. Dus prin străinătate la studii..., el şi-a interzis o activitate ştiinţifică, iorga, p. a. ii-, 88.. Vasile Murăşanu intră îrit'r-una din şalele de studiu, agîrbiceanu, a. 35. Nunta vor serba-o cind va termina Apostol studiile, rebreanu, p. s. 42. Russo işi făcuse studiile în străinătate, ibrăileanu, sp. cn. 23, cf. cade. în tinereţe, isprăvise studii strălucite la Sorboha. c. petrescu, o. p. I, 167. N-au pierdut ceasul acolo în petreceri zadarnice : ■'. ., Ci l-au consacrat studiului şi învăţăturiii cocea, s. îi, 321. Erau studenţi şi. sc gîndeau că lucrul cel mai bun era să-şi termine studiile. vlasiu, d. 158. Plecau în Franţa pentru studii, teodo-HËANÙ, m. iii, 64·. Era prietenă devotată a unui actor cil studii universitare, sadoveanu, o. xvi, 532, cf. scriban, d. Universitatea era.nu numai o universitate de studii, dar şi una de sentiment, călinescu, c. o. 40. Făcuse o seamă de datori} pînă ce să-şi termine studiile universitare, blaga, h. 8l. îşi reluase studiile, pentru a-şi obţine .diploma de inginer, tudoran, p. 49, cf. dl. Ce studii ai dumneata? preda, r. 163, cf.. dm, m. d. enc., dex. fr Expr. (Rar) A pune o piesă în studiu = a începe repetiţiile la o piesă de teatru. Cf. cade, dl, dm, dex. + P. ext. Materie (7). Cf. resmeriţă, D. Fizica e un studiu-care leagă teoria cu practica. în dl, cf.'DM, M. D. ENC., DEX.· 4. Compoziţie muzicală (cu caracter de virtuozitate) compusă mâi' ales pentru exerciţii. Cf. şăineanu3, resmeriţă, d., cade. Studiile lui Rahmoninov. în dl, cf. dm, M. d. enc,., dex. + Spec. Exerciţiu (vocal sau instrumental) făcut'în seopul dobîndirii imor deprinderi sau al perfecţionării 'în executarea unei compoziţii. Cf. tim. popovici,’ d. μ. Face zilnic gimnastică, studii de'canto.şi exerciţii de respiraţie, m 1968, nr. 1, 31. 5. Desen artistic executat rapid după un model care fixează primele observaţii directe ale picţorului sau ale sculptorului (şi care serveşte în realizarea operei definitive); prima formă executată, de obicei, în cărbune, in creion sau în peniţă, a concepţiei unui tablou, a unei sculpturi, a Unui prodect.de· arhitectură etc.; schiţă1 (1). Cf. negulici. Pleacă să facă studii de copaci la Fonlainbleau. vlahuţă, s. a. iii, 352, cf. şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Studiile în vederea unui tablou sînl rare. oprescu, s. 96, cf. dl. în genere, e vorba de schiţe ale picturilor, ilâstraţii de cărţi,, .studii, v. rom. deefembrie 1964, 160, cf. M. p, enc., dex. . . — Pl. : studii. —. Şi (învechit) stfidje (pl. şi studie), ştiidie s.f. — Din lat. studium, it. studio. STUF s. n. .l. (Şi. In sintagma, stuf de baltă, ddrf, borza, d. 129) Plantă erbacee perenă, din familia gra-mineelor, cu tulpina înaltă şi dreaptă, cu frunze lanceo-late şi flori violacee sau gălbui dispuse în panicule terminale, răşpîndită prin mlaştini, pe malurile lacurilor şi riurilor; trestie (1 b), (régional) nadă2, pană1 (I 6), papură1, pipirig1, sulică (1) (Phrcgmites communis). Cf. cuv. d. bătr. i, 254. Cum ar arde unu sttihă mare, trestie,. . . aşa se vedè focul ieşind din puşci. neculce, l. 290. Ascund bucatele... ,,în bălţi păn în stufuri" (à. 1733). iorga, s. d. v, 141. Este foarte Irîndab; ori glas gros şi trăieşte în stuh. j. üiHAC, i. n. 114/8. Fumul stu-Iiului se împrăştie în văzduh, itusso, s. 101. Copila ά 14274 stufalAu - 1818 - STUFĂRIŞ1 ieşit afară din. stuf. aristia, plut. 9/2. Zburătorul nebunatic 11 aud sunînd prin stuh. negruzzi, s. ii, 60, cf. pontbriant, D. Se ascundeau în desimea stuhului. MARIAN, O. II, 29,0, cf. DDRF, GRECESCU, FL. 131. Căsuţele de lemn, acoperite cu şindrilă şi stuf. iorga, c. i. ii, 186. Coliba dc stuf acoperită, anghel — iosif, c. M. ii, 103. Cele dinţii căsuţe acoperite cu stuh. gîrleanu, l. 104. Casele... nu se dcosebesc. . . aceleaşi acoperişuri de paie sau de stuf. pârvan, g. 467, cf. resmeriţă, d., panţu, pl. 295, cade. Apoi, dinaintea unui bordeiaş turtit, acoperit cu stuh mucezii, stătu locului, rebreanu, nuv. 201. In fiecare an, (a începutul primăverii, o viaţă nouă şi zgomotoasă se abate prin stuhurile bălţilor mari dinspre Ungheni. topîrceanu, o. a. ii, 78. Noaptea se lăsase deplin... asupra pădurii şi stufurilor, sadoveanu, o. xv, 114. Berzei cuib de stuf A-nlocmit vecina. pilat, p. 168. Trece o barză stingheră de la baltă, cu un pui de şarpe în cioc, spre stuful de pe un bordei vc-cin. camil petrescu, o. ii, 182. Dunărea se umflase şi gemea, iar dincolo, pesle stuf, se auzea marea mugind. tudoran, p. 40, cf. dl, dm . Rizomul ajută la răspîn-direa stufului, vîn. pesc. august 1964, 4. Insulele de stuf uscat.. . nu pot Înşela ochiul, bănulescu, i. 12, cf. M. D. enc., dex. In municipiul Brăila există mari întreprinderi... ale industriei de prelucrare a lemnului şi stufului, jud. rom. soc. 154/2. cf. alr ii 6 364/728, alr ii/i li 23Q, alr sn iii h 636, alrm sn ii h 441. 2. (Regional) Numele mai multor plante erbacee: a) (Şi în sintagma sluh de cîmp, borza, d. 37) Tre-stie-de-cîmp, v. trestie (1) (Calamagroslis epige-ios ). Cf. C.ONV. lit. xxiii, 1 054, panţu, pl. 293, borza, d. 37. O* Stuh sălbatic = Calamagroslis varia. Cf. borza, D. 37. b) Ctrligioare, v. c l r 1 i g i o r (Bidens cernuus ). Cf. borza, d. 37. 3. P. anal. (Astăzi rar; urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care indică felul) Tufă (i); p. e x t. tufiş O)· Un stuf îndesat de ghiocei. PISCUPESCU, q. 279. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit, ispirescu, l. 77. Ascunse copilul într-un stuf de flori. id. ib. 134. Gemea muşcat de vînturi un stuf de liliac, macedonski, o. i, 114. Se aşează fiecare pe cîte-.un stuf de trandafiri, dumitraşcu, sţr. 17, cf. dl, dm, dex. O· (Prin analogie) Priian întinse botul fraged, 4ar, pînă s-apuce bucăţica, Ileana îi trase una cu sete În stuful creţ din frunte, caragiale, o. i, 38. Ochii lui.... iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. galaction, o. a. ii, 31. Boierul apărea... în cămaşă de noapte desfăcută pe stuful ţanţoş al pieptului, teodoreanu, m. u. 171. Suferindul, cu ochi mari sub stuf de sprîncene, îşi mişca numai mîna. blaga, h. 245. Ochii îi sînt negri, ascunşi... sub stuful desfăcut al sprîncenelor. stancu, d. 86, cf. alr ii 6 285/76%>886, 6 364/172: 4. (învechit, rar; la pl.) Plavie (1). Planta ale cării foi late se văd plutind pe suprafaţa elestaelor, stufurilor. BBEZdiANU, a. 394/28. — Pl.: stufuri. — Şi: (popular) stuh, (regional) stu (alr sn iii h 636/520), stuv (borza, d. 129), stîu (alr ii 6 285/886, alr.ii/i h 2,30/886) s.n., stohuri (borza, d. 129) s. n. pl., stuu (alr sn iii h 636/531) S. n. — Lat. *stj'pţţus ; ( = Ştypha + type). , STUFALĂU s. n. (Min.; prin Maram.) Băţ pentru încărcarea găurilor cu exploziv. Cf. lexic reg. 22. — Pl. : stufalăuri. — Etimologia necunoscută. STUFAlV s. m. (Regional) Tufă (1) mare şi deasă (Sahasa — Vatrâ t>ornei). Cf. a v 25. — Pl. : stufani. — Pref. s- + tufan. STOPAT s. n. Mîncare scăzută gătită din carne (de miel) cu fire de ceapă şi de usturoi verde. Cf. polizu. Arpagic şi usturoi pentru stufal. filimon, o. i, 192, cf. pontbriant, d. A dejunat aşa de uşor: trei ouă răscoapte . ■ ., nişte stufal. caragiale, o. i, 279, cf. ddrf, alexi, w., tdrg. Miercuri s-a poruncit mielul.:., slufaluri, mîncare de larhon. voiculescu, p. i, 141'. Gospodinele zoreau. . . să gătească stufatul de miel. p. constant, r'. 66, cf. scriban, d., dl, dm, s. marin, c. b. 111, m: d. enc., dex, h ii 64, xvi 51. 4. (Regional) Mîncare preparată din carne şi legume fierté înăbuşit, de obicei cu ceapă, oţet şi untdelemn. Cf. şăineanu2, resmeri-ţă, d., cade, hui 50, vii 445, xii 386. — Pl. : stufaturi. — Din ngr. στουφώτο, it. stufato. STÎJFĂ s- n. v. ştufă. STUfArAJE s. f. (Popular) Stufărie (1). Parcă sîn-teţi un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri cînd aud chiotul, delavrancea, o. ii, 15. Coborau... oile la iernat în stufăraie. dunăreanu, n. 76, cf. dl, dm, dex. Intr-o stuhăraie, numai ce dă de duglişu lui de noroc. şez. xxi, 26, cf. udrescu, gl. — Şi: stuhăraie s. f. — Stuf -j- suf. -ăraie. STUFĂRÎE s. f. Desiş sau mulţime de stuf (1); loc pe care creşte (mult) stuf; stufăriş1, trestiiş, .(rar) trestiei, (popular) stufăraie, (regional) trestar1, trestărie, trestiaş. Făgăduieşte să aplice sistemul de regie la pescării şi stuhării. ghica, c. e. ii, 445. Vara să se lase la păscut prin păduri şi prin stuhării. 1. ionescu, b. c. 30/22, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, antipa, p. 543, tdrg. Se opri în stuhăria iazului, gîrleanu, l. 93, cf. resmeriţă, p., cade. O stuhărie vastă acoperea întinsul văii. galaction, o. a. ii, 208. Entuziasmul meu era înlr-adevăr nebiruit faţă de luciurile şi stuhăriile acelor lacuri, sadoveanu, o. xvii, .420, cf. scriban, d. La dreapta, stuhăria cu apă adîncă. cami-lar, c. 69, cf. ltr2, dl, dm. Se ştie că fazanul este originar din regiuni bogate în stufării. vîn. pesc. octombrie 1964, 11, cf. dex. Şedeau. . . ascunşi prin stuhării. şez. i, '234. *0» (Prin analogie) Ochii. . . îi strălucesc: [moşneagului] supt stuhăria de sprîncene sure. ap. tdrg. Femeia asta de-al doilea-i mai lînără decît mine şi trebuie să mai lepădăm şi noi stuhăria asta. sadoveanu, o. ix, 439. — Pl.: stufării. — Şi: (popular) stuhărie s. f. — Stuf -f suf. -ârie. STUFĂRÎŞ1 s. n. Desiş sau mulţime de stuf (1) y loc pe care creşte (mult) stuf; stufărie, stufiş1, trestiiş, (rar) trestiet, (popular) stufăraie, (regional) trestar1, trestărie, trestiaş. Cf. tdrg. Văile apelor sînt în aproape ' peste tot străbătute de mici gîrle. . . sau scursuri, pe lîngă care cresc păpărişuri sau stiihărişuri. pamfile, a. r. 151. Un colb de argint dă strălucire stufărişului. GÎn- ■ leanu, l. 77, cf. resmeriţă, d., şăineânu, d. u. Né dădusem peste cap să găsim vreo două-trei lişiţe dibuite I într-un stuhăriş departe, voiculescu, p. i, 308, cf. scri-’ ban, d. Din stufărişuri şi mlaştini, nici o vietate'nu-şi ■ ia. zborul, ralea, o. 192. Aveau... cile o bună bucată de maluri fără stufăriş, camil petrescu, o. ii, .584. Trebuie, tăiat şi adus la mal stuhărişul. stancu,. p.. 508. Este vorba de un sat. .. aşezat înlr-o vale, înconjurat, de bălţi, şi stufărişuri, constantinescu, s. ii, 8· Aruncă o privire spre stufăriş, tudoran, p. 75, cf. dl. Instinctiv, se agăţă cu.mîinile, de stufărişul de pe margiip,., t. popovici, se. 414, cf. dm. Coliba cea de trestii, Aziân stufăriş rămasă, horea, p. 77. Dincolo de haltă, începea stufărişul şi balta. v. rom. septembrie 1963, 4Q. De prin porumburi De prin grîne Şi stufărişurile putredelor bălţi Ţîşneşle izul de culcuş făcut în grabă, românia literară, 1971, nr. 132, 4/1, cf. dex. — Pl. : stufărişuri. — Şi (regional) stuhăriş s, n. — Stuf -f suf. -ăriş. 14281 STUFĂRIŞ2 - 1819 - STUFOS2 STUFĂRÎŞ2 s. n. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care indică telul) Mulţime de copaci tineri; desiş de tufe (i); crîng, desiş, hăţiş, stufiş2, tufărie, tufăriş (1), tufiş (1), tufărime, (rar) stuf (3), (popular) bun get, desime, (regional) hălăciugă, huçeag, huc'i, tufar (3), tufă (2), tuf et. Cf. resmeriţă, d., cade. In pădure n-au inlllnit pe nimeni, dar pe urmă drugul trecea printr-un stufăriş de gorun, camil petrescu, o. i, 165. Poate visau stufărişuri pline de afine, stancu, ş. 8, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Şi-mi vine prin stufăriş, Mă sărută pe furiş. conv. lit. xliv2, 955. fr (Prin analogie) Se trezi cuprins in braie, sărutat lipicios, prin stufărişul nicoiinizat al mustăţilor, τ. popovici, se. 79. <> Fig. Neplăcut ii era să coboare din atmosfera palatului arhiducal de la Viena. . . înstufărişpl înlîmplă-rilor de la Dej. vornic, p. 171. — Pl.: stufărişuri. — Şi: (regional) stuiiriş s. n, — Pref. s- + tufăriş. STUFÎCOL, -Ă adj. (Despre terenuri sau despre porţiuni, zone etc. ale acestora) Pe care creşte, care produce (din abundenţă) stuf (1) ; de pe care se recoltează stuf. Mai multe unităţi stuficole formează o mare unitate... mărginită in general,... de grinduri naturale. ltr2, cf. dex. -φ. (Despre cercetare, metodologie etc.) Care se ocupă cu recoltarea şi valorificarea stufului (t). Urmează Maliuc, cu Centrul de Cercetări Stuficole şi satul Crişan. scînteia, 1960, nr. 4 857, cf. hristea, p. e. 33, dex, dn3. — Pl.; stuficoli, -e. — Stuf -f suf. -icol. STUFICULTÎRĂ s. f. Ansamblul lucrărilor de amenajare a terenurilor stuficole sau de cultură, de exploatare şi de valorificare a stufului (1). Această sensibilitate mare a stufului faţă de condiţiile mediului înconjurător. . . necesită o serie de amenajări. . ., realizîndu-se adevărate monoculturi, respectiv o stuficultură. ltr2 xvi, 486, cf. DEX, DN3. — Stui -f cultură. STUFIRÎŞ s. n. v. stufăriş2. STUFÎŞ1 s. n. Desiş sau mulţime de stuf (1) ; loc pe care creşte (mult) stuf; stufărie, stufăriş1, trestiiş, (rar) trestiet, (popular) stufăraie, (regional) trestar1, tiestărie, trestiaş. Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Era şi .un ostrov, care avea vreo două pogoane de pămînt sănătos, iar restul, mocirlos, se pierdea în stufişuri desfi, camil petrescu, o. iii, 271. — Pl.: stufişuri. — Stuf 4- suf. -iş. STUFÎŞ2 s. n. Mulţime de copaci tineri sau desiş de tufe (1), crlng, desiş, hăţiş, stufăriş2, tufărie, tufăriş (1), tufiş (1), tufări-m e, (rar) stuf (3), (popular) b u n g e t, desime, (regional) hălăciugă, huceag, h u c i, t u fa r (3),tufă (2), tufet; p. ext. pădure ifoarte deasă. Cf. polizu. Se ridică ca nişte perii stufişuri dese de rogoz. caragiale, o. i, 57, cf. pontbriant, d. Din loc în loc, se făcea că erau aşezate nişte stufişuri... cu flori, ispirescu, l.‘ 244.'‘Ura o lună nemaipomenit de frumpasă. Lumina ei pol'éia în argintiu stufişul vişinilor înfloriţi. delavrancea, t. 25. Stufişurile de papură-naltă, deasă ca peria, as(upa viroagele. vlahuţă, s. a. iii, 225, cf. ddrf, barcianu, alexi, vi., tdrg, şăineanu2. Căsuţa abia dacă se 'zăre'şie... din stufişurile galbene ori violete de ochiiil boului, i. botez, b. i, 53. Intră tn cel dinţii stufiş. gîrleanu, l. -91, cf. resmeriţă, D., cade. Mergeau acum priti pădiire... prin stufişiiri peşte cioate şi prin cârpenî. oĂlac‘tion, o. a. ii, 180, cf. scriban, b. Tiptil, se furişează, se strecoară, intră în stufişuri. arghezi, s. viii, 96. Siufişuri de mure şi rînduri întregi de sălcii, pătrund în Ţara Bîrsei... o dată cu Oltul care le poartă. bogza, c. o. 190, cf. dl, dm, dex, h x 129. Soarele ieşi strălucitor după un stufiş de trandafiri, popescu, b. ii, 43, cf. alr ii 6 364/791, 836, 928, alr sn ii h 586, alrm sn i h 397, a ii 12, ix 2. Două păsărele Stau pe rămurele : Mierla prin stufiş, Şturzu-n cărpeniş. balade, iii, 155, Mierla fluieră-n stufiş. folc. mold. i, 128. fr (Prin analogie) Monahul îl trăsese lîngă sine, acoperindu-i urechea cu stufişul sărăcăcios al bărbii. sadoveanu, o. xiii, 459. fr ί i g. Ştiinţa bătrînului ,,Arune“ se oprea în stufişurile sintactice, lovinescu, c. v, 19. Însemnările.. . vor încerca să-şi găsească poteca prin stufişul unei gîndiri atît de exuberante, vianu, a. p. 163. — Pl.: stufişuri. — Pref. s- -f tufiş. STUFÎT s. n. Material termoizolant confecţionat din tulpini uscate de stuf (1) aşezate paralel, presate şi legate sub formă de panouri. Prin faţa ochilor ni se perindă... şantierul naval, fabrica de plăci de stufit. vîn. pesc. august 1964, 12. Pentru executarea plăcilor de stufit se foloseşte stuf veşted, uscat şi nealterat de inundaţii. ltr2. S-au găsit. . . plăci şi stufit, saci de pînză şi de hîrtie. scînteia, 1969, nr. 8 182, cf. m. d. enc., dex, dn3. — Stul -)- şuf. -it. STUFÔS1, -OAsĂ adj. 1. (Despre bălţi, despre terenuri mlăştinoase etc.) Care este acoperit cu stuf (1). Broasca... muzicantă în bălţile stufoase, alexandrescu, o. i, 270. Copacii strîng. . . nenumărate şuvoaie de apă, revărsîndu-le apoi prin mii de frunze, ca printr-o stufoasă deltă în vastul ocean aerian, bogza, c. o. 91. Mlaştini stufoase, pe întinderi fără capăt, anunţă apropierea mării, ralea, o. 12, cf. dl. 2. Fig. (Despre barbă, despre mustăţi sau despre sprîncene, despre gene) Cu păr mult şi des ; (despre păr) înfoiat; des; tufos, (regional) tufucos. Că-i era. .. (text marginal: stuhoasă) barba, dosoftei, v. s. decembrie, 225r/4. Oacheş la faţă, cu barba neagră, ochii focoşi, sprincenile stufoase şi îmbinate, cr (1833), 218l/40, cf. polizu, barcianu. Iar ochii, limpezi, vii Ardeau sub ale fetei stufoase, mîndre gene. bolintineanu, o. 204. Ochii săi mari căprii ardeau ca un foc negru sub nişte mari sprincene stufoase, eminescu, g. p. 7. Perişorul supţire şi stufos îi cădea pe umeri, ispirescu, l. 20, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, d. Un sas bătrîn, negricios, cu faţa uscată şi mustăţi stufoase, camil petrescu, u. n. 327. Oamenii aceia tăcuţi, cu ochii mari şi adinei, cu bărbi stufoase, i. botez, b. i, 13. Cu gura mare şi mustăţi stufoase, Gore vorbea răguşit şi plin de el. a. m. zamfirescu, m. d. i, 28. Privea încordai, treeîndu-şi din cînd în cînd mîna prin părul stufos, beniuc, m. c. i, 30. Mustăţile stufoase i se zburleau pe obrazul plin. tudoran, p. 15, cf. dl, dm. Iată, se conturează două sprîncene stufoase ce se îmbină deasupra ochilor pătrunzători. românia literară, 1971, nr. 122, 17/2, cf. m. d. enc., dex, alr sn iii h 680, alrm sn ii h 490. fr (Prin analogie) Purtau pe cap fesuri mici cu funde stufoase de ibri-şin. filimon, o. i, 109. fr (Adverbial) Îşi frecă mîinile albe, cu pete de pistrui ce tărîţele .şi cu păr roşu, ieşind stufos de sub mustaţă, c. petrescu, î. 271. — Pl. : stufoşi, -oase. — Şi : (învechit şi regional) stuhôs, -oâsă, (regional) stupos, -oâsă (alr sn iii h 680/574, alrm sn ii h 490/574), zdufôs, -oâsă (alr sn iii h 680/836, alrm sn ii h 490/836) adj. — Stul + suf. -os. STUFÔS2, -oAsĂ adj. 1. (Mai ales despre arbori sau despre coroanele, trunchiurile etc. acestora) Cu frunze sau cu ramuri multe şi dese; (despre pădiiri, despre crînguri etc.) care are arbori cu frunze multe şi dese; tufos, (rar) frunzos. Şi tămîia... dedesuptul a lot lemnul stufos, biblia (1688), ap. tdrg. Şî arburii stufoşi 14290 SÏUFUI - 182Ό - STUPi né da o ulnSră mai plăcută décît a boitelor aurite din pala-iurile impiirătcsti. pleşoianu,'t. i, 107/24. Casa... era mică, fr'ilmoasă, de. curînd zidită pe veche tărie, ai căriîa cUpaci stufoşi o umbrea., cr (1833), 761/32. Acel vechi Stejar. ,. ce răsfira în aer Stufoa’se-nalte ramuri. aristia, s. ' 2Î5/18. Nişte plaiani stufoşi, pelimon, r. 99/24. A,c,ea'Visericuţ'ă. "semăna cd un copil rezemat la itilpina unui 'şfgjqt siufos.'guica/c. é.' ii, 564. Crînguri stufoase, .peşteri făcute, ‘Fără de tine îmi sint plăcute Şi iăr cîi tine pàt à nu-mi fi. ALEjiANDrtËscu; o. i, 159. Pe lingă ‘el, arbori nalţi, v'erîi, stufoşi 'răspîndeau o umbră răcbntă. 'EUvhsev, 13. Ajunse' fa o pădure deasă şi stufoasă, ispirescu, l. 74. Pe-aici desişul e cît de stufos. DAVILA, V. V. 30, Ci. ŞĂINEANU2, TDRG. GOrithul..'. îşi pleacă crengile-i stufoase, iosif, v. 116, Cf. 'resmeriţă, d. Costişe pleşuve şi dîmburi încomqte de codri stufoşi. M. i. caragiale, c. 39, cf. cade. O plută stufoasă stătea mai. · jflş, cu rădăcinile dezvelţie. galaction, /o. a. ii, .178. ,Un pomişor.cu frunzele laţe -şi stufoase, vissa-rion, β,.1.18,. l/mbra ui}ui uriaş plop alb cu coroană stufoasă. camil petrescu,;o, i,;447. Vezi arbori înali-i,. drepţi, stufoşi^ stancu» ». -13, cf. PL· Grădina çn măc,ieşi stufoşi şi trandafiri sălbatici. prepa,, r. 283, cf. dm, m. d. enc;,. dex, alr η 6364/102, 105, 219, 414, 531, 551, 705,. 762, 812, 833, 872, 876, 899, 987, Papură groasă, Naltă şi stufoasă, balade, iii, 160. Foaie verde crîng stufos, Ciobănaş la oi am fost. folc. olt. — munt. iii, 484. Şi din morminţelul lui A crescut un brad stu- fos, Cu crengile, gtnfi jos. ,folc. mold, .îi, 709. ·φ· (Adverbial) 'Mărăcinda umilită îşi pleca creştetu-h jos. Şi-şi da mîna cii-arborelul càré răsărea'stufos', sion, poezii, 140/12........ 2. F i g. (Despre exprimări scrise sau orale, despre scrieri, despre stil etc.) Care are prea multe cuvinte; care este format din fraze lungi, cu propoziţii (foarte) multe şi lungi ; care conţine (prea) multe figuri de stil. (pentru efect artistic); p. ext. (despre oameni) care scrie sau vOrbeştâ‘în acest mod. V.!- întortochea t, V0 1W 0 § i c> p:rolîx. ' Rabelais a întruchipat... pe stufosul- pô'et RaminagroVis, pe voinicul călugăr şi om de nădejde,..şi pe ătîţia ‘alţii, vianu, s. 139. [Lupta] a descris-o într-un rămân stufâs şi patetic, purtind tih titlu de filozofie fatalistă, 'ralea:, o. 11. Abid atingem probitmél'e pe care lé pune compoziţia acestei proze stufoase.'à- c.'şt; (Işşi) 1-958, 124. O intuiţie muzicală care rămîne prezentă permanent în ciudă ù'nüllimbaj uneori siliţbsl jÿ'1968, hr.'1, 20. Eseul despre Dostoïevski e stufos şi dens;'.. . autorul adună o cantitate enbfmă de fapte..rômÂnïa-literară, 1969, nr. 24, Ô/2. Dialogul — mult' StufoS — hu ne plictiseşte niciodată ,şi atinge citèva finte exaête. cine.ma, 1969, nr. ’5, 15- Criteriul de sistematizare, d ihateridliilui' documentar foarte stufos pe care-l deţine' autorul cărţii d fost cel isto-rico-gkografic. coKiŢEkp. 1969, hr,’ 1 209, 6/3. Adevărată biografie ,,modeî'nă“ de'vipe inevitabil stufoasă, condusa pe mtilte piâ'jjiiri.· românia lîtÎrară, '1970, nr. 104,,4/4. .— Pl. ; stufoşi, -oaşe, . . , — Préf. - s- + tuf os. — Pentru sensul 2, cf. îr.: t o u f f u. " 1. '. " STUFUt vÈ, IV; ·Τ r a n z. (Regional ; complementul indică case, grajduri etc.) A acoperi cu stuf (1). Gf: tdrg, CADEj'scriban, ii. Măi -bine pe la căsuţele noastre Mici, risipite, Cu baligă lipite, Cu stuii siuhmte^ folc. molü. 1, 447. — Prez. ind. t 'stitfuiesc.· — Şi ; stuliui "vb. IV. · ' *' — Stuf -f suf. -ui. ............... STUFULÉ’J s. m. (Rar) Diminutiv al lui stuf. 1. Stuf (1) mic (şi tţnăr); (invechit) stufiişor. ,Cf. DDRV. V r.i: ■ 2. Tufişparâ; p. e x ţ. tufiş mic (şi tinfir): Cf. stuf (3). •Caut jşă văi de Vitţăe. vint ■ glasul, şi'mi se părea că iese ‘din: mijlocul Unui sţufuliţ de pomişori. ispirescu, L.' 244, cf. ÜADÉ: — Pl.: slufuleţi. — Stuf -f suf. -uleţ. STUFUŞ0R s. m. (învechit) Stuf (1) mic (şi tînăr); (rar) stufuleţ (1). Un dîmb lîngă neaşte stuhuşor (a. 1765). iorga, s. n. v, 253. — Pl. : stufuşori, — Şi : (învechit) stuhuş0r s. m. — Stuf -f suf. -uşor. STUGNÎ vb. IV v. stucni. STUH s. n. v. stuf. STUHÂli s. m. v. tufar. STUHĂRÂIE s. f. v. stufăraie STUHĂRÎE s. f. v. stufărie, STUHĂRfŞ s. n. v. stufăriş STUIIÔS, -OÂSĂ adj. v. stufos1. STUH Uf vb. IV v. stufui. STUHUÎT·, -Ă adj. (Regional; despre pereţi, panouri, Încăperi rudimentare etc.) Făcut din stuf (1) ; (despre case, grajduri etc.) acoperit cu stuf. Cf. s tutu i. Gospodarul. . pentru iernaticul oilor, face perdele stuhuite. . . spre a fi apărate de orice vreme. 1. ionescu, c. 220/12. Trebuie ţinuţi în grăjdişoare făcute lingă ocolul vacilor, de nuiele.. . şi stuhuite bine ca să le tie cald. id. b. c. 22/3. Se văd nişte ocoale, cu lungi şuri pentru boi, Şi cumpeni de fîntînă şi case stuhuite. BELDICEANU, P. 62, cf. DDRF, CADE, DL, DM, DEX. — Pl. : stuhuiti, -te. — V. s tuli ti i. STUIIUŞ0R s. tn. v. stufuşor. STUÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică boii) A face să dea carul Îndărăt. V. stucni. (Suseni — Tîrgu jiu). Gf. lexic reg. 46. — Prez. ind.: ? V. stu. 1 STUICHÎ vb. IV v. stupi. •STULÉTE s. m. v. ştiulete. STULÉT s. m. v. ştiulete. STÙLNIC s. m. v. stolnic. STULZ s. m. v. sturz. STUMĂC s. n. v. stomac. 1 STUMĂCĂ s. f. v. stomac. - STUMĂH s. n. v. stomac. STUP1 s. m. 1. Adăpost natural, de obicei un trunchi scorbiiros de copac (v. u 1 é i) sau confecţionat din paie, din nuiele împletite (v. coş, c o ş n i ţ ă, t tr n ăl 2) saii din scînduri (v. 1 ă d i ţ ă) etc. pentru albine, unde acestea trăiesc ca o familie, formează faguri în care depun ouăle şi mierea; familia de albine din acest adăpost; adăpostul împreună cu fagurii şi cu albinele din el; (popular,) stiubèi1 (â). V. m a t c ă (2). 94 de stupi (a. 1588). ctiv.. d. bătr. i, 209/20. Şe hotăra să nu se ia... ,,oierii de oi, nici dijmă de stùpi<‘ (a. 1631). stoicescu, s. d. 137. Sînt într-însa locuri de vii şi de pîine şi dc măslini şi de stupi, neagoe, înv. 64/19. Şi mai vîrlos căuta pe un 14313 SŢUPt -1821 - STUPAR grec... carele... au fost bătui stupii lui Gavriliţă vornicului şi au fost dat ştiubeilor foc. neculce, l. 90. Au. pus. . . dijmă den 5 stupi un stup (începutul sec. XVIII).' mag. ist. i, 220/21, cf. anon. caii. Mai mult decît 27 de stupi n-au găsit (a. 1707). iorga, s. d. xiv, 12. Pentru acei stupi să-l plătească cu i[a]Z[eri] 40 la Martin (a. 1754). bul. com. ist. iii, 97. Un urs au venit la un stup. ţichindeal, f. 218/19. 19 3 în total. .. arătîndu-se şi avutul fiecăruia: vite, stupi şi pruni (îi. 1819).' doc. ec. 23;7, cf. lb. Se va plăti ;. . cîte 50 bani de,,un stup. ar (1830), 2302/34, cf. valian, v. Viermi de mătasă se ţin în unele părţi în mare număr, dară stupi .sînt foarte puţini, rus, i. i, 145>/1. Stupul este o scorbură întunecoasă în care albinelor le plac să trăiască. brezoianu, a. 549/7, cf. polizu. Stupii sînl acum iarna aşezaţi in temnic. i. ionescu, b. c. 30/23. Districtele române, cele mai avute în:stupi sînt pînă aşlqzi,yjaş,câ şi Doljul,., hasdeu, i. c, i, 198. Fiecare stup 'are,, cîte. o albină mare, çe se cheamă trînţor. bo-linţineanu, o. 3.25,. Şa oiţe, ka stupi,„ba cai şi boi s-au dus ca pe gura lupului i creanga, . A. 114- Gîrla îşi. cînta cîntecul ştiut : stupii dormeau, caragiale, o. iii, 274, cf. ddrf. Stupul çel mai obicinuit la sătenii noştri este făcut dintr-un butuc găurit, damé, ţ. 119, cf. barcianu, marian, ins. 145, şăineanu2. Dacă vor face agricultură,, ei por plăti numai patru parale de stup şi trei parale de oaie. iorga, c· i, iii, 183, cf. tdrg, pamfile, I. c. 9.2, resmeriţă., d., cade. Stupii lui nu mditrecuseră de şapte, galaction, o. a. ii, 241. Se scăr.r pinasc în treacăt de un stup de albine, i. botez, b. i, 7. După ce a prins a cîntçi ΐ,η dumbrăvi cucul,... gospodarii şi-au făcut numărăiorile oilor şi stupilor, sa-D.ovEANţj, o. xii,. 39,0,· cf.. s.CRjBAN, d. De unde mai înainte stupul constituia în interiorul său p enigmă, astăzi este o carţe deschisă, enc. agr· i, 274> Albinele se nasc cîte două mii pe zi într-un stup., arghezi,, s. viii, 26. Cîţiva stupi în care auzi albinele zumzăind. stancu, ş, 159.. Hai să-ţi arăt stupii, h, lovinescu, ţ. 394. Stupii care adăpostesc familiile de albine sînl fie’pfimilivi/fie sistematici, ltr2 xvi, 489, cf. dl, dm. Aii roti albinele în septembrie, şi şi-au făcut stup în crăpăturile despicate... dé la stîlpii porţilor, bănulescu, i. 41, cf. M. D. ENC., DEX, h iv 249, vii 260, x 498, folc. mold. ii, 211. Buţi cu vin Şi stupi cu miere. balade, iii, 60, cf. o. bîrlea, a. p. ii, 518. Am o casă rolungioară, Mulţi voinici în ea se miară (Stupul), şez. vii, 123, cl. xvi, 181, alri 1 679, 1 680, 1 685, 1 686, 1 687, alr ii 5 456, 5 460, 5 461, 5 462, 5 466, alr s.n i ii 263, 264, 266, 268, 270, alrm sn i li 173. fr (Ca termen de comparaţie sugerează ideea de zgomot, de mişcare, de activitate intensă etc.) Ca un stup de albine, ariile roiau limpezi... în mintea lui îmbătată. EMiNEScp, p,. l, .53. Ca un stup în maslîmpăr zgomotă gradina .mqke., iosif, v. 121. Armadia fierbea ca un sjup în. ceasul cînd roieşte, rebreanu, i. 295. Trimite la tipar. 0 carie amuzantă şi plină, ca un stuip. topîr-ckanu, p. o. ■ 17. E plin de înţelepciune ca stupul de mie,re., stançu,. r, a. v, 306. fr (Cu determinări introduse prin prep. „de“ arată ,un număr mare, o cantitate mare, sau sugerează ideea de plin pină la refuz, înţesat) Păcat numai că: n-are vro momiţă sau vrun urs, că s-ar face stup, .de bani. .alecsandri, ţ. 401. Cînd sosiră ei,, casa era stup de bărbaţi şi de femei. agîrbiceanu, s. 309. îi stup de bani şi socoate că cu, bani îşi poate întocmi zbîrciturile. hogaş, dr. ii, 71, cf. scriban, p. E un şlup de oameni de-a curmezişul uli-ââfttret! ciAkiL petsîscü, o. t, 237. fr (Figurat său în contexte figurate) Stnt alţi trîntori de care trebuie curăţit stupul, negruzzi, s. i, 141. Acest trînior ce s-a vîrît în stupul Academiei ieşane. El mănîncă miere şi scoate fiere, alecsandri, s. 12. Jar stupii amintirii, prădaţi, se surpă goi. voiculescu, poezii, 139. Un stup advnc de demoni ne colcăie-n simţire, arghezi, S; v, 22, cf. românia literară, 1969, nr. 26, 7/1. -v" Eix p r. (Regional) Să ne şadă stupii, formulă glumeaţă cu care un oaspete este invitat de gazdă să ia loc său să (mai) stea. De miilt nu mi-ai călcat pragul! Şezi, să ne şadă stupii, agîrbiceanu, a. 461. (Re- gional) Stup-iieretezat = avere; moştenire (1). Ferice de el, a găsit toate gaia, stup-neretezat; aşa însurătoare mai zic şi eii ! udrescu, gl., cf. românul glumeţ, 46, zanne, p. i, 290. fr (Adverbial; ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Negustori, hamali, marinari din toate porturile pămîntului, restaurante şi baruri pline stup. sa-doveanu, o. ix, 304. A fi bogat stup. scriban, d. Oraşele au zeci de teatre, pline stup în fiecare seară, camil petrescu, o. ii, 54. + (Adverbial) îii număr mare; Sn cantitate mare. în curtea îngustă nu puteai arunca un aç, dar erau stup şi la poalele dealului, camil petrescu, o. ii,' 325. 2. (Entom.; regional) Albină (Apis mellifica). Cf. alr i 1 679/278, 333, 865, ib, 1 680/333, alr ii 5 458/334, 5 460/334, alr sn i h 267, h 271/334. <0> Compuse: (regional) stüp-galben = gărgăun (Vespa cra-bro). Cf. alr sn iii h 746/334, alrm În ii h 564/334 ; stup-ţigănesc (sau -de-eei-mari) = bondar ( Bombus terrestris). Cf. alr sn iii h 745/284, 334, alriîîsn ii h 563/284, 334. 3. (Rar) Epitet depreciativ pentru o persoană scundă şi grasă. Cf. scriban, p. — Pl.: stupi şi· (rar, n.) siupuri (ddrf, alr i 1 686/588, 695, 870, 954). — Cf. ngr. στόπος. STUP2 subst. (Regional) „Grămadă de coceni de porumb“ (leşalniţa — Orşova), porţile de fier, 345. — Pl. : ? — Etimologia nesigură. Cf. ser., stup ,,stîlp, coloană*". STUPÂI interj., s. m. (învechit) 1. Interj. Mars (II 1). Iară acel gheneral... au şi trecui înainte... şt au început a striga? stupai ! neculce, ap. cadè/ Orice mergea de-ntrebai, Ei îţi răspundeau: Stupai! (â. 1769). în dr iii, 737. Nu ne ajungea groaza ce purtam ca nu cumva turcii, întoreîndu-să să nu ne cuprinză în Bucureşti, ce şi ,,stupai“ ne înfricoşa, că oricine de loc să va clăti, dă viaţă să va lipsi (a. 1782). gcr ii, 127/38, cf. ddrf, cade, cardaş, c. p. 207. fr E x p r. (Substantivat) A da stupai = a mîna1 (I) din urmă. Că-n sal nu mai e de trai, Că ne dă turcii stupai, Să ieşim cu toţi la plai ! balade, iii, 124. 2. S. m. (învechit) Unitate militară (aflată în marş II); p. ext. soldat1 (1). Şi viind noaptea fără de veste stupdii. .., oastea turcească. . . au fugit afară din oraş la Văcăreşti, dionisie, c. 164. Radul bulucba-şa; . : au arătat că, viind cu stupaiul înlăiu in Bucu-. reşti, au găsit pe acest postelnicel. Balotă '(a. 1775).· iorga, s. d. vii, 41. 4. P. ext. ‘Cotropire a unui teritoriu străin, a unei localităţi etc. de către o unitate militară, de către o armată. înaintea Divanului au avut judecată... penlru nişte bumbac al lui, ce i s-au luat de nişte ostaşi, la vremea stupaiului (a, 1770). IORGA, b. r. 54, cf. scriban, D. — Pl. : (2) stupai. — Din rus. cTynaă. STUPÂR s. m., s. η. 1. S. m. Persoană care sé ocupă cu îngrijirea stupilor1 (1) şi cu creşterea albinelor (pentru a obţine taiere şi ceaîă); apicultor, (învechit şi popular) prisăcar, (popular) aîbinar, (înverhit şi regional) mierar, (regional) stuplnar. Aceasta de vor face şi alţi stupari, nu se vor păgubi, economia, 182/1, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, VALIAISŢ, V., BARCIANU. Stuparul, un bătrîn cu perii albi, ne ieşi înainte, bolintineanu, o. 325, cf. ddrf. Se zice prisăcar sau stiipar crinului care păzeşte stupii şi îngrijeşte de albine.· DAMÉ, T. 120i cf.* ALEXI·, \V., ŞĂINEANti2, TDRG, RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, d. Urau- nişte ochelari cii geamuri negre şi cu reţea de sîrmă împrejur, din aceia, cu care stâparii se apără de albine, slaba., h. 130. Pe 14316 STUPARNIŢĂ - 1822 - STUPEFIA nepoată.....tdc mulţi ani a luat-o ca ajutor un unchi al lor, jnpş Ispate, stupar la curie, camil petrescu, o. i, 236. Îşi apleca salcimul o creangă înflorită · Să-şi caute polenul în, stupii noi din vie, Cînd mi-a adus slu-parul pe masa .împletită Un fagure, ca luna. v. rom. iuijie 1954, 77, cl. lţr2, dl. Bătrînul. . . Grigorie Lapu, cel mai mare siupar din sat, înalt, ciolănos şi cam greu de cap. τ. pqeo.vici, se. 143, Stupărit pastoral = sistem de practicare a apiculturii în timpul sezonului activ, care constă în transportarea succesivă a stupilor de la o bază meliferă la alta (din aceeaşi cultură sau din culturi diferite). Cf. m. d. enc., dex. — Stupar + suf. -it. STUPĂRÎT2 s. n. Dijmă în natură percepută, ln trecut, asupra stupilor1 (1) ; impozit plătit pentru stupi1. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d. Stupăritul şi goştina, nu din capul meu a ieşit, barbu, princ. 105. — Pl.: stupăriluri. — Stup1 + suf. -ărit. STUPËD, -Ă adj. v. stupid. STUPEFACŢIE s. f. 1. (învechit, rar) Stupoare (D- Cf. prot. — POP., n. d. 2. (Livresc) Stupoare (2). Cf. barcianu, alexi, w., cade. Dorinţei legitime de reparaţie ii urmează. . . şi o stupefacţie deşteptată in faţa opiniilor violent contradic-torii. lovinescu, s. i, 275, cf. scriban, d. Doreea anunţase insă, spre stupefacţia tuturor celor din cercul teatrului, că nu poale primi, camil petrescu, p. v. 3. Alteori, sondorii trezesc această stupefacţie, bogza, a. î. 74. Luau ciiVîntul de la balcoane spre stupefacţia celor care,... glăsuiseră despre democraţie, pas, z. iv, 158, cf. dl, dm, dn2. Spectatorul neavizat încearcă o totală stupefacţie, cinema, 1968, nr. 2, 18. Formidabila organizare internă a reţelelor de drumuri, căi ferate şi linii dé aviaţie produce stupefacţia călătorului. românia literară, 1970, nr. 91, 3/3, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: stupefacţii. — Şi: (învechit) stupeiaejliine S. f. BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. — Din.fr, stupéfaction. SŢUFEFACŢIÎINE s. f. v. stupefacţie. STUPEFIA vb. I. T r a n,z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică oameni) A surprinde (4) ; a uimi., Cărţile... l-au stupefiat cu totul în mirosul lor de piele şi hirtie. călinescu, e. 248. Tot ce e frumos ca gest şi cinste o stupefiată, o tulbură, camil petrescu, p. 224. Mare avocat şi proprietar, situaţia domniei... 14328 ■ 'Stupi a STUPEFIANT - 1823 - STUPI deocamdată a stupefiat, arghezi, b. 75. O realitate nouă şi complicată, care ţinea puţin de vrăjitorie şi-i stupefia: gheaţa dulce, bogza, a. î. 594, cf. dl, dm, dn2, m. d. ENC., DEX. — Pronunţat: -fi-a. —Prez. ind.: stupefiez. — Din fr. stiipefier. STUPEFIANT, -Ă adj,, s. n. 1. Adj. (Despre fenomene, stări, procese, evenimente etc.) Surprinzător; uimitor. Parcă m-ar fi stropit cineva cu o cană de apă ca să mă deştepte dintr-o reverie stupefiantă, camil petrescu, p. 227. Se petrecea... un fenomen cu desă-vîrşire stupefiant, sadoveanu, o. xii, 591. Nu putea să uimească> nimic, nici împrejurări stupefiante, arghezi* l. 207. Această veste stupefiantă este şi ea contrapunct ată de ridicarea în picioare a unuia din părinţi. contemp. 1957, nr. 575, 5/2. Coexistenţa stupefiantă în cadrul aceleiaşi opere, a unor poeme... de o nemaiatinsă... înălţime, alături de coborîri. v. rom. martie 1970, 117. Pe un ton vioi, fără semne de emoţii, sînt povestite întîmplări stupefiante, românia literară, 1980, nr. 21, 8/3. 2. Adj., s. n. (Medicament) care inhibă centrii nervoşi, provocînd o stare de inerţie fizică şi psihică şi care prin folosirea îndelungată sau repetată dă naştere fenomenului de obişnuinţă şi unor toxicomanii grave; p. gener. (substanţă) care prin folosire repetată dă naştere fenomenului de obişnuinţă. Y. drog, Se vorbea... despre... o descindere într-un cuibar de stupefiante, c. petrescu, g. v. 297. Produsele şi substanţele stupefiante sau toxice sînt cele stabilite de Ministerul Sănătăţii, bo (1953), 165; în forma stupefiantă a somnului vru să găsească o analogie împăciuitoare a morţii, călinescu, g. n. 333. Şi valizele diplomatice inviolabile, pline cu... devizele şi stupefiantele care rotunjesc veniturile, vinea, l. i, 122, cf. dl, dm, abg san. Voi. .. Ce traficaţi stupefiante Şi-l răstigneaţi pe Crist de Paşti, vulpescu, p. 107. Se caută nişte traficanţi de stupefiante, cinema, 1968, nr. 3, IY. Birou de represiune împotriva comerţului cu stupefiante, contemp. 1969, nr. 1 205, 9/1. O sesiune... pmtru dezbaterea problemei stupefiantelor, românia literară, 1970, nr. 76, 22/4, cf. m. d. enc., dex. <0* F i g. Patriotismul... e eliberarea poporului de cei ce l-au ţinut în... somnolenţă, servindu-i stupefiantele tiranilor, sadoveanu, o. xx, 414. Ca să se menţină într-o regulă de etică, s-au agăţat ca de un stupefiant salvator de toate minciunile, ralea, s. t. ii, 307, cf. contemp. 1957, nr. 542, 2/2. — Pronunţat: -fi-ant. — PI.: stupefianţi, -te. — Din fr. stupefiant. STUPEFIAT, -Ăi adj. (Despre oameni) Surprins (1); uimit. Gf. stupefia. Acum erau stupefiaţi ei înşişi de întorsătura lucrurilor, camil petresgu, 0. iii, 92, cf. dl. Ce-s vorbele acestea! exclamă Varga stupefiat, t. popovici, s. 266, cf. dm. Bămîn stupefiat cu arbaleta în mină. vin. pesg. august 1964, 16. După ce admirase primul volum al lui Blaga, se declara stupefiat, contemp. 1966, nr. 1 033, 1/4. Stupefiaţi, la începui, de gravitatea faptului:... vor scoate la iveală... interese meschine, t iulie 1968, 72. Eroul nostru... aduce cerşetorului stupefiat pomana legiuită. rom \ ni a literară, 1969, nr. 52, 22/2, cf. m. d. enc., dex. + (Despre ochi, despre privire, despre fizionomie etc. sau despre manifestări, despre sentimente etc. ale oamenilor) Care exprimă, care denotă surprindere, uimire. Ochii lui stupefiaţi se uită la noi. arghezi, s. viij 99. Deschizîndu-şi guriţa lui stu-pefiatăj îi făcu spasmodic semne să se apropie, vinea, 1. i, 338: Profesorul are o privire stupefiată, h. lovi-nescu,. t. 344. Naivul boier ne face să ne jenăm de stupefiata lui admiraţie: de oriental în faţa. Occidentului. constantinesgu, s. ii, 314; Femeia îl învălui pe doctor cu o privire stupefiată* preda, r. 64. — Pronunţat: -fi-at. — PI.: stupefiaţi, -te. — Y. stupefia. STUPEFI^RE s. f. Surprindere (4); uimire. Exclamă medicul teosof cu o expresie de liniştită stupefiere. preda, r. 149, cf. dn2, dex. — Pronunţat: -fi-e— PI.: stupefierL — V. stupefia. STUP&VDIUS s. n. v. stipendiu, STUPI vb. IV. (Popular) 1. In tranz. A scuipa (1). Cînd eram băiet, stupeam în palma stingă, apoi trînteam cu muchea celeilalte palme în stupit şi în care parte sărea el, într-acolo apucam şi eu. creangă, a. 141, Cf. GHETIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., candrea, f. 466|tdsg* cade, scrib an, d. Se da jos de pe cuptor şi stupea pe feliuţe. camilar, g. 35, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, CANDREA, Ţ. O. 8, B0L. fil. xi—xii, 106, 345, alr i/1 h 87, alr ii 2 098/21®, 235, 365, 414, 514, 520, 531, 537, 551> 574, ■ met ii 3 252/346, 349, 353, 362, 514; 520^ 531 v. 574* ailSm ii/i h 53. <0> (în credinţele populare, pentru a altiîlgâ un rău, un necaz etc.) Mi-a sărit inima (stupeşte în sîn). alecsandri, t. 26. Alţii mai fricoşi îşi stupeau în sîn. creangă, p. 233. Luni dimineaţă, înainte- de a răsări soarele, stupeşti în locul unde cîntă greierul în casă şi el fuge. n. leon, med. 94. Poporul crede că spă-riindu-se de ceva, e bine să stupească în sîn. gorovei, cr. 304. Descîntătoarea... stupeşte după fiecare deşănţare asupra bolnavei, marian, na. 48. Ulcioarele să fac pe genele ochilor... n-ai decît... să le stupească un mezîn şi eşti scăpat de ele. şez. i, 119, cf. alr nfi h 128. ^Expr. A linge unde (sauj tran z., aceea cc) a stupit = a linge unde a scuipat, v. scuip a (1). Căci nu a voit să lingă aceea ce a stupit. beldiMan^ ap. ddrf. Eu nu ling unde am stuchit. pamfiiie, j. ii, 167. + Tranz. A expectora. Cf. m. d. enc. ^ Exp r. A-şi stupi (tot) sufletul (cu cineva) =* a) a o duce foarte rău. Ne înăbuşă de ne stupim sufletul ! sadoveanu, o. xviii, 233; b) a se chinui cU ceVâ sau cu un om nepriceput, nesupus, îndărătnic. Pîhă l-am dat la brazdă, mi-am stupit sufletiil cu dînsul. creangă, p. 230. Neică loniţă îşi stupi tot sufletttV de necaz, agîrbiceanu, s. p. 140, cf. dl, dm, dex; A" sttipi simjc = a avea o hemoptizie; (popular) a scuipa sînge, v. scuipa (!)• Mandache... stupea sîngei camilar, c. 20, cf. dl. + I n t r an z. (Despre pisici) A scuipa (1). Gf. dl, dm, dex. <0> T r a n z. Nu puttău scăpa bietele mîţe din mîinile noastre, pînă ce nu ne zgîriau şi ne stupieau, ca pe noi. creangă, a- 37. Bine face motanul că te stupeşte! îmi zice mamăn rtzînd. sadoveanu, o. xii, 616, cf. alr ii 6 059/157, 219, 200, 346, 353, 362, 365, 386, 414, 514, 520, 531, 53^ 5 574, 605. <0* (în imprecaţii) Să-i curgă prin coate' tărîţele, Stuchi-l-ar mîţele. topîrceanu, f; o. 158. Ai-fost în sat, stuchi-te-ar mîţele. stănoiu, c* i. 189: Cu drept la pensie? Eu? Siuchi-v-ar mîţele 7 h. lovinesgu, t. 384. <0* (Prin analogie) (R ef l. rec i p r. )Penttu [cei] cari trăiesc rău [se spune că]... se stupese* ca mîţele. şez. ii, 47. 2. Tranz. (Complementul indică oameni) A scuipa (2). L -aşi stupi şi nu-l pocim canTEmie* ii i. i, 210. Spunea moşu Tache, mâi, că-l bate-şi-l zgîtîit şi-l stuche nevasta, c. petresgu, o* p. ii, 113. Şi cine* ţi-o spune că poţi să înveţi ceva dex la prosti., peaceia să-l stupeşti între ochi. cocea, s; i, 209. N-am îndrăznit să-l stupesc, ca să nu mă trimeută la ocnă. sadoveanu, o. xvii, 465. Dacă te-ar vedea maică-ta, te-ar stuchi în gură. stancu, r, a. v, 71, cfi dl, ijmi dex. <0* (în credinţele populare, pentru a alunga un rău* un necaz etc.) L-a stupit pe mititelul în vtrful nasului. CARAGIALE, S; N. 13. 3. Tranz. (Folosit şi a bs o L) (Despre oameni; complementul indică corpuri străine, substanţe etc.) A scuipa (3). Frîul, ca pre stăpin avînd-l [calul] îl' 14333 - 1824 — STUPID lepăda ţiupint&i şi-adeasă spumegînă (a. 1773). gcr' ii QŞplO. Stupeşte mereu firele pe care le-a smuls cu dinţii, caragiale, o. i, 58. 1 se vedea zbîrciturile pe ’itiÈraz.'ÀarHClndWuchea valr,ii.2 098/219, 365, 6 059/219, 26.0, 353, 365, 38*3)· — Şi·, (învechit) ţupi (cantemir,, ap. ddrf),: ..(regional) stopi (bul. fil. xl—xii, 106, alr i/i h 87,, ^lr u 2 098/219, 365, 6 05.9/219, 260, 353, 365, 396),' ■ stropi (alr , j/i h ,87/268), strupi (alr i 1 271/677),' ::Sţţjtchi' .(îţdrg), sţupiâ î(alr i/i h 87/158; prez. ind. ■..siiipi'iv.ib.), ştiopi (a-lr i/i h 87, alr ii 3 252/346, $,0,59/346, : alr ii/i h 128/346), ştopi (bul. fil. xi— .xii, 345, candrea, ţ. o. 8, alr i/i h 87, alr ii 3 252/349, n353, ' >362, 6 059/362, glosar reg.), ştupi (bul. fil. xi-r-xu, 345, ALR II.? 098/574, 3 252/574) vb. IV, > Probabil lat. *stupirc (< *scuppire + sputare). ■ STUPlA vb: IT v. Stupi. ' STUPlAT s. η. V. sttipit. , STI-Pil), -Ă, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de pricepere, de judecaţă, de iatpligeţtţă sau care , acţionează fără pricepere, fără judecată, fără inte-ligenjă, nătăfleţ (1), nătărău (1), natîng (I l)i, n e b u n (12), neghiob (1), nerod (I 1), nesoco tit b(3), netot (12), prost (BIV 1), prostănac, sec (4), ţîmpit (2), tont (1), (rar) puţin la minte (v. puţin Ia), •(învechit şi popular) neajuns2 (3), nebuna-ti c (1), (popular) pal ava tic (2), (popular şi familiar) mototo l1 (II), năuc (1), timp1 ’(2)V ‘ J o -n t ă 1 ă u, (invechit. şi regional) lud, n ă-tîn.toc (1), pros tan, prostatic1 (4), pVço stă n a t i c , (regional) b 1 ê o t, bob 1 e-iţifc, b-0 ţ> 1 e ţ, cher ap leş, .cîiornb,1 mo-'r,o iman, m o t. ă n o s, iiatantol, n ă b î r-ug eac, n ă & ăf o i, n ă h u i, n ă p.r ui, n ă s ă-rîmb (I 2), năsilnic (G), nătăbîz, n ă-tint, nătrui, nătruţ, năvleag, năvli-gos (1), nle.bleznîc, neeăli’t, nerodoi, o p a c2,, (1)', paliu3, ,p â^U i, pă.teaşcău, ■ p Işo.n ici o s, pliu,r,d Jl),‘.p o rie (3), p r o ş-,ţ‘o'voJ, ', ρ,ύ n c Ji u,. ,;ş ύ i et i Ç, tavău1, tkn- : ‘.t*ş;, .'-tâlaşmăn,, t,a.lîmb, tărăntuc (1), . t ă.ft 1 '■ (2), t e l.el eu (1)S t.elp iz (2), tontan, ; t.p n t ă 1 a.n, t, o η | o 1 e t e, to'ntolog, (fami-;jiarj);.j lţe & găgă ii,t( ă, gO'go m a n, - ş ui’ .(2), ; zevz'éc; (despre privirea, ochii, figura etc. oatfie- : nilor sau despre însuşiri, acţiuni, manifestări etc. ; 4le 16f)'-eare exprimă ι sau : denotă lipsă de pricepere, •de· judecată,.-de .înţelegere,, n ă t in g (I 1), ,n e bun ; (t 2), nebu nés ci (2), n êg h i o b (2), nerod (I I);··· ri ë fr o z es c,· ,n e-.s ă r a fc> (2), nesocotit ■(»)■,· J>Vr o sïe s c (2), ‘(livresc) i ne-pt, (rar) n er g -h'i ô'b e s c, p-r ost ăD.j· STAMATI, D. Pindar... căta să facă o escepţie,... Iu acest caracter stupid şi comun la Beofiani. aristia, plut. XL1Vs/29. Alegătorii... venali sau stupizi... nu vedeau necesitatea de a alege un om care trăieşte cu capul intre cărţi. sion, p. 468, cf. antonescu, d.·. Sînt şi astăzi oameni sălbatici foarte stupizi, conta, o. f. 349, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Se leagănă pe picioare, 'cu-ochi stupizi, petică, o. 228, cf. resmeriţă,·;d. La oamenii stupizi... toată coaja creierilor se află.mai puţin, degenerată. babeş; o. a. i, 11; cf. cade. Nu ie.fă mai stupid decît eşti ! c. petrescu, o. p. ii, 24, cf. scriban, d. San-cho Pan za'nu esle nici rău nici stupid, îşi iubeşte stă-pinulşi, cînd este pus în situafia de a. se conduce după iniţiativele sale, manifestă prudentă,şi bun,simţ. vianu, l. u. 110. Pieu a rămas stupid de mirare şi cu gura căscată, h. lovinescu, t. 218, cf. dl, bm, m. d. enc., dex. <0> (Prin analogie) Peştii îl priveau neclintit, •cu ochi rotunzi şi stupizi, c. petrescu, î>, ,i, 146. -0* (Substantivat, n.) Acolo tot va -merge..... ser acul. şi avutuj Stupidul şi-nvătaiuL r. ionescu, c. 17/19. Rar poţi găsi între dînşii... un idiot, un stupid, un imbecil. ghica, c. e. ii, 39. ·♦· (Adverbial) în mod stupid (1), ca un stupid, in felul 'stupidüÎuiV'rieghiobesté, néro-zeşte,, prosteşte (4), (rar) ü&uÇésiè. ÎRî’d aşa de'stupid, ca un detectiv neghiob, c^mil 1 peîRescU,’ u: n. 234. După această bravură,’rămase plrivind sfûpid. c. i^e-tÎescu, î. i, 25. SurtSe"vag şt stupid: id: o. p. i,1 llâ. O dată cu Stingerea luniinii," înëepe teroarea aprecierilor cu voce tare a spiritelor, a rîselelor plasate 'stiţpiti. cinema, 1968, nr. 4,'V.’ ! ' v ' 0 2. (Despre stări, ίβηοιιι,βιιβ, procese etc., despre situaţii, evenimente etc. sau despre .creaţii, activităţi ale .oamenilor etc.) Care este lipsit 4e, sens, de raţiune, de conţinut, absurd; care sesface sau care are loc fără judecată, fără măsură, fâra ,respectarea untţr norme bine gîndiţe, ilogic,, iraţional, nelogic, n e r a ţ i o n a 1. Dacă augurul esté defavorabil, căptăm... a declara .superstiţiuMix în chestiuţie ca absurdă şi stupidă, cqnta^.o! ,f. 194. Sînt mai multe feluri.de aşteptări. Ëslë sÎupida MŞteptaje pasivă, iorg^a, p. a. ,ii, 360. Romanţele noastre stupide.şi. triviale jignesc sufletul şi dezguştă. anghel, pr. 189. 'Nu pot fi nişte stupide greşeli de copist, pârvan, g. 253. llaz cred că nu faci de trivialitatea lui siupidă. m.’ i. caragiale, c. 104. Şi, vîrf la toate, criza financiară, stupidă,, care s-a abătut aşa din senin, rebreanu,, ή· ι, 4.7. Ştirile. sînt calomnioase şi stupide, titulescu; Pfin de orgoliul unui noroc stupid, (Lcest parvenit mă ,'răzvrătea cu toate gesturile lui. galaction, o.’ a. i,'152. Speranţă siupidă că e acolo... mă -năucea, camil petrescu, u. n. 154. Numai fUa>:.pingţ lui încejjuse această discuţie stupidă, c. petrescu, o.'’"p/î' 203. Un presentiment obscur, o teamă stupidă , şi ridicolă îi sugrâmau sufletul, cocea, è. ii, 37. -NJaŞ putia sus-iine că întimplările' stupide au ’Oréo semnificaţie, sadoveanu, o. xvi, 508. Ml s-a părut că eram un erou într-o thhlodramă stupidă, vîasiu, d. 264. ' După o noapte de ' neodihkă şi èe stùpidé, negîndile păţanii', ne apr'opiam de Braşov. BLAGkj /h. 72'. O intimplaré stupidă ça multe alte 'inilmjplătt·sTancu, r. a. iv, 210. Cei 20 de copii îşi fac plaja... intonînd un clniec stupid, bogza, a. î. 355. Mă lasă pe mine să intru în toate istoriile lui stupide, preda, r. 143, cf. dl. 11 veni în minte o întîmplare stupidă, τ. popovici, s. 238, cf. Dft. Romeo şi Julieta, Victime amîndot ale unor siu-ptdé relaţii'între ■familiile lor.^οιί^ΜΑ,'Ίθδδ, nr. 5, 30. Siupidă- curiozitate a celorldlţi l-a obligat însă să se ’feriţiŞcă şi chiar să 'vorbească.‘ românia lîterară, 1969, nr. 14, 17/3, cf., m. d. bînc., dex. -v* (Adverbial) ’li-biftdu-se orbeşte de peretele de stîncă, sta sliipid. cabX-GiĂÎi; o. ii, 345. Ai ’noştri'trai) tri mod stupid, în êùs-, ΰ.fbeţte. camil petrescu, u., n; 398. 'întrebă ‘stupid, arăiînd ‘cicatricea.· 'c. ;petrescu, S. ii, 1^5. :înţre;ăţă siţpicl·:· Ce mai .fdci? "f.. popovici, îs; ’27.' -Pri-veşte-l cttm-' căÎcă Λstupid printre· stirvuri ! vuLÊÈSëfei- i.: '54. O bună parte din tineret''cit'e1 dărvtnârea’i.'. 'btitietăţii. V. Γ. ■f 14336 STUPIDITATE 1825 - X'PUPI.NEA O . face haotic şi stupid,, v. rom. martie 1970, 109. fr ( Substantiv,at, n.j -'Stupidul, banalul, şablonul încep să aspj-ţg să fie reabilitate, românia literara, 1969, nr. 33, 14/2. ' . l — Pl.: stupizi, -de. — Şi: (învechit, raf), gţupifl, -4 'adj. , , ’ ' , ' ■— Din fr. stupide, lat. stupidus, it. stupido. • STUPIDITATE s. f. 1. însuşirea de a,fi stupid (Îj ; stare a omului stupid; lipsă de pricepere, de judecată, de inteligenţă (în acţiuni); dobitocie, idioţenie, idio-ţie, imbecilitate, nătîngie (1), nebunie (2), nechib-zuinţă, necugetare, neghiobie (1), neminte, nerozie (1), nesăbuinţă, nesocotinţă (1), pr,ostie (4), stupizenie (1), tîmpenie (1), (rar) nătîngeală, nesăbuire, netoţie, tîmpeală, tîmpie, tîmpime, (învechit şi re- i gional) riătărie (1), tonţie,; (învechit) nărozenie, neso- '■ coteală, prostime (5). Cf. i. .gqleşgu, c., negulici. ; Cu stupiditatea sa cunoscută, lumea care admiră... tot ce e nou a prins patimă pentru acest lăudăros: ba-hdnzi, M. 397/26, xf. stamati, d. Sint oamenii cei mai fericiţi, dacă este iertat a numi fericire o stare de nesimţire şi de stupiditate, barasch, i. 140/2. Nişte dinţi care cu săritura lor sau înclinare fac o gură botoasă, sînt un semn de stupiditate (de neghiobie sau nerozie). 'tis. 151/20, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, p. ■ ln acel moment, exprima un fel de nevinovăţie ameşte- ; cată cu stupiditate, filimon, o. i, 132. Destul.au .fost . şi , sini premiate talentul şi inteligenţa ! . Stupiditatea, iată ce voim noi să premiem, caragiale, o. iv, 399, cf. şăineanu2. In opera sa socială, el n-a zugrăvit decit ; stupiditate omenească, ibrăileanu, sp. cr. 245, cf. ,cade. In stupiditatea lor, nici nu au conştiinţă dé nefericirea lor. c. petrescu, c. v. 287. Aş fi vrut să-l aud vorbind.... şi insultînd stupiditatea omenească, sadoveanu,. o. XIX, 269. Te-am p'scultat cu răbdare niimai . ca să-mi fac o idee de gradul de stupiditate pe caré l-ai ■■ atins. V$ea, l. ii, 305. JS prima carte, din cîte îmi:amintesc, pé care am abandonat-o la jumătate,'revoltat de · stupiditatea unui destin " torturat.' tudoran, Oi «249, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. - : 2. Atitudine, comportare, faptă, afirmaţie, vorbă etc. de om stupid, dobiţ,ocie, i di o ţ en·) c, idioţi e, imbecilitate, inepţie, nătîngie (2),‘ nebunie (3), n e c h i ly. u i n ţ ă, ■ ne cu getare, .neghiobie (2), n g roz ie (2) j . n e s ă b u i n ţ ă, n e s .o c o t i n ţ ă (2),, p r o s- * ti;e -(5), tîmpenie (1), trăsnaie, (rar) nătîngeală, nesăbuite, n ,e t o ţ i e^ t î jn - . p e a 1 ă, t î m p i e, tîmpime, (învechit şi .regional) n ă t ăr i e." . ' — Pl.: ? . ■ τ· De- la stup1. ') STUPÎLĂ s. f. Dispozitiv de aprindere pentrvi încărcăturile de (pulbere,; folosit la înc^căţurile, de az-.yîrliţe ale unor guri de foc. Cf. scriban, d.,· fel®2,, dl, DM, M,' D. ENC., -DEX·. .. — Pl. : stupile. ;· -, — Gf·. fr. ‘èt-ô u p i lie. " *■ '; - STUPIXÂR Ş, m. (R-egional) Stupar (1) (Feneş Alba Iulia). Cf. alr sn i h '266/102,' alrm sn ί h 173/ 102. ' '. 1 ·'' ' : ;■ ·· --t : >-'■■■ - ţr Pl.; stupinarit' . . .. . ..... , , . ■ — Stupină 4- suf. s-ar. '; . ii. ·.,, STUPINĂ s. f. Loc unde sint aşezaţi stupii1 (1) cu albine (şi toate instalaţiile anexé);.:to,talitatëa stupilor1 aşezaţi pe acest loc; Îţoţal%teşi. ajbijielor din aceşti stupi1; stupii1 împreună cu albinele* "care se 'află pe acest loc; prisacă (3); stupărie1 (ţ),'Crafţ albi-riărie, prisăcărie ;(2); (regional) pivniţă ■(#)>!. folajtg (2), stupar. (3), stuparniţă,i stupinea» ificure de, f>dihr nă, ce vor fi, ori pre la vii, ori pre la siupirţi (MuţiT.), ori pre în pomeate, ori pre alte primblărir ,praV> 175. Vlnzarea Stoineştilor, ,,den valea, stüpinii 'pănă în hotarul Coziii“ (a. 1677). bul. 'Som. ist. fit,Intră norodul .in ,şţupinâ, biblia. (1688), 2042/52, cf. anon. car. Cataétïh dej ioaţe lucrurile. iîiăfflşâriiV:.} ' Î34 stupi., la trei stupini, cei ’mai buni"(&. 1802). doc:. ec. 70^ cf, budai-deleanu, lex. Cînd.··. [âlbmêlé] nu zbdară departe de la stupină' sau ■ adună' boămbe micuţe de ηαέΐρ... Sînt senine de' schimtdr'èq tiremii: caiændariu (1814), 86/15. Casa şi'.'ţot al 'tăîi îţt1 sîrit tocmai ca ’ύ grădină ln prea frumoasa luna! Mai ~tti-t'r-îri£a eu stupină, zilot. cron. 88, 'cf. lb.· Ursul :aü venit'ïntr-o:. stifpină. şi.,. au început a scqaté^fagürï şî ămîncâ miere, fm (1838); 37/1, cf. valian, v.- Crescătoria de çiirùiaci, lâplăfia, stupina,!.. îrt Sfîrşit'ioi ce aţe ’de 'ècop. a supUiie tnpnÎpâlaţiei^prbdUcCuî'r'ecoltei. brezoianu, X.‘ 8/24,' èf. tolizu. TrîrttOri, ‘‘viespe; rdik stupină',. Bdi^iXc;" o. 208, cf: lm; bÎrüianïj. · Mai întîi se vor forma din venitele livezii şi stup’inèi sw^numife·. .A im fond /â. 1879). păcală’, m. r. 396, cf: ddrf1, ·#;, tî)rg, şăineanu2,'ÎaSifile, i. c. 88. Dâpâ maiă’^Se adihnea uţi ceas-două în stupină, rebreanu, i. 66; cf. resmeriţă, ' p.,. CAÛÈl Planiaţiunile 'ăe ' sdlctrfii A . ■sînt populate ;î’n sezonul inflorirei salcîmitlm -de ‘numerdşi sţiipî aM$i''din stupinele din alte-localităţi. 'ÉNé.' agr. i, 2S0, 'c’f. scriban, d. Fiisese ani de zile:Îhgrijitocire:ia $tupind; boierească- 'caîmîi: ‘PETRÉ^cbi'/i) ί r,’ 4123·, tef i dm, rij.'''p./ENç;, ϋέχ,' AÎâ f 1^685, aiîrm' 5%5'6'/36.y'284, 346, alr SN ï li 265; alrm sn i h 172. Pe lă stmpini sè ducea. Toată Ceara o-aduna. balade, iî, ;176i Vindeţi Vii,'iyi'ndeţt:moţii,‘ Êer<}helià de^la cîmp Şi stiipida de la '*■crîiiijr/ fôlc. olt. — munt1. ii, 216. 'fr ' (©liinaeţ) ffiîţtdfi'ă sîtûèùt puţini rumâni,·.-. né-trebiiièâcèiascü-fiie;,veninoase;-ţi tari, ca să putem- ■ tnţep'a:. ’J, >ψ6'ăl d-0 îndrăznfâă té ia'cu stupidă m tot. 'jipÈàcû, 0..125. ;. —. PI.:' stupine şi (învechit ' şî,,j^Îqha\)lâiâpifiî. — Stup ^--sUf; i>ihăi ■'·'"■■· ; ; ! STUPMŞrÎT 's.- n* (ïtègional): StupMt1) . (Răchite — Setàèf). Cf. a -tC· 6V: Atè kdrteaïstûpinârituliii* .ib. ■ — Şţupină ^.sjif.· -ăriţ'.', ■" ’.ir' ■ " S-TUPINEÂjis'.-Î. i (Pita ; n,ord-esţul,e0lţ,) -,Ştvijjină. Cî; ci&UşAîiU,v?v;s':19ft.· 4ίΡ.! e x tî^ jl/pc gh eare a,fo-Şt .te-?sttiJ)mâi:iGfv:'..'ciA®şANUj>-.fy.; ,1>9P;. Sj9„tr i'i-.-î . - Pl.; .shipîiieje' ii.»· --'■ ‘·—'Stupifiă »f suf. '-ea, . Si t , , : J ' * '■ 1 ■ - ■·> ii- K -, ,'r, : : -r-t- 14343 STUPINIŢĂ - 1826 _ STUPOARE STUPINÎŢA s. f. I. (Popular) Diminutiv al Ini stupină; (regional) stupinuţă. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Dragostea de copilită, Ca mierea din slu-piniţă. mîndrescu, l. p. 45. Tot mâ duc în stupinilă, Că este-un fir de tămîiţâ, Tot mi-oi face cununiţă. bud, p. p. 8. Şi ti-oi băga-n grădiniţă, în. cea mîndră stupinilă. bîrlea, l. p. m. i, 33, cf. 496. Dragostea-i de coconită Ca muierea din stupchiniţă. t. papahagi, m. 13, cf. alr ι 1 685/259. Colea-n vale-n stupiniţă, Ţine-mi calea o leliţa, udrescu, gl. II. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu două frunze bazale opuse, cu flori albe, cu miros puternic de garoafă, care creşte prin păduri şi poieni; poroi-nic-alb (y. poroinic 1), (regional) bujor-alb, iarba- căşunatului, iarba-căşunăturii, leordaca, untul-va-cii-mirositor, violete-de-noapte (Platanthera bifolia). Cf. tdrg, panţu, pl., gade. Dintre cele inai gingaşe de la noi, crescînd prin poienile umbroase sau prin rarişti de păduri, este stupiniţă. simionescu, fl. 152, cf. DL, DM, BORZA, D. 133, M. D. ENC., DEX. — Pl. : stupiniţe. — Stupina -f~ suf. -iţă. STUPINtlŢĂ s. f. (Prin Maram.) Diminutiv al Iul stupina; (popular) stupiniţă (1). Miluţa de la măicuţă Ca mierea din stupinuţă. ţiplea, p. p. 90, cf. BUD, p. p. 83. — Pl.: stupinuţe. — Stupină + suf. -uţâ. STUPÎT s. η. 1. (Popular) Scuipat1 (2). Ochii orbului din naştere spălind, prin ştiupit şi tină le deschide luminile. cantemir, hr. 197. Cînd eram băiet, stupeam în palma stingă, apoi trînteam cu muchea palmei celeilalte în stupit, creangă, a. 141, cf. ddrf. Cine a auzit pe un leah... vorbind... cu gura plină de stupit? PHILIPPIDE, P. 277, cf. ALEXI, ΛΥ., BIANU, D. S., TDRG, scriban, d. A înghiţit piperul acela cu ştiopitul. sbiera, p. 130. Boala... Să piară cum piere stupitul în cărare. marian, Y. 152, cf. vaida. O hîrcă de babă în trăsura împărătească, nici stupitu să-l dai pe dînsă. şez. ii, 111. De ne-o fi făcut Cu stupit de babă. păsculescu, l. p. 128. -Se unge [urechea bolnavului] cu scrum muiat în stupit, pamfile, b. 49, cf. τ. papahagi, m., arh. folk. i, 196, alr ι 81, 1 271, alr ii/i mn 13, 6 898, alrm ii/i h 53. Are stupit Ia gură, se spune despre o persoană vorbăreaţă. Cf. zanne, p. ii, 748, id. ib. v, 306. 2. Compuse: stupitul-eueului = a) (Bot.) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar albe ; scuipa tul-cu-cuîui (v. scuipat1 3 a), (regional) iarba-coco-şuiui, paştile-calulul (sau -cailor, -cîinelui, V. paş ti1 ί b), punga-popii (v. pungă ΙΙΪ b), rîjnică 0ή, spumăriţă, spumeală (Cardamine pratensis). panţu, pl. 296, cade, dl, dm, borza, d. 40, m. d. enc., dex.; b) (Bot.) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina cu măduvă, cu frunze bazilare care nu formează rozetă, cu flori albe, rar, roz, mari; (regional) hrean-de-apă, sterniţa (Cardamine amara). Cf. barcianu, panţu, pl. 296, borza, D. 40; e) (Bot. ; regional) rîjnică (a) (Cardamine impatiens). Cf. borza, d. 40; i d) (Ëntom.; regional) învelişul larvar al insectei Aphrophora spumaria, care, după ce lese larva, se ; usucă, căpătînd forma unei mărgele (I 1) ; (regional) mărgica-cucului (v. mărgea I 1 a), mărgicuţa-cu-cului (v. m ă i* g i c u ţ ă). O seamă de f ete însă, aflînd „stupitul·6 sau ,,mărgică cuçului<(, îl înşiră... la mărgele, marian, ins. 288, cf. tdrg, cade. Mai curioasă este insecta... ce dă mărgică ori stupitul-cu-cului. simionescu, p. r. 348; e) (Entom.; regional) depozit grattulos sau vi s cos format ca un inel în jurul ramurilor tinere ale copacilor din ouăle unor fluturi, (regional) glasul-cucului, mărgica-cucului (v. mărgea I 1 b), scuipatul-cucului (v. scuipat1 3 b). Cf. marian, o. i, 44, id. ins. 285, n. leon, med. 109, gorovei cr. 460. Fetele din Bucovina mai poartă la mărgele... ouăle insectei Gastropacha neustria, numite ,, stupi tul· cucului", candrea, f. 203; (Bot.) stupit-că-prese = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina fin striată, cu frunzele penate, cu florile roşii, violacee (Cardamine rivularis). panţu, pl. 295. — Pl.: : (1, n.) stupituri şi (regional) stupite (alr i 81/526), şi (m.) stupiţi (ib. h 81). — Şi: (regional) stupiţ (alr i 81/394; pl. stupiţi, ib.) s. m., stupiât (alr ii/i mn 13, 6 989/157, alrm ii/i h 53/157; pl. şi 1, n. stupiate, alr ii/i mn 13, 6 898/157, m., stupiaţi, alr ι 81/158, stupieţi, ib. 81/144, 160), stopit ib. 81, alr ii/i mn 13, 6 898, alrm ii/i h 53; pl. şi 1, n., stopite, alr i 81/217, m., stopiţi, ib. 81/194, 215, 360, 363, 378, 381, 383, 542) s. n., strupit (ib. 81/677; pl. strupiţi, ib.) s. m., stiupit, ştiopit (pl. si, 1, m., ştio-piţi, 1Ï3. 81/341, 370,'388), ştopit (ib. 1 271/361; pl. şi, 1, n., stopite, ib. 81/357, m., stopiţi, ib. 81/350, 351, 354, 355, 361, 385) s. n. — Y. stupi. STUPITOR, -OÂRE s. f., adj. I. S. f. (Mold.) Scuipătoare, v. scuipător (2). Cf. ddrf, pascu, s. 126. 2. Adj. (Regional; în forma siopitor) Care stupeşte (1) (Părhăuţi — Suceava). De te-o pocit... Bărbaţi stopitori, Pocitori, Femei slopiloare, Pocitoare, marian, d. 183. — Pl.: stupitori, -oare. — Şi: stopitor, *oare adj. — Stupi -j~ suf. -tor. STÜPITÙRA s. f. (Mold. şi Bucov.) Scuipătură (2). Cf. stupi (1). Ştiupitura iarăşi îţi înghiţi. cantemir, i. i. ii, 78, cf. cade. Jur-îm pre jurul lui se vedeau stupi-turile oamenilor, camilar, n. ii, 309. Cu hîrcîituri Şi cu stopituri. marian, v. 207, cf. alrm it/ι h 53. — Pl: stupituri. — Şi: stopitiiră, stiupitùra (alr ii/i mn 13, 6 898/574, alrm ii/i h 53/574), stlopitùrà (alr ii/i mn 13, 6 898/346, alrm ii/i h 53/346), ştiupi-tùra s. f. — Stupi -j- suf. -(i )tură. STUPÎŢ s. n. v. stupit. STUPIZÊNIE s. f. (Familiar) Stupiditate (2). Co-miţind gafe ca toţi cei care, scoşi dintr-ale lor, sînt capabili de o serie infinită de stupizenii, camil petrescu, t. ii, 143, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,?de4i) E o pacoste, locotenent Comşa, cu stupi-zenia aceasta de cîntec. c. petrescu, î. i, 277. — Pl. : stupizenii. — Stupid -j- suf. -tnie. STIîPOJlRE s. f. 1. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze şi care se manifestă prin imobilitate şi prin insensibilitate complete, prin deprimare, prin atnuţire; (învechit, rar) stupefacţie (1). Cf. antonescu, d., bianu, d. s. V. D., 30 de ani, melancolie şi stupoare, apatie şi indiferenţă, mutism. babeş, o. a. i, 327. Tot ce t patologic produce ori stupoare, ori nervozitate — şi spiritul pierde gustul marilor ficţiuni semnificative. călinescu, c. o. 313, cf. dl, dm, abc săn. Nu fusese ucis, mai trăia, şi bucuria m-a făcut să ies din starea aceea vecină cu stupoarea, v. rom. decembrie 1966, 17, cf. DN2, D. MED., m. D. ENC., DEX. 2. Stare de confuzie, de blocare etc. în care se află cineva sau senzaţie ori sentiment de neputinţă pe care le încearcă cineva aflat, brusc, într-o situaţie (cu totul) neaşteptată, (extrem de) dificilă sau chiar critică, încetînd, pentru moment, să gîndească, să caute o ieşire, să acţioneze în mod corespunzător etc. ; mirare (1), năuceală năucire, nedumerire, perplexitate, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire, (livresc) stupefacţie (2), (rar) minunare, (învechit) minune (3). Cf. cade. Beculegîndu-se puţin din stupoare, interveni 14351 STUPOS — 1827 - STURLUBATIC amical, rebreanu, r. ii, 285. După stupoarea din primul moment, senzaţia evenimentului cutreieră toate încăperile. c. petrescu, c. v. 342. Vă închipuiţi confuzia şi stupoarea de la cancelarie cînd mă prezint cu trofeele mele. i. botez, b. i, 78. Primul moment se pare că a fost un moment de stupoare universală, gogea, s. i, 204. L-au urmărit cu privirea, pas cu pas, cu o stupoare crescîndă. sebaştian, j. 25. A fost o stupoare şi o indignare generală. SADOVEANU, O. XVI, 421, cf. SCRIBAN, D. După StU-poarca de-o clipă, întîmplarea cu berea... începuse să-i facă haz. blaga, h. 7. Vestea aceasta desigur că a produs la Roma stupoare, bogza, a. î. 498. Spre stupoarea mea, descopăr o gravă, flagrantă infidelitate, tudoran, o. 182. Fata izbucni de-a binelea în rîs, spre stupoarea familiei, preda, m. 194, cf. dl. Izbucnirea lui produse stupoare, τ. popovici, se. 100, cf. dm. Musafirii observă, cu stupoare, că arhitectul.. . stă rezemat în canatul uşii. v. rom. noiembrie 1964, 112, cf. dn3. Am citit, cu stupoare şi indignare, acest dosar de anchetă, scînteia, 1969, nr. 8 182, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: (neobişnuit) stupori. scriban, d. — Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris. STUPOS, -OASĂ adj. v. stufos1. STUPtJŞ s. n. v. astupuş. STUR2 subst. 1. S. m. (învechit şi regional) Ţurţur (de gheaţă); p. ext. promoroacă (1). Lăudaţi Domnul . . . Focul, grindirea, neaoa, sturii (g h e ţ i 1 e c, g h i-a ţ a d, bruma h) şi duh reapede ce feaceră cuvântul lui. psalt. 306. Promoroaca se mai numeşte şi promoară, bură..., buracă, polei.. ., chidă. .., chiciură. .., stură. pamfile, văzd. 66, cf. cade, scriban, d., h x 29, 149, sez. v, 125, vasiliu, c. 206, corn. din straja — rădăuţi, alr i 1 260/214, 223, 295, 348, 370, 375, 554, 556, 571, a v 2, 14, 15, 17, 19, 21, 26, 34, 35, vi, 26, glosar reg. 2. Subst. (învechit) Sare de proastă calitate care nu se valorifică, abandonîndu-se în jurul minei. Cf. BARONZI, L. 120, DDRF. 3. S. in. (Transilv. şi prin Olt.) Zgură; p. ext. scrum (1). Gf. cade, scriban, d., a^iciu, gl., densusianu, ţ. h. 335, a iii 1, teaha, c. n. 268. φ Expr. (Învechit) A sc alege stur şi praf (de cineva) = a se alege praful, v. praf (1). Precum curat se arată într-al ţarii hronograf, Că de toţi Domnii aceştia nu s-a ales stur şi praf. zilot, ap. hem. 808. A se face stur = a se usca foarte tare. Cf. scriban, d., boceanu, gl. Cînd aveau mai mult îl puneau în groapa de bucate şi iarna-l găseau sfoiegit, făcut stur. plopşor, c. 41. 4. Subst. (Prin Maram.) Pojar (3). Cf. alr i/i h 115, ALRM l/l h 160, LEXIC REG. II, 113. -Pl.: (1, 3, m.) sturi, (2, 4) ? - Şi: (regional) stură (pl. ?) s. f. — Lat. stylus. STUR2 s. n. v. stuf. STURA vb. I. 1. Refl. (Prin Mold. şi prin Olt.; despre fulgi de zăpadă şau picături de ploaie) A se solidifica; a îngheţa. Fulgii se sturau şi picioru nu se mai înfunda în zăpadă, ap. scriban, d. Fulgii se topeau de ger şi se-ngrămădeau unii într-alţii stur induse. plopşor, c. 125, com. din straja — rădăuţi, a v 15, 18, 20, 25, 26, 28, 33, 35, vi 26. «f Intra n z. impers. (Regional) A bruma. Verbul corespunzător este a brumui, a bruma, a stura sau sturi, care se întrebuinţează rar în Jocul expresiunii a bate bruma, pamfile, văzd. 66. 2. P. ext. Intranz. irape r s. (Prin Transilv. şi prin Bucov.) A bura. Cf. a v 19, com. din morăreni — reghin. — Prez. ind. pers. 3: ? — Şi: (regional) sturi (prez. ind. pers. 3 sturăsc, scriban, d.), stori (id. ib. ; prez. ind. perş. 3 storăsc, id. ib.) vb. IV. — V. sturi. STURAT, -Ă adj. (Regional; despre dealuri, păduri, pomi etc.) Care este acoperit cu promoroacă (I) (Tă-ţăruşi — Paşcani). Cf. vasiliu, c. 173. Şî s-o dus la cîmpu curat, La măru rotat, La păru sturat. id. ib., cf. 206, alr i 1 260/556, 573. -r- Pl.: sturaţi, -te. — Şi: sturît, -ă adj. alr i 1 260/556,573. — V. stura. STÙR s. f. v. sturi. STURI vb. IV v. stura. STURICHÎŞ s. n. (Regional) Pădure tînără şi deasă, alcătuită din mai multe specii de arbori. Cf. cade, viciu, gl., chest. iv 105/772. 4 Tufiş (1). Fără să mai şază mult pe gînduri, se desculţă repe-de-ntr-un sturichiş şi dă nâimlă-n lac la oaie. lungianu, cl. 144. — Pl. : sturichişuri. — Etimologia nesigură. Cf. stufiş. STURION s. m. (La pl.) Ordin de peşti răpitori de talie, în general, mare, din mările şi din unele ape dulci mari ale emisferei nordice (ca, de exemplu, morunul, nisetrul, cega), cu scheletul cartilaginos, cu corpul alungit, fără solzi, acoperit cu cinci şiruri longitudinale de discuri osoase, pescuiţi pentru carnea, pentru icrele negre şi pentru cleiul de peşte extras din vezica înotătoare (Acipenseridae) ; (şi la sg.) peşte care face parte din acest ordin; acipenserid. Cf. nica, l. vam. 229, dl, dm. Sturionii constituie grupa de peşti cu cea mai mare valoare economică, ltr2, cf. dn2. Vizitează staţiunea de reproducere a sturionilor. scînteia, 1960, nr. 4 848. Sturionul... nu are oase. ap 25. Intestinele sturionilor, preparate cu pricepere, constituie o mare delicatesă culinară, ib. 26, cf. m. d. enc., DEX. — Pronunţat: -ri-on. — Pl.: sturioni. — Din it. storione. STURIONIÇULTÛR A $. f. Ramură a pisciculturii care se ocupă Cu reproducerea dirijată şi cu creşterea sturionilor. Cf. der, m. d. enc. — Pronunţat: -ri-o-. — Sturioni (pl. lui sturion) -f cultură. STURÎT, -Ă adj. v. sturat. STURÎ vb. IV v. storî. STURÎT1, -A adj. (Regional) Care este împietrit, uscat de tot (Răileşti). Cf. lexic reg. 31. — Pl. : stur îţi, 4e. — Pe la stur1. STURÎT2, rA adj. V. storit. STURJAIV s. m. v. strujan. ŞTURLOIBÂT, *A adj., s. m, şi f. v. sturluibat. STURLUBA vb. I. v. sturluiba. STURLUBAT, -Ă adj., s. m. şi f. v. sturluibat. STURLUBATEC, -A adj., s. m. şi f. v. sturlubatic. STURLUBATIC, -A adj., s. m. şi f. (Mold., prin Bucov. şi prin Transilv.) Neastîmpărat (2). Hşti aşa 14372 S'f'ÜRLUIAtEC —18&8^- STÜRZ de sïrultàbWèc, ihcîf'sînt sigur'c-αΐ -uiiat lot te·ţi-am spâé. 'NÈGB©2'zÎ,k'ïii; 49 ; N-a'vrüt să'şi puié vàirïtea e i,r53,-cf. scriban,,:D. N-a^vuţ cine şărl*. crească, >de. aceeă-.i,. aşa .de, ţşturlubfftw. h. lovineşcu,< t. . 231.; ;.De,este precum Spuneţi, e-un. tînăr sturlubatic;. τ iulie 19,64, 54, cf. şez. \Γ,·ϊ2ξ), PAşqa,' gl.., com. din sţr^ja — RĂpĂ-pŢi^cjDiţi^N,, -GL. Are nişte tÇppii ,stro-lobatici. tţA.T. dialect, i, 191. 'fr F i gl" \pç§erl$çiunea^ subt cuviiţte sturlubatice ce nu se leagă unul dé altul li' cangrena noastră, russo, s. 90. 4· Adj. (Prin". Mold.) Care esté foarte agitat sau dezechilibrat din ,cauza unei boli. Boala... face pe capii tiăuc,‘stiirtubati'c :şi rău. şez. ii, 129. — Pl.: sturlubatici, -ce. — Şi: sturlubatec, -ă, stur-luiatcc, -ă (alexi," w.),: şturluil)âtic, -ă,’„ s.trolobâtic, -ă, strirlâtie, -.^ă i (paşca,·· gl.), strutuibătee, -ă, sţruli-bâtic, «ă (Soi^an,;&:£.), ;ştrulubâlfcjc, ră,.(id. ib,), şhjrb.u-létfçji-^i^ALEîH, m.y,· şturliibâţic,,-ă adj., s.- m,' şj f, — ètürïübia'4-'sdf: -dtic. ' l-* *' ".‘.7’'' STURLUIATEC, -Ă adj., s. m. ţjiîf; -V. sturlubatis. STURLUIBA vb. I. Intranz. (Mold.) A se zăpăcii ip. ie-x ţ.r a îanfebum. laca.paznă, că thjaţur-Imbatramîndoi ! iALECsanpri, t. i, 66, ,cf. şăiniîanu2, TDRQ, RESMERIŢĂ, D.j'CAPE,. SCHIBAN, !)., DL,: DM, DEX. ^-^"Prez.'.'Ind. V."sturluibez.. '— Şi; ·$tnţh^i..^SME-' RIŢĂ, D., SCRIBAN, D.),‘strulllbă (SGRtBAN,' D.) Vb, j. : ^Etimologia. necunoscută^' s sturluirAt, -ă adj., subst. 1. Adj.* s. m,. şi f. (Moldi -şi .Transilv») .Neastîmpăirat (2). Cf. barcianu, ΑΕΕΧα,-.ι.Λν., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D.,,CAPE, scRiBAN, b., dl.: .Ţ,i*am fost dăscălită şt le ştiu de mic. fsşttprea strolimbdtv-Ί:. BCH>ovicij se. -17Ç, cf.. dm, .dex, BRAN, S., ,VAIDAj . coin->1LLUB:A, CABA, 'SĂL. 93,, COMAN:, OL., ALR,I <1.51^/3.48* f-LEX-IÛ: REG... 72, MAT. DIALSOŢ. ■ i, 216, 267. Ό* Fig. Apoi toată zestrea toamnei a : risipit-o-n grabă,·. CriOăţpţ sturloibat. ..voiculescu, poezii, i, 252. 2. S. m. (Prin Mold·) Om lipsït ttë'judecată. V. nebji n a 2)· N-o să^mqi rămîi.e in ea[în Moldova] déçît , ήίφ sturluibaţi cu mintea Stricata:' NÉ&Rtrtzzi, s'.' î“'2’34.·’ Aşa'·sh' vëdê; Uă&Ua... -'Dacă-i lumëà '■ 'plïtià de sturluibaţi. alecsanêiÎi, t. 274: '' £' ! 3. Adj., s. m., (Regional) (Persoană) caré se strimbă (Vaşcău). Cf. téa^a;; ü.rNi 268. ! ;l 4. Adj., s. m. şi f. (Régional;. în forma StïMimMl) Ursuz (Dobra — Deva). Cf. alr sn v h 1 243/105. ? ,·.·>··*· · - . . i ;.i t'r..: — Pl.: sturluibaţi, -te. — Şi : (régional) sturlübat,-ă reg. 72), strôiiinMt, If'"4 (comanî Gl!); struilibât, -ă (vaida), strullbât, -ă'(alr t 1517/348), strulimbât, -à (alr sn v h 1 243/105), struluibàt, -à (barcianu, alexi, w., tdrg, cade), ştrolibăt, -ă (bran, s., vaida, caba, sal. 93), şţrolobât, -4 (mat.;'®i^.lect. i, 216) adj., s. m. şi f. — V. sturluiba. ·* '·■ -’SnbtmllitQiÎ-Â'ii#·, s."ffl.-şi f~ ^‘StùMiiïiatic. ST.URS s. m. v.sturz. ■ !-. ·. STURŢ' s: ni. v/sturz. ■ Λ- }”.f "■ 7 : STtJRL'.YGÎU, -ÎK adj. v. tutungiu. STURZ s. m. 1. Numelé mà‘î mtiltor speciî Üè păsări din gèriiil Turdùs, ordinul'paseriformelôr, i mai mibi: dtecît porumbelul, cu cioc conic şi putémic; eu penë brune jie spate, 'şi albe-gălbiii, éü pété brune; pe piept, ; care se'lirànesc· cu insecte, cu viermi, éu fruct© etc. : ' ! a) (şi în sintagmele sturz mare, conv. ljt. xxiii, 345, DDRF, CADË, DbMBROWSKIy P. 352, BĂCESOtl, păs.'160, ‘ ; stat-zul uisculiii, băcescu, păs. 160, stùrï dé vise,' cade,-’ [BXcEsctr, -păs. I60j DL·,-1 ΒΛί, . Mi d'. îînc., sturz ' hûtiu," ; băcescu, păs. 159, sturz popesc^ id. ib. i60) pasăre- cu corpul ceva mai mare,- cu p'eté brun-negricioase triunghiulare pfe spates pespiept éüpéte o Vale şi cu aripile ' împestriţate'-cu alb (Tardas visciwofiis). Ci. ' BARCIANU, CADE, EX., Dj|, M/ D. ENC., DEX J b) (şi în ' : sintagmeU-Sturz cîntatdţj tiôMBRO'wsià, κ. 355/ «Ă-‘ cescU,'. Păs.· 159, t>L; dms''m.: d. enc.', stiirz · cintăref,’ ' dombro\vskî, p. 355, sturz dé bradj băcescu,' păs. 159,! sturz de vii, fa. ib., stiirz iiii'e·, id. ib. 160) pasăre cu perie' I sur-măsliriii pe spate, pe piept ălb-gălbiii cu peté ; briin-riegricioase, ' ό-Vale Şi-h triunghiulare, cu coada i unicoloră ■( Turdus ericet'orüm .philomelus ). Cf.' cade * ! c) (şi in sintagmele stürz1' de- munte, cade, dombrow^’ ! ski, p. 350, băcescu, păs. 15%. sturz de iç^iâ, - cade, ; băcescu, păs. 159, dl, dm, m. d'. enc., sturz de bră-; zişte, băcescu, păs. 159,'S/uri coeoşâr,: id: ib.) pasăre j cu pene sure pe spate şi castanii pe restul Corpului ; ; (regional) cocoşar (Turdas : pilaris). Cf. şăinea^iu2^ | păcală, m. r. 30, cade; d) (şi în sintagmele sturz etn-; tăreţ, conv. lit. xxiii, 345, BĂdEscti, Păs, 159, sturzul ■ viilor, dombrowski, p. 358, băcescu, păs. 160, dl, j dm, m: d; sise.,, sturz de vii, băcescu, păs, 159, sturz ; roşu,· EgMBROWSKI, p. 358, băcescu, păs. 160, sturz \ roşcat, dombrowski, p. 358, băcescu, păs, 160, vîn. pesc. iulie 1962, 8) pasăre cu pene brune-măslinii pe : partea superioară şi cea inferioară, eu o dungă gal- ■ ben-deschis peste ochi, cu o pată galben-închis şi cu i partea inferioară a aripei roşcată-ruginie; (regional) i brebenesc (Turdus. musicus): Cf. marian, o, i, 279.· j $i era tocmiţe paseri... şi doi.sturzi ş-altf lucrure multe • de aur.' moxa, 388/1, cf. anon. car. Ostropelul de gră- ■ unţe de genuperi. care să mănincă cu găinuşi de pădure, : cu sturzi, mierle şi alte păsăruici. mîncăiule, ap. gcr I nj 44/.33,' cf.:BUDÀI-pÉLEANÙ, LEX., DRLU, LB, VALIAN, ’ v. Ce te sfărimi in zădar iu,· cintăreaţă frumoasă? zicea ţ sturzul cătră ea. fm (1841), 1762/20, cf. polizu. Ai \ nesocotit vinatul numit grives, iar după cum se crede, ' pe româneşte sturzi, odobescu, ş. nij, .24. Să ne cinte - hori cu -foc Din tilincă sturzM· coşbjjc., p. i, 3,02, cf. -: alexi, w. - Un sturz ,.ştrengar. JngînrO turturică, 'iosif, p. 31, cf. tdrg. Un pui de sturz. .... zbură peste .el. gîh- ■ leanu,' L; 16. Îngrijea el singur- de papagalii... de , sturzii...... şi de turturelele s,ale. hogaş, dr. ii, 49, cf. : resmeriţă, d· In cărare-i.■ trecură sturzii cu sunete : s,curte uşor fluierate, saboyeanu, o. ix, 78, cf. scri-; BAN, P., PL·,·DM, Μ. P. ENC., DEX, ALR I 1 049. Un-:: de-auz cucu cîntînd Sturzu-n frunză, rîcîind. .. Mă fac bfodscă pe pămîntî *OLb.’ olt. X munţ.. ii, 377. fr ) Compuse: (rar) sturz-de-trestie (sau -dc-stiif, l -dertrestierinare, -marerde-treştie) .©aracaţeţ (Acro-. cephalus arundinaceus). Cf. dombrowski, p-. 32,2>'. ; băcescu, păs. 159, 160; (regional) sţurz-dc-stliică ' (sau -de'piatră) = mierlă-de-piatră, ' v. mierlă : (1) (Monticola saxatilis). Cf. dombrowsk , p. 369, băcescu, păs. 159; (regional) sturz-mojat =±= niătăsar (3) (Bombycilla garrulus garrulus). Cf. băcescu, l'ĂS. 160. ’ - ■■ : , * ’ 2. (Prin sudul Transilv.) lăstun-de-mal (Riparia' ■ riparia). j: 'sturze. — .V. sturz. , STURZËL s., m. (Ornit.; regional) Sturzişor. Cf, MARIAN, O. I, 279, tdrg, BĂCESCU, PĂS. 160. •r Pl - ■ sturzei. ·■ Sturz -f suf. -el. STURZI0R s. ni. (Ornit,; regional) Sturzişor. Cf. mahian, o. i, 277, 280, tdrg, băcescu, păs. 160. — Pronunţat: -zi-or. — Pl.: Sturziori. — Şi: stur-zôr s. rit. marian, o. i, 277, 280, tdrg. — Sturz + suf. -ior. ■STURZIŞOR s, m. (Ornit,) Diminutiv al lui sturz .'(1) ;· sturzuleţ, -(regional) sturzei, sturzior. Cf. marian, o. i, 279, tdrg, cade, băcescu, păs. 160, Dl·, D-M, M, D. ENC., 897, DEX. • -·- PL· : siurzişori. — Sturz + suf. -işor. STURZOAICĂ s. f. (Omit.) Femela sturzului (1) (Turçlus).; (regional) sturză, sturzoaie. Mai străină decit mine Nu mqi e pe Ιμιηε nime, Numai mierla din pădure, Da’, şi mierla încă are, Că-i e sturzuvăr primare Şi sturzoaicq verişperă. marian, o., i, 277, cf. tdbg, cade, băcescu, păs. 16.0, dl, dm, m. d. enc., DEX. — Pl. : slurzoaice. — Sturz -(- suf. -oaică. STURZOÂÏE s. f. (Ornit:; regional) Sturzoaică. Cf. marian, ο. ι,; 279, tdrg, cade, băcescu, păs. 160. ' — Pl.: Sturzoaie. ■ .—.-Sturz + suf. -oaie. STURZÔR s. m. v. sturzior. STURZULÉJ s. rn. Diminutiv al lui sturz (1); sturzişor, (regional) sturzei, sturzior. Cf. tdrg, cade. Mierla d-auzea, Din guiă-i grăia: Slurzuleţule, cîntă-rètule. teodorescü, p. p. 457. Un voinic rănit zăcea, Dé păzit cine-l păzea? Mi-l păzea d-un .corbuleţ Şi c-un vultur sturzuleţ. şez. iv, 219, cf. dl, dm, m. d. enc,, dex. — Pl, : sturzuleţi. — Sturz 4- suf, -utef. STUU s. n. v. stuf. . STUV s. n. ,-v. stuf. ŞTJSnĂ s. f. v. scenă. SŢIENŢÎFIC, -Ă adj. v. ştiinţific. SŢITÎC, -Ă adj. v. scitic. SU prep. v. sub2. SUARE s. f. v. soarea. SUAHÎLI adj., subst. v. swahili. SUAV, -A adj. (Despre oameni, mai ales, despre femei sau despre însuşirile, manifestările, creaţiile etc. lor; p, «xt, despre obiecte, despre fenomene etc. ori despre însuşirile acestora) Care dă impresia de armonie discretă a formei, de aspect fragil, plăpînd al structurii etc., producind un sentiment de delectare (vizuală), sugerînd puritatea şi trezind asociaţii; ■ tulburătoare; delicat, dulce, fin, gingaş, graţios,.uşor, (regional) scarandiv, Cf. negulici, stamati, d. Vd, culege diptr-această grădină delicioasă un fruct..,, plăcut şi suav. fis. 3/26, cf. polizu, prot, — pop., n;·: d., antonescu, d. Viaţă noastră trece ca suava rouă., bolintineanu, o. 31. Sînteţi pentru noi amintiri suave.· odobescu, s. i, 235. A zorilor suavă înflorire Se prelungea pînă-n amurgul pal. eminescu, ' o.· iv, 376. Ninseseră din piersici suave flori rozalbe. macedon-·. SKI, O. I, 139, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W-, ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade. Cu toată tragedia lui domesr tică, ne-a dat totuşi şi figuri suave, lovinescu, c. vii, 53. Nonora îi apăru lui Teofil trandafirie şi suavă cir îngerul iernii, galaction, o. a. îl, 222. lat-acum st: scoală dâamna-i tinerică, Rumenă, suavă ca o zam* bilică. topîrceanu, o. a. i, 90, cf. scriban, d. Suai) ca îngerii din rai, Războinic ca un samurai, călinescu, l. l. 189. Domnişoare suave de pension, ralea, ş. 51. El simţea de departe căldura suavă a mîinii ei albe. camil petrescu, o. ii, 76. O sugestivă şi- suavă transa punere în folclor a actului creaţiei poetice, constanţi-, nescu, s. iii, 58, cf. dl, dm, dn2. Să decupăm din a-ceastă suavă elegie erotică cîteva imagini, românia literară, 1970, nr. 77, 5/4. φ (Adverbial) Frori,,.. In toată abondante, în toată frumuseţea, Suav decora bolta,· păretii şi intrarea, helîade, o. i, 373. Doamna ...· su-> rîdea suav. c. petrescu, c. v. 124. Un trecător se: în-> toarse după ei, exclamind suav: — Oh ! Tinereţe ! Tinereţe ! teodoreanu, m. ii, 12. Prietenul de nicăieri, evocat suav de fiinţa speranţelor, arghezt, b. 36, cf. dm. Frînturi din suava melodie celestă străbat impura atmosferă, cinema, 1969, nr. 5, 36. Albia miloasă... \ se vede de sus numai o panglică şovăitoare, . . j* suav : înconjurată de verde, contemp. 1969, nr. 1175, 3/1. ; -v” (Substantivat) Lumea sa artistică este plămădită-din suav şi trivial, din ură şi beatitudine: constanţi.-; : nescu, s. i, 63. Alerţi şi vanitoşi suavi, Mai dati-mi ipace cu destinuli vulpescu, p. 139. + (Despre vOce-; • sau despre inflexiunile ei, despre sunete orii p.' e x t., despre melodii etc.) Care dă impresia de armonie· : auditivă discretă şi inediţă, exotică etc., producind | un sentiment de delectare auditivă bazat pe 'inţer-^ pretări, pe asociaţii etc., strict personale; armonios;,’ duios, dulce, fermecător, melodios. Cf. Nfefoiiai1 ‘ Aceste suave accente ieşite din gura fiinţei ce iubeam mă ameţiră. filimOn. 'o. i, 323. Cheamă apoi iii glas suav pe Hipolit. lovinescu, c. iv, 36. Ascultase mai întli această plăcută muzică metalică — suavifl imn de biruinţă al unei vieţi, c, petrescu, o, p, ji, ,240;.·, Cîntă ceva cu glasul, tău suav. vlasiu, d, 9,1. Mă pre7 venise de primejdia ce ascundea acea 'melodie. şuavcj^.:-t sadoveanu, o. xviii, 477. Sè aude liieiodiâ suavă a unui flaut, bogza, c. o. 75. Frînturi din suâva'melodie celestă străbat impura atmosferă: cinema, -1-969, nr. · 5; ■ 36. Sonorizatorii n-au pierdut nimic din tonurile suave} ale vocii. ib. 37. -ν’ (Adverbial) Urechile-mi 'deschise] suav spre infinit, labiş, p. 275. Glasul, gilgiit suav şr nostalgic, des se rupe. id. ib. 218. + (Despre mirosuri, -parfumuri etc.) Care produce o senzaţie olfactivă'' discretă şi plăcută, tulburătoare eţc.; dulce, fin. Frimul ■amof este un parfum atît dé suav, atît de dulce, atît de fermecător, lăzărescu, s. 64/26. Un buchet'de tube± roze veştede i se rostogoli la picioare, umplînd. vestibulul de un parfum suav. vinea, n.- i, 60. + (Rar; despre gustul fructelor, mîncărurilor etc.) Câre produce o senzaţie plăcută prin arome discrete, exotice etc. Cf. RESMERIŢĂ, D. . ■ > ■ Pronunţat:. su-av. — Pl.: suavi, -e. — Şi: (învechit, rar) soav, -ă adj. polizu. t ’ — Din fr. suave. SUAVITATE s. f. însuşirea de a da impresia de ar- ; monie discretă a formei, de aspect fragil, plăpînd ; 14398 — 1830 - SUB*1 ai stratffitiJæii etc,, producind un· sentiment de delec-tawr (şv4iOj$2$), sugertad puritatea şi trezind asociaţii t»BI«i$teai)«; delicateţe, dufeeaţă, fineţe, gingăşie, gftâsţfe. Gf. HEiiiÀDE, D. J. 87, neOsUligi. Suavitatea ,.. «cn» km Mtt esgamiuma,.. figurei,. prin schimbarea. felelor. fis. 222/2-9, cf. prot. — pop., n. d., ANTONES.CU, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d,, cade, s gri ban, b. Mini era suavitatea im pfirsmţaă. călinescu, s. lit. Obrajii lungi căpătaseră, un val de sînge, care dezvăluia suavitatea de floare a· şieţlfei lm. cami-e petrescu, o. i, 256. într-un uni-tm&i poetic alcătuit din durităţi granitice..., se stre-eatxm S* citeva suavităţi surprinzătoare, constanti-nssgu, s. i;, 95, cf. dl, dm,, en2. îşi păstrează< nealte-Mte candorii# vtrstei şi suavitatea jocurilor copilăreşti. OQ)%!#k, l'9#i&„ nr. 9, 7. O caracteristică a liricii asa-eMe&e este îmbinarea gravi-tăiii latine cu suavitatea. aaarifeeeh eiterară, 1969, nr. 57, 13/1, cf. m. d. enc., BEx.-fc- însuşirea de a da impresia de armonie audi-lÉe^aïdÜscoetÿ şi inedită, exotică, provoolnd nn senti-d» delectare auditivă baza* pe interpretări, pe a&oeiaţii, etc. striet personale; armonie, duioşie, dul-c.e^j|>. faumgG. Păstorul tatonează din bucium acele aşiit pampestre pline de suavitate, mlimon, o. i, 369. j^Hpwir se uiisîb la dînsa, întinerit parcă de suavitatea aèe^tor· nori». ». ZMcnnBsetr, v. ţ. 129. Sadoveanu a emţai ew naivitate momentul acesta unie, ibrăileanu, » 33. Y'onBek despre eroii cărţii eu multă suavitate· tn emţmte·. taJaw, d. 20,8. însuşirea de a produce o şeţşzaţie oifeetiîvă' discretă, şi plăcută·, tulburătoare eife; dulceaţă!. Suferinţa i-a dat' un parfum de poezie H swmisltite. boîli-ntineasnu, o.. 462. ' ■*- Pronunţat: su-a-. — Pl.: suavităţi. ©ta ttţ. suavito. , SUB·1- Element de compunere care indică poziţia infferfoară a unui obiect faţă de altul sau o canti-taifcej o» intensitate, o> calitate, o ierarhie inferioară în raporU cu· alta* dfe acelaşi tip şi care serveşte la formare* unor substantive ca : s u b a> n s a m b l· u, s u b-a>»bore't etc., a unor adjective ca : subatins, s, ubp ă m î>n t e an etc. Cf. resmeriţă, d., cade, SCRiIBiiiN D., DL, DM·,. M<. D. ENC., DEX. — Izolat,, prim analiză, din, împrumuturi ca : subacvatic,, subalpin, şubalternitatje, subarbă, subarnio-Blcă» subdiviza etc. SlW jae®. ('SemniiicS ideea. de. inferioritate a unui element faţă de· altul) I:. (Exprimă situarea prin raportare de inferioritate, directă sau mediată, observată sau gindită Intr-un Context figurat, faţă de o suprafaţă anumită ori faţă de un spaţiu conceput ca o suprafaţă) t. (Exprimă contactul, direct sau mediat, dintre un; elrnien# şi un altul situat, parţial·, sau total, iniaMin purBit sa» InAr-un plan inleriar). Şi plecă ceriu şi deş~ tfaff* &sintMW«(Ugeü supta phc-ioarele lui. bsalt. 25·. larăi pâcqtinşp:· supt soare cu ce-au- luat chinuirşe-vor. cMSfe. s??. &3j7. Luo. bozii şi-i puse mpt paiele, cămi-Ιφχ Si Şiăzm dmapra. palia (1581), 126/19>. Qlnd erai * siipj· sraoeW'n,. te-am văzut. n. teso). (1648), 1Θ.6Υ/-16. Apa... acoperi tofi munţii eei înalţi care erau- supt cer,im bibisia, (1688), ap. tdrg. Aicea suptu această cruce.... se odihneşti răposatul rohu lui Dumnezău Constantin Mire-Acre (a·. 1771). iorga, s. d. XVl; 6. , Şi, cm zis·, Dumnezeu sa· se faca tărie intre apă·, carea eçaj Sftpi tă^ie·, şi între apa care era deasupra tăriei (a. 1795). gcr ii, 157/10. Să se îngroape între zidurile Romei, şubt columna sa. şincai, Hr. i, 10/1. 1 muşama pă pat, şi supt muşama pîslă (,a. 1802). .doc, ec. 68. Tătarii. . . pun carnea supt şaoa cailor săi. drăghici, r. 70/12. Subt şoldurile mele sînt mar&eini ghimpoşi. arisîia, s. 21/2. Bieţii oameni rămăseseră sub cer. wgaMSM, i. 263’/9. Cadavrul meu va sta arii întregi stibt mmttd curgător, emînesctî, p. l. 98. S-a tologit... : punîndu-şi turbinca cu cele două carboave sub' c&pâiîi. , creangă, p. 302. Ochii mani, dar stinşi, subt alba-i ■ frunte i se adîncise. vlahuţă, o. a. i, 11. Sub nucul j aromatic, toţi l'a umbră se aşează, beldiceanu, p. 53. Sub haină tu porţi zale de oţel. davisa, v. v. 21. Fu tnmormtntat supt o>simplă, piatră în biserica Stiutdze-ştilor. iorga, c. i. i, 61. Sub bolta ta înrourată îşi ţine mîndra sărbătoare, goga, poezii, 34. Il î ngr o pară | sub gorunul mart,, iosif, v. 116. îşi împături cusătura, o luă subsuoară, sub clicin. agîrbiceanu, s. 43. In depar-: ţările albe, cîmpia doarme sub linţoliul ei de zăpadă. hogaş, dr. ii, 188. Aproape goală sub rochia elegantă, începea să se dezbrace de la uşa. ibrăileanu, λ. 55. ! Ori intra ea subt roate, ori intram noi şi· ne răstumam. ) rebreanu, b. i, 154. Pune vioara sub bărbie, galac-; tion, a. 320. Maldăr de tărhatur.i gţele... Că d^-abia pot sta subt ele Doi măgari, topîrceanu, o. A. i, 14, ■ Frunzele salcîmilor attrnaii moarte subt stratul de colb. c. petrescu, î, i-i, 245. Aş fi vrut. să se deschidă o trapă sub tălpile m le. i. botez, b. i, 9. Sub fruntea mereu ■' ingîndurată, ochii albaştri erau streini, o, m. zamfi-. rescu, M. D. i, 21. Adine sub noi se scobea găvanul unei văi. voiculescu, p. ii, 71. Lamartine şi Mîasşet zac sub straturi de praf. r/ lea, s. t. iii, 127. Pun proptele sub rofi. deşliu, m. 62. Sub pietre sint cărbuni. sorescu, u. 22. Şi pe iarb-ani adormitu, Su pomu verde Inflorilu. pompiliu, b. 42. Fost-am, dzău, sub cel norul, jarnîk — bîrseanu, d. 510. Iei peana o {în su capu lor, la perină, o. bîrlea, a. p. ii, 82. (Situarea într-un plan inferior unei părţi definite din-. tr-o suprafaţă) Stătea sub mijlocul unei cupole. Sub I partea stingă era un semn. (Situarea corpului sau a unei porţiuni a lui) Paserea..., pleeînd. capul sub aripioară, Pe creanga mică adoarme lin. alecsandri,, p. i, 19. Se trtnti îmbrăcat tn pat, cu faţa în sus, cu mînil'e împreunate sub ceafă. c. petrescu, c. v. 49. Stam întins pe spate, cu palmele sub cap. g. m. zamfirescu, sf. M. N. i, 94. îşi aşezase bine trupul pe picioarele îndoite subt el. camil petrescu, o. ii, 96. <0* (Situarea într-un plan inferior dintr-un interior spaţial, dintr-un spaţiu circumscris sau conceput ca atare) Nimea sa aprinză lumânarea şi să o puie supt cuibar, coresi, ev. 407. Pristăvitul odihneaşte-l supt acoperemîntul derepţilor. molitvenic (sec. XVII), 302. Au şedzut supt un pod. neculce, l. 14. Supt acest mormînt iaste... Mihai (a. 1806). iorga, s. d. xiii, 32. Un guzgan,, ce supt pămint. . . stat mereu. asachi, f. 16/8. Toiul espus la soare, subt un vas de sticlă, brezoianu, a. 79/8. Siliţi a bivuaca mburu cart care nu vă poale apăra, de nesMtqrniçia văzduhului. negruzzi, s. i, 39. Nişte curci îmbătrânite. . . Sta sub şură tremurînd. alecsandri,. p. i, 2Ô6. Sub căciula de oaie,, părul creţ şi caragiale, o. i, 22. Sluga sa> plecă iar subt coteţ, agîrbiceanu, s. 279. Nu le sufetea să stea cu dînsul sub acelaşi acoperiş, m. i. caragiale, c. 48. îi flutura părul tuns, acum adu,nat sub pălăria mică. c. petrescu, î. ii, 43. In această mişcare de stringere, umbrela adună în capcană tot peştele aflai sub cuprinsul ei. voiculescu, p. i, 15. [Căluşeii] aţipiţi sub baldachine rotunde, arghezi, b. 72. Cîinii, întinşi pe labe, dormitau sub căruţele lungi, stancu, ş, 8. O femeie... frigea guvizi sub un şopron* dărăpănat. todoran, P. 34. Sub scara stă o sapă. bănuiescu, i. 183. Ciripesc ca păsările Pe toate gardurile, Su& toate streşinile, jarnîk — bîrseanu, d. 17. Fluture pe punte, fluture sub punte. fokc. moed·. i, 235. Nici în pat, teici sub pat. zanne, p. iii, 283 (Interiorul spaţial este un anumit mediu format din particule, pfeături etc.) Trebuinţele... climei subt care locuieşte, brezoianu, a. 49/12. cn Aşteptam sub ploaia măruntă. Copiii rideau sub fulgii mari de nea. Cărţile zăceau sub praful gros. O (Situarea intr-un plan inferior aflat ttr bătaia unei surse de lumină sau a unei mase de aer) Acest fel supt rece brîui zorilor de dimineaţă·. . . [laponul] fericit se socoteşte, conachi, p. 284. Lasa-l [amestecul] să se reciască, şi puneai subt aer slottaâ. bkbzqmwîj, a. 1-5/8. Stau tn rond sub vî'ntul rece. alecsandtti, p. ii, 46. Stîlpii de la uzina electrică rămăseserătn- 14400 SUB - 1831 — SUB8 aiemenifj, şub lună', a. κ. za-meihescu, ». d. ii,. 253. Sub lumina lămpii liniştite... mi-aş lămuri mai curai tnliniplăţilg. sadoveanu,. o. ix, 458. Ea cosea. s:ubt lampă. VEGHEZI,, s. vu> 152. (Situarea într-un plan inferior dintr-un spaţiu ferit de liimjnă) Şi nu iaste nemică înlutiecat acum, nici supt umbră, coresi, ev. 534. Culcînc[u-şă să aţipască supt umbra unui pom (a. 16S0). ocr i, 149/11. Se prefac in înlinsă-mpăraţie sub σ umbră:.de copac, eminescu, o. i, 144. ♦ (Situarea sjjaţiîafâ a unui element, localizarea rarei acţiuni, a unei stări etc. sînt percepute prin intermediul privirii) Să fie slobode. . . a poposi noaptea supt vederea piche-liieUor (a. 1837). doc. ec. 681. Idei drepte.. . Subt pmmrea· providenţei, Iximei se ocr arăta, alexandrescu, m. 28. Subt ochii mei e un ocean de capete, vlahuţă, s.. A. ii, 449. In fata unei casc se termina descărcarea ... sub,ochii stăpinului. călinescu, s. 21. S. (Exprimă deplasarea, parcurgerea etc. tntr-un plan inferior faţă de un element sau faţă "de o parte componenţă a acestuia) întră drceu pituliş... snptn copita calului (a. 1550—1580). gcr i, 6/23. Vulpea,, mirosind carnea, au alergai supt arbore, ţi-chindeal, p. 72/23. Doresc l-a tale păsuri călătorie buixă P‘-oi cale înflorită şi sub un cer senin, alecsandri, e. i, 1,38. Trecu. . . chiar sub ştreangul nemişcat, be-brè^Nfu; ». s. 15. Flori de funingine Zboară subt nori. T (Deplasarea se produce într-un plan inferior aflat in bătaia unei surse de lumină sau a unei mase- de aer) Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina blîndei tune. eminescu, o. i, 74. Sub vîntul drepte caicul juca tot mai aproape. î. barbu, j. s. 121. (Deplasare» se produce1 într-un plan inferior dintr-un spaţiu· ferit de lumina) [îngerii:]· supta înluneurec in preveaqhe. ... rătăciră (cca 1618). ggr i, 49/22. Ei tmUâ.. ■. subt umbra unui şir de arbori, eminescu, f. i. TO.4 (Deplasareaeste-percepută prin intermediul privirii) Subt ochii mei fug şiruri de tablouri, iosie, p. 1:7. î. (Urmat de- un substantiv cu determinant canti-tattvy exprimă extinderea unei acţiuni, a unei stări etç. într-un plan inferior indicat: de determinant) Apa s-σ întins sub toată masa. Era aşezată su'b jumătate de tavan. Sub ţhtregul covor au apărui pete. 4^ (Exprimăi orientarea dinamică într-un plan inferior considerat ca reper· spaţial) Colonelul întinse pi-ciaerde sUb masă: & petrescu,. î. 8. Se dă cxkcapu-n ffnfîruZ firi.$e. aruncă sub tren! g.. m, zameihes.cjj, s®. Mi nr. i. 117. ·$· (Orientarea priveşte concentrarea unei acţiuni.). Parcă mi-au năvălit pe piele şi sub piele mii dé fhrmci. stancu, d. 37. (fii formule de poruncă, de îndemn etc.,, cu elipsa verbului) Sub- mesă! strigă la ciinc. 4» (Orientarea se face prin intermediul priviţii) I-a căzut sub ochi un text inedit. & (Exprimă situarea unui element, localizarea unei acţiuni etc. hrtr-un plan inferior aflat în imediata vecinătate » unui element sau la baza lui) Să şedem supt păreţi, coresi, ap. gcr i, 24/19. Iar aceştii mai sus scrise ocine semnele i sintu: în lungu-de în drumul Iu Conciacu păn tn maica săpăturii sutu costa Luptei (cca 1608). c.uv. d. bătr. i, 169/13V Păstorii..: au descălicat întăi supt munte, ureche·, l. 63. Oasele le; luară şi le îrrgropară subt biserca care■ ira în Avis, neagoe, înv, 31/11. După ce' s-au tras supt cetatea scaunului- său.■. iaraş ş-au strîns oştile. cantemir, hr. 81. Am mers la saţ. . : pe apa Jijiei supt codrul f-Icrţii (a. 1759). uricariul, viii, 5. Au pus hai o pi-iatră supt obrejie săliştii didesubt într-un dîmb (a. 1807). ştefanelli, D. c. 331. Era o cetate. . . supt un munte aşezată, bărac., ap..,gcr ii,- 23,9/5. Moartea îl seceră sub zidurile Silîstrei. negruzzi,' s. i, 41. La dreapta, sub pădure, româna oaste-apare. alecsandri, poezii, 220. Trebuia să trec sub zidul cimitirului, ddrf. Subt un mal legata plută Le mai miş.c-abia. coşbuc, p. ii,. 68. Au mai apucat, şi pe alţii şi i-au lepădat sub turnuri. sadoveanu, o. xii, 324. Subt fereastră, o femeie, lucrează, arghezi, s. xviii, 143. Aştepta, sub felinar o fotă. labiş, p. 389. La oi, mâi băiete, Nu la fete su perete, mîndrescu, l. p. 1.01. Su poale- dă codru verde,.. Mititel focşor să vede.' vîrcol, v. 40. + (Localizarea unui element se façe prin raportare la un reper geografic situat mai jos şi în apropiere) [Brîncoveanul-Vo-dă] să bătea cu turcii supt Cameniţă. neculce,, l. 106. Neapble este lingă marea despre sud..., supt gradul de lungime 32, şi de lăţime 40. amfilohie, g. 124/21. [în ostrovul lui Robinson] urmează mare căldură, fiind tocmai. sub linie unde soarele bate drtpl în creştet, drăghici, r. 49/17. Această’ desgenerescinţă este cu atît mai repede, cw cît esperiinţa se va face subt o latitudine mai depărtată de ţara natală a grăuntelui. BREZOIANU, A. 92/14. 6. (Exprimă utilizarea unui element pentru susţinerea, sprijinirea etc. a ceva într-un plan Inferior) Părul bucătarului... să stea lotdauna supt o legătură. penescu, M. ’2975. Sub mînă lor [a plugarilor] e sapa. alecsandri, o. 246. Mănunchiurile de flori... le tot sporeau subt braţul stîng. agîrbcieanu, s. 376. (Utilizarea unui element ca instrument ce serveşte la efectuarea unei acţiuni) Şi muieri, şi copii tot supt sabie puind. n. costin, let. ii, 31/34. Calu-i. muşcă frîul sub buza lui strunită, alecsandri, poezii, 336. Sub mtnă-i se născură formele lui leronim. eminescu, p. l. 84. Sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Răsare pe pînză. anghel — iosif, c. m. ii, 33. (Instrumentul serveşte la exteriorizarea unui gînd, a unui sentiment etc.) Ascuţită limbă sa ca şerpe ’ Vmri[n] de aspidă supt ustnele lor. psalt. Aur. 1'18v/10. De blăstemu rostul lui pliru iaste. . . supta limba lui munci şi dureare. psal-x. 14- Cu gura-nnegrilă de ură,.. .. începe sub buzele sure să-njure deodată, labiş,. p. 257: (Utilizarea unui element la protejarea, la ascunderea etc. a ceva într-un plan inferior lui) Varsînd lacrămi preste tine..., le-au ■ ascuns supt pămînt. mineiul (1776), 116r2/5. Se duc singure de se adăpostesc sub şură. ghica, s. 541. Şe ascunse sub acel pod. ispirescu, l. 1.8- Mă adăposteam Sub o manta, hogaş, dr, i, 109. Privegheau raela ascunsa sub flori. m. l caragiale,. c. 28. Sub fusiă îl pitula [pe fecior], balade,, iii, 129. Subt mănuşă stă ascunşăşi cea mai urîtă mînă. zanne, p. iii, 224. (Elementul situat într-un plan inferior suportă exercitarea unei. forţe, a unei presiuni, etc. datorate unei acţiuni de, pyesàre, dp lo.vire,. de împin- -gere eţc., reale sau imaginare). Pe toţi albaştrii ce-i întllneau-i culcară sub lovjturile ţoi. hm, (1846), 2301/19·. Trupul tău se va gîrbovi subt bătaie, russo, ş. 143.. Calu-i... calcă trupuri sub picioare, alecsandri, p. ii, 16." Balconul de lemn sc clătina sub paşi. eminescu, p. l. 29. Omul de la' morgă îi strivise umerii sub genunchi, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 72. Sub potcoavele cailor cad fentei şi copii, cocea, s. n, 541. Podul de lemn se leagănă sub paşii mei. vlasiu, O. 246. [Casrül] stă să se rupă sub încărcătură, stancu, d. 229. M-am poticnit, strivind Sub tălpi % floare ori o cochilie, labiş, p. 118'. f (Producerea unui efect special graţie plasării unui eleriieiit într-un spaţiu inferior faţă de o sursă de lumină) Şi cadrele-aurile ; . . Sub palida lumină apar misterios, -alecsandri, p. iii, 3. Se opri tn 14400 SUB2, - 1832 — SUB2 dreptul acelui portret, care- sub lumina plină a lunei părea viu. -eminescu, p. l. 30. Sub soarele cu dinţi, zăpada strălucea de-ţi lua vederile, agîrbiceanu, s. 243. Vinul sticlea ca chihlimbarul în pahare, sub lumina puternică a luminărilor, sadoveanu, o. i, 163. ■7.'.'(Utmat-de un substantiv cu determinant distributiv, exprimă repartizarea succesivă a cuiva sau a ceva într-un spaţiu inferior mai multor elemente de acelaşi fel) Incai şopru a face supt fieştecare vie. economia, 163/4. 8. (Exprimă situarea intr-un plan inferior în dreptul uiiui reper aparţihînd corpului omenesc sau referitor la îmbrăcăminte) Are supt grumazi înflătură moale 'pendente. învăţătura, 82/18. Mă ardea sub coastele din stînga. caragiale, o. i, 144. Avea cearcăne mari subt ochi. agîrbiceanu, ş. 492. Purtau rochii... cu talia sus subt sînişori şi largi dc tot jos. camil petrescu, o. ii, 84. Mai poartă şi acum semnele plumbilor în obraz, o vînătaie sub ochiul scurs. c. petrescu, a. b. 122. [Era îmbrăcat] cu... guler alb şi feapăn, ridicat sub bărbie. Preda, r. 8. La gît purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. babbu, G. 24. II. (Exprimă încadrarea într-o anunită unitate de timp sau într-o circumstanţă temporală privite ca dominatoare) 1. (Exprimă o circumstanţă temporală care domină un fapt, un eveniment etc.) Nu va putea veni sub nici o împrejurare, agîrbiceanu, a. 21.8. (Urmat de determinări ale duratei circumstanţei) Iară supt aceasta vreame zise D[o]mnul lui lisus. biblia (1688), 1552/26. Aceasta este cea mai mare, descoperire supt împărăţia Romei, genilie, g. 14/18. Sub timpul mesei, jnuzicele militare ezecutau cele mai plăcute piese, f (1881), 2. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-Vodă. eminescu, p. L. 38. Supt domnia aceluiaşi Nicolae Caragea [un călător] povesteşte... cel de-întîi bal românesc, iorga, c. i. i, 187. (Prin elipsa circumstanţei) Supt Marcu Aurelie... se conosc mai bine locurile pînă spre Èlba şi Vistula, genilie, g. 15/11. Sup Conzul M. Lucinius Crasus.. . a dat numire Ţării Rumâneşti de Mezia ((a. 1843). doc. ec. 788. Istoria românilor sub Mihai-Vo-dă Viteazul [Titlu], bălcescu, m. v. 1. [Cronica] a continuat-o supt Matei Ghica. bul. com. ist. ii. 17. 2. (Exprimă un şir de citcumstanţe temporale care sînt străbătute în mod succesiv şi care domină un fapt, un eveniment etc.) Am trăit sub diverse domnii. 3. (Urmat de un substantv cu determinant cantitativ, exprimă dominarea temporală în tot cursul desfăşurării unei circumstanţe) Vladislav, craiul Ungariei şi al Bohemiei, supt tot războiul acesta n^au încetat a lucra prin solii săi. şincai, hr. ii, 118/20. Eu am îmbătrînit portar al Sucevei supt patru domni, delavrancea, o, ii, 90. 4. (Exprimă orientarea încadrării unui fapt, a unui eveniment etc. prin raportare imediat anterioară faţă de un reper temporal) Supt sfîrşitul lui ianuarie, Cazimir, craiul Poloniei,... au mers tn Rusia, şincai, hr. ii, 54/11. Sub seară, ajunserăm la Leurdeni. pelimon, i. 15/13. Cînd soarele e ,,supt-cmează“, adecă întré 9 şi 10 dimţneaţaj plugul se opreşe pe brazdă şi plugarii mănîncă. pamfile, a. r. 54. Sub seară, tîrziu, zbuciumarea. s-alină p'e-ncei. ' voiculescu, poezii, i, 30. Pe la 10 jum[ătate] este ,,sup(-amează“, pe la 4 — 5 este şub-sară. şez. viii, '84. 5. (Exprimă un timp mai mic decît cel indicat de unitatea temporală) Un Nicolae Caragiale, in vîrstă sub un an. călinescu, s. c. l. 63. G. (Exprimă raportarea unei acţiuni, à unui fapt, a unui eveniment etc. la o circumstanţă care le determină) Trebuiesc căutate împrejurările sub care s-a tntîmplat [introducerea neologismelor], maiorescu, cr. ii, 273. (Prin elipsa circumstanţei) Sub gălbănare se opreşte stoarcerea fearii. antrop. 141/1. Acest regat... ŢţXnuie mai puternic sub fraţii români Petru, Asan şi Ιοα,η. bălcescu, m. v. 7. Ea fu împărţită mai întîi sub Ή adrian' în două părţii Dacia superioară şt inferioară, xeMSpol, i. b. i, 158. ' ■ ; 7. (Urmat de un substantiv cu determinant dis-, tributiv, exprimă repartizarea iterativă a uniii anumit, fapt, a unui anumit eveniment etc. în cadrul unor circumstanţe temporale de acelaşi fel care şe repetă) Sub fiecare domnie am păţit acelaşi lucru. 8. (Exprimă dominarea unui fapt, a unui eveniment în conformitate çu o circumstanţă temporală) [Iară. nu sînt. vremile supt cîrma qmului] ce' bieiulom supt vremi. M. costin, o. 144. ... ·,■■■. · III. (Exprimă un raport de subordtfriâre între doi' termeni, gindit de vorbitor ca o modalitate^ de evaluate directă sau într-un context figurat) 1; (Exprimă subordonarea unui element, faţă de un ' altul de care depinde din punct de vedere ierarhie, juridic, politic, valoric etc.) Plecu oamerii.tniei suflu mere. Psalt., 297. Eu..: am supt mine. voinici şi grăiesc unuia să meargă şi mearge. coresi, ev.: 223. Să fie izgonit den toate cetăţile cîte sînt supt oblcslia craiului leşesc, prav. 278. Oamenii săi, carii::şînl. supt biruinţa lor. n. test. (1648), IIv/8. Vă supuheţ supt acei boiari. dosoftei, v. s. noiembrie 141v/14. Lumihînd cu lumină pre cei ce sînt supt ascultarea Mărti[i] tale-biblia (1688), [prefaţă] 8/48. Temîndu-se că nu-i va mai putea supune sub ■ stăpînirea sa..., au fugit pe.· taină, văcărescul, ist, 250. S-au aşezat supt tină ocîr-mui-rea augustei casei Austriei, şincai. hr. -iy 82/32. Se învoiră ca romanii. ., să moştenească toate- cele cr- ■ mai nainte era sub puterea lor. maior, ist. 48/24. [Jur-, naiul] au început. . . a se publica în limba franţeză. sopl direcţia D. René, ar (1832), 14J/17. Il puse [pe fiul său] subt dăscăli iscusiţi, fm (1844), 2,902/25. Clerul, ca-şi mănăstirile. .., erau cu totul sub jiuidicfia statului.. bălcescu, M. v. 10. Unii ca ceştia .. . părăduiesc pădurile sub patronajul egumenilor (a. 1853)'. uricariul, vii, 119. Oşlile moldovene sub căpitani..., le ţinea pe margeni. negruzzi, s. i, 143. [Amîirdouă malurile fluviului] erau.. . sub sceptrul voievodului'. mun-. tean. hasdeu, i. c. i, 6. Onorurile balului· le-a făcut, comitetul damelor, sub preşedenţia tinerei -doamne.. caragiale, o. i, 209. Tu ai sub ordinele ttfle un. regir-ment de funcţionari, vlahuţă, s. a. ii, 324. Ar.mala, care-i făcea să tremure sub pumnul celui dinţii gradat. bacalbaşa, s. a. i, 191. [Şcoala] fu supt conducerea, unor greci vestiţi, iorga, c. i. ii, 130. Ne punem sub-autoritatea lui, pentru a ne scuti, de o penibilă... morgă.■ doctorală, constantinescu, s. iii, .235. Căpitanul fu şi mai bucuros să-i aibă sub comanda sa. tudoran, p.,' 51. Aşezămînlul. era pus sub dependenţa Eforiei, spitalelor, g. babbu, a. 1-55. ^(Elementul subordonat se află în posesia cuiva s:au este atribuit cuiva) Toate cantorele, omut rînduit de la acel ce va avea mituire ’ venitul cantariului, să le aibă sub. zaptul său (a; 1799). uricariul, I, 88. Pogor sub numele său publică,O poezie. maiorescu, critice, 63. fr (Elementul subordonat • este în ocrotirea, în apărarea, în grija etc. qiiva) Şu,pt arepile lui nădăieşţi-te. psalt., 190. Lu/Z.şi.Diarbqchirulj » ■ ce era supt protecţia perşilor, văcărescul, ist. 260; , I-au fost dat şi candelele de argipt supt . .păstrarea sa·, (a. 1802). bul. com. ist. iji, 102..S<îţÎ lase supt purtarea de grijă şi întru. îndăsţularea hrănii lor pă la acei oameni (a. 1S09). doc. ec. 78., Ţoii pruncii'....tarii sint ;supt a mea. luare de seamă mă iubesc..,.petrovici, p.:.: 10/25. Răsturnă pînă în temelii cetcţea Ţroii,. cf. era.,, subt apărarea mea. pleşoianu, t. ir, 80./30- .'Mă r'o'g să mă aibi supt ocrotire.1 dr'ăGhîci, r. „61/25. Insuş prinţul se afla supt o straşnică. privighere. cr. (1836),. 3Ί17. La pămînt zace. sub paza unui bătrîn armâş. . asachi, l. m. 8/27. Toi pămîntul cît se.'aflase în acei. ani sub cultivarea proprie a lor... să le rămiie.. lor de veci. bariţiu, p. a. i, 562. O găseşte sub strajă [pe ‘ faţă], după cum nu se aştepta, creangă, p, ,269. Ceea cesimte.el mai întîi înfaţaunei fete sau neveste frumoase >' e... să o ia sub scutul lui. agîrbigeanu, s. 14: Sora mare o luase, de acum, sub aripa ei ocrotitoare. G. M. zamfirescu, M. d. ii, 88. (Elementul subordonat se 14400 SÜB* - 1833 >- află'ih ascultarea deplină a cuiva, fiind lipsit de perv sdiialitate; îti construcţia a fi sau-ή pùriei a. fine. sub. papuc)’ A 'fost sub. papucul nevestei tontă mâţasL-a pus. i sul· püfiüo: De ce-l mai pii sub: papuc? Φ (Elementul-subordonat este la dispoziţia necondiţionată â cuiva; în Coristrucţiâ sub mină sau mina) Dadeiră-lvrăjmaşi -şi- mtcşutără-se suplu mtnrule Iot. psalt.. ,HUR..'92r/9,. Să- ne' pîecăm supt tarea mînă Iu Dumnezeu; coresi, EV; 200. · Ţine supt mina-.lui toi credinciosul norod. eus'Îratié, . prav. 37/1,. Era Ierusalimul s.upl mina . lui Darie, alexandria (1784), - 33v/12. I.uind acea oaste:, cum plită supt mîna sa, ...porni, calendariu (1814), . 109/22. Avea sub mină o armie de inferiori, c.: ■ pe-tréscu, A. 305. .(Elementul subordonat este constituit.., de persoane sau grupuri în serviciul -militar; în construcţia a fi sau a fi chemtzt, a se afla; a servi,sub arme,· : sâu· drapel, steag etc.) Eram chemat sub arme. In iSIH o servit sub drapel, ,-φ·. (Elementul subordonat este doiirinat sau afectat de o circumstanţă, de. o stare, de o reacţie etc. defavorabile, Ostile , etc,)..Pţnă- sînlem· intr.-aceasta viiaţă', pînă atunci sintem supt mare neputinţă . ι . supuşi-, -varlaam,' c. 266. Au căzut -pămîntul Moldovei. .î. supt aceea nenorocire, -n. costin, let. îl, 49/35. Ori la ce greu ar mai ajunge .{ara, să nu se mai facă supt mare'blestem deseti-ha de stupi (a. 1712). uricarÎul, v, 24-9/21. Caută de vezi ce Spune, ■ casă nu cazi supt blestem (a. 1747). iorga, s. d. xjii, 70. \ Rămîind numitul popă cu totul supt vină, după porunCa . pravilii l-au 'Caterisit (a. 1783). sul. com. ist. iii, 102. Să-şi dea seama, să nu rămîie supt vinovăţie (a. 1-785).-uricariul, i, 324.' [Orice om] să fie suplu blăstămul sf[i]nfiloru îngeri (a. 1794). iorga, s. d. xvii, 39. Deacă bărbatul va cădea supt datorii grele,..., să nu se răpească averea lui. pravila (1814), 119/5. Iată dar fatala pricină ce face pè asemenea oameni să cază supt ura şi goana răutăţii omeneşti, fm (1.843), 2771/26. Tare se mai temea sa nu cadă sub blăstămul preoţesc. : creangă, p. 110. M-ai ţinut lot timpul sub teroare. τ· mai 1968, 19. Ciţiva dintre cei vinovaţi se găsesc sub stare de arest, scînteia, 1969, nr. 8 200. a A fi sub . focul inamicului. A sta sub ploaia de,- gloanţe. Sub ameninţarea cu moartea a cedat. Sla sub sabia iui Da-mocles. Sub ameninţarea cu forţa a mărturisit.(Elementul su’bor donat beneficiază de manifestarea unei stări, de săvîrşirea unei acţiuni etc. favorabile) Au venit să se bată cu dînşii, ce supt agiulorul- craiului să, -fie. m: costin, let. ii, 65/15. Au vinii şi ş-au adus- capeleli suplu mila împărăţiei, neculce, l. 54. Trăiesc supt apărarea şi ocrotirea altor. legi (a. 1829). plr i, 18. Fericiţi cei care l-au văzut [pe Solomon]-şi au trăit subt dulceaţa legilor şi a împăraţii sale!, marcovici, c. 13,9/7.: Toţi se închină sub blagoslovirea, lui Nicodim. davila, v. v. 32. A trăit sub binecuvîntarea ..lui. <0· (Elementul subordonat este .stăpînit de o anumită stare, de . un anumit sentiment etc.) Erqm încă sub · plăcuta impresiune a petrecerei ce am avut. negruzzi., s. i, 95. îmi zice că domnăTsa cală să fie sub imperiul unei întristări profunde, baronzi, m. 403/18. Să mergem împreună, Sub acel farmec liniştit De lună. eminescu,· o. i,187. Sub -vraja,minorei nopţi de vară-.:.·. : Ce năluciri nu-i trec prin minte ! iosif, p. 85. Sîniçm . sub farmecul (ragedianei,....■ .al cărei vers ne înalţă şi ne ,şppboară ritmic, lovinescu, c. iv, 37. (Elementul subordonat este susceptibil de o anumită responsa^ bilitate, de o anumită obligaţie etc.) Acestea fiind datoriile care au să le urmeze toţi dregătorii. . . supuin-du-să supt cea mai grea răspundere (a. 1811). doc. ec. 121. Caimacamii sînt îndatoraţi supt răspunderea lor să ia trebuincioasele măsuri, regul. org. . 10/3.’ Φ (Subordonarea priveşte subsumarea unei sfere, unui domeniu etc. generalizatoare sau unui termen generic) Scriptura acealea toate le-au cuprins supt păcat. coresi, l. 399/12. Cartea românească ce iu ai compus sub titlul de ,,Manualul vînătorului“.odobescu, s. iii, 9. In 1847, s-a reîntocmit o administraţie specială în Iaşi; sub denumire de. Casa Mcnzilărilor. n. a. 'bogdan, c. M. 155. Suitele de ilustraţii care, 'sub ·.numele de „Biblia pauperum“, puneau la îndemîna neştiuto- rilor:, de .carie : lealul hÿblici .y. rom. aprilie J97P, 117., (Subsumarea unui factor stimulator, însufleţitor, diţigujtpr etc.). îndată.ce-. începu. această înlrevorbire, cg,. şă.tZÎc. aşa, sub invocarea.... numelui dumitale. ba-rqîkzi/'m: .429/22, :Λ'ΐί .mă mâi fălesc .cu nimic, nici chiar ,çii singclc vârsut sub flamurile Eterici de ai mei. M. i. c ara&iale, c.. 71. Lupta pentru ..binele comun, sub stindardul nquliii Mesia.-. G. M. zamfirescu, sf. m. ,n. i, ,119.. (Subsumarea unui factor unificator) Beseărpca-se...îiiţeleage- adunare de multe feluri de limbi, supt credinţa lui, liristps. st. lex. ,171r/l. 2» (Exprimă străbaterea unor circumstanţe, stări etc; dc subordonare) Stau descurcat- sub diferite con-duceri. 3. (Adesea urmat de un substantiv eu determinant delimitativi exprimă gradul de extehsiune sâu de res-trîngeré al raportării unui element faţă de totalitatea modalităţilor de -abordare, -de prezentare, de manifestare etc. alè acestuia) V.eale şapte daruri a Duhului Sfinţi ’ cerile, supt chipure văzute şi atinse,, varsă în sufletele credincioşilor' darurile lui D[a]m[nz]dzău (a. 1645). gcr i-, 115/8'. Au făcut pace şi alianţă. . . supt condiţiile âcesteâ. şincai, hr. ii, 31/15.· Au aflat·, mijloc d: scăpă de "domnie streină," păstr-îndu-şi sub deosebite forme guvernul naţional, asachi, l. m. 2/29. încheie pace cu el, sub următoarele condiţii, ist. m. ‘ .5/25. îndatorirea de a analiza,' subt raportul curat agricol, probele de pămînt. brezoianu, a. 25/10. Apa:. . se înfaţoşază sub trei forme, fătu, d. 1/5. [Rezultatul] este mărirea obiectelor şi perceperea lor în proporţii' şi süb colori neobicinuite, maiorescu, cr. i, 76. îùsemna pe harta ţării toate localităţile interesante sub raportul istoric şi anticariu. odobescu, s. ii, 159. Supt acest raport, Europa nu mai avea ce să ne înveţe, iorga, c. ι. i, 189. Sub acest unghi, vom examina cîteva aspecte ale literaturii ortodoxe. în plr ii, 517. Opera literară a lui Horaţiu trebuie privită sub această dublă înfăţişare. lovinescu, c. iv, -93. Nn m-am putut deprinde să văd iernile de azi su&i aspectul lor adevărat, sadoveanu,'.0^ xix, 23:6. Şi alte populaţii-de origine latină au- purtat acest nume,- sub ..diferite derivări, magazin ist. 1968; .nr. 12, 88. (Gradul de extensiune priveşte identificarea sferei unei noţiuni) Subt isteţie, să înţălege aice putearea sufletului întru a pătrunde îndată cu mintea, carte treb. i, 150/7. Subt nume de indieni, istoria ne vorbeşte de mai multe noroade. cr (1832), 280l/28. întru aceasta poveste, să înţălege supt Arghir,: Traian. bărac,' a. 4/11'. înţelegem subt acest nume [cereale] ; grîneţele a căror seminţe slujesc de nutreţ. BREZOIANU, a. 91/14. 4. (Exprima subordonarea săvîrşirii unei acţiuni, a manifestării unei stări-etc. faţă de o anumită finalitate, o anumită destinaţie, un anumit scop etc.) Stau supt giudecală pus. n. test. (1648), 169r/28. Pe ceilalţi îi trimite... supt povăţuirea acelui mai bun ghenăral. beldiman, n. p. 90/9. înainte au fost volnici____a face [yelniţă] fără a fi supusă sub nici o dare (a. 18?0), ‘,uricariul, iv, ,217/2.7... Şi pă aceia îi ' pune supt muncă (a. 1832). doc., ec. 51.6. L-a., pus pas cu pas sub aspră spionare, voiculescu., f. ii, 24. Subt intenţia de a întări-· naţiunea, iordan, l. r. a.. 401. în acest an, anunţa punerea sub tipar a: unui „Curs . popular de Drepl“^-cX.linescu, s. c. l. 148. Sub Jitlul de inforpiare, citez acest exemplu, l. rom. .1967, 488. ■v* (Finalitatea, semnificaţia etc. privesc dezvăluirea unei realităţi -implicate, incluse în , alta) Alta mai adîncă. înţelegere să tilcuieşte... supt această poveste. bărac,.A, 3/6. Subt această artă.. . . [se simte] un sondaj în adîncimea sufletului autohton. . sadoveanu, o., xx, 279. Eu ghiceam sub oiida 4ui o undă de descumpă-, nire. v. rom. ianuarie 19ÔB, 66. . . 5. (Exprimă evaluarea unei mărimi prin raportare de inferioritate ,1a un termen de referinţă.) Petrecînd cîtva timp. închis în cuptoare înfierbîntale, supt o [anumită] temperatură, aii (1829), 44l/3&. Purta pe el haine, odată elegante, dar care acum erau evident sub virsla lui. călinescu, s. 9. Cînd împrejurările coboară 14400 SÜBa - 18®*-ί- SUBACUMimT sub o anumita limită preţul vieţii, oamenii, nu mai im la această viaţă, prbeta, m W. 6. (Exprimă dependenţa difttrfc o acţiune, o. stare, υ» fenoţnen şi o riiQ.dalitate particulară de sâvirşire a acestora) [Istoricii leşeşti] această socoteală supt- tăcere ar fi 1recUt’-o. cantemir, hr. Î25. [SuprniîhdJ supt foc ţara moscului,. . . au intrat fi În ţara ungurească. id., ap. gcr ί,. 360/31. P'eri-vor supt uitare. varlaam — I0A-SA.F, βί*,/ΐ/ Supt mestecare se topesc bucatele in gură. vasici, m·. n, 36’/20. Scrisorile tor trebuiesc ţinute subt cel mai mare secret: ap. ι0βώα*γ, l. r. a. 402. Le fineam [elanurile] sîţfe surdatăi bbag=a„ h. 131. (Dependenţa unei acţiuni, senei sfcăW, ajunui fenomen etc. de un element care facilitează, favorizează, stimulează «fcc. sftvtrşlrea acestora sa». caise·, ser-veşte la realizarea acestora) &ub imffyienffl aeest.ek literaturi, tinerimea se. încălzea penjtţu ideMe, noi. bat· calbaşa, s. a. i, 23,4. [TSinerii] vira eu, însufleţim sjxh lumina marilor idei democratice, guxrvawra» o. 386. Sub proiecţia întunericului, au coborît ta tntOn pinarea lui■ Bogdan. βΧιαΒβΚΟν b. r; ,30,7. Sub aeUmxea ultravioletului... coloraţia dispare. sANiSLËyiGr, n. 230. E un merii incontestabil producerea — sub pana lui·. ..— a unei tălmăciri noi. T.mai XQMy. 94. (D.e~ pmden.ţa une.i acţiuni, a, unei stări,, a, unui feantţien. etc. de> un element ce seţveşte la disimuliţrea acesr-tora) Se sili· s-ascunză,. subt aceste cuvinte ameninţătoare,. bucuria inimii, pleşoianu, t. i, 61/10,. Sub învelişul de gheaţă din afară, Paşadia asaawfea o ffs» pătimaşă. m. i. caragiale, c. 12. Sub linişte, se pt-egţilesc răzvrătiri şi răzbunări, sadoveanu, ον ι, 1$4. " Sub înfăţişara-i mansuetă şi suavă·, se ascundea slăbiciunea de a fi... tratat ca principe, gă-linesgu, s.. 8. Nu oferă surogate sub o etichetă falsă, cinema, 1968, nr. 1, VIII. (Disimularea priveşte cajîjuflarea unei realităţi; tn construcţia a pune sau a ascunde, a fine etc. ceva sub obroc) Ticăloşi... erau mimai cei ce ţinuseră lumina sub obwc. o. m. zamfirescu, sf. μ. N. i, 33. A pune lumina sub obroc, zanne, p. 453. 7. (Urmat de un substantiv cu determinant distributiv, exprimă repartizarea unui tot sau a unei părţi a acestuia in funcţie de un criteriu, subordonastor) în fieştece ţară să împrăştia aceste foi subt felurimi de titluri, cr (1829), 1s/8. Şi, subt fiecare din aceste mari împârfiri, poate cineva a desparţi tn cete deosebitele grupe de rozqri. brezoianu, a. 471/2. 8. (Exprimă supunerea liber consimţită sau im- pusă· in conformitate cu ceva) Să ne plecăm supt tarea clereapta a Iu Dumnezeu, coresi, ev. 46,0. Cela ce şif să va. pleca supt învăţătura. giudefului, face greşali. prav. 69. Socotind... să-i înduplece supt voia-lui· |pe boieri], m. costin, let, ii, 56/28. Trăim supt legflési ctrmmrea noastră (a. 1829). plr i, 18. Acest timp de espiafie. ce o naţie... sufere sub legile lui B[umne]zeH şi ale gîndirei. bălcescu, m. v. 4. Trebuiau să facă toate formalităţile şi demersurile subt îndrumările advocatului· băncii. agJrbjceanu, ş. 487. (Conformitatea priveşte» încadrarea unui element, ·ρβ frazai unei' tfoyespoiideirţe de însuşiri' valorice, într-un anumit model, număr, categorie etc.) Ceastă puţinea muncă..., fă-o cu rod şi cu folos supt sfîixt-'numele tăir. ρσ !9·/26Γ.· Ν'-au fost' obicei a s$ tua vreun venit di- eăltă cineva supt vreun-numi di adetiul ('a. 1'806). ubigariul, x, 212. S-atu dpi hotărîrea... prin ofi’s,. şjupt na. 139 (à, 183:3). Dùc. ÉC, 52.3. Porunci vezirului săà ca să' şi\ ducă la dîttsul supt. nume de sol. gorjan; h. i.;. 2/20.’'Era bunătatea şi drăgâlăşia sub chip Se om. hogaş, it$. n, 129·. Bactlul se prezintă subt formă de baston. tohîrceanu,, . o. a. i, 158. Profesorul vrea să-l mai încercè Înainte de a-l pecetlui subt cinci■ tţ»i}tfR]Ş4NU, c, b. 74.- Devenit Char les-Adolphe Vasvlescu, transporta pe- Lascăr la sfîrşit sub forma Lascanis. g&eimesciî,, s. 1®. Să punem coeficientul.,. sub forma unei sume dm dak fer*. meni. sanielevici, r. 192. Aspectele- vieţii din Mar,eu Brilanie... au fost- publicate sub fonmă de anticol’e.. v. rom·, noiembrie 1964, 107. Bacă mai umblă prin lume recunoştinţa, atunci numele sub, care o cunosc vemaesii ar. Hebui să fie Shakespeare, aemma. l;9S6j nr. t Q22i 1Q/3·. (Conformitatea priveşte cauza car.® determină declanşarea unui anumit efiict?) Vă rugaţi.... ca să hui rnă tocmească pre mene· supt pătatele meale (a. 1660). ctes i, Î85/31. Cile adevăruri rămîn. .. pierdute stibl· sarcina- unei ştiinţe rău cîrnjmte. MsfflcosviEi, g, 3β£1& FUtai*. ■ ■ ce Se topeşte sjib arsura soarelui cu înfocare, conachi, p. 83. împăcăţia............ cade sub izbirile; turcilor, b&lcbscu, m. v. 8. Ţara geme■ subt■ asuprirea Tomşei. negru.zzi, a. i, 138, Cer-mveleie· ferestrelor; se curmau sub presiunea zidiurilor va&t EMiwEsctr, f. l. 2&. Pămîntul tresare din somn ... sub caldas bineciwîntar» a soarelui, vlahuţă;, s. a, itr,. 23®. Subt strălucirea noului litiu, avea o înfăţişare gravă, impunătoare, mihonescuv s. 86. Si nu te îattlnesc... cocoşat sub poveri sau schilod, g» m. zam- . fweScu,. sf. m. n. i, 55. Se întorcea... cu spinarea încovoiată pînă la pămint, sub povara, crengilor uscate. cţrcEA, ». ii; 9H. Sub: zîmbetul ei lumina se făkţa mai curată, lesnea, vers-. 181. Face cheltuieli mari, redu-cirtd, sub inspiraţia Corneliei, întreţinerea mea. cX-lihes'gu, s. 79. Paşii oamenilor îndesind zăpada sub greutatea lor. v. rom. decembrie 1964^ 59. [Cuvîntul] este transcris greşit..., sub influenta scrierii silabicc romă'neşti. l. bom. 1967; 207. -Φ* (Conformitatea priveşte condiţionarea unui element de un anumit factor) Supt zânele- friguroase e vegetarea săracă, rus, i. iii, 230/20. Roşcovul din Francia de .miazăzi cere, supt clima Parisului, orangeria sau. pămîntu de portucal. brezoianu., a. 473/11. ·ν* (Conformitatea priveşte factorul de asigurare, de garantare etc. a. ceva) Unii de bunăvoie..., alfii de frică şi peste voie supt groznic gi-upămînt, a să lega le caută, cantemir i. i. i, 160. Dîndu-să documentele moşiei supt iz’ălog, însuşi moşia este zălogită. pravila (1814), 56/3; Şi pentru mai bunăr siguranfie, i-am dat şi această scrisoare la mînă, sub a mea iscălitură (a. 1824). uricariul, x, 86. Dumneata -să-ţi pui capul sănătos supt evanghelie? gîrleanuî n. 69. Subt garanţia de asistenţă mutuală, ap. iordan, l. h. a. 402. Sub beneficiu de inventar, dex. ψ (Conformitatea priveşte factorul de justificare, real sau invocat pentru ceva) Schimburile de lucru pentru lucru- nu să pot ii'gui supt pricinuire că unile din lucrurile date sau luate în schimb ar cuprinde mai tmu.lt de giumălatea a valorii celuilant lucru. s®B. hrîs. 35. Au năvălit pă acea povarnă..., fără să cunosc supt ce temei şi cuvînt (a. 1842). doc. ec. 767. li despoia de averi sub feluri de pretexte. negr.üzzi, s. i; 143. Îşi luă rămas bun..., sub cuvînt că-l aşteaptă Gulintă-nescu·. călinescu, s. 44, -0” (Conformitatea priveşte factorul de· cenzurare sau punitiv a- ceva) De am viclenit pre mărra-ta,... să fiu eu sub legătura cea gnea-a afurisanii. antjm-, p. XXIV. Fere de ştirea pwto-pupului locului-, să nu îndrăzneşti a cununa pă nimine, supt lipsirea preoţiei (a. 1762). iorga, s. d.. xiî, 291. Sub pedeapsa canonului de 12 beţe..., acel obiceai Sări oprească de tot (a. 1'808). id. ib. 20Θ. Nimeni să nu se atingă de cinstea, vreunei femei subt osîndă de moarte, heliade, b. b. i,. 43/11. I se dădu de asemenea drumul,, sub- avertismentul ,şsă se astîmpére“. preda, r. 248. ■ — Şi: subt, (î'nveeftit şi popular) supt, (învechit) sug, şffptu, sqpt, (regional) su, (învecMt, rar) sfitu prep. — Lat, subtuş. S.ÜBA.C subst· (învechii, rar; cn. sens. neprecizat, probabil) Instr.um.ent cu care se îndesa tutunul' fn lulea. CI. alexi». w, . - m. : ? — EMmolicrgia necunoscută. ■ SUBACüATIC, »ă adj. v. subacvatic. SIJBACUMIN'ĂT, -Ă adj. (Despre frunze) Care este mai puţin acuminat. Foile. .. ovalo-eliptice, subaciir minate, grecescu, fl, 1.07. 14403 St B ACUT - 18 3;5 - SUBALTERN — Pl. : subacuminaţi, -te. — Pr ei. sub- + aeuminat. &UBACÙ.T, «Ă adj. (Despre boli) Care se află in stare premeijgâto are celei acute; câre jpiezmtă simptomatologie .relativ slabă. Procesul întreg decurge .sub imaginea unei septicemii subacute. baheş, o. a. i, cf. DN.3 — Pl. : subacuţi, -te. — Pref. sub- -f acut (după fr. snbaigu). SUBACVATIC, -Ă Adj. (Despre plarefce .şi animale) Care create sau trăieşte sub apa ; l,:dm. .Fïïptïirà uscăţivă ■şi siibaiimentată. cinbm-a, 1068,nr..1, XI, cf. *t. t>. enc., dex. — Pl. : subalimentaţi, -te. — V. Subalimenta. SUBALîMENTĂŢIE s. f. Consumare a unei cantităţi de hrană mai mică decit cea necesară, alimentare (sistematică) insuficientă din punct de vedere cantitativ şi calitativ; stare patologică crxmică datorată reducerii consumului de alimente sau unor tulburări funcţionale de nutriţie; suîjaUmentare, subnutriţie. Cf. s u b a 1 i-,m enta. Cf. dl, dm, un2, m. d. enc., dex. — •Şuti- 4- alimentaţie (idup.ă fr. sous-ali-mentaHon). SÜMCKÉSTRII, - adj. (Ber ; despre zone, ţinuturi etc. sau despre climă, vegetaţie etc.) Subalpin. Creangă îşi căuta bulboane .în prundul unei ape .şerpuind într-o perspectivă subalpestră, ea aceea din autoportretul lui Diirer. călinescu, c. o. 248. — ,P,1. : subalpeştri, -sire. — Pref. sub- + alpestru. SUBAIiPlN, -Ά adj. fDespre zone, ţinuturi etc.) Care este situat tn regiunea imediat mferioaTâ celei alpine; •pare se «ttfi la poalele unor muriţi ; care se -referă la ■această "regiune; care ţine de-această regiune ; (despre climă, Tieşgetaţte etc.) care eşfe caracteristic unei asemenea Tegiuni: (*ar) subalpestru. Cf. cade, iordan, x. n. a.721,1, ltr2, -dl, dm, dn2. Sîngeorzul are un climat subalpin care se datorează înălţimilor de care esle înconjurat. abc săn. 336, cf. m. d. enc., dex. în partea nordică, muntoasă, a judeţului se dezvoltă vegetaţia alpină şi subalpină reprezentată prin pajişti... şi prin întinse pMuri de conifere, făgete şi stejerete. jud. -rom. 'soc. "73. Φ jBtej’ «ιώαίρίϊι = vegetaţie aflată deasupra limitei superioare a jadurilor, in care, datorită condiţiilor pedoclimatice specifice, se dezvoltă tufişuri de jneapăn, ienupăr, smixdar, pajişti etc. Cf. m. t». enc,, dex. — ,ΡΙ. : gubalpmi, *e. — Din fr. subalpin. SUBJIiaÆB3V,-4,a.'dj., s. m. şi f. 1. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care lucrează sub ordinele cuiva mai mare în •grad sau în funcţie. V. inferior, subordonat (1, 2). Drăgan e în slujbă acum... Are cîţiva subalterni ce şi-au pierdut cumpătul de cînd a venit pe capul lor. helîade, o. ii, 425. în sfîrşit, medalii, parte de aur... parte de argint, pentru subalteni. ar (1829), 721/1, cf. i. golbscu, c. De la director atîrnă .alegerea şi dimisia praéticaiitilor ’hirurgi, a personalului subaltern şi a subsecretarilor. cuciuran, d. 6/26. Ei vor fi neîncetat obligaţi a se da îndărăt în înoirile folositoare dinaintea îndărătniciei şi relei voinţe a subalternilor lor. brezoianu, r. 8/28. Vă p.lîng pe domnia voastră, care sînteţi Tţeâţjs ,a fi m&UO. ăe 'un-'sübatitm. -lXzXres&u, e. AâO/5. Αφ M ÛT^ptul sa prëte&ez în .contra unui asemene jact afbilrarïu àl tintortftÿiîor subalterné. russo, e. 201, cf. antonescu, d., pontbriant, d. Mi sc pare că acest im- 14415 SUBALTERNARE - Ï836 - SUBAPRECIERE pegat subaltern hü né dă respectul cuvenit, alecsan-dri, τ. 1 733. Regele are nevbie de agenţi subalterni. conta, o.'F. 384; Eu eram nobil şi ea fiica unui funcţionar subaltern, r. iiEGRtizzi, s. iii, 384,· cf; şăineanu2. ; Subalternul său, ceauşul, ţine catastih de negustori. iorga, C. i. iii, 134, cf. resmeriţă, d. Im curte se petrecea de minune; comandantul batalionului, căpitanii şi ofiţerii subalterni se desfătau tn plăceri netulburate, mironescu, s. A. 23. In ceasul de faţă, subalternii mei de încredere sînt ocupaţi sau împrăştiaţi, galaction, o. a. i, 238. Şeful hamalilor.,., poreclit deşuţralteni.Şontîc, fusese pe vremuri impiegat, de, mişcfirg. fi. m. zamiîi-rEscUj M. d. ii, 187. Cum s-ar fi putut deci restaura puntea, ca să pontă trece măria sa la acel subaltern, cu darul pe care i-l pregătise:sAOOVEA.nv,:oy,xiI:, 4Q8..iLa.rîndu-i însă, aplica acelaşi. poStulflt pl ·autorităţii în propria familie şi faţă de-subalterni,. cĂLiţiEseu, e. 22. Toate stîrpiturile birocratice nu aişează jde.cît.-sjubal-terni:çape să-i respecte, bogza, a. î. 41, cf. dl, dm. Fusese irevţren- ■ ţios cu şeful său direct în prezenţa., unui subaltern, barbu, s. N. ii, 43. Nu putem deosebi tàtdéàùnà pe ' dregătorii mari de subalternii lor imediaţi: stoicescu, s. d. ; 78, cf. romănia literară, 1969, nr. 57, 29/1, m. d..enc., ’ dex. fr (Prin analogie) BramihiSrhul s'dü ràigia lui , Bramia é’ste ti credinţă în mai mulţi zei stiplall’erni. ' genilie, 146/19. + F i g. (Despre manifestări ale oa-menilpr) Care denotă o mentalitate de subaîtefti (1). ; Cum .'ânţ lipsit .de ’ vanităţi subalterne, am ' considerat acel complot ca binevenit şi-am ăde'rat la el euîiisumi. j m. i. caragiale, c. 108. Plutonierul şi primarul o ’ gustau [cuvintarea] eii entuziasmul· subaltern ,obligator. rebreanu, R. ii, 87. Mustăciosul urla, în cor cu procurorul şi da în adolescentul ce ferise, ilumina .Se sbutdălnicia ■vintului, cu o· sete'crescută-de zel subaltern, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 318. -t-am salutat şi nu s-a .sculat,ca de obicei, să-mi facă subalternullui compliment, aiîghe- . zi, s. xv, 16. ■ - 2. Adj. (Despre poziţii, situaţii,'postură etc.) Care : se află intr-o poziţie subordonată (2) ; care ocupă un ' loc inferior într-o ierarhie. Nepotismul familiilor ţinu încă .deschisă poçirta cătră posturi subalterrşe, j/yşACHi, î. 17/31. Funcţiunile de tgt subalterne ş,ă se" p0fl(& da . la boierii mici. sion, p. 105. S-ar ■ fi' lăudat nţereji iiiiră slavi şi căi fă greci cu ..poziţiunea tpr'dè dorţinie. sy.bal-: ternă, hasdeu, i. c. i, 46. Trecut în Îâunteniţi, el se miil- ί ţumeşle..t CU servicii-sulţalleŢne. vianu, a, p. 82.. — Pl. : subalterni, -e — Şi : (învechit, rar) suptal- : tétn, -ă adj. ' : — Din fr. subalterne. SUBALTERNÂRE s. Ï. 1. (Logică) Raport între judecăţile universale şi cele particular,e de aceeaşi calitate, ,caracterizat prin aceea că din adevărul judecăţii universale decurge çu necesitate adevărul judecăţii particulare coresppndente, iar din falsitatea judecăţii pâr-. ticulare rezultă cu necesitate falsitatea judecăţii tiiii- 1 versale corespondente. Cf. maiorescu, ,l. 58, djîr, dn3, . Μ. D. ENC., DEX. . ; 2. (Neobişnuit) Raport intre superior şi inferior; (învechit, rar) subalternitate. Se vedea căzind în sult-alternàreà fiecăruia din muncitorii lui. arghezi, l. 136, ' · : ■ — Pl. : subalternări. — Sub1- -f alternare. SUBALTERNITATE s. f. (învechit) Raport între su-’ perior şi inferior;: (neobişnuit) subalţernare (2). Cf. negulici, prot. — pop., n. d. — Din fr. subàltcmité. - SJJBAMENDÀMÉNX s. n. alr i 1 708/49, alr sn iu h 903/47, •alrm sn ii h 736/47), sijboş s. m. . — Din (1) tc. subnsi, (2) ser. stvliasa. SUBATÎNS, -A adj. (învechit, rar; despre subiecte,; probleme etc. abordate) Care este menţionat in treacăt. Toate ordinarialele româneşti. . . să binevoiască a primi subatinsa ortografie. -ap. odobescu, s. i, 49.1, cf. dl, ,dm. — Pl.: subalinşi, -se. — Sub1- -f atins. SUBATÔMIC, -Ă adj. (Despre particule) Care este mai mic decit atomul; care intră.Ift.alcătuirea atomu- ; lui; care se află în atom. Cf. mdt, dn2, m. d. enc., dex. • — Pl.: subatomici, -ce. — Din fr. subatomique. SUBĂRÎE s. f. (Regional) Guturai. Cf. bxijorean, b. l. 258. ·— Pl.: subării. — Etimologie necunoscuţi. SXJBĂŞ s. m. v. subaş. SUBBĂRBÎE s. f. (Regional) Cureluşă a hamului care trece pe sub bărbia calului ( Smeura — Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Pl. : subbărbii. , — Sub1- + bărbie. SUBBIBLIOTECAr s. m. Ajutor de bibliotecar. Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d:, cade, scriban, d. ! — Scris şi: sub-bibliotecar. cade. — Pronunţat: -bli-o-. — Pl.: subbibliotecari. : — Sub1- + bibliotecar (după fr. sous-bibliothécaire). ;l SUBBOREAL, -A adj. (Despre zone, ţinuturi etc.) ' Care este situat în regiunea din imediata apropiere a : zonei boreale; care se referă la această regiune; care ţine de această régiuné; (despre Climă, vegetaţie etc.) care este caracteristic unei asemenea regiuni. Au fosl dominaţi de climatul subboreal al Pètersburgului, construind monumente intransplantabile .aiurea... călinescu, c. o. 224. — Pronunţat! -re-al. ■ — Pi.: subb'oreali, *e. — Pref. sub- + boreal. SUBCAPÎTOL s. n. Diviziune a unui capitol ln care este prezentată o problemă sau o latură a subiectului tratat într-o lucrare (ştiinţifică). în acest subcapitol au fost trataţi.. . cei cu meriie ştiinţifice de seamă. ist. lit. rom. ii, 97. In acest subcapitol. .., am,grupai pe toţi dregătorii, stoicescu, s. d: 155, cf. id. c. s. -291, dn2. Subcapitolul consacrat· lexicului este edificator. L. rom. 1967, 27-6. Să revenim la întrebările puse la.sfîr-şitul subcapitolului precedent. H. daîcoviciu, d. 99, cf. dex. .... — Pl.: subcapitole. — Sub1- -f capitol. SUBCARPATIC, -Ă adj. (Despre zone; ţinuturi etc.) Gare este situat în regiunea imediat inferioară celei carpatice; care se referă la.această regiune;, care ţine de «ceastă’-regiune ; (despre climă, vegetaţie etc^are este catacţeristic acestei regiuni; (rar) precarpatic, sub, carpatin. Termeni păstoreşti... regionali în ţinuturile subcarpatice, puşcariu, l. R..i, 30.8. Cîmpia română cuprinde ţinutul dintre Dunăre şi colinele subcetpatiee. oncescu, g. 9. Regiunea subcarpatică a Munteniei ere o temperatură medie anuală mai ridicată, agrotehnica, i, 268, cf. ltr2, dl, dm. In zona deluroasă subcarpatică, densitatea variază, probl. geogr. i, 66. Ghipsul se întîlneşte în formaţiunile zonei subcarpatice, geologia, 16. Miezul sărat al,regiunii subcarpatice este... întins. flacăra, 1969, nr. 5, 7, .cf. m. d. enc., dex, ©n8. Se întinde... larga depresiune subcarpatică, jud. -rom. soc. 86. — Pl. : subcarpatici, -ce. — Pref. sub- -j- carpatic. SUBCAItPATÎN, -A adj. (Rar; despre zone, ţinuturi etc. sau despre climă, vegetaţie etc.) Subcarpatic. Admitem şesul subcarpatic ca lominţ&mai veehtia ăaă-■lor. xenopoi, i. b.'i, 45. Atlasul polon al negiunilor sub-carpatine a adm material nou. puşcaauu, t. b. j, 307. — Pl. : subcarpatirri, -e. — Prot. sub- -(- carpatin. SUBCASIÉR s. m. (Rar) Ajutor de casier. Cf. ddrf, RESMERIŢĂ, D., NOM. PROF. 3. — Pronunţat: -si-er. — -Pl.:subcasieri. — Sub1- + casier. SUBCATEGORÎE s. f. Fiecare dintre diviziunile unei categorii. Schimbarea cîteodată trece, iar altă (lată nu trece graniţele subcategoriilor (nume concrete., nume abstracte, pronume ). philippide, p. 43. Oel ce face geometrie nu-şi poale imagina o suprafaţă fărăideea de ,,lat“ şi ,,lung“ ; subcaiegoria dimensională face pentru el partea din categoria spaţială, puşcariu, l. r. ii, 433. Excesul de humus şi de calciu... nu mai permit tneaăm-rea [solului] în una din categoriile sau subcattfforiile de... mai sus. agrotehnica, i, 312. — Plsubcategorii. — Sub1- + categorie. SUBCAPITAiv s. m. 1. (în trecut) era imediat inferior celui de căpitan; persoaaS oare purta acest grad. fi comandiri, 24 căpitani, .24 subc'ăpi-tani. ar (1829), 71/40. S.& se desfiinţeze subcăpilanul portului, leafa sa pe o lună. buletin, g. (1844), .54/11 2. (Reşgional) Subprefect (Marginea — Raeufl). Cf. AliR SN III ll ‘893/3:86. — Pl. : subcăpitani. — Şi: (învechit) Subtcfipitâu as. m. — Sub1- + efipltan. SUBCÉNTRU s. n.. Localitate subordonată administrativ unei alte localităţi care.este considerată centru al desfăşurării unei activităţi. Pentru instrucţie, sa,tul avea să se numească subcentru premiUtar. preda, m. 93. — Pl. : subcentre. — Sub1- -f- centru. SUBCÉR subst. (învechit, rar) Ceea ce se ailă şub cer. Socoteşte cu mintea latul supceriului, ,şi~mi spune caria cită iaste. bosqftei, iţp. gcr i, 267/88. — Pl.:? — Şi: supeÎrlu subst. — Sub1- + cer. SUBGHIRIÂŞ, -A s. m. şi f. Persoană care închiţiază un imobil sau o parte din *1 de la cltiriaşul principal,; (rar) sublocatar. Cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm, «fi2, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: sub-chiriaş. cade. — Pronunţat: -ri-aş. Pl. : iSUbcMriqşi, ~e. — Sub3—f- chiriaş. 14455 SUBCHIRURG - 1839. *- SUBCONŞTIENT SUBCHIRÎJRG s. m. (învechit şt regional) Felcer. Pe urmă din vorbă-n vorbă, vii d-ta subfirurgul, cu cleştele. caragiale, t. ii, 89. Domnul subchirurg era spaima bolnavilor, bacalbaşa, s. a. i, 133, cf. nom. prof. 5, 77. Doctorul şi subchirurgul, în halate albe pătate de sînge, lucrau de zor. babt, e. 253. Era, vorbind fără înfrumuseţări, un subchirurg. călinescu, s. g. l. 142. Era subchirurg în jud. Ilfov. ist. lit. rom. ii, 768, ci. ciauşanu, v., tomescu, gl. Ce mai faci, sufirugule? UDRESCU, GL. — Pl. : subchirurgi. — Şi : (regional) subfirtirg, su-iirùg, sufirûrg (dr. ix, 109) s. m. — Sub1- chirurg. SUBCÎRMUÎRE s. f. (în vechea organizare terito-riâi-admmlstratiV'ă a ţării)Organ de conducere şi administrare al unui plai1 (4)‘saU al unei plase1 (II 2), care era condus de un subclrmuitor; p. ext. clădire în care era sediul acestui organ ; personalul acestui organ ; suptocîrmuire, subţcirmuitorie. Cîrmuirea... publicu-ind prin suptcîrmüirile şi poliţiile respective... cum are a circula în viitor firfiricile (a. 1844). doc. ec. 825, cf. polizu, alexi, w. I.-au închis la subcîrmuire, ca să dea arendaşului patru sute de lei, ce i-ar fi dator, bolintineanu, ou 322. — Pl.: subcîrmuiri. —Şi: subtclrmuire (polizu, ai-exi, w.) suptclrmuire s. f. — Sub1- -J- elrmuire. SUBCÎRMUITdR s. m. (in vechea organizare teri-torial-administrativă a ţării) Persoană subordonată unui cirmuiţor care conducea o subcîrmuire; subo-clrmuitor. Cf. polizu. Sătenii aleargă la subcîrmuilor şi iau d-acolo poruncă, pelimon, i. 127/12. Credeam... că e vreun zbir sau vreun subcîrmuilor. sion, p. 237. Subcîrmuitorul se vede om bun, dar mi-a zis că sînt alţii care nici pe el nu-l lasă să mă asculte, bolintineanu, o. 322, cf. alexi, w. Se formează un soi de alaiuri locale alcătuite din clrmuitorii judeţelor, sublcîrmuitori, dorobanţii locului, camil petrescu, o. ii, 368. Este vreun secretar de ctrmuire sau subcîrmuilor. pas, l. i, 130. — Pl.: subcîrmuitori. — Şi: subtclrmuitôr s. m. — Sub1- -f- clrmuitor. SUBCLÂSĂ s. f. (Biol.) Categorie sistematică intermediară intre clasă şi ordin. Clasa mamiferelor se sub-divide în trei subclase, enc. agr. ii, 91, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : subclase. — Sub1- clasă (după fr. sous-classe). SUBCLAVICULÂR, -Ă adj. (Despre traumatisme, boli etc.) Care este situat sub claviculă; care se referă la această regiune; care ţine de această regiune. Cf. DN2, DEX. — Pl. : subclaviculari, -e. — Pref. su&- + clavicular (după fr.sous-claviculaire). SUBCLÎMAX s. n. Asociaţie vegetală care nu poate atinge stadiul de climax (din cauza condiţiilor de mediu sau al altor cauze). Cf. ltr3. — Pl. : subclimaxuri. — Sub1- climat. SUBCLÎNIC, -A adj. (Despre boli, simptome etc.) Care nu se manifestă evident. Cf. dn8. — Pl.: subclinici, -ce. —Pref. sub- + clinic. SUBCOLONÉL s. m. (în vechea organizare a armâ-tei) Grad imediat inferior celui de colonel; persoană care purta acest grad. In curînd s-a înaintat la rang de subcolonel. asachi, l. 461/14. — Pl. : subcolomi- — Sub1- -)- colonel. SUBCOMISÂR s. m. (în vechea organizare administrativă a ţării) Ofiţer de poliţie aflat în imediata subordine a comisarului ; gradul, funcţia acestui ofiţer; (învechit) episţat. Fu pe rînd şubgrefier, subcomisar şi subprefect la o plcţşă. negruzzi, s. i, 111, cf. polizu. Un subcomisar de poliţie vine. sioţi, p. 228, cf. ppRF, barcianu. Subcomisarul... şe uită urît la Çonu Dinu. D. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 192, ,cf. ALEXI, Vi,, ŞĂINEANU*, resmeriţă, d., cade. Domnul Bostan, subçomisqrul, se trudea să explice ceva..cazimir, gr. 89. Aşadar, repetase un adevăr elementar, la îndemîna oricărui şpbcomisar provincial, g. m. zamfirescu, şt- d. ii, 310, cf. scriban, d. Subcomisarul găsi a doua pi nţuierile şi bărbaţii. . . grămădiţi, arghezi, l. 24, cf. dl, dm, dn2, dex. — Scris şi: sub-comisar. cade. — Pl.: subcomisari. — Sub1- + comisar (după fr. sous-commissaire). SUBCOMISIE s. f. (De obicei cu determinări care arată domeniul) Parte a unei comisii îiîsărcinată cu examinarea şi conducerea unor lucrări preliminare sau specializate la un domeniu restrîns şi bine delimitat. Cf. barcianu, alexi, w. Avusese dreptate de a-l vedea... prezidînd o subcomisie de cooperare intelectuală la Liga Naţiunilor, m. i. caragiale, c. 158, cf. cade. Am urmărit foarte de aproape lucrările subcomisiei, titulescu, d. 211. Am fost numit membru al unei subcomisii de supravegherea şi despuierea scrutinului, preda, i. 105, cf. dn2, dex. — Scris şi: sub-comisie. cade. — Pl.: subcomisii.. — Şi. : sub-coinisiûne (scris şi sub-comisiune, cade) s. f. barcianu, alexi, vi., gade, dn2. — Sul»1- -f comisie (după fr. sous-commission). SUBCOMISIÙNE s. f. v. subcomisie. SUBCOMITÉT s. n. (De obicei cü determinări care arată domeniul) Parte a unui comitet însărcinată cu examinarea unor lucrări preliminare sau specializate la un domeniu restrîns şi bine delimitat. Qf· cade. Un subcomitet restrîns... sa lucreze în hoaptea aceasta. titulescu, d. 705, cf. 129. La 21 mai 194,0. are loc prima şedinţă a,,subcomitetului pentru prevenirea invâziei“. magazin ist., 1968, nr. 12, 20, cf. DEX. — Scris şi: sub-comitet. cade. — Pl.; subcomitete. — Sub1- + comitet (după fr. sous-comitet). SUBCONSTIÉ1VT, -Ă s. n., adj. 1. S. n. (în psihanaliză) Sferă a fenomenelor psihice eare se desfăşoară în afara conştiinţei şi csire ău putut fi anterior conştiente sau ar ptitea deveni ulterior conştiente:, (rar) subconştiinţă. Logica a intervenit ca să realizeze exact poruncile subconştientului, ibrăileanu, s. l. 227. De fapt, subconştientul a fost întotdeauna utilizat de artişti. in plr ii, 421. Se încearcă să ne aducă ecouri din lumea impenetrabilă a subconştientului, lovinescu, c. vii, 7. Socoate că poezia are ca obiect s,ubcQnştlentul. camil petrescu, p. 324. Ţîtziu, a ieşit din negura trecutului şi din subconştient această dulce arătare, sadoveanu, o. xix, 169. Freud... a încercai iă'explice unele din greşelile relevate de Meringef iii ajutoriil subconştientului. iordan, stil. 27. Cii cit încerca şă'ÜÎunge diii iriinte imaginea crimei îndrăzneţe 'ce-l lua cqhtWr în subeoiiŞtient, cu atît sîngele, Îxătârit, îi învăluia ţîniplele. căCinescu, o. i, 24. în acest articol se pătrunde în chiar subconştientul artistului în momentul inspirciţiei. ralea, s. t. i, 43. Parcă se afla de miiît în apele turburi ale subconştientului. vinea, l. ii, 82. Cînd. .. îi spusese şi ea că îl iubeşte..., el tot, necombătut de nici un gtnd din con-, ştieniul. sau subconştientul lui, ... şe ducea către ea. ; demetrius, a. 55. Retrăieşk situaţii, bănuieli, resentimente, extaze, reminiscenţe din insondabilul subconştientului. constantinescu, S, III, i1?!, cf. DL, i)M,fl ' ÎiN2, der, cinema, 1968, nr. 7, Vili. îngăduie yn cântact 14468 âUBfcONŞTlÎNŢĂ — 1840 — SUBDIAGON cu zonele adinei ale sunconştieniului său. τ aprilie 1969, 57. Fiecare îngenunchează tn subconştient..., dar nu poate stăpîni decît cel ce cade în genunchi lucid şi cu voinţă. ROMÂNIA, literară, 1970, nr. 97, 28/4, cf, M. D. m.,.» 2. Adj. (Despre fenomene psihice, despre reacţii, observaţii etc. ale oamenilor) Care aparţine subconştientului1; care se referă la subconştient (1) ; care ţine de subconştient; de subconştient. Observarea continuă, deşi subconştientă, a limbii proprii... ne face să îm-părţim.. . cuvintele în compartimentele substantiv, adjectiv şi verb. puşcariu, l. r. i, 130. Mi-a plăcut totdeauna să sper că gïûdirea românească se va realiza potrivit liniilor de forţă ce i le imprimă substraturile subconşti-ente. '.. ale spiritului etnic. în plr ii, 626. Pentru Freud, ■visul este produsul refulării unor reprezentări subcon-ştiente: Vianu, m. '50. Credîncă că motivul subconştient al născocirii sale era acela că-l ştia pe Domnu’ un mare amator de stupi, blaga, h. 130. Leibnitz e acela care a formulat problema unei vieţi sufleteşti subconştienle. PAjLiî^., Si, τ. ii, 9. Tot. filmul este astfel o continpă son-flareji,lumii subconşţiente. cinema, 1968, nr. 4, 7. Cauza subconştientă a acestei gepzaţii rămîne mereu aceeaşi. contemp. 1969, jnr. 1 178/0/3. "v· (Adverbial) Pe acesta toată lumea îl are, subconştient, de la o anumită vîrstă. • RALEA, S. T. III, 249. — Pronunţat: -şli-ent. — Pl.: sukconştienţi, -te. ■— Sub1- -f conştient (după fr. subconscient). SUBCONŞTIÎNŢĂ s. f. (Rar) Subconştient (1). în sfera subconştiinţei se acumulează veşnic percepţiuni care nu sînt comunicate conştiinţei, ralea, s. t. i, 100. Prin· inconştient dinamic... se înţelege procesul creator efectuat, fără ştirea noastră, în domeniul subconştiinţei. id. ib. ii, 24. — Pronunţat: -şti-in-. — Pl.: subconştiinţe. -Sub1- + conştiinţă (după fr. subconscience). - SUBCQJYTRAFAfÎÔT s. n. (Muz.) Fagot cu sunet mai grav deçlt contrafagotul. Cf. dn3. ' — Pl.: subcontrafagoturi. — Sub1- + contraiagot. SUBCONTRARIETÂTE s. f. (l ogică) Raport intre judecata par'ticular-afirmativă şi judecata particular-ne-gativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele fih’se, 'dar pot fi ambele adevărate în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. Acea ,ţelaţiune dintre judecăţile particulare de calitate diferită, în urma căreia, din înlăturarea :uneia din elçj rezultă punerea celeilalte, iar din punerea uneia nu, rezultă înlăturarea celeilalte, se numeşte subcontrarietate. maiorescu, ;l. 59, cf. ltr2, dl, dm, 'Dn2. [Raporturile dintre judecăţi] sînt în genere:, de contrarietate,: de subcontrarietate, de contradicţie şi de subalternare. der iii, 696, pf. m. d. enc., dex. ■ _i Pronunţat:■ -ri-e-, — Pl.: subcontrarietăţi. — Sub1- rl· conţrarietate. SUBÇOHTICAL, -Ă adj. (Despre simpţome, boli etc. sau despre nervi, ţesuturi etc.) Care 'este în regiunea situată dedesubtul cortexului cerebral, renal sau suprarenal; care se referă la această regiune; care ţine de aceasţă regiune. Rămîn indqnştiente în primul rtnd toate aptit^ifţi^e noastre, ereditari, subcor'ticale. ralea, s. t. ii, 21. Ëfdgnos,ticul cti pardlizih generală 'se impune mai cu seamă pentru encefalita cronică subc'orticală. par-hon,,d. J03, ,cf. dl, dm, dn2. Excitînd centrii subcorticali, stupţjiqntele dau o stare de somnolenţă, abc săn. 346, cf., D. MED., M. D. ENC., DEX. — PJL: subcorticali, -e. — Pref. sub- -j- cortical (dupăfr. sous-cortical). ,Sl|BţtJTÂN, -Ά a'dj. (Rar) “Subcutanat. Abcesele rècï^ sul) formă dé tumori moi, ,sint aproape toate subcu-tane. enc! agr. i, 10, cf. W3. fr (Adverbial) Se da sub formă de injecţii subcutan, intramuscular sau'vntravenos. belea, p. a. 267. — Pl. : subcutani, -e. — Din germ. subkutan. SUBCUTANAT, -Ă adj. (Despre nervi, ţesuturi etc. sau despre leziuni, traumatisme etc.)'Care se află sub piele; care se referă la această regiune; care ţine de această regiune ; (despre âgenţi patogeni, despre corpuri străine etc.) care pătrunde sub piele; (despre injecţii, intervenţii chirurgicale etc.) care se face sub piele; (livresc) subcutaneu, (rar) subcutan,· (învechit) superficial (1) Abcesiunea este o adunătură subcunatată sau submusculară de puroi. man. sănăt. 200/6. Înţelegem prin tăietură subcutanată tăietura părţilor ascunse . sub piele, făcută cu un instrument tăios.’ ţurnescu, med. op. 23r, ap. ursu, τ. ş. 284,’ cf.,babeş, o. a. i, 83. Doctorul continuă explicările. . ., dkzvollînd pe larg părerile sale personale asupra injecţiilor, subcutanate, bart, s. m. 110. Aceste medicamerăe omoară animalele întf-o doză mai mică pe çale intravenoasă decît pe cale subcutanată. danielopolu, p. n. ii, 27. Vom da. . ., pe cale subcutanată sau intramusculară, mai multe analeptice. belea, P. a. 271, cf. dl, dm, der iv, 753. Se constată hemoragii masive subcutanate, abc săn. 321, cf. dn2, m. d. enc., dex. fr (Adverbial) Injectarea de medicamente digitalice subcutanat irită ţesutul conjunctiv. danielopolu, f. n. ii, 39. Injecţî'ile'cu vaccin se fac subcutanat ln abdomen, abc săn. 3.66. ; — Pl. : subcutanaţi, -te. — Pref. sub- + cutanat (după fr, sous-culane). SUBCUTANËU, -ÉE adj. (Livresc) Subcutanat. Cf. CADE, DM) M. D. ENC., DEX. — Pl.: subcutanei,-ee. — Pref. sub- + cutaneu (după fr. sous-cutane). SUBDEZVOLTARE s. f. 1. Fenomen social-economic specific unui mare grup de ţări ale lumii contemporane cu potenţial economic foarte scăzut, rezultat din insuficienta dezvoltare a forţelor de producţie, dintr-o accentuată disproporţionalitate economică, din predominarea agriculturii sau a industriei .extractive, din subnutriţie, din stări sociale anacronice etc. Problema vitală a subdezvoltării economice* poate găsi soluţii eficiente, flacăra, 1969, nr. 1, 67, cf., m· d. enc,, dex. în cadrul programelor de dezvoltare economică, principalul obiectiv îl reprezintă eliminarea subdezvoltării,. rl 1980, nr. 11 060. 2. Stare a ceea ce este subdezvoltat (2). Cf. dn3. — Pl.: sub dezvoltări. — Sub1- 4- dezvoltare (dupăfr.•sous-développement). SUBDEZVOLTAT, -A adj. 1. (Despre regiuni,· ţări, continente, popoare etc.) Care se caracterizează prin subdezvoltare (1). Oricît ar părea de paradoxal,-subdezvoltata Americă Latină finanţează de fapt superdezvol-lata Americă de Nord. scînîîia, 1969, nr. 8 100, cf. sfc v, 4. , . r 2. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Care este insuficient dezvoltat (ca urmare a subnutriţiei, a unei boli etc.) Cf. dn3. — Pl. : subdezvoltaţi, -te. „ — Pref. sub- -f dezvoltat (după fr. sous-développé). SUBDIÂCON s. m. Grad-în ierarhia bisericească inferior diaconului; persoană care are acest grad. Cf. I. GOLESCU, C., LM, ALEXI, W., SCRIBAN, D. A doua Zi după deces, se prezentă la Hangerloaica un subdiacon catolic. CĂLINESCU, s. 23. ; — Pronunţat: -di-a-j — jPI.: siibdiaconi. —. Şi:, (învechit) suptdiăcon s. m. i. qolescu, c. — Sub1- + diacon. 14778 SUBDIALECT - .1341 - SUBDIVIZIUNE STJBDI/VLÉCT s. n. (Lingv.) Ramificaţie ;ţeri.tqrială a unei limbi subordonată dialectului şi superioară graiului. Alternarea celor două aspecte njorfologiçe .ale acestui toponimic se poate urmări mult mai uşor... de .la un subdialect la altul, iordan, t. 390. Unii lingvişti vorbesc şi de subdialect ca o subdiviziune intermediară între grai şi dialect. graur, i. l. 233. Aceste diferenţieri teritoriale din cuprinsul dialectului apar ca unităţi distincte care se numesc subdialecte, cl 1956, nr. 1 — 4, 93, ci. der. Graiurile olteneşti sînt subordonate subdialectului muntean? i„ hom. 1967, 454, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -di-a-, — Pl. : subdialecte. — Sub1- + dialect. SUBDIMENSIOnA vb. I. Tran z. (Complementul indică instalaţii, maşini etc.) A construi, a realiza sub dimensiunile normale. Instalaţia de spălare a celulozei şi cea de regenerare sînt subdimensionate, scînteia, 1969, nr. 8 184. “0* F i g. Arta actorului e subdimensionată de televiziune, cinema, 1968, nr. 4, XIII. — Pronunţat: -si-o-. — Prez. ind.: subdimensionez. — Pref. sub- + dimensiona. . SUBDIMENSIONAT, - adj. (Despre fiinţe , sau despre obiecte ori despre.părţi ale lor) Care are dimensiuni mai mici decît cele normale. Acest rezultat a fost obţinut prin înlăturarea exemplarelor de păstrăvi şi lipani subdimensionate, vîn. pesc. noiembrie 1961, 13. — Pronunţat: -si-o-, — -Pl.: subdimensionaţi, -te. — Pref. sub- + dimensionat. SUBDIRÉCTOR, -OĂRE s. m. şi f. (Ieşit din uz; de obicei cu determinări care arată domeniul) Director adjunct. S-au înfăţişat întîiului director, cît şi subdirectorului, cu cele mai măgulitoare cuvinte.· *.r (1829), 134a/18. Postul de subdirector să se desfiinţeze de tot. buletin, g. (1844), 54/24, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţX, d., cade. Fusese prezentat de vreo lună fiicei subdirectorului său de la minister, rebreanu, r. i, 287. Dacă are actele în regulă, să se ducă la subdirectorul AStănescu. camil petrescu, p. 261, cf. nom. prof. 2, 9, scriban, d. Grandea presupunea că prefaţa la versurile sale ar fi supărat pe ilustrul doctor, care tl destitui, se răzgîndi, îl făcu subdirector, nu fără a-t pune sub stare de arest, călinescu, s. c. l. 142. Subdirectorul. . . stătea acum cu băgare de seamă în pragul încăperii, pas, l. i, 181, cf. vinea, l. i, 332, dm. Era numit... subdirector al internatului, ist. lit. rom. ii, 276. Fostă subdirectoare la Azilul de copii orfani, rl 1974, nr. 9 353, 4/5. 1 — Scris şi: sub-director. cade. — Pl.: subdirectori, -oare. — Şi: (învechit) subtdiréctor, -oare s. m. şi f. — Sub1- + director (după fr. sous-directeur). SUBDIVÎDE vb. III. T r a n z. şi refl. (Complementul sau subiectul indică porţiuni, părţi dintr-un tot deja împărţit) A (se) Împărţi, a (se) separa (în Continuare) în mai multe părţi; a (se) subdiviza, a (se) subîmpărţi. Cf. antonescu,· d. Formarea ideilor generale şi claşificaţiunea lucrurilor corespund la două tendinţi esenţiale ale minţii omeneşti :· aceea de .a gene-raliza, de a sintetiza şi aceea de a sub.divide,de a analiza.. conta, o. F. 440. Fiecare, la rîndui lor se subdivid într-o, nenumărată mulţime de grupuri mai mici. philippide, p. 4, cf. barcianu, şăineanu2,, resmeriţă, d., cade, dl, dm, dn2. Feldspaţii se subdivid în două grupe, geologia, 13. Dacă umanizarea este îndeobşte condiţionată de producerea şi asimilarea valorilor, acestea se subdivid, la rîndui lor, în trei entităţi bipolare, românia literară, 1969, nr. 35, 8/2, cf. m. d. enc., iDex. — Prez. ind.: subdivid şi (învechit) subdividez (barcianu). — Pref. sub- + divide (după ir. subdiviser). SUBDIVIZA vb. I. Tranz, şi refl. (Complementul sau subiectul indică porţiuni, părţi etc. dintr-un tot deja împărţit) A (se) împărţi, a (şe) separa (în continuare) în mai multe părţi; a (se) subdivide, a (se), subîmpărţi. Această jumătate, subdivizîndu-se încă, reproduce încă o nouă linie neutră şi două poluri, marin, f. 231/7, cf. prot. — pop., n. d. Am subdiviz materia într-o mulţime de scurte paragrafuri. hasdeu, i. c. i, XII; Armata naţională se împăfţea tn pilcuri sau regimente . . . subdivize în despărţiri cîte 500 de oameni, id. i. v. 140, cf. resmeriţă, d. Izolînd talentul, tl subdivi-zează în componentele lui infinitezimale, lovinescu., c. v, 33, ci. scriban, d. Acest ordin se subdivizează în trei subordine bine delimitate, linţia, p. ii. 37. Geologia dinamică este subdivizată şi ea în geologia dinamică internă şi geologia dinamică externă, geolôgia, 51. Acest conţinut e subdivizat în opoziţii între termeni, l. rom. 1967, nr. 1, 11. — Prez. ind.: subdivizez; part. şi (învechit, rar) subdiviz. ' ■' ' — Din fr. subdiviser. SUBDIVIZARE s. i. (Rar) Subîmpărţire. Ci. s u b- diviza. Subdivizarea jumătăţilor unui întreg. — Pl. : subdivizări. — V. subdiviza. SUBDIVIZAT, -A adj. (Rar; despre porţiuni, părţi dintr-un tot deja împărţit) Care a fost (sau care s-a) împărţit, separat (in continuare) în mai multe părţi ; (rar) subîmpărţit- Cf. subdiviza. Ci. resmeriţă, D. Părţile subdivizale -sint mai mici. — Pl. : subdivizaţi, -te.. — V. subdiviza. SUBDIVÎZÎBIL, -A adj. Care poate fi subdivizat. Cf. cade. — Pl.: subdivizibili, -e. — Din ir. subdivisible. • U ■ < , ' SUBDIVÎZIE s. f. v. subdiviziune. SUBDIVIZIONAR, -A adj. (Despre porţiuni, .părţi etc. dintr-un tot deja împărţit) Care rezultă dintr-o subdiviziune; care se referă la o subdiviziune; care ţine de subdiviziune; de subdiviziune. Cf. dn2, dex. — Pronunţat: -zi-o-, — Pl.: subdivizionari, -e, — Din fr. subdivisionnaire. SUBDIVIZIUNE s, f. Parte obţinută prin Împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire, (învechit) subîmpărţitură. Aşadar, prin subdivizii succesive, se poate împărţi un unghi sau un arc lat tn patru părţi, poenaru, G. 71/6. Subdiviziile clasurelor sint... după pistiluri, caiet 85v/7, cf. stamati, d. Fiecare subtdiviziune reproduce acelaş fenomen, marin, ,f. 231./17. Printre subdiviziunile sistemului nervos se află organele a căror funcţiuni constituie'sc facultăţile intelectuale şi morale, çonta, o. f. 463, cf. ddrf. Fenbmefiele eunoéciite ... sînt numai subdivizii ale asimilaţiei. philippide, p. 29, cf. barcianu, alexi, w., şăineani}2, RESM&klŢĂ, d., cade, Dragomiresciţ dovedeşte acelaş spini métôâic şi fertil în resiirse■' numeroase 'articole cii divizii şi subdivizii, cu alineate npmerotate cil'cifre şi cu 'litere ne luminează asupra sçùpurjlor Institutului.. lovinescu, c. v, 37. Diviziunile şi subdiviziunile disciplinei noastre . . . sînt oarecum artificiale, iordaîî1, stil. 221, ci. scriban, d. Normele de funcţionare· a centralelor.......denu- mirea serviciilor şi subdiviziunilor. . . var fi stabilite prin regulamentele de funcţionare a centralelor, leg. ec. pl. 213. Mă simţeam în faţa unei uzine ce-şi declanşa subdiviziunile autonoiţiel,l blaga, h. .248. 1ψ interiorul fiecareia din aceste, diviziuni sînt subdiviziuni stabilite. agrotehnica, i, 278. Unii lingvişti vorbesc şi de subdialect ca o subdiviziune intermediară între 'grai şi-dialect. graur, i. l. 233. In cadrul fiecăreia clintre cele trei cate- SUBDOMINAfrTĂ - 1842 — SUBESTIMA goriyvom diitiïi'ge 'diferite subdiviziuni, è. c.· şt;'(-iaşi), "Α9#|jv|fe4, cf. iiTH2v di,, dm. A vorbit de subdiviziunile 'dïmëbtulüi dăcor'omăn tn cadrul preocupărilor măi largi tieT'Motîk àr-'itmbïi ‘române, i. rom. 1959, nr. 3, 13. GiStidiţÎacâ est'tiţdÎi'mbi'i să fie prezentă în orice subdivi-•iviïfiè'têMlofiaîâ· ’ct ei este implicată în însăşi definiţia •ZiMbirVoffiuife:"cOTEANu, R. i.. 14. Dicţionarele menţio-neâiă hirmătdarele'sensuri... Ale lui plasă: împletitură , 'êilb diviziune admîhiMrâtiV-leritorială. l. rom. 1967, ■ήϊ\ IV “23; cf. οΦ, m. i). engV, dbx. "ν' Subdiviziune geo-WgWă == unitatè à-stimpului geologic corespunzătoare unëi-étàpe dih Cursul evoluţiei Pămîntului. Cf. ltr2, Drâj m. dy'ènc. ’’ — ^ronuntâţ: -zi-U-, — Pl. : subdiviziuni. — Şi: (invecţiit^ ŞubălyjaÎe', subtdivizh'ine s. f. - Din fr. subdivision. ŞUBDOMIJVAVTĂ s. f. (Muz.) Treapta a patra a modurilor major şi minor; acordul acestei trepte. Cf. ΤΙΜ. POPOVICI, D. M., IVELA, D. M., DL, DM, DN2, DER, M. D. ENC., DEX. —'Pl. :, sub domina nle. — SuJ»i? ψ dominanţă (după fr. sous-fiomirtante). SUBDUMBRĂVĂ s. f. (Regional) Cărare lăturalnică printr-o pădure (Dragomireşti — Piatra Neamţ). Cf. chest. iv 24/560 b. — P\'.:sţţb'dumbrăoi. —- Şub1- -f,dumbravâ. SUBECUATOBIAL, -A. adj. (Despre zone, ţinuturi etc.) Care este situat în regiunea dintre ecuator şi tropice; care se referă la această regiune; care ţine de această regiune; (despre climă, vegetaţie etc.) care este caracteristic acestei regiuni. Cf. dn8. — PtoHUnţât : -cu-â-to-ri-al. — Pl: : subecuatoriali, -e. — Din fr. subéquatorial. SUBEGÛME1V s. m. Funcţie in ierarhia monahală inferioară imediat egumenului; călugăr Care are- această funcţie. Cf. sfc iv, 27. ’ ‘JPK : süpègurneni.' . rf-Sub1-· jjunien., ; SUBEPÏDjÉRMIC, -A adj,.' (Despre nervi, ţesuturi etc. saùvdesprè’lèzitirii, traumatisme etc.) Carè se află sub epidermă; care se referă la această regiune; care ţine ?dëi ^seasit&;regtone; (despre agenţi patogeni, fles-pre coEpuri str^iHe et,C,) care pătrunde sub epidermă. Gf.. DN3.· .«■ — Pl. : •Subepidermici, -ce. ! —Ί?iei."sub- -(- eţitdferinic (după fr. sous-épidermique). ^^BK^.^' n/ ţfeştit 'yegetal secundar de protecţie f0im|Î01iţi {cetuïé jţnparţfe, CU membrane impermeabile şi çu ïu|aétitii , ôtVpiin ëu substanţe tànante sau cu răşinii 'apă.ruţ pe diverse .'părţi ale plantei (in cazuri de ÿanfrié^Si |nţtebtiinţât ba material iz'olant, la fabri-ç^|^ÿ^^riior?'ft colăcilpr. de salvare, a unor materiale, Ήβςο^ί^ eţc,1; $ÎiÎtŞi2 !(2). Çf. antonescu, d., ddrf?.qitÊp'Ë, ^.,’ΐ^ρι^Νϋ, alexi, yr. Suberul se-crfnăgr' We ' cèluUliÀispü^e, în serii radiale regulate. botanica, 14, cf. D^R, M.‘ d...: E"S'fe?,’D^X.'' -·.·.*- Pl.:? .-w'Şi··: (învechit) sùger s. n. ddrf,· gheţie, Ri >MV,:BARÇIANU, .ALEXI,. W. . Dilft' làt .'àuber. . !\·.)’·πΐ) ■·■ ι·..·· (Çhim. ; învechit, ràr;în sintagmă) 'faitrasφϋisttber. Cf. antonescu, d. '~;P1. ;şsuberici,,-ce„ , ' — Din ÏF. subériqùe. , SUBERIFICĂ' 'Vb. I. Refl. şi tranz. (Bot.; despre mémbràinele celulare ale plantelor sau, p. e x t., despre celule sâu despre părţi ale plantèlor). A (se) impregna cu siiberină. Lipsa borului provoacă o .boală specifică a potiiihr roditori... Fructele de măr şi păr se suberifică. Agrotehnica, i, 215, ef. mî d. enc. — Prez. ind. pers. 3 : suberifică. ■· — Suber -f- suf. -ifica. — SUBERIFICARE s. f. Impregnare cu subçrinâ. Cf. suberifică. După suberificarea completa a unei membrane, celula moare, formîndu-se, astfel, ţesuturi de apărare, ϊ,τκ2, cf. m. d. enc. — Pl.: suberificüri. — V. suberiliea. SUBERIFIÇÂT, -A adj. '(Despre membranele celulare ale plantelor sau, p. e x t., despre celule sau'despre părţi ale plantelor) Care este fmpregn&ţ cu şuberină. Lumenul celulelor şuberificâte e plin cU aer saii cu răşini. ltr2 xvi, 492, cf. M. D. ÈNC. — Pl. : sUbirificaţi, -ie. — V. suberifică. SUBERÎNĂ s. f. Substanţă organică’de natură lipi-dică, care impregnează membranele celulare ale plantelor. După impregnafea membranelor celulare cu sube-rină. .., acestea mor. ltr2. Membrana lor e suberificată, adică impregnată cu şuberină, substanţă grasă, botanica, 14, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.:? . - .... ■ : — Din fr. subérine. • î. - ; SUBEH6S,-:OAsA adj.. (Despre plante şau despre ţesuturile lor) Care con ţine vsuber,. Bureţii, mai vîrtos bureţii suberoşi,:iarată mai jnult,decît căşuna bo>ală sau moarte suprafeţelor ce năpădesc■ brezoianu, a. ,291/14· Substanţă... car.e se găseşte. în membrana celulară a ţesutului suberns. i,tr2 xvi, 493. Ţesutul suber.os înlocuieşte epiderma la suprafaţa organelor bălrîne. botanica, 14. ... ' — Pl. : suberoşi, -onsc. — Diii fr. SHbirfcux. , V SUBESTIMA vb,, Î;,-T:jr a η z. (ÇouiplemrenJul, indică pameni,;Sau ixvani.fe^,ţpri, creaţii e,ţc·. ale ΙοΓ,,βί^ιΐβ; ţii,· eveuimente etc.) A aprecia, a preţui ?mâi. ^ţW 4eclt valorează, adep.recia; a şreşi în apreoi,eré,a cuiva sau a ceva .diminuîndurj.^ţnporţanţa,. jievăzinii riscurile pe care le implică, pericolul pe care jl poate prezenta etc., a bagateliza, a minimaliza; a subaprecia, a subevâlua. Cf. tît*Î)lescu, d. 184. Am toate moiivèle să’ bâhuiiisc că meşterul fără păreche e subestimat. sadovba.nu,· o. xx, 247. De.mnde vine respectul. .. dacă nu din autorizaţia pe care o dai celui mdi vîrstnic să te - subestimeze? arghezi, l. 132V Arhitectul comitea totuşi o greşeală, subestimînd imaginaţia lui Gorizâlv. cXlinescu, b* i. ’60. A rîde înseamnă ά păşi tra distanţa, a privi oamenii şi lucrurile de sub iine ca nimicuri, ale subestima în fleacuri, ralea, s, t, ii,' 203.· Subestimezi influenţa duşmanului, !ih rom. aprilie 1954,· 26, cf. dl, dm. Fără a subestima importanţa acestui factor de ordin cultural..., el este totuşi secundar tn raport cu dezvoltarea poZÎficSJ-coTEANOj r. -l. 48. Totuşi; nu trebuie subestimată câlitüfea plastică a cadrului generali aşa cum rezultă din· structura clădirii, v. rom. aprilie 1963, 163:'A subestima- făctorul intern înseamnă a :nega esenţa proprieiaţii soeialiste·.^ contemp·. 1969, nr.. 1*1.66, 8/3. FiJrâ a sUbcstima''niciodată importanţa culturii dacilor. .., au discutat. . ; valiibilitâtea ştiinţifică aOcestor interpretări, românia -literară, 1970, nr. .®3, ;2i/l,* Cfî M. D. ENC,, DEX. — Prez. ind. : subestimez. — Pref. sub- -f estima (după .fr. ,sous-estirner). 1450 3 SUBESTIMARE — 1843 — SUBGI0NCTIV SUBESTIMARE s. f. Apreciere, preţuire a cuiva sau a ceva mai puţin decît valorează, depreciere; greşeală îţi aprecierea cuiva sau a ceva, diminuîndu-i importanţa, nevăzind riscurile pe care le implică, pcri-cohil pe care îl reprezintă etc., bagatelizare, m i n,i m a 1 i ? a r,e(; subapreciere, subevaluare. Cf. s u b e s ţ i m a· Aceste curente literare... a căror bază filozofică idealistă dezumanizează literatura şi ■ duc la subestimarea omului, vor găsi in paginile prezentei reviste o cercetare critică severă. în plr ii, 656. O subestimare a individului, scăderea rolului şi eficacităţii sale periclitează o linie magistrală a evloluţiet. romAnia literara, 1970, nr. 66, 28/3, cf. dex. — Pl. : subestimări. — V. subestima. SUBESTIMAT, -A adj. (Rar) Subapreciat. Adversarul subestimat ie-a făcut să pierzi. — Pl. : subestimaţi, -te. — V. subestima. • SUBETAJ s. n, l.\(Silv.) Etajul inferior al unui arboret, format din totalitatea arborilor asociaţi arborilor principali, care au funcţia de a păstra arboretul bine închis, , apărînd solul şi, în special, trunchiurile arborilor principali de pătrunderea luminii. Cf. ds. Subetajuhmai îndeplineşte funcţiunea de împingere sau de stimulare a creşterii arborilor principali, ltr2. 2. (Şi în sintagma subetaj geologic, ltr3) Diviziune a ‘etajului- geologic caracterizată prin individualitate petrografică şi paleontologică. Etajele se subîmpart tn subelajè, în straie şi in zone. ltr2 vii, 307, cf. dl, dm. Există deosebiri de păreri asupra poziţiei buglovianului unii autori considerîndu-l ca subetaj, fie al sarmaţianu-lui, fie al tdrlonianului. geologia, 19, cf. m. d. enc., DEX. 3. (Mineralogie) Fiecare dintre porţiunile dintr-un zăfcârnînt, în'care se subdivide un etaj prea mare, pentru uşurarea exploatării ltr2. —. PI. ; subetaje. ·*■ Sub1- -f etaj (după fr. sous-étage). SUBEVALUA vb; I. Tranz. (Complementul indică oamenii.sau iţianifes.tări, creaţii etc. ale lor, situaţii, evenimente, etc.) A aprecia, a preţui mai puţin decît valorează, a depreci a; a greşi în aprecierea cuiva sau a ceva diminuîndu-i importanţa, nevăzînd riscurile pe care le implică, pericolul pe care îl poate reprezenta etc., a b. a g a t e 1 i z a, a minimaliza; a subaprecia, a subestima. Cf. iordan, l. r. a. 211, dl, dmj. dn2. Adesea, ne-subevaluăm posibilităţile, τ august 1969i 66, .cf. m. d. enc., dex. *0* Refl. Cred că vă Subevaluaţi, ■ Pronunţat: -iu-â. — Prez. ind.: subevaluez. — Pref. sub-, + evalua (după fr. sàiis-évaluer). ŞUBÎVALU^RE s, ΐ. Apreciere, preţuire a cuiva sau â ceva maţ ptiţin decît valorează, depreciere; greşeală în kpjeçiei'ea cuiva saii a ceva, diminuîndfji-i iriiportanţa, nţsvăzînd riscurile pe care le implică, pj§li-colul pe care îl reprezintă etc., bagatelizare, Minimalizare; subapreciere, subestimare. Cf. 's.ti b evâlua. Cf: jrft, dm, m. d. enc. — Pronunţat:-iu-a. — Pl.:,subevaluări. ‘ — Y..subevalua., SUBEVALUAT, ,-A adj. (Rar) Subapreciat. Cf. dsh. — Pronunţat: -lu-al. — Pl.: subevaluaţi, -tc. — V. subevalua. SUBEXPÛNE vb. 1,11. Tran z. (Complementul indică materiale fotosensibile) A expune la lumină un timp mai scurt decît cel necesar pentru obţinerea unei imagini olare. Am subexpus clleva cadre din clişeu. — Prez. ind.: subexpun·, ■ . — Pref. sub- + expune (după fr. sous-exposer^. SUBEXPÛNERE s. f. Expunere la lumină a materialelor fotosensibile un timp mai scurt decît cel necesar pentru obţinerea unei imagini Clare. Cf. s u b é xp u-n e . Cf. dex. — Pl.: subexpuneri. — V. subexpune. SUBEXPÙS, -Ă adj. (Despre materiale fotosensibile) Care a fost expus la lumină un timp mai scurt dectt cel necesar pentru obţinerea unei imagini clare. Cf. subexpun e. Fotografie subexpuşă. — Pl.: subexpuşi, -se. — V. subexpune. SUBFAMÎLIE s. f. (Bot.) Fiecare ditftre diviziunile unei familii. Mimosoideae... una din cele trei subfa-milii ale familiei leguminoase, enc. agr. iv, 11, Divizează familia aquilidaelor în mai multe subfgmilii. linţia, p. ii, 163. — Pl.: subfamilii. — Sub1- -f familie. SUBFÉBRA s. f. i'ebră uşoară (intre 37° şi 38°); p. ext. (rar) subfebrilitate. Cf. d. med.* — Pl. : subfebre. — Sub1- -j- febră. SUBFEBRÎL, -A adj. 1. (Despre stări ale organismului, la fiinţele cu sînge cald) Care se caracterizează printr-o oscilaţie între gradul de căldură normală a corpului şi febră. Temperatura între 37° şi -3$5 se denumeşte stqre subfebrilă. abc săn. 160. 2. (Despre fiinţele cu sînge cald) Care are, în mod obişnuit, temperatura corpului subfebrilă (1). E sub-febril. — Pl. : subfebrili, -e. — Din>fr. subfébrile. SUBFEBRILITATE s. f. Stare a organismului caracterizată prin ridicarea moderată a temperaturii normale, prin stare subfebrilă (1) ; (rar) subfebră. Bolii li precede... o totalitate de manifestări... foaţte generale şi trecătoare: cefalee, greaţă, v,ăgi dureri, subfebrilitate. abc săn, 330, cf. d. med., dex. — Sub1* 4- febrilitate. SUBFIUAl s. f. Secţie a uheîfÎMtreprinderi sau a unei instituţii mai mică decît filialâ. Gţ. dn2, dex. — Proiitmţat: -li-a-. — Pl.: subfiliale. · — Sub1- + filială. V SUBFIRÙRG s. m. v. subehirurg. SUBGÉN s. ni 1. (Lit.) Diviziune a ümù^gejvliterar. Din şămtnţa. risipită a genurilor literare dizolvate s-ar putea să rodească tn viitor atîtea, siibgenuri ttiiţt lirismul modern să răsară ca un punct sintetic, lovinescu, c. vii, 16. 2. (Gram.) Diviziune obţinută priii clasificarea categoriei gramaticale de gen după forma luată de substantivele nume Însufleţite. Genul [animat] cuprinde două subgenuri. : masculinulşi femininul, i>eb,ij, 521. 3. (Muz.) Diviziune a unui gen- muzipal^.BÙJiz<5m muzica uşoară tn două subgenuri: muzică de.asţfţlfâl şi muzică de dans. m 1968, nr. 5, 21. — Pl.: subgenuri. — Sub1- + gen. SUIlGIONCTÎV s. n. v. subjonctiv. 14520 SUBGIUGA - 1844 - SUBIECT SUBGIUGA vb. I v. subjuga. SUBGRAI s. n. (Lingv.) Ramificaţie teritorială a unei limbi subordonată graiului. Unităţile lingvistice carc apar in cadrul graiurilor sint numite subgraiuri. cl 1956, nr. 1—4, 93. — Pl.: subgraiuri. — Sub1- 4 grai. SUBGBEFIÉR s. m. (Ieşit din uz) Ajutor de grelier. Fu, pe rină, subgrefier, subcomisar şi subprefcci la o piesă, negruzzi, s. i, 111, cf. bl, scl 1960, 868. — Pl. : subgreficri. — Sub1- + grelier. SUBGRÎNDĂ s. f. Grindă de lemn, de lungime relativ mică, aşezată sub o grindă principală a unei construcţii, în dreptul unui reazem, pentru a asigura construcţiei o rezistenţă mai mare. Cf. dl, dm, dex. — Pl. : subgrinzi. — Sub1- 4- grindă. SUBGBÜP s. n. (Mat.) Submulţime de elemente ale unui grup care faţă de aceeaşi operaţie este un grup Cf. m. d. enc. — Pl. : subgrupuri. — Sub1- + grup. SUBGRtiPĂ s. f. Subdiviziune a grupei. Cf. dm, M. D. ENC., DEX. — Pl .-.subgrupe. — Sub1- + grupă. SUBHBĂNÎ vb. IV. Tranz. şi refl. (Rar) À (se) subalimenta. Cf. iordan> l. r. a. 211. — Prez. ind.: subhrănesc. — Pref. sub- 4 hrăni. SUBIACÉNT, -A adj. (Livresc; despre fenomene, despre abstracte etc.) Inclus; implicat. într-o operă literară, analiza e uneori de sine stătătoare, alăturea de creaţie, alteori, e subjacentă, contopită tn creaţie, ibrăi-leanu, s. l. 10. Cinci omul se trezeşte din vis. . ., cănlind sa afle semnificaţia lui, găseşte o realitate subiacentă figurată prin imaginea visului, vianu, m. 49, cf. ralea, s. τ. in, 221. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în tnsăşi tensiunea spiritului, constantinescu, s. i, 182. înlăturarea, conjuncţiei -sau a oricărui, aii element joncţional subordonatei- trebuie, compensată prin inflexiuni speciale ale vocii..., menite să învedereze raportul logic subiacent, l, rom.. 1965, 455...Să vedem; .. ce se'poate spline in.privinţa raportului, structură muzicală sonoră cu precădere şi logos subiacent., m 1968, nr. 10, 33. De altfel, metafizica subiacentă a ştiinţelor pozitive ii va apare drept o ,,pesimistă metafizică de laborator“. românia literară, 1970, nr. 84, 8/1. 2. Care este situat, plasat imediat dedesubt. Independenţa nucleilor şupra- şi subjace.nţi, noi. a credem reală, parhûn, o. a. i, 27. Deosebirea acestor:complexe trebuie să.f ie.bazată pe situaţia geomqrfOlogi că a loessului şi pc virsta rocilor subiacente: probl. geogr. i, 174, cf. DN2. . — Scris şi: (după fr.) subjaçent. —..Pl.-.subiacenţi, -te. — Din lat. subjaecns, -tis, fr. subjacent. SUBÎCTEB s. n. Culoare uşor gălbuie a pielii şi a mucoaselor datorată creşterii concentraţiei bilirubinei în sînge, care poate fi semnul de început al hepatitei. Cf. M. D. ENC., D. MED. — Din fr. subictèrp. SÜB1ËCT s. η. 1. Obiect (1) care intră tn sfera preocupărilor, cercetărilor, unui domeniu sau ale unei persoane, unei instituţii etc.; obiect principal al preo- cupărilor unui domeniu sau ale unei persoane, unei instituţii etc.; obiect care aparţine unui domeniu sau care constituie specialitatea unei persoane, profilul unei instituţii etc.; chestiune, lucru, problemă (Π 3), temă1 (1), (rar) pricină (5), (învechit) madea (I lj, materie (6). Cf. budai-deleanu, lex. O mică abatere, ca să pot mai bine intra tn sujetul nostru, heliade, o. ii, 48. Aceste critici mi-au slujit... a mă apăra eu de ceea ce pentru asemenea subjecturi ar fi cu totul nefolositor. kretzulescu, m. 6/5. N-ai să mai adaogi nimic la «ces 1 important sujet de economie? brezoianu, r. 17/17, cf. negulici. Nici o şciin{ă nu arc subiecte de observaţie mai interesante, marin, pr. i, VI/22, cf. stamati, d. Voi avea ocaziune de a mina la dtnsul adesea la sujetul boalelor analoge, man. sXnăt. 302/29. Mulţimea şi diversitatea subiectelor cc a tractat, arată... varietatea cunoştinţelor sale. aristia, plut. XLVI,/30. Vechiul Caru-zel. . . cuprinde sujeturi de istoria naturală, rom. lit. 982/30, cf. polizu. Mă opresc aci..., nu doar că-mi inchipuiesc că am studiat pînă în fund subiectul, ghica, c. E. ii, 410. [Digresiunea] era necesară pentru concluzi-unea subiectului. sion, P. 107. Pentru subiectul nostru e destul să dovedim. . . că sufletul slă in creier, conta, o. f. 44. Nu exista. . . nici o carte utilizabilă. . . asupra subiectului, pârvan, g. 2, cf. dl, dm. O lecţie închinată unuia din cele mai pasionante subiecte ale istoriei, gî 1961, nr. 637, 4/3. Este prima carte cu subiect medical. G. BARBU, A. V. 273, cf. M. D. ENC., DEX. + SpeC. Totalitatea evenimentelor care alcătuiesc conţinutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc., acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, (livresc) tramă2 (3), (rar) fabulă; p. ext. aspect al realităţii care se reflectă într-o operă literară, cinematografică etc., temă1 (1); p. ext: (rar) motiv (II 3). Poezia ei este bogată.. . sujetul nobil şi bine ales. heliade, gr. p. 28/11. Am făcut o poema, al căriia sujet sau pricină este minunat, cn (1833), 2241/19. Cel ce va întreprinde un sujet potrivit cu talentul său. . ., va avea pururea subt a sa stăpînire bogăţiile cc pot îmbogăţi cuvinlarea sa. marcovici, r. 22/7, cf. genilie, g. 1/3. Să nu alegi un sujet din mijlocul societăţii noaslie. hrisovebghi, a. 81/19. Sujetul este scos dintr-un romanţ al madamei Cotin. gtn (1835), 12a/9. Putem găsi şi la noi subiecte de scris, kogălni-ceanu, s. A. '41. Sujetul piesei sint sentimentele de respect,... de iubire fiască. asachi, m. h. 5/5. Subiectul sau cuprinderea ,,Odei” poale fi lot aceea ce intarlă sufletul.. id. p. 164/20. Ccrcind cu scumpătate A fabulii sujet Găsesti că ave dreptate, donici, f. ii, 24/6. Poate să mai fie un literat care să mă critice de alegerea sujetului. fm <1847), 942/17, cf. negulici, stamati, d. Mm nainle de a ajunge la sujetul istoriei propuse, credem dc folos a da: . . oarecare notiţii. calendar (1855), 93/7, cf. polizu. Sujetul acestei piese este tras din obiceiurile noastre, filimon, o. ii, 343. A găsit o comoară de subiecte, vlahuţă, s. a. ii, 370. Subiectul romanului e o dramă de amar. demetrescu, o. 158,. cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2. Ne povestea subiectul unei piese, brătescu-voineşti, I. 28. Poporanis-mul.ca „tendinţă” -nu însemnează să iei subiecte nuniair dedi din popor, ibrăileanu, in plr ii, 136, cf. resmeriţă, d. Dacă ai merge în case, in .familii,. .'..ai vedea cile subiecte ai.găsi. m. i. caragiale, c. 114, cf. cade. In loc de a-şi limita.. . subiectul. .., scriitoarea îl tra-teazăsub formă de frescă..LOViNESci:, e. iv, 112. Fiindcă ceri un subiect. . ., ascultă, rogu-te, povestea de mai la vale. ί. botez, b. i, 59. Nu e scriitor căruia să nu i se ofere aproape cotidian subiecte, camil petrescu, r. 40. Semnala dificultatea unei literaturi avind ca subiect ţăranul şi viaţa lui. teodoreanu, m. iii, 197. Adormisem in gînd cu subiectul povestirii ce purcesesem să scriu. pillât, v. 241. Am mai scris tn aceea epocă şi alte nuvele cu acelaşi subiect, sadoveanu, o. xx, 122. M-a ciştigat ... deplin prin poezia lui, prin subiectele şi atmosfera ce aducea, id. lb. xx, 419. Sfaturilor. .. de a-şi alege. .. un subiect şi de a-l trata, cu materialul care sc găseşte, cl le răspundea, cu o modestie dispreţuitoare, călinescu, c. o. 24. Subicctul era. susceptibil de o realizare in forma 14530 SUBIECT - 1845 - SUBIECT unui poem dramatic. blaga, h. 250. Din subiect nu irizează decit poezia locului, constantinescu, s. iii, 28, cî. di.: Geniile Renaşterii işi luaseră subiecte din biblie. τ. popovici, s. 248, cf. dm. Au prelucrat.. . scrieri cu subiecte atrăgătoare, ist. jlit. rom. ii, 88. îşi alege subiectele sale istorice din epoca cea mai. exploatată de romantism. v. rom. ianuarie 1963, 89. Autorul cronicii teatrale prezintă subiectul piesei, ib. ianuarie 1965, 196. Versul scurt nu mai e o podoabă sau o subliniere, ci lin factor constituita al subiectului. j,. rom. 1967, 138. Spectatorul trebuie să lege inlăuntrul său subiectul, intriga, acţiunea, din afară nevenindu-i decit semne, cinema, 1968, ur. 6, IX, cf. m. d. enc., dex. 4 P. ex t. (Har) Personaj (2). Subiectele tragediei sînt mai ales regii şi eroii, maiorescu, în'PLR i, 273. Scriitorul este el însuşi subiectul activ al povestirii. vianu, a. p. 132. + P. a n a 1. Acţiune, eveniment, motiv (IX 2) etc. reprezentat sau evocat într-o operă plastică. Această carte se na îndeplini cu o colecţie de litografii d.e sujete osebite (a. 1841). Plr t, 97. Pictura flamandă. . . făcuse din aslfel de peisaje subiectele pinzelor ei. vianu, e. 19. In loc de subiect într-o pictură. . . asistăm ία o pictură avînd în vedere un moliv.oarecare. oprescu, λ. m. 15. Sînl sigur că vom fi subiectul litografiilor veacurilor următoare, călinescu, s. 60. S-a specializat in pînze africane carc aduceau,. . . un gust amar în concepţia subiectelor, ralea, s. t. i, 108. Artele plastice au cunoscut realizări. . . variate — ca subiect de inspiraţie şi cu mod de tratare, v. bom. decembrie 1964, 159. 4- P. anal. (Muz.) Temă1 (2) sau motiv (Π 1) principal, în special în muzica contra-punctică. Cf. tim. popovici, d. m. Lucrare polifonică constînd din expunerea imitativă a una, două, seu, mai rar, trei teme (denumite subiecte), după un plan. der ii, 475, cf. m. d. enc. 2. P. ext. Ceea ce constituie obiectul (1) unei discuţii, al unei conversaţii, al unei cugetări, al unor sentimente etc., (învechit) prochimen (2), (învechit, rar) materie (5); p. ext. (astăzi rar) motiv (ί 1). Dar asl subiect de conversaţiune esle rău ales. lă-zărescu, s. 11/13. Vom căuta dar a dezbate. . . chestiunile relative la acest subiect (a. 1857V plr j, 173. Asta fu pentru mine un subiect de cugetări, pelimon, 1.147/1.0 Mă pusei a săruta acele frumoase flori, care imi deteră ocazia de a mă pune în relaţiune cu subiectul amorului meu. filimon, o. i, 323. Sora noastră era un vecinie subiect de mustrări, vlahuţă, ap. cade. A vorbit despre un subiect care atinge... interesele claselor slăpîni-toare. ionescu-rion, s. 162. Găsiră pe cele 4 femei ostenite de a se privi şi a căuta subiecte de vorbă. d. zamfirescu, r. 159. Nenorocirea acestuia era subiectul tuturor conversaţiilor, agîrbiceanu, a. 423. Erau alitca subiecte a căror discufiune se sfirşea mai totdeauna cu păruială. hogaş, dr. ii, 126. Convorbirea aluneca de la un subiect la altul, rebreanu, i. 98. N-avem subiect de vorbă, camil petrescu, p. 79. Nu vreau să mai fiu subiect de glume. c. petrescu, î. i, 106. E subiectul meu permanent de dispută cu semenii mei. cocea, s. i, 315. A fi om de ştiinţă,... om politic înseamnă a fi subiect al unui astfel dt sistem de atitudini, d. guşti, p. a. 106. Ministrul a fost subiectul ovaţiunilor generale, ulieru, c. 15. L-au transformat în subiect de discuţie, bogza, a. î. 271. Subiectele de conversaţie erau felurite, pas, i.. ii, 114. Nu crezi c-ar fi preferabil să eviţi subiectul puritanismului? h. lovinescu, t. 406. It invită să ia loc şi intră direct tn subiect, preda, r. 400, cf. dl. Discuţia se încinse asupra acestui subiect, τ. popovici, s. 481, cf. dm. Care sînt subiectele preferate ale acestui dialog? m.1968, nr. 7, 38. Odiseea plastifianţilor. . . trebuie să fie un subiect de reflecţie pentru forurile de resort, scînteia, 1969, nr. 8 211. Lb c. adj. şi adv. La -subiect = (care este) fără divagaţii inutile; la obiect (v. obiect 1), la temă1 (1). Vă rog să vorbiţi la subiect! Era necesară o discuţie la subiect. Loc. prep. Pc subiectul = (învechit) pe seama..., v. seamă (I 2 c). Să facem fraze frumoase pe subiectul nepăsării publicului nostru (a. 1897). plr i, 477. -4·- Temă1 (3) a unei lucrări scrise date elevilor; întrebare, problemă ele. ia v probă orală de examen (şcolar). Enunţă subicclul lezci, uneori îl scrie pc tablă, teodoreanu, c. b. 206. Să-i daţi aii subiect, mai greu. stancu, r. a. ii, 73. Cerea de la fiecare elev cite 1 leu pentru a le comunica subiectele la lucrările scrise, scînteia, 1969, nr. 8 182. ca Vă rog să treceţi la subiectul al doilea al biletului. 3. (In ştiinţele despre om) Persoană supusă unei cercetări, unei anchete, unui experiment etc.; p. gener, persoană (1)· Prin deasa schimbarea a subiectelor... producem necontenit intărităciuni nouă. vasici, m. ii, 13/12. Voi, beţi dc rătăcirea, cării sinteţi sujet, alergaţi, jertfiţi prieteni, părinţi, bolijac, m. 18/22. Subicclul nu simte, ... vreo durere, caragiale, o. vii, 46. Noi susţinem că fenomenele somatice pot să se desfăşoare la oarecare subiecţi sub înrîurirea excilaţiunilor fizice, arhiva, ii, 241. In cazurile de dezagregare a sintezei mentale, auto-matismele continuă activitatea lor singure şi chiar contra voinţei subiectului, ralea, s. t. ii, 25. Un subiect chinuit de remuşcări că ar fi ucis pe Napoleon, preda, r. 139, cf. dl, dm. Printr-o serie de anchete speciale, făcute cu un mare număr de subiecte, s-a încercat determinarea gradului de disponibilitate a cuvintelor, l. rom. 1959, nr. 3, 99. La anumiţi subiecţi, o simfonie, lectura unei poezii... declanşează o anumită stare euforică. românia literară, 1968, nr. 3, 23/5, cf. m. d. enc,, dex. 4- (lingv.; şi în sintagmele subiect vorbitor, rar, subiect grăitor) Informator (într-o anchetă dialectală). Datoria lingvistului este să se transpună în mentalitatea subiectului vorbitor, puşcariu, l. h. i, 15. Noi am căutat să desluşim efectele simţului etimologic... la subiectele grăitoare, id. ib. 78. Mijloace expresive găseşte subiectul vorbitor şi în formarea cuvintelor, iordan, stil. 19. Compusele cu ,,des“-... arată şovăielile subiectelor vorbitoare, scl 1950, 69. Trebuie ca subiectele să fie alese din toate categoriile sociale, graur, i. l. 244. Au fost anchetate... cîte opt subiecte, fd i, 213. înaintea unei pauze,... subiectul anchetai a pronunţat ,,ul“. scl 1959, 458. Etimologia populară sc poate manifesta în limba, oricărui subiect vorbitor, l. rom. 1967, 237. Poale că. . . la asemenea subiecţi cunoştinţele dialectale sc află uneori la un grad mai mare de conştiinţă, sclr 1986, 92. 4. (Gram.; şi în sintagma subiect gramatical) Partea principală de propoziţie care arată cine săvîrşeşte acţiunea exprimată de predicatul verbal, cine suferă acţiunea cînd predicatul este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însuşire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ. Cf. alboteanu, gram. rom. 106r/ll, id. gram. 120v/8. Să înceapă... cu inchieu-torarea subiectului şi a predicatului, man. înv. 212/6. Cînd lucru este al nominativului sau al sujetului propoziţiei, atunci întrebuinţăm posesivul, heliade, paralelism, ii, 46. într-o propoziţie, afară de subjet, predicai şi legătură, pot veni şi alte ziceri, gr. r. n. ii, 65/14. Persoana sau lucrul de care este vorba se chiamă subiepi, carele totdeauna este în nominativ, bălăşescu, gr.65/20. în orice... propozifie... trebuie să fie negreşit un verb şi un subjet. gr. r. (1835), 53/21, cf, prot. — pop., n. d., resmeriţă, d., cade. Subiectul ocupă obişnuit locul diiüîi al propoziţiei, puşcariu, l. b. i, 47. La început subiectul a fost exprimat numai prin pronume. iordan, stil. 271, cf. scriban, d. O trăsătură adeseori notată. .. in vorbirea oamenilor inculţi este... lipsa acordului între subiect şi predicat, vianu, s. 102. Expresiile . .. eliptice şi de subiect şi de predicat, preda, r. 87, cf. dl, dm. Cînd termenii subiectului sc confundă intr-unui singur din punctul de vedere al raportului cu realitatea ..., predicatul se pune la singular, gram. rom2, ii, 107. In limba latină, funcţia de subiect gramatical putea fi îndeplinită de diferite părţi de vorbire, ist. lit. rom. i, 215. Termenul nominal dispărut, subînfeles, este, de cele mai multe ori, subiect in propoziţie, l. rom. 1967, 487, cf. m. d. enc., dex. 5. (Logică; şi în sintagma subiect logic, der, m. d. enc.) Termen al judecăţii de predicaţie reprezentînd noţiunea despre care sc afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicatul logic. Cf. antonescu, d. Afirmativă este judecata în care predicatul sc arată con- 14530 SÜBIËCTIV - 1846 - SUBIECTIV cordanf çu subiectul. maiorescu, l. 43. A susţine contra- I riul ar fi a nil înţelege. . . distincţitinile intre subiectul şi obiectul cugetării, conta, o. f. 68. Odată discutate cuvintele dintr-o cugetate şi problema redusă la subiect şi predicat, începea a dumica ideea tn sine. delavrancea, t. 8. Partea din manualul d-sale care vorbeşte despre extensiunea sferelor subiectului şi predicatului e foarte confuză, gherea, st. cr. iii, 219.. El poale fi subiect, adică să reprezinte lucrul cel important, a cărui clară cunoştinţă formează ţinta vorbirii noastre, philippide, P. 187, Cf. DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX. 6. (Flloz. ; in opoziţie cu o b i e c t G) Eul dotat cu simţuri, cu conştiinţă şi cu voinţă. Autorul nu-şi înalţă duhul mai presus de sujetul său prin metaforale silnice. pleşoianu, t. i, 39/26. Ca ochii la lumină, aşa i se deschide la minte cugetarea şi-ncepe a distinge..., Intre sujet ş-objecte. helîade, o. i, 365. Ceea ce la alţi indivizi ... constituie subiectul cugetării lor devine pentru cugetarea mea obiect, conta, o. f. 465. Amindouă aceste stări afective ascut şi mai mult contradicţia dintre subieet şi datele obiective ale realităţii, beniuc, m. c. i, 307. 7. (Jur.; şi în sintagmele subiect de drepturi, der, dex, subiect de drepturi şi obligaţii, m. d. enc.) Persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi (şi objîgâţii). Subiect al dreptului de autor este în mod obişnuit persoana care a creat o operă. pr. drept. 278. 8. (Fin.; in sintagma) Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată, prin lege, să plătească impozit; contribuabil, (popular) birnic, (învechit) daj-nic, dăjdar, liude, mode1. Cf. m. d. enc., dex, dsr. 9. (Franţuzism învechit) Altoi. Altoirea este un procedeu prin mijlocul căriia facem a sluji... rădăcinile unui arbure... mai de jos, căruia li zic sujet, brezoianu, a. 268/18. Subje'ctul va tnobili piciorul, adecă tot arborul grefat d-o speţă nobilă, barasch, b. 37. 10. (învechit) Calfă. Pe lîngă aceste case spitaliceşti, să fie şi o allă căsuţă cu două odăi şi o bucătărie, pentru lăcuinţa unui calfă de spiţărie; sau subiect, şi a unui laborant, cuciuran, p. 7/2. La un subiect (calfă)... se află cu adevărat vro cîleva sute fiorini, fm (1842), 1902/33. 11. (Învechit) Motiv (I 1). Blestemul Minervii, al cărui sujet este vandalismul acelui lord..., care scoase spre vlnzare anti'chităţie Greciei, helîade, l. b. i, 93'/28, cf. negulici. Ori încotro te uiţi, nu vezi nimica alta decît un sujet de rîs. negruzzi, s. ii, 226. cf. resmeriţX, d. — Pl.: (n.) subiecte şi (invechit) subiecluri, (2, rar, rp,.) subiecţi. — Şi: (învechit) subjéct, subjét, sujet, (învechit, rar) sufolépt s. η. -r Din lat. subiectum. — Sujet < fr. sujet. SUBIECTIV, - adj. 1. (Despre procese, ifenomene etc.) Care se raportează la subiect (fi) ; care se petrece în conştiinţa cuiva; (despre impresii, sentimente, manifestări, creaţii, acţiuni etc. ale oamenilor) care are un caracter personal; care exprimă lipsă de obiectivitate, părtinitor, pătimaş, tendenţi os. Bfivind stilul ca dezvoltare subiectivă a omului..., pu- , iipx să socotim şi stiluri nedeplinite. fl (1838), 121/4. Să deşteaptă viaţa sufletească, viaţa subiectivă din nă-Untrul omului, barasch, m. iii, 108/25. Simplome generale, subiective, polizu, t. 75/8. Ţoală poezia noastră e cit se poate de subiectivă şi de personală, gherea, st. cr. iii, 95. N. Iorga are,... cîleva impresii pesimiste şi prea subiective, plr ii, 25, cf. resmeriţX, d*, cade. ■ Sub aparenţă epică, romanele româneşti sint. .. creaţiuni subiective, în care scriitorii îşi fixează momeştele viefii. lovinescu, c. iv, 11. Profetismul şi misticismul,.. sint prea nebuloase, prea subiective, galaction, o. a. ii, 340. Părerile stnt subiective, c. petrescu, o. p. ii, 67. Ne dăm seama şi de atitudinea lui subiectivă faţă de lumea fizică, iordan, τ. 313. ,,Armonios“ şi ,,frumos“ stnt rioţiuni subiective, puşcariu, l. r. i, 83. Arta lui.. . esle, în prinţul rînd, intelectuală şi subiectivă, oprescu, s. 134. Reputaţia de avariţie rezultă şi din estimaţiunca subiectivă a semenilor noştri. cXlinescu, c. o. 169. Poezia d-lui Barbu poate fi... strangulată tn viziuni extrem de subiective, constantinescu, s. i, 185, cf. dl. Am motive subiective şă nu-l admir, preda, r. 60, Încheiase situaţiile fiecăruia, punînd note. .. după aprecierile sale pur subiective, τ. popovici, s. 41, cf. dm. Metoda lasă prea mult loc pentru aprecierile subiective. coteanu, r. l. 24. Cauze subiective determină. . . o stagnare de lungă durată a activităţii. M 1968, nr. 2, 7. Factorul subiectiv apare şi mai evident, românia lite-rarX, 1969, nr. 16, 12/1, cf. m. d. enc., dex. <0> (Substantivat) Subiectivul domină. . . tn toate primele trei volume, v. rom. ianuarie 1957, 167. <> (Adverbial) Poeziile lui sînt subiectiv adevărate. . . cînd exprimă o intuiţie a naturei. maiorescu, cr. ii, 307. 2. (Despre oameni) Care manifestă subiectivism (2); pasionat, părtinitor (1), pătimaş (3), tendenţios, (rar) parţial2, (regional) părtăluitor. Proust nu numai că nu e liric, dar nu e nici subiectiv. ibrXileanu, s. l. 14, cf. m. d. enc., dex.<0>(Substantivat) Cînd subiectivul, autodidactul, moderatul. . . tac asupra ta, e şi ăsta un punct dp vedere, v. rom. aprilie 1970, 123. -0- (Adverbial) Deosebirea dintre perfectul simplu şi cel compus constă în faptul că, subiectiv vorbind, ultimul apropie acţiunea de momentul povestirii, iordan, stil. 19. Criticul aderă subiectiv la anumite moduri lirice, românia literară, 1970, nr. 65, 5/1. ,3. (în unele concepţii filozofice; despre oameni sau despre părerile, teoriile etc. lor; în opoziţie cu obiectivi 1) Care consideră conştiinţa individuală (sau colectivă) drept cauză a tot ceea ce există; care neagă faptul că la baza senzaţiilor se află obiecte reale, independente de om; (învechit) subiectivist (1). Sînl optsprezece secoli şi jumătate de cînd... întreprinse a răsturna lumea veche..., substituind tn locu-i o altă lume,... întemeiată pe principiul... subiectiv. bXl-cescu, m. v. 2, cf. .negulici, stamati, d., polizu, prot. — pop., n. d., antonescu, d. Atribuim adevărului o valoare obiectivă, iar certiludinei una subiectivă, conta, o. F. 504. Totdeauna dăm o explicaţie obiectivă restric-ţiunii voinţei noastre, în loc de a căuta o explicare su-biecjdvă. gherea, st. cr. ii, 297, cf. alexi, w. Studiul lor ia un simplu caracter descriptiv ... dar şi foarte subiectiv, petică, o. 4Ş6, cf. cade. Parţialitatea judecăţilor de valoare ar putea introduce accentul subiectiv acolo unde aşteptăm icoana limpede a obiectului, vianu, a. p. 57. Locul de frunte îl ţineau concepţiile subiective ale autorilor moderni, h. daicoviciu, d. 167. Idealism subiectiv v. ideajism. <0” (Substantivat) E... un mare merii al simbolismului de a fi operat fuziunea subiectivului în obiectiv, lovinescu, c. vii, 17. <î> (Adverbial ) .Dacă şofiietatea are o conştiinţă, aceasta nu poate şă fie... cunoscută subiectiv, de către mintea unui individ organic, conta, o. f. 335.'+ (Despre stări, procese, fenomene etc,) Care are loc ,şau există în conştiinţa individuală sau colectivă; care aparţine subiectului (δ) ca derivat al activităţii acestuia. Ne închipuim un june actor, carele, în qcele excepţionale cond,itii Subiective..., işi înalţă concepţiunea plnă la formularea unui adevăr nou. maiorescu,, cr. ii, 117. Mişcările curat voluntare despre care căpătăm cunoştinţă pe cale direct subiectivă, conta, o. f. 139. [Cubiştii] tind s.ă introducă în artă o realitate subiectivă, oprescu, a. m. 43. Ne-a qrătgt că preférÿ. creaţia de viaţă, ■ ■ ■ obiectivă, aceleia subiective,.,. prea.elaborate. ralea, s. t. i, 46. Condiţiile obiective la care se adaugă condiţiile subiective, m 1.968, nr. 1, ,36. Artfi... se foloseşte de proiectarea... unor imagini ce conştituie dublul subiectiv al lumii obiective. contemp. 1960, pr. 1 1.69, 6/3, cf. m. d. enc. 4. (Gram.; în sintagma) Propoziţie subiectivă (şi substantivat, f.) = propoziţie secundară care Îndeplineşte funcţia de subiect (4) al propoziţiei regente (I 1). Cf. ddrf. A primii. . . forma. . . propoziţiei -sub-ordinale subiective, philippide, p. 52. Propoziţiile subiective şi cele predicative ale unei fraze nu se separă. .. de subiectul propoziţiei pe care o determină, iordan, g. 61. La.propoziţia subiectivă nu se vorbeşte decît de con- 14531 SUBIECTIVA - 1847 — SUBIECTIVITAÏË tragerea prin infinitive, scl 1956, 129. Propoziţia su-bîeclivă şi circumstanţiala instrumentală nu se despart de regentă prin virgulă, l. rom. 1967, 57. 5. (Jur.) Care se referă la un subiect (7) ; care ţine de un subiect. La faptul de furt au colaborat ambii inculpaţi. . . existînd identitatea de situaţie şi de coeziune subiectivă intre acţiunile lor. cod. pen. r. v. r. 547. — Pl.: subiectivi, -e. — Şi: (învechit) subjectiv, -ă adj. NEGULICI, PROT. — POP., N. D. — Din fr. subjectif. SUBIECTIVA vb. I. Tranz. (Rar) 1. (Complementul indică obiecte, fenomene, procese, acţiuni etc.) A prezenta Intr-un. mod personal. Cf. dn2, dex. 2. (Complementul indică acţiuni, creaţii etc.) A imprima un caracter personal. Cf. dn2, dex. — Prez. ind. : subieclivez. — Din fr. subjectivcf. SUBIECTIVARE s. f. (Rar) Faptul deasubiec-tiva. 1. Prezentare într-un mod personal a unui obiect, a unui fenomen, a unui proces, a unei acţiuni etc. Cf. subiectiva (1). Înţelesul cel adevarat al comunicării acestei poezii stă in suprema subiectivare a opţiunii în real. românia literară, 1970, nr. 79, 8/3. 2. Imprimare a unui caracter personal unei creaţi·» unei acţiuni etc. Cf. s u b i e c t i v a (2). Subiectivarea rolului ii era caracteristică. — Pl. : subiectivări. — V. subiectiva. SUBIECTIVAT, -A adj. (Rar) Care a fost prezentat lntr-un mod personal ; căruia i s-a imprimat un caracter personal. Evocările... sînt mai curind impersonale... în orice caz mai puţin subiectivate şi mai palide în exprimare. românia literară, 1989, nr. 50, 11/3. — Pl. : subiectivaţi, -le. — V. subiectiva. SUBIECTIVÎSM s. η. 1 (Filoz.) Concepţie care atribuie individului o autonomie absolută in planul conştiinţei, al voinţei şi al acţiunii, eliberîndu-1 de orice logică obiectivă sau care postulează deasupra subiectului (6), privit ln mod arbitrar, un alt subiect, impersonal, transcendent, primordial ; p. e x t. (rar) idealism subiectiv, v. idealism; (în teoria şi în practica socială) tendinţă de ignorare sau de subapreciere a factorilor obiectivi ai dezvoltării, de sustragere a activităţii subiectului de sub determinismul lor, precum şi de subordonare a rezultatelor cerèetârii unbr cerinţe prescrise, de alegere a faptelor, de prelucrare a adevărului potrivit criteriilor dinainte stabilite, pentru justificarea unor dogme. Acest prea mare interes pentru propria persoană,... îl numim subiectivism, gherea, st. cr. iii, '89. Prin apreciere..., cercetarea putea alu-neça spre relativism şi subiectivism, vianu, s. 201. Obiectivismul... e mult anterior subiectivismului, ralea, s. τ. ii, 71, cf. di,, dm. Să se manifeste că un baraj ridicat ln faţa subiectivismului deformant şi văduvilor. contemp. 1958, nr. 589, 6/3. Cf. l. rom. 1967, 231. în atmosfera intelectuală a Europei, impregnată de. . . subiectivism, consecvenţa materialistă... a gînditoru-lui român răsuna discordant, românia literară, 1969, ' nr. 52, 23/4, cf. m. d. enc., dex. 2. (în opoziţie cu obiectivism 1) Atitudine lipsită de obiectivitate (2) faţă de cineva sau de ceva,, părtinire (1), subiectivitate (1), (rar) parţialitate, pasiune (5), patimă (4), (învechit) părtăşie (2); p, ext. atitudine care ia in consideraţie numai punctele de vedere şi interesele proprii, personalism (1). în toate lucrările unor astfel dc critici se răsfaţă un subiectivism desfrînat. în plr îi, 144. Subiectivismul începe numai atunci cind apare atitudinea afectivă, ibrăileanu, s. l. 14. Subiectivismul nostru este mai puternic cînd negăm, iordan', stil. 265, cf. dl, dm. Metoda logică -de detertnindre a. cuvintelor uzuale. . . presupune totuşi o oarecare doză de subiectivism, l·. rom. 1959, nr. 3, 97. Va înlocui faptele şi conflictele reale cu propriile sale presupuneri, deci va cădea în subieMvism; v. rom. martie 1960, 137. O nâtUră reală, concretă... independentă de subiectivismul scriitorului. ist. lit. rom. ii, 458'. Să ne ferim. . . ăe prèju-deţăţi şi de subiectivism, m 1968, nr. 4, 7, cf. M. d. enc., dex. — Din fr. subjectivisme, germ. Subjectivismus. SUBIECTIVÎST, -A adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre concepţii, teorii etc. sau despre· manifestări, activităţi etc. ale oamenilor) Care aparţine subiectivismului (D; tare se referă la subiectivism; care este specific subiectivismului; de subiectivism. Asistăm... în timpurilei noastre la un adevărat desfrîu subiectivist, ralea, s. τ. i, 183. Sociologii reacţionari se situează pe poziţii subiectiviste, v. rom. ianuarie 1954, 225, cf. dl, dm. Critica. . . să nu cedeze,. .., în faţa unor puncte de vedere subiectiviste şi formaliste, m 1962, ni. 2-, 2. în lucrările sale teoretice se îndepărtează de materialism, că-zînd în speculaţii subiectiviste, abc săn. 182, cf. m. d. enc., dex. + (Rar; în concepţii filozofice; despre oameni sau despre părerile, teoriile etc. lor) Subiectiv (>3). Idealiştii subiectivişti... admit numai existenţa lumii interioare.' conta, o. f: '456. ! 2. S. m. şi f. Adept al subiectivismului (1). A redevenit subiectivistul pe care cercase să-l lepede,. . . cînd a voit să pună în concordanţă principiile sale cu scrierile. macedonski, o. iv. 125. Acest subiectivist ştia totuşi să observe şi şă-şi proiecteze ln afară percepţiunile. ra-le/, s. τ. i, 101; cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 3. Adj. (Despre manifestări, activităţi, creaţii etc. ale oamenilor) Care aparţine subiectivismului (2) ; care este specific subiectivismului; care manifestă subiectivism ; care este bazat pe impresii personale ; (rar) personalist. Genul literar însă care exprimă mai bine sentimentele. . . individuale e genul liric, un gen mai ales subiectivist, gherea, şt. cr. iii, 172. Atitudini subiectiviste în ce priveşte limbd's-au manifestat mai ales în cursul secolului al XVIII-lea. graur, i. l. 26, cf. dl, Dftr. AfirnUnd-o,. . . operează o reducţie în sens subiectivist a valorii 'semantice a ariei, românia literară, 1970, nr. 91, 20/4, cf. m. d. enc., dex.' 4. S. m. şi f. Persoană care manifestă subiectivism (2). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl. : subiectivişti, -ste. — Din fr. subjectiviste. SUBIECTIVITATE s. f. (în opoziţie cu obiectivitate '2) 1'. Atitudine lipsită dé obiectivitate faţă de cineva sau de ceva; părtinire (1), subiectivism (2), (rar) parţialitate, pasiune (5), patimă (4), (învechit) părtăşie (2)-. Din început pînă in capet singur cu subiectivitatea omenească şi cu ţărmuririle ei întru ispitirea firii lucrurilor are a face. fl (1838), ll2/3., Subiectivitatea artistului... are un rol esenţial în percepereÿ şi interpretarea lumii morale. ibrăileanu, sp. ciî. 219. Faptele povestite... au această nuanţă. .., de subiecti-vitaUf.mvLi cojii. .-.ist. iii, 123: S-ar pări'a c'S'hrümul vieţii pentru un artist-este făcut mai mult. . . din experienţele subiectivităţii lui. vianu, l. u. 289. Plăcerea sau neplăcerea sînl scopuri care depind de subiectivitatea individului, ralea, s. t. ii, 248, cf. dl, dm, v; rom. ianuarie 1965, 109. Primul punct de vedere nu poate fi dovedit peremptoriu, lăsînd loc unui mare indice de subiectivitate, românia literară, 1970, nr. 76, 29/3, cf. m. d. enc., dex. 2. (In opoziţie cu obiectivitate 1) însuşirea sau starea a 'ceea ce există în mod subiectiv (2). Cf. stamati,1 d., alexi, w., resmeriţă, d., cade, scriban, d. Subiectivitatea nu vine decît atunci cînd se formează eul sau personalitatea, ralea, s. t. iii, 46, cf.' dl, dm. 14537 ŞţJBIECTIVIZA - 1848 - SUBIT Subiectivitatea artistului,. . . nu înseamnă subiectivism, ci reafiţie a subiectului faţă de. realitatea ooiectivă.cv 1960, 90. Se qduce în discuţie problema obiectivitătii ţi a subie.cţivitătii adevărului, τ.iulie 1968, 70. Ce lume ar fi aceea în care obiectivitatea înăbuşă subiectivitatea ....? românia, literară, 1969, nr. 29, 27/3. Imagi-nqjul absolut devine o subiectivitate a unui univers interior ce depăşeşte graniţele conştientului, contemp. 1969, nr. 1 178, 6/5, cf. M. D. enc., dex. 3. Domeniul subiectului (3) ; tot ce aparţine subiectului. Situaţia omului în univers, ca subiectivitate, se abandonează în favoarea artei, care acum preia vechile meniri ale filozofiei, românia literară, 1969, nr. 28, 25/1, cf. DEX. — Din fr. subjectivité. SUBIECŢI VIZA vb. I. Tranz. A face să devină subiectiv (1). Aparatul nu trebuie să subiectivizeze nimic, el va înregistra, va copia realitatea, cinema,1968, nr. 1Ό, 4. — Prez. ind. : subiectivizez. — Subi.ectiv -f- suf. -iza (după fr. subjectiver). SUBIECTIVIZARE s. f. Faptul de a subiectivi z a. Nu poate fi vorba doar despre continua subieeti-vizare a artei, contemp. 1969, nr. 1 178, 6/5. Relatarea la persoana I... introduce o pronunţată notă de subiec-livizare a viziunii, românia literară, 1970, nr. 95, 4/3. — Pl. : subiecţi vizări. — V. subiectiviza. SUBIECTIVIZÀT, -A adj. (Despre manifestări ale oamenilor) Care a devenit silbiectiv (1). Cf. subi-ectiviza. Prin reliefurile sale simbolice, prin viziunea subiectivistă a eroului narator.. . nuvela. . . este structural altceva decît lot ce a scris pînă astăzi, românia literară, 1971, nr. 119, 2/2. — Pl. : subiectivizaf-i, -te. — V. subiectiviza. SUBIÉPT s. n. v. subiect. SUBINËL s. n. (Mat.) Submulţime de elemente ale unui inel care, faţă de operaţiile inelului, formează de asemenea un inel. Cf. m. d. enc. — PI .-.subinele. — Sub1 -f- Inel. SUBINGINÉR, -A s. m. şi f. Persoană care are o pregătire imediat inferioară aceleia de inginer. Vlad porni printre straturile de roşii, pe cărăruia pe care i-o arătase şjibinginerul. v. rom. iulie 1954, 62. Căuta să intre în voia maistorilor şi a subinginerilor. pas, l. i, 167. Publicăm,. ■. institutele şi specialităţile la fiare se înfiinţează secţii de subingineri. rl 1968, nr. 7 387, 5/1, cf. DN3. — Pl.: subingineri, -e, — Şiib1 -f Inginer. SUBIJVSPËCTOR, >OARE s. m. şi fi Persoană care se afla în imediata subordine a inspectorului; ajutor de inspector. Era subinspectorul Horvat, care înadins venise aşa de tîrziu şi pe neaşteptate, rebreanu, i; ' 244, df. resmeriţă, d., nom. prof. 3, iordan, l. r. a. 211. A mai acţivat în învăţămînt ca subinspèctor. -ist; lit. ROM. II, 588, cf. DN3. — Pl.: subinspectori, -oare. — Sub1 + inspector. SUBINTEIVDÉ.N'T s. m. 1. Persoană care se afla in imediata subordine a intendentului. Cf. cade. Nenea Sava..., suptintendenl la spitalul Mavrogheni. klop-ŞTOCK, F. .153, cf. IORDAN, L. R. A. 21Q, D?i3. 2. (Şi In sintagma subintendcnl militar, cade) Ofiţer de rang superior care era însărcinat cu chestiunile administrative-ale armatei dintr-ό zoită a ţării. Cf. CADE. — Scris şi : sub-intendent. cade. — Pl.: subihleri-denfi. — Şi: suptintendent s. tn: — Sub1- -(- intendent (după fr. sous-intendant). SUBINTENDENŢA s. f. 1. Funcţia de subinten-dent (1). Cf. cade. + Clădire Sn care îşi exercita funcţia subintendentul (1)· Cf. CADE. 2. (Mii.) Serviciu in subordinea intendenţei. Cf. DN3. ’ — Scris şi: sub-intendenlă cade. — Pl.: subinteii-dente. — Sub1- -f intenden}ă (după fr. sous-inlcndance). SUBINTITULA vb. I. Tranz. (Complementul indică scrieri, opere etc.) A da un al doilea titlu, secundar (pe lingă cel principal). Avem de-a ţyce, şi de data aceasta, cu o dramă istorică, o ,,iragedief‘, cum o subintitulează poetul, pentru a sublinia desigur apropierea ei de tipul tragediei clasice, vianu, l. u. 370, cf. dl, dm, dn2. Autorul îşi subintitulează cartea ,,eseuri lirice11, scînţpia, 1969, nr. 8 178, cf. m. d. enc., dex. Refl. pas. Aproape toate revistele 'şe subintitulau ,,de familie“. pas, z. i, 279. Piesa se subintitulează după cîte ştim ,,Algoritm dramatic“. τ iulie 1968, 69. — Prez. ind.: subintitulez. — Pref. sub- + intitula (după fr. sous-titrer). SUBINVOLÎIŢIE s. f. (Med.) Regresiune (1) înceată (a unui organ). Cf. dn3. — Pl.: subinvolutii. — Din fr. subinvolution. SUBISCĂLf vb. IV. Tranz. (învechit; complementul indică acte, scrisori etc.) A semna (II 2). Cf. i. golescu, c., polizu, pontbriant, D., RESMERIŢĂ, d. — Prez. ind.: snbiscălesc. — Şi: subtiscăli (polizu, pontbriant, d.) suptlscăli (î. golescù, c.) vb. 'IV. — Pref. sub- + iscăli. SUBISCĂLIRE s. f. (învechit, rar). Semnare (£). Cf. polizu, pontbriant, d. — Pl.: subiscăliri. — Şi: subtiscălire s. f. polizu, PONTBRiANŢ, D. , . — V. subiscăli. SUBISCÂIjÎT, -A Si m. şi f. (învechit) Subsemnat (2), Subiscălitul,. . . roagă pe cinstita vistieriie să bim-voiască a- face cuviincioasa punere ..la cale. (a·. ,1846). doc. ec. 884. Subiiscălitii membri, ai comitetului: ce s-a întocmii în capitală pentru publicarea.·., tuljuror documentelor (a. 1857). bul. com. ist. i, 318, cf. polizu, pontbriant, d., resmeriţă, d. între suptiscălitii Re-mulus Papp şi· Teodor Marchiş a intervenit următorul act de vînzare-cumpărare. τ. popo.yici-, se. 497; — Pl.: subiscăliţi, -te. — Şi: subtiscălit, '-ă, supt- iseălit, -S s. m. şi f, ■ — V. subiscăli. SUBÎT, -Ă adj. (Adesea adverbial) Care se produfc’e Intr-un timp foarte scurt (v. fulgerător) şi fără să te aştepţi (v. ir usc, inopin a.t, n ea ş-teptat, negîndit 2, n e p r e vă z u t); instantaneu, (popular) năprasnic (I 1). V. deodată, numai (ΙΠ 1), odată (3), scurt (II), suhi-tam,ente, t î r l,a — mit r 1 a. Subit s-a făcut o ma?.e timpeslă în atmosferă, aristia, pltjt. 152/9. Acestea şi mai mull. s-au adeverit şi cu subita încetare de morbitate. id. ib. 174/16. Evenimentele subite şi violente... au rădicat şi crăpat scoarţa pămîntului. 14552 SUBITAMENTE - 1849 - SUBÎNCHIRIA cobîlcescu, g. 63/25. Bietul tatăl meu... s-a speriat... de această chemare subită, sion, p. 336, cf. antonescu, d., pontbriant, d. Subita introducere a unei formule atlt de anormale devine suspectă, hasdeu, i. c. i, .20, Veni spre mine, dar deodată stătu ca pătrunsă d^o reflesiune subită, baronzi, m. 444/6. Farmecul, poeziilor populare e distanta relativă între ideile de rlnd, care servesc de fond, şi între subita nobleţă de simţimînt, care străbate şi se înalţă peste dînsele. maiorescu, cr. i, 96. Care va fi oare cauza acestei subite răceli din parte-i? odobescu, s. iii, 416. O roşaţă subită se aşternu pe obrazul Anei. vlahuţă, s. a. iii, 123. Muma Lu-creţiei se opri în .drumul ei spre poştă, cuprinsă de o grijă subită, i. negruzzi, s. iii, 45. Ştiinţa românească pierde in Gheorghe Bogdan-Duică, încetat din viaţă subit. .., pe unul din cei mai aclivi şi mei spornici scriitori ai ei. iorga, p. a. ii, 84. Ori de cîle ori era un proces însemnat. . ., se suslrăgea de la judecare, fie sub pretextul unei subite migrene, fie sub altul. brătescu-voineşti, p. 181. Are reticente subite şi curioase. ibrăileanu, A. 41. Animalul începe a mînca cîte ceva, dar e foarte slăbit. La 15 iunie, moare subit, babeş, 0. a. i, 193. în abundenţa subită a literaturii de corăbii, de pelerini... de catarguri şi biserici. . . poetul a fost repede copleşit, lovinescu, c. vii, 4. Arendaşul însă, cuprins subit de griji, se apucă să-şi adune geamantanele. rebreanu. R. i, 12. Toată lumea regretă a doua zi plecarea subită a lui Brumaru. id. ib. 229. Noaptea pria mai bine subitei mele nebunii, galaction, o. A; ii, 64. în maşinăria de tablă se deşteaptă subit o remi-niscenţă a resorturilor, c. petrescu, i. ii, 153. Ion Ozun, într-o subită inspiraţie, apelă la un argument disperat, id. c. v. 70. A plecat capul. . . ca să-şi Iranor-mînteze un surîs ce-i înflori subit în colţul gurii. 1. botez, şc. 113. Am încercat cea dintîi senzaţie bizară a unei refaceri subite sufleteşti, klopştock, f. 277. Ilustră concret teoria cu un caz recent de moarte subită. cocea, s. i, 181. Iflimie. . . a murit subit la trei după amiază citindu-şi ziarul la masa de lucru, teodoreanu, c. B. 250. Ca într-o subită tulburare. . ., tresări şi des* chise ochii, sadoveanu, o. ix, 172. Vestea morţii subite a directorului. . . trecuse prin fabrică, arghezi, l. 320. Fetiţa reclamă cu lacrimi, subit apărute în lumina ochilor, id. c. j. 70. Coboară subit în stradă cu costumul şi textul de pe scenă, călinescu, c. o. 15. Au ajuns la marile lor descoperiri. . . pe calea iluminării subite, ralea, s. τ. ii, 25. Zeii.. . din Olimp urmăreau cu mînii şi bunăvoinţi subite viaţa fiilor lor de pe pămînt. bogza, c. o. 154, cf. vinea, l. i, 149, dl. Se grăbi să încheie, prins de o enervare subită. preda, R. 371. Gheorghe;. . fusese prins subit de inspiraţie. id. m. s. 11. O înduioşare subită îi umezi ochii. τ. popovici, se. 83. Tata suferea cu inima, · a murii subit. id. s. 139. îngrozitor, subit, a latrat Mitraliera. labiş, p. 342, cf. dm. Omul acesta, şi-a schimbat subit înfăţişarea, v. rom. februarie 1.964, 74. Mie mi s-au părut totdeauna suspecte vizitele lui.,, şi interesul lui subit faţă de necazurile; noastre, ib. ianuarie 1965, -73. Am înţeles subit că fără el seninul ar fi dens şi întunecos. contemp. 1970, nr. 1 225, 1/4, cf. ,m. p. enc., dex, dn3. + (Familiar; substantivat, m. sau f. art.) (Moarte prin) sincopă (1). Numai vîna asta- albastră d frunţii mi se pare cam umflată..., nu le juca··cu ,,sUbitul“. vinea, l. i, 131.c=i. A fost un om bun: şi-a meritat subita. - 1 — Pl. : subiţi, -te. — Din fr. subit. SUBITAMENTE adv. (învechit, rar) Brusc. Căl-durele uerei debulă subitamente din cele întlie zile ale lui mai. hasdeu, i. c. i, 169. — Din it. subitamente. SÛBITO adv. (învechit, rar) Brusc. Cf. î. golescu, e., antonescu, d. — Din it. sùbito, fr. sublto. SUBIUNCTÎV s. n v.. subjonctiv. SUBÎMPĂRŢI vb.,IV. Tranz..' şl refl. (Complementul sau subiectul indică porţiuni, părţi eţc. dintr-un tot deja împărţit) A (se) împărţi, a (se) separa (în continuare) în mai multe părţi; a (se) sub-divide, a (se) subdiviza. Lumea cea veche se subtîm-parte în trei mari conţinuturi sau pămînluri statornice, care sînt: Europa, Asia şi Africa, CR (1829), 123/2, cf. i. golescu, c. Gôrjiil să suptîmparte în 6 plase, cu cîte o suplocîrmuire. genilie, g. 194/1, cf. valian, v. Mai sus adusele sisteme se subîmpart în sisteme mai mici. rus, i. i, 87/4. Unitatea monetară. . . se numeşte· franc şi se sxiblîmparte în decimi şi sutimi, brezoianu,' a. 631/5. fraţilor români! împărţiţi şi subtîmpărţiţi în aiîtea fracţii ! Pătrundeţi-vă o dată de acest adevăr (a. 1849). plr I, 135. Fiecare din cele trei regnuri mari ale naturii se sublîmparte în mai multe clase, barasch, I. n. 6/24, cf. polizu. Tabăra cu ideile, cu principiele din i8 se dividă,;.şe subîmparie (a. 1862). plr i, 202, cf. pontbriant, d, Opoziţia se subîmparie în conlradic-ţiune şi contrarielale. maiorescu, l. 31. Aceasta este raţiunea, pentru care am subîmpărţit toate acţiunile în două categorii, conta, o. f. 1.61, cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D,, CADE, SCRIBAN, D., dl, dm. Delniţele, de la b vreme..., se subîmpart şi o familie începe să stăpînească părţi de delniţe. panaitescu, o. ţ. 113. Un program vast, subîmpărţit în trei secţiuni, m 1968, nr. 12, 29, .cf. M. :D. enc., dex. — Prez. ind.: subîmpărt. — Şi·' (învechit) subtîm-părţi, (învechit, rar)-suptimpărţi vb. IV. — Pref. sub- -f împărţi (după fr. subdiviser).' î’SUBÎMPĂRŢIRE s. f: Acţiunea de a (s e) subîmpărţi şi rezultatul ei ; (rar) subdivizare. Çf. I. GOLESCU, c., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, d., DDRF, BARCIANU, ALEXI, . W., RESMERIŢĂ, t>., CADE, DL, DM .'Acest ,, sistem moldovenesc“. [de împărţire a obştii în părţi] ţinea seama de subîmpărţirile succesive ale pămîntului obştii în decursul generaţiilor, panaitescu, o. ţ. 154, cf. m. d. enc., dex. + (Concretizat) Parte componentă dintr-un tot sau dintr-o parte mai mare ; subdiviziune, subunitate, (învechit) şubîmpărţ,itură. Un vîrf ascuţit.;, a şfîşiat cu iuţeală firile despre d-asupra ale subîmpărţirilor nervoase, man: sĂnat. 18. Cu stringerea dărilor erau însărcinaţi trei dregători, cîle unul pentru fiecare din subîmpăţţirile provinciei. xenopol, i. r. i, 160. Unele bresle... se despart... şi se cônstituieso.: ίη.. subîmpărţiri ale aceloraşi meserii. n. A. bogdan, .C- m. 176. Gradaţii îşi chemau subîmpăr-r ţirile şi-şi numărau oamenii, sadoveanu, o. ii, 74, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC-, DEX. — Pl.: subîmpărţiri. — Şi: (învechit) subtimpăr-ţire (valian, v., polizu, pontbriâKt, "d., barcianu), suptjmpărţire (i. golescu, c., ddrf) s.. f.. . . .. — .-V. subîmpărţi, : SUBÎMPĂRŢIŢ, rĂ, adj, (In dicţionare; despre porţiuni, părţi etc, ;diritr-un ţoţ deja împărţit) Care a fost separat · (îji continuare> :în m$t· multe .părţi ; subdj.vi-zat· .'W·''. IONŢBJMANTj :_D.,„ ALEXI, W., RESMSRIŢĂ, D'i ' . .%■ ■- . ■ ■■■■··. '■ •—•PI’·?· -svibîrtipăfţiţiy -te:. : -subtlmpărţit, -ă adj. pontbriant, ». ■ ·■. .: ■··■■.■. . — V. subîmpărţi. · SUBlMPĂRŢITURĂ s, f. (învechit) Subdiviziune. Vor sta. . . suptîmpă.rţiturile ceale dintei la linia cea a doao şi părţile următoare la a treia linie, carte treb. ii, 164/27, cf. alexi, w. — Pl.: subîmpărţiluri. — Şi: suptlmpărfitfiră s. f. — Subîmpărţi -f suf. -(i)tură: • SUBÎNCHIRIĂ vb: I. Tr a n z. (Complementul indică imobile sau pârţi ale acestora deja închiriate) 14560 SUBÏNCH1RIA1Œ — ft.850 - SUBÎNŢELES? A da cu chirie clin ceea ce este închiriat pe seama sa ; a lua cu chirie de la chiriaşul principal ; (Învechit) a subarenda (2). Cf. barcianu, alexi, w., ŞXîneanu2, tdrg» resmeriţX, d., cade, scriban, d., di,, dm, dn2, M.: D. ENC., DEX. — Pronunţat: -ri-a. —Prez. ind. : subînchiriez. — Pref. sub- + Închiria (după fr. şous-loner). SUBInCHIRIARE s. f. v. sublnchiriere. SUBÎNCHIRIAT, -A adj. (Despre imobile sau despre părţi ale acestora deja închiriate) Çare a fost dat cu chirie de către un chiriaş; care a foşt luat cu chirie de la chiriaşul principal. Cf. subinchiria. Cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. — Pronunţat: -ri-at. — Pl.: subînchiriaţi, rle. — V. subinchiria. SUBÎNCHIRIËRE s. f. 1. Acţiunea de a subinchiria şi rezultatul ei; (rar) sublocaţiune. Cf. ALEXI, W., CADE, RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DN2, DEX. 2. Contract de închiriere a unui imobil sau a unei părţi din el Încheiat de către chiriaşul principal al acestuia cu o altă persoană. Cf. m. d. enc. — Pronunţat: -ri-e-. — Pl.: subînchirieri. — Şi: (Învechit, rar) suMnchiriâre s. f. alexî, w. — V. subinchiria. SUJBÎ\'CRENGÀTÙHÀ ş. f. Subdiviziune a unei încrengături. Cf. dl, dex. — Pl. : subîncrengăiuri. — Sub*- 4- Încrengătură (după fr. sous-embran-chement). STJBÎNTÎNDE vb. III. Tranz. (Despre coarde şi unghiuri; complementul indică un arc de cerc) A delimita. Cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind. pers. 3: subîntinde. — Pref. sub- + întinde. SUBÎNTÎNDERE s. f. Delimitare a unui arc de cerc. Cf. subîntinde. Cf. dex. — 'Pl.: subîntinderi. — V. subîntinde. SUBÎNTÎNS, -A adj. (Despre coarde şi unghiuri) Care delimitează un arc de cerc. Cf. subîntinde. Cf. m. d. enc., dex. — Pl. : subîntinşi, -se. — V. subîntinde. SUBÎNŢELEG vb. III. Tranz. (Complementul indică ceva ce nu èste exprimat diréçt) A lăsa, a face să se înţeleagă, să sé presupună, să reiasă, să rezulte etcl dintr-un context, dintr-o ' convorbire;; dintr-o 'aluzie etc.; a face să fié dé la sinè înţeles. Cf. î. golescu, 6., polizu, PONTBRIANT, d. Fasti romani... subînţeleg şi· pe geţi. hasdeu, Ί-; g. i, 243, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu3. Cuvinte... care nu există, dar *stnt subînţelese, bul. com. is.t. i, 75., cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. „Niciodată" sublnMegţja pe ,,( Ref 1. pas. PAnă ce îşi ţine poporul limba, el nicidecum nu piere, şi de să şi subjugă, încă nu a pierit fără nădejde, fm (1842), 2481/5, Această nouă împărăţie. s^q subjugat de Baiazet sultanul. mag. ist. i, 66/1. Acest regat, căzînd în tujrburări civile, .se subjugă de... împăratul-Orientului, bălcescu, m. v. 7. Vakthiq obosită de atîteq şlngeroase bătălii şi necurmate sbuciumări, s.e subjugă de puterea otomanilor ce era pe atunci în apogeul său. negruzzi, s. i, 201. 2. (OOmplementUl indică popoare, populaţii sau persoane) A face să depindă de cineva, luindu-i libertatea şi independenţa (pùliticâ, economică etc.), a domiua, a Înfeuda, a îngenunchea, a înrobi, a robi (1) , a supune (2); P-ext. (rar) a aservi; a exploata. Pe noi nu ne-qU pptiit subjuga nici prin. băncile şi creditele lor, nici’ prin industria lor. rebreanu, r. i, 262. A trăit într-ύ vreme în care Germania se găsea în regimui feudal al micilor statej fără alte relaţii între ele decît legătura de’vqsali-tate a principilor, care îi subjuga fqfă de împăratul Germaniei, vianu, l. u. 394, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Tu faci bogat pe cîte-un nemernic, care apoi subjugă şi chinuieşte mulţime de oameni, riştegajîul, p. rv, 22. <0> (Prin analogie) Altfel ar fi pierit românismul de pretutindeni, demult subjugat peste Carpaii şi d-abia renăscut în Moldova, hasdeu, i. c. i, 34. Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dînşii la lucru-i osîndiră Şi le subjugă munca vieţii lor întregi, eminescu, o. i, 56. 3. Fig. (Complementul indică oameni sau gin-direa, sentimentele etc. lor) A pune stăpînire prin însuşiri deosebite, prjn influenţa pé care o are etc., a do ţnina, a înrobi, a robi (4), a stăpîni (5) ; a exerciţa o atracţie puternică, producînd o impresie deosebită, o stare, un sentiment de jbucurie, de mulţumire, de încîntare, de entuziasm eţc., a atra,ge, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a hipnotiza, a încînta, a magneţi za (3), a prinde (VII 1), a răpi2 (4) , a se-duce (2), a vrăji. Tu eşti .o armă cu care slăbiciunea ştie să îmblînzească şi să subjuge, helîade, l. b., i, 57/18. Fiicele éi prin a lor ş'pirit şi graţii, deseori subjugau pe principii străini, asachi, s. l. ii, 43. Subjuga şi umilea cugetarea lor prin supersiiţiune. arîs-tia, plut. 163/10. Străinul rămîne Străin sii'P orice formă politică l-ar subjuga, maiorescu, critice; 7, cf. şăineanu2. Nevinovăţia lor mă atrage şi mă subjugă. agîrbiceanu, a. 331. Frumuseţea, graţia, acţţ „nu ştiu ce“ şi „nu ştiu cum“ al poetului subjugă pe eroul din carte şi pe cetitor, ibrăileanu, s. l. 23, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Pe mine însumi mă subjugaseră în copilărie contrastele ei brutale, cocea, s. i, 19,7- Dar, mai cu seamă, o femeie... domină întregul cerc şi subjugă inima poetului, vianu, l. u. 229. Ar vrea să se smulgă puterii. ... [blestematului], dar este în el o vrajă çare îl subjugă, vinea, l. i, 246. Toată lumea e subjugată de incandescenţa lui ,personalitate. cinema, 1968, nr. 9, 29, Lou începe şă se faca cunoscută ca romancieră, subjugă cercurile intelectuale din Berlin printr-un amestec de gravitate masculină, de voioşie copilărească şi de ardoare feminină, rqmânia literară, 1971, nr. -125, 32/1, cf, dex. — Prez. ind.: subjtig. —Şi: (invechit) supt jug ă vb. I. i. golescu, c. Diri fr. subjuguer. SUBJUGÂRE s. f. Faptul de a subjug a. 1. Luare sau aducere In stăplţiirea sa (prin forţă armată) ă unei ţări, a unui teritoriu, a tinei localităţi sau a populaţiei acestora; cucerire. Cuprindere, în-feudare, înrobirfe, ocupare (1), supunere (II 1), (învechit şi popular) plecare (I 2), (invechit) robire (2), subjugaţie, (învechit, iar) robie (2). Cf. subjuga (1). Şi acolo, unde Mţiildr,' ptin subjugare, li s-cr> âdus o limbă streină..., această limbă la naţiile aceste s-a prefăcut în duhul şi în. substanţia popoarelor celor ce se afla acolo de mai-nainte. fm (1842) 1501/!, cf. ne- 14578 SUBJUGAT —;î852 — SUBLIM GULICI, POLIZU, ANTONESCU-, t>'., DDRF, BARGIÀ.NÜ, alexi, w. Nu era i)â>străin ece'l ultramontan adus în văile luminate de soare ' 3. Fig. Faptul de â pune stăpînire prin însuşiri deosebite, prin influenţă pe care o are etc., dominare, dominaţie, înrobire, robie (4), robire (3); exercitare a unei1 atracţii puternice, producind o impresie deosebită, o stare, un sentiment de mulţumire, de încîntare, de entuziasm etc., a-tracţie, atragere, c'ap ti va re, cucerire, delectare, desfătare, farmec, fasciiiare, fascinaţie, fermecare, hipnotizare, incantaţie, încîntare, magnetiiiare (3), răpire (3), seducere (2), seducţie .(2), vrăjire, (învechit) r ă-p i t u r ă (3). Cf. subjuga (3). Gf. m. d. enc., dex. , — ţi.: subjJigări. — Y. subjuga. SIÉJI16ÂT, -Ă adj. 1. (Despre ţări, teritorii, localităţi sau populaţii âle'. acestora) care este lüat sau adus în stăpînirea cüïvâ (prin forţă armată); cucerit, cuprins, înfeudat, înrobit, ocupat (I 1), supus (II 1), (învechit) pledat2 (II i). Gf. subjuga (1). După aceea de goti, iini, sclavi, avari şi bu'lgari; gloate păgîne subjugate, fuseră strămtoriţi a părăsi cu totul mărturisirea credinţei creştine, fm (1846), 2372/20, cf. pontbriant, d., ddrfj Au o prins flacăra sfîntă a libertăţii în pieptul popoarelor subjugate în mijlocul cărora s-au născut', plr' ii, 231. îl însărcină să culeagă' din presa germană şi ungurească ştirile ·despre România şi românii SUftjlIffafiV RËBREANU, R. I, 183, Cf. RESMERIŢĂ, d. Aşa au ajuns în timpurile moderne, ca ·ηη fel de masonerie deasupra popoarelor subjugate, sadoveanu, 0., xix, 138. Apele iui [ale Oltului] au·, trecut lanţul greu al Carpaţilor, ca un mesagiu. .. al. subjugatelor ţinuturi ardelene, bogza, c. o. 265. Luînd partea ţărilor subjugate şi bătîndu-i pe furii, se întăreşte, pas, 1. i, 271. Explicaţia stă în. lupta pe carf au dusro po-, poarelor subjugate pentru păstrarea fiinţei lor naţionale ist. liţ,.; rom,, ii, 2Ί.,' Reprezentanţii 'naţiunilor subjugate.,. dau glas cerinţei dezmembrării Imperiului habsburgic, maoa;zin ist., J9.ŞÎ5, nr. llş,5, cf. ib. 1Ş74, nr. 9, 43, dsr. <0» (Substantivat). prietenul săii care aparţine celor subjugaţi -încearcă şă.’se _detaşeţf, prin inteligenţă şi .pneţenîe, de. propria'lor condiţie'şi predestinare. 'cinema,11968, nr..' ^ . 2. (Rar·; despre popoare, despre populaţii sau despre . persoane) înrobit; p. ext. aservit; exploatat. Cf. subjuga (2). Puteţi voi face liberi p-alţi popoli? subjugaţi, Voi care-aneţi popoare în lanţuri să păstraţi? bolintineanu, o. 235. ,3·. Fi g. (Despre oameni sau despre gîndirea, sentimentele etc. acestora) Asupra căruia. s-a pus stă-pinire prin însuşiri deosebite, prin influenţa pe care o are etc., dominat, robit (2); asupra căruia s-a exercitat o atracţie puternică, produeîndu-i o impresie deosebită, o stare, un sentiment de bucurie, de mulţumire, de încîntare, de entuziasm etc., a-tras, captivat, cucerit, delectat, desfătat, fascinat, fermecat, hipnotizat, incinta t, magnetizat (2), prins, răpit2 (3), sedus (2), vrăjit. Cf. subjuga (3). Un public subjugat, dsr. a Gîndurile îi erau subjugate de imaginea ei. — Pl. : subjugaţi, -te. — V. subjuga. SUBJUGĂŢIE s. f. (învechit) Subjugare (1). Cf. negulici, prot. — pop., n. d. — PI. : subjugaţii. — Din fr. subjugation. SUBJUGĂT0R, -OABE adj. (Bar) 1. Cuceritor. Cf. subjuga (1). Acest concherant de locuri şi ■subjugător nemilostiv de naţii... trecu Dunărea. :F. aaron, i. i, 20/4, cf. id. ib. ii, 5/16, dl, dm, dex. 2. înrobitor; p. ext. exploatator. Cf. subjuga (2). Cf. DL, DM, DEX. 3. F i g. Fermecător. Cf. subjuga (3). Avea. . . prestigiul subjugător al fecioarei de 20 de ani. galaction, Ο. A. II, 224, Cf. DL, DM, DEX. — P}. : subjugători, -oare. — Subjuga -f- suf. -ător. • SUBJUiVCTÎV s. n. v. subjonctiv. SUB.JUNCTIVAL, -Ă adj. v. subjonetival. SUBJUNTÎV s. n. v. subjonctiv. SUBLEITEftlANT s. m. v. sublocotenent. SUBLÎM, -A adj., s. η. 1. Adj. Care se ridică sau se află la cel mai înalt grad de perfecţiune, de desă-virşire (morală, intelectuală, estetică etc.); care impresionează sau care se impune prin calităţi deosebite: flesăvîrşiţ, extraordinar, formidabil, ideal, înălţător, magistral (2), magnific, măreţ (2), minunat (3), perfect2 (I 1), splendid (I e), superb (1, 2) (învechit) săvîrşit2 (2) ; a) (despre artă, despre creaţii literare etc.) Poezia cea mai sublimă. . . este aceea ce se exprimă prin fapte. helîade, o. ii, 140. Mulţi literatori cu dreptate, ca să arate stilul sublim, au adus înainte bucăţi din Omer. gr (1834), 3151/6. Dupre propria significaţie însemnează : neobosit, iar în stilul sublim : cel mai îndeplinit şi mai frumos trup. asachi, l. 682/18. Insă şi atunci poezia este arta cea.mai complectă, cea.,. mai sublimă. fm (1846), 2192/4. Cu cît o carte era plină de sisteme, .... .cu atîta se părea mai frumoasă şi mai sublimă. russo, s. 38. Ori de cile ori zugrăvia, a căutat şă înfăţişeze un efect... pre cît era ca să zic aşa şi sublim (înalt), fis. 204/30. Un geniu superior.. . va inventa un ce mai frumos şi mai sublim, aristia, plut. XI2/7. Pămînt şi spaţiu îşi urmează sublimele metamorfoze. macedonski, o. i, 63. A fost o creaţie sublimă, contemp.. 1966, nr. i 022, 10/6. Mai încolo, apare un teatru de stil roman pur, cu o faţadă bazată pe cojoane ionigne lucrate cu o acurateţă sublimă, filimon, o. ii, 141; li) (despre natură, despre elementele, fenomenele etc. ei) Minunile - naturei, minuni mari şi sublime, aricescu, A. r. 79/24. Mă aflam· în un astfel ţinut, în care natura, fără să-şi înfăţoşeză cele mai 14586 SUBLIM i - 1853-- SUBLIMĂRII. sublime şi fermecătoare obiecteau -adunat la un loc toate acele, ce sint prin dînsa împrăştiate în. patria mea. fm (.1845), Ι1/^, O mireazmă sublimă cuprinsăse iripă îndelung cămara, calendar (1858), 68/2. Parcă asistăm îh zioa creaţiunei lumei, cînd acest uvraţiu sublim a ieşit din mîna creatorului, babasch, m. i, 11/23. Moşia... este aşezată într-unul din cele mai sublime puncte ale Carpaţilor. caragiale, o. ii, 43. Gîndul cel mai zburdalnic îşi pleacă înaripatul său genunchi înaintea atotputernicei şi sublimei naturi. hogaş* dr. i, 31. Munţii albi ce-şi poartă sublimul lunci nimb. labiş, p. 360; c) (despre oameni, p. e x t., despre însuşirile, despre sentimentele sau despre manifestările, despre acţiunile etc. lor) AtUm care ştiinţă poate da o mai sublimă impresie de mărimea naturel? genilie, G. 2/9. Ambe acestea organe.;, ar întrebui cea mai nobilă şi mai sublimă (subţire) parte a puterii vieţii, vasici, m. ii, 12/21. Curagiu sublim, luptă vrednică de eroii din Termopile.! (a. 1845). mag. ist. i, 256/17. Ea fugea, galbenă, cu ochii rătăciţi, sublimă de frică, fm (1845), 1632/36. Cronicarul. .. aruncă o strigare d-o. admiraţie sublimă ! mag. ist. ii, 56/20. El se hotărîsc a îndeplini acea jfirlfă sublimă, de a părăsi civilizaţia, calendar (1860),' 80/10. Fapta lui Brutus unii au considerat-o.'., ca o silă sublimă de o virtute extraordinară, aristia, plut. CXX/11. Cînd vorbea aceste,. . '. era sublim şi mare. negruzzi, s. i, 235. Geniul tău sublim e singur ce pizmuiesc. alexandrescu, m. 240. Nu mai simţeam decît sublima tris-teţă ce rămîne în inimele simţitoare, filimon, o. i, 331. Păgînii nu putură a nu recunoaşte propria lor nulitate în alăturare cu sublimul eroism al mortului, hasdeu, i. v, 166,. Îndemnă de acest rol,.. . aş fi destul de infamă încît s-abuz de această încredere sublimă! baronzi, m. 437/23. Să căutăm in noaptea timpurilor stinse Faptele şublime, numele ne-nvinse ! bolintineanu, b. 8/21. Ceea cc îi leagă de pămîntul naşterii este mormîntul părinţilor, este ,o nebunie sublimă, id. o. 309. Ce mare şi sublim era părintele Ghermănuţă! hogaş, m. n. 134. Eroii lui Corneille şi Racine sînt. . . capabili de ascensiunile cele mai sublime şi de prăbuşirile cele mai groaznice, vianu, l. u. 409. Alîtea acte de jertfă sublimă, au fost făcule. de oameni bolnavi. ralea,- s. τ. ii, 229. Asemenea sublimă activitate nu poate fi plătită cu bani. camil petrescu, o. iii, 45. Sublima ei exaltare slăbise, preda, r. 489. Să-nvă-ţăm... In numele acestui ţel sublim: Să învăţăm ce-nseamnă omenia, labiş, p. 3.06. Iubirea e un Senlimé'iil sublim, τ mai 1968, 17. (Prin analogie) Ah, sublimă ciocîrlie. . . Rupe lanţul ce te leagă, macedonski, o. i, 273. fr (Adverbial) Se-rdîmplă că Stolan s-a purtat sublim la un foc la biserica Amzei. călinescu, s. c. l. 48; d) (despre instanţa judecătorească, organe administrative etc.) Sublimul tribunal îţi acoardă- întîietatea între amploaiaţii săi cu toate avantagelè foncţiunei. lăzXrescu, s. 101/24. fr Sublima Poartă v. poârtă1 (4) ; e) (despre date, despre fapte, despre evenimente etc. importante) Primejdiile cele mai mari,... au în sine ceva sublim, înfricoşat, ceva minunat, fl (1838), 912/38. Atunci era pusă în joc sublima cestiune a Unirii, hasdeu, i. v. 34. Silblimă încercare, măreaţă făptuire, Ce înalţă omenirea pîii-la dumnezeire ! alecsandri, t. ii, 118. A fost aceea o clipă sublimă, un îndemn eroic la luptă, bogza, À. î. 242; Numai împreună — ùametdi şi uriaşa construcţie — pot da naştere unor situaţii sublime, scînteia, 1969, nr. 8 177; f) (despre edificii) Ah, întunecat ev-mediu, plin de... superbe mînăstiri, de sublime clopotniţe... de rriùri linişti cetăţeneşti, călinescu, c. o. 41. 2. S. n. Categorie estetică care exprimă însuşirea unor obiecte şi a unor procése de o amploare neobişnuită, a unor acte umane de o excepţională nobleţe inofală, de a provoca un sentiment de admiraţie, uiiit. cu respectul în faţa măreţiei lor; p. ext. forma cea mai înaltă a perfecţiunii (1) ; desăvîrşire. Retorii, vorbind despre elocvenţă, o socotesc în trei trepte de înălţare. . ., adică sublimul, simplul şi temperatul. heliade, o. ii, 35, cf. id. d. j. 20, i. golescu, c. Carac-teruiile cele particolare sînt;.. energia, mărirea, sublimul sau înaltul, pateticul şi frăgezimea, marcovici, r. 197/5.. Nimic sublim, nimic de simţire nu se mai văzu. gtn (1836), 95Α/18. învăţătura literaturei şi a frumoaselor arte ne înalţă spiritul către sublim şi frumos. ghica, c. e. i, 186. Nu este o bucată în care să nu vezi o eleganţă, o idee sau un sublim, bolintineanu, o. 358. Autorul, din extază, în extază, ajunge, la culmea sublimului, maiorescu, cr. i, 204. Idealul poetului e sublimul, frumosul, gherea, st. cr. i, 315. cf. ddrf. Am fost surprins de preferinţa ei pentru sublim, stare de suflet eminent masculină, ibrăileanu, a. 83, cf. resmeriţă, d.', cade. Problematica sublimului ajunsese la acest punct, cînd ea reapare la esteticienii englezi ai secolului al XVIII-lea. vianu, l. u. 410. Ca poet prodigios al sublimului şi al grotescului, Hugo căuta tipuri capabile de afecte elementare, blaga, z. 87. Această metodă. . . s-a arătat mult mai fecundă ca speculaţiile filozofice gratuite asupra frumosului ori sublimului, ralea, s. t. i, 227, cf. dl, dm. Holderlin a reabilitat în veacul nostru categoria estetică a sublimului. românia literară, 1970, nr. 76, 20/1, cf. m. d. enc., dex. Sublimul îşi dă întîlnire cu josnicul în sufletul aceluiaşi personaj, românia literară, 1978, nr. 1, 21/2. — Pl. : sublimi, -e. — Din fr. sublime. SUBLIMA vb. I. Intranz. şi refl. 1. (Despre substanţe) A se transforma (prin încălzire) direct din stare solidă în stare de vapori, fără a mai trece prin faza lichidă. Cf. î. golescu, c., stamati, d., polizu, pontbriant, d., barcianu, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Ghiaţa sublimează în timpul gerului celui mai aspru, marian — ţiţeica, fiz. ii, 124. Temperatura de vaporizare e mai înaltă decît tempeiatura de topire, astfel încît substanţa se topeşte fără să sublimeze. ltr2, xvi, 94, cf. dl, dm. Cînd temperatura a mai scăzut, din atmosfera supraîncărcată s-au sublimat în primul rînd sărurile, geologia, 59, cf. m. d. èn’c., dex. ■O Tranz. Camforul... în Francia îl lămăreşte sublimîndu-l. man. sănăt. 101. + A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori şi apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. Cf. dl, dm, dex. ■ 2. Fig. A se transforma în ceva superior; p. e x t; (rar) a se Înnobila; a se purifica (1) ; a se rafina (2)· Cele mai fine şi mai spirtoase părţi a puterilor acelora ce se aduc înnoi prin hrană şi resuflare : aci se sublimează (subţie, înalţă) şi se nobilează în gradul cel mai mare. vasici, m. i, 173/28. Bătea zelos din pinteni pe lîngă Nadina şi-şi sublima străduinţele cu cîte-un suspin, rebreanu, R. i, 219. Ele se sublimează, adică se transformă cît priveşte conţinutul lor conştient, vianu, e. 208. Sublimîndu-se prin aspiraţia la perfecţie, iubirea umană se confundă cu iubirea divină, oţetea, r. 193. Vreo treizeci de ani mai tîrziu aveam să scriu un sonet . . ., în care sugestia se sublima simbolic într-o viziune de apocalips, blaga, h. 118. A pornit de la fapte de vital interes local şi naţional, pe care le-a sublimat în corpul operei sale. ist. lit. rom. ii, 76. fr Tranz. Dansul şi cîntecul sublimează stările sufleteşti, cinema, 1968, nr. 10, 43. Ele sublimează o dorinţă erotică, transfigurînd obiectul adiacent celui pe care îl vizează. românia literară, 1970, nr. 79, 12/3. — Prez. ind. : sublimez. — Din fr. sublimer. SUBLIMÂBIL, -A adj. (învechit, rar; despre substanţe) Care poate fi sublimat (1) ; care se poate -sublima. Cf. pontbriant, d. — Pl.: sublimabili, -e. — Sublima + suf. -(a)bil. 14588 — 185.4 - SUBLIMITATE ,Ş13BPMABÎÎiS; î; Faptul de a (se) sublirna. 1. Transformare (prin încălzire) direct din stare solidă învăţare de Vapori, fără a trece prin faza lichidă;· (învechit) 'sublimaţie; '(1). Cf. sublima (1), Cf. pdlîsîb·,'ï’Ontbrtà'nt, d. Uncie subslanţe solide, ea ioduli nâţ'talinâ; se purifică pfitl Sublimare. MAacovieij ’eH. 23, ‘cf. mî>t, cişman, ftî. i, 415, ma1 RIAN ŢlŢKtGA, FfZ. ll, 124, I.TH2,' DI,, DM. Vorbeii despre sublimarea - mètalelor. babbu, princ. 88, cf. M. D. ΕΝΕ.,'ΈΕΧ, dÎ#. 2. Fig. Transformare în ceva supetior; p. ext. (tdt) înnobilare; purificare (l),1 rafinare (2). Cf. su-blinda1 (2). Cf. DL, DM, DKX, I)N3. ,3. (In psihanaliză) Deviere a energiei psihice izvo-rîte din tendinţe instinctuale (ispxuaip) şi egoiste, spjje' atingerea ‘ unor ^cppuri spiritpale înalte şi altruiste; (rar) şublim,aţie (2). Freuk a susţinut că pro·? cesului de şubllmare.. . i-se dat.oresc nu numai visul, ăar ,fi .neprozp...vtktai} ^,;,51! Senzualitatea şi concupiscenţa, jşţnt. .intr-o continua. t.ensiurţeA pînă la sublimare,,οψ vopâiia metafizică. T' septembrie 1968, 60. Pofzjkâ e şufi'lÎmâre, e plăcerea rafinată a intelectualului. contemp. 19î)9,,«r. .1 1Î8, ’3/3. Evoluţia liii JŞadovganu merge spre. sublimarea faptelor,... . pină Ip a Ie conferi un ger delegendă şi ;e)ermt.ate, ^omÂîîia litebarX, Î97Q, nr. 109, S/3, c'. m. d. enc., dn3. 1 , — Pl.: sublimări. — V. sublima. SUBLIMÂŢ, -Ă adj., s. m. 1. Adj. Care esţe sublimat U) ; care se sublimează; care i-ezultă dintr-o'sublimare (*)· Cf. ş u b l i m a' '(·)· 2 grame de meicuriu suplimat topite în 6 nnţîi apă: s. bărb: 17y?, cf. .57/9,’ pontbriant, d. □ Naftâiiriă sublimată. " ‘ 2. Adj. Fig. Care s-a transformat în ceva superior; p. ext. (rar) înnobilat; puri/lcat2 (lj ; rafinat2 (2). Cf, sublima (2). Sentimeţiţul ce^l stăpînea era al iţnei proţepţii pline de cele mtţi sublimate gînduri. călinescu, ş.. 118. O imagine sublimată, treτ cută prin prisma persoTUţlii&iH iţupepioare ajutorului. ll 1955,. 120. Vedea in ea o qçfllinuarc .q ..propriei sale activităţi intelectuale, într-o forrnă sublimată, ist, lit. rom. ii, 701. [Piesa] se distinge prin. .'. simplitatea sublimată ,q decorului. τ februarie 1969, 92. 3. S. m. Substanţă solidă care a fost obţinută prin desublimarea vaporilor săi şi care de obicei subli-; mează foarte uşor. [Scurgerea .ochilor] se întknpină cu topirea unui grăunte de sublimat, în J5 dramuri de ceai de paparoană. episcupescu, practica, 126/23, cf. i. golescu, c. Sulfur... ca sublimat în apropierea vulcanilor Ungă Vezuv. j.' cihac, i. n. 392/14. Putem dar întrebui .la înveninarea cu arsenic (peatra şoarecelui), sublimat .(săriemă'),, apa de ,s.ăpun cu folos. VASICI, . Μ. II, 263/lj cf.'NEGULICI, PRQT. -tP.OP,, n. d., pontbriant, d., şXîneanu2. Scotea dintr-un. buzunar o sticluţă cu sublimat', sau cu alcool:.iîTM9OQREAm3·, u. iii,1 203-. Sublimatul este m «hm·. desUnfictant.. -«bicw-lesgu, l. 301, «t scriban, d.·, dl, dm. în afara' celor obişnuite, ca sublimatul .şi şOricioaica, vînzarm lor nu era reglementată.) .ü...baebu,' a. v, 108, cî. m,s:d. jencv, dex. <► r.Sublimat corazip — clorură mereur-ică sau biclorurăi de. mercur, care. se prezintă sub sformă de pulbere albă; cristalizată, solubilă ln apă^ioarţe otrăvitoare şi care este utilizată ca dezinfectant iext.eisi ; (regional) isărd'cică (2)'. ,1a... sublimat coroziv.,. două grăunţe, episcupescu, .practigâ, . 345/24, Galomelul spălat astfel este despuiat de tot, sublimatul corosif. man. sănăt. 95, cf. antonescu, d’. Clorura mercurică ... cunoscută sub numele de siţb,limgl fcorpsiv... fONi, ch. 257, cf. resmeriţă, d. O emulsie făcută din măduvă şi sublimat .coroşip.... nu-şi,pierdp^vijrulenţff fleel.tji}îimai după vreo 2 —i, ore. .βαβε^ιΡκΑ·-.^» 16A, sf. ç&de, ltr2, DL, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sublimaţi, -le şi (3, n., învechiţ) şublimaturi i. golescu, c.). — Şi: (învechit) suplfmât s. m. — Din fr. sublimé, germ. Sublimaţi s..,. u. SUBLIMATrtRIU, -IE adj., s. n. (Rar) 1. Adj. Gare serveşte la sublimare (1). Cf. scriban, d. 2. S. n. Vas în care se realizează sublimarea (1) ; (învechit, rar) süblimâtoare. Cf. i. golescu, c., scr i-ban, D. — Pl.: sublimatorii. — Din fr. subiimatoire. SUBLIMAŢIE s. f. I. (învechit) Sublimare (1). Cf. i. golescu, c. Sulfurul cel curat esţe articul de negoţ ..., trebuie curăţat de părţile pămîntoasă şi bituminoasă prin topire ţi sublimaţie. j. çihac, i. n. 392, cf. STAMATI, D., POLIZU, PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., ANTOifpscu, D., barcianu. Această metodă se nu-mesce criştalisaţiune prin sublimaţi une sau volatili-saţiune. poni, ch. 12, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţX, d.., gade, scriban, d. 2. (Rar) Sublimare (3). Goethe cunoştea ceva din mecanismul intim al inconştientului, terapia prin sublimaţiune. blaga, z. 250. — Pl.: sublimaţii. — Şi: (astăzi rar) sublimaţMne, (învechit) sublimăţiune (pontbriant, d.) s. f. — Din fr. sublimation. StJBLIMAŢitJIVE ş. f. v. sublimaţie. SÜBLIMATOARE s. f. (învechit, rar) Vas în care se realizează sublimarea (1) ; (rar) subliinatoriu (2). CÏ. pontbriant, d. — Pl. : sublimători. — Sublima + suf. -toare. Cf. fr. sublimatoire. SUBLIMĂŢIÎIÎVE s. f. v. sublimaţie. SUBLIMBAL, -A adj. v. sublingual. SUBLIMINAL, -Ă adj. (Despre stări, procese etc. psihice) Care se află imediat sub pragul conştiinţei; care nu deviiie conştient. Un principiu subli.minar îl va face să-şi îndeplinească profesia în mod inconştient. ralea, s. t. ii, 12, cf. dn3. Principalele servituţi sînt : elementele subliminale, reziduale din noi, timpul, spaţiul, mişcarea, românia literară, 1970, nr. 77, 12/4, cf. DEX'. — flsubliminali, -e. — Şi: (rar) sublhninâi·, -ă adj. — Din fr. subliminal. SUBLIMInAR, -A adj. v. subliminal. SUBLIMITATE s. î. însuşirea sau starea a eeea ce este sublim (1); desăvîrşire, perfecţiune (1). Ca să arătăm sublimul .cel adevărqt. . ., vom aduce înainte pe David,.... singurul model despre sublimitate, heliade, o. ii, 31, cf. i. golescu, c. Caracterurile cele par-ticolare ale ideilor sîrţt mai .cu seamă naturalitatea, fineţea,. . mărirea şi sublimitatea, marcovici, r. 193/15. Felul acesta de sublimitate se numeşte sublim sentimental sau moral, çr (1834), 3162/33. Dovedeşte sublimitatea ştiinţei astronomice, mn (1836), 512/8. Cu toată misterioasa sa tăcere ne învaţă atîtea maxime şi ne înalţă la atîtea sublimităţi, fm (1843), 3272/33, cf. negulici. Tractatul. ■ · esie mai admirabil din toate prin sublimitate şi eccelenţia moralei sale. aristia, plpt. LXXIX,/22. Natura înlreagji îşi deschide comorile uimitoarelor sale frumuseţi, spre a ne da o idee perfectă de sublimitatea ei. filimon, o. i, 136, cf. phot. — pbp.ţ ». d,:, antonescu, d. Am crezut că intimitatea în care vieţuiam împreună mi-ar ajunge şi am crezut în1 sublimitatea unui amor., ideal, baronzi, m, 457/31. Sublimitatea conceptului, interesul poziţiunilor, totul concură a asigura succesul acestei capodopere dramatice. f (1870), 200. Toată furiq lui provine din faptul..., de a nu cunoaşte sublimitatea poemului său. alecsan- 14599 SUBLINGUAL - 1855 — SÜBLiNIËRË dm, s. 12. Imaginile lui... strtl de o sublimitate romantică. GHEREA., ST. CR. III, 371, cf. BARCIANU, ALEXI, w., resmeriţX, d., scriban,d. Femeia nu mai e denunţată ca incapabilă de a înţelege sublimitatea. cXlinescu, c. o. 284. Simţul sublimităţii marilor forţe senine ale Universului se vede şi în descrierea zugrăvelii, ist. ut. rom. ii, 200, cf. dl, dm. Cel mai modest dintre imnurile. . . poetului ne introduce astfel în ceasul mereu mai vast al aspiraţiei către necuprins şi veşnicie, care pune pecetea sublimităţii pe întreaga operă, românia literară, 1970, nr. 76, 20/1, cf. dex. — P). : sublimităţi. — Din fr. sublimité. SUBLINGUAL, - adj. (Despre glande salivare, abcese etc.) Care se află sub limbă. Cf. i. oolescu, c. Broască sub limbă (limbariţă la copii) [este] posomoritul gliindurilor sublimbale. >ian. sXnăt. 245, cf. antonescu, d. Saliva este produsă de ti glande,... şi anume : glanda parotidă, submaxilaiă şi sublingvală. bianu, D. s. 645, cf. cade, scriban, D. Abcesul sublingual sau al bazei limbii pleacă tn marea majoritate a cazurilor de la leziuni dentare, a. pop., chirurg. 301, cf. dl, dm, dn2. Inflamaţie a glandelor salivare sublinguale, d. med. ii, 593, cf. dex. — Pl.: sublinguali, -e. — Şi: (rar) sublimbăl, -ă, snbltngvâl, -ă, suptlimbăl, -ă (i. golescu, c.) adj. — Din fr. subiinyual. — Subliinbal, după limbă. SUBLINGVAL, -À adj. v. sublinBual. SUBLINIA vb. I. Tran z. 1. (Complementul indică texte scrise sau tipărite) A trage una sau m a multe linii dedesubt ori a tipări cu caractere deosebite pentru a atrage atenţia ori pentru a pune in evidenţă. Scriu pe tnmulţitorivl 4 sub unimile simple 2, a înmulţi/ului, precum urmează, şi subliniez totul, asachi, e. i, 21/19, cf. prot. — pop., n. d., barcianu, alexi, \v., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Un volum... cu versuri subliniate şi comentate de mine. camil petrescu, p. 17. Cartonul unei cutii cu f igări era acoperit cu inscripţii mărunte, unele subliniate cu creionul roş. teodoreanu, m. iii, 217, cf. scriban, d. Îşi plecă privirea pe o carte deschisă înainte şi sublinie rîndurile cu creionul. v. rom. septembrie 1955, 118, cf. ltr2 x, 248, Dl., DM, dn2, m. d. f.nc., dex. -v- Refl. p a s. Să scriu făcătorii 'unul supt altul şi să siiplliniază. a. teodorescu, a. 15/19. Să vor suptlinia în celelalte condici numele lor cu cerneală roşie spre a să osebi mai cu înlesnire, regul. ord. 582/19. 2. A face să fie cunoscut prin atragerea atenţiei, prin scoatere în evidenţă etc.; a releva (1), a reliefa (2), a remarca, a semnala (1) . V. accentua, evidenţia, întări, marca (3), puncta 0)· Cf. barcianu. Trebuie să găsesc un rînd-două vrednice de subliniat, caragiale, o. vii, 161. Vom sublinia însă şi caracterul european al operelor româneşti. în plr ii, 385, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Epidemia balurilor şi a dansurilor şi a chefurilor prevesteşte totdeauna un rău sau îl subliniază. rebreanu, r. i, 257. Tunete de aplauze subliniau strofele patriotice, brăescu, o. a. i, 20. Aducea răspunsurile ... subliniindu-le cu severitatea glasului, cocea, s. i, 344. O simplă ocheadă a avocaţilor, subliniind oarac-terul echivoc al unei fraze..., dezlănţuia hopuri. . . de rîs. teodoreanu, m. iii, 138. Chimirul înstelat cu tţnte strălucite sublinia şi mai mult statura lui. voiculescu, p. i, 88. Clasa a subliniat cu im murmur răspunsul meu. sadoveanu, o. xvi, 462, cf. scriban, d. Natura . . ; intervine pentru a sublinia o stare sufletească. vianu, a. p. 139. Dezvoltîndu-şi explicaţiile, inventatorul sublinia un amănunt încă destul de misterios. blaga, h. 104. Făcu semn ciî afătăiorul ca să sublinieze Iticul, camil petrescu, o. ii, 684. Poartă ochelari, ceea ce subliniază tipul său intelectuali h. lovinescu,. t. 241, cf. dl, dm, dn2: Dé subliniat că sănătăţii co- piilor i se dădea o atenţie deosebită, a. barbu, a. v. 19, cf. m. d. enc., dex. -y- Absol. Şi asta se repetă în fiecare zi, sublinie cü dezaprobare Ana. c.. petrescu, c. v. 95. In poezia populară, natura subliniază, dă mai multă expresie şi culoare stărilor sufleteşti, v. rom. mai 1957, 163. “v* Refl. pas. Am cetit... o frumoasă şi amănunţită dare de samă a unui concert. Se sublinia nu ştiu ce pasaj în fa diez. sadoveanu, 0. xx, 34. S-a subliniat... necesitatea grijii pentru cît mai buna organizare a lecţiilor, gî. 1962, nr. 652, 1/4. — Pronunţat: -ni-a. — Prez. ind.: subliniez. — Şi: (Învechit) subtlinia, suptlinia vb. I. — Pref. sub- 4- linia (după fr. souligner). SUBLIMARE s. f. V. subliniere. SUBLINIAT1 s. n. Faptul de a sublinia (1). Cf. dm, m. d. f.nc., dex. — Pronunţat: -ni-at. — V. sublinia. SUBLINIAT2, -Ă adj. 1. (Despre texte scrise de mină sau tipărite) Scos în evidenţă printr:una sau mai multe linii trase dedesubt ori prin folosirea unor caractere tipografice deosebite. Cf. sublinia (1). Cf. alexi, w. Nu ştie destul franţuzeşte ca să poată înţelege părţile subliniate, brătescu-voineşti, p. 129, cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. 2. (Despre intenţii, semnificaţii, atitudini) Pus în evidenţă (printr-o stăruinţă specială, printr-un gest, printr-o inflexiune a vocii etc.); accentuat, evidenţiat, întărit, marcat2 (3), reliefat, (livresc) potenţat. Cf. sublinia (2). înţelegi ce vrea să zică acest ,,ce mai fcceţi" la plural şi subliniat. D. zamfirescu, r. 214. într-o intenţie din ce în ce mai subliniată,·prozatorii români vor dori... să prindă viaţa, vianu, a. p. 46. Făcu un salut foarte subliniat femeii, călinescu, s. 52, cf. dl, dm. .Există tn aceste poezii o subliniată notă de lirism', ist. lit. rom. ii, 209. O scriere îndrăzneaţă de subliniate semnificaţii actuale, scînteia 1964, nr- 6 347, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) El spiine către ceilalţi ,,nimic“, uneori în mod echivoc, dar clar .pentru public şi subliniat, călinescu, c. o. 128. Cu-vîntul îl despărţea, subliniat şi ostentativ, în două. blaga, h. 124. — Pronunţat: -ni-at. — Pl. : subliniaţi, -te. — V. sublinia. SUBLINIËRE s. f. Acţiunea de a sublinia şi rezultatul ei. 1. (Concretizat) Linie trasă sub un cuvîiit sau un text scris sau folosirea unor litere cu caractere diferite de restul textului. Cf. subi un i a (1). Cf. 1. golescu, c. Am notat prin -sublinieri deosebitele-mi stări de emoţie ce mi-au cauzal acele rînduri. caragiale, o. vii, 5. Iaca şi o carte, românească. . . Şi aici sînt sublinieri, brătescu-voineşti, p, 129, cf. resmeriţă, d. Îşi deschise din nou cartea şi continuă să-şi facă sublinierile cu creionul albastru, sahia, v. r. s. s. 93. Un dosar migălos... copiat la, maşină cu sublinieri negre, -albastre şi roşii, arghezi, l. 306; Din cînd în cînd făcea sublinieri, cu un ,creion. o al an, b. i, 6. La un text tipărit cu litere drepte se folosesc pentru sublinieri caractere cursive, aldine sau compacte, ltr2 x, 248, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. Atragere a atenţiei asupra unui fàpt, a iinui fenomen etc., scoatere tn evidenţă a lui spre a-1 face cunoscut'; relevare, reliefare, semnalare (1), (rar) remarcare, semnifeare. V. accentuare, evidenţiere1, întărire, marcare. Cf. besmeriţă, d. Sublinierile pe care acest profesor... le făcea întexte-le autorilor latini mi-au revenit, mai Iîrziu.. sadoveanu, o. xx, 274. PasagiuI se desfăşoară în stilai solilociilui, ...cu propria subliniere a gîndului care mijeşte, vi- 14606 SU li.LOC AT AR - 1856 - SUBMARIN an.u, A. v. 196. Çuvtntul. . . fu pronunţat cu o subliniere subtilă. cĂ.ijN'Esc.r, s. 38. Tata mi-a comunicat cceste cuvinte simplu şi fără de nici o subliniere. blaga, H. 70, cf. dl, DM. Autorii par a fi preocupaţi. . . de sublinierea situaţiei intelectualului tntr-o anumită societate, v. rom. ianuarie 1965, 143, cf. m. d. enc., dex., — Pronunţat: -ni-e-. — Pl.: sublinieri. — Şi: (Învechit, rar) subllnlâre s. f. pontbriant, d., alexi, w. — V. sublinia. SÜBLOCAÏÂR, -A s. m. şi f. (Rar) Subchiriaş. [Locatarul] este răspunzător şi de stiicăciunile şi pierderile căşunate de persoanele familiei sale sau de şub-locatar. hamangiu, c. c. 367, cf. cade, dn2, m. d. enc., DEX, DSR. — Pl. : sublocatari, -e. — Süb1- + locatar (după fr. sous-locataire). SUBLOCAT0R s.' m. (învechit, rar) Persoana care închiriază un imobil de là im locator. Cf. alexi, w. — Pl.: sublocatori. — Sub1- + loeator. SUBLQCAŢltlIVE s.. f. (Har) Subtnchiriere. Cf. CADE, DSR. — Pl. : sublocc4iuni. — S.uh1- -f locaţlune (după fr. sous-locction). SUBLOCOTENÉNT s. m. Gradul cel mai mic în ierarhia ofiţerilor din armată; ofiţer care are acest grad; (invechit) podparucic, prăporcic. Fieştecare companie are un căpitan, un leitenant, 2 subleiienanfi. ar (1829) ,1742/4, cf. i. golescu, c. După mulţi ani de suferinţă fu numit praporscinic ( sublocoteninte ) şi trămis la polcul N. de infanterie, negruzzi, s. i, 332, cf. PÔNTBïiiANT, b. Doi sublocotenenţi încercau, nerăbdători, lustrul parchetului, vlahuţă, s. a. nr, 9. Prin înalt decret regal, el a fost înaintat la rangul de sublocotenent. bacalbaşa, s. a. i, 7, cf. şăineanu?. Avusese ciudata idee de a mărita straiele de sublocotenent cu opincile, hogaş, dr. i, 2, cf. resmeriţă, d. Am găsit. . . pe Emil Gîrleanu sublocotenent în regimentul 12 Cantemir. în Pi.R ii, 497. Dl. sublocotenent.. . se credea fiumos, deştept .şi ccvaler peste măsură, basşarabescu, v. 204, Ordonă apoi sublocotenentului s<3 stea la dispoziţia colonelului, rebreanu, b. ii, 241, cf. Galaction, o. 129. Treceau cu pieptul împletit in pielării galbene. . . sublocotenenţi cu aer de liceeni deghizaţi, teodoreanu, m. iii, 31, cf. scriban, d. M-am dus la alţi doi prieteni, sublocotenenţi în regimentul 16 de infanterie, sadoveanu, e. 152. Cu : bocancii lipiţi în f< fa bătiînieiosului sublocotenent, sergentul. ;. se depărtă. camil petrescu, n. 15. Se văzu, ,tn Moldova, tînăr sublocotenent abia ieşit din şcoala .militară, stancu, r. a. iii, 111. Asigurase tînărulm... gradul de iuncfier, sublocotenent în noua armată, ist., .lit. ro.m. ii, 424, cf, der, dl, dm, dn2. Intrăi ca uoluntar tn armată, luînd parte, ca sub*■ locotenent,: la campania din 1917. l. rom. 1.967, 543. Nu-l interesau pe criticul francez biografiile virtuale ale generalilor morţi sublocotenenţi, v. rom. martie 1970, 117, cf. M. d. enc., dex. — Pl.:. sublocotenenţi. — Şi: (învechit) sublocotc- ninte, subleitenânt, sublitinânt (i. golesc:u, c.), subt-locotenént (barcianu, alexi, w.), suptleltenănt (i. golescu, c.) s. m.......... — Sub1- -f- locotenent (după fr. sous-lieuienant). SUBLOCOTENEMŢlE s. f. (Rar) Stare, viaţă dé sublocotenent; timp în care cineva deţine'.gradul de sublocotenent, ti veni în minte o întîmplare stupidă, care făcuse vîlvă pe vremurile sublocotenenţei lui. v. popovici. s. 238. — Şi: (învechit, rar) subtlocuteninţă s. f. pontbriant, D. — Sublocotenent -f suf. -ie. SUBLOCOTE\ÎNTE s. m. v. sublocotenent. SUBLUNAR, -A adj. Care se află în spaţiul dintre Pămînt şi Lună, situat sub Lună; p. ext. pămîn-tean. Cf. negulici, stamati, d., polizu, prot. — pop.', N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., BARCIANU. Tînărul. . . şi-a primblat astfel penlru scurt timp, tn lumea sûblünarù, nostalgia neantului, lovinescu, c. vii, 158. Făpturile toate, ştiute şi neştiute, Poartă-o semnătură — cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui — subtlu-nari — Şi-o duc neajunsă pe creştet, blaga, poezii, 148, cf. DN2. — Pl.: sublunari, -,e. — Şi: (învechit) subtlunâr, -ă, suptluniir, -ă (i. golescu, c.) adj. — Din fr. sublunaire. SUBLUXĂŢIE s. f. (Med.) 'Luxaţie incompletă; luxaţie parţială. Cf. antonescu, d.,. d. med. — Pl. : subluxaţii. — Din fr. subliixation. SUBMAtlGINAţ, -A adj.' (Rar) (Despre zorie, straturi, suprafeţe) Care se află în imediata apropiere a unèi zone, a unui strat etc. marginal. In zona sub-marginală, eocenul prezintă caractere asemănătoare cu cel din unitatea marginală, oncescu, g. 1/2. — Pl. : submargincli, -e. — Din fr. submârj|inal. SUBMARÎN, -A adj., s. η. 1. Adj. (Despre nave, despre aparate tehnice etc.) Adaptat la mediul marin; care funcţionează în acest mediu. Acest caic aburos suptmărin au petrecut dîntîi pe luciul mării şi apoi în adîncime... s-au cufundat, pîn’ pe fundul mării, ar (1832), 2962/17. In Englitera s-a făcut ,proba eu telegraful electric subtmarin : pe supt mare. universul (1846), 134/21. O cameră dc televiziune submerină, scufundată la 20 de metri... transmite... sunete ele-animalelor subacvatice, cinema, 1968, nr. 5, XIII. Un tronson al conductei de 160 km.- va fi submarin, rl 1977,. nr. 10 305. + Care se află sau se petrece sub suprafaţa sau pe fundul mării sau a oceanului ; care se referă sau care ţine de acest mediu; (livre,şc) sub-mers., V. submer.gibil (1), submersibil (1). Şiruri de munţi subtmarini, ale căror culmi sînt acoperite de apele mărilor, genilie, .p. ii, 107/21. O insulă cungiurctă de stînci submarine, calendar (1855), 92/5. Vulcanii submarini. cobIlcescu, g. 45/7, cf. barcianu, alexi, w.;, şăineanu2, resmeriţă, b. . Navigatiune submarină. Cf. cade, scriban, d. Erupţiile submarine... au dat materialul silicios necesaj· organismelor silicioase. oncescu, g. 333, cf. ltr2, dl, dm. Undeva, în colibe, copiii visează.. . submarine palate, labiş, p. 255. Fundul geosinclinalului. . . a încéput şă se onduleze, dînd loc la creste submarine, geologia, 75, cf. dn2. O ,nouă expediţie de explorare a adîncurilor submarine, flacăra, 1969, nr. 3, 29, cf. m. d. enc., dex. + Spec. (Rar; despre plante şi animale) Subacvatic. Cf. şăineanu2. 2. S. n. Navă care poate naviga atît sub apă, eît şi la suprafaţa ei; submersibil (2), (rai·) s u b-per.gib.il- (2); p. ext. (învechit) dispozitiv tehnic cate se poate cufunda sub nivelul mării. Omul mai ales este director a. naturei pe pămînt. . . plimbîn-du-se pe mările lui cu corăbiile, în fundul şi adîncul lor cu submarina. genilie, g. 106/16. Submarina, clopot cufundător. universul (1845), 10/12, cf. ib. (1846), . 86/41, resmeriţă, d., şăineanu, d. u>, cade. Poves-,tindu-şi necazuri amare vecinului .■..· tntr-o atmosferă irespirabilă de submarin, c. petrescu, c. v. 29. Presiunea 'psihologică sporea necontenit, .ca într-un sub- 14616 SUBMARINĂ - 1857 - SUBMINA marin naufragiat, pe măsură ce se scufundă, teodoreanu, m. i, 311, cf. scriban, 0. Lumea ştie ce fel de macaroane se servesc... echipajelor de pe acele faimoase submarine, bogza, a. î. #01. Noi stntem ca un submarin. . . construit din camere, bine izolate uiia de alta. beniuc, M. c. i, 149. Distrugătoarele servesc ca escortă nanelor mari contra submarinelor, .ltr2 xi, 387, cf. di,, dm. Submarinele moderne sint înzestrate şi cu rachete, der, cf. dn8. Etalînd pe noul său birou planurile submarinelor, românia literară, 1970, nr. 116, 32/1, cf. M. D. enc., dex. Peste 200 submarine nucleare se află in mările lumii, rl 1980, nr. 11 076. — Pl. : submarini, -e. — Şi: (Învechit, rar) submarină s. f.s subtinarln, -ă, snptmărln, -à adj. — Pref, sub- + maria (după fr, sous-marin). SUBMARÎNĂ s. f. v, submarin. SUBMAMLAR, -A adj. Care se află situat dedesubtul maxilarului inferior. Glanda submaxilară să află sub falca de jos şi cîntăreşte 6 grame, bianu, d. S. 645. Părţile moi din regiunea submaxilară, mei mult insă ganglionii limfatici sînt mult tumefiaţi. babeş, o. a. i, 272. Ganglionii.. . submaxilari se umflă şi se întăresc, enc. agr. iv, 69. Afectarea izolată sau asociată a glandelor submaxilare. D. med. ii, 593. — Pl. : submaxilari, -e. — Pref. sub- + maxilar (după fr. sous-maxillaire). SUBMEDIANtA s. f. (Mu?.) Treapta a doua a unei game majore sau minore. Cf. ivela, d. m., dns, dex. — Pronunţat: -di-an-. — Pl.: submediante. — Sub'- + mediantă (după fr. sous-médiante). SUBMÈBIE s. f. Mărime care reprezintă o valoare mai mică dectt media. Se calculează media, submedia şi supramedia rezultatelor, ionescu-muscel, fil. 64, cf. DN2, dex. — Pl. : siibmedii. — Sub1- + medie (după fr. sous-moijenne). SUBMEDIOCRU, -A adj. I. (Bifai ales despre acţiunile şi creaţiile oamenilor) Care are o valoare scăzută; care este mai puţin decit mediocru.' Trebuii să distingem. .. toate creaţiile submediocre,· fie în pictură, fie l-n literatură. în plr ii, 416. Calitatea terenului este· sub-mediocră din cauză că solul e nisipo-argilos, iar subsolul e pietriş curat. enc. agr. i, 138..Romanul e submediocru, dar. . . îşi are totuşi însemnătatea sa. ist. lit. rom. ii, 603. Majoritatea covîrşitoare a producţiilor. . . socotite de critica 'cinematografică internaţională — ,,filme comerciak‘‘ mediocre seu submediocre. contemp. 1966, nr. 1 005, 5/5. Un sector în care munca a rămas submediocră este cel al scenografiei. τ mai 1969, 85. 2. (Despre oameni) Care are o inteligenţă, o capacitate sau o pregătire mai slabă decît a unui dm tri'e-diocru. In afara cîtorva excepţii, colectivul este etero-clit şi submediocru, τ ianuarie 1969, 79. — Scris şi: sub-mediocru. — Pronunţat: :di-oi; — Pl.: submediocri, -e. — Pref. sub- + mediocru (după fr. submédiocre). SUBMÉRGE vb. III. Intranz. (învechit, rar) A se scufunda2 (1). Cf. alexi, w. — Prez. ind. pers. 3: submérge. — Din lat. submergere. SUBMERGIBIL, -A adj., s. n. (Rar) 1. Adj. .(Despre tiaye) Submarin (1). Cf. scriban, d. 2. S. n. Submarin.(2). Cf. scriban·, p. — Pl. : submergibili, -e. — Submerge -f suf. -bil. SUBMERGIBILITÂTE s. f. (Rar) Calitateâ de a fi submergibil. Cf. scriban, d. * — Submergibil + suf. -itate. SUBMÉRS, -A adj. (Livresc) Submarin (1). In această mare existau cordiliere (creste submerse ), care au separat domenii de sedimentare, mo i, 121. + (Despre plante şi animale) Subacvatic. Multe criptogame şi unele fgnerogame. ;. trăiesc submerse tn mări, lacuri. enc. agr, iii, 107. Plantă acvatică submersă. ib. iv, 320. In lacurile şi bălţile interioare, pescuitul a fost mult stînjenit de vegetaţia submersă. vîn. pesc. decembrie 1961, 6. Submerse ierbi şi nufărul clorotic, Bujorii feţii-i fură periodic, vulpescu, i>. 29. — I’l. -. submerşi, -se. — Din lat. submersus. SUBMERSIBIL, -A adj., s. η. 1. Adj. Care este adaptat pentru a se cufunda şi a pluti sub suprafaţa apei ;·, care se află sub suprafaţa apei. V. submarin (1). Cf. cade. In timpul unui pescuit. . . înregistrez fidel punctele mele şi ale partenerului submersibil, vîn. pesc. august 1962, 4, cf. dn2. Au fost instalate greşit pompa de apă submersibilă şi reţeaua de distribuţie. scînteia, 1969, nr. 8, 184. 2. S. n. Navă care poate naviga atît sub apă, cît şi la suprafaţa ei; submarin (2), (rar) submergibil (2). Cf. cade, şăineanu, d. u., dl, dm, dn2. — Pl. : submersibili, -e. — Din fr. submersible. SUBMÉRSIE s. f. v. submerslune. SUBMERSIÜNE s. f. 1. Scufundare a unui corp sub suprafaţa unul lichid. Cf. barcianu, resmeriţă, d., SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. + Coborîre a unui teren sub nivelul mării, care produce inundarea luţ. Cf. antonescu, d. Ţărmurile pe cale de submersiune sînt joase. . . iar gurile fluviilor din regiunile respective sînt însoţite de delte, ltr2, cf. dn3, dex. + AdînCime la care se găseşte scufundat un corp sub nivelul suprafeţei unui lichid. Cf. ltr2, der, dex. 2. (învechit, Tar) Asfixiere prin înecare. Cf. bianu, D. S. 3. Metodă de irigaţie (folosită mai ales la cultivarea orezului) constind în acoperirea solului cu un strat de apă care stagnează un timp mai mult sau mai puţin îndelungat pe sol. Cf. enc. agr., lţr2, dl, dm, dn8, dex. — Pronunţat: "si-ii-, — Pl. : submersiuni. — Şi: (învechit) submérsie s. f. alexi, w. — Din fr. submersion. SUBS1ICR0N, -A s. m., adj. 1..S. m. Particulă coloi-dală de dimensiuni foarte mici, vizibilă numai la ultra- 1 microscop. Cf. ltr2, m. d. enc. 2. Adj. De dimensiunile unui şubmiqron (1); p. ex t. de dimensiuni (foarte) mici. Particulele din soluţiile coloidale care se văd numai la ultra-microscop sunt submicrone. macarovici, ch. 157. — Pl. : submicroni. — Din engl. submicron. SUBMIJLOClU, -ÎE adj. Care este înai mic decît mijlociu (I 3). Era un om uscat, de statură submijlocie. agîrbiceanu, s. 163. — Pl. : submijlocii. — Pref. sub- + inijloeiu. SUBMINA vb. I. T r a η z. 1. (Complementul indică autoritatea, forţa sau acţiuni, realizări etc., dé obicei ale adversarului) A acţiona (indirect sau pe as-cutis) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau 14631 SÜBMIN'ARË - iŞoâ SÜBMI.’NTE AS a nimici ; a distruge In mod progresiv, lent, pc .nesimţite; a săpa (8), a surpa (2) (livresc) suplanta. Luxul, coTumperea, dispreţul legilor pubminau (surupa.) edificiul cel moral şi polilic. calendar (1858), 111/14, cf. resmeriţă, d. Plutonierul îşi. simţea subminat curajul militar prin intenţiile ei de fugă. rebreanu, r. ii, 63. Dadaismul încearcă să submineze toate formele de artă. oprescu, a. m. 60. In orgiile de spirit... prejudecăţile vremţj sint teribil subminate, vianu, l. u. .193. Încercai... să-mi redobîndesc luciditatea, pe care mi-o submina glasul lui. blaga, h. 25. Vînzălorii ariibùlanfi au subminat deverul marilor magazine, bogza, À. î, 240, cf. .DL, dm. Autorul menţionează fugar cele două flagele care au subminat imperiul:. is.T. lit. rom. ii, 522, cf. dn2. Comunicările apropiate şi directe Intre oameni s-aii redus, subminate fiind de comunicările de la distanţă, prin telegraf, telefon, românia literară, 1969, nr. 28, 19/4. Ceva răscolitor de trist ti subminează însă ritmul săltăreţ.conTemp.’ 1969, nr. l 166,10/4, £f. m. d.,enc., dex. -0> Refl. pas. Se subminează în mod sistematic încrederea în legea fundamentală, titulescu, d. 299. 2. (Rar) A mina (2) ,,pe dedesubt", resmeriţă, d., cf. scriban, d. — Prez. ind. : subminez. ‘ ■ — Pref. sub- :jj- mina (după fr. sous-nWner). SUBMINARE, s. f. Acţiunea de a submina şi rezultatul ei,:. ■ 1. Acţiune (indirectă, ascunsă) de a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici forţa,, autoritatea sau realizarea cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva; distrugere progresivă, lentă, pê nesimţite a cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva; (învechit) su-plantare. Cf. submina (1). [Cronicarul] descrie. . . cabalele domnilor şi boierilor în subminările lor reciprocei bul.' GOM. isT. ii, 29, cf. resmeriţă, d. Guvernul otoman se văzu atacat în mod perfid, prin surprindere, după o secretă şi îndelungată acţiune de subminare a autiifitSţii sale interne, oţetea, t. y. 199," cf. dl, dm. Spiritul poetic modern.,. ajunge să facă din subminarea lirismului forma supremă a lirismului. romAnia literară, 1970, rir. 92, 5/3, cf. m.’d. enc., dex. Pedeapsa maximă pentru, subminârea economiei naţionale·. rl 1973; nr. 9 019. , '2i‘· (Rar) Minaîe1 j,pe dedesubt”. Cf. s irb mina (2). resmeriţă, d. — Pl. : subminări: ■ - .. — V. submina. SUBMINAT, -A adj. 1. (Despre autoritatea, forţa sau despre acţiuni, realizări etc., de obicei, ale adversarului) Crre a fcst slăbit, compromis, zădărnicit sau nimicit; (livresc) suplantaţ. Cf. submina. (1) în urmu· aitLolelor din presă, a ajuns cu aùtoiitaiea subminată. 2. (Rar) Minat ,,pe dedesubt11, resmeriţă, d. — Pl. : subminaţi, -te. ; — V. submina. ŞUBMINAŢÎV, -A adj, (Rar; despre acţiuni,‘factori) Çàre ppàtë submina (1). Un om Vindecai de malarie' e'ali... uri om „eliberat" de această acţiune submina-’ tivă. contemp. 1969, nr. 1 207, 9/1. — Pl. : subminativi, -e. — De la submina. SUBMINAsTÔR s. m. (Rar) Persoană cate subminează (l)w£ un subtil subminator de confraţi, românia literară, 1970, nr. 77, 8/3. — Pl. : subminatori. — Submina -f suf. -tor. SUBMINIŞTPA vb. I. Tranz. (învechit, rar) A alimenta. Mul nu deseacă,,.neastupînd izvorul, Care-i. subminiştră apă neneetat. mum-.şajju, p, 134/10, cf.. (3HEŢI:E, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. •‘v”É i g. Pînă-CCllm duşmanii rţe-au lipsit de bine, Azi ne subminislră ai noştri venînl mureşanu, p. 149/20. ’ . — Prez, ind.: subministrez, pèrs. 3 şi subminstră. ' — Din lat. subminlstrare. SUBMÎS, -A adi. (Învechit, priii Transilv.) Supus (ii i)· Cf. GHEŢIE; r; m. — Pl. : submişi, -se: — Din lat. snbinlsşus. SUBMISIÛNE s. f. (învechit, prin Transilv.) Subordonare faţă dé o autoritate. Cf. gheţie, r. m;, barcianu, alexi, w. — Pl.: submisiuni. — Din lat. subinissio, -onis. SUBMISÎV adv. (Neobişnuit) în mod supus; cu umilinţă. Şi-ngenunchjate rînduri submisiv La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă Săhe întinzi. . . Spre sărutare adorata dreaptă, beniuç, v. a. i,,55. — Submls -;· suf. -iv. SUBMÎTE vb. III. (învechit, prin Transilv.) i; Tranz. A aducë la cunoştinţă. A submis la prea înalta cunoştinţă toate blăstămăţiile cîte descoperise.· bari~ ţiu, p.a. ii, 647. Românii îi submiseră poezia, . . ·compusă: dé Andrei MureşanU. -id, ib. 689. 2. Refl. A se supune unei puteri dominatoare; a accepta o anumită autoritate. Chirghişii.... se împart în trii oţde, dintre care numai cea mică şi cea de mijloc s-au suptmis apărării ruşilor, rus, i. iii, 37/22. — Prez. ind.': subri'it. — Şi: suptmlte vb. III. — Din lat. submittere. Cf. fr. soumettre. SUBMONtAN, -A adj. Care se află în. regiunea din imediata vecinătate a zonei montane; care este caracteristic acestei regiuni; (rar) şubmuntos, (învechit) sub-muntean; Solul brun de pădure este răspînditi.. în regiunea colinelor şi a cîmpiilor submontane. agrotehnica, i, 474. Staţiunile erau folosite numai penlru... sezdnul de petrecere a vacanţei în climatul răcoros sub-montan. probl. geogr. ii, 187. Marea bogăţie a ocnelor submontane. flacăra, 1969, nr. 5, 6. — Pl. : submontani, -e. -1 Pref; sub- + montan. ; . SUBMULTIPLU, -A s..nr., adj. J. S. m., adj. (Mat.) ; (Mărime) care se cuprinde de un număr exact de ori într-o mărime mai mare de acelaşi fel. Formule pentru arce multiple şi summultiple. trigon. dr..38/2, cf. prot. — pop., n. d. :[împărţitorul] poertă .numele- de divizor ■ sau submultiplu al, lui nouă. scriban, d., cf. ltr2, DL, DM’, DER, DN2, Μ. D. ENC., DEX. 2. S. m. (în sistemul de măsuri şi greutăţi) Unitate de măsură secundară obţinută prin împărţirea unei unităţi de măsură primare într-un număr de părţi egale. Singiirul submultiplu al leului este banul, care este a. suta parte din leu. climescu, a. 210. Submultiplii metrului etalon sînt construiţi sub formă de blocuri prismatice. ioanovici, tehn. .383. Multimetru;.. submultiplu al metrului, ltr2 xi, 108, cf. dl, dm, dn2, m. d. énc., dex. — Pl.: submultipli, -e. — Şi: (învechit, rar) şiunmul-tiplu, -ă adj. — Pref. sub- -f multiplu (după fr. sous-multiple): SUBMULTÎME s. f. (Mat.) Mulţime de elemente care aparţin unei ihulţimi date; parte (I 1). Dacü\$, < B, mulţimea A se numeşte parte sau submulţime a lui. Ë. LTR2 XI, 325, Cf. DER, Μ. D. ENC., DEX. — Pl.: submulţimi. — Sub1- mulţime. SüBMUNTEAN, -A adj. (învechit) Siibmbntan. Sate întregi.. .· treceau mâi ales'in Moldova, unde boierii îi primeau bucuros şi-i aşezau mai tot în ţinuturi sub-muntene. baritiu, p. a. i, â87. întreaga zonă submun-teană a Ţării Româneşti... despre nofdo apără’.Car-paţii. hasdeu, i. c. i, 189. ■ 14644 SUBMUNTOS — 1859 - SÜBOUDIXAJIE — Pl. : submurUeni, -e. — Preţ, su6- -f muntean. .. SUBMUNTOS, -oAS àdj. (Rar) Submontan. [Solul] este răspindit în zonele submunloasă şi muntoasă. Agrotehnica., i, 475. — Pl.: submunloşi, -oase. — Pref. sub- + muntos. ■ ■ . - SUBMUSCULAR, -Ă àdj. (învechit, rar) Intramus-cular. Abcesiunea este o, adunătură subcutanată sau şub-muscularâ de puroi. man. sănăt, 200/6. — Pl.: submitsculari, -e. . .. — Pref. sub- + muscular. y . SUBNORMAL, -Ă àdj. Care se află sub limita normală. Cota ăe pădure pe cap de locuitor esle în unele ţinuturi subnormală. esc. agr. rv, 399. — Pl.: sub normali, -c. . ; % — Pref. sub- + normal (după fr. sous-normale). SUBNOTAR s. m. (în vechea organizare administrativă) Funcţionar public care ocupa în ierarhia posturilor un loc i mediat subordonat celui de notar (3).; ajutor de notar. Cu loată silă ce i-o făcea slujba de subnotar, îşi găsi singur un loc in buşea, rebreanu, i. 294. ■ ■ — Pl.: subnoiari. — Sub1- + notar. SUBNUTRIT, -Λ adj. Care trăieşte în condiţii de subnutriţie; care suferă de subnutriţie; subalimentat. Un popor· ţărănesc.. : subnutrit, biniuit de boli sociale. sadoveanu, o. xx,. 353. Cercetări au fosl făcute pc. bql-navele dintr-un azil de băirîne, tn general subnutrite, in timpul unui an de steetă şi foamete, farhon, b. 45, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: subnutriţi, -te. I .— Pref. sub- -f nutrit. ·■.„■. SUBNUTRIŢIE s. f. Alimentare insuficentă din punct de vedere cantitativ şi calitativ pe o perioadă îndelungată de timp ; stare patologică cronică datorată reducerii suh; limite normale, a raţiei alimentare sau unor tulburări funcţionale;,şubalijnentare, subalimentaţie. Ducea lumea rurală la pieirea prin.subnutriţie, pelagră, tuberculoză.,sadoveanu, o, xx, 452, cf. dl, dm. In familiile lor.bîntuie subnutriţia, foamea. v.rom. februarie . 1958, 25, ,cf. der. In slăbirea prin subnutriţie, regimul va fi. hipercaloric. abc săn. 336, cf. dn3. Nu mai avem copii debilitaţi prin. subnutriţie, gî 1968, nr. 935, 3/4, cf.. D. MED.,. M. D. ENC., DEX. — Sub1- -f nutriţie. SUBÛBSCÙR,-A adj. (învechit, rar) Neclar. Scafa există le'gaiă cu cerciiri de aramă şi cu litere subobscure sculpiie in ele. aristia, plut. 53/27. •“■‘Bl.: stibobscuri, -e. . — Pref. sub- + obScür. Cf. ’fr. s u b o bscur. SUBOCÎRMU1T0R s. m. (învechit) Persoană subordonată unui ocirmuitor, care participa la conducerea şi administrarea unui plai1 (4) sau a unei plase1 (îl 2) ; (învechit) subcirmuitor. V. pretor. Subocirmuitorul plaiului despre Buzău, către ocîrmuirea judeţului Saac (a, 1831). doc. ec. 488. fot judeţul apoi iar se mai imparte tn mai multe’ plase... unde şăd mai mul fi supt-oărmuiiori pentru înlesnirea împlinirilor în toate părţile judeţului, genilie, g. 192/26. — Pronunţat: -mu-i— Pl.: subocirmuitoti. — Şi: subtoclnnuitori polizu, subtotcîrmuiţiSr (id.) supto-clrmultor s. m. ■. — Sub1- :: ocirmuitor. SUBOFIŢÎ.R s. m. Nume generic pentru gradele militare superioare sergentului şi inferioare sublocotenentului; persoană care deţine unul dintre aceste grade. V. reangajat. Despre partea noastră s-au omorît un ofiţer,... 33 subtofiţeri cu soldaţi, cr (1829), 28/9. întllnisem un subofiţer, care se sculasă de pe boală. russo, s. 30. Cart' Capătă. premii au drit a avansa la rang de şubof,feri* calendar. (1859), 79/11. Creştea mare, dar minlea-i răminea minte de subofiţer reangajat. b^caîbAşa, s. a.V.5» ef. ddrf, ,B£ţiciantj, alexi, w., ^Λΐχι·'ΛΝχ·2. Acôlo era o forfota de subofiţeri. agîrôicf-anu, s. p. 185, cf. çade, scriban, d. Se mai liniştiră cînd văzură că subofiţerul. . . nu are altă armă' decît centironul şi spanga, camil petrescu, o. iii, 172, cf. dl, pm, der, M.' D. ENÇ,, DEX. — Pl.: subofiţeri. — Şi: (învechit) subofiţir, subto-ficér {pontbriant, d.), suhtofiţer, suptofiţer (ar 1829, 1581/16) s. m. — Sub1- + ofiţer (după fr. sous-officier). ■ - SUBOFIŢÎR s. m. v. subofiţer. SUB OL· s. m. v. sobol. SUBÔM s. m. (livresc) Persoană inferioară, lipsită de demnitatea de om. Coliban, bruta legată de josnicele lui instincte, subomul care nu cunoaşte înariparea gindu-lui şi a vorbei, fiara care vrea să-şi ucidă stăpînul. lovinescu, c. iv, 55. — Pl.: suboameni. — Sub1- + om (după fr. sous-homme). SUBORBITAL, -A adj. Care se află sau ăre loc sub orbita cerească. Cf. dex, dn3. — Pl.: suporbitali, -e. — Pref. sub- + orbital. SUBdRDIN s. n. Categorie sistematică în botanică şi zoologie, intermediară între ordin şi familie; subdiviziune' a unui ordin. Cf. scriban, d., ltr2, dm,' dn2, M. D. ENC. — Pl.: subordine. — Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre). SUBORDIN vb. I v. subordona. SUBORDINARE s. f. v. subordonare. . SUBORDInATj -A s. m. şi f., adj. V, subordonat. SUBORDINAT0R» -oARE adj. v. subordonator. SUBORDInAŢIE s. f. (învechit) 1. Subordonare CD· Vestiră ştergerea datoriilor cămătarilor, făgăduira iertarea celor trecute. . bună întocmire şi subordonaţie. vîrnav, f. 67T/16, cf. id. l. 144r/15. A doielea virtute iarăşi de frunte este supunerea şi ascultarea de cei' pre-puşi vouă... sau cum se zice subordinaţia. caian-, p. 24; Inlr-acest răspuns nu vede ostaşul alta, fără numai dreptatea, disţiplina (regula ostăşească) şi subordinaţia .(supunerea către cei mari), cr (1830), 3082/4, cf. i. golescu, c. Întîia şuptordinaţie a fost a fiilor către părinţi, genilie, g. 136/8. Nu se va mulţumi numai cu punctualitatea subordinaţiei, dară va cere de la doctorii primari... raportori despre purtarea personalului lor subordonat, .cuciura'j, d. 6/32, cf, stamati, d., polizu, prot. — pop., n. d. Nu se sfieşte a numji pe marele Mir-cea ,,domn al său“, ceea ce ar fi fost neînţeles fără un grad de vasalitate sau cel puţin de subordinaţiune. hasdeu, i. c. i, 92. Subordonatiune militară, conta, o. f. 337, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., SCRIBAN, D. 2. {Gram.) Subordonare (2). întrebuinţarea conjunctivului .-.. constituie o formă de subordinaţie. philippide, P. 207,""Cf. SCRIBANr D. 14663 subdrdinaţiune - 1860 S U BQR DONÀR È 3. Subordonare (3). Çf. negulici. Il interesa raportul de supraorfiinaţie ori de subordinaţie, aranjarea ierarhică a· fenomenelor, lucrurilor tnire ele. ralea, s. t. i, 163. - — Pl.: subordinaţii· — Şi: subordinaţiiine,. subor-donăţie, subordona|iùne, suptordinăţie s. f. — Din lat. subordinatio, fr. subordination. SUBORDINAŢIÎJNE s. f. v. subordinaţie. SUBORDXNÂŢOR, -oABE adj. v. subordonator. SUBÔRDJNE s. f. (De obicei construit cu prep. ,,în“ sau ,,din“) Stare, situaţie de dependenţă, de subordonare (1) faţă de cineva sau de ceva. Cf.· resmeriţX, d., scriban, d. Aceia din subordinea dumitalesînt din plămadă slabă, stancu, r. a. iv, 35, cf. dl. Pe cine mai ai tn subordinea ta? >preda, m. s. 13, cf. dm, dn2. O serie de ministere n-cu exercitat un control sistematic al .ţcolilor tn subordinea lor. Gî 1968, nr. 933, 4/6. Am organizat. . . un serviciu de organizare şi normare a muncii, In subordinea căruia se află o sta-lie-pilot. flacăra, 1969, nr. 1, 50, cf. m. d. enc-, dex. ^ loc, adj. In subordine = subordonat (2). Obţinuse pentru întreprinderea în subordine prima transferare a spaţiului, rl 1968, nr. 7 387. + (Gram.; rar) Raport de subordonare (2). Un membru al propoziţiei sau al frazei poale attrna de alt membru, care se află el însuşi tn subordine fată de un al treilea. iOrdan, stil. 240. — Pl. : subordine. — Sub1- + ordine (după fr. sous-ordrc). SUBORDONA vb. I. 1. Tranz. (fac t.) şi refl. A (se) plasa sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (tn cadrul unei ierarhii); a face sa fie sau a fi’ dependent de cineva sau de ceva; a face să fie sau a fi supus çuiva sau la ceva, a ,(s e) s u p u n e. Căpeteniile trupelor poloneze, silindu-le ca să (ie In datoriile lor pe cei sieşi subordinati, au căzut subt loviturile revclanţilor. cr (1831), 31*72, cf. i. golescxj, c. Deşi subordinai directorului, este totodată conlucrăloriu şi părtaş direcţiei. cuciuran, D. 7/27. Esle de folos în timp critic... să fie subordinati tofi sub o singură mcgistralură. aristia, plut. 359/12, cf. polizu. Clementina rămiişe în funcţiunea de a doua bucătăreasă, subordinată lui Dincă. sion, p. 96, cf. prot. — pop., n. n. Mulţi chiar îşi închi-puiesc că cugetarea naşte de la sine şi că simfurile-i sînl subordonate, macedonski, o. iv, 105, 'df. ddrf, barcianu. A se subordona steiului. . . zace în firea împrejurărilor. sbiera, f. s. 341, cf. alexi, w. Să nu caute a înrturi lilerctura zilei..., nici s-o supuie unui om, nici ,s.-o subordoneze unui club. în plr ii, 154, cf. şăineanu®, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Ii rflSlumă toate planurile şi-l sili la o înţelegere cu boierii care-l subordona vremelnicei slăpîniri. oţetea, t. v. 217. Toate poartă amprenta instituţiilor subordonate autorităţii supreme a steiului, bogza, a. 1. 262, cf. dl. Aceşti vornici erau subordonaţi marilor vornici, stoicescu, S. D. 203, Cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. T r a n z. A face să depindă de o cauză, de Îndeplinirea unor condiţii anterioare; a condiţiona. Consu-mafiunea la rîndui său este subordinată producţiunii. ghica, c. e. iii, 23. Creditorul nu va putea fi constrîns să elibereze amanetul mai nainte de a se fi plătit ambele creanţe, éhiar cînd nu s-ar fi stipulat de a subordina amanetul la plata datoriei a doua. hamanOiu, c. c. 423, cf. şăineanu2. în ccesl regim producţia era riguros subordonată consumaţiei, oţetea, r. 41. Curtea nu poale examina chestiunea amnesliei din moment ce recurentul a su-bordonat-o unei eventuale casări, cod. pen. r. p. b. 237. + Tranz. şi refl. Spec. (Gram.) A face să depindă sau a depinde din punct de vedere sintactic de un. element regent sau de o propoziţie regentă. Apozi-ţia nu este subordonată termenului determinat, ci stă, din punct de vedere logic, pe acelaşi pion cu acesta, scl 1954, 126. Elementele predicative suplimentare... eu posibilitatea de a subordona uhor părţi de vorbire nominale. L. rOm. 1967, 489. 3. T r a n z. şi r e f 1. A acorda sau a căpăta o impor- tanţă secundară în raport cu altceva ; a trece sali a face să treacă pe planul al doilea (în favoarea a altceva); a face să devină sau a fi un mijloc pentru obţinerea unui rezultat. Acest aşezămtnl fiind acum deodetă pentru noi de un interes secundariu, sùbordonat celui de căpetenie, nu poate afla aicea descriereâ ca mei pre larg. cuciuran, d. 15/10. Ideea adevărului a fost subordinată ideii frumosului, barasch, i. f. 4/27. Se impune omului de stal detoria. . . de a-şi da samă care este ideea dominantă căreia celelalte trebuie să i se subordoneze, maiorescu,-d. i, 52, cf. resmeriţă, d. înlr-o societate lacomă de plăceri şi de onoruri, lotul e subordonat interesului egoist, lovinescu, c. iv, 72, cf. cade. Primăvara e un miracol, dar periodicitatea lui anuală şi literatura au făcut din primăvară un fapt divers, subordonat vieţii sociale, teodoreanu, m. iii, 320, cf. dm, dn2. Arta romană, subordontnd frumosul utilului, comemorează iz-binzile militare, scînteia, 1966, nr. 6 934. încercăm să ne formulăm mai degrabă un crez, adică un ideal estetic, eăruia să-i subordonăm principiile organizatorice, τ septembrie 1968, 15. Subordontnd pe individ colectivităţii....se.omite personalitatea umană, aspiraţiile indi- viduale. romAnia literară, 1969, nr. 60, 28/3. 4. Tranz. şi refl. A (se) include (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai,largă, sau, p. e x t., tn altă sferă; a (se) subsuma (1). Cf. lm. Deosebim enormul grup getic, nu ca subordonat thracilor, ci drept coordonat acelora, pârvan, g. 675. Posibilitatea de a subordona oricare din aspectele realului in sfera valorii estetice. . . determină aşa-numila atitudine estetică în faţa lumii,şi a vieţii, vianu, e. 73. Dincolo de substitutul format de cuvinte... găsim un înţeles pe care nu-l putem subordona unui concept, id. p. 173. Dialectele şi jargoa-nele sînt ramificaţii. . . [ale limbii] şi îi sînt subordonate. scl 1950, 129. Genurile literare, care du particularităţi de stil specifice, se subordonează celor două varietăţi ca părţile faţă dc întreg, coteanu, r. l. 81. Tot ce-a făcui el a fost subordonat unui singur scop. lăncrănjan. c. ii, 526. Graiuri le olteneşti sînl subordonate subdialectului muntean? l. rom. 1967, 454. + A (se) armoniza ciu mediul înconjurător, a (se) acomoda la acest mediu; a (se) încadra (în anumite legi, într-o anumită disciplină, într-un anumit proces etc.), a (s e) s u b s u ni a (1)· Cf. stamati, d. Pînă la ce punct se·poate subordina. ...un popor, tn bine şi-n rău, Înriuririi pămîntului? hasdeu, i. c. i, 171. Toate se subordonau înriurirei pre-dominaloare a spiritului vieţei şi culturel romane, xenopol, i. R. i, 149. Mulţimea se supuse şi începu să sc risipească. Pătrunsese în ea o disciplină căreia i se subordona fiecare, beniuc, m. c. i, 13. Decorul lui. . . nu se subordonează doar atmosferei, τ mai 1964, 67. Am holărît să respect normele internaţionale de productivitate .. . Am subordonat creaţia unor norme tehnice, cinema, 1968, nr. 6, XII. — Prez. ind. : subordonez şi (rar) subordôn (scriban, d.). — Şi: (astăzi rar) subordiné vb., I. — Din fr. subordonner. — Subordina < lat. subor-dinare, germ. subordinleren. SUBORDONARE s.f. Acţiunea de a (se) subor-d o n a şi rezultatul ei. 1. Plasare sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (in cadrul unei ierarhii); faptul de a depinde de cineva sau de ceva, de a se supune cuiva sau la ceva, dependenţă, supunere, (învechit) subordinaţie (1). V. aservire, a t î r n a r e. Cf. subordona (1). Cf. negulici, polizu, ddrf, barcianu, alexi, \v. Legea internaţională apare... nu ca o lege de subordonare, ci ca o lege de coordonare, titulescu, d. 298, cf. di,, dm. Oraşul Bucureşti este tn prezent sin- 14068 SUBORDONAT 186. -~ SUBQRIZONT gurul oraş- de subordonare republiccnă, subordonai direct . organèlor centrale ale statului, pr. drept, 41. Raporturile dintre noi sînt de colaborare, nu de sdbordonare. BARBU, Ş. N. II, 245, cl. DN2, DEX. 2. Spec. ,(Gram.) Raport,sintactic Intre două elemente lingvistice (propoziţii, construcţii, cuvinte) în care unul dintre elemente determină din punct de vedere gramatical pe celălalt; (învechit) subordinaţie (2). Raportul dintre cuvintşi freză nu-i cel de subordonare, ci de coordonare, puşcariu, l. r. i, 108.. AU tip de frază formată prin subordonare este cccla in care propoziţia subordonată exprimă un raport· âtrib'utiv.- iordan, l. r. 708. Dccă analizăm procedeele de-construcţie-ah lui Bălcescu, observăm că ln raportul dintre coordonare şi subordonare predomină coordonarea, vianu, m. 184, cf. dm. Delavrancea nu mai era mulţumit de fraza legală cursiv cu subordonare şi coordonare explicită, çqteanu, r. l. 79, cf. der, dn2.' Indiferent dacă împărtăşim sau nu teza subordonării subiectului, verbul, copulativ nu intră ln conexiune sintactică decit cu subicclul. l. rom. 1967, 489, cf. m.' d. enc., dex. 3. Faptul de a acorda sau de a căpăta o importanţă secundară in raport cu altceva; trecere pe planul al doilea (in raport cu altceva); (Învechit), subordinaţie (3). V. supune (3). Cf. subordona (3). Savanţii progresişti ai lumii. . . condamnă subordonarea ştiinţei scopurilor de ucidere a oamenilor, lupta de clasă, 1952, nr. 6, 151. Subordonarea eroică a individului faţă de comandamentul salvgardării celui mai de preţ bun colectiv, patria, contemp. 1969, ni. 1 173, 4/5. 4. Includere (ca parte, ca element particular) intr-o sferă mai largă sau, p. e x t., în altă sferă; subsumare. Cf. subordona (4). Cf. der, dn2, · m.d. enc. ·¥ Armonizare sau acomodare cu mediul înconjurător; încadrare (in anumite legi, într-o anumită disciplină, într-un anumit proces etc.). Cf. subordona (4). Din acceaşi'concepţie generală de subordonare la ambianţă . . vom respecta legile materiei, ale tehnicii mediului geografic, ln plr ii, 548. Această fidelitate extremă, această subordonare programatică faţă de spiritiil operei literare, are in momentul de faţă o însemnătate principială pentru teatrul nostru, τ mai 1968, 47. — Pl.: subordonări. — Şi: (astăzi, rar) subordinâre Ş. f. NEGULICI, POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., DN2, M. D. ENC. — V. subordona. SUBORDONAT, -À s.. m. şi f., adj.,1. S. ni. şi f. Persoană (sau p. ext. instituţie, organizaţie etc.) care se află ln subordinea, sub autoritatea, sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii). V. i n f e r i o r, subaltern (D· Cf. subordona (1). Arhiepiscopul pe subordinaţii săi cei bisericeşti, de vor greşi, după canoane să-i poală pedepsi, şincai, hr. iii, 159/6. Cum se cuvine să se poarte el in toate stările vieţii, ca domn şi ca slujitor,. . . ca mai mare şi subordinat. fl (1838), 212/7. Administrarea este a asigura slujbele publice prin insuşi-le sale lucrări sau prin ale supl-ordincţilor. oenilie, o. 137/29. Guvernul caută prin toate mijloacele... să poată fcce din români o asociaţiune forsală de slăpini şi de subordinaţi. ghica, c. e. ii, 585, cf. prq.t. — pop., N. d. Bătrînul colonel. . . a lăsal plăcute şi vesele suvenire printre subordonaţii lui. odobescu, s. iii, 22, cf. iorga, l. ii, 334, scriban, d. Aceste ameninţări n-au curmat abuzùrile de putere ale vătafilor şi subordonaţilor lor. oţetea, t. v.' 76, cf. dl, dm, dns. Subordonaţii maiorului... reţinuseră pe unul din ,,infractori1'. scînteia, 1969, hr. 8 106, cf. dex. 2. Adj. Care se află sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în cadrul unei ierarhii); care depinde de cineva sau de ceva; dependent, supus (Il 1), ln subordine, v. subordine. V. inferior, subaltern (1). Cf. s u b o r d o n a (1) . Bine să ia sama ca articulii de ceată prin subordinatele lor ţehuri desă-vtrşit să se lină. sţ 44/9, cf. i. GOLEsfcu,!c. Dreg'ătoriile sint o graduală administrare' după regule şi legi a clase- lor suptordinale. genilie, g. 139/24. Ţeara se împărţi in mai mulle ţircuri supt-ordinale. săulescu, hr. i, 176/26; Va cere de la doctorii primari şi de la administratori pe fieşcare lună raporturi despre purtarea personalului lor subordinat. cuciuran, d. 6/32, cf. negulici. Cu cil corpul se depărtează de desăvîrşire, cu aiît puterile înţelegătoare şi morale vor fi mai inferioare (mai proaste, mai jos ), subordinale şi negative, fis. 163/24, cf. barcianu, alexi, -vî., resmeriţă, d., cade. Le vom evoca un regim al tristeţilor de ieri şi al stării noastre subordonate. SADOVEANU, O. XVII, 89, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DN8, DEX. 3. (Gram.; în sintagma) Propoziţie subordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care depinde de altă propoziţie din punct de vedere gramatical, îndeplinind, în formă de propoziţie, funcţia unei părţi dc propoziţie a regentei; propoziţie secundară (v. s e c u n-d a r2 g), propoziţie dependentă. Cf. subordona (2). Propoziţie subordinată este aceea care nu poale sta singură fără cea principală, gr. r.—n. ii, 69/25, cf. 70/6, resmeriţă', d., cade. Fraza familială conţine şi fropoziţii subordonate, iordanî, stil. 241, cî. scriban, d. Primul grup al subordonatelor e:ie ar.tcrior piopozi-jiei principale, vianu, m. 186. Acţiunea din sul ordonată esie anterioaiă acţiunii din regentă, scl 1S54, 311· In cazul propoziţiilor subordonate de multe ori se foloseşte un mod sau altul mimai datorită regulilor de concordanţă. graur, i. l. 152. Subordonatele se definesc după partea de propoziţie carerle corespunde în sintaxa propoziţiei. scl 1957, 264, cf. dl, dMj coteanu, r. l. 77, dn2, dex. •ν’ (Urmat de determinări care arată felul) Propoziţia a primii la o asemenea construcţie ori forma propoziţiei principale. . . ori pe aceea a propoziţiei subordonate subiective, philippide, p. 52. Subordonate necircumslan-tiale (subiective, predicative, atribulive. . . ). gram. rom2, ii, 257. 4. Adj. Care are o importanţă secundară în raport cu altceva (v. subsecvent 1); p. e x t. de mică importanţă; neînsemnat. Cf. subordona (3). Aceste două sînl desghinale una de alia. . . numai in nişle lucruri cum le zicem accidentale sau subordinale. fm (1839), 203>/20. 5. Adj. Care este inclus (ca parte, ca element particular) lntr-o sferă mai largă sau, p. e x t., în altă sferă; subsumat. Cf. subordona (4). Noţiune subordonată. DN2. — Pl. : subordonaţi, -te. — Şi: (astăzi, rar) subordinat, -ă, (Învechit, rar) suptordinât, -ă (scris şi supt-ordinal) s. m. şi f., adj. — V. subordona. SUBORDONAT0R, -OÂRE adj. 1. (Gram.; despre elementele de relaţie) Cu ajutorul căruia se marchează un raport de subordonare (2). Cf. subordona (2). Repetarea verbului esle precedată de o conjuncţie subor-dinătoare. iordan, stil. 263, cf. dn3. Conjuncţiile pot fi coordonatoare sau subordonatoare, ist. l. rom. i, 210. Apare nejuslificală marcarea grafică. . . exclusiv a elementelor subordonaloare. l. rom. 1967, 203. Valoarea lui ,,cind“ subordonalor slăbefic. ib. 391, cf. m. d. enc. 2. Care subordonează (3). In afară de adaptare, deci de echilibru cu mediul, exislă evoluţia, concept subordo-nator. . . al adaptării şi homeostaziei. romănia literară, 1970, nr. 66, 28/1, cf. dex. — Pl.: sub or donatori, -oare. — Şi: (rar) suboidinatiir, -oare (iordan, stil. 241), subordinător, -oare adj. — Subordona -f suf. -lor. SUBORDONÂŢIE s. f. v. subordinaţie. SUBORDONAŢIUNE s. f. v. subordinaţie. SUBORIZ0NT s. n. (Geol.) Strat în cadrul unui oii-zont (2), determinat de caracterele aspectului morfologic şi de proprietăţile solului. Partea inferioară a ori- 14673 SUBPARCELĂ — 1862 - SUBPONDERAL zontului A esle denumită suborizontul A2. agrotehnica, i, 364. După diferenţierea aspectului morfologic şi a proprietăţilor, orizonturile se împart în suborizonluri. L'TR2 xm, 353. — Pl.: suborizonluri. — Sub1- 4- orizont. SUBPARCÉlA s. f. Subdiviziune a unşi parcele (1). Pe măsură ce se omogenizează arborelele din cadrul parcelei, dispare diferenţa dintre subparcele prin contopirea lor. ltr2. — Pl.: subparcele. — Sub1* 4- parcelă. SUBPAT s. n. v. supat. SUBPĂMIffTÎANi-Ă adj. v. subpămlntean. SUBPAMÎNTIC, -Ă adj. v. subpăteînţie. SUBPAMÎNT, -A s. n., adj. 1. S. n. (învechit) Subsol (1). Nu ascunde-se osul mieu de tine ce fapt-ai în ascuns. Şi adunatul mieu întru suptpămînt. coresi, ps. 380/1. Fericiţăii ieste viata cînd în întunerecul supt-pămîhtului îmblă. cantemir, i.i.i, 116.Subpămîntul este pătura de pămînt ce se află dedesubtul acelei aflate deasupra. er 96v/16. Subtpăm'intul este culcuşul geologic asupra căruia zace nemijlocit pămîntul vegetal, brezoianu, a. 21/23. Dacă subpămîntul este alcătuit din slîncă, atunci se sfaramă pînă la adîncimea plugului, i. ionescu, m. 319. Tot în lemniţ’ aci sint? O, blestematul subpămînl ! GORUN, F. 20, Cf. CIOCÎRLAN, P. P. 43, DL, DM. 2. Adj. (învechit, rar) Subteran (1). Văzui o zidire suppămînlă (zidită supt pămînt) foarte frumoasă. gorjan, h.i, 105/4. + (Rar; Substantivat, f.) Subterană, v. subteran (2). Vinlil intră înlr-o subpămîntă secretă, făcută din sule de încăperi, călinescu, s. c. l. 104. Pl.: (1) subpăminturi. — Şi: (învechit) subtpă-mîntj suptpămînt s. ţi., (învechit, rar) suppămînt, -ă adj. — Sub1- 4- pămînt. SUBPĂMÎNTEAn, -A adj. Care se află sau care se petrece sub suprafaţa .păniîntului ; care este specific acestui mediu; subteran (1), (învechit) subpămîntenesc, subpămîntesc, subpămîntic, (învechit, rar) subpămint Climă subpolară = climă cu iarnă aspră, vară rcce şi precipitaţii puţine, caracteristică regiunilor descrise tnai. sus. Cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc. 197. — Pl. : subpolciri, -c. — Pref. sub- + polar. SUBPONDEHAL, -A adj. Care are 0 greutate ma mică deciţ cea normală. Cf. dex. 14688 subpopulat - 1863 - Şt'BRASĂ — Pl;.: subponderali, -e. — Pref. sub- +■ ponderal. SUBPOPULAT, -A àdj. (Despre ţări, teritorii etc.) Car.e ,âre populaţie puţină în raport cu suprafaţa şi condiţiile de viaţă de .care dispune. Cf. dl, dm, m. d. enc., DEX. — Pl. : subpopulaţi, -le. — Pref. sub- 4 populat. SUBPREFECT 5. m. (In vechea organizare administrativă a ţării) Persoană subordonată unui prefect (*)> care participa la. conducerea şi administrarea unei plase1 (II 2) sau a unui judeţ; titlu purtat de această persoană.. Cf. i.. golescu, c. Fu pc rînd subgrefier, subcomisar şi subprefect la o plasă, .negruzzi, ş. i, 111, cf. prot. pop., n. d., pontbriant, d. Prefectul, stibpre-fecţii,- urmaţi de funcţionari mai mici şi .de dorobanţi, il însoţeau în calc. bolintin.ea.nu, o. 440. Subprefectul ... a primii inlîi peşcheşul, caragiale, o. i, 56, cf. DDRF, BARCIANU, A.LEXI, W., ŞAINEANU2.. Proccsc-Verbalc de ale primarilor, subprefecţilor. . ., toate scrise intr-un stil greţos, brătescu-voineşti, p. 250, cf. resmeriţă, d., cade. El se arc bine cu svprefcclu, cu prefectu. şi. . .. cu toţi ciţi impart, legea. c.. petrescu, î. ii, 209. Subprefectul, după ce a luat ordine şi instrucţiuni de la centru, a făgăduit că soseşte la faţa tocului, cocea, s. i, 277, cf. SADOVEANU, O. XIX, 37, SCRIBAN) d., di-, dm, m. d. enc., dex. Ordonează la domnu suprefecl. vîrcol, v. 58, cf. folc. olt. — munt. u, 241. + F i g. (Prin nord-estul Olt.; in forma suprefecl) Femeie cicălitoare. Cf. cta-uşanu, V. 200: — Scris şi·.· sub-prefect, cade. — Pl.: subprtficţi. — Şi: (popular) supreféet (accentuat şi sûprefeet^ÂM sn m h 983, alrm sn ii h 728), (învechit) subtprefcct (barcianu, alexi, λυ.), (regional) suppreféct (alr sn 111 h 893/365, alrm sn îi h 728/365, accentuat şi: stlp-prefccl alr sn iii h 893, alrm sn π h 728), sùppreîept (alr sn iii h 893/605, alrm şn ii h 728/605), suprefept (alr sn iii h 893/346, alrm sn ii h 728/346, accentuat şi silprefepl alr şn iii h 893/130, alrm sn ii h 728/130), (Învechit, rar) suptpreîcct (i. golescu, c., pontbriant, d.) s. m. — Sub1- -f- prefect (după fr. sous-préfet). SÜBPREFECTÙRÀ s. f. 1. (în vechea organizare administrativă a ţării) Instituţie care constituia un for subordonat prefecturii (2) şi care era condusă de un subprefect; p. ext. clădirea in care îşi avea sediul această instituţie; funcţionarii instituţiei. Şă nu stea hirtiile cu lunile prin cancelarii nctucrale, cum am găsit . ea la unele subprefecturi, ghica, c. e. 122. Subprefectura plăşei Colenlina. sion, p. 204, cf. trot. — pop., n. d. A mers la primărie, apoi la subprefectura. caragiale, o. i, 56. In Nccule se află, pc lingă taftul subprefectura, judecătoria de ocol. delavrancea, h. t. 211. Se repezi într-un vaiet la arestul subprcfeclurii. bujor, S; 47. Am luat pe slorăşul aista dc la suprefeeiura din Broşleni. hogaş, dr. i, 130, cf. resmeriţă, d. Medicul veterinar al judeţului. . . a fost încunoştinţat telegrafic dc subpre-fcctură. babeş, o. a. i, 101, cf. cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc,., dex. fr Expr. (Regional) A bale (sau a Înjura pe · — Sub1- 4 primar. SUBPROCURATÔR s. m. Funcţionar subordonat unui procurator (2). Avea sub dinsul mai mulţi subpro-curaiori, îngrijitori ai deosebitelor mine de aur'aL Daciei. ΧΕΝΟΡΟΙ, I. R. I, 183. — Pl.: subprocuratori. — Sub1- 4- procurator. SUBPRODUCŢIE s. f: Producţie inferioară nevoilor consumului. Cf. dn3. — Pl. : subproduclii. — Sub1- -|- producţic (după fr. sous-producliori). SUBPRODUS s. 11. Produs obţinut în procesul de fabricaţie a altui produs; produs secundar. Cf. dn2. Lichidul, cbnţinînd... reziduuri de drojdie şi subproduse de fermentaţie, este supus distilării.-flacăra,· 1969, nr. 1, 62, cf. m. d. enc,., dex. — Pl. : subproduse şi (rar) subprodusuri (dn2). — Sub1- -f produs (după fr. sous-produit). SUBPROVÎNCIE s. f. Diviziune administrativă a unei provincii (2) aflată sub controlul fiscal şi sub conducerea unui procurator (2). Autoritatea... fiscală era împărţită. . . între trei procuratori, pentru cele trei subprovincii. xenopol, i. r. i, 162. — Pronunţat: -ci-c. — Pl.: subprovincii. — Sub1- + provincie. SUBPÛNE vb. III v. supune. SUBPÙNERE s. f. v. supunere. SUBPÙS,-A ş. m. şi f. v. supus. SUBRÂMURĂ s. f. Fiecare dintre ramificaţiile oinei ramuri (v. ram1 6); subdiviziune a unei ramuri. Adincirea procesului de diverşificqre a ramurilor fi subramurilor economice, flacăra, *1969, nr. 2, 10. Optica este enumerată printre subramurile de bază care urmează să se dezvolte cil precădere, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. m. d. enc. 776. — Pl. : subramuri. — Sub1- 4- ramură. SUBRÂSĂ s. f. (Rar) Fiecare dintre ramificaţiile unei rase2 (1) umane. Cileva arătări din autorii vechi 14702 SUBRAŢ - 1864 - SUBROGATÔRIU ar îndrepta încă o precizare chiar a subrasei arice de care se ţineau popoarele Sci'iiei. xenopol, i. h. i, 39. — Pl.: subrase. — Sub1- + rasă (după fr. sous-rcce). SUBRAŢ s. η. 1. Regiune a corpului omenesc, de forma unei cavităţi, situată pe partea interioară a articulaţiei braţului cu umărul; axilă, subsuoară (I 1). Cf. m. d. enc., dex. Ψ Loc. a d v. La subrcţ = (indică modul de purtare a unor obiecte, a unor greutăţi) susţinut de braţ şi de partea laterală a toracelui ; la subsuoară (v. s u b s u o a r ă I 1). Ţiganii de cîr-ciumi intrau cu vioarele la subraţ. ardeleanu, d. 289, cf. DL. 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă, subsuoara (1 1) şi care corespunde părţii de jos a încheieturii mînecii cu corsajul; subsuoară (I 2). Cf. ltr3, m. d. enc., dex. — Pl. : subrciţe. — Sub1- + braţ. SUBRÂUs. n. (Mai ales la pl.) Bucată de pînză (cau-ciucată) aplicată la subsuoara hainelor pentru à le proteja de efectele transpiraţiei. Cf. nica, l. vam. 230. DL, DM, M. D, ENC., DEX. ·- Pl.: subrauri. — Şi: subrâur s. n. dex. — Din fr. sous-bras. SUBRÂUR s. n. v. subrau. SUBRĂCÎRE s. f. (Fiz.) Situaţie metastabilă a unei substaifiţe care, fiind răcită lent, îşi păstrează starea de agregare, deşi la temperatura atinsă ar fi trebuit să treacă într-o nouă stare de agregare; suprarăcire. Existenţa stărilor de subr.ăcire şi supraîncălzire se dato-reşte fenomenelor de suprafaţă, ltr2, cf. dl, d.m, der, m. d. enc., dex. — Pl. : subrăciri. — Sub1- + răcire. Cf. fr. s o u s-r e f r o i d i s s e-m e n t. SUBRĂCÎT, - adj. (Fiz.; despre substanţe) Care se află tn stare de subrăcire; suprarăcit. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl.: subrăciţi, -te. — Pref. sub- + răcit. SUBRgĂlSĂ s. f. (Prin nordul Munt.) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape. Cf. băcescu, p. 185. — Pl.:? — Cf. mreană. SUBRËCTOR s. m. (în dicţionarele din trecut) Prorector. Cf. barcianu, alexi, w. — Pl. : subrectori. — Sub1- + rector. C'f. germ. Subrektor. SUBREI)ACŢIE s. f. Redacţie locală subordonată redacţiei centrale a unei reviste, a unui ziar etc. ; local în care Îşi desfăşoară activitatea acest colectiv de redacţie. [A venit] ia subredacţia noastră din Piteşti. rl 1973, nr. 9017,2/3. — Pl.: subredacţii. — Sub1- + redacţie. SUBÏJÉTÀ s. f. (Astăzi rar) Femeie (tinără) angajată pentru a Îndeplini unele ţreburi casnice, mai ales cu atribuţii de cameristă; fată în casă. V.servitoare, slujnică. Cf. helîade, d. j. 70/9. Apoi vezi, domnule, -i zisă cu naivitate subreta (fdta) însărcinată de a-i închide uşa. fm (1846), 1892/39. Lachei, valeţi, subrete, . . mişunau în toate părţile, sion, p. 97, cf. prot. — pop.; n. d., pontbriant, d". (Boza, subreta, apare) —Ce faci cu ceaiul? — E gala, coniţă. caragiale, m. 211, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., resmejriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Două servitoare, foarte frumuşele, cu aer de subrete pariziene, teodoreanu, m. ii, 358, cf. scriban, ţ>. .Marieta ! a strigat doamna baroană la subretă. arghezi, l. 40. Subreta (casa avea o astfel de subalternă tn afară de bucătăreasă) îi întinse de pe tavă o cecşcfi. călinescu, b. i. 113. Cînta, căţărată pe fereastră, o subretă cu boneţică. pas, z. i, 12. Am aranjat cu subreta ta. . . să-mi cumpere nişte cireşi, vinea, l.-i, .65, cf. ol, dm. Subreta Baroanei strînge-n ladă îmbrăcăminte, rochii. τ iulie 1964, 51, cf, dn2, m. d. enc., dex.· 2. Personaj feminin din comedia (şi opereta) clasică ce joacă rolul de fată In casă şi de obicei, contribuie la intrigă; rol deţinut de acest personaj. Are grafii şi naturel în jocul său şi va putea să se facă o plăcută subretă. gtn (1836), 502/12, cf. valian, v., stamati, d. Doamna... anunţă debutul d-rei. . . într-un rol de subretă. alecsandri, o. p. 130. Actriţă de mîna a doua. .., ea juca subrete, deşi pasul şi atitutinea arătau pe tragediana. eminescu, p. l. 136, cf. barcianu, alexi, v/., resmeriţă, d., ivela, d. m., şăineanu, d. u., cade. Dragostea se luptă tn complicitatea unei subrete împoriva bătrînului tutore, lovinescu, c. iv, 126, cf. scriban, d., dn2. Putea reţine şi fredona la ieşirea din spectacol aria primadonei, a subretei, m 1968, nr. 1, 29. — Pl. : subrete. — Din fr. soubrette. SUBROGA vb. I. Tranz. (Jur.; complementul indică persoane) A substitui in cadrul unui raport juridic, urmlnd ca drepturile şi obligaţiile celui substituit ,să revină subj-ogatului; (complementul indică bunuri) a transmite calităţile juridice în cadrul unui patrimoniu ori al altei universalităţi juridice. Cf. prot. — pop,, n. d., antonescu, d. Coeredele sau suc-cesorele cu titlul universal, care din cauza ipotecei a plătit din datoria comună mai mult decît partea sa, tn contra celorlalţi eoerezi sau succesori cu titlu universal numai pentru partea ce fiecare din ei era obligat a plăti, chiar cînd coeredele ce a desfăcut datoria ar fi fost subrogat în drepturile creditorilor, hamangiu, c. c. 184, cf. C.ADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. (Substantivat) Legătura de serie... Uneşte fiecare întipărire atît cu antecèâefitq cît şi cu subsecventa sa: conta, o. f. 75, cf. alexi, w..<ţ> (Adverbial) A cărei voinţă este declanşată de alarmanta perspectivă a publicării scrisorii' de dragoste... 'şi subsecvent, a compromiterii, românia literară, 1970, nr. 90, 5/1. + Care S'e'află pe planul al doilea; p. ë x ţ. subordonat (4). Prezenţa unui- moştenitor dintr-o clasă preferată exclude pi moştenitorii din celelalte citise subsecvente, pr. drépt, 411. Intenţia autorului fiind, în primul rînd, aceea de a'oferi : ;. un crez ideologic, figuraţia plastică a tabloului de viaţă rămînînd subsecventă, ist.· lit. rom. ii, 66. 2. (Geogn ; despre văi) Care se dezvoltă paralel ;cu direcţia straturilor şi perpendicular pe înclinarea lor. Văile subseemnte-.sînt, în general·, asimetrice, avînd un versant, abrupt, ltr2. Văile din Oltenia vestică au. -un caracter subsecvent, probl. geogr. i, 107, cf. m. d. enc_ — Pl.: subsecvenţi, -te. — Şi: (învechit) sulise- cuént, -ă adj. — Din lat. subséquens, -ntis, fr. subséquent. SUBSEMNA vb. I. Tranz. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Astăzi rar) A semna (II 2). Arhiducele... subsemna toate actele publice, bariţiu, p. a. ii, 27. Cînd se compune de către.un străin, se cere ca rţlimaidecît să fie.subsemnată ... de cel ce. o dă.· marian, î. 21, cf. ddrf, gheţie, r. m.., barcianu, alexi, w., şăineanu2. Se răzgîndi şi subsemnă:. . . Andrei, hogaş, dr. ii, 86, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc, dex: Refl. pas. Diata în scris se fuce şi şe subsemnează de regulă de către cel ce o dă. marian, î. 21. ♦ Tranz. . (Rar) A scrie (I 1). li refuză. . . cererea în scris, cu cîteva vorbe subsemnate de dînsul. codru-drăguşanu, c. 239. Uricariul, adecă scriba, îşi subsemna numele, hasdeu, i. v. 31. 2. (Rar) A acorda importanţă secundară in rap'ort cu altceva; a trece pe planul al doilea (In favoarea a alţccva). Premisa. . . căreia îi subsemnăm printr-un silogism celelalte acte sufleteşti, ralea, s. t. ii, 120. — Prez. ind. : subsemnez şi (invechit, rar) subsémn (gheţie, r. m., barcianu). — Şi : .(învechit) subsignâ vb. i. gheţie, r.. m., alexi, -w. — Pref. sub- -)- semna' (după fr. soussigner). subsemnAre s. f. Acţiunea de a subsemna (1) şt rezultatul ei. Cf. ddbf, gheţie, r. m., alexi, w. — V. subsemna. SUBSEMNAT, -A adj., s. in. şi f. 1. Adj. (învechit; despre acte, ■ documente, scrisori, etc.) Semnat2 (II 2). M-am pomenit, cu o adresă. . . subsemnată Teii, JV. Golescu. GHICA, A. 646, Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D. + (învechit, rar) (Despre picturi, desene etc.) Care, are dedesubt un text explicâtiv. Fiecare imagine se află subsemnată cu litere romane; afară de unele vocale ce stnt lăsate pîntr-înselc chirilice, pelimon, i. 125/17. + iRar) Menţionat (in scris).. Toate numele citate... Srau văzut foarte adesea sUbscmnUe în josul a unor scrieri, macedonski, o. iv, 27. Intre reprezentanţii ţărilor subsemnate au avut loc, la Geneva, convorbiri, titu-lescu, D. 124-, 2. S. m. şi î. (De obicei articulat şi urmat de indi- • carea numelui şi prenumelui) Semnatarul unei cereri, al unei declataţii, al unui proces-verbal etc.; (învechit şi popular) subscris (3), (invechit) subiscălit. Subsemnaţii. . . întreprind a da afară o gazetă snb numele de' României (a. 1838). plr i, 60, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Subsemnatul eînclinat să admită... numai trei alte epoie ale bronzului dacic, pârvan,' o. 290, cf. cade. Subsemnatul. . . am onoarea a va aduce la cunoştinţă că vagonul. . . e plin de ploşniţe, bogza, a. î. 367, . cf. dl, dn2. Subsemnatul a făcut şi un ciclu de iniţiere în.ale sportului, cinema, 1968, nr. 9, 37, cf. m. d. enc., dex. ■♦· P.- ext. (Familiar; art.) Nume pe care şi-l dă persoana·care vbrbeşte; (invechit şi popular) subscris . (2), (regional) tetea, (argotic) maîidea, inand. Această supremă eleganţă aparţine numai subsemnatului. c. pétresctj, î. ii, 52. Pălării care nimeresc. . . în ■capul unâr spectatori neutri, îndeobşte străini câ subsemnatul. RALEA, S. T. I, 336, cf. DEX, DSR. Pl,: .subsemnaţi, -le. — Şi: (regional) supseumat s. rn. bul. fil. vi, 140. ‘ ' · ' — V. subsemna (după fr. soussigné). SUBSEMNAtÙRA s. f. (învechit) Semnătură (2). Feriţi-vă de a pune subsemnătura pe orice act în contra autonomiei şi suzeranităţii, helîade, ap. ghica, a. 725: Arhiducele ... subsemna toate actele publice, la care pînă atunci Se cerea neapărat subsemnătura,regelui* BARIŢIU, P. A. II, 27, cf. DL. — Pl. : subsemnăluri. — Subsemna ^ suf. -ătură. SÜBSÉRIE s. f. Subdiviziune a unei serii (3). Putem diviza aceste experienţe în trei serii şi fiecare serie tn două subscrii', babeş, o: a. i, 219, cf, ltr2. —. Pl. : subserii. — Sul»1* serie. 14738 SÜSSERVITOR - 1868 — SUBSOL SUBSERVITÔR, -OARE s. m. şi f. (învechit, rar) Infirmier. De la directorul atlrnă şi alegerea şi dimisia practicanţilor hirurgi, a personalului subhltern şi a sub-servitorilor. cuciuran, d. 6/27. Bolnavii unei sale simple sini slujiţi de o soră. o subservitoare de zi şi una de noapte, id. ib. 42/1. — Pl. : subservilori, -oare. — Sub1- + servitor. Cf. lat. subservitor. SUBSÎD s. n, v. subsidiu. SUBSIDÉSi'f s. f. 1. (Geol.) Proces de coborire treptată à scoarţei terestre, care are loc in bazinele de sedimentare pe măsura acumulării depozitelor, yonele de subsidenfăse caracterizează prin formarea de depozite geologice groase, ltr2. în regiunile. . . de cîmpii joase, mişcările dţ ridicare au fost asociate cu cele de subsi-denţă. mo i, 173, cf. der, dn2, m. d. enc., déx. 2. (Meteor.) Fenomen de coborire a unei mase dc aer, Însoţit de Încălzirea aerului. Cf. ltr2* dn2, m. d. ENC., DEX. — Din fr. subsidence. Cf. lat. subsidentia. SUBSIDIAR, -A adj. Care serveşte ca element secundar pentru Întărirea unui raţionament, a unei teorii etc. ; care este de ordin secundar, a c c e s o r i u, anex, auxiliar, complementar, Întregitor, secundar (2),suplimentar(2),(rar) complinitor. Cf. prot. — pop., n. d., anto-nescu, d., ddrf, gheţie, R. m. Această carte, scrisă in nemţeşte, va rămînea,... ca o valoare colaterală, ca un mijloc de lămurire subsidiară, săm. v, 264, cf. barcianu, alexi, w., şXîneanu2. Ba adaoge ici şi colo lămuriri subsidiare despre originea lui Dosoftei. iorga, l. i, 490, cf. resmeriţă, d. Arată numai atribuţiile celelalte, pe care le-am putea numi subsidiare sau complimentare. bul. com. ist. v, 102, cf. cade. Elichetp ,,originalităţilor“ sau a figurilor poetice e o anexă inferioaiă a criticei. . . de lin interes subsidiar, lovinescu, c. v, 34, cf. scriban, d. Scolastica nu se mai mulţumeşte să accepte Înţelepciunea profană ca un adaos subsidiar la adevărul relevai, oţetea, r. 185. Cit priveşte forma energiei absorbite, se formulau două idei subsidiare, sanielevjci, h. 3.1, cf. dl, dm. Originalitatea tematicii e o chestiune subsidiară, ist. lit·, rom. ii, 402, cf. dn2. Nu-şi pierde vremea... cu .,,detaliile“, considerîndu-le subsidiare şi der.ikorii., românia literară, 1969, nr. 35, 12/2, cf. m. ,D. enc., dex. O* (Adverbial) .Fiţ/j/i din istoria românilor, care nu. puteau intra nici subsidiar.tn^tr-o biografie. ioiş&A, l. i, 294, cf. resmeriţă, d,, cade, scriban, d. Romanticii au tnvâfat. . . să mînuiascâ ,,bagheta megiefi. a tmalogiilor“, adoptînd subsidiar şi atitudinea anti-new.tonianfr. bi^aga, z. 161. Ctndirea teoretică a lui Mallarmé a fost subsidiar însoţită de o teorie a limbajului poefic. românia literară, 1979, nr. 40,12/1. Loc. a d v. ÎD subsidiar = în al doilea rînd; pe lîngă această; pe deasupra, implicit, în sefcuiidar (v. secundar2 2). în subsidiar mă infiltrasem piste tot în comerţul cu zahăr, voiculescu, p. ii, 196. Se preocupă mai ales de conţinutul operei studiate şi numai in subsidiar de stilul ei. iordan, stil. 26:. Conştiinţa de neam... ,se. întemeia în primul rînd pe realitatea unei comunităţi de grai, dar, îri subsidiar, şi pe alti fcctffri. blaga, g. 107. E de ordin politic şi, in subsidiar., de^ordin estetic şi literar, ralea, s. t. ii, 246, cf. dl, dm, dn2. în subsidiar. . . la Paris am învăţat nuanţele, românia literară, 1969, nr. 57, 1. — Pronunţat: -di-ar. — Pl.: subsidiari, -e. ^ Din ir· subsidiaire, lat. subsidiarius. SUBSIDIU s’ n. (în unele state) Ajutor bănesc acordat (de stat) unul stat aliat, unei instituţii, unei persoane etc.; subvenţie'. Mulţămirea pentru subsidiile (ajutoriul băneşte dinfeară) ce aţi învoit a să scoate la trebuintăle curgătoare ale acestui an. ar (1829), 521/11. | Au venit un ambasador a imperatorului. . . eu daruri aduetndu-i subsidii (ajutor bănesc), calendar (1856), 94/11, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Se făcuse o propunere ca statul să intervie şi să dea subsidii, să instituie pensii pentru poeţi, gherea, st. cr. iii, 196, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Noul împărat ratifica. . . tratatul de subsidii pentru paza graniţei. p\rvan, g. 120, cf. resmeriţă, d., cade, sciu-ban, d. Bancherii florentini stabiliţi la I.t/on ojeriră subsidii Însemnate pentru răsturnarea domniei Medicilor. oţetea, h. 155. Pentru asta au cheltuit subsidiile pe care le /.rimeau? pas, l. ii, 142, cf. dm, dn2, m. d. enc., DEX. — Pl.: subsidii. — Şi: (învechit, rar) subsid s. n. prot. — por., N. I). — Din lat. subsidium, fr. subside. SUBSIGN vb. I v. subsemna. SUBSIOARA s. f. v. subsuoară. SUBSIÔR s. f. v. subsuoară. SUBSISTÉ\ riF. s. f. v. subzistenţă. SUBSÎoArA s. f. v. subsuoară. SUBSÎSÎIoArA s. f. v. subsuoară. SUBSOArA s. f. v. subsuoară. SUBSÔL s. η. 1. (Geol.) Totalitatea formaţiunilor geologice mai vechi decit pătura actuală de sol; parte a solului de sub stratul arabil pînă la adîncimea la care pătrund rădăcinile plantelor; (rar' subteran (4), (Învechit) subpămînt (1). Cf. barcianu, alexi, vi. Bogăţiile miniere. . . zac neexploatate în subsol, păcală, m. r. 9, cf. resmeriţă, d., cade, ds. Metroul e o lucrare foarte întinsa in tot subsolul Moscovei, sadoveanu, 0. xvii, 33. Calitatea terenului este submediocră din cauză că solul e nisipo-argiloş, iar subsolul e pietriş curat. enc. agr. i, 138. Porneşte de la descrierea reliefului natural, pentru a trece... şi la enumerarea bogăţiilor subsolului, vianu, s. 77. Petrolul, cărbunele, gazul metan, metalele şi alte bogăţii ale subsolului constituie o bază sigură pentru dezvoltarea industriei, scînteia, 1953, nr. 2 748. Apa de subsol mai este denumită şi apă subter'ină. agrotehnica, i, 141, cf. ltr2, dl, dm. însuşirile subsolului şi mai ales compoziţia lui chimiiă influenţează starea de fertilitate a solului cultivat, der, cf. dn2. Subsolul judeţului are însemnate rezerve de petrol. jud. rom. soc. 87/1. Subsolul maritim va putea fi valorificat... pe calea forărilor cu ajutorul platformelor· de la suprafaţa apelor, contemp. 1969, nr. 1 168, 8/2, cf. m. d. enc., dex. Subsolul e bogat în mari zăcăminte, mineraliere, ru 19.80, nr. 1-1 069. fr F i,g. Bogăţia limbii populare şi a spiritului popular au rămas un subsol neexploatat, ibrăileanu, sp. cr. 20. Omenirea s-a găsit scufundată.., în subsolul veacurilor. în plr ii, 367. Vn grup de oameni... care circulă „la fundul·‘ marilor oraşe burgheze şi tn subsolul societăţii îşi dezvăluie viaţa lor. contemp. 1948, nr. 110, 14/1. Cam la acest subsol de glndire se rezumă, cinema, 1968,. ţir. 4,13· 2. Parte a unei clădiri situată sub parter; totalitatea încăperilor din această parte a clădirii; (regional) pohrèb (1). Of. barcianu, alexi, w., şăineanu2. în subsol dinamul e puternic, dar sus.lumina e albă şi-rece.* ibrăileanu, s. 98, cf. resmeriţă, d., :cade. Pe pereţii subsolului se desenează grosolane arabescuri d,e igrasie... galaction, o. a. ii, 313. A coborît tipţ{l.. . ■ scara de serviciu care duct.a la subsol, cocea, s.'ii, 55. Prin galeriile din subsolul gării e o mişcare neostoită, sadoveanu, o. iv, 246, cf. scriban, d. Pietre funerare. . : depuse actualmente în subsolul muzeului... vor constitui, mai tîrziu, un lapidariu. oprescu, s. 168. A fost construită peste un subsol o casă cu un cat. camil petrescu, o. 14751 subsqlaj - 1869 — SUBSTANTIV ι, 640. Apa tulbure, noroioasă... 'inundă pivniţele şi subsolurile, stancu, r. a. iv, 137. Sint... birturi la subiol, unde aerul miroase a pivniţă, v. rom. iunie 1954, 60. Subsolul serveşte la repartiţia conductelor de apă, de calorifer, de aer cald sau condiţionat, ltr3, cf. dl, dm. La subsol... era o umezeală lacustră, τ-august 1964, 64, cf. dns, m. d.. f.nc., dex. 4* P. e x ţ. Orice Încăpere din partea cea mai de jos a unei construcţii. lată-mă . . . scobortt, umilit, către modeştii japonezi din cabina de la subsol, ralea, s. τ. ι,·244. 3. Partea de jos a paginilor unei cărţi, ale unui ziar, ale unei reviste etc. rezervată notelor explicative, trimiterilor bibliografice etc.; totalitatea textelor cupiin-se In această parte. Cf. barcianu, alexi, w. Prin această metodă am reuşit a umple un întreg subsol de gazetă. contemp. 1948, nr. 111, 4/6. Frunzăreşte cartea mea, apoi caută prin subsoluri şi la bibliografie, călinescu, c. o. 78. Autorul intervine in focul disputelor cu adno-taţii la subsol, lămurind ceea ce în versuri nu se putea arăta cu suficientă claritate, blaga, o. 217, Cf. ltr2, dl, dm. E vorba de presupuşii comentatori de la subsolul paginilor, ist. lit. rom. ii, 80* cf. dn2. C.artea. . . este o pădure de referinţe. Foarte rare sînt în ea paginile fară subsol. romAnia literară, 1968, nr. 8, 9/1, cf. m. d. enc. Poetul a fost... aproape conştient, de vreme ce adaugă un subsol care pare a încerca să argumenteze. v. rom. martie 1970, 115, cf. dex. — Pl. : subsoluri. — Şi (rar) susôl s. n. alf.xi, w. — Sub1- -f- sol (după fr. sous-sol). SUBSOLÂJ s. n. I.ucrare agricolă prin care, cu unelte speciale ataşate la plug, se afinează zona inferioară adlncimii la care pătrunde plugul în sol. Prin subsolaj se îmbunătăţeşte regimul apei şi al aerului din sol şi se intensifică procescL biologice şi chimice din stratele mai adinei ale acestuia, ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.: subsolaje. — Din fr. sous-soIai)e. SUBSÔNIC, -A adj. Care are sau care se efectuează cu o viteză mai mică decît viteza sunetului, dar comparabilă cu aceasta. Cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : -subsonici, -ce. — Din fr. subsonlque. SUBSfÉCIE s. f. 1. (Biol.) Subdiviziune a unei specii (II 2) ; rasă2 (2). Intre aceste specii prosperează o mulţime de subspecii, crescute cu răbdare in taina serelor. o>lac-tion, o. 325. Despre subspeciile în care se divizează u-ceastă specie se ştie puţin, linţia, p. i, 73; cf. ltr2, pl, dm. Ambele subspecii ale gîştei de vară se deosebesc de alte specii de gîşte sălbatice cenuşii, vîn. pesc. august 1962, 10. Datorită plasticităţii organismului, această specie a dat numeroase subspecii, ap 86, cf. dn2, μ. t>. ENC., DEX. 2. Subdiviziune rezultată în urma unui proces de clasificare (după caractere distinctive). Stilul poeziei se individualizează mai puternic, dar graniţele dintre subspeciile stilului artistic sînt... mobile, coteanu, r. l. 79. La'propoziţiile circumstanţiale modale nu se' indică şi subspecia, l. rom. 1967, 204. + Subdiviziune a unei specii (II 5). Epopeea s-a pulverizat... în subspeciile romanului' modern, ' tinzînd spre amănunt şi particular, lovinescu, c. vii, 124. — Pl. : subspeeii. — Sub1- + specii*. SUBSPONTÀN, -Ă adj. (Despre plante) Care se menţine şi se dezvolţă intr-o regijine nouă, asemenea plan- , telor caracteristice acelei regiuni. T'.ste de remarcat prezenţa scoruşului subspontan, care s-a găsit tn trei.exemplare la Buhalniţa. probl. georg. i, 149» — Pl. : subspontani, -e. — Pref.sub- + spontan (după fr. subspontane). SUBST vb. I. Intranz. (învechit, rar) A subzista. Nu aştepta decît minutul. . . ca să procheme deră-pănarea unei robii al câria numai numele mai subita. helîade, l. b. i, 139/21. — Prez. ind. : substău. — Pref. sub- + sta (după lat. substare, it. sostare). SUBSTANTIFICĂ vb. I. T r a n z. f a c t. (învechit, rar) A substantiva. Cf. negulici. Substantifiea |este înlăturat] de corespondentul lui in ,,-iza“. sfc iii, 114. — Prez. ind.: substantific. — Din fr. substantifler. SUBSTANTIFICARE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a substantifiea şi rezultatul ei. Cf. negulici. — Pl. : substantificări. — V. substantifiea. SUBSTANTIV, -A s. n., adj. 1. S. n. Parte cW vorbire care denumeşte fiitiţe, lucruri, acţiuni, ftnomene, Însuşiri, stări, caracterizată printr-o flexiune numită declinare; nume (II 1), (invechit, rar) substarnic. .Şi substantiva ,,bobătaie“ adecă mare focu. budai-dş-leanu, ţig, 38v/22. La substantive mai privim neamuri, numere şi căderi, pleşoianu, c. 128/24. Multe substantive femeieşti de la strămoşii noştri cu rămas şi s-au legiuit. helîade, c. 47/5, cf. id. gr. rom. 9/15. Substantivul: arc.tă un lucru sau o persoană. . . numai prin închipuirea minţii înţeleasă, vida, gram. 34/19, cf. "i. golescu, c., asachi, l. 442/2. Lepădăm pe acel ,,u“ de la finalul zicerilor... că sustcritivii, ojectiyii şi ver-bii, fără dînsul, n-au nici o haracteri$tică de final, fm (1839), 1581/27. Acelora ce sînt sub ştare alcătuită le numim sau substarnice sau precum le iic Ictinii sup-stantivé. gram. mold. 24v/6, Supstcntivii se osibesc în doă clase, brezoianu, î. 122/21, cf. negulici. Ne slujim de multe ori şi cu un infinitiv. . . sţn cu o propoziţie întreagă luate drept substantivi. i. pop., l^ 5/30, cf. sta-ΜλΤι, d., negruzzi, s. i, 258, polizu, prot. — POP., Ν. D., ANTONESCU, I)., CONT/ , O. F. 101, DDRF, ALEXI, W., şăineanu2. Pentru spiritul limbii e de notat prepunerta adjectivului feţa de substantiv, pârvan, c,. 260. Eminescu . . . posedă ştiinţa de a întrebuinţa substantivul singur cu ccelaşi maximum de efect, ibrăileanu, s. 126, cf. resmeriţă, d., cade. F.piteUle pot determina un substantiv, dar şi Un verb. vianu, s. 12. Printre çuvintele din fondul principal romanesc, substantivele ocupă un loc mult mai restrîns decît ne-am .aştepta, graur, f. l. 106, cf. dl, dm, der. Genitivul obiectiv a depins de cele t moi multe ori de substantive abstracte, ist. lit. rom. i, 231, cf. dn2, m. d. enc., dex. O- (Adjectival) Numele . sostnntive să înduplecă numai intr-un feliu, după cam îşi va fi generu. văcărescul, or, 25/2Q. Cum ştiu face-un adjectiv Sau un nume substantiv, mumuleanu, c. 154/2. 2. Adj. (Chim.; in sintagma) Colorant substantiv = colorant care se fixează direct pe fibra textilă, fără Intermediul unui mordant. Cf. mac,vrovici, ch. 622. Din punctul de vedere tinctorial, coloranţii substantivi au în general rezistenţe mediocre la lumină şi la spălare. ltr*} cf. dl, îsn2, m. b. enc., 6ex. ♦’ Care & referă la însuşirea coloranţilor descrişi mai sus. Caracterul substantiv (subsiantivitalea ) al unui colorant e condiţionat de structura sa chimică, ltr2. 3. Adj. (Rar) Privitor la substanţă (1) ; care exprimă substanţă. Cf. scriban, ’d. Conştiinţa nu e o sţare substantivă, ci nna tranzitivă, ceea ce înseamnă că ea se prezintă sub forma unui curent veşnic curgător, ralea, s. τ. ii, 83. . — Pl.: (n.) substantive şi (invechit, m.) substantivi, (adj.) substantivi, -e. — Şi; (învechit) substantivă s. f,, 14759 SfeJBSTÀNtiV - 1S?0 - Substanţă supştantiv s. m., s. n., sustantiv s. tn., sostantfv s. n., adj. -, — Din !at. subs tant hum, fr. substantif. — Sos- tautlv < it, sostantivo. i SUBSTANTIVA vb. 1. Tranz. A face să capete valoare de substantiv (1) ; a transforma in substantiv; a întrebuinţa cu valoare de substantiv; a substantiviza, (invechit, ţar) a substantifica.; Din cauza acestei tendinţe spre concretizare, numai puţine adjective' mai pot fi substantivate, philippide, p. 175.. Tot ca articolul, pronumele demonstrativ poule substantiva un adjectiv. PUŞCARIU, L.-R. I, 177, Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. -O Refl.' Astfel au ajuns infinitivele lungi sâ se sub-stanliv^ze. id. ib. ICO. Adjectivele de specia celor discutate se subslantivează. iordan, Stil. 120. Împletirea dintre valoarea verbală şi cea nominală a infinitivului se Vede mai ales la infini tivul lung,.care se substanlivează treptat, începînd din secolul al XVI-lea. so i, 111, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DÉX. — Prez. ind. : substantivez. ■ ■ — Din fr. substantiver. . SUBSTANTIVAL, -A adj. Care ţine de substantiv (1) ; privitor la substantiv; (ca) de substantiv. Românul trebuie să le concretizeze, dtndu-le forma substunti-valâ. ..philippide, p. 175. Forţnal, rămîn adjective. . .·, dar. îndeplinesc funcţiune .substantivală. iordan, stil. 120,. cf. .dl, dm, dn. Elipsa s-a produs insă şi atunci, cînd (itributul-adjectiv nu poate, prin natura lui, să capele valoare substantivală. l. bom. .1959, nr. 5, 18., Limba, a reţinut, In. organizarea „sistemului flexiunii substantivale, elementele cele m.ai pure. scl 1961, 169, cf. m. d. enc.., dex. 4 Exprimat printr-un substantiv (i); format din substantiv; Minulescianismul era un exotism sonor, substantival, constantinescu, s. i, 156..' Epitetele substantivate în cazul genitiv se găsesc deci la . limita'domeniului întreg, vianu,s. 17- Diferite feluri de atribute substantivale pol exprima raporturi . variate. scl 1954, 1Û1. Subiectul'substantival poate sta atît după cel.pronominal,.cît şi înainte: ib. 1959, i72. Epitetul, substantival are un caracter, mai plastic, mai uşor repre-zentaiii decît. cel,adjectival. ί.. ι·.Ομ. 1970, 216. Capitolul cel. mai important, al. cărţii este consacrat compuselor substantivale, sa. 1.968, 660..+ (Adverbial) în funcţie de. substantiv; ca substantiv. Cf. dl, dai, dn2, m. d. . ENC., DEX. — Pl.: substantivali, -e. ■ — Diii fr. substantival. SUBSTANTIVAM·: s. f. Acţiunea de a (se) s u b-s t an ti v a şi rezultatul ei; substantivizare, (învechit, rar) substanţificare. Supinele cu devenit substantive. . . la Unele .substantivarea este complectă. . philippide, p. . 45!' Pronumele: ,,cel“ serveşte spre substantivarea adjectivelor. PtişcAniu, 1.. r. i, 243. „*uri“ nu formează decît pluralul substantivelor, fiind cel mat precis indicator al su.bştaniivării adjectivului, ll i, 107, cf. dl, dm. In latină 'era frecventă şi substantivarea formei feminine a participiului, scl 1960, 669, cf. l. rom. 1967, 419, M. u. knc:, dex. Pl.: substantivări. .— V. substantiva. SUBSTANTIVAT; -A a.dj. (Despre părţi de vorbire care .nu aparţin categoriei morfologice a substantivului) Care a deyenit substantiv (1) ; care este folosit cu valoare de substantiv; substantivizat. Forma ,,tor“ e la.noi mai mult .o formă de substantiv sau de adjectiv substantivat, maiorescu, critice, 231 Aşa numitele adjective şi participii substantivate. puşcariu, l. r. i, 26. Apozifid simplă se fxprimă printr-un substantiv .' comun sau propriu ori printr-un adjectiv substantivat. scl 1954, 121. Din aceeaşi perioadă,, forma lungă a infinitivului . începe să apară şi substantivală, sg i, 110, cf. dl, Diâ'; m. d. enc., dex. — PI.: substantivaii, -le. — V. substantiva. SUB.SŢAjVTÎV'Ă s. f. v. substantiv. SUBSTANTIVITÂTE s. f. Proprietate a unor coloranţi de a se fixa direct pe fibrele textile, fără intermediul unui mordant. Caracterul substantiv (subslantivi-talea ) al unui colorant e condiţionat de structura sa chimică. ltr2 xvi, 497; — Substantiv -f şnf. citate. . SUBSTANTIVIZA vb. I. Tr an z. A face să capete funcţia de substantiv (1); a.transforma în substantiv; a întrebuinţa cu valoare de substantiv; a substantiva, (învechit, rar) a substantifica. Articolul demonstrativ . . . substantivizează un adjectiv sau un numeral. gram. rom2·. I, 107, cf. DL, dm, DN2, M. D. ÏÏNC., dex. Ό* Refl. Adjectiv la origine..., el s-a substantivizat imediat ce a început să apară singur, iordan, stil. 188. Unele adjective Înregistrate în dicţionare numai ca atare se pot substantiviza în anumite contexte, sec iv, 108. — Prez. ind: substantivizez. — Substantiv + suf. -iza. SUBSTANTIVIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) s u fast an tiv. iz-a şi rezultatul ei; substantivare. Cf. dl, dm. Substantivizarea aceloraşi formaţii are loc. mai mult ca nume de lucruri, sfc iv, 108, cf. M. D. enc., dex. — Pl.: substantivizări. — V. substantiviza. SUBSTANTIVIZAT, -A adj. (Despre părţi de vorbire care nu aparţin categoriei morfologice a substantivului) Care a devenit substantiy (1); care este folosit cu valoare de substantiv; substantivat. Cf. dl, dm. Formele populare ,,ăsta“, ,,ăla“, care apar şi substantivizate, conţin uneori o nuanţă de dispreţ, gram., rom2, i, 172, cf. m. o. enc., dex. — Pl.: substantivizaţi, -te. V. substantiviza. SUBSTANŢĂ s. f . 1. Totalitatea elementelor care constituie esenţa lucrurilor şi a feppmenelor, conţinut, fond, structură (7); p. restr. ceea ce este fundamental, esenţial, ese n ţ ă, miez (III 8), natură (4) ; (învechit, rar) substare (1). Înţelepciunea iaste substanţie. cantemir, în scl 1954, &6, cf. negulici, şăineanu2, resmeriţă,' d. . Sintem substanţa intelectuală a unui neam. lovinescu, c. viii, 170. Ar fi dispus .să facă concesiuni de detaliu, .dar nu de substanţă, titulescu, d. 452. Sub strigătele cele mai stridente şi mai. divergente nu. se afla, în definitiv, decît puţină substanţă. sadoveanu, o. xix, 7, ,cf. xii, 187, scriban, d. . Substanţa de cultură a marelui poet englez este dintre, cele mai bogate, vianu, l. ij. 59. Legea morală kantiană devine o fantomă insesizabilă, lipsită de orice substanţă. ralea, s. τ. ii, ’251, cf. dl, dm, dn2. Atitudinea lui N.Filimon are.însă altă substanfă şi alt orizont, ist. lit. rom. ii, 650. Au Qrchestrat tn bună concordanţă cu sub-)itanfa melodică, slujind mai adecvai conţinutului. m 1965, nr. .1, 5/2. A plămădit În opera sa elemente perine ale tradiţiei cu i'dei proprii ingenioase, pe cîl de grave • în substanfă, pè 'âlî't ele elega'htê 'ca scriitură, scînteia, 1969, nr. 8 215. Critica literară se joacă cu adjective ,private de substanţă, komânia literară, 1970, nr. 96, 32/2, cf. m. d. enc., dex. ·γ> Loc. a d v. (Rar) în substanţă = într-un cuvînt; pe scurt. Şi, va să zică, vorbă de-amor era-n substanţă, De te-rilüeg? macedonski, Ο. II, 91,Cf.. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRI-•ban, ·»., dl, dm. + LatuiA materială, exterioară a semnului lingvistic; complex sonor care constituie suportul unui sens (lexical sau gramatical); semnifi-cant (2). Semnul lingvistic este o entitate cu bază dublă, formată dintr-υη semnificam (substanţa) şi un semnifi- 14769 SUBSTANŢA - 1871 - SUBSTANŢĂ cat (conce'plul). l. rom. 1967, 291. +' Conţinut sau p. restr. miez (III 8) al unei scrieri, al unui discurs etc. Eminescu reuşeşte acum să pună într-iin vers substanţa unei strofe, ibr&ilbanu, s. 126, ,of. cade. Fără ateste texte nu s-ar putea înţelege... şnpstariţq, jirti colului io. titulşscu, d. 176. O nuvelă pretinde mâl multă concentrare a substanţei şi o eliminare a frazeologiei. constantinescu, s. ii, 533. Scriitorul compune schitele şi nuvelei? lui tot ca pe nişte, scene dramatice, reducînd substanţa lor aproape numai la didlog. Vianu, l. u. 591, cf. dm: Trebuia să dea opere de mai largă respiraţie, de o substanţă umană mai bogată, ist. lit. rom. ii, 478. Însăşi substanţa unui asemenea studiu invită la o confruntare. m 1968, nr. 1, 44. O literatură care conţine substanţă hrănitoare dar e lipsită de frumuseţă... nu-şi poate atinge bine scopul, contemp. 1969, nr. 1 181, 1/6· ,>For-jnuUle“ sînt create pe un material critic care a mers în substanţa operei, a pătruns ceea ce este în ea esenţial.şi reprezentativ, românia .literahă, 1970, nr. 106, 8/3. Apoi substanţa însăşi a romafiului, precum şi structura adîncă a personajului principal. .. cereau implicit o anume textură şi formă de exprimare, ib. 1971, nr. 128, 20/1. ' Si Totalitatea elementelor care alcătuiesc un corp, o unitate; compoziţie. Vasul este mai mult sau mai puţin elegant în forma sa şi de o substanţă mai mult sau mai pufin bogată, brezoianu, a. 392/23. [Atomii] cei mai mici şi mai uşori intră în substanţa aerului, marinescu, p. a. 31. Populaţia, cu toate că e omogenă în aceeaşi substanţă de rasă,. . . prezintă o varietate de gusturi şi costume nebănuită, arohezi, s. 125. Substanţa biologică a omenirii intrase într-un proces de degenerare, care trebuia neapărat întrerupt, vianu, l. u. 544. [Apa] în substanţa ei este mai veche decît toţi munţii la un loc. bogza, 0. o, 76. Mlncarea era şi ea nehotărîiă ca substanţă, ca culoare. demeTrius, a. 65. φ F i g. Tăcerea, aşezată. .. peste acest peisaj, îl striveşte aproape sub substanţa şi sensurile ei primordiale, bogza, c. o. 17. + Fig. Totalitatea trăsăturilor psihice ale unei persoane; structură (sufletească) proprie. De aceeaşi substanţă, sufletul nostru nu poate decît spori prin fermentul sufletului latin. lovinescu, c. iv, 87. Sint suflete a căror tainică substanţă este omogenă, galaction, o. 94. li apăruse în toată deşertăciunea de femeie fără nici o substanţă interioară. ,c. petrescu, c.v. 208. Creangă... are o substanţă .proprie, Într-a4evăr..§ado.veanu, o. xx, 57. Oricît ar fi de vitregă viaţa, ea nu poate schimba definitiv substanţa primitivă a unui caracter delicat, ralea, s. t. i, 52. + (învechit,, rar) Sumă de bani care constituie un fond. Se aflase avere... din care, scăzîndu-se mai multe poz’ţilini, se zicea pe atunci că af fi răm'a’s o substanţle curată de ieO mii. bariţiu, p. a. iii, 149. 3. (Filoz.) Realitate care există prin sine însăşi şi care constituie suportul comun al calităţilor succesive1; ceea ce este permanent, substrat care persistă de-a lungul tuturor transformărilor; (Fiz.) denumire generică dată sistemelor alcătuite din atomi şi molecule de agregare (solidă, lichidă sau gazoasă); materie (2), (învechit, rar) substare (2). C.f. i. paşca, m. 77, 1. golescu, c., stamati, d. Ei cunoştea divept principiu nişte fiinţe, de substanţă materială, aşa ca apa, ca aerul şi ca focul, aristia, plut. I.XXV2/20,. ;cf. polizu, prot. — pop/, n. d., antonescu, Ώ..ΝΛ există tn univers altă substanţă .decît materia, conta, o. . f. 43, cf. ddrf. In ultimă analiză-substtinţa cu.toate manifestările sale se reduce la .atomi, philippide, p. 135. Substanţa are ca , atribute .cugetarea .şi. extensiunea.. enc. rom. iii, 999, .cf.:barcianu, aléxi, ■«., şăineanu2..!; setea lumii întregi, ei setea substanţei din Càré e alcătuită, brătescu-voineşti, p, 50, cf. resmeriţă, d.’, cade. Spirioza. .. ajungea la .concluzia că sigură e‘ substanţa, camil petrescu, u. ·. n., 865 cf.1 scriban, i>. Acest model , \dé fiecare dată pierde*.ceva din.sub.-stanţa şi materialitatea lui. oprescu, a. m. 77. Oare conceptul substanţei la Spinoza , nu are .ca atribute: pe acele pe care omul fia fiinţă.· fizică şi spirituală le cuprinde in sine? vianu, m. 39. Cele două specii atomice coexistă In masa de substanţă a „sursei'1 radioactive. SANiEi.-EVici, r. 59, cf. ltr, dl, dm, dn2, der. Variaţia unui sistem material poate avéa loc pe .baza schimbului de substanţă (atomi, molecule), contemp. 1969, nr. 1.172, 2/5, cf. M- d. enç., dex. Expr, (Rar) A prinde substanţii = .a lua fiinţă; a se consolida. Imaginea teribilă ., a scriitorului a prin? substanţă şi de atunci mărturisesc că mă tem ori âe cîte ori pronunţ numele sçump de .scriitor. românia literară, 1970, nr. 76, 6/4. + (în filozofia idealistă) ţrinqipiu spiritual care se află la baza tuturor fenomenelor. Sufletul este o substanţă simplă, ceva ce nu este materie. rom. lit. 3411/7. Substanţa universală este numai spirit, iar materia nu este decît uji .aspect secundar. conta, o. f. 392. +· (învechit, rar) Existenţă. Văzînd că acele provinţii nil mai erau decît o posesie precarie (trecătoare ), s-au rezolat îndată a-h curma" ,subs/gnţia si ea au lăsat arborul gios de la trup viu., calendar (1861), 42/2. '. 4. (De obicei urmat de determinări) Specie de substanţă (2) caracterizată prin omogenitate, prin compoziţie şi structură constantă ; (înyeehiţ, t rar) sjib-stare (3). Fluide sînt substanţa... >a cărora părticele se mişcă între ele şi n-au între, sine nici<-ft legătură. '■ ar-(1832), 236/33, ci 2712/41. Aceste materii a paturei ... dau çmului substanţa folositoare seau vătărnăţoare. j. .cihac, i. N. . 5/1,8. Evaporaţia şubsianţiilor grase-, şi. , oloioase. albineţ, m. 79/19. Altmintrălea este cu vinul şi bearea, care au în sine spirt în mai mică /măsură şi, , afară de acestea, substanţii care nutresc, fm, (4839), 45:/22. [Apa minerală] mai are şi alte subştqnţe folpsito.qre precum se arată îri.analisea ei. descr, ape, 95/11. Apele meteorice se încarcă .în a lor curgere sub teren... de felurite substanţii.. fătu, d. 80, Mineralogia îmbrăţişează ştiinţa tiituror substanţelor din care -■ este compusă coaja globului nostru, barasch, i. n..23/6, cf. 71/6, aristia, plut. 171/13, CAţjENDAij. (1856), 19/10. Considerăciunea filonurilor e- foarte, importantă căci Intr-însele e zăcerea tuturor substanţelor metaii.fèţ cobîlcescu, G. 11/17. A cest gaz se formează necontenit ' în atmosferă de cătră dospirea subslariţelbr organice, , i. ionescu, b.c. 393/12. Animalele şi vegetplelè. introduc ■ în ele necontenit, prin nutriţiune? substanţe din ïurpe.a i de afară, conta, o. f. 202. ' Şe numesc Sfibştanţe niag- 1 neiice acele care sînt atrase dc către un. magnet, 'pom, '. f. 232, Se poate obţine, cu substanţe inerte, formaţiuni asernăhăioare cu materia vieţuitoare, marinescu,.. p. • a. 42. Boraxul este o substanţă albă, cristalizată; 'voi-' culescu, L. 80. Microorganismele sînt acelea café ! transformă substqnţele neaşimilabile ce şe 'găsesc în soi. ·. scînteia, 1953, nr. 2 788. Este interesantă cunoaşterea energiéî liberate prin dezintegrarea totală a substanţelor -radioactive, sanielevici, r. 208, cf. agrotehnica, i, 52, ltr, dl, dm, dn3. Apele Jiurilor stnt turburi ; (particule de .cărbuni şi substanţe pămîntopse ): probl.' geogr. i, 127, cf. geolooia, J5, der. Fătul-ia o serie de substanţe pe care mama trebuie să le îtţlocuiască prin alimentaţie, abc săn· 3Ï8. Tulpinile şi fr.ilnzele de porumb... însumează 40 la sifţă din substanţele nutritive ale întregii plante, scînteia, 1969, nr..8 182. Aceste substanţe constituie materii sprime pentru industria farmaceutică, bl 1980, ţir. 11086. Şub-■. stanţă ele :contraşt — substanţă chimică, opacă .la" razele rôntgen, utilizată iri exapieûçlé radiolofelpe.’ Cf. dex. -v· F i g. Numai acelp care imită pe ft'rămoşi'^ cr'eînd mai departe..., se poate folosi çu qdev&rat dé istorie, transformînd-o în substanţă vie, în factor ' de' progres, ibrăileanu, Sp. cr. 1'01. Este mat ales un simbol al sacrificiului în iubire,'trăind cil o intensitate şi un farmé'c de substanţă tare, aromitoare..1 constantinescu, s. ii,' 501. Vera era însă pură ca'îngerul fraged, născut dintr-o substanţă para’dÎsiaeă.ycXîfiişscv, o. i, 261. ‘Influenţele străine sînt în adţyar^qşimflate’, qdicŞ însuşite adînc şi,transformate în acea substanţă proprie de care qu nevoie toate organismele în procesul' lor de creştere, vianu,· i.. u. 9. · 1 5. Corp, element privit din .punctul, de Vfeâeue al compoziţiei lui; materie.(1),(invechit) trup (I 4). Acel 14769 SUBSTANŢA - 1872 SUBSTANŢIAL care voieşte să i se puie dinţi trebuie ca toată alegerea substanţiii să o încredinţeze dantistului. pov. 21/17. Frecarea a două substanţe dezvălesc proprietăţi nuoi.' MĂfc. cjH. 4/11. Aerul se vede albastru, şi precum o mul-ţinie. alte substanţii,... de esemplu stecla, el se pare fără nici un color, calendar (1854), 37/21. Ţinem apoi cu mtna supstanţa ce am pus-o în rană şi puind altă d-asupra, o îngrămădim bine. penescu, m. 25/9. Sfecla s-o plămădim... ca să facem noi, la noi şi pentru noi substanţă îndulcitoare de care avem trebuinţă. ghica, c. e. iii, 12. In atmosfera grea de mirosul substanţelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure. eminescu, p. l. 40, cf. şXîneanu8. O suprafaţă ... perfect netezită, bătută, lipită çu o substanţă văroasă. pârvan, o. 179. Pot duce războiul... răspîndind gaze asfixiante, împrăştiind substanţe lacrimogene. lovinescu, c. iv, 200. Ţesăturile... se fabrică... din diferite substanţe textile naturale şi artificiale, iones-cu-muscel,ţes. 36. Să comande nu ştiu ce substanţe pentru stropit via. cXlinescu, s. 91. Metoda minerală·... constă tn tratarea pieilor cu substanţe corosive, bogza, a. t. 101, cf. der. Trimise apoi pe cineva să-i prepare substanţa necesară, preda, r. 367. O sinucidere misterioasă, un simulacru de înmormîntare, o substanţă chimică cu formula secretă, cinema, 1968, nr. 3, XV. Se întrebuinţau pe atunci... substanţe medicamentoase cumpărate de la negustori turci. g. barbu, a. v. 36. Nu s-au asigurat peste tot substanţele necesare tratării seminţelor, scînteia, 1969, nr. 8 184. β. Ţesut sau produs organic format din Celule, săruri, lichide etc. din care sînt alcătuite diferitele organe şi părţi ale corpului unei fiinţe sau'ale unei plante; (învechit,-rar) substare (4). [Sîngele] prin toată ţesătura sau supştanţia lor se răsfiră, teodori, a. 68/6. Prin subştanfia muşchilor foarte multe vase se tmpărţese. antrop. 21/3, cf. 45/11. Substanţia coarnelor este' osoasă, j. cihac, i.‘ n. 51/11. [Traheea] se alcătuieşte din substanţii zvtrcoase şi pieloase, înavuţite cu bale. asachi, l. 562/5. Cea mai mare parte a [ciupercilor]... e compusă de o substanţă ce seamănă iu iasca, kretzulescu, m. 145/6, cf. regul. org. 392/5. Trupul animal cuprinde tn substanţa nevrelor şi creerilor o mulţime mare de albumină. fm (1846), 228l/22. Acest efect vine din lucrarea acidului fosforic asupra'substanţei oaselor, man. sănăt. 53. Epidermul este format de substanţă de corp. polizu, p. 133/25. Oxigenul se află în substanţa animalelor şi a plăntelor. i. ionescu, b. c. 392/23. Substanţa care constituie centrul măduvei... este compiisă din un număr nesflrşit de celule, conta, o. f. 143. Leziunile care apar în substanţa nervoasă se caracterizează prin focare de de-mielinizare. abc sXn. 32?. Substanţa vitelină q ovulelor intră în compoziţia unei soluţii speciale, ap 67.. Λ primit premiul Nobel pentru descoperirea substanţei transmiţătoare a influxului nervos.' România literară, 1971, nr. 124,’ 31/3. Porţiune de substanţă osoasă... care formează ţesutul os'os spongios al epifizelor. d. med. Un procent important de oameni au în sînge o substanţă denumită Rh. contemp. 1980, nr. 1 754, 8/3. fr F i g. Ca modalitate artistică ironia serveşte procesul de dinamitare a substanţelor osificate, românia literară, 1970, nr. 93, 8/2. fr Substanţă (nervoasă) cenuşie = parte a Sisttemului nervos central formată din corpul celulelojr nervoase, situată la suprafaţa creierului şi ln interiorul măduvei, care dă naştere fluxului nervos, materie cenuşie v. materie (1); p.. e \ t., 'ininte (3). Substanţa cenuşie forrpa qn ţesut ţibritat', des împîslit. babeş,' o. a. i, 21.1 Mu’ziciânul, cu supleţea lui susţinută mai mult dé Ureche', decit de substanţa cenuşie, lua parte şi el la éluéidarea tîldurilor. blaga, η. ί75. Substanţa nervoasă cenuşie se întinde pe toată înălţimea măduvei spinării, abc săn. 332. Arie ăe substanţă cenuşie situată la baza creierului, d. med., cf. m. d. enc.‘, î>EXi Substanţă (nervoasă) albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Sub-ştahţa nervoasă albă este formală din fibre nervoase care merg de-a lungul măduvei spinării, abc săn. 332, cf. d. med., m. d. enc., dex. . — Pl.: substanţe. — Şi: (învèçhit) substanţie (pl. substanţii), subştănţie (pl. subşţanţii), (înveclit, rar) supstanţă, supştănţle, suptstănţă (i. golescu, c.), sustânţă (îţtv, vin. 61) s. f, — Din lat. subsţantla, fr. substance,. it. sostanza. SUBSTANŢIAL, -A adj 1. Care ţine de substanţă (3); care are natura unei substanţe; privitor la substanţă; material (II). Cf. i. golescu, c., antonescu, d., ddrf, enc. som., m. d. enc. A doua... ezitare este de un .ordin mai substanţial, titulescu, d. 338. In pictură şi sculptură linia. . . creează în simplificări viguroase şi monumentale o viaţă substanţială pe Un plan ireal, blaga, z. 76. fr .(Substantivat) Este necesar a se arăta că trecerea de Ia substanţial la nesubştan-ţial, de la fiinţă la nefiinţă, se îndeplineşte în virtutea aceloraşi legi care au adus substanţializarea sau fiinţai macedonski, o. iv, 154. 2. Care ţine de substanţă (1) ; privitor la substanţă; de bază. V. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic (1), primordial; profund (I 3), radical (II), (livresc) cardinal, major (2), (rar) temeinic (1). Să relevăm allă greşeală oarecum... substanţială. maiorescu, cr. ii, 53, cf. enc. rom., barcianu, alexi, w. Poate există o legătură substanţială între diversele tipuri, şi această legătură esté singura determinantă. peticX, o. 455, cf. cade. A renunţa la literatură ar fi însemnat pentru mine a renunţa la cea mai substanţială formă a vieţii mele. teodoreanu, m. u. 49. Cin-tecul şi tradiţia sînt pentru el bunuri mai substanţiale decît aurul, sadoveanu, o. xii, 206. Un om serios nu pierde vremea niciodată cu mijloace care nu sint oarecum substanţiale. r'Xlea, ş. t. îi, 216. Plantele... au nevoie şi de factori substanţiali pe care îi găsesc tn sol. acho1 tehnica, i, 173, cf. dl. Nu mi-am dat seama că in pregătirea ştiinţifică ar fi intervenit vreo schimbare substanţială, preda, r. 36, cf. dm. Adînca, substanţiala şi hotărîtd transformare tn concepţia scenografică s-a dezvolţat după 23 August 19i4. τ iulie 1964, 11, cf, m. d. enc. fr (Adverbial) Actualitatea lui Ionesco mi s-a părut mai apropiată, substanţial, de a lùi Molière, decît de a multora dintre scriitorii de azi. românia literară, 197Ï, nr. 120, 5/3. 3. ( (Despre gindire, vorbire, despre scrieri) Care convine multe idei, multe fapte; care exprimă ceea ce este esenţial, reprezentativ. Cf, şăineanu2, resmeriţă, d. Scrisoarea fusèsé simplă, substanţială şl de o impresionantă modestie. ;e. petrescu, o. p. ii, 239. A scris... un substanţial articol despre,.frază şi propoziţie. puşcariu, l.’r. i, 43. Se publică tediţii substanţiale de scrieri alese din scriitori ca Voltaite sau Diderot. L. rom. 1958, nr. 5, 30. Reţinem însă, dintr-un s,ub-stanţial paragraf, îndreptăţită critică .· îpdreptată împotriva boierimii, ist. ut. rom. ii, 440. încercă să găsească drumurile cele mai directe către cititori într-o poezie densă şi substanţială, v. rom. februarie 1963, 184. A avut loc o discuţie substanţială şi critică, ib. februarie 1964, 205, cf. dn8. Interviuri cu mari personalităţi străine aflate la noi·, ospeţie — interviuri substanţiale, nu formale, cinema, 19.68, nr. 2, VII. Dialectica sincerităţii şi a jocului constituie în cîteva piese reprezentative ale ultimului volum motivul unei substanţiale reflecţii, românia literară, 1971, nr. 122, 11/3. fr F i g. De departe, oamenii aud discursul substanţial al morii, bogza·, c. o. 14.8. + Care ilustrează, care reprezintă ceea ce este esenţial. Calitate... manifestată într-un costum de o estetică simplă şi sub-, sta-Bţiâlă. Arghezi, b. 54. (Adverbial) La stînga, etacul cu proporţii de .salon, substanţial şi sever mobilat. teodoreanu, m. ii, 422. 4. (Despre alimente) Bogat in substanţe hràni-' toare; consistent, hrănitor, nutritiv (1), săţios (1). 14770 SUBSTANŢIALISM - 1873 - SUBSTANŢIOS Cf. negulici. Hrana este cit se poate mai puţin substanţială. GHICA, C. E. I, 266, ef. PROT. — POP., n.. d., . şăîneaîhj8, resmeriţă, p., cade. Socoteşti că manualul tău va fi... un os plin de măduva înţelepciunii din cere copilaşul sd roadă cu 'dinţişorii săi de lapte substanţiala esenţă? i. botez, b. i, 57. Face să apară tn lume pulberea substanţială a făinii, din care oamenii tşi plămădesc, ln fiecare zi, o pîine. bogza, c. o. 146. Comandantul m-a invitat la o gustare, mai substanţială deett orice masă de seară: tudoran, o. 18, cf. dl, dmŞ dn2, m. d. şnc., DEjţ. "ν’ Vig. Am neeolt de ceva mai substanţial pentru a-mi hrăni cugetarea, hogaş, dr, ί, 106. Basmul... a fost din totdeauna alimentul literar cel mai substanţial al copilăriei, v. rom. octombrie 1954, 213. ♦ (Despre alimentaţie) Care conţine alimente substanţiale (4). li recomandai, cred, o alimentare Maii substanţială, ibrăileanu, a. 92. + (Adverbial) Consistent. I s-au suprimat brusc doctoriile şi i s-a permis să mănînce mai substanţial, caragiale,' o. vii, 88. (Fi®.) Mă hrănesc, nu cu iluzii vane — Cf ] substanţial, anghel — iosif,c. m. i, 129. 5. Care reprezintă o valoare, o cantitate, o întindere etc. Înseninată; '.considerabil, deQsebit, însemnat, mare1 (VI), serios (4). Ne-qm crezut datori a da fiecării porţiuni mat substanţiale a vasului întreg atîta obiectivă rotunjeală. hasdeu, i. c. i, viii. Reclamau...: ajutoare băneşti substanţiale, ca să nu moară de foame. rebreanu, r. ii, 228. Chelnerul sperase într-un bacşiş mai substanţial, stancu, r. a. iv, 209. La reţineri găsi, Intre altele, nişte cifre destul de substanţiale in comparaţie cu salariul. re-Niuc, m. c. i, 67. Aportul său personal e substanţial, ist. lit. rom. ii, 347. Primeau pentru toqte favorurile făcute locuitorilor cadouri substanţiale. stoicescu, s. d. 148. Nenumărate conflicte militare au fost... prilejuri de smulgere' a unor porţiuni substanţiale din teritoriul lor. gî 1968, nr. 930, 1/1 ..Economii substanţiale au înregistrat... şi alte întreprinderi, scînteia, 19.69, nr. 8192. Anunţurile şi reclamele, foarte sobre, dar substanţiale ca spaţiu grafic, se referă la istorie, psihologie, psihiatrie,’économie: v, rom. aprilie 1970, 156. + Care se realizează in proporţii (foarţe) mari; ale cărei rezultate sint considerabile. Reducerea substanţială a preţului medicamentelor a fost primită cu o vie satisfacţie, scînteia, 1953, nr. 2 843. In legătură cu îmbunătăţirea substanţială a metodelor de lucru este necesar să se renunţe la excesul de şedinţe, gî 1968, nr. 934, 2/2. Este nevoie de o reactivare substanţială,· atît a conducerii, cît şi a membrilor filialei, m 1968, nr. 2, 7. Pătrunderea ideilor lui Saini-Beuve în critica -literară românească devine, tnccpîhd din această perioadă, substanţială, românia literara, 1969, nr. 54, 12/2. + (Neobişnuit; despre înţbrăcăjninte) Gros. Chiar tn mijlocul verii.. ; locuitorii sînt siliţi a recurge la vestminte mai substanţiale.' hasdeu, i. c. i, 169. + (Adverbial) în mod considerabil; foarte mult. Cf. scriban, d. Harta continentului s-a' modificat substanţial, bogza, a. î. 438. Toate planurile de cercetări qle institutelor... să fie revizuite şi îmbogăţite substanţial, cu teme noi. scînteia, 1960, nr. 4 8èl. Aş aminti... şi alte preocupări ale pictorului care au râcţit substanţial, v. rom. ianuarie 1966, 174. Două straturi, după părerea lui, substanţial deosebite. l. rom. 1967, 415. In şcoala profesională'să se rţducă substanţial volùmul cunoştinţelor predate la anumite discipline de cultură generală. 61 1968, ''hr. 930, 3/1. In tot acest timp limba a evoluat supstanţial. românia literară, 1969, nr. 27, 14/3. Se putea în-tîmpla şi altfel, dar rezultatul n-ar fi fost substanţial diferit, ib. 1970, !nr. 103, 5/3. ■ — Promţnţat: -ţi-al. ; τ-. PL: substanţiali, -e. ' · ; i„ ■?··’ ‘ ■ — Din fr. substantiel. ■ - i .SUBSTANŢIALISM s, n. Denumire dată teoriilor filosofice care admit realitatea unei substanţe, materiale sau spirituale, ca factor permanent al fenomenelor. Cf. dn2. Din acest moment se conturează, pe datele fenomenologiei, subslanţialismul. τ octombrie 1968, 52, cf. dex. — Pronunţat: -ţi-a-, — Din fr. substantialisme. SUBŞTANŢIALÎST, -A adj., s. m. 1. Adj. Care ţine de substanţialism; privitor la substanţialism. Monismul substanţialist al lui ■ Spinoza. 2. S. m. Adept al substanţialismului. — Pronunţat: -ţi-a-, — Pl.: substanţial işti, -sie. — Din fr. substantiallste. SUBSTANŢIALITATE s. f. 1. Calitatea de a fi substanţial (2) ; esenţialitate. cf. dl, dm, dn2. Limbajul filmului e nou şi absolut original, fără ostentaţie, •cu o plăcere absolută spre urmărirea substanţialităţii. cinema, 1968, nr. 5, 21. A combătut cu înfrigurare penlru autenticitate şi substanţialitate, termeni predilecţi prin care înţelegea adevărul şi esenţialul, românia literară, 1969, nr. 28, 4/1, cf. m. d. enc., dex. 2. Calitatea de a fi imuabil, permanent. Pînă şi Husserl a trebuii să renunţe la ideea unei substanţialităţi a certitudinii, românia literară, 1969, nr. 17, 5/4. 3. Calitatea de a fi substanţial (3) ; bogăţie de conţinut. Din pricina unei deplorabile uşurinţe verbale, dialogul sufere de lungimi pe care nu le răscumpără substanţialitatea dialogurilor divinului Platon, lovinescu, g. iv, 120. Ne-am putut încredinţa cu ochii proprii de substanţialitatea studiului, călinescu, c. o. 158. Reducţia la dramă a romanului este înţeleasă ca o firească renunţare la substanţialitate, τ februarie 1969, 43, cf. dex. — Pronunţat: -ţi-a-, — Din fr. substanţiali^, lat. substantialltas, -atis. SUBSTANŢIAlIZAHE s.'f. 1. Faptul de a deveni substanţial (1) ; concretizare, materializare (1). Este necesar a se arăta că trecerea de la substanţial la nesub-stanţial, de la fiinţă la nefiinţă, se îndeplineşte în virtutea aceloraşi legi care au adus substanţializarea sau fiinţa, macedonski, o. iv, 154. Cu modestie şi conştiinciozitate pilduitoare. . . a contribuit la sporirea popularităţii ,,Telegrafului Român‘‘ şi, implicit, la substanţializarea peisajului spiritual naţional, românia literară, 1970, nr. 106, 10/3. 2. Faptul de a deveni substanţial (2). Altă dată . . . efortul spre adîncire, spre substanţializare degenerează în efecte contrarii, românia literară, 1970, nr. 79, 14/3. — Pronunţat: -ţi-a-: — De la substanţial. SUBSTANŢIALIZAt, -A adj. Care reflectă ceea ce este substanţial (2); bogat in idei, cu miez (III 8). Stringenţele televiziunii se înscriu în acţiunea de configurare a unui stil teatral contemporan, substanţializat. cinema, 1968, nr. 4, XIII. — Pronunţat: -ţi-a-, — Pl.: substanţializaţi, -te. — De la substanţial. SUBSTANŢII s. f. v. substanţă. SUBSTANŢI0S, -OASĂ adj. (învechit, rar; despre pămînt) Bogat in săruri nutritive. Păîiil cere un pămînt adine Şi substanţios. brezoianu,1 λ. 335/23. La fiecar.e trei sau patru ani ridică... o pătură de pămînt de cinci şau şease degite, putnd în locu-i alta mai sub-stanţioasă. id. lb. 340/22. + (Adverbial) în esenţă; profund. Este un bărbat care cunoaşte inima femeilor atît de substanţios, ca infernul orişicărei fortăreţe, f [ (1869), 19l/33. 14777 St'BSTARË -'i&u - SüBsïïfui —: Pronunţat : -ţ-i-os. — Pl.: s'ubstanţioşi,'' ~-oùsè..· — Substnnţle -)- suf. -os. SUBSTARE s. f. (învechit, rar) :1. Substanţă (1). Afllnd minciuna, altă nu ştim, făr’clt că iaste lipsa adevărului, care nici fiinţă,·, nici supştare .poate avea. cantemir, hr. 453, cf. 88.8, ddrf. . 2. Substanţă (3). Aceasta este o parte de la filosof ie carele caută pentru materie ori supstare în vedeală. AMFILOHIE, G. F. ,32r/l, CÎ. 6r/ll. 3. Substanţă (4). Trupurile cornelilor ori steli cu razi strălucitoare sint oarecare iuptstăritari. amfilohie, g. f. 117r/12. Ce înţelegi pentru aer? 0 suplstare curgă-’ "■ toare; moale şT nevăzută, id. ib. Î30r/6. . 4. Substanţă (6). Prin mijlocul ■ dt-aceaşla găsăşc 'chimicii obiceiul -de-a muia şi a dezlegăi metalurile şi mineralile', sădirile, suptstările dobitâceşti şi olt şi a le aduce là a -lot céli dintîi elementi. amfilohie, g. f. 7r/4. ■··.·'·'■ " ' ■·' — Pl. : subştări. —Şl: supstâre, suptstâre. ş. f.; — Sub1- + sţare (după lat. substantia). SUBSTARNIC s. n. (învechit, rar) Substantiv (1). Acelor ce éînt sub stare alcătuită le niimiin substarnice sau, precum le zic latinii, supstantive. gram. mold. 24v/î). ' ■ ·’ . — Pl/: substarnice. — Substare -f suf. -rtic. SUB5TÂŢJE s. f. 1. Staţie (7) secundară, intermediară (de transformare a curentului electric, de ) pompate, dc tracţiune etc.). Cf. ltr2, dl, djh, dn3, DEX. 2. Punct de staţionare (a unor vehicule) subordonat μηεί staţii (4). Înfiinţarea de substaţii ale Salvării. ■ xVc sXn. âi'e.'· ' — Pronunţat: -fi-e. .— Pi.: substaţii. — Şi: sub-staţiurie s: f. ltr*. — SubJ- + staţie (după fr. sous-stufion). SUiŞŞXAţitjNE s. f. v. substâţie. SUBSTĂTUÎ vb. IV v. substitui. SUBSTĂTUiRE s, f. v. substituire, SUBSTĂtOt adj. v. substitut. SUBSTITUA vb. l v. substitui. SUBSTITUARE s. f. v. substituire; SUBSTITUÉNT s. m. Substanţă, produs etc. care poate „Înlocui o altă substanţă·, ,'uft alţ pţodus et"<ş cu proprietăţi asemănătoare; pext· semn, imagine, notaţie etc., folosite, pentru a ideşemnaiO noţiune, pu aceeaşi semnificaţie, substitut (2). J.a această recoltă indigenă se adaugă o producţie:de .2 .substitue[iţi importanţi ai-bumbacului şi anume 500 tone celofibră B şi 300 tone cotonin. ionesçu-muscel, ţes. 23, cf. ltr3, DL, DM, DN8, sfc ii, 108’/ 310. S-a prihiit sub-stituent de plasmă, τ august 1964, 77, cf. m. d. enc., dex. <0- (Prin lărgirea sensului): Pentru a înţelege un tablou am fi considerabil uşuraţi dacă imaginea ar fi ,ysnbs,tituenful..s.a.u, dublura, urni noţiuni, românia·,lite- . ’.jţXiiX, 19,69,nr. 35, 26/1. ’. J/·'. .' " . --‘Pl.: substitue,nţi. . ■ — Din germ. Substituent, it. substltuente. W ^BSTJTUÎ^VK/ xy.'Tià ri ïi |i ί-e/iv- A- (sfe) aşeiza, a (Sé) plàsa, a (se) pune ih locul ciiivâ saii a ceva , care lipseşte, cate a fost îndepărtai Îtp.;"pentnv a Îndeplini aceeaşi funcţie, pentru a fi folosit eii (apro- ximativ) .aceeaşi valoare; a ţiiie locul. V. Ι η 1 o c u i, sub suma H). Cf.. lOjţpOvici, o. 69/19, >i. golescu, c. Am. avut· o'mure nevoie à faee ca părerea lui să cadă dup'ă două sedtiţe, substituind o.radunare pe s'ăptămîM. balckSgu, ap;-'urgh.eză. clasificarea■ care. Jinde, ţă, şţipstituie, tuturor celorlalte, e açeea; de original ori comun. ..îialea^.s.^t. ii,.^81. -4? Tr.anz. Sp;ec.; (Çom^i^rnepÎul intiiqă eleipente,· formule, valor; numerice .sdinlr-o expresie giatemaţică) A, înlocui, cu un alt element, .eu,, ό altă fprmu^ăjjetc.:. avlnd aceeaşi valoare, exprimată diferit. ]Am voi a işnhsfiţui în acey. înlîi.ecvaţie. valoare, de şc-Jri locul, acestei, necupşşcute-, asachi, ·ε.,·ιι, 98/21. Vedem .çji ;açest meţgd,.sià!lî.ntriu■■■. a-lua. valoarea,,ψίβί din necii-nQsçnte;r. . -şi a,.şubşţitua această valoare^în epa d,rcţl doilea ecuaţi$,,r,Ei.Ejyi.., alo. .72/8. Din 'două .cît,imi^ce şirit egale, putem şub-şiilui: sau .pune φε,.ηηα în^log^de φ,;®ί,.ΖΑΜ5Ι:Ι,.Μ. .2^/28^ Cf.-Μ. D., ENC. <0“, R 6 f j. pas. Asămihea s-ar fl-piitut şupţştitui ,şi î^aldqiţţ. asachi, alghebra, 35r/i. Să se substituieze aceste preturi-şi :va 'fi ‘ αβ χ ni = alb : in. t>ÔEN&fiu,': et ’ά. '61/7. Eliminarea unei necunoscute,jl^tr-una din ec.ua-ţiunile sistemei, se face substituindu-se în această ecua-ţiune, în locul necunoscutei, valoarea sa. culianu, a. -'95; jtri ecuaţia,-a άοΰά -a s ist etnii fiii ■ âr'à-iubéitiùiï hécu-noscutei x'văloareâ -ei scUd-să dth mt&ţia>ţriUi;%ϊ>0£Βκλ λ'πγ, 1&6. ·♦> Tr âniz. Sp e ci (jilr,;tfeŞînplelnehtul sIndică :oameni): A deseiiinâ -să1 prinseasCS liberalitatea 14788 SUBSTITUIBIL· - 1B73 - SUBSTITUŢIE' ln locul beneficiarului titular, în cazul'absenţei/in'ca-pacităţii sau al decesului. Cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, D., CADE; SCRIBAN, D., DL, DN3, DEX. !+ Refl. (Chim.; despre unele substanţe) A avea calitatea de a înlocui o altă substanţă. Credea că acidul sulfuric se substituia î/i locul acidilor coprinşi în iiiiru şi ln sarea marină. ' marin, pr. i, XX/ 24: '♦• Tranz. S p e c. (învechit, rar) A concedia. N-au aşteptai ca funcţionarii şi proprietarii austtiaci să fie demisionaţi şi substituiţi in toată regula. . ., ci i-aii aruncat ei afară "în modul cel mai bruthl. bariţiu, p. k. iii, 44. — Sçris şi: (învechit, rar)· substitui. — Prez·, ind.: substitui şi .(învechit) substiluiţz, subştltuwsc (sta-maţi, d., barcianu, SlCRIBan, d.). — Şi: (învechit) substitua vb. I, (învechit, rar) s μ bstătyj (stamati, d.) suptstitiţi vb. IV. . — Din fr. substituer,· lat. substituere. SUBSTITUÎBIL·, -A· adj. (Rar) Gare pbaté ii substituit. .Cf.> dm, sfg-i> 99,'dex. fr (Substantivat) Detestă in.' schimb aseinănareaomogenitatea, colectivul, substituibilul, halea, s. t..ii,-290. :> — Pl.: ■substituibili, -e. — Substitui -f suf. rbil. SUBSTITUIRE s. f, Actiune.a de a ..(s e) sub. s,ţi t u i şi rezultatul ei. ; plasare în locul cuiva sau a ceva care lipseşte, care a fost Îndepărtat etc. pentru a. îndeplini aceeaşi funcţie, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeaşi valoare. V. înlocuire. Cf. iorîjdviçi, o. 69/19, negulici, stamati, d., ponţbri·, amt, d.. Nu primesc subştituire.a nimărui. in locul nostru. MA.IOBES.CU, ,D. II, 261, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., iVEi,A,:p. m., resmeriţă, d.. Substituirea completă... a elementului emoţional prin -..elementul, intelectual, det. viază po,ezia lirică .dţ. la. scopurile ei. lovinescu, c.. vii, 17> Cei ce fac. .asemeni.substituiri se aseamănă, cu. isIoricii,care..se,credeau tn drept, să. plăsmuiască documente. puşcariu, ii. η. i, .159: Vorbirea populară şi familiară recurge., des la substituirea. indicativului-prin imperativ*·, iordan, stil. 159. ţŞtudiază metode noi de lucru,·, substituiri de. materiale, ,leg, ec, pl. 198. E,o. simplă substituire, de., çuvinte, doamnă, arghezi,.. l. 47,.;. Substituirea unei economii- feudale prin una capi1· tal istă .nu. putea fi prielnică decit claselor mijlocii. balba, ?;.·τ,··ι, 17, ef.;. dl, dm, îxn3. Partea finală a unui-; cuvînt suferă o modificare şau o substituire, datorită. atracţiei altui cuvinlrcareA.e este familiar vorbitorilori l. rom. 19.6.7, 245. Ideea substituirii organelor umane a fost .şi a rămas. una. dintre cete. mai fascinante idei. rqmAnia.litër.ara, 1969, nr,. 33, 22/.1;..'♦·. Spec. Suplinire (3). Mă însărcinează, şi cu suplinirea-, docen tur ii , ..., cu. remunerariul îndătinat . pentru substituiri. sbiera, F·. ş. 298. ♦ (Jur.;.în sintagma) Substituire de persoană = infracţiune care constă in faptul de . a-şi atribui sau de a atribui altei persoane o identitate falsă, spre a induce în eroare..o persoană sau o autoritate.. Falsul .prin substituiri de persoane., cod. pen. R. .P..R. 446, Cf. DER, Μ. D, ENC., DEX. — Pl.: substituiri.· — Şi: (învechit) substituaie (negulici), substătuire (stamati, d.) s:. f. — V. substitui. SUBSTITUIT, -A s. m.; adj. 1. S. m. (Jur.) Persoană carfe'a fost desemnată să primească libijrali-tatea în locul beneficiarului titular, în' cazul absenţei, incapacităţii sau al decesului acestuia. [Bunurile] trec la o. a doua persoană (substituitul), desemhâtă, de asemenea, de. autorul liberălităţii. der iv, 538. 2. As pe c. (in vechea organizare judecătorească) (magistrat) care înlocuia pe procuror sau pe'procuroriîl geneîâl. V, supleant. Cf.- iorgovici, o. 69/21, 1. gOlescu, c. Zece zile petrecut Ca substitut de învăţător la* o fabrică, co-DSu-Drăgdşanu, c: 141, cf, STAMA.TI, 6., PROT.— POP., N. D., A-NTONESCU, D., PONTBRIANT, D. Ca să DU Se ducă substitut' la Vaslui'a luat la Domenii o slujbă de două sute de-lei-, Vlahuţă, s: a. ii, 126, cf. dùrf. La iniţiativa mai multor amatori de muiică, avînd în frunte pe procurorul substitut..., se îâfiintă. . . o soţîet'ate. sbiera, f. s. 398, cf. barcianu, alexi, vr., şăineanu3. Acum- vreo cîţiva ani. . . era substitut la tribunal-, brătescu-voineşti, ‘p. 151. Nici notariil, nici primarul substitut nu erau acasă. agîrbicEanu,: a. 487: Al doilea ■’ dregător... eia,· desigur, substitutul judelui, păcală, M. R. 44, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, NOM. PROF: 7§. Ca magistrat, eşti deodată-în rindul întîi. Substitut în Ploieşti, în Craiova, într-un centru comercial oarecare. cocea·, s.'i, 20, cf. scriban, D. Eră vocea schimbată a çéflilui meu, judecătorul JV din Paşilaji, unce fusesem numit substitut, arghezi, s. xv, 21. Dă cuvîntul substitutului· de comisar regal, pas, z. iv,' 118. Dumneata ■ce eşti : substitut de procuror, judecător, preşedinte de tribunal? galan, z. r. 356, cf. dl, dm, dn2, m'; d; enc,, dex.· -v- (Prin lărgirea sensului) Cînd era rindul meu să fiu la guberniul cel substitut, nü înceta a mă îndemna să lucrez triai aspru, şincai, hr. iii, 200/7. 2. S.’ n. Obiect, produs etc. care înlocuieşte Un alt obiect sau un alt produs, îndeplinind (aproximativ) acelaşi rol; p. ext. semn, imagine, notaţie etc. folosite pentru a desemna o noţiune; cu aceeaşi, semnificaţie, substituent. Dincolo de substitutul format de cuvinte... găsim un înţeles. fie care, nu-l putem subordona unui concepi, vianu, p. 173, cf. dn3. Opoziţia de număr suportă cele mâi multe restricţii de realizare în zona substitutelor cantitative.. scl 1969, 276. Imaginea. . .■ ,nu. este . substitutul sau. dublura unui lucru, ci este -simultan semnificării şi semnificat, românia literară, 1-969, nr. 35., 26/2. Cei.trei crai ai noştri sînt doar o reprezentare,, un substitut, al-adevărar tilor, trei. crai de la răsărit, ib,. 197Ô, 77, 12/3. Şi în America Latină, se. acţionează în . vederea folosirii sur-selor geotermice ca substitut al hidrocaiburilor, rl 1980, nr. 11 084, — Pl.: (1). substituţi, (2) substitute.. — Şi: (învechit, rar) substàtût (stamati, d.) adj., supstitût (1. golescu, c.) s. m. — Din lat. substitutus, fr. substitut. SUBSŢITÎIŢIE s. f. Faptul de a. (se) substitui. V. înlocuire. Cf, 1. golescu, c. Substituţiile nurne-rilor să pot face înlre tineri ai aceiaşi trageri, regul, org. 494/1, cf. negulici, Pe la municipii, unde oficialii principali cădeau tot sub alegere prin nobilimea din municipiu, erau asemenea iot substituţiuni. bariţiu, P. a. 1, 580. Este iertat Moldovei... a se convinge dacă limbile nouă. fac cit limba veche..., dacă substituţia lor esle putincioasă. rusşo, s. 7,9, cf. prot. — pop., N. ..p, antonescu, d. In Dacia substituţiunea [ elementului roman] a fost completă. _ macedonski, o. IV, 114, cf / ddrf, barcianu, şăineanu2, RESMERIŢĂ, d., scriban, d., dn2. + Spec. (Metodă de rezolvare a unor expresii matematice care constă în) înlocuirea unui element dintr-o expresie cu un alt element de aceeaşi valbare, dar exprimată diferit. Aşadar,. prin· substituţie şi m + g = ?-D. geometria, a. m. 47V/10. Făcînd substituţia AC în locul lui AE in pţoportia precedentă, vom avea... poenaru, g. 104/3. Pentru rezoluţia ecvaiiilor neapărată este substituţia, care este a pune valoarea unei necunoscute în locul acestei necunoscute, asachi, e. ii, 98/17, qf. Trigon. dr. 21/27. A’cisi'chip (te a opera s-a numïï metôà prin substituţie, elem. alg. 72/12. Metoadei... i s-a dat nume metoada subslituitunei sau metoada de eUhxiriare 14793 SUBST-ITUŢIUNE - 1876 ~- SUBSTRAf prin substitufiune. culianu, a. 95, cf. cade, ltr2, der, Penttu a rezolva un sistem de. două 'ecuaţii cu două necunoscute prin metoda substituţiei, aducem sistemul la forma, canonieă. algebra vjii, 196, cf. dn2. + Spec,. (Jur.) Dispoziţie cuprinsă intr-o donaţie sau intr-un testament prin care se desemnează persoana care urmează să primească liberalitatea în cazul absenţei, incapacităţii sau al decesului -beneficiarului. Cf. HAMANGIU, C. O. -190, CADE, DER, DN2, M. D. ENC., dex. 4. Spec. Reacţie chimică prin care un atom sau un radical dintr-un compus organic este înlocuit de alt atom sau de alt radical. Dar aceste substituţii făclndu-se numai · pentru oarecare m.etale vom arăta, cînd vom tracta despre metale, metoadele ce slujesc a fixa ecuivalentii acelor metale ce nu se precipită, marin, pr. i, XXVI/12. Substituţie simplă este o reacţie chimică prin care un element dintr-o .substanfă pură compusă este înlocuit prin alt element, macarovici, ch. 29, cf. m. d. enc-, dex. 4. Spec. înlocuire a unor cuvinte, a unor segmente, a unor sunete etc. prin altele, folosită în lingvistică ca metodă de analiză pentru stabilirea unor fapte de limbă sau pentru realizarea unor efecte stilistice. Substituţiile de vocabular au aici simplu rost stilistic, vianu, s. 204. Scriitorul găseşte tn substituţia numelui un procedeu de legare a contextului, fără sacrificiul varietăţii lui. id. M. 158. Substituţia tertnenilor s-a, făcut in cadrul aceleiaşi ,,serii“ semantice, l. rom. 1959, rir. 5, 22, cf. dn2. Aplicăm metoda substituţiei reciproce la semnele de punctuaţie, l. rom. 19.67, 58, cf. m. d. enc. — Pl.: substituţii. — Şi: (învechit) substituţiùnc s. f. — Din fr. substitution, lat. substitutio, -ouis. SUBSTITUŢII;ÎVE s. f. v. substituţie. : SUBSTOAlE s: f. v. subtoi. SUBSTRACTÎV, -A adj. 1. (Mat.; despre numere, segmente etc.) Care se scade dintr-un număr, dintr-un segment etc-. Terminii preceşi de semnul -f se numesc termini pozitivi, cei preceşi de semnul — se numesc termini 'negativi. Cei dintti se mai numesc aditivi., cei din urmă substractivi. culianu, a. 4. Pentru unul din aceste punturi, segmentele sunt aditive, pentru celait segmentele sint substractive, melik, g. 67. 2. (Ejespre amestecuri de culori) Care se realizează prin eliminarea unui domeniu din spectrul luminii albe, obţinîndu-se o nouă culoare, a cărei nuanţă nu se regăseşte, de obicei, în spectru. Cf. m. d. enc. — Pl.: substractivi, -e. — Şi: substractiv, -6 adj. — Din fr. soustractif. SUBSTBAcŢIE s. f. (învechit) 1. (Mat.j) Scădere (3). Cela ce den 6 fl. 4 florinii au scos au făcut sup-tracfie şi rămîn încă 2, das 46/20. Despre sublractie sau scoaterea numerilor [Titlu], şincai, î. 16/22. Sub-tracţia sau scoaterea [Titlu], aritm. (1805), 25/16. Deprindeţi pre învăţăceii voştri in tot felul de socoteale : în adifie, sublractie..· petrovici, p. 150/14, cf. negulici. Zilele nu se conta prin adăogire, ci prin sub-stractiurîe, mistuindu-le precum vedea scăzîndu-se luminile lunei. aristia, plut. 23ë/25, cf. prot. — ptop., N. D., LM, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D. 2. Sustragere (3). Cf, aristia, plut., prot. — pop., N. D., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D. — Pl.: substrαφί, — Şi: substrac(iùne, substra-Jiûne (aristia, plut.), subtrâcţie, subtractiûne (alexi, w.), suptrâcţie s. f. — Din lat. subtractio, -onis, germ. Subtraktion, fr. substraction. SUBSTRACŢIÎI1VE s. f. v. substrarjie. şubstrAge vb. III v, sustrage. SUBSTRAGERE s. f. v. sustragere. SUBSTRAS, -A adj., s. n. v. sustras. SUBSTRÂT s. η. 1. Realitate, fenomen peste care s-a suprapus o altă realitate, un alt fenomen; element fundamental, de bază. Nu ar fi bine ca comisiuhea să accepte proiectul de ortografie trimis de cătră miniştrii spre a-l apia .de substrat al lucrărilor sale. bariţiu, p. a. iii, 31, cf. şăineanu2., Are în vedere fapte primordiale care servesc ca substrat faptelor derivate, petică, o: 462. Săpătura ne-a oferii. . . rezultate caracteristice asupra penetraţiei elenistice şi asupra substratului popular preceltic. pArvan, g. 662, cf. 367, ibrăileanu, s. 41, resmeriţă, D. Legătura între, limbă şi rasă a fost urmărită pină acum, mai insistent, in lingvistică, subt raportul substratului etnic, puşcariu, l. r. i, 167. Renaşterea, ieşită din condiţii economice bine definite, are îndărătul ei un substrat psihologic ce merită o analiză aprofundată, oprescu, s. 202. Hasdeu este un gehiăl intuitiv care străbate pînă la substratul originar al fenomenelor colective, constantinescu, s. iii, 147. Substratul popular al baladelor explică îndeajuns ■ vigoarea şi menţinerea lor neîncetată tn gustul artistic al maselor, vianu, l. u. 395. De o palie pluralismul infinit al înfăţtşăjilor concrete, sub ele substratul de granit al ideilor pure. ralea, s. t. iii, 20. Prima sa baladă cu substrat folcloric apare în 1840. ll i, 36. Instrumentele idîofone... îşi găsesc întrebuinţare în folclorul cu substrat magic, alexandru, i. m. 36. Elementele de substrat, de la baroc la sentimentalism, sînt evidente în poem. ist. lit. rom. ii, 225, cf. dn2. Ţinem cu orice preţ să-i■ descoperim fenomenului un substrat logic. l. rom: 1967, 243. Trebuie să remarcăm. . . lipsa unui substrat emoţional măi bogăt. m 1968, nr. 4,’ 34. Toate popoarele Europei cunosc, ca bkză a culturii lor nationale. . ., cultura creştină medievală, substratul civilizaţiei popoarelor migratoare, contemp. 1969, nr. 1 165, Θ/4. 4. (Lingv.) Limbă a unei populaţii băştinaşe înlocuite de altă limbă în urma unei cuceriri, a unei colonizări, a unei migraţiuni şi din care, ca efect al bilingvismului, unele elemente persistă în li-rfiba cuceritorilor. Substratul geto-dac, din firea lui tot albanez,... a determinat el acele modificări în sensul albanismelor ce se întîlnesc în ·graiul românesc, xenopol, i. r. i, 133. Substrat se numeşte limba pe care o populaţie o vorbea mai înainte, dar a părăsit-o, pentru a adopta alta. graur, i. l. 262, cf. dl, dm. Diversitatea de substrat a dus la forme diverse ale limbii indoeuropene. scl 1957, 199, In problema fundamentală a formării limbii şi poporului român, ô deosebită impdrtaniă lingvistică şi istorică are chestiunea substratului autohton, l. rom. 1959, nr. 3, 16. Se pot găsi în limba franceză elemente de substrat celtic. der. Aşa-zisa influentă albaneză asupra limbii române se reduce de fapt la existenta unui Substrat comun traco-dacic al celor două limbi in sudul şi nordul Dunării. panaitescu, c. r. 113, cf. dn2. Cihac insistă asupra factorilor care determină modificarea, substratul şi influentele, l. rom. 1967, 230. Pentru strămoşii românilor, care au părăsii daca penlru a trece la latină, aceste cuvinte trebuie denumite elemente de substrat. romAnia literară, 1970, nr. 98, 10/5, cf. m. d. enc., dex. .2. (Filoz.) Baza materială a diferitelor proprietăţi ale unui obiect; baza materială a unităţii, a omogenităţii diferitelor obiecte. Cf. antonescu, d. Regiune cerebrală, . '. a cărei eicistenfă în om este substratul fizic al aşa-Âumilei lifmi ,,ideale“. maiorescu, l. 23. Arta. .. ar vrea să ne dea imagini spiritualiste, lipsite de orice substrat material, gherea, st. cr. ii, 119. Lucriu’ilt; şi raporturile însă sînt numti'i formele trecătoare ale unui substrat unic şi nepieritor, philippide, p. 274, cf. bar-cianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Ereditatea are un substrat anatomic in genele cromozomilor din celulele sexuale, agrotehnica, I, 30, cf. dl, DM, dn2. După concepţia sa filozofică 14799 SUBSTRAŢIUNE - 1S77 - SUBSUMABIL toate fenomenele au un substrat material, au o existenţă in sine. românia literară, 1969, nr. 52, 23/2. Sub-stratul genetic al transmiterii calităţilor psihologice, sau al unora dintre caracterele morfologice esle încă puţin sau deloc cunoscut, ib. 1969, nr. 56, 28/1, cf. m. d. enc., dex. 3. Partea dinăuntru, de dedesubt a unui lucru; strat1 (I 3) peste care s-a depus alt strat. Cf. resme-iîiţă, d., scriban, p. [Bàncliizelé] Mereti tălăciloute, substratul lor închide Tôt dariil Unui soare r'oşialkc şi avar. i. barbu, j. s., 6. Arătura 'adtncă de toamnă realizează un substrat bine lucrat, lipsit de bolovani, contemp. 1953, nr. 369, 5/5, cf. dl, dm, dn2, m. d, enc., dex. v Fig. In substratul firei ei, fata suferea. d. zamfirescu, v. ţ. 144. Impingînd. .. lirismul tn substraturile adinei ale sensibilităţii, el l-a dus in consecinţele lui ultime, lovinescu, c. vii, 7. Gestul meu nedelicat, subliniind o astfel de rezervă, din substraturi abia bănuite, era de o indiscreţie penibilă, camil petrescu, u. n. 335. Peste substratul primitiv se aşterne un calm, o stăpînire şi o detaşare de observatoare imparţială, ralea, s. t. iii, 231. Voluptdlea cu care sînt sondate substtaturiie obscure ale conştiinţei, cinema, 1968, nr. 7, IX. Este unul dintre foarte marii critici ai noştri Care ştiu să Analizeze un poerh, să pătrundă în substraturile (ui, să-i pună la încercârc capa-citatea de a semnifica, românia literară, 1970, nr. 91, 5/3, cf. dex. + Fig. Partea tăinuită a unei acţiuni, a unei intîmplări etc. ; dedesubtul unei acţiuni, al unui fapt etc. Substratul diferitelor principii de schimbare ne scapă, philippide, p.· 171. Elucidarea problemelor sociale a formal unul din punctele cardinale ale programului revistei Şi substratul atitudinii sale. in Plr ii, 310. Era foarte de aproape ştiut substratul intereselor mele teologice, blaga, h. 158. Este necesar... să demaşte cil ascuţime substratul lor de interese, contemp. 1953, nr. 352, 1/2, cf. dl. îşi dădu seama îndată de substratul tăcerii şi al stingherelii generale. Τ. popovici, s. 318, cf. dm. A surprins, în conflictul dintre boieri şi domn, substratul politico-social. IST. LIT. ROM. II, 725, Cf. DN2, ». D. ENC., DEX. 4. Substanţă,.(4) chimicâ care poate fi modificată sub acţiunea unui ferment. Mulţi fermenţi sint numiţi după substratul asupra căruia acţionează in mod specific. Lip2, cf. ’ D.L, DM, DN2, DEX. . — Pl.: substraturi şi (rar) substraie (bul. pil. v, 39). — Şi: (învechit) suştrat s. n. barcianu, alexi, w. — Din fr. substrat, lat. substratum. SUBSŢRAŢltJNE s. f. v. substracţie. SUBSTRĂGlND subst. v. subtrăflînd. SUBSTRUCTÎJRĂ s. f. 1. (Arhit.) Infrastructură. întreaga substructură contribuie... la susţinerea cupolei. oţetea, r. 258. 2. Structură (6) de âdincimé, profundă. Simplitatea poemei şi accentul ei de sinceritate ne cuceresc... ; lirismul există în substructură, ca ceva natural, constantinescu, s. iii, 275. Creaţiile lui par a fi susţinute de o substructură de reflecţie, vianu, l. u. 288. 3. Fig. Pătura cea mai de jos a unei societăţi, reprezentată prin elemente corupte, viciate; pleavă; (3)· El nu incarnează, ca la atiti scriitori ai realismului naturalistic, substructură umanităţii, ci apoteoza ei. vianu, a. p. 221. — Pl. : substrucluri. — Din fr. substructure. SUBSTRUCŢIE s. f. (Arhit.) Partea inferioară a unei construcţii, executată din piatră, zidărie sau beton sub nivelul solului, prin care se face sprijinirea construcţiei; bază, fundament, fundaţie. Cf. alexi, ■w. în partea cea mai înaltă a muntelui, pe care s-a ridicai cetatea, constatăm nişte enorme substrucţii.. . de blocuri de piatră, pârvan, g. 468. S-aü descoperii două bolti de substructie cu o deschidere de aproximativ 7 m fiecare, scînteia, 1960, nr. 4 885. "ν' Fig. Cu toată cultura lui fără substrucţii* d. Fundoianu posedă certitudinea gustului, lovinescu, c. vii, 127. Studiul.. . fr.ee în două pagini observaţii asupra moravurilor epocii pr. care criticul le aprobă ca substruefie a explicării operei prin climatul moral, călinescu, c. o. 377. — Pl.: subslrucfii. — Din fr. suhstruction. SUBSUÂR s. f. v. subsuoară. SUBSUArE s. f. v. subsuoară. SUBSUMA vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) include (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă sau, p. ext., în altă sferă; a (se) subordona (4). Această convingere. . . ne permite, aflînd numai nota caracteristică a vreuneia din grupările făcute prin clasificarea anterioară, a subsuma cazul individuel sub ccea parte a clasificării. maiorescu,. i.. 111, cf. alexi, w. Nu există tipuri, generale lo rprt cele particulare să se poată subsuma pe deplin, petică, o. 454. Individul ,,inteligent».. . rre o perspectivă de sus a lumii, cl ,,cunoaşteclasif.cind şi subsumind. călinescu, c. o. 59. Scriitorii pol apoi să utilizeze cu precădere termenul abstract,. . . care denumeşte categoria generală căreia un lucru i se subsumează, vianu, s. 213. ,,Pădure" înseamnă noţiunea colectivă sub care se subsumează o mulţime de arbori stingheri. blaga, z. 210. Comparînd diferite obiecte, omul. . . formează... un tip abstract căruia i se subsumează toate exemplarele individuale, graur, n. p. 19, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. + Tranz. şi refl. A (se) încadra (In anumite legi, într-o anumită desciplină, într-un anumit proces etc.); a (se) subordona (4). [Revista] îşi impune să înfăţişeze spiritului românesc orice creaţie de valoare (indiferent cărui curent s-ar subsuma această creaţie), .plr ii, 573, cf. cod. pen. r. p. r. 522. Bagajul filozofic al. acestei ultime piese este subsumat anecdotei dramcdice. τ octombrie 1968, 60. Succesiunea momentelor lari, de vîrf, se va subsuma pină la sfîrşit unei logici binefăcătoare a simetriilor> românia literară, 1969, nr. 53, 9/3. 2. Tran L (Complementul indică lucruri, fenomene etc.) A acorda o importanţă secundară în raport cu altceva. V. subordona (3). E greu de făcut o deosebire... î;t această epocă, cind domnul subsumează statul, înlre dr'egâloriile publice şi cele personale. bul. com. ist. v, 27. Tustrele împrejurările, avînd însemnătatea lor, rămîn totuşi subsumate marii propulsii transcarpatice, românia literară, 1969, nr. 18, 5/1. 3. Tranz. A face să depindă de ceva. V. subordona (1). Arta ca atare este greu de subsumat unor interese sociale directet românia literară, 1971, nr: 120, 28/1. 4. Refl. (Rar) A se aşeza, a se pune în locul altuia pentru a îndeplini aceeaşi funcţie. V. substitui (1). Oricînd secretarul şi directorul pol să se subsumeze unul altuia, românia literară, 1970, nr. 82, 16/1. 5.. Tranz. A reprezenta, a exprima ceea ce este esenţial, caracteristic în ceva. Imaginea antichităţii tn operele lui... reprezintă produsul unei generalizări care cu greutate poaté subsuma întreaga realitate antică. vianu, l. u. 38. — Prez. ind.: subsumez. — Din fr. subsumer. SUBSUMÂBIL, -A adj. Care se subsumează (1) sau care poate fi subsumat. Procedeul este oarecum contrariu aceluia urmat ln cazurile subsumabile conceptului tradiţional al alegoriei, vianu, p. m. 109. Lirica feminină îşi vede acum mai subliniată ca oricînd calitatea... fie dlstinglnd impulsuri psihice subsumabile biologicului, fie denoitnd. .. mecanismele sii- 14807 SUBSUMARE - 1878 - SUBSUOARĂ listice. romAnia literară, 1970, nr. 84, 9/1. Literatura lui Preda este, foaia, 'subsumabilă linei căutări neliniştite, unei interogaţii obsedate despre natura umanului. ib. 1980, tir. 21, 21/2'. ' — P], : siibsumapilî, -e. — I>in fr. subsumable. SUBSUMÂRE s. 1. Acţiunea de a(se) subsuma şi rezultatul ei; includere (ca parte, ca element particular) într-o sferă mai largă sau, p. ext., în altă sferă; subordonare (4). Cf. subsuma (1). Cauzalitatea strînsă, ordinea şi subsumarea conceptelor... sînt tipare arbitrare.-palea, s. τ. i, 161, cf. di, dm, M. D. ENC., DEX. . — Pl. : subsumări. — V. subsuma. StIBSUMÂT, -Ă adj. Care este inclus (ca parte, ca element particular) intr-o sferă mai largă sau, p, e x t., in altă sferă; subordonat (5). Cf. subsuma (1). Cf. DM, M. D. ENCÎ., DEX. — Pl.: subsumaţi, -te. — V. subsuma. SUBSUOARĂ s. f, I. 1. Regiune a corpului omenesc, de forma unei cavităţi, situată pe partea interioară à articulaţiei braţului cu umărul; axil.fi, subraţ (1). Supsisioara direaptă s[e) va clăti,. . . te veri bucura. paraclis (1639), 262. Şi foând măciuci de heri.:au arsu-i susîorile: dosofTei, v. septembrie 37r/6. L-au nemerU cu oinicercă prin ckept .şi au ieşit ^pre suptu suşioară. neculce, l. 246, pi. anon. car. Tră-gtndu-să la pămînt.şi supuindu^să supt sisiori cu spatele tălăfUa supt dtnsul. AETHiopicA,83r/2,cfvBupAi-piş-leanu, -lex., lb. O spuzeală. . . pe supt sùbiiorï, episcupescu, ppACTic.A, 120/7. Mîna se împarte în umăr (humérus ) sub care este s.ubşiora.. àntrop. 33/-J14, cf. valian, v. A lui Cupido săgeată Să vezi cum stă acăţată Cam pre lîngă suptsuoară. bărac, a. 20/9. Scoase hangerul şi-l lovi supt , g}ipisioară. . alexandria, 123/4, cf. polizu. Cu .mînicile suflecate pînâ la subţioară alerga în fuga marè- QificA, c. E. ii, 500. Ştia ... să tortureze pe nenorociţii ţărani puindu-le ouă fierbinţi la subţiori, filimon, o. i, 121, cf. pontbriant, d.,- şăineanu2, tdro, resmeriţă, d., cade. Lista boa-ţelor.... opă'reald 'pielii... ’la subţiori. vbicuLEscu, l. 25. Acele picături trebuiau să facă toată slujba curăţeniei de dimineaţă — mini, obraz..., subsuori, sadoveanu, o. ix, 63, cf. scriban, d. Parcă aveam aripi şi la picioare şi la subsuori, tudoran, p. 261, cf. dl. Pădurile şi toate florile Vor creşte-acoperindu-mi pieptul şi subţiorile.-isanos, ţ. l. 32, cf. dm, m. d. enc., dex. Atîta s-o tăiet 'cu sdbdzie, pănă s-o făcut tină de stnge păriă susuori. cândi a. i, 339, Preparat bine de acasă, suVţte'fne şi rugămintep na-ţiunei sale pentru secretariatul gubernial.. id. ib. i, 500, cf. polizu, gheţie, r. m., barcianu, alexi, \v. — Prez. ind.: subştern. — Şi: subtşterne vb. III. BARCIANU. — Pref. sub- -f [ajşterne (după lat. submitlere, fr. Supposer). SUBÇTÉRIVERE s. f. (In dicţionarele din trecut) Acţiunea de a subşterne; propunere spre aprobare. Cf. gheţie, r. m. 438, barcianu, alexi, w. — Pl..subşlerneri. — Şi: subtşternere s. f. alexi, w. — V. subşterne. SUBŞTERISÎJT, -Λ adj. (învechit) Care este propus spre-aprobare. Acea deputaţiune a rugat pe Maiestatea sa ca, să se îndure a consola pe naţiunea română cu o prea înaltă rezoluţiune favorabilă la peti-liùnea subşternuiă, bariţiu, p. a. ii, 672. <0* (Substantivat) Dintre cei trei subşternuţi monarhul a denumit pe Al- St. Şulufu. id. ib. 677. — Pl, : subşternuţi, -te. — V. subşterne. SUBT prep. v. sub2. . SUBTAKGÉNTÀ s. f. Segment determinat de proiecţia ortogonală pe axa absciselor a unui punct de.pe o curbă plană şi intersecţia tangentei la curbă în'acest punct eu axa absciselor· Cf. sTamati, d., ant tonescu, d., pontbriant, d>, ltr2, der, m. d. enc., DEX. — Pl.: subtangente: — Din germ. Subtangente, fr. sous-tangente. STJBTCĂPITAN s. m. v. subcăpitan. SUBTCÎRMUÎRË s. f. v, subcîrmuire. SUBTCÎRMUITÔR s. m. v. subcirmuitor. SUBTCÎRMUITdRÎE s. f, (învechit, rar) Subcîrmuire. Cf. POLIZU. — Pl.: sublcîrmuitorii. — Subtdrmuitor + suf. -ie. SUBTDIHÉCTOR, -OARE s. rn. şi f. v. subdirector. SU BTDIRECTORI ŢA s. f. (învechit, rar) Subdirectoare. O subţdirectorită cîte 250 galbeni pă an. REGUL. OKG. 426/6, — Pl.: subtdireciorile. — Subtdirector + suf. -ită. SUBTDIVIZIÎNIÎ s. f. v. subdiviziune. SUBTÉMA s. ,f. Fiecare dintre subdiviziunile linei teme1 (1). Se vor purta discuţii în legătură cu următoarele subleme. . . scînteia, 1969, nr. 8 180. — Pl. : subteme. — Sub1- -f- temă1. 14826 SUBTENSIUNÈ - 1880 - SUBTERANIU SUBTENSi ÎJTVE s. f. Tensiune electrică a unui circuit inferioară tensiunii considerate normale. Cf. LTR3, 'DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -si-u-. —Pl.: sublehsiuni. — Süb1·* + tensiune (după fr. sous-tension). SUBTERAN, -À adj., subst. 1. Adj. Care se află sau se petrece sub suprafaţa pămintujui; care este specific acestui mediu; -subpămlntean,' (invechit) subpămîntenesc, subpămîntesc, subpămintic, (învechit, rar) subpămint (2). Cf. i. GOlescu, c. Aceste ttiari scuturări pămînleşti. . . se vede că se face din subteranele aprinderi a vulcanilor., genilie, g. 123/6. Gropi suptterene. caiet, 70v/7. S-a descoperit uh templu subteran. fm (1846), 1211 /26. Smulgem din sinul pămîntului cuibul şi rădăcinele. . . spre a-i răpi stăvilite sulerane. brezoianu, a. 70/26. Apele... se încarcă în a lor curgere sub-terenă (sub-pămînt) de felurite substanţii. fătu, d. 80/1. Cînd gazele subterane se^ntîniplă a se-ncălzi peste fire. . . izbucnesc dinăuntru în coaja pămîntului. barasch, m. ii, 35/5. Trîmbele de apă suteranii. . . complectă circuitul, marin, f. 333/12. Ronianii înăllaseră lui un . altar su.leraniu. aristia, plut. XXXVII/29. Livida lumină produsă prin alîtea şcîntcie resipitţ pînă-n fundul galeriilor, sulerane. pelimon, i. 132/27. Forma gropilor de bucale ... a făcut din aceste magazine sulerane, magazinele cele mai bune şi mai ieftine, i. ionescu, c. b. 310/17, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d. Frigianii. . . îşi fac locuinţe sulerane găurind de sus în jos cile o movilă, hasdeu, i. c. i, 235, cf. barcianu, αι,εχι, w., resmeriţX, d., şăineanu, d. u., ca'de. Pe-aici se intră-n bezna subterană, topîrceanu, b. 95, cf. scriban, d. Viziunile subterane, minerale. . . sînt de o plastică rară. călinescu, c. o. 276, cf. ltr2, dl. Curenţi subterani căşcau'plinii adinei. T. popovici, s. 502, cf. dm. Apele subterane constituie pînze de apă de mică şi mare ■xdîncime. geologia, 52. Există legături subterane inlre fluviu şi bălţile sale. vîn. pesc. aprilie 1964., 3, cf. dn2. începe să se simtă nevoia realizării. . . unor treceri subterane de pietoni, scînteia, 1966, nr. 6 911, cf. M. d. enc., dex. De cîţiva ani, la Tîrgu Ocna,. . . funcţionează un sanatoriu subteran de tratare a afecţiunilor astmatice, rl 1970, nr. 11016. + Spec. (Despre animale şi plante ori despre părţi ale plantelor) Care se dezvoltă sau care trăieşte sub suprafaţa-pă-mtntului. Grtul. . . îşi scoate paiul suleran subt adăpostul ghieţei. brezoianu, a. 93/16. Animali sulerani. . . izbesc în rădăcinile plantelor, id. ib. 142/5. Rare exemplare cu. stoioni scurţi... subteranei, grecesçu. fl. 369, cf. cade. Ceapa subterană, călinescu, c. o. 112. <$■ (Prin lărgirea sensului) De cîte ori încercase să sc smulgă, cădea învins de o rădăcină prea lungă, nebănuit de subterană, id. o. i, 91. + (Rar; substantivat, m.) Miner* (1). Amiroşi lot cărbune şi năduşeală, da-mi place amirosul voslt'u, al subleranilâr. davidoglu, m. 45. ^ P. ext. (învechit, rar) Carp se află în partea céa mai de jos a unui lucru; care formează stratul de dedesubt. Stropitoarea, culcuşurile subterane ale gunoiului... el ştie ale întrebuinţa cu iscusinţă, brezoianu, a. 140/8. 2, S. f. (Rar, n.) Galerie, Încăpere etc. aflată în întregime (şi, de obicei, lâ măre adîncime) sub pă-mint; (rar) subpămîntă, v. ş utb p ă ţn î n t (2). V. hrubă, pivniţă. StibUranui (ocna)', în care noi eram închişi, este adînc mâi jos de faţa lui Leman. helîade, l. b. iii, 9/4. în Rusia groapa de grîu este un suleran săpat în forma bulelcei. brezoianu, a. 84/16. Zece templuri minunate.... dedesubtul cărora se întindeau nişte sulerene nemărginite, locuinţe posomorite pentru crocodilii sacri. calendAM (1859), 12/25. Şuier ana aceasta care e un cap de operă. . . face onoare inginerului ce a condus lucrarea. êelimon, i. 133/2δ. Iniraik printr-o mie de cotituri ale subteranului, strecurindu-mă pînlre boite, ghica, c. e. i, 49. Aci se află suleranul în care sînl depuse rămăşiţele mortale ah familiei imperiale, filimon, o. ii, 66, cf. pivot. pop., n. d. O tindă. . . forma intrarea înlr-o suterană în care ne-am pogorît pe trei trepte, hasdeu, i. c. 235, cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu8, resmeriţă, d., cade, scriban, ύ. Susţinea că sub Mărcuta sînt subterane şi că acolo se săvîrşesc orgii, călinescu, c. o. 14. Subteranele piramidelor au conţinut şi ele altădată morminte şi comori, ralea, s. t. i, 250, cf. dl, dm. întrro subterană a unei clădiri.-apărate succesiv de nemţi şi de români-, răţiîn. . . doi inamici, v. rqm. decembrie 19,64, 121, “cf. dn2. Răpirea fecioăreWr declanşează aventura haiducilor în subteranele cetăţii, cinema, 1968, ni. 4, VI. O casă nebăgată in seamă, legată prin subsol cu subteranele care. . . merg pînă în Negru Vodă. romAnia literară, 1970, nr. 77, 12/1, cf. m. d. enc., dex. "v- Fig. Nu trebuiau stlrnite Îll el subteranele obscure în care mişunau tot felul de năzuinţe degradante. halea, s. t. ii, 10. Huliganul trăieşte înlr-un fel de subteran moral, scînteia, 1966, rir. 7 192. Nu era o simplă relaxare a nervilor puşi la încercare de forţele demonice din subteranele fiinţei: românia literară, 1968, nr. 11, 22/3. Va fi tentai. . . să pătrundă în subterana operei lui Dosloievski. ib. 1969, nr. 24, 9/3. 3. S. n. (Rar, f.) Galerie sau ansamblu de galerii aflate în Întregime (şi, de obicei, la mare adîncime) sub pămînt, amenajate cu lucrări şi instalaţii în scopul extragerii zăcămintelor de substanţe utile; mină1 (1) , ocnă (II I), (învechit şi regional) baie, (învechit) madem (2), minieră (1). Dacă nu punea vorba Toni, îl zvîrleaii şi din subteran, davidoglu, m. 9, cf. ltr2, dl, dm. Un miner bătrîn. . . intră în vorbă cu oarecare sfială... Azi n-a intrat nimeni în subteran, v. rom. ianuarie 1965, 50, cf. dn2. In subierana-nlunecală Cărăm cărbuni cu chipul uns. romAnia literară, 1969, nr. 16, 30/4, cf. m. d. enc., dex. 4. S. n. (Rar) Subsol (l). Un miliard şi jumătate de tone de petrol au fost descoperite ,în subteranul golfului, contemp. 1969, nr. 1 165, 10/3. 5. Adj. Fig. Care constituie dedesubtul linor lucruri, al unor fapte, al unor evenimente etc.; care este (sau şe petrece îji) ascuns. Un pericul pipăit. . . n%-ar fi înfricoşat/nai puţin decît acele machinări misterioase, sulerane, baronzi, m. .602/27, cf.. şăineanu, d. u. Esle un secret al tău, pe care niciodată nu mi-am permis să caut să-l dezleg cu, ajutorul.... .cancajiuriloi subterane, galaction, o. a. i, 37. încep legendele spiç-nilor, ale telefoanelor subterane;.,camil petrescu, u. n. 301. Lucrarea subterană β propagandei, sadoveanu, o. xx, 377, cf. scriban, d. Îşi vedea de treburile ei subterane. preda, r. 464. Procese sufleteşti subterane... îi modificase orientarea generală a muşchilor, călinescu, s. 40. Molii îşi iubesc munţii cu o dragoste organică, subterană, neajunsă în sfera exprimării, bogza, a. î. 131, cf. dm, dn2. în logica-subterană a discursului, imaginea s-a născut tocmai din fală. cinema, 1968, nr, 5, 5. Aceste diferenţe făceau ca în anume momente să predomine în scenă bufonada. . . în detiimenlul aseuţimii ideii, al aluziei subterane, contemp. 1969, nr. 1 178, 4/4. Orice rezistentă inferioară. . . cedează în faţa şuvoiului subteran al solidităţii populare, v. rom. aprilie 1970, 126. Fiecare dintre ,,genurile“ criticii îşi are deopotrivă meritele. .. şi ambiţiile ei-subterane. românia literară, 1970, nr. 36, 8/2, cf. in. d. enc. *v* (Adverbial) Să apucăm o politică mai ener.gică, mai aspră împotriva inamicilor. . . care complotează subteran, camil petrescu, o. ii, 623. Doza de tradiţie . . . variază. . ., uneori inspiraţiile din tradiţie nea-părînd manifest, ci existînd ,,subteran", scînteia, 1969 nr, 8 223. — Scris şi: (învechit, rar) sub leran. —Pl. : subterani, -e. — Şi: (Învechit) subteraniu, -ic (marin, f. 365/9) adj., subterén, -ă (scris şi sub teren) adj., s, f., supterăn, -ă (i. golescu, c.), süptterén, -ă adj., suteran, -ă adj., subst., suterăniu, -ie, suteranéu, -ée (filimon, o. ii, 55) adj., suterenă s. f. — Din lat. subterrancus, fr. souterrain. SliHKllAXlU, -IE adj. v. subteran. 14829 subtehen - 1881 - SUBTIL SUBTEBÉJV, -A adj. v. subteran. STJBTERFÙGIlî s. n. Mijloc âbil şi ocolit folosit pentru a evita o situaţie neconveiiabilă sau péiitru a ieşi dintr-o încurcătură; stratagemă (1), şiretenii;1 (2), şiretlic (1), tertip (3), truc1, vicleni?, vicleşug, (rar) şireţie (2), (învechit) marafet (2), măiestrie1 (6), (învechit, rar) strofă (1), (regional) solomonie, (familiar) Chichiţă, chiţibuş, manevrş (2), nierchez (3). Y. m i ş c u - 1 a n ţ ă»· ş.m e c h e r i c (2). Cf. negulici, prot.— ppp., N. O· Aminartd executării. . . esle subterfugiul acela ele ά voi să lase să se creată că se execută ceva, ce in realilale nu se execută, maiorescu, d. ii, 198. Simţim repulsiune ... de a considera liberul arbitru, . . ca altceva decît un subterfugiu destinat să marcheze ignoranţa noastră. conta, o. f. 131. ,,DofloraŞul“ plictisii... se holărî să recurgă la un subterfugiu, la aceea ce. . . în argatul studenţesc se numeşte un chiul, caragiale, m. 88. Subterfugiu mizerabil îndărătul căruia vrea să s'c areundă mişelia ta. i. negruzzi, s. v, 314, cf. barcianu, alexi, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, d., dl, dm. Vor găsi lotuşi mijlocul să se sustragă prin cele mai diverse subterfugii, ist. lit. rom. ii, 507. Scriitorul înfăţişează. . . tergiversările şi subterfugiile, manevrele duplicitare, v. rom. octombrie 1964, 80, cf, dn2. Obositul om mare işi ascunde cicatricea timpului. Totul e doar subterfugiu penlru a nu se înstrăina de copilărie. românia literară, 1969, nr. 28, 25/1, cf. m. d. enc,, dex. + Metodă, procedeu etc. folosit în locul altei metode său al altui procedeu etc. anterior (în vederea înnoirii). Un individualism extrem se manifestă. . . in hermetism, suprarealism, existenţialism şi alte Subterfugii. îiv plr ii, 656. Artistul..: comandă degetelor să traducă în imagini acele elemente, nu prin semnele grafice clasice, ci prin subterfugii, prin ftlnturi de linie. oprescu, s. 97. — Pl.: subterfugii. —Şi: (rar) suhterfùj (dn2), (invechit) supterfiigiu (alexi, λυ.) s. n. — Din fr. subterfuge, lat. subterfugîum. SUBTERFXJJ s. n. v. subterfugiu. SUBTÉXT s. n. Substrat psihologic şi de idei sugerat de textul dramatic care determină sau motivează o anumită atitudine scenică a personajelor; p. e x t.. conţinut de idei subînţelese pe care îl poate sugera un. text oarecare. în subtexlul acestei poezii se simte o discretă amărăciune, ist. lit. rom. ii, 470, cf. der. Mobilul acţiunii este mai puţin însemnai şi mai puţin amar în subtexl. τ decembrie 1964, 44. Dincclo de naraţiunea propriu-zisă este mereu prezent un sub-lext al ei, un al doilea plan cai e secundează îndeaproape. scînteia, 1969, nr. 8 192. Dar ce obiective. . . nefor-mulale ca atare, dcsprinzîndu-se din subtexlul paginilor, sînl urmările? românia lhepară, 1970, nr.-114, 4l2.fr Loc. adv. In subtext = fără a fi exprimat explicit (in text); implicit, (rar) subtextual. Tempe-. ramentul şi arsenalul expresiv atît de particular al celor doi actori angajează în subtext o perpetuă luptă surdă, cinema, 1Γ-68, nr. 3, I. + Ceea ce se poate deduce dintr-o atitudine, dintr-o faptă etc. Lucrări care... să evidenţieze subtexlul filozofic al faptelor. τ septembrie 1966, 94. Bine le-am găsii, spusese ea cu vocea. . . goală de subtext. românia literară, 1969, rir. 24. 16/3. — Pl.: subtexte. — Din fr. sous-texte. SUBTEXTÙAX adv. (Bar) în subtext, v. subtext. Sint de aflat acolo, chiar dacă exprimate numai subtextual. . ., cîteva idei. românia literară, 1970, nr. 95, 4/2. — Pref. sub- + textual, SUBTÎL, -Ă adj. I. 1. Care se referă la lucruri abstracte; care tratează desprţî probleme dificile, a căror Înţelegere cere o agerime a minţii, un înalt grad de pregătire; care. denotă o înţelegere fină şi pătrunzătoare a lucrurilor. Matezisul, adecă învăţătura careçi cearcă suptile geomelriceşti adevăruri, st. iţşT. 12/2, Măca(;că şi dceasţea sentenţie destul e de subtilă, fiindcă. aceasta puteare nu o cunoaştem, an trop. .237/25. El discută chestiuni adeseori destul de subtile, aristia, plut. XCYj/20. S-a adîncil în aceste medilaţiuni profunde şi siibtile de a explica mecanismul universului. barasgh, m. ii, 113/4. Electricitatea, numită şi fluid electric, este un princip subtil, i. ionescu, b. C. 384/9. Ideile cele mai subtile.. . sînt tocmai acelea cari sînt fructul speculanliunilor oamenilor învăţaţi·, conta, o. f. 127. Poporul oa face deosebiri subtile şi fine între nădejde şi speranţă, i. negruzzi, s. ,t, 488. Maiorescu, cu subtila sa logică, scoate toate încheierile trebuincioase artei pentru artă. petică, o. 430. O carte amuzantă şi plină. . . De cugetări, subtile, topîrceanu, p. o. 17. Minlea omenească... e în stare... să realizeze cele mai subtile abstracţiuni matematice, puşcariu, l. h. i, 28. Problema raportului dintre etnografie şi artă trebuie pusă în termeni mai subtili, blaga, z. 322. Subtilele analize ale feciorului său cărturar, c. petrescu, a. r. 197. Are o finele înnăscută, işi pune probleme subtile., ll i, 91, cf. dl. Se comporta... învăluindu-se însă într-o ceaţă de formulări subtile, preda, r. 85, cf. dm. A răspuns intr-un arliccl de polemică subtilă şi inteligentă, ist. lit. rom. îi, 588. Interpretări subtile în legătură cu Epiinescu poet al nopţii, l. rom. 1967, 212. încearcă să sugereze, prin detalii subtile, senzaţii şi sentimente, românia liTkrara, 1969, nr. 17, 28/4, cf. m. d. enc., dex. 2. Care nu poate fi înţeles cu Uşurinţă; greu de distins, de recunoscut; care se descoperă numai printr-o cerfeetare atentă, amănunţită; subţire (IV 4). V. ascuns. Jocul facultăţilor sufletului este foarte subtil şi complicat, conta, o. f. 43. Căuta1 să prinză un secret subtil ăl naturii, ce demult îi scapă şi-l necăjeşte. caragiale, o. i, 67. Ajung să nu mai vadă... subtilele, dar putrrnicile legături, ale tovărăşiei lor. îONEScu-RiONj s. 273, cf. cade. Ai de-a facc cu o încurcătură subtilă, galaction, o. a. i, 37. Cît de loial seamănă înlre ei oamenii prin ce au mai subtil şi mai secret, cînd se cred aşa de diferiţi ca asped. camil petrescu, p. 330. Un sistem mnemotehnic... cu... compartimente unite prin fel de fel de legături subtile, puşcariu, l. ». i, 14. Variaţiile de ton... sînl prea subtile pentru urechea, umană, iordan, stil, 53. Aluzii subtile. vianu, a. v. 23,9.. Cuvîntul... fu pronunţat, cu o subliniere subtilă, a cărei ironie nu scapă lui Gailtqny. călinescu, s. 38. Există în banalitate un individualism subtil, ralea, s. t. ii, 303, cf. dl, dm. Rafinamentul ironici subtile, rl 1969, nr, 7 706. Pe căi foarte subtile. .. progresul îşi facc loc. τ martie 1969, 74. Cartea dobîndeşte un subtil sens polemic. româ.nia literară, 1970, nr. 94, 5/3, cf. dex. fr (Adverbial) Se simţea subtil înţeleasă tn singurătatea ei sufletească. Sadoveanu, o. xii, 689. Savanţi şi cercetători· tc dirijează subtil prin intermediile unei estetici interferenţe, contemp. 1969, nr. 1 165, 9/3. fr. (învechit, rar; prin lărgirea sensului) Puterea vieţei este cel mai subtil, cel mai pătrunzător iu agent al naturel care cunoaştem noi pînă acuma, vasici, m. i, 31/13. + (Har; despre zîmbet) Subţire (IV 4). Fu văzul împărţind in toate părţile zîmbele subtile, călinescu, b. i. 171. + (Despre substanţe sau mirosuri) Care pătrunde uşor, pe nesimţite. Cf. prot. — POP., N. p., şăineanu2, cade. Mirosul pătrunzător şi subtil al eterului se răspîndi tn odaie, vinea, l. ii, 249. fr Fig. Marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. sadoveanu, o. xvii, 142. Cc gesturi dorm în hieroglife Şi-n inimi ce venin subtil, vulpescu, p. 101. + (Bar) Ascuns vederii; nevăzut. Cu mînuţele noaslrc, ce-şi însuşiseră mişcări de soboli..., născoceam ganguri subtile, blaga, h. 15. 3. (Despre oameni) Care poale înţelege, care pătrunde uşor problemele dificile în cele mai .mici amănunte; care sesizează cu uşurinţă nuanţele; (despre 14835 StJBTÎL - 1S82 - SUBTILITATE facultăţile intélectuàle ale oamenilor) care dovedeşte aceste Însuşiri; ager, clarvăzători iscoditor, observator2 (2), pătrunzător (4), perspicace, scormonitor (3), scrutător (2), sfredelitor (5), străbătător (3), (învechit, popular şi familiar) subţire (IV 2). Omul intre ioale vietăţile are cei mai gingaşi, mai subtili şi, în relaţie cu nervelc, cei mai mari treeri. vasici, m. i,. 173/24. Trebuie să cunoşti, cît de cultivat..., cît de subtil este duhul meu. fm (1844), 3013/15, cf. negulict, prot. — pop., n. D., şăineanu2. Ariviştii yţileni şi cu inteligenţă subtilă, bul. c,om. ist. iii, 123.- Avocaţi elocvenţi înaintea tribunalelor, subtili cazuişti. juridici. iorga, p. a. ii, 98. Preţios şi subtil în aria sa dc sfîrşit de Renaştere, el e firesc şi spontan în proză, lovinescu, c. iv, 104. Ana,.. : mai puţin subtilă, căzu în cursă. c. petrescu, c. v. 97. Spiritul lui nu.se arăta subtil. sadoveanu, o. xix, 392. Caragiale s-ά distins printr-o intuiţie... subtilă, iordan, stil. 40* cf. scriban, d. E un estet subtil, un spirit livresc şi un voluptos' cize-lator de expresie, constantinescu, s. iii, 27. A7u e numai conducătorul răsculaţilor..., ci mai ales■ un poliţie an subtil, v. rom. ianuarie 1954, 206. Spiritul subtil şi ascuţit ai atenienilor din antichitate, ib. septembrie 1954, 211, cf. dl, dm. Materialismul dialectic nu poate fi tras pe sfoară. . . nici de celma-i subtil metaforist. românia literara, 1968, nr. 8,· 6/5. Umil din cei mai subtili şi mai inteligenţi medici fiziologi. v. rom. aprilie, 1070, 6. Rigoarea informaţiei se asociază cu spiritul critic subtil şi pătrunzător, românia literară, 1971, nr. 130, 4/2. "O- (Adverbial) Eram. . . melancolizal. . . de orice actor care juca subtil, camil éetrescu, p. 224, çf. scriban, d. Explica surprinzător ile subtil şi adînc. sadoveanu, e. 177. incapacitatea de a gindi .subtil. cinema, 1968, nr. 3, 14. 4. (Deşpre' auz) Capabil să distingă suneţple cele mai fine,) nuanţele mai puţin perceptibile, mai dificile. Melomani al căror auz e din ce în ce mai subtil, m 1968, nr. 6, 32. 4. (Despre oameni) Care se remarcă printr-o edU' caţie deosebită, prin gusturi şi purtări alese; ' ales> distins, fin, rafinat2 (2), select (l), stilat, subţire Te căzneşti să pari subtil, anghel — iosif, c. m. 1, 99. Weissmann i se păru cam prea teatral d subtil. călinescu, e. o. ii, .14. Nici tata, nici bunicul n-au avut: vreme să fie subtili, baranga, i. 166. Pentru a fi mai subtili-, a-nglo-saxonii- folosesc termeni franţuzeşti. românia literară, 1969, nr. 38, 21/3. Φ (Adverbial) Eu nu sînl de la natură subtil tors.. . căci noi- creştem supt brazi, vasici, m. i, 11/20. + (Despre însuşiri 'şi manifestări ale oamenilor, despre creaţii artistice etc.) Care denotă un liialt grad de cultură, de pregătire, care expri/nă o educaţie aleasă; cizelat, rafinat (2), stilat, subţire (IV 1). Stilul subtil... se întemeiază mai mult pe individualitatea cuvîntătorului. (după cum este el cultivat, duhul îndreptat şi pregătit), fl (1838), 122/30. Acesi copil -sălbatic. . . Adus de mine-n versuri cu artă-aşa subtilă, iosif, v. 148. O societate bogată. . ., patroână a linei variate şi subtile arte decorative originale. pârvan, g. 457. Distribui. . . o jerbă de surîsuri cu o subtilă şi savantă ştiinţă a nuanţei, c. petrescu, c. v. 63. Era foarte îngrijii îmbrăcat, avînd subtila cochetărie a crăvăţilor. teodoreanu, m. u. 32. Influenţa simboliştilor, prin tehnica subtilă a ,,corespondenţelor·**. vianu, A. P. 223. Melodia::, provine din subtila atmosferizare a figuraţiei·, constantinescu, s. 1, 294. Covoare aprinse în desene subtile, orientale. barbu, princ. 123. φ .{Substantivat, ·η.) Feminină e de pildă vocaţia nuanţei, cultivarea subtilului, plăcerea expr'esiei artistice, românia literară, 1971, nr. 120, 3/3. 5. (Despre sentimente şi manifestări ale oamenilor) Lipsit φ aşprimfc, dc 'brutalitate; plin de delicateţe, ţie gingăşie; p. ext. ales. Inima a lui mare... era împodobită din fire cu simţirile suptile, cu cucernicie. ciotest. rom. 10/8. Unde e graţioasa modestie, subtila clipă de vergură. fm (1846), 1572/32, cf. stamati, d., prot. — pop., n. d., antOnescu, d., şăineanu3. Cele mai subtile mîngîieri. călinescu, e. o. i, 45. <0> (Ad- verbial) Fiind... ăşe lină şi suplii simţitoare, precum era frumoasă, au întemeiat norocul a . soţului . său. chreşt. rom! 11/5. + Lipsit de stridenţă, discret, delicat; p. ,e x t'. plăcut (1). Parfumul acela discret şi subtil: anghkl, pr. 152. Mănunchiuri albastre de mici viorele Lăsctfă parfumuri subtile, petică, o, ,53. Mă îmbătăm... de efluviile subtile , ale pămîntului. cocea, s, i, 190. Cînta ilibttea ce-nfiodra Cu cînlii-f luminos,' subtil, v. rom. ianuarie 1954, 15: Mireasma subtilă û parfumului se-mbină cu' duhoarea putrefacţiilor. constantinescu, s. i, 67. Florile na mi-au turnat in palme Miresmele iuţi.'ori subtile, vulpëscu, p/ 19. II. 1. (învechit; despre corpuri cu formă alungită, despre .fire etc.) Subţire (I ,1). Nervii se insoţie vaselor şi se impărţesc în mai suptile fire prin pupilele gusta· Mui. anţrop. 168/1. Aduse ta Roma..., perduseră midi din a lor splendoare şi simetrie, subtile şi debile devenind. aristia, plut. 269/22, cf. şcri.ban, d. + (Despre orificii) Strimt (2). Astupă subtilele vase a laptelui. vasici, m. ii, 103/21. 2. (învechit, rar; despre, ţesături) ..Subţire (II 2). Dcacă văşrriîntiil nu e croit pre trupui.nostru, :rău stă,, fie. postavul.cît de.fain, sau. . . subtil, fm (1839), .812/13,. 3. (In dicţionarele din trecut; despre substanţe)· Mărunt ■ (I 4). Cf: şăineanu2, cade, scriban, d. + (învechit) Mic (I 1). Cele mai subtile a mîncărilor părticele se' sorb.. . în gură. antrop; 50/26. 4. (Rar; despre corpuri in stare gazoasă) Subţire (III 4). O ceaţă aurie $i subtilă, galaction, o. 348. Fluid, subtil, indiscernabil aer. călinescu, o. ii, 79. 5. (Rar; despre sunete) Subţire (III 6). Un greier, * , ţinea ison subtil corului primăvăratic. teodobeanu, m. 1, 316. lin glas ca rezonanţe subtile de violă, cinema^ 1968, nr. 5, 16. . ' — Pl. : subtili, -e.. — Şi.: (invechit) supţii, -ă adj. — Din fr. subtil, lat. subti.lis, SUBTILITATE s. f. I. (învechit, rar) Subţirime (I 1). Despre subtilitatea... fuiorului [Titlu], cult. c. 44/8. II. 1. Calitatea, de a fi subtil (I I» 3); Gâpacitaţea de. a înţelege şi. de a r.edâ problemele dificile .în. cele mai mici amănunte sau de a distinge trăsăturile cele mai fine ,ale. unui lucru, ale uiiui fenomen, ale unei acţiuni etc. ; acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere (4), perspicacitate, (livresc) schepsis,(3). V. fineţe, rafinament (1), rafinare (2). Cf. negu: L1CI, . STAMATI, p., PROT. — POP., N,. D., RESMERIŢĂ, D.., cade. Prin glasul , său protestează, subtilitatea, dialq-. gurilor lui Plaion,. lovinescu, c., v., 25. Verva satirică de . mare pregnanţă şi subtilitate din piesele lui. .Caragiale. v. rom. ianuarie. 1965, 14.1. Suhiililatea şi frumuseţea observaţiilor, l. rom. 1967, 278. Subtilitatea comentariului . muzical.■ .-cîNisma, 1968, nr·. 6, X. La. unii vom preţui s’ubtili.latea disocierilor, tensiunea idea-, Hcă,. mobilitatea spiritului asociativ, românia litiî-rară, 1969, nr. 15, 9/1. Modalităţile folosite. . . sînt,... dt impresionantă. subtilitate, ctcslînd un gust cxcelirit. al comicului. ij>.. 1970, nr. 106,. 473. Citim etilică...'.· penlru. . . sublililatea analizei., ib.. 1971, nr. 119, 10/1. + (La .pl,) Raţionamente,· judecăţi,, probleme .subtile, (I J), greu de înţeles, care fac distincţii foarte fine şi adesea inutile; subţietate (3), subţiri ta te (4). Milioanele de oameni nu înţeleg nimic din dogme şi. din alte subtilităţi teologice, bariţiu,. ,p. a. i, 352. N-am descris amărunturi şi subtilităţi care nu corespund scopului acestei cărticele, polizu, p. [prefaţă]. 2/16. Subtilităţi metafizice îi atrăgeau cugetarea, eminescu, p. L. 28. In acrul umed... se rostogoleau... nobile subtilităţi de gîndire. caragiale, o. i, 60. Conşliiiiţa lui vinovată. . . se pierdea în subtilităţi cari trăgeau afară o mulţime de nemulţuiniri surde, vlahuţă, d. 297, cf. ddrf. Retorica, studiu... ale cărui subtilităţi, ca toată deşteptăciunea. . . de'ab'ia le putea pricepe. philippide, p. 278. Un stilist desăvirşit şi un adine cunoscător tl subtilităţilor limbii, româneşti. In plr 14836 SÎJBtil.ITATii - ί§83 - èÙB'ritLii π,. 92. Malte din discuţiile care par de 6 pasionantă importantă nu sînt decît subtilităţi goale, petică, o. 409. ■ Subtilităţile pentru şi contra guvernului pt care ■ le vînturau cei trei rţu-1 interesau, iierreanu, r: ii, 34, cf. cade. Prin anumite subtilităţi şi omisiuni voite se face rău unor scriitori. în pui, ii, 585, cf. scri-iîan, d. Et cere de la critică să-i spuie categoric ce este şi ce nu este poezie, fără prea multe subtilităţi şi ocoluri. constantinescu, s. iii, 18, cf. dl, Om, dn2; Fără a recurge la prea multe subtilităţi prin avangarda 'poetică se înţelege mişcarea poetică tipic inovatoare. romănia literară, 1969, nr. 55,. 21/1, cf. dex. 4. (învechit, rar) ' Perfecţiune (I). Din ccest punct de " vedere trebuie privită şi organizaţia creerilor omeneşti. Êa este ’negreşit cel mai înalt grad de· subtilitate a orga-niceştii materii, vasici, μ. î, 173/21: 2. Pricepere (2). iscusinţă, îndemînare într-un anumit domeniu; ingeniozitate, inventivitate. Veşminte în aur lucrat cif siibtiiitate magnifică, aristia, plut. 239/9. Trebuie a deosebi prin o subtili tete foaite curioasă două feluri de observaţii, conta, o. i\ 107. In procesul de adecvare al formei là fond, Eminescu dovedeşte o subtilitate de neînchipuit, ibrăileanu, s. l. 170. Este un artist. ... dt o subtilitate dusă pînă la preţios, constantinescu, s. iii, 298. Ceilalţi interpreţi . . . dau un relief aparte; nuanţat uneori cu subtilitate, peisajului uman eterogen, scînteia, 1969, nr. 8 211. Am putiit -urmări.. . sonoritatea orchestrei şi subtilitatea interpretării·, m 1969, nr. :i2, -36. 3, Calitatea de a fi'subtil (I 2); partea sau caracterul ascuns, greu de distins, al unor lucruri, al unor fenomene etc. Cf.. antonescu, d.. Nu vedea în ceea ce voi să-fi spui o subtilitate sacrilege sau scuza ■ipocrită a unui amor culpabil.. babonzi, m. 460/6. Subtilitatea, nesigurânfa. . . sînt cn atît mai. mari cu cît activitatea sufletească,intră pe cărări mai mbătute. conta, .0. f. 128. Gustă s,ubtilitatea zecilor de nuanţf ale unui ciifiînt. v. rom. iunie 1954, 161, cf. dl, dm, d:n2. Fiecare ncită cucerire. ţjiinţ noi probleme,, a căror subtiiitete şi dificultate întrece în complexitate- pe cele anterioare, contemp. 1969. nr. 1 179, 8/7. A ştiut să dozeze... nevăzutul şi subtilitatea, românia literară, 1969, nr. 52, 6/5. *0* Loc. a d v. Cu subtilitate = în mod discret. Spaţii plantele sau mici scuafuri... vor întregi cu subtilitate atmosfera, contemp. 1969, nr. 1178, 7/5.' Fi in du-mi teamă,... am trecut iar la atac, uneori cu subiililate. românia literară, 1970, nr. 78, 16/3. 4."(La pl:) Céea ce este subtil (l’2); ascunzişuri. Vorbea... cum s-cir adresa cuiva incapabil să-i urmărească toate subtilităţile argumentărilor, c. • petrescu, c. v. 231. Fiul lui..., spre deosebire de bătiîn, era dintr-o bucată, făiă prea . multe subti-’lităfi. cocea, s. ii, 256. Omul... îl. interesează,... în joate subtilităţile şi delicateţele sale. ralea, s. t. i, 42. In subtilităţile psihologismului, scriitorul hebuie siţ diică un desăvîrşit èalhr ,’côWstantinÎîscu, s. 111,163. ,0 .‘limbă aptă să servească subtilităţile şi sugestia inerentă poeziei. ist. lit. ir, ISO. 4 (Là-· pL) Procedee, •iegï'- speciale, proprii iinui ^reş'teşug, linei arte, unei ‘silinţe etc. Discipol al I.ichtlui. . . în subtilităţile dialectice1]. aristia, plut; XLV112/29. >$â lăsăm la o parte... subtilităţile psihanalizei. GAiLACTipN,. o. a. i,;124. Subtilităţile acestea alcătuiesc mare parte din farmecul meşleşugiiliii nosţru. ,sadovean«, Q-, k, 363. Şi-a însiişiÎ subtilităţile léhnLçéi'/.m.\cÀÎ 'H. 19. Predilecţie... pentru subtilităţile Helicatefii unei tehnici perfecte, ralea, s. tviÏi,'231Y Punerea în siehă:.:.'-s-a axat:. . pe .subtilităţile miţifcii cu actorul, τ decembrie 1964, 48. SubtilÎtăfc’Île'.constiucţie biné girfdt’Îe*.românia literară,'1969, nr. 24, l:l/4; !4. Calitiit^-çlié’Si şybtil (Ij5:);j delicatele,gingăşie. Cf. alexi, -w., şăineanu2. Numai Adina are s-o facă firesc, fără efort, cu subtilitatea èi feminină, c. petrescu, o. p. 11, 206. Finefea şi subtilitatea ei.. î.i~ ăăheau, cind vrea ea, un adevărat farmec, camil petrescu, o. iii, 68. '............ ' - ■ — Pl.: subtilităfi. — Din fr. subtilité. . : : ' . SUBTILIZA vb. I. 1. Tranz. (Bar) A rafina (2). Cf. I>nO,T. — POP., N. D., ALEXI, w., şăineanu, d. u, . Impresionismul. i . subtilizează. :. năzuinţele inerente naturalismului, blaga, z. 111. Bousseauisinul a fost şi el. ... acelaşi protest faţă de rafineriile unei vieţi prea■ subtilizate în forme obositoare, rai,iîa, s. t. 1, 135, cf. dl, dm, dex. 2. Tranz. (Bar) A face să· devină subtil (Ï 3), pătrunzător (4); (rar) a ageri. Cf. cade, Sex,. m. d. ENC. 3. Intranz. (Bar) A gîndi cu multă subtilj-tàté (II 1), cu agerime, cu perspicacitate. Cf. şăi-NEANtî2, resmeriţă, D., cade. Germanii au subtilizat adînc asupra 'noţiunilor de civilizaţie şi de cultură. lovinescu, c. iv, 200, cf. scriban, d., dn2. 4. Tranz. (Familiar) A fura. Un domn.. '. posedă o colecţie de scrisori. .·.■ Unele cumpărate, altele dăruite, altele subtilizate, caragiale, o. 11, 186, cf. şăineanu2, HEsiiEftiŢĂ, d., cade. Bijuteriile nu erau pierdute ... înaltul funcţionar poliţienesc· mărturisi cihe le subti-lizase. eftimiu, n. 150. Cum proceda el. . . ca să subtilizeze zilnic ceva din hrana şi îmbrăcămintea trupelor. cocea, s. i, 145, cf. scriban, d., dl, dm. Unele lucruri au fost- subtilizate de binevoitori în învălmăşeala mutărilor, somSnIa literară, 1970, nr. 98, 6/2. De pe aeroportul oraşului a fost subtilizat un... avion cu reacţie apaiţinînd unei societăţi particulare, rl 1980, nr. 11 060, cf. dex. 5. Befl. (Bar) A se transforma (1). In fapt se subtilizează orice putinţă serioasă de apărare a intereselor noastre, titulescu, d. 253. Neliniştea sc subtilizează într-un peisagiu interiorizat. . : peste o nevroză care. macină lent şi adînc. constantinescu, s. iii, 49. — Prez. ind.: subtilizez. — Din fr. subtiliser. SUBTILIZABE s. f. (Bar) Acţiunea de a subtiliza şi rezultatul ei. 1. Bafinare (2). Cf. subtiliza (1). Cf. alexi, w. Ajunge la· acea treaptă de subtilizare a gîndului şi u simţirii, caragiale, t., 11, 199. La Macţidonski căutările şi inovaţiile tp limbă merg paralel cu subtilizarea ..: fondului lirţe. 1.. rom, 1965, 385. Poezia nu este unori decîţ; suţtilizarea unor. irituiţii riguroase, contemp. 1966, nr. 1 052, .1/6. 2. Furt. Cf. subtiliza (Ş). Cf. d;l, dm, dex, DSR. — Pl.: şubtilizări. — V. subtili·/.». SUBTILIZÂŢIE s. f. (învechit; rar) Bafinare (2). Cf. PROT. —-POP-, Ni D'.' XV. — Pl. : subtilizaţii. ' — Din fr. subtilisation. , SUBTÎP s.'i'li. (Rar)' Sùbdiviziiine à'unui tip de obiecte sau de fenomene. Această hartă nu. poate indica. . . '- şi:, nenumăratele sul/tipuri care apar în fiecare zonă. agrotehnica, 1, 50. — Pl.: subtipuri. · ’ .- Sub}- -( tip1. . - SUBTISCAlÎ vb. IV v. subiseăli. ; SUIITISCALÎRE s. f. v. subiscălire. ; SUBTIŞ($LÎT, -A adj. v. subiscăilt» - SUBTITLU s. 11. 1. Titlu secundar al unei lucrări, al unei opere etc. scris (cu caractere mai mici) sub (sau după) titlul principal (pe care II explicltează, îl completează). Purtăm subtitlul de ,,revistă literară“. I11 plr, 11, 293, cf. v. molin, v. t., cade. în cuprinsul 14844 SUBTITRA - $84 - SUBTRACŢIUNE paginei numeroase subtitluri pe cîte două sau trei coloane. camil petrescu, i>. 249. O pagină cu anunţuri neplătite. Cealaltă. .. cu titluri şi subtitluri mari de-o şchioapă, cocea, s. ii, 45. In genere subtitlurile stnt rareori citite, teodoreanu, m. hi, 197. Aceşt volum, cu subtitlul ,,bărbatul deziluzionat“, a apărut tn 1886. c.\linescu, s. c. l. 97. Citi dintr-o singură privire tiţlurile şi subtitlurile, stancu, r. a. v, 18, cf. ltr2, dl, dm, dn2. Subtitlurile filmului.,, certifica tristeţea care se ascunde In spatele unei exiştenfe aparent exuberante. cinema, 1968, ητ. 2, II, cf. m. d. enc., dex. 2. Text tradus, imprimat în partea de jos, dedesubtul imaginii unei pelicule cinematografice, sincronizat cu banda sonoră şi cu imaginea. Cf. ltr2, DER, M. D. ENC,., DEX. ! — Pl.: subtitluri. — Sub1-; -)- titlu (după fr. sous-titre). SUBTITRA vb. I.. Tranz. 1. (Complementul indică filme cinematografice). A prevedea cu un subtitlu (3). In Româniţi, filmele..., fiind subtitrate, comicul s-a păstrat intact, contemp. 1969, -nr. 1 167, 10/2. .. . 2. (Complementul indică testul vorbit, replicile filmului) A traduce şi a imprima pe pelicula cinematografică, dedesubtul imaginii. încearcă să nu piardă nici una din replicile subtitrate pe peliculă, cinema, 1968, nr. 9, 32, cf. dex. — Prez. ind.: subtitrez. — Din fr. sous-titrer. SUBTITRARE s. f. Acţiunea de a subtitra şi rezultatul ei; prevedere a unui film cu un subtitlu (2). Cf. dex. Subtitrarea filmului s-a făcut tn laboratorul de la Buftea. — Pl.: subtitrări. — V. subtitra. . SUBTÎMPÂRŢÎRK s. f. v. subîmpărţire. SUBTÎNCÎNGF. vb. III. T r a n z. (învechit, rar; complementul indică oameni) A încinge (pe sub mijloc). înaintea lui mergea alţii... cu bastoane în mînă ... şi subtîricinşi cu -curele, ca să le fie la îndemînă ti lega nuniaidecît pe cei ce-ar fi comandat să areste. aristia, plut. 85/26. — Prez. >ind.: sub'tSncing. — Subţ + tnelnye. SUBTINSUFLA vb. I. Tranz. (învechit, rar) A Insufla in mod indirect. Astă meditaţiune.., i-ar învăţa, .:-u-şă deosibeas'că bunele şi relele.. .· pe carii le subtînsuflă lor cineva, aristia, plut. XXl2/25. — Prez. ind. : subtînsùflu. — Subt -!· Insufla. SUBTliSIŢELfiGE vb. III v. subînţelege. SUBTÎiVJELÉGERE s. f. substrăgind subst.- sfc iv, 26S.' — V. subtrage. SUBTROPICAL, -Ă adj. Carc este Învecinat pu unul dintre cele două tropiefe; care se referă la aceste zone; specific acestor zone. Se aduna bogata rouă A nopţilor subtropicale, anghel — iosif, c. m. t, 31, Ar fi foarte multe de spus. . . despre ţinuturile subtropicale. sadoveanu, o. x, 448. Insule... cu climat tropical şi subtropical, enc. agr. i, 326. Se munceşte... pentru aclimatizarea şi introducerea in cultură a plantelor subtropicale, scînteia, 1953, nr. 2 723. E o plantă de ţinuturi calde şi subtropicale, v. bom. iulie 1954, 98, cf. ltr2, dl. Pot fi practicate... culturi.... a unor plante subtropicale, mg i, 11, cf. dm. Stejari multiseculari' împletiţi cu liana specific subtropicală. vÎN. pesc. august 1964, 14, cf. dn2. Vegetaţia de pe marginea şoselei devenea cărnoasă şi ţipătoare... începea jungla subtropicală, românia literară, 1969, nr. 24, 32/1, cf. m. d. enc., dex. fr Climă subtropicală = climă caldă, de tranziţie Intre cea tropicală şi cea temperată, cu două anotimpuri, unul secetos şi altiil ploios. Cf. der i, 665, m. d. enc. — Pl.: subtropicali, -e. — Din fr. subtropical. SUBTSÉMN s. n. (învechit, rar) Semnătură (2). Cf. polizu. — Pl..: subtsemne. — Pustverbal de la subsemna. SUBTSUOArA s. f. v. subsuoară. : SUBT ŞÉF s. m. v. subşeî. ; SUBTŞTfiRNE vb. 111 v. subşterne. SUBTŞTfiR.\ERE s. f. v. subşternere. SUBTUMTÂR, -A adj. v. subunitar. SUBTURBlE s. f. v. suburbie. SUBŢIA vb. I. I. 1. Befl. şi tranz. A deveni sau a face să devină (mai) subţireii 2) ţ (regional) a (se)subţira (1). Să supţiem’trupul şi să-l ţinem şi să-l postim şi să-l învăţăm, -coresi, ev. 539. Ea se sculă încet..:, se subţie, . . . se lipi de părete, eminescu, n. 78. Rima vînătă pe brazdă se subţie, se întinde, bel-diceanu, p. 64. Prin somn tu pllt/gi şi tremuri, îţi arde faţa-ntreagă. . . Ţi se supţie trupul! coşbuc, s. 45. Mi se părea că ceva mă soarbe, că întreaga mea fiinţă se subţie, ca suptă dc o gură nevăzută, hogaş, dr. i, 257. Nu putea s-o mai şubţieze. nici un .corset. galaction, o, 77. Ţiganca se subţia ascunsă după uşe de frică. o. m. zamfirescu, m. d. i, 30. ftia.i crescusem şi mă subţiasem. vlasiu, a. p. 249. Erau cei subţiaţi de foame şi arşi de gerul iernii. sadovea,nii, o", xx,' 416. încercă, strîngînd picioarele şi. umerii să se şubţieze ... spre a-i răpi cît mai puţin loc. călinescu, o. i, 23. Dar după o. vreme, mirat că nu-l găseşte, şe. subţie şi se preface ţn-cal. bogza, c. o. 43. Ciungii Se subţiază lîngă, nisipuri Şi alunecă pînă la înec. românia literara, 1970, nr. 102, 29/3. M-am supţiat şi aşa am putut intra, răspunse şarpile. graiul, i, 352. fr Fig. Toată grăsimea trupului să lepădăm. . . şi să ne supţiem'cu voe meserătăţiei ce să putem prea"cea cale strimtă să intrăm întru împărăţia: ceriului, co-kesi, ev. 294. + Tranz. Fig. A slăbi (2). Acest neam... e ros pe dinăuntru, subţiat de bolile grave. bogza, a. î. 135. + A deveîii sau a face să devină mai puţin gros, p. éxt., mai fin, mai delicat/Muşchii unui om care nu lucrează şi nu face gimnastică se subţiază şi slăbesc, conta, o. f. 224. Se priveşte în oglindă Subţiinda-şi gura mică. eminescu, o. i, 80. Se frigeau tn frigări doi purcei..., codiţele se subţiară, se întăriră. agîrbiceanu, a. 294. Panteli'mon Tacu subţie buzele spîne şi veştede, c. petrescu, o. p. i, 168. E mărunţică: ,lşi subţie mijlocul şi poartă foi lungi. sa-dove:anu, o. xm, 55. Săltă din umeri subţiindu-şi mijlocul îĂcins cu1 brîu roş. teodoreanu, m. i, 133. Are un fel de rînjet deivelindu-şi dantura şi subţiindu-şi buzele, călinescu, s. 82. Şerica, luînd o figură fanatică, agravată de nasul ei grecesc considerabil subţiat, observă cu ironie, id. ib. 164. Era trasă la faţă şi i pe topea carnea, i se subţiau mînile. stancü, μ. i. 15Ï. 14894 SÜBttA îăââ - SUBţîA Cuca· i se subţiase de încordare, preda,, r. 464. De nesomn, trăsăturile i se subfiaseră şi se întunecaseră parcă. τ. popovici, s. 427,. cf. ‘dm. Auştrul le încetinea .mircărili, Se sulf iau în aer muşchii, coamele Şi gleznele. românia literara, 1970, nf. 91, 21/3. A slăbit,, nasul i s-a şubiiot,: ochii i-au căzut. în fundul capului, il). 1971, hr. 127,,18/3. Fata babei s-αύ aplicat îndată de cioplit picioarele ca să le mai subfiéze. sbier. , p. .214, Sî pnsci iarbî şî frutizî, St sî subtîi la. buzî. folg. .MOiî'D. ii, 346. 4. Tranz. (Mai ales despre obiectele de Îmbrăcăminte; complementul indică oameni) À face să pară mai sxibţire (I 2), mai zvelt, mai slab (1). Amurgul. învăluie pe osteşii cîntăreţi şiri subţiază. rebreanu, nuv. 105, Rochia acer,sta le subţiază. tn DL, ci. DM, DEX. 2. R e fl. şi tranz. A deveni sau a face să devină subţire (I 1) ; (regional) a (se) subţira (2). Cf. budai-de-LEANU, LEX., LB, 1. GOLESCVŢ, C,, VALIAN, V. Acest căpă-tîi la urmă se subţiază şi alcătuieşte ceea ce s-a numit gîtul coastei, kretzulesîvu, a. 37/13, cf. cihac, i, 268, ddrf, barcianu, alexi, \v., şĂiNE.ANU2. în alte forme ale monedei acesteia a lui Ri’· du, vulturul e de tot suptiat si scUţiat. iorga, c. i. iu, 14, ci. tdrg,..Cu un biicecg el taie'lemnul în bucăţele deopotrivă de mici,· le subţiază, le lustruieşte, brătescu-voineşti, p. 325. Vina de aur se. ascundea ori se subt ia de tot. aGîrbiceanîî, a. 209. [Aceste podoabe] masive la începui, ele se subţiază... şi sînt decorate- prin mijlocul lorsiunii.' pârvan, g. 444. Căldări mari zidite şi făcute de fier, subţiete în jos. ap. tdrg, cf. cade. [Filonul'] se îngroaşe, se subţie, se-scurge în clte cîleva 'crăpături, şi, apoi, iar se adună la un loc. bogza, a. î. 120, cf. Di-, dm. Bumbacul se subţiază pe suluri şi se metamorfozează în ţesături delicate, românia literară, 1909, nr. 62, '29/3. Îl cioplesc pînă să supli ie. alr ii 3 469/250, cf. ib. 3 469. Ό* F i g. Somnul cel. mult îngroaşă gîndul, iar priveghierea îl sub,(ie., neagoe, înv. 154/30. 'Tirul -giruluiiii se.- subţiază şi sé rupe pe nesimţite. galaction, o. a. ir, 211. Era trasă tu fală,.. ise sitbţia şi i se scurta întruna firul vieţii, stancu, m. i. 151. Întrerupse epoi brusc şirul evenimentelor, penlru .o lungă digresiune asupru literaturii saii istoriei, în fine subţiază treptat firele, termimnd acolo unde trebuie. românia literara, 1969, nv. 24,. 11/2. 'Îl uilasim.şi mă uitase,... relaţiile s-au subţiat încetul cu încetul şi s-au spulberat de la sine. ib. 1970, nr. 103, 19/1. . 3. R e fl. A deveni subţire (I 3); a se Îngusta. Drumul şerpuie, se subţiază şi străluceşte, alb,, printre finitele verii;, vlasiu, a. p. 26. Firul asfaltat al şoselei care, subţiindu-se, se pierde în.'tare. românia literară, 19.70, nr; 92, 6/3. 4. A deveiii stibţire (I 4). Evul mediu nu curge ,de la u/ι cUpăl la altul al său ca o apă al cănii debit se află. mereu sub aceeaşi presiune, între pereţii unei albii totdeauna la fel de largă, ci se subţie şi'se îngroaşe',pînă cînd se varsă în matca.mai largă α·ήοϋ orîn-duiri..\‘. rom. ianuarie .1954, 199. -0* T1· a n z. Apa se risipeşte pi prunduri în aţe subţiate de secetă, c. petrescu, î. 11, 210. ; 4. R e f 1., şi t r a ii z. A deveni sau a face să devină (irţai) subţire (II-1). ţ)ouă table ţapene de -fer care... Qjung prin,a $e subţia într-un lăiş ascuţit, în urma frecării. brezqianu, a. 64/18, cf. polizu. Bătuseră de ct-tttfti, zile.; pîniuri diigpre miazăzi şi acestea mai .subţiară gheată·· AGÎRBjGŞ$’$3S{ţ)> A* 4.08. Pe cîmp s,căzuse şi se sub-tiçse zăpada, -v, rom. noiembrie 1953, 154. Pelicule·; le. . . şe subţiază, pe măsură ce creşte xlepărtareeţ de sijrsa de apa. agrotehnica, „1, 13.9, O bucată groasă fc otel. . , izbeau în ça cu ciocanele, pe nicovală',· pînă o subţiau. ■pas, ţ,. 1, 72. Lfoijiaşina de subţiat talpa, piciprui apăsător e: înlocuit cu o rolă transportoare. *trî ţxvi,.t502, Spre sud,, depozitele neogem -5Ş subţiază, dişpărind treptat înordipea vechimii, prin epilare. mc 1,1.11·., Ccdenda-rul, suj>ţifiţ pînăjla ullirpa filă, indică sosirea momentului de W/αή/ί·placăm, 1.969, nr;.l,'4. & F rg...Şplluz,ul, ,λ îi tot subţie simbria ce-i plătea satul, ap, :tdrg. Niciodată misterioasa încărcătură (te adevăr -a imaginilor, împrejurărilor, reacţiilor, omeneşti nu se subţiază, ci-jsema, 1968, nr. 5, XV. + A deveni sau a face să devină mai puţin gras, mai fin, mai transparent. Se formează ■acolo puroi, care .roade pielea, o subţiază, o crapă şi iese'eu el şi:.ţeapă, brătescu-voineşti, p, 193. In perne* IU mari se subţia*pielea, strălucind.peste roşul tinéresçal cărnii, g. m. za-mferésc’u, m. d. i,· 32. Fata dascălului se subţie şi. mai mult, căci obrajii i se crispaseră, camil petrescu, o. iii, 473. Suferinţa fizică îi subţiase obrazul îngust, bronzat, cu .oase puternice sifb. pielea tăbăcită. τ. popovici, se. 96. 5. Tranz. (învechit, rar) A mărunţi. Im alifii intră feluri de olèiîri seau grăsimi şi feluri de pulbere atît de plănte cît şi de metale seau minerale, bine însă pisate,· subţiete şi cernute, cornea, É. 11, 7/30. 6. Refl. şi tranz. A.çleven.i»sau a face să devină subţire (III 3) ; h (se) dilua. V. îndoi, lungi. Apa ... subţiază flegma, mucul cel închegat şi veninul din stomuh şi maţe. episcupescu, practica, 30/24. Se sub-ţiez şi se topesc zemurile şi se scad lucrările sănătăţii în scorbut, id. ib. 435/16. Mc/ apa nu se bea peste măsură, fiindcă atunci tse prea subţiază bucatele înlăuntrii. des-cr. aşez. 14/28. Băutura apei reci. . . subţiază şi curăţă sîngele. ib: 73/4. Cu cît. fierberea înaintează mai mult, cu atîta mustul se suptie. 1. ionescu, c. 198/24. Butoi. . . pe care îl umple pe jumătate cu .apă obicinuită şi săvîr-şeşte a-1 umplea cu. făină, pe care are grijă a o supţia într-însul. brezoianu, a. 593/25, cf. ddrf, cade. Merele curăţă sîngele şi-l subţiază. voicuLEScy, l. 207, cf. dl, dm. Cînd mazărea este bine fiartă, se trece prin sită, se subţiază cu zeama în care a fieri. s. mai*in, e. b, 45, cf. 23. Smîntîna subţietii-i-o, Lăsctu-i-o numai zer. marian, D. 137. ---Mai pui niţică apă fin'varul stins] ca să-l mai supţiu. alr sn v h 1 347/728. <0* Fig. Să-şi subţie şi să-şi omoare poftele trupului cu patimi fele şi .cu nevqi. neagoe, Înv. 126/20. Dccă vini cazacul, ne vtim pricepe a-i subita îndrăzneala., sadoveanu, o. xi, 2,69. Epitetul substantival are'un caracter mai plastic, mai uşor'repr.ezentabil .decît cel adjectival, a cărui concreteţe se subţiază prin derivare, l. rom. 1967, 210. Çf/e trei lucrări ^amintite etalează şi. oarecum ' subţiază di'amdl.ism.ul autodefinirii prin cari clerul juvenil al. personajelor centrale, românia literară, 1970, nr. 94; 21/4. 4. Rel'l. (învechit, rar) A se purifica'. In organul acesta. . . se sublimează (subţie, înalţă) şi se no-bilează în gradul cel mai mare şi -de aici se împărtesc prin nevrele trupului întreg în toate a lui punluri. vasici, m. 1, 173/29. 7. Refl. şi’ trâliz. A devçni sati a face'să devină subţire (III 4) ; a (se) raréfia, (invechit) a (se) subţira (3). Vara este aerul mai supţi ai de căldură, piscupescu, o. 69/17, cf. cihac, i, 268. Norii s-au subţiat de tot; acuma văz cît se poate de bine. caragiale, o. i, 144. I se parea că un vîrtej năpraznic suptia, .sugeiŞi aerul din odaie, sandu-aldea, a. m. 41. Suflă amtrul .supţiind norii printre care încep săse ivească stelele. bRătescu-voi-neşti, p. 26. Norii se mai subţiaseră şi nu mai erau ■alît de compacţi, românia literară; 1970, nr. 107, 16/2. <0> F i g. Ineilul cu încetul, fumul negru al visului se subţie, se disiramă. teodoreanu, c. b; 107. + A deveiii sau a face să deviriă mai puţin intens, mai slab; a (se) raréfia. Peste sal se cobora o ceaţă plăpîndă, alburie, cure parcă siibtia bezna şi o răcorea., rebreanu, i. 455. Se subţiază văzduhul sub'Sclipirea stelelor, sadoveanu, o. xm, 348. Noaptea şe^subtiase şi ,J.der îşi stă-pînea înfiorarea aşa îneît să poată număra duşmanul. id. lb.,'726. Tîrziu de ţpj, cînd se trezi 0 clipit din somn, \nluneric.ui se subţia crepuscular şi un cocoş cînta. călinescu, e.. o. 1, 53. , 8. "R e f 1. (Rar; despre vint)'A deveni s.ubţire (III 5). Vîntul scutura roşcovii sălbatici şi se sub(i. Bunăstare a subţiat gustul şi "a adus o civilizaţie. ; S'ADbvtÀNü, o. χιχ!, Ï36, cf. scRiB-kN·, D.' Degeaba m-am ostenit cu tine să te subţie’z, săte'învăt. cum să te porţi ! STAfteu, R. A. iii, 40: Preae necitită şi provincială, vor Oă-'o mai şubţieze. vinea, l. ii, 33. ·Pînă şi acest tînăr cu adevărat luminat şi subţiat de cultură se comporta ca şi ceilalţi, preda, r. 85. i&u iPeşta !■ Budapest·,! îl îndrepta ea...Nu vă mai subţiaţi oleacă! τ. ©opovici, se. 23, cf. dm. Ce să-i faci ? Tu te-ai subţiat, noi am rămas lot proşti. x decembrie 1964, 36,^ fr F i g. Aşe de prost trupul viţio-nîndu-să, sufletul să supţie. cantemir, i. i. i, 84. Toate săpunurile gingaşe... nu iîbuliseră să le moaie înăs- : preala obîrşiei şi să le subţie înfSţişareă 'pietroasă. ■ C. PETRESCU, A. R. 127. 2. Re fi. şi tranz. ţ'învfechit.) A devem' sau a face să devină subţire '('IV 2) ; a (se) ascuţi. Mintea, çle un sfat şi de altul atingindu-se şi într-un chip supţiin-du-să, cele mai climcumase ’a lucrărilof’ mdtiri pătrund şi din-încilciturăle descutcă.cantbmbi, i.i. i, 193.. Mie-mi trebuiesc cărţi carp să-mi -şubţieze -mintea, filimon, o. · I, 122. In această nouă c.ondiţiune, spiritul său se subţiază ca firul de borangic. id. fis! 372,cf. cade. + R e 11. (Rar; despre auz) A distinge cele mai fi rite Sunete; a deveni foarte receptiv. Prinzi, în auzul ce se subţiază, un freamăt de neînţeles, a. m. z-amfirescû, sk.. A. n. i, 44. 3. T r a n z. (învechit, rar; in forma supfiia; complementul indică bunuri produse de om) A perfecţiona. Dintru ln vechime orice lucru se născocea era foarte prost, dar din vreme în vreme oamenii le-au .supţiat, le-au înfrumuseţat şi le-au făcui icît .sa.pqaie mai. înde-minatice la întrebuinţare. drĂjGhici,, r. 254/30. . r- Frez. jud. : .şubţieZ;, pers. 3 şi .(popular) subţie, .pers. β şi (învechii)>sub‘ţi#z.r —, Şi: ^îniveçhit şi popular) supţiâ (prez. ind. supţii, s.u,pţiu alb sn v.h-i. 34-7/728, ■ pers. 6 se supţie;) vb. I, (regional) sub ţii (a ii 12; prez. inii. şubţiesc i'b:')^ supţii (alr ii'3 469/353,' 5.3)) vb. IV. — Lat. subtiliare., SUBŢIÂT, -Ă adj. I. 1. (Despre oameni şi animale sau despre corpul lor) Devenit subţire (I 2) ; suplu (1), zvelt. Cf. subţia (I 1). [Făptura] fămeiască este împotrivă mai,Scăzută, mai supţiatăşi mai.plăpîndă. piscupescu, o. 144/19. 4 (Despre părţi ale corpului) Redus in grosime ?-e SC t; .fin, delleait,; (regional) . suguşat (2). Se oprea înţepenit pe picioarele subfiete şi cu botul bătrîn depêmtu. -zăpada. AGiRBidE-iîiu, s: p. 168. Madona stă. . . cu ochii plecaţi şi cu gura subţiată, ca şi cum ar şopti ceea.. lovinîes.Q'U, c. iv, 1219. Şi-.a întins gîtul înainte, tremurător, subţiat, sahia, n. .84. jPe-aicea te uiţi şi treci, a grăit çu buzele subţiate şi apăsate nevasta lui Lipan, sadoveanu, o. x, 597. Mîna albă, subţiată, de june cărturar, c. petrf;scu, a. r. 5,0. Nasul lung şi spbţial pare luat cu împrumut de Ιμ altcineva şi ataşat provizoria, romănia literarŞ.; 1970, nr. Wl, '22/1. 2, (Despre corpuri cu forma alungită, despre tuburi, corzi, fire etc.) JDçyenit subţire (I 1)· Cf. subţia (12). Cf. b ud ai -ΐ>ΕΠΕΑΐί ü, lëx,., l. GOLEScü, c. Grămiţele sînt la mijloc gfoaSe şi la cdpete supţiite. J. cihac, r. n. 28.1/24, cf. DDR-E. Numeroase şînt tn Daçia tipurile de brăfări. . . : bată deschisă, simplă, cu -qapetele .turtite ori subţiate, pârvan, 'g. 692. Orzurile şi fîneiele, subţiate ca nişte panglici, şerpuiau, galacţion, o. a. ii, 27, cf. LTR2,. DM, . DEX. 3.. Devenit subţire (I 3); îngustat. Cf. sutoţ,d« (I 3). Umbrele lor subţiate şi bizare se mişcfm cu ele de-a lungul zidului, angi-iel — iosif, c. l. 74. Atît de 'bine arată... faţa lui, pe nesimţite transfigurată, cu tinii subţiate, palpitînd. bogza, c. o. 322, cf. dm. 4. (Despre corpuri cu suprafaţa Întinsă,) Devenit subţire (II 1). Cf. subţia (I 4). Cf. resmeriţă, d. ïordcche Păun se opri să răsucească tigafă-di’n t&baeherea subţiată de argint rusesc, c. petrescu, distinge te-le mai'miei sunete; care a devenit foarte receptiv; aSduţit. Cf. ş£a b ţ i a (II 2). Auzul-ei-subţiat, de infirmă, desluşise •îMtr-’a'dmăr paşii lnamte. de a‘ajunge la urechea .nepotului. c. petrescu, r. dr. 307. . ’ • — PI.,: subţiaţi, 4fe. — Şi: (Învechit şî popular) supţiat, -à adj. — V. subţia, 14895 StmŢIATIC - 1888 - SUBŢIOARĂ SUBŢIATIC, -A adj. X. 1. (Regional) Subţiratic (I 1). [Muntele] Cocoşul.e în privinţa întinderii sale ceva mai mic,... mai subţielic şi mai înalt decît Găina. marian, τ. 251. 2. (învechit) Subţiratic (I 2). Capul ei este lung ca şi de vulpe, trupul lung, supjietic. j. cihac, i. n. 25/15, Cf. GHF.ŢIE, R. M. II. 1. (Regional) Subţiratic (II 2). Un nechezai subţi-etic de cal slobod venea din partea taberei, ap. cade. 2. F i g. Plăpînd (1). (Adverbial ) Romantismul mai pîlpîia înlîrztat, trăind subţiatic şi édulcorant ca substanţă numai prin virtuozităţile verbale ale unui Edmond Rostand, τ septembrie 1968, 61. — Pl.: subţiatici, -ce. — Şi: (învechit şi regional) siibţi6tic, -ă, supţi£tic, -ă, (învechit) subfiétec, -ă (ghe-ţie, r. m:) adj. Subţia + suf. -atic. SUBŢIRE s. f. Acţiunea de a (se) subţia şi rezultatul ei. 1. 1. Scădere a grosimii unor corpuri cu forma alungită, , a unor tuburi, corzi, fire etc., contracţiune, sţricţiune, (învechit)subţietură(l). Cf. subţia (I 2). Cf. BUD.AI-DELEANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V,, CIHAC, I, 268, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Operaţiunile ce se pot executa prin forjare sînt: ... subţie rea, fie la extremităţi, fie în partea centrală a unei piese. iOanovici, tehn. 112, cf. dl, dm, dex. 2. Micşorare a lăţimii unor corpuri; îngustare, (învechit)' subţietură (2). Cf. s u b ţ i a (I 3). Cf. polizu. Subţierea [marginii piesei] se poate realiza manual sau mecanic, ltr2. 3. Sc'ădere a concentraţiei sau a consistenţei unor corpuri în stare lichidă sau vîscoasă; diluare. Cf. sub-ţ i a (I 6). De la închipuirile viitoare tu vei lua sama care eşti cea nemăsurată supţiere a materiei, amfilohie, g. f. 46r/3, cf. lb. Frigura cea de a treia zi urmează mai vîrtos primăvara, din subţierea zemurilor de vară/'episcupescu, practica, 178/17. Se dă. . . de trei 4 ori pe zv pentru şupţiereq,,şi slobozirea veninului şi a pietrii din fierea ficatului, id. ib. 499/13, cf. polizu, cihac, i, 268, barcianu, aleşii, \y., dl, dm. ’ Ά Scădere a densităţii imor corpuri în stare gazoasă; rarefiere, (învechit) Subţietură (3). Cf. s u b ţ i a (I 7). Cf. lb, polizu, cihac, i, 268. Tot aşa pe nesimţite şi ’ţiecotitenit s-au făcut:.. . subţierea aerului prin împuţinarea azotului, oxigenului şi acidului carbonic, conta, o. f. 224, cf. barcianu, alexi, w., dl, dm. Iii 1. însuşire a unei educaţii deosebite, a unor gusturi, purtări alese; înzestrare cu calităţi deosebite, alese; civilizare, cizelare, cultivare, rafinare <2)> sti-lâre, şlefuire (2). Cf. subţia (II1). Toate alalte limbi de la cea elinească întîi îndămănîndu-să cu deprinderea îndelungă şi a limbii sale supţiiere şi a cuvintelor însăm-nare ş-au agonisit, cantemir, i. i. i, 7. Căută strălucirea în mobile, luxul în haine, felurirea şi supţterea gustului tn mîncări. marcovici, d. 231/21, cf. resmeriţă, d., dl, dm. Çeea ce pare a fi altceva ţine de subţierea simţu-xilor criticii literare, nu de structura ei. românia literară, 1969, pr. 26, 8/3. 2. Creştere a puterii de a înţelege problemele dificile în cele mai mici amănunte, a uşurinţei de a sesiza nuanţele cele mai fine etc. Cf. subţia (II 2). Nu e lucru fără însemnătate subţiarea creerului în mai multe generaţii. ibrăileanu, sp:. cr. 32, cf. dl, DM. 4. (învechit, rar) Pricepere (2). Nu cu vedită şi buiastră Tărie noi să dăm ajutare, Ci pre ascuns, cu multă supţiare. budai-deleanu, ţ. 224. — Pl> : [Subţieri. — Şi : (învechit) supţiere, (înVechit, rar) supţiâre s. f. ; — Y, subţia. STJBŢIETAtE s. f. (învechit) 1. Subţirime (I 1)’. Cf. budai-deleanu, lex. Turmile léonine stnt de toţi socotite mai bune, atîl pentru subţietatea lînei lor, cît şi pentru a lor cumpănă, ar (1829), 592/10, cf. i. golescu, c. O vină mineroasă... de o grosime prea mare mai rar de ase teme, decît de subţieiate, că în contra cei dinttie ar fi mijlociri de a o face nestrieăcioasă. fm (1845), 2241/14, cf. gheţie, r. m., albxi, w. 2. Calitatea de a avea grosime mică, p. fe x t., de a fi fin, delicat, slab (1); (concretizat) parte a corpului care are această calitate. La cîntat trebuie o chilină poziţie... o chilină subţieiate şi încovoiare a gîlului. antrop. 203/10. 3. Fig. Subţirime (II). -Cf. cihac, i, 268, ddrf, gheţie, r. m. + (La· pl.) Subtilităţi (v. subtilitate II 1). Se abătură de la scopul lor, dedîndu-se mai cu sama în şubţietăţi gramaticale, asachi, îs. 652/51. Grecii din Bizanţ erau meşteri în învîrtirea limbei şi în subţietăţile retoricei, xenopol, i. r. iii, 76. — Pronunţat: -ţi-e-.— Pl.: şubţietăţi. —Şi: supţietate s.f. — Subţia + suf. -etate. SUBÏ1ÉTEC, -A adj. v. subţiatic. ŞUBŢlfiTIC, - A adj. v. subţiatic. SUBŢIET0R, -OÂRE adj., s. n. .1. Adj. (învechit) Care subţiază (I 6). Cf. i. golesctj, c. Spre a se vindeca frigurile aceste... să se dea decociul subţieloriu. c.ornea, e. i, 72/23, cf. ii, 6/10. In perioada dinţii, [alimente] mucilaginoase şi îndulcitoare..., apoi subţiitoare şi spălătoare. brezoianu, a. 573/15,, cf. cihac, i, 268. 2. S. n. (Tipogr.) Cuţit folosit în legătoria manuală la şlefuirea marginilor pielii pentru copertat; şerf-meser. Cf. ltr2. — Pronunţat: -ţi-e-, —Pl. : subţietori, -oare. — Şi : (invechit) subţiitor, -pâre adj. — Subţia + suf. -tor. SUBŢEETÎJRĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) 1. Subţiere (I 1). Cf. lb, i. golescu, c., polizu, cihac, i, 269. 2. Subţiere (I 3). Cf. lb, polizu. 3. Subţiere (I 4). Cf. lb, polizu, cihac, i, 269. — Pronunţat: -ţi-e-, — Pl.: subfieturi. — Şi: sub-ţiitură (polizu), supţietdrâ (lb) s.f. — Subţia + suf. -ătură. SUBŢlt vb. IV1 v. subţia. SUBŢIÎME s. f. (Rar) 1. Subţirime (I 1). Cf. pontbriant, d. Cerul era albastru peste subţiimi de minarete. teodoreanu, m. -u. 91. 2. Subţirime (I 2). Subfiimea trupului drept, ca o trestie, gîrleanu, n. 136. ■ 3. Subţirime'(II). Cf. cihac, i. 268. Poate că nota cam hilarianlă, dar nu generată, a unei subţiimi ostentative s-ar dovedi mai degrabă In pătura de proaspătă şi pripită intelectualitate, i. botez, b. i, 89. 4. Calitate a auzului de a percepe sunetele cele mai fine; ascuţime. Auzul lui ajunse atunci de o subţiime extraordinară, sandu-aldea, a. m. 95. '— Pl. : subţiimi. , — Subţia + suf. -ime. SUBŢHT0R, -OÂRE adj. v. subţietor. SUBŢIIîÎIRA s.f. v. subţietură. SUBLIME vb. III v. susţfue. SUBŢIOARĂ s. f. v. subsuoară. 14908 SUBŢIOR - 1889 - SUBŢIRE SUBŢI0R, -OARĂ adj. (învechit, rar) Subţirel. Cf. ' ciHAç, i, 268. — Pronunţat: -fi-or. — Pl.: subţiori, -oare. — De la subţire. SUBŢIRA vb. I. R e f 1. şi tranz,. 1. (Prin Munt.) A (se) subţia (I 1). De trai rău ie-ai stircit, te-ai ohilit, te-ai supţirat. jipescu, o. 67, of. tdrg. 2. (Transilv. şi p-rin nordul Olt.) A (se) subţia (12). Cf. budai-deleanù, lex., cihac, i, 268. ll subţirează. ALU I i 318/315, cf; ALR II 3 469/95, 105, 316, 836. 3. (învechit, rar) A (se) subţia (I 7). Cf. cîhac, i, i 268; . . ; — Prez. ind. : subţirez. — Şi : supţira, slpţirâ (alr ii, 3. 469/31-6) vb. I. - ! — V. subţire. SUBŢIRÂRE '-s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) subţira şi rezultatul ei. Cf. cihac, i, 268, tdrg, scriban, d. + (Concretizat) Parte subţire (I 1) a -unui : corp, a unui obiect. Supţirarea (mi cşurarea biblia 1688) mea< mai groasă decît plnlecele tătîne-mieu. DOSOFTEI, ap. TDRG. - — Şi: snpţirâre s. f> - — V. subţira. SUBŢIRATEC, -Ă adj. v. subţiratic. ŞUBŢIRÂTIC, -Ă adj. I. 1. (Despre corpuri cu fofma alurigi,tă, despre corzi, tuburi, fire etc.) Care este a-proape subţire (I 1); (regional) subţiatic (I 1). Cf. i. golescu, c. Ramurele lor cele aspre, subţiratice şi scuîte. brezoianu, a. 446/14. Trei stinjeni cuadraţi de grădină englezească cu vreo şase Salcîmi slabi şi subţiratici, negruzzi, s. i, 7, cf. cihac, i, 268. In crini e beţia cea rară: Sint albi, ' delicaţi, subţiratici, macedonski, o. i, 181. In faţa ei ëra o măsuţă, cu un vas subţiralec, elegant. D. ZAMFIRESCU, t. S. 76', Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Această clădire supţirattcă.. . e înălţată după chipul Moldoviţei. iorga, cl i. ii, 32, Lăcaş stiăbunj cu turnul subţiralec, Mă mai primeşti sub 'zidurile tale? goga, poezii, 126, cf. tdrg. -Luna ln creştere călătoreşte subţiratică de-a lungul pridUoarelor. Galaction, o. 218: Pe două crăcane, subţiraticeşi scurte, aducea... cu o uriaşă broască rlioasă roşcată, .voiculescu, p. ii, 1;8, cf. di.,.dm, dex. 2. (Despre oameni şi animale sau despre corpul lor) Care este aproape subţire (1-2) ; (învechit) subţiatic : (12). Tîra după sine o mică formă omenească, subţiratică, neagră şi uscată, fm (1838), 44/2. Văzînd corciturele dobîndiie cu picerile delicate şî cu trupul subţiratic, mai cu seamă în părţile de dinapoi, au început-a Se întreba la ce kntbune delicateţa picerilor şi subţiritatea corpului, i. îonescU, d. 356. Jigăriţi şi hărtăniţi ca. tiişte netoţi, subţiratici şi piţigăiaţi .... leşinaţi de foame, ispirescu, ; L; 174, cf. gheţie, R. M. Lăcuste Subţiratece săltau în 'pulpanele resfrînte ale popilor, d. zamfirescu, v. ţ. 117, cf. alexi, Λν. Mai întîlmşti . :. cerbi ■■siipţirateci, grifoni cu plisc şi aripi, 'iorga, c. i. iii, 25, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. BoctOrul Taifun.. ■. vede, la lumina , 'Soarelui electric, o figură subţiratică aproape feminină. galaction, o. à. i, 54. Păreai un bărbat în putere,,deşi liscăţio şi subţiratic:-voigviescv, p: i, 219. Unul era • înalt, — celălalt mai'Subţiratic şi mai scund, sadoveanu, . o. ix, 25, cf. scriban,' έ>: .Părea. îmbrăcat astfel intenţionat spre a i se aedentua silueta subţiratică. qălinescu, s. 170; Er-a uri bărbat subţiratic, înalta cu o mustaţă mică. camil petrescu, o. i, 110. Gîndul meu a mers spre .. imaginea., acelui subţiratic trubadur, bogza, a. î. !360, , cf. dl, όη, ,ΐή ş flrşit, s-a desprins dintre ei un o.m subţiratic., deşirat, cu căciulă albă. bănulescu, i. 87, cf. des, alr π/i h 88/414. φ.( Substantivat), L-am cunoscut, Un subţiratic. çÏÏfï, spin şi cu ochelari, satioveahu, o, xviii, 604. φ' (Despre părţi, ale Corpului) Aproape subţire (1.2)., Căii 'ttebiii ă fi burii', făcuţi là triîp'aşezăţi . necosindu-se cu picioarele şî mici supţirâtici în piept, ar (1831), 5032/10. Cu trupurile uscate ca nişte moaşte, cu picioare şi mîni subţiratice şi piţigăiate. conv. lit. xviii, 203. Un zîmbet... se lăţi pe subţira-lecile lui buze. ap. tdrg. Varietate de taurine cu membre subţiratice, cap mare, gît scurt. enc. agr. i, 143. Ioanide, ii zicea doamna Ioanide, punlndu-i pe umăr o mină subţiratică. călinescu, s. 121. Cu mîna-i suiţiratică, ca de fată, el i-a mingliat fruntea vînătă, umedă şi rece. v. rom. august 1954, 125. Vestonul albăstrui îi cade minunat de bine pe umerii zvetţi, pe mijlocul subţiratec. vinea, l. i, 7. II. 1. (Despre vînt) Care este aproape subţire (III 5). Prin gepmurile rău. îmbinate se strecura vîntul sub-ţiratec de primăvară, d. zamfirescu, r. 74. 2. (Despre glas, sunete etc.) Care este aproape subţire (III 6) ; (regional) subţiatic (II 2). Spinul... zice cu glas supţiratic. creangă, p. 200. Care cum ajungea işi lua căciula şi striga cu putere şi cu glas subţiratec de copil. ap. tdrg, cf. ddrf. Spune-ne, prietene străine, a mai strigat un glas subţiratic, sadoveanu, o. xviii, 13. Dă-i-nainte, tovarăşe, răsună deodată o voce subfi-ratecă. v. rom. ianuarie 1954, 80, cf. dl, dm. fr (Adverbial) Mă rog lui Dumnezeu, urmă subţiratic mecanicul. sadoveanu, o. xxi, 349. Adormiseră, sforăind uşor, subţiratic, il ianuarie 1960, 13. 3. F i g. Plăpind (1). Cf. barcianu. fr (Adverbial) Vezi un ghiduş de luceafăr, de tremură subţiratec. d. zamfirescu, v. ţ. 78. — Pl. : subţiratici, -ce. — Şi: subţiratec, -ă, (învechit şi regional) supţiratcc, -ă, supţiratic, -ă, (învechit, rar) subţiratic, -ă (cihac, i, 268) adj. — Subţire -f- suf. -alic. SUBŢÎRE adj. I. 1. (Despre corpuri cu forma alungită, despre tuburi, corzi, fire etc.) Care are grosimea mică in raport cu celelalte dimensiuni; cu diametru mic; (învechit) subtil (II 1), (regional) şumernic. După aceaia văzu cum şapte spice de grîu subţiri creştea şi arse de pripec. po 139/21. Cînt cu jale cumplită viaţa . . . cum iaste şi aţa Prea supţire şi în scurtă vreame trăitoare (cca 1670—1675). gcr i, 202/16, cf. biblia (1688), Sl'/eS. Să-l legi cu o sfoară supţire ca să nu iasă am-plutura. ^mîncările, 7v/5, cf. lb. Hainele lor sînt d-o lină supţire şi d-o frumoasă faţă. pleşoianu, t. i, 181/29. Gîndeşti la nenumăratul număr de jigănii care pentru folosul omului torc pă tot anu firele sale cele subţiri. cr (1832), 1441/36. Niimai cu un rînd de răchiţi supţiri nu putea să aibă sigură pază. drăghici, r. 52/25. Se întrebuinţează vinele cele mai supţiri a frunzelor în loc de cînepă şi in. asachi, l. 221/21. Se află.. . oi cu lînă supţire, capre, porci, rus, i. i, 119/1, cf. 91/16. Speţiile a căror rădăcine au mustăţi subţiri şi delicate preferă pămîntul de Mării, brezoianu, a. 472/8. Se leagă viţele ei cu tei sau cu mlajă subţire, i. ionescu, b. c. 170/15. Torceau un fir de o mătasă albă, subţire, strălucită. eminescu, p. l. 7. Fire de aur de mii de ori mai subţiri decît părul din cap. creangă, p. 96. Perişorul subţire şi stufos îi cădea pe umeri în unde. ispirescu; l. 20. Intr-un sfeştiic de lut ardea o luminare subţire de ceară. vlahuţă, s. a. ii,' 131. Za subţire de Milano, împletită mărunţel, davila, v. v. 21. Fire albe, supţiri se ţesură de la o tufă la alta. sandu-aldea, u. p. 106, cf. şăineanu2. Işi făcu vînt spre lugerul înalt, subţire, gîrleanu, l. 31. Tăie o crenguţă subţire de brad. hogaş, dr. i, 205. Diametru acestui tub.. . nu a putut decora decit un sceptru subţire, un baston de comandă, pAr van, g. 25, cf. resmeriţă, d. Comşa-rupse între degete creionul subţire al agendei, c. petrescu, î. i, 216. O piesă. . . prinsă într-un lănţişor subţire, brăescu, o. a. i, 8. In liniştea satului întroienit se ridicară doar colonadele subţiri de fum de pe acoperişuri, cocea,-s. i, 9. cf: dl. Cu o vergea subţire de sticlă, aspiră picătura- de sînge. preda, r. 268. Măi în fund mestecenii subţiri, Visătoare, luna-tece firi,, jsanos, v.,204, cf. dm. Are un flaut subţire pe care-,l fine ca pe o baghetă, cinema, .1968, nr. 1, XIII, cf. m. d. enc., dex. Şi. nădejdea de la mine E ca şîrma de subţire, ja,hnîk — bîrsIîanu, d. 238, cf. alr ii/i 14914 SUBŢIRE - 1890 - SUBŢIRE mn 50, 2 279, alr ii 3 469/2, 53, 219, 349, 574, 682, 848.,, 886. Μ,αί bine m-oi face Trestioară-n baltă Subţire şi-naltă. balade,, iii, 154. Unde e aţa mai subţire, acolo se rupe. Cf. zanne, p. iii, 10. în casa cu birne subţiri în pereţi nu locuieşte primarul, id. Ib. rv, 555. ·ν· Fi g. Cel ntai iAţim gazetar despică în patru firul cel mai subţire şi cel mai încurcat al diplomaţiei, ghica, c. e. ii, 483. Pe subţirele fir al ideii principale, vianu, a. p. 162, Ai poftă să siringi pleoapele peste ochi, să-ţi strecori privirile afară, subţiri şi metalice, ca înlr-un duel de săbii cu natura, bogza, a. î. 147. Ne uităm bine unde se vede o rază care arde subţire ca un pai. sorescu, u. 29. φ Expf. Subţire Ia (sau tn) pungă -=i sărac (3); zgîrcit. Ei merseră deci' cum putură..., ca oamenii subţiri la pungă, gane, n. i, 218, cf. dl, dm, dex. + F i g. Care înţeapă; tăios; usturător. în clipa aceasta Insă, un junghi, subţire ca un ae, o fulgeră prin fălea de jos. rebreanu, nuv. 226·. Şi^apoi, in hazul galeriei C-un vers subţire ca un ac Pe frontispiciul Veşniciei Să te fixez ca pe-un gtndac ! topîrceanu, o. A. i, 225. Această neînsemnată greşeală s-ar fi putut să fie o maliţie subţire, sadoveanu, o. ix, 320. Secolul trecut a fost o minimalizare, o batjocură' subţire a lucrurilor iaşită din prea mult orgoliu, ralea, s. t. ii,.>212. 4 (Despre orificii) Cu deschidere mică; strimt (1). Cu figura osoasă, nările subţiri, mustăţile rase. c. petrescu, î. ii, 245. Un nas drept, cu nări subţiri, tremurătoare. sadoveanu, o. i, 139. Frigul... cobora din tavan, ca şi cum s-ar fi cernut prin porii subţiri ai tencuielii. vinea, l. ii, 308, cf. labiş, p. 38. 2. (Despre oameni şi animale sau despre corpul lor) Cu forme puţin proeminente ; lipsit de grosimi, suplu, zvelt, (învechit şi regional) s u 1 e g e t, (regional) sule tic, şugar (II), şui8 (I), şuieţ ,(I); p. e x t. slab (1). Şi iată şi alte 7 vaci să suia dendărătul lor den riu, reale şi grozave la chip foarte şi supţii la trupuri. biblia (1688), 311/25. Era acest domnuGrigor ie-Vo-dă la stat mic şi supţire, la faţă. uscat. rfEeuLCE, l. 3.18, ef. BUDAI-DELEANU, LEX., VALIAN, v. hi. trup oablă şi supţire, Drăgălaşe la jignire, bărac, ap. Gen îi, 117/19, cf. polizu. Unul din cei patru, la trup mărunţel şi subţire ca un limbric,... explica cum toate relele proveneau numai din lipsa de învăţătură, ghica, c. e. ih,. 10. Puţin mai înaltă decît dumneata, Matildo, prea subţire şi mi se păru c^avea o talie minunată, baronzi, m. 428/23. Nfi e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinită. eminescu, o. i, 159. Pentru fata cea subţire Păstrez colea un pumn de lire.imacedonski, o. i, 58. Subţire-n trup şi bllndă-n grai. coşbu.c, p. i, 108, cf. barcianu, alexi, -w. Să-şi caute mireasă, Subţire ca o floare, goga, poezii, 63.- Trupul lui era v'injos. şi puternic, deşi parcă prea subţire pentru vtrsla lui. agîrbiceanu, s. 25. Subţfre, uscat, abtfract ca şi cifrele lui, pulsaţia vieţii este aproape inexistenţă Intr-Insul, ibrăileanu, a. 15. Trupul sub-ţirş,. cu sinii mici şi cu şolduri înguste, arăta ca un corp ' nelegat încă. c. petrescu, î. i, 84. încolo, sub.ţire la trup, cu mfidularele gingaşe, voiculescu, p. i, 67. în-ehide-deschide capacul călimării mûri .de bronz, cu o zeiţă subţire caré ţine o cupă în eare şe ρμη condeiele. .camil petrescu, o. ii, 261. Era înaltă, subţire trestie, cu ochi verzi ca iarba, stancu, d. 11, cf. dl. îi simţi trupul subţire, cu muşchi prelungi, τ. popovici, s. 58, cf. dm. Lumina mare de afară ti desena silueta Inalţăşi subţire. v. rom., ianuarie 1965, 83., Pulsau, In trupul ei subţire, limfa, vulpesgu, p. 30, cf. dex. Mtndra-nallă şi subţire Ë făcută spre iubire., jarnîk — bîrseanu, d. 7.6. Măi bădiţă, trup subţire, Ce pămînt verde ie ţine ? bî-r-lea, l. p. m. i, 274, cî. alr ii/i h 88. + (De&pre părţi ale corpului) De dimensiuni reduse In lăţime ori în grosime, mic (I8);p. ext. fin, .delicat. Mijlociu eu stalul, supţire la grumaz, neagoè, Înv. 90/25., Iară picioarele părtndu-i-se că sînt prea subţiri, foeirte le defăima, ţichin-déal, f. 121/20. Aceste sînt mai toate păsâti raid, au piciditre scurte şi supţiri, pliscuri ascuţite, j. cihac, t. n. 82/15. Sternul... jos de tot se $filfţ,ăşte prlnif-ün c&pâttiü foarte subţire, kretzulescu, a. 34/2. Staü cu ochii ţintiţi la cărţile çe cădeau în cadenţă dintre degitele subţiri, ghica, c. e. i, 157. O gură cn buze subţiri, o bărbie rotuhzită. eminescu, p. l. 74, cf. barcianu. Buzele-i subţiri şi fine Nu surîd, mi scot o şoaptă. losir, patr. 61. Cu picioruşele lui subţiri şi fragede ca paiul, i se coeoaţă după git. gîrleanu, l. 36. Caii de munte ... cu piciorul subţire şi nervos, hogaş, dr. i, 89; Era pipernicit, cu braţe subţiri, fără musculatură, c.-betrescu, î. ii, 112; li prinsese în braţe, strins, cu o disperare ce-i încleştase mîinile peste mijlocul subţire·, a. m. zamîsrescu, . se. m. n. i, 6,8. Em o efrmanipasă împletire. . . de muşchi lungi, pe fuiparele oase.lar subţiri., teodobeanu, u. o. 29. Iapa era minunată,., botul sub.ţire, cu nările ptlplitoare. voiculescu, p. i, 126. Gulerul circular, ondulat, tn jurul unui git metalic, subţire, oxidat de vint, ti dădea aerul unei ădolescente. calinéscü, o. i, 12. Cons&ana ,,z“ se prefăcea Intr-un ,,s‘‘ fin, rostit cu limbă subţire, de şarpe, blaga, h. 124. La sànie e înhămat un cerb cu picioare subţiri, stancu, d. 297, cf. dl, dm. Vorbeşte rar muşcîndu-şi buzele subţiri. labiş, p. .249. Genunchii — zgîriaţi, juliţi dejoacă, $i glezna — recfi şi subţire, vul-vbsçv, v. 37. Penine mereu un chip de ţigan superb, viril, itnjind cu dinţii, ascuţiţi şi pofticioşi către o fată eterică, profil subţire, românia. literară, 1969, nr. 31, 21/2. Mlndră, mizloéel supţire, Tu m-ai omorlt pe mine. folc. olt. — munt. i, 49. <> Intestin (sau, învechit şi popular, intestinul sau maţul cel) subţire — prima porţiune a intestinului, mai puţin groasă, care începe de la stomac şi se termină la intestinul gros. Ceea ce este guturaiul în.,nas-, este şi ·,dizenteria în mqfâl/z cele subţiri, episcupescu, practica, 253/24. Intestinul cel subţire a căruia lungime■ este de vreo-25 de palme se află oarecum ,ş,lobod î,n abdomen, kreţzuleşcu, a. 2Ô4/3, cf., pohzu. Intestinul subţire, conţine adesea mult lichid brifn-roşcat. babeş, o. a. i, 59. I-ain tăiai cu şişul maţul Şi cel groş şi cel subţire, para&chivesgu, c. ţ. 107, cf. DL. Absorbţia alimentelor se desfăşoară mai, cu seamă în intestinul subţire, abc săn. I.Ô. Absorbţia intestinală — funcţie ά t ipţeslinutui subţire — este prezentată la sfîrşit. gî 1068i, nr. 931, 3/3. <> F i g. (Despre nas, considerat, ça semn al unei persoane cizelate, rafinate sau perfide); Grecotei cu ngs subţire, eminèsgu, o. i, 150. Pe-acolo vom 4a poate peste oameni cam subţiri la nas. AGteBiGEANU, ş. ». 8Ï. .Chermesa nu era decît o nefiunie colectivă accidentală, din faţa căreia patricienii şi-au întors nasurile subţiri, sadoveanu, ,o. ix, 335. Ţi-e nasul prea subţire penlru clasa a treia. Alternezi, l. '88. 3. Câte-are lăfiuie mică îft raport cu lungimea; îngust. i>n coadă..,. era mal supţiri rîndurile soldaţilor. necui.ce, l. 245i Cu nasul aseufit peşte musteţile subţiri — două linii· negre, dtkpte. ibuSileanu, a. 15. Făcp un semn din spriMetiel» subţiri arcuite, cătră cel ntai tlrtăr. c. PterHESfiu, i. ir, 245. în zarea depărtată o dungă subţire întunecă ceruL cocea, s. r, 56. Numai marginţa subţire*a luMii. 'Ar mai fi aşa de rece. blaga, poezii, 4>7. Ga părul negru tras apte tttAple, despărţit printr-o, cărare subţire tti dbuâ eozh camil JSTjŞlescu, o. ii, 351. •O subţire dmgê Intre sprMcene, crestată de spinoaşele-i răspunderii c.. petrescu, ai. r. 9. Oamenii coboară pe scări subţiri de ierniii b®Bza, a. î. 164. Sprîncmele subţiri şi eâdate ti adumbreau pleoapele, vinea, l. i, 269. JMrt subţiri $L6.erzi de ftaettare sftşiau întunericul. t.. pfflp0vjc!r,, se. 71., Stnttgotnbtele care... sună şi peste părţile, gaale-şi neumblate ăte dittmului subţire, băîju-LES&®, i.. Puiculiţţâ dabfrăm pene Şi subţire la trprttt-cene. jAàiifiê-·«-BÎRssAi*Wy u... 24>9. -+ (Despre litere sau despîe SGrîeiè) Cmlinii înguste, fine, fără îngroşări. Mi-am zglriat; Stăruilotî, :ΐη scoarţă unui arbor — numele -- Cu slave, mici, slthÿace şi mbţiri. blaga, poezii, 23) cf. DL, DM', DËX. 4. (Déspre ape curgătoare) Cii alhia tnglistă şi debit mic. JzvorUl eureje siibÿre, tntitâlnd tn fâţă'... o bcrltă mică. qîrLèanC, l. 94. Adiéri răcoroase se prelingeau ..... din pMttfe ca nişte ape st$%îri, nev&iiite, ΑβΪΚδι-CBasu, a. 61. JOin apele îridti şi türïïürl... ţiu Mai tû-Mlă .$%$. s0iţti şfiiitfe <®6gifiüï. e. 'o. li. tJn fir subţire dé apă rece şi tirftpedé cate ţiştteşre din blîta dealului, stancu, m. i. 199. Prin ritijlbcul arid trece 14914 SUBŢIRE - 1891 - SUBŢIRE subţire plrtul pe eare-l varsă pe trei guri cişmeaua de sub coastă, id.'p. 231. II. I. (Despre wpuri c.u suprafaţa Întinsă sau despre anumite subştanţf, materiale aşezate ln straturi ori tăiate tn felii) Gw» are înălţimea mai mică decit eeleJalte dimensiuni; puţin adînc. Şqte~l jup(î)ne că au făcut plăcintele supţiri,, să ie facă .mai groas(e) (cca 1705). 'Gcr i, 352/26.. Eşte făcut de steclă supţire tn chipul unii .carafe cu grmnaz lung. amfilohie, g. f. 30v/2· Acest învăliş altt ie subţire ie sticlă devine neîndestulător. brezoianu, A· 153/3. Păturile c.ele mai sub. ţiri de pămînt... conţin milioane de .germeni şi de mici organismuri. conta, o. p. 248. Bălţile prindiqu o pojghiţă subţire de gheată, d. zamfisescu, t. s. 5. Plaiul întreg era un uriaş piept de piatreţ acoperit cu un strat subţire de pămînt. agîrbiceanu, a. 293, cf. cade. Omul tăia felii subţiri cu un.br.iceag, le tăvălea în sare.şi muşca din ele. p. petuesct;, c. v. 138, e". scriban, d. Un material care şi-a schimbat destinaţia era pe vremuri coaja, despicată din miezul lemnului şi tras în foi subţiri, ar-οπέ zi, B. 41. Fîşia subţire, dintre cele două stînci care se suprapun, este .filonul de aur. bogza, a. î. 120. Îşi lipi urechea de peretele subţire, tudoran, o. 306, cf. dl. O broşură subţire strecurată cu grijă în buzunar· la garderobă. preda, r. 249, cf. dm. Tabla subţire a vaselor fabricate pe şantiirele noastre navale, cinema, 1968, nr. 1, VII. Dincolo de pereţii subţiri şi de mimhcule distanţe ... ştiu că freamătă un nèp.ulos vacarm, contemp. 1969, nr. 1.166, 3/1, Să se s'fîrşească tot, să pol să-nchid Subţirea carte cu poveşti de seară, românia literară, 1970, nr. 9.7, 17/3, cf. m.’ d,. enc., dex. Dar nădejdea de la mine, Ca şi gheaţa cçà'subţire: Cînd te sui şi nu te ţine. folc. mold. i, 135. fr (Adverbial) După ce se vor bate atunce semînţa se întinde subţire ca să se zvînteze. i. ionescu, b. c. 248/11.' Artiştii lui Neagoe. . . făţuiau şi scliviseau subţire cu dăltiţa’. odobescu, s. ii, 513. + (Despre piele, ţesuturi organice, membrane, despre hlrtie etc.) Cu grosimea foarte redusă (şi cu suprafaţa netedă); fin, delic.at,; străveziu (1). Fieştecare fibră şi fieştecare fir se învăleaşle într-o pelcujă foarte subţire (ţesetura ţeluloasă). antrop. 21/2. Avînd cel mai subţire foaie, nu se pot lepăda de ieleea cum că ar avea idropică. vasici, m.ii, 53/17. Pielea Obrazului se află foarte subţire pătrunsă de o mulţime de vine. kretzulescu, a. 272/11. Ochiul... are o membrphă subţire'numiiă retină, ba-rÂşch, i. n. 240/11, cf : baronzi, l. 48. Faţa roşă ca un mçir Şi atîta de Subţire, să o tai c-un fir dc păr. eminescu, o. i, 82. Pergamentul cel bun şi frumos, subţire, neted şi alb. iorga, c. i. iii, 179, cf. i, 111, tdro. Nici mîinile lui Othello nu s-ar înfige tn pieliţa subţire a gîtului Des-demonei. lovinescu, c. iv, 38. Teii. .dăduseră frunză subţire şi fină- c. petrescu, c. v. 296. Băiatul aduse gulerul învelit în hlrtie subţire, id. f. ii, 188. Au pielea obrazului' subţire, feminină, de culoare roză, puţin singerie. TubQRAN, .0. 151. S-alegeçiü seminţele sub coaja subţire $i încă Verdi-a 'fruçj.ê(or. isa,noş, v. 241. Parcă plîngea 1încet niètal'ùl, iii.oa1e, In palmele-ngheţate şi subţiri, labiş, p: *27. Obraţul (sau ţaţa) subţire cu cheltuială se ţine (p-pentru a face faţă anumitor cerinţe trebùiè să dispui de 'ţijpjloace corespunzătoare). Cf. PANN, V..V. III, 71/17, ρχψτ, DL, RM, ZANNE, P. II, 13.6, 331. fr Fig. Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape Trandafirii, Frâgezi. blaga, poezjj, 35. fr F x p r. A (i subţire la oBraz sau a avea obraz subţire, v. obraz (2). 2. (Despre ţesături, Împletituri) Făcut din fire subţiri (I 1) (v. diafan, fin, prevăzător (Π), prevăziu, -st-răvăzător, străveziu (1), transparent (I 1), uşor, vaporos); p. ext. puţin dens, rar (I 1 b); (Învechit,rar)subtil (II 2). Indătă ieşi,.mortul înfăşat preste mănuşi pr (Osie picioare şi. faţa lui legată cu pînză subţire (a. 1600— 1650). g.cr i, 140/25. Am trimis dumilale trei coţi şi giumătate de postav supţire (sec. XVII?), bul. com. ist. îi, 229. Au auzit-o cîntînd. .. lucrînd o laflă foarte supţîre, lucru minunai (cca 1750—1780). gcr ii, 84/37. Ţoale acestea le pisează gros şi le pune într-un săculeţ de pînză supţire. mÎncârile, ap. gcr ii, 45/20. La toţi boiernaşii curţii şi slugile domneşti [trimitea] postaji sup-ţiri şi atlaz şi tăfţi. gheorgachi, let. iii, 315/24. Cînipa, inul, bumbacul şi borangicul sînt imbrăcămintele cele mai subţiri, episcupescu, practica, 18/23. O roată de bumbac de zece parale se prefăcea între degetele mahala-gioaicilor din Bucureşti într-un tulpan subţire ca pînza arahneii. ghica, c. e. ii, 575. Cu ochiu-l măsuri Prin uşoara-nvineţire a subţirelor mătăsuri, eminescu, o. i, 79. Pînza ţeSntă de ea era subţire s-o spargi cu limba. sandu-alpea, u. P. 123, cf. tdrg. Tristeţa i se aşeză pe suflet ca o pînză subţire, agîrbiceanu, a. 66. Se face un soi de mască. . ., adică o bucală de pînză subţire în care se laie găuri, voiculescu, l. 41. Îşi puse pe trupu-i şui o fustă galbenă, de stambă subţire, stancu, ş. 20, cf. dl, dm. Au ţesut trudind îndelung, după îndemnul şi sfatul meu, un postăvior mai subţire, τ iulie 1968, 47, cf. m. p. enc., dex, giauşanu, gl-, alr sn ii h 490, a i 17, ii 6. O (Ironic·) Săraca mîndruca mea. . . Face pînza ca gardu, Subţire ca draniţa Şi deasă ca vraniţa, bîrlea, l. p. m. ii, 218. fr Fig. Io dăruiesc lor uitare — care .cu un subţire şi uşor văl se acopere celea trecute, fm (1841), 1462/20. fr (Adverbial) S-a prins care din doi o ţese mai subţire şi a ţesut secu dă păianjăn o pînză (mreajă) d-o maramă. jipescu, ap. gcr ii, 262. O batistă din borangic subţire ţesut. .. îşi revărsa un colţ înflorit şi el cu aur. anghel, pr. 22. Purta o tichiuf'ă de paie, împletită subţire.şi des. vinea, l. i, 49. 3. (Despre o”biecte de îmbrăcăminte) Confecţionat din materiale mai puţin groase, uşoare, care nu ţin cald; (despre lenjerie, obiecte decorative etc.) făcut din ţes.aturi saii împletituri subţiri (II 2). Păn’ şi lulpanuri subţiri îl făce de înghiţie, ş-apoi le trăge înapoi. neculce, l. 151. Aşternutul paturilor se cuprinde de un mindir de paie.. . precum şi o cergă supţire albă. cuciuran, p. 5/23. Au ajuns la o uşă cu geamuri peste care era o subţire perdea, negruzzi, s. i, 78. Purta un cojocel supţire care-i învălea pieptul, pelimon, i. 40/11. Luă două cămăşi şi mai supţiri decît pînza păienjenu-liii. ispirescu, l. 117- Femei îmbrăcate în mătăsuri subţiri, prin care se zăreau braţe şi spinări albe. bacalbaşa, s. a. i, 172. In pardesiul subţire care:i acoperea pieptul atins se plimba ca într-o nebiruită zale de arhanghel. lORGk, v. a. ii, 143. O pocladă subţire, strînsă cu o curea " de piele, adusă pe sub pîntecele calului. hogaş, dr. i, 88. Femeile aveau haine foarte subţiri. c. petrescu, î. i, 39. Prin rochia subţire i se simţea trupul Ademenitor, vlasiu, d. 358. Acum, în preajma sosirii, se gătiseră cu rochii subţiri, teodoreanu, m. iii, 83, cf. DL, DM, Μ. Ώ. enc., dex, a ix 1. Ave Aişt'e pantaloAi ca a mnei subţiri, o. bîrlea, a. p. ii, 558. Cămaşa, fie cît de subţire, acoperă ruşinea. Cf. zanne, p. m, 54. + (Adverbial) Cu haine care nu ţin cald, subţiri, v. subţire (II 3). Îmbrăcat subţire, barcianu, cf. 'alexi, w. Mă Simt prea subţire [îmbrăcat], dar parcă mînuşile, pe care le-am pus de la început, ţin cald. -camil petrescu, u. n. 309. Afară e răcoare! zise el. Eşti subţire îmbrăcată, câlinescu, s. 129. III. 1. (învechit; despre substanţe granuloase) Mărunt (I 4). Lutul lor este împărţit printr-o cantitate oaXkcare de nisip subţire, brezoianu, a. 19/3. Adaoge pulbere subţire de mercuriu roş sublimat, cornea, e. ii, 10/6. Fă praf supţire şi cu acest praf freacă bine arginturile. mÎncXbile, ap. gcr ii, 46/16, cf. tdrg. fr (Adverbial) Să-l presări cu sămînţă de molotru pisat supţire. mîncârile, 9T/2. Ia sare supţire pisată şi cu drojdii uscate dupre bute. ib., ap. gcr ii, 46/15. Măcinat subţire, tdrg. fr Loc. adv. (Regional; substantivat) Cu subţirele == cu multă economie, cu zgîrcenie; foarte puţin. Cf. dl, dm. Şi golanul i scoate frumuşel un ochi, apoi i dă de prînz şi încă cu subţirele., retega-nul, p. i, 22. + (Adverbial) Cu mişcări scurte şi dese. Codobaturile ţopăiau subţire peste brazdele abia răsturnate. lXncrXnjan, c. ii, 439. 14914 SUBŢIRE - 1892 -- SUBŢIRE ■ 2. (Despre ploaie) Cu stropi mărunţi şi deşi. A dyua zi, după o ploaie supţire, zilele cînd vremea este posomorită. . . sînt epocele cele mai favorabile izbînde-lor răsădirii. brezoianu, a. 161/16. Ploi subţiri cari pătrund, delavrancea, a. 15. Clleodată, in zilele excursiilor, ploaia e subţire ca o negură, sadoveanu, o. ix, 253. Fiori de octombrie şi ploaie subţire, deasă ca pînza. blaga, h. 255, cf. dl, dm. Începu iar să plouă, o ploaie subţire şi deasă, românia literară, 1970, nr. 81, 7/1, cf. m. d. enc., dex. fr F i g. Clipi -stîngaci şi abia desluşi — prin tremurul de ploaie subţire al genelor — gleznele goale, sandalele mici. teodoreanu,, u. c., 26. fr (Adverbial) Se făcu întuneric şi începu să ploaie subţire, ca dintr-o piclă. sadoveanu, o. xi, 461. Ploua subţire şi un vînt poznaş se lupta cu norii, vinea, l. ii, 138. (Prin analogie) Începu să vorbească pătimaş, vîrîndu-se în el, şcuipîndu-l subţire, τ. popovici, se. 242. 3. (Despre corpuri Sn stare lichidă sau vîscoasă) Care are o concentraţie redusă; cu concentraţie redusă; lipsit de consistenţă; diluat, slab (1 1), subţiat (I 5), (regional) rărit2 (1). V. îndoit, lung i t. Numa. . . vede sîngele său curgînd. O văpsea supţire în floarea porfirii să împrăştie asupra armelor sale. beldiman, n. p. i, 125/12, cf. lb, i. golescu, c. Cînd mustul îi prea supţire din pricină că are multă apă în el, se poate da afară această apă. i. ionescu, c. 197/23. O amestecătură ceva cam subţire de apă cu pămînt mocirlos, brezo-' ianu, a. 263/2. Corpurile supţiri şi uşoare sînt mai slipuse la întărirea articulaţiunei. abistia, plut. 12-9/3, cf. tdrg. Avea senzaţia că se cufundă încet-încet. . . într-o baie călduţă, — nu ştia de apă subţire,’ sau de aer. agîrbiceanu, s. 503, cf. 313. Trebuie să străbatem un adevărat ocean de glod aşa de subţire, încit ţi se părea că-i lapte acru bătut cu lingura, hogaş, dr. ii, 122, cf. resmeriţă, d. Un must subţire, clar. ' călinescu, o. ii, 252. Sănătatea, înainte de toate! aprobă el cu întîrziere, sorbind din fiertura subţire şi călie. vinea, l. ii, 309, cf. dl, dm. Lacom torc crengile seva subţire, labiş, p. 434. Pui fripţi... muiaţi în mujdei de usturoi cu mămăligă subţire şi vin negru, barbu, g. 116, cf. m. d. enc., dex. Trăbă mai pus apă şi hie mai supţîr. alr sn v h 1 347/279. Văcălesl'i cu l'ină mai subţîră. a i 17. <0* Loc. adj. (Rar) Dc sînge suîtţiie = nobil (2). Cf. tdrg. 4. (Despre corpuri în stare gazoasă) Cu densitate mică; rarefiat, transparent (I 1), (rar) subtil (II 4}, (învechit) uşure. Japonia este o ţară plină de munţi sub im văzduh subţire, dar cade şi omăt. amfilohie, g. 49/18. Ţoate aceste, împreună cu un aer subţire şi curat, incintă simţurile, i. negruzzi, s. v, 107. Nori subţiri, ca horboţelele de arnici, tiveau geana cerului, chi-riţescu, gr. 134. Aerul proaspăt, subţire, le biciuie sîngele. agîrbiceanu, a. 457. Arşiţa de cuptor aruncase o reţea subţire de aburi fumurii.· hogaş, dr. i, 68. Un fum subţire se ^ridică Din lampa ta cu abajur, topîrceanu, b. 66. O dungă ·subţire de fum se ridică tot timpul din ele. bogza, a. î. 63. Se va ivi şi luna. . . Printre-ncre-ţiţii nouri subţiri, ce se răsfaţA. labiş, p. 210. Ieşea ici-co- lo cîte un fum subţire de ţigară, bănulescu, i. 67, cf. m. d. enc., dex. fr F i g. In odaie însă stăpînea ... o tăcere limpede, subţire' ca pînza de păianjen, tremurată de respirările Îihnile ale celor ce dormeau. rebreanu, Nuv. 225. Seara e subţire, albastră: stancu, m. i. 217. Cu fiece respiraţie, spiritul i se destramă într-o beţie subţire, vinea, l. i, 126. + (Rar; despre lumină, umbră) Slab (11). Începuse ... . lumina zilei foarte subţire a să arăta, beldiman, n. p. ii, 188/1. In lumina subţire a lunii care bătea în geam, vedeam o apariţie străvezie, stancu, d. 392. Vedea. . . sclipirea..subţire a andrelelor, jocul complicat şi fără sens al degetelor ei-, τ. popovici, se. 398. fr Fig. Nici la italieni nu e o supţire umbră de urmă de al nemţescului déT, die, das. maior, ist. 242/22. 5. (Despre vînt) Lipsit de intensitate, lin, uşor; p. ext. (adesea şi despre ger) tăios (1). Iar cosiţele ... nu le lăsa a zburli preste cuviinţă din vînturile cele supţiri (a. 1773). gcr ii, 92/1, cf. polizu. Bătea un vîntişor supţire tn ziua aceea, de-ţi -frigea obrazul! creangă, o. 227. Intindeţi pinzele,-băieţi,.. . Un vînt subţire se ridică, macedonski, o. i, 59. Şuiera un vint subţire dinspre lagărul turcesc. £>. zamfirescu, r. 232. Era un ger subţire, care tară şi frigea. agîrbiceanu, s.: 284. Vîntul subţire străbătea pretutindeni şi junghiurile frigului începuseră a mă cerca pe Va subţiori, "hogaş, dr.' i, 52. Vîntul subţire adusese nori plini. c. petrescu, c. v. 137. Un vînt subţire mişca frunzele sal-cîmilor. vlasiu, d. 236. Nu era nimic decît un vînt subţire şi călduţ de la asfinţit, care urma să topească domol omăturile. sadoveanu, o. x, 589. Vreaii numai să mă uit şi să mă dau în vîntul subţire, arghezi, s. vin, 7. Un vînt subţire începe să bată prin frunzele arborilor, făcîndu-le să ţiuie ascuţit, bogza, c. o. 57, cf.' dl. Cerul era cenuşiu $i un vînt subţire tăios, făcea să cinte sîrmele de telegraf, τ. popovici, s. 426, cf. dm. Sufla prin frunzare o boare'subţire, labiş, p. 348. Dinspre niuAţi bătea un vînt subţire de toamnă timpurie. v. r'Om. octombrie 1964, 52'. Şi-un vînt subţire l-a purtat îndată Spre oalele sub rodnice-auspicii. vulpescu,.?. 68, cf. M. D. enc., dex. fr (Adverbial) Bătea vîntul lui martie, subţire, barbu, g. 396. Cînd bate' vîntul subţire Atunci mă séoale din fire. jarnîk — bîrseanu, d. 17. G. (Despre glas, sunete etc.) Cu ton înalt, acut, ascuţitj piţigăiat (1), (rar) piui tor (1), (regional) î n ţ i g 1 a ţ, ţ If 1 i t o,r; p. ext. plăcut, delicat;. (rar) subtil (II 5). Supţire la glas şi zăbavnic la limbă s.înt eu. biblia (1688), 412/7. Va auzi lupi urlînd cu glas supţire (cca 1^50). gcr ii, 62/12. Glasul cel mai supţire al feme'elor şi al copiilor se numeşte sopran, vahmann, m. .2/4, cf. polizu. Un glas subţire. . . zise: mi-ai făcut un bineţ, ţi l-am făcut şi eu. eminescu, n. 20. Glasul ei nu-i aşp, de gros şi răguşit, ci-i mai subţire Sţ mai frumos, creangă, o. 12, cf. DDpRF, barcianu. Purţfâ în mişcare .nişte pirpstreie şi terezii ce scoteau un. zăngănit subţire ca de zurgălăi de nichel, chiriţescu, gr. 61. Ş.e şili să scînceas.că a plîns subţire de copil, agîrbiçeanu, s. 233· Zise ea cu un glas subţire prefăcut de asceţidenlă mirare interogativă. hogaş, dr. i, 223,.,cf. resmeriţă, d., .cade. Din mijlocul lui se îiifilţă muzica snp^ire şi îngerească^ a copiilor în haine negre, lovinescu, ,c- iv, 129. Sună lin, ,cu cling subţire, o lingmitfl de zesire.întrrun pahar de ceai.. ţeodoijeanu, c. b^ 48. Şi ie poartă ,şub. escortă O cohortă De ţînţari subţiri în glas. topîrceaÎto, p. o. 22. Un crainic slobozi semnal subţire, din trîmbiţa de bronz. c. petrescu, r. dr. 8,. Cintar'eiii desişurilor porneau melodii subţiri, in cununile codrului, sadoveanu, o. i, 145. M-a cerut în căsătorie .. . dèclarînd cu .risul lui subţire că ,,trece peste toate, celé întîmplate“. căli-nescu, s. 92. pttnsul lui frate-meu Srfl schimbat acum într-un şir subţire de suspine., stancu, m. i, 13, E un cîntec subţire, un, murmur cristalin, bogza, c. o. .7.5. Aud cucu-n glas subţire, Cîntfcq noastră despărţire, paraschivescu, c. ţ. 1.43. Se înătfjirâ iarăşi cele'rdpuă voci subţiri de afară, pas, l. i, .24,!pjf''.DL. Fata izbucni într-un rîs cqri, îi angaja spontan. înîrexţga fiinţă,; un rts subţire şi gîlgîitbr. PBEDf, m,. s. Auziră ronţăitul subţire al şoarecilor sub duşume.djia putreda, τ. popovici, s, 204, cf. 439, dm! Izvoar.ele îngheaţă în clinchete subţiri. labiş, jp. 201. Clopotele cri mereu ciHf glasuri. .. subţiri şi înălţătoare,, barbu, . princ. 20Auzim doar o gălăgie infernală, subţire cînd vedêm sêx feminin şi 'mai densă cînd vedem bărbaţi, cinema, 1968, nr. 10, 39, cf. M.'D. enc., den."Mierlă, viersul tău subţire Căci cîntă tot despărţire, bibicescij, p. p. 107. <0> (Adverbial). Pre Calasir numiia plîngîndsubţire. aethiôpica; 23T/15. Un orologiu zîngăneşte încetai subţire în părete, eminescu, p. l. 62: Rîse subţire ca un 'schelălăit. c. petrescu, c. v.· 148. Vorbea subţire şi repedëç g. m. zamfirescu, m.. d. i, 26. Nevăzuţi, greierii îşi acotdau 'subţire scripcele. teodoreanu, m. i, 76. In turnul alb sună subţire clopotele: sadoveanu, o. ii, 442. In gară fluieră lung şi subţire o locomotivă, stancu, d. 65. Şi-l sloboade^ncet, sub-, fire, Cîntecul cu tristul mire. paraschivescu, c. ţ. 38. Pot să cînt cu el şi mai gros şi mai subpire, tudo- 14914 SUBŢIRE - 1893 - SUBŢIRE ran, p. 171. Cineva rlse tn urma lui, subţire, τ. popovici, se. 241. Plopul fluiera subţire, parcă jelea, parcă ridea. v. hom. noiembrie 1964, 24. Zăpada... sclrtîia subţire sub paşii ei uşori. lăncrănjan; c. i, 9. Plîngea înceiişor şi subţire, id. ib. ii, 23. Căvălaş de os Mult zice duios, Căvălaş cu fire Mult zice subţire. teodorescu, p. p. 436. Prind cdcoşii a etnia Şi de ici şi de colea Cind mai gros, cind ' mai subţire. jarnîk — bîrseanu, D. 163. Frumos clntă cucii-n tine, Şi mai gros şi mai subiire. folc. mold. ii, -517. 4. (învechit, rar; despre consoane) Surd (5). Dinlru ceale. .. neglas-nice... supţiri adecă stnt trei: c, p, t. macarie1, gram. 3r/30. φ (Adverbial) Slova cea din frunte, adecă ,,s“, să o răspundă, supţire după firescul ei sunet. maior, ist. 187/27. IV. Fig. 1. (Despre oameni) Care se remarcă prin-tr-ο educaţie deosebită, prin gusturi şi purtări alese; ales, cizelat, cultivat, distins, fin, rafinat8, (2), select (1). stilat, subtil (I 4). Oameni iscusiţi... cu mare omenie, supţiri, pentru aceia te zic gentilom, m. costin, 0. 264. Ce fse cred eleganţi, rari. Se sugrum a fi supţii, Stau, şăd,. vorbesc, sînt sălcii. 1. văc.ărescul, p. 364/13, cf. cihac, 1, 269. Oare nu !cumva v-aţi face şi voi nişte feciori de ghindă fătaţi în tindă, că stnteţi obraze subţiri? creangă, p. 255. Era inteligent, cunoscător de multe şi priceput, subţire la artă. caragiale, o. iv, 377. Era şi puţină lume mai deosebită, mai supţire, dar se pierdea tn gloata de megLşi. vlahuţă·, d. 279, cf. ddrf. S-a făcut obicei de vine aici tot lume subţire, hogaş, dr. ii, 30, cf. cade. E om simpatic şi subţire, mare amator de reclamă, rebreanu, r. ii,'>76. Eu totdeauna am ştiut că mă îmbrac bine, dar iată numai el, că e băiat subţire, îşi dă scama de asia. camil petrescu, e. 66. Europenii, subţiri în astfel de manifestări, în viaţă nu erau decît nişte naivi, sadoveanu, .0. κιχ, 287, cf. puşcariu, 1. r. 1, 393, scriban, d. Ea — subţire-n vorbă, el — politicos. arghezi, s. v, 211. Fiecare boier care se considera subţire trebiiia să întreprindă această călătorie, ralea, s. τ. i, 298. Acum petroliştii sînt oameni subţiri, oameni cu mănuşi, bogza, a. î. 36. Om subţire boierul — poartă monoclu la ochi. stancu, d. 491. Parfumuri, pudre şi săpunuri de care femeile subţiri duceau lipsă, pas, z. iv, 138. Stnt de o discreţie pe care oamenii aşa-zişi subţiri n-o au. H. lovinescu, i1. 354. Spin, spîn, dar altfel om subfire, trăit în lume, cu ştiinţă de carte, tudoran, p. 39, cf. dl, dm. Subţire băiat! Călca uşor şi se ţinea drept ea ofiţerii, barbu, g. 299. Era cel mai subţire intelectual al generaţiei, lui. ist. lit. rom. ii, 578, cf. m. d. enc., dex, ciAUşÂNţr, V. 200. + (Rar) Cu gusturi delicate; p.' ext. dificil, pretenţios (1). Subţire în gusturi şi lingav să guste pastrama şi turburelul, m. i. caragiale, c. 49. Se arătau siăţiri la mtncare. Alegeau, frunzăreau şi zvtrleau, c.-petrescu, r. dr. 4, cf. dl, dm, dex. + (Despre înşuşin ‘şi manifestări ale oamenilor, despre creaţii artistice etc.) Care deiibtă un Îhălt grad de cultiiră, de pregătire · caîejexprimă ό educaţie aleasă ; cizelat, Cultivat, rafinaţi (2), stilat. Au.scos ş-au 'arătat toate adincurile cărţilor şi svaturili direpţilor den limba cea mâi supţire şi ma'i ascuţită de ïôqtè limbile, ce să zic(e) elenească (a. 1632). gcr i, 78/31. Siliţi-vă să daţi elocvenţii voastre ‘ un liaracter deslegat şi un fel de grăire fină şi siipţire.· cp. (1834), 3241/12. Pe lingă bogatele d-tale cunoştinţe literare, ştiinţifice, artistice, trebuie să fi avihd gust Subţire şi simţire adîncă. cara-giade, o. iv, >179. Căpitanul nostru nu prea cunoaşte regulele subţiri ale aristocraţiei, daţi-mi voie. hogaş, h. 90. Subţirete gust trib'ăernist s-a şi speriat de un ţărănism care nu èrd totuşi decit o uşoară zgîriere la suprafaţa vieţii noastre ţărăneşti. In· plr ii, 468. Vei afla atunci, poate cu mirare, că gusturile subţiri şi deşertăciunile mariante, iubirea de flori şi de miresme... ne vin de pe partea românească, k. i. carXgiale, c. 79. In pielea-i ţigănească el avea daruri mai subţiri decît darul barosului■ galaction, o. a. ii, 50.' Nu ne faci tu un program, aşa, mai subţire, mai ales, cum s-ar zice, brăescu, o. a. i, 34. îşi căuta cuvintele. Le alegea pionierate, savante, cu eleganţa aceea preţioasă a vorbelor subţiri cind trec printre buzele parveniţilor, cocea, s. ii, 205. Arta lui aşa de subţire are rădăcini şi în sufletul marilor fi simplilor rapsozi populari, sadoveanu, o. xix, 249. Era mîndru şi de şcoala lui subţire, cu dascăli de lot soiul, camil petrescu, o. ii, 363. Plecase... în straie de stofă aleasă şi de croi subţire, după portulParisului. c. petrescu, a. r. 6. Copiii s-au ales cu bună învăţătură, cu subţire purtare, id. ib. 87. <0- E x p r. (Regional) A vorbi (sau a grăi, a spune pe) subţire = a vorbi cu cuvinte alese, savante; p. ext. a vorbi afectat. Mi-a spus, mai pe subţire, că sînl laş. rebreanu, p. s. 208. Oamenii de la.oraş, după părerea mea, grăiesc mai puţin subţire, sadoveanu, o. xviii, 487, cf. udrescu, gl. + (învechit) Important; valoros. Neputincios lucru să poată a cuprinde şi a scorni singur mintec omenească lucruri supţiri şi înalte şi de mirat ca acelea. N. costin, l. 56. De laudele lumii fug. .. Aşijderca cel mai subţire al înţelepţilor meşterşug iaste. cantemir, i.i. i, 102. Somnul este cea mai supţire hrană a vi ţii trupului, piscupescu, o. 203/2, cf. episcupescu, practica, 24/8. Ambe acestea organe... ar întrebui cea mai nobilă şi mai sublimă (subţire) parte a puterii vieţii, vasici, m. ii, 12/21. <0> (Regional) Pe subţire = a) loc. adj. adevărat, real. După attlea viitei, înghiţi capac şi o lecţie pe'sitbţire tn astă-seară! c. petrescu, a. r. 141; b) loc. adv. cu pasiune, cu foc. Trage-i una pe subţire, Roata horii să se înşire, Să^mi mai viu puţin în firé. * udrescu, gl. 2. (învechit, popular şi familiar; despre oameni ; p. e x t. despre facultăţile lor intelectuale) εμΜΠ (13). Că era acel împărat turcesc aşea de subţire la minte, cît...şi astronomia şi sozmografia înţelegea, m. costin, o. 301. Mai cuminte şi mai supţire la socoteală şi veteaz, iar. nu de lepădat, decît Tiberie n-au fost alt îrţipărat (cca 1740). arhiva, r. i, 166/18. La această dregătorie este trebuinţă.... de ştiinţă de limbi de-ndestule şi de minte subţire, văcărescul, ist. 269/14. înţelese tot satul că Ion era subţire la minte cît vtrful acului, f (1889), .507, cf. tdrg. Iazurile înseşi erau- statornice prir\ munca lor şi prinlr-o subţire pricepere inginerească. sadoveanu, o. xx, 259. Supţire la minte sau ager. alr sn iv li 911/784. 4. (Rar; despre auz) Care percepe cele mai fine juneţe; ascuţit. Cf. baîrcianu, tdrg. Auzul îmi era destul de subţire ca sa prindă frînlurile acestea pe care nea Mustăcită le mormăia la urechea păroasă a unui tovarăş, sadoveanu, o. xx, 468, cf. xii, 83. φ (Adverbial) Şi-şi întoarse urechea stingă cu care auzea mai subţire, id. ib. x, 656, cf. dm. 3. (învechit; astăzi rar; despre meşteşugari) Care este deosebit de priceput; care execută lucrări dè bună calitate, pretenţioase, fine. Sînt brutar subţire, lucrez humai cu făină picluită, floare de făină, ghica, c, e. iii, 6. Unchiul Enache... tapiţer subţire şi rezervist în escorta regală, klopştock, f. 93. începuse să se arate negustor mai subţire decît bătrînul, începuse să lucreze şi obiecte bisericeşti care cer migală, camil petrescu, o. ii, 215. -v” (învechit) Cojocar subţire■ = cojocar Care lucrează haine, cojoace etc. din blănuri fine, subţiri (II 1). Cojocari subţiri: Ploeşti li. Cojocari groşi: Plo-eşti 20 (a. 1835). doc. ec. 607. S-au dat înapoi la 3 Cojocari subţiri vama luată de la marfa de cojocărie (ja. 1846). ib. 911. Se împrietenise cu un-băiat, fiul.unui ÎGjbcar subţire, fecior de oameni, cum se zicea pe-atunci. ghica, c. e. ii, 601, cf. polizu. Neguţătorii ce compuneau consiliul stărostiei erau aleşi dintre lipscani, giuvaergii, argintari şi cojocari subţiri, filimon-, o. 1, 239. + De calitate superioară, fin; p. e x t. deosebit. [Negustorii] te vtnd băcălii să aibă a da cite un leu pe lună, iar carii vor vinde de alt feliu de negoţi supţire. aceia să dee cîte doi lei (a. 1731). uricariul, ii, 31. Un depozit de vşse zugrăvite toate sfărtmate, insă lucrul lor este foarte supţire şi de un gust desăvîrşit. cr (1830), 4241/29, cf. ‘ddrf. Numai obiectele cele mai ‘grosolane şi primitive erau prpdşşe in ţările române, iar îndată ce era .nevoie de o lucrare mai subţire, ea era încredinţată unor meşteri străini, xenopol, i. b. iii, 212. Chiteam şi noi sa-ţi dăm bucale mai subţiri, hogaş, dr. i, 291, cf. -cade. Bucătarul nostru era prea neşlefuit ca să poată găti o 14914 SUBŢIRE - 1894 - SUBŢIREL masă atît-de subţire-ea păstrăvii fripţi cu pesmet, ca.mil petrescu, w. N, 195. La. intrare nu era' o cristelniţă, liicrM subţir-, ci un ceaun mare ciobănesc, d, fiert laptele dùp&muls·. id'. o. ii,. 215. Intrase de un an ucenic în atelierul de mobilă subţire, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, A cumpărat: Marfă subţire şi aleasă Penlru d-ta, juptmasă. marian, nu. 341. + (Despre meserii) Care necesită (multă) pregătire, pricepere deosebită. Dar, gtndeşte-te, care meşteşug s-abţine nu e migălos — şi prin urmare, greu? caragiale, o. vii, 299. Era un om cu meserie subţire, avea slujbă, era ceferist, g. m. zamfi-r-escu, m. d. i, 28. 4. Care nu poate fi înţeles cu uşurinţă; greu de distins, de recunoscut etc. ; care se desçpperà numai printr-o cercetare atentă, amănunţită, subtil (I 2) (v. ascuns); p. ext. şiret, viclean. Pre care sfat aşea subţire, om cu fire amestecăloare de lucruri mari . .. s*au apucat Iaşco de treabă, m. costin, o. 289. Făcură sfat supţire şi cu mare taină şi gătiră o seamă de oaste leşască. ist. ţ. r. 76. însă fiind. .. judecarea subţire nu·'in-am lăsat a împlini această.. . poftă, an,trop, v/12, Cf. ddrf, dl, dm· Vorbise deja balepn norodului, făeindu-i politică subţire, ist., lit. şom. ii, 271. îmi pare curioasă atita. nsufleţire, în gestul suveran ghicesc un ţel subţire, τ iulie 1964, 44. E x p r. Cu jin (plan (sau, rar, cu un-sul ori,, învecliit, cu meşteşug, cu’cumpătare, cu un mijloc, regional, cu un cusur, cu un cu-vlnt) nftfn =‘,dujjă un calcul fin; pe oCdlité, pe· departe; cu aïniïtüÎé, cu şiretenie, cu viclenie. Mos'calul încă stringîndu-şi oştile au îfteeput a se clăti be'meşteşug supţire trăgtndu-şi oştile de prin ţaţa leşească, muşte, let. iii, 4'2i/23. dii un mijloc subţire făcu de a se trimete surgjin Cîzlar-aga la Egiptt. văcărescul, ist. 270. De nu ar fi lactat boierii cu meşteşiig'supţirk, nu ar fi putut să-l" biruiască, şincai,' hr. iii, 103/5. Au poruncit ... ca foarte cu amăruntul; pe taină şi cu ciîmpătare subţire... să dovedeas.ă lucrul, dionîsie, c. 205. Porunci împăratul ca cti un mijloc subţire şi politicos sa trimită să cheme şi pe acele trti cocààne. gorjaSt;1 h. i, 145/27. Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucru cu un sul subţire ca să d&m exemplu Evropii. caragiale, o. i, 50. tl lua cu vorba pe deparie ’şi'cu. un cusur supţire îl făcea să priceapă că are să fie fericit. ispiriScu, l. 288, cf. ddrf. Trebuie să fie un om, dar desigur, Un şiret afurisit, ’care vrea să mă prindă -H&'un plan subţire, galactioî', o. 824pre Seliţţi (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 149/22. Cu o foarte supţire stratagimă făcu seu amăgi pe oblăduilorul tăţii... să o ΐηφίηε la Momqni. văcărescul, ist. 265·. ('Regional;.adverbial) A Jua (pe cineva), subţire == a se purta cu şiretenie, cu dibăcie (cu cineva); (regional) a lua (pe cineva) subţirel, v. s u}b ţ i r e 1 (IV 3>. Cf. scRiBAi-, d. 4 (Despre zîmbet) Abia sçhifct, uşor; prefăcut2 (II 1) ; p. ext. insinuant; (rar) subtil (I 2)-. Avea un zîmbet subţire pe buze şi o strălu-, cire rece în priviri, preda, r. 109. Umorul, de la zîmbetul subţire pînă la gluma groasă, e o calitate cai;aQte,uştică operei lui. ist. lit; rom. ii, 348. Zîmbetul subţiţe. fră* deeză ■nelinişti. cinema, 1969, nr* 12, 9. <*· (Adverbial) Nu se întîmplă nimic din ac.esiea,i & zîmbit .s.ubfire marele împărat, sadoveanu, &. xx,, -206. Băgă-A? seamă că cealaltă doamnă. . .· îi ztmbeşte subţire a co.mplicilaţe, şi protecţie, vinea, l. i, 150, cf. dl. Se uită lq, Vojcu,liniştit şi cutezător, zimbind subţire:, tăios, preda, iD:. 133, cf. dm. Aroa filosoful a.zîmbit subţire şi a clătinat din căp. v. ftOM,. noiembrie 1960, 17. Mi-am-,aprins o ţigară, şi-am zîmbi-t subţire, lăncrănjan, p.,iii, 321. 5. Lipsit dc intensitate, de adîflc'ime, uşo j·; Se iriică valoare, neînsemnat. Nu atîta să cearce adevărul lüérurilor, precum ca să afle doveade oricit 'de supţiri şi fără puteare spre adeverirea celor ce s-ău băgat o dată in cap. maior, ist. 191/9. Şi vederea iaste simţire, mai subţire adecă decîi pipăirea mîinilor (a. 18:19). în l, rom. ,1965, 226, cf. lb. Răsipeşte averile eare mai cu samă pe la noi, la această parte a l'ăcuitorilm,.... să află în supţire măsura, fm (1839), 451/41. împoporarea, e foarte supţire şi... abia vin 8 locuitori pe un mii. rus, i, iii, 36/15. Ei vor aplauda •desigur biografia subţire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrnn lucm marej eminescu, o. i. 134. în umbra serii lungi· fiori Subţiri, prin colţuri i\ci, aprinde, al. philippide, a. 15. Mai era şl depărtarea mea sufletească, de toţi aceşti foşti colegi, pricină de subţire întristam, galaction, o. i, 26. 4* (Adverbial) Să nu socotească cineva ck se va putea apăra de vătămarea Cafelei ,şi a ceaiului, fierbînd aceste băuturi favorite aşa de subţire îneît se aibă numai gustul lor. desch. aşez. 13/10. Pomeneau despre fiece treabă in parte Lămurind-o subţire., deşliu, ,o,. 53. Rădăcină-a unei flori. Ce s,-a destrămat subţire în petale şi vapori. labiş, e. 259. 4 Care cere menajamente; nerezistent; gingaş.. Făptura ptăminilpr, este orgflriul cel mai supţire şi mai plăpînd. din toate ţile .organismului, episcupescu, practica, 266,/12. Dă-mi orice va fi, căci nu am şlomah nicidecum subţire. gorja,n„ ii., iv, lOOJli.^.Nu-l speria, căpitane... Boierii, sînt s,k §6, .<şf, resmeriţă, d.-, cade. Şfem pe lîngă cei doi prieteni, subţirică, mlădie, lumino.asă. galaction, o. a. ii, 227'. Se găsi în faţa unui licean..., subţirel ca o trestie, brăescu, o. a. 1, 7.· Pe atunci eram înc& subţirel şi uşor. .voiculescu, p., i, ll5. A ieşit în, prag Zebila, nevastă tînără şi subţirică. sadoveanu, d. xvi, 145. Domnişoara Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, blaga, h. 186. Sc ivi de-a lungul pridvorului siniliu un ins hegricios, subţirel, cu ochii mari. camil petrescu, o. 11, 51. Subţirel, tăcut,, elastic, sc clii- 14915 SUBŢIREL - 1885 - SUBŢIRIME nuieşle... să măsoare unghiuri, tudoran, o. 60, ci. dl. Ce mustaţă frumoasă aveai şi ce subţirel arătai ! preda, m. s.’357, cf. dm. Dă-tc cu flăcăul ciaeir, Subţirel şi sfrijii ca unţîr. vulpescu, p. 135, cf. dex. Mindra naltă subţirea Parcă-i trasă prin mărgea, jarnîk—bÎr-seanu, D'. 41, cf. alr ii/i h 88. Mult e nalt şi subţirel, Mulţi galbeni să iau pe el. folc. olt. — munt. ii, 171. fr (Substantivat) Subţirica din vecini [Titlu], coşbuc, p. i, 116. Joacă, subţirica, bine. jaşnîk — bîrseanu, d. 241. La finltnă Mol şi tină Subţirica spală lină. RETEGANUjL, TR. 82, cf. marian, s. r. ii, 300. 4. (Despre părţi ale corpului) De dimensiuni reduse în lăţime ori in grosime; mic (I 8) ; p. e x t. fin, delicat. Fiară bllndă de la munlc Cu steluţă albă-n frunte Şi corniţe subţirele, alecsandri, p. ii, 90. Frtnge-n legăna-iu-i joc Subţirelul ei mijloc, paraschivescu; c. ţ. 145. Uite că aproape a crescut ! zise Anton Lupan, privind coada subţirică, pc care clinele şi-o mişca mulţumit. tudoran, p. 92. Mijloacele subţirele·. . . erau încinse. barbu, princ,. 139. Dragostele tinerele Nu se fac din viorele, Ci din buze subţirele, pop., ap. gcr u, 305. Dar mi-e murgul sprintenel ln picioare subţirel, alecsandri, p. p. 17. Ş-o veni ş-a mea drăguţă. . . Cu grumazul subţirel, jarnîk — bîrseanu, d. 393. Cu miîlocu sup-ţîrel, Parcă-i tras printr-un inel. folc. olt. — munt. i, 127. Uite-le ce fetiţă frumoasă sîni ieu !. .. şi ce buze subţirele am. o. bîriea, a. p. i, 549. -v· Expr. A da gură subţirică sau (adverbial) a săruta subţirel = a săruta uşor, delicat, din vîrful buzelor. Dragă mi-e leliţa mică. . . Ca se suie pe opincă Şi da gură subţirică. alecsandri, p. p. 337. Că se-ncalţă frumuşel Şi sărută subţirel, jarnîk — bîrseanu, d. 384. Iacă-te citu-i dc mied Şi dă gură subţirică! id. ib. 3. Cf. subţire (I 3). Pe coiful său dinainte o săpătură Foarte supţirică scrisă şi cu zugrăveli prin ea. pann, e. ii, 12/10. Atîtea supţirele dungi care se zăresc pretutindeni de giur împregiurul blrnelor. pelimon, i. 74/10. fr (Adverbial) Şi-a tras şi sprîncenele Supţirel, pe lîngă coadă, paraschivescu, c. ţ. 53, II. Adj. 1. Cf. subţire (II 1). Ia fălii de slănină supţirele de pune într-o tingire, mîncările, 38r/8. Se topea omătul subţirel de jos, de pe ramuri, de pe acoperişurile negre, mironescu, s. a. 45, cf. m. d. enc., dex. <0* (Adverbial) Să iei patlageanele, să le curi de coaja lor cea mohorîtă supţirel, apoi să le dai undă.' mîncă-rile, ap. gcr ii, 43/30. 4 (Despre piele, ţesuturi organice, membrane, despre liirtie etc.) Cu grosime foarte mică (şi cu suprafaţa netedă); fin, delicat; străveziu (2). Pete în faţă se găsesc. . . mai ales la oameni bălani, cu pielea supţirică■ factor, m. 4/5. Tu faci o poezie, Iar eu o scriu cu unghia pe-o frunză subţirea De lotos ş-o împătur. coşbxjc, s. 50. 2. Cf. subţire (II 2). Vichi morfolea nările cu o batistă subţirică şi dantelată, românia literară, 1971, nr. 126, 17/3, cf. dex, alr sn ii h 490/386. <> (Ironic) Să fac pînza ca gheaţa Subţirică ca laiţa. mari>n, sa. 2-6. -v* Fig. Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii De frică să nu-i cadă la picioare Din creştet vălul subţirel, topîrceanu, b. 5. 3. Cf. subţire (II 3). Stnt toate îmbrăcate cu ie subţirică, aricescu, a. r. 102/9. Ţine pe antebraţ. cu cochetărie un raglan subţirel, vinea, l. i, 148, cf. m. d. enc., dex. Laibăr subţirel i-aş coase Tot cu fir şi cu mătase, jarnîk — bîrseanu, d. 213. + (Adverbial) Cu haine care nu ţin de cald, subţiri,' v. subţire (II 3). Şi-i iarnă şi-i subţirel îmbrăcat, vlahuţă, o. a: ii,. 5. III. 1, Àdj. Cf. subţire (III 3)· Cf. dex. JDobrd subţirică Umple putinica (Braga), gorovei, c. 30. 2. Adj. Cf. subţire (III 4). Vederea este mijlocită prin eter (un fel de aer subţirel ) care poartă razele luminii în ochii noştri, barasch, i. n. 240/4. *0* Fig. Uh văl albastru subţirel se întindea peste larga desfăşurare a ţării, galaction, o. a. ii, 177. + (Despre lumină, umbră) Cu intensitate scăzută; slab (11)·. O luminare mai întîi subţirică, mierie, ca aceea cc se arată înainte a răsări luna. fm (1844), 2881/!. 3. Adj. CL subţire (III- 5). Un vini subţirel începu să adie şi întunericul, .scăzînd, se prefăcea într-un fum nèdiniii.' sado-\*eanu, o. iii, 173. Şi bătea un Vînt de seară Subţirel, pe ulicioară, paraschivescu, c; ţ. 91, cf. m. d. enc., dex. 4. (Regional; substantivat, art.) Numele unui vînt nefigfinit mai de aproape (Coşbuc — Năsăud). Cf. chest.1 iv 85/264 a. 4. Adj. Cf,. subţire (III G). Domnule Bernard, suspină,-βα c-q voce subţirică, sapoveanu, o. xii, 587, Dada Siminiţq mieună cîţeva note subţirele, id. ib. xviii, 5(34. Vocea lui era subţirică şi tină. pas, l. i, li. împleteşte glasuri subţirele Acest şăgalnic, aşteptat colind. laj^iş, p. 25. Pină să pun mîna pe el. mi-a vorbit cu un guiţat, subţirel şi tremurat, rqmânia literară, 1970, nr. 93, 3, cf. m. d. enc., dex. Inelul de colo din cui zdrăngăneşte şi zice pe glasul lui cei. subţirel, mera, l.. B. 34. fr (Adverbial) Păsărea, . , care cînta sţipţirel şi dulce pe-un firişor de căţină. ibrăileanu, s. .33. Îşi lustruiau aripele şi se sfătuiau subţirel, teodoreanu. c. b. 147. Soneria zbîr.nîie subţirel şi repezit, cazimir, gr. 57. Se închinau primăverii cîntînd shbţirel şi ştid'in-du-şi în lumină, acele ochişorilor, sadoveanu, o. xii, 17. Frumos vorbi şi subţirel. 1. barbu, j. s. 94. Necheza subţirel, ca mînjii născuţi de curind. tudoran, p. 84. S-a auzii un zurgălău cum sună Îndepărtat, cum sună subţirel, labiş, p. 26. Bid mai subţirel, alrii/i h 35/791. 5. S. f. art. (Prin Bucov.; în forma subţirica) Numele unui dans popular şi melodia după care se execută acest dans. Cf. varone, d. IV. Adj. Fjg. (Regional) 1. Cf. subţire (IV 1). Cf. dex. (Adverbial) Cînd voim să vorbim şi noi supţirel, de ! zicem: este după prînz. ispirescu, u. 103. 2. Cf. s u b ţ i r e (IV 4). (Adverbial) în clipa aceea moş Petracfie, ştergîndu-şi faţa încet, zîmbea subţirel Sub mînecă. popa, v. 236, cf. dl. fr A lua (pe cineva) subţirel = à se purta (cu cineva) cu şiretenie, cu abilitate; (regional) a lua (pe) cineva subţire, v. subţire (IV 4). Frumos vorbeşti, nepoată, şi subţirel mă iei. OLLĂNEseu, ap; ddrf. — Pl.: subţirei, -ele. — Şi: (învechit şi pôpiïlar) supţirel, -ea, -ică, (regional) slpţireV-oâ, -îcă (alr ii/i h 89/346), (învechit, rar) suniţirel, -eâ, -ică1 adj. — Subţire -f- suf. -el, -ea. — Subţirică·' cu schimbare de süf. SUBŢIRÎNIE s. f. (învechit) 1. Subţirime (I 1), Qf. DL, DM. 2. Subţirime (I 2). Cf, tdrg. 4 (Concretizat) Subţirime (I 2)· Pentru p se lumina cerdacul nu erat nevoie de asemenea subţirenie [ca Maruşca]. sadoveanu, o. xm, 468. + Subţirime (I 2). Un mijloc.... care tocmai prin subţirenia lui dădea întîietate obraznică sinului. ap. TDRG. 3. Fig. Subţirime (II). Cf. ddrf. Era totdeauna gaia să povestească vreo snoavă în care (şi băfe.a jpc, cu subţirenie., dc unguri, ap. tdrg, cf. dl, dm. ’ — PL: subfirenii. — Şi: siipţiriSnie s.’f. tobg. — Subţire suf. -enie. StiBŢIRftlC, «À adj. v. subţiratic. SUBŢIRÎME s; f, I. 1. Calitatea de a fl subţire (I 1) ; (învechit) subţirenie (1), subţietate (1), (învechit, rar) subtilitate (I). Cf. budai-deleanu, lex. , 1. golescu, C., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ŞĂIÎSJŞANU2, RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, p. Din vîrful ştiuleţiloT strinşi. pe. subţirimea şoldului lor, ca nişte zuvèlci, curge fum de rnjltase. arghezi, s. viii, 83, cf. ltr2, dl, dm. Bătaia uşoară a vintului care a mîngîiat o clipii frunzele late de ficuşi şi subţirimea de trestie a leandrilor tineri, românia literară, 1970, nr. 116, 16/1, cf. m. d. enc., dex. fr F i g. Bîvnesc o subţirime tn care să mă lorc, O stare fără trepte, mai sus ca fericirea, voiculescu; poezii, 14918 SUBŢIBITATE - 1896' - SUBURBAN U,. 233. ^ (Concretizat) Lucru sau parte a unui lucru subţire (I 1); (rar) subţiime (1). Primăvara reală, cu florile şi subţirimile, cu .mirosurile plăcuie de iarbă. v. rom; 'Sccembrie 1966, 12. 2. Calitatea de a ii subţire (I 2); supleţe (i), (rar) subţiime (1), (invechit) subţirenie (2), subţietate (2). Ci. d^x. + (Concretizat) Fiinţă subţire (I 3) ; (învechit) subţirenie (à). îşi aduse aminţe de ochii clari, serioşi şi dc nicăieri cu care-l. privea Margareta^ de subţirimea ci blondă care-i scăpa mereu, românia literară, 1970, nr. 82,17/2. + Calitatea de a tftcâ grosimea mică, p. ext., de a fi fin, delicat, (învechit) subţirenie (2) ; (concretizat) parte a corpului care are această calitate. Mijlocul fetei era iic-o subţirime nemaipomenită, ap. .tdrg. Să dea trupului, in contrast cu subţirimea gleznelor, aspect de corolă învoaltă pe tulpina ei. teodoreanu, m. iii, I40. îi remarca cu'glds tare subţirimea şi eleganţa degetelor. cXliîîescu, . c. n. 183. Slrecurîndu-mi subţirimile prin înghesuiala de pe scări, am pjuns pină tn pragul incintei, blaga, h. 242. în pantofii-sandale, picioarele ei se rotiră nervos... vădind subţirimea elegantă a gleznelor, vinea,. l. i, 179. 3. Calitatea de a fi subţire (I 3). Fruntea lui înaltă, mărită... prin subţirimea sprîncenelor şi lipşa mustăţii în jos, e gravă, camil petbescu, u. n. 281. 4. Calitatea .de a fi subţire (II 1). Cf. ciiiac, 1, 268. în special sînt 'de observat· buzele orizontale şi decorarea cu linii de perle, ca şi subţirimea plăcii de aur. pârvan, g. 318. Coala de aramă de subţirimea foiţei de ţigare. arghezi, l. 263, cf. LŢţt2. + Calitatea de a fi fin, neţed, lipsit de asperităţi; delicateţe, fineţe. Au obrajii supţi, prin.subţirimea pielii se văd dinţii, dan, u. 249. 5. Calitatea de a fi subţire (II2) ; (învechit) subţietate (3). Se strevedea doldora sinilor dînd buzna prin subţirimea pînzei. voicuLEscp, p. 1, 253. 6. Calitatea de a fi subţire (113). Cf. dm, dex. i Şi- Credea că rîndunelele.........dacă pleacă, la desfrunzirea. grădinii., în ţările calde., ele se dup inîhnile, înlr-o vacantă trecătoare, pricinuită de subţirimea costumului, aiî-GilEZI, S. VII, 219. . !.. 7. Calitatea de a fi subţire (III fi). IJn lătrat .çurios, împletit din tonuri felurite, în a căror subţirime se piţi-găia .bucurφ, plîţigexea şi protestarţa- Yinea, l. ii, 300. II. Fi g, ; Calitatea de a fi subţire (IV 1); fineţe, distinpţie,. rafinament, (rar) subţiime (3), (Învechit) subţirenie (3), subţiri ta te (4), subţietate (3). Cf. cihac, 1, 268, ddrf, alexi, w., resmeriţX, d. De o rară ţifpU\ 4?, P subţirime remarcabilă., ap. iordan, l» r. a". 487. Asemenea barzi ajung adesea la un nivel literar şi la o subţirime. artistică remarcabilă, ralea,. f. 314. Nu mă* fifitep la subţirimi de vorbă, pas, l. ii, 188, cf. dl, Wm. To'tnl se petreci Id tiiaximüin de subţirime a execuţiei, 'k 1969, nr'. iţ2, 38. . — Şl.: subţirimi. — Şi: (învechit) supprime s. f. BUDAI-DELEANU, LEX. .. — Subţire -f suf. -ime. ..... SUBŢIRIŢÂTE s. f. (Învechit) 1. Subţirime .(I I). Cf. budai-deleanu, lex. Cu cil animalul îmbătrîncşte, cu atît. deest puf îşi '-piefdè subţiritatea. brezoianu, a. 543/11. 2. Subţirime (I 2). La ce sînt bune delicateţea piçeri-lor şi subţiritatea' corpului ? 1. iônescu, d. 356.’ 3. .Subţirime (J 5). Alege petice de pînză veche... ţesută cam-rar :şi (Prun.du Bîrgăului — Bistriţa). Cf. alr 11/1 h 88/219. ■ — PL: subţireluţi, -e. — Şi: supţîrfsliiţ, -ă (alr ii/i h 88/219) adj. — Subţirel -f suf. -uţ. SUBŢUoArA s. f. v. subsuoară. SUBUIA vb. I. R e f 1. (Prin Transilv.) A se mîndri (4). Cf. viciu, gl. Nu te subuia aşa tare. id. ib. — Prez. ind. : subuiez. — Etimologia necunoscută. t SUBUIAt, -A adj. (Prin Transilv.) Care se mindreşte (4). Icţr, .colo, peste joc, stătea mama lui loniţă, mîndră Şi subuiată- n. rev. r. i, nr. 2, 28. — Pl. : subuiaţi, -le. — V. subuia. SUBUJVITÂR, -A adj. (Despre numere reale sau despre fracţii ordinare; in opoziţie cu supraunitar) Care are o valoare mai mică decît unitatea. Caracteristica... logaritmului fracţiei subtunitare este negativă. elem. alg.. 215/2. Dacă a < b fracţia se numeşte sub-unitară. ltr2 viii, 216, cf. dl, dm. După cum valoarea absolută a numărătorului esle mai mare, mai mică sau egală cu valoarea absolută a numitorului, fracţia se numeşte supraunitară, subUnitară sau echiunitară. der ii, 452, cf. dn?, m. d. enc., dex. — Pl.: subunil'ari, -e. — Şi: (Învechit) subtunităr, -ă adj. , . — Pref. sub- + unitar. SUBUNITATE s. f. Subîmpărţire a unei unităţi administrative, militare, geologice, de măsură etc. Organizarea'intensivă a deosebitelor subunităţi ale ţării. d. guşti, p. a. 283. Plecase un ofiţer din subunitate. v. rom. noiembrie 1953, 161. îh cele două subunităţi marginale, Eocenul are două orizonturi, oncescu, g. 171, cf. dl, dm. Versurile rupte în subunităţi metrice. ist. lit. rom. ii, 321. Subunităţile gradului sexagesimal sînl: minutul sexagesimal şi secunda sexageşimală. trigonometrie, 5, cf. dn2. O mai precisă descriere a subunităţilor limbii noastre, l. rom. 1967, 478. Rînd pe rînd' din subunităţi soseau rapoarte, scînteia, 1969, nri 8 106. în zona aceasta Se disting subunităţile Ctmpia Mureşului şi a Crişurilor. jud. rom. soc. 57, cf. m. d. enc., DEX. ' — Pl. : subunităţi·. — Sub1- 4- unitate. , SUBXJRB s. n. v. suburbie. SUBURBAN, -A adj. Care ţine de suburbie ; care se află situat Î11 suburbie; privitor la o suburbie; care este caracteristic unei suburbii. Acolo.... noapte, uliţi şi vagUri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. barbu, j. s. 32, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. fr Comună suburbană (şi substantivat, f.) = aşezare rurală situată în apropierea sau la marginea unui oraş, de care depin.de din punct de vedere administrativ., As-peclul,suburbanelor bucureşlene. -e aiît de viguros şi atît de pitoresc înfăţişat, că merită., să extragem acest pasagiu. 14928 SUBURBIE _ 1897 - SUBVENŢIE constantinescu, s. ii, 74. Trenul parcurge suburbane înecate in funi. v. rom. noiembrie 1954, 68, cf. ltr2, dl·. Pe geamul unui dispensar intr-o comună suburbană . . . apăruse chipul Maicii Domnului, preda, ή. '667, cf. dm, l. rom. 1959, m\ 6, 88, dn2. In limitele teritoriului... administrativ [al Bucureştiului], împărţit în opt sectoare, sc cuprind — în afara oraşului proprib-zis — un număr de ÎS comune suburbane, jud. rom. soc. 25, cf. m. d. enc., dex. + (Despre mijloace de transport) Care deserveşte împrejurimile unui oraş; care face legătura între oraş şi suburbii. Cale ferată suburbană, dl, cf. dm, dn2, dex. + Propriu, caracteristic mahalalei1 (D; de mahala1. Descurajaţi de aspectul suburban al judecătoriilor de Ocol. . . tinerii avocaţi şovăie, teodoreanu, m. iii, 132. Unele poezii au caracter de folclor suburban, călinescu, s. c. l. 130. + Fig. (Rar; despre limbaj, creaţii artistice etc.) Care e lipsit de originalitate; de calitate inferioară. Mai greoi şi oarecum, mai suburban in primele sale satire, talentul l se desrobeşte [lui Horaţiu] şi i se afirmă pînă la virtuozitate în Epistole, lovinescu, c. iv, 94. Trebuie să le desprindem; din tinicheaua poleită în care le-au îmbrăcat zeci dc ani de cîntecsuburban, contemp. 1969, nr. 1 183, 3/2. •♦•Fig. Care e lipsit de eleganţă; vulgar. Aventurile sale amoroase, prilej de comentarii suburbane, românia literară, 1971, nr. 121, 18/3, cf. dex. — Pl.: suburbani, -e. — Din fr. suburbain. ŞUBUBBÎE s. f. 1. (Adesea urmat de un nume propriu sau de determinări care indică apartenenţa) Cartier situat la marginea unui oraş; mahala1 (1), periferie (Ş), (livresc) foburg, (învechit) suburg, (regional) oştează (1). Oştezele (suburbiile) Ţarigradu-lui încă le-au prădat, şincai, hr. i, 61/16. Parisul se împarte în cetate şi 14 suburbe. rus, i. i, 205/9. în acest suburbiu se află şi biserica românească unită. fm. (1846), 2821/29. Au prădat şi au stricat mult, pină. . : la suburbia Bornei, aristia, plut.. 82/12. Urbea bizantină, vechie, renumită Arc un suburbiu ce-l numesc Fanar. mureşanu, P. 142/8. îşi închiriă un hotel in suburbiul S-Germain. sion, p. 96. Actuala lege a instrucţiunei. . . cere... ca fiecare suburbia să posedeze o şcoală, i. ionescu, p. 127, cf. prot. — pop., n. d. Suburbiul muntenesc' de la Braşov, hasdeu, I. c. i, 12, cf. baronzi, i. l. i, 213/19. Prădările lor ajungeau pînă în suburbiile capitalei, odobescu, s. i, 222. Teatrul era într-un suburbiu al oraşului, zidit din scînduri. eminescu, g. p. 66. M-am ţinut după voi pînă ■ în această suburbie. caragiale, o. vi, 35, cf. ddrf. Fiecare poate în oraşe şi suburbii a îndatora pe vecinul.său a contribui.,la clădirea şi repararea îngrădirii ce desparte casele, hamangiu, c. c. 147, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Negoţul săsesc îl fac românii din suburbia românească a Braşovului, iorga, c. i. i, 212. Suburbii vechi cu căsuţe şubrede, anghel, pr. 156. E un nume, considerat ca mai poetic şi distins în suburbie. ibrXileanu, s. l. 78. cf. resmeriţă, d., cade. Se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, rebreanu, r. i, 13. în suburbiile Romei, sclavi sordizi, galaction, o. a. ii, 347, cf. scriban, d. Şe tuşiră în pantă suburbiile oraşului, tudoran, p. 214, ef. ltr, dl, dm, dn2. Pomeneşte de o,suburbie a oxaşului Constantinopol. magazin ist. 1968, nr. 12, 87. începind din capul suburbiei Oborul Veçhi, hotarul oraşului şerpuia, g. barbu, a. v. 118, cf. m. d. eng. + Comună suburbană, v. suburban. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Diviziune a unui oraş, delimitată după criterii administrative. Cf. m. d. enc. — Accentuat şi: subùrbie. — Pl.: suburbii. — Şi: (învechit) subiirb, subùrbiu s. n., subturbie s. f. — Din lat. suburbium. SUBURBIU s. n. v. suburbie. SUBURG s. n. (învechit) Suburbie (1). Lucrătorii de pe la siiburguri (mahalale j au luat armele, ar (1831), 57V24. în cursul dezbaterilor... se adaose... la su-burgurile capitalei, trei şcoale începătoare, asachi, i. 15/28. — Pl.: suburguri. — Sub1- + burg. SUBVÂTBĂ s. f. (Regional) Cotlon (la vatra ţărănească) sau firidă făcută alături de vatră pentru lemnele de foc; spaţiu dintre sobă şi perete pe care se stă, se doarme etc. Cf. alr π/i h 283/95, 102, 157, 386, alrm.ii/i h . 399/105,; 130. — Pl. : subvclre. — Şi: suvătră s. f. alr ii/i h 283/95,. 102. ....·■ — Sub1- + vatră. SUBVEIVÎ vb. IV. Intranz. (învechit; urmat de determinări introduse prin prep. ,,la“) A contribui (cu o sumă de bani) la acoperirea unei lipse, a unei nevoi. S-au simţit necesitate a se aşeza dări penlru a sub-veni la trebuinţele generali aie staturilor, i. ionescu, d. 66. Mijlocul cel mai nimerit spre-a subveni la această lipsă ar fi să se numească o comisiune. odobescu, s. II, 74, cf. ALEXI, W., DL, DM. — Prez. ind: : subvin: — Din fr. subvenir, lat. siibvenlre. SUBVENŢIE s. f. Ajutor bănesc afcortlat (de stat, de o Organizaţie etc.) unei persoane, unei instituţii etc. ; stipendiu Jă), subsidiu. O subvenţie plătită.pe fiecare an (a. 1706). uricariul, iv, 428/1, cf. i. golescu, c. învăţătura publică are trebuinţă de o subvenţie spre a se pulea îndeplini, buletin, g. (1840), 3342/22, cf. negulici. Prinţul Daniilo ar fi'cerînd mai ales de la Àusirica.pïata unei subvenţii, om (1854), βΟ^/ΙΘ. Subvenţia ‘ce i se da din venitul scoalelor. rom. lit. (1855), 662/45. Li se da o subvenţie de patru ori mai mică deçit este astăzi. negruzzi, s. i, 342. Colorile şi garniturile cocoanelor la baluri, aşezîndu-le în ziarul.său. : : după importanţa subvenţiunii. ghica, s. 54. Cabiriclul... dupăce a chel-, tuit jumătate din subventiune, a dai teatrul în antrepriză. filimon, o. ii, 342, cf. prot. — pop., îi. d., antonescu,, d. Direcţia. . . se va bucura de subvenţia teatrală, alecsandri,.s. 4. [Societăţile de cultură] vin a cere subvenţiuni de la staL maiorescu, d.. i, 88. Va primi de la comună şi de la stat cîte o subvenţie, caragiale, o. ii, 178. Toţi puii de pripas in domeniul literelor capătă subvenţii. bacalbaşa., s. a. i, 263, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. N-am subvenţii, ca el, de la guvern, anghel — iosif, c. m. i, 198. Penlru ce se plătea de judeţ şi de comună suboénfié · muzicii? -brătescu-voineşti, p. 177, cf. resmeriţă, d. Logofătului Teodor Sturza... o subvenţie anuală de 296 590... pentru transportul ce era obligat. N. A. bogdan, c. m. 155, cf. cade. A tăiat şi o bună parte din subvenţiile acordate, cocea, s.. i, 385. Spiru Hărel, fără să -fi fost solicitat, a· oferit, imediat-0 sufcweii/i'e. SADOVEANU, o. xix, 444. Un ziar în S sau 12 pagini, fără publicitate comercială, fără'subvenţii.., nu poate să trăiască: in Plr ii, .564," cf. sériban, d. Dimitrie Siurdza, acuzat de’ trădare naţională, fiindcă ; tăiase subvenţiile şcoalei române din Braşov, constantinescu, s. iii,. 4.5. Subvenţiile şi afacerile sint ale tale. arghezi, l. 45. Trăgea nădejde că Pomponescu ii va procura o subvenţie, călinescu," b. i. 445. încheie o convenţie cu Franţa, angajîndu-se să-i pună la dispoziţie ό armată de 6 000 de odmeni, in sihirhbul unei subvenţii anuale de 325 000 livre:xtanu, js. v. 297. Banca acordă diverse subvenţii pentru treburi culturalèl blaga, h. 109. [Literatul] sâ sé angajeze mercenar .. ■ cînd la patronul care-i serveşte o mică subvenţie din fondurile băncii, cînd la politician, ralea, s. t. i, 144. Tirajul scăzuse..., publicitaièa şi subvenţiile se evaporaseră.' vinea, l. i, 120, cf. dl, dm. Celé două teatre din acest oraş au un deficit de 215 milioane dè franci, subvenţia prevăzută in buget este de... 14 milioane, v. rom. mar- 14934 SUBVENŢIONA - 1898 - SUBZISTA tip 137, cf. πη*. A prins bine subvenţia din fondu-rilţ-.cţptrţdiiaie. flacăra» 1969, nr. 4, 7, cf. m. d. enc.,· dex. — PJ.: subvenţii. — Şi: subvenţiiinc s. f. — Din fr. subvention, lat. subvcntio. SUBVENŢIONA vb. I. Tranz. (Complementul indică instituţii, publicaţii, oameni etc.) A ajuta, a susţine cu subvenţii;, a da o subvenţie; a finanţa, (livresc) a stipendia. Cu al căruia venii anual să sc poată subvenţiona întreţinerea, acestei grădini. peli-mon, i. 33/11- Persoanele private sau publice [au dreptul] de a funda şi de a sUbvenţigno Scoli reale. ţiuoREScu, D. i, 410. Stabilimente dc internate particulare, subvenţionate chiar de stat. odosescu, s. ii, 74, cf. ddrf, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU8. SubvcnliollUld CU O sumă corespunzătoare... o publicaţiune săplămînală. în plr ii, 215, cf. resmeriţă, d., cade. Piesele originale n-au ce căuta pe scena subvenţionată dc şah. LoyiNEïiçu, g. viii» 145. Răuvoitorii şopteau.... că eram subvenţionaţi ln aşcuns. vlasiu,.d. 154. N-a patronat nimeni osîrdia mea, nimeni n-a subvenţionat-o. sadoveanu, o. xx, 127, cf. scriban, £>. Λ subvenţionat partidul ln opoziţie. abghezi, l. 70. Vedea că toată lumea e convinsă că l-a subvenţionat, vinea, l. i, 81, cf. dl, dm, dn3, m. d, ENC., DEX. — Pronunţat: -ţi-o-. — Prez. ind.: siţbvenfionez. — Din fr. subventionner. SUBVE5iTIOŞ{iAiţE s. f. Acţiunea de a subvenţiona şi rezultatul ei; acordare de subvenţii; finanţare. Fiecare industrie cere de la stat subvenţionare. rqm. lit. 358l/Ş, cf.,ddrf, dl, dm, dn2. Bugetul 'Ajlinis-terului Cultelor şi Instrucţiunii Publice a trebuit să fie redus, fapt carc a avut repercusiuni imediate asupra subqenţionqrii instituţiilor dc asistentă, o. barbu, a. v, 167, cf. M. d. enc,, dex, dşb. — Pronunţat: rţi-o-, — PI.: subvenţionări. — V. subvenţiona. SUBVENŢIONAT, -A adj. (Despre instituţii, publicaţii, oameni etc.) Ajutat, susţinut cu subvenţii; finanţat. Fabricele de zahăr... stnt ca şi subvenţionate. ghica, c. e. iii, 55. A trecut... reporter la o gazetă... subvenţionată, vlahuţă, d. 42, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. In Italia nu există teatre subvenţionate·, nici companii dramatice investite cu caracterul oficialităţii. cocea, si i, 117, cf. dl, dm, dsr. -r- Pronupţat: -fi-o-. — Pl.: subvenţionaţi, -te. — V. snbven(iona. SUBVEnŢIÎINE s. f. v. subvenţie. SUBVERSIÛNE s. f. Acţiunea de a submina, de a răsturna o stare de lucruri, legi, idei sau principii deja stabilite şi acceptate; spec.. periclitare a ordinii de stat; răsturnare (ă), subminare (1). Cf. prot. — pop., n. d., A.LEXI, w., dn®. Revoltatul este prima victimă a subversiunii sale. rok&nia. literara, 49-70, nr. 94,13/2. Urmui. a.,fast unul dintre primii scriitori ai veacului XX cr|re au încercat o „suiwarsiune a scrisului“. ib. 1971, nr. 118, 13/2, cf. dex. . —r Pronunţat: -si-u-. τ-Pl.: subversiuni. — Din fr. subversion. . St'BVEHSÎV, -A adj. Care subminează, care este împotrivă şi vrea să ţăstoarae o stare de lucruri,,legile, ideile şqu principiile stabilite şi general acceptate; spec. care periclitează, çare subminează ordinea internă 3 statului. în epoca revoluţiei cei mari a Franfici, o arienii solizi, carii ny erau partizani a principiilor celor subversive, au emigrat in străinătate, calendar (1861), 122/18. Vpi chema ln ajutorul, tn sprijinul drepturilor ţăranilor pe alţi martori, pc care.., nici unul, din d[umnea]-»oasfră nu va putea a-i trata de adă- paţi la idei subversive, kogălniceanu, s. a. 152- Trebuie şă fim.. . înarmaţi cu puterea raţiunii ca oricînd se ivesc idei greşite şi subversive. .. să le poată combate. ghica, e. E· i, 186. Guvernul găsi opiniia mea subversivă şi mă puse deocamdată ln disponibilitate, alecsandri, t. 115. Cind ca [burghezia noastră] a început să se dezvolte ca o clasă dominantă subt influenţa bur-ghezimii occidentale, acesteia ti trecuseră de mull ideile subversive, gherea, st. cr. iii, 83, cf. ddrf, barcianu, Alexi, w., şăineanu2. Astea sint lucruri subversive. anghel — iosif, c. L. 147. Am adoptat acest sifnbql, deşi nu-i lipseşte nuanţa subversivă. în plr ii, 203, cf. resmeriţă, d., cade. Scriitorii ar fi putut avea . o influenţă subversivă şi asupra poporului, lovinescu,. c, viii, 145·. Voi putea să-mi continui opera subversivă. cocea, s. i; 173. Constituţia a fost confiscată ca o carte subversivă, sadoveanu, o. xix, 3.6, cf. scriban, ■ D. Proiectarea unei astfel de reforme şi mai cu seamă atmosfera dc libere discuţii.·. . par atît de subversive, incîl conducătorul cercului şi. . . aderenţii lui sînt arestaţi. vianu, l. u. 535, [Au existat] firi subversive, nemulţumiţii tuturor satisfacţiilor, căutătorii dc absolut şi im-sibit. ral^a, s. τ. i, .171. Ca să nu se răspîndească zvonuri subversive, la plecare li se va pune botniţă, bogza, a. î. 454. întrebarea ,pe care vreau să fi-o pun nu are nici o legătură cu activitatea dqmitale politica subversivă. stancu, r. a. iii, 136. Această concepţie pare subversivă. v. rom. 1954, aprilie, 65. Brătianu şi Roselti nu mai umblă cu idei subversive, pas, l. i, 36, cf. dl, dm. Acest inamic subversiv, capabil să organizeze lovituri. ist. lit. rom. ii, 529, cf. dn2, m. d. enc., dex. Φ Fig. O gripă subversivă Iţi poale aduce vreo pneumonie. to.pîrceanu, b. 93. 4 Care se desfăşoară în ascuns; ilegal. Descoperirea dincolo de ambianţa modernă a hotelurilor şi localurilor de noaple, a reţetelor subversive acţionînd fără scrupule, cinema, 1968, nr. 6, III. — Pl. : subversivi, -e. — Din fr. subversif. SUBVULCAn s. hi. (Geol.) Corp de roci intruzive, consolidate în zonele superficiale ale scoarţei terestre. Cf. LTR2. — Pl.: subvulcani. — Sub1- -f Vulcan. SUBVULCANIC, -A adj. (Geol.; despre corpuri de roci intruzive) Care este localizat în zonele superficiale ale scoarţei. In ţara noastră, unele mase de roci ande-zitice, cum sint .cele din munţii Ţibleş sînt considerate subvulcanice. ltr2, cf. der, m. d. enc., dex. — Pl. : subvuicanici, -ce. — Pref. sub- -f vulcanic. SUBZIDÎ vb. IV. Intranz. (Rar) A executa un element de construcţie nou sub o zidărie veche, pentru a o consolida. Cf. m: d. enc., dex. — Prez. ind.: subzidesc. — Pref. sub- -f zidi. SUBZTBtBE s. f: Executare a unui element de construcţie noù sub o zidărie veche, pentru,a o consolida. E matCsdleul lui August, ale cărui subsidiri adinei de zecimi de metri se recunosc... la o depărtare de cîţiva paşi mai sus. luc. Vii, 1-58, cf. ltr2, dl, dm. Printr-o meticuloasa operaţie de excavare şi subzidire au Inserat sub clădire o mare placă de ofel. gî 1968, nr. 929, 4/4, cf. m. d. enc., dex. -* Pl. : şubziclirÎ. . — V. subzidi. SUBZISTA vb,. I. Intranz. (Livresc) 1. A se menţine (1) ; a dăinui. Toată: această mulfimc de oameni pierduţi... nu pot subzista decit numai. în învălmăşeli şi răsturnări soţiale (a. 1848). plr i, 124. 5'ίαίυ[Ι] Transilvaniei niciodată nu a putut subsista singur pe picioa- 14945 SUBZISTA RE - 1899 - SUC1 rele sale. bariţiu, p. a. iii, 54. Ca să subsiste o societate... trebuie ca membri[i] săi să nu refuze a împlini datoriile ce le impun legile, fis. 1/10, ci. polizxj. Acei cari cred. . . că relaţiunile întemeiate pe protectiune pol. subsista, dovedesc că nu cunosc foarte puţin natura omenească. ghica, c. e. i, 309. Se ştie că toate aceste credinţe şi meşteşuguri subzistă încă. conta, o. f. 364, ci. ddrf., gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d. Atomii sînl veşnici; preexistă şi subzistă ^vieţii pe care o formează, marinescu, p. a. 32, cf. <3aûë. Două éuviûte nu pol subzista îndelung îritr-o limbă, cu aceiaşi semnificare, cocea, s. ii, 285. Civilizaţia., portul şi datina de acum zece mii de ani subzistă încă. sadoveanu, o. xii, 230, cf. scriban, d. Ceea ce s-a cîştigal trainic acum va putea să subziste, vianu, a. p. 46. Ë suficient c,a complicele să colaboreze numai lă unUl din elementele infracţiunii ca responsabilitatea sa să s.iibS'iste. cod. HÈN. r. p. r. 149. Posibilitatea efectivă de a participa la puterea datorită căreia subsistă lin stat. ei.aga, g. IO?. ,,Lopsusi;rt“[le].. . subsistă acolo şi (levidz'ă în sensul lor actel· noastre conştiente, ralea, s.' t. ii, 20. Cuvîntul ,,cioban“, mult întrebuinţat într-6 parti a ţării, n-a izbutit să înlocuiască ,,păcurar“, care subzistă într-ti atie întinsă, graur, f. l. 22, cf. dl, DM. Existenţa unei străvechi judecăţi a oamenilor buni şi bălÎîhi, care subzistă. . . . autorităţii judiciare domneşti, panaitescu, o. ţ. 219, cf. dn2, m. d. enc., dex. ♦ A rămîne în vigoare. Subsistînd aste direpturi, numai uzul de a lua bani cei potenţi de la cei mai umiliţi fu privit ca o faptă mîrşavă. aristia, plut. 63/17. In loate cazurile însă acest privilegiu nu subsistă asupra amanetului, decît cînd s-a dat şi a rămas în posesia creditorelui. ha-MANGTÜ, C. C. 422, Cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. 2. A trăi (5). Grăniferul nu poate subsista prin venitul moşiei sale. bariţiu, p. a. ii, 189. Omul pe care averea. . . îl pune în conditiunea de a pulea subzista fără de a munci cu puterea braţelor, lucrează cu puterea inteligenţii. GHICA, C. E. I, 63, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. lll COZ dc lipsuri generale, s-ar mulţumi iă aibă.minimul posibil ,spre a subzista., călinescu, c. o. 68. O să-ii mai dau încă treizeci de. galbeni. Nu-mi ajunge ca să subzist, camil PETRESCU, O. II, 130, Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: subsista. — Prez. ind.: subzist. — Din ff. subsister, lat. subsistefe. SUBZISTĂRE s. f. (Livresc) Acţiunea de a subzista şi rezultatul ei. 1. Menţinere (1) ; dăinuire. Cf. polizu, ddrf, d#.x. 2. Faptul de a trăi (5). Cf. ddrf, df.x. — Scris şi: subsislare. — V. subzista. SUBZISTÉNT, -Ă adj, (Livresc) Care se menţine (1) ; care durează. Cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: subsistent. — Pl.: subzistenţi, -te. — Din fr. subsistant. SUIIZISTÎ.XŢĂ s., f. 1. Faptul de a subzista; (concretizat) mijloace mateiiale (hrană, .îmbrăcăminte etc.) necesare existenţei zilnice a cuiva, t r a i (3). Subsislen-ţia mult cinstitului părintelui teolog. . . .de aire să se facă, ca să nu se dea prelegi de sfadă. şiNCAi, hr. iii, 291/35, cf. i. GOLESGU, c. Siluatiunea. . . se înfăţoşa. . . ca cestiune a emancipării fizice,. . . şi asigurării de sufi-sistentă materială pentru biserici, bariţiu, p. a. i, 164, cf. sta'Matj, d., ABisTiA, plût., polizu. Pămîntul nece-sar subsisteaţei lor. i. ionescu, m. 178. [Populaţia.noastră] n-a crescut... cît să ajungă a fi lipsită de mijloacele de subzistentă, id, ib. 195,· cf. prot. pop., n. d., antonescu, d. PopoTaţiunea creşte în măsura creştet ii subsistenfelor. hasdeu, i. c. i, 226. Mijloacele de subzistenţă nu cresc decît tn progtisiune aritmetică, conta, 0. f. 278, cf. ddrf. Preţul obiectelor de subsisîen{ă date debitorelui şi 'familiei sale. HAniANciro, c. fi. 431, cf. BARCIANU, ALËkl, W., ŞÂtNEANU3, RfcgMEftfyX, t>., CADE. Îşi va deiechilibrà ireparabil rămăşiţele bûge’tulül, su-primlndu-şi cu o singtiîă masă Sitbiistihţa pe lirei zile. c. PETftiEscu, c. V. 61. Mi è-Su idttifiVinM fntjloactl’e de subzistentă. sadovèaîîü, a. l. 11, cf. ΒϊΗϊΒαν, ia. Regimul economiei nălutale înbhîse, întemeiat pt ideea de subsistehfă, începe... să se àéstnrm. oţetea, t. v. 33. Avarul uită că banul e un mijloc di subzistenţă. călinescu, c. o. 168, Cî. Ï3L, DMt, dn2. Redus la subzistenţă, la simple fineţii Steâotipe, oMtl dMdeùtpgtah este... funcţionalizat. SdttAiNt*. ItltHffii, 19?0, tir. 37, 28/2. Rèstül reuniunii e'st'i,în acelaşi timp, ăi O indica datele iihùi viitor elibem di grija p'entYü ntijlmçele de subiistenţa. patMEUf. 1970, -fit. 1 2âS> 10/1, cï. m. d. enc., dex. *$> (învechit) SÿtWéjudi subzistenţă = Serviciu Care apro ViliohâO Vfniţ&tSftiiiitarâ Cti alimœte, cil îmbrăcăminte etc. Cf. ÿ&tÜKftjhi*, «eMtait, b., ôl, dm, ôex. 2. (învechit) fixisteiiţâ; prezenţa. Un noroi mie, mai Vîrtûs fără sûbsisÎénfie politică, în mijlocul altui cu riiult mai măre, îşi pidrâe limba şi priiiiieaşîe pre a acestuia, fm (1838), 2î2/ll. Coprinde... observaţiuni ... supra subsistenfei a globului l'unariu. abîSîla, plut. LXXXVIÎJ'14. — Scris şi: subsisientă. — Şl: (învechit) Subslstfcu-fie s. f. — Dapa fr. subsiătaMe, lat. sefe&teïsaïiSi. SUBSISTÉΛίŢlE s. f. v. subzistenţă. SUC1 interj. (Begioftal; repetat) CuVîiit cti care Se cheattiă mieii (Vidia — Pattciü). Cf. ûhëst. V 77/94. — Onomatopee. StJC? s. îi. 1. Ntime geiieîic peiitru diverse sUbstâllţe lichide din organismele vegetale: a) (şi, Bstj, 3ii 'sintagma suc celular) soluţie apoasă cu asfeet şi gust variat, în a cărei eottipeziţie intră saruii minerale, acizi organici, zahafuri, alcâloiâi etc. în diferite proporţii, care uîftple VaCuôlele celulelor veÿétàle şi se găseşte în fnai mare cantitate in fiuctfe, Jiutlnd fi extras prin presâre sau stoarcere; zeamă; b) licilid nutritiv format din apă şi sâiufi minerale t»fi din apă şi substanţe organice, care circulă jarih vasele libero·]eib-noase ale vegetalelor; sevă (1), (popular) mîzgă (1), must (I fi), mustăreaţă (1), (régional) mieiici'că (I 3), muc (3), fnur'Să1 (2) ; c) lichid cu aspect lăptos secretat de celülele laticiferé ale unor vegetale; latex; d) lichid secretat de glandele nèclarifere âle plantelor ïfielifetë; nectAr (2), tnane (t 3i), Gf. BUfeAic&ËI,EiA>Nû, LÈX. Precütn răJnutile untti eûpmi aăue tot stieul lor la rădăcina ce l-au crescut..., aseftieneă şi inima recunoscătorului îi place a întoarce bine petltrü bine. buzîJea, f. 40/3. Plantele au a ,sali osebite sucuri, din care unele sînt l&ptaase şi arzătoare, fm (1840), 147*/4, cf. ib. (1846), 2452/15. Stieul gufftos édrecirculă prin vehicula ffiustăreâţeî.., vine eUiodată a ie străcura p-întte crăp&turele scoarţei, brezoianu, a. 281/12, cf. s^Muati, b. Suc sâu sevă... se numeşte un felin de lichid fără odoare şi fără gust eate circula (tmblă) prin vigetole. SarASêh, i. n. 118/6, cf. 223/22. Silcill sad fnîzga eare mblă nutnai prin eeâjă sciS scoaffă a-rborilor, i. iô-Kfeadu,· b. > C. 117/16, cf. psot*. “ pop., n. aîjîô-NÊÿcu, d. Face albină mieîe £ti ’Süeul floUldi- difi eâre se, hrăneşte. VLAHufĂ, s. a. ïi* 512, Cf. SàAM/ i: 1, >213, DDRFi BAStMÎIANU, ALE36I, 4, ŞĂfe^AfÎU2. Atfliă săgeţi cti.■ vîrful muiât în sucuri otrăvitoare. àkôhSl, pr. 31, cf. hesjîeSiţă, b,, cade. Femei sulemenite grosolan cu siteuri de floti ji ftuete. bSaessu, a. 230. SUevtl, mîiga fiorilot e eifiăhrie.. veiéiîtiSGii, a,. ,2M. Gogoşi de pefie făcute eu sUctiri veninoase, id.p.i, 11, cf·. sgrîbaîî, B. Süeül iïnei früete MU parfumul mei fwti prémpïïfi tktm'gă mştotf8 Mmaî& şi ôfifbiîiiâ' ë pSfMTitiîlüi. e, 32?, S'üifûriï'è ab$9r- bite de o plantă din pănîîht uria şi hffoiesc cnlifiia: c'èa 14951 SUC2 _ 1900 - SUCALTORI mai dţlicclă a înfloririi ei. id. l. u. 499. O provizie de tutun de pipă, parfumat cu suc de zmochine şi opium. arghezi, s. vii, 234. Posedă lămti, suc de l&mti pentru caz de scorbut. cĂfi^Escu, c. o. 67. Jumătate de trabuc o prefacep în şcrufy pe cealaltă o molfăia între gingii ,dgguslîţi.du-i sucul .amărui, tudoran, p. 11, .cf. dl, dm. Smulse o mînă de iarbă afinată şi simfi în palme sucul çi lipfiws. BAHBU, G. 55. La unele plante, ca de exemplu la mac, păpădie, axborele de cauciuc (Bevea ) eiç. se gÿsesç celule.'speciale .numite laticifere... care secretă un suc cu aspect, de lapte, botanica, 17. Sucul ţelular din celula, perişorului absorbant> fiind o soluţie rnai concentrată , decît apa (ţe la exterior, aceasta va fi absorbită cu putere de către perişor şi pătrunde în va-çupla lui. ib. 25. După .2 lurii ..se administrează sugar rului suc de fructe, Aiţp săn.: 347. Urcă-n ierburi proaspăt suc. v. rom. qpţpmkrie. 1954, 79. Trecătorii... beau... suc de nucă ele epçàs,'contemp. 1966,,nr. 1 022, 1Û/5, cf. dn2. Liane înalte, prin ale căror tije uşoare curg sucuri verzi, românia literară, 1969, nr. 16, 9/1, cf. m. D.. enc,, dex. Pentru accst păhar mîndrişor şi gălbior.Ca din'suc de p<ibr.' fundescu, ap. Gcr ii, 317, cf.’ alr ii 6 397/723. fr Fig. De ce nu se umplea şi trupul lui, în fiecare ah, cu un suc nou şi puternic de viaţa, cum se revărsa ’în fiece primăvară din trunchiul pînă în cea mai mică frunzişoară a copacului celuia? gîrleanu, n. 18, tif: cade, scriban, d. A'-absorbit în sufletul lui sucul cel mai nutritiv şi mai dulce al patriei, vianu, l. u. 511. + Băutură răcoritoare preparată din suc (1 a) -de fructe (pasteurizat) cu sau fără zahăr sau glucoză, apă (acidulată). Cf. m. d. enc., dex. + (Determinat prin ,,locului“, ,,solului“ sau „pămintului”) Apă cu care este îmbibat pămîntul şi care conţine substanţe hrănitoare; sevă O)· Un nuc straşnic.... suge parcă tot sucul locului. gîrleanu, N. 7. Apa încărcată cu substanţe hrănitoare solubile este denumită... ,,sucul solului“. agrotehnica, i, 316. Sucupămintului. alrii 2 540/876. 2. Lichid secretat sau -conţinut în corpurile animalelor şi îndeplinind diverse funcţii. V. umoare. Acţiunea de> sensibilizare a limfei (sucului) ieşită din fesţitul conjunctiv al tendonului. enc. vet. :34, cf. dl, •dm, dn?, dex. 4. Spec. Lichid care se scurge din caîne, cind-este preparată; zeamă. I.ăsărn... limbile... în sare^mură ca să-şi scurgă sîngele... şi alte ■ sucuri, penescu, m. .40/10, cf, bianu, d. s·. Acest suc de carne se amestecă cu unt. voiculescu, l. 91. Nu băgase carnea în maşina de tocat, ci o migălise cu satirul.·.., să nü i se piardă un pic de suc. tudoran, p. 86. Se pune oala pe foc potrivit, să fiarbu în clocote mici, mimai- aşa va ieşi sucul treptat din carne. s. marin, c. b. 39. + (Adesea urmat de'determinări carc indică glanda) Secreţie a anumitor glande din organismul uman; (învechit) umezeală. In folcuţe se află o materie apătoasă... şi se numeşte1 sucul gastricu. ■ antrop. 55/25. 'Sucurile (umezelile) lui şi părţile alcă-· tuitoare sînt mai înnobilate [la om], vasici, m. i, 156/28, cf. 1-68/12·. 'Aciditatea . sucului gastric îi creşte solu- j • bilitalea. man; sănăt. 93. Sucul pancreatic se asemănă ' cu saliva şi contribuie la mistuirea bucatelor, polizu, p. M2/7. Slibul pancreatic... confine, ca principiu esenţial — fenomenul pancreatina. enc. agr. iv, 4. ; 434; [Intestinur>lsubţire] secretă sucul intestinal şi este ' organul absorbţiei ■ alimentelor, belea, p. a. 407. In [duoden]... se varsă bila şf> sucul pancreatic. id. ib. 407, cf. idl, dm. Sucul pancreatic este asemănător celui1 intestinal, abc’săn. 129, cf. d. med., m. d. enc., dex. : fr (învechit) Suc genital = spermă. Sucul genital sau sămînţa bărbătească este cunoscută de cea mai firiă şi mai eterică umezeală, ce se stoarce în trupul omenesc. nep. vind. V/l. + (învechit) Substanţă hrănitoare pe care o primeşte fătul (prin placentă) din sîngele marnei. Fiind pruncul 9 luni în pîntece, şi trăind cu sueui maicii sale. dietet. 18/19; 3. (Popular; determinat prin ,,de lînă“) Usuc, Suc de lînă numită în unele părţi ale Bucovinei şi uşnc. Maîuan, ch. jp. După ce Una s-a boit... se pune în suc de lînă. pamfile — lupescu, crom. 90, cf. dl, dm, dex, com. din piatra neamţ, chest. v 163/3, 164/43. — Pl. : sucuri. — Din lat. succus, fr. suc. SUCACI s. m. v. socad. SUCALĂ s. f. 1. Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe ţevi sau pe mosoare; rodan, (regional) picîrîg, letcă. V. d e p ă n ă t o a r e, v î r-t e 1 n i ţ ă. Ca/[asti]ft dă [rămasuri]... 2 sucăti dă her, 2 daface (a. 1812). iorga, s. d. vii, 355, cf. lb, i. golescu, c,, valian, v., polizu. Teiul se suceşte pre sucală, i. ionescu, M. 705. Călepele lăsate pentru bătătură, le-au depănat pe ţevi cu sucala, creangă, o. 294', cf. ddrf. Băteala (firele ce se bal în urzială ) se adună din motche cu socala sau cu ciocîrcul. liuba — iana, m. 120, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Astfel de sucală, numită tot astfel în Bucovina, în care se fac mai ales fevi de pus în suveică ... în Ardeal se mai cheamă şi socală. pamfile, i. c. 260, cf. gorovei, cr. 460. Punea.... diferite obiecte nouă de lemn... o solnifă, o vîrtelnifă scurtă... o sucală pentru război, un sul pentru întins aluat, agîrbiceanu, s. 544. In foarte multe şuri se găseşte. . . strunul,... sucala..., răşchitorul. păcală, m. r. 433, cf. resmeriţă, d., cade. Bătătura de pe fuse se face. . . ,,gemi“, apoi se trece pe ,,fevi“ cu ,,sucala“ sau cu ,,roata“. stoian, păst. 60. Jirebia se poate depăna pe ,,tevie“ care se afla vîrîtă pe cuiul din vîrful ,,sululiii“ de la socală. pribeagul, p. r. 94, cf. scriban, d., ltr2, dl, dm, mihăilă, i. 34. Meşteşugurile casnice, furca, vîrlelniţa, sucala şi războiul îi copleşeau spafiul oricît de încăpător, românia literară, 1969, nr. 20, 3/1, cf. m. D. enc., dex. Arză-te focul, sucală, Că-mi făcuşi tu pînza rară. mîndrescu, l. p. 158, cf. marian, sa. 61, viciu, gl., iordan, l. m. 195, pascu, c. 137. fr (Ca termen de comparaţie, mai ales pe lingă verbe de mişcare, sugerează ideea de iuţeală) [Căruţei] i-am mai tras şi-o unsoare... de are sd meargă cum îi sucala, creangă, o. 279. Mă-nvîrt. prin timp ca o sucală, horea, p. 123. fr Loc. adv. (Regional) In sucală = în cercuri; în spirală. Din răstavul de borceag copt o ciocîrlie se înaltă în sucală, chiriţescu, gr. 134, cf. dex. Expr; (Regional) A-i merge sucala (cuiva) = a) a ayea succes în afaceri. Cf. u-drescu, gl. ; 1)) (ironic ; şi în forma a-i face cuiva capul sucală) a sicii (1)· •id. ib. 2. (Regional) Suveică (1). Cf. dl, dm. I.a capete ascufită, La mijloc scobită (Suveica [sau] sucala), şez. vii, 124. Am o felie de pepene, Trece prin gură repede (Suvelniţa, suveica, sucala), gorovei, c. 362. 3. P. anal. (Prin sud-estul Munt. şi sud-estul Mold.) Frigare. Sucala slujeşte... şi la friptul cărnu-rilor pe jăratec, pamfile, i. c. 260. Să nu te joci cu frigarea (sucala), Că te îmbolnăveşti de junghiuri. gorovei, cr. 158, cf. cade, dl, dm, alrm sn ii h 852. 4. (Regional) Coarbă. Cf. damé, t. 113, resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, alr ii 6.660/27, alrm sn ii h 562. 5. (Prin Maram.) Zbîrnîitoare (pentru speriat păsările). Cf. alr sn i h 47/334, 349. — Pl.: sucale şi (învechit şi regional) sucăli. —'Şi: (regional) săucălă (a i 12), socală s. f. — Din v. si. *sukalo. Cf. bg. c y κ a ji o, ser. s u k a 1 o. SUCALTÔRI s. f. pl. (Regional) încălţăminte de piele. Adusese încă mai dinainte sucallori nou,ă pentru tală-mio, făcute de poronceală din piele de vacă pentru tălpi şi de viţel pentru căpute. hooaş, dr. ii, 152, cf. dl, dm. . ·, ■ — Etimologia necunoscută. 14954 SUCAŞ -r 1901 - SUCCEDA SfjCAŞ, -Ă adj. 1. (Transilv.) Nervos (3). Mă mir că Valeria o mai duce cu Ion că tare-i sucaş. cv 1951, nr. 6, ;29, cf. graur, e. 145. 2. (Regional; despre oameni) Prefăcut? (II I) (Vima Mare — Tîrgu Lăpuş). Cf. alr i 1 558/270. 3. (Transilv. şi prin Maram.; despre cai şi, rar, despre boi) Nărăvaş. Cf. ddrf, chest. v ^6/19, alr i 1 110/273, 337. Am un cot sucaş; cind urca mă lasă-n drum. mat. dialect, i, 95. -4- (Despre oameni) Care are deprinderi rele. Ci. ddrf, mat. dialect, i, 95. — Pl.: sucaşi, -e. — Sucă + suf. -aş. Cf. magh. ş z p k â s. StJCĂ s. f. 1. (Transilv.) Obicei (1). Cf. anon. car., FOLIZU, ddrf, MÎNDRESCU, UNG. 101, GHEŢIE, R; M., tdrg, DR. X, 328, GRAUR, E." 145, DL, DM, SCL 1963, 510, caba, săl. 100, Aşa li-i suca (obiceiul) [la nuntă]. arh. folk. v, 130, cf. cv 195Î, nr. 3, 47. Ne udăm cu apă (aşa e .suca) (in ajun de Sf. Gheorghe). alr i 619/305. Asta sucă am avut-o lat mereu din neam in neam. alr ii 3 229/260, cf. lexic .reg. ii, 81, teaha, c. n. 268. fr Expr. A-şi face sucă = a-şi face un prost obicei, l. rom. 1961, 22. + (Mold., prin nord-es-tul Transilv. şi prin Bucov.) Poftă (1). Cf. polizu, scriban, p., graur, e. 145, dl, dm. Iar l-a pălit suca pe Ion de umblă numai beat ! Com. din piatra neamţ. l-a venit suca să se ducă. Com. din zărneşti — suceava. O pălea suca de băut. şez. xviii, 197. Clleodată îi vine suhă de băut. Com. drăganu, cf. cv 1950, nr. 11 — 12, 41. + (Regional) Ambiţie (Rodna — Năsăud). Cf. cv 1951, nr. 6, 29. + (Regional) Neastîmpăr (Şabasa — Vatra Dornei). Cf. a v 25. 2. (Transilv.; la animale, mai ales la cai) Nărav (2). Com. din frata — turda, cf. alr i 1 110/247, 251, 255, 257, 270, 273, 280, 283, 285, 289, 337, lexic reg. 22, mat. dialect, i, 95. — Pl.:'Suci. — Şi: siihă s. f. — Poştverbal de la sueui. SUCÂCIOÂIE s. f. (Regional) Bucătăreasă (I.isa — Făgăraş). Cf. lexic reg. 94. — Pl. : sucăcioaie. — So,caci -(- suf. -oaie. SUCĂCÎŢĂ s. f. v. socăcijă. SUCĂLĂU subst. (Regional) Sul (sau scripele) pe care se înfăşoară lanţul fintînii (Poiana Sibiului — Sebèş). Cf. alrm sn ii h 67.4/130. > — Sucăli + suf. -ău. SUCĂLEÂLĂ s. f. (Prin vestul Munt. şi prin estul Olt.) Acţiunea de a sucăli (1); răsuceală (1). Cf. sucăli (1). Cf. arh. olt. xxi, 276, udrescu, gl. fr Expr. A lua la sucăleală (pe cineva) = a certa; a cicăli. Cf. udrescu, gl. — Pl.: sucăleli. — Sucăli + suf. -eală. SUCĂLEÂ’fĂ s. f. (Regional) Sucitor (I 1) (Purcă-reţi — Sebeş). Cf. a ii 7. — Pl.: sucăleţe. — Sucală + suf. -eaţă. SUCALÉTE s. m. (Munt. şi Olt.) Sul (Π). 0 para făcută sucălete in jurul unui ac. muscel, 48, cf. tdrg, pamfile — lupescu, crom. 190, cade, Scriban, d., dl, dm. Faci funia sucălete şi o bagi în sac. boçeanu, GL. 8, cf. PASCU, s. 37. — Pl. : sucăleţi. — Sucală + suf. -ete. SUCĂLI vb.. IV. Tranz. 1. (Popular) A răsuci (4) ; a face sul. Cf. ddrf, şăineanu2, dl, dm, ciau- şanu, GLi, arh., olt. xxi, 276. + Intranz. A se învîrti în loc! Tot sucălind la paşi, vegherea şi mădularele îi obosiră, chiriţescu, gr. 13, + A Înfăşură; a înveli. A plecat, cu ranga sucăletă în sac. galaction, 0. a. i, 293. 2. (Popular) A sîcti (1). El avea năcaz-cu mine, căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sueăleam să-mi dea. curele, creangă, a. 45, cf, ddrf, barcianu, alexi, ■w., şăineanu2, tdbg, pamfile, j. ij, 167, .resmeriţă, d., cade. Iar pe ministru ii sucăleşte omul tău cu ochelari. sadoveanu, o. xvi, 173, cf. scriban, d., De ce mă tot sucălea soră-mea cu întrebări? stancu, m. i. ii, cf. dl, dm, şez. v, 125, Nu mă mai sucăli şi tu, că mă doare capul. Com. din piatra, neamţ, cf. îomescu, gl., a vi 4, 20, 26, 33, zanne, p. v, 614. fr (Prin Mold. şi prin nord-estul Transilv.) A necăji (3) ; à deranja. Cf. dl, dm. Începe a sucăli oamenii, ghiontind cînd în unul, cînd in altul, 'sevastos, m. 30Î7, cf. 1. cr. iv,' 123, alr t 1 563/510, J>71,; 573. 3. (Regional) A coase repede, de mîntuială; p. ext. a face un lucru ln grabă, superficial; (familiar) a rasoli (2) Cf. scriban, d., lexic reg. 86. fr Intra n z. Grăjdarii sucălea'ii la trăsuri, barbu, princ. 137. — Prez. ind. : sucălesc şi (regional) sücăi (ciau- ŞANU, GL.). . — V. sucală. SUCĂLlME s. f. (învechit, rar) Mulţime de sucale. Cf. I. golescu, c. — Pl. : sucălimi. — Sucală -)- suf. -ime. SUCĂLÎT s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a sucăli. Cf. udrescu, ol. V. sucăli. SUCCEDĂ vb. I. 1. Refl. şi intranz. A veni imediat după altcineva sau altceva (în timp sau în spaţiu), a urma; a veni sau a trece unul după altul (ln timp sau in spaţiu) în mod regulat, formînd un rînd, un şir etc., a defila, a se derula, a se Înşira, a se înşirui, a se perinda (1), a (se) rîndui1 (1), a se scurge (III 1), (învechit şi popular) a se petrece (I 3); a lua pe rînd unul locul altuia, a alterna. Cf. i. golescu, c. Sînt bune astea toate, fiindcă prea curînd Acestea or să treacă şi le vor succeda nădejdi mai norocite, c. a, rosetti, c. 110/3. Succedă un gemet lung, ş-apoi tăcerea, rom. 'lit. 2331/13. Pulberea şi noroiul se succede cu o regularitate de desperat. negruzzi, s. i, 95. Mişcarea oceanului numită flucs şi reflues succede regulat una peste alta şase ore repè-tîndu-se de patru ori in douăzeci şi patru de ore. isis (1859), 271/16. Lui LaţcU i-a succes ,,Petru fiul lui Mă:şat“. hasdeu, i. c. i, 85. In Africa şi Egipet după zile călduroase succed nopţi tn comparaţiuhe prea ‘friguroase. DRĂ&HICESCU, C. 102, cf. PROT. — POP., >f. D., antonescu, D. Zeii se succedează-din tată în fiu. conta, o. f. 368. Viaţa succede la moarte, eminescu, 0. i, 36, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, v., şăineanu2. Hmilniţchi... venea de la Constantinopol cu tuiul pentru a ocupa acea hătmănie a Ucrainei tn care trebuia să-i succeadă alt gospodar, iorga, i. l. 1, 64. Generaţiile se şucced. anghel — iosif, ş. l. 133, cf. besmeriţă, d., cade. Desfacerea pieselor se succeda in ordine prea convenţională, brăescu, o. A. i, 224. Ediţiile speciale se succedau, cocea, s. ii, 51. Limba noastră,: datorită acelor cîteva generaţii care s-au succedat..., se află într-un stadiu destul de înaintat, sk-doveanu, o. xx, 518, t,cf. scriban, d. In restul secolului] al Xll-lea valurile de colonişti se succed în Ardeal. oprescUj ş, 189. Anticamera lui... e aglomerată de sute de persoane, care sse supeed, la ceas. arghezi, ,ş. x, 65. Generaţii care se succed. . . îşi. dispulă stăpînirea pămîntului. .bogza, .c. o. 262. S-au succedat călduri 14966 SUCCEbANEU - -1902 - SUCCES tropicale şi- tferüti cùmplite. v. rom. apMlie 1956, 160. Se -succed Mit-frumoase, din ce tn ce mai calde, tudo-BA.N, 0: 410, ét. mJ, ti*t, m. D. eno., dex. fr T r a n i. ŞiiţU.a-sirccedav pe Calimdh. sion, p. 335, cf. bl vu, 41. + Refl. (Rar) A se continua. O'mul moare, «rnenirea insă nu piere, ci se succede' dintr-o generaţie tn àlta. HEiîiADE, o. n, 384. •2. Int t a M i. (Jur.) A avea calitatea de succesor •(2); à tnôStëni1 (1). Pentru a succède ir'ebuie neapărat ca persociftă èe sticcede să existe în momentul deschiderii suciêsiünii. WîvMangIu, e. c. 157, cf. cade, Bl, dm, ÉN*,' M. Di 'ÏNC., DÉX. " 3. Ţr a h z. (Transilv,, BaeoV. ; de obicei construit cu, dativiil), A-i reuşi Éiiiva o acţiune; a avea succes într-o acţiune. Succeseră... adunările secrete, bari-'ţiu, p. a. i, 298. Çu timpul ti succese a for/na o şcoală, ln căre pÎopunea cunoştinţele elementare, f (1867), 24, 'cf. Pnoï. — pop., n: d. De la început ne-o succes, a avè'a în cadrlil AlîtiânahuKti' scrieri ieşite din âistilîse pene (ş. 1883). : 1>lr i, '365.. Conducătorul trebuie ş-o 0nătâscă. cü jliîïà pè'şoăTec şi Me-i succede a pune tnîfia pe dînşa, iese din mijlocul cercului, marian, î. Î96, cî.' şĂineaKu2. ii"sUcctse... s-o trezească din leşin pe mamă-sa. agîrbiceanu, a. 375, cf. resmeriţă, ti., scriban, d.,-Di, ΦΜ, BNa: fr' Absol. Din nenorocire le şi succese cu timpul. păcală, m. r. 52. — Prez. ind.: succéd. — Şi: (astăzi rar) succède (part., învechit, succes) vb. III. — £)in fr. succecfer, lat. succednre. SUCCEDANÉU s. n. Medicament sau produs care posedă proprietăţi asemănătoare cu un altul şi pe care îl poate substitui. V. surogat. Cf. scriban, d., dl, dm, dn2. Zaliarina este succedaneti al zahărului. m. d. enc., cf. dex. fr F i.g. Departe de a fi un generator, e un succedaneu. lovinescu, m. 159. Prin izolare analitică, expresia se poate studia separat, dar tn nici un caz nu poate fi luată drept un succedaneu de sensibilitate. coNStrANÎiNESéu, s. i, 130. Un tnuzi-eiaft poale imita huetûl apelor, un pictor poale zugrăvi priveliştea, dar 'astea sînt succedanee ■artistice, nu impresii critice. gXlinëscu,' g. o. 1<81. Sala de cinematograf nu e numai succedaneul modern menit să înlocuiască panorama de bilă. cinema, 1)888, fir. .4, 9. Această grădină — poştală ilustrată — succedaneu de natură în drept centrul Bue'ureiştiultii ■— e -hazlie şi se cheamă Qişmigiu. rom&Ma fctt&uitoK, 1969, ni·. 53, 18/1. ‘ — Pl. : succedanee. ’ bifc ir. Succédané. SÜGÈËDÂBÉ s. f. Faptul. de a ,(s e) succeda (1), de a uiîna omul după altul; Înlănţuire de fiinţe, dé lucruri, de evenimente etc. câre se succedă Într-o ainfflftâ Grejine (iirj întrerupere .sau la intervale sşuţ.te) ; .deiilare, derulare, îhşirare, înşiţuire, perindare, scuigere (III 1) , succesiune uţmare. Çf. në- GULIGI, DDRF, GHEţlE, R. M., BARCIANU,, ALEXI, W., RES-MBRIŢĂ, D·., DL, DM, .DEX. , / *■- JPi.: succedări. — Şl: (astăzi rat.) 'Succéder® s. f. NÈGUMCI, BBR.F, βΗΕφίΕ, .R. M., ALEXI, W..ÿ ’M&MERIŢĂ, ΐ)„ Dt/j ÊEX. ' “· V. sViccfeda. SUCCÈDE vb. Il 1 v. succeda. iUCdliQEHÉ s. t: v. Sacc«ăâre. StîCCËS s. n. RezuHat (deosebit de) bun, favorabil (Ijitï-o acţiurie, îhtr-o tttïe^ïn’éëie ţitt.); triumfi -al jæ® îàê'i, aruhéi te'ôïiï Été.; fo&ÎWfe, teuşftă, victorie, ièi®|ire, -ïëMïiy (taàlWî·) tapi-évi. ψ Ou ttv'tti ifîtBèSi&laïe -èe *ïe «Sfea té&mpiïisa&i ţpHîi‘ttîit-ié&erfît'ë. tôiâê te M tpers%em. *s/&mxax3 ^'/ΙΟ,'^ίΛ. ÎfffLtSïïü, c. Mkïïie tTtdS Wiif&®k>à fifégmi pèiîtfu ’stücVéSïïl ph/hult/t -min. àjsaSchi, e. d. 16, «J. negulici. Spune şi mie succesele tale. lăzărescu, s. 15/8, cf. stamati, D. Obicinuiesc romanii tn toate cela mari succesuri... la zei să fftribuiască gloria. Juris-tia, plut. 281/8, cf. parab. 52/16. Campania a fost bine condusă -şi succesul a fost strălucit, ghica, c. e. ii, 451. Întreprinderea mea a avut oarecare succes. sion, p. 209, cf. prot. pop., n. d., antonescu, d., baronzi, i. l. i, 213/21. Omul de geniu ... descoperă adevărurile... pţin un fel de intuiţfune.,.. şi pe urmă βΐ se încearcă, cu mai mull sau mai puţin succes, a găsi explicaţiuni logice pentru concepţiunile sale. conta, o. f. 125. Geniul sau talentul au ştiut, cu mai mult sau mai puţin succes, 'să conceapă, să ilustreze, ' să reproducă şi să idealizeze instinctele şi faptele vînă-toreşli. ÔDOBEScp, s. iii, 51. A doua încercare... de a-şi birui slăbiciunea ' nu àvu mai iţiult succes, caragiale, o. i, 63. Orice succes al democraţiei române trebuie să mă umple de mulţumire, id. iii. vii,’ 110. Nimeni nu are succesele lor. bacalbaşa, s. a. i, 229, cf.’ ddrf, gheţiic, r. m., barcianu, alexi w. A rămas scotoci-tbrul pasionat, care-şi ţinea pînă la a'cesîe a'dlhci bătri-heţe sitfletul viu prin hrana zilnică a unor succese ştiinţifici modeste, dur reale, iorga, p. a. ii, 51'. Se-n-ţelege că .am avut un succes splenăid. agîrbiceanu, a. 340. Semnul palpabil al siiccesiilui propagandei sale e distrugerea viţei de vie. pârvan,' g. 159. 'Êi'riga întruna că activitatea e mamp succesului, rebreanu, i. 294, cî. resmeriţă, d. Ameţitorul meu succes nu era decîl o cursă perfidă pe care soarta mi-o întinsese. m. i. caragiale, c. 106., cî. cade. Aveam succes, c. petrescu, î. ii,' 109. Pentru a sărbători sUccesul... hie-dicii se fo'tografiară. brăescu, o. a.' i, 144. In colţul străzii îşi urau succes şi pe urma se despărţeau, sabia» n. 96. Era fericit de succesul lui. cocea. s. ii, 172. Noi Zicem că avem succes, vlasiu, p; '354. Vă urez tot succesul. Sadoveanî;, o. xii, 531. Ace Ste prime 'succese trezesc tn tînărul Mfflo ginduri de glorie, id. ib. xix, 367, cî. scriban, d., oţetea-, t. v. 248. Aceeaşi presă punea tn relief, sub titluri copleşitoare, succesele bulgare pe frontul dunărean, blaga, h. 180. Urîndu-ne unul altuia succes, ne-am despărţit, stancu, r. a. iii, 8. Succesul a fost desăvîrşit. agrotehnica, i, 46, Cf. dl. Nu e satisfăcut de succes, preda, r. 51. Personal, îţi urez mult succes, id. ib. 164, cf. dm. ,,Tudor“ este un succes al cinematografiei noastre, v. rom. decembrie 1963, 214, cf. dn3. Urez succes lucrărilor adunării... scriitorilor şi poeţilor noştri, m 1968, nt. 12, 3. ’ Succese deosebite s-au obţinut. . . în creşterea, producţiei agricole. GÎ 1968, nr. ©34, 1/1, cî. m. d. enc., dex. fr L o c. a d v. Cii succes — cu cele mai bune rezultate, îoarte bine. .Temerea de cotropiri... impune fiecărei naţiuni datoria de a căuta să devie mare şi puternică, ca să-şi poată apăra cu succes existenţa. GtHCA, C. e. i, 32. O [Cingătoare lată, neagră, cu dungi albastre, îi înlocuieşteicu ·succes vesta. viAHUfĂ, ,s. a. ii, 202. Sftrşise examenele Grad succesibil = grad de rudenie care1 dă dreptul là succesiune (2). Cînd defunctul nu are nici rude în gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la soţul în viată nedespărţit, hamangiu, c. c. 163. Moştenitori în grad succesibil. cod. pen. r. p. r. 428, cf. dl, dm, .dn2, dex. -ν' (Substantivat) Persoana chemată la succesiune, dar care n-a acceptat-o încă, se numeşte succesibil. pr. drept. 406. — Pl.: succesibili, -c. — Din fr. successible. SUCCESIBILITÂTE s. f. (Jur.) Drept de a moşteni1 (1) ; ordine de succesiune (2). Cf. i. golescu, C., PROT. — POP., N. D., SCRIBAN, D., DN2, DEX. — Din fr. suceessibilité. SUCCÉSIE s. f. v. succesiune. SUCCESIÛnE s. f. 1. (De obicei cu determinări la pl. introduse prin prep. ,,de“) Mod în care se succedă (1) (în timp sau In spaţiu) fiinţe, obiecte, evenimente etc., ordine (1); înlănţuire de fiinţe, de lucruri, .de evenimente etc. care se succedă într-o anumită ordine (fără întrerupere sau la intervale scurte), derulare, defilare, înşirare, înşiruire, perindare, scurgere (UI 1), s e-rie (4), succedare, urmare; p. ext. şir (AI 1, II 1). Cf. i. golescu, c. Observarea succesiunii evenimentelor dovedeşte că intervalul mediu... a fost de douăzeci de ani. ghica, c. e. ii, 388, cf. antonescu, d. Nimic nu-i popreşte în cale pe un şes descoperit de pretutindeni, arenă a unei lungi succesiuni dt popoare belicoase, hasdeu, i. c. i, 288. Faptele istorice şi succesiunea lor nu sînl rezultatul întîmplării, conta, o. f. 37. Tot din această coborîre a statului muntean, din partea înaltă a fărei către acea joasă se explică şi succesiunea capitalelor sale. xenopol, i. r. iii, 22, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Altul [concepe realitatea] mai mult ca o succesiune de evenimente, ibrăileanu, s. l. 58, cf. resmeriţă, d., cade. Viafa vă e o succesiune de regrete, c. petrescu, î. ii, 219. Ceea ce ne înconjura era o succesiune fulgerătoare de clipe. sadoveanu, o. xvii, 117, cf. scriban, d. O redare exactă a scenei din natură poate şi se cuvine să fie înţeleasă ca o succesiune de aparente, oprescu, a. m. 13. Ne sugeră... tragicul destin social al tînărului poet silit să treacă prinlr-o succesiune de umilinţi. constantinescu, s. iii, 300. Privind din uşă succesiunea gropilor vaste... şe simţi înfricoşat, arghezi, l. 194. S-ar fi simţit toropit ca de o succesiune de valuri calde, călinescu, q. i, 16. Poetul va folosi accentele tonice ale cuvintelor, obtinînd din regulata lor succesiune ritmul versurilor sale. vianu, s. 7. Dintr-o succesiune de impresii optice reiese un conflict omenesc, ralea, s. t. iii, 229. Munţii aceştia... sînt o succesiune de... legendare cetăţi, bogza, ç. o. 266. Buletine meteorologice ... reprezintă in succesiunea lor zilnică, fazele... meteorologice, agrotehnica, i, 262. Principala ei oblige,fie tehnică este succesiunea logică a propoziţiilor şi... a ideilor, cotea>:ü, r. l. 78, cf. dl, ,dm, dn2. Eufonia versului rezultă... dintr-o anumită succesiune a silabelor in vers. l. rom. 1967, 30. Existenta omului e, prin contrast, o succesiune de metamorfoze. românia literară, 1970, nr. 66, 28/1, cf. m. d. enc., dex. + Transmitere a unei funcţii, a unei demnităţi, a unei puteri etc. de la o persoană la alta; înlocuire a unei persoane de către alta într-un post, într-o funcţie etc. La 168 degiudecară romanii cearta între urmaşii lui Antioh cel Mare, pentru succesia tronului. săulescu, hr. i, 51/15. Un articol de succesie dechicră căsătoria cu Ana Bolein de legiuită şi pruncii din acea căsătorie de legiuiţi, fm (1840), 1262/19. împăratul anunţă succesiunea sa şi în Transilvania ca mare principe. bariţiu, p. a. i, 538, cf. stamati, d. Alţii calcu-lînd timpul în succesiunea foştilor regi la Sparta... ni-l demonstiă cu mai mulţi ani mai vechi, aristia, plut. 100/19. Vedem deci cum se dezvoltase în chip fatal urmările unei succesii la tron. xenopol, i. r. v, 24, cf. barcianu, alexi, w. Ioan cedează scaunul fiului său Grigorie. cel dintîi exemplu de astfel de succesiune la tron. iorga, l. i, 4-95. Demisia.. . nu se va anunţa pînă ce se va stabili succesiunea, rebreanu, r. ii, 79. Are de rezolvat problema capitală a succesiunii la şefie, cocea, s. ii, 382. Şi-a propus... să schimbe succesiunea la tron. sadoveanu, o. xvii, 142. Se angajase felcer în trupele bavareze, care. luptau în Ţările de Jos, în războiul de succesiune al Măriei Theresia. vianu, l. u. 298. 1 se făgăduise succesiunea, pas, z. iv, 158, cf. dl, dm. Incapacitatea... de. a-şi pregăti succesiunea fac să pălească imaginea omului de stat. magazin ist. 1968, nr. 12, 59. Antagonismele franco-bri-tanice iscate de problemele succesiunii la tronul Spaniei. ib. 1975, nr. 12, 12. <0* (Prin lărgirea sensului) O nouă regină [albină]... ameţită de starea ei larvară şi trezită subit la succesiune, arghezi, s. Viii, 26. + Legătură de rudenie în linie dreaptă; .descendenţă, filiaţie, linie. Urmaş în succesiune bărbătească. dsr. + Alternare metodică a culturilor agricole în timp, pe acelaşi teren, în cadrul unui asolament, sta-. bilită în funcţie de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obţine recolte mari .şi a menţine fertilitatea solului; rotaţie (2). Vorba rotaţie esprimă tocmai acelaşi lucru ca vorbele succesie dc culturi, brezoianu, r. 121/27. Trebuinţele proprietarilor... determină succesiune.a culturilor, păcală, m. r. 274. în alegerea succesiunii 14975 SÜCCËSlV - 19(34 - SUCCESIV plantelor trebuiesc căutate mijloacele .cei? mai bunp pentru a obţine recolte mari. enc. agr. i, 335. 2. (Jiir.) Transmitere a patrimoniului'unei persoane fizice -decedate către una saii mai multe persoane determinate de lege sau de voinţa celui decedat; (conr cretizat) totalitatea bunurilor materiale rămase de la o persoană şi intrate în posesia altcuiva ; p. res tr. bun obţinut prin drept succesoral; moştenire (1), (învechit şi popular) moşie1 (1), (invechit şi regional) mîraz1 (1), moştină1 (1), rămăşiţă1 (3), (înVecliit) clirônomie, dostoianie, mostenie, nemestnicie, rămas2 <112). Cf. negulici, stamati, d. Legeai . '. oprea pe un ■cetăţean ce plătea cenzul, de a da o succesiune mai mare decit 100 000 sesterţii: rom. lit. 4081-/17.-Fiecare din-ei a lăsat succesiune de familie şi de onorabile genere. arïstia; plut, 188/5; Regulamentul Organic. . . dă natiiralisatului toate drepturile de care se bucură un otn în:societatea 'noastră.. ., dreptul d-a se- căsători, drept de succesiune, dîmboviţa (-1858), 141/57., cf. prot.—pop., n. D. In lipsă de soţ supravieţuitor, '■ succesiunea trece la stat.- hamangiu, c. c. 164, cf. barcianu, AÎÎXI,- W.:, ŞĂINEAN’XJ^, RESMERIŢĂ, 'D., CADE. Odraslele fără drept la succesiunea firmei peregrinaseră in alte unghere de ţară.· o. petrescu, o. p. ii, 252. Sînt la Bălţi, unde'Voi .sta pînă la completa lichidare a -succesiunii, teodoreanu,- m: iii, 296, of. scri-BAN-j tu Aveau impresia că aceasta consumă intenţionat ce mai are spre a-i frustra de- orice sliccesiune.' cĂia-*jEscu, B. i. 152, ef. dl, dm. Prin succesiune (sau moştenire) se înţelege transmisiunea patrimoniului unei persoane fizice decedate, către una său mai multe persoanedeterminate de lege sau de însăşi voinţa icelui decedat, pr. drept. 406, cf. der, dn?, m. d. enc., dex. , <0* Expr. A (se) deschide o succesiune = à (se) îriecpe formalităţile pentru atribuirea unei moşteniri. -Gf. !)>., dm. A tras cu urechea şi, aUzind că s-a deschis succesiunea mortului, se apropie, românia literară, 1970, nr. 91, 22/3, cf. di:x. — Pronunţat: -si-u-. —Pl.: succesiuni: — Şi: (învechit) succésie s. f. — Din lat. successio, fr. succession. : . SUCCESÎV, -Ă adj. 1. Care urmează imediat după : altcineva sau altceva; care se succedă fără. întrerupere sau la intervale scurte: (şi regulate), c o n s e-c u.ti v,. . (învechit). : s:u ç c e şi v a m e n t e; . .care ia.pe rînd locul, altuia* .alt c.tti a X i v. Aşa de mare şi. de bună.orînduială au pus şi cu .aşăzat;_cîi:.de nu . iarăş pel( gul ştiinţei sale ar fi hotăiît şi. sfîrşitul ei a fi s-ar creade că în vcaci sueţesive s-ar trcge şi ar. sta : lumea. (à. 17.02). gcr i, 343/26, cf. i. golescu, c. 1 şi — 1 sînt rămăşiţele succesive... . la împăiţirea liii. 1 10 10.0... . prin 1.1. helîade, a. 28/27.. Unul. din arcele . căpătate de rămăşiţele succesive va fi e.xcct cuprins în ■acel precedent, asachi, e. iii, 16/10. Or.iclte rădăcini succesive .vor fi.se.se scoaţă dintr-un număr oarecare an cea după urmă va fi d-opotrivă cu aceeaşii;]. câtime a .râ.;j · case. "J?aginHe .de proză aveau mai : multe...titluri, succesiv adăugate. "^teodoreanu,- Μ*.·m,. 97,',cf.;scriban., d. Lucrări ieşite •succesiv di n-meditaţiile, lui: !OPrescu,..a,...m..-:96... E, nevoie după aceea ca .impresiile, să se: serieze . succesiv. ,βαχέα, s. T. ii, 108. în cîteva fracţiuni de.secundă, —itr.ezindu-mă şi. adormind succesiv: : obiectele.s^au constituit într-o măruntă scenă dărăpănată, ro_mânia .‘.literară,· 1970, nr. 79,<16/1..+ Care are loc, care s.e.petrece progresiv.,; gradat,; treptat. Suecesiva. dezvoltare, a. -.puterilor fişi■-ceşti şi intelectuale , trebuie. sprijinită, vasici, m. ii, • 99/29·. Se află. pre diferitele pături grupe .madr.èporrce şi aceste.. . . ..arata curat. tăci'rea succesivă . a .diferitelor latitudini şi' gradurile .dH'căldură. prin.care: au-trecul. cObîLcescu,. G.; 60/25.. Veniturile s-au sporii prin dări noi ..succesive, pînă la:.', pe .an.·, .ghica, c. \e. ii;. 5.17. Nu ..e nimic mai oribil Jdecit ideea „acestei degradări--succesive şi logice,pe care cată- s-o -Urască -. din fatalitate *o- abatere a'-virtuţii. :,baronzi, m. ..545/9, Micşor rarea. succesivă a" obiectului consumat, maiorescu^ critice, 25. Inteligenţa'.creşte tu. dezvoltarea-succesivă şi mffterială, a creierului., conta, o. p. 44. Locul, a fost ocupâ.t 'în treC etape succesive. pÂrVan, g.' 663. Mergem ca la trei sute dé metri în salturi succesive, camil P'k'-trescu, u. n. 399. Casa.... . fusese.sporită cu timpiil-prin adăugiri sucesive. id. ib. o. ii, 688. Tulpina poate :fi analizată, prm.zlimincirea tsuccesivà a tuturor, elementelor dpiinenţiale sau derivative: v.uşcariu, l.'R. i,. 107·. Impresionismul... .pregăteşte drumul .pentru ‘ modificări succesive. .oprescu, a. '-m. 16„în înscrierea şi.subor-donarea.în. sociologie . a specificului.este tic, variabil, dc la scriitor la.scriitor, d[omnul] .ibrăileanu. se cantonează '.apoi îwsuecesive etape de ,,specifice“. constantinescu, s. iii, 179. 'P.oeţii renunţă să ţină discursuri, s.ă dezvolte o idee şi s-o . analizeze, ttecînd-o.. prin etape succesive. vianu, L...Ù.’· 593,. cf. dl, dm, dn2. Literatura, română trăieşte, un, timp accelerat, cu procese ce .în ioc să. fie succesive sînl simultane,, şi rezultatul e cel ce-l trăim. gont-emp. 197.0, nr... 1.25.6, 8/5, cf. m. d. enc.., dex. (Adverbial) Înălţîndu-se succesiv a ajuns să dobîrh-dească voievodatul ţărilor transilvane, mag. işt. i,. 70/18. Patru loturi... le-am cumpărat succesiv de la nişte vecini, ghica, s. 546. Dacă uri zeu's-a întrupat succesiv în mai multe fiinţe sau lucruri, idolul poale repioduce deodată figurile "tuturor atesţitrâ1. "con^i,' o. f. -378. Spiritul lui se formează ml succesiv,'ci simultan, constantinescu, ’s. in, 122."'Străvechea ‘biierică succesiv clădită din părţi, una în $t;Ü: W>mariiç, a . doua în stil gotic, elaga, h. 49. Individul complet, integral, nil se putea realiza decît:succesiv, pe porţiuni,, ts&lea, s. τ. i, 87. Dezarma succesiv pe unul în faţa celuilalt. τ. Popovicij-S- <9.8. .Ştiinţa urmăreşte descoperirea, adevărului. Şi $e: străduieşte să înl4ţur,e succesiv ■ din -calea ei tezele, a căr.or eroare a. foşt .dgvediţă..românia ;-.litî> rară,. .1969, rijr. .35, .8/2, ·■.; .; . .... ; 2. (Jur. ; ■ în smtagma)^ Drepturi succesive = drepturi de moştenire. 61. şăineanu2, cadi:. Pl.: succesivi, -e. "..... . — Din lat. sucecssivus, fr·.,successif.. . ; 14976 succesiv amëntë - ιοο'δ - - SUCEAI. SUCCESIV AtaÉNTE adv, (Franţuzişm învechit) Succesiv (D· Să ne închipuim că tabla să'aibă numai | o gaură şi că tava ,,b“ să aibă zece găuri,.obliçue care ’ să vină succesivemente a corespunde cu gaura tablei. ! marin, F. 392/21. Clădeşte şuccesivamenle chilie,, schituri,. biserici.-, hasdeu,-1..C.1, 144, çf: sf.ç.ii, .198, dsr. — Şi: suçcesiveménte adv. -, ; — Din it, succesivameiite, fr. /successivement. SUCCESIVEMÉNTÈ atlv, v. succesiva mente. SUCCESÔR, -OARE s. m. şi ί· ï.'.(în. opoziţie cu ; predecesor) Persoană care urmează $n locul .alteia (intr-o funcţie, intr-o demnitate, la tron. etc.); continuator, urmaş, (învechit) următor, Dorinţa ce... avem d-a vieţui .atît cei de acum, cît şi succesorii..{, . noştri, sub imediata eîrmă a .ortodoxiei (a. 1776). ,uri-cariul, I, 179. Succesorii săi s-au numit chalifi, adecă epiiropi. .văcărescul, ist, 2|8., Succesqarele' spătarului . Cantacuzino posedă ZposlUşnici (a. 1819).. doc. ec. 236, cf. i. golescu, c. Succesorul seu. . . la o$6 se înturnă iară catră ppgînâtate. sÂVïÆSCV, hr. i, 214/10. ■ După moartea lui Mihaiu■ ... şi mazilia succesorului său. . . să.aşază domn Radu Mihnea. mag. ist. i, 115/9, 1 cf. negulici. Au dictat succesorului său condiţiile sii-punirei călră Poarta Otomană, calendar (1852), 62/11, cf. stamati, d. Tescii s-a declarat succesor, aristia, plut. 12/13, cf. prot. . pop., ·ν. d. Acelaşi. Basarab sau succesorii lui... năvăleşte pe la .1 210 din Făgăraş , asupra Muscelului., hasdeu, i., c. i, 118,· cf. baronzj, I, L. I, 213/20, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d. Mihai Racoviţă, succesorul lu.i Mavrocordat, .... permise intrarea lui Neculce în tară. bul...com. ist. iv, 11, cf. cade. Să.se tăgăduiască succesorilor lui dreptul de ,,ştăpînire“. iordan, ţ. 184, cf. scriban, ,p. Sc.ăzînd impozitele.. . lăsa o amintire - bună şi pregătea succesorului său £ele. mai mari. dificultăţi, oţetea, t. v. 56. A trebuit să-i alegem uji succesor., arghezi,..l. 322. Λ fost succesorul agroçhimistului.. agrotehnica·, i, 45, cf. dl;, dm .Epoca. . . domniei lui Alexandru cel Buh.... se caracterizează prin . luple pentru domnie . ■între succesorii açestuia. stoicescu, s,· d. .59, cf, DN*. După moartea, acestuia va accepta patronajul suc.ceso- . rului la scaunul e.piscQpal. l. rom,.1967, J29. Pentru : succesorii lor, aceste premise, constituie un.bun cîşligat. '■■ τ iunie 1969, 4,. cf. :M. p. enc-, dex. . .. .. . - • 2. (Jur.) Persodnă Caf-fe dobîndeşte drepturi şi obligaţii dc la o altă persoană·; moştenitor'(1), urmaş, (livresc) crede, .(învechit· şi regional) moşnean- (!>, moştean (1), ■ (învechit) clifohom, moşan (1), ociriăş1, ociiiătoriu, următor. -Cf·. negulici·, -stamati,·-·&;·, prot. — pop., n. d. Peste-cîteva săptămîrii suceesariîl său... vine şi arată în cameră c'u totul alţi cifre mai grele, chica, c. e. ii, 517, cf. i>u, dm. Intr-un proces de moştenire. . . pentru a' -fi recunoscut ca succesor, îşi reneagă pe rînd mama şO'tatăl: românia literară, 1969,· nr. 27·, 9/3, cf.· κί>.’ B: enc.,.îdeX. ' 3. S. ni. (Mat.), Element, al unui.-şir care .urmează dupâ jjirv element /Jat al acestuia. Cf. m. d; enc.,·, — l’l. : -.succesori, -oare. - ■ - ; ...— Din laţ. şuecesşoj·, fr. successeur. ..... SUCCESORAL, ,-Ă adj. Care,...ţine ,de succesiune (2),; privitor la succesiune, ; de succesiune i- çarg ,-face parjte dintr-o succesiune. Tendinţa:., .«ie a zdrobi proprietatea r.ămase.- Ea se arătă mai ales în ..legile succesorale, ionescu-rion, ..ş*. 203,- cf, cadjî,. Devoră scrisoarea mai. lacom ca. anunţul .uiièt moşteniri dinainte scutită de taxele succesorale, c. petrescu, o. p. i, 12, cf. scriban, d. Procesele'succesorale trenează în général : călinescu, s. Î73; Stendhal îşi întrerupe şederea la .Milano,' pentru a-şi regula’'drepttirile'succesorale.' vianu, l.;u. 443. Noîqnd cle sţât întocmeşte uri. inventar " al bunurilor succesorale aflate la' loc'tţinţa celui decedat sau în aceeaşi localitate, bo (1953), 4," cf. pï, ' dm. 'Totati-ttitea bunurilor ’care:· èè^Ïrahsrhit prin suèèesiune, poartă ■ '.denurnirea· de masă succesordlă. PR. DREPT. 406, cf. DN?, M. ' fi.'sENC.,' DEX.· .· ‘'· .. Pl. : siicçesorfili, f«. :. :? ' Λ — Din ,îr. successoral, J , , ; ·.. . >■■'.· SUCCÎN s. n. (Astăzi,.rar) Chihlimbar.. Sţ .scoate.. K·. antimoniu, succin.. (chiMibar), ...marmore.rus, ,i. i, 146/9. la răşină numită. Iacă, 1.6 dr.am,, succin (çhi-r.imbariu) .curat. :1B -■ dram. cornea, r e, ii, 3Q/24, cf. PROŢ. — POP., Ν., D., GIIEŢIE, R. M-^BÂRCIANIJ,' ALEXI, W., ŞĂINEANU4, RESMERIŢĂ, D., CADE,. SCRIBAN, D., çantuniari, L. ,M. 85, ltr2, dl, dm. Chihlimbarul ("ambră Sau succinul) esté un corp translucid, de culoare galbenă, roşcată sau verde, geologia, 40, Cf. Difî, DEXV . ■. ■,·■. ·■.■ . ■·· — Din lat. succlnum, fr. succin. SUCCl\’CT, - A adj. v. succinta SUC Ci NIC adj.·, (:în. sintagma) :A.c.id succinic := acid extras, din răşina de chihlimbar şi folosit la prepararea unor medicamente,. datorită proprietăţilor sale antfc diuretice, antispasmodice şi stimulatoare pe care. le are. Cf. antonescu, d., scriban,. d. Produse semifabricate organice:' ckid ' succinic. nom. min. Ί, 222, cf. macarovici, ch. 527, ltr2, der, m. d. enc., dex. — Din fr. succinique. SUCCÎPiT,-Xadj. (Despre expuneri, texte eţc.) Care este spus, i^edat;’ScriS etc. în Vorbe puţine, în 'puţiîie cuvinte (v. c u v î n t), în rezumat (v. rèzuma t), J>e scurt (v. ssurt 14), repede (II 1); concentrat, concis, rezumativ, sumar (II 1},.. (învechit) rezurrător (v. rezumat or 1). V. sintetic (1). Cf. antonescu, d. Vastut studiu de. faţă, pé- care totuşi nu propunem a4 dezvolta într-un mod succincL ca^ragialej s. v. 86’ lată, in linii foarte succinte curentul pe care, l-a creat ,,Semănătorul“. in plr. ii, 7?, cf.· jU.exi, w., ’ şăineanu2, resmeriţă, d,.» c.'ide, scrib^Nj ώ...Formulează... în termeni succinţi:., judecaşi 'de' valoare asupra, personagiilor: sale. Vianu, a.*p. .54., Arizbiilit şă nu 'vOlàtilizèiè, prin popularizÿi'é,' farmecul "inalterabil al, m’arilov:.pefsgn'âHtăti,' •înfSţişg.tii in şiiccinte portrete^- cOtiţţwţfai&ây, S.'!,'' Ί1Γ Mf-ă cerut să ,fac o expunere, succiffă·,ü' jîrÜbÎepiéhr în .chestiune., blaga, h:;'146. "Aifl' ţxpvsîn linii succinte.'./piihçlelë eéer,? f idle" şi fiziOnoiAia generală a' siitemiilui. sociologic al (iB'...;hA.LÊA, s. T. iii, 153;, ln această privire succintă asupra dezûplUirii ştiiiit.ei agricole în ţara, noaştiă riâ ne-am ocupat’ decît de trecut.^agrotehnica', i, 5.4. Se publică: .iniîiă '.expunere sucăintă a sislamului orii-cjrafiç ■etimologisl. i&'r. lit.· rom.-ii,' 41. Vom -încerca, printr-o ahaliză -suicintă, să sesizăm''cîteva fapte-refe-ritoare Ta modul di forftiare w terminologiei' miniere: cl 1957, 193, cf. dl, dm. Cartea cuprmd-e o su'cciniă prezentare, ist. lit...rom. h,..î542. De la prefaţa succintă ... se trece Ia o abordare complexă a problemelor, v. rom. ,.decembrie 1,963, 182.,Ne vom .m^ltiimi-.cu- o pre-ïçnÿire,.n(ai jiuçcïiffî a. legăturilor care exls'iă ■*.: îhlre brîndüirile.' "interioare .jeudglismuldi', . . ~'.şi apafiţife acestei orînduiri. panaitescu, o. ţ. 17, cf. dn2, jţ. D. enc., dex. fr (Adverbial) A descrie cît mai ,,suçcint“ posibil. klopşTock, F. 234. Unele aspeâle generale, teoretice, ale sinonimiei au fost'discTÎtăte 'suceintM.:’ rom. 1959, nr. 2, 34. Despre primele aspecte ne-am întreţinut s'uccint. cinema·, 1869, nr.' 6, 4. ·■' .—,.P1. :. succinţi, -te. Şi.:, .(rar) ! succinct, -ă adj! . — Din - fr. succinct, lat. ‘siiccinctus. ' - '- ·· SUCEAlA s.· (Rar) Sucire (1). Cf: i. golescu, Gi.jiPO.Lizp, cade,-dex. Suceala unui fir. esr,?0> . p xp r. (Regional) A-i da: suceată (şi-nvirteală)· — a lucra foarte repede; a-i da zor. Cf. udrescu, gl. .iDăriîs.u-ceală şi-nvîrteală pînă pici de osteneală, id* ib. A lua (pe cineva) la suceală = a lua la rost, v. ros t1 (III 1). 14985 SUCEAVĂ - iôoê - SUciă 2. (Rar) Şueire (2). Din multele suceli şi tnvîrteli ale tigrului... coada lui cea lungă.'., scăpă deodată pe gaura cepului, odobescu, s. iii, 255. 3. Fig. Faptul de a fi sucit? (5) la minte, lipsit de raţiune; fire, apucătură de om sucit2. Suceala firii lor pătimaşe şi îndărătnice, m. i, caragiale, c. 50. Hai, lovi-o-ar moartea de suceală, vorbeşte ca lumea. •preda, m. 211. Mi-a explicat... ce-i cu suceala lui. LĂNCRĂNJAN, C. III, 122, cf. DL, DM, DEX. ■ 4.' (învechit) Luxare. Aeeastă scurgere. se tn-tîmplă din naştere grea, cu suceala testelor oaselor capului. EPISCUPESCU, PRACTICA, 125/12. 5. (Prin Bucov.; In forma şuceală) Smuceală. Cf. lexic reg. 115. — Pl.: suceli. — Şi: (regional) şuceâlă s. f. lexic reg. 115. — Suei8 + suf. -eală. SUCEAvA s. f. (Regional) Ţeava suveicii de la războiul de ţesut manual. Ţeava... este făcută din trestie scurtată sau de soc, ctnd se mai numeşte şi suceavă; PAMFILE, I. C. 277, cf. LTR3, DL, DM. — Pl. : -suceve. — Etimologia nesigură. Cf. s u c i8. SUCÉL subst. v. sureea. SliCÉLNIC, -Ă adj. (învechit şi regional; despre oameni) Care nu se ţine de cuvînt. Cf. i. golescu, c., lexic reo. 108. — Pl. : sucelnici, -ce. — Suci8 ·+■ suf. -elnic. SUCEVE s. f. pl. (Regional) ,, Stînci foarte înalte şi prăpăstioase*1 (Baia de Aramă — Tîrgu Jiu), h ix 3. — Accentul necunoscut. — Etimologia necunoscută. SUCEVEAN,-A.s. m. şif., adj. 1. S.m. şif.Persoană care face parte din populaţia de bază a oraşului sau a judeţului Suceava sau care este originară de acolo; (la pl.) locuitori ai oraşului sau ai judeţului Suceava. Prea cinstite boierule, i-a răspuns starostele sucevenilor, Domnia la ştii, insă vrei să ne ispiteşti, sadoveanu, o. xii, 356. Acel vechi rătăcitor sucevean mă cetea. .. ca pe o carte deschisă, id. ib. xviii, 464. F. un sucevean înalt, cu părul blond. flacăra, 1969, nr. 5, 22. 2. Adj. Çare aparţine oraşului sau judeţului Suceava ori sucevenilor (1) ; privitor la oraşul sau la judeţul Suceava ori la suceveni. Au fost plantcte 1 529 ha pe versantele munţilor suceveni, scînteia, 1960, nr. 4 830. — Pl. : suceveni, -e. — Suceava (n. pr.) -f suf. -nan. SUCEVEANCA s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a judeţului sau a oraşului Suceava sau care este originară de acolo ; suceveana, y. s u-cevean (1). — Pl.: şucevcnce. — Sucevean + suf. -că. SUCI1 s. m. (Transilv. şi prin Ban.) Cojocar. Cf. anon. car., lb, polizu, ddrf, tdrg. Cojocari care fac cojoace şi pieptare şi eare se numesc suci. pamfile, i. c. 47, cf. cade, scriban, d., dl, dm, h xvii 63, 312, xviii 34. U, iu, iu, fată de suci, Hai eu mine pînă-n huci ! mîndrescu, ung. 102, cf. caba, săl. 100. K'ep-tar'u înflorit frumos de ,,suciu“. or. s. v, 315, cf. alr i 1 668, mat. dialect, i, 95. φ Ac de suci = ac cojo-căresc, v. a c. — ‘Pl.: suci. — Din magh. szOes. SUCI2 s. m. pl. Trib geto-dac care era aşezat în regiunea de-la gura Oltului. Cf. der, m. d. enc. — Lat. Sucei. SUCÎ8 vb. IV. 1. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică fire, fibre textile etc.) A determina o mişcare de rotaţie in jurul lui însuşi sau in jurul altuia, printr-o acţiune continuă şi în acelaşi sens, pentru a-1 face mai rezistent, mai gros etc. sau pentru a confecţiona anumite obiecte.; a răsuci (1). Cf. anon. car., lb, i. golescu, c., vàliàn, v., POLIZU, ddrf, barcianu, alexi, w. Tortul astfel sucit se deapănă apoi de pe fuse pe diferite mosoare, antipa, p. 169. [Firele] se zice acum că le răsuceşte fiindcă le suceşte tn mod invers de cum au fost sucite tntîia oaiă fiecare în parte. id. ib., cf. şăineanu2. A suci firul. tdrD. Urmărea fiecare mişcare in facerea suciturilor de paie... Sucea şi desucèa. agîrbiceanu, s. 317, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, mihăilă, !. 194, m. d. enc., dex. [Firul] io-l suc, tu îl suci, el susuciă. alr ι 1 318. [Firul] tl suciu. ib., cf. a i 13. -0> Fig. Asta ne-ar mai trebui, zise Ana, sucirid firul gindului comun, să moară acum în toiul secerii. dan, u. 55. Cîntă lăstunii la fereastră, sucind ecourile în sute de alte cîntece fărîme. arghezi, s. VIII, 39. -γ-Refl. pas. In loc de fus ,,viţa“ se suceşte cu ţocăita. antipa, P. 169. Teiul se aduce în făşii şi se suceşte cu o sucitoare, răsucindu-se apoi funia. id. ib. 578. Vlr-colacii se suie la lună... pe a{a ce s-a sucit într-o zi de duminică, gorovei, cr. 351. [Firul] să suce, a i 34, cf. 36, iii 4, 18. + (Complementul indică virfurile mustăţilor) A învirti pentru a da o anumită formă; a răsuci (1)· Ei sucesc musteaţa, iară ele fcc cu ochii? eminescu, o. i, 157. Cîlu-i moşu de bătrîn Tot ar mînca măr din sin, Cînd vede nevestele Suceşte mustăţile. doine, 27. + Tranz. şi refl. A produce o mişcare de rotaţie sau a se roti în jurul cuiva sau a ceva făcînd să ia sau luînd formă de cerc sau de colac; a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a(se) înfăşură, a (se) învălătuci, a (se) răsuci (4), (regional) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (învechit) a (se) învălui. V. ghemui. Ea sucea pe degete negrul păr al bărbatului, fm (1844), 110/18. Plante... sucindu-se tmprejurul protectorilor ce întîmpină, voiesc un pămînt uşor. brezoianu, a. 443/16. Vreascurile-n foc Ca nişte şerpi se mişcă, sucindu-se în loc. alecsandri, p. iii, 234. Ş-apoi [ea] ti suceşte părul pe-al ei deget alb. eminescu, o. ι, 84.,·Şerpele să suceşte roată, alr ii 6229/316, cf. 3 2866ls/27. Balaorele să sus'i roată şî să pusă pă foc. o. bîrlea, a. p. i, 344. + Refl. pas. (învechit; despre ramuri) A se învîrti în jurul lui Însuşi (pentru a pocni învelişul) Omlituilul aşişderea se face ca şi la alţi pomi, adepă se pleacă crengile frăge-riului, se sucesc... apoi se îngroapă, economia, 210/22. + (învechit şi popular) A împleti. Cununile nu mai trebuie să faci, sînt destule..., zise sluga, văzînd că lonită începe să sucească iar firele de sînziene. agîrbiceanu, s. 373. -v* (Complementul indică obiectul astfel obţinut) Sucească înaintea ochilor miei 2 colăcei. biblia (1688), ;2282/52. Sufulcă-ti tu mîneci largi Şi suceşte colaci albi. alexici, l. p. 61. Lăsa ti-mi voi minuta... Să-mi sucesc cununiţa. bud, p. p. 9. Aloatul a dospit, Colaci mîndri a sucit. folc. mold. i, 270. + (Prin Ban. ‘şi prin nord-estul Transilv.; complementul indică rufe) A stoarce (2). Cf. alr ii 3 379/27, 219. + A avea crampe (la stomac) (Ineu —'Arad). Gf. alr ii 4 180/64. Mă suceşte la foaie. ib. -ţ. (Popular) A lega strîns. Cf. alr ii 5 636/53, 95, 102, 141, 157, 414, 728, 762, 784, 987. + (Regional; complementul indică rufe) A călca cu ajutorul măngălăului (Voini-ceni — Tîrgu Mureş). Cf. alr ii 3 386/235. 2. Tranz. şi refl. A (se) mişca (continuu) în cerc, în spirală, de jur-împrejur; a(-şi) imprima o mişcare de rotaţie; a (se) întoarce, a (se) învirti,, ;a (se) răsuci (2), a (se) roti (1), (regional) a (se) rotila, [I.una] pe după osia sa se suceşte numai o dată în o lună. rus, i. i, 12/16. Pune roata la loc, vîră leuca, 14994 SUCI3 - 1907 - SUCI3 snceşle lamba şi-o stringe la scară, creangă, p. 125. Frigarea să fi fost suciiă de trei ţigani, candrea, f. 374. Puse doi sergenţi la uşă, suci cheia tn broască, o puse tn buzunar şi mă declară arestat, hogaş, dr. ii, 195. Luă butonul de cilic, tl suci, orii să-l încheie; peste putiniă. bassarabescu, s. n. 19. Merge cu picioarele goale... sucind mereu umbreluţa roşie, camil petrescu, u. n. 296. Prinde mina profesorului care începuse să sucească butonul aparatului, sahia, u. r. s. s. 131. Suceşte butonul luminii din od'ăiq'de a&luri. arghezi, l. 226,- cf. călinescu, o. ii, 66, dl, dm, m. d. enc., dex. Să ie întorci şi să te suci. reteganul, p. i, 74. Tot suceşte între degete [băţul] imilind torsul din furcă. şez. ii, 61. Şi le sucă pe sub mină, Dacă ştii că eşti română, i. cr. iii, 249. Să-m[i] susesc inelili. arh. folk. iii, 63. Boata care suce rotile... nu mai e cu măsăle. ai,r ii 6 749/105. Suce-mi-te, suveicea, Dacă ştii că eşti a mea. folc. mold. ii, 603. (A b-s o 1:) Vtriră cheia... în broască şi suciră o dală. reteganul, P. ii, 5. (Intranz.) Mai suci de cîteva ori din fus... şi adormi, dan, u. 25. Φ Tranz. Expr. A suci (cuiva) şurubul =a umbla cu vi-clcnii. Cf. zanne, p. v, 615. + Tranz. (Complementul indică dansuri) A dansa (in cerc). Hora, polca pol suci; Dar cămeşi nu pot zoii. folc. mold. i, 365. + Refl. (însoţit de verbele ,,a se răsuci**, „a se în-vlrti“) A se mişca încoace şi încolo; a umbla fără rost; a se foi. Mai se suci, mai se învirti ca să scape dc pacoste, ispirescu, l. 212. Glanelaşu... se lot sucea şi se-nvirtea căuttnd cine ştie ce. rebreanu, i. 46. Mă sucesc eu, mă răsucesc în jurul ei, o mai întreb una, o mai întreb alta. vlasiu, a. p. 35. Mă sucesc, mă în-vîrtesc, cumpăr cîleva gogoşi calde, stancu, d. 406. + Tranz. (Complementul indică vehicule sau animale dş călărie,. de tracţiune etc.) A schimba direcţia în care .merge sau spre care este orientat, lndreptindu-1 mai la dreapta, mai la stînga sau întorcîndu-1 in partea opusă; a cîrmi, a coti. Unul treetnd un rîu mare... vru carul a-şi suci... rupe oiştea, pann, p. v. iii, 13/27. Trase maşina înapoi, o săltă pe un trotuar, o suci şi fugi. pas, z. jv, 59. Cel întrebai şi-a sucit calul şi a dispărut în spatele convoiului, bănulescu, i. 48. Sucim coda la stînga, la dreapta, alr sn ii h 352/36. Suâăsc caru. alrm sn i h 235/362. + Refl. (Urmat de determinările ,,de colo pînă colo*·, „încoace şi Încolo*1) A se întoarce brusc pe loc, schim-blndu-şi direcţia (inţr-un spaţiu îngust). In vremea asia inculpatul se suceşte de colo pînă colo. BRĂTEsgu-voi-neşti, p. 256. Adolescentul continuă să se sucească încoace şi încolo, bănulescu, i. 140, cf. apr i 1 378/614. 4. Refl. (Regional) A se înapoia (Feneş — Alba Iulia). Cf. alrm sn iii hi 145/102. M-am sucit năpoi din drum. ib. 4. I n t r a n z. (Popular; despre fiinţe; urmat de determinări introduse prin prep. ,,cu“ sau ,,din“) A face, din reflex, o mişcare (repetată). [Calul] suceaşte cu coada... stă trist, calendar (1814), 172/1. Clinele suce cu coada, alr ii 3 223/346. Turtureaua... Cînlă, suceşte din cioc. folc. olt. — munt. ii, 394. ^ Tranz. (Rar; complementul indică arme albe) A răsuci (2). Suceam în dreapta paloşul ... Tu ce făceai? eftimiu, i. 48. 4 Tranz. (Prin Transilv. şi prin vestul Ean.) A întinde foaia de aluat (cu sucitorul). Cf. alr i 697/218, alr ii 3 981/47, 325. «v” Fig. Du-te, duh negru şi necurat... De nu-i întoarce. . . Cu acele ti-oi coase, Cu sucitorul le-oi suci. bîrlea, l. p. m. ii, 350. 3. Tranz. (Complementul indică obiectc din materiale flexibile) A strînge, a înfăşură dind forma unui sul; a învîrti, a răsuci (4), (popular) a sucăli (1), (regional) a tecărui (1). Cf. dl, dm, m. d. enc., dsr. + A înfăşură cu mîna foiţa în care s-a pus tutun, pentru a face o ţigară. Tu cu mînile-n-cleş-iate, mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo ţigară. ehinescu, o. i, 155. Căprarul sucea ţigara, bacalbaşa, s. λ. i, 100. Cînd îşi sucea ţigara, lăsa caii la pas. ibrăi-leanu, a. 124. Străbatea curtea fluierînd, sucind o ţigară, brăescu, c. a. i, 140. Se apucă să-şi s ucească o figară. dan, u. 27. + (învechit şi regional; complementul indică obiecte dé îmbrăcăminte) A sufleca. Sucia mineca tn căldare, dôsoftei, v. s. septembrie, 27^/1, cf. alr 1 1 874/218. 4. Refl. (Despre frunzele plantelor) A se face ca im Sul din cauza secetei, à arşiţei etc. Să sucesc [popuşoii] mai ales tn arşiţele cele mari. 1. ionescu, c. 98/13. Femeile... mergtnd la cţmp ... cu furca-n brîu, fac prin aceasta ca popuşoii să se sucească... la friinze. pamfile, a. r. 92, (A b s 0 1.) Căldura ' cea mare ingălbineşle, suceşte, usucă şi aduce moartea plîntelor. 1. ionescu, b. c. 381/21. 4. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (De obicei în corelaţie cu a învirti sau a răsuci) A Întoarce pe o parte şi pe alta; a întoarce pe toate părţile (pentru a examina mai bine); a frămînta, a Învirti, a răsuci (5). la el punga, o suceşte, o învîrteşte. creangă, p. 44. Plecai asupra unei opinci.. . o lot sucea şi o lot învtrtea şi pe o parte şi pe alta. hogaş, dr. i, 79. li sucea şi-i răsucea în mîini scrisoarea, o recitea poale penlru a zecea oară. cocea, s. ii, 110. Luă puşca, o suci, o învîrti, se uită pieziş la ea. brăescu, o. a. i, 57. Cum învtrtea, cum sucea această pînză, ar fi putut să nu r&mtnă o taină penlru ceilalţi. Tudoran, p. 98, cf. dl, dm, dex. [împărăteasa] intră-n boltă ca să-şi alee f/ă multe de toate. Tot învîrte şi suceşte, dar nu le poate pot, ivi. reteganul, P. iii, 21. (întărit prin repetare) Luă regulamentul în mîinile-i păroase, cuprinse de tremur, tl suci ce-l suci, pînă ce-l deschise cu susul în jos. tudoran, p. 80. -0- Fi g. Ştia să sucească lucrurile, să farmece... îneît şi neamicii lui să-l crcază de o fiinţă unsă din cer. pelimon, i. 174/28. Nu-s Nică Oşlobanu, să mă suciţi cum vreţi voi. creangă, a. 109. L-a băgat tn. judecăţi, l-a sucit, l-a învîrtit şi l-a lăsat sărac luciu. delavrancea, s. 19. Aşa cum sucea el treburile, cum le tnvîrlea... scoţîndu-se pe ei basma curată, era o minune, m. i. caragiale, c. 59. Nu ştiu dacă Gherasim ar fi sucit treburile mai bine. tudoran, p. 345. Oricum ai suci şi ai răsuci lucrurile, rar prilej ca acesta să faci negoţuri bune. vornic, p. 159. "ν’ Expr. (Regional) A suci (pe cineva) In ciur fără văcălie = a purta (pe cineva) cu vorba după bunul plac. zanne, p. v, 185. + R e f 1. F i g. A se strădui, a face eforturi, a-şi frărqlnta mintea (pentru a scăpa dintr-o încurcături); a se agita, a se zbuciuma. Georgius Prai ... tn. loate părţile se suceaşte şi se resuceaşle ca doa-ră-doară va putea vădi. maior, ist. 128/25. [Ofiţerii] în zădar mai fac manevre şi-n lot chipul se sucesc, Nimică nu pot a fcce, nimică nu isprăvesc, negruzzi, s. i, 129. Gîndesc ei, se sucesc ei, se f.ămintă ei cu mintea fel şi chip. creangă, p. 310. N-ci să ieşi la nici un capăt, amice,... tot sucindu-te aşa. Cel mai bun lucru era să-ţi fi închipuit pentru cceastă călătorie, o altă păreche de picioare, hogaş, dr. i, 103. S-a sucit, s-a înOîrtit..., s-a hotărît [să divorţeze], stancu, d. 82, cf. dl, dm, dex. Să totsuceşte (să scape ). alrii 3 591/141, 325. Toată noaptea ... Mă sucesc şi rnă-nvîrtesc, Că unde să te-nltlnesc. folc. olt. — munt. iii, 343. Ce s-a lot gtndit iei, ce s-a tot sucit iei? o. bîrlea, a. p. ii, 537. + (Regional; complementul este pologul de fin) A răscoli (2) (pentru a se usca pe toate părţile) (Feneş — Alba Iulia). Cf. alr sn i h 127/102. Sucim pologul să să uşte. ib. + (Regional) A ara (Feneş — Alba Iulia). Cf. alr ii 597/102. 4 (Regional) A pritoci (2) (Feneş — Alba Iulia). Cf. alrmsniii h 912/102. Sucim, însucim moarea. ib. 5. Refl. (Despre fiinţe sau despre corpul lor ori părţi ale acestuia) A se întoarce (repetat) în altă direcţie decît cea precedentă; a-şi întoarce capul sau o parte a corpului într-o parte şi în alta; a se răsuci (3). Şi-ntr-o parte ş-alta stă şi se suceşte, pann, p. v. 1, 87/8. Se pleca, se tot sucea, contemporanul, i, 457. Trupul ei... sucindu-se cînd la dreapta, ctnd la stînga. hogaş, dr. i, 90. Primarul se uită, cercetă, se suci şi... întrebă deodată mtnios. rebreanu, r. i, 1.09. Mirenii îşi rupeau gllurile tot sucindu-se să vadă unele persoane, stănoiu, c. i. 148. Ajuns acolo, s-a sucit, s-a rgîit, a ochit şi a nimerit o oaie. voiculescu, p. i, 14994 5UGIS - 1908. - SUCILOI 170, Se îuţgarţe. iinde ,,a scoţocil şi se suceşte. şpre mi^i.sAOSvţ.^ufş^fP,. χγι,.Ϊ4, latăşi. te şuţeşlÎ.pc şcăjip. c> ..PliljşEşcuj '^.ï H.' 153. Haralamb.,. .îşi. băgă..'mîùilè în;$iii,şÎ~şe ,su?i înir.-ο parte. tvpoban, p. Ij-S,. cf!· DLr Sqpij\diirse. şpr,.e cţi, doi le ..spuse,, ciudos... ..Γ,ρ,ρονιρι^ ş: ,423, .çf. ,dm. sucèa şi sè răsucea pe scatiii..ian-, (Hiănjan, c,. i, .,18. Se suci cuutindu-şi o .poziţie buna pţntru som.ri. v.. rom.. ianuarie 1965, ..§0, cfï,M,.D. enc., dex» v· Tranz. îşi. şjjcjesc mai-.iotdeauna capul,spre . o, .pqrte., calendaişiu (1814), 187/21. Cel.. Crai-de-Peş-. teră suceşte De iţei. ori. ca'pii-i... laminat... coşbuc,. p, ii, 228. Şi-a lot suci^gîlul, uitîndu-se înapoi, cam.il petrescu,' ü. N. 110. Bulugan'sucea capul:în loate părţile. brăescu, o. a. ii, 154. îşi sucea gîtul· ca cei care. poartă ‘gulere strângulatoare. teodoreanu, : M:. i, 78. : ll ridică şi-l etici' cu' faţa·spre ef.-stancu,' $·. >186'. "Cucoanele îşi suciră gîtul. pas, l. i, 24. Îşi sucea gîtul în dreapta şi-n stînga. vinea, l. i, 23. (F'i g.) Sucindu-şî faţa spelbă, întunecatul murite Îşi încouoaie ghebul aco-perit cUjneapăn. voiculescu, poezii, i, 119. (E-xpr.) A (-i) Suci cuiva capul (ori mintea sau minţile) —:a face pe cineva să nu'mai judece normal; a prosti (2), a zăpăci "(pe cineva). ,;ArhangHelii“· vă suceşte 'minţile dumneavoastră, agîrbiceanu, a. 274. Îşi aduse · aminte cît îi voi bea de dulce ia horă cînd umbla să-i- sucească mintea', rebreanu, r. 318. Sucise în acelaşi timp capul a doi. tineri, d. i. caragiale, c. 123. Cum ne lăsaşi să ne sucească diavolul minţile, stănoiu, c. i, . 203. Şiro. fi găsit vreo nebună de'astea tunse, care sucesc capul tinerilor, călinescu,' o. i, 127. I-a sucit 'minţile. -- A silit-ό să "di borft'ze.'' stancu, R. a.' ii,. '280.'. Şi-a tras şt. sprîncenele-Subţireii pe lingă coadă De-mi suci mintea năroadă. '■ pahaschivescu, c. ţ. 53. ί-,αΐ sucit '-napul pentru -că aveaun tată . care pulea -să-ţi ' asigure o ,si^ luaţie. Η.· Lovinescu,. t. 347. Zăbunelelc de sandal de Veneţia. ".·: suceau Minţile filelor tinerei barbu, pring. 139. Âceâstăi ver-işoată ■ sucise· capul-,. .multor bărbaţi. V. -noti. ianuarie, 1985,13,..Să-mi suceşti şi răsuceşti minţile în fel şi-chip. τ iunie 1968, 3-2. Şi dacă aş vrea, finiş suci şi. fie capul.. RomAnia literară, 1970, tir. 76; 16/2, cf. zanne,: p. ii, 48.' (Cu· schimbarea construcţiei) [Feciorul] te întreabă;. : te .--ispiteşte- Pînă minleW ţi-o suceşte·.: jarnîk -..bîrseanu,' d:· 276.. +::.A..şe îiiÎoârce contiîiüu (în aşternut) de pe >o parte pe!alta: (din- caiiza unei stări·fizice' sau psihice chinuitoare); a se foi, a se pîrpâli>(II ’2) , a·'sè răsuci: (3), a se zVîrcoliV (regional) a-se scîrciumi (2). Toată noaptea s-a sucit în păi. Esfi. + !'Ti a n z. · şi; refl.· (Popular şi familiar) À (se) luxa, ■ Gf. dex, i:s«. + Tran ■/.. (Complementul indică membrele; superioare) A supune' unei torsiuni ;-a contorsiona, a răsuci' (3); y,, s t r i ni b a (I. 1): Nu ■ se pricepea, s'ă- pună piedică.::, ori . să sucească mina potrivnicului, galaction, o. a. ti, .178. Şi' mînă ţi^a sucit, cum slofci-to rufă.; i...:bArH0,’ j. s·. 87. li suci ■b'rbţul din: umăr,- pmă· cînd strigătul de durere al celul-UiW se - prefăcu într-un geamăt- -slab: v.. rom. august 10S5{<'429.'' încercâ-săii saiească mîna: vinea, l.-ii; ■292. <+. Tranz. (Complementul indică'Oameni) À învirti.:'sau a smuci cu '.violenţă’,.pentru a tortura. [Flăcău]}' :cum intră e.înhăţai de- piept de procurorul care-.l suceşte, îl zguduit,-îL’făsuceşte şi-i strigă, bră--Tescu-vpineştî, .p. .25.4, -Pe Ianuş :suceşte,- Sus il opinteşte, ,Gios 4ncăTl izbeşte, .alecsandri, p. p. 67, cf.. alr sN'.iV-11.993/928. -p (Absol. ) Haţ pe moşneag de ■pieplyiînvîrte, suceşte, trage,. întinde.- şez. -r, 258. "+ Tran z. (Complementul. indică gitul, capul etc. iinei fiinţe) A întoarce cu o, mişcare violentă pentru a\.ucidjş; (popular) & sţrîmba (I lf.’Cum j-a.ş suci gitul cinci,ar fi a mea. alecsandri, τ. ι,Ί28.' Găbuieşie păsărică,‘ini ţ-â înşfacă de coadă,, şi cit pe ce şă^i. sucească gîlulj CpEAţjdĂ,..p. 268‘.' li. băgă .(viermi.) in sin după c&le'ţtâi' 4WÎ..l&vtâ&cv', l. 263.' Vilele-njunghe, gru.niQzuÎ'şuci'ndurlei jf"ïé jup.ociie. murnu, i. 17. N,ot&-răşiţci . . . Începu- -şă faţă' pregătiri deosebite, , . .' suci gţumazii unei curgi, a uheţgişte îndopale. agîrbiceanu, A,'238, Içt ι(φ{$0 :J~. să-ţi sucesc eâ gîtul ca la şoplrle-ţiqqiAş, dr* îS,.:l,28.',Sâ 'ieşifără’dé aici, hoţiile,, c-alifel iţi suceşc ,ιίΕΒίψΑ,Ν.ύ, .j. 267. "Smuţgeţi limba. ee vorbeşti ori,. şitciţi:mi ..beregata, glasul meu întotdeauna, i-o vorbi.. ΕΕΤίΜΐύ, î. 10i,: Ai. grijă, porodiţă jea, că-ţi sjices.c capiii ca-lă'.iin pui.de găină. :ylasiu, a, p. 240,· T.i-aş..suci gitul cu ir.iinih·. .astea, dc-cii fi făptaş. c.>ETREs'cu,, a. n. 153. S-Ji-ai adus capul..lui In nîrfiţi' spadei? Sau. i-ai sucit gîtui.şi l.-.ai tăiai..apoi în bucă-, ţetp ? vinea, ’l. ι, 299.. Surorile cu ţiganca suciră capul la fo.pii.şi îi duse. îi), fundul grădinii,. îngropîndUrL în i gunoi, reteganul, .eL ii,. 3.0. Că de cil mă blestemai. Mai biné gîiu-mi suceai.'.bibicescu, p. p. .146. I-o sţjcil capu şi l-o îngropat in vatra .o. bîrlea, a.: p. i, 27,6...Câte are fete multe Să trăiască, să mările Cine arc numai una, Să-i sucească, gîtu cu mina! folc. mold. i, .172.. Ciue n-ra gîci, Gitul i-oi suci. (Şipul). gorovei, c. ,364, φ . R .ef l. (Prin Bucov.; în forma, şuci) A înnebuni.. Cf. lexic reg... 115> <>· Refl. A prezenta-neregularităţi, abateri etc. de la forma normală sau avută iniţial, y. sc h i m o-n o s i, strîmbă' (2). Λ ! tu socoţi că. limba mea. . . se va putea suci. cajsă zică firtă, tferdu, glcgol. negruzzi, s. i, :10. [Strîmbă-Lenme] trece iute prin zăvoaie Şi sub braţul său puternic.... tot se rumpe... se suceşte, se îndoaie. Alecsandri, poezii, 239.. Bălrîna casă ţărănească se strîmbase şi mai mult după zăpezile din. iarna trecută; un stilp.se sucise şi pereţii i se cam.burduşiseră. camil petrescu, o,, ii, 110. Hainele, se suciră pe éi dc-atîta drum călare, id. ib. iii, 607., ,cf. dl, dm, m. d. enc., dex.-“v· Expr. (Tranz.) A suci vorba sau a o suci = a da alt curs şau alt înţeles conversaţiei; a devia in mod ..conştient de la subiect pentru a-şi ascunde gindurile, a ocoli adevărul. [Părintele T-ran-dafir] /iu· mai suceşte vorba, ci spune-drept în-, faţă, dacă i.s-a pus ceva pe i.niniă..slavici, ^n. i, 6. Şisă nu-ncer-caji-Să; mi:l păcăliţi; Vorba s-o suciţi, banuş, p. 166·, ef; dl,, dm,; m.-d. enc. .Sfarmă-Piatră a sucit·*» ba încolo ba incoacel· sbiera, pa82.· (Eiiptic) Circiumtitul Uriibla şă sucească, dar n-a putut ça mărturiile i-au giăit dreptul, bărac, t. 15/11. N-au putut nici suci,, nici tăgădui.nimică. sbiera, p. 144. + Tran z. (învechit) A deforma. Aceste ghinduroase bube măresc nasul mai de o seamă, cu obrazul, îl sucesc înlr-o parte, episcu-PESG.U, pracţiga, 444/12. 7. Tranz: (învechit) A modifica. ’~Tu rupseşi izvoarele şi văile, tu.sucişi apele, riurele apăloase.' psalt: hUr- 64Y/.8. Revoluţia-a :sucit şi :a întors datinile: sa* dovEanu. o. xvii, 142,'cf; dsr;." ... ....... 8.' Tran z. S p e C.. (Transilv. ' şi nordul Olt.; complementiii indică animale)  castra. Cf. alr i 21.50/61, 65, 69,’ 87, .112, 116, 118, 269, 347, 360> 839, alr ii 5 @80/105, 353, 362, a ii 7, 8, iri 12, 19’ .- — Prez. ind..: sucţşc şi· {regional)··suc,.. suci■; pers. 2 şi,, (regional) s«c!, ;pers.. 3 şi (regional) suce. —.Şi: (regional)· şuci vb. IV. lexic reg. 115. . — Din v. sl. coimiaTH· SUCÎ4 vb. IV v. soage. : ‘SUCÎÊ s. f: (Regional) Cojocărie (Deda ^ Reghin). Cf; mat. dialect, i, 191. A învăţat sucia la. Un meşter dih Banat. ib. — Suci1 + suf. -ic. SUClL s. m. (Familiar) Persoană care are 'o fire ciudată, nestatornică, de om sucit (4). Cf. mulip* PIDE, P. 232, BL I, 109, DL, DM, M. D. ENC., DEX, UDRES-, CU, GL. i Saci3 H- suf. -ilă. SUCILÔI s. n.. (Regional) Sul subţire, de aluat, ; folosit pentru ornamentarea colacilor, a turtelor etc. (Vlădia — Calafat), gl. olt. Frămînţ douo bucăţi de . pîine ş-o bat aşa. ... ca u suciloi de pline. . . şî p-ormă ' pline una deasupra de alia de să face forma cruci, ib, — · ΙΊ. : sucilooie: — De la suci3. SUCINA - îoon - sucit'8 st:cî\A s; f. v. suittnft. SUCÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) s u c i3 şi rezultatul ei. - > · . ·. - -- 1. Determinare a unei mişeări de. rotaţie a unui fir, a unei fibre textile etc. în jurul lui însuşi sau în jurul altuia printr-o acţiune continuă şi;îniaeelaşj sens, pen-truà-lface rnai rezistent; mai gros etc. sau pentru a-l .folosi la confecţionarea unor obiecte; înyîjrtire; învîrtil, răsuceală fi),' răSilcire, căşueiţ. (1), rjisucitură (2), su-cit.1·, sucitură (I), (rar) suceală (1). Gf, .'ş ţţei (1). Cf. in, I..: GOLESCtl, CI:. VALIAN, VJ, POLIZU, PPRF, BARCIANU., aléxi, ·ν¥Γ.,.ΒΕ8ΜΕΒΐτΑ, pv,',Toarce‘f β-α specializat într-un ănujhit fel- de suci.rei: puşcariu,··. l, -r.‘ i,· 280,-'cf,· dl, Diii dex, ,'DSR.'.^ Mişcare, de·ro taţie iiv.juiul cuiva sau a cewa.'in.:forrnă de Ccrc ^atJ de colac; încolăcire, îhfăr şurare,:> învălătucire, · răsucire,·/ (rar) incolăceală,- î-n-colăcitură; vălătuceală. .Gf. suci?.- polizu, BARCIANU:, ALEXI, W;, RESMERIŢĂ; D., DL,· DM, DEX, DSR. .(-învechit) Răsuc.ire:;în sensuri opuse a -extremităţilor unui corp alungit;'„AlMirea prin tilnicire se -osibeşle de altoirea, prin Anaca.lâţie'..:Formăin un fl.uer de .scoarţă . . .. şi prin o uşoară sucire' pririUenim a deslipi lemnul ce îndopa.cccastă ţeavă de scoarţă, brezoianu; a,· 273/25. ' 3; Mişcare (continuă) făcută în cerc, în spirală, dc jur împrejur; întoarcere,- in tors, învîrtîre, răsucire, rotire; (rar)· suceala (2). Cf. s u c i3'(2). Cf. le, polizu, BARCIANU, AIEXi, W., RESMERIŢX, D., DI , DM, DEX. Sucirea urnii buton. OSRi "' '3. .întoarcere (repetată) a. corpului fiinţelor sau. a iinei părţi a .'lui în altă direcţie decît cea.precedentă; întoarcere a, corpului sau a linei p.ârţi a lui înţr-o parte şi în alta; răsucitură (2), sucitură (5). Cf. s u.c i3 (5). Cf. dl, dm, DËx... 4. .(Popular şi familiar) Luxare. [Roşaia ochilor] se înlîmplă din naştere grea, din sucirea ţestelor'capului care sé şi arata atunci îndată sap mai tîrziu, ÉFiscy.PÈScü,. practica, 123/18, cf. r. golescu, c.,valian, y: Urmările acestor, boale, care sini suciri şi slrimbdrî de oase, nti se mai pot tămădui, dEscii. aşez. 142/25, cf. dex, dsr. ;. 4. (Regional) ..Castrare. Cf. s u c i3 (!))· Viţelul mic se. .pr.e fiice bou. prin',., sucire", pribeagul,!’, r,70. —Pl. : suciri. ·..·, - — V. suci'*. . . ·■ ' SUCÎŞ adv. (învechit, rar) Strîmb (I 2). Haina stă pc ei.suciş. mumuleanu, c. 151/12, cf. contribuţii, i, .16.·. . — Suci3 -|~ suf. -iş:. , .· ■ ; SUCÎT1 s. n, Determinare, a unei mişcări de rotaţie a unui fir, a imei filpre, textile etc. .în, jurul lui însuşi sau în jurul altuia, printr-o acţiune continuă şi.în acelaşi sens, pentru,a-l face mai rezistejit, mai gros etc. său pentru a-l folosi la confecţionarea unor obiecte; învirtire, învirtiţ, răsuceală (1). răsucire, răsucit (1), răsucitură (2). suceală 0) , sucire (1). sucitură (1)· Cf.’-DL,· DM, Î>EX, DSR. ·- \". suci3. S.U.CÎTV-A adj. s. f. J. Adj. 1..(Despre fir.e textile) Supus unei mişcări de rotaţie în jurul liii însiişi sau.în juriii altuia printr-o acţiune neîntreruptă şi în acelaşi sens; răsucit E x p r. (Rèjgioiial) (Că-i) sucită,-- (,că)-iiv!rtit'ă, sé spune cînd cineva caută pretexte ca să sc eschiveze dc la ceva sau cîrid-dă explicaţii necotevlngătoare, eontradictorii. Că-i Sucită, că-rivirtită, acela n-avu încotro ; - şi a- căutat să.'scoâtăgăirid şi să i-ό aducă. şesî. ix, 114, cf. ci'au-'şantj, gl. O - (Adverbial) O bî-rnă jucăuşă'se ridicase sUcit sub-copita unuia dintre 'rataşi şi pătrunsese -între ■spiţele roţii din slinga; camil petbescu, o;'· Hj 149', 4. (Despre mustăţi, păr) Càre este învîrtit îrtr-tin anumit ■sens; răsucit (1). Cf. sui: i3 (1). Cu mustcta sucită în vecii vecilor Ca dè paràda, 'cu ochiul drăcos, Cu mersul falnic. . . care turc din sât putea să-i facă vreo concUrenţă. bacalbaşa, s. a. -i, 147. Bădiţă ea ’păf "sucit,, rèîeoà·* nul, ch.-22. Vasilică păr sucit, doine,’293; Ăsară l-άτή imzut cu mustăţile sucite. Hoi>0ş, t>. p. 186.^ (Regional; în Sintagma) Păr sucit =perciune (T-1)f (Feneş — Alba Iulia).: Gf. -alr iî/I h 9/102^ : : ; : - 2. Care este mişcat (continuu) în cerc, în spirală, de jur-împrejur;--întors,j.iiivîrtit,· răsucit; rotit? : (1). Cf. s u c i2 - (2); Cf. ..dsr.· !■ ...... 3. în fcirmă de spirală; răsucit (2), spiralat. - Turlele [Măriăâiirii Curţii dc-Aigeş] iot cipplAe cu flori şi uni ic făcute. sUcite şi îrhprejutiul bocitelor (a. 1654): gcr i, 1-72/34. Şi. uşa eocstii cei- de dccupt urrăiv.1 cfsii. cel dircpt şi sticilă siiire la mijloc, şi den cea den thijloc la dl treilea streşina, biblia (1688), 2461/39. Am grota îneîntată CU a ei coloni sucite, negruzzi, s. ii, 133/ Co-borîi înaintea lui pé o scară lungă şi.sucită. caeagialF, o. ii, 343. Am suit treptele scării sucite, sa'doveanu, 0. XI, 219, Cf. toLi DM, dex, dsr, alr sn in h 729/886. φ. (Despre drumuri) Care are (multe) cotituri, Garé face ocoluri; cotit, întortocheat,· sinuos, strîmb (I 2), şer-puit2, şerpuitor, (rar) şerpuind, (învechit şi regional) şovăit (2), (învechit) serpentin. Nişte'cărări sucite- şi coiriev ispirescu,-L.-243; O cărăruie sucită ne duce·prin crăpăturile păretelui din stînga.^ -vlahuţă,' s: a.' iii, 260/ Se întorceau de la Şosea, pe această cale strimtă, sucită, galaction-, o. a. ii, 309. Uliţele sînt strimte şi sucite, pas, l. i, 82, cf. dl, dm, m. d! enc., alr sn iii li 860/36. In codru că intTc.u, Pe-o potecuţă sucită. folc. olt. — munt. in, 448. 4. (Despre obiecte flexibile). Strîns în formă de sul; înfăşurat, învălătucit. Cf. suci3 (3). Corola cu cinci petale... întregi sau crestate,. U le seu sucite, negruzzi, s. i, 102, cf. dl, dm, m. d. enc. 4. (Despre ţigări) Făcut cu mîna, prin înfăşurarea tutunului într-o foiţă.; răsucit (1). ,Cf- suci3 (3). Băii înii .de altădată purtînd inel cu pecete, mustăţi stufoase, îngălbenite de ţigara sucită pe. genunchi, pusă într-un figaret seris, de chihlimbar. brăescu,· a. 67. (Rar.) Răsfrînţ(I). Purtau coma-nccul de samur, sau astrahan,. 1res. pe sprinceană, seu, uneori ca la Pelersburg, un joben tuilit, cu marginile sucite, ça o ciupercă stilizată, arghezi, b. 100. . . 5. Care are corpul întors· într-o parte ; răsucit (3). Cf, suci3 (5). Băsăritura din:somn este o întărîtare a sislemii nervelor. . ■. din culcare greşită şi sucită şi cu căpătîi nepotrivit, episcupescu, practica, 150/25,· Erau nevoite să stea toi sucite într-o parte ca- să nu se vază. S.TĂNOIU, ;C. i. 199, cf. dl, dm, im. d. enc., dex. .+ (Despre oameni sau, mai ales despre corpul lor ori, în special, despre părţi ale-acestuia) Care este deviat (din naştere sau în urma unei bo-li, a unui accident etc.) de la poziţia normală (fiind orientat într-o direcţie nefirească) ; adus, aplecat, cocîrjat, contorsionat, cocoşat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat2 (1), răsucit (3), strîmb (I 1), strîmbat2 <«· Ciute urechile, puchinoşi ochii, suciţi muşchii, întinse vinele, lăboase copitele Căriiilei. cantemir, i. i. 1, 138, cf. resmeriţă, o.‘ Iar btefu-ar tremura de cazna pe pogon, Sucit ca un odgon, călinescu, o. ii, 214, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. De ce ai. ., degete aşa sucite? reteganul, p. i, 58. Am tntîlnit un om cu mîinile sucite, Cu picioarele frînte.. folc. mold. i, 413. Am un pui' de drac, Lăţit şi sărac, Cu picioarele sucite, pamfile, c. 30. ,φ, (Despre obiecte' flexibile sau heflèxibile sau despre părţi ale acestora) Care.prezintă neregulari-tăţi, abateri etc. de la forma normală, sau iniţială; contorsionat, curbat, deformat, diform, întors, răsu- 15003 SUClta - 1910 _ SUCITOR cit (3), strîmb (I 2), strîmbat2 (2). Cf. s u c is (6). Frunză verde lemn sucit Şi de cind m-am haiducii Dragu-mi-i drumu cotit Şi de umbră-acoperit. haşded, r. v. 48. Crengi sucite, îndreptate mai mult spre pămini decit spre cer. vlahuţă, s. a. iii, 384. Ce lung era Lambrior, ce subţire, ce mîini ciotoroasc şi ce picioare lungi şi hailişe avea?... Ar semăna... a ceva sucit, hogaş, dr. ii, 119. Un copac uscat stătea departe în cimp, în atitudinea sucită a unui schilod care cere de pomană, galaction, 0.. 79. O salcie sucită sc-ndoaie ca o iâsmă. voiculesCu, poezii, i, 161. Toate crăcite copacilor astii păduri erau slrimbe şi sucite, popescu, b. ii, 85. Frunză verde lemn sucit, Văleanul nostru, scîrbit, De la mîndră s-a pornit. balade, iii, 176. Foaie verde măr sucit Plugu-n brazdă a ruginit, folc. olt, — munt. iii, 216. .φ. (Popular şi familiar; despre oase, tendoane etc.) Luxat. Cf. dex, dsr. 6. F i g. (Despre oameni) Care nu este sau nu se comportă normal, ca toată lumea; cu care nimeni nu se poate înţelege sau acomoda; care şochează prin manifestări, evoluţie etc.; (despre firea sau manifestările oamenilor) care trădează o astfel de comportare. V. bizar, ciudat, curios, straniu. Cf. lb, r. :golescu, c. Vedea că are a fcce cu un om sucit. bXrac, t. 32/13. A fost odală un om care toată viata lui nu s-a putut potrivi cu lumea — un om sucit, caragiale, o. 1, 130, cf. barcianu. Nimeni nu zise nimic, fiind toii deprinşi cu firea lui sucită, d. zamfirescu, t. s. 12, cf. alexi, w., şăineanu2. De cîte ori, in scurgerea anilor, nu Sra gindit că va scăpa odată de bătrîn, care era lot mai şucit cu cil îmbătrînea. agîrbiceanu, s. 105. Mai văzut-ai tu de cind eşti, un om aşa de sucit? hogaş, dr. ii, 65, cf. resmeriţă, d., cade. Ce om sucit! efti-miu, i. 39. Ce sucită eşti ! camil petrescu, t. ii, 134, cf. scriban, d. La dumneata nu pot să citesc, eşti om sucii, .călinescu, B. i. 109. Tu eşti ofn tare sucit. Mindru, îUfumurct, te crezi deştept, v. rom. mai, 1954, 64. Fra mai mare la gazetă... miop şi ursuz şi sucit, pas, z. i, 284. Mull te-am mai iubit la viata mea, om sucit cc eşti! h. lovinescu, t. 369, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Omul şiret şi sucit cum era, ia spurcatul. . . îl duce acasă. şez. i, 285. fr (Substantivat) Caramanule sucite! pann, e. ii, 53/16. Sucitul şi nehotărîtul Bunea, care-şi strică şi-şi refcce mereu coşarul, ist. lit. rom. ii, 350. Care este potrivnic naturii, bunului simţ, judecăţii; care iese din comun; care nu este cum trebuie să fie. Fieşle ce înţelept socotească. . . să coprinză ale lor tnvîr-tejiri şi sucite porunci, mag. ist. ii, 208/28. Acum se întorc filozofii de la amăgita şi sucita înţelepciune a stării veacului, episcupescu, practica, XIII/12. Acest mod de a susţine pentru sau contra. . . este. . . mai puţin propriu a forma. . . spiritul şi raţionamentul, decît a le da ce este fait şi sucit, aristia, plut. LXXXVII2/4. Nu şliu în ce-ntuneric se pierde-a mea gîndire, Cît viata mi-e amară, cît traiul mi-e sucit, bolintineanu, o. 207. Ce menire îti vor tie... Îmbinările sucite ale rîvnelor domneşti? davila, v. v. 27. O lume nouă, ce i se părea atît de paradoxală şi atît de sublim sucită în asemănare cu viziunea creştină·, blaga, ii. 98, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Umblu prin lumea asia sucită, reteganul, p. tv, 21. + (Despre idei, cuvinte etc.) Care este greu de urmărit; care nu se înţelege bine; confuz, înçîlcit, încurcat, întortocheat, neclar. Această scrisoare sucită şi plina de viclenii, nu dovedea altceva decît dorinţa polonilor de-a pune ei în Ţara Bomăncască alt domn în locul lui Mihai. bălcescu, m. v. 225, cf. polizu, resmeriţX, d., dsr. 4. (învechit) Neobişnuit; nefiresc; nepotrivit. Purtaţi nişte haine siicile pc nişle trupuri stricate, .negruzzi, s. i, 245. β. (Prin sud-estul Transilv.; despre animale) Castrat. Cf. alr 1 2 150/109, a iii 2. ,Ij. S. f. art. Numele unui dans popular; melodia după cârc se execută acest dans. Cf. varone, d. 147. ·'·— Pl.: suciţi, -te. r- Y, suçi3, SUCITA vb. I. R efl. (Regional) A se asocia (Mereni — Piteşti). Cf. graiul, 1,156. Ne spunea să ne sucităm cu partidu ţărănesc, ib. — Prez. ind. : sucitez. ■— Etimologia necunoscută. SUCITOR, -OÂRE subst. I. 1. S. n. (Regional şi s. f.) Băţ (gros) de lemn, neted, cu care se întinde foaia de aluat pentru plăcinte, tăiţei etc. sau, p. ext., care se întrebuinţează Ja mestecat, bătut été. ; făcăleţ, vergea, (rar) sul (I 3), (popular) mestecău1 (1), (regional) melesteu (2), plăcintor (1), sucăleaţă. Λ treaia zi iară să-i ia şi să-i turtească cu sucitorul. mîncXrile, 1Ô3/4. Kerpetor şi sutsilor (a. 1803). iorga, s. d. xii, 146, cf. lb, polizu. Hămbar şi lait, sucitor Şi lemne, cuie, cleşte, pilă. . . Toate-n capul lui Cotor, coşbuc, p. ii, 249, cf. barcianu, alexi, w., tdro. Din aluatul bine frămîntat, se rup bucăţele, una ctte una se frămlntă din nou şi apoi se întinde, se lăţeşte. . . cu sucitorul sau ciucitorul, un băl rotund şi neted, pamfile, cr. 4, cf. resmeriţX, d., cade. Am văzut şi învăţat gurulul de la mongoli; făină de hrişcă şi grîu.. . aluatul subţiat cu sucitorul. sadoveanu, o. xviii, 327. Usca snopii în casă, ti îmblă-tea pe lepedeu cu sîcitorul şi măcina la rijnită. dan, u. 200, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Vede un alt om, aşezat cu spatele pe pămînt, pe care doi servitori cu un sucitor îl îndopau cu mîncare. reteganul, p. ii, 59. Ia un meleşteu sau sucilor. sevastos, n. 9, cf. vaida. Cînd totul e gata, se ia aluatul, se taie bucăfele, se face boturi rotunde şi apoi se lăiesc cu sucitorul. şez. vii, 33. Dc nu-i întoarce. . . Cu acele ti-i coase, Cu suciioru ti-oi suci. bîrlea, L. P. M. ii, 350. Da-oi nouă sucitoare. . . Noua fusă. Nouă linguri, τ. papahagi, m. 143, cf. chest. v 61/19, 139/27, 77/a, alr i 776/257, ib. 1 S50/59, alr şn iv h 1.054, 1 112, a i 12, 13, 17, 21, 22, 23, 26, 31, 34, 35, 36, v 15, vi 26,1 32,'MAt. dialeèt.’i, 93. + (Transilv.'; prin Bucov. şi prin Maram.) Bucată de lemn, în formă de sul, cu care se calcă rufele. V. m ă n-g ă 1 ă u (l). alr ii 3 386/64, 102, 228, 250, 260, 272, 279, 284, 316, 325, 334, 349, 365. 2. S.n. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferăstrău, la războiul de ţesut etc. care, prin învîrtire, slăbeşte sau stringe o legătură; cordar, încordător, întinzător, întorcător. Sucitorul ferăstrăului. damé, t. 86. I.emnaşul [de la ferăstrău] se mai cheamă şi pană. . . sucitor. pamfile, i. c. 121, cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex, h i 140. 3. S. m. (Prin nord-estul Munt. şi prin sud-estul Olt.) Bucată de lemn cu care se răsuceşte funia sau lanţul trecut peste o sarcină (de fîn, de lemn etc.) spre a ό strînge; (regional) ceatlău. Cf. alr ii 5 635/728, 886. 4. S. f., s. n. (Prin Maram. şi prin nordul Olt ) Dispozitiv care, prin învîrtire, reglează cantitatea de grăunţe care trebuie să curgă în gaura pietrei de tnoară ; (regional) grăunţar, năpustitor (II 2). Cf. alr sn i h 174/346, 836. 5. S. m., s. n. (Prin nord-vestul Bucov. şi prin nord-vestul Dobr.) Fiecare dintre bucăţile de lemn fixate la capete în tîrcoalele prîsnelului de la moarij; (popular) şiştor (I). Cf. h xiv 398, alr sn i h 163/38ê. 6. Ş. ni. (Regional) Fiecare dintre penele de lemn dreptunghiulare înfipte în obada roţii, cu ajutorul căreia se pune in mişcare prlsnelul morii; măsea (II 1 a) (Suha — Fălticeni). Cf. a vi 6. 7. S. f. (Prin nordul Mold.) Unealtă de tors nedefinită tnai îndeaproape. Cf. h x 33, xii 386. 8. S. f. (învechit) Manivelă. Cf. ddrf, barciant;, şXîneanu2, resmeriţX, d., dr. iv, 1 013. 9. S. f. (Regional) Serpentină (I 4) (la cazanul de fiert rachiu) (Dobra — Deva). Cf. chest. ii 446/4- II. S. f. (Ornit.) Numele mai multor păsări mici: a) (Ban.) capîntortură (Jynx lorquilla). Aceaslă păsă-ruică foarte curioasă se nwneşle de călre românii din Bucovina capînlortură şi Vertecap... de călre cei din Banat.., sucitoare. marl*n, o. i, 90, cf. barcianu, 15005 SUCITURĂ - 1911 - SUCNĂ JAHRESBEHR. XII, 126, ŞĂINEANTJ2, TDRG, RESMERIŢX, d., cade, bXcescu, pXs. 160, dl, dm; b) (Ban.) piţigoi (1) (Parus major). Cf. dombrowski, p. 226, bXcescu, pXs. 160. Piţigoiul, primăvara se zice sucitoare după cintatul său. n xviii 44; c) (Ban.) pitulice (I 1) (Syl-oia atricapilla). Pitulicea cu cap negru numita In Banat şi sucitoare, marian, o. i, 320. cf. tdrg., băcescu, pXs. 160; d) (regional) privighetoare-cenuşic. V. privighetoare (Sylvia cinerea) (Vaşcău). Cf. alr i 1 031/80. — Pl.: sucitori, - oare, — Şi: (régional) sieitor (alr ii 3 982/325), slcitor, ciueitor s. n. — Suci3 + suf. -tor. SUCITÎJRA s. f. Faptul de a (s e) s u c i. I. Determinare a unei mişcări de rotaţie a unui fir (textil) in jurul lui Însuşi sau în jurul altuia, printr-o acţiune continuă şi în acelaşi sens, pentru a-l face mai rezistent, mai gros etc. sau pentru a-l folosi la confecţionarea unor obiecte; invlrtit, răsuceală (1), răsucire, răsucit (D, răsucitură (2), sucire (1), suçit1, (rar) suceală (1). Cf. LB, POLIZU, DDHF, BARCIANU, ALEXI, \V., resmeriţX, d., cade, scriban, d., dex. Sucitură unui fir textil, dsr. fr F i g. Ari susituri mulţi cinticu aista. diaconu, vn. 21. + (învechit şi regional ; concretizat) Produs, obiect, fir etc. obţinut prin sucitură (!). Luminarea sau făclia este încungiurată de o sucitură de slrmă de fier, in formă de pînză. barasch, i. n. 30/13. , Figurile şi figurinele.. . diformele, cu coifuri în etaje, cu îmbrăcăminţ înflorite şi pline de tot felul de îhvîrtituri şi suciluri. iorga, p. a. ii, 190, cf. cade. Ciucilură dt urechi ; i-am făcut-o ciurel, şez. v, 57, cf. radulescu-co-din, 69. + (Regional) Colac (Mogoş — Abrud). Cf. alr i 777/100.. Sucitură o suceşte ca o pită. ib. (Prin Traiisilv. şi prin Mold;) Mănunchi de paie, de fîn etc. răsucit cu mîna, cu care de obicei se leagă snopii sau se pune pe vîrful căpiţei de fîn ca să n-o ia vîntul. Cf. lb, polizu, alexi, w. Copilul urmărea fiecare mişcare în facerea suciturilor de paie cu care trebuia legat snopul, agîrbiceanu, s. 317. Caii ,,ustăni(i“ şi ,,înspu-: maţi“ de la drum... trebuiesc frecaţi pe tot. corpul cu o sucitură de paie. pribeagul, p. r. 68. Pi vtrvu clăi fâs o su$itură de fin ca o cunună, alrt ii 98, cf. alr sn I h 56/2, a v 14, 19. 4. (învechit şi regional) Scul (1); jurubiţă (de bumbac). Cere... camerhol de cusut, 50 5uciitir[ă] albă (a. 1790). iorga, s. d. viii, 85, cf. a 11 3, v 33, 34, mat. dialect, i, 95, teaha, c. n. 268. Mi-ar mai trebui fo două-trei sucituri. udrescu, gl-, cf. GL- OLT. 2. (Popular) Cotitură (a unui drum, a unei văi etc.)· Nu-şi poate cineva închipui ce-suciluri şi răsuciiuri sînl făcute in hotarul ţării de prin aceşti munţi. 1. ionescu, m. 36. Spuma lighioanelor se tăie în două, in trei şi pieri în suciturile văii. galaction, o. a. ii, 35, cf. dl, dm, dex + (Regional) Virful ascuţit şl sfredelului (Marginea — Rădăuţi). Cf. alr sn 11 h 560/386. Susitura sfri-delului. ib. 3. (Regional) Sul de pînză (Remetea — Beiuş). Cf. a 1 12. 4. (Regional) Foaie de aluat (pentru plăcintă sau tăiţei) (Chizătău — Lugoj). Cf. alr sn iv h 1 080/76. 5. întoarcere (repetată) a corpului fiinţelor sau a unei părţi a lui în altă direcţie decit cea precedentă; întoarcere a corpului sau a unei părţi a lui lntr-o parte şi în alta; răsucitură (2), sucire (3). Dintr-o sucitură a umerilor chiar întoarse capul înlr-,o altă parte, arătînd că nu are chef de vorbă, camil petrescu, o. ii, 547. + Fig. (Regional) Epitet dat unui om nestatornic, neserios (Cepari — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl. N-ai văzul sucitură de om ca ăsta. id. ib. + (învechit) Luxare. Sucitură labei cea dc din afară se trage din sucitură muşchiurilor picioarelor, episcupescu, practica, 139/11. Aja să se încerce aducearea şi punerea scrînli-lurii la loc; iar suciturile se aduc mai lesne la locul tor. id. ib. 448/25, cf. bianu, d. s. β. (învechit) Deformare fizică. Mijloacele de îndreptarea şi acoperirea suciturilor şi a greşelilor trupului. piscupescu, o, 154/20. fr τ i g. Acesta cîntările Hero-vimilor va închipui. Acesta direpl va-ndrepta înlinsorile poruncilor credinţei şi oa înfăţăşea toate strîmbăturile ereaselorşi suciturile. dosoftei, v. s. decembrie, 197T/15. 7. (învechit) Instrument de' tortură. Pre io/[i] creştinii .. .băgîndu-i în legături şi în sucituri. dosoftei, v. s. ianuarie 27r/U. — Pl. : sucituri. — Şi (regional) cineitâră s. f. — Suci3 -f· suf. -(i)tură. SUCÎŢ s. f. (Transilv.) 1. Soţie de suci1. Cf. mat. dialect, i, 191. 2. Cojocăreasă. Cf. mat. dialect, i, 191. — Pl.: suciţe. ■*- Suci1 + suf; -iţă. SUCLUl vb. IV v. sucui. SUCLUITÛRÀ s. f. (Ban., Transilv.) Obicei (2). Cf. anon. car., dr. iv, 159. — Pl. : suduituri. —■ Suclui + suf. -(i)tură. SUCMÂN s. n. v. suman. SUCMÂjyÂR s. m. v. sntnănar. SUCMĂNĂRÎE s. f. v. sumănărie1. SUCMĂZA vb. 1. R e f 1. (Regional) A merg eafectat (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Com. lîuba. — Prez. ind. : ? — Etimologia necunoscută. SUCMĂZÂT, adi. (Regional) Neast.împărat (2) (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Cf. h xviii 147. — Pl. : sucmăzaţi, -te. — V. sucmăza. SUCNĂ s. f. 1. (învechit şi popular) Fustă (simplă, confecţionată dintr-un material gros); rochie (dreaptă); p. g etl e r. orice obiect de îmbrăcămintL pentru femei (confecţionat din lină sau din alt material gros.) Cf. rosetti, B. 104. S-au făcut fetei sucnă şi lîmbariu (a. 1658). uricariul, xvi, 203, cf. anon. car. [Am dat] 5 sucne, 2 de lastră, una dc belacoasă, cu flori de fir (a. 1734). BUL. COM.IST. IV, 69, cf. KLEIN, D., BUDAI-DELEANU, lex. Cumpără 6 rifi de flanel pentru caftan sau sucnă. PETROVici, P. 151/15, cf. lb. Sucna e gătită din mătase sură cu tunica din aceeaşi materie, f (1870), 58, cf. lm, DDRF, GHEŢIE, R. Μ., BARCIANU, ALEXI, Vi. Sucna (fustă, androc) e făcută din stofă, candrea, ţ. o. 7. Sucne de şahmarand şi tabin. iobga, ç. i. i, 181, cf. tdrg, molin, r. b. 418, cade· Femeile purtau: bluză, nurnită şi viziclu... rochii (,,sugne“) foarte largi. pribeagul, p. r. 38. Mai trăgea o gura de rachiu din ,,pUăscuţă“, pe care niciodată n-p uita goală în buzunarul de la sumnă. beniuc, m. c. i, 198, cf. dl, dm. Suc-nelele de tabin ... şi de belacoasă. barbu, princ. 139, cf. h v 116, xii 105, xviii 145, 279. Că ş-aşear-am fosţ la ea Ş-o găsii c-o sucnă rea, Pe cea bună şi-o cîrpeâ. jarnîk - bîrseanu, d. 442. Draga noastrăt un’ te duci Cu sucnă şi cu papuci? marian, i. 568. JijioaTă, apă-amară, Face-te-ai neagră cerneală Să-mi cernesc sucna pe dos. sevastos, c. 22, cf. vaida. Poartă sumne şi bărbşoane. alexici, l. p. 133, cf. viciu, gi,. Eu mîndră, nu te-oi lua Pînă tu de nu tî fa (ce) lat o sugnă boboşoară Cine-a vede-o să moară, ţipi,ea, f. r. 30. C-ai umblat lot rumenită Şi cu. sugnă lîrguită. bud, r. 1». 34, cf. boceanu, gl-, com. din banat, din bilca —-rădăuţi, din straja — rXdXuţi şi din timişoara. Aniţa s-i supărat, Cizme roşii o-ncălţat, Sugne albe 15015 sugnişoarA - 1W2 - SUCULENT o-mbrăcal. iiÎRi;EA,'i. P. m.î, 16.MM-o trimăs mindru o carte Să nu-mi port sugriâcü toàt'c, t'.'papahagi; m". 26. Încă scoală slujnicele, Sa maluri to[l] 'ciiiiilè,: Cil poalele suciielor, Cu vîrvu cositelor, arh. folk, r, 178, cf. alr ii 3 320/76, ib. 4 2ΐ0/(Μ. alr rn iv bl 178/2, 36, 76; alrm Sn-tii h 999/36, 76.La lcli{à-njebul sügnii, ..Trei pureci sç-.bat çu pumnii. ant; lit. Pop,:i, 214. Jar doamna pc mai făcea? Mlnapesucne. puneà,:balade, iu,34î. lea sucAele lc-nfoia. folc, olt. .m.unt, i, 346. Arii o. sueni:mirie Plină de pozderie [Cerul.çu stelele]. gorovei, c." 357. 2. (Regional) Şorţ (I) (Secăşeni — Oraviţa). Cf. ALR sn" IV li 1 180/29. r ; ■ J . 3. C o m p μ s: suciiă-murgă == .personaj mitologic din poveştile populare.·’(â. dîihf, jahrèsbër. xix—xx, 32. — Pl.: sucne. — Şi: siignă, (regional) sAhUă7(scri- ban, d., plopşor, v. o.) sumnă, somnă (plopsor, v. o.) s. f. . ■ , ^ ■ '"i — Pin u cr. cyBHa, sCr. suknja. ,................ SUC1VIŞOAEA s. f. (Prin Maram.) Diminutiv al lui sucnă (1). Cum focu mi-oi umbla eu Cu su'gnişoare domneşti Pe la corturi ţigăneşti, bîrlea, l. p. m.. i, 50. — Pl. : sucnişoare. — Şi: şugnlşoară s. f... ·, . — Sucnă 4- suf. -işoară. SUCNÎŢ s. f. (Transilv.) Diminutiv al lui s u cn ă (1)· Cf. cade, dl, dm. -Şi-iu fi^ai- lăsat S^gniţăifrumoasă, La mine pe masă. jarnîk — bîrseanu, d. 501. Şi la ■apă:.s:ă· dusă. ..·. Çu sugniţa setrţinind.. axexici,· l: p. 70, cf. Bţâ», p. p. 83·. Nice-sfete cu sugAită. t. papahagi, m. 69. — Pl.: sucnife. — Şi: sugniţă s. f. — Sucnă -f suf. -ί/a. SUCNUŢĂ s, f. .(Prin Maram.) JDimihiitiv al lui sucnă (1). Dar lăsati-mi mînuţa Să-mi ridic cu sug-nuţa. bud, p. p. 10. ; — Pl.: sucnuţe. — Şi: sugntilă s. f. — Sucnă -f suf. -uj.ă. SUCOMBĂ vb. I. Intranz. (Livresc).· 1..A muri·1 .(!)· Un om-sănătos, mergînd· din numitele ţări-in Jtalia este supus- a sucomba la nişte, friguri rele şi- ti fose.· barasch, i. 144/18. Biata maica mea sucombase, şioj-i, p. 383·, cf. barcianu,. ALKcr, w., şăineanu2, resmeriţă, D>, ,cade. .. Se pare că nici unul din. fruntaşii regimului n-.a.smoxnbal. cocea, ş. ii, 655. Şapte oameni au suconţ-bat. sadoveanu, o,, xx, 179. Trebuie să-ţi aduc la cupo-ştinlâ că doamna a sucombat, dan, u. 191,. cf. scriban, d. Bolnavul a sucombai la 21 de zile după operaţie: par-hon, o. a· 105, cf. d,l, dm, dn2, Aici a sucombat un lord de podagră.· românia literară, 1970, nr. 104, 3/2, çf. m. D. enc., dex, dsr. -ν’ F i g... Biata republică de la Ploieşti sucombă şi.ea. lovinescu,· c. vin, 1?. Patria e gpta să .sucombe şub loviturile lor. camil. petrescu, t. ii, 380. Cine are talent, îşi face singur drum. . . Jar dacă sucombă pe drum,. înseamnă ca.nu.era făcut pentru aceasta, c. petrescu, c. v. 149. Cum de nu à sucombat adevărul, cum......, de nu s-a stins, tn bezna, nerecunoaş- ■ terii·? contemp. 1969, nr. 1 172, 8/5. Cn u/i cearceaf cu limpezimi de gală sucombă marea noapte boreală, ro-•mânia literară, 1970, nr. 31, 11/2. . 2. (în dicţionarele 'din trecut) A fi Învins (în luptă). A sucomba după ani de luptă, şăineanu2, cf. cade. .. 3. ,(Ân dicţionarele din trecut) A fi copleşit de durere ■ fizică sau morală. Cf. şăineanu2, cade. + A nu, sc putea împotrivi; a nu putea rezista. Cf. şăineanu2, .cade. — Prez. ind.: sucômb. — Şi: (Învechit) sucumba ■ vb. i. barcianu, alexi, -w: . r — Din fr. succemlier, lat. succumberc. SUCOMBAHKs. f.' (Livresc) Faptul de â s ά c o m- I> à '(1) ; moarte (1). Cf.-' dl, dm,'dex, D'sr'. ■ ' ■'■/ ■' ", /-^ Pl, : sucombări. / /' ...... '....... : : ... " V.. sucomba. - SÙCOSÎB^.Tj.-'rÀ -.adj, '(livresc)·Mort.-(I I).. S-α trimis ... creierii şi bulbul unei femei suconibaie. babeş, Ο. Λ..Ι, 192. .., -, — Pl.: sucombaţi, -te. 1 : ·.···· V. sucomba. · - . SUCOTRÎN adj. v. socotrln. ■ - sucul vb. jy. , T r a η z, şl r e.f I. _.·. I. Tr ap z. (Folosit şi a b s o 1.) (învechit; Transilv.) À obişnui (2) . Cum ύηχύ,Γcu priiătmeul -iău cu:sucuit u- grăi.· po 291/26j ci. i:iÎBj Dhlk ii,· 542, graur, Î46, ;scl-1063, 510, cABAf sĂLv’100. Sucùièsc şi umbli cu hîd'ed'ili ligani î[u| Sara dă Ahu Noii. alrt ii, 140, cf. alr I 175/308, alr ii 2: 798/316, lexic reg. 10. Noi vă facem şi cina, ce dbtif, c-avem ă'-ind'e. C-cşa am şucuit — zice — cutăţsalăii afccerc. D; bîrlea* â.tp.îi, 479. <0* Re f V. De la toţi popii rămâneşti- supt puterea lui s-au·· sucuit din an în an a fua floritttiil. şincai, hr. ii, 262/36. . 2. Refl. '(Regional) A.sé obişnui (lj, Com.. din LUPŞA —abrud. .M-am siicuit. acurn aici la munte. Nu-mi place ataşul., ib, , . . . . ., .. ... .. — Prez.· ind·. ’- sucuieşc. —/Şi : suclui yb. IV. anon. car., dr. iv, 159, sfc iv, 118. : ’■ ·· Din magii, szokni. ■ - · SUCUl'REs. f. (Transilv;) Acţiunea de a.ţs ,e) s ύ c-u i (1) şi rezultă tul'ei ;'0l3iştiuinţă. Cf. Klein, d". ' 161, lm. — V. sucul. SUCÜLÉNT, -Ă adj., s. f. pl. i· Adj. (Despre alimente) Care are mult suc2 (1), m u s ţ o s (I), z e m o s; care e : boga t in substanţe hrănitoare, consistent, hrănit o r, nutritiv (1), să ţi os1 (1), (livresc) féculent, (astăzi, rar) substanţial, iii i s t u,i ,t o r (1), nntr i t or, s ă tu r ă ci ό ş, s ă ;t urător; p. e x t., care. arc gust plăcut,, ales, deosebit, plin de savoare, a p1 c t i s a n t; b ύ ri, delicios, gustos, 1 m b.i.-e ί o r,. 'prăciit· (1), savuros (1), (răr) pofticios ' (2).,. (argotic:) tir î ş t o (I)· Pârlea unei vegetali ce este moale, siiciilentă. caiet, 67^/23. Seminţele sînt închise tn cămăşi:căptuşite cu o subslaniă mai mult sau mai puţin peloasă, isolate unele de altele în mijlocul unui pericqrp\ cărnos sau:suculent.. brezoianu, a. 318/2, cf. -stamati, d., barasch, b. 28/29. Grăunte de cele mai curate ‘Şi mai suculente. sion, p.· 362) ef. prot. — pop., n, d., antonescu, d., ddrf, barcianu.. Fructul suculent, boabă. ■ qreoesgv, fl.,- 14, cf. alexi, >v., şăineanu2, resmeriţă, d. Sub-.stanţa ..corlicală posedă o structură mult mai puţin.fină ca în stare normală, e mult mai mare, fregilă. şi suculentă. babeş, o. a. i, 276, cf. cade. [Cîinele] sfărma oase sucu-lènte. galaction, o. a. ii, 182. Încălzit de; abundenta mîncărurilor suculente. . ., Andrei abia a apucat să .prindă irenul de zece. cocea, s, i, 282. Smucilura aprigă a animalelor, .·.· cînd smulg smocul de iarbă suculentă. teodoreanu, m. ii, 221. Carnea albă, suculentă, gust plăcut, enc. agr. i, 523, cf. scriban, d., dl, dm. O hrană suculentă îndepărtează starea De toropeala, τ iulie 1964, 61. Ne-am înfipt cu plăcere dinţii în carnea suculentă şi moale. v. rom. octombrie 1964, 28, cf. dn2, m. d. enc., dex, dsr. + Fig. (Despre idei, cuvinte eţc.) ‘ Care este plin de conţinut, de idei sau de savoare (v. s â-vu r o s 2). De mult nu mai căzuse in clevetirea saloanelor. . . un subiect aşa de frumos şi de suculent, vlahuţă, s. a. iii, 102. Cuvinte brutale şi triviale... le şoptea cu intonaţii lascive, cu modulaţii suculente, cocea, s. ii, 277. Nu se renunţă la un bun atît dc suculent, arghezi, B. -54. înjurături suculente, stancu, r. a. iv, 421.' O varietate mai fină, dar suculenta, dc humor verbal, o furnizează în special limbajul pitoresc, ll 1955, 129, 15025 SUCULENŢĂ - 1913 - SUD9 cf. dl, Dm. Pcgini-.de umor, sucute.nl şi satira ,găsco chiar la scriitori ca ţinută gravă. ist. lit. rom. h, 682. Θ sursă de . umor suculent- so oferă limba personajelor, v. bom, ianuarie 19.63, 88, cf. dn2, m. d. enc.,· DiOv.. ■2. S. f.· pl. -Nutreţuri provenite din plante cu -tuberculi'şi clin râdâèinoase. Avînd o' valoare nuliitivă mare, suculentele ne dau.putinţa să facem economii de fura je.-scînteia, 1954, nr. 2 881. Suculentele constituie un nutreţ ^consumat de. locţc speciile .de. animale,. în special ăe-vactle d£lfi.pte, ,ύΐΰρ, ώ. Μ. οΓένο'., bex. . — PL: suculenfi·, -le. — Din fr: suBc!ulcnt, lai. succulentus. SUCULE;\ŢĂ s. I. însuşirea, de a fi suculent (1); savoare (1). Plăliqa dc Snagov. né vom cerca să descriem prjn ce mijlpaçe lin om cù gust. o poate aduce la gradul cel mai-nall .al suculentei, odobescu, s. i, 463, cf.. scriban, D. TocMorui a dispărjil, înlăturat de maşina de tocat, care şfărîmă carnea. strivind-o şi uşcindu-i suculenta, arghezi, ş. xviii,. 113. Eslè.o veritabilă artistă. culinară. .. face mîncări-ie o suculentă, de o sur-, priiă a gustului. cXlinescu, s. 150, cf. dl, dm, m. d. enc ., dex. •♦•Fig. Bogăţie de conţinut, de idei; semnificaţie, farmec deosebit. Epoca s-a amuzat mull de sprinten le pagini narative ale lui Voltaire, pline de suculenta bogată a unui tîlc uşor de desluşit, vianu, l. u. 198. A descris cu.savoare şi suculenţii sănălaleâ engleză. halea, s. T. i, 278. Posteritatea a întors faţa de ta coaja aspră a rodului, nebănuinduîi ■ suculcnţa şi Savoarea miezului, ist. i it. rom. ti, 578,'cf.'DN2, m, d.. enc., dsr. — Pl. : suculente. — Din fr. succulence. i SL'CLMUA vb: I v. sucomba. SUetir s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) TaX'ă mică; farfurioara pe. care se pune ceaşca. Cf. I. GOLESCU, C., PROT. — POP:, Nr 'D., . PONTBRIANT, D., ALEXI, AV. ■ ■ — Pl.: sudujic. ...... . . . — Din fr. soucoupe. ŞUCURŞĂLĂ s. f. 1. întreprindere comercială, bancară s.au, p. e x ţ,., orice Unitate economică dependentă de âjţa, niai mare sâu ceh,ţrATă,,de acelaşi fel,.a g.en-tură, agenţie, reprezentanţă. (2) ; . p, g e u e r. orice instituţie,' asociaţie.,. organizaţie etc. condusă şi controlată ţie o unitate, mai mare.^au. centrală, de acelaşi fel; filială. Ăcişl cşezămînt.. a. scăpai din neniunăfatele nevoi şi' necazuri...... în vreme, că sucursalele lui.. . au. dăinuit, cîţiva ani. brèzoianu, a. 539/16, Ca sucursale erau două cotiipanii de ' vinălori saşi. bariţiu, p. Λ. ii, 419. Am ■ putea spori proclucţiunea noastră... dacă... fabricanţii cei mari ai Europei... ar stabili în România fabrici, sucursalc a marilor lor ateliere, ghica, c:. e.- iii, .80, cf.. prot. — pop., n, d., antonescu, D. Merg în oraş, la sucursala, locală a unei mari .bănci din Paris, caragiale, O. ii, 199, cf. ddrf, barcianu, alexi, λυ., şăineanu2. Avem şi .sucursale. anghel — iosif, ç. μ. i., 101. Diplomat al şcoalci de. co-merf ; trimis comptabi.l la sucursala Băncii comerciale. chiriţescu, gr· 203, cf. resmeriţă, d. Se mai dădu dreptul Băncii. . .de a înfiinţa o sucursală la Galaţi, t^.a.· bogdan, c. m.. 171, cf. şăineanu, d. u., cade. Un grup dinaintea unei ..sucursale a societăţii alimentarfi. lovinescu, c. iv, 173. Am trecut seara pe la birourile, marii sucursale, galaction, o. a. i, 147. In loc'le oraşele şi salcie... există sucursale ale Centralei Cooperativelor. sahia, u. n. s. s. 208, cf. scriban, d. Stăpînul prăvăliei avea vreo zece sucursale, arghezi, s. xx, 158. Avea o sucursală... în oraşul împărătesc, camil petrescu, o. i, 445. Nu-i nevoie decît să.spun o vorbă aici, let una din sucursalele ei din Brazilia, tudoran^ p. 481, cf. dl, dm, dn2. Venise în capitala. Germaniei penlru a verifica operaţiile financiare ale unei sucursale, magazin, ist. 1968, nr. 11, 75. La sucursala judeţeană „Dim- boviţa“. a Băncii Naţionale, .un.grafic. . . relevă că Ιφ beneficiarii au returnat întreprinderii o parte din pro-dusele livrctcsscmTEiA, 1969, nr.'8 192, cf. m. d/enC.', dex,^dsr. <0·. Fi g. Măsură de·jos în sus o călătoare tinără. .·.·, cu.aerul blazai al unui Casanova care a lăseii în fiecare capitală, a lumei o sucursală a inimei ':lai. c. petrescu, e. p. i, 35. Si poate spune că aceasta tară e à sucursală a umanităţii, un rezumai logic şi oarecum abstract al întregii, categorii omeneşti. Ralea, s. t. iii, 125: •2. (învechit) Mêt'oe. Cf. iantonescu., p., 'baronzi, i. l. i, 213/24. ' ; ; ’ ‘ ' — Pl. : sucursale. . - . — Din fr. s'uecursalc. ..... SUCUTÎ yb, IV v. socoti. SUCUT-RÎN adj. v. socotrin. . ■'.·,. ..SUD1 s. η. 1. (învechit) Judeţ. Să adevărăm .partea Albului, pârcălab de moşie din Rădăc.i neşli ol. sud Ar·: giş (a. 1712). bul. gom. ist. iii, 92. Schelet oraş[u]lui din sud iof[o]m[i.]([a] (a. 1775). furnicX, i.- c. 34. Mo-şiia Rătunda. ., din sud Buzău (a. 1802). doc. ec. 71. Hrisovul cumpănii cei vechi ot oraşu Craiovii sud Dolj (a, 1804). tes ii, 323. La moşia Ciupelniţa. . . de sud- Prahova a-ieşit... un lup turbai din pădurice. episcupescu., practica, 315/1$. 2"reti-logofăţ Chiftea Păturică ot-^Bucov sud Saac. filimon., o. i, 127, cf. tdrg, ţ. papahagi, ç, l., brXescu, m. b. 72, scriban, d. 2: '(învechit şi regional) Judecată-. Cf. îdrg, sckîBĂW, d., dl, dm. Ne-a băgat în belea!'... Eu ziceam că Vacă-rea trebuie păzii, poflitn,' au să le mai deie şi sub sudpentru satana dracului: contemporanul, iii, 778'. Dii-te tu ia domnii mari, Ec sudu să mi-t sude'ască On pe. min’mă prăpădească, -bibicescu, p. p. 330.' + (Régional) Judecătorie (Ghilad— Timişoara). Cf.: alJim sn ir h 802/36, (Prin Ban:) Tribunal'. Colii, din timişoara, cf. alrm sn ii h 803/76. — Pl. : suduri. — Din ser. sud. - SUD2 s. n. sg. Punctul cardinal opus nordului, îndreptat in direcţia în care se află soarele^ la amiază în emisfera nordică, miază z.i (1), (învechit şi popular) mia z ă (2), (învechit) a u-s t r u, "ni eri.z i u, (regional) prin i (5) ;p., e x t. parte a globului păniin-.tesCi a; unui continent, a-unei ţări, a unui oraş. ele. aşezată spre acest· punct cardinal; ţinut sudic. Răsăritul .îl numesc est, apusul, ovest, amiazăziy sud. amfi-lohie, g. 2/(?, cf. i. golescu, c. La fieştecare hartă estul sau răsăritul se socoteşte despre mîna dreaptă ; vestul sau apusul despre mîna. stingă; nordul sau miazănoapte din sus şi sudul sau miazăzi din jos. eg 4/2. Miază-noaptea, nord sau sententrie ; şi miazăzioa, sud şi meri-die. genilie, p. 1/21. Ţoale provinţiile aflăloar-e-la sudul acestei linii să rămîie sub donmirea Poifei. asa-ciii, h. 502/49. Mai loate popoarele. Europei numesc răsăritul, ost ; miazăzi sid sau sud. rus, i. i, 22/5. Avem drepi din -dărătul nostru al treilea punt care se numeşte mea-zăzi sau meriziu sau sud. laurian, m. iv, 201/26. Este învederat că la sud ar prefera pe cea galbenă [varietate de sfeclă], brezoianu, a. 109/1, cf.. stamati, d. Traversai apa Rîmnicul care curge pe la sudul oraşului, peli-jhom, i. 129/9. Mă Urcam în balconul cel mare despre sud. sion, r.,453, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, o. Astfel Bîrlaelul spre sud şi Bacăul spre occidinte erau ultimele oraşe ale Moldovei, hasdeu, i. c. i, 3, cf. ddrf, uarqianu, alexi, w., şaineanp2. O pădure din valea Şiretului, la sudul judeţului Suceava, iorga, c. i, -ii, 18. Vîntul bale de la sud. anghel, p. 24, cf. resmeriţă, d., cade. Er:a o iarnă uşoară, mai ales în sud. voiculescu, p. ii, 138. La sudul Dunării a fosl o necontenită fierbere de seminţii, sadoveanu, o. xx, 383, cf. scriban, d. In noul an, să-şi ducă renii.·. , loi mai la sud. i. barbu, j.-s. 91. Unsol expus spre sud poale avea o temperatură. . .: mai mare decît solul expus spre nord. agro- 15033 SUDA - 1914 - SU'DAJ tehnica, î, 92. Regimentul pleacă spre sud: h. lovinescu, t. 276. Porni domol -, la vale, împinsă de o blindă adiere de la sud şi seara ajunse la Tulcea. tudoran, p. 32, cf. ltr, dl, dm. Mai văzuse o minunăţie dinlr-astea în sudul Italiei, barbu, princ. 125. Bal vînturi de la sud. horea, p. 31. De la Alger se merge spre sud, pesle lanţul munţilor Atlas. v. rom. februarie 1964, 93. Aii Îi ii coboară pe români în sudul Dunării: l. rom. 1967, 41.6, Mureşul brăzdează sudul teritoriului judeţului pe o lungime de circa 200 km, jud. rom. .soc. 57, cf. m..d. enc., dex. <0* L· oc. adj. De sud = sudic. Un mari număr de corăbii şi măi virtos austriece să gătesc a intra în Marea Neagră prin cel dintîi vini de sud (de spre amiazazi). cr (1829), 259/24. A/ftairos[uI]. . . trăieşte pe mările de sud şi de nord. j. cihac, i. n. 120/29. Germania, a căreia aşezare face necontenită mestecate de climă călduroasă şi friguroasă de siud şi de nord. vasici, μ. i, 130/14. Maiţiu. . . se vede strălucind cu o lumină roşietă în partea de sud. calendar (1861), Xl/18. In Francia de. . . sud, pun năutul pe lărîmurile cele mai pietroase, brezoianu, a. 107/27. Răşinarul e aşezai la marginea de sud a comitatului Sibiu. păcalX, m. r. 1. Frontul de sud, aceasta né interesează, c. petrescu, i. i, 118. O comparaţie cu ceea ce s-a produs sub acest raport la slavii de sud, la unguri, la greci. . . permite concluzii certe, blaga, in plr ii, 622. De ce tocmai în cele mai rele condifiuni trebuia stabilit centrul comercial, cultural şi politic al provinciei de sud? arghezi, b. 127, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <)> (Adjectival) Avocatul trebuie să surprindă pe juraţi. . . printr-o introducere depărtată de proces, ca polul nord de.polul sud. teodoreanu, M. III, 143, cf. DL, DM, Μ. I). ENC., DEX. + P. e x t, Lumea, popoarele din tarile sau din ţinuturile situate în (sau spre) acest punct cardinal. Să lăsăm această..cultură pe seama sudului, brezoianu, a. 98/27. Şudul'pulea, .·. trimite, . : din plin opere de arlă superioară în bronz. pAJivan, g. |.1·6· Trubadurii provensali produceau marea înflorire lirică - a sudului, vianu, l. u. 137. — Şi: (învechit) sld, siud s. n. sg. — Din it. sud, fr. sud. Cf. germ.’S-ii d eii. SUD vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc.) A îmbina în anumite condiţii de temperatură şi de presiune, realizînd astfel o legătură atomică; a aglutina, a alipi, a lipi, a reuni, a uni. Cf. pontbriant, d., resmeriţX, d., cade. Formele plăcutelor penlru cuţite în plăci sudate sau fixate mecanic (freze, alezoare, burghiuri, cuţite de strung etc.) sînt din nisip umed. ioanovici, tehn. 96. Fonta nu se poale suda în stare solidă deoarece prin încălzire trece la starea lichidă fără a prezenta starea de pastă. id. ib. 104. Pietrele se întrebuinţează... şi la ajustarea cusăturii de îmbinare a pieselor de fontă, sudate la rece. orbonaş, mec. 230, cf. scriban, Ό. Preparate. . . închise în tuburi de sticlă sudate la flacără, sanielevici, r. 234. Pot fi sudale şi metale cu materiale ceramice, cum şi materiale plastice pînă la grosimi de 10 mm. ltr2 xvi, 533, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. -v* F i g. Studiul e bine sudat şi ne oferă o imagine unitară a lui Slavici.. contemp. 1948, nr. 111, 5/6. O amintire scumpă, sudată în viaţa ta, ajunsă aproape un reflex, românia literarX, 1969, nr. 60, 1/3. (Refl. pas.) Cunoştinţele lor nu trebuie să se rezume la siihplă teorie, ci trebuie să se lege, să se sudeze de munca practică, sahia, u.r. s. s. 132. ^ R c f 1. pas. Din cauza presiunii ce se exercită asupra tablei. . . şi datorită temperaturii înalte, marginile tablei se sudează. ioanovici, tehn. 151. Ţevile. . . se sudează autogen sau electric, soahe, maş. 217. Table puţin curbate care se sudează şi ele pe loc, prin sudură autogenă, contemp. 1955, nr. 52s 3/2. Oţelul de construcţie perfect sudabil. . . se sudează în orice condiţii practice obişnuite . . . fără tratament termic înainte sau după sudare, ltr2 xvi, 506. -f Tranz. şi refl. Fig. A (se) forma, a (se) stabili relaţii de prietenie, de dragoste, de stimă etc.; a (se) apropia din punct de vedere al ideilor, al senti- mentelor; a (se) închega, a (se) lega, a (se) uni. în ciuda unor mici fricţiuni. . . colectivul se sudează curîÂd şi se arată dornic să muncească, v. rom. ianuarie 1954, 182. înfrigurarea zilelor acelora li apropiase pe toii unul de altul, sudînd unitatea lor familiară, τ. popovici, s. 4:88. în 1961. . . la Teatrul de Comedie se suda o nouă echipă artistică destinată succesului, τ august 1964, 92, cf. dex. 2. Refl. (Despre oase, ligamente etc.) A se lipi la loc (după ce au fost fracturate, tăiate etc.); a se prinde (V 2). Cf. scriban, d. [La bătrîni] vertebrele se reduc de volum şi., uneori, se sudează intre ele. parhon, B. 55, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. Refl.' (Despre particulele unui cuvînt) A se alipi unul de altul, formlnd un singur cuvînt; (despre cuvinte) a forma unităţi frazeologice; a se aglutina, a se alipi, a se reuni, a se uni. Cf. dl, dm, dn2. Pentru a evita confuziile, de la aceşti térmeni s-au format sintagme de tipul,,aparat de măsurat“, „maşină cu aburi“, . . . ,,cameră obscură“. . . etc. Unele au devenii adevărate compuse. . ., dar altele nu s-au sudat suficient. l. som. 1967, 494, cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind. : sudez. — Din fr. souder. SUDABIL, - adj. Care poate fi sudat. Otelurile cu un conţinut în carbon mai măre decît 0,3. . .0,32 % nu sînt sudabile decît în anumite condiţii, ltb2 xvi, 506, cf. DL, DM, DN3, Μ. D. ENC., DEX. — Pl.: sudabili, -e. — Din fr. soudable. SUDABIUTÂTE s.,f. Calitate a unui métal, a unui nlaterial plastic etc. de a fi îmbinat prin sudare cu alt material. Sudabilitatea lor [a bronzului şi a aramei] este [în],. funcţiune de compoziţie, orbonaş, mec. 405. Sudabilitatea unui material. . . e determinată dc totalitatea proprietăţilor fizico-chimice ale materialului de bază şi ale materialelor care participă la procesul de sudare. LTR2, Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. soudabilité. ■Sût)Ac s. jn- (Mold.) Şalău1 (Lucioperca sandra). Cf. DDRF, GHEŢIE,». M., BARCIANU, ALEXI, W., şXlNEANU2. în Mçldova de Sus se numeşte sudac, în Moldova de Jos şi în Muntenia şalău, antipa, f. i. 19, cf. TDRG. Şalăul — sudac în unele p&rU din Moldova, atila, f. 322, cf. RESMERIŢX, D., CADË, SCRIBAN, D., BXCESCU, P., 53, DL, dm. Vine cioful de Ia baltă... Cu suducul în pohod Şi carasul în năvod, alecsandri, p. p. 386, cf. h i 61, xi 437, xii 608, xvi 112, 321, marian, nu. 718, — Pl.: sudaci. — Şi: sudùc s. m. Din ucr. cy^aK. . SUD-AFRICAlV, - s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din una dintre populaţiile indigene ale Africii de Sud sau care este originară de acolo; (la ni. pl.) populaţie, popor, naţiune care locuieşte în Republica Sud-Africană sau in Africa de Sud. Cf. DL, DM, FORM. GUV. I, 46, L. ROM. 1975, 176, DEX. 2. Adj. Care aparţine Africii de Sud, Republicii Sud-Africane sau sud-africanilor (1) ; privitor la Africa de Sud, la Republica Sud-Africană sau la sud-africani ; originar din aceste ţinuturi. Cf. dl, dm, dex. — Pl. : sud-africani, -e. — Sud2 + african. Cf.fr. s« d-af ricain, germ. stidafrikaniscli. SUDÂJ s. n. îmbinare a unor piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc. în anumite condiţii de temperatură şi de presiune, pentru realizarea unei legături atomice; aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare (1), sudat1, unire. Sudajul constă în Unirea la cald a două piese metalice în aşa fil, ca locul de legătură 15039 SUDALMĂ - iôiè - SUDAftË să formeze cu părţile adiacente un iot pe cti posibil omogen. IOANOVICI, TEHN. 162, cf. DL, DM, DN2, DEX, DSR. — Pl. : sudaje. — Din fr. soudage. SUDALMĂ s. f. (Popular) înjurătură; ocară (1). Şi acolo au trăit vii pînă a treia zi, cu multe sudălmi şi ocări spre Mehmet. ureche, l. 174. Sudalmă şi ocară mare iaste, cînd să face cu lucrul, tntr-acesta chip, cînd va tăia neţi ine barba altuia, prav. 229, cf. simion, dasc. let. 201, m..costin, ap. qîdei, 339. Iară spurcatul [Împărat], neputînd răbda sudălmile, îl bătu cu vine,de bou pre svîntul. dosoftei, v. s. noiembrie 109v/5. Ocări şi sudălmi le, audzea cu urechile, neculce, l. .80. Cu mari blăsiămuri şi sudalme pe Pardos şi pe Corb tncărcînd. cantemir, i. i. ii, 212. Biruit-au pre tirani, n-au băgat în seamă sudălmile, n-au socotit muncile (a. 1703). bv i, 448, cf. anon. car. ISus Hristos. în loc de a afla într-însa [in cetate] pocăinţă şi umilinţă, afla sudălmi şi necinstiri, antim, p. 180. Să nu iasă din gură vorbă defăimătoare, numiri ocarnice, sudălmi. carte treb. i, 90/18. Pre unii cu rea sudalmă şi ocară i-au batjocurii, varlaam — ioasaf, 136t/26. Să cade a să opri de sudalme, de ocări şi de batjocuri şi de vorbe necuvioase. micu, l. 197/3. Pre uli{e mai multe jurămîn-turi şi sudălmi se află decît pietri. maior, p. 111/60. [Se fac] expediţii cu porîhci de taină, spre sudalma unii ţări (a. 1699). fn 72. Iubirea cătră învăţătură nici odinioară nu se împarte pruncilor prin bătăi sau sudalme. petrovici, P. 66/10, çf. lb. De curvie, de sudalme şi de beţie sî! fugă. teampe, o. s. 114/11. Oaspătul ocarea înfricoşate sudalme. bărac, t. 61/29. Începură a-l îm-proşca cu pietre, urmîndu-l cu sudălmi şi cu ocări pînă acasă, negruzzi, s. i, 225. Le trăgea o sudalmă la toti şi pleca iar la munte. vlahuţă, s. a. îi, 519, cf. ddrf. Şi voci de mari sudalme străbat mai greu ca gerul, coşbuc, p. ii, 189, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdro. Directorul izbucni într-o sudalmă cumplită. agîrbiceanu, a. 349, cf. resmeriţă, d., cade. Eraii sudălmi şi ocări şi ameninţări, toate topite într-un vacarm asurzitor, rebreanu, r. ii, 130. Bombăni surd, probabil o sudalmă, c. petrescu, o. p. i, 250. Primi jos un potop de sudalme. cocea, s. i, 42. De la o vreme ne-am săturat cu toţii de sudălmile lui. vlasiu, a. p. 343. Să scrîşneşti din dinţi şi să arunci sudalmă de hazna numai cînd o vezi. teodoreanu, m. u. 20. Omul se opri, mormăind o sudalmă împotriva unei asemenea muieri cu toane, sadoveanu, o. x, 555. In juru-i gloata s-adună Cu pofte şi sudălmi de călător, pillat, p. 244. O sudalmă cumplită i se coborî pînă în vtrful limbii, dan, u. 67. Tocmai ei ieş înaintea Golestilor cu furci şi cu topoare, urlînd sudalme. camil petrescu, o. ii, 660. Aruncaseră jandarmilor ocări şi sudalme. stancu, r. a. v, 238. Plutonierul zbiera comenzi şt sudalme. v. rom. martie 1954, 55. Au rostit sudalme. Pas, l. ii, 97. Se abătea asupra mea palma şi sudalma, preda, i. 57, cf. dl. Toată casa răsuna de zgomotul lăzilor tîrîte, de sudălmile soldaţilor. τ. popovici, s. 490, cf. dm, m. d. enc., dex, caba, săi.. 1-00. . — PL : sudălmi şi sudalme. — Şi: (învechit) sldâlmă (anon. car.), (regional) sudâlnă (Com. din curăţele — beiuş) s. f. — Din inagh. szidalom. SUDÂLNIC, -Ă adj. (învechit) Certăreţ- Muiarea sudalnică [scoate pe om] den casa ei. biblia (1688), 4432/58, cf. tdrg, scriban, d. — Pl. : sudalnici, -ce. — Sudalmă + suf. -nic. SUD-AMERICĂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţiile de bază ale ţărilor din America de Sud sau care este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie, popor, naţiune care locuieşte Sn America de Sud. Cf. iordan, l. r. a. 227, DL, DM, FORM. CUV. 1, 168, DEX. .2. Adj. Care aparţine Americii de Sud sau sud-ame-ricanilor (1) ; privitor la America de Sud sau la populaţiile ei; caracteristic Americii de Sud sau sud-america-nilor; care este originar din America de Sud. Cf. dl, DM; DEX. — Pl. : sud-americani, -e. — Sud2' + american. Cf. fr. s 11 d - a m é r i c a i n. SUD-AMERICĂNCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţiile de bază ale ţărilor din America de Sud sau carè este originară de acoio; sud-americană (v. ind-americanl). — Pl. : sud-americance. — Sud2-f-american -f suf. -că. SUDAMÎNĂ s. f. Erupţie cutanată de vezicule mici pline cu lichid clar, care apare după transpiraţii abundente sau în cursul unor boli febrile. Cf. m. d. ENC., DEX. — Din fr. sudamtna. SUDĂN subst. (Chim.) Colorant organic solubil în solvenţi organici, Întrebuinţat in special la colorarea unor produse petroliere albe, ca benzina, petrolul, în scopul denaturării acestora. Cf. ltr2, dc. — Din fr. soiidan. SUDAftÉZ, -A s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte diii populaţia de bază a Sudanului sau care este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Sudan. Cf. dex. 2. Adj. Care aparţine Sudanului sau sudanezilor (1) ; privitor la Sudan sau la sudanezi; originar din Sudan. Înrudirea este deocamdată dovedită numai în interiorul următoarelor grupe: limbile sudaneze, limbile bantu, limbile buşmene şi hotentote. graur, i. l. 210, cf. dex. + (Substantivat, f.) Limba vorbită de sudanezi (1). — Pl. : sudanezi, -e. — Sudan (n. pr.) -f suf. -ez. SUDÂR s. n. (învechit) 1. Giulgiu cu care se presupune că a fost învelit capul (şi trupul) lui Cristos, după ce a fost coborit de pe cruce. Petru... află... sud-ariul, adecă măhrama cu care era tnvălit capul svenfiei sale [lui CristosJ. varlaam, c. 93. Ce însemniază ccoperă-mînturile a discosului şi a potiriului ?. . . Aceastea sînt tn locul şudqriului carel(c) acoperita pre fota lui /|[us] în mnrmînt (a. 1680 — 1700). gcr i, 244/31, cf. gheţie, R. M., barcianu, alexi, V.’., tdrg, cade, scriban, d. 2. Batistă (de şters, probabil, sudoarea). Basma.. . de şters: sudariu. helîade, o. n, 339. — Pl.: sudare şi (rar; m.) sudări (budai-deleanu, lex., alexi, w.). —Şi: sudâriu s. n. — Din slavonul nSr- άρ<·°ν SUDĂRE s. i. Acţiunea de a (se) suda. 1. îmbinare a unor piese din metal, din ceramică, din material sintetic etc. în anumite condiţii de temperatură şi de presiune, pentru realizarea unei legături atomice; aglutinare, alipire, lipire, sudaj, sudat1 (1), unire. Cf. suda (1). Cf. pontbriant, d. Operaţiunile ce se pot executa prin forjare sint: întinderea. . ., tăierea ..., sudarea, ioanovici, tehn. 112. Prin sudare se înţelege împreunarea a două piese metalice în aşa mod, îneît porţiunea, de îmbinare şi metalul pieselor să formeze un tot omogen, oreonaş, îiîec. 3.83. Sudarea prin rezistenţă, unde se lasă curentul electric să străbată suprafçtfq de sudură, soare, maş. 63. La sudarea prin topire, transferul picăturilor de metal e însoţit de reacfii chimice energice între metalul de adaus şi mediul înconjurător. ltr2, cf. dl, dm. Rezultctul sudării se· numeşte sudură. der. S-a încercat fixarea din nou a şinei pe ţevile armei respective cu alice, prin sudare, vîn. pesc. octombrie 15048 ŞWjDAim'’ - 1916 - StJDÏ .1964, 2, cf. pn?,..m. j). enc., dex, dsr. <φ>- F j g, G piesă de ţeatrue scurtă, şi nu e timp.pînd să se. facă acea sudare înirelnume şi personagiu, jbr&îjjsanu, s. l. 74s îmi dau şi eu seama de unele imperfecţii sau mai exacl.de unele sudări inabile din aceste poezii, v. rovi. decembrie .1963, 152. 2. (Lingv.) Alipire a unei particule’la un cuvînt sau a-unui cu vînt la altul; aglutinare, lipire, reunire, unire. Cf. suda (3). Gramatica spune că procesul de sudare Încă'nu s-a încheiat, cel puţin ln'unele construcţii: românia literar.X, 1970, nr; 10-8, 10/4. Proces de sudare u două cuvinte, dsr. ■ — Pl.: sudări. — V. suda. SUDĂRII) s. η. V. sudar. ; -.SUDAT1' s. .τι.. îmbinaré a unofc piese dîh metal, dm ceramică, din material sintetic etc. in anumite condiţii de temperaturii si presiune, pentru realizarea unei legături atomice; aglutinare, alipire, lipire, reunire, şudaj, sudare (D, unire. Sudatul ţevilor, dl, cf. dm, dex. Sudatul metalelor< dsr. -·. ... -· V. suda. ' SUDAT2, -A adj.. 1. (Despre piese din metal, din sticlă etc.) Care este lipit prin sudare (1) aglutinat, alipit, reunit, unit. Cf. s u d a (1). Ţevi turnate şi sudate. NQţrt. ,PTiQP.-27. Calorimetrul cu ghiafă. ... cpnştă dintr-un réfiipiênt. R de sticlă avi’nd forma ş,i măţimea uneLfpru-bete. de peretele căreia.este s'udct'un tub. dc. sticlă, .marian — ţiţeica, piz.’ii, 9,6, cf. dl, dm. <0» F i g. Episoadele principale [ale naraţiunii] sînt sudate fără..să existe o' legătură, organică între ele,. românia literară, 1971, nr·:’ l'2ü, 13/.2. + "Ei g. (Despre familiej 'grupuri de danièni etc.,) Cărfc'este bazat pe relaţii de prietenie, de dragoste,' de stimă; închegat, legat, unit. .Cf. suda (1). hi general toi colectivul. . . e bine 'sudat., baranga, I. 157. Se creează condiţii penlru formarea şi închegarea unor colective unitare şi bine sudate, oî 1968, nr. 932, 4/6. 2. (Despre oase, ligamente etc.) Care s-a lipit la loc (după çe a fost fracturat, tăiat etc.). Cf. suda (2). Cf..'dl, dm. 3.,:(Despre" particulele unui cuvlnt) Alipit unul de altul, formînd un singur cuvînt; (despre cuvinte).care forţnea.z.ă unităţi frazeologice; aglutinat, lipit,, reunit, UlrttoQt.-.s ».d a. (3). JVii se precizează, dacă este un pno-nţirae sudat, cu valoare., relativa,, sau de un grup format de.iun pronume demonstrativ, urmat.de: unul relativ, no* M.ânia. :j,iterarâ,' 1970,. nr. 108, 10/4. Cuvinte: sudate. DSR. . . . . ... - ..... -· Pl.: sudaţi, -te. V . suda. ... .. . SUDAŢIE s. f. 1. Pro.vocare a unei transpiraţii excesive prin mijloace terapeutice, iii scopuri curative; p. ext. transpiraţie (1), înnăduşeală, După ce facem cîte doua orc suduţi'e, nc îiUîlnim pe efieiul- faeu-lÿi^eà.mil petrescu, l>. 112. Baie generală de aer cald cu :m4aţie. .\oievuESCV,:.:h. Λ4, Diolinuă sudaţia şi reduce secreţia urinară· enc, ..agr.·:i, 3,64, cf. dl, :dm,-.l.: noM.. 195.9, nr,. 6; 88.,· her^.-dn2,· d. . med.,, m. d., ;bn.c., UBS, dsr. ... . 2.,; (Bot.) EliminaTe a apel de .către plantă la nivelul stomatelor, acvifére. .Cf. der, m. :d. enc. 3. (Chim.) Procedeu de separare a componenţilor cu- puncte de topire diferite dintr-un amestec, prin încălzirea .Înceată şi progresivă a unui bloc din acest amestec. Cf. dt, ltr2, dl, dm, der, dn2,· M. b. èÀc?,· DÎ2S. ' - : ’-f Pl·: stfddţfî. .—''Şi: (învechit) su,da{iüpe ş. f. dn2. ; -*.l)in lat. sudatîo,, fr. sudation.' SUDAŢIXJ1VE s. f. v. sudaţle. SÎJDĂ s. f. v. sodă. - - SXJDALIVĂ s. f. v. sudalinâ. SUDĂTURĂ s. f. (Regional) înjurătură (Teregova — Caransebeş), Cf. h xviii 284. Sudătmi de tot felul. ib. ” .. ’ ~ " ' ' — Pl. : sudături. ■. , ~ Cf. s u (1 u i. SUD-COREEAiy, -A s. ni. şi f., adj. 1. S. m. şif. Persoană .care face parte din populaţia de bază a Coreii de'Sud sau care este originară de acolo; (la rn. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Coreea de Sud. Cf. DEX. 2. Adj. Care aparţine Coreii de Sud sau sud-coreeni-lor (1) ; privitor la Coreea de Sud, sau la sud-coreeni; originar din Coreea de Sud. Cf. déx. .--Pronunţat: - rc-ean., — Pl.: suă-corecni, re. . — Sud2 + coreean. Cf. fr, s u d> c‘o r eré n. ........ SUD-DUNĂREAn, -A adj.-Care aparţine teritoriilor situate în sudul2 Dunării sau popoarelor, de acolo^privitor la acţşte teritorii sau la popoarele lor; originar din sudul2 Dunării. Se vor .dezvolta sub influenţa culturii bizantine, prin intermediul statelor slave sud-ditnă-rene. rosette i. sl. 22, cf. dl, dm., form. cuv. i, 167, M. D. ENC.., L. ROM. 1975, 176, DEX. . — Pl.: siid-dunăreni, -e.- — Sud2 + dunărean. . SUD-ËST s. ή. sg! Punct cardinal ^secundar situai în direcţia bisectoa’rei unghiului format de direcţiile sud2 şi est; p. e x t. parte a globului, pămintese, a unui continent, a unei ţări, a unui oraş etc.-aşezată Intre sud2 şi est în raport cu un punct, o regiune etc.; (invechit, rar) sud-ost. Epirul, carele, este despre sud-eşl, ar, fi o parie de. a Albaniei, amfilohie,,G. 18/6, cf. i. golescu, c..Sint şi patru punturi laturale între punturile cardinale ... sud-est, între miazăzi, şi răsărit, genilie, p. i/26, cf. negulici, prot. — pop., n. d., antonescu, d. Una din dceşte regiuni.. . are forma unui réctangh: ce se întinde de la sud-est cătie nord-vest. arhiva, ,. 224. Dé la Alba-lulia mai apucă.o a cincea ramură spri sud-est, prin Sibiu.către pasul·. Turnului-Roş...XE'NOPO'i^ I. R. I, 193, cf.. BARCIANU, ALÇXI, Vf., ŞĂINEANU?, RES-nieriţX, d., cade, scriban,. d. E fuitună. grea de Ui vest, silindu-né să mergem spre sud-est. ... ca să nu luăm valurile chiar în .traderş. .TttBoiiÂN, ..o. 277, cf. DL, DM, DN2, f O.RM. CUV.. I, 32, M.".D. ENC., DEX. ■— Din Ir. sud-est. SUD-ÉSTIC, - adj. Dé la sud-est; spre sau dinspre sud-est (ln raport cu un punct, o regiune etc:); (învechit,-rar) sud-ostic. Urmele vieţii lor, esenţial deosebite de cele alt popoarelor Europei'centrale şi sud-es-ticc..., constituie documente, pârvan, g. 5, cf. res-ΜΕΗΐχΧ, d., dl, dm, dn2, .m, p.,.3SNÇ·r dex, .·♦■ Care este propriu,, specific, ţărilor sau popoarelor din, sud-est: Toi în plin tradiţionalism sud-esiic râmînem şi. çu vasele cu picior, pârvan, q. 193. . *. — Pl. : sud-estici, -ce. — Sud-est .+ suf. -ic. SUDÉT s. m. v. sudit. SUDÉUCÀ s. f. v. sidelcă. . SUDÎ yb. IV. Tranz, ,1. (Prin Transilv. şi jiriii Şah.) A judeca. Cf. tdhq, scriban, d’.,. dl, dm. Dii-ie'.tύ ,la domnii' mari, Ei.. '. V să rrti-l sudească. ii, BICESÛÜ, . P. P/ 330,'cf. NPVACOVICiU, C. B. 19. 2, (Regional) A condamna (Ghizătău Lugoj). Cf. alb sn iv h 99.7/76. L-o sudit pă allta-nchisoare. ib. 15063 ■SUDIC - «17- - SUDIŢIE 3· (Prin Ban.) A destina. Cf. .«amulescu, e..s. 189. Aşa i-a sugil lui norocul (bine ori: rău). Com.; din 11 anat.· . ....... ■ · — prez: ind.: sudesc. ' ' \ ' ' ■ ." ■.·■ ^-.Din ser.· sudiţi; ...... - ;·. Sή1C,-*Ă adj.-Care este situat, tn. râpor-t eu ; un punct, o regiune etc., la (sau în,-spre) sud2; care-provine (sali este originar) din sud2; Care aparţine sudului21, popoarelor din. sud?; austral, meridional (1), de sud,..: ;y.., . s u d2, . (învechit) . ‘ meridionalicesc; ■ V. a n ,t:a.r cti c. . Do[v]ă vase. engleze de. .negoţ, au găsii in luna fevruarie 1831 .un nou pămînt in. ,mana sudică (de. k.mţazăzi). ar (.1832).,:'3162/2.6. Vasul franţe-z. .·, .întur.nin'dţi-s_ă .în Frantia. de la . Calcula, între gradai ■:&5 Si. 5.0 minute dé .lăţimea sudică. . -. au văzut plutind ■multe, sloiuri de. ghieţă. cn (1832), :1081/32.. Rasa mala-ică....... lăcuind-, pe -,in$ulile :mării siiidice. .pih la oşt-IXidia.. j. ,ciitA.Q',.- i: N. .17/7, cf.: elEm., g. 27/22... Sîo retras de- la 1er mui nordic ai rîului·. Grande cătră cel sudic.:asachi, l.. 131/28. Elefantul din. As ia-., trăieşte în părţile· sudice (de ţţme.ază.) a - acestui, continent... ic. VUM, (1.840),·.47Î/.1.5. El nu.Sta putui, nc.şle ni ci-pe litoralul sudic,..-has.peu, 'i.:e. i> 153. .Dccia. ApiiUnsis se întindea înpartea s.udiaă. a Transilvaniei . pînă .pe din- sus de A.lba-Iulia. xenopol·; i. r. .1, 158, cf. barci-anu·,.AtEki, w. Viţii era..., cultivată la.extrema Urnită siidică.a ţinutului geţic. pârvan, g: 137, Desemnul sudic e în ,,cqrccterele‘‘ din opera liler.ară,,:.în'.melodia, din miizică. ibrăileanu, s. l. 4.3, cf- cade. Ziua de .april venise-de pe coastele sudice, ale Italiei., teodoreanu, m. m,. 408. Creangă n-art nevoie de . glosai ui special-al editoril/>rxdeeţt 4n- insula- Munteniei şi în. Ardealul sudic. sadoveanu, ..Q>. xix, ;3.8èi'.JSîngele-i sifdic. U .fçce . să fie ,-,foc, pară.şi pirjol“. id..ib; χνι, 506, De la .Conslan-tinopol se aduc,.. ,..·■,, fructe. sudice: lămii, portocale. oţetea,-..T. v. 45. Se află aici, da extremi lalea sudică q colinei,..două. piramide., bogza, C....Ç, 194.· Piinlr-o .scufundare a blocului, sudic, al marii Plctforme rusé, marea. începe.. ,. să se extindă. Ænçéscu,. g,. 18, . Sini ..qïte plante , din laliludini mai sudice, agrotehnica, r, ■IjQO. Magellana văzul, pe ţărmul sudic, focurile indi'geni-/pr. ţud.oran, p, 537, cf. dl, dm.. Se înlorceali. cocorii din. sudice ţinuturi:.. ;labiş, ţ. .33, .Versi.nlu.l sudic \se prezintă .sub -forma .unei ·., faleze înalte,'probl.. ;.geqgr. ii, 2Ù3. Străbate partea sudică ci,deltei,yJn, pesc.’ august 1964, · 14, cf. dn3. O galerie ■ de existenţe. umane· marcate dcyuri temperament sudic ardent, cinema, 1968, nr. ' 7, IX-, Mureşul.... formează frumosul sau..defileuin _ppr- ţiunea Zum-Lipova, şeparînd, astfel Carpafii Occidéi)l(-l:i în grupa lor sudică şi nordică... jud;: rom. soc* 57, .çf, m'. d. enc., dex. .·$· .(Snbstgntiva,!): Persoană, -care face parte dinţr-o populaţie care trăieşte în/regiunile de sud2 ale globului sau care are însuşiri, specifice oamenilor din sud2. Tarlarin de Tqraşcon e un sudic înflăcărat. hai.ea, s. τ. 11, 116. . . , ...... — P].:· sudici, -ce. — Şl': (învechit) siiădiiŞ -Ş adj. -- Sud2 · suf. -ic. . SÎIDINĂ s i ţn.' (Regional ; în. superstiţii) Flăcău sortit ca? bărbat'unei fête (Secăşeni — Oraviţa). Cf, alrtix, â8. Să-l vină sugina / fişoru cari ir.a fi.rîndui,! dăbărbat. ib., cf. GĂmuliîscu, e.. S.189. ..'.... ··.·.· ; — Pl. : sudine. - - ' · '■ - ■' - ■ ’ -· Din ser. sudiiii). ‘ . .. .. . .. ■ -■ SÜDÎST,-Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m: şi jf. Adept .al politicii statelor din sUdi# Statelor Uniţe ale Americii, în timpul ràzboluûii de secesiune. [Lincoln] a fo'siâsă-sinat în 1365. de către nn ,,:fsudisţ“ fanatic, der tir, 132, cf. DN, DKX. ................................... ••‘•2; Adj;"Citr'e apârţift'e Siidiştilor (1) ; .privitor la s]»r Geherai'sitdist; vulîescu, p. ‘92'. [Lee] cômàndânt siiprem al arrrtatei siidisle în Răztoiul cibil' din S.U.A. m. d. enc. 1 359, cf. dex. ■ Pl. : sudişti,--sie., — Sud2 -f. suf. -ist. Cf. fr. s udiste. SUDÎT s. m. Locuitor din ţările române aflat sub protecţia unei puteri străine şi avînd prin aceasta dreptul la o jurisdicţie specială, la anumit-e· privilegii fiscale etc. de care nu se bucurau pămîntenii; p. gener. ..Qrice sapus străfn. Acum; din pricina suSifilor,- păgubeşte' mohastirea;(a. 1785). ^urigarîul, i, 106. Dă poruncă . . .. a plăti neguţătorii sudiţi nemleşti -pentru marfa ele Ţâra Turcească ce vind aici : cîte cinei la sută (a. 1803). Doc. ec.: 72.'. Răscoală întră sudiiii săi. maior, t. i, 53/23. VOlf starostele de sudiţi al Agl.enliei vechil: bel:-Diman, e. 84/33. Sudi(ii englizeştÎ şi franluzăşti au fit i-ral iarăâ-sUpt pTotecţiaşi autoritatea. acésto'r Ocirmiui-i ar (Ï829), 582V48. Sudiştii't-iişi vor dobîndi în toată întinderea Imperiului Otoman atît pe uscat cît şi pe "măre .întreaga şt desăvlrşita slobozenie a negoţului, cr (1829), . 286i/22. Nu se. văr-.osebi idintr-această-dâre: pentrii '-ph-tenlă .decîl numai-acei iudiţi străini cari îşi-vor ficè-né--goţul cil ardic'ata. reg. org, 36/17, cf.. 1. golescu, ti. ^Bucureştii], au la.,. 1S0 000 l-ăcuitori. . din -eare'SăQ •preoţi,. I 800 sudiţi.. genilie, ,g. 215/7', cf. vâ-liaH, v. Visarioâ .era bosniac, prin urmare:-sUdit otomanu ba-riţiu, p.. a, i, .423,, cf, stamati?"D. Sudit chesâro-erătesc. .rom:, lit. 191/20, cf. ..polizu. Era poruncă.-.. să riu supere pe,siidi{i. (supuşi străini)., $ă nu le .ptfie cudriir.. ghica, s.; 527. 104·. sudeti.-i. ionescu, m.- 186. Cei mai mulţi dintre .[evrei] sînt sudiţi. ··.ALEesAtjDiii, τ. 1 393. O paeinieă ·. conlocui re·, a românilor: siid»ţi- cu.-celelalte naţiuni alăturate... odobescu, .s. .1, 505,' cf. -ddrf, gheţie, R,.M>,j BARCIANU, ALEXI,.V/J, SAINÏÏANÛ3:. Ca S& SCapt -de dajdea negustorilor... ei si înscriau. :la consulate·, făcîndu-se sudiţi. iQhga, ç. i. 11.,: 203, cf. tdrg,. r^sme-RiŢĂ, d.. Sub .numele . de sudifi .se cuprindeau toii cei supuşi linei protecliuni străine., in:· a. bogdan, .c. m. 102. Dregătorie înfiinţată. ... .de Cctrcgea pentru a judeca dintre supuşii, sirăi.rii şau sudiţi. bxil.. com. .ist. iii,, 48, ef. cade. Deşi sudit, acesla.â por nit. numai decît,în careta făcută pe măsura iui. voiculescu,·.!’:: 11, 18·. Se numeau sudiţi iQcuitorii veniţi din .altă ţară. iordan, 'r. 205, cf.. scriban,; d. Mulţi [români} s-du făcut, sudiţi; ruşi sau austrieci ..dobîndind astfel iin' avantaj nepreţuit penlru afaceri, oţetea, ţ._ v, 45. Dumneata. . . eşti. mi se pare sudit, nu? Nu eşti pămîntepn. camîl petrescu, 0, ii, 322, cf. p.L, DM,, m. D. enc.-j.bex, graiul, i,: 178. — Accentuat şi: sădit.. .tdrg,· Cade. — Pl'^..sităiţi. — Şi: (învechit) sudé! s. m. ..·--■·■ ·■; - - — Diri it. suddito. . SUÎDIJÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Care aparţine sudiţilor, referitor, la sudiţi. Păzind o.rînduiula pontu-filori alar.ifii sudiţeşti, or şa fi că în.âăsiulare jeluitorilor'sau... să înştiinţeze. Înălţimii Tale (a.' . 1832), doc. ec. 277. Fu numit funcţionar la postelnicie, Ia oficiul ,,pricinilor sudiţeştiu. ap. tdrg, cf.‘ scriban, d., Dl, dm. " — PL : sudiţeşti. — Siidit + şuL -esc. ’ SlipiŢÎE s: Ï/ (învechit)'l..Calitate de sudit.; Qnyţ-cMt) şudiţirfe. Plătesc la. stăpînii lor care le dă su(iiţ'Îg, şi' pînă Ia taleri iio pă a/f.(λ. 1811)'. doc., ec.118. Pof-ieşte pe însemnaţii mai jap neguţători, şi. alte obraze. V. ca să se. înfăjoşeze ei la cânţelaria acestui consulat cu dovezi, şi documenturi încredintătoare atît de sudifia lor cît şi de plată dajdielor, cr (1831), 3,562/ll, cf. Scriban, d. . 2. Colonie străină din ţările române aflată sub protecţia şi jurisdicţia unei puteri străine. Consulii sirîa-geau, penlru.. folosul lor, pe evrej la şudiţie, iorga., c. 1. hi,· 148. Cca mai bogată, s.udi-ţie era acea ruşasoă; eâ cuprindea tot felul de neamii/i.,îptr-însa, n, a. bogdan, ci m, 1.02. ·.,. .. — Sudit -f- suf. -ie. ·,■■-.■..■· ■ - 15069 S CD1ŢÎ Κβ - i9iè - SUdoaîîë SUDIŢÎRE s. f. (Invechit) Calitate de sudit; (învechit) sudiţie (1). Iar alţii în putere dă sudijire nu să supun (a. 1823). furnică, i. c. 330, cf. τ. papahagi, c. l·., sfc iv, 317. — Pl. : suditiri. — De la sudit. SUDOÂBE s. f. I. 1. Secreţie sărată, alcalină şi clară a glandelor sudoripare eliminată (sub formă de picături) prin porii pielii, cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei; apă; înnăduşeală, năduşeală (1), transpiraţie, apă sudorală v. sudoral, (regional) asud, nă-buşeală (3), năduf (3). V. s u d a ţ i e (1). Şi spre lîn-gedzi purta mîreştergura de sudorile gţeaţeei cepului. cod. von.2 2T/9. Sudorile lui era ca o picătură de sînge picîrul pre pămînt. .n. test, (1648), 100r/14. (Maria] cu măhtăm[i] albe ştergea sudor//[e] bolnavei (a. 1692). gcr i, 300/30. Spre agonisirea şi ctsligarça cinstei sudorile trupului destule sînt. cantemir, i. i. i, 58. Sudorile, carile de pre armăsarul ca şîrlaiele curea. id. jb. 97., cf. lex.. mars. 247. Vine de faţă un călăreţ, cu grabnică alergare,... suflînd el şi cu nevoie poprind calul ce-i curgea sudorile. aethiOpica, 46ÿ/11. Mulţimea sudorilor ce varsă poate prin întîmplare să-i pricinuiască vreo uşurare, ist. am. 94r/16. Plugarii... îşi şterg sudoarea şi să odihnesc cu gazeta în mînă. cr (1829), 31/15. la pune mina, mamă, ·. Pe frunte, ce sudoare/ heliade, o. i, 186. Nu sti uită nicicum la sudoarea ce curge de pe . fruntea lor. buznea, f. 32/6. Ochii săi scînteia, sudoarea curgea ca iin rîu pe faţa sa cea înfocată, id. p. v. 108/17. Avînd sudori pre faţă. bărac, a. 48/9. Sudori după fruntea lui ştergînd. aristia, s. 49/18. Dionis, lungit în. patu-i, tremură tn friguri, cu buzele uscate, cu fruntea plină de sudoare. eminescu, p. l. 62. Rămase înecat de sudoare, caragiale, o. i, 31. Curgea sudorile de pe fiul împăratului : şiroaie, ispirescu, l. 254. Fruntea lui Dan se broboni de su doare, vlahuţă, s. a. iii, 113. Picuri de sudoare ce curgec.u de pe faţa bucătarului, bacalbaşa, s. a. i, 172. Că iată-l scăldat în sudoare, Şi-acu, e tăcere prin văi. coşbuc, p. ii, 15. îşi ştergea sudoarea de pe fruntea sa galbenă şi zbîrcilă. delavrancea, h. t. 230, cf. can*· drea, f. 1.9. îşi ştergeau din iuţeală broboanele de sudoare. chiriţescu, gr. 27. Fruntea i se îmbroboni de sudori, rebreanu, p. s. 127. Avea fierbinţeală mare, simţea cum i se scurgea sudoarea în boabe ude pe frunte. mironescu, s. 13. Un bob de sudoare lunecă pe şira spinării, brăescu, o. a. i, 101. Eram murdar de sudoare şi praf. g. m. zamfirescu, m. d. i, 16. Toată vremea a tăcut şi-şi ştergea fruntea de sudoate. sadoveanu, . o. xx, 53. Ajungeam acasă leoarcă de sudoare, stancu, iii. i. 127. îşi şterse sudoarea ăe pe frunte, tudoran, p. 165. Produsul glandelor sudoripare este sudoarea, un lichid toxic cu miros variabil şi gust sărat, belea, p. a. 559. Fruntea i se îmbroboncse de sudoare, preda, r. 395. Pe frunte i se ivise sudoarea, barbu, g. 36. Cît tuşi, broboane de sudoare îi năpădiră fruntea, v. rom. decembrie 1964, 65. Suflă greu şi-şi şterge... sudoarea amestecată cu ploaie, bănulescu, i. 8. Şter-gîndu-şi fruntea de sudoare s-a înclinat ca un adevărat cavaler să-şi ceară scuze, românia literara, 1970, nr. 79, 6/1. fr (Urmat de determinări care indică felul) Fruntea i se acoperi de acea sudoare îngheţată ce se răşpîndeşte asiipra noastră cînd inima oboseşte. heliade, l. b. i, 125/20. Sudoarea rece ièse pe tot trupul şi pieliţa după mîine se zbîrceşte. cr (1831), 1421/9. în odaie şede a un ţărean pe a cărui frunte sta sudori reci. fm (1840), 151/19. Sudoarea rece curge pe fruntea mea pălită: “r. ionescu, c. 155/13. Tutunul aduce... o slăbiciune nespusă, un leşîn la inimă, un tremur tn tot trupul cit sudori răci. î. ionescu, b, ç. 98/10. Sudori aci reci, eci fierbinţi îi acopereau chipul, caragiale, o. ui, 192. [Bătrînii] îi ştergeau într-una de pe faţă sudoarea rece. bujor, s. 48. Sudori reci îi năclăiau fruntea şi obrajii, galaction, o. a. i, 299. Nasturi de sudoare rece le strălucesc pe frunte, i. botez, b. i, 27. ll privi o clipă ţintă şi-şi şterse fΓμntca de sudoare rece. sadoveanu, o. xv, 42. O sudoare rece îi tnmuia tîm-plele. camil petrescu, o. ii, 20. Le-au trecut.. . iarăşi rînduri de sudoare rece. vornic, p. 96. Pe spinare îi curgea sudoare rece. preda, d. 45. Sudori calde şi reci i se scurgeau... pe spinare, τ. popovici, s. 200. fr Fig. Fruntea ta [ţară] e plină de sudoare şi de pulberea bătăliei, russo, s. 136. Căni roua e sudoarea privighetorilor. blaga, p. . 345. fr (învechit, rar) Baie de sudoare = baie de abur. Aproape [de vulcanul Puţuoli] se află băile de sudoare, as/chi, l. 292/2. fr Loc. adv. (Popular şi familiar) în (sau cu, ori din, sau, Învechit, Intru) sudoarea (sau sudorile) frunţii (sau feţii) = cu preţul unor mari eforturi; din greu, cu osteneală. în sudorile feaţiei tale veri mînca pîinea ta. po 21/2. întru sudoarea feţei tale vei mînca plinea ta, biblia (1688), ap. tdrg. întru sudoarea feţii tale vei mînca pîinea ta. antim, o. 224. Trebuie a mînca pîinea sa fnfru sudoarea f&pi sale. carte treb. i, 26/1. Dulcele roade ale pămîntului ce nu le au decît de la darnica natură şi din sudoarea feţii lor. pleşoianu, t. ii, 194/27. Trei ceasuri întregi ei sutră mereu în sudoarea frunţii. gane, n. hi, 135. Aci era.. , în Tîrgul Neamţului profesor, de unde cutreiera munţii în sudoarea frunţii. creangă, a. 135. Jos, ara omul în sudoarea feţei, iosif, v. 159. Mi-am agonisit ce am în sudoarea frunţii, sadoveanu, o. x, 373. Putem trăi... muncindu-ne pă-mînturile, văzindu-şi fiecare de ceea ce-o agonisit cu sudoarea frunţii, lăncrănjan, c. iii, 481. (învechit şi regional) Cu sudori = pasionat, fervent; cu zel. Cu sudori să ruga, varlaam, c. 76. Veniţi, fraţi, veniţi surori, Tot cu mănunche de flori, Cu făclii şi luminări Şi mă plîngeţi cu sudori, gcr ii, 344/20. fr Expr. A-l trece (sau a-l cuprinde) sudori reci sau sudorile = a transpira abundent din cauza emoţiei, a spaimei etc.; p. ext. a avea mari emoţii. Ştrec sudori teci cu cutremur de tnecăciurie. episcupescu, practica, 249/5. De vreo zece zile avem fierbere şi pregătiri... încît te trec sudori reci. rebreanu, p. s. 246. Făcea fiţe-feţe şi-l. treceau sudorile, camil petrescu, u. n. 234. Pe protopop îl trecuseră sudorile, îl înfierbîntase ciuda, voiculescu, p. i, 124. M-au trecut sudorile şi m-am tras înapoi... Aurică a ieşit In tindă, cu pistolul îndreptat către mine. lăncrănjan, c. ii, 58. Slăbea din picioare şi-l cuprindeau sudori răci cînd se gîndea că. . . fata lui nu va şti să facă după porunca împăratului. şez. i, 101. (Cu schimbarea construcţiei) Sudori reci îmi cuprinseră faţa şi-mi umeziră toată piejea trupului, mironescu, s. 157. Sudoii îl treceau pe bă-ietan. -galaction, o. a. ii, 180. (Popular) Sudoare (şau sudori) de moarte sau sudoarea (ori sudorile) motţli = 'sudoarea (I 1) care acoperă corpul înaintea morţii sau, p. ext. care este provocată de o emoţie puternică, de spaimă ori de o oboseală inare. Stingerea leprii, a năbădăilor, a. bubelor lui Iov şi a céi înfricoşaţi sudorii de moarte, episcupescu, practica, 231/2. Şterge... sudoarele morţii după fruntea noastră. marcovici, d. 35/5. Ciialanţi varsă sudori de moarte muncind, drăghici, r. 10/26. El ascultă cu spaimă. .. asudă necontenit sudori de moarte, vasici, m. ii, 42/29. După o luptă de gigant, trecînd pe fruntea bătrînului sudoarea... morţii, sta să cază turtit sub greutatea fearei. pelimon, i. 229/30. O sudoare de moarte scăldă tot trupul lui Zibal. caragiale, o. i, 65. Cînd magazinul de artă gemea de cumpărători, Babîghian. . . trecea prin sudorile morţii, călinescu, s. 72, cf. dl, dm. Şi varsă sudori de moarte, alecsandri, p, p. 377. Şi de ce-mi umblaţi Pe la miez de noapte, Cu sudori de moarte, teodorescu, p. p. 92. Pe line numai te bată: Tot doruţ de sînătate, Ca pe noi sudori de moarte. bîrlea, l. p. m. i, 6. El se deştepta Şi mi-l auzea Pe la miez de noapte Cu sudori de moarte, balade, ii, 265. 2. Fig. Muncă grea şi obositoare; trudă (2); chin. Că sudorile bunătăţilor şi nevoinţele priimesc curei sînt prinşi de trufie, coresi, ev. 389. Cu preaget de darurile tale iale ne răcoresc sudorile' noastre (a. 1620). moxa, ap. gcr i, 57/5. Ostenelele şi sudorile ior să fie spre pierzare (a. 1766). uricariul; xiv, 5. fie 15071 SUDOARE - 191Ô - ÎSUDORÎFÎC năcaz şi de sudori ts bolnavi pe zi de cinci ori (sfîrşitul sec. XVIII), e. kogXlniceanu, let2. iii, 282/38. Fieş- ! tecarele fş va lua plata sa, după lucru şî sudoarea sa. I carte. treh. i, 252/4. Primejdiile, ostenelile, sîngele şi sudorile mele fură puse în cumpănă cu nemiloasa şi groasa ocară, heliade, l. b. ii, .10/5.. La ce dar attta mUncă, atîta sudoare pentru triumfuri de un minut? marcovici, c. 86/15. Nici te-ntreabă cînd mănincă , rodul tău cel din sudoare, conachi, p. 291. Săracii... işi cer o părticică de pămînt..., părticică răscumpărată I pe atîtea veacuri cu sudorile lor. kogXlniceanu, s. a. 213. Boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde, că vor putea ocupa iarăşi posturi ca să adune nouă avuţii din sudoarea ţeranului. negruzzi, s. i, 150, cf. polizu. Trăiesc şi se hrănesc din sudoarea şi din munca săracului, ghica, c. e. i, 72. Din sudoarea [ţăranului] ... se scot mijloacele materiale pentru susţinerea : edificiului fictiv, maiorescu, critice, 81. Acele mi- ; lioane [ale bogatului]... pe cel sărac apaşă, Şi-s supte , din sudoarea prostitului popor, eminescu, o. i, 59. ; Nu filozofia-l face pe om înţelept sub soare Ci mintea ; cea sănătoasă cîştigată cu sudoare, coşbuc, p. ii, 135. ■ Voi, cei-mai buni copii ai firii, Urziţi în lacrimi şi . sudoare, goga, p. 8. Sînt mari .averi domneşti, strîn- ·. soarea, rodul ,Atţtor lacrimi şi sudori cumplite, iosif, ; p. 27. Mica mea proprietate, cîştigată cu sudoarea unei ■ munci cinstite, rebreanu, r. i, 36. Stăpînirea nu ţine ...din sudoarea ei asemenea muşuroaie de lene şi de prostie. i. botez, b. i, 69. Sfîşiasem. . . cămaşa pe care testa o cumpărase din banul lui cîştigat cu sildori. o. m. zam- ■ firescu, sf. μ. N. i, 21. Şi-a îngrăşat burta şi dini sudoarea altoru şi-a strtns aurul, visarion, b. 119. Nu cîştigi banii la belciuge, ti clştigi cu sudoare, stancu, μ. i. 218. Acasă aducea bănuţii pe care-i cîştiga cu sudoarea lui de copil trudit prea de timpuriu, v. rom. mai 1954, 84. Avuţia lor, buna lor stare, este făcută din sudoarea şi sîngele muncitorilor, τ. popovici, s. 524, Adună pe călugări... tnfăţişlnd mulţimii trupurile grase şi păcătoase a celor cc se îmbuibau din sudoarea săracilor, barbu, princ. 104. Are ochi, mîini şi picioare, Poate munci cu sudoare, zanne, p. ii, 341. + (învechit, rar) Agoniseală. Sudoarea vieţii streinii-mpărţesc. aricescu, a. r. 51/6. + (învechit, rar) Operă1 (2). Nu o dată îmi Vinea să arunc loată a multor ani sudoare în foc: budai-deleanu, lex. 3. (Prin Ban., prin Transilv. şi prin Mold.) Spumă (2) (la cal). Cf. alr i 1 111/35, 218, 229, 251, 36J, 516. 4. (Regional) Igrasie (Somova — Tulcea). Gf. alr sn m h 847/682. II. (Bot.) 1. (Regional; şi in sintagma sudoarea calului, borza, d. 140) Mierea-ursului v. miere (II a) (Pulmonaria officinalis ). Cf. conv. lit. xxiii, 1 054, Tdrg, resmeriţX, d., panţu, pl. 296, şXîneanu, D. U., CADE, SCRIBAN, D., 'BORZA, D. 140. 2. (Regional) Mama-pădurii v. mamă (Lathraea squcimarià). Cf. borza, d. 96. 3. Compuse: sudoarea-calului = a) (Popular; şi in compusele sudoarèa-capului, cf. conv. ut; xxiii, 1 054, BRANDZA, FL. 556, PANŢU, PL. 296, BUJOREAN, b. l. 394,.enc. agr. iv, 330, borZ/>, d. 119, sudoarea-ca-lulul-puturoasă, cf. brandza, fl. 105, borza, d. 120) osul-iepurelui v. os (1) (Onosis repens). Cf. LB, POLIZU, HEM. 1 921, CIHAC, I, 269,. CONV. LIT. XXIII, 1 054, ddrf, brandza, fl. 105, barcianu, grecescu, ' fl. 163, alexi, w., n. leon. med. 63, şăine/.nu2, can-DKEA, F. 308, DR. V, 305, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL. 296, CADE, SIMIONESCU, FL. 215, BUJOREAN, Β. L. 394, ENC. AGR. IV, 330, SCRIBAN, D., BORZA, D. 119, H I 19, III 209, x 3, 30, xii 308, xiv 436, xvi 96, 103, 146, 159, com. mariai, com. din straja —rădXuţi, şez. x, 129; b) (regional; şi în compusele sudoarea-cahilul- puturoasă, borza, d. 120, sudoarea-capului, id. ib.) osul-iepurelui. v. o s (1) (Onosis spinosa). Cf. borza, d. 120; c) (regional) iarba-şarpelui (Echium vulgare). Cf. borza, d. 63; d) (regional) dumbeţ (Teucrium chamaedrys ). Cf. id. ib. 168; e) (regional) sudoarea-Iap- telui = 'captalan (Petasites hgbridus): Cf. polizu, cihac, i, 269, conv. lit. xxiii, 1 054, brandza, fl. 262, barcianu, grecescu, fl. 289,. alexi, w., şXîneanu2, resmeriţX, d., panţu, pl. 296, cade, borza, d. 126, şez. xv, 15. — Pl. : sudori. — Şi: (invechit) sudor subst. anon. car , aristia, s. 27/2, philippide, p. 67. — Lat. sudor, -oris. SUDOÂSĂ adj. f. v. sodoasă. SUDÔM s. n. v. sodom. SXJDOMl vb. IV. v. sodomi. SUDÔR1 subst. v. sudoare. SUD0R2, -OARE s. m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de sudare. A împărţit mulţimea la meserie de arhitecţi, de tinctori, de. sutori,... fierari şi olari. aristia, plut. 181/31, cf. nom. prof. 6. Explicarea intimă a fenomenului formării arcului comportă detalii care nu interesează pe sudor, orbonaş, mec. 410. Sudorii se numesc dupa fèlul sudărilor pe care le execută, şi anume: sudor electric, sudor de gaze... etc ltr2. Cum trece sudorul cu flacăra lui prin metalul ce vrea să-l unească, banuş, b. 110, cf. dl; S-a calificat repede sudor, preda, i. 101. Peste cîţiva ani unul o să fie sudor, altul fierar, v. rom. octombrie 1958, 34, cf. DM, DN8, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sudori, -oare. — Şi1: (învechit, rar) sutôr s. m. — Din fr. soudenr. SUDORÂL, - adj. Care se referă là sudoare (I 1) ; care produce sudoare; de sudoare. O anumită sensibilizare a centrilor sudorali, prin căldură, este deci necesară pentru apariţia acestui reflex, parhon, o. a. i, 315, cf. dl, dm. Creşterea secreţiei sudorale creşte termoliza şi invers, abc săn. 353, cf. dn2, m. d. enc., dex. fr Apă sudorală = sudoare (I 1). [Reflexul] reţine încă apa sudorală atîta .timp cit nu are o nouă cantitate de lichid la dispoziţie, parhon. o. a. i, 315, cf. dl, dm, dn2. — Pl. : sudorali, -e. — Din fr. sudoral. SUDORIFÉR, -Ă adj. (învechit) Sudorific. Cf. i. golescu, c., prot. — pop., n. d., alexi, w. fr (Substantivat) Sudorifere adecă fcc sudoare. învXţXtură, 90/8. Brilioanca. . . întrebuinţată ln farmaceutică ca sudoriferă şi depurativă. enc. agb. i, 500. + (în sintagma) Glandă sudoriferă = glandă sudoripară v. sudoripar. în textura ţeluloasă de sub piele se aflu glandele sudorifere a căror canal secretoriu strebate dermul ca un spiral, polizu, p. 133/15. — Pl.: sudotiferi, -e. — Din fr. sudorifère. SUDORÏFIC, - adj. (Despre plante, medicamente etc!) Care provoacă sudoare (I 1) ; care stimulează secreţia glandelor sudoripare; (învechit) sudorifer. [Rîia] o tractă cu deepeţii sudorifice, băuturi purgative. brezoianu, a. 575/8. Un infuziu (ceai ) d-o rădăcină numită. Serpentaria şi rădăcina de Aristolochie, Sint bune remedii sudorifice. isis (1859), 1652/12, cf. antonescu, d., pontbriant, d., barcianu, alexi, \v. Socul, bozul, leuşteanul sînt sudorifice. şXîneanu2. Plantele c:ci înşirate sînt sudorifice numai dacă sînt luate sub formă de ceaiuri fierbinţi, bianu, d. s., cf. resmeriţX, d., cade. Frunzele şi rădăcinile [de q.da-gaci]... au proprietăţi aperitive, sudorifice şi depura-tive. enc. agr. iv, 243, ef. scriban, d., dl, dm, dn2. Principalul medicament sudorific, pilocarpina. . . a fost folosită în trecut tn tratamentul uremiei, d. med., cf. m. d. enc., dex. fr (Substantivat) Sudorifiţile sîni 15070 SUDORlPAR — 192Ô _ SUDUI bune la începutul febrelor eruptive... în-tot felul de răceli, bianu, t>. s. ' — Pl; : su'ăbrifici, -ce. : Din fr. sudorlflque. SUDORlPAR, -A adj. (în sintagrpele) Glandă sudori pară — glandă cutanată ftibulară simplă; caTe secretează sudoare (I 1). Glandele sudoripare,. care fcc sudoarea, sînt nişte tuburi ce străbat epidermul înfun-dtndu-se în derm. bianu,; d. s.: 579. Glandele: sudoripare secretă sudoarea, enc. vet. 65, cf. cade, scriban, d. Fibre care tn timpul regenerării lor au urmat un traiect aberant şi au contractat conexiuni cu vasele cutanate şi glandele sudoripare. parhon, o. a. i, 319. Glandele pielii sînt de două feluri : glande sebacee şi glande sudoripare. belea, p. a. 559, cf. pl> DM. Glanda sudoripqră, glandă ln forma unui tub, încolăcit la baza dermei şi deschis ta suprafaţa pielii, der ii, 566, cf. dns> form. .cuv. i, 189, m.. D. enc:, dex. Chist ■ sudori par = tumoare benignă dezvoltată din glandele sudoripare. Simtomel.e. chistelor sudoripare trebuie... verificate şi completuite prin mai multe alte observaţii spre a se putea întocmi istoria acestei bole. pat. chir. 86r/22. ■ — Pl.: sudoripare. — Din fr. sudoripare. : SUDORÎŢĂ s. f. Muncitoare specializată în operaţii de sudare. Azi, cele două sudorile sînt mîndre de titlul pe care l-au cucerit, scînteia, 1952, nr. 2 382, cf. dl, dm. Maria, sudoriţă'la secţia vagoane, a scris de-ta Herculane. scînteia, 1960, nr. 4 862, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sudorile. — Sudor -f suf. -Hă. SUDÔS1 s. n. (Regional) Loc dosnic (Rîmnicu Vilcea). Cf. lexic reo. 86. — Pl.: sudosuri. -r Sud2 -f dos. SUDÔS2, «OÂSĂ adj. v. şodos. SUD-ÔST s. n. sg. (învechit, rar) Sud-est. Marinarii le însemnează cu ... SO .(sud-ost), NV (nârd-vest), SV (sud-vest). laurian, m. iv, 202/17. — Din germ. Süd-Ost. SUD-0STIC -A adj. (învechit, rar) Sud-estic;. In partea 'sud-ostică a forturilor turceşti, odobescu, ap. DDRF. " ' — Pl. : sud-ostici, -ce. — Sud-ost + suf. -ic. SUD-OVÉST s. n. sg. (învechit, rar) Sud-vest. Despre sud-ovest [să încungiură] cu Mediterană. am-filohie, o. 121/23. — Din it. sud-ovest. SUDRÎU,-ÎE adj, (Nord-estul Munt., prin vestul Dobr. şi prin sudul Mold.; despre oi) Care are lina neagră amestecată cu albă. Cf. or. s. vi, 63, h i 345, ii 3, 79, 80, 203, -261, 274, chëst. v 75/20, 40, 73. * (Regional; despre cai) Care are părul de mai multe culori (Vidra — Panciu). Cf. chest. v 76/94. — P-l. : sudrii. — Cf. suri u. SUB4ÙÉSi s. n. sg.'(învechit; rar) Sud-vèst. Cf: I. GOLES.CtJ, .C., NKOUI.ICI. — Din fr. Şud-ouest. . . SUDÛC s, m. v. sudac. SUDUÎ vb. IV. (Popular) 1. Tran z. şi i ntrau z. A înjura; a insulta. Cela ce va începe întăi a sudui. . . să va certa. brav. 115. Cela ce-trimite- pre altul şă îndeamne. pre jxeştine să 'suduiască.. :. pre - ci-neuüi ib. 222. Au suduit în.gura mare pe Petehii. Iştiurn seidarinl Ivi Racolii. m. costin, o. 1,61. începu aţîpp suduind pre. ologul: dosoftei, V. s.: noiembrie 118Τ/34. ■O trăgea de păr şi suduia rău. >ύ. (1680),^ 35*j&4. Şi suduia nărodul pre. Moisir biblia· (1683), .1103/48. Ce doamna Liii. Vasi'lii-Vodă l-aii.probozit şi au-. început a-l blăstăma şi a-l sudui.. neculce, l, 117. Cel ce suduie pe preot, pre însuşi Domnul nostru suduie, antim, . p. 67. Şi l-a suduit înaintre besericii pe Şimion (a. 1710). bpl> .com. ist. ii, 269. Du'naan suduia pre H[risto]s. Mineiul (1776), ■ 143vl/6. Toţi-îl purta rău cu -cuvinte ,grele. Iară el. nuri suduia pe ei trwp.oi. bucavna, 68/20.. Am auzit pe Bottzoae şuduind (a. 17.84). ş.tefanelli, ». c. 154, Au început « sudui :pre sluga sa:. ţichindeal, f. 9/22.' Suduindu-l· [pe- măgar], l-.qu ‘scoş:. dinltă dînscle afară, id, ib. 359/23. Blăstămaţii ies afară.':, ■. amarnic ocăiînd şÎ:şuduind, beldiman, e: 23,/8. Oştenii cu defăimare de faţă îl sudui ia. -id. o... 92/1.0; èf. -lb., valian, v. Mulţi. . . îl suduia cu posomorîre,-w (1843), 221V/31. Băibatul mă bqte şi mă suduie., alexandria, 162/5. Belind-o, suduind-o [pe copilă] o tot îmbitnçea în silă. bolliac, o, 99. Româncele... nu fugeau de voinicii noştri, . bombănind şi suduipd ca '.posacele de bulgăroaice. oijobesc.u, s. m, 570.. Suduia mereu.· cara-.GIALE, .O. I, 55, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, Λν., ŞĂINEANU2, tdrg. începea ş-o suduie mit, şi cînd erau lucrători străini în:caşă. aGîrbiçeanu, ş. 489, cf, res-:meriţă, p; Şt nu vă sfădit, Şt mă suduit.. diaçonu, vr. 29, cf. cade. Oamenii înconjurai ă cerdacul stri-gînd, suduind. rebreanu,.. r. ii, 129. Sudui de clocoti şura. mironescu, s. 58. Numai noaptea-îi auzim cum cală şi se schimbă, şi suduie în limba. Iar. c. pëtrüScu, î. ii, 15. Mă pipăia cu degetele suduind de sfinţi, vla-sru, A. P. 28. Boii nu trebuiesc suduiţi nici bătuţi, fiind, marhăle Domnului, pribeagu, . P. ii.' 70. Mirii la dulăi şi-i sudui ca să nu se mişte din covrurile lor, sadoveanu, o. ix, 33. Cînd n-am mai putut răbda, l-am suduit pe acest Cocule.ţ Forăscu.jd. ib. xvn, 416. Simion... suduia prin curie de credeai că-i pică foc din gură. dan, u. 28, cf. scriban, d. Vătaful. a început să suduie de mamă, camil petrescu, o. i, 239. Omul. . -, îşi suduia şi-şi lovea mai departe calul, stancu, ş. 224. Vătafii şi nazirul umblă prin bordeiCj strigînd^suduind. v. rom. mai 1954, 182. Se supărăşi ei şi. voi să^V suduie. t. popovici, se. 423, cf. dm. Căruţaşii' spătoşi suduiau caii năduşiţi, barbu, g. 21. Stiiga şi măs.uduia ca pe-un .corturar. lăncrănjan, c. ii, 12, cf, m. d. enc., dex. Şi, pe dată ce-l vedea,. Numa-n gînd îl suduia., teodorescu, p. p. 597. A prins, a su4ui şi a batjocori pe bietul Pepelea, sbiera, p. 19. El mă suduie prin..ccs255,; 259, 283, 305, 343, 394, 418, 770, -960. A b s o 1. ■ Odată, cum veghia pe plan, ih puterea nopţii, văzu o , .arătare ocărind şi sudind că de ce nu seceră oamenii' Şine? rădulescu-codin, î. 166. · — Prez. ind.: sûdui şi (învechit şi regional) suduieşc. î ;t- Şi: (învechit) sudul vb. IV...a.non. cAÎp.j dk. iv, 'i.59. . — Din magh. szidni. SUDUIALĂ s. î. 1. (învechit şi regional) înjurătură; . insultă. Cf. i: oolescu, c.,: polizu, scriban, d.‘ Nu se apucase là harfă cu el. Nici nu-i ceruse· socoteală de ■■ suduială. stancu, d. 189, cf. dsr, udrescu, ol. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Mustrare (1).. Cf. u-■ DRES. CU, OL. - ι . . — Pronunţat: -du-ia-, — PI.; suduieli. . : · — Sudul + suf. -eală. SUDUÎRE s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a su du i. 1. înjurătură; insultă. Cf. su dui (1). Cî.budaî-d'e- ï ekanu, lex., i. golescu, c., lai, ddrf, barcianu, ; RESMERIŢĂ, D. 2. Mustrare (1). Cf. sudui (2). Cf. polizu, lm, ' BARCIANU, alexi, w. — Pl.: suduiţi. i ·· V. sudul. SUDUÎT1 s. n. (înveehit, rar) Faptul de a sudui'; j înjurătură; insultă. Cf. ddrf: ·φ· Lo c.. v b. (P.e- ; gîonal) A lua la suduit (pe cineva) = a înjura (pe ci- j neva). Cf. udrescu; ql. — V. sudul. SUDUÎT2, -Ă adj. (Popular) înjurat; insultat. Robotise în silă şi. numai su.diiit, . batjocorii, loviL 0. M. zamfirescu, m. d. i, 224, cf. pribeagul, p. jî’',57. Λ'βύ adus pe arm.âştil mare, boţit, . ghiontit şi suduit dihainteâ căpitanului Petr'ea. sadoveanu, o. xviri, 394; <0* (Substantivat) Să va certa după cum va fi voia giudeţului^ . . şi. cum va fi şi cel suduit şi ocărit. prav. 248, cf. ddrf. .. '' i , , - i ■ ■ — Pl.: suduifi, .-te. ..... ' ■ V. sudul. ...■■· .- . .. SUDUITÔR, -OÂRE s ; m. şi f:, S. ni. şi fi, adj. (învechit) (Persoană)· care înjură.1 ‘D'epururia şi acesta să Ha certa ca-'şi'-un suduitoriu (î n j il r ă t o-r i u munt.)'prIav.. 222, cf.. dosoftei, moi,.' 65, i.. oo-LESdU, c., ddrf, barcianu, cade. . ' "2. S. ni. si f. (în'vèchit, rar) Persoană care mustră1 (2). Cf. barûianIj,' ALe5ci;.-w. Cela cè'va sudui pre omul j cel 'domnesc. . : hefiirid în slujbă domnului, nu să .va ; certa, ca un : suduitbrin ' frii ή Ş'tr' g ţ o r i u ' : ΜυΗ,τ.) j de domnie:' prav.' 70,‘;cf·. ŞARibiANU, λχεχι,. yt.' ‘ '. ’. '· ; — Pl.: sudiuton,· -pâre.· · — $1; (învechit) suduito- j riu, -oâre, s.iduitôr, -oare (anon. car.) s. m· $i%>. adj,· j — Sudul.+suf, -tor. . ,·'.... SUDÎJIT0R1U, -OĂRE s.!ra.! şi f., adj, v. sudui tor. SUDU1TÛRÀ s. f. (Popular) 1. înjurătură; insultă. Oamenii sînt răi şi pricinaşi în Podeiti.,. Ocări. . batjocuri..., suduituri, caragiale, O. i, -55, ' cf. ddrf, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. ’Cum intră în cazărmi, îi. luăm ai sudiiilura."c.ÎMilar, n. i, 159,. Qf. DL, DM, M.. D. ENC,, DEX. ... λ. .· 2. Mustrare (1);. Cf. m. d. enc. — PL : suduituri. ■ ■ — Sudul -f suf. -tură. ■SUDÙM s. n. v. sodom. SUDUMA vb. 1 v. sodomi. SUDUMÎ vb. IV V. sodomi. SUDUMÎT s. m. v. sodomit2. SUDÙR s. f. 1. Operaţie de sudare (1); rezultatul acestei operaţii; p. e?ct. locul în care s-a realizat îmbinarea pieselor sudate. Cf. .cade . . Fixarea plăcilor se face prin sudură sau prin şuruburi (fixare mecanică ) ioanovici, tehn. , 259. în ultimul timp s-au realizat progrese. . . reuşind să se facă. . . sudura prin contact. orb'onaş, mec. 44, ,cf. ds, scriban, d. Termocuplul este construit dintr-o sudură de 2■ metale diferite, enc.. tehn. i," 216. O sudură este. . . o lipitură între două piese metalice, şi şe. face din acelaşi fel de metal ca piesele. soare, maş. 61, cf. graur, e. 72.. Prin -sudur.ă se înţelege rezultatul sudării. ltrs, cf. dl, dm. Rezultatul sfudării] se numeşte sudură, deşi iv, 543. Aceste calităţi se pierd la temperatura la care se execută sudura. vîn.. pesc. octombrie 1964, 2, cf. Dn2, m. d. enc!,,dex. “υ*. (Prin analogie) El se manifestă prin o sudură perfectă a altoiului şi a port-altoiului. enc. agr. i, 159. + Atelier, secţie, întreprindere etc. îii.care se execută operaţii de sudură sau se învaţă tehnica sudării pieselor; p. ext. meseria sudorului. Te bag la sudură să cîştÎgi.Şi tu o pîine. preda, m. s. 118. 2. F î g.. Legătură strînsă; îmbinare; închegare. Aceasta probează că sudura părfilor [sintagmei] ei alcătuitoare a ajuns sau este pe cale să ajungă la stadiul final, iordan, t. 491'. Centrul de greutate al poemelor trebuie căutat fn zona .unde se săvîrşeşte această sudură. contemp. 1948,' nr. 109, 5/2. Revistele şcqlare asigură .eo.ntinuitateaj sudura, dintre generaţii, oî, 1968, nr. 932, 2/2,. cf. Μ. D.; ENC., pEX. — Pl. : suduri.· ’ : — Din fr. soudure. . SUBURÔS, -O.AsA adj. (învechit) Care se face cu sudoare (2). După Suduroasèlè ostenituri şi în toate părţile fără 'préûgét alergături slujbă '(ăiea' asupră-mi am luat spre cel' âe'obşte 'folos în ceaştă sară a să isprăvi nédejdpiesc. cantèmir,' ι. I. ir, 122v [Nobilul bărbat] suferind suduroase osteneli şi grele cheltuieli, s-au sir-guit a' plăcea maie'Stătei ‘noastre, şincai, hr. i, 353/36. Pentru 'aceea tirăneşte el slăba'sa muiere, care scutirea, te se pare că o are de la bărbat, ό plăteşte cu urgisiré şi cu ‘sudur'oa&ă murică.' f'm (1843), :2i22/19, cf; tdro-, SCIilIiAN, d. . . ■ ’ ’ —.Pl.,;. suduroşi, -aace.. ' ■■■ " : — Sudoare + suf, ros. . SIJD-VÉST s; n.. sg. Punct cardinal secundar, situat in direcţia bisectoareî unghiului format de direcţiile sud2 şi vest; p: ext. parte a gk/bului.pămîfitesc, a unui continent, a unei ţări, a unui oraş etc. aşezată intre sud? şi vest în Raport cu un punct, o regiune etc.; (invecfiit, rar) siid-ovest, sud-uesţ. Süd-vest,' intre miazăzi şi apus. genilie, p. 1/27. [Punctele cardinale] le însemnează cu... SV (sild-vest). laurîân, m. iv, 202/18,;.cf. PftOT, ΕΟΡ.;, N. D. .BARCIANU., ÀLEXI, VV., şăineanu2, resmeriţă, d.,. cade, SCRIBAN, Dv. ltr2, DL, DM, DN2, Şj,48, M^.D. ENC„, DEXj DSR. Locul unde apar a*esti'''rbmûûi 'eiste ’ Macedonia ' dè sud-vest. Panaitescu, .c. r. 123. — Din fr. sud-ouest, germ. Sfid-vvest. . SUD-VÉSTIÇ, -A adj. De la sjid-vestj: spre, sau dinspre sud-vest (in raport cu..un punct, o'regiune étç.) Cêa'din,..urmă prezintă, o, porţiune sud-vesiică'în care1 pfedomhesc' .depozitele 'diasice. arhiva, ’ i, . 228. Expansiunea getică spre SV... ne arată... chiar punctul de plecare al migra]iei getice şi anume Dacia sud-vestică: Banatul şi Oltenia, pâbvan, g. 281. Éolo- 15105 SüMbï - 19^2 - ÎSUFËRi nizări din Moldova au fost posibile şi în partea sud-ves-tieă a Galiţiei. drăganu, rom. 411, cl. dl, dm, dn2, M. D. ENC., DEX. . — Pl. : sud-veslici, -ce. — Sud-vest 4- suf. -ic. SUÉBI s. in. pl. v. suevi. STJEDÉZ, -Ă s. m. şi I., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Suediei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Suedia; (rar) suedian (1), (învechit) svez (1). şved (1)· Cf. DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2. Acel suedez care veni la Leon-Vodă... fu luat de acasă de boieri cu rădvane. ioroa, c. i. i, 154, cf. resmeriţă, d., cade. [Finlandezii] cu vremea, supuntndu-se disciplinei de viafă a suedezilor, s-au ridicai din starea lor primitivă, sadoveanu, o. xx, 333, cf. scriban, d. Numele de locuitori ai ţârilor şi al oraşelor sînt formate, tn fiecare limbă, în mai multe feluri:. . . dk la Suedia, suedez, graur, e. 16, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine Suediei sau suedezilor (1); privitor la Suedia sau la suedezi; originar din Suedia; ca al suedezilor; (rar) suedian (2), (învechit) svez (2), şved (2). Secretar la ambasada svedeză la curtea de Constantinopoli. asachi, l. 721/4. [Prusiei] i se promisese Hanovra şi Pomerania svedeză. filimon, o. 11, 102, cf. şăineanu2. Amlndoi agenţi suedezi. iorga, c. i. 1, 211, cf. resmeriţă, d., cade. S-α întîm-plat. . . să fie anunţată o vizită a unor gazetari elveţieni, olandezi, danezi, spanioli, suedezi. . . din ţările neutre, c. petrescu, î. ii, 66. Povestea. .. a scris-o.. . autoarea suedeză Selma LagerlUf. sadoveanu, o. xx, 481. Profesorul suedez. . . se pregătea pentru un bombardament superior, bogza, a. î. 637, cf. dl, dm. Limba suedeză, limbă germanică vorbită in Suedia, der. Şcoala suedeză e îndatorată literaturii Selmei Lagerlûf. cinema, 1968, nr. 7, 5. Populaţia capitalei suedeze a crescut, flacăra, 1969, nr. 5, 30. Presa suedeză a publicat numeroase articole şi fotografii, elogiind arta interpretativă a dansatorilor şi soliştilor, scînteia, 1969, nr. 8 142. Avînd în vedere rigiditatea puritană a societăţii suedeze, ei nu se pot iubi. românia literară, 1971, nr. 118, 24/2, cf. m. d. enc., dex. .ţ. (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de suedezi (1)· Cf. dl, dm, dex. A tradus opere literare din engleză, ftanceză, spaniolă, idiş, suedbză. românia literară, 1969, nr. 29, 20/1. Gimnastică suedeză = complex de exerciţii fizice care constă din diferite mişcări ale corpului, pentru dezvoltarea musculaturii şi a agilităţii. Pînă atunci, duş şi gimnastică suedeză tn fiecare dimineaţă, c. petrescu, o. p. i, 219. Entuziasmat pină la delir de progresul regimentului în gimnastica suedeză, brăescu, o. a. i, 22: Ridica picioarele în sus, ca într-o figură de gitnnastică suedeză. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 72, cf. teodoreanu, m. iii, 297. Făcuse cîteva mişcări de gimnastică suedeză umblînd prin odăiţă, sadoveanu, o. xii, 522, cf. dl, DM, DEX. — Pronunţat: su-e-. — Pl.: suedezi, -e. — Şi: (învechit) svedéz, -ă s. m. şi f., adj. — Suedia (n. pr.) + suf. -ez. SUEDIÂN, -Ă s. m. şi f., adj. (Rar) 1. S. m. şi f. Suedez (1). Cf. barcianu, sfc ii, 219. 2; Adj. Suedez (2). Cf. barcianu. — Pronunţat: su-e-di-an. — Pl.: suediani, -e. — Suedia (n. pr.) + suf. -an. SUÉ VI s. m. pl. Trib germanic care era fixat in secolul al IIX-lea al erei noastre între Dunăre şi Rin. Vom observa că [locul] aminteşte prea bine un sistem analog urmat de poporul suevilor în Galia. xenopol, i. r. i, 80. S[uevii] ou invadat ln anul 405 Galia. der. — Pl.: suevi, -e. — Şi: suébi s. m. pl. der. — pin fr. suèves, lat. Suebi. SUFEBÉAL& s. f. (învechit) Faptul de a suferi (1). Lauda Predn/cii[i] suferclii să agonisească nu poate. cantemir, i. 1. 1, 112, cf. tdro, scriban, d. — Pl.: sufer.eli. — Suferi + suf. -eală. SUFEBÎ vb. IV. 1. Tranz. (Complementul indică chinuri, neplăceri etc. fizice sau morale) A trece, de bunăvoie sau silit, printr-o situaţie, o stare etc. (dinainte hotărîtă sau impusă), fără a-şi pierde puterea de rezistenţă sau fermitatea; a îndura, a pătimi (1), a păţi (1), a răbda (1), a suporta (3), à trage (I 8), (rar) a purta (1), (învechit şi regional) a petrece (II 4), a ticăi2 (2), a tîrpi (2), a pănăta, (regional) a joi, a pă-ula (1), a peşti1 (3), a pistrui1 (2), (învechit) a bineviea, a cerca, a obicni (familiar) a Înghiţi, (invechit, rar), a supăra (3), V. c h i n u i, n e v o i (2). Pentru tine am suferit ocară, biblia (1688), ap. tdrg. Spurcate blăstămurile asupra adevăruluisuferiia. cantemir, i. i. i, 123, cf. anon. car. Să suferi nedreptăţile cu răbdare. bucv. 23r/16. Muncitortul suferind aciaste cuvinte cu răbdare, să ruşina, mineiul (1776), 144ri/27. Nenumăratele năcazuri ce am suferit acolo (a. 1780). gcr 11, 82/24. Să nu ne Slobozim intru ce nu sîniem vread-nici ca să putem scăpa de răul cel mai mare, aşa dară să suferim cel mai mic. ţichindeal, f. 156/22, cf. lb. Finicenii. . . suferiră jugul robii, pleşoianu, τ. i, 123/19. Sufletul nu este în stare a suferi nenorocirea, marco^ vici, d. 8/28. Eu trebuie să sufăr cu bucurie toate acele. drăghici, r. 38/7. In vremea prigonirei creştinilor.,., a suferit ca o creştină moartea muceniceşte. asachi, l. 292/42, cf. valian, v. M-am asvîrlit în mijlicul foitelor ruine din Sfîntul Seva ca să sufer foamea, frigul şi despreţul, dacia lit. 167/21. [Ispanii] sînt în stare de a suferi de foame şi sete mai ./nuli ca alţi europeni. rus, 1. 1, 147/9. Ei trebuie să sufere într-o zi jugul unei naţii stiăine. bălcescu, m. v. 392, N-a putut suferi chinurile sole. negruzzi, s. i, 31, cf. polizu. Multe rele de-atunci am suferit. Multe am pătimit alexandrescu, o. 1, 149. Ochii ei. . . păreau că cereau o dulce mîngîiere la chinurile ce ea suferea, filimon, o. 1,115! De cind m-ai prins mata-n lanţ Sufăr boale-nfricoşate. alecsandri, t. 1, 33. Durerile ce suferim... se rapoartă asemenea la organul vătămat, conta, o. f. 47. M-a rugat să-i sufăr iubirea, eminescu, p. l. 90. Dumnezeu, care, pen-ti li mîntuirea oamenilor, a suferit dcări şi palme, caragiale, o. 11, 286, cf. ddrf. [Bolintineanu] a fost unul din măreţii luptători de la '48... a suferit exilul, deme-Trescu, o. 156. Cine nu se teme de moarte n-are nevoie să sufere înjosirile vieţii, xenopol, i. n. 1, 74, cf. barcianu. Am suferit destulă umilire şi ocară, davila, v. v. 164, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d. Şi acestea toate le-au suferit dih cauza celor doi boieri, bul. com. ist. iv, 9, cf. cade. Sînt un bolnav care a suferit tăieturi, injecţii, masagii. camil petrescu, u. n, 243. Pedepselc-neîndurătoare. Le-am suferit şi eu. brăescu, o. a. ii, 136, cf. scriban, d. Părinţii săi au avut de suferit multe neajunsuri, ist. lit. rom. ii, 156, cf. dl, dm, m. d. enc-, dex. Toate aceste cîte le-am suferit noi. sbiera, p. 241. De cînd m-am dat la iubit, Multă jale-am suferit, folc. mold. 1, 108. Pină la împăratul Suferi încăieratul, pînă te vei plînge la cel mai mare, o păţeşti, zanne, p. iv, 386. (Rar; construit cu pron. ,,o“, cu valoare neutră) Astă moarte... şi unul şi altul au suferit-o cu curagiu egal. aristia, plut. LV IIIb/8. Φ Refl. impers. Avem destule închisori serioase în care, aşa cum trebuie să fie în închisoare, se suferă cumplit, bogza, a. î, 339. Intranz. Ai suferit pentru numele mieu şi nu f-ai pregetat. N. test. (1648), 304v/ll. Neputănd suferi s-au rădicat o seamă de boiari ... şi au pribegit in ţara turcească, mag. ist. i, 11.2/6. La aceastea n-au mai suferit Arsdchii. aethiQpica 37r/5. Pentru noi au suferit fiiul tău a pătimi, mineiul (1776), 188v2/34. De ce nu te pofî feri, trebrîie să suferi cu răbdare, bucavna, 16/26. Nu pot spune ce am pătimit şi suferit acolo, ţichindeal, f. 464/6. Să nădăjduim şi noi şi să suferim cu vitejie, kotzebue, u. 27v/20. Am suferit cînd am fost nevoit a te lăsa. hrisoverghi, 15111 SUFERI - 1923 - SUFERI A. 43/12. Ce pot face. . . cind să sufăr numi-a mai rămas putere, conachi, p. 85. Omul... după ce sufere luîndu-.şi pedeapsa, nu se cuvine a fi obiectul batjocorei. aristia, plut. LXI,/Î3. Lumea toatăne ascultă... Căci destul am suferit Fără ca să fi greşit, sion, poezii, 243/19. Atunci inima-mi zboară... la timpul mult ferice in care am suferit, alecsandri, p. iii, 6. Singuratic In zadar suspin şi sufăr Lingă lacul cel 'albastru, eminescu, o. i, 74. Să nu dea Dumnezeu omului, cit poate el suferi. creangă, o. 104. Blăstemul stă pc oameni, in veci vor suferi: vlahuţă, o. a. i, 3. Vreu să uitc-am suferit. iosif, V· 150. Sora fusese mereu stăpinită de o senzaţie confuză: să sufere, agîrbiceanu, s. 499. Sufeream cumplit, mă simţeam abătut ptnă la deznădejde, m. i. caba-giale, c. 43. Copilăria lui Tudprel sub groaza dascălului alcoolic, încolţirca ideii că trebuie să sufere fără şă murmure, cd Isus. lovinescu, c. iv, ii. Dacă ar fi iubit, ar. fi suferit atroce ca mine şi ea. camil petrescu, u. n. 187, Nu suferi şi tu cît mine? sahia, n. 110. Preferase să sufere şi să tacă. g. m. zamfirescu, m. d. i,. 170. Suferea atît de. mult, că uneori li venea să ofteze şi să geamă. teodoreanu, m. iii, 65. Fără îndoială, suferise, sapo-veanu, o. xii, 687. Pe un buştean, suferea un bălrin slăbănog într-o pustietate, arghezi, s. vii, 14. Suferecm. .. amarnic, blaga, h. 45. A suferit mult, şopti, dar nu vrea să vorbească, τ. popovici, se. 258. Ai suferii, labiş, p. 93. Te iubeşte, cred că suferă cumplit, v. rom. ianuarie 1965, 57. Nici căsufer nu mă crezi, teodorescu, p. p. 341. Şi eu mult am suferit, jarnîk — bîrseanu, d. 196. Sufer jalnic ne-ncetat. doine, 304. E ce mi-a da Dumn'ezău, mă, ia să sufăr ! o. bîrlea, a. p. ii, 26. (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“, care arată cauza suferinţei) La Calcula nu am suferit di căldură, ghica, c. e. ii,· 241. Sufăr numai de căldură şi de sete. caragiale, o. i, 278. Suferea de ţinuta bărbatului ei. d. zamfirescu, R. 12. Suferea dc o gelozie... chinuitoare; rebreanu, r. i, 51. Glasuri timide încercară să arate că în adevăr populaţia suferea de foame. cocea, s. ii, 537. Suferind de variaţiile climaterice, sensibil la frig şi la căldura excesivă, preferă viaţa de interior, comodă, constantinescu, s. ii, 40. Suferă de o secretă şi zîmbitoare temere de a nu muri de foc/ne. călinescu, o. o. 72. Mama suferea de o religiozitate cu adiacenţe folclorice şi superstiţioase, blaga, h. 46. (Prin lărgirea sensului). Poale să reintîrzie... înflorirea, lă-sînd să sufere de secetă rosarii deşplqntîndu-i. brezoianu, a. 470/7, cf. şăineanu, d. u., cade. Cimpiile şi holdele sufereau de secetÿ.. sadovş^nu, o. xvii, 472. Solurile nisipoase. . . pierd repede apa şi suferă de secetă, agrotehnica, i, 104. Fig. Dreptatea.. . nu admite nici sufere mult timp triumful în contra libertăţii, ghica, c. e. ii, 485. îndreptaţi-vă, căci timpul nu mai suferă robie,, bolintineanp, o. 124. -ψ. Tranz. A fi supus unei pedepse, unei condamnări; (rar) a suporta (3). Camculpatul a suferit o anchetă administrativă, cod. pen. r. p. r. 541, cf. dl, dm. A cerulinstanţelor judecătoreşti reabilitarea pentru o condamnare ( de un an) suferită cu 13 ani în urmă. scînteia, 1969, nr. 8 210, cf. ţi. d. enc., dex. 4- Intranz. (învechit; despre fiinţe şi plante; μι-mat de determinări introduse prin prep. ,,la“) A rezista (2). Soiul cailor şi al boilor, nu sînt supţiri şi uşori ca cei ungureşti, ci mai groşi, trag mai încet, dar sufere şi la drum şi la povară mai grea. golesou, i. 5,7. Săcara. .. sufere mai mult la umezeală décît griul. i. ionescu, c. 179/12. Cunoaştem trei varietăţi : verdea, carea suferă mai mult la frig; dauria, care este mai delicată.·... brezoianu, a. 198/2S. + In tranz. (Rar) A avea neplăceri; a suporta consecinţe. Stăm prea mult de vprbă... Mă văd şi am să sufăr, sahia, n. >89, cf. dl. + A fi pus la... ; a îndura, a suporta (D . V. a duce, a r ă b da(l). Limba latinească .cea comună... cumplite schimbări au mai suferii tn Italia. maior, ist. 236/19. Plaga se vindică şi. arburele curînd după aceasta se pare că n-a suferit niciodată vreo operaţie. brezoianu, a. 376/4. Literatura dramatică a suferit adinei transformări. în plr ii, 232. Şi termenii ie înrudire suferă adesea asemenea schimbări, puşcariu, l.r.i, 48. Limba, prin unele elemente de vocabular, suferise.. . modificări, vianu, s. 96. încercarea mea va apărea tn revistă — după ce va suferi unele foarte neînsemnate îndreptări de redactare, blaga, h. 161. în urma unor transformări pe care le suferă oul fecundat ia neştere larva de peşte, ap 39. 2. Intran z. (De obicei urmat de determinări introduse prin pVep. ,,de“, care indică natura bolii, partea bolnavă a corpului etc.) A fi bolnav; (învechit şi popular) a pătimi (2). Din vorbă în vorbă îmi spune că sufere de piept, ghica, s. 67. Toată această turburare tmi virie dintr-o durere de cap de care sufăr, filimon, o. i, 112. Numai friguri palustre delirante poate fi ccea boală de cari şuferă însuşi Ovidiu. haî-.deu, i. c. l, 221. Toată lumea sufere de guturc i şi tuse. caragiale, o. vii, 35. Suferi de ochi. bacalbaşa, s. a. ii, 182. Sfin-ţia-sa suferea de un gutunar. hogaş, dr. i, 8. Ştii că eu sufăr foarte mult de picioare...; mi se umflă, camil petrescu, p. 271. E bătrînăşi sufere de astm. c. petrescus c. v. 258. Suferă toţi de gălbinare. i. botez, b. i. 82. [Bădia] era. . . ursuz peniiu că suferea de slomcc. bră-escu, o. a. ii, 96. Suferind de insomnie, îi plăcea să stea la taifas, cocea, s. ii, 144. Colericul suferă dc bilă. călinescu, c. o. 401. Suferind uşor de icter, Budiu părea o rămăş:ţă din alte milenii, blaga, h. 125. Suferi de insomnie. -vinea, L. i, 144. Suferea de reumatism, altfel s-ar fi dus pe front. τ. popovici, se. 26. La mine-n casă a murit. . . Suferea de inimă, barbu, g. 376. Boala de care suferea. . . se agrava, ist. lit. rom. ii, 514. Dacă persoana care vrea să facă băi de soare suferă de o boală oarecare trebuie să consulte mai înainte un medic, abc săn. 182. Suferea de neurastenie şi era ameninţat de paralizie generală, magazin ist. 1968, nr. 10, 88. Voievodul . . . suferea şi de o afecţiune renală veche. G. barbu, a. v. 42. . a. iii, 141. Acum· suferiţi să vă spun şi ce nume proprii le-au dat. negruzzi, s. i, 102. Eu mănînc-pînea,cocoanei Dudifchii şi nu sufer s-o jă-fuiască nişte masalagii. ca tine. filimon, o., i, .139. Să suferi ça să sărut perina pe care va dormi capul tău.· eminescu, l. p. 86, cf. şăineanu3. Domnul nu .suferea, nici la boiarnaşi ,,haine cevaşi proaste“. iorga, c. ι. i, 175. Să ştie bine c-o unge çu barosul în frunte.şi nu va suferi să.şadă cu ţiganul acela prăpădit,..agîrbiceanu; s. P..-61. Boierul nostru n-o să. sufere niciodată în.satuL lui un popă care învîrleşie şuruburi politiceşti. stănoiu, c. i,'.35. Colonelul nu suferea contrazicere, brăescu,! 0. À. i, 27. Bătrînul avea în ochi şi-n glas o asprime, care nu suferea răspuns, sadoveanu, o. xix, 206..Ioanide... ημ sufţrea .nici o contradicţie teoretică, călinescu, s. 208. Νμ sufăr nimănui să mă lovească, stancu, r. a. 1, 3.6. Pe oameni nu-i suferia să vie la dînşii. sbiera, p. 315. Bieţii drumari numai după multă rugăminte mai fură suferiţi arămînea la ei. reteganul, p. iv, 71. ■ν’. Re fl. Era streine, pentru dînsul toate petrecerile care. se sufere lesne la persoanele de vîrsta şi rangul său. cr (1831), 2072/16. -y* Refl. irnpers. între oeimeni de omenie- aşa ceva nu se poate suferi, agîrbiceanu, s. 424. <0> (Prin .lărgi-re.a. sensului) Periştastirile nu mă sufere a mă îndelungi în treaba aceasta, maior, ist. 87/16. înfiinţarea ei [,,Albinei1,‘] nu mai poate suferi amânare (a, J866). plr i, 220. Griul e copt, nu.mai poale suferi întîrziére. creangă, p. 156, Sînl pînă peste cap ocupat cu] o piesă de. teatru, care nu mai suferă amînare. caragiale, Q. yii, 23i.. Aveam a ie. spune ceva deosebit de important, care nu sufere Intîrziere. -sadoveanu, o. ιχ,-1.46. 0 fişi.ceva ce nii suferă grabă, camil ketresci}, o:v; iii, 153.,Mergeau.. . . de parcă s-ar fi dus să iiripli-ncascff..o muţică..... care. nu mai suferea întîr.ziere, ,-sţan-ÇÛ, s, 81. Are nişte trebiiri ţarc nu suferă ainînare:, v. rom. octombrie 1958, 31. Adoptarea .anei astfel de hotă-; rîr-.i a fost amînaiă. ....pentru a suferi. . . o nouă amînarer ■scînteia., 1969,. nr. 8 166. ■5. Tranz: (Rar.; complementul indică pierderi, , pagube materiale, spirituale etc.) A;avea. Prin dispa-. riţia lui Vasile Pârvan cultura românească suferă una ; din cele mai grele pierderi, iorga, p. a. ii, 70.- -Ţoate pierderile de lucruri ce am ·■ suferit de la război încoacej m.·, i. cabagiale, c. 24. Bătrînul compătimea- pe Buruiană c-a -suferit atîta pagubă; rebreanu, r. i, 85. K. In ti an z. (învechit; prin Mold. şi prin Transilv; de obicei construit cu dativul) A('-i) prii1 (3). V. suporta (5). Şi luînd boala în prilej, să făcea ca nu-i sufără la biicate. dosoftei, v. s. decembrie 223v/18, cf. tdrg. Fata ar fi bolnavă, nu i-ar suferi aèrul capitalei. agîrbiceanu, l. t. 367. O mîncare nu-i sufere. Com.' din zagra— nXsăud, cf. coman, gl. Mie nu-mi suferă' mîncàrea asta. mat. dialect, i, 267, cf. glosar heg. Nu-mi sufere (prieşte) nici o mîncare. pamfile, c. 52. -v* T-r a n z. Vrind a se duce... la apele' pomenite . nu putu să le sufere şi se înturnă la Paris mai bolnav. fm (1844), 305V18. 7. Tran z. (Regional) A gusta (Sanislău — Cărei). Cf. lexic reg. 10. Nu Suferiţi puţină plăcintă? ib. 8. Tranz. (Regional; probabil.prin confuzie) A feri (de cineva); a ascunde (Vaşcău). Cf. fd i, 201.. Sufereşt'e mîncar.ea d'e mine. teaha, c. n. 268. — Prez. ind. : săfăr şi (învechit) sufer, (regional) suferesc, pers. 3 (învechit) şi sufere; conjunct, pers.-6 şi să sufără. — Lat. suiferre. SUFERÎBIL, -Ă adj. (învechit) Suportabil. Londra . . . pătimeşte foarte de această brumă în tot cursul anu-\ lui, afară de luna septembrie, cînd şi aici e clima suferi-bilă: codrU-drăguşanu, c. 97, cf: gheţie, r. m. 439, alexi; w., sfc i, 95. — PJ.: sufpribili, -e. — Suferi + suf. -bil. SUFERICIÔS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar)- Suferind (2). Cf. i. golescu,-c„ baronzi, l. 425. -- ; — Pl. : "sufericioşi, -oase. ·.-■■. — Suferi 4- suf. -icios. SUFERÎN s. nj. v. soverîn. SUFTERÎNI), -Ă adj. 1. Care suferă’'de o boală; bolmiv, nesănătos (i), (rar) morbos, (învechit şi popular) războlit, (invechit şi regional) neputincios (1) ; pătimaş (2), rău (A 11 3), (învechit) lînced, malaci, mişel (I 3), patimilor (2)/ (regional) beteag, rnarocl. Îmi părea că-sînt tn mine două fiinţe: una... suferindăf . :. cealaltă. . . studia. . . şi se lupta, ghica, c. Ë. 1, 45.' Am fost tare suferind, caragiale, o. vii, 44, cf. bar-. , cianu, alexi, nv.., şăineanu2, tdrg. Elenuţa: . . vedea bine.'., că mamă-sa e mereu suferindă, agîrbiceănu, a. 377, cf. resmeriţă, d.; cade. In vremea din urmă . . . m-am simţit destul de suferindă, sadoveanu, o. xviii, 478, .cf. dr. ix, 270. scriban, d. El este un om suferind şi bătrîn. pas, l. ii, 132. Sînt suferind şi nu fis din casă: vinéa, l. ii, 238. Eu am fost doar totdeauna suferindă, v. rom. mai 1956,·35, cf. dl. Sî'niem poeţi şi sînlem suferinzi, isanos, ţ. l. 41, cf. dm, m. d. enc., dex. -ν' F i g. Ne-am îndeplinit cea mai sfîntă datorie către suferinda noastră mumă comună (a. 1857). plr i,164. Astă sărmană garoafă se vede foarte suferindă: negruzzi, s. i, 45. Toţi sfinţii zugrăviţi în tindă Cu acuarelă suferindă, arghezi, vers. 30. Pîrîul... ■ îşi tremură pe nevăzute strune Cu gîlgiit bulbucii suferinzi. Labiş,'P. 101. închis prin odăiţe adînci şi suferinde. 1 vulpescu, p. 38. înduioşată urma la de smoală suferindă Pe, care o laşi să ardă pe. ceaslov: românia literară, 1Ş70; nr. 11.4, 7/3. Φ (Substantival) Aţintind din cînd în .cînd oçhli asupra suferindului, filimon, o. 1, 265.. 15115 SUFERINŢĂ - 1925 - SUFERITOR Inlfrun^eeas- rău,· împreună cu dragostea s-a născut şi el [çîntecul]. ,·■. cu să:se strecoare în inima celor suferinzi. gherea, st. ciWiii, 268; Astfel lăuta de cei. suferinzi, să se vindece. dumitraşcu, s-tr. 5. [Priveam] mina palidă care scotea din camera suferindei ligheanul cu pansamentele murdare, camil petrescu, U; n, 93. Sentimentul vital al contemplaţiei, al superioarei noastre si-guranţe, de suferinzi care ne putem obiectiva tragediile, nu aureolează memoria noastră arlislică.constantinescu,..s. iii, 173. Suferindul, cu ochi mari sub stuf dc sprîncene, îşi mişca numai mîna. blaga, h. 245. Se lungea suferindul de şale pe prispă, stancu, ş. 93. După cc discuta cu familia, începea examinarea, suferindului. G. . barbu, .V v. 39. . 2. (Despre faţa oamenilor) Oare este caracteristic omului hbliiav; . (ca) dc bolnav, b o In ăvicios, (învechit) suferic i o s ; (despre manifestările oamenilor) care. exprimă suferinţă (1) ; suferitor; Un om cu fi gura suferindă, veştedă. G. m. zamfirescu, m. d. i, 79. Un tînăr înalt, uscăţiv, eu o figură veşnic suferindă. v, rom. iunie 1.954, 125. E o frumuseţe. . . puţin tristă, cu, aerul vag suferind al vedetelor de altădată., cinema, 1968,· nr. 6, 26. ■ · ■ ■ Pl.: suferinzi, -de. — V. suferi. ■•■SUFEBÎNŢA S; f. Trecere (si)ită sau de bună voie) printT-o situaţie, o stare de neplăceri fizice sau morale; stare a celui care trece printr-o astf,el de situaţie; calvar, canon, caznăj chin, durere, greutate, încercare, neajuns^ (2), necaz (1),- neplăcere (2), nemulţumire (2) ,.nevoie (3), patimă (2), păs (2),.pătimire (1), povară (2), schingiuire, -schingiuit1, tortură (2), (livresc) supliciu, (2), (învechit şi popular): trudă (3), (învechit, pij-pular şi familiar) suspin (3), (popular) aht, cercare, muncă (1), năpastă (4), (învechit şi regional) pătimită, scîrbă1 (I 1), (invechit) muncitorie, nesosinţă, pasiune (4), pedeapsă (3), pedepsitură, rană (2), răbdare (1), schingi1, straste, strădanie (1), strînsoare (2), suferire, (regional) năzbîcă (1), năzdrăvănie (3). V. afecţiune, boală, maladie, Să-i dăruiască lui mai vîrlos suferinţă.şi îndelungată răbdare, carte treb. I,· 94/19.. Suferinţa este un bold mai mult cătră perfecţionare. bălcescu, m. v. 4. Suferinţa îndelungată împe-treşte inima·, russo, s. 131. Suspină Cînd vede suferinţa pe oameni eonsumînd, r. ionescu, c. -9/7. Suferinţele cc ani.Ur.as de la sexul d-voastre, mi-au.stricat inima, negruzzi, s. i,. 47. Suferinţa-şi lunga boală o slăbise, pe-limon, i: 171/1.0.. Căci ic iubeam cu ochi păgîni Şi plini de suferinţi. emjnescu, o. i, 192. A scăpat femeea după o îndelungată suferinţă, caragiale, o. i, 137. Se stinse în plîrts şi suferinţă, macedonski,. o. i, 251. Ce trudit mă simt sub cruda suferinţelor povară, vlahuţă, s. a., i, lé; Ei sînt deprinşi din copilărie cu toate suferinţele; frigul, foamea, xenopol, i, r. ii, 20. O mită nespusă o cpprinsè, faţă cu trupul acela doborîl de suferinţă. d. ' ZAMFiRtscu, τ. s. 22, cf. alexi, vt. El muri peste ■puţin după aceste suferinţe., iorga, o.i. i, 50. Ca un demon cad învins Fulgerat de suferinţă, iosif, patr, 87, ef. tdrg. Se gîndea cu'amărăciune la atîtea suferinţe. agîrbiceanu, s. 427, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. y.-, cade. Vom face lot ce este posibil ca să vă alinăm măcar î'h parte suferinţele. :hebreanu, r.ii, 222. E peste puterile mele atîta suferinţă. camil petrescu, u. n. 340. Zice că suferinţa e marea educatocre a .neamului omenesc i. botez, b. i. 6. Cine nu-şi mai aminteşte de suferinţa prin care a treexit. . . Bozan. sahia, n. 36. Şlefan-Vodă se. află întru oarecare suferinţă, dintr-o renă la picior. sadoveanu, o. xii, 334, cf. scriban, d. [Bătrîneţea] constituie o suferinţă care apasă asupra întregii specii umane, parhon, b. 7. Că iubirea de părinţi Vindicăila suferinţi. teodorescu, P. P. 528. -ν' (Urmat de determinări care arată felul) In scarlatină suferinţele renale apar cam In a 2-a sau a 3-a săptămînă. belea, p. a. 251.. Suferinţa fizică îi subţiase obrazul, τ. popovici, se. 96. Dispepsie, termen relativ învechii, indieînd o suferinţă digestivă funcţională, abc săn. 133. <£> I. o c. adj. În suferinţă = 111 suspensie. Pentru a se acoperi de cre- anţele şale nesigure sau în suferinţă, banta va putea lua orice măsură de conservare, leg. èc. pl. 184. Ψ H s p r. A fi In suferinţă = a-i lipsi cuiva ceva. Ţomşa stăteâ bine tn scaun, însă boierii erau în suferinţa şi în mare nemulţumire, sadoveanu, o. v, .639, cf; dex. — Pl.: suferinţe şi (invechit şi popular) suferinţi. — Suferi + suf. -inţă. SUFERÎRE s. f. (învechit) Suferinţă. Mulţi dintre romani mare strălucire cu bărbăţia sa şi cu suferirea primejdiilor îşi agonisiră, maior,- ist. 5/30, cf.. budai-de-leanu,, lex., lb. Ale sale bărbăţii, ale sale statornice suferiri- şi' a.sa soarle însufleţi popocrălor creştip.c.. ,. simţiţi de omenire, ar (182,9), 75*/33. Suspină şi. sk simte ferice-n suferire. helîade,-o. 1, 367, cf. 1. golescu, c. Vizitînd Ierusalimul şi privind şufcririlc creştinilor., se.tnturnă la Borna cu scrisori de la patriarhul de.aice. căfră papă. săulescu, hr. i, 125/10, .cf; valian, v.. Fie ca blestemurile acelora pre carii mâna ta-i.-au im-, pi.nş tn suferiri să se piardă tn haos..fm (1842), 1221/1.3. Sufcriri,. dureri cumplite., conachi, p. .81. Cu [grecii]. . . . să înmulţiră şi suferiiile sale [ţării], mag, ist. i, 117/29. Suferirea la. neca'.uri şi la pctirr.i. pajjn, e. i, VIII/1. După o îndelungclă suferite. . ..Ipolit a muiit. negruzzi, s. i, 65, cf. polizu. După suferiri multe, inima se-mpietreşte. alexandrescu, m. 6. Dor că nu ciiie lacrimi ! atîta rătăcire Domneşte sub această amci'Q- suferire. bolintineanu, o. 239, cf. ddrf, philippide, p. 74. Pieptul mi-e ars de suferire, De plîns cm ochii lîn-. cezi. coşbuc, s. ,48, .cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2,. dl, dm, dex. -ν', Fig. In suferirea interesul iUr, tot duhul public ş-a stins. ,cr (1832),· 232/33. Nici glorie, nici aur, nici ghiara suferirii Natura n-o pot zmulge din aspirarea şa. f (1867), 24; — Pl. : suferiri. ' — V. suferi. SUFERÎT, -Ă adj. (învechit) (Despre fiinţe) Acceptat. Ceia ce fec lucrurile cecle mai necuvioase sînt îii oarecare chip mai suferiţi, decît cind ar.fi un sărcc trufaş (a. 1713). gcr 11, 8/2, ♦ (Despre stări, situaţii etc.) Suportabil. Cf. budai-deleanu, lex. Cu chipul acesta der, socotesc că şi viaţa mi s-ar fcce mc i suferită, mei dulce şi mai neprihănită, fm (1842), 110.1/2. Este stare... . pe care trecerea vremei să n-o facă suferită? 'conachi, p. 288. Enteritul este suferit şi nesuferit, cornea, e. i, 56/4, cf. polizu. Voind ά-i face pozifiuneamai'suferiiă, ti zise ,,Ia spune-mi, boierule, cunoşti pe hoţi?“ fîli-mOn, o. i, 250. Singurul ei gînd era să-i facă viaţa măi suferită, slavîci, o. ii, cf. barcianu, alexi, "w., resmeriţă, D., CADE, DL, DM. — Pl. : smeriţi, -te. — V. suferi. - SUFEHITÔR, -OÂRE adj. (Astăzi rar; despre oameni) Care suferă (1), răbdător (1) ; (despre faţa oamenilor sau despre manifestări ale lor) care exprimă suferinţă, suferind (2). -TSterii stnt ocmeni războinici, suferitori la toate nevoile, ureche, l. 116; cf. lb. Ai fost şi tu neputincios, sărccşisuferitorcaşidînşii. plişo-ianu, τ. i, 98/26. Priveliştea unui om sUferitor în fc ptă nu-ţi aduce nimic vrednic de mila ta? cr (1832), 63a/2G. [Europenii] sînt isteţi la minte ; suferitori la necaz şi la lucru, genilie, g. 159/1. Omenirea suferitoare înfăţişează din toate părţile ochilor noştri priveliştea neîndestulite-lor sale nevoi ? brezoianu, a. 384/3, cf. polizu. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, eminescu;. o. i, 114. îmi apăru... figura blîndă şi suferitoare a bietului meu tată. vlahuţă, s. a. ii, 29. Plînsul acestei omeniri suferitoare s<3 se simtă şi în operele de artă. bacalbaşa, s. a. i, 297, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Atîta mai rămîne firei noastre calde şi suferitoare, feţă cu măreaţă cruzime a legilor naturii, d. zamfirescu, v. ţ. 53, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Imaginea sumbră, suferitoare a tatălui rămîne gravată mai puternic in memorie, constantinescu, s. ii, 6, cf. 15119 sueertasă - 1926: - SUFICIENT dl, dm. Ό· (Adverbial) în acea fotă attt de palidă, plină dar tristă, surîdea suferitor oarecum gura de purpura.. eminescu, P.. l. 93. «ν' (Substantivat) Nu poţi a distinge din toii suferitorii Nici care sînt învinşii, nici care-nvingătorii. alecsandri, poezii, 475. — Pl. : suferitori, -oare. — Şuieri + suf. -tor. SUFERTÂSĂ s. f. v. sufertaş. SUFERTAŞ s, n. Ansamblu de mai multe vase metalice în formă de crăticioare aşezate unul peste altul pe un dispozitiv cu miner, în care se transportă min-care (caldă). Cai[asti]ft dă [rămasuri]... 3 părechi pieptini dă cîlţi ..., arămuri. .un sufertaş (a. 1812). iorga, s. d. vii, 355, cf. i. golescu, c., polizu, ddrf, mîndr'escu, i. g. 79, gheţie, r. m. Un sefertaş mic. ap. şio ii,, 318, cf. alexi, w. Sefertaş de table de fier. ap. şăineanu8, cf. tdrg. Am adus prînzul — zise ordonanţa care se oprise la spatele lui Bologa cu suferit şui. rebreanu, p. s. '69, cf. resmeriţX, d., cade. Pisiea ii furase plinea de cîteva ori şi-i răsturnase sufertcşul cu mîncare. o. m. zamfirescu, m. d. i, 74. Din cînd în cind schimba sufertcşul şi ducîndu-şi mîna la gură şi-o încălzea. vlasiu, d. 139. Prînzul de amiază îl luau tot tn prăvălie împreună cu băieţii din dugheană* unde li se aduceau mîncările gătite de acasă tn sufertaşe de aramă spoite cu cositor, şez. xii, 4, cf. scriban, d. M-a trimis jupînul să iau sufertaşul cu mîncare. stancu, d. 375. îşi strînseră la loc sufertaşele şi legăturile cu merinde, pas, z. iv, 80, cf. -ltr2. Bolnavilor carc nu au voie să se deplaseze li se poate aduce mîncărea dietetica la domiciliu, în sufertaşe. belea, p. a. 254, cf. dl, dm. Ieşeau ceferiştii din schimb. . .'zăngănind din sufertaşele goale, barbu, ş. n. 9. Vine de la fabrică cu suferlc.şul în mină. τ decembrie 1964, 13. Femeia venea o dată pe săptămtnă cu sufertaşul şi cu plasa, românia literară, 1971, nr. 126, 18/2, cf. m. d. enc., dex, com.- din ţe-peş vodă — cernavodă. — PI. : sufertaşe şi (rar) suferlaşuri (tdrg, scriban, dl, cade). — Şi: (învechit) suiertaşă (alexi, w.) s: f., sefertăs, sefertaş, seferteăs (i. golescu, c.), sofortâş (id. ib.) s. n. — Din tc. sefer tasy. SUFICIENT, -A adj. 1. Corespunzător anumitor cerinţe, anumitor trebuinţe, anumitor norme etç. ; atit cît trebuie; destul, îndestulător, mulţumitor, satisfăcător (1), (învechit) îndestul.. V. îndeajuns, bu-g ă t. Pentru observatiunile stelelor şi ale planetelor trebuie a avea mari obiectivi care concentru in imagină o cuantitale de lumină proporţională suprafeţei lor, şi care permit astfel a întrebuinţa mărituri mai considerabile cu o claritate suficientă, marin, f. 477/10. Acesta nu era un motiv suficient......sămi>se prezente numerele din Revista Contimporană aşa. maiorescu, cr. ii, 89. Acele renumite rase au îmbătrinit şi au decăzut astăzi din cauza lipsei de emigrare şi încrucişare suficientă. conta, o. f. 256. Copii cu excelente aptitudini la studii, condamnaţi a sta un an repetenţi fiindcă n-au avut notă sufiăentă la muzică sau la gimnastică, caragiale, o. ii, 32, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. Pînă atunci ai Vreme suficientă să le aranjezi, rebreanu, r. ii, 77. Alţii. . . n-aveau forje suficiente la îndemînă sau mijloace repezi de transport, cocea, s. i, 277. Cu cil o problemă istorică sau etnologică este mai grea, din cauza lipsei unei informaţii documentare suficiente, cu atît se face mai lesne apel la toponimie, iordan, t. 5. Chiar dccă nu are suficiente date să vorbească despre literatura noastră, va vorbi despre sine. constantinescu, s. im, 290. Cind i se părea distanta suficientă, răminea pe loc. arghezi, s. viii, 138. [Coşbuc] venise cu cunoştinţele latineşti ale ardelenilor învăţaţi de alunei, suficiente penlru a întreprinde mai iîrziu traducerea Eneidei. vianu, l. u. 597. .Douăzeci de ani înseamnă durata suficientă unei domnii rodnice, camil petrescu, o. i, 311. Singură verificarea experimentală poate să decidă. . . dacă anumite ipoteze sau reprezentări folosite în cursul raţionamentului pot fi considerate ca valabile şi suficiente penlru a fundamenta o teorii fizică, cişman, fiz. i, 8. Argurhentele lui li s-au părut cit se poale de limpezi şi suficiente, preda, r. 87. Creaţia sa dramatică a aflat suficienţi denigratori, ist. lit. rom.' ii, 472. în unele scrisori particulare... a găsit respectate suficiente reguli de limbă literară, coteanu, r. l. 6. Poezia ,,pură“, autonomă şi suficientă sieşi, constituie un miraj. romAnia literară, 1969, nr. 34, 8/4, cf. m. d. enc., dex. Revista citită ajunge la concluzia că omenirea dispune încă de suficiente resurse energetice, rl 1980, nr. 11 060. -v* (Adverbial) Nu este reprezentată suficient. maiorîscu, d. ii, 145. E suficient o schimbare pentru ca şi fenomenul să sè schimbe, conta, o. f. 529. Este.. . o ştire... care nu a fost pînă acum suficient interpretată. pârvan, G. 170. El nu-şi dă seama cît îl iubeşte ea şi de cceea nu-i preţuieşte, suficient iubirea, rebreanu, r. i, 246. N-ar fi fost suficient de bine îmbrăcaţi penlru localurile în cari mergeam acum. camil petrescu, u. n. 96. Era suficient s-o aud pe Fana cîntînd, ca să mă regăsesc şi înviorat să săr de sub plapumă. G. m. zamfirescu, m. d. i, 261. După ce-şi pregăteşte suficient calea, cu intrigi şi bacşişuri, în dechemvrie se înfăţişează la Adrianopole marelui vizir, sadoveanu, o. xix, 288. O durere, o bucurie. . . se exprimă suficient prin astfel de particule, iordan, stil. 80. Tonul frivol şi cultivarea amănuntului picant sau, şi mai des, a scabrosului indică suficient dozarea conştientă a elementelor de succes. constantinescu, s. ii, 392. Găsise calea să înduplece pe mama, ceea ce era suficient, blaga, h. 155. E suficient să închid o clipă ochii şi să te văd. bogza, a. î. 371. Atunci, dă-i drumul bietului băiat. I.-ai amendat sufi-cienf. vinea, l. i, 47, cf. dl. Avea aerul că a spus totul sau, în orice caz, suficient ca să-t.i dai seama pe deplin despre ce e vorba, preda, r. 127, cf. dm. Unele episoade ... nu se leagă suficient de strîns. . . decît prin voinţa autorului sau prin invocarea Unor pure coincidenţe. v. rom. decembrie 1963, 192. Exemplul său, a cărui autoritate nu mai trebuie subliniată, confirmă suficient nevoia unei literaturi,,urbane", contemp. 1969, nr.l 208; 3/4. Dincolo de aparentă cotidianului banal, dincolo de tipurile umane, suficient personalizate pentru a le putea distinge. . . se străvede o«cfiemd urticâ. romănia literară, 1970, nr. 65, 9/3, cf. dex. + (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient11 şi ,,bine‘‘ cu care se apreciază răspunsurile la-unele examene, conduita, munca unei persoane etc. O teză nespus de frumoasă notată abia cu suficient, i. botez, b. i, 121, cf. dl, dm, M. D. ENC-, DEX: 2. (Logică; în sintagma) Principiul raţiunii suficiente = principiu fundamental al gindirii în virtutea căruia orice enunţ trebuie să aibă un temei. Cel dintîi este principiul raţiunii suficiente pentru cunoaşterea noastră, maiorescu, l, 105. -.Principiul raţiunii suficiente îşi manifestă acţiunea ta nivelul procesului de gih-dire, prin cerinţa ça oriçe afirmotie sau negaţie, pentru a fi acceptată, să fie dovedită, adică să se arate temeiul, rafiunea în virtutea căreia ca trebuie acceptată, dér iv, 42, cf. M. d. enc. 803. 3. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună şi nejustificată despre sine; plin de sine; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă suficienţă (2). Cuvîntul ,,poet“. . . ii făcea rău, auzit aşa-din gurp omului acestuia, suficient, afectai şi pururea încîntat de sine. vlahuţă, s. a. ni, 15. Avea o atitudine protectoare şi suficientă. brătescu-voineşti, p. 181. Sîntem o fară de zefle-mism ieftin şi suficient, i. botez, ij. i, 236. Tinerii studenţi erau impeiuoşi, nervoşi, suficienţi, impertinenţi fată de toată lumea. d. guşti, p. a. 352. Burghezia, cu sufletul ei suficient, vesel,... aici şi in Flandra s-a formai mai întîi. ralea, s. t. i, 272, cf. dl, dm^dn**, m. D, enc., dex. Ό· (Adverbial) Obiectivi late înseamnă să recunoşti că şi adversarul are dreptate.. ., îmi replică ironic şi suficient din nou Anişoara. camil petrescu, u, N. 151. 15122 SUFICIENŢĂ - 1927 - SUFIXAI. — Pronunţat: -ci-enl. — Pl.: suficienţi, -te. — Şi: (Învechit, rar) suficiintc adj. laurian, în contribuţii, i, 188., — Din lat. sufficicns, -ntis, it. sulflciente. SUFICIENŢĂ s. f. 1. (Bar) Faptul de a1 fi suficient (D; îndestulare. Cf. barcianu, alexi, \v., şXîneanu2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DM, DN2, Μ. D. ENC. 2. (Livresc) Senieţie (1); p. ext. mărginire (3). Suficienta cu care oamenii noştri cred că sint crezuţi. maiorescu, cr. i, 267. Suficienta şi dispreţul cu care-i vorbea Ana ti deştepta o mulţime de reflecţii penibile. vlahuţă, s. a. iii, 183, cf, alexi, w. Metoda etnografică. . . numai cu ccea aproximaţie şi suficientă caracteristică diletcntului sociolog. . . nu poete produce dcctt rezultate ştiinţifice de un echilibru instabil, pârvan, g. 158. ll supăra atita suficientă, rebreanu, p. s. 307. E un aspect al acelei suficiente. . . care l-a pus adesea pe ccest scriitor inlr-o lumină nefavorabilă, ibrăileanu, s. 172. Ar fi timpui să se spună odată răspicat că, de pildă, Coiilincrele lui Cicero sint insuportebile, din pricina retorismului emfctic şi a suficienţei respingătoare. lovinescu, c. iv, 88. Se simtea[mic.. . printre aceste capete... pline de siguranţă şi de suficienţă. galaction, o. a. ii, 309. O îmbrăcăminte urttă. . ., intr-o lume corect îmbrăcată, e o dovadă de suficientă, camil petrescu, p. 276. Arc încă suficienta scuzabilă de a se socoti el preferat, sadoveanu, o. xii,529. Intr-unele din acele portrete ne izbeşte vanitatea modelului, prostiainfu-murată tn altele, ori răutatea, ori suficienta, oprescu, S: 99. In felul acesta scuz pe omul inferior care se uită la mine cu suficienţă şi umor. cXlinescu, c. o. 83. Din toate acestea reies o satisfacţie, o mindric, o suficientă de om ineînlat de el şi de opera sa. ralea, s. t. i, 289, cf. dl, dm. în spatele atitudinii pompoase a urmaşilor lui Moş Teacă se ascunde o imensă prostie, unită.cu. . . suficienţa şi apucăturile tiranice, v. rom. decembrie 1963, 216. Este cel puţin o dovadă de suficienţă să absolutizezi reacţia cititorilor dintr-un anumit moment, să crezi definitivă o consacrare de circumstanţă. românia literară, 1969, nr. 38, 8/3, cf. m. d. enc., dex. — PI.: suficienţe. — Şi: (învechit, rar) suficiintia s,· f. barcianu. — Din lat. suifîcientîa, it. sufficienza. SUFICIÎNTE adj. v. suficient. SUFICIÎNTIA s. f. v. suficientă. SUFIRÙG s. m. v. subehirurjj. SUFIRÛRG s. m. v. subehirurg. SUFÎSM s. n. Curent al misticii musulmane, cu caracter anticlérical şi ascetic, apărut în secolul aj VIII-lea şi răspîr.Oit ulterior mai ales in Persia. Su. fismul respingea ritualul complicat al islamului ortodox şi nega rostul clerului, der, cf. m. d. Enc., dex. — Din fr. soufisme. SUFÎT s. η. 1. Ornament de var şi nisip executat in special pe tavan; p. ext. tavan astfel ornamentat. Cf. cihac, ii, 705, ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmehiţă, D. Chiar şi sufilul şi păreţii erau acoperiţi cu mălasă ţesută in casă. ap. cade. A începui cu oamenii lui vopsitul lemnăriei. . . Acuma sufilurile, din var şi năsip, tot el le face. sadoveanu, o. v, 246, cf. dl, dm, dn3, m. d. enc., dex, chest. II 213/213, a v 14, vi 26. 2. (Hegional) Parte a podului unei case făcută pe capetele ieşite în afară ale grinzilor; p. ext. grinzile pe care este făcută această parte a podului. Cele mai multe case insă cu poduri vergelate şi cu sufiluri. pamfile, i. c. 444, cf. ltr2, dl, dm, vasiliu, c- 154, chest. 11,217/214, a vi 10. 4. Pod1 (I 2) (Humuleşti — Tirgu f Neamţ). Cf. a' vi -9. — Pl: '.hufitori. — Şi·· (invechit şi regional) .soiit g. n. ddrf, gheţie, r. m., barôjanu, alexi, vr., câISe, găldi, m. phan. 258. — Din fr. soffite, it. soffitto. SUFlTĂ 1 s. f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ex t. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. Cf. DER, M. D:‘ENe\, rfifcx. — Pl. : sufite. — Din it. soffita, fr. soffite. 'SUFlrA* s. f. v. solită. ·■'■’ SUFÎX s. n. Afix care se' adăugă după rădăcina sau tema unui cuvînt pentru a crea cuvinte sau formé gramaticale noi. Cf. stamati, d. Sufixul ,,-esti“ tn limba latină face o parte constitutivă a unor adjective. f (1891), 187. în general formele de după cuvînt se1 numesc suf xe. philippide, p. 111, cf. gheţie, r. m., alexi, w., şăineanu2, resmeriţX, d., cade. Apărător al bunei tradi.fi'. duşman ql exotismului, simbolismului şi a tuturor sufixelor care se-adaogă la cuvinte bizare.. sadoveanu, o. xix, 104. Sufixul... e unul din mijloacele de care limbă românească fcce mai mult uz pentru. ca să. realizeze, economii■ puşcariu, l. r. i, 37. Dacă asemănăm limba noastră cu cea germană sau franceză, ne bqfe la ochi marele rol pe care îl au la noi sufixele diminutive, id. ib. 52. în limba literară... norma este întrebuinţarea variantelor cu sufix, iordan, stil. 1,67, cf. scriban, d. Principalele sufixe diminutivele îetineşti sini moştenite din indo-curopeană. ist lit. rom. i, 90. Uneori apare substantivul ca adverb. .. . seu derivarea, adverbului din substantiv prin adăugirea unui sufix, vianu, s.l 18. Cu ajutorul aoe.stui sufix se formează adjectivul, scl 1954, 21. ,,Ment“ este simţit şi analizat ca sufix, ll i, 109. Cele mai numeroase dintre afixe.se çdeiugâ după rădăcină cuvîntului, dînd naştere (uneori în combinaţie cu prefixe) unei teme sau unui cuvînt mu. graur, i. l. 127. Cu ajutorul unui sufix se formează dintr-o rădăcină iin substantiv sau un verb, de multe ori din aceeaşi- rădăcină şt un substantiv şi un verb. sg ii,' 6, cf. dl, dm, dn2. Problema organizării sufixelor pe părţi de vorbire. l. rom. 1959, nr. 4, 41. Acest sufix imprimă derivatelor pe care le formează o nuanţă de repetiţie, sfc ii, 128. Accentuat — din necesităţi metrice — pe sufix- l. rom. 1967, 215. Primul constituent conţine un sufip zero. scl 1968, 660, cf. m. d. enc., dex. ■ψ — Pl. : sufixe. — Din fr. suffixe, lat. sufflxus. ? SUFIXA vb. I. Tranz. A adăuga un sufix Ia rădăcina sau la tema unui cuvînt, pentru a forma un cuvînt nou. Cf. bul· phil. iii, 186, dl, djî, dn?, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: sufixez. < — Din fr. sufftxcr. >■ SUFIXĂL, -Ă adj. Care ţine de sufix; privitor la sufix; cu valoare de sufix. Noi trebuie şă presupunem pentru limbile din tulpina noastră o perioadă cind vorbele n-aveau încă elemente sufixale. philippide, p. 112. Un „a“ sufixai, respectiv desinenţial, caracteristic conjugării ... are aceeaşi pronunţare, scl 19.55, 31. Sistemul sufixai al limbii franceze are un grande re~ dondantă mai mare decît sistemul limf/ii rqmâne. L· rom. 1959, nr. 3, 104. Numim. . . sufixele complexe. , . dezvoltate, dacă una din unităţile constituente nu are statul sufixai, sfc vi, 109. — Pl.: sufixali, -e. — Sufix + suf. -al. 15134 SUFIXARE - 1928 - SUFLA •SUMXÂJRK s’.'f’ Acţiunea de a s ii f i 'a şi rezultatul ei; sufixaţie. Cf. gheţie, r. m. Umfiilé posedă în general trei. mijloace principale de formare a cuvintelor: formarea, de cuvinte · compuse, -prefixare#, şi sufi.xarea>. scl 1954, 295, cf. dj., dm, dn2. In afară de unele formalii vechi, prefixarea substantivelor, sc, împleteşte cu sufixarea, ist. l. hom. i, '99, cf. m. d. enc., dex, dsr. :··ττ Pl..; -sufixări.: ■ -i-' V. sufixa. ' - ' SUFIXAT, iA‘ adj. (Despre cuvinte.) Carc feste/format prin adăugarea unui sufix la rădăcină. Poete am fi mai aproape dc adevăr dacă am spune că formele sufixate sint mult mai dese in vechiul regat decît în Ardeal şi in celelalte regiuni transcarpatice, iordan, stu,: 167. lot aşa cred că trebuie să ne. explicăm absenta sau raritatea formaţiilor sufixate în cazuri, de felul lui Cudalbi, Huşi., Iaşi. id. τ 176. .Valorile stilistice legate de. . : cuvintele sufixate, vianu, s. 213. — PL,: sufixaţi, -te. . ;........................... . — V. sufixa. . SUFIXĂŢIK s. f. Faptul ;de a sufixa; sufixare. Pentru , a marca raporturile dintre cuvinte, funcţia tor în frază, limba -latină proceda prin sufixafie. scl 1953, 137, Din studiul astfel întocmit nu se degajează o imagine a’sistemului dé silfixaţie al limbii studidie: ib.'· 1954, .300, cf. dl, DM; Studiile. . , asupra sufixd-ţiei în engleză, l, -rom. '1967,' 534, cf. m. d. enc., dex, DSM, '-' — Pi. : su fixaţii. . — Din ir. suffixation. SUFÎIXAT, -Ă adj. v. suflecat2. SUFLA vi). ,1. I.. lw Intranz. (Despre vint) A acţiona (puternic) priii. deplasarea maselor de aer in atmosferă tnlfeo 'suu dintr-o direcţie, determinată;' a bate, a ïreç e (II 1), (regional) a vintura; p." ext; (despre ..curenţi de aer, despre aburi etc. din atmosferă), a se deplasa într-o sau dintr-o direcţie determinată. Vi. .adia. Rădixară pcatrila şi sufla ventişoru. cod., vor,.2 47.Y/.4. Şi-l scoase deA. puse. deasupra:, apeeie.vîntul lăsă .să-ş -sufle., coresi, ev.: 2.69. Să··nu sufle vîntul. pre pămînt, nice, spre. mare; n. test.1 (1648), 308v/7. .Pogorind, ploaia, veniră, -rîurile şi suflură, vînturi şi căzură pre casa aceqia., cheia; In. 92r/.26. Maţ preste tot anul vor şufla vînturi ,de cătrămezul nopţii...CALENDARiu. (1814); 72/23; Vîntul: i se subpuse şi suflă cu.atîta repeziciune,.îneît corabia ajunse număi-decît p-acestc ţărmuri, pleşoianu, 'r. n. 86/1. Aer să zice răcoare... care suflă foarte încet şi moale. i. golescu, c. Păduri din care, ca dinlr-un raiu, sufla un abur prea dulce şi mirositoare."drăghici, r. 61/8. Vin-turile sînt osăbile: după plaga de cătră carea suflă, după sţîmphrăăiră. rus, i: i, 48/6. Ce văzură? Şi ce ddrm'prèstc măsură?'Ei răspund.. . Că,.suftînd o dată boarea, A căzut jos toată suflarea.' bărac, a. 8/17. Suflaţi şi voi acuma, o, vînturi furioase, Prin munţii cei gigantici, r. ionescu, c. 78/5. Vîntul de la miazănoapte începuse din vreme a sufla cu tărie acea răceală care amorţeşte natura, filimon, o. i, 175. Vînturile se numesc de· pe. locurile de tinde vin: acel de nord suflă de la nord şpre sud-.i· ionescu, b. c. 395/11. Dar vîntul crunt de-odaiă suflîncl cu vijelie, Schimbă a. mării fafă în munţi îngrozitori, alecsandri, p. i, 195. Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor. . ., Vîntul suflă rece.;., rănile mă dor! bolintineanu, o. 33. Sufla un· vînt cumplit, eminescu, g. p. 48. A-nceput să sufle vîniul aşteptat; s-au umflat pînzele şi am pornit. caragiale, o. ii, 220. Ieri a suflat întîiul vînt de toamnă Ş-q doborî! piilitele. foi. mapedonski, o. i, 12. Viscolea puţin şi ne sufla vîntu-n faţă la dus. vlahuţă, s. a. ii, 238. Din cînd în cind, sufla un vînt de le ridica în sus. djîmetrkscu, o. 140. Cerul era posomorii şi vîntul sufla rece. dunăkeanu, ch. 7. Un vînt aspru, ce începuse a siifla diti crivăţ., sc întări o dată cu întunericul, chiri-ŢEscfl, Gr. 54. Suflă ausirul, subtiind norii printre care încep să se ivească stelele, brătescu-voineşti, p. 26. Crivăţul. . . suflă îndeosebi- iarna., păcală, m. r. 11. Vînlurile, care veşnic suflă în păiţile de sus ale aer uliii, spintecau văzduhul, hogaş, dr. i,' 66. Vîntul sufla-din fotă şi-l tgîlţiia prrcă-înadins, rebreanu, t. 341, di resmJîriţă, d., cade. Iv. suflă în faţă, un-vînt cşfi de t.arfi că-l azvlrji înapoi şi-l dădu. în vine. galaction,. o. 54. Suflaşe vîntul dc la fereastră, c. petrescu, î. i, 247. Vintui idrnii suflă şi şuieră ca :o ironică imputare, cocea, î>< i>. 144- Vuÿul sufla mereu şi. zăpada cădea într-una.-vissarion, b. 232.; Sufla un vînt aspru şi -mi-am ridicat gulerul, vlaşiu,. ,d, 8. Sufla· un vînt din târguri şi. morea-iitărilqtă îşi răscula adîncul. voi, culescu, poezii, i, .87.. Vîntul sufla moale din .arhipelag.. sadoveanu, o, xii, ,159. Vîniul suflă cu furie pe, sălbctica Sihlă, vianu, a,- p. 280.. Un. vînt violent sufla in r.ceo £(.; călinescu, c. o. 302. Pc cine le mai.·bizui cînd suflă vînt r-ău, pe cine mai. urci in uit ful. catarge-, lor-? tudoran, p. 68,.cL dl,.· dm, m. d: ,enc., dex. Tare suflă .vînturile, Rău mu, strică gîndurile. jarnîk — bir-seanu, d. 3,50, cf. eolc.. mold. ii, 484, "v· (Figurat sau in.contexte figurate) Mîni.a lor. îi făcu să ia armei' luară ciumege .şi pictri, ţurburarea sufla în ţocle inimile. pleşoianu, t.;. i,· 190/29.. Sufla o grea furtună Peste patria ,.dorită, D-unde fosl-ai. depărtc-t. asachi, s. l. I, 121. Viscolul pusliirei a suflat pe acest pămînt. russo, s. 147. F, o ţară. peste care a suf lai în veacuri duhul sfinţeniei, sadoveanu, o. ix, 214. Suflă u-hduh de răzvrătire , peste tară, care. îndreptăţea toate’ iiădej-, dile lui Bălcescu şi .ele. soţilor lui.- camil petreşcu, o. iii, 9. Φ Expr. (Popular) Suflă vîntu-n paie udo,, se .spune cînd» .-într-o anumită împrejurare,.-nu se mai poate face nimic. Cf. jarnîk — bîrseanu,/ d. 56. (Regional)  sufla vîntul in urechile cuiva = a nu auzi. Cf. zanne, p. ii, 460. A-şi întoarce chepfi-neagui după cum suflă vîntul = a fi uşor jiifluen-ţabil; a.-şi schiinJ>a atitudinea după împrejurări. zanne, p. iii, 103. <> Tran. Zi fac t.. Suflă,,dac mr nc-un vînt, Şuflă-l pe pămînt, .Brazii sări. despoaie. alecsandri, p. p. 189. • 2. Trariz. (Despre vint sau despre curenţi de aer; complementul indică mai ales praf, zăpadă sau pleavă, frunze C;tc.) A lua .cu sine şi a face:să şe mişte, să se deplaseze sau să dispară (risipind, împrăştiind, indepărtind, îngrămădind .etc.); p... éxt. '(rar)' a împrăştia. Să strîngă troiane de viscol suflate, dosoftei, ps. 55/8. Cuvintele Brehnacii... 'ca pleavă suflîndu-lc . . ., într-aceasta chip i le întoarsă, cantemir, i. i. i, 121. Trebuie curăţite fînaţele dc ' gozuri-le care au rămas pre faţa lor din gunoiu sau care vîntul le-au suflat şi stitns preste dinscle. economia, . 63/2, Părui; fc.ţa· — de iuţeală — parcă vi le suflă vîntul. vlahuţă, s. a. i, 73. Urmele.-noastre le suflase vîniul. delavtCAncea, o. ii; 216. Ca şi cum l-ar fi suflat o dată vîntul, cşa s-au ridicat dc la pămînt. gîrleanu, l. 75.· Unele frunze, suflate in sus, se izbeau, ca nişte fiuluii uriaşi, de lampioanele clătinate, galaction, o. a. i, 5.6. [Casa] ie miri cum n-o suflă vîntul de pe fata pămîntului. stancu, d. 274. Naşa îşi ţinea pălăria neagiă, cu calotă, să nu i-o sufle vîntul.. babbu, g. 32. <Ç> (Cu aluzie la slăbiciunea, exagerată a unei persoane) Cf. çade,, dl. Erau slabi şi jigăriţi, îi sufla vîntul. preda, b. 209. φ (Figurat sau. în contexte figurate) Murmura Ce-o suflă-un crivăţ printre pustii, eminescu, o. i, 26. Primăvară, muma. noastră, Suflă bruma din fereastră Şi zăpada de pe coastă, alecsandri, p. p. 287. Vîntul ura a suflat Ploaia faptul l-a mînat. jarnîk — bîrseanu, d. 186. <0> Expr. (Familiar) A sufla cuiva ceva (de sau, rar, pe sub nas) '= a lua ceea' ce i se cuvine de drept altuia; p. ext. a fura ceva (profi-tînd de neatenţia, de naivitatea sa,u de· încrederea cuiva). Li-i ciudă ghiorlanilor, li-i ciudă că le suflu floricica cea mai mîiulră din toată Poiana Trunchiului. pri. dram. 376. I-am suflat moşioara pe sub nas. alecsandri, t. 1 581. Ai şi uitai pe domnişoara Edelreich? 15139 S.UFLA - 1929 - SÜFLA ... Frate-meu. .ţi-a suflct-o. i. negruzzi, ş; v, 191. Mai; :că suflasem.în. gînd aproape tocite c.iifpereHe: din. traista căUigăruiui. hogaş, dr.. i, 232. Văiîndu-l c,ă: umblă cu. Floric.a fi zvoni.ndu-se c.-ar fi vorba s-o ia. de nevastă, sc holăi.i .repe.de, o peti şi făcir îndată tocmeala,. vesel că i-a suflct-o. rebreanu, i, 37.1, cf.. res-merîţă, d. Citea gazelele consumatorilor de prinprejur — „îmi dai voie, un môment?“ — şi-ii ■ sufla gazeta, dc sub nas! c. petrescu, î. i, 42, Nu-pulec.u concepe ca .un iipulcr, un „1ărcn\‘ cum-il numeau ei pe drc.gomc-nul. Mari.neli, să le sufle lor sfîiUul drept, dc-a stocrec de boiii pe munteni şi pe -moldoveni. c.· gane, tr. v. 168,.cf. bul. ..fii., v, 218, dl. Aveaun duşmen care îi suflase ibovnica, pred/v, r: 31,9, cf. :dm·' A pus Slă-pînu ochii pe .dinsa, Ce-a făcui, ce-a dics, i-a siifléi-o. barbu, g, 124, cf. ζαννέ, p. ii, .749.. •3. Intranz. (Adesea urmat de. determinări care jndică instrumentul) À produce Tranz. Compresorul suflă aer în costumul scafandrului pentru a micşora presiunea cpei asupra corpului. ii: i . Intra n z, (învcchit, popular şi familiar) A respira (I)· ·?' cum iaste lesne mortului a sufla, cşa e şicela ce Se înlimecază cu realele, coresi, ev. 122..Leşinase sfinţii, numai, cc să vedea să suflă încă. dosoftei, ap. TDRG, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Bolnavul a început itir a sufla, descr. aşez. 115/24. JJămeşili dc foame,, dracii abia şiiflau. negruzzi, s. i, 89, cf. resmeriţă, d., cade. Pol să suflu şi să dorm fără nici o ccznă. vissarion, B, 208. Stăteau' morii şi nu mai suflau, sadoveanu, o, xvi, 354. Nefericitul leu, în clipa morţii, de-abia inai, suflă-n larmă şi tumuli, arghezi, S. v, 100.Dervişii s./cţicnfnî în .mijlocul moscheii şi...pâre,cu că nici măcar nu .suflă,, tudoran, p. 264. ψ (Prin. exagerqire) Zavişla nici. .mi mai sufla dc groază., rebreanu, 1... 31.. Φ Fig. (Tr.anz. ) Vodă,.. trimise pe taină pre părintele .Mitropolitul înaintea lor şi pre ăllii din boieii cc ré sufla duh şutesc, -pentru ea să-i înduplece a meţgţ înapoizilot. cron! 81. ❖ E x p r.., A nu (mai) sufla = à) a fi mort; a muri1 (1). W· dl. Animalul, nu mai sufla, preda, rî· 139, cf. dm, dex. Şi se opintea. Şi cînd mi-l izbea, Ţărnă. mi-l făcea, De nu mai sufla ! balade, ii, 206. Venin cu apă i-o doi Pînă ce n-o mei suflet, folc. mold. ii, 717; b) a rămîne nemişcat (dind impresia că i s-a oprit respiraţia). Micuţul... i se suie pe genunchi, i se lipeşte incetinel dc piept şi stă cşa frumuşel, nici nu suflă. ap. tdrg, cf. dl, dm. [Princepele] nu suflr, stătea numai lipit cu obrazul de zidul dc lemn. barbu, princ. 57, cf. dex; c). a nu scoate nici o vorbă, a nu protesta. Mare a fost. . ., că de mărirea lui nu mei sufla nici un boier. delavrancea, a, 54, cf. resmeriţă, d., cade. Am fost numai dăscălit, înainte dc plecare, să fiu cuminte, să nu suflu şi să nu mişc. teodoreanu, m, u. 118. A stat cu fruntea plecclă, ca un ccuzct ce este şi n-a suflat. arghe.zi, s. vii, 29, cf. dl, dm, dex. + (Despre oameni şi despre animale; de obicei cu determinări modale de felul ,,greu“, ,,tare“, „zgomotos”* etc.) A respira des şi cu dificultate, zgomotos (ca urmare a unui efort, a unei maladii etc.), a g 1 f 1 i, (regjonal) a se răsufla (1) ; ,p. ext. (rar) a pufăi (1) Cînd sc luplă doi ce sînt într-o vărlule, deşi se Intimplă de birui ei te unul pre citul, clar încă şi cei ce au biruit suflă tare de osteneală, axinte uricariul, let. ii, 135/28. Au căzut în tină şi sufla muncindu-se să iasă. ţichindeal, 1·. 116/23. Arghir nu e nicăirea. Osteniţi sufla din gură, Şi pe Arghir îl înjură.·bărac-, a. 71/13. Cind boala dă peste vilă, ea nu e vioaie, tuşeşte, suflă greu. şez. iv, 323.. Spătarul suflă des şi greu, Se pipăie la cap mereu Să vadă de-l mai are. coşbuc, p. i,· 196. Sufli ca un eai diipă ce-a ridicai, la'deal, o povară. delavrancea, o.. îl,'208.' Văziii uri sloi de fele şi neveste, îmbrăcate' de' sărbătoare'. . '. Ţoale erou roşii ca nişte bujori şi suflau ca nişte foi. in mişcare, hogaş, dr. i, 45; în mijlocul drumului picoteşte cîinele învăţătorului . . ., cu ochii întredcschişi, suflînd greu. rebreanu, r. 10. Freacă bunica, dă şi dă şi dă şi dă, suflînd şi dînd pînă cc-i picură fruntea. teodorea:NU,' c. b. 66. Sosesc of,terii... suflînd îngrijoraţi de beleaua ce le cădea pe cn/j. brăescu, o. a. i, 31. Sc ridica de la masă Iremurind şi suflirid pc nări. a. m. zamfirescu, m. d. i, 30. Turcii sufleu 'zgomotos şi-şi pîrpîleéù la flăcări mînile şi picioarele. sadoveanu, o. îi, 129; Suflă greii ca din foi, arc fota păiiithtie, obosită.' dan, u. 271. Ţi-e mai mare mila să vezi cum zvîcneşle inima bietului copil, care suflă greu şi c trist ca un om mere. călinescu, s. 101, cf. dl. A venit şi nevasiă-sa în urma lui, suflînd greu, ca-o iapă lihnită, stancu,' D. 191. Se apropie de ea, suflînd pripii, t. popovici, se. 9,· cf. om. Sc apropia, suflînd des şi greu, de spinarea dunei, bănulescu, i. 25,' cf. m. D. enc., dex. Am un cine de bărbat, Toată ziua şede-n scii Vine sara, suflă greu, La mine sc uită rău. mîn'dréscu, L. p. 119, cf.' alr ii/i mn 12, 6 896, alrm ii/i li 52. (Prin analogie) [Vaporul] suflă greoi şi pare să fie încărcet. sahia, n. 128. (Tranz.)' Locomotiva tipa în feta linor prăpăstii nevăzute şi suflă din tjteu. fum cu scîriiei. călinescu, o. i, 17. 2. Intranz. Jt emite forţat un flux dc aer'-pe;, gură (sau, raiype nări);.-a expira cu forţa, pentru a executa, a .realiza : «tc. eevţi. îndată srcu pogorilclin. înălţimea turnului un şarpe foarte mare parele,; su fiind în obrazul zmeului, îl răsturnă la pămînt (a. 1783). gcr ii, 131/2. li era frig omului La mini şi, apropiindu-le călră gură, sufla înlr-.ănscle ca să sc încălzească. ;Ţi- c.hiNdbal, r·'. 184/1... .Adusă pe încet în giurul- fagului vreascuri şi. ... li dădu foc şi se. plecă să siţflc. asachi, s. l. ii, 67- Cînd cu gene ostenite sara suflu-n luminare,-Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, eminescu, o-, i, 130, cf. creangă, 0.-65. Bea drojdia şi-şi suflă în -degetele degerate, caragiale, o. iii, 153, Trudit, suflă în - luminare şi adormi, vlahuţă, s. a:. 11, 77. Milcscu, cu părpl hălăciugă..., sufla în ochelari ca să vadă mai-binc pe. Mihai.· d. zamfirescu, b; 59. Se face că- primeşte din mina Microbului patru■ hirtii,,... suflă peste-ele şi le-sculură cu bobîrnccuL brătescu-voineşti-, p. 264, cf. -resmeriţă, p., cade. Şi-mi-venea, aşa, să intru.Şi să suflu-n luminare* Tq-pîrgeanu,- B. 57. Domnul - fără mînă turnă laptele, suflă să se răcească, prepară pateul pentru, căjcl. c. petrescu, î. ii, 24-6. Mărita, roşie, cu părul încilcil, suflînd în degclelc-i îngheţate, brăescu, o. A; i, 115.· Toropită de oboseală, a. suflet în luminare, voiculescu, p. î, 213. Şade cu copu-n vatră şi suflă in cărbuni sub căldare, sadoveanu, o. xviii, 507. A suflat în lampă şi vecinul n-a mai. putui să se uite. arghezi, i„ 14. Avea obiceiul, cînd. era mică,.... să-mi sufle cald în ceafă, călinescu, s. 78. Se ridică pînă la lampă şi suflă în flccăiă. bogzal, a. î. 216. Se aplecă peste masă şi vorbi confidenţial, aproape suflînd în zeama de şoco-Ictă cu frişca, vinea, l. i, 135, cf. dl. Şuflă .în lampă şi, bîjbîind, se îndreptă spre pal. τ. popovici, se. 68, cf. dm. Suflau în palme de frig. barbu, g. 107, S-ά dus să sufle în foc, ca să nu mai fumege aşa. lăîjCRĂn-jan, c. ii, 28. Aplecai în patru labe, suflă să se aprindă focul·, τ iulie 196.8, 26., cf. M. d. enc., dex. Suflă în solz şi gîndi să să facă on palei. o. bîrlea, a. p. ii, 382. în tigva seacă, cît să sufli, Nu poţi să o iimfli. pann, ap. zanne, p. i, 295. <0* (Cu. aluzie la slăbiciunea exagerată a unei persoane) À rămas [copilul] să-i sufli că cază; numai oasele, săracu. radulescu-copin, î. 292. -v- (Prin analogic) Pădurea mlădioasă de finie Sufla îmbălsămată, călinescu, i,. l. 144. Din vîrf ele. munţi, .cunurpui suflă Cu buze roşii în spuza unor nori. blaga, p. 48, Pădurile suflqră şi apele s-au shîns. horea, p. 9. <> E x p r. A (nu) sufla (cuiva) iu borş (sau Iu borşul cuiva) = a) (popular şi familial·; şi în forma a (nu) sufla in ciorba cuiva) a (nu) se amestcca 15139 SUFLA _ 19.30 - SUFLA nechemat in. treburile cuiva; a (nu) deranja. Tinerilor de astăzi nu le prea sufli-n borş. alecsandri, ţ. 1 039. Mie unuia ştiu că nu-mi suflă nimene tn borş. creangă, o. 102, cf. dl. Mie nu-mi sufli in borş. pamfile, j. iii, 167.. El fiind un om care nu suferă nicicînd pre nime să-i sufle in borş, nu se lăsa pînă ce nu-i da fiecăruia cite-o bălaie de la roate, marian, t. 119, cf. zanne, p. iii, 482. (Cu schimbarea construcţiei) Draia a venit revoluţia, să suflăm noi în ciorba lui ori dînsul intr-a nostră? rebreanu, r. ii, 178; b) (regional) a (nu) răsfăţa, (1). Copilului să nu-i sufli-n borş, să-l săruţi numai cind doarme, contemporanul, vi3, 3; c) (regional) a prevesti lucruri rele. Şi cumălra asta a noastră vine pe la noi numai ca s<3 ne sufle in borş. marian, s. r. ii, 9; d) (regional) a sforăi (1). Dumnezeu dormia dus şi sufla în borş dc-fi lua urechile, şez. ii, 103. Cine s-a fript (sau s-a ars) cu ciorbă suflă şi In iaurt, se spune cînd o experienţă neplăcută te face mai prudent decît este nccesar. Cf. zanne, p. ii, 476, dl, dm, dex. A-i sufla in fund = a) (popular) a goli paharul, carafa etc. cu băutură foarte repede sau dintr-o dată; p. ext. a se îmbăta. Îmi făcea sămn să-i dau şi lui ca să bea şi cind pusă tigva la gură i se păru alita de bun vinul şi dulce, îneît îi suflă în fund. gorjan, h. ii, 62/34, cf. polizu. Ai ! Ce fel de oca? Abia apropii buzele dc ea şi i-am şi suflat în fund. delavrancea, o. ii, 131, cf. zanne, p. iv, 24, 40; b) (regional) a (nu) alinta; p. ext. a menaja. Cf. udrescu, gl. (Regional) A sufla in foc = a se imbăta. Cf. i. cr. viii, 187. (Regional) A sufla in (sau din) buze v. buză. (Popiilar A sufla a pagubă v. pagubă (I). (Regional) A(-i) sufla in luminare (cuiva) = a încurca afacerile Cuiva, a-i pune piedici. Cf. udrescu, gl. •ν' Compuse: (regional) suîlă-ii-vint subst. invar. = pierde-vară, v. pierde (II 6). Cf. sfc i, 156; (învechit şi regional) sullă-n-pungă subst. invar. = om sărac (3). Cf. baronzi, l. 96, zanne, p. v, 527. •v· Tranz. Poale vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac... Aticismul limbii lele o să-l pună la cintari, Colbul ridicat din carte-ti l-o sufla din ochelari. eminescu, o. i, 134. Băgă de seamă că luminarea, arsese de jumătate. Cercă să se ridice, s-o sufle, agîrbiceanu, a. 52. Sufla praful din casele cu litere, v. molin, v. t. 78. Bunicul şi nepotul apar zîmbind alături printre fulgi, ca bunicul şi nepotul într-o fotografie veche, de pe care sufli colbul îndesit, teodoreanu, c. b. 52. Suflăm baloape in clăbuc de săpun luat din balie. brăescu, a. 50. Intre baloanele politice şi cele de ’ôpm, suflate cu paiul de mazagran, nu era diferenţă de cor. ţinut, arghezi, b. 154. Te iau de plete, Le suflu şi le scutur, călinescu, l. l. 106. Un sîmbure i-ajunse între dinţi Pe gînduri dusă Eva îl suflă in vînt, blaga, poezii, 34. De obicei, vorbea monoton, incet, sufltndu-şi anevoie cuviiUelc prin mustaţa deasă, galan, z. r. 85. Praful l-a suflat in vînt, reteganul, p. iv, 40, cf. alr ii/i mn 12, 6 895, alrm ii/i h 51. (Cu aluzie la slăbiciunea exagerată a unei persoane) Ieri-seara am văzut-o şi m-am speriat. Şedea Pe-un colt de stincă; slabă s-o sufli-n vini. coşbuc, s. 77. Era un moşneag trecut de şaizeci, pipernicit şi prăpădit de să-l sufli de pe picioare. rebreanu, i, 285, cf. zanne, p. ii, 749. (Prin analogie) Cabine te văd. . . cu palat în locul Icoanei, zise cocoana Zinca, suflînd nuor de fum pe nas. ghica, c. e. i, 163. Muma zmeului... suflă văpaie din gura ci cea spurcată cale de trei ceasuri, ispirescu, l. 26. In clipa următoare fuma cu o prefăcută linişte, suflind dinainte-i rotocoale de fiim. vinea, l. i, 42. + (în des-clntcce) A sufla (II 2) pentru a îndepărta un rău, pentru a desface o vrajă; p. ext. a desclnta. Cu cufilu voiu tăia, Cu sufletu voiu sufla Cu limba voiu deseînla. marian, d. 142, cf. folc. mold. i, 200. O· Tranz. Fugi, deochi Dintre ochi, Că eu te-oi sufla Şi tu vei crăpa, teodorescu, p. p. 371. ll spăla Şi-l curăţa Şi pe mal îl scotea, Cu suflet din gura îl sufla. şez. rv, 155. Cu scuipat spurcai le-oiu sufla. ib. 90. Pe brată l-am loat, Cu limba l-am suflat, De t'oat'e boalele l-am scapat. folc. olt. — munt. i, 334. + (în credinţele religioase şi populare’) A sufla (II 2) pentru a da viaţă, pentru a însufleţi sau, p. ex t., pentru .a face să redevină viu. După ce fură gata, suflă asupra lor şi le dele duh de viată, ispirescu, l. 226. Catecumena primi botezul, în mod excepţional, în pat, monseniorul suflînd asupra ei de trei ori şi stro-pind-o apoi, după alte mici ceremonii, cu apă pe frunte. călinescu, s. 23. Din celé mai vechi timpuri se spune că după ce Creatorul l-a modelai pe om din lut. . . a suflat asupra lui ca să-l însufleţească, cinema, 1968, nr, 6, 9. l-a suflat în gură şi l-a-nviat. o. bîrlea, A; p. ii, 217. Şi suflă Dumnezeu cu duhul Şi zidiră trupul [omului], folc. mold. i, 237. <0· Tranz. Mina Domnului la loc, degrabă, să sufli şi să-i treacă, delavrancea, o. ii, 201. 4. Tranz. (învechit) A sufla (II 2) pentru a opri sau a anula o acţiune primejdioasă. Şi pre un cine turbat ce-i grăbisă să-l muşce, l-au suflat de l-au omorît. dosoftei, v. s. februarie 60v/16. -f Tranz. Fig. (în religia creştină; complementul este viaţa sau Duhul Sfint) A transmite prin faptul de a sufla (II 2), prin botez etc. Domnul Domnedzeu făcu pre om den bulgăr de pămînt şi suflă în el d[u]ft viu şi fu omul suflet viu. po 16/7. La facerea botezului creştinilor. . ., preotul suflă sfînlul duh, după ce le-a curăţit trupul cu apă. conta, o. f. 366. Olarul nu mai trebuia să sufle duh peste făptura lui de lut, căci ulciorul era viu. blaga, h. 52. + Fi g. (învechit) A insufla. Pilde nu copilăreşti, ci care să sufle mare încuviinţare şi podoabă, molnar, ret. 113/16. Acela care D[w]mnezeU i-au suflat în inimă ca negrii şi neagrele. . . de robie, în pămînturi slobode să se izbăvească. ţichindeal, f. 374/15. 4. Tranz. Fig. (învechit) A răspîndi (2). Alanasie, care suflă attta bunătate, atîta bărbăţie, molnar, ret. 37/12; Ială dar acela care mai nainte cu puţin Sufla nencetal mînic ş-umplea pe toţi de venin, pann, e. 11, 74/6. Ajutaţi pe acei care suflă coruptiunea şi jaful prin agenţii lor oficiali, ghica, c. E. 11, 615. Atunci cînd spaima crudă fiori suflă prin lume... Îmi place a sla singur pe-o stîncă. alecsandri, p. i, 193. + Tranz. Fig. (învechit; complementul indică texte, scrieri etc.) A inspira în vederea alcătuirii, întocmirii, compunerii etc. Şi de d[u]ft[u]/ svinl suflat cu scrisoare pentru întrebările aceălea au scos. dosoftei, v. s. februarie 72v/3. ll deadere la învăţătură şi învăţă toată cea de _D[u]mrc[e]zău suflată scriptură (a. 1698). gcr i, 321/14. După cea de dumnăzăescul duh suflată istorie Iîrziu mai pre urmă au început, cantemir, hr. 58. 3. Tranz. (Mai ales cu pronumele în dativ; complementul este nasul) A expira forţat pe nări pentru a curăţa de mucozităţi sau de secreţii apoase (la piîns). Cf. lb. In Germania. . . se transmite altuia guturaiul, suflindu-şi nasul intr-o hî’-tie, în care se pune apoi o monedă, candrea, f. 380. Mitru îşi şterse lacrămil.e cu mîneca, îşi suflă nasul. . . şi ieşi pe poartă· gîrleanu, n. 14. Voi nu ştiţi că el, dimineaţa, cînd iesă di acasă îşi suflă nasul o dată şi bine. hogaş, dr. ii, 160, cf. resmeriţă, d. cade. Îşi suflă nasul zgomoh s, ca o detunătură de armă, intr-o batistă uriaşă şi cadrilată. c. petrescu, î. i, 109. îşi suflă nasul coroiat cu zgomot. i. botez, b. i, 36. Amoruri pasionate şi tragice făceau pe rnadam Pinkas să-şi sufle cu zgomot nasul, sadoveanu, o. xvii, 104. Stai! Suflă-ti nasul. Iar ai pierdut batista, arghezi, s. vii, 52. Profesorul de latină. . ., Suflînd nasul cu amploare, sfătos (sinistru prolog), Ne găjbea prin catalog, călinescu, o. ii, 236. A scos batista din buzunar, şi-a suflat nasul tare, şi-a şters obrazul şi fruntea de sudoare, stancu, d. 322. Na-ti batistă şi suflă-ti nasul. h. loVinescu, t. 246, cf. dl. Ana îşi suflă nasul, îşi şterse lacrimile, τ. popovici, se. 44, cf. dm. îşi suflă nasul într-o batistă şi se şterse îndelung la ochi. v. rom. decembrie 1964, 46, cf. m. D. ENC., DEX, ALR ll/l MN 6, 6 842, ALRM Il/l h 20. 4. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică alimente, băuturi) A bea sau a mînca foarte repede. Cf. lb. 4, 5 ocă de vin erau suflate pe dată (a. 1895). ap. tdrg. Ai să vezi cum o să sufle înlr-o clipă 15139 sufLÀ - ίθΜ - SÜtLA şi scrob, şi brlmă, şi borş. hogaş, dr, i, 119, cl. sc'ri-ΒΑΝ, D., CHEST. VIII, 113/27. 5. Intranz. (Despre oameni) A introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale; p. ext. a cînta (din instrumentul respectiv). Adă fluierul ca să suflu tn el şi el să-mi spuie de. este adevărat amorul tău. alec-sandri, τ. i, 436. In vremea din urmă nu mai avea voie să siifle din goarnă, nici să alerge, nici să ridice greutăţi, bacalbaşa, s. a. i, 156. Altul, scutuilndu-şi bogatele piele, suflă în trîmbijé de aramă, trezind ecouri. anghel, pr. 30. Luminlndu-se de ziuă, căprarul, stăvarul, apoi ciurdarii, începură să sufle pe rînd din corn, fiecare eu sunetul şi întorsăturile lui. agîrbiceanu, s. 497. Dinspre pădure sufla un cimpoi cu toate tristeţele sale. hogaş, dr. i, 213. O bandă de ţigani jerpeliţi.. . suflau pe întrecute ln cîteva instrumente turtite, bizar încolăcite, de aramă, brăescu, o. a. i, 105. Cu timpul ai să înveţi să sufli [în ţiuitoare]. sahia, n. 102. Sufla în cornul de bou, ca.Intr-o goarnă din nopţile de gheenă şi de sfirşit de lume. o. m. zamfirescu, m. d. ii, 152. Suflă lung în . flaut ascuţit, pillat, p. 245. Nu vrei să-ţi clnte oierul cu cavalul sau să-ţi sufle din fluier. arghezi, s. viii, 154. A dus goarna la gură şi a început să sufle uşor în ea. stancu, m. i. 77. Buciumul este un instrument de suflat natural, alexandru, i. M. 42. Vreau să termin Cvintetul pentru instrumente de suflat, la care lucrez de; mai multă vieme. m 1968, nr. 3, 10. Am pierdut cimpoile Şi le-au găst ţigancele Ş-au suflat într-însele. jarnîk — bîrseanu, d. 3S9. Cimpoaiele, pînă. nu sufli într-însele şi le umpli de vint, ele nicicum îţi cîntă, se spune cînd eşti nevoit să dai mită pentiu a obţine ceva. Cf. zanne, p. iv, 305. (Frin analogie) Suflă In frunză, alr ι 1 467/278. φ Tranz. Calul moare In arii de marş, suflate impozant de muzica militară, ralea, s. t. i, 337. <0- Refl. impers. Fjînghia dlndu-să gios, să suflă in corn şi călăreţii Ir,cep a alerga, fm (1841), 962/16. + (Despre instrumente muzicale care funcţionează cu aerul care circulă prin ele) A produce sunete muzicale; p. ext. a cînta. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Bat tobele, suflă tilmbiţile şi puşcăturl am auzit, reteganul, p. iv, 12. 6. Tranz. (Complementul indică o masa de sticlă topită) A introduce, cu gura, printr-o ţeavă, o cantitate de aer pentru a dilata şi a da formă, fabri-cind diferite obiecte. Cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. 7. Tranz. (Folosit şi absol.) (Complementul indică enunţuri, cuvinte etc.) A pronunţa cu voce scăzută, încet (şi în secret), (familiar) a strecura (3); p. ext. a informa în ascuns, a destăinui; p. gener. a vbrbi. Saul încă suflînd eu certări şi cu ucideri spre ucenicii Domnului, mearse la mai marele popilor, n. test. (1648), 146r/10. Toate cele ce am zis mi-au fost suflate de d[umnea]Zer. negruzzi, s. i, 230. Nu mai îndrăznea să sufle o vorbă despre brazdele împricinate, rebreanu, i. 147, cf. resmeriţX., d., cade. Prin celelalte odăi suflau înjurături şi înghesuieli, galaction, o. 307. Pe urmă domnu colonel o aprins altă ţigară, o încleştat fălcile şi n-o mai suflat nici un cuvlnt. c. petrescu, î. i, 122. N-avem naftalină, suflă timid unul. brăescu, o. a. i, 60. Pal’er se aduna covrig pe scaun, cu genunchii sub bărbie şi nu sufla un cuvlnt. G. m. zamfirescu, m. d. i, 30. Doamna senatorului pe viaţă n-a mai suflat nici circ. cocea, s. ii, 651. Lupul! suflă deodată Paraman, înăbuşit şi feri în laturi, sadoveanu, o. ix, 176. S-a otrăvit Niculae azi-noapte, a suflat notarul în pîlnia telefonului, stancu, d. 399. Ce spun, domnule general? — Nu sufli un cuvlnt. pas, l. ii, 214. Ii vin uneori gînduri atît de ciudate, că e aproape convins că i le suflă Necuratul. vinea, l. i, 258, cf. dl. Oamenii ştiu, în anumite momente, ce gîndim, deşi nu le suflăm un cuvînt despre ceea ce ne.apasă atunci mintea, preda, i. 250, cf. DM. Iar voi, amărîtelor, dacă suflaţi ceva, dă benga-n voi! barbu, o* 132. Domn'ica, sora băl, Inului, cind o întîl-nea ln .drum, o privea cu ochi duşmănos şi trecea mai departe, fără să-i sufle o vorbă. v. rom. noiembrie 1964, 15. Nici o vorbă! Dacă sufli ceva, te-ai curăţat, lăn-crXnjan, c. ii, 71. Specialiştii noştri nu suflă o vorbă despre ele, nu reclamă să le vadă, fenomenul nu· le stîrneşte deosebit interes, cinema, 1969, nr. 5, 22, cf. dex. Ingeru că mi-şi venea, In ureche că-i sufla: — Scoal’, voinice, nu dormi. folc. olt. — munt, ii, 102. Nu te-ntreabă : Poţi, nu poţi? Suflă comandă la toţi. foi.g. mold. i, 540. Refl. impers. Cum de nu se mai suflă o singură vorbă despre Grosz? bogza, a. î, 379. 4. (Complementul indică răspunsul pe care. trebuie să-l dea cineva la o întrebare) A şopti (2) cuiva la lecţie, la examen etc. La teze, lăsa pe oricine să copieze de la el, celor care asudau la tablă le şufla discret. τ. popovici, s. 96. Devenea Insă aprig şi cumplit, ăe nerecunoscut, atunci cind vreun elev era descoperit că suflase. romAnia literară, 1969, nr. 28, 13/2. c=> Ce mi-ai suflat la istorie ri-a ţost corect. + (Mai ales despre sufleori; complementul indică replici dinlr-o piesă de teatru) A şopti(2) actorilor în timpul reprezentaţiei;, (învechit, rar) a suflărisi. Dacă mai uitai cile ceva, te emoţionai, îţi sufla el. cinema, 1968, nr. 7, IV. t=i Sufleorul i-a suflat la timp replica pe care o uitase. ΙΠ. Tranz. (Complementul indică obiecte de metal; de obicei cu determinările ,,cu aur“, ,,cu argint1*, rar, ,,în aur“) A acoperi (în scop decorativ) cu un strat subţire de aur sau de argint, a polei1 (1), (învechit şi popular) a spoi (1). V. arginta, auri. Cf. lex. mars. 216. t'otiru de argint suflet eu auru (a. 1760). iorga, s. d'. xvii, 109. Lina păreche de paftale de argint suflete cu cur (a. 1813). uricariul, xiv, 234. Dărui căpeteniei deputaţilor un lanţ de cur şi Iu soţii săi cîte un pahar de araint suflet cu aur. bălcescu, m. v. 4Ç5., Au fost răpite şi prùdcte cele moi prelicase «estirenle bisericeşti, cădelniie de argint suflate cu aur. bariţiu, p. a. 11, 652. Intra la mireasă purtînd o c&ţie de argint cu flori suflate în aur. ghica, s. 33. Aurul suflat pre uigint se scoate topindu-se. . . de se face trap. 1. ionescu, m. 714. Argintul aurit pe d-asupra se zice suflat cu aur. hem 1 609. Un armăsar cu harşa de fir şi cu zăbale suflete cu aur. odobescu, ap. tdrg. Coaja acestor meri era suflată cu aur de lucea ca ziua. ispirescu, l. 64. Cireşii s-au umplut de floare, de parc-ar fi fost suflaţi cu irgint. sandu-aldf.a, u. p. 2f, cf. şăineanu2. Aceste icoane rîu par să fie îmbrăcate cu argint, nici să aibă pe capete cununi suflete cu aur şi împodobite cu piet,e scumpe, iorga, c. i. iii, 47. Virfurile penelor puţin-pu-ţin gălbui, ca suflate cu aur. gîrleanu, l. 73. Se poartă Inc'nşi cu paftale de argint suflete cu aur. hogaş, dr. 1, 251, cf. resmeriţă, d. Se scoaseră pentru întîiu oară din dulapuri şi lăzi plnzeturile de masă, de.Olanda, farfuriile şi cleşterurile de Eoemia, argintăria suflată cu aur. m. 1. caragiale, c. 63, cf. cade. Pereţii erau pe dinăuntru suflaţi cu aur. vissarion, b. 189. Acea icoană a vădit lacrimi, la slujba de priveghere a Arhanghelilor, care lacrimi le-au cules părinţii lntr-ο tipsie de argint suflată cu aur. sadoveanu, o. x, 240, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Ş-acum se găsesc De benchetuiesc. . ., La masă de piatră... Cu slove de carte, cu aur suflate. alecsandri, p. p. 63. Na buzdugan domnesc, Suflat cu aur turcesc, teodorescu, p. p. 506. Să face-o boltă cu negoţ de tot felul, nu cum esle-n vremile noastre, ci tot cu aur şi cu argint era suflet, reteganul, p. iii, 21. Pe la curţile ieste nalte, Nalte şi minunate, Cu aur suflate. folc. mold. i, 287, cf. alr sn 11 h 572. R.e 11. pas. A fost chiar o vreme. . . cînd... nu se suftau cu aur decîi icoanele paracliselor din casele domneşti sau boiereşti. bogdan, c. m. 85. (Prin analogie) Iconostasul cu icoane nalte şi palide de sfinţi şi îngeri de-o frumuseţe suprapămlntească, ce păreau suflate pe pinze de ariint. eminescu, g. p. 96. Marii muzicieni... capătă o lustruire specifică a chipului, o bllndeţe dc înger, ca şi cină capul le-ar fi suflat în cristal, călinescu, s. 148. Teclri-cele subcodale sînl albe, suflate cu galben, linţia, păs. iii, 75. Erau două tipsii mici. . ., pe o faţă cfi incrustarea în argint aurit a Adormirii Maicii Domnului şi pe cealaltă cu chipul Mîntuitorului înconjurat de flori suflate 15139 SUFLACI - l©3â - SUiLARË çu,smci/.f barbu, princ. 35. <0· (Figurat sau Jri contexte figurate) Toate, icoanele pé care le suf la cu argint darul . lai de povestitor, năluceau acum în noaptea înfricoşată. , gala-ction; o.293. Se desfăcuse, parcă un străvechi gnmolnic'eu scoarţele, de foi. de> mic -suflate,cu .lumini de şo.cţre, teodoreanu, m. i, 272. O.coastă dé. mare suflată ci! soare, bătură.de. ari pi şi.vaL românia· literară , : 1909, nr. 18, 13/2. . . ' — -Prez.' Inii. : iüflù. -- — Lat. sţifilare^ " * ‘ ;·· SÎfFtÂCI s. m. (Regional) Suflător (II'5). Cimpoiul se compune dintr-un rezervor de aer din piele.. . tn care cerul este introdus printr-un tub numit ,-,stiflător“ : . •„■sufleci1*. ALEXANDRU, I. M.; 78................... 1 - Pl. : suflcci. ■ .......... ; , — 'Sufla -t ŞUf..-6C;!.. . ......... ^".'SUfLAl s'. ,.n.' (teîin!) f. Pispozitiv .sau ,mic aparat ; fblôsït là.exeçutaréa sudurii cu gaz şau a'tăierii cu fl#- ■ cără oxiacefilenică,compus, Sn principiu, (dintr-o ca- : rneiîă pentru, amestecarea combustibilului cu oxigenul f şi)'dmtr-un tub mëtalié, subţire (şi uşor îndoit la vîrf), ; prevăzut cu iirivorificiu îngust prin care se-proiectează , aer (sau amestecul cu oxigen) süb formă’de jet; (rar) ; suflător (3). Sările’ de plumb... .încălzi té la·’· suflul la focul.de reducfiune pe cărbune. pOni, gh. 248. Sudarea prin suflaiu, denumită·., impropriu Asudare autogenă. -soare, mas. 02. După scopul în care servesc se deosebesc . suflciuri de sudare, stiflaiuri -de'-tăiere, suflaturi speciale. LTR2,. Cf. i>N2, M. D. ENC., DF.X. · 2. (Rar) Foaie (la fierărie).'. Şi pâra, cind albastră, : ctnd verde, multiformă, Ca de un suftai sporită, acum ■ creştea enormă, anghel— iosiiy c. m. îi,. 40! Şe siifl.ă aer cu gara.sau cu un suf lai: marian.— ţiţeîca, fiz. ii, 45, cf. L'nr. 3. Instalaţie rudimentară folosită la aerisirea puţu- rilor .adinei de exploatare, formată dip burlane prevă- ! zute .cu o. pîl-nie care se poate roti în direcţia viatului. ; Cf.. ,ltr2, m.' d. enc.,; dex. ! ·.. — .Pl. ’suflaiifri. : .·■ - . ™ Siifla + suf: -ai. <· , SIIFLÂJ s. n, 1. Structură exterioară rpieatâtiUin ; bordurile un.ei .nave (pe-,part.ea sa centrală’ sau pe. toată j lungimea),; în dreptul liniei de plutire, în scôpul imbu- ; nătăţiri.i.stabilităţii sau al reducerii, pescajului .maxiiri. ; Cf. LÎ'R3, SFC i,. 01; dex,_ dn3. . y.; ' '■2! Metodă de coï'ectare â defOrmâţiilor-uriei’linii·de , calé ferată prin iritrodiicerea de balast■ sub- traverse. ; :Cf. Itr2, dex, dn3.. 1 · · ·'·· · | ■ ’ —Pl.: suf la je.· · ' ’ . ) ’ — Diri’ fr. soulîlage. . ' ‘ ; SUFLAiNIIEs. f.. (Région,al)' Sufjare (TI S) (Dezrobiţi ; -r-. Băile Govora). De-o fi deăchect de femeie. . ., Să ■ rămînă cheală Să .rîiă toată lumea Toată mulţimea Şi ·. tqatà-sufl'ârii.Îi. 544, ç|. T. papaHaGl, . c', j„. > ; ;;-r, Sp|la-.-K im:', -anie... \ .. , .SUFLAntA ş> f. Comprçsor: pentru comprimarea, la presiuni joase, ,a„aerului gşu.a.altgr gaze .debitate-.în cantităţi mari,, utilizat în spécial p,eiitm .alimentarea cu aer a, cuptoarelor .metalurgice sau,. î.n . industria chimică,la comprimarea .gazelor,. Mpnevrînd. robinetul ·.· .· ijJMtfijiucein ierul jreee destinat alimentării .cuptorului înalt, ce ieste pompfiţ. cu ajutorul $u flautelor. .ioanovici, TEHN. 41, Cf. NOM...M1N. I,. 74,. LTR2, DL, DJt. Pe baza studiului întocmit .şi a modificări lor aduse suţlun-ţelor., ., a sporit .intensitatea de ardere in furnal?.. scÎNr TEiA, 190(3, nr..4 ,832i cf. m.aie,,· PKS, dn?,. <£■ (Ad--Çonslituirea de rzzeme de maşini. ', su flaute J.a Reşiţa şi jţunedaara.. leg. ec. pl.,.429, ■:■■■' . — Pl.: sufli.ntc. , . Din fr. ^oijlftente. ·..' SUFLARE s. f. Acţiunea de a s u f 1 a şi rezultatul ei. •Ι.Λ. Acţionare (puterjiică ) a vinţului prin deplasarea jnaselor de aer în atmosferă într-o sau dintr-o. direcţie determinată, batere, bătaie,, t r e c ç r e (II 1), (regional) v 1 n tu r a re; deplasare a curenţilor dé aer, a aburilor etc. din atmosferă 3ntr-o sau din,tr-o direcţie determinată; suflu (I 1), (rar) suflat1 (1). V. adiere, boare, pală1 (2), rev-eneală (2), scutur1 (1), undă, ză l ist c. Cf. s u f 1 a (II). Rădicînd v.eairila cătră suflarea.,vîniului'siliia la ţărmure. n. test. (1048.), 171V/22. Răbda căldura zădufului şi gerul iernii..... .şi suflarea cea. friguroasă.. .a .vînturilor. neagoe, înv. 126/29. Au adaos şi- oarecare dar, pţeste ceale ce să.făcea, şi o tină suflare de vînt (a. 1773). gcr ii, ,90/27, Cu.toate acestea, Neptun porunci i'întului de răsărit ca, prin suflarea lui, să împingă co-.rabift spre ţărmurile Esperii. pleşoianu, t. n, 86/2. [Bandiera cea rogie ftlfîie la suflarea zefirului, helîade, L. B. I, 9/9, cf. I. GOLESCU, C., MARCOvict, c.. 10/28. S-a .ivit un foc. aici, tri mijlocul oraşului, carele) cţiţeti de suflarea vîn'tuliii, s.e-nlinse foarte curînd. cr (1834), 346VB. Prin suflare veninoasă, sAdia au aburit. Rodul n.ăs.cind'.să şi. coace. în plodul său smirduil. pogor, henr. 60/17'.. JJâcul Ae Ladoga, .ca unul ce era, deschis suflări(.tuturor vînturilor, aduce vcsoplutirii mare oprire. asachi, i. 2Q8/8.' yînturile.sînt osăbite :. .-. după.mătăriile ..care le adiic cu siné, după iuţimea şi timpul .suflării. rus, i. i, 48/7. Suflarea cuinpăltţă a vtnlu.lm ésie nemcijr-ginit folositoare arburi.tor’ pădurilor, brezoianu, a. 367/22, cf. r. ionescu, c. 20/2, negruzzi, s. ii, 7. Suflarea zefirului. . . mişca frunzélè.. pelimon, tv 6/14. Pîritre iarbă se.strecoară. .... O suflare care trece ci) prin. vine un fior., alexandrescu, m. 1.3. Avuţia Ai ii ritş feluri' e co pleava pe pămînt'Ce sé .spulberă şi piere la suflarea Unui vînt, sion, poezii, 239/15. Gerul face Cu-o suflare pod de ghecţă între maluri, alecsandri, poezii, 12, çf. odo-· bescu, s. iii, 30. Oamenii aslépiàü, murmurîn.d la faima venirii lui cum vuieşte un lan de grîu la suflarea unui. ,νί/ţt. eminescu, n. 27. O. suflare, răcoroasă, de afară mă înviorează, car.vg.iale, o. i, 70. Ieri a suflet întîiul vini dé toamnă... lefi a suflet iar recea Tui suflare, mace-donski, o. i, 12. O lină suflare Aé vint adie peste grînele coapte; Vlahuţă, s:. a; iii, 216. Unii culori ’susţin că acest trup al balaurului era de stofă colorată ce se umfla là suflarea virilului; -xenopol, i.-k. i, 80. Mirat, el-veded, de pe-un munte, fia dou-irătări. Alături, boierii călări Şi-a bărbiÎpr Dunări cărunte Săttî.ndii-le vînturn suflări. coşpuc, », :i; -2.92.-0..ţuftar« de vînt .trecu, printri .tufele verzi., şunăreanu, cij, :191. Răbdător it.ă-ti .faţâ suflări-i lot. de gheaţ.ă. anghel, p, 29. Suflarea. Auşmănqasă. a crivăţului, porni^tă fără pesté într-o zi, a fiotării-o. brăt ţes.cu-yoineşti, p. 229. Suflările molalibé de v/ţiţ încremeniră. hogaş, dr. ii, 16, cf. resmeriţă, D.j .ckbE. ■ In sat,.... patrulau în lung şi-n laV dorobanţii.. .,\spin-teclnA cu, luciul mori al baionetelor.sufÎarea. cspră a crir, v&fului, mironescu, s. 3, cf. go.cea, s; i, 319, vissarion, b. 233. Veneau suflări. ·... de vînt cuirăbufneli de zgomote din- pădurile, surde, .voiculescu,’ Ρλ. i, 70. Un zburător, şe-rupse în'Aouă. şi pînza sfîşiqtă,'ca o aripă rănită, .se zbăted-nebună in. sufUr.eaMntului. TihR'r, s. M. 51, Plutea. aromitoare, suflare#.primăverii Prin frunzătura-tial-tă. .. .îillat, : p. 3.4. . . In ccecstă .dimineaţă de ianuariej Viscolullr-ebuie să fi. fostmmplit de î.ndirjit, căci neîntrerupt i-a. auzit vîjîitul.şi i-a simţit suflareu pătmnzînd nu numai pe sub uşă, dar parcă şi prin pereţi*, camil petrescu, o. i, 359. Un ger năprasnic, o suflare:mai rece decît a morţii.:. , preface. în sloiuri picioarele oamenilor. bogza, a. î, 515; cf. dl, pm. Se domolise.şi vîntul; doar o suflare, subţire şi rece, încărcată de. apă, se mai simţea. v. rom. . octombrie 1964, 31,, cf. .m. d. enc., dex.. Fig.. Aen;i adie lin ca suflarea acelui adevărat.amor. fm. (1842),_901/9. Ca'.o suflare, de jate,·ca un dor nestins se.revarsă, asupră-le..odobescu, s; i,. 184,.0 /îottâ suflare de viaţă.An plr ii, 39.. Aveam să mă întorc lingă dînsa fi să încep a reclădi fala casei noastre, dărîmată de suflarea morţii* brătescu-voineşti, p. 34.7. . 15145 SUFLARE - 11933 SUFLARE 2. (Rar) (Proclucer,e, cu ajutorul unui instrument, a unui) curent de aer (sul) presiune).. Cf . sufla (I 3). Facilele ăe^fumegăciuni.Se. compun de nişte focile, mari cu .două suflători şi prin wnjare cu suflarea.necurmată. BREZOIANU, A.· 395/31. Iii 1. (Învechit şi popular) Respiraţie (1) ; p. exţ. faptul, starea sau însuşirea dé a trăi,, de'a ff viu, ş u-f'let (2), viaţă; (rar) suflat1 (Il l). Cf. sufla (III). Zidi omul şi.,cu-dUmneze'ëscùl şi socotita suflare însuftetă omul şirl învie. çoRÈsr, Ev. 374:. Dwd ’it ţiitiiror viiaţă, şi suflare, şi toate-, (ίΐ test. (1648), Î58v/5'. Cui ai spus cuvinte şi suflarea■ ceaia ce-iase den tine a ‘cui iaste? biblia (1688), 3733/i>6. Şi strigură fire,şi suflare el ne-o' dâruiaşley-warlaam idASÂţ·, 11*/IO. -Iaste iţn dobitoc pedestru, însâ şi de apă, ieste-însufleţit !şi fără Siifleţ, fu suflare şi fără:suflare, (a. 1798)..gcr ii,, 164/14. Leul, . ; Işi sfir.şcşte, suflarea, ţichi.ndkai., i-R 8/15, Şi /./ήε aceuştqAndeluBgată vreme., pînă. începe a şe. împuţi suflarea şi ase.însùtisi în fierbinţeala ·. + , şi mor bolnevii. episcupescu, practica, 444/20. Suflare iii loc dă.suf let. i.: golescu,. c: Am. deschis braţele, ca Şă mă. ad&p ,din dulcea-i suflare, marcovici, c. 18/7. Foarte cu greu. se poate cunoaşte astă idropică. Păti.rnaşii de ea sufer leşi-hări, bălaie.' de. inimă şi ; grea. siifU rey cornea., e.. i, 156/ăO.. La această;, boală rîmătorii. . ."'au . Suflare scurtă. LiTiNSCHi, -μ. 164/17. Soţia-mi lipsită d'-'a Me/ri suflare Zăcea. .. capu-i tînăr era sfărinu,!. alexandrescu, o. i, 91. Nu culeza să păleşti cu suflaieâ ta cea înveninată acel crin■ filimon/ o. i, .104, ef. ‘.baronzi,- m. 457/14. Şi nu ştiu, cugetarea e care-ar fi urmul Materiei, sau lutut a urmărit suflarea, bolintineanu, -o. 197-. Deunăzi, către -ziuă, visasem că murisem... Zăceam sub crini şi roze, Suflare nu aveam, macedonski,. o. i, 42. Luptă cu entuziasm, pînă ia ultimei suflare, penlru acuceri o nouă rază de lumină, vlahuţă, s. a : ii, 197.' N-avui norocul pe cîmpii Troici să cad şi să-mi icapăd în mîinile icile suflarea! coşbuc, ae. 13, cf. bianu, d. s. 35. Suflarea i se Îneca şi ochii îl lăcrămau, bujor, s. 23, cf. resmeriţă, d., cade. Ô porhirê de plîtis îi înecase suflarea, c. petrescu, î. i, 87. Servitorii, numai ochi, îşi ţineau suflarea îndărătul uşii. teodoreanu, m. iii, 238. Puşkin. . . a rămas credincios.pînă là ultima suflare umanităţii ce se zbuciuma între curente contrare. sadoveanu, o. xx, 463, cf. ralea, s. t. i, 265. A bolit şi-a murit Bietul! Dacă ar.fi avut un strop fie suflare, s-qr fi. zbătut, ar fi ţipat, ar fi. scăpat, stancu, d. 84. Suflarea ei înteţită 1.1 dogorea ca. un vini de stepă^msR^, l. i; 72, cf. Dt. N-am cerşii Şi rîu cerşesc cît voi avea suflare în mine. vornic, p. 31. Parfumul ţi-ci otrăvit suflarea. isac, o. 20, cf. dm, Mi D. enc., dex·. JPî brînci: se Ura, Paloş c-apuca Şi s-apropia, Să-i ie suflarea, Să-i curmei viaţa., teodorescu, p. p. 495. Zidi pe Adam din ţăiină; După a sa, asemănare, Cn cuvînt şi eu. suflare. mat., folk. 408. Puterea ta cea mare Poate să-i mai. dea suflare, şf.z. viii, 46, Gînganie fără suflare Umblă făr-as-tîmpărare, N-are duh, nici nu Viază, Toată lumea îndreplează (Ceasornicul). gorovei, c. 68. -p. ext. speriat2; (i 2); Uimit, ln genunchi, fără suflare. ... aşteptam dorit răspunsul de^o plecare .fericită, conachi,. p. 10.0. Stălu o Clipă, fără suflare, supt· talpa cizmei igrădimiru:-lui.. gîrleanu, ,l,. 8. A prins acum .a se căţăra -de pe muche pe-, muche..·. ,.,..rămînînd cîte. un timp nemişcat,· cu -sufita· rea stinsă,^pe^prăvălişurile drepte ca mîna. mironescu, s·., 201·. Cu suflarea tăiată, , cu năiduşeula pe frunte, cei doi se opriţă.în. lac., pa,ş, L·. i,.. 56, cf.HLypM·, tt. p. enc:, dkx; ty ,1 o c.- a dj, (Despre, ,iiinţe; şi hj formele fără «le spllure .ş.au, rar, fără, suflări), mb'r.ţ, (1,1). Supţ zidurile . Treadei au căzut,,. :-Palrûcfu: biruit .şi făr’. de suflare i(a. 1802). gcr tî, 1.&9/9. < O mulţime: de. oameni şi de şălpăliciuni zac fărăisufl-are, gr.ean.qX,:.o, .95. L-a găsit. ... întins-,pă: pat, fără suflare,, cu :οφίί· închişi, ţeapăn,-mort. bacalbaşa, s.a.· i, ,150,,Fătă suflări, iic.-ntinş pe pămînţul ce! galben, coşbuc,; ae..92-,-La strigătul dumitaie, am intrat -şi !ram· aftet.ifără suflcre; agîr,-bigeaN.u, s. 269, In botul boului, aşezat pe, pămînt, fără suflare,, se aduna‘iot tragicul morţii. bogza,--q., o. 32; Cîţiva. oameni-.zăiceau fără suflare; la pămînt.·îştîmctij, R. a. i. 182; c)· 1 o c. a d j. (despre materie), inert. Qpera de artă va fi. reprezentanta lui .printre oameni şi, 1. o c. :ad j, (Rar) Gu:sullare = (despre fiinţe) viu. Moartea aţe Să’-l. răpeascădintre cele .cn suflqre:· conachi; ?.. 292. L o q; a d v. -Dintr-o (sau lntr-o) suflare = a) foarte repede; pe nerăsuflate; dintr-o răsuflare<· (v, r ă s u f l a r e, l),.într.-.n.n suflet (y,. ş u f 1 e,.t ,1 a). Nefe-ricitftş-a perdut pentru tine şi- tu, într-o suflare, ie lepezi de ca de .trei ari ?' i. negruzzi, s. vi, .108, M-avîntatn nepăsător, stiăbătind, într.-o suflare,, ţară lungă, -mqre, lată. .eftimid, î. ,35; b) çontinmi;’pe,nerăsuflate, fără oprire (v. opr ire 1),. dintţro răsuflare (v.-r ă s u f.l a r e 'l),.înlr.Tuii, suflet (v., s u f l e t i b). A scris... o cronică foarte entu» zias.tă, ceea ce. însemna că o scrisese înir-,ο suflare, după ce. plecase din expoziţie, vlasiu, d. 71. Scuturlndu-şi şovăiala clin glas, urmă mai repede şi mai aprins, dintr-o suflare, c. petrescu, a. r. 166. A propulsat pc piaţă, aproape dintr-o suflare, mai multe studii, cinema, 1968, nr.‘5,' XIII. ‘Nici volumele de·poezie, oricit de bune, nu se citesc, aşo; dintr-o suflare, de la început, pînă lasfîrşil: v: rom: septembrie 1963, 179, Expr. AJşi da siî^ fiarea (de'pe urmă) (sau ultima sîiffare) î= a muri1 (1)· Ion Creangă 'şi-a dat itltima suflare hu în stradă Galici. . ci în bojdeuca lui. sadoveanu, o. xix,; 440,- cf. dl, dm. Din uşă va fugi,- nestînd să-mi dau suflarea; Grăbit noului rege a-şi îndoi spinarea.- τ iulie 19(54, 3-1,' tf. --M. p.'ENc;, dex. es Şi-a dat suflarea de·pe lirmă la. 87 de ani. (Glumeţ; cu schimbarea construcţiei). -Şipiiî cu rachiu îşi dăduse şi "el suflarea şa cea mai de pe ’urma.-hogaş, dr. i, 279. A (i se) tăia (cuiva) suflarea = a ies-pira foarte greu (din cauza ilnui efort mare,-a unei emo-ţi.iputernice etc.).- Iţi taie suflarea, ca-aerül tçre alînăl-pimilor. brad,:0. 86. en Çfnd ajungeq trt vli ful-munleliti', i se tăia suflarea. 2. (Mai ale,s ia şg.,. cu.sens colectiv) Tot.-.ce:e.a ç$-,ar.ç viaţă, (şi se mişcă), f i.i n ţ ă,.s u.i.l e t. (4), v i e.ţ a l e, vieţ u i t.o,a r e;; (învechit) j z i 4,i.,r e, z i-d i t u„r ăi p. e x t.·, omenire (3);, lume; (învechit şi -regipiiai) suflător (II 1),^ (.regional) sufjanie. Toată, suflarea, şj laude pre i?[o](pnuî. BiBLi.Ail688),.-4282/51..A, iuiiaşle.. toată suflarea şi.loată făptura (a. 1785). gcr ii,. 146/3-1, Suflarea cuvînlătoare iaşiţ orlnduirca-,-omului, moi.nar, rkt:;;26/12. Toată (ara-i.,în., picioare, ,οπι:.peste'.-om dă fugind, O suflare.nu.ţntîmpini şi-să n-o priveştiplîngîiid, beldiman, ,E.· 1/13. Şă porunceflscă (lin parte-i Agii-să ne lase nesupăraţi. . ., .şpre-'a putea dobîndi. noi. obşteasca fejicire'întni-cdrfi pofteşte Exele.nj-j.ia' Ţa: a'petrec^, teafă-suflarea,(a. 1,832), poc. -ec.; A9§..':Şuptcer suflarea Se.afla toată dormind. P-AtiN, E. .ţii,.. 25/17,. Nranj :1.nt^lniV nici o suflaRf, deşi era ziua,mare.:jNegruzzi, s,.-!, ,29Îsr.tyţH de acele popoare cari n-uu prpfeţi !. .. Numere s,aflările cil sutele\.de milioane.. .. \elê sînt condamnate peiiiii $i; Uitării, ghica, àp:.-TORO.'»-Aee'aslă lungureaţă regiune e una din cele. mai frumoase.·.,.:, prin. suflare roniănească. 15145 SÜFlÂRË - 1904 - Suflat1 v hasdeu, ι. ο.η,','Ιφ. Toată suflarea şi făptura de primprejur îi ţinea hangul. cheangă, i\ 240. Se duse şi el ca . toată suflarea di pj pămînt. ispirescu, l. 42. Prin chilii toată suflarea c adorm iţă. vlahuţă, s. a. ii, 1.8. Se hotărî ea, a doua zi, toată suflarea să se reverse la gară. d. zamfirescu, v. ţ. 24; cf. petică, o. 213. Pe tot maidanul dimineaţa ticsit de.lume, nu şe mai vedea'acum altă suflare decît nişte gtşte ce bălăceau nămolul de la ,puf. chiriţescu, gr. 62. Aici, eu am fost frinţ, să cunoască şi şă ştie toată suflarea din tară. delavrancea, o. ii, 14. în curte, in caşă, se părea că aşteaptă de mult toată suflarea omenească, agîrbiceanu, a. 371. Numai de la ei, toată suflarea putea să aştepte îmbunătăţirile viitoare. gîrleanu, n. 79. Toată suflarea omenească atpor-tise. bujor, s. 129. Cu ce-am văzut eu în beciurile sfinţiei tale. . . socot că toată suflarea călugărească ar putea-o duce plnă la a doua veţiire. hogaş, dr. ii, 30, ci. resmeriţă, d. Numai cu ajutorul lor [al'SQriitorilor] vom putea stabili acel ritm ipiitar de gîndiâ şi de limbă al suflării româneşti d^,.pretutindeni. ţh Via ij, 380. Vastele, peisagii... erau :Jţhşiii. de suflate omenească ea după un potop* m. i.î caragiale,. ς.; 42, cf. càde, cocea, s. ii, 100. -Vn boierj'rău la suflet’, care ura tgată suflarea omenească, vissarion, b.· 247Λ Toată suflarea ■să.vie^să se închine împăratului. SAlîoyEANU, o. xii, 148. Erau singuri, nici o altă suflarp >omenească nu se simfea tn solemna tăcere, a pustiuliii. 'bart, e. 167. Joe a chemat, odată, Din păduri, suflarea toată, arghezi, ş. v, l&O. Mîine să se ridict toată- suflarea omenească şi "să meargă la palatul Bibescului,ca să ceară constitùtia. caîmil petrescu, o. ii, 2lS, cf. dl'/dm. Dacă au tfecut patrulele şi s-a văzut că-s de-als noastre, toată suflarea satului a ieşit în uliţă, hăulind. v. rom. octombrie 1964, 57, cf. m. d. enc., dex. Cocostîrcul zbură peste împărăţia sa şi chemă la·sine pe toată suflarea supuşilor săi. popescu, b. i, 20. Ibovnicele la multă suflare a pus capul. şez. v, 20. Să mă-mluUiască pe miAe tgtă lumia, . . Tgtă suflarea Tgtă mişcarea-, kolc. olt. — munt. î, 327. 3. Emitere forţată a unui flux de aer pe gură (sau, rar, pe nări); expirare puternică, pentru a executa, a realiza etc. ceva; (concretizat) aer expirat, (Învechit şi popular) suflet (1,) ; p. gener expiraţie; şu-flat1 (2), suflu (II 3). Cf. ş, u fia (II 2). Se iviră izvoarele apelor. . . de suflarea duhului mâniei tale. psalt. 26· Mearge şarpele şi pre feçioru lui omoară cu suflarea veninului (a. 1642). gcr fj 102/8. Focul acela çe işa. (fin suflarea acelui şarpe, acela semnează groaznici şi cumplite maţe ale iadului (a. 1654). gcr i, 166/18. Apele fugi-vor. . . de rea-nfocare Ce-a să slpbozeciscă Domnul cu suflare, dosoftei, ps. 51/12. Prooroc născiit din durn-nezeiască suflare, văcărescul, ist. 248. El însuşi chiar nu simte nici pe faţa sa atingerea suflării ce auzi. he-ltade, l. b, i, 235/5. Nemuritorul lui suflet să naşte dintr-o suflare a dumnezeirei. marcovici, d. 157/13. El şade pe scaunul său şi suflarea sa dă viaţă lumei. buznea, F. 1/17. Ades l-a mea suflare un meteor se vede. negruzzi, s. ii, 134. O suflare de viată el în nările-ţi suflă, sion, poezii, 148/14, cf. resmeriţă, d., cade. Un cer de primăvară plutea involt pe apele aurii ale văzduhului, atît de uşor Uqi.fi spulberat cu o suflare dinadins. teodoreanu, .ti. C. Ê4. Stntem pulbere sub suflarea marelui ziditor, clim *0ιψ&βί)ηε acelaşi părinte al nostru Atanasie. sadoveanu, O: fc, 156, cf. m. d. enc., dex. Fi g. Avea dreptate -ΐ'έ i se cuvine cînd cele ce lui îi stnt mai preţioase i se ptihănesc de suflarea cea molepsi-tôare a clefetirei. helîade; l, b. ii, 13/7. îi prescrie să-şi întrupeze în forma poetică -numai acele simţimînte adevărate care se disting prin nobleţă lor şi introducînd o suflare de idealism în existenţa de toate zilele stnt demne de a manifesta o subiectivitate de om. maiorescu, c. i, 82. ^ (In descintece) Acţiunea de a sufla (II 2) pentru a îndepărta un rău, pentru a desface o vrajă; p. ext, descîntec. A rămas .. . disţîntecul babelor în apă. cu stingerea cărbunilor şi suflarea, asachi, l. 26Ş/48. + (învechit, rar) Accent. Ce iaste duhul sau suflarea? Iaste bine încuviinţata înălţare a zicerii, prin plăcută tngroşare sau lină supţiere. eustatievici, gr. bum. 20r. ^ F i g. (învechit, tn religia Creştină) Influenţă spirituală; forţă divină care animă, care inspiră, care creează; (învechit) suflat1 (2). Aceşti sfinţi.. . cu suflarea Sfîntului Duh grăiră. coresi, ev. 183. Den suflarea Duhului Sfînt era povăţuiţi a veacului celui vechi. n. cqs-tin, l. 40. ^ Fig. (Rar) Influenţă. Copaci înfloriţi, cimpii întirise, daruri nepreţuite ale vieţii cîmpeneşti, voi m-aţi tămăduit de otrăvitogrea suflare a curţilor. marcovici, c. 85/14. Se vădeşte suflarea epocii şi în poezia lui. sadoveanu, o. xix, 359. 4. Expirare forţată pe nări pentru a curăţa nasul de mucozităţi sau de secreţii apoase (la plîns). Cf. s u f 1 a (II 3). Suflarea nasului este strefigatul cu voia noastră. ANTROP. 117/7, cf. DL, DM, M. D. F.NC., DEX. 5. (învechit, astăzi rai) Suflat1 (II 3). Cf. sufla (II 5). Dă cornului suflare şi iese din el sunet Ce împrejur răsună, cu spaimă se întinde, helîade, o. i, 320. Este nepriincioasă. .. truda plămînilor prin cintare în flaut şi tn alte instrumente de suflare, fătu, d. 127/2. [Instrumente] care sună. . . prin lovire, frecare, ciupire ori suflare, alexandru, i. m. 20. 6. Operaţie de a introduce, çu gura, printr-o ţeavă, o cantitate de aer într-o masă de sticlă topită pentru a o dilata şi a-i da o anumită formă’, pentru fabricarea a diferite obiecte; (rar) suflat1 (II 4). Cf. sufla (II 7). Cf. ltr3, m. d. enc., dex. III. Acoperire (în scop decorativ) a unor metale cu un strat subţire de aur sau de argint; poleire (1), poleit1 (1) ; (rar) suflat1 (III). V. argintar e, auri r e. Cf. sufla (III). Cf. resmeriţă, d., ltr3, dl, dm, m. d. enc., dex. + (Tehn.) Operaţie de curăţire, de netezire sau de finisare a suprafeţei pieselor metalice prin proiectarea sub presiune cu alice de metal, cu particule nemetalice sau cu lichide; sablaj (1), sablare (1). O mare importantă, în cazul forjării la rece în matriţe, o are curăţirea suprafeţei metalului prin tratarea în baie chimică sau suflare cu nisip care ameliorează condiţiile de curgere a metalului, ioanovici, tehn. 137, cf. ltr2, dsr. — Pl. : suflări. — V. sufla. SUFLAT1 s. n. Faptul de a sufla. 1. (Rar) Suflare (I 1). Cf. suf la (I 1). Arborii trosneşte [sic!] de-al vîntului suflat, r. ionescu, c. 36/15, cf. m. d. e? c. II. 1. (Rar) Suflare (II 1). Cf. sufla (II 1). Cf. m. D. ENC. 2. Emitere forţată a unui flux de aer pe gură (sau, rar, pe nări); expirare puternică pentru a executa, a realiza etc. ceva; (concretizat) aer expirat, (învechit şi popular) suflet (1); p. gener. expiraţie” suflare (II 3), suflu (II 3). Cf. sufla (II 2). Cf. budai-deleanu, lex.. Obrajii ce sînt pereţi doi laturi ai gurii slujesc asemenea... şi la suflat, kretzulescu, a. 273/13. Polul Sud. începe cu suflatul în palmă şi cu celelalte apucături. soRescu, u. 65. Cum Încetează însă cu suflatul, jăratecul se înnegreşte şi-atunci suflă mereu iar şi iar. românia literară, 1970, nr. 89, 6/1. 4. F i g. .(învechit; în religia creştină) Irifluenţă spirituală; forţă divină care animă, eare inspiră, care creează; (Învechit) suflare.(II 3). Cn de suflatulu-i.Duhului Sfînt să' fie în lume ucenicii fără frică şi fără grije. coresi, ev. 187. 3. Introducere, cu gura, a aerului in deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale; p. e x t. cîntat (din instrumentul respectiv); (învechit, astăzi rar) suflare (II 5). Cf. sufla (II 5). Deşi nu bea nici un pahar, e surd ca pèretelc şi beat.de atîta suflat [In trîmbiţă]. τ. poppvici, st. 513. Sunetul la armonica de gură se-produce . prin suflatul... executantului. alexandru, i. m. 94. Şi de acolo ne-am luat. Pe bătutul dobelor, Spre scurtarea zilelor; Pe suflatul trîm-biţei. Spre scurtarea vieţei. marian, î. 32. 15145 SUFLAT8 - 1335 - SUFLECA 4. (Rar) Suflare (II 6). Cf. sufla (II 7). Cf. m. d. enc. III. (Rar) Suflare (III). Cf. sufla (III). Cf. m. d. enc. — V. sufla. SUFLÂT2,-Ă adj. I. (Rar; despre mobilă, despre o-biecte casnice e tc.) Scuturat de pràf. Cf. sufla (II 2). Casa era curată, tot suflat şi la locul lui. ap. ddrf. 2. (Rar; despre praf, despre zăpadă sau despre pleavă, despre frunze etc.) Luat de vînt sau de curenţi de aer şi deplasat; p. ext. împrăştiat. Cf. sufla (II 2). Cf. resmeriţă, d. > Fig. (Despre bunuri, obiecte etc.) Furat. Cf. resmeriţă, d. 3. (Despre sunete muzicale) Emis de instrumente muzicale In deschizătura cărora s-a introdus, cu gura, aer. Cf. sufla (II 5). Aceste furtuni de sunete suflate erau apoi asaltate... de trompeţi şi multe viori. PREDA, R 214. 4. (Rar; despre obiecte de sticlă) Executat prin suflare (II 6). Cf. sufla (II 6). Clopotele suflate sînt nişte scule de sticlă avind întocmai forma unui clopot. BREZOIANU, A. 150/15. 5. (Rar; despre enunţuri, cuvinte etc.) Pronunţat cu voce scăzută, încet (şi în secret). Cf. sufla (II 7). Cf. RESMERIŢĂ, D. II. (Despre metale sau despre obiecte de metal) Acoperit (în scop decorativ) cu un strat subţire de aur sau de argint; poleit2 (1). V. argintat, aurit. Cf. sufla (III). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2, RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban, d. Puşcufa mea cea suflată Tăt pă cuiuţ aninată. T. papahagi, m. 115, cf. ALR II 4 254/27, 29, 310, 336, 886, 928. — Pl. : suflaţ-i, -te. — V. suila. SUFLĂRISÎ vb. IV. Tranz. (Folosit şi a b-s o 1.) (învechit, rar) A sufla (II 7). Hai să facem sţsna noastră din actul al III-lea, că ştii că e cam grea. Domnule Boian, fii bun şi ne suflăriseşte. pr. DRAM. 196. — Prez. ind. : suflări»esc. — Sufla 4r suf. -arisi. — Ci. fr. souffle r. SUFLĂT0R, --OÂÏIE adj., subst. I. (învechit) 1. Adj. (Despre vînt sau despre curenţi de aer) Care suflă (I 1). Lăcuitorilor pricinuiesc neplăceri vîntu-rile călduroase şi veninoase de cătră Africa suflătoare. rus, i. r, 89/5. Frigul acel mare se produce prin negurile de noapte... apoi prin iftnturile ager -suflătoare din adtncurile îngustimi ale 'Carpaţilor. fm (1844), 37-82/34. ■ 2. S. f. Dispozitiv la foaie prin care se suflă (I 2) aerUl din burduf. Cele ihai bune [foaie] se compun dîn nişte foaie mari cu două suflători, brezoianu, a. 395/30_ 3. S. n. Dispozitiv de suflare (I 2) a unui curent de abur în cutia de .fum a locomotivei cu aburi, pentru a-i activa tirajul. Cf. »l, dm, m. d. enc. II. 1. s. m. şi (regional) I. (învechit şi regional) Suflare (II 2). Cf. sufla <11 1). Au omorît... iot suftătariul dentr-înşa, n-au rămas într-însa nici unul mîntuit sau scăppt. biblia (1688), ΙβΙ^/ΙΟ. Pluguşo-rul mult plăteşte, Aur cu galbeni îmcnmp iveşte, Toată suflitoarea tn urma lui se hrăneşte, folc. mold, i, 450. 2. Adj., s. m. şi f.(Rar) (Persoană) care suflă (Ή 2). Cf. resmeriţă, d., cade. + Adj. (învechit; în religia creştină) ţnşpirşit de divinitate. Tălmăcind toată sv{î]n£z de Z>[u]mnJ.e]zâu suflătoare scriptură. dosoftei, v. s. noiembrie 122v/19. 3. Ş. n. (Tebn.) Ustensilă alcătuită dintr-un tub metalic subţire şi Îndoit la un capăt, prevăzut cu un mic orificiu, prin care se suflă (II 2) aer în dreptul unei flăcări de gaz pentru a obţine o flacără dirijată, necesară in operaţii de lipire tare sau de analiză uscată a mineralelor; spec. (rar) suflai (1). Cf. alexi, w., barcianu, cade, iordan, l. r. a. 166. Suflătorul e folosit în operaţii de lipire tare. ltr2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. S. m. (De obicei la pl.) Instrument muzical la care sunetul se produce prin suflarea (II 3) cintăre-ţului; p. ext. persoană care cîntă suflînd (II 2) la un astfel de instrument; (învechit) suttător (I 3 ). ι Alămuri şi suflători au de la batalion, de la fanfaiă. sebastian, τ. 303, cf. iordan, l. r. a/ 166. Cunoaştem apoi genul muzicii de coarde' şi de suflători, vianu, e. 192. Trebuie amintit din nou aceeaşi veche constatare asupra suflătorilor, care uneori reuşesc să distrugă impresia unei întregi simfonii, contemp. 1948, nr. 113, 9/6, cf. dl, dm. Bogata activitate a cvintetelor de suflători, m 1962, nr. 4, 32. Bateriile, suflătorii, muzica electronică s-au dezvoltat mai întîi în muzica uşoară, ib. 1965, nr. 1, 6/2. O remarcă specială pentru suflătorii de lemn, mai ales pentru surprinzătoarea cantilenă a oboiului, contemp. 1969, nr. 1 172, 6/3. Grupul de suflători mi s-au părut ca nişte forte ireductibile în relieful lor muzical, românia literară, 1970, nr. 90, 27/3, cf. m. d. enc., dex. 5. S. f. şi (rar) m. Ţeavă, tub prin care cîntăreţul suflă (II 2) aer în burduful cimpoiului; (regional) suflaci, sufleci, sufleţi1. Cf. şăineanu2, tdrg, bis meri ţă, d., cade, dl, dm. Cimpoiul se compune dintr-un rezervor de aer din piele, numit „burduf" sau ,,foaie", în care aerul este introdus printr-un tub numit ,,suflă-tor“: ALEXANDRU, L. M. 78, cf. H X 23. 6. S. n. Ţeavă prin care muncitorul sticlar suflă (II 6) într-o masă de sticlă topită pentru a o dilata şi a forma diverse obiecte. Cf. ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. 7. S. m. Lucrător care suflă (II 6) într-o masă de sticlă topită pentru a forma diferite obiecte. Cf. iordan, l. r. a. 166. — Pl. : suflători, -oare şi (I 2, II 5, f.) suflători. — Şi : (regioîlâl) suflitoare s. f. — Suila + suf. -tor. SUFLĂtCJRĂ s. f. 1. (în dicţionarele din trecut) Suflare (I 1, II 1). Cf. i. golescu, c., cihac, i, 4, alexi, w. 2. (Prin vestul Transilv.) Nămete. Cf. sufla (I 2). Com. din vaşcău, cf. alr i 1 252/308. Suflatul ă d'e neauă. teaha, c. n. 268. — Pl. : suflături. — Sufla + suf. -ătură. SUFLĂŢÎV adj. (învechit, rar; in sintagma) Semn suflăţiv = spirit lin, v. spirit (II). Cf. sfc iv, 92. — Suflat2 + suf. -iv. SUFLECA vb. I. 1. Tranz. (Cojnplementul indică extremităţile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părţi ale acestora, de obicei, mineci, jpoalé). A Îndoi (de cîteva ori), a, răsuci, a răsfrîrtge, făcînd să stea mai sus, etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libértate In nţişcări etc.; a ridica (I 4), a sumete (1), (popular) a supune (I 4), (regional) a sumeca, a sumeteca. Cf. anon. car., lb. Bucuros,' zise Scaraoţchi suflectndu-şi mtniciU şi ceru masă şi cărţi, negruzzi, s. i, 88. Şi aşa zictnd, pune paalele-n ijrifi, îşi suflecă mînecile, aţiţă focul şi s-apucă de făcut bucate, creangă, p. >9. Şi-a mfleeal mînieiie şi-a netezit barba şi i-a tras o bătută mocănească. vlahuţă, s. a. ii, 115. ,,Fraţilor", începe acesta, mînecile suflecînd Şi potcapul ce-l apasă mai pe ceetfă aşezînd. i. negruzzi, s. i, 1.5,0. Cmnătr-a mare, şuflecîndu-şi mînecele, picură mai îalH eu lumixia de botez în scăldătoa-Te. majuan, na. 274. ŞumlţMn-şi mînecele, se apropie de el şirl strînse cu atîta putere, de se lăţi în mîinile lui. id. ins. 48. Ţărancele, cu obrajii 15151 SUFLECA - 1936 - SUFLECAT* dogoriţi de gura cuptorului şi cu minicile suflicale pină-n coate, .varsă sudori, cit inoirt colacii din cupiior. şez. iii, 178. Toii ca la muncă-şi sufulcă vestminlul. coşbuc, ae. 35. Luă lopetile, işi suflică pantalonii şi, apropiindu.se, împinse luntrea cu putere, dunăreanu, ch. 192, cf. şăineanu2. Izmenele stnt mai lungi decît pantalonii, peşte cari se, suflecă (sufulcă, sumei). pamfile, i. c. 354. Se. dezbrăcă de cojociţa unsuroasă, smolită, .îşi suflecă mînecile şi se apropie de pat, cu Αημ ia spatele ei. agîrbiceanu, s. 215. Suflecindu-şi pantalonii numai pină. la glezne, intră în apă. hogaş, dr. i, 316. Se iau ăe mînă, îşi suflecă manlalele-ntr-o horă . Sonoră, al. philippide, a. 84, cf. resmeriţă, d., çade. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în fată peste genunchi, rebreanu, r. i, 106. Suflecîndu-şi mînicele, colonelul se apropia cu paşi rari. cocea, s. μ, 17. Un om care şi-a suflecat mînicele· cămeşii e mai energic, mai av.întai, mai juvenil decît unul cu braţele acoperite, teodoreanu, m. u. 210. Era. desculţ şi cu pantalonii suflecaţi cu grijă pînă la genunchi, sadoveanu, o. xvii, 420. Mi-am sufulcat mînecci şi i-am trîntii un pumn în cap, de lot de-a dura s-o dus. dan, u. 286. Potrivindu-şi manşetele rotunde şi lari, ça,şi cum ar fi voit să le suflece pentru grozava săpuneală pe care o pregătea, c. petrescu, a. n. 32. Îşi suflecă lata mînecile, încep.e să taie copacii. stancu, d. 142. Şi-a suflecat pantalonii pînă dincolo de genunchi, pas, l. ii, 85. Sări in hambar, îşi suflecă mînecile, scuipă în palme şi băgă primul lopata în nisipiil cu aur. tudoran, p. 652, cf. dl. Îşi scoase haina ' şi-şi suflecase mînecile, dezvelindu-şi braţele groase, τ. popovici, s. 182, cf. dm, flacăra, 1969, nr. 4, 6, m. d. enc., dex. Suflecă mînice largi Şi-mple-teşte la colaci, alecsandri, p. p. 97, cf. jarnîk — bîrseanu, d. 493. Dacă nu-l îţi înturna, Poale albe-oi sufleca Şi în Prut m-oi arunca, sevastos, c. 314. Da Aniţa, crîşmăriţa, Poale albe auflecînd, Cizme roşii încălfînd. şez. i, 44. Ciprian, sufulcîndu-şi mînecile pînă. după coate, se puse îndată la lucru, cătană, p. b. i, 9. Poale albe-o snflucat Şi-n rînţ de s-o băgat, Cu dreapta o înotat, ţiplea, p. p. 12. Ia· tare să spăr'ea Şî Sizme Aegre-ncălţa, Poale albe suvulca, Şî la Iovu mi-s pleca, densusianu, ţ. h. 184. Şi-o sulvucat mînecile, ca să poată lucra mai bine. mat. dialect, i, 95. Cînd Aniţa, mi-l vedea, Poalele mi-şi sufulca, In mare să băga, De sub mînă-l la, Afară-l scbiea. balade, i, 437. MîAile p'e poale puAea Şî. sus le sufulca. folc. Olt. munt. i, 347. P,oalele le-o suflecat Şi la împărat-o alergai, folc. mold. ii, 649. -O» (Prin analogie) Cu buzele suflecate pînă la gingii, îşi arăta acum pe de-a-ntregul colfii galbeni, cocea, s. i, 205. Gîri a fost singura fiinţă cu care l-am înşelat niţel pe Lambe, suspină Ana suflecîndu-şi buza de jos în semn copilă-jesc de. întristare, vinea, l. i, 281. φ Expr. (Re-gipiial) A-şi sufllca irfneii' = a reţine, inspirînd puternic, pè nas, mueozităţile; (popular) a-şi trage mucii, v. trage (II β). Suflică-ţi mucii; nu-i lăsa să-ţi curgă, matvdialect, i, 95. <> Refl. Aruncă bituşa dinspâle şi căciula din çap, se suflecă la mîni şi alergă ΐα . ţărmiirile unui pîrîii adînc şi lat. pribeagul, p. r. 101.” Şi ia brîiici s-o sufulcat, Cofe dalbe-n brînci p luvăt. ÂLEXibi; l. p. 163. 'Şi Pilat s-o sufulcat, Şi pe mîiiuri ş-b spălat, Că-i sîn’ge neDinova,t., bîrlea, l. ¥. m. i, 133, ct. alr i 1 874. 2. Refl. (Prin Baţi, şi prin Transilv,) A se smior-căi (2). Nu te mai sufleca aci, că (i-oi du să ai pentru ce plînge. mat. dialect, i, 26. — Prez. ind.: siiflec, — Şi: (învechit şi popular) sufulcă, (invechit şi regional) suvulcâ, (regional) suilica, suflucă, suflulcà (alr i 1 874/77), sulfucă (ib. 1 874/341), sulvucâ, supleeâ, (scriban, d.), su-vllcâ (ALR i 775/831, 1 874/109, 112, 116, 118, 125, 148, 223; 249), suvolca (ib. 1 874/798), săîulcâ (ib, 1 874/69), sivtlcâ (ib. 1 874/100), sovulcă (cade, ■deSîsîisianu, ţ. h. 173), ciuîlicâ (Com. din straja — rădăuţi), zuvelcâ (tdrg, scriban, d.) vb. I. şubîollicare. Cf. şi lat. supplicare. SUFLE CARE s. f. îndoire (de cîteva ori), răsucire, răsfrîngere etc. a extremităţilor unui obiect de îmbrăcăminte sau ale unei părţi ale acestora (de obicei, mîneci, poale), făcîndu-le să stea mai sus, pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mişcări etc.; (rar) suflecat1, (Învechit şi regional) suflecătură, (invechit) sumetere. Cf. sufleca (1). Cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, \V., RESMERIŢĂ, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — V. sufleca. SUFLECAT1 s. n. (Rar) Suflecare. Cf. sufleca (1)· Cf. resmeriţă, d. — V. sufleca. SUFLECAT2, -A adj. 1. (Despre extremităţile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părţi ale acestora, de obicei, despre mîneci, poale etc.) Care este îndoit (de cîteva ori), răsucit, răsfrînt etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări la margine, pentru a da libertate în mişcări etc.; sunjes (1), (popuiar) sumecat: Cf. sufleca (1). In zori de ziuă, călate ca mînecile suflecate.. ., alerga în fugă mare. ghica, c. e. ii, 560, cf. baronzi, l. 121. Opt voinici cu spete late Şi cu mîneci suflecate Stau cu puşte-le-ncărcate. alecsandri, o. 65. Doi surugii... cu căciula moţată de oaie p-o ureche, cu ■mîneci albe, largi şi suflecate, odobescu, s. i, 161. :Popa, cu poalele de la rantie suflecate, sta în prag, netezindu-şi cu mîinile lui boccii burta, adam, r, 205, cf. şăineanu2. Tînăra nevastă, cu mînecile şufulcate, rmincea cîntînd, agîrbiceanu, a. 162, cf. resmeriţă, d. Cu poalele sumese, cu mînecile suflecate, jupînesele scuturau, frecau, opăreau zidurile şi podelele, cocea, s. ii, 144. Cîte o femeie cu rochia suflecată trecea repede pe drum. vlasiu, a. p. 374. Se dă jos din cais, rumen, cu mî-nicele suflecate, cu părul vîlvoi. teodoreanu, m. u. 254. Deasupra nădragilor suflecaţi, o cămaşă roşie care-l slujea probabil de ani mulfi. sadoveanu, o. xviii, 5"80, cf. scriban, d. Mulfi se descătthră şi cobo-rîră rîpa în picioarele goale cu izmenele suflecate ori cu poalele catrinţelor în cap. camil ’petrescu, o. i, 96. Singura realitate a fabricii sînt, .. lucrătorii, cu mînecile suflecate, cu braţele grele de muncă. bo6-za, A. î. 109. în pragul camerei seOpriră-inşi încinşi cu cartuşierele .peste hainele obişnuite, cu armţle la umăr şi pantalonii suflecaţi, v. rom. iulie 1954, 64. Intra şi ieşea din circiuma lui Tache fără .haină, cu mînecile. suflecate, cu gulerul cămăşii desfăcut, pas, z. i, 145. Cu mînecile suflecate, ca în, faţa unei copăi cu aluat, Varaara îl cercetă o clipă, vinea, l. i, 71. E în cămaşă, cu- mîneçile suflecate, h. lovinescu, t. 362,'cf. dl, Pe uşa din fund intră o fală.cu mîncile suflecate, preda, , r. 1,53. în cămaşă, cu .mînecile suflecate, făcea gesturi sacadate. T. popovici, s. 27, cf. dm. Pe capră şedeau doi ţigani cu mînecile suflecate. barbu, o. 304. Parasca s.la tn uşh. .. cu mînecile ei suflecate, lancranjan, c. ii,, 433.. Eu, în ţinută de lucru, scriam lâ birou, cil mînecile suflecate, românia literară, 1970, -iir. 106, 19/3, cf. m. d. enc., dex. Cu niînecele suflicale, Cu Tochiile-nfulicâte. marian, d. 9. Nevestuica riiea-i sîrboaică. ... Mititică, durduliei ... Zovercată, zovercată... Şi la cap nepeptăndtă. şez. vii, 168, cf. viciu, s. gl. Sculatu-m-am az, sfînta Marţ Gras şi frumos, Bun sănătos, Cu mînisili suplicate, Cu mînuli albi-rnbtrndti. graiul, i, 299. Trei fete prea curate, Cu poalele ridicate, Cu mînecile suflecate, Cu nouă 'lâpeli în spate, păsculescu, l. p. 142. Hăl cu cizme sufilcate N-are la casă nici lapte. com. saţ. v, 69. Cu*o mînică siiflicată şî una ba. o.bîrlea, a. p. i, 233. Din'batistă ύΐί}ί făcînd, Cu mtnecele suflecate, folc. mold. i, 266. P. anal. (Rar; despre nas) Cîrn. Oacheş, cu mustaţa mică, iieâgră, nasul suf/eca<.;âbjdeleanu, d. 17. + P. ext. (Rai·; despre earîtnbii cizmelor)1 Răsfrînt (1). Turetce pe care, de obicei, lle purta suflecate, creangă, a. 99. 15154 SUFLECÂTURĂ - JL93X - SUFLET 2. (Regional; în forma suvulcat) Călare. De-ar da bunul Dumnedzeu Să mai văd la Mirăslău Hei, pe Mihai suvulcat Pe haramsaru-i turbat, pop., în cuv. D. BĂTR. ii, 4. »—· — Pl. : suflecaţi, -te. — Şi: (regional) suflicat, -ă, suflucăt, -ă (scriban, d.), sufîlcât, -ă, suîulcăt, -ă, suplicat, -ă, suvelcăt, -ă (ddrf) suvolcât, -ă (alexi, w.), suvulcat, *-ă, zovercât, -ă, zuvelcât, -ă (scriban, d.) adj. — V. sufleca. SUFLECĂTÎJRĂ s. f. (învechit şi regional) Sufle-care; (concretizat) îndoitură, cută. Cf. barcianu, alexi, w., alr ii 3 274/250. — Pl. : suflecături. r- Şi: sulvueătiiiă s. f. alb ii 3 274/250. — Sufleca -f suf. -ătură. SUFLÉCI s. m. (Regional) Suflător (II 5). Cimpoiul se compune dintr-un rezervor de aer din piele..., in care aerul es.te introdus printr-un tub numit ,,suflă-1.01·“..., ,,sufleci" (in regiunile Craiova, Bucureşti şi prin nordul Dobrogei). alexandru, i. m. 78. — Pl. : sufleci. — Sufla + suf. -eci. SUFLECIÔR s. n. (Regional) Sufleţel (I 1). Fin- ii ni să faci in viaţă, că apoi pe ceia lume nu fi se mai trudeşte suflecioru după apă. i. cr. iv, 241. — Pl. : suflecioare. — Suflet + suf. -ior. SUFLÉiVGHER s. n. (Popular şi familiar; glumeţ) Suflet (3). Cf. şăineanu, d. u. Jurămintele întrebuinţate de popor sînt : ... de suflengher. h iv 159. -v» Expr. A-i ieşi cuiva suflengherul — a-i ieşi cuiva sufletul, v. suf let (I 3); li iese suflengherul. coman, gl. Mi-a ieşit suflengherul alergînd după nişte oi pe coastă la deal. udrescu, ql. — Pl. : suflenghere. — De la suflet. SUFLEÔR s. m. Persoană însărcinată să sufle (II 7) actorilor, replicile în timpul reprezentaţiilor. Dacă vreun ador s-ar fi împiedicat în rolul său, ea ar fi putut face, fără carte, oficiul suflorului. helîade, d. J. 5/11, cf. i. golescu, c. Dar ri[omnii] artişti de ce nil să arată? Şi, Doamne, mult am să rîd deseară, cind i-oi vedea că-ngît găluşte şi boldesc ochi la sufler ! PR. dram. 184. Maican, sufleorul era slab şi nervos peste măsură, caragiale, o. i, 12. Se face suflor la teatru, traducător de piese, pe urmă corector, gherea, st. cr. iii, 111. Am intrat sufleor la teatru, bacalbaşa, s. a. i, 225. Cînd nu ştie rolul său,... in timpul ce-i trebuie pentru a asculta pe suflor, el bojbăieşte tonuri neînţelese, i. negruzzi, s. i, 224, cf. ddrf. Devine sU-fler şi la urmă face cîteva comedii (a. 1896), plr ι,·456, cf. barcianu, alexi, \v., şăineanu2. .Fusese sufterul tui Pascali la Bucureşti, iorga, c. i, ii, 81, cf. resme-riţă, D., cade. O artistă ce trăieşte numai viaţa scenei şi care, cind sufterul o părăseşte, intră în masa comună. lovinescu, c. iv, 37. L-au pus să cetească, să vadă dacă e.bun sufleor, galaction, o. 118. Recită ce ţi-a spus sufleurul împotriva mea. camil petrescu, t. ii, 588. Haideţi mă, trăsniiu vostru — Striga sufleurul. vlasiu, A. p. 354, cf. iordan, L. B. a. 42. A văzut din cuşca sufleurului, fără miragiu, spectacolul scenic. constantinescu, s. ii, 87. Nimeni însă nu părea să lucreze la aceste construcţii de lip american, în care scriitorul ar fi dispărut ca într-o cuşcă de sufleur. vinea, l. i, 335, cf. dl. Andrei ceru rolul de sufler. τ. popovici, s. 111, cf. dm. Cariera de sufleur.. . era dublată ... de aceea de compuitor de cuplete, τ iunie 1964, 2. La una din reprezentaţii am fost sufleur al trupei lui Zaharia Bîrsan. ib. noiembrie 1968, 2, cf. M. d. enc., dex. — Scris şi: (după fr.) sufleur. — Pronunţat: -flôr. — Pl.: sufleori. — Şi: şuilor, suflér s. m. — Din fr. souffleur. SUFLÉR ş. m. v. sufleor. SUFLERîE s. f. 1. (învechit) Instalaţie destinată să furnizeze aerul necesar pentru funcţionarea unui aparat. O suflerie... arp găuri destinate a primi ţevi şi încă poartă vîntul sirenei, marin, f. .393/36. 2. (Rar) Totalitatea tuburilor unei orgi. Cf. dn2. 3. (în sintagma) Suflerie aerodinamică = instalaţie experimentală în formă de tunel, pentru determinarea forţelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor machete de avioane, în vederea stabilirii forţelor care se exercită asupra construcţiilor reale în condiţii de exploatare. Cf. dn2, m. d. enc., DEX. — Pl. : sufterii. — Din fr. soufflerie. SÎIFLET s. η. I. 1. (învechit şi popular; astăzi mai ales în locuţiuni şi expresii) Respiraţie (!) ; p. ext. expiraţie; (concretizat) suflare (II 3). Vedeţi-mă fără glas şi fără sufletu dzăcîndu (sec. XVI), cuv. d. bătr. ii, 449/2, cf. cod. tod. 212, molitvenic (sec. XVII), 310, lex. mars. 216. Au rămas încremeniţi ca nişte morţi, fără suflet, neputtnd cineva să scoată cît de mic cuvînt din gura lor. drăghici, r. 21/5. Nu mai avea alt semn de viaţă fără numai că.. . răsufla prea puţintel suflet, gorjan, h. i, 72/26. Şi sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald. eminescu, o. i, 95. Numai nările calului se văd uneori de prin valuri, însă pe nări el s,coale suflet puternic, care preface apa în stropi. gane, N. i, 9, cf. gr. s. v, 153. Ana fuga glonţ la fete, îmbujorată. . . Apoi, pololindu-şi sufletul, spune... REBREANU, I. 17, Cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., cade. Îmi treceau prin măruntaie fulgerări de, căldură şi frig, îmi venea să mă întind, n-aveam suflet îndeajuns. sadoveanu, o. ii, 11, cf. m. D. enc., de^. Cînd sufletul slobozea, Lemnele, se dăiîma. hem 1 320. Cu cuţilu voiu tăia, Cu sufletul. voiu sufla, teodorescu, p. p. 377. Cînd sufla zmăul din sine, izbea cu sufletul său pe Titirez cît colea inăinte. sbiera, p. 184. Cu sufletu voi sufla. Cu limba voi descinta. marian, d. 142. -γ-Fig. Trecu iarăşi prin grădiniţă simţind sufletul busuiocului, sadoveanu, o. ix, 37. Strecurîndu-se pe sub uşă, sufletul tuberozelor îl ajunse pînă aci. vinea, l. i, 60. Loc. adv. într-un suflet = a) (pe lingă verbe de mişcare; şi, învechit, în formele tot sau numai Intr-un suflet) foarte repede; pe nerăsuflate, dintr-o suflare (v. suflare II 1 a). Am alergat tot într-un suflet la Tîrgu-Neamţului. pr. dram. 309. Aleargă într-un suflet la Mîntuleasa. ghica, c. e. iii, 2. Ce spaimă am mai tras. . ., am alergat numai într-un suflet, alecsandri, t. 103. Du-te degrabă, într-un suflet, şi să nu vii fără Caţavencu. caragiale, o. vi, 109. Mihai, cum istovi pe turcii din Bucureşti ..., într-un suflet alergă la Giurgiu cu romănaşii săi. ispirescu, m. v. 14. Se repede în cqle-i şi, într-un suflet, e la poarta ţarinii, vlahuţă, s. a· n, 47. Intr-un suflet s-a dps la ea. bacalbaşa, s. a. i, 168. Lisandru într-un suflet vine. coşbuc, p. i, 246. Marinq, plecă într-un suflet. AGÎRBICEANU, S. P. 2.0, cf. BASSARABESCU, V. · 175. Vine într-un suflet, cu şase seminţe înfăşurate în hîrtie albă. sTănoiu, c. i. 122. Ne-am întors într-un suflet la şcoală, cu cea de-a doua foaie neisprăvită. î. botèz, b. i, 61. Mustrai de figura severă, încrucişată a unui sfînt, care. mă privea in fâfă, am fugit într-un suflet, brăescu, a. 29. Moaşa satului... a venit într-un suflet şi ni-a doftorii după priceperea ei. vlasiu, a. p. 29, cf. teodoreanu, c. b. 124. Alerga într-un suflet pînă la reşedinţă ca să ia oxigen, arghezi, s. x, 22, cf. c. petrescu, a. r. 32, vinea, l. i, 411, dl, preda, d. 96, τ. popovici, s. 242, dm. Se prezentă într-un suflet un. sergent rotofei, strigind tare. bănu- 15162 SUFLET — 1938 - SUFLET les'cu, i. 83, of. m. D. enc., OEX, şez. vii, 69. Vine lntr-on suflit accesă! o. bîhlea, a. p. i, 328; b) continuu; pe nerăsuflate, fără oprire (v. oprire 1), dintr-o răsuflare (v. răsuflare 1), dintl'-o suflare (v. suflare II 1 b). Gf. tdrg. Mult li place ţiganului oaia. De aceea a zis el, într-un sûflest, că „bună-i oaia şi vie şi moartă! “şez. v, 81. Se decîntă intr-un suflet... de trei Ori. pamfile, b. ‘5i ; te) -(Învechit; şi in forma eu un suflet) în acelaşi timp; deodată. Porniră-se într-un suflet- întru prăoire în zbo-rişte. cod. vor;2 ·5γ/2. Toate împreună au strigat cu un suflet şi cu Un glas : că el iaste vreadnic să prii-mească toiagul stăpînirei. ţichind.eal, f. 65/1. φ Ëxpr. A(-şi) trage sufletul = a) a respira (1). O căldură amestecată cu duhoarea de oameni adormiţi, de nu-ţi puteai,.trage sufletul! ghica, s. 243. Să-ţi tragi-sufletul de nouă ori. filimpn,, o. i, 428. Βο,Ιηανύΐ cind tuşeşte, îşi trage sufletu ca măgarii cînd zbiară. şez. iv, 30. Îşi trase puţin sufletul, mai privi o dată sticluţa... şi o duse la gură. conv. lit. xliv2, 545. Gîfîi... abia trăgîndu-şi sufletul, voiculescu, p. i, 125. Omul... îşi trase sufletul şi spuse pripit: — Ne-vastă-mea. stancu, ş. 52, cf. dl, dm, dex. (Cu schimbarea construcţiei) Suflet de-abia mai trăgînd, spre-o fată din juru-i se-ntoarse. coşbuc, ae. 227; b) a inspira. Îşi trase sufletul adînc şi cu plăcere, simţUndu-se cu totul liniştită, contemporanul, iv, 83; c) a se odihni O); a se linişti. Iar de cînd s-a aşezat pace şi pînă acuma, atîta copil s-a născut că nu ne mai putem trage sufletele. sadoveanu, o. xm, 668. Nu e o muncă în care să stai, să-ţi mai tragi sufletul, bogza, a. î. 103. A-i veni sufletul la loc = a-şi potoli respiraţia; p. ext. a-şi reveni (2) ■dintr-o sperietură, o emoţie etc. Am stat puţin aşa-, pînă să-mi mai vie sufletul la loc; m-am sculat şi am plecat şchiopătlnd. caragiale, o. iv, 160, cf. dl, dm, dex. (Regional) A se umple de suflet = a nu mai putea respira normal din cauza unui efort fizic prea mare; a-şi pierde răsuflarea; p. ext. a gîfîi. Am aUrgat de m-am umplut de suflet, conv. lit. v, 165, cf. baronzi, l. i, 45. Hodini puţin caii, cari se umple'au de -suflet şi se hodini şi diaconul, contemporanul, vi,, 298, cf. zanne, p. ii, 422. (Regional) A-şi lua (sau a prinde la) suflet = a trage adînc aer în piept, pentru· a-şi recăpăta puterile; p. ext. a-şi recăpăta puter-ile. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet şi, Imputernicindu-se, unde ridică, nene, o dată pe zmeu. ispihescu, l. 223. După unele fraze mai lungi, se odihneşte, îşi ia suflet şi atunci pieptul i se ridică puternic tn corset, vlahuţă, o. a. iii, 90. Pînă ce Hulan să-şi ia suflet, sorbind văzduhurile dintr-o-dată Sn pieptul său puternic, o înreagă vijelie s-ar fi putut alcătui, hogaş, dr. i, 294, cf. dl, dm, dex. 2. Faptul, starea şau însuşirea de a trăi, de a fi viu; suflare (IJ i), viaţă, (rar) suflat1 (II 1). Nu voro-vireţi, că suflçtùl lui întru elu eaSte. cod. vor.2 8v/ 11. Fiind omenesc, n-au venit să-i slujească lui, ce să. dea sufletul'lui izbăvire derept mulţi! coresi, ev. 86. Murit-au amu cela ce căuta spfletul coconului, id. teţr. 4. Impoţină-se şofletol mieu în mare (1580— 1Ş9Î). cuv. D. BĂTR. ii, 1,90/2. Pre svîntul Gurie iăstn-du-l cu puţintel s[ujfî[e]f. dosoftei, v. s. noiembrie Ï27V7Î6, Çphle’mir Vodă nu şi-au socotii viiaţa lui ..., ce s-au potrivit neprietenilor şi nu şi-au cruţat sufletul, neculce, l. 110. Dzice Hristos : păstorul cel bun îşi pune sufletul penlru oi. amtim, p. XXVII. Dorinţa de fericire. .', este născută în noi deodată cu sufletul. brezoianu, a. 384/17. Cu prea'puţin suflet..., abia a zis atît: Lumina mea... mor! pann, e. ii, 45/11. Spre ' seară, Bietul, căzut-am în Lémjios, şi-abia era şfiflei tn mine. murnu, i. 20, cf. resmeriţă, d., cade. Siifletul i se adună din trupul întreg, tn ochi şi tn obraji. camil petrescu, u. n. 178. A zis să te iubesc Cel ce-a dqt suflet luiriii, călinescu, o. ii, 167, cf. ,dl, dm, m. d. enc., .dex. -γ Loc. a j. Plin de suflet = vioi; energic; vesel. Cf. alexi, w. Un portar modern, gros şi veşnic plin de suflet, iorga, ap. tdrg. <)· Loc. adv. Cu (sau iără) suflet = cu (sau fără) însufleţire, cu (sau fără) elan. Calcă trist şi fără suflet monumintele ce-arată Singeroasa-i istorie şi mărire d-altă dală. sion, poezii, 260/11. Fiţi mai cu suflet ortaci şi goniţi-vă teama. coşbuc, ae. 16. Treji la mîridrul sunet de fanfară, veniţi cu suflet şi cu voie bună. iosif, p. 10. I-a vorbit întotdeauna ,despre dînşii cu suflet, c. petrescu, î.· ii, 61, cf. dl, dm, m. p. Etfc., dex. ψ Expr. (Popular şi familiar) Vai de sufletul ţău (sau său, lui etc.), se spune cuiva sau despre cineva care o duce greu, care se află într-o situaţie foarte grea sau care este foarte necăjit; (familiar) vai de sufleţelul tău, v. suf le-fel (I 1). Vai de sufletul lui cum trăieşte, pamfile, j. ii, 167. E plină de sînge şi zdrobită ca q grămadă de carne. Vai. de sufletul ei, nenorocita! rebreanu, i. 200. (învechit şi popular) A scăpa (sau' a rămîne) numai eu sufletul (ori cu sufletele) = a sărăci (2). Tătarii. . . ce-au găsit, iot au luat. . . Ce au rămas oameni numai cu sufleleli. neculce, l. 104. Au sărit femei şi copii din cară şi au dat în pădure şi au scăpat numai ci) sUfteÎel[e] (a. 1731). iorga, s. d. vii, 114. Ne-am vîndut casele şi toate dobitoacele, dă ne-am plătit birul împărătesc, îneît acum am rămas numai cu sufletul de nu slntem vrednici nici birul să ni-l plătim (a. 1836). doc. ec. 644, cf. pamfile, j. ii, 167, mat. dialect, i, 236. A avea şapte (sau nouă) suflete sau (regional) a avea suflet cu crăci = a avea o mgre rezistenţă fizică; a trăi mult. El are nouă suflete, Oană. .. Olecuţă de odihnă şi să întremează zmeul bălrîn. delavrancea, o. .ii, 34. Domnişoarele parcă aveau şapte su-, flete, nu oboseau deloc, rpbreanu, i. 145. Din cîte a scăpat omul ăsta, o zl că a avut suflet cu crăci, udrescu, gl. (Regional) A rămîne cu sufletul In oase = a rămîne în viaţă. El o ţînea una, să-i aducă pe fata lui Verdeş Împărat, dacă vrea... să rămîie cu-sufletul în oase. ispirescu, l. 4,3. (Regional) A da sufletul din oase = a-şi da viaţa. Ce să-ţi dau, dacă n-am? Sufletul din oase săţi-l dau ? rebreanu, i. 91. (Regional) A avea sufletul in oase = a fi foarte slab. Cf. zanne, p. ii, 440. (Regional) A avea ceva la (san după) sufletul său (ori pe suflet) = a poseda ceva. Are numai două carboave la sufletul său. creangă, p. 298. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic. Parcă nimic n-aveau după sufletul lor. ispirescu, l. 174, cf. dl, dm, dex. Are numai o singurică fată la sufletul său şi n-are ce face; mîne trebuie s-o dee şi el. sbiera, p. 123. N-am pe suflet decît doi lei. mat. dialect. ,i, 236. Atîta am la sufletul meu. udrescu, gl. + (învechit, popular şi faniiliar; de obicei la voc. ; adesea urmat de un adj. pos.) Termen cu care se dez-miardă o persoană dragă. Grăi Nethinav: o, sufletul mieu, -Alexandre, crez spusu-ţ-am eu că voiu muri de la un fecior al mieu ? alexandria (1794), 20/16. De acum înainte totul s-a rupt între -noi ! — De ce, ■sufletul meu ? filimon, o. i, 139. De ce· cauţi aşa pe fereastră, suflete? alecsandri, t. 1 147. De nu m-ai uita încalţe, Sufletul vieţii mele !- eminescu, o. i, 54. Dar nu te las, suflete! Nu te părăsesc, lumtna mea, chiar dacă nu eşti conte. agîrbiceanu, a. 464. Manioară, sorioară, Sufletul meu, lelişoară, Dorul iău mă bagă-n boală, jarnîk — bîrseanu, d. 30. MUiere, sufieta -mea ! Scocâă din pat nu zăcea., marian, sa. 148. Trecui valea, ş-un dudău, La mîndra, .sufletul meu. sevastos, p. 143. Foaie verde ş-un dudău, Marie, sufletul meu, De-i muri, să.mor şi eu! şez. ii, 8. 3. (în filozofia idealistă şi în concepţiile religioase; în opoziţie cu t r u p) Substanţă imaterială, de sine stătătoare, independentă de corp, considerată ca principiu al vieţii umane şi socotită de origine divină şi nemuritoare.; spirit (3), (învechit) sufleţie. Preemindu sfîrşitul credinţeei voasite -întru sp[ă]s[e]mîe sufleteloru. cod. vor.2 70v/8. Sufletul.lui in dulceaţă întră şi semînţa lui preimescu pământul, psalt. 42. Şi-ş desparte sufletul den trup cu multă nevoie şi chin. coresi, ev. 72. Nu ie teame că acesta încă μα fi.feciorul tău şi cînd sufletul ar fi ieşind den ea .şi ar muri, puse numele 'lui Veniiamin. un suflet de nomad, cu nostalgii sfîşietoare. M.Ï. caragiale, c. 43, cf. cade. Studiazăsuflăul unui biet copil de 'alcoolic, invadat încetul cu încetul de mania religioasă, lovinescu, c. iv, 47. Oricîtă stăruinţă, însă, şi 'aricit şi-ar fi strunit cineva coardele sufleteşti, după sufletele loi, doctorii rămîtieau pentru dinşii tot,,domnii medici“, care îngrijesc bine de bolnavi, mironescu, s. 96. Mă simţeam alb, cu lot sufletul în aşteptare şi liniştit ca un cadavru, camil petrescu, u. n. 16. Oricît ar căuta un autor să păstreze o obiectivitate absolută, ceva din sufletul lui străbate totdeauna opera de la un capăt la altul, puşcariu, l. r. i, 1. O răsturnare atît de radicală a valorilor sociale a’Verificat anume permanenţe âle sufletului uman. călinescu, s. 41. In ce priveşte sufletele personajelor. . ., în timp ce Homer exprimă deplin toate conţinuturile lor, poetul ebraic le lasă în umbră, vianu, l. v. -46. Ştiinţa sufletului, recunoscind nedreptatea făcută sentimentului, şi-a îndreptat toate instrumentele de observaţie"către acest domeniu, ralea, s. t. ii, 37. Cu reticenţe interioare, resemnai şi fără luminişuri în galeriile sufletului, 'lirismul d-nei Farago nu porneşte, în realitate, din subconştient, constantinescu, s. iii, 5. îşi găsea toată h,rana sufletului în cărţi şi-n studii. tudoran, p. 49, cf. dl. Pe neaşteptate, venind nu se ştie din ce zonă ascunsă a sufletului, a urcat în clipa aceea în el o senzaţie de spaimă proaspătă şi cumplită. preda, R. 12, cf. dm. Flăcările îi luminau fata slabă, şi privirea lui rea se plimba pe ei, să-i scormone în suflete. barbu, g. 364, cf. m. d. enc., dex. Ochiul, oglinda sufletului. zanne, p. ii, 343. Φ F i g. Pare că şi trunchii vecihici poartă suflete sub coajă, eminescu, o. i, 85. Aşteptam.. . "sâăfele să renască maidanele şi să înùioreze sufletul micji speriat al·mărăcinilor, g. m. zamkieescu, sf. m. n. i, 15.' Acum fiecare mobilă părea gîndită o dată cu peretele şi avea sufletul său. călinescu, s. 147. Natura are un suflet care vibrează ascuns, ralea, s. t. i, 10. B însuşi acest suflet al Oltului... care străbate clin tumultul apelor, bogza, c. o. 178. Viziunea s'ado-veâistă trece din uman în cosmic, fiindcă în ea cîntă însuşi sufletul naturii, intuită ca o forţă primordială. constantinescu, s. iî, 7. Φ Stare de suflet v. stare (VI 1). -O* Loc. adv. în adiucul (sau la fundul) sufletului = în intimitatea fiinţei umane; în sinea mea, ta etc., v. se* (H)· Lovit fiind în aăîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. crean- gă, p. 189. A rămas, în fundul sufletului său,... -un filolog, bul. com. ist. iii, I. Se simţea obligat să-l duşmănească deşi, în fundul sufletului, îl respecta. T. popovici, se. 245. F i g. Ceea ce constituie elementul specific al spiritualităţii unei colectivităţi umane, al unei naţiuni etc.; ansamblul stărilor de conştiinţă comune membrilor unui grup de oameni. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. . . Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, eminescu, o. i, 16. Politicianii au pus stăpînire pe toată viaţa salului, pe tot sufletul neamului şi au ofilit orice entuziasm, bacal^ başa, s. a. ii, 208. O literatură trebuie să afirme sufletul unui popor în forme care corespund culturii timpului. în plr ii, 17. El a fost însuşi sufletul polon, în părerile lui de rău pentru trecut, în mîndria de strămoşi, iorga, p. a. ii, 54. Vă ofer o călătorie gratuită în sufletul rusesc: toate volumele Dostoevschi. teodoreanu, m. iii, 42. Marea majoritate a numelor de locuri îşi au izvorul tocmai în această trăsătură a sufletului popular. " iordan, t. 313. Comunicarea poetului cu poporul său însă, abia acum începe, cînd s-au descătuşat izvoarele interioare ale sufletului colectiv, sadoveanu, e. 84. Dintre toate componentele Sufletului românesc, spiritul oltean manifestă un puternic gust pentru epopee. ralÎsa, s. t. i, 9. Exprima, în chip firesc. . ., candoarea sufletului popular. ist. lit. rom. ii, 459. Impresionează, la Dumitru Ghiaţă, echilibrul înţeles ca o esenţă superioară a componentelor sufletului şi peisajului românesc, scînteia, 1969, nr. 8 179. Există, cum bine se ştie, o asemănare intre puritatea liniilor. . . templului grec şi sufletul colectiv al elinilor, care-şi căutau o armonie lăuntrică, românia literară, 1970, nr. 65, 19/3. 6. Inima (ca sediu al sensibilităţii, al sentimentelor); ansamblul facultăţilor afective şi morale ale cuiva. Bucură-te suflete! că eu mă bucur de tine (sec. XVI). gcr i, 3/3. Tot omul cind începe oare cuvînt, oare lucru dentîiu are grijăşiscîrbă, iar la sfîrşitul lucrului bucură-se şi se veseleşte şi dulceaţa sufletului vine-i. coresi, ev. 78. Dirept aceaia să dzice la ,,Cîntarea cîntărilor“ spunem pre carele au iubit sufletul mieu. biblia (1688), [prefaţă] 6/27. Iar la sudalmă, nime nu~ş îndemne sufletul (a. 1712). bul. com. ist. i, 172. Răcoarea nopţii îi mai uşurează puţin sufletul, aerul era dulce cu toată liniştea cea adîncă. heliade, l. b. i, 229/21. Cine poate avea aşea de împietrită inimă încît să nu simtă in sufletul său cea mai mare compătimire şi milă pentru aceşti nenorociţi, drăghici, r. 21/13. Gindeam că voi găsi un suflet învăpăiat, un cap plin de mărirma patimii, hri-soverghi, a. 71/27. Virtutea îl părăseşte, sufletu-n beţie grea Nu cunoaşte, nici iubeşte decit numai pe d’Estrea. pogor. henr. 175/21. Mila din sufletul tău pornită, Cu rumen de ruşinare pe faţa ta zugrăvită. conachi, p. 101. Acel tiran, cu o singură vorbă, a descoperit cruzimea sufletului său. aristia, plut. XXVI2/3Q. Ştiind cită delicateţă are în suflet, nu-l osînfieam, ci îl jăleam. negruzzi, s. i, 49. în amar trăind de mică, ochii-mi plîng, Sufletu-mi geme. alecsandri, p. i, 16. Bucuria. . . îi strîngea sufletul, eminescu, p.. l. 35. Dacă ’a fost un artist, aceste acorduri trebuie să-i rănească sufletul, demetrescu, o. 142. Ce a fost frumos în viaţa noâştră trebuie să rămînă în suflet, d. zamfirescu, T.’Si 52. Nepotolitul suflet veşnic de-o nouă dragoste ţi-e dornic, goga, poezii, 206. Rînd pe rînd, oglinda a arătat-o iot alta: cînd cu lacrimi în ochi, cînd cu zîmbetul pe buze,... cînd cu întunerecul în suflet, anghel, pr. 23. Doi vineţi ochi în suflet mă săgeată, iosif, p. 18. Farmecul care-ΐ învăluia sufletul lua atunci proporţii deosebit de mari. agîrbiceanu, a. 239. Munţii Văraticului, pădurile atît de umbroase,. . . aerul atît de îmbălsămat, încît. . . sufletul cel mai zglobiu se-simte înmuiet de o dulce melancolie, hogaş, dr. i, 14. Mulţi dintre barbari trimet soliile de pace cu flaute şi citare, ca să moaie sufletele adversarilor, pârvan, g. 144. Bănuiala că Ion ar fi in stare să-şi bală joc de sufletul ei o îngrozea mai mult decît mînia bătrînului. rebreanu, i. 181. Toate amintirile curate despre fata de altădată măresc şi ele tumultul tău din suflel, ca apele cristaline din munte·. 15162 SUFLET - 1942 - SUFLET ibrXileanu, a. 77, cf. resmeriţă, d-, cade. Ici, colo, se ridică clte-un vorbitor limpede şi convingător, care mişcă sufletele, sadoveanu, o. xix, 43. Opera literară urmările tiu numai descărcarea sufletului copleşit de em<4U, ci şi anumite efecte estetice, iordan, stil. 12, cf. scţu-BAN, d., dl, dm. O-nlîmpinară oameni cu sufletul deschis, horea, p. 30. Se vede. .. că nici eu nu mă pricep la altceva decit să intru cu copitele tn sufletul tău. T decembrie 1964, 11, cf. M. d. enc., dex. Lacrimile rău mă stinge, Dorul sufletul mi-l fiînge! jarnîk — PÎrsşanu, d. 88. De mi-a plăcea umbletul, Eu ţi-oi da ^i suflatul. folc. mold. i, 76, Sufletul cînd pătimeşte, Tot trupul se topeşte, zanne, p. ii, 439. L o c. adj. De suflet = afectiv; de inimă. între Grigorescu al nostru şi Intre Tiziano. . . erau legături de suflel, ţari stnt mai puternice decit cele de sînge. vlahuţă, s. a. iii, 348. (înveeljit şi popular) Copil (sau fiu, fiică, fecior etc.) de suflet = copil (sau fiu, fiică, fecior etc.) adoptiv. Simtu nep[o]t de frate şi fecior de sofiei giorat (a. 1600). rosetti, B.- 52. Certarea răpitorilor nu numai spre cela ce răpeaşle fală fecioară. . . şau fată de suflet ver bogată, per săracă, ver cinstit$, ver fără cinşie tot intr-un chip şi cu o certare să vor certa. prav. 182. Iară de-i va fi fecior de suflet sau de-i va fi copil, atunce nu va putea să margă la giudeţ, să-şi plingă sudalma feciorului său. ib. 236. Neavind eu fii de trupul mieu, i-am ales pe dumnealor de i-am făcut fii de suflet (a. 1759). arh. oLt. ii, 48, cf. budai-deleanu, lex. Cel ce va lua fiică de suflet, .datoriu iaste ca să o Inzestreaze. pravila (1814), 116/13. Facerea de fii de suflet iaste dar spre minglierea celor ce n-au copii, carăgea, l. 80/33, cf. i. golescu, c. Să nu iei In viaţă copil de suflet să creşti, pann, p. v. iii, 117/1. Cică-i copil de suflet, alecsandri, t. 1 626. Mergeam la iaz, unde întîlneam pe Ilinca, o fată de suflet a morăriţei. gane, n. iii, 33. M-am luat după capul tău cel sec şi m-am dus pe coclauri să-ţi aduc, sanchi, copii de suflet, creangă, p. 84. Luîndu-şi rămas bun de la fiul său eel de suflet, se culcă şi adormi somnul cel lung. ispirescu, l. 147. îl recomanda în toate părţile nu numai ca omul său de încredere, dar chiar ca fiu de suflet, sion, p. 133. înlorclndu-se-ntr-un tlrziu iarăşi aici, Maria aduse cu dinsa, din Braşov, un fiu de suflet, Petre, iorga, b. r. 240, cf. dhlr i, 222, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, M. D. enc., dex. A rămas la Uriaş copil de suflet, reteganul, p. v, 61. (F i g.) Ieniceri, copii de suflet ai lui Alah şi spahii Vin de-ntu-necă pămîntul la Rovine In cîmpii. eminescu, o. i, 146. A rămas pe totdeauna copil de suflet al'mănăstirii, voi-euLEseu, p. i, 158. (Expr.) A lua (sau a creşte, a ţine) dc suflet pe cineva = a infia. Toderaşco Buhuş postelnie, pre Carile l-am luat fecior de suflet (a. 1745). iorga, s. d. vii, 94. Ah! voiesc să-i iau de suflet şi să fiu eu tat-al lor. helîade, o. i, 439. Cînd va c'ere cinevaşi din copiii institutului ca să-l ia de suflet. . ., să i se dea cu legături în scris, regul. org. 355/28. Murindu-i părinţii, pe cind era mică, o luă şi o ţinea moşul său de suflet, marian, s. r. ii, 96. Nu-l cunosc ! Nu c frate cu ■mine. E creseut de suflet de taica, brătescu-voineşti, p. 201. îl iau de suflet, ii las lui ce am. sadoveanu, o. iv, 246, cf. dl, dm, m. d. enq., dex. Luat (sau crescut) 1 de suflet == (despre .copii) Înfiat. Alţii se plîngeau de cÿpii cum că stnt nebuni, neascultători. . . mai cu seamă cei crescuţi de suflet, gorjan, h. iv, 2/29; Eu mai am o fată luată dé suflel, tot 'de o vîrstă cu fatamea. creangă, •p. 270. Aveau. .. o sumedenie de slugi aduse de la ţară ... unii plătiţi, alţii luaţi de suflet, brăescu, .a. 19. A da de suflet = a-şi ceda copilul cuiva care îl înfiază. De suflet noi voiam să-l dăm· Şi-l dedem gata-n mîna morţii, coşbuc, p. i, 240. încercase de fiecare dală să-i arate muierii că ar fi bine, dacăA dă de suflet, şi pentru copil, care o să se trezească mai Iîrziu cu oarecare stare. 6A.mi1 petrescu, o. ii, 305. S-a dus vestea că vrem să-l dăm -pe Ştefan de suflet — că vrem să-l dăm cuiva să-l ereaseă. stancu, d. 232. Mă-sa-l dăduse de suflel, ctnd era mimai de^o şchioapă, unui strb. v. rom. noiembrie 1953, 92, ef. di,. Eu n-am copii, zice, dvi^mi m/e fetita de suflet Şi, dup$ ee mor eu, că sînt bătrin, i-o rămîne ei §nerea. preda, î. 15, cf. dm, m. d. enc., dex. 76/18. Suflet bun şi nobil ca scumpa ta soţie, Eu n-am văzut, mă crede, la nici-o-mpărăjie. alecsandri, t. u, 67. Ferice de părinţii care l-au născut, că bun suflet de om este. creangă, o. 188. Sufletele bune îndeamnă pe om la bine. şez. iii, 239. Avea un suflet deschis şi credincios. rebreanu, p. s. 52. Suferinţele, copile, fi-au făcut un **^6^ suflet bun. eetimiu, î. 93. Ce folos că eşti bătrîn Şi-ai suflet bun. minulescu, vers. 323. Din ale voastre suflete mai bune Duraţi locaşul lumii viitoare, voiculescu, poezu, i, 25. Se gindeau că sufletul cel mare al domnului lor va trăi în veacuri, sadoveanu, o. xix, 12. Oricit s-ar. părea de paradoxal, fiind vorba de un om care a sfirşit în spasmuri mistice, autorul neuitatului Taras Bulba posedă un suflet sănătos, sincer, spontçm. călinescu, c. o. 278. Să le deschidă mintea şi să le facă sufletul mai puţin hain. tudoran, p. 119, cf. dl, dm. De aici încolo, lotul nu mai e decît lupta înlre nălucă şî Peruath, fost nebun, om cu nervi dezechilibraţi şi suflet slab, plin de halucinaţii, contemp. 1969, nr. 1 167, 3/2, cf. m. d. enc., dex. Badea n-are suflet bun ! jarnîk — bîrseanu, d. 142. Om rău de suflet. ALR şn v h 1 253/833. O avut suflet hain, Nu inimă de creştin■ balade, ii, 358. Φ Loc. adj. (Regional ; despre oameni) Lăsat (sau lepădat) de suflet = nelegiuit (?) ; criminal, ciauşanu, ol. + Complex de calităţi alese, proprii ujiei persoane; purtare blinda, înţelegătoare; atitixdine cuviincioasă, respectuoasă, omenie (2) ; p. restr. (rar) milă1 ,(I 1). MUne-ţi ucide iată, Ui spinzură flăcăiil, De ce să aibă , suflet să-şi apere surora, heliade, o. i, 224- Ce dovadă fie dragoste şi. de suflet din partep lui Ţodirilă ! ç. pg, tfiBŞ.cu, î. ii, 237, cf. dl, dm, îî. D. E.W3·) pm» Φ L Q.Ç. ad.i· (învşc&it, popular şi familiar) 0μ suflet »= (despre oameni) bun; milos (!) ; generos. Cortj. din Bucureşti. (învechit, popular şi familiar) Făr4 su» flet = (despre oameni) rău (AI 1); nemilos.. Pana-ioti, . . au fost crîşmar în Ţarigrai, lacom şi fqrâ suflet. NEeuţ.Qg,. l. 300.. Vezi colo pe urîciu%ea. făfi-?uflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşa,ti. eminescu, o. i, .150, cf. alr sn v h 1 253/325. La unul fără şuflel, trebuie unul firă ie lege. créais!,, p. 248, ef. zărise, p. 11, 439,, ^ Persoană eojişideratS diB PUflÇtul de vedşrş al .trăjsăturjler şale de caracter. Sufletele esle simţito.şţe. a «essipr familii fericite şe înţinieg, Ig. tmte cele de p'inprejur. buznea, p. v. 53/2P. Sufletele alese zare apăr o pricim sfinlă şi vor să şe jăftfşegc# pentru dţnsa nu c^lciikaie puterile vrăjmaşului, mag. jşş. 1, 11-9/18. Q, vei, suflete ev milă! o, voi, inimi c,u &u-rere!.. . Este oare cu putinii să nu simţiţi indurare? conachi, P. 87. El a fost un suflet mare şi nobil, o inimă curată şi generoasă, vesel şi glumeţ. ghica, ş. 672. Ce sete mi-era de-un suflet de care să mă lipesc, de-o fiinţă bună, la sîrml căreia Să mă slrtng. vlahuţă, s. a. n, 269. Printre tinerii studioşi. . . răsar, din cind în cind, suflete viguroase, înzestrate cu temperamente artistice. în plr it, 119. S-au găsit totuşi întotdeauna suflete alese şi intre ei. şez. xii, 97. în casa Odobăceş-tilor intrase un suflet nôu şi străin, gîrleanu, n. 19. E un suflet de aur. hogaş, dr. ii, 138. Poate e un talent, un om cu gînduri mari, un suf let generos, ascuns şi înăbuşit, c. petrescu, î. i, 40. Un astfel de concert de armonică cu o piesă de bar, cîntată ca o Missa so-lemnis lîngă sicriu. .., ar fi produs un efect sfîşielor asupra sufletelor sensibile, călinescu, s. 32. Vreun om al datoriei. . . vreun suflet caritabil. Vinea, l· i, 43. Printre oamenii iin port şi diri tîrg trecea, de asemenea, drept suflet cinstit, cu frica lui Dumnezeu. tudoran, p. 137, ef. dl, ex. Spune*mi, âcum, ticăloase suflete, unde este Domnia voastră? barbu, princ. ÎS. Suflet necăjit iobag, Mîndră adăstină in prag, Unde vi-i haiducul drag? vulpescu, p. 48, cf. dbx. Φ Expr. (învechit, rar; calc după germ. im Geist) In sufletul cuiva == tn numele cuiva, v. nume (I 1 1>). Comi-sariul să primească de la tară jurămîritul· omagial, să pronunţe şi el jurămintul în sufletul Afai[ets-tăţÎ;j Sale. bariţiu, p. a. i, 528. A urmat depunerea jurâmfru tului din partea Dietei Şi a comişariuiui Bail tn sufletul monarhului absent, id, ib. 529. 8. Sentiment al responsabilităţii morale faţă de propria conduită; conştiinţă, cuget. Să o alegeţi precum scriu răvaşele Domniei meale şi precum veţi afla cu ale voastre suflete (a. 1694). bul. com. ist. iii, 86. Fericii iaste sufletul cel curat şi îmbunătăţit, carele totdeauna are în urechi acele prea fericite cuvinte. ţichindeal, f. 172/7. Penlru o mie dă lei ţi-ai pus sufletul şt ai iscălit socoteală mincinoasă dă patru suie dă pungi să plătească ţara! 1. golescu, în pr. pram-64. Mă cunoşti!... priveşte, Eu sint, şi, de ai suflet priveşte-mă, roşeşte! alecsanphî, t. ii, 182. Suflet curat, plin de avint, de iluţiuni şi de · ideal. CASA-Qiale, o. 11, 178. Pe acela să-l puie a face această judecată şi să hotărască et cu sufletul lui. ispirescu, u. 7. Mi-e sufletul destul de încărcat de păcate, de propriile mele păcate, vlahuţă, s. À. u, 307. Boier de ţară, curat la suflet, nestatornic şi ,,prost“J iorga, c. 1. i, 49. Dromichailes... a primit cu dragoste şi cu suflet curat făgăduiala macedoneanului■ pArvan, 60. Sim-lindu-şi sufletul împovărat, caporalul încremeni.' rebreanu, p. S- 13, cf. KEŞMERIŢA, d., cade. AceSt lucru nu înceta să,mi turbure sufletul· preda, j, 190. Sufletul meu era. . . încărcat de ruşine şi spaimă, τ. popovici, s. 4.8. Avea ie, gini S-o şteargă unie vedea.: cu oefiii, pentru că prea purta multe pe şu.flet· babbu, ş. n. ij, 13. Suflet pur, cinstit... înclinai spre melancolie. ist. lit. rom. 11, 555. ❖ (învechit şj regional) Pp (sau cu) sufletul meu (tău, său etc.), formulé prin care se adevereşte ceva prin jurămrnt. Eu, Dumi-traşcu Batin, mărturisescu cu sufletul m.iu cym. am dat o moşie a mea fiică-mea (a· 1620); bul. çoff. ist· w, 164. Pe cînd erèu mai tineri, ştiu eli sufletul lor ci 80&1 Minjiştii l*au Stăpinit· ' Necolae 1 Ştţrceg, (a. 1716). uricariul, v, 375/15. Să stringefi.... alţi οφ* meni bătrîni de pen prejur şi si căutaţi să Îiiaţi şg,mi foarte cu dreptate, precum a mărturisi aeii oameni cu suflelile lor şi or arăta ei şi pe unde s-ar aflg. tocul dumisale, hatmanului (a. 1724). bul. egM. ist. iv, 160. Adevărăm cu suflelile noastre ci e,şie msşia sfintei mănăstiri (a· 1805). ib. iii, 104, ef. lb, i. golescu, c. (Çu elipsa adjectivului) Sfafoi.. . şă^mi spui pe suflet : Era si las pe plac La lupi în eoiri vaca, Ori ce era si fac? eoşeuc, p. i, 267. Expr. A avea (şati |4 sitai cţHvij, re^iônal, ştjhţib) (eç-vâ) çë suflet = a fi prfeoeupat, ehimiit, apăsat de eeva; p. ext. a şe şiţftţi vinovat de ceva; a avea eonştiinţa inclrr eştă. Ce avea preotul pe suflet? cabaşial-e, o. i, 166. Mare pagubă dacă a muri, o nevoieşâ mai puţin pe lume; aibă pe suflet cel ce le^a scos din minte, contemporanul, iv, 391. Ai tu fiev0 pe suflet, da’ nu vrei să 15162 SUFLETAH - 1944 - SUFLETESC spui. vlahuţă, s. a. ii, 189. I-ar fi-stat lui slrîmb pe suflet,şi. ar fi înghiţit cu noduri dumicatul, dacă nu s-ar fi ştiut curat la cuget, chiriţescu, gr : 149. Dorinţa ei şă se ştie soţia unui deputat i-a stat ei atunci pe suflet, agîrbiceanu, l. t. 257. Am pe suflet nouăzeci şi nouă de omoruri, galaction, o. 252. Pe urmă îşi frecă miinite. mulţumit că a lichidat chestiunea care ti. stătea pe suflet, c. pethescu, î. ii, 173. li sta pe suflet sărini spună ceva şi parcă nu îndrăznea. vlasiu, D. .210. Projblema aceasta a proprietăţii ti sta pe suflel. călinescu, c. o. 102. Şi prietenii, aveau năduf pe suflet: pas, l. i, 41. Avea şi Ieremia ceva pe sufletul lui: de un an, de ctnd se mutas.e la sacagiu, o iubea în taină pe Qhiocica. tudoran,. p. ' 44, cf. dl.. Văd că ai ceva pe suflel, τ. popovici, s. 525, cf. dm. Nu Le mai da. in vileag, cu tal,ce ai pe suflet, lăncrănjan, c. ■ ii, 50, cf. m. D..ENC., dex. (învechii) A(-şi) lua ceva pe sufletul (sau asupra sufletului) cuiva = a-şi asuma întreaga Tăspundere. Ş-au luat asupra sufletului lui că n-a: ave nime nice o nevoie, neculce, l. 174, cf. ■lm, zanné, p. ii, 441. A i Se lua (ccva) de pe suflet = a se elibera de o mare răspundere, de o vină, de un necaz etc. Mare gieulate i se luase de pe suflet. carat giale, o. i, 165. a A simţit că i s-a luat ceva de pe suflet. 9. Factor, clement etc. esenţial al unui lucru, al unei acţiuni, al unei concepţii, al unui fapt etc. ; parte determinantă, hotărîtoare,: vitală a ceva. Don Enj-ic, prinţ.u al Portugaliei..., fu sufletul aceilor tncorajări. genilie, G. 20/15. Comerciul . . este sufletul sporirii şi îndestulării intr-un stat (a. 1843). doc. ec. 783. Apa este sufletul grădinii. !, ionescu, c. 73/21. Frumos e, sftnl e să trăieşti, Ctnd pentru-ai tăi tu suflet eşti. coşnuc, p. i, 31. La ,,butuc“ s-a închegat la 1857 sîm-burele Unii ii, al căruia suflet a fost piotopopul Gheorghe. hogaş, dr. ii, ,101. Rolul lui..., care a fost sufletul apărării..., .e ignotat, evident, dinadins. bul. com. ist. iii, 132, cf. resmeriţă, d., cade.· Mi se părea că dacă o să plece, are să plece sufletul casei. camil pethescu, p. 341. Era sufletul cozeriilor de salon, susţinlnd cu însufleţire. . . teorii uşor parâdo-xale. brăescu, o, a. i, 91. Bălcescu a fost sufletul revoluţiei de la 1848. sadoveanu, o. xx, 450, cf. dl, dm. După ^părerea mea, el e sufletul şi creierul, şi piciorul echipei, τ martie 1964, 5, cf. m. d. enc., dex. + (Har) Avînt; 'Însufleţire; impuls. Ideea românească modernă a dat suflet revistei noastre. în plr Ii. , 25. Noutatea .este un. factor important în. . . viata cuvintelor., ■.adică sufletul pus In ele de subiectele vorbiloaie. iordan, stil. 13. II. (Bot., învechit; la pl.) Lăcrimioară (Convdlla-ria majalis). Cf. borza, d. 51. — PL : suflete. — Şi: (învechit) soflet s. li., (j-e-gionâî) sùfle.tâ s. f. — Lat. *suffliţus ( la eufl?. SUPXEJÉL subst. J. S. n. Diminutiv al lui suflet. 1. Cf. sufle t (I ?). Ian măntncă pleacă 4e lapte eu mămăligă, de trei'zile nu4i (ll sufleţelul decît cu «pă. contemporanul, v, 290, cf. RESMKWŢĂ, d., cade, dl, dm, dex. <> Fig. M=·aş fme un flutur uşor, . . M*M pune pe-o floare de crin, Şă-i i«t» qifle-ţclul din s(n. tmumicv, o. iv, 5. *v· Expr. (Familii»·) Va! dc sufleţelul tău (şau sSu, Iul etç.) — vai de sufletul tău, v. suflet (I g). Ştia eă are şapte copii şi e calic, vai de sufleţelul lui. rebreanu, nuv. 64. + (învechit, popular şi familiar; la voe.; adesea urmat de un adj. pos.) l'ermep eu care se de?miardă o persoană dragă. Nu trebuie, sufleţelul meu, să fii supărat pă mine. gorjan, h. i, 70/21, cf. valian, v. Ce durere, suflejele, ti durerea de amç.riu. conachi, p. 136. Aţi, nădejdea vieţii meii, ah scump sufleţelul mţuJ TtiM, E, i, 19/11, ef. ţipepu?zj, ş. i, 17. Nu fie de diochiu, mfhţţlu! a«5SSA«PW> T· 104. Drăguţul meu sufleţel, Ctnd ti-a veni fiorul, Să iei drum uşorul (a. 1883). ocr ţj, 345, cf. voter. CU te«am iubit eu, Şu-fhlelul meuJ çojeve, ρ· ji, 160, ef. resmepj;t&» p., QAQ8· Γό, sufleţelul maicii, Şej-ioja, ceA çu tine? mhnsa, f. J5* 128. Trage-mi, Pélaqhia, Uteftg*mS, sufleţelule. preda, r. 147. Iţi vine mlndruta ! ■ ■ ■ Iubita!... Siifkţetu ! îvIncpanjan, e. ţ, 116. Unde te duci, bărbăţele., Şi cui mă laşi, sufletele? auşsşandri, p. p. 2§2. Te dealul tu floricele, Aman, sufletele, Jăh-mc mmklt. sis. n. â?2, çf. mat. biaisct, i, 23@. 'Băriăfgl, şufktel dulce, Nmâ ai ai eătunit Şi înapoi ai venit, joiç. Μ°λΡ: U> 702. ţ» Of- suflet (I 3)· fi{. AMOP. CAR·, Uf- Al tău sufleţel peate c$tră eermi a zbura. Nggjauzzj, s. π, 9, çf. polizu. SărmăneJul mfhtel Q ş.ă zboare, vai .AfeExi, W, BBSşîEBiyĂ, p., «AR*· .S4i'fwi 0 i’ug.âeiune D,e ieşirea sufleţeiului din tmp. «&ΑβΑ, v. jfô, ef. pj,, ţD»j, dex. Trage, trage, elepetet., QŞ-ti m (în'Vgehit şi .pepuţsr) 9 fi «n. sufle-t in d,ouă tripuri, v· sjr flet (I 31· p. ext,,a şş iubi |ga?tş aiijît. (fiu sçhiin-barga e?Hstrùg|igi) Şă figi u/ţş agîîndgt,· fot gu: trup •5-un şuţleţgi. alecsandri, p. p. 345. Ş. βϊ. suflet (I 4J. Ktini intilnit eu, cale- de ytt? teiţ file..., niei *un sufleţel de om. işpirjeşşu, ţ. 101. Alături,Ία eesierie, e un sufleţel stingher, eare se zbate şi şe frămtntă. brătescu-voineşti, î. 15, ef. reş^jet RIŢÎ,, D., CADE, DL, DM, DEX. 1 4 Çf. şuflet 41 6). Cf. REşiţţERiîX, g., sade, bl, Qfb dex. Mău mă dgjţre şuflefeiu, Cin# îmi văd ibovnicelu. hodoş, p. p. 323. Amar ie şi firu liău, Çç şt sufleţălu mieu. folc· olt· — munt. ţ, 157, (Pri)i Munt.) Inimi· Cf. alb n/ι w»» 36, 2 203/769. II. 5· f. şi (rar) m· J. (lot·; regional, niai aies în Transilv. ; dc obicei Ja pl.) I.ăcrimioară (QonvaUa-ria majaţis). Çf. coteanu, pl. 19, ţ#, voiaţv, ba-RONZJ, v 145, ÇDRP, OHgŢIi:, R. M., RRAJ4DZA» D· 413, ÇARCIAMU, OPECKSCU, PL. 557, JAHRJÎSBER. VJJI, 100, N. L80N, M®c. 45, ALEXţ, W., şlrNEANU8, 5ÏAÎIU, B. S. 447, PE9MEPJTĂ, p., Ri%eţ. qrXp· bot. v, 57, dr. v, 5§Ş, comşa, n. ?. 28, cabe, bujorsan, b- l. 394, seiii-.SAF, P-, borxa, B. 51. Ş. (Regional, mai ales în Ban.; de obicei la pl.) Deditei (Pulsatilla vulgaris). Çf. marian, ch. 9, ş|,jneanu?, bianu, d. s. 224, şez. xv, 25, resmeriţX, D., CAPE, SepiBAN, D., BORZA, D. 140. — PJ. : sufletele şi (II, in.) sufleţei (bujorean, b. l. 394, cpaj. din zagra — nXsăud). guflct + suf. -el. SUFLIŢlşC, rEASCÜ adj. v. sufletesc. Sti'I-KŢl vb. IV. 1. Intranz. (învechit şi rçgioîiàl; despre fiinţe) A trăi (I). Cf. budai-deleanu, lex. Mirosul crăiţei iaste albinelor atîta de plăcut, cit se pare că iale fără acela τι-ar putea sufleţt. to-mici, c. A. 17/7, ef. lb, cade. Cum să mai sufleţim noi? vîrcol, v. 79. Du-te la Ioana şi-i spune Să nu se mai poarte bine, Că mă omoară cu zile; Să se poarte şi mai rău, Să mai sufletesc şi eu. ciauşanu, v. 33. 2. Tranz. (Folosit şi absol.) (învechit) A .depune mărturie; a jura. Semnele caselor şi pomeţii sînl de faţă, precum toţi răzaşii au sufleţit (a. 1746). uniCARiUL, xv, 314. Le-am ziş să meargă doi-trei oameni de credinţă să sufleţască pără unde este această parte de lungă şi de lată şi ei au zis că nu vor sufleţi (a. 1797). ib. x, 247. Au mărturisit că n-au pus mîna nici pe bani, nici pe alte lucruri a răposatului şi aşa sufleţind prin sărutarea Sfintei cruci (a. 1814). ib. xiv, 237. — Prez. ind. : sufletesc. — V. suflet. SUFLEŢÎE s. f. (învechit; adesea preeedat de „bună**) Tărie sufletească; p. ext. bueurie; însufleţire; p. gen er. suflet (I 3). Aşa şi dulceaţa duhului sfînt luminează cărei cred şi eu bună sufleţie mult le dă cărei priimesc el. coresi, ev. 159. Cu bogăţie dată să fie noao. . ■ nespusa bună sufleţie şi cea îndulcire fără de moarte, id. ib. 516. Insă după ce am văzut zădarnie năzuinţă la mare sufleţia eelor de frunte a neamului, nu am nice o nădejde filai mult ca să poci isprăvi şi celelalte părţi, budai-deleanu, lex., cf. τ. PAPAHA0ţ, c. p., sfc i, 232, iii, 164, bîrlea, l. p. m. ii, 496. <> Èxpr. (Regional) A da (cuiva) de sufleţie == a da de pomaiiă, v. pomană (13). Colacii de cununie Ţi i-o dat de sufleţie. bîblea, b. 124. - " w PI.. : suflaţii. ^ Suflet + suf. -ie. SUFLEŢÎpE s. f. (îiiveehii) Vişţă; p. ext. .bueurie,’ însufleţire. Cf. sufleţi* (!)· Cf. budai-de-îæaîhj, lex. Mitropolia şi Episcopia, eînd au neÿei şi datorii..., năţuind la epitrepii eei fireşti şi aceştia, eu o şufleţire la stăpînitorul cel legiy.it, şă iijliiă din ţară iară nu prin vînzări (a. 1820). uricariul, i, 287. w Pl. : şufleţiri. ^ V. şufleţi. ŞţJfXEŢIŢOSIIJ,-IE şdj., ş. m. şi f. (înveehit, far) (Perşoşnă) earş îjisufieţeşte. Cf. BypAjrBELEANU, LEX- — Pl. : sufleţilorii. — Sufleţi2 -f suf· -itoriu. 15177 SUFLEU - 1947 - SUFLU SUFLÉU s. n. Preparat culinar alcătuit, de obicei, dintr-un aluat moale, afinat (datorită albuşurilor bătute spumă), la care se adaugă legume fierte sau brînză, peşte, fructe ele. şi care se serveşte ca fel de mîncare sau ca desert. Cf. alexi, w. în general devin masculine cele însufleţite. . . şi neutre cele neînsufleţite (,,clişeu", ,,dineu‘:... ,,sufleu‘). graur, e. .49, cf. dl, dm, dn3. Sufleul se poate face din orice fel de peşte fiert. s. marin, c. n. 83. Cînd sufleul a crescut, se presară deasupra puţin zahăr pisat. id. ib. 232, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl.: sufleuri. — Din fr. soufflé. ' SUFLtCÂ1 vb. I. V. sufleca. SUPLICA2 vb. I V. sovllca. SUFLICÂT, -Ă adj. v. suflecat. SUFLINTĂTÎJIIĂ s. f. (Regional) Lină măruntă tunsă de pe pintecele oilor (Beclean — Dej). Cf. albt ii 331. Suflintăturile le punem într-o catargă, ca să nu le ducă apa. ib. 124. — Pl.: saflintături. — Etimologia necunoscută. SUFLÔI s. n. (învechit şi regional) Foaie (la fierărie); p. jener. instrument de suflat aer. Cf. lb. Casufloiul etnd suflă la cărbuni, i. golescu, mp. zanne, p. ix, 150, cf. ddbf, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w., şXîneanu2, -resmeriţă, d., cade. Identificat cu ţevile şi sufloaiele..., el nu era măcai un prost' tehnician, arghezi, l. 136. + Spec. Ţeavă de soc, de trestie etc. prin care se suflă în focul din vatră, pentru a-l aţîţa. Pentru aceasta să fii de fată cînd fiarbe [cleiul]; şi cind se umflă. .., să sufli cu un suf loi de trestie (a. 1805). grecu, p. 71. Focul din vatră sau cotroană se al iţă cu ajutorul sufloiului, un beţigaş de -soc găurit, prin care se suflă în jarul care, vara, nu se stinge nici pe un moment, păcală, m. r. 443, cf. cade, dm, dex, lexic beg. ii, 63. + (Regional) Jucărie din scoarţă de mesteacăn sau de salcie din care fluieră copiii. Cf. dm, dex. + (Prin sudul Transilv.) Bucium mic făcut din coajă de salcie, de mesteacăn sau de alun; {regional) tutoi1 (1), tuturez (I). Tutoiul sau sufloiul..., la un capăt mai larg, apoi subţi-indu-se din ce in ce pînă ce se termină într-o găurice, e răsucit din scoarţă de mesteacăn sau salcie, păcală, m.r. 422. — Pl,: sufloaie. — Sufla -f suf. -oi. SUFLÔR, ş. ni. v. sufleor. StiFLÔS -OÂSĂ adj. (Regional) Care flutură. Cf. tdrg. Jar morarul, meşter mare, Bată-l muma cui îl are. Cu o izmană trasă, Ca una sufloasă. păscu-lescti, l. J*. 21, cf. 380. , — Pl. : sufloşi, -oase. — Solia-(-suf. -os, StJFLU s. η. I. 1. Acţionare (puternică) a vintului prin deplasarea maselor de aer în atmosferă într-o sau dintr-o direcţie 'determinată, bâter e, b ă-taie, trecer'e (II;î), (regional) vînturare; deplasare a curenţilor, de aér, a aburilor etc. disn atmosferă într-o sau dintr-o direcţie determinată; suflare (I 1), (rar) suflat1 (I). V. adiere, boare, pală1 (2), revefteală (2), scutur1 (1), undă, z ă 1 i ş t e. Cf. sufla (II). S-a făcut .el un vas pe care, lăsîndu-l în suflurile vînturilor, s-a aruncat peste mări şi oceane, genilie, g. 129/5. Ţu eţ'ti sïaîS *» o floare Ee tie-un suflu cade, moare. sr. ra&M. 377. Frântele gemeau la suflul melancolic a vtnMttri. negruzzi, si l, 23’6. Şi iată, iată trista iartiă vine, Cu asprul ochi, cu suflul său gheţos, i. negruzzi, s. ii, 282. Ca-ntineriţi de suflul primăverii S-or ridica, ei, cari au fost străjerii Amarului, şi-ai morţii, şi-ai durerii, oooa, Ροεζπ, '81. Pînă şi el a simţit st fiul imperios al primăverii, aNGBel, pr. 115. O boare lină venea din cînd în cînd eu suflul cald şi-l ardea pe faţă. agîrbiceanu, s. p. 207. Suflul primăverii. .. deschide bobocii şi acopere de flori copacii, gîrleanu, n. 101, cf. resmeriţă, d. Arşiţa soarelui de după-a-miaiă este astimpărată de suflul vintului. galaction, o. a. iii, 436. Un suflu de vini adüst miros greu dinspre tranşee, c. îetrsscu^ î. i, 301. Nici Un suflu glacial nu se mai abate dinspre stepele fără de sfîrşit ale Sciţiei. ralea, s. T. i, 295. Şi, deodată..., iîbucni an ş-ipot turbure, un fel de urlet muzical, răguşit şi prelung, care se plimbă tremurător pe mai multe note, ca şi cum un saflu de vînt l-ar fi înfiorat şi abătut din drum. Vinea, l. ii, 3.13, Cf. dl, hm, m. b. enc., dex. <φ· (Figurat sau în contexte figurat») Peste amîndoi parcă trece un suflu de nebunie concentrcâă, ca într-un ţinut devastat, camil eeirescu, t. ii, 27Ş. Un snfiu de revoluţie clătina minţile tuturor, brăescu, a. 138. Se revărsa peste noi suflul unei vieţi proaspete. ~vlk-siU, À. p. 270. Oricît ăe impersonal ar părea artistul, simţim vibiînd, în ceea ce trece de la .el la noi, acel suflu de milă şi de dorinţă üe mai bine. sadoveanu, 0. xx, 270. Acest suflu al unei înţelegeri superioare adie prin toată , opera lui Shakespeare şi transmite cititorului şi spectatorului îndemnuri către comprehensiune şi bunătate, vianu, l. u. 68. Din valea aceasta calmă... uşor de tot adie suflul superstiţiilor, bogza, c. o. 104. Simt retrospectiv cum suflul reţe al vanităţii a paralizat mişcările libere ale unui om. pbeda, b. 409. Nu-i contest [literaturii dramatice] im anumit pitoresc şi un suflu dc prospeţime, τ iuniè 1964, 66. N-a avut suflul de ciclon al lui Whitman, deci nici optimismul incomparabilului poet tipic american. românia literară, 1.969, nr. 52, 19/3. 2. Undă de presiune violentă .produsă, de obicei, de o explozie, care se propagă prin aer şi care poate provoca avarii, distrugeri etc. Suflul unui obuz mă azvîrle într-o băltoacă, v. bom. mai 1954, 155, cf.’ lth.2, el. Uşa de la intrare smulsă de suflul exploziilor. preda, b. 222. Biserica se prăbuşise din pricina suflului bombelor, τ. popovici, s. 32, cf. dm. Omul nu moare numai atunci cînd îl nimereşte o ghiulea. Moare şi atunci cînd suflul ;ghiulelei aruncă în el cu ţărînă, v. bom. decembrie 1984, 72. în urma lui, zăpadţt pulverizată de suflul reactoarelor fierbe, parcă trenul ăe aţerizaj ar descoperi sub rotile lui un uriaş vas cu apă clocotitoare, contemp. 1969, nr. 1 Ιΐθ* 10/3, cf. m. e. enc., dex. -φ- Fig. Formaţia ecleziastică a d-îui Arghezi se desprinde din fundalul larg dl Bibliei, în năvala de invective care azvîrle suflul ăe ocară şi mînie peste Sadoma organizaţiei sociale, nvăreaptă, vicleană şi sanguinară, constantinescu, s. i, 68. Π. 1. (Livresc) Respiraţie (1). Cf.. sui la (II 1). Pe razele apusului Vii, mîndre zburător ? Mă.mîmgîie-a ta aripă Şi suflul tău uşori negruzzi, s. ii, 66. £& te cuprind pe după gît. Să-ţi gust de-aproape.suflul pur. cXlinescu, l, l. 182. Mitropolitul, simtţ că i se taie suflul, abghezi, b. 28. Umbra se strecoară sfioasă, , ca un suflu de fecioară, printre ramurile păgîne. vinea, 1. ii, 177, cf. dl, dm. Pauze care să permită cititorului să-şi redobîndească suflul. tqNTEiytf. 1966,, nr. 1 019, 3/5, cf. m. d. enc., déx. <> Fig. Ritmul e o respiraţie a materiei, un suflu cu care sculptorul îflvie formele. vlasiu, d. 204. Tăcetea îşi oprise şi suflul ş'i-aş-tepta : Va birui pămîntul sau zvîrcolirea ta ? abghezi, c. o. 29. Am avut prilejul şi în seâra premierei să interceptez acelaşi scurt răstimp de nedumerire în suflul sălii, contemp. 1970, nr. 1 230, 4/3. + Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistenţă fizică (mare). Cf. dl. Avea aceeaşi toce cu suflu puţin şi tărăgănat. preda, ». 178, cf. toi; Trecerea de Iu un gen la nitul iste v prçWemÿ nu numai 'ăe talent şi ţbe jirsgétîre, vi şi de suflu, de rezistenţă la o cursă dé otstacole, după ce ai făcut multă vreme sprint, cinema, T968, nr. 8, 12, cf. m. d. eng,, dex. φ Fig. Estetician, el îşi 15186 SUFLUCA - 1948 - SUFOCA putea permite încă incursiuni în domeniul ideilor generale şi al sistemelor, pentru care ceilalţi n-ar fi avut nici destul suf hi, nici destulă imaginaţie, oprescu, s. 254. Discuţiile despre teatru şi-au pierdut din suflu în ultimul timp. τ iulie 1969, 9. + Zgomot caracteristic, asemănător unui şuierat, produs .de anumite (părţi de), organe bolnave (pleură, plămîni, inimă, venţricul eţc.), perceptibil la auscultaţie. Cf. dl, dm, dn2, der. In,unele boli de inimă care modifică deschiderea orificiilor afrioventriculare sau structura valvelor, apar zgomote noi, numite, sufluri, abc săn. 205. Următoarele şimptome : febră, junghi, suflu pulmonar caracteristic, constatat la auscultaţie de către medic, reprezintă laolaltă sindromul pneumoniei, id. ib. 330, cf. M. d. enc., dex. + Spec. (Fon.) Aspiraţie. Spiritul aspru, care nota un suflu înaintea unora dintre vocale la începutul cuvintelor, a fost redat de romani prin graur, n. ;p. 50.. 3. Emitere forţată a unui flux de aer pe gură (sau, rar, pe nări); expirare puternică, pentru a executa, a realiza etc. ceva; (concretizat) aer expirat; p. gener. expiraţie; suflare (IX 3), suflat1 (2). Cf. sufla (II 2). Sihaslra ' dintr-uh suflu — zup ! coşbuc, p. n, 237. Slab că uh tăciune ce-ncearcă să-l a-prindă Un suflu îndărătnic, anghel — iosif, c. m. i, 33. Cu suflu le suflu, Cu scuipai le scuip. şfez. v, 143. <0* Fig. L'a tot suflul de iubire, la tot şoptul călduros. . . A mea inimă de flăcări deodată' sfîrăieşte. pr. dram. 363. Din poènia lui iese im suflu de intolerantă, "de sectantism. gherea, sţ. çr. i, 175. Cuvintele onomatopeice:., dau poeziei, ca' şi. cuvintele cu ton de interjecţie, un suflu dinamic, cv 1950, nr. 3, 5. ,4, Fig. (Livresc) ‘însufleţire, elan. Cu ce suflu vorbea de trădările celor doi mari dragomani şi de crunta-i ispăşire. . m. i. caragiale, c. 78. Pătrunşi parcă de un suflu dç regenerare, se ridicară de la masă. brăescu, o.: a, i, ,52. Un avint nerăbdător o umplea totuşi cu un suflu ele, larguri. vinea, l. ii, 279. A dat îniîieiaie exerciţiului literar, şi nu imboldului lăuntric, care'se'realizează cu dificultate sau se precipită cu suflu impetuos, constantinescu, s. i, 21, cf. dl, dm. Ţelurile militante, de mare ,suflu umanist, chiar dacă nu sî'nt frapant vizibile, stau la baza majorităţii creaţiei graficienilor, v. rom! ianuarie 1963, 129. Versurile liii Alecsandri prind suflu nou în interpretarea sensibilă a actorilor, gî 1968, nr. 932, 4/1, çf. m. d. enc., dex.' + Putere de inspiraţie; forţă creatoare.. Cf. şaineanu2,,resmeriţă, d. Se cere însă talent şi-i recunoaştem, îndeosebi, d-lui Arghezi.,.. un suflu creator de imagini jwv.ă) lovineş.cjj, q. iv, 58. In natura lui robùslà şi inteligenţa lui practici,.a avut ceva din suflul lui Balzac, f. botez, b. i, 43, cf. scrib.an, d. Lui Nicolae Êâlcéscu i s-a atribuit ,fiinţarea României", ...operă de mare suflii poetic, care e a lui Alecu Russo. sa-dôvea*nu, έ. 53. Faima de •slilist a lui Odobescu se datoreşte mai cu seamă bogăţiei bine stăpînite a perioadelor' sale pe care de la Bălcescu nimeni nu ştiuse a le dezvolta-cVc un suflu mai larg. 'vianu, ■ A. p. 150. S-ar putea constituit o adevărată fiziologie a suflului· poetic. românia literară, 1969, nr.· 16, 22/3. — Pl. : sufluri — Din fr." souille. — Çpntru unele sensuri.probabil şi post-verbal de la suita. SUFLUCA vb. I v. suilèça. SUFLUÇÂT, -Ă afli- V. sufle cat. ' SUFLULCĂ vb. I v. sufleca. , SUFLÎJRĂ s. f. Defect de turnare al lingourilor sau ai .unor p.iese ,de métjal, care constă, din mici goluri formate de gazele care ,nu au putut fi evacuate in timpul şqiidifîcării. Suflurile sînt cu atît mai dese, CÛ cît mcţfflul se .topeşte, mai greu şi cu cît piesa turnată este mâi mçire.' ioanovici, tehn. 99, cf.. dl, dm. Suflu- rile sînt. mai frecvente la turnarea oţelului, ltr2, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : sufluri. — Din fr. soufflure. SUFLLJŞ s. n. (Regional) Abur (Fînaţe — Dr. Petru Groza). Cf. arh. folk. vii, 122. — Pl. : ? — Sufla + suf.. ~uş. SUFOCĂ vb. I. Tranz. şi refl. 1. A face să piardă sau a-şi pierde respiraţia datorită lipsei de oxigen sau Încetinirii ritmului respirator; p. ext. a omorî sau a muri prin lipsă de aer; a (se) asfixia, a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a (se) sugruma (2), (învechit şi popular) a (se) năbuşi (3), a (se) năduşi (II 1), (învechit) a (se). împresura, Cf. antonescu, d. 0 emoţiune distrugătoare îi încleşta fălcile, bătăile inimei îl sufocau, vlahuţă, d. 197, cf. barcianu, alexi, w., „şăineanu2. Toată atmosfera de dragoste pe care o simţea crescînd în jurul său o apăsă cîteva săptămîni, uneori i se părea chiar că o sufocă, agîrbiceanu, s. 460, cf. resmeriţă, d.·, cade. O chimie, un dicţionar,... numai Bourget, nu!... se grăbi să a-dauge... apărîndu-se cil amîndouă mîinile ca şi curţi îi răsturna cineva chiar acum pe piept, să-l sufoce, toată, opera complectă a lui Bourget. c. petrfscu, î. ii,: .60. îşi închipui milioane de ordine care se umflă asemenea. ■ . unor. tuburi groase care-i înfăşură gîtul, sUfocîndu-l. sahia, n. 85. Peştii..., sufocaţi de nămolul răscolit de iureş, fugeau la margini, voiculescu, p. i, 18. Azi-noapte, colegul meu zicea că se sufocă. vlasiu, a. p. 420, cf. scriban, d. Deşi ameninţat să fiu sufocat, înduram pedeapsa cu plăcere, blaga, h. 85. Să nu rămînă-ntre noi loc Chiar dac-ar fi să te sufoc, călinescu, o. ii, 169. Mă apasă. Mi se pare că mă sufoc, stancu, R. a. ii, 170. Doctore, începu Lueu, în viaţa mea e o femeie. . . (Se opri, parcă sufocat de banalitatea spovedaniei), vinea, l. i, 28, cf. dl. Fusese gata să se sufoce şi îl transportaseră la spital, unde fusese operai în cea mai mare urgenţă. τ. popovici, s. 256, cf. dm, dn2. Suie■ de mii de femei se îmbulzeau, se sufocau, se sfîşiau şi leşinau în fata estradei, cinema, 1968, nr. 5, 17, cf. m. d. enc., dex. ·%>· (Figurat sau în contexte figurate) Începusem să ne sufocăm în atmosfera aceea falsă şi negustorească. în plr ii, 208. Avea toată figura sufocată de păr .negru şi aspru. c. petrescu, î. i, 163. Cînd te mişti cu un gest de eliberare din întunericul ce te sufocă, ai impresia că le legeni tn gol. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 44. Textul... se sufocă sub avalanşa de dale istorice şi de intenţii didactice, contemp. 1969, nr. -.1 173, 3/4. Pe scena Teatrului Mic, mobilele sufocă scena, τ aprilie 1969, 40. Un lung şir dc observaţii banale care a ajuns. să sufoce respiraţia presei literare, v. rom. aprilie 1970, 121. O tăcere grea, ca o lespede, sufoca mulţimea. T. popovici, s. 449. ·φ· Intranz. Sufoci nd de căldură, ap. iordan, l. r. a. 347. + Tran z. P. anal. (Complementul indică plante) A stîn-jeni sau a opri în dezvoltare; a Înăbuşi, a îneca; (rar) à sugruma (1). Boala produsă e păgubitoare deoarece acoperă plantele, le sufocă,iar asimilaţia nu se mai poate face. enc. agr. i, 282. Cu violenţă nebună firele crescuseră lungi, hoarde de plante sălbatice înlocuiseră peluzele drepte, sufoctndu-le-n cercuri, apropiindu-se tot mai mult de castel, românia literară, si970, nr. 89, 16/2. + Tranz. Fig. (Complementul indică acţiuni, procese, sentimente etc.) A împiedica dezvoltarea, cursul, manifestarea; a frîna, a inhiba, a înăbuşi (3), a opri (1). Bîrfele colegilor au sufocat . prietenia dintre ei. 2. Fig. A face şă-şi piardă sau a-şi pierde, pe mompnt, respiraţia în urma unei emoţii sau a unei stări de spirit deosebite; a (sè) înăbuşi, a (se) sugruma (3). V. ap ă s a. Se sufoca de exasperare pentru că 1 se servise supa prea rece sau prea firebinle. cocea, 15192 SUFOCANT - 1949 - SUFOCAŢIE s. ii, 13.. Ţi-a intrat în cap să fii. . . „ter-oarea pensiunei Weber“. Ei bine, m-aş sufoca dacă nu li-aş spune: nu eşti. Sébastian, ï. 61. Emoţia o sufoca, bart, e. 186. Urechea aude... cum sună cuvînlal „rosUlpe jumătate“ al cuiva sufocai de emoţie, vianu, e*. 3-9. Pufni încet, ca să nu se sufoce. In clipa aceea, nu mai da ό ceapă degerată pe prezidenţia lui, · vornic, p. 167. Un unchi al meu mi-a strigat, sufocat de indignare: — Nenorocilule ! τ august 1964, 8‘i: Glasul lui Vinea, fraza cu sfîrşitul lumii, care nu venise, îl îngheţă în gît, de acolo îl sufoca, îl împiedica să ''spiină un cuvînt. românia literară, 1970, nr. -82, 18/2, cf. m. d. enc., dex. <)· ‘Intranz. Coana JRaluca, sufocînd de indignare... împotriva vremii, a aşezămintelor, a contimporanilor, a· urmaşilor, cocea, s. ii, 86. — Prez. ind: : suf6c. — Din fr. suffoquer. SUFOCANT, -Ă adj. 1. (Despre aburi, şutistanţe etc.) Care face pe cineva să-şi piardă respiraţia, să se înece, datorită lipsçi de oxigen sau încetinirii ritmului respirator; care omoară .prin lipsă de aer; asfixiant, înăbuşitor, înecăcios, sugrumător (2), (rar) înecător, (învechit şi popular) năduşitor. Cf. sufoca (1). Sulful... este o substanţă care se rupe lesne, de coloare galbenă, mai grea decît apa, arzînd cu oflacără de culoarea cam vînătă, producind nişle aburi sufocanţi (cari îneacă), barasch, i.. n. 59/4, ■ cf: pontbriant, D., BARCIANU, ALEXI, "W., ŞĂINEANU2, RESME-RIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DN2, SFC ii, 111,, m, d. enc., dex. -v- Fig. Primul aci [a/ piesei] este naşterea vieţii fericite, departe de mediul social sufocant, contemp. 1965, nr. 968, 4/5. Spectacolul r-eluţiilor dintre cei doi soţi... . este copleşitor, sufocant, cinema, 1968, nr. 1, 12. Literatura pedagogică vorbeşte, de altfel, despre „dragoste sufocantă scînjeia, 1969, nr. 8 217. A contracarat. . ■ fiecare personaj, creînd astfel. . . acea jalnică, sufocantă atmosferă mic-burgheză, pe care spectatorul o pocite identifica, românia literară, 197Q, nr. 34, 32/1. .+ Fig. (Despre stări afective) Care te face să-ţi pierzi, pe moment, respiraţia; (rar) sufocat (1). Û înduioşare sufocantă se opri în mlădierea lor visătoare, klop-ştock, f. 261. 2. P. ext. (Despre aerul din atmosferă, dintr-o Încăpere etc.) Care este amestecat cu. siibstanţe, gaze etc., impropriu respiraţiei; greu, irespirabil, încărcat, viciat, (învechit, rar) sufocător. Şi aerul mi s-a părut sufocant. Nu rareori o dată cu apa, pătrund şi g.aţe, τ iulie 1964, 40, cf. dsr. ■$· (Adverbial) în odaia scundă cu pămînt pe jos, mirosea sufocant a flori putrede. PREDAj R. 211. 3. P. a n a 1. (Despre căldura din mediul înconjurător) Care împiedică respiraţia normală; înăbuşitor, (invechit şi popular) năduşitor. înlr-o căldură cu lotul sufocantă, îneît şi o singură ţigară ar mări-o funest, croitorii calcă, boqza, a. î. 495. — Pl.: sufocanţi,.-te. — Din fr. suffocant. SUFOCARE s. f. 1. Pierdere a respiraţiei datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator sau omorîre ori moarte prin lipsă de aer, asfixie, asfixiere, înăbuşeală, înăbuşire, înecare, sugrumare (2), (rai·) înecăciune, năbuşi re, (învechit) împresur are; spec. dispnee; astmă; (rar) sufocaţie (1). Cf. sufoca (1). Asta esté resufla’ea omului grea. . . carèa se zice şi în: gustie sau 'sufocare (năduşeală). cornea, e. i, 25/22, cf. barcianu, aleSû, ' w., cade. Cu fiecare izbitură, Fana îşi apăsa gura pe palma nea, pînă ia sufocare aproape, ca să-şi poată stăpîni rîsul. g. m: zamfirescu, m. d. i, 251, Verbiil „ùtÿrum'a" însemna strtngerea gîtu-Ju( de jur împrejur, iar „sugtiŞa“ apăsarea laringelui pînă fa sufocare, puşcariu, l. r. i, ‘196, éf. dl, dm, d. med., M. D. enc., dex. -$· F i g. O dală acest vis împlinit, omul şi familia lui n-ar mai fi avut la ce visă, şi asta îmi dădea o senzaţie de sufocare. preda> k· 32. Tot ce este factor de atracţie şi sufocare ,prin reclamă trăieşte ca.ari fond vizual sau sonor cd filmului, cinema, 1968, nr. 4, 6. Penlru a scăpa de sufocare, astăzi ne îndreptăm spre un teatru mai vast. românia literară, 1969, nr. 57, 32/2. + Fig. împiedicare a dezvoltării, a cursului, a manifestării unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. După sufocarea răscoalei fu transpus la Blaj, de profesor dc istorie, f '(1&71), 194. 1 2. Fig. Pierdere, pç mqm^nt, a respiraţiei în urma unei emoţii, a unei stări de spirit deosebite; înăbuşire, (rar) sufocaţie (2). Cf. sufoca (2). Cf. m. d. enc., dex. — Γϊ.: sufocări.. — V. sufoca. SUFOCAT, -ă adj. 1. (Despre fiinţe, mai ales, despre oameni) Care este pe cale să-şi piardă sau care şi-a pierdut respiraţia datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator; p. ext. omorît sau mort prin lipsa de aer; asfixiat, înăbuşit, înecat, sugrumat, (învechit şi popular)năduşit(2),Cf. s uf oca (l).Cf, barcianu, alexi,. "w. .Sufocat, face semn cu mina că r\u-i ninjic, că n-are nevoie de ajutor. seuaşTian, t. 114. Protopopul se opri sufocai., voiculescu, p. i, 129. Cînd. ... auzéa că Dragavei punea piesele din fundaţia Boldescu Kapri în lăzi, trăgea aer în piept, sufocat, călinescu, s. 212. Răsuflarea i. se fngreună. .. Căzu sufocat, barbu, o. 168.. Fig. Munţii cu păduri eu tot mor sufocaţi. românia literară, 1970, nr. 107, 1,2. (Rar; despre stări afective) Sufocant (1). Lionel se stăpînea, şi eu însămi... mă stăpîneam, pentru ca să izbucnim, cu mama alături, iii. sughiţuri sufocate, cînd trenul·se puse în mişcare, blaga," ii. 153. 2. Fig. (Despre oameni) Care şi-a pierdut, pe moment, respiraţia în urma unei emoţii sau a unei stări de spirit deosebite; înăbuşit. Cf. sufoca (2). Olimpia (sufocată, nu găseste replica) Ptiu ! fi. lovinescu, t. 223. — Pl.: sufocaţi, -le. — V. sufoca. SUFOCATÎV, -A adj. (învechit, rar; despre respiraţie) Care este însoţit de senzaţia de sufocare (1) ; (învechit, rar) sugrumător (2). Semne de moarte sînl pulsul sau mişcarea. . ., răsuflarea e scurtă, sufocativă. învăţătură, 63/21, cf. sfc iv, 93. — Pl. : sufocativi, -e. — Sufocat -f suf. -iv. SUFOCAŢIE s. f. 1. (Astăzi rar) Sufocare (1). Cf. sufoca (1). îndată după aceasta urmează, moarte prin sufocaţie. sau înăduşire. albineţ, m. 63/7. Sufoca-/ te, cînd bolnavu să îneacă, twrnescu, c. l‘35r, Cf. prot. — pop., n. d. în privinţa respiraţiunii,·avem: simţirea, aerul curat sau proaspăt, aceea a aerului necurat, şi, în sfîrşit, aceea a sufocaţiunii. conta, o.· F. 47. N-arii dormit deloc, sufocaţie, slăbiciune etc. vlahuţă, s. a. iii, 489. Cred că-l omorîrăm prin sufocafiune, sion, p. 190, cf. alexi, w., şăineaniA în sufocafiune, respiraţia să pierde momentan şi în mod brusc, bianu, d. ş., cf. resmeriţă, d. Vederea apei, lumina prea intensă u produceau accese de sufocaţie. babeş, o. a. i, 186, cf. cade. Fuma monstruos, ţigară de la ţigară, pînă la accesul de tusă cu sufocaţie. teodoreanu, m. u. 29. Am sufocaţii noaptea, călinescu, b. i. 114, cf. dl, dm, dn·1, dex. <0> Fi g. Respirînd din sufoc.aţia produsă de rigorile grămăticii, spiritul autocritic mi se subţia pînă la dispariţie, românia literară, 1970, nr. 31, 16/3. 2..Fi g. (Rar) Sufocare (2), Cf. s uf o ç a (2). Cf. . . — Pl.: sufocaţii. — Şi (învechit) suioeajiijnc s.ri. — Din fr. suffocation. 15197 S;UFQCAŢXUNE - 1950 - SUFRAGIU SUF O C AŢliî NE s. £. v. sulocaţie. âUFOCĂItfR, -OAWE adj. (învechit, rar) Sufocant (S). De,nou se-ncinge cerul... Şi aerul începe a fi sufo-cător. MUREŞAN, P. 125/13. — Pl. : sufocători, -oare. — Sufoca + suf. -tor. SÜF0ZIE s.l. v. suţuziune. SUFOZItiNE s. f. v. sufuzhine. StFHAGÂN, -A adj.,'s. m. 1. Adj. (Despre episcopii aleşi prin vot) Care depindea de o mitropolie1 (1); care este subordonat unei mitropolii1. A reînviat şi mitropolia românilor..., în sensul genuin al cuvîntului, adecă cu episcopii sufragane. bariţiu, p. a. i, 213. Sîn-tele,patr.iarchii şi metropolii ale bisericelor autochefale de carele se împarte s[flntulj mir episcopiilor sufragane s.pre împărţirea utterio.ară pe la bisericile paro-chiaie (a. 1881). cat. man. i, 571. Diecesă sufragană. barcianu. 2. Adj., s. m.‘(Episcop ales prin vot) care era subordonat unui mitropolit (1). €f. antonescu, d„ gheţie, r. m., barcianu. [Ridicarea] Bucovinii la treapta de mitropolie neatîrnată cu sufragani titulari, sbiera, f. S. 164, Cf. ALEXI, -w., şăineanu2, resmeriţă, d. Fosl profesor de drept roman la Trier şi apoi sufragan episcopat. BLAGA, O. 196. + Adj. P. e x t. (Rar) Care înlocuieşte într-o funcţie pe cineva. Cf. Ai.Exi, w., scriban, D. — Pl.: sufragani, -e. - Şi: sufragănt, -ă adj., s. m. antonescu., d., şăineanu2, resmeriţă, d. — Din fr. suffragant, germ. Sulîragan. SUFRAGĂNT, -A adj., s. m. v. sufragan. SUFRAGERÎE s. f. 1. încăpere (într-un apartament) în care se serveşte, de obicei, masa. Masa domnească, cînd nu iaste vreo veselie, să pune mai totdeauna amia-zăzi tn sofrageria cea mică. cantemir, s. m. 220/1, cf. 1. golescu, c., valian, v. Sofrageria asistenţilor şi a ipodoftorilqr. cuciuran, i>. 105/3. Copiii de sex bărbătesc locuiau în beciuri cu dascălul grec..., fri rînd cu sofrageria. ghica, c. e. ii, 593. De cînd am băut sus tn sofragerie vin de cel cu spumă, parc-am întinerit de 20 di ani. alecsandri, t. 1 129. Ne-ndreptăm spre sofragerie. caragiale, o. ii, 77. In sofragerie se auzea zgomot, de tacîmuri. vlahuţă, s. a. ii, 31, cf. sion, p. 77;.. Peste tot, mirosul de casă închisă de ţâră, tn care scindurile spălate, sulfina, pîinea din sofragerie dau attta caracter, ς. zamfirescu, h. 91. Curţile din laşi şi Bucureşti cţu acum un.numţir de lipieri de modă turcească ... ciohodarul cel mare pentru pază, sofragiul pentru sufragerie, xorga, o. i. ii, 160. Elena pregăteşte ceaiul în sufragerie şi-l pregăteşte cam de mult, brătescu-voineşti, p. 241. Merserăm în sofrageria arhondaricului, o sală imensă şi pustie, hogaş, dr. ii, 11, ef. res-mehiţă, d. Sofrageria fu ,bogat înflorită cu trandafiri galbeni ce c&pălau străvezimi de .ceară. m. i. caragiale, c. 63,-cf. cade. Ir stînga era salonul..,, în,dreapta, sufrageria despărţită printr-o altă odăiţă de odaia de culcare, rebreanu, r. ii, 50. în dulapul din sufragerie,, U,n sfert de cozonac cu nucă. minulescu, v. 190. Treci in sufragerie, tn antreu, scuturi peste iot. brăescu, o. A. r, 265. Strinşi în sufmgeria luminată roşiatic de jarateeul sobei, ascultam crivăţul şuiertnd. cocea, s. i, 2. Sofrageria, unde se tntttneau.de două ori pe zi. teo-doreanu, m. in, 234. Treceţi., vă rog, dincolo, în sufragerie. sàdôvea'nu, o. xviii, 477. Sînt în sufragerie şi fac mucenici, camil petrescu, o. i, 183, cf. dl. Casa a fost ridicată tntr*un -an,... păclnd mică pe dinafară, dar spaţioasă înăuntru, cu trei odăi, dintre care, cea din mijloc, sufrageria, preda, r. 11, cf. dm, m. d. enc., dex. 2. Mobilier special destinat pentru sufragerie (1). Cf. cade. In vorbirea curentă se numeşte ,,sufragerie“ şi numai mobilierul din această cameră, ltr2. Sufragerie de nuc. ib., cf. dl, dm, m. d. enc. Sufragerie Magnolia perfectă stare, rl 1974, nr. 9 351, cf. dex. — Pl.: sufragerii. — Şi: (1) sofragerie, (regional) sofraflirie (alecsandri, t. 1 006) s. f. — Sofraghi -f suf. -ărie. SUFHAGËtA s. f. Partizană a mişcării feministe din Anglia (de la sfîrşitul sec. al XIX-lea şi Începutul sec. al XX-lea) ,care avea drept scop obţinerea de drepturi politice pentru femei, în special dreptul la vot; p. g e n e r. luptătoare pentru drepturile politice ale femeii. Vorbea în perfectă cunoştinţă de cauză şi cu egală competenţă... despre mişcarea sufragetelor din Englitera. caragiale, o. ii, 206. Femeia, uscată ca o scîndură, cu profilul tăios, cu ochii sticloşi de sufragetă care a făcut greva foamei, c. petrescu, c. v. 18, cf. dl, dm, dn2, sfc iv, 82. în folclor sufragetele au rămas mai degrabă apariţii comice dectt personaje înainte mergătoare, contemp. 1970, nr. 1 232, 5/1, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : sufragete. — Din fr. suffragette. SUFRAGIU1 s. m. v. sofraghi. SUFRAGIU2 s. η. I. (Ieşit din uz) Vot; p. ext. drep-t de a vota. S-au giudecat cu votul şi sufragiul tuturor ca să se lepede din deregătoria sa cea vlădicească. şincai, hr. iii, 38/21, cf. i. golescu, c., stamati, d. Poporul..venind împregiurul tribunei cu larmă şi tumult, reclama sufragiul, aristia, plut. 345/14. Adunarea electivă din Bucureşti..unind toate sufragele ei asupra lui Alexandru Cuza..., a dat convenţiunei întîia lovire, ghica, c. e. ii, 463, cf. prot. — pop., n. d., ddrf. Astfel erau municipiile fără sufragiu, adică ale căror membri nu aveau dreptul de a vota cînd veneau tn Roma. xenopol, i. r. i, 166. Orice rezoluţiune este luată cu majoritate absolută a sufragelor, afară de ceea ce va statornici prin regulamentele corpurilor legiuitoare, în privinţa alegerilor şi prezentaţiunilor. hamangiu, c. c. xxi, cf. resmeriţă, d., cade. Patru ani mai tîrziu, revista..., instituind un sufragiu ce trebuia să s» pronunţe asupra celui mai mare poet al Franţei contemporane, Paul Valéry, întruneşte cele mai multe voturi. ralea, s. t. iii, 236, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Ό· Sufragiu universal = sistem de votare în care dreptul de vot este recunoscut tuturor cetăţenilor care au împlinit o anumită vîrstă. Trăiască libertatea ! Sufragiu universal! Noi sîntem viitorul, bolintineanu, o.. 157. Jupîn Dumitrache cherestegiul caută a înţelege... ce este ,,sufragiul universal“. maiorescu, cr. ii, 173. Nu vom putea intra pe calea veritabilului progres, pînă ce nu vom avea un sufragiu universale, caragiale, o. vi, 16, cf. barcianu. în primul rînd se impune dărî-marea cetăţuii oligarhice prin introducerea sufragiului universal. în plr ii, 114, cf. şăineanu2, cade, scriban, d., DL, DM, DN2, m. D. ENC., DEX. 2. Fig. (Livresc) Adeziune, aprobare (unanimă); aviz favorabil. Observlrid rămăşiţele acestui antic monument, scriitorii moderni aü socotit în el două dispoziţii prinţipale ce ar micşura oarecum respectul pe care sufragiile unanime a acelor vechi ne însuflasă: rom. lit. 3944/l. Admirat deja în antichitate, acest gen de atac căpătă nişte sufragii şi mai ponderoase. hasdeu, i, v. 147. Trebuie să menţionăm... cartea unui român... distinsă prin sufragiile Institutului de Franţa, maiorescu, cr. iii, 55. Mă măgulesc dar că am putut obţine sufrajele unei aşa de incontestabile autorităţi, caragiale, o. vn, 36. Ejftstă ţoiuşi puncte de eontaet, de identitate suflitească între Oazaini, care... stabilesc un $ei ăe solidaritate afectivă, indfeptînd sufragiile unanim către aceleaşi monumente artistice, topîrceanu, in plr ii, 15207 SUFRAJ - 1951 - SUGAR 409. Această părere a întrunit sufragiile, brăescu, a. 140. Pretutindeni arta Iui ageră, legată de buna tradiţie, a cucerit sufragiile iubitorilor de frumos. saBô'veanu, o. xx, 62. Plin de vigoare, de un dinamism puternic, concertul a Întrunit sufragiile publicului1. cOnTemp. 1948, nr. 113, 9/5. O epistolă în versuri adresată regenta-, lui... cuprinde reflecţia că un prinţ nu poate întruni toate sufragiile supuşilor săi. vianu, l. u. 171.; Oriunde a fost un program şi un animator, într-un ser\s bine definit, scriitorii s-au grupat la un loc, căulînd sufragiile •co.nducătorului şi ,,alcătuind un sectar ,spirit; de cenaclu. constantinescu, s..iii, 152. Cînd critica .lipseşte, arta decade, fiindcă începe a sţ bizuţ Pfi şufragiul.public care se cheamă succes, v. rom. iunie 1965, 26. Statisticile îl indică pe primul loc în interesul presei de specialitate şi chiar în sufragiul spectatorilbr. contemp. 1970, nr. 1 256, 4/2. Accentuat şi: (râr) sufrpgîu. caragiale, o. vi, 26‘. — Pl. : sufragii şi (rar) sufrage. — Şi sufraj s. n. — Din lat. suffragiiiin, fr. suffrage. SUFBÂJ s. n. v..sufragiu2. SUFIfUIVCEA s. f. (învechit) Sprinceană. Nu i să vedea ochii că-i ,era slobodzţte sufruncealelc preste ochi. dosoftei, v. is. o.ctombrie „Şlr/26, cf. ddrf, cade, pascu, s. 151, scriban, d., cv 1949, nr. .4, 33, rosetti — CAZAGU, I. L. Κ. I, 128. — Pl. : sufrunceale. : — Lat.* subîronticella. SUFULCA1 vb. I v. sovilca1. . SUFULCAl vb. I v. sufleca. SUFULCAT, -1 adj., -v. suflecat. SUFfjLF'S. m. v. şovirf. * . SXJFCiLG s. m. v. sovlrf. SUFÜLV s. m. v. sovîrî. SUFUZIT3NE s; f. (Geol.) îndepărtare, prin spălare, de către1 apele subterane, a particulelor fine din rocile afinate, avţnd drept urmare goluri şi scufundă*! dç teren. Sufukiunea mecanică se declanşează atunci cînd viteza curentului de apă depăşeşte o anumită valoare critică, de la care particulele se pun în.mişcare. ltr2, cf: M. d. enc., dex. Eroziunea este marcată prin spălarea versanţilor, ptiin alunecări, curgeri de gloduri şi sufoziuni: jud. rom. soc. 125/1. — Pronunţat: -zi-u-, — Şi: sufuzie (ltr2), şufoziune s. f. — Din fr. suîlusion. SUGĂ vb. I v.'soage. · .· i SUGACI, -CE s. m., adj. I. 1. S. m., .adj. (Copil sau pui de animal indiferent de sex) care suge (1) lapte, care se hrăneşte numai cu lapte sau care nu*·a depăşit; vîrsţa alimen ţării cu,laptele mapiei; ,nou-nă&CUţ (v. născu l* 2), prùiiç 11), sugar, (I I); (mSrechit rşijpopu-lşr) sugător' (Ï), ţîrivechit şi regional) cocon, ţiofoboc1, (regional)' cocă, (neo^şntolt)'Sugastrdf’^fireSmebiţĂ,,d. „Miel .şugflr“ ;.,. însempegză şi „miel hHeuţitîrsitlf h .iMtinn·.&$,, cf. gade. [Mişji çâ-rôïa: Sfe-'au stmirit oilè].... - sînt lăsaii „şvgarjV, adică ■ să"sugă Ία toate oile\care-i prinţese, .stchanj păst--^5, tf/i'v 15, 19,^1) ·4. S;’jri.'Epitet' dàt Unei .persoane care bea jniilt; . ‘rniiEScx:, ol; ' '* ■ ' '.î,.· 15220 'SUGARE - 1952 - SUGĂTOR 2., S. f., adj. (Regional) (Oaie) care a fătat (mai tîrziu) şi care alăptează (.toaită vara). Se întîmplă însă ca unele oi' ffâăfâkre\$A fete mai tîrziu de 15 mai.. . Acestea se 'niirrîţşf oi sţigări, neînţercate. diăconu, p. ,1?. Oaia fare fytă tîrziu şi"e lăsată „să Îăptăreascî“ mielul toată v.aţfl se ,μψηψίε' oaie ,,şugari“. stoiân, păst. 46. Ce urăşţl plecăţfiriii. .. şi sugărili? jipescu, ap. gcr ii, 258, ci. chest. v 70/3, 9, 65. Έ sugară, ă-aia e slabă. udrescu, gl.: La sughre nu le dai’' drumul, înainte de a fi mâlşe. id. iţ>. + S. m. Epitet dat unui om slab, bolnăvicios. Qf. UDRESCU, GL. 3. S. f. (Transilv.) Ţigară. Λ deschis o prăvălie de sugări, unde are atîta venit, cît se poate susţine cu tatăl şău. v (1869), 202, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, yî. Ţigara e prin Atdeal„sugară“, fiindcă omul suge din ea. puşcariu, l. r. i, 17. II. S. m. 1. (Regional) Căpriorul din mijloc (mai mic) al acoperişului casei ţărăneşti. Cf. şăineanu2, resmeriţă, D.:, CADE, CHEST. II 221/39. 2. (Regional) -Fiecare dintre cei .patru căpriori de la cele patru comuri ale acoperişului casei; (regional) sugaci (Π) (Yaradia — Strehaia). Cf. chest. ii 229/22. + P. e x t. (Regional) Bucată de lemn prinsă pe căprior pentru a-i mări rezistenţa Împotriva vintului (Filiaşi). Cf. chest. ii 230/31. 3. (Bot.; regional) Cinsteţ (Salvia glutinosa) (Scărişoara — Abrud). Cf. borza, d. 154. — Pl. : sugari, -e şi (f., regional) sugări. — Şi : (regional) sugére s. f., adj. jahresber. xii, 145, dr. iv, 1 263. • — Suge -f- suf. -ar. — Pentru sensul I 3, cf. şi ţigară. SUGĂRE s. sf., adj. v. sugar. SUGASTRU s. m., adj. (Neobişnuit) Sugar (1). Cf. baronzi, l. 121. — Pl. : sugaştri. — Etimologia nesigură. Cf. sug e. SUGĂŞs. m. .(învechit) Copil care suge (1) lapte, care se hrăneşte numai cu lapte sau care nu a depăşit vîrsta alimentării cu laptele mamei. V. sugaci (1). Lupa născuse un cocon mort..., de aciia-i puse sugpşi în loc de feciori, moxa, 355/19, cf. ddrf, tdrg. — Pl. : sugaşi. — Suge -f suf. -aş. SUCtATlVĂ adj. (în sintagma) Htrtie sugativă (şi substantivat, f.) = hlrtie groasă, poroasă care se foloseşte, de obicei, pentru a absorbi cerneala; hirtie sugătoare (v. sugător 8), (învechit,, rar) hlrtie sugară (v. s u ‘g a r 1). N-am obligat niciodată pe nimeni să creadă tn cărţile mele, strînse din umerii lafi Teofil ■Steriwj apuctnd'un creion colorat şi îneeptnd sili, deseneze pe· sugdtivă^mapei de scris. c. petrescu», c,. v. 147. Tampoane, ştampile şi cuţite dejoţ soiul, din care petecul de sugativă, odată roşie, roasă pe margine, murdară, răsare,ca ,o bucată de bojoc şfricat. boţez, b. i, 150, cf. spRiBAN,· d. FilipjCrezu că vrea să lepede peştele... pe şugatipfl şi m vte^a el ca să-ţ strîngă mîna. v. rom. martie. 195.4, 21. Făceq ei însuşi j)az de apesl άαϊ al ibi de a ispiti confidentele, 'de a absorbi, ca o hîrtie suţjativă, tainele oamenilor, spovedaniile şi noutăţile, vinea, l. i, 'Zii, cf. ltr2, dl. La stingă,Jncepe să se lăţească o pată negricioasă, ca cerneala p^şugâtivă. τ. popovici, şe^'SO, cl. dm. NÙ ne-a rămâq’îie'cît această corabie de lîtfîie. Eu zic, cu-putină iniţiaţfbă, Să facem -alta, de. ■■âpjftittoă.· ăofiESCU, ui. 61. Formaţia „sUgatwă“încetăter nită tn limbă contemporană... face parte din seria derivatelor de .la conjugarea a JU-a + ,,-aţiv", fiind o ultimăirămăşiţă, a lor, sfc iv, 101. Halatele muncitorilor arătau ca o sugativă întrebluinfată pînă la refuz, scînteia, 1969, nr. 8 214, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : sugative. — Suge + suf. -ativ. SţfGĂCEÂLĂ s. f. (Regional) Acţiunea de a ş u g ă c i (Măţău — Cîmpulung)., Cf. coman, gl. Trage o sugă-ceală bună. id. ib. — Pl. : sugăceli. — Sugăcl + suf. -eală. ■ - SUGĂCÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică băuturi alcoolice) A bea merfeu (cîte puţin) (Măţău — Cîmpulung). Cî. coman, gl., sfc iv, 40, 200. — Prez. ind. : sugăcesc. — Suge -f suf. -ăci. SUGArÉL1 s. m. = şugărel. II. (Bot.) d) (Prin Transilv.) urzică-moartă (Lamiiim purpureum): Cf. borza, d. 96. SUGARÉL2, -ÉA s. m. şi f., adj. (Rar la f.) (Popular) Diminutiv al lui s u g a r (I 1), Miel sugărel. cihac, i, 269, cf. ddrf, dl, dm, dex. De cină le-au pus Un miel Biel, Sugărel. bibicescu, p. p. 241. Ier'ea inimă d'Aze găină săină îi trebuia alta d'ze ιηήβΐ sugărel. folc. olt. — munt. t, 321. + S. m., adj. (Regional) (Miel) care suge la altă oaie decît la mama lui sau care suge la mai multe oi. Sugăreii se fac cei mat frumoşi miei din turmă, stoian, păst. 45, cf. a v 31. — Pl. : sugărei, -ele. — Sugar + suf. -eh SUGÂRÉf, -EAŢĂ adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre copii sau despre pui de animale) Care suge (1) mult şi lacom. Cf. udrescu, gl. + (Familiar; despre oameni) Beţiv. Ar d’a orice ca să mă audă rostind admirativ despre el, către un al treilea: Sugărei, sugăreţ băiatul! românia literară, >1971, nr. 123, 8/1,' cl. udrescu, gl. — P].: sugăreţi, -e/e. — Sugar + suf. -ef. SUGĂRfCE s.,f. (Neobişnuit) Biberon. Pină devale am luat eu sugăricea cu mine şi o port în sin ca şă fie băutura lui călduţă, sadoveanu,, o. xv, 45. Mielufilor mérinos le daţi lapte cu sugăricea? id. ib. xviii, 595. — Pl. rsugărici. — Sugar suf. -ice. ■ SUGĂRÎT s.’ ri. (Regional) Supt2 (1). Mulsoarea, sugăritu,... nu-li aduc nici un cîştig? jipescu, ap. g Gr ii, 258, cf. ddrf, sfc rv, 293. — Suge -)- suf. -ărit. SUGAroAICĂ s. f. (art.) (Regional) Epitet depreciativ pentru o femei slabă, scofîlcită sau beţiyă; su-găroaie (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Pl. : sugăroaice. — Sugar suf. -oaică. , SUGARQAIE s. f. (art.) (Regional) Epitet depreciativ pentru o femeie slabă, scofîlci’tâ şpta beţivă; (regional) sugărĂaică (Şăpaţ^ de 'Stas' ^ Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Pl. : sugărociie. — Sugar + suf. -oaie. SUGĂT0R, -OĂRE subşt., adj. I. 1. S, m., adj. (învechit şi popular) Sugar (I 1). Din r-ostul tirerilor şi sugătorilor1 (acelor ce sug D) sfărşit-ai laudă. psalt. 10.' Vei ucide den bărbat şi pănă tn muiare şi den pruni’pănă la sugători, biblia '(1688), 2052/S7, cf. Àîsïpn; car., molNar, în dr! rv, 391. Avea şi viţei sugători acasa. maior, p. 26/19, cf. lb. Sugătorii prunci 15234 SUGĂTOR - 1953 - SUGE au în starea sănătăţii cea mai mare desime a bătăii pulsului. episcupescu, practica, XLV/l. Pruncul cel înţărcat nu se aseamănă cu fragetul sugător, mabcovici, d. 471/5. Aromele pe care ţăranca nu le cruţă niciodată, trectnd în lapte, slujesc de vermifugiu sugătorului, mau. sănăt. 75/7. Sabia. . . nu cruţă pe nimine, de la sugă-toriul pînă la cel desăoîrşit bătrîn. russo, s. 131, cf. polizu. Pentru sugător, laptele femeiesc este nutrimîntul cel mai corespunzător. F (1881), 280, cf·.· ddrf. Laptele să încălzeşte d-abiuţa şi în el să pune cheag făcut din zăr cu rînza de viţel sau miel şugătoriu şi coajă de corn. Liuba — ΙΑΝΑ, m. 111, cf. qheţie, R. m. Şi hrană-i aducea ori pe-aceea ce nu-i La staul pe-amurg, din mioare, Ori cerbi sugători ce se culcă sătui. coşbuc, p. ii, 297, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, dm, dex. Mi-ş frige un berbece, Un berbece, berbecel, Sugători şi mititel, teodorescu, p. p. 295. Oh, Iroade, luminat, îţi spun drept şi-.adevărat, Şeapte mii de sugă--tori Au tăiat ai mei feciori, τ. papahagi, m. 199, cf. alr ii/i h 146/250. 2. S. f. (învechit, rar) Biberon. Cf. cihac, i, 270. 3. S. m. (Familiar) Beţiv. -Hatmanul... dintre toţi era mai aprig sugător al garafelor pline, .gane, n. i, 171, cf. DL, DM, L. ROM. 1959, nr. 1, 50, dex. 4. Adj. (învechit; despre animale sau despre insecte) Care suge (4). Se întinse. . . şi în pămîntul nostru ca o lepră sau ca o lipitoare sugătoare, săulescu, hr. i, 219/13. 5. S. m. (Rar) Trompă la insecte. Cf. tdrg. 6. S. f., adj. (învechit şi regional) (Femelă) care are lapte sau care alăptează. Luă din acela ce era la mînă dăruie fratelui său. . . 30 de cămile sugătoare cu mînzii depreură. po 111/19, cf. alr i 1 778/780. 7. S. n. (invechit, rar) Pompă1 (2 b). Ţiţele lehuzei ... se mulg cu un instrument numii rogobiz, adecă sugă-, toriu gurguielor, cornea, e. i, 57/29. 8. Adj. (Med.; învechit; despre vase sanguine) Limfatic. Vasă sugătoare, care să numesc şi vase limfati-ceşti. v. popp, a. m. 7. Se mai cere aicea o perfectă şi vie lucrare a vaselor sugătoare sâu absorbitoare (sistemei limfatice sau a laptelui), vasici, m. i, 185/29. Vasele hilofore (sugătoare cirului). . .' stau deschise în maţe. cornea, e. i, 178/24. + Absorbant; aspirator. Prin puterea sugătoare a inimii sîngele... se trage, antrop. 96/3. Toate substanţiile moi şi sugătoare precum sînt bureţi pe care îi punem drept pe rana deschisă, penescu, m. 24/20. 9. S. f. (Regional) Amigdală (Negreşti). Cf. alr ii/i mn. 22, 6 950/346. 10. s. n. (Zool. ; Învechit; adesea adjectival) Mamifer. [Animale] sugătoare, i. nat. 50. Sînt şi alte făpturi necuvînţătoare, precum: dobitoacele cele sugătoare, paserile, amfibiilç, peşjtii. lazăr, p. Ti 51/5;.. De vom căuta trupul omului, XI vom. asemăna animalelor celor sugătoare. antrop. 1/16. Sugătoarele, fără îndoialăsînt între toate animalele cele mai deplin organizate, j. cihac, i. n. 13/17. Aghilia,o familie a animalelor sugătoare care, ca rozătoare, se însemnează prin a lor îndămănţitică iiiţală. asachi, l. 281/18. Deşi omul se naşte cu ochii deschişi, nu camulte vietăţi sugătoare, lotuşi lumina ochiului numai la vreo cîtevajzile după naştere se lărgeşte, fm (1843), 2912/.14. Formarea tăvilor răsuflării, goliştea gurii, starea dinţilor şi a limbii lui îl ajută[pe om] spre vorbireşi cuvîn-tare, spre glăsuire şi cîntare, care le are singur între vietăţile sugătoare. rus,i.i, 52/32. între toate animalile sugătoare sînl cele mai deplin orgamzate şi între aceste omul. stamati, m. 68/13. Avea fălci puternice. . ., buze lipicioase de animal sugător, dan, u. 43. 11. Adj. (Astăzi rar; in sintagma) Hîrtie sugătoare (şi substantivat, f.) = hîrtie sugativă, v. s u g â t i v ă. Strecoar'ă-le prin hîrtie sugătoare, cornea, e. ii, 28/11. Strecoară printr-o cîrpă sau prin hîrtie sugătoare, man. sănăt. 44/3, cf. cihac, i, 269. De pe săpături în lemn, ele se întipăreau pe o hîrtie sugătoare, iorga, c. i. iii, 59. Era ... pe jumătate acoperit de sarcina imensă a herbariu-lui său de hîrtie sugătoare, hogaş, dr. i, 222, cf. kes-meriţă, d. Pentru examinarea organelor, s-a întrebuinţat spălarea cu sublimat, uscarea cu hîrtie sugătoare sterilizată. babeş, o. a. i, 268, cf. cade. A început să trîntească tamponul sugătoarei, camil petrescu, p. 240. A rămas mută, cu nasul în sugătoarea directorului, botez, b. i, 102. Fiţuicile... se tupilau subt sugătorile imprimate cu tabla înmulţirii, teodoreanu m. ii, 7, cf. ds. Trase din el un pliculeţ şi, din acesta, dete la iveală un pacheţel învăluit în sugătoare, voiculescu, p. i, 311, cf. scriban, d. O hîrtie sugătoare pe care ţi-ai pune-o în vîrful degetului şi care ţi-ar bea tot sîngele. arghezi, l. 319. li aruncă într-o doară vorbele „Aromâni, fraţi aromâni“, pe care Bobbyşi le însemnă pe sugătoare, călinescu, o. I, 90, cf. dl, dm, sfc iii, 180, 186, rv, 101, 106, dex. 12. S. f. (Regional) Snop mic de papură, .legat la mijloc, care se pune pe pervazul ferestrei pentru a absorbi apa care se scurge pe geam. Gospodarii mai fac din papură şi sugători, pamfile, i. c. 244, cf. cade. II. S. f. Mică plantă de pădure, de culoare pâlid-găl-buie, brună, rar, roz sau cenuşie, lipsită de ^clorofilă, care are frunze în formă de solzi şi flori albe-gălbui dispuse în racem; (regional) sparangă-de-brădet (v. sparanghel 3), suge-pin (v. s u g e 5) (Mo-noiropa hypopithys). Cf. baronzi, l. 145, ddrf, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. Sparanga-de-brădet sau sugătoarea (Monotropa hypopithys), fără frunze, cu trunchiul galben acoperit cu- o pîslă de peri. simionescu, fl. 87, cf. scriban, d., dl, dm, borza, d. 112, M. D. ENC., DEX. — Pl. : sugători, -oare şi (7, 8, f.) sugători. — Suge -f suf. -ător. SUGÂTORÉL adj. (Regional; despre animale) Care suge (D; de lapte. Un berbece mititel, Sugătorel, Şi mi-l frige prin cîrlige. graiul, i, 24. — Pl. : sugătorei. — Sugător + suf. -el. SUGĂTtJRĂ s. f. (învechit) Sugere (1). Cf. budai-deleanu, lex. Ia unt de ceară şi unge-le de doao ori pă zi... la sfîrcuri după toată sugătura copilului, piscupescu, o. 312/14, cf. i. golescu, c., polizu, ddrf resmeriţă, D.,’ DL, DM, SFC III, 188. · — Pl. : sugături. — Suge -|- suf. -ătură. SÛGE vb. III. 1. Tranz. (Folosit şi absol.) (Despre .copii sau despre puii de mamifere ^complementul indică lapte sau organul ori recipientul care conţine lapte şi care este introdus în gura copilului sau în botul, puiului de mamifer) A face o mişcare specifică cu gura (sau cu boţul) şi cu buzele, trăgînd,.aspirînd şi înghiţind pentru a se hrăni. Afară piarde-i spată şi din casă frică; giurelu cu feate, cu ce suge (sugariul d) feciorul bătrîn. psalt. 316.‘ Sugea ca ş-alalţi pmnci. varlaam, c. 386. El sugea ţiţă atunce. moxa, 388/21. Adunaţi pruncii ce sug la ţîţă. dosoftei, ap. gcr i, 264/3. Cine-ţi va da frăţiorul mieu ţiţele maicii meale: aflîndu-te afară, săruta-te-voi şiîncănumă vor defăima. biblia (1688), 4542/55. Mă socoteşti cocon mic ce suge ţiţă. alexandria (1794), 46/4, cf. budai-deleanu, lex. Mulgîndu-se vaca şi viţeii cînd sug tare, întinztnd, .. se vatămă ţiţele. calenDabiu (18.14), 184/2. Le ies şi nişte băşicuţe albe în gură, ce se niunesc ciuper-cute, afte, de nu pot de durerea lor să sugă. episcupescu* practica, 81/3.· Amîndoi am supt tîţa.ta; amîndoi, crescînd pe braţele voastre, am învăţat- a vă iubi şi a ne iubi. buznea, p. v. 107/2. Maicile cu prunci la ţîţă, cum sugea laptele lor. pogor, henr. 32/24. Copilul să sugă în anul dintăiu laptele mumă-sa sau a unei doici sănătoase, vasici, m. ii, 102/29. Mînzul cată să sugă şase sau şapte luni cel mult. brezoianu, a. 530/36. .Mamife- 15237 SUGÉ - 1954 - SUGE rele stnt.. . cu fite, din cari puii lor sug laptele spre a se nutri., bau Ascii, i. n. 243/26. Nn lasă viţelul să sugă totdeauna ie ajuns. i. ionescu, & c. 21/7. Pruneahîneepe a.suge· fără să ştie, îndată ce nervii buzelor sale cu'-laptele iiiamei (ori de la mâinii) = a dobîndi anumltfe cunoştinţe,’anumite deprinderi etc. din fragedă ăureîe cît mai mult. c: 'petrescu, c. v. 130, ef. dl.' îi 'dădu o bucată- de -biscuit negru, s-o sugă: τ:-· popovicii,'sEi 290, cf. m. d.* enc.; dex. + (Complementul indică >oase din mîncare sau părţi ale acestora^ A'introducă tn gură ipentru a curăţa (cu buzele, cu" dinţii, cu limba) de carne, de măduvă, de sos. O bătu gtndurile să sugă acel os, ca să ştie şi ea gustul bucatelor gătite de împărăteasă, ispirescu, l. 381. + (Complementul indică părţi ale corpului oamenilor, de obicei, degete, palme etc. înmuiate în mîncare, în dulceaţă etc. sau înţepate, lovite etc.) A introduce în gură pentru a curăţa sau a alina o durere, o senzaţie neplăcută etc. printr-o mişcare specifică cu buzele (de aspiraţie). V. linge. Putea, ureîndu-se pe scăunel, să-şi moaie degetul în gavanosul cu dulceaţă de pe măsuţă, ca apoi, după ee şi l-a supt el, să^l întindă şi mamei. teodoreanu, u. .G. 14. După fiecare lovitură, elevul se strîmbă,. . . îşi suge palma, dan, u. 251. Φ (Glumeţ) Mihail sfîrciog, Şede la foc, Unge curelele, Suge muste-ţele (Pisica), gcr ii, 369. φ (Complementul indică fiinţe) Pi-mpăratu-l sugea om porc di nas. o: bîrlea, a. p. i, 281. φ Expr. (Învechit) A suge (ceva) din degete = a născoci (1). Eutropius lucrul acela nu l-au suptu din degete·,· ci l-au citit,în vro scriptură.’ maior, ist. 273/2, cf. lb, lm. -γ- Intranz. CU gingiile ne-putînd să roadă.. . El sta sugînd din propr.ialui coadă. topîrceanu, b. 98. + (Complementul indică buzele) A strînge între dinţi, făcînd să se retragă spre interiorul gurii (prin inspiraţie). Îşi supse o dată buzele, zîtfibi. agîrbiceanu, a. 278. Stai, că asta a fost una, ... a rîs Tănăsică... sugîndu-şi buzele' groase, a. m.· zamfirescu, sf. m. n, i, 78. Moţăia mereu, ţuguindu-şi şi sugîndu-şi buzele. groase, călinescu, s. 69. Era arătos şi-şi sticlea, sugindu-şi buza, un dinte de aur. v. rom. decembrie Ϊ966, 14. + (Complementul este limba) A scoate printre dinţi, spre buze, iăcînd cu acestea o mişcare specifică de aspiraţie. Se mai uită pe geam, sugîndu-şi. limba, barbu, g. 283. 3. Tranz. (Folosit şi a b s o l.) (De obicei despre oameni; complementul iridică mai ales, sîngele, lichidele, sucurile etc. pe care le conţine un obiect,iun organism etc.) A aspira cu ajutorul buzelor ţuguiate (sau cu botul), făcînd vid în gură, pentru a înghiţi; a sorbi (1), (popular) a bea. Supseră miiarea den piiq.tră şi unt de vîrtoasă piiatră. coresi, ap. gcr i, 15/20. Se crede, în ziua de astăzi, că morţii ies din morminte şi sug sîngele tinerilor, helîade, l. b. i, 175/11. împărăteasa. .. aimse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adîncul sufletului său. eminescu, n. 4, cf. resmeriţă, d. Ne-am împuns fiecare vîrftil degetului arătător cu un bold şi eu i-am 'supt picătura lui de sînge. sadoveanu, o. xvii, 402. Mă sfătuieşte, ca, în caz de muşcătură [de scorpion], să mă leg strîns cu un şervet, ca veninul sâ'nu treacă mai departe, să lai cu briciul rana şi să sug. ralea, s. t. i, 259. în lipsa ventuzei su-gem cu gura. belea, p·. a. 166, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Ş-au supt sîngi unu d'i la altu, s-au prins frai d'i cruci. o. bîrlea, a. p. i, 448. Ό” (Complementul indică fiinţe) [Dihonii] umblă noaptea după . ^. animale cu sînge cală’pe care le suge. j. cihac, i. n. 26/15: Φ (Prin analogie) Motorul supsese cu lăcomie pîiiă şi ultima picătură de motorină, mihale, o. 93. φ (Prin exagerare) Cînd văz opinca numa-n sudoare... Crede Prodane, cumplit mă doare! Aş vrea tiranii să-i sug de· vii! bo-lliac, o.“l56. <* Fig. Omul, sugind din însăşi viaţa doftorii lmpolrÎoa''fnorţi[î], de unde mai pre urmă adă-pîndu-să cu otrăvi, n-au înghiţit inoarte (a. 1798). gcr. ii, 163/17. Ei.. .· siicul bel nïai dulce pămîntului i-l sug., eminescu", o', i, 59.' Dîmboviţa-şi mînă liniştit apa turbure, galbenă şi p-M'ocur.ea păicîtă' cu şuviţe de sînge închegai silpte din talpa zalidhalei. delavrancea, t. 165.' Omul, în lăcomia-i suverană, Pămîntiiltii şi măduva i-a.supt. al. philippide, s. 97. Păşind"cu tdlpa goală pe soÎul din care-şi sugea vlagă, poporul nostru ... a rămas ferit de primejdii, puşcariu, l. r. i, 357. Durerea pricinuită de toiege îl schimbă cu ţpţul, transfor-mîndu-l nu într-un om înţelegător, ci într-o fiară încolţită care-şi. .suge propriul său venin. ist. lit. rom. ,ii, 221. •O Expr, (Popular şi-familiar) A sug^-şlngele (rar, şi sudoarea) cuiva (sau..din „cineva), = a exploaţa . nemilos pe cineva;'» ţchinui;; a asupri. Iată, 4ofj}Uule, cum proprietarul a supt ..sîngele şi· sudoarea creştinului 15237 SUGE - 1955 - SUGE Plugar, ghica, c. e. i, 215, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4-i suge sîngele din om, -dac-ai mai putea! lăncrănjan, c, iii, 112. Uile că eiocoiu moare ! — Las’ să moară c.a un cline, C-a supt sîngele din mine ! ant. lix. pop. I,, 70. Vin galoane de.gradaţi Ce-au supt’-sînge din solr ăatl. folc. mold. I, 358. (Popular şi familiar) A-şi suge de sub unghie (sau-unghii) = a) a fi,foarte zgircit. Gf. ddrf, dl, dm, M. d. enc., dex. ; 1)) a fi foarte econom ; a face economii exagerate. Tatrlu are moşie să te -poată tine? După pife ştiu, e un pîrlit de ceferist. Şi-a supt de sub unghii să te poală ţine la şcoală, să-li cumpere cârti. τ. popovici, s. 16. (Popular) A suge pe cineva pină la măduvă = a sărăci (2) pe cineva’; a lăsa pe cineva fără nimic. Cf. zanne, p. ii, 607, dl, dm, m. d. enc., dex. φ. P. aii a l.: (învechit,'popular şî familiar; complementul indică aerul) A trage (II 6) (cu putere); p. ext. a aspira (forţat). Care ţine odaia sa neprecurmat închisă' acela suge"neconteâit venin, vasici, m. ii, 63/'23. Iară' tu, mas'âă pocită, Trlntore învederat, M-ai lipsi înl^o clipită, D-a suge aer cârtii.'*mureşanu, p. 16/12. [Scorpia] tot sugea văzduhul, ca să tragă Intr-Insa şi pe bietul George.'ispirescu, l. 138. 4. Prin analogie) [Mihnea] Aripi fantastice simte pe· umere, însă el fuge; Pare că-l sftşie guri insetabile, Hainele-i suge. bolintineanu, o. 75. + (Învechit, rar; complementul indică oameni) A atrage. Limbi vor surpa şi vă veţ chema acolo şi veţ jirtvui acolo jirtvă a direptăţii, căci avuţia mării te va suge pre tine. biblia (1688), 1521/31. + F i g. (Popular şi familiar; complementul indică oameni, colectivităţi umane, state etc. sau averea, bunurile, resursele materiale etc. ale acestora) A stoarce (5). Ş-acele milioane, ce In grămezi luxoase Slnt strînse la bogatul, pe cţl.sărac apasă, Şi-s supte din sudoarea prostitului .popor, eminescu, p. i, 59. Ţara-i suptă de haraci, De greci nebuni şi de cazaci, coşbuc, p. i, 196. Ce crezi Iu că banii stau grămadă la mine şi nu se mai isprăvesc? .Nu mă sugi tu de ani de zile? agîrbiceanu, a. 286. : Pătura suprapusă siţgînd .bugetul statului, sadoveanu, o, xx, 412. Ascunşi in vechi castele de-arislocraţi o droaie, Sug munca robilor ce. dorm in muşuroaie Cu vitele! ■r iulie 1964, 63. Nu e nour ce priveşti, Ci sînt turcii cei pagini, Cari ştiu sug.e pe români, balade, ii, 35. + F i g. (Rar; complementul indică oameni) A stoarce (6).. într-o lume fără sărbătoare în calendar, suptă de muncă şi de.bo.ală,... noi încercasem să salvăm ultimul petic alb al sufletului, prin dragoste, g. m. zamfirescu, sf. ■/ Μ. n, i, 19. Era vocea unei femei suptă pînă în rărunchi de-Q suferiniă veche, agîrbiceanu, s. 264.+F i g. (Complementul indică fiinţe, mai. ales, oameni sau părţi ale corpului lor, în special faţa) A face să devină slab, subţire, scofîlcit, tras. Şi-n lung şirag, femeile trudite, Cu ochii stinşi, cu sinul supt de trudă, înaintau ln cale, gîrbovite De munca lungă, vitregăşi crudă, goga, poezii, 79, cf. RESMERIŢĂ, D. [Cîinii] toţi erau supţi de spaimă, cu ochi sticloşi şî cu inima în zvîrcolirile morţii, galaction, o. a. ii, 188. Apar femeile cu figuri supte de boală, cu încălţămintea scîlcială. bogza, a. î. 521, cf. dl, dm. Un om înspăimîntat, micşorât, supt parcă de aşteptarea glontelui. cinema, 1969, nr. 7, 12, cf. m. d. enc., dex. -v* R e f 1. Zile in şir nu mîncă decît pesmeţi goi, pînă începu să se sugă şi să se usuce la fată ca un ţir de Pireu. tudoran, p. 5È6. + R e f 1. (Despre obraji) A se trage mtilt (ca urmare à lipsei dinţilor) înăuntru. Obrajii scofîlciţi se sugèau adine Intre gingiile ştirbe şi puruiate. ' voiculescu, p. ii, 290. + Tranz. (Cu pronumele în dativ; cu complementul ,,burta“) A trage înăuntru, o dată cu respiraţia, pentru à deVeni suplu. Scoate piep-tu-nainteşisuge-ţi burta /Jbacalbaşa,s. a.î,200, cf.scriban, d. Barăţu îşi suge burta, crezînd că mişcarea pînte-cului concordă cu a picioarelor, arghezi, s. vii, 126. .-·$» R e f 1. p a s. Burţile căutară inutil, dar meritoriu, să se sugă, să se lipească de şira- spinării, τ. popovici, s. 320. 4. Traiiz. (Despre unele insecte sau, rar, despre Iiiiele animale; complementul indică substanţe nutri-tive)‘A aspira cu ajutorul unor organe specializate pentru a se hrăni. Ne latră foamea ca cherverul şi ca o lipi- toare.nc,-suge sîngele. molnar, ret. 91/4'. Zburînd iute, o albină... Sugea, dulcele nectar, asachi, f. .102/12. Puricii,intoic în folosul lor sucurile destinate junilor organe, pe care. le sug cu trompa, brezoianu, a. 287/2. :Neclarul ce albina suge din mirositoarele flori este mai puţin dulce decitiine.. marcovici, c. 37/7. Ale ei căsuţi de ceară măier str-ite.foblicind, Pune-n ele dulcea miere ce-o culege flori sugînd. ;şi.on, poezii, 147/11. Ploşniţele roşii. .., Nici că au ce să mai sugă. eminescu,'o. i, 46. Albina... . suge nectarul 4i* polire. .deşliu, g. 51, cf. ^.lr i 1 ; l'83/56. ■ν’.,.(Complementul indică fiinţe) Muzele cele dulpi, ca lipitoarea le sug. golescu, ap. zanne, p. ii, 24. [Viermii] sug pe -pătimaşii bolnavi pî^ă-i usuc. episcupescu, practica, 293/6. Da şarpel'e ,se-m lucra? Un voinic frumos sugă. alexici, l. p. i, 42. -ν’ (Popular; construit cu dativul etic) Culcă-te, alină-te, Şarpele sugă-mi-te. alecsandri, p. P. 12. Din gură le blestema Narii-mi-te, culcă-mi-te, Pui de şarpe sugă-mi-te. folc. olt. —munt. iii, 415. ·ν· F i g; Unul cu cîntareacea întocmită fermeeă sufletele şi celălalt du alcătuit cărţi pe care·, de le vei suge, simţi dulceaţă şi nectariu de la „Athina“. molnar, ret. 6/25. -v” In tranz. [Veveriţa] ciocăneşte fiindcă suge din musiul copacilor, i-o fi plăcînd hrana- asta. gîrleanu, l. 45. [Păianjenul] lucrează singur, făcîndu-şi mari pînze, prirtzînd greu o muscă mai proaspătă, din care suge multă vreme, călinescu, c. o. 45. Oltul suie%a •un şarpe, a cărui gură a şi început să sugă din sîngele prăzii, bogza, c. o. 18. + Tr an z. (RaT; despre vîr-tejuri de apă; complementul indică oameni) A absorbi înghiţind; a face să dispară în adîncuri. in clipa următoare viitoarea scoase la suprafaţă, ca-nlr-o fulgerare, pe copil, apoi îl supse iar. agîrbiceanu, s. 629. Aici, dacă îţi pui piciorul, ceva îl absoarbe, îl trage, îl isuge ea o ventuză, bogza, a. î. 73. -v· F i g. Deschidă-ne iar viaţa lucioasele ei porţi Destul de cind mormîntul ne supse şi ne roase, macedonski, o. i, 126. 5. Tranz. (Folosit şi absol. ) (învechit, popular şi familiar; complementul indică, de obicei, băuturi, mai ales alcoolice) A bea trăgînd cu poftă; (complementul indică recipiente care conţin băuturi, de obicei, alcoolice sau conţinutul acestora) a goli sorbind, puţin cîte puţin, pînă la ultima picătură. Apostolul, suglnd un pahar, strigă eă, încă de la nunta din Cana, nu -băuse aşa vin minunat, negruzzi, s. i, 82. Aideţă dar să tragem un danţ d-ale tătăreşti, adăugă Neculăiţă sugînd un-pahar de vin. filimon, o. i, 195. Mai tiiulte boloboace cu vin fură supte la cea din urjnă picătură, gane, n. i, 174. Şeful de post ca un adevărat artilerist, ar fi fost in stare să sugă zece baterii, bacal-başa-, s. a. i, 34. Pune vinul la gură şi-.ncepC a suge de pîrîia gura ulcelei, adam, r. 218. Nu se mişcară de la masă pină ce nu supseră cîte trei pahare de, rizling curat, agîrbiceanu, a. 147. Din cînd în cînd mai suge din cea din urmă halbă, gîrleanu, n. 70. Erei un beţiv fără pereche, în stare să sugă o vadră de spirt fărsSlmătar să clipească, rebreanu, i. 34. Beţivii beau de-a dreptul cn pîntecul şi sug de dinlăuntru; gîlgîitul lor e voluminos şi scurt, arghezi, b. 26. Tot pufăind din lulea şi sugînd din clondir, se apuca de sporovăit, tudoran, p. 113. Turcul Cu papucul bea, Marcul Din carîmb sugea. teodorescu, p. p. 667. El nu s-au prea dat poftit,· ci au supt cam binişor dintr-o ploscă, sbiera, p. 20. Cum o agiuns la lac, s-o pus gios ş-o-nceput a sugi lacu. şez. vi, 9. Suge, leică, Să-ţi faci scurteică, se spune despre cei beţivi. Cf. baronzi, l. 85, zanne, p. iv, 131. (Popillar; construit cu dativul etic) Setilă, dînd sfundurile afară la cîté o bute, horp! ţi-o sugea dintr-o ingură sorbitură, .creangă, p. 261. φ Compuse: (popular) suge-bute (sau -cep) subst. invar. = persoană' care bea în mod exagerat; beţiv înrăit. Cf. pann, ap. zanne, p. v, 160, baronzi, l. 96, ddrf, barcianu, zanne, p. v, 106, alexi, w., şăineanu2, jahresber. xix—xx, 13, 40, resmeriţă, d.., cade, sfc i, 156, 179; (Bot.; regional) suge-pin subst. invar. = sugătoare, v.. sugător (II) (Monotrop.a hypopithys). . grecescu, . fl. 393.- + Intranz. 15237 SUGE - 1956 - SUGERA P. ext. (Familiar) A-i plăcea să bea; a fi (mare) beţiv. Gf. dl, dm, m. d. enc., dex. 1=1 în afară de faptul că suge, este un om bun. + Fig. (învechit; complementul indică informaţii, cunoştinţe etc.) A dobîndi. Préâvestilul Engel din scrisorile lui Dimitrie Cantemir aii supt povestea mai sus adusă, şincai, hr. iu, 149/31. Ducîndu-se la Oşorhei in colegiul reformaţilor, au supt cele mai dinţii elemente ale limbii-latineşti, fm (1841), 3â2I/14. Plini de încredere în principiile ce supseră tn şcolile şi societatea franceză se măgulirăvu speranţa că vor putea întocmi tara noastră, i. negruzzi, s. i, 424. Refl. pas. Pînă bine de curind ştiinţa bărbaţilor de slat s-au supt din literatura limbii elirie, pe lîngă rutina cîştigată în- practică. codru-drăgu-ŞANU, c. 59. 6. Intranz. A trage (II G) din ţigară, din pipă etc. cu nesaţ, cu patimă, pentru a inhala fumul; p. ext. a fuma. Bărbatul o asculta încordat şi sugea tet mai des din ţigară, iar fumul îl sufla cu putere printre buzele strînse. agîrbiceanu, s. 58. Freacă harnic căldări de aramă, sugînd, dintr-o lulea, bră-escu, a. 70. Buzele late ale lui Ahile începură să tremure nervos pe cînd sugeau cu lăcomie dintr-o ţigară turcească, bart, e., 342. Ţigara e prin Ardeal „sugară<‘, fiindcă omul „suge“ din ea. puşcariu, l. r. i, 17. Prezidentul supse zdravăn din ţigară şi-i răspunse plictisit, vornic, p. 142, cf. dl, dm. Suge am mereu dintr-un muc de ţigară, lăncrănjan, c. ii, 137, cf. .dex. -0- Tranz. (Complementul este ţigara, pipa, tutunul sau fumul) Acum inventatorul nenorocos şi bărbos era cufundat în gînduri, sugînd un cqpăt de havană stins. c. petrescu, c. v. 128. Sugea turcul din narghilea tutun, stancu, d. 22. Plecase cu [ ţigara]... aprinsă de la sfat şi o iot sugea-, se îneca, scuipa, preda, d. 201. li întinse o -ţigară aprinsă, dar el nu simţi gustul fumului pe care-l sugea nesăţios. τ. popovici, s. 422. Supse ţigara şi toată figura lui slabă şi osoasă parcă se adună spre chiştocul îmbibat cu nicotină, v. rom. ianuarie 1965, 90. a Sugea fumul adînc în piept. 7. Tranz. (Complementul indică substanţe, lichide etc.) A face să pătrundă, să se Înglobeze în sine; a absorbi, a încorpora, a înghiţi, (invechit şi regional) a zbea. Mustului nu-i foloseşte a sta îndelung preste trevere şi preste coceni; pentru că suge, ca şi apa, tn sine amărăciune, economia, 163/12:’ [Plantele] se hrănesc din apa, carea o sug prin frunze din aer şi. prin rădăcinile subţiri din pămînt. fm (1840), 1471/27. Vinarsul încă se fierbe în căldări de aramă şi suge otrava în sine. ib. (1843), 327x/6. Vinele care intră în canalul mistuir[ii], sugînd apa în sine, o varsă cu iuţeală tot într-acea vreme în tot trupul, descr. aşez. 73/3. Un nuc..copac lacom,.·.. suge parcă tot sucul locului dimprejur prin mii de rădăcini, gîrleanu, n. 7. [Maioneza] suge mult untdelemn, spune unul cu glas tare. teodoreanu, c. b. 122. M-a tras umezeala din’peretele de lîngă pat, că suge apa şi a crescut ciuperci pe el. călinescu, o. i, 128. Şuvoaiele de. apă cîte n-au piitut fi supte de pămînt, s-au scurs spre gîrlă. stancu, d. 428, cf. dl. Sîngele... curse de-a lungul peretelui de humă, care-l supse ca un burete lacom. τ. popovici, s. 419, cf. dm. Era' nevoit să scrie, cu propria lui mînă, adresele abonaţilor pe benzile de hîrtie gălbuie care sugeau cerneala, v. rom. decembrie 1964, .100, cf. m. d. enc., dex. (Prin analogie) Vrea să ungă trupul lui. . . că mirul are oarece- tărie şi usucă şi răveneala trupului suge-o. coresi, e-v. 139. Aerul icel gros şi îndesai de gerul iernii strînge şi închide porii trupului, porneşte zemurile tn cele dinlăuntru, le Îngroaşă şi le suge căldura lor. episcupescu, practica, 16/17. Răceala ne siipsese iot sîngele din fată. hogaş, dr. n, 31. <0> F i g. Coala de hîrtie albă şi curioasă care suge cuvintele, ' intenţiile, visele, cinema, 1968, rir. 3, VIII. *v· Refl. pas. Dintr-aceste băşicuţi să suge şi să trage sămînta de nişte tevuşoare foarte mărunte. piiscupjîscu, o. 136/3. -v- Refl. Spre adîncimi zăpe- zile s-au supt Sub rădăcini de paltini şi de zadă, labiş, p. 363. Apa s-a supt îm pămînt. Cf. alr i 424/347. + Intranz. (Despre corpuri poroase, mai ales, despre hîrtie) A avea absorbţie mare. Hîrtia suge. BARONZI, L. 68, cf. DDRF, DL, DM, M. D. ENC., DEX. + Tranz. (Complementul indică texte scrise cu cer-rieală pe hîrtie) A usca prin absorbţie. S-a încovoiat înspăimîntăt. .. fără nevoia de a mai suge cu tamponul semnătura, sahia, n. 72. — Prez. ind.: sug; part.: supt şi (învechit, rar) sugt. (heliade, o. i, 392). — Lat. sugere. SUG1ÎL s. m. I. (Med.; popula,r) Panariţiu. Cf. lb, Sugel şă zice buba ce iesă lîngă unghia degetelor de la mîini şi de la picioare, cornea, e. i, 121/25, cf. polizu, ddrf, gheţie, r. m. Ca să scapi de sugel, să moaie degetul foarte repede, de cîteva ori în apă clocotită. Ν. leon, med. 148. De sugel (sugiu) nu se des-cîntă. grigoriu-rigo, Μ. P. i, 173. în Belgia sugelul se vindecă virînd degetul bolnav în gura unei broaşte. candrea, f. 28, cf. bianu, D. s. 550. Dacă i se face cuiva sugel la deget, se zice că e bine să vîre degetul degrabă în uncrop clocotit ş-apoi se tămăduieşte, gorovei, cr. 95, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, H VI 11, X 402, 428, XII 291, 303, xrv 438, xvi 298, teodorescu, p. p. 366. Cînd cîrpeşti cămeşi negre, faci sugel. şez. vi, 57, cf. chest. v 167/15, alr ii/i h 122, a v 15, a vi 26. + (Prin Bucov.) Bătătură. Cf. lexic reg. 117. Π. (Bot.) 1. Numele a două plante erbacee din familia labiatelor: a) (şi, regional, în sintagma sugel roşu, păcală, m. r. 18) urzîcă-moaită (Lamium purpureum). Cf. şăineanu2, tdrg, panţu, pl., cade. Printre trunchiurile uscate rămase de la tăierea popuşoiului se întinde sùgelul. simionescu, fl. 166, cf. dl, dm, borza, d. 96, dex. ; b) (rar) urzică moartă (Lamium maculatum). Cf. alexi, w., borza, d. 96. Sugel alb = plantă erbacee cu frunze peţiolate şi flori albe; urzică-moartă, (regional) faţa-mîţei, mierea-ursului-cu-flori-bălăi, urzică-albă, urzică creaţă, urzică moartă albă, urzică surdă, urzici mor-tăreţe (Lamium album). Cf. bianu, d. s., tdrg, pan-ŢU, PL., CADE, DL, DM, BORZA, D. 95, DEX. "v* COm-puse: (regional) sugel-galben = gălbiniţă (Laleob- dolon luteum). Cf. tdrg, păcală, m. r. 18, panţu, pl., cade, dl, dm, borza, d. 13, dex; sugel-roşu = tătăneasă (1) (Symphytum officinale) (Braşov). Cf. ALR i 1 931/180. 2. (Regional) Ciuboţica-cucului (Primula veris) (Arini — Sfintu Gheorghe). Cf. alr i 1 955/190. — Pl. : sugei. — Şi : (I, regional) sujir (alr ii/i h 122/95), stngél (ib. h 122/272) s. m. — Cf. lat. s i g i 11 u m, it. s u g g r 11 o. — Sln-gel, prin apropiere de sînge. SÙGER s. n. v. sufoer. SUGERĂ vi). I. Tranz. 1. (Çoinplementul indică ginduri, idei, sentimente) A face lă-i vină cuiva în minte fără-a exprima, fără a formula diţect,(ci printr-o aluzie, printr-o asociaţie dé idei, etc.); a spune indirect. V, inspira, insufla, năstăvi <«· Nu lăsă după sine decît o fiie : istoria mea cafă.să fi sugerat că această din urmă fată nu poate să fie decit. Iulia. heliade, d. j. 24/18. Am să,mă uit pînă i-oi sugera gîndul să-mi facă o poezie, vlahuţă, o. a. iii, 89, cf. resmeriţă, d., cade. Căutase să-i sugge-reze posibilitatea unei astfel de soluţionări a .vieţii şi nevoilor lui. teodoreanu, m. iii, 168. Poziţia mea fată de testament, stimate domnule avocat, este strict neutrală; nu vreau să vă propun, Qici să vă sugerez ceva. sadoveanu, o. xv, 148. Devenind autor dramatic cu succese, actriţele i-au sugerai că-i ş.ade mai | bine fără cioc, păstrindu-şi numai o fină mustaţă. 15240 SUGERARE - 1957.— SUGESTIBIL arghezi, b. 75. Mareşalul, ca să sugereze că vrea să se culce, căscă măreţ, fără a-şi acoperi gura: cXti-nescu, s. 190. O părere dispreţuitoare.... sugeră celorlalţi ideea că -marele >logofăt e un caraghios dus de nas. ca.mil petrës’cu, oi îi, 365. încearcă să sugereze că Drugan e nevinovat, stancû, r. a. iv, 377. In'cele din îirmă, i-am sügerat-cü aş vrea s-o văd tntr-o zi. preda, r. 47. Pentru a răsptndi ideile constituţiei in popor, sugerează... înfiinţarea comisarilor de propagandă. ist. lit. rom. ii, 512. încheiem comentariile sugerate de lectură 'cuprinzătorului volum, m 1968, nr., 8, 42. <£> Refl. pas. Aşa precum i-a sugerat de învăţaţii unguri... Vacii aveau argint din belşug, pârvan, g.'594. Refl. impers. Se sugerează bolnavului inexistenţa bolii sale şi certitudinea vindecării ei. abc săn. 347. 1 2.' (Complementul indică imagini, reprezentări etc.) A face să-şi închipuie, să-şi reprezinte; p. ext. a evoca. Existenţa, indefinită a templelor şi a idolilor ajunsese, mai tnaiiite a sugera credinţa în nemurirea zeilor, conta, o. b. 374, cf. lovinescu, c. v, 13. f„R“ s..urmat de o Womlă „gravă"... sugerează pocnitura unui obiect.. Iordan, stil, 86. Cîteva linii, abia indicate, sugerează trăsăturile distincte ale feţei.,, o-prescu, a., m. 95. Impresia de lucru văzut pe care o sugerează ,această descriere ,provine din mai multe cauze, vianu, p. m. 222. Cuvîntul este sevă, este viată lirică; voind să sugere viata, îşi caută el însuşi o nouă ordine expresivă, constantinescu, s. i, ,111. Fane îşi răsuci trunchiul. în .fotoliu, ca să sugereze o întoarcere .de ISO de grade, vinea, -l. i, 376. în colţul din dreapta al scenei, cîteva elemente sugerează ό cameră, h. lovinescu, t. 365. Aceste multiple calităţi, piciorul Baruţia le concretizase de minune în tabloul patronului:... chelia socratică, şuviţele· sure ce se încovrigau pe după urechi, sugertnd un romantic imbă-trtnit. τ. popovici, s. 7. Frecvenţa regionalismelor tn limba lui Russo nu trebuie să sugereze însă izolarea provincială pe care... el a combătut-o tn „Cugetări“. varlaam — sadoveanu, 202. Episoade, tablouri, scene se grupează şi curg în aşa fel tncît sugerează un edificiu. contemp. 1966, nr. 1 019, 4/2. Peretele din fund 'cuprinde un placaj ce sugerează eventual existenţa urnii dülap mascat, τ ianuarie 1969, 10. •3. (Rar) (A b s o 1. ) A sugestiona. Sugestia nu se face numai după voinţa celui ce sugerează, ralea, s. t. ii, 77.- — Scris şi : (după fr1.) suggéra. — Prez. ind. : sugerez şi (rary sûgêr. — Din fr. suggérer. SUGERARE s. f. Faptul de a sugera. 1.sFaptul de a face,Să-i ;vină cuiva· în minte gîn-duri, idei, sentimente, fără a le exprima, fără a le formula direct (ci printr-o asociaţie, printr-o aluzie etc.). V. inspirare, .. inspiraţie, insu-flare, năstăvire. Cf. sugera (1). Cf. resmeriţă, d. „ Lucrurile ar fi fost mai greu de spus fără sugerarea impresiei de dezgust pe care scriitorul delicat o evită, vianţj, a. p. 257, cf. dl, dm, dn3, m. d. enc,, dex. 2. Faptul de â face să-şi închipuie o imagine, o reprezentare eţp.; p. ext. evocare; sugestie (2). Cicălitoarea maşteră Lavisa, cu limba ascuţită, despre are, cu subtila ariă a sugerării, scriitorul hé spune că uieră printre dinţi ca viperele, v. hom. februarie 1954, 313. Toată vederea ne este cuprinsă de sugerarea un- duirii maiestuoase a fluviului, contemp. 1969, nr. 1 200, 6/5. — Pi. : sugerări. — V. sugera. SUGERATÎV, -Ă adj. (Rar) Sugestiv. Finalul, piesei... este însă numai sugerativ. în şf,c iv, 103. — Pl. : siigerativi, -e. — Sugera + suf. -ativ. SÙGEJÎE s. f. Acţiunea de a suge; supt2, 1. Mişcare specifică cu gura sau cu botul şi cu buzele a copiilor ori a puilor de mamifere pentru a trage, a aspira şi a înghiţi laptele din mamele sau dintr-un recipient care conţine lapte, ca să se hrănească ; supt8 (1), (popular) siiptoare, suptură, (învechit) sugătură. Cf. suge (l). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB; Cèlor ce prieşte scăldătura, să se scalde [copiii] la două, trei zile o dată, insă după scularea ■din somn şi după su-gerea lor de ţiţă, ca să adoarmă iarăşi, episcupescu, practica, 71/30, cf. i. golescu, c. Nimica nu poate mai mult împăciui copiii ca sugerea. fm (1843), 2371/38. Hrănirea viţăilor... se face sau prin sugere la vacă sau hrănindu-i cu mîna. litinschi, m. 123/10, cf, polizu, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, R^MERIŢĂ, ». N-ai s,ă-mi spui că suptul e o funcţie permanentă,' cînd oricine vede că apariţia ginţilor face inoportună mecanica sugerii, călinescu, c. o. 108, cf. dl, dm, sfc iv, 289, m. d. enc., dex. 2. Introducere (şi mestecare) în gură a alimentelor solide, de obiefei, bomboane, zahăr etc., pentru a le dizolva (prin amestecare cu salivă) şi a le tnghiţii supt2 (2). Cf. suge (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. Aspirare a unui lichid, a unui suc etc. cu ajutorul buzelor ţuguiate (sau cu botul), făcînd vid în gură, pentru à înghiţi; (învechit) supt2 (3).' Cf. suge (3)’.Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, LTR2, DL, DM, Μ. D. ENC., dex. + Faptul de a face ca o fiinţă, mai- ales o persoană sau o parte a corpului acestora, în special, faţa, să devină slabă, subţire, scofîlcită, trasă. Cf. suge (3). Cf. resmeriţă, d., dl, om, m. d. enc., dex. 4. P. anal. (Nav.) Atracţie a unei nave spre mal sau spre o navă mai mare care trece prin apropiere, datorată variaţiilor de presiune, .create la viteze'mari în vecinătatea bordurilor. Cf. ltr3, m. d. enc., dex. 5. Faptul de a trage (II 6) cu nesaţ, cu patimă din ţigară, din pipă etc. pentru a inhala fumul; p. ext. fumat; supt2 (4). Cf. suge (6). Cf. dl, dm, dex. 6. Faptul de a face să pătrundă, să se înglobeze în sine o substanţă, un lichid etc..; absorbire, absorbţie, înghiţire, încorporare. Cf. suge (7). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Faptul de a avea mare absorbţie. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: sugeri. — V. suge. SUGÉST subst. (Latinism învfechit, rar) Tribună. D. Bărnuţiu, poftit de adunare, de’ pre un sugest cu-vtntînd, arătă după istorie mult apăsata soarta românilor. CIPARIU, ap. BARIŢIU, P. A. ii, 107. ' : -Pl·:? — Din lat. suggestumi SUGESTÎBIL, -Ă adj. Care poaţe fi (uşor) sugestionat; receptiv, sensibil la sugestie (1) ; sugestio-nabil. Pentru ca să-ţi sugereze simţirile sale, trebuie ca tu însuţi să fii sugestibil de,‘aceste simţiri, adică să ai o stare sufletească asemănătoare cu a artistului (a. 1894). plr i, 422. In spatele, apostolului scrîşneşte totdeauna pamfletarul; procedeu inimitabil de artist, mijloc de animare ce captează, îşi jocul lui persuasiv ca o ispită, sugestibil, ptnă la seducţie totală! çon-STANTINESCU, S. III, 215, cf. M. D. ENC., DEX. — PL: sugestibili, -e. — Din fr. suggestible. 15245 SüfeisTlBÎLITATE - 1958* — SUGESTÎÔNÀRË' ' ■ ■ ■ J ‘ SUGESTIBIUTÂTE s. f. Caracterul sau starea celui care acceptă uşor sugestii (1); aptitudine ide a fi influenţat (uşor) prin sugestie; însuşirea sau starea de a fi sugestibil; spec. (Med!) grad de reactivitate la sugestie,; (rar) suges.tivitaţe. Nu se poqte şpune-, că suggestibilûateà i proporţională cu nervosizmiil. arhiva, .11, 235. ,Dezq.daptarea şi- iiţactualitatca, impulsivitatea Si sugesfibiliiatea. . . toate aceste : cfiţactere ne .arată că inconştientul ,nu poate fi privit decit pa o orgarţizpţie rudimentară, halea, s.. t. ii, 62. Sugesti-bilitatea. .. [bătrinilor], creşte. barhpn, b. 67, ef. dn2.. P,rovçcarea prin sugestie a hipnozei în care suges-tibilitaţea este foarte crescută, abc săn. 347, cf. dex. *■- Scris şi: (după fr.) suggestibililate. — Pl.: (rar) sugestibiUtăţi· — Din fr. .suggestibilité. ' ‘ SUGËSTTE β'. ί: 1. Acţiune de influenţare a psi·1 hicp.ljii' ùnei sâu mai multor persoane, prin trarismi-t'çr,e3! ùh'or sèntirtiënt'e, içïei, atitudini coniportamen-talè' etc.' èü sàü fără participarea voiriţei’*persoaneSi san a persoanelor influenţate (üneori chiar împ'b'triva voiriţei Ιοί}; acţiune exterioafă, sénzôriàlâ saü verbală care provoacă acest profces ; ' spec. (Med.) influenţă exercitată de medic asupra conştiinţei unui bôlnav (psiijiç) pentru a favoriza vindecarea sau ameliorarea bolii; (rar) sugestionare. Cf. sug e.ş.t i ο·η a. Prezenta acestor oameni exercită o influenţă de^depre-siune nervoasă, un act de sugestie nefericită, care abate şi: scade energia noastră normală;, vlahuţă; d.' 143. Oamenii aceştia supuşi’ pînă la attta sugestiei vorbelor şi'ufaptelor altora, 'suferă de boala cunoscută ln psihologie sub numele de mizerie psihologică. · ionescutoion, s. 319. E nevoie de-o sugestie puternică, de-un fel de Hipnotîzare.· agîrbiceaîju, s, 143, cf. resmeriţă,· .d., cade. Sugestia 'este ascultată cu uşurinţă de către copii . .ί-şi indivizi 'cu defecte morale, marinescu,· p. a. 98. Începuse în jurul lui probabil acel păienjeniş de intrigi vagi şi .insij^uări abile.. . . cu o ipocrită indulgenţă, dar tocmai prin aceastq.'abşeAţă de interes vădit era de o putere de sugestie şi întindere cuprinzătoare ca o igrasie. camil petrescu^ p. ’3$6. Madqm.Peria.de... practica şi descîntecul — fiiHd o fiinţă cii o putere de sugestie rară. sadoveanu, o. xvi,,:2Ş}8., ,cf. vianu,. e. 390. Ca un corolar al acestei fio.li de personalitate,,,.apatie în ' viaţa lor rolul imens al. sugestiei*, halea, ş. t.. ii,. 76,. Cu ajutorul întrebărilor şi sugestiilor putem pune în evidenţă fabulatiuma> şit ‘modifica cursul .ei/; parhon, B. 71, Cf. DL, DM, ABC SĂN.,>M. D. ENC., DEX. · î.' Faptul ,d,e a face,ca cinema să-şi Închipuie o irna-, gine, o reprezentare etc.: p. ext. evocare; sugerare (2)· Cf. sugera (2). Unei inspiraţii muzicale nepu-tîndu-i răspunde decît o formă sugestivă, estetica simbolismului se rezumă la sugestiune. lovinescu, c. vii, 11. O dată turburarea dizolvînd echilibrul sufletesc actual, prin sugestia unor perspective şeducălojaie. de perfecţiune, ea huns.e poate linişti, decît prin refularea ; .regretului, rajæa, s. τ. π, 25§. Atmosfera este\de o. mare sugestie şi afirmă un scriitor persopal.’ conşjan-tinescu, s. ii, 10. ψ Loc. adj. De sugestie = sugestiv. Perspectiva oricărei alegorii este limitată, puterea ei de sugestie este redusă: vianu, m. 110. Forţa. de sugestie a rimei rezultă din faptul că ea reprezintăi apogeul acustic -dl'sonorităţii' cuvintelor din·- versurile care rimează. B. ffOM. 1967, nr.1 1, 30. Exigenţele în materie de precizie sînt mai mafi in limbajul de'sugestie decît în cel moţional. scL-1968,-632i\ln tôt clasicismul grec nici un autor.. ."nu se poate mlăsura cu-puterea de sugestie şi rafinamentul Mi Sofocle. românia literară, 1970,-nr. 65, 19/2. Forţa de sugestie apoemului este susţinută de dinamica misterioasă a reflecţiei. ib; 1979, nr. 40, 10/3. ! 3. Ceea ce sugerează (1) cineva puiya; p. ext. (livresc) idee; propunere (1) ; îndemn. Nu poale fi vorba de precizie matematică--în aceste probleme de influenţe culturale, deoarece materialul documentar e cu .totul insuficient.; trebuie, deci săs$e, mulţumim deocamdată cu simple * apropieri şi sugestii, bul. com. ist. v, 1CL4, cf;· resmeriţă;, ©., cade. •Lecturile, din Freud .şi, în special, teoria „complexifiai Oedip“ ti dăduse sugestii pjeiiQ.ase .pentru dezlegarea acestui proces, teodoreanu, m.. iii, 134. Sugesfiil.e lui Coştin aveau asupra lui Duca o, înrîurire vădită, sadove-anu, o. x, 166Fiecare specialist va găsi sugestiile necesare asupra lucrurilor, acare merită să fie cunoscute,, guşti,, p. a. 302. Deoarece „blînd“ este sinonim cu „blajin‘.‘, iar „blajin11,, .ca termen religios, însemnează „răposai".. .} putem presupune că satul vecin a fpst numit „Raiul“ pornindu-se de la astfel de sugestii. iordan·,, τ. 250. Ghica... nu rezistă nici, uneia din sugestiile care i se prezintă în drum. Vianu,, a. e. 69. Coloanele sale rămîn deschise sugestiilor şi colaborării întregului tineret. 4n plr ii, -639.'Celelalte arte. . . s-au supus sugestiilor venite, oprescu-, a·, m. 78. Copiii vor cere acasă terrtă dulce, ca să-şi satisfaéâ sugestia că, la Moşi, trebuie să fie gustată.: neapărat această delicatesă, arghezi, b·. 67. Sugestia dumitalc-pe lîngă guvernatorul băncii, cînd v-afi îniîlnit la Paris, nr-a fost fără folos, călinescu, s. 99. O întîmplare neprevăzută îmi dete sugestia unor resurse pentru întemeiere. blaga, Hi 101. Poate să fie aici şi o sugestie din lecturile sale darwiniene. ralea,’ s. t. ipi, 203. Institutul de Cercetări Agronomice are un schimb permanent de publicaţii, de sugestii şi de materiale cu institutele din alte ţări. agrotehnica, i, 60. Am tot vorbit de o unitate de spirit a■ junimismului şi am .încercat să dăm unele sugestii în legătură cu ea. constantinescu, s. ii, 88, cf. DL.· I-ar fi frică să le facă ..asemenea sugestii preda, r. 3i99. Var.ga,nu accepta nici una din aceste sugestii, τ. popovici, s. 4,92, cf. dm. Ministerul... va examina cu atenţie toate observaţiile, sugestiile şi propunerile, gî 19.68,, nr. 93.0, ,2/1. Din această meditaţie continuă asupra . ţictului poetic, înşişi poé}iï noştri pot scoate destule îndemnuri şi sugestii, românia literară, 1970, nr. 32, 4/2. <— Pl.: sugestii. —,,Şi: (rar) sugestiune s. f. — Din fr. ■ suggestion. SUGESTIONA vb. I. Tranz. f a c t. A face să gîndească sau să acţioneze prin sugestie (1) ; a influenţa prin sugestie; (rar) a sugera (3). Cucoana, ca sugestionată, rî'dka’i-'HOOtkş/ dr. ii, 67. Sugestionat parcă de stăruinţa’ ‘pfim’ar'uluv, Petre îşi croi drum spre uliţă, urmat de cei doi. rebreanu, r. ii, 96, cf. cade. Mulţimea poate sugestiona şi.îmbia la oslihnă ca şi marea, ralea, s. t. i, 348. Nichitici pleacă la mama sa care, sugestionată că a murit, la prima vedere, nu-l recunoaşte, ll 1955, 94. Şi dumneata îmi pari ca o umbră acum. M-ai sugestionai, h. lovinescu, t. 389, cf. dl, dm,'dn2, m. d""Enc.·,', dex. φ R e î 1; Te-ai sugestionat ca pe un idiot, pe tine şi pe alţii, brăescu, o. a. i, 202. "Repetase cuvintele, o dovadă că începuse să se sugestioneze,·-g. m. zamfirescu, sf. μ. -n. i, · 118. — Prez. Ind.: sugéètionez. ' — Çin fr. suggestionner. . S,UGESŢI0ii|iiBÎÎty -A àdj. Çarè poate 'fi' '(uşor) sugestionat; receptiv,'‘sensibil la’sugestii (if) suges-tibiii C'onstahiin, suflet 'imprec'i's şi siigestiânabil..., a pus jos tunica soldăţească şi a secerat cu - îndîrjire. galaction, p. a. ιιλ·86· Neîncrez.ălpri în ei, veşnic suges-Monahiiij Jiri panice terorizate de simple bănuieli, ‘[neurastenicilor] le trebuie m'ţreu Hffvada palpabilă a capacităţii lor. ralea, s.' t. iii, 176. ,r . ' . — Pl.: sugestionabili, -e. , . — Sugestiona + suf. -bil. SUGESTIONARE s. f. (Rar) Sugestie,( 1). Cf. sugestiona. Cf. ABC SĂN. 347. — V. sugestiona. 15250 SUGÊSTIUNE' - 195‘9 — SUGHIT SUGESTIÜNE s. f. v. sugestie. SUGESTIV, -Ă adj. Care are puterea, capacitatea de a sugera (2) ; care inspiră, care stîriîeşte, care trezeşte ptc. imagini, reprezentări etc.; evocator; de sugestie (v. sugestie 2), (rar) sugerativ. V. plastic2 (I 3). Caragiale..., pururea sugestia, pururea vibrînd ide tăria fiecărei observaţii pe care o face, vlahuţă, s,· a. ii, 375, cf. gherea, st. cr. iii, 287. Un artist este un om care, din pricina organizaţiei sale nervoase, simte mai mult decît noi şi are şi puterea de a întrupa tn forme alese şi sugeslive simţirea sa (a. 1894). plr i, 422. Dacă aceste elemente [tehnice] nu sînt destul de sugestive şi nu evocă îndeajuns stările de suflet aproape inconştiente, opera artistică nu-şi îndeplineşte menirea, petica, o. 416. Sînl nume sugestive,. care, în cinci litere, iii sintetizează un portret întreg. hogaş, dr. i, 312. Strofa consacrată Ceahlăului e mult mai sugestivă decît picturală, ibrăileanu,, s. 138, cf. RESMERIŢĂ, D., IVELA, D. M., CADE. Fondul poeziei sale fiind în genere muzical iar forma sugges-tivă,... Ion Minulescu reprezintă. . . simbolismul. lovinescu, c. vii, 8. Spiritul său incomparabil... în care alterna, cu egală ' şi superioară uşurinţă, ideea generală şi amănuntul sugestiv, facultatea de îmbrăţişare sintetică şi fermecătoarele intuiţii. ■ ■ ne vor urmări cîtăva vreme. în plr ii, 570. Orice afirmaţie trebuie lămurită printr-o bogată şi sugestivă exemplificare. puşcariu, l. r. ii, 9. Furtuna pe Dunăiţe, redată cu simplitate sugestivă fără■ comparaţii şi epitete prin simpla forţă a unor verbe onpmalopeice. vianu, a. p. 208. Cu cit poate cineva să-şi canalizeze, să-şi sublinieze pornirile emoţionale primare, cu atît aria lui e mai personală şi mai sugestivă, ralea, s. t. i, 60. Că este într-o eroare de procedeu o dovedesc tocmai acele strofe şi poeme răzleţe, unde poetul s-a eliberat de metafora logică şi a folosit metafora sugestivă, constantinescu, s. III, 114, cf. DL, dm, dn2. Cărturarul român a realizat şi alte descrieri sugeslive care reliefează talentul său de scriitor, ist. lit. rom. ii, 43. Simbolismul exercită o marc putere de seducţie prin proclamarea valorii sugestive a cuvîntului. l. rom. 1965, 383, cf. Μ. Ό. eiîc,, dex. *0» (Adverbial) Scriitorul încercase să re,stituie figura lui Tudor, şters în versuri, sugestiv în proză, călinescu, s. c. l. 76. Zadarnic îl privea în ochi, rugător şi umil sau numai sugestiv, τ. popovici, s. 214. Criticul restructurează sugestiv dalele esenţiale ale Unei opere. v. hom. iunie 1965, 52. Intitulată sugestiv. . ., această culegere. . . sintetizează activitatea, meritorie a cercurilor literare ale pionierilor, gî 1968, nr. 931, 2/7. ·$> (Substantivat) De aici o tendinţă spre literalilate, opusă oricărei teorii a vagului, sugestivului, aluzivului, românia literară, 1969, nr. 35, 4/3. + (Rar) Care dezvoltă activitatea spiritului. Cînd şcoala va deveni atractivă, sugestivă, interesantă ... atunci mult mai eficace decît amenzile coercitive • va fi îndemnul purces din necesitatea lui de a-şi trimite copilul la şcoală, d. guşti, p. a. 279. — Scris şi: (după fr.) suggestiv. — Pl. : sugestivi, -e. — Din ïr. suggestif. SUGESTIVITATE s. f. 1. Calitatea sau starea de.· a fi sugestiv. V. plasticitate (3). [Regizorul] a creat cu o multitudine de mijloace, care toate converg spre elocvenţă şi sugestivitatea imaginii scenice, un personaj' dinamic. ï mai 1968, 42. Decorurile şi costumele de mare frumuseţe şi sugestivitate... aparţin unui tînăr artist scenograf, scînteia, 1969, nr. 8 210. Verbul şi adjectivul zgomotos, izbitor, lasă loc, în ansamblul creatorului, cuvîntului bazat pe sugestivitate. •românia literară, 1971, nr. 132, 10/1, cl. dex. 2. (Rar) Sugestibilitate. Cî. dn2. — Pl. : sugestivităţi. — Din îr. suggestivité. SUGETĂTIIBĂ s. î. v. săgetătură. SUGHÎTE vb. III v. sughiţa. SUGHÎŢ s. η. 1. (Mai ales la pl.) Inspiraţie brusca,, zgomotoasă, adesea repetată sacadat, care IrisOţfeşte.-. crizele, de obicei, de plîns, (triai rar, de rîs) şi care; poate continuă şi după Încetarea plîftsului (sau a rîsu-lui); suspih (2). V. hohot. Ea [moare] / zise el. : . cu nişte sughiţuri disperate, eminescu, g. p. 47. Plinsètepii lui, urmate de un sughit neîntrerupt, nu-l lăsau să vorbească ca să spuie ceva ce voia. sion, p. 449. Îşi îngropase capul în pernă şi plingea cu sughiţuri înecă-(oare. agîrbiceanu, s. p. 196. Plingea cu sughiţuri. bujor, s. 74. In gară, au plîns amîndoUă, cu sughiţuri. BASSARAiiEscu, v. 14. Vaietele lui de durere sc îngroşau şi răguşeau şi se transformau în... gemete cu sughiţuri, rebreanîj, R. ii, 132. Se ruga, printre sughiţuri de plîns. g. m. zamfirescu, m. d. ij, 49. Cuminte, conu Manolè m-a'lăsat să-mi plîng cu sughiţuri tot năduful, cocea, s. i, 224. Pusandra i-a prins ca fulgerul dmîndouă mîinile, bîlbîind in sughiţiiri de plîns. popa, v. 316. Deodată nu se mai putu ţine: izbucni iar tntr-un plîns zbuciumai, cu sughiţuri, 'sadoveanu, o. vi, 522. Zdrobită, căzu la pat, îşi băgă capul in perne, plîngînd cu sughiţuri, babt. e. 160. Aurica. .., izbucni într-un plîns ridicul, cu sughiţuri ascuţite,. călinescu, e. o. i, 131. Lionel se stăpînea, şi eu însumi . . . mă stăpîneam, penlru ca să izbucnim, cu mama alături, în sughiţuri sufocate, cînd trenul se puse în mişcare, blaga, h. 153. Glasul lui se auzea înăbuşit cu izbucniri ascuţite, printre sughiţuri de plîns stăpînit. vinea, l. i, 159, ci. dl. Uite unde am ajuns, se auzi glasul mamei, întrerupt de sughiţuri. preda, m. 498. Pavcl... plingea cu sughiţuri alături de ea. τ. popovici, se. 39, cf. dm. Plingea cu sughiţuri în odaia alăturată, barbu, g. 29, cf. dex. Să-mi vezi suspinul cum iese din piept cu sughiţuri dese. teodo-miscu, p. p. 275. 2. Sunet Caracteristic, nearticulat, sonor şi spasmodic, repetat la intervale (relativ) regulate, produs printr-o inspiraţie bruscă ce îace să vibreze coardele vocale la trecerea aerului prin glotă şi provocat de contracţiile bruşte, convulsive şi involuntare ale diafragmei; suită sau criză de astfel de sunete; (învechit şi regional) sughiţeală. Cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Sughiţul este un spasmos al stomahului. episcupescu, practica, 148/28. Nici o vorbă, nici un sughiţ răsăritor nu-însemnară trecerea lui de la viaţă la moarte. helîade, l. b. i, 246/26, cf. vasici, m. ii, 53/24. Sughiţul este o patimă cumplită care, îndelungîndu-se, pune pe om într-o stare zbuciumătoare. cornea, e. i, 102/17, cf. pontbriant, d. Astfel hurducă şi gloaba asta, că m-o apucat de vreo şepte ori sughiţu pîn-acu. alecsandri, t. 471. De sughiţ, se sperie omul. n. leon, med. 148. Cînd un om sughiţă, se iîce că-l pomeneşte cineva şi atunci el gîndindu-să că cine poate fi acela, îi trece sughiţul, bianu, d. s. Şi-ntr-un sughiţ tşi dete duhul, anghel — iosif, c. m. ii, 57. ll întrerupse un sughiţ. HOCrAş,, dr. i, 252, cf. resmeriţX, d. Coreţe] a diafragmatică (sughiţul) e o boală pricinuită de con-(racţiunea spasmodică a diafragmei: enc; vet. 58, cf. cade. Vine Măriuca cu broboada strîmbă ş-un sughiţ In piept, teodoreanu, c. b. 62. Comentariile stnt pline de energie şi întrerupte de sughiţ, c. petrescu, O. P. i, 47. Sergentul... aruncă în burta slutului 'de răii; ib.. vi, .57. Φ· (Glumeţ) Fericit.dacă părinţii repausati ai rêcla- ■ mantulm nu ar sughiţa în. mormintele lor ! ghica, c. e. iii,. 17. -v· (Prin analogie) Pitpalacu-ngrin sughiţă. iCO.şbuc, p. ii, 19. Clarinetul sughiţă, stancu, d. 76. (Tranz.) Asinul·.. .· dintr-o dată· se smuti îndărăt; ÎBălfă.botul şi-şi sughiţă răcneiuhînfricoşat. sadoveanu, o. xii, 79. + Fig. A striga brusc, cu un ton ascuţit. jŞşti' nebun, tăticule? sughiţă fata, .reşbreanu,. nuv. ’’8. Vino se vezi, sughiţă, τ. popovici,, se. 252. Slăbeş-te-mă, te rog, sughiţă Canta, sînt trist, romănia lite-rabă, .1970., ηr. 81, 17/2. ■*- Prez. ind. : ’Sughiţ (accentuat şi, regional, săghiţ, alr l/i h 84, alrm i/i h 128) şi (regional) saghiţez (alr i/i K84/79, AX.R ii/imn 14, ë 906/334, alrmi/îU'128/79), — Şi: (rar) sughiţe (prez. ind. sughit) vb. III, (regional) sughiţi (iordan, l. n. a. 129, prez. ind. ?) vb. IV. — Laţ.* subgluttiare. SUGHIŢÂRE s. f. Acţiunea de a sughiţa şi rezultatul ei. 1. Scoatere de sughiţuri (1) în tirnpUl plînsului (sau, rar, al rîsului); p. ext. iaptul de a plînge (sau, rar, a ride) foarte tare, cu sughiţuri; sughiţat1 <»)■ Cf. s r g hiţa (l). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Scoatere de sughiţuri (2), faptul de a fi apucat de sughiţuri; sughiţat1 (2), (învechit) .sughiţătură. Cf. sughiţa (2). Mai fericit socotesc a fi acela carile înlr-o sughiţare duhul ş-ar sfîrşi. cantemir, I. I. I, 125, CÎ. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., LB, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sughiţări. — V. sughiţa. SUGHIŢAT1 s. n. Faptul de a sughiţa. 1. Scoatere de sughiţuri (1) in timpul plînsului (sau rar, al rîsului); p. e x ţ, faptul de a plînge (sau, rar, a rîde) foarte tare, cu sughiţuri; sughiţare (1). Cf. sughiţa (1). Cf. pontbriant, d., dl, dm, dex. 2. Scoatere de sughiţuri (2) ; faptul.de a fi apucat de sughiţuri; sughiţare (2), (învechit) sughiţătură. Cf. sughiţa (Sf. Cf. anon. car., budai-deleanu, LEX., LB, POLIZU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. OprindU-SC brusc din ris, din rîgîit,din sughiţat... şi inţepenindu-se de şale pe scaun ca să^şi ia după atîtea vutci înfăţişarea solemnă a misiunii cu care a intrat în casă. c: PETRESCU, A. R. 141, cf. DL, DM, DEX, ALR Il/l MN 14, 6 906/2, 8, 29, 36, 130, 157, 172, 235, 812, 836, 848, 876, 886, 899, 928. — Pl. : sughiţaturi. — V. sughiţa. SUGHIŢĂTV-Ă adj, (Rar) 1. (Despre plîns sau despre rîs) Care este însoţit de sughiţuri (1J ; cu sughiţuri. Gf. sughiţa (1), O simplă ochiadă a avocaţilor, subliniind caracterul echivoc al urièi fraze din aclul de acuzare, d.ezlăn{uia Iiopuri . săltăreţe de rîs sughiţat cu· batista ta gură. teodoreanu, m. iii, 138. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care este : însoţit de sughiţuri (2) ; cu sughiţuri; (învechit, rar) sughiţos. Cf. sughiţa (2). Cf. budai-deleanu, lex. Omul nu reuşea decît să schiţeze ‘gesturile sughiţate ale neuitatului cetăţean caragialesc. lovinescu, c. v, 47. + Ga de sughiţ (2) ; asemănător sughiţului. [Păianjenul] s-a legănat cîteva clipe în aerul pe care ' răsuflarea tnèa deasă, sughiţată, îl tremura, stancu, d. 343. ^ Fig: Se desfăşură, printre acorduri sughiţate de saxofon şi sonorităţi metalice de tipsii muzicale, una din seratele cu dans ale Matildei. vinea, l· i> 224. — Pl. : sughiţaţi, -te. — V. sughiţa: SUGHIŢĂTURĂ s. f. (învechit) . Sughiţare (2). Ci. lb, i. golescu, c., polizu. "ν' Fig. Şi pe aceste . creştine tări într-o sughiţitură şă le înghită, spurcata-şi μ a saţiului neştiutoare gură ş-au căscat, cantemir, hr: 20. — PL: sughiţătuti. — Şi: sughiţitftră s. f. -- Sughiţa + sul. -ălură. SUGHIŢEALĂ s: i. .(învechit şi regional) Sughiţ (2). Cf. i. golescu, c., alr ii/i mn 14, 6906/784, 958. — PJ. : sughiţeli: — Sughiţa + suf. -eală. 15262 SUGHIŢI - 196,1 - SUGRUMA SUGHIŢI vb. IV v. sughiţa. SUGHIŢITtHĂ s. f. v. sughiţătură. SUGH1Ţ0S, -OÂSĂ adj. - (învechit, -rar) Sughiţat2 (2). Tmăroasă Şi sughiţoasă, răspunsurile jigăniilor acestora, cantemir, j. i. II, 227, cf. tdrg, rosetti — CAZACU, i. l. r. i, 3Q9. — Pl·.: .'sughiţaşi, -oâse. — Sughiţe + suf- -os. ; SUGÎ vb. IV v. soage. SUGÎL s. n. v. sigiliu. SUGÎU s. n. (Popular) Panariţiu. Drèpt împotrivă este a se căuta sugiul, ce este o mai otrăvită iuţeală şi iese mai cu seamă în pielea coardelor m-uşchilor. EPISCUPESCU, PRACTICA, 229/15, Cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, v. XJn fel de sugiuc care se iveşte subt unghia piciorului Ungă naşterea ei. brezoianu, a. 580/28, cf. polizu, PONTBRIANT, D., DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, n. leon, med. 148, alexi, vf. De sugel (sugiu) nu se descîniă. grigoriu-*rigo, m. p. 173, cf. candrea, f. 224. Să nu bage cineva fus sau lingură în foc să ardă, căci face sugiu la degete, gorovei, cr. 95. Sugel:.. trebuie să fie un derivat de la sugiu. dr. v, 306, cf. cade. Şi mursa mătuşii Ana tremura aprig printre degetele împunse de sugiuc, klopştock, f. 76. Băi locale de apă fierbinte intr-o cană ori în alt vas se pot face la degetele cu sugiuri. voiculescu, l. 69, cf. scriban, D., dl, şez. xii, 170. Am făcui sugiu la deşt. CIAUŞANU, OL., cf. ALR Il/l h 122, LEXIC REG. 86. — Pl. : sugiuri şi (rar, m.) sugiî. — Şi: (învechit şi regional) suyiùc, (regional) sulgiu (candrea, f. 224) s. n. — Etimologia nesigură. Cf. sugel. — Sugiuc, prin apropiere de sugiuc1. SUGIUC1 s. η. 1. (învechit şi regional) Un fel de cîrnat (mic), preparat din came de oaie sau de vacă, bine condimentat, uscat şi afumat. V. b a b i c, g h i u-d e m. Limbi de vacă i sugiucuri cintar 40 de bani (a. 1792). şio iij, 328. Ghiudemul sau sugiuc ce se face aici în Bucureşti, ib. Ce pine albă, lălucă, Doamne, bine se mai loveşte cu sugiucul ista. contemporanul, v, 394, cf. şăineanu2. Armenii se mai îndeletniceau cu. , . cîrneiăria, producind cirnati uscaţi, tari şi afumaţi, din carne de oaie şi de vilă, numiţi după forma lor ghidem sau sugiuc, şez. xii, 3, cf. resmeriţă, D., DL, DM, DEX. 2. Preparat oriental de cofetărie, în formă de sul, Alcătuit dintr-o pastă gelatinoasă (roşie) cu miez de nucă; (popular şi familiar) bigi-bigi. V. r a h a ta. Acadele şi sugiucuri. şio iilt 328, cf. resmeriţă, d., scriban, d. li întinse acestuia, ca pe o ofrandă, pruncul trandafiriu şi fosforescent ca un sugiuc, vinea, l. ii, 154, cf. dl, dm, dexi + Preparat alimentar făcut din nuci înşirate pe o sfoară şi. acoperite cu un amestec de must fiert, cu făină sau cu pastă de fructe; p. ext. un fel de magiun de struguri. Cf. şio nv 328, resmeriţă, d., tdrg, .cade, scriban, d., ddrf, dl, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sugiucuri. — Din tc. sucuk. SUGIUC2 s. n. v. sugiu. SU GLIE s. f. (Regional) Material textil nedefinit mai îndeaproape, probabil postav (Ocna Sibiului — Sibiu). Cf. mat. folk. 411. Noi am avut şi-un diplaş Foarte frumos îmbrăcat : Avea bunda şi nădragi de suglie. ib. — Accentul necunoscut. — Pl. : ? — Etimologia necunoscută. SUGMÂN s. η. V. suman. SlIGNĂ. s. f. v. suenă. ” SUGNIŞOÂBĂ s. f. v. suenişoară. SUGNiŢĂ s. f. v. sucniţă. ’ SUGNUŢĂ s; f. v. sucnuţă. SUGRÜM s. n. (Neobişnuit)' Sugrumare (1). .(Adverbial) L-aii gemlncheat gîzii [pe postelnicul. Cantacuzino] şi viaţa îi muri .'sugrum, barbu,: princ. 70. — Postverbal de la sugruma. , ■ SUGBUMĂ vb. I. 1. Tranz. (Subiectul şî complementul indică fiinţe, mai ales, oameni) A presa gltul cu mîinile, cu labele etc. sau cu un obiect, blocînd căile respiratorii şi sufocînd (1) (pentru a omorî); a gîtui, a strangula (1), (rar) a jugula, (invechit şi popular) a năduşi (II 1), (învechit şi regional) a .îneca, a suguşa, (regional) a îmberegăţi, a înnăduşi. Şi află unul den soţii lui ce era datoriu lui o sută de bani, şi-l prinse elu de-l sugruma, coresi, ev. .283. Ctndu se scălda Roman în baie, ci-l sugrumară de muri. moxa, 396/9. Cu mînule-l zugrumă sau-l năduşeaşte, împresu-rîndu-l ca ceva pănă creapă. prav. 85. Şi-l prinse pre el de-l sugruma, n. test. (1648), 24r/22. Sultan Osman. . . în toate nopţi îi sugruma pe iniceri. m. costin, o. 87. Un drac sugruma un voinic, dosoftei, v. s. septembrie 28v/23. Sugrumîndu-ţi bărbaţii tăi. biblia (1688), 6161/8. Iară pre Gheorghie Develes, ce era închis. . . trimis-au Alexandru Vodă de l-au zugrumat. N. costin, let. i a, 74/40. Şi întorcindu-să vizirîul făde nice o izbindă, l-au zugrumat în Beligrad şi i-au dus capul la Impărălîie. neculce, .l. 73, cf. anon. car. Duca Vodă... s-au dus cu slujitori de i-au scos den temniţă şi denaîntea porţii, i-au. sugrumai şi pre pîrîţi şi pre pîrîşi (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 6/24. Prunc mic fiind, sugrumasă mari bălauri. molnar, ret. 92/14. Iară pe Constantin postelnicul... l-au adus în trapezariu şi, legîndu-l de stîlpul cel marc, l-au sugrumat, şincai, ap. gcr ii, 207/3. M-au. apucat de grumazi şi m-au sugrumat cu şalul (a. 1812). bul. com. ist. iii, 105, cf. budai-deleanu, lex, lu. Era închipuit omul cum sugruma pe un leu. ţichindeal, f. 30/2. Şacalul descopere mméle prăzii, o mină în ghearele Icului care o sugrumă, heliade, l. b. i, 228/22, cf. valian, v. Ercule. . . sugrumă pe Anteu în luptă. aristia, plut. 10/26, cf. polizu. Tu mi-ai răpit viata şi liniştea. .., voi să le sugrum, bolintineanu, o. 344. Nebunul a voit să-l sugrume, caragiale, o. i, 173, cf. ddrf. Parcă-mi vine-aeum-acum. .. Pe babă s-o sugrum, coşbuc, p. i, 106, cf: barcianu, alexi, ·\ν., şăineanu?, tdrg. Ar fi voit s-o $ugmme cu mîinile lui. agîrbiceanu, s. p. 126, cf. resmeriţă, d., cade. Dar să nu mă prosteşti, Marghiolită .scumpă, că te zugrum. rebreanu, Nuv. 7. Λ poruncii. .. să zugrume pe totî fraţii săi. ; sadoveanu, o. xvih, 261, cf. scAiban, d. li fusese dat să audă strigătele tatălui său, petînd era sugrumat în iatacul lui jcu frînghia. camil-petrescu, o. ii, 592. Se văd p.e gllul ei urmelê 'mîinilor care au sugrumat-o. stancu, h. a. iii, -315. Ai putea sugruma un, urs.· m lôvinescu,- t. 142. Spune', cline bătrîn, că te sugrum, tudoran, p. 138, cfv dl; dm. Îmi venea să sar la el şi să-l -sugrum. LĂNCRĂmKN, c. ii, 67: Le-au amorţit mînile glzilor şi hadiiirbilor pînă i-au sugrumat pe toţi,, cînd pe,'tronul Semilunei e suit altcineva, românia literară, 1969, nr. 20, 17/5, cf. m. d. enc., dex. Tu, dragăj le-ai fost mumă Şi ei singuri te sugrumă! alecsandri, p. p. 246. Ştreangul de sptnzurătură Să-l sugrume pe Darie.· marian, î. 11. Pe bătrîna mi-o luaţi, Şi bine mi-o ferecaţi, Nuinai să n-o sugrumaţi, reteganul, tr. 37. Creştinul s-ăulia Parcă şarpe-l sugruma, şez. iv, 132. Ş-o mînă-l puiic in gît Şi mni-l zugrumă urît. alexici, l. p. 188, cf. alr i/ii h 292. M-o strîns de grumaz, de-am gîndit că 15278 SUGRUMA - 1962 - SUGRUMA mă zugrumă. alr ti 3 589/21-9.. Să te fac în flăcări s’efum \ Ori tn ştreang să ie sugrum? folc. mold. ii, 656. <ţ> Fig. Robii noştri, nu amu c.ăce sînt ei supt noi şi-i ţinem, să-i sugrumăm, nici căce sîntem pulearnici, să-i obidim, coresi, ev. 450. -Începu a-i zugrumă ş--a-l stringe să-i plătească, varlaam, c. 214. Şi-l sugruma pre el duli rău dc la Domnul, biblia (1688), 2071/37. S-ar fi slirnii multe nevoi, care pe fieştecare il sugruma. bucavna, 92/5. Deci au vorbeaşte altceva, său te milos-tilieaşte şi taci şi nu ne sugruma pre noi. ţichindeal, f. 181/1. Şi-au vîndut ce au avut toi, dă au rămaşii numai cu trupurile.,. pentru dajdia vistieriei ce-i ■ sugrumă (a. 1820). doc. ec. 24Q. Acele gînduri... sufletul vor să-i sugrume, eminescu, o. i, 52. Cind prăpastia mă înghiţea.. ., mă 'deşteptam cu ţipătul sugrumai în gît. delavrancea, t. 24. ,,Gazeta“ şi „Foaia" fuseseră sugrumate, iar in locul lor răsări toi în Braşov, în aceeaşi tipografie, „Espatrialul“ (a. 1888). plr i, 136. „Divina Comedia“ este produsul Italiei ruptă in bucăţi, pustiită prin lupla oraşelor, zugrumată >şi pîn-;gărilă prin nelegiuirile grozave ale nobililor şi ale preoţilor, gherea, st. cr. ii, 75. Vlaicu ţara şi iubirea (i-o sugriună. davila, v. v. 120. Peste Marea Moartă dac-a prins să zboare, Sugrumat de neguri, albatrosul cade. goga, poezii, 201. întunericul sugruma satul. rebreanu, p. s. 27. Noaptea se înălţa din ascunzişuri, sugrumînd cele din urmă zvîrcoliri de lumină, ib. i. 68. Zi cu zi bietul Cercel .se zbatea, astfel, in lanţurile imaginare ale unei inlrigi ce-l sugrumau, lovinescu, c. iv, 48. Trebuie să las pe doctorul Taifun să-şi răcnească tainele care îl sugrumă, galaction, ; o. a. i, 36. Cînd e acasă, o sugrumă tăcerea, c. petrescu, c. v. 261. Un presentiment obscur, o teamă stupidă şi ridicolă îi sugrumau sufletul, cocea, s. ii, 37. Dc pretutindeni vin jcliri de moarte, Dar le sugrumă hohote şi glume. voiculescu, poezii, i, 22. Lumina altora Sugrumă vraja nepătrunsului ascuns, blaga, poezii, 3. Îşi sugrumase sufletul.în litera moartă a pravilei. constantinescu, s. i, 68. Mă sugrumă grijile şi necazurile. barbu, princ. 81. Repede, sugrumată de satisfacţie..., scoale cutia din sertar, τ decembrie 1964, 24. Bal-o crucea ursitoare, Carc m-a ursit pe mine. . . Necazuri să mă sugrume, teodorescu, p. p. 278. Φ (A b s o 1: ‘) L-aduseră în bice şi-n bice îl siliră Să-n-veţe-a sugruma, bolliac, o. 201. •v’·' Refl. pas. Toţi cei.ce sînt de tagma ienicerilor, să pun la opreală, mulţi .pînă acum s-au şi sugrumat, cr (1829),‘203/2. Prinţipii- şi sultanii domnitori · agiunse a se sugruma . în harem de cătră aceşti pretorieni. săulescu, hr. ii, 3Ş5/3. Generaţiile perea, grămezi ăe americani se sugruma, ge-ni-lie, o. 33/4. (F i g.) Cela ce n-au propo-veduit pre cuvîntul... s-au sugrumat cu strunele oste-neaUlor.' voastre.· mineiul (1776), 150rl/ll. *0 Refl. Sc sugrumă el însuşi şi muri. neagoe; înv. 101/3. ,-v* Refl. impers. 'Din cartea lui n-a învăţat ninteni.... nici cum< se sugrumă, nici cum se ciuruieşte cü gloanţe, cqntemb. 1969, nr. 1 183, 4/3. "v> Refl. r.ecipr. Cu pumnii se izbeau, muşcau cu dinţii, Be gîturi - se-ncleştau, să se sugrume, coşbuc, p. i, 335. Doi adversari se prindeau de gît ca să si sugrume. iorga, in plr ii, 19. Doar nu zr.a să se sugrume feu-■dalivlntre eipde vrem.et$erei făceau Războiul: călinescu, ■ . c. o. 40. là'să-$i înfi^ă,!'mîînil'e îk beregată, au să'se sugrume, stancu, e. 258. .+ A strînge în braţe (pentru a omorî prin.sufocare)./h sfîrşit îl sugrumai în' bra-fă-mi. piæs0ianuvt. i, 108/1.6. Simţea o mînă grea cum ii apasă Pieptul şiro sugrumă, goşbuc, p. i, 250. Ursul, întărîtat, te prinde în braţe, le mursecăi te strîrige . pînă te siigrumă. -extafcv, ». a.-'iii, 54. Φ -Fig. Cu mîinile sale cele dgttătoare. ar cuprinde întreg universul şi l-ar sugruma, strîngîndu-l în braţe, fm (1846), . :78?/23. Mă sugrumă siinţurile-n fiare Ca'cinci năpraz-nice obezi. voniuiÆsèu, poezii, i, 92. Fiul. :. se zbate şi strigă, sugrumat între două stînci uriaşe, ce vor să-i atie calea, vlahuţă, x>. a. 134. + P. an al. (Astăzi rar; complementul indică .plante) A sufoca (1)· Se prinde pe d-asupra o scoarţă vîrloasă... care sugrumă plîntele şi opreşte creşterea ovăzului, i. io- nescu, b. c. 167/14. Măzărichea... ţine păturile ei de flori asupra înlregei vegetaţii pe care o zugrumă cu încîlciturele ramurilor, eminescu, p»-'l·. 73. 'Sugrumă vegetaţia, cade. -θ’ Refl. pas. Puricele numit li-selă... se acată adesea de juriti muguri, astfel că recolta se sugrumă năseînd. brezoianu, a. 112/4. + P. e x t. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau despre legături, despre frînghii, despre noduri etc.; complementul indică oameni, sau corpul lor ori părţi ale acestuia) A stringe (I 1) prea tare (împiedicînd mişcările, îngreunînd respiraţia etc.). C'f. resmeriţă, d. Desfăcea larg gulerul _ cămăşii care-l sugruma. o. M. zamfirescu, m. d. ii, 140: Bluze bufante la mîneci le sugrumau talia şi le acopereau loi gîtul. cXlinescu, o. i, 30. Îmbracă rocurile de cu6iintă, care îl slrîhg pe subţiori şi îi sugrumă gîtlejul. c. petrescu, a. r. 104, cf. dl, dm. Mijlocul şi-l sugrumase cu o curea neagră. babbu, princ. 34, cf. m. d. enc., dex. Dizleaga-ii-m mînwili... Ş-oleaci pchicioarili, Cî-m zugrumî vinili. şez. ii, 138, cf. alr i 1 342. v (Prin analogie) Un şoim viclean.. '. Îşi ciugulea din cind în cînd cu clontul Lănţuşul strîns, ce-i sugrurha piciorul, voiculescu, poezii, i, 81. 2. î\ ext. Tranz. şi refl. A iace să piardă sau a-şi pierde respiraţia (datorită lipsei de oxigen sau datorită încetinirii ritmului respirator); p. ext. à omorî sau a muri prin asfixiere; a (se) asfixia, a (se) îneça, a (se) înăbuşi, a (se) suf'oca (.1), (înve.cliit şi popular) a (se) năbuşi (3), a (se) năduşi (II 1), (învechit) a (se) împresura. Cf. budai-deleanu, lex. [Unii] duc epilepsia pină la bătrîneţe şi se sugrum şi se înec într-un period al ei. episcupescu, practica, 333/22. Căldura picură mereu din cer, îţi usucă podul gurii, ie sugrumă, rebreanu, i. 10. Fumul mă îneca şi mă sugruma, stajîcu, r. a. ii, 346. 3. Tranz şi refl. Fig. A face să-şi piardă saii a-şi pierde, pe moment, respiraţia în urma unei emoţii sau a vinei stări de spirit deosebite; a (se) înăbuşi, a (se) sufoca (2). V. apăsa. Aşa se gîndea adeseori Radu. . . năduşindu-şi in piepl mînia şi ura ce-l sugruma. vlahuţă, n, 14.. Giasu! flăcăului se sugrumase de furie, rebreanu, i. 37. Hagienuş se. sugrumă de furie, călinescu, s. 233. , . 4. Tranz. Fig. (Complementul indică desfăşurarea unei acţiuni, manifestări, sentimente etc. ale oamenilor) A pune (brusc) capăt, prin mijloace drastice, prin violenţă; a curma, a înăbuşi, a lichida, a reprima. Cf. şăineanu2. O să puie şi tunurile în bătaie ca să sugrume lupta sfîntă pe care au glorificai-o pină ieri ! rebreanu, r. ii, 144, cf. resmeriţă, d., cade. Cind m-a văzut nainte-i, sugrumîndu-ş'i emo-ţiunea, a exclamat :. Domnul m-a auzit! ..galaction, o. 245. N-a mai putut să sugrume în el pdevărul acesta. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II, 83, Cf. SCRIBAN, D,, DL, DM. împinşi, de .izbucnir.ea'Insureciiei şi buimăciţi dc această lovitură >de măciucă românească, ei s-au grăbit să, o sugrume.. ■ romAnia literară, 1970, nr. ,98, 29/1, cf. M..D. enc,, dex. "v* Refl. Dascălul Iov avea în el. pornirea aceasta de dărnicie, care se sugmma îndată ce era vorba s-o prefacă în fapte, sadoveanu, o. xxi, 297. ..... . ; 5. Ref l. (Rar; despre traiecte, căi de·aèces,locuri de trecere, ape, văi etc. ori porţiuni ale acestora) A se strimta (1) (brusc). O vale lărguţă la-început, apoi sugrumată de dealuri, blaga, h. 209. Un golf adînc intra în inima uscatului, sugrumînd insula la mijloc, tudoran, p. 289, cf. d.m, m. d. enc,-, dex. -4-Tranz. (Prin analogie) Accasid omidă toarce cu o măiestrie minunată o- găoace ovoidă, prea tare,- mai ades.ea sugrumată, către mijlocul lungimii· sale. brezoianu, a. 555/19. — Prez. ;ind:: sugrtXm (accentuat şi,-regional,· sii-grum, alr i/ii li 292/418) şi (regional) sugrumez ţib. h 292/335). — Şi : (învechit şr regional) zugrumă (prez. ind. accentuat şi, regional, ziigrum, alr i/ii h 292 şi, 15278 SUGRUMARE - 1963 - SUGRUMĂTOR; regional, zugrumez, ib. 292/298) vb. I, zugrumf (ib. li 292/530; prez. ind. zugrumesc ib.) vb. IV, zgrurnâ vb. I. — Pref. sub- + grumaz. SUGRUMARE s. f. Acţiunea de a (s e) s u § r-u m a şi rezultatul ei. 1. Presare a gîtului unei fiinţe, mai ales al unei persoane, cu mîinile, cn labele etc. sau cu un obiect, blo-cînd căile respiratorii şi sufocînd (1) (pentru a omorî); gituire, strangulare (1), (rar) jugulare, strangulaţie, (invechit şi regional) înecare, (învechit) sugrumătură (1), (regional) îmberegăţire, înnăduşire. Cf. sugru-m a (1)· Să se ferească ei de carele-s jărioite idolilor şi de sănge, şi de sugrumări, n. ţest. (1648), li63v/27, cf. lb, valian, v. Cine să fie fost aeci 45 de oameni cari trebuia să moară in secret.·., prin sugrumase? bari-ţiu, P. a. I; '48, cf. polizu. Temniţa şi. sugrumări, Goana, lanţul au fost plata l-ale lor cereşti cîntări. bo-LLIAC, O. 113, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., BIANU, D. s., resmeriţă, D. A.poruncit. . .zugrumarea prea iubitului său Mustafa. sadoveanu, o. x, 302, cf. dl, dm. Sugrumarea ibovnicei stau înjunghierea pe-ascuns a amantului vinovat, românia literară, 1970, nr. 90, 19/1, cf. m. d. enc., dex. 4. P. an a 1. (învechit) Stîn-jenire sau oprire a dezvoltării unei plante. Cf. s u g r u-m a <1). Este de trebuinţă de a destringe legăturele, pentru a opri dezvoltarea inelelor ce ies pe scoarţa plantei sau sugrumarea ei. brezoianu, a. 273/16. + (Rar) Stringere prea tare a unei persoane, a corpului ei sau a unei părţi a acestuia de către un obiect de îmbrăcăminte, de către legături etc. (Care împiedică mişcările, îngreuiază respiraţia etc.). Cf. sugruma (1)'. Cf. RESMERIŢĂ, D. 2. P. ext. (Rar) Pierdere a respiraţiei (datorită lipsei de oxigen sau încetinirii ritmului respirator) sau omorîre prin lipsă de aer; asfixie, asfixiere, înăbuşeală, înăţmşire, înecare, sufocare (1), (rar) înecăciune, năbu-şire, sufocaţie (1), (învechit) împresurare. Cf. sugru-m a (2). Un ghem... care strînge pe pătimaşi cu un spasmos.de sugrumare şi înecăciune.' episcupescu, practica, 299/26.- Horcăia în sugrumări scurte şi gura umplută de aer sc umfla deasupra dinţilor, çalinescu, o. I,. 19. 3. încetare (bruscă) prin mijloace drastice, prin violenţă a unei acţiuni, a unor manifestări, a unor sentimente ale oamenilor; apăsare, curmare, înăbuşire, lichidare, reprimare. Cf.sugrHma (4). Suprimarea juriur lui, sugrumarea presei,... iată... aspiraţiunile partidului zis al ordinei. ghica, c. e. ii, 337, cf. resmeriţă, d. Urmăreşte sugrumarea manifestărilor de ştiinţă din ţările mici. -contemp. 1949, nr. 159, 8/3. Militarizarea şi pregătirea’războtului se împletesc cu sugrumarea libertăţilor democratice, scînteia, 1952, nr. 2 523. Treizeci de mii de Oameni. ■.. dortn.de trei nopţi pe cîmp, hotărîţi să împiedice, aşa fără arme,·.sugrum ar ea revoluţiei, camil petrescu, o. iii, 368, cf, bl, dm. Condiţiile politice nefa-vorabile au dus la sugrumarea. în faşă a iniţiativelor. ist. lit. rom. ii, 417. Ne-am pronunţat, ori de cîte ori am avut prilej iţi,; .împotriva sugrumării libertăţilor,, cu un risc care nu era al semnăturii, românia literară, 1970, nr. 106, 10/2, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : sugrumări. — Şi : (regional) zugrumâre s. f. — V. sugruma. ■ SUGRUMAT, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe, mai ales despre oameni) Presat pe gît cu mîinile, cu labele sau cu un obiect, bloeînd căile respiratorii şi sufocînd .(1) (pentru a omorî); gftuit, strangulat, (rar) jugulat, (învechit şi popular) iţăduşit (2), (învechit şi regional) înecat, (regional) .Îmberegăţit, înnăduşit, (învechit, rar) ’suguşat2. Cf". sugruma (1). S»[î]niui Isihie sugrumat s-au săoîrşit. dosoftei, v. s. septembrie 4r/ll, cf. anon. car. Un persan, slăvitor şi închinător de foc, mai bine hotău-ăşte să moară sugrumat, decît să sufle în foc cu însuşi a sa suflare, cn (1833), 88^/13, cf. polizu, barcianu, alexi, w. Hingherul.. . l-ά trîntit pe spate sugrumat, galaction, o. a. ii, 188, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0* Fig. De aş avea-ncai darul să scriu-de porunceală, Şi cînd cearcă pămîntul vreo mică zguduială, Să fac cile-o duzină de ode sugrumate, alexandrescu, o. i, 181. Cine ştie — suflele-n ce piept îti vei cînta Pe harfă de-ntuneric — dorul sugrumat, blaga, poezii, 12. (învechit; substantivat) Fiinţă (de obicei «nimal sau pasăre domestică) ucisă (ca jertfă, în ritual) prin sugrumare (1). Deci învăţăm de sugrumat'şi de mortăciuni se nu se guste aceasta, 'prav. gov-., ap. gcr i, 90/28. Să vă feriţi de jărtvele idolilo.r şi de sînge şi de sugrumate, n. test. (1648), 155v/13. '+ (Rar; despre părţi ale corpului, despre ‘tendoane etc.) Care prezintă 0 malformaţie constind dintr-o. îngustare. Tendonul îngropat, pierdut sau sugrumat e atunci cînd dedesubtul genunchiului este lipit şi merge apoi tn jos oblic. enc. vet. 98, cf. 104. 4 (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Care este strîns prea tare de un obiect de îmbrăcăminte, de o legătură etc. (care împiedică mişcările, îngreuiază respiraţia etc.). Cf. sugruma (lj. în talia sugrumată a fetilpr noastre, eu prevăz numai sterpiciune. man. sănăt. 29/12. Era o doamnă matură..., cu talie sugrumată, 'studentă eternă, v. rom. iunie 1965, 19. 2. F î g. (Despre glas, voce etc.) Cu timbrul alterat, diminuat, datorită unei emoţii, spaimei etc.; gîtuit, înăbuşit, înecat, strangulat, surd. Cf. sugruma (3). Ca şi cînd s-ar fi destăinuit altuia, rosti cu glas sugrumat. ANGHEL — IOSIF, C. L. 11, cf. RESMERIŢĂ, D. Viaţă de cîini — în gînase, cineva, cu glasul sugrumat. G. m. zamfirescu, m. D. ii, 267.. Avea un ţipet zugrumat, şi ochii îi ardeau ca doi cărbuni, sadoveanu, o. v, 505. Strigătele guturale, sugrumate, crescură în val. călinescu, e. o. i, 107. Omul. . . cu o voce sugrumată rosti prima lui frază în seara aceea, bogza, c. o. 32. Cu glasuri sugrumate au morfolit litanii, pas, l. ii, 212, cf. dl. M-a întrebat cu vocea sugrumată, labiş, p. 65, cf. dm. Aştept să curgă timpul..., să mi se dezlege glasul sugrumat cd să spun ceva despre el. contemp. 1-969, nr. 1 172, 1/6, cf.- m. ri. enc., dex. -γ- (Adverbial) Abia putuse articula ultimele vorbe, înecat, sugrumat, teodoreanu, μ. u. 75. Intr-adevăr, nu! răspunse Mustea sugrumat, beniuc, m. c. i, 485. Cînd îl văzu pe Andrei, şopti sugrumat, τ. popovici, s. 23. + F i g. (Despre oameni) Cuprins de o emoţie (foarte) puternică, de o stare de spirit deosebită; apăsat, chinuit, copleşit. Cf. dl, dm, dex. — Pl.: sugrumaţi, -le.— Şi regional) zugrumât, -a adj. — V. sugruma. SUGRUMĂT0R, -OÂRE adj. 1. (Despre fiinţe sau despre mîinile, labele etc. lor ori despre obiecte, despre boli etc.) Care presează gîtul, paralizînd căile respiratorii şi sufocînd (1) (pentru a omorî); p. ext. care omoară prin sufocare (1) ; gîtuitor, strangulator. Cf. sugruma (1)./ n care gaură te poti apăra de şugru-mătoarea-i gheară! bolliac, m. 38/25, cf. budai-deleanu, lex., polizu. îngerul sugrumători de care scriptura scrie Că l-au trimis cel puternic eghiptenilor spre rău Tu erai. fm (1841), 711/19. O luare-aminte făcută prelulindene pe unde s-ati arătat această zugrumătoare epidemie, c. vîrnav, h. 102/13, cf.. pontbriant, d., baScianu, Alexi, w. S-α întors frîni.de o durere sugrumătoare. sandu-aldea, ap. cade, cf. hesmfjîiţă, d., şĂi-neajmu, d. u., cade, dl, dm, M. d. enc., dex. φ (Substantivat) Este... despotul, sugrumătorul de vieţi, τ februarie 1969, 80. Această femeie e o năpaste, un bici asupra omenirii, un fel de sugrumătoare care merită toată pedeapsa, gane, ap. cade. φ (Adverbial; ça determinant al unui adjectiv căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Mărul lui Adam, sugrumător de mare şi de noduros, suia şi cobora ca o suveică, vinea, l.. i, 34. 15281 SUGRIJMĂTJURĂ — 1S84 -- SUGUŞAT3 2. (Despre aburi, substanţe etc.) Care face să-şi piardă respiraţia, .să se Înece, datorită lipsei de oxigen sau Inceţinirii ritmului respirator; care omoară prin lipsă de aer; asfixiant, înăbuşitor, înecăcios, su-fpçaijt .(1), (rar) inecătop, .năbjjşitor, năduşitor. Cf. sugruma (2). Fumul [pucioasei] este sugrumălort ist. nat. 38, cf. l;b. Zăpuşeala plutea in văzduh, grea şi sugrţfinătoare, ,ca o pîc},ă nevăzută, rebreanu, i. 309. ,f; P, .ex t. (învechit, rar; despre respiraţie) Care,eşte însoţiţ de senzaţia de sufocare (1); (învechit, rar) şufpcaţiv. Respiraţia.... e scurtă, sufoca· tivă, adecă sugrumătoare. Învăţătură, 63/22. 3. F ig . (Despre emoţii puternice, despre stări sufleteşti deosebite, despre impresii etc.) Care copleşeşte prin intensitate, prin amploare, prin durată etc. ; apăsătoi·, chinuitor, copleşitor. Cf. sugruma (3). Avea impresia clară şi sugrumătoare că-i fuge pămîntul de Sul· picioare, rebréanu, p. s. 188. De lespede izvorul ascute-un alb hariger, Să spintece cu dînsul sugrumătoarea moină, lesnea,'' a. 60. Tot mai strîns m-ăLncolăcit un vrej de Tristeţe sugrumătoare, voi-culescu, poezii, ii, 109, cf. dl, dm, dex. Simţ un dor sugrumător Că pe unde o să mor Fi-να un corn de lume Unde nu cunosc pe nime. marian, î. 352. 4. Fig. Care pune capăt (prin mijloace drastice, prin violenţă) acţiunilor, manifestărilor, sentimentelor etc. oamenilor; curmă'tor, Înăbuşitor, lichidator-, (rar) reprimator. Cf.: sugruma (4). Opt secoli de cea mai cruntă şi sugrumătoare asuprire, odobescu, ap. ddrf. <0* (Substantivat) Se vorbeşte... de... sîn-gerosul sugrumător al proletariatului rus. cocea, s. ii, 301. Eu pot să vă dau nume mai interesante decît ale acestui zugrumător. sadoveanu, o. ix, 214. Sugrumătorii libertăţii popoarelor, scînteia, 1952, nr. 2 382. — Pl. : sugrumători, -oare. — Şi : (învechit şi regional) zugrumôtôr, -oâre adj. — Sugruma + suf. -ălor. SUGRUMĂTÎIRĂ s. f. 1. (Invechjt) Sugrumare (1). Cf. budai-deleanu, lex., polizu, .şontbriant, p. . 2. (Concretizat) Parte îngustă (sau subţiată) a unui obiect; locul unde se produce o Îngustare (sau o subţiere); gîţuire, gîtuitură. Are compartimente şi sugru-mături ca un stomac de rumegătoare, galaction, o. a. ii, 393.. Îşi lărgeşte nuixiaidecît albia într-un mare ochi de apă rotitoare, lat şi adînc, după care se gîtuie din nou, alcătuind între cele două sugrumături o bulboană. voiculescu, p. i, 23. + S p e c. (Prin sudul Transilv. şi prin Maram.) Partea mai îngustă care se află la mijlocul corpului albinei şi care uneşte toracele cu abdomenul. Cf. chest. vi 65/8, 16, 18, 23, 32. — Pl.·: sugrumături. • — Sugruma -f suf. -ătură. SUGRÜNDE subst. (Regional) Acoperiş (la casă) (Novaci). Cf. dr. i, 259;' -Pl.:? — Etimologia riesigură. Cf. lat. s u b d r u n d a. Çf. HEM CXL, PR. I, 259. SUGRUŞÂ vb. I v. suguşa. SUGŞUGAT, -A adj. (învechit, rar; despre anii agricoïi; cu determinări introduse prin prep. ,,de“) Sărac (8). Paile încă nu se izidesc, ci se întrebuinţează pentru notreţ la vite; mai vărtoş în anii cei mai sug-şugaii de fînuri. ecpnomia, 54/22. — Pl. : sugşugati, -ie. i- Gf; magh. szükség; -SUGULÉJ interj. (Regional) Cuvînt eu care se cheamă oile (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. — Suge -f suf. -tXleţ. SUGULÎNA interj. (Regional) Cuvînt cu care se cheamă oile (Măţău — Cîmpulung). Çf. coman, gl. — Cf. suge. SUGURËL interj., adj. 1. Interj. (Regional) Cuvin t;cu care se cheamă mieii. Com. din cernavodă, cf. chest. v 77/75, l. rom. 1959, nr. 2, 55. 2. Adj. m. (Prin Ban.; despre copii) Sugar (I 1). Eu legea mea oi lăsa Dacă turcii ei mi-or da: Un prunc sugurel Sub nouă scroafe aplecăţel. l. costin, gr. băn. 190. — El.: (2) sugurei. — Suge + suf. -urel. ι SUGURlCĂ s. f. v. şugullcă. SUGURÎNA interj .(Regional) Cuvînt cu care se cheamă mieii (Lisa — Făgăraş). Cf. lexic reg. 94. — Cf. s u g e. SUGURIPSÎ vb. IV v. slguripsi. SUGtîŞ s. n. (Regional) Clrcel de fier (la tinjală) (Peştişani — Tîrgu Jiu). Cf. alr sn i h 24/836. Unii folosesc un suguş... făcut din nuiele, ib. — Pl. : suguşe. — Postverbal de la suguşa. SUGUŞÂ vb. I. Tranz. (învechit şi regional; subiectul şi complementul indică fiinţe, mai ales, oameni) A sugruma (1). Cf. anon. car., budai-deleanu, LEX., LB, POLIZU, BĂLĂŞESCU, GR. 84/28, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE, PUŞCARIU, L. R. I, 196, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. ŞEZ. III, 89, FRÎNCU — CANDREA, m. 106. [Funia] mi-a struguşat giţălu. alr i 1342/186. M-o strîns de gît de gîndeam că mă suguşă. alr ii 3 5.89/172. S-o suguşat cu ştreangul de la vacă. mat. dialect, i, 192. Săriţi că mă suguşă nebunul. ib. φ Fi g. Pururea foamea-l suguşă Şi nimic a lua tn gură poate, budai-deleanu, ţ'. 319. ^ P. anal. (Despre clini; complementul indică fiinţe, mai ales, oameni) A rupe cu colţii, a sflşia o porţiune de la gît (pentru a ucide), lartă-mă, femeie! ceru muribundul. M-a suguşat cinele, sadoveanu, o. x, 662,. Un cîine ... îl trînti şi îl flocăi încălecînd pe el şi incercînd să-l suguşeze. preda, i. 263. + F i g. (învechit; subiectul şi cpmplementul indică pameni) A trata cu asprime; a cere scccteală tn mod violent; p. e x t. a Încolţi, a lua de gît, v. lua. Era datoriu lui. o sută de bani. Şi-l prinse şi-l suguşă el..., dă-mi citu-mi eşti datoriu. coresi, tetr. 42. Să vei da bani împrumut. alor miei mişei oamini, carii cu tine într-un loc sînt, nu suguşa pre el. ro 253/19, cf. tdrg, cade, scriban, d. + Fi g. ( invechit, rar ; subiectul şi complementul indică .oameni) A bîrfi. Primeşte sluga ta în bine. ca să nu mă suguşe (clevetească psalt.) pe mine făloşii (a. 1651). jahresber. iii, 181. — Prez. ind. : sugăş (dm, dex) şi (rar) suguşez. — Şi : (regional) sugruşâ (alr i/ii h 292/324), struguşâ.vb. i. — Pref. sub1 + guşă. SUGUŞAT1 s. n. (Regional) Rupere, sflşiere a gltu-lui cu colţii (pentru a ucide). Cf. s u g u ş a< Şe lăsă de suguşatul găinilor, preda, m. s. 62. — V. suguşa. SUGUŞAT2, -A adj. (învechii, rar; despre fiinţe, mai ales, despre oameni) Sugrumat (1). Cf. suguşa. Cf. anon. cab. .+ (Regional) Subţiat (I .1) (Frata — Turda). Cf. paşca, gl. 5.5: Boul tău e cam suguşat' la gît. id. ib. — Pl. : suguşaţi, -te. — V. suguşa. 15296 SUHA1 - 1965 - SUHĂŢIE SÙHA1 interj. (Prin Bucov.; într-o ghicitoare; cu sens neprecizat, probabil) Zgomot caracteristic (însoţit de un scîrţîit specific) produs la deschiderea sau la· închiderea linei uşi. Suha-n sus şi stiha-n jos, Gînd e noapte, aniihos SUHĂŢÎE s. f. 1. (Bucov si prin Mold.) . Păşunat (1)· f. ddrf, tdrg. Badea şi-a adus aminte Cum că 15310 SUHLAR - 1966 - are-o herghelie La, păscut, la syhăfie. teodorescu, p. p. 'J151, ci. marian, s. r. i, 41, i. cr. iii, 198. şez. xix, 183, CADE. 2. (Regional) Izlaz; p. ext. păşune (1). Acesie îrt-tinsori de fîn se vor numişi izlazuri, păşuni,... suhaturi, suhăţii. pamfile, a. r. 151, cf. dl, dm, dex. — Pl. : stihălii. — Suliat + suf. ,-a'e. SUHLAiI s. m. I.. (Prin Bucov.) Copac tînăr, înalt şi drept. Cf. lexic; bf_g. ii, 122. 2. (Prin Bucov.) Lemn rohmd, de grosime me^ie. C*. GLOSAR RB5. 3. (Regionali Carlimb Oa scară) (Crucea — Vatra Dornei). Cf. Gi.osak .«eg. — Pl': suhldrt. — Cf. s u h a r. SÙHiVA s. f. y. suenâ. StfiHiVÎ vb. IV. T r a n.z. (Regional) „A vlrl, a băga repede“. Com. dtin ' straja — rădăuţi. — Pl.: suhnesc. — Etimologia nesiguifă. Cf. ucr. bcjhhth (dial. yCJHHMH)., SUIIOCAnCĂ s. f. (Reigional; de obicei art.) Numele unui dans popular nedeiiirlit mai îndeaproape; melodie după care se execută acţeet dans (Voievoda — Alexandria). Cf. ή xiv 314. — Pl. :? — De la n. pr. Sutiaia. ■ SUHOLT vb. I v. son/îl ta. SUHORÉT s. m. (Regional; într-o poezie populară; cu sens colectiv) Pesm ît (1) (Ciureşti — Blrlad). Cf. i. cr. ii, 303. De cînd pl'ngul am lăsat, Pine aibă n-am mîncat, Nurhai suhorel ' uscat. ib. — PI. : suhoreţi. — Suhar + suf. -el. Stlt Vb. iv 1. Re;îl. şi iţţtrajiz. (Despre fiinţe care se pot mişca sau aflate în mişcare, mai ales, despre oameni oir'i despre vetficule; de obicei cu determinări introduse, prin prep. „la“, „pe“ sau, învechit şi popular, ,r,în“ „intrtf“, regional, ,,peste“ etc.) A se deplasa (p«·, jos sau Intr-un vehicul) sau a merge pe (in teren, ]pi: un loc (formă de relief, localitate etc.) care este (diri ce în ce)’niai înalt (In raport cu un punct de referi nţă dat sau cu locul în care se. află, la un moment di.it, cineva sau ceva); a (se) urca. V. escalada, l.n vremea aceea suise /s[us] in codru, coresi, tetr.. 76. Şi te suie în măgura. .. şi· stăi pre piatră şi strrigă (a. 1600—1625). gcr i, 65/30. Să sui în munte sîr\gur, să sâ roage. n. test. (1648), 19r/31. S-au suit la munte, curăţindu-ş pre el cu ajun şi cu rugăciuni (a. H >75). gcr i, 222/1: La vîrvul muntelui suind, află act Expr. (Refl.) A (i) se sui (cuiva) ■a sîngele in obraz (sau obraji, ochi, la cap) = a se înroşi la faţă, a. se congestiona (de mînie, de ruşine etc.); ρ.;*βοχ t. a se ruşina sau a se mînia (înroşindu-'se la '■faţă)i 'Cf. zanne, p. ii, 713. Tot sîngele i se suise în obraz de mînie. d. zamfirescu, -ţ. s. 14. Ţi se suie sîngele in ochi de revoltă şi indignare, sadoveanu, o. xix, 98·, cf. v. rom. septembrie 1955, 68, dl, dm, m. d. feNC., dex. (Tranz.'fact.) Asta îi sui tot sîngele în obraji şi-l >făcu să se jure. chiriţescu, gr. 58. O voibă măi1'brutală, cum e Ia cazarmă, îi suia sîngele la cap. călinescu, b. î. 330. (Refl.; popular şi familiar) A (i) se sul (cuiva) băutura, vinul etc. la (sau In) cap (ori la creier) = a se ameţi de băutură; a se ■îmbăta. · Tot mai multă voie bună îşi căpăta cu cît li sei'suta vinul·'tn cap. bărac, t. 6/14. Cînd gazul berei s-a stfit la creier, atunci s-auzi planuri politice, financiare şi’ administrative, ghica, c. e. ii, 322. E vin negru... nu se suie la cap, nu te îmbată.·stancu, μ.' i. 109·, cf. dl. Vişinata tare i se sui la cap. τ. popovici, s; 146, cf. dm, M. d. enc., dex. Vinişor di poami rari, Si sui-η cap făr’ di scarî. fîjlc. mold. ii, 334. (Cu schimbarea construcţiei) Iasă mereu afară în frig şi băutura nu i se suie la cap. agîrbiceanu, s. 121. (Refl.) A 1 se sui (fumurile) la cap = a deveni ingîmfat, plin de sine. Ţi s-au suit fitmurile la cap. Vrei-să înveţi carte, stancu, d. 450, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + P. ■ anal. (Despre corpuri sau despre fiinţe, mai ales peşti,, scufundate în apă) A se deplasa spre sau a ieşi la suprafaţă; a se înălţa, a se ridica (I ÎS), a (se) urca. Au şi ceilalţi peşti nişte aripioare mici cu care pot să se suie în faţa apii. drăghici, r. 31/19. Şi-n apa rece a mărilor să suie Calcanul lătăreţ bătut în cuie. călinescu, o. ii, 26. c=i Scafandrul sui la suprafaţă. + P. anal. (Prin sinecdocă; despre aparate de măsură construite cu fluide aflate în circuite închise şi sub o anumită presiune) A măsura şi a indica o anumită valoare a temperaturii, a presiunii etc. (în funcţie de nivelul la care a ajuns fluidul pe baza căruia funcţionează); a se ridica (II 1), a (se) urca. Au ajuns pînă Ia linia brîuluî pămîritului unde caldomesorul să suia însuşi la urmă pînă la 34 grade, ar (1829), 19/1. ca Termometrul a suit numai pînă la + 3° C. 3. Refl. şi intranz. (Despre ceaţă, aburi, nori etc., despre fum, flăcări etc.; p. ext. despre obiecte propulsate sau autopropulsate sau despre fiinţe, de obicei, păsări) A (se desprinde de pe sol sau a porni din vecinătatea acestuia şi> a) se deplasa (direct) în aer (spre bolta cerească), pînă la o>'înălţime (relativ) mare; a se înălţa, a se ridica (I 15), a (se) urca. Fumul nu să suia spre ceriu. n. costin, l. 53. Flotele barbare zdrobite le zăriră, Şi flacăra din ele suindu-se la nori, alexandrescu, ■ m. 27. Ia buzduganul de coadă şi, cînd îl zvîrle, se suie aşa de tare, de nu se mai vede. creangă, p. 56. O, pasăre ce-mi vii la geam... Mai bine ■ cîntă-mi de'noroc Suind voios în slavă, cerna, p. 4-3. Făcu un ocol larg,'suind şi sço-borînd prin aer. gîrleanu, l. '62. Din goluri de departe, suia un fum sinistru, călinescu, o. ii, 31, cf. dl. Pîcle rotunde şi dese... prin siiliţa ploii la cer se suiau, labiş, p. 41, cf. dm. Pasărea. . . Alunecă prin fumul eare suie. românia literară, .<1970, nr. 77, 15/3, cf. m. d. enc., dex. (Prin exagerare) Sui-te în ceriu şi cîntă. doine, 08.-Am pus şaua pe doi cai Şi m-am suit la rai. şez. i, 14. -v” Fi g. Din stea în stea se. suie - sufletul într-un avînt. eminescu, o. iV, 45. φ E x p r. (R e f l.1) (Rar) A.· i se sui cuiva piperul la nas v. piper (1). (Popular) Ati se sui cuiva părul îii vîrful capufiii v. p ă r1 (I 1). ·$· Tranz. Atunce împărţi apa, una ■ o sui sus, alta, jos, în sînurile pămîntului. moxa, ap. gcr i, ■ 5/17. O luă vulturul şi o sui la înălţime, ţichindeal, f'. 276/12. Hai de i-om da boierului o mînă de-ajutor să-l suie, se amestecă în vorbă celălalt ţăran, apropiindu-’se de zmeu. teodoreanu, m. i, 3. + P.·1 anal. (în diferite concepţii religioase; despre divinitate in’ toate ipostazele ei, despre ajutoarele acesteia sau despre sfinţi ori despţe sufletele fără prihană; de obicei cu determinări 'ca «în cer“, „în sus la cer“, „în nori la cer“, învechit, „în cerul cerului41 etc.) A (se) porni de pe pămînt (1) şi a se deplasa -în văzduh pînă la cer, considerat drept sediu al divinităţii şi rai1 (1) pentru cei fără păcate; a se· înălţa, a se Tidica (I 15), a (se) urca. Suişi-te în ceriu D[umne)zău şi prespre iot pămîhtul slava ta. psalt. hur. 47v/21. Cîntaţi Domnului·ce sui în ceriu‘'ceriului în răsărite. psalt. 130. Se sculă · Dorrinul den moarte şi se sui în ceriu, coresi-, èv. 2-99. Şi se sui în ceri şi şade-n dreapta tatălui', palia (1581), ap. gcr i; 32/24. Vă-zuiii [pre alt înger suind despre răsăritul soarelui, n. test.' (1648), 308v/9. Trăiaşte fără moarte cu s[u]/7[e]-i[u]î şi trupul suită mai sus decît toate cerurile, dosoftei, v. s. noiembrie 162r/12. Spre-ceriu mă voi sui şi mai sus decît slealele voi pune scaunul mieu. oheia în. 66r/8. Sfi[n]ţii îngeri să suiră în sus la cer, cătră răsărit (a. 1692). gcr i, 301/29. Şi să vor 'sui în nouri la ceri (a. 1815). i‘b. ii, 216/29. Se pare că Astrea, de care se zice că s-a suit la ceru, ar fi încă· aicea pre pămînt. pleşoianu, τ. ii, 68/9. *0* Exp Tranz. fact. Bat marile ciocane de dincolo de nouri. . . Şi-şi suie armonia de linişti şi ecouri, 'vulpescu, p. 145. + Fig. (Despre voce; p. ext. despre cîntăreţi, păsări cîntătoare, instrumente muzicale etc.) A emite sunete (muzicale) din ce în ce mai înalte; a trece de la registrul grav la cel ascuţit. Că deloc nu suie bine, Că glasul ei prea lung ţine, Filomelii tot zicea, alexandrescu, o. i, 304. Aci tu cînţi durerea, o pasăre vestală, P-un ton care se suie uşor, nesimţitor. fm (1846), 2232/26, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. •ν’· Tranz. (Complementul indică sunete, armonii etc.) Păduri de sunet, lira eptacordă Sui, din rădăcini urnind pereţii, vulpescu, p. 22. 4. Tranz. fact., intranz. şi refl. Fig. (Astăzi rar; complementul sau subiectul indică oameni) A (se) ridica (I lift). Mai sue-se (înălţa-să-vamai sus d, înălţa-se-va mai vîr-tos c2) de Livqnul semănţa lui. psalt. 142. Miia-riul amu, den ponosul vieţei şi al păcatelor, la cinul cela bunul şi la fericita viaţă sui-se. coresi, ev. 17. Acesiea de la Dumnezeu sînt tocmite..., pre cei de jos îi suie şi pre cei suiţi îi pogoară, ureche, l. 162. Vremea-ί lumii solie, şi norocul alta, El a sui, El a surpa iar şi Tranz. (Folosit şi absol.) Dau să număr la fuşlei. — Uile-i, frate, doisprezece!... A greşit, îmi spuneţi voi? Cum de n-a greşit să spuie treisprezece ? Să mai suie. coşbuc, p. i, 202. + Refl. pas. Fig. (Astăzi rar; despre bani sau despre cursul lor ori despre preţurile mărfurilor, serviciilor etc.) A se urca. Divanu dă atunci socoteală. . . în bani turceşti după cum arătam, al cărora curs nu s-au suit (a. 1809). doc. ec. 83. Se înălţa loate la preţ şi banii se suia. dionisie, c. 184. Preţul lucrurilor să sui iar a monetei se scoborî. săulescu, hr. i, 16/4. Pe la luna lui septembrie 1865, preţul unei vaci se pogorîse. . ., tar preţul păpuşoilor se suise la 70 lei. i. ionescu, d. 164. Preţul creditului scade cînd valoarea banilor să suie. ghica, c. e. i, 98. Galbenul împărătesc... se sui chiar, la Iaşi, pînă la 25, 26. iorga, c. i. iii, 225. In podgoriile de vin bun mi s-a suit preţul peste 5 lei litrul, sadoveanu, o. XX, 12, Cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. O* T r & η Z. Neguţilorii. . . au suit preţul marfelor sale. şincai, hr. iii, 219/23. G. Refl. (învechit; despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „împotriva") À se ridica (III 5). Feciorul nu va putea să să suie împrotiva tă-tîne-său. prav. 114. + Refl, recipr. (Despre oameni) A se certa. Luînd bani cu camătă şi neputînd da banii la zi, s-au suit baş piste baş (a. 1726). bul. com. ist. iv, 61. + Intra.nz. (Despre mînie) A se îndrepta asupra cuiva. Şi mînia zeului sui spri-nşii şi ucise mai mulţii lor. psalt. 158. Mînie sui spre Israil. coresi, ps. 210/5. — Prez. ind.: sui. — Şi: (regional) sulă vb. I. — fcat. subire. SUIÂ1 s. f. (învechit) Miner de sabie. 1 suie cu diamanturi şi cu rubinuri (a. 1765). iorga, s. d. vii, 223. O suia de sidef cu colan de aramă (a. 1790). şio ii a/, 111. O suia cu arginl (a. 1801). conv. lit. ix, 277. 1 suie de aur presnic ca de 23 dramuri (a. 1809). uricariul, x, 254. — Pl.: suiale. — Şi: (învechit) suié s. f. — Din tc. sova. SUIÂ2 vb. I v. sui. SUIÂN s. η. 1. (Munt.) Căruţă uşoară (trasă de un singur cal). Cf. cihac, ii, 396, şăineanu, d. u., resmeriţă, d., scriban, d., udrescu, gl. + (Regional) Cantitate de cereale, coceni etc. care încape într-un coş de suian (1) (Reviga — Slobozia). Cf. bul. fil. V, 173. Au adus un suian de ciocani, ib. 2. (Munt. si Dobr.) Leucă. Cf. alr i 820/690, 695, 760, 768, 980, 984, 986. 3. (Regional) Loitră (Păuleşti — Ploieşti). Cf. alr i 819/748. 4. (Regional) Pod (IV 4 c) (Giurgeni — Hîrşova). Cf. alrm sn l h 225/705. 5. (Regional) Scunul căruţei. Cf., an. dobr. iv, 101. — Pl. : suiane (udrescu, gl.) şi (rar) suiene (scriban, d.), suianuri. — Şi: şuian (cihac, ii, '396, şăineanu, d. u.), ţuian (udrescu, gl.) s. n. — Etimologia nesigură. Cf. sui. 15320 SUICĂ — 1970 - SUIRE SXJICĂ s. î. v. sulică. SUICÎD s. ni, s. m. (Livresc) 1. S. n. Sinucidere. Cf. antonescu, d. Fără table, viaţa la Iară duce la suicid, d. zamfirescu, v. ţ. 58, cf. şăineanu2. Sui--cidul... unui critic de artă. angher — iosif, c. m. i, 190, cf. cade. La doi paşi de prăpastia suicidului, el se opreşte, galaction, a. 50. Suicidul n-ar trebui pedepsit prin confiscarea averii sinucigaşului..., deoarece moştenitorii acestuia n-au nici o vină. vianu, l. u. 204, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. dn3. <)- (Prin exagerare) Să vii penlru asemenea aventură de- la Paris?... înseamnă un suicid, c. petrescu, a. r. 27. 2. S. m. Sinucigaş. Cf. stamati, d., gheţie, r. i ’ μ., barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. ; — Pronunţat: su-i-. —Pl. : (2) suicizi. — Din fr. suicide. SUICIDE vb. III. Refl. (Livresc) A se sinucide. , Cf. alexi, w. — Pronunţat: su-i-. — Prez. ind.: suicid. — Din fr. suicider. SUICÎDERE s. f. (Livresc) Sinucidere. Cf. alexi, w. — Pronunţat: -su-i-, — Pl. : suicideri. — V. suicide. SUIDÉE s. f. (La pl.) Subordin de mamifere pari-copitate care- cuprinde porcul, mistreţul etc.; (şi la sg.) animal care face parte din acest subordin. Sui-: deele au tuberculii molari... adaptaţi pentru a sfă-. rima alimentele, enc. agr. 614. Fauna, începtnd de la insecte şi pină la rozătoare şi suidee, ajunge uneori; ... o calamitate pentru diferite plante, agrotehnica, i, 396. — Pronunţat: su-i-, — Pl.: suidee. — Din fr. suidés. SUIË s. f. v. suia1. SUIEŞ s. m. (Regional) Măceş (1) (Posa canina). , Cf. borza, d. 149. — Accentul necunoscut. — Pl. : suieşi. — De la sui. SUIETOĂRE ş, f. v. suitor. SÜI-GÉNERIS adj. invar. Unic în felul său; ori-' ginal (3), particular (I 1). Un miros sui-gèneris. şăineanu2, cf. resmeriţă, d., cade. Am vorbit şi acum trei decenii despre această carte necesară „intelectualului" nostru sui-generis. sadoveanu, o. xx, 145.; Renaşterea ne apare, de fapt, ca o epocă sui-generis. ■ BLAGA, în PLR IT, 625, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: su-i-ge-. — Locuţiune latinească. StJILÂRDĂ s. f. (Franţuzism, învechit) Gaură, într-o piatră, în grosimea unui zid etc. pentru scur-: gerea apei. Pentru tăiatul suilarăelor şi canivelor...s pentru bazenul cel mare (a. 1846). doc, ec. 919. . — Pl. : suilardç. , — Din fr. souillard. SUILGÎU s. m. v. suiulgiu. StiÎN, -Λ s. m. şi f. (La f. pl.) Subfamilie a suideelor care cuprinde mai multe genuri de porci sălbatici, precum şi porcii domestici proveniţi din aceştia; (şi la sg.) anifnal care face parte din această subfamilie. Cf. M. D. ÉNC., dex. ' — Pl.: suini, -e. — Din lat. suinus. SUINGÎU s. m. v. suiulyiu. SUÎNT s. n. Component al iisucului, solubil în apă, produs de glandele sudoripare ale oilor sau ale caprelor, cu rol protector al fibrelor de lînă, de păr. Cf. LTR2. — Din fr. suint. SUÎRE s. f. Acţiunea de a (se) sui şi rezultatul ei. 1. Deplasare (pe jos sau într-un vehicul) spre sau pe un loc (formă de relief, localitate ,etc,) care este (din ce în ce) mai înalt (în raport cu un punct de referinţă dat sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva) ascensiune, suiş (1), suit1 (1), urcare, urcat, urcuş, (învechit) suitură1 (1). V. escaladare. Cf. sui (1), Şi. folosindu-se eu mahina şi la Implerea aceea a şanţului, şi la suirea preste ziduri în loc de scară, în trei zile au luat Vama. şincai, hr. i, 234/35. Tropicescul soare, care lucea dea-supră'-ne, şi suirea pe munte, ne pricinuia o groaznică şi înăduşitoare căldură, fm (1838), 74/1. Semănatul cu pădure se face mai cu seamă pe munţi, fiindcă rîpele şi celelalte pedice ale suirii fac mai neizbutitoare oricare altfel de esploataţie. brezoianu, a. 36Î/2. După o suire îndestul de anevoioasă. .. sosirăm la vîrf. pe-limon, i. 93/24. Suire,q, e greoaie Pe culmile de stînci. petică, o. 151, cf. cade, dl, dm, m. d. enc., dex. -φ. (învechit, rar; concretizat) înălţime (la care se află o fiinţă, un obiect etc.). Hotarul amoreului, asupra suirii Acravin de la Piatră în sus. biblia (1688), 1741/11. 2. Deplasare într-o mişcare de jos în sus (agăţîn-du-se, ajutîndu-se cu mîinile, cu picioarele etc.), transportare şi aşezare pe ceva aflat mai sus (în raport cu un punct de referinţă sau cu locul în care se află, la un moment dat cineva sau ceva), pe ceva mai ridicat; căţărare, căţărat, cocoţare, cocoţat, ridicare, suiş (2), suit1 (1), urcare, urcat, urcuş, (popular) aburcare, ţuţuiere, (regional) buricare, cuciiiere, găibărare. Cf. sui (12). Cf. valian, v., dl, dm, m. d. enc., dex. φ Suire pe (sau, învechit, la, în) tron (ori,. învechit, în, pe scaun) — investire, înscăunare ca domn; ridicare la tron’(v. ridicare I 2), (rar) ridicat pe tron (v. r i d i C a t1 I 6). Cu suirea tn tron a împăratului... ei ău supus şi pè rebeli, ar (1829), 641/15. Aceşti trei dregăloti vor ocîrmui dimpreună toate trebile prinţipatului pînă la suirea tn scaun a noului domn. reg. org. 7/7. Astăii la li s-a sărbat suirea în scàùh Ml S. prinţului nostru, cr (1834), 1051/2. Au avut amulţămiasa suire pe tron'cţrhiepisco-pului de Mainţ. asachi, l. 471/42, ’ cf. valian, v. La suirea sa pe tron, primi şi saniţionă... o mare parte din idfiile liberale sănătoase. fmX1'844), 2571/19. Să înştiinţeze... pe tâţi împăraţii despre suirea sa pe tron. caragiale, o. ii, 285. Vedem pe Mircea, chiar în anul 1387, următor 'suirei şale, în scaun..., că se intitulează de stăpînitor şi doéin a toată ţara U'ngro-Vla-hiei.' xenopol, i. r. iii, 78. ' Neagoe Basarab... luă, desigur, după suirea şa pe tron, pe ăcea Despina sau Miliţii, iorga, c. i. î, 7$, cf. dl, dm. Suirea sa pe trpn nu e un siinplu hazard, ist. lit. rom. ii, 524, cf. dex. (Cil sçhimbàr,ea coristrucţiei) O nouă îmbunătăţire în ramtil învăţăturilor publice au însămnat ep'tha suirii înălţimii sale pe scaunul domniei, fm (1838), 67/2. + P. ext. (Deplasare in sus, păşind pe (treptele de la) o scarăy pentru a ajunge la un nivel (etaj, pod, platformă etc.) superior (în raport cu un punct 'de referinţă său cu locul in care se află, la im moment dat, cineva) al unei clădiri, al unei construcţii tete.; ridicare, suit1 (2), urcare, urcat, urcuş. Cfi siii (2). Suire de scară. prav. lucaci, 175. Pasul la suirea scării înapoi era mut. arghezi, i„ 218. φ· Fi g. O revistă cu suire de înalte trepteJn spiritualitatea românească. cOnv. Lit. lxix, 257. + (învechit; concretizat) Scară. Coperişi cu apă mai 'èüsul 'lui, puse nuorii suirea sa (e ş i tu 1 h, scara 15336 SUISISŢA - 1971 - SUIŞ d). psalt. 213, cf. coresi, ps. 282/8. + Spec. Deplasare într-o mişcare de jos In sus (ajutîndu-se1 cu mîinile, cu picioarele etc.) sau păşire pe trfeptele unei scări, pe o pasarelă (în pantă) etc. şi parcurgere a lor pentru a ajunge pe ori pentru a intra (şi a se aşeza) într-un mijloc de transport (sau într-o parte a acestuia) cu scopul de a se transporta dintr-un loc în altul, de a călători etc.; p. ext. călătorie cu un mijloc de transport; urcare, urcat. V. aruncare, îmbarcare, s ,ă 11 a r e. Cf. sui (2) . La suirea în diligenţă, erau de fată toţi. brătescu-v.oineşti, p. 311. cn Suirea în tren era anevoioasă din cauza aglomeraţiei. + (învechit; în sintagma) Suire a sîn-gelui spre cap = congestionare. Cf. sui (2). Gheata împiedica şi poioale suirea sîngelui spre cap. c. vîr-nav, h. 115/28. 3. (Desprindere de pe sol sau pornire din vecinătatea acestuia şi) deplasare (directă) în aer (spre bolta cerească), pînă la o înălţime (relativ) mare a ceţei, a fumului, a păsărilor, a unui obiect etc.; înălţare, înălţat, ridicare, suiş (3), suit1 (3), urcare, urcat, urcuş. Cf. sui (3). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. □ Urmărea cu privirea suirea unei ciocîrlii în înallul cerului. + P. anal. (în diferite concepţii religioase) Pornire de pe pămînt (1) şi deplasare în văzduh pînă în cer, considerat drept sediu al divinităţii şi rai1 (D pentru cei fără păcate; înălţare, înălţat, ridicare (I 9) , sui t1 (3), urcare, urcat. Cf. sui (3). Domnul sui la, ceriu. . . şi niminea altul nu-i trebuiaşie la suirea, coresi, ev. 461. Îngerii la suirea svenţiei sale în ceriu încă au spus. varlaam, ap. gcr i, 105/3. S-a înălţat la stări neînchipuite pe treptele suirii la cer. voiculescu, p. i, 209. + P. anal. Emitere de sunete (muzicale) din ce în ce mai înalte ; trecere de la registrul grav la cel ascuţit. Cf. sui ((>). Suirea şi pogorîrea cu glasul. . . nu are loc la cetanie dinpreună. carte treb. ii, 116/13. Aceste semne de suire sau coborîre.;. trebuie să se însemneze la începutul cîntecului, îndată după cheie, vahmann, m. 29/4. Armoniile divine. . . se-ngînă-n joc molatec de suire şi cădere, neculuţă, ţ. d. 106. ·ν* (Prin analogie) Şi întunecat şi vijelios pe un tropot infernal, de suire de la un capăt la altul al pianului..., glasul lui Giuseppe se năpusti: deodată într-un iureş de deznădejde finală: vinea. l. ii, ,314. 4. Fig. (înv.e,chit) înălţare spirituală. Cf. sui (4). Ferice de omul aceluia ce e sprejenirea lui de la tinre, suire într-îrima sa spuse, psalt. hur. 71v/12. Suire iaste den smerenie la înălţime şi la dumnezeie. coresi, ev. 516. Pentru slofiodă suire a lor den. tipi-rea smerită (a. 1680 — 1700). gcr i, 245/31. Voia ta cea... cu pute/xrnice suiri, mineiul (1776), 81rl/21» 5. (învechit) Urcare (a banilor sau a cursului lor, a preţurilor mărfurilor, serviciilor etc.). Cf. sui (5). Au urmat în bursa Parisului o simţitoare suire în moneta de hîrtie. ar (1831), 321/17. O suire nemăsurată a preţului productelor neapărat trebuincioase vieţii publice (a. 1832). n. a. bôgdan, c. m. 11.6. Exportaiia griului, oprindu-să dè la sine cu suirea preţului şi cu trebuinţele din lăunlru, s-au mărginit în anul acesta pînă la 13 000 chile, ar (1835), 26x/54. Banii.. . trebuie să fie şi ei supuşi la variatiuni de preturi, la suire şi la scădere, ghica, c. e. i, 97. Suirea preturilor pentru concertele sale. filimon, o. ii, 327. Alăture cu suirea preţurilor. . . ar trebui să se suie şi preţul grîurilor. i. ionescu, b. c. 444/8. — Pl. : suiri; — V. sul. SUISISŢA -vb. 1. Intranz. (Italienism învechit) A rezista (2). Bătrînul suisistă puţin şi, după aceea, jură. filimon, o. ii, 174. — Pronunţat : ? — Prez. ind. : suislst. — Din it. sussisterc (după sui). SUÎŞ s. η. 1. Deplasare (pe jos sau într-un vehicul) spre sau pe un loc (formă de relief, localitate etc.) care este (din ce In ce) mai înalt (în raport cu un punct de referinţă dat sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva); ascensiune, suire (1), suit1 (1), urcare, urcat, urcuş, (învechit) suitură1 (1). V. escaladare. Cf. sui (1). Cf. klein, d. 433, valian, v. Greu e suişul, frate! Dă-mi mîna. alecsandri, τ. ii, 64. De ce, la suiş, supără gheata din dreapta? caragiale, o. i, 256. După un suiş anevoiq-ş, ne oprim pe vîrful Păpuşii, vlahuţă, s. a. iii, 254, cf. barcianu. Coborişul va fi mai greu decit suişul. d. zamfirescu, a. 160, cf. tdrg. Era goarna cu care am sunat atacul, cînd rămăsesem singur-singurel dintre gornişti la suişul unei redute, mironescu, s. 8. Năduşea ca după suişuri grele şi unde poposea, nu vedea încă, nimic, sadoveanu, o. xvii, 232. îi bătea inima nu atît din pricina suişului..., cît de teamă să nu o prindă paznicii, dan, u. 1. Suişul lung tl obosi curînd. vinea, l. ii, 290, cf. dl. Iată eă-n suişul lor Se arată patria întreagă, deşliu, m. 21., <0* (Adverbial) Cerbul pleacă de-acolo suiş. arghezi, s. vii, 250. + (Concretizat) Porţiune de teren cu suprafaţa înclinată faţă de planul orizontal şi/care formează, de obicei, versanţii unor forme de relief; p. restr. porţiune dintr-un drum care urcă; clină, coastă, costişă, muchie (4), pantă1 (1), piept (Π l),povimiş, pripor (1), repeziş (2), (rar) prăvălac (1), prăvăluc, (popular) prăvăliş, (învechit şi popular) piez (v. piază 1), scapăt (4), (învechit) bair, povîrnitură (1), (regional) aplecuş, pieptăn, pieptar (5), piezişea, ponciş (I 1), povîrghie, prăval (4), prăvălitură1 (2), răpăguş1 (1). £>[a]»[î]<2 să şuia suişul muntelui măslinului, biblia (1688), 2192/53, cf. budai-deleanu, lex,. lb. Decît să iai aminte bine la drumul din mijloc, ce te va dupe, printr-un dulce suiş, la lăcaşul liniştei. buznea, f. 18/12. Pe aceste drumuri nu pol fi suişiri şi scoborî-şuri ca pe şosele, măs. gr. 25/13, cf. polizu, ddrf. Din zori de zi, pe drumul îngust, a mers mereu, Prin sihle mari, cu ochii bătînd suişul greu. coşbuc, p. ii, 182, cf. barcianu. Suişul, cam alunecos, se urmă în bună regulă, d. zamfirescu, r. .261, cf. alexi, w. Sania se căţăra pe suişuri de gheaţă sau luneca pe oglinzi netede, ascunse supl stratul de zăpadă, sandu-al-dea, u. P; 35, cf. şăineanu, d. u. Potica se încreţeşte in suişuri şi scoborîşuri grele, de învins, hogaş, dr. i, 31. cf. resmeriţă, D., cade. Stau înfipţi tn suişul coastei şapte cireşi sălbatici, galaction, o. a. ii, 393. Ce de libertate! Suişuri urcate de-a buşilea; prăpăstii ameţitoare, cocea, s. ii, 71. Se repeziră, vînt, flăcăii să ia de zor, pieptiş, suişul, voiculescu, poezii, i, 38. Şi potcovim la copitele dinapoi ca să poală prinde suişurile oable. sadoveanu, o xviii, 109. cf. scriban, d. O bicicletă pliantă... prinsă pe umeri la suişurile înalte e o jucărie, arghezi, b. 89. Erau pe suişul muscelelor mari şi străbăteau păduri de fagi, cu trunchiurile albicioase, camil petrescu, o. i, 153, cf. ltr2, dl, dm. Cimitirul se afla la marginea satului, pe un teren eolţuros şi accidentat, plin. de suişuri şi coborî-şuri. romAnia literară, 1968, nr. 3, 16/1. Te-ai căţărat pe suişuri abrupte? ib. 1970, nr. 91, 19/2, cf. m. D. enc.,, dex. -v- F i g. Cărare prin lăstare dc lumină Către suişul inimii s-apuc. voiculescu, poezii, ii; 17. Suişul cunoştinţei se urcă numai treptat şi anevoie. arghezi, s. vii, 134. Cineva i-a fixat pregnant multipla personalitate, cu suişurile şi depresiunile ei uluitoare. constantinescu, s. iii, 254. + (învechit; concretizat) Vîrf.. Într-aţîta suiş de nălţîme sosind cit şi minuni prea slăvite făcea, dosoftei, v. ş. ianuarie 10v/13, cf. budai-deleanu, lex., alexi, w. Cam tirîş, cam grăpiş, ajunse la suiş, se spune despre cineva care a reuşit într-o acţiune sau a scăpat ςίε un pericol. Cf. pann, p. v. iii, 141/17, zanne, p. ii, 773. 2. Deplasare într-o mişcare de jos în sus (agăţîn-du-se, ajutîndu-se cu mîinile, cu picioarele etc.), transportare şi aşezare pe ceva aflat mai sus (în raport cu un punct de referinţă sau în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva), pe ceva mai ridicat; căţărare, căţărat, cocoţare, cocoţat, ridicare, suire (2), suit1 15338 SUIT! - 1972 - SUITĂ (2), urcare, urcat, urcuş (popular) aburcare, ţuţuiere, (regional) burieare, cucuiere, găibărare, suligare, zgăibărare. Cf. sui (2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (învechit, rar; concretizat) înălţime (la care se ailă o fiinţă, un obiect etc.). Ochiul gonea pln-la suişul vulturului şi auzul desluşea în afundul pămîntului. F (1880), 413. 3. (Desprindere de pe sol sau pornire din vecinătatea acestuia şi) deplasare (directă) în aer (spre bolta cerească), pînă la o înălţime (relativ) mare a ceţei, a fumului, a păsărilor etc.; înălţare, ridicare, suire (3), suit1 (3), urcare, urcat, urcuş. Cf. sui (3). Cf. DL, DM, m. D. ENC., dex. 4. Fig. (învechit) înălţare (spirituală). Cf. sui (4). Vedea suişurile s[u]-fl[e]telor omeneşti, dosoftei, v. s. ianuarie 16v/l. Ar-zîndu-te de dumnezeiasca dorire ai pus suişurile în inima ta şi ai avut vieţuire făr’ de trup. mineiul (1776), 6r2/22, 4. Fi g. Ajupgere la o situaţie materială, socială etc. (mai) bună; ridicare (I 12). Cf. sui (4). Orb norocul la suiş şi lunecos de o stare pe loc. m, costin, let. i, 330/27. Acesta su[î]ni, pentru a lui preste vîrv sporiu şi suiş spre bunătăţii], fu hirotonit, dosoftei, v. s. ianuarie 2r/6. Âş:a este şi în lumea aceasta, suişul are şi coborîş (a. 1891). plr i, 402. 6ît de grabnic fusese norocul dacilor la suiş, mai iute şi prăpăstios fu el la coborîş. xenopol, i. r. i, 93. Fiecare pictor, muzicant ori sculptor... începe plin de iluzii, plin de speranţe, suişul. în plr ii, 58. Evoluţia mişcării cooperatiste în Rusia prezintă. . . o linie de suişuri şi coborîşuri. sahia, N. 200. Încercările, suişurile şi căderile lor m-au bucurat şi m-au durut ca şi cînd ar fi fost ale mele. vlasiu, D. 405. Viaţa vegetativă... fără suişuri şi coborîş'uri. ralea, s. t. i, 112. Trecuse prin atîtea âmeţitoare suişuri şi coborişuri pe scara alunecoasă a norocului, c. petrescu, .a. iţ. 94, cf. reteganul, P. IV, 62, ZANNE, P. I, 290, MERA, L. B. 16. — Pl. : suişuri. — Sui -f suf. -iş. SUÎT1 s. n. Faptul de a (se) su i. 1. Deplasare (pe jos sau într-un vehicul) spre saxi pe un loc (formă de relief, localitate etc.) care este din ce In ce) mai înalt (în raport cu un punct de referinţă dat sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva); ascensiune, suire (1), suiş (1), urcare, urcat, urcuş, (învechit) sui tură1 (1). V. escaladare. Cf. sui (1). La suitul dealului, pre lîngă Tătăraşi. . . era de a se rumpere tabăra la acel loc de ai noştri, m. costin, ap. cade, cf. anon. car., lb. Cînd am văzut îneîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful ·.muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului, negruzzi, s. i, 317, .'cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Deplasare într-ό mişcare de jos în sus (agăţîn-du-se, ajutîndu-se 'cu mîinile, cu picioarele etc.), transportare şi aşezare pe ceva aflàt mai sus (în raport cu un punct de referinţă sau cu locul în carë se află, la uri moment dat, cineva), pe ceva mai ridicat; căţărare, căţărat, cocriţare, cocoţat, ridicare, suire (2), suiş (2), urcare, urcat, urcuş, (popular) aburcare, ţuţuiere, (regional) burieare, cucuiére, găibărare. Cf. sui (2). Patul mieu l-ai spurcat cu- suitul tăii. po 173/15. Scăpă şi de drumul.·:.' prin pădure şVde suitul în copaci, ispirescu, l. 269, cf. cade. + P. ext. Deplasare în sus, păşind pe (treptele de là) ό scâră, pëhtru â ajunge la iln nivël (etàj, pod, platformă ètc ) superior (în raport cu Un punct dè referinţă1 sau cu locul în cafe se află, la!\m moment dat, cineva) al unei clădiri, al unei construcţii etc.; ridicare> suire (2), urcare, urcat, urcuş. Cf. sui (2). Ne trimetea acasă la căratul lemnelor în magazie...., la suitul cepii în pod. i. botez, şc. 43. Eu m-am săturat De suitul treptelor, De giira:stăpînilor. folc. olt. — munt. iii, 317. 3. (Desprindere de pe sol sau pornire din apropierea acestuia şi) deplasare (directă) în aer (spre bolta cerească) pînă la o Înălţime (relativ) mare a ceţei, a fumului, a păsărilor, a unui obiect etc.; înălţare, înălţat, ridicare, suire (3), suiş (3), urcare, urcat, urcuş. Cf. sui (3). Primăvara nu venea decît pentru copilul din mine, cu maidane înverzite pentru suitul zmeielor. teodoreanu, m. u. 16, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. ^ P. anal. (în diferite concepţii religioase) Pornire de pe pămînt (1) şi deplasare In văzduh pînă la cer, considerat sediu al divinităţii şi rai1 (1) pentru cei fără păcate; înălţare, înălţat, ridicare (I 9) , suire (3), urcare, urCat. Cf. sui (3). Ieşitul sufletului şi suitul către ceri după moarte, dosoftei, v. s. octombrie 96r/14. — V. sui. SUIT2, -Ă adj. 1. Fig. (învechit, rar ; despre frunte) înalt. Cf. sui (1). Fruntea cea suită Cu sprînceone cercuită. bărac, a. 19/7. 2. (Rar; despre părţi ale unor obiecte de îmbrăcăminte) Ridicat2 (I 2). Cf. sui (2). Valuri înalte... Pătrund peste gulerul asprei mantale, suit. labis, p. 255. 3. (învechit, rar; despre impozite) Crescut. Cf. sui (5). Un impozit vamal suit nu ar pulea face alt decit a obliga pe consomatori a plăti marfa streină mai scumpă decît înainte, ghica, c. e. ii, 546. 4. Fig. (Rar; despre oameni) Ridicat2 (I 8) (Substantivat) Dzua domnului Savaoft vine asupra a totocarniculşi trufaşul şi asupra a tot suitul şi înălţatul. dosoftei, ap. hem 1 923. — P . : suiţi, -te. — V. sui. SUITĂR s. m. v. soitar. SUITAŞ s. n. Şiret (îngust) de lînă, de mătase sau de fir folosit ca ornament la unele Obiecte de îmbrăcăminte. V. s ărad (1). Suitaşul poate fi alb, roşu, galben, verde etc. ltr2. + (Regional; în forma şuităş) Ornament cusut la suman cu un astfel de şiret (Chi-zătău — Lugoj). Cf. alr π 3 331/76. — Pl.: suitaşe. — Şi: (rar) sutăş (cade; pl. sula-şuri id. ib.), (regional) şuităş (alr ii 3 331/76) s. n. Diri magh. sujtaş, fr. soutache. SUÎTĂ s. f. 1. Ansamblu de persoane înrudite, apropiate sau (imediat) subordonate care însoţesc, într-o călătorie, la o solemnitate etc., un suveran, un mare demnitar, pe cineva important, o personalitate, o celebritate etc., în semn de omagiu, de preţuire etc.) pentru a-i asigura serviciile, paza (v. escortă) etc. ; p. ext. alai. Ceialanlă svită au Intrat în şalupele corăbiilor englizeşti. ar (1829), 351/45. Toată suita lui se-alcătuieşte de un păgîn. helîade, l. b. i, 103/10, cf. i. golescu, c. La întoarcerea aceştii pompe de. îngropăciune, < . . La Burdoné s-au abătut p.e aici dimpreună cu vreo cîţiva din suita sa. buznea, p. v. 186/16. Au încredinţat planurile sale lui Cali-novschi, care îl luase in sfita ambasadei, asachi, s.-l. ii, 11, cf. negulici, stamati, d. A triumfat dară Romul..., avînd in suita sa şi alţi mulţi prizonieri. aristia,. plut. 85/3, cf. antonescu, d. Suveranii cobor : din vagon cu suita, caragiale, o. i, 80, cf. şăineanu2.· In numeroasa sa suită. el luă, pentru a se asigura de dînşii, pe Iordache Ruset, pe Lupu Costachi..., pe care-i ducea mai mult ca pe nişte prinşi, iorga, l. i, 351. Părea un personaj dintr-o suită împărătească, foarte satisfăcut că era aşa de bogat îmbrăcat, agîrbiceanu, s. 19. Cupeul era urmat de vreo şase alte trăsuri în care se găsea suita episcopului, rebreanu, i. 478. Asmi Ahmed soseşte acolo cu suita lui... in . februar 1191. bul. com. ist. iii, 119, cf. resmeriţă, d., cade. Pe urma lor păşeşte o suită numeroasă. brăescu, o. a. i, 66, cf. scriban, d. Medicul şef, urmat de suita lui, părăseşte cancelaria şi începe vizita în 15343 SUITOR - 1973 - SUITOR saloane, bogza, a. î. 257, cf. dl. Apăru statura înaltă a prefectului, urmat de primar şi de o suită de ofiţeri. τ. popovici, s. 32, cf. dm. Monarhul bătu din palme şi suita îl urmă. barbu, princ. 142, cf. m. d. enc., dex. Φ Loc. adj. De suită = (despre militari sau despre unităţi militare) care face parte din suită (1). Cf. valian, v. Trecea pe dinaintea noastră esca-dronul de suită, caragiale, o. iii, 163. ■2. (Cu sens, temporal) înlănţuire de evenimente, de fapte, de idei etc. care şe succed; p. ext. şir (A III 1). Exemple... susfin atenţiunea, pe care o lungă suită de perceple. . . ar fi ostenit-o. ahistia, plut. LXXXIV2/20. Întocmise suita asta de deducţii. iordan, l. h. a. 483. Trebuie să-i fi povestit. .. totul, toată suita sentimentelor ei, peste care a dominat insă groaza cea mai teribilă. miHăescu, d. a. 211. Astfel instruit prin cercetare, concepe minuţios planul dramei săle,ttn suita ei de acte şi scene, vianu, l. u. 386. în suita acestor articole nu vom găsi aprecieri asupra măiestriei artistice a scriitorului, v. rom. septembrie 1954, 145, cf. dl, dm. O întreagă suită de asemenea ,,invenţiuni“ regizorale este pusă in slujba ideii : demascarea prostului gust. τ decembrie 1-964, 48. A realizat o suită' de roluri remarcabile (compoziţie, june-prim, comic grotesc), ib. iulie 1'968, 61. Suita situaţiilor plasate în 'actualitate dau, de la bun început, eroilor o tentă de ridicolă naivitate, rl 1969, nr. 7 706. Suita ăe eseuri din care se compune volumul... se constituie într-o explorare profundă şi sistematică ă problematicii morale specifice omului contemporan. românia literară, 1971, nr. 124, 8/2. + P. g e n e r. Continuitate; înlănţuire; p. ext. urmare. Observi ce gîndire eliptică are şi cuih ii lipseşte suita in idei? c. petrescu, !. ii, 95, cf. dl, dm. Din eroare de banal şi de deja spus:, în poezie, suita logică a fost răsturnată. scînteia, 1969, nr. 8 202, cf. M. d. ènc., dex. + (Rar; cu sens spaţial) Şir (AI 1). Ar fi fost o suită elegantă de jumătăţi de arcuri, intr-adevăr frumoase, camil petrescu, o. ji, 392. · 3. Compoziţie muzicală (ciclică) alcătuită dintr-un grup de piese instrumentale (dansante) scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi mişcare. Cf. ivela, d. m. Multe pasagii din suitele penlru orchestră. . . atestau o vină lirică de resurse bogate, contemp. 1950, nr. 138, Ş/l. Bourée (din a treia Suiiă pentru violoncel) poate fi cîntată de la cap la ■coadă şi de ,la coadă la cap, fără nici o piedică. călinescu, c-. :0. 42, cf. dl, dm, dn2: Suită pentru cvintet de suflători cu pian. m 1962, nit 4, 32. Suite pentru.vioară solo. ib. 1965, nr. i, 39, cf. m. d. enc., dex. + Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). Cf. m. d. enc., dex. <0· Suită coregrafică (sau de dansuri) = ciclu de piese muzicale dansante diferite (cu caracter popular); dans sau spectacol realizat pe baza unui asţfel de ciclu. Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnişiiâţă drăgălaşă într-un fel de suită 'de dansuri rdmàné$ti. re-brîeanu, r. i, 265. Jocurile Mînioasa, Hoină, Sirba 21, Ungureasca, pe care le-au cuprins într-o. suită coregrafică originală, scînteia, 1960, nr. 4 833. Au interpretat cu măiestrie suita de dansuri „Iarmarocul din Stkvropol“. ib. 1969, nr. 8 179. — Pl. : suite. — Şi: (invechit, rar) sfită, svită s. f. — Din fr. suite. — Svită · — Din tc. suy oclu başi. SUIULGÎU s. m. Persoană care se ocupa cu săparea, instalarea şi întreţinerea fîntîmilor (v. fîntinar, pu ţar 1), a conductelor de apă sau a cişmelelor (v. cişmegiu), ori care făcea aprovizionarea cu apă a populaţiei (v. sacagiu). Pentru suiulgiii haznalei de apă din Iaşi (a. 1741). cat. man. i, 237. Constantin, fratele Dimiii, suiulgiului (a.' 1765). ubi-cariul, xxii, '241. Suiulgiii şi scutelnicii ce sînt orîn-duiţi pentru şaiîţul cişmelelor (a. 1793). şio n2, 111. [Afară de] scutelnicii suiidgiilor şi iratul feredeului (a. 1806). uricariul, rv, 99/10. Datori să fie suilgiii a-şi liia răvaş de la. . . epitropii apelor (a. (1826). ib. xxii, 310, Cf. i. golescu, c., cihac, it, .613, ddrf. In locul suiulgiilor'. . . care aduceau 'odată apă. iorga, c. I;' iii, 202, Cf. tdrg. Breasla suiulgiilor sau suin-giilor, la biserica 'Oolia: n. a. bogdan, c. m. 178y cf. cade, scriban, d. Locuiau şi cei care■ aveau grija conductei de apă, suiulgiii sau cişmigiii. g. barbu, as. v. 57. — Pl.: suiulgii. Şi: suiug iu (iorga, §. d. xxii, 118), şuilgiu, suingîu s. ui. — Din tC. suyolcu. SUIULGIUBAŞÂ subst. v. suiulglbaşa. SUIţJZ s. n. v. soiuz. SIJIVĂNTĂ s. f. (Franţuzism rar) Damă de companie. Eram la o masă. . . cu ea, cu un fel.de suivanlă a ei, doamna Nu-ştiu-cum. vinea, i.. i, 177. — Pronunţat: su-i-, — Pl. : suivante. ' — Din fr. suivante. SIJJECŢItJNK s. f. (învechit, rar) Supunere II) 2). Iară revenea la loc, fără dé a arăta cea mat mică impacienţă tn sujeetiunea aceasta servilie. f (1871),· 254. — Pronunţat: -ţi-u-, — Pl.: sujecţiuni. — Din fr. subjection. SUJÉT s. η. v. subiect. SUJÎR s. m. v. sugel. . SUJMULUCÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A face cocoloş (Boiu Mare — Baia Mare). Cf. alr ii 3 528/272. — Prez. ind. : sujmulucesc. — Etimologia nesigură. Cf. ş u ş t u 1 u c i. SUL s. η. I. Obiect sau parte, piesă etc. a unui obiect, a unui aparat, a unui mecanism etc., In formă de cilindru, confecţionat din diferite materiale şi avînd diverse funcţii practice (active): 1. (La războiul ţărănesc de ţesut; adesea cu determinările „dinainte", „de dinainte") Piesă de lemn sau de metal, lungă cît lăţimea războiului, de formă cilindrică (situată în partea din faţă a patului războiului) pe care se înfăşoară pînza pe măsură ce este ţesută; (adesea cu determinările „dinapoi", „de dinapoi", „de înapoi", „dindărăt") piesă de lemn sau de metal, lungă cit lăţimea războiului, de formă cilindrică (situată în partea din spate a patului războiului) de pe care se desfăşoară urzeala în timpul ţesutului; cilindru. Lemnul sulefei lui ca sulul pima-rului. biblia (1688), 2072/27, cf. anon. car., i. golescu, c. După ce s-a terminat urnitul., ., se invăleşte pe sul. i. ionescu, m. 689. Te-au întins în stative, le-gindu-te de sulul de dinainte, creangă, o. 294. Copiii să se pună. . . cu pintecele pe şuiul de napoi. mabian, na. 398. Să urzesc, să pui pe sul, să ţes, să nălbesc. delavrancea, o. ii, 201. Pe sul tot creşte pînza şi coţii tot sporesc, beldiceanu, p. 69, cf. ddrf. Războiul are două suluri, damé, t. 135, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, candrea, F. 287. Urzeala străvezie pe suluri se dislramă. iosif, v. 160, cf. tdrg, pamfile, i. c. 316. Sulul cu firele învălite... se aşază pe picioarele dinapoi ale războiului, păcală, m. r. 310. Firele.se trec. apoi prin spată... pe după sulul dinainte, id. ib., cf. resmeriţă, d., cade, pribeagul, p. r. 94, dl, dm, m. d. enc., dex., h ii 4, 13, 31, 50, 101, 126, 132, 147, 168, 204, 244, iii 73, iv 11, 75, x 508, xiv 309. Soacra mă mînă să ţes, Eu mă due la sul s-apăs. jarnîk — bîrseanu, d.' 178. Mie nunta mi-î destul N-am cînd şedea tot la sul. marian, nu. 733. Pe sulul de dinapoi, O 'sută de■ lăturoi. şez. ii, 80, cf. graiul, i, 128, păsculescu, l. p. 201. Mai pe coaie pîntre siile, Nu-i bună [pînza] fără de ciure. bîrlea, l. p. m. i, 97, cf. a iii 18. C-a pus pînza peste drum, Fără spată, fără sul. folc. mold. i, 440, cL gorovei, c. 361. Φ Expr. (Familiar) Cu (sau prin) un· sul subţire = pe ocolite (v. ocolit1 1); cu abilitate, cu isteţime sau cu şiretenie. Cf. i. golescu, c.' Arendaşul, prin un sul subţire, ti va face să o primească [învoiala], i. ionescu, m. 478. I-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul subţire, ca să dăm etemplu Evropei. caragiale, o. i, 91, cf. zanne, p. vi 614, DL, DM, DEX. 2. Piesă,(masivă) de metal, de lemn etc. de formă cilindrică ce se poate roti în jurul axei sale şi care serveşte (de, obicei, ca parte componentă a unei unelte, a unui mecanism, a unui aparat etc.) la diverse procese tehnice (conducere, presare, fasonare, netezire etc.); cilindru. Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c., valian, V., polizu. Acest sul se irivîrteşte prin puterea a vreo trei cai. peliMon, 1.131/12. Snopul se îmbucă într-un sul sau cilindru, i. ionescu, b. c.· 487/19, cf. ddrf, barcianu, alexi, Λν., şăineanu2. Coboară foile uşoare, imaculate, albe foi [de hîrtie]/... Le prinde sulul ini rotire. ·· anghel — iosif, c.-,m. i, 23, cf. v. molin, v. τ. 78, resmeriţă, d., cade. La unele fintîni ..., se montează„roată“ cu „sul“ şi cu lanţ pentru scoaterea apei. pribeagul, p. r. 62, cf. scriban, d.,. dl, dm. Găleata s-a izbit de sul şi-a sărit de cealaltă parte a fintinii. lăncrănjan, c. i, 9, cf. m. d. enc., dex, alr sn ii h 851, alrm sn ii h 674. 3. P; e x t. Numele mai multor obiecte, unelte etc. sau ale unor părţi ale acestora, care seamănă ca formă cu un sul (I 2) şi care au diverse întrebuinţări: 15357 SUL· - 1975 - SUL· a) Bară (fixă) folosită la exerciţiile de gimnastică. La sul, la paralele era cel mai bun. agîrbiceanu, l. T. 30, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. b) (Regional) Tăvălug (1). Cf. alb xi 6 786/141, 784, 886, alb sn i h 26/784. c) (Transilv.) Fiecare dintre bucăţile lungi (şi rotunde) de lemn sau de fier în care sint fixaţi colţii grapei. Gf. alb sn i h 36, a i 35. d) (Rar) Sucitor (I 1). Mai punea. . . o sueală pentru război, un sul pentru întins aluat, agîrbiceanu, s. 544. Nu vor putea să piară insă făcăleţul, sulul de frămîntal coca şi de întins foaia de aluat, arghezi, b, 43. e) (Regional) Coadă lungă şi groasă a sacoviştei. 0 coadă de lemn de tei groasă şi lungă. . ., care se numeşte sul. . ., terminată la un cap cu o crăcană. . ca să se poată ridica mai cu uşurinţă'instrumentul [saco-viştea], antipa, p. 381. f) (Regional) Mustuitor (Petrestii de Jos — Turda). Cf. alr sn i h 233/260. . (Cu determinări care indică aspectul, felul etc.) Sulf coloidal. ltr2, cf. dc. Sulf măcinat. . dc. Sulf plastic, macarovici, ch. 288, cf. ltr2, der. , •O” Floare de sulf v. f 1 o a r e. Bioxid de sulf (sau -sulf volatil) = compus al sulfului cu oxigenul, care se prezintă sub formă de gaz incolor, cu miros sufocant, foarte solubil în apă, care nu arde şi nu întreţine arderea şi care se foloseşte în diverse reacţii organice, ca décolorant în vopsitorie, în industria alimentară, în industria petrolieră etc.; anhidridă sul-Juroasă (v. anhidridă). Cf. macarovici, ch. 252, ltr2, der, dc 137, m. d. enc. 108. Trioxid de sulf = compus al bioxidului de sulf cu oxigenul, care se prezintă sub formă de structură fibroasă sau asemănătoare glieţii, care reacţionează puternic cu apa şi dezvoltă multă căldură; anhidridă sulfurică (v. anhidridă). Cf. macarovici, ch. 294, ltr2, der, dc 634, m. D. enc. 9.57. Tetracolurură de sulf =, compus al sulfului cu clorul, care se prezintă sub formă de lichid galben-brun, care se descompune în reacţie cu apa. Cf. ltr2. Hexafluorură de sulf — compus al sulfului cu fluorul, care se prezintă sub formă de gaz incolor, fără gust, stabil şi inert, electroizolant, ne--inflamabil şi netoxic, folosit în electrotehnică. Cf.; ltr2. (Mono)clorură dc sulf = compus al sulfului cu; clorul, care se prezintă sub formă de lichid fumegător, de culoare galbenă chihlimbarie, cu miros iritant, ; foarte neplăcut, care se dizolvă în sulfură de carbon şi benzen şi este folosit la vulcanizarea cauciucului. ; Cf. macarovici, ch. 292, ltr2. Bromură de sulf = ■■ compus al sulfului cu bromul, care se prezintă sub formă de lichid roşu închis, care se descompune prin fierbere. Cf. ltr2. Sulf filozofic = element imaginar carc era considerat, în concepţia alchimiştilor, drept esenţial pentru culoarea şi proprietăţile diferite ale metalelor. Cf. macarovici, ch. 5. — Şi: (învechit şi regional) siilîur, (învechit) sùl-: fure s. n. — Din fr. sulf. — Sulîur, sulfure . s., cf. macarovici, ch. 370, LTR2 I, 297, DER, DC, D. MED., Μ. D. ENC. Sulfat de aluminiu şi de potasiu =sare dublă de aluminiu şi de potasiu à acidului sulfuric, de culoare albă, cristalină, solubilă în apă, cu gust astringent, care se foloseşte în industrie, în medicină etc.; alaun, (popular) piatră-acră (v. p i a t r ă II 4), (regional) sare ac,ră, sare amară, (v. sare 2). Cf. dl, dm, dex. Sulfat de amoniu = sare de amoniu a acidului sulfuric, de culoare albă, cristalină, solubilă în apă, întrebuinţată ca îngrăşămînt chimic azotat pentru solurile alcaline. Cf. macahovici, ch. 351, ltr2 i, 357, der, dc, m. d. enc. Sulfat de bariu = sate de bariu a acidului sulfuric, sub formă de pulbere albă, incoloră, insolubilă în apă şi acizi diluaţi, întrebuinţată la prepararea ‘litoponului, în industria hîrtiei, a cauciucului şi ca substanţă de contrast în examenele radiologice ale tubului digestiv; alb de barită, v. barită. Cf. alexi, w. Din- greutatea sulfatului de bariu se deduce cantitatea de sulf pe care o conţine combustibilul, ioanovîci;· tehn. 27, cf. macarovici, ch. 127. Sulfatul de bariu are o mare putere de absorbţie pentru razele X. ltr2 h, 375, cf. der, dc, d. med., m. d. enc. Sulfat de calciu — sare de calciu a acidului sulfuric, sub formă de cristale, greu solubilă în apă, care se găseşte în stare: naturală ca anhidrid cu ghips. Cf. poni, ch. ■ 112, şăineanu2, bianu, d. s., 15411 SULFAT — 1980 - SULFATARE cade, macArovici, ch. 361, uni* iii·, 261. Ghipsul... este un sulfat de calciu hidratat. geologia, 16, cf., der, dc, d. med., M. D. enc. S.ulfal de chinină (sau, învechit, de China) = sare de chinină a acidului sulfuric, sub formă de cristale fine sau de pulbere albă, cristalină, fără miros, cu gust amar, greu solubilă în apă r'ecè'şi folosită în medicină. Ia sulfat de China zece grăunţi. ePiscüpescu, practica, 180/11, cf. bianu, d. s. Sulfat de chinină, macarovici,' ch. 614, cf. ltr2 iv, 250. Sulfat de crom (sau cromic) = sare de crom a acidului sulfuric, sub formă ,de pulbere roz, solubilă în apă şi acizi, folosită ca mordant la vopsirea linii, în-,fabricarea vopselelor verzi şi ca glazură pentru porţelan. Cf. MACAROyici, ch. 403. Sulfatul cromic se combină cu şulfatii alcalini pentru a forma săruri ăuble. ltr2 v, 444. Se mai cunosc... mai mulţi hidrati ai sulfatului de crom. dc'.-’ Sulfat de cupru (sau de aramă) — sare de cupru a acidului sulfuric, care se. prezintă sub formă cristalizată, albastră, solubilă în apă, folosită în agricultură şi în infustrie; (popular) piatră-vînătă (v. piatră II-4), (învechit) vitriol albastra (v. v i t r i o 1), (regional) piatră-mierie . v.: piatră II. 4), Am văruit asemenea cu sililră. . . şi mai vtrlos cu sulfat de aramă, numit mai de obşte vitriol ,«/6asirii. HREzoiANU, a. 78/22, cf. poni, ch. 252, BIANU, ;D, S,, CADE, SCRIBAN, D„ MACAROVICI, CH. 384, ltr2 v, 529, dl, dm, der, dc. Rănile insolite de pierderi de sînge erau tratate cu< , . sulfatul de cupru. O. BARBU, A. V. 40, cf. D. MED., M. D. ENC., DEX. Sulfat feros (sau de fier) (bivalent) = sare de fier . a acidului sulfuric, sub formă de cristale verzi şi cu nuanţe albăstrui, solubile în apă, utilizată la combaterea dăunătorilor în agricultură, la vopsitul ţesăturilor, la fabricarea cernelii etc.; calaican, melan-terit, (regional) galiţcă, piatră-verde. Ia... sulfat de fier, două dramuri, episcupescu, practica, 437/7. Se pregăteşte... destilînd o amestecătură de sulfat de fer (călăcan) şi sare de bucate, asachi, l. 771/47. Lasă să se topească în adăpătorile lor puţin. . . sulfat de fer. brezoianu,, a. 579/30, cf. poni, ch. 227, bianu, d. s., cade, scriban, d., macarovici, ch. 415. Se observă eflorescente· de sulfaţi de fier şi rozele de gips. oncescu, g. 174, cf. ltr2 vii, 566, Sulfat feros, dl, cf. dm, der, . dc, d. med.. Sulfat de fier bivalent, m. d. enc., dex. Sulfat feric = sare de fier a acidului sulfuric, care se prezintă sub formă de cristale albe,, rombice, greu solubilă în apă şi se întrebuinţează ca mordant. Cf. .macarovici, ch. 415, der, dc. Sulfat ,de magneziu = sare de magneziu a acidului sulfuric, sub ;formă de cristale .incolore, solubilă în apă, cu gust amar, folosită.la fabricarea explozivilor, ca purgativ etc.; sare amară.(sare de Seidlitz), y. sare (2). Cf,. marin, pr. i, 252/22, poni, .ch. 59, alexi, w., bianu,, d. s., NOM. PRO.F. 40, MACAROVICI, CH. 286, LTR2 X, 411. Sul-i .fătul de magneţiu (sare amară ) se prescrie... ca şi . sulfatul de,spdiu, belşa, p. a· .275, cf. dl, dm, de®. Tratamentul medical constă în. administrarea de... sulfat demagnez^U; ..abc săn. 319, cf. - dc, d. med., m. D.. enc., dex. Sulfqt de mercur.(sau mercuros) = sare de mercur a acidului sulfuric, care se prezintă sub . formă de pulbere incoloră sau albă-gălbuie, insolubilă în apă şi care se descompune la cald, Sulfafii de . merfiitr, de argint, de palladium lasă un residu metalic ■Mnd .se încălzesc, marin, pr. i, 252/29, cf. macarovici, gh. 395; Electrodul pozitiv esţe o pătură de mercur, ,peste care stă o altă pătură, de sulfat mercuros. cişman, fiz. ii, 302, cf. dc. Sulfat de nichel = sare de nichel a acidului sulfuric* care se prezintă sub formă de cristale galbene, ciibice, solubilă în apă şi folosită lài.niehelări, c,a mordant la imprimarea textilelor şi ■colorant în. industria ceramică. Cf. lţr2 xi, 440, dc. Sulfat de 'plumb == sare de plumb a acidului sulfuric, Care se găseşte in. natură sub formă de anglezit şi cane se preziijJjă în.formă cristalizată, de culoare albă, insolubila fîn .apă sau în alcool, utilizată ca oxidant. Gf. poNij ch. .SI, macarovici, cHi 378, ltr2 xii, 627, dc ..Sulfat de potasiu (sau, învechit, potasă) = sare , de potasiu a acidului sulfuric, sub formă de cristale transparente, incolore, cu gust sălciu-amărui, solubilă în apă, folosită Sn medicină, în agricultură ca îngrăşămînt şi în industrie. Iodul. . . se scoate din. . . ape de sodă deoarece au iodur, bromur,. . . sulfaţi de polasă. marin, pr. i, 25/18. Pucioasa împreunîndu^se cu polasa face un fel de sare (sulfat de potasă). barasch, m. iii, 158/1, cf. poni, ch. 97, alexi, w., maca-.rovici, ch. 349, ltr2 xm, 161. Sulfat de potasiu, dc. Sulfat de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, sub formă de cristale incolore sau praf alb, solubilă în apă, prezentă în apa de mare şi în unele lacuri, folosită în industria sticlei, în vopsitorie, în farmacie, ca purgativ etc.; mirabilit, sarea lui Glauber (v. sare 2). Se pune S ocă de sulfat de sudă... la 10 vedre de apă. i. ionescu, b. c. 272/9, cf. poni, ch. 76, alexi, w., bianu, D. ş. Prin administrarea sulfatului de sodiu putem chiar imuniza, babeş, o. a. i, 528, cf. macarovici, ch. 346, ltr2 xvi, 99. Sulfatul de sodiu ... se prezintă sub formă de praf. belea, p. a. 275, cf. DL, DM, DER, DC, D. MED., Μ. D. ENC. Sulfat acid de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuric, sub formă de cristale incolore, greu solubilă în apă, folosită în industria chimică; bisulfat de sodiu. Cf. der, m. d. enc. Sulfat de zinc — sare de zinc· a acidului sulfuric, sub formă de cristale incolore, solubilă în apă, folosită ca mordant, ca agent de conservare pentru lemn, piei şi în medicină. Cf. cade, macarovici, cii. 393, LTR2 XVIII, 677, DER, DC, D. MED., Μ. D. ENC. — Pl. -.sulfaţi. — Din fr. sulfate. SULFATA vb. I. 1. Tranz. (Complejnentul indică plante, seminţe) A trata cu o soluţie de sulfat de cupru, pentru a combate paraziţii. Grîul de semînţă se poate sulfata într-o oară penlru cîleva zile. i. ionescu, b. c. 273/11, cf. cade, scriban, d., dl, dm, dn2, m. D. ENC., DEX. 2. Refl. (Despre plăcile unui acumulator electric) A suferi fenomenul de sulfatare (SJ.Cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. Tranz. (Complementul indică materiale, substanţe) A înmuia într-o baie de sulfat metalic în vederea conservării. Cf. cade, dl, dm, dns, m. b. ENC., DEX. —'kPrez. ind. : sulfatez. — Din fr. sulfnter. SULFATA·! s. n. Sulfatare (1). Cf. dex. — Pl. : sulfalaje. — Din fr. sulfatage. SULFATARE s. f. Acţiunea de a sulfata şi rezultatul ei. 1. Tratare a plantelor, a seminţelor cu o soluţie de sulfat de cupru, pentru combaterea paraziţilor; sul-fataj. Cf. s u l'f a ţ a (1). Dar despre sulfatare nu pomeneşti nimic, Nici despre boala vitei, pillat. v. 146, Cf. LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Depunere a sulfatului de plumb pe suprafaţa şi în porii plăcilor unui acumulator electric cu plumb Ca urmare a unei exploatări neraţionale. Cf. dl, dm, dn2. Sulfatarea. . . e dificil de. redus prin reîncărcarea acumulatorului, ltr2, cf. m. d. enc., dex. 3. (Chim.) Proces prin care se introduce o grupare sulfat în molecula unei substanţe organice. Gradul de sulfatare e dat de procentul de produs sulfatat obţinut faţă de cantitatea loială de produse sulfatate. ltr2, cf. DC. 4. înmuiere a unui material, ă unei substanţe în,tr-o baie de sulfat metalic în vederea conservării. Cf. s u 1 f a t a (3). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, dn3. — Pl.: sulfatări. — V. sulfata. 15414 SULFATAT -- M81 — SULFINĂ SULFATÂT, -Ă adj. 1. (Despre lichide, mai ales, despre apă) Care conţine sulfat de cupru. Trebuie să se unească varul cu apa sulfatată, i. ionescu* b. c. 273/10. 2. (Despre plante, seminţe) Care a fost tratat cu o soluţie de sulfat de cupru, pentru a combate paraziţii. Cf. sulfata (1).' Griul de seminţâ se poale sulfata într-o. oară pentru cileva zile şi sulfâlai poate sta cileva zile. j. ionescu, b. c. 273/11. 3. Supus operaţiei de sulfatare (3). Cf. sulfa ta (2)· Gradul de sulfatare e dat de procentul de produs sulfatat obţinut, ltr2. 4. (Despre ape minerale) Care conţine sulfaţi de sulf2. Sursele hidrominerale partial valorificate sînt. : sulfatate, bicarbonate (Leghia), clorurate. jud. rom. soc. 188. — Pl. : sulfataţi, -te. — V. sulfata. SULFATÂZĂ s. f, Enzimă din grupul liidrolazelor care se găseşte în toate organele corpului animalelor, in special în rinichi, şi Care catalizează hidroliza diverşilor esteri sulfurici, scindînd produsele finale de metabolism. Cf. ltr2, dl, dm, dn2. în organismul uman, omogenatele de ficat conţin cantităţi importante de sulfatazc. d. med., cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sulfatazc. — Din 'fr. sulfatase. SULFATIAZÔL s. n. Sulfamidă cu spectru larg antimicrobian, sub formă de pulbere inodoră, insipidă, puţin solubilă în alcool şi apă. Fabricarea sulfatiazolului — medicament important pentru combaterea bolilor infectioase.— reprezintă un succes însemnat, scînteia, 1953, nr. 2 703, cf. ltr2, dc, sfc v, 62, d. med., dex. — Pronunţat: -li-a-, — Din germ. SulfnthiazoJ. SULFATÎDĂ s. f. Lipidă complexă cu conţinut de sulf2. Cf. ltr2, d. med. — Pl.j sulfatide. — De la sulfat. SULFATIZĂRE· ş. f. Procedeu de îndepărtare a sulfului2 din minereuri sulfuroase prin încălzire oxidantă. Cf. M. D. ENC., DN3. . — De la sulfat. SÜLFA s. f. v. sulf1. SXÎLFENÎU, -IE adj. (Regional) Care este de culoare roşie, cu o nuanţă slabă de liliachiu. Inlr-un amurg cu pensulări stînjinii-sulfenii, nişte inimi crude erau bîntuite de vijeliile ispitei, ciausanu, r. scut.· 14, cf. id. v. 200. — Pl.: sulfenii. — Cf. s u 1 f e r i n. SULFFERÎN s. nt v. sulfurină. SULFHIDRÂT s. m. (Chim.; ieşit din uz) Sulfură acidă, v. sulfură. Cf. poni, ch, 196, cade. — Pl.: sulfhidraţi. , ,·. . — Din fr. sulfhydrate. · : SULFHÎDRIC adj. (Chim.; in sintagma) Acid sulfhigric— combinaţie a sulfului cu hidrogenul, sub foriîiă de :gaz toxic, incolor, cu miros neplăcut de ouă stricate, solubil, caré sé găseşte în naturK în apele minerale sulfuroase (2) sau care rezultă din pütrezirèa substanţelor albuminoide şi care se întrebuinţează ca reactiv în chimia analitică; hidrogen sulfurat (v. sulfurat), (învechit) hidrogen pucioşit (v.. p u-c i o ş i t). Clorul se întrebuinţează spre a désinfecta substanţele ce .degaje acidul sulfhydric. mahin, pr. i, 18/(22, cf. antonescu, d.., bianu, d. s., cade, scriban, d., macarovici, ch. 108, LTR2, dl, dm, der ii, J&92, dn2, dc 47, m. D. enc., dex. — Scris şi: sulfhydric. — Pl.: sulfhidrici. — Şi: (învechit, rar) sulliidric adj. în. marin, pr. i, 100/25. — Din fr. sulfhydriquc. 1 SULFHIDROMÉTRU s. n. (învechit, rar) Instrument reprezentat că un tub gradat, cu care se determina cantitatea de hidrogen sulfurat din apele minerale sulfuroase. Cf. antonescu, d. — Pl.: sulfhidrometre, . — Cf.fr. s u 1 f h y d r o m e 11 i e. • SÛLFIC adj. (învechit, rar; în sintagma) Acid sulf ic — 'acid sulfuric, v. sulfuric (1). Glauber credea că acidul sulfic se. substitua în locul acidilor coprinşi în. nitru şi în - sarea marină, marin, pr.M, XX/25. Se. adaogă acid sulfic la amestecătura de apă. id. ib. 10/7. — Pl. : sulf ici. — Sulf + suf. -ic. SULFÎI) s. m. (Rar) Combinaţie à unei sulfuri cu μη metal. Cf. antonescu, d., dn3. — Pl. : sulfizi. — Din germ. Sulfid. - SULFIDĂRE s. f. (Rar) Xantogenare. Cf. ltr2, DER, DN8. — Pl.: sulfidări. — De la sulfid. SULFIL vb. I v. surfila. SULFILEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Şurfi-lare. Cf. uçrescu, ol. ' — Pl. : sulfileli. . — Sulfila + suf. *ealcf. SULFÎiV s. f. Numele mai multor plante melifere, furajere, şi medicinale, din familia leguminoaselor., cu flori plăcut mirositoare ,aşezate în ciorchini: a) (şi ln sintagma sulfină albă) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de trifoi, cu flori albe,mirositoare, folosită împotriva moliilor şi în farmacie; (regional) mololru, moloţru alé (v. m ol o ţru 1), ţrjfoi-mare (v, trifoi 2 a) ,(Melilotus albuş). Ci. lb;.polizu. Seînteioară, ... sunătoare,, sulfină albă.... bună de gălbenare. ji-PESCÜ, o. 73, cf. BK.ANDZA, FL. 1Ô4, id. D. 131, GRECESCU, fl. 166. Sulcina albă se fierbe. .. şi se bea.penlru poală albă. N., LEON, MED. 68, cf. ALEXI, NV., PĂCALĂ, M. R. 21, pascu, s. 208, cade.' Pe acele pdvîr.nişuri... cresc... sulfină albă şi măghiranul sălbatic, galaction, o. a. ii, 351, cf. simionescu, fl. 2l6, bujorean, b. l. 394, LTR2, DL, DM, BORZA, D. 109, DER, L. ROM. 1967, nr. 1, 52, m. d. enc., dex, h iii 116; b) (şi îii sintagma sulfină galbenă) = plantă cu florile parfumate, de culoare galbenă, rar înşirate la vîrful ramurilor, folosită în farmacie, îii cosmetică şi împotriva môliilor; (regiorial) iaTbă-de-piatră, molotru, molotru galben (v. mol Οίτη 1), sovîrf (1 k), trifoi-mare (v. t r i f o i 2 a) (Melilotus officinalis), Cf. COTEANU, PL. 28, LB, I. GOLESCU, . c., .qiiţAC,, ii, 3:80, ddrFj brajïdza, d. 132, damé, t. 184, b^rciaîju, grecescu, .ţţ,. 167. Floarea de sulcină galbenă... se bea penlru năduşeală. n. leon, med. 68, cf. alexi, -w., şăineanu2. Sulfină să fierbe cu vin alb şi să bea penlru poală albă. bianu, d. s., cf. tdRg. Spicele mlădioase ale sulcinelor aurii, .'.' alcătuiesc pajiştea. HOGAŞ, H. 50, cf. PASCU, S. 208, RESMERIŢĂ, d., cade, simionescu, fl·. 137, Cu ceaiul de flori de sidfină... se spală ochii bolnavi, voiculescu, l. 302, cf. ds, 15431 SULF1NICA - 1982 - sulfitometru BUJOREAN, B.'t. 394, SCRIBAN, D., DL, DM, BORZA, D. 109., der, L. rom. 1967, nr. 1, 53, m. d. enc., dex, h ii 58, iv 311 ; e) (şi în sintagma sulfină albastră brand za, fl. 104, pascu, s. 208, cade, borza, d. 172) plantă cu florile parfumate, albastre, In ciorchini; (regional) molotru albastru (v. molotru 1), schinduf1 (1 b) (Trigonella caenilea). Cf. candrea, f. 298, scriban, d. Fiertură ,cu apă de muşeţel şi de sulfină. episcupescu, practica, 380/28. Plantele care îmbunătăţesc livezile naturale sînt: ovăzul,... suleina,... lupina. brezoianu, a. 116/3, cf. baronzi, l. 145. Iaca mintă creaţă şi cimbru şi sulcină Şi ierburi de cîmpie. alecsandri, t. ii, 196, cf. lm. ll freacă pe dinăuntru cu cătuşnică, cu sulcină. .. şi cu alte buruiene mirositoare, creangă, p. 238. Tu mi-ai aşternut în pat, Troscot şi sulfine. coşbuc, p, i, 184. Parfumul sănătos, înviorător al sulfinei. adam, r. 36. O suavitate nespusă se răspîndea în odaie din nişte crăci de sulfină. d. zamfirescu, v. ţ. 39. Mirosul puternic al sulcineişi al romaniţei... plutesc aduse la mine. anghel — iosif, c. l. 119. Parcă ar fi lacrămi . ■.. şi faguri cu miros de sulcină. delavrancea, o. ii, 15, (Sf. cade. In odaie miroase a sulcină. mironescu, s. 39. De emoţie... O păstaie de sulcină A făcui explozie. topîrceanu, o. a. i, 35. Ar fi văzut... că-n dulapul rufelor mai e sulfină şi lavandă, teodoreanu, m. i, 28. Cercetam o tufă de sulcină a cărei mireasmă caldă plutea în aerul neclintit, sadoveanu, o. x, 568. Nici sul-fina nu o mai simte, arghezi, s. v, 17. Intră [roabele] ... în grădină, printre răzoare de sulfină. v. rom. septembrie 1954, 109. Pot germina.. . lucerna şi sul-fina. agrotehnica, i, 105. înăuntru mirosea a sulfină. barbu, g. 299. Miroşi ca sulfinele sparte şi ca alunele. romAnia literară, 1970, nr. 89, 16/1, cf. h ii 11, 79, 99, 116, 125,. 130, 142; 193, 207, 220, x 20, 534, xvi 9, 146. Floricică de sulcină, Mergînd astăzi prin grădină, Găsii iarba tăvălită, jarnîk — bîrseanu, d. 278. l-aii, mireasă, ziua bună... De la lunca cu sulcini. marian, nu. 587. Frunză verde de sulcină, Trecui în ţară străină, Să văd pîinea cît de bună. sevastos, p. 218, cf. viciu, s. gl. In noaptea dă Sînziene fac cununi dă sulhină ş-o pun pă casă. graiul, i, 247, cf. vasiliu, c. 107, alr ii 6 311/130, 192, 250, 325, 349, 362, 365, 414, 514, 531, 537, 605, 682, 762. in grădini, La sul-finî, Şarpili-balaur vini. folc. mold. ii, 92. Ό* (Ca epitet pus înaintea termenului Calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Este o sulfină de fată. contemp. 1953, nr. 330,. 4/6. -*0* C ompuse; (Regional) snlet-: nă-de-pus-pcintre-stiaie = dumbravnic (Melittis melis-sophyllum). Gf. borza, d. 110. (Regional) suicină-pu-turoasă = osul-iepurelui,fv. ό s jl) (Ononis arvensis). Cf. BORZA, d. 119. —‘Pl.: sulfine. — Şi: (popular) sulcină (pl. şi sulcini), (învechit şi regional) sulhină, (regional) sulfehină ('PĂCALĂ, M. r. 21, borza; d. 109, ALR ii 6 311/130, 192), SMipină (aLr ii 6'3Î1/192, îG05),! sulşină (dr. viii, 198), şuivină (tdrg, scrîîan, d.), sucină (alr ii 6 311/325, 349), surcină (borza, d. 109, viciu, s. gl., şez. vii, 85, vasiLiu, c. 107, alr ii 6 311/250), surhină (pascü, s. 208),susină (alrii 6.311/362), suspină (ib. 6 311/762), âăleină (borza, d. ldè), solcină (dp. viii, 198, scriban, d., bRoza, d. 109), ciurcină (şez. v, 57) s. f. — Lat. sulflna. StÎLFINÎCĂ s. f. (Prin Munt.) Diminutiv al lui s u 1-f i n ă; (Învechit şi regional) sulfiniţă. Çf. h rv 83, 84. — Pl. : sulfinele.■,· , — Sulfină + suf. -ică. SULFXNÎŢĂ s. f. (învechit şi regional) Diminutiv al lui sulfină; (regional) sulfinică. Cf'. i. golescu, c., h ix-188. — Pl. : snlfiniţe. — Sulfină .+ suf. -iţă. SULFÎT s. m. 1. Sare a acidului sulfuros, obţinută •prin reacţia dintre bioxidul de sulf şi soluţia sau sus- pensia apoasă a hidroxidului sau carbonatului metalului respectiv. Cf. i. golescu, c. Sulfitii au o savoare sulfuroasă particulară şi caracteristică, marin, pr. i, 253/24, cf. antonescu, d., resmeriţă, d., nica, l. vam. 230, cade, nom. prof. 40, scriban, d. Sulfiţii reacţionează bazic, macarovici, ch. 293, cf. mdt, ltr2, DL, DM, DER, DN2, DC, M. D. ENC., DEX. φ Sulfit neutru (sau normal) — sare a acidului sulfuros rezultată prin combinarea unor cantităţi echivalente de acid şi de bază. Cf. der, m. d. enc. Sulfit acid = sare a acidului sulfuros rezultată prin combinarea mai multor echivalenţi de acid la un echivalent de bază; (impropriu) bisulfit. Cf. der, m. d. enc. Sulfit acid de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfuros, incoloră, solubilă în apă, folosită ca reducător în vopsitorie, ca materie primă pentru obţinerea ditionitului etc. Cf. der. 2. Procedeu chimic prin care se obţine celuloză sau semiceluloză din tratarea lemnului cu sulfiţi acizi (v. sulfit1!). Lemn alb care se taie în plăci, se delignifică prin procedeul sulfitului. ionescu-muscel, fil. 501. Procedeul sulfit prezintă avantajul că produce direct o celuloză sau o semiceluloză mai deschisă la culoare. lTr3. Obţinerea celulozei prin procedeul sulfit. der. — Pl. : sulfiţi. — Din fr. suliite. SULFITA vb. I. T r a η z. 1. A efectua o sulfitare (1). Cf. dex, dn3. 2. A trata unele extracte tanante prin sulfitare (2). Cf. dex, dn3. — Prez. ind.: sulfitez. — Din fr. sulfiter. SULFITA.T s. n. (rar) 1. Sulfitare (l).Cf. dn3. 2. Sulfitare (2). Cî. dn3 — Pl. : sulfitajc. — Din fr. suifitnt|e. SULFITARE s. f. 1. Operaţie'de tratare cu bioxid de sulf a unor produse alimentare (vinuri, sucuri de fructe etc.) sau a recipientelor în care acestea urmează să fie păstrate în scopul dezinfectării, al conservării, al dizolvării unor componenţi etc. în cursul prelucrării din industria alimentară; (rar) sulfitaj. Cf. ltr2, der, sfc iv, 320, m. d. enc., dex, dn3. 2. Operaţie de tratare cu sulfit1 (1) şi bisulfit de sodiu a unor extracte tanante, pentru a le mări solubilitatea ; (rar) sulfitaj. Cf. ltr2, der, m. d. enc., dex, dn3. — Pl.: sulfitări. — V. suliita. SULFITÀT, -Ă adj. Care a fost supus operaţiei de sulfitare (2). Cf. suliita (2). Sulfitul din extractul sulfilat e legat în parte sub formă uşor scindabilă. ltr2 xvi, 572. Extractele.. . sulfitaţe conţin... acid sulfuros. id. ib., cf. dex. — Pl. : sulfitaţi, -te. — V. suliita. SULFÎT1C, - A adj. (Chim.; despre reziduuri lichide rezultate prin tratarea lemnului cu sulfiţi1 (1) acizi) Gare conţine lignină, zaharide, acid sulfuros etc, şi este folosit la fabricarea unor produse. — Pl. : sulfitici, -ce. — Din fr. sulfiţi que. SULFITÔMÉTRU s. n. Aparat de dozare a bioxidului dê sulf lichid în operaţia de sulfitare. La Sulfitare se folQHfte un dispozitiv de ăispersiune legat de ’sulfito-metru. ltr2. — Pl.; şulfitometre. — Din fr. snltitomètre. 15441 SULFIZA — 1982 - SULFURĂ SULFIZ vb. I. T r a n z. A eiectua o sulfizare. Ci. DEX, DN8. — Prez. ind. : sulfizez. — Sulf + suf. -iza. SULFIZÂRE s. f. Tratament termochimic pentru îmbogăţirea cu (azot şi cu) suit2 a straturilor superficiale ale pieselor din oţel sau din fontă, pentru a le mări rezistenţa la uzură; (rar) sulfocianizare. Eficienta maximă a sulfizării se constată cînd ungerea pieselor tn funcţiune e insuficientă, ltr2, cf. der, sfc iv, 320, M. D. ENC., DEX, DN8. . — Pl. : sulfizări. — V. sulfiza. SULFOARSEMtlRĂ s. f. Combinaţie a unei sulfuri cu o arseniură. Cf. poni, ch. 120, macarovici, ch. 415, DN8. — Pronunţat: -ni-u-, — Pl.: sulfoarseniuri. — Din fr. sulfoarseniure. SULFOCIANHIDRIC adj. (Chim.; în sintagma) Acid sulfocianhidric — acid anorganic, care se prezintă sub formă de gaz instabil, solubil tn apă; (rar) acid rodan-hidric, acid sulfocianie (v. sulf ocianic), acid tio-cianic: Cf. m. d. enc. — Pronunţat: -ci-an-. — Pl.: sulfocianhidrici. — Din fr. sul'focyanhvdrique. SULFOC3ÂMC adj. (Chim.; rar; în sintagma) Acid sulfocianic = acid sulfocianhidric, v. sulfocianhidric. Cf. ltr2 xvii, 326. — Pronunţat: -ci-a-, —Pl. : sulfocianicii — Din fr. sulfocyanique. SULFOCIANIZARE s. f. (Rar) Sulfizare. Cf. lth2. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl.: sulfocianizări. — Suii2 + cianlzare. SULFOCIANÙR s. f. Cianură de sulf2, v. cianură. Cf. NICA, L. VAM. 230, MACAROVICI, CH. 415, LTR2, M. D. ENC., DN3. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl.: sulfocianuri. — Din fr. sulfocjanure. SULFONĂ vb. I. T r a n z. A introduce acid sulfuric în molecula unei substanţe organice. Cf. dn3. — Prez. ind.: sulfonez. — Din fr. sulfoner.. SULFONÂRE s. f. Introducere în molecula unei substanţe organice a acidului sulfuric. Cf. macarovici, CH. 509, LTR2, DER, M. D. ENC., DN3. — Pl. : sulfânări. — V. sulfona. SULFUC vb. I v. sulleea. SULFÙR1 s. m. v. sulfuri. 5ÏJLFUR2 s. n. v. sulf2. SULFURĂ vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică boabe de cereale, de mazăre, de fasole etc.) A trata cu sulfură de carbon (v. sulfură) pentru a distruge dăunătorii. Cf. alexi, w., dl, dm, dn2, M. D. ENC., DEX. 2. (Complementul indică sulfură de carbon) A injecta ln sol pentru a distruge larvele şi insectele vătămătoare pentru plante. Cf. cade, dl, dm, dn2, M. . D. ENC., DEX. .. 3. (Rar) A combina sulful2 cu un alt corp. Cf. cade. 4. (Complementul indică plante bolnave de făinare) A trata cu pulbere de sulf2. Cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind. : sulfurez. — Din fr. sulfurer. SULFURÂJ s. n. (Rar) Faptul de a sulfura. 1. Sulf urare (1). Cf. dex. 2. Sulfurare (2). Cf. dex. 3. Sulfurare (3). Cf. dex. — Pl. : sulfuraje. — Din fr. sulfurage. SULFURÂRE s. f. Acţiunea de a sulfura. 1. Tratare cu sulfură de carbon (v. sulfură) a boabelor de cereale, de mazăre, de fasole etc. pentru distrugerea dăunătorilor; (rar) sulfuraj (1). Cî. sulfura (1). Cf. alexi, w., ltr2, dl, dm, m. d. enc. 2. Injectare în sol a sulfurii de carbon ( v. s u 1-f ur ă), pentru distrugerea larvelor şi insectelor vătămătoare pentru plante; (rar) sulfuraj (2). Cf. sulfura (2)· Cf. LTR2, m. d. enc., dex. 3. Tratare cu pulbere de sulf2 a plantelor bolnave de făinare; (rar) sulfuraj (3). Cf. sulfura (4). Cf. LTR2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : sulf urări. — V. sulfura. SULFURÂT, -Ă adj. (Despre substanţe, despre minerale etc.) Care este combinat cu sulf2; care conţine sulf2. Stînci sulfurate, cobîlcescu, ap. ursu, t. ş. 285, cf. alexi, w,, resmeriţă, d., cade, scriban,. d., dl, dm, dn2. -γ* Hidrogen sulfurat — combinaţie a sulfului cu hidrogenul, sub formă de gaz toxic, incolor, cu miros neplăcut de ouă stricate, solubil, care se găseşte in natură în apele minerale sulfuroase (2) sau care rezultă din putrezirea substanţelor albu-minoide şi care se întrebuinţează Ca reactiv In chimia analitică; acid sulfidric (v. s u 1 f h i d r i c), . (învechit) hidrogen pucioşit (v. p u c i o ş i t). Apa de strungă cuprinde... idrogeniu pucioşit (sulfurat).. ar (1830), 2361/44, cf. manolache drăghici, i. 102/5, cobîlcescu, ap. ursu, t. ş. 285, cf. cade, scriban, d., macarovici, ch. 289. în natură, hidrogenul sul- furat poate lua naştere din sulfaţi prin reducerea lor sub acţiunea unor microorganisme, ltr2 xvi, 557, Cf. DI,, DM, DN2, DC, 367, M. D. ENC., DEX. — Pl. : sulfuraţi, -te. — V. sulfura. SULFURĂ s. f. Substanţă chimică rezultată din combinarea sulfului2 cu uti metal, cu un metaloid sau cu un radical organic; sare sau ester al acidului sulfhidric. Ia sulfur aurat antimoniat. episcupescu, practica,. 207/14, cf. i. golescu, c. Este.o unire de sulfură de oxigen tn cea mai mare cîtime, asachi, l. 772/30, cf. negulici. Sulfurii răspîndesc prin calcina-ţie un miros epatic şi pucios. brezoianu, . a. 18/2. Oarecare sulfuri au proprietatea de a şe uni cu alfi sulfuri, marin, pr. i, XIX/15, cf., antonescu, d., pontbriant, d., poni, ch. 30, şăineanu2. Sulfure... sînt săruri formate prin combinatiunea sulfului cu un metal, bianu, d. s. Iar zbucnea ca para de sulfur. anghel — IOSIF, C. Μ. II, 40, Cf, RESMERIŢĂ, D., NICA, l. vam, 230. cade. Sulfurile sînt goluri formate de gaze ce se găsesc în masa metalului solidificat, ioanovici, TEHN. 99, cf. SCRIBAN, D., MACAROVICI, CH. 290, LTR2, dl, dm. între mineralele accesorii deosebim... carbonaţi, sulfaţi, sulfuri, cloruri, geologia, 15, cf. der, dn2, m. d. enc., dex. “ν’ Sulfură neutră (sau normală) = sare a acidului sulfhidric rezultată prin combinarea, unor caiitităţi echiyalente .de acid şi de bază. Cf, der, m. d. enc. Sulfură acidă = sare a acidului sulfhidric rezultată prin combinarea mai multor echivalenţi de acid la un echivalent de bază; 15458 SULFURIC 1984 - SULFUROS hidrosulfură, (Învechit) sulfhidrat. Cf. der, m. c. enc. Sulfură de amoniu = combinaţie a sulfului3 cu amoniul, care se prtÆ'intâ sub formă de cristale albe, galbene, solubile în apă, higroscopice şi care esle întrebuinţată în industria textilă, ca .developării fotografic şi ca reactiv în chimia analitică. Ci. macarovici, ch. 291, dc. Sulfură de bariu·— sare de bariu a acidului sulfhidric care se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, greu solubilă în,, apă şi care este întrebuinţată ca depilator. Cf. deb. Sulfură de carbon (sau, învechit, de cărbune) = combinaţie a sulfului8 cu carbonul, care se prezintă sub formă de lichid incolor, foarte volatilă şi inflamabilă, care arde cu flacără albastră, cu miros neplăcut, puţin solubilă în apă şi ,c^re este întrebuinţată la fabricarea mătăsii artifiçiale „prin procedeul viscozei, ca insecticid în agricultură, ca solvent etc.; bisujfjiră de carbon, v. bisulfură. Sulfurul de carbon... se; cçmbinâ cu sulfurul de potasiu, marin, pr. i, XIX/17. Sulfura de cărbune se prepară încălzind cărbunele in contact cu sălfiirele. ρονι,όη. 140. Nimeni nu s-a'indignat fiindcă sulfura de 'carbon 'miroase neplăcut. 6. petheScu, î. i, 16, cf. nom. phof. 40, macarovîci, ch. 273." Lucrător sulfură de carbon, leg. ec. pl. 296, cf,.mdt, sanielevici, r. 184, . Reducerea sulfurii de carbon conduce... la produse diferite, ltr3, cf. pl,. dm,,der, dn3,· dc, m. d. enc. Sulfură de cupru (sau, rar, cupropsă) = combinaţie a cuprului cu sulful2, care se prezintă sub formă de cristale negre, insolubile în apă. Sulfura cuproasă. macarovici, ch. 383, cf. dc. Sulfură de fier = combinaţie' a fiemlui cu sulful2, răspîndită iii natură, care se prezintă sub formă de cristale cafeniu închis, insolubilă în apă, dar solubilă în acizi şi care este folosită ca materie primă la fabricarea acidului sulfuric; bisulfură· de, fier (v. bisulfură), .pirită. Combinaţiile sulfului... se vor mimi sulfur de fer. marin, pr.·*, ΧνΠΙ/21. Un corp,. .. cu o culoare neagră. . .ileare se numeşte sulfură de fier. poni, ch. β, =cf. macarovici* gh. 289, De, m. D,· enc. Sulfură (dublă) de fier· şi de 'cupru = combinaţie -naturală a fierului şi a cuprului cu sulful2, răspîndită în natură in filoanele hidrotermale, care se prezintă sub formă de criktalë'de culoare galbenă-verzuie şi care constituie cel mai important Minereu de cupru; calcopirită. Gălcdpirita este o sulfură dublă de fier şi cupru, geologia, 16, cf. m. d. enc. Sulfură de plumb = combinaţie à plumbului cu; sulful2, care se prezintă sub formă de precipitat de culoare neagră, insolubilă în apă; galenă. în contact cu sulfitrhl de plumb îl fac dè trece repede tn stare de sulfat, marin, pr. i, 256/6, cf. poni, ch. 243, macarovici, ch. 376, der, dc, m. d. enc. Sulfură de sodiu = sare de sodiu a acidului sulfhidric, care se prezintă sub formă amorfă, incoloră, care este solubilă în-apă şi se întrebuinţează ca ageht reduc^ţbr în chimia organică şi în industria tăbăcăriei. Cf. isiAciÂÂovicr,; ch. 291, der. Sulfură de stibiu = cqjrii>Îrta!ţi& à sţibiului cu sulful2, care se prezintă sub formă de cristale de ciiloare roşie-portoCalie, puţin solubilă în apă şi care se foloseşte la vulcanizarea şi colofàreà cfiuciitctiluiV la fabricarea chibriturilor, la cplorareâ sticléi şi a porţelanului în galben. Gf. poni, ch. 240, dbK, dc. -Şalfurci dé'zinc = combinaţie naturală a zincului cu sulful2, care se prezintă sub formă de cristale de culoare’gălbuie, brună sau neagră, greu solubilă în 'apă, çare conSBtüie principâlul minereu d'e ziiiç; blfen'cîă, sfaler'it. Cf.' macarovici, ch. 392. [O radiaţie] capabilă... să producă luminiscenfa unui ecran iu sulfură de zinc. sanielevici, r. 12, cf. dc, m. d. enc. — Pl.: şulfiiri şi (învechit) sulfure. —'Şi: (învechit) sulfùr s. m. — Din fr; sulfure SULFÙRIC, -Ă àdj. 1. (Despre substanţe, despre elemente chimice etc.) Care este combinat sau compus cü siflf2. Dacă starea nervoasă‘domneşte..., un semi-gros de eter sulfaric; cuviincioasa dietă, brezoianu, a. 576/29, cf. dl, dm, dn2. [împotriva manei viilor] se recomandă. . . tratamentul cu „praf de var şi fer sulfu-ric“. c. gitjrescu, p. o. 167. ·$> Acid sulfuric (sau, învechit, acrime sulfurică) — acid anorganic, oxigenat al sulfului2, care se obţine din combinarea trioxidului de sulf2 cu apă şi care se prezintă sub formă de lichid ule-ioş, incolor, inodor, cu gust acrişor, toxic, care este corosiv şi oxidant puternic, reacţionînd violent cu apa cu degajare de căldură, carbonizînd substanţele orgâ-nice; este acidul1 cu cea mai riiare importanţă industrială; vitriol, (înveChiţ, rar) acid sulfic (v.'sulfic), unt de vitriol (v. u n t). lnir-o acrime radicalul ei poale fi simplu, precum in acrimea sulfurică, asachi, l. 771/22. Acidul sulfuric (unt de vitriol) dizoalve pe aluminiu. bbezoianu, a. 18/18, cf. negulici. Nu estefabricafiune în care acidul sulfuric (vitriolul) să nu intre ca ingredient sau ca reactiv, ghica, c. .e. ii, 39A, cf. proţ. — pop.., n. D., -ANTONESCU, . barcianu, ALEXI. W., . ŞĂINEANtr2. Acidul sulfuric este un lichid igroscopic, foarte caustic (arzător), bianu, d. s., cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d., macarovici, ch. 109, mdt. Vegetaţia arsă de acid sulfuric, bogza, a. î. 27,' cf. ltr2. Dac-ai s-o bagi în acid sulfuric, poate o să se găsească. . . să fi-o cumpere. h. lovinescu, τ. 141, cf. dl, dm, der,! dn2, dc 47. Fabrica’de acid sulfuric a atins parametrii proiectaţi. scînteia,1 1969, nr. 8 193, cf.-'M. D. enc., dex. 2. (Astăzi, rar; despre ape, băi etc, sau despre procese, despre reacţii chimice etc.) Sulfuros (2). Cf. i. golescu, c. înlre băile.,,. . sulfurice (dtdrg. Se sulemenea şi umbla cu rochii de mătase. rebreanu, i. 97, cf. resmeriţă, d., cade. O fată. .. sulemenită pînă la urechi ne strigă, vlasiu, d. 24. Dumneaei, se sulemenise şi aştepta cu nerăbdare masa. sadoveanu, n. F. 134, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. S-a-mbrăcat bine, s-a sulimenit. o. bîrlea, a. p. ii, 544. <> Fi g. Dispreţuim pe cei cari, vrînd să-şi facă faimă ... sulemenindu-şi muza firavă, întronează neadevărul. plr ii, 180. 4 Tranz. p. e x t. (Rar) A mlnji (1). Dumnealui zice că mă sulemeneşte cu chinoroz, caragiale, o. i, 85. + F i g. (Rar) A da aparenţă frumoasă. Cf. resmeriţă, d. 2. (Familiar; subiectul sau complementul indică obiecţe, construcţii etc. sau părţi ale acestora) A (se) 15495 SULIMENIRE - 1987 _ SULINAR vopsi, a (se) transforma ( 1). Se mai vede cile un palat vechi cu beciuri bolţile.. ., cu ceardace mari însă şi acestea începură a se sulemeni şi a se preface, negruzzi, s. i, 71. Locomotiva. . . Ţipă. sulemenindu-şi coşu Cu fumul negrilor cărbuni, minulescu, vers. 221. Uliţele de căpetenie ale tîrgului au slujitorii lor: meşteri care le sulimenesc cu smoală şi asfalt, teodoreanu, u. c. 12. Un.cartier alb şi ocru de locuinţe ieftine, sulemenite cu ardezie. vinea, l. i, 53, cf. dl, dm, m. d. enc. ^Tra tiz. Spec. (învechit) A picta; a vopsi cu suliman (I 2). Apoi fă suliman şi-l sulimăneşte [tabloul] (a. 1805). grecu, p. 414. — Prez. ind. : sulimenesc. — Şi: (învechit şi popular) şulimăni (budai-deleanu, lex., pamfile — lupescu, crom. 196, scriban, d.), sulemeni, (învechit) şuliminf (cade) vb. IV. — V. suliman, SULIMENIRE s. f. Acţiunea de a (s e) s u 1 i m e n i. 1. Fardare (cu suliman I 1). Cf. s u 1 i m en i (1). Cf. budai-deleanu, lex., i. golescu, c., polizu, PONTBFIANT, D., DDRF, barcianu, ALEXI, Vi., DL, DM, M. £). ENC., DEX. 2. (Familiar) Vopsire; p. ext. transformare (1). Cf.sulimeni (2). Cf. dm, m. d. enc., — Pi.: sulimeniri. — Şi: (învechit) sulimănire (bu-D/yi-i)ELEA.NU, lex.), sulemenire (ddrf, alexi, w., dl, dm) s. f. .. — V. sulimeni. · SULIMENÎT1 s. h. (învechit) Fardare (cu suliman I 1). Cf. sulimeni (1). Alt mod obicinuit a se învenina cu plumb fără voinţă. . . este sulemenitul cu var de plumb, cu apă de plumb, vasici, m. ii, 60/4. — Şi: sulemenit s. n. — V. sulimeni. SULIMENÎT2, ,-A adj. (învechit şi popular; despre faţa oamenilor sau despre părţi ale acesteia, de obicei despre obraji, despre buze, despre gene etc. ori, prin sinecdocă, despre oameni) Fardat (cu suliman I 1). Cele neveste bătrîne... şi suliminite (a. 1784). iorga, S. D. VIII, 10, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, c,, valian, v. Cucoanile sulimenite ofta. russo, s. 19, cf. polizu. Dănţuitorii, nişte copii, sulemeniţi, cu peruci pe cap. ■ ., danţară. pelimon, i. 265/27. Văd femeile-nvă-lite Cu voaluri peste ochi, Nu rşliu: sînt sulemenite? sion, poezii, 118/10, cf. pontbriant, d. Cealaltă muiere era.. . sulemenită şi vopsită, voind să se arate mai albă şi-mai rumenă, ispipescu, o. 21, cf. ddrf, şio iij. O doamnă, sulemenită, se cobora pe scări. d. zamfirescu, a. 83, ‘Cf. alexi, w. Ieşi dar, sulemenită peţitoare ! an-ghel — iosif, c. m. ii, 96. Nu-ţi mai plac babele ? — Deloc; babele în general şi cele sulemenite în special. hogaş, dr, ii, 136. Seamănă cu o fată mare de la ţară, naivă, adusă la oraş, sulemenită, înmănuşată. ibrăileanu, sp. cr·. 49. O cucoană. ... roşită, sulemenită... tîrguia lucruri fine. brăescu, o. a. ii, 9. Copii turci de vreo paisprezece ani, sulemeniţi, în cămăşi de borangic. călinescu·, s. c. l. 73. S-a ivit altă demoazelă sulemenită, G. petrescu, a. r. 8. Peisajul a fost pervertit, ca o femeie sulemenită ţipător, bogza, a. î. 28. Poate că dragostea e tinereţe, si eu sînl o biată bătrînă sulemenită şi dornică de iubire, vinea, l. i,.286, cf. dl, dm. In mijlocul hanului. .. jucau muieri sulemenite, barbu, princ. 245. îi venea s-o ,-zgîrîie pe ochişorii ăia sulemeniţi, românia literară, 1971, nr. 126, 16/2, cf. m. d. enc., dex. I-am şi găsit mireasă..., Naltăşi sulemenită, De harnici meşteri croită, teodorescu, p. p. 533. Pe drum, uite că-i iese înainte o femeie gătită şi sulemenită, nevoie mare. rădulescu-tcodin, î. 117. Sînt albă, sulemenită Şi urîtă şi iubită, Vara nu vor să mă vază Şi iarna mă-n-brăţişează (Soba), pann, ap. gcr ii, 370. A venit sulime-nită Şi să duce terfelită (Zăpada), pann, p, v, ii, 129/26, cf. zanne, p. i, 93, gorovei, c. 347. -v- F i g. Făcură:.. pace sulemenită, că, cînd le vine muntenilor zanianul, tot îi împedeca la trebi. neculce, l. 155. Străbătui iai' şiragul de saloane unde... dăinuia ça. îmbălsămat, cu Olimpul său sulemenit şi pastorala sa dulceagă. μ. i. caragiale, c. 108. <γ· (Substantivat, f.) Se aşeza la masă, făcînd ochi dulci bărbaţilor, o sulemenită! pas, l. 11,1.94. — Pl. : sulimeniţi, -le. — Şi: (învecihit şi popular) sulemenit, -ă (învechit) sulimănit, -ă (budai-deleanu, lex.), (învechit, rar) suliminit, -ă adj. — V. sulimeni. SULIMENITÎJRĂ s. f. (învechit) 1... Fard. Cf. I. golescu, c. 2. Suliman (I 2). Pune sulimeniturile mai supţire (a. 1805). grecu, p. 91. — Pl,: sulimenituri. — Sulimeni + suf. -(i)tură. SULIMENITURËNIE s. f. (învechit, rar) Strşt de suliman (I 2) în pictură. Părurile şi barbele bătrtnilor [în pictură]... sulimeneşte-le prea iale cu supţireale sulimeniturenii (a. 1805). grecu, p. 92. — Pl. : sulimeniturenii. — Sulimenitură + suf. -enie. SULIMlNDRIŢĂ s. f. v. salamandriţă. SULIMINEALĂ s. f. v. sulimeneală. SULIMINÎ vb. IV v. sulimeni. SULIMINÎT, -Ă adj. v. sulimenit. SULINÂR s. m., s. η. I. S. n. 1. (învechit şi regional) Tub de canal (de obicei de lemn), pentru scurgerea apei. Găsiră sulinariul pre unde mergea apa în cetate şi meşterşuguiră de intrară în cetate, moxa, 378/8. Să-pînd aflară fîntîna aceasta dueîndu-se apa pre sulinare în cetate, varlaam, c. 124. Isus... ca pe într-un solina-riu au trecut, ap. tdrg. Ne-au scris... să încarce sulind-rile şi alte lucruri ce mai sînt de treaba fînlînii aceştiia să le aducă aici (a. 1709). iorga, b. r. 107, cf. budai-deleanu, lex., alexi, w., cade, scriban, d., com. din SĂCELE. 2. (învechit şi regional) Copac tînăr sau trunchi de copac înalt, subţire şi drept. Cf. lb, valian, v., lm, cihac, ii, 379, ddrf, tdrg, resmeriţă, d. Eram drept ca un sâlinar. BĂNţjŢ, τ. p. 183, cf. scriban, d., h ix 389, xvii 225, com. din căzăneşti — slobozia. 3. (învechit şi regional) Lemn gros, drept şi rotund; p. ext. carîmb (de la loitra carului sau a căruţei). Cf. BARCIANU, RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., VICIU, GL. , 4. (Regional) Fiecare dintre cele două ţepuşe de pe cSciama caselor ţărăneşti; (regional) bold, săgeată (ΙΠ 11), suliţă (III 1), ţeapă. Cf. damé, t. 93, şăineanu2. JÙè la pele două stinghii ale, căprioarelor se bale cîte un bold care străbate prin acoperiş şi rămîne afară... se mai numeşte tep, ţeapă, săgeată, sulinar. pamfile,.!. c. 422, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. 5. (Prin Munt. şi prin Transilv.) Mină curentă (v. mînă1 II 14). Cf. chest. π 220/97, 275, 291. 6. Lăstar dat din tăietura trunchiului unei sălcii, la o anumită distanţă de la colet, folosit la împădurirea anumitor terenuri, în anumite construcţii sau ca lemn de foc, Cf. ltr2. II. S. m. (1ht. ; regional) Sulac (Dl) (Cyprinus carpio hungaricus). Cf. antipa, f. i. 117, resmeriţă, o., şăineanu, D. U., CADE. — Pl,: (n.) su/inpre şi (m.) sulinari. — Şi: (învechit 1ŞŞ05 SUUNÀ - 1988 - SULIŢĂ şi regional) şuhmăr (resmeriţă, d.,. şăineanu,· d. u., ciîeşt. ii 220/275), (invechit) solinar (cade), solinăriu s, n. ... — Din bg. eyjmnap, ngr. σωλυν?ρί. SULÎN s. f. (Bot.; învechit şi regional) Cornac. (Trapa natans); Cf. polizu, conv. lit. xxîii, 1 054, DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDBG, BORZA, D. 171. — Pl. : suline. — Etimologia nesigură. Cf. c iu lină. SULÎŞ adv. (Regional; indică modul de deplasare iii aer a unor obiectc, de obicei lungi, aflate în mişcare) în arc alungit (şi împungtnd aerul). Cf. scriban, d. A azyîrli im băţ suliş. id. ,ib.. . — Sulă + suf. -iş. ·. SULÎT, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) însăilat; clrpit. Un sac sulit. udrescu, gl. — Pl. : suliţi, -te. , t — V. silii. SULIŢA vb. I. Τ τ a n z. (Rar) A împunge cu suliţa (11). Cf. dl, dm. (A b s o 1.) Din trtmbiii pi trimbiţa. . ., Din suliti-oi suliţa, marian, nu. 24. ^ Fi g. Satul suliiat de ploaie pare mort. sahia, n. 50. — Prez. ind. : suliţez. — V. suliţă. SţJLlŢÂR s. m. I. 1. (în organizarea armatei din ţările române in secolul ral XVI-lea şi al X-VII-'lea ; mai ales în Moldova) Ostaş care purta suliţa (I 1) şi lupta cu ea ; (la pl.) corp de slujitori înarmaţi cu suliţe; fuştaş, lăncier, suliţaş (1). Stînga..., alcă-tifilă de două brigate... împreună cu reghimentu suli-iarilorj de la Carcov ş-a ţinut drumul, cr (1829), 41/2, cf. i. golescu, c. Pedesirimeă aleasă a secuilor ce purta numirea de... sulifari. bălcescu,"m. v. 168, cf. pontbriant, d., ddrf. Basarabii... duseseră pe aceleaşi · locuri pîlcwile dţ poteraşi, de sulifari, de roşiori... tnlru apărarea pămîntului strămoşesc. d. zamfirescu, r. 222. Se dovedeşte că cerbii cei vechi sint mai tari decît sulifarii. sadoveanu, o. xm, 707, cf. DL, dm, dex. 2. Meşter care făcea sau vindea suliţe (I 1). Meşterii lofi..., păvăzării şi sulifarii să vie la Filipus cetate, alexandria (1794), 41/12, cf. i. golescu, ,c. II. (Ornit. ; şi în sintagma raţă suli(ar) Pasăre acvatică migratoare asemănătoare cu raţa domestică, vinată pentru carnea ei gustoasă (Ânas acuta). Cf. băcescu, păs. 148. Fuseseră împuşcaţi în ajuii sâli-ţari, bodîrlăni mofafi şi o raţă. vîn. pesc. februarie 1964, 15. La noi, ,iernează în condiţii optime specii migratoare cum sînt. . . călifarii albi şi roşii, raţa sulifar. ib. noiembrie 1964, 9. — Pl. : .sulifari. — Suliţă + suf. -ar. . SULIŢARE s. f. (Rar) Acţiunea de a suliţa. Cf. pmJ ,φ- . F i g,. Peştii se zvîrcoleau.,. în cele dinţii suliţări ale soarelui, sadoveanu, ap. tdrg. — Pl. : suliţări. — V. suliţa. , ■ SULIŢAŞ s. m. 1. (în organizarea arrftatei din ţările române în secolul al XVI-lea şi al X’V'II-lea, rrtai aîes în Moldova) Ostaş care purta suliţa (I I) ' şi lupta cu ea; (la pl.) corp de slujitori înarmaţi cu su-' liţe; fuştaş, lăncier, suliţar (I 1). Vinde partea ei din Oloşăi, „partea· lălirie-meu, lui Obrajie, ce-au fost siit'i-taş“ (cea 1663). iorga, s. d. vi, 84. [Erau| den driapta şi den stînga cîte cinci mii de sulifaşi călări. N. costin, l. 585. în mijloc puse pe sulifaşi. bălcescu, m. v. 493. Apoi sâliţaşii făcură atac asupra aripei drepte. HASDEU, I. V. 116, cf. PONTBRIANT, D., ţipRF, ALEXI, w., şăineanu2. Călărimea veche moldovenească trebuie s-o împlini, după arma pe care o întrebuinţa, in sulifaşi şi arcaşi, bogdan, o. 63, cf. tdrg, resmeriţă, b., cade. A încălecat alaiul; au trecut înainte suliţaşii. sadoveanu, o. xv, 397, cf. scriban, d., dl, dm. Arcaşii, suliţaşii, puşcaşii şi lunarii, stoicescu, c. s. 173. 2. (Sport) Atlet care aruncă suliţa (1 2). Cf. l. rom. 1859, nr. 2, 85, 1961, nr. 1, 30. — Pl. : suliiaşi. — Suliţă + suf. -aş. SULIŢÂT, -Ă adj. Care este In formă de suliţă fl X); (rar) suliţos. Cf. barcianu, alexi, w. Veniriă-ri{a..., plantă ierboasă, otrăvitoare, tulpina fără peri, frunzele fără codită, suliţate..., creşte: prin mlaştini. voiculescu, l. 327. Inegală creastă, suliţată cegă Lame limpezi duse-..n {aia. lui. norvegă. l. ■ babbu, j. s. 147. — Pl. :. suliţaţi, -te. — y. suliţa. SÎILIŢĂ s. f. I. 1. Armă de atac folosită mai ales în trecut, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută la unul din capete cu un vlrf ascuţit de fier; lance, (invechit) fuşte, spicul (1). Cu so\u]liţa mă împunseră în coaste (a. 1550 — 1600). gcr i, 9/7. Şi singur Bogdan Vodă au lovit cu suliţa în poarta Lio-nului. ureche, l. 129. Şi-l împunseră cu suliţa în coaste, neagoe, Înv. 105/17. Suliţele lor sînt cîte de opt coţi de lungi, cu prapore pănă în pămînt. m. cos-πν, o. 54. Avesalom... fu’ jungheat de trei suliţe. cheia, în. 103r/22. Vază aemu de să poate ascunde suliţa în sac. cantemir, hr. 269, cf. anon. car. Perşii sînt iscusiţi la arce şi ,la suliţă (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 156/4. Şi l-au mai sgărieat un turc lîngă nas cu o suliţă (a. 1716). gcr ii, 19/37. lndată-l tăiă, puindu-i capul într-o suliţă, l-arătă oştilor, văcărescul, ist. 256, cf. budai-deleanu, lex., lb. Aleargă, prin mijlocul pădurilor, c-o suliţă - în mînă. pleşo-eanu, τ. i, 26/27, Steagurile se desfăşură cu zgomot <şi fîlfîiesc tn vîrful suliţilor. helîade, l. b. i, 240/10, cf. i. golescu, c. Au aruncat haina de pe dînsul, suliţa şi baltagul, drăghici, r. 160/2. Pîngărilele lor braţe întru sîngele spăla Ş-alergînd pătrund cu suliţi coapsele· lui. pogor, henr. 91/21. Soldatul de cavalerie va avea un pistol, o sabie şi o suliţă’, regul. org. -181/14. Învăţăm să dăm cu sabia şi cu suliţa, ghica, s. 15, cf. pontbriant, d. în timpurile istorice..., lofi oamenii s-au servit de arcuri şi suliţi. conta, o. f. 141. Arma naturală ' a cavaleriei este suliţa, xenopol, i. r. iv, 157. Suliţele mor Idrobite·' de pieptarul puternicelor zale. coşbuc, p. i, 158. Ceata mea E călare poartă suliţl·.' davilla, v. v. 87, cf. resmeriţă, d., cade. Un tînăr blond cu suliţă şi scut La poarta casei mele s-a oprit, minulescu, v. 160. Sub acel cer depărtat şi străin au lucit suliţele celor mai cumpliţi războinici., sadoveanu, o. -xix, .259, cf. scriban, r>. S-a purces prin plai alaiul, Suliţele scapără: blaga, poezii, 389. Picioarele lui şi ale calului sînt rupte şi, de asemenea, braţul în care ţinea suliţa, bogza, c. o. 44. Iar lampagiu-n cap de uliţi Prindea o stea în vîrf de suliţi. parasghivesgu, c;- ţ. 16, cf. Pl. Cu suliţă şi cu chivără, A trecut prin pădure la pds, Pe calul ei verde, tsanos* v. 64, cf. dm, Spînzuratul.. . sta ţeapăn, păzit de seimeni cu suliţe, babbu, princ. 59. Suliţele sau lăncile au fost -urtele din armele cu cea mai largă răspîndire... atît in Moldova, cît şi în Ţară Românească. stoicescu, c. S..173. Nebunul regelui eram! Şi- rob zvîrlil după zăbrele Cu suliţi paznice la geam.· românia literară, 1971, ni·. 118, 11/3. La luptă Să ne luăm, în suliţi să ne bătem. folc. olt. — Munt. iii, 38: Jupînul gazdă în suliţă s-a rezemat, folc. iioiD, i, 295. Merge paşa pc uliţă C-o cămaşă de suliţă (Ariciul), pamfile, c. 16. (Ca termen de cofn-paraţie) Iepurele ţupăia..îndrepttndu-şi urechile 15514 SULIŢĂ - 1989 - SULOI ca nişte suliţe fa sus. adam, r. 263. Ochii tăi... ard tn purpura-.Hserării pa dauă suliţi.-goga, poezii, 236. Patru turnuleţe ea nişte suliţe .de apărare, rebreanu, r. i, 79. Atîtea perii Subţiri ca nişţf suliţi. călinescu, o. ii, 103. Strigă:,., cu un glas cqţ$ Ui intra ca nişte suliţe în auz. pheda, m. s. 196. Mănăcinii .aveau tulpinile cit suliţa, barbu, g. 271. ,\ Fig. Eu sînl tîlharul în prigoană Străpuns de-a legii suliţă, goga, poezii, 242. Să te-nvtrţi prin suliţele ploii, labiş, p. 97. Suliţele ploii se-nfig tn zidul nopiii. bomânia mtepară, 1970, ,nr. ‘89, 11/3. φ Expr. (Bar) A.pune (cuiva) suilţa tn coaste = a-;S:ili (1)· Qf· zanne, p. iv, 641.CH ajungi cu suliţa sau.la p p. azvlrlitură de suliţă = foarte aproap’6. .Satul iera la o azvlrlitură de suliţă, blaga, h.,97, cf. zanne, p. rv, 641. + Durere foarte mare. Numai clteodată li treceau suliti reci prin inimă şi o podideau lacrimile, rebreanu, nuv. 192. + Fig. (De obicei la pl.) Vorbă, aluzie răutăcioasă, ironică sau critică; iropie (usturătoare); Înţepătură, săgeată (H 4). N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliti .în aplauzele grele a canaliei de ulifi? eminescu, o. i, 150. N-ai ştiut ce furii-n mine sint, Ce suliti port tn sprinlenu-mi cuvlnt. coşbuc, p. II, 284, cf. ŞĂINEANU2, PL, PM, Μ. P. ENC.,. DEX. 2. (Sport) Instrument folosit in probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini de lemn sau de metal, cu greutatea şi dimensiunile prestabilite, prevăzută la un capăt cu un vîrf ascuţit de metal şi cu un manşon situat în jurul centrului de greutate. Cf. dl, dm, per. dex. + Probă sportivă în care se foloseşte suliţa (I 2). Cf. l. rom. 1959, nr. 2, 84, der. II. 1. P. ext. (Popular) Unitate de m3ură a timpului zilei sau al nopţii, calculată empiric după spaţiul parcurs de un astru (de obicei de soare sau de lună) pe bolta cerească de la punctul de pe orizont de unde a răsărit ori spre acela unde va apune, evaluat în lungimi de suliţă (II), o astfel de lungime fiind egală cu aproximativ o oră şi jumătate. Cf. valian, v. Şi fiind acum devreme şi soarele încă sus, Rămîind ca două suliti să sfinţească la apus. pann, s. i, 7/16. Cind era soarele de-o suliţă, ajunsesem la Pociovalişte. ghica, s. 323. Cînd era soaiele de două suliţe pe cer, a plecat în lumea largă, eminescu , p. l. 4. Tocmai cind soarele era rădicat de două suliti.. ., văzu că merele lipsesc, ispirescu, l. 82. Soarele e de trei suliti pe cer..., la noi sînt zece ore. vlahuţă, s. a. iii, 298. Soarele s-a ridicai de cîteva suliţi pe cer. gîrleanu, l. 28. Soarele se ridicase de-o suliţă, hogaş, dr. i, 107, cf. resmeriţă, d., cade. Soarele 'trebuie să fie de trei suliti pe cer. Şi culesul a început, cocea, s. i, 225. Soarele se înălţase de o suliţă, era cam în dreptul turlelor bisericii. Camil petrescu, o. ii, 16. Pornim spre Secera. Ajungem cînd e soarele de .două suliţi. stancu, d. 152, cf. dl, dm, m. d. enc., dex* h xm 135. Şi-n Dr.istor că-mi ajungea Cînd soarele ră,săr,ia Şi d-o suliţă era. teodorescu, p. p. 570. Luna-i sus de-o suliţă, Badea-i dus pe. uliţă, jarnîk — bîrseanu, d. 107; + (învechit) Distanţă egală aproximativ cu o aruncătură dé suliţă (I 1). Ceale [lăcustele] ce zbura mai sus, ca de trèi sau patru suliţe nu era mai sus. m. costin, ap. gcr i, 201/21. 2. Fig. Rază-luminoasă a unui corp ceresc sau a -unei surse de lumină' care străbate spaţiul ; săgeată (II1). O suliţă de lumină se furişa prin perdele, sandu-al-dea, u. p. 168. Suliţi luminoase îmi sparg vederea. v. rom. mai 1954, 103. A fost o seară grea.:., cînd luna aruncă raze tari, suliţi de argint, isac,’o.'185. (Prin analogie) Şatan, aruneînd din ochi suliţi de foc, le zice... dumitr'Aşcu, str. 17. * ΙΠ. P. ana:]. 1. (Regional) Fiecare dintre cele două ţepuşe de pe coama ’ caselor ţărăneşti ; (regional) bold, săgeată (III U), sulinar (I i), ţeapă (Nerău — Sînnicolau Mare!. Cf. chest. ii 265/1. 2. (Regional) Ţeapă care se pune in vîrful şurei câ să nu pătrundă ploaia prin paie (Clopotiva — Haţeg). Cf. gregorian, cl. 62. 3. (Prin Olt. şi prin Transilv.) Brad tînăr cu ramurile retezate pînă aproape de vîrf, care se înfige pe mormint la capul unui flăcău sau al unei femei tinere; săgeată (III 3). Cf. marian, î, 99, cade, arh. folk. v, 131. La cari nu-i casaioritu... li faêi suliţă, alrt ii 62. 4. (Regional) Sulă (I) (Giurgeni — Hîrşova). Cf. alr ii/i mn 152, 3 943/705, alrm ii/i h 411/705. 5. (Prin Olt. şi prin Bucov.) „Tolbă pentru săgeţi“. alr ii 4 953/386, 876. 6. (învechit, rar) Acul albinei. Albina, sămlnţa· şi suliţa. . . tot într-un pîntece poartă, cantemir, i. i. i, 217, — P], : suliţe şi (învechit) suliţi. — Din v. sl. c8ahu,4. SULlŢlCĂ s. f. (Atestat prima oară la î. golescü, c.) I. Diminutiv al lui suliţă (i i); sulcioară («· Cf. ddrf. II. (Bot.) 1.Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor, care cresc prin poiene, prin tufişuri şi prin locuri aride : a) plantă cu tiilpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi şi cu flori albç, dispuse în capitule bogate; (regional) brîncuţă-de-pi-sică, falcăţie, fălcaţă, floarea-yinului, merişor, suli-ţioară (v. sulicioara II 2), sunătoare (6), tri-foiul-caprelor (v. trifoi 2), trifoi-sălbatic (v. trifoi 2), vinuţ (Dorycnium herbaceum). Cf. brandza, fl. 551, barcianu, alexi, w., panţu, pl., tdrg, cade, borza, d. 61, 291; b) (regional) (Dorycnium germanicum). Cf. borza, p. 61. 2. (Regional) Sunătoare (1 1>) (Hypericum macu-latum). borza, d. 86. — Pl.: suliţele. — Şi: (invechit) sulicică s. f. i. golescu, c. — Suliţă -f- suf. -ică. SULIŢIOÂRĂ s. f. v. sulicioara. SULIŢ0S, -OÂSĂ adj. (Rar) Suliţat. Petele:., frunzelor sale sulifoase. ap. tdrg. — Pl. : suliţoşi, -oase. — Suliţă -f suf. -os. SULKY subst. Trăsură uşoară pe două roţi, folosită în cursele de trap. Cf: dex, m. d. enc2:, dn3. — Proniinţat: sdlchi. — Pl. : ? — Din engl. sulky. SULJ s. n. v. sulgiu1. .SULQC1 subst. (Regional) Val (de pînză) (Nucét). Cf. Ayi 35. Ai un suloc diţi cel mare. ib. . - Pl. : ? Sul + suf. -oc. SIÎLÔC2 s. n. v. sulac. SULÔI1 s. n., s. m. (Regional) 1. S. n. Augmentativ al lui ş u lă(D· C.e-ai de glnd să faci, çu suloiul ăsta de lemn? — Vîrzoave de opinci, udrescu, gl. 2. S. m. (Iht.) Sulac (ΙΠ) (Cyprinus carpio hunga-ricus). Nume populare ■ [ale crapului]: crap săltăreţ, sulă, suloi. antipa, f. i. 117. — Pl.: (1, n.) suloaie, (2, ni.) suloi. — Sulă -f şuf. -oi. 15522 SULOI2 - 1990 - SULTANIN S.ULÔI2 s. n., s. m. 1. S. n. (Popular) Augmentativ al lui sul (I). Cf. ddrf. Te-o'i lua de pe sulùi Şi te-oi băga-n cel lădoi, marian, sa. 60. 2. S. n. (Prin estul ,01t.) Piine lungă. Cf. i. cr. v, 280. 3. S. m. (Prin Transilv.) Lemn de ’urad subţire cioplit în două dungi. Cf. pascu, s. 114, cade. Adâ suloii, să fac staul, viciu, gl. 92. — Pl. : (1, 2, n.) suloaie, (3, in.) suloi. — Sul + suf. -oi. SULPÎNĂ s. f. v. sulfină. SULŞÎNĂ s. f. v. sullină. SULTĂN s. m. X. Titlu dat suveranilor din Imperiul Otoman şi din alte ţări musulmane; persoană care poartă (sau care purta) acest titlu; (Învechit) şah1 (2). I-a dat steagul sultanul Murad şi a finut domnia einci ani (a. 1594). iorga, c. i. ii, 234. Sultan Suleiman, împăratul turcescu..., au purces cu ţoală puterea sa. ureche, l. 150. Şi din sămlnfa lui Han toţi sultanii s-au tras. simion, dasc., let. 98. Hanul den Bugeag au lăsat pre doi soltani, fraţii săi, să vie cu dînşii. m. costin, o. 111. Fu trimis de cine l-au prins la Amira, atţecă sottanul Misirului, dosoftei, v. s. decembrie 225r/29. Cu aceste oşti tătăreşti tn Ţara Leşască au fostu şeapte sultani, n. gostin, l. 541. Soltantil den Bugeag... cu oastea lui, au trecut Nistrul, neculce, l. 208. Acei schithi sub şase voievozi au fost (mai bine să le zicem sultani, cum zicem acùm tătarilor), c. can-tacuzino, cm i, 74. Mers-au... şi sultanul (a. 1700). gcr i, 334/39. De mare supărare.... au pribegit toţi boierii din tară, unii... la sultanul tătăresc, alţii în Ţara Leşească (a. 1769). id. ib. ii, 81/19. A'drianopoli .. . s-au mărit de sultan Murat, amfilohie, g. 15/9. Un sultan. . . pre supuşii săi cu nedreptate asuprin-du-i, îi muncea cumplit, ţichindeal, f. 461/27. Îmbarcarea cea fără de veste a sultanului. .., ca să treacă la marea Marmara, cr (1829), 7/2. Deodată un paşă puternic, prin facerile de bine a sultanului, să rebe-lează asupra lui. ar (1833), 4172/13, cf. i. golescu, c. Monarhul se numeşte : împărat, crai sau rege . . ., sultan, şah. rus, i. i, 73/32. Era vestit şi viteaz... fiind hulit totdeauna de sultani, carii sînt domnii tătarilor. mag. ist. i, 294/2.. Curtea regelui din Persia se numea Poarta, ca şi astăzi... curtea sultanului. aristia, plut. CXLII/33. Numai plătim tribut nici unui sultan, ghica, c. e. iii, 57, cf. pontbriant, d. De-oi şti c-oi mînca-o friptă, oi să mă duc cu jalba pînă la sultan Mahmud. alecsandri, t. i, 386·. Mergeţi la sultanul care v-a trimis Şi-orice drum de pace spuneţi că e-nchis ! bolintineanu, p. 37. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, eminescu, o. i, 142. El văzu pe Muza, proteguitul său, urcîndü-se pe tronul sultanilor, xenopol, i. r. iii, cf; şăineanu2. Un Ştajn-bul nou-nout se născuse, cu sultanul său, cu vizirii săi. iorga, ţ. a. ii, 57, cf. tdrg. Ţepeş Vodă. . . cerea iertare sultanului Mohamed. păcală,' m. r; - 38, cf. resmeriţă, n., cade. 0raşuî sultanilor de odinioară era pustiu, teodoreanu, m. u. 96. Cercetam bazarurile■ şi marile moschei ale sultanilor cuceritori: sadoveanu, 0. xvii, 132. Reprezentantul sultanului, sosit o dată cu el, îl aştepta în spătărie, călinescu, c. o. ?61·, O cale nouă i se deschidea chiar tn anul următor, în 1570, cînd sultanul Selim invadează insula Cipru, vianu, 1. u. 102. Trebuie să ne gîndîm bine şi ce vor spune tarul şi sultanul, camil petrescu, o. ii, 616. A intrat în gratiile sultanului după ce şi-a turcit copiii, ist. lit. rom. u, 723. Ce-i mă, turcule, eşti certat cu sultanul de te-ai-întristat aşa? tudoran, p. 32, cf. dl, dm. De la Constantinopol, am veşti prin curier. Sultanul a numit un nou seraschţer. τ iulie 1964, 52. Eu vă-sunt sultan... Domn strălucit şi suveran! vulpescu, p. 119, cf. m. d. enc. Sultanul Ahmed a făcut deci pro- misiuni destul de vagi, care' nu-l ■· angajau cu nimic. magazin, ist. 1975, nr. 4, 53, cf. dex. Mă luptai cu musulmanii, Cu cerchezi şi cW sultanii, folc. mold. i, 148. <£■ (Ca termen' de comparaţie) Se clătina ca un sultan decrepit în fàta cadînelor lui. anghel, pr. 97. Se plimba impasibil... ca un sultan, c. petrescu, c. v. 198. Simandicoşi, ca nişte sultani.din alte vremuri. brăescu, o. a. i, 209. Bani la mine, ca la sultan! pas, l. ii, 257. Tot mai are Dobrişean Cum ar· avea un sultan... Buti cu vin Şi stupi cu miere Mult bănet Şi grea avere, balade, ni,' 60. -0- Sultan mezat v, m e-z a t. + (învechit; adjectivâl; despre stofe) Care este de bună calitate. Cf. 'Barcianu. Zpf sultan bucata 95 bani (a. 1761). şio iij, 329, .. II. (învechit) Varietate de struguri nedefinită mai de aproape. Cf. baronzi, l. 94,_şio iilf — Pl.: sultani. -1 Şi: (învechit) soltan s. in. — Din tc. sultan. SULTANAT s. η. 1. Stat monarhic condus de un sultan (I). După forma chivernisiră sau titlului domnitorului, se zice: imperiu, sau împărăţie... sultănal, hănat, şerifat. rus, i. i, 59/16. Oştenii aceştia ai pro-roculuî. . . aşezaseră sultanat la Adrianopol. sadoveanu, O. XII, 213, Cf. DL, DN2, M. D. ENC.,' DEX. 2. (Rar) Demnitate de sultan (I) ; (rai) sultănie. Cf. DEX. — Pl.: iSultanate şi sulianaturi. — Şi: (învechit) sultănat s. n. — Din fr. sultanat. SULTANĂ s. f. I. Titlu dat soţiei sau fiicei sulta-milui (I) ; persoană care poartă (sau care purta) acest titlu. Cel mai frumos turban care s-au aflat vreodini-oară pe capul unei sultane, cr (1832), 762/13, cf. i. golescu, c., valian, v. La tributul normai se mai adăogea îh fiecare an mălfime de presente la cîte o sultană. bariţiu, p. a. i, 29. Dorinţele sultanei Validé şi ale lui cîzlar-agasi fost-au ele vreodată neîmplinite? filimOn, o. i, 171. O sultană jună se uita pe mare De la o fereastră din al ei serai, bolintineanu,' o. 101. Două sultane. . . se aruncă cu părul despletii la picioarele sultanului, xenopol, i. r. v, 136, cf. şăineanu2; Viziri, paşi... negustori ai seraiului, sultane... ei se frămtntă veşnic, iorga, c. i. i, 2.08, cf. tdrg, resmeriţă, D., cade. Sclavul pescuitor de mărgăritare, lasă să alunece la picioarele sultanei... -,mărgăritarul fabulos, galaction, o. a; ii, 345. E ca un potir al primăverii, moscheea tinerei sultane, teodoreanu, m. iii, 331. Din această plată se îndeMulau lefegii şi slujbaşii. . . şi sultanele favorite, sadoveanu, o. xvii, 75, cf^ scriban·, d. Toii i-au lăsat cîle ceva. :., papucii sultanei şi tocul Louis XV. arghezi, b. 17. Saloanele sultanelor şi ale favoritelor, camil. petrescu, : o. iii, 539; cf. dl; contribuţii, iii, :302, - dmv dex. Turcilor, agalelor ! Sultani şi sultanelor, Voă-i robul de, vîniare? pop, apV gcr îi, 303. Φ (Ironic) Bani îi trébuiau să Îmbrace şi să cocolească pè actuala sultană, i. negruzzi; ' s. i, 353. '■ ■ ■ ·'■· V? ' II. (Bot.) 1. (Munt.; la'.pl.).Călţunaşi :(TropaéolvOn majus). Cf. borza, d. 173. "2. (Prin Olt.) Varietate dé cireşe mici, de culoare loşu’îiichis şi cu gust dulce-amărui. Cf. h ix 121, : GL. OLT. — Pl. : sultane. — Din tc. sultana. SULTANÎCĂ s. f. v. sultănică. SULTANÎN, -Ă adj., subst. I. 1. Adj. (In dicţionare; despre fructe, legume eţc.) Care este de cea ‘ mai bună calitate. Bame sultanine. şăineanu2, cf. resmeriţă, d. Stafide sultanine. cade, cf. scriban, D., DL, DM, DEX, M. D. ENC2, 15530 SULTĂ - 1991 - SUMA 2. S. f. (în dicţionare) Soi de viţă de vie cu boabe (negre) fără seminţe, cultivat pentru producerea stafidelor. Cf. dex, m. d. enc2, dn8. II. s. n. Monedă veche turcească, de aur; galben sultănesc v. galben. Radul Vodă încă lesne au puiuţ făgădui zece mii de sulianinisau de galbeni sul-tăneşti. şincai, hr. ii, 308/5. Tributul trebuie să fie 10,000 galbeni sullanini cu pecetea noastră, filimon, ap. şio iis, 111. Monedei lui Ludovic al Xll-lea i s-a zis „ludovic“. .. iar celei a sultanului „sultatlin“. IORGA, C. I. III, 207, CÎ. SCRIBAN, D. . — PI. : sultanini, -e, — Din tc. sQltani, fr. sultanine, germ. Sultanlne. SÙLTA s. f. Sumă de bani care, într-un partaj sau într-un schimb, compensează diferenţa de valoare a părţii din moştenire cuvenite sau a bunurilor schimbate. Cind valoarea bunurilor schimbate esle inegală, diferenţa se compensează prin plata unei sume de bani denumită sultă. pr. drept 373, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : sulte. — Din fr. soulte. SULTANAT s. n. v. sultanat. SULTANÉSC, -EĂSCĂ adj. Care aparţine sultanului (I) ; privitor la sultan; de sultan. Intru a noastră sultănească prea înălţată curte. n. costin, ap. şio iij. Puternicia sultănească. .. le-au schimonosit şi le-au micşurai. cantemir, ap. cade, cf. i. golescu, c., dl, dm, dex. — Pl. : sultăneşti. — Sultan + suf. -esc. SULTĂNÎ. vb. IV. Intranz. (Bar; glumeţ) A stăpîni (1). în casa lui Conu Cosiache Dumşa, sullă-nise vreme îndelungată, peste toţi şi peste toate, Fiţa Elencu, sora lui mai mare. teodoreanu, si. i, 181. — Prez. ind. : sultănesc. — V. sultan. SULTĂNICĂ s. f. 1. (Bot.; popular; la pl.) Căiţu-naşi (Tropaeolum majus). Cf. ddrf, alexi, λυ., şXîneanu*, resmeriţă, d., pascu, s. 171, comşa, n. z. 25, panţu, pl., cade, scriban, d., borza, d. 173, h ix 188. 2. (Munt., Dobr. şi prin Mold.; mai ales art.) Numele unui dans popular In care flăcăii formează o horă separat, iar fetele intră două cite două, consti-tuindu-se în perechi; melodia după care se execută acest dans. Ceţi-ari mai ctnta de joc: bătuta, horili, fcdeleşu,... sultănica, jipescu, o. 51, cf. ddrf, alexi, w., pîhvescu, c. 40. Au început apoi şi ei o „strbă“ domoală, ,,sultănica“, „a(ica‘‘ şi jocuri mulle de doi. LUNGIANU, CL. 37,. cf. RESMERIŢĂ, D., VARONE, D. cade, h i 388, ii 33, 65* 168, iv 45, xi 280, xii 132, 158, 242. Jucafi sultănica bine Să nu daţi de ruşine, şez, xii, 143, cf. alr i 1 477/740, alr ii 4 336/672. ' -— Pl.: sultănele. — Şi: (regional) sultănică (h vii 53, ix 286), soltanica (ib. ii 257) s. f. τ- Sultan + suf. -ică. SULTĂNÎE s. f. (Rar) Demnitatea de sultan (I) ; sultanat (2). Selim, feciorul sultanului. .., nenără-vindu-se cu tală-său pentru urmarea fr ale-său... tn sultănie, a mers tn Kafa. şincai, hr. ii, 129/22. — Sultan + suf. -ie. SULTEI s. n. (învechit) Tcnţţjie (ţ). Çf. pontbriant, d., BARCIANU, ALEXI, . 37, cf. dl, dm. Feljil impresionant cum ştia să poarte fracul, sumanul sau salopeta, m 1968, nr. 1, 28. Uneori mă gîndesc dacă coroana pe care o port pe cap nu-i mai grea decît cojocul sau sumanul tău ciobănesc, românia literară, 1972, nr. 6, 17/1, cf. m. d. enc., dex, h ii 63, 195, iv 12, vi 30, x 1109, 357, xm 406. Ungurean cu sueman scurt Nu şedea-n Moldova mult. teodorescu, p. p. 334, cf. chest. 'v 165/66, 94. Ciobăndş cu oi De pe aste văi Cu sucmaitul lai, Mîhcal de nevoi Şi bătut de ploi. balade, îi, 481. E ţăran Şl se poartă cu suman. folc. olt. — munt. iii, 492. Nu după suman trebuie judecai omul. zanne, p. iii, 389. E mai aproape .cămaşa dççît sumanul, pamfile, j. ii, 167, cf. şez.' i, 219. <> Fig. Dorm plopii sub sumane de tăcere, lesnea, . vers. 138. ,φ (Prin sinecdocă) Un popor întreg de acelaşi port şi aceeaşi limbă... sla măreţ în lumina soarelui şi prinlr.c .suc-mqne se videa amestecate multe surtuce, russo, s. 42. 2. (învechit şi regional) P. e x t. Dimie. Sueman, de cot 1 ban, prost (a. 1726 — 1733). N. a. bogdan, c. m. 160. 10 lei de pe nişte sucmani ce-au vîndut- dih lîna oilor (a. 1742). bul. com. ist. i, 241. Mi-au mai dat 20 coţi sueman albi (a. 1744). ştefanelli, d. c. 38. O piuă de sumane. . . pe apa Bistriţei (st. 1758)· uricariul, xix, 9. Şalvarii de sueman (a. .1792). ib. iv, 136. Frecăm pe bolnav cu flanelă sau cu o bucală dc suman. c. vîrnav, h. 119/8. Se pune pe un talger, două bucăţi de postav sau sueman udaie. i. ionescu, b. c. 75/16. La Humuleşti... se fac multe giguri de sumani, şi lăi de noaten. creangă, a. 47. Ei au porumb .de măcinat, sumane de bătut, vlahuţă, s. a. hi, 278, cf. ddrf, resmeriţă, D., cade. Stă mai mult pe lingă maică-sa, ajutînd-o la tors şi ţesutul sumanelor. sadoveanu, o. xix, 418, cf. dl, dm, dex. Iţari de suman negru, chest. v 105/74. Pantaloni de suman. alr ι 1 877/424, cf. alrm sn i h 321, a i 13, 35, v 14. Φ (Prin· sinecdocă) Căci iiumai cerul primeşte sub streăşina-i milostivă Scaiul şi floarea, catifeaua şi sucmanul d-o potrivă, hasdeu, r. V. 35. 3. (La pl.) Zdrenţe de lină provenite din confecţii, care se colectează pentru a fi destrămate industrial în fibre de lînă regenerată. Cf. ltr2. -π· Pl. : sumane şi şumaimri (bud, p. p. 83) şi (2, in,) sumani. — Şi: (învechit şi popular) sucinăn, (învechit şi regional) sugmăn (ghr ii, 205/12, . tdrg, h xii 220), (învechit) soemén (iorga, d. b. i, 10, ro-setti, b. 59/22), sosmăn (roseTtj, b. 53/25), (regional) sutmăn (zanne, p. iii, 58) s. n. — Diii ucr. cyKMan. SUMAR, -A s. n., adj. I. S. η. 1. .(învechit; in forma sumar iu) Listă; inventar. S-a probat adecă çu estrase din sumarile strînse din cqţastrul ţării, bariţiu* . p! a. . iii, 88. 2. Conţinutul pe scurt a:l unei scrieri, al unor studii, al unor 'dezbateri etc.; rezumat. Cf. negulici, prot. — POP., N. D., BARCIANU, RESMERîfĂ, D., CADE, SCRI- ban, d., ltr2, dl, dm, m. d. enc., dex. Aptitudinea pentru poezie... ne apare ca firească şi chiar sumarul cărţii lui o verifică, românia literară, 1970, nr. 36, 4/4. ■■;·.■·.,-■ 3. înşirare scrisă a părţilor, a capitolelor etc. ale unei lucrări, ale unei cărţi, ale unei publicaţii eţc.) (plasată la începutul saii la sfÎTşitul acesteia); conţinut, cuprins, tablă de materii (v. tablă1‘II 1), (învechit) registru (I 3), scară (III 1); sumă (4), (grecism învechit) pinax. JV-ά fost scriitor distins c'are să nu fi apărut în sumarele ,,Ramurilor“. în plr iis: 268. Citi fără nici o tresărire de emoţie numele tipărit în sumar. c.;rE.llREScy„..o,. p. i,,270,:Nici pe coperta revistei. . . numele lui n-a fost niciodată In fruntea sumarului. teodoreanu, m. u. 25. Sumarul gazetelor afişat pe ziduri, sadoveanu, o. xx, 18. Tşebuie să fi răsfoit 15563 SUMAR - 1993 - SUMAŢIE toate periodicele literare şi celelalte piiblicalii care au consacrat literaturii o parte din sumarele lor. vianu, l. r. 13, cf. dl. Se. uită lasumar, dădu revista înapoi şi vru s-o ia spre ieşire, preda, r. 174, cf. dm. Nuvelele lui figurează ln fruntea sumarului, v. rom. iiinie-iu-lie 1963, 431. Revista... cuprinde un sumar, bogat şi variat, contemp. 1966, nr. 1 619, 8/1, cf. m. d. enc., dex. II. Adj. 1. (Despre expuneri, . texte etc.; adesea adverbial) (Care este spus, redat, scris etc.) tn vorbe puţine, în puţine cuvinte (v. cuvînt), în rezumat (v. rezumat), pe scurt (v. scurt I 4), repede (II 1); concentrat, concis, rezumativ, succint, (învechit) rezumător (v. rezuma tor 1). V. sintetic (1)· Un tablou sumar despre cuvintele străine din limba română a dat Şăineanu. philippide, p. 149. Tribunalul se pronunţă in mod sumar, hamangiu, c. c. 176, cf. barcianu. Iri mod sumar insă putem să spunem că domniile·' lui Antioh Cantemir, ale lui Constantin Buca... par a fi compilate, bui.. com. ist., ii, 18, cf. resmeriţă, d. Am insistat asupra acestor lucruri. . . pentru a indica, măcar cît de sumar, izvoarele. . . unei noi spiritualităţi în cultura românească. în plr ii, 351, cf. cade. Iată aspectul sumar al existenţei şi psihologiei lui Cellini. lovinescu, c. rv, 101. Răspunse la apel... numai după o vagă şi sumară descripţie a bărbatului, c. petrescu, c. v. 182. Constatările sumare ne satisfac pe deplin, cocea, s. i, 84. Definiţia sumară am dat-o deja în introducere, iordan, stil. 83. Autorul . .. prezintă, sumar, problemele respective, id. ib. 28. Povestitorul nu găseşte necesară decît această sumară nolaţip. vianu, a. p. 236. Arde ! răspunse acesta sumar, depărtindu-se aproape în goană, călinescu, s. 102, cf. dl, dm. Puncte de vedere asemănătoare dar mult mai sumar enunţate găsim... la Şincai. l. rom. 1967, 220. Ne .vom mulţumi doar cu unele observaţii sumare. stoicescu, s. .d. 46. Nu mai pol recompune vacarmul nici măcar sumar, bănulescu, i. 222. Încheiem aceste sumare impresii cu privire la concert, m 1968, nr. 2, 37. Definiţia sumară, dar suficientă penlru a înţelege, ideea de tradiţie, românia literară, 1970, nr. 77, 8/1, cf. m. d. enc., dex. 2. (Despre acţiuni, operaţii, manifestări etc. ale oamenilor; adesea adverbial) (Care este făcut) in mod expeditiv, fără profunzime etc., fugitiv, în pripă, neaprofundat, rapid, repede, superficial (2). Ovidiu trece acum examenul sumar de şapte clase liceale. caragiale, o. ii, ?1. Cercetările... în regiunile bogate in fier... sînt încă prea sumare, pârvan, g. 297. Să întreprindă imediat... clte-o cercetare sumară, să afle pe agitatorii şi răufăcătorii principali, rebreanu, r. ii, 243. Primăriile.. . au fost prefăcute în tot atîtea aşezăminte de.justiţie sumară, cocea, s. ii, 119. Fusese achitat după o judecată sumară, mai mult constata-tivă. teodoreanu, m. iii, 296. In gîndul său eram sortit unei execuţii sumare, sadoveanu, o. xix, 42. Vinovatul i urmărit... unde-i prins e cercetat sumar. id. ib. xvi, 257. Cunoaşterea vechilor autori... este sumară şi. plină de lacutie. vianu, l. u. 14. Aceasta nu e defilt o pçreliézitié sumară, bogza., a. î. 188. Plaça... se spală sumâr cu apă. sanielevici, r. 219, cf. dl, dm: Se vor face recunoaşteri sumare pe mineralele recoltate, geologia, 16. O sumară cercetare a hărţilor. l. rom. 1967, 477. S-a admis ça... să fie supuşi unui examen sumar. g. barbu, a. v. 192. Unele probleme sînt trafaţe sumar, scl 1969, 118. Va evoca tragedia r-ăpiriler. nocturne, a execuţiilor sumare, românia literară, 1969, nr. 63, 32/2. Îmbrăcîndu-se în grabă şi spălîndu-se sumar, izbutea să recîştige. timpul pierdui. ib. 1971, nr. 132, 18/3, cf. m. d. enc., dex. + Fig. ( Despre oameni, despre manifestările lor sau despre modul lor- de viaţă etc.). Simplist.. Desele supărări ce se. vor fi,ivit din pricina.... pedagogiei sale sumare. călinescu, e. 30. Oamenii lui au o structură mai degrabă rudimentară..., sînt nu numai sumari, dar şi asemănători între ei. vianu, a. p. 205. Un nivel de viaţă spirituală foarte sumară, ralea, s. t. i, 186. Nu rămîne prizonierul unor atitudini sumare, de simpatie sau repulsie, ist. lit; rom.- ii, 395. 3. (Despre fenbrăpăminte) Care constă din (prea) puţine articole j c,are eşţe alcătuit din strictul necesar. Eu sînt o biată ieftină cămaşe, Sînl o sumară haină populară, goga, poezii, 372. Izbucneau oamenii pe uşi desculţi şi în costume sumare, teodoreanu, m. u. 110. Şe proslăvea în cerdacul căsuţei..., în vremea căldurilor celor nyiri. ale verii, înlr-o îmbrăcăminte destul de sumară, sadoveanu, o. xvi, 511. Dansînd într-un costum sumar, displăcu, călinescu, c. o. 224, cf. dl,, dm, m. D. enc., dex. "v- (Adverbial). Cîteva fetişcane, înveşmîntate sumar, se luptau cu lenea, întinse pe nişte canapele, stancu, r. a. ii, 125. <$■· (Prin lărgirea sensului) Şoferul. . . încărcase bagajele sumare ale unui tînăr licean, teodoreanu, m. i, 21. + (Rar; adverbial) , în mod simplu (3) ; p. ext. sărăcăcios (3). Locuieşte. într-o casă mobilată foarte sumar, sadoveanu,. o. xix, 22. Odaia doctorului era foarte sumar mobilată, preda, r. 19. — Pl.: sumari, -e. — Şi: (invecliit) sumariu (pl. sumarie) s. n. — Din lat. summarius, ir. sommaire. SUMARE s. f. (Livresc) Adunare; p. ext. calculare a limitei unei serii convergente, comp u-nere. Cf. drlu, polizu, alexi, w. Operaţia sumării geometrice se mai numeşte şi compunere, cişman, fiz. I, 39, Cf. DEX, M. D. ENC2. — Pl. : sumari. — V. suina. SUMAHISÎ vb. IV. Tranz. (învechit; complementul indică cifre) A aduna. Somarisind porţiile celelalte, vom afla neapărat 329 lei. asachi, e. i, 177/15, cf. polizu, cade, scriban, d., sfc iii, 109. A b s o 1. Se prefăcu că scrie şi sumariseşte. filimon, o. i, 224. <0* Refl. pas. La sfîrşitul fiecăria luni se vor sumarisi şi sumele căpătate se vor trece în jurnal. i. ionescu, b. c. 362/16. — Prez. ind.: sumarisesc. — Şi: (învechit) sumă-risi (ddrf, galdi, m. phan.), soniarisi vb. IV. — Sumă -f suf. -arisi (după fr. sommer, it. som-mare). SUMARI U s. n. v. sumar. SUMATlV, -Ă adj. (Rar; despre teorii, despre concepţii etc.) Care rezultă din sau care se bazează pe însumări, totalizări de date, de concepte etc. V. a-d i t i v. .Studiul ... bazat pe concepţii simplii suma-tive, îmbracă un caracter artificial, neştiinţific, contemp.., 1969, nr. 1 167, 8/7. — Pl. : sumativi, -e. . — Diii engl. summatlve. SUMATÔR s. n. (Tehn.) Dispozitiv de a dunăre-scădere pentru calculatoarele electronice. Cf. ltr2, dn3. .... — PI. : sumatoare, — Din engl. summator. SUMAŢIE s. f. 1. (FizioJ.) Apariţie a unei reacţii fiziologice într-un organism în urma mai multor .excitaţii Succesive; adiţie lentă. Cf. dex, dn3, m. d. ENC2. ' 2. (Rar) Cumulare'. Ăşa-numilcle lucruri noi sini ln realitate destul de vechi, iar dacă ele sîht, într-adeùâr, noi, aceasta se datoreşle sumatiei eforturilor mai multor generaţii de cercetători, contemp. 1969, nr. 1 207, 5/2. — Pl. : sumaţii. — Din ïr. sommation, germ. Summation. 15569 SUMĂ - 1994 SUMĂ SÜMA s. f. I. Rezultat al operaţiei .de adunare aplicată numerelor, vectorilor, matricelor sau unor cantităţi ori unor lucruri de acelaşi fel; total (2), (hir vechit), totiine. . Suma aceiia datorii face zeace mii de cameni de gălbejii, varlaam, c. 214; cf. anon. car. Eu mă mir. . . cum au puţul greşi tn facerca sumei de au scris că. . ■ s-au aflat călăreţi 22 000. şincai, hr. ii, 260/22. Slrînge piei de prin sate şi oraşe şi apoi, slrîngîndu-le sume..., le dă afară (a. 1822). doc, ec. 251, cf. drlu, lb. Să vedem, zicea Mentor, ctţi oameni ai in oraş şi ciţi prin sate; să-i facem pe toţi o sumă. pleşoianu, t. ii, 178/5. Ieşitul în adunare se numeşte sumă. heliade, a. 2/3. Toată sumă, patruzeci şi două mădulare. reg. oro. 14/14. Să dai în cunoştinţa logofeţiii suma ţiganilor aurari ciţi sînt (a. 1833). doc. ec. 524, cf. valian, v. A aduna cîtimi. . .se numeşte suma a acelora [cîtimi]. poenaru, e. a. 7/27. [Baniţele] fiind mai mici decît suma de 400 ocă. . . ni se scoate lipsă (a. 1846). doc. ec. 901. Ţinem'... vidomoslie de soma copăceilor sălbatici ce să resădea. i. ionescu, c. 249/19, cf. id., B. c. 363/16, stamati, d. Registrul este acel catastih tn care trecem sumele totale, penescu, m. 77. [Poliţele] le-a primit. . . scăzîndu-mi din sumele scrise in ele dobînda pe trei luni. ghica, c. e. i, 93. Productul unei sume de mai multe fracţiuni, climescu, a. 128, cf. resmeriţX, d., cade. Numărătoarea dură scurt şi suma se dovedi catastrofală, c. petrescu, c. v. 47. Atunci îşi luă şi lui două cărţi şi făcu suma numerelor. dan, u. 175. Suma intensităţilor relative, sanie-levici, R. 139, cf. dl, dm. Polinom se numeşte suma a două sau mai mulle monoame. algebra viii, 30. Scăderea unui număr dintr-o sumă. gi 1968, nr. 931, 2/3, cf. m. D. enc., dex. Măre, şi din patruzeci, Făcui suma de optzeci, folc. olt. — munt. ii, 275. <0* Fig. A fericirii sumă nu şlim s-o calculăm, macedonski, o. ii, 133. -‘0* Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui şir de numere luate în valoare absolută. Cf. culianu, a. 15, dl, dm, dex. Sumă algebrică = rezultat al adunării unor cantităţi de acelaşi fel, ţinînd seama de semnul lor. Formula se scrie sub forma unei sume algebrice, sanielevici, r. 40, cf. ltr3, dl, dm. Suma algebrică a mai multor numere este, în general, un număr complex, algebra viii, 280, cf. dex. Suma a doi vectori care au aceeaşi origine = vector care are origine comună cu cei doi vectori şi care este diagonala paralelogramului construit cu ajutorul celor doi vectori daţi ca laturi. Cf. m. d. enc.4, Cantitate totală a ceva; p. ext. (astăzi rar) totalitate. Un izvod cu slova răposat[vi]lui, de suma bucatelor (a. 1784). iorga, s. d. vii, 235. La judeţu Focşanilor nu s-au putut face pe deplin suma finului ce s-au orînduit (a. 1809). doc. ec. 75. Lesne poale fieştecarele luişi summacea întreagă a lucrului închipui, ţichindeal, f. 432/16. Suma binelui ln lumR covîrşeşte suma răului, bolintineanu, o. 361. Cultura noastră de azi e o sumă a vechei culturi româneşti, ibrăileanu, sr. cr. 12, cf. resmeriţă, d., cade. Înfăptuiri ale oamenilor perfecte, inalterabile, suma unor gîndiri şi-a unor încercări temeinice. tudoran, o. 74, cf. dl, dm. Un film este important ... prin suma imaginilor, cinema, 1968, nr. 6, xiv, cf. ;m. d. enc., dkx, : S. (Urmat de determinarea ,,bani“) Cantitate de bani; (învechit) seamă (I 2). Eu cu multă sumă de preţ (cu multă ç h e 11 u i a 1 a ' b 1938) am agonisit oraşul acesta, n. test. (1648), 165v/l. Luoa... o somă de bani din nislèria Rîmului. m. coètin, lef. 11, 15/33. Afară de soma egre sînt ei tocmiţi cu domnia meai să aibă ă da şi aceia (a. 1686). n. a. bogdan, c. m. 48. La logodnă au fost pus la mijloc galbeni 12 000, cine ar strica logodna, acela să piarză acea somă de bani. n. costin, l. 185. Pirttu-s-au atunce... la viziriil pentru o somă de bani. neculce, l. 73. Dintr-acea somă multă ce strînge, au triimU 11 pungi de bani şi vizirului (a. 1720). bul. com. ist. iv, 56. Cită somă iaste acea datorie. pravila (1814), 50/19. De nu aţi avea atila sumă de bani..., ceăreţi împrumut, petrovici, p. 111/4. Dăruia sume mari de bani ca să afle taina vrăjmaşilor săi pleşoianu, τ. iii, 103/19. Se va împărţi suma trebuincioasă abanilor pe toţi dajnicii. reg. org. 22/31. Toate staturile. : . să conlribuiască■ sume de manetă, care. .. să se păstreze, săulescu, hr. ii, 19/6. Pentru buna orîn-duială. . . a unui slat trebuiesc nu numai sume şi dregătorii, ci şi armele, genilie, g. 142/1. Să adaoge soma venitului ei [al moşiei], i. ionescu, c. 52/23. Oricine călătoreşte la băi depărtate datoreşle a avea cu sine o somă de bani. fătu, d. 141. Penlru această somă Statul sloboade.:, atîtea bucăţi ■. (sineturi), russo, s. 159. Sînt siliţi a cheltui sume însemnătoare. negruzzi, s. i, 192. Muri, lăsînd soţului său. . . o bunicică sumă de bani. sion, p. 124. Tot mai lipsea puţin din suma prevăzută la cheltuielile clădirii, rebreanu, i. .291, cf. res-meriţă, D., cade. Alese cîteva cărţi, numai după îndelungă chibzuială..., să nu depăşească suma prevăzută în acest redus capitol bugetar, c. petrescu, î. ii* 213. Se grăbea să-i avanseze micile sume de care avea vecinie nevoie, cocea, s. ii, 34. Am primit dé la dumneata o sumă importantă care mi-a folosit, sadoveanu, o. xviii, 468. Stăpînul moşiei... încasa sumele cuvenite fiscului, iordan, t. 200. Un leu este o sumă de ţinut în seamă, bogza, a. t. 2ί5. Să se adune,sumele trebuitoare. pas, l. i, 313, cf. dl, dm. Plăteau sume diferite. stoicescu, s. d. 79. Pentru modesta sumă de doi lei, sala noastră vă stă la dispoziţie, cinema, 1968, nr. 4, III, cf. m. d. enc., dex. A primit. . . o sumă,frumoasă dă bani. o. bîrlea, a. p. ii, 494. -ν' Sumă asigurată = a) (în asigurările de persoane) cantitate de bani pe care o plăteşte asigurătorul ca despăgubire pentru riscurile asigurate. Cf. m. d. enc.; Ij) (în asigurările de bunuri) cantitate maximă de bani pentru care răspunde asigurătorul în caz de daună. Cf. ib. <0> Expr. (Familiar) A-şi iafcc süma = a) a agonisi atît cit crede că îi este necesar. Cf. resmeriţă, d. Penlru Caragea..., era o simplă manevră politică: el îşi făcuse suma şi era holărît să fugă. oţetea, t. v. 56, cf. dl, dm. Hotelierii nu-s aici, ei şi-au făcut suma. flacăra, 1969, nr. 4, 19, cf. dex; b) a se sătura (1). După ce a devorat o veveriţă său o pasăre mai mare, făcîndu-şi „sum'a“, caută loc de dormit, vîn. pesc. februarie 1964, 7, cf. alr ii 4 059/762. (învechit, rar) Talant1 (1). Unuia amu dede cinci somi, a.ltuia doi, alliiia unul. coresi, ap. tdrg, cf. dhlr ii, 554, scriban, d. ^ (învechit, rar) Pungă (1) (de .bani). Banii şi-i duc în sumi, somnii, „pungile“ obişnuite în răsărit, iobga, L...R. 35. 3. (La sg.; urmat de determinări, de obicei la pl., introduse prin prep. „de“ care arată felul) Număr sau cantitate (mare) de ori din ceva; duium, grămadă, groază, grozăvenie, grozăvie, mare2 (2), mulţime (1), potop (4), puhoi1 (3), pulbere (1), puzderie (3), (rar) spuzeala (2), (învechit, popular şi familiar) spuză (2), sumedenie, (popular) sodôm (2), spuzenie, (invechit şi regional) întuneric, . (învechit) mulţit1, (regional) posmol, silă (1), sumedie', tabără (II 2). S-au strins c'ătăva somă de oşti. m. costîn, let. i, 221/34. Dintr-a-ttla somă di oaste ce fusese, di-a.be au scăpat 1 000 — 2 000. Neculce, l. 332. Aducînd.. '. mare sumă ăe oameni... acolo, temeliile împărăteşti cetăţilor au pus. cantemir, hr. 99. Trăind o [somă dé vreme' cii cinste şi Cu slavă, acoT.0 au mûrit: amiras, let.'iii, 108/131 Să grijăsc dé o mare somă de meşteşuguri de lot feliul. amfilohie, g. f. 20/13. Ţara este îndatorită a da... o sumă de orz (a. 1814). uricariul, i, 203. Vor fi scutiţi . . .. aşijdere summă de vedre vin (â. 1818). gcr ii, 220/24 La număr să adună îndăstulă sumă de oameni (à. 1819). Doc. ec. 207! Împărţi soldaţilor.. . 0 sumă dé grîu din magaziile sale. pleşoianu, t. i, 6/2. O copcă schinteinăă în suma de briliante strîngea a lui cintură. heliade, o. 1, 231. Pînă la amiazăzi au făcut o îndestulă somă de cărămizi, drăghici, r. 84/13. Listă... în care să fie înscrise pă luni caicele şi ceamurile cu sumele dă sare. (a. 1837). doc. ec. 682. Să se sloboadă.. . oarecare somă dă pine, asachi, i. 185/28. în curgere de o sumă de ani să se aştearnă cu caldarîm ţoale uliţele, regul. org. 15570 SUMĂDENIE — 1995 — SUMBRU 521/28. O sUmă de vile ce le duceau. . . la obor. peli-mon, i. 21/9, cf. .conta, o. F. 64. O sumă de negustori mari scrâşneau, văzlndu-şi apropiata cădere, caragiale, 0. iv,. 27. Înfloreau. . .o sumă de mănăstiri, iorga, c. 1. ii, 10, cf. resmeriţă, D., cade. Duse cu e.l o sumă de amintiri duioase, bassarabescu, v. 78. Timid. . . comisese o .sumă de erori. c. eetrescu, c. v. 98; Casa. . . era plină de tineret, pe care-l interesau o sumă de probleme ale vieţii, sadoveanu, o. xx, 410. Se vedeau o sumă de corăbii şi barcazuri, tudoran, p. 195, cf. m. d. enc., dex. La o casă a fost o sumă de fete, băieţ neavînd. vîrcol, v. 25. Nici cu gîndul nU-şi dedea cineva s-ajungă la atîta sumă dă vaci. o. bîrlea, a. p. ii, 108. φ Loc. adv. (Popular) Cu suma (sau cu sume) = în cantitate (foarte) mare; din belşug. [ÎJmî-iuareii grigia din lume Să nu mai am bani cu sume, Să-i număr şi... să-i păzesc, reteganul, tr. 38, cf. doine, 252, alr sn v h 1 485/279. 4. (învechit) Sumar (I 3). In acest Testament întîi am pus şuma la toate capetele, n. test. (1648), Vv/4. In sumă sînt stihuri, ib. Arătăm... despre summa psaltirii (a. 1651). gcri, 152/28, cf. rosetti — cazacu, i. l. r. i, 90. . . 5. Fig. (învechit) Culme (a unei acţiuni, a unui fenomen etc.). Cf. budai-deleanu, lex. Micşorează de sine suma puterii vieţii, vasici, m. ii, 5/14. Noi sîn-tem tipii părinţilor noştri... şi în privinţa sumei de puterea viefei. id. ib. 90/22. — Scris şi: summă. — Pl. : sume şi (învechit) sumi. — Şi: (învechit şi popular) soâmă (asachi, f. 122/18, ar 1834, 50x/34, şez. ii, 121), şiuuă, (învechit) sùmnà, sumă (scris şi: sommă) s. f. — Din lat. summa, ngr. σουμμα, germ. Summe, it. somma, fr. somme. —Pentru sensul 2, cf. rus.cy m „traistă1*. — Şumă1BUK - 1996 - SUMEDENIE de acest fel mergeau sumbru şi domol, ca după un car funebru, iovescu, N. 64. ,64. φ (Prin lărgirea sensului) Săpăturile conteneau o vreme. Vibrările căldării esteau, îh ecouri sumbre, bijuteriile pămîntului. klop-tock, f. 194. 2. (Despre oameni) Care este chinuit de ginduri negre; ale cărui manifestări, sentimente, înclinaţii, creaţii etc. sînt dominate de o tristeţe tragică, apăsătoare, ameninţătoare, trist. Vechea capitală aducea aminte sumbrului principe uzurpaţiunea lui Despot. hasdeu, i. v. 261. El este din şcoala germană mai cu-seamă: sombru, aspru, meditativ, bolintineanu, o. 359: Poporul mut şi sumbru se grămădeşte-î? piaţă. macedonski, o. i, 254, cf. resmeriţă, d. Cum Grigore devenea prea sumbru,.... îl întrerupse glumeţ, rebreanu, r. i, 59. O asculta... emoţionat şi sumbru. cocea, s. ii, 177. Trece printre ai săi tăcut şi ■sumbru. sadoveanu, o. xix, 314. Intră pe uşă ... era sumbru şi grav. călinescu, o. i, 297. Doamna e cam exaltată şi sumbră, h. lovinescu, t. 150, cf. m. d. enc;, dex. Un personaj sumbru, complicai, cinema, 19.68, nr. .7, 28. ' 1 3. (Despre peisaje, despre încăperi etc.) Care este foarte puţin luminat; care primeşte (foarte) puţină lumină sau nu primeşte deloc lumină; întunecat, întunecos, obscur (1), (livresc) tenebros (1), (rar) nepătruns (*), noptos. Norii cei negri par sumbre palate. EMINESCU, Ο. I, 37,''cf. BARCIANU, RESMERIŢĂ, D. Stră-băteau sumbre meleaguri şi rîpoase singurătăţi. μ. i. caragiale, c. 41, cf. cade. Sumbrul salon devenise o grădină, teodoreanu, m. iii, 321. Se alăturaseră treptat celelalte glasuri, detunînd în vizuina sumbră. c. petrescu, a. r. 56. Intrară în sumbra clădire. stancu, r. a. iv, 260. Străbătuse tunelul sumbru, românia literară, 1971, nr. 122, 18/1. Dumbră, Sumbră, Fără umbră (Apa), gorovei, c. 15. -y· F i g. Zilele de la patruzei de ani mi-au fost nouroase şi sumbre. sadoveanu, o. xx, 316. Periferiile sumbre ale subconştientului, ralea, s. t., ii, 179. 4. (Despre aştri, despre obiectc etc.) Care este de culoare (aproape) neagră sau brună; p. ext. de culoare (sau de nuanţă) închisă; (despre culori sau despre tonalităţile lor) care este amestecat cu negru, (aproape) negru sau brun; întunecat, mohorît (2), sur, (popular) suriu. Luna se ridica pe cer, Roşie şi sumbră ca o pală de sînge. cocea, s. ii, 276. Există o tonalitate mai crudă Ori mai sumbră a culorii, ralea, s. τ. τ, 14. Fire subţiri, nestrălucitoare, de o culoare sumbră, bogza, a. î. 184. Alura sinistră dată de culorile sumbre, contemp. 1969, nr. 1 166, 10/3. ·<> F i g. Zugrăvea toate primejdiile în nişte culori atît de sumbre, rebreaku, r. ii, 7. <> (Adverbial) Sidef, la deget unghia iese, Pe cap sporeşte sumbru părul, -călinescu, o. ii, 74. - — Pl.: sumbri, -e. — Şi: (astăzi rar) soinbru, ,ft adj. — Din fr. soinbrc. SÙMBUR s. m. v. slmlmre. SÎTMCĂ s. f. (învechit) Cartuşieră. Cf. cihac, ii, 380, ddrf. — Pl. : ? — Din rus. cyMKa. SUMEÇ vb. I. Tranz* (Popular; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A şumete (1). Rufele .... unii le-ntind fel şi chip, doar i-or încăpea, alţii le sumecă, fiindu-le preamări, săm. iii, 632. Se lăsă apoi joş.j lingă moşneag, ..sumectndu-şi pantalonii, dunăreanu, ch.. 187, çî, resmeriţă, p. Poftiţi, zice roşcovanul, sumecîndu-şi . livreaua de catifea, brăescu, a 168. Ne sumecam .pantalonii pină dincolo de genunchi şi intram în vadurile ■bolovănoase ale Buzăului, voi- culescu, p. i, 20, cf. dl, dm, alr î 1 874/677, 679. •O- Refl. Mă mînecai, Mă sumnecai, La fîntîna lui Iordan, Cu nouă măturele. chest. v 178/83. ^ Refl. F i g. (Regional) A sc supune (II 2). [Ei] s-au sumecat, Prada jos mi-a lepădat păsculescu, l. p. 50. — Prez. ind.: sûmec. — Şi: (regional) sumneca vb. I. — Contaminare între sumete şi sufleca. SUMECAt, -Ă adj. (Popular; despre obiecte de îmbrăcăminte) Sûmes (1). Stau băieţi de prăvălii. . . cu pestelcile sumecate. d. zamfirescu, r, 6, cf. res-meriţă, d. Bucătarul... frămîntă, cu mînecile sumecate. .. aluatul din covată, brăescu, a. 70, cf. bl, DM, DEX. — Pl. : sumecaţi, -te. — V. sumeca. . SÛMED, -Ă şdj. (Regional) Umed (Bistriţa — Dro-beta Turnu Severin). Cf. lexic reg. 50. -Pl.:? — Pref. s- -f umed. STJMEDEĂLĂ s. f. (Regional) Igrasie (Strehaia). Cf. alr sn iii h 847/848, alrm sn ii h 671/848. — Pl. : sumedeli. — Sumed + suî. -eală (după umezeală) SUMEDÉN1E s. f. (De obicei la sg.; de obicei urmat de determinări la pl. introduse prin prep. ,,de“) Număr sau cantitate (extrem de) mare de (sau din) ceva; duium, grămadă, groază, grozăvenie, grozăvie, mare2 (2), mulţime (1), potop (4), puhoi1 (3), pulbere (t), puzderie (3), spuză (2), spuzeală (2), sumă (3), (învechit şi popular) poiede (1), (popular) spuzenie, (învechit şi regional) întuneric, sodom (2), (invechit) mulţit1, (regional) posmol2, silă (1), sumedie, tabără <Π 2) . Cum putură a tăcea atîta sumădenie de ani (a. 1790). bul. com. ist. v, 286, cf. polizu. Devine un oraş mare .. . locul unde se îmbulzeşte sumedenia înspăimântătoare de postulanti de toate etăţile, ghica, c. e. ii, 581. Am cheltuit sumedenie de bani pe şaluri, pe dantele, pe diamante, alecsandri, t. i, 7,23, cf. lm. O sumedenie de călugări. .. deteră năvală in chilie, odobescu, s. i, 89. Pleacă împăratul la vînat după fiare, cu o sumedenie de curteni, cabagiale, o. i, 117. Cum o să poală găsi el cumpărători pentru atîta sumedenie de bani? slavici, n. ii, 264. De milă ca să nu se prăpădească oraşele... şi atîta sumedenie de oaste s-a înduplecai. ispirescu, l. 110. Student, nu se mărginise să-nvete pe de rost o sumedenie de formule, bacalbaşa, s. a. i, 204. Deschide lacra şi numai ce se vede că o sumedenie de gîngănii... priixd a sări dinlr-însa. marian, s. r. ii, 202, cf. ddrf. Fînatul e vîrstal c-o sumedenie de flori sălbatice, adam, r. 36. Matei Ghica a făcut în cîteva luni o sumedenie de boieri, iorga, c. i. ii, 165. începură .. .să-şi facă o sumedenie de mici mizerii, agîr-biceanu, a. 486. O sumedenie de furnici îndărătnice... se arătaseră de mantaua mea. hogaş, dr. i, 160. Plutonierul făcu sumedenie de percheziţii prin casele oamenilor. rebreanu, i. 354, cf. resmeriţă, D., cade. O pornea după alte ocupaţii, fiindcă îl aşteptau intr-adevăr sumedenie, c. petrescu, o. p. i, 160. S-au strîns în piaţa oraşului sumedenie de săteni, sadoveanu, o. xvii, 239, cf. scriban, d. Ţi-am adus... sumedenie De roşcove uscate, i. barbu, j. s. 122. Am pus pe jar... sumedenii de caiete, arghezi, b. 13. El şi-a făcut o sumedenie de însemnări, blaga, z. 189. S-au învălmăşit.. ., sumedenie căzură iii albia rîului. pas, l. ii, 238, cf. dl, dm. Pomeneşte... de o sumedenie de poeţi şi prozatori, românia literară, 1970, nr. 91, 6/1, cf. m. d. enc., dex. Pe aceste locuri pustii'era sumedenii dé fel de fel de dihănii, şez. viii, 70. Cînd a intrat, o sumedenie dă fete dă-mpărat robite! o. bîrlea, a. p. ii, 200. -O- (Urmat de determinări in SUMEDIE - 1997 — SUMETE genitiv) Potrivi faimosul transparent ornat cu sumedenia semnăturilor sale , caligrafice., c. petresctj, a. r. 149. <0> (La pl. ; aşezat după substantivul determinat) Căleai cetăţi .sumedenii Unde se vînd mirodenii. călinescu, o. ii,, 171. Ducîndu-o-n chefuri sumedenii, Vecinii-i provocau dispreţ, v. rom. ianuarie 1954, 16. ■ — Pl. : sumedenii. — Şi : (învechit) sumetéiiie (ghe-ţie,, r. m., barcianu, dr. vi, 338), sumăderiie s. f. — De la sumă. SUMÉDÏE s. f. (Regional) Sumedenie (Frînceşti — Tîrgu Jiu). Ct. gl.' olt* i-a dai uo sunicd'iic d'e copi. ib. -Pl.:? — Dfi la.sumedenie. SUMEDÔS, -OÂSĂ adj. (Regional; despre pereţi) Umed (Strehaia). Gf. alr sn iii h 846/848. — Pl.: sumedoşi, -oase. — Sumed -)- suf. -os. SUMÉDRU s. m. v. sîmedru. SuMEN, -Ă adj. v. şumen. SUMERIAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia dc bază a vechiului ţinut din sudul Mesopotamiei, Sumer, sau era originară de acolo; (la m. pl.) popor care locuia în Sumer. Sumerienii construiau edificii publice, -agrotehnica, i, 20, cf. DEX. 2. Adj. Care aparţine :Stmverului sau sumerienilor (1); privitor la Sumer sau la sumerieni; originar din Sumer. Aria sumeriană, cea mâi. veche artă de pe teritoriul Mesopotamiei. der. Acea fascinantă suire, către cer a treptelor sumeriene. românia literară, 1971, nr. 141, 16/1. + (în sintagma) Limba sumeriană (şi substantivat, f.) = limba vorbită de sumerieni (1). Cf. DEX. — Pronunţat: rri-an. .— Pl. ; sumerieni., -e.. — Din fr. sumérien. SUMÉRNIC, -Ă adj. (Prin Ban.) Subţire (I 1). [Lemnul] să fie mai sumernic, nu aşa gros. Com. liuba, cf. NOVAc.ovieit:, c. ii. i, 19. — Pl.·; sumernici,.. -ce. — Etimologia nesigură. Cf. ş u m a r. STJMÉS, -EÂSĂ adj. (Despre extremităţile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părţi ale acestora, de obicei despre mîneci, poale etc.) Care este Îndoit (de cîteva ori, răsucit, răsfrînt etc. pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări la margine, pentrii à da libertate îti mişcări; ridicat2 (I 4), suflecat2 (1). (popular) sumecat. Cf. s u m e t e (1). Cu poale In brîu-ăehainte sumease... sta. cantemir, i. i. i, 176, cf. i. goleşeu, c. Cu pantalonii sumeşi ca să nu-i umple de noroi, mergeau veseli, sion, p. 190, cf. pontbriant, d. O fată înaltă şi voinică, cu mînecile sumese pînă la subţiori.. ,,.se uită lung după călăreţ, caragiale, o. ţ, 224. Ţărani}, pescuiţi, cu iţarii sumeşi pînă deasupra genunchilor,... privesc cu jale la ogoarele înecate, vlahuţă, ap. jcade. Cu pantalonii sumeşi stau drepţi cu toţii şi nemişcaţi. BACALBAŞA, S. A. I,; 28, .Gf, .DDRF, BARCIANU, ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade. A ieşit în vestă, cu mînecile sumese şi cu ochelarii .Qfi vîrful nasului. gala.gtion, o,, a. ii, 372. Umblam... cu mînecile de la cămaşe sumese şi gîtul gol. g. m. zamfirescu, m. d. i, 34. Cu poalele sumese. . ., jupînesele scuturau, frecau, cocea, s. ii, 144. A găsit o gospodărie Straşnică şi p. nevastă m mînecile sumese, care spăla voiniceşte albiturile, popa, v. 262. Cîţiva oameni,.eu,capul gol, cu mînecile cămeşilor sumeşe, conduc tot infernul acesta, bogza, a! î. 63; cf. Di, biit. Bărbaţii tari şi mîndri, cu mîneca sumeasă, Au aruncat în flăcări iot putredul gunoi, labiş, p. 269, cf. m. d. enc., dex. Morarul, meşter marc, Şedea pe un fund de zăcă-toare, C-o■ ismană trasă, Cu alta sumeasă. şez. xiii, 131. Voinisi, Cu feţăle alese,· Cu mtnesile sumiese; folc. olt. — munt. i, 248. (Prin sinecdoeă) Şi am rămas în toi pustiul mare, Singur, pe-o măgură călare, Cu braţele sumese şi cu scule Şi cu nădejdi aprinse destule. arghezi, s. iii, 289. <> (Regional) Rochie sumeasă == femeie de moravuri uşoare. Cf. baronzi, l. i, 95, zanne, p. iii, 337. + P. a n a 1. (Rar; despre nasul oamenilor) Cîrn. Un nas sûmes şi impertinent palpita ... sub zefirul amintirilor, galagtion, o. a- ii, . 84.. Are capul leit al statuii greceşti, numai cu nasul piiiin mai sûmes, camil pethescu, o. ii, 112. + (Popular; despre mustăţile oamenilor) Răsucit (1). Venea agale, cu ţigarea sub mustăţile lui sumese şi albe. iovescu, N. 30. Şi peste oştireă toatăPe noi’colăceri ne-alese: Cu mustăţile sumese. pop., ap. gcr Ţi, 314. + (Popular ; despre gene) Răsfrînt (1). Mîndră şi frumoasă..., Cu geana sumeasă. balade, i, 424. Mult eşti tu, mîndră, frumoasă, Cu sprînc.enuţele trase Şi cu gèntte süméàse. folc. olt. — munt. iii, 111. ^ P. ext. (Rar; despre coada animalelor) Ridicat2 (I 3). Mistreţi cu codiţa şu-measă dau năvală... prin mocirlă, odobescu, s. iii, 110. , ' — Pl. : sumeşi, -se şi (învechii şi regional) -ease.' — V. sumete. SUMETA vb. I v. sumete. SUMÉTE vb. III. 1. Tranz. (Complementul indică extremităţile unor, abjecte de îmbrăcăminte,sau ale unor părţi ale acestora, de obicei mîncci, poale) A îndoi (de cîteva Ori), :a răsuci, a răsfrînge, iăcînd să stea mai sus etc. pentru a nu se uda, pentru a-iiu.se murdări, pentru a da libertate în mişcări etc. ; a ridica. (14), a sufleca (X 1), (regional) a sumcca, a sumetcca, a supune (1 4). Sumele mîneca. i. golescu, c.,cf. polizu. îşi sumeţeau pulpanele de,la anlerie şi sc aruncau... ■ în arena danţului. filimon, o. i, 176, cf. pontbriant, d. Şi-a sûmes iute mînecile.. caragiale, o. i, 130. Pescarii. . . cu pantalonii sumeşi pînă la ţurloaie... mise mai satură privind, delavrancea, s. 65. Cu paiiţalonii sumeşi pină la genunchi. .. începură a freca scindurile. bacalbaşa, s. a. i, 27, çf, pp.RF. Haina-şi sumete. .. şi-ntinde braţele goale, coşbuc, ae. 92, cf. baRcianu. Cu catrinţa sumeasă în brîu... ea făcea paşi mărunţei, îndoită de mijloc, d. zamfirescu, v. ţ. 67, cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d„, .cade. Şi-au sûmes pînă mai sus de cotmînecile. sţ^ncu, oi 228. Femei cu îmbrăcăminte puţină Şi sumeasă pe braţe... seplimbă. bogza, c. o. 145. Şi-a sûmes mînecile cămăşii. çj^j.an, z. r. 45, cf.pL, dm. Pantalonii sînt sumeşi pînă sub genunchi, τ iulie 1968, 22. Plimbă-mi-se. . . Cu-o saiasumeasă-nbfîâ,Cumurguletu de frîu. mat. folk. 114. Paloşul Inmtiniiua, Mînecile-şi sumeta, Pc boieri că mi-i tăia. ant. lit. pop. i, 289. Rasa-n brîu îşi ridica, Mlneciie-şi sumètea Şi-ncepea de chiuia, balade, iii, 101. Fusta in brîu sumetea Şi afar’ din cas’ ieşea. folc. olt. — munt; iii, 802. Φ (Prin analogie) Capul cu peri sumeşi la ceafă în corimb. odobescu, s. iii, 55. A'upărut uh cap adorabil de copilandru, ... cu două buze pîrguite..., sumese pe gingii roşii ca mărgeanul, cocea, s. i, 319. Nasul lung şi gros la vîrf ca toroipanul, Nări sumese de vreun gînd impur. v. rom. martie 1956, 114. Ştefan Vodă de-l vedea...·, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta, balade, ii, 244. φ (CoilsVruiţ cu dâtivui etic) Poal'e lari că-m sumeta Şi ia fugă că mi-ş da. Aţ'iixicij L. P. i, 48. *0* Fig. lufa^. nul... falnic.. : îşi sumele trunchiul şi îşi desface pieptul gaia de irîntă. chiriţescu, gr. 44. -γ· Refl. (Prin sinecdocă) Nici o clipă nu şedea: Frumuşel se sumetea, Mîna Pe arcan punea... Cu arcanul li lega. teodorescu, p. p. 690. + P. a.n,al. (Rar; complementul indică mustăţile oamenilor) À răsuci (1). Acesta şi-a sûmes mustaţa, a pufăit pe,sub^a.şţa ciocnii peste ψα^α. pas, l. i, 25. 2. Tranz. (Complementul indică obiecte sau părţi ale lor, de obicei margini care atirnă sau care s-au lăsat. 15596 stjmeteca 1998 - ; ŞU-MUI In jos) A ridica ( I 2), a trage (11) ln sus; a fixa mai sus, a prinde (IV 1). S-a desfăcut în larg 0 luntre cu-a el pinze sumese de catarg, eminescu, o. iv, 408. Măi sumçte scările, Că loveşti zmicelile. vîrcol, v. 69. Refl. pas. Capetele bătelei se sumei la marginea rogo-jinei, ca să nu se distrame. i. iqnescu, m. 705. + (Har; complementul indică fîn, paie etc.) A ridica (şi a căra) cu furca. Tăie o grămadă [de mărăcini] cît ai sumele-o zdravăn intr-un ţepoi. vissarion, b. 14. 3. R e f 1. Fig. (Prin nord-estul Olt.) A se lua repede după cineva. Cf. mat. dialect, i, 236. + (Regional) A se Încumeta. Sînteţi dar întîi cînd vă sumeieti la trebi, de-i vorba de sfat ori luptă, murnu, i. 118, cf. mat. dialect, i, 236. — Prez. ind.: sumet. — Şi: (regional) sumetâ (alr i 1 874/684) vb. I, (Învechit, răi) sumeti vb. XV. — Lat. summlttere. SUMETEÇ vb. I. Tranz. (Prin Munt. şi prin Dobr. ; complementul indică extremităţile unor obiecte de îmbrăcăminte sau afe unor părţi ale acestora, de obicei, mîneci, poàle) A sumete (1). Cf. scriban, d., com. din ţepeş vodă — cernavodă. Am sumetecat mînecile. alr ι 1 874/700, φ Refl. M-am sumeticat. ib. 1 874/744, cf. 1 874/954, 988. — Prez. ind.: sumétec. — Şi: (regional) sumetică vb. I. — Contaminpre între sumete şi sumeca. SUMETÉNIE s. f. v. sumedenie. SUMÉTERE s. f. (în dicţionarele din secolul trecut) Suflecare. Cf. sumete (1). Cf. i. golescu, c., polizu, pontbriant, d. — V. sumete. SUMETICĂ vb. I v. sumeteca. SUMÉf, -EĂŢĂ adj. v. semeţ. SUMEŢfiŞTE adv. v. semeţeşte. SUMEŢÎ1 vb. IV v. semeţi. · SUMEŢÎ2 vb. IV v. sumete. SUMEŢÎCĂ adj. (învechit, rar) Diminutiv al lui s u m e a ţ ă, v. semeţ <«· CU de delicat zîmbeşte Sumetică faţa ta, Toi spre pompă năzuieşte Cu triumf a s-arăta, fm (1839), 1661/?. — Pl.: şumefele. — Sumeaţă + suf; -ică. SUMEŢÎE s. f. v. semeţie. . SUMEŢÎRE s. f. v, semeţire. SUMGEÔRZ s. m. v. singheorghe, SUMÎ vb.. IV v. suma. SUMICĂ vb, I v. şineca. SUMÎNĂ s. f. (învechiţ şi regional) Parte a podului unei case construită pe capetele ieşite ln afară ale grinzilor. Cf. anon. car., ghest. ii 217/10. — Pl. : ? — Etimologia nesigură: SUMINIC vb. I v, sineea. SUMlSIE s. f. v. sumisiune. SUHISIONÂR s. ni. (învechit, rar) Comisionar. Cf. prot. — pop., n. d. — Pronunţat: -si-o-, — Pl. : supxisionari. — De la sumisiune (după comisionar). SUMISIÎNE s. f. 1. (Livresc) Supunere (II 1). Cf. PROT. — POP., N. D., SCRIBAN, D., DL, DM, DN4, DEX. Φ Act de sumisiune — declaraţie prin care o persoană eliberată (provizoriu) din închisoare se obligă a se prezenta periodic sau la cerere în faţa autorităţilor, pentru verificări. Cf. dm. 2. (învechit, rar) Ofertă (1). Cf. alexi, w. — Din lat. summissio, fr. soumission. SUMITĂTE s. f. v. somitate. SUMÎTE vb. III. Tranz. (învechit, rar) A oferi (1). Cf. ALEXI, W. — Prez. ind. : sumlt. — Din lat. summlttere. SUMÎIVĂ s. f., adv. (Regional) Subsuoară (I 1). Cf. cade. — Pref. sub- -f mînă1. SUMÎRNĂ s. f. (Prin Transilv. şi prin Maram.) Teren cu surpături. Cf. sfc v, 40, vaida, h xviii. 15, caba, săl. 93. — Pl. : sumîrne. — Etimologia necunoscută. SUMMULTÎFLU, -Ă adj. submultiplu. SUMMUM s. n. (Livresc) Gradul cel mai Înalt; punct maxim (care reprezintă esenţa, sinteza etc. unui fenomen, ale unui proces etc.); culme, vîrf. Ei reprezintă un summum de elemente dramatice în- însăşi esenţa lor socială, contemp. 1948, nr. 108, 10/3, cf. dn2. Să exprime acel summum de melodie, varlaam — sadoveanu, 228. Iancu Văcărescu reprezintă sumum de tendinţe al epocii sale. ist. lit. rom. ii, 205. în paleta unui tablou există întotdeauna o combinaţie de culori care atinge sumum de preţiozitate, contemp. 1966, nr. 1 007, 7/5. [Istoria] este summumul faptelor care dă puteri, este reazim. românia literară, 1970, nr. 34, 10/2. Un asemenea sumum de „calităţi“ nu sînt întrunite astăz.. cinema, 1973, nr. 3, 12, cf. m. d. enc., dex, dn3. — Scris şi: sumum. — Din lat. summum. StÎMNĂ1 s. f. v. sucnă. SUMNĂ2 s. f. v. sumă. SUMNEC vb. I v. sumeca. SUMPÉTRU s. m. v. slnpetru. SUMPÔTRU s. m. v. sinpetru. SUMFTUĂR,-Ă adj. v. sompt«ar. SUMPTUĂRIU, -ÎE adj. v. somptuar. SUMPTUdS, -OÂSĂ adj! v. somptuos. SUMPTUOZITÂTE s. f. v. somptuozitate. SUMSÎD, -Ă s. m. şi f. v. somsid. SUMflRÉL,-EĂ,-ICĂ adj. v. subţirei. SUMÜl vb. IV. T ranz. (învechit, rar) A aduna. Cf. DRLU. — Prez. ind.: sumuiesc. 15633 SÜMUÎ5RË - 1Û99 - SUMUŢĂ T2 — Sumă -f swf. -ui. SUMUini·: s. f. (învechit, rar) Adunare. Cf. drlu. — Pl. : sumuiri. — V.sumui. SDMULÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui sumă (2) ; (Învechit şi popular) sumuşoară.Cf. i. golescu, c. O juumiltţă iunicică de hani, de care ..ai destui. ispirescu, l. 307, .cf. ddbf. Ama o sumulijă pusă deoparte. aqîr-biceanu/s. p. 15:8, cf. cade, dl, dm, dex. — Pl. : sumuliţe. — Sumă + suf. -uliţă. SÎ1IMMŞ.qA®A. s. i. (îmvecbit şi popular) Sumuliţă. Anea.. . .malizasew sumuşeutră de meo trei mii de-jţal·? hen.i.miau, ψ. .441.iPisesupun:.. căţir.au.sosiiMtîţiq kani .... Sncît nu mai ai lo.c..unăe să ..ţii mimaşoara mea. λα-»&<»AL£, D. WI, A5, 4f. DSBRS, vCADJi 1 232, BL, Wl., DEX. Pelrext. [. auea-œ.um oœumu&ûiiriâMuuûMe.bjrni.-SBiERA, i>. .132. ' · ■— Pl. : sumuşoare. — Snmfl -f silf. -uşoîţrft. SUilÎÎJ'ri. m. (Pjin Mold.; prin confiuie) înfruntare cu verha >a icui\;a ;(rjţpostîndu-i, re.pezindu-1 etc.) ; {regional)-.surouţare .(à). Ci. s » m u ţ a,(.3,). Cf. æreanîja, ol. DimineMţă pin’ la prim, N.um.a-n plSnşuri şi-τι mi-muţ. iFOLC. MOLD. II, 242. — Pl. : ;stnrmţuTi. — Post verbal de la stnmiţa· SOÎL'ŢA vb.I.l.T τα n ?.. (Popular; complementul indieă ide obicei eîini)Λ asmuţi;,p. ext. a întărită. Iarăşi dulăii f-urn îfffărîlat, iarăşi Ogarii f^qu sumuţat. cantemir, i. i. ii, 5.5, cf. anon. car.,lb. Strigă să .vie Crivei..., Aumuiîndu-l .asuprti-i. pann, p. v. iii, .3.6/15, cf. şpLi.zu. O ceată ăe copii, Ce făceau nebunii,!i sumtfţa [pe clini] iar, ,şi-nd,ăt’ă 'Lupt-.jaj.ungea măi {urtafB. «ion, f. .120. Sătenii, ctpd Kăd pre vreun strein. . ., încuie uşilţ. şi sumuţă şi .cîinii. i. ionescu, m. î>?&, cf. ponţ-SRIANT, P„ -DDRsÇ, :ŞSlN^ANUa, ®K^»iBHlÿÀ, D..., CABE, di, sa, dex. Calul .său juca., Săgeţi arunca., Cîinii .fumutp. $t!rANĂ, ®. S0, (Sf. TXENS.i;:ŞL£Ni!, Ţ. H. 33Î>. A&ai:ă .pre memm. Cţiiii, Sumulea .Mxrrita clinii. ciAfc-şanu, v. 11, cf. .Axn ,i .1 ISO, aêr ţi 4 .65272, 27, 2.9, 70, lflft, ţapi 812, '8&3^ '836, >848, .a^t. χίτ; ψΰψ. ’i, S13, a iv .5, ax 1, lexic rko. :57, maţ. ei^^eçt. j, ,ί.3:9; 'Supiu-iai, J’.eciţtâ, .cîinii. bolç.. jp.lt.’— munt. iii, 339. Nu-1i .sumiiţa cîinek Cui ai mţncfit „pîinele.' pann, p. V.' ii, 54/21, cf. zanne, SP. î,;3;6fS. 4. ;(Regional; compleineriÎul indică vinului) A hăitui (Volovăţ — Rădăuţi). Cî. alri 1 21Î3/385. + Sp,ec. (CoiuplemeJiUil e£te .calul} A îndemna (prin vorbe, ρτίη üepateréa de sunete caracteristice, .prin lesturi Ste.) să pornească, să meargă mai repede etc..;, (regional) a suinuţui. Ca .un 'ζτηΰ,ιι răcnind,..., Qaiu ααή/φαά,... iei m prţiatMa: ale-xjci, i,. p. 1,100. ·ν· ln ( 1· a n z. SumuţAIa cai şi sania fulgeră La vale. sandd-akdea,, *p. cade. .Şeaua pe W f.3 " pţinea... O ăată .îi .'sujnilta, Şapte ’hotiire-alerga. fcic; olt. — munt.,111,41. + P. a n a 1. (Complementul 'jnâiei oameni) Â'lHiftrlţa; p. «x t. ;a instiga. 'Pre softile şi c,nn.slwlarii voştri să. nu-i sumufafi. tetro"vici, p. 2ŞD/5. ΡχφάηϊΙ.... [te măr.este.f: φΐine, de l-o sumiijâ jaltiii îine..., .te fncarqâ Je. Jifumne-jţjittU.' jntesedi, •ap. cape. Noi pţ ai iiQştri Să-i sumuţăm şpre vitejii troieni., mubnu, i. 157: Unde.ifăil ţSUifnelţ,. ti sumuţ ţu 4tpeW. maţ, JO14Ç. 47J-, ii. m-kt. DţvŞLECi. 1; 139. ψ A b-« .0 i. Vinovat je,eţl ce .a ţtîrhit Jcleţ/eţibci ‘huitul, ce .a simiu-ţut. ap. CAPE. , : H. Isn t r-a n -Z. .(Ρκρπίίετ) A scQate '.sunete. specîfice, prin ţuguierea buzelor, pentru a-şi manifesta simpatia taţii de tui copil sau Jaţâ de un animal. .L-am frêeat la qchi, l-am tras .fie unechi, i-am ţumuţat şi i-am .piis frîul în cap. ispirescu, l. 301, cf. tdro, chihiţi-scu, or. 255, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, mat. dialect, i, 139. + T r a η z. (în descintece) A scoate sunete asemănătoare cu cele ale săruturilor zgomotoase, cu buzele apropiate de faţa cuiv&, fără a o -atinge,pentru aîndepărta depçhiul, duhurile etc. Fiindcă ..şţia bine treaba moşiţului.. ., îl strînge de nas, şi-l ■sumuţă,.ca să nu se.deoache, odorul! creangă, p. 7,6. Se Jdescîntă de trei ..ori sumufînd după fiecare dată. pamfile, ,b. 28. φ- Refl .: impers. Se sumuţă de trei ori. pamfile, B. 28. <> Refl. pas. (Prin analogie) Grăunţele se întind în lung. . . se sumuţă ca copiii şi se face pè ei [pe bobi] semnul crucii, şez. iii, 127. + R e f 1. (Rar) A se maimuţări (2). Cf. mironescu, s. '621. La lumina faclelor se sumuţară pentru prostime, cu .uor.be şi mişcări deşănţate, nebunii şi piticii ducelui, sadoveanu, q. xi, 33. 3. Refl. (Mold. şi Munt. ; prin confuzie) A înfrunta pe cineva cu vorba (ripostîndu-i; repezindu-1 etc.). V. simeţi (1). Se-nţelege că are dreptate, s-a sumuţat ţiţaca Leona. sadoveanu, o. xvii, 564, cf. d.l, dm', dex. ‘Se surnute omul, că-i dă' mîna·; are spate ! udrescu, gl. φ (Prin analogie) Pe uliţa sătulului te-oî lua, Calul s-a sumuia... ; Toţi la iine s-or uita. pîrvescu, c. 77. O Tranz. Fig. De la un timp îşi sumuţă calicii nasurile şi au o îndrăzneală de-ţi vine să le dai cu ceva in cap. sadoveanu, o. χ,νιι, 352. 4. Tranz. (Prin. Munt.; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte) A strînge (1 3); p. ext. a sirîmta (I 1). Cf. coman, ol. — Prez. ind.: sumiiţ şi (regional) sumüt. — Şi: (popular) sumitţi vb. IV, săniuţa (lexic req. ii, 101), vb. I. — Cf. lat. *submotiare (< motus). SLllUŢÂnE s. f. Acţiunea de a (s e) s n m u ţ a. 1. (Popular) Asmuţire (a cîinilor); p. ext. îti-tărîtare. '-Gf, s ,u m u ţ a (1). Cf. DL, BM, DEX. + üpec. AJcţiunea de a îndemna (’prin vorbe, prin sc,oaterea de -sunete caracteristiGe, prin gesturi etc.) oàii Să pornească, să *meai>gă mai repede *tc. Cf. 4 n-tn u ţ a (1). Cf. ®:l, pai, dex. 2. (îOp,ular) Acjiime^ sie a -scoate sunete specifice priri ţ^guierea, ljuzelor, pentru ,a-,şi manifesta sim-patia ÎâjÎi,.de un copil sau’Îşiţă de un .animal. Cf. s u-iriuţiâ (S)i CÎ..n.'ŢAT2, -iA adj, (Po.pular; despre clini) ,As-muţit; p. e x t. întărîtat. Cf. s u.m u ţ a (1). Ci. iu:smkhiţă, d,, dex! — Pl. : sumuţaţi, -ie. ;· 15641 SUMUŢÎ - 2Û0Ù _ — V. sumuţa. SUMUŢÎ vb. IV v. sumiifu. SUMUŢUÎ vb. IV. Intranz. (Regional; construit cu dativul) A îndemna (prin vorbe, prin scoaterea de sunete caracteristice, prin gesturi etc. să pornească, să meargă mai repede etc.; (popular) a sumuţa (1). Şi pe calcă l-a lovit O dală că-i sumufuia Cu călciiele-i- mai da ! păsculescu, l. p. 205, cf; balade, i, 405. — Prez. ind.: ? — Sumuţ + suf. -ui. SUMZÎIÉNE s. f. pl. v. stnzianâ. SUN s. η. 1. (învechit şi regional) Sunat (1). în glas bucuros şi ispovedire surul (sunrului H, sur.-tul c). psalt. 80, cf. alr ii/i mn 8, 6 858/95. + (învechit) Murmur (1) (de ape); p. ext. vuiet Smentiia afundurile măriei sunrulu undelor ei cin.-e le va potoli, psalt. hur.. 533/14. Turbură adăncatul măriei, in surul (sunetul c, urle tu 1 d). psalt.. 121, cf. budai-déleanu, lex., tdrg, dhlr ii, .501, CADE,, SCRIBAN, D. 2. (Prin Olt. şi prin Transilv.) Ecou. Marsă sun ptm pădure, alr ι 1 367/80, cf. ib. 93, 94, 874. ■* 3. (învechit) Fig. Răsunet (2) ; p. ext. vîlvă. Peri pamitea lui cu siţru (s onrlu h). pşai.t. 12, (f. TDRG, SCRIBAN, D. -- Pl.: sunuri. — Şi: (învechit) sônru s.'n. — Lat. sonus. SUN vb. I. Intranz. 1. (Despre obiecte, de obicei de metal, de.lemn eţc., despre pjărţi ale,acestora, despre pămînt etc.) A produce, a emite sau a propaga sunete (1) ori, p. ext., zgomote caracteristice (prin ^atingere, prin lovire, prin ciocnire,, prin apăsare etc.); (popular) a da sunet, v. sunet (1). Cf, budai-ojeleanu, lex,;, i. golescu,. c. Seminfjle încep a suna in măciulii, i. ionescu, c. 145/8. Grăunţii s-au uscat, destul cind, umblînd cu mina prin ei, synă. brezoianu, a. 614/26. Sună z'aléle de 'fer. alexan-drescu, in. 21. Pungă, sună, Soarta mea iu o faci bună. SION, POEZII, 29/9-, Cf. ClHACj i, pontbriant; d., derf. Copitele' sună prin noapte. cÎdşbuc, P. i, 291, cf. barcianu, aliîxi,. vi. Să-fi' auzi sunînd toiagul pe lespezi e mai dulce decit să te.dircă in circă'., anghel, PR. 53, cf. resmeriţă, D. Tălăngile sună sacadai pe dealuri. ibrăileanu, a. 106, cf. căde. Subi călcîi, pămîntul'. sună ca o toacă, teodoreanu, c. b. 90. Sunînd. . . argintii treceau repede de la o mină la alta. coçea, s. ii, 91. La porţi sunară zăvoare şi lanţuri, sadoveanu, o. x, ,134. O piatră a drurnului.sună în. depqrtare, izbită de un bocanc, bogza, c. o. 117. In , buzunarul fiecăruia sunau cile doi gologani. Pas. l. i, 65, cf. bl, dm. Sună pietrele pe unde treci. sorescu, u. 28, cf. m.' d. ENţ., dex. Sună chetricica-n vali, Puica mea pltngi de jafi. mat. folk. 1,335. Galbenii-Sisiina p.îm buîu-năruri. o, bîrlea, λ, p- ii,i 545. Apa cură, Piatra şţrnă, Doina zic, doina mă-ngînă. folc. mold. ţ, 39: Nu sudă banul cînd e unul singur îi.i pungă, zanne-, p. v, 66. Clopotul numai atunci suiţă,-. cînd îl tragi, id; ib. vi, .513. Şunfyca clopotul cel spart, se .spune despre, çei care vorbesc mult şi- fără rpst. Cf. id. ib. 516.;$· Expr. (învechit , şi regional) A(-i) suna (cuiva) cojocul (sau cocoaşa ori doagele) = a bate' tare (pe cineva). Cf. baronzi, i. l. 48, zanne,, p. ii, 528, pi, 126, v, 276. (Popular) A-I suna (cuiva) doagele = a) (despre obiecte) a fi foarte uzat. Cf. resmeriţă, d., dl, dm; 1)) (despre oameni) a fi şleit deputeri; a fi aproape de sfîrşitul’ vieţii. Cf. resmeriţă’,' d., di., dm. (Popular) A(-l) suna (cuiva) sclndura (sau potcoavele ori coliva) In piept = a(-i) sosi (cuiva) jŢiomcntiil să moară; a fi pe punctul de a inuri; p. ext. a muri (1) ; (popular şi familiar) a-i sima (cuiva) ceasul (morţii), v. su na.(5). Cf. zanne, ..p. i, 227, 615. Dacăînsă boala e grea .¥i bolnavul zace'fără tiădejdc de scăpare, atunci se zice că ii sună (îi sfîrîie, îi fierbe) coliva în piept, candrea, f. 219. De tine.ţn-oi sătura Cînd mi-o suna seîndura. teodorescu, p. p. 287. Ea dţ tine m-oi lăsa Cînd mi-o, suna seîndura. şez. i, 291. ţ* T r £t'n z. f act forfoteală ş’i larmă mare şi clopote şi clopofei, pe care le sună vite ..şi cai mişeîndu-şi capetele. caba'oîale,.o. i, 220. ITata] a. îmbălrînit şi-şi sună lemnul piciorului prin casă. sahia,"n. 23. Caii trăsurii sună clopofei de aur. stancu, d. 50. + (Despre frunze, p. e x t., despre copaci) A produce un zgomot uşor, prin mişcare, prin apăsare etc;; a fîşîi, a foşni, a susura, a şîşli (lj, a şopoti (2), a şoşoi2 (1), a şuşoti (l), a şuşui3,(i), (rar)a sîsîi.3-(2), (învechit) a< prîeni2 (5), (regional) a fălălăi, a pîrîi (II 2), a pocni (1), a şuşora. In desfătătoarea Andalusie, acolo unde. . ; sună trufaşul palm. fm (.1842), 61/27. Frunzele. . . sunau uscat de pasul îndesai al ;feciorului.■ agîrbiceanu, s. r.' 20. Frunza, rotundă,.sunasdrist seara, barbu, g. 10, of. alr i 963. ·$■ (Prin metonimie) Numa-n zarea depArtală sună codrul de stejari, eminescu, o. i,.1,46,,Sună codrii mari de brad. coşbuc, p. i, 48, Şi frunzele toate „grăbite tresar Şi-ncepe pădurea să sune. goga, ροεΖπ, 36. Toată cîmpia suna de zvon de albine, sadoveanu, o. xi, 37. Puse prunca a cînţa,' Codrii puseră-a 1suna. alecsandri, p. p. 24. N-auzi. toate văile sunînd. sEvAs-tos, c. 293. Cîntă cucu, sună dialul, Eînduit mi-a fost amaru. bîrlea, l. p:'m. ii, 457, cf. alrm sn m h-1 1.51. Şi el auzea Codrul cum suna. balade, i, 314. ψ-Ττ an z. fact. La pămînt ascunzîndu-să. .., cü picioarele uscatele frundzc tropşind, slropşit#d, le sună. cantemir, ι. ι. i, 95. Piciorul meu ce sună frunza, helîade, o. i, 104. P. an al. (Astăzi rar; despre liaine, ţşşăţuri, covpare etc.) A foşni.'Daçiï nu strălucesc şi Mi 'suriă pe ea hainele, i se pare că .s-au. prăpădit'. Ţichindeal, 176/3. Abia atingi covorul moale, Mălasa sună s'tib picior, eminescu,'6. i, 95, cf. dl, dm, m. d. enc'., dex. 4- P, ext. (Rar; .despre' crengi uscate, vrcascirri ’ etc.) À trosni1 (î). Cf. dl, dhî, m.’d. enc., dex. + S p e c. (Despre ape, valuri.’etc.) A pro'cluce lin zgomot slab, continuu şi monotonclipoci., a niiinrmra (1), a susura,.'a şopoti (2), a şuştti* (1);,* (rjir) a’, zuzu’i, â zvoni, (învechit) a murmul1 (1),'(ïç^onai) ă’ujiii; p. cil. â.vui. Şi vor fi seamne irt soateşj iii lună". . şuriăiid marea şi (a., 1700 — 1725). gcr ii, 22/34. Tei alic unde-i sună .aceluiaşi 'fttăţi. ïciifiNÈscu, o, i, 127’.' Sub '.plopii rari qpele suna. cpşbuc, >.!J, 65J Toi, tine nune, Zuîrliti-mi Un brîu Să se fâ'că.riÎi Şt să'sune. îsfeos, v. 243j cf,,DL. Încă. mai sună. . . izvoarele, labiş,. k .'38, cf. dm., Noaptea.. . . vine Şi apele sună. horea, r:] 67, ’cf. m. D. ENC·, dex, alr’ii'4 413/260, .2^2, aliî ss rv h i 460, ALiiM sn jv h l'1!i2.> (Astăzi rar; despre .vînt sau despre curenţi de aer) A şuiera (4).. Vintul sunq.îh stejarii din margine, sadoveant, o. x, 27, cf. DL, DM, M.. D. ENC,, .DEX. S p è. c. (Rar; despre lenane . ori cărbuni care ard, p. e x t., despre foc) A dudui. Jarul iătrîn sună în tindă, românîa literară, 1971, nr. 12», 3/3, cf. alr ii/i h 280/235, alrm ii/i h 393/235. 4-j (Popular'; (ÎèSpre arrne de foc) A pocni (J) ; a.bubiiK Unde sună puşca-η sat. sevastos, c’. 253. 2. ^Despre .iiistrţimeni^tituzicalej despre voeç etc.) A emite vin şir de; sunete armonioase, plăcute, câi;e se r.lndui.és"c’ într-un acord . îhţr-ci melodie eţc."; (ăespîe oameni sau grupuri, (ţespre ansambluri orchestrale ori corale ,etc..)^a executa o (parte dintr-p) bucată muzicală (cu ajutorul unor instrumente sau al vîfcii); a cî.nta. [Dacă] dragoste n-aş avea, '.fire-αβ ca. o araihe sunînd. coresi, '.ev. .„338, cf. lb.’ Siine-iir'sarul nurka-n surîf, Cine-i lup, ca lup să urle. asachî, f. 98/2^3. Să petreacă cîlepa ore plăcute în sunetul bandelor militare, ce siin'ă'in -ioaie-Siieie.-silîmoîn, o. ii, .9.1, DM frunză sună,'ai noştri călători. bOlintineanu’, o; 199. Iară cornul plin de jale Sună dulce, eminescu,.©. λ, 104. .Sunau-muzicile şi se întindeau danturile, iorga, g. ,i. i, 94, sf. kesmeriţa, 15646 SÜtfA - Sûûi - SUK'À d., ca.de. Şl caterinca sună pe uliţi. lesnea, vers·. 212. Alţii clntă din fluier, sună ăobe. sadoveanu, o. xx, 159, cf. dl, dm. Orchestra... a sunat'cura'l, omogen. m 1968, nr. 6, 45, cf. m. d. enc., dex. Ziua ca să mulg la oi, Noaptea să sun Sin cimpoi, alecsandrtj p. p. 294. -O· (Prin analogie) Sun-ungreier sub o grindă. eminescu, o. I, 76. <> Tran z. Muzica tinerii miliţii moldovene- suna cele mai alese viersuri: 'cn (1833),' 662/l. La semnul datîncepură a suna ovei:tara. filimon, o. ii, 43. Şi mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt . frumos şi duldc — adormitor sunînd. eminescu, o. i, 94. Cîte' aleanuri mi-şi potolea sunînd vreo doină în frunză, mironescu,- s. a. 46. Tranz. f act. Avem - patru violine care, chiar de ar fi sunate de cei mai mari artişti, toi nu ar- fi.de ajuns. FILIMON, O. Ilj 225. ■ ■' 3. (Despre cuvinte* sau-despre* glasuri, despre rîsete ori despre plîiisete; despre cîntece sau despre zgomote etc.) A se face sau a fi auzit pînă (ori de) deparle, a se auzi, a răsuna (1)· Cf. I. golescu, c. Detunăturile'... încetaseră a mai sima. ar (1834), Din zidurile vechi, Vorbé, rîs şi plînset sună în Urechi, eminescu, o. iv, 364. Sună în depărtări chemarea unui cuc. Sadoveanu, o. xix, 62. Urechea aude. . . cum sună cuvîntul „rostit pe jumătate^ al cuiva sufocat'de emofie. vianu, s. 39, cf. dl, dm. Sună în receptor un gips subţire, v. rom. ianuarie 1965, 78, cf. m. d. enc., dex. <0* Expr. A (nu)-l suna (cuiva) bine la (sau, învccliit, -în) ureche (sau metili) = a-i produce o impresie auditivă (ne)plăcută, (dez)agreabilă; a (nu)-i plăcea sau.a'(nu)-i conveni vorbele pe care le aude. Cf. zanne, p. ii; 467, dl, dm, m. d. enc., dex. A-i (mai) suna (cuiva) (lneă) la (sau In) urechi (sau în auz) .== a-şi aminti obsesiv de ceva auzit eîndva: Încă îţi sună în urechi poveştile prostiile dadacilot ţigănci, s-adoveaî u, ό. τα, 225, cf. dl, dm, m. d: ênc.', dex. A-î suna (cuiva) In mintii = a-i reveni In amintire ceva auzit eîndva sau, p. e x t., cineva saii ceva văzut cîn'dVâ1. Ga o poveste-uitată 'Arald în minte-i sună. eIviines’cu, o. i, 98. Iar îi sunară în minte vorbtle*iui Bursuc, v. rom. ianuarie 1965, 63» •v· Tr an'z. f a c t. Nourii sosind din cer şi din prăpăstii, sunară şi ei alt glas dc cutrimw: sadoveanu;· o. vii, 353. Creangă drămuia fiece cuvînt, îl suna. Căli-1 nescu, î. c. 140. + (Construit cu un'adjectiv) A da;· a crea impresia că este... ; a avea aerul* aparenţa dé ... ; a părea1 Rîsul le suna fals. cocea, s. îi, 277,' Glasul i se schimbase,· şţiiia ’mqi încrezător, fiieiş'a, mî 40. + (Familiar; despre urechi) A ţiui. Ghici care ureche.îmi şunăf dl,-cf. -dm, m, ,d. ,enc,;., dioj:,'. 4. (Despre uiiéle instrumente muzicale, .despre dispozitive de alarmă, despre aparate, clopote etc.) A emite semnale sonore specifice pentru a atrage atenţia cuiva asupra a ceva, pentru a anunţa ceva sau pe cineva etc. V. bate, c i ii t a, d ă n g ă n i, tSngini, ţ î r î i, zbir n if. z.V ο n i. Va suna trâmbiţaşi morţii să vor scula (a. 1650-^1670). -ocr i, 233/29. Clopbtul pentru cină sună la şcoală, caragiale, o. i, 24. A sunat clopoţelul şi-ne eobortiti tutoţii la masă. brătescu>voi-neşti, p. 289. Cînd se ivi soarele şi sună cornul -pur-carului, slobozi şţ porcii, agîrbiceanu, s. 498, cf. resmeriţă, d.,' cade. Două tramvaie sunau-zadarnic,'abiq îhciintînă.~c.‘p-etrèScu, i-, .56. Clopoţelul sună. Procurorul izbuçni. teodoreanu, ·μ. iii, 153. Telefonul suriăse acum,-spre ziuă. vi. kom. aîigust 1954, 77. Atunci sunară ■goărnele vestind război. tudoran, p. 97, cf. DL. Sirena fabricii sună. Oamenii la poartă se adună, isac, .Oii85, cf. dm, m. d. enc., dex. Trîmbiţele-ncep, să sune,'Pe români să mî-i adune. folc. olt. — muîît. iii, 219. Cînd îi dragostea mai dulce Sună goarne .şi se dnce. folc. mold. i, 118. <> Tranz. f a c tv El àre^jti sXtne goarna de alarmă. adam,r. 265. Clopotele. . . Ic sunasem de atitea eri cînU.mi 'seprăpădeaV. . ό tudă, un prieten. stancu, R. a. i, ‘7. Intră hangiul care sună ■go’hfful. h. lovinescu, t. 150. O· Tranz. Sirnandrele ;siintiră ceasul rugăciunii de sară. sadoveanu, o; xii, 62. Glopo-, tul sună intrarea la lucr.u. bogza, a. î. 234. (F/i g.) Clopotele -grave sunară trezirea generaţiei-, noastre..,!,a- ■ Biş; P. 339. ·+ 1 m p e rs·. Li se părea că a sunat alarma. •bAcîalbaşa, s.:-a. i, 10.6. --Sunase sfîrşitul orei. ;c, petrescu,’s. 67. Sunămobilizarea tuturor forţelor. d> guşti, p. a'.· 371. Te-am văzut în momentul cind ajunai alarma. • t-.'Popovi&i, s. '50; -Cînd sună mobilizarea..., .şă duce. 0. bîrlea, a. :P. ii, 378. ^'Ref 1-, pas. Ori de cîte ori este- de spus ceva satului, primarul pune să se sune goarna, stancu, D. 53. Şi lignai că sc. suna, Căprăraşu că-mi plecai folc. olt. — munt. ii, .320, + P. ext. (Despre oameni) A face să sune (4) soneria (1) de la : uşă pentru a chema pe.cineva să deschidă. Am sunat; o slugă, intră cu un bilet. în mînă. negruzzi, ,s. ,i, ■ 53. Peste tip sfert de ceas sunam la Paşadia.,Era acasă. m. î. caragiale, .q,. 101. Am sunai şi, emoţionai, <ţm intrat în. birou, camil petrescu, r, 3.36. 17rea scările . :. .>. suna,şi intra..teOiDOreanv, μ. ιιι;··69. Sună la-uşa marchizei de.fier a. casei, călinescu, o. i, 68. O văzu pe mama ieşind jtQ. vadă .cine e ,la uşă. Sunase cineva. PREDA, R. 373, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. + P. e.X t. (învechit şi regiQnal) A bate (la uşă). Căutaţi şi veţi •afla, Sunaţi, şi să na deschide uoao. n. test. (1648), 9r/30. Sun la uşi. alr i 352/727. .ţ. Tranz. (Familiar; complementul indică oameni) A face să sune (4) «Mieria (1) telefonului pentru a vorbi cu cel chemat. L-a.sunat şi. la telefon, c, pethescu, c. v. 6.1. Mă pregăteam şă vă sun. τ mai 1964, 35, cf. dl, dm. Găseşte mij-. lociil .de a se face ascultat, sunîndu-şi adorpta la telefon. . μ 1968, nr. 6, 20,· cf. m. d, enc., dex, ciauşanu,, v. 2.00. . +. Ti-anz, (Popular; complementul indică frlul calului) A scutura' cu .zgomot, pentru q chemai calul. Luă frluliŞ.i-l supă. . , şi îndată ven,i la dînsul o mîrjo.agă de cal. filimon, o,·. î, $22., Sună frîul şi veni calul lui. .-ispiiiEscu, .l.„ 166, jCf... dl,, dm, pîgcţ I-a zis.,. să ia frîul calului ş.i să-.l sune de trei ori. f^m-descu, l. p. iJ 31. Sunai, frîul în curte Şi aud murgul în munte (Clopotul). poRoysi, c. .85; !. · . 5. (Despre uneië céasürî, mai ales despre pendule) A marca p’rin bŞtSfsâxţprin alte mijloace sonore (ritmice) anUift.ite'Uniţ'ăţî 'deJtiirip (dc obicei orele,'jumătăţile sau-sferlurile-:âe. oră),. a..b a; te; (despre.unele ceasuri) a emite, la o oră dinainte stabilită, un semnal stinor, continuu .(şi puternic), pentru-,a_ trezi din somn sau pentru a atrage atenţia că a sosit momentul pentru a face .uil anumit lucru. V. d e s t e p t a, trezi (»)· ..Cf, po^izv. Orologiul syţiă. de 12 ori d'in lirhiba sa de metal!·èî^iN^scu, p. i-. 29! 'Ô'pèndlilâ sună surd. galaction, o. a. ii, 368. À sunat de 12 peA!duhr'no’astră. arghezi,.s. viu, ill,, cf. dl, dm. Pendulul lui... sună de ,:ora .rasi-. v. rom; iioiembriè 1964,-112, cfî'M. d: bNc., .dex. a Dimineaţa, ctnd sună ceasul la şase fără zece, ' se"da jos 'din-pat şi deschide fereastra. '·& F i g'. Ceasul ■‘ de pace ş.i de iinişte sună tăcut, hogaş; dr. r, 269. ·*0> 'Ë'i'p r! lï(-t) sima ceasul (iau,'rar, vremea, ora, clipa) (c'a dri să) . ; . = a (-i) 'feiii, a(-i) sosi (cuiva) momentul Să!' (i) se Intîmple ceva -(neplăcut)-.·■·■ Mie-mi sună '■■ctestil· sfi-mi plătesc datotia. caragiale, o. ii, 284. A Sunat vr'eiiiea ca: să ne ăespătţirn. bacalbaşa", s. a. 1, · 16. · Sună. ord Fericirii amtndufora:‘^nhuescu, “Vers. 300'. Dar n-ă sunat încă'ceasul destăinuirii, teo-'DciREANti, ltr. U. 481. ca- A sunat clipa marilor adevăruri. (Po'jiul.âr!'şi famiiiar) A-i snna-(cuiva) ceasul (morţii sâu pieiirii; rar1, de Veşnicie) a-i sosi (cuiva) momentul '^sM'moară; a fi de punctiil de’* muri;p. e x ti -a1 muri (Î);ai se împlini (cuiva) sero’tul (v. s 0 r o c 1), (popular) a-i suna (cuiva) seîndura (în piept), v. suna (1). Negreşit că ceasul morţii ar fi sunat pentru acel cutezător.. NEGhuzzi, s. r, 21, cf..ddrf. Omul. xlacă i-o sunat ceasul,> s-o mîntuil,·, bAaeşcv, · o. a.;,-i,. .208. Se ue-d'e că-mi sunase ceasul. ,.vlasiu·, a.-* p... 403î De-fit .s-ar ‘mai ascund»,-.că tot .i-a suriat ceasul .pieţr.ii. ·. ţudo-ftAN',· ρ:·621·, cf. dl, dm, m. d.\enc„-pex..m, ®ex, æi-aus-anu, v. 2.00. 7. (învechit, popular şl familiar; .despre comunicăii scrise sau vorbite) A fi f-ormulat într-un lanumit fel, (popular)-a g lă s u i; p. ext. a scrie (II 3) ; (despre norme, lçgiylr£, jprta ciocnire, pxin apăsase ele.); ,sunat, {tnv.eoliit)&«n.ă,tucă. Qî. s u.*i.a ,(ί,).. Cf. ®UD4i;-^Eiiaasu, OîEK., Λ. ÎÎPLESCU, C-, ÆOLIZU, PQNŢBRtANT, 4>.? £IH4C, .1, 274, (BarjCianu, .alexi, w. ;Ah ! .n-um Æà-M mai mit m armelor .sunare Şi.feml Mu viteaz m nţgini-n uitare. ,1. JŒQRB^ZI,,a. Al, -2â3;, .cf. «RESMERIŢX, X>.„ 4JL, DM,: ». 43. -EffCjxBEX..^. (As^ziiar)finire (a-haineiΟξ, a cAvfla-iselor *tc.). ’Ct « u n-a (1). -Cf. Di, dai> ai.ü. jaţe,, nşpt. φ.ϊΡ. ie(^ ţ. ^ar^ Xrpşnet1 (V)· -îîf. J> U4i;a (i). ;Gf· W*f im, H- D. .©NC., ;BEX. φ .e c. (Bar) ^lipofilţe. •Cf. suna (,1). Cf. jo,L,,nM, m. p.^enc,, ■+ ^sÿ^zi *ar).Şuierat1,^). Cf..s,uji,a (1). Cf. pl,:jd£i, ,m..d. «Mc., dex. * :2. i?aptul idem «mite ,un şir ide *une,te,armoni.Qase, iplScute, cafreise .TtndHiesc'.lntr-am..acord, j-ntr-o melodie «tc. ; l£tp.t‘ulideia,ex>e,cuta o.bucatft,:n*uzÎQaliăisau lOjparte a saœesteia tieutajutemliunor instrumente ssan îal woisii) ; «îffitKEe, jcîxitat, î(:rar) îsunat jH). -£S. S nnü ·(&).> Aesm-pmiiffment, 'in .mutică, jsemnme^te lajutoriul care ţŞa... sunqF.ea.claKirului, a ualtor .instrumente, jasaichi, l. f52)4, çf, Resmeriţă, d., dl, dm, m. x>. enc., bec.. :3. Faptul ,de a se face sau de a fi auzit pină (ori de) departe; auzire, auzit, (rar) sunat (3), (Învechit) ră-*.un#i* (1). Cf. s u n a (3). Schimbarea şi sunarea silea-v.elor xx alcătui pot. cantemir, i. i. j, 81, cf. dl, dm, >vr. ;d, .®nî;,, jjjac, 4. (Rar) Ţiuite (a UEe.chil.or), Cf. suna (3).£f. D.L,jI).M,.M. D. pN.C.,.DEX. 4, Faptul de a «mite cu instrumente muzicale,, cu diapozitiv* de alarmă, cu,aparate, cu clppote etc., semnale -.s.onoţe sp.eciflge, pentru ,a atrage atenţia cuiva asupra a ceva, pentru a anunţa ceva sau pe cineva etc. ; (rar) jsunat (i). Cf. s vi n a (4). Se facc sunare dc toate clopotele, gheorgachi, let. iii, 294/13. O streluciţă solemnitate în sunarea clopotelor, în laude şi binecuvtn-tări. PEiiiMON, i. 145/3, cf. ddrf, resmeriţX, ,d. Şi s-au întors la fel o dată cu sunarea clopotelor, teodoreanu, m. u. 117. Aşa-zisa. . . [vinătoare] cu echipagii strălucite, cavalcade, sunări de .cornpri, nu .există în România, sadoveanu, ,0. xx, 80. Pedagogul. . . se duce .să pedepsească pe .copiii care nu s-au sculat la întîia sumare de.clopot, dan, u. 246, cf. dl, dm, m. b. enc., dex. Φ Sunarea trenuril,ψ = operaţie de avizare (prin semnale de clopot sau sonerie) la plecarea treiiului spre staţia şi cantoanele următoare în vederea asigurării circulaţiei lui prin închiderea barierelor la pasajele de nivel. + Faptul de a face să sune (4) soneria (1) de la uşă, pentru a chema pe cineva să deschidă; (rai^isunat1 (4). C.f. s una (4). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. ^ (Familiar) .Faptul de a face să sune (4) soneria (1) ţelefonului, pentrii a vorbi cu cel chemat; (Îamiliar) stinat1 (4). Cf. sun a,(4ji. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (Popular) Faptul de a scutiira c.u zgom.ot friiil calului, pentru a-l .chema. Cf. suna (4). Cf. dl, dm, dex. 5. (Rar) Sunat (5). Cf. .suna (5). J.urau între ei e:ă la a doua .sunare [a Geasornicului] n-or să mai aibă iifcl o emoţie, cabagiale, o. 11, 3.37. !>.. (învechit.şi regionş,l)-,^vQnir.e; (concretizat) zvon. Cf. suna ((>). Cf. dl, dm, dex.'.. 7. (învechit, popular şi .iamUiar) Sp.un.ere (2) ; s-t»ii. s.tip;ular.e. Çf. s..vna (7). Cf. p.l, hi, m. d. KN’C., DEX. — .Pl, : sunări. . . 1 — V. suna. SUN5ÎT s. h.-'Faptul de-jaÆ irh a. 1. (Rar) Sunare (1). Cf.it u n a (1). Cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm, m. D. enc., dex. La baba sîrba mergea A ., .tn iSunatul .clopotelor·, .j’ăsc.ules.cu, -l„ ,p. 247. 4. (Rar) Foşnire (a haineliji;, ,ja co.vyarelor etc.). Cf. s 11 n a (1). Cf. 4)L, ,dm, il., b. enc., dex,: 4 .P, e ,x ;t. '.(Ràr) .Tijosnet1 (1). Df^ s.un a |1)* Cf. dl, dm, m. d. BNC-i rBEX. 4 .Speifi. ,Clip.o.cire.. Cf.. suna ,(1). Cf. ml,-.bm, w. j). enp., omkx. 4 Şuierat1 ,(4). Cf. suna ■<1).‘iif. BL., KM, :M. J>. ;EN,C.; DEX.:. ■ ■ S. (Rar) :SHnaïei(2). βί. Sun a (-2). Cf, resmeriţă, Bjj :J3L., ®Mj .SM. Φ. ÏEN.C,, D.SSX. ', ,3. .(Rar) Su®a®e.(3!). .Cf. s u.n a (3). Cf. dl, ,pw, ,m. ®. senc.,.dex. .4. (Rar) Ţiuire (a .urechilor). Cf. s.u n a »$;). (Cf. îBL, 43. EN,C„ IDSSÇ, -4, (RBi):Sunare,(4). Cl,.s.u n,;a (4).i.Cf.ïDL, dm, m. d. ®nc., .bes. 4. (Har) Sunare (4). Cf. s.un.a (4)· .Cf. bl, dm, m. d.iEnc., PE3ç,. ^ (Familiar) Faptul de a face «S isnne m soneria (ï) telef.onului, pentru a \QjrJ)i eu cel chemat; (familiar) .umm (4). Cf. u n a (4), .Cf. 43L, km, :m. ,.d. enc. ,5..,.Ma®caïejprin bătâj;«au*prin 41 te,mijloaceÂpnoj-e ■ (ritmic^,.®le ceasului sau .aie pendiilei, a anumitor unifâţi de timp (de obicei sa orelor, a jumătăţilor sau a sferturilor de oră), ba t er e, bătaie, bătu t; IŞ64? 1 SUNATĂ - 2003 - SUNĂTOR faptul de a emite, la σ ora dinainte stabilită·, un semnal sonor, continuu (şi’ puternic), pBiitni a trezi din. somn sau pentru a atrage atenţia că a sosit momentul pentru a face ceva anumit; (rar) sunare (3). V. deşteptare, deşteptat, trezire (1), t r e z i t1 (1). Cf. suna (5).' Cf. dl, dm, m. d. enc;,’ dex. 6. (învechit şi regional) Zvonirej '(concretizat) zvon. Cf. siina (6). Poţi prepune că dintr-aceslé"siinate să' fie vreunele şi adevărate: cante:şiik, ap.iJjDiţfe. 7. (învechit, popular şi familiar) Spunere (2); spec. stipularé. ef. suna. (7). Cf. dl, to, m. d. ENC., DEX. "■ ’ — .Pl. : (6, Învechit) sanaie. ,rr V. suna. SUXĂlA s. f, y, sonată. SUlVĂRÎE s. f. v. sonerie. '::SD\'ĂT s. n. v. sunet. 'SUNĂTOARE s. f. (Bot.) 1. Numele a două plante erlşâSee: a) (şi în sintagmele floare de sunătoare, borza, d. 86, adjectival,, iarbă sunătoare, id. ib.) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, netedă şi ramificată, cu puncte negre sau transparente, cu numeroase flori galbene-aurii, care are diferite întrebuinţări in medicină pentru tratamentul unor boli de ficat, ca antiseptic şi cicatrizant etc.; pojarniţă (3), (regional) asunătoare, barba-lupului, buruiaiiă-de-foc-viu, buruiană-de-nă-chif, buruiană-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobi-şor,. fălcăţea, floare-de-foc-viu, floare-de-năduf, floa-re-galbină, floar’ea-lui-Ioan, harnică, hamei-de-pămlnţ, iaiba-crucii, iarbă-luiiSfîntul-Ioan, iarba-singelui, :iar-ba-spaimei, iarba-spurcăţii, închegătoare, jale-de-mun-te, lemnie, osul-iepurelui, pojar (4), pojămică, sovlrf-gal- ' ben (v, sovlrf ’2), sovirvoriţă (4), suvaică, şer-lai (1), zburătoare (v. zburător) (Hypericum per-foratum). Cf. coteanu, pl. 28, i.b, valian, y., brandza, d.‘7§, grecescu, fl. 133, panţu, ^l., borza d. 86; b) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze mari şi rare, cu flori galbene, care creşte prin locuri umede şi prin păduri, folosită în medicina populară ca leac împotriva tuberculOzei sau a bubelor dulci; brînCu-ţă-de-pisică, fălcăţea, iarba-spaimei, lujerică, merişor, pojarniţă-de-indoială, sovîrvariţă (4 b), suliţăcă (II 2), subţioară (v. s u 1 i ç i o a r ă II), trifb’Ul-caprelor (v. trifoi .2), trifoircăpresc (v., t r i f oi 2) (ţly,pericum maculaturii). Cf. panţu, pl. 285, borza, d. 86; p. r e ş t r. floarea, frunzele şi tulpina acestor flori. Foiie. .. sini ca acelea ale sunătorii, picate cu brobonite olioase. brezoianu, a. 467/5, cf.‘ damé, t. 184, resme-riţX, d., cade. Sunăloarea. . . trebuie culasă numai floarea, fără frunze, voiculescu, l. 302, cf. bujorean, b. l.,394. Triglea a adus uleiul de sunătoare, sadoveanu, o. XVII, 213, cf. puşcariu, L. r. i, 17. Anul trecui, grădină fusese galbenă de sunătoare, arghezi, s. viii, 7. Culege dada de pe cîmp, de pe răzoare, sunătoare, stancu, d. 291, cf. dl, dm. Dacă-U arăt frunza sunătoarei, habar n-ai ce să faci cu ea.1 barbu, g. 302. Căldura. .. făceă ca lotul’ să se mişte. . . şi scaieţii, şi păpădia şi siihăloarea să danseze, românia literară, 1970, nr. 90,· 18/1, cf. m. d. enc.,· dex. φ Unt de sunătoare, v. u n ţ. 2/ Mumele mai multor plante erbacee din familia compozitelor: a) plantă ^erbacee cu miros neplăcut, cu tulpina ramificată şi frunzoasă, cu frunze păroase şi cu flori galbene; (regional) barba-lupului, lăptuca-ie-purijor, măselariu, pojarniţă (Crepis foetida). Cf. BARŞiNZI, L. 145, BRÀNDZA, FL. 319, PANŢU, PL., CADE, Ş/CîţjfcANU, X>. U., BORZA, D.. 53, M. D. ENC., DEX.; b) plantă lirît mirositoare, cu flori galbene, care creşte pe locuri aride; (regional) barba-lupului, gâină-părâeită (Crepis rhocadifolia). Cf. panţu, pl., borza, D. 53; c) (regional.) gălbenuşi, v. gălbenuş (Crepis- pul-chra). Cf:. conv. lu; xxiii, 1 055,: borza,, d. 53, -te: p. enc 4* (Frin «MftJ Sunătoare de ctmp w (Crepis capillaris). Gf. borza, p; 53·, m. d. enc. “v* C ompus: (regional) sunătoare-de-inunte = parpian (1) (An-tenrmria dioicâ). Cf. conv; lit. xxlir, 1 055-, ddr>p, borza, d. 20, 2-91. 3. (Regional.; şi în- sintagma sunătoare' schimbă-cio'aiă, .cârti', lit. xxiii, 1 055') larba-osului (tJ'elian-thenum nummuiariUm). borza, d. 81. ■4. (Regional) MăSelariţă*- (t) (Hgascyamus’ niger), Cf. BRAND’Z'A-, EL. 94$,· PAiNŢ-U, PL., simionescu; fl. 203·, ltr2, borza, d. 85, m. p. esc., şez. xv, 74, corn. marian. 5. (Regional) Suliţică (ΠΊ) (Dorycnium herbaceum). Cf. BRANDZA, Fi;. 97,: PANŢU, PE. 298, CADE, ΒΟΪΖΑ, D. θ'!. 6. (Regional). Clocotici (Rhinathus glaber). Cf. ; PANŢU, PE., CADE, BORZA, Ό. 147; M. D. ENC. 7. (Regional) Calcea calului (Calha palnstris) (Peş-tişani — Gorj). Cf. alrm· sn ii h 4557836. 8. (Régional) Gura.-leului (Antirrhinum majus) (Ar-paşu. de Jos — Victoria). Çf.. alr sn iii h 652/172* alrm sn ii h 467/172; — Şi : (regional) sanitoarc (lb, brandza, fl. 157, tdrg, panţu, pl. 232·, borza, p. 86, 283, şez. xv, 107), sanitoârle (borza, d. 283), sănătoare (tdrg, cade, alr sw iii h 649, alrm sn ii h. 4;67), sănitoare (panţu, PL. 939-, GADÉ, pÔSZA, D. 283) S.f. — Lat. [hrerbaj sanatoria (prin apropiere' de suna). STOĂT0K, -OĂRE adj., s. f; I. Adj., subst. 1. (Despre obiecte, de obicei, de metal, de lemn etc., despre părţi ale acestora, despre pămînt etc.) Care produce, care emite sau care propagă sunete (1) ori, p. e ş, t. zgomote caracteristice (prin atingere, prin lovire^ prin Ciocnire, prin apăsare etc.). Cf. suna d)· ? i Intre■ ceaslçq■ să faci nasturi sunători de aur den giur t'm:preg,iur. po1273/22, cf‘; anon·. car., budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Fiecare corp sunător produce nişte tremurături (vibrări)... In aer. barasch, i. n. 239/14, cf. polizu. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe: alecsandri, p. iii, 15. Şi tn ăo-ntti sunătoare, Laptele-n cadenţe curge, eminescu, 6. iv, 1‘28:. t/h sunet prelung şi-jalnic dc aramă sunătoare·, hogaş, dr. i, 243, cf. resmeriţX, d., cade. Ţoale-crengile copacilor erau pline ca de flori şi fmcle sunătoare. cOcea, s. i; 213'. Surorile mele nu poartă icusari de aur... sunători, zornăitori, stancu, p. 8’. Bătrînul scripcar aruncă lemnul sunător, isac, o. 197, cf. dl. Viata le-a dat tnalle premii, Medalii sunătoare cu clinchet argintiu, labiş, p. 284, cf. dm. întrebase... mişetndu-şi mălănille sunătoare... ce păreau oase vii. barbu, princ. 100, cf. m. d. enc., dex. Φ (Popular şi familiar) Bani sunători saii monede sunătoare (şi substantivat, m.) == monede, mai ales din aur sau din argint; p. e,x t. numerar (2). Au luat de la dinsul 40 000 lei, parte ΙΛ monedă sunătoare, russo, ş. 317. Au găsit ... şi douăsprezece săculeţe cu bani sunători. sion, p. 147. O dorinţă mai setoasă ş-un avlnt mai arzător De-a vedea lucind in ladă-i sunător pe sunător. hasdeu, r. v. 110. Cu cealaltă jumătate, tn bani sunători, a hotărit să se pună pe petrecere, caragiale, o. ii, 254, cf. şăineanu2, cade, dl, dm, dex. (învechit) Şarpe sunător (cu clopofei ) = şarpe cu clopoţei, v. şarpe (I 1) (Crotalus horridus). A tnsemnat-o ca pe guşter; cu culoarea şi forma sa hidoasă ca pe şarpele sunător cu clopo/éi. qhica, a. 694. Cfbservăt-ai cil sint de mici, dar vii şi ageri ca ai şarpelui sunător? filimok, o. i, 316, cf. dl, dm, dex. (Regional) Mere sunătoarei 15654 SUNĂTOR - 2004 - SUNDUCOS vărietâţea ’de mere de culoire gălbuie, ca gus.t.,dulce-a-crişor.. Cf. βλβΟΝϊι, >: 93. .Zăceau alătur-i., ■ merele suttăttarepde ■ Ifc. mpfia- sa. bahbu, phinc.;.. .17, ef. şez. v, 42; Xv, 69,'-com. mariaj. 4 p. ,e x t, (Familiar; substantivat,,;ί::·ρ1:)-Aysrie;·; .zestre ..(Iţţ ,baili). Fără sunăţoar-e nu mă prinde pe misie nici una-, poate să fie cît de chipeşă, contemporanul, v2, 501. 4 (Despre frunze, p. ext., despre copaci etc.) Care produce un zgomot uşor, prin miş,pare, prin apăsare etc.; flşiitor, foşnitor., susurătorj şopptitor (2),. şoşoitor, -şuşutor. Sunetul frunzălor sunătoare, n. coş-tin, -l. . 71. tfqr un vînt de biruinlă se porneşte îndelung Şi loveşte rînduri, rînduri în: frunzişul sundier;-,-eminescu, .o, i, 144, cf. dl, dm, Mi- d, enc., ρεχ..Φ (Prin metonimie) Clopotul din tur.it-. cînd geme,·,. -Poartă, cinlece,.şi nigi Printre stînci şi buturugi, Peste turme, peste ani, Peste, codrul sunător, lesnea, i. 11. 4P. anal. (Rar; despre haine,^;despre ţesături,,. deşpre covoare etc.) . foşnitor.*pe,lingă Aurorei se. desprinde cile 'o, haină nouă, sunătoare, şi fişie în undulările valsului, agîrbiceanu, s. p. 92, cf. DL, DM, m. d. enc., dex. 4 (Rar; despre vîiitsau despre curenţi .de tţer) Şuierător (I 3). Un vint sunător-şi cald fi topit nămeţii, desţundlnd puhoaiele munţilor, c. petrescu, r. dr. .222, cf. dl, dm, M. D. enc.;, dex. 4 (înyechit,, rar; substantivat, f.) Zbirnîitoare. Cf. -i. golescu, ,c. 2. (Despre instrumente muzicale,-. despre: voçê eţc.) Care 'emite un şir de Sunete -armonioase, plăcute, care ; se rinduiesc intr-un acord, într-o melodie etc.; (despre oameni sau despre grupuri, despre ansambluri instrumentale ■ saii Corale etc.·) căie execută o (parle dintr-o) bucată muzicală (cu ajutorul unor instru--mente salt al· vocii); cîntă tor.-Cf. sun a-. (2). In sălcia pe mijlociii ci spînzurăm. . . organele, sunătoare (li a r-f ele noastre b -1939). ggr j,· 313/.28. RqmânUb venea, singur-pe dj:umul,:plin de soare., Cind iată că aude fanfare sunătoare, alecsandri, o. 243. Pe lire sunătoare cintau dulce.şi .curat. EMiNijScu, o, iv, 52,.cf. ddrf, barcianu, alexi, .av.. pe grumazul vacilor.. . atîrnă clopote, ,sunătoare ca muzicile., arghezj, s. vii,. 43. ..,4 P. ext. (învechii; substantivat, ,m..) Instrumentist. Şunălor. dc. violul al orlieşlrului. ar. (1833), 2311X7.. Trecea de cei mai. .disliiict ' sunător de mandolină, kil.imon, o., n, 317, cf." di.,.,dm.4 Spec. (înyechit; substantivat, m,),Suflător (Ï.4). în regiuni lipsite... .de, sunători de fanfăre. . ., mu?ica a fost pretuiţă. odobescu,. ş. iii, 101, cf. dl,, dm'. .' ■3. (ţJeşpre. cujdn te salt-despre glasuri,, despre r,isete ori despre plânsele,/despre cintece sau despre zgomote etc:) Care se.face auzit pină (ori de) departe; răsunător ( l) ·' Cf.- s u na-(:3). -Glasul păsărilor... adeseori.^ este foarte sunătariu şi îndelungat. .piHAC, i,.n...70/26. Calu-i turbă,.muşcă; sare*.. . Calcă trucuri sub picioare, Sfarmq arşne sunătoare:, ALEçsANpRi,F..ij, 16, cf. dl, dm, m. d.. enc,, jdeX:· Un filopot a-ficeptţf. a bate, pe tăcerc-arunc.a cercuri sunătoare, p... botez-, v. o. 67, 4P. ext. (în-, vechit; .subştaţitivat, f.) '.Vocală. Dară· cele alcătuite sunătoare,... ...de cile feluri- sînt? gram., mold. ll*/9. Slope vocale, aţiică glqşnice,,sau sunătoare. 1. golescu* ap. bosetţi —-cazacu^i. l, r,j, 464^ cf. pprf.i.4 fig. (Despre cuyinte, despre comunicări scrise sau verbale, despre limbi tete.) Caye produce auzului ,,0 anumită inipresie. Euna dintre cele mai ..frumoase, limbi a Éuro-Pftijţ.. frumos sunătoare, .nps, .1. ,1, 254/22. Nişte- ^aduceri lucrate la.intăles .dar aspru sunătoare,. sînt nesuferiţi, bariţiu, în plr i, 64. A împreuna doar... cu-v gt{e,,.raie sau frumos'sunqtqar.e. înseamnă, în limbaj. m odern, a fi. estet pur. halea, s,.t. i,.197. Un neologism binç sunător, ορντεμ,ρ. '1970, 1 225, 7/7. 4 Fig, (în vecţviţ, popular, şi ..familiar j^despre evenimente, despre paşiţii. şpciatc, despre rşnguri eţc..) Răsunător (2).. Această învingere, a fost,qşa,.de.sunătoare.şi decisivă, că cmraqi merje_ referă la sunnism·; de sunnism. Islamism sunnil. — Pl.: suimiti, -te. — Din fr. .'sunhlte. · '- SÛXI.’T s, n. v. sunet. SUNZUIÂNĂ s. 1. v. slnziană. SU0 interj, v. şo. SUOARĂ s, f. v. subsuoară. SUP prep. v. sub3. SUPA vb. I. Intranz. A lua un supeu. Se pune-să. supeze cu. coana Anica. cm/*~uajk o·, n» 7', cf: alexi, v>'., şăineanu3, resmsîuţĂ',. d., cadb'. Ar fi vrut să mergem undeva·. să supăm, şi cşţrvta ca el să, ne invite,, că. fiisescm împreună- la. cinematograf, ca-mil petrescu,, p. 326. Uneoţi plecau împreună Ιφ concerte, la·, operă, sau là teatru..., ap:oi supau: împreună, teodoreanu, m, iii, 70; cf. s.cbiban, d. Selasă cortina şi te duci să supezi . .·. cu eroina principală, c, petrescxi, a-, b. 27. Madam vrea. să supeze? pas, l, d, cf. dl, dm, un2-, m. d. enc., dex, — Prez. ind. : supez. — Din fr. souper. SUI’ÂPA s. f. (Tehn.) 1. Organ de maşină mental în dreptul unui orificiu, acţionat comandat sau automat pentru a întrerupe sau a restabili circuitul unui fluid care trece prin acest orificiu; piesă în fermă de taler care sc foloseşte pentru închiderea organului de maşină descris mai sus, clapă, clapttă, ventil. V. valvă. Pistonul... arc o supapă, marin, ]·. 76/1, .cf. prot. — γορ. n. d., ddrf. Camera de cont densatiune are, la partea superioară, o supapă, poni, ch. 83/12, cf. barcianu, alexi, w., şĂiNEAND3. Căscate suspinau loate supapele cînd trecea vîntul. anghel,. pr-, 85, cf. resmeriţă, »., cade. Agonia trislă dar gravă-a unui tren de marfă Ce-şi fluieră impertinenta prin trei supape oflieoase. mInulêscu, v. 81. Dispozitive de siguranţă. . . închid supapa de introducere a apei. ιοανο- 156 76 SUPAT - 2007 - SUPĂ-R vi®i, tehn. 133, Ultimul tren a trecut gtftină din toate supapele locomotivei, cu o întîrziere de cinci ceasuri, c. eethescu, a. 274. Mi s-a. păr,ut că o supapă nevăzută-r-a.deschis alunei, vlasiu, d. 348, cf. scriban, d.Deosebim dienă categorii mai importante de vaive prin ridicare; ventilele sau supapele. . . şi clapetole. boabe, maş: 224, Înştiinţa realităţii sociale funcţiona ca un sistem de supape inverse. camil petrescu, o. ii, 539. Se des-chMstiyjşiLpţfe ţignalelor şi aburii fţşnţsc. v. rom. octOţn-biîe '1654, .tffî. Lingura, un tub metalic cu supapă, ... nu mai c coborită in put cu prăjini ţepene, bogza, a. 5. 52,. cf. ltr3, dl. Astăzi cîntăm boema roţilor, boema furnalelor. . ., melodia supapelor cu clapele-ascunse ! tmştsv, o. 19, cî: um, in**. Bi fac verificarea ultimă tn mers, pe tria, a seriozităţii şi a preciziei cu care-s-a lucrat fiecare supapă şi fiecare piston-, românia literara, 1971, nr. 150, 7/2, cf. m, d. enc,., déx: ·γ· F i g: Iritarea strînsă în-supape creşte, coace, se preface intr-o ură tena- ce. c. petrescu, o. p. i, 201. Visătorul, tocmai fiindcă brodează alături de realitate, fiindcă nu oferă simţurilor altă supapă, mpi efectivă, e exasperat, ralea, s. t. i, 67. Atunci cind se deschidea o supapă, aia de sus, se vedea numai o lume căreia i se cuvenea.şi i se dădea totul. camil petrescu, o. ii, 539. Mentalităţi urbanizate, penlru care viziunea... asupra naturii serveşte. drept supapă, ist. lit. rom. it, 255. Au descoperii brusc tn cartea, ciudatului genovez supapa căutată de instinctul lor vital, contemp. 1969, nr. 1 175, 6/1. Există totdeauna o supapă care îngăduie, de pildă, naturalismului să devină emulativ. românia literară, 19'69, nr. 57, 32/1. Sînt căutate astfel noi supape pentru revărsarea ironiei. ib. 1970, nr. 79, 9/3. -v" Supapă electrică — mu ta tor mecanic sau electronic carc transformă eiiergia electromagnetică de curent alternativ în energie electromagnetică de curent continuu; redresor (2). Cf. ltr2. 2, Spec. Dispozitiv pentru evacuarea dirijată a gazului din interiorul aerostatelor sau al dirijabilelor. Cf; dl, dm, dex. Supapă dc siguranţă = dispozitiv folosit la maşinile cu aburi şi care permite evacuarea prisosului de aburi, înlăturind pericolul exploziei. Ci. şăineanu2, resmeriţă, o., cade. Pentru evitarea acestui lucru sc intercalează pe conducta.de alimentare o supapă de siguranţă, orbonaş, mec. 396, cf. scriban, d. Asemenea.ventile se-numesc ventile de siguranţă sau supape de· siguranţă, soare,..maş. 226. (F i g:) E o supapă de siguranţă. . . Ţăranii se vor răcori şi vor uita pe ceilalţi boieri şi arendaşi, rebreanu, r. i, 301. + P. a.n a 1. (Anat.; Învechit, rar) Epiglotă. Este foarte greu d-a introduce cinevaşi aer prin canalul lui cel fir-esc, băgind ţeava pe gură, din pricina felului de supapă.ce acopere intrarea canalului aerului, kretzulescu, m. 119/7. — Pl. : supape: — Din fr; soupape. SUPAT s. η. Γ. (Popular) Loc dc sub pat; spaţiu dintre pat şi duşumea. Dăstul esle pă unul numai sări muslrezi, că ceilalţi să vîră pin fundurile supalurilor. i. golescu, în pr. dram. .62. Călţunii şi punguţa sint puse-intr-o lădită de lemn, încuiată... şi ascunsă în fiuidul supatului. i. negruzzi, s. i, 14, cf. ddrf. Făcu nişte picioare lungi încît unul era pe pragul tindei şi altul în colţul supatului. cîrigoriu-rigo, m. p. i, 116, cf. tdrg. Zvîrle săculeţul cu căi'ţi tocma-n fundul supatului şi liva la băieţi, săm; ii, 823. Pină ce dcavolii dc copii să se mai ghiontească pe sub masă şi supatmi, a Irecut o mare parte din neapte. hogaş, dr. h, 191, cf. cade. La lumina lui [a chibritului] cercetez supatul şi ungherele întunecoase, sadoveanu, ap. tdrg·; cf. dl, dm, dex. Căci cămaşa i-am spălat-o-, în supat i-am aruncat-o. folc. mold. iî, 294. φ (Adverbial) îl îngrozea:o frică, de se ascundea şi pe supat, episcupescu, practica, 348/18. Celelalte lucruri... Ic aruncă... vrăfuite supat şi ieşi. vlahuţă, ap. torc. 1.a mine nu s/c(u blidele, pe supat să Ic spele miţa! (a. 1845). ap. id. ib. Barda ia-li-o că-i supai, contemporanul, Vj, 41. 2. (Regional) Gaură săpată (dc apă) intr-un mal de pămînt. Mulţi meşteri prind peştele cu mina,, scociorînd supaturile, adică săpăturile de sub maluri. pamfile, i. c. 71, cf. dl, dm, dex. — Pl.: supaturi şi (rar) supate ^pamfile, J. Π, 274). — Şi: (regional) subpat s. n. — Sub2 + pat. StlFĂ 5, iv (Primul) fel de mîncare al mesei (dfc.prţnz) prepara* din- carne de vită sau de pasăre, cu legume sau numai din legume şi, uneori, cu adaos de fidea, ele tăi-ţei etc. ori cu găluşte, împreună cu lichidul în care au fiert acestea; (popular) zeamă, (regional) sorbitură. (2).Y. ci o r b ă. Fă supa dimineaţa şi bea un pahar în loc de cafea, mâncările, 106/4. Scoate. . . pe talger supă cum şi dintr-altc bucale. Gheorgachi, cir. (1762), 281. Blide. . . pentru supa (a. 1817). iorga, s. d. xii, 174,. cf. Li). De la virsta de SO de ani este a se mărgini numci pe o ciorbă sau supă şi pe o friptură, episcupescu, practica, 52/27. Două supe, ficcare dc jumătate ocă, făcute cu legumi deosebite în toate zilele, cr (1836), 6-8l/l4, cf. valian, v. [Sfeçla albă] o cultivă mai mulfi pentru a o amesteca cu măcriş, ori în siipe, ori în tocătură. brezoianu, a. 182/24. Inchipuieşlc-ţi că-i dase supa fierbinte, negruzzi, s. i, 62,-cf. polizu. I-am dat eroului supă caldă ş-un pahar de vin negru, caragiale, o. î, 238, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Ne împarte supă: la fiecare pe rînd. brătescu-voineşti, p. 299. Se pregătea să înghită cea dinţii lingură de supă. agîrbiceanu, a. 280: Se aduse supă dc clapon: hogaş., dr. n, 32, cf. resmeriţă, D., cade. Masa nc aştepta ... cu supă de pqsăre, pui fripţi, camil petrescu, u. n. 205. I se servise supa rece. cocea, s. ii, 13. Supa, de pildă, sau răcilurile, le-ai mîncat luni, peştele maţii şi aşa. mai deptirtè: teodoreanu, *t. φι*26?,' ,cf.< ban, d. Chelnerul, dind semnele celei inai vii priceperi, dispare... şi vine cu supă şi friptură, căunescu, c. o'. 59'. N-aş fi ştiut-că se poate face din [castraveţi] şi supă. bogza, a. î. 386. Servea masa. Supă, mereu, supă. stancu, d. 390. în fruntea rubricii, supa de chiulea. sau de fidea e obligatorie: vinea, l. i, 126, cf: dl. Mvnci cîteva zile prin case. . . pentru, două farfurii de supă. τ. popovici, se. 237, cf: dm. Supă.de morcovi. abc săn. Se pune o bucată de unt proaspăt, cit o nucă, în supa luată de pcfac. s. marin, c; b. 43. Supele groase' . . . Încep să se perindz pc’lwpaturi. românia literară, 1969', nr. 26; 17/1, cf: m. d~. enc;, des, bibicEscu, p. v. 144; alr i 728/51. <£■ (Prin analogie) To0.e aceste materii hrănitoare pot să fie fierte la un loc şi supt formă, dc supă.să fie drate vitelor, i. ionescu, c;.. b. 331/8. — Pl.: supe: — Şi: (regional) zùp.à s. f. reteganul, p. .1, 63, alr i 728/35, 49. — Din ngr; σούπα, fr. soupe. — Zupă < germ. Suppe. ŞUTĂMÎNTEĂN adj. subpănilntcaii. SUPĂMÎNTEANCĂ s. f. v. subpămîntpancă. SÎ/FjAR s. n. Faptul de a (se) supăra. 1. (învechit, rar; în sintagma) Supărul Ducăi-Vo-dă = boală (la oameni) nedefinită mai îndeaproape. Cf. supăra (3). Aceştia au murit de o boală cc-i zicea. . . supărul Ducăi-Vodă. N. costin, ap. cade. 2; (învechit şi popular) Supărare (1 4). Cf. supăra (5). Ştiind pre vizirul că-i este neprieten, pentru multe supere ae le-au făcui Mihai-Vodă. neculce, ap. cade. Nu vezi că-mi crapă fierea-n mine de supăr şi de ciudă? jipescu, ap. id. ib. 3; (învechit) Pagubă (H. Cf. supăra (5). Alţii ... au mai fosl rămas îrt mare nevoie şi supăr şi strîmtoare de bani. N. cos’riN, ap. cade- Mare jale şi supărare au căzut preste toii, făcindu-li-se supăr de 15684 supăra - 2008 - SUPĂRA au plătii stupii îndoiţi, muşte, ap. id. ib. .· — Pl. : supere. — Poslverbal dc ]a supăra. SUl’ĂIlA vb. J. 1. Traiiz. (învechii; complementul indică annale duşmane, adversari politici, de idei etc.) A învinge (in luptă). Cf. lex. mars. 247. în literatură, dc mullă ambiţiune ce au de a sapera pe toţi scriitorii cclorlalte naţiuni, ajung -cîleodată p'uxă la pedantism, filimon, o. ii, 16, ef. goktribuţii,· ii, 158. *y> Refl. pas. Tot s-an.-învoit a fi. sub un eap, supărîndu-se ţi de altă parte despre turci, am-şilohie, o. 9.5/10.. + (Complementul indică ţări, teritorii) A cotropi; p. ext.·'.-a devasta. Noi.,:': ne bucurăm unde audziiam că esle să să facă pace veci-nică, fiindu pămîntu nostru supărat de podghiazuri. neculce. 1,. 148. Arapii din Africa de multe ori supăra acest ostrov, amfilohie, o. 20/20. înainte... Ţara Românească, cum şi vecinătăţile Transilvaniei, era s,apărală- de hoţi mai mult ca oricînd altă dedă. fm (1844), 36l/32, cf. şăineanu3, resmeriţă, d. + (învechit, rar; complementul indică armate,, unităţi militare etc.) A liărţui. Oastea Tlucăi Vodă fiindu supărată de la Svelii Gheorghe pînă la Svelii· Nicolai s-au şi răsipit. neculce, l. 75. 2. Tranz. (Complementul indică oameni) A împiedica să lucreze, să acţioneze, să se manifeste, să şe odihnească etc. în mod normal, în bune condiţii; a-deranja·,· a incomoda, a încurca, a jena, a necăji (3), a stingheri (1), a stînejni (1), a tracasa, a tulbura (5), (livresc) a conturba, a importunas (rar) a sinchisi (2), (popular) a zăticni, (învechii) a sminti (3), (regional) a zăiuvi. Să nu cumva să vie să mă supere. coresi, ap. tdrg. Nu slobozi mîna ta pre poraboc, neci-l supăra, că amu ştiu cu cum că Ic temi pre Dunu nezeu. v o 71 /18. JSu, pre carii iubescu ii certa şi-i sa-păru, fii fierbinte şi te pocăiaşte. n. test. (1648),'306r/29, cf. s-r. lex. 168v/l. Rugîndu-se pentru dinsul... pre carele au supărat el. cheia în. 6r/7. Ceia cc mă supără şi pizmaşii, accia slăbiră şi cădzură (a.. 1680). gcr i, 247/29. Să binevoieşti a da straşnică poruncă, atît zapeiilor, cit şi sătenilor, să. nu-i mai -supere întru nimic (a. 1810). doc. ec. 85. Poarta nicidecum nii supără pe negutători[i] ruşi,carc ■ au rămas în Conşfan-U-nopol: cr (1829), 482/33. Fiindcă romanii era po-roncitori tuturor neamurilor. pre pămînt, nu suferea-ea să iasă vreunul- de, supt .mîna lor, au -măcar să-i supere, .a® (1829), 220/2, 'cf. i. golescu, c. Spune-le, le rog, cucoană, să.nu-ne supere, căci şedem la.-masă, sion, ,1». .262. Baba sc culcă pc pal, eu fata la .părete, ca să n-o supere lumina, creangX, f. 6. Cînd avea trebuinţă de asemenea lucruri, totdeauna supăra'pë alţii, iară mai ales pe frate-său care · avea de toate. id. ib. 38, cf. gheţie, r. m., barcianu, ddrf. Le superi dc la veselia lor. candrea, f. 159. Cei doi vecini se leagă. . . că nu-i vor mai supăra pe săteni. păcală, m. R. 51, cf. resmeriţă, d., cade. M$ întovărăşii şi ea la accslă creştinească faptă, ştiind că nu supăram întru nimic pe marele mea prieten. ,m. i. caragiale, c. 17, cf. cade. întreb, ca să scoatem nişte lucruri din odaie, să nu vă lot supărăm, c. petrescu, î. i, 292. Oase ordin, ca de obicei, după sosire, să nu-l supere nimeni. bart, s. m. 101. -γ- Fig. (Complementul indică manifestări sau creaţii ale oamenilor, procese, fenomene sociale etc.) Relele nărăviţi. . . sapără curăţenia sufletului lău. marcovici, d. 10/14. Dacă va dori cineva să întinză scara acestui■ plan, va ajunge fără multă cheltuială şi fără a supăra întru nimic economia generală, brezoianu, a. 5l2'/13. A scris cu o facili- ■ tale care a supăral perfecţiunea operilor sale. aristia, plut. LXIII2/24. O lămurire a elementelor care· supără mul... este imposibilă, philippide, r. 5. Φ Refl. ].■ a s. Caii lor ce vor fi drepţi din hergheliile lor, cînd vor vrea să-i treacă..., să nu se supere de vamâ (a. 1785). uricariul, ii, 151/24. Cîfi vor fi oameni streini..., să nu se supere nici dă bir,-nici dă I angarii (a. 1811). doc. ec. 107. Aluncéa are- lăriia I stăpîriirii ' cînd nu- să va supăra -de cătră nimejwai: pravila (1814), '36/4. De vamă să nu se supere·· nici vînzătorul, .nici cumpărătorul (ă. 1823). doc. ec. 271. Ca să aibă vreme eîmpenii spre a-şi semăna eîmpiirilc, le-au dat răpaos de pe la mijlocul lui aprilie, poruncind să na să mai supere la podvezi. cr (182&),··651/8'4< Laîndu-şi cărielie de plată se-nu se' mai supere-dc vamă cînd vor vinde-o. ar (1830); 2202/39. Li să va spune dc cănţărăşie carc sînt de rînd ca să nu să supere în curgerea slujbii lor (à. 1838). poc; ec. 712................... 3. Tjr a n τ. (Complementul indică oameni, .colectivităţi unţane .etc.) A impresiona, in mod neplăcut, lăcind.să-şi piardă buna dispoziţie;;·, p.. e x t. a aduce inlr-o stare de.pierdere a calinului, a ştăpînirii de sine; a agasa, a enerva, a indispune, a irita, â nrtnia (l), a necăji (i), a. nu lăsa în pace (v. p ac e 4), a plictisi (?) , a sicii (1), a zgindări, (livresc) a tracasa, (rar) a surescita, (invechit, popular şi familiar) a stringe de gît (v. stringe 12 b), (popular) a ardeia, a: crudi, a zădări, (invecliit. şi regional) a şclrbi (1 2), (regional) a chihăi, a zăgăltii, a zăhăi, a zăhătui, (argotic) a şucări (3). Prinlru..elu toată mulţimea iudeilor supă-rară-me,. cod. vqr.2 36*/14. Şi necontenit supărînd tabacii, stăpînirea cu jelbi,. .. le-aii dat apărare (a,. 1824), doc. ec. 332. Pentru ce zilele noastre ne supără pe cît ţin şi.dppă ce au trecut sc întorc ca să ne întristeze mai mult? marcovici, c. 57/8. Columb, supărat de aceasta, trimite pe 'fralc-său. . . în Englitera. genilie, g. 24/24.. Nici nu ştii cit m-a supărat vestea aceasta, negruzzi,· s. i, 62. Poli să iei şi pămîntul ca tine, fără ca, să le supere, eminescu, p. l., 60. închiderea . păsurilor din pârlea ' vreunui domn supăral penlru adăpostirea de pribegi. . . era privită ca o mare pagubă, iorga, c. i. iii, 107. Ceilalţi luau în jjlumă nefericirile ci, ceea ce o supăra şi o făcca prudentă. ibrăileanu, a. 22, ef. resmeriţă, d., cade. Răspunsul lui Mogoş supără însă atîl de rău pe primar..., îneît izbucni, rebreanu, r. i, 238. Glumele noastre..', nu supăraii decît foarte rar pe tovarăşele noastre, i. botez, b. i, 70. Iarlă-mă, n-ani vrut să le supăr, sébastian, ţ. 19. Pe străzi îl supărau gunoaiele neslrînse, ca o pală pe surtucul lui. TëoDôreanu, c. b. 262. Să mă ierţi dacă te-am supăral cu ceva. voïcuLÈsctj, F· i, 257. Te supără dacă merg şi eu alături dc dumneata'.' călinescu, S.· 112. O supăra această- încurcătură, ca-MtL petrescu, o. ii, "111. Mă supărau pereţii coşcodiţi şi afumaţi ai sălii, stancu, r.'a. ii, 29. Puteam'cu să-i spun cirie mă supără■ şi cine mă""făcea fericit? id. m. i. 244, cf. dl, dm. Peisajul,. . . aproape neschimbaţi "nu mă supăra cîtuşi de puţin, ci, dimpotrivă, lăsa, ' gindurile să se desfăşoare în voie. v. rom. aprilie 1970, 5, cf. m. D. enc., dex. <$> A i) s o 1. Supărînd năvala ce era slrtnsă să-ş ia blagosloucnie. . . răspunsă·' de-ar hi penlru folosul vostru sănătatea, dăruiască-o putear-nicul. dosoftei, v. s. octombrie 72v/16. Libertatea mesei., pe care nimic nu supăra la dînşii, le- inspira. . . veselie, aristia, plut. XCVIs/12. Supăra insistenta comentariului, ist·'. lit. rOm. ii, 308. + R e f 1. (învechit; construit cu dativul) A se sătura (3). I se supărase de aceia şi cerea moarte, coresi, év. 274/31; Supărînda-i-să de năvala agareanilor, veni la svintîia sa. dosoftei,.v. s. octombrie 63/36. Că li se supărase turcilor a mai oşti. neculce, l. 125. Că mi s-au supărat de atît[z] wem[e] umblîndu cu cheltuială şi trepădîndu (a. 1773). iorga, s. d. vii, 40. Supărîndu-i-se cu oştile şi văzîndu că şi boierii lai l-au urît,. . . au lăsat ţoale (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 235/18. Socoti că poate i s-a supărat aci Şi s-o fi-nlors la prieteni, pann, e. ii, 44/9, cf. cade. Φ Fig. Rogojina are o frumuseţe a cărei- prezenţă na supără nici fildeşul, nici marmura. arghezi, b. 39. + (Conplemchtul indică fiinţe) A produce fl durere fizică (uşoară); a chinui, a dăuna, a jena, a vătăma. Şezînd la singurătate în pustie, au început a-l supăra şi a-l îngreaie Irindăvie pre el (a. 1808). gcr li, 198/21. [Boala] supăra mai vîrtos inima şi capul, cr (1832), 1672/6. Stomahul lui cel de mutlă 15685 SUPĂRA - 2009 - SUPĂRALNIC vreme deşărl înec pusă a-l. supăra, draghici, r. 12/.27. Bubele de la mină mă supără prea midi. çescr. aşez.. 85/13; Meritwascle nfânineă fără să le su pete; o mai multă varietate dc ierburi.·, .brezoianu, a.· 530/30. [Gheata] din dreapta îl supără cind slă in vîrful picioarelor. cabagiale, o. i, -256. ll supăr.ă cizmele şi ai' fi voii să scape bucuros, de ele. "bacalbaşa, s. a., i, 123, cf. resmeriţă, .d., scriban, d. ll supără „catarama" de cîtc ori sc apleacă pe partea herniei., arghezi, p. t. 24. Genunchiul continua însă să-l supere, preda, r. 343. Vede ‘paiul-din ochiul altuia şi nu-l supără birna din ochiul lui'. bouza,' a. î. 501. <£■ A b s o ]. Ei găsesc că lot ceea ce era bălrîiiesee de lepădat, că mielul la frigare, ciulamaua şi ostropelul supără la sănătate, ghica,· c. iî. ii, 332. + Refl. (învechit, rar; construit cu dativul)' A suferi (1). Norocul ac»· lor'a iaste asemenea unui om ce-i să supără dc seale şij apropiindu-să de rîul Nilului să bea, află acolo uri corcodel (a. 1713). antim, ap. gcr ii,'7/30. 4. Refl. A ajunge Ia o stare de tensiune cu cineva, discutind cu glas ridicat, şi cil aprindere, roaiii-festindu-şi nemulţumirea, dezaprobarea etc*, a se ciortdăiii, a se ciorovăi; p. ext. a rupe relaţiile bune (de prietenie) ou cineva, devenind rece, distant etc.; a ii supărat cu cineva, v. s upărat2 (I 3) ; a se cerţa, a sfe învrăjbi, a se înfuria, a sc "mînia (1), a se necăji (3), (popular ţii îaniiliâr) | a se burzului, (popular) a se bălăbăni,/a se ciudi, a se gilcevi,a se înciuda, a se sfădi (1),: (învechit şi regional) a se prici4 (1), a se pricînui (2), a se sclrbi (T 2), (învechit) à se pîri (I), à sc prigoni (3), (regional) a-i bănui, à se cîrcoti, a sc clrti, a se pricini (2j, a'se roboti,·' a se spulbera (3), (familiar) a se îmbufna, a se ofusca , a se zbirii, a sc zborşi, (argotic) a sc şucări (4). Ei se supără cînd 'contrapune cineva autoritatea faptelor la noutăţile lor. aristia, plut. XX,/21. Inchipuiţi-vă că s-a supărat. bolin-T1NËANU, o. 429. Nii, nu sc cade să mă supăr. dkl.V-vbamcba, o. ii, 178.' Orice-mi zici Iu, nu mă supări coşbuc, v. i, 177. Nu se supără de tgtrcenie, că nu è zgîreil; dimpotrivă, e larg 7a mînă, dar aşa· e firea lui. brătescu-voineşti,' p." '221. Sc' supără foc de lenëa privighetoarei, gîrleanÎj, x,. 51. Se supără că ordonanţei îi arde- de eintec tocmai ■ acum a. rebreanu, p‘. sV'28. A observat ea trişez ca să etşlige şi:s-a supărat; IBRĂifcEANU, A. 99, CÎ. RESMERIŢĂ, D., CATŒ. Mamă se supără şi lată parcă e copilul mamei, ca " şi■ ceilalţi. reoriOREANu, c. b. 9. M-am supăral:şi i-am' -spus-că e o glumă de prost gust.- camil petrescu, p.· 122. Cînd se supăra, ochii iniei dispăreaţi,· eti fulgere scurte, sub sprîncenele fioroase, a. m. zămfirescu, m. d. i," 28. M-am supărat foc că-mi tăinuise pînă alunei meşteşugul lui. voicuiiÉscu, v. i, 97. Dă poruiici, sesupără puţin şi ridică glasul, sadoveanu, o. xix, 26, cf. scriban, d. Să nu-mi inai mîzgăleşli plicurile,- că mă supăr. abghezi, s. vii, 159. O fată aşa de naivă nu e în stare să se supere după ce a acceptat familiaritatea, căli-NEset', o. i, 106. Răspunsul. .. i-l dădusem într-adins, ca să-o scot din sărite, căci, uşor iritabilă, cumnală-mea era îngiiiată de-o sălbatică frumuşele, cînd se supăra. blaga, H. 124, cf. di,. Ea-i dădu peste mînă fără să se supere, t.· popovici, s. 193, cf. dm. Soseau aghesmuiţi, cu limba ascuţită, gaia să le sară ţandăra şi să se supere. barbu, g. 240, cf. m. d. enc., dex, alrmsn m h 1161/682. Şi An.iţa, Birlăşiţa, Dacă vinul că-mi găta Şi bani nu mi-şi căpăta, Tare rău se supăra, balade, ii, 9. Eu m-am supă.ral, Cu. vălraiu am dai, Capu fi l-am spart. folc. olt. — munt. ii, 324. Insă ie alunei s-o supărat O. bîrlea, a. p. ii, 44. Chelului de-i zici chel Sc supără biet şi el. zanne, j*. ii, 512. ·φ· R efl. recipr. Dacă le mai prind, ne supărăm, jjrăesc.u, 0. a. i, 14. Te-ai supărat cu baba ori cu popa? pas, 1. i, 12, cf. alb i 1 434/159. 4. T r a n z. (Regional) A mustra1 (2). Mă supără mama penlru' line·. *ui j 1 442/885, 5.· Tranz. şr refl. (SubiecUil Sau complementul indică oameni) A (i ■■ se) provoca o (maţe) neplăcere; a facc să piardă său a-şi pierde linijlça· sufletească lăsind pradă durerii, tristeţii etc. ; a (Se) amărî, a (s'c) cătrăni, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) triihni (1), a (se) necăji (3), (rar) a (se) oţărî (3), (invc.chit şi popular) à (se) obidi1 (2), (învechit şi regional) a (se) scirbi (I 1), (învechit) a (se) rîvni (3). Dc ceale ce să' înlîmpla, nu te supăra (a. 1812). gch 11, 208/29. .Cînd s-au văzut Iosuf legal, Cu amar s-au. supărat (a. 1820). id. ib. 229/23, cf. lb. Mă supăr în .lot ceasul pe sine-mi şi pe altul, aristia, s. .23/20. A supărat, pe cei m.ai mulţi din atenieni, care se aşlepiţt la altele în favoarea lor. id. plut. 222/21.,, Nici o inimă să nu sc supere, hrisoverghj, a, 20/35. La patru luni născu o fată. Astă năs,c.ar.e cam fără. vreme supără pre lata. negruz?-.i, s. 1, 247. Gluma Pe mulfi poate supăra, sion, poezii, 123/10. Cc iese din gură supără pe Domnul, nu ce intră, vlahuţă, o, a. 95. Era greu să se supere cineva pe Margareta, id.. ib. 113. Să nu faci în viata la Ceea ce te-ar supăra De li-ar face-o. altul, coşbuc, p. i, 80. Se supăra cînd rî-mătorii. lui nu se- puteau vinde, iorga, c. i. 111, .109. M-am . tbl gîndit la povestea cu zînaşi acum nu mă mai supăr, agîrbiceanu, s. p. 21, cf. hogaş, dr. i, 212, resmeriţă, d. Nu m-am temut că ai să le superi pe mine. m·. i. caragiale, c. 105, cf. cade. N-are să supere niciodată pe nimeni, sînt sigur, c. petrescu,. î. 11, 127. Açum nu mai mă supăra şi spune ţoi o. m. zamfi-hescu, sf..·M; n. i, 75. Se supără pe loti, îi îngrijeşte, îi răsfaţă, teodoreanu, c. b. 1-37. Νμ-ii smulge, barba căci superi pe Dumnezeu, ^sado.veanu, o. xii, ,75. Eu nu mă supăr din pricina asia. id. ib. xvi, .276. Se supăra pe feciori, .că-i cheltuiesc aurul. id. ib. xvii, 185. Femeile nu sc supără cînd le oferi flori, vinea, l. i, H, cf. dl, dm. Tc-ai supărat pe mine? h. lovinkşcu, ţ. 94, ef. m. D., enc., dex. Ci necazul voi uila, Că destul m-am supărat Şi nimic n-am căpătai, jarnîk — bîr-seajw, p.. 215. Nu le supăra aşa asupra copilului. alr ii 3 172/827, cf. alrm sn iii h 1 159. Maică-sa l.-a blăslămat, El lare s-a supărat, La grajd iute-a alergat, Murgul său l-a înşăuat. balade, Sii, 175. El pe noi s-a supă.rdl. polc. olt. — munt. ii, 155·. <0* Refl. (în formule' dc politeţe) ‘De iui le vei supără, iubite l(tlă, spune-mi cum este înfiinţarea· acestor fulgire? drăghici, r. 72/25. Să niile superi, dar n'u ştiu ce fel'de oameni fricoşi aveţi pe aici. cReăngă, l\ 218. Să nu te superi că acuma te- poftesc să pleci, cara-giale/o. in, 62,. c'f. TrSRG. Eşti, iui te supăra,... Un idèalist. călinescu, c. o. Ï43. Aş vrea să le inlrcb ceva, dacă nu le; superi! preda, î. 6. "v-. Expr. Refl. A sc supăra (pe Cineva) ţa văcarul·'pc sat'— a-şi manifesta nemulţumirea, niinia, supărarea (fără temei) Împotriva unei persoane, care insă nu ia în seamă supărarea lor. (X zanne, r. v, 651, dl, dm. — Prez. ind.: sâpăr., — Şi: (învechii) superâ vb. I, — Lat. superare. . SUI’ĂHAIJVIC, -Ă- adj. .1. (învechit) Supărător (2). Cf. supăra (2)., Nu să cade să pui la socoteală cuvintele unui om supărelnic şi înrăotăţii. antim, ap, gcr ii, 6/15. S-au izbăvit dc valurile cele supăralnice şi întristătoare a aeeşlii vremelnice vieţi (a. 1768). ioroa, s. d. xxi, 133. Nici un lucru nu iaste atîla dc supăralnic cît iaste sărăcia, pilde, 12/21. Am depărtat cile putea să fie supăralnice penlru voi, supuşilor noştri lăcuitori (a. 1814). tes. ii, 380. Fiişteearea cusur la acest prinţip este întovărăşii de boale şi de feliuri de sufer ir i supăralnice. veisa, i. 148/18, cf. tdrg., sem-BAN, D. 2. (învechit; despre oameni) Supărăcios (2). Cf. supăra (4). Una diu legile prieleşulgului iaste a nu fi supăralnic înlre priiateni. pilde, 78/7, cf. pont-briant, I)., cade. 3. (învechit şi. regional; despre oameni) Supărat·1 (3). Cf. supăra (5). Cf. i. golescu, c., cade, alr 15686 SUPĂRARE - 2010 - SUPĂRARE sn v h 1 244/812, alrm sn iu h 1 060/812. 4. (Regional) Ursuz (Grădiştea — Pîmnicu Vîlcea). Cf. alr sm v h 1 243/812. .— Pl.: supăraţnici, -cc. — Şi: supărelnic, -ă adj· CADE. — Supăra suf. -cinic. SUPĂRĂRI' s. f. I. Faptul de a (se) supăra. 1. (Mâi ales în leg'ătură cu verbele „a face“, ,,a aduce“) Faptul de a împiedica pe cineva sau starea celui împiedicat să. lucreze, să acţioneze, să se manifeste, să se odihnească etc. in mod normal, în bune cornUţii ; deranj, deranjare, incomodare, încurcare-, jenă, jeilare, necaz (2), nccăjire, stinghereală, stingheri rc, stinjenire (1), tracasare, tulburare (4), (livresc) conlurbare, importunare, (rar) sinchiseală, sincliisirc, (invechit şi popular) sminteală (3), (învechit şi regional) zăticneală, (învechit) smintire (3), zăticnire, (regional) zăhăială. Cf. supăra (2). Mai fac supărare dumitalc rugîndu-mă. . . să porunceşti zapciilor a-mi mai găsi un calic-doi din Popeşti (a. 1810). doc.. r;c. 85. Mai mult nu-li voiu facc supărare. ţichindeal, f. 462/22. Şi nici prăvălii sint pe acolea, ca să aducă supărare neguţătorilor (a. 1823). doc. ec. 278, cf. valian, v. Şi aşa, ca un articol de lux. . ., nu poate aduce nici o supărare nici obştii, pentru că nu este silită a cumpăra de i să va părea scump (a:. 1846). doc. ec. 902, cf. resmeriţă, d., cat f.. Temîn-du-se ca şederea sa la fereastră să nu producă vrccr supărare celorlalţi pasageri., se aşeză din nou la loc. călinescu, o. 1, 10. Nc aduce deranj şi supărare. stancu, n. A. iv, 99, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0* L o c. a d v. Fără supărare = nestingherit. S-au întors înoţînd fără supărare iarăşi dc ceia parte a.os-tfoviilai. drăghici, r. 90/31.. Putem -şeifta-Intr-o asudq-terare· uscată fără supărare la 60' <7/‘[ade] de căldură. FĂfu, d. 68.Trec fără supărare peste graniţi, găsesc primire în colibele oamenilor, sadoveanu, o. ix, 164. 2. Faptul de a impresiona pe cineva sau starea celui impresionat în mod neplăcut, pierzîndu-şi buna dispoziţie; p. ext. (aducere într-o) stare de" pierdere a calmului, a stăplnirii de sine; agasare, enervare, indispoziţie; indispunere, irascibilitate, irita-bîlitate, iritare, iritaţie, necaz (3), nervozitate, scîrbă1 (I. 2), zgindărire, (livresc) surescitabilitate, suresci-r· tare, surescitaţje, tracasare, (rar.) ştirbire (1.), stringere· cte gît (v. strîn.ge 12 b.), (popular) ciudeală, cindire, supărat1, (popular şi familiar) năduf (4.), (învechit şi regional) zăhăială, (învechit) sçîrbie, supăr răciune (1)', (regional) chihăială, chihăire, zădăreală, (învechit, rar) scirbit1, (argotic) şucăreală (1), şucă-rire, şucărit1 (1). Cf. supăra (3). Asprimea lui nu trebuie să fie cu mînie şi supărare, carte treb. i, 114/4. Supărarea da un nou farmec frumuseţilor sale. bolin-tineanu, o. 327. La înfierbinteală.. ., să preface... supărarea în ceartă, delavrancea, h. t. 4. In fiecare seară de ajun, venea în sat la fratele său, cu toată supărarea nevestei şi a copiilor, agîrbiceanu, S. 188. Supărarea lui învioră pe ceilAii■ rebreanu, r. i, 153, cf. resmeriţă, D., cade. Mila noastră e adiere de primăvară, dar supărarea, volbură a furtunii, sadoveanu, o. xii, 267. Pe lîngă dispreţ, intervine supărarea sau furia contra celui în cauză, iordan^ stil. 52. La supărare, pocnea biciuşca de carîmbul cizmei, arghezi, s. xi, 75, cf. dl. Am să i le dau după ce-i trece supărarea. τ. popovici, s. 83, cf. du Pleacă fierbînd de supărare, τ iulie 1964, 43, cf. m. d. enc., dex. Ştefan Vodă asculta Şi-i trccea supărarea, folc. olt. — munt. ii, 201. + (învechit şi popular) Durere (fizică); p. ext. boală. Cf. supăra (3). Nu se mai pot tămădui, ci numai alina supărările lor. episcupescu, practica, 49/23. Sănătatea [regelui], slăbită dc cîtăoa vreme, parc că cearcă nişte supărări foarte întristătoare, cn (1836), 50l/44. Să-şi supuie trapul la lucrarea apei reci... fără de a simji vreo supărare. descr. aşez. 20/10. Simlomele maladiei sale au tot caracterul accst'or afecţiuni de langoare ■ cauzate· de- către nişte supărări secrete ale inimii, baronzi, μ. 5O67I8. Ce·supărare ai? a iii 13. Musca, şi dă: mi: muşcă tare, Tot aduce supărare. Cf. zanne, p. i, 561.' -O (în imprecaţii) D'ă-l în supărare, că-i nebun! Com. din sebeş. Expr. (învechit, rar) A da în supărare = a vătăma. Atuncea vor da pre voi în supărare şi vă vor omorî pre voi şi vefi fi ari/i înaintea a toate limbile.· n. test: (1648), 31v/5. 3. (Faptul de a. ajunge la o) stare de tensiune cu. cineva, caracterizată prin discuţii cu glas ridicat şi aprinse, prin manifestarea nenulţumirii, a dezaprobării etc., c i o ii d ă n ea 1 ă, ciondănire,. ciorovăială, cjr.ovăire; p.. ext. (stare de) rupere .a relaţiilor bune (de prietenie) cu cineva; ceartă, certare, furie, învrăjbeală, învrăjbire,. înfu-riere, mînie1 (1), miniere (1) , necaz (3), (livresc şi familiar) ofuscare, (rar) necăjire, (popular şi. familiar) burzuluiala, burzuluire, (popular) bălăbănire, ciudă, ciudare, gîlceavă, gilcevire, inciudare, sfadă, sfădire, (invechit şi regional) scîrbă1 (I 2), (invechit) piră (1), pricjnuire (2), pricire, prigonire (2), (regional) bănuială, bănuire, circoteală, cîrcotire, cîrteală, cîr-tire, (familiar) îmbufnare, stricare (12), zbîrlire, (argotic) şucăreală (2), şucărit1 (2). Cf. supăra (4). Fiţi toţi depreună răbdînd supărările , cu dragostea frătîei. n. test. (1648), 184T/30. Să pricinuieşte supărări între■ dregător iile locului şi înjre consulaturile streinilor (a. 18-20). doc. ec. 243. Il cuprinse mila de vecina lui şi ar fi alergat în grabă, dacă ar fi ştiut c.ă ea nu mai tine supărarea, şam. iv, 689. SupărareaA trecu repede. agîrbiceanu, s. 168, cf. resmeriţă, d., cade. Grir/ore ieşi biruitor numai amcnintînd cu o supărare eternă, hebijeanu, r. i, 42. Supărările, iubirii Sînt ca ploile cu. soare- .· Repezi, dar cu cît mai repeţi, Çu- atîl mai trecătoare, topîrceanu, o. a., i,. 42. Nu. ţinea supărarea mult, mai ales că ţiganca lui, la un semn al naşului, începea să cînte de dor. G. m. zamfirescu, m. d. i, 31.. Supărarea îi trecuse pe deplin, sadoveanu, o. xii, .426. Profesorul ştia să organizeze asemenea furtuni într-un pahar cu- apă, fără supărare. arghezi, b. 1.45. Slăpînul nostru... nu tine supărare. stancu, ş. 172. Era tare încăpăţînată şi lungă,la supărare. τ. popovici, se. 41. Asta ii-o spun fără nici un pic de supărare, lăncră-njan, c- ii, 2D9. Toamna începeau supărările, mîniile. Neamurile pretindeau că tata şi mama: trag. din socoteală, v. rom. ianuarie 1966, 43. Ne-am lăsat cu supărare, jarnîk — bîrseanu, d. 154. fntri noi şă.nu.hii supărări, o. bîrlea, a. p. 11, 41. Fă împrumuturi şi te aşteaptă la supărări. zanne, p. v, 336. Tocmeala n-are supărare: id. ib. 631. “v* Expr. Fără supărare ! formulă de politeţe prin care cineva arată că nu se consideră (ori prin care. cere cuiva să nu se considere) jignit sau deranjat cînd i se spune un adevăr (neplăcut). Fără supărarej rosti Mirel Alcaz. c. petrescu, c. v. 135. Fac orice, nevastă — orice fac, m&mico, şi fără . supărare. o. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 131. Fără supărare, domnilor. pas, l. i, 158. 4 P. ext. (Mold. şi prin Olt.) Ură. Cf. alr i 1 545/512, 522, 610, 815. + (învechit) Scîrbă (II 1). Că ceia ce-m fac scîrbă şi gria supărare. dosoftei, ps. 39/15. Andronie Palcologul. . . avea supărare de dînşii. 1. văcărescul, ist. 252/30. 4. (Faptul de a produce cuiva sau) starea celui căruia i s-a produs o (mare) neplăcere, suferinţă etc.; (faptiil de a face pe cineva să-şi piardă sau) starea celui care şi-a pierdut liniştea sufletească, (fiind lăsat ori) lăsîndu-se pradă durerii; p. ext. (concretizat) ceea ce product cuiva (o stare de) (mare) neplăcere, suferinţă, pierdere a liniştii sufleteşti, lăsîndu-1 pradă durerii; amărăciune, belea, bucluc, cătrăneală, cătrănire, dandana, încurcătură, întristare, mîhnire, năpastă (I 4), neajuns1 (2), necaz (1), nemulţumire (2), nenorocire (1), neplăcere (2), nevoie (3), pacoste (I), pocinog (2), rău (C 1), tristeţe, (Învechit, popular şi familiar) suspin (3), (învechit şi popular) obiclire 15687 SUPÂRARË - âôii — ST J PARAT (2), păs (2). poznă1 (1), răutate (I ί), (popular) alagea, daraveră, obidă (2), păcat2 (.3), ponos1 (I 4), potcă1 (1), poticală1 (îl), satara (2), supărat1, zăduf, (învechit, regional şi familiar) parapon, (învechit şi regional) nacafa (v. n al a ca II -t), nagodă (1), scîrbă1 (1), (învechit) mîhneală, lanîh-niciune, nesocotinţă, nevoinţă (2), patimă (1), ,pri-cinuire (4), săblaznă (1), scădere ((>), sclrbie, siclet (1), stenahorie (l), (regional) baeală, hai, bănat, be.dă, GhiChion, cotoarbă, dabilă, dănănaie, încurea-lă, năzbîcă (1), năzdrăvănie (3), păcostenie, supă-reală, şugă (2), şugubină (3), toroapă (3), (învechit, rar) supărătură. Cf. sup.'ăra (5). Iară pintru că văztndu noi supărarea şi împresurarca preuţilor. . ., socotit-aU săbor.ulu. . . tn toate zilele să fie slujbă (a. 1675). gcr i, 219/30. De la gonacimă scoate din grea supărare, dosoftei, ps. .24/14. Atunce avi mare supărare. . . fiind pacea slricaU. -neculce, i. 260. Să cauţi să-i plăteşti finul. . . şi alta supărare să nu-i mai faci, ci să te fii de tocmeala ce o-afi tocmita (a. 17.06). bul. com. ist. iii, 90. Ferice de acela care e.departe de supărări. ţichindeal, f. 1.44/24, cf. lb. Ştiu că sînt nişte duhuri neaslîmp.ărate, nişte turburători care îşi murmură încet supărările lor. heuade, l. b. ii, 111/21, cf. î. golescu, c. Mai avut^au Matei Vodă supărare de Vasilie Vodă (inceputnl sec. XVIII), mag. ist. i, 296/26. Toate [scrisorile] îmi vesteau cîte o supărare. negruzzi, s. i, 55. Mi se cuvin mie supărările cari necontenit le sufer de la tine? sion, p. 119. Fi, voinice Moţoace, ai vreo supărare? alecsandri, t. ii, 165. Poate vrun buhai înfurieat i-a venit de hac: l-a lua în coarne ş-om scăpa de supărare, creangă, p. 66. Dacă n-avea vreo supărare, şi-o căuta, caragiale, o. iii, 270. Îşi pierdu cumpătul de supărare şi amărăciune. ISPIRESCU, L. 27, cf.· ŞĂINEANU2, BARCIANU, ALEXI, W. 0 supărare amară ca fierea i se răspîndise în toată fiinţa, agîrbiceanu, s. 484. Cîinele o să se enerveze şi iar o să mă necăjească dînd .buzna peste ei ca şi ieri şi iar o să mă aleg numai cu supărarea, brătescu-voineşti, p. 74, cf. resmeriţă, d., cade. Ai să ai o supărare, dar de o scurtă vreme. c. petreşcij, .c. v. 2,58. Eu n-am nici o supărare dc la dumneata, voiculescu. p. ,i, 278. Jupînesele. . . vorbeau în şoaptă, împărtăşindu-şi supărările, sadoveanu, o. i, 300, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. Trece-un rău ş-o supărare Şi-mi vine .alta mai mare. jarnîk — bÎr-s.eanu, n. 214. Fata. . ., Dacă creşte mare, La părinţi îi supărare, bîrlea, l. p. m. ii, 116, cf. alr sn v h 1 245, alrm sn iii h 1 061. Citi zili sînt în an, Atîtea supărări am. polc. mold. ii, 227. 4· (în formule de politeţe) Dar să nu-ţi fie cu supărare,. . ■ vărul .d-tale n-are nici un haz. alecsandri, t. 120. Să-fi spun curat, şi să nu-ţi fie cu supărare, odobescu, s. iii, 4:5. Bo.gu-le să nu-fi fie cu supărare, drumefule. creangă, o. 8.6. Să nu-fi fie cu supărare vorba mea. gîrleanu, n. 115. De nu v-ar fi cu supărare, domnişorule, zise el apro-piindu-se, parcă v-:aş cunoaşte, hogaş, dr. j, 42. Să nu fie cu supărare, cucoane, dacă iarăşi nu ne lovim î/i păreri, rebreanu, r. i, 38. Apoi să nu vă fie cu ■supărare, da’ .să nu mai pune.fi piciorul aici! τ. po-povici, s. 161. Φ (în imprecaţii) Cui nu-i plac horite, Tiată-l supărările, bîrlea, l. p. m. i, 26,5. 4 (Astăzi .jar) Ppyară (2). 1 polit.., uitase pe Olga.,:. Nu mai ete acuTŢÎ pentru dînsul jdecit o supărare de care căuta vreun mijloc de a scăpa, negruzzi, s. i, 49, cf. dl, dm, Mf D. EţJC., -dex. 4. (Popular) Pagubă (1). Pe unde treceau, pîrjol făceaii; Cerilă potopea pădurile prin ardere; Flimînzil'ă mînca lut şi păniînt...; Setilă sorbea apa de prin bălţi şi iazuri. . . Numai Harap Alb nu aducea nici 0 supărare, creangă, p. 247, cf. el, dm, m.d. enc., dex. 4 (Prin Su.d-ves.tül Transilv.) Epilepsie. Cf. cade, densusianu, ţ. fl! 335, com. clin SEBEŞ, II.' (Bot. ; regional) Silnică, v. silnic (II) {Cle-chom.a hederaceum). Cf. -bûbza, ' i>. 7,8. — Pl. : supărări. — V. supăra. SUPĂHĂT1 s. n. (Popular) Supărare (I 4). Cf. supăra ;(5). Zi-mi o horă pînă-s beat, Să-mi treacă de supărat, f (1887), 30. — V. supăra. SUPĂRAT2, -Ă adj. I. 1. (învechit, rar; despre .armate duşmane, adversari politici, .de idei etc.) învins (în luptă). Cf. supăra (1). Cf. i (în formule de politeţe) Te rog să nu fii supărat, topîrceanu, p. o. 119. Să nu fii supărat, dar eu am dc gînd să mâ-nsor. tudoran, P. 122. ., CADE, DL, DM, DEX. ■ - : 2. (Despre, oameni sau despre caracterul -1er): Care (nu jşkie •de. glumă şi) soi supără (.4) -(extrem de.) repede ,şi (foarte) des;, arţfiges, certăreţ, gilcevitor, irascibil, .iritabil, nervos (3)', susceptibil (1), ...(rar) . suresci-tabil, (popular şi familiar) ' clonţos, colţos, ţîfnos, (poapulr) ânzos (2)., (învechit 'Şi regional) necăjicios (2), sfadniç, sfădelnic, sunducos, (învechit) pricios (1>, sfădaci, supăralnic (2), (regional) arţăgos, .circi ogar,. cîrcotas, cîrcotitor, cîrtitor, gilcevos, porav (l)> prielnic, pricinelnic, · pricios, prici lor, sfădăios, sfădereţ, sfădăuş, supăros, ţăndăros, (familial:) nevricos. V.. p o t c a ş, pricinos, s c a n d a 1 a-g iu, z a v r a g iu, zur b a g,i u. Cf, supăra (4). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB., L GOLESCU, C. Drăguţa de L.auia are un caracter liniştit, serios, dar ■ iotuşi nu supărăcios, fm (1838), 20/2, cf. polizu, pontbriant, D. Groaznic orbeşte ura -pe oameni şi mai al.es pe supărăciosul neain al scriitorilor. ■ odobescu, s. iii, 103. Talurtău., cum îi- el supărăciosj are să zică. de la o-vreme să iei băietul, creangă, o. 173, cf. ddrf. Stăruind nemilostiva Să-nnopleze chipul tău, Ce .supărăcioăsă fi-να! coşbuc, r. i, 315, cf. babci-anu, alexi,. w., şăineanu2, tdrg,.· Se simte nervos, .. supărăcios, brătescu-voineşti, p. 201, cf. resmeriţă, d. Nu sînt. rău, dar cam supărăcios, bassababescu, v. 128, cf. cade, scriban, d,. Bolnavul are un ,caracter foarte iritabil şi supărăcios, parhon, o. a. i, 266, cf. dl. Să nu-i audă cumva feciorii ăşlia aşa de su păr ă-cioşi. τ. popovici, se. 71, cf. dm, m.. d. enc., dex,. ciauşanu, v. <0> (Prin analogie) Dincolo, peste „Rîpoasa“ este „Valea-Răpiţii“.... numită aşa penlru că prin-lr-insa curge Răpită.,, Răpită“ este supărăcioăsă, mai ales in timp de primăvară, slavici, n. i, 8. «^.(Substantivat) Binişor, să n.u-l trezească pe supărăciosul de . lîngă el, Ioşca se înălţă într-un coi. τ. popovici, s. 240. 3.. (învechit şi popular; despre oameni) Supărat2 .(3). Cf. siip ăra (5). Cf. budai-deleanu, lex.,. i.b, POLIZU, DL, DM,· DEX, , ALR SN'; V h 1 244/141, A1.RM sn iii h 1.060/141. <0” (Prin sinecdocâ) -Inimă, 'eufăi-ă-cioasă,. Ce }i-aş da să fii voioasă, bîrlea, l;. p. m.; ,ii, 442. Inimă supărăcioăsă, Mor şi nu le văd voioasă! FOLC.. MOLD. II, 227.. • — Pl. : supărăcioşi, -Oase. -- Supăra -)’- suf. -ăcios. •SXJPAbĂUÎIVK s. f. 1. (învechit) Supărare (12). Cf. supăra' (2). t:f. budai-deleanu, lex., pont-bhiănt, d. De mult mă~ învăţase cu', spărăciuniie ei, cli capriciile ei. baronzi, m. 4 0375.' ' ' 1 2. (Priri TSluut:)' Boală a. oilor carè a'par.e toamna şi se manifestă prin crăparea copitelor, din Ca-tiza ploilor. Cf. STÛIAN, păst.. 62.. — Pl.;.. supărăciuni. '.. -f- Supăra suf. rciune. . ■ •‘SUI*ARĂTόη, -ΟΛΒΕ adj.. 1; (învechit, tar; despie state, despre armate. duşmane, despre persoane) Cotropitor; devastator. Cf. s u p ăi a (1); Împotriva celui de ţară supărători. . . ca să ne..minluiască. pre. noi, lăcuitorii tării (ai 1653). bul. com. ist. ii, 219.. , , 2. (Despre oameni sau despre senzaţii, sentimente ori despre manifestări, iicţiuti| etc. ale lO'r sau, p. e x t., despre fenomene naturale, deşire procese, " despre oftiecţe ori despre sunetele sau zgomotele scoase de «icestêa etc.) Care impresionează In mod defavo-"rabil, făcind să-şi. piardă buna dispoziţie; p. ex t. care aduce'îiitr-ό stare' de. pierdere a calmului, a stăplnirii. dé sine,; agasant, aflţipatic, deranjant, incomo'd, inçomôdant, iritant, jeiiartt, neplăcut, titşuferiţ (2), . plicticos (2), . plictisitor *(έ), sîciitor, stingheritor, şţînjeniţor, (liVrescj .tracasant, (rar); Supărăcios (1 ), .(popiilar) ciuditor,' (iftvechit şi popular) necăjos (i), (inveclţiţ şi regional) scîriîos (2), (învechit) supăralnic It)·, (regionai)·1 cliihŞitpr, (îiivcéhît,. rar) scîrbnic, (argotic) şucăritor. X'.î. 1 s ύ p ă r â (3).' [Plouă] 'ploaie măruntă, supărătoare (a. 1693). fn 9, Depărtează... toată sila ’supărălpdre ,'cie' la casa acecista., moliţVenic (sec. XVII), ap. ocr i',2âé/29:'Pînă ciad băinnuÎ acest supărător va pune piadecă slavelor mele? beldiman, n. p. i, 187. Grecii... mînluindu-se .de.un stăpîn, îşi 15693 SUPĂRĂTOR - Sois - SUPER căpălară■ pc altul nu .mai puţin supărători, său- i.Tiscu, HR. i, 52/3. [Vătăşia], nu,este trebuincioasă)'ţi şi încă supărătoare bucătarilor..·.boiereşti (a..· 1823). 110c. ec. 269, Ce lucru supărător,:E omul defăimător. MUMUbEANUj.ap. ocr n, 249/28. Cu depărtarea lucrurilor şi a gîndurilor supărătoare „. . se precurm pricinile isterismului. episcupescu, - practica, 301/13. Cîteodală.· un demon deosebit mă chinuieşte prin nişte supărătoare idei. 'heliade, l. b.=uj, 34/25, cf. r. ao-lesgu, c. [.Şoarecii] să înmulţăsc aşa foarte, incit adeseori sini omului vătămători şi supărători., j, . cihac, .1. Ş. 36/7. Nimică nu este mai supărătoriu decit o dof-torie luată îndeagiuns măsură. veisa, -i. 76/13, ci. valian., v.. Cit de supărător să face un nenorocit,. cînd trebuinţele, vieţii lui îl silesc a să face cerşetor, fm (1842), 107?/25. Aducem supărătoare rugăciuni Prea asftn/ii[i] iale, stăpîne (a. 1843). doc. ec. 782. [Putrefacţia] esle aceea ţn vremea căreia productele.., au miros supărător, brezoianu, a.. 35/19. .Diferenţa, climei foarte supărătoare. : . toate aceste rele in tabăra lor .întinseră epidemia, aristia, plut. 374/7. Uitfl uecazele unui supărător drum. negruzzi, s. i, 192, cf. polizu; Organele [copiilor] ... fiind ..moi şi slabej sînl-prea simţitoare a priimi emprcsii supărătoare, penescu,. m. 19. Ceèa ce este mai supărător .[pentru copilul înfăşat] .... sînt viţiile . conformării pieptului lui. id. ib 20. Am -auzit. . .oameni a căror tendinţe sînt: de a stîrpi pc .bogat din societate..,., a-i desrădăcina ca pe. un ghimpe supărător, ghica, c. e. i, 72. .Recunoştinţa .... este supărătoare şi nesuferită sufltlului stricai al invidiosului: id. iii. 181. Vizite supărătoare, sion, p. 442, cf. roNTBRVANT, D. Văz de vro cîteva zile că lumea mă priimeşte cu o tăcere închisă, cu. o politeţe glacială, de mii de ori· mai supărătoare ca impertinenţa: baronzi, m. 400/6. Marchiza scăpătată aş a-i supărătoare., no-.UÎNTINEANU, o. 2-17. Prezenţa ci aievea îi era chiar supărătoare, eminescu, p. l. 121. Aceste .suntle er.au şi. mai supărătoare, cabagiale, o. i, 63. Supărător ÎnoiU e să ai de-a facc c-un:om. flecar. ..vlahuţă, s. a., ii, 417, cf..ddrf, barcianu, alexi,.w. Cite cercetări aii face de acest fel, oricît ar fi ele de supărătoare,..te apropie de descoperirea, elemenleior. constitutive ale uzului, philippide, P. 14. Devenise de o sensibilitate supărătoare, era distrată, plină, de amor propriu. d'. ZAMFÎREşetJ, ■ τ. s. 46, ci.: şăineanu'2. SupărătOrdil 'mosafir" se opri o clipă în prag, anghel — iosif,'c. l. 145. Şe.'uită la noi... .'îndesîndu-se. tot mai ta/c spre părete, ca şi.cum ar fi vrut să.scape de o vedènie supărătoare.. HOOAŞ,*PH,·i, 2. A'lămurit o situaţie supărătoare. REBREANU,'P. S. 117, çf. RESMERIŢĂ, T>.j CADE. Ώί delta ' (ίsta nu., mi s-a întîmplât "nimic supărător. gAlac-ţion, O. -6.3'.. Făcu un'semn cu "mîna, alungind un gînd Supărător, ti. petrescu, î.'ii,"7. Să pomenească în treacăt de. efectele supărătoare alt grevei, trecute, cocea, s. ΐ," 3é2.. Am. qjuhs un o'rn supărător. TeOdOreAnO, 1 m. _i.ii, 223.' Bărbatul cel iîiiăr din căruţă ' a părut a alunga .o muscă supărătoare'de dinaintea, ochilor, sadoveanu, o. ■ xvm, 19.' Pop.a· dusè mina la ţtmplă ăe parcă ar fl vriti să alunge â muscă supărătoare, DAN, u. 126.' Adjective cu o singură terminaţie,..: sfiit uneori supărătoare, puşcariu, L. r. i, 156. Există foarte mulle Variante'de rostire care fiu sînt supărătoare. id. ib. 363, cî. S'criiian, ρ '. 'Εζϋα a o deschide’curn făcea 'nu fardări' cînd ■voia să-şi prezerve spiritul de preocupări supărătoare, .călinescu, b. î. 157. Cei veniţi iii il "ei-ău încurcaţi, căci simţeau gotiil umflat al frçtzelor, stridenţa supărătoare. a ţipetelor: ' cÂMtL pètrescîj, 'o. Ii, ‘418. Nepotrivite şi supărătoare cuvinté,'. dar adevărat^. preda, ii. '229. Era unul dintre 'acei . oameni . . . foarte, familiar', fără să fie deloc supărător, id. r. 318,. cf. dl. Tăcerea se’ prelungi 'supărătoare: τ. Ρό-povici, s.M,'cf. dm‘.Vti aspect mai su’părătoir îl formează [repetarea, diit,greşeală, a 'acelorâşi' notiţe biblio.grafice. fi,· RôM. 1967,.'540, cf. m., d. éüc., pèx. "v· (Adverbial) Çadé 'supărătoriu şi neplăcut altoi·, carte ϊβεβ. i, 210/5. Simte că i .Se bale inima cam supărător, ba-ssababescu, v. 35. Mitralierele. . . se auzeau plescăind fără aslîmpăr, supărător, .de.-,pretutindeni, brăescu, 0. a. i, 226. Camelia era înaltă..., supărător dc albă şi rotundă·. Ici faţă: călinescu,-o. i, 176. .Uşa de·· stejar .... seîrţîi supărător: t.. popovici,. se. 260. Cuvîntul mai are. ghinionul să fie... roslit. supărător,, cinema,>1968, nr. 4, 13. . ...... ■.... ■.·, 3. (învechit) Deprimant. Cf. supăra, (5)> Gf. budai-deleanu, lex. Un răspuns aşa de rece a fost. prea supărătoriu. beldiman; o. 10. — Pl..: supărători, -oare. _ . i . » r- Supăra -}- suf. » (ă)tor. ■■ SUPÂrAtCirA s. f. (învechit, rar) Supărare (I 4). Cf. supăra (5). Carile sînt [n]ăravurile Iui..., făţăriilc şi supărăliirilc. cod. Ton.. 100v/14, cf. dhi k ii, 347. '■ ■ ' — Pl.: supărături. ' ' — Supăra -|- suf. -(ă)tură. · SUPĂRĂŢfiL, -ΕΛ adj. (Regional) Diminutiv al ,llli 'su.p ă,.r at* ? (I· 3): Săraca inima mea.:. :' tCînd Ifăiesc supărăţea.. bîrlea, c. p. ii, 167. <0> (Prin analogie) Săracele prăgurelr., Mull au fost supărâfele. marian, nu. 636. — Pl.: supărăţei, -ele. — Supărat ··!·· suf. -el. SUPĂREAlA s. f. (Regional) Supărare (I 4) (Ru-dina — Tîrgu Jiu). Cf. h ix SO. . ■ — Pl. : siipăreli. — Supăra -)- suf. -eală. SUPAreLWO, -A adj. v. swpflralnîe. SXJPĂM&FIÎ s. m. (Transilv.) Prispă (1). Cf. cade, bl v, 114, coman, gî,., ai.r ii/i h 235/172, a i 22, 23, 26, 31, 34, 36. ■ — Pl.: siipăreli: - ‘ — Sul)- -f- părete.. -SUPĂR0S, -OĂsA adj. (Regional) .Supărăcios (2) (Grădiştea—Rimnieu Vilcea). Cf. alr sn v li 1 247/812. + Invidios (Grădiştea -- Rîmnicu · Vtlcea). -. Cf. alr sn v h Ί250/812. 4· Supărat2 (3) (Grădiştea — Pâranicu- Vileea). Cf. aui sn v-h 1 244/812, α.0ιμ sn iii li ΙΌ'60/812.· — Pl:: supăroşi, -oasf.' ' ' — Suppra + siif. -os. SUPAsArÉIj s. un. (Ornit. ; regional) -Si im cioc (1 a) (l.anius excubitor): băcescu, păs. 160. 1 — Pl.: ? , S.nl)2 + păsărel. SM'U-lUi; sul)st. V. siilicer. SUPE s. ,f. y. snpeu. Slil’ER- 'Element de compunere,care. înseanirtă 1,deaşupra“, „peste“ sau ,,foarte“,'„extrem dc. „excesiv" ori „mai presus de,. . .“ şi care serveşte la formarea unor' substantive ea : siipcrarbitru, supe r li o.r'm o n, ş.up è r ί n f e c ţ i e etc. ; şupra1-. Cf.. li ip e r-,- u 1.1 r a-. Cf. iordan, l. b. . λ.! 193, SCRIBAN, p., LTI}?, dl, DM, DN2,' M. D. ENC., DEXl. ·.· .r- Izolat, prin analiză,, din împrumuturi ca supercarburant,' superfiii. superfftsjfat, superintejident, super-lomj etc. Cf. lat. super. 15702 Stîl’EhÀ - 2014 - StjbÈttB SUPERA vb. I v. supăra. SUPER ANGULAR, -A adj. (In sintagma) Obiectiv superangular — obiectiv fotografie care aTe o deschidere unghiulară foarte 'mare, de peste 70° şi care se utilizează pentru fotografierea, de la distanţe relativ mici, a peisajelor (vaste), a interioarelor etc.; superunghiular. Cf. ltr3, dn2, m. d. enc. — Pref. super- angular. SUPERARBITRA vb. I. Tranz. A judeca tn calitate de superarbitru (1) ; a supraarbi.tra. Cf. cjhe-ţie, R. M., sfc i, 44. — Prez. ind.: superarbitrez. — Pref. super- + arbitra. SUPERARBITRĂRE s. f. (Rar) Acţiuim de a superarbitra; (învechit) supraarbtriu. Cf. qheţie, r. m. — Pl. : superarbitrări. — V. superarbitra. SUPERARBITRU s.m. 1. Perşoană care trebuie să hotărască Intr-un litigiu în care arbitrii au păreri deosebite; supraarbitru (1). Amicul nostru... a cedat astfel fără contestaţie, fără superarbitri, fără consiliu permanent şi fără consiliu de stat 700 de pogoane, cifră rotundă, ghica, c. e. i, 214. Superarbitrul a constatai această călcare a legei şi a opinat a Se modifica lucrarea. J. IONESCU, M. 648, cf. ALEXI, \V., DI., DM, DN2. 2. Persoană delegată de un for superior pentru a îndruma desfăşurarea unei competiţii sportive, fără a se substitui arbitrului principal, avînd dreptul de a interveni numai în caz de reclamaţii sau de contestaţii; supraarbitru (2). Cf. sfc j, 44, dn2, m. d. enc., dfX. — Pl. : superarbilri. . — Super- arbitru (după fr. surarbitre), SUPÉRB, -A adj. 1. (Despre oameni) Care impresionează prin calităţi deosebite, prin prestanţă sau prin măreţie (1) ; falnic, impozant, impresionant, impunător, maiestuos, măreţ (2 a), minunat (3), splendid (1 e), (rar) magnific, (învechit şi popular) niîmlru (I 4)· Cf. I. .GOLESCU, C., NEGULICI, STAMATI, D. Toji aceia. . . prin acuistata putere, devenea superM şi presle măsură mari. aristia, plut. 320/14. .Vladi-alao şi Alexandrei cel Bun. λ, superbii zidari ai naţio-judiiăfii române, hasdeu, i. c. i, <53. Locpiesc intr-im palat mare —, la poarta mea sint sentinele superbe. EMINESCU, G. I>. 37, Cf. DDRF, BARÇIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DN2. Un tînăr trebuie să fie viteaz şi superb, în ntci un caz prezumţios, v. rom. iunie 1965, 24. *0* (Prin analogie) ■Peste cîmp... trece superba herghelie, brad, o. .131. Φ (Adverbial) Trebuie să-ţi spun, inlii -de leale, faă mama esle instalată superb, călinescu, a. 80. + (Despre manifestări, acţiuni, creaţii etc. ale oamenilor) Care exprimă sau denotă calităţi deosebite, prestanţă, măreţie (1) ; falnic, impozant, impresionant, impunător, măreţ ,(2 ja), minunat (3) * splendid (1 e), sublim (1 c), (rar) magnific, (învechit şi popular) mîndru (I 4). Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsu-flefiri. macedonski, o i, 28. O vitalitate imensă respira din trupul său voinic, din superbu-i cap de rege barbar dueîndu-şi oştile la asaltul Romei, iorga, p. A· ii, 86. Aceste cuvinte i le spune femeii cu' o superbă mîndr.ie masculină. ibrXilëanü, s. 133. Banul aruncat cu o dărnicie citit de superbă poate fi banul văduvei şi al orfanului, lovinescu, c. vii, 40. Făcea acte su-.pjerbe şi stupide de eroism, cocea, s. ii, 199. Filozofia, in ultimele decerni, s-a coborit din superba ei 'transcendenţii, s-a coborit pînă Ia vicisitudinile concretului. ralea, s. T. ii, 285. ·Ε o frumuseţă plină de armonie şi sirălUcire, părînd un elogiu superb al fiinţei umane. ţjoGZA, c. o. 280. Silion făcu o superbă tentativă : — 'Pro- mit orice, numai să-mi obţii o amînare. vinea, l. ii, 249. întregi Carpafii s-au invapăiat, E-un groaznic cataclism ca de poveste, Istoria superbă-a unei ţări Este cuprinsă-n fl'ăcările-aceste·. labiş, p. 83. Vlad... mai crede încă in cinste şi adevăr, in propria-i -superbă tinerefe. românia literară, 1-970, nr, 66, 8/4. ψ (Ironic) Calmul dumitale, superbul, absolutul dumilale calm ! Sébastian, τ. 60. Luxul se disociază de nobleţe..., pentru a se separa de ,,ηοίί imbogătiţi“, penlru a (Adverbial) Toiul se petrecea eroic şi superb in închipuire, c. petrescu, o. p. i, 26. + (Despre edificii sau părţi ale lor) Care impresionează prin grandoare sau prin des'ă-vtrşire; falnic, grandies, impozant, impresionant, impunător, maiestuos (2), măreţ (2), monumental, splendid (a), truiaş1 (2), (învechit şi regional) inales-tatic (2). Priviţi... nnul din cele mai superbe sedifi-ciuri. CARAQJAIiE, O. III, 1-40,- cf. RESMERIŢĂ, £>., CADE. Ai trăit o viaţă-ntreagă in superbele palate, fără să cunoşti tristeţea unei „camere mobilate“. eftimiu, 1 174. Ah, întunecat ep-mediu, plin .de măreţe catedrale, de superbe mînăstiri. . . de impunătoare ceremonii, că.li-nescu, c. o. 41. ❖ Fig. Poporul nostru muncitor a creat acel monument superb şi genial care se cheamă poezia populară, gherea, st. oii. ii, 214. O- (Adverbial) Această cetăţuie frumoasă, cu 'lurnurile-i bizare, şe-nal-ţă superb pe stîncă încinsă de valul mării, f (1865), 64. 4. (Astăzi Tar; despre oameni) Semeţ (1). Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, Dl., DM, M. D. ENC., DEX. φ ((Prin analogie) Aproape stinşi sînl dacii săi, Ba stnt dăr-.maţi superbii zei. coşbuc, p. 11, 303. + (Astăzi rar ; despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) Semeţ. ■(1). Cf. prot. — pop., n.d. Noul rege adause o sitpremă incapacitate administrativă, un superi dispreţ pentru literatura naţională, hasdeu, i. c. .XVIII. In carte-ţi. . . iu vorbeşti, amice, eu un dispreţ superb, despre toate acele petreceri cinegetice, odobescu, s. 1,1.5. Dar care generaţie na caută-să se elibereze, prin.. . superbă desconsiderare, de sub puterea zeilor ei? teodoreanu, m. u. .320. 2» (Despre oameni) Cu corp bine proporţionat, bine făcHt, făr.ă cusur, cu înf.ăţi,şacfi.a plăcută; desîivirşit, excepţional, extraordinar, tormidabil,. frumos, Ideal, minunat,(.3)., ] erffict2 (I 1), (Învechit) sâvîrşit2 (-2). Cf. resmeriţă, d. Pe lîngă că e o femeie superbă, îl şi în-. grjjeşte admir.abil. rebreanu, ii. i, 29. Er.au doi. Un domn Mtrîn şi tsimpfifif, cam de.mo.iiat'. . . Celălalt, un tînăr înalt. şi musculos, cu .umerii laţi....; un exemplar superb. fi. EE'fREScu, c. v. 351. N.u maiera fata de,astă-vxi-ră... superbă în lumina soarelui, g. 'm. zamfirescu, m. d, i, ţ2.9., cf. s.criiîan, ,d. -ν’ (Ironic) Acum patruzeci de ani eram un imbecil genial şi superb, teodoreanu, M. u. 8,4.. ·φ· (Prin analogie) Muzeul. .. are o secţie cu-.prinzîqd cîleva -superbe specimene de tigri, lei, cerbi. contemp. 1.96.9, nr. 1 176, .9/5. 4. (Despre Înfăţişarea oamenilor, despre părţi ate corpului lor sau despre manifestări, dicţiuni, creaţii etc. ale lor) Care *x,priină, care denotă frumuseţe inegalabilă, armonie, perfecţiune (1); >angelic, iirmpnios,, aerase, diyin, dumnezeiesc, frumos, .îngeresc, magistral (2), .minunai (3)., serafic, splendid .(a), ^livresc) celest. Aspiraţia către cer a lui Dante. . . valorează oare mai mult decît această creaţie superbă? ibrăileanu, s. l. 71. Era acelaşi . . . cu făta sferică, ten de fecioară elveţiană, mustăcioară' de cărbune şi glas de bariton, teodoreanu, m. iii, 24B. loanide . . . slăbind, căpătase un profil superb, călinescu, -s. 40. Tăcea, plim.bindu-şi .privirile negre şi genate — superbi ochi ïntr-adevfir — de la Amidon ΙαΒμαι şi înapoi. vinea, l. 1, 3.6. I se părea Cravea-picior superb, τ. iulie .1·9Μ, 46. Ţine într-un superb echilibru pe'.creşiet un coş imens încărcat cu toate fructele ' verii. V. rom. aprilie 1970, 122. «θ’- (Ironic) Dar vă las moştenire. Superbul meu craniu, din care să beţi Pêlin Cînd vi-e dar de viaţă. blaga, P. 50. El poseda o pereche de superbe mustăţi 15724 SÜPÈRBiË - 2015 - ÜÜPERFETAÏÎË galice, ralea, s. τ. ii, 113. Ο superbă mustaiă de holtei. | cinema, 1968, nr. 8, 9, + (Dçspje natură sau elemente, , fenomene; procese etc. ale acesteia, ori,.p. ext., dès- : prê ofiiecte etc,) Care este deosebit dé frumosV de plăcut etc..; cstraodinar, grandios, Jmpqzaat, impresie- -, nant, impunător, magnific, minunat (3); splendid (b), sublim (1 b)., trufaş1 (2). Superbele stofe aurite de metaiă . veneau açolq din Grecia, hasdeu, t.. c; 1, 103. E o dimi- ; netijă superbă ! rosti el, ca să spună ceva. c.. fetresçù, q,.p. i, 123, Ii. ajută să se dezbrace.de: iui demi-palton superb, brăescu, o. a. i, 10, Un soare superb anunţă ' dimineaţa, sahia, n. 27. Acele superbe orhidee, klqp-şţock, ,f, 302. 1-am povestit întîmplana asta conului Ş Mqnole, într-o zi-superbă de vară. cocea,, s. 1, 213. In mijlocul acestui peisaj superb... un oin ardea de viu. boqza, c. o. 114. Timide fire de-verdeaţă Cresc superbe, ' pline de viaţă, beniuc, v. 74. Rochia e superbă, preda, r, .361, cf. Dl·, dm. Mi te-au adus acele nopţi superbe Cînd ţeruri se desfăşurau în.: jerbe, horea, c, 11, cf. m. d, enc., dex. 4 (Rar) Foarte·: bţm.’ Mi-ar părea .' superbfij dulce, o bucată din Hejner. eminescu, .o. i, : 43, cf. Dl·, DM, DEX. . — Pl.: superbi, -e. . , — Din fr. superbe, lat. superbits. ,SÜPF.RBÎE s. f. (livresc.) Semeţie (1); insolenţă, , Te lîngă aile arătări de superbie.·., a intrat în Romă cu tngîmfare.- aristia;1 peut. 344/23. Acele Cauze sint: '■ egoismul, ambiţiunea şi superbia. ϊπ,Ινον, o. ii, 20, cf. prot. — pop., n. d:, pontbriant, d. Despot. ., urinează : a juca rolul .de vanitoasă superbie, odobescu, ş. ii, 535, cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. Ca orice om, era ■plin de şuphbie. /qîrbiceanu, a. 44-i. Ridicase bărbia . · · într-o poziţie de superbie, c. petrescu, o. p. ii, 23, : cf. Dl·, dm. Se ridică de lîngă ea cu un gest de O'perfeciă şi splendidă superbie adolescentină, breban, a.""195. Emil... e departe şi de'superbia luciferică a eroului. . t aprilie 1969, 52. Declaraţia patetică exprimă, dincolo -de orice, superbia unei vîrste care sc bucură de integrarea ; în confrerii mutuale, românia literară, 1970, nr. 76, 9/3. «O* Loc. 'adv. Cu superbie = eu semeţie, v. ■ s era e ţi e (»)· Noi cătcarăm pe mai suspcmenilul drum reman cu o.superbie de nobltţă antică, γμ (1846), 1081/!. . Tatirus. . . cu multă superbiă şi amărăciune'se purta. aristia, plut. 14/29. Hugo traversase veacul cu super-tie: românia literară, 1S7.0, nr. 82, 19/1. ' — Accentuat şi: (rar) supérbie, barcian.ü. · — Pl. : :. superbii. . . i — Dţn lat. superbia. ? . f.. Bombă atomică mai puternică de cîteva (zeci de) ori decît fiecare dintre cele .tiouă bombe folosite la sfîrşitul celui de al doilea război môndial la Hiroshima şi la Nagasaki. Bomba' atomică aruncată la 6 august 19i5 .. considerată aii „nrini-bombă“ nucleară, înraportcu „superbombele aiomice“.. ., a avut o capacitate de 20 kilotone àé trihitrotoluen. contemp. 1975, nr. 50, 12/4. — 1Ί. : superbombe. ... - , , ■ . -v ' — Super- -f bombă. i ■ SUPERCALCULATÔR s. n. Calculator de capacitate > foarte mare şi cU posibilitatea efectuării simultane a ‘ zeci de-programe. . ' — Pl. : supercalculaioare. ' t ; — Super- + calculator. 8ÜPERÇ AŞIPIfe s. m. Campion care atinge pér- 1 fornianţe ieşite din comun. — Pronunţat::-pi-on. — Pl.: supercampioni. — Super- ·+· campion (după fr. superchampion). SUPERCARBURANT s. ni. Carburant' cu putere calorică de eîtevâ ori mai mare decît aceea a unui conibiastibil convenţional. j — Pl.: supircarburanţi. ·...■■ — Din fr, supercarburant. ; . SUPERCÏMÉiyÎ, s. n: Ciment care face priză'toarte rapid; Cf; ltr3, dn2, m; d. enc. . , —:..Fl. : şjiper cimenturi. . ' . — Din fr, supereinient. SXJPERGIVILIZA vb. I, TV a n z. şi;refi. (Complementul şi subiectul indică mai ales comunităţi .umane) A face să ‘devina 'sali a dévèni' extrem de civilizat. [Alţe cuvinte] exprimă o nuanţă ironică în mod obişnuit: „superciviliza“,. „super^tiinţă". sfc.i, 44, — Prez. ind. :. şM-penivilizez.. ·— Pref: super- + civiliza. - SUPER CIVILI ZĂT, -A adj. Care a devenit extrem dé civilizat.' Gf.s· up ere ivii i z a. Cf. sfc i, 44. — V},: supercivilizaţi, -te. -r V. supercivillza. supliuivilizAţie s; f. Civilizaţie (extrem de) avansată. Nicwî'nd. vreo supereii>iliza!ie n-ar putea emite o astfel, de energie, roîmânia literară, 1970, nr. 105, 2/3. ■"■·>■■· ■ — Pl.: şupercivilizaţii: — Super- + civilizaţie. SUPERCGNFÔRT s. n. Coitfca't care. depăşeşte (cu mult) nivehtl obişnuit; supraeonfort. - .Ridiculizează, prin gaguri-, mania superconfortului domestic, cinema, 1968, ni·: 3j 4.' · — Supei- -f- confort. SUPERCURATÉNIE s'.' f. (învechit, rar) Purgativ (extrem dé) puternic;'· ln Urma acestei siipercurăţenii [bolnavul] ;'άϊ simţi oarecare ustureală la şezut. man. sănăt. 159. — Pl. : supercurălfinii. , — Super-, + curăţenie. . SXJPERDEHCÂŢ, -A adj. Foarte delicat. Cf.. sfc. i, ■44,·. — Pl.: siiperdelBat, -te.. . — Pref. super- delicat. SUPERDEZVÔLtAiV -A adj. Foarte -dezvoltat. OricXt ar părea de paradoxalsubdezvoltata Americă Latină finanţează' de fapt superdezvtiUata Americă de Nord. scînteia, 1969, nr. 8 100. , — Pl.: siiperdezvoltaţi, -ie. Pref. super- + dezvoltat. , SXiPERETEROPÎNĂ s, f. v. siiperbeţerodină. ' Sl PEHEXPRllS s. ii., adj. (Tren) extrem dé rapid. - — PI.: sup'erexprese. ; — Super- -i- expres. -■ ' ■ ■' ■' ·.'■■■.■ ŞttPERFÂŢÂ' s. f. (îftyechiţ, rar) Suprafaţă i(l). înainte de a se putea băi/â sămînţaj trebuii apăsate gropiţelearuncînâ:în fundul' lor pămînt dc actl ce s-au fost detras din siiperfaţă, âdecă.din fata pămîri-tiilui, înv..; vin. 19/16. ' .- -r-, Pl. .: superfeţe. — Supcr.- -f f.a.ţă (după lat. superficies,'fr. surface).. SUPERFETAŢIE s-, f. (Livresc). .Prisos (l) (de cuvinte?). Superfetaţiuni neologistice, oeobbscu, ş. h, 370, ci. BARCIANU, ΑΪ.ΕΧΙ, \v.,' ŞĂINEANU?, RFSMfiRlŢĂ, d., cade, sghibaN, d. Folclorul modern e cele mai adese o superfelciţie - tipografîcă: 'lovinescu, c. vi, 87. Ţpaţe 15724 SÜPHHFKTATIUNË - 2016 - SUPERFICIALÎTA TE formele superfetatiei. . . îşi găsesc deopotrivă leacul în citarea şi asimilarea autorilor clasici, gl 1958, nr. 3, 1/4. Intr-Q cultură..., sentimentul conservării vii a trecutului e aproape absent, o ediţie într-adevăr integrală es'te un act de mare eur.aj : să despărţim creaţia de superfetaţie. constantinescu, s. iii, 136, cf. dn8, — Pl.: superfetafii. — Şi: (învechit) superletatlûné s. f. '■ — Din fr,. superfétation. SUPERFFTAŢIÎÎiVE s. f. v. superletaţie. : SUPERFICIAL, -A adj. 1. (Despre fenomene, procese etc. naturale specifice unor obiecte, unor corpuri, unor organe etc. sau despre acţivini, operaţii etc. exercitate asupra unor obiecte, idespre elementele componente ale unui corp, ale unui organism etc.) Care se află, care apare, care se produce, care acţionează etc. (numai) la suprafaţă (1) sau (cit mâi) aproape de ea; de deasupra, de suprafaţă (v. suprafaţă 1). Cf. i. golescu, c., stamati, d. Cu o arătură superficială se amestecă huma eu pămînlul arabil, i. ionescu, b. c. 436/18. Cf. prot. — pop., N. d., antonescu,.D.t, pontbriant,, D., .DDRF, BARCIANU, ΛΙ.1.ΧΙ. "W., ŞĂINEANU2. Fragmentele... reprezintă cunoscuta Manieră... a iehnicei decorative superficiale, pârvan, o, 3.13, cf. resmeriţX, d., cade. Lucrările de întreţinere constă în arături superficiale cu plugul de vie. enc. agr. i, 84, cf. scriban, d. Prosoape pluşate cu încreţiturile superficiale mai înalte, ionescu-muscel, ţes. 596. Densitatea superficială este ea însăşi proporţională cu şqrcina totală. sXNiEiiEvici, R. 152. Alte structuri anliclinale ascunse sub depozitele superficiale necutate s-au găsit cu ajutorul prospecţiunilor geofizice, oncescu, o. 313. Dacă avem de-a face cu apă superficială de băltire, a-ceastă apă trebuie scursă prin canale de desecare, agrotehnica, i, 114, çf. dl, dm. Densitatea Pămîntului s-a putut calcula direct numai pentru părţile lui superficiale. geologia, 8. Stomâlita catarală este inflamaţia superficială a mucoasei, abc săn. 344. Trăiesc tn stratul superficial al solului. v!n. pesc. septembrie 1964, 3. Se ţine mai mult tn păturile superficiale ale apei. ap 97, cf. m. d. enc., dex. ❖Fig. Reflexul individual provine din ceea ce sîntem obişnuiţi a considera... zone mai superficiale ale conştiinţei, via&u, A. P. 18. (Adverbial) [Depozitul] nu e poate decît superficial explorat, bul. com. ist. ii, 181. Regiunea mlăştinoasă, netezită superficial de îngheţ, induse în eroare pe inamic. călinescu, c. o. 301. + Spec. (Med.; îiivechit; despre vine) Subcutanat; Afară difi^acestc :vine şe mai află la unele părţi vinele superficiale sau Vine ce umblă pe sub piele. - kretzulescu, a. 40.4/17. 2. Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adînceasCă; care trece uşor peste lucruri, nu insistă asupra lor şi nu le atinge esenţa..Toate celelalte ne fac superficiali, sarbezi şi pedanţi, fm (1838), 127/1. Observatorul superficial îşi face din acea cauză un fetiş. PHILIPPIDE, P. III, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Răsfăţat de viaţă,... ameninţam să rămîn o creatură superficială, comodă, egoistă, c. petrescu, o. p. i, 33. Lectorii lui spun despre mine: prolix, superficial şi diluat, teodoreanu, c. b. 168. Ceea ce observatorului superficial ti .apare .ça folclor, este de fapt creaţie qrţiştică. vianu, A-o Pi..111.: N.u se înşpăimîpţa la ideea ài a ntl’ o mai vedea şi asta îi făceaindiferent, superficial, călinescu, o. i, 14.8. Făcu- Qperçtfii destul âe superficiale clădirii pe dinafară, camîl/petrescu, o.'ii, 308.,.Iţi.repet,.... eţţ,i un nebun superficial şi sinistru, vinea, l. ii, 288, cf. dl, dm. Cum ai putut să fii atît de superficial? h. lovinescu,‘ τ. 332. Vă iubesc pentru că sînteţi superficiali. τ aprilie 1964, 85. Se socoate... superficial, ciirios de forme şi experienţe, v. trom. noieiubrie' l^şi,. 121,,.,cf. m. d. enc., dex. ❖ (Prin .sinecdocă) Un suflet superficial poate trece prin· toate catastrofele, ralea, s. t. ij ‘200. <0* (Substantivat) Afară de cei vanitoşi şi superficiali, orice om parcă îşi împrumută o altă fizionomie cînd intră în biserică, agîrbiceanu, a. 82. <0* (Despre acţiuni, .despre manifestări etc. ale Oamenilor; adesea adverbial) (Oare esté făcu.ţ) în mod; expeditiv, fără profunzime etc.; fugitiv, iii pripă (v. p r ip ă), rie-aprofundat, rapi,d, repede, sumâi· (2). Se va-observa că. . .. plecare a superficialitatea nostră, ne socoteam foarte eleganţi şi erudiţi, negruzzi, s. i, 338. Mărginiţi într-o superficialitate fatală, cu mintea şi cu inima aprinse de un foc prea uşor,. . . se întorc în patria lor. maiorescu, critici·:, 77. Lenea, vi-fiile şi superficialitatea din şcoală se repercutează in ondulaţii largi piste viaţa de rhai tîrîiu. ^lăbuţă, ap. cade, cf. ddrf, alexi, w., şăineAÎnu2. Ceea ce η-à putui să împlinească superficialitatea, a adăugit îndrăzneala. în plr .ii,..2.0JŞe aici. .·.■ şupmU'cialUatea çr.iticii sale sociale, ibrăileanu, sp. cr. 118, cf. resmeriţă, d., cade. Toate aceas’te teorii sînt expresia unei superficialităţi .anlropcmorfice in cel mai înalt grad. titulescu, d. 300. Se ivesc alte mari primejdii, a căror înlăturare 15727 Supèrfîcializâ -2017 - SUPRRFLUITATE formează lupta împoirioa superficialităţii■ ώ. guşti, p. a. 132, cf. scriban, d. Este vorba. . . de o anumită superficialitate În cunoaşterea vieţii, contemp. 1.953, nr. 349, 3/5. Judecata din ochi e o generalizare pripită .şi -de o superficialitate scandaloasă, călinescu, c. o. .82. Facilitatea in raporturile omeneşti este adeseori un semn al superficialităţii, vianu, l. u. 365, cf. dl, dm, dn2. Datorită superficialităţii sau lipsei de cunoştinţe In minuirea armelor..., poţ fi provocate accidente grave. vîn. pesc. octombrie 1964, 2. Apelează la Gaittany care, in ciuda superficialităţii, e in stare de o solicitudine reală. v. rom. octombrie 1964, 91. Riscul superficialităţii, datorită stimulului mai intens al imaginii vizuale. ■ cinema, 1968, nr. 7,'1ÎI. Ideea care înnobilează spiritul omului contemporan refuză superficialitatea, jocul agreabil şi gratuit al formelor, contemp. 1969, nr. 1 166, 6/4. Banii plătiţi de cumpărător, de cetăţeanul carc apelează la serviciile specializate ale-unei Unităţi, nu admit .nepăsarea, superficialitatea. ijl 1969, nr. 7 706. Retra- . gerea definitivă la primul contact neplăcut cu o creaţie artistică, străină de limbajul nostru, relevă o netăgă- i duită notă de superficialitate. românLă literară, 1970, nr. 6§?, 19/1, cf. m. d. enc., dex. + (Concretizat) Lucru.neesenţiâl. Ani împrumutat de la străini numai superficialităţi, haina din afară, litera, iar nu spiritul. ■ koqălniceanu, s. a.'98, cf. scribaN, d., di,, dm, dex, , DN3. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl.: superficialităţi. — Din fr. superficialité. SUPERFICIALIZ vb. 1. Tran z. (Rar) A privi, a trata sau a Înţelege lucrurile, superficial (2). Cf. BUL. FIL. III, 186. — Pronunţat: -ci-a-, — Prez: ind : superficializez. i — Superficial + suf. -iza. Superficiali/Are s. f. Faptul ac asuperfi-c i a 1 i z a. Nu e uşor lucru. . . să tc acomodezi repede, fără de primejdia superficiaUzării. blaga, z.‘ 208. Estetica „adevărului momentan“ suportă discuţie, duce la s'uperficialnarea observaţiei, contemp. 1967, nr. 1 0"67, 2/4. In felul ăsta se ajunge la o deformare, la o super-ficializare. românia literară, 1970, nr. 33, 32./1. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl.: superpicializări. — V. superiiciallza. S UI*E RFI CI A LM ÉNTE adv. (Învechit, rar) în mod superficial (2); Hră profunzime; p. ext. formal. Instituţiile, oamenii mari, recursul la accidente locale'. ... modifică numai superficialmente fondul natural al unei regiuni, hasdeu, i. c. i, 181, cf. sfc ii, 198. — Pronunţat: -ci-a-. — Din fr. superficiellement. SUPERF1CIÂR, -Ă s. m. şi f. (Jur.) Persoană çare are drept de. superficie, v. superficie (1). Su-, pet ficiciarul exercită asupra construcţiei sau plantaţiei atributele dreptului de proprietate, pr. "drept 261. — Pl.: superficiari, -e. — Superficie, ψ suf. rar. SUPERFICIE s; f. .(Livresc) 1,.. Suprafaţă (1). Cf. prot. : pop., n.^d.,' pontbriant j d. Dansa singură . . ., cu ochii ţirctiţi in sus, .absenţi de orice obiect al .superficiel terestre, călinescu, s. 580, ,cf. dn2. O* (Jur.i) Drept de superficie = drept de proprietate ,asupra clă-: dirii construite sau asupra plantaţiei aflate po terenul altei persoane şi drept de folosinţă asupra acelui teren. Nu să bucurau dar. locuitorii Ocnei In suta a XVII-a decît de dreptul de super ficie, arhiva, ii, 634, cf, dn, m. d. enc.( oex. + Spec. Suprafaţă (1). (a apei). Tabloul propriu-zisse încheie: -.- . cu un ibor de rîndunele răzînd : superficia apelor, ist. lit .'.rom. ti, 199. 2. Suprafaţă (2). Plectnd din superficia organului, se.înţinde în. profunzime.'babeş, o. a. i, 274. —-PI.:· super.ftcii.: - -r Din lat. superllcia, fr, superficie. SUPERFÎLM s, n. (Rar):. Superproducţie. Cf. iordan, L. H. A. 212, SFC I, 44, DN3. τ-Pl.: sûpèrfilme. ‘ — Din engl., fr. superlilin. SUPERFlLTRU s. f. Filtru-foarte fin, Şuperfilirul aspirator. . . este utilizat cu succes la filtrarea prafului din aer. scînteia, 1.969, nr. 8 192. --VI.: super filtre. --•Super- filtru. SUPpRFlN,. -Ă ..adj. Foarţe fin;, p. e x 1. de foarte bună calitate; extrafin, suprafin, (rar) străfin. Cf. PROT. — POP., N. D., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU3, RESMERIŢĂ, D., CA1DK, SCRIBAN, D., SCL l.S.60,nr. 4, 867, SFÇ I, 44, DN3. ■ — Pl.; superfini, -e. — Din fr. superfin. SUPERFINIS vb. I. Tranz. (CoinplementtfL Indică suprafeţe ale unor piese metalice prelucrate) A netezi foarte fin prin mişcări lente rèctilinii, alternative ale unor abrazive corelate cu mişcări de avans ale piesei. prelucrate eliminînd asperităţile. Cf. dn8. . -— Prez., ind.: .superfinisez: — Pref. super- + finisa. ■ SUPERFLMISĂRE s. f. Operaţie., de netezire foarte fină a suprafeţelor unor piese metalice prelucrate, realizată prin mişcări lente, rectilinii, alternative ale unor abrazive corelate cu mişcări de avans ale. piesei ;rcspec-tive eliminînd asperităţile; superfiniţie., superneteziré, vibronetezire. Cf. -s u p e-r-f in is a. Cf. dn3. — Plsu per finisări.' - — V. superîinisa. SUPERFINISAt, -A adj. (Despre suprafeţele unor pjese metalice prelucrate) Care este netezit fin, prin jnişcări lente rectilinii ale unor abrazive, corelate cu mişcări de avans ale piesei prelucrate eliminîndu-se asperităţile. , • —^-Pli: superfinisaţi, -te. — V; superîinisa. SUPEHFItVÎŢIE s. f. Operaţie de netezire foarte fină a suprafeţelor unor piese metalice prelucrate, realizată prin.mişcări lente, rectilinii, alternative ale unor abrazive corelate cu mişcări de avans ale piesei respective eliminîndu-se asperităţile; superfiiiisare, vibronetezire. Cf. M. D. ENC-.,-· DN8. ........... — PI. : superfiniţii. — Din fr. superfinition. SUPERFIŢIAl, -A adj. V. superficial.,; SUPERFLUENTA s. f. (Rar) ;Superfluitate.■ In toată vqia vedem cîte dotîă sau: trei ''generaţii colonizîndu-se diti'siitiil matern, şi ceea ce ne bucură este lipsa de fraze ... cu care la oameni se-mbracă această emigrare-a siiper-fluenţei locuitorilor, eminescu, p. l. .80. — P,l. : super fluenţe. ... ■ . — Sn per- -+- fluenţă. : Ş UPERFLUÎXÂŢE.s4. Paracţerui., însuşirea sau sta-ieâ n ceea cp este superfluu, p r i.s o,ş i;n ţ ă; (concretizat), ceea ç,e este de prisos, i n u t i J i t a t e; (rar) superfluenţă. Cf. proţ. pqp.., n. d., pontbrian'ţî, d. 15742 SUPERÎTÀÎÜ SUPÈftÏNTENDENT Vol coprinde acest studia. .. în trei volume... Spcr cii într-îriselé nu se νότ găsi superfl'uităţi. odobescu, s. m, 639, cf. şăineanu3, resmeriţă, π., cade. Tn spaţiul ee-i mai rămîne după atîtea syperfluităţi,.. . [ziarul] publică şi literatură, lovinescu, c. vii, 25, cf. scriban, d. Otice idee . i. era o' super fluitaţe·. arghezi, l. 264, cf. dl, dm. A scrie m putea fi pentru un asemenea om... o amuzantă superfluitate. ist. lit. rom. ii, 517, cf. DN3, DEX. — Pl.: superfluităţi. ' — După fr. superfluité, SUPËRFLTJU, -U'Ă adj! (Livresc) Inutil. Perspectiva se cuprinde intru a despune toate părţile întregului, aşa încît să nu vă întîmpine lacune esenţiale alăturea de detalii superflue, hasdeu, i. v. X. Şi aici am aduce o probă superfluă, cînd -am voi a ţnai cita întreagă sfrie a încercărilor de mistificare'(a. 1.869). M i, 263, Cu "această numire am voit a califica atît introducerea super-fluuă de cuvinte nouă acolo unde avem deja ■ adoptate alte cuvinte de acelaşi înţeles, conv. lit. ii, 225. Astfel, pentru ca să trecem peste o expunere mai detaliată, ca fiind superfluă, verbul „laud“ cu toate formele sale... formează o grupă, philippide, p. 4, cf. barcianu, ale-xi, w.., şăineanu2. De două laturi sînt jilipurile..., pe eare.se sloboade apa superfluă, pamfile, i. c. 104, cf. resmeriţă, d., cade. Nu afectează acea prietenie superfluă. camil petrescu, p. 364, cf. scriban, d. Transfuzia de sînge,... pentru el, om viguros, i se păru cu totul superfluă, călinescu', s: 207, cf.'di- Întrebarea în sine era superfluă sau prematură, preda, r. 244, cf. dm. Cînd textul recurge — fără a fi ţiecesară întărirea ideii — la parafraze superflue, piesa nu se mai ascultă, l. rom. 1960, hr. 1, 37, cf, dn2. Oricum, în cazul acestor cinematografii, întrebarea. . . devine superfluă, cinema, 1968, nr. 12, 29,. Este, încă, o tatonare, o nehotărîre, dar peste cîteva săptămîni grîul va ,avea înălţimea şj nonşalanta ierbii şi orice îndemn la prudenţă va fi.tîrziu şi superfluu. contemp. :1969, nr, 3J0. Nu arareori avem surpriza de a vedea lucrări de amploare, de importanţă covîrşitoare. . . elaborate după melo’di superflue, anacronice sau în orice caz după concepţii: total greşite, românia literară, 1970, nr. 116, 8/2. -γ· (Substantivat) Cf, barcianu, cade. Pretext... de ironii şi de jelanii că se aduce superfluul, şi nu trebuitorul, că dăm marfă solidă pentru plăceri mărunte. ■ călinescu, c. o. 79>: Φ (Adverbial) Această idee, acest principiu este superfluu a spune în détail care sînt. ap. ghica, a. 766·. Nu e însă superfluu să ne. oprim asupra faptului. pârvan, e. 34. întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. călinescu, b. i. 6. Nimic cred nu e mai' superfluu decît a demonstra că nu se poate face nici un, fel de discriminare între formule, cinema, 1968, nr. 9, 6. — Accentuat şi: superfliiu. — Scris şi: (f.) Superfluuă. — Pl.: superflui, -ue. — Din lat. superfluus, fr, superflu. SUPERFORTĂREĂŢĂ s. 1. (în sintagma) Super-fortăreaţă zburătoare = avion de bombardament de mare tonaj, blindat; dotat cu mai mültç ipotoare, şi cu guri de foc de apărare; suprafortărcaţă. Cf. sfc i, : 44. Echivalentul .a douăzeci de mii de tpne de explozibil clasic, adică atît cît.ar fi trebuit să'c'qre 'treimii 'de super-fortăreţe zburătoare . .. . ^ totul concentrat întrj-o. singută bombă, românia literară, 1S69, nr. 54, 29/2. ‘ ' " — Pl. : superfortăreţe.· - - . ;;.·.. .. — Super- + fortăreaţă (după fr. sUperforteresse). SUPERFOSFAt s. m. Îngrfişămînţ chimic pe bază de fosfOr conţlnÎTid mai ales fosfat monocalcicşî sulfat de calciu, folosit în agricultură. Cf, nom. prof. 44. Pen< tru favOriz'area creşterii·, vin în ajutor îngrăşămintele cu şuperţo’sfat. enc. agr. iv, 325', vf. leg; ec. pl. 424, ltr2; dl, dm. Dc curind. au început;lucrările peixtru dezvoltarea uzinei:chimice.., şimărireq fabricii de .superşfos-fat.· scÎnteîA; 1960, nr, $;830, çf, şfc i, 44. .Au. fost construite o fabrică de acid sulfuric şi qlta.xie, superfes-faţt. ib. 1966, nr. 0.943, cf. dn2, tu; d. f.nc., dex. -. — Vl.-.super'fosfaţiî · ,· .. ... — Din fr, superphosphate., ' ,'1 . SÜPERFÙI/GBR s. ή. (Fiz,) Fulger cu o putere· de o mie' de ori mai mare decît cea obişnuită. Au fost înregistrate Π superfulgere. scînteia, 1977, nî: 10 992. : Aparatele instalate pe- sateliţi au înregistrat aşa-numite superfulgere. ib. 1978, nr. 11 142, cf. dcr. ·■ " -.— Pl.: superfulgere. '! — Super-H-fulger. · ··. SUPERGALAXÎE s. f,,Formaţie cosrni.că în care.sînt grupate roiurile de .galaxii. Cf.j,Tn2, m. d, pNcţ, dex. — Pl.: siipergalaxîh ; ■· - ~ 1 — Super- + ţjalaxie. SUPERGRÉU, -GRÉA adj. (Fiz.) Neobişnuit de greu. Elemente supérgrele? In natură ar fi existat elemente cu mult mai grele 'decît acelea pe care omul a fost capabil să' le obţină, rl 1972, ni'.'8 533, cf. dcr. — Pl.: supergrei, -ele. — Pref. super- '-)-‘'jgreu'. SUPERHETETtORÎN s. f. Procedeu de radiorecep-ţie în care· frecvenţa undei recepţionate este schimbată cu ajutorul unui oscilator local, obţinindu-se, în scopul detectării, amplificării şi difuzării, un semnal de frecvenţă intermediară fixă, Cf. ltr2, m. d. enc., dex. + Aparat de radiorecepţie construit pe bâza acestui procedeu. Cf. m. d. enc. — Pl. : superhelercdine. — Şi : (rar) supeietercdir.ă s. f. ltr2. ' — Din fr. superliétérd«l,yne. SUPERHORStCÎN s. m. (Biol.) Substanţă hormcijală deosebit de activă biologic, Cf. dcr, — Pl.: superhormeni. — Super- -j- hormon. SUPERICOJVOSC0P s. n. (Tehn.) Tun electronic videocaptor pentru televiziune asemănător iconoşco-pului, dar în care imaginea eiste captată mai îiitîi'de un foto.eatod si apoi transportată de fluxul electronic pp moţţticiil cu celule çu emisie, secundară. Çf/ ltr2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : supericonoscoape. — Din fr. supericonoscojpe. SUPERINFECŢIE s. f. (Med.) Infecţie suplimentară cu acelaşi microb sau cu unul nou apărută în curşul unei boli infecţîOase; suprainfecţie. CIVdn8. 1 — ΪΊ.: superinfecţir‘ ·. - ■ — Siiper--(-'infecţie (după fr. surinfection).’ SUPERINTENDANT s. m. v. superintendent. SUPEKINTElvDÉNT s.irm. .(învechit',/in :Twusilv.) Raiïg înalt ln ierarhia bisericii protestante; personală care deţinea acest rang.· Y. episcop, epi.se o-p a t, v.l à d i c‘ă. Sfâtu-indu-se ei despre alt superiu-tendent sau, cum se zice în comun, -vlădica,,, pe carele sări pună în locul luiîndată s-au.rugat.tfeiMoi,:·,. a da lui „acea..dregătârie .bisericească, /şinca*,. hr...I;i.i.î 38/24. ia. 1528·, trăia ca general ..superintendant în^Sal-feld. asachi,:‘l. ;7î/,9. Superintendintulj cînd: pp ia, W?-şedea:..'. la· sobor. fmî(184.6), 36&ι/88ν intententelui (episcopului): luteran a încheiat-.ln dosul bărbatu-său.. . . contract de căsătorite cu un ju/ie., bari- 15755 SÜPËR1NTÈNDENTIE - 2010 - ŞUPERlOft ŢIU,.P,.A. I» 95, CÎ. BARCIÎANU,' ALEXI^1 W., ÎOKGA, L'. *.· 72, Biserica ortodoxă ajunsese.. . să'fie, Ui toate htanifes-tările ei, supusă controlului din partea superintendant teliii calvin. blaga, g. t7.' Se pare că şi super tnien-dentul Gheorghe era liunedorean. :l. rom. 1967, 1-11.· — Pl.: superintendenţi. ''— Şi: superintendant, siiperintenténte s. m. — Din germ. Superintendcnt. SUPERINTENDENTIE s. f. v. superintendenţie. -SUPERINTENDEiVŢĂ ş. f. (învechit; in Transilv.) Teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui superin tendent; reşedinţa superin tendentuliii. V. e p a r-hi-e, episço.pi.e. Cî,te episcopii şi mitropolii... catolice s-au prefăcut în super intendenţe protestante. BARIŢIU, P. A. I, 213. J—1 Pl. : super intendenţe. — Super- + intendenţă.1 : . · SOTEBÏMTENBÊNTIE-s. f. (învechit, în Transilv.) Timpul.clt este in funcţie un superintendent. Y. e p i s-copat.-Supt superinţendenţia aceasluia s-au unit cu calvinii românii cei din Maramurăş. şincai, hr. iii, 54/1. —- Pl.: super intendenţii. — Şi: superintendenţie s. {. sfc iii, 134. , — Superintendent + suf. -ie. ŞUPERINTENTEIVTE s. ni: v. superintendent. SUPERIOB, -OARĂ s. m. şi f., adj. (De obicei,. în-opoziţie-cù i n'f ério r) 1. S. ' nr.. şi,f. Persoană, care conduce o mănăstire catolică; p. ex t. stareţ (2). Acestea le-am dat în mîna Sfinţiei Şale părintelui Martin ... superiorului de.rezidenţă leşască din Iaşi (a. 1725). uk-icariul, v. '407/24: - Se mai dau bani la guver-nămint. .. ta fiecare schimbare a superiorului şi a paşei. bolintineanu, o- 297, cf. cade. Eu sînl superiorul schitului. SADOVEANU, O. XIX, 252, cf. SCRIBAN, D,, DL. + Cleric cu obligaţii didactice şi de co’iïdilcère într-un seminar teologip. Pentru superiori, c totuşi foarte greu să-şi, facă o judecată definitivă. asupra clericilor: agîh-biceanu, a. 40. “ 2. P. gener. S. m. şi f., adj. (Persoană) care are sau care ocupă, intr-o ierarhie, un rang, o demnitate etc. mai mare în raport cu cei pe care li are în subordine. Cf. i. golescu, c., negulici’. pştracismul... îndestula invidia cu umilinţa superiorilor, aristia, plut. '320/17, cî. Polizu. Fusese însărcinai. ca să ducă la curtea superiorului mai multe daruri, pelimon, i. 167/8. Găseşte pe superiorii lui fireşti de care nu se mai desparte, ghica, c. e. ii, 384. Superiorul a fost în-, cîntat dc atîta sîrguinţă. caragiale, o.i, 25. Spune-mi, răcane, ce faci tu cînd întîlneşti pă drum un supirior? BA.GALBAŞA, s. a. i, 37, cf. ddrf. Să-mi stai smirnă înaintea· superiorului, hogaş, dr. ii, 69. In-secolul XVII, . . . paharnicul ajunsese superior stolnicului, bul. com. ist. v, 142. Uitaţi, pînă şi respectul către superior, bassarabescu, v. 110. Maiorul. . . nu mai respectă nici pe superiori, camil petrescu, o. ii, 240. Soldaţii... nu-mi vorbeau cu sfiala obişnuită fată de superior. c. -petrescu, î. i, 45. Le ceruse superiorilor de la centru o singură favoare, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 187. Căpătă o mică situaţie onorabilă — aceea de superioară a surorilor de caritate. cXlinescu, s. c. l. 193, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. -O* (Ca determinativ, urmînd după un nume de profesie sau de rang, de grad, de funcţie etc., indică întreaga categorie dc ranguri, de grade, de funcţii etc. înalte ale profesiunii respective) Veniră doi slujbaşi superiori, descoperiră lipsa, îl destiluiră. agîrbiceanu, a. 489. Un magistrat superior s-a ţinut scai de capul nostru, i. botez, b;. i, 49. Ofiţer superior, dl. Fără muncitori. . . nu putea să existe. . . nici directori şi funcţionari superiori, preda, r. 15, cf. dm, dex. 3. Adj. (Despre locuri, : despre regiuni, despre teritorii,' despre forme de relief etc. sau despre Obiecte, despre construcţii ori despre fiinţe şau despre părţi-ale acestora)■ Care este aşezat în spaţiu măi sus in raport cu un punct de referinţă; care este aşezat în spaţiu peste ceva luat ca punct de referinţă; deasupra. Se bagă de seamă în depozit trçi culcuşe, din care cel superior este cel mai curat, brezoianu, a. 594/4. Ne aflăm pe terasa superioară, caragiale, o. iij, 169. Locurile inferioare sînl supuse a primi apele ce curg fireşte din locurile superioare, hamangiu, c. c. 143. [Fibra alpină] în .regiunile superioare rămîne singura domnitoare. pX-galX, m. Ri 13. Gaura, pentru miner. . . e prelungită pe miner ta partea superioară, pârvan, g. 403. Cînd limba se lipeşte de partea superioară a gurii. . . 'avem a face cu consonante ocluzioe. puşcariu, l. r. i, 62. De sus, de pe puntea superioară, o pasageră îl privea. cXlinescu, s. 62. Sutele de. piei spînzurînd la ferestrele superioare. bogza, a. î. 96, cf. dl. Pe rafIul superior.. . stătea o veveriţă împăiată, preda, r. 231, cf. dm. Cele 117- trepte ... duc la terasa superioară, scînteia, 1969, nr. 8 178, cf. m. d. enc,, dex. O·. Membru superior = a) (la oameni) mină1 (r 1). Cf. bianu, n. s.; b) (la animale) unul din cele două membre (2) ataşate, toracelui, prin opoziţie cu cele ataşate,dc bazin. Cf. id. ib. + (Despre părţi ale unei ţări) Care se află în partea de nord; de sus, v. s u s (2 b). Pomăni, locui: tor ii Daciei superioare, sion, p. 303. Dacia ... fu împărţită mai întîi sub Hadrian In două părţi: Dacia superioară şi inferioară, xenopol, i. r. i, 158. + (Despre cursul apelor curgătoare sau despre bazine hidrografice ale unei ape curgătoare importante) Care se află mai aproape de izvor decît de vărsare. Boemii s-au aşezat în bazinul superior, al Elbei. xenopol, i.; h. t, 17. Riul,. numit încursul său superior Sibişel, ... desparle mai multe lanţuri de. munţi, păcală, m. r. ’6. Pe cursul superior al Nistrului.... Ptolomaeus cunoaşte o serie de localităţi ccllice. pârvan, g. 249. Riul Sebeş numai pe cursul lui inferior este numit astfel, pe cel superior i se zice Bistra. ioudan, t. 123. Cursul, superior, al Dunării, dl, cf. dm, m. d. enc., dex. Judeţul Argeş este situat în bazinul Argeşului superior, jud. rom,, soc. 72/1. ·■ ' 4. (Despre baineni sau despre firea, despre însuşirile, despre manifestările,'despre .acţiunile, despre creaţiile etc. lor) Care, în scara valorilor, (este considerat că) se află pè b treaptă mai înaltă, raportat la un punct de referinţă; carc (este considerat că) se distinge net prin trăsături- proprii; ales, -deosebit, .distins,, excepţional, extraordinar, neobişnuit,-ţ;ar (I 3), -(livresc) proeminent. Cf. i. golescu, c. Portretul ce-i.face el însuşi arată :.. un caracter superior, aristia, plut. LVII.,/6. Omul superior poate .rădica şi ilustra meseria cea mai modestă. , ghica, c. e. i, 19, cf, prot. — pop., N. d. Pe eroi îi preţuieşte ca pe. . . nişte oameni dc un superior talent..caragiale, o. ii, 329. Ne-a dat şi unul din acele exemple superioare de onestitate, iorga, p. a. ii, 141, Se muncea aici pentru... întărirea - acelei conştiinţe, superioare. agîrbiceanu, a. 39. Forţa creatoare a colectivităţii lingvistice este superioară, iordan, t. 335, cf. dl, dm. Faptele. .. conferă o calitate .nouă, superioară unei limbi în curs de a deveni literară, coteanu, l. r. 21, cf. m. d. enc.,,dex. 4- (Despre comunităţi, despre grupuri sau despre sisteme sociale etc.) Care este la un nivel (mai) înalt din punct de vedere economic, politic, cultural, administrativ etc. Fantasmagoriile claselor superioare. maiorescu, critice, 81. Această cădere a unei întocmiri rele şi înlocuirea ei prin alta superioară, gherea, st. cr. ii, 291. întregul popor trebuie dus cît mai grabnic spre o stare materială şi intelectuală superioară, sado-veanu, o. xx, 69. Acesta a fost genul de viaţă al politicianului roman, al castelor superioare, ralea, s. t. ii, 223. «O» Curs superior (sau rar) clase superioare = (In vechea organizare a învăţăinîntului) ciclu care cuprindea ultimele trei (sau patru) clase din cursul de şapte (sau de opt) ani ai învăţămîntului liceal. Trebuie 15760 SUPERIORITATE - 2020 - SUPERLATIV să fie iji cujşul superior, caragiale, o. ii, 116. Stoica, profesorul de latineşte, di la cursul superior, stătea tocmai la Socola, hogaş, tir., ii, 120, Ei,· ce e cu domnul Catonc al.tău? întrebă Nellu Lipan, cu aerul lui .insuportabil de frate. cu un an mai marţ, trecut de doi ani in cursul superior de liceu, c, petrescu, c. v. .9. Creangă renunţă la cursul superior al ierni/ţarului.1'SAdoVeaNu, t>. xix, 4.19, Clasele superioare ale liceului... le-a urmat... la Sibiu, blagA, h. ii, cf1. dl. Nu izbutise să trcacă in cursul superior, preda, r. 78, cf. dm. Să nu supraîncăr-căm programul în cursul superior al liceului, cinema, 1968, nr. 7, IV, cf. m. d. enc., dex. Învăţămînt superior = treaptă care urmează învăţămintul liceal şi caré cuprinde,.universităţi şi institute ln care se predau cunoştinţe menite să formeze specialişti de o înaltă calificare. Invăţămînîul superior nu ritai este al popilor, ghica, c. e. ii, 407. Şi totuşi al lui era un loc în învăţămîntul superior,, un loc însemnăt: îorgAj p. a. ii, 43, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Studii superioare == studii făcute într-o instituţie de învăţămînt superior (v. s u p eri or 4); studii universitare,· v. iiniver. sitar. Continuăm expunerea de probleme legale de .. ■ condiţiile stadiilor superioare de teatru, τ ianuarie 1969,. 1. Pretind să mi se dea post corespunzător·, căci am studii .superioare, scînteia, 1969, nr. 8 217; φ Matematică (sau algebră) superioară = parte a matematicii care f oloseşte metode de cercetare toarte complexe. Să va învăţa trigonometr'ia şi 'algebra superioară, regul. org. 395/26, cf. dl, dm. în matematicile superioare se tnlilnescşi.alle numere irâţioriăte. algebra vm, 123, cf. dn2. De la aritmetică trecem la algebra superioară, la schimbarea, neaşteptată de semn.' cinema, 1969, nrl· 5, 23. Regiştru superior = registru muzical care cuprinde sunetple çéle mai înalte ale vocii sau ale unui instrument., Cf. ,dl, d.m, dex. “v· ■ (Adverbial) Ridea puţin iroriic şi sâperior. ,t.. popovici, s. 112. O boare incertă de ironie pluteşte superior în atmosferă, t mai 1964,. 69. Aii.: . .. sentimentul unui univers conceput şi gîndit ca un artist, superior îixzcstrat. scînteia, 1969,'nr. 8 179. + (Despre produse, dè obicei, alimentare) Care este de (foarte) bună calitate; ales, ext rai in, fin, selectat (1), selecţionat (1). V. s o r t a t?, 't r i a t. ■ Cf'. dl, dm, m. d. enc., dex. Ciocolată superioară: dsr.. Vinuri superioare, ib. 5, Adj: Carë: es te mal·· mare (ln ceea ce priveşte numărul, dimensiunea, cantitatea etc.) Nu le este dat să se bucure de'cifrele superioare ale sutelor de milioane.. bogza,' A. î. 396. Sînt deocamdată superiori, -. .. . ca· număr. τ. popovici, s. 413.■■ ' 6. Adj. (Despre iorţe, despre legi'sau despre princip pîi, despre interese feţe".) Care esté mai "presus de...'; p. ex't, caţre este (foarte) important. Gf. stamati, d. Niniic nil poateomul.'. . în contra legilor superioare care conduc destinele omeneşti. GhicA,-c. E. I, 250. Mă simţeam :oqrecum însufleţită şi dominată de o putere superioară. baronzi, m. 451/26. Formă individuală tre-, buieşte Măturată şi uzul trcbu'ieşte primit' ca lege superioară. maiorescu, critice, 39.' Dacă e vorba de interesul superior al ţării, fac acest sacrificiu, bogza, Ar î. 376. — Pronunţaţ: -ri-.qr... — Pl..:'. superiori, -oare. — Din. lat. superior, fr. supérieur. SUPERIORITATE s. f. 1. (Caracterul, însuşirea sau starea a ceea ce (se consideră că) este superior (4); comportare, atitudine, trăsătură etc. (trufaşă) a celui care (sé consideră că) este superior; (livresc) preèmï-nenţă. Omul acesta. . . ştie să gmiérneze sufletele lor cii acel meşîiştig al superiorităţii tare. . . povăfuieşie şi face să "tremure mulţimea, ' heliade,;l.‘b. i, 13/8, cf. i. golescu, c., negulici, stamati, D. Nil văd cu plăcere venirea unui coleg in profesiunea lor, mai cu seamă cînd ii descopïtaweo superianiaie. ghica, c, ë; i, 299. [Sëfü'l îi] recunoştea superioritatea, sion, p. 167, cf. pontbri-. ant, a. Acea. superioritate atît de strălucită şi cunoscută. BARQî^zjy m. 379/13. Indivizii ■■. : care viii în atingere işti oamenii inteligenţi şi''culţi. . . capătă ·superioritate in '■ toate: conta, o. p.. 537, cf. şargianu, şXîneanu, d. u·. Lăsa totdeauna impresia unei.superiorităţi omeneşti netăgăduite. iorga, p. a. ii, 25. ll întrerupe calm, cu o supe- ■ rloritate mîndră' în glas. rebreanu, p. s. 53, cf. resmeriţX, d., cade. Strivit sub toate superiorităţile rivalului său, Gherea l-a biruit, lovinescu, c, vi, 66. Ridică ochii să-i măsoare. .. cu superiortatea sărăcici '. carc nu are de ce roşi. c. petrescu, c. v. 63, cf. scriban, d. Alături de superiorităţile incontestabile ale lui Goethe, Incţargă să-şi lămurească drumul lui. vianu, l. u. 339, cf. dl. Ai descoperit tn tine'însuţi secretul de a plăcea, pe care unii mari oiriifoşi nu-l pot descoperi, ■■ în ciuda superiorităţii spiritului lor. preda, m. s. 37, ; cf, :dm. Superioritatea morală aparţine omului simplii. v. rom. ianuarie 1965, 149. Subtilitatea ascuţită care ascundea un secret simţ al. superiorităţii. romAnia literară, 1970, nr. 65, 9/3, cf. m. d. enc., dex. + Importanţă; p. e x t. valoare (mai mare). S-a cunoscut superioritatea palisării cu cîrpă. brezoianu, A. 306/2. Cro- ■ nicile oficiale. . . au o netăgăduită superioritate faţă de cele neoficiale, bul. com. ist. ii, 26. 2. Faptul de a fi superior (2) ; p. e x t. (concretizat) autoritate. Cea dintîiu învăţătură morală, de carea sînt harnici pruncii, iaste ascultarea de părinţi de alte superiorităţi, adecă căpetenii, precum de învăţători, petro- ■ viei, p. 155/10, cf. i. golescu, c., polizu. A pierdut una cîte una virtuţile Care îi da acea superioritate [ boieria] . . . şi, cu pierderea puterii morale, a trebuit să cază.· GHICA, c. E. II, 340, cf. ANTONESCU,-D., PROT. — POP., . n. d., resmeriţă, d. Nu se poale rezolvi în mod sigur chestiunea superiorităţii ierarhice a banului sau- a vornicului tn epoca lui Mircea. bul. com. ist. v, 53, cf. dl, dm, m. :d. enc., dex. 3. (Rar) Majoritate (1). Cu toată superioritatea numerică a armatei sale.·· pierdu această ^bătălie. mac... ist. ii, 57/28.· + (Rar) Avantaj. Din pricina superiorităţii în oameni şi mijloace de luptă a germanilor, luptă ' devine din ce în ce mai grea. magazin ist. 1975, nr. 5, 47. Superioritatea boxerului nostru era evidentă, dsr. — Pronunţat: -ri-o-, — Pl'.': superiorităţi. — Din fr. supériorité. S UPE.R In GUST, -Ă adj. (Despre obiecte sau despre ■ părţi ale acestora) Exagerat de îngust. Prin introdu-, cerea peliculei superînguste de 8 mm... tehnica filmului e.ste' pe cale di a suferi o. adevărată revoluţie, scînteia, 1974, nr. 9 917., cf. dcr. — 'Pl.: Loc. adj. şi a d v. La superlativ = (care este) In cei mai înalt grad, èxtrem. E viata şi mingîierca noaşlră-în darul pe care-l 'primim, putem zice la superlativ, împărătesc. arghezi, B. 120. Personaje pozitive cate întrupează numai calităţi ia superlativ, işt. ,lit, .roi*, ii, 556. <0* (Substantivat,, n.) Ea nu putea plînge.,.. pentru că superlativul djirerilor n-are lacrfimi. ni (1844), 3631/29. ❖ ..(Adverbial.) Scrisoarea d-tale,. . . m-a tncintat superlativ. caragiale, o. vii, 191. Sînlcm cei dinţii să-i admirăm superlativ şi să-i declarăm incomparabili. ibrXileanu, în plr ii, 331. Poartă pe umeri răspunderea. .. de a împlini, superlativ, visurile şi aspiraţiile lor. românia literară,· 1970, nr. '36,-23/3·. '+ (tamiliar) Suprem (1). Îmi place să tiranisesc, căci arh putere superlativă. caragiale, o. vi, 505. + (Despre calificative sau despre formulări orale sau scrise) Care exprimă gradul cel mai înalt al unei Calităţi, definite absolut sau raportate la o altă calitate sau la un ansamblu de calităţi. Cf. polizu, pontbriant, d., ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Chiar un adverb ... poate exprima, ... aspectul superlativ al unei calităţi. iordan, stil. 118. Primea darurile cele mai mă'unte cu mulţumiri superlative, călinescu, s. 11. Triburile Australiei centrale stimează în mod superlativ demonii şi vracii, ralea, s. t. i, 141, cf. dl, dm. I s-ar mai pulea :. . reproşa o prea mare dărnicie în folosirea epitetelor superlative, v. rom. noiembrie 1964, 110. O formulă lapidară şi superlativă, l. rom. 1965, 566, cf. m. d. enc., dex.,.4· Fig. .0 trăire, prelungită. . . pe un alt plan, mai insesizabil şi, în acelaşi timp. :. superlativ esenţial. românia literară, 1971, nr. 128, 17/1. — Pl. : superlativi, -e. — Din fr. superlatif. SUPERLATIVAMÉNTE adv. (Rar) în mod superlativ, Cf. sfc ii, 198. ■ ... . ■ — Superlativ + suf. -amente. SUPERLONG adj. invar. (Anglicism; de obicei despre ţigări) Care are o lungime de 100 de mm. Cf·. dch. — Din engl. superlong. ŞUPERMAGAZÎN s. n. Magazin universal- (de mari proporţii), de obicei cu autoservire; (anglicisrt) super-market. Supermagazinul dat recent în folosinţă.· flacăra, 1-&69, nr. 5, 21. Virtuţi constructive şi de fantezie .·... întruchipate .în imaginea... supermagazinul'ui. scînteia, 1969, nr. 8 213. în această parte a oraşului va apare un modern supermagazin. rl 1977, nr. 10 301. — Pl. : supermagazine. — Super- + magazin (după fr. supermarché, engl. supermarket). SUPERMĂiY s. m. (Anglicism) Supraom. Actuala modă a parodierii filmelor de ,,serie neagrăV, unde. violentă, crime, supermani şi investigaţii detective,, devin un fel de joc. cinema, 1968, nr. 6, III. — Pronunţat: -men şi (rar) man.·· — Pl. : supermeni. — Din engl. superman. ŞUTERMARAT01V s. n. (Sport) Maraton cu foarte mari dificultăţi. A încheiat unul din cele rh,ai originale şi dificile supermaratoane atletice, rl 1975, nr. 9 597, cf. dcr. 1 ’ — Pl. : supermaratoane. — Supei·- -f- maraton. SUI’ERMÂRKET s. n. (Anglicism) Supermagazin. [Obiectele preţioase] ar fi mărfuri ordonate în·raioane şi galantare de supermarket. romAnia literară, 19.75, nr. 48, 21/1. -1-. Pl. :· supermai keturi. — Din engl; supermarket. SUPERMICROSCÔP s. n. Microscop electronic extrem de sensibil ; ultramicrOscop. Dincolo de această limită, se poate întrebuinţa microscopul electronic sau supermicroscopul. marcovici, cil 157> cf. sfc i,. 44, 48, DN8. — Pl. : supermicroscoape. — Supcr- -f microscop. SUPERNATURÂL, -Ă adj. (învechit, rar) Supranatural. Cf. alexi, w. — Pl. : Supernaiurali, -e. ' — Pref. super- + natural. ŞUFERNAÎURALÎSM s. n. (Rar) Supranaturalism. Cf. iordan, l. r. a. 212. — superr + naturalism. SUPERNÂVĂ s. f. Navă de tonaj extrem de mare. Prototipul unei supernave de pescuit... a fost realizat la un şantier din Gdansk, scînteia, 1979, nr. 11 441, cf. DCR. — Pl.: supernave, — Pref. supcr- + navă. SUPER1VETEZÎRE s. f. Operaţie de netezire foarte fină a suprafeţelor unor piese metalice prelucrate, realizată prin mişcări lente, rectilinii, alternative ale unor abrazive care elimină asperităţile, corelate cil mişcări de avans ale piesei respective, superfinisare, superfi-hiţie, vibronetezire. Cf. ltr2. — Pl. : super neteziri. — Super- -f- netezire. SUPER3V0VĂ s. f. (Astron.) Stea variabilă explozivă, de sute de ori mai strălucitoare decit o novă. Apariţia unei supernove este determinată de -comprimarea unei stele pînă la densităţi de milioane de ori mai marc decît, spre exemplu, densitatea materiei solare. romAnia literară, 1969, nr. 17, 23/1, cî. dn®. — Pl. : supernove. — Din lat., fr. supernova. SUPIÎRNUMERÂR s. m., adj. (învechit) Supranu-merar. în acea poporatiune se mai aflau 3 Z64 nearmati, de cari pentru moment nu era lipsă şi 2 514 supernume-rari. bariţiu, p. a. i, 376, cf. barcianu, alexi, w. — Pl. : supernumerari. '■ — Super- + numerar................ SUPERORTIC0N s. n. Tub analizor de imagine bazat pe efectul fotoelectric extern, utilizînd explorarea cu electroni lenţi. Cf. dn3. — Pl. : superorlicoane. — Din germ.. Superorthikon, SUPERPETROLIÉR.S. n,. Petrolier de (foarte) mare capacitate; supertanc. Strîmtoarea Malaçca poluată de naufragiul unui super petrolier, rl 1975, nr. 9 394. Un su per petrol ier de 540 mii tone a fost lansat în noul port francez, scînteia, 1976, nr. 10 528. Două super-petroliere s-au ciocnit In apropiere de Trinidad şi au luat foc. ib. 1979, nr. 11 481, cf. dcr. — Pronunţat: -li-er. — Pl. : superpetroliere. — Super- + petrolier. SUPERPLÙS s. n. (învechit, rar) Surplus. Cf. gheţie, h. M. — Pl.: super plusuri, — Super- + plus. SUI’ERI’OZÂBIL, -Ă adj. (Rar; despre două figuri Carc se pot suprapune exact. Cf. dt, dns, dex. ’ 15770 surerrozat 2022 - SUPERSONIC, .-rPI,.:■ şuper.pozabili,/-e. ; .v." :,Π' -I)in fr. superposable.. .."J·.. : - : SUPBRFOZÂT, -Ă adj. (Rar.; tn sintagma) Clasă super pozată = clasă suprapusă, v. suprapus:' Un şir de privilegii şi clase. . . super pozate unaasupra-alkia. τ iulie 1969, 54. — Pl. : superpozate. • τ Din fr, superposé: SUPERPOZÎŢ1E s. f. (Rar) Suprapunere. Cf. prot. — pop., n. d., alexi, w. Şuperpozifii de lave venite tn diferite faze. oncescu, o. 354; cf. dn2'. + S p c c. (F i z.) Proprietate a unni sişţcm îizic sau ţehni,c,caracţerizat de legi şi de relaţii liiiiare' şi Curiogene şi tiarele această bază, permite însumarea acţiunilor exercitate asupra lui, efectul rezultantei tutur-or acţiunilor fiind, identic cu rezultanta efectelor produse de fiecare acţiune în parte; suprapunerea efectelor;; v. s tl p r a p ü n ere. Cf. Μ. D. ENC., DN3, DSR. ■ V- — Pl. ! superpoziţii. - ' ■ ■ ■ — Din fr. superposition. . .. SUPERPRODUCŢIE s. f. (Denumire dată unui) film de lujig metraj, de mare amploar.ç, de obicei, cu temă istorică, în ţcalizare;a căruia s-aii folosit, mîjlpacc şi efecte cinematografice de mare spectaculozitate (decor grandios, montare fastuoasă, distribuţie prestigioasă şi numeroasă etc.) şi care esté preluat şl lansat çu mari cheltuieli (producătorii contind uneori nu numai ,pè succesul artistic ci, mai ales, pe cel financiar); (rar) superfilm. Cf. sfc i, 44. Ne apare ca 6 demonstraţie in stil de superproducţie a dansului claşUSi μ 1968, nr. 2, 40. Superproducţie cu trucaje colosale, care nu înăbuşă seriozitatea·.temei, cinema, 1.968, nr: 6, 19. Filmul este sofisticat,, o superproducţie■ cu nuanţe. comerciale, ib. .1969, nr.. 5.,. 38,,«f. M. d. Bt c.j DSX,: Pl. : superproducţii; — Din fr. superproduction. SUPERPROTÉIC, -Ă adj. (Despre alimente, despre mincăruri sau despre regimuri, alimentare) Extrem de bogat in proteine. -τ,Pronunţat': -feric: . —Fl. : super proleici', -ce. ... . • — Pref. surer- -f proteic. : :':ϊ · SUPERPÎnVE vb. III. Tranz, (învechit; complementul indică obiecte, straturi ele.) A suprapune. Se puse să scrie acea -scrisoare conYpiieâiă' care, prin trăsături fine şi rotunjite., superpunea în. două şi trei -caturi diferitele litere, filimon, o...i,: 200, cf.. proi\ — ’γορ.,ν. d. Pe banii hii Mircea I, coif ui.cu vulturul.e super pus unui scut. hem 2 431, cf. barcianu, alexi, w/, şăineanu2, resmeriţX, d., scriban, d-, dl, usi, dex. (Sens curent)-Membru supleant = membru a] unui organ colegial cu drept de vot consultativ (care, in cazul descompletării organului, exercită atribuţiile titularului absent). Cf. dl, dm, m. d. enc..., dex. 4. P. gener. (învechit) Suplinitor. Supleanţii dă la divanuri. . . ce slujăsc în lipsa unui mădular. 1. golescu, e. [Miniştrii] ajutorează , de secretari, suplcnţi şi alţii, genilie, g, 140/5. Dacă unul sau doi mădu-lari vor lipsi. . ., lipsa să va îndeplini prin supleanţi. regul. org. 552/14, cf. negulici, stamati, d. Un june supleant de profesor, negruzzi, s. 1, 280, cf. polizu, prot. — pop.-, n. d., ddrf, barcianu. Şubreda pozi-ţiune a unui biet supleant, sbiera, f. s. 245. Era supleant dc partea ştiinţifică, hogaş, dr. 11, 123, cf. res- MERIŢA, D., DL, DM, DN2, DEX. ’ — Pronunţat.: -ple-aitl. — Pl. : supleanţi, -le. — Şi: (invechit) sopiént s. m. — Din fr. suppléant. SUPLEANTĂ s. f. (Astăzi rar) Funcţia de supleant. Cf. ŞĂffJEANU2, CADE, SCRIBAN, D. — Pronunţat: *ple-an-. — Pl.: supleanţe. — Din fr. suppléance. SUPLEARE s. f. (Livresc) 1. Suplinire (2). Cf. suple a (1); Cf. pontbriant, d. S. Suplinire (1)· -Çf· suplea (2)k Cf. pontbriant, d. — Pronunţat: -ple-a-. — PL: suplcări. — V. siiplea. SUPLECA1 vb. Tranz. şi refl. (învechit) A (se) supune (II 4). Plecă (subplccat-au d) oamenii· noao. psalt. 90. Dzeului pleca-se-va (supleca-să-va D, v i-novăţi-se-va h) sufletul niieu?'ib. 116.’ Plec (care suplec D, vinovăţiiu h) oamerii miei suplu mere. ib. 297. Ca umilii suflet şi cu înfrîntă inimă plecîndu-l şi suplecîndu-l roagărină, nu-l lepăda. CANTEMIR, un. 3, cf. BUDAI-DELEANU, LEX.', CApE, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: suplee. — Şi: subpleca vb. I. — Pref. sub- + pleca. SUPLECÂ3 vb. 1 v. Sufleca. SUPLECARE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de à (se) suplec a1 şi rezultatul ei.· Cf. budai-deleanu, lex; . — V. supleda. SUPLECÂT, -A adj. (învechit). Supus (U_2). Of. budai-deleanu, lex. Eăspunsul suplecal virlejeoşlc mîniea. c. cr. 242/23, cf.. tdrg, cade, scriban, »· — Pl. : suplecaţi, -le. — V.· supleca. SUPLEMÉNT s. 11. v. supliment. SUPLEMENT vb. I v. suplimenta. SUPLES1ENΤΛ1Ι, -A adj. v. suplimentar. SUPLEM1NTĂRIU, -IE adj. v. suplimentar. SUPLEMÎNT s. n. v. supliment. STJPLKNt vb. IV v. suplini. SUPLÉNT s. m. v. supleant. SUPLETÎV, -Ă adj. 1. (Gram.; despre forme gramaticale ale aceleiaşi paradigme) Care provine de la o rădăcină diferită de cea de bază; (rar) compleliv. Cf.. alexi, w., şăineanu2, cade. Forme suplelive (sau cowplçliue) avem şi în. româneşte, i’uşcatuu, i,. R. Ij 22, cf. iscKiBAN, d. Aceste forme provenite din altă rădăcină se numesc de obicei suplelive. . prauu, 168, cf. dl, DM, DN3. „Lua“ nu e supleliv, căci la 15842 SL'LPETmSM - 2026 - SUPLICA RE origine este o singură rădăcină, scl 1969, 224, cf. m. t>. enc., t>ex. 2. (Jiu·.; despre o normă legală) Care se aplică hi măsura în carc părţile nu stabilesc altfel prin acţcle juridice pe care Ic. încheie; p. ext. facilitai iv. Cf, m. n. ENC., DEX. — Pl.: suplei ivi, — Din fr. supplétif. . SUPLETIVÎSM s. n. (Grajn>; rar) Calitatea sau starea de a fi supletiv (1). Faptele descrise se deosebesc de suplelivism : cele două teme sîiit înrudite, cuprind una şi acccaşi rădăcină, scl 1957, 139. — Supletiv -f suf. -ism. SUPLKTÔH adj. (învechit) Carc completează. Of. gheţie, r. m., alexi, w. -v- Jurămînl suplelor (şi substantivat, n.) = jurămint dat din oficiu. Cf. gheţie, R. M. In urma jurămînlului dat ’din oficiu, niimit şi supletoriu, nu mai poate admite alte proceduri, HAMANGIU, C'. C. 307, Cf. ALEXI, W. — X’l. : supletori. — Şi: supletoriu adj. — Din lat. supjrlclorius, fr. suppletoirc. SUFLETÔHIC adj. (învechit, rar) Provizoriu. Să nu ies umilii şi zdrobii moraliceşte din postul ce-l ocupam în mod supleloric. sbiera, f. s. 245. — Suplelor + suf. -ic. SUFLETÔIUU adj. v. suplelor. SUI’LETÛH s. f. (învechit, rar) Suplinire (2). Se-puseră pc lîngă mine·. . . să- primesc suplelura catedrei., sbiera, f. 'S...166. Întregirea... remuncrariului semeslral penlru suplctură. id. ib. 299. — Pl.: su picturi.. — Suplra -(- suf. -tură. SUPLEŢE s. f. 1. însuşire sau stare a'fiinţelor dc a avea talie1 (I. -) mică, subţirime (1 2) ; însuşire Sau' stare' à fiinţelor sau obiectelor, .de a-, avea graţie în. forme, g r a ţ i o z i t a t e; însuşire a fiinţelor sau a părţilor corpurilor lor etc. de a se. mişca rapid, uşor şi graţios, agerime, agilitate, iuţeală, rapiditate, repeziciune, sprinteneală, uşurinţă, vioiciune, (rar) 'sprinţtnie, z v e 1t c ţ e, ' (învechit.) s p rin t i na t a t. e. Cf. alexi, w. Chelnerul. . . alergă purlînd fiu-furiile deşarte cu o suplele de acrobat. c. petrescu, c. v. 115. Supleţea pasului lor. sahia, u. R. s. s. 39. între profesorii. . . gravi şi greoi,, el avea o suplele tinerească, vlasiu, p. 113. Vru să se aşeze pe spate, spre a. încerca în aer supleţea picioarelor. călinescu, o. i, 61. Un om serios. . . ar fi. fost considerat poale greoi, lipsii de grafie şi de supleţe. ralea, s. t. ix, 214. Plutei care vine eu-marc viteză la vale, plutaşii trebuie să-i dea, în clipa aceea, supleţe de pasăre care face o voltă în zbor. bogza, c. o. 374, cf. dl, dm. Gestul său larg şi dc o remarcabilă supleţe este reflexul unui stăpîn deplin al mijloacelor· baghetei. m 1968, nr. 12, 36. Cu toate excesele unei vieţi trăite intens, îşi păstrase supleţea trupului. bomĂnia literară, 1971, nr. 12, 18/3. Un lînăr. . . cînta la contrabas cu o supleţe, cu o agilitate rare. contemp. 1971, nr. 1289, 7/1, cf. m. d. enc., dex. 2. Proprietate a unui corp solid de a putea suferi sub acţiunea unor solicitări relativ mici, prin întindere, prin încovoiere sau prin torsiune (mari), deformaţii nepéfinanente; elasticitate, flexibilitate, ma-leabiiitate ţi), mlădiere (2). Cînd pluta e alcătuită. . ., fiecare brad strîns dc ceilalţi, şi mişeîndu-se numai atît cil c necesar pentru supleţea ei. [a plutei], plutaşii sar,..., o desfac, bogza, c. o. 373, cf. ltr2, pi,j dm. Supleţea firului dc lînă. cinema, 1968, nr. 6, VIII. Supleţea metalului se înlîlneşle cu agilitatea omului. romAnia. literară, 1971, nr. ,150, 7/2, cî. ώ. d.fetid.’, dex. E: . . im constructor al Spaţiului plastic, clădind, arhitecturi de o marc supleţe-a'formelor.'ta, 1980, nr. 11 090. -v- (Prin sinecdocă) Cobortrea iţelor se face prin arcuri.. Sc aplică la războaiele de mătase şi funcţionează cu multă supleţe. ionesCU-muscel, ţes. 322. 3. Fig. Pu 1ère, uşurinţă de adaptare, de acomodare; capacitate de a se transformă; mobilitate (2). Îngrădirea în definiţii, exclude nuanţele care alcătuiesc supleţea limbii, puşcariu,·· i. r. i, 107. Limba. . . se distinge... prinlr-o supleţe deosebită, vianu, ş. 183. Ideile lor care se adaptează cu"-stipUţc la situaţii. blaga/g. 177. Critică noastră estetică ci treimii să deal necontenit, un examen dc supleţe şi. mobilitate, cos-stantinescu, s. π, 279. Inspiraţia scriitorului ocoleşte tiparele stabile şi manifestă o supleţe neobişnuită a opţiunii, l. rom. 1967, 137. Supleţea nu exclude fermitatea ideologică. JiomAnia literara, 1971, nr. 124, s/3. ... ; . — Din fr. souplesse. SUrLIĂKT, -A s. m. şi f. v, suplicant. SUPLICA vb. I. Intranz. (învechit) A se adresa cuiva cu o suplică; p. ext. a implora. Cf. i. golescu, c. Înainte dc acel memorial, episcopul suplicase la împărăteasa. . iot în tonul şi spiritul acela. bariţiu, p. a. 'i; 416. Nii voiau să recunoască clasèlor neprivilegiate nici măcar dreptul cel mai natural, de a cerc, de a petiţiona, a suplica, id. ib. 53.1. Egeu. . . rugîndu-l şi suplicînd, l-a văzut neconvins, aristia, plut. 16/12. Privirile Cu temere ridică.Şi astfel ea suplică, filimon, o. i, 361, cf. prot. — pop’., n. d., pontbriant, d. ,S-o vadă rugătoare că pentru U suplică.: macedonski, o. i, 249, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Prez. ind.: suplic. — Din lat. suppliearc. SUPLtCÂNŞ, - s. n:i. şi f. v; suplicant. SUFLÎCĂNT, -A s. in. şi f. (învechit şi regional)' Persoană care scria şi Înainta sau adresa o suplică; persoană care suplică; (invechit., rar) suplicătot·. Să poale pleca spre a face destul cererii : suplicanşului-(începutul sec. XIX). în contribuţii,·, iii, 124, cf. i. golîscU, c. Împăratul ■trimitea pe suplicanţi la·· miniştri, bariţiu, p. a. i, 25>6: Ca probe convingătoare se produc foarte multe cazuri concrete, pentru . carc suplicanţii au documentele la mîinile lor. id. ib. ni, 188, cf. stamati, d. Hamurile suppliante ce aducea ci au fost... sorgentelc de abundanţiă'de care se bucura în Alene, aristia, plut. XII/13. De unde ştii că prinţul îmi va încuviinţa cererea?... frumoasa suplicantă e un preţ destul 'de scump. i. negruzzi,'s. vi, 94, cf. GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, Sv., ■ ŞĂINEANU*, RESMERIŢĂ, d'., cade, scriban, D., dl, dm, dex. <> (Adjectival) La dreapta lui Crist se află sînta Vergină, iar la stingă sintul Ιοαή Baptist, amîndoi în poziţ'iunc suplicantă, filimon, o. ii, 147. — Pl.: suplicanţi, -le. — Şi: {învechit) supliant,. „ă (scris şi suppliant), (regional) siiplkânş, -ă s. m. şi f. — Din lat. supplicans, -ntis, fr. suppliant, germ. Supputant. SUPL1CÂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a suplica; (concretizat) cerere (scrisă); p. ext. implorare. Repelînd plecatele noastre suplicări, rugăm pre înaltul creator de ά Vă prelungi viaţa (a. 1774). uricariul i, 178, cf. negulici. Acest mod de suplicate' se vede practicat şi la Omer. aristia, plut. CXLII/11, cf. pontbriant, n. — Pl.: suplicări. — V. suplica. 15853 SUPLICAT - ÿ&l - èÜÏ>LÎMENf SUPLICAT. rĂ adj. v, suflecat2. :,SUPLICAŢIK s. î, (învechii) Implorare. Cf. ιοη-flpvici, o. 59, negulici. Nevasta regelui a învăţat jpe ilemistoçle acest mod de. suplicaţiune. aristia, plut. 322/25, cf, antonescu, d., alexi, w., dns. .... ■ rr-.EJ.i suplicatii. — Şi: suplicaţUiue, .suplîcăţfiine (PONTBRIANT,. D.) S.\ f. ' ^ Bin'lat. sttppllcatlo,‘fr. supplication. SUPLI CAŢIÎJNE s. Γ. v. suplleaţie. ' ; SÎJPLICĂ s. f. (învechit şi regional) Cerere scrisă adresată linei autorităţi, in vederea obţinerii unor drepturi sau favo’ruri.· V. a r z m a g z a r, '■ m a g-zar.· Gf.-i. golescu, c. Dînd rtgăi o suplică, cînd aeelă o cefeayacesta-i‘: înfipse eiiţitul. săuijESCu, Mr. iii -310/20.· Foile cn respectivul anunţ Ic alăturai unei ■suplici · timbrate, iu o rublă.'' -codru-drăguşanU, c. ■2i2f cf; jnegulici. Oamenii alergau şi lei dînsul’·cit mii de suplicc şi recurse, relative... la desdăunări-pentru j.ăfttri. .tBARiŢip, P. A. iii, .080, ,Ne.rau încredinţat, şi ■prin obşteasca monastirească; suplică (a, 1856). uri-CARIUL, XV., 414/14, cf. PROT. — POP., N... D:, ANTOr nesglt, d., pon.tbriant, d. Să vfi fac eu o suplică cu litere şi veţi vedea cum voi face cqpot pre-.minlslrul cu tot departamentul, odobescu, ş. iii,. .217, cf.-barcianu. Se impune judecătorilor... ca la suplici ceheşli să şe răspundă ceheşte. sbiera, f. s. 329, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. ll sfătui să. facă o suplică la Consister. dan, u, 57, cf. scriban, d. In acţiunea sa a fost ajutat detreizeci şi trei de tineri, boieri care, la ÎS ianuarie, i-au adresat 'o suplică, oţetea, t. v. 158, cf. dl, dm. Tot în. aceeaşi suplică, ei. . . recomandau, în locul lor, pe tinerele calfe. o. babbu, a. v. 191, cf. dex, a v 6. + P. ext. (Rar) Rugăminte (1); Soţul îi trimiteţi din spital lungi şi misterioase suplice, românia literară, 1969, nr. 18, 16/2. + (învechit, rar ;· adjectival) Rugător; (1). Ei, după ce au trimîs misionari suplici, au inchiial pace. aristia, plut. 14/9.' Se trimit’vergine copile, suplice Ίά Delfiniu; ca să capete favoarea leilor, id: ib. 17/25. — Pl. : suplici şi (rar) suplice. — Din fr. supplique. SUPLICÂTÔR s. iii. (învechit, rar)■ Suplicaiit.' In urma deşertelor stăruinţe intrară, suplicătorii busla în palatul rigal din Fraga la IfilS. săulescu; hr.· ii, 2S1/11. — Pl.: suplicători. ' — Suplica 4; sui. ‘-lor. ' SUPLlCĂŢIÎiNE s. 1 v. sţiplicaţie. SUPLIClA vb. I. Tran z. (Livresc; complementul iiidică ...oameni) ,A, tortura1; p. ext. a executa. Din ce cauză să fi destituitei. su plici ai Ion Vodă pe un aristocrat atît de puternic, hasdeu, i. v. 251, cf, alexi, w., dn3. .... : Pronunţat:, -ci-a. — Prez. ind': supliciez. — Din fj. supplicier. , . SUPLILIÂŢ, -A adj.. (Livresc) Torturat (1); p. ext. executat. Cf. s u p li c i a, Cf. Aţjşxi,· w, A căutat printr-o devoţiune totală să-i insufle viaţă supli-cicilulul său prieten, contemp. 1966, nr,. 1 033, 3/3; — Pronunţat: -çi-cif. — Pl.: supliciali,.-le. ■r- -JV. : suplicii».... , . . SXJPLICIÉHE .s. .f. (Livresc), Tortură (1). Cf. su-: p 1 ici a. Cf; "alexi, w., Poezia sa se transformă· într-un instrument de suplicierc morală, romănia literară, 1969, nr. 62, 9/1. . — Pronunţat:, -ci-e-, — Pl.: saplieuri, — V. supliciu. SUPLICIU s. 11. (Livresc) 1. Tortură (1). Cf. negulici. A sosit liciica la tocul supliciului, aristia, plut. 130/13. Popolul... se adună în mare mulţime la locul de supliciu, filimon, o. 11, 126, cf. antonescu,' Di, prot. ţ—ρορ., ν. t>:, pontbriant, D, ti răstigni-·,cu cuie. . ., fără a lăsa pe uimiîii spectatori ai teribilului supliciu să revină din înlemnit ea lor. hasdeu, 1. V:. 102.. Se opreşte la cîţiva paşi dc locul supliciului. Vlahuţă, S. A. II, 135, cf. DDRF, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, d., cade. E lirîl la locul de supliciu al sclavilor şi e omorît de propria mînă q tribunului, lovinescu, c. iv, 77, cf. scriban, D. Hor ia.·. . a fost un om. fără pereche, un om de.carne şi ăe sînge al cărui trup a piihit fi şupus unui groaznic supliciu, bogza.,, a. . î. 148, cf" dl, ..dm. El îşi imaginează eroii în-drum spre Colono.%, siipvşi unor sfiplicii de călre zei, scînteia,, 19C9, nr, 8 218, cf. M. D. ENC., DEX, 2. Fig. Tortură. (2).. Viata- cn Ana ajunsese uri supliciu, vlahuţă, s. A. III, 193. De-aş fi şi cu ca tine un mit, un artificiu, Aş ignora desigur accsl infam supliciu, topîrceanu, 1·. o. 10. Acolo e. necunoscută senzaţia atroce de singurătate..., necunoscut supli-, ciul anonimatului, c. petrescu, o. p. i, 27. Spre a pune vîrf supliciilor.. ., ne mai duceam uneori, seara tîrziu şi la operă, blaga, 11. 116. Se desfăşoară supliciul aşteptărilor şi apoi al execuţiilor zilnice, 'bogza, .a. î. 263, cf. dl, dm, dn2. Supliciul... impus omului care a greşii de a cere iertare tn''văzul şi diiznl lumii. ROMĂNiA literară, 19.69; nr. 28, 6/4, cf. m. d. enc., dex. Putini au scris despre J.uchian, cel qsîndit la un supliciu inuman, cum a făcut-o Arghezi. rOmL^ia lîterară, 1980, nr. 2\, 18/3. — Pl.: suplicii şi (învechit) supliciuri. — Din lat. suppliciuin, fr. supplice. SUVLVMAT s. n. v. sublimat. SUPLIMENT s. η. 1. Ceea ce se adaugă, la un periodic, la o publicaţie, la tin tom, la un manuscris etc. peste numărul obişnuit de payim şi care se pune la sfîrşitul textului sau care formează o fasciculă .separată,. compleţii»d textul ori suplinind lipsuri' ale acestuia sau avînd un caracter literar, instructiv, distractiv etc V. adaos, anexă, apendice, completare. Suplemcnlul [al] C-lea . al '„ Arhivei Al-binei“ (a. 1822). uricariul, v, 135/1. în suplenienlhl ce să va adăogi cîteodală se vor tipări poroncile 'ocîr-muirci (a. 1829). plr'i, 27. Vn suplcment extraordinar a „Jurnalului"... cupriţide următoarele. ÀR. (1831)," 531’/5, cf. 1. golescu, c. Aceasta,.. va sluji iarăşi drept supliment contractului ce s-au încheiat (a. 183.6) doc. ec. 625, cf. stamati, d. Pentru aceasta, s-au adăogit aci ca un „Suplcm.ent“ pe lîngă viaţă acestui ..: filozof, aristia, plut. CVlj/24, cf. 'antonesct); n. Fiecare număr al revistei va fi însoţă şi de două sn-plimente (a: 1900) plr i, '504, cf: şăineanu2, resmeriţă; Dl, cade. Le mai aduc versuri pentru suplimentul de du^ minică al j,Vorbei", -stancu,' ri. a. iv, 363, cf. dl, dm. Suplimentul. ^, pare a fi.. .-' un prim pas spre o revistă. contemp. 1969, nr. 1 178, 8/1, cf-. m. d. enc:, dex. + Tichet de călătorie sau de spectacol eliberat ca anexă la un bilet, prin carc se acordă'- tlreptnri sau avantaje în phis. Cf. cade, dn2, dex.· . 2. Ceea ce sc adaugă la o anumită cantitate, r^ţic, la un anumit cuantum pentru a completa, pentru a Întregi sau ca surplus; adaos. V. spor2 (3)., Ctr-> muitorii.. . mai primesc un suplement de 100 drahme pe lună. cr (1836), 21Q?/9. Arhiologia ■ să va învăţa ca μη suplement, la cursul de literatura -grecească, regul. oro. 3Ş4/.1, cf. polizu, prot, — boi·., n. d., ddrf, barcianu. Un supliment de anchetă nu strică, caragiale, o. ii, 44. I s-a suprimai suplimentul.... pe 15865 SUPLIMENTA - 2628 - SÜPLlNl care i l-a acordat doctorul. bacalbaşa, s, a. i, 132. Trebuie să examinăm in concret suplimentul de securitate. titulescu, r> 633. Controlam dreptatea cafelei şi a suplimentului de pine. sadoveanu, O; >xvi, 553. Un ş.uplime.nt alimentar.. călinescu,. c. o. 11. Furniza planlei-gazdă un supliment de hrană azotată, agrotehnica, i, 110. Să se ia un supliment de măsuri de siguranţă, H. i,oviNi-:scu>- t. 332. Suplimentul necesar pentru înlocuirea materialului deficitar, ap 55. Însuşi inculpatul declara, într-un supliment de interogatoriu, scînteia, 1969, nr. 8 19?, cf. m. d. enc., dex. 4. Spec. (în limbajul studenţesc) Porţie de mîncare cerută în plus la cantină. 3. (Geom.; în forma suplement) Diferenţa dintre două unghiuri drepte (180°) şi un unghi dat. Orice unghi alăturat cu altul şi făcînd cu dînsul o sumă ecuală cu-două drepte, se numeşte suplementul său. g. pop, o; 24/18. Ceea ce rămîne scăzînd'un arc. . . se numeşte suplementul acelui arc. trigon. dr. 11/4, cf. scriban, d. Două unghiuri care au acelaşi complement sau acelaşi suplement, sînt egale, geometrie . vm, 22, cf. m. p. ENC., DEX. — P].: suplimente şi (învechit) suplimenturi (cr 1830, Μΐ'/ΐβ, 1. golescu, c.). — Şi: (învechit) su-plemeut, suplemlnt (pontbriant, d.) s. n. — Din fr. supplemént. SUPLIMENTĂ vb. I. Tranz. (Complementul indică fonduri, posturi, estimări cantitative etc.) A mări cu un supliment (2) ; a da un supliment. Y. spori (2). In ceea ce priveşte calciul, şi fosforul, aestea trebuie suplimentate în raţie. s. marin, c. b. 9. Accelgş.i bilanţ provizoriu, suplimentat de un golaveraj excelent, scînteia, 1969, nr. 8 166. Aceste două posturi au fost suplimentate cu cîte un post de mitralieră, românia literară, 1971, nr. 128, 7/1, cf. dex. φ Refl. pas. S-a suplimentat cu. peste .30 la ,su/d numărul goanelor pe liniile de tramvai, scînteia, 1960, nr. 858. — Prez. ind.: suplimentez. — Şi: (învechit) suple-mentà vb. I. — V. . supliment. SUPLIMENTAR, -Ă adj. 1. (Despre pagini,, despre foi, despre‘texte etc.) Gare este pus Iii plus la sftrşitul textului unui periodic, al unei publicaţii, al uniii' tom, al unui manuscris etc. faţă de numărul de pagini obişnuit, Completînd textul ori suplinind lipsuri aïe acestuia, "sau carfe f ornează o fasciculă separată, avînd uri caracter literar, instructiv, distractiv etc. Abonaţii noştri vor primi, pe lîngă aceasta, à foaie suplimentară cuprinzind oarecare producţie literară (a. 1850). plr 1, 138. cri Ediţia a doua a fost completată cu texte suplimentare. 2. (Deşpr.e obiecte, despre produse, despre instalaţii sau. despre obligaţii, despre proiçcte, despre activităţi etc.) Care se adaiigă la q anumită cantitate,, raţie, la un anumit ciianţum etc., pentru a compléta, pentru a întregi sau ca surplus; care se efectuează sail care se all^ în plus ţeste ceea ce este în mod normal ; care este folosit ca supliment (2) ; complementar, Întregitor, subsidiar, (livresc) adiţional, (rar) complinitor. Çf. 1. golescu, c. Calul are patruzeci de dinţi, fără a pune pe cele patru măsele suplimentarii ce nu se află totdeâuna. brezoianu, a. 529/30. Cu creditele suplimcnta:re şi extraordinare, cu împrumuturile. . . se economiseşte, ghica, c. e. i, 128. Dele ''Măriei >şi această· sarcină suplimentară, sion, p. 86, cf. trOt. — pop., n. d.-, antonescu, d. Afară de cele trei linii de mai sus, mai era o a patra linie, suplimentată·. .. la spatele rezervei, hasdeu, i. v. 143, ef: brrf, barcianu* şăineanu2. Mesele suplimentare de tablă roşie, scoase pe trotuar, turburau vechile aşezări strategice. c. petrescu, o. p. i, 154 Ţinea socoteală de numărul de baclavale şi sarailii suplimentare pe care şi le însuşea, sadoveanu, o. xvi, .307. O examina încă o dată, pentru o argumentare suplimentară, arqhezi, 11. 71. Mîna dreaptă îi· era îmbrăcată îritr-ο mîneca suplimentară de satin. Călinescu, s. 175. Un aflux suplimentar de bioxid de carbon sporeşte asimilaţia. agrotehnica, i, 78, cf. dl, dm,-dn·. [Muncitorii] tn-tîmpină încheierea anului... cu o producţie suplimentară de bunuri de consum, flacăra, 1969, nr. 1,. 11. •v> Oră suplimentară — oră de muncă efectuată in plus, peste programul fixat. Nu ar fi fost exclus, de asemenea, să facă ore suplimentare numai o echipă de lucrători, q. m. zamfirescu, m. d. ii, 37. Eu nu mă înghesui nici la prime, nici la tantieme, nici la ore suplimentare, vinea, l. i* 45, cf. dl, dm. Munca, suplimentară... se prestează... înainte sau după programul de lucru. PR; drept. 512. (Adverbial) Pricepi? întrebă autoritar şi suplimentar Ioanide. Sentimentele mele erau potenţate suplimentar de o ţăcută admiraţie, românia literară, .1970, nr. 109, 6/1. Fiecare misiune ţi se plăteşte suplimentar, ib. 1971, nr. 132, 31/1. 3. (Geom.; In sintagmele) Unghiuri (sau arce) suplementare = 'unghiuri (sau arce) a căror , sumă este egală cu două unghiuri drepte (180‘). Două unghiuri se zic că sînt. suplementare, cînd suma lor este egală cu două unghiuri drepte, melik, g. 6, cf. cade, dl, dm. Într-un paralelogram, două unghiuri alăturate sînt suplementare. geometrie viii, 87, cf. dn2, m. d. ENC., DEX. — Pl.: suplimentari, -e. —Şi: (învechit) supli-mentâriu, -ie, suplementul·, -ă, suplemtntăriu, -ie (pontbriant, d.) adj. — Din fr. supplémentaire. SUPLIMENTARE s. f. Acţiunea de a (s e) s u-pliménta şi rezultatul ei. Va supune spre aprobare... suplimentarea fondului de sularii şi de investiţii necesare, bo (1Q51), 807. Scrisoarea e o lungă pertractare, umilă şi totodată iritată, tn chestiunea unei infime suplimentări ce i se trimitea Iu termene fixe de acasă. românia literară, 1970, nr. 111, 28/2. . — Pl. : suplimentări. — V. suplimenta. SUPLIMENTARI^ -IE adj. y. suplimentar. SUPLIMENTAT, -Λ adj. (Despre fonduri, posturi, estimări cantitative etc.) Care -a fost mărit cu un supliment (2), care a fost adăugat ca supliment. Cf. suplimenta. Organizarea a fost modificată cu posturile suplimentate. Pentru a grăbi terminarea proiectului s-a recurs la fonduri suplimentate.' — Pl. : suplimentaţi, -le. . — V. suplimenta. SUPLINI vb. IV. T r a η z. 1. A adăuga sau a reface ceea ce lipseşte sau nu· este suficient; a completa, a împlini, a întregi, a ţine loc de.. ., (v. ţ i n e), (livrese) a suplea (2). Cf. negulicIî prot. — pop., N. D. Ceea ceri .comfifi n.aturei umane întregi .se aplică, cătră toate caşurile·..., suplenind chiar lipsa fontî-nelor propriu-zişe. hasdeo, i. c. j, IX, cf. baronzi, l. 121. Noi numai atunci ne putem lipsi de aefiste auxiliare străine, -cînd vom fi înş.ii în stare a suplini din propriul nostru fond national.’ maiorescu, cr. im,-17.3. Emigratiunea poate’ . suplini Încrucişareaconta, . o. f. 233, of. barcianu, alexi, -w. Entuziasmul ori tristeţea lor, a autorilor, ar putea suplini deficitul dc analiză, ibrăileanu, s. l. 18, cf. resmeriţă, d., cade. Prin operaţia simultană a analizei şi sintezei a suplinit şi lipsurile cercetărilor partiale, const.vnti-nescu, s. iii, 219, cf. dl, dm. Traducerile care suplineau lipsurile literaturii naţionale moderne sc află şi ele de abia la început, coteanu. n. l. 67. Ţiparul înghite aer în intestin şi, în felul acesta, suplineşte re.S- 15871 ŞUPUNINŢĂ - 2029 - SUPORT piraţia branhială. ap 38. Oamenii mai ui.lă şi, atunci, Suplinesc golurile memoriei cu fabulaţia, românia literara, 1970, nr. 106, 18/1, cf. m. d. enc., dex. -O» R e f 1, pas. Ceea cc lipseşte in Erodol se poate su-pleni pînă la un punct din Ovidiu. hasdeu, i. c. i, 215. Acpste lacune se pol suplini prin bogata, activitate ziaristică a. vremii, constantinescu, s. iii,- 145. 2. (Complementul indică oameni care au o anumită funcţie) À Înlocui (temporar) In funcţie, în obligaţii, ca poziţie politică, socială; a ţine (temporar) locul cuiva; (livresc) a suplea (1). Cf. negulici, şăineanu3. Era şi primar şi.·. . suplinea şi pe casierul care demisionase.. agîrbiceanu, a. 473? cf. resmeriţă, d., cade. Dacă un profesor nu-şi poate fine cursul, e firesc să fie suplinit, călinescu, b. i. 45, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + P. ext. (Complementul indică posturi, catedre eţc.) A ocupa temporar, Am găsit pe... care suplinea catedra de limba franceză. în plr ii, 497. Am suplinit o catedră şi ne-am cunoscut într-o cancelarie. c. petrescu, î, ii, 61; — Prez. ind.: suplinesc. — Şi: (invechit, rar) su-pleni vb. IV. — Din it. suppllre (după plin). SUPLINÎiVŢĂ s. f. (Rar) Suplinire (2). Cf. resmk-riţa, d. P. ext. „Loc de suplinit“. resmeriţă, d. — Pl· : suplintrile·] — Suplini -f- suf. -inţă. SUPLINÎRE s. f. Acţiunea de a (se) suplini şi rezultatul ei. 1. Adăugare şau refacere a ceea ce lipseşte sau nu este suficient; completare, Împlinire, întregire; (livresc) supleare (2). Cf. suplini (1). Cf. ddrf, alexi, w., resmeriţă, d., şcriban, d. Cum nu avui norocul de a mă bucura de tovărăşia unei surioare,.. . am găsit în verişoara mea. . . o suplinire, blaqa, h. 39, cf. DL, DM, DN2, Μ. D. ENC., DEX. 2. înlocuire (temporară) a cuiva în funcţie, .în obli. gafli, ca poziţie socială etc. sau faptul de a ţine (temporar) locul cuiva, (livresc) supleare (1); spec. funcţia de suplinitor (la o catedră), (rar) supli-n i n ţ ă, (învechit, rar) s u p 1 e t u r ă. Cf. s U- 1 i n i (2). Prefectul mă chema la el să vorbim de suplinirea Unui coleg al meu. galaction, o. a. 11, 361. A' devenit profesor de muzică la liceu, profesor cu suplinire. stancu, d. 289, cf. dl, dm, dn2. Este vorba de drepturile ce rezultă din ore cumulate şi supliniri, al 1968, nr. 923, 5, cf. m. d. enc., dex; — Pl. : supliniri. — V. suplini. SUPLINITOR, -OARE adj., s. m. şi f. (Persoană) care înlocuieşte (temporar) pe cineva în funcţie, în obligaţii, ca poziţie politică, socială etc.; faptul de a ţine (temporar) locul cuiva.; spec. (profesor, învăţător etc. netitularizat) care suplineşte (2) pe cineva la o catedră; (invechit) supleant, cf. negulici, Este suplinitor la catedrele, de muzică, desen, gimnas-■ tică, CARAGIALE, O. I, 208, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXil, w., resmeriţă, D., cade. A preferat să fie suplinitor la un liceu particular, camil petrescu, p. 179. Abia putuse să capete un loc.de suplinitor, cocea, s. ii, 100. Dumneata,, mi se pare eşti profesor suplinitor.? dan, u. 275, cf. scriban, d.Jşi luă concediu şi trimise. un suplinitor, spre bucuria sălbatică a elevilor, călinescu* o. i, ,245. Fetele găseau posturi de învăţătoare suplinitoare la sate. .stancu, r. a. ii, 34, cf. dl. Putea să fie .numită suplinitoare la o şcoală, preda, R. 78, cf. dm. Elevii din satul Salcia învaţă doar cu o suplinitoare. scînteia, 1969, nr. 8 217, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: suplinitori, -oare. — Suplini + suf. -lor. SÎJPLU, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe) Care are talie1 (I 2) sau grosime, conformaţie etc. mică; subţiratic (12), subţire (12), zvelt, (învechit şi regional) suleget, (invechit) subţiatic (I 2), (regional) sul etic (v. su la tic 1), şu-g a r (I 1), ş u ie ' (1), şuie. (1).; (despre fiinţe sau despre, corpul lor ori despre părţi ale acestora) care are mişcări graţioase; mlădios (2), mlădiu (2), (rar) mlădiat. Cf. alexi, vî. Privea din. urmă pe Luminiţa şi Radu Comşa, mergîn.d alături, .cu .pas elastic; pereche suplă. g. petrescu, î. i. 19. Zîmbiră la fel,văzîn-du-le pe fele nalte, suple şi elegante, teodoreanu, m. iii, 251. Văzu. . . un ccd cu musculatura suplă, preda, r. 269. Era o fată înaltă, cu picioarele suple si lungi. ROMÂNIA literară, 1970, nr. 37, 18/3. + P. r e s ţ r. (Despre mers, despre mişcări) Care arată graţie, uşurinţă, flexibilitate; elegant, graţios, mlădios (2), mlădiu, uşor, zvelt, (rar) mlădiat. Automobilele soseau rapide, încetinindu-şi mersul suplu. c. petrescu, c. v. 58, cf. dl, dm. Poezia infinită a mişcărilor suple si rapide, contemp. 1969, nr. 1 165, 7/4, cf. m. d, enc., dex. 2. P. ext. (Despre lucruri) Care se îndoaie cu uşurinţă (fără a se deteriora); elastic, flexibil, mlădios (1), mlădiu, zvelt, (învechit) încovoios. Lîna pieptănată cînd e suplă se depune pe ţevi. ionescu-mus-cel, ţes. 184. Pantofi cu locuri joase dar supli, ca de bal. călinescu, o. i, 299. Şi deodată oceanul a devenii o mare de flăcări. Valuri mai înalte decît cele mai . suple catarguri. baranga, v. a. 11, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. φ (Ca termen de comparaţie) Aurul lichid şl fierbinte s-a strecurat printre stînci mai suplu decît. o şopîrlă. bogza, a. î. 121. + (Rar; despre ţesături) Moale1 (I 1) ; fin. Postavurile şi suplele ţesături. .. se însufleţeau in mîinile şi pe trupul ei. teodoreanu, m. ii, 266. + (Despre corpuri cereşti, despre construcţii sau despre părţi ale acestora ele.) Care are o formă, lipsită de grosimi, graţioasă, zveltă, elegantă, înaltă. O slea cu o formă din ce în ce mai suplă. . ., ca să sc poală înălţa lot mai sus. oprescu, a. m. 98. Coloane suple... alintau cu zvelteţea lor privirea, ralea, s. t. i, 313. Palate. . . se confruntă cu liniile suple ale noilor construcţii, scînteia, 1969, nr. 8 178. 3. Fig. (Despre oameni, despre caracterul sau despre manifestările lor) Care este uşor adaptabil ; care cedează uşor, fiind lipsit de fermitate; maleabil (2), mlădios (3). Lui îi trebuia un om mai suplu. c. petrescu, c. v. 338. Simţeai în el. . . o totală incapacitate de-a ceda, de-a fi suplu, de a se adapta, teodoreanu, m. u. 30. E o minunată facultate aceea care ne permite, după atîtea dibuiri, o adaptare aşa de justă, aşa de suplă, ralea, s. t. iii, 48. Mai suplu ca spirit.. ., Zarifopol este Structural un junimist, constantinescu, s. ii, 42, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. ·φ· (Prin lărgirea sensului) Compartimentele în care-şi rînduieşle omul materialul lingvistic sînt cu mult mai 'suple decît rafturile ..unei biblioteci, puşcariu, l. r. i, 14.' Scriitorii, Stăpîni pe un instrument lingvistic curat, suplu şi bogat, .puteau să se consacre,.: cercetării -adevărului, vianu., «. 197; Îşi ia o mare independenţă faţă de subiectele tipice. . . Abia dacă se pot aminti două fabule mai suple. ist. lit. rom. ii, 366. + P, e x t. (Rar; depreciativ sau ironic) Servil. Cf. dn2. -f (Despre voce) Care se modulează uşor. Gen [care] presupune o voce neobişnuit de suplă, flacăra, 1969, nr. 5, 17. — Pl.: supli, -e. — Din fr. souple. SUPORT s. η. 1. Ceea cc susţine, sprijină sau pe ceea ce-se aşază ori este destinat să se aşeze un lucru; spec. obiect,, piesă, dispozitiv etc. care serveşte la susţinerea; unui obiect, unui sistem tehnic etc., cadru; bâză, postament, soclu (2). V. piedestal, proptea (I I), reazem (1), sprijin O)· Flaconul se coboară încet, încet, luindu-i pe rînd supoarlele. marin, pr. i, 20/14, cf. prot. — pop., n. 15875 - .Solo - -StJPÔRtÀ Ώ.. Barometrul susţinut de un suporlcu Irei picioare. poni, f. 74, cf. ausçi, Vf., şăineanu2. Feştila era prinsă în mijlocul uleiului pe un. suport (le lemn. pârvan, ţi. 185, cf. resmeriţă, d. Suporturi dc fier penlru izo-ialgri. nica, l. va.m. 231, cf. çade. A lăsat încet receptorul pe suport, c. petrescu,. c. v, 264. Maşinile se vor suspenda . . . menajlnd suport ii., orbonaş, mec. 120, ct..scriban, d. Suporturile operelor sale, de foarte mari dimensiuni, sînl ori verticale,. . . ori de preferinţă întinse pe jos. oprescu, a. m. 88. Felinarul, cu sila lui de gaz aerian, venea tocmai bine pină la suporţii înfloraţi de fier ai balconului, camil petrescu, n.19. Ô sursă constituită dintr-un strat subţire ele element...:, activ depus pe un suporl metalic, sanielevict, r. .23, cf. dl. Aduse lîngă ea o mulţime de eprubete pe un suport, preda, r. 268, cf. dm. Suporţi · pentru .etajerele· de cristal, scînteia, i960, nr. .4 861.. jn faza embrionară to/i peştii au ca suport de susţinere, o coardă ' dorsală, ap 25, cf;. dn2. Forma palrulateră a unui „bastiment -r epavă“ din bronz serveşte de . suport. contemp. .1969, nr. 11.78, 7/7, cf. m,,.k. enc., dex. •ν’· (Prin analogie) Teofil Steriu întoarse indolent, capul sferic pc suportul guşei revărsate, c. petrescu, o. p. I, -H· Element concret carc constituie baza materială sau componenta de bază a unui lucru, a unei noţiuni etc. Nişte sunete, colori... sint calităţii care aderă, la un .anumit suporl. vianu, e. 114, O, nuanţă de culoare, în loc să se obţină pe tablou, pe suportul acestuia, pinză sau carton, se face. pe retină, .oprescu, a. m. 79. Rimă nu trebuie să fie un simplu ornament, eufonic al versului,' ci şi un suport semantic. al imaginii poetice. l. rom. 1967, 26. [Pastele vinilice] se folosesc la obţinerea... foilor pe suport textil, dc 519. Repetarea informaţiei nu cerc totdeauna... acelaşi suport . sonor. scl. 1968, 239. Frînghii groase, ce se introduc în maşini automate, unde are loc defi.brarea în..vederea confecţionării aşa-numitului covor... pe suporl textil. seÎN-teia, 1969, nr. 8 097. Hidraţii de carbon, rcprezentînd suportai chimic al dulciurilor şi făinoaselor,... formează practic hrana fiinţei umane, românia literară, 1970, jir. .83, 23/2. 3. 1<" i g. Ceea ce serveşte drept sprijin, reazem, ajutor, protecţie. V. i m b ol d, imp \i Îs, înde in n, p o r nire (Jll 1), s t i m u 1 (1)., s t i m u le n t (1). Aceste ,ştărj. de suflet mţ au un suporl destul de. vizibil. ibrăileanu, s. i.. 4. O neîntreruptă 'acţiune de .cercetare ...·.. a irecijtului, pentru a. face din el suportul moral al ■silinţelor noastre. In plrii, 437, cf. cade. Portretul literar şi critica istorică... sini produsele acelei, eliberări ale gustului şi înţelegerii literare determinate: de prăbuşirea clasicismului şi a suportului social al aeesluiü. vianù, Ή. .40. llojnnia individualismului oferă suportul indicat pentru elaborările conştiinţei personale, ralea, S". ţ. i, 181. Să năfuie suporturile lumii, bogza, a. ţ. 122, cf. di,, dm. Conflictele lui :., n-an de, fapt nici. vn suport réal,· y. rom., ianuarie 1965, .209* cf.-DN2: Existenţa lui '. . . e aproape- dc...ncconc.e.pul fără permanentul-suport moral al-,şotiei», magazin ist. 1968, nr. 12* 58. Orice judecată: avîfld -.un, astfel de suport e posibilă, v. rom. aprilie 1970, ,123, ,cf. m· p. enc., dex. . — Pl.: suportări şi (rar, rn.) suporţi, (învechit) sti-poarte. — Din fr., support. SUPORTĂ vb. 1. Tranz. 1. A avea în sarcină, că obligaţie, a indura; a fi supus la. . ., a suf e r i (H.V. duce, răbda (1) . Le dă cădinţă bisericească, şcutindu-i de. toate dările-şi greutăţile care le Supnrta proştii, şincai, ηπ.,ιι, 17/39. Se mai află în poporul ei .ces.lulă putere primitivă,·pentru a.;, suporta sarcina cujturei (a. 1871).; .plr j, 265. Cheltuielile eraii. aşa de mqri, îneît,.·. nu le pulea suporta: agîrbiceanu, a. 208. Norodul su,porta toate îndatoririle, cocea, s. it, £92, cf. dl. Ideea că-o fiinţă sau un lucru suportă o acţiune se poate exprima... punînd verbul, la diateza activă, l. rom. 1959, nr. 2, 3, cf. dm. Cheltuielile ele funcţionare a grădiniţelor de copii vor fi suportate din bugetul ministerului, aî 1968, ni·. 933, 2/7. Această^întreprindere lucrează şi acum ca pierderi,î'n timp ce risipitorii nu suportă nici o sancţiune: scînteia, 19(j9, nr. 8 184, Nu eu am să suport, consecinţele, româjîia. literară, 1970, nr, 17, 16/4, cf·. m. d. enc., dex. 2, A susţine o greutate, o povară; a ţine. In mijlocul forului e o columnă strălucită. . .·, care oarecînd suporta chipul împăratului Traian. codru-drăguşanu, c. 38. Cotiga se compune- de o oişte (s) care stă pe două roate şi suportă o colibă, brezoianu, k: 57/31. Nevoie ai de-o cîrjă ruina-ţi s-o snpoarte. alecsandri, poezii, hi, 434. Zidul. . . de pialră. . '. suporta înălţimi mult mai mari. pârvan, g, 469, cf. cade·,' scriban, d. Anioriui de bombardament trebuia să sa parle trei mitraliere, arghezi, s. vn, 231. Calul masiv, suportă fără obiecţie îndoită greutate. cXiàiiEsou,-eS o.'i, 125. Cana.hiri mai lărgi suportă pe ele şlepuri încremenite, halea, s. t; i, 267, Zidurile acestei modeste case bătrineşti fuseseră astfel clqdite.ca să mai suporte an.cat.';vinea, l. i, 51, cf. di., dm, m. d. enc., dex. 3. A trece, de bunăvoie şau silit, printr-o situaţie, o stare dinainte hotărîtă sau impusă, fără a-şi pierde puterea de rezistenţă sau fermitatea ; a Indura, a pătimi (I), a păţi (1), a răbda (1), a 'suferi-(1), a teage (1 8), (rar) a purta (1), (învechit şi regional) a petţece-(II 4), a ticăi3 (2), a tirpi, (învechit) a binevÜL, a cerca, a obicni (2), a pânăta, (regional) a joi, a păulă (1)., a pes.ti1 (3)., a pristui1 (2), (familiar) a înghiţi. V. c h i- ii u i, nevoi (2). Junele acesta rezistă mai. mult şi îşi putu suporta soarta cn paţienţă. leliade, b. j. 129/1, Ceea ec singur nu vei putea izbuti, ambii întruniţi , . . mai uşor vom putea suporta şi vcm tonlucră. asa--cin, e. d. 7. Unii suportă cu r'ittmnare greutăţile debutului. vlahuţă, s. a. ii, 443. Geţii vor rămîne pe loc'stt-portînd cu răbdare. . . toute aceste migraţii, pârvan, g. 54..Mulţumii cu puţin, ca să poată suporta viaţa, iiirăi-leanu, a. 10, ci. cade. Aceste întrevederi cu nevaslă-mea mă. făceau .să suport nesftrşit mui uşor ruptura, camil petrescu, ti. n. 181."Nu mai puica suporta tăcerea imobilă. c. petrescu, o. p.. ţ, 123. Fără uniformă şi scos. din atmosfera gării, i-.ctr fl imposibil să. suporte. viaţa, o.M. ZAMViRÉscTJ, m. ulii, 187, Epoca noastră. . . supa lă cu greu plictiseala, cocea, s.i ti,-84. Tînărul a suportat . . . viaţa aceea grea. sadoveanu, o. xix, 324,,cf. scri-ban, D. 'Sluga stîngace... suportă' eu zel .şi resemnare destinul. vianu, a..p 292 Nu ştiu pînă la ce limită poate 'structura umană să suporte fericirea, tudoran, q. 296, ci'. dl, dm. Nu putu suporta strălucirea, nefirească a ochilor ei lacomi, τ.‘popovici, s. 549. Iertat de complexe, cinicul veritabil nu are nevoie de ■ astmtnea ■ tertipuri pentru a-şi suporta condiţia, contemp. 1SC9, nr. .1 16G, 1/5,.c.f. m. d. enc., dex. 4. (Rar) A suferi (1). A suportai o condamnare, dsr. " 4. A fi obiectul itsrpră cărui'â se exercită: o acţiune nedorită, neplăcută” sau a fi obiectul care este supus urmărilor neplăcute ale unei acţiuni sau stări,fără à se revolta sau a le interzice; a acceptă, a admite, &· fcon-cepe, a îngădui, a permite (1), a răbda (3), a suferi (4), a tolera, {invechit şi regional) a pristăni, (învcchit) a obicni (-2), a volnici, (familiar) a înghiţi,·· Resemnarea cu carc ea svphrtâ robiciunea sa îi agonisise afecţiunea religioaselor, calendariu (1794), 35/34. Nădejdea de a-şi revedea· pe părinte.. '. .sporea.·. ·. şi-l făcea mai puternic a svtpurta osteneala călătoriei, calendar (1851), 42/25. Un bărbat n-ar fi în stare a suporta durerile fa-cerei. barasch, l' 13&J6. Ce-i mai greu de suportai e faptul că ei nu pricep ridicolùl acesta, agîrbiceanu, a. 174. Nu- iputeam suporta prea 'mult minciuna, camil petrescu, u. N. 107. S-a zaharisii în provincie, dacă a putut suporta atîta insolentă, c, petpescu, î. ii, 222. Ae-est năcaz. . ·ne-am hotărît să-l suportăm cu· linişte. sadoveanu, o. xix, 145. Nu suporta critica, călinescu, ç. o. 374. Noaptea îi suportam, sforăitul fără o mă trezi. I blaga, ii. 122. Senzualitatea francezilor se mai poale Ï5377 SUPORTABIL _ 2031 _ SUPOZARE constata şi in... oroarea loc de a suporta insulta, ralea, s. τ. tn, 134. Nu sînt obligat să-ţi suport şi grosolăniile ! h. lovinescu, T. 347,, cf. dl, dm. A inceput să-şi suporte mai uşor corsetul de ghips, τ august 1964, 77. Cu sensibilitate de femeie a suportai durerea hărăzită unui bărbat, v. rom. ianuarie 1965, 196. Spera să fie intimpinat cu prietenie de localnici, care suportau greu jugul otoman, μαοαζιν ist. 1968, nr. 11, 80. Nu pot suporta să fiu privit aşa. τ mai 1968, 16, cf. m. d. enc., dex. Nu era in stare să supoarte aiita necaz, reteganul, p. iv, 65. + A tolera prezenţa, comportamentul, felul de a fi al cuiva etc., a admite, a îngădui, a Înghiţi a mistui, a suferi (3), (învechit) a honipsi; a avea răbdare pentru cineva. Cf. cade. Sus, pe pămini, poetul te suportă, Dar jos le-aşteaptă a lui Cain noapte, topîrceanu, b. 99. Prefer să mă aflu acolo unde. . . oamenii n-au nevoie să se deprindă -■ ca să mă suporte, c. petrescu, î. ii, 87. Bag de seamă că : nu pot suporta tn linişte $ă mă crezi un imbecil, sebas-tian, t. 63, cf. scriban, D. Lesuportau sfatur ile cu. îngăduinţă. călinescu, o. i, 206. Promite-mi că ai să mă suporţi, vinea, l. ii, 93. Sint obligat să suport interoga- . loriul dumitale. tudoran, p. 458, îşi spunea că avea mai puţin de. suferit dacă ii suporta, decit dacă intra in conflict direct cu ei. preda, i. 194. Nu mă mai puteţi suporta. . . pentru că am fost şi eu cinstit in felul meu? ■ t. popovici, s. 395, cf. m. d. enc., dex. 5. A putea să se supună unei acţiuni fizice fără să-i dăuneze sau să-i producă neajunsuri; a încerca, a indura, a tolera. V. suferi (5). Regimul la care m-a supus e aspru, dar U suport cu voluptate, ibrăileanu, a. 111. Herdeiea ieşise de mulţ din biserică neputind suporta aerul dinlăuntru, rebrean.u, r. ii, 269. Abia suport căldura. topîrceanu, p.. o. 66. Inima, ştiind cit poate sn·* porta corpul, ii dă odihnă cind e. trudit, sadoveanu, , o. xvi, 238. Carnea de peşte este suportată dacă provine de la peşte slab. belea, p. a. 243, cf. dl. Suportaţi bine grăsimile? pbeda, r. 265. Unele femei nu mai suportă mirosul de tutun, abc săn. 318. Pelicula suportă orice dar ■ sensibilitatea omului, nu. cinema, 1969, nr. 5, 28. + A opune rezistenţă; a nu ceda la acţinnea uiiei forţe din afară; a rezista (2). [Cetăţile geţilor] nu pot suporta un alac prea violent, pârvan, g. 625. A propus'... să se treacă la o nouă etapă, grupind loturile de împroprietărire, neputincioase să suporte concurenţa agriculturii in mare. agrotehnica, i, 41. Sînt mîncăruri care nu... suportă mai mulle manipulări, scînteia, 1969, nr. 8 ! 212. 6. A considéra ‘ca acceptabil; a admite. Românul I suportă omonimia mai uşor decit francezul, puşcariu, · L. r; ,i,-202. Amorul lor propriu suportă sinceritatea, şi in dreptăţile, şi in erorile ei: arghezi, t. c. 85. Gustul francez suportă insă cu -greutate înfăţişarea pe scenă... a trupului însîiigerat, vianu, £.· u. 406. Nu mai suporţ această sală. blaga,· h. :255. Unele poezii vechi... sur porţă.de aproape puterea cuvîntului eminescian, ralea, s. T. i, 31. Nu suporta. . . priveliştea lucrurilor îngrămă-dite. rom. 1954, nr, 6, 15.8,, Indicaţiile de régie cuprinse în partitură suportă o simplificare, m 1968, nr. 7, £5. Opoziţia de .număr suportă cele mai multe restricţii de -retanal.Kare în zona, substantivelor canlitalive. scl 1969., 276. — Prez.ind·.■;-■ supôrt, pers. 3 şi (Învechit). $upoărtâ> — Şi:'(învechit) supiirta vb. -I. , — Din lat. şupporţarc, fr. supporter. SUI’ORTABIL, -Ă (De obicei despre acţiuni, situaţii etc. neplăcute sau nedorite) Care se exercită asupra çuty» a-l deţerrnina să se revolte, să nu accepte sau să-şi piardă rezistenţa, fermitatea etc,; acceptabil, tolerabil, (învechit) suferibil, suferit. Cf. i. golescu, c.-Cu Vit Cineva este politic mai luminat, cu afli.-·: ylègile sint mai suportabile, mai durabile pentru că sint mai conforme cu hătura omului. GfilcA, A. 680,-cf. prot; ·— pop., n. d., şăineanu2. Timpul începu siă-şi facă datoria de-a alina, de-a face suportabilă, sau chiar de-a· .întoarce tn uitare durerea sfîrşilului în moarte, agîrbiceanu, s, 556, cf. resmeriţă, d., cade. Suferinţele trecutului capătă un soi de îndulciri care le face suportabile, camil petrescu, p. 411. SMem destul de bine adăpostiţi şi mi se par suportabile loviturile, id. u. n. 301. Lumina clementă a soarelui e mai suportabilă, c. petrescu, c. v. 337. Afai'ă.de durerile astea, rare şi destul de suportabile, n-am avut altele, cocea, s. ii, 653, cf. 65, scriban, d. Obsesia ar ,fi fost încă suportabilă înaintea rămăşiţelor antice,. blaga, h. 113, cf. dl, dm, dn2. Undeva bîzîia un ventilator, storurile erau trase, în mica înţăpere nu era destul aer, dar atmosfera părea suportabilă, barbu, s. n. ii, 183, cf. m. d. enc,, dex. + Care este destul de bun, de corect, de frumos etc. pentru a putea fi îngăduit, acceptat; acceptabil, admisibil, tolerabil. V. pasabil. Poate spune acum că are un chip mai suportabil. c. petrescu, c. v. 217. Aflăm că e o cîntăreaţă suportabilă, cinema, 1968, nr. 7, XII. Cînd cîntă şi surîde invariabil cu mμtra Iui de frizer frumuşel... e... suportabil, ib. 1969, nr. 6, 14. — Pl. : suportabili, -e. — Din fr. supportable. SUI’ÔRTER s. m. Simpatizant al unui sportiv sau al unei echipe sportive; susţinător. Concurenţii au prieteni printre spectatori şi cluburile competitoare, suporterii respectivi, alas, 8 IX, 1935, 8/7, cf. iordan, 1. r. a. 499. Sportul este ... o manifestare vie, ţintnd ... pe suporter într-o stare de necontenită vibraţie. contemp. 1957, nr. 561, 1/6, cf. dm, l. rom. 1959, nr. 2, 84. Un pasionat suporter. . . secondat de o soţie cică· litoare. τ iunie 1964, 90, cf. dn2. Un respect profund... faţă de suporteri şi faţă de toţi amatorii de sport, sportul, 1969, nr. 658, 3/7. A cucerit... titlul continental... aplaudat călduros de suporterii lui. scînteia, 1969, nr. 8 193, cf. m. d. enc., dex. Ό* (Prin analogie) Am împuşcat şi un iepure pe care un ,,suporter“ cu care eram l-a luat de picioarele dinapoi, vîn. pesc. martie, 1964, 21. Au inceput şă apară şi tineri care lăudau totul..., criticul devenit suporter nu mai are nici un rost pe pămînt. m 1965, nr..4, 15, Viitorul film are atîţia consultanţi, suporteri, reporteri, cinema, 1968, nr. .7, 22. S-a bucupat .şi de suporteri entuziaşti, v. rom. aprilie 1970, 134. , -·■ Accentuat şi: suporlér. dm. — Pl.: suporteri. — Din engl., fr. supporter. SUPOSTĂTNIC s. m. (învechit, rar) Vrăjmaş. Tirit-ai'vrăjmaşii (suposlatnicii p). psalt. 310, cf. scriban, d. — Pl.: supostatnici. -7 Din slavonul cMioeTaTkHtiK-k. Cf. rus. c y π o c τ a-Ţ Η M ii. SIJPpzA vb. I, Tranz. (Franţuzism invechit) A presupune (2)· Cf. i. golescu, c. Supozînd ca acest adaos dg product să fie aplecat Ia cei 12 000 000 de franci brezoianu, a. 647/26. Noi am suposat în toate cele precedente că două puncturi ... sînt aşezate pe o aceeaşi linie, orizontală, o. pop, g, 249/12. Le supozăm realt. TRIGON. DR. 90/24, cf. PRO.Ţ. — POP., N. D. ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., ALEXI, W., ŞĂIÎSţEANU2* RESMERIŢĂ, D., CADE. — Scris şi suposa. — Prez. ind. : supozez. . ^ Din fr. supposer. SUPOZABIL, -A adj. (Franţuzism învechit) Care se poate presupune (2); de presupus. Cf. prot. — pop., N. D., PONŢBRIANŢ, D., ALEXI, W., CADE. . — Scris şi : suposabil. prot. — pop,, n, d. — PJ. : supozabili, -e. — Din. fr. supposable. SUPOZÂRE s. f. (învechit) Acţiunea de a s it p o z a şi rezultatul ei; presupunere. Cf. antonescu, d., pont- 15883 SUPOZITOARE - 2032 - SUPRAACTIVITATE BRIANT, D. — V. supoza. SUPOZITOARE s. f. v. supozitor. SUPOZIT0R s. n. Preparat farmaceutic de formă conică,' făcut din substanţe grase, solide, dizolvabîlfe (coMţiliîiid şi medicamente), care se administrează pe cale anai&).· Nişte asemenea supozitbri se aplică spre. :. a produci ieşire afară, parab. 126/16. Supositoriile mai tari la lucrare le luăm de la farmacie, polizu, t. 134/26, cf. alexi, w. Supozitoarele... să fac din unt de cacao, diû glicêrînâ. bianu, d. s., cf. cade. Sînl alte supozitoare cu niorfină... liniştitoare, voiculescu, l. 304, cf. scrib'An, d. Digitala se dă de obicei pe gură sau în supozitoate. bèléa, P. a. 270, cf. dm. Supozitoarele diferă ca mărime. ABC SĂN. 347, Cf. DN2, D. MED., M. D. ENC., DEX.' ' — Scris şi: supositor. — Pl.: supozitoare şi (învechit, m., n.) supozitori. — Şi: (rar) supozitoare s. f. cade. — Din fr. suppositoire. SUPOZÎŢIE s. f. 1. Faptul de a admite în mod provizoriu că ceva este real, posibil, adevărat; ceea ce feste admis în mod prealabil drept rèal, posibil, adevărat, i p o t e z ;ă presupunere, prezumţie (1), (rar) presupus1, (învechit şi popular) prepus (I), (învechit şi regional) prep un ere (2); presupunere bazată pe îndoială în ce priveşte corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intenţiilor cuiva, bănuială, suspiciune, Cf. ioroovici, o. 62/7. Să ne iertăm între noi pentru un minut această supoziţie, heliade, d. j. 35/11, cf. i. golescu c. Jpo-tesiil esle o supoziţie făcută, ori în arătarea unei propoziţii, sau în curgerea unei demonstraţii, poenaru, g. '6/l.!ii/n· caicui s-a făcui cu supoziţie că raza = 1. Tni-’gon. dr. 21/17, cf. negulici. Nu sînt toate fiinţele destinate a afla fericire'a’. .. iarlă-mă de fac această profană supoziţie, lazărescu, s. 26/4, cf. elem. alg. 42/27. 'Cele două suposiţii sînt amîndouă adevărate. MARIN, PR. I, 89/24, cf. STAMATI, -D., ARISTIA,: PLUT. CI2/5.‘ O altă supoziţiune este că, pe fundul mărei,' se află depozite de sare. isis (1859), 971/21. Ce aparentă ar fi putut să dea naştere unei asemenea supoziţii. ghica, a. 153,: of. ANTONESG.Uj D. Speram a rădica supo-ziţiunea eruditului german la treapta deplinei,certitudini. hasdeu, i. c. i, 186. Calculele aii verificai această supo-sţfiune. drăghiceanu, c. 63. Această supoziţiune, nu PQaţfi. sa micşoreze valoarea cercetărilor, conta, o. f. 56, 'cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Să aibă arheologii prilej de investigaţii, istoricii prilej de supoziţii, sadoveanu, o. xx, 73. Această supoziţie... mi pare prea verosimilă, puşcariu, l. r. i, 225, cf. scriban, d. Aceste delicate şi misterioase chestiuni ... sint simple supoziţii, oprescu, s. 138. Supoziţia avea'ca fundament'reputaţia de care se bucura, căli-itescp,’B. i, 85.· Analiza e m:ai precisă fiindcă é stabilită fié ôbservaïïi controlabile, 'nu pe supoziţii sentimentale. Kalea, s. t. ii, 39, cf. dn3. Cercetările ulterioare dr putea aprofunda" asemeiieâ supoziţii, i. rom. 1967, 104. In fdhjctÎè"'de'èupozitiile’care de care mai ciudate ale oa-'memto/^ûscileazâ şi- redefia acestora, contemp. 1969, nr. Ί 1Î3, 5fâ.’Atci intrăm în domeniul· supoziţiilor, căci oamenii de ştiinţă n-au găsit încă răspunsul, românia literară, 1970, nr.: 78, 23/1. + (Logică) Enunţ luat ca premisă, ca ipoteză pentru întemeierea altor enunţuri. Cf. m. d. enc., dex. 4. (Logică) Capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziţie. Cf. m; d. enc., -dex. , 2. (Jur. ; în forma supoziţiune) înloCuirè frauduloasă. Deliciul de supoziţiune a stării civile, cod. pen.Ti. p. r. 474. — Scris şi: supositie. — Pl.:' supoziţii: —‘Şi: (învechit., astăzi, rar) supoziţiune s. f. - ■- Din fr. supposition. SUPρΖΓΠύΝΕ s. f. v. supoziţie. STJPOZUÎ vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A presupune (2). Să ■ supozuim că porţia înlăi este exprimată prin 1. asachi, e. i, 178/6. — Prez. ind. : supozuiesc. — De la supoza. SUPPĂMÎNT, -Ă adj. v. subpămînt. ŞUPPĂMÎNTIC, -Ă adj. v. subpfimlntic. SUPPREFÉCT s. m. v. subprefect. SUPPRF.FÉPT s, m. v. subprefect. ST3PPRIFÉCT s. m. v. subprefect. SÙPRA1- Element dé compunere care înseamnă „deasupra", ,,ptste“ sau ,,foarte“, „extrem de...“, „excesiv" ori „mai presus de...“ şi care serveşte la. formarea unor adjective ca: supramenţionat: suprametrit etc. şi a unor substantive ca-s u p r a a c t i v i t a te, supracarlngă, su, pracomandă etc. ; super-. Cf. dl, dm, m. d. enc. dex. — Izolat, prin analiză, din împrumuturi ca supra-cilie, supraconductibilitate, supraconduetor, suprafaital etc. ' 1 SÛPHA2 prep. I. (învechit; exprimă suprapunerea) Şi dîndu-i cartea Isaiei proorocul deşchisă ş-află unde era scris duhul Domnului supra mea. dosoftei, v. s. septembrie lr/14. Au înălţat capul mieu supra vrăjmaşilor miei. id., ap. tdrg, cf. cade. 2. (în limbajul matematic vorbit; indică situarea numărătorului deasupra numitorului) Doi supra trei. — Din lat. supra., SUPRA ABUNDĂ vb. I. Intranz. (Rar) A fi foarte abundent; a se găsi în număr, în cantitate foarte mare. Cf. scriban, d. — [Prez. ind. pers. 3: supraabiîndă. — Pref. supra- + abunda (după fr. surabonder). SUPRAABUNDÂNT, -Ă adj. v. supraabundent. SUPRAABUNDÂNŢĂ s. f. v. supraabundenţă: SUPRAABUNDENT, -Ă adj. Care este foarte abundent; deosebit de abundent; ultraabunderiţ, (livresc) pletoric. Cf. scriban, d., dl, dm, dn2. în categoria acestui fenomen putem să includem şi aşa-numitele derivate supraabundente, scl 1969, 321, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: supraabundenţi, -te. — Şi: (învechit) supra- abundănt,-ă adj. scriban, d. — Pref. supra^ + abundent (după fr. surabondent). SÜPRAABUNDÉIVTA s. f. Abundenţă foarte mare, neobişnuită; belşugfoarte mare; mulţime (1). Compar rînd pe Ureche cu Cronica Putneană vedem o supra· abundentă de date precize în Ureche, arhiva, i, 729, cf. barcianu, alexi, w. Supraabundenţă de proviziuni. ŞĂINEANU2, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, dm dn2. îmbină fr’eriêziii şi supraabundenta imaginilor cu gratia, ironia fină sau grotescul, τ iulie 1969, 72, cf. M. D. ENC., D'EX. — Pl. : supraabundente. — Şl : (în-vechit) siipraabun- diinţlVs. f. ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. — Supra1- -f abundenţă (după fr. surabondance). SUPRAACTiyiTÂTIÎ s. f. (Rar) Activitate anormală, excesivă a unui organ. Cf. cade., . — Supra1- + activitate (după fr. suractivité). 15901 S!?pkaaci;t - 52033 — SUPRA APRüClERK SUPRAACUT, -Ă adj. (Rar; despre boli) Care are o evoluţie rapidă. Ci. dn3. — Pl.: supraacuţi, -ti. .. — Prçf· supra- + aeut. SUPRAADĂUGA vb. Ï. T r a n ■/.. (Rar) A .adăuga la.ceva la care în prealabil a mai fost adăugat; a adăuga încă o dată. Orice operă este supraadăugată naturii. vianu, p. 172. — Prez. ind. : supraad'âug. — Pref. supra- + adăuga (dup# fr. surajouter). SUPRAAGLOMERA vb. I.. tranz. şi re f 1. A (se) aglomera peste măsură; a spori ca număr in mod excesiv. Cf. m. d. enc ., dex, dn3. — Prez. ind.: supraaglomerez. — Pref. supra- + aglomera. SUPRAAGLOMERARE ■&.. f. Acţiunea ..dp;.R (s.e). supraaglomera şi rezultatul ei ; aglomerare foarte mare; număr excesiv de mare de fiinţe, de lucruri etc. (aflate intr-un spaţiu délimitât); supraaglo-meraţie. Cf. dl, dm. Supraaglomerarea de gagLùri... face să ne pierdem interesul penlru film. cinema, J968, nr;.’9, 32, cL si. d. énc.',.dëx, dn3, dcr, dsr. ' ; " — Pl. : supraaglomerări. , - — V. supraaglomera. . SUPRAAGLOMERAT, -Ă adj! Care este foarte aglomerat; care cuprinde un număr, excesiv de mare de fiinţe,'de lucruri fete. Cf. dl, dşV'îjn2. Dup!ă cum ei a de aşteptat, fundul mării e supraaglomerat: sorescu, u. 58. Literele licăresc o clipă pe firmamentul'supraaglomerat. cinema, 1968, nr. 5, 8. Oamenii au nevoie de ajutorul medicului'nu numai in centrele mari, supraaglomeratede specialişti:scînteia, 1969, nr. 8·222, cf. μ. d. enc,., dex. -■■· ; ; ' — Pl. : supraaglomeraţi, -U........... — V. supraaglomera. SŢJPRAAGLOMERĂŢIE s. f. Aglomeraţie foarte m£»:ê:; număr ex:Cesiv dé mare de fiinţe, de liicrüri etc. (afiàtë fntr-ilri sjiaţiU'dcniriiitat); supraaglomerare. Cf. DM, M. D. ENC., DEX, DN3. — Pl.: supraaglomeraţii. -■■·■■ — Supra1- + aglomeraţii. """ ' : SUPRAAIJIÎ vl). ÏV. T r anz. fad t. (Rar; com-plémefitul iţidică materiale .textile) A face să devină (le lin alb strălucitor. Supia albimiufelc. ■ — Prez., ind. : supraalbesc. — Pref. supra- + albi. . SUPRAALBÎRE s. f. (Rar) Operaţia dé a supraalbi materiale .textile. Vitrinele magazinelor .ne vor prezenta curitid'^ riouiaţe.:· ,,ţeiatUră s'upraatbită“. Cüüi se va 're.alîzalsupr'aalbiredŢ. Cu, ajutorul apei oxigenate. în l. rom.^ 1962, 393, cf. dcr,' .. ; ' .. ·· Pl,.: supraalbiri. . . ., — V. supraalbi. - r. - . SUPRAALBÎT, -Ă adj (Rar; despre niaţeriale textile, Care este de un alb strălucitofvuăHîMârfe“ ai 'operaţiei .de supraalbirev.Vitrinele maggzinelpr ne. .vor prezenta curind^o ' noutate : ţesătură/stipradibilă“: Îitî ’ţ: îiom. 1962, cf. dcr. ' ..... , - — Pl. : supraalbiţi, -te. ............- ' — V. supraallif. ■ · ·■ ·■..·■-■ }b:t. +.r a nf. .şl r e fi: A i>e) aÎiniëntii’.cü o çàntïfeté. dé hrăna’mâl cotişistentă' şî măi .m^e;Hécit cea normală. Cf. cade. . GrijX esie ca cet ce se supraâlimenlează iă nu-şi obosească şi să nu-şi strice stomacul. voiculescu, l. 305. Nu se putea supra-alimenta; nu suferea carnea: bart, e. 380. Mama mă supraalimenta. iîlaoa, ii. 137, cf. dl, dm. Femeia gravidă nu trebuie să se supraalimenteze. abc săn. 318, cf. DN2, M. D. ENC., DEX, I. CR. V, 183. — Prez. ind.: supraalimeniez. — Pref. supra- -f alimenta (după fr.. suralimenter). SUPRAALIMENTÂRE s. f. Acţiunea de a (se ) supraalimenta şi rezultatul ei ; alimentaţie mai multă şi mai bogată In proteine, glucide, grăsimi şi vitamine, utilizată în tratamentul unor boli şi contraindicată în alte boli; alimentaţi? care depăşeşte nevoile obişnuite ale organismului; supraalimentaţie, (rar) supranutriţie. Cf.. cade, dl, dm» dn*, m. ţ>. enc., dex. + (Tehn.) Alimentare cu o încărcătură în .exces a unui motor cu ardere internă pentru asigurarea puterii necesare la funcţionarea în aer rarefiat sau cînd ţuraţiile sinţ foarte, mari. Penlru supraalimentare, motorul, trebuie să fie echipat cu un compresor anti enat direct, ltr2, cî. jder, m. d. enc., dex. — Pl. : supraalimentări. — V. supraalimenta. ........... SUPRAALIMENTÂT, -Ă adj. Care este hrănit mai consistent sau peste: nevoile, organismului; (rar) supra-hrănit, svipranutrit: Supraalimentat, intr-un permanént repaus; parvenitul işi. alungă spleenul obez.cu paliativele-, lubricităţii, ralea, s. t. ii, 305, cf. dl, dm, m. d. enc., DEX. ... ' . . — Pl.: supraalimentaii, -te. — V. supraalimenta. • SUPRAALIMENTAŢIE s. f. Alimentaţie mâi multă şi mai bogată 1ή proteine, glucide, grăsimi, şi vitamine* utilizată în tratamentul unor boli şi contraindicată în alte boli; alimentaţia care depăşeşte .nevoile obişnuite ale organismului; supraalimentare, (rar) supranutriţie. Cf. cade. Supraalimentaţid, unită cu şederea şi cura de aer., se dă celor prea slăbiţi, voiculescu, l. 304,, cf. dl, dm,.dN2, d· medî, m. d. enc., dex. Supraalimeiltatia a devenit uh factor de risc major pentru numeroase afecţiuni şi ea trebuie combătută, rl 1980, nr. 11’086:. — Şi: (rar) supraalimcntaţiimc s. f. cade. ; — Supra1- + alimentaţie (după fr. suralimentation). SU P R A ALIMENTA ŢIÛNE s. f. v. supraalimentaţie. SUPRA ANTRENAMENT s. n. Stare de'oboseală şi de Scàdère_'a capacităţii funcţionale a tittui sportiv, datorată ùnui antrenament excesiv şi îndelungat: Cf. D. MED., DN3. .;· ■ ‘ : ' ■ ■ — Supra1- + antrenament (diip£,. fr. .surentraînement). SÜPRAAPRECIÂ. vb. I. T r a n; z-, şi. r e f 1. 'A(-Şi) atribui calităţi pe care nu le are; a avea despre şine sau despre cineva ori ceva o părere mai bună (în privinţa importanţei, â Calităţilorj â valorilor fete;)- decît s-ar cuveni; a (se) supraestima, a (se) supraevalua. V. p-'r e t i n d e (1), s u p r a p r e ţ u i, s u p r a v a 1 o-r i fie a. Gf.: dl,'DM, dn2. Există, pe de o parte,· o tendinţă ... de a supraaprecia pe oamenii de care te legi. τ februarie 1969, 60, cf. m. d. enc., dex,. dsr. — Pronunţat: -ci-a. —Prez. ind.: supraapreciez. — Pref. supra- + aprecia". . SÙPRAAPREO.IÉRÉ. s. f. Acţiunea dé a (s é.) s u-praaprereîa şî Îezultaţul ei; atribuire a ùnëj importanţe, a unor caHtăţi, a ünôr valori' mai mai·} decit s-ar cuveni; supraestimare;·Supraevaluare, su. pria Valorificare. Cf. dl, dm, dn?.,tm.t.d. ενογ,.ρεχ;, dsr> — Pronunţat: -ci-e-. — Pl.: supraaprecieri, — V. supraaprecia. ■·-}■' 15918 SWSRAÀRBIÎïU - .2034 - SUPRACONŞŢIENT . ŞţfPRAARBITH vb. I. Tranz. (In dicţionarele din trècijt) A judeç.a Sn calitate de sXipraarbitru (1); a. superarbitra. Cf. .gheţie, r. m., alexi, w. — Prez. ind. : supraarbilrez. — Pref. supra- + arbitra. SUpRÂARBITRIU s. m. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a.supraarbitra; (rar) superarbi-trare. Cf. oheţije, r. m., barcianu. — Scris' şi: suprararhitriu. barcianu. — Accentul necunoscuţi — Supra1- -·- arbitri». SUPRAARBITRU s. m. 1. (Astăzi rar) Persoană care trebuie să hotărască într-uii litigiu In care arbitrii aU'.părfcrl deosebite; superabitïü (1). Sé va numi tn· dăfă de tribunalul ‘judeţului- un supraarbitru care timp de o lună... va dă hotărîrea sa. ghica, c. e. i, 227. Aceasta este caiisa a acelor numeroase chemări de supra-arbitri tn care legeă înfundă ţoale reclamările, i. ionescu, m. 166, cf. alexi, w., şăineanu2, kesmeriţă, d., cade, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2. 2. Persoană delegată de un for superior pentru a îndruma desfăşurarea upei competiţii, sporilve, Jfirÿ a se substitui atribuţiilor arbitrului· .principal, avînd dreptul de a interveni numai în cazuri de reclamaţii sau de contestaţii; superarbitru (2). Cf. m. d. enc., dex, dsr. j- Pl; : supraarbilri. — Supra1- -f arbitru (după fr. surarbitre). SUPRABUGETAR, -Ă adj. Care nu,este prevăzut in (sau nu este plătit din) buget; extrabugetar. Un individ timid şi miop, cu înfăţişare neînsemnată de copist suprabugetar, c. petrescu, c. v.l84-,;ofi dl, dm, tart, DEX, DSR. ■ —'Pl.: sÙprabüg’elât'1, -e. — Pref. snpra- -\- bugetnr. ., ŞUPIJACAIJFICiÎÎ, -Ă adj. Carè are o calificare su-p.erioar4 .celei obişniiite. tehnica prelucrării daţilor mai estç.tributară iajiùi..'. unei serii ăe mituri, dintre care cei mai grav iste acela al personalului supracatifi-cat. scÎNTÉÏA, 1969, rir. έ-Ί'ΟΟ. 1 ’ — Pl.: siiprăcalificaţi, -te. - n^Vrefi.sypra- + calificat. , SUJM^CARLÎNGĂ s. f. (Nay>) Pieşă a osatijrii navelor de lemn, formată dintr-o grindă aşezată deasupra .carlingii pentru,.^ o consolida. Cf. ltr2. — Pl.: supracarlingi. Supra1- -f- carlingă. > · - SUPRAClLIE s. f. pl. (învechit, rar) Sprinceană (1) . !Nu'se niai alegea- despărţirea intri ochi şi Mprdcili-él'é untf:-éù alta se atingea: aristia* plut. 271/15.·.· •i'.' r . «JJ· ! ι · ·. . .'. t · . — ,Din lat. supereilla (pl, lui supercilium). ŞUPRAfL ÂSĂ s, f. (Biol.) Categoria ; sistematică superioară, clasei ,şi inferioară încrengăturii. Cf. m. d. ENC., DN3. t ’ ··.■·· — Plr. supfaclase. " '·’ — Supra1- -f clasă (după fr. surclasse). SUPRACOMANdA s. f. (Mii. ; Învechit, rar) Comandă suprertiS. Fu, nevoit a încfedtnţd sùpràeomanda oaStei Itti Niiolüi Cqttieneţctii. asachi, s. l. ii, 102. — Pl.: mpracomenzi. ■ — Supra1- -j- comandă. SUPRACOMPRIMÂRE s. f. (Tehn.) Mărire a presiunii finale de compresiune în cilindrii unui motor cu ar- dere internă, pentru a-i spori puterea. Cf. ltr2, dns. — Supra1- comprimare (după fr. surcompression). SUPRACONCEPTÛAL, -A adj. (Rar) Care este mai mult decît un concept; care depăşeşte conceptul. Puritatea şa aproape supraverbală, în orice caz supracon-ceptuală, aminteşte de... Bergson, ralea, s. τ. i, 1-55» — Pl. : supraconceptuali, -e. — Pref. supra- -f- conceptual. SUPRACONDUCTIBILITATE s. f. (Tehn.) Anulare a rezistenţei electrice a anumitor materiale răcite la temperaturi foarte joase, însoţită şi şp. — P}.·. mprdcopîrte. — Supra1- + copertă. SUPRAC0TĂ s. "f. Cotă1 suplimentară (de bani, de -produse etc.) care li revine cuiva sâu care este datorată de cineva. Cf. dm, dn2, dex. — P].: supracote. — Supra1- + .cotă. SXJPBACURÉNT ş. m. Curent electric de intensitate mai mare decit ceâ prevăzută pentru circuitul prin care trece; (r,ar) sjipraintensitate. Supracurenţii pot surveni în operaţiunile de serviciu normal,... in accidente. ltr. Supracureniii pot produce încălziri excesive şi efecte eleclrodinamice dăunătoare, ltr2, cf. dn2, m. d. enc., dex. 1 — Pl.: supracurenti. — Supra1- + ; curent. SUPRÀDETéÎrMINARE s. f. Determinare suplimen- j tară, peste ceâ obişnuită. Prin alăturarea poeziilor, : compozitorul naşte continuitatea ideilor, creează legături dincolo de érüiÇçitea disparată a fiecăruia, le impune o supradeterminare. m 1968, nr. 1, 17. — Pl, : supradeterminări. — Supra1· -(- determinare (dupăfr. surdéterminaiion). , SUPRADEVFXOP vb. I. T r a n z. (Complementul \ indică materiale fotografice) A ţine prea mult timp in j developator. Cf. dex—s. j — Prez., ind. : supradevelopez. — Pref. supra- + developa (după fr. surdévelopper). SUPRADEVELOPĂRE s. f. Developare peste limita ; necesară, care are drept rezultat formarea unei ima- I gini foarte dense, cu contrast mărit. Cf. lţr2, dn3. I — Pl. : supradevelopări. i — V. supradevelopa. ' SUPRADEVELOPÂT, -Ă adj. (Despre , materiale i ■fotografice) Care a fost ţinut prea mult timp îş dever ' lôpator. Clişeu supra developat. ' ► — Pl. : suprhdevelopati, -te. — V. supradevelopa. SUPRADIAIiECrAL, «Ă adj. Despre norme lingvistice. Care se situează la un nivel superior dialectului. Înseşi normele supradialectâle 'unice sè constituie treptat, coteajto, r. l. 19. — 'Pronunţat: -di-a-. — Pl.: suprădialectali, -e. — Pref. supra- + dialectal. SUPRADIMENSIONA vb. I. Ţ r a n z. A dimensiona tn mod exagerat, mşi mult decit,este îndreptăţit; a stabili dimensiuni mai mari dectt cele normale. Cf. dn3. Fig. Le poţi descifra, coris'emna ca atârcsau chiar supradimensiona pînă la formula ,,evenimentul teatral remarcabilτ iulie 1969, 73. Ambelè atitudini conţin o exagerare care... face abstracţie de opera tn sine: cea dinţii supradimensionînd, nu are în vedére * tn primul rînd cazul particular al poeziei, romAnia. ute-:i rară, 1970, nr. 80, 9/1. — Pronunţat: -si-0-, — Prez. ind. : supradimensionez. — Prlf. supra- + dimensiona (după fr. surdimensio-ner). SUPRADIMENSIONAI., -Ă adj. .{Rar) Care aparţine unei supradimensiuni ; privitor la o supradimen-siune. (Fig.; substantivat) Eminescu are o precizie a fantasticului, un fel de realism al amănuntului fantastic,.. şi, mereu, însuşirea lui de-a gîndi poetic şi de-a ridica în .supradimensionai întîmplările obişnuite, contemp. 1969, nr. 1 1-83, 3/2, — Pronunţat: -si-o-. — Pl.: supradimensionau, -e. V — Préf. supra- + dimensional. SUPRADIMENSIONARE s. f. Acţiunea de a s u-pr adimensiona şi rezultatul ei ; dimensionare exagerată; stabilire de dimensiuni mai mari declţ celé normale..Supradimensionarea sonoră a corului... nu ne-a îngăduit să.iţe dăm seama dacă grandilocventa aparţine interpretării sau chiar compozitorului. m 1968, nr. 1, 23. Proiectarea este chemată... să-şi aducă o contribuţie sporiţii, PU: supradimensionaţi, -te. — V. supradimensiona. SUPRADIMENSTÜNE s. f. Cantitate care Se adăuga dimensiunilor normale. Cf. dn3. + (Tehn1.) Dimensiune a unei piese, ce depăşeşte pe cea p£ care ar trebui să o aibă penţru a fi eficientă. Intre o gaură şi un arbore poate fi un joc, ... sau o suprâdimeh’siiine, dacă diametral .arborelui este ceva mai mare decjţ. diametrul găurii: ioanovici, tehn. 371. .— Pronunţat: -si-u-, — Pl.: supradimensiuni. ■ — Supra1- -fa-dimensiune. J .SUPJlAjll^gJïÉIVP s. f. (Rar) Diyjdend supli-rftentşir ce1 se şcordă acţiunilor peşte cel care le revine de.drçpt.Şupradividendă. .., uţi’ plus ,ce se.dâ acţionarilor. peste " o dioidendă fixată de mai înainte. I.- PANŢU, FR. 3. ' r.‘ . ■ — Pl.: supradiDidendè. r— Supra1- + dividendă. . .SUPŞĂD-OMţţVÂNŢĂ s. f. (Mijz.)' Tţeapţa a şâşea a meciurilor njajor şi minor, situată ,1a o şextă superioară faţă de itonicş şi la 0 secundă superioară faţă de dominantă; acord compus pe această treaptă. Cf. IVELA, D.‘m., DER, DN2, Μ. D. ENC., DEX. — Pl. : supradominante: — Supra1- -f dominantă. SUPRADOTÂRE s. f. (Rar) Capacitate intelectuală, aptitudine etc. ieşită din comun, superioară celei considerate normală. Actorii mari se exclud, ei rezis- 15955 SUPRAPOTAT- - 2036 - • SUPRAEU tind la. . concurente pe baza siipradotărit cinema, 1968, nr. 4, 14. — PI. : supradotări, — Supra1- i dotare. SUPRADOTÀT, -Ă adj. Cu calităţi intelectuale, cu ; aptitudini etc. ieşite din comun, sùp'eïioare· celor considerate normale. Activitatea'cu 'devii sUpradotaţi . sd fie sprijinită de cadrele din învăţămîntiil superior. oî 196.8, nr. 930, 2/5. Consider că aptitudinea de a.crea, creativitatea, nu este.. ; apanajul unor indivizi supra-dbtafi, al geniilor, ci o capacitate, un atribut al fiecărui : om. contemp. 1975, nr. 1745, 6/1. — V\.·. supradotati, -tc. — Pref. supra- dotat. SUPRADOZAj si n. (Rar) Creştere a cantităţii de substanţe peste limita normală; Încărcare excesivă ! a ünéi doze. Folosirea heroinei administrată pe-cale \ intravenoasă este însoţită de grave probleme de sănătate — 'hepatite 'şi decese în urmii supradozajelor. tn dcr. — Pl. : supradozaje. — Supra1- + doza] (după ir. surdosage). SUPRADÔZA s. f. . (Rar) Cantitate de substanţe mai mare decit doza cosideraţă normală; doză foarte mare. Cu ultimele resurse b^jieşii... şi-au cumpărat medicamente în supradoze nocive. Le-άti ingerat şi urmarea se ciinoafle, in dcr. , — Pl. : supradoze. ■ - - ■ ‘ ■■■ ' . ' i -r Supra1- "+ doză (după^fr,. şurdose). . i ŞUPRÂiOREŞÂT, " -Ă adj. (Rar) Care esţe dreşaţ mai mult decît. este nevoie.' 'Cîinele şppradresat este \ cel căruia i s-a giluit orice ' iniţiativă, vîn. pesc. iunie i 1962, îl. ,J :. — Pl. : .şupradresqti, ■ -je.·> ■ ■ ■ i — Prèf. supra- ψ :dresijt. ,. j ' ' ” ■ ■ " -v - '' j SUPRADÜCE· vb. III.' T r a n z. (învechit, rar) ; A aduce în plus. Vorbele .sifpţaţfyjp. judicăţi noi. ! aristia., plut. 143/1. Imbecilitatea. . . supraduce. . . j .temerea, la ,cei ·.mexercitaţi uvrueştrişte . '£>r/{î -raţiune. ; id. ib. 208/16. j-:· ■ : ! 3 * — Prez; ind.: supradüc. ■ ·' ' j ■ — Pref. supraţ;-f- duce, . .. ; STJPRAEFORT s. n. Efort ’iijai mare, decît cel ..çar.è j se poate depune in condiţii normalei Să-şi compromită j sănătatea, cd“itHhare a 'miztriti şi a süprae forturilor. 1 abc săn. 343. Nu mai poate fiiie. pie.pt prin voinţă şi ; supraefort. τ mai 1964, 46. 5 .. '—’JPl.’i suprăeforiuri. ~. ' * j** | — Snpra1- -r efort. . i ■ ; ;■> V ·. ■: ·. - η-·.·Φ <·■;·> ! SUPRAELĂSTIC, -Ă adj. (Despre’ fibre ajnieitice . sau, p. ext. despre ţesături.ş^ii ob.ie,cte făcute.din astfel de fibre) Cu elasticitaţe şi flexibilitate 'foarte mare. Firele sintetice textur'ate ~’poi fi. süpraélaslice, . υο|μπι ţno.ase, şj-.mixie,, lto8 yiţ,..6.45, G.y»T.flpţ,., -f .din { jij>îe suprdeiasiţcf^ .şcînteŢia, I960, hr: 4 Ş3P? pus ; pe tartele din pieţe. .', ciorapi supfàêlasiici..ιΐ/1969, j nr., 8 3Q0, cf. φ ( Substantivai)'?Rôfc7ue jée :siip'ra-elastic. . ' . ' ' . — Pl. : supraelastici, -ce. .. ..,.·. — Pref. supra- + elastic. , SUPRAELOGIÉRE s. f. Elogiere exagerată. Supra-elogierea în mod nemeritat a unui ador. cInema, 1968, nr. 10, 39; — Pronunţat: -gi-e-, *-Pl.: supraelogieri. . — Supra1- + elogiere, r '. SUPRAESTÉT s. m: Adept ln cel: triai. îii&l't 'grad al estetismului. Scrupulosul artisty -supraestelul Flxţu-bert... face parie din stilul national- francez: ralea, s. t. i, 214. i,· ■ ■ — Pl. : supraeslcţi. , . r- Supra1-.-!- e^tet. SXJPRAE'Sl'jOM yh. 1. Tr.aii z. şi .r efX 'A^i) atribui o valoare, o calitate pe care jiu o are; a avea despre sine sau despre cineva ori ceva 0" părere mâi bună (ln privinţa importanţei, à calităţilor* à valorilor etc.) decît s-ar cuveni ; a s(se) supraaprecia, a (se) supraevalua. V. pretinde, suprapre-ţ u iy s u p r a v aT o ir i f i. c a. Nu poate : sâ-şi > înăbuşe jena pentru eatşi un uşor dispreţ pentru mine, cînd îi supraestimez calităţile, ibrăileanu, a. 63. Mă supraestimaţi. călinescu, s. 128. Fuseseră născocite noi unelte ale morţii. . . cu acest prilej, s-a văzut că unele dintre ele fuseseră supraestimate, bogza, a. î. 634,' Cf. dl,. DM, Al. treilea grup de specialişti şupraesti-mea,ză rolul primelor traduceri româneşti'. vab£aam — sadoveanu, 35, cf. dn. Regizorul — autor... se supraestimează. cinema, 1968, nr. 6, 10, cf. m. d. enc,, dex, DSR. —■Prez. ind,: supraestimez. — Pref. supra- + estima (după fr. surestimer). SUPRAESTIMARE s. f. Acţiunea de a (se) s u-praestima şl rezultatul ei; atribuire a importanţei, a unor calităţi, a unor yal.qri ctc. rnai piari decît . s-ar cuveni ; supraapreciere, supraevaluare, suprayaloriticare. Cf. dl.,, dm. .Ceea ee se impufie. astăzi nu filai este... pledoaria, pentru valabilitatea calculului logico-malematic, ci. rezistenta faţă de supraes-timarea logicii matematici, l. rom. 1965, 207. Rezultatul supraestimării secutare a rolului bărboiului. contemp. 1969, nr: rl;197,·' 9/3,.;cf. ;m. D.'aşţevj dex, DN3, DSR. Pl.:: supiaestimări. ' ' ’ — V. supraestima. SUPRAETAJA vb. Ii Tian?,. (Complementul indică clădiri terrilinate)‘' A âdăuga unul sau mai multe etaje. Cf. dn2, m. d. enc., dex. ■— Prez. ind.: .supraetajez.-,, ....... . — Pref. supra- +: etaja (diipă fr. sUrediţicr). ' SUPRAETAJÂRE s. f. AcţijineA?de a supraetaja şi rezultatul ei; adăugare a unuia sau a mai . — Pl.: supraetajaţi,’ -te. ' ·' — V. supraetaja. SUPRAÉU n. (Rar) Parte a personalităţii considerată ca cenzor· al întregului comportament social al individului. Supraeul lui îl ferea de greşeli. 15970 supraevalua - 2037 - ■SUPRAFAŢA — Pl. : supraeuri. — Supra1- + eu (după ir. sur-moi). SUPRAEVALUA vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) atribui o valoare, o calitate pe care nu o are; a avea despre sine sau despre cineva ori ceva o părere mai bună (in privinţa importanţei, a calităţilor, a valorilor etc.) decit s-ar cuveni; a (se) supraaprecia, a (se) supraestima. V. pretinde (1), supra-pre.ţui, s u p r a v a I o r ii i c a. Mai iîrziu am înţeles că supraevaluasem anumite inteligente, camil petrescu, u. N. ' 197, cf. dl, dm. Supraevalua rolul lingvisticii in istorie, ist. ,lit. rom. ii, 623, cf. dn2, M. D. ENC., DEX, DSR. — Pronunţat: -lii-a. —Prez. ind.: supraevaluez. — Pref. supra- -|- evalua (după fr. surévaluer). SUPRAEVALUARE s. f. Acţiunea de a supraevalua şi rezultatul ei; atribuire a importanţei, a Unor calităţi, a unor valori etc. mai mari decît s-ar cuveni; supraapreciere, supraestimare, supra valorificare. Cf. .M. D. ENC., DEX, DN3, DSR. — Pronunţat: -lii-a-. — Pl.: supraevaluări. — V. supraevalua. SUPRÀËXCIT vb. I. Ţ r a n z. (Rar) A surescita. Cf. SCRIBAN, D., DN3, DSR. — Prez. ind. : supraexcil. — Pref. supra- -f- excita (după fr. suresciter). SUPRAEXCITĂRE s.f. (Rar) Acţiunea de a s u-praexcita şi rezultatul ei; surescitare. Cît despre imagmaţiune, ea nu este dccît supraexcitarea creierului, conta, o. f. 113. In anumite coiidiţiuni de supraexciiare nervoasă, un curent d,e vibratiurd porneşte de la om la obiect, ma.cedonski, o. iv, 141, cf. DN3, DSR. ‘ — Pl. : supraexcitări.. — V. supraexcita. SUPRAEXC1TÂŢIE s. f. (Fiziol. ; rar) Surescitare. Cf. DER, M. D. ENC., DEX, DN3, ' DSR. — Pl.: supraexcitafii. — .Supra1- -}- excitaţie (după fr. surexcitation). SUPRAjEXPÛNE vb. III. Ţ r a η z. Α efectua operaţia. de. supraexpunere. ■ Cf. dn3. — Prez. ind.·: supraexpun. — Supra1- -f expune (după fr. surexposer). SUPRAEXPÎHVERE s. f. Expunere mai îndelungată la lumină a materialelor fotosensibile (pentru a obţine anumite efecte artistice sau tehnice). Cf. ltr2. -Amestecă tonurile, dtnâ o vagă senzaţie de supra expun ere. cinema, -1968, nr. 7, 22, cf. k; d. enc., dex, dn3. — Pl.: supraexpifnéri. ■ ■—,.Y.-· supraexpune. - . - SUPRAEXPUS, -Ă adj. (Despre materiale fotografice) Care a fost supus unei supraexpuneri. Cf. m. p. ENC., dex. — Pl.: supraexpuşi, -se. ■ '■ < — V. supraexpune. SUPRAFATÎGĂ s. f. (Neobişnuit) Surmenaj. Su-prafatiga fizică să observă în urma sforţărilor prea mari, continue şi repetate, bianu, d. s. Suprafaiiga intelectuală îşi arată efectele mai încet. id. ib. — Supra1- + fatiyă (după fr. şurfaligue). SUPRAFAŢA vb. I. Tranz. (Rar; complementul indică piese tehnice, drumiiri, construcţii etc.) A acoperi cu un strat superficial pentru a proteja, a finisa saii a decora. Cf. dn3. — Prez. ind. : suprafaţez. — De la suprafaţă. : SUPRAFAŢARE s, f. (Tehn.) Operaţie prin care o piesă, un drum, o construcţie etc. se acoperă cu strat superficial pentru a le proteja, a le finisa sau a le decora; p. ext. Stratul obţinut prin aceasta operaţie. Cf. mdt. Suprafaţareă serveşte la protejarea materialelor, ltr2^ cf. dn3. — Y. suprafaţa. SUPRAFAŢA'!, -Ă adj. (Rar; despre piese tehnice, drumuri, construcţii etc.) Çare e acoperit cu un str,at superficial pentru a fi protejat, finisat sau decorat. Şosea suprafaţală. — PL: suprafaţaţi, -te. — V. suprafaţa. SUPRAFAŢĂ s. f. 1. Porţiiine ‘delimitată (de teren, de pădure etc.Vc0nsiderată sub raportul lungimii şi lăţimii, măsurată în unităţi la pătrat, cuprins, Întindere, Întins,, spaţiu1 (II 1), ' t e i1 î-toriu, (învechit) cuprindere^ _ olat (1); spec. aijié limitată de o linie îiiéliisâ '(trţat^ sau curbă) măsurată în unităţi la patrât, (livresç)' ş μ-perfiçie ,|S), (înveciiţ) surfaţă (1), V. rij â-r i m e (1), regiune (1), z on|, întindere nurţiai în lungţrne şi lărgirne pe care o vom nuiffi soprafaţă. asachi, g. lr/lS. Vom vorbi mai' pe larg.despre măsurile suprafeţilor. p. asachi, t. 2/24. F aţa. trupului se zice arie sau suprafaţă, rus, i. i, 7)32. Dă suprafaţa cea mai stearpă unui oni cu minte şi muncitor, brezoianu, a. 133/ţl. Gjădina aceasta,., formează-două terase... de o suprafaţă.., de 3 000t de coţi (a· 1859). uricariul, v, 171/16. Aşezarea neamurilor pe suprafaţa Europei, ghica, c. e. i, 34. Suprafaţa pămîntului arabil al judeţului, i. ionescu, p. 51. Se înţelege prin aria şau suprafaţa unei figuri porţiunea înlinderei plane mărginită -prin liniile ce formează figura, mei.ik, g. 109.. Aceste căldăruşe... circulă pe o enormă suprafaţă In. Europa, păbvan, g. 307, cf. cade- Toponimia unor astfel de teritorii cu suprafaţă, redusă, iordan, t. 15, cf. scriban, d. Constrjieşte un adevărat tablou ■ de pictor,: alternînd suprafeţele albe... cu petele de colon re. vianu, a. p. 77. Urbanismul... a reglementat in ioată EurOpa contrastele; simetriile şi alternanţele dintre suprafeţele clădite şi zonele numite verzi, arghezi, b.'90/cf. dl, dm. Suprafaţa plană sau mai simplu planul... se înttlneşte în,natură materializat în diverse feluri, dar' totdeauna numai sub formă de porţiuni limitate, geom. sp. 4. JUMţele oraşului erau despărţite intre ele de mati suprafeţe arabile, g. barbu,· a. v. 49v Un sfert din suprafaţă locuibilă a oraşului s-a constmit în Ultimii cinci ani. scînteia, 1969, nr. 8 213, cf. μ. d. enc.,’ dex. Diferenţierile existente între judeţe :-Êà privinţa suprafeţei au fost determinate de factori eu carqcter nalilral. jud. rom. soc. 18. Φ F i g. ■ Atingerea cu Apusul aşternea ’doar o poleială..... ■ de cultură Id suprafaţa vieţii noastre. vlahuţX, s. a. iii, -33Ô. PksiUnea meridionalilor pentru jocurile de tiôroci.. 'fH'tfneăză'' sübieèiill acestui roman, tmtat pe suprafeţe vaste, lovinescu, ’c. iv, 114. Vizualitatea poăte îmbrăţişă suprafeţe ■ mdî 'vaste decît pohte face tactUitalea. 'Vianu, e.1‘72. 'NumtUPtui a fost răsplătit ... cil o furie de snobism care-Γ-făcu imediat celebru în suprafaţă, ralea, s."t. i, 92. <0> Suprafaţă speci- ■ fieă L aria totală â suprafeţei (1) granulëlôr din unitatea' de volum saii de masa a unui material' pulverulent sau granular. Cf. macarôvici, 'cîi. 166, ’der, + Fig. Garanţii pe .care le ofëfà o persoană; mijloace, resurse, credit réctfnoscüt. Cf. caiSe. •‘ViiiOvalul 15983 SUPBAFAŢ -'2038 - SUPRAfORfĂÎREAŢĂ este altcineva, cu altă suprafaţă .şi cu altă răspundere.: galaction, o. a. i, 77. Era cuprins de sfiiciune ctnd vorbea de-a dreptul cu personalităţile cu oarecare suprafaţă. camil petrescu, o. ii, 529. O redresare. . . ημ poate, fi realizată decît de oamenii de mare suprafaţă fi răspundere, bogza, a. î. 452. A avut... toate înlesnirile de carieră şi sursele financiare... pentru a ajunge diplomat,... personalitate de suprafaţă, v. rom. martie 1970, 58. .2. Partea exterioară a unui corp material, care î) limitează in toate direcţiile şi îl separă dp mediul înconjurător sau deün alt corp; faţă, (livresc) superficie (1). V. cuprins, întinde re. Cristaluri adeseori mari, cu suprafaţă netidă sau vărgată. j. cihac, i. n. 431/29. Mulţimea aceasta de apă acoperc trei părţi din suprafaţa pămîntului. laurian, m. rv, 1/4. Lăutarii întrebuinţează, pentru suprafeţele irisiru-mentelor cu coqrde, tinichele de un fel de brad. brezoianu, a. 364/6. Cea mai mare parte a suprafeţei pămintului este acoperită de apele oceanului, barasch, m. ii, 129/30. Frenologii au crezut că diţiersele facultăţi. . . ale' sufletului sînt localizate in diversele protuberante ce çreierul are pe suprafaţa .sa. conţa, q. f. 53. ,Am tmpluţ suprafaţa păreţilor cu orţianţente, eminescu, p. l., 79, Nu mai e simplu or.nqrnent de suprafaţă, e relief, adevărqt'. pârvan, oi '331# cf. cade. Acest control . se, face numai pentru verificarea perfecţiei suprafeţelor pieselor, ioanovici, TEHţţ. 366. Cei mai mulţi pivoţi se : construiesc eu suprafaţa inelară■ ŞC>are; maş. 67. Suprafaţa &*; co'ntact a particulei cotoidale cu mediul dispersant creşte invers proporţional cu măriinea particulei. macarovici, ch: 165, cf. dl, dm. Considera că electronii ar ‘fi dispuşi la suprafăfa atomului, sANie-LŞrvici, r. 32. Bçala, poate... ctiprinde aproape întreaga suprafaţă a corpului, abc săn. 323, cf. M. D. enc., dex.'v* F i g. O idee rămîne ία mine zile întregi pe suprafaţa minţii. eminéscV, ?·. L. 89. Atlasele lingvistice né înfăţişează. . '. termeniil care e. . . la suprafaţa memoriei lui lingvistice, puşcariu, l. r. v 198. Fenomenele lingvistice se prezintă'cercetătorului ca structuri de suprafaţă reductibile, l. rom. ‘1967, 102. Epica secolului'nostru tinde să configureze... un1 cult al ‘ tăcerilor... greu de detectat ia suprafaţa textelor lite-, rare. romAiîia Literară, 1971, nr. 132, 10/1. Φ L o c. a d j. De suprafaţă = care nu are (sau im este de) profunzime; superficial (1), Vina 'lui e o greşeală doar de suprafaţă, arghezi, l. 295. Polemica lui nu se iroseşte intr-o diatribă di circumstanţă şi de suprafaţă. ist. ut. rom. ii, 63. Au preluat. .. o serie de amănunte de un pitoresc de suprafaţă, românia literară, 1969, nr. 19,19/1, ef. dex. *C> Loc. adv. ta suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor; in mod superficial. Preocupările omului. cult.. : riii le simţeşte decît la suprafaţăagîrbiceanu, a; :218. la această privinţă, , cercetările au rămas la'suprăfaţă. oţetea, r. 35V Imperative noi ale Invăţămlntului modern,... tratate doar la suprafaţă, cinema, >.'1968, nr: >1, X, cf. >dex. Φ Expr. A Ieşi i ('saii a scoate) la suprafaţă = a feuşi să depăşească o situaţie- grea,,Or;lncurcătură ete. Nsu ştiţi dacă oraşul scufundat «.« ieşi, la suprafaţă în lumina lui de odinioarăi s adovban.u, o. xx, 417.Me-ritele ctftigăte. : : t^-. ver seoat&^ing^e la suprafaţă. arghezi, s. xx, 23. 'Singuri. au:$g. {asăja . ind. : supraînalt. — Preî. supra- -f- înalţ a (după fr. surélever). SUPRAÎNĂLŢĂRE s. f. 1. Ridicare a nivelului unui drum, al unei căi ferate etp. Cf. dn3. ^ Diferenţă de nivel între cele două margini ale unei şosele sau căi ferate în curbă. Cf. dn3. -2. Mărire a săgeţii unui arc dc boltă prin. aşezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. Cf. dn3. — Pl.: supraînălţări. — V. supralnălţa. SUPRAÎNCĂLZI vb. IV. Tran?, 1. (Fiz.; complementul indică lichide sau vapori) A încălzi sub presiune la o temperatură mai înaltă decît temperatura normală de fierbere. Cf. dl, dm, dex. <0> R e f 1. Aburul se supraîncălzeşte cînd parcurge de două, respectiv de trei ori. . . tn ambele sensuri, ţevile elementelor. ltr vi, 655. Aburul folosit ca agent motor în.turbine se supraîncălzeşte la temperaturi cuprinse între 400° şi 600°.tr2 xvi, 658.· 4. (Complementul indică metale sau aliaje) A încălzi la o temperatură prea înaltă sau a menţine prea mult timp la o temperatură •normală de încălzire, ceea ce face să capete.o structură grosolană, cu granulaţîe mare. Cf. dex, dn3. (Refl.) Prin'temperatura prea mare de încălzire,. un oţel se poate supraîncălzi, ioanovici, tehn.. 194. ' 2. '(Seffs curent; complementul·'indică încăperi, aparate etc.) A încălzi peste’limita obijnuită. Cf. PL, dm. Sîntem singuri în toată casa, -.supraîncălzită de soarele carc încinge acoperişul blocului, . românia, literară, 1970, nr. 106, 16/3, cf. m. d.' enc., dex. — Prez. ind.: supraîncălzesc. ; — Pref. şUjprfK-f- Încălzi ..(după fr. surch^fţer). . SUPRAÎNCĂLZIRE s. f. Acţiunea de a (se)' supraîncălzi şi rezultatul ei. ' . : 1. (Fiz.) încălzire a unor lichide sau vapori sub presiune'la o temperatură mai înaltă decit temperatura normală de fierbere. Cf. supraîncălzi (2). Supraîncălzirea e utilizată pc scară mâţe... atît la aburul de alimentare... cit şi ltq fel.ql turbinelor. , ltr, cf. md*. Diipă sppraîncăiiir’e,' 'comportarea abp-rului se aprop ie ' de tţprhpbrtarea gazelor .perfétie ltr2, cf. dl, dm, m. D.'enc., dex. + încălzire a ilnui metal· sau a unui aliaj la o temperatură prea înaltă, f ăcîndu-1 să capete o structură grosolană, cu granulaţie mare. Cf. supraîncălzi !· (2>; Dacă "su'pfathcăl-^pirea. este pronunţqtă, pţelul devine. sfărimicipş,. ioa-no^ci, ‘ *ehn. iiâ, cf. .184. Supraîncălzire. în tratamente termice, ltr. Supraîncălzirea se poate produce şi lu încălzirile-pţfitţu prelucrări, mecanice la cald. LTR2, cf. DER, M. D. ENC., DEX, DN3. 2. (Sens curent) încălzire a unei încăperi, a unui! aparat etc. peste limita obişnuită. Cf- s,u.pr,aSn-c ă 1-z i . (1). Cf.. .M. D. .ŞÎÎC., DEjţ. . ... — PI. : supraîncălziri.· ..·,·... — V. supraîncălzi. SUPRAÎNCĂLZIT, -Ă adj. 1. (Fiz.; despre lichide sau vapori) încălzit la o temperatură mai înaltă decît temperatura normală de fierbere. Aerul din camera obscură ajirAsese :supraîncdlût. bar!·.’ é. 202. Locomotive... cîi aburi supraîncălziţi, tibaf. μιν. ι,'ΊΌ8. Aburul supraîncălzit poate avea, la o anumită presiune, temperaturi diferite, ltr vi, 649. Aerul supraîncălzit miroase a ceară arsă şi a fum. stan,cu-, μ. 1. 27. Maşinile. moderne■ cu .aburi folosesc întotdeauna vaporii supraîncălziţi... cişman, fiz. i, 411. In starea tn.care vaporii nesaturaţi, exercită presiunea din cauza temperaturii mai înalte, ei se mai numesc şi vapori supraîncălziţi. marian — ţiţeica, fiz. ii, 1.15. Stările lichidelor supraîncălzite. ltr2 xi, 57. Aburul supraîncălzit are o densitate mai mică decît aburul saturat, ib. xvi, 656, cf. dl, m. d. enc., dex: + (Despre metale .şi aliaje; p. ext., despre structura lor) Care are o granulaţie mare, grosolană, datorită încălzirii la o temperatură prea înaltă: saU -menţinerii - timp prea îndçlungat la temperatura normală de încălzire. Spre deosebiri de structura arsă, structura supraîncălzită poate fi corectată prin tratamente termice adecvate. ltr vi, 651, cf. DEX. 2. (Sens curent; despre încăperi, aparate etc.) Care a fost încălzit în mod excesiv. Cf. dl, m. d. enc., dex. ' — Pl.: supraîncălziţi, -lé. ■ — V. supraîncălzi. SUPRAÎNCĂLZIT0R s. n. (Tehn.) Dispozitiv al unui cazan de abur, în care vaporii prodUşi sînt încălziţi la o temperatură mai înaltă decît cea de saturaţie. Cf. nom. min. ii, 236. Supraîncălzitoarele se clasifică diipă modul de efectuare a transferului de căldură. ltr, cf. mdt. Pentru menţinerea unei temperaturi constante a aburului... supraîncălzitorul se echipează cu un regulator, ltr2, cf... i)ER> ,m. d. enc», dex, dn3. — PJ. : supraîncălzitoare. — Supraîncălzi + suf. -tor. SUPRAÎNCARCĂ vb. I. Tranz. (Complementul indică vehicule sau recipiente) A încărca peste măsură; (complementul indică oameni) a împovăra cu o muncă exagerată. Cf. dl, dm. Prima serbare a supraîncărcat profesorii şi copiii în ultima perioadă a trimestrului. .ciî 'IMS, nr. 932; 3/4, cf. M. D. en.<3>,. .dex, dn3. -φ- (Prin analogie) S-ar putea... face o oră pe săptămînă, nu mai mult, ca să nu supraîncărcăţn programul. cinema, 1968, nr. 7, IV. ÏJziùele. .. erau supraîncărcate cu alte comenzi, flacăra, 196.8, nr. '3, 10. — Prez. ind: : supraîncărc. ., Pref. supra-. + încărca ,(după h: surcharger),.. SUPRAÎNCĂRCARE s. f. Acţiunea de a supra-încărca şi rezultatul ei, încărcare a unor vehicule sau recipiente peste măsură; împovărare exagerată a cuiva. Este interzisă supraîncărcarea maşinilor.. PREV. ACCID. 8, ,cf. DL,. .Dty, Μ, D, Ε^β,,,.ΡΕΧ. Φ {Prin analogie) Marele..ţieajunş. aţ prozéi.. y îl constituie, supraîncărcarea cu silat'e isiôrice. ist._ lit. rom. ii, 560. ■ Poarte ' mulţi. vprÎÙori.' ’s-qu referii la problema supraîncărcării programelor, oî 1968, nr. 930, 3/6. Ô ăniune stufozitate, o supraîncărcare exterioară, se resimte în piesă, τ ocţomşbpe 1968, 93. Memoria lor nu e încă blazată prin supraîncărcare.'ib. martie .196.9, ,92,. CÎ...DEX, şn3. . !■, ■ ... — Pl. :,\suprâîncăreări. ■ -<.■■;· -■ -. ■ ·.· — V. supraîncarce................ _ ..... SUPRAÎNCĂRCAT, -Ă adj. (Despre vehicule, recipiente etc.) încărcat peste;nlăsură; ârhiplin. ln jurul meu trecea lume peste lume..., tramvaie supraîncăr-' cate.' brăescu, a/ "170. Locorhôtiva a intrat' îh. gara supraîncărcată! sâhiâ, ’n. 51.· Tramvaiele 'trec'în fiecare clipă, supraîncărcate, sAdovèanü, o. ixj '245·. >■ Mizerabila cutie pe roate é supraîncărcată cu călători; booz-a, a. î. 248. Qăsi încăperea supraîncărcată. ' stancu, H./A. V, 386, of.’di.. Traficul de călători. . . era deservit de autobuze mereu supraîncărcate. PiiEDA; ■ k< 310, cf, dm, m. d. ÉNC., dex. φ (Prin analogie) Cînd temperatura a mai scăzut, din atmosfera supraîncărcată s-au 19015 SUPRAÎNCORDARE - 2041 - SUPRAMARIONETĂ sublimai în primul ' rînd sărurile, geologia, 59. Un ■plan de învăfămint supraîncărcat poatè anula avantajul unui manual bine făcut, contemp. 1980, nr. 1 750, 3/3. — Pl. i supraîncărcaţi, -le. ..... — Λ'. supraîncarce, - SÜPRAÎNCOHBAIUÎ s. f. (Rar) Concentrare intelectuală, nervoasă etc. deosebit de mare; Încordare peste limita obişnuită. Rolul Iuliei e jucat... cu o supraîncordare nervoasă, τ ianuarie 1969, 96. -γ- F i g. Alături de. . . supraîncordarea melodramatică a tonului, se-gqsesc şi unele înmuguriri ale artei viitoare, vian-u, a. p. 181. —.Pl.·:· supraincordări. — Supra1 + Încordare. SUPRAÎNCORDÂT, -Ă adj. (Rar) Care este într-o stare de tensiune, de încordare excesivă. (F i g.) Situaţia esté supratncordată şi orice întiniere începe să: oscileze între absurd şi monstruos, galaction, o. a. i, 69. — Pl.: supraîncordaţi, -tc. — Pref. supra- -f încordat. SUPRA ÎNDEPLINI UE s. f. (Rar) îndeplinire peste prevederi. Produsele şi materialele din grupa A, pro- . venite din supraindeplinirea planului,... nu vor putea fi. folosite, leg. ec. pl. 459, cf. sfc i, 46. — Pl. : supraîndepliniri. — Supra1- + îndeplinire. ŞUPRAÎNSĂMÎNŢ vb. I. Tranz. (Rar) A in-sămînţa în exces. Golurile rămase după defrişarea tufişurilor nefolositoare au fost suprainsămînfate cu seminţe de ierburi perene, scînteia, 1960, pr. 4 845. , — Prez. ind. :. supralnsămlnţez. ■ — Supra1- + însămlnţa. SUPRALĂRGÎRE s. f. Lărgire a ecartamentului Unei linii de cale feiată sau a părţii carosabile a unui drum în porţiunile în curbă ale acestora, pentru a •permite înscrierèa vehiculelor în aceste porţiuni. Mărimea supralărgirilor variază după modul de înscriere în curbă al vehiculelor, ltr, cf. mdt. In ţara noastră se amenajează supralărgiri la partea interioară a curbei, pentru toate tipurile de drumuri modernizate. LTR2, Cf. DER, DN3. (Pl. : supralărgiri. ....... — Supra?- -f lărgire (după fr. surlargcur). SUPRALICITA vb I. Intranz. A oferi la o licitaţie mai mult decît alt concurent, a mări oferta; (învechit) a adîrdisi. Cf. cade. Dacă ştiam noi, supralicitam la nemurire, pînă luam casa. ■ căli-nescu, s. işi, cf..DL, ŞM, DN2, Μ. P-TENC., DEX., DSR. +, T ţa.Λ Z. F i g. ’A e'xagerş în aprecierea, upui fapt, în ïoiosiréa unui procedeu etc. Victoria individualismului liric îş,i, depăşise ţelurile şi îşi suprâUcîia roadele iluzorii. constantinescu, s. ii, 315. De ce n-.qm_ încerca. şă-l !âiprâliciîăm_ noi? stancu, ή. À. ;rv, 380. Aii fost ţen-iăţi 'să facă concesii gustului prost, ajunfind chiar să-l supraliciteze, ist. lit. rom. ii, 239: Scriitorul apăsă, supralicitează efectele, τ oeţombrie 1968, 44. Nici un editor nu'timbla să: te răpească altuia, nici un'director de ziar sau de revistă nu ie supralicita, românia literară, 1970, nr. 92, 1/1, cf. dex. • ^Prez. ind.: supralicitez. — Pref. supra- + licita (după fr. surenchérir). SUPRALICITARE s. f. Acţiunea de a su p r a-licita şi rezultatul ei; mărire a unei oferte. Cf. dex, dn3. + Fig. Exagerare în aprecierea unui fapt, în folosirea unui procedeu etc.; supralicitaţie. Supralicitarea estetică naţională..'. e mai mult decît suspectă, ralea, s. t: î, 201. Observă că supralicitarea asta de umor se' făcea pe ‘socoteala lui: τ. popovici, se. 81. Această Supralicitare ά oboiului... duce la o monotonie de timbru, m 1962, nr. 4, 33. Recunosc că mă ispitea grozav spectacolul acela de încordate nervoasă şi de supralicitare a hazardului, românia literară, 1970, nr. 103, 13/1. — Pl.: supralicitări. — V. supralicita. SUPRALICITAT OR, -OARE s. iu. şi f. Persoană care supralicitează. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, dn3. — Pl.: supralicitalori, -oare. — Supralicita 4- suf. -tor. SUPRALICITAŢIE s. f. Licitaţie suplimentară car,e se face pentru acelaşi obiect, pentru a obţine un preţ mai ridicat. Cf. cade, dl, dm, der, dn2, m. d. enç., déx. + Fig. Exagerare ’ în aprecierea unui fapt, ln folosirea unui procedeu etc.; supralicitare. Supra-licitaţia demagogică a iacobinilor puri. camil petrescu, t. ii, 483. Nu e nevoie de supralicitaţie şi de pehlivănii. c. petrescu, î. ii, 137. Există în psihologia mitocanului o supralicitaţie de· manieră. . . în societate, ralea, s., τ. i, 200, cf. dn?.. — Pl. : supralicitaţii. — Şi: (rar) supralicitaţtâne s. f. CADE. — Supra1- -(- licitafio (după fr. surenchère). SUPRALICITAŢltnVE s. f. v. supralicitaţie. -SUPRALIMIJVÂR, -Ă adj. (Rar) Care este deasupra pragului de excitabilitate. Excitanţii normali. . . devin supraliminari pentru acest sistem nervos dereglat. v. rom. ianuarie 1960, 102. ~ 1?}·. supraliminari, -e< · · · — Din fr. supraliminaire. SUPHALUCIDITÂTE s: f. (Rar) Stare de claritate, de limpezime deosebită în gindire; luciditate extremă. Spectacolul... nu e coşmarul violent şi patetic al prăbuşirii, ci o lentă, sinuoasă alunecare spre vid, în iluzoria supraliicidilate a narcozei, τ iulie 1968, 76. — supra1- -f- luciditate. SUPRALTJME s. f. (Rar) Lume imaginată în afara lumii reale. Există indivizi care au anumite vise, un fel de realitate transfigurată: Ca viziunea unei supra-lumi. camil petrescu, p. 325. — Pl. : supralumi. — Supra1- + lume. SUPRALUMÎXĂ s. f. (Rar) Oberliht. Supralumi-nile çu çercevele .mobile pot fi cu deschidere, verticală, obişnuită,· ■ ■ saii. interioară, ltr, cf. mdţ. Tîmplăria şupraliiminii se execiiţă din acelaşi material., ca ..tim-' plăria ferestrei.fci. .pîf, osr. .. -r· Pl. : supralumini. . . ■ — Supra1- -f lumină. .SUPRALUNGÎRE ss-f. Spor dé lungime care se1 dă buştenilor la fasonare·,'după ce au fost teşiţi la capete in' vederea· coihăriitului.· Cf. lir. Pl.": suprâliingiri. — Supra1- — lungire. SIJPRAMARIpXKTĂ s. f. (Rar) Marionetă foarte perfecţionată. Intuind miraculoasele disponibilităţi de expresie ale păpuşii, vorbea cu entuziasm de supra-marionetă, care ar trebui să înlocuiască actorul pe scenă, τ septembrie, 1962, 66. — Pronunţat; -ri-o-. — Pl. : supr amar io nete. — Supra1- -f marionetă. 16031 SUPRAMATURAŢIE - 2042 - SUPRANORMAL S UPRAMATU Η AŢI E s. f. (Agric.) Stadiu in care se găsesc seminţele şi fructele după ce au atins faza maturităţii fiziologice. Cf. ltr, ltr2, dn3. — Pl. : supramaturaţii. — Supra1- + maturaţie. SUPRAMËDTE s. f. Mărime care reprezintă o valoare mai mare decit media. Penlru găsirea cifrei de neregularitatea firului se. .. calculează media, sub-media şi supramedia rezultatelor, ionescu-muscel, fil.. 64. — Pl.: supramedii. > — Supra1- + medie. SUPRAMENŢIOIVAT, -A adj. (Învechit) Care a fost menţionat mai sus. Dacă partea ostndită prin otărîrea tribunalului de politie voieşte a trage procesul înaintea stanţelor civile, nu face alt nimic mai mult decît pune în eserc.ifiu dreptul supramenţionat. dîmboviţa (1860), 1441/66. — Pl. : supramenţionati, rte. — Pref. supra- -j- menţionat. SUPRAMÎD subst. (Text.') Fibră textilă care se fabrică din răşini sintetice poliamidice. Cf. ltr3. • — Supra1- -f îi mid. SUPRAMODULÂŢIE s. f.. Modulaţie a unui semnal purtător, în telecomunicaţii, cu un semnal modulator de amplitudine mai mare decît.cea maximă corespunzătoare funcţionării 111 condiţii normale. Supramo-dulpţii se produce cînd gradul de modulaţie depăşeşte unitatea şi provoacă distorsiuni de nelinearitate. ltr2, ,cf. dn3. — Pl.: supramodulaţii. — Supra1- + modulaţie (dup’ă fr. surmodulation). SUPBAMONOPÔL s. n. (Rar) Monopol internaţional format din monopoluri diü diferite ţărinCf. dn3. — Pl. : şupramonopoluri. — Supra1- + monopol. SUPRAMLJIVCĂ s. f. Muncă excésivâ. In toate aceste cazuri, mielita ar fi putut foarte bine să nu fi-fost decit urmarea supramuncii şi oboselii, babeş, o. a. i, 487. .φ. (Eq. pol·) Surplus de muncă prestat de muncitori peste rnuijca necesară, prin care se creează pluspro-dusul. Cf. dl, dm. Să exemplifice goana după supra-muncă a moşierului antrenat in relaţii de piaţă. ist. LIT. BOM. II, 521, Cf. DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Supra1- -f muncă (după fr. surlrava.il). SUPRANATURAL, -Ă adj. Care este mai presus de forţele şi legile naturii sau In contradicţie cu acestea; care pare a nu putea fi explicat în môd natural, prin raţiune; care ar exista în afara naturii, a lUniii percepute prin simţuri, imaterial, nefire.sc, ne material, nepămîntean, nepăni înţese, suprafiresc; care este atribuit unor forţe miraculoase, fabulas, fantastic, legendar, miraculos, mitic, (învechit) surnaturel , (învechit, rar) s U'p e r n a 1 u r'a 1. Unde omul ordinar vede <0 faptă neesplicabile prtn sfera mărginită a cunoştinţelor sale fizice, aleargă la lucruri supranaturali, la uriaşi, la diavoli, isis (1859), 1421/4. El intră-n luptă cu ei, ii combate cu o energie supranaturală, cu o vigoare nespiisă. -dîmboviţa' (1859), 1442/20, cf. prot. — pop., n. d., baroci, i. l. i, 213. '.Zeii... sint închipuiţi, ca să zic qş'd, mai aerieni, 'mai invizibili, mai supranaturali decît înainte, contă, o. f. 376. Credea in.existenţa Unei astfel de fiinţe supranaturale. 10NESCU-RI0N, S. 107, cf. DDRF, BARCIANU, alexi, w., şăineanu2. Sint acele stînci... tăiete de, nişte mîini supranaturale, hogaş, dr. i, 19, cf. resmeriţă, d. Antichitatea e unanimă în a recunoaşte geţilor o adincă şi severă religiozitate ... de zilnică închinare puterilor supranaturale, pârvan, g. 151, ci. cade. Să răstoarne situaţia ea o prezentă supranaturală. camil petrescu, u. n. 421. Arta cëre un efort supranatural, vlasiu, d. 165. Însuşirea respectivă e atît de extraordinară, tncît o fiinţă umană n-o poale avea (sau, dacă o are, deţine ceva din puterile fiinţelor supranaturale primejdioase), iordan, stil. 170, cf. scriban, d. Creangă, care atribuia geneza plantelor factorului supranatural, fu ironizat, şi pe drept Éuvint. călinescu, c. o. 286. Poemul se dispensează, pînă la un puneţi di intervenţiile supranaturale, comune tuturor ipopeelor. vianu, l. u. 17ii. Crestele uriaşului munte par. . . templul unei zeităţi. . . care. . . şi-ar exercita asupra lumii puterile-i misterioase şi supranaturale, bogza, c. o. 56. La drept vorbind nu-i un dar supranatural, ci o însuşire firească, tudoran, p. 405, cf. dl. O apariţie supranaturală, preda, r. 4.49, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex.. + (Substantivat, n.) Ceea ce pare a fi mai presus de legile naturii. Pârvan..., idealistul convins cu gîcirea supranaturalului. iorga, p. a. ii, 71. Crezi în supranatural? agîrbiceanu, a. 178, cf. resmeriţă, d. Penlru atare fiinţe nu există legi, nu există cauză naturală, lor li se impune numai supranaturalul, babeş, o. a. i, 5. Supranaturalul e explicat... prin simpla manifestare a unor legi naturale, marinéscu, p. a. 46, cf. cade. Basmele poporului celui mai înzestrat cu imaginaţie creatoan leagănă fantezia doritoare de supranatural. lovinescu, c. viii, 129, cf. scriban, d. ,,Mandragola“ este într-adevăr o întreagă lume,. . . elogiu al naturalului, blamare a supranaturalului, τ mai 1969, 38. Eminesm are o precizie a fantasticului,. . .' o reprezentare concretă a supranaturalului, contemp. 1970, nr. 1 240, 3/5, cf. m. d. enc., dex: + F i g. Care este cu totul deosebit, neobişnuit, ieşit din comuiţ; .excèp-ţional, extraordinar, fără seamăn, v. seamăn (1). Cei htai celebri violonişti ai Germaniii declară... că Paganini este un gemu supranatural, filimon, o. ii, 326, cf. şăineanu2, resmeriţă,! d., cade-, 'Acum ştiu că toţi contemporanii lui Napoleon nu erau oameni supranaturali aşa cum mi-i arătau cărţile, c. petrescu, Ι. II, 64, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX. + (Rar) Care depăşeşte dimensiunile naturale, obişnuite. în buzunar au cel pufin o sută de cărţi.de vizită cu numele ... şi adresa în mărime supranaturală, teodoreanu, m. în, 119. — Pl.: supranaturali, -e. — Supra1- + natural (după fr. surnaturel), SUPRANATURALÎSM s. n. Credinţă în supranatural; concepţie potrivit căreia ar exista fenomene., personaje, elemente etc. supranaturale; (rar) super-naturalism. Cf. dn, m. d. enc., dex. ' — Supra1- + naturalism (după it. surnaturalisme). SUPRA1VATURALITÂTE s. f. (Neobişnuit) ' însuşire a ceea ce este supranatural. Cf. călinescu, ap. iordan, l. r. a. 185; dn3. — Supra1-. + naturalitate. . .ŞUpkANÂŢWÎVAl., -Ă âdj. (Râf) Câiê si situéàzâ deasupţa caracteristicilor naţionale. Pe deasupra acestor forme stau tipurile' .supranationale, călinescu, c. o. 213. .+ :Suprasţatal. Cf. dn3. — Pronunţat : -ţi-o-. — Pl. : supranationali, -e. — Pref. supra- 4 naţional. SUPRANORMĂL, -Ă adj. (Rar) Care depăşeşte caracteristicile, stările, etc. nqrmale. Nu mai sînt şi alte stări, supranormale? camil petrescu, p. 325. Dezvoltarea accelerată a plantei... atinge dimensiuni supranormale. şanielevici, r. 238. — Pl. : supranormali, -e. — Pref. supra- -f normal. 16043 SUPRANORMATIV - 2043 - SUPRAOM SUPRANORMATÎV, -Ă adj. Care este peste normă (2), care depăşeşte prevederile normative. Consecvent, pierderile financiare sînt determinate.’.. de menţinerea stocurilor supranormalive. scînteia, 1969, nr. 8 177, cf. dn3. <> (Substantivat, n.) Aceste supranormalive reprezintă... o imobilizare de mijloace circulante, iar pentru economia naţională — sustragerea din circuitul economic a unor importante valori materiale, ib. 1966, nr. 6 893, cf. dex. — Pl. : supranormativi, -e. — Pref. supra- -f- uqrniativ. SUPRA NUMĂR Ar, -Ă adj. v. suprauumerar. SUPRANÛME s. n. Nume adăugat la numele propriu al linei persoane în seinn de cinste sau pentru a o deosebi printr-o caracteristică sau printr-o circumstanţă' oarecare de o altă persoană, (livresc) c o g-nome n, (învechit) -su mume, surnumire, (fran’ţuzism) sobrichet; p . e x t. poreclă (2). Acum nu aştepta decit *rangul de vlori-vistier .. . şi supranumele de ,,bucluccî boier", fii.imon, o. i, 128. El a fost numit după moarte Radu-cel-Viteaz, supranume ce i se cuvine cu dreptul după crincenele lui lupte cu turcii, xenopol, i. r. iv, 193, cf. barcianu, şăi-neanu2, resmeriţă, D., cade. Era ironie in acest supranume. galaction, o. a. ii, 308. Din expresii figurate, . .. din supranumele pe care le găsim în onomastica română, cunoaştem aportul adus de diferitele pături la graiul comun, puşcariu, l. r. i, 356. Nu-i vorba de toponimice..., ci numai de supranume colective, care, întrucîl se referă la aşezări umane, adică la oamenii trăitori acolo, seamănă bine cu numirile topice, iordan, t. 326, cf. scriban, d. Opinia publică i-a atribuit... supranumele de Cantalup. booza, a. î. 375. Se face deosebire între porecle şi supranume, păstrîn-du-se termenul'poreclă pentru denumirile folosite ocazional. graur, n. p. 70, cf. dl, dm, dn2. Supranumele de Moldoveanul constituie... o garanţie că Filip era moldovean, l. rom. 1967, 70, cf. m. d. enc., dex. •v· (Prin analogie) Viteazul Jap îşi merita cu cinste supranumele, galaction, o. a. ii, 182. — Pl.: supranume. — Supra3- + nume (după fr. siirnom). SUPRANUMERÀR, -Ă adj. Care este peste numărul prevăzut, fixat sau necesar; care depăşeşte numărul dinainte stabilit; (învechit) supernumerar, surnu-merar. Cf. prot. — pop., n. d., barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d.,. cade. Copiii dădeau iama prin prăjituri, servindu-se singuri cu porţii supranumerare. c. petrescu. o. p. i, 150. Romulică.. . elev supranumerar la poştă, klopştock, f. 221. Pledau patru celebrităţi penale..., debutantul Dăniiţ era supranumerar. teodoreanu, m. iii, 133, cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. + (în dicţionarele din trecut; şi substantivat, m.) (Funcţionar) care nu este încă titularizat. Cf. alexi, w., cade, scriban, d. — Pl.: supranumerari, -e. — Şi: (învechit) siipra-numărâr, -ă adj. alexi, w. — Pref. supra- + numerar (după fr. surnuméraire). SUPRANUMERÔS, -OASĂ adj. Foarte numeros. O supranumeroasă armată [are]... misiunea să împiedice orice încercare de compromitere a mărcii‘ fabricii. scînteia, 1969, nr. 8 210. — Pl, : supranumeroşi, -oaie:. — Supra1- -f numeros. SUPRANUMI vb. IV.' Tranz. A da,; k atribui un supranume; p. ext. a da cuiva o poreclă sau a i se adresa cuiva cu o poreclă,. a p ore cli (2). (regional) a n u n ă ş i (v. năşi 3), a policari; (rar) supraintitula, (învechit) surnurni. V. boteza, chema, denumi, g r ă i, i n t i-tula, nom in a, nunii1 (1), număra2 (1), numeni, porecli <« , spune (7) , titlui. Văzu dinţii pe Alesandru, supranumii cel Bun. asachi, s. l. ii, 76, cf. prot. — pop., n. d. Celebrul Vlad-Vodă, supranumit Dracul, acordă negustorilor... un privilegiu. hasdeu, i. c. i, 6. Un general roman ce... a fost supranumit Qaluscus de Senatul Romei, alecsandri, t. 698. Nu numai sexul slab preferă stilul Rambouillet..., ci şi o mare parte din sexul supranumii tare. macedonski, o. iv, 94, cf. barcianu, ddrf, alexi, w., şăineanu2. Patru copişti avea cancelaria.. ■ şi anume. .. : Ionescu, supranumit ,,Misicus“. bră- tescu-voineşti, p. .262. Meda fusese supranumită ,,Geta“ prinlr-o confuzie, pârvan, g. 55, cf. resmeriţă, d. Alcătuitorul bizareriilor chinuite va fi supranumii ,,prinţul poeţilor“. în plr ii, 441, cf, cade. O supranumisem. . . Diana de gheată artificială, voiculescu, p. ii, 207, cf. scriban, d. Generalul de divizie.. . Ion Florescu supranumit ,,Calu“, fie pentru că era cam deşirat, fie penlru că iubea caii. călinescu, s. c. l. 197, cf. dl, dm, dn2. Cleveland — capitala tenisului internaţional — cum este supranumit în aceste zile — a îmbrăcat veşminte de sărbătoare, scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., pex. — Prez. ind. : supranumesc. — Supra1- -f- numi (după fr. surnommer). SUPRANUTRÎT, -Ă adj. (Rar) Supraalimentat. Cf. dl, dm, dex. (F i g.) Facţiunea de la putere, supra-nutrită, este incapabilă a mai ţine piept torentului popular, adică facţiunii răzbite de foame, caragiale, o. iii, 183. — Pl. : supranutriţi, -te. — Pref. supra- -f nutrit (după fr. surnourri). SUPRANUTRfŢIE s. f. (Rar) Supraalimentaţie. Cf. scriban, d; Aici parcă toată lumea şi-a însuşii coloritul lui Cromwell: semn de supranulriţie carnată. VINEA, L. Ijj.36, cf. dsr. — Şi: (învechit) supranumiţi tine s. f. scriban, u. — Supra1- nutriţie. SUPRANUTRIŢIÛNE s. f. v. supranutriţie. SUPRAOFÉRT s.’ f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după ce s-a încheiat o licitaţie. Supraoferte, după cc s-a încheiat licitaţia, se pol face pînă intr-un anumit timp. i. panţu, pr. 2, cf. scriban, d., dl, DM, DN2, DEX. — Pl.: supraoferte. — Supra1- -f ofertă (după fr. suroffre). SUPRAOM s. m. (în concepţia filozofică a lui Nietzsche). Tip superior de om care trebuie să apară înzestrat cu o individualitate puternică şi eliberat de constrîngerile moralei; p. gener. (sens curent) om înzestrat cu calităţi excepţionale, care realizează lucruri ce par mai presus de puterile omeneşti; (anglicism) superman. Cf. resmeriţă, d., cade. Sînt supraoâkieni: în amurgul oricărei activilăţi sufleteşti domină un singur sentiment, lovinescu, s. i,- 4. îmi închipui că nu-l vei fi tălmăcit ad-litteram, închipuin-du-ţi că poţi ajunge supraom, i. botez, b. i, 6, cf. scriban, d. Raskolnikov este fratele bun al lui Julien Sorel, eroul lui Stendhal; el anunţă ,,supraQmul“ lui Nietzsche. vianu, l. u. 537. Mitul supraomului e expresia acestui ■incoruptibil şi invincibil elan. blaga, z. 133. învăţătura extrem de individualistă a lui Nietzsche despre rolfil supraomului va fi părăsită, ralea, s. t. ii, 211, cf. dl. .Civilizaţia poate fi salvată numai de o elită, o castă de stăpţni, de ,,supraoameni", liberi de ,,prejudecăţile“ moralei, der iii, 515. Există un fel de supraom, un geniu genisl care aruncă tn aer orice obiectiv, cinema, 1968, nr. 2, II. Picturile par zămislite de un supraom şi te fac să simţi... cil de mult... 16054 SUPRAOMENESC - 20.44 - supraoxigenahe a crezut în aria sa această fiinţă frenetică, bomânia literară, 1969, nr. 34, 22/5, cf. m. d. enc., dex, dn8. — Pl. : supraoameni. — Supra1- + om (după germ. Übermensch). SUPRAOMENÉSC, -EĂSCĂ adj. Care depăşeşte puterile omeneşti; care este mai presus de firea omenească ; suprauman. Poporul atribui asemene efect înrturirei işi puterei supraomeneşti a Dochiei. asachi, s. l. ii, 73. Avea o activitate supraomenească, era foarte moderat şi aspru, calendar (1860), 76/6, cf. baronzi, i. l. i, 213, pontbriant, d. Era un timp cînd tn genere sc credea că toate lucrurile... stnt îndreptate de către voinţa, arbitrul, bunul plac al unei sau al mai multor fiinţe supraomeneşti, conta,'o. f. 35. Dacă concluzia prin anattgie d'e lă cele omineşli la celé supraomineşti va fi cuprinztnd vreun stmbure de adevăr, apoi deprinderea, simetria... trebuie să-fi formînd bazele Nemişcare ale lumii întregi, philippide, p. 236, ^-cf. barcianu. Eroism supraomenesc, d. zamfirescu, r: 265. Cu o sforţare sUpraomenescă se ridică din pat. sandu-al-dea, a. m. 97, cf. alexi,- w. Sînt energii supraomeneşti care te inspăimintă. anghel, pr. 123. Cîniările acelea cari păreau neciirmate strigăte de durere supraomenească. agîrbiceanu, a. 81, cf. cade. Depune o muncă supraomenească, rebreanu, b. i, 168. Au fost luni de mucenicie şi de răbdare supraomenească, qalac-tion, o. A. i, 99. Se vedea bine că face eforturi supraomeneşti. cqcea, s. ii, 219, cf. scriban, P. Să nu mai forţeze altă dată la munci supraomeaneşti pe muncitorii care lucrează in fundul pămintului. bogza, a. î. 487, cf. dl, dm, dn2. Cu sforţări supraomeneşti ln cele şapte luni care au urmat, Bălcescu s-a dus la Constantinopol. românia literară, 1969, nr. 39, 5/5, cf. m. d. ENC., DEX, DN3. — Pl.: supraomeneşti. — Şi: (Învechit) supraomi- nésc, -eăscă adj. . ί — Pref. supra- -f omenesc (după fr. surhumain). SUPBAOMHVÉSC, -EĂSCĂ adj. v. supraomenesc. SUPRAORBITĂL, -Ă adj. (Me.d.) Care este situat deasupra orbitei (2). Era. . . o durere violentă’. . . care coprindea semiobrazul din stînga împreună cu ochiul dintr-acea parte, partea supraorbitală. descr. ape. 174/6. Ari[erele] supraorbitale ies din orbită şi se împrăştie în frunte, polizu, p. 156/20. Tentaculele suprar orbitale sînt mari. ap 157, cf. dn3. . — Pl. : supraorbitali, -e. .. .. — Pref. supra- -f orliital. SUPRA ORDINĂRE :s. f. (Logică), Cuprindere in sfera unei noţiuni a altor noţiuni cu sferă mâi mică; (rar) supraordinaţie.. Cf. dn2, dex, dsb. . , s — Pl.: supraordinări, — Supra1- + ordinare. SUPRAORDINĂT, -Ă adj. v. supraordonat. SUPRAORDINAŢIE s. f. (Rar) Supraordinare. Clasicismul... nu privea lucrurile în deosebirea lor, ci mai ales sub aspectul lor relaţional. îl interesa rar portul·' dé supraordinaţie. ori de subordina{ie. halea, s. τ. i, 163, ·*- Pl.: supraordinaţii. ■ - · — Supra1- + ordlnaţie. SUPRAORDONA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza intr-o ordine superioară, ea ierai-hiè sau clasificare. [Nivelele operei de artă] pot să se subordoneze şi supraordoneze unei ierarhii tn care o componentă se ini pune ca ,,dominantă“ cc orientează spre - ea pe toate celelalte, românia literară,'1971,’ ni; 122, .29/1. — Prez. ind.: suprâordonez. — Pref, supra- -f- ordona. SUPRAORDONAT, -Ă adj. Care ocupă un lot: superior tntr-o ierarhie sau într-o clasificare.. Istoria fiind partea cea mai supraordinată in clasificaţiunea, pozitivistă a ştiinţelor, nu este nici o ramură a cunoştinţelor care ă nu poată răspîndi cîteodată o viuă Iu-, mină asupra, unei cesliuni istorice, hasdeu, i. c. i, x, cf. dl, dm, dn2. ,,Personalul·1 se manifestă ca f> categorie semică supraordonată, scl 1968, 262, cf. m. d. enc., dex. <0* (Lingv.; şi substantivat, f.J Propoziţie supraordonată = propoziţie principală sau secundară care este determinată de o propoziţie secundară; regentă v. regent (112). Propoziţiile subordonate, tn majoritatea cazurilor, se despart prin virgulă de supraordonatele lor. iordan, l. r. 738, cf. dl,-dm. Un termen echivalent pentru regentă este termenul propoziţie supraordonată, gram. rom2, ii, 254-, cf. dn2, m. p. enc., dex, (Mat.) Fracţie supraordonată■== :frac-ţie ordinară mai mare decît uţi întreg (în care numărătorul este mai mare decît numitorul). Cf. i>l, dm, dn2, dex. (Logică) Noţiune supraordinată = noţiune care cuprinde în sfera ei alte noţiuni cu sferă mai mică., Cf. maiorescu! jţ,. 37, dn2, dex! — Pl.: supraordonaţi, -te. — Şi; (învechit) supra-. ordinăt, -ă adj. , — Pref. supra- ordonat. SUPRAORDONATÔR, -OAIUÎ adj. Care supra-ordonează. Sinteza cinematografică supraordonaloare a tuturor componentelor, cinema, 1968, nr. 9, 36. Dacă prin critica aplicată el refuză scientismul suficient, prin concepţia supraordonaloare depăşeşte estetismul. românia literară, 1970, nr. 32, 4/4. — Pl.: supfaordonalori, -oare. . τ- Supraordona 4- suf. -tor. SUPBAOBGANIZĂBE s. f. (Rar) Organizare superioară. Se tinde spre lichidarea definitivă a tradiţiei, fie printr-o supraorganizare matematică a sunetelor, fie prin descompunerea muzicii în elementele ei. u. 1.968, nr, 1, 12. — Pl. : supraorganizări. — Supra1- + organizare. SUPRAOXIDĂ vb. L Tranz. (Rar) A oxida puternic. Cf. cade, sfc i, 46, dn3. — Prez. ind. supraoxidez. ■ t — Pref. supra- -)- oxida. ■ SUPRAOXIDÂRE s. f. (Rar) Acţiunea de a supra oxida şi rezultatul ei; oxidaTe puternică, (rar) s u p r a o x i d a ţ i e. Gf. dn8.- . — Pl.: suprăoxidări. — V. supraoxida. . ŞUPRAoXIDAŢÎE ,s. f. (Raţ) Oiidare puternică; (rar) supraoxidare. Cl. cade. -- Pl.: supraoxidaţii. — Şi: supraoxldaţiiine s.. f, CAPE. — Supra1- -f oxidaţie. SUPRAOXIDAŢltilVte s. f. v. siipraoxidaţifc; SLŢRAOXIGEXA vb. I. ‘Tr a n z; (Chim.; ' rar) A. oxigena puternic, exţesiv. Cf, Di)3, .' — Prez. ind.: supraoxigenezr: ·. — Pref. supra- -f- oxigena (după fr. suroxygêner). SUrRAOXIGENÂRE s. f. (ChiniV; rar)'‘Acţiunea de a supraoxig en a şi ?ezuttatfil,eL;. oxigenare pvîterrijçâ, "excesivă. Cf. .DN8. ‘ . V ,'Λ' '.... — Pl.: supraoxigenări. — V, şupraoxigena. 16070 SUPRAOXIGENAT -2045- SUPRAPROBLEMĂ SU PRA ΟΧΙ G KSi AT, -Ă adj. (Chim.;' rar) Care a suferit o supraoxigenare. Cf. cade. — Pl.: supraoxigenali, -le. .— Pref. supra- -f oxigenat. SUFRAPÂMÎNTEAn, -Ă adj. 1. (învechit) Supra-pămîntesc. Ea se lupta cu moartea, cînd deodată se infătoşă înaintea palului ei o fiinţă/de o frumuseţă şi maiestate suprapămînteană. calendar (1858), .67/11. Ţi s-au arătat Intru adevăr o vedenie suprapămînteană? ib. (1858), 76/28. 2. (Rar) Care se află’deasupra pământului. Strabo he vorbeşte de... locuitorii în bordeie, cari, fireşte, erau adesea mai mult sub decît suprapămînlenc. PÂR-vax, g. 134. — Pl. : siiprapămînteni, -e. — Pref·. supra± -(-păinlntean (după fr. supraterrestre). SUBRAPĂMÎNTES C, -EASCĂ adj. Care-pare. că depăşeşte limitele pămîntesciilui ; din altă lume.; (învechit) suprapămîntean (1). V- supranatural.' Iconostasul cu icoane înalte şi palide de sfinţi şi îngeri de-o frumuseţe suprapămînteaseă. eminescu, g. P. 96. Muzica cînta lin şi părea că se depărtează, se ridică, cu acorduri suprapămînleşti. sadoveanu, p. s. 184. Vei purcede să huleşti Toate cîte sînt rînduite De puterile suprapămînleşti. v/’rom. ianuarie 1954, 131, cf. DL, DM. Era o dragoste suprapămînteaseă ce se ivea în acel ceas minunat, barbu, princ. 271, cf. M. D. ENC., DEX. — Pl. : suprapămînleşti. — Pref. supra- + pămîntese. SUPRAPEBSONAL, -Ă adj. (Rar) Care este mai presus de o persoană oarecare. Dacă la asta se adaugă blocul macroscopic, organizarea excesivă,... ..utilitarismul dezlănţuit al marilor bonzi suprapersonali... ai o schifă sumară .a ceea ce înseamnă pierderea. ,scării omeneşti, contemp. 1969, nr. 1 176, 2/5, cf. dsr. ' — Pl. : suprapersonali, -e. — Pref. supra- + personal. . SUPRAPLÙS s. in. (învechit, rar) Surplus. Cf. ALEXI, "W. J , — Pl. : ? — Supra1-·-!-plus (după fr. surplus). SUPBAPOLUÂT, -Ă adj. (Rar; .despre oraşe, regiuni etc.) Foarte poluat. Cf. dcr. — Pronunţat: -lu-at. — Pl.: suprapoluaji, -té. — Pref. supra- + polnat. StPHAPONDERABILITÂŢE s. f. (Fiz.) Stare a unul corp care are o greutate mai mare ça urinare a unei fprţe gravitaţionale sporite. Cf. dn3. — Supra1- + ponderabilitate. ·'·■■■ . SUPRAPONDERAL, -Ă adj. (Despre fiinţe) Cu greutate peste media normală, Cf. dcr. -1· PL : supraponderali, -e. y — Pre^. supra- -f ponderal. SUPRAPOPULA vb. I. Refl. 1. (Despre oraşe, ţări etc.) A-şi mări populaţia peste limitele normale; a se aglomera, a se ticsi. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. ' * , 2. (Despre, ape) A· se popula (;2) în exces cu peşte. Toate acele .ape pusţţiie sau sărace.,. ..în sçitri timp s-αι putea suprapopula· chiar ομ toate- αφϊ§.: soiuri de ρ/şşti ctiroŢa le-ar prii aceste ape. atila, p, .7. — Prez. ind.: suprapopulez. — Pref. supra- + popula (după fr. surpeupler). SUPRAPOPULARE s. f. Acţiunea de a se suprapopula şi rezultatul ei; aglomerare, ticsire. Cf. DL, DM, SFC I, 46, Μ. D. ENC., DEX, DN3. — Pl.: suprapopulări. — V. suprapopula. SUPRAPOPULAT, -Ă adj. (Despre oraşe, ţări etc.) Populat peste limitele normale; · cu populaţie excedentară; aglomerat, ticsit (1>. Există regiuni.. ..suprapopulate de o populaţie agricolă' lipsită complet - de pămînt. titulescu, d. 177, cf. dl, dm, sfc i, 45. Oraşele Indiei... sînt suprapopulate, scînteia, 1969, nr. 8 211, cf! m. D. enc., dex.; dn3. + (Prin lărgirea sensului) Foarte frecventat. Ai un salon suprapopulat. Un adevărat centru de recrutare, vinea, l. i, 1.74. . — Pl.: suprapopulaţi, -te. — V. suprapopula. SUPRAFOPULAŢIE s. f. Mare· concentrare de populaţie pe lin teritoriu dat. Suprapopulaţiunea unei fări. maiorescu, l; 100, cf. · dl, dm, der,. dn?, m. d.. enc., dex. "v· (Ec. pol.) Suprapopulafie relativă — excedent al populaţiei muncitoreşti, în raport cu necesităţile de forţă de muncă. Cf. m. d. enc., dn3. + (Biol.) Densitate excesivă a populaţiei de organisme pe o arie - anumită^ care depăşeşte posibilitatea de vieţuire oferită !de acea arie. Cf. der, m. d. ënc., dex, dn3. . — PL : suprapopulaţii,. — Şi: (învechit) siiprapoipu- Iaţiiine s. f. . ■ — Supra1- + populaţie (după fr. surpopulation).·· SUPRAPOPULAŢILTNE s. f. v. suprapopulat le. SUPIi APREFIXÂRE s.' f. (Lingv.) Derivare cu prefixe multiple sau de la teme prefixate anterior. Cf. DN3. — Pl. : supraprefixări. — Supra1- + prefixare. SUPRAPRESIÙNE s. f. Diferenţă 'pozitiva între presiunea absolută a unui fluid şi o presiune absolută de referinţă; presiune a cărei Valoare depăşeşte presiunea normală admisă sait o presiune de referinţă. Suprapresiunea motoare e- produsă şi întreţinută mai ales', cu ventilatoare, ltr. Suprapiesiunea în atmosfere tehnice se notează cu simbolul ,,ats“. ltr2, cf. DL,· DM, DN2, M. D. ENC., DEX. < — Pronunţat: '-si-u-. — Pl.: supmpresiuni: ; · — Supra1- -j- presiune (după Ir surpression). \ SUPRAPRJSŢ s. fl. Preţ mai mare' decît cel obişnuit sau decît cel oficial; preţ de.şpeculă. Cf. Dţ^? iiăsiră cu. mare greutate plătind la şiiprapreţ şi intrară Jq stadion, preda, r. 159, çf. dm, :dn2, Vindea bilete da suprapref la Capitol, ginema, 1-968, nr. 3, .18, cf. m. d. enc-, dex. — Pl. ; şuprapreţuri. -r- Supra1- 4- preţ. SUPRAPREŢUÎ vb. IV. Tranz. (Rar) A supra-valorifica. V. p τ e t i n d fi (1), s up r a ap r e c i a, supraes t i ni a, s u p r a e va 1 u a. Fără a supra-prefui nimic... regii geţi..·, au trebuit să aibă,,., bogăţii numeroase, .pârvan, o.. 142, cf. sfc i, 46. .v Refl. pas. Cetitorului i se va părea că în cele spuse aici se sup.rap reţ 11 iest e .autorul Caleidoscopului, luç. vii, 536.·· ■ — Prez. Ind. : supraprefuiesc, ‘ —■ Pref. supra- -f‘prdţui.: SUPRAPROBLÉM s. f. (în sistemul regizoral al lui S. Stanislavski) Acţiune principală care însoţeşte 16090 supraproducţie - 20ji6 - SUPRAPUS mesajul textului dramatic şi spre care converg acţiunile şi ideile secundare; p. g e n e r. idee directoare a unei lucrări artistice; supratemă, acţiune parcursivă. Cî. DER, M. D. ENC, DEX, DN3, DSR. — Pl. : supraprobleme. — Supra1- + problemă. SUPRAPROBÎJCŢIE Si f. Producţie de mărfuri care depăşeşte cu mult necesităţile pieţei din punctul de vedere al puterii de cumpărare. Cf. d. guşti, p. a. 160. Vechiul joc de pendulă al crizelor de supraproducţie ... şi-a reînceput dansul, ralea, s. t. i, 194, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. *0“ (Glumeţ) Au desfăcut o supraproducţie .de spanac, anghel — iosif, c. m. ii, 135. — Pl. : supraproducţii. — Supra1- + producţie (după fr. surproduction). SUPRAPROBÛS -s. n. (Rar) Pluşprodus. Cneji sau boieri care iau in folosul lor renia pămintului, adică supraprodusul muncii sătenilor, panaitescu, o. ţ. 65, cf. DN2. — Pl. : supraproduşe. — Supra1 -f produs. SUPRAPROFÎT s. n. (In economia politică marxistă) Profit suplimentar obţinut peste profitul mijlociu prin reducerea valorii individuale a mărfurilor sub valoarea lor socială. Nu profitul mijlociu şi nici supra-profiiul, care de regulă nu reprezintă decît o oarecare depăşire a profitului mijlociu, ci tocmai profitul maxim este motorul capitalismului monopolist, lupta de clasă, 1953, nr. 7, 68, cf. dl, dm, dn2. O sursă de supra-profit pentru monopoluri p reprezintă exploatarea popoarelor din colonii, semicolonii sau fări in curs de dezvoltare, unde forţa de muncă este ieftină, u. d.enc., cf. dex. — Pl.: supraprofiluri. — Supra1- -f profit2. SXJPRAPÛNE vb, III. Tranz. (Complementul indică obiecte, straturi etc.) A pune, a aşeza peste, deasupra sau unul deasupra altuia; spec. (complementul indică figuri geometrice) a aşeza una deasupra alteia pehtru a verifica egalitatea; (învechit) a superpime. Ia apă de Levant 16 dram., unt de cuişoare.,,, uneşte-le şi moaie tntr-lnsele pînză subţire pe care o suprapune la Umple, cornea, e. ii, 63/1. Urmează, a suprapune astfel cind de una, cînd; de. alta, culcuşe de bălării, de cărnuri şi pămînt sau cenuşe alcaline, brezoianu, a. 46/23, cf. barcianu, v., ddrf. Doue figuri se zic că stni egale cind suprapuindu-le una■ peste alta, ·ele coincid. MELIK, G. 3, cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU2, cade. Peste Bizanţul de pialră înflorită şi marmoră au suprapus magherniţe de lemn. sadoveanu, o. xvii, 1,39, cf. scriban, d- Ea' acelaşi'aparat vulcanic se constată mai multe ciirgeri de ‘lavă' suprapuse, oncescu, g. 237. Bufetul alcătuit din dulăpioare ovale, armonios suprapuse în chip de liră. vinea, l. i, 54, cf. dl, dm:. Suprapunem latura B'C’ peste BC, astfel ca să coincidă B cu B' şi C cu C'. geometrie viii, 4:8, cf. dn2, m. d. enc,., t)ex. (Ref 1.) O piramidă de efigii care se suprapun. anghel, pr. >147. La Téne-ul se suprapune dea-dreptul neoliticul, pârvan, g. 393. Flşia subţire, dintre cele două stînci care se suprapun, este filonul de aur. bogza, a. î. 20. Curbele de ionizane în acelaşi gaz la presiuni diferite se suprapun prin simplă translaţie, sani-elevici, r. 175. Diferitele produse ale paroxismelor vulcanice s-au suprapus de multe ori. oncescu, g. 353. Globul terestru are proprietatea unui imens magnet, ai cărui poli nu se suprapun cu cei geografici, geologia 9. <0> Fi g. Suprapunînd:.. procedeele a doi scriitori, nu anticipăm deci nimic asupra.palorii absolute a operei lor. lovinescu, c. viii, 10. Cel deprins să vorbească mai multe limbi, suprapune, fără să le amestece, expresiile străine .peste cele din limba sa maternă, puşcariu, l. r. i, 14. Peste realitatea directă, d-sa suprapune o paletă viguroasă, tntr-o violentă şi magistrală combinare de linii şi culori, costantinescu, s. i, 69. Avem în minte o scenă,... pe care îmi plăcea să o suprapun pesté aceea de acum. bogza, a. î, 594. Un zîmbet timid, care parcă, printr-o mişcare de translaţie, o suprapune fetiţei de altădată, românia literară, 1971, nr. 128,16/2. (R é f 1.) O seamă de aprecieri se suprapuneau cu caldă simetrie aspiraţiilor mele. vlasiu, d. 130. Acest pămînt iberic pe care se suprapun patru civilizaţii, sadoveanu, o. xx, 233. Peste aceste noţiuni de natură lingvistică... s-au suprapus noţiunile filozofice, puşcariu, l. r. i, 130. Peste amintirile copilăriei se suprapune experienţa vieţii, vianu, e. 327. Έ greu de deosebit partea a ceea ce este dobîndit prin acumulări de civilizaţie de cealaltă care reprezintă fondul natural al omului. Păturile acestea se suprapun, se amestecă, se interferează, ralea, s. t. iii, 114. O a doua etapă, care se suprapune oarecum cu prima... începe cu cercetările lui Faraday, gişman, fiz. II, 557. La acest factor mecanic... se suprapune şi un proces local de inflamatie. abc săn. 322. Evenimentele sonore apar, se suprapun şi dispar la distanţe determinate. m 1968, nr. 7, 20. + R e f 1. P. ext. A avea loc în acelaşi timp, a se petrece simultan ; a coincide, a (se) încăleca. Cf. dex. Orele celor două şedinţe se suprapun. DSR. — Prez. ind. : suprapùn şi (regional) suprapăi. — Pref. supra- + pune (după lat. superponere, fr. superposer). SUPRAPÜ1VERE s. f. Acţiunea de a (se) suprapune şi rezultatul ei ; punere, aşezare a unui obiect, a unui strat etc. deasupra altuia; spec. aşezare a unei figuri geometrice deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea; (rar) superpoziţie. Pe suprafaţa solidelor care vin în contact cu aerul, se concentrează pături dese de aer, ca nişte suprapuneri atmosferice: conta, o. f. 536, cf. ddrf, alexi, w. Să ne închipuim o fotografic compozită, obţinută prin suprapunèrea mai multor clişee. ibrăileanu, s. l. 30, cf. resmeriţă, D. Nituirea tablelor se face prin suprapunere sau cu eclise. ioanovici, tehn. 158. Nu vedea altfel universul, decît ca o suprapunere de ceruri, călinescu, c. o. 112, cf. ltr2, dl, dm. Deoarece aceste unghiuri sînt egale,' înseamnă că prin suprapunere ele coincid, geometrie ix, 41, cf. m. d. enc., dex. φ Fig. Sclăvia nu s-a întemeiat în acelaşi chip in toate staturile anticităiii; dar cele mai multe dăţi, ea avu de origină suprapunerea silnică a unei seminţii asupra allia, rom. lit. 712/25. Suprapunerea elementului latin peste cel dacic fecundă prin naşterea unei noue viguroase naţionalităţi, hasdeu, i. c. i, 277. Continuitatea de viaţă din bronz... e demonstrată... prin suprapunerea apropiată, adesea chiar, amestecarea straielor de civilizaţie. pâr% an, g. 379. Penlru penetraţia cuvintelor slave pe diferite căi şi suprapliiîerea lor, un exemplu instructiv ni-l dă cuvîntul „ctrti“. puşcariu, l. r. i, 294. Readuce în final ideea suprapunerii celor douăsprezece sunete..m 1968, nr. 2, 21. Suprapunerea de teme şi ritmuri atît de colorate..., care să-ţi evoce o Spanie mai spaniolă ca realitate, contemp. 1969, nr, 1 174, 7/5. "O- (Fiz.) Suprapunerea efectelor— proprietate a unui sistém fizic sa:u tehnic caracterizat de legi şi de relaţii liniare şi omogene şi care, pe această bază, per.· mite însumarea acţiunilor, exercitate asupra lui, efectul rezultantei tuturor acţiunilor fiind identic cu rezultanta efectelor produse de ïiëdàre acţiune în1 parte; superpoziţie. Cf. ltş2, m. d. enc., dsr. — :P1. : suprapuneri. — V. suprapune. SUPRAPtîS, -Ă adj. Care este aşezat peste ceva sau uriul deasupra-altuia, (învechit) Super pus; p. ext. cate urmează după’altul. Altele au trei rinăiirî suprapuse de plăci de sticlă, brezoianu, a. 151/24. In fiecare societate se păstrează ca nişte pături suprapuse toate credinţele metafizice, pe care ,le-au avut vreodată 16096 suprAputërë - 204? - SUPRAREALIST strămoşii, conta, o. f. 412, cf. ddrf. Două rînduri lungi de chilii suprapuse tn forma unui larg patrat. hogaş, dr. i, 28. In fund se înălţa scena improvizată din catedre suprapuse, rebreanu, i. 141, cf. resmeriţă, d. Mai purtau. . . botine înalte, straşnic încordate tn taina fustelor suprapuse, care dădeaμ unei cucoane în mers foşnet de pădure în vint, teodoreanu, m. u. 125. E loc de cîteva sute de butoaie suprctpnse. arghezi, b. 104. Fotoliul poseda numai trei picioare, al patrulea fiind înlocuit prin cîteva cărămizi suprapuse, călinescu, o. i, 138. Sub bolţile suprapuse răsună înăduşite ecouri mute. ralea, s. t. i, 319. Un orizont argilos . . . nu cedează apa unui orizont nisipos suprapus, agrotehnica, i, 162. La peretele din fund. . . wau cîte două paturi suprapuse, tudoran, p. 129. Adusese cam cîte şase paturi suprapuse tn fiecare odaie, preda, i. 83. Din dormitorul lung, cu. paturi suprapuse, nu se vedea decît o pîrtie îngustă între paturi, τ. popovici, s. 240. In aritmetică se consideră şi fracţii ordinare suprapuse . .. care, după efectuarea calculelor, se transformă în fr aciii ordinare obişnuite, algebra viii, 79, cf. dex. ψ Fig. Intr-acea clipă veniră toate, mi'înir-un cortegiu orînduit. . ., ci împreiihă şi-n acelaşi timp. . . printr-o asociaţie de imagini aproape suprapuse, sadoveanu, o. ix, 149. Prefacerile mari îţi evoluţia unei limbi se datoresc amestecului cu un element etni.c nou suprapus. puşcariu, L. r. i, 180. Stăpînirile ’suprapùse asupra aceluiaşi loc sînt un fapt bine cunoscut tn dreptul -feudal. panaitescu, o. ţ. 123. Φ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă (sau pătură) socială conducătoare, care se bucură de toate privilegiile; (rar) clasă super-pozată, v. superpozat. O atare penetraţie privea . . . exclusiv clasa suprapusă, pârvan, o. 469. „Ruina frumoasei limbi vechi“ Eminescu o pune în spinarea acelei pături suprapuse. ibrXileanu, sp. cr. 164. Există ... artă populară, o artă a... claselor suprapuse, lovinescu, în plr ii, 525. Sporul meu de cunoştinţi şi dc reflecţie m-a dus dincolo de zona primejdioasă prin sterilitatea ei, unde se opresc definitiv semidocţii păturii noastre suprapuse, sadoveanu, o. xvi, 477. Apusul. . . avea clase suprapuse, puşcariu, l. r. i, 182. Timpuri de violentă a claselor suprapuse împotriva marilor ma$e pe care vor să le subjuge într-o nouă robie, bogza, a. !. 604, cf. dex. — Pl. : suprapuşi, -se. — Y. suprapune. ST.PRAPUTÉRE s. f. Stat care dispune de mari forţe economice, militare, politice etc. şi care are preponderenţă in politica internaţională; fiecare dintre statele de acest fel care concurează cu celelalte pentru supremaţie şi influenţă asupra altor state; mare putere (v.pvitor e II, 3), superputere. Un alt aspect al aceleiaşi chestiuni, acela că primii cetăţeni răniţi. . . de complexul de supraputere în care intră o mare naţiune sînt artiştii ei. românia literarX, 1969, nr. 18, 19/1. — Pl. : supraputeri. — Supra1- + putere. SUPRARABÂT s. n. (Rar) Rabat (1) foarte mare. Se vinde probabil cu suprarabat cui are milă să o cumpere. cinema, 1969, nr. 9, 19. — Pl. : suprarabaturi. — Supra1- + rabat. SUPHAHAEINÂRK s. f. Rafinare a unui produs petrolier, considerată în genere ca defectuoasă, realizată prin depăşirea cantităţii de reactiv, a temperaturii, a timpului de contaçt etc. Şi în cosmetică se folosesc, de asemenea, uleiw-i incolore... [obţinute] prin suprarafinare. ltr2, çf, dn3. — Pl. : suprarafinăfi. — Supra1- rafinare. SUPRARĂClRE s. f. (Fiz.) Situaţie metastabilă a unei substanţe care, fiind răcită lent, Îşi păstrează starea de agregare, deşi la temperatura atinsă ar fi trebuit să treacă într-o nouă stare de agregare; sub-răcire. Cf. mdt, ltr3, m. d. enc., dsr. — Pl. : supraţăciri. — Supra1- + răcire. SUPRARĂCÎT, -Ă adj. (Fiz.; despre substanţe) Care se aflătn stare de suprarăcire; subrăcit. Cl. M. D. enc., dsr. — Pl. : suprarâciţi, -te. — Preţ. şupra- + răcit. SUPRAREAL·, -Ă adj. (Rar-) Care este situat In afara realităţii; care depăşeşte realul. Una din sugestiile textului care încarcă episoadele narate cu un fel de tensiune suprareală, de puternic efect, românia literară, 1971, nr. 119, 2/1, cf. dex, dn3. — Pronunţat : -re-al. — Pl. : suprareali,. -e. — Pref. supra- -f real (după fr. surréel). SUPRAREALÎSM s. n. Curent literar şi artistic apărut în Franţa în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, care punea accentul pe activitatea spontană a imaginaţiei şi pe exploatarea zonelor iraţionalului în creaţia artistică, răspîndindu-se apoi în multe alte ţări ca un curent de avangardă, antiacademic şi anti-tradiţionalist; (franţuzism, rar) surrealism. Supra-realismul a ignorat glasul secolului. în plr ii, 422. ll văd pe Miron străduindu-se ca să înţeleg şi eu estetica suprareatismului. vlasiu, d. ’293. Pictural vorbind, suprarealismul nu oferea multe posibilităţi, oprescu, a. m. 44. Mişcarea e'mai mult figurativă, dobîndită prin frecventarea suprarealismului. constantinescu, s. ii, 195, cf. dl, dm, dn2. Suprarealismul înţelege arta — şi în primul rînd poezia — ca o împotrivire permanentă a omului împotriva a tot ceea ce ll denaturează, românia literară, 1968, nr. 8, 6/8. O direcţie a picturii figurative poate fi urmărită încheindu-se, pentru moment, in suprarealisiji. contemp. 1969, nr. 1 180, 7/3, cf. M. d>* enc., dex, dn3. ■ -r Pronunţat : -re-a-, — Supra1- -f- realism (după fr. surrealtsme). SUPRAREALIST,^-Ă^adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine Stiprârealismului ; privitor la suprarealist», (franţuzism, rar) surrealist (1). Realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste. în. plr ii 421. Rezultatul capital al oricărui fel de artă suprarealistă este să pună în locul a ceea ce este valabil tn viaţa noastră. . . o imagine precisă, cea proprfe şi particulară fiecăruia dintre noi. oprescu, a. m. 72. N-ar fi de mirat ca lirismul secătuit, tn metropolă, prin ermetism formal şi film suprarealist să renască. constantinescu, s. iii, 68. In fiecare seară discutam despre arta suprarealistă, h. lovinescu, t. 373. In loc să-l înspăimînte, elucubraţiile suprarealiste îl amuză pe burghezul obez. v. rom. martie 1954, 262. Nu propunşi nu resping nici o formulă. . . nici simbolistă, nici suprarealistă, contemp. 1965, nr. 954, 1/6, cf. CN2, M. D. ENC., DEX. ' 2. S. m. şi f. Adept al suprarealismului; (franţuzism, rar) surrealist (2). Eşti întocmai de părerea suprarealistului André Breton, camil petrescu, p. 324. Cîteva teme abstracte. . . aminteau estetica bizară a suprarealiştilor. vlasiu, d. 288. Operele suprarealiştilor moderni sint Insuf^eţiie de năzuinţa de a transcrie lectura cea mai a-dlncă a conştiinţei în sine, vianu, a. p. 18, Tot ritualul de care se încdnjuraU suprarealiştii. . . era numai un fel de mistificare, oprescu, a. m. 72. Suprarealiştii nu cultivă fenomenologia poetică, aceea din cîmpul cunoaşterii raţionalizate, ci fenomenologia de sub nivelul lucidităţii. călinescu, c. o. 150, cf. dl, dm, dn2. Suprarealiştii.. . . ar jertfi fără să clipească măcar toate catedra- 16140 SUÏ’RAREÀt.iTATÉ τ- &W8 - SUPRASATURA'tn' lele şi. castelele Ëuropet. românia ute&ară; I960, nr. 62, 28/2, cf. μ. η. enc., dkx. ~ Pronunţat: -re-a-, — Pl. :·suprarealişti, -ste. — Pref: siip.’a- ··· realist (după fr. surréaliste). . SUPRAREALITATE s. f. Ceea ce se află ln afara realităţii. Nu înţelege să-şi caute eroii in suprarealitatc. cinema, 1968, nr. 8, 29. Suprarealismul a păcătuit prin prea .., multă anecdotică, dar a deschis calea Spre tice'astă adevărată „suprarecditate. românia. literară, 1968y. nr.· 8, 21/3, cf. dn3. — Pronunţat: -re-a-, — Pl.:suprarealilăji. — Supra1- -)- realitate (după fr. surréalité). SUPRAREERAGTAR, -A adj. (Despre materiale) Care are calitatea de a rezista fără a se Inmuia sub greutatea proprie la tempefaturi peste 1 790°-G; super-refractar., Cf. ltr?. ' ~ ;· — Pl. : suprareftaààfi, ·** ' Pref. supra- -r refractar. ■ SUPRAREGÎE s. f. (Rar) Regie considerată superioară celei. obişnuite. Camil Petrescu prekonhează, mai departe,- mijloace ' noi in ordinea spedacolbgică ; regie structurală, subslanţialistă, ,,supraregie organică11, ΐ octombrie .1868, 52. —-P].: supraregii. — Supra1- + repie. SUPRAREGIONAL, -A adj. (Rar) Care depăşeşte caracteristicile regionale. Exista deja o cuprinzătoare literafură religioasă românească, a cărei limbă avea caracteristici unitare, supraregionale. l. rom. 1965, 41. — :P1. : supraregionali, -e... — Pref. supra- -f regional. SUPRARENAL, -A adj. Care este situat deasupra rinichilor. Cf. scriban, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. "v- Glandă suprarenală (şi- substantivat, f.) = organ pereclie 'care se află deasupra fiecărui rirïichi; S-a recomandai pentru aceste boale întrebuinţarea pulberii de glande suprarenale, bianu, d. s, Se găseşte şi ipertrofia . frecventă a glandelor suprarenale Ift&ătrini. parhon, b. 35, cî."dl, dm, dn2. Infiamaţie a suprarenalei. d. med. ii, 603, cf. m. d. enc,,. dex. .^..Oare şe referă la glandele suprarenale sau la secreţia acestora. Cf. dkx. . — Pl. : suprarenali, -e. ■— Pref.. supra- -f renal (după fr. surrénal). SUPRARENÎNĂ s. f. (Biol.) Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică; utilizat ca·' medicament datorită proprietăţilor vâsoeonsţric-toarè şi de stimulare a muşchiului cardiac; adrenalinăj epineîflnă. Cf. lïr, der, m. d. enc., déx; dsr.. -- De la suprarenal, după modelùl unor cuvinte ca vitamină, zaharină etc. SUPRAREŢEA s. f: (Fiz.) Reţea cristalină care se formează la temperaturi joase în aliajele cu reţele de substituţie, printr-o ordonare suplimentară â atomilor constitutivi. Cf. ltr2. - Pl.: suprar'eţele; ... — Siipra1-4-reţea. : SUPRAREZISTÉIvf, -A'adj. (har) .Care depăşeşte rezistenţa normală'.  fost ncvçie... ‘de improvizarea la spital a unui pai suprarezistent. ln pen.' — - Pl. : suprarezistenţi, -te. K - Pref.. supra-:.4-· rezistent;:S·. SUPRASARCINĂ s. f. (Tehn.) Sarcină Suplimentară suportată dçun sistem tehnic; care în anumite condi- ţii poate constitui un perieolpehtru st"bilitatea sistemului respectiv. Fiecare moior va putea suporta,: tn mod temporar, suprasarcini, orbonaş, mec. 107. O mică suprasarcină scurtează eonside'raMl viaţa Sa.- soare,’ MAŞ; 96, cf. MDT,· LTR2, DM,' DER, DN2, M. D. ENC., DEX; — Pl.: suprasarcini. ' " — Supra1- -|-.sareină(după fr. surcharge). ■■ ._ .. SUPRASATURA vb. I. Tranz, 1. (Cliim,. ; com-plenientuiindică şpluţii) A produşefenomenul de supra?, saturaţie(1,). Cf. cade, dn3. -v> î·' i g.. Peliçula.estesuprasaturată :de iipwi care pe ecrane ne par uUragroteşii. cinema, .1908, nr. 7, 6. ■ ' ■ / V : 2. T.r a n z... şi ref 1. Fig.. A face. să ajungă.· sau a ajunge la saturaţie (2),; a (se).sătura (1) peste măsură, a: (S e). î m b. u i b a;: .Cfi dn2. . . .. ’l ... M ·.: ■· — Prez. in'd■•süprasaturez. '■■■'■'■' .. — Pref·., supra- rf- satura (diţpă.fr, sursaturer). SUPRASATURARE s. f. l. (Chim.) Aducere a uiiei soiţii. în stîare de Suprasaturaţie (1) ; stare instabilă & unei soluţii‘care conţine o'cantitate de.substanţă dizolvată mâi mare decit cea necesară pentru, saturarea; ei, s up r aşa tVr a ţ'i e (1). Cf. s upr as,a -t u r a (D· ‘Cf. MDT,. DSR. , 2. .F i g. , 'Saturaţie (2). in exces suprasaturaţie (2) . Cf. s u p r a s a· t u r a (2). Filmele acestui regizor nu ajung, cu toată suprasaturarea de replică, un simplu teatru fotografiat, cinema, 1968,nr. 9, 31. Şi acolo supra-saturarea, aglomerarea prin ăsQciaţic,. . . lasă impresia paradoxală, a lipsei de culoare, românia literară, 1969, nr. 29, 11/4.. Poate da unepri aspectul de şuprasatnrare emoţional, sonoră, contemp. . 196.9, nr. 1 176, 6/6. .. — Pl.: suprâiaturăii. — V. suprasatura. SUPRASATUFtAŢ,.-Ă adj. 1. (Chim.; despre soluţii) Care conţine o cantitate de substanţă dizolvată mai mare decît cea necesară pentru saturarea ei; care. se ailătn stare de suprasaturaţie (1). Dacă tn soluţia suprasaturată se aruncă un cristal foarte mic... . din.substanţa dizolvată..., atunci excesul dc substanţă £e depune. macarovici, ch. 62, cf. dl, dm. Din cauza evaporaţiei intense, apa mării scade, soluţia devine suprasaturată. GEOLOGIA, 30, cf. DN, M. D. ENC., DEX. + (QespTe Va-pori) Care are o concentraţie mai mare decît cea corespunzătoare tensiunii maxime; p. ex t. (despreţ încăperi) care conţine;astfel,de vapori. Daçâ. ■■ spaţiul se va reduce, trebuie:ca o parte a aburului să treacă iarăşi tn starea licuidă, făfă. care un spaţiu mai mic cpprin-zînd tot alita abur ar fi un spaţiu suprasaturat, marin, f. 17.5/34, cf. dl, dm. Prin detentă adiabaticăi vaporii devin suprasaturaţi., sanielevici, r. 75, cf.. m. d. enc., DEX. : ... - ■ 2. F i~g. Care se află în stâre de saturaţie (2) excesivă. Înainte, eram izolat de ceilalţi din cauza sufletului meu, suprasaturat de lecturi, teodoreanu, m. ii, 513, cf. dl, dm, dn2. Aceste pretexte, insolite -priii chiar natura lor, sînt introduse apoi intr-o soluţie suprasaturată de, cuvinte, românia . literară, 1969, nr. 29, 11/1, cf. M. D. ENC., DEX;. — Pl.: suprasaturaţi, -ie.· ' — V. suprasatura. . , SUPRASATURAŢIE s. f. 1. (Chim’:) ‘Stare instabilă a unei soluţii care conţine o cantitate de substanţă dizolvată maî mare decît cca necesară pentru saturarea ei; siipraSaturare (1)> Disoluţiile de azotat de argint, -. . cînd le cleteşle cirièvayi. . titu'Aci disoliiţia se prinde clteodată tn masă. Cauza acestei'suprasaturaţii a rămas necunoscută. maSin*· pr. ¥,·· 235/6, ef. Cade! In cazul fenomenului de suprasahiraţit, èristalizàTea se face brusc. macarovici, ch. 62, cf. ltr, dm. Αρμ se încălzeşte repede, evaporarea se face intens şi soluţia ajunge la suprasaturaţie. geologia, 31, cf. dn2, m: d. enc., deîx. + Stare 16117 SÜPR A S AT URAŢIU NÉ -T.-2&4Ô - SÜPKASl'OGÀHË a unui gaz care conţine o cantitate mai mare decît.cea . care . corespunde tensiunii ijjaxiine din vaporii unui lichid cu care esţe în contact. Suprasaturatia se obţine' prin răcirea gazului la o temperatur/ă inferioară, ltr. Unei creşteri ulterioare a razei îi corespunde o scădprc a suprasaturaţiei necesare pentru condensare, şaniele-vici, R. 75. Această store de echilibru hestabil a vaporilor se numeşte suprasaturaţie. marin — ţiţeiga, fiz. II, 115, Cf. LTR2, M. D. ENC. 2. F i g. Saturaţi (2) în exces; süprasàturifré (2). Çf. dl, .dm, mi2.Nudul... . umple pjnă la .saturaţie paginile, unor ret/iste cinernatogafice. cînema, l"96âj nr. . 5, 91 Nn se poate vorbi lă noi de suprasaturaţie, pi.de o ■ foame de qrt'ă. contemp. 1969, nr. 1 167, 6/5. în scurt timp, vechea capitală .prezenta toate semnele supf ’dsahi-■ rafiei' demografice, scînteia, 1969; nr. 8 211, cf. m. n. ENC., DEX. · ■■ — Pl.: suprasaturaţii. — Şi: (Învecîiit) suprasatura- ţiune s. f. MABiN, f. 492/2. ! ■■ ■ ■. — Supra1- + saturaţie (după fr. sursaturatiap), . . SUPRASATURAŢlfcNE s. f. v. suprasaturaţie. · " SUPRASATÉSC, -EAsCĂ adj. (Rar) Care depăşeşte ! limitele, specifieül etc. proprii uriiii sat. Satele■ de pe văi formau o autoritate siipras.ătească în ceea ce, priveşte hotarele şi.. . distribuţia pămîntului. panaitescu, o. ţ. 1Q0. ■ -.v ■' — Pl. : 'siiprasâteşti. — Prşf. supra- -f~ sătesc. 1 ' SUPRASCRÎE vb. III. Intranz. (învechit, rar) A scrie ; (I 1) deasupra unui text scris anterior. Cf. BUDAI-faELEANU, LEX., - . — Prez. ind.: suprascriu. — Pref. supra- + scrie (după gierm. iiberschreiben). ■■ SţJPRASCRÎERE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a suprascri e- şi rezultatul ei; Cf. >bubai-deleanu, LEX. — Pl. : suprascrieri. - ■■ ■ — Ύ. suprascrie. ■ SUPRASCRIPTÛR s. f. (în dicţionarele din trecut) Ceea ce este suprascri s. Cf. jarcianu, alexi, \v, — Pl. : suprascripturi. — Supra’- »· scriptură. SUPRASENSÎBIL, -Ă adj. 1. Care este în afara realităţii sensibile; care nu este accesibil prin. simţuri. ; îţi vom da o sută de dovezi despre realitatea turnii supra-sensibile.. galactipn, o;, a. i,' .180. .+ (ţîesprş sunete, ; unde etc.) Care nai poate.fi perceput prin simţuri. Cf. dl, Dm, dn2, m. ». enc., dex. ■ ' 2. (Despre oameni) Poarte sensibil (2). Suprasetisibil la anumite viziuni, bl vii, 47, of. dl, dm, dn, m. d..enc:, . dex. ^ (Despre materiale fotografice) Foarte sensibil (1). Material foto süprasensibil. dsr. — Pl. : suprasensibili,-e. 1 — Din fr. suprasenslble. SUPRASENZORIAL, -Ă adj. (Rar) Care poate fi cunoscut numai prin raţiune. Of: dn?·. — Pronunţat: -ri-al. .—Pl.: suprasenzoriali, -e. — Pref. supra- + senzorial. SUPRASEXUĂL, -Ă adj. (Rar) Care este mai.presus de instinctele sexuale; care depăşeşte aceste instincte. .Dragostea adevărată e totdeauna suprasexuală. rai,ea, s. τ. i, 73. , ■’ . \ ■ ’. ' ' . ' . : — Pronunţat: -xu-al. — P\.:suprasexuali,--e:·. - — Pref. supra- -|- sexual. ' SUPRASÎMŢ s. n. (Neobişnuit) Simţ mai dezvoltat decît cel normal. Căriile, cutiile.'. . le apreciază cu auzul, consternat că nu se repetă în tôatc ticta'cul -care trebuie şă şe găsească în miezul tuturor obiectelor uzuale şi le 'Verifică'~la Contactul cu suprasimţul iui; ■ ahqhezi,' c. j. '50.' ■·' ; , — Pl::~suprasim}uri. ' * ' ..· —· Supra1- ;-f- slrnj. SUPRASOLICITĂ vb. I. Tranz.. A solicita peste măsură. Cfvp^2. Uneori, poate, Infantilismul a fost suprasolicitatrT âëcémbrie 1968, 93. Nervii suprasolicitaţi de binefacerile tehnice, contemp. 1969, nr. 1 177, 6/5. Un speclaior modern. . . obosiţi zilnic suprasolicitat : de excitanţii care năvălesc âsirpră-i. românia l-iterauX, 1970; nr. 30, 22/2, cf. dex. ' • - — Prez. ind, :.. suprasolicit. — Pref. supra- -{· solicita. ,· v·.: ..· SUPRASOLICITARE ş. f. Acţiunea de a suprasolicita şi rezultatul ei. Cf. iîn2. Corişti aduşi cu forţa. . . obosiji de suprasolicitarea celorlalte materii, u 1968, nr. 2, 29. Suprasolicitarea actorului de comedie. çinema, "1968, nr. 6, 11. Scăderea utieresulùi péntru film p. ùfrn'at-suprasolicitării succeselor lesnicioase: contemp. 1969, nr. 1 165, 5/5. Avatarurile vieţii moderne, legate de surmenaj, suprasolicitare, românia literară, 1970, nr. 76, ' 22/1,' cf. dex; ■ ' — Pl.: suprasolicitări. ' V. suprasolicita. - . SUPRASOLVÉNT, -A. adj. .(Rar) Care plăteşte peste ■taxa stabilită. Să plăteaşfiă peste taxa de intrare cel mai mult cincizeci de treiiari<.'Ça,să salveze onoarea familiei, să. fie trecuţi în Gazeift 2'ransilvaniei pr,intre ,,supra-solvenţiREBREANU, I. 139. ... '■ — Pl.: suprasolventi, -te: . . -,.·.· — Pref. ' supra- -4- solvent2. SUP'RÂŞOLyÎRE s. f. (Rar) Acţiunea de a plăti mai mult decit esté necesar; aôhitare a unor “taxé, impozite etc', pesţe suma stabilită. '— Domnule profesor, uite o cOrodnă din partea mea ! — Ca SUprasolvire? rebreanu, ' 1. 140. . ■ ■ · . . - Pl.: siipr.asatflir.i, ' — Supra solvirei ■ SUPRASTĂy. S- n. (Rar) Federaţie (de state). Era oare monarhul purtat încă de naiva speranţă că va putea încadra noile state într-un suprastat. federativ ? bla&a, •ii. ,225 .· ■·.,·■ ’ .., . - ·— Pl. ; suprastate. ‘- Supra1-" 4-stat. SUPRASTATAL, -Ă adj. (Despre' organizaţii) Care aparţine unui - organism, unei puteri plasate deasupra guvernului fiecărui stat, independent de acesta ; (rar) superstatal, supranaţional. Cum ar fi. putut ele admite existerija uhor organisme suprastatale,:gen Comisia Europeană ă Dunării, pe teritoriul lor?români a .literară, 1969, nr. 28, 3/1, Cf. dex, dn8. ' . — P].,:..^upr.as‘taţali, -e. — Pref. supra- +' statal. SUPRASTERÔL s. m. (Chim.) Derivat toxic al ste-rolului,’ -produs prinţr^o mpdificare structurală a vitaminei D2. Cf. ltr2. — Pl.‘: siipmsieroH. ' ’ ■ — Supra1- -ft şterol. ,. SUPRASTOCĂRE’s.' f. Acţiunea de a stoca ţieste necesităţi. Suprastocarea în comerţ ..ppate fi evitată. scînteia, 1969, nr. 8 224, 16134 SuPRÀSTBÀÎ SÜPRATF.NSÎOXAT — Pl.: stiprastocări. — Supra1· -f stocare. SUPRAŞTRÂT ş, n. (Ungv.) Ipîluepţă exercitată de un idiom asupra altuia, In condiţiile unul contact strtns şi Îndelungat, Înainte ca acesta din urmă să se constituie ca idiom nou; totalitatea faptelor de limbă rezultate dintr-o astfel de influenţă; superstrat. Cf. BUL. FIL. V, 23, DEB, DEX, DN8. — Pl. : supraslrate. — Supra1- + strat (după fr. superstrat). SUPRASTRUCTURĂI., -A «»dj. Care aparţine suprastructurii (2) ; privitor la suprastructură. Aspectele suprastructurale proprii vielii artistice trebuie puse în relafie cu fenomenele suprastructurale sociologice, căli-nesgu, c. o. 376, cf. dl, dm, DN4. Abordarea directă şi clară chiar a cclor mai complicate fenomene suprastructurale.. contemp. 1966, nr. 1 019, 4/5, cf. dex. — Pl. : suprastructurali, -e. — Pref. supra- + structural. SUPRASTRUCTURĂ s, f. 1. Ansamblul elenjentelor unei construcţii care formează partea utilă a acesteia şi serveşte direct scopului pentru care a fost făcută întreaga lucrare; superstructură. Lucrările de suprastructură de linii ferate normale şi înguste. . . se vor estima pe baza broşurii de deviz, bo (1951), 419, cf. mdt. Suprastructura unei şosele este formată de ansamblul straturilor care alcătuiesc corpul şoselei, ltr. Suprastructura căii suportă direct solicitările produse de materialul rulant, lto*, cf. bL, dm, der, dn2. Opt muncitori:., stătuseră căţăraţi toată noaptea pe suprastructura unui pod. contemp. 1970, nr. 1 228, 10/2, cf. m. b. enc., dex. Ό- (Prin analogie) La fieeare din capetele acestor rînduri... trona... cîte un birou monumental, cu suprastructură de sertare şi sertărele. vinea, l, i, 335. 4. Totalitatea construcţiilor situate deasupra punţii principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit i şi de deservire. Çînd nava reclamă ,un volum ţnare al < încăperilor de locuit,... dezvoltarea ' suprastructurilor trebuie şă fie cît mai mare posţfiil. ltr.. El prinde şuierul '■ vtntului... . printre pereţii suprastructurilpr. ţvoo^kn, c. 64. Suprastructura se poate întinde peîntreaga lungime a corpului navei, ltr2, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. + Ansamblu format din şâsiul unui automobil : şi din cutia montată pe el. Suprastructura, Împreună cu suspensiunea, constituie sistemul oscilant suspendat al vehiculului, ltr. Suprastructura e, in general, suspendată prin resorturi, ltr2, cf. dex. 2. P. anal. (Filez.) Totalitatea Meilor, a concepţiilor, a mentalităţilor produse la nivelul psihologiei i sociale şi al ideologiei, Împreună cu instituţiile.şi organizaţiile ln care acestea sint structurate şi care sînt generate de baza economică. Dedesubtul suprastructurii psihice închegate tn unitatea, eului, se găseşte infrastructura fiziologică, halea, s. t. ii, 85. Evoluţia limbii nu este legată de suprastructură, macrea, f. 15, cf. dn2. Ceva din acea viziune crudă, demisHficaipare a ăramelpr istorice, eare străpunge suprastructura de idealităţi lovind tn baza reală a lumii. romAnia literară, 1968, nr. 8, 9/3. Toate aceste aspecte impun tot atîtea nuanţări : ..., singurele în măsură să ne dea legăturile, interdepen- i denia dintre bază şi suprastructură, ib. 1970, nr. 75, 22/3, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: suprastructuri. ? — Supra1- -f- structură (după fr. superstructure). i SUPRAŞLEFUIĂLĂ s. f. (Rar) Şleluială excesivă. ·| (F i e.) Nici o trudă de dragul trudei, nici supraşlefuiala ; nu sînt indicate: ele ameninţă cu aspectul formalismului. ■ v, rom. ianuarie 1954, nr. 1, 1(?1. . — Pl. : supraşlefuieli. ! — Supra1- -f- şlefuială. ■ SUPRAŞTÎRE s. f. (învechit, rar) Cunoaştere aprd-funtlâtă a unui fenomen, a unui lucru etc. (Ironie) Voind prea mult să ştie tn supraştire — ajunge Şi-n toc de veritate, s-afundă-n superstiţie. heliABE', o. i, 389. — ,P1. : supraştiri. ' ' " — Supra1- + ştire. SUPRAŢARA s. f. v. supratară. SlPnAlAnĂ s. f. Greutatea celui de al doilea ambalaj al unei mărfi; extra ţa rit. .Sînt mărfuri care se ambalează în cutii, sticle etc. şi astfel ambalate se pun într-o ladă mai mare, într-un bol mai marej în acest cai avem o supratara. i. panţu, pr. 4, cf. ltr2, 'dl, dm", DN2, DEX. — P}.: supraţare. - Şi: (învechit) supratară s. f. — Supral- -f- tară. SUPRATATUAt, -Ă adj. (Rar) Care a fost tatuat peste un ,alt tatuaj. (Glumeţ) Să nu te-audă mita, că ... pe urmă vii mîine supralatuat. c. petrescu, o. p. ii, 92, , t — Pronunţat: *tu*aL —Pl. : supratatuaţi, -te. ·. — Pref. supra- + tatuat. SUPRATAXĂ vb. I. T r a n z. A adăuga o taxă suplimentară uneia fixate anterior; a impune o suprataxă. Cf. CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DN2, DEX, — Prez. ind. : suprataxez. — Stfpra?- + taxa (după fr. surtaxer): .· · SUPRATAXÂRE s. f. (Rar) Adăugare a unei suprataxe. Cf. DN8. — Pl. : snpralaxări, — V. suprataxa. SUPRATĂXĂ s. f. Taxă suplimentară adăugată uneia fixate anterior; (învechit, rar) surtaxa. Cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, d., dl, dm, dn2, dex. + Taxă prea mare şi ilegală. Cf. CADE. — Pl, : suprataxe. ■ ! .· — Supra1- 4- taxă (după fr. surtasee). SUPRATÉHÎVIC, -Ă adj. (Rar) Care este foarte tehnic. Cf. DN8. — Pl.: supratehniei, -ce. ; — Pref: supra- -+- tebnic. SÙPRATËMA s. î. ‘(în sistemul^regizoral al lui S. Stanislavski) Acţiune principală care Însoţeşte mesajul textului dramatic şi spre care converg acţiunile şi ideile secundarei p. gener. ideea directoare a unei lucrări artistice; supraprobletnâ, acţiune .parcurşivă. Spectacolul., . avea nevoie. . . deduţninarea.,. momenter lor-ehcie ce defineau tema şi. mai ales. supratema lucrării, τ mai 1964, 87, cf. m. d. enc., dex, dn8, dsr. -·■ Pl. : suprateme. — Supra1- -f- temă. SUPRATEMPORÂL, -Ă adj. (Rar) Care este ln afara timpului. Frecventa citatului în text, môd de a ilustra prézenfa supraternporală a culturii, contemp. 1969, nr. 1 165, 3/2. .. — Pl. : supratemporali, -e. — pref. supra- + temporal; ' ' SÛi’RATÎSVSÏ OMĂT, ' adj. (Despre1 fibre); -Care este prea Întins. Pentru evitarea ruperilor, cilmdrti alimentaWri aU caneluri .printre, care fibrgle supraten-sionate să poată aluneca fără să se rupă. ionescu-mus-cel, fil. 350. 16149 SUPRATENSIUNE - 2051 - SUPRAVEGHEA —Pronunţat: -si-o-. —-Pl.: supratensionaţi, -te. — Pre!. supra- + tensionat. SUPRATENSIUNE s. f. 1. Tensiune (5) foarte mare. l-rinèle. .. eliberează Urzeala numai cind se naşte o supratensiune prin bălaia spaiei în ţesătura nou formată. iOnesCu-muscel, fil. 526. 2. (Tehn.) Tensiune electrică superioară celèi nominale, care constituie un pericol pentru circuitele electrice. Cf. mdt. Se folosesc dispozitive, şi aparate de protecţie contra supratensiunilor, care să evite apariţia sau să limiteze... durpta lor. ltr2, cf. dl, dm. Noul transformator are. . . prevăzut iîn sistem de dcşcărcă-toarë care ,ΐί protejează contra supratensiunilor, scînteia., 1966, nr. 6 943, cf. dn2, m. d. eî^c., dex. Ş.,(Chim-, Fiz.) Efect al polarizaţigi electrofiţimice, caje, consistă în. apariţia unei diferenţe intre tensiunea reşl§ 4e descărcare şi tensiunea de şchilibru coresjhin-. zăti)are. Cf. lţr8; Supratensiunea, datorită ■ separării ionului, e un,,proces lent. ib. ^-'Pronunţat'; -si-ii-, — Pl.: supratensiuni. ‘ “ Supra1' ψ teiksiune (după fr. surtension). SUPRATERAIV, -Ă adj. Çare este situat pe pămînt. PăMje·: subterane şi sùpràterane cu multe niveluri. flacăra, 1969, nr. 3, 7. — Pl. : supraterani, -e. r-· Pref. supra- 4 teran. ' ' syPRATERÉSTRU, -Ă adj. (Rar) Care este desprins de irealitatea obiectivă. Cu privirea absentă şi supra-terestră, vorbeşte numai de ,,biruinţa binelui în sine“. lovinescu, C; viii, 1.07. —’ Pl■ ■■supratereştri, -ştre. — Pref. supra- 4 terestru. SUPRATIMP s. ,m. Prelungire a zilei de muncă peste limita corespunzătoare preţului obişnuit al muncii. Cf. DL, DM, I)N2. . ■■ Pl, : supratimpi. . 1 — Supra1- 4^ timp. SUPRATIPÂR s. ii. Desen sau text imprimat pe ό mar;câ poştală după ce a fost emisă, pentru a-i schimba valoarea iniţială Sau à marca un eveniment; (neobişnuit) surşarj. Cf. dn®, m. d. enc., dex. -7 Pl, : supiàüpàre. — Supra1- -)- tipar. SUPBATlTLU ş.-.n. (Rar) Titlu (2) care se adaugă altni titlu,. Purtător al supraiitluritor de mitropolit al Vngro-yiahiei şi locţiitor al Capadociei. arghezi, b. 30. — Pl. : supratitluri. Supra1- 4- titlu. SUPRATONI CĂ s. f. (Miiz.) Treapta a doua a modului wiajor şi minor; acordul acestei trepte. Cf.w. d. enc,, dex. — Pl.: supratonici. Supra1- tonică. SUPRATOPÎRE s. f. (Fiz.) Rămînere în stare lichidă a unor substanţe aflate sub temperatura lor de solidi-fiçaré; sm>Tsduzi\ine. Substanţele topite, deci lichide, se dot răci, în anumite eondi].iuni, la temperatură mai joasă decît punctul de solidificare. ., în aceste cazuri avem fenomenul de supra topire, macarovici, ch. 20, cf. mdt. Se poale însă realiza fenomenul invers de a răci un lichid cu cîteva grade sub punctul de solidificare. fenomen numit supr alo pire. marian — ţiţeica, eiz. ii, 107, cf. LTR, DN8, M. D. ENC., DSR. — Supra1- 4. topire. SUPRATOPÎT, -Ă-adj. (Fiz.) Care se află în stare de supratopire. Sub acea temperatură, sticla... se menţine ... in stare de soluţie supratopită. macarovici, ch. 66. — Pl. : supratopiţi, -te: — Pref. supra- + topit. SUPRATRÜST s. n. Trust care cuprinde întreprinderile unei anumite ramuri de producţie din mai multe ţări ; 'supertrust. Cf. dn2. — Pl, : supratrusturi. — Supra1- 4- trust. SUPRAPMĂIV, -Ă adj. Care depăşeşte puterile omeneşti, care este mai presus de firea omenească; supraomenesc. Pl n-are oameni, în istorie, ci .zei, fiinţe supraumane■: helîade, o, ii, 66, cf. prot. — pop., n. d. C-o furie supraumană, eu adusei o claie întreagă de paie sub fereastră, eminescu, o. p. 127, cf. barcianu, alexi, w., şaineanu8, resmeriţX, D., cade. Îşi convertise bîlbiiala într-o sonorizare supraumană a vorbclcr. teodoreanu, μ. iii, 247, cf. şcRiBAfJ, d. Mii de tineri jertfiţi pe altarul acestei încleştări supraumane, v. rom. noiembrie 1954, 21, cf. dn2. Limbajul încilcit şi echivoc trece drept semn de adîncime filozofică sau,drept mod de manifestare a luptei supraumane cu materia verbală. scînteia, 1969, nr. 8 183. — Pl. : supraumani, -e. — Pref. supra- + uman (după fr. surhumain). SUP BAUNITÂR, -A adj. (Mat. ; despre numere reale, mai ales despre fracţii ordinare; în opoziţie cu s u faun i t a r) Care are o valoare mai mare decît unitatea. Caracteristică logaritmului unei fracţii zecimale supraunitare se hotărăşte :de partea întrëügà a ei d-ă stînga virgulei, elem. alo. 214/31, cf. ltr4, dl, dm, dn2, M. D. ENC., DEX. — Pl. : supraunitari, -e. — Pref. supra- 4- unitar. SUPRAVALCRIFICĂ vb. I· Tranz. A valorifica ceva la maximum; a avea despre cineva sau ceva o părere exagerat de bună (tn privinţa importanţei, a calităţilor, a valorilor etc.), a pretinde (!), a ş ύ p r a.âp r e c i à, a supraestima, (rai·) a suprapreţui. lşi poate valorifica şi supravalo-rifica orice merit căci i se face credit prin simpla pré-zenţă. camil petrescu, p. 210. — 'Psrez. ind. : şupravalorific. — Prfef. supra- 4- valorifica. ■ SUPRAvai.ORIFIC.ARE s. f. Acţiunea de a supra- i v a 1 o r i f i c a şî rezultatul ei; yalorificarc la maximum a ceva, apreciere exagerată, atribuire a unei importanţe, a unor calităţi, a unor valori mai mari decit s-ar cuveni, supraapreciere, supraes-ţimare, supraevaluare. Ţpl ce e la vecin are aerul unei supravalorificări. lOViNescu, c. v, 78. Geneza ideilor estetice declanşează o supraevaluare, o supra valorificare a tuturor posibilităţilor operei de a fi. românia literara, 1970, nr. 78, 4/2. — Pl. : supravalorificări. — Ύ. siipravalorilica. SUPRAVEGHEA vb. I. Tranz, (Complementul indică desfăşurarea unor activităţi, comportamentul unor,persoane etc.) A examina cu atenţie şi autoritate; a ţine sub contrôl; à observa (3), a urmări, a veghea, (învechit) a supraveghea;, Omul nu are decît să supravegheze pornirea şi oprirea machinei. ghica, c. e. i, 64, cf. ddrf;, barcianu,’ alexi, w., şăjneanu2. Petru Maior fu. chemat pentru a supraveghea tiparul, ioroa, c: i. ii, 138. Un om puternic... stetea cu miinite tn şolduri, supraveghind coiislrucţia. anghel, pr. 56. Ctnd grămada Se făcu de ajuns de mare, Mogîldea, care supra- I veghea ciuruedla, chemă chirigii, chiriţescu, or. 220. 1.6164 SUPRAvEGHEARE - 2052 - SUPRAVENIRE Înhăma cai.i la căruţă şi pornea să supravegheze tragerea brazdelor. AGlRBidEANU, s. '5Ô7. Popa fusese la cîmp· să supravegheze muncă' là o livadă a bisericii. ReSReaNu,': i. 70, ci. kes'mEriţă,' D; 'Trăise' îticârijurâl-de spibni ce-i supravegheau mişcările şi vorbele: '.lovinescu, . c. iv, 69. Ar fi putut, ca orice şef, suprqv.eghea .mai,bine.manevra. brăescu, o. a. i, 169; Moşierul îşi supraveghease exclusiv fata, te'odorean.Uî , , iii, 135. Ieşise în uşa deschisă, ca să supravegheze aclwUaleă melodică şi liniştită a feciorului, sadoveanu, o, xii, 522, cf.. scriban, D. Conu Costache îşi supraveghează odrasla. vianu, a. p. 286. Frale-său, care dădea bani, era nemulţumit de el şi ruga pe Bălcescu să-l supravegheze. Călinescu, s. c. l. 161. Trebuia să supravegheze felul muncii şi sporiil lucrătorilor/blaga, h. 27 Oamenii.. -. supraveghează' mersul năprasnic al· maşinilor, bogza, a; î. 67.: Ochii celor două doamne' supravegheau mişcările bărbaţilor. vinea, l. ii, 311, cf.-dl. Gravida va fvaşezată într-o cameră întunecoasă şi lirfiştită, fiind supravegheată in-deaproape. abc săn. -319. 'pivnicierul, care supraveghea afară umplerea butoaielor, adusese vinul. sus., românia literară, 1970, nr. 32, 18/3, cf. m. d. enc., dex. 4* A li s o l. Preoteasa supraveghează şi poartă toată grija,, repede, curată şi tăcută. galac^i^n, o. i, 180, 4 A veghea cn atenţie mărită pentru a preveni ,0 acţiune periculoasă sati · nedorită, à avea grijă să nu sfe tntîmple ceva; a păzi (I 1), a veghea, (iriveliit şi >popular) a priveghea (4), a străjui (1). Ë vorba să supraveghezi ia-·': nu cumva vestea să ajungă la Elena, brătescu-voineşti, p. ,189. Trqian aşeză.la. Çarsium, spre a supraveghea întreagă valea lalomiţei, un escadron de cavalerie. pârvan, O. 126. Plutonierul....... supraveghează întreaga plasă■ stancu, d. 57.. 4. R e f 1.. A ii..atent Ia ceea ce spune sau la ceea ce face; a şe controla, ll enerva deopotrivă? çilit ideile lui Coqişa cît şi..nărapul. acesta nou, care. dop.edea că ,hu sç măi supraveghează, c.; petrescu, î. . 11, 90.. îşi spunea càjr'èbuie să se supravegheze. T. popovici, . se. 77. v Tranz. îşi supraveghea m o grijă de maniac pronunţarea cuvintelor de origine greacă, blaga, h. 124. ·;·: ; .; ■ — Prez. ind.: supraveghez.· ’’ ■-•+T-Vî?réf: siipra- +. veghea (după fr. -surveiller); ;. : SUPR AVE GHEARE. s. i. v. supravëghere. ..SUPRAVEGHEAT,,.-'Λ ,adj, Care este .examinat .cu atenţie şi.autoritate; care este observa,t,i controlat cu , atenţie; cu-.grrj#,-'Cf,;:ALiixi.,.w. Fiecqre a existenţei, mele, corespunzînd. . . unei . experienţe artistice mai intense şi mai supravegheate.,·, jgii'dădea pos(biiitçilea. să reiau cu o bucurie nouă ρβ Epiinescu.. sadpveanu , „o. xx, 279. Gesturile supravegheate şi discrete ’distrăgeau atenţia, călinescu, », 1,, 139.-p.sje· lucrarea sa. literară cea.-mai supravegheată ca limba, Jrţ, lit. rom. ii, .445. •φ· (Adverbial;)· Prezenţa...telefonistei a făcut pc fiecare să se îngrijească mai supravegheatarghezi, l. 298. ’ — PlSupravegheaţi, -ie. — V. supraveghea. . SXJPJÎAyU.QH^R.E ş. f. (De obicei precedat'de prep! ,,su’b“| Acţiunea; de,â:s upravegliea şî rezultatul ei; exàrnïnàre atenta a'iiodului 'de desfăşurare a unej activităţi, a comportamentului unei, perŞftEme etc,; control, observaţie, u r fii àrï r'ë;'p. e x t. pază (I 1). Çf. s u.p r a Vf g h e a. Cf. d,drf, alexi, w, f^mpărpr^a mărfilor se făcea . . .prin muiăi àéès-tei căpetenii şau .supt supravegherea lui. iorga;, ç. 1. iii,, 134. Tot ffif.rm scăpă, di sul·, supravegherea, tatălui său şi da iîrçoàté pe Î^ngă. moară, agîrbiceanu, s, §2£,.. Lesne înţelegipriciiic ce a fost îţi"vechime,·cînd reproducerea.^scrierilor,.se,Jăcea prin copişti, ăe multe ori 'făr’ă supravegherea aptorului: ÎÙL. com. işt. 1, îi, ,cf. reş-meriţĂ, OD, Âii pus ο'βα sub süprâùigheri, c. petrescji, .' υ.,ρ» ij,' 271 , ’.Se: JUcrau forturile'de’la^ămolâasa siib '. supravegherea apropiată <2 "domttüÎul ' eufonii, braesc.Ù,. o. a, i, 22,. Fiecare brigadă, are, α/iV j ' mit număr de vite. sahia, u. b. s.. s. 211, .0. podgorii nobilă ca a Cotnarilor ar merita să aibă o organizare şi o supraveghere domnească, sadoveanu, o. xx, '66, cf. ■ scriban., D. Absolutismul. :·. aplica aceţaŞitsupraveghere şi asupra WciŢttum..vianu, s. 14,9. Jucau. . , sub supravegherea unuia din.· dascălii localnici, blaga,· h,: 33.-Se putură apropia de masa acoperită cu tablă, pi ţâre se râdeau şi se frecau pieile, subt .supravegherea unui ins înalt, camil péTresçu, .0, 1, 4.52, L-au ţinut sub supravegheri ca ’să-i 'afle, complicii. ! stancu, r. a.', v,, 318, cf., dl, dm. Prevenirea saturnismului se realizează, prin supravegherea medicală activă a celor care liicreaza. ' cu. plumb, abc sĂşN. 320.. Supravegherea bolnavului şi. . schimbarea pansamentelor pînă la tămăduire, g, barbu,, a. v. 28, ti. m. d. enc.; PEX, V; Supraveghere gcnţrală =='. atribuţie a organeloi· procuraturii dfe a urmări respectare^ legilor. Cf: ser, mV d. enc. 4. Acţiunea de a fi atent la ceea ce face sau spune; faptul de a (se) controla. Dragostea domniei tale, dăcă nù-i pui un hotar şi supraveghere, poate spoti duşmăniile: sadoveanu; o. x, 315. Stilul critic este un stil vorbit, cu irisistenţile, lipsa 'de supraveghere, -parantezele şi impurităţile lui orale. constantinescu, s. iii, 2,05. Gustul.,... se capătă, prlhir-j/n lung exerciţiu şi prinlr-o supraveghere ce depăşeşte uneori limilfile unei generaţii. călinescu, c. o. 200. — Pl.: supravegheri. — Şi: (învechit), supravegheate: S. i. DDRF. . — V. supraveghea. SUPRAVEGHETOR, -OARE subst., adj. 1. Adj., 5. m. şi f. (Persoană) care are sarcina de a supraveghea pe cineva sau ce va; (rar) priveghetor- (4), veghetor, (învechit) priveghi1 (5),,respicient, (invechit, rar) pre-, vegheu. V. p a z.n i e2 (1). Armaşul al doilea sau supraveghetorul temniţei, sion, p. 186. .Printre dregătorii cei mai mari ai stalului dac întUriim şi supraveghetori ai agriculturei. xenopol, i. r. 1, 56, cf: barcianu, alexi, ; w., şăineanu2. Dosoftei de la firusalim, supravighilorul bisiriai române, iorga, l. r. 181, cf. cade. Supraveghetorii lor citeau? visau, vorbeau, galaction, o. a. ii, 253. îmi era penibil la masă să fiu tratată cînd ca invitată,.. cînd aşa, ca un fel de supraveghetoare a copiilor, c. pettiks-cu, î. 11, 235. Cei ce lucrau... urmăreau cu ochii pe supraveghetori, vissarion, b. 297, cf. scriban, d·: Un om în vîrstă. . . fu angajai ca un fel de supraveghetor. călinescu,..s. 183··. Supravighetorii de- echipă Vin 'şi măsoară găurile, bo,gza, a, î, 178. Supraveghetorii băgau de seamă că oniul.s.e mişcăjŢiai,agali..pas, l. ii, 255, -cf. dl. Poartă iscălitura Iui... ca prfifesor şuprgiiţgghetor. ist. lit. rom. ii, 162. Supraveghetoarea slă la mijloc, ca 0 cravaşa în mină. românia literară, 197.0, nr, 80, 17/2, cf. m. d. enc., dex, dn3. 2. S. n.. (în sintagma) Supraveghetor de flqçârà — apărat electronic' destinat supravegherii prezeriţei flăcării în'tîmpul' funcţitjiiării arzătoarelor, iii scopul pre-, venirii mior incendii. S-a defectat supraveghetorul de. flăcără. — Pl.: supraveghetori, -oare. — Supraveghea -f suf. -tor. - SUPIŞAVEJVX vb. 1,Y. tn.tr.an z. ('înve^jii) A surveni. Volbură purlalăde vasŞuprăveni.posoFTEj, ap. hem 1 931, cf. budai-déleanu, lex. Nu mult şi supravine şi o credinţă-absurdă. heliade, o. i, 389.. Tradiţia povesteşte că fiind ţara adesia bîntuită de năvălirea tătarilor, odinioară ar fi supravenit aceştia până în marginile capits-lii. fm, (.1843), .196/13. Gpruril#■ sap cel dănlîi frig care supravine, d/srapănă lujerii, urezoianu, a. '450/21. Tătarii vor putea supravaxi chiar în cursul bătăliei, hasdej/., i. v, 144, cf. .^barcianu, alexi, w,, ŞĂINEANU2, RESMŞR1ŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D.,, DL. — Prez. ind. : supravin. — Şi : suprăveni vb. IV. — Pref, suprar-+,. veni -(..dupăj lat. supervenire, it. ' sopravenire). ·■ ■ . ,n ■■·. SUPRAVENÎRE s.'f. (învechit) Acţiunea de a su-., praveni şi rezultatul ei. Cf: budai-deleanu, lex., ALEXI, W. 16170 SUPRAVERBAL - 2053 - SUPRAVIZITĂ V. supraveiii. SUPRAVERBĂL, -A àdj. (Rar) Care nu ţine de cuvinte, caré seexprimă prin àlte mijloace decit cele verbale. Puritatea sa aproape supraverbală, in orice caz supraconceptuală, aminteşte de... Bergson, ralea, s. t. I, 155. — Pl. : suprqverbqli, -e., ■ — Pref. supra- + verbal. SUI’IÎAVI vb. I. Intranz.· {învechit, rar) A supravieţui (1). Duşmanii ce au supraviet, in a lor fugă, omoară pe tiranul lor. asachi, p. r. 25/4. • ·.— Pronunţat:'-oi-a; — Prez.'.ind. :'supraviez. ' — Pref.. süpra- -p Via (după it. supravvivere). SUPRAVIEŢUI vb.. IV. I n t r a η ζϊ 1. (Despre fiinţe) A continua.să trăiască.după moartea cuiva; a continua să trăiască după o.intîmplare, un eveniment (nefericit)’,"o pierdere; p. e x t. a continua să trăiască, săfie in viaţă; a rămîne (.3) ; (învechit, rar.) a snrvieţui. Eu voi supravieţui dupe aceşti uricioşi. neiniçi ai mei. lăzarescu, p. l. 96. Românii au. supravieţuit la-.loatc zguduirile care au schimbat fafa pămîntului. calendar (1861), 7/8. Dintr-o generaţiune. vor.supravieţui. . . numai acei indivizi carc vor avea un organism mai perfect. conta, o. f. 279. Nu voi supravieţui, eminescu, p. l. 96. Şefii dacilor care mai supravieţuiseră. . ., parte se sinucid, parte se supun învingătorului, . xenopol, ,i.r.. i, 1.20. Iepurii au supravieţuit, ca. probă că ace} ciine a fost sănătos, babeş, o... a. i, 192. Numai el supravieţuia veşnic hîrlăgos şi mahmur, c.. petrescu, o. p. i, 168, .Nu mai credeau sărmanii oameni că vor supravieţui, sadoveanu, o. xii, 86.jVE de miâăre că victima supravieţuieşte asasinatului, ahghezi, s. xv, 45. Supravieţuiesc numai microorganismele cele mai· adaptate. . agrotehnica, i, 392, cf..dl. Aici toţi fură ca să suprâviefuiască...B\RB\j, princ. .49. Cei care .supravieţuiesc vor prezenta stricturi ale esofagului, abc săn.. 338. Vorbele.. . încearcă să le prindă şi să le memoreze, avînd speranţa că pa supravieţui şi că o. să. le povestească, bănulescu, i. U, cf. m. d, enc.. Diac, dn*. ^ A continua să trăiască după-cp şi-a pierdut vigoarea, calităţile, cţupă ce nu . mai este el însuşi. Şi- el, ca Eminescu, şi-.a supravieţuit cu .trupul, deçi.a avşţ parte de- un exces de. suferinţă, sadoveanu, 0. xx, 51, cf. scriban, d. + F i g. A continua să rărnînă in.conştiinţa publică .după moarte, .prin. unele/realizări. Omul. , cintă, rîde,. sufere,· iubeşte, Α,άοαηφε .apoi şi nu se,-.piqi. deşteaptă . Pe cînd.· poetul supravieţuieşte. topîrceanu, p. .o. §1,. È niai uşor. .să schiţăm fizionomia literară a lui Iosif; însuinat în trecut, îi supravieţuieşte, deşi opera lui. nu oferă, sugestii scriitorilor de astăzi. constantinescu, s. iii,. 2.62, ' . . ............... 2. (Despre lucruri)'A continua să existe după· ce 0 persoană sau im lucru a dispărut, după ce un eveniment, o întîmplare s-a consumat; â tlura mai mult decit... Acele la care poate că romanii -mâi puţin cugetau că ar fi pentru lume mai însemnătoriu.. .■. -le-au supravieţuit> calendar (1857), 7/20. Numai mulţumită lui se împopu-lase acest colţ- de natură care era să-i supravieţuiască. anghbl, pa; 58. Cine sînl autorii ale căror opere au supravieţuit omului pătat de sînge. m.' i. caragiale, c. 49. Genul literar n-a murit ci îşi supravieţuieşte încă. lo-vinesgu, c. IV, 58. Neamul acesta şi-l uitase, dar tăria lor supravieţuise în el. c. petrescu, î. i, 261. Vestigiile splendorilor Acropolei au supravieţuit zecilor de secole, goceX, s. ii, 565. Am scris vreo şaptezeci-optzeci de cărţi dintre ·. care cîleva îmi vor supravieţui, sadoveanu, o. xix, 9. E tot ce ne supravieţuieşte, amintirea, arghezi, 1.' 321. Munţii Făgăraşului... par un aşezămînt al naturii..., menit să supravieţuiască istoriei, beniuc, m. c* 1, 53. E curios să vezi cum supravieţuieşte Veneţia în acest straniu amestec de pămînt şi apă. æontemp. 1969, nr. 1 200, 12/5. Miturile vor trăi, vor supravieţui, şi noi, în urma lor, vom muri încetul cu încetul, românia literară, 1.97.0, nr. 76,. 17/3. . — Prez. ind. : supravieţuiesc. — Pref. supra-.4·Vieţui.(după fr.survivre). SUPRAVIEŢUIRE s. f. Acţiunea de a supravieţui şi rezultatul ei. 1. Rămînere în viaţă a unei fiinţe după... moartea cuiva; continuare a vieţii cuiva după trăirea unui eveniment (nefericit), a unei pierderi etc. ; faptul de a exista, dé a fi în viaţă. Cf. supravieţui (1). Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE. El crede în supravieţuirea prin artă. camil petrescu, p. 394. Arta viitoare va reaminti marile epoci dispărute, ctnd eredinţa în supravieţuire ridica piramidele, cocea, s.fl, 317, cf. scriban, D., DL. Simţămintul supravieţuirii, înfiorător, netrăit încă, mă zăpăcise, v; rom. august, 60. Întrebarea care revine:fatal se referă la putinţa rezistentei ca speţă şi ca individ, ta şansele de a asigura supravieţuirea, românia literară-, 1970, nr. 108, 4/2, cf, m. d. enc., dîîx, dn3. "+ Drept âe; a succede cuiva îritr-o Slujbă, Intr-o demnitate după moartea acestuia. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. + S p e c. Atingere a termenului de-expirare a asigurării pe viaţă a unui asigurat social, âvind dreptul la încasarea sumei asigurate. Cf: m. p. enc: ■ '__'__· 2. Continuare a existenţei unor obiecte, a unor opere de artă, a unor metode etc. şi după dispariţia celor care le-au dat naştere. Cf. s u p’r a vieţui (2)’·. Cf. scriban, d. Acest grup de obiecte. . . e o simplă supravieţuire a-iinei splendori trecute, pârvan, g. 527. Reproducerea înlr-o bună ediţie , at oferi o şansă de supravieţuire mai mare acestor texte, scînteia, 1969, nr. 8213. Chiar dacă parte dintre regizorii cânsacraţi par a fi în impas, cinematograful.:, găseşte mereu căi ie supravieţuire. contemp. 1969,nr. 1 200,-5/2. Aspectul-abstract al sentimentalismului literaturii preromantice... vine din... prezentarea încă discursivă a pasiunilor ca o supravieţuire a procedeelor clasicismului, românia, literară, 1971, nr. 133, ;4/3,: cf. dex'; .....’· — Pl. : supravieţuiri.. . — V. supravieţui. SUPRAVIEŢUITOR, -OÂRE adj., s.‘m. şi f. (Persoană) care supravieţuieşte morţii cuiva; (persoană) care continuă să trăiască după o întîmplare, un eveniment (nefericit), după >o.(pierdere; p.-; e x ţ.· (persoană) care continuă să fie in viaţă. Lupta pentru viaţă există, şi... din aeeaştă luptă nu vor ieşi biruitori· şi supravieţuitori decît fiinţele cele mai tari. conta, o. f. 285, cf. -ddrf,. barcianu, ALEXI, >v,, ' şăineanu3, In această apăsare conştiinţa tuturor oamenilor de bine, supravieţuitori· ai unei civilizaţii morale moarte, va fi cu dînsul. "iorga, p, a. ii, 81, cf,.resmeriţă, d., cade. Vitejii supravieţuitori s-au apucai să ridice aceste piramieţe. galaction, o. A. ii, 438. In fumul compact de tutun . ._. se conservau supravieţuitorii carierelor - biurocratice. c. petrescu, Oi P. i, 148. Acest supravieţuitor.. . al marilor ieşeni dc altădată avea două .titluri, teodoreanu, m. iii, 195. Çtfifl am văzut pe supravieţuitori, ceteam în bucuria şi aclamaţiile lor un fel de neîncredere., sadoveanu, o. xx, 416. Ei erau supravieţuitorii acelor romani din sudreslul european. ■ puşcariu, l. r, i, 252, cf. scriban, p. Puţinii supravieţuitori... vor fi cupriqşi de furie, bogza, a. î. 446, cf. dl. In regiunile sinistrate au fost luate ioate măsurile pentru salvarea supravieţuitorilor. h. lovinescu, t. 199. Cartea este opera unui dezamăgit,... este opera unui supravieţuitor, românia LITERARĂ* 19Q9, nr. 39, 1/2, cf. m. d. enc., dex. dn3. — Pl. : supravieţuitori, -oare. — Supraviefui -f suf. -tor. SUPRAVlZITĂ s. f. (Med.; rar) Contravizită. Cf. DN8, dex. — Pl. : siiprăvizite. — Supra1- + vizită. 16176 SUPBAVÎKF - 2Q54 - SUPREM / . r SUPRAVtRF s. n. Virf care se ataşează la capătul verigii undiţei. Supravîrfuri de semnalizare se pot 'confecţiona din orice material foarte elastic, vîn. pesc. martie 1964, 8. — PI. : supravîrfuri. — Supra1- + virf. SUPRAVOLTAJ s. n. Mărire a potenţialului voltajului unui curent electric. Cf. dn2, dex. — Supra1- -f voltaj (după fr. survollage), SUPRAVOLTOR s. n. Maşină electrică legată in serie cu o altă sursă de energie electrică astfel incit tensiunile lor electrice să se adune. De obicei, aceeaşi maşină sau acelaşi transformator funcţionează şi ca supravoltor. ltr3 vi, ,2.91, cf. dn2. <> Compus: supravoltor-devoltor = aparat sau maşină electrică asociată cu o sursă de energie electromagnetică, astfel incit să permit^ adăugarea ţa tensiunea sursei sau scăderea din ea a unei tensiuni de valoare reglabilă. Maşina de curent conliriuu e folosită, .de asemenea, ca supravoltor-devollor. ltr. Reactoarele. . . pot îndeplini funcţiunea de supravoltoare-devoltodre. ltr2, cf. m. d. enc. — Pl.: supraooltoare. — Supra1- + voitor (după fr. suraolteur). SUPRĂnAlţA vb. I. R e.f.]. (învechit, rar) A se înălţa foarte tare. Vădzuiu necuratul r.ădicăndu-se p r e a r β d i c i n d,u.-s e c2, suprănălţtndu-să d) şi tnrălfîndu-se ca chedrii Livanului. psalt. 70, cf. bu-dai-deleanu, lex., scriban, d.· Prez. ind. : suprănălţ. — Pref. supra- + nălţa (v. înălţa). SUPRĂFÂŢĂ s. f. v. suprafaţă. SUPRÂVEIVÎ vb. IV. v. supravcni. SUPREFÉCT s. m. v. subprefect. SUPREFECTtJRĂ s. f. v. subprefectură. SUPREFËPTs. m. v. subprefect. ; SUPREFÉPTÙrA s. f. v. subprefectură. SUPRÉM,-A àdj. 1. Care este cél mai iriàlt, çelmai bun, ' çel mai mare; care există in cel mai înalt grad; care ■este eel mai de seamă, cel mâi important; care este mai presus de 'toate; (familiar) superlativ. V. absolut, necondiţionat,' suveran. Cf. budai-de-leanu, lex. Duîce\e‘a primi o moştenire şi e o fericire supremă ti auzi de moartea unei 'Mtrîne' văduve, heli-abe;’ d. j. 51/8. Unitatea supremă ordinează universul prin matematică, fm (1845), 2461/9. Prin a lui supremă autoritate ar putea să câmbată mai cu folos tn fdvoarea ' aristocraţiei, aristia, piîut. 395/28. Existenţa unei fiinţe omnipolinte împle spiritul nostru de o veneraţie penlru suprema 'sa inteliginţă. barasch, i. n. 8/30. Legea civilizafii[i]·. . .-'èxercitează aslădzi în lume a ei supremă şi mîntuiloare domnie, calendar (1860), 120/13. Tofi popolii. . ■ înţelegeau şi apreciau libertatea ca binele suprem, ghica, a. 777. Patru sute de plăieşi. . :. au fost împărţiţi în cete..., fiecare ceată'·''sub comandă unui aprod, şi toţi sub comanda supremă a lui Cueiiic. sion, p. 161, cf. prot. — pop., n. d.; antonescu, d. Ţara Românească agiunge la suprema-i espresiune de virilitate. hasdeu, i. c. i, 34, ef.· bar&anu>‘ v. Bătrînul îşi lăsă capul în jos, cu un aer de supremă disperare, vlahuţă, o. A. 372. In anul J826 am făcut pe -ace moşie grîu arnăut de o calitate supremă (a. 1889). uricariul, xiv, 247, cf. ddrf. Autoritatea supremă a. provinciei era concentrată în o singură persoană, xenopol, i. r. i( I62t cf. alexi, w., şăineanu2, -Atilea sugestive tresă- riri scurte de supremă frumusiţă. iorga, p. a. ii, 177. Cineva poale ajunge pînă la treptele supreme ale producţiei ştiinţifice ori literare chiar în prima tinerefă. ibrăi-leanu, s. L. 147, cf. resmeriţă, d., cade. Din sule de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulţumire, rebreanu, r. ii, 206. Vînătaarea trebuia să se transforme în arta supremă, voiculescu, p. i, 104. Suprema cuminţenie este să nu ceri împrejurărilor şi vieţii mai mult decît pot să-ţi deie. sadoveanu, 0. ix, 340, cf. scriban, d. Domnul avea. . . dreptul de suprem judecător, oţetea, t. v. 31. Creaţia de tipuri este suprema condiţie de viabilitate a romanului sociâl. constantinescu, s. i, 14. Marea noastră e astăzi una din frumuseţile supreme ale României, arghezi, b. 11. Ingenuitatea entuziasmului e calitatea supremă, care pune deodată ordine în spirit, călinescu, c. o. 349,· Originalitatea e suprema valoare în artă. rai.ea, s. t. 1, 221. Trăieşte una din acele clipe ... apropii de o bucurie supremă şi fără temei, vinea, t. i, 7, cf. dm, dl, dm, dn2. Biologia e prezentă pretutindeni, de la moleculă . . . pînă la forma supremă de organizare a materiei. romAnia literară,1969, nr. 34, 23/1, cf. m. D. enc., dex. ■$> Fiinţă supremă (ori judecător sau creator ori mire suprem) = Dumnezeu. Sărbătorirea fiinfei suprême a fost alcătuită de însuşi Robespierre. ionescu-rion, s. 191, cf. şăineanu2. Toţisemenii mei. ., înfăţişau făptura şi prototipul supremului creator, anghel, pr. 67, cf. cade. Ca un blestem Azvîrlit aşa-ntr-o doară Creatorului suprem, topîrceand, o. a. i, 173, cf. scriban, d. Fecioarele v-adoră, Ca pe supremul mire v-âşieaptă casta soră. τ iulie 1964, 42. Ό* (Adverbial) S-ar fi putut strecura ca o tufă de măcieşi suprem înfloriţi. teodoreanu, m. i, 110. Cu gesturi suprem expresive îşi manifestă durerea, oprescu, a. m. 62. Obrazul lui brutal... ii displăcea suprem lui Lucu. vinea, l. i, 337. -v· (Substantivat) Caleaşca de Viena, cu cai ungureşti, cu vizitiu cu cocardă. . . este supremul fericirei elegantelor.'GftfcA, c. E. ii, 429. + P. ext. Care este cel din urmă; ultim. în crispafia cu care strîngea frîul văd suprema sforţare a omului ameţii, gaia să cadă. 'vlahuţă, s. a. ii, 449. O! feerie a naturii,. . . Regret suprem al fiecărui in tainicul ■ minut cînd moare, ma-cëdonski, o. i, 64. Cu nebunia supremei izbituri, se '!scutură. coşbuc, p. i, 163, cf. şăineanu2. Ne vom aminti acordUl suprem al partidelor istorice îmbrăţişîndu-se în incinta C'âmerei thtr-un moment de panică. în plr ii, 184. O evocare A dragostelor ce omoară într-o supremă-mbrăţişare'. petică, o. 43, cf. resmeriţă, d. în ultima noapte, Bujor1 a făcut o supremă încercare, voiculescu, p. i, 96, cf. scribANj D. Munţii şi norii (in respiraţia, iimţind tă o nouă întîmplare, supremă, e gaia să vină. bogza, c. o. 61, tf. m. d. enc., dex. Moment (sau, rar, minut, clipă) suprem’(ă) — moment decisiv pentru reuşita unei acţiuni. în furia acelui moment suprem, el trase din mijlocul păginilor un iun de cele mari. hasdeu, i. v, 158. Geme,ca un maistru ce-asurzeşte în momentele suprerne. eminescu,'.o. i, 160. Desigur vrea să plece. . , A sosit deci momentul suprem, caragiale, o. îi, 20. Aceşti prepelicari iscoditori pîndeau... minutul suprem, anghel, ,pr. 16.-Se încingeau discuţii aprinse, pe- cari, la momentul suprem, Vasilache le liniştea c-un toast, agîrbiceanu, a. -232. Se făcuse ora şase şi deci era momentul suprem să' se gătească pentru diseeră. rebreanu,· r. i, 32. Este momentul suprem de a lega forul rupt al uhei tradiţii car-e. . . trebuie să ne servească şi azi. în ■elr ii, 554. Adîncimea prăpastiei morale şi materiale pe care am ocoliUo, ca printr-o minune, în momentul suprem, sadoveanu, o. xx, 377. Clipa supremă şi reprezentativă a însărcinărilor sale publice. vianu, a. p. 95. Momentele supreme ale şcolarităţii erau fără îndoială ,,recreaţiile“. blaga, h. 30, cf. dl, dm, dex. + (Despre unităţi de timp) Care este la sfîrşitul vieţii. Ea-i frumoasă' ca o moartă în momentul cel suprem. alecsandri, poezii, 396, cf. şăineanu2. Nu vor veni în orele supreme, Plîngînd încet pe nume sâ le cheme, iosîf, patu, 81. In clipa supremă soseşte, în goana caliilui, solul aducător de iertare şi de viaţă. rebreanu, p. s. 311, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, 16187 SUPREM ATISM - 2055 - SUPRIMA d. Eşti ca un temnicer care vine să anunţe ora supremă. vinea, l. it, 54. φ Onoruri supreme = funeralii. Ci. cade, scriban, D., dl, dm, dex. Vpinţă supremă --ultimele dispoziţii ale unui muribund. Cf. cade, scriban, d.» dl, dm. + Care se referă 1a ultimele clipe ale vieţii. In ziua cind ai plecat de aici., am primit... > o telegramă a lui cu ştirea supremă, caragiale, o. vii, 28. 2. Care arc gradul ce) mai mare într-o ierarhie. Mine văi fi supremul vostru judecător, alecsandri, •r. i, 417. In fruntea oştirii fiecărei ţări stătea. . . domnul, comandant suprem ăl armatelor, xenopol, i. r. iv, 159. Ii vedem şi îi simţim şi pe supremii guvernanţi din capitală. ibrăileanu, st>. cn. 233. Iranienii aceştia îşi avu-seră şi ei un zeu suprem ceresc, pârvan, g. 457. Marele logofăt pe carc... îl poţi numi supremul cancelar al ţării. bul. com. ist. v, 102, cî. cade, scriban, d. Era o armată de mercenari. . . purtată de vitejia şi norocul în lufte ah comandantului suprem, secundat de alţi generali. vianu, l. u. 368, cf. dl. A fost numit comandantul suprem al frontului de răsărit, τ. popovici, s. 474, ci. dm, M. D. enc.., dex.' Tribunal suprem (sau, învechit, curte supremă) = instanţă care are in competenţa sa1 judecarea anumitor cauze excepţionale şi eare supraveghează activitatea judiciară a tuturor instanţelor judecătoreşti din ţară. Afară de acestea mai este un tribunariu de comerţ la Galaţi, un tribunariu criminal la Iaşi, o curte de apel şi o curte supremă, numită divan domnesc, laurian, m. iii, 10, cf. barcianu, v., dm 880. (F i g.-) In natură, precum şi în politică, ca şi în lumea socială, numărul este tribunalul suprem care . nu mai permite nici un fel de apclaţie. barasch, i. 155/9. — Pl. : supremi, -c. — Din lat. supremus, fr. supreme. SUPREMATÎSM s. n. Grupare artistică rusă care se încadrează in curentul abştraeţionalismului geome-trizant. Ci. der. dn®, m. d. enc., dex. — Din rus. cynpe3iaTH3M. SUPREMAŢIE s. f. Superioritate in gradul cel mai înalt (bazată pe autoritate, putere), poziţie dominantă; preponderenţă. Să îndatorea cu sfinţenie de a resp'etui supremaţia (domnia) î[naltei] Poarie asupra sa. ar ^1835), 131/29. Imperatorul meu ... va coopera cu toată a sa putere. .,, drept care i se çuvine o supremaţie, un drit dt suzeranitate asupra ta. asachi, v. 7, ci. negulici. Durerile episcopalului sirbesc pentru perderea supremaţiei preste bisericele românilor ne sînt cunoscute. bariţiu, r. a. iii, 51, ci. stamati, d. Ei nu putea scăpa de supermaţia ce ea îşi însuşise, calendar (1859), 37/17. Supremaţia şi democraţia nu se pot alia împreună. ghica, a. 354. Frica. . . cuea dreptul de supremaţie peste toate zeităţile de sex femenin. filimon, o. ii, 185. Invăfă-mîntului datoreşle acea ţară supremăţia la care. . . a ajuns şi preponderenţa ce are astăzi, i. ionescu, p. 120, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d., barcianu, v., ddrf. Penlru ce ar mai fi ucis romanii pe aceia ce le recunoşteau supremaţia? xenopol, i. r. i, 135, cf. alexi, w., şăineanu2. Geţii par a se fi reorganizat complet, recăpătîndu-şi supremaţia nediscutată pînă la gurile Dunării, pârvan, g. 56. Supremaţia faptului asupra efuziunilor lirice este unul din semnele vremii de azi. ibrailëanu, s. l. 116, ci. resmeriţă, d., cade. înainte de a ajunge la această supremaţie morală, el a trebuit să urce treptele multiple ale gloriei locale. lovinescu, c. viii, 109, ci. scriban, d. Renaşterea italiană coincide ca epoca de supremaţie economică şi de independentă politică a Italiei, oţetea, b. 36. Regimul Sfintei Alianţe, supremaţia prusacă deveneau din ce în ce mai apăsătoare, vianu, l. u. 425. Alena avea o mare supremaţie maritimă asupra cetăţilor şi statelor aliaţilor, v. rom. septembrie 1954, 213, cf. dl, dm, dn3. Pasionantă a fost disputa penlru supremaţie la categoria 82 kg. sportul, 1969, nr. 658, 1/4. Filozofii eleaţi au atribuit în adevăr rajiunii logice supremaţia absolută, contemp. 1970, nr. 1 224, 8/2, cf. m. d. enc., dex. — PI. : supremaţii. — Şi : (invechit) supremaţie (său-lescu, hr. ii, 327/4, sbiera, f; s. 213), (învechit, rar) suprimaţie (săulescu, hr. i, 227/15) s. f. — Din fr. suprématie. SUPREMAŢIE s. i. v. supremaţie. SUPRESIE s. f. v. supresiune. SUPRESIUNE s. f. 1. (învechit) Suprimare (1). Inlîiul period al războiului relighios se sfîrşi cu supresia revoluţiei boemice. săulescu, hr. ii, 282/14. Cap de supresiunele (opririle) ce cată să se facă în terapeutică. man. sănăt. 181/2, cf. stamati, d. Promisiunea făcută Camerei. .. de a sc consacra la trebuinţele invăiămîntu-lui escédentele rezultate din deosebitele supresiuni ale budgetului, i. ionescu, p. 120, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d., alexi, w. Aceasta din urmă [conştiinţa], după fiziologul englez e tot o funcţiune de supresiune, de cenzură, ralea, s. t. ii, 46. 2. (învechit, rar) Omorire. Cf. stamati, d. 3. (învechit) Suprimare (4). Caracterele acestui dia-Icct sînt: a) o mai mare latinitate, b) supresiunea vocalelor scurte de la finea substantivelor, f (1877), 386. Pentru şcoala lui Despot. . . s-ar fi redactat. . . o cronică latină. . . cuprinzînd un foarte mare număr de greşeli, confuzii şi supresiuni. iorga, l. ii, 561. — Pl. : supresiuni şi (invechit, rar) supresiune. — Şi: (invechit) suprêsle s. i. — Din lat. suppressio, -oiiis, fr. suppression. SUPRESÎV, -A adj. (învechii, rar) Care suprimă (1). Cf. ALEXI, ΛΥ. — Pl. : supresivi, -e. — Din fr. supprcssif. SUPRESÔII, -OÂRE adj., s. f., s. η. 1. Adj., s. n. (Dispozitiv) care împiedică producerea unui fenomen, a unui efect etc. dăunător sau care reduce considerabil efectele acestuia. Cf. ltr3, der, m. d. enc., dex. 2. S.f. (Şi, adjectival, în sintagma grilă supresoare ltr2, der, m. d. enc.) Grilă defrinare aşezată intre ano-dul şi grila-ecran a unui tub electronic, pentru a împiedica captarea, de către grila-ecran, a electronilor proveniţi din emisiunea secundară a anodului. Cf. dt. Potenţialul supresoarei e apropiat de potenţialul catodului. ltr2, cf. m. D. enc. — Pl. : supresori, -oare. — Din ir. suppresseur, engl. suppressor. SUPRIMA vb. I. Tranz. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică aspecte ale realităţii, manifestări fizice, psihice sau sociale) A face să-şi înceteze acţiunea, funcţia sau existenţa. V. e I i m'i‘n a, desfiinţa, înlătura, lichida. Ci. stamati, d. Uzul de a primi bani de la clienţi fu suprimat numai pentru cei din Borna, aristia, plut. XXXVII/IO. Opi-niunea publică. . . a silit pe guvern a suprima cu totul dările fiscale asupra cerealelor, ghica, c. e. iii, 29. Unul din miniştrii noştri. . . a şi suprimat în budg.etul anului ÏSB7 cheltuielile ce face statul cu oficiul statistic. i. ionescu, m. 16, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Guvernul ţării.:, au suprimai cu totul veniturile cari se trimeteau sfintelor lăcaşuri, lăcusteanu, a. 15, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU3. Găsise mijlocul să le suprime tuturor cenlru[ 1] de gravitate. anghel, pr. 97. El îşi suprimă singur orice considerare mai de aproape a concluziilor sale. pârvan, g. 66, cf. RESMERIŢĂ, D.. Vremea înlătură, şterge şi suprimă, dar totdeodată ea consacră şi sancţionează. în plr ii, 438, ci. cade. Ar vrea aşa, cu o singură mişcare a pleoapelor să suprime totul, c, petrescu, c. v. 260. Ştiind că vii, 16195 suprima - 2056. - SUPRIMARE sint în slare să suprim timpul, sadoveanu, o. ix, 135. Vorbind... suprimăm. . . ioate mişcările inutili, puşcariu, L: R. î, 64, cf. scriban, D. Disianla dintre acesla [autor] ■>■<' oamenii pe care-i zugrăveşte esle suprimată prin fuziune simpatetică, Vianu, a. p. 131. El a suprimai apoi scutirea de dări călre stat de care s.e bucurau unele saii boiereşti, oţetea, t. v. 34. O mare'parte din vitraliu a fost suprimată. călinescu, C. o. 159. Orice jjnUcçlâ suprimă o credinţă, ralea, s. t. ii, 184. Orice măsurare fizică implică erori ce pol.fi, eventual, micşorate, dar nu pot fi suprimate cu toiul, cişman,' fiz. i, '9. Antinevralgicele... . se deosebesc de anestezice, care şuprdmă durerea şi toate fenomenele, sensibilităţii. belea, p. a* .2.67, cf. dl, dm. Arhitectura romană a suprimat, cûrielu-rile. coloamlor. scînteia, 1.96.6, nr. 6 934,. cf. dn3. Formele societăţii, ordinea socială... consacrată aveau să fie. suprimate, românia literară, 1970, pr: 87, 22/3, cf. m. D.. enc., dex. Refl. pas. Îoalc dabilele directe s-au suprimat şi venitul statului s-au suit. rom. lit. .33/10. Spune-mi, care sînl cheltuielile acelea care crezi că s-ar puica reduce sau suprima? ghica, c. e. i, 124. După emanciparea ţiganilor, veni. şi enianciparea cugetării: se suprimă cenzura, sion, p. 125. Nici o putere nu se poali suprima în natură, maiorescu, cu. ii, 309. Secreţiile. .. nu· mai pot fi eliminate la limp dacă se suprima tuşea, abc săn. 101. 2. (Livresc; complementul indică oameni) A ucide. Çf, .stamati* d. De ar fi ştiut să voiască, Faenius ar fi putut, lotuşi, suprima pe Neron. lovineScu, c. iv, 77. Un mort nu inai poate fi suprimai, c. petrescu, o. t>. ii, 320. Nu din dràgoslé penlru grecoaică se hotărîse să-l suprimi pi simigiu. o. m. zamfirescu, m. d. i, 156, cf. scriban, dSe urzea împotriva lui o intrigă menită să-l lipsească de libertate sau chiar să-l suprime, vianu, l,. u. 210,.cf. dl, υη. : ţneearpă să-l suprime, rănind în locul lui pe un trccălor. ist. lit. rom. ii, 334. Ăsia-.i neamţ veritabil... Sînt. decis să-l suprim in momentul cînd vom porni. v. rom. decembrie ,1966,. 59, cf. m. d. enc., DEX. 3. (Complementul indică publicaţii) A opri, a nu mai pei-mitè‘aparîtia; a interzice, a suspenda.(4), Se întreprinse publicarea unei foi literare... . dar. :. luînd drept pretext o -nevinovată poveste, sub cuvînt. că atacăm.reli-giunea, suprimă foaia, negruzzi, s. i, 335. Întreprinse publicarea revistei.,,Dacia. Literară” care, după. o scurtă viafâ (de. un αμ), - censura- a suprimat-o. sion, p. 408, Cf. cade. La intrarea ,in vigoare a decretului, toate tiarele vor fi- suprimaţi,; booza, a, î. 454, cf. dl,,dm. La -al mai - neînsemnat indieiu de dezaçprd çu politica oficială, jurnalele primesc avertismente sau sînt suprimate. ist. lit. rom. ii, 232. Pe lîngă reapariţia vechilor ziare suprimate în timpul războiului,. . . apar o nouă serie de publicaţii, românia literara, 1968, nr. 8, 5/4. 4. (Complementul indică semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole, lucrări ele») A da la o parte, a ex- clude dintr-un text sau dintr-un progranj artistic; a elimina, a înlătura, a omite, a scoate (III 2). V. a n u 1 a; Cf. stamati, D. Penlru. că alîl împărţitul cît şi.împărţi- torul are nule dc-a dreapta,. . am suprimat (am lăsat) cîte o nulă dela fiecare din ii: lazarini, ,m·.· 74/20. Canţoneta ,,Şaldan viteazul11, ce înlocuia comedia intitulată ,.,Celi două despărţiri", fu suprimată.· filimon, o„ ii, 211).cf. prot. — ppp., n. d. Pasagiul pus dă cătră noi în parmlesi. :., noi n-am socotit de cuviinţă a-l suprimi. hasdeu, i. c. i, 194, cf. barcianu» alexi, şăineanu2. Ar fi totuşi i gnşală. . . să suprimăm total di pe transcrierea modernă a hărţilor lui indicai iile plolemaeice. pârvan,.G. 280, cf. resmeriţă, d. Λ/fanuscriJifulJ conţine un număr de capitole care au fosl suprimate cu loţul în textul publicat.-boi., com. ist. iii, .53, cf. cade., piind nervos, .. ■ suprimă cuvintele intermediare, se scuteşte de verbe, conjuncţii, .^ovines,cu, c. vni, 7.9. A mers şi mai departe şi a suprimai asteriscul, graur,· e. 81. Dacă o paranteză are semnul if înaînlia iii o putem suprima.· algebra, viii, 96.'.·$· R e f 1. pas. In afară ... de aaste cinci capitole, s-au mai suprimat în.textul publicat şi anume articole sau-părţi de articole, bul. com, ist.· iii, 54, 5. (Complementul indică funcţii publice) A scoate din schema organizatorică - a unei instituţii; a desfiinţa. Esti mai lesne a înfiinţa posturi decît a. suprime, ghica, c. e. ii, 620. Dacă cu sînt în contra unor catedre.. ., .le pulefi suprima şi le veţi înlocui cu altele.. maioAescu, d, i, 96. Cu regret trebuie să le anunţ că postul dumitale are să fie supr-imal pe ziua de 1 aprilie, caragiale, o. 11, -93. Chiar azi-am vorbit cu patronul. . . El vrea să suprime locuri, nif să mai facă angajamente, c. petrescu, c. v. 133, cf. dl, dm. Ministrul de Interne urma săorgar nizeze atare servicii de specialitate. . ■ iar pînă alunei nu va suprima nici o asemenea funcţie. G. bahbü, a. y, 229. "v· Refl, .p as. Acum. mi se suprimase postul şi m-a numit aici. brătescu-voineşti, p. 260. 4 (Impropriu; complementul-indică oameni) A scoate din funcţie; a pune'în. disponibilitate. Tot vrea guvernul să. facă economii; ne-ar putea suprima pe toţi. caragiale, o! ii, 62. 6. (Complementul indică alimente, doctorii, bunuri ţie consum) A opri consumul de. . . ; a elimina, a înlătura, a scoate (III 2). Suprimase cafeaua cu lapte, chifle-U.zu unt, dejunul copios, c. petrescu,, c. v. 142. De luni suprim tutunul şi devin alt om! teodoreanu, m. ii,' 438.0 Refl. pas. S-a sculai odată din pat; i s-.au suprimat brusc doctoriile, caragiale, .o. vii, 88, cL DL, M. D. ENC,, DEX. — Prez. ind.: suprim. — Şi: (învechit, rar).supreme (part. supr.es,. hem 2 074) vb.; III.- ........... — Din fr. supprimer, lat. supprimerc. SUPIÎIMÂB1L, -Â.adj, (Rar) Care. poate fi suprimat (1). Oamenii... există... ca simple obiecte..., le poţi dori sau respinge,. . după. cum închipuie silueta plăcută a unei .femei, sau obstacolul fizic al omului suprima-bil. contemp. 1948, 111·. 112, 8/6, cf. dn3. — Pl.: suprimabili, -e. — Din fr. supprimable. SUPRIMARE s. f. .Acţiunea de a suprima, şi rezultatul, ei. ............. 1. încetare a unei acţiuni, a unei funcţii, â unei existenţe.; (învechit) supresiune (1). V. d e s f i i 11 ţ a re, eliminare, înlăturare, 1 i c li i d a r e. Cf. suprima (1)· Plutarh a împuţinat cursul timpului cu suprimarea unui an. Aristia* pluTj CXXVII/25. Acest antagonism. .. a adus'. . .· suprimarea dărilor de intrare asupra celor mai multe tnalerii brute, ghica,. c; e. iii, 39, cf. ddrf, barcianu, alexi, λΥ. Se laudă suprimarea deselinei pe boieri şi pe cler. iorga, l. .1, 478. Cîţiva senatori propun suprimarea răsplătii acuzator lor. lovinescu, c. vi, 73. Această renaştere Sau substanţială prefacere atîrnă de suprimarea unui fapt extern·. teodoreanu, m. 11, 438. Subiectul vorbilor. . . imaginează diverse soluţii penlru suprimarea agitaţiilor, iordan,.stil.. 33. Parlamentul vota suprimarea mtnăslirilor. oţetea, r. 309. Autorul ... a revenit. . . asupra .înrîu-riri,i pe care regimul de suprimare a tuturor libertăţilor publice în Italia. . . a exercitat-o. vianu, l. u. 459, cf. dl, dm. Suprimarea prin mijloaccmcdicale a capacităţii de procreare, a omului, abc săn. 343. Formula de salvare engleză: suprimarea sălilor deficitare, cinema, 1968,: nr. 4, IL Civilizaţia a atins un asemenea.stadiu al progresului tehnic, care ar face posibilă suprimarea luptei penlru existenţă, românia literară, 1970, nr. 66, .23/1. Au aflat de suprimarea cursei, id. ib..nr. 107, 16/1, cf. m. p. enc., dex. .2. (Livresc) Ucidere. Gf. suprima (2). Omenirea degenerată.. . ■ se regenerează în virtuţi de vitejie şi de suprimare fără milă a celor debili, ralea, s. t. 11, 246, cf. dex. -v" Fig- Suprimarea diavolului nu poale fi violentă, românia literară, 1968, n, 8, 14/2. . 3. Oprire, “încetare a apariţiei unei publicaţii; interzicere, suspendare. Cf. suprima (3). [Revista] 16199 SUPRIMAT - 2057 ~ T SUPT3 a rămas, pină la suprimarea sa (le către dictatură fascistă, tn 1940, unul dintre locurile de tntilnire ale scriitorilor progresişti, in plS u,*6S4. -Ion Ghica ccru suprima-rea gazdei. ist. lit. rom. n, 274. 4. Lăsare la' b’parte, excludere a unor sèinüe grafice, cuvinte, paragraffe, capitole dintr-o lucrare, dintţ-un spectacol etc.; eliminare, înlăturare,’ omitere, scoatere (III 2), (invechit) supresiune (3). V. anulare,. ,Cf. suprima (s4)/ Canţoneta. . . fu suprimată,' dar cel puţin se păzi neatinsă demnitatea publicului, c$ci se anunţă suprimareâ ei.' filimon, o. «’ *211. S-au făcut, suprimări de articole sau părţi de .qrticolp. bul, ..com. ist. iii, 56. Câvthtul prezintă suprimărisaii adăugiri de litere, h. rom. 1967, 194. Finalul se realizează in ggngral prin suprimarea-cvintei: μ 1969','ΐπ·. t2,'*t2.'u' 5. Scoatere,, reçluçijre a unui post .din schemă; desfiinţare. Cf. Siipnma (5). Suprimarea undi post supără numai pe un singur-am.. ghica,. c. e. ii, 620., ■ — Scris şi: supprimarc hasdeu, i. c. i, 164. — Pl.: suprimări. . " 1 · — V. suprima. SUPRIMAT, -A adj. 1. Care a încetat să mai fie, să mai existe; eliminat, : desfiinţat, lichidat, Înlăturat. Cf. suprima 0)· Cf. resmeriţă, d. Dădu scaunul la o parte ca un obstacol suprimai, c. petrescu, î. ii, 107, Cf, DL, DM, DEX. 2. (Rar) Ucis. Cf. suprima; (2). Cf. resmeriţă, d. 3. (Despre publicaţii); A çàrei apariţie a; incert; interzis, suspendat. Cf. s u p r i m a (3). Gazetă suprimată. dsr. ........ 4. (Impropriu) Care a fost pus în disponibilitate (in urma desfiinţării postului): · Cf* suprima •.'•(4). Cu ocazia bugetului. . . am devenit suprimat pc intii aprilie. car-aGiale, o. ii, .82, Funcţionarii suprimaţi rivnta.u să-şi;;ggscască. existenţa în comerţ. :in plr. ii, 108,. cf. resmeriţă, d., dl, dm, dex. . . . — Pl.: s-primaţi, -te. . . — V. suprima. SUPRIMAT OR, -OÂRE adj., s. vn. (tn .dicţionarele din trecut) (Persoană) Cate suprimă (1). Cf. barcîanv!, ALEXI, Λν. . . . ........ — Pl.: suprimători, -oare. — Suprima + suf. -ăftfr.:. ‘ ' SUPRIMĂŢÎE s. f. v. supremaţie. SUPRIME vb. III v.,· suprimai SUPRÎNDE vl). III v.·surprinde. SUFRÎNDERÈ s;;fi. y. surprindere. ■ SUKRÎIVS, -Ă adj. v. surprins. SUPIUJVZATÙIt, -OĂHE adj. v. surprinzător, SUPSCRI vb.'I. v, subscrie. SUPSCRÎE vb. ill-.v. subscrie. SUPSCRÎERE s. f; v. subscriere. SUI’SECRETAR. s.; jiîM'V. subsecretari . t s ■ . SUl’SEMNÂT s.'.m. v. subsemnat. s ■ . SUI’SIOÂRĂ s. f. v. Subsuoară. SUPSISIOARĂ s. f. v.. subsuoară. SUPSÎOÂRĂ s. f. v,.subsuoară. SUPSÎSÎIOÂRĂ s. i. ,v, .subsuoară. SUPSQĂRĂ s. f. v. subsuoară. ‘ SU.PSON vb. I. Tranz. (Franţuzism învechit; complementul indică sentimente) A pune'la îndoială. Te-a lăsat inima, un minut măcar, să te îndoieşti, să-mi sùpsonezi înfocatul amor cc "arde sufletul meu penlru tine. pr. dram. 136, cf. scl 1963, 69. .Prez. ind.: sapsonéz. ................... — Din fr. soupçonner. .SUPSTANTÎV ş. m., ş. ni v. substantiv. SUPSTÂNŢĂ. s. f. v. substanţă. SUPSTARE s. X v siibstâre. SUPSTITtXf 5. m. v. substitut. SUPSU10ÂRĂ s. f. v. subsuoară. SUPSUOÂRĂ s. f. v. subsuoară. . SUPŞÂG s. n. (Regional) Obicei (Moişeni — Şigh&tul Marmaţiei). Cf. arh. folk. i, 120. A lui Pinte Viteaz păru ie ş-acum in pchialră, în Baie. Şi felele ş-acum tl netedze.[sc],..aşa-i.supşa.gu. ib. 184. ■ ι— Pl. : supşaguri. . — Cf. inagh. szokottsag: SUPŞÎG subst. (Regional) Boală care se manifestă la om, nedefinită mai îndeaproape (Teregova — Caransebeş). Cf. h xviii 285. -Pl,: ? . , — Etimologia necunoscută. SUPŞTANŢIE s. f. v. substanţă. SUPT1 prep. v. sub'. . SUPT3 ş. n. Acţiunea de a s u g e. .1. Mişeate specifică cu gura sau cu botul şi cu buzele a copiilor ori a puilor de mamifere pentru a trage, a aspira şi a’înghiţi laptele din mamele sau dintr-iin recipient care conţine lapte, ca să se hrănească; su-gere (1), (popular) suptoare, suptură, (învechit) sugă-Uiră, (regional), sugărit Cf. suge (l).-Cf. ddrf, cade, scriban, D. N-ai să-mi spui că suptul e o funcţie permanentă, cînd oricine vede că apariţia dinţilor face fn ‘porlună mecanica sugerii, călinescu, c. o. 1Θ8: Sinul trebuie dat alternai iv: la un supt siiiul drept, iar la celălalt, sinul stîng. abc săn. 347. 2. Introducere (şi meStecaTe) in gură a alimentelor solide, de obicei" bomboane, zahăr etc., penţru a le dizolva (prin amestecare cu salivă) şi a le înghiţi; sugere (2).';‘Cf. suge (2). Cf. dl, dm,' dex. :. 3., (înveciiit). Sugere (3). Cf. suge (3). Unii din filozofi siipt camara corăbii aflîndu-se şi.. ...gura ham-bariului, cu şuptui apii' deasupra [închizîndu-sc de apă nedodeii, trii zile şi irii nopţi au rămas, cantemir, ist. 141. 4. Faptul de a bea trăglnd cu. poftă. Cf. suge (5). Se vede că acesta-i prăpădeniâ apelor, vestitul. Setilă, fiul secetei, născut în.zodia raţelor, şi împodobii cu darul suptului, creangă, p. 242. 5. Faptul de a trage (II β) cu nesaţ, cu patimă din ţigară, din pipă etc, pentru a inhala ïumul; p. es t. fumat; sugere (S). Cf. s u g e (6). Cf. dl, dm, dex. — Pl. : supturi. — V. suge. SUPT3, SUPTA adj. 1. (Despre fiinţe, mai ales oameni sau părţi ale corpului Jor, în special faţa) Care a devenit slab; slăbănog (I 3), slăbit (1), uscăţiv, (rar) tras3 (IV). Cf. sug.e (3). Cf. .polizu. 16228 SUPTALTERN - 2058 - SUPTSTÂNŢĂ Ea a doua zi sc miră, çum de firele sini 'rupte $i-n oglind-alc ei buze vede vinete şi suple, eminescu, o. i, 79,, Cf. ddrf. Vine Coslea din război, Şi cu. el vin alţii doi. Fa(a arsă, trupul supt, StrgiuL colbăit şi rupt. coşbuc, p. i, 130. Dar vezi, ii-e supt obrazul, privirile-ţi sini arse De dragoste, id. s. 53, cf. şXineanu2. Acelaşi trup lung, subţire-şi drept ..., aceeaşi, fală suptă şi smeadă. BnĂTEscu-vniNEşTi, p. 323. Munca lor era prea obositoare, veneau palizi şi supţi de la ocne, dar aduceau totdeauna aiir. agîrbiceanu, a. 115, cf. resmeriţă, D., cade. Avea nişte ochi mici şî arşi, scufundaţi tn orbite şi ascunşi sub o broboadă de lacrimi şi o gură mare cu buzele supte şi învineţite. rebreanu, n. 198. îşi Scolia burta in afară şi petilru că din fire rămînea cam supt, îşi făcea vesta şi pantalonii largi în brîu ca să pară mai gros. id. i. 376. Vîniul baie cu frunze ude, Sînt mcti urît,c sînt supt, Frigul începe sticla sjo asude, bacovia, o. 109. O figură suplă se întoarse spre el şi fipă cît putu. sahia, n. 85. O bătrînă cü. figura prelungă, suptă, osoasă îi răsărise parcă anume in cale. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 138. [Gazda] e o ţărancă de treizeci şi cinei de ani, naltă şi voinică, cu obrajii puţintel supţi, cu ochii căprii mari şi arzători, sadoveanu, o. vii, 280. Apoi îşi strînge mai tare cureaua peste rasa-i neagră, pe trupul supt, şi porneşte iarăşi la deal. id. ib. ix, 15. Buzele lui supte, ochii pierduţi şi faţa contractată vădesc o aprigă suferinţă. AiiOHEZi, s. xii, 19. Pe faţa lui rotundă, acum suplă şi gălbejită, se puteau vedea ea nişte umbre ale unor imagini, ele înşile nevăzute, întrebările, regretele, deznădejdea. camil petrescu, o, Iţj 23- Pe faţa aspră şi suptă avţa.stropi de var. bogza, a. Î.-.607. .E slabă, cu pipetul supt, cu piciocuele beţe. pas, l. ii, 50. Lucu îl ghici pe Andone, palid, supt şi cambrai, vinea, l. ii, 44. Se împrietenise repede cu acest coleg mai virslnic, puţin adus de umeri, ca oamenii osteniţi sau împovăraţi, cu obrajii supţi şi timpuriu cutaţi, tudoran, p. 49, cf. dl. Atît scările cît şi coridorul erau 'înţesate de ţărani desciilţi, cu chipurile galbene şi suple, preda, m. 277, cf. dm. li vedea faţa slabă, suplă, plină dé riduri. T, popovici, s. 538. Acest copil blond, blînd, supt la faţă, sfielnic ca o fetiţă şi tare puţintel la trup: v. rom. deeèmbriê 1964, 97, Întoarce violent barca spre .pădure, împingînd-o cu furie, opinlindurse, stringînd din maxilarele supte şi ţepene, bănulescu, i. 13. Înalt, $ar adus puţin de spate, cu fruntea epormă, încadrată de plete, cu fata parcă şi mai prelungă, din cauza obrajilor supţi şi.adînciţi, înconjuraţi de barba neagră, românia literară, 1969, nr. .39, 5/3, cf. dex, com. din loman — ;sebeş. ^ (Despre pîntece, mijloc) Tras înăuntru; micşorat, scobit di« cauza slăbiciunii; p. ext. suplu. Irmsky e supt în talie, să-l frîngi şi gros în şolduri, delavrancea, o. ii, 128. Rotulele genunchilor erau mari. . . pîntecele aşa de supt, îneît osatura bazinului şe desena precis, călinescu, s. 222. Puţine femei zdravene·, din şatră rămăseseră cu pintecul supt, stancu, ş. 367. Un pui de cerb se-azvîrle prin ierbile-n cascade. . .. Cu coada şfichiu-indu-şi pîn’iecul supl. labiş, p. 47. + (Prin analogie) [Stogul] veiiea supt puţin la poale, apoi Se umfla la mijloc şi se subţia spre vîrf. sandu-aldea, a. m. 182. 4 Fig. (învechit) Sărăcit (1). în' Moldova nu afla bucale, aşa de suptă era.'şincai, hr. iii, 227/29. 2. (Rar; despre respiraţie) Reţinut; stăpînit. După cuptor Ana, cu respirdţia suplă, îşi ascufea auzul. REBREANU, I. 190. — Pl. : supţi, -te. — V. suge. SUPTALTERN, -Ă. adj. v. subaltern. SUPTCĂPITÂN s. 111. v. subcăpitan. SUFTCÎRMUÎRE s. f. v. subcîrmuire. SUPTDIÂCON s, in. v. smbdiacon. SUPTERÂN, -Ă adj. v. subteran. SUPTERFÙGIU s. 11. v. subterfugiu. SUPTÎL, -Ă adj. v. subtil. SUPTINTENDÉNT s..m. v. subintendent. ; ŞUPTISCĂLÎ vb. IV v. subiscăli. SUPTISGĂLfT, -A s. m. şi f. v. subiscăli. suptîmpArţ! vb. IV y. subîmpărţi. SUPTlMPĂRŢfRE s. f. v. subîmpărţire. SUPTÎMPÂRŢITÎJRĂ s. f. v. subimpărfitură. SUFTÎNÎELÉGE vb. ΠΙ v. subînţelege. SUPTJUGA vb. I v. subjuga. SUPTLEITENÂNT s. rii. v. sublocotenent. SUPTLIMBÂL, -Λ adj. v. sublingual. SUPTLIMA vb. I v. sublinia. SUPTLUNÂR, -A adj. v. sublunar. gUFTÎL, -Ă adj. v. subtil. SUPTMĂRfaV’ adj. v. submarin. SUPTMlTE vb. III v. submite. SUPTOAlE s. f. v. subtoi. SUPT OÂRE s. f. (Popular) Supt2 (1). Cf. tdrg. Copilul meu are... cdm cinci-şase suptori pe zi. udrescu , gl., sfc iii, 180, 181, 186. — Pl.: suptori. — Supt2 -f suf. -oare. SUPTOCÎRţlUÎRE s. f. v. suboclrniuire. SUPTOCÎRMUIT0R s. m. v. subocîrmuitor. SUPTOFIŢER s. m. v. subofiţer. SUPT01 s. n. v. subtoi. SUPTORDINÂT,-A s. m. şi f., adj. v. subordonat. SUPTORDIXÂŢIE s. f. v. subordinaţie. SUPTPĂMÎNT s: m. v. subpămint. ' SUPTPAmÎNTÉSC, -EÂStĂ adj. v, subpămlnteşc. SUPTPREFÉCT s. m. v. subprëlect. SUPTÙS, -A s. m. şi f. v, supus. SUPTRACŢIE s. f. V. substraeţie. SUPTRÂGE vb. III v. sustrage. SUPTRAHIRUl vb. IV v. subtrahirui. SUPTRĂGĂT0R s. m. v. subtrăgător. SUPTSCRÎ vb. IV V. subscrie. SUPTSCRÎE vb. III v.’subscrie. SUFTSIOÂRĂ s. f. v. Subsuoară. SUPTSTÂNŢĂ s. f. v. substanţă. 16270 SUPtSTARÈ - âôsà - SUPUNË SUPTSTÂRE s. f. v. substare. SUPTSTITUf vb. IV v. substitui, , SUPTSUArA s. f. v. subsuoară. SUPTSUOAhA s. f. v, subsuoară. SUPTŞEAJV s. m. .(.Regional) Subprefect (Bîrsana — Sighetu Marmaţiei). alr sn m h 893/353. Pl. : suptşpanl. — Supt1 + şpan. SUPTÏEÏIÉN,-A adj. V. subteran. SÙP'rti prep. v. stil». SUPTÎinĂ s.'f, 1. (Popular) Supt8 (1)· O suptură nu ajunge pfùhcùlui. ap. tdrg, cf. scriban, d., sfc hi, 188.' 2. (Rar) Prădare (1), Numai în jafuri şi-n suptură, JJPES.CU, ap. .TÇRG, Cf, SCRIBI, D. — Pl. : supturi. — Supt3 + suf. -ură. SUPŢlA vb. I v. subţia. S^ŢlARE s. f. v. subţiere. SUPŢlAT, -A adj. v. subţiat. SÜPpÉRE s. f. v. subţtere. SUPŢIETATE s. t v, subţietate. SUPŢIETIC, -Ă adj. v. subţiratic. SUPŢIETÎIRĂ s. f. v. subţletură. SUPŢIÎ vb. IV v. subţia. SUPŢI O ARĂ s. f. v. subsuoară. SUPŢlNE vb. Ill'v. susţine. ŞVPŢIXE vb. II v. susţine. SUPŢIRA vb. I v. subţira. SUPŢIRARE s. f. V. subţlrare. SUPŢIRÂTEC, -A adj. v. subţiratic. ■SUPŢIRÂTIC, -A adj. v. subţiratic. SUPŢÎRE açlj. v. subţire. SI PŢIRI-r., -ÊA, -fcA adj. v. subţirel. SUPŢIREME s. I; v. subţirenie. SUPŢIRETAtE s. f. v. subţiritate. SUPŢlfiÎME s. f. v. subţirime. SUPŢIEtAtE s. î v. subţietate. 1 SlPŢÎftELÎŢ, -A adj. v. subţireluţ. SUPŢUOARĂ s. f. v. subsùoarâ. SUPUlRE s, f. v. supunere. SUPCITÔR,-OABE subst., adj. ,1. S. f. (învechit., rar; în forma siipunătoare) Ascunzătoare. Cf. ddKf. 2. S. m, şif.{Învechit)Cuceritor. Gf. budai-deleanu, i.ex. Armiile număroase a supuiioriului de Constanii-mpoli... au cercat ce poate un mic popor, asachi, I, m. 14/32. -O- Fig. Cunoseătoriul adevărului iaste supuitoriul leagii. eustatievici, or. rum. 79r/10. 3. S. m. şi f. (învechit, în Munt.) Proxenet. Oricine-ş vazălogi casa, pentru că să facă acolo curvie şi alte toate fialiurile de lucruri reale, cum nu se'cade, acela se cheamă hotru ‘(supuitoriu munt;) prav. 174, cf. 172, 173, DDRF, CADE, SCRIBAN, D. . 4; Adj. (Gràra.; înveçhit; în sintagmele) Plecare supuitoare (sau modă supuitoare) = raodiil conjunctiv. Plecări sînt cinci: ho.tărîtoare, adecă batu, poruncitoare, adecă bate, rugătoare, adecă aşi bate, suppuitoare sau plecătoare, adecă să baiu, neivită, adecă a bate. macarie1, gram. 17v/33. [Modă] congiuntivă, adică supuitoare. i. golescu, ap. rosetti — cazacu, i. i.. n.. i, 465. — Scris şi: suppmtor, -oare. -- Pi. : supuitori, -aarf.· Şi : (invechiţ) supunăti5r, -oăre s. jn. şi f, budai-deleanu, LEjj;., dxŞrf, — Supune + suf. -tor. SUPUi\ĂCl£j\'I? s. f. (învechit, rar) 1. Aşezare de-desupt; ascundere. Cf. budai-deleanu, lex. 3. Supunere (II 1). Cf. budai-deleanu, lex. — Pl.: supunăciuni: — Supune + suf. -ăciune. SUPUNĂTÎV, -A adj. (Gram.; învechit; in sintagma) Mod supunătiv = modul conjunctiv. în sfc iv, 92, cf. 100. — JPl.: supmălivi, rg. — Şi: supimăţiv, tă adj. sfc rv, 92, 100. — Supune -f- suf. -ătiv. SUPUNĂT0R, -OARE s. m. şi f. v. supuitor. SUPUN'ĂŢÎV, -A adj. v. supunătiv. SUPtJNE vb. III. I. 1. T r a n z. (învechit şi popular; adesea fig). A pune dedesubt, sub ceva; p. e x t. a ascunde. Toate supus-ai (aiplecatu h le plecaşi d) suptu picioarele lui, oile şi boii toii. psalt. II. Pre căi îmi sînt supuse de la pizmaşii miei. curse. dosoftei, ps. 476/13. Luînd piatră supuseră supt el şi şădea pre dînsa. biblia (1688), 51 (4.8. Cercetîndu-l au găsit un pistol mic în mănieă supus şi aşa... . l-au pus la opreală. ,n. costin, let. ii, 51/9. Scara acii am supus. . . pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine cei mai ^nedeprinşi. . . vreare-aş ca ase a le înţălcge. cantemir, î. i, i, 7. Nu υ-aţi înfricoşat de moarte, răbdătorilor de patimi, ci cu osîrdie supuindu-vă grumazii la sabie, vitejeaşle aţi săvîrşit d[u]mnezeiasca nevoinţă. mineiul (1776), 151vl/24. Ei însă tot n-o să creadă Zieînd că le-avem în ladă Şi le ţinem tot ascunse Pin ghevghiruri sînt supuse (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 284/45. Giocul lor stă în oareşcare frîngere a trupului şi purtat a picioarelor... cu mîinile... spînzurate în gios sau supuse supt manta, ist, a.m. 71r/15, cf. budai-deleanu, lex. Doamnă, fi-να iertat unui vechi prieten ... sâ supuie la picioarele voastre ale sale închinăciuni. HRisoverghi, a. 8/9- O acoperire peste picioare, supu-ntnd învelita,area prin toate colţurile pe unde putea pă· 1run.de frigul, d, zamfirescu, a. 56, cf. şăineanu2, tdrq, resmeriţă., d., cade. După aceea m-a şupuş şub patrafir şi mi-a cetit, sadoveanu, o. x.i, 330, cf. scriban, d,, DL, DM, DEX. Cînd te tunzi, ştrînge-ţi părul şi-l supune undeva, să nu-l calce oamenii, gorovei, cr. 261.' ■ν’ Refl. pas. Unul din capetele legătoarei se răsuceşte-pe Ungă celălalt şi se supune sub legătoarc. pasî-file, a. R, 132. «C* R e f .1. S-au supus acolo aproape şi au aşteptat pînă s-au deşchis poarta., axinte uricariul, let. II, 13.8/11, cf. CADE, scriban, d. Trăgîndu-ne îndărăt n i-am supus unor şanţuri. dă vii părăsite, graiul, i, 199. Cum se pun şi se supun Puii sub aripile cloştei. gr. s. v, 153. 16308 SUPUNE — HëÊA — • SUPUNÈ 2. Tranz. (învechit; complementul indică armate sau armament) A aşeza într-un loc ascuns sa1. Φ Expr. (Regional) A se stipune din toate puterile sau a-şi supune toate puterile = a se înfcerda di ή răsputeri. Cf. alrii/i mn 52, 2298/2, 7,6, 848.^ T.r a n z. (Învechit şi regional) A pleca (Al 2). Nu. v-aţi înfricoşai de moarte, răbdătorilor de patimi; ci cu.osîrdië supu-indu-vă grumazii la sabie, vitejaşte aii săvîrşii t/[u|mne-zeiasca nevoinţă. ivjinpiul (1776), 15.1vI/24., Pr.irilré capiii de casă, rinduili de o parte şi de alta a coconului, înaintă vistiernicul, supunîndu-şi fruntea cu smerenie. .sapo-vkanu, o. xm, 151.. > Tranz. (Regional·;, complementul indică viţei, miei) A face să sugă. ·φ·· .Beii, p a s. Un viţel străin..... se supune la o vacă. DAsyiÉ, T.-30. Çum se pun şi,se supun Mieii la oi. gr,s, v, 153. 4. Tranz.· (Popular) A sufleca (1). Cf. 'resmeriţă, d., ALR 1 1 874/12, 18, 80, 295, 298, 302, 305, 308. Supune mînica la brîncă că tătă o mu'zgureşti. fd 1, 201., cf. teaha; c. n. 268. Să-mi vie mîndra pe vale cu ia supusă-ri şale. udrescu, ol. ■ II. I.' T'r anz: (Folosit şi a b s ol.; com'plerfientul indică oameni sau teritorii) A aduce sub ascultarea, sub autoritatea, sub '-stăpînirea sa ( prin cortsthngere), (Învechit) a s ii b p u n e (1) ; P. ex t. -a' birvii (în luptă). V. aservi,· cuceri, Inievid'a, -"1 â-genunchea, · Înrobi-, o c u p a (l 1), s u b-j u ga (1). Impăratu vipovăiaşle spre Domnul şi cu mila-celuia de-sus' nu se rădică (1 e a g-'ă 11 ăo - v ă d u p 1 é-c a h va clăti d va supune c*). îsalt. 34. Petru-Vodă. . . deacă aii intrat la dînşii... ora-şile li'-au jaf uit şi pe toţi i-au supus şi i-aw plecai sie. ureche, l. 138. Ei sù'eotesc că or supune toată lumea (a: 1657). ioroa, c. 1. 11* -243. Nn mai fu acea cetate slobodă, ci fu supusă subt Constantin. neaOoe, înv. 80/21. Cu aceasta locmala a oştilor sale rîmlenii au supus toată· lumea. m. cosTiii, o. 256.· Supus-au Traian împărat în al optulc an a împărăţia sale pre armeni. Ν. costin, l. 145. Inţălegind di ’Celi fapte ce-au făcut hanul Crtmului. .. i-au bătut şi i-au supus iarăş cum an fost supta Mosc. neculce, l. 340. lndesindu-i eu războaiele, multe năroade acei ţări, Impărăţiii au supus. cantemir, hr. 78. Romana monarhie. . . au trimis să snpuie şi pe acei dachi, precum şi pe alte ţări toate cîte era împrejurul lor. c. cantacuzino, cm i, 12. Se nevoia să-şi. lăţească. împărăţia ■ gînclind în ce chip ar supăiie ţările şi pămînturile streinilor (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 88/10. Au n-ai eclit la Alixăndrii. . . că au supus lume toată.? (a. 1773). ocr n, 94/30. La unii au răşluit locurile, la alţii au adaos bezmănu, pe alţii cu bătăi i--a: supus (a. 1780). iorga, s. b; v, 261. Au supus şi toată crăia curdilor întreagă, văcărescul, ist. 260. Supusti^ne-au gloate şi limbile toate (a. 1784). ocr 11, 142/13. Au învins pre Eugenie tiranul şi toată împăfsăţiattemantior. or au s'upu&. şie, şincai, hr. 1, 68/19. Şi dum. vătaf n-au făcut după poruncă, ca să .ne. dea "oameni vrednici, *ca se-i. putem supune (a. 1.812). .bul. com. ist. iii, 106. Cu numele că-S: ăe neam bun Cum vor pe cei mici supun, mumuleanu, ap. qcr 11, 249/7. Nimenea nu-i poate supune fpe copii] aşa lesne şi cu plăcere ca maicâ'Î'or. episcupescu, practica, 84/24. La 1240. supuindu-şi mongolii, Rossia năvăli in Poloniu. -iti (ÏS29), ^4b^/41." Îfârnai cuSOO oameni, 19 cai şi vreo cîleva tiţnuri merge sits.i!pune Mexicul, genilie, o. 35/2. Gallî'â’au supus fh curs de ÿ ani toată această .ţară. asachi, n. 1/22, cf. valian, vj .'Pdfteq mâi mâţe'a Âmeficii e‘supusă de “europeni. Rtis, f. ni, '245/29. Ctnd tl vei supune fpe soţ] altfel merge treaba, pann, ap. qcr ii, 362/19, Supuind cetatea aceea cu arme, au şi desfiinţat-o. jCRistia, pluî. 38/2. Proprietarii..., profiţind'de-simplitatea şi neştiinţa ţăranilor.. ., au putut supune pe cei slabU. ghica, c. e. 1, 200. O cetăţuie ticăloasă pe care de.atileci zile cerc în zădar a. o supune, alecsandri, t.'ii, 35. Turcii speria, supunea, pustia şi biruia . c.cfştini\i] dimprejur, ji-pescu, o. 138. Acel împărat mare şi puternic bătuse pe toţi împăraţii... şi-i supusese., ispirescu» l,-Jly./cf. şăineanu2. Geţii se ridică..., alungind ori sUpunînd şi desnalionalizînd pe toţi intruşii, .pârvan, Gi 391. Mi s-a impus şi m-a supus în toate felurile, iiîkăj-leanu, a. 101, cf. resmeijiţă, ,d., cade. Eu veneam cu gind de ceartă, dar cum vezi, "tu m-ai supus Şi te-as-cult. EtTiMiu, î. 103. Numai cu focuri de puşcă ii puteau supune şi alunga, voiculescu, p. i, 262, cf. scriban, d. Ascultă, beizade.,.ii zise,, să ştii că-de acele fapte are ştiinţă şi. Duca-Vodă. A pus pe unii mazili să facă pîră. . . Vrea să le şupuie şi ,să ie lovească: sadoveanu, o. x, 62, cf. dl. Un aristocrat, un feudal ... supune latifundiile vecine, preda, r. 255, cf., dm, m. d. ejüc., pex. Nu (i-am făcut nimic Dar mi-e vorba eu lipic De supun pe-orice voiniç. alecsandri, .p.. p. 359. Nişte ostaşi d-ai tăi... Cti putere ne-au supus Şi-nainte-ţi ne-au adus. teoporescu, f, î. 103. -O (Prin analogie.) Leul... foarte imbătrînind, Âu putea. . . pre allé vieţuitoare să le supună şj .să .le .mănînce. ţichindeal, f. 7/16. O· (Prin metonomie; despre arme) Totdeauna în omenire au fost arme care-fM^upuş şi au d#( moartea. sadoveanu, o. xix, 361. <> '’F i g. Să ne curăţim şi toate răutăţile să le supunem, coresi, ev,.372...Supuind pornelile ,trupului supt ascultarea sufletului.' dosoftei, ap. tdrg. Adu-ţi. aminte de datoria ce ai ca om de a supune mînia. helîade, l. b; ii, 9/3. Co'răbien’il... să se lupte împotripa ^inturilor. şi a valurilor, şi, prin înţelepciunea sa, să siipuie 'primejdia. marcovici, d. 14/12. Cînd. . . biruiesc poftele atunci ele fac să tacă raţiunea, supun sufletul, ll'coriimp. ghica, c. e. i, 180. Plînta este aceasta carea n-o supune nici ardoarea verei, nici al iernei ger. mureşanu, p. 143/5.' Să stăpînim durerea care pe om supune, alexandrescu, o. i, 85. Albă păsărică !... Ce ăurere, spâne, Ce 'dor greu supune Inimioara ta? alecşî^ndrt, p. i, 197. Nu-mi mai vorbiţi de patrie Căci punstiÎ mă supune, bolintineanu, o. 128. Durerea o supuse un minut. op.oşKS,cy, ap. cape. De-o supunea fî&mîritărea. . . se trîntea cu faţa la pămînt şi săruta florile,, delavrancea, . ap, cade. Nu-l supune nevoia, orich ‘de'sărac ar fi. vlahuţă, s. a. iii, 263. O groaz,ă suflelu-mi supune» ooga, eojjzii, 202. Era... din riédmul acelora cari spărgeau munţii, cari deschideau drumurile. în pustie, cari supuneau rîurile şi le strîngeau în' hotarele de piatră, ioroa;' p. a. 11, 103. Surîzătoare m-ai supus iubire, Şi dulçe mîna ta m-a-ncununal. cerna, I>. 145'. Mi-i drag să-mi cuget gîndul pîn-la urmă Şi nu mi-.i.frică să-l înfrunt şi să-l supun. al. PHILIPPJDÊ,"^ s. 20, 'Luptă Se z'eci de veacuri să supuie Materia.' topîrceanu, *p. o. 84. Aşteptam zadarnic soarele înviorător să spargă no.r,ii>şi să supună 163QŞ SupünE - ât)6i — SUPUNE vîniul 'rece. 'a. it. zamfirescu, m. d. i, 43; Crezut ăsta cere îndrăzneală, Să-lupii* şi inerţia s-o supui, labiş, p. 230. Cb toate simţurile supuse de muzieă, trăia legănat într-o bucurie aproape fizică. L 1-965, nr. 16, 6/6i Cît 'de singur. . . e scriitorul în faţa filei albe, tăcute ostilei pe care va trebui să o supună pînă la urmă. românia, literara, 1969', nr. 55, Ô/l. Pé vite bchii mi-am pns Pe toate mi-le-am supui. soîq. olt. — munt. .ii; -557. *0” Refl.· pas. S-au sâpus de armele, romane... şi s-au dus acolo colonie romană, mag. ist. iy - 43-/1. S-a loat.-ZÎ- dă vară', pînă-n sară. Nu să supunea nici unu, nici altu. o. bîrlea, a. t. i, 249. + (învechit; cbmplementul indică animale) A domestici. 'Poate aceste dobitoace şi păsări. .. pe -care le prind oamenii şi le supun spre slujba şi hrana lor. episcupescu; practica* 88/11. Mîndrul pohodhic va şti ţelul pentru-care Au fost supus şi primeşte zăbala de înfrînare. conachi, p. '261. Împărăteasă. . . mîndră că a înjugat pe leu, supitindu-l şi tmblînzindu-l ca pe un mieluşel, ispi-RESCU, U. 71, 'Cf. DL, DM, DEX; - ...... 2. Refl. (Despre oameni şi, rar, despre animale) A ceda în faţa linei influenţe, a unei presiuni, a unei forţe}- a unei cereri etc., a se închina, ase j31 é c a (A II 1), a s e preda (2), (invechit) a se pa r a dosi (l);'a accepta autoritatea cuiva ; a ascolta de cineva, a se conforma unui ordin, unei hotărîri etc. Aşijdere şi tinrerii supiinreţi-vă bătrîni-loru. cod. vor.12 82/2. lată calul zăbala în gură-i băgăm ; de· se supune noao (cca 1569 — 1575). gcr i, *9/30. Să ■ ne supunem noiş Iu Dumnezeu, coresi, ev. 529. Ne-ain 1 supus noi supt împărăţiei creştinesc (a. 1614). iorgâ, c. i. ii, 241. Nu se va supune cetatea Ierusalimului subt mîna împăratului Asiriei'. neagoe, înv. 6'5/26. "Numai ce-mi pare rău'pentru voi că vă supuneţi supt 1 acei boiari vicleani şi nemilosltvi. dosoftei, v. s. noiembrie 141v/14. Supuneţi-vă dirept aceaia Iul . 7)[u]/n/i[e]zăti. biblia (1688), 9111/46. Nevrînd să se < supuie sfaturilor ardelenilor, s^au dus în ţara ungurească (începutul sec. ■ XVIII), mag. ist. i, 326/31. M-am supus Domnului şi l-am rugat pre el. antim, . p. XXV. Auzînd de Venirea împăratului asupră-i; căsu cu rugăciune şi ceru a se supune, văcăre'scul, ièT. 257. El trebuie să asculte de dînsul;.., adecă de bună voie'să se supiiie rînduialeldr, pravililor şi hotărîrilor lm. carte Treb. î, 44/19. Siria’· au avut ai săi crai osebiţi, pînă în vremea eînd s-au supus- romanilor. amfilohie, g. 24/15, cf. budai-deleanu, lex. Toii dă‘ obşte . . ; întocmai să vă supuneţi a urma, ca să fiţi ferifi de răspundere (a. 1811). doc. ec. 121. Vedem astăzi peacii sălbatici lăcuitori... tnuătlndu^se ' şi supuindu-se dreptelor legi. ar. (1829), 12/1, cf. valian, v. Că ce nu se va supune la hotărîrea judecătoriei de serviciu să va pune la închisoare, regul. org. 248/1. Omul se sfătuieşte cu femeia sa şi se supune maicii sale. negulici, e. i, 55/27i Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie, negruzzi, s. i, 138. Am nădejdi bune, De nu-ţi pdre lucru prea greu, La nişte reguli a te supunei■ alexandrescu, m, 318. La tot ce spunea boierul se supunea cecoanăi sion, p. 65. Copiii se supuseră la noua poruncă a tatălui tor·. . filimon, o. i, 190. Eu zic că relei soarte E drept să ne supunem, cînd altfel nu '.'putem: alecsandri,' t. ii, 125. Aşa de scurt i-a repetat omul porunca, încît dînsa ... a trebuit să se supună, resemnîndu-s'e. carAgialf, o. i, 61. -Mai multe triburi gete şi■ iaz'iÿe se supuft lui Traian. xenopol, i.-r. i, '.115, -cf. şăineanu2. Domnii şi boierii români din veacul ăl XYIII-lea se supuseră a'astui curent nou. iorga, c. i. i, 187. îi judeca conu Costache în pridvorul casei şi i se supuneau fără crîc-neală. brătescu-voineşti, p. 278, cf. resmeriţă, d., cade.- Întîia oară găsise un bărbai să i se supună, c. petrescu, c. - v. .218. Au înţeles că sfatul e.cuminte Şi s-au supus. a. m. zamfirescu, m. d. ii, 52. Bunul lor plac-i singura lege căreia se supun, cocea, s. ii, 310. în viaţa casnică Si supunea orbeşte bunului simt şi spiritului, practic" al ' soţiei ■■ lui. teodoreanu, m. Iii, 399. ll încleşta de muştiuc· cu cleştele mîinii drepte şi animalul, ameţit de durere, se Supunea, voicu-iiESGu, p. ii, 8. Tu să te supui mie, căci îţi sînl frate mai mare şi stăpîn. sadoveanu, o. .xvii, .180, cf. scriban, d .-E'· falsificai şi superficial,* rcfuzînd să se. supuie desti·* nului îngust, arghezi, s, .viii, 150. Pînă: acum Li-, sandra a 'fost-fata mea şi mie ini’ s-a supus, stancu, ş. 12. Fusese obligat să se supună .acestui obicei barbar. tudoran, -p. 57, jsf. bl. .Nu prea are rost să pui mulţi întrebări,·, ci trebuii doar să. ti supui, dacă vrei să fii bine tratat, preda, r. 261, cf. dm. Talcă-său îi spusese: — Numai cuminte sâ fii,. . . să asculţi şi să le supui’, barbu, o. 88, cf. m. d, iînc.’, dex. Ţăranii au refuzat să se supună ordinelor comandantului .legiunii de jandarmi şi subprefectului care i-ali ameninţat cli armele, magazin ist. 1974, nr, 9. Vticul ei sc supunea, 'Patru boi la car punea, alecsandri, ΊΚ.'ρ. ■38. Eu m-oi supune totdeauna judecăţii dumilor-vâas-tre. sbiera, ,p. 71. împăratul iar n-avu ce fcice; să sii-pUse vorbei"ţigancei, tăie paturile cu mîinile lui. 'reteganul, p. ii, 32 .'Celui'cu putere 'multă ïé supune şi-l ascultă, zanne, p. iV, 560. A se supune altuia cu greu la om se pare iar prăvilelbr a se supune cu mari plăcere.' id. ib. viii, 539: Cine la ciivîrit se supune' acela mai siis se puni. iă. ib. 541. Cei mai mulţi în liime la silă să supun décü la ciivîixlul bun. id. ib. <0* F i g. Crcde-i săracii [ochi] cînd ί/fi] spun. Că numai ţie şă supun. (a. 1796). gcr ii, 161/7. Singurul rol ce scriitorii... îl pot avea în privinţa limbii lor materne este de a i se' supune fără. împotrivire, maiorescu, critice, .38. Avea o-'poci de ténor, care i şe supunea uimitor. agîrbiceanu, a. .81, GîndurUe nu-l mai diireuu, ci se supuneau, docile, voinţei lui. rebreanu, p. s. 96. Vrea să surîdă, dar nici un muşchi hu sc supune, c. petrescu, î. Ii, 36. Cârtea. . ■ lămureşte pe.om' de ce tnbuii să se şupuie legilor sanitare, voiculescu, î,. 6. Viaţa noastră trcbjiie să se supuie mai cu seamă datoriei, sadoveanu, q. xx, 70. Multe secole, imaginea pictată se supusese, într-un tablou, unor reguli., oprescu, a. m. 78. O pictură (sau, aş âdăuga', otapiserie) si supun unor legi estetice complexe, contemp. Γ969, nr. 1 169, 7/5. + (Despre corpuri, materii, substanţe) À nu.opinie rezistenţă; a ceda. Cînd suprafaţa ffructiilui] se supune ..dcgitului,. ., fructul a sosit atunci la a sa maturitate. brezoianu, a. 314/17. Roca avea o strălucire metalică, nu se supunea iioeanuţzi pe care-l zuîrjea înapoi cu seîntei. rom. ianuarie -1965, 94. ., . 3. Tran z. Λ pune sjab autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (în- cadrul unei ierarhii); a face să iie dependent de cineva sau de çeva; .a şu-bordpna· i să număsc, pentru căci nemuriţi nu sînt supuse (cca- 1680 — 1700). o cu I, 245/31. Legea acestui norod este pravoslavnică .şi sint supuşi unui sinod, amfilohie, g. 67/6. D,acia toată fu supusă unui prefectu şi trii leghipane furtă orîriduite spre paza ei. budai-deleanu, lex. în urmă s-au obicinuit a să chema judeţu lot ţinutul care era supus unui judeţ. id. ib ..Supuind cano nul. al 28 al soborului de la llalchidon pre români patriarhului grecesc de la Ţa-rigracl. ţichindeal, f. 482/12. Vînzarea pentru lucru de zestre nemişcătoriu despre partea femeii ce este supusă bărbatului, de la pravilă se întăreşte după treare de ani (cca 18Ϊ5). uricariul, ii, 10. Cînd o. naţie esle snppusă alîi\i]a, atunei ţara sa să numeşte provincie. QEfiÏLiE, G. -130/28. Institutele speciale nu sînt supuse ministrului mai sus numit -rus; i. i, .198/11..Veniturile fizice sint, precum se cuvine, supuse poliţiei, vasici, m. 11, 65/2. Toţi preoţii să fie supuşi bisericii romane. mag. ist. i, 61/18. Uk austriac,'sudit, supus Agenţiei. iorga, x. 1. iii, 200. + A acorda o importanţă secundară in raport cu. altceva·; a trece pe planul al doilea în favoarea a altceva. V. subordona (3). Supune interesul nostru cel'în parte ,penlru binele obştesc, mar-covTci, d. 246/15. Marea ărte de a supune pămîntul putirieioS de arat la cererile şi trebuinţele oamenilor. brezoianu, a. 7/12. IDcspotj vrea ca să supuie... Voinţa omenirii la simpla ; lui voinţă. . auscsandri, J.630G SUPUNE - 2062 - SUPUNE τ. il, 164. Sadoveanu supune nalura şi omul unui sentiment unic, fundamental. ibrăileanu, s, 36. Prin cultură, omul învinge puteijie naturii şi le supune voinţei sale. în plr ii, 446. Olandezul şi-a iüpus, imaginaţia şi inima inteligenţii, sadoveanu, o. ix, 336. Cînd omul care mintii şi forţei vii supune Voinţa lui de faur. vulpescu, p. 147. 4. Spec. Refl. (Logică; învechit, rar) A se subordona (4). Toate împreună sînl o complinire întreagă sau logică a păr(i[ij la care se supun. 1, pop, i„ 17/11. ■*£<· Tranz. şi refl. A fi legat cu necesitatea de'...; a se conforma unor legităţi, a asculta; a fi hi dependenţă de..v a depinde; a fi influenţat de...; (invechit) a sufleca1. Toii, în tot ceasul, sîntem supuşi morţii. ţicÂindeal,, f. 188/19. Sint unile supuse şi altile nesupuse voinţii noastre. episcupescu, practica, XXXVI/15. Tot ce am în acest coşuleţ este supus poruncilor dumitale. gorjan, h. 11,' 136/28. ' Plantele (sadurile) sînt supuse tot la acèa iiţfluenjă a climi[i], ca şi oamenii], descr. aşKz. 16/16. Izbuţirea a ducerii la îndeplinire este supusă la doă neapărate condiţii, brezoianu1, a. 12/16. Statele sînt neapărat supuse tpt la acele perioade de creştere şi destrugere ca şi corpurile naturale, aristia,” plut. XVIII3/12. Banii nu au inimă; nu sînt supuşi decît la regulile calculului, ghica, c. e. i, 145. Pe to(i ce-n astă lume sînl supuşi puterii sorţii Deopotrivă-i stă-pineşte raza la [lună], eminescu, o. i, 136. Psihicul. . ., fiind el însuşi un lucru, se supune la mişcarea Simetrică a naturii, philippide, p. 136. Îmbrăcămintea şi locuinţa. . . se supun, în dezvoltarea timpului, la aceleaşi mode. ioroa, c. 1. 1, 105. Adaptarea la mediu eo condiţie de existenţă la care se supun orbeşte plantele şi anima-lèle. brătescu-voineşti, p. 199. Regii sînt, ca şi soldaţii, supuşi aceloraşi ursite, minulescu, vers. 110. Nimic nu e mai supus modei decît tocmai numele ce ■ se dau noilor născuţi, puşcariu, l. r. i, 30Û. Funcţia de primar era într-adevăr supusă schimbărilor dese de putere, arghezi, b. S2. Însuşi emul care stabileşte aceste criterii este supus limitelor acestei lumi şi acestui context istoric, contemp. 1969, nr. 1. 178, 8/7. 5. Refl. şi tran 7.. À se lăsa sau a face să fie stăpînit, dominat de porniri, instincte etc.; a nu sc trtipotrivi sau a face să nu se împotrivească; a ceda saii a face să cedeze. Să nu ne năiemim păcatului ca neşte robi, sau să ne supunem lui. coresi, ev. 529. Cine supune mintea sa pofîelbr celor reale piare. antim, ap; qcr 11, 5/7. Eu nu mă voi -supune niciodată la nebuniile sufletu'hii (cca 1750). gcr ii, 46/28, cf. lb. Supus patimilor sale, Cînd se bucură, ctrid "plînge. conachi, p. 275. Aceia 'care ciulă cu instrumente de vînt... sînt de multe ori supuşi la patimă beţiei, barasch, 1. 154/20. Anticarul, la patima-i supus, Ciilege v echea-arniă, ce nu mai are curs. alexandrescu, m. 11. Eu însămi, învinsă de faligă,... mă supusei somnului. baronzi, m. 540/5. Cineva comite un delict... pentru a se supune unei impulsiuni. conta, o. f. 39. Voiau parcă să-şi dovedească unul· altuia ceva -şi se supuneau acestei porniri orbeşte, cu patimă şi îli.căpă-ţînare. preda, r. 7. G. Tranz. A lăsa fără apărare în faţa primejr diilor; a expune, (învechit) a subpuiie (2). Supt pri? mejdi[i] în multe chipuri iaste supus şi de scîrbe multe iaste cuprins... trupul omului, varlaam, c. 250. Leşinul... vine cu o sflrşitură. . . şi cade omul sau femeia, ce este mai supusă acestei întîmplări intr-o nesimţire a trupului, episcupescu, practica, 151/16. Văzurăm ş-alle corăbii suppuse la asemenea primejdii. pleşoianu, τ. 1, 73/21. Era ţară supusă· la nencetale lupte spre ferirea jugului strein. c,R (1830), - 434a/19. CopirfiJ sint supuşi rătăeirei. marcovici, d. 5/19. Nemplinirea acestii cerirl ar fi supus pe Roşia la primejdii, asachi, i. 57/-2. Prin neştiinţă şi nebăgare de seamă sîntem supuşi la nenumărate înveninări. vasici, m. 11, 56/18. Departamentul nu poate. . . ea, pentru. . . spiculaţii şi folosuri ale unor rachieri, să supuie la primejdie averea şi fiinţa proprietarilor (a. 1844). doc. ec. 826. A la vînturoasă minte penlru omenesca stare In zadar va da toi pravili supuse la răsturnare. conachi, p. 299. Lucrurile. . . sînl supuse molir Hor. penescu, n. 15. Finul tescuit. . . nu este supus primejdiei focului, i. ionescu, b. c. 209/5. Autenticitatea lui n-a fost pînă acum supusă celei mai mici bănuiele. hasdeu, i. c i, 67. Au scăpat de inundaţiile la care minele erau supuse înainte, bolintineanu, o. 433. Belferii sînt nişte bieţi oameni supuşi necazurilor şi ispitei. î. botez, b. i, 76. Ţară de margine supusă încălcărilor şi prădăciunilor. sadoveanu, o. xix, 21. Multe sînt ademenirile la cpre este supus un .autor care ia condeiul în mînă. vianu, l. h. 12. E fără tată, copil fraged, supus ispitelor, T. popovici, se. 44. Neliniştea femeii c-un prunc flămînd ce mîine Va creşte umilinţei supus, calic, hoinar, labiş, p. 401. Albia majoră formează o luncă inundabilă supusă revărsării acesteia. ap 52. *0” R e f 1. El se-suppune la tot felul de, primejdii. pleşoianu, t. i, 13/22. Călătorul se supune vijeliilor oceanului, ostenelelor şi primejdiilor unei preumblări. MARCoyici, D. 145/5;. Se trezeşte cu mirare viu, după ce s-a supus fără scop primejdiei, sadoveanu, o. xix, 436. + (învechit) A predispune (2). Aceste noroade sînt supuse la puţine boale. ist. am. 65r/12, Mai cu seamă este organul ficatului şi al splinei supus jun-ghi.urilor. pinscuPEScu, practica, 198/19. Va vorbi de . . . poalile la care dobitoacile sînt supuse, regul. org. 3&9/12. Persicii, cu toate îngrijirile cultivatorului, sînt supuşi la. . . tăciune şi la carie, brezoianu, a. 322/20. Blănării sînl supuşi la oftică, barasch, i. 153/17. Aţeste animale. . . sînl foarte supuse la toi felul de boale. .conta, o. f. 243. Lălăreafă, lăbărţată şi lapoşă, vădit supusă la o apropiată îngrăşare, Mima era cîrnă. M. i. caiiagiale, c. 126. ·$■ Refl. pas. Acei ce vor lăcui în asemenea locuri, degrab pot a să supune boalii. cr (1831), 1422/36. 7. R e f 1. (Despre oameni) A accepta sau a-şi impune să suporte un lucru dificil sau neplăcut. Mearsă la sa[i]nlă mînăstire de să călugări şi eu mai aspră petreceare .să supusă, dosoftei, v. s. noiembrie 110v/14. Să supuse Ia nevointe şi la trude. . . au săvîr-şit pre deplin viaţa cea sihăslrească. mineiul (1776), ΙδΟ^/Ιδ. Călătorul, după ce va arăta toate pentru c t e să va întreba,... să va supune la vizita doctorului. regul. org. 190/2. Vor fi siliţi a să supune dietei toii acei care s-au rădiept de pe boală. c. vÎrnav, h. 130/3. Îmi e cu neputinţă să mp supun la o învăţătură doctrinale. ghica, c. E. ι, X. Toaleta ei din toate zilele se compunea dintr-un şir de torture la care ea se supunea cu cea mai mare resignatiunc. filimon, o. i, 131. Mă supun cu toată inima la slujba Măr iei Voastre, slăpină. creangă, o. 49. Este nevoit a se supune.ma.car cîte de cît jugului unei discuţii ştiinţifice, philippide, p. III. Mulţimea, care vine spre cultură trebuie să se supuie. Un.ei anumite discipline. îiiiRlr.h, 428. Simţeam în mine acea vagă importantă, pe care. . . o simte. . . cel care arc să se supuie unei operaţii, camil petrescu, u. N. 202. A se canoni înseamnd a se supune unor reguli, călinescu, ,c. ο.·95. Mă supuneam fără murmur programului, zi cu.zi. blaga, h. 116, cf. dl, dm. Colectivul teatrului din Galaţi s-a supus din proprie iniţiativă unui examen de calitate, τ iunie 1968, 83. El s-a supus unei analize, care era, în aceiaşi timp, examen de conştiinţă şi examen ai unei civilizaţii, românia literară, 196-9, ;nj\ 22, 22/1. Dară G-hifă ie faiea? La luptă să supuAea P’e lotru că-l aduiea,. . . şî-l tr-înliia. folc. olt. — mjjnt. i, 206. Nici unul se supuse la jug de bună voie. .Cf. zanne, p. viii, 540. 8. Tranz. (învechit; complementul indică oameni şi,,rar, animale domestice) A obliga (1). Iar pe ceilalţi taţi. . . să-i supuie făr de voia lor, la clacă .(a. 1-783). bul. com. ist. iv, 118. Nici o dreptate nu poate să o supuie de a-L plăti (a. 1813). bul. com. ist. iv, 10,1. Să aibă slobozenie a cumpăra. . . fără plată de exportaţie, adică fără a fi supuse a plăti hotărîtele 163C6 SUPUNE - 2063 - SUPUNE şaptesprezece parale la ocă (a. 1833). doc. ec. 526. A voit a se afranca de controlul camerii la care-l supunea constitutiunea. ghica, c. e. ii, 465. Cea mai mare greutate aveam de a se supune sutele de cosaşi. . . ca să cosească aproape de pămînt. i> ionescu, b. c. 95/9. + (învechit şi popular; complementul indică oameni) A impune. Li se uşură plata birului, fiind supuşi la o dajdg mai uşoară, iorga, c. i. ii, 166. Cei ,prinşi că au luat-beutură de la preoţi fură supuşi la gloabe de cile 12 fl. ung. păcală, μ. r. ·5.8. La haraciuri tun fost pus Şi la biruri greu supus Tot pe ani Cinci pungi de bani, teodorescu, P. P. 677. Refl. pas. Satul ce va fi alcătuit de mai puţine familii de 13, nu se supune la o asemenea dare. reg. org. 63/19. + (învechit, rar; .complementul indică oameni) A transforma (1). Se răzvrăteşte asupră-i şi o supune din stăplnă in slujnică. episcupescu, practica, XXIII/14. !).. Tr anz. A face. să sufere o acţiune; a pune într-o anumită situaţie.' Să izbăvească pre aceia cîţ[i] eu frica morţii intru toată viaţa lor supuşi fură robiei (a. 16Ô8). gcr i, 317/17. Vor cumpăra vite din ţinuturile remase... ca să le supuie tn tăiere de salhana (a. 1812); uricariul, iv, 348/22. Care să va găsi cu ur-/nări împotrivă va fi supus pedepsii (a. 1822). doc. ec. 266. Nici tntr-o Intiniplare pădurele nu vor pute fi supuse tăierii (a. 1828). ib. 431/9. Fiindcă nu este îndreptare fără greşală tn... viata aceasta, este supus omul s-afle p-amîndouă. episcupescu, practica, 1/13. Tinereţele se veştezesc, frumuseţea piere, slava ne supune la chinuri şi pizmuiri. marcovici, c. 4/22. Pasa-./en'[i] şi călătorii carii, viind cu corabia, vor vrea să intre în printipaturi, vor fi supuşi tot la asemenea măsuri, ca şi călătorii ce vor veni... pe uscat, cr (1834), 300/25. O fracţie să va face mai mică. supuind-o la prefaceri contrarie, asaçhi, ,e. i, 71/20.' Această obi-cinuinţă. . . d-a-şi supune trupul la cèle mai mari lucrări ale curei cu âpă, lucrează. .., foarte tare şi asupra duhului, descr. aşez. ,57/24. Toate mărfurile supuşe la piaţa-exportatii[i] şi emportaţii[i]. .. vbr veni pă la acest punct (a. 1842). doc. ec. 776. [Pinul] trăieşte mai puţin, , iimp? dacă îl supune prea curind la crestăture. brezoianu, a. 487/26. Pe cită vreme se, află groasă, cată a se feri de .a supune iapa la mări ostenele. ίφ ib. 526/1$. 'M-.a suppus soarta sa mă lupt cu tine. pann, È. ii, 105/14. Stofele austro-ungare de lînă sîrit supuse, 'la intrarea lot în România, la o dare vamală. ghica, c. e. ii, 539. Ţrăsurele principale aù rimas ■ aceleaşi, rezistînd verificării la cţire le-am supus. hasdeu, i. c. i, XII. Sini silit a vă supune mai'întîi la oarecare examin. alecsandri, t.'i, 295. Compiimd... partea II şi IÏI... a studiului,de faţă, le şi supusei, la ierminul hotărîl, aprecierii Academiei, marian, nü. IV. Erorile literare trebuiesc supiise unei critice mai serioase, maiorescu, critice, 69. putem găsi gi ’çulèpe cu ImB’elşugare fapte sociale, spre a le supune sluSihlui : nostrii. conta, o. f. 36. Orice marfă ieşea însădiii ţară era supusă, cum s-a zis, vămii, iorga, c. i. iii, 97. Compilaţia lui Mustea a fost supusă la nôi critici. bul. com. ist. ui} IV. Am supus unei analize stilistice toate descoperirile seythice din Dacia, pârvan, g. 681» Regimul la care m-a supus e. aspru, dar îl suppjt cu voluptate, ibrăileanu, a. 111. Asupra neamului-\lor apăsa o neagră afurisenie, , careA mina fără înduplecare spre stingere, supunîndu-1 mai înainte ,\la, Mce.r·- ' eările cele mai grele.· μ. ί. caragiale, c.,c50. Nw-Stoate nici o vorbă, deşi fusese supusă, la chinurile .cele mai . cumplite. LOViNESottj'c. iv,.78. Pămîntul îl supunem unei analize de laborator, sadoveanu, o. xii, 463. Supunînd vechile textes manuscrise lucrării, de stapi- . lire-a-formei lor autentice, umaniştii italieni pun, b.azeţe spiritului critic modem. ..sîianu, l. u. 143. Gîfidişte-te de ce ai fost supus, unui program de studii-, ^r-igmoş. arghezi,,s. xx, 11. în chilia,. „ acgsle-îneft.p.eri.-şi-şi supunea phiriaşii ... la^un control şi o vămuire^ rig,u- ; rpasp. gălineşcu, or i, Un om,de cariiè ţi de sînge, ' al cărui ţrup a puţjit f i .fpţg? unui groâzţiţi supliciu. bogza, a. î. 148. Spălarea'probei de sol şe face... cu fuiorul unui aparat care supune sitele la o mişcare de balansare, agrotehnica, i, 425, cf. dl, dm. Tinereţea noastră a fost supusă unor lipsuri şi privaţiuni penibile, τ august 1964, 84. Iată într-un montaj inevitabil supus presfurtării, cele niai importante extrase din stenogramă, ib. iunie 1968, 3. Grelele încercări la care ne-ă supus istoria, cinema, 1968, nr. 1, XIV. Participanţii fac rejţţgr'ci pozitive la punctul de vedere al tineretului român în problema supusă ln discuţie. scînTeia, 1969, nr. 8 1Û0, cf. m. d. enc., dex. TI e f 1. pas. Acele două pricini, nefiind de trebuinţă a se supune, pe viitorime, vreunei cercetări,. .. le-au îndreptat prin luminat al său hrisov (a. 1785). uricariul, i, 119. Aburile... să suie în o ţevie, a cărei gură ... este legată cu un alambic, în care să supune prefacerii hemice. ar (1831), 1162/38. Directorul nu se supune răspunderii pentru neorinduieli şi scăpări din vedere, regul. org. 174/1. Pentru a se despărţi firile de această materie se supun la lucrarea ce o putrezeşte. i. ionescu, b. c. 249/23. φ Expr. (învechit) A supune (o femeie) sub cineva = a determina o femeie să practice prostituţia. Hotru se cheamă... cela ce... îmblă neguţătorind pre la casele muierilor. .. pînă apucă de le află firea şi de aciia le scoate den minte de lé supune supt cine-i voia. prav. 172, cf. 422, cade, scriban, d. 10. T r an z. (învechit; complementul indică bani sau bunuri; cu determinări care indică felul) A efectua o operaţie financiară. V. amaneta, ipoteca, zălog. I-au supus mănăstirea supt bezman, fără voinţa lor; unde plătesc şi astăzi (a. 1780). iorga, s., d. v, 260.. iCreditoriul. . . destul iaste să dovedească că lucrul-iaste' supus la dînsul prin zălogire s,au . prin ipolhichi. pravila (1814), 54/5. Acii 5 000 lei... cu bucăţica de pămînt,.. supuindu-le la consulat în depozit, ca de acolo să le priimeaseă supusul rosienesc ,(,a. 1820). uricariul, i, 263. Multe din acestea sfinte laeaşuri... se află stricate şi: daramaie,.. . cum şi supt datorii supuse de călră egumenii greci (a., 1828). ib. viii, 115. Refl. pas. Zălogirea poale a fi .... cînd vreun lucru nemişcător-iu să supune călră creditor iu făr,ă a i să da supt stăpînire. .pravilă (.1814), 49/13. . · 11. Tranz. (învechit) A prezenta (2). Pe aceste luminătpdr'e fapte ale cuviosii[i] întemeindu-mă, plecat supui închinăciunea aceştii, cărţi... triait Domnii Voastre èüfadîncâ rugăciune a fi primită. Episcupescu, practica, V/2. Departamentul visţierii[i], prin raport al său, supuind toate aceste socôtitiiè'la' cunoşlirlta înal t excelenţii sale... va păşi întru punerea în lucrare (a. 1832). d,o,c. ec. 499. Căpitanu Gheorghe Lazăr Br.esco..., întorcîndu-să din Constantinopol, mi-au supus alăturatul jurnal, cuprinzător de toate Imrările sale (a, 1835). ib. 587. Maghistmtul oraşului Piteşti .. . supune a. sa părere ca să să trimită, din fondurile sale, sfanţihi 3 000 (a. 1844). ib. 819. Va supune la gpnoştinţa Domnului punerea la cale ·,ce să va chibzui spre cuviincioas.a întărire, regul. org. 3.42/24. Ştiu c-au venit filosofii... să supuie înţelepciunii măriei tale ..pildele lor. .sadoveanu, »o. xv, 38Q, cf. dl, d», dex. "v* Refl. pas. Aceste trei pricini,dar supu-indu-să la cunoştinţa înăltimei sale de ,cătră rtnduifii spre cercetare boieri (a. 1785); uricariul, i, 119. Ana-foraua.. . seva însoţi cu coala de hlrtie coprinzătaar.e de urmarea chibzuirilor şi se v,or supune ^.-ţGOLEse,u, p. Supuind că sint 1.000.000 de moldoveni, vom av/ea, ,2 milioane de parale, care fac 50.000 de lei. fm (1844), 1322/1 <> Refl impers. Precum mi se pare, 16306 SUPUNEALĂ - '2064 - SUPUNERE - nu-fără fundament se ’suppune a fi fost episcopul Abri-tului din Mesia de gios. şincai, hr. i, 143/38. Trîn-torii... ivindu-se jeei gloata la începutul' lui mai, se poate supputoé că s-tuprivor roi 'bine. economia, 174/26. —Scrîâ/'£î: (toupă suppime. —Prez. ‘ind.: èupùn şi: (învechit şi popular) supùi; cO'irjimct. pets. 1 (învechit si jiOpular) şi să Supui, pers'. '.3 (învedhit şi p0'pular)‘'şi să supuie; ger. (învechit' şi p'bpulâj) şi sup'tiţnă. — ŞÎ : (Suspect) sfipûrie yb. III, âmîîlohie, o. 67/8. : . — Lat. supponere. . SUPţJiVEAliĂ s. !.. v. săpuneală. SUPjUNÉL .s. ţn. y. săpunel. Ş.UBÎnyEBE s. f. J. (învechit, rar) 1. Suport (1) Vei face candelilp lui şapte şi vei puţie feştilele lui... fii cleaştele.lui şi supunerile lui de aur curat vei face. Βΐ,ΒΜΑ,χΐφβ,δ), 57?yi8. 2. Ascundere. Ci'.'. supune (I 2). Cf. DDRF. Π. 1. Luare în stăpînire a unor teritorii, aşezări, populaţii, prin foijţă armată; cucerire, Înţoţiire,, ocupare, subjugare (lj, (învechit, rar) supunăciune (2), supusăciune (2). Cf. supune (II 1). Făcînd biruinţe mâni işi supuneri de multe jări, au stăpînit şi cetate'a J3rusii\ î:văî©ărescul, ist. 250. 'Prin·· biruinţa ,ce purtă asupra comendantului Galgacus.şi prin supunerea scoţilor îşi cîştigă... glorie, asachi, l> 321/7. ll vedem Înieptndu-şi .cariera prin suppuaerea duca-itului făgărăşean. îîasdeu, i. c. i, ;115. Concluziile viul Zippel. λ asupra supunerii ţinutului·.numit mai •tîrziu Moesia Inferior... sînt greşite, pârvan,’ g. 75, cf. resmeriţX, d., cade, scriban, d., dl, dm, ’m. d. ■enc., dex. + Fig. Înfrîngere. Cu muK mai minunate sînl mijloacele şi-.puterile firii vieţii organismului ■în lupta şi supunerea bealelor celor -rele şi grele, episcupescu, practica, . 104/2. + (învechit, rar) Dirijare. ■■‘Calitatea de câpetènie a unui cal... estea uni mlădierea şi *supunerea mişcărilor cu puterea musculară şi cuibltndeţea ochiului:brezoianu, a. 5528/9. φ Ex*p r. ( învechit, rar) A lua tn supunere = a înrobi. Cu'multe neamuri n\ulte f ÿzboaie au avui, tn cea de pe urmă, ,pe,vinile li-fiii'bifuil, iarÿ pre alteţe li-μμ'luai în'supunere. .cantemir,1 hr.,,78.' + ’Sp'.ţc, 1 iţpvjsphî^ r£r) Xsiiti/larp'r,^i?j^ţ)gică). Aceşt. leşin .se IfdÎiqplă'... şi . 'din rea şi grea '$iş‘ţQiaJă a uhpr mîncări lari,' din nepu-: Ιίηίμ'. -stf.punifii^ îqf. '.episcupescu, p^âctic^ ' 151'/2.6. ' -2.” Cedare în *faţa unei influenţe, a unei presiuni, à -unei forţe, a unei cereri, · ascultare, doei*-iviiitia t-e, (iar) su puşenie (2) ; deeeptarea de· a se -subordona autorităţii sau conducerii·1 «cuiva sau a fceva '(ln «adrul.Wiei 'ierarhii); faptul de a depinde dé-eineya iau* de cesva, dépende n ţ ă, sub or-'do n-a.r e (l),*' (învechit) s u b; o r d i n a ţ'i e, (în-:ycèhit, rar)- s u b j e e ţ i- u n e, ; :Cf» ■■ 8·.ίόρ u n e (II '2,<3)v -Alta. aduce pre'bărbat la^supunereşi la nevol-iniciè''(av·>1691); éfm i,'291/23.· Pretenireaşi bunul chip, >m care cinev.â^Înlîmpină.pă mai micii săi trebuie să î Mulcească >şi « să uşoreuze poruncile şi ' supunerea. -carte'‘‘TreS. Ί, 110/22; iGare- sînt sămnele' supuAèrii ceii adevărate, precare ţiindii-le cel-cw adevărat asèul->tâtor afi iţiupatut a fi fără de greşală supuindu-să< (sec. ■ ·54.νΐΙΙ)ν^οΑΤ! · i®în. i, 80. A cincea "poruncă cear-e ca -ntti să ,'arătăm 'smerenia şi* suppunerea carea ^sîntem datori cătră părinţi (a. 1794). gcr ii, 155/4.· 'Noroadele fără stăpînire, -fără de -supunere· şi fără de legiuitori Λ*,-trebuie să se prăpădească, ţiChindeal',· f. 236/21, cf. lb. După orînduială, chemîndu-să a ■ veni în judecată, pţrîtu n-au dat supunere (a. 1826). doc. ec. 361. Aiegsth suptiner’e, ascultare şi purtare a tinerilor înde-plîmşti 'ceafjhal· mare zestre, episcupescu, practica, 8èfùÔ:üCûJbatâ';pdza şi supunerea iubitei "sale fiice, ■iié'à‘‘;judiéa kră® să află în mare nenorocire. jbu!&iea, p. -'V. iifl/i; cf. valian, v. Nu să vor abate dih 'drumul ■ al 'drept : :. adiicînd datârita supunere Fa naltele porunci cè s-au dat. fm (1842), 93/17. El uneşte pe lîngă’nişte mişcări mlădioase, graţia, coragiul, focul şi supunerea la lucru, brezoianu, a. 532/4. Bomanii ... i-ati învăţat pe dînşii a iubi mai mnlt supunerea decît libertatea. aristia, plut. 350/27, cf. polizu. Trebuia nu-maidecît să se execute, căci biciul şi falanga aducea la 'supunére pe recalcitranţi. siOn, p. 68. O bună conducere din pârlea capilor cere numaidectt o Supunere completă din partea-trupelor, conta, o. f. 366. Jură-fmi-te... eă mi-i da ascultare şi supunere întru-toate. creangâ, p. 206: A vrut bunica'să-l mustre, să-l îndemne la supunere, caragiale, o. i, 134. Se vedea cît 'dC colo că vorbea cti înfălepciune şi supunere, ispirescu, l. 22, cf, ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Admiterea realităţii obiective a lumii presupune supunerea la ea: in plh1iî, 547. Iubirea cere supunere, o supunere oarbă, ca şî credinţa, rebreanu, nuv. 251, cf. cade. Capul mi se apleca pe umărul plin, cu un gest de supunere, de dăruire fără murmur, o. m. zam-FiâÈscu, m. d. i, 48. Ca iegămînt ‘dè supunérè îf'i dau acesi frîu. vissarion; b. 16., Se ridica în picioare, ple-cîndu^şi capul alb în semn de smerenie şi cidîhM supunere. teodoreanu, m. i, 327. Conflictul părea tranşat, ordinea şi sigtifanţ'a portului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea şefului, bart, s. m. 89, cf. scriban, d. Urăşte pe tirani, mi vrea niciodată să facă acte de supţmere şi confofmism. vianu, l. u. 288. Prin supu-çÇfea la realitate, 'prin resemnarea pasivă, omul devenea... un accesoriu al universiilui. Soluţie de modestie şi subordoAare. ralea, s. t. i, 178, cf. dl. Aşa cum îi spusesem, mă voi considera desfăcut de orice supunere, preda, i. 70, Cf! -dm, m. d. énc., dex. Sărăcia te învaţă la supunere, zanne, p. 541, φ (învechit şi popular; în formule de politeţe) Aii fost gată cu supunere a săvîrşi... toate cîte de la âfiîşi[i] s-au cerut (a. 1809). doc. ec. 78. Cu cea mai adîncă supunere ne rugăm să vă revărsaţi blinda voinţă asupra sârăc!i[i] noastrè (a. 1837). ib. 659.' F-acest rod, al ostenelilor sale spre binele de obşte, ca un vccinic semn de respect şi ,re'eimo,şHnţă, cù adîncă supunere îl în'chm. huboqi, î. [I]/10. Prea milostivului şî ,\Austriei. mag. istjü, 194/22. Înaintea lui,Mihai ■eraù steagurile luate în bătălie şi eari se ţineau flplecate în semn de supunere, ispirescu, Μ; ·ν. 42. iPliniu ţin-■teşteiprin cuitintele sale, pe Decebai-eare refuziase jnchi-narea şi supunerea către Traian. xenopol,, i. h. ,i, 97.' Ïïélegatia daci'că de pace.. : a adits ·· cu » ea^Ceoa artite şi iîţiva caplibi:.. ca'tin simplii sinibol'de supunere. pârvan, g. 116. Vdtamanul făcu semnul de supunere deplină cû brafiîl sănătos * sadoveanu, o. v, 537. 15309 SUPUNI - 2065 — SUPUS Domnul făgăduieşte supunere regelui polon, stoicescu, s. d. 14. , 4. Faptul dc a face să sufere o acţiune; punere hitr-o anumită situaţie. Cf. supune (II 9). Supunere la un regim sever. + (învechit) Prostituţie. Hotria (supunerea munt.) ce să face cu voie părinţilor iaste mai ■ rrèa şi lucru plin de ruşine şi de mai mare ocară decit ceaia ce să face între streini, prav. 176, cf. 177, 381, DDRF. 5. Expunere a unui material, a unei substanţe la o anumită acţiune, la un anumit tratament. .Supunerea metalelor variaţiilor de temperatură de durată diferită se nurtleşte tratament termic, ioanovici, tëhn’. 183, cf. DL. ΙΠ. (învechit) Presupunere. Cf. supune (ΙΠ). Apoi trebuie el, ca un filosof, să nu aibă ln vrun. feliu a veni la supuneri: nu poate el zice că socoteşte a fi un lucru intr-acest feliu şi în celălalt feliu. amfilohie, g. f. 17r/ll. — Scris şi: suppunere. — Pl. : supuneri. — Şi: (Învechit) supûnire (cat. man. i, .81, drăghici, r. 80./9), (învechit, rar) supuire s. f. — V. supune. >■· U SUPUNt vb. IV v. săpuni, SUPÛNIRE s. f. v. supunere. SUPURA vb. I. Intranz. (Despre răni, ţesuturi animale etc.) A produce şi a elimina puroi. V. p u r o i a. Rana se vindică dupe ce a supurat, tur-nescu, med. o. p. 58r/18, cf. alexi, w. Se dezvoltă apoi o tumoare cît un ou de găină, care supurează 3 zile. babeş, o. a. i, 275. E o rană ce supurează şi se înveninează necontenit, sadoveanu, o. xx, ,352, cf. scriban, D. Rănile şi bubele lor. .. sîngerau şi supurau necontenit, ^stancu, ş, 193. Rana supura şi avea să supureze mult timp. tudoran, p. 642, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: pers. 3: supurează. — Din fr. suppurer. SLTURÂNT, -Ă adj. (Despre răni, ţesuturi animale etc.) Care supurează; (despre boli) care prezintă stări de supuraţie a unor glande, vase etc.; supurativ. V. puroiât, puroios, purulent. Cf. alèxi, w. Limphagita supurantă. enc. vet., cf. dl, dm, sfc ii, 108, 111, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : supuranfi, -te. — Din fr. suppurant. • SUPURARE s. f. (Rar) Supuraţie. Cf. d. med. ; — Pl. : supărări. — V. supura. ŞUPURĂT, -Ă adj. Care. prezintă supuraţie. Scăr-latina septică este însoţită în general de complicaţii supurate. abc săn. 321. — Pl. : supuraţii -te. - — V; supura. SUPURATÎV, -Ă adj. (Despre răni, ţesuturi animale etc.) Care supurează; (despre boli) care .prezintă; stări de supuraţie a unor glande,: vase etc.; supurant. Cf. alexi, w. O afecţiune şupurativă a feţei. , ABC.săn. 329. . .. — Pl. : supuralivi, -e. — Din fr. suppuratif. SUPURAŢIE s. f. Formare şi eliminare de puroi; (râr) ŞujDurâre. V. ■ p'u r o i r é, p u r usie n ţ à.· Cu rană -proaspătă... !fîh' sOpurafie, adecă .în· puroîre. ; Învăţătură, 121/23 j'^L'a aprinderea plămînilor.: acest şiret sé unge cù alifie gătită din gîndaci de turbare cu unt’de neft, care aduce supuraţie (curgeretde puroaie) şi ' stoarce umezelile stricate afară, hubogi, i. : 12/9. Supuraţiunea organelor interne, descr. ape. 59/22. Această supuraţie începe prin nişte fiori, o năduşeală îmbelşugată, pat. chir. 192v/22. Numim reunire imediată... cind o rană se vindică fără supuraţie. tur-NESCU, MED. O. P. 58r/5, Cf. AIEXI, W., BIANU, D. S. Reacţia ce urmează (inflamafia puternică şi supuraţie întinsă) dăunează exactităţii rezultatului, babeş, o. a. i, 23. Ochii pe jumătate închişi, cu supuraţii de rană. sadoveanu, o. ix, 38, cf. dl, dm, der. Majoritatea stafilococilor. sînt patogeni : provoacă supurafia plăgilor. abc săn. 342, cf. dn2. In asemenea cazuri se indica prelungirea sau chiar provocarea supurqţiei. g. barbu, a. v. 40. Evolutiv, se împart în supuraţii acute şi cronice, d. med., cf. dex. — Pl.: supuraţii. — Şi: (învechit) supuraţMne s. f. — Din lat. suppuratio, fr. suppuration. SUPURAŢIUNE s. f. v. supuraţie. SUPURÎ vb. IV v. şupuri. ! SUPURLĂU subst. (Regional) 1. Leşie (Topliţa). Supurluieşte cu supurlău. alr ii 3 369/228. 2. Albie (Finiş — Beiuş). Cf. a i 17. — Pl. : ? — Cf. s u p u r 1 u i. , SUPURLÛÎ vb. IV. Tranz. (Prin nordul Tran-silv. ; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A spăla cu leşie. Cf. dis. iv, 1 557, paşca, gl. Supurluieşte cu supurlău. alr ii 3 369/228. — Prez. ind.: supurluiesc. — Şi: supurli vb. IV. com. din bistriţa—năsăud. — Cf. p î r 1 u i. SÙPURLÎ vb. IV v. supurlui. SUPURTA vb. I v. suporta. SUPÛS, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. (învechit şi regional) Care este aşezat dedesubt, vîrît ’Sub ceva, (rar) siibpus (1) ; p. ext. ascuns. Cf. supune (I 1). Gothii din locuri suppuse întîiaşi dată călărimea romanilor au împins, cantemir, hr. 257, cf. budai-deleanu, lex. Sărind în apă şî afundîndu-să, sta supus, drăghici, r. 218/4, cf. polizu, ddrf, barcianu, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D.,‘SCRIBAN, D., DL, DM. 2. (învechit; despre corpuri de armată) Aşezat (la pîndă) într-un loc ferit. Cf. supune (I 2). Nu s-a putut vedea de oastea lui Alexandru- Vodă oastea cea supusă .a lui Dis pol, pentru desimea călărimei lui Dispot-Vodă. n. costin, l. 451. îndată s-au şi slo-bodzit... .a-i prinde <;azîlbaşii cei supuşi ăi pi subt munfi, μ-i lua pe toţi di grumadzi. necu“lce, l. 332. L-αμ lăsat de a-l goni, temîndu-se şi ei să nu aibă ţţcolo, tnir-acea pădure, vro oaste supusă, să-i smintească. muşte, .let. iii, 25/15. Craiul .încă tocmise şvezii şi sta supuşi la locurile ce tocmise ,(a. 1716). gcr ii, 19/9. ❖ (Regional) Tăietură supusă = tăietură piezişă (I 1). Cf. CIAUŞANU, GL. II. 1. Adj. (Despre colecţjLvităţi de oameni sau despre teritoriile locuiţe de .acestea) Care se află sub autoritatea, s,ub stăpînirea, cjiiva (prin constrîngere), ,($ar) . stăpînit (i) {v. ,\a « g,r v i t, cucerit, Înfeudat, îngenu ncj^e a, ,ţ„ 1 n>r o b i ,t,. o c u-P a ţ ,(I 1), subjugat (ÎK; care ,’depinde de cineva ,sau > de ceva, dependent, subordonat (2). Gf. supune .(II 2\. Celelalte ţg.ri din Europa $.uppuse[ Romei] îi da tributuri, .genilie, ,g. 15/20. Răşinărenii deveniră acupi, pe \baza,,·chiar a legilor municipqle, supuşi pe vecie Sibiului, păcală, m. r. ,55. TtâQ ajungind supusă politiceşte suzeranităţii sultanilor turceşti, se p'dre că aceŞtia opriră cu totul baterea 'de monedă în Moldova: 'ti. a. bogdan, c. m. 166. Pă ' iimpuiie-elea noi ieram supuş turcilor. o. bîrlea, a. p. ii, 536. φ F i g. Stihii a lumii patru, supuse lui Arald. eminescu, o, i, 94. 16324 SUPUS - 2066 - SUPUS 2. Adj. (Despre oameni, animale sau despre colectivităţi) Care urmează îndemnurile, sfaturile, ordinele cuiva, ascultător, c u m i n t ,e ; care acceptă uşor o stare de lucruri, docil; care se consideră pe sine cu extremă modestie, umil; (învechit) suplecat. V. obsecvios, servil (1), slu'garnic (1), smerit (1). Toţi Intru ura mîndrie plătitori, Fraţii iubitori, miluitori, supus, înţelegători... spr-aceasta chemaţi fuseiu. cod. vor.2, 77/5. Dăscălii trebuie prin însuş ei mai-nainle să dea bună pildă supuşilor săi ucenici, carte treb. i, 248/22, cf. lb. Fenelon · s-arăta dimpotrivă suppus şi cu o omenire creştinească, pleşoianu, t. i, 4/27. Durerea te află aşa de răbdător, religia aşa de supus, moartea aşa .de dulce. cr (1,832), ·982/32. Mă las cu totul în voia poruncilor tale, ca un fiu întru toate supus. marcovici, d. 5/’2'7, c'f. valian, v., polizu. Ce-fi lipseşte Măriei-Talef N-ai cu nime război; tara este liniştită şi supusă, negruzzi, s. i, 146. Un senat binevoitor şi supus, un consiliu de slat ascultător..., iată. . . aspirafiunile partidului zis al ordinei. qhica, c.· e. ii, 337. Porunceşte supusei slugi a matale, alec-sandbi, τ', i, 80. Vezi iu ce copil supus, umilit este amorul, eminescu, p. l. ,86. Orişiunde te-i duce, să fii supusă, blajină şi harnică, creangă, p. 286. De mirare cum dintr-o mamă atît de blajină şi supusă să nască aşa fire ! caragiale, o. i, 37. S-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun, supus şi. răbdător. vlahuţă, s. a. ii, 46. Seniorul... poseda castele bogate, servi supuşi. bacalbaşa; s. a. i, 248, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Boii stau în jug supuşi gata de plecare, iosif, p. 53. Se culcase de atîtea ori să primească, supus, vergile ce i se cuveneau, gîrleanu, l. 90. Invafă-te a munci, nu te da lenii, fii supus, harnic şi ascultător, hogaş, dr. ii, 47. Geio-da-cii au fost un popor de ţărani: aşezaţi, statornici, supuşi şi cu frică de zeul lor. pârvan, g. 173. Văzînd-o plecată şi supusă, Ion se mira cum poate fi aşa. rebreanu, i. 269. Simţeam pe Adela supusă şi vibrantă. ibrăileanu, a. 89, cf. resmeriţă, d. Eliza e ca şi fçtfl mea,; ba poate mai înţeleaptă şi mai şupuşă decît tine. bassarabescu, s. n. 141, cf. cade. Glasul morilor de apă.... Să-l cţsculţi supus, ca-n clipa cînd vorbeşte inspirarea. .minulesçv, vers. 115. Era băiat supus şi muncilor, deşi ημ-Ι tăia capul la mulle lucruri, galaction, o,. A. ii, 7Q., Ogçrul se întoarse şi s,e culcă supus la picioarele Sabinei. ,c. pjetrescu, c. v. 377. Procurorul a tîs..., recunoscînd că orăşenii sînt mai înţelegători ca bestiile ’dk la ţară, mai sinceri şi mai supuşi. g. m. ZAţiFiREsâu, şţ\ μ. N. i, 82. li fusese drag omul ' ăsta supus,’ Mnd, îndurător la muncă, cocea, s. i, 37. Diilâul... ' i' Se lungi supus la picioare, voicu-lescUj'P. i, 172. Fata ieşi supusă,şi cu lacrimi în oèh'i. 1sÂbôvEANuj'',‘o.:'vii, !3Î5i cf. scriban, D. Copiii s'înt supuşi şi 'cii^îincioşi. ralea'/ O. 120. Ardelenii sînt jhiincitorî 'stijMş'i, cu ' tragete de inimă, bog’zÀ, a. î. 105i O să-ţi vina.. . "în casă... ^cuminţit $i supus. ' stâScu, ş. 95. fSupus şi neputincios,... aştepta măsu-'rile. vinea, £.‘1, 79, cf. dl. ll întîmpina... mereu supusă; predă,'ii. 440"èï. dm. Nti eşti băiat, hiSî? — Νμ, dom’ primar, răspuuse acesta,' supus. τ. popovici, 's. ΐ-88. Copiii ieşiră supuşi; dar cam bosumflaţi.· W. -rom. ianuarie 1965, 67, ct.-ίβ. ». enc.'; dex.' Φ Fig. In climele mai puţin stîmpărate..., pămînhil este'mai puţin mlădios şi mai pUţin supus; plugul are'trebutnţă de ϋ niai Multă putere''éa să-l domolească, brezoianu, a.1 51-/7-. Aşa-iţi iaϊ'φί,άΐ; copilo, numele In Mima-mi supusă, blaga, poezii,'’ 23. Pluta... merse pieziş pînă la'fitul 'apei.. idr acolo se roti supusă şi pâini ‘Spre· Galaţi1. tîJŞorÂn,' pî 99. ψ (Adveibial) Clinele latră scurţi' prieteneşte $i supus, bogza, c. o. 117. P6r-ljise-n' urma t mea," Supus, ' 'femeia, vulpescu, p. 23. ; «f (Dèspre ac|itlnij;manifestări sau atribute aie omuliii) Care denoj$ ascultare, docilitate sşiu umilinţă. După supusă datorie,... pă lîngă acest prea plecat, raport, să îndreaptă la cinstita vistierie, în sumă dă ocă patruzeci şi dooă mii' (a. 1833). doc. ec. 538. Ce fericit era cînd avea de făcut un mic serviciu pentru Dan şi cu ce discretă, supusă prietenie îl privea, vlahuţă, q. A-.hi, 81. Altfel m-ai supăra! murmură Roza cu un zîmbet ispititor şi supus, rebreanu, i. 106. Ce? întrebă mirată. .. cu acea curiozitate inocentă şi supusă ce i se părea aşa de adorabilă arhitectului, călinescu, ş. 116. Glasul supus al feciorului îi domoli neînduplecarea abraşă, c. petrescu, a. r. 110. Se afirma in faţa lui, după o îndelungată şi supusă ucenicie morală. preda, r. 15. Acela căzu greu la picioarele lui şi-l diviniză cu o privire atît de supusă, încît... simţi nevoia să iasă afară din odăi. barbu, princ. 54. 3. S. m. şi f. (învechit) Angajat. Oarecare călugăraş se afla la schit şi era supus la un părinte cîţiva ani., mineiul (1776), 93vl/2. Patronilor mei dară... Supusul dumneavoastră De astăzi se sileşte A 'tot vă mulţumi Cu cil îi e puterea, cr (1834), 2801/32. 4· (Adjectival) Merge pă la ocne... a da nizam ciocănaşilor şi altor slujbaşi supuşi ai bcnilor (a. 1824). doc. ec. 320. -ν’ Ţăran supus = locuitor al satelor mănăstireşti sau boiereşti din epoca feudală în Ţările Române, a cărui situaţie s-a schimbat în decursul timpului, de la cea de mic proprietar cu unele obligaţii, pînă la cea de pierdere a proprietăţii şi a libertăţilor. Starea ţăranilor supuşi, în acele vremi, era departe de a fi aşa de rea'şi decăzută, precum o întîlnim fi timpurile mai nouă. xenopol, i. p. iv, 150. 4. S. m şi f. Locuitor al unei ţări sau al unei colectivităţi organizate, considerat în raport cu suveranul sau conducătorul său. Acolo r.ici o ascultare a supuşilor trebuitoare nu ieste, cantemir, i. i. i, 75. O coruriă care are lipsă de bani, munceaşte în ce fel va scoate bani din punga supuşilor (a. 1704). fn 167. Găsea munci noduă de muncea pre supuşi lui pentru avuţie (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 213/11. Cele mai folositoare... lucruri... care le-am hotărît... pentru cel de obştii folos a supuşilor tării sînt şcoalele carele din temelie s-au ridicat (a. 1775). uricariul, i, 74. Dragostea şi pretenirea trebuie să dobîndească inimile supuşilor, carte treb. i, 110/15. Craiul este domn bun... şi să sîrguieşte să îndrepteaze .pricinile fieşte-cărui supus al lui. bertoldo, ap. gcr ii, 169/24. Gonit fiind de supuşii săi, au mers în Ţarigrad. şincai, hr. i, 55/17. Un sultan... pre supuşii săi, cu nedreptate asuprindu-i, îi muncea cumplit, ţichindeal, f. 461/28. Un act... de dreptate al căria cel dinţii rod trebuie să fie a face ca să izgonească cu desăvîrşire tot felul de vrajbă şi neunire între supuşii Mfajestăţii] Sfale]. cr (1829), 541/8. Monarcul se numeşte despot, daca este stăpîn după plac şi voie peste viaţa, libertarea şi proprietatea... supuşilor săi. genilie, g. 137/7. Slava unui stăpînitor este fericireft.supuşilor lui. buznea, f. 34/27, cf. valian, v. Supuşii, mai prelutindenea lipsiţi de cuvenitele drepturi, sînt sclavii domnitorilor, rus, i., iii, 29/17, cf. polizu. Eroul devenii rege, pe cît timp sp află încă în viaţă, este teribil pentru supuşii săi. conta, o. f. 344. Am fost silit... să-i dau ca bir toi al zecelea din copiii supuşilor mei. eminescu, p. l. 5. Au supuşii Măriei Tale sînt răi şi arţăgoşi? ispirescu, l. 12, cf. ddrf. Soliman era rău văzut de mare parte din supuşii săi. xenopol, i. r. iii, 87. Toţi regii răi s-aseamănă-n credinţa C-ai lor supuşi o turmă sînt de robi. coşbuc, p. ii, 283, cf. barcianu,· Alexi, w., şăineanu2. Domnul mai dă serbări supuşilor săi. iorga, c. i.' i, 170, cf. resmeriţă, d., cade. Rareori supuşii ţării înălţat-au ruga lor, Fără să-mi aplec urechea glasului, pltnsorilor. eftimiu, î. 10. Un stăpîn de aul... poposise cu căruţele supuşilor săi la o margine de lac. sadoveanu, o. xv, 380, cf. scriban, d. Vijelios la fire, la suflet prea cürat, V-am fost dè-atîtea ori supus şi, împărat, călinescu, o. ii, 250., Işţ $une ostaşii să amnce cu suliţele tn supuşi,, stancu, d. -.50,5, cfii'DL, dm. Principele.. .·, se ruga pentm sufletele cele \păcătoase ale supuşilor S&i. barbu, princ. ,18, cf, m. d. enc., dex. Supusul pînă nu ajunge la deznădăjduite nu începe a cîrti. zanne, p. viii, 540. φ Fig. Cocoşul părea mai mărunt la trup şi nu mai avea parcă 16324 SUPUSĂCIUNE - 2067 - SUR trecere în ochii supuselor lui. anghel, pr. 94. Eu sînt supusul firii înţelepte, Închinător la glie şi la soare. goga, poezii, 138. Dintr-un simplu supus al lumii, el [omul] devine un stăpîn, creator al propriei sale legi. halea, s. t. ii, 249. φ Expr. (Popular) A se da supus = a se preda (2). îl sfătuiesc să se ducă să se închine legii şi să se deie supus, sadoveanu, o. ix, 191. 5. S. m. şi i. (De obicei urmat de determinări care indică statul în discuţie) Persoană care aparţine, prin cetăţenie, unui stat anumit (v. cetăţean); persoană aflată sub o protecţie specială de ordin juridic a unui stat (fără a fi cetăţean cu drepturi depline). Toate pricinile ce vor urma între supuşii otho-maniceşti pentru averi mişcăloari. . . să sfîrşască acolo unde să află jăluitorul (a. 1813). bul. com. ist. iv, 92. Să nu mai dea credit acelor supuşi ai Prosî'Î'[i] mai mult decît vor socoti că poate să agonisească acel sudit (a. 1820). doc. ec. 243. Pentru supuşiii] ruşi din clasurile dé mai jos, ei se vor împărtăşi din amnistie. cr (1832), 1731/26. Poartă un nume polon şi [e] supus austriac, bălcescu, ap. ghica, a. 413. Din fiii săi, unul. . . s-a făcut supus britanic, sion, p. 198, cf. ddbf, şaineanu2. Petru Şchiopul. . . dădea o carte de trecere şi aşezare supuşilor englezi, iorga, c, i. iii, 111. Dregătorie înfiinţată atunci de Caragea pentru a judeca pricinile dintre supuşii străini sau sudiţi şi raiele. bul. com. ist. iii, 48. Se duce ca simplu supus florentin să facă o vizită ducelui, lovinescu, c. iv, 108. [Fabrica] era proprietatea unui supus francez. camil petrescu, u. .n. 48. , Eu sînt cetăţean slrăin, sînl supus, turc. stancu, r. a. v, 376, cf. dl. Abrogarea dreptului de jurisdicţie consulară pentru supuşii străini... crepază premise Javorabile pentru dezvoltarea capitalului financiar românesc, ist. lit. rom. ii, 338. Aflăm printre supuşii acestui stat... medici care, în 1S04, profesau în capitala ţării româneşti, g. barbu, a. v. 207, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: suppus. — Pl.: supuşi, -se. — V. supune. SUPUSĂCIUNE s. f. (învechit, rar) 1. Aşezare dedesubt; ascundere. Cf. budai-deleanu, lex. 2. Supunere (II 1). Cf. budai-deleanu, lex. 3. Presupunere. Cf. barcianu, v. — Pl. : supusăciuni. — Supus + suf. -adune. SUFUŞÎIVIE s. f. 1. Faptul de a fi supus (II 5) ; calitatea de supus (ti 5) ; (învechit, rar) supuşie (3). V. cetăţeni e. Cf. cade. Eram cu atît mai bucuros să plec, cu cît îmi făcea cunoscut dreptul la supuşenia română, brăescu, a. 234, cf. scriban, d. O persoană nu poate să-şi piardă naţionalitatea numai pentru faptul că... nu s-a înscris în registrele consiliatului respectiv, din iicest fapt neputînd rezulta o supuşenie la un protectorat slrăin. cod. pen. r. p. r. 38, cf. dl, DM, M. D. ENC., *t)EX. 2. (Rar) Supunere (II 2) ; p. e x t. slugărnicie. Ştefan a plătit, dovedind supuşenia faţă de fratele cel mare. cXlinescu, i. c. 19. Se satirizează.. . supuşenia oarbă făta de cei puternici, ist. lit. rom. ii, 80. Arăta faţă de oameni o supuşenie şi o blîndeţe exagerată, parcă tôt cerea, ajutor şi înţelegere, v. rom. ianuarie 19·65, 64. Cum să nu le dispreţuieşii pentru supuşenie, pentru obiceiul ăe a se mulţumi cu puţin, ca cerşetorii, românia literară, 1970, nr. 65, 16/3, cf. DEX. — Supus -|- suf. -enie. SUPUŞIE s. f. (învechit, rar) 1. Situaţie a ţăranului supus (v. supus II 3). Supuşia ţăranului român nu implica pe atîta pierderea proprietăţii, cît restrîn-gerea libertăţii lui. xenopol, i. r. iv, 150. 2. Dependenţă. Ţara Românească... căzuse,... prin luptele penlru domnie între cele două familii, în supuşia din ce în ce mai rostită a ungurilor şi a turcilor, xenopol, i. r. iii, 108. 3. Supuşenie (1). Cf. scriban, d. — Supus + suf. -ie. SUPUŞÎME s. f. (Popular) Totalitatea supuşilor (4). Cf. cade, l. rom. 1959, nr. 6, 78. Şi te-ai apucat să-ţi baţi joc şi de supuşime. şez. ix, 69. — Supus -f suf. -ime. SUB, -Ă adj., subst. 1. Adj. (Despre culori) Care este intermediar între alb şi negru; cenuşiu, fumuriu, gri, (rar) prăfuriu, (popular) şoreciu, (regional) fumur, siv, (învechit) plumbiu, sîngepiu, (turcism învechit) bozafer. V. sein (1). Cf. anon. car., polizu, barcianu, V., CIHAC, ii, 380, DDRF, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Nu, are nuanţa sură a şoimilor călători din Suedia. linţia, păs. ii, 133. Culoarea e sură de diferite nuanţe. ltr2. Căutăm culoarea sură a păsării cu ciocul lung. vîn. pesc. septembrie 1961, 2, cf. h ii 3, 13. Sein este o coloare cenuşie, sură, cu care se denumeşte lina oilor. Com. din fostul judeţ vîlcea, cf. alr i 1 485/725, 795, 885. 2. S. n. Culoare intermediară între alb şi negru; cenuşiu, fumuriu, gri. întregul rămăsese iot aşa de frumos, de-un sur întunecat, agîrbiceanu, À. 403. Culorile calului sînt: ,,murg“,... ,,murg' deschis“, ,,negru“, ,,sur“. pribeagul. !p. r. 69. Preferă culorile reci sau stinse: .,,verde“, „albastru", ,,argintiu", ,,sur“, ,,vînăt“. vianu, s. 59. 3. Adj. (Despre obiecte, despre părul, blana animalelor, penele păsărilor etc.) Care are culoare sură (D; cenuşiu, gri, (popular) fumuriu, şoreciu, (regional) fumur,· siv, suran (1), (invechit) plumbiu, sîngepiu, (turcism. învechit) bozafer. V. sein (1). Pielea [viermilor de mătase] din întunecat vînătă li se mută în sură ca cenuşa, economia, 217/27. Are urechi ascuţite, păr roşietic, sur, coada lungă. j. cihac, i. n. 21/24. Nu se auzea decît murmura valurilor ce izbea regulat stîncoasele... coaste sure şi goale, negruzzi, s. i, 160> Un leu roşu. . . scapă de-un lanţ ce l-a fost legat Sculurîndu-şi sura coamă, sion, poezii, 146/8. Astăzi horele sînt pline! Crape-mi sura opincuţă. alecsandri, p. i, 70. Sînt graurii noştri cu penele negricioase şi presărate cu pele albe sau sure. odobescu, s. iii, 31. Ea-şi aruncă blana de pe sine şi rămase într-o rochie cu talie, de mătase sură. eminescu, p. l. 140. E un om drept ca bradul. .. îmbrăcat cu un min-tean sur. caragiale, o. ii, 303. în fund, prin largul ferestrei deschise, se vedeau munţii suri. vlahuţă, s. a. iii, 451. Colo surele ruine Cătră Dunăre privesc, coşbuc, p. ii, 119. Cărămizi puse... în mijlocul fetelor sure de ciment de piatră ne întîmpină aici. iorga, c. i. ii, 33. Mi-a bătut un moş la poartă, Biet ţăran, cu iundra sură. goga, poezii, 122. Pe laviţă 'erau aşezate în rînd, legate cu sfoară, materiale din pănură plbă şi sură. agîrbiceanu, s. 55. Păreţi de stîncă sur.ă.. ■ se pierdeau în văzduh, hogaş, dr. i, 19. Se adăposti sub cortul de pînză sură al unui galantar. rebreanu, n. 5. Lacul sur şi verde. ■■ stătea pustiu, sleit, după frămîntările şi, după exploatările unei 'veri întregi, galaction, o. a. i, 121. Rămîne-n urmă drumul sur de praf. cazimir, l. u. 18. Te-aduse... în calea mea în tîrgul cu căsuţe sure. camil petrescu, v. 87. Se aşeză la loc, pe marginea patului· acoperit cu. pqtură sură. c. petrescu, C. v. 323. Un drum brăzda cîmpul că o panglică sură. sahia, n. 61. E o corabie cu pînze sure. teodoreanu, m. u. 157. Şi^n fond, ocol dînd ţării, munţi suri ţineau soborul, voiculescu, çoezii, i, 13. Sub mantiile de lînă sură purtau şi ei straie albe. sadoveanu, o. xii, 18. Cei trei văcari. .. cu sumanele sure aruncate numai pe umăr, şedeau rezemaţi în ghioagele lor. bart, s. m. 82. Priveam lespezile sure de piatră ale duşumelei, dan, u. 192. Aceşti oameni de la poalele Carpaţilor, ciudaţi în lungile lor sumane sure, bogza, c, o, 307, îmbrăcămintea lor 1632? - 2068 - SUR e sură ca a dunărenilor noştri, contemp. 1954, nr. 411, 1/3, cf. dl. Cerul era sur, murdar de nori. isac, o. 61, cf. dm. Iarăşi se înlunecă Munţii şiirbi şi suri. labiş, P. 178. Pămînt ostil care trebuie să fi fost plin de ţînţari, iar acum numai bolovani tari, suri. babbu, princ. fiŞ. S-a destrămat covorul de iarbă . . enc., dex. Mirla din pădure Are pe unul anume, Pe cucul cu pene sure. jarnîk — bîrseanu, D. 206. E un taur mare... cu părul sur. reteganul, l>. iv, 41. Cucuie cu pene suri, Frumos cînfi vara-n păduri, folc. transilv. i, 56. Cuculeţ cu pana sură, Ce tot cînfi la noi pe şură? folc. mold. ii, 220. <£· Mere sure = denjţmirc dată unor specii de mere a căror coajă este de culoare sură (l).'Cf. bulet. grad. bot. i, nr. 3, 80. + S. f. art. (Regional) Icter (Teregova — Caransebeş). Cf. h xviii 285. 4. Adj. (Despre animale) Care are pielea, părul, blana de culoare sură (1) ; (despre păsări) cu penele sure (D; cenuşiu, (regional) .suran (2). V. sein (1). Cai roşii şi suri şi pestriţi şi albi. biblia (1688), ap. tdrg. Căpiaţi, să ne răpeziţi. . , patru telegcţri suri (sftrşiţul sec. XVIII), let. iii, 256/30. Din turmă Iţipul şur' o oaie au răpit, donici, ap. tdrg. Te grăbeşte, Agerul meu armăsar, Sur ca bruma, negruzzi, ş. ii, 102. Lupii suri ies după pradă, alecsandri, poezii, 13. La poalele lor cuibează vulturii... cei suri, al .căror cioc ascuţit şi aprig... răsare hidos., pdobescu, s. iii, 16. Şi ţintirimul singur cu strîmbe cruci veghează, O cucüvaie sură pe una se aşează, eminescu, o»/i, 69. După faţa linii, oile sînt: albe sadea,... sure sau săme. damé, τ. 67. Miei albi fugeau cătră izvor Şi grauri suri zburau în cete. coşbuc, p. ii'176, of.' şăi-neanu2. Telegarii, caii de trăsură: pegi, murgi, roibi, albi, negri, şargi, suri. iorga, c. i. i, 170. Ah, unde-i şuierul mierliţei sure? iosif, p. 47. Vulturii cei suri Treceau lovind văzduhul cu aripele-ntinse. peticX, o. 175. Caii... erau suri amîndoi. agîrbiceanu,'a. 350, cf. resmeriţX, d., cade. Morarul se înţepenea pe stinghiile podului ca o uriaşă cueuvaie ,51, 70, 92, mat. , dialect, i, 141. — Pl. : surăi,. -ăie. Sur suf. -aii. SURÂJV, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Regional; despre părul, blana animalelor sau penele păsărilor) Sur (3) (Veţel - Deva). Cf. alr i' 1 043/107. Găiniişcâ cu penele surane, ca lina. ib. 2. Adj. (Regional; despre animale şi păsări) Sur (4) (Băneşti — Găieşti). Cf. chest. v 76/6. 4. (Substantivat) Cal, bou sau vacă de culoare sură (1). Surii şi suroniu, surilă, suran e sur. liuba — iana, Μ. 115, cf. jAHRESBER. XII, 152, cade, h iv 86, ix 37,' com. marian, paşca, gl., chest. v 76/86. — Pl. : surani, -e. —- Sur -f sui. -an. SURAŞ, -Ă adj. (Prin Maram.) Diminutiv al lui sur (4). Cf. pascu, s. 349, eud, p. p. 68. <0> (Substantivat) Dară aici cine şede? Doi suraşi de porum-başi. id. ib. — Pl. : suraşi, -e. — Sur + suf. -aş. SURÂTĂ s. f. 1. (învechit şi popular) Prietenă (v. prieten 1). Voi plînge preste faioriele meale eu şi surateli meale. biblia (1688), 1832/31, cf: bu-dai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Aşa şe depărtaşi Elena de suratele ei, cît cînd vana umori întră iale, era ca un lucru de mirare, fm (1841), 1712/6, cf. polizu. Mireasa îşi lua ziua bună de la fete şi su-, rate. ghica, s. 35. Mărica... se strecoară printre su- : raie ca un prichindel, delavrancea, s. .42. Nevestele noastre trăiau ca surorile, îşi ziceau surată şi ηομά, bădică. vlahuţă, s. a. h, 237, cf. şăineanu2. Rîd suratele gătite Mînă-n mînă cu flăcăii, iosif, patr. 38, cf. tdrg, resmeriţă, ’ d., cade. Slă între surâte harnice şi toarce, voiculescu, poezii, i, 184. Cum,' nu se ştie, prin surate şi naşt... s-a aflat la Malu Surpat, sadoveanu, o. xvii, 236, cf. scriban, d., dl., îmi povestea... de satul şi suratele ei, eare. pe .unde au ajuns, preda, i. 237, cf. dm, dex. ·ν* Expr. (Despre femei) A se prinde suraté = â lega o prietenie trainică. Cf. marian, s. r. ii, 8, dl, dm, dex. + (Popular şi familiar) Termen cu cai-e se adresează cineva unei femei sau care se pune înaintea numelui unei femei despre dâre se vorbeşte, în senin de intimitate, prietenie, dragoste. Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi împeliţatul! heliade, o. i, 189, cf. polizu. Aşteptaţi, suratelor, şi pe Αηψ. că uite, vini !. peli-mon, i. 39/23. Vezi, surată, cit sint de mîndri şi de vîrtoşi şase feciori şi şase fete ale mele. odobescu, s. iii, 300. Surata Chira îşi întinse gîtul îndărăt, sado veanu, o. xviri',' 488. Du-te sănătoasă şi drum bun, surată, arghezi, S. v, 163, cf. dl, dm, dex. Bine mai trăiam, surată, Cînd1 eram la mama fată. marian, nu. 711. Eşti bună, surată, să mă găzduieşti oleacă? popescu, fi. ii, 116. Ei, surată — iice ce mai faci, cufri rjiai trăieşti? o. bîrlea, a. p. ii, 127. Şutată,Cumpătă, Bărăbţelu tău .Mult e năiăr.ău, balade, iii, 1$5. ·❖·' Compus: " Şurata-dm-pădiire == ; mama-pădurii, v. mamă (III). Cf. candrea, f. 165, pamfile, duşm. 212. + Termèn folosit pentru a denumi un obiect apropiat, familiar cuiva. Cîteo-dată ochii Se înălţau în văzduh, după bombele turceşti, ce băteau pînă la Verbiţa· squ se',spărgeau în aer, vî-jîihd şi trosnind. — Primeşte-a, Ghiţă, ,Că ţi-e suraţă. d. zamfirescu, R. 233. Tu mă poţi, oglindă, spune! Ei, tu doară nu te-i pune Să mă. sptii! Tunai, -surată, Gînduri bune. coşbuc, p. i, 105. De lîngă.şitr.ă,‘ năzi-maţă,·, Te va privi muneita sapă, De-ac şti vorbi surata bună, Amar te-ar prohçdL la. .groapă, goga, poezii, 110. ... 2. Fig. (Rar) Ceea ce are afinităţi, trăsături co- 1 munev ceea ce se aseamănă, se înrudeşte cu .altceva; I ţară, limbă etc. de aceeaşi origine cu alta; sor.ă (2). 16336 suratec - 2070 - SURCEA Fără să ne aseămănăm Intru iotul pomenitei surate franceze..., am căutat chiar de la numărul di fafă să corespundem aşteptărilor. în plr ii, 504. — Pl. : surate. — Soră -f- suf. -ată. SUBAîEC, -A adj. v. suratic. SURATIC, -A adj. (Regional) Care este de culoare (aproape) sură (v. sur 1 ). Fumul suratec se strecura tn văzduhul rece. d. zamfirescu, ap. tdrg, cf. dl, dm, alr i 31/125, 1 484/144, 1 485/516, teaha, c. n. 268. — Pl.: suratici, -ce. — Şi: suratec, -ă, surétic, -ă (alr i 31/105, 1 484/144, 1 485/516) adj. — Sur + suf. -atic. STJRĂÎŢ s. f. (Prin Bucov.) Vacă de culoare sură (v. sur 1). Com. marian. — Pl. : surăiţe. — Suraie + suf. -i/d. SURĂŢÎCĂ s. f. (Popular) .Diminutiv al lui surată (1). Cf. CADE, DM, DL, DEX, ŞEZ. IV, 191. — Pl. : surăţele. — Surată + suf. -ică. SURĂŢÎE s. f. (Popular; şi în sintagma sură/ie de cruce, cade) Legătură puternică de prietenie între femei. Cf. tdrg, cade, dl, dm, dex. — Pl. : surăţii. — Surată -f suf. -ie. SURBĂNCĂ s. f. (Regional) 1. Găleată mică (Bu-deşti — Sighetu Marmaţiei). Cf. τ. papahagi, m. 223. 2. Oală de gătit (Moisei — Vişeu de Sus). Cf. glosar rec. — Pl.: ? -η- .Etimologia necunoscută. >ii · SUJIBÎ vb. .IV v. sorbi. ŞURC subst. (Regional) Huludeţ (Ineu — Arad). Cf. alrm*sn i h 312/64. — Pl. : ? — Derivat regresiv de la surcel (v. surcea). ! SURCALĂU s. η. 1. (Prin Marain.<, prin Transilv. şi prin nordul Olt.) Bucată de fier şau de sirmă folosită la .curăţirea lulelei. Cf. bugnariu, n. Surcealău de surceliţ pipa. alr i 1 544/255, com. din dobra — DEVA, BÎRSANA — S.IGHETU MARMAŢIEI, PEŞTIŞANI — TÎRGU JIU, MAT. DIALECT. I, 95, 216. ■ 2. (Regional) .Vergea de lemn cu care şe împing gloanţele din ţeava puştii de şoc (Vifcele —Turda). Cf. MAT. DIALECT. I, .95. 3. (Regional) Strămurare (1) (Ghilad — Timişoara). ALn ii 5 663/36.. ■ · ■ 4. (Maram. şi nordul Transilv.), Sulă (I). Cf. scl 1959, 217, alr ii 6 ,618/260, 272, 349, 353, 6 622/353, alr ii/i mn 152, 3 943/284; alrm ii/i h 411/284, 5. (Regional) Huludeţ (Roşia — Beiuş). Cf. alrm sn ι h-312/310. -1- Pl.: swcalauă. - Şi: (regional) surcălău (com. din dobra — deva), surcealăii s. n. — Din magh. szurkălo. SURCĂLAŞ subst. (Regional) Huludeţ (Totoreni -Beiuş). Cf. a i 22. — Pl.:? 1 — De la şurc.alău, cu schimbare de sufix. w y SURCĂLĂU s. n. v. surcalău. SURCĂLÎ vb. IV. Tranz. 1. (Prin nord-vestul Transilv.; complementul indică obiecte în formă de tub) A curăţa în interior cu ajutorul unui surcalău (1)· Surcalău de surceliţ pipa. alr i 1 544/255, cf. MAT. DIALECT. 1, 95, 216. 2. P. ext. (Prin Maram. şi Transilv.; complementul indică obiecte) A găuri. Cf. lexic reg. 22, lexic REG. II, 47. — Prez. ind. : surcălesc. — Şi : surceli vb. IV. • — Din magh. szurkalnl. SURCE subst. I. S. f. 1. Bucată de lemn, mică, subţire şi uscată, gâtèj, uscătură, vreasc, (învechit şi regional) t î r ş2 (5), (Învechit) şormtnt, (regional) clenci, hăb'ădic, pogméte, r à-buri, rancotă, selniţă, sfărgaci, şibă (1); spec. bucată care se desprinde dintr-un lemn prin cioplire sau prin sp?rgere, aşchie, ţandăra, (popular) zbrrătură, (régional) s a ) c ă, să lingă, scărîmbă, s c 1 ep fe r i ţă, sfar-g h i e, (învechit) o ţ a p o c, (re’gibnal) scoarţă (14). Un om... culegea neşte aşchii şi neşte surceale, aduna cum să facă foc. coresi, ap. gcr i, 24/6. Stringînd Pavel ceva surceale şi puină spre foc. N. test. (1648), 172r/ll, cf. kleîn, d., lb, i. golescu, c., valian, v., i. văcărescul, în contribuţii, ii, 60. Pentru săminţă o alege dinţr-acelea plante a căror lujer este mai nalt... Le însemneqză cu o inscripţie sau cu o surcea, brezoianu, a. 422/29, cf. polizu. Am găsit două muieri şi trei copii, pitulaţi în giurul cîtorva surcele arztnd In veatră. hasdeu, i. c. i, 235. Poftim!... o surcea de lemn şi ei nu au curajul să o care. alecsandri, t. i, 448, cf. barcianu, v., cihac, i, 271. Aşchiile şi. . . surcelele ce se împrăştie fără folos, cînd cu o teslă rău mtnuită, o calfă de dulgher stingaci ciopîrţeşte bîrna. odobescu, s. m, 166. Ducîndu-se băietul... la stejarul cu pricina..: l-a zmuls din pămînt, ca pe o buruiană, şî l~a azvîrlit într-o tihăraie, ca pe-o surcică. creangă, o. 163. Luă' cu dînşa o surcea ce căzuse de la o ţandără a bradului: ispirescu, l. 364. Luă cîteva surcele şi le aruncă, una după alta, tn foc. slavici, o. i, 234, cf. ddrf. Ea vréà : . . foc să vadă, Un foc din trei surcele1 culese de pé > stradă. coşbuc, p. ii, 188. Zvîrlea parplçle ca pe, surcele şi trăia ca o domniţă, ada-m, r. 190, ,cf. alexi, w., şăineanu2. Generosul sînge ieşi gilgîind din izvor, se împrăştie pe pămînt. .., alunecă printre surcele şi penele împrăştiate. anghel, pr. 96. Pădurea de ieri... se schimbase î'ntr-un cimitir de trunchiuri' şi surcele, chiriţescu, gr. 26. Strînge surcele şi vreascuri de pe lingă gard. bujor, s. 59, cf. resmeriţă, d. Au strîns mărăcini," surcele -şi bucăţi de cruci putrede, dumitraşcu, sTr. 7, cf. gade. înaintea sobei, stă coşul cu lemne şi cu surcele, galaction, o. a. i, 70. Două surcele de vreasc, topîrceanu, p. o. 155. Despicase surcele şi făcuse focul. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 23, Nici surcele nu aveam voie să strîn-gerti. cô&ea, s. ii, 642. Acolo arde un foc pîriilor de vreascuri şî surcele, teodorea!nu, m. ti. 261, cf. ds. Scoase, din cotruţa de sub vatră, surcele uscate, sadoveanu, o. i, 73. Nici nu prind să ardă bine Trei surcelè cît trei fire. pillat,, p. 251, cf. scriban^ d. Infinita industrializare casnică. . . a nuielei, a băţului şi a şurcelfii, pînă la uriaşul speciei, cufărul împletit, arghezi, b. 4l. In luciul ferestrei se zăreau scări de surcele, de care se re-zemau cerceluşi şi muşcate. cXlinescu, Ό. ι, 21. Vinul aici mirosea a strugure, nu a surcele, pas, l. ii, 15. Din lemn iese şi cruce şi par, şi raclă, şi■ surcele, camilar, n. i, 218. Bordajul bărcii lovite zbura pe sus, prefăcut în surcele, tudoran, p. 417, cf. ltr2. Cenuşa era spulberată şi alături mai' rămăseseră cîteva surcele, barbu, g. 309. Iese... cu o toporiştă în mină’şi se aplică să facă 16349 SURCEA - 2071' _ SURCHIDEALĂ surcele, τ iulie 1968, 25. Gunoaiele, surcelele, bucăţile de hîrtie ç,u început să joace, prinse. în iureşul unui vir-tej. romănia literară, 1970, nr. 90,18/2. Nu maj plfnge, fa, Că eu te-oi lua De sofia mea Cind şe va vedea. . . Vulpea cu mărgele Culcgînd surcele, alecsandri, p. p. 47, Mă dusei la soacră-mea Să văz cinstea dă la ea. Mi-a dat. lapie-nir-o lulea, Mămăliga pe-o surcea, teoşo-reşcu, P. P. 265. Focul de surçele S-aprinde şi boboteşte Da-n casă nu se-ncălzeşie. jarnîk — bîrseanu, d. 156. Apucă de jos o surcică.şi se dă cu ea la săpat pimprejurul grădinii, sbiera, p. 179. Frunzuliţă trei surcele Pe drumul de la Săcele Vine dorul mlndrei mele. bibicescu, p. p. 22. Caută două surcèle şi începi a bale într-o scîn-dură. rădtjlescu-codin, l. 3. De la vagoane de lemne Ajunsei să string surcele, folc. olt. — munt. iii, 452. O slugă . . ., tăind Ici copac, la nuc, ia o surcieă mare d-acolo şi-o azvîrlè-n drum. o. bîrlea, a. p. ii, 10. Spală lelea rufele şi le-ntinde pe surcele, folc. mold. i, 160. Surcica nu sare departe de trunchi, de rădăcină sau de butuc, sevastos, n. 286, cf. contemporanul v2, 500, DDRF, ZANNE, p. IX, 530, TDRG·, CADE, Μ. I. CARAGIALE, c. 109. Banii nu se culeg de la trunchi, ca. surcelele. creangă, o. 245, cf. ddrf, zanne, p. v, 63. Eu îl trimit la surcele şi el mi-aduce viorele (sau floricele), se spune despre cineva care face altceva decit i se cere. Cf. pann, p. v. i, 87/28, fm (1846), 2642/ll, marian, nu. 9, zanne, p. i, 291, tdrg, cade. Pe unde tăiam lemne, acum adunăm surcele, se spune despre cineva care a scăpătat.· Cf. zanne, p. i, 203. De unde lai lemne, alţii de mult au adunat surcele, se spune ln bătaie de joc cuiva, care, fără să-şi dea seama, repetă experienţa altora mai vlrstnici. Cf. id. ib., rădulescu-codin, î. 362, cade, udrescu, gl. Tu unde aduni surcele eu am lăiai lemne, zanne, p. i, 203, 291. Se-nveleşte cu ipingea-uaşi se scarpină cu,.sujceaua, se spune despre un om zgîrcit. Cf. id. ib. iii, 197. Eu nu-,s coada, lemnelor, Că-s fruntea surcelelor, se spune unui om care se laudă. Cf. id. ib. v, 312. Pas Burdele La surcele, se spune, în glumă, pentru a îndemna pe cineva să facă υη lucru, Cf, id. ib. i, 292. La voi taie lemnele, la noi.cad surcelele (Clopotele trase şi răsunetul lor), sbieea, p. 320. La noi laie lemnele, la voi sar surcelele (Meliţa, meliţoiul). goro\ei, c. 226. Două lemne şodolemne, Ş-un braţ de surcele (Scara). id> ib, 329, cf. păscplescu, l. p. 99, pamfile, c. 32. Hop, hop, hop, Ciur cele îngrop, Ghemuri strînse, Funii strţnse, Funii întinse (Bostanul), pamfile, c. 17. Ciur-cică de os, Mînă -porcii în jos ! (Pieptenele), id. ib. 29; •0’ F i g, Tu fii o surcea neagră în mînă şi o duci pe htrtia albă. arghezi, s, viii, 276. <0* Expr. (Popular) A face slngç pe o surcea = a se lăuda că face mai mult decît e în stare să facă. Cf. zanne, p. ţi, 711. (Regional). A lua (pe cineva) In trei surcele = a-l lua repede. Cf. id.,ib. us, 530. -0-. (Prin imalogie) Coarnele,[ăşcerb] se prelucrează de cătră slrugari şi surcelile ce rămîn se întrebuinţează la, doftoiii. j. cihac, t. n. 51/15... , 2. Fig. Odraslă (2). Aşa s-au Stins sămînţa' Ru-xandei... m&car că mai pot fi încă ’siircele şi aciini din cete două fete ale Ruxandei, care eu nu le ştiu. şincai, hr. îi, 226/20, cf. ddrf. Nu jîot sămă reneg, chiar de-ăţi cădea-h genunchi, Surcea de neam şi tu, ilustre trunchi. ANGHEL — IOSIF, C. ,M. Il, 07. 3- S. iii. (Prin Ban. ; în forma surcél) .Numele unui peşte neidentificat mai de aproape. Cf. băcescu, p. 185. II. P. anal. Nunie dat unor obiecte, părţi de dbiecte etc. câte se aseamănă ca formă sau ca aspect Cu ό surcea (I Ϊ). ,1. f. (Mold.; la pl.) Minciunele (v. minciuni c ă 2). Cf. TDRG, CADE, DL, DM. 2. Ş. f, (Argotic; la pl.) Coaste, bul. fil. iv, 159. 3. S. ii, (Popular; în forma surcel) Huludeţ. Cf. damé, τ. 136, Tdrg, ltr2. Să ni2-/[i] mai tai.... Şisur-celu din suveică, alexici, l. p. 33, cf. şez. v, 57, vii, 188, viii, 149, alrm sn i h 312, a i 13, 20, 21, 24, ir 4, 8, v S, 14, 15, 20, vi 26. 4. S. n. (Popular; in foiina surcel) Băţ (la puşca de soc). Cf. alr sn v h 1 306. , Ş. S. n. (Regional ; în forma surcel) Grăunţar (Boiu Mare — Baia Mare). Cf. alr sn i h 1747272, fd ii, 157. β. S. f. (Rtgional) Andrea (Şiguţ — Bistriţa). Cf. alr i 1 761/223. 7. S. n. (Regional ; tn forma surcel) Unitate de măsură pentnt lichide, nedefinită mai de aproape (Săliş-tea de Vaşcău — Vaşcău). Cf. chest. v 132/100. Laptele la slînă se-măsoară cu surcelul, ib. — Pl.: surcele. Şi: surcieă s. f., (popular) surcél (pl. n. surcele şi m. surcei, băcescu, p. 185) s. n., s. m., (regional) surgèle (şez. ii, 183) subst. pl., sucél (tdrg, şez. vii, 188) subst., sulcéle (alrm ii/i h 381/157) subst. pl., ciurcéa, ciurcică s. f., eîurcél (şez. v, 57) subst. —, Lat. *surcellus ( = surculus). — Surcică : cu schimbare de suf. / SURCEALĂU s. ri. v. surcalău. SURCÉL s. n., s. m. v. surcea. , SURCELĂ vb. I v. surecli1. SURCELĂRÎE s. f. (Regional) Mulţime dc surcele (1) ; loc acoperit de surcele (Cojoci — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. a v 19. — Pl. : surcelării. — Surcele (pl. lui surcea)·-}- suf. -arie. SURCELÎ1 vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A strînge surcele (1), Cf. cade, dl, dm. Şi te fă d-a sur-cela, Turcii seamă-a ,nu-fi băga. mat. folk. 76. 2. Tranz. (Complementul indică lemne) A tăia (sau a ciopli) pentru a face surcele. Cf. cade. Cu schi-narea aduceam lemne dă la pădure şi le surceleam in tirlă. graiul, i, 242. — Prez. ind. : surcelesc. — Şi : surcela vb. I. — V. surcea. SURCELÎ3 vb. IV v. surcă'li. SUftCELÎIŞĂ s. f. Diminutiv al lui surcea (1); surceluţă. Aprinde focurile în sobe cu surceluşe uscate şi hîrtii pregătite de eu seară, teodoreanu, c. b. 32,. cf. alr ii/i h 275/7.23. — Pl. : surceluşe. — Surcele (pl. lui surcea) -f suf. -uşă. SURCELÎJŢĂ s. f. Diminutiv al lui surcea (1) ; surceluşă. Cf. i.1 golescu, c., polizu. Furnica de pădure ... îşi face cuibul... din diferite beţişoare, crengurele, surceluţe. marian, ap. cade, cf. dl, dm, des, alr ii/i h 275/531. ' : ’-r- Pl. : surceluţe,. Şi: (regional) clurcşhiţă' s. f. pamfile — LUEESCU, cfi. 64, — Surcele (pl. lui surcea) + suf. -uţă. SURGHID vb. I v. surchidi. SURCHIDEÂLĂ s. f. (Popular) Acţiunea de a s u r-c h î d i. ■ 1. Hărţuială; p. ext. muştruluială (2); bătaie. Cf. sure h i di (1). Cf. baKcianu, alexi, w., ŞĂINEANU®, tdrg, resmeriţă, d., cade. In coada ochilor mi s-ău proptit două lacrimi din acelea care domoliseră, sub salcia babii, surchideala mamii. klopştogk, f. 132, Cf. scrib/n, £>., l. rom. 1909, nr. 6, 78, dm, dex. 2. Aruncare a arşicului la jocurile de copii. Cf. surchidi (2). După cîteva surchideli cade ,,Armăşia“ în seama bătutului, săm. ii, 83, cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, dr. iv, 849. 16351 SUROM-IDJ < - 2072 - SURD . siirclfickll. - · ··.■■. — Surcliidi + suf. -eală. .. . ·.·.·■; ’ SÙRCHIDÎ vb. IV.' T r a n 7.. (Popular) 1. (Complementul indică fiinţe) A hărţui; p. e x t. a muştrului a chinui; a bate. Nici acolo n-a făcui nici o ispravă. Degeaba l-a strunit şi l-a mustrat şi l-a înphis_şi l-a sur-chidit. vlahuţă, s. A. ii, 116, cf. şăineanu2. Duhut'ile relé cé-sini sUrchidite prin felurite descintece,, vrăji şi uraţii, pampiisé, ap. tprg, cf. resmeriţă, dy, : cade,-scbibaÎi, d." Mînia preotesei Tilda nusi potoleşte. De două zile mă surchideşle stancu, r. a; iv, 13. Spune-lc măcar acum ce-i de -făcut, nu-i.mai surcliidi de pomană. v. rom. noiembrie: 1954, 22. Era.·... - fără nici un roşţ in ,puterea iernii şi-l surchideau ai lui în fiecare,.zi că e o‘ haimana.1 pas, z. i, 278, cf. pm, d,l, dex, com. panţu,. mat.., pialect. i, 236. *v“ (Prin -analogie). Aie cărui păpuşi le arunca una înlr-alla, le smucea, le surchidçft, fără să şe sinchisească, dacă li se îiilîmpla să se ciobească. Μ. I. CARAGIALE, C. 60. 2. Spec. (La jocurile de copii; complementul indică arşice sau zaruri) A arunca fă.cipd să. se .răsucească. Copiii surchidinaun ârşic după Învoielile âe au, unul este proclamat armaş. teoporescu, p. p. 196.Fiteşi-care o ia în mină la rîndui său, o surchi'deşfe şi aşie'aptă să vadă ,,ce cade“. săm.. iţ, 82, cf. şăineanu2, ,ţdrc;, CAPE, SCRIBAN, P., PL, ' DM, COm. PANŢU. V Refl. p a s,. Se folqseşte un arşic care se surchideşle, adică se aj-uncă. pamtjle, j. iii, 5. + (Regional; complementul indică distanţe; în forma surchida)  măsura cu palmele (Măţău — Cîmpulung). Cf. coman, gl. -- Prez. ind. : surchidese. — Şi : (regional) surcliidâ (coman, gl.) vb. I, surclifadi (mat. dialect, i, 236) vb. IV. — Etimologia necunoscută.. SURCHIUDÎ vb. IV v. surchiai. SÎJRCÎCĂ s. f. v. surcea. SURCÎNĂ s. f. v. sulfină. SURCLASA vb. I. T r a η z. 1. (Complementul indică oameni sau grupuri de oameni) A întrece în mod categoric, la o mare diferenţă (în cadrul unei competiţii sportive). în cadrul categoriei A la fotbaL.. la Cluj, ,.,Ştiinla“-a surclasat-pe ,,M.etâlul“. Tîigovîşte. sec jii, 18; ',,Partizan“ .a jucat excepţional în prima repriză,, stircfâsîndu-şi. adversarul.'sp. pop. 1966, nr,- 4 916, 4/2. Lidera campionatului oest-german a surclasat - cu scorul de 8 — 0 (2 — 0) formafia ,,Steagul. Roşu“ Braşov. rl 1974, nr. 9 331. . . 2. (Rar; complementul indică limite, măsuri, momente) A depăşiEnescu este realiz,aloriil unui moment desinteză ce.nu mai -poate-.fi surclasat; „m 19,6,8, nr. 9, 7 ·, — Prez. ind. ■..-^surclasez, ■ '·■'-· —"'Din’ff. sürciassèr. ■ SURCLASARK $·.·· f.'·Acţiunea de a's u ivè'l a s ă fl). Nu-l satisface surclaşărea ctilicti. rom&nia literară, 1970, nr. 79, 9/2.. .Ui -i·-:.:. — Pl. : surclasări. 4 ... — V. surclasa. .............. SURD, -Ă adj., adv. f. Adj. 1. (Despre fiinţe;;a (Adverbial) Conflictul... dura surd şi se înăsprea de doi ani, cu fiecare prilej nou. c. petbescu, c. v. 99. Uneori născocea refrenuri ,ciudate, onomatopeice, care destăinuiau mai surd, dar mai puternic decît vorbele, jalea, bucuria, ura şi batjocura, teodoreanu, m. iii, 190. + Fig.' (Despre senzaţii, impresii) Care nu este clar; confuz, neclar, nedefinit. Simte ca prin somn că e tn tren: o impresie surdă de mişcare fără zgomot, fără zguduire, vlahuţă, s. a. iii, 132. Pentru ei concretizăm viaţa in aceste pagini, stăpînifi în permanentă de o teamă surdă că nu vom corespunde exigentelor lor. in plr ii, 564, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. Fig. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre culori) Palid (2, 3). V. s 1 a b (11). în case — era-ntunerec ; în sus, în capul scării O surdă licurire din îngînata lampă îşi revărsa lumina în~lunga intră-tură. heliade, o. i, 219. Slujnica... cu picioarele goale, în mînă cu un felinar surd, vine foarte încet, cr (1833), 2081/16. Picturile din această perioadă. . . slnf. mai toate în tonalităţi surde, oprescu, a. m. 36. în tonuri surde pe fond negru, [plăcile] ... sînt luminate de suprafeţe calde de galbenuri şi roşuri. românia literară, 1969, nr. 15, 28/2. 5. (Fon.; despre consoane) A cărui emisiune nu conjportă vibraţii globale; afon. Sonorizarea unei explozive surde sub influenţa nazalei precedente avem şi la bancă > pop. bangă_. iordan, t. 351. Consoanele surde reprezintă zgomote pure; la articularea lor nu vibrează coardele vocale, graur, i. l. 50, cf. dl, dm. Corelaţia consoanelor sonore — sarde se completează, dînd naştere unui sistem fonologie simetric, l. rom. 1967, 273, cf. m. d. enc., dex. (Substantivat) Nu avea deprinderea pronunţării surdelor aspirate, dex 418. II. Adv. (învechit şi popular; în forma surda; şi în loc. adv. de surda, dc-a surda, de surdă) Zadarnic. Deci, ca să nu umble şi el surda şi să cheltuiască de la dînsul, am socotit... să-i daţ... cîte bani 33 (a. 1715). iorga, s. d. v, 353. L-a cunoscut Divanul că umblă surda (a. 1734). id. ib. xii, 225, cf. budai-deleanu, lex. Dar surda oricîte fac, că firea nu ş-o prefac, mu-muleanu, c. 99/7. Surda el cu mintea-şi făcea chibzuite P-o regulă toate a le întocmi, heliade, o. j, 126, cf. i. goxescu, c. Pentru ce să cheltuim surda aceste pagine populare ca să dăm regule desfătării, brezoianu, a. 383/17. Dar ce zic? Ce strig de surdă? Chiar ca un nebun vorbesc! pann, e. i, 31/15, cf. polizu. Nimeni nu ne credea... surda le ziceam că noi eram valachi. ghica, s. 154. Ba adesea şi ciomege Pe spinare cam cîş-tig·' Asta este a mea lege, Să mă ierte, surda strig, alexandrescu, o. i, 303, cf. costinescu, barcianu, v. Ştiu c-a mea liră. d*a surda o să bată în preajma minţii voastre’de patimi îmbătată, eminescu, o. i, 23. Aşa de surda nu se ridică un popor tam-nisam, fără să aibă cîtuşi de puţin vreun cuvînt. caragiale·, o. v, 177. Întrebările şi rugăciunile· mele le făceam tn sec, căci îmi răceam gura de surda, ispirescu, l. 96, cf. ddrf, alexi, -w., şăineanu3. La ce' bun dar să-l mai dezgroape şi să cheltuiască parale de-a . surda, anghel, Pr. 130. Te-ai înhăitat cu ăsta.. .•şi,,xtă·· faceţi de cap de surda. petică, o. 207. Străjerul... din cînd tri cînd, ca să-şi alunge urîtul, striga, aşa, d-a surda, chiriţescu, gr. 12. Ardem focul degeaba, stricăm băcanul d-a surda... Cheltuială zadarnică, delavrancea, o. ii, 299, cf. resmeriţă, D., cade. Ar fi vrut să-i spuie o vorbă, o ghună, orice, numai să nu stea ca mutul. De-a surda! cocea, s. i, 239. După multe rugăminţi de-a surda, bătrinîi osteniţi, se aşezară greceşte la gura vizuinii, voiculescu, p. i, 165. Ăla d-a umblat pă la şcoli dăgeaba, c-a cheltuit mă-sa o groază dă parale d-a surda, iovescu, n. 47. Boierii cei mari .'hotărîseră.. : să nu mai zăbovească de-a surda la Cucuteni. sadoveanu, o. v, 656. La oişte de-a surda lustrei se Înhămară-Că n-au urnit din locu-i temuta lor povară, arghezi, s. v, 187. Oamenii aduşi cu anasîna îşi dau seama că şi ziua de azi au pierdut-o de-a surda, pas, l. i, 289. Văzînd însă că vorbea de-a surda, se supără, tudoran, p. 291, cf. dl, dm. Treaba mea, mă! a spus Simion tare de-a surda, lăncrănjan, c. in, 30, cf. m. D. enc., dex. Surda zbier, cîntţnd pe drumuri... Că se va găsi vreunul să-ţi dea minte cu Crăciunul, teodorescu, p. p. 339. In lipsă-i, aşteaptă fraţii, aşteaptă, aşteaptă, doar o veni alde nen-său, dar de surda, rădulescu-codin, î. 37. Bunii inaicăi frafi, geaba, surda, alergaţi, păsculescu, l. p. 249. Iera rău că făceam podvez dă surda şt nu ni da nici o para chioară, graiul,, i, 241. Geaba, surda merg acasă, Că n-am nevastă frumoasă, folc. olt. — munt. iii, 364. Surda vii, surda te duci, Surda spargi nişte papuci. baronzi, l. 50. Dacă aduci întîi terciul, Pe urmă aduci de surdă Oaspetelui ouă şi urdă, se spune cînd un lucru este făcut cu întîrziere. Cf. zanne, p. iv, 144. — Pl. : surzi, -de. — Lat. surdus. SURDÂC, -Λ adj. (învechit şi regional) Surdişor. Cf. lb, klein, d., budai-deleanu, lex. E.cam surdac, vorbeşte-i mai tare. udrescu, gl. — Pl.: surdaci, -ce. — Şi: (invechit, rar) surdauc, -ă adj. lb. — Surd + suf. -ac. SURDALĂU, -AIE s. m. şi f. (Regional) Nume dat, în glumă, unui om care simulează surditatea; p. ext. nume dat unui om prost. V. m u t a 1 ă u (3) (Vîlcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 95. — Pl. : surdalăi, -ălaie. — Surd + suf. -alău. SURDÂNC, -Ă adj. v. surdac. SURDATEC, -Ă adj. v. surdatic. SURDÂTIC, -Ă adj. (Popular) Surdişor. Cf. lb, I. GOLESCU, e., KLEIN, D., VALIAŢI, V., POLIZU, HEM 2 046, BARCIANU, 1 V., DDRF, ALEXI, \V., JAHRESBER. VIII, 121, SFC IV, 186. — Pl.: surdatici, -ce. — Şi: surdătec, -ă adj. lb, KLEIN, D., HEM 2 046, BARCIANU, V., ALEXI, W., JAHRESBER. VIII, 121. — Siird + suf. -atic. SURDAAŢiXA subst. (Prin nord-vestul Olt.) Om surd. Cf. BOCÊANU, GL. — De la surd. SÙRDA s. f. (Ornit. ; regional) Becaţină-mică (Ly-mnocryptes minimus). Ci. cade, tîXcescu, păs. 160. •fr Compus: Surdă-de-mare — prundăraş-de-nă- mol, v. p r ύ n d ă r.a ş (b) (Limiçola falcinellus). Cf. băcescu, păs. 160. — Pl. · surde. — Din fr. [bécassiïie] sourde. SURDÎCA s. f. art. (Prin vestii] Munt.) Femeie surdă (v. surd I 1). Cf. udresqu, gl. Numai.surdica ştie rostul găinilor, ça e mama lor. id. ib. — Surd 4- suf. -ică. SURDICÉL, -ÎCĂ adj. (Rar) Surdişor. Cf. i. golescu, c. — Pl. : surdicei, -cele. — Siird + suf. -icel. SURDÎLĂ s. m. invar. v. surzilă. SURDÎME s. f. v. sunime. SURDIMUTITÂTE s. f. v. surdomutitate. 16380 SURDINA - 2075 - SURDIŞOR SURDINĂ vb. I. Tranz. şi retl. (Rar) A (se) emite in surdină; (rar) a (se) surdiniza. Cf. sfc iii, 116. — Prez. ind. : surdinez. — V. surdină. SURDINÂRE s. f. (Rar) Acţiunea de a (s e) s u r d i -na. <£> Fig. După stingerea energiei sportive (Hemingway), după surdinarea conştiinţei mistice (Faulkner), după epuizarea anchetei sociale (Dos Passos) ... nu e o noutate să spui că proza americană trece. .. printr-o criză, românia, literară, 1969, nr. 26, 19/1. — Pi. : sur.dinări. — V. surdina. SUHDfNĂ ş. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, in formă de gheară la instrumentele cu coarde (v. pieptene 3 d), sau ln formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea sonorităţii intense à sunetelor emise de aceste instrumente; p. ext. atenuare a intensităţii sunetelor emise de instrumentele cu ooârde sau de suflat cu ajutorul acestui dispozitiv. Cf. ddrf* barcianu, alexi, w., tim. popovici, D. M., ŞAINEANU2, RESMERIŢĂ, D., IVELA, D. M., nica, l. vam., cade. Cu mînie şi irevoltă, piciorul 01-guţei lovi în pedala a doua: a surdinei, teodoreanu, μ. i, 294. Cîntînd la vioară, am întrebuinţa, penlru anumite pasagii, surdina, puşcariu, l. r. i, 81, cf. scriban, d. Ţambalele mici nu au dispozitiv de surdină. alexandru, i. m. 103, cf. ltr2, dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. -v* F i g. Visătorul... şi-a pus surdină de catifea încălţămintei, ca să nu-l audă nimeni, anghel, Pr. 128. Surdina conflictelor umane, scoasă treptat, sloboade şi dezlănţuie aprig instinctele în incinta justiţiei, teodoreanu, m. iii, 123. O surdină nevăzută atenuează vibraţiile sentimentului şi îl reduce la o măsură umană, vianu, a.' p. 226. N-ar fi avui decit să-şi pună surdină la revoltă, arghezi, s.. xi, 128. O intimitate discretă, plină de estompări şi de surdine de măiase a pus stăpînire pe glasul Oltului, bogza, c. o. 387. A pus surdină glasului, ca nu cumva cuvintele să sune marţial, ca din goarnă, vinea, l. i, 369. Căderea zăpezii masive şi albe punea à surdină acestei disperări animale colective, v. rom. -octombrie 1963, -30. Spectacolul ar creşte dacă interpretul. . . ar pune surdină acceselor colerice. scînteia, 1969, nr. 8 210. Melancolia diilce. a cîn-lecului lor Pe suflet ne va pune durerilor surdină. românia literară, 1970, nr. 89, 1/2. Ψ Loc. a d j. şi a d v. în surdină = care se produce cu tonalitate foarte scăzută; fără zgomot, înceţ. Bubico se uită la mine şi mîrîie-n surdină, caragiale, o. ii, 96, cf. şăineanu2. Trecea din pomi prin iarba din grădină, O tremurată plîngere-n surdină, goga, poezii, 280. S-aud de pretutindeni iălăngile sunînd, Plîng unele cu larmă şi altele-n surdină, iosif, v. 146. Un glas în surdină, dar spăriet... mă trezi fără veste, hogaş, dr. ii, 55, cf. resmeriţă, d. Ţiganii de; cîrciumi intrau cu vioarele la subraţ... ca apoi, încet, tn surdină, să-şi joace degetele şi arcuşul pe strune, ardeleanu, d. 289. Se sui în trăsură distrat... cîntînd în surdină, printre dinţi, un marş de defilare, bassarabescu, v. 24, cf. cade. Ţăranul geme şi se zvîrcoleşte şi ameninţă, cînd tn surdină, cînd făţiş, rebreanu, r. i, 37. Glas de piculină Cu note dulci de flaut, Cu ton de violină. . . Şi-acorduri de clavire Pierdute, în surdină, bacovia, o. 85. Dinamul, ca o broască ţestoasă de oţel, Tot murmur-ă-n surdină, pilit sub carapace, d. botez, f. s. 76·. NtoL cu cine S-asculţi ciudatele romanţe ce plîng viorile-n surdine, minulescu, vers. 59. De emoţie, în surdină, Subt un snop de bozie, O păstaie de sulcină A făcut explozie, topîrceanu, o. a. i, 35. Doi ţigani, în mantale jerpelite, cîntă în surdină pe la poartă, din cobză, brăescu, o. a. ,128. Am relual, îricet, în 'surdină, verstii sumbru, patetic şi grandios. cocea, s. i, 19§. Un soiîst care-şi acordă instrumentul în surdină, teodoreanu, m. iii, 115. A... încercat să se împotrivească mîrîind în surdină, sado- veanu, o. x, 502. In surdină Şoptea tînguiloare Fîntîna Medicis. pili.at, p. 34, cf. scriban, d. Ţăranul ... se mai consultă în surdină cu ceilalţi, călinescu, s. 35. Doar plopii şoptind în surdină Păstrează din vremuri un zvon. beniuc, c. p. 31. Sco.aseră un zbîrnîit grav, ca al unor coarde de violoncel pe care muzicantul le ciupeşte uşor, în surdină, tudoran, p. 435, cf. dl, dm. Mă gţndesc la pescarii din delta cu voci în surdină, la'-iş, p. 254. Se aşează pe o margine de drum şi ciupeşte în surdină strunele, m 1968, nr. 7, 39. Personaje literare chemate să-şi plîngă, cu voce amplă sau tn surdină, înfrîngerea. românia literară, 1970, nr. 107, 8/2, cf. DEX. — Pl.: surdine. — Şi: (învechit, rar) sordină s. f. TIM . 'POPOVICI, D. M. — Din fr. sotirdine. — Sordină < it. sordino SURDINÎ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică oameni) A angaja (la lucru) (Ibăneşti — Reghin). Ci. viciu, col. 193, 205. Surdini şi neşte nepoţele Cori tăie bine cu ele (cu cîrligăţelele). id. ib. 193. — Prez. ind. : surdinesc. — Etimologia necunoscută. SUnilINIZĂ vb. I. T r a n z. şi τ e f J. (Rar) A (se) emite în surdină; (rar) a (se) surdina. Cf. sfc iii, 316. — Prez. ind.: surdihizez. — Surdină + sut. -iza. SURDINIZAT. -A adi. Care este emis sau se emite tn surdină. *0” F < g. Arta lui este simplitate şi discreţie, sentimentalism duios şi surdini zoi. constantinescu, s. i, 25 Compoziţia, policromă, dar cu nuanţe sur^ini-zate, g lucrată ca un mozaic, românia literară, 1969, nr. ί È>, 28/3. Compune poeme de o frumuseţe seducătoare : bocete surdinizaie, elegii, lieduri, romanţe, ib. 1970, nr. 116, 28/3. — Pl. : surdinizaţi, -te. — V. surdiniza. SURDISEÂLĂ s. f. (învechit, rar) Amînare. Cf. polizu. — PI. : surdiseli. — Surdisi -f- suf. -eală. SURDISÎ vb. IV. Tranz. (învechit) A amîna. Vezirul, cu toate că priimi pe sol cu. mare cinste. . . îl lăsă cu socoteală să-l surdisească, pînă va lua' BUdinul. văcărescul, ist. 270. Şi aşa o surdisi, Pină cind o şi greşi (a. 1818). şio ii2, 161, cf. polizu,1 pontbriant, d. -v· R e f 1. p a s. Surdisindu-se logodna, i. brăescu, m. 72. — Cf. tc. s ü r d ti (perfect determinat al lui siir-mtJt), bg. c y p Λ h s a m. SURDISÎRE s. f. (învechit) Amînare. Cf. polizu, pontbriant, d. — Pl. : surdisiri. V. surdisi. SURDISÎT, -A adj· (învechit, rar) Aminat. Cf. pontbriant, d. — Pl. : surdisiţi, -te. — V. surdisi. SURDIŞ0R, -OÂRĂ adj. Diminutiv al luţ surd (1) ; (rar) surdicel, (popular) surduţ, surdatic, (învechit şi regional) surdac. Cf. i., golescu, c., ciHACi ,i, 271, ddrf. cu E cam surdişor. — Pl. : surdişori, -oare. — Surd -f- suf., -işor.. 16422 SURDITATE - 2076 - SURDUCAŞ SURDITATE s. f. 1. Infirmitate care constă în imposibilitatea (totală sau parţială) de a percepe sunetele; surzeală, surzenie, (învechit şi regional) surzie, (învechit) surzime. N-a ştiut să profite îndestul de surditatea urechii ■ drepte, ca-raoiale, o. i, 129, cf. alext, w.j.bianu, d. s. Starea copilului s-a agravat prin apariţia unei surdităţi, babeş,· o. a. i,· 318. Semnele intoxicaţiei sint: vărsături,... contracfiuni musculare, surditate şi orbire. beleSv, p. a. 152, ci. bl, om. Surditatea produsă înainte sau la începutul dezvoltării vorbirii... atrage mutismul, abc săn. 348, ef. dn2, m. d. enc., dex. ·φ Fîg. Atunci te cuprinde un fel de surditate a minţii, care gidilă irezistibil şi rîzi. romAnia literară, 19(59,: nr. .53, 1,8/3. Ό· Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaşte şi a distinge cu simţul auzului sursa sorţ oră. Cf. dl, dm, dex. Surditate verbală = neputinţa cuiva de a percepe cuvintele pe care le aude. Cf, pju, DM, ,pE?c.. 2.. Calitate a unei coijsoane de a fi surdă (I 5). ■ Caracterele esenţiale (pertinente) ale fonemului ,,p“ Sînt .ocluziUnea, explozia şi surditatea, rosetti, s. l. 12, cf. DL, DM. — Pl. : surdităţi. — Din fr. surdité. SURDMÛT, -A adj. v. surdomut. SURDOMĂŞ s. m. 1. (Entom.; Olt. şi Ban.) Larva gîndacului numit morar (Ţenebrio molilor), de forma unui vierme cu corpul rotund şi solzos, acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă şi trăieşte în făina de grîu, stătută; (popular) vierme-de-fâină, molete1 (1), sfoiag (2). Sftrştnd des-ctiitecul acesta de descintat, arde viermele, adecă surdu-maşul, pe vatra foctilui. marian, ins. 72, cf. 67. Sfarmă surdumaşul in creştetul (moalele) capului, pînă din vierme iese un puroi alb, iar din capul copilului iese ■. sînge. grigoriu-Higo, m. p. i, 174, cf. n, 32. Larvele gîndacului de făină, numite şi sfoiegi sau surdumaşi. candrea, f. 277, cf. 317, tdrg, cade, scriban, d., I dl, dm, H ix 84. Voi surdumaci, Turmaci, Să ieşiţi, Să periţi. mat. folk. i, 644. Plecă.. .■ pe cale,.pe cărare, se-ntîlni cu 99 de surdomaşi in cale. . . Creierii îi turburară. şez., vi, 97: Fţigi surdumaş din .cap, de după cap, din creierii capului, din faţa obrazului şi zgîrciul nasului. boceanu, gl., cf. şez. xix, 194, Strădomaş Cu strădomăşiţă Ieşiţi din creierii capului, arh. olt. iii, 386, cf. paşca, gl., gr. s. vi, 135". CU străUomaşî i-am minat, Cu gura i-am dăscîntat. arh. folk. iii, 111, cf. 155.' · ■ · '·; ■" ' 2. (Olt.; ,şi la pl.) Numele a două boli de copii sugari: ' '.··... ţi) boală care se caracterizează prin apariţia unor eczeme pe creştetul capului. Surdomaşi... este o eruptiune care se manifestă pe cap la copii de ţîţă în primele luni de viaţă. #. leoNj, med. 148, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban^ d., paşca, .gl. 1)) boală caracterizată prin febră, diaree, vărsături şi uscarea pasului; molete1 (2). Înspre Oltenia copiilor ce n-au somn şi nu pot dormi, li se descîntă de surdumaşi sau de mama pădurii, grigoriu-rigo, m. p. i, 128, cf. cade. Cînd copilul varsă şi are urdinare (ieşire afară), i se descîntă de surdumaşi. boceanu, gl. + Colici intestinale. Cf. candrea, f. 221. • — PI.*: surdomaşi. ■— Şi: surdumăci s.· nr. pl., sur- duniAş, strădomaş s. m. — Din ser. srdomasi. SURDOMUT, -A adj., s. m. şi f. 1. (Om) care este lipsit1 de auz şi de grai. in institutele sau sholele surdomuţilor, precum şi ale orbilor,..., se învaţă prin oarecare semne... a-şi împărtăşi. ideile unul altuia, ar (1829), 622/47. Copii normali (nu surdomuţi), maio-rescu, l. 25. Surdomuţii şi orbii din naştere nu pot să conceapă idei care se raportă la simţurile ce le lipsesc. CONTA, O. F. 118, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, jahresber. xix—xx, 20. Surdomutul se naşte cu un viţiu de conformafiune a urechilor, bianu, d. s. 711, cf. resmeriţă, D., cade. Lăsa puţina agoniseală... unor aşezăminte streine de oraş: aziluri de orbi şi infirmi, şcoli de surdomuţi, c. petrescu, o. p. ii, 302. Gura lui nu se auzea tn acea împărăţie a glasurilor:... fratele celor trei fete era surdomut, sadoveanu, o. xvii, 102, cf. scriban, d. Ni se cere ca în termen de 24 de ore să trimitem „tabloul de surdomuţi“ din plasă, ulieru, c. 6. Se înţelegeau... prin semne, care lăsau impresia că sînt doi surdomuţi, pas, z. i, 306. Gură confidenţială, conspirativă, pe care nici surdomuţii n-ar putea s-o descifreze, vinea, l. i, 338, cf. dl, dm, sfc i, 184, dn2. S-a măritat cu croitorul surdomut, rl 19,69, nr. 7, 706, cf. m. d. enc., dex. 2. (Om) care se comportă ça un surdomut (1). Cu ochii in pămînt Ca-ntotdeauna tace, surdmut ca un mormînt. macedonski, o. i, 265. Dacă aş fi cunoscut mecanismul, tăceam de la început, surdomut inflexibil. arghezi, s. viii, 256. Cînd îmi dau ,,parola de onoare“ că nu spun ceva, sînt surdomut, τ iulie 1968, 29. — Pl.: surdomuţi, -te. — Şi: (rar) surdmût, -ă adj. — Surd + mut (după fr. sourd-muet). SURDOMUTISM s. n. Afecţiune caracterizată prin -lipsa totală a auzului şi imposibilitatea deprinderii normale a limbajului; surdomutitate. Trebuie deosebit sudomutismul de debilitatea mintală sau de în-tîrzierea dezvoltării vorbirii la unii copii, abc săn., cf. m. d. enc., dex. i — Surdomut + suf. -ism. SURDOMUTITATE s. f. Afecţiune caracterizată prin lipsa totală a auzului şi imposibilitatea deprinderii normale a limbajului; surdomutism. Alteori surdi-mutitatea se iveşte în primii ani ai vieţii, bianu, d. s., cf. Ώ. MED. — Şi : (rar) surdimutitate s.f. — Surdomut + suf. -itate. Cf. fr. s ii ido-mu- ti t é. SURDOPEDAGOGfE s. f. Ramură a. pedagogiei speciale care se ocupă de educarea şi de instruirea persoanelor cu deficienţe de auz» Cf. dex. — Surd -|- pedagogie. SURDtJC1 s. n. (Mold. şi Transilv.) Vale stilmtă cu versante repezi şi prăpăstioase. Vn vad de moară la vadul cailor împregiur cu poieniţă care... merge pe suplu surduc în gios, pînă la vadul poienii (a. 1765). şte-fanelli, d. c. 76, cf. şio iij, 329, tdrg, arhiva, xxiv, 73i resmeriţă, d., cade, scriban, d., LTR2, dl; DM. Cinta cucul pe surduc Vine timpul se mă duc. fm (1845), 2751/24. Mă usuc ca frunza-n 'nuc, Ca iarba -de pe surduc. şez. i, 46. Aibă casa cucului Şi cărarea lupului Pe vîrful surducului. ib. iii, 160. — Pl, : ? ’ — Din magh. szurdok. . SURDÙC2 ş. n. y, surducă. SURDtJC3 s..n. v. surtuc2. SURDtJC4 subst. (Regional) Numele unei flori nedefinite mai Îndeaproape (Cristeşti.—Botoşani). .Gf. Η i 57. — Pl.:? — Etimologia necunoscută. SUHDUCÂŞ s. xi, (Regional) Suman scurt femeiesc (Coverca — Vatra Dornei). Cf. glosar rég. — Pl.:? — Surduc3 + suf. -aş. 16392 SUROUCĂ - 2077 - SURESCITAT SUMJtCĂ s. f. 1. (Transilv. şi Ban.) Minge (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, POLIZU, GHEŢIE, Κ. M., alexi, w., tdrg. In Ardeal, mingile:., poartă numele de cocică, gotică, cotcă, hapuc, hapuşhiu,. ... sau sur-ducă. pamfile, i. g. 3, cf. cade, scriban, d., h xviii 27, 308, rev. crit. iii, 170, viciu, gl., gregorian, cl. 62, alr sn v h 1 501 /27y mat. dialect, i, 268. Φ De-a surduca (sau cu surduca la perele) — a) de-a ;mingea, v. minge O)· Jocurile copilăreşti la noi; de-a surduca, de calea prin cetate, de-ajumiţul> a,p. hem 609, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., H XVII 100, XVIII 27, 47, 104, 308, alrm sn in h 1 096; b) oină1. Cf.-alr sn v h 1 292/27. 2. (Regional) Gocoloş (de pămînt, de lină, de mălai, de hîrtie) (Glimboca — Caransebeş). Cf. alr sn v h 1 501/27. Fac surduc [hîrtia], ib. h 1 450/27. ' 3. (învechit; in forma surduc) Măciujie metalică (la : baston). Cf. valian, v., ddrf. ...... — Pl.: sur duce.. — .Şi: .(învechit şi regional). surdùc s. n. valian, v., DDRF, alrm sn in h 1 216/27. — Etimologia necunoscută. . SURDUMACI s, m. pl. v. surdomaş. SURDUMAş s, m. v. surdomaş. SURDÎIŢ, -A adj. (Popular) Surdişor. Cf. ddrf, l.rom. 1959, nr. 6, 78. ·<>■ E x.p r. A se face şurduţ = a simula surditatea. Marcu .bine-mi auzea Dar surduf mi se făcea Si iar turcului zicea. jarnIk — bîrseanu, d. 487. , — Pl. : surduţi, -e._ ■ —- Surd + suf. -ui. SUREAn s. m. v. sorean. SUREANCA s.-f. v. sorCandă. SUREAP, -Ă adj. v. sircap. SUREAtA s. f. v. soreai». SURÉC s. n. (învechit) Vită. Îmi scrie că nti numai seu dă la unsprezece surecüri rămas,. . ; dar şi din anul trecui au seu îndestul (a. 1820). iorga, s; ·ν. Ί44. Puţine surecwi să tăia pe la zalhanalile:-de aici (a. 1820). T. papahagi, c. l. — Pl.: surecuri: ' ' — Din tc. sürek [hayvam] ,,turmă1·.. ■ SURECCITAŢltJNE s. f. v.suresci.tajie. SURECCÎU s. m. (Ieşit din uz; şi Sn sintagma negus- -, 'tor sureeciii) Negustor de vite cornute. V. ô4;re sf-a r. Jalba negustorilor sureccii ce au sirîns 'vite'■ spee a le · tăia la zalhanale în fără (a. 1800). şio n2, 112.' Banii, ce s-au orînduit a să împlini de la isnafurilt neguţătorilor din Bucureşti spre plata datoriilor ţării: 44 000 lipţcânii' împreună cu cazacUi[i], 5 300 bogasierii,:.. 1 190 surecciii (a. 1812). doc. Ec. 147. Facem arătare Înălţimii -Tale că acest avaet ce să ia de la neguţătorii : sureccii şi căprari...este orînduit şi canonisit pr în poruncă domnească, (a, .1822). ib. 2.57. £îţi. din .neguţători ‘ sureccii vor voi să ducă la păşune peste Prut (a. 1826). ap. şio ii2, 112. Au venit la mine jalba pă numele negu- ; ţătorilor sureccii, al cărora număr să suie pînă la 2 000 (a. 1829). doc. ec. 426. Pilecatul staroste μΐ cprparaţii[Î] dă sureccii... adiic încredinţare că închipuirea aceştii liste s-au săvîrşit... apropiiăta dă' adăvăr(a. 1835). ib. 576, cf. 1 055, contribuţii, iii, 77, 78, polizu, CIHAC, II, 527, DDRF, TDRG, T. PAPAHAGI, C. L. — Pl. : sureccii. — Şi;. (învechit, rar.) sureçftt s. m. DDRK — Din tc. sürekçi. SURECÎU s . m. v. sureechi. SURÉL ş. m, !(Prin Mold. şi prin sudul Transilv.) Cal (sur 4).Gf. chest. v 76/33,. alr ι 1 485/190. — Pl. : surei. — JSur.+ suf. -el'. SURESCITA vb. I. Tiànz. A excita peste măsură; a aduce într-o stare de iritaţie, de nervozitate extremă ; (rar) supraexcita; p. ext. (raf) a supăra (3). Şi-n mintea lui încălzită, surescitată' de basme, începea să se desfăşoare, în tablouri vii, scene atingă-toare, al căror erou era el, copilul, vlahuţă, o. a. iii, ■17, cl alexi, -w., şăineanu2,'resmeriţă, d.^üade, scriban, Ό: Cutare bolnav, surexcitât de febră, povesteşte 0. mulţime de detalii, ralea; .s. t. ii, 23, çf. dl,, dm, sfc III, .18, DN2,. M. D. ENC., DEX. ...... — Prez. ind. : surescit 'şi ■ (rar) sUtestitez (cade). — Şi: (ràr) surexcita vb. I. ' * ’ — Din fr. surexciter. SURESCITABIL, -Ă àdj. Care poatfe fi surescita uşor; p. eî-t (rar) supărăcios'^); Cî. cade, dm, dn3 M. D. ENC., DEX. "'>·· — Pl. : surescitabili, -e. •—• Şi* (rar) suréxcitâbil, -ă adj. cade. — Din fr. surèxcitable. SURliSCITAIinVlTÂTE s. f. înclinare spre 'Surescitare; p. e x t. (rar) supărare (I 2). Cf. cade, dm, dn3, M. D; ENC., DEX/ ‘ ' — Şi : (rar) surexcitabilitate.. s. f. cadf. — Din fr.: surexcitàbiliité. SURESCITANT, *A adj. (Despre . substanţe)'. Care surescită. Gf. cade,:, dm* dn2, m. », enc., dex, ·: — 1*1.: surescitanţi, -/e. — Şi: (rar) surexcitant, -ă adj, cape. Din fr. surexcitant. . .SURESCITARE ş. i. .Acţiunea de a suresti ta şi rezultatul ei; stare anormală de iritare, de.nervo-. zitate. crescută, sure s. q j t a ţ i e, (rar) supra-excitare, s u p r p e x c i t a ţi e; ,p. ex.t..(rar) supărare (I 2). .Băuturile.;, alcoolice,, haciciul, . opiul aduc.,. . , o surescitare. înseninată in organism. ba.cal-IÎAŞA, S. A. :II, 35, cf. ALEXI, "W.., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d.,.,cade. Socotea imprudentă călătoria prin sate în asemenea zile de. surescitare., reureani:, r, :ii, 85. Stai liniştit,· nu-i .nimic, grav.,. i Epuizare şi. şurexcitare nervoasă, atît. id. p. s. 154. Lovise înfr-un moment de surescitare, de uitare de. sine. g. ţţ. zamfirescu, m. d. 1, Ï80". Alt domn profesor ’a ajuns înt'r-o aşa surexciţare din pricina lui Mihail încît m-a somat şi pe miné să hii mai îndrăznesc a semna aşa. sadovexîto, o. 'x-x," 23. într-o epocă de mare surexciţare a spiritelor, călinescu, b. i. 223. Intr-o stare de cumplită surescitare, infigindu-şi unghiile în palme, ca să se domine, h. lovinescu, t. 108. Intr-o surescitare neobişnuită, se repede la Ictefon. baranga, i. 200, cf. DL, dm, dn2. Uţţima rimă triplă trcidnçç firesc o Stare .de surescitare nerv'oasă.{om. 1967,· Ί43. -Insomnia, oboseala, surescitarea, toate acestea creează'· ό osmoiă teribilă, coste.mp. 1969, ni·. 1 181-, 9/3. DistribUiiă pe dfe ''şi mfhnîe,· acţiunea e menită să susţină astfel în permanenţă o stare de surescitare, românia literară, 1970, nr. 83, 9/1, cf. dex. ·.·> — Pl.: surescitări. —'Şi: (rar) surexcitâre S. f. — V. surescita. . . SURESCITAT,.-A aclj. Care este excitatfp^ţej^nă-;sur'ă; pare a ajuns Intivo stare de mare t^siuBjî’PSr-voasă; p. ext. (rar) supărat3 ,(I 2),. Gî^alişci, w., resmeriţă, d.. .Eram cu toţii surescitaţi., cocea, s. i, 16411 SURESCITAŢIE - 2078 - SURGHINI 193, cf. βλγ.τ, e. 286. Eră- aşa de surescitai, tncîi nu ştia bine ce să facă. călinescu, e. o. ii, 76. A aşteptat aşa, plimbindu-se surescitat prin odaia îngustă, camil petrescu, τ. ii, 243. Poate, surescitai cum este, să mă şi omoare, stancu, b. a. iii, 357. Surescitat se apropie de cabina şefului, v. rom. aprilie 1954, 45. ll priveşte cu atenţie, surescitată, h. lovinescu, t. 157, cf. dl, dm, dex. ·φ· F i g. Ierburile Dobrogei îşi exală, surescitate, sucurile amare, τ iulie 1968, 25. — Pl. : surescitaţi, -te. — Şi : (rar) surexcitât, -ă adj. jsesmeriţă, d. — V. surescita. SURESCITÂŢIE s. f. Stare anormală de iritare, de nervozitate crescută, surescitare, (rar) supra-excitare; p. ext. (rar) supărare (I 2). Frigurile tifoide se declară... prin amorţire, delir şi friguri cerebrale; stare de sureccitaţiunc, căreia urmează apoi 0 stare de atonie şi de picoteală, man, şănăt. 215/15, cf. PROT.—POP., N. D., ALEXI, W.,, CADE, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl.: sureşcilaţii. - Şi: (rar) surescitaţMne (alexi, w.), sureccitaţiţine,,surexcitiiţie (prot.—pop., n. d., cade), snrexcitaţitine (cade), s. f. — Din fr. surexcitation. SURESCITAŢIÎJNE s. f. v. surcscitaţie. SURÉT1 s. n. (învechit) Copie sau traducere a unui act sau a unei jscrisori. Trimisăse Λ'icolai-Vodă la Poartă suretul acei cărţi ce-i trimisăse hanul, axinte uricariul, let. ii, 169/8. Suretul hogetului ce se chemă Ibra, făcut de Măria Sa'MîngtbGhefei ‘-han, la purcesul măriei sale de la Bugeac ia, Erăm. .amiras, let. iii, 169/2. Acestu suretu l-am scos eu de pe suretul lui Axiniie Uricariul (a. 1719). iorga, s. d. m, .8:0: Suretul Mărtu-rie-hotarnicei, pe satul ..Tentil, din olatul Grecenilor (a. 1759). uricariul, ,x, 62. Au scos sureturi de pe poroncile împărăteşti (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 223/3. Suret de pe un ispisoc de la Pătru-Vodâ (a. 1814). uricariul, x, 101. S-au găsit trecut tn caidul Divanului ca la surufuriîe ce sd vor zice mai jos s-au adaos şi cel spre ajutor i apărarea lor (a. 1826). iorga, s. d. xxi, 44. Cei mai jos arătaţi măcelari. . . au cumpărat boi 1 vaci. . ., făctndu-le suretcuri de le-au aşezat pe la suhaluri (a. .1827). doc. ec.‘ 388, cf. ddrf, brăescu, m. 72, tdrg. Copie scoasă de pe suret ce-i scos de pe un ispisoc strbesc de la domnul Ştefan-Voievod. bul. com. ist. i, 152. In aceste două sureturi e vorba de cumpărarea unor moşii. arh. olt. ii, 209, ef. cade. Vom mai sta cîtva împreună, sfătuind, pe suretele, izvoarele şi tălmăcirile lui din trecut, sadoveanu, o. xx, 65, cf. scriban, D., DL, DM, DE». — Pl. : sureturi, surete şi (rar) suretcuri. — Şi : (rai·) suïût s. ii. — Din tc. suret. SURÉT2 s. η. v, suret iu. ŞURET vb. I v. sureti. SURETÎ vb. IV. Tranz. (Transilv. ; complementul indicvă struguri) A recolta (1). CI· alr i 1 706/51, 243, 259, 298, 302, lexic reg. 72. <0· R e f 1. pa s. [Via] .să suretează. Com. din scărişoara — abrud. — Prez. ind.: suretesc. — Şi: suretâ vb. I. Goni. din scărişoara — abrud. — Derivat regresiv de la surethi. SURÉTIC, -Ă adj. v. suratie. SÜÔÉTIU s. n. (Transilv.·, prin Maram. şi prin Ban.) ■Recoltare a viei. Cf. Klein, d." 434, lb, bl ii, 55* ή -xviii 291, şez. vii, 183, cv 1949, nr. 3, 35, alr i .1 706, lexic reo. 10, mat. dialect, i, 95, teaha, c. n. 268. — Pl.: suretiuri. — Şi: surét (lexic reg. 10), suriţ (h xviii 29.1), sirét (alr i 1 706/223, 266), siurétiu (KLEIN, d. 160) s. n. — Din magh. szttrct. SUREŢ s. n. v. suretiu. SUREXCITA vb. I v. surescita. < SUREXCITÂBIL, -A adj. v. surescitabil. SUREXCITABILITATE s. f. v. surescitabilitate. SUREXCITANT, -A adj. surescitant. SUREXCITEE s. f. v. surescitare. SUREXCITAT, -A adj. v. surescitat. SUREXCITAT^) s. f. v. surescitaţi*. SURF.XOTA'JTÎINE s. f. v. surescitaţie. SURFAţA s. f. (învechit) 1. Suprafaţă (1). Cf. oeometria, a. m. 4/3. [Desenul] învaţă... a măsura obiecturile în ioate întîmplările şi formele, în linii, sur-feţe şi spaţiuri. desen arh. 5/28. Surfaţa este aceea ce are lungime şi lăţime, poenaru, g. 1/20. Aru, mărime de măsură cîmpenească sau de surfaţă, întrebuinţară in Francia, măs. gr. 174/24, cf. stamati, d. 2. Suprafaţă (2). Cf. i. golescu, c. Atunci surfaţa globului era netedă, cr (1838), 358/50. Se va sluji de cvutraturi, împărţind surfaţa modelului în linii truse uşor, în lung şi în lat. desen arii. 7/9. Mărimea pietrilor au fost pe surfaţa pămîntului ca de doă palme, gt (1839), 1042/17. Surfaţa esternă a ligheanului. . . trebuie cercetată. kretzulescu, a. 73/9. Noi ne putem... învenina prin toată surfaţa trupului, vasici, m. ii, 57/1. Brutarii au obicei a încerca calitatea făinii prin a o strînge, a o lăţi şi a-i privi surfaţa de aproape, penescu, m. 43/15, ci. măs. gr. 15/5, litinschi, m. 26/12, stamati, d. Căldura merge crescînd de la surfaţă pină la centrul pămîntului. barasch, m. ii, 15/24, cf. aristia, •’Lut. XXV/1.1. Asemenea minelor Laceniei, a căror surfaţă seînteie de aur strălucitor, negruzzi, s. ii, 44. In şesuri, tn lunci şi în ctmpie surfaţa pămîntului este alcătuită din părţile organice descompuse, ionescu, d. 140/12. Aurele line trec cu răsfăţare, Înflorind surfaţa latului Bosfor, bolintineanu, o. 100. Mici valuri încreţesc surfaţa de un verde întunecat a bălţii, odobescu, s. i, 399, cf. DL, DM, sfc in, 24. — Pi. : surfeţe. — Din fr. surîaee (după faţă). SURFIL vb. I. Tr>anz. (Folosit şi a b s o 1.) ^Complementul indică ţesături) A întări marginea netivită printr-o cusătură rară care să Împiedice destrămarea, Cf. pi., DM, sfc iii, 6, 18, dn2. Întreprinderea dispnne\de maşini de'înaliă tehnicitate cum sînt maşinile de· kusut şi de surfilât, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. m. d. enc., dex, udrescu, gl. -γ· R t f 1. p a s. Cele două margini ale unei cusături de asamblare a pieselor se surfilează, fie separat,. .. fie împreună, ltr2. — Prez. ind. : surfilez. — Şi : (regional) sulillâ vb. I. udrescu., gl. — Din fr. surfiler. SURFILÂRE s. f. Acţiunea de a ş u r f i 1 a; (regional) sulfileală. Cf. ltr2, dl. — Pl. : surfilări. — V. surfila. SURGÉI.E SUbst. pl. -v. surcea. SURGHUVÎ vb. IV v. surghiuni. 16443 SURGHIUM * — 2079 - SURGHIUNI SUItGHIlÎM s. n. v. surghiun. SURGHIÜ1V,—A subst., adj. 1. S. n. (învechit; ln 1 oc. v b.) A lace (sau a trimite, a porni, a duce, a ardica, a pune) surghiun (pe cineva) = a exila ; a deporta. Pre acel'-dascăl·Ovidius l-au făcut, cum zic lurcii, surgun, de l-au gonii din Rîm. ■ m. costin, o. 248. Nu să cade să.vie în ţară, ci să-i facă surgun. ist. τ. H. 123. Pre Şlefăniţă vornicul Iluset. .. l-au făcut surgun o lună la mănăstiri. necui,ge, l, 359. Şi pe făcătoriul stihurilor l-au făcut surgun, şi pe fie-sa. cantemir, hr, 121. Se cheamă de la Poartă, cel om mare, făcîndu-se surgum din voia lui (a. 1695). fn 53. Viziriul, văzind jalba şi mai mult bânii, au făcut surgiin pre■ Şerban spătariuV, pre Radul Creţu-lesţul, pre Costandin postelnicu... la Crit (începutul seë. XVIII), mag. ist. i, 374/13. Vizirul îndată au triimis de Ί-ati luat ş’i l-ău făcut surg'ùm la Varna (cca 1720). bul.· com. ist. iv, 56. Sultan- Mahmud... aU. 'poruncit să-i facă surgun pe'tofi la un ostrov (sfîrşitul sec. XVIII), âp. tdrg. Preapuiernica împărăţie aii trimis de au luat capul vezirului, făcînd ' surghiun şi pe chehaia-bei şi pe tefterdar. văcărescul, ist. 301. Trimes 'surghiun la mănăstirea Snagovului (a. 1812). bul. com. isT. ni, 109. L-au făcut surghium, de au pătimit Moruz multă vreme, dionisie, c. '203. L-aii pus pe măria ka la opreală tn cetatea Grăfiu, adecă surghiun. id; ib. 232. Am venit aici, la d[u]mnealor boierii Cos-tandin Filipescu Vistièrù, fiindu dumnealor surgumu de Çaragea-Voivod (a. 1817), iorga, s. d. xv, 260. Ardică pe Filipescu cu toată casa lui surghiun la Roşia, zilot, ap. şio iij, 330. N-ai văzut cüm s-â trimis peşin surgun la Castoria, în ţara turcească? i. golescu, pr.' dram. 61. A'doua zi, pină tn ziuă, Clucerul era pornit Surghiun la Snagov. ghica, s. 11. în 1565 [Ion-Vodă] fuge la Constanlinopole şi se trimite siirgun la Rodos, hasdeu, i. v. 229. Fuse pus in lanţuri şi trămis surghiun la cetatea Conia din Anadol. odobescu, s. i, 158. Vodă, supărat foc, era să puie să-i taie coadele .şi s-p trimită surghiun la un schit. caragiale, o. ii, 226. Sultanul, scîrbit pe dinsul, tl trimise surghiun la Malagra. ispirescu, m. v. W, cf. dl. 2, S. rn.· şi f., adj. (învechit.) Exilat. L,e .făţură ,pă giupinesâli, lor surgune la Focşaâi. nfculceV l. 119. Pe toţi episcopii ce-ί făcuse Consfantie surguÂi,... i-au cheiçât la sine. cantemir, hr, 251. L-au prins şi... X-mi trimis rob la Ţar.igrad, carele dy,pă ăfeea surgun au şi murit, şincai, hr. iii,. 170,/23,. cf/ lb, i. golescu, c. Am .pribegit, ca un surghiun, prin ţări stţăine. bărac,,.aş. tdrg, cf. lm. Doi căluţi de qei eu care,se duceffu sur.gunii la pahod. ap. tdrg, cf..alexi, W., ŞĂIţlEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, DL, dex. <5* ly o c. vb.  merge sau a se duce sur« ghlun F= a, pţibeji (1 ). Le spunea că şe făcea,.^â-ţ vedea .pe^drumul,Giurgiului, mergînd surghiun in ţara turceasçÿ., ααιμ\, ,c. e. ii, 559. Numai eu cu Zaharia, ghemuiţi, tn căr.uţa lui moş Luca, ne duceam surgun, dracylui pomană, creaijgă, a. 123, cf... dl. 3. S‘. n. (învechit şi popular) Pedeapsă tiu exilul; p. e x t." pedeapsă cu deportarea. Cf. budai-deleanu, lex. Attiftbi i s-άti tntîmplâtl -în mergerea pă la surgun, dtH-iiu 'ftnWZnfiMPjti: 'Ίί8ΐ·7). ioroa, «. o. xv, 260. El îvspûse Vă i-aii Mis în Sâmos ca să sufere surghiunul. PLfeşbiÂNU, iîi, 44/13. Judecătorii au osîndit pe uriii la mtiàrfë şi' pc alţii la surgun. Ah (1829), -1882/25j* cf. vàéîàn; v. Se 'pedepsesc ύπ-surghiun la 'Sibiria.' Pm (1842), 721/17. Locuri pustii Ce sînt lăcaş Îd 'săl-bati'ci,şi de siirgun mimai ţii. conachi, p. -231. Rareş plăteşte cu surguritil său... gîndiil de a rédùce şi măr-gUiïy însuşirile ăristoeraticeşti. russo, s. 117, cf. po-' lizu. Greacă adusă din Ţarigrad. . . cînd cf. GHEŢIE, R. M. Doi fraţi at’lui mai mari... trăiseră mult timp în,surghiun. D. ZAMFIRESCU, V. Ţ. 44, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU8. Scăpînd de surgunul &ău de la’· Chiutaiq, în Aeip^Sficà, îşi petrecu anii din urmă in ţara unde răposatul ei soţ domnise. ior»a, c. j, i, 214. Fermanuri de numire în domnie şi de muctirer, tor4ine de surghiun, bul. com.-ist. ii, 27. Gei cari aveau curajul , să-şi manifeste iubirea de (ară;ierau .trimişi în surgun,,.,ibrăileanu, SP. CR. 73, ef. RESMERIŢĂ, Di, ί3Α©Ε,( Ţo,fi ttl-tr-un glas cereau să fie pedepsit... $4 jşfe trimis tn surghiun, cocea, .s. i, 341. S-a 'înduplecat şi.cfitră Sla-vrikie,· îngăduindu-i să-şi aleagă singur surgunul. sa·? dovbanu, o. xii, 150, cf. ecRIfiAN, js. Se orienta după modelele franceze, aduse de vechea monarhie din lungul ei surghiun în Franţa, vianu, l. u. 408. Te măsoară. cu privirea scîrbită a unui paşă în surghiun. vineâ, l. i, 269, cf. dl, dm. Bătrina. femeie ce-şi luase în văduvie bărbaţii... şi pe urmă-i pierduse în aprig surghitth. barbu, pring. 46. Nara(iufiea< surghiunului e semănată cu anecdote pe -temele romafttiee preferate, ist. lit. rom. ii, 4,9.5. ln iulie 4S$H.M fast trimis în surghiun la mănăstirea Argeş, a.· barbu, a. v. 216, cf. m. d. enc., dex. -v* Fig. Din-nou la şcoală m-am întors, Sint bietul iarăşi tn surgun. păun-pin-cio, p. 75. Aşteptam ca surghiunul nostru ce, pămînt să ia sfîrşit. m. i. caragiale, c. 156. ,,Sus‘\că-păta o semnificaţie de surghiun, umilitoare, teodo-reanu, m. iii, 47. Doar in surghiun găsesc scăpare. voiculescu, pqezii, i, 16. Nu-şi putea lămuri surghiunul acestui obiect de artă aci. vinea, l. i, 297. + (Rar) Loc izolat. Cunoscuţii apucau care-ncotro spre surghiunuri de verdeaţă şi de. răcoare? blaga, h. 249. Φ Expr. (Regional) A da surghiun ·= a di) drumul çuiva ; a goni. Da eu debei oi, Φ sţirgun, Şi m-oi duce-n cel cordun. marian, ap. şio iij, 329. Să ne strîngem fete multe Să dăm răvăşăl la ciţrte ; Să .iasă răvaşul bun Să dăm la bffbe surgun. sevastos, c. 154, cf. TDRG, DL. — Pl. : (2) surghiuni, -e, (3) surghiunuri şi (învechit, rar) surghiune (ghica, în contribuţii, ii, 173). — Şi: (învechit şi regional) snrgùn, -ă subst., adj* (învechit, rar) surghiùm, surgum s. n. — Din tc. sûrgùn (etniek). SURGHIUNI vb. IV. 1. TraUz. (învechit şi popular; complementul indică oameni) A exila; p. ext. a deporta. După ce au vinit Cantemir-Vodă, iar l-au mai bătut şi l-au surgunit. neculce, l. -91, cf. man. gott. 8. Pre Mitul, fratele lui Jvang, l-au surgunit. şincai, hr. 7, 233/34. Împăratul Xerxu Inţelţgînd gîndul lor, au surgunit pe Arv'achi (a. Î8Ô8). cat. “man. ‘ ti, 165. Au surghiunit pre foţi ii'<Şierii cei mari din Bucureşti... în ţâra turcească, dionisîe, c. 168. Unde ore/fi] să mă trimiteţi, îti ce. 16c mii sur-guniţi. beldiman, o. 96/20, cf. lb, i. golescu, c. Pentru- prepus de ereticie'... au fost surgunit şi silit a face......pocăinţă in,-.public, asachi, l. ,211/9, cf. va* lian, ,v., ţEi fură, tiu mijlocul iernii, şurgliiuniţi (ţxi-laţi). aτ (1839), 1821/18. Strigările poporului făcură pe sultanul aTl mazili şi a-l iSurghiuni la Tripolis,, bălcescu, ap. vşio lip .330, cf., polizu. Un. firman de la Poartă îi mai surghiunea pe la clte o monăstire. ghica, g. e. 11, 322., Ştiu că i-a,ptins mai,pe'toţi:; i-a prins, i-a legat, i-a. bătut, i-a surgunit, sion, p. 241. Surghiuneşte^mă ca pe alţi boieri pămînteni. filit MON,?©. Γ, 113,1‘Cf. HASBÈU, Ii V. ^2*29, f alecsandri, t. 13:39, BAiRciANUy v., lm, DDRF. Ovidiu.... fusese sut-gunit la Tomi. xenoroi, i. r. i,.89, cf. .alexij w., .şîi-neanuh , Stătu un timp surghiunită de turci la-Qhiu-tăie. ■ iorga, c. i. i, 99, cf., bul. com, ist. ii, 29, res-SEVERE*, s.. 82, CADE. Poaie-du şurghinit β-aeolo prun fecior, ide tmpătal. bkpimîu, î. 77. îi e teamă că va fi. surghiunit pe. viaţă la Cheia, stă- 16447 SURGHIUNIE — 20.80 - SURGIJIU.NIT iftjftfÿ'-c. τ. Ï08:- ffü 'i-a'/dat voie să vină'Printre boieri,. Ib 'Idşi',’ci i-à'surghiunit aci, la Cotnari, -cocea., s. i, 28% We'tiriii’''cneji'ira scurtat, pe alţii i-a surghiunit. ÿXb'oyEANÎi, ■ ό. xViii, 15, cf. scriban, d., Post-a oare surÿhiiùïîi/'în ·Ί85β, :ila Mtnăstirea. .Tismand?. căli-NESCtjj' ài Ü. ÎL: 181, cf. DL, DM, DEX. Poterile SÛ pOT-neas'că:·. : :Pe toţi să mi-i JutjlhUmeasçê. ■ FOLe. olt. iiutfT. ri, 212. Φ -Refl. pas. Cet ce von şterge şi vor'adaogi în‘scrisori sau în dieţi să se surgunească.-cASageA, l.'176/23. Unii să bat, să necinstesc, să ocărăsc1 şî, tn 'iele după-urmă, să şt surguhesc dă Măria Sa vodă: golescu, ln PR. dram., 82. Avin bei... s-arf'surghiunit la Nicomidia, cn pricină... cum că tri vréiïfê'a rimàianului ă arătat o slobozenie peste măsura ’a’obiceiurilor: cr:(1830), 421/θ. Lala-Mahomet... sé nurftiseyvizir,· slirghiunindii-se Sinan. bălcescu, m. •fr. >'234; .<φ· · Refl. Dup-aceea plecă, se surghiuni sin'çjuf 'de pàtria 'Sa şi muri sărac într-o ţară streină. püë^oîaïnu^î. iv, 30/8. Toate mădulăvile familiei lui ΝαψόΐΟίοΗ·.. : s-au disterat (surgunit ) din staturile pMpii.'1 ar- (1831), 4752/23. 4. Refl: A (se) izola. Să ft' fôSt-'ea la’ douăzeci de maici cé se surghiuniseră de burtă'· voie acolo, voicueescu, p. i, 188. Ψ Fig. tfctUit'tunu altă ce face decit să fug dé la tine,... sur-guniitdu^mă de voie.'·conachi, p. 139. Ochii lui cei dor-riici iêé' mister Te părăsesc... s-du surghiunii în cer. 0ΘβΑ,-; afoîzft, 364. '· 2. Tranz. Fig. (învechit şi popular; cotAple-rrientül indică fiinţe, creaţii ale lor etc.) A alunga; a’îzgoni. Da'că adevărul ar fi surghiunii de pre pă-mttit numai1 tn vorba d dat şireţi "s-ar putea afla. negruzzi, s.;in, 293. A nu auzi este a 'fi surghiunit din lumea celor cari trăiesc ! demetrescü, ap. tdrq. în tăinuita brazilor răcoare Ne-’ă surghiunit iubirea Vinovată, goga, poezii, 252. [Poezia] e surgunită de toţi'şi din tot 'locul, anghel — iosif, c. m. ii, 49. Sur-gunii ăi'h'sînul'diilce al patriei... o sumedenie de furnici Îndărătnice, care se ticăjaseră de mantaua rHe'â: hogaş, DRi 1, 160, cf. resmeriţă, d. Crescut pe mtÎAi străine, surghiunit apoi ţn străinătate la învăţătură: m. 1. caragiale, c. “Î2. ll dau jos dinstă-refie şi-l surghiunesc în codru, voiculescu, p. i, 297. Surghiunit de împrejurările vieţii, se. afla aici Ion Creangă, tn calitatea lui de cărturar, .sadoveanu, q. xx, :609. Binera’făeut Fllip surghiunindu-l tn acest marsupiu al braseriei. : vinea, »bj jy 126, cf., dl, dm. Natura, cu toate podoabele ei, esţe surghiunită din proza lui Creangă, l. rom. 1965, 567, cf. şez. iii, 86, y, ljţ.j & (Prin.şnalogie) Odaia F iţei Elencu. . fusrese surghiunită/in pod, în întregime, ca osemintele unui cfNPK&. ,TE$ç°HE*iiiv> M. i> 28^, .. ■ ·θ. 'T r a n zi (învechit, rar) A interzice. Printr-a-cesfi ferman luxul. '.. cu totul este surghiunit, cr (1829^, 36S/25V ’ ” .. .. ’ Pr^j. ’ infl. : surghiunésc. — Şi : (rar) âiirghiiii, (tpyèphjl| şi^Ţ^gional) şurguni vl), iv. . — surghiun. » StÎBGmţJNÎEfj (învechit) Exil; venic•'dM-nesocoleala.,. lui (cca 1720)* bul. ëôMÎ ’ïsîy ÿv'ji 56. Nifon patriarhul, pre carele turcii ib'râa’zîlise ΪΛ surghiunit (începutul sec*'X VIII), mag. ist. ij1* 110/12. AUşăzut şepte ani rhâzîl.şi în surgunie la'iÆo'cceda (sfîrşitul - sec. XVIII), lets iii, 216/30. Defăima pe ••'Mavroghene pentru surgunia noastră. vĂcĂRfiscuBji isT. 298. Neşte feţe ca .acestea de se vor împreuna-să .zic cum că au făcut.nuntă fără de. lege, a: tcăror·’ pedeapsă să fie surgunia- (a-j 1802). aâttai-.; Befii;iti, 110.. Se va.pedepşi mul din tovarăşi cix ocna,. c&spuşe'âHa: săwcwsurgunia..îcarXgea, ap. şro ii^/330.' Ffât&friéü 'îti Surghiuni» rătădit şi,depărtat, Nni*i pasă că èu Sfht roabă, beldiman, . ®. l-3>/2i Puterea "cea mai' presus-'de noroc îs rechemat .pe .fiii sftntului ·Ludovic din surghiiuiie. cr (1829), 321/2, cf. 1:» golescu, c. Pentru bătrineţile-fi te iert de siurghiunie. pann, e. iu, :70/17, ..cf. polizu. Dar surghiuniile, >războiul. şi .eil&.şi ,mni. cile calamităţi au amînat lucrul pînă la 1833·: ghica, ap„ cade. Este osindilă a· trăi aici, în surghiunie (a. 1877). ap. şio, iij, ,330, cf. ddrf, şăineanu®, cade. — PI.-.'surghiunii. — Şi:' surgunie, (învechit, rar) siurghiunie s. f. — Surghiun + suf. -ie.. SURGHIUNIRE s. f. Acţiunea de a surghiuni şi rezultâtUl ei. 1. (înyechit şi popular) Exilare; p, ext, deportare. Cf. surghiuni (1). Pentru surghiunirea lui din pămîntul Mareei (a. 1782)! ap. şio n1( 330. Legile puse -înainte, de cătră domnul ăe atunce, care hotărăsc surgunirea peste graniţă (a. 1829). uricariul, xiv, 51, ci. 1. golescu, c., polizu. Nu voia să mai alarmeze din nou poporul în contra sa, prin surghiunirea cutezătorului boier, filimon., o. i, 113, cf. barcianu, v., lm, ddrf, alexi, w. Arestarecţ şi surghiunirea tuturor bărbaţilor din acestă familie, bul. com. ist. iii, 120. Blidele [dpamnei] acesteia, alarmate, obţinură surghiunirea poetului, vianu, l. u. 151, cf. DL, dm,. "ν’ F i g. Ô mîngîioasă cugetare pe ' care zace stîrpirea sau cel puţin esilqrea sau surghiunirea lor [a microbilor] din cîte un ţinut, vasici, m. ii, 67/3. Surghiunirea demonului boalei departe de locurile umblate de oameni e frecuenlă.mai ales tn descîntecele slave şi greceşti, candrea, f. 340. 2. Fig. (învechit) Alungare; izgonire. Cf. surghiuni (2). După surghiunirea fetei .celei mari, dobîndise împăratul altă fală. ispirescu, l. 391. 3. (învechit, rar) Exil. Fiind el în surgunire i-au fost tins cursă de perire. şincai, hr. i, 136/14. [Şişman] s-au fost dus în surgunire la Skite. id. ib. 314/38, cf. LB. —■ Pl.: surghiuniri. — Şi: (învechit) surgunire. s: f. — V. surghiuni. ' SURGHlUNIT, -A adj., s. m. şi f. (Învechit) 1. Adj. s. m. si î. Exilat;p. e x t. deportat. Cf. s u r g h i u ii 1 (1). Au'•fost... surguniţi. ist. ţ. r. 123. Au adus şi pe boiârii cei surghiuniţi de la Ctit (începutul sec. XVIII), mag. ifeT. 11, 4/9. Aduse şi pré surgunilul Crtmghèrei oi Rodds (a. 1782). ap. şio nr, 330; cf. lb. Numărill surghiuniţilor la Snatjov nu va trece peste treizeci oameni, régul. org. 344/1. Atunci s-au liberai familiile surghiuniţilor şi refugiaţilor*1 s-au tntois lœ căminele tor. ghica, c. e. ii, 560, cf. lm. i?[acovsl£i] bti-'a W». Feîicittil surgiinil... are să se ducă-la Româ: caragiale, o. vii, 82, cf. ddiîf; gheţie, r. μ., αχεχι, 'W-. Cînd surgunitul ajunge a domni, toţi aceştia vin ia el. i6îkja, c. I. 1, 209, cf. resmehiţX,-d. [Puşchin]·’ a' adresat .-..versuri surghiuniţilor s'ibi-rieni. sadoveanu, o. jsc, 458. Sub ' mască... destul de transparentă a însemnărilor unui ^surghiunit. .. Dostoïevski povesteşte propriile hii experienţe, vianu, l. u. 539. Sorfl unui cărturar leah şiyghiunit.. c. çe-Tiœsfiu, a. r. 87. Poate că... .dacă aş fi fost vi;eun ş,ur-ghţuiiit nenorocit, ,m-.ai fi .urmat fără murmur, h. lot yiNEScUj τ. 367, cf, dl, pm, Voinţa fostului surghiunii de a participa actţv la rşişcarea politică a ţării. ist. lit. rom. ii, 430, Marele surghiunit voluntar işi găsise cel mai statornic şi inteligent prieten, romănia literară, 1969, nr. 17, 5/2, cf. dex. <0» Şi g· în unele zile..,. ttram picioare surghiunite pe caldarîmuÎ üli-ţilor ieşene: teodoreanu, ţi. ţţ. 50. 4. Fi g. Izolaţ,, Fiecare umblă surghiunit tn : el., lesnea, vers. 801 2. Adj. Fi g. Alungat; izgonit. Cf. surghiu-n i (2K Am dat .piste .păcat,. Sînt iatăr surgtinită ! do-nici, te·· duciZ. Φαί*» pile;. c„ Ţ. i252. Foaie'.verde, trei surguce;.;Vin,,.măicii!fi, de mi-l strînge. id. ib/280, cf. .355, şez. xv,- 92: 2. (Regional) Netriţişori! (v. n e m ţ i ş o r II 1 a) (Delphinium consolida). Gf. borza, d: 51. ' 3. (Regional) Brebenel (Corydalis Marehalligna ) (Furcenii Vechi — Tecuci), Cf. alrm sn ii h 454/605. — Pl. : (s. n.) surguciuri, (rar) surguee şi (s. m.) surguci. — Şi: (învechit, rar) surgùciu, (neobişnuit) surgiùc s. n. — Din tc. sorguç. SURGÎJCIU s. η. v. surguci. SURGÜM s. n. v. surghiun. SURGÛN, -Ă subst., adj. v. surghiun. SURGÜlVl vb. IV v. surghiuni. SURGUÎVÎE s. f. v. surghiunii SURGUlVlRE s. f. v. surghiunire. SURGUNIT, -A adj., s. m. şi f. v. surghiunit. SURGUNLÎC s. n. (învechit) Exil; p. e x t. , deportare. L-au făcui surgun la Bocceda, la. care surgun-lîç au şăzut 2 ani (sfîrşitul sec. XVIII)., let. iii, 198/19. Pin-a nu să porni Arvachi la surgunlic (a. 1808). cat, man. ii, 165. M-au iertai de la închisoarea sur-gunlîcului (a. 1812). bul. com. ist. iii, 109. Cu vederea n-o Irec Ca s-o. trimit cu necinste într-un surgunluç de veac. .beldiman, o. 34/24. Să începi, Măria Ta, a-i înfricoşa cu surgunlucuri, cu ocărij cu certe şi cu bătăi·. i. golescu, în pr. dram. 62. Loc de urgisire. au de surghiunite, pleşoianu, t. i, 246/11. De nu.să.va arăta nici o greşeală mărturisită. . ., nu veţi cerca nici o grije de scoatere din domnie şi de surghiunluc. fm (1842), 93a/33. Vor priimi pe oamenii cei osîndiţi la surgunluc sau la închisoare pentru a lor pocăinţă. regul. org. 308/8, cf. şio n1( 330, tdrg, cade. — Pl. : surgunlîcuri. — Şi : surgunlùc, surghiunii®, surghlunlùc s. n. — Din tc. sUryttnliik. SÜRGUNLÙC s. n. v. surgunlic. SURHĂiV subst. (Regional) Tîlv (2) (pentru tras vinul din butoi) (Roşia — Beiuş), Gf. alr π 6 161/310. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SÜRIIÎN s. f. v. sulfină. STJRÎ vb. IV. (Rar) 1. Tranz. (Complementul indică obiecte) A colora în sur (2) · a face sur. In mijlocul pajiştei înlinşe, se ridica, surit de lumină, ... hambarul, ,GÎRLEANUţ n. 140,,-Praful àçela dobrogean, café îiifiindă nările, zgîrîie gitlejul şi sureşle părul. c. petrescu; î. i, 4, cf. cade. Vinătoml..,. cure vtnedză niereu,, surind cîmpia cu rptocoalele. de. fùm ale pufului de păpădie, teodoreanu, m. ii, 2$4, cf dl, î)EX. ^ intranz, A deveni sur (3). Fruri-teă-ţi •v> Ţ..r a,n z, ,, f a c t, . 0 mulţime de., ani, cey.treeusă peşiş..capp-'i, tişurÎsăip:ăfUl. ^yi (183^*), ll®/2,' X.Fi g.) O cqsâ,vechç;şi^urită-.de^imp.-.iqmjy^siţ:· tdrg. · — Prez. - ind. :, mirese, — V. sur. 16466 SURÎCEL - 20&2 - SUR IU SURICÉL, -E adj. (Popular) Diminutiv al lui sur (3); (popular) surişor. 'Doară eu mi-oi căpăta Dffi cai minării suricei.. marian, nu. 500.. A vinai Şi nimică îiru aflat Numai ctt un cerbuşor Suricei şi sprinïior. id. s. κ. i, 14, cf. cade, dl. — Pl.: suricei, -ele. — Sur -f suf. -icel. SURÎDE vb. III v. surîde. SURÎDERE s. f. v. surldere. SURÎLĂ s. m. (Regional) Cal sau bou (sur 3) (Brădişorul de Jos — Oraviţa). Cf. liuba — iana, m. 115. Suru şi suroniu, surită, suran, e sur. id. ib. — Sur -j- suf. -ilă. SURIMÂN, -A adj., s. in. şi f. v. sărman. SURIOÂRĂ s. f. Diminu tiv al lui s o r ă. 1. Cf, Ş,OŢă (1). Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELfiANU, LEX , LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Dollăjune surioare Dulci ca razele de soare Pe sub lesele-nflorite Torc mătăsuri auritei bolintineanu, o. 88. T'ătifa ar vrea să,mărite şi pe surioarele mele. caragiale, o. ii, 229. Vei ride, tată, cuffi ai rts şi. de surioarele melt. ispirescu, l. 15. Ş-aminăoi merg, aşa trişti şi perpeliţi... copilul înainte şi surioara după el vlahuţă, S. A. II, 41, Cf. DDRF, PHILIPPIDE, P. 63, JAHRESBER. vin, 186, barcianu. Mi-e dor ăe surioară, de sărmanul meu cumnat, davila, v. v. 61, cf.- alexi, w. Un. zbor de foi de pretutindeni a prins încet, încet să cadă: Ca nişte veşti lrimise-.n taină de pe la fraţi la surioare, anghel, î. g. 45. Pin’ s-a întunecat n-a mai slăbit ăin alergări prin curte, în rînd cu frăţiorii şi cil surioarele, agîrbiceanu, s. p. 83.' -iSurioara lui cea cam scurtuţă, cam ctmuţă... găsea că eu, sub straele mele scorţarii, aş semăna cu soarele, hogaş, DR. II, 51, cf. PASCU, S. 161, RESMERIŢĂ, D., CADE. Băiatul nu-i tiraniil surioarelor luit pentru că-i favoritul mamei, sadoveanu, o. xix, 75.' Nu avui norocul ăe a mă bucura ăe tovărăşia unei surioare, blaga, h. 38. Pîn-om hotărî In ziă ăe-a zidi. . . Ceă-nteisorioară Care s-a ivi. alecsandri, p. p. 188. Şi sorioara popii De la podul Craiav'i'i... Pe podele-ngeAuncftia.’ jarnîk — bîrseanu, d. 494. Acasă, La masă, Cu tată, Cu mamă;.. ÉÙ sorioare, Cu verişoare. marian, v. 23. Şi-itre ’do'Uă" sïrio’aré Şi mi-o plinge’ a mai mare. mat. folk. 1 50,0. Sirioara cea mai mAică D'e mîAecă m-o luat. τ. papahagi, m. 17. Dar mi-e dor de-acasă tare, C-am lăsat trei surioare, folc. mold. i, l4l. Două răţişoare, pe nume surioare pe unde mer.g malul se surpă (Foarfecele). goro'œÏ, ’ c. 155. 2. Cf. soră (2). [Oftica] este o surioară a ftidro-fbiiei. ÈPï^ëtjfesct}, Practica, ‘335/18:/O' deprindere Împrumutată nu ăe ta*muma fâlptât..., ’daf o suvenire, mţagkiâas'ă, dulce şi sclimpă de'la o sorioară dep&Hată. nWr'îÎzzi, s.) j, 263. Dulce înger,.. Sâ'fetişti ăe soartă rea Pé-à ta dulce sorioară. ALteCsANDlRi,'p. ι, Ï4Ï.'2Vu-tflăi mierla ăin pădure... Mai dre‘‘o soHoără: 'Pe nţfnăra’ privighetoare, folc. molC,' i,' 125. >3. Cf. soră (3). Λ ta-s. fecioar^ şi sorioară ! şudai-delJanu, ţ. 3Ç2. Căprioare sorioare ,Şcul(ifi în două picioare, Roadeţi poala codrului,.Să văd maica Oltului, alecsandri, p. p. 291. Cuce, cuce, frăţioare, Scoate^mă i& tot la ţară, Să‘ţi ,fiu eu ’sirioară l mat. folk. 1 2-33. -v*'(La-vocativ; popular) Termen de adresare pentru o persoană de sex feminin, în semn de prieteflle, intimitate, dragoste. Sărut guriţa, cuconiţă, virişoafă A-riică. .. Mă rog, sorioară, 'să-i popronceşti [bucàtardltti] să-mi facă un borş. alïcsanBrï, î. 187. Vecinicăsurioară1,· Bărbatul meu moară; Nu ştiu, oùre. o să 'vie Or -feti altă soţie ? Zanne, P. iv, 260. Cindti*i mêla meabeteagă, ‘ Vine- cuciil ş‘0 întreabă : — Răiiţin ţie], siitioară? JAtiSÏK ί>. 206; — Pl.: surioare. — Şi: (popular) sorioără, (regional) sirioără s. f. — Soră -f- suf. -ioară. SURIPA vb. I V. surpa. SURIPÂT, -Λ adj. v. surpat. SURÎS s. n. v. suris. SURIŞ0R, -OARĂ adj. (Popular) Diminutiv al lui sur (3) ; (popular) suricei. Cerbuşoru-i surişor. marian, s. r. i, 222, cf. id. ch. 54. Nimică nu-şi căpă-tară Făr-un ţăpuşor surişor. bud, p. p. 72, cf. 83. — Pl.: surişori, -oare. — Sur -f suf. -işor. ŞURlX, adj. (Rar) 1. Çare a devenit sur (3). Subt a climei, noastră ceaţă, supi,al ei surit tavan, Subt un cer bălţat de nouri. pr. dram. 362. -γ- Fig. Dacă mohorîrea surită te-a-ncercat, Să nu le-arunci plictisului vreodată, labiş, p. 278. 2. (Despre pârtii capului; p. ext. despre oameni) încărunţit. Cf. barcianu, alèXi, w. Cu tîmplele SU‘ rite de timpuriu şi fire albe în musleţi. .. faţa domnului Deleanu surîdea. teodoăeanu, m. ii, 96. — Pl. : suriţi, -te. — V. suri. S.URÎU, -ÎE adj., s. n. (Popular) 1. S. n. Culoare care bate in sur (1). In mijlocul aces,tei lumi moarte sta el..., cufundat în suriul armurgului. dan, u. 162. Suriul , negurilor plutitoare se prinsese... de pomi şi case. mihale, o. 207, cf. dl. 2. Adj. (Despre obiecte, despre părul, blana animalelor, penele păsărilor etc.) A cărui culoare bate în sur (i); aproape sur; gri deschis. Părul în forma cîlţiior, iar iris (lumina ochilor) este surie, asachi, l. 95/8, cf. ddrf. Se zăreau tot mai bine marile grămezi de piatră - surie, agîrbiceanu, a. 190. Răşină-renii se îmbracă. . . cu nişte mînecari de pînză sau ăe postav negru, vînăt închis sau suriu. păcală, ap. cade, cf. pascu, s. 221, resmeriţă, d. Exemplarele româneşti... mai au şi spatele umbrit sur şi penele ăe pe tibia surii: i.inţia, -păs. ii, 143, cf. dl, dm, rete-gânul, ofl. 54, doine, 117. Cuiul'e, pană, surîie, N-ai mai avut omiliie. τ. papahagi, m. 53,’tff. alb i 1 485/518, 592j 770, a v 15, vi 26. . 3. Adj. (Despre animale) Care are părul sur (1) deschis. Cf. şăineanu2, a v 20. Am o vacă surie, Vine din ‘pustie, Capritide luncile Cu brîhcile (Negura). GdROVËi, c. 237. 4. (Despre păsări) Care are penele aproape sufe (1). Mierla-siiră e la pene sitrie-ceriiişie. Marian, o', i, 293. 4. Adj. (Despre părul capului, barbă,, mustăţi) Care Începe să încărunţească. Capul era dizbracat de păr :şi numai în vîrf viţe siifii şi strălucitoare st clătina: rîisso, s. 28. Barba sa surie' şi Stufoasă li acoperea jumătate ăe obrâz. Gane, n. ii, 78. It părea foarte cutezător ca, omul acesta, trecui de patruzeci de ani..., cù mustaţa 'surie, să-i vorbească aşa. agÎrbi-Ceanu, a. 56. Suptă şi uscată, ’faţu i se gălbejise ' de tôt şi o năpădise uh'păr surlu, — îndesit ca ptpla pînă spri urechi şi gută. mihale, o. 526, cî. dl, al'Âm /1 h 98. 5. ,Adj. (Despre lumină, elemente ale naturii '■tn.) întunecat. - Iţi scriu sub o lumină surie şl tristă, care mă face a zări literile mele ca prin un.văl supţire. alecsandri, s. 242. Valea .adincă cu păduiile-i ăe stejari ce se zăresc în depărtare învălite într-o ceaţă surie, f (1884), 123. Insula era tnvălită într-un nor suriu. i. negruzzi, ap. tdrg. Stam uitîndu-mă la apa surie, ceţoasă, vlasiu, b. 358,. tn fereastră, tntu*· nericul mai stăruia doar ea o perdea svAţitf, stitie, a nopţll· spre sfîrşite. mihale, o. . 386. -5- Pl. : surii, — Şi : (regional) surîl, -île adj. — Sur + -sufi -iu. m 16478 SURIZ - 20.83 - t SURIS SURÎZ s. n. v. suris. SUBIZÎJip, -À adj. v. surlzînd. SURÎDE vb. III. Intran?. 1. (Despre oameni) A sçbija o uşoară mişcare de. alungire a buzelor (ça şi ciim ăr rîde) însoţită de o expresie specifică a feţei, pentru a exprima, de obicei, bucurie, satisfacţie eţc, ; a zjipibi. Cf. bupai-delşanu, lex., negulici, stamatj, d. ■Lwvrg... păzind grămezile productelor... a,surfs. aristia, plut. 112/4. Unul suridc şi străluceşte, -Altul contemplă şi se topeşte, bollîac, o. 141. După o w.qre luptă îl făceam ca să suriză. pelimon, i. 197/25. .[Cucoana] surtdea cu,· plăcere, sion, p. 108. Fanariotul surise cu tnglmfare. filimon, o. i, 125, cf. prot.— pop., iî, d., barcianu, v. Ea surtde cu gura încleştată de energie, eminescu, p. i<. 100· Deschiseră ochii mari, rădicară din umeri şi începură să să cam suriză. caragiale, o. v, 346. Suride pe sub mustaţă, ş-alunci toată faţa i, se luminează, vlahuţă, s. a. iii, 298, cf. ddrf. Surîde filozoful; tace Şi iese-apoi încetişor. coşbuc, t\ ii, 174. Ea surise uşor, mişcînd din cap ca un copil alintat, d. zamfirescu, v. ţ. 6?, cf. alexi, •sv., şăineanu2· Stăpînii dfn prăvălii. . . vorbeau, cu ele ştirbind, agîrbiceani', a. 88, cf. resmeriţă, d. Bărbaţi şi .femei, ce-şi surîdcau viclean sau ,galeş din cadre. m. i. caragiale, c. 109. li aminti din copilărie scene. . . vesele, care o făceau să surîdă. bassarabescu, s. n. 148, cf. caoe. Surise puţin ironic de explicaţiile ţiului său. rebreanu, R. i, 261. Luntraşul s.urîde cu iot obrazul lui grav, uscăţiv ş.i arămiu, topîrceanu, o. A. ii, 86. Am devenit livid ,şi ,am suris ca un cîine lovit, camil petrescu, u. n. 13. Surise îndată prin somn unui vis şăgalnic, c. petrescu, c. v. 7. Îmi făcea rău s-.o văd fărfi culori, surlzînd penlru a-şi ascunde suferinţa, brăescu, o. a. i, 88. Încercam să surid printre lacrămi. g. m. zamfirescu, sf. m. n. 29. A surîs iot timpul, amuzată de ce va urma, dar acuma izbucneşte de-a-binelea în rîs. sebastian, t. 69. N-am cui surîde, n-am cui să mă pltng. lesnea, vers. 72. Închideam ochii, îmi aplecam fruntea pe caiet, smizîndu-mi mulţumit, teodoreanu, u. c. 9. Domnia sa ne privea surlzînd trufaş, sadoveanu, o. xvii, 120. Preferă să surîdă, decît să pedepsească. vianu, a. p. S3. In qind surîdeam cetăţii fără de moarte. ■blaga, h. ‘120. Tlnăra doamnă... dă ochii peste cap şi suride eu înţelesuri, ralea, s. t. r, 309. Copiii chiar, ştiu să surtdă tn feliil acesta, bogza, c. o. 280. A'du-nlndurşi firele, voinţei... încercă să surîdă. ■ stancu, ş. 26. Te rog să surlzi ctnd mă tntîlneştf. yiNEA, l. i, 15, cf. dl. Se opreşte cu gîndul la amintiri şi surîde. h. iLoviKEseu, τ. 324.. Şurîdea acestei închipuiri, tn-crţţălor în sine. dornic, p. 183. N-av„er.ι decîi... să surîdă filozofic,, aşp cum. îi stă bine unui om-'ifl virsifi. preda, u. 18. .Sufidea rece, privindu-i de sus. τ, po,-ţeviei· se. 8, cf. jdm. patronul restaurantului surtdea ca şi cînd ar fi înghiţit un tocim cu cuţit cu tot. νκκφα, ş. H, 153. Surise-de: prostiile ce le mea bătrtna în cap. v. BOM.-‘,n0ieiţi)brie 1064, 28, cf. dn*. Ctnd surtde este fermecător, cinema, 19,68, tir. 2, 17, cf. m. d. enc., r>Bx. ιΦ -(Pfin sinecdocă") Jn acea fată atît de palidă, . ' siirldeâ suferitor oajecum gura.de purpură, emi- NEseu, P· L· $3.■‘■Şuzeie~i subţiri şi fine Nu surîd. •jOştf, patb. 61. (Oi mare de capete priveau surlzînd spre un omuleţ, açîbbïçeanu, a. 419. Buzele groase, cunoscute., surîdeaji. haşiş, v. 31. ❖ F i g. In zori de ziuă ctnd... \fina -Intli Mai surîde. rusşo, e. 21. Pămîntul verde surtdea, ochilor obosiţi de monotonia iernii, bolintineanu, o.. 459. Soarele, mrîse· şi el tn înfocata lui împărăţie, eminescu, p. ,l, 4.; Toate-i mrîd, loaie-l cunosc şi toate-l cheamă. duios., flpe şi dealuri, păduri şi şesuri. vlahuţă, s. a. iii, 357. Natura .surîdea în pragul primăverii... cu o notă de nrelancolie binevoitoare. î>. zamfirescu, r. 91. Văzduhurile > albastre surîd nepăsătoare. iosif, p. 89. Strada le aşleaplă, Iţi suride şi le cheamă, minulescu, vers. 156. Un fir de iarbă surlzînd luminii, labiş, p, -98. ·' 2.'Fig. Ά fi favorabil (cuiva); a fi acceşiBil (cuiva)'. In machini' oniul laborios şi sărac vede sufizindu-i alierea şi libertatea, ghica, c. e. i, 65. Acum éçarta surîde Paiul dulce şe deschide, alecsandri, t. i, 452/ Viaţa noastră trece ca suava rouă, Ctnd speranţa diilce ne siirîde nouă. bolintineanu, o. 31. Trec zilele voioase şi orele surîd. Eivjij^cu, ο. i, 56. Apreciat de superiori, iubii de inferiori, viitorul îţi surîde. caragiale, o. ii, 188, cf. şăineanu2. Visuri de argint Îmi surtdchu cu drag. anghel, ,!. g. 10, cf. resmeriţă, d:, cade. Viaţa tn'éppea în sfîrşit să le surîdă■ ç. petrescu, c. v. 10, cf. scriban, d. O nouă înillnire se produce întrè francezi şi englezi şi norocul pare a surîde acestora din"urmă. .vianu, l. u. 377. ,Nu-mi surtdea de nicăieri putinţa de a-mi ţine meditatori. blaga, h. 94. '3. Fig. A corespunde dorinţelor (cuiva); a fi (cuiva) pe plac; a conveni (cuiva). Esle evidente că grandioasa titulatura ungro-vlahă nu putea ; surîde Coroanei Sintului Ştefan, iiasdeu, i. c. i, 48. Această afacere îmi suride. şăineanu2, cf. resmerjţă, d. Acest’ proiect îmi surtde. cade. Nu spusese că primeşte, dăr gîndul ti surîdèa. c. petrescu, î. ii, 198; Capitala nu prea'lmi surîde, sîni prea mulţi, răzbaţi cil greu. cocea, s. i, 20, cf. scriban, d. E 6 perspectivă care... a surîs, tuturor criminalilor din lumea bună. bogza, a. î, 358, cf. dl, dm. li suride un moment ideea de a trece in Moldova, ist. lit. rom. ii, 509. — Prez. ind.: surld; peif. s. : surîsei; conjunct.: pers. 3, 6 şî (popular) să suriză; part.: surîs. — Şi: (învechit) suride vb. III. — Din ir. sourire (după rîde). é SURÎDERE s.· f. (învechit) Surîs. ,,Pentru ce e dînsul atît de slrins?“ întrebă amorezul cu suridere satirică, fm (1844), 1041/19. Se puse în caleaşcă cu o suridere de protecţie destul de nobilă, ib. (1845), 2021/25, cf. negulici. Graţioasele ei surlderi, fragedele ei îngrijiri 'pèritru dtâsiil, trec de prefăcătorii, filimon, o. i, 136, cf. barcianu, v., alexi, w., sfc iv, 308. —. Pl.: surtdefi. — Şi" surWçre s. f. — V. suride. ' i t - SURÎI, tJIE adj. v. suriu. ’-Γ. Λ ’ . · . SURÎBlŞ s, n. v. surpiş. SURÎS s. m, Faptul de a surîde (1); mişcare uşoară dc alungire a buzelor însoţită de o expresie speçifica a feţei pentru a exprima de obicei bucurie, satisfacţie etc.; zîmbet, zimbije,-^învechit) suridere, zirribitură. Poetul... scrise ceva şi, cu un·surîs foarte uşor, îmi întinse htrtia·:, hemade, o. ii, 388. Acel cumplit veneţiafi... au uneltit toate aceste... cu surizul cel satanic, şeztnd în preajma m,ea. asachi, P.;r. 33/25. Zefirul... mişcă blondina lui cosiţă, Şurisul încreţeşte.... çamina-i gurţţă. .apiges.cu-, a· 11/2, cf. negulici, stamati, p. S.urisul se vede p,e buzele lui... cind e cungiiţrat de băieţi şi copii, negruzzi, s. j, 285. Îmi '§iai arată încă o dată dinţii printr-Uh surîs bal-jiţcorÎUr. PşuMPî*,..;,. 148/11. [MoşîMihai] eu^ifuţlsul pe ţiiiţe, merse, înpififéa miresei, sîqn, p. 83, «f.. ţpar. * ţoil·,, tt, 'p. BARèiANu, ,v. Acele- mişcări. jumătate trupeşii, jumătate sufleteşti, care încep cu simplul suris fi se .tţrrnini cu 'ittmejxirea de veseliç. mai.0R£?.CU, critice, 61. ifejfe \surt»iţri 4e grafie plin■ .emiî^scu,, o. i, 12. Surlsulşă şe. stingă pe veştedele buze. ç^pagialç, o. iv, 325, .-iAoea.un.surts -trist. ■ vţ^jyŢĂ,..o^ a·. i', 99, cf. ebpf. $e uiiă la itnsul....... .cq^gurfi pornită .pe. un surîs amar·, şi· batjocpfitpr. d. pjbscij, ţ. -s... .37, cf. 'alexi,-λν., şăineanu2. Cardinali, purtau coroana C-un surls machiavelic·, goga,. poezii, Ί88. Bietul bătrîn. . ? zimbea cu bietul lui surîs · senil, anghel, PR.-62. tn mfatfrmifVifie. Surîşu-ţi bun şî-atîta de ciudat. iosif, v. l£2,. Mi~a spuş, în-.,chip de explicare, cu un stuf*· ruşinos,, că-i e fr,i.că, brătescu-voineşti, .p.il?.. Un surîs de batjocură ti îngheţă în colţul buzelor, ,\aîn- 16485 SURIZĂTOR - 2084 - SUtÎLAŞ biceanu, λ. 318. Ne-au privii cu surîsul neîncrederii. în plr ii, „98, cf. hogaş, dr. ji, 73, resmeriţX, d. Un trist şurfs ti lumina rece faţa stinsă, m.· i. cabagiale, c. .52, cf. cade. Arendaşul îşi compuse surîsul de cir-cumsidnţă. rebreanu, r. i, 1$7. Ochii i se dus.cse adine in fundul capului, surîsul lui din totdeauna ii pierise. mironescu, s. a. 129. In surîsul ei era ceva imperios şi rece. galaction, o. a. ii, 328. Oricit de vesel, surîsul ei avea în el un reziduu de.tristeţe, camil petrescu, p. 9. Aprobă stupid, cu uii sur îs onctuos pe buze. c,. petrescu, c. v. 70. Conferenţiarul apare.. . çu suris de comandă. brăescu, o. a. i, 259. Se uita la mine, fix, cu un suris imperceptibil pe figură. G. m. zamfit rescu, M. d. i, 268. Îşi.lărgea gura într-un suris ρΐημ la ceafă, cocea, s. i, 179,. M-a înlîmpinai şi tanti Veia, cu surîsu-i ofilit, sadoveanu, o. xviii, 614. Surîsuri delicate se succedau... pe figurp. lor trandafirie. arghezi, s. vii, 39. Ne primea cu un suris, ce nu av,ea nimic forţai, blaga, h. 164. Sînt meserii al căror principiu e surîsul. ralea, s. t. i, 292. Surîsurile au reapărut pe feţe. bogza, a. î. 623. li înflori pe buze un ' suris' de mulţumire, stancu, ţ. 14. Un chip costeliv ... cu gura întredeschisă într-un etern surjs de iro- . nié. blajină, vinea, l. i, 13.8. li zîmbeşte ei iar cu su-rîsul acela pe care Irai putear crede sfios sau copilăros. demetrius, a. 336. Fiecare surîs al tău repetă zilnic '. şi întocmai minunea asta. h. lovinescu, t. 369, cf. dl. Avea un surîs care vroia parcă şă reamintească '■ ceva petrecut, demult, preda, r. 142. Surîsul lui, dez- I velindu-i dinţii albi, puternici, era cuceritor, τ. popovici, s. 68, cf! dm. Inspectorul avea pe faţă un surîs triumfător, barbu, ş. n. ii, 48>. A. murit. . . .cu un surîs de angelică satisfacţie pe figură, τ iulie 1968, 58. Surîsul, devine o grimasă a spaimei, românia literară, 1969, nr. 35, 5/3, cf. ;M.. d. enc., dex. Φ (Ça termen de comparaţie) In perspectiva aleei de brazi tineri castelul nou apărea ca μη surîs de femeie frumoasă. rebreanu, r. i, 79. Tu pari a fi venită dintr-un regat strein. . . Şi siraniu ca surîsul defunctelor regine. minulescu,. vers. 137. Spre seară crengile erau ştirbe ca surîsul babelor, teodoreanu, m. u. 18. Un pui de cerb... se opreşte-o clipă, sfios, ca un surîs. labiş, p. 47. •t0> Fig. Ale sorţii mele pllngerişi surise, In-ginate-n cînturi... Îmi şoptesc de dor. eminescu, o. i, 9. Trec parfumuri şi 'Surîsuri ’ 'Şi păcate multe trec. goga, poezii, 290. Şi-mi înfloreai în suflet lot. mai dragă, Curată ca surîsul dimineţii: cEhM^,!p. 109. j Cine-ar gîndi, privind grădina, Că sub surîsul-ei s-as- i cunde o neîntreruptă agonie ! anghel, î. g. 28; ■ Venim i să punem paciniti surisui mîngîierii· In sufletele voastre. petică, o. 188. Pe-scară unui alb surîs lunatic M-am ; scoborît spre locul singuratic. Aii. philippide, a. 38. ; Dealurile albăstresc pe'zări surîsuri de liliae şi stî'n-jenei. teodoreanu, m. iii,' '91': Din spuma de lumină-a î licuricilor verzui Ţi-âdun în inimă surîsul. blaga, poezii, 47: Primăvară " luminată de siirîsul ploilor, j romănia literară, 1970, nr. 82, 32/4. , - — Pl.: surîsuri şi (rar) surise. — Şî:· (învechit) | surjs, (învefchit, rai), surfz s. n. ■' — V. surlde. ' . . ". „ ' ; SURÎZĂT0R, -OÂRE adj. (Despre oameni) Care surjde * 1 m l? ă r e "z ftn Vi t o r, - (Învechit) s u r:i z Ind, "zfmbareţ; p. e'x t? vesel, prietenos. Cu cosiţă g&lbioară Cu albaştri biNşoril Fio- ; rîcică trecătoare fie-ai venit sirrîzătoare Şă"'ciilegi în ' lume flori. SoliîîţineaNu,'o. 8. Să te âpreşti'in loc, , Surîzătoăre. convI lit. xlii, 9. Rămîn piér'dut rpe gînduri Cîiid mi te-arăţi surîzătoăre. iosirj' îi *150. Pruncul îl privi surizător. ‘âqÎiîbiceanu, λ. 461. En urcăm 'surizător spre ea. minulescu, vers. '328. Caliarh se apropie surizător şi amical, galaction, o. a. ii, 242. Ce însuşiri.. . ii îndreptăţesc' să se bucure de toate bunurile, sătai şi fără grijă, surîzători şi victorioşi? c. petrescu, c. v. 58. Domnul lăncii ascultă surizător. i. botez, b. i, 18. Mă deşteptam dimineaţa surizător. o. m. zamfirescu, m. d. i, 99. Era un tip elegant,. :. surtzător şi impecabil, sadoveanu, o. xvi,‘461. Tanti rMlili..) apăru surîzătoăre. călinescu, o. i, 41. Era ιίη băiat de treizeci de ani, frumos,. .. surizător ca un june prim. bogza, a, î. 40β.: li convingea gazda, trecînd surîzătoăre de la unul la 'altul, pas, l. i, 104. ' Se îndreaptă spre masa din fund, surizător şi zvelt. viţiEA, L. i, 138, cf. dl. Chelnerul care-i cunoştea, veni fepedet surîiător. T. POPovifei, se. 83, cf. DMi Bronzată şi Suri-zăto'are, răspîndea îri jur. .'. tinereţe, distincţie şi ύϊΐα-litate. cinema1, 1968, nr. 6, 29, cf. m.: d.’.enc., dex. Φ Fig. Casa ta ce-adăpostise anii tăi surîzători. macedonski, o. i, 75: Buzele 'noastre se atinseră. . . sub focul stelelor surîzătoăre. petică, o. 255. Fereastra verde s-a deschis Siirîzătoare în penumbră, al. philippide, a. 16. Proprietăţi. . .- împestriţate de grădini surîzătoăre. arghezi, b. 82. In ambianţa surîzăloare'lor ... statui, contemp. 1969, nr. 1175, 6/4. + (Despre ochi sàu desprè manifestări, stări etc. ale oamenilor) Care exprimă'sau iîenotă veselie; p. ext. care exprimă prietenie, bunăvoinţă. Şefii mei mă priveau cu o arecare surîzătoăre curiozitate, galaction, o. 30. Are ochii verzi, limpezi, surîzători, de o mare îneîntare de sine. c. petrescu, c'. v: 64. Era atîta tihnă surî-zătoare pe ihipul şi pe trupul gol. teodoreanu, u. c. 29. Era dispus îngăduinţelor celor mai surîzătoăre. blaga, h. 70. El a arătat calculele perverse, cruzimile surîzătoăre.. ralea, s. t. ii, 305.1 Există în viaţă mulţumiri aspre, mai necesare decit' altele, dulci şi surî-zăloare. h. lovinescu, t. 368. El o minţea lucid prin Tot te spunea şi făcea, prin liniştea lui surîzătoăre. t. popovici, se. 283. Mi-a revenit in minte.. . imaginea ochilor acelora surîzători, cuprinşi de încredere şi de bucurie, v. rom. decembrie 1966, 24. Cu toate ofertele surîzătoăre ale puternicilor zilei, m-am găsit mereu alături de tovarăşii mei. românia literară, 1971, nr. 124, 7/1. 652). ’cat. maîî. i, 483. Au poftit pre Ştefan- Vodă pentru surlari să zică: m. costin, o. 173. Casele surlarilor (a. 1693), ap. şio iij, 331. Surlarii i tăularii (a. 1699). îobga,'sV d. v, 372. De b'uhă voie făcînd masă mare şi'vesélïndù-se tu toţi 'boierii şi zicînd surVarti şi trimbicerii. vt. cBstîn, eet. ii,’61/24: Şi-i dede paşa surlari, ca unui domn .('ăfirşitul : see. XVII), 'mao. Ist. iV, 316/3, èf. dDHf. 'Cîrtd s-a mîntuit cetirea sfintelor cuvinte, pornesc puştile·, tunurile, muzica turcească,..'. ,,surlarii,·' irîmbifăşii, 'doboşii“ sau toboşarii. IORGA, C. I, I, 167, ci: TDRQ', SCRIBAN, D. în Moh dova, ' pe lînţfă ifîmbiţaşi, mai’.·slut. amintiţi şi surlari, cciridaşi... de uh vătaf, stoicescu, c.'s..367:.·.Un".loc aparte în Viaţa oraşelor-cetăţi Uau ocupat surlarii (Moldova, Ţara *Românească) şi turnerii (Transilvania). m 1969, nr. 12, 34, cf. dex. . ., · 2. (Regional) Numele unui peşte nedefinit mai de aproape (Borăneşţi — Urziceni). Cf. h vii 29. — Pl. : surlari, ' ' — 'Surlă -f-· suf. -ar. SURLÂŞ s. m. Persoană care cîntă din surlă (I 1); surlar (1). Bucttimaşii, fluierarii şi surlaşii răsunau 16489 SURLĂ — ,2085 - SPRLÀ alai mare. delavrancea, s, 100, cf. jahresber. viii, 84, şio. iij, 331, tdrg, cape. Suriaşii strigară din trîmbiţile Ipr linişte asupra ‘taberei, sadoveanu, o. xii, 271, ci. spiuBAN, d., dl, dm, sfc i, 81, dex. — Pl. : surlaşi. — Surlă -f- suf. -aş. STIRLĂ s. f. 1. Vechi instrument muzical popular, tn formă de fluier, cu mai multe orificii şi cu ancie dublă, Bogatul acesta... se veseliia. .. btuturille cu surle şi cu tămpene îndulciia-l, giocurile şi danţurile veseliia-l. varlaam, c. 283. Urechile mele cu care ascultam vioarăle şi tobele şi surlele şi canoanele... acum să astupară, neagoe, înv. 326/16. Cintali Domnului, in strune în cobuz de viersuri bune Şi din ferecate surle, dosoftei, Ps. 336/3. Cu surle şi cu doabc, încă şi cu trtmbiceri leşeşti, N. costin, ap. şio iij, 331. Fă-cutu-i-au mare cinste şi alai, cu toţi slujitorii curţii, cu dobe, cu surle, neculce, l. 59. Cu dobe şi cu surle alaiurile şicuind, pentru biruinţă in mare numărul oştilor sale cineva să încrede, cantemir, i. i. i, 93. Bacşişuri^] ce să dau în zioa de Iordan pre la sZu/[itori], ctnd zic cu surlel[é] pentru Măriia [Sa] (a. 1696): ioiîga s. d. v, 373, cf. anon. car. înainte este un steag1 de arnăuti.'. :, după dînşii trimbiţaşii domneşti şi s’ăr-maciul povodnicilor, răsunînd în trîmbiţă şi în surlă. gheorgachi, let. ni, 317/8. Mergincl la locul ce se cheamă Liteoria, fără de surle şi buciu, au năvălit asupra eelor ce era trimişi, şincai, hr. r, 142/23, ’cf. KLEIN, D. ’ 434, ' BUDAI-DELEANU, LEX. PaŞCÎ i Zicea surlele şi-i bătea tobele din afară de cetate, dionisie, c. 188, cf. lb, ι. golescu, c. Fără veste auzirăm totodată'un urlet mare de surle şi de trimbiţi ostăşeşti. gorjan, h. i, 109/11. Sune-ursariul numa-n surle, Cine-i lup ca lup să urlc:. asachi, fabule, 98/23. 0-dată şi suflarea de surle şi trompete Cu spaimă retezată!... văzduhul s-a-ngrozit. fm (1843), 1701/7·, cf. polizu. Cu astfel de alai mergea... In-sunetul· surlelor şi tobelor, ghica, c. e. ii, 560, cf. antonescu, d. [Oastea] păşea la luptă cu voioase clnlece: zgomotoasă muzică de tobe, trlmbiţe, surle, fluiere, hasdeu, i. v. 135, cf. cihac, ii, 381, lm. Acolo sînt... şi trlmbiţaşi şi toboşari şi muscalagii cu naiul, cu daireaua, cu cinibalele, cu diblele şi cu surlele. odobeSgu, s. iii, *111. Atunci surlele, trtitibiţele, şi darabanele ti făcură cinstea cea din urmă. g ane, ap. şio iij, 331. Pretutindeni sunau surlëlc. caragiale, o. ii, 292. Lumea... ieşise Intru Intlmpinarea lui cu buciume, cu tobe şi cu surle, Inveselindu-se că împăratul se întorcea biruitor, ispi-Rescu, l. 51, cf. ddrf. Cu glas de surle cintă Tot poporul românesc, coşbuc, p. ii, 110, cf. alexi, w. In ziua măreaţă de-obştească-ngropare Cînd surle duioase domol au să cînte. goga, poezii, 301. Tîmpi-nele-au prins Să ţipe-nadins... Buciume şi surle Să strige, să urle. iosif, v. 123, cf. tdbg, resmeriţX, b., cade. Ctnd şi ctnd un cline urlă,:.· Ca din surlă. topîrceanu, p. o. 24. La ţipetele prelungi ale surlelor, la bălaia llmpenelor, oastea... porni, sadoveanu, o. v, 494, cf. scriban, d. Acesta, sosit pe munte în sunet de siirle şi cavale, e primit în peştera-sanctuar. călinescu, s. c. l. 104. E o larmă de surle, de tobe, - de pocnete, dé strigăte, de lăutari, care te asurzeşte. camil petrescu, o. i, 640. Şi-au sunat oşteni din surlă. beNiuc, v. 105. Şcrieri din veacul al XVIII-lea pomenesc numele multor instrumente muzicale... surle, tlmpene, tambure, alexandru, i. m. 13. Surle, tobe sună-n vale. isac, o. 112, cf. der. Folosind instrumente de suflat (trompete, surle, buciume, tromboane etc.),... numărul instrumentiştilor a crescut, m 1969, "nr. 12, '54, cf. m. d. enc., dex, h ii 263. De la noi şi' pină-la ■voi Tot în surle şi cimpoi (Porcul), gorovei, c. 304. (Regional) Surlă de fum — trîmbă de fum. Folo-sindu-se de o surlă de fum care se-nălţa acum în dreptul nostru, Bqrnaru sări peste valul tranşeii. mironescu, s. 93. <> Loc. a d v. (Adesea ironic) Cu surle (şi tobe sau trlmbiţe, chimvale, trompete etc.) ori (învechit) cu sunete de tobe şl de surle = cu mare pompă; cu zgomot; cu scandal. Pxopoveduind nu cu sunete de'tbbe'şi de surle," ci nvanai cu negutmcioâsă limbă, antim, p. 3. In clmpul literar lotul se începea pe mare, cu trîmbiţe şi surie Ψΐη i,'254. Viaţa te aşteaptă cu surle şi chimvale, pilat, p. 53..M-a dus. aşa, cu surle şi urate. aBôhezi, s. p. 51. Cti iiirle şi cu irimbiţe a descins N'tcu.‘.. tn toate schelele petrolifere. bogza, a. î. 59. îl scoaseră, cu surle, di la naftalină. stancu, r. a. ii, 207. Degeaba îi scoateţi cu surle şi zgomot din sat, dacă acolo, pe cîmp, ci doj-m fără teamă, mihale, o. 161. Debarcarea în Anglia era anunţată, cu surle·· şi trompete, t. popovici, s. „95,, ·,ρί. dl, dm, dex. -C? Compus: (regional) surla^paşli sau (sudat) surlapaşi (oii ,şnrlipaşi) = a) zorele (Ipomoea purpurea). Cf. borza, b. 127, h xrv 396; b) numele unei plante nedefinite mai de aprpape, asemănătoare cu garoafa. Cf. h xiv 349. 2. (Mold. şi Bucov.) Rit1 (1). Por,eu! ;cu surla ar strica imaşul. ,i. ionescu, c. 89/7, cf. cihac, ii, 381, ddrf, babcianu. Mistreţii se prăpăsţuiau in ctrd, rupînd pămîntul cu surlele Inairite, 'brăzăind larg troianul ca un plug enorni. adam, r.’ 266, cf. alexi, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, d. Godacii guiţhră şi mai amarnic din zece, diâ’b sulă şi o mie de surle: c. PETRfeSfcu, a. r. 65, cf. dl, dm, dex, Η.Χ.ΙΙ 386; Porcul a état cu surla în antereul‘preu-tului. şez. xii, 62, cf. alr i 66/510, 540, com. diii cîmpulung moldovenesc şi din crăeşti — tecuci. + Epitet glumeţ pentru porc. Minca-l-ar brîncă să-l mînînce, surlă, că mult mă mai înăduşi cu dînsul ! creangă, p. 76, cf. tdrg. 3. (Popular) Colibâ (ciobănească) în formă ttomcă, făcută de obicei din pari âe lemn şi acopëritacu stilf, paie, fin sau coceni. Cf. valian, v., ddrf. Mi-ăm clădit eu o surlă la marginea oborului. Am învălil-o cu papură şi cu rogoz. săm. iv, 727, cf. tdrg. Sub numele de surlă, [bordeiul] este pomenit în ÏS34. pamfile, i. c. 433. în surle-ngusle, înalte, ca nişte căciuli ţuguiate, în covergi largi, învăluite ' de fum 'gros',-... buştenarii stau roală-n jur,ul focurilor. lungiaNu, cl. 214, cf. 237. Surla, construită iot din stuf, Üveà la bază o formă rotundă, vuia, păst. 45, cf. cade. Ca adăpost penlru ciobani, siirlă 'è cunoscută în foarte multe regiuni, dr. vii, 190. Surlele sînl bordeie de .forma unor trunchiuri de con şi făcute iot din stuf: stoian, păst. 44. Şţyla răsturnată stă-ntr-un peş. vojculeşcu, poezii, i, '^68i‘ cf. dl, dm. Locuinţa ciobanilor este împreună cu a oilor, au insă cîtp o mică casă, care se numeşte surlă, h i 347. Această surlă constă din cîteva lemne aşezate în forma conului şi acoperite cu fîn sau paie. ib. xm 36, cf. iv 144, vii 6, vnij 99, '298, vm, 16, ix 143, 284, 309, 341, 496, xi 27, 401, xii 148, 227,' xiv 30, şez. iii, 89, vii, 188. în urma "năvălirii tătarilor se făcuseră pe deal nişte surle în cari locuiaù eîţiva scăpaţi din robie, rădulescu-codin, l. 37, cf. 130, chest, v 35/22, 40, 44, 45, 54, 94, alr rl 707/940, ib. 1 790/746, 790, ,926, 940, alb Λ sn i 260, a v 15. Côsoroaba strîmbă, surlă cocoşată \Leoca). păsculEsc®, l. p. 86. + Parte a stînei în çarè se prepară brînzetu-rilè s|ju mîflcarea ciobanilor. LCf. damé, t. 69,"'şăi-neanü3, pamfile, i. c. 29, 433, reSmerîţa, d., caïîë, scrîbîn, d.. 4. (Regional) Grămadă (de coceni sau de lemne) aşezată ta «formă conică. Cf. cade, i. cr. v, 375, lexic reg. ii, 32. 5. (Regionaj) Adăpost (păstoresc) săpat în pămînt (Neagra Şaruliii — Vatra Bornei). Cf. a v 6. ■· ’ 6. (ta pl.; prin Mold.) 'Bucăţi lungi de trestie sau şlpci de brad ,care se bat pfe perfetele unei case ţărăneşti pentru a face să priftdă'tencuiala. Cf. şăineanu3, RESMERIŢĂ, D., DM. ' - ·■·'·. 7. (Regional) Ţeavă care se introduce, în perete. Com. din beclean — făgăraş. -••^"Pl.^stiHe. —'Şi: (1) zurnă (ivela, d. m·.; scriban, d,, aléxAndhu, i. m. 14), (învechii, rar) stinnâ 16490 sur&îşaţă - 2086 - SURNATUREL (^NÎPneîîçiij, d^, 3%liLj(c^HAç, jij 381), zurnalê (jvela, ç. μ·)*.β· ï. , — Dişţf -bg. aÿpjia.aypHa, t,ç. zurna, SpfiLEAŢĂ s. f. (Regi.onal) Colibă in care locuiesc ţăranii ; to>. timpul cositujui (înfrăţirea — Urziceni). Cf. chesţ. ii 36/97. — Pl. : surlefe. — Surlă -f suf. -eaţă. SURUÉLI s. f. pl. (învechit, rar) Bucăţi muzicale cîntate la surlă (1). La, ieşitul din’curiea domnească, Dtirkipaşco-Vodă arăta fctnlazie, de’dzice surleli şi trimbiţeli şi băti dobeli. neCBlce, l. 90. — Surlă -f suf. -eală. SURLIGA vb. I. R e f 1. (Prin Olt.) A se căţăra (In- arbori). Gf. lexic reg, 38,' l. hom. 1960, nr. 2, 19. — Prez^jpd.·. surh'jf şi s.urlighez. . ,— Etimologia necunoscută. S URLI Ş (5 ARĂ s. t. Diminutiv al lui surlă. 1. (Rar) Cf. s u rl à (1). Cf. dl,..pjrç, dex. 2. (Mol.d.) Cf. s ur 1 ă (2). Vreo opt purcei s.e năpusteau in zvîcnituri să-i deschidă pînteeele cu surlişoarele rotunde, sadoveanu, : O, vji, 315, cf. dl, dm, ΐρρζ. — Pl.: surlişoarei — Surlă + suf. -işoarăi ·.·■. ŞjţJjlliÎŢĂ1 ş. f. (Prin Büebv.) Diminutiv al lui sur l ă (1) ; surlişoara (î). Ünii feciori suflă in buciume, cîntă în surliţe, fluiere, .'marian, ap, cade, Cf. DL, ,ÇM, ,DEX. . — Pjj. : surliţe. M .. ' f- Surlă + suf. -iţă. Stiu^ŢĂ2 s. f. v. sorii(S. SURLUÎ vb. IV v. Sflruçltii. BURMA s. f. v. şlrmea.1 SURMAO s. m. v. slrmaçl. . . .SUHMAN., -A adj.,.ş. nj.'şi f, v. sărman. ' sCmtXs.i. v. surlă. ' SIJRMK s. f. v. sîrmea1. . . SURMENA vbu Ï. Refl. (Despre oameiii sau. despre organe ale corpului J.or) A se obosi pegte mâ-Bjiră (în urma unui prelungit efort fizic sau intelectual);; ;a se epuiza,,a şe extenua, a se istovi, à şe secătui (1). a se şţîrjşi,,(îi)>4 .şe slei (9), a şe vlăgui. Cf. ' beşmprjţă, Da.,pADE.. JL-q,.înţretiqţ..... dqcfi mor mfilţi .irai,-.·..- recoma^dindu-i pe ;urm& să .nu se surmeneze. . ά. .peţrf,scu,. o. i\ i,Ă72..De ce. trăieşti'aşq retrqs, dqm-niile Dan? tyu ne poţi suferi? — Lucrez, %Qmnişoară. — Nu te surmenezi? teodoreanu, m. ii, 426.' Puiule, prea .munceşti mult, să nu ie surmenezi! cĂLiNkscu, p. i, Ίϊ§. Dacă ιή safclna: inimii cccde O muncă; nemăsurată, pesie puUre,· atiinci inima”se 'surmenează. ln dl, cf. dm, dn2, dex. (Ironic) S-ar putea surmena, ■i:ş.eăli(id mandate de arestare.!■ ,PA,ş, , z,, ,ii, . 228. Φ Tr a n -z. Cf. aï-exi,. yr., çad,e.' Çrç$ic.& -ţi-am. mai ■ işpus ; eu aici nu amnici ocurioziîate. — Ştiu..., . ;te?.ar şurmenq. s^şaşţian, 97, pl, scriban, d. Jn-gr.ositpr .ţe-a surmençf: nQfi,pf,efl asta, Marine., parc-ăi imbătrinit subit, baranga, i. 187. . — Prez. ind.: surmenez. — *Din fr. surmener. ' ί SURMENAJ s..-η. Stare de oboseală extremă a omului (sau a unui organ al corpului,său), ca urmare a unui efort fizic sau intelectual excesiv şi prelungit; şurmenare, epuizare, extenuare, îstovfealâ, * istovire, secătuire (1), sfîrşeala.(1), slăbiciune (Γ 2), sleire (5), vlăguire, (Învechit şi regional) slăbire, (înyechit) marasm (1). Cf. barcianu,'’âlexi, - w. ,·: şăineanu2, bianu, d. s. S-a inventat un termen.,;. ?· Biserica cea: frumoasă din Cotnari, care se surpă astăzi în rîpă. iorga, c. i. ii, 57: C-un geamăt lung se surpă Parthenonul. goga, poezii, 186, cf. tdrg. Se surpaseră lemnele pe ea. brătescu-voineşti, p. 292; Malul... se surpă dintr-o dată, repede, la vqle. gîrleanu, n, 191. Are să mi se surpe hornul, rebreanu, i. 136, cf, cade. Pămîntul din jur se surpa văzind cu ochii, dan, u. 160. Galeriile se surpă peste oameni, bogza, a. î. 159, Se frînse ca un turn·surpai de cutremur. vinea, l. i, 403, cf. dl, dm. Se mai surpa cîte un ţărmure cîteodală.. . ctnd sc umflau... apele, lăncrănjan, c. iii, 63. li 16525 SURPA - 2088 - SURPARE and cum dau■ foc caselor voastre, cum surpă palatele Voastre, românia literară, 1-969, nr. 2,0, 18/1,. cf. m. D. enc., dex. Mereu lucra, Zidul redica, Dar orice lucra Noaptea se surpa, alecsandri, P. ,f. 187. Cu paloşiu zidu-mi tăia, Cu suliţi turnuri surpa.' teodorescu, p. p. 53. începu a cinta, Văi afunde'răsuna, . .. lUpcle se surpa, cătană, b. 102, Malul cind s-o surpa, El pe mine m-o-ngropa. pok'c: olt.’ — munt. iii, 6(57. Două răţişoare Călugăricioare Pe unde mergea Malul sc surpa (Foarfecele), gorovei, c. 54'. <0* ’ (Prin analogie) Certurile se vor surpa, stelele se vor stinge. marcovici, c. 107/13. -v- R'c'f 1. p as. Palatul mitropolitului. . . de tot s-au prădat şi s-au surpat. ar (1831), 52S3/13. Colţea... vestită. . : pentru turnul cel mai nalt. . . al capitalii pină, a nu, se surpa de cutremur. genilie, o. 226/4. + (Subiectul şi complementul, indică arbori sau obiecte al'late t» : poziţie verticală) A şe lăsa sau a face să.se laşe mir-o parte brusc; a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a .(se) prăvăli, a (se) răsturna·. V. cădea, pica1 (II 3). Fiind copacii intinafi p're lingă drwn, i-au surpai asupra lor. ureche, ap. qcr j, 70/6. Au năvălit pă acea povarnă, swpînd şi turtind şi găurind într-adins cazonele mele (a. 1842). doc. ec. 767. <0> H e, fl. p a s. Arburi cari s-au dezrădăcinai sau s-au Surpai de vini. brezoianu, a. 367/19.·$. (învechit; subiectul şi complementul indică mai ales fiinţe) A fcadfca sau a face să cadă brusc, Cu violenţă ; a (sc) ar.uncă. Acele vînturi. . . de multe ori se timplă de opresc pe omul călător cu calul şi-l surpă gios. simiOn, dasc.,' let2. i, 406. Cela ce... se surpă dentr-o ripă de moare (a. 1652). ap. tdrg. Sosim la alte rtpi -şi primejdii şi surpîndu-he,' abiia cu nevoie putum de ne pogorim la şes. dosoftei, v. s- octombric 79*734*· Sări... cu mare mînie asupra idolilor cari-i avea ! in palaturile lui... şi-i surpă jos pre pămînt. varlaav ·’- ioasap, 164v/20. Pentru ca pe cel de pe dînsul să lepede, .[calul] inlîi pe sine de mal să surupa. cantemir, i. i. ii, 7. Mergea spre cămară şi surpîndu-să preste pat,. zăcea făn-de,gl^s. aethiopiça, 19*77. Văzînd pre vrăjmâşul .că să surpă înaintea picioarelor celor m[ù]ç[e]nicëçii. ; . şă-i .aducem lui laudă, mineiul. (1776),’ 26*.2/23,( cf. le, POLiz.y,. barcianu, y. <0*. Fig. Nu ifijta.IÏ feace .pre- Engel a se surupa la această rătăcire, fără ideea Seau. închipuirea. . . despre numele doimi, maior, ist. '91/17. 3. T r à ή z. Fig. (învechit şi popular.; comple-mehtul indică oameni) A răsturna (dintr-o poziţie privilegiată); spec. a detrona; p. ext. a'submina (1). Surpă pulearnicii din scaun şi înalţă smeriţii. coresi, ev. 497. L-au viclenii pe Coiistandin-Viodă şi l-au şi surpat din domnie; ist. ţ. r. 119. > mag. ist. jY 370/21.' Stirpat-a'u pre cei puiearnibi despre scaune •'•D[tf]ihntil. mineiul (1776)', :108wl/31. -Au trimis. împotriva’ ’liii"pre uiïüt dintre căpitanii 'săi::i cu o parte de oşti, carele ' l-au surpat’ din seaun> şincai, hr. tn, ΊΊţi: •Elisâvtlii, regirta'Angliei, dorea~a. 'Surpa pe Matiă·'. îM '(1840),’ 28% cf:' valian, v; Dintre ·cinci ■regi. . . ultimiil fa .surpat, din· tron·, aristia, slut. 1:90/21,'cf. polizu. Numai după căderea sa din dom--'răe,' Alexandru Ghica' a înţeles. cine-l sùrpase: ghica, s;. 646.' Dar cam, ' înalte Doamne, ifăcînd-, ta fapte ■- mari T-e surpă după tro.nu-ţi? bolintineanu,. o: i68i'ef. tdrg. Aici ' că-n Jicţ a fost surpat ' imul care a stat inefeu iii. frunte.' davidoglu,- kl. 16, cf.-.bT,,' îDM,: bbx. ■0*' Ref T. p a s: Cinci ani au domnii şts-au surpat prin Alexandru, şîncâi, ap.' dBrf, :cf. cade·. Cin a venii Cuzea — să surpâse Mixandm — s-:a fătul lagăr la Floreştu graiul,- i,: 148. + (Popular; complementul indică ranguri saii funcţii înalte în ierarhia socială) À uzurpă; E foarte-agitai, îşi.vede surpat-titlul de preşedinte al centrului.■ vlasiu, o. 154.1 La Curtea sa Năzuind să-i surpe tronai I-au turnat otravă grea Dansatoarea şi'bufonul, romănia literara, 1970** nr.· 106, ' 7/3. Ian răspuhde-mi tu, vlădică, ,'.':Cum ie bate Dumnezeu, Ca să surpi Iii tronul meii? balade, iii, 99. + (învechit; complementiil indică obiceiuri, orin-duieli, legi etc.) A desfiinţa. Poftim ca să nu surpe [domnul] acest obicei de sare (ai '1715). uricariul, ii, 116. Ai surpai, din rădăcină Cumplitele asuprele. conachi, p. 44. Tezeu... a surpat de pretofindenea... c'onsiliele şi magistraiurele. aristia, plut. 26/4. Vrăj-bile. ■ ■ deieră prilej turcilor a se amesteca în irebile ţării. . . şi a surpa cîle unul, unul, toate vechile privilegii. negruzzi, s. i, 274,. (Complementul indică oameni, manifestări ale lor, acţiuni etc.) A distruge. Nici de- nemică. nu-i suripaşi. psalt.. hijb. ,47r/10. Şi ce e întru noi de sc drăceaşte şi se nebuneaşte, dracul, să-l surpăm, coresi, ev. 187. Doamne, lepădatu-rie-ai şi ne-ai surupat. dosoftei, ps. 195/7. De nu veţi asculta. . voi surpa serneţia mîndriei voasire. biblia (1688), 911/39. Şvedul. . . s-ciu silit să surpe călărimea Moscului, n. costiN, let. ii, 67/18. Pre ceia çe se· luptă Cu noi surpă-i. bucv. 36y/4. Hula lui Arie soborni-ceâşte aţi surpat, mineiul (1776), 67rl/24. Dreptatea biruiaşte pre strimbătate, sarpîndu-o de iot. varlaam — ioasaF, lllr/22. Au căutat prilegiu de a putea surpa pre bieţii români, şincai, hr. ii, 52/7. Stricăcioasa reo-iate care multe împărăţii au surpat şi noroade fără de număr au prăpădii, .ţichindeal, f. 404/1. Unii. . . defaimă tare pe greci Fără de milostivire vra ca să-i surpe de veci. beldiman, e. 102/17. Au vrut şă împileze şi să surpe dreptăţile, zilot, cron. 67. O naţie să se scoale să surpe iirania din rădăcină, bolintineanu, o. 247. Penlru ce ne surpi credinţa-n judecata la-nţeleaptă. vlahuţă, s. a. i, 10. Acest om providenţial e surpat de intrigi, ioroa, l. i, 228. Veacurile de despărţire nu ne-au surpat limba şi simţirea. In plr ii, 258, cf. resmeriţă, d. Gh. Şincai... adaptează manualele de fizică, de.ştiinţele naturii, caută să surpe superstiţiile,. ηοτοάμΐιΰ. scînteia, 1954, nr. 2 908. Evocările adventistului..., în, loc să ‘mă întărească, ■mă. surpau, preda, i. 251. Pi lalhari. i-o siirupat. Nici unu n-o mai pradat. vasiliu, c. 17. 3. Refl. (învechit şi popular; despre oameni) A se îmbolnăvi de hernie. Cf. i. golescu, c., polizu, BARCIANU, V.:,ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D:, CADE, dl,'dm, dex. Pentru copilu care se . surpă de mic. şez. ix, 126j cf. x 60, ciauşanu, v. — Prez. ind. : surp - Şi: (învechit şi regional) şurujiâ vb. I,, (Regional) siirupi (papahagi, m. 16) vb. IV, (învechit, ' rar) suripa vb. I. — Lat.* sjibrupare. ................. SURPARE s. f. Acţiunea de a (s e) s n.rp a şi rezultatul ei.. 1.- Lăsare spre bază (bruscă, cu violenţă, cu zgomot etc.) a unei construcţii, a unor demente de construcţie sau a unôr mâluri, forme de relief înalte etc. dezmem-brïndü-se'v măcinînd'u-'se, ruinîndu-se etc,,' (învechit şi popular) stricări (3), (regional) h ia r u i re , î m b il r-d à r é, s o d o mi re (1); p.' ext. deplasare a unor porţhmi de sol sau a unor obiecte aflate la iiiVelul solului sîlb acesta, s c u f u n d are (3); 'dărimare, năniire (1), prăbuşire, prăvălire,: surpătură (1).' Vi'cădere, p i car e. Cf. surpa (l·). Gu siifpare’să'surpi capiştile lor. îiblia (1688), 561/22; fcf. lb. ■ începură a-ji povesti ioate cîte mi se. întîmplaseră. după surparea acelei cetăţi. PLEŞftiANUy τ. ii,'147/15. Din surparea iezeCurilor' s-au- reuărsat apele prin şe-suriie cele' 'iultivale. ar (1831), 1471/6, cf. polizu, barcianu, vi,'DflRF, Alëxi, w. Cînd-.vaietele de surpări . au contenit, a răntas iiümai vijelia Mării Negre, sadoveanu, o. xvi, 180. Surpafea se produce in urma eroziunii- apelor >îa baza versantului respectiv, l'tr2, cf. Şl, dm.'- Pc siiŞraftţe mult mai mici se manifestă şi acţiunea forţei de gravitaţie (surpări, năruiri), probl. geogb. i, 90. ‘Pztfucneşte ca O catastrofă 'Seismică, cu trosnetul încheieturilor lumii., cu huiete de mari surpări. romănia literară, 1969:, nr. 15, 7/2. Sûrparïle, alune- 16526 SUR PASA - 2089 - SURPAT cările, prăvălirile dealurilor de lui, pe care le-am văzut în'mişcarea-ior-.de. coloşi dezlănţuiţi, ib. 1970, nr. 88, 3/3; ci. dex. φ F i g. Nu tatîmpinăm aici acea surpare de teren în opera culturii, acea cădere în 'primitivitate'. vianu, L. u. 138. Sentimentul-unei rupturi între părinţi şi. copii,,al unei.surpări de straiuri. . , era larg răspîndit. v. ianuarie 196.5, 100. -φ. (învechit; mai ales la p)/) Ruină ()).. Ţarigradul în surpare cer mai întîi a-l videa. beldiman, jî. 2/21. La Cotnari... pe atunc.ea au fost tîrg înflorit, precum mărturisesc astăzi surpările şale,, ar (1830), 52V1. Prin osîrdnica stăruire a întîiu- · îţiî, efor. . . a ridica. . . din surpările sale ghimnazia. cr (1833), Auritele palaturi nalţă turnuri cătră nor Ş-a. străbunilor mărire din surpări vor să. răsară. ASACHI, Ş. L. I, 52, C.f, CONTRIBUŢII, îi, 83. 2. F i p. (învechit, rar, şi în sintagma surpare din scaun, polizu) Detronare. Cf. surpa (2). Gf. valian, v. + Uzurpare. A mînca fără a produce este, vorbind obşteşte, o surpare tiranică asupra dreptului altuia. icogălnigeanu, s. A. 79, cf. dl. 4 Distrugere. Cealca ce-s de răsîpitiira Ierusalimului...· şi a besearicii lui Solomon de tot surupare. dosoftei, v. s. februarie 62v/6. Cu surpare să va surpa sufletul acela, biblia (1688), | 1071/49. Pe fratele tău vezi că să surupă. . . şi iii nu tinzi mina ta *ă-l scoţi den surparea peirii (a. 1746), ap. TDno. Dejglunări şi surpări ale unor neamuri a). 1794). cscrii, 153/14. Cu surparea aceştii împărăţii dară, 'acele ştiinţe... iarăşi s-au întors în Italia, bu-dai-deleand, lex. Peirca lui. . . ar pute aduce surparea partidei democratice, ab (1831), 512/8. Surparea sa îl împodobeşte, îl încorunează de lumină şi îl înfăţişează nemuritor, mar comci, c. 49/5. Ne duşmănesc şi conlucrează cătră surparea noastră, asachi, p. b. 49/9. Cu cit. deputaţiunea de la Viena lucra mai cu energie pentru drepturile naţiunii române, cu atît in Sibiu se lucra spre surparea lor. bariţiu, p. a. ii, 653. In tot molilvelnicul nu-i, o singură slujbă penlru surparea . balaurului. agîrbiceanu, p. m. 217. Casta capitalistă a adăogat... surparea tuturor credinţelor pe care se sprijină civilizaţia modernă, cocea, s. ii, 311. Surparea instituţiilor ameninţa să dărîme civilizaţia greco-latină.. sadoveanu, o. xix, 402. Surpările unei lumi care nu-i lumea, lai cea adevărată, c. petrescu, a. b. 57. Se strecoară în aceştă poezie, a gloriei... groaza de surpare a luminilor. IST. lit. rom. ii, 285. Vede surparea marilor imperii. românia liţerabX, 1969, nr. .35, 14/2. ... 3. Fig. (Rai) Cantitate maie (împrăştiată); abundenţă, avalanşă, revărsare (3). Surpările de bomboane ce dau afaiă din cutii ori din coşuri, macedonski, o. iii, 84. Mortul Zăceapierit pe trei sferturi Sub o surpare de flori. id. ib. 99. ‘Surparea ploilor şi ţărna aii îngropat temelia, c. petrescc, b. dr. 54, cf. dl. 4. (Med.învechit şi regional) Heînie. Cf. surpa (3). Cf.'polizu, barcianu, v., alexi, w. Alături de neologismul hernie avem surupare în centru şi surupătură în sud-est. scl, 1967, 678. , . —.Pl.-..surpări. — Şif.(învechit şi regional) surupare ’.ş. f. '' ......... ,— V. şurpa. , . SlÎRPA&Ă vb. î. T r a n z. (învechit, ràr) A depăşi. Este un alei de o lungime ce surpasă suma de două mii două. şute rixëlré'. fiLimon, o. ii, 93,' cf. alexi, w., sfc iii, 18. ' . , ' . ... ... V Prjez.' ind. : sur pasez. . , ' ■ \ ■ . -v Din fr. surpasser. * sriU’.VT, rĂ. adj. 1. (Mai ales despre construcţii) Care ş-a lăsat spre baza (brusc, cu violenţă, cu zgomot etc.) dezmembrîndu-.şe, măcinîndu-se, ruinîndu-se etc.; dărîmat, năruit, prăbuşit (1), prăvălăt (1), risipit2 (:i), (îiivéçhit şi popular) ponorît (1), (popular) hîit; j. e ix t. ruinat (1)! Cf.. surpa (1). Se vorbeşte de podar'i luate, de ziduri surpate, de fabrice tirîte. cb (1836), 1221/4. Se opreşte să privească Un zid ce e acum . surpat, negruzzi, s. ii, 115, cf. polizu, barcianu, v. Ziduri surpaie şi mormane de moloz. vlahuţX, r. p.. 14, cf. ddrf, alexi, w., şaineanu2: Pietrele şi colbul din clădirile surpate, [davila, v. v. 89. Comori. . . Cîte-am prădat în surpate cetăţi împărţitu-le-am toate, murnu, i. 7. De prin morminte umbre mari se scoală. . . Şi ţin divan subt bolţile surpate, iosif, P: 24, cf. resmeriţX, d., cade. Prin bolţile surpate şdierau... vînturilc iernii, cocea, s. i, 322. tnmormîntărea unui tovarăş al lor, mort în fundul pămintului, sub galerii surpate. bogza, a. î. 487, cf. dl, dm, dex. <0* Fig. Mai face doi paşi şi ajunge pe bancă unde cade, surpat, davi-doglu, M. 75. +. S. m. şi f. (învechit, rar; în limbajul bisericesc; despre oameni ; în forma suriipat)' Căzut. Domnul înmîndreşie orbii, Domnul rădică gos: lepădaţii (1 e p ă d a. ţ i i d e g ό s u v, 1 n g ο s a r r u c a ţ i i ii, surupaţii d). psalt. 302. Ridici pre c ci surupaţi. dosoftei, mol. 77, cf. polizu. 2. (Despre forme de relief) Carc a suferit surpături (1) sau eroziuni; p r ă b u şi t. (1), p r ă v ă 1 i t (1), (învechit) p ovirnit* (1) ; p. ext. prăpăstios (1), Cu mers răpede străbat dorobanţii dealurile pînă la valea surpată de la Lcscopăţ. odobescu, s. jii, 584. Valea se îngustează, de o parte şi de alta maluri surpate, dealuri rupte, prăpăstioase. vlahuţX, o. a. iii, 32. La Lechinţa am putut... stabili... urme de locuinţe în malul surpat al Mureşului, pârvan, g. 379, cf. cade. în cîteva locuri, coastele sînl surpate sau săpate, galaction, o. a. ii, 402. O fostă cramă... mâi spînzură... în depărtările âte unei coaste surpate, arghezi, b. 129, cf. dl, dm. Sub malul surpai, vîntul obosea, barbu, g. 54. Umblaţi .-. '. prin cîmpii neumblate, Pe maluri surpate, folc. mold. i, 200. Pe cale surpată să nu calci, ca să nu aluneci. zaNne, p. i, 129. 3. Fig. Desfiinţat; distrus.. Cf. surp» (2). Sfinţii părinţi... au disrădăcinal oboritele şi surpatele, plinele de otravă. . . eresuri (sfîrşitul sec. XVIII). uricariul, i, 69. Toată temelia dară a cuvîntării lui Eder ceii asupra românilor e surupată. maior, ist. 110/2. Sînl surpate toate nădejdele credincioşilor (a. 1820). uricariul, i, 259. O zi.:, care renoieşie toate mormintele surpalelor noastre nădejdi, fm (1842) 911/19. Se pune să reîniemeieze o împărăţie surpală. caragiale, o. v, 263. Şi zdrobita noastră rîvnă, şi sur-patul îiostru vis, Şi durerea mea vai ! toate... de nimica vi-s? daVila, v. v. 120. Tivde oarbe, cu fălea de jos surpată, i. botez, b. i, 34. El însuşi surpat, limitat de boală, se simţise un ucenic, cinema, 1968, nr. 10, 37. Nu-mi priviţi faţa, Este-a unui om Surpat cam devreme. contemp. 1970, nr. 1 233, 1/1. Am stomacul surpat. cv 1951, nr, 9-10, 43. ■ 4. (învechit şi popular; despre oameni) Care suferă de hernie. Cf. surpa (3). Altul. .. fiind surpat rău, neni la sf[î]ntul, carele în vis ti spintecă umflătura. . . din care.: ieşi mare putoare, deşărtîndu-se umezeala. mineiul (17.76), 119y2:/4. Aceşti bolnavi să nu fie din cei pătimaşi de piept,·* ·.. nici·surpaţi şi nici femeie însărcinată. episcupescu, practica, 365/32. : Hirurg şi tămăduitoriu. de cii surpaţi, adecă vătămaţi, ar (1829), 64^/9,- cf. i. golescu, c., polizu, barcianu, v., ddrf, ALEXI, Wi, resJeeriţîî, d.·,. cade. Radu Vulpe, care mergea dîrz, uitînd că e surpat, mîrîi;dar deştul de tare ça să audă toţi. camil petbescu, 0. m, 82. Ani un beteşug. Sthi surpat: stancu, r.'a. i,\341. Categorii de invalidităţi menţionate în acestă catagrafie:.-.. ,,secat de mîna 'stîngă“,... ,:,surupat“,... ;,strivit în treburile ocnii“ (a. 1830). doc, ec. 455, cf. dl, dm. Boala maţelor a fost mai veselă: îl dureau,'nu mai putea merge, era ,,surpat“. preda, r, 312, cf. şez. ix, 149. [Leacuri] de omul surpat proaspăt, şez. x, 61, cf. ciauşanu, gl. Ilie merge anevoie fiindcă-i surpat. Com. din piatra neamţ, cf. alrm I/I h 194, scl 1967, 194. - — Pl.: surpaţi, -le. — Şi: (învechit şi regional) surupat, -ă, (regional) suripât, -ă (alrm i/i h 194) adj. — V. surpa. 165 SURPA - 2090 - SURPĂTUR ŞtnţU’Ă s. f. (Regional) Baltă (dc ploaie) (Negreşti). Cf. alrm sn ii li 652/346. — Pl. : surpe. — Derivat regresiv de la surpa. SUIÎPĂOOS, -OASĂ adj. Care· se surpă (1) uşor; expus la surpare (J) ; (regional) surpător (2), surupos. Aici nu-i prea bine de line că-i primejdios locul şi suru-păcios. ţichindeal, f. 52/8, cf. i. golescu, c. Maluri înalte, abrupte, surupăcioase. atila, p. 64, cf. cade, dl, pm, dex. ( în context figurat) Nu lipsesc a sămăna intre creştini cuvinte birfelnice.. . Spre a-i face să rătăcească în căi surpăcioase. şi neumblate (a. 1794). bv ii, 368. — Pl.: surpăcioşi, -oase. — Şi: (regional) surupă-cîos, -oâsă adj. — Surpa + suf. -ăcios. SÎlRPAl’ÔK, -OÂRE s. m. şi f.', adj. 1. S. m. şi f., adj. (învechit) (Persoană) care surpă (1). Cf. BUDAI-DELEAN U, LEX., LB, I. GOLESCU, C., DDRF, BARCIANU, V., ALEXI, ΛΥ. 2. Adj. (Regional; despre forme de relief) Surpăcios (Marga — Sebeş). Cf. A ii 11. 3. Fig. Distrugător. O turmă dc capete rase. .. să va da înlru o ocărită şi şurpătoare fugă (a. 1694). fn 25. Çu minuni. . . ai întors pre oamenii cei rătăciţi. ■ ., arătîndu-te luminătoriu nerălăcit... şi surpătoriu dracilor. mineiul (1776), 133v2/10. Prin sumpătoare păcate îşi scurtă viaţa, maior, p, 160/15. Grecii toţi să se oprească, pentru că-s răzvrătitori Ό-a poporului odihnă şi liniştei surpători. beldiman, e. 18/24. Marele Alexandru, sur-pătoriul monarhiei persiene. ar (1829), 2031/35. Dorea să înărmeze pc Roşia asupra turcilor surpători impçriei de răscrii. sXulescu, hr. i, 230/19. Surpălorii crailor au fost patricii..fm (1839), 202/34. Ce furtună tulburată şi odihnei şurpătoare Se rădică în simţirea unei biete muritoare, conachi, )\ i, 242, cf. ldrf, barcianu, alexi, W., DL, DM, DEX. — Pl. : surpători, -oare. — Şi: (învechit, rar) Suru-pàtôr, -oare adj. ■n- Surpa + suf. -lor. ■ SURPĂTURĂ s. f. 1. Faptul de a se surpa (i); lăsare spre bază (bruscă, cu violenţă, cu zgoţnot etc.) a unei construcţii, a unor elemente de construcţie -sau a unor maluii, forme de relief (înalte) eţc,, dezmem-brindti-se, ţnăcintndo.-sr, iuinîntlu-se etc., (învechit .şi popular) stricare (3), (regiojial) htrnire, ,i,m-b ur dare, sodoniire (1);; p. ext. deplasare a unor porţiuni de sol sau a unor obiecte aflate la nivelul solului, sub acesta, scufundare (2) ; dărîmare, năruire (1), prăbuşire, prăvălire, surpare (1). Gf. mo.l-nar, t>., budai-deleanu, lex., lb, polizu, Pe la advn-curi se auzeau pîrtituri ca dé sur pătură, sandu-al-dea, u. p. 35, cf. alexi, w. Surpăturile se produc pe versantele abrupte, în urma cutremurelor, à eroziunii sau a distrugerii bazei acestora, ltr2. Surpăturile dé aii au dat uitării cîteva din aceste ruine şi au descoperit în schimb altele. -romXNj^ literară, 1970, nr. 88, 3)3. Visuri urîte. ţigăjici, lăutari, surpături de mâluri. şez. iv, 25. ■' 2. Ppxţiune de teren cat» s-a deplasat· Aşa. arată hotarul Siberiei despre amiazăzi·' surpături de munţi, çu iîlnice învăluiri şi amestecări de oasă de elefant. ar (18.30), 8l/Ş2. Aflară, într-ro zi,: subt o surpătură proaspătă a malului, o tablă rotundă dé argint, odo-besctj, s. ii, 184, cf. ddrf. Pe taică-so, el nu-l apucase. Fusese răpus de o surpătură de mal. chiriţescu, or. 191. Intrarea... o ştia de mult astupata de surpături de.Stînci şi pămînt. agîbbiceanl', a. 189. Ape vijelioase ce minau dindărăt,... surpăturile. de stînci. hogaş, dr. i, 305, cf. cade. Nc aşezăm la. .. taifas, toţi ofiţerii, pe Surpături de stînci ca pe taburete, camil petresc u, u. n. 2,80. Din loc în loc, surpături proaspete, sub care apa plescăia înspumată, v. rom. martie .1954, 28, cf. dl., dm, dex. Fapt trimis Cu maţe de arici... Cu stavilă de iapă; Cu surpătură De ripă. marian, v 220. ■v” Fig. Priveam... la pitorescul cu care surpăturile ae mămăligă oacheşă... se rostogoleau. .. înspre adtncul gîltejurilor. hogaş, dr. i, 209. 3. Loc (prăpăstios) din care s-a rupt o porţiune de teren; (invechit şi regional) ponorltură, (regional) surpezeală, surpiş, surpuş, surupenie, surupină, suru-pişte. V. prăpastie (1). Acest şipot... se afle intr-o văgăună shu surpătură de mal. sion, P. 375.. Un drumeac îngust . .. urcă şerpuind printre surpături şi vîrtoape mîncate de şuvoaie. vlahuţX, s. a. iii, .253. Flidicam costişa gîfîind, ţintnd tot .malul unei surpături'adinei. adam, r. 143, cf. resmeriţX, d. Se înălţa in faţă-i un deal luto·!, ca surpături de pămînt galben, c. petrescu, o. P. i, 58. Povestesc unii dintre localnici că s-ar fi Scufundat valea şi apele Bicazului au umplut surpătură. sadoveanu, o. xv, 245, cf. scriban, d. Solul se rupea acum în gropi, în ruine, in surpături neregulate. cXlinescu, o. i, 11, cl dl, dm. Malul spre care mă-ndreaptă nu-i mal, ci o surpătură. contemp. 1970, nr. 1 243, 1/1, cf. dex. Prin văi, prin păduri Şi prin surpătiwi Tot călătorim, teodorescu, p. p. 118. Să puse la cale preste ripe, preste gropi, preste hîrtopi, preste munţi şi surupături. reteganul, p. v, 66, cf. l. rom.. 1959, nr. 2, 55, a ii 6, 8, 11. Mă tot porţi cu minciuni Prin Păduri, prin surpituri. folc. olt. — munt.. îi, 501. Am plantat cu salcimi toate surpiturile din valea Gă-ineşti. udrescu, gl. -ν’ F i g. Iată în ee surupături cade cela ce înadins vrea· să rătăcească, maior, ist. 150/23. Aci este repezişa surpătură unde hotarul vîrluţei să încheie, să taie ceriul şi iadul, fm (1839), 230a/14. 4. (învechit şi regional) Ruină (1) (a unei construcţii); p. ext. casă deteriorată sau ruinată. Cf. Lb. Au cercetat.. . ruinile (surpăturile) cutremurului dc la 1795. ar (1829), 23^/23. Să socotesc mai pre sus de ceilalţi oameni, numai pentru că le-a rămas mai multe surpături a repeziciunii vremii şi pot arăta niai multe titluri, marcovici, c. 124/14, cf. valian, v. Din acest număr este politia Ghertina... a căria mărime antică mărturisesc surpăturile de temple, de statuie, dc monumente. fm (1841), 211*/10. Natura nu o ar fi respîndit cu atîta dărnicie prin toate surpăturele şi zidurile. brezoianu, a. 442/8. Se mai zărea îp fund o groapă. :. astupată p-alocurea cu surpături de zid. odobescu, ap. ddrf, cf. şXîneanu2, resmeriţă, d. Zăceau, cotropite de veninoasa verdeaţă, surpături de cetăţi, m, j. caragiale, C. 38, cf. CADE, DL, DM, DEX, CHESTi ii 16/76, 50/76, mat. dialect, i, 236. φ (Ca epitet, precedă termenul calificat, ae care se leagă prin prep. ,,de“) E o surpitură de casă, τι-ai ce mai alege din ea; udrescu, gl. 5. (Med.; învechit şi popular) Hernie.. Unii copii se şi nasc cu surpătură în vintre, episcupescu, practica, 71/17, cf. i. golescu, .c. întrebuinţarea acestui mult folositor mijloc trebuie mărginit numai atuneea dacă cineva ar avea surpătură sau vătămare, fm (1843), 3431/10. Să iaie pe dinlăuntru doftoria. ■. pentru surpătură. cornea, e. i, 142/17. El se prea de rădicături, pentru că se temea de surpătură. creangă, o. 276,‘cf. barcianu, alexi, w.,. şăinşanp^, :Vin$)fă.^ ■■ tot felul de alte afecţiuni λ angina diherieâ,,,frigurile, şurp.ătur.ile, durerile de măsele, candrfa, v. 316, cf. 224... Această tumoare să numeşte ernîe sau surpătură. bianu, d. s. 281, cf. tdrg. La surpătură se leagă cu maţe de arici pisate. PĂCALĂ, M. R. 269, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, d. Vulpe, bătrîn, chinuit de surpătură lui, rînjeşte totuşi vesel, camil petrescu, o. ii, 435, cf. dl, pm, Pex, h xi 446, xvi 241. Pentru sârpătură ia frunză de podbeal . . . piseqi-o şi s-ό bei cu rachiu dp drojdie, şşz. ix, 125, cf. x, 61, ciauşanu, v., alçm ί/ι h 177, scl 1967, 678. ·— Pl.: sur pături şi (învechit, rar) surpătiire, — Şi: (invechit şi regional) surupătâră, (rfegional) surpitûrâ, sui'upitùrâ (alrm sn ii h 628/260) s. f. — Surpa -f suf. -ătură. 16532 SURPEZEALĂ - 2091 - SURPRINDE SURPEZEALĂ s. i, (Regional) SurpătUră (3) (Fundata — .Zănieşţi). CI. alr j 394/772. . — Pl. : surpezeli. — De la surpa. SURPI Ş s. n. (Regional) Surpătură (3). Am derepiht ■lemnele pe surîpiş. lexic req. ii, 63. Pe surpişurile astea mi-ăm amăril eu zilele o viaţă întreagă, udrescu, ql. .· ■—PI.:. surpişuri.. — Şi: suripiş, surupiş (h xvii 7, chest. iv 94/171, b, udrescu, ql.) s. n. τ-’ Surpa + suf. -iş. SURPITURĂ s. f. v. surpătură. SURPLOMBANT, -A adj. (Despre, construcţii) Care are o parte ieşita în afară. (în context figurat) Un fel de. fundal surplombant, o răspintie a amintirilor şi un punct dé confruntare al omulifi cu. el însuşi, românia literară, 1970, nr. 83, 28/3. '-LP1.: surplambanţi, -tei· — D'.n fr. surplombant. SURPI.Ô.MB\ s. f. 1. (Geol.) Obstacol de forma unei streşini stîricoase, situat în partea superioară a rupturilor! de pantă sau pe desfăşurarea unui perete. Cf. dn*. " 2. Parte ieşită în afară a unei construcţii (în raport cu baza ei). Gf. dns. — Pi..: surplombe. — Din fr. surplomb. SURPLUS s. n. Ceea ce depăşeşte necesarul; ceea ce intrece o.cantitate sau o limită obişnuită, reprezenlînd un spor sau un plus : inutil); excedent, plus2 (3), prisos (1), supliment (2), (astăzi, rar) prisosinţă, (învechit) prisoseală, prişosire, prisosit1, prisositură, rămas2 (II i), (regional) radăş, (învechit, rar) supraplus. Luxul acesta vine dintr-un surplus de viaţă. în plr ii, 60. S-.au luat măsuri. . . Spre a forţa Academia s-acorde un surplus de premii. an( hel — iqsiF, c. m. ii, .120. Se lasă un surplus de material, ce va servi.. . la confecţionarea eprubetelor. ioanovici, tehn. 388. Un surplus de sinceritate înlr-o operă de artă e totdeauna binevenit. oprescu, A. M. 73. Bineînţeles că n-ar fi avut nevoie deosebită de acest surplus de ştiri, camil petrescu, o. iii, 202. Nucleul. .. va lua naştere alunei çu un surplus de energie, sanielevici, b. 103, cf. dl, dm, sfc iii, 17. Se asociază propunerii. . . de a livra stalului, prin contracte, surplusul de cereale, τ mai 1964, 84, cf. dn2. Au încasat bani pentru transportarea surplusului de pămînt excavat, scînteia, 1969, nr. 8 213. Pe viilor, surplusul, de bolnavi să fie îndrumat la Filantropia. O, BAÎ5BU, A. V. 15S, cf. M. p. ENC., DEX. — Pl.: surplusuri* — Din fr. surplus. SURPRÎNDE vb. III. Tranz. 1. (Complementul indică oameni) A găsi pe neaşteptate într-o situaţie neobişnuită, neconvenabilă sau nepermisă; a descoperi că a săvîrşit o neregulă, o faptă reprobabilă, o infracţiune etc.; a prinde (VIII 1)'; (învechit şi regioţial) ş prïpi '(I 6), (rţgionalj a zăpsi. Cf. stamati, d. Ălalta-ipri, balul, ieri, întîlnirea aceea unde i-am ..surprins. negruzzi, s. iii, 491. Se pun bărbaţii la pîndă, se apucă de căutat a-şi surprinde nevettile. filimon, o. ii, 351. 'Èûrprinzîhd' pe soţia sa că ne adusese vin..., a luat-o la bătaie, sion, p. 175, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Mergeau ca să surprinză în umbră doi iubiţi. bolintineanu, o. 211, cf. şăineanu2. E surprins în picioare de procurorul general, brătescu-voineşti, o. 205, ef. HEsMEHiŢĂ, d., cade. O. doamnă proprietăreasă ■stirprimă fo-răwtaft a. fost ·. . . purtată prin mai multe eâAuhe. ftEïshÉANW, R.n, 77. Ar fi nevoie să-i surprindem. camil- petrescu, t. ii, 185. Atitudinea clasică a subretelor de operetă, surprinse de slăpînele lor umblîn- du-le la pudră, teo-doreanu, m. ii, 15, cf. scriban, d. Tocmai se dezbrăca şi era să fie surprinsă cu sînii goi. arghezi, l. 14. Ruşinat de a-l fi surprins asupra faptului, scoaşe repede cele două volume din rafi. cXlinescu, o. i, 137. Unul din ei îl surprinde jucîndu-se qu copiii, alergînd de-a buşilea în jurul odăii, vianu, l. u. 364. Întrebările profesorilor nu-l surprindeau niciodată nepregătit, vinea, l. i, 27, cf. dl, dm. L-au surprins... . în flagrant delict de luare de mită scînteia, 1969, nr 8 178, cf. dex. ❖ Refl. recipr! Ei se surprinseră in serenadele ce amîndoi făceau Eleo-norei. filimon, o. ii, 285,, Uneori ne-am surprins reciproc tntorcînd capul unul după altul, teodoreanu, m. u. 313. -O- (Despre el nu iile sau fenomene ale naturii, calamităţi eţc.) A veni, a cădea, a se abate (pe neaşteptate şi de obicei în mod nedorit) asupra cuiva sau a ceva; a apuca, a prinde (VIII 6). Trecătorii se încrucişau zgribuliţi, surprinşi de ploaie în haine subţiri. c. petrescu, î. ii, 129. Amurgul i-a surprins mînă în mînă. cocea, s. ii, 23 Furtuna se dezlănţuise cu aşa năprasnică iuţeală că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse bart. s, m. 51. Apele vin mai mari. ca niciodată, surprinzînd oamenii şi semănînd.. . prăpădul. bogza, c. o. 101. Anii primului război mondial îl surprind în Elveţia, v. rom. februarie 1964, 207. 2. (Complementul indică mişcări, acţiuni etc. ale oamenilor) A observa întîmplător. Să nu surprinză cineva turburarea ce-i pricinuise acea descoperire, fîli-mon, o. i, 204. Credea că surprinde pe figura aceea dulce .. . un reflex de entuziasm, vlahuţă, o. a.iii, 74. N-am. surprins niciodată o umbră de melancolie pe fala lui. anghel, pr. 169. Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuţită şi neagră, erai pe drumul cel bun. galaction, o. i, 207. Le-a surprins tremurul uşor al buzelor. G; m. zamfirescu, m. d. ii, 55. A surprins la fată o mişcare de nerăbdare? sadoveanu, o. xii, 500. Apropiin-du-se de ele, surprinse o anumită mişcare de geană. dan, u. 6. Ca şi cînd ar fi surprins pe figura lai Jim Vreun semn de dezgust, călinescu, e. o. i, 39. Surprinse un schimb de priviri. viNea, l. i, 74, cf. di, dm. Sint urii. . . Ar trebui să plec înainte ca ea să vină, şă nu-i surprind pc faţă crisparea unei dezamăgiri, romănia literară, 1969, nr. 24, 16/2, cf. dex. -v- R e f 1. recipr. Intrarea amîndurora.. . trebuie să apară comică, dar fără şarjă, pînă în clipa cînd se surprind unul pe celăitalt. τ iulie 1968, 38. + (Complementul indică discuţii, conversaţii) A auzi întîmplător. Intr-o seară, venind mai iîrziu la redacţie, am surprins.. . următorul dialog. -teodoreanu, m. u. 22. Am surprins un crimpei de confidenţă, arghezi, s. x, 57. 3. A constata (şi a înţelege) existenţa a ceva; ţi descoperi. Surprinsesem frumuseţea ei în forma ceâ mai plastică, eminescu, p. l. 137. Simţul arlislic al poporului nostru îl surprindem in poezia populară. în plr ii, 202. Am surprins cu plăcere în mine senzaţia delicioasă că trăiesc, cocea, s. ii, 494. Trebuie să ajungem... la observaţii cuprinzătoare, care... să surprindă toate feţele esenţiale ale unui fapt. d. guşti, p. a. 133. Trăsăturile pe care le surprinde sînt oarecum schematice şi caricaturale. vianu, a. p. 27. Sfărîm'â 'bulgării înire degete, doar vă putea surprinde secretul 'acestor ogoare néfertile. boqza, c: o., 274, cf. id. ţ. 10, dl, dm. Se bazează pe o intensă folosire a măsurătorii şi a metodelor formale cu ajutorul cărora surprind structura fenomenelor, contemp. 1970, nr. 1 249, 8/3, cf; βΕνφ Refl. pas. Acest aspect diferenţial se surprinde în modul deosebii cum coitcep unul şi altul funcţiunea, ponderea şi importanţa ideii, romănia literară, 1970, nr. 66, 19/2. <*> Refl. Se surprindea suspeclînd şi pe Nadina. rebreanu, r. i, 174. Şe surprinse gîndirid că loate acestea.vor fi ale lui. c. petrescu, î. i, 146. George nu mai gîndea, se surprindea numai cu reacţii copilăreşti. T.;‘popovici; se. 284. Mă surprind unkori dînd "sentinţe. cinema, 1968, nr. 6, 13. Mă surprind... cînlină. scînteia, 1969, nr. 8 212. -ţ. (Rar) A înregistra. Pei- 16539 SURPRINDERE — 20.92 - SURPRINS sajele îngheţate ale lunii au fosi surprinse de aparatul fotografic, v. rom. februarie 1963, 191. 4. (Folosit şi a b s o ].) A provoca o mare (şi neaşteptată) mirare, nedumerire, emoţie etc. prin caracterul său neprevăzut, neobişnuit etc.; a mira1 (1), a şoca, a uimi, a ului, (livresc) a stupefia. V. minuna (3). Cf. stamati, d. Creincl un organ de publicitate, care îşi propune tocmai un asemenea scop, nu surprindem pe nimeni (a. 1865).: plr i, 218. ll surprinsese din capul locului întrebarea ce i se adresa, hasdeu, i. c. i, 37. Te swprind unele detalii pe cari le descoperi deodată. vlahuţă, s. a. iii, 380. 0 asemenea uşurinţă în aflarea legilor.. . nu trebuie să surprindă, philippide, p. 298, cf. şăineanu2. O să vă surprindă ceea ce am să vă spun. AGÎRB1CEA.NU, A. 319, cf. resmeriţă·, d. Ieşirea aceasta nu ne surprinse, m. i. caragiale, c. 23, cf. cade. Întrebarea totuşi îl surprinse, rebreani , p.. i, 38. Vulgaritatea frazei nu m-a surprins, camil petrescu, u. n. 210. Ce-ai zis de mutarea ta aici? Te-a surprins? c. petrescu, c. v. 104. Ştietot, cunoaştetot, nu-l surprinde nimic, brăescu, o. a. i, 96. Dar ceea ce mă surprinde cu adevăi'at este piciorul. . . Are unul de lemn aidoma cu al tatei. sahia, n. 21· Prezenţa lui surprinde la prima vedere, iordan, stil. 152, cf. scriban, d. Preceptele lui Ibrăileanu... vor surprinde şi mira oamenii acestei epoci, ralea, s. t. i, 54, cf. dl, dm. Eşti înzestrat cu o inteligenţă care surprinde, preda, i. 52. Cererea mea l-a surprins, dar i-a produs o bucurie neasemuită, v. rom. octombrie 1964, 66, cf. dex. 5. (Rar; complimentul indică facultăţi psihice) A capta. A surprins eonsimţireci - mea. şăineanu2, cf. resmeriţă, d., cade. Izbutise să surprindă atenţia şi interesul publicului, camil petrescu, p. 204. 0. (în dicţionare) À înşela. Cf. şăineanu2, resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D. — Prez. ind.: surprind; perf. s.: surprinsei; conjunct.: pers. 3, 6 şi (popular) să surprinză; part. : surprins. — Şi (regional) suprinde vb. III. udrescu, gl. 62. — Din fr. surprendre (după prinde). SURFRÎNDERE s. î. 1. Faptul de a găsi pe neaşteptate într-o situaţie neobişnuită, neconvenabilă sau nepermisă; descoperire a unei nereguli, a unei fapte reprobabile, a unei infracţiuni etc.-j săvîrşită de cineva; (învechit) surpriză (4). Cf. s u r p r i n d e (1); li vine ruşine de o fugă pricinuită din surprindere şi frică. heliade, l. b. i,'44/19, cfr ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Doctorul... se ducea intr-o inspecţie de surprindere în sqlul Cialăneşti. rebreanu, nuv. 254. Focul duşt/jpnuîui, .oprii .parcă o elipă, ca după o surprinderej deodată se înteţi într-o izbucnire repede. sadoveanu, o. ii, 34, cf. scriban, d. Ni se vorbeşte ■ despre. .. surprinderea ,,mişeleaşcă“ a boierilpr. vianu, a. p. 57, cf. dl, dm. Un regiment de çavalerie... alcătuia aripa sa stingă, menită să-l acopere de vreo. surprindere din partea asta. camil petrescu, o. iii, 285. Pentru surprinderea [intervenţiilor] şi înlăturarea , lor ia timp, domnia îşi avea .agenţii săi. o. barbu, a. v. 35, cf. dex. Φ Loc. adj. şi adv. Prin surprindere =? (în mod) neaşteptat,.neprevăzut; fără veste, (rar) prin surpriză (v. surpriză 1). A pus mîna pe ţară prin surprindere (a. 1885). plr i, 376. Venise cu o mare armată..., spre a răzbuna garnizpana sa masacrată prin surprindere de geţi. pârvan, o. 97. A.. .■ dormit... nepăzită, expusă, să fie atacată prin surprindere de ţărani, rebreanu, ,r. u, 99. Ne aşteptam la un atac. scurt, prin surprindere, camil petrescu, u. n,, 264. Diceu eya pentru atacul prin surprindere, oţetea, t. v. 120, cf. dl, CM. Va lua măcar o dată, prin surprindere, contact cu âlegătorii sâi. contemp. 1-965, nr. 967, 1/6. 'Ideea militară de a ataca prin,surprindere obiectivele germane era cum nu se poate mai clară- românia literară, 1971, nr. 133, 16/2, cf. dex. Φ Ëxpr. A lua pe cineva prin surprindere = a nu-i da cuiva timp să se dezmeticească; a ataca pe neaşteptate. Încercase deseori... să-l silească pe birtaş, luat prin surprindere şi strînS cu uşa, să adauge un amănunt., o. m. zamfirescu, m. d. ii, 361. Luat aşa prin surprindere nu mai e în slare să facă nici un gest. camil petrescu, o. ii, 441. Luat prin surprindere, primi cîteva ciomege pe spinare, stancu, r. a. iv, 421. Degeaba îl invitau ceilalţi minişlri. la.vigi-lenţă, pe el nu-l puteau lua prin surprindere, barbu, ş. n. ii, 182. O bucurie aproape copilărească de a-şi lua publicul prin surprindere, cinema, 1968, nr. 6, II. 2. Constatare (şi înţelegere) a existenţei a ceva; descoperire. Cf. surprinde (3). In această direcţie a surprinderii particularităţilor vîrstei tinere, Ionuţ Păr-Negru, ucenicul starostelui Nichifor... ne poate da un bun ajutor, contemp. 1953, nr. 373, 4/1, cf. dl, dm. Cu o ştiinţă a surprinderii ridiculului pînă la acumulările exasperate, scriitorul înfăţişează hărţuiala între rivali, v. rom. octombrie 1964, 90. Surprinderea dialecticii... e o condiţie... a existenţei artistului, românia literară, 1969, nr. 38, 8/1, cf. dex. 3. (învechit) Surpriză (2)· Cf. surprinde Fiindcă nu se mai aştepta a da pesle asemine surprinderi ... scoase un pistol, sion, p. 163. America e ţara surprinderilor. gherea, st. cr. ii, 224. Aceea^ce a alcătuit marea surprindere a cercurilor archeologice.. a fost extraordinara descoperire de la Tufalău. pârvan, o. 368. Surprinderea aceasta nu-l nelinişti, dimpotrivă îi crescu curajul, agîrbiceanu, a. 100. 4. Sentiment, stare de mirare, de nedumerire, emoţie etc. provocată de un fapt neprevăzut, neobişnuit etc. ; minunare, mirare,perplexitate, stupoare (2), surpriză (4), uimire, uluire, (livresc) stupefacţie (2), stupefiere. Cf. surprinde (4). Se îmbracă şi în mantia celii mai evlavioase smerenii şi se ascunde după o surprindere sfîntă. vasici, m. ii, 17/1. Aş fi dorit a putea ascunde ... dureroasa surprindere ce mi-a cauzat iniţiativa luată (a. 1865). uricariul, x, 369. Vitejia armatei noastre. . . a fost o surprindere pentru opinia publică. maiorescu, cr. iii, 3. Studenţii... găsesc cu surprindere că lucrurile nu sînt în realitate întocmai cum le concepuseră ei. conta, o. v. 124. Rîdea c-un fel de copilăroasă nebunie... de surprinderea şi spaima ei proprie, eminescu, p. l. 64. Pe faţa lui se zugrăvi o mare şi plăcută surprindere, agîrbiceanu, s. 153. Avui...' plăcuta surprindere de ă-mi regăsi amicul, m. i. caragiale, C. 35. Spre surprinderea mea aflai... că... examenul va începe de-abia la 30 ale lunii, galaction, o. a. ii, 285. Toţi ii examinară cu oarecare surprindere, c. petrescu, c. v. 184. Mi-am explicat surprinderea văzînd în faţa mea un om în toată puterea vîrstei. cocea, s.-i, 196. Am aflat, nu fără surprindere că interlocutorul meu e un vechi poet. sadoveanu, o. xvii, 134. Modificarea fonetică este produsul indignării, amestecată cU mirare, surprindere, iordan, stil. 33. Spre surprinderea lui, oamenii încep să puie întrebări, camil petrescu; o. ii, 447. O privi cu surprindere şi recunoştinţă. viNea, l·. ii, 209, cf. dl, dm. Are un gesţ de surprindere, şi de necaz, τ decembrie 1964, 26. Explicaţiile pe care... le urmărea, deseori spre surprinderea ei, cu o atenţie neprevăzută. românia literară, 1970, nr. 37, 18/2, cf. DEX*. 5. (învechit) Surpriză (3). A fosi o surprindere ce ne pregătise Luştean. gane, n. iii, Ϊ72. Aici îl aştepta o surprindere plăcută: pe o masă din faţa uşii, un portret mare al Saşei. d. zamfirescu, v. ţ. 198, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. — Pl. : surprinderi. — Şi : (învechit, rar) şupririderp s. f. ,, ....... — V. surprinde. SURPRINS, -Ă adj. 1. {Despre oameni) Care este cuprins de o. mare (şi neaşteptată) mirate, nedumerire,, emoţie etc. în faţa unor lucruri, a unor fupte, a unor evenimente neprevăzute, neobişnuite etc.; mirat (1), perplex, uimit, uluit, (livresc) stupefiat, (rar) minunat (4). Surprinsă de o asemenea audienţă publică,.... şe ;6541 SURPRINZĂTOR - 2093 - SURPRIZĂ ardică dupe jeţ. im (1842), 1452/33v Amîndoi furăm surprinşi înlr-acdaşi fel de vaietele şi cintările cele durer-roase, ' Pelimon, i. 8/26. Corpurile legiuitoare au fosj surprinse, cînd mesagiul-capului slatului a -venii să le ceară soiufiunea. ghica, c. e. iii, 19. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent ·limba arabă, eminescu, p. L. 65. Cum intră, Milescu fu surprins de banchetul ce se finea. D. zamfipescu, r. 191. Mă gindeam ce surprinşi or să rămîie vecinii a doua zi. anghel, Pr. 10. Bădicul nu fu surprins, căci de vreo opt ani se obişnuise cu telegramele, agîbbiceanu, a. 225. Surprins şi alarmai, îmi trebuiau cîleva secunde ca să-mi corectez iluzia. ibrXileanu, a. 16. Mă oprii surprins cîleva clipe. M. î. caragiale* c. 102. Cuvintele. . . şerpuiau-amenin^ tător peste capetele mulţimii surprinse, rebreanu, r; ii, 194. Toţi rămîn surprinşii cînd... apare acest moş-neguţ deşirat, ci. petrescu, c. v. 277. -Eram-aşa de surprins şi de fericii, că abia mi-am stăpînit plînsuh o. k. Zamfirescu, m. d. i, 98. Sînt surprinşi că nu sînl şi eu de părerea lot. sadoveanu, o. xx, 401. Cititorul de azi este de asemeni plăcui surprins să constate. . . echilibrul formulărilor, vianu, a. p. 152. Orăşenii privesc rsurprinşi aceste fiinţe Ciudate, bogza, a. î. 74, cî dl: Cu loate că aştepta această veste dc-alîta timp, Andrei rămase cîteva clipe nemişcat., surprins, mihale, o. '522, cf,· dm, dn2. Am fost plăcut surprins rem'aroînd că discuţia despre aceste noţiuni fundamentale. .. promite să devină... o problemă de cultură, contemp. 1969, fir. 1 175, 2/6; cf. dex. Măi ţigane !, îi zice femeia, cam Surprinsă de laudeleţiganului. sbiera, p. 288. 2. (Despre fizionomia, privirea, glasul etc. oamenilor) Care exprimă surprindere (i). Ea se uită la mine c-un aer suprins, radios, dar fără cca mai mică confuziune. baronzi, m·.'·527718. O clipă glasul lui lUga, surprins, se 'îneacă, rebreanu, r. ii, 195. E de neînchipuit cum profită oamenii de-iritaţia noastră,· ce ochi surprinşi. . . făc. călinescu, ■ c. o: 80. Cu o expresie surprinsă musafirul sè ridică, preda, r. 236. — Pl.: surprinşi, -se. — Şi: (învechit, rar) suprins, -ă adj. — V. surprinde. SURPIUNZĂT0R, -OÂRE adj. Care provoacă o mare (şi neaşteptată) mirare, nedumerire, emoţie etc. prin caracterul său neprevăzut, neobişnuit etc1., şoca n.t, uimi tor, Uluit, (livresc) stupefiant; p. ext. imprevizibil; nea.şfeptat. Multe lucruri osebite, sufr prinzătoare'să pot,auzi adeseori din gurile muri'hzïl'of. fm (1844), 1732/37, Cu o dexteritate surprinzătoare, ea irùita orice lucru vèdea cu pcţxii. sion, P. 76. Cantemir. .'. c&ută. o explicaţiune penlru surprinzătoarea legătură înfre Basarabia de la P'rut şi nurri'éle familiei domneşti din Oltenia, hasdeu, i. c. i, 77.  Itia Unele cuvirtle.., şi a le ridica la splendoarea unei rime surprinzătoare. siAipijES.cu, cr. ii, 314, cf. ddrf .Pregătiră acea uniiale surprinzătoare a neamului românesc de la nordul Dunărei. xenopol, i. R. ii, 9. Savantul care. .. imaginează o experienţă surprinzătoare. e desigur un artist, tn plp ii, 57, cf. :şXineanu2. E vorba dé apariţia surprinzătoare. a urnelor cu figura omeiiească. P/vrvan, g. 367. Bazele .soarelui. ,r. pnţ.pe loate ,....o poleială care le dă .un prestigiu hou, surprinzător. j’brXîleanu, a'. 106, cf. resmeriţX, d., cade. Norocul'are toane şi ciudaţii surprinzâtoâre. gălacxion, 6. '110. .0 voce puternică şi gravă dé bas, surprinzătoare pentru înfăţişarea sa puţină., c. petrescu, î. i,186. Se.bucura de.o fantezie surprinzătoare, o. M. zamfirescu, sf. ;m. n.;i, 144.· Am cetii surprinzătoarele poveşti, ale 'lui.'Ilie Pietraru. sa» boveanu, o. xx,; 441, cf. scrib'ans Aclivitaiea lui.de propagandă e surprinzătoare- tn toate împrejurările. oţetea, t. v. 281. :-Este surprinzătoare lipsa de spirit autocritic a poetului.: constantinescu, s,. iii,, 98, - Am apoi faţă de mine delicioase, şi surprinzătoare atenţii, bIiagav h: 184, Petrolitl a.introdtis în natură,elemente surprinzătoare şi strâniiisd gza, a. îi ,28, ef. dl. Avu deodată dorinţa surprinzătoare să stea de vorbă cu Jurca. τ. popovici, se, 223, cf. dm. Ideile şi arta lui sînl siu-prinzăioare prin.noutate şi'prin originalitate, ist. lit. rom. ii, 36, cf. dnΐ; Suferă-o transformare pe cît de bruscă, pe .edil dc surprinzătoare, contemp. 1969, ,nr. 1 165, ,3/4» cf. m. D. enc., dex. -ν' (Adverbial) Era o tulpină . . . plină de boiboci galbeni şi care semănau surprinzător cu florile trandafirului, galaction, o. 349. Mai surprinzător părea că opinia contrară era susţinută de căpitanul Corabu. camil’ petrescu, u. n.. 9. Aria de ciiltură a poporului s-a lărgit surprinzător, sadoveanu, o. xx, 499. E surprinzător că lupii să atace în plină vară stîna. scînteia, 1969, nr. 8 192. φ (Adverbial; legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. ,,de“, exprimă ideëa de superlaitiv absolut) Toţi aceşti creatori apar surprinzător de asemănaţi. în plr ii, 283, Masa era surprinzător de 'bogată,’totuşi toţi mîricaU puţin, camil petrescu, u. n. 30. li explica surprinzător de subtil şi adînc. sadoveanu, e, 177. Străzile principale'iran surprinzător de înguste pentru un musafir sosit dintr-alte ţări. aromezi, s. xviii, 15'. Acest specimen de om este surprinzător de comun. cXlinescu, c. o. 69: Versurile luU . . sînl surprinzător de simple *şi ,de profunde în acelaşi timp. românia literar.X, 1969, .nr, 27, 18/2. — Pl. : surprinzători, -oare. — Şi: (învechit) suprln-îător, -oâre adj. — Surprinde + suf. -ălor. SURPRfSĂ s. f. v. surpriză. SURI'RÎZĂ s. f. 1. Plăcere sau bucurie neaşteptată oferită cuiva în anumite ocazii; (concretizat) obiect primit sau oferiţ fără plată, iu semn de prietenie Sau ca ajutor etc., atenţie, cadou, dar; (învechit) surprindere (5). Să nu să cerce să-mi facă surprize, pentru că. . . am văzut mulle sfîrşiluri neplăcute... izvorînd dinir-însele. cr (1833), 2472/27. Nu va irece mult şi publicul vă va face o surpriză minunată, pr. dram. 193. Ţi-am gătit o plăcută surpriză la întoarcere. negruzzi, s. iii, 330. Ţi-am preparat o surpriză: am studiat o bucală, caragiale, o. ii, 5'8. I se părea că slugile. . .· -vor să-i âscundă o surpriză, -vlajiuţă, s. a. iii, 84. Mă duce în odaia.mea, unde mă aşlepla cea mai neaşteptată surpriză. In perete o panoplie cu loate trebuincioasele pentru vînat. brXtescu-voineşti, p. 346. Sosea cu surprize: uneori stridii proaspete, alteori brîn-zeturi picante, teodoreanu, m. iii, 69. In mijlocul şervetului ii pune'Măicuţii o surpriză, arghezi, s. vin, 81, cf. dl, dm. începerea carnavalului se apropia. . . Messerul cu oamenii lui pregăteau surprizele, barbu, princ. 142. O altă surpriză plăcută pentru cumpărători. .. va fi aparatul .portabil, ^scînteia, 1965, nr. 6 794, cf. m, d. enc., dex. 2. Tot· ceea ce surprinde prin caracterul său neprevăzut, neaşteptat; (învechit) surprindere (3). Domnitorul salută pe mătuşa sa... Cocoana gazdă, fericită de asemenea surpriză, îl aşeză la masai sion, p.· 115. li vedea în tren, veseli, fără griji, dugîndu-se departe... îmbătaţi de farmecul şi surprizele călătoriei. vlahuţX, o. a. iii, 13. îndată ce s-a întors de Iţa Amara, a. flvut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu. rebreanu, it. i, 240. Viaţa îi părea atunci solidă, feriiă de surprize. c, petrescu,. c. v. 237. Căsnicia era cea mai mare surpriză pe care i-o rezervase ,viaţa. teodoreanu, m. iii, 402. Inima femeii e un săllăraş de contradicţii şi surprize. sadoveanu, o. xii, 529, cf. scriban, d. Suporta cu răbdare îngerească orice surpriză ά soartei. căli-nescu, s. 9. Epitetele individuale . . . stîrnesc în mintea cititorului efectul unei surprize, vianu, s. 40. Pentru unii, fericirea e linişte, lipsă de surprize, ctilm egal. ralea, s: t. i, 111.' De la celulele bolnave pot surveni surprize' neplăcute. Bogza, a. î. 350. Aşa puţin cunoşti Hu battiénii?... — -Nu-i cunosc deloc. D-diâ am trteréü surprize, baranga, r. ii87, cî. dl. Un pas iriaî departe se- desfăşurau valurile, zbuciumul şi surprizele .necunos-j cuiului, tudoran, p. 333,. Ceea ce. am să-ţi povestesc 16544 StîHPUŞ - 209'4 - SiffiSÀ are un epilog sau, mai bine·zis, o surpriză, pbeda, b. 150, cf. m. Un procedeu de creaţie artistică avînd surpriza drept scop, adică tocmai ce numesc eu senzaţional. contemp. 1969, nr. 1 167, 3/3, ci. m. d. enc., dex. 3. Sentiment, ştare de uimire, de uluire etc. produsă de un fapt neprevăzut; surprindere (4). Cf. stamati, d. Văzu, cu destulă surpriză, o femeie jună... foarte frumoasă, filimon, o. i, 115. Vedea atitudinile, gesturile, surpriza şi bucuria de pe figurile lor. vlahuţă, ci. a. iii, 18. Făcu un gest de apărare. .. şi scoase lin strigăt uşor de surpriză, ibhaileanu, a. 15. Adevărat ? 'făcu Mimi cu o surpriză plăcută, rebreanu, r. i, 16. Citeşte fără surpriză, fără schimbare de expresie. Sébastian, t. 41. Proprietarul lemnelor era încă paralizai de surpriză. călinescu, ,s. 22. Spre surpriza mea, el mă apostrofează. blaga, H. 47. Bătrînul nu arătă semn nici de surpriză, nici de bucurie, c. petrescu, a. r. 330, cf, dl. Ea produse asupra bărbatului.. o surpriză neobişnuită. preda, r. 74. Au descoperit cu surpriză că nu te admira. românia literară, nr. 82, 16/2. 4. (învechit) Surprindere (1). Cf. stamati, d., prot. — POP., N. D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. Φ L O Ç. a d V. (Har) Prin surpriză = prin surprindere, v. surprinde re., Unui om fără voinţă trebuie să-i impui voinţa ia prin surpriză, c. petrescu,. r. pn. 310. Cel pufin fiziceşte, prin surpriză, nu ar fi întîmpi-nat nici un fel de obstacol, călinescu, s. 129. — Pi. : surprize. — şi : (invechit, rar) surprisă s. f. PEL1M0N, I. 265/16. — Din fr. surprise. SUHPtjŞ s. n. (Regional) Surpătură (3). Sus unii taie cetină pe margini de surpuş. pamfile, s. t. 63. In jos, poieni multe cu surpuşuri, cu piriiaşe, cu copaci răzleţi, lungianu, ap. cade, cf. scriban, d., dl, dm, sfc 11, 207. ' — P].: surpuşuri. — Surpa- -f suf. -uş. SUBREALÎSM s. n. (Franţuzism, rar) Suprarealiştii. Cf. sfc iii, 18. Jucăriile, uzate şi aruncate de alfii, expresionism, dadaism, surreajism, dumneata le iei cu plăcere in mină, fiindcă exprimă ,,sensibilitatea omenească“. contemp. 196.9, nr. 1 174, 1/6. — Din fr. surréalisme. SURREAIÎST, -Ă adj., s. m. şi f. (Franţuzism, rar) 1. Adj. Suprarealist (1). S-a vorbit... despre un întreg patrimoniu de imagini şi metafore surrealisie. românia literahă, 19.90, nr. 1, 24/2. . 2. S. m. şi f. Suprarealist (2). El era poate singurul din grupul de surrealişti care era preocupat şi de literatura dialogului, românia literară, 1970, nr. 95, 6/1. — Pl. : surrealişti, -ste. — Din fr. surréaliste. SURS s. n. v. sursă. SURSAT s. n. (Ieşit din uz) Rechiziţie de alimente pentrtt oaste·. Vor fi... iertaţi de bir,... de miere,... de zaharçile, de-sunat.'.. de birul untului (a. 1684). hem 3 213. Darul agăi care aii venit pentru sursa/ (a. 1693). ap. tdrg, cf. scriban, d. — Pl. : ? — Din tc. stirsut. SlJRSĂ.s. f. 1. (învechit) Izvor (al unei ape curgătoare);.- jApa ce curge... prin mijlocul său, care-şi ia sursa mai de 4.eparte, din munţi, este dulce. peliMon, i. 44/1, çf. prot» — pop., n. d., alexi, >v., resmeriţă, d. ψ F i &. Treceam, yicînd pe cursul.şerii În siis, spre sutsa ei,d$ţi munte, vulpescu* p!' 36. . " 2. (Dfe obicei cu determinări care arată felul, introduse pMn prep. ,,de“) Loc, punct, cauză etc. care ser- veşte pentru formarea, producerea, dezvoltarea etc. a unui lucru, a unui fenomen etc. ; izvor, obîrşie, origine (1), (livresc) sorginte (2), (invechit) izvod. Cf. PROT. — POP., N. D., ALEXI, \Y., RESMERIŢĂ, D., SEVERIN, s. 53. Cunoştinţa de noi înşine, adăpată .la sursele-.-prime ale vieţii noaslFe spirituale. în plr ii, 467. Poezia viitoare se va alimenta. .. din această nouă.sursă emotivă. LpviNEscu, c. vii, 18. Marele curent al Renaşterii. . . a apropiat din nou popoarele romanice de sursa lor latină. puşcariu, l. r. i, 365, cf. scriban, d. Obligaţia alimentară nu poale să-şi aibă sursa decît într-o paternitate de fapt. cod. pen. r. p. r. 483. Ideologii... au, cerut o reîntoarcere la natură, la sursele primare ale vieţii. ralea, s. τ. i, 185. Adesea un cuvînt nu provine dintr-o singură sursă, graur, e. 11. A venit. exact momentul istoric... să te rupi de sursa care îţi alimentează ^prejudecăţile. preda, r. 258. Aplicarea recomandărilor privind îndepărtarea unor eventuale surse de insalubrjzgie. ARC săn. 316. Ştia că lumea vorbeşte, cunoştea şi sursa acestor vorbe. v. rom. ianuarie 1965, 53. Consideră de aceeaşi sursă şi formă din slovacă, l. rom. 19,07, 314. Cele. două surse de împrumut să posede un fond comun. ib. 1967, 416. Trăim epoci de revenire la sursă, m 1968, nr. 7, 38. D,e data aceasta sursele contaminării. pot fi Urmările. G. barbu, a. v. 77. Se cultivă un teatru. . . care transformă evenimentul politic în sursă de meditaţie despre condiţia .umană, românia literară, 1969, nr. 27, 25/1. Istoricul Iorga a înţeles sursa vitejiei şi a demnităţii care ne-a făcut să învingem vrăjmaşii şi să existăm aici de mii de ani. contemp. 1970, nr. 1 225, 4/4, Proza şi filmul... poale vor fi tn viitor sursa regenerării artei. românia literară, 1971, nr. 119, 22/1, cf. m. ti. enc,, dex. 3. Loc de unde emană o informaţie, o noutate etc.; izvor. Ni se comunică din surs.ă autorizată că în ţară domneşte cea mai perfectă linişte, rebreanu, ,r. i, 302, Adaug, din sursă engleză, că la Bruxelles au fost unele fricţiuni, titulescu, d. 117. Înţelesese... de unde venea sursa de informaţie, bogza, a. î. 632. S-ar putea trece şi aici la editarea unei gazete. . . care ar putea strecura ştiri din cealaltă swsă. v. noM. noiembrie 1954, 18, cî. dl, dm. Vreo sursă de informaţii măi·serioasă1 n-ai? τ ianuarie 1969, 16, cf. m. d. enc., dex. 4. (Adesea determinat prin „de inspi'raţic“) Ceea ce furnizează unui scriitor, unui artist, etc. o temă, o idee. Un scriitor are datoria de a-şi căuta sursele de inspiraţie my.lt mai îndărăt, c. petrescu,, o., p. i, 242, Rojnfinlic îşi are sursa inspiraţiei' în liricii moderni germani, çonstantinescu, ş. iii, 26'2. Concepţia realistă a lui ibrăileanu mai are şi o altă sursă decît filozofici lui materialistă, ralea, ş. t. iii, 215. Sursele operei lui Anton Pann sînt exfrem de felurite, v. rom. Octombrie 1954, 146. Sursa folclorică esté vizibilă în ,,Ţiganiada“. ist, lit..rom. ii, 80. Această femeie... va rămîne marea lui sursă de inspiraţie, τ iunie 19,64, 29. Creangă s-a oprit cu insistenţă asupra trècutulûi, propria biografic deveţiind sursă pentru literatură, 'ir. rom. deceriiîjrie 1964, 79. Prin sursele inspiraţiei Şi riaţura,conflictelor ipliine poetul a foit asemenea cu mtilţi alţii. i’Î). ianuarie 1965, 114. Sursa de inspiraţie a subiectului este auten- tică. cinema,'1968, nr. 1, 22. Cimpozitorii era aflat in mqrile prefaceri din ţarţţ noastra 'o-bogată sursă de 'inspiraţie. m 1968," nr. Ϊ, Sursa inspiraţiei i-αά ;fciSt folclorul şi stilyl particular, specific artei româneşti: românia-literara, 1969, nr. 40, 2l'/3, cf. des. : 5. Document1 (ştiinţific, istoric) sau lucrare,.•publicaţie etc. folosite la studierea unei probleme! sau ,1a Întocmirea unei lucrări ştiinţifice, a unei opere literare «ci; izvor. S-au înmulţit anchetele prmitoare.la .sursele străine ale operelor literare. viANuy,L. u. -,7. Documentarea lui-Voltaire este bogată; ea pune la contribuţie aproape toate sursele care puteau sta la tndemtna unui cercetător în vremea sa.· Id* ib’. 212, cf. 362. In afară-de documentele ■interne.. ,^ατη titilizat toate celelalte surse de informare cunoscute, stoicescu, ». d. 6. Efontiil sistematic de a lărgi această informaţie pifin exploatarea unor ,surse noi. 16550 sunsir.vANÀ - 2095 - SUHTUC3 gontemp. 1966; nr.l 019, 4/2. Ştiinţa şi tehnica noastră şi-att lărgit în - ultimul timp considerăbil contactele cu extţriorul, sursele de informări. scînteia, ' 1966, nr. 6.894. Efortul propriU-'Îtibuie efectuat pe dottă planuri : al informării de lasurse> de la documente şi monografii — -şi al interpretării: românia liîerarĂ; 1970, nr. 75, 22/2. Documentaţia este uluitoare, diisă-pînă la irlovi-tm tuturor surselor* spaţiul literar depăşit, înglobat istoriei sociale şi politice, ib. 1970, nr. 78,12/3. (T>e..ob,icei urmat de det.ermţnăji care arată.felul, mtrbdusé prin prep. ,,de“) Loc unde se; găseşte: şi ;de unde se poate obţine sau procura ceva. Vom îngriji ea toţi să-şi aibă acasă sursa de petrol, anghel — io-siK, ,ç. μ., ii,. 63. Am dat peste o şursă [de licliior] pe care Λ-ό ciinoaşte nimeni, c. petrescu, î. ii, 124. A descoperit o nouă sursă de procurai cărţi, camil petrescu,. o. i, 397. De la sursele de apă subterană, apa trebuie pompată, in general, pînă la centrul populat, ltr2, ci. dl, dm. ll gfişim. . . prin. . . pxănăstiri oltene, cioplind cronici, ... singura lu^. sursă de existenţă, ist, lit. rom. ii, 124. Dregătoriile au constituit... o sursă foarte importantă de ciştig. stoicescu, ş. d. 152. Cea mai importantă sursă ăe minereu dc cupru o prezintă zăfiămintul de sulfuri complexe de la Baia Mare. geologia, 120. Dunărea..., cea mai importantă sursă de alimentare cu apă a bălţilor, ap 52. Se vor pune în valoare, în Lunca Jiului şi a Tis/naiţei, surse de ligfiififVL·. 1967; nr. 7 041. Vreme îndelungată singura sursă [de apă potabilă] a fost Dîmboviţa, g. barb.u, a, v. 129. A.traS...deasupra gardului o sîrmă pe care a conectat-o la o sursă de curent electric, scînteia, 19,69, nr. 8 142, cf. dex. y.·.·.:·,.. • 7ivCorp' caré emite sunete! lumină, radiaţii nucleare etc. ; loc, punct din care lumina, căldura étc. radiază şi se propagă. Sursa radioactivă e -aşezată în cîmpul magnetic, sanielevici, r. 22. Se vedeau norii. . . urcînd parcă cu intepţie spre sursa de lumină, preda, r. 165, cf. ltr2. Deplasarea în spaţiu,a surselor-sonore constituite, de vocile umane, m 1968, nr. .10, 18. Gravitatea arsurilor ,a depins de distanţa care separa victima de siirsa incandescentă, magazin ist. 1975,. nr. 8, 40. + (Şi. in. sintagma sursă de energie) Purtător de energie. Cf. ,m, D. enc. Potenţialul reprezentat de aceste sur&e (ţiferiie. de energie nu este încă foarte .bine cunoscut. bl, 1980, nr. 11 060. Fiind o sursă sigură şi ieftină, bioenergia poale asigura şi îngrăşăminte agricole, ib. 1980, 11 084. ·γ> Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) = generator de energie electrică (sau, electromagnetică). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. + S p © C. (Fiz:) Punct din care izvorăşte un fluid sau in care e absorbit cu un anumit ,debit. Sursa radiaţiunilor nu putea fi decît persoana în transă din cabină, enc. tehn. i, 106. Intre sursă şi un ecran fluorescent se interpune mâterialul absorbant, sanielevici, r. 183. Sursa şe numeşte pozitivă sau negativă, 'după cum fluidul izvorăşte din ea sau e absorbit de ea. ltr2. 4 Electrod al unui tranzistor cu efect .de cimp, care. furnizează purtătorii ée sarcinâ majoritari. — Pl.: surse. — Şi: (învechit, rar) surs s. n. prot — pop., N. D. — Din fr. source. SURSILVÂnA s. f. Unul dintre grsţiurile retoromane. ‘ Aceeaşi este evoluţia în sursilvană. scl 1968, 403. — Din fr. sursilvain. SÜRSUR s. n. v. susur. SURSUR vb. X v. susura. SURŞÂRJ s. n. (Rar) Supratipar. Cf. dn2. — Pl. : surşarje. — Din fr. surcharge. SURTAXA s. f. (învechit, rar) Suprataxă. Cf. dîm-bSviţa (1859), 11. — Pl. : surtaxe. Din fr.,surtaxe.. . SURTUC 1 s. rn.^Regional) Numele unui peşte fără solzi, nedefinit mai îndeaproape (Corni — Botoşani). Cf.'ALR .1 1 746/418. — Pl. : surtuci. — Efinologia nesigură. Cf. s u d u c. .SÜRTÙr2 s. nl (învechit şi popular) .Obiecl.de îmbrăcăminte (bărbătească) care acoperă partea de sus a corpului şi care se poartă peste cămaşă sau peşţe vestă; haină ţărănească bărbătească (de dimie) de obicei scurtă (şi fără mineci). V. v e s t o n, 1 a i b ă r, mi.nt.ep (2)> b a i b a r a c, c ăp u t, 1 ă i b ă-r a c. Îmbrăcămintea se alcătuieşte de un surtuc, de postav albastru, regulament, 18/10, cf. 1. golescu, c. Contele se dezbracă de surtuc, voinescu ii, m. 55/11, cf.. valian, v. Tînărul meu trist, flămînd şi friguros, Porneşte în sertuc de-acasă. donici, f. ii, 39/9. îmbrăcămintea se alcătuieşte. . de un surtuc de pînză albă (chitei) şi manta de postav sur. regul. qrg. .463/27, ,cf. stamati, d. Fiecare, . . să-şi ie/e. ... surtucele vătuite». ' ciubotele. fătu,.d. 140. Aceste surtuce, acopere peplurile. tineretului de frunte ieşit. ... din şcoalele Ardealului., ; russo, s. 42. Am două (race. trei surtuce şi patru .pă-, reciti pantaloni, negruzzi, s. i, 199, it. polizu. ..In ,l.eq -, de a plăti sprlucul şi pantalonii ce porţi cu zece galbeni . .. . le-ai plăii cu doisprezece, ghica, c. e. i, 291. Terminasem de.a-mi curaţi surtucul de peri. sion, p. 427, cf., pontbriant, D., cihac, ii, 381. [Vînătorul] se simţi tras ... pe dindărăt. de mîneca surtucului, odobbscu, s., iii, 46. Un băiat de ţigan. . . într-un surtuc lung de-i. ajungea la calcii. eminescu, p. l. 2.7. Nu uita niciodată sfi-şi ânine la botonera surluc.ului un mic boboc de tran dafir. a Anne, n. iii,. 182. Se pomeneşte la redacţie c-un. tînăr înalt, . ., foarte jenat în surtucul lui vechi şi larg. vlahuţă, o. a. iii, 80, ci,ddrf. Mi.s.-a rupt surtucul tot, în coate, De. cînd tot scriu, păun-pincio, p. 49, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, Chiar şi surtucu-i, ' ieşit de ploi şi soare, îşi ia atunci un aer voios, de sărbătoare. iosif, v. 149, cf. tdrg. Ciudăţenia îmbrăcămintei lui de pe alte vremuri: jumătate de joben,. . . surtuc lung, pînă la genunchi şi pantaloni ca oul de raţă. brătescu-voineşti, p. 269. Notarul. . . se opri o clipă, î.şi priitse doi nasturi de lü èiirtuc şi porni din nou.. agîrbiceanu, a. 187. Dădu de cel dintîi buzunar al surtucului, gîrleanu, l. 18. Tot chipeş rămăsese cînd înlocui surtucul eu ajiUreul. hogaş, dr. ii; 151, cf. res-meriţă, d„ cade. Se întoarse spre acest domn cu surtucul de catifea cenuşie, bacovia, o. 221. Îşi ar.uncă paltonul de pe el, îşi scoate surtucul şi manşetele, galac-tion, o. a. ii, 315. Îmbrăcat într-un surtuc vechi peste cămaşa de noapte oltenească, c. peîrescu, c. v. 237. Era îmbrăcat cu un surtuc de ştofă gălbuie cu pătrăţele negre, a cărui formă oscila îptrţ tunică şi pijamaua de odaie, teodoreanu, m. iii, 126. Era îmbrăcat cu iţari şi cămaşă, şi peste cămaşă c-un surtuc negru, vechii de stofă.foarte bună. sadoveanu, o. vi, 510, cf. scriban; d. Rar cîte un avocat ori moşier în trecere işi flutura surtucul negru printre cioarecii albi şi căciulile mi-ţoase ale sătenilor, dan, u. 137. Te-a zărit în surtucul tău negru, cu care te întorci de la oraşe, arghezi, p. t. - 10. Celelalte purtau un fel de surtuce de astrahan cu mînecile bufante, călinescu, o. i, 231. Iarna, îmbrăca sub palton de obicei două surtuce, blaga, h. 125. Boierimea cea tînără nu mai purta decît o singură haină îmblănită peste frac şi peste surtuc, camil petrescu, o. ii, 97. Nu le plăcea surtucul meu cu gulerul de oaie. pas, l, ii, 6. Se frecau de surtucuri pline de petice, camilar, n. ii, 321. îi şterge un fir de praf de pe surtuc. davidoglu, m. 80. Găsesc eu pe cineva să-mi dea o pereche de pantaloni şi-un surtuc marinăresc, tudoran, p. 69, cf. ltr2, dl, dm. îşi îmbrăcă surtucul. . . şi dădu să plece. v. rom. ianuarie 1965, 73. Am băgat amîndouă mîinile în buzunarele surtucului, lăncrănjan, c. iii, 303, cf. . d.enc.jDex, h vi 223, iv 57 xiv 210. 16557 smm.'cAH - 2096 - SURUGIUL Arde cămaşa pe trup, Trupul in cămaşe, Surtucul pe trup. pascijlescu, L. r. 125, cf. chesţ. v/165, alr i 1 1 884/600, alr sn iv h 1182, a v 14, 15, 16, a vi 3, 26. E ţăran Şi se poartă cu suman, Iar eu mă pori cu surtuc: polc. olt. ·■- munt. iii 492: + Fi'g. (Rar) Surtucar. Ştrengarii alunga sufiucile pe uliţă, rusşo, s. 17. Multă mirare insufla pribeqilor spectacolul frăţiei curate între su’tuce şi -mcman·'. id. ib. 42. — Pl.: surtuce, (rar) surtucuri şi (învechit, rar, m.) surtuci (valian, v.). —Şi: (învechit) sertie s. n., (regional) surlucă (ALECSANDRI, T. CC 8) s. i., surdùç (alr SN iv li 1 182/414, a v 14, 15, 16, a vi 3, lexic Keg. 86), sultuc (h ii 223), scurtùe (rksmeriţă, D.) s.n. — Din rus. cKipTyK. SURTUCAR s. m. (Popular şi familiar; depreciativ) Orăşean (1); p. e x t. intelectual, (rar) surtuc. V. pantalSnar (2), η ά d r ă g a r, i ş 1 i c a r. Cind vedeam cite un surtucar, mi se părea că. .. se' ia după mine. vlahuţă, o. a. ii, 06. Orăşenii, surtucarii aşa numiţi, cvtlţt şi civilizaţi, ' se deosebesc de ţărani prin port, prin felul viciei, mai cu seamă prin interesele de clasă, cherea, st. cit. ii, 243, cf. barcianu. [Ţăranii] aii fost furaţi, amăgiţi şi îngenuncheaţi atit amar de vre-ine de attfi surtucari, proprietari, arendaşi, logofeţi. sandu-aldea, d. p. 88, cf. şXiNeantj2, tdrg. înainte de a-şi deschide guta preotul sau alt sutuedr, ţăranii mai fruntaşi ştiură ce e nou prin ţară. aqîrbiceanu, l. t. 191, cf. pascu, s. 80. Fu primit bine de toţi surtu-carii comunei, ’rebreanu, i. 313».cf. resmeriţX., d., cade. Oalele şi sculele aveau, fără îndoială, vreun preţ... Altfel n-ar veni surtucarii tocmai din Bucureşti să le vadă. c. petrescu, r. dr. 24. II adusese pè Gligore la oraş mare, să-l facă surtucar. o. M. zamfirescu, m. d. i, 219. Nici un surtucar pripăişit la sate nu scăpa de bănuială, cocea, s. ii, 212. Săteanul îşi cunoaşte bine duşmanii, adică siwlucarii. sadoveanu, o. xix, 60, cf. iordan, l. n. a. 162, scriban, d. JVoi ăştia, surtucarii, îmbrăcaţi, cum s-a zis pînă deunăzi, nemţeşte, arghezi, b. 156. S-a uitat lung la surtucarii aşezaţi pe o bancă mai în faţă. galan, z. r. 17, cf. dl, dm, sfc iv, 185, dex, ŞEZ. ii, 187, alr sn in h 885. — PI. : surtucari. ■ — Surtuc + suf. -ar. SURÎUCAş s. η. 1. (Mold.) Surtucel. Îmbrăcămintea (mi era uşoară. Pantalonaşi cu pacheşi, un surlucaş şi atîta iot. ap. Tdrg. Scotea din cufăr, la zile mari, un surtuccfş albasfru, cu fireturi, iopîrckanu, o. a. ţi, 47, Cf. DL, DM, DES. 2. (Regional) Suman (1) scurt femeiesc (Coverca — Vatra Domei). Cf. a v 14. — PI. ·. surtucaşe,. — Surtuc -i- suf. -aş. SURTÎTCĂ s. f. v. surtuc2. SURTUCÉL s. n. Diminutiv al luisurtuc; (regional) surtucaş (1). Sosi la casa lui un, străin... ne-avînd pe el haine, mai calde decît o căciulă bine. îndesată pe urechi şi un surtucel careţi pocnea în spate, oane, n. ii, 4. Sara-i tare răcoare; trebuie să pui un surtuşel di şele groase, caragiale, o. vii, '439,' cf. tdrg, cade; [Băieţaşul] e numai în surtucel. cazimir, gr. 13, cf. dl, , DM, DEX.. ’ ' ·,. — Pl.: surtucele. — Surluti -f suf. -el. . . : ■ A SURŢ s. n. v. şor. StlRŢĂ s. f. v. şorţ3. . SURUCL vb. IV v. suruclui. "SURUCLÎT, -Ă adj. v. surucluit. ··'■'■ SURUÇLUÎ vb. IV. Refl. şi intranz. (Trati-sily.) À avea nevoie de... ; a fi conştrînş să recurgă la...; a. apela (lă...). Batăr de ar urma lui Traiati oblădixitorii românilor şi, ar băga între, dînşii.. . toate meşteşugurile,.. ca să nu se surucluiăscă românii, pre. alte neamuri, şincai, hr. i, ,8/25, cf. klein, d. 161, 435, lb, lm, mîndreşcu, ung. 102, dr. iv,. 1 557. Noi n-am furat nimic. Noi sîntem oameni cumsecade şi. nu ne surluim pe munca altuia, v. rom. martie 1956, 148,’ cf. vaida, 381. N-am.surluii la pomana ta, că am avui ce mi-a trebuit. î*AşcA,.GL.,.cf lexic heg. 10, .72 'Nu m-am surluit la banii nimănui, mat. dialect, i, 192. — Prez. ind,: surucluieSc. — Şi: surucli (klein, d. 161), suriul vb. iv. ' — Din magh. szorulnf. SURU.CLÜÎRE s. f. (Prin Transilv.) Constrîngere. Cf. lm. - 1 ‘ ' PI. : surncluiti. ‘ — V. suruplui. SURUCLÜÎT, -Ă adj. (Transilv.) Constrins; obligai (la ceva). Cf. klein, d.' 161. Nu-s suruçlit pe ei. Maţ; dialect, i, 216. \ - — Pl.: surucluiţi, -te. — Şi: suruclit, -ă adj.' — V. suruclui. SURUGAT s. η. v. surogat. SURUGËSC,'-EĂSCĂ adj. v. surugiesc. SURUGEŞTE adv. v. surugieşte. SURUGIĂŞ s. m. (îndicţioiiarelfe din trecut) Dimi-1 nutiv al ,lui surugiu1 (1). Cf. polizu, pontbriant, d. — Pl.: surugiaşi.·■: — Surugiu -j suf. -aş. SURUGIËSC, -KASCĂ adj. (Astăzi rar) 1. Care apârV1 ţine surugiului1 (I); privitor Ia surugiu1. V. birj ă-r e s c. Cf. i. golescü, c. Mulţi ar vrea să se oprească Cit de mult, dar în zadar! Cruzimea surugiască N-are margini, nici hotar, negruzzi, ap. tdrg, cf. polizu, pontbriant, d. Se aiid chiote şi pocnete surugieşti. alecsandri, t. 391, cf. ddrf. Flăcăul îşi repezi pinte-nogul... lovind cu harapnicul surugiesc în dreapta şi în stingă; conv. lit. xliv1; 206, cf. resmeriţX d.,' CADEj SCRIBAN, D., .Ol·, DM. 2. F i g. Grosolan; trivial; birjăresc. Cf. şio n^, 332. Sudalme surugieşti. tdrg. Icni pe nerăsuflate un potop de scîrbe, trecîAd, de la înjurăturile surugieşti, la ocările de precupeaţă, to. i. caragiale, c. 24, cf. scriban; D., DL, DM. ‘ ’ '· ■ — PI.: surugieşti. — Şi: (rar) surujjfoc, -căscă adj.. pontbriant, d., resmeriţX, d. ‘ — Surugiu -f suf. -esc. i : SURUGnŞŞŢE adv. (Astăzi rar) 1. în felul surugiilor1 (1) ; ca surugiii1. V. b i r j ă r e ş ţ e. Cf. i. golescu, . c., polizu. Luam cite o nuia, pe care o învirteam ştiru-'■ gieşte. sion, p. 347, cf. pontbriant, d. Chiuie surugieşte : şi pocneşte din harapnic, alecsandri, t. 51, cf. ddrf, , resmeriţX., d., cade, scriban, d. Vîjtind surugieşte î năpîrcile girbaciului, în văzduh, Sfroe Vardarti pocni : botul cailor, c. petrescu, a. r. 64, cf. dl, dm.. - 2. F i g. (în legătură cu verbul ,,a injura“) în mod trivial; ca un surugiu1 (1) ; birjăreşte. Presa unei clase ■ nu înjură aşa de surugieşte presa aceleaiaşi clase, io-nescu-rion, s. 224, cf. ddrf. Sărise de la locul lui.. . aruneîndu-se în mijlocul adversarilor’$i înjurînd surii-geşte. cocea, s. i, 300, cf. scriean, d. — Şi : (râr) siiruflcşţe adv. — Surugiu + suf. -eşte. SURUGÎU1 s. m. 1. Persoană care conducea (călare pe unul dintre cai) diligenţele, poştalioanele sau trăsurile boiereşti; (învechit) postilion. V. bi r j ax* ; 16575 . SURUGIU 2 — 2097 - . ·: SURVĂICI .* .o e-i dnoşcar, m 1 n a ş, . s e c h i ,r a ş, v e-tur i.'n, vizitiu. Surugiii plăiindu-să... din banii ct'.se.vor. strînge (a. 1802). uricariul, i, 8. Să se deie din .fără şi soma surugiilor, a cărucerilor şi a finului (a. .1814). ii). 37. Pentru că-i stătuse caii, pe surug.iU au tăiat, beldiman, ap. şxo iij, 332. Pornirăm împreună 'însoţiţi de un surugiu, heliade, l.. $. 1, 167/15'., Un englez, in formă de postilion (surugiu), poDăfuia cursul trăsurii. An (1832), 1031/14. Pe la stănţii să aibă tot-jtauna.. . la 4 cai iin. surugiu, oameni, .vrednici şi cu .ştiinfă.de minatul cailor şi de drumuri, cr (1833),,9#/20, cf. 1. qolescu, c. Să înhame acei patru cai la brişcă ce-am cumpărat şi surugiu pină in cinci minute.să fie gata. hrisoverqhi, a. 56/23. Surugiii, .'."aţi încălecat şi, chiuind şi plesnind, au purces1 Intr-un galop furios. neoruzzi, s. i, 30.7, ef. ρο^ιζυ..;,-^<Μ· o droşcă frumoasă, trasă de patru cai negri... duşi de un surugiu, cu poluri şi tuşluci şi eu panglici tricolore la pălărie, ghica, e, e. i, 119.· Din ţigani se recrtifàii i :. vizitii, snrtigii, grădineti? prpitori, şjon, p. 67. Surugiul em; călare, plinind din bici şi mtnînd eaii cu iuţeală ftàgçrului. .nUMONi i. . 371/5, ef.. pontbriant, d. Du-te de spune surugiilor să înhame poşialionii la trăsura cea galbenă. ; alecsaKdri, t. i, 180. Hai, iubităr la plimbare, Caii muşcă-a lor zăbale, Surugiul e călare, id. o. 169, cf. ; BAHGIANU, C1HAC, ii, 604, lm. Surugiii au dat bice şi cMciiţ,. pe uiniă ţipete şi chiote. .caragi ale, ; p. -i;, <338. Aş vrea să plec... c-o trăsură ferecată.,. Cu surugii pe deşâlate... Jiăind, mtnînd, gonind cu foc. mace- f DONSCKI, o. i, 58, cf. ddrf. Călăiil său înjura ca un surugiu, d. zammhescu, v. ţ. 191, cf. alexi, yî., şăi-NÉAN.ua. Sla-nlr-o piaţă Q veche diligenţă^ncăpătoare, Cu s.urugiii sprinteni de-a călare, anghel -j.igsif, ç,. m. ii, 160, cf. pamfile, i. c. 159, HESMERixf, p. Co’nţicuri ea grajduri şi aprovizionări de nutreţ special, surugii ’. şi vezelei, cai de călărie. N. a. bogdat?, c.‘ m. 148, cf. cade. Pădvanul zbura pe cale. Surugiii minau din şele fi, .chiuiau, , oalactiqj*, o. 74. Pocneau harapnicele, chiuiau surugiii.. goçea,.s1. i» 182. Pe caprfi. surugiul. Iâl6ie?ţe-un. cînfec. lesneâ, >ţşaţs. .74, ÂlîâdâÎă acest drum··· se. făcea intr-o trăsurii, pu çai .şi .cu surugiii. ; şAJpovEANij, o. χνι, 369, cf. spRiBAN, d. Diumu-i- grèu .şi povlmil, Seriifiuri obosii, .argh^zi, s. vf 5§. Trăsiiră; «μ. cinci cai. ...t ijiţnaţi de un surugiu cu ,'ilic 'brodat,[ pflidrie calqbreză, panglici colorate /şi bici ‘imens, ‘că- i MNEScjv.c. o. 2$4. Surugiul chiui, pocni,,din gţrbacih., cajîil :petbkscu, P. i,, 425, cf. ii, 146.,-Ito! suriigjicu, straie de aba albă, cu fireturi negre.... se aflau, unul. câiare pe un cal fruntaş, altul cocoţai dinapfiiâ ' cailor roiaşi pe capră. pas, i,. i„j>5, cf. dl, d.m. Surugii jfădură bice. cailor şi Ιτύηιφ:abia se .urni. barbu, », 4&> cf. m. d. -.ŞMq.,α>Β% l*e jcei do.i [cai]. ·. /„erff doi iifţpugiţ, pe nişte jâli Meţţan. şez.:xjj,,45. Voi vizitiilor, Şi voi surugiilor, Gătiţv\rfâura. p^cyLEşcy, ,l. .ţv J58, cf. 3.81iţa.şurn-. gii.Q.pirjgcft Hai 4igrabt, rnăi . băieţi, Çalü dêii. sţ-l aduceţi.uFOLC. Mpifl. ii, 32. Ş;i pentru calul şchiop se; găseşte sujrugifi. ,ζανϊνε,.ρ. i,. 348. $ F I g. ''. M-am iăgat; - «uriiflţţi la cuvinte, yoţquţ^cii, .ppezii, i, ^08. 4. F j g. Persoană care Injurii, tm moâ.jrivial.jCiinoşţeâ în perfecţie manualul înjurăturilor celui mai perfect ş^riigiu.] BACALBAŞA, S. A. I, 83, cf. SCHIBAN, D................... ; 2. Numele popular al unei constelaţii din emisfera! f-boieelâsji vizitiul*.' E. numit, îA general, de ţăranii tot' vizitiul,:..,- sau tnăsuraf,... sjau .Şuriigiiil. o,ţesctj,.cr. 18. Poartă numele de vizitiu, trăsură,.,surugiu, .oco.l,'. tare, carul-lui-Dumnezeu. pamfile, ceh. 169, çj. 200, CADE, DL, DM, DEX. — IMi ï'iliniÿlï'. J ■■ r'· . . : — Din tc. s&rflcfi. ' . . : ' ; -1F; adj. (Regional) Cehuşiu. Spruiiu ca S®Işa. ^Gom... dift iîRDşTENi — tÎrou neâmţ. ■ -alteia βήΤ-.ν ■■:■·:. - ■„...j.··: ■ -SUMUlAPĂ adj. v. jstfeap. SUHTJUÉ’f s. m. (Regional) Diminutiv ăl lui sur w cal care bate in sur; suruţ. Un mocănaş că-mi zărea, Călare p-un smuleţ. folc. plt. — munt. ii, 226. — PI. ·. suruîe/i. — Sur -} suf. -uleţ. . Slill’JJÂSij-Ă ^dj., s. m. şi f. v. sărman. SUllUMĂSI vb. IV v. sărmăni. SUHUSIĂIVÎE s. f. v. sărmănie. SURÎÎP s. η. v. şurub. SURUPA vb. I surpa. · SURUPARE s. f. v. surparë. adj. v. surpat. . SBRUPĂC1(3s, -oAsĂ adj. v. surpâcios. SURUPATÔR, -OARE adj. v. surpător. > , . . StIÎRţJPĂTÎIRĂ s. f. v. surpătură. SIJRtJPÉVIE s. ,f. (Prin vestul Transilv.) Surpa· tură (3). Cf. teaha, c. n. 368. Pl.: surupenii. — Şi', suruspénie s., f.. teaha, c. x. 268. . . . ■ — Surupa f suf. -enie.. SL-RU’I vb. IV v. surpa. , SURUPÎNĂ s: f.. .(.Ban., Olt.) Surpătură (3). Cf. pâsgu, s. 207, cade, scrîban, d., h xviii 168, 267, vÎrcol, Vi 100, com. din oraviţa, alr i- 394/30. *— PI. : silrtipini. Surupasùf.-ίήα. , SURUPlşV. ή. V. surpiş. SURUPlŞXE s. f. (Prin Dit.) Surpătură (8). Cf. CADE, CIAUŞANU, V. 200. ··.·; ; — PI. : surupişti, — Surupa-l-j suf. s.işţe. ... SURUPITtJRĂ s. f. v. surpătură. , SURUPÔS, -OASĂ adj. (Regional) 'Surpăcios (Pe-treştii de Jos — Turda). Cf. alrm sn n h 628/250. ■ .-r Pl.î şurupoşi, -.opsp.., .... ^ Surupa 4-.;snf. -as. SURUSPÉNIE s. f. v. surupeuie. SURÙT s. n. v. suret1. SURtlŢ, -Ă adj. (Prin nord-vestul Transilv. jşi substantivat, m.) Diminutiv al lui s u r" ^4) ; (cal) care bate in sur; ş\iruleţ< Cf, alexici, >l. py 163. <> (Ca epitet, - pus -înaintea terme,nului- calificat, care se,-leagă prin, prep. ,,de‘‘)t,Un .şuruf d-pn poruinbuf. 4d. ib/ — Pl.: suruţi, -te. .. ; — Sur - suf. -uţ. ... iSÜRVA' S; fi;; (Begional)i».Sor.co.vâ (Braşov).^ Gfc. dr. IS.tîSurna, surva,.xeselâ, Dfala capii, un colac, .Anu Sou·, Anu .Nbu.. ib; — PI. : sune. — Din bg. cypBa. f . ·»' -■s 1·,. S y. s.ax ţ o- -ÿ Ϋ,^Ι?,.jSé îiiixlflă .cu snfviicilej nu ~cd,+jipf8fyfP**. |j|"^ ‘ 1'- v‘ ' - : , .TT-'Din. hg.. .c^ftaţiţa (pi..lui, pypemm). 16600 SURVEGHEA - 2098. - SURZI SURVEGHEA vb. I. T r a n z. (Folosit, şi abs ol.) (învechit) A supraveghea. Atunci bătrînii : survcghea'şi mai mult frecveniind.la gimnazii şi. asisttnd la luptele şi glumele tor. abistia, plut. 127/25. Jpsilante.. . porneşte să ocupe Ploieştii... lăstnd pe'Sava la paza şi apărarea Bucureştilor, dar mai cu deosebire ca să sur-vegheze mişcările şi faptele lui Tudor. ghica, s. 108, cf. dl, dm, sfc iii, 18, hbistea, p. E. 160. + (Rar) A veghea. ,,Albumul casii“... peste care surveiază. privirea de sfinx orgolics al vameşului. klopştock, f. 170. — Prez. ind.: surveghez. — Şi: (învechit, rar) şur-veiâ vb. I. — Din fr. surveiller (după veghea). SURVEI vb. I v. suryeghea. SURVENI vb. IV. I n ţ r a n z. (Despre,evenimente, fenomene, acţiuni etc.) A-şi face apâriţia (brusc şi pe neaşteptate); a avea loc îţitre timp; V./a pr iţ ţ e a, interveni, întimpla, petrece1 (II 2), produce1 (II 2). Toate.cite mai Survenită 'lucrări 1 le-a suspendat, aristïa, plut. 314/4. De 10 zile survenise un edem generalizat'àl pielei, babeş, o. a. 277. De atunci a survenit criza, titulescu, d. 418. In trei-patru zile vedem dqcă nu survine vreo complicaţii, c. êétrescu, c. v. 206. Foarte devreme au survenit-rieînţelegeti, cdre s-au isprăvit cu despărţenia, sadoveanu, o. xix, 420. Moartea care survine... e înfăţişată că o acţiune du-raiivă. vianu, a. p. 56. De la celulele bplnave pot surveni surprize neplăcute, bogza, a. î. 350, cf. dl. Durerea şi febra musculară care surveniseră... .sltrniseră în el o ciudată şi irezistibilă veselie. pred\, r. 345, cf. dm. Mari dificultăţii survin in organizarea ciclului superior al şcolii, ist. lit. rom. ii, 236;. Dacă intoxicaţia este lăsată să progreseze, survin anemia, semne de suferinţă a tubului digestiv... şi tulburări nervoase. abc sXn. 320, cf. dn2, sfc iv, 297. Schimbările survenite In viaţa omenirii. M 1968, nr. 6, 12. In primăvara anului 1833, surveni o intîmplare neobişnuită, o. barbu, a. v. 235, cf. M. D. EKC., ΓΕΧ. — .Prez. ind. pers. 3: survine. — Din fr. survenir. SURVENÎRE s. f. Faptul de a surveni. Dat fiind survenirea in timpul judecării apelului a legii destabilizare monetară, urmează a. se decide, cod. pen. r. p. r. 101, cf. dex. ' ' 1 ■ 1 ' ■ . — Pl.: surveniri. , · ,^,,ν,^ίίΓνβρΙ.. ■ , . SURVENÎT, -Ă aaj. (Despre ev nimente, fenomene, acţiuni etc.) Care a apărut (brusc şi -pe .neaşteptate). Din survenita timpestă... abia scăpară pe nesperate. aristia, plot. 347/14, iFirea lui independentă..: ..4ese. la iveală cu prilejul unui incident siirvenit. ist. lit. rom. ii, 493. — Pl.: surveniţi, -te. ;.FÎ; —*y, ’suj^eiii. ' SIIRVIEŢliî vb. IV. Ihtrariz. (învechit,1 rar) A ■'sup'i'â vieţui (i). Vechi prieteştlgtiri‘intre1 oameni care surifieţiitesc după generaţia lor. hçlîadÏ:, l. b. ii, 91/26. — Prez. ind.: survieţuiesc. ' ■-'·■■■ — Din fr. survivre (după vieţui). SÜRVÔL s. n. Zbor cu aeronava (ia mare înălţime) pe sdeasnpra unui teritoriu determinat ; (rar) survolaj. Cf. sfc iii, 17. Telegrame de survol, bl 1Ş73, ητ. Ş 973, Cf. DNS, D2X. — PI. : survoluri. r . l f ! — Din fr. survol. Îijţ’i a n z..( D f sp r eap ard te' di :zb or ; complementul iritficS teiitoiii) ^ 'èféctiïà un sürvol. Cf. dn!. A anunţat că „Apollo' ‘-survolează regiunea cratereloK Rii 1968, nr. 7 ®il.,ittriişi’eă celor patm oraşe [ ... era tulburată. .. de apariţia zilnică a trei avioane inofensive care le survolau paşhic. românia literară, 19Θ9, nr. 52, 29/2, Avioane. .., survolînd. teritoriul României lansau· un manifest, magazin ist. 1975, ni. 7, 33. ->0* F i g; Poemele intr-un vers au calitatea pam-doxelor: sînt inviolăbile şi survolează adevărul.’-gon-temPv 1970, nr. 1 224, 3/5. . (Prin extensiune; despre oameni·) Am survolat din nou Hiroshima pentru a- fare fotografii, românia literară, 1969, rtr. 57, 29/2. Survol Ind teritoriul Canadei, am plăcerea de a transmite Excèlenfèi Voastre salutări cordiale. ri. 1973, nr. 8 973, cf. DEX. ■ >' ■ :■·> 1 — Prez. ind. : survolez. - : — Diji fr. survoler, SURVOLÂJ s. n. ■ (Rar) Survol. .Cf. .dn2. :·λι· — VÎ.i'siirvoiajè: ’ ' . - — Din fr. survolaţţe. ... . . , , ■" SURVOLÂRE ş. f. Acţiunea de a sur v ola.Snr- volùréà teritoriului:: . '"tmi oferă plăcutul prilej-''de> .a transmite... un 'cald fsalut prietenele; rl > 1973, tir. 8 973. ■■ ■ ■ ■' ■' — PI.: survolări.' "" / ' ίΙ" "·“■' . — V. survola. , ...... i ' ‘ SURVOLAT0R, -OARE adj. (Rar) Carè survôlëàzâ. Cf. sfc m, 18. ' '' — Pl.: survoiaiorî,.-oare. ‘ Ί'. ■ ... ■· . ; ,ţ ,·, — Din fr. şurvolnteur. .. SURZEALĂ ’s. f. Surzenie. Cf. 'polizu, ciHac, t;;>27;1, DDRF, BÜRCIANU, V., PHILIPPIDE, 1P.' ' 232, ALE»I,,""to., DL, iJSI, Μ. D. ÎNC·, DEX, DSB. •il ‘ - ' j — Pi. -. purzeli., ', ' . . — Surzi ^.suf. -eală. ■ -■:<■/.. SURZÉX1F. s. .f. Boală care constă iii pierderea 'parţială sau totală a auzului; surditate, surztalâ; (înVe'èiit şi regional) surzie, svïrzinie. Cf. ddrf. Căpăţină'· de găină clocitoare se fierbe: .. şi tti'urmă Se pică in Urechi pentru surzenie, a. tsbft, med!, 91,- cf. aijex.î/w./'şkî-NÉANti*. Contra shtzehïéisé fecorndndă. fieré de iepure său 'de jutic‘K caîîdpea, f. 85^ cf. 225. Sur-zenia se vede la toate etăţile. piMiv, d. s. 712. Frunzele de'tei ... èint bune pentru Surzenie, ap. im··. Uite şvWrio-zitatéa comică a madamei' şi siirzenia buâîc'ăi.1BAĂ-tescu-voin’eşţi, p. 301, ’cf. ^ascu, s.· -242, ‘resmeriţX, d. Un început timpuriu de surzenie ii oţeţise şi mâi'mult firea vrăjmaşă şt'posacă-Ή. i. · carâgiale, c. ■ 126,"(if. .oaÎSe; Domnişoara ütinsâ de surzenie totală: c. ÿBTttéteu, î. ii, 148. ' Sfilit ■ de o surzenie rebelă? şiâ dUl-~ o Mină sa ureche, 'cocea, s. ii, ’3781 S-a-înlors de 'p'é 'ftbrii' cu suferinţa asta a s^rzeriiei.’sADÛYÉXNü, o; xvilx,' 538j cf. scrtiHANj p., ühf’ôii. Scurta dai· crunta ·c’atifpaftieî·.. şi-ii h'ărjăzit’ infiîmiţaţea ce l-â chînüTf pînă la iho'cirtei iiâţehta. v,. rom. dècèiiibrie 1964; Γ99;; cf. Sil t>i dix. ■’,Î!'r g. 'Bubuiiţifile d/sfiindără sufzentîfi co-drutui. 1 *taicuLESÜtry 2'81*.;η’';,f“ ; 1 PI.': surzenii. ’ ; ’ v ·’' — Surzi + suf. -érii'e. ’ ' SÜRZËSTE'adv. i(în dicţionâi’ele. din treCUt)‘in mod surd; în> manieră· surdă. Gf., pontbriaN-t,'.,d., cihac, i, 271. ■''ι··.·,λ 1·.’..-^ £i — Surd + suf,: -kşte:" '·■'■■■■ ■■-•-.i > SURZl vb. IV. 1. I n ţ r a n z.Vi, (Despr®! fiinţe) A-şi pierde auzvl; a deveni (paţ||al^sau total) surd; a asurzi. Of. anon car., budai-deleaîju, lex, polizu. Pluton... a fturpit. alejcandreşcîu,,;o. i, ^5^.^jE^re«-cuse barbal de trei coţi, q^ti-ijucejm cff de sîrigoi,. sur-zise şi otogise, filimon, b. ι, 'δθέ,' cf.’ppirreàiïiii, li., cihac, i, 271, barcianu, v., ddrf,':ÆLtàCIj: $., şii-, neanu2. Multă lume surzeşte şi amuţeşteiîn ziua}de azi. AGÎRBICEANU, S. P. 177, Cf. RESMERIŢX, D., CADE. N-au ridicat niciodată glûsuly chiar de: âîtid icWU'Jor- 16615 SURZIANĂ - 2009 - sus· dache a început să surzească, c. petrescu, o. p. ii, 131. Bunica a surzit... Stă în.casa ei ca an mitropolit in scaunul îngropăciunii. .tMidoheanu, m. u. 303,. cf. scrib an, d. Âi surzit, sau ce-i cu tinç de nu pricepi? h. jLOViNEscu, t. 135. De data aşta,/căpitanul, care de 'obicei îi .auzea :şi el gîndurile, păru (ă surzise o clipă-tudoran, , p. 618., ci. dl, dm. pupă aţa 'Aii' ştiu ce-o mai fo.sţ, Parcă am surzit ’, t. popovici, s. 30. Tu n-axai, Lae?t..'ori ai surzif ciunva f lXncb&njan, c. iii, 126, Çf. M. D. ENCV> DBX, . . 2. Tranz: (Complementul indică fiinţe) A lua àuzül; a face să devină surd j'a asurzi. Cf: polizu. Se zvîrcolea nepotu desta s-o doboare pe babă-şi răcnea de sta s-o surzească.· τ,Όc. îîi,> 103; cf. resmeriţâ, d., CAtiE, dl, dm, dex. JDc urechioau surzit, teodoresgu, p. p.'381. De gur-âmuţitu^o, De urechi surzitu-o Şi de ochi ofbitu-o. marian? v.· ;66.. în surzitori.L-a surzit. or. s. vi,* 157. ψ (în descînttce; complementul indică organele de· auz) A face să nu mai funcţioneze. Nié urechili să li surzăştii graiul, i, 278. — Prez. "ind.;· 'surzest!.'· ' — V. surd. ■,.. SURZIÂNĂ s. f. v. sliiziariă. SURZfE s. f. (învechit şi regional) Surzenie. Cf. BUDAI-DELÉANUj LEX., CIHa'C, i, 271, DDRF, BĂRCI ANU, v., dl, dm, spc in; 170, dsr. Ameţeală, întuneceală, năduşcâă, buimăceală, beţie, Surzie. şez. v, 144. — Surd + suf.' -ie'.' ......... 'SURZlLĂ s. m. invar. Poreclă dată Unui om care nil aude (biné). Cf. ànon. car., Tpolizü, cihàC, i, 271, uahcianu, v., philippide, P. 232; ddrf; àlexi, W., PASCU, S. 329', CADE, BL I, 108, DM, SFC II, 151, xv; 188, DEX. — Şi: (învechit) surdijă s. m. invar, lionzu, ddrf, ΑΙ.ΚΧΙ, W., BI. I, 108. ■ ! .■ — Surd + suf. -ilă. , SDBZlIP s., t. ( (învechit şi regional). Şunjiţaţe. Ç£,, BUDA^rDELŞANU, JLEX., I. GOLESCU, C.,· VALIAN, V., POLIZU, PpNŢBRIANη, ,D., C^ţHAC, I, 271, DOIVE·, BARÇI-ANU, ALEX.I, W., .ŞĂINEAISU*, , RESMEHJŢĂ, D., DR. VI, 237, CADE, DM, SPC ,1, ,75, DŞJS. — PI..: auriimi.· — Şi: (învechitj rar) surdiine s..;f. db. vi, 237. — Surd suf. -ime. ■ ·'· SURZÎHE s. f. Faptul de. a surzi; asurzire. Cf. BUBAI-DÉLEANU, LEX.j.i POLIZU, PONTBRIANT, D., ddrf. Lista’binalelor : ... surzire, prin astuparea urechilor cu dopuri de clei. voiculescu, l, 33, cf, dl,.dm, DEX. . v ■ s' · ■ .■■.-■■■ ' ·■ ·· — Ir^lr :' surzirt. — V. surzi,. \ ■' SURZITOR, -OÂRli adj. (învechit, rar) 'Asurzitor. Cf. BUD4I-DELÉANU, 'LF.5C. '* tV'Psurzitori, -oare. ' . , -7 Surzi + suf,!.—iQr,,:. ... v jSXJRZITtliyL.ş. ,f. '(Regional) Asjurzitură. In ş.ur-iziţufi J-.rQ surzif. gr. s..jvt, 157.. ■ — Pl.: surzituri. ■ ■·· .!·· ·; , rr SurzI,jŢf şxi.î,-lură. ■ .. SUBZUËfclJlJJ,. subst. .;(Regionali) . Aii.osI,...'(.yaşcăp). Cf. iCOMAN, GL. ■ .· — Pl.: % ■;· — De la kurzUi. ’ '. . . ■ SURZtJÎ 'vb. IV'. I n't r a ii z. r(Tfàfisilv.) 1. (învechit) A adăugă (liiăsurînd In plus). Cf. léx. mars. 21Ş>; LE, ISERj Ι.Μ,1 BARC1ANU, ALEX1, W„ 3. Tranz. A procura (!) ; a agonisi (prin economisire). Cf. LB, LŞţ, MÎNDIiESCU, UNO. 102, GHEŢIE, R, M., DR. IV, '386> AŞH· P°LK. VI, 299, VAIDA, CABA, şal. 100. Mî-am şurzuit cărţi ca să pot citi mai mult. cv 1950, nr., 4, 41, cî. lexic rec. 72. Am surzuit eeva rff nitncare. mat. dialect, i, 216. - — Prçz. ind.: surzuiesc. — Şi: (regional) aurziilui (sfc iv, 127), (Învechit, rar) sărăzui (lex. mabs, 215) vh. IV. — Din magh. szerezn. SURZUIAlĂ s. f. (învechit, prin Transilv.) Agonisire, ciştig; bun adunat prin agonisire. Gf. mÎn-PRESCU, UNG. 103, VAIDA, CABA, SĂL. — Pl.: surzuieli. — Sur/ui + suf. -eală. SURZUÎRE s. f, (învechit, prin Transilv.) Acţiunea de a surzftl şi rezultatul ei. . 1. Adaos. Cf. s,u r z u i d). Cf. LB, >LM. 2. Agonisire. Cf. s u r z u i (2). Cf, mîndrescu, UNG. 103. — PI. : surzuiri. — V. surzui. SURZDÎTĂ s. f. (învi chit, rar) Agonisire. îară de pre altă' parţe iaste cinul, care se ţine de fapta şi de surzuita domnului, adecă de apă, ciivine-se a şti hasna şacrametitului (à. 1879). ap. mÎndhescu, ung. 103. — Pl. : sutzuiie. — V, surzui. SÜRZÜLü! vb. IV v. şiiţzul. ... Ş.US, -Ă adv.,itş. n., adj. (în opoziţie cu jos) 1. AdVi (Indică direcţia mişcării ungi ..ftlnţe,, a unui obiect etc. sau a unor părţi ale aces.tor^;. ca determinant al unor verbe ca ,,a se lnălţa“, .,,a se,ridica", ,,a se şpi“, ,,a,se .urca", etc., întăreşte sensul „acestora ca. determinant al altor verbe de mişcare.-aţaţă sensul deplasării) (De la ,pn loc sau un punct,,de referinţă joş),(în)spre un loc ori punct (mai) Înalţ, sau*dspărtat de spl; în direcţie (aproxiinativ) verticală; în aer. Legqjn snopi in ctijip Şi .snopul mieu susu se rădică. ΡΛΜΑ (1581), 150/16. [Dumnezeu] împărţi dpa : una o sui sus, alta jos, tn sînurile pămîntului. moxa, 345/21. De, astă dată frase perdelele sus. eminesçu, P» l, 55. Pe clnd vorbea baba aceste, o vede... rîdinctndu-se în yăzduhf apoi ţnălftndu-se tot ma.i.şus. çr|sanî}X, p. 192. Cînd vedea că rădica sabia şă .dea, [calul] odată şe rădijca mai sus ,dţ>cîi ţmeul, şi el. da în pţnt, *sPj-beşgu, ţj. 27. S/a paharul,şe ridică, sănălâjile pornesc. BELDi^çE^isry, r.P. 54. -.Am ridicat-o s\iş gu, flmindouă piîimie. angijel^pr. 8. .Trage meti sus funfa. hebrea-i^y, p. ş,: 18,. cf.;RESMEpvr^, D. JJ.rcam, .beţi de aerul tare, mai ;şus, tot mai, sus. ţ*. j. (Garagiai4, c, 39, cf. cade. Supaţi, clopote de-argint.r.., Vîntul ,să vă-aglţe cîntul tai mai sus. minulescu, veşs. ,90. ţtidicînd tot mai. sus ştiuca,. aşa cum îşi înălţa Nepfun . furca. i.lbotez, b. i, 23. Zmeul se înălţă deaşupra sptfiluţ, mgi şuş decît. dealurile,. ..decît soarele. teodpJjeanu, m. i, 5, Cearc-acuma. să şe urce Pînă-u. ceruri sus, pe-o rază. blaga, p. 25, cf. dl, dm. [Fluturii] urcaseră mei s.uş, .barbu, princ. 16, şt. m.· d„ ENc.., dex. A. zburat .mai -apş^de-pori. jmvnîk — b,îrseanu, p; 90. Çini mă pedi şi ciâi ,m-audi, să mă ifidiei sus. o. bÎş&ea, a. p. i, 533. -0> (Precedat sau urmat de determinări care îi precizează sensul) [Popomil] se duce sus, În curţile din ÿfemfis. ^mimş.cij, ο. 1,^4^.. Unsori încet se urcă Sus, .pe-nfUfiecata, stîQcă. iqşiF, paţr. 61. Prietene, adă-mi spice. de grîu Sus, pe culmile munţilor, isa-nos, y. 130. Dădură fuga sus, pe- caprq droaştel. baiibu, g. 305, Eu zic cucului ■şâ.tacă, El se suie sus,pe cracă, alecsandiîi,, iî., p, 274. Sus,.,pevÿ/iîzduri se urca. , folg. qlt. MUNT. ii, 97î Sus, pe murg se arunca, ba-LArţE, II, 163. . L oc. ş,iy, fină.sus = tn locul cel ina^ înalţ, r^pcţrtaţ la un punct de plecare. Iz- 16629 - 2100 - SUS bulrcu oarecare trudă să ajvrigă pînă sus. tudO'ran, • p: fb. Tipograful urcă cu liftul ptrifi sus. barbu, ş. ■ν.'Ίι, 216. Pe sub sccarfa cdp'acilôfK'mai idirînf'[apa] a urcat pînă sus'spre corcane. bănule&cu, i. 7. în Sùfea) ' (şi,‘ substantivat1 n., fti l*oc. p r e p. In susul...) (în sens) contrar cursului ünéi ape; (în)s’pre ■'^direcţia izvorului unei ape; în amonte, v. amonte. Am auzit eu că împăratul ? au ieşit den -Sofiia.. . şi se-au dus in sus pre Dunăre (a. 1521). hurmuzaKi, xi, 843. Ştefan Vodă, mergînd, de la 'Cetatea Neamţului în sus, pre Moldova, au mărsii pe la Voronef. Neculge, iv, 10..·. Tinărul... ., suindu-să-’i-n susul apii ■ Tibrului, Λ-au trecut despre .izvorul său. beldiman, n. p. ii, 191/10. Se.suiră numaidecît pe ţărmurile rîu-lui în sus. pleşoianu, t. în, 109/28. Un jandarm călare va pleca către pichetul cel mai de aproape,, mergînd în susul Dunării, reg. org. 117/31. [Dunărea] este de- plutit în tot lungul României şi mai'în sus, pînă aproape de izvoarele ,Rinului., genilie, g. 184/12. Urmărind... cursul riului în sus, neîntîrziet agiun- . sçzàm la « casă. asachi, p.. a. 30/2, cf. valian, v. : Vasele. .. să trag în susul apii cu o cîtătime mare de boi (a. 1846). doc. ec. 889. Caicul celîlalt.au pornit în sus, iarăşi la punctul Izlazul (a. 1846). itţ. 898. [Leşii] au purces pe Bahlui în sus, gîndind c-or găsi ,de :togţe. işesruzzi, .s,ni, .170, çf, polizu, coştjnescu. 'Să.ne tragă farca în susul apei,după mal prţn .mijlp-çirea^ oamenilor, .bqlintineanji, o. 265. El îşi. încordă arfiul. .'. şi plecă. în şusul ρΐτύμίψί. .gane,. ap, çaije. Au ieşit" cu toţii îri susul apei din cetpte noaptea. caragiale, o. iv, 136, cf. ddrf, barcÎAnu. Lunţrele... merseră o bucată bună pe lîngă malul românesc, în susul apei. d. zamfirescu, r. 121, cf. alexi, w., şXi-neaNu2. In sus, pe JiiUf-pe la plaiul Izvdtnei: iorga, c. i. i, 202. Se lăsau în voia apei, in propta peştelui ce kiăzuieşte ţtot 4n sus. c'HiRiŢEseţj. gr. 127. Caii, τηuş-cind furios zăbala, pornesc în sustil'itpei, în' ropot grăbit. lungiaNu, >c.· 9. ‘Luntrea ne ducea... în ’Susùl . Dunării: i. botèz, şc. 123. Trebüia să sùïe locmdt în susul apelor, cocea, s. i, 6.· Colindam in susul fiului apele revărsate, voiculesctj, p. i, 20. O pajişte înflorită se ri'dica:'~uşor, în susul' pîrăului. sâdoveanuî o. ■ v, 17.5| of. Scriban, d. BucUreştenii ieşeau să se ‘scalde In-susul Dîfnbovîţii. camil petrescü, o. ii;’583‘.' Privirile pornite însuSul apelor nu'S'e'm'ăi opresc. Wôgza, • ô.' ο. >16. Ocoli drumul mare, dpuchid prin gloti',·'în bisai ' ptrîiiiniS*i'eAMiLA», n. i, 23, cf: dl, jA*,‘ m. d. ■ Seno., BÉX. Pe apă în sus, se zice penti-u'a indida o situaţie dificilă sau neobişnuită. Cf. zanne, p. r, 106; b) (şt,* substantivat,·îi;, în loc. prep. in susul.. '.) (in)sprè un loc’său uii punct (mai) ridifcat'saU (mâi) înalt-, >(î n) s p r e V 1 r 1 a de al; p. e x t. (în) ■ «préïiord. J-aw' dzis:·:. M'să'ducă'în sus, să-strinÿà oaste. NEOULcfe,' L. 9: L-ău dus în· sus, Spfe fam leşească- (începutul- sec-, XLVIII), mag. îs’îî^ii,' 29/20. '••Pe dèhlul 'ce éStb 'tn susul strejri intre vid generalului •Varlam şi -îritre^vm clucerului Chiribc.' Segul. org. --'Æ>28/19. '■'Gir mina semn ti'faci, Ga-.n su$ să îl urmeze pe-a codrilor poticô. emiSescu, o. i,-'93;-Se duce-n sus, 'prin aluniş, haidueül. îosif, P. 31: Furnica, îngrozită, lu'ă^la fugă pe’‘mtne0ă,'în sus. gÎrleanu, l. 19. Po-dul·.·.·'. s-ar fi putut-■•face· şi în susul· insulei, Ία ^elălalt capăt ăl ‘ei. ipârvan, g. '46. Şi porneşti departe-n sus. :%(jpÎRCfiA:Nu, ό. ’λ.'Ί, 5.· O luăm 'pe la primărie in-sus. ca-mîl petrescuj'u. n! 217. Unii l-aii-văzut: treitnd -fii susul străzii, c. petrèscu, o. p;n, 292. [Gîinii] bă-ieau-’mebUneşte undeva în susul curţii, dincolo de ham-baréyvopa, 3ββ.‘ AMU<>leşit... şi-am'apucat in sus, • 'âţu’ngîitd-'repedţ'^în 'afÎifâ de oraş. vlasi-u,· d. 166. -Pëntru marea majorithte■ à locuitorilor de dincoăce ‘deCarpafi: .. ■',·,&*·merge ‘în siis‘‘ inseathnă‘ j,a merge ■spre 'nor.d“.^ ioriüSn, n. l.· i, 108. Tu s-o iei pe uliţă îh'SUS^ ea-o tot pe uliţă în jos. bl'â&a, h. :26. Pornesc uniâ· lîngă'altul W>&üsùl satului, stancu, d. 18>< ef. dl!· Se tôt· duc pe dfüm' pietros· Nouă mineri în sus·, la ~ rrtuntev -i5ëslîù$ 'ίΐ.1 20, 'èK dm. Se ',ştîrmse Jtarmă- in ■ -étisul '«I#«k‘*xiWÊhXNiii»V c. 'ϊι, 16'. Ceilalţi doi oh-■meni plâară'în susul străzii. RdMÎiiitA literară, 1970, nr. 79, 16/3, cf; m. d. enc., dex. Întristat, pe gînduti pus, Mă şuii pe deal î'n'siiş. teodokescxj. p. p. 291. Ieşi, iu, mîndiă, din chilie,’sVt.e uită-n, sus, prin vie. jar-nîk — bîrseanu, d. 112. De la primărie-n sus Toate lămpile s-au stins. folc. olt. — munt. iii, 496; c) în partea mai1 înaltă; "p. e x t. la (foarte) mare înălţime; spre cer. Căută în sus, şi văzu unde pica... cîte ΰ picătură (a. 1654). gcr i, 165/36. De trei'ori se ridică cu mine în sus. pleşoianu,' t; i, 108/14. S-a văzut după obiceiu rîdîcîndu-se în sus fumu. cr (1829), 201/8. Vulpea, cum l-au mirosit„ Şub acel sorb au venit Şi-n sus căutînd, i zice. aşachi-, .fabule, 6/8.. Aerul'încălzit. .., fiind spefific mai uşor decît aerul cel răcorit al salei, se suie în sus. cucjuran, d. 30/1. Fu tras în sus de cei din lăuntru. aristia, plut. 370/28, cf. pplizu. Funia,cea groasă se red,ic&.în sus pe scripete. pelimon, i. 1,32/9. [Făt Frumos] use şă-i facă un buzdugan de fer, îlt.ar,unçfi ί/ι sus .ie despică bolta cerului, emi-nescu, p. l. 4. Deodată s-a stîrnii un vînt năpraznic şi, venind un vîrţej înfricoşat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. creangă, p. 89. Se urcară în sus şi văzură palatul strălucind. isPirescu, l. 7. Vedea în zare un fum ce se pierdea in sus. bacalbaşa, s. a. i, 179. Gura de balaur ce-axvîrle apa-n sus. coşbuc, P. i, 52. Un crin din cîna în cînd se-ndoaie Şi lung priveşte-n sus. ,angpşsl, £. o. 21. Suluri uşoare,... de fum, se înălţau drepţ in sus, deasupra satului, agîr-biceanu,;iŞ. 395. Privi în sus-, şi ,se cutremură, gîh-leanu, (L. 13. Ridică capul în sus, privi ţintă spre zarea depărtată, hogaş, dr. i, 281. Cînd văzu jucăria, ridică miinile in sus de bucurie', c. petrescu, î. ii, 1.86. Mă. condamn,am... să-mi smulg mîna din umăr, aruncînd cu bolovani fii sus. o. m, zamfijreşcv, m. d. i, 12.. Cu gîiurn sus spre recea strălucire, Urlau doi lupi. ybicuLEşcu, poezii, i, 51. lespezile ' de metal săriră cu putere în sus. blaga, h. 22. Cu arcul trăgeam în sus, să ajung norii cu săgeata, stancu, m. î. 105. Inéèpu să Strige in sus, spre căpătui unei scări, tu-doran, p. 15, cf. dl, dm. A început să bolborosească apa şi să arunce stropii în sus. bănulescu, i. 18, cf. m. d. enc., dex. Luceau stele mărunţele, Mai în sus mai mititele, Mai in jos mai măricele. jARNik — BÎR-•seanu, d. 512. (Expr. ; popular şi familiar) A sări (drept) ϊή sus ='») a fafc’e o mişcare brilseà ('d'é bucurie, - de spaimă, de mîriie); a 'Izbucni; Sări drept în sus, eh muşcat de şarpe, dumitraşcu, str. 13. Sare in sUs en-tuziasmat% 'căci - a găsii■ o rimă plină, călînescu, c. o. 55. Tocmai sosise cine ştie de unde şi mai să sară în sus de revoltă, vinea, l. ii, 3,5. O să săriţi cu toţii în sus. h. lovinescu, T. 8, cf. dl, dm. Cind m-a văzut, a.dat un chiot, şi a sării în-’sus rfe bucurie., u: nou. octombrie .1964, 26. Sărea în sus de bucurie cînd simţea oameni pp aproape, băjîulescu, i. 37. îţi trebuie nervi tari .ca să nu sari în sus. cinema, 1968, nr. 5j l3, cf. dex. De fus, Sări în sus; De furcă, Iţi faci nălucă. zanne, p. v, 307; b) (cu valoarea unui verb al declaraţiei) a replica prompt (şi violent). Hm ! sări moş Din în sus. lungianu, cl. 33. Ilie înţelese la ce se gîn-dea Anghel şi sări in sus: —, Ce, ţot vorbeşti acolo? preda, d. 198. A ridica in sus pe ciueva sau ceva = a pune într-o stare de agitaţie; p. e x t. a da alarma. Nebunul urla de ridica spitalul în sus: bacalbaşa, s. a. i, 137. (Regional) A se da in sus = a se sustrage (4). Cf. ciauşanu, ol. *v>· Ê x p r. (Regional) A pune sus (ceva) = a pune un lucru la locul lui; a pune bine; p. e x t. a păstra (1-). Cf. udrescu, gl. Lasă cerceii, că-i pui eu sus. id. ib. 2. Adv. (Indică plasarea în spaţiu ; de obicei în corelaţie cu j o ş) într-yn loc, Intr-un punct situat într-o partè' tnai ridicată sau îii ipartèa superioară pe o verticală (imaginară) în raport cu- ait 10c, cu alt punct luat ca referinţă; la înălţime (pe verticală). Cf. anon. car., budai-deleanu, les. Luna ppate fi mai sus au mai jos de umbra pămîntiitui. genilie, o. 80/18. Căldura ,este. totdeauna mai mare sus, deeît jos intr-o încăpere, brezoianu,; a. 564/21. Sus — nemăr-ginire-albastră; jos e mărginitul verde, vlahuţă, 16629 sus - 2tOl - SUS' ο. a. i, 5. Sus senin, şi jos verdeaţă! Ce cuminte-i să trăieşti, coşbuc, p. i, 263. Fagi şi paltini... îşi' îm-preundu s'tis de tot frunzişurile, hogaş, tifi:‘i,'9. Acum, sus, rotea un vultan cenuşiu şi stoluri de porumbei albi. c. PF.TREscti, î. i, 126'. Ciorchinii attrnă sus de lot, Şi nu ajung ca-n vie, pin-la bot. arghezi, s. v, 133., cf. dl, eIm, m. d. eîîc., pex. Sus ti frunza deasă; Jos ti iarba grasă. folc. MPiib. i, 84. Sus bat dobële, jos cad negurele, se spune pentru a subjinia diferenţe’le dintre două clase sociale antagonice. Cf. zannë, p. iv, 337. φ (Precedat sau urmat de determinări caré li precizează sensul) Şi iacă-mă, tn fine, acilea sus', pè mtinle. ft. ionescu, c. 29/16. Tăiem foile de un deget mai sus de rădăcină. îpekescu, m. 36/2. Sus, pe mâlul lunecos,... Satan urlă furios, alecsanprî, p. i, 11. Sus tn codri de pe dealuri, Luna blîndă ţine strajă. eminesctj, O. i, 103. Şedea spinul, împreună cu mOşu-său şi cu verele sale sus, tntr-un foişor. creangX, p, 228. Stăteau sus, în capitalele lor de la Argeş.şi Cim-pulung. iorga, c. i. ii, 92. Sufletul şi-acum îşi are cuibul Acolo sus, în satul de sub munte, gog a, poezii, 19. Sus pe ramuri, albe-negurt dormeau grămezi de somn învinse, anghel, î. g. 39. Sus, la fereastra Din iatac, stă nemişcată, iosif, patr. 61. Era un coteţ nou..., aşezat sus, pe slîlpi. agîrbiceanu, s. 163. Gazorniţa sus, pe coiful hor ni i, îşi juca lumina slabă, mironescu, s. 62. Sus, pe dig, hamalii dorm. minulescu, vers. 20Ô. Un lăstun. . . apare Sus, pe-un vîrf de trestie. topîrceanu, 13. 47. Plouase sus, la munte, voiculescu, p. i, ,51. Coborîm, dar rămînem tot sus, între păreţi de munţi, sadoveanu, o. xix, 251. Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. bl aga, poezii, 32. Sus, pe boltă, ardeau. . . stelele cerului, stancu, ş. 48. Hulubi sălbateci se roteau pe sus. isanos, v. 181. Steaguri fluturau aprinse Sus, pi vlrfuri' de caiarguri. îiOREA, P. 76. Sus, in vtrful unei hule, măgarul s-a oprit. lXncrXn-jan, fc. ii, 9Q. Fosl-am la cap de codruţ, sus, pe vtrful muntèlui. jarnîk — bîrsean'u, d. 510.. Cîntă cucul sus, pe casă. balade, iii, 180. Sus, té''plaiul muntelui, Paşte murgul Ianculiţi. folc. mold. i, 48. -v- Loc. adj. De sus = a) (şi, Învechit, in forma din sus) (despre obiecte, despre părţi, ale acestora sau âie corpului fiinţelor) care se află In (său prin) partea superioară ori la Înălţime. Sămt la nevod dOauă coardë, uhp din gios, grea,.\\ altei din sus, iuşoară, varlaa.m, c. 157'. Ünii cu ‘buzele uiţtflăU, alţii cu buzele vinete, la unii ceale de sus, la alţii ceale din joi'... venea de să apropia de patul mfëu. mineiul (1776), 28r2/3. Peste 3 sau 4 săplămîni crapă pieleă gingièi din sus. epjscupescu, Practică, ’ 134/30. Ea şi intră tn soba celei dé deasupra, avînd ‘într-aşlfel comunicaţie sâba 'de gios cu sobâ lcţe sus.’ cucroţt-Μί, d. 29/20. Unul din carâcterii înşiişiţi leprei este de a se îrţtinde din părţile de sus. aie arbureïui către cele de 'jos. brf.zoianu, a. 282/14.-!jFèregsim dé siis a palatului' era deschisă. eminescu, P. L. 37. dîdufea îngrozitor o măsea de sus. ÇARAGIALHi, O. I,‘ 137, CÎ/’bARCIANU, ALÉXt, W. Ocniţele de sus cuprind roate de' sculptori. iorga," c. j. it, 43. îşi muşcă... b$q de sus, siiindu-se să tnţ/Kiîă un nod de obidă: BRXTgèpu-vôi|j$n, î. 20. De élé. ăţîrnau, .uţtiPltngjb alia, "pe rîndiţl 'de'sus, ulcele. AôtjœiCEAWp, s.?;'Î9;!O că&Îşă,... ţi ’îrntrâca jumătatea ‘ de sus ‘a corfmiui sâu. iioGAŞ, DR.: i, 88." Pé btrnele dé sus- rî-'dean .rijçré Jjqţberi'e; teOdoreaito, şi. 347, cf. scfti-BAft, p..' PdHe'a dé sus, mai lătă;’scuftAă pe de margini. bôgzà, a. î.^9. Ctţipa pomi... îşi ridicau coroanele sărace1 pînă ';lâ înălţimea geamurilo'r de sus. iXkttv, g, 208.. 'Un 'i'ojoc ciobănesc... îi apără dé frig partea de sus' a co'rpuliii. T'iuiţie 1968, 2'9. Pînă nu té loveşti cu capul dă pragul dă "sus, nu vezi pă êèl dă jos. Cf. zanne, p. iii, 318; b) (despre porţiuni de'teren, "despre regiuni geografice sàu dèspre părţi ale unor ţări, ale unor localităţi etc. ; ,şi,' învechit şi. popular, in forma din sus) care se află în partea mai înaltă, mai ridicată; p. e x t. care se află In partea de riord, s lip e Hor (3). Poftim pe dumneata, ce vei hi avăndu veşti despre părţile din sus (a. 1674). bul. COM. ist. îi, -226. Iliaş Vodă au luat Ţara de Sus (în- ceputul sec. XVIII)., mag. ist. i, ,103/^2., Ctţ oameni de pe moşiiameadin stisu Vor ave trebuinţă să are. (ă. 1779). iOrga, s, o. vii, 117. Cele 105 puţi sini Intrate tn cercelatca dumnealui cinstitului bel Ipgofăt dă- Ţara dă Sus (a. 1817). poc! ec, 178. Cheiaşiaiui chirTănaşe boiangiu, de la poarta din sus, ,ce pentru un chir, Sterie (a. 1823),. ib. 306. Ιφ$1α de Meroece e în Egiptul de sus. PleşoiaNu, t. i, 237/11. Ţinutul climei friguroase se întinde peste ..Italia ,de sus. rus, i. i> 248/7. Stalornicindu-şe cu ai săi în părţile Moldavei de sus, au început. . . a împărţi pâmîflturi. ist, m. 39/19. Lungul război dintre turci şi poloni. ■■ ρβ-siH partea, de sus a Moldovei. iORqA, c. i. ii, 19%. Ştefan Voevod. ., S-a sculat în zori. . . Şi str4 dus. . .' Prin Ţara de sus. iosif, v. 121. Drumul făcea, Pc dţipă nişte grădini, prin capul saţului din sus. mironeşpv,, s. a. 4,04· în, pădurile ■de sus, vînătorii găsesc,uneori şi rîşi. SADp-veanu, o. XX, 80, cf.'nL, dh. Aţfiielş vornic 'flV ţării de sus. . . era judecătorul a- 7. ţinuturi. stoigeşCU, s. p. 197, cf. m. d. enc., pex. Vino,, maică,... ‘È& vezi. neamţu Cum mă duce Pe foaie ,de ‘cucuruz, La Italia , din sus. jaşnîk — bîrseanu, p. 3p$. (Dup.ă, nume proprii, serveşte la formarea ,unor toponime, in^icîndr: adesea, siţuareala o înălţime mai rţiare sau mai Ja nord faţă de toponimele formate cu jos) ^ pogoane, de vie la pl.icoreştii de Şuş (a. 1^^1).(çtjl. coJm. ist. iv, 39. Cumpără egi^mul.',,^Ifirz.ăneştţi -tde Şuş 4c la, dumnealui^dohţorj^ pimiţrie jţţqţpră" 1741). ib. iii, 9Ş. ţBuig|ria şi Serbi&^mk p-alunci numite. Mesia de Sos 'şi Mesia de Sus,. genilie,,Cig. -180,/35; c) (âespre oameni; şi, 'ijivechit şi popular, în forma din gşjş), care locuieşte, în parţea mai, ridicată sau în partea de nord a unei regiuni geografice, a .unei localităţi etc. Ce rwi dincoace, din sus, fiind cfi. leaşii nu foarte ţii prietenie, nu prea .putem' prinde Deşii (a> 1657). btjl., com. ,işt. 11, 224. N-am venit că n-am putut. Că aseară, am fost dus La -mîndruţa de .din sus. jarî4k — bîr-, seanu, .p. 236. ,Μ-α trimes doamna de sus la a de jos,,. Să-i'cer o oală dé lapte, gro,s. za^ime, f. iv, 353; d) (despre oameni) care activează în cadrul organelor de conducere (centrale) şau,,la pentru. îmi vine fă. cred. .' că,n-αύ, să ţie^ mai îpipuşţe,.. Se ueçle, că a inlerr verni, çïneva de sus. cXÎLţj^s.qy, p. 57^.; e.). 1 o c. a d, v. de .pe μη ioc siţuajt într-o parte mai ridicată sau din, paţjteş superioară ,ρ^ verticala (imagiţişră) a ’ uqui. loc; ain ,şâu de là înălţime, (pe verţicajă)^ de deasypr^. Mulţi luptă-se fii piere dé. sus (de ,1a n ăl, .ţi iţi e p). pşalt. 107, cf. budai-peleanjj,,lex. Caţă sp.,-pro-ducă,... Impregiuţul satelor, un"fel de .baie '{ie .âbuj-j udînd de sus,.. , pjintr-jin fel de. cioç, de strop.ii.ôar,e, bre.zqi.anu, a. 435/9,, Pçhi de, sus ,şi repezi al doilea glonţ îndreptat în "şa^eie. ei. Pelimon, i. 227/1', De,sus pîn-în.podele un pfţinjăn prim de vrajă, A ţesut subţire pîhză. EAiiNEŞC.i},jp. ţ, 76. Dş sip burează,'întunericul cade din ce'tnrçë..maï grejf..* peMé 'dinşfi.,vi,A-ϊΐυτΧ, ,β, a. ii, çf., TpRG. ' ÎCipcîrliilţ,,· >. iătiiţe tfé cïntéc'şi ie apur, codeau de sus ,ca fulgerate.. agîrbî-ceanp, s. Ş50. Pl.qgniiéjè,... jîtn'dji-şi dxiirrtut de sus, cădeau peşte, trivăltiul meu, hogÂş?,pr. ,j, YÎ4, cf. CApş.. De 'sus, ţjjjppta cqfdă tuţ .mai ^conle^e^te. c. pŞetreşcu, sî$Ş."pt$ţfâ ' care'vine de su?, Tocile şiîse.âuce la îmè. |.B0TEz, şt· I, unq cţte φιρ, le r0ic§j^. tn jnt(iă,. 'l^inqüjÿnù "iÇ’.çtilçayi, le pri-vefitn çle sus, ÈeJ.os, din părţi.^ vlasiU, p. 254. Ş^e arun-cusè'd'e βμς, ïn,pjït,' legăţiindu-se molatec, teoporeano., «. i, 41· De sué’, din .culmile nălţării., Sorbea c-o singură priviţii intrig ciipri,tisul Iflrg ăl ţării, voicülesçtî, PbEZÏ.i, i^ e^ 'Çanalûl pé ; çare îl p/iveqni de sus, de la al şdSercâ 'eţaj. sA.povEÂNtl, o.' ipc, 479,. Vaporul in raaă, ej,' de sus,, de .la, cqrnandă., tşi, aruncă ochţi, pe v'as’Îă Întindere a‘Delte.iţ bart. .E/.’Sjp, cf. spribAn, p, Trase.‘de sus o geanta d,erpiele, cXLijiEscui o. 'i, '15, Din pămînt regare -ceqţa orxpoate viné de sus,'sfAKCu, d. 170. Ploua de şus^cji-spice dç seçarâ şi c.u .flori ţie soc.’Sănulescu, I.- A9.J'Privtt de suS, oraşul'se'dezvăluit spre Surprinderea in’èb, feëric. contemî*. 1969, nr. 1 175,-3/1. Manele, cum s.ta;vŞi dè 'sus^privea... ■■ El cq mi-o vedea, ï'eoporesgu, ' P-. iv 46,4·; f) loc 16629 sus·. - 2102 - SUS adj. ,şi a cLv. (çare emană) de la sau (care este făcut) de ç^tre organele (centrale) de conducere; (care provin^' de la centru. A venii .un ordin de sus. ca.de. O revoluţie nu ai'poale face de sus. Trebuie, să. aşieplăm să fie ţţira. pregătită. camil petrescu, o. i, 344. Am predat 'statului .ioaiă canlitatea, la un preţ mai rezonabil decil cel aproiat de sus. gal an, b.,i, 61. Dumneata nu primeşti adrese, instrucţiuni.. . de sus ? TUDôhAN, P. 81. Directive de sus. dl, cf. dm. Trebuie oare să vină dispoziţii ,,de sus“. ca unităţile „Gospodinei1' să pătrundă, in sfîrşii, şi in magazinele alimentare? spîNTEiA, 1969, nr. 8 212, cf. dex. φ Loc. a d j, (învechit şi popular) în sus = care este (mai) ridicat (deçît în' mod obişnuit). O fereastră in sus, fă pre ea de un cot mare. po ‘28/16. Lele cu sprtncene-n sus, Sufletul iadei l-ai pus. jahnîk — bîrseanu, d. 244. Lbc. adj. _şi adv. (Popular ,şi familiar) Cn fţind’til (sau cu dosul) In sus ori (substantivat, n.) cu susul In jos = («are este) ’!n neprînduială, v. n e- orlnduială (2).. Guvernul nostru nu ştie să se folosească de. consiiie'le patrioţilor slujnicari şi de aeeeq lucrurile, merg cu susul tn jos.. filimon,. .o. i, 375, cf. za>îne, p. in, 152. A lăsat casa cu funăiţl in sus. dl, cf. dSi, dex. c=i Pe birou toate erau cu. dosiil tn sus. (Cu schimb’â/pa. construcţiei) Toate liicrur.ile-n lume cu shsul le pune-h'joş. hasdetj, r. v. 16. (L o <5. vb.; popular şi faniili^V) Â’.r&tUriiŞ (sţu a întoarce) eeva, (sau totul) cu mndujts(()ri cu dos’Ul) , Ιη', şus şau (substantivat, tj^'cu sbsùï în jos = a răvăşi !(3.)‘. Baba începu să turbe, să făsloârhe casa cu'sùsù-h jos. jesîi-jjfe^cu, p. t.' ïè. întorc floîile cu susul'in jos. yjtèsÀ-, 159. Ifhi TÎefteau.pe iuie blesteme tari, gîndin-, du-jnă la o revoluţie câtehă răsto'drne lumea cu susul în jàs. VlasiÙ, d. 166, cf. dl, dm. Casa întoarsă cu susitl tn 'joi îl îngrozea,' t.. popovÎci,' s, ,264, cf. dex. 0 Întotdeauna, la plecare, întoriea totul cti fundul în sus, căutîndu-şi ochelarii. À întors biblioteca cu dosul tn sus. (Expr. ; familiar) A Ï1 (sau''a se scula) (tot) cu fundul (ori cu dosul) In sus sau (substantivat,, n.) cu susul In jos = a fi îmbufnat. Cf." dl, dii, u- prescu, gl. cu De Va un timp, e \ot/cu dosul îri sus. Aii le-ai scûlat cu fundul'în sus. ^Regi.oriâl şi’famijiar) A-i merge ’ (.cuiVă) βμ susu-ri, jos^ = a-} ipşi (toâte) pe dos. Cf.. UDRjsscty bi. ’v Loc.' adv.' bin stis = din(sprfe) , partea mai .i^Şic^ţă,','mai înalţă; dé' Iii izvor', din aiirfnţe * (Y· a'm 0 n t e), p. .ex.t. din(sprè),nord., ' Ca un 'părete stătu'apa, şi di# sus şi' ţLiH. 'jos. . coreei, ev: 65. Era.' multă ameşte- tăttifă’ fhlre teşi;' că]din sm teu'}feâ)!it nu era bitie âŞgdţaţi, 'ăin''grbş îi bate l. 58, ci'. BTiDAi-DEiÆ^iu, Li&. [Pamîntul] ‘pi titre se. 'află:'ea aV"lăsa un. slobod'cu^s μηίεζεΐεί.'.έψϊ vini şi din sas '.fi din joş. tezo^NU, A,./ΪΪ/.21. 'Pe (ac, din^sus.,’ vine un vasi ASACHi," P. h1. Ϊ4Γ/11,\ci/POÎIlZtJ, barcianu, 'v., AjuEjfi; '^Γ·ϊ cÀiië.' Pririiàôàru^'la^'puţa Şiretului, încep să vjiiă plutaşi dïn sus. tSdôrai^ p. 94. în sus = a) 1 oc. a 3 v.’ (şi în.îorma'arejpt .în sus) în. poziţie verticală. Au'infipt îh păinini uit ÎPfan^ carţ Şla^dApÎ în sus. drXghici, r. 15l’/ï.. Ţaî'e 'îoţţ iuïeili] Γ. afară , de "aeila 'care se paf că poale să'sejhalţe, ad'jM ş.ă -con-tfrike 'Hh sus iruiphiiii% '375/32.' cf, ’po-ιίϊ|υ.’ Toate. feiAţiteye^scâlarâ în şus. PilîVon,-, ^: % 1,05. Nürt\àî'!t!iÎ!hdu-isè‘,cinei)a. . . là càqma_ aţă^ c^sţa rădicaţi în sUsnşi\:ţbţrliîă,. ar. fi. îiT.ghè(aï*4e TC'%, işli" besCu^. i. 17,. Tiï"ü'-ai şi fyMâtHn.'s'uş^VLAkyŞĂ.', ş. a. i,, 73, Avea părâifcpăs, fâns 'siurt ş'i ridj^at‘îh'sus, perii. c. peibèscu, î.'n, i'05. Λί|^β ‘pifiôarëlc ştjj c'a intr-o" figÎLră 'de gimnastici, g. m. ,z^M^njjştcO, sf. m. N. i, 72; b) 1 Ac. a di'j'^i a d,v iPopular^şi familiar, cu fţind|i^fşau cu dosul In şus'ori, suţşt4nj.i-vat, ’n., eu stisul In' jos) (éar^ eţsţe) în poziţie .'inversă de.ciţ c’èa ’ noririâl;|, obişnuită., Pune W1 acesta om cu suşiil în jos. jîolnaş, r^ţV 100^7. 8mul..,. se aşea- mână cu un pom îAt'ofs’ cu radâcin.a în stis şi cu ramii- >r > ■ , ; ·. ,· f ' rile în jos., episcu^escv, .î^vctic^,, ·χνΐ/10. *Uiia* tu-t»-ai vreodată pMntr^um ochean de ingider? Să vezi cum intr-tns'ul toaté se arată întoarse cu susul lit jos. chica, ap. cADp. Luîndu-şi pălăria din cqpţ,o pune.pe iarbă la pămî'^i, c^gjira-n sus..cBEAiţiGĂ, P. 238. Dqcă- aş rămîne aie.ea].'un ceas. 'cu sus.u^ri jos, Şe va răsturna totul. MAeEjppNSKi, o. ii,; 75. Ceteşti cartea pe. dos, Căci o (ii eu suşiţr.n jos. ap. tdrg. începeau să iasă la fată cu, bar file'în suş ţoi; felul de peşti, voiculescu, p. 1, 10, cf. dl. Camionul... se răsturnă cu rotile în sus. t. popovici, s, 454. Sub scară stă o sapă cu tăişul in sus. bXnulescu, i. .18.4, Pe sus = a)., (ca deteripinanţ al unor yerbe de mişcare, indică modalităţi de efectuare a acesteia) purtat (repede) de cineva (în cîrcă, pe braţe, aproape tîrit, etc.) eu sau, mai ales, fără voie, cu un vehicul. îndată fu ppucat Marchian pr.e sus. DOSOFTEI, ,v. s. ocţpmbrie. 43r/35, cf. polizu. Chiar din mijlgçull] horei m-o umflat pè sus, ca să mă dea la rniliţă. alecsandri, t. 5, cf. barcianu, v.„ Se duc la casa leneşului, il umflă Pe sus> U pun în- l.r-un car ςμ boi, ca .pe-un butiiç. creangă, p. 329. L-au ridicat din pat pe sus.' caragiale, o. 11, 279. îl luară pe sus să-l' puie i/ţ· sanié. D. zamfirescu, t. s. 108, cf, alexi, w. Mi-o ;a[u) la sănătoasa spre Ceahlău, care pe jos, care pe sus, in cărucioare cu cîte una ori două'gloabe, ap. ţdrg. L-a .luat vîrlejul pe sus. gîrleanu, L. 14, cf. cade. ‘Frumos fi-ar sta, . . să te vezi luat pe sus şi dat afară? Μ. i. CARAGIALE, c. .18.'. Lumea l-a ‘ţuat pe sus şi l-a purtat cintind şi strigînd. Ci petrescu, î. i, 102. Èa'rmonisivl, sculat din soflfn şi adus pe sus de două . slugi, . a cintat la iişe. g. m. zamfirescu, sf.,m. n. i, 1.24. A,m verii t ,să te iau pe sus. cocea, s,. ii, 36. Cîţiva oameni necunoscuţi îl duceau mai mult pe. sus către trăsura.... din drum. sa-hia, N. 58, pf. scriban, d. Le-au luat pe sus şi le-au dus în laboratoarele armatei, bogza, a. î. 574. Răniţii din şcoală. - .. Jiu .fost ridicaţi pe sus şi. trimişi ia oraş. STANCU, D. ,421, cf, DL, DM, M. D, ENC-, DEX; l>) (Şl-dică locul, aproximativ pe vertical^) prin înălţime; prin aer; dè ,1a (mşire) înălţime ; d)n àer. Cf. bui^i-de- LEANu, lex,. Strigăte de.AÎah! Alah! seavd pesus prin nori. ejjinescţj, o. i, 144. Copiii şi nevasta lui, çinfl. αμ. văzut un bivol zburind pe sus, au riyot-o de fujjă. creangă, p. 59.. Atari εάψμη, donpncau pe sus, grpzave. coşbuc, p. ij, ,^$0, $f.. cade, .Nçrii lungi,, pe sus, de plumb, topîrceanu, p.. .‘o, 1^3.. Ce pustiu de gînd l-o minat să se sţiie în maşinile cele carţ zboară pe SUS? TEODOREANU., U. C,. .23s,. cf. SCRIBAN, D. P.Ç .SUS scoteam un-ţip^t de nimeni 'înţeles, călinescu, o. ii, 37, ..cf. dl, dm, m. ,d. encvj dex.. Zboară doi porumbi pe,suss.bîrlea, l. ,p. m. ii, .11; c) î.n .zbor. Şi atunci o dată pornesc şi turturiţA şi. .calul fugind pe înlrecute, cţnd pe sus, cînd pe., jqş,^âup'ă cum cerea trebuinţa. CREANGĂ, P. ,27,3, cf. DL, DM, M. p,...ENC.'., DEX. Şă CÎnţl, çuçe, cînd m-o[[ diifè Sfr ie prind.Jrate cruce. Tu-i mere pe şuş cintind Iară eii-pe jots plî.ngîi.i^. jarnîk — bîrseanu, p, 3’Pl,.,(É x p r,^, învechi!),À fi purtat pe sus, =.a ίί,,-r^sfâiat..Cf. .ZANNE,t;P|.. ii,."68â. (Învechit şj popular) Mai (pau din), s.uş^lc''.. .··== a) J p.c, ş.d, v. şi. prep. , (şi în ^orm^Îe ,îpai Iii siiş ^de..,,., mai din sus,,;.p,e· ,din sjis,, pe ,^n' si^sjie,:..) (cam) pejla un loc s,au, un punct (mâi) rij^çat, (mai).,în^i (declt. de.. ,).;.;,(niai) pe >la (le^l,/^;.,^),; „(mai), pe ,,1a norundele tale prespre-finere^trecură. psalt. sch: 132/1-3.. Cu isusu mrom Van, c: 11, 329, cf. des ; Să ithg Din mai susul dealului Pînă-n capul satm^/·^^^^,^ RÉscu, 1*; p. 291 ; b) (şi, învechit. In forma te dip partea dé deasupra, superiotţră, a. X-eeyă'f^l'' ricul] de patrii degeie din susul feţii pintecelui eu douW noduri: EPiscufcEScu, practica, 67/12. Oprirea deşertării’■ prinosului hrănii... împiedecă lucrarea di din siisül lor. id. 'ib. 144/20. ' Bazele soarelui eădeân ca o ploaie caldă din susul 'ferestruit înguste, gîbleà*· : nu, l. 115j cf. dl, dm, dex; c) (rar; in forma de-a susţii) de:a luîigiil· Jîn direcţie ascendentă). Urcase o scară destul de lătgă... ûe-a sûsul celor -cinei etaje ale uniţi v£chi imobili vinéa, l. ii, 238; d) (şij rar, in forma ihai dm susiiï.'.'ï) din(spre) direcţia izvorului unei'ape; din(spre) 'amonte. Casete "boltriloţ. :. erau ... aproape dé malul girlii; începînd din susul Dîmboviţa era casă fui Până Fflipescu. ghicX, c. e. ii, 567. Din susul apei viné im vtipor. sahia, tr. r. s. s. 128: Oamenii... şi-aa pornit mai din susul apel· două dubaşuri. sadoveanu, 0.xviii, 175, Vin din susul apei hoituri'de éapre. stancU, d. 114.-Osirovul era îrh'părţit pe din două: jumătatea din ii&râl apei... era a boierului Griÿore.oâlan, z. r. 89. Vâra, aici, la acest' cot, Arieşul se învolbura grăbit.:., păstra crengile şi murdăria care veneau din şuiul albiei. v. som. decembrie 1964, 47. (învechit)'De pre mai de : susul = din lnăiţimea... Adăpi' cudri de pré mai de ■■ susul tău. PSALT. hub. 86v/10. (Mai) tn susţii = lu(spre) partea βμρβΗοβτά a... ; deasupra.. . Ca- de vreo două degete:in susul lipiturii 'Solzoase se vide o dungă curbă. KRETfcuLEScu, a.^' OS fil, Sùihd în sUSul scării pin’ la frunţile crăieşii. eminescu, o.· i, 133. Ovarele sînt aşezate mai în smiil floarei ap. tdiîg. ’Gîţa... porneşte, sprintenă,-eu picioT-iîş'ele măriinte, ţn siisUl frunţii. c'îku&Miru,1 1. i05ί'ΈΙ te însenina mulţuÂiit, cii ochii veşrtie' duşi tn * susul pléoapeBr, ά somn. b^aSs^abescu, v. 5. Ih satul > cààl'èi, 'nbtirùi a £cris un 'nUriie. stAÜcv, ». 228; /Wlff ; în-susul paginii, v. rom·, maîţie 1954, 12, cf·. dl, dmv I Cînd le-a muşcat cîrctiacul să te siringi bine mai în susul muşcăturei. şez.' vi,' 44‘. (Regional) Pe din snsnl... • priiitr-iin lpc sau'piÎntr-o regiune situată (mai) la n.or(T de'... Hunii... îndteptîndu-se spre nord, t'redură pe din susUl ţărilor Wastré. ' hogaş, dr. ii, 167, cf: dl, dm. (Lot. 'vb.) (Regional) >A da (cu ciiïevà sau cu ceva) d(e)-a-n susul (sau suselcâ, siisIU) = a arunca (pe cineva sau ceva) In aer sau la (mare) înălţime. Măi fiăi'ete, Hau-cii■ tiné de-UiK Susut cînd^té-di àpiïtd: udrescW et/ €înd ’ăi -da'cu-ülàr^ despre lopuri, despre ôfeiteté sàtx despre p,lrţj ale, acestora^-îiialt. Ci. budai-deleant, lex,. Loc sûs: polizu, Cîrid^rnâ deşteptai din reveria Mea, ferçastiu. supă' a^pcilaliilui 'era ’ipchihă.. eminescu, ©·. r. 2§r ÇçaùtieU. . . sini 'miüt Ίηαζέιΐβ-η picioare, decît sa ajungă cel’ ce,,jjade „pe ,èlç ‘eù picioarele jos. marias, na.. 374; .cî,,' iii}ÎVG, Çaleçt. x.ăit'e' pragul lu/nii siţşe Ş-g săvîrşea din ăţşlrăfnăr.i 'în tnoarle.j, vulpescu, v. 23. La loè sus. Com. din. micXsasa — mediaş; Locuri taţi'. Com. din' SOMOvA — tulceX/' 5·. kdv; într-un loc considerat ca sediu al diviriHăţii saU, spec. ai'ïtii Dumnezeu, In cér; p. e x t, lri rai. Strigaţi Dzéülui cu glas de bucurie Că Dotrimil sas . . . înfricat, împărat rtiare prespre tot pămîniul. psalt. 16629 sus - 2105 - SUS 90.' Iară să nu vă veţi tăia împrejur, lua-vom sus so-ro-noaslră şi o vom duce. po 117/14. Sus s'ă tivem mintea şi inimile rnastre (a. 1691). ocr r, 293/21. Sufletul tău Vè<él, sus■ în veci va gusta pace. alecsandri, p. i, 199. Şi sas, Zevs cu neclarul nu-i prea darnic, vulpescu, p. 1.25. -v- L o c. a d j. şi a d v. De siis = (care vine) dîft cer sàu, p. e x t., de la divinitate ori, s p e c., de la Dumnezeu. Chem cătră Dumneăzău de sus. psalt. hur. 47v/10. Toată darea bunră şi tolu darul de sfîrşii de sus taste. cod. vor.2 57r/4. N-ară avea puteare neci umil spre. mine. de n-ară fi dată de sus. coresi, ap. gcr i, ZV/iPt■· TU, Doamne, upuvăinţa mea, de sus pus-ai upùÿkigitaitie. psalt. 191. De aceasiea de toate să vor veseli. 'tnmrţile şi in palatele cetăţei ceii de sus. vablaam, ap. ο&Βπ ΐ,, 107/1. Cinstea şi nărocul cel dc strS (a. 1645).'gcr i, îl'4/31\ Pentr-acea de sus pace şi sp[ă]?em'« sufletelor noastre D[o]mnului să ne rugăm. E!©SOFfEi, a®, id. ib. 240/19. Să va arăta- semnul... ërucéa. carea. şi împăratului Constantin i-au afatdid&sus.(a. 1765). ocr ii, 80/32. Dacă mina cea de susil fru va face, vro minune, decît să dă mai presusu. bildiman aţi id il); rr, 243/34 Nu-mi vei icăpa fiii din ura cea sus ARigţiA.,..s. 75/8. Sînt vorbe de su*, băiete, tar nu de^uniom, qărtţirţţeqn. hasd;eu, r. v. 61. Şi geniu şi joc sacru ce?mi- [liră de sus date, De multe suferinţe s-au stins. r. ionescii, c.'33/11. Cuvintile lui erau pentru mine o tainică poruncă, ce părea că vine de sus. ολκέ, n. ii, 93. Pentru că ţie a fost scris de- sus să-ţi fie dată această cinste, creangă, p. 191. Oamenii se făleau ce le-a fost dat de sus ca să trăiască în zilele lui. jspirescu, L, 42. Ne fu dai de sus cu bine, Inimile noastre pururi una pc-alta să se-aline. davila, v. v. 103. Bunul cerului părinte, De sus, pe frunte vă aşază Cununa razelor lui sfinte, goga, poezii, 6, cf. cade. Ce să le spuie el copiilor lui şi tinerilor care aşteptau un glas de sus ? arbhezi, s. xx, 8. Om ca al tău mai rar. . . Are dar de sus. stancu, D. 370, cf. dl, dm, dex. Să poţ săvîrşi. . . cite tri gînd f-ai pus Cu ajutoriul de sus. pop. ap. gcr ii, 229/18. ^ Loc. adv. (învechit) în sus = spre cer,, Sttîmbătatea în sus răsunară Să s-audză lutinderea-n ţară. DOsbpTEi, ps. 240/11. Ţie trimitem în sus slavă Tatălui şi Fiului, neagoe, înv. 252/26. (învechit, rar; substantivat, m.) în (sau de) susul ori in suse = slăvit (1). Bire iaste. . . se căntămu numelui tău în-susu (in-susu c, de susu h, nai tu le d, mâritti v). psalt.. 192. + (învechit; substantivat art.; şi în,compusele cel- sau cela-de-sus) Divinitatea; s p e c. Dumnezeu. Şi tură din ceriu Domnul, şi susul (cel-de-sus ■Dt.celarde sus h) dèade glasul său. psalt. 26. Viu in agiuţoriul susului. ib. 190. Plăteaşte susului făgădui-tul tău. jCOResi, Ps. 132/8. Iubiţi vrăjmaşii voştri, ca fifi susului să fiţi. id. ev. 343. Copiii şi nevasta să-i las în ştirea celui-de-sus. creangă, p. 46, cf. ddrf, tdrg. 0 ţin şi. eu, cît s-o mai îndura cel-de-sus să mă vadă. ίΡςΡΑ,,ν. 300, cf. dl, dm, dex., + (învechit, rar) înţr-un fel sublim. Ilristos începu a grăi cu nusa sus şi dymnezeiaşte. coresi, ev. 158. 6. Adv. F i g. îiitr-o situaţie net superioară cantitativ sau calitativ; deasupra mediei pe scara valdrilor sâu a importanţei (sociale, politice, morale etc.) Mă-riia deşartă- celea ce-s sus, jos facere, coresi, ev. 13. De la açeasta se niai înalţă forma rodirii cu 6 treaptă mai sus, la a omului. ePiscupesctj, practica, 59/28. Ah· torul precitat a urcat prea sus cantitatea scăzămîntului fermei, frezoianu, a. 641/30. Dar cum căpătaşi dreptate să te-nfdti.aşă de sus? sion, poezii, 197/23. Amorul ţi-e pus acum aţii de sus tn faţa tutulor, îneît mai bine ăi liiuri decît să renunţi l-această glorie, baronzi, m. 395/3. In lumea asta sînt feméi Cu ochi ce izvoresc scîn-tei, Dar pricii ele sînt de sus, Ca tine nu-s. eminescu, o. i·, 235. Ajungînd foarte sus şi puţind răzbate şi pînă la cea mai înaltă culme a puterii şi strălucirii, a ştiut să Ţămîie modest, iorga, p. a. ii, 39, cf. resmeriţă, d. Aş vrea să mă înalj la tine, Dar lumea ta e sus, prea sus. cerna, p. 23. Cu cît cineva e mai sus, cu atît se arată de o valoare etică mai scăzută. loviNescu, c. iv, 78-Situaţia era aceasta: sus, o elită socială care nu cetea decîi franţuzeşte. Jos, un popor care nu celea nimic. in plr ii, 543. Cît de sus şi de izolat stă Bălcescu faţă 'de. contimporanii săi! sadoveanu, o. xx, 452^ Èl e omul de încredere al primului ministru, e profesor universitar şi apreciat sus. ulieru, c. 98, cf. dl, dm. Φ L o c. adj. Dc sus = a) (despre oameni) care face parte din clasele privilegiate. Lumea de sus... . nu se ocupa de ,,ţărăniile“ unui institutor sărac. sadoveanu, o. xx, 499, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc. (Substantivat, m. şi f. ; art.) N-au vrut cei de sus săA înţeleagă, iosif, v. 115, cf. tdrg. Cei de sus nu s-.au gîndit la posibilităţile aceasiea. rebreaNu, p. s. 126. Cei de sus nu se gîndesc totdeauna la nevoile poporului. ap. cade. Un ziar, care nu se vinde celor de sus, poate să trăiască cu sprijinul. . .celor de jos. în plrii, 565. [Luxul] e insignă sfidătoare pe care cei de sus o aruncă celor de jos, halea, s. t. i, 151 ; li) (despre clase sociale; şi în forma cea de sus şi substantivat, f.)-(clasă, pătură etc.), care se află în yîrful ierarhiei sociala. Şi socotesc cum este.şiâceastă lume mincinoasă şi făţarnică, că ceale de sus să pogoară în jos (a. 1760). gcr ii, 73/10. Aşteptam cu nerăbdare o pauză ά limbutului său rechizitoriu în contra claselor celor de sus. ghica, c. e. i, 155. Hăul porneşte de sus. ap. cade. înfăţişează. . . moravurile vieţii private a claselor de sus. ist. lit. rom. ii, 554; c) (rar; , despre manifestarilé oamenilor) care aparţine persoanelor din vîrful ierarhiei sociale. Traiul de sus e ca traiul de jos : o viaţă ţerăneas.că. iorga, c. i. i, 148; d) (regional; despre obiecte de îmbrăcăminte; în opoziţie cu „de purtare") de sărbătoare, v. sărbătoare (1 1)). A doua zi după-amiază am venit... îmbrăcat în hainele mele de sus, aşa spunea mama la haine: de purtare şi de sus. preda, i. 49, cf. alrsns.iv h 1 156/899. (E x p r.) A lua (sau a privi pe cineva ori a se uita la cineva) (cam) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, cu dispreţ, cu aroganţă ; a avea (faţă de cineva) o atitudine de superioritate. Gîndul că soră-sa ar privi-o de sus ... îi înăsprea inima, vlahuţă, s. A. m, 135, cf. zanne, P. ii, 848, tdrg. în schimb, însă, adăogă ea, privindu-l cam de sus, v-aş putea întreba, de unde aflarăţi aşa iute. hogaş, dr. ii, 140, cf. cade. Mergea zilnic la tripoUl său de baştină. . . să se dea la Paşadia cu care era certat, să-l ia de sus. u. i. caragiale, c. 141. Va să zică dumneaei o privea de sus. BASSARABÊSCU, v. 23. Se lăuda, uitîndu-se la mine de sus. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 54. M. Carra priveşte de sus şi are vorbe dispreţuitoare pentru acest popor. sadoveanu, o. vi, 246, cf. scriban, d. Se uita de sus la muierile rumânilor, stancu, d. 242, cf. dl. Generalul încercă să-l ia de sus, milităreşte, dar funcţionarul... nu se lăsă impresionat, t. popovici, s. 284, cf. dm, dex. A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) în mod arogant, obraznic. Cf. dl, dm, dex. (Rar) A pune cel mai sus = a preţui în mod deosebit. Am început o activitate de cîţiva ani, care este din viata mea partea pe care o pun cel mai sus. în plr ii, 341. (învechit, rar) A merge tn sus = a se adresa unor persoane influente. Şaroşi Ianoş. .. s-au prins şi s-au notăluit, ci mergînd în-sus, împăratul l-au dezlegat de notă. şincai, hr. iii, -206/23. . (învechit) Din sus = (despre rude) ascendent. ‘Se împart rudele, în rude din sus, din jos şi de alăturea\kcKR\GEA., ap. cadé. Daniile de la rudeniile ceale din fus sînt céale mai statornice. îtiavila (1814), 79/15. ❖ Loc. adv. De sus = de là clasele privilegiate. Moda .venită de Sus fu urmată. iorga* c. x. i, 137. «C> Compus: Sus^pus = care a ajuns intr-un post Înalt, în vîrful ierarhiei sociale, cil mare influenţă. Persodhă de credinţă a Unor oameni foarte sus-puşi. sadoveanu, o. x, 19. Trebuie să se înţeleagă cu bancherii şi cu domnii sus-puşi. arohezi, l· 27. Ne se arăta, .prudent să zfidărască. . . cine ştie ce bănuielnică vrăjmăşie, a unor odrasle din tagma~sus-pu-să. c. petrescu, a. r. 17. Bătrînul nu avea titluri de la universităţi şi nici nu era omul cuiva sus-pus. tudo-ran, p. 46. Datorită 'erudiţiei sale şi unor amiciţii sus-pu- I se,' a ocupai însemnate dregătorii, g. barbu, a. v. 16629 sus - 2106 - SUS: 100, cf. dex. 1=1 Sus-pusul este insolent. + (Despre poziţia unui astru) Deasupra orizontului; pe cer. De aceasta luna răsărind şi apuind ni se pare mai mare decît cîn'du-i. ea sus. stamati, f. 73/29. Sus, în taină, dulce, pe-a noptci senin, Ca un vas de aur, luna plutea lin. alecsandri, p. j, 189. Cînd deschise ochii, soarele era sus de iot. emjnescu, p. l. 210. Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus. iosif, v. 136, cf. tdrg,. Sus, stelele era nespus de albe şi de strălucitoare, agîrbiceanu, s. 111. Sus stelele, sclipeau tainic în noapte, cocea, s. ii, 494. Era ziua mare, soarele sus. voiculescu, V. i, 122. A adormit cînd soarele sta sus. Pillat, p. .371. Doar sus o stea De cerul ei c-o lacrimă.de aur se desparte. bl aga, poezji, 93, cf. dl, dm, dex. Luna-i sus de-o suliţă, jarnîk — bîrseanu, D. 107. L o c. adj.. I)c sus = de pe bolta cerului. înturecată.apă nuori de sus (d e vă zdu b c!, văzduhului d, pon-ră ci ului h). psalt. 25. S-a rupi din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. eminescu, o. i, 173. [Haiducul] n-are alţi prieteni Decît copacii-n codru şi norii de sus. iosif, patr. 70. Intr-o străluminare mai scurtă decît a fulgerilor de sus. c. petrescu, a. r. 32. + (Rar; substantivat, n.) Bolta cerească. Ca să nu se prăvălească tăria susului, ,,drumul rob,ilor“ îşi opintea grinzile, să sprijine căpriorii cerului, iovescu, n. 135. + (Popular) Departe (şi la altitudine). Mai sus, spre m[ă]/i[ăstire], sînt nişte băi. oenilie, g. 198/7. Locuieşte mai şuş. cade, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Vai de mine, cwn a? mele, Seara la gură cu miere ! N-am ce face, sus îi locul. •7ARNÎK — bîrseanu, d. 133. Susu-i ceriu de pămîril. hodoş, P. p. 181. Sus la răsărit I-un pom înfrundzîl. FpLC. OLT. — MUNT. I, 40. 7. Adv. (în legătură cu ceea ce a constituit obiectul unei descrieri, al unui comentariu etc. sau cu textul, cu pasajul în care a apărut descrierea sau comentariul respectiv; de obicei la comparativul de superioritate; şi in 1 o c. adj. de mai sus, mai de sus sau, Învechit, în loc. adv. mai în sus, din sus) (care a fost prezentat) înapoi cu clteva pagini sau rînduri, in cele precedente; (de) mai înainte. Cela ce va oblădui acel pă-mînt, acela să oblăduiască şi casa, după pravila de dzice ca să fie biruitoriu cei mai de sus celor mai de gios. prav. 26. Va dobîndi muiarea iot, cum scrie 'şi mai. sus. ib. 137. Acestea toate ce scrie mai sus au fost în zilele cele vechi (a. 1652). ap. cade. Cum arătăm mai· sus, lot aşa zicem (a. 1657). iorga, c. i. ii, 244. Pe urmă, precum s-au scris mai sus, viniUau şi ghenărarul Les. Neculce, L. 342. Fără de aceasta el va fi nevoit la rîn-duiala învăţăturii ce s-au pomenit mai sus. carte treb. i, 82/20. Prusian. . . cu fraţii săi, despre carii am zis mai în sus, că fugise în muntele Tmor. şiNcai, hr. i, 195/23. Precum cetirăm mai-sus..·.. din Paulus Orosius că goţii ftwă alungaţi din Dachia. maior, ist. 50/20. Precum s-au zis mai sus (a. 1,811). doc. ec. 109. Episcopul neslorianilor, de.carele s-au zis mai nainle sau mai sus, s-au chemai Amfilohie.. ţichindeal, f. 217/15. La locurile ce se -arată-mai sus (a. 1826). doc ec. 376. Este gazul axigen despre care am pomenit mai sus. descr. aşez. .6/2. Precum am văzut iarăşi mai sus la unele făpturi, vasici, jû.. ii,' ,11/21. Şe vor iscăli precum s-au zis mai sus. regul.. org. .53/8. ;Regelui Maiia, s-'a zis mai sus, i-afost: iată-, Ioane' Cotvin. mag. ist; i, 76/13. Estrasu din deriziunile luate. în a doua .şedinţă, adecă cele patru puncte dogmatice, precum le văzurăm din sus. bariţiu, P. a. i, 169. Baia Fmncxşţi. precum s-a zis mai sus, s-a edificai sub Carol VI. descş. ape 85/21. Este necesariu a face silueta stăpînilor ei, despre cari am vorbit mai sus. sion, p..63, cf. polizu. Să revenim la exemplul nostru de mai sus. maiorescu, critice, 26. Am urmărit mai sus istoria năvălirilor gotice, xenopol, i. R. ii, 11- Datinile de familie . . . rămîn acelea pe care le-am schiţat mai sus, iorga, c. i. i, 184, cf. tdrg. Am deschis o rubrică anume pentru întrebări şi răspunsuri, ce ne vor veni asupra materiilor indicate mai sus (a. 1893). plr i, 409. Dau acum o listă de toponimice alcătuite î.n modul arătat mai sus. iordan, t. 1-87. O lectură atentă a pasagiului de mai. sus ne face să simţim.. . cum trecem... la intenţia reflexivă, vianu, , a. p. . 1-9. „ Am ţinut seamă de ambele principii enunţate mai sus. id.* ib. 21. Am văzul mai sus că nimic în. afirmaţiile sale nu merită, acest calificativ, ralea, s. ţ. iii, 99. Calorime-trul lui Duane, descris mai sus, poale funcţiona şi .după acest principiu, sa^ni-elevici, r. 209,cf. dl, dm. Pasajele citate mai sus constituie probe suficiente. L. hqm. 1967,-433. In lot timpul Scenei de mai sus lumina a scăzut. t iulie 1968, 23. Λ doua propoziţie, a citatului de mai. sus semnifică aceeaşi voinţă de selectare, v. rom. martie 1970, 113, cf. dex. C o m p u ş : (cu valoare adjectivală) sus-arătat, sus-citat, sus-menţionat, sus-nunţit, sus-pomeiţit, sus-zis etc. (şi substantivat) =s= (p'ersdană, obiect, fapt etc.) arţiintit (in cele scrise, spuse.) mai îna-inte. Aceste mai sus-zisi sate fosl-au de baştină ale j.u-păneasii Slancăi (a. 1605). bul. com. ist. iii» 79...jVicii sus-numila stăpîna-sa. . . s-a măritat cu dîiisul. vXcXç. rescul, ist. 247. Sus-numila măsură (a. 1789). iorga, c. i. iii, 237. Aducind dar pe toţi aceşti mai .sm^arătqţi meşteri, i-au întrebai... (a. 1824). doc. ec. 3.24·· Sus-numiţii paşi călcînd acest mîntuilor temei au vriit ,0, dezbinare, ar (1832),. ll2/40 ..Ăducînd exemplul sus-ci-· tal adăugă: ,,aceste două vocale,. ..,. produc un. sunet aparle“. maiorescu, c. iii, 227, Nu né rămîne deçîl să luăm aci de răspunsul sus-numitei reviste, caragjale, o. iii, 118, cf. ddrf. .Toi din relaţiile date de sus-citala gazetă se vede cum că atît staţionarul ,,Ειηιήα“·, cît şi alte luntre. . . fusese construite la Galaţi. N-. A. bogdan, c. M. 122. Sus-mcnţionala rezoluţie a fost adoptată în urma unui raport, titulescu, d. 211.. Mi-a fost dat rar să văd expuse elementele unei probleme cu mai rrtul.lq.. forţă şi mai multă claritate. . ., analizate de Conţescu în sus-zisul raport, id. ib. 221. Raportul... nu ş:ac supune sus-numiielor decizii, id. ib. 292. Vorbim■ ■ de pura poziţie teoretică pe care o adoptă colaboratorii, sus-pomenilei reviste, călinescu, c. o. 305. Sus-nuţiijţii s-au adresat, organelor sindicale, scînteia, 1969,, nr, 8,184, cf. dex, dn3. (Eliptic) Ceilalţi 3, anume, Sţeriie, i Anghel şi Doine. ■ ■ ce în urma mai susulifi aîh-deş-. chis cherhanale, răspunseră că... s-au., socotii şi, ei .a, fi mădulari ai isnafului (a. 1824). doc. ec.,325v>· (învechit, rar; adjectival; deşpre ani). .Precedent.. : [Dacia] de oşli[ii]le ce în mai suşi.i ani sorbiiă şi stiţişă au. fost (cca 1660). ap. tdrg. , . . . ■ -.· - . , 8. Adv. (învechit; de obicei la gradul comparativ de superioritate; adesea Urmat sau precedat'de construcţii numerice introduse-'de'prep. „'de^pindică-situarea dincolo de limita vîrstei, greutăţii,''· vâîôfii etc. precizate de construcţiile ïiuinericé}i Mai mult (de;. .)■ De va.fi mai sus de li ai,. . .'să’va baie'"prett tîrg. prav. 261. Au trecut de şapte ani în siîs.'(-a.117:84). iorga, s. d. xiii, 14. ' Atila. . . nu au trăit ma'i^sus de cincizeci de ani. maior, ist. 50/24. Să nu care cumva aceşiiia care vor să treacă seul dă capră peste Duiî&fe ... ; să-l dea cu trei, patru parale mai stis (a.-'‘1820); iorga, s. n. 145. [Ouăle de gîndacij rmpuiază la âumpera lură de 12° mai sus de nulă. brEZOiaNu, ■ Λ·;':'5'62'/16:· Rădicmdu-ş^l^m.percitura.[în legă-tură cU construcţii cu sens local, temporal sa'u-numeric introduse prin. prep.: „de 'Iâ“; învechit, rary ,,de*‘, indică punctul de refeririţă de unde pleacă si-tüal'èa locailă, sau 1 tempbrală, aprecierea ’minierîcă) începtnd dé la..-. Dihéoate oile ‘pămîntenilvrf.. . deLa-tii ce vor avea din zece 'în sus, pînă la 19-,'să'ia tina (a. l827)i doc. Ec. 393. Aeesl'aer" al atmosferei .. : ■"încnttfjiură pămîntul de jur împrejurul lui· inlr-o· înălţime- de fafâ , lui'în Sus de cinci-şase ceasuri. episCu-pescu, pkactica; 15/18. Numita ftntîhă'minerală· se află de la Baia de Fier5 pătrale de ceas în sus, pe malul'drepla N egrişOarev. povaţ. (1844 —18'45), 147/8; Găseşti'acolo jucării frumoase de la 20.de lei in şus. cade. ΑΪα ...aşteaptă, fie. ţa palru în sus, la Farul din Constanţa. teo.d9R.eanu, m. iii, 3.85. De la Dunăre în sus se întinsese Codrul Vlă7 16629 sus - 2107 - SUSAI1 siei. arghezi, b. 127. De la 18 ani tn sus cetăţenii au dreptul la vot. dl. 1 ia de la brîu In sus Cusută-i pe ciicu-Tlit. ■ JARNÎK **— BÎRSEANU, *D. 427. ,,10. Adv. i g. (învechit şi popular; dé obicéi la gradul comparativ de superioritate; adesea urmat de construcţii introduse prin prep. ,,de“, ,,decît“; şi in loc. adj. şi adv. mal pre sus ; învechit, pre mai sos, pre din sus, eu ceva mai sus) (Càre este) (mai)' presus (de. . ., decît. . .). Se lua mare frămsealea ta pre mai sus de ceriu, coresi, Ps. 16/3. S-au născut nepovestit şi pre din sus de fire dintr-o cinstită. . . ficioară. dosoftei, v. s. noiembrie 162r/9. Să fii tu mai sus decît toate limbile, éiblja (1688), 1451/25. Atunce au scos mai marii Bugeagului şi ei văcărit, de-au dat mulţi bani hanului mat sus văcăritul de cumu-i la noi. neculce,.l. 307. Mai sus decît se poate ii plăcu Ardealul. maior, ist. 70/8. Stilul unit este cu ceva mai sus decît cel sec. heliade, o. ii, 23. Un prieten preţuieşte decît comoara mai sus. marcovici, c. 43/20. Din născare se cunoştea că are să fie mai pe sus decît alţi oameni. SBipHA, P. 22. [Păsări,lă] avea... o putere mai pe sus decît îşi poate dracul închipui, creanga, p. '245, cf. dl, dm, dex. -v· Loc. adv. Cu un cap mai sus = cu mult mai mult. Ceea ce-l ridică pe Bălcescu cu un cap mai sus de orice ideolog al burgheziei este convingerea sa nestrămutată în rolul hotărîtor al maselor în istorie. lupta de clasX, 1953, nr. 1 — 2. 100, cf. dl. 11. Adv. (în legătură cu modul de a cinta sau de a vorbi) în registrul acut, înalt sau ridicat al vocii, ăl tonului ei ori al unui instrument. Particulele interogative se articulează şi mai ,,tare“, nu numai mai ,,sus“, decît restul propoziţiei, iordan, stil. 73. Glasul lui Giuseppe. . . explodă sus de iot, înlr-un răcnet de fiinţă spulberată, vinea, l. ii, 314. A luat ionul prea sus. dl, cf. DM, m. d. enc., dex. Ψ Loc, adj. De sus = (despre note) (cel mai) înalt. Notele de sus. dl. + (Adjectival; despre voce sau despre ton) Care este acut, înalt sau ridicat. El nu trebuie să se silească la un ton prea sus sau prea jos.· carte treb. ii,. 130/8. Cînd la curte el fu dus, Cu tovarăşii-n rind pus., Aşa-mi cinta cu glas sus:,. folc. olt. — munt. ii, 223. v L o c. a a v. (După verbe de declaraţie) Sus şi tare = în auzul tuturor; p. e x t. energic, ferm. Protestă sus şi taré tn contra intentiunilor ce i se atribuia, ghica, s. 124. Declarăm sus.şi tare că joi nu va fi .entuziasm, caragia-LE, o. i, 7-9, cf, alexi, w., tdrg. Orice l-ar întreba comi-siunea, el să spună sus şi tare că jalba i-a scris-o un domn de la Bistriţa. rèbrèanu, i. 183, cf. cade. Declară sus· şi tare... că, peritru d-sa, ria există noi conflagraţii posibile între state."cocéa, s. ii, 597. O afirm èiis "şi tare: sînt împotriva clericalismului şi a obscurantismului, h. lovinescu, T. 155. Susfinea sus şi.tare că trebuiesc înnoiri, vornic, "p. 103, cf. dl, dm, μ. β.'ΈνΌ., djx. 13.. Adv. (Cu valoare de interjecţie) Strigăt de comandă echivalent cu ,,ridică(-te)!“ sau ,,ridicaţi(-vă)'“, ,;ur£ă(-te)!“. ,pri ,,urgaţi(-vă)l“ etc. Sus o dată! bu-damjeleanu;, ι,εχ. :Sţfs, băieţi ! polizu, cf. barcianu, v., ţjERFj,;reşmeriŢĂ, . m. d. enc., dex. "v· Ulei (sau, învechit, unt) de susan, — ulei cbiţifestibfl extras dlh şetnfcţfe· de susan (1). :'tÎÎëiuï şi untiil ăe lemn, ăe' âdcă şi ăe susărh. ^iSctjpëscu, practica, 24/25. Din seminţe se scoate uleiul ăe susbn, carβ se mănî,ncă ca şi unţfil de leiftn..bianu, î>., $., pf. SIMIONESCU, fl. 327. ■ ·, · ■ · 3. S. n. Preparat dulce făcut din zahăr sau miere'şi seminţe de susan (1). in ac.eastă vreme..:, altul- sămu ajbă voie a face fabrică de susam ■.li}..Pfinţipaţ,(â.:lQŞl). JWO. EG.. 489, cf. şXineanu3,, reşmeriţX, D./pjşgpE. Avea .. : pe-o tarabă........rahat, caramele, susaii’, arti- ficii, bile şi muzicuţe, pas, z.'ij 1'64, ţcÎ. dl, istă!, ENC., I)EX. ; •4. S.m. (Bot. ; regional) Breabăn (Buniaş orienţalisj■ Cf. borza, d. 34. > ; 5. S. m. (Bot. ; regional) Numele mai .multor, plante erbacee din familia· cOmppzitelor, ,cu flori galbene: a) susai1 (1 a) (Sonchus arvensis). Cf. borza, D.1&2; b) susai1 (1 b) (Sonchus asper). Cf. id. itb.; c) susai1 (1 c) (Sonchus oleraceus). Cf. id. ib. ; à) susai1 (ia) (Sonchus paltislris). Cf. id. ib. 163. , PI. : (2 ,3) susanuri. — Şi : (Învechit) susam s. m., s. n. . — Din tc. susam. SUSÂI s. n.. v. slsll1. SUSÂÎŢĂ ş. f. (Bot.; regional) 1. Susai1 (1 b) (Sonchus.asper). Cf. BORZA, D. 162, Η VI 25. XVI 280. 2. Susai1 (I c) (Sonchus oleraceus). CA. borza, d. 162. 3. Păpădie (1) (Taraxacum officinale) (Săvîrşin — Lipova). Gf. alR i 1 919/87. .— P.l. : susăiţe. , —..Susai1 + suf. -iţă. SUsAnÂJVCA s. f. (Regional^ Locuitoare din partea 4e sus (v. sus, 2 c) a unui sat sau a unui ţinut. Betiagu-i mîndru săracu. Lie s-a văji şira muri, Cine biată l-a jeli?. L-or jeli susănancele, Că li-o purtat ineléie. bîb-lea, L. P. M. ii, 67, cf. 497. — PI. : suşănance. — Suseaii + suf. -ancă. SÎJŞCEPTÂNŢĂ s. i...Raporţul, dintre reactanţă şi pătra’tul impedanţei unui circuit electric de curent alternativ. Cî.-dn3. — PI. : susceptanţe. , — Din fr. susceptance. •SUSCEPTIBIL, -Ă àdj. 1. (Despre oameni) Care «e supără' (foaTte) repede saü care sé simte numaidectt ofensat, supărăcios (2), (regional) supăra 1-ni c* (2), supăros, (familiar) ţlfhos; p. e x t. (rar) sensibil -(3). C;f. negulici, prot. — pop., n: d., ddrf, barcianu, alexi, w. Este destul ca un'-suveran să fie prea susceptibil, :.. ca să tragă asupra ţării-.săle cele mai mări nenorociri.^hica, c.' e. ii, ·-382,;ef.''SÈs* meriţX, D.,-'CADE.-0àmeni! noştri sînt foarte susceptibili. sadOveanUî o. XIX, 21'. Omul e om chiar dacă'e artist... şi deci susceptibil, m 1968, nr. 12,-8, cf. m. d, enc., dex. , 2. (Deşpre fiinţe, m^i ales despre oameni sau, despre părţi ale corpului loj;,. tdespre manifestări,, creaţii eţe. ale lor ori despre .procese, despre fenomenç ,etc. ; de obicei, urm^t ele determinări introduse prin prep. r,de“, rj, t,la“.şi avînd adesea un verb la infinitiv sau,.rar, la· Gonjunc.,ti,yj) Caţe pAa.ţe sap care. eşt.e în stare de... ori să... ; apt, bun, capabil. Cf. stamati„p. Animalele sînt susceptibile de bucurie, de ură. Âristia, plut. CVs/ăi.·. CvcbiKlăe 'autorului: .. sîrtt susceptibile-de’~ă fi interpretate. ttÂspëtf, i.’ c. î, 151.’ Eÿte un om politic.. . susceptibil ăe a se'-efituziăsma: èôlintïneànü, o.·' 419. Toate părţile corpurilor sînt susceptibile dea fi percepute cu ' simţul exterior, conta, 'à. τ. '421, cf. şXineanu8. Èé cfeàèà obligată tfărfacă tokee e susceptibil -să o ridice deasupra. rebréAnu, r. i, 186, cf. resMîîrîţ'X:, i>: Tot ce era s'us'ciplibil să dètifà cl'ïèht,- à devenii. îe’ô'dobeanu, m. irf,-β2. "Nu nèglijashici'ûn element '‘suse'eptibil de a servi politică sa. ’6xété&, t. v. 117. O faptă omenească s’àu o acţiune réttgioàsâ sînt susceptibile dè dişcăţii. vianû, E. 67: Îeôtià ';[ . e susceptibilă de a fï Iuţită în considerare: BfcRbA, z. 477.' Netezim'eétor [a cărămizilor] e'Susceptibilă de" à păstra orice ünfiâ: èogza, c. ’ô; 219, éf. BL" Pèntru ntine, termenul e susceptibil dè interpretări: t. popovicr, se. 394} cf. dm. Imagini susceptibile de, μ-.- sugera· insţfţimţntiştilor expresia doritq.. μ 1968, n,r., ilj ,32. Oasele susţin încă, mult ţesut cartilaginos, jiiriit'iùèceplÎiÎle de malfărmări. Gî 1968, nr. 934, 2/5. tpâBtiiul·Măfit ’H^ptcă'. ■ : 'va fi trisă inûlOrftai susceptibil la informaţia -'pratitâcă.:^românia literarX, 1969, nr. 29, 23/4, cf. m. d. enc.,, dex. , > 16640 SUSCEPTIBILITATE - 2109 - SUŞPANDA 3. (Despre obiecte) Care poate suferi modificări (de aspect, de formă etc.) sub influenţa'factorilor interni sau externi; transformabil, (rar) modificabil. Ci. ne-QULICI, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., SCRIBAN, D ., DL, DM, M. D. ENC-, DEX. — PI. : susceptibili, -e. — Din fr. susceptible. SUSCEPTIBILITATE s. f. 1. Dispoziţie pe care o are Cineva de a se supăra (foarte) repede, de a se simţi Îndată ofensat; p. e x t. (rar) sensibilitate (1) (exagerată). InţŢtfţţiunile ce i.s-ar ţafiţ nu ar atinge susceptibilitatea tuturor,puterilor, deodată., ghica, c. e. ii, 463. Mă temeam să hu ating susceptibilitatea şi orgoliul, ei aristocratic, filimon, o. i, 322, cf. prot. — pop., n. d,, antonescu, D. L-ar fi înlăturat, fără rezervă, ca o es presiune puţin măgulitocfre pentru .susceptibilitatea naţională. hasdeu, I. c. i, 47, ί-μψ recomandat... să„mena-jeze susceptibilităţile junilor candidaţi, vlahuţa, s. a. II, 455, cf. DDRf, ALEXI, λν., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade. A făcut o glumă ieftină,... atingînduri susceptibilitatea. hebkeanu, r. i, 300. N-am nici susceptibilităţi, nici vanităţi puerile. cocea, s. i, 1,99. Pun un nume fictiv spre a nu trezi susceptibilităţi, iordan, stil. 132, cf. scriban, D. Timiditatea şi susceptibilitatea .fac, ţdin adolescent o fiinţă ursuză, ralea,,s. t. i, 134, cf.. dl, dm, dn2, M. D. enc., dex. Φ F i g, Peniţa se-murcă in ortografie şi ar trebui readus pentru;susceptibilităţile ei semnul chirilic, arghezi, s. viii, 149. 2. (Astăzi, rar) Sensibilitate (2) (exagerată). Cf. cade. Există deosebiri de la popor la popor tn susceptibilitatea la anumite senzaţii. ibr?4leanu, în plr ii, 322, cf., dl, dm, dex. + Dispoziţie naturală de a contracta boli.,Cf. ŞĂUiEAţÎU2, RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX. 3. Capacitatea de a suferi modificări sub influenţa factorilor interni sau éxterni. Susceptibilitatea de mag-netizarc a oţelului, ap. cade, cf. dl, dm, dn2, dex. •ţ. Mărime fizicâ ce exprimâ aceasţă capacitate. Cf. dn®. — PI.,: susceptibilităţi. ' . , * . — Din fr. susceptibilité. f SUSCITA vb. I. T r a n z. (Livresc; complementul indică mai ales manifestări, atitudini, concepte etc. ale oamenilor) A provoca (3). Cf. îrôt. — top., n. d. Să personificăm ideea ce ne-au suscitat fqpta.d[pmmi]lui P. Ctistèa. î-Ïonescu, d. 261. Se vor scüthrçi... lesne de dificultăţile de formă' pe care le vor suscita noul nostru avint. bpD'BEs'cu, s. iii, 456. [Poezia] suscită ikcrămile, mîngîie shu reprobă, dă naştere zîmti'éiului dé bucurie. MACÉDÔ&SKÏ,1 ' 0. IV, 87, Cf. GHEŢIE, R. Μ.', Ê’ARCÎAîfU, Aleîxi, w., şXîneanu2, resmeriţă, d. Pt'oblemà păstbri-tului a suscitai un deosebit succes, vuia,' past. 11,-cf. cade, scriban,' d. O literatură nouă, ce cată· să exprime, să suscite şi să susţină avîntul creator al poporului. în plr ii, 657, cf dl, dm. Căuta să suscite simpatia faţă de 0 clasă cu totul desconsiderată, ist. lit. romî'H, 475. Prima lucrare* . -, suscită interesul mai ales prin viziunea foici;QMicfi.,iy,. rom. aprilie 1963, 88. Producţiile . studiourvlpj · noastre au suscitat un deosebit interes in . rindfirile, participanţilor la festival, çoniemp. 1966, nr. 1 030, 1/6, cf. dn2. Suscită, în momentul de faţă, atenţia înlrçgii omeniri, cinema, 1968, nr. 3,, II., Formarea personalităţii omiiliii în devenire a s,us,ciiai întotdeauna interesul... minţilor luminate, oî 1968, nr. 932, l/i. ' jDeşifrtu! dinului de geniu suscită atenţia "biografului. RdiiĂNiÂ'lîtëràIrX, 19&9, nr. 24,14/1. Premierele acestei săptămtni... pol suscita interesul unor categorii foarte diferite: de spectatori, scînteia, 1969',' nr. 8 215, cf. m. d. enc., dex. — Prez. ind. : suscit. — Din fr. susciter. ■ ‘SlJSaiSftEVf. (Livresc) Provocare (3).: Cï.-é'u s- ci'ta. Cf. ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., DL, DM. Cele spuse... se referă la suscitarea interesului spectatoru- ■ lui. m 1968i nr. 2, 14, Cf. m. d. enc., dex. — Pi. : suscitări. — V. suscita.. . SţJSCITĂŢIE s. f. (învechit) Provocare (3). Cf. PROT. — POP,, N. ,D., ANTONESCU, D. — PI. : suscitaţii. Din fr. suscitation. SUSCHÎE'vb. III y. subscrie. ■ SUSCRÎERE s. f. v. Subscriere. SUSCRÎl’ŢIEs f. v. subscripţie. SUSEÂN, -EAnĂ subsţ. 1. S. in·. şi t· Locuitor din partea de sus (v. s u s 2 e) a unui sat sau a unui ţinut. Cf, BUDAi-DELEANU, LEx. Eu sunt susan, tu eşti giosan. rAMFiLE, j, ii, 347, cf. cade. Una e a susenilor, alta a mijlocenilor ' şi a treia a josenilor. mÎndrescu, l. p. 207, cf. bîrlea, L. P. M. ii, 185, 497. Săriţi inoşi'şi săriţi babe, Că susenii ne- siivoalbe. udrescu,1 ol. 2 S. m. şi f., adj. (învechit) (Persoană) care locuia In Ţara de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche Împărţire administrativă). Amu adttnase la sine ConstaMin Vodă... cîfiva boieri suseni, m. cos-•tin, o. 197. Suseni de cei cumpătaţi la vorbă şi răbdători la treabă, ap. tdr&i .3 S. ni.· .(Învechit,) Slujbaş de casă, care stătea pe locul specialjdin spatele trăsurii. Cf. baronzi, l. 121, ddrf. . — P). : suseni, -e. "-1 Sus + suf . -ean. SUSËLE s.:‘f. pi. v. şuşă. 'SUSERÉNi'- s. m. şi f., adj. v. suzeran. SÜSÉTÂs. î. Tetiriă cu capătul astupat dată copiilor să o sugă; (rar) tetină. Băiatul... morfolea în guriţă o iaseiâ-reÿïe. ÎL-aprilie I960, 24, cf. dn^. — Pi;: susete. — Şi: (familiar) suzetă s. f. — Din fr. şncetţe, , SUŞLife' ‘8.: 'n. ' y' ,*lsttoc. KUStG, -Ă adj.. v. suşig. SUSÎNĂ s,.'f. y. sultină. SUSIOAn s. f, y. subsuoară. ŞUSţORţ vbi. IV. ,1 n t r a n z. (Regional; despre plante), A lăştări. jidesea firul de popuşoiu..., în anii plajoşi şi la rărime, dă un fel de ramuri,... zicîndu-se çà fjof uşaiul dă fraţi, şusiori. .. sau că înfrăţeşte, su-sioreşle. pamfile, a., r. 87. Pioiiunţat: r-si-o~. «· Prez. ind. pers. 3: susioreşte. — V. susioară. " ·■ SUSP s. n. v. Slsliae. SUSÎG s. n. v. susai*. SUSÎI^é s. η. V. slsliae. SţTSL)\ s. f. v. -ţusia. ■ * SÜSLÉJ s. n. v. şuşlete. ■ ■· •SUS'ÔL's.· n; v; subsol. ■' 1 SUSPANUA vb. I v. suspenda. I 16663 .SUSPANS SUSPECTAT SUSPANS s, if. Moment într-nn film sau într-o operă literară cînd acţiunea se întrerupe brusc pentru scurt timp, creînd o stare de maximă teiţşiune, dç emoţie amestecată cil teamă, de incertitudine, de aşteptare încordată. Are o artă precisă a suspansului cit şi a unui adevăr iniens, pe care nu-l dezvăluie ptnă la capăt în repltâă. t ianti(îrie; 1966, -80. Creează uneori uh suspans aproape de nesuportat: ib. octombrie 1968, 69. Prin cadru circulă cîteva puncte sure, indefinite, sintem la punctul maxim al suspensului^^ciNErşiji., 1968, nr. 2, VI. Variafiile aparent inexplicabile de tempo, surprinzătoare suspansuri... nu ppt fi; desprinse άιμ acest vibrant organism de artă autentică, scînteia, I960, nr. 8 201. Epicul creşte şi trăieşte, efectiv, din suspens, aşa cum muzica se întreţine din combinaţii de sunete, românia literară, ţ970., nr, 80, 8/14. . s — Scris şi: suspens. — Pl.: suspansuri. — Din engl.,‘fr.- 'suspense. StlSfANTA ş. f. Fiecare.dintre corzile unei paraşute, care leagă pînza dc hamul priiiş de corpul paraşutismului..Cf. DM, DN3, M. D. ENC., DEX. — Pl.: siţspante. — Şi: suspéntâ s. f, dex. — Din fr. suspente. • SUSPÉCT, «A adj,,, ş. n. ,jl. Adj. (Despre oameni) Care este bănuit, (rar) suspectat; (despre oameni sau despre manifestările, acţiunile, creaţiile etc. Jpr, despre obiecte ori despre stări, fenomene etc.) care„dă de bănuit, inspirînd neîncredere; dubios, îndoielnic, (rar) problematic (3), (învechit, rar) suspiţios (v. s u s-p ici os 1). Cf. NEéuLici. Tot mbldùvünül care’ăr fi suspect cărmuirei de vreo faptă (a. 1848). uricariuL, x, 2. [S-au călcat] toate casele suspecte, sion, p. 231, cf. prot. — pop., n. d., antonescij, d., ddrp, „«alexi, Vi., şăineanv2. Numele pare autentic, dar pronunţarea e suspectă, pârvan, o. 256, .cf. resmeriţă, b.,,- ça-de. Domnişorii cuprinşi de dragoste subită şi suspectă pentru bieţii ţărani. rebreanu,,r. i, 262. Moartea- profesorului a fost urmarea unei injecţii suspecte, qalaction, o. a. i, 79. Toate scrisorile (tq.-fnaijţrîiui*,, păstrau o* tăcere ..suspectă. c. petrescu,, ;o„ p. i, 25. Avetn.yin caz^suspect de tifos exantematic. brăesgjb,- o. a. i, 229.. Haimanalele, toate suspecte penţru comisar. Q. m. zamfirescu, sp. m. n. i, 73. Tiptil ăsta suspect eram éti. vLasiîi, a. p. 442. Principalul izvor de informafW al^cuzăriiv. . era suspect, teodoreanu, m. iii, 147. Necesitatea şi insistenţa unor asemeni atitudini- şr’ffeclai'aţH sînt tritructlva suspecte, sadoveanu, o. xix, 8. Forma.articulată ar putea fi suspectă, iordan; t. · 542; cf. 's&Uban; *è.· Şî-au şters, de unsori suspecte sau de sînge, degeţele, arqhezi,b. 153. Evenimente suspecte, acoperite dé noapte, blaoa", h. 16. Salonul său se populează cu marchizi suspecţi sau refuzaţi aiurea, ralea,•ë,.‘T!viyl02. Acéfft ΐΜίνϊζΐ lacomi şi suspecţi, bogza, a. î. 17. Încep să-mi fiu suspect. v. rom. noiembrie 1954,*'7; iAtenţiile cti care éi'se stre-curaseră acolo nu'put,eau să1'fié;'decît foarte iuspecte. h. lovi^escu, t. 291, cf. DLj'bM? Declararea obliÿixtorie a cazurilor confirmate săti' suspecte. abc s#îj.’ 321!, cf. dn2. Să trimită fără întirziefè lă spital pe ciîimâfii cOn-tacţi şi suspecţio. barbu, a. y. 67. .Nu-i fa suspectă nici propria-i înlesnire de a alunga temerile cero încercau uneori că totuşi el nu va reveni. romÂnia literară, 1969, nr. 66, 16/1, cf. m. d. i:nc.,. dex. φ (A4yerbial) O să li se pară suspect autorităţilor că semnăm cu pseudonime. VLAsnr, d. 152. Masq avea un aer, t,suş_pecl festiv, călinescu, b. i, 184. Împricinatul de totdeâuna sta liniştit. Suspect de liniştit, bla,ga,,h. 129. Eşti suspect de autocritic, τ februarie 1964, 14. <> (Substantivat) Nimeni nu purcede să cautfi, un suspect tnm^ocul oraşului, c. petrescu, c. v. 271. Poetul este.. \ în căutarea unui rost în viaţă carţ, deocamdată, i se refuzp. suspectului şi prigonitului, vianu, l.'u. 311. Dacă vedeţi vreun suspect, anunţaţi imediat.·■ autorităţilei; iptyn-nescu, t. 109. Cel puţin 200 de suspecţi .’.. au fost ucişi, românia liţjEg^RĂ, .1971, nr. 132, ,32/1. + .(Par; despre me Refl. recipr. Ca doi oameni să nu ,se. suspecteze,, trebuie să fie<.. foarte purii'românia literară, 1970, nr. l.GS, -6/3. 2. (Complementul indică manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor, fenomene, procese etc.) A nu crede în ceva; a se Siidoi; (învechit) a suspicia. Regele,·,sus-peclîncl prima, cutezate a lui Romul,..* s-a sculat la băţaie. aristia, plut. 67/26. Ăl doilea fapt care a făclii... , să suspecteze acest pasaj a fost îndoita articulare a. numelui. bul. com. ist. ii, 109. Suspectează'omenia scriitorilor şi-i insultă în mod trivial, iii plr ii, 127. Mă privea nedumerită, suspectînd această bruscă hotărîre., camil petrescu, u. n. 212, cf. dl, dm. A suspectat întotdeauna fenomenele o singură dată atestate; l. rom. 1967, 193, cf. m. d. enc., dex. — Prez; ind.: suspectez. ' ' s' — Din fr, suşjţeţter. SUSPECTAiiÏL, -A adj. (Despre manifestări, despre acţiuni etc. ale oamenilor sau despre fenomene, despre procese etç.) Care pqate trezi suspiciuni. Cf. s u s p e p t a (2) . Cf. aristia, plut. tÂceastS poziţie ne e$te,'CQhfirmată nu de o declaraţie publică^ suspecta-bilă ΐή definiitiv, ci de o scrisoare particulară, v. rom. august 1960,'90. PI. : suspeciabili, -e. , — Suspecta + suf. -bil. SUSPJECTARK s. f. Faptul de-’a suspecta. 1. Présupunere că cineva a făcut ceva- (rău); considerate a cuiva drept autor al unei -fapte (rèle); bănuială, bănuire, (livresc) suspecţiune, (învechit şi popular) prepus* (I), (învechit şi régional) prepubèré'(2). Cf. s u s p e c ta (1)· Cf. neoui.ici, dn3. Continua încă să-şi exercite drepturi poliţieneşti de suspect are politică. BĂMULEseu, i. 215, cf. bEX. . 2. Faptul de a ημ .crede în ç.eva ; îndoială, îndoire, neîncredere, suspiciune, (încetinit şi^cipufarj prepus1 .(I),, (învechit, rar) suspe.ct (2).,Çf. s iis p e c ta ,(2). ,Cf. dex. cd Suspectarea autenticităţii .documentului era justificată. — PI. : suspectări. — V. suspecta. .... - SUSPECTAT, -A adj. (Bar; despre.oanjeni) Suspect , .(1). Çf. ’s ii s p e c t a (1). Cf. aristia, plut., resme- 16670 SUSPEGŢIU.NE - Sili — SUSPENDARE biţă, d‘. (Substantivat) Toţi suspectaţii trebuie să :fie seara la ei. acasă. bogza, a. î. 206. τ'. PI».? suspectaţi, -te. . . — W Suspecta. ; . .SUSPECŢIÎIMÎ s.f. (Livresc) Suspectam (1). Cu ţoale acesiea. . . iot au căzut in snspecţiuni şi turbu-lări. aRistia, plut. 153/30. Se aruncă astfel în masa setoasa'de, ciedinţă, băntiiala şi slispecţiunea. hall a, s." t. i, 103. — Pronunţat:' -ţi-u-, — Pl.: suspecţiuni. ... ,-r..-Djn»iat.· suspectio,· -onis. 'SpSFËND 'vb I. Tta.Bi 1. (Folosit şi abs o 1.) '(Coniplementul indică obiecte) A fixa cu (un capăt din) partea’' superioară de ceva, lăsîndu-1 să cadă .liher îp jjos; a aigăţş, a.atîrna, a prinde (IV -5), a sptn-:-ziira:.(l).71..(li¥resc);a,AorQşa, (popular) a anina, (regional). a atăgîrţa,, a. Jmprinde. V. tăgîrţa (1). O v.eaŢgă 4e\fier groasă Şro .draperie deasă,,de dînsa suspendată. hei.,iade, o. i, 220. Printr-acele lungi coloane Suspendă lampe mari. eminescu, o. iv. 107. Acest pustiu imens şi verde suspendat de TMmhezeu însuşi în larga înălţime, hogaş, dr. i, 106, ci. resmeriţă, d., cade. Deasupra pătuliii suspenda.. . o copie după un tablou celebru, galaction, o. a. ii, 232. Becul... suspendat în a’erul negru. c. petrescu, c. v. 21, cf. dl, dm. Un timp turnul a stat suspendai in cabluri metalice ■.bine ancorate, GÎ -1968, nr. 924, 4/4. Construcţiile sale ., înaintau atît de mult înspre,Dîmboviţa, .incit mii de călători ie credeau suspendate, a. barbu, a., v. 13. Bomba. . . s-a detaşat uşor şi a rămas acolo, suspendată., românia literară,' 1971,-nr. 132, 30/3, cf. m. i>. enc., dex. i g. Trăise cîteva minute suspendat în 'neant. o. m. zampi-'réscÎi, m. d;:ii, 193: Era ca şi cum. . . viaţa i-ar fi rămas ■suspendată în aer. dan, u. 113. Mă simţeam la măsuţa mea. . . suspendai în ,,golul absolutblaga, h. 143. îl ştiu regizor nevăzut, suspendai deasupra unei lumi, culese de el pentru posteritate, v. rom. martie 1970, 119. <0> In tranz. Cugetul liii.. '.'suspenda dureros ^şLnehotărî,!. galaction, o.· a. ii, 129. i ■ (OompleiWeri'tul indică manifestări, activităţi, fenomene, proceèe etc. aflate în plină desfăşurare) A interveni (brusfc) ca, temporar sau definitiv, să nu mai continue, a c n r m a, a înceta, a întrerup e, a opri (1), (liviê^c) a sis ta; p. ext. (complementul indică manifestări, activităţi, fenomene, procese etc. ' ïfflàÎe pe punctul tle a începe sau care ar urma să aibă i-ioc) a amină. V. s tăVili (2), suprima (1). 'Dar noaptea ^c.u-a ei-umbre asctmd,e căpitanii Şi le suspende lupta, helîade,Ό. i, 351. Galii. . .au suspendat, lovirea zidurilor Şi s-.au luat în vorbă ία suferinţe, arist.ia, prxT. 356/7. Adepţii şeoalei sceptice au suspendat prin ■■ fraudă' şi prin violenţă acţiunea legii, ghica, c. e. ii, '480." Plata lui se va efectua pentru trimestrul întîi după trei 'reprezentări suspendate, pilimon, o. ii, 243, cf. prot.— pop., n. d., ANTONEScu, D., Şedinţa e suspendată ' pe-zece- minute, alecsandri, t. i, 417, cf. barcianu, '^lexij 'W.', şăiNeanu2. Şedinţa fiind suspendată, bătrîna ‘" e- îmbrîwcită pînă la uşă. brătescu-voineşti, p. 218. Λ· Aii' '· început-‘ Să- suspende concediile, rebreanu, p. s. 193, Gf/RESMERiŢXy d., cade. Grigore Panjîru suspendă '■ discuţia, c. petrescu, o. p. ii, 88. E serviciul suspendat după‘prînz<;jBaĂ3sscv, o: a-.‘ i, 14.'.Şedinţa fu suspendată p'etitM felicitări. teodoreanu, m. iii, 143. Suspendaţi ostilităţile verbale-.· Sadoveanu, o. x, 576, cf. scriban, d. Suspendînd şedinţa ambulantă pe cîteva minute. ■ arghezi, l. 260. Suspendă pentru un timp orice posibilitate de optate, halea, s. t. ii, 261. Anunţă că suspendă >a'iidimţfile. stancu, r; a. iv, 205,,ef. dl, dm. Juriul a suspendat deliberările, cinema, 1968, nr. 7, VIII, cf. . -m:*K enc.; dex, ❖'Fi«. Poetul lacustru implora.durata • să-şi mspende'sboruli rpmAnia literară, I960, nr.. 20, (fi.omplemenţul indică, terenur,i de sport, sta-. ..4joene etc.) A interzice să fie foloşit pe o.anumită perioadă 'âe timp în competiţii oficiale (ca urmare a unor abateri grave săvîrşite de echipa gazdă sau de suporterii locali). Meciul s-a disputat pe stadionul Politehnica. . . deoarece terenul Metalului este suspendat, sportul, 1969, nr. 658, 2/5. + (Complementul indică fraze, propoziţii, reprimate oral sau în scris) A întrerupe în mod intenţionat, lăsînd ca ceea ce urmează să fie subînţeles de cititor sau de auditor. Marcarea tonului însemnează că fraza nu e terminată, ci numai suspendată. puşcariu, l. r. i, 44. Ca structură prozodiacă sintagma suspendată nu diferă de o sintagmă nelerminaiă. l. rom. 1967, 62. 3. (Jur.; complementul indică o acţiune judiciară, executarea unei pedepse, exercitarea unui drept etc.) A face să înceteze temporar, în condiţiile prevăzute de lege; p. e x t. a anula. Cf. resmeriţă, d., dl. Pedepsele. . . au fost suspendate. t. popovici, s. 111, cf. DM, M. D. ENC., DEX. ■4. (Complementul indică publicaţii periodice) A interzice apariţia; a suprima (3). Au fost momente cîrid ea [revista] a fost nevoită a-şi suspenda apariţiunea. în plr i, 340. Foaia lui săptămînală ... a fost suspendată des. calinescu, s.,c.. l. 132. 1 se va suspenda ziarul, stancu, R. a. iv, 373, cf. dl, dm. La sfîrşitul anului, ,,Buciumul" este suspendai de primul ministru. ist. lit. rom. ii, 337. δ. (Complementul indică oameni care au o anumită funcţie, care ocupă un anumit post) A destitui (provizoriu) din funcţie, din post; (impropriu) a suprima (5).· C Iade în dizgraţie, e suspins şi iarăşi reabilitat. bariţiu, p. a. i, 506, cf. prot. — pop., n. d. A fost suspendai de către consiliul sanitar din postul de medic de plasă, cabagiale, o. ii, 127. Direcţiunea ,,Revistei literare"... îl suspendă din calitatea de mai sus. în PLR.jţ, 373. Din momentul cînd tribunalul ,va încuviinţa escluderea. ... tutorelui acesta va fi suspens şi se va numi o altă persoană. hamaNgiu, c. c. 100, cf. alex;i, w., şăiNeanu2. Bine că l-a suspendat, vlădica, prea ne [acea tagma de ruşine, agîrbiceanu, s. .141. Asta înseamnă că vei fi suspendat din slujbă, rebreanu, i. 328, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, d. Cu începere de azi eşti suspendat din serviciu! vinea, l. i, 44, cf. dl. ll suspendară un timp din orice activitate. T. popovici, s. 212, cf. DM, dn2, m. d. enc., dex. - Prez. ind.: suspénd. — Şi: (învechit) suspandâ vb. I, suspende (part. : suspens), suspindc (part. : suspins) vb.· III. — Din fr. suspendre, lat. suspendere. SUSPENDARE s. f. Acţiunea de a (se) Suspenda şi rezultatul ei. 1. Fixare a unui obiect cu .un capăt de ceva, lăsîn-· du-1 să cadă liber îh jos; agăţare, agăţat, atîrnare, atirnat, prindere, prins, spînzurat1 (1), .şpînzurare (1), (livresc) , acroşaj, acroşare, acroşat, (popular) aninare, aninat, (regional) atăgirţare, împrindeie., Cf. suspenda (1). Cf. aristia, plut., bianu, d. s. La slîna mobilă se întîlneau două sisteme de suspendare a căldării deasupra focului, vuia, păşt. 53, cf. resmeriţă, d. In cap nu stau decît saltimbancii şi unele maimuţe, prin suspendare, dar nu acelea.cărora li se atribuie ascendenţa îndepărtată a omulpi. tudoran, ,o. 64, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Intervenţie (bruscă) pentru a face ca o manifestare, o activitate, un fenomen, im proces etc. în desfăşurare să nu mai continue temporar sau definitiv, curmare, curmat, încetare, încetat, Întrerupere, oprire (1), oprit1 (1), sistare; p. e x t. amînare. V. stăvilire (2), s t ă v i 1 i t1 (2), s u p r i m,a r e (1). Cf. suspenda (2). Cf. resmeriţă, d., dl. Domnea o linişte încordată, ca stispendareU-'Unei respiraţii imense, t. popovici, s. 417, cf. dm.· Punctele de suşpensie indică o suspendare a tonului, l. bom. 1967, 57. Elevii vor vizita monumente ale naturii... fără suspendarea cursurilor. GÎ 1968, I nr. 935, 2/3. Prin suspendarea zborurilor avioanelor 16673 suspendat - 2112 - SUSPENSIE . . . întregul· program de ajutoare către această ţară ,,ar fi periclitaiscînteia, 1969, nr. 8 124, cf. m. d. enc., dex. Ό* F i g. Ambele operează - însă aceeaşi suspendare a simfului critic, românia literara, 1971, nr. 119, 23/3. 3. (Jur.) încetare temporară, In condiţiile prevăzute de lege, a unei acţiuni judiciare a executării unei pedepse, a exercitării unui drept etc.; (învechit) sus-pensiuiie, v. s u s p e n s i e (1). Cf. s u s p e n d a (3). Cf. resmeriţă, d. Dizolvarea sau suspendarea unei persoane jurifiice. CPU. PEN. R. P. R. 89, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. . 4. Interzicere a apariţiei unei publicaţii periodice; p. e x t. anulare; suprimare (3). Cf. suspenda (4), Cf. DL, DM. 5. Destituire (provizorie) a unei persoane dintr-o funcţie, dintr-un post etc. ;. (învechit) suspensiune, v. suspensie (1). Ceruse de la rege un decret pentru suspendarea din treapta arhieriei. maiorescu, d. v, 21, cf. ddrf, barcianu. Cînd i-a venit suspendarea a plecat cu o seînteie de nădejde de întoarcere, rebreanu, I. 432, cf. resmeriţă, D. După corespondenţe, decizii ministeriale şi suspendări, Spiru Haret c delegat în calitate de inspector, sadoveanu, o. xix, 444, cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX. — PI. : suspendări: < — V. suspenda. SUSPENDAT, -Ă adj. 1. (Despre obiecte) Care este fixat cu un capăt de ceva şi ca Je liber tn jos; agăţat, atîrnat, prins2, spînzurat2 (1), (livresc) acroşat, (popular) aninat, (Tegional) atăgîrţat,· împrins, (Învechit, rar) suspens (1). Cf. barasch, i. f. 74, marin, f. 131, prot. — pop, n. d., ddrf, barcianu, alexi, w. O singură lampă, suspendată, lumina deosebitele feţe. ' aqîr-biceaNu, a. 47, cf. resmeriţă, d. Are lampă suspendată, un crivat, o canapea, galaction, o. a. ii, 211, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. φ F i g. în' eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp,. .. numai clipă suspendată. eminescu, p. l. 25. Mişcarea... e un fel de plutire intr-un timp suspendai şi tntr-un spaţiu fără limită, cinema, 1968, nr. 5, 19. (Adverbial)' Felinare roşii începură să alerge de-a lungul liniilor, legănate suspendai, c. petrescu, c. v. 34. Pod.suspendat sau (rar) punte suspendată =. pod (saiîd. + (învechit, .rar; tn forma suspemiune}: încetare temporară a, luptelor. Invenţia suspensiunei armelor în timpul serbărilor olimpiace pare-se a fi a unui bărbat blînd. aristia, plut. 137/IO. ' + (învechit; în forma suspensiune) Suspendare' (3)·.' Suspensiunea opreşte cursul preserip-ţiunii pe timpul cît duţează' fără însă a o şterge pétitru lot timpul, hamangiu, c. c. 475. 16677 SUSPÏÎNSIUNE - 2113 - si;spţciUNp 2. (Gliim.) Sistem dispers solia-fluid, cu proprietăţi asemănătoare dispersiei coloidale, dar cu un grad de; dispersie mai maţe. In mările cu suspensii aluvionare bogate, ... căldura soarelui pătrunde la o mai mică adincime. agrotehnica, i, 247. O precipitare foarte rapidă a suspensiilor din lichide, cişman, piz. i, 146. Centrifugele.... servesc la separarea -.. sus* pensiilor, marian — ţiţeica, fiz. i, 51, ci. ltr2, dl, dm. Injectarea acestora cu suspensie de hipofiză. ap. 47. Viitorului donator i.s-a provocat o papilomâ-toză... cu ajutorul unor substanţe .chimice sau al -unei suspensii de virusuri, românia literară, 1969, nr. 54, 31/2. *0» Loc. adj*· şi a.'d v. în suspensie = dispersat într-un fluid. în licoarea aceasta mmîne in suspensie un corp cristalin, marin, fr. i, 43/2.' Ciţiva metri cubi de apă... luind in disolufiune şi in smpen-siune toate... gunoaiele, ghica>■ g. ;e. ii, 572. Viteza apei fiind in funcţie... de mărimea particulelor in suspensie. enc. agr. i, 613. Excesul de vapori se condensează... pe impurităţile solide in suspensie, şanie-Ievici, r. 74. O cantitate mai mare de apă in suspensie. agrotehnica, i, 150, cf. dl, Dţj. 4/ja se eliberează în mare parle de materialele in isiispensie. probl. pjîogr. ii, 196, cf. μ. i). enc. 3. P. an a 1. Mod de susţinere a echipamentului mobil al unui instrument; pieşele care susţin acest echipament. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, dex. - ■· 4. P. anal. Legătura şj^stjcjă .sau prin cablu dintre un sistem tehnic şi pieşş lui .de reazem. Cf. ltr2, dl, dm, dn2, m. d. enc.,"dî§x. + S p e ç. .Legătură elastică între cadrul unui vehicul şi oşiţlg sau roţile" sale, constituită din elemente elastice' şi anior-tizoare de oscilaţii. Cf. ltrs, dl,1 dm, der, dn2; dex. — Pronunţat: -si-e. — Pl.: suspensii. — Şi: (învechit) suspensiune s. f. — Din fr. suspension, lat. suspensio. SUSPENSIUNE s. f. v. suspensiei SUSPENSÎV, -Ă adj. 1. (Jur.; despre hotărîri, dispoziţii etc.) Care suspendă (2) punerea în execuţie. Cf. prot. — top., n. d., antonescu, d. Orice dişpozi-fiune lestamentară, făcută sub condifiune suspensivă cade. iiamangiu, c. c. 217, cf. ale^i, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm. Se numeşte termen suspensiv, termenul prin care ■ executarea.. unei obligaţii este tntirziată pînă la un anumit eveniment viitor, pr. drept.. 331, cf. dex. 2. De suspensie (1). Cu drept cuvînt numeşte Pierre Janet actul perceptiv un act suspensiv, halea, s. t.ii, 174. Dar tn schimb — făcu o pauză suspensivă — generozitatea mea e proverbială. Vinea, l. i, 346, cf. M. D. ENC. ■ — PI. : suspensivi, -e. — Din fr. suspensii, -ive. SUSPENSOfl) s. n. (Chim.) Dispersie coloidală a unui solid într-un lichid. Çf. m. d. enc., dex. — Pl.: suspensoide. .—■Din fr. suspensoide. SUSPENSÔR1, -OARE adj., subst. 1. Adj. (Anat.; despre muşchi, ligamente etc.) Care susţine (1). Cf. DEX. 2. S. m. (Zool.) Muşchi lung şi subţire, care reglează, mişcarea înainte şi înapoi a copitei calului. Trei coarde care formează tendonul (perforai, perforant şi siispensorul. bule.tului). enc. vet. 30, cf. dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. S. n. (Ţehn:) Bară pendulară, în formă de tijă, cil srticulaţii la ambele capete,utilizată-la.. suspensia. (4) locomotivei cu abur, c înd rescrturile de suspensie sînt situate dedesubtul cutiilor de tsie Cf. ltr2. 1 rrE: suspensori, -oare. —. Din fr. suspenseur. SUSPENSÔR2 s. n. (Med.) Bşmdaj special penţru hernie sau pentru susţinerea unui organ căzut. Deaca. e^nevoie a purta o legătură (suspensoriu), îi unge bine punga cu o pomadâ. man. sănăt, 261/23, Cf. iProt. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., ANTONESCU, D. BARCIANU, ALEXI, Wi, Bl ANO, D, S., RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN. D., DL, DM, DN2, ABC. SĂN., M. D; ENC., DEX. , — Pl.; suspensoare. — Şi: (învechit) şuspensoriu (polizu t. ii, 103/9), suspinsôriu s. n. . — Din fr. suspensoir. SUSPENSORIU s. n, v. suspensor2. '··,.: V! SUSI’ÉNTA s. f. v. suspantă. ,■ , SUSPICIĂ vb. I. T r a n z. (învechit; complementul indică maîiifestări, acţiuni etc. aile oamenilor, feriomene, etc.) A suspecta (2). Particotarită-file raportate de dînsul. . . fută suspiciate la mul(i autori, aristia, plut. XXiX/3, cf. alexi, w. — Pronunţat: -ci-a-, — Prez. ind.: suspiciez. — Şi: suspiţia vb. I. alexi, w. — Din lat. suspieere. SUSPÎCIE s. f. v. suspiciune. SUSPICION vb. I. Tranz: (învechit; complementul indică oameni sau colectivităţi umane,, organisme sociale eţc.) A suspecta şi). Prelaţii suspifionaţi şi spionaţi adesea tn mod nesuferit, bariţiu, p. a. i, 352, cf. gheţie,®. m. Se temea ca nu cumva să fie sus-piţionati. sbiera, p. s. 257, cf, alexi, w. Verbele.. ± ,,obiecţiona“ şi ,,suspiciona“. .. n-au influenţat cu nimic sinonimele lor: ... ,,obiecta“, ,,suspecta“. sfc iii, 115. — Pronunţat: -ci-o-, —Prez. ind.: suspicioriez. — Şi: suspiţiona vb. I. -,— V. suspiciune. SUSPH30S, -OASĂ adj. 1. (învechit, rar; în foi-ma suspifios) Suspect (1). La cei mai ageri de minte le veni îndată la început foarte suspiţioasă atita libertate. BARIŢIU, P. A. II, 74. 2. (Livresc; despre oameni sau despre firea,·..mintea etc. lor) Bănuitor. Imprudentă fu şi aceea de ,a se explica eu un rege ca să-l facă şi mai suspicios. aristia, plut. XXVII/11, cf., gheţie, r. m., alexi, w., scriban, d. Spiritul tinerilor cu care avea mai, des de-a face e suspicios, oscilant, călinescu, b. i, 47. Sus-, picios,... o aruncă pe Marinka în pat. ll i, 92,· Am întîlnit, ici şi colo, oameni suspicioşi. v. rom. decembrie. 1964, 65,. cf. dl, dm, dn2. Cititorul ideal va: fi totdeauna suspicios, românia literară, 1970; nr. 90, 5/3, cf. dex. ■■·■ Prohunţat: -ci-os. — Pl.: suspicioşi, -oase. ~Şi: (învechit) stispiţios,-oâsăadj. — Din lat. suşpiciosus, fr. suspicieux. SUSPÎCT.U s. îi. ,v. suspiciune. SUSPICIUNE s. f. Lipsă de îricredere în cineva, îh ceea ce priveşte corectitudinea, legalitatea faptelor1 sau onestitatea intenţiilor cuiva; bănuială, îndoială, neîncredere, (livresc) circumspecţie, incredulitate, (învechit şi popular), prepus1 (î), (învechit şi regionàï) prepuiiere (2), (regional) bănat, fedă, (învechit, rar) suspect (2). Nimica fără cauză sau pricină nu trebuie' să lăudăm',... deacă voim să .nu' cădem în suspiţie, adecă într-o uriciune sau clevete. ţichindeai,, a. m. 48/17. Acest suspiciu fu şi remediat de dînşii numai-decît. AnisTiA, plut, 152/19, cf. prot. — pop., n,d., ANTONESCU,. D., GHEŢIE, R. Μ., BARCIANU; ALEXI, Λν. Motivele acestei suspiciuni ar fi următoarele trei, bul; 16690 - 2114 - ’ SUSPWÀ* com. ist. il, 108. Pentru line àm trecut ■peste suspiciunile care mă înconjoară, rebreanu/!p. s. 303', ef. 'cade. Nu lunecăm... la suspiciuni ofensatoare. lovinescu, i26. Se tedeŞieptau suspiciuni uitate’, c. pet-résOu, ii;’273.’ îtiCctca să-şi camufleze Suspiciunea răsu-Cindu-ţi 'â rezervă fie ţigări. Vlasiu, D; 79, cf. scriban, d. PttfiSeă ’ are anume- suspiciuni asupra sincerităţii eij o süpüne ’unei critici brutale.· calinescu, c. o. 173. Asemenea drumuri erau însoţite de toate suspiciunile autorităţilor, blaga, h. 160. li provoacă suspiciunile, i’.î* ϊί~ ’actentuează zgircenia. constâNtinescu, s. ii, 28, cf. dl. îl primiseră dintr-o dată, fără nici d sus-t piciune. T. popovici, se. 246, Cf. dm. Negocierile progresează anevoie din cauza suspiciunii, ist. lit. rom. ii, 513, cf. dn2. M-am făcut reporter dïn sdspiciune pentru cuvintele fără directă acoperire materia ă. românia literară, 1971, nr. 1*50, 6/1, cf. m. d. ènc. dex. ,.. , * - ·· ..s-A , î ■ '— Pronunţat;-ci-u-., — PI. : suspiciuni. — Şi: (în-vecjivt) suspïçie (proţ. —‘pop., n. d.) s. f., süspiciu s. n., şaşpiţie Ş. |„ ŞUSpiţlU-(GftEŢIE, R. M., BÂRCIÂNU, alexi, ■W.) s. n., suspiţline (gheţie, r. m.,’ barcianu, alexi, •w.) s. t.: — Din lat. susplcio, -onls, fr. suspicion. , SUSPÎN s. η. 1. Respiraţie puternică, profundă şi prelungită care este provocată de sau .care trădează o durere mai ales morală şi care dă naştere, in expi-ra'ţiev' unui1 sunet caracteristic;.'.oftare, oftat* (îax;e-chit şi, popular) suspinâre (l)i (popular) (;âht, (înve-, chit tşl regiorial) .oft/ (învechit) suspinaţi . Trudii-mă eu suspinrul mieii. pSalţ. hwr. 4^/21. Se.audzăsuspirele fărecafior.· psalt. 209·. Să luom aminte· grgimeai sus,-' pinilor lui. coresi, ev. 395..·. Ajunseră suspiniletlâr pin’ la ceriu, neagoe, înv. 92/28, cf. ■ anon., , carî,, lb. Vorbind astfel, adinei, suspinuri imprecurma toate cuvintele, pleşoianu, t. i, 87/18, cf. i. golescu, c. îficfiţie cu suspinuri zilele vieţii sale. săulescu, hr. i, 205/3. Se mai zice că,. . . de la mai multe statue... .,. s-au auzit suspinuri. aristia, plut. 344/4. Un suspin simţeam că mă îneca, sion, P. 216. Şoptind al vostru nume în ultimu-mi suspin, bolintinşanu* e, 2. Nraud cp din toate părţile aceleaşi suspine, eminescu, p.. 'l. 86. Avea.·, suspinul adine. VLApbŢĂ, s. a. iii, 409, cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. Nu-şi putu stăpîni un uşor suspin, agîrbiceanu, s. 442. Cite suspinuri dureroase... ivu-i trimiteam eu: hogaş, jbr. ii, 55, cf. resmeriţă, d: Şe auziră şoapte, rtsete înfun-' date, un suspin, m. i. caragiale, c. 120, cf. cade. Auzi deodată, foarte desluşii, im suspin greu:, rebreanu,' ». ii, 207. Cu soarta nu se ia nimeni de păr, n-o s-o înduplecăm noi cu o lacrimă sau cu un suspin, β; m. ZAMFiRESCUj M. D. ii, 100, ef..scRiBANt: d. Sînt suspine ita de tristefă, ci de imensă viaţă, calinescu, c. o. 310. Suspinul" neaşteptat al unei femei, preda, r. 193, ef. dl, dSî; N-arh auzit nici un suspin, n-am provocat nici o suferinţă, contemp. 1969, nr. 1 17.5, 1/1, cf.,M. Σ). enc., dex. Fă-ma pasăre măiastră,·... Să aud al lui suspin. jarnîk — bîrseanu, p. · 134. Suspinul arată patima sufletească, ζα,ννέ, p. viji, 539. ❖ (Prin analogie) Suspine de greieri înmuidu. . . inima lui bună. brătescu-yoiNEŞTi, p. 326. Privighetoarea scoase un suspin, arghézi, s. v, 229. -v· F i g. Astăzi inima timpului îşi măsoară cu-un suspin popasul. blaga, p. 3,51. A fost o cină de suspine a tainei în Care ne tot căutăm, românia literară, 1971, nr. 125, 4/2. "v· Expr. A-şi da ultimul suspiu = a muri1 «· Ui dă ultimul suspin, macedonski, o. i, 240, cf. dl, dm, dex. + P. anal. Sunet tînguitor scos de un instrument muzical. Mai poale abia să scoată o şoaptă dureroasă. . . C-al unei coarde rupte suspin melodios. a,dam, r. 22. Suspinele ceterii au devenit mai aprige, lăncrănjan, c. i„ 75. 2. (De obicei la pl.) Respiraţie scurtă şi întretăiată, provocată de un pltns puternic; p. e x t. sughiţ ^1) ; (popular) suspinare (2). Cine va putea să rabde acea înfricoşată:.. urgie a judeţului:. : împlut de plţngere şi cu .suspinl·?' coresi, .ev. 36; Să deşteptă din bogat sărac, din veselie înrlaerămi şi în suspini, 'var-laam, c. 307. Se . auzi plîngere şi. suspin şi ţipet mult. N. test. (16i48), 4V/17. ·Τ)β vor■ mîngîia. . , şi între Suspinuri tè bûcurl· şi între lacrămi, dojenesc, molnârv ret. .8/15. Suspinurile · i^au. înecat glasM. buznéà, F. v.. 106/4, cf. val ian, v. Ascunsei lacrimile şi Suspinele mele. BOLiNTiNEANUi o. 340. Şoptea încet, 'foarte încet şi înecată de suspinuri. eminescu, v. i,. 95.· Suspinele· Anei se. mhlcomiră din cei în-ce mai > uşurate: rebreanu, i. 311. Printre^suspine băttîna o lămuri: BAssÂRABEseu, v. •i’S. Tulburător de'tîhără în faina de doliu ,şi-n suspinul·ei· mare de plins. teOdoreânu, c, B. -258. Auzul. . y deosebi în apropiere suspine înă-bu-şite. sadoveanu, o. xm, 83. Şi bătea un vînt de seară .... Ca un plînset în suspine. paraschiveSCU,' dm, dex. [Calul] strănută, că ’are suspin. Âlr ii/i mm 7, 6 851/2, cf. a ii 9, 10. : , — Pl. : suspine şi (învechit) suspinuri, (m.) suspini. — Postverbal de la suspina. ' ( SUSPINA vb. I. I n t r a η z. 1. (Despre . oameni^ A scoate un suspin (l);.a ofţa, (regional) a şioi2 (1), a şuşcăi (l)i'ă şuşui. V. geme. Plîns-am voao .'ş'ir n-aţi suspinat, coresi, tetr. 23. Feciorii Iii Izdraïî. suspinară şi strigară, po 185/3. Vai de voi carii rideţi acum, că veţi suspina şi veţi plînge. N. tesî. .(1648),,’ 74v/ll, cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Lase să ofteaze şi să suspine, ţichindeal, f. 443/14, cf. lb. Abia îl vede cineva zîmbind şi foarte rar suspinind. iÎeliade, l,,,b. i, 13/5, ef, i. golescu, c. Tu. zaci în· Ictti-1 ţurile capriciilor, suspinînd. genilie, g. 7/4> cf. polizu. El suspină adine, pelimon, i. 9/17. Mă făcea să suspin pînă in adîncul sufletului, sion, p. 367. Zmăul .,. suspină şi zise. creangă, o. 172. Diii cînd în cînd suspina în somn. vlahuţĂ, s. a. ii, 280, cf. ddrf, şăineanu2. Suspina din cînd în cînd. iosif, patr,. 1,0, cf. tdrg. Suspină ■ ddînc. Brătîscu-voîneşti, î. 132, cf. resmeriţă, d., cade. Suspină cu o nemărginită milă pentru propriu-i destin, c. petrescu, î. i, 3. Fana a suspinat uşurată. G. m. zamfirescu, m. d. i, 253. Cucoana... suspina în tăcere, teodoreanu, m. u. 127. Sînt'bucuroasă că dm venit, suspină duduiâ. sadoveanu, o. xii, 692,1 cf. scriban, d. Privea..:' tabloul de care se îndrăgostise suspinînd de plăcere1. · călinescu, s. 72. Vădanele tale or fi suspinînd pe mal. TUDORAN, P. 180, cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. Eu de jale tot suspin, bîrlea, l. p. m. i, 122, cf. a ii 3, 6, 8. ❖ F i g. Nici un zefir nu va suspina pentru tine. heliade, l. B. i, 132/5. Suspină zvonul frunzei care moare, goga, poezii, 250. Suspină trist în urmă... Sdlcîmul de la poartă, iosif, patr. 73. Cîntarea... se stingea, suspinînd pînă la capăt. m. i. caragiale, c. 10. Pe canaturi Suspinau romanţele, lovinescu,· c. iv, 125- “ν' (Prin lărgirea sensului) Iar ea, Vorbind 16692 SUSPINARE - 2115 - SUSPIŢIA cu el în somn, Oftînd din greu suspină: O, dulce-al nopţii, mele domn, De ce nu vii iu? Vină! eminescu, o. i, 162. + P. anal. (Despre instrumente muzicale) A errute sunete duioase. Începe apoi să suspine vreo ceieră. agîrbiceanu, s. p. 63. lntîi auzi suspintnd o vioară, stancu, ş. .303. 2. I n t r a n z. (Despre oameni ; adesea în corelaţie cu p 1 î n g e) A plinge cu suspine (2). Suspi-na-veţi şi pltrige-veţi. cobişi, tetr. 128. Plîngea cu amar suspinînd din inimă, diîăghicî, r. 13/19, cf. valian, v. Plinge şi suspină tinăra Domniţă, bolintineanu, o. 33. Tata siispină uşor... şi nu-ncetează săpltngă. stancu, m. i. 22, cf. dl, dm. Putea plinge ftşa ceasuri întregi şi... suspina aţii. dè' sfişietor. românia literară, 1970, nr. 92, 16/3, cf. m. d. enc., dex. Plingi fiicuţă şi suspină Că mergi tn casă străină, marian, nü. 538. Pling măicuţă şi suspin La inimă am venin. folc. olt. — munt. m, 50ÎS. "ô* F i g. Doar izvoarele suspină, eminèscu, o', i, 207. Vn pîrîiaş suspinînd pe sub frunze veştede, i. botez, b. i, 5. Suspina toată noaptea cişmeaua, călinescu, o. i, 17.. Ascultam cum suspinau streşinile, lăncrăn^an, c, i, 75. + (învechit) A se văita. Suspinam unii cătf$ alţii, neagoe, înv. 198/8. "v* Nu suspinaţi unul pre alalt. n. test. (16.48), 179v/20. 3. P. e x t. (Despre oanîehi) A-şi exprima o durere (morală) prin suspine (1, 2). De-ai suspinat, té găteşte tn veci a te bucura, heliade, o. i, 458. Văd pe unii că suspină Sub tirani, sion, poezii, 42/2. Nobili fii ai României Pînă cînd să suspinaţi? bolintineanu, 0. 1. Salomia suşpjina de . dorul cerului lăsat departe, a. m. zamfirescu, m. d. i, 171. Pelrarça a suspinat douăzeci de ani pentru Laura. călinescu, s. 130. -v" (Prin metonimie) A voastră inimă Atunci ca-n sus suspină, asachi, f. 62/18. Al vostru suflet plînge, suspină în tăcere. R. ionescu, c. 10/1. Tu cè-n veac.uri schimbi un an pentr-un suflet ce suspină, alecsandri, p. i, 10. Dar inima mea suspină Şi nimica n-o alină ! iiarnîk — bîrseanu, · D. 99. Săraca.■ ş-a mea inimă Pe miez-de-ndapte suspină, bîrlea, l. p. m. i, 47. (Prin sinecdocă) Acum Dacia suspina de toate porţile sub jugul turcilor, mag. ist. i, 80/24. <0* Expr. A suspina dţiţţă cineva (sau ceva) = a-şi manifesta regretul pentru pierderea cuiva (sau a ceva);, p. e x t. ,a-i fi dor ţje cineva saii de ceva. Aduce răceala. . , între .suveran şi. popor, făcînd... pe popor să suspine după-starea trecută, ghica, c! e. ii, 473. Statele noastre...1 sînt anarhice şi suspină după despolismuri. philippidé, p. 2Θ4. Socialiştii nu uită să suspine după nici 'O' ct'dsă veche, ibrăiliîanu,' şp. cr. 197. Ai să suspini amar după prietenii de care 1te lipseşti. c. petrescu, o. >p. i, 96. Suspina după libertate. t. popovici, s. 117. + Tranz. F i g. (Complementul· indică sentimente, 'cîntece etc;) A exprima sau a intona cu dor ori cu jale. Nimeni-n-a suspinat dragostea cu mai multă tinereţe, bolli.ac, ,m. 11/20. Doiria .zic, doina sîtspin, Tot cu, doina mă măi }in. aîecsandri, p. p. 224/ Mi sc pling ciobanii... Şi-mÎ suspină-n. noapte rugă de . ceasloave, .ooga, poezii, 216'..VA{n suspinat zadfirnic rugi fierbinţi, petică, o. 311. ’ Cu zeci lie .veacuri, anterior celui dinţii cîntec pe care l-au suspinat păstorii, sadoveanu, o. ix, 17. Fără, tine Cyrano nu. şi-ar suspina dragostea, iovi-nescu,. c. iv, 38. Ψ Refl,. , Avem nevoie omenească să ne suspinăm durerile, in plr ii, 87.. — Prez. ind. : suspin. — Laţ. suspirare. , . " ■'?· ί· Fapţui de a suspina. 1. (in-xechit şi popular) Suspin (1). Cf. su s.p i n a (J),: mgi '.m mspinave slăbi cu mesărătâte... psalţ. HţlR, ,2flE/,8. Dereptu chinul mişeilor şi susp.irarea mea-sţrilor. Fsalt. 17. Nu avea tărie din virtutea lui, ce siispihâre avea pururea, coiuşi, ev. 58, cf. budai-de- LF.ANU,' LEX., LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU. Ce răcnete grozave ! Ce amară suspinare! negruzzi, s. ii, 6. Poetul l-astea toate, el simtă grea mişcare; în palpit crud sloboade o lungă suspinare. bolliac, o. 69, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Stau îngrozit de suspinarea voastră, goga, poezii, 187, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. -v* (Prin analogie) Marea-ncet a-doarme c-o suspinare grea. alecsandri, p. i., 237. Din adierea vîntului prin ierburi, din ţîrîitul greierilor, din mii de sunete uşoare şi nedesluşite, se naşte ca o slabă suspinare ieşită din sînul obosit al naturii, odo-bescu, în DL. 2. (Popular) Suspin (2). Qf. suspina (2). Cite necazuri şi cît plîns cu suspinare ! coNachi, p. 82. “v* (Prin analogie) Tace în frunziş privighetoarea, Cu pieptul sfîşiat de suspinări. cerna, p. 167. Viaţa veşnică, unde nu mai este nici întristare, nici suspinare. AGÎRBICEANU, S. 111, cf. DL, DM, Μ. D. ENC., DEX. Tot trăiai pîn-la gustare Cu lacrămi şi suspinare. folc. transilv. i, 162. — Pl.: suspinări. — V. suspina. SUSPINAT s. n. (învechit) Suspin (1). Şi asculta suspirata fărecaţilor a dezlega feciorii omoriţilor. psalt. hur. 842/17, cf. BUDAi-DELEANU, I.EX. Poţi cîştiga cu vorba ... cu suspinatul. fm (1841), 1941/31. — Pl.: suspinaturi. —Şi: (învechit, rar) suspinată s. f. — V. suspina. SUSPINATĂ s. f. v. suspinat. SUSPINĂ s. f. v. sulfină. SUSPINĂT0H, -OARE adj. (Despre oameni sau despre sufletul, inima etc. lor) Care suspină (1) (des); (învechit) suspinînd, (regional) suspinos. Conteneaşte durerile multe suspinătoriului meu suflet, mineiul (17.76), 201 r2/22, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., RESMERIŢĂ, D., dl, dm, dex. φ F i g. James le-a numit într-o formulă de suspinătoare aspiraţie, care e titlul unui volum al său. ralea, s. t. iii, 174. O- (Substantivat) ţf ici una nu are tnjuru-i alifia su.spinători ca dînsa. a ane, n. ii, 213. .Nu e romantic pentru că nu e suspinător după trecut, ibrăileanu, s. 90, cf. cade. Proastă, eşti tu Aurico — .vorbi Aglae suspinătoarei. qĂLiiţEscu, e. o. i,. 131. + (Despre instrumente muzicale) Care emite sunete duioase, triste. Urechea ascultătorului aştepta acordul vioarelor suspinătoare. teodoreanu, m. iii, 246. — PI. : suspinători, -oare. — Suspina + suf. -ător. SUSPÎNDE vb. III v. suspenda. SUSPINÎND, -Ă adj. (învechit; despre inima oamenilor) Suspinător. Cîte inime rîzînde, Dar pe cîte suspinînde Le delasă-hcetinel. eminescu, o, i, 14. O locuinţă elegantă, plină de obiecte de artă, ce erau atîtea daruri' primite de la atîtea inimi suspinînde. gane, n. i, 103. -v- Fig. No'aptea vine-neetişor Cu-a ei umbre suspinînde. eminescu, o. i, 13. — Pl.: suspinînzi, -de. — V, suspina. , SUSPIN <5S, -OÂSĂ adj. 1. (Prin Bucov.; desjpre inima oamenilor) Suspinător., Inimioară, suspinoasă Nu-ş cînd te-oi vedea voioasă, şez. xxi, 50. 2. (învechit şi regional ; despre cai) Astmatic. Nimic nu mîncară, De-abia şedea pe iapa suspinoasă. BUDAI-DELEANU, T. V. 77, cf. DR. V, 105. — Pl.: suspinoşi, -oase. — Suspina + suf. -os. SUSPINSÔRIU s. n. v. suspensor2. SUSPIŢIA vb. I v. şuspicia. 16702 SUSPIŢIE - 2-116 - SUSTRAGERE SUSPÎŢIE s. f. v. suspiciunc. SUSFIŢIONA vb. I v. suspicioria. SÜSPITIÔS, -OĂSĂ adj. v. suspicios. SUSPÎŢIli s. n. v. suspiciune. SUSPIŢItJNE s. f. v. suspiciune. SÙSSEX s. m. şi f., adj. invar. (Găină sau rasă de găini) crescută pentru ouă (cu o producţie de 130— 180 de bucăţi anual) şi pentru carne (cu o greutate corporală de 3 —4 kg). Cf. der. en Sussex este mai rentabilă decîl alte rase. Găină sussex. Cocoşi sussex. — Prbmmţat: sasics. — De la n. pr. Sussex. SUST vb. I v. şuşcăi. SUSTANTÎV, -Ă s. n., adj. v. substantiv. SUSTÂNŢĂ s. f. v. substanţă. SXJSTÉM s. n. v. sistem. SUSTEMATIC, -A adj. v. sistematic. SUSTENTAŢIE s. f. Proprietate a unui corp de a se menţine la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex, dn8. + Forţa verticală care împinge în sus o aeronavă Cf. dn3. — Pl. : sustentaţii. — Din fr. sustentation. SUSTBACŢIÎINE s. f. (Rar) Furt. Cf. dm, dn2, dex. — Pronunţat: -fi-u. — Pl.: sustracfiuni. — Din fr. soustraction. SUSTRAGE vb. III. 1. Tranz. (Mat.; învechit) A scădea (3). Cf. i. golescu, c. Adaog 8 eu 4 şi am 'iZ, de là care suslrăgînd 9 rămin 3. asaciîi, e.i, 99/23. A subtrage se cheamă a scoate un număr din altul. ANDRiEVici, A. 32/1. Ca să putem subtrage... punînd un punt deasupra cifrei din care am luat uniunea, punem Însă unul şi deasupra nulei, lazarini, m. 32/24, cf. CADE, SCRIBAN, D. 2. Tranz. (Complementul indică bani sau bunuri care aparţin altcuiva) A pune stăpînire fără nici un drept (pe ascuns, cu forţa sau prin fraudă, prin viclenie), păgubind pe cineva; a fura, a-şi însuşi, a lua, (popular) a hoţi, (învechit şi familiar) a sfeterisi, (învechit, în Transilv.) a şpilui, (regional) a ciuşdi, a hărşui, a paşii (2), a pili1 (2), a şuchea2, a şuchiri (1), (familiar) a ci.ordi, a subtiliza (4), a şparli (2), a şterge (Π.3), a şterpeli (2), (argotic) a furgăsi, a furlua, a mangli (2), a pangli, a şucări (5), a şutB. V.. ; d e f r a u d a, delapida, deturna, frâu da. Cf. prot. — pop., n. d. Au sustras atîtea coaie de hîrtie de la o destinaţie mai firească, maio-RESCU, CRITICE, 105, cl. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade, scribaW, d. Sustrăgea mereu din marfa sa piese, călinescu, b. I. 82. N-a fost sustrasă nici o bucată de talpă, bogza, a. î. 108. ,Am sustrâs şi am ascuns..', recolla, vinea, l. i, 189, cf. dl. Era bănuită că ar fi sustras de acolo covoare. preda, r. 311. Udau lină şi sustrăgeau jumătate din ea. t. popovici, s. 75, cf. dm, dn2. A încercat să sustragă cîteVa din obiectele expuse. scÎ-nteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. ❖ Refl. pas. F i g. Toate libertăţile ce lipsesc şi care se sustrag vor fi complecte intr-o zi. bolintineanu, o. 258. 3. Tranz. şi refl. (Determinat printr-un complement în dativ sau introdus prin prep. „de la“) A ieşi ori a face să iasă de sub o influenţă la care este expus în mod obişnuit; a scăpa de o relaţie nedorită ; a rămine sau a fi lăsat In afara... ; a (se) feri. Nici un corp nu se poate sustrage acţiunii gravi-laţiutiei. ghica, c. e. i, 257. Oricîl voiam să mă sustrag, ... mă vizitau, sion, p. 55. în groapă griul este sustras de la acţiunea aerului, iiasdeu, i. c. i, 241. Viata instinctivă se sustrage de la orice calcul, maiorescu, cr. i, 380. Se sustrage chiar de la orice discufie serioasă. id. ib. ii, 272. Vrem de sub farmec a ne sustrage. macedonski, o. i, 222. A le revolta împotrivă unei vieţi... nu înseamnă deloc a ie sustrage influentelor ei. ohekea, sp. cr. in, 385. N-au fost cu. tolul substraşi de la înrîu-rirea .romană, xenopol, i. r. i, 156. România nu s-a putut sustrage influenţei europene, ibrăileanu, sp. cr. 260. Mă sustrag... încercării ei de a mă săruta. camil petrescu, p. 76. Astfel de caractere par sustrase devenirii, vianu, e. 170, cf. dl, dm.' Muzica uşoară... nil se poate sustrage curentelor modei, u 1968, nr. 11, 17. O serie de poeţi şi scriitori sustraşi sferei ,,literare", românia literară, 1969, nr. 34, 8/2, cf. DEX. 4. Refl. (Determinat printr-un complement introdus prin prep. „de la“) A folosi şiretenia şi frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se da la o parte de la îndeplinirea unei obligaţii; a se eschiva, a fugi, a se strecura (4), (învechit şi regional) a şovăi1 (II 1), (regional) a se. da în sus (v. sus 1), (franţuzism) a se refuza ‘(2), (familiar) a se fofila. V. scăpa <11 1). Clasele' privilegiate se subslrăgeau cu prea puţine cscepţiuăi de la purtarea armelor, ba-riţiu, p. a. i, 424. Nu poate fi tolerat nimeni a se sustrage şi îngădui în circonslănţii. ghica, c. e. i, 56. Se sustrăgea de la judecare, brătescu-voineşti, p. 181. Avuseseră prevederea să se sustragă de la serviciul militar, sadoveanu, o. xix, 123, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 5. Tranz. şi refl. (învechit; în formele subtrage, substrage; determinat printr-un complement introdus prin prep. ,,de la“) A (se) elibera. Nu i-au rămas alta decît a se subtrage din aceste greutăţi. asachi, s. l. îi, 108. Mă substrase din posomo-rîrea cugetărilor, pelimon, i. 250/29. 6. Tranz. (Rar; determinat printr-un complement introdus prin prep. ,?Se la*‘). A abate (de la ceva). Am evitat iot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. c. petrescu, c. v. 25, cf. dl, dm. Asemenea cazuri îi pbt deruta sau sustrage de la ruta firească, aî 1968, nr. 933, 1/7. — Prez. ind. : sustrag. — Şi : (învechit) subtriige, substrage , (învechit, rar) suptrâgc (i. golescu, c.) vb. III. — Din fr. soustraire (după trage). . SUSTRAGERE s. f. Acţiunea de a (s e) sus tr,a-g e şi rezultatul ei. 1. (Mat.; învechit) Scădere (3). Cf. sustrage (1). Subtragerea nu să poale face deacă numărul pe carele voim'a-l scădea este mai mare decît acela de la cările voim a-l scădea, asachi, E. i, 17/15. La subtra-jere, se dau totdeauna doi numeri. andrieviCi, a. 32/2; Subtragerea... este operaţia prin care, dintr-un număr, se scoate un ăltul. lazarini, ik. 29/21. Pentru îndeminarea vorbirei se poale da cuantităţei initia din operaţiunea subtragerei numirea... de subtrasful. CULIANU, A. 16, cf. SCRIBAN, D. 2. Acţiunea de a pune stăpînire fără nici un drept (pe ascuns, cu forţa sau prin fraudă, prin viclenie), pe un bun care aparţine altcuiva,, păgubind,u-l; furt, 1 nsuşire, luare, (rar) însuşit, luat; sustracţiiiri'e, (popular) hoţire, (familiar) .ciordire, ciordit, subtilizare (2), şterpeleală, şterpelire, (argotic) furgăsire, furgăsit, furluare, furluat, mangleală, şutire. V. d e fraudare, delapidare, deturnare, fraudă. Cf. sustrage (2). Qf. resmeriţă, d., dl, dm. Au acoperit vreme îndelungată sustragerile. pînă cînd 16717 SUSTRAS - 2117 - SUSŢINU acestea au ajuns la suma de 130 300 lei. scînteia, 1969, nr. 8 194, ol. m. d. enc., dex. ţ/ 3. Ieşire de sub o influenţă la care este expus în mod obişnuit; scăpare de o relaţie nedorită; răminere în afară... ; ferire. Cf. sustrage (3). Cf. di,, DM, DEX. 4. Folosire a şireteniei sau a fraiidei pentru a nu presta un serviciu datorat legal ; faptul de a se da la o parte de la îndeplinirea unei obligaţii; eschivare, fugă, (învechit) şovăială (II 1), (familiar) fofilare. V. scăpare (I 5). Cf. sustrage (4). Cf. resme-biţă, d., dl, dm, dn2. Să acopere sustragerea de la datorie, scînteia, 1969, nr. 8 224, cf. m. d. enc., dex. 5. (învechit; în forma substragere) Eliberare. Cf. sustrage (5). Substragerea Principatelor Române din jugul protectoratului, bariţiu, p. a. ii, 580. 6. (Rar) Abatere (de la ceva). Cf. sustrage (6). Cf.DL, DM. — PI. : sustrageri. — Şi : (învechit) subtrâgere sufo-strâj|ere s. f. — V. sustrage. SUSTRAS, -Ă s. n., adj. Γ. S. n. (Mat.; învechit; in forma subtras) Descăzut. Cf. sustrage (1). Numerul din care scoatem pe altul se numeşte subtras. lazarini, m. 30/1. Pentru indeminarea vorbirei' se poate da cuantităfei întîia din operaţiunea subtra-gerii numirea... de subtrasul. culianu, a. 16. 2, Adj. (Despre bunuri care aparţin altcuiva) Pe care a pus cineva stăpînire fără nici un drept (pe ascuns, cu forţa sau prin fraudă, prin viclenie), pro-vocînd ό pagubă; furat, însuşit, luat, (familiar) ciordit, şparlit, ştejpelit, (argotic) manglit, şutit. V. defraudat, delapidat, deturnat, fraudat. Cf. sus tra.ge .(2). Cf. pontbriant, d., resmeriţă, D., scriban, D. a Bunurile sustrase au fost recuperate. — Pl.: sustraşi, -se. — Şi: (învechit) substrâs, -ă (scriban, d.), subtras, -ă adj., s. n. — V. sustrage. SUSTRÂT s. n. v. substrat. SUSŢIIT0R, -OARE v. susţinător. SUSŢINĂTOR, -OARE adj., s. m. şi f. 1. Adj. (Despre stîlpi, despre grinzi, despre ziduri etc.) Care susţine (1) o greutate, o povară; sprijinitor (1). Cf. resmeriţă, d. Numărînd paşi egali între cei, doi stîlpi susţinători, mă opream. o. m. zamfirescu, m. ■ d. i, 22, Cf. DM, M. D, ENC., DEX. 2. S. m. şi f. Fi g. Persoană care susţine (2) ceva sau pe cineva; ajutor, apărător, ocrotitor, protector (1) , reazem (2), sprijin |2), sprijinitor (2), (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arca, părtinitor (1), păzitor ■<<). priitor (1), scutitor (1). Pe aceşti susţinători îi proclamă oameni de ordine, ghica, c. e. îi, 334. Susţinătorii liberului arbitru, conta, o. f. 137. Unul din cei mai aprigi susţinători ai ordinei. .caragiale, O. III, 156, cf. DDRF, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, cade. Susţinătorii unei doctrine, cocea, s. ii, 313. Găsea mai zeloşi apărători şi susţinători, sadoveanu, o. xix, 286. Susţinătorul.,. sufletesc al acestei propagande. isac, ,ο. 353, cf. pl, dm. Âre susţinători în mase. ist. lit. rom!, ii, 687, cf. dn2. Susţinător ii... nu şi-au pierdui încrederea, scînţeia, 1969, nr. 8 097, cf. m. d. enc., dex. + Spec. Persoană care susţine (2) un sportiv, b echipă sportivă, un club sportiv etc.; simpatizant, suporter. Cf. dsr. 3. S, m. şi f. Persoană care susţine (3) altă persoană, o instituţie etc.; întreţinăţpr. Susţinătorul familiei. caEe, cf. scriban, d., ol, .m. d. enc., dex. — Pl.: susţinători. — Şi: (rar) susfiitor, -οόre adj. RESMERIŢĂ, D. — Susţine + suf.' -ă/or. SUSŢÎNE vb. III 1. Tranz. şi refl. (Despre stîlpi, despre coloane, despre ziduri etc. sau' despre oameni ori despre părţi ale corpului lor; complementul indică spaţii, forme de relief sau construcţii ori părţi ale acestora sau oameni) A (se) aşeza, a (se) fixa lingă ori pe un punct de sprijin astfel îneît să (se) menţină în poziţia dorită, să nu cadă etc.; a face să-şi menţină sau a-şi menţine echilibrul cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesupt); a (se) propti (2), a (se) rezema (1, 2), a (se) sprijini (1), (învechit, rar) a se stîlpi (3), (regional) a popri (5). Cu o lovire de mină a rupt în două stilpul care susţinea culmea casei, aristia, plut. 89/26. Spaţiu împărţit în mai midie galerii şi susţinut de cîteva coloane. >pelimon, i. 133/30. Stătui înmărmurită,..... cu o mîtiă pusă pe o mobilă ca să mă susţin, baronzi, m. 485/4. Sala era naltă, susţinută de stîlpi şi de arcuri, toate de aur. eminescu, n. 6. Este un pod susţinut de stîlpi subţiri. g-aSaoiale, o. iii, 168. Un larg pridvor boltit şi susţinui de coloane, davila, v. v. 59. Se repezise să-l susţie, crezînd că a fost muşcat de cîine. bart, s. m. 100. îşi construise... ύη castel cu o mare verandă susţinută de coloane scurte, stancu, d. 381. Despărţirea zidului de granit care susţinea malul, vinea, l. i, 51. Patru stîlpi de lemn... susţineau tavanul lăsat, tudoran, p. 541, ci. dl, dm. Coridoarele susţinute de pilaştri. barbu, Princ. 118. Lucu şări din pat, vru s-o susţie. vinea, l. i, 236. A intrat susţinîndu-l pe profesor de subţiori, h. lovinescu, t. 171, cf. m. d. enc., dex. + Refl. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) A-şi menţine poziţia verticală. Nu se poate susţine singură în poziţie verticală, parhon, o. a. i, 268. Capul enorm... s-ar fi zis că abia se suţine pe gîtul fragil, c. .petbescu, î. i, 163, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Fig., Nu există o singură bucată care să se susţie prin singurul interes al povestirii, vianu, a. J>. 242. + Refl. F i g. (Rar ; despre concepte, despre idei etc.) A se baza. Comparaţia... se susţine pe tehnica însăşi a cărţii, călinescu, c. o. 155. + Tranz. şi refl. (Despre fenomene, despre procese etc. naturale; despre acţiuni, despre creaţii etc. ale oamenilor; complementul indică manifestări, acţiuni etc, ale oamenilor) A face să rămînă sau a rămîne neschimbat un timp (îndelungat); a (se) mefN' ţine (1), a (se) păstra (2), a rezista (2), a (se) ţine,? (învechit) a (se) păzi (II 2). Exemple... susţin atenţiunea. aristia, plut. LXXXIV2/19. Funcţiunea creierilor nu poate susţine activitatea sa decît un oarecare timp. conta, o. f. 52. Timpul frumos se susţine. ca®e. Fu cuprinsă de îndoieli dacă talentul ei... nu era doar o ambiţie susţinută de împrejurări favorabile. preda, R. 276. In această piesă . . . atenţia putlicului este susţinută de un sjngur personaj, v. rom. martie 1970, 86. <0* Refl. pas. Unitatea... bisericii, celei mari a Răsăritului se susţine... prin consul-taţiuni (a. 1865). uricariul, x, 371. Dacă lumea trăieşte, Dacă armonia se susţine, eu sînt pricina, bolin-tineanu, o. 361. Cu jertfe multe se susţine focul sacru pe altarul naţiunii. aoÎrbiceanu, s. p. 166. + Tranz.' Fig. (învechit, rar; despre fiinţe; complementul este oboseala) A suporta (3). Ei sînt domoli din fire şi nu pot susţine nici o oboseală, hasdeu, i. c. i, 173. + Refl. şi (regional) in tranz. Fig. (învechit şi regional; despre oameni) A rezista (2). Voi aştepta să văd ce face Bem; că dacă el va voi a se susţinea, apoi voi fi cu dînsul. bălcescu, ap. ghica, a. 405, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Durmiam înarmaţi ca să pvtem să scăpăm... că eram oameni puţini, nu puteam supţînea. vîrcol, v. 48. 2. Tranz. Fi 8· (Despre oameni ; complementul indică Oameni şs^ti manifestări, acţiuni etc. ale lor ori fenomene sociale, economice etc.) A fi alături de una dih părţi într-un diferend; p. e x ti a participa la reuşita cuiva, sau a ceva, la rezolvarea unei situaţii etc., prin recomandări, prin ajutor material sau moral, prin crearea unor circumstanţe favorabile etc.; p. e x t. a lupta (pentru o idee), a ajuta, a ajutora, 16'/22 SUSŢINE - 2118 - SUSŢINE a apăra(, a ocrgti,,a proteja (1),.a servi (2), a sprijini (2)’, ,a;-tutela,. (rar) a protegui (1), (Învechit şi popular) a.îşlesni, (invephit) a îndemna, a protecta, (latinism inv.echit) a patrocina, (învechit, rar) a protecsui, (fşmiliar) a prqpti, V. p r i n d e. Regii ca să ie susţie Cu dreptatea î te-au , mascat, bolintineanu, o. 162. D.eclarase solemn că va -susjine unirea, id. ib. 280. Nu facem, decît să susţinem pe d. Urechiă. maiorescu, CRITIÇE, .183. Era... dator şă-l susţie ca tovarăş, chi-kiţescii, gr. 230. Susţin principiile enunţate de repre-zantantul Ţărilor de Jos. titulescu, d. 231. Eu am să vă susţin cît îmi stă în putinţă, v. rom. mai 1955, 31, cf. dl; In nenum.ărate alte şedinţe. . . l-aţi apărat şi l-aţi susţinut. Preda, r. 40. Vă pricepeţi. . . să susţineţi activitatea ştiinţificii, id, ib. 293. Ar fi polemizai ... cu vreun istoric susţinînd vechile teze. t. popovici, se...103, cf. DM. Susţin direct'reforma agrară, ist. lit. ROM. u, 529. Combaterea epidemiei a fost susţinută cu multg vigoare, g. barbu, a. v. 18Q, cf. m. d. enc., dex. Eu. pe mîndra nu mi-oi da Că mi-a dat-o soacră-mea Să-mi supţiu casa cu ea. mat. folk, 171. ·γ· Refl. pas. , Atunci, se putea crea şi susţine industria naţională prin protecţionism. giiica, c. e. ii, 543. ^ S p e c. F i g. A îmbărbăta. Cf. resmeriţă, d., scriban, d 3. Tranz. ’şi refl. (Subiectul şi complementul indică oameni, instituţii, organizaţii, publicaţii etc.) A (-şi) asigura (prin fo'rţe proprii) mijloacele materiale necesare; a (Se) întreţine, a (se) ţine. Cf. stamati, d. Avînd lipsă de mijloace trebuincioase spre a susţine schitul acesta (a. 1856). uricariul, iv, 411/2. Nici o gazetă nu se poate susţine prin ea însăşi, bacalbaşa, s. a. i, 224. Din clasa a patra a început să se susţie aproape din puterile proprii, agîrbiceanu, a. 106. Curajul de a susţine o familie, calinescu, o. i, 101, cf. dl, dm. Asociaţia s-a oferii să-l susţină financiar. ist. lit. rom. ii, 248, cf. m. d. enc., dex. Ciî lucrul mîinilor se susţineau şi cu birul plăteau dările, rete-ganul, p. iii, 3. Am cu ce să mă subţîn şi la oraş. ciau-şXnu, v. 200. 4. Tranz. (Despre oameni, complementul indică păreri, aserţiuni, curente, idei etc. ; de obicei determinat de compliniri introduse prin conj,, ,,că“) A ajunge la convingerea că ..., a considera, a ele de, a găsi, a g în di, a judeca, a opina, a socoti (Ç), (popular) a chiti, a cugeta, (înve,chit) a cunoaşte, a număra1 (5); a face cunoscut (public) că. .., a adeveri, a afirma, a aprecia, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a declara, a exprima, a expune, a formala, a înfăţişa, a.manifeeţa (1), a pretinde (2), a prezenta (2), a pr.onunţa (1), a relata, a spune (4), a zice, (livresc) a corobora, (învechit) a p ore s tisi (1), a preten derisi (2), (învechit, rar) a pretende.ri; a aTăta convingător, prin raţionamente logice, prin exemple etc. că cineva sau ceva eşte Intr-un anumit fel, că are anumite caracteristici .etc., a argumenta, a demonstra, »,a dovedi, a întări, a mărturisi (2), a; proba (3), (învechit şi regional) a p r o-b ă 1 u i (3), (învechit, rar) a p r ,u b u i (v. pr§-bui2), Acei filozofi subţinea că nu exisfă nimic în natură, aristia, plut. GV2/14. Eu susţineam că ţiganii. .. şi-au plătit preţul, sion, p. 122. Unii susţin ciî nu .se poale. admite generaţiunea spotanee. conta, o. p. 204, Trebuie să poţi... să susţii astăzi una, mîine alia. brătescu-vQineşti, P. ,45. Pîrgu susţinea că, î,n materie de dame, Paşadia era nul. m. i. caragiale, c.' 56. ' Opiniă contrară era susţinută de Căpitanul Carabii', camil petrescu, u. m. 9. Rudele susţin că i s-a cam şiăbit mintea, c. petrescu, c. v. 76. ţJn om cu scaun la vap nu poate susţine, aşa ceva. voiculescu, p. i, 69.· Cetăţenii susţineau că s-ar ocupa ;de ,,nimi-curi“. cXliîîescu, s. c. l. 91. Susţine anume că artiştii sîrit'şi ·trebuie să fie sinceri, vianu, e. 24. Susţine mor- ţiş că nu are nici un amestec, stancu, r. a. iv, .185, cf. dl. Susţinea. . . că el nu a furat stiloul, preda, r. 239, cf. dm. Adineauri susţineai totuşi că vrei să-mi explici, τ mai 1968, 23, cf. m. d. enc,., dex. + (Rar; complementul indică procese juridice) A pleda (2). Avocatul Olimp Siavrat, care-i susţinea divorţul.... a fost cel dintîi. rebreanu, r. i, 308. Susţinea de mai, mulţi ani un pfo'ces la Conştantinopol. oţetea, t. v. 124. + (Rar; despre oameni; complementul indică opoziţia, concurenţa etc. adversarilor) A înfrunta. N-au fost în stare să susţină concurenţa cu industriaşii. gherea, în plr i, 426. Avea să susţie însă concurenţa . . . călugărilor îndrăzneţi, iorga, c. i. iii, 52, cf. di,, dm. Teatrul trebuie să poată să susţină competiţia. τ iulie 1968, 9, cf. m. d.. enc., dex. E x p r. A susţine privirea (sau căutătura) cuiva = a privi drept in ochii cuiva; a înfrunta privirea cuiva. Nu m-aş cerca să-i susţin căutătura, bahonzi, m. 592/28. Zise Grigore ferm şi susţinîndu-i privirea, rebreanu, r. i, 123. Nu-i mai putu susţine privirea şi-şi plecă ochii. T. popovici, se. 314. Nuţa îi susţinea privirile fără să clipească, l 1965, nr. 16, 6/6. 5. Tranz. (Despre forţe armate, despre flote sau despre persoane, despre popoare etc.; complementul indică lupte) A lua în sarcina sa sau a efectua cu mijloace, cu eforturi etc. proprii; a da, a desfăşura, a duce, a purta (III 2), a suporta (2). Vasele... au susţinut lupia cu nespusă constanţă, aristia, Plut. 311/12. Românii pot fi mînd'ri ăe luptele ce au susţinut. ghica, c. e. i, 154. Cîte lupte am susţinut, cît curaj s-a arătat (a. 1887). Plr i, 70. Românii trebuiră să susţină lupte crîncene, chiar la ei acasă, xenopol, i. r. iii, 75. Baza... devenirii şi progresului ,au fosi găsite în popoare şi în luptele pe care acestea le-au dvut de susţinut, vianu, l. u. 570. + (Despre candidaţi, despre studenţi, despre elevi etc.; complementul indică examene, concursuri, teze de licenţă, de doctorat etc.) A-şi prezenta (cu succes) cunoştinţele în scris, oral etc., în cadru organizat, pentru a obţine un titlu, o promovare, o angajare etc. ; a da. A renunţat ... a mai susţine, licenţa în drepţi caragiale, o. ii, 42. Tezele trebuiesc susţinute în costum adecvai. arghezi, s. x, 15, cf. dl, dm. Mi-am susţinut examenul. τ august 1964, 84. Şi-a susţiriat în 1850, teza de doctor în medicină, a. barbu, a. v. 230, cf. m. d. enc., dex. Candidaţii au dreptul' să susţină probele de examen în limba maternă la disciplinele pe care le-au studiat în această limbă, scînteia, 1980, nr, 11 762. Lotul olimpic de la lupte libere susţine, săpiămîna aceasta:, un test important, rl 1980, nr. 11 085, + (Despre oameni;· complementul indică spectacole, concerte, roluri, partituri etc.) A executa în faţa publicului, V. da, juca, interpreta, parastisi (2), prez enta, reprezenta (2),. Nu puneau pe scena noastră asemenea dificile partiţiuni ăecît numai atunci cînd. . . le punea la dispoziţie artişti capabili de a le susţine, filimon, o. ii, 247. Reuşeşte să susţină anual aproximaţii cîte t,5 concerte, m 1968, nr. 11, 42. Rolul iitular masculin este susţinut de Omar Shariff. cinema, 1968, nr. 1, 22. Membrii ansamblului au fost solicitaţi să susţină alte spectacole, scînteia, 1969, nr. 8 142. Au susţinut energic şi constant partitura cea mai bogată a piesei, v. hom. martie 1970, 104. ^ (Despre sportivi sau despre echipe sportive; complementul indică jocuri, probe, activităţi etc. sportive) A participa la o competiţie sportivă oficială; a juca. Echipa reprezentativă a ţării noastre va susţine miercuri... un nou joc internaţional cu selecţionata R. D. Germană, rl 1980, nr. 11 016. Lotul de tineret al ţării noastre a susţinut dutninică un rtieci amical în Italia, ib. nr. 11 060. — Prez. ind. : susţin şi (învechit, popular şi familiar) susţiu conjunct, pers. 1 şi: să susţiu. — Şi: (învechit şi regional) subţine Vb. III, (învechit) sus-ţincii vb. ii, (regional) supţine (prez,, ind. supţiu) vb. III, supţinea vb. II. — Din lat. susţinere (după ţine). 16722 SUSŢINEA SUSUR SUSŢINEA vb. II y. susţine. . SUSŢÎNERE s. f. Acţiunea de a (se) susţine şi rezultatul ei. 1. Aşezare, fixare a unor construcţii sau a unor părţi ale acestora cu ajutorul unor stîlpi, a unor coloane, a unor ziduri etc. lingă ori pe un punct de sprijin, astfel incit să se menţină în poziţia dorită, să nu cadă etc. ; menţinere a echilibrului cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesupt); proptire, sprijinire (1), (învechit) poprire (4), (învechit, rar) stîlpire (2). Cf. susţine (1). Cf. resmeriţă, d., scriban, d. Bară de susţinere, dl, cf. dm. O centură pentru susţinerea abdomenului. ABC SĂN. 318, çf. M. D. ENC., DEX. -v> F i g. Susţinerea edificiului fictiv, maiorescu, critice, 81. + (Rar) întemeiere. Cf. dl, dm, dex. 2. F i g. Participare la reuşita unor persoane sau a unor manifestări, acţiuni etc. ale acestora, a unor fenomene sociale, economice, a unor instituţii etc., la rezolvarea unei situaţii etc. prin sprijin material sau moral, prin crearea unor circumstanţe favorabile etc.; p. e x t. luptă (pentru o idee); ajutare, ajutor, ajutorare, apărare, ocrotire (1), patronare, protecţie (1), protejare (1), sprijin (2), sprijinire (2), tutelaj, tutelare, (rar) proteguire, (învechit şi popular) înlesnire, (învechit) îndemînare, (grecism învechit, rar) prostasie, (familiar) proptire. Cf. susţine (2). Societăţi pentru susţinerea întreprinderii noastre, hasdeu, i. c. i, X, cf: dl, dm. O convingătoare susţinere a creaţiei ei originale. scînteia, 1969, nr. 8 210. Şcoala a devenit un factor de serioasă susţinere a culturii naţionale, ist. lit. rom. ii,’35. Una din cele mai mari campanii duse de ziar a fost susţinerea Memorandumului din 1S92. magazin ist. 1974, nr. 9, 17, cf. m. d. enc., dex. 3. Asigurare (prin forţe proprii) a mijloacelor materiale necesare unor persoane, unor instituţii, unor organizaţii, unor publicaţii etc. ; întreţinere. V. subvenţionare. Cf. susţine (3). Li s-au dat pămînturi pentru a lor susţinere, fm (1842), 2182/24, cf. stamati, d. Cele... suficiente la susţinerea de viaţă, aristia, plut. 202/13. Pentru susţinerea' familiei, ghica, c. e. i, 192. Susţinerea familiei, dl, dm. Să contribuie la susţinerea materială a noii şcoli. ist. lit. bom. ii, 112, cf. m. d. enc., dex. 4. Faptul de a avea o părere, o idee etc., considerare, găsire, gin di re, judecare, -socotire (5), (rar) o p i n a r e, (popular) c h i t i r e, cugetare, (învechit) cunoaştere; aducere la cunoştinţă a unei păreri, a unei idei etc., adeverire, afirmare, apreciere, .arătare, atestare, certificare, confirmare, declarare, exprimare, expunere, formulare, înfăţişare, manifestare (1), prezentare (2), pronunţare, reia.ta-re, zicere, (livresc) coroborare, (rar) pretindere, spunere (2), (învechit, rar) p a r a s t i s i r e ; faptul de a arăta, convingător, prin raţionamente logice, prin exemple etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, că are anumite caracteristici etc.,,1 argumentare, demonstrare, dov ed i re, întărit ej mărturisire (2), probare (2), (învechit şi regional) probăluire (3). Cf. susţine (4). în susţinerea ei [a teoriei], voi aduce... dovezi pozitive, conta, o. f. 212. Susţinerea ideilor. dl, cf. dm. Gîndirea lui [Micu] nu se reduce... la susţinerea ,,laiinităţii“. ist. lit. rom. ii, 39, cf. m. d. enc., dex. 5. Efectuarea unei acţiuni sau activităţi militare cu mijloace, cu eforturi proprii; desfăşurare, ducere, (rar) purtare. V. zicere, interpretare, prezentare, reprezentat e (2), reprezentaţie (1). Cf. susţine (5). Au dovedit multă vitejie în susţinerea războiului. + Prezentare, în scris, oral etc., a cunoştinţelor la un examen, la un concurs etc., pentru a obţine un titlu, o promovare, o angajare etc. Cf. susţine (5). Cu o zi înainte de susţinerea lucrării, teqdoreanu, m. hi, 74. Susţinerea dizertaţiei de candidat în ştiinţe, dl, cf. dm, m. d. enc., dex. + (Rar) Desfăşurare, în faţa publicului, a unui spectacol; interpretare, Într-un spectacol a unui rol, a unei partituri etc.' Susţinerea rolului lui Hamlèt i-a adus faima. + (Rar) Participare a unui sportiv, a unei echipe sportive la o competiţie oficială. Cf. susţine (5). Susţinerea meciului de miine s-a amînat. PI·. : susţineri. — V. susţine. SUSŢINUT, -Ă adj. 1. (Despre forme de relief, despre construcţii sau despre părţi ale acestora etc.) Carè este aşezat sau fixat (cu stîlpi, panouri etc.) lîngă ori pe un punct de sprijin astfel îneît să se menţină în poziţia dorită, să nu cadă etc.; care îşi meţirie eèhi-librul cu ajutorul unui punct de sprijin (de dedesupt); proptit, rezemat (1). Cf. susţine (1). Zidul susţinut al casei a rămas întreg după cutremur. 2. Fi g. (Despre oameni sau despre manifestări, acţiuni etc. ale lor ori despre fenomene sociale, economice etc.) La a cărui reuşită sau rezolvare a participat cineva prin recomandări, prin sprijin material sau moral, prin crearea unor circumstanţe favorabile etc. : ajutat, ajutorat, apărat, protejat (1), (rar) ocrotit, patronat, tutelat, (învechit şi popular) înlesnit. Cf. susţine (2). Om susţinut, dsr. 3. Fig. (Despre manifestări, acţiuni, creaţii etc. ale oamenilor) Care se menţine, fără întrerupere, la acelaşi nivel (înalt) sau la acelaşi ritm (intens), activ, constant, continuu, neîntrerupt, neobosit (2), viu, (învechit) n e p r e g e t a t (2), nepregetător (2) ; care manifestă sau caredove-deşte perseverenţă şi acelaşi interes, aceeaşi pasiune, asiduu, insistent perseverent, silitor (II 1), sîrguincios, sîrguitor, stăruitor (2) , tenace (2), zelos. V. stăruitor (1). A da o atenţiune susţinută unei cetiri serioase. ghica, c. e. i, viii, cf. prot. — pop., n. d. O scrisoare de un gen susţinut, caragiale, o. vii, 8. O locvacitate copioasă şi susţinută, ibrăileanu, a. 79, cf. resmeriţă, D., şăineanu, d. u., cade. l-a lipsit doar condiţia esenţială a unei activităţi mai susţinute, lovinescu, c. iv, 39. Urmăream cu cea mai susţinută luar.e-aminte prelegerile lui. sadoveanu, o. xvi, 461. O comunicaţie continuă şi susţinută, puşcahiu, l. r. i, 215. Chingile unui efort susţinut, blaga, h. 94. A dat unele susţinute atacuri, ralea, s. t. i, 37. Un susţinut concurs de imagini. constantinescv, ş. ii, 199, cf. dl, dm, dn2, m. D. ENC., DEX. — PI. : susţinuţi, -ie. — V. susţine. SUSUOÂRĂ s. f. v. subsuoară. SUSÜI's. n. v: sisiiac. SUSUIÂC s. n. y. sisiiac. SUSUIOĂRĂ s. f. v. subsuoară. SUSUOÂRĂ s. f. v. subsuoară. SUSUR s. n. Zgomot slab, continuu, monoton, lin şi plăcut, produs de apă (cînd curge) (v; clipocea-lă, clipocire, clipocit, şoşo t1), de frunzele bătute de vînt (v. ş o ş è t) sau 'de'adierile de vînt; murmur (1), şopot1 (2) , sunet <î), zvon, (rar) susurare, (rar) murmuială1, murmurare (1),· murmureală, zu-zet, (învechit) murmuit, (învechit, rar) murmuire1.· V. fîşîială, ilşlire, f î ş î i t, f o ş,n e a 1 ă, foşnet, foşnire, f oşnitură, freamăt, fremătare. Noaptea-ntreagă cintă l-al apelor susur? heliade, o. i, 114. Briliant ilărsa cu fală Al fin- 16731 SUSURA - 2120 - SUŞIGAT tttçt viii susur. i. văcărescu, p. 1,3/2. Se auzea. .. şu-siiîul alene al vîhluleţului de vară. odobescu, s. i, 140. Băiăţiil auzi în baia zinelor un. susur de apă. ispirescu, l. 163. Versul meu... pltnge la susurul ăe'izvoare. macedonski, o. i, 112, cf. ddrf. Cu cit m-apropiam, desluşiam in tăcere un susur, adam, r. 7, cf. alexi, ■w., şăineanu2. Purcede-un cînl din creangă-n creangă şi-un susur blind din mladă-n mladă, anghel, î. g,' 23, Nimic nu se aude decit paşii lor. . . şi susurul frunzelor neaslimpărate. agîrbiceanu, a. 180. La fiece pas şoapta pădurilor şi susurul apelor îmi mîngiie auzul, hogaş, dr. i, 51, cf. resmeriţă, d., cade. Susurul acestor codri se stinsese o dată cu doine din Caval, galaction, o. 285. Aud şi-acum susurul Mureşului, vlasi.u, a. p, 174. Parcă se înfiora in afundul luncilor un susur de vint, .sadoveanu, o. xviii, 33. Cu susure de mătasă... Trece vîntul. arghezi, vers. 75. Zgpmote mai mult sau mai pufin agreabile (susurul apelor, foşnetul frunzelor .. ,). calinescu, c. o. 329. Susur- lin A picurat din plop şi din arin. v. rom. iulie. 1954, 232. Numai susurul Prahovei, numai detunătura. . . turburau tihna locului. pas, l. ii, 156.' Urechile îi sini pline de susurul etern al dezgheţurilor polare, vinea, l. i, 422, cf. dl. Ar fi putut merge cu ochii închişi, ascultînd susurul frunzelor de cucuruz, τ. popovici, se. 10. Susurul surd izvorît de sub bolţi de frunze, labiş, p. 247,“cf. dm,: î>n2. Streşini din care picură, ceri cu nori albii. ■ ■ susur de pîrîu. cinema, 1968, nr. 2, Vi, cf. m. d. enc., dex, chest. iv 52/62, 383, 558. φ (Prin analogie) Vreau lîngă noi susurai samovarului, galaction, o. a. i, 85. F i g. Luceqfăr trecător. . . pe care s-au grăbit a-l, stinge ... chiar în zorile vieţii sale şi in primul susur... al poeziei noastre, odobescu, s. iii, 121. Dintr-o dată susurul de viaţă a secat în el. voiculescu, p. i, 215. Ştiinţa-i oarbă, cu-n susur, din desime I-o neagă miezul tainic al sevei unanime, românia literară, 1969, nr. 19, 5/1. +.P. an,al. (Rar) zumzet; zornăit. A rămas fixai tn noi şi acel susur neostoit al gîngăniilor pămîntu-lui. sadoveanu, o. x, 400. Susur mare de lăcuste. blaga, poezii, 235. In jilţ mălăniile tşi duceau mai departe susurul. GÀLAN, z. r. 243. Susurul aripilor diafane devine vuiel mare în spaţiile fără sfîrşit. român,ia literară, 1970, nr. 89, 8/1. + (Rar) Murmur (2). Cuvintele lor se împreunau înlr-un susur de bucurie ascunsă, bebreanu, r. i, 247. — Pl.: susure. —Şi: (regional) sûrsiir s. n. popescu, b. iii, 10. — Postverbal de la susura. SUSURĂ vb.' I. I rf t r a li z. (Despre ape care curg, despre frunze bătute de vînt, despic adieri âle vîritului) A produce un zgomot slab, continuu, rfionoton, lin şi plăcut; a murmura (1), a suna “(1), a şopoti (2), a şuşoti (1), a şuşui2 (1), (învechit) a murmui^l). V. clipoci, fîşîi, foşni, Jfremăta, (regional) şuşura. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d.; cade. Frunzele abia îndrăzneau să susure timid. c. petrescu, s. 8. Susură vinlul pribeag, lesnea, vers. 226.; Adierile viatului trec susurîndu-i pe la urechi, sadoveanu, o.xx, 533. Către cetate frunza susură, blaga, p. 209, ef. graur, e. 146. Alături susura apa unei mici arteziene, preda, r. 157. Frunzele lui mici şi albicioase susurau în vini cq un izvor. v. rom. noiembrie 1964, 24, cf. i>l, dm, dn2, m. D. enc., dex. Apa vie susură undeva şi iarba fiarelor poate fi găsită. ·εοντεμρ. 1.969, nr. /1181, 3/1. -v- (Prin analogie) Susura chitara de deasupra paiului, cînd se iţbeau rasele soarelui de coarde.· g.?mi zamfi-rescu, M. D. i, 155; 4 eesi sat, eu case şi eăsuţe curate. .. susura ca un izvor di sănătate, camil petrescu, r o. 11, -700. Un fel de flaut subţire susură cînlece -de,demult. românia literară, 1969, nr. 62, 29/2. Flg, îi susur.a un fel de linişte ciudată în inimă, un fel de mîn-gîiere. popa, v, 99.. if'P.an al. (Bar; despre insecte) A zumzăi. (Prin sinecdocă) Holdele susurau .din milioane de gîze, Adunînd în spice puterea soarelui, sado-■+EANU, o. x, 576. Tranz. (Folosit şi a b s pl.) (Rar; despre oameni) A şopti (2). Nişte sărmăluţe de piept de gîscă! susură galeş bucătăreasa răsărind în urma lui Dănuţ. teodoreanu, m. i, 148. îşi lipi obrazul de gîtul lui şi-i susură in ureche, τ. popovici, s. 58. + Xntranz. Fig. (Rar; despre cuvinte, despre fragmente de comunicare vorbite) A răsuna (3). în urechi îi susurau cuvinţe şi fraze care nu-l interesau de loc. rebreanu, p. s. 308. — Prez. irid. pers. 3: susură. — Şi: (regional) sur-surâ vb. i. sadoveanu, m. }99. — Din fr. susurrer. SUSUBÂRE s. f. (Rar) Susur. Cf. susura. Susurarea frunzelor, şoaptele apelor, macedonski, o. iii, 68. Susurarea, gilgîilul apei... sînt tot atilea notaţii. vianu, a. p. 229, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pl. : susurări. — V. susura. SUSURĂTOR, -OĂRE adj. (Despre ape care curg, despre frunze bătute de vînt, despre adieri ale vîntului) Care susură ; murmurător (1), sunător (I, 1), şopotitor (2), (îiivechit) rriurmuitor1, (învechit, rar) susuros. V. clipocitor, fîşîitor, foşnitor, fremătător. Pretutindeni se iviră şuvoaie susurăloare. STANCU, R. A. IV, 137. — Pl, : susurălori, -oare. — Susura + suf. -ător. SUSURÔS, -OÂSĂ adj. (învechit, rar; despre ape care curg, despre frunze bătute de vînt, despre adieri ale vîntului) Susurător. (F i g.) Cele mai noi, mai plăcute şi mai liniştite tonuri le uneşte cu o plină, susuroasă şi adevărat maieslatică armonie, fm (1841), 2691/10. — Pl.: susuroşi, -oase. — Susura suf. -os. SUSUŞ0R adv. (Popular) Diminutiv al lui sus (1)· Cf. DL. — Sus + suf. -uşor. SUSUUÂRĂ s. f. v. subsuoară. StJŞĂVs. f. (Franţuzism) 1. Matcă (10). Cf. alexi, -w., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. 2. Matcă (3). înmulţirea suşelor active pentru fiecare specie de plante leguminoase, agrotehnica, i, 380. — Pl. : suşe. — Din fr. souche. SUŞĂ2 s. f. v. şuşă. SUŞCĂÎ vb. IV v. şuşcăi. SUŞE s. f. v. şosea. SUSÉNITA s. f. v. şuşăniţfi. SUŞÎG, -A s. n., adj. 1. s. n. (Transilv. şi prin Maram.) Lipsă; p. e x t. nevoie (1). Cf. mîndrescu, ung. 103. Ni s-o ciuntat c'hielsigu La vremea cu suşîgu. papahagi, M. 95. Cîn n-ai crifari ê şuşig. id. ib. 233. Nu mă ţine vinzărel, Vike iirgu, şuşîgu, Nu mi-i şti ceare prefu. arh. polk. i, 178, cf.-îb. vi, 177. Mi-i tare şuşig de bani: mat. dialect, i, 95. Nii-i şuşug să-mi ajuţi, căci pot şi singur, ib. 192. Mi-e stisig să mă duc mîine la lîrg. ib. 268. 2. Adj. (Regional; despre oameni; în forma susig) Lipsit de baiii (Moiseiu — Vişeu de Sus). Cf. glosar reg. — Pl.: (1) suşiguri — Şi: (regional) şuşiig s. n., susig, -ă (glosar reg.) adj. — Din magh. sziikspţj. ŞU ŞI GÂT, -A adj. (Transilv.; despre oameni sau despre gospodăria lor) Lipsit. Că vi-i casa siis ia şeâtră 16744 SUŞINIŢĂ - 2121 - SUTĂ şi de mulle-i suşigată. c/'Nv. lit. iv, 267. Casa voaslră-i sus la vatră Şi de mulie-i suşigată. e (1888), 294. îs tare suşugat de bani. mat. d’ialect. i, 192, cf. 95. — Pl.: suşigaţi, -le. — Şi: suşugât, -ă adj. — De la suşig. SUŞINlŢĂ s. f. v. şuşăniţă. SUŞLEŢ s. n. v. şuşlete. SUŞOĂRCĂ s. f. v. şuşoarcă. SUŞ0I s. m. v. şoşoi1. SUŞTĂR s. n. v. şiştar1. SUŞTĂR s. m. v. şuştăr. StjŞTER s. m. v. şuştăr. SU ŞT ORT stibst. (pl.) v. şiştor. SUŞÎIG s. n. v. susig. SUŞUGÂRE s. f. (Transilv.) Lipsă; p. e x t. nevoie U)· Cf. dr. ii, 829. N-am suşugare de ajutorul tău. mat. dialect, i, 192. — Pl. : ? — De la suşug. SUŞUGĂT, -Ă adj. v. suşigat. SUTAGRĂD s. n. (învechit, rar) Centigrad. Termometru ... fiind împărţit în 80°, gradele, toate deopotrivă, ... stnt mai laie decit pe sulagrad. brezoianu, a. 558/32. — Pl. : sutaÿrade. — Sută 4- grad. SUTAMÉTRÜ s. ή. (învechit) Centimetru. Cf. I. golescu, c. O'linie care cuprinde 3 zecemetre, 9 sutimetre şi 4 miemetre. asachi, e. ni, 18/16. O simplă cercăloare de sticlă de zece sutametre tn lungime. îrezoianu, a. 17/13. — Pl.: sutametre. — Şi: sutimétru s. n. — Sută metru. SUTAMIÎST, -Ă s. m., adj. 1. S. m. (Rar) Conducător de autovehicul care a parcurs o sută de mii de kilometri fără ca maşina pe care a condus-o să necesite reparaţii capitale. Cf. dl, dm, dn2, 2. Adj. (Despre acţiuni, despre iniţiative etc.) Care este iniţiat, format etc. de sutamiişti (1). în mişcarea sutamiistă sînt antrenaţi 26 de şoferi, scînteia, 1960, nr. 4 836. — Pl. : sutamiişti, -sie. — Sută -f mie + suf. -ist. ŞUŢÂNĂ s. f. Haină preoţească de purtare, de obicei de: culoare neagră, lungă pînă la pămint şi încheiată cu nasturi de sus pînă jos ; anteriu, reverendă, (regional) miliţie (2). V,fl i )><& dea. Cf. negulici,. prot. —pop., n. D.-,; alexi, w., cade. Iar un popă cu sutana nouă Stă lipit de chioşcul de ziare, minulescu, vers. 196. Sutana preotului fîlfii tn dreapta noastră, cocea, s. i, 129. îiiîbrăcaţi într-un fel de redingote negre, ca nişte sutane preoţeşti, călinescu, c. o. 192. Sfirşeşte în sutana imui cardinal, vianu, l. u. 529. Un călugăraş în sutană căfenie. camil petrescu, o. i, 464. Pe sub sutană, a purtat ăni de zile cămaşa, stancu, r. a. i, 193. Popa mai întîrzie o clipă după uşa altarului, pînă-şi bagă in buzunarul de sub sutană banii, camilar, n. ii, 10. Nu-i plăcea acest călător in sutană, tudoran, p. 272, cf. dl, dm. Avea o sutană lungă şi neagră, barbu, g. 174. Foşnesc ecleziastice sutane, vulpeşcu, p. 88. îndeletniciri care nu puteau avea nimic în comun ca sutana lui preoţească. v. rom. decembrie, 1964, 37, cf. m. d. enc., dex. Un preot catolic. ■. îmbrăcat înlr-o sutană, τ iunie 1968, 24. <> Fig. L-am întîlnit... în ctteva plimbăriprin sutanele înserării, contemp. 1970, nr. 1225,376. — Pl. : sutane. — Dm fr. soutane. SUTÂR subst. I. S. m. (învechit, rar) Sutaş1. în vremea aceea intră el în Capernaum apropie-se către el sutariul. tetraev. (1574), 211. II. S. n., s. m. (Familiar) Sută (II 2). Dacă poţi face rost de-un sutar, am o afacere minunată, vlahuţă, s. a. ii, 304, cf. tdrg. Ameninţa rotunjimea celor trei siitare. rebreanu, i. 436. Un teanc de sutari.’ m. i. caragiale, c. 25, cf. cade. Fă-mi bine cu cinci sutari. teodoreanu, m. iii, 249. Să-i pun în labă cinci sutare. sadoveanu, o. xvii, 290. Avansează-mi şi mie clţiva sutari. călinescu, e. o. ii, 292. li întinse un sutar portarului. τ. popovici, s. 181, cf. dl, dm, dex. — Pl. : (m.) sutari, (n.) sutare. — Sută + suf. -ar. SUTĂŞ1 s. m. 1. Căpetenie militară (română) care comanda in trecut o unitate formată dintr-o sută de soldaţi; hotnog, (latinism) centurion, (turcism) buluc-başă, iuzbaşă, (învechit, rar) sătnic, sutar (I). V. s. o t n i c (1)· Audzi sutaşul şi se apropie cătră miiaş de s>puse. cod. vor.2 22v/7. Aşa şi cel sutaş, pentru credinţa lui învise fata lui. coresi, ev. 59. Alease cinstiţi bărbaţi... şi-i puse cap aceştia spre dihanie, miiari, şutaşi, po 240/17. Acesta au fost, în dzealele lui Tiberie Chesariul din Cappadochiia, sutaş. dosoftei, v. s. octombrie 67v/29. Sluga unui sutaş bolnav fiind, vru să moară, biblia (1688), ap. cade. Longhm sutaşul (carele cîrma oştii purta), cantemir, hh. 82, cf. bu-dai-deleanu, lex, lb, valian, v. polizu. Ăi d-a face cu sulaşii crăieşti, ■ trebuie să ie supui, delavrancea, s. 100, cf. ddrf. Regimente de cîte 1000 de oameni, subîmpărtite în 10 companii, peste care era un sutaş, XÉNOPOL, i. r. iv, 160, cf. bxhcianuv Să-l ducă un sutaş din straja mea. davila, v. v. 168*,cf. alexi, w., şăi-neanu2, tdrg. Se ceru. .. sutaşilor ca Răşinarii să nu mai fie menajaţi, păcală, m. r. 53, cf. resmeriţă, d. Rezemaţi în suliţi, şutaşi de ai lui Domiţian. m. i. ca-raoiaiie, c. 101, cf. cade. Cei cinsprezece şutaşi dintre oamenii tăi. sadoveanu, o. xviii, 303, cf. scriban, b., DL, DM, M. D. ENC., DEX; 2. Membru aj unei bresle fiscale din Ţara Româ-nească, care plătea, singur sau împreună cu alţi vistiernici, o dare ainuală de o sută de galbeni. Aceşti şutaşi sînt Q categorie fiscală care, în schimbul scutirii de toate dările, plăteau vistieriei o sumă globală de 100 de ughi. sfoiçEscu, c. s. 261. — Pl. : şutaşi. — Stită + suf. -aş. ■■ SUTĂŞ2 s. n. v. suita;. SUTA num. card,, s. f.'I. Num. card. 1. (Adesea în componenţa unor mîmerale cardinale compuşe; de obicei precedă substantivul determinat, de carè este legat prin prep. ,,de“) Numărul care, în numărătoare, are locul între 99 şi 101; (rar) sutime (2). Gotoviţi doao sûte de Voinici, cod. vor.2 27r/l0. Unul din mejiiaşi ai lui’ce éra datoriu lui o sută de bani. coresi, ev. 280, Lui Veniamin iară deade trei sute de bani. ρα,ι,ια (1581), 191/8. Era numărul lor o mie de sute de mii. n. test. (1648), 307v/4. Au ucis... o sută optzeci şi cinci de mii de oameni, neaqoe, înv. 73/11, cf. anon. car. Şi-m trimite haraci o sută de mii de galbeni pre an. alexandria (1794), 52/17. Au domnit peste români ca la o sută de ani. maior, ist. 241/29, cf. budai-deleanu, lex., lb. Are pulsul pînă la una sută de bătăi Intr-un minut. ÉPiscuPEScu, practica, xlv/9, cf. i> golescu, c. O sută de ani s-au luptat portoghezii. genilie, g. 20/13, Cf. 'valian, v., polizu. De-aş trăi o sùta de çtni, 16763 SUTĂ - 2122 - SÛTÂLEA nu voi uiid că-i sînt datoare cu viaţa, alecsandri, t. i, 341, ci. lm. Nu greau să la,se nici o sută de lei. caragiale, o.! ii, 92. Dar nu făcu ca la o sută de paşi şi iată că dete peste un tăune. ispirescu, l. 44, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Abia dacă o clădire■ putea să întreacă suta de ani. iorga, g. i» ii,. 14, çf. tdrg. Pămintul de lucrat sporise cu opt sute de iugăre. agîr-biceanu, s. 618, cf. resmeriţă, d, Costumat în urîtul port boieresc de acum o sută de ani. ,μ.,ι. caragiale, c. 109, cf. cade. Toiul era departe şi calm la o sută de kilometri de fierberea oraşului, c. petrescu, î. i, 56. In spinare putea să ducă şi o sulă de ocale, cocea, s. ii, 15. Era un simplu· soldai printre sutele de mii. teodoreanu, m. iii, 32. Au pierii de război şi molime opt sute de mii de fraţi ai mei. sadoveanu, o. xix, 8, cf. scriban, d. Un sac. de o sută de ocale, ţudoran, p. 7, cf. dl, dm. Un sac de. .-. două sute de chile de cartofi. barbu, g. 10, cf. m. d. enc., dex. Oile că i le da, Cinci sute de lei lua. folc. olt. — munt. iii, 442. ·ν> (Cu elipsa substantivului determinat) Aleşii incălecători 300 (t r e i sute ev) potopi în marea.mohorîlă. Psalt, 310. De între voi vor goni pre o sută (a. 1560). gcr.i, ,4/8. După ce a căzui încursalor s-au tăiat cuşeple sute lingă sine. şincai, hr. ii,127. Gogoşi care se vînd mai cinci lei şi jumătate suta. brezoianu, a. 127/15. Dar de vicleană zestre Sute-mi cereai tu. aristia, s. 6/1. Zece cad, O sută, mori alecsandri, p. ii, 16. Erau o sută şi-acum ei sînt o mie. coş-buc, P. ι,Ί58. Un cal, doi, o sută, mănîncă straşnic. gîrleanü, *L. 103. Toată cireada satului trecea de .cinci sute. camil petrescu, o. i; 16. Cel mai vechi din neamul nostru:.. Acuşi apropie suta. stancu, d. 249. Mai bine de o sută de-atunci trecură anii. labiş, p. 195. De-ar iubi badea o sută Pe mine tot nu mă uită. jarnîk — · bîSseanu, d. 154. Rîdem şi unul, doi Si o sută rîd de noi. zanne, p. ii, 690. (Expr.; regional) A-i da (cuiva) o sută Înainte, se spune despre un om foarte priceput, inteligent; (popular şi .familiar) a-i. da (cuiva) o mie Înainte, v. m i e (I 1). Cf. CIAUŞANU, GL. <0> L. 0 C. adj. (Despre dobinzi, procente; precedă Un numeral cardinal) La (sau, învechit, din) sută = (care. este in raport) proporţional cu o sumă de,o sută de lei sau cu o cantitate de o suta de unităţi. Cumpărătoru.. . să. plătească trei la sută (a. 1822). doc. ec. 250. în compo- ■ ziţia cărora nisipul intră pentru şaizeci-din sută. brezoianu, A. 20/11. Le mai scăzuse salariile cu ,15^20-l'a'sută. arghezi, b. 148. Logica şi inteligenta ii çouçluc nouăzeci la sută din toate, mişcările, ralea, s. τ, .iii,-126. Nimeni nu-şi mai aventurează capitalul fără un douăzeci la .sulă. vinea,. l, ii, ,217, cf. dl, dm, dex. Obiecte de menaj.,.. în proporţie de 25 la sută. scînteia, 19,60, nr...,Ş 177. L o ç. adj. şi adv. StaW la (sau In), suta == (Care este). în Iriircgime; p.' e x t. sigyr (I 1, Π). În locul consacratului ,,sută. l'a "sută“ se spune tot mai des ,,sută în sută‘‘. jordan, l. r. a. 264. Comunicarea e sulă la sută adevărată, stancu, r. a. i, 369. Cine îţi poate garanta că vei reUşi sută la sută. preda, î. 199, cf. dl, dm. La circ aninţalele. . . sînt autentice sută la sută. sorescu,· u. 8. Film sulă la sută psihologic, cinema, 1968, nr. 6, 19, cf. m. jd*.£nç>, dex. c=> Este cafea sută la sută. "ν’ Loc. adv. Cu mia şi cu suta v. mie (I 1). φ Expr. (Familiar) Unde s-a dus (sau a mers)’iniaducă-se (sau meargă) şi suta, se spune despre o pierdere mai mică, după una1 mare. Cf. românul glumeţi i, 37, zanne, p. v, 424. + (La pl. ; adesea prin exagerare, indică ;un număr foarte mare, nedeterminat) Cu atîtea şute 4e ai mai"'dinainte au ."prorocit prorocii de venirea-.- Lui (a. 1643). GCR.i, 104/32'. Fulger şi foc în-tot. loculdiqtr^însele s-atUnca sute de guri de aramă oraşul lor. detuna./.vo-gor; hënr. 81/13. .Au tămăduit sute de bolnavi dte tifus.-dèscr. aşez. 145/16. Sutele de jurnale care au vorbit tn contra noastră, maiorescu, critice, 130. Dintre sute de catarge. .'. Cîte oare lé vor sparge vînturile, valurile? eminescu, o, iv, 396. In port stau sute de vase., vlahuţa, s. A. iii, 227·. Sule de făgăduinţe de soiul acesta se strln-geău. hogaş) BR. ii, 155, cf. resmeriţă,.d., cade. .Bestia cu sute de. priviri injectate de ură. g.-m. zameirescu, m. d. ii, '24‘8. Instalau sute de mitraliere în balcoanele caselor, cocea, s. ii, 538. Sute de care... soseau, ar-ghezi, s. xi, li..Cărbunii din ladă fuseseră sirînşi... în sute de rînduri. călineşcu, o., i, 138. Şute de atelaje: din comună participă la aceste lucrări, scînteia, 1969, nr. 8 184. Cercetătorul a fost înlocuit de echipa de cercetare, grupînd uneori sule de membri." contemp. 1980, nr. 1 745, 7/4. φ (în corelaţie cu ,,mie“) fi trebuit o mie şi o sută de lucruri, ghica, c. e. ii, /321. Doar sute şi mii de braţe trebuie acolo, creangă, p. 155, cf. dl, dm, dex. Te pune pe un genunche Şi-fi toi minte mii şi sute. jarnîk — bîrseanu, x>. 276.'Mii şi sute de întim-plări de la mină pînă la gură. zânne, p. ii, 242. (E x p r.) (Popular şi familiar) A avea ,o mie şi o sută pc cap. v. mie(I 1)··0> (întărit prin repetare) Suteşi sule de suflete tinere i se devotează. în plr Ii, 58. Suie şi şuie de cuvinte pe care i le-au adus noutăţile veacului.sadoveanu, o. xx, 520. Sulele şi sutele de lumini parcă pluteau în văzduh, camil petrescu, o. ii, 77. Nemulţumirea justificată a sutelor şi sutelor de mii de susţinători ai acestui sport, scînteia, 1960, nr. 4 844. -0“ (în legătură cu alte numerale cardinale indică un număr aproximativ, nedefinit) Zeci şi sute de modele şi forme, arghf.zi. b. 41. ψ Loc. adj. şi a d v. Cu sutele = (care este) în cantitate sau In număr foarte mare; cu miile, v. m i e (I 1). Sămînja·. . .. căzu pre pămînt bun şi dacă răsări făcu r-oadă cu sutele, varlaam, c. 275. Treceau pe lingă mine. . . cu sutele, vlasiu, d, 149. Exemplele s-ar pulea aduna cu sulele, vianu, a. p. 299. Am ucis furnicile cu sutele, slrivindu-le. calinescu, c. o. 43. 2. (Numărul abstract corespunzător) Calculaţiunea procentelor în afară de sută, i. panţu, pr. 8. închideam ochii, numărînd încet pînă la o sută. vlasiu, a. p. 414. Au treeut repede de" ta ordinul sutelor la ordinul miilor. saniflevici, R. 11. în documentele noastre se foloseşte uneori termenul 'de ,,sulă“. stoicescu, c. s. 261. 3. (Intră în componenţa numeralului adverbial corespunzător) Toţi cei ce vor lăsa casele-'ş. . . drept numele meu, cu o sută de ori va priimi şi viaţa de veac. coresi, ev. 201. El ţine pe. oameni cu un mod de-o sută de Ori mai tare decît,acela al temerii, pleşoianu, t. i. 89/6. O dată, de două ori, de trei ori,. .... de sută de ori ftiră aceleaşi laude şi aceleaşi dispute, fm (1846), 1651/25. Cintărea de o sută de ori cuvintul pe care-l cobora pe hîrlie. iorga, p. a. îi, 141. Luna e de şase sute de ori mai luminoasă, c. petrescu, î. i, 18. Repeta aceeaşi-frază. .. de-o sută de ori. cocea, s. ii, 130. Vacile deteră de o sută de ori lapte mai mult. arghezi, s. vii, 182, cf. dl. Să le povestim..totul măcar de o sută dg ori. sorescu-, u. 12. •i. (Cu valoare de numeral distributiv). De zeceori cite o şută de mii. N. test. (1648), 307v/5. 5. (Familiar; cu valoare de numeral ordinal) Cf. cade., Rîndul o sulă. dm, cf. dex. . II. S. f. 1. Semn grafic (cifră sau literă) care reprezintă numărul sută (I 1, 2). Am scris o sută pe tablă.: ol, cf. DM, DEX. 2. Bancnotă cu valoare de o sută (11) de lei ; (familiar) sutar (II). Zimbi. . . viritid Îuia ' în buzunar, agîrbi-ceaNu, a. 92, cf. ai,' dm.‘Süielè'se adunau în tejgheaua tui.de tablă- barbu,-te. 87. ; 4tn Scos ăihtr-o cută o’Sulă îndoită în patru, lăncrănjan, c. iii, 445, cf. m.’r enc.,. dex. Sătiicele sutele Cum mărită mutele.- jarnîk — BÎRSEANU, D. 455. 3. (învechit) Secol. (1). Cruciadelpjînt războaie de- la sfârşitul sulei a 11 pînă la sfirşitul veacului, al 13.. ar ' (1829); 156/32. In cursul sutei a 16-a d.omni aicea ultimii iagheloni. săulesCu, hr- ii, 340/25. A tîlcui't scrierile lui Arislotel in suta a doua după iî[risto]s. asa-chi, l. 491, cf: resmeriţă, d. — Pl. : suie. ' — Cuvînt de origine traco-dacă. Cf. v. sl. utî.' - SÎJTĂLEA, Strra num! ord. (Precedat de aTticOlUl „al“, ,,a“ 1. (Cu valdar.e adjectivală sau substantivălă) 16764 SUTELEA — 3123 - SUVEICAT Care se află intre al nouăzeci şi nouălea şi al o sută unuléa. Cf. dl, dm. Am trecut şi cel de-al o siilelea dtmb. iEBELEANÿj.S, H. 46, cf. M. b. ENC., DEX. . 2. (Intră iii'componenţa numeralului fracţionar) Vă avea a suta parte din preţul lucrului, regul. org. 302/1. — Şi : (rar) sütelea num. ord. — Sută + -le + -a. SÜTÉLÉA nUrn. ord. v. sutălea. ; SUTERAn, -Ă adj., subst. v. subteran. SUTERANÉU, -ËE adj. V. subteran. SUTERAnIU, -IE adj. v. subteran. SUTERÉNA s. f. v. subteran. SUTÎC s. m. (Popular şi familiar) 1. Sutişoară (1). Cît îmi ceri mă?. . . Un sutic, boierule, ap. iordan, stil. 193. Doi sutici vizită, τ. popovici, s. 540. N-ai să-mi dai cîfivă sutici?. udrescu, gl. 2. Sutişoară (2), A luat suticul cu aerul că-mi face 0 mare favoare. — Pl. : sutici. — Şi: sutieă s. f. Com. din Bucureşti. — Sută -f suf. -ic. SUTÎCĂ s. f. v. sutic. SUTIEN s. n. Piesă de lenjerie feminină care susţine sinii; brasieră, (popular şi familiar) ţiţar. Cf. iordan, l. r. a. 71, cf. dl, dm. Se recomandă purtarea sutienului, abc san. 318, Cf. dn2. A cules doi pumni de praf stelar, cît a umple un sutien, cinema, 1969, nr. 9, 9. Ün şuvoi absurd De lucruri apropiate.. . Umbrele şi conserve de peşte, Fructe exotice şi sutiene elastice. contemp. 1970, nr. 1227, 3/6, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ti-en. — Pl. : sutiene. — Din fr. soutien [— gorge]. SUTÎME s. f. 1. (Cu valoare de numéral fracţionar) Număr egal cu a suta parte dintr-o unitate; p. e x t; (astăzi rar) procent (2), procentaj. Vom face deosebi suma unimilor, zecimilor, sutimilor, heliade, a. 6/26. A zăcea parte a unei zăcimi să numeşte o sutime. asachi, E. i, 51/6. De ar lipsi vreo sutime, zecime sau unime. a., teodorescu, a. 4/6, cf. ddrf, alexi w., şăineanu2, cade, scriban’, d., dl, dm. Cedează în final cu. numai cîteva sutimi de secundă, sportul, 1969, nr. 658, 4/5, cf. m. d. enc., dex. 2. (Astăzi rar; cu valoare adjectivală; de obicei pre cedă substantivul determinat, de care este legat prin prep. ,,de“; adesea prin exagerare) Sută (I 1). Au trecut acum mai mult de două, sutimi de ani ,(a. 1845). plr i, 92. In luna aceea,. . . sutime de boi sè închina victime la zei. aristia, plut. VI/27. Totuşi, eu -sutimi de ani înainte, el e favorit al unui Negru Vodă! has-deu, i. c. i.tSlj· cf. barcianu, alèxi, "w. Numai cu sutimile numărului de paşi.·. . s-ăr putea socoti de cîte ori 1 s-au întors în milite... aceleaşi gînduri. brXtescd-voi-neşîi, p. 244, cf. resmeriţă, d. 3. (Bar) Secol (1). O proprietate însă despre care nu se găseşte nici o urmă pînă la jumătatea sutimii XV. has-deu, i. 'c. i, 255. — PI.': siittmi. ' ■ ................ — Sută + suf.’-ime. '■ ŞUUMETRU s. n. v. sutametru. SUTIŞOARĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) aî lui sută; (popular şi familiar) sutic (1, 2). 1. Cf. sut ă. (I I). Ar mai vrea să trăiască măcar vreo sutişoară de ani. contemporanul, iii, 704, cf. CADE, dl, DM, DEX. i 2. (Popular) Cf. s u ţ,ă (II 2). Cf. dl. După ce căpătă sutişoarele se dusé la boltă şi-şi cumpără haine, rete-ganul, t.,ţi, .78. Veste mi-a venit .Ç& mi~a păgubit suti-ştiara-ntreagă. folc. olt. — munt. ii, 642. — Pl. : sutişoare. — Sută + suf. -işoară, SUTMÂN s. n. v. suman. SUTÔR s; m. v. sudoî3. SÙTU prep. v. sub2. SUTURA vb. I. Tranz. (Med.) A face o sutură (2). Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. ^ Refl. p a S. După spălare cu apă fenolată s-a suturât din nou şi s-a aplicat un pansament proaspăt., babeş, o. a„ i. 24. Straturile de la suprafaţă şi tegumentul se pot.sutura.. . cu agrafe de metal. a. pop, chirurg. 456. — Prez. ind. : suturez. — Din fr. suturer. SUTURAL, -Ă adj. 1. (Anat. ; despre modul sau locul de articulare a oaselor) Care se face prin sutură (1); care aparţine unei suturi. Toate cefalopodele din sllii-rian cu linia suturală aproape dreaptă sînt întrunite în ordinul nautiloideelor. geologia, 66. 2. (Med.; despre intervenţii chirurgicale) Care se face la sutură (2); care se referă la o sutură. Cf. dn2, dex. 3. (Bot.; despre joncţiunea sau separaţia valvelor la fructe) Care se face prin sutură (3). Fructul platicarpic avînd diametrul antero posterior cu mult mai scurt decît cel transversal sau siitural. orecescu, fl. 250. — Pl. : suturali, -e. — Din fir. suturai. SUTÎIRĂ s. f. 1. (Anat.) Tip de articulaţie in care oasele sint fixe. Cf. antonescu, d., barcianu, alexi, w., cade, şăineanu2, resmeriţă, d., dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. 2. (Med.) Intervenţie chirurgicală prin care diferite ţesuturi sau (părţi de) organe sint cusute unul de altul. După îndepărtarea suturii se pune un pansament nou. babeş, o. a. i, 24, cade, scribAjN, d. Sutura ţesuturilor noi se face cu ace. chirurgicale, a. pop., chirurg. 456, cf. dn2, m. d, enc., dex. 3. (Bot.)'tiniâ după care se operează joncţiunea şi separaţia Vâlvelor In friicte. Legiiménul unilocular sau bilocular prin introflexia internă în sens longitudinal a uneia din suturi, grécescu, fl. 157, cf. scriban, d. — Pl. : s.uturi.. . — Din .fr. suture. SUVÂC s. m. v. sulac. SUVAl s. n. v. serai. SUVAlA s. f. v. şevai. ' ŞUVAIvÎrV s. m. v. sovirf. SUvAtRĂ s. f. v. subvatră. SUVĂlŢĂ î; f. (Regional) Şir de măfgele cusute pe : panglică şi prins ,ca podoabă la pălărie; (regional) ghiordan (Mirceşti — Paşcani) Cf. alr iî 3 354/537. — Pl. : şuvăiţi. — 'Etimologia necunoscută. SU VECHIA s. f. v. suveică. SUVEICAT,-Ă âdj. 1. (Prin Transilv. şi prin nord-es-tul Olt.; despre pinză) Care feste ţesut în urzeală , de bumbac şi in beteală cu μη fir de cinepă, de bumbac 16789 SUVEICA - 2124 - SUVELCĂ sau cu fir'irieialic. Cf. mat. ûiAlect. i, 95,:λ ΐι 7: 4. (Despre- feràei) Care are îmbrăcăminte .din astfel de ţesătură. "Poieteă foaie lată Suveicată, fluturată; Şi la cap neţesălată ! ciauşanu, V. Ï17. O mătuşe Îmbrăcată, Suveicată, Tot pe lat şedea culcată, Două fete i joacă-n spate: Una sare şi-alia piere (Pînza în război)! goro-vei, c. 279. 2. (Prin nord-estul Olt. şi prin nord-vestul Munt.; despre oameni) Care este subţire şi sprintena sCf. >01 a-uşanu, gl., tjdresou, gl. <> (Substantivat) Suveicata din păzui, Fir-ar ea a nu ştiu cui. udrescu, gl."!- ; ? — Pl. : suveicafi, -ie. — De'la suveică. ' ’ ' ! SUtnÉIC s. f. 1. Piesă'de lemn la războiul de ţesiit, de iormă alungită, cu''virfurile de oţel, cu părţile laterale taîtfăcate cu metal şi cu.un gol la mijloc, în care se fixează ţeava pe care este înfăşurat firul de bătătură şi cu ajutorul căreia se trece acest fir prin rostul urzelii, pentru a ţese; navetă1 (1), (învechit şi popular) suvelniţă. Cairul... şi suveica stativelor unde se fese filaliul ..stau părăsite.’ Negruzzi, s. 1, '107, cf. cihAc, 11, 381. FMcăi voinici şi fete mîndre, care ştiau a învîrti şi hora, dar şi suveica, creangX, a. 1. Suveica prinde fire, alunecă departe, Apoi 'vătala bate. beisdiceanu, p. 68. Ţesăioarea se slujeşte de o tinealtă numită suveică. DAMÉ, T. 136, pf. BARCIANU, ALEXI, W., şXl.NEAN.U2. Fără preget zboară suveica, iosif, v,, 160, cf. tdrg. Depărtarea firelor prin rostui pînzei... se face cu suveica. pamfile, i. c. 277. Ţeghiile... vin puse tn suveică. pXcalX, m. R. 310, cf.'IîesmeriţX', D. cade. Părţile războiului sînt :. mîhjala, . suveica. îPribeagui,,' p: .«» 95, scniBAN, d. Suveica este un fel de vehicul de forma unei bărci. ionescu-muscel,'.ţes. 183. Urzeala prin care suveica umbla promitea să nu se mai taie nicio,dată. blaga, h. 181, cf. ltr2, dl, dm, mihXilX, !. 34. Suveicile bat stînga-dreapta. flacXra, 1969, nr. 3, 14, cf. m. d. enc., dex, Hju 13, 31, ,89, 126, 132, 168, 186, 207,, 244. Mărita-m-aş, mărita,-Cu şiiueica nu ştiu da. jarnîk — bîrseanu, d. ,4'27,, cf. alr i .1.287/174, ,194, 285, 308, . 315, 320, 343, 394, 402, 542, 57i, 573, 842, 84,6, 850, 856, 860, 874, a v 15, 17, 33. Suveica şi iţele îi mănîncă zilele: ■ folc. olt. — mitnt. iii, 271. Lăsă suveica pe mdsă Şi mosoru pe'’fehastră. poţi. iîiold. îi, 301. Peste ghiaţă; Pe sub ţjhiăţă,Printre ele Ctntă-o raţă (-Suveica). şez. xxîi, 64.(Ca termen de Comparaţie,'sugerează ideèa de iuţeală şi sprinteneală1 îri mişcări) Se vêdeau' colibi pescăreşti între cari întreţineau comuhicaţiunea lunifif ,pşoqre, ce. ca soveici. înaripate brăzduiau necontenit fiţffl tcţculuL,asachi, s. ,l..ii, ’ίΐ3Λ Âpeţe s/xle fim-., pezi sp,joacă cp vçselie,,ca suveica pe iţele războiului, orobesçîu, ş. i, 164.: Gindurileri qlunecau pa o suveică printre iţele visurilor lui. vlahuţX, s. a. ii, 334. Toată ziulica tl plimb ca pe-o suveică printre iţeiè' apelor.. cm-riţescu, gr. 134. Părintele Ghermămiţa se strécura ca suveica printre iţe. hogaş, dr. i, j242, Ţ/ec.u ,drumul printre trăsuri şi automobile, ca o suveică, abdeleanu, d. 112. Gîndul îmi aleargă ca o suveică, camil petrescu, u. N. 232. Ca suveica rîndunica Ţese pîhzele de vară. blaga, poezii, 234. Ţopăia ca.fi suveică. νιψΕή., l-, .ι, 404. Nurorile... umblau ca nişte suveici prin curte. lăncrănjan, c. i, 159. •v'.1F.i g. C,u ochii pe jumătate închişi, disting suveica uşoară a minţii care lunecă, trece, cocea, s. i, 313. f ■. r - ( ■ 2. Piesă a maşinii de cusut care conţine firul de aţă infëriory îrifă^ilrat -pe * ţeavăisâü pe un mos-orel, ne’ce-sar-formării cusăturii împreună' cu firul,superior. Gf: DLi BMS-LTR2·, Mv-D. ENC.MCEÎC.·- ' - ftfi ’» 3. Numele unor instrumente, al unor unelte, al μη or părţi de construcţie aseniănătoare, ca fdtmă '(şi ca funcţie), cu suveica (1) : .. , , .. a) (Popular; şi în sintagma suvèicà de plasă) Piesă de- lemn*,dp pţel) de fomiă ljinguiaţă p,e caţe se -deapănă sfoara pentru ia< împleti plasele de pescuit; (regional) andrea,- Cîiflig/'iglÎţă, navetă11- (2). Undreaua de făcut plasă şe numeşte igliţâ, ingliţă, sa,u suveică de împletit năvodul, damé, t. 126. Cu sfoara astfel făcută,.., se împletesc plasele 'cu igliţa sau suveica de plasă, antipa, p. 170, cf. RESMERIŢĂ, D., ALR SN III h 742, ALRM sn II h 560. 1)) (Prin Ban. şi prin sudul Transilv.) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape. Cf. h xviii 34, 104. c) (Prin Ban.) Pîrghie j(J). Com. din făget — lugoj, cf. alr ii/i h ^93776. d) (Regional)^,Partea care se mişcă orizontal la porţile vechi ţărăneşti (Bogdana — Vaslui). Cf. lexic REG. 62. . ’4. (Prin Ban.) Epitet pentru o femeie înaltă şi subţire. Cf. MAT. DIALECT. I, 139. 5. (Prin vestul Munt.) Persoană care se ţine de bîrfe şi intrigi. Cf. udrescu, gl: *γ· Εχρτ. A umbla cu suveica = a umbla cu vicleşuguri; p. ext. a unelti. Cf. udrescu," gl. 1 6. (Popular) Epitet daţ unor,persoane sau unor animale sprintene, vioaie. Cf. resmeriţă', d., dr. v, 107, ii ix 37. 7. (Prin Ban.; în forma suvieacă) Prăjitură în formă de ruladă nedefinită mai îndeaproape. Cf. cv 1951, nr. 9- 10, 47. '· îî. (Regional ; în sintagma) Os suveică= os mic sesamoid care intră în alcătuirea Încheieturii din interiorul copitei calului. Osul mic sesamoid... sau osul suveică care ia parte la formarea încheieturii dinăuntrul copilei, enc. vet. 6. 9. P. a ή a 1. (Rar) Sistem fraudulos de votare prin care un alegător scoate afară din sala urnelor un buletin nefolosit pe care îl dă unui partizan al aceluiaşi candidat care a votat ca să-l introducă în urnă şi să scoată alt buletin nevotat pentru alt partizan ş.a.m.d. Ct resmeriţX, d. — Pl.: suveici. — Şi: (învechit) şovqică, (r,egional) suveicile (alr i 1 287/842, 850, 856, 874), suvcchiă (ib. 1287/846, 860),suvieacă (cv 1951, nr. 9-10, 47), sivéica (alr i 1 287/315, 320, alr sn iii h 742/416, alrm sn ii h 560/356), siveică (alr i 1 287/174, .343) s, f. — Din bg. coBaaKa (dial. οοββΛκα). SUVÉICHE «s. f. v. suveică. SUVEICHE s, f. . (Regţcmal) Suveicuţă (3) (Novaci), Sucă-mi-ţe, suveichea, Dacă ştii că eşti a mea, Şi te sucă-ntr-un picior Dacă ştii toarce fuior. '. mat. folk. 481. — Pl. : ? — Şu,veiche + -ea. SUVEICI!!! s. f. v: suveică. SUVEICUŢĂ s. f. Diminutiv al lui suveică. 1. Cf. S.uveică (1). Cf.., DDRF, CADE, DL, DM, dex. De s-,ar ţese pînza-n baltă Fără iţă, fără spată, Fără leac de;';suveicufâ. jarnîk — bîrseanu, d. 425. Fă-mă, Doumne-l· suveicuţă. -,î:,ol-c. ' irtANSitv. i, -ÎO. Doamne, cît mi-ar sţa de bine Să-ţi pui suveicuţă-n mina. Fpţc. mold. ii, 260. ‘ 2. Cf. suveică (3 a). Ochiurile lui se împletesc cu o suveicuţă de lemn scobită la ainîndouă capetele. pamfile, i. c. 67, cf. cade, şez. iv, 113. . 3. Cf. suveică (4). Sucă-mi-te pe supt plină, ■.. Sucă-mi-ie, suveicuţă,'D'âeă ştii că-mi eşti " drăguţă. mat. folk. 481. — Pl. : suveieuţe. — Suveică suf. -u/ă. SUVELCÂT, -Ă adj. v. suflecat2. / SUVÉLCA s. f. v. zăvelcă. 16796 SUVELNIŢĂ - 2125 - .SUVERAN SUVELNIŢĂ s: f. (învechit şi popular) Suveică (1) . Frînse uneltele şi fusele aceştii femeii... şi-i dete cîleva lovituri c-o suvelniţă. pleşoianu, t. iii, 171/3, cf. i. golescu, c., valian, v. Cu o spati şi o suvelnifă .. . fşi întocmeau un război, ghica, c. e. ii, 577. Spre a (izvtrli în rostul vairei firul de bătaie, ţesătoarea se slujeşte de o unealtă numită suveică sau suvelniţă. damé, τ. 136, cf. ddrf, alexi, w., ŞĂINEANU2, TDRG. Depanarea firelor prin rostul pînzei. . . se face cu suveica sau suvelniţă. PAMFILE, I. C. 277, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DEX, HI 383, 385,11 31,118,255, 311, IV 11, 56, 75, 87, vii 185, 246, 485, ix 84, xvi 31, alr i 1287. Toată ziua răcneşte, Şi n-o doare gura, Toată ziua se-nvîrteşte Şi nu se-mbată (Suvelniţă). gorovei, c. 362. *0* E xp r. (Rar) \ merge rostul cuiva eu suvelniţă altuia = a fi de aceeaşi părere cu cineva, v. p ă r e r e (3). Rostul ei nu merge cu suvelniţă altuia, delavrancea, s. 11, cf. dl, dm. — PL : suvelniţe. — De la suveică cu schimbare de suf. SUVENÎR s. η. 1. Imagine, eveniment, întîmplare păstrată In memorie; aducere-aminte, amintire. Suvenir ea anilor ce el urăşte, sfîşie şi veşlejaşie acea inimă singuratică, heliade, l. b. i, 16/7. Zilele sale să pierdu ca şi umbra unui nor fără a lăsa după sine cea mai mică urmă de suvenir, buznea, f. 6/18. România,... acest măreţ nume, monument de suvenire strămoşească, ge-nilie, G. 227/7. In suvenirea ta eram lot frumoasă, hri-soverghi, a. 14/12, cf. valian, v., negulici. Nume strălucite. . . la a căror suvenire să înfiorează tot românul. mag. ist. i, 255/21. Iarna... a lăsat... în spiritul locuitorilor din Provenţa suveniri neşlerse. bbezoianu, a. 330/19. Ce dulce suvenire Deşteaptă-a ta prezenţă. h. ionescu, c. 25/6. îmi descrise... dureroasa s.uvenire din ziua cînd pierdu pe mamă-sa. pelimon, i. 9/25. Mii de mii de ani de-ar trece,. .. N-or putea ca să înece Suvenirile din noi. sion, poezii, 86/17. Polonii mai păstrau încă suvenirea şi arătau chiar pozifiunea localităţilor. hasdeu, i. c. i, 308. Într-o zi, juneţea ei, frumuseţea ei, vor fi numai o suvenire. barOnzi,' ta. 405/17. De-o suvenire dulce, Vai.' inima mea bate. bolinti-neanu, o. 4. Simţea în prezenţa ei.. . un fel de fior fără de înţeles, a cărui suvenire îl urmărea zile întregi, eminescu, p. l. 91. îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii, caragiale, o. iii, 145. Toată viaţa mea trecută e confuză suvenire, macedonski, o. i, 238, cf. şăineanu2, resmeriţă, d. Suvenirile, experienţele despre unele mişcări ale extremităţilor superioare, se află tn lobul frontal, babeş, o. a. i, 6, cf. cade. Nu şi-ar fi închipuit că poale exista în asemenea casă... impregnată de suvenirul altor vieţi, un contrast alît de strident. c. petrescu, o. p. i, 114. Orele acestea... sînt, poate, cel mai agreabil suvenir al meu din liceu, sadoveanu, o. xvi, 460. Spontan, am numit-o cu toţii Fetiţa în suvenirea unei căţele graţioase... care ne-a murit, arghezi, s. viii, 140. Din confesiile... nevropaţilor se dezvăluie o mulţime de suveniri nebănuite, ralea, s. t. ii, 22, cf. dl, dm, dn2. Lumea imaginară a eroului. ,. este obsedată. .. de suveniruri pseudotevolUţinnare. cinema, 1968, nr. 1, VII, cf. m. d. enc., dex. 2. (Mai ales în forma suvenir) Obiect (dăruit) care aminteşte de çineva sâu de ceva; amintire. Acest titlu li se cuvine şi se potriveşte cu suvenirurile căre sînt scumpe familiei sale. cr (1831), 1801/8. Se gătea să îmi dea vreun suvenir.gorjan, h. ii, 124/4, cf. valian, v. Suvenirul trimis..,, nici zi nici noapte de la pieptu-mi nu să desparte, fm (1841), L011/21, cf. sta-mati, d., ddrf. îi las aste scrieri ca o suvenire de recunoştinţă. NEGRUZZI, S. I, 209, Cf. RESMERIŢĂ, D., cade .Nu te îngriji ’neata, că-l am suvenir de cînd m-arn măritai, brăescu, a. 11. Nemţii să poată să cumpere .. .suveniruri pentru familie, pas, z. iii, 79, cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: suvenire. — Şi: suvenire (pl. suvenire şi, învechit, suveniruri) s. n. — Din fr. souvenir. SUVENIRE ş. f. v. suvenir. SUVEBĂN* s. ni. v. spveteign. SUVERAN2, -Ă adi„ s. in. şi f. 1. S. m. şi f- Titlu dat persoanei care conduce o monarhie sau un imperiu; persoană care are acest titlu. V. crai, cr ă,i a s ă, împărat, împărăteasă, monarh, principe1 (1, 2), rege1 (1), r e g e s ă, regină, rigă1 (1). Nu să potrivesc răspiinsnrile de obşte, acelui sovran cu bâscuite, înirebăciuni a unor prinţepi (a. 1703). fn 140. A crescut pe Ungă cea mai generoasă şi mai bună decîl toţi suveranii (a. 1774). uricariul, I, 177. Vasco da Gama... ia de la suveranul său zece oameni, genilie, g. 29/21. Acel suveran domnea peste ambele ţări. asachi, s. l. ii, 32. Ar fi slujit pţ suveranul său cu mai multă cinste, mag. ist. i, 201/11, fcf. negulici, stamati, d. Dăinuirea în gubern poate adeseori supăra suverani, aristia, plut. LIX/9, cf. polizu, prot. — pop., n. d. Miniştrii sînt datori a servi cu sinceritate... şi pe suveran şi pe popor, ghica, c. E. îl, 614. Ludovic cel Mare şi împăratul Sigismund, cei mai puternici suverani ai Europei, hasdeu, i. c. i, 34. Acest fenomen... poate fi mai bine studiai în familiile... suveranilor, conta, o. f. 176. Suveranii cobor clin vagon cu suita, caragiale, o. i, 80, cf. barcianu, alexi, \y. Cînd se arată scrisorile suveranului ce a trimes solul, ... Domnul se ridică de pe tron. iorga, c. i. i, 155. Cu mîndria-i rece, mul sta suveranul, goga, poezii, 289. Îşi luară aere de suverane, agîrbiceanu, a. 453. Reia ţiile cu Sudul roman... cereau o continuă prezenţă a suveranului în apropierea Dunării, pârvan, g., 81, cf. resmeriţă, d., cade. A fost suveran unic şi absolut peste toată întinderea. cocea, s. ii, 26. Nobleţă aceasta a Europei putea odinioară să-şi facă o carieră urmind baniera oricărui suveran. SAiţovEANU, o. xix, 138, cf. scriban, d. E de închipuit o splendidă privelişte protocolară cu prilejul adunării suveranilor, călinescu, c. o. 301. Imploră clemenţa. .. cu demnitatea unei persoane de acelaşi rang eu suverana, vianu, l. u. 372. îl. bănuieşte pe suveran, pas, l. ii, 119, cf. dl. îmi face cu mina un semn ca de suveran. Preda, r. 315, cf. dm, dn2. .Trompeţi şi suverani absurzi, Sunaţi retragerea, vulpescu, p. 105. Faima strălucitului nostru suveran Rudolf. românia literară, 1969, nr. 20, 16/3, cf. m. d. enc., dex. Φ (învechit) Familie (sau casă) suverană = familie (sau casă) domnitoare (v. domnitor). Generalul... descendente din familia suverană, bariţiu, p. a, ii, 727. înălţarea pe tron a unui principe dintr-o casă suverănă. maiorescu, d. i, 15.+ P. gene r. (învechit) Domnitor. Suveran se numeşte orice prinţip sau ocîrmuire de sine stătătoare, ar (1829), 391/45. 2. Adj. Fig. (Despre autoritatea sau despre puterea din stat, sau despre puterea cea mai mare) Care este deasupra tuturor; absolut. V. suprem (1), Guvernu sau stăpînirea este autoritatea suverană cui să supune o naţie, génilie, g. 136/2. împreună cîte trele ţările supt sceptrul său suveran, mag. ist. i, 226/15. S-a ferit de a lua putirea suverană, aristia, plut. 218/26. Această autoritate suverană..-. i-a zdruncinat sufleteşte. LOviNESctr, c. viii, 03. Au impresia că sînt părticică din puterea suverană, sadoveanu, o, xx, 144. Investiţi de puterea suverană a statului... cutreieră ţara. bog-za, a. î. 530, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. ·$■ Suveranul pontif v. pontif (2). 3. Adj. Fig. (Livresc; despre manifestări, despre însuşiri, despre stări, despre seri}.imente etc. ale oamenilor sau despre curente, ,deSprg teorii, despre metode . etc.) Atotputernic; perfect^ (I 2).. V. s u p r e m. Cf. i. golescu, c., polizu. Aplicaţi-vă tratamentul modern, care... este suveran, caragiale, o. vi,.47. Avea pentru omenire un suveran dispreţ, macedonski, o. i, 266, cf. ddrf. Aceste elemente sînt productul unor putpri ascunse şi suverane, xenopol, i. r. iv., 16, cf. barcianu. în suverana nepăsare a somnului, liniile erau de o frumuseţe de sine stătătoare. D. zamfirescu, r. 171, 16801 SUVERANITATE - 2126 - 5>UV0AI.BE alexi, w., şăineanu3. De cé· uiţi tu că pilierea cîntecului e suverană? anghel, Pr. 161. Sint lucruri pe care. . . profesorii le tratează cu suveran dispreţ.'wt.. C0M· ist, i, 9. Fă-l tu să înţeleagă că. depinde de suverana apreciere a tribunalului. BttX.TESGU-vOiNEşTi, P. 185, cf. RfesMEEiŢX, D.j cade. Dm escapadele astea din urmă sh 'întorcea ... cu un suris de suveran dispreţ, cocea, s. ii, 34. Marchiza. . . îşi arată. . . Dispreţul suveran. pillât, P. 240. Spre a remedia astfel de neajunsuri, limba are.., un mijloc suveţan, acordul, puşcariu, L..R..I, 51. Înfăţişarea unei statui . . . trebuia să fie rezultatul reflexiunii, al unui calm suveran·, op'rescu, a. m..94. Nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritai său. călinescu, b. i. 17. Binele suveran consistă în a trăi la egală distanţă de vifiu· şi virtute, vianjj, l. u. 123. Inconştientul devine-unul din acele concepte suverane, care explică îhtr-un .moment dat al istoriei gindirii totul, ralea, s. r. ii, 11 . Acolo unde medicina râmîne neputincioasă, ştiinţa juridică e suverană. Vinea, l. i, 163. Evocarea plastică şi asociaţia sentimentală sînt mijloacele suverane ale acestui mare creator, constantinëscu, s. i, 69, cf. dl, Dm, dn2. In gestul Suveran, ghicesc un tei subţire: τ iulie 1964, 44. Boltii suveran al măştii... o face tangentă cu tragedia greacă. romAnia literară, 1970, nr. 77, 12/3, cf. m. D. enc., dex. Φ (Prin analogie) Trăia... în mijlocul naturii suverane, anghel'— iosif,- c. m·. i, 129. Vîntul trece cu aceeaşi nepăsare suverană, mi-nulesc’u, vers. 115. Φ (Adverbial) Dominindu-şi suveran instrumentul poetic,. . : compune, ist. lit. rom. ii, 472. -v- (Substantivat) Jos lectica în faţa poporului roman La Forum şi ία Circuri eî esté suueran. alecsandri, t. ii, 339. El se simţea suveran şi nu permitea nici un amestec străin, agîrbiceanu, a. 256. Mama e suverană şi are dreptul să decidă educaţia fiului săii. vlasîu, d. 173. Aici eu sînt ' singur sînt suveran şi dau ordine, bart, s. n. 89. ··<*·.- Fig. (Despre poppare, desprp rţaţiuni) Care, dispune liber de .-soarta şi de acţiunile sale. Aceste teorii nu se aplică la o naţiune suverană, ghiça, c.. E. i, 173. Această tentativă a .dovedit dorinţa.poporului suveran, bolintineanu, o. ·> 251. AU comandat foc asupra Palatului şi asupra poporului suveran, camil petrescu, o. ii, .562, cf. dl, dm, μ. λ enc,, dex.,·^. (Prin analogie) Sălbăticia şiepenelor, :în care turmele,· fără frîul vasalităţii, zburdă . suverane.- teodoiu-;anu, m. 'iii, 108. 5. Adj. Fig, (Despre sţat.e) Care se bucură de suveranitate (1) ; independent, libçr, . neatirnaft, (în,-vechit şi popular) slobod (1), (învechit) neatimâtoi·, nedependent, volnic. Staturi suverane se zic acelea, care,... în relaţiile de afară,. nu, atlrnă de vreun alt stat:· fm (1834) 26^/15. ·. Staturile, i. neatîrnătoare sau suverane, rus, î. i, 59/24, cf. :dl, dmi Pe plan extern·, în afara graniţelor sale, statul nostru este su* veran·. pr. drept. 39. în centrul acestui program stă,.. dezvoltarea României ca stat suveran, .flacăra, 1969, wft -5; 2. Viziünea àcélôr căfttirărt ■ ai Europei asupra devenirii istorice 'a '•României suverani.. ; este astăzi, un făpt: împlinit, gontèmp. 1970, ' nr. 123.1, ·2β,. cf. Μ. D. ÉNC., DEX. - ■ — 'Pl.: suverani, -e. —‘Şi: (învechii) şuveren s. mi, sovrăn, -ă s. m. şi f., adj., şovrân (fn 159) s. m. — Din fr. souverain. ŞUVEHAXITAtE s. f! 1. Calitatea saù'starea unei-* colectivităţi, mai ales a unui stat, de a ' se conduce liber, pe plan intern şi extern, fără amestec din afară, independè ii ţ ă, ‘ libertate; "ne-’ atirnare, (învechit şi popular) slobozenie (1), .(învechit) nedependenţă, slobozenie (â), vişini ci e; autoritatea sau puterea cea mai înaltă din stat. Dacă norodul s-ar : împărtăşi 4e ·. această suveranitate, încît nici el nici eu să nu mai fim robul aceştii idre aristocratice, heliade, l. b. ii, 25/1.8,. cf. i. golescu, c. Rămtihd Austria singură înălţată la rang de-ducat nealîrnat,cu drituri 'de suveranitate, SĂULESCU, hr. i, 168/17,. cf.. negulîci-, stamati, d., prot, — ·ρο».,·μ. d. Această urbe. . .. ajunsese- rivale Romei pentru glorie, şi ..pentru suveranitate., aristia, plut.. 337/20, cf; polizU; Un stat -mai mic recunoaşte peun alt stat de mai mare. . . fără însă ca prin aceasta, să^şi înstrăineze suveranitatea sa. ghica, c. e.-ii,· 457; Avem suveranitatea peste teritoriul vechei Dacie, -ma-I0RÈS.CU,. C. xili 156, cf. DDRÏ, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D.,· cade. în fundul .veacurilor se ştia ce-i tirania’ şi cc-i suveranitatea: poporului; sadoveanu, o., xx, ■ 398, oi. scriban, d. Suveranitate .care eritană-de la. popor. arghezi, a. 153, cf. dl, dm^m. d. .enc;, dex.. ·%>· F i g. ■Prin . poezia lui Goethe, vechea1 ■ suveranitate a clasicismului pare a fi restaurată.- vtanu, f,. 31. în faţa tuturor aspectelor ,,bătrîne“ ale naturii. . . se relevă augustă suveranitate a timpului. românia literară 1970, nr. 108, 1/3. Suveranitate., naţională = independenţă a unui stat faţă dé alte state. Lâ sentimentul dţ amor corespunde principiul suveranităţii naţionale. (a.' 1851). plr i, 144, cf. şadOveanu, o. xx, 47l! Dreptul dţ,.rezistenţă la opresiune e o consecinţă a principiului suveranităţii naţionale, oţetea, ţ! v. 144, cf. dl, dm. Adunarea de la Albq Iulia a foşt cea mai ■ măreaţă dintre toate manifestările ;suveranităţii nationale, românia literară, 1968, η τ. 8, 3/4. Construirea unor relaţii internaţionale întemeiate pe principiile sacre ale independenţei şi suveranităţii naţionale, scînteia,. 1968, nr. 8178, cf. dex. Suveranitate de stat = supremaţie a puterii de st^t în interiorul ţării şi independenţă faţă de puteţea altor state. Cf. dex. 2. (Rar) Autoritate politică. Teritoriul judeţului C'araşSeveriiî. . . a stat. . .· sub suveranitatea primului ţarat bulgar, jud. rom. soc. 176. 3. (Rar; concretizat) Teritoriu care este sub. conducerea unui s.iuveran (1). Cf. şăineanu2, resmeriţă, d. ■— P). .suveranităţi. ., — Din ir. souveraineté. SUVKHÉiV s. , m. v. suveran. SUVIEÂCĂ s. f. y. suveică. SUVINTKA vb;. I y. suvîntri. . SUVINTRÏ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică oi) A tunde pe sub pîntece, între picioarele! dinapoi şi împrejurul cozii pentru a, uşura mulsul şi-suptul mieilor sau pentru ca oaia să. nu se opărească; a. tuşina (1). Cf. cade. După cum lina se tunde, ; . sub .burtă sau în jurul coadei, acţiunea se numeşte siţvitttri. puşcariu, l. r. i, , 352, cf. dl, dm. — Prez. ind.:. suvintresc. — Şi: suvintra vb. I. DL, DM. . . i ■ . .. — Din su[b] + vintre. . . SUVINTRÎT s. n. (Regional) Acţiunea de a s-u-, vintri. Cf. cade. ... . ; — V. suvîntri. .SUVlLCÂ1 vb. I v. sovîlta! SUVÎLCÂ2 vb. I v. sufleca. SI.nXECA vb. I v. şovilta. SIJVOAlBK vb. III T r â n z. (Pnn Olt. şi prm . sud-vestul Munt·..; ' complementul indică, oanieni) .A. copleşi,. p. . e.x ţi. a în\inge. Cf! cade. Săriţi, moşi,'şî . săriţi babe Că susenii ne suvoalbe.. udreş.cu, ,gl... .<0· (Prin analogie) Mă suvoalbe lotreţul. rădulescu-co-din, ap. CADE. — Prez. ind.: suvolb: ^ Şi: suvolbâ ..(udrescu, gl.) vb. I, suvolbî (cade) vb. IV. ' — Lat. subvolvere. 16811 ŞUVOI. BA - 2127 - SVASTIC SUVOLB vb. I v. suvoalbe. SUVOLBÎ vb. IV v. suvoalbe. SUVOLCA1 vb. I v. sovîlta. SUVOLCA2 vb. I v. sufleca. SUVOLCÂT, -Ă adj. v. suflecat2. SUVOLDA vb. I v. sovtlta. SUVOLGA vb. I v. sovîlta. SUVOLXA vb. I v. sovîlta. SU VON s. n. v. sovon. SUVULCÂ1 vb. I V. sovîlta. SUVULCA2 vb. I V. sufleca. SUVULCAî, -A adj. v. suflecat2. SUVÙLF s. m. v. sovîrf. SUZERAN, -A s. m., adj. 1. S. m. (în evul mediu) Mare senior în raport cu semenii care depindeau de el în temeiul relaţiilor de vasalitate. V. suveran2 (1). Suzeranul esie acel suveran de la carele atîrnă alt princip sau oclrmuire. ab (1829), 391/47, cf. i. golescu, C., VALIAN, \., STAMATI, D., POLIZU, PROT. — pop., n. d., antonescu, D. Este şi mai comic de a-şi imagina pe un suzeran care nu cunoaşte numele omagial al vasalului, hasdeu, i. c. i, 46, cf. ddrf. Nu s-a crezul niciodată ca marele suzeran să cuteze a atenta asupra vasalei sale. sion, p. 432. Îndatoririle de credinţă pe care, după dreptul feodal, era daior nu numai vasalul să le păstreze către suzeran, ci şi acesta către vasal, xenopol, i. r. iii, 127, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Chipul. . . suzeranului său. sadoveanu, o. xii, 285, cf. dl, dm,· dn2. Exercitau drepturi>de suzeran pe domeniile lor. panaitescu, o. ţ. 40, cf. M. d. enc., dex. 1 . 2. Adj. (Despre curţi domneşti, despre putere etc.) Care se referă la suzeran Π) sau la suzeranitate (i); care aparţine suzeranului sau suzeranităţii. A ştiut să economisească toate: a fi ilibit şi cinstii la Poarta suzerană, heliade, c. 21/2. Orice act sau hotărlre. . . care va fi împotriva. . . curfei suzerane, beg. org. 17/12. Paralili mărunte fiind moneda curţii sjuzerane, urmează a fi moneda. . . şi a acestui Prinţipat (a. 1843). doc. ec. 786. Puterile garante, împreună cu curtea suzerană, se vor determina a face din România. .. ţara progresului (a. 1857). plr i, 164. Nu se cădea să fie atinsă puterea suzerană, isT. lit. rom. ii, ·271. 3. Adj. (Despre s,ţate) Care .exercită autoritate asupra unui stat mai slab, impunînd politica internă şi externă a acestuia şi pretinzîndu-i anumite pbli-gaţii. Se împart staturile în: suverane şi în SUSerene. rus, i. i, 59/25,. cf, dl, DM. Uf uite acţiuni... erau produsul sau ecoul intervenţiei statului 'suzeran:' Var-laam — sadoveanu, 77, cf. dn|, dex. — Pl. : suzerani, -e. — Şi : (învechit, rar) suzerén, -i, suserén, -ă s.; ţn,, adj. — Din fr. suzerain. SUZERANITATE s. f. 1. Drepturi ale suzeranului (1) asupra vasalilor săi; obligaţii ale vasalului faţă de suveranul său; raporturile· dintre suzeran şi vasalii săi; starea vasalului în raport cu suzeranul său. Cf. i. golescu, c. Cuceri Ierusalimul procl-âmîndu-se .. . rigă de Ierusalim, supt a căruie suzeranitate se înfiinţează mai multe prinfipaturi. săulescu, R· i, 126/12, cf. polizu, prot. — pop., n., d., antonescu, d., ddrf. In inima lui firbea însă ura de a fi foii... răpus de un principe, asupra căruia pretindea a avea drepturi de suzeranitate, xenopol, i. r. iv, 61, cf. alexi, W., ŞĂINEANU2, RESMEhlŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, dn2, m. d. énc., dex F i g. Persoana turtită a comandantului. . . pusă sub suzeranitatea unor sprîncene negre,, stufoase, brăescu, I, 154. 2. Drepturi ale unui stat suzeran (3) asupra statelor vasale; obligaţii ale statului vasal faţă de statul suzeran; raporturi dintre statul suzeran şi statele vasale; stare a statului vasal In raport cu statul suzeran. Supt suzeranitatea Porţei, va avea acea administraţie, . . carea va fi mai -nemerilă. ar -(1829). 391/44. Ungaria şi Polonia se supuse suzeranităţii imperiei romano-ghermariice> săulescu, hr. i, 167/3. Acesia, voind a răni toată ţara, se supuse sub suzeranitatea apărătoare a Poloniei, asachi, l. lţl2,/14, cf. VALiAN, v. Suzeranitatea Ungariei în Ţara Românească nu s-a întins decît numai asupra Banatului. mag. ist. i, 195/1, cf. STAMATi, D. Donaţiunea s-a făcut cam în aceleaşi condiţiuni in: care se exercita în genere aşa-numila suzeranitate a Ungariei, hasdeu, ii c. i, 23. Această interpretare turcească a dreptului de suzeranitate se pusese chiar în practică, xenopol, i. r. iv, 244. Ardealul atrăil ca {ară deosebită, cu principii ei supt suzeranitate turcească, iorga, c. i., iii, 107. Sub suzeranitatea Porţii Otomane, oligarhia boierească se alcătuise aşa, încît era a toate stăpînitoare. sadoveanu, o. xvii, 77,· cf. .dl, dm. Ne vorbeşte de suzeranitatea celor două puteri protectoare, ist. lit. rom. ii, 368. Domnia, în, epoca fărîmiţării feudale, ... nu reprezenta o suveranitate, ci doar o suzeranitate. panaitescu, o. ţ„ 75, cf. m. d. enc., dex. — Pl. : suzeranităţi. — Şi : (învechit) suzerenităte s. f. — Din fr. suzeraineté. · SUZERËN, -A s. m. şi f., adj. v. suzeran. SUZERENITATE s. f. v. suzeranitate. StlZLĂ s. f. v. ţuslă. SVÂDĂ s. f. v. sfadă. SVADNIC, -A adj. v. sfadnic. SVANDÎJC s. m. v. schindul1. SVANDÙII s. m. v. schinduf*. SVANŢ s. m. v. sfanţ. SVÂNŢIH s. ni.· v. sfanţ. . SVÂNŢIP s. m. v. .sfanţ. SVArA s. f. v. sfoară. SVASTICĂ s. f. Cruce grecească cu braţe egale şi cu extremităţile iii unghi drept orientate fie în aceeaşi direcţie, spre dreapta, în sensiil acelor de ceasornic, fie în alte numeroase variante şi care con- stituie un ornament cu virtuţi benefice sau un străvechi simbol religios in India; cruce încîrligată. Făurarul. . . nu făcuse însă decît să repete. . . motivele ornamentale de pe cutare vas. ■. . din Atena : svaia solară, svastica, lebăda, pârvan, g. 314, cf. cade, dl, dm, dn2, m. d. enci, dex. + Emblemă politică avînd forma crucii mai sus descrise, folosită de nazişti ca simbol al arianismului rasist. Studenţii germani, decoraţi cu svastici..., discutau cu înverşunare necesitatea urii de rasă. sahia, u. r. s. s. 178. Cămaşa verde, pistolul, barda operau făţiş, sub înalta protecţie, a zvasticii hitleriSte şi a fasciei muşsoliniene. beniuc, m. c. i, 27. Acum întîlnise un zid de oţel, în al cărui vîrf sta strajă vulturul cu svastica în căngi. ;camilar, n. ii, 103, cf. dn2. Iată numai trei dintre nenumăratele victime ale asasinilor cu zvastică., magazin ist, 1968, 16838 SVAŞCA - 2128 - SVîacpLEAL nr. 12, 85. Steagurile cu svastică filftiau. românia, lite-barX, 1971, nr. 120, 11/3. Picioarele desculţe erau tatuate cu cruci, zvastici şi stele, contemp. 1975, nr. 1477j 5/4, ci. M. D. ENC., DEX. — Pl. : svastici. — Şi : zvâstică s. i. — Din germ. Swastika, fr.svastlka. SVĂŞCĂ s. f. v. slaşcă. SVAT s. n. v. sfat. SVĂDt vb. IV v. sfădi. SVĂPĂI vb. IV v. zvăpăia. SVĂPĂlAlĂ s. t. v. zvăpăiată. SVĂPĂIAT, -Ă adj. v. zvăpăiat. SVĂPĂÎHE s. f. v. zvăpălare. SVĂPĂÎT, -Ă adj. v. zvăpăiat. SVĂRÎM Vb. I v. slărima. SFĂTUI vb. I v. sîătul. SVĂTUÎRE s. î. v. siătuire. SVĂTUÎT s. n. v. slătuit. SVĂTUIT0R s. m. v. sfătuitor. SVEADNIC s. m. v. sfetnic1. SVEÂŞNIC s. n. v. sfeşnic1. SVeAzDĂ.s. ..f.v. zveazdă. SVELT, -Ă adj. v. zvelt. SVELTÉTE s. f. v. zvelteţe. SVELŢÎE s. f. v. zvelţie. SVËRDINA s. f. v. zvtrdlnă. SVÉSTNIC s. n. v. sfeşnic1. SVET s. m. v. şved. SVËTER s. n. Jachetă tricotată (din l!nă) care se încheie cu nasturi în faţă; (rar) pulover. Sveltă şi proaspătă tn sveterul alb de lină. c. petrescu, g. v. 229. Lepădarăm paltoanele..., răminînd numai tn svetere, blaga, h. 211, cf. DN2, lexic beo. ij, 117, teaha, c. n. 265. . — Pl. :■ svetere. — Şi : (familiar) sfétâr (teaha, c. n. 265), sféter (Com. din Bucureşti) s. n. — Din engl., fr. sweater. SVÉTHJVA s. f. v. sfetllnă. SVÉTNIC1 s. m. v. sfetnic. SVÉTNIC2, -Ă adj. v. sfadnic, SVETUl vb. IV v. sfătui. SVEŢ s. m. v. şved. jgVETÉSG, -EÂSGĂ adj. v. şvezese. SVEZÉSG, -EĂSCĂ adj. v. şvezesc. SVICHI s. n. v. şfichi2. SVIDUÎ vb. IV v. zvidui. SVIDUÎT, -A adj. v. zvlduit. S Vil vb. IV v. sfii. SVINEAţA s. f. v. sineaţă. SVINEŢĂR s. m. v. slneţar. SVÎNG s. n. v. swing. SVEVŢÎ vb. IV v. sfinţi1. SVINŢÎE s. f. v. sfinţie. SVINŢÎT, -A adj. v. sfinţit2. SVIREAP adj. v. sireap. SVIŞTĂNIE s. f. v. sfeştanie. SVÎTĂ1 s. f. v. sfită1. S VITĂ2 s. f. v. suită. SVIŢEREÂN, -Ă adj. (învechit, rar) = şviţeran (2). Părţile acestea... se bucură de o climă cam aproape, aceeaşi ca şi tn văile Al pilor soiţereni. arhiva, i, 259. — Pl.: sviţerenit, -ene. — Sviţera (n. pr.) + suf. -ean. SVICNeALĂ s. f. v. zvlcneală. SVÎCNET s. n. v. zvfenet. SVÎCNÎ vb. IV. v. zvtcnl. SVÎCIVÎRE s. f. v. zvlcnire. SVlCNÎT, -A adj. v. zv Icnit2. SVlCNITÔR, -OARE adj. v. zvlcnitor, SVÎCNITÙRA s. f, v. zvlcnitură. SVÎCOLÎ vb. IV v. zvîreoli. SVÎLCOLÎ vb. IV v. zvlreoli. SVÎNT, -Ă adj., subst. v. sfint. SVÎNTA vb. I v. zvinta. SVÎNTĂRE s. f. v. zvlntare. SVÎNTAT, -Ă adj. v. zvîntat*. SVJntURA vb. I v. zvlntura. SVÎNTURARE s. î. v. zv lnturare. SVÎNTUrAT, -Ă adj. v. zvinturat. SVÎNTURAtIC.-A adj. v. zvlnturattc. SVlR interj, v. zvlr1. SVÎrCOL s. n. v. zvtrcol. SVÎHCOX-Ac ş. m. v. zvlrcolac. SVlRCOLE adj. v. zvîrcolea. SVIRCOLÉAlA s. f. v. zvlrcolealâ. 16905 SYIRCOLt SVÎRCOLÎ vb. IV v. zvlrcoli. SVÎRCOLÎRE s. f. v. zvircolire. SVlRCOUXÔR, -OARE adj. v. zvlicolStor. SVÎRCOLITtÎRĂ s. f. v. zvlrcolitură. SVÎRDAICA s. f. v. zvlrdoaică. SVIHDArE s. t. v. zvîrdarle. SVjRDÎIV s. f. v. zvlrdină. SVlRDdL s. n. v. zvlrdină. SVÏRDÔN s. n. v, zvlrdină. SVÎRÎÎ vb. IV. v. zvtrli. SVÎRLAV, -A adj. v. zvlrlav. SVÎRI-t vb. IV v. zvîrli. SVÎRLÎRE s. f. v. zvirlire. -i i S.VÎRLÎTĂ s. f. v. zvlrlit2. SVÎRLITÔR, -OARE adj., s. m. şi f. v. zvîrlltor. SVÎRLITÜR s, f. v. zvMitură. SVÎRLÙGA s. f. y„ zvlrluflă. SVÎRNAICA s. £. v. zvtrnaleă. SVÎRŞÎ vb. IV v. sflrşl. SVÎRŞÎT s. n. v. siirşit1. SVÎRŞLT0R s. m. v. siîrşitor. 2120 ~ SWÎNG SVQĂC s. f. v. zvoacă. SVOACE s. f. v. zvoacă. SVoAnA s. f. v. zvoană1. SVOÂRĂ s. f. v. sioară. SVdcA s. f. v. zvocă. SVODf vb. IV v. zvodi. SVON s. n. v. zvon1. SVONÎ vb. IV v. zvoni. SVONÎRE s. f. v. zvonire. SVONIŞ0R s. n. v. zvonişor. SVoNÎŢ s. n. v. zvoniţ. SVR interj, v. zvtr. SVREADEL s. n. v. siredel. SVRÉDEL s. n. v. sfredel. SVREDELÎ vb. I v. sfredeli. SVUGNÎRE s. î. v. zvîcnire. SWING s. η. 1. Lovitură laterală dată la box cu braţul uşor arcuit. Cf. di,, dm, m. d. enc., dex, dn3. 2. Numele unui dans modern cu ritm şi mişcări rapide; melodie după care se execută acest dans.· Cf. m. d. enc., dex, dn8. + Manieră de execuţie a muzicii de jazz caracterizată printr-o mare supleţe, sincope, prin accente imperceptibile, prin ritm legănat. Cf. DEX, DN3. — Pronunţat: suing. — Pl.: swinguri. — Şi: (astăzi rar) svinţ) s. n. djl, dm, dex. — Din engl., fr. swing. 16943 Din nătoa agina : 1039 1039 1039 1040 1040 1040 1041 1042 1043 1043 1045 1045 1047 1048. 1048 1051 1051 1051 1054 1054 1055 1055 4057 1058 1058 1058 1058 1059 1061 1061 1061 1061 1061 1062 1063 1064 1064 1064 1065 1065 1066 1067 1068 1068 1069 1069 1C69 1070 1072 1076 1077 1078 1078 1079 1079 1079 1080 - 2134 - ■RECTIFICĂRI la tomul al X-lea, partea a 4-a litera S ■ SLAB - SPONGHIOS ή • Dicţionarul limbii române (D L R) ; r i.iii..:..· Ţ. ; .epeadente de autorirşi de editură, în‘acest volum s-au strëjéiirat de tipar. Astfel, la : • ;'i ·· „rîndul : se va citi: ' ·.··.·<· .2 de sus jlO de sus 11. -,de jos ,37 de sus 23 de jos 27:- do sus 11 de sus 10 de jos ,.20 dc sus 21 ,.··■ m. despre oa corpul or (Prin Ban de-bia , ; O. BÎRLEA- ; . slăbic unile stîngact înţelesului origina intre. -,.. foto SLABtiÇ .. ,v V (l. GOLISCU, toHn , : henwini dreapta credinţă creştinilor ,..r.... ,? slăueascăse . c-uo glăsuire,. . · ■ ■■ neamu1 Medicul·, yençfian. ... a SŢ.,: .... datornici . ,, mai al.es, mai ales, . altă Qdoară · , , se lasă sleit stors de vlagă dormie . .. , Ce’e .■ ;, ... j Toată lume-ai f ,. degajate : făr, activităţii ,..· , şi plutirea şl· mişcare Ţara Romăneaeă, . Refl. pas.) ..200, .,. AKTJIIC-. ./j > cîteva fc- . albm. ,..· ALB. AB. '.n.'*? FM. .îi- corpul lor saii XLXX/14, cf. de la sine, fără Noi? Vie cărei năravuri slabe, ŞCRIBAN, D. Construcţie, păs- poh f a 1 ă nostru, Iu lb II. . III. iîespre oa-corpul lor ori (Prin Ban. dç-bea 0. BÎRLEA, slăbiciunile sUngaci înţelesului originar între- foto- SLĂBtJC 1. GOLESCU, toţi , .heruvimi dereapta credinţă creştirilor şlăvească-se c-uă glăsuire neamul a. medicului venefian a şe- datornici mai ales mai ales alte odoară se lăsă sleit, stors de vlagă dormie cele Toată lumea-t degajate ; fără activităţi, şi plutirea, şi mişcarea Ţara Românească 2 .20 de sus s-a sm iorcăitm tciiţii f s-a smidrcăit micuţul 1 20 de jos ,A-şi pierde ,,A-şi pierde ■ - 1 27 de isus şi pe· den şi pe den- 1 l'4'de ijos ALEX I, w. alexi, w. 1 31 de ijos Hornul s a smolit Hornul s-a smolit 2 33 de 'sus I. NEGFUZZI, NEGRÜZZI, 1 15 de jos Mărinca Măriuca 1 26 de jos TRAV. PRAV. 2 · 4 de sus bruscă si bruscă şi 2 20 de sî s 23r/î2. cf. 23r/12, cf. 2 23 dr jos nevasta- ■ nevasta. ; 2 24 de jos Ur Ur- 1 7 de sus [ idra] [ Vidra] 2 11..de ijos truda... de luptători truda ia de luptător 1 22 de jos SNOPIŞ0R SNorşdn 2 colontitlu SOCIA BILITATE ; SOCIABILITATE 1 22 de isus Foaerul ! Foaierul ‘ 2 ' 1 29. de sus PRL ; >w4; ; agina 1164 1165 1165 1169 1169 1170 1171 1171 1172 1174 1175 1176 1177 1177 1177 1179 1179 1179 1180 1181 1181 1182 1183 1184 1184 1185 1185 1186 1186 1187 1188 1189 1189 1189 1191 1192 1193 1193 1197 1211 1211 1211 1212 1215 1216 1217 1217 1218 1218 1220 1220 1222 1222 1222 1222 1226 1226 1234 1234 1238 1238 1239 1239 1239 1240 1240 1242 1243 1244 1244 2l3â - rindul : în loc de: se va citi: 8 de jos cf. DEX, M. D. ENG. cf. M. D. ENC., DEX 25 de sus B. 229 B. 229, cf. SCRIBAN, D. 26 de sus SADOVEANU, F. 228, S CH î BAN, D. Cf. SADOVEANU, E. 228 17 üe jos peşti p-nco peşt’i p-aco, 28 ae sus zîce -zice- 3 de jos piüearea putearia 25 de sus asemeni asameni 1 de sus armăsia lui armăsia lui 27 de sus jeluiesc jăluiesc >. 2 de sus îrdr-însa într-însă 18 de jos M. D. FNG. M. D. ENC. 17 de sus (Despre (Despre 26 de jos JARNIK --- BÎRSEANU jarnîk --- BÎRSEANU 7 de sus ochii --- pe ochii pe- 21 de sus --- Pl. : socrule i --- Pl. : socruleţi. 29 de sus cu spargere osîndi cu spangere osîndi 21 de jos cf. FOLK. OLT.--- MINT. cf. FOLC. OLT. --- MUNT. 23 de jos T. PAPAHAGI, M. 192 T. PAPAHAGI, M. 193 7 de sus PROT. --- POP. N* PROT. --- POP. N. 23 de jos NIGULICI NEGULICI 26 de jos DL (1838) BL (1838) 3 de sus şi sofista şi sofistă 18 de sus II,, 324 \lv 324 18 de sus COT AdCk 4 COf’AACKHA 9 --- 10 de jos BOLINTINEANU I, 251 BOLINTINEANU, P. I, 251 8 de sus De tot soiul diferit De tot soiul diferit 23 de sus <0> Expr. Un soi de . . Φ E x p r. Un soi de.. . ^ 35 de jos ia. i, 72. id, ib. i, 72. 38 de jos Wî H>; 5 de jos TEODOREANU, N. III, TEODOREANU, Μ. III, 5 de sus LEXIC REG. GL. LEXIC REG. II. 27 de jos AGROTEHNICA, I. AGROTEHNICA, I, 34 de jos ultimii. ultimii 35 de jos solurile nisipoasei solurile nisipoase 27 de jos crăbunilor cărbtmilor 28 de sus TDGR TDRG 9 de sus p. i., 156/28. p. 156/28. 14 de jos ,,volintic” ,,volintir” 23 de jos POLIZU, P. POLIzu 2 de jos BOGDAN, G. M., 104 N. A. BOGDAN, C. M. 104.. 4 de jos CAT. MAN., 509 CAT. MAN. I, 509 24 de jos VOICULESCL, P. 321., VOIGULESCU, P. I, 321 4 de sus SOLOVIRVIŢĂ SOLOVÎRVIŢ 14---15 de sus sensuni sensului 10 de sus LESNSA LESNEA 12 de jos som2 s. m. v. sumă se scoate trimiterea 13 de jos SOM1 SOM 27 de sus că i să să i se 28 de sus COCEA, s. 149 COCEA, S. I, 149 36 de sus MARIN, C. B. 81. S. MARIN, C. B. 81. 9 de jos Învinse pre cel mori Învise pre acel mort 22-23 de jos înfierbînta înfierbintat 25-26 de jos măio uliţă măiculiţă colontitlu SOMN SOMN2 22 de sus în sint agmelc în sintagmele 7 de jos COŞBUC, II, COŞBtJC, P. LI, 17 de jos ALECSVNDRI, P. P. ALECSANDRI, P. P. 4 de jos EMINESCU, P. L. 46 EMIlfâSCU, P. L. 36 5 de jos infiorînd îiifiorînd 1 de sus ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D. ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., RÏ&S- MERIŢĂ, D. 4 de sus , Cf. BIANU, D. S., LTR2, , Cf. LTR2, LTR2, 23 de sus PRAV. cov. 30r 25, cf. LP. pkav. gov. 30r/25 30 de jos ,cf. LP. ,cf. lb. 31 de sus Dom iii an Do mif ian 24 dc jos DAMÉ, T. 1. 185 DAMÉ, T.J, 185. 3 de jos PAMULE, A. P. 87, ŞĂINEANU2 PAMFILE, AR. 87, ef. ŞÂLXÉAN1 '2 28 de jos ANGHEL, IR. 96 anghel, pr. 96 37 de jos HOGAŞ, DF. HOGAŞ, DR. 16 de jos IRAD, 0. 34 BRAD» o. 34. 18 de jos STURZA, Μ. N. STURDZA, Μ. N. agina 1245 1246 1246 1249 1250 1251 1251 1251 1252 1252 1253 1253 1253 1255 1255 1256 1256 1256 1258 1258 1259 1259 1260 1261 1262 1262 1262 1264 1264 1264 1265 1265 1265 1266 1267 1269 1270 1271 1272 l274-; 1275 1275 1275 1276 1276 1277 1277 1277 1279 1279 1279 1279 1279 1279 1280 1283 1284 1286 1289 1291 ®97 1298 1298 1298 1301 1302 13Q5 1305 1306 1306 - 2134 - rlndul : în loc de: se va citi : 33 de srs sor sor- 20 de jos cunosc ulului cünosculului 26-27 de jos Sa tira Sa-iira 21" de' siis fe fi 25 de sus soarelu i soarelui 2 --- 3 de sus BELBIMAN, TH. BELDIMAN, T. 29 de sus B'ÎBLEA, A. P. I, 0. BÎBLEA, A. P. I, 29 de jos ca da ornic ca datornic 2 de sus AMV1LOH1E, C. AMFILOHIE, G. 15 de. jos Cf. I. GOLESCU, C. Cf. I. GOLESCU, C. 16 de sus Sor it1 Sortit1 17 dc sus si ălingă stă lingă 18 de sus or ocit sorocit 16 de jos ODOPESCU ODOBESCU 21 de jos Casth Caath 26 de jos BÎR1EA, B. I, BÎRLÊa, b. 32 de sus SON, SION 17 de jos BARBU, PRINCIP. BÀlîBU, PRINC. 1 1 dt, jos l-ÜU sosii le-au sosit 20 de jos oată lumea. ' toâtă lumea. 23 de sus camil petrescu, t. i. CAMIL PETRESCU, T. I, 27 de'sus --- Şi: Sozié --- Şi : sozie 6 de jos CARAGIALF, ' CARAGIALE, 35 de sus - Si: - Şi: 36 de sus punrec-voiu punre-[\]e-voiu 31 de sus MURNU, î. MCRNU, I. 24' de jos dac-a-j ungea dac-a jungea ■2 de sus s on Al, -Ă v. SOŢI Al, -Ă adj. V. 3 de sus S0ŢIAL-DEM0CRAT,-Ă s.m. S0TIAL-DEM0CRAT,-A adj. > ·’ ■*' ί şi f., s.m. şi f. 29 ae sus Fciorul Feciorul 31 de sus S-om zicc Ş-om zice 37 de sus mcştersugur i nieşterşuguri 15 de jos BÎRLEA, A. P. O. BÎRLEA, A. P. 28 de jos Pelr Petru 11 de sus CAT. MAN. 218. CAT. MAN. I, 218 23-24 de jos giulaiu, giulgiu, 38 de sus Naltă spada, Naltă spada 2 de jos (nvechit) (învechit) 32 de jos BUDAI DELEANU BUDAI-DELEANU 31* de jos spalïïï spalirii 35 de sus a tir guri la tirguri colontitlu SP ANCĂ SPANCĂ 7 de sus Chenopodium hybrinum Chenopodium hybridum 12 dè sus mnaHKa înnaHKa 33 de sus ANON. CAP. ÀNON. CAR. ■22 de sus si şi 30 de sus variante Variante, 10 de sus -oaică -oaică 1Ό de sus sparge spargi 15 de sus vsm ■ vom' ■ 16 de jos SĂULESCU, PR. II, SĂULESCU, HR. II, 20 de jos să i să-i 34 de! jos i au i-au 10 dë:sus a se spărgălui (4). a se spărgălui (4), 12 de jos sargi spargi 22' dè‘ sus 1 mba limba 32 de sus spart l ' 5 de jos Ncthinav N'ethinav 32 de jos Boal le Boalele 26 de jos Sculptură + Sculptură 6 de jos acesteia acesteia 25· de sus spaţiu1 (1 4)... spaţiu1 (I 4).. .mare1 (I 3) mare1 (1 3) 11 de jos deliberale de liberale colontitlu SPAŢIU SPAŢIU1 20 de sus Spasmotic (1) Spasmodic (1) 10 de jos SPĂIMÎIE SPĂIMÎIE 18 de sus EODORESCU, P. P. TEODORESCU, P. P. 37 de jos ruf le rufele 1 de jos Pustnicu, Pustnicul, 2.4eisus ambarele hambarele 24- dessus 0. XI I, 0. XIII, - , agina 1307 1308 1309 1313 1314 1314 1315 1317 1317 1319 1321 1321 1322 1322 1323 1324 1324 1325 1327 1329 1329 1333 1333 1333 1336 1336 1337 1337 1337 1337 1339 1339 1339 1340 1340 1342 1342 1342 1343 1343 1344 1346 1347 1348 1349 1351 1351 1353 1354 1354 1354 1357 1359 1362 1364 1366 1368 1388 1388 1388 1388 1389 1389 1389 1390 1392 1393 1394 1395 1395 1395 1396 1396 1396 - 2135 - rîndul : In loc de: se va citi : 29 de jos Moa a Mioara 28 de sus A rin A- rin- 1 de sus pa pe 26 de jos 11/2 florini 1- 1/2 florini 22 de sus de de la 30 de sus dezorganiza dezorganiza 11 de jos -f suf -igios - · -f suf. -igos. 1 de sus spăsin spăsi. 24 de jos doa ă doară 36. de. sus VINEA, L. I. VINEA1, L. I, 11 de jos (a. 1731) id. ib. 65 (a. 1731). ib. 65. 16 de sus FD I 197, fd i, 197, : 18 de jos ghica- , yhioa- 23 de sus Sint Sint 1 de sus GI aî 38 de sus cautare căutare 28 de jos catearei catedrei 33 de sus i al şi al 35 de jos tematice sau tematice şi 4 de sus IORGA S. D. IORGA, S. D. 20 de jos dintr e dintre 30---31 de sus poruncifoare poruncitoare......... 32 dè sus toloseau foloseau 30 de jos fost faţă, fost de faţă 30 de sus vit ivii 31 de jos numa: numai 1 de sus Refl. ■0· Ref 1. 27 de jos conşiiinsios conştiincios 1 de sus să le speculeze; tn loc să le speculeze, In loc 20 de sus SCRIBAN, D. DL, scriban, d., dl, 17 de sus specu- specula- 11 de jos SCRIBAN, D., Cf. DL, SCRIBAN, D., DL, 13 de jos pentru a pentru ca 3 de jos , făină făină 30 de jos nu le nu te 33 de sus ntr-o aureolă tntr-o aureolă 12 de sus (a. 1896). tdrg (a. 1896). ap. tdrg 24 de jos IL, dl, colontitlu SPEN ŢE SPENŢER 9 de jos sadoveanu, o. v. 19, SADOVEANU, 0. V, 19, 6 de sus priimt priimi 12 de jos UDRESCU Cf. UDRESCU, colontitlu SPER IA SPERIA 26 de jos --- *Lat. expavorere --- Lat. ‘expavorere. 19 de sus EÎRLEA, A. P. I, 0. BÎRLEA, A. P. I, 8 de jos vo creangă v'o creangă 25 de jos i. negruzzi, s. iii, 393 negruzzi, s. iii, 393 20 de sus spermatophvtes spermatophvtes 30 de sus mă' măr 31 de sus ΜΑΓ MA- 40 de sus A R. 44, A. R. 44. 10 de sus mei mai 18 de sus LTR2, DER. LTR3, Cf. DER. 6 de jos SCRIBAN, D., Cf. ARGHEZI SCRIBAN, d., arghezi 20 de jos BRANDZA, PL. BRANDZA, FL. 12 de sus M RONESCU, S. MIRONESCU, S. 30 de sus e se ce se 2 de sus spitalul- spitalul. 3 de sus tm. î m- 5 de sus că-l vindecară- că-l vindecară. 8 de sus COM. SAT. V., COM. SAT. V, 1 de sus Geau geau 15 de sus (Grecism, invcchit) (Grecism învechit) 24 de jos BÎRLEA, L. P. II, BÎRLEA, L. P. Μ. II, 3 de sus IORGA, C. I, III, IORGA, C. I. III, 16 de jos σπετσ ρία σπετσαρία 21 de sus Cf. T. PAPAHAGI, M. 47, cf. cf. T. PAPAHAGI, Μ. 10 de jos dinţa ie dinţate 8 de jos trăsurii cei curmezise trăsurii cei curmezise 16 dc jos cod. vor3. 48/6. cod. vor2. 48T/6 17 de jos Deaci de ca Deaci deca 26 de sus care o pledat care a pledat 32 de sus ARCHEZI, B. arghezi, b. 13 de sus pe păreţi. pe păreţi agina 1397 1397 1397 13ţ)7 1400 1402 1402 1404 1404 1406 1407 1407 1407 1407 1407 1407 1407 1407 1407 - âîSê - rîndul : 21 dé sus neam domnesc; neam .domnesc: 12 (ie jos Silvestru Silivestru & de sus muierea ace muierea act 7 dé sus BÎBLEA, A.. P. II, O. -BÎJRLEA, A. P. II, 27 de sus Cf. I CB. GÎ. I. ,CR. colontitlu SPLEEN SPLENDOARE 10 de sus excesi, vprin excesiv, prin 4 de sus Splina -f- suf. -ătară Splină -f sui. -ătură. 14 de jos , cf. PRAV. v. , cf. PRAV. V. 2 0 de jôs ; corapleme'ntu ; complementul 11 de sus SPOLIAT011, -OARE 20 de sus --- Pronunţat: -lu-a-. --- Pronunţat: -li-a-. 17 de sus irei zile, dică trei zile, adică 18 die sus PAMFJLE, a. T PAMFILE, S. X. 20 de sus DK E». : 31 de sus ALEXI, M. . AÏ.EXI, W. 21 de jos BABBU, PRINC., BARBtl, PRINC., 30 de ios 10RGA Z. D. V. I. i IORGA, S. D. VI, 32 de jos SPONCĂ în loc de: se va citi: ι mo i stn lagina 1413 1415 1415 1417 1419 1419 1419 1420 1421 1422 1423 1424 1424 1428 1430 1431 1432 1432 1433 1433 1434 1434 1436 1436 1437 1439 1439 1439 1439 1439 1440 1440 1440 1440 1441 1441 1441 1441 1441 1441 1441 1442 1442 1442 1442 1442 1442 1442 1442 1442 1442 1443 1443 1443 1444 1445 1445 1445 1446 1447 Ï447 — âÜ3& - 1 RECTIFICĂRI tomul al X-lea, partea a 5-a, litera 8, Sponghios—Swing din Dicţionarul limbii române (DLR) de ordin, tehnic independente de autori şi dè editură, în acest volum următoarele greşeli de tipar. Astfel, la : coloana : rândul: tn lot de: se va citi: 1 24 de jos aceasta, acesta, 1 18 de jos sprinteneală sprinteneală 2 23 de jos Cf. DDRF, sil Cf. DDRF, şXi- 2 21 de sus şi [de şi de 2 18 de sus cf. DDBF : Cf. DDRF, 2 8 de jos spre. spre 2 19 de jos îate late 2 24 de jos -P’. -Pl. 2 34 de sus nealterată nealterată, 1 7 de sus CALINESCU, ş. çXlinescu, s. 2 3 de jos ispovediriduşi inspovedindu-şi 1 8 de sus REBREANU I. REBREANU, 1. 1 1 de jos nr. 127 16/3, nr. 127, 16/3, 1 5 de jos tura a tura la 2 18 de jos REBREANU R. REBREANU, It. 1 29 de sus CknpACT H CknPACTH 2 37 de sus moxa, i, 404/8. MOXA, 404/S. 2 1 de sus CONSTANTINESCU S. CONSTANTINESCU, S. ‘ 1 35 de jos SADOVEANU, D. SADOVEANU, O. 2 5 de sas 1970 nr. 79 1970, nr. 79 1 6 de jos GÎRLEANU L. GÎRLEANU, L. 2 23 de jos sprintenă sprinten 2 18 de jos 427/12 427/12. 2 16 de jos apăra. apăra 2 10 de sus AOIRBICfcANU Si. P. AGÎRBICEANU, S. P. 1 12 de sus 94 cf. 94, cf. 1 27 de sus SPRÎNCENE s, f. SPRÎNCENE s. f. 2 26 de sus s. D. viii 44 s.d. viii, 44. 2 27 de sus ALECSANDRI T. ALECSANDRI, T. 2 17 de jos SPULBER s,n. SPULBER s.n. 1 23 de sus spulberai-o spulberat-o. 1 25 de sus CARAGIALE, C. 38 Cf. CARAGIALE, C. 38, cf. 2 4 de sus răschira răşchira 2 24 de sus ARESTIA PLUT. ARISTIA, PLUT. 1 24 de sus LEX, LB LEX.,- LB 1 5 de jos com. Com. 2 1 de sus Nestatornic (1) fJestatorniC (1). 2 28 de sus spurc (4) spurc (4), 2 29 de sus Cf. ALRM, Cf. ALRM 2 24 de jos ( Lip ovăţ---V aslui ) ( L ip ovăt --- V aslui)'. 2 19 de jos Unde-i Unde-i un 1 8 de sus ALEXI, W, ALEXI, \v., 1 31 de jos GT (1838) gt (1838), 1 8 de jos adj., s,m. £dj., s.m. 2 21 de sus LEX, LEX., 2 23 de sus I. GOLESCU, C, I. GOLESÇU, C., 2 24 de jos valuri étc.), valuri etc.) 2 21 de jos spumeg® s, ş p u m ë g ô s; 2 20 de jos LEX, JÆX., 2 2 de jos DL. DL, 2 1 de jos 223, 223. 1 32 de sus I. GOLESCU, C, I. GOLESCU, C., 2 22 de sus tat, tat. 2 38 de sus abraziv. abraziv 1 21 de jos NEGRUZZI. NEGRUZZI, 1 8 de sus ENC., AGR., ENC. AGR., 1 15 de sus tn spume ' (n spumeg 2 7 --- 8 de sus ceartă, ’ncăievate ceartă-ncăierare 2 7 de sus vb. IV. vb. IV 2 4 de sus se adaugă se adaugă 2 24 de jos J3FTIMIU, I, EFTIMIU, î, mg int W48 1448 1448 1451 1451 1452 1452 1453 14Ş4 1455 1455 14^5 14§6 1457 1457 1457 1457 1458 1458 1459 1463 1463 1464 1466 1467 1467 1467 1469 1470 1474 1475 1478 1480 1482 1483 1489 1490 1502- 1503 1503 1504 1504 1504 1504 1505 1505 1505 1505 1505 1506 1506 1507 1507 1507 1507 1508 1509 1509 1509 1509 1509 1510 1510 1510 15.11 1511 1512 1512 1513 1513 1513 - 21S8 - coloana : rândul : In loc de: se va citi: ' ' 1 1 de jos vîndul viatul 2 13 de sus mineiul (1776), 31/5 mineiul (1776), 33vl/5. 2 10. )dp stis <% , spuictor, -oare. spuietor,-oăre, 2 15 de jos spune că f erul spune că fierul 2 ■ ; 14 de jos zilnic. · zilnică. 1 5. de jos şuţa şura 2 6 de jos Iop Isop 1. 16 de sus spune spuneai 2 25 de sus spuiu spuin 2 ' 12 de sus ridaş rîndaş 1 9 de jos PROT, ---POP., PROT.---POP., 2 5 de jos CADE CADE. 2 28 de jos singe sîngele 1 17 de sus PAS. PAS, • i 26 de sus zahari . zahar 2 10 de sus I, I. 2 30 de sus familiar familiar 1 34 de sus zilei., zilei. 1 22 de jos spurcat1 (4). spurcat1 (4). 1 25 de sus înăduşii, înăduşii. 1 10 de jos iuîie iulie . . . 2 8 de sus . s. s. I, 2 4 de sus ales ales 2 8 de sus iulat uitat 1 24 de sus X. x, 2 1 de sus GANE. GANE, 2 18 de sus POP. POP, 2 7 de jos afla- afla 1 5 de jos caza cază 1 29 de jos de-a-dereapta de-a dcrcapta 1 38 de sus Nu fii Nu fi 2 38 de jos la gind la gînd, 1 31 de sus eu eu, 1 16 de jos ap, 36 ap 36 .2 . 3 de jos (a. 1884. ; . (a. 1884). coiontitlu stânga STAFID STAFID I 1 25 de sus gram pozitiv , gram-pozitiv 1 22-de jos holarnicilor hotarnicilor Ï 3 de sus îngreunată . . . îngreunată . .., 2 27 de jos scăpătate . . . scăpătate :. ., 2 1 de sus mici ... mici . . ., 2 22 de sus starefu . . . starefu . . ., 2 25 de sus 195 v/5, 195v/5. 2 37 de sus IORGA, s, d. IORGA, S. D. 1 34 de jos noiembrie, noiembrie . ' 1 2 de jos starosteliu starostelui 2 29 de sus S. I., S.I, 2 39 de sus IORGA, C. I, IORGA, C. I. 2 18 de jos 1954 1 24 de jos -Gen.-dat. --- Gen.-dat. .1 25 de jos stăroşte stăroşte 1 23 de jos DAVILA, Y. 1, DAVILA, V. ‘v. .. 1 1 de jos sta sta- .... 2 8 de sus M. D. ENC. Cf. M.D. ENC. .'. 2 32 de jos învăţămîntului . . . învăţămîntiilui ..,, • '. 1 18 de sus BENIUC, M. C. I., BENIUC, M. C. I, .· 1 5 de sus CANTEMIR, I. X, CANTEMIR, I. I. I, " 1 23 de jos analogie). analogie) ... 2 24 de sus I. ° 2 36 de sus stat“. stat“. . ., ■ ' 2 37 de sus. iar în iar, in : 2 21 de jos Substanti Substanti- 2 20 de jos execui execu- 2 19 de jos armate ţelor armate , 2 16 de sus etc.) etc.). 2 31 de jos LTRS Cf. LTR3 1 25 de jos M. Μ ' ; 2 6 de sus cuvin cuvin- .1 14 de sus CHIRIŢESCU, CR. Cf. CHIRIŢESCU, GR. 2 33 de sus G0HJAN. G0RJAN, 2 28 de jos se adaugă un noii aii neat: --- PJ. : staţolite. pagini 1513 1514 1514 1514 1514 1515 1515 1516 1516 1516 1517 1517 1519 1522 1522 1523 1523 1523 1523 1523 1523 1524 1525 1525 1525 1526 1526 1526 1527 1527 1528 1529 1529 1529 1530 1531 1531 1534 1534 1534 1535 1535 1535 1535 1537 1537 1537 1537 1537 1537 1538 1538 1538 1538 1538 1539 1540 1540 1540 1541 1541 1541 1542 1543 1543 1543 1545 1546 1546 1546 1549 1549 - 2139 - coloana : rândul: in.Joc de: se va citii ·πμ·;. 1 2 5 de jos poruncit 1 poruncit ■ : 1 17 de sus ind: i,. ind. : ·.■ r ■'·, 1 22 de sus stătorire stătorire 2 16 de jos ntimplare intîmplare 2 15 de jos i 576 576 1 24 de sus AMFILOHIE, C. F. ■ AMFILOHIE, G. F. . 1 25 de jos poporului, poporului.. ..···.■ 1 35 de jos agăţă agaţă ■' ;; 2 1 de sus noiării hotărit 2 38 de jos D, ZAMFIRESCU, D. ZAMFIRESCU, . ' 2 23 de sus POLIZU,,, ■ . POLIZU. , : ■ 2 13 de jos ănălăţii sănătăţii 1 21 de sus stătu statuă ■ 2 1 de sus PBOBL.. PBOBL. : 1 2 12 de jos perislorice preistorice ' s 1 1 de sus opera opere 1 1 de sus care cum ’.i 1 19 de su 3 de-a-dreapia de-a dreapta -, . 1 29 de sus POP. N. D. POP., N. D., ' ‘ 1 41 de sus soclu ile soclurile 1 11 de jos staţionaiŞi., staţionată. ' 2 9 de jos DM DM, ' 1 31 de jos florii florii. 1 1 de jos CANTUNIARI CANTUN1ABI, 2 5 de sus II. II, , : 1 28 de sus stăvar stavăr 2 2 de sus CL, CL., ' ; ■ 2 14 de sus ţel, ţel; 1 7 de jos stavilă ştâvilă ; . 1 6 de jos ALR SN I ib. 1 20 de jos stâciun stăeiun 2 35 de jos sa să 2 34 de jos du îndu-şi dujeindu-şi a 2 3 de jos răzui răsni ■ ·:·. 2 36 de jos cestui acestui 1 12 de jos stăpâne stăpăne ■ " . 2 1 de jos slăpinâ stăpină ••^:. 1 19 de jos desp- ! despe- 2 24 de sus să-fi să-şi 2 20 de jos pinesc, .. pinesc. .. ;.· 1 8 de jos Stăplnit + Stăplni + 2 1 de sus (3) (3); 2 2 de sus stă 'stă- 2 8 de sus ib. id. ib. î; 1 12 de sus stărie : ·. . stările 1 14 de sus Un¬ in- 2 12 de sus ea ea 1 2 32 de sus emoţii (le) >' emoţ.ii(le) " 2 12 de jos inanimat inanimat ’ ■ 2 23 de- jos rurile ■ riurile ■:; 1 4 de jos COCEA,-S. I. COCEA, S. I, S'· 1 19 de sus .(Drumul) .(Drumul). 2 1 de sus în timp’ în timp, "î! 2 2 de sus II* II» f ' 2 38 de jos deosebire deosebirea 1 1 de jos stÂrmin STĂRMIN 1 4 de sus 2321/32:r 232Γ/32 1 16 de sus Iaşilor; Iaşilor ■ 2 18 de jos iacă ' încă *' 1 6 de sus stăruie stăruie * 1 20 de sus mireasa mireasma - ^ 2 11 de jos măiuşi-si mătuşi-sii '■ . 1 30 de jos 0. 0 i; ■ 1 21 dé '"sus CONTA, O. P. CONTA, 0. F. 2 9 de sus - boieri, ■ boieri. ~ 2 10 de sus primească.5 ■ primească^ * -i ■ 2 29 de sus ib(1829), >ib. •'•3' 1 27 de sus (Regional) : (Regional; în sintagma) 2 3 de sus Nu Ne ‘ 2 30 de sus 601/21 ' 60]'/21 î-'i-V 1 29 de jos apoi1 apoi i ' ■ '·■ 1 20 de jos Radii şi-a Radu, ii-4 Λ păgitie 1551 1553 1553 1554 1555 1558 1553 1561 1562 1564 1564 1565 1565 1571 1571 1572 1574 1577 1577 1583 1585 1586 1586 1587 1587 1588 1589 1590 1590 1591 1593 1594 1594 1595 1597 1598 1600 1603 1603 1603 1603 1604 1613 1618 1620 1622 1622 1624 1624 1626 1626 1631 1633 1633 1636 1637 1638 ltf40 1641 1642 16 44 1647 1647 3649 1649 1652 1652 1652 1653 1653 1653 - 2140 - coloana : rândul : 1 31 de jos călugăriţilor 1 35 de sus vezeităţi 1 3,6 dé sits Cas ele 2 7 de jos ,,Cheagul’ 1 .36 de sus împărăţia 2 24 de jos DENSUS :anu 2 3 de sus GRECESCU, PL. 1 5 de sus STËJE 1 15 de jos DI 1 1 dè jôs vor rea 1 23 de jos cANTEiim, i. i. 154, 1 23 de jos BUL. COM. IST. P., 53, 1 6 de jos sănătatea 1 4 de jos Cîieza 1 23 de jos STAMAtl, 11d., 2 14 de sus ea a 1 10 de jos s.f. 1 15 de sus RECEA NOUA 2 8 de sus CANTEMIR, I. I. II, 2 ’ 25 de jos ruşina se-vor 2 25 de sus (heliade, l. 2 38 de sus deoch- 2 39 de sus DR 1 32 de sus 64/5 1 27 de jos preotului, 2 11 de jos popor 1 13 de sus î ntrezării 1 5 de sus Ă- 2 6 de jos conştiinţă 1 14 de sus esenţiare 1 37 de sus -ÔARE 2 28 de sus între. 2 33 de jos La 1 27 de jos 288 1 23 de jos (a. 1694), 1 22 de jos Cătăvom 1 39 de jos Duce-m-aşfără 1 24 de sus SAHIA, N. 1 29 de jos ÔARE 2 27 de sus a) 2 33 de jos T i 26 de sus lat 2 5 de jos STÎLPULEŢ 3 2 de jos LEX, 2 19 de jos nica) 1 4 de jos STÎNJENE 2 6 de sus LEX. i 21 de jos T % 20 de sus STINJERÉT 2 25 dé jos stîrpoc 2 10 de jos STÎRMtN 1 8 de sus PETRECU 1 18 de jos piciare 2 23 de sus un, 1 15 de jos conţine 2 21 de sus corola 2 19 de sus compl- 2 19 de sus l-aş, 1 7 de jos v, 2 21 de jos bXcescu, P. à 28 de jos b. 1 3 de sus băutură 2 25 de sus bolovan 1 36 de jos ■ PETRESCU 1 35 de jos CE 2 27 de sus ce 2 36 de sus sfc VI 1 6 de sus războiului, 1 29 de jos ib. 1 4 de jos stronare 2 15 de jos face parte tn loc de: pagina 1654 1654 1657 1657 1658 1658 1659 1661 1662 i 662 1662 1662 1663 1663 1663 1663 1664 1666 1667 1667 1667 1667 1667 1667 1667 1667 1669 1669 1669 1669 1669 1670 1671 1671 1671 1673 1674 1675 1675 1675 1675 1675 1676 1676 1676 1676 1676 1680 1681 1682 1682 1682 1683 1684 1684 1685 1685 1687 1688 1689 1689 1691 1691 1692 1692 1692 1693 1693 1694 1694 1694 1694 - -àl4l — oana : rândul : in loc de: se va citi: 2 20 de jos REDSMERIŢĂ RESMERIŢĂ 2 20 de jos asculta asculta, 2 3 de sus IV. IV 2 17 dc jos PR, PR. 2 28 de sus ,, Vai !”. „Vai!“ 2 2 de jos srajă strajă 1 12 de sus creangă, p. CREANGĂ, P. 1 19 de jos IV, IV 1 17 de sus GL GL. 1 28 de sus I. I, 1 21 dc jos dur , dar 2 29 de sus CADK CADE, 1 18 de jos ,,slrună” ,,strana“ 1 22 de jos pe de 2 26 de sus intro intre 2 21 de jos F i g. O Fig. 2 2 de sus seurge scurge 1 23 de jos ştii sti 1 7 de sus tul. tul 1 4 de jos sa să 2 21 de sus stantivat stantivat 2 31 de sus reinchezind rînchezind 2 34 de sus Pic) <111 le). 2 40 de sus (ΙΠ t e) (III 1 c). 2 34 de jos CONACHI, p. CONACHI, P. 2 28 de jos (v. p ă r III 1) (v. pârin 1), 2 41 de jos ro i roci 2 36 dc jos 186r/6 1861/6, 2 35 de jos siraturi straturi 2 28 de jos năsipulni năsipului 2 26 de jos -însul -insul. 1 19 de sus 100- 100. 2 20 dc sus ne u- nenu- 2 24 de jos slralagema stratageme 2 8 de jos strateg im strategim 2 18 de sus alegătorii alegătorii 1 23 dé jos LTR LTR2 2 4 de sus -ar ar 2 4 de sus ispite ispita 2 12 de jos stratopauze stratopauzei 2 11 de jos Kmi Km. 2 7 de jos PHAN. PHAN. 258. 1 2 de sus PHAN. PHAN. 258. 1 13 de jos STRAŢĂ STRÂŢĂ 1 5 de jos socoieala socoieala 1 2 de jds strâţă ştrâţă 2 10 de sus straveti stravefi 2 31 de jos drepli drepji 1 3 de jos STRĂDIX, STRÂDIL 2 21 de jos 78/798, ■ 78/798), 2 13 de jos strâfig străfig. 2 12 de jos [in] fig. [în] fig. 2 34 de jos străfulger. străfulger. ontitlu stînga STRAFULGERATOR STRĂFULGERĂTOR 2 31 de joa cînd (cînd 1 12 de sus serigheâţă scrijjheâţă 1 16 de jos streicujă streiciiţă 2 8 d ie sus port. Port, 2 5 de jos POP. POP., 1 31 de jos DEX DEX. 2 2 de sus STRĂISTUfĂ STRĂISTtJfA 1 20 de sus A pîndi (). A pîndi (1). 1 23 de jos A însăila A însăila. 1 33 de sus luci, luci 1 22 de jos ca e care 1 1 de jos FOLC FOLC. 1 13 de sus extern etern 2 23 de jos (6) <6) 1 10 de sus (IV 5) (IV 5) 1 il de sus (IV 5) (IV 5) 1 37 de sus strelucire strelucire 2 33 de jos un, un - 2142 - pagina : coloana : rândul : în loc de: se va citi: 1695 1 3 de sus 5. 0. 1697 1 17 de jos ămătuşi slrămătuşi 1699 2 29 de sus LEX, LEX., 1700 2 24 de sus Strămuta | Strămuta1 1701 1 6 de jos Strămuta ί Strămuta1 1701 2 4 de sus Strămuta Strămuta1 1701 2 11 de sus ΑΧΟΝ A NON. 1701 2 25 dc jos aïe sale 1703 1 32 de sus DI, DL, 1703 2 27 de jos -OARE -OARE 1 704 1 20 de jos LEX, LEX., 1707 2 18 de sus STRÂTÉNIE STRATÉME 1708 2 31. dc jos zidărie zidărie. 1709 2 1 de sus ei, ei. 1710 1 25 de sus v a poro s, v a p o r o s. 1710 1 37 de sus ţuguiate. ţuguiate. 1712 2 10 de sus STAJA RĂDĂUŢI STRAJA ---- RĂDĂUŢI 1713 2 3 de sus Ă- ~Ă 1714 2 35 de sus Tranz.) (T r a n z.) 1715 1 33 de jos lui lui. 1717 1 6 de sus străcură străcură 1720 colontitlu dreapta STREPEZITORE STREPEZITOR 1724 2 36 de jos DM6 DM, 1724 2 19 de jos DL DL, 1726 1 8 de sus MAG MAG. 1727 2 20 de sus le la 1727 2 7 de jos vreunul vreunui 1728 1 22 de sus pla¬ plan¬ 1728 1 23 de sus ntele tele 1728 2 22 de sus POP. POP., 1729 1 17 dc sus ib, ib. 1729 1 35 de jos rînced 1 r î n c e d (1) 1731 2 17 de sus 22/ 22/10 1733 1 7 de sus , culturii or culturii or 1734 2 17 de sus proteste protesta 1736 1 2 de sus vb. I. vb. I 1737 1 27 de sus Hai mîndră hai, mîndră, 1737 1 32 de sus s o 1). s o 1.) 1737 2 12 de sus POGOR. POGOR, 1739 1 3 de sus e?;[an] ep[an]- 1741 1 4 de jos dar ,dar 1744 2 3 de sus VIII VIII, 1746 1 29 de sus REDA, PREDA, 1747 2 3 de jos zobi zobi, 1749 1 19 de jos 119, 119, 16/1, 1750 1 3 de sus s.n. străjac. s.n. v. străjac. 1751 1 15 de jos focul în ,focul îl 1752 1 29 de sus deovedi dovedi 1752 2 9 de sus ruri cruri 1752 2 42 de sus şi. şi 1752 2 7 de jos în toarce întoarce, 1756 2 18 de sus trunchilor trunchiurilor 1757 2 2 de jos a drept e drept 1758 2 26 de jos înmulţit’· înmulţit, 1758 2 27 de jos RESME, RESME- 1759 1 14 de sus strîmtorare. (1) strîmtorare (1). 1759 1 17 de jos strîmtare (1) strîmtare (1). 1759 2 16 de sus Strîmtoare (I 3) Strîmtoare (I 3). 1760 2 7 de sus strîmtete (2). strimteţe (2). 1760 2 9 de sus încăpea încăpea. 1760 2 36 de jos strîmtoare (4), strîmtorare (4), 1761 1 22 de sus se strîmtorează se strîmtorează. 1761 1 21 de jos PONBRIANT PONTBRIANT 1761 1 1 de jos LET, LET. 1761 2 2 de sus strămtoresc . . . strămtoresc . . ., 1761 2 27 de sus ŞĂINEANU ŞĂINEANU2 1762 2 15 de jos SILV. SILV., 1763 1 21 de sus Tătarii Tătarii, 1763 2 1 de sus strîmtuţi-te strîmtuţi, ~ţe 1763 2 17 de sus strînge (13) s t r 1 n g c (I 3). 1764 1 15 de sus L.U. VIANU, L. U. 1764 2 27 de jos GOGEA Ş, COCEA, S. pagina 1765 1765 1765 1767 1767 1767 1767 1767 1767 1767 1769 1769 1770 1770 1770 1771 1771 1773 1773 1773 1776 1777 1778 1781 1782 1782 1784 1790 1791 1791 1791 1791 1792 1792 1792 1792 1793 1793 1796 1797 1798 1799 1799 1799 1800 1801 1801 1802 1803 1804 1805 1805 1805 1806 1806 1806 1806 1806 1806 1806 1807 1807 1807 1807 1807 1807 1808 1808 1808 - 2143 - coloana : rân dul : în loc dc: | se va citi: 2 15 de sus C. PETRESCU î. C. PETRESCU, î. 2 19 dc sus SADOVEANU O. SADOVEANU, O. 2 21 de jos st ring c s i ringe. 1 7 de sus slrmgîndu-sc . . ., slfîngindii-sc . . . 1 7 de sus hîîluri, hi ituri. 1 13 de sus umfla umflă 1 14 de sus 103 108 1 39 de sus an a 1. a n a î . 2 15 de sus 270. 270, 2 18 de jos I. î. 1 5 de sus col, colb 2 1 de jos lină . . . lină i 24 de jos DM. DM, 1 18 de jos CHEIA, CHEIA 2 14 de sus G GR I. OCR I, 2 3 de jos M iha iu-Vodă . . . Mihaiii-Vodă 2 3 de jos războia, războiu 1 2 de jos S Liingerca Strîngerea 2 30 de sus aunei a unei 2 31 de sus fnc ENC. 1 25 de sus oalele, oalele 1 26 de sus lor lor, 1 14 de sus comuni . . . comuni . .., 1 5 de jos DEX, M.D. ENC. M.D. ENC., DEX. 1 19 de jos veselie . . . veselie . . ., 1 3 de jos baba babă 2 16 de sus 0, 0. 1 24 de sus BREZOIANU. BREZOIANU, colontitlu stânga STROPOL I2 STROPOL12 1 27 de sus (D. 0) 2 5 de sus stropseala stropseala 2 21 dc sus vei stropşi vei stropşi 2 33 de sus strocşi (regional) strocşi 2 37 de sus zdrocşi (157/836), zdrocsi (ALRM SN 1 1 157/836, 2 38 de sus 232/836, alrm sn i li 232/836) 2 35 de jos zsotrositî *sztrositi 1 5 de jos cras cras 2 18 de jos p i c u l (1) picuţ (1). 2 30 de jos intr aceeaşi într-aceeaşi .1 27 de sus creţinere crcţire 2 1 de jos slrufină slrufină de 2 1 de sus o u ă. a u ă. 2 24 de sus ce cei 2 34 de jos V. v, 1 29 de sus flori) flori). 1 9 de sus strugurei- strugurel- 2 27 de jos Trujăriii Turjăriii 1 11 de sus strijeâuă strSjeăuă 2 25 de jos bâtei băicai 1 37 de sus etc.) etc.). 2 18 de sus băceşi bă ieri 2 20 de sus P. r e s t r . Φ P. r e s t r. 2 29 de jos (popular) (regional) (popular) strungar2 (I. 1) (regional) strungas 1 28 de jos 272) 272, 1 17 de jos reţ (2). reţ (2) 1 9 de jos strungaci (1), strungaci (1). 2 4 de sus s t rungăreţ 3 s t r u n g ă r e ţ 4 2 5 de sus s t r u n g ă r i ţ 3 strungăriţă8 2 16 de sus JIPOSCU, GCR JIPESCU, ap. GCR 2 38 de sus 261. 261, 1 6 de sus Dacă Dacă 1 7 de sus are are 1 37 de sus strunge ib strunge, ib. 2 14 de sus (regional (regional) 2 21 de sus T2 t.2 2 25 de jos T3 T-8 1 18 de sus SLrungăritul Slriigărilul 1 21 de sus strungar ituri strungărituri. 1 30 de sus Strungăriţele de mină. Strung ăr iţele, de mină, cintă. pagina 1808 1808 1811 1811 1812 1812 1812 1812 1813 1815 1815 1818 1818 1819 1819 1820 1820 1820 1820 1820 1820 1821 1821 1822 1822 1822 1822 1823 1825 1826 1827 1828 1828 1828 1830 1830 1830 1830 1830 1831 1831 1832 1832 1833 1834 1834 1835 1835 1836 1836 1837 1839 1840 1841 - 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1848 1849 1849 1850 1852 1854 1854 1857 1858 1858 1859 - 2144 - coloana : rândul : în loc de: se va citi: 2 32 de siis coarde) coarde). ' 2 23 de jos ne mai pulînd nemaipulîiid 1 25 de jos struţ.2 struţ2 2 24 de jos struţicior struţucior 1 1 de sus STU STU2 2 11 de sus curioas curioase 2 12 de sus m II mult 2 32 de sus stucerii stucării . . 1 37 de sus strudciiiţă ştriideniţă 2 28 dc sus des¬ de¬ 2 29 de sus pre spre 1 29 de sus Tre¬ Tres¬ 1 30 de sus stie tie 1 32 de sus exp¬ ex¬ 1 33 de sus loatare ploatare 1 22 de sus stufoşi, stufoşi. 2 6 de sus slufuşori, stufuşori. 2 11 de sus stufiUai stufăraic. 2 12 de sus stufărie stufărie. 2 13 de sus stufăriş stufăriş1. 2 26 de sus stuhuiti stuhuiti 1 25 de jos gradina grădina 2 36 de jos DR DR. 1 23 de sus cinepă cinepă 1 5 de jos înainte, înainte 2 17 dc sus stupărărîee stupărărie 2 25 de sus apuca apucat 1 7 de sus STUPEFIANT, -Ă STUPEFIANT, -Ă 2 27 de sus: stupina stupină 1 10 de sus leliţa leliţă 1 13 de jos proaie ploaie 1 1 de sus niiat uitat . 2 15 de jos Cf. DO MBROWSK Cf. DOMBROWSKI 2 37 de jos mănîncă mănîncă 2 9 de sus maru mare 2 13 de sus de la uşa de la uşă 2 20 de sus m le mele 2 37 de sus ceafa ceafă 2 37 de jos Nimea sa Nimea să 1 8 de sus -mpărafie -mpărăţie 2 38 de sus AGÎRBCIEANU AGÎRBICEANU 1 16 de jos se opreşe se opreşte 2 14 de sus evaluate evaluare 1 37 de sus să nu să nu 1 32 de sus răzbunări răzbunări 1 27 de jos [pe boieri], [pe boieri]. .· 1 13 de sus. pla lele plantele . . 2 3 de jos să protestez să protestez 1 21 de sus BARBU, S. N BARBU, Ş. N. 1 26 de sus OENILIE ■GENILIE, G. 2 6 de sus Cf. DL, DM, Cf. DL, DM. 2 17 de sus sui-comisar. cade. sub-comisar cade. 2 12 de sus subcunalală Subcutanată ■ 2 4;de j ôs fiecareia fiecăreia 1 30 de sus păreri păreri 2 17 de sus XLVI,/30 XLVI/30 . 2 25 de sus Ingv. Lingv. 2 24 de sus .... constă constă 1 2-2 de sus adevarat adevărat rş. ■ 1 2 de sus oviectivă obiectivă 2 28 de jos SUBISCĂLIBE SUBISCĂLÎBE . . 1 21 de jos latrat lătrat 2 29 de jos subîmpărt ‘subîmpărt 1 23 de jos SUBÎNŢELEGE SUBÎNŢELEGE . 2 12 de jos ca să zic aşa ,ca să zic aşa, 1 26 de sus Cf. M. D. ENC. ,Cf. M. D. ENC. 2 37 de jos SUBLIMBAL SUBLIMBAL 1 14 de sus suptmărin suptmărin '2 3 de sus subministră subministră 2 3 de jos ‘ BARIŢIU BARIŢIU 2 8 de sus subof ţeri subofiţeri pagina 1860 1863 1866 186,7 1868 1872 1876 1877 1878 1882 1884 1884 1884 1885 1885 1885 1889 1893 1893 1894 1901 1901 1902 1903 1903 1903 1904 1904 1904 1905 1908 1908 1911 1911 1911 1912 1912 1912 1913 1913 1913 1914 1919 1919 1921 1923 1923 1924 1925 1927 1928 1928 1928 1928 1928 1930 1931 1932 1933 1933 1935 1935 1935 1937 1938 1940 1941 1943 1943 1947 60 Kl *0 >-* ÏO lo 60 60 tO M 60 60 60 '(-» >-» t-» .fci 1“ ΊΜ (O H* t-1 f-1 SO 60 M 60 ^ 60 ^ (O 60 lO 60 60 H*· l-1 tO 60 ^ >» 60 1“ 60 60 H* (O i-1 ►* 1^ 60 60 ÎS 60 Μ 60 H» 60 60 - 2145 - coloana : 1 1 1 2 1 1 t rândul : în loc de: 3 de sus de a subordona 20 de sus ca 25 de jos publică 13 de sus căreia 31 de sus întinsa 5 de sus supstănţă 24 de sus înfăţişă rilor 28 de jos epocă 32 de jos apucă 36 de jos d 9 de sus certifica 32 de sus s-a făcut 6 de jos SUBXPĂMÎNX 3 de sus numărul 5 de sus rămăşiţă 24 de jos ţiază 7 de jos s. i, 9. cf. 18 de sus rafinat2, (2), 35 de jos ca sa prindă 3 de sus d fiert 22 de sus obicei, l. rom. 1961 21 de jos Mîişat 34 de sus cocea. s. II, 9 de sus treaba 34 de sus considerata 21 de sus uşa 31 de sus arata 38 de jos materiala 20 de jos succesiv 29 de sus v. s ş u r t 11 de jos gătul 2 de sus grija 26 de sus sucitură 28 de sus îmbrăcăm inţ 10 de jos MARIAN, I. 19 de jos Încălzit 13 de jos toropeala. 2 de jos suculenţa 24 de sus sprin le 29 de sus IST. UT. 38 de jos farfurioara 5 de sus cu spaimă . . . 13 de jos noua 21 de,sus · soare 28 de jos maiestalei 2 de sws dupa 29 de sus JARNIK- 36 de jos ca sa 4 de sus suferinţa 20 de sus suf xe 13 de 'sus într-una 22 de sus ma 22 de sus JARNIK- . 35 de sus JARNIK- . . 9 de jos. JARNIK- 35 de jos d[u]/i[u]Z svint 8 de jos ar ini 5 de gromolnic. ■ - 7 de jos doamne 8 de jos Exelenţiia Ta 18 de sus .. PREDA, R 214 : 9 de jos suflitoare 33 de jos -Şi: (regional) suflitoare s.f. 7 de. sus (DDRF) 13 de jos AMTIM, 22 de jos INS. 268. 24 de jos XXVI2/30 11 de stis V 12 de sxis de . 7 de sus . ,, sufleu* se va cili: de a se subordona că publică căreia întinsă supstănţă înfăţişărilor epocă apucă de certifică s-a făcui SUBTPĂMÎNT numărul rămăşiţă ţiază s. i, 9, cf. rafinat2 (2), ca să prindă de fiert obicei. Cf. l. rom. 1961 Muşal cocea, s. n, treabă considerată uşă arată materială succesiv, v. scurt gâtul, grijă sucitură îmbrăcăminţi marian, î. Încălzit toropeală. suculenfă. sprintele IST. UT. farfurioară Cu spaimă . . ., nouă soare, Maiestalei după .tarnîk- ca să suferinţă Şufixe întruna mă jabnîk- Jarnîk- JAHNÎK- X)[u]/i[u]/ Spini argint gromoonic Doamne Exelenţiia ta preda, r. 21# suflătoare se va omite (ddrf), Α.ΝΤ1Μ, ins. 268, XXVI2/30 v. de ,, sufleu" pagina 1953 1957 1959 1961 1964 1964 1965 1965 1966 1969 1969 1969 1970 1970 1971 1972 1974 1974 1978 1980 1980 1982 1982 1983 1984 1984 1987 1988 1988 1988 1988 1989 1989 1989 1990 1991 1991 1991 1991 1992 1994 1994 1994 1996 1996 1996 1996 1999 2000 2000 2000 2002 2002 2004 2005 2005 2005 2006 2009 2010 2010 2012 2012 2014 2019 2019 2019 2021 2022 2022 2023 2024 - 2146 - coloana : rândul: f/7 loc de: se va cili: 2 ■ 30 de jos DDRF DDRF, 2 9 de sus hrăncasc hrănească 2 24 de sus BA.RT. E. E ART, E. 2 33 de jos BUDAI-DELEANU, LEX, BUDAI-DELEANU, LEX., 2 29 de sus FRJNCU-CANDREA, FRÎNCU-C ANDREA, ' 2 12 de jos sub1 sui1 2 16 de. jos ind. ind. : 2 10 de jos ind. ind. : 1 12 de sus C. Cf. 1 20 de jos 640. 640, 2 23 de jos n2/, h2> 2 5 de jos scunul . scaunul 1 . 5 de sus ANGHEIH - ANGHEL- 1 11 de jos DOC, DOC. 2 35 de sus suişiri Suişuri -1 33 de jos din (din 2 25 de sus conduitei conductei .1 7 de jos Supunere (II) Supunere (II 1 22 de sus şul£tnic, ■ 1 20 de sus infustrie industrie 1 3 de jos XII. xii, 1982 1 13 de jos BROZA BORZA 2 1 de jos sultitomètrc sulfitomètre 1 11 de jos 230. 230, 1 5 de jos sulfure sulfure. 2 25 de jos Ban Ban. 2 10 dc sus sulemenit,-ă, sulemenit, -ă, 1 26 de jos păvăzării păvăzării 2 25 dc sus so\u]lifa sulifa 2 32 de sus CHEIA, ÎN. ; CHEIA ÎN. 2 23 dc jos DAVILLA DAVILA 1 30 de sus DER. DER, ■1 31 de sus măură măsură colontitlu stânga SULOI SULOI1 1 2 de jos sultan ... sultan . . ., 1 10 dc sus , ,,ludovic^ . ■. „ludovic" . . ., 1 16 oe jos VΑΠΟΝΕ, D. Varone, d., 2 8 de sus sulugile sulugiţe, 2 10 de jos complementu complementul 2 31 de sus sumani, sumani 1 32 de sus GI GÎ 2 1 de sus săi săi. . 2 3 de jos sare. Sare 1 18 de sus uşă ... Uşă ..., 1 3 de jos BRAESCU, A BRAESCU, A. 2 5 de sus- lepădat lepădat. 2 23 de sus umezeală) umezeală). 2 26 de jos fe- fel 1 16 de sus vuiet . i vuiet. 1 17 de sus cin e cinre ,2 27 de sus ALE- ALEC- 1 12 de sus comunicăr1 comunicări 1 22 de jos ei ei. 1 11. de jos . dar ,dar 2 19 de sus la da de la 2 23 de jos frumoase frumoase, 2 22 de sus cind cind e 2 36 de sus ii. n, 2 5 de jos prietelşug,ului prieteşugului 1 4 de sus adj adj. 2 14 de sus cioovăire . ci orovăire ,1 1 de jos poapulr popular 2 32 de jos spărăciunile supărăciunile 2 6 de jos . T. T 1 17 de jos BA- BAS- . 1 16 de jos -SSARABESCU- -SARABESCU 2 23 de sus Cf. . Cf. 2 14 de sus -super- Pref. super- 1 13 de jos ---Prez. ind. --- Prez. ind.: 1 13 de jos :superpun superpun 2 9 de sus supestiţiiinc. supers ti (tune, . .1 17 de sus :. SUPERTRĂSNET SUPEIiTRisiVET pagina 2024 2028 2029 2031 2032 2032 2033 2034 2035 2037 2037- 2037 2038 2040 2044 2046 2050 2051 2052 2052 2053 2054 2054 2054 2055 2056 2056 2057 2058 2059 2060 2060 2062 2063 2063 2063 2066 2067 2068 2069 2077 2078 2079 2083 2084 2084 2095 2095 2095 2095 2096 2096 2097 2098 2098 2098 2098 ;2098 2101 2103 2104 2106 2106 2107 2110 2111 2111 2112 2112 2147 - coloana : rândul: în loc de: se va citi: 2 18 dé sus cf. Cf. 1 25 de sus sxiplemint suplemînt 1 16 de jos NEGUL ICI, NEGULICI. 2 24 de jos ■ supostatnicii supostalnicii d 1 23 de sus ipoteză ipoteză, 2 . 17 de sus s u p r a c a r 1 n g ă supracarlingă 1 21 de jos supra albim supraalbim 1 12 de sus SUPRAARBITRU STJTRAARBÎTRU 1 17 de jos supra developat s upradevelopat ‘ 1 25 de sus supraexcit supraexcit 1 20 de jo$> supraexpun ' supraexpûn 2 29 de jos Construeşte Construieşte 2 12 de sus mlinile mîinilc 1 7 de sus supraînall suprainălt 2 5 de sus care ă care să 1 14 de jos deadreptul de-a dreptul 2 22 de jos +tehnic. +tehnic. 2 34 de jos SUPRA VAL RIFIC SUPRA VALORIFICA 1 27 de sus (învehit şi (învechit şi 1 23 de jos CĂLINESCU, 13. I, CĂLINESCU, B. I. 1 11 de sus SACHI, ASACHI, 1 27 de sus prearădi- (prearădi- c î n d u - s e eîndu-se 1 1 de jos 162 162 2 20 de sus DM, DL, DM, DL, DM, 1 36 de sus Cf. DER. Cf. DER, 1 31 de jos ,,Dacia Literară” ,,Dacia literară“ 1 8 de jos M[anuscri][ul] M[amiscri]sfu]] 1 22 de jos s primaţi, -te suprimaţi, -Ic 1 3 de sus 79., Cf. DDRF 79, cf. DDIIF. 1 3 de jos (învechit., (învechit, 2 24 de jos macar măcar 2 3 de jos BUL. COM. IST. ib. ■ -2 2 de jos IV, se omite 2 31 de jos Domnii Domnii[i] 2 18 de jos Iţelepciunii înţelepciunii ■2 18 de jos măriei Măriei 1 17 de jos răspunse, răspunse 1 37 de jos ţării româneşti Ţării Româneşti 2 8 de jos măria sa Măria Sa 1 8 de sus ala ale 2 16 de sus surescit surescit 1 31 de sus măriei sale Măriei Sale 1 26 de sus măria sa Măria Sa 1 3 dé sus SURÎDE SURÎDE 1 12 de jos surîzătoare surîzătoare 2 26 de jos surizînd, -ă adj. surizînd, -ă (scris şi: surisînd) adj. 1 13 de jos PROT- PROT.- ' ' '2 22 de sus aco pere acopere 2 1 de jos cf. .D.Î.NC., Cf. M. D. ENC., 2 . 1' de jos iv 57 xiv iv 57, xiv 1 6 de jos şov sorţ1 1 4 de jos SURUCL vb. SURUCLf vb. 1 ,30 de sus DONSCKI, DONSKI, 1 32 de jos ΓΕΧ. DEX. 1 23 de jos aoj. adj. 1 23 de jos ev nimente evenimente 2 30 de jos TDR. TDRG. 2 9 dé jos A-şi pierde A-şi pierde 2 5 de sus DOC. EC, DOC. EC. i 1 de jos cf cf. 1 14 de jos POLIZU POLIZU. 1 21 de jos DOC DOC. 1 12 de jos DES CB. APE DESCR. APE, 1 22 de jos DIX. DEX. 1 10 de jos B. I, B. I. 1 11 de sus lat. suspectiof, -onis. lat. suspectio, -onis. 1 20 de sus 0. IV. O. IV, . 1 33 de sus PROT.-POP, PROT.-POP., 2 . 25 de sus Car este Care este