Î)ÎCŢI0NARIÎL LIMBII ROMÂNE ISBN 973-27-0ââ8~5 ISBN 973-27-0165-X DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE SE ELABOREAZĂ DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI, DE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU” DIN CLUJ-NAPOCA ŞI DE INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMÂNĂ „A. PHILIPPIDE” DIN IAŞI. ACADEMIA EO MÂNĂ DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE (DLR) SERIE NOUĂ TOMUL X PARTEA A 4-A LITERA S SLAB - SPONGHIOS i 1992 EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE R 79 7 17, Bucureşti, Calea Victoriei ni. 1 2 § Serie nouă întemeiată de: ' ' ÎOEGU IOEDAN Membru al Academiei Eomâne ALEXANDEU GEAUE Membru al Academiei Eomâne ION COTEANU Membru al Academiei Eomâne Redactor responsabil : ION COTEANU Membru al Academiei Eomâne Partea a 4-a a tomului al X-lea a fost elaborată în cadrul Sectorului de lexicologie şi lexicografic al Institutului de Lingvistică din Bucureşti de următorul colectiv : Dan BUGEANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Alexandra BUENEI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Cristina GHEEMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Lidia IONICĂ FILOLOG Bedactori : Lucreţia MAEEŞ CERCETĂTOR, ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Maria MUNTEAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Aurelia MIHAILOVICI CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Maria r PĂUN _ FILOFOG PRINCIPAL Filofteia TĂNĂSESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Nicoleta TIUGAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Aurelia ULICI FILOLOG Ileana ZAMFIEESCU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Zorela CEEŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Revizori : Valentina HEISTEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Lucreţia MAEEŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN LOLOGIE Elena STÎNGACIU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ FI- lîevizie finală ; Elena CIOBANU CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ Zorela CEEŢA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Lucreţia MAEEŞ CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL, DOCTOR ÎN FILOLOGIE Tatiana ŢUGULEA CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL Au fost consultaţi pentru etimologiile din acest tom : Alexandru GEAUE , membru al Academiei .Eomâne, Bucureşti; Vasile AEVINTE, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Iaşi; Grigore BEANCUŞ, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Vladimir DEIMBA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Theodor HEISTEA, doctor în filologie, conferenţiar, Universitatea din Bucureşti; Gheorghe MIHĂILĂ, doctor docent, profesor, Universitatea sdin BucureştiLadislau MUBÂDIN, doctor în filologie,cercetător şţiinţific principal, Institutul dş Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca; Nicolae TJESU, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal, Institutul de Filologie Română „A. PMlippide” din Iaşi; Lucia WALD, doctor în filologie, profesor, Universitatea din Bucureşti. Pentru cuvintele cu răspîndire regională au fost consultaţi: Stelian DUMISTEĂCEL, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal, Institutul de Filologie Eomână ,,A. Philippide” din Iasi, porţiunea : SOCOTEALĂ — SOMĂ. ’ ' Doina GEEOU, cercetător ştiinţific principal, Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşoariu” din Cluj-Napoca, porţiunea : SOET — SPĂIMULIŢĂ. Ion MĂRII, doctor în filologie, cercetător ştiinţific principal, la Institutul de Lingvistică şi Istorie literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca, porţiunile: SLOI - SOMĂ, SOMBRERO - SORSAM, SPĂIOAIE - SPÎRTICA. Corelaţii: Cristina GHERMAN CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL ’ Redactori responsabili ai tomului al X-lea (partea a 4-a) : ION COTEANU ELENA CIOBANU ION DĂNĂILĂ Membru al Academiei Cercetător ştiinţific Cercetător ştiinţific prin- Române principal cipal, şeful Sectorului de lexicologie şi lexicografie de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti. SLAB —103.0« SLAB SLAB, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor, despre părţi ale acestuia; in opoziţie cu gras, îngrăşat) Care este lipsit de un strat (consistent) de grăsime (sau de carne) sub piele; osos (2), slăbănog (I 3), slăbit (1), supt, uscat, uscăţiv, (rar) slăbănogii (4), tras3 (IV), uscăcios, (popular) pierit (I 2), piţigăiat (2), (învechit şi regional) mişel (3), searbăd1 (I 1), sec (I 3), secă ţiu. secăţiv, secău (1,) slăbicios (1), (regionâl) mîr-cav(2), mîrceav, mîrced (3), sfoiegit{2), sighinaş (1), zălezit^. V. costeliv, s c heletic (1). Cela ce iaste foarte gras şi cela ce iaste foarte slab şi mîrşav. . . nu-şi se poate deloc clăti să fugă. prav. 116, cf. anon. car. Mtnule mici şi slabe mai nainte tl arată. . . fără virtute şi ticăit om (a. 1785). gcr ii, 145/11. Oile şi berbecii lor să văd hrăniţi bine la suhaturi, iar nu slabe (a. 1811). dog. ec. 125. Vedem aceasta de obşte. . . la. argintari, că sînt slabi, din aburelile lucrului meşteşugului lor. EPISCUPF.SCU, practica, 28/7, cf. I. GO-lescu, c. Faţa ei era atît de slabă. . ., atît de schimbată. negruzzi, s. i, 50. Baba, de venin, se smulse o dală din piuă-n sus şi rupse lanţurile, Inngindu-se slabă şi mare pînă-n nori. eminescu, p. l. 8. Slabă şi stîl-cită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte, creanga, p. 13. Era slab şi nervos peste măsură, caragiale, o. i, 12. Zărind intr-un colţ un cal răpciugos şi bubos şi slab. ispiresgu, l. 3. în vacanţa cea mare... Radu s-a întors acasă mai slab. vlahuţă, o. a. i, 88. Doctorul. . . nu putuse sâ s-puie decit că e slab. bacal-başa, s. a. i, 139. Pentru bietul bătrîn, slab, fără puteri, nehrănit îndestulător, demetrescu, o. 143. Rasa mongolă e de obicei slabă şi mare. xenopol, i. r. 37. Zăcea şi el, puteai de slab Să-i numeri os cu os. coş-buc, p. ii, 223. E un bătrîn slab, cu faţa speriată, cu părul scurt, alb. iorga, g. i. i» 122. Cumpărau vite slabe pe la tirguri, le îngrăşau pe moşiile ce ţineau în arendă, id. ib. iii, 149. încet s-apropie de tine Şi-ţi pune-un ban în mîna slabă, goga, poezii, 109. Mi^apctr şapte poeţi Slabi, jigăriţi, cu feţe scofilcite. anghel — iosif, g. m. îi, 20. îl acoperea mereu cu ţolul, pe care zvîrcolirile bătrînului îl dădeau la o parte, lăsînd să se vadă picioarele slabe, subţiri, agîrbiceanu, s. 74. Era un om slab, cu barba rară. gîrleanu, n. 98. Se ţinea plecat Înainte şi ghebos pe roaiba lui mică şi slabă, hogaş, dr. i, 90. Zărim noi uh căţălandru slab şi jigărit. lungianu, c. 22. Cloşca asta slabă şi măruntă stătea îmbufnată şi ostilă. ibrXileanu, a. 14. Slab, ghebos, Satăna rlde, sprijinit în coadă. al. phi-lippide, a. 58, cf. resmeriţa, d. Sărtnanul, nu mai era de recunoscut, slab şi gîrbov cum ajunsese, m. i. caragiale, g. 82, cf. cade. Un ţăran... slab de i se întrevedea luciul oaselor prin pielea-i de pe frunte. mironescu, s. a. 31. Avea un corp nici gras, nici slab, nici mare, nici mic. gamil petrescu, u. n. 164. îşi priveşte mîna slabă, fără muşchi, c. petrescu, î. i, 297. O femeie slabă, cu glas ascuţit de piţigoi. r. botez, b. i, 59. Slabă şi pălidă a fost întotdeauna, g. m. zam-FiREsc.Uf.sF. m. n. i, 43. O găsea mai curînd prea slabă, prea sfrijită. doefeA, s. ii, 247, cf. scriban, d. Părea slaba dţ nemiftectrţ |i tşai r%a<^ ^Oiculescu, p. i, 66,. Era slab, totuşi âbrajii îi erau roşit' calinescu, s. 16. £a a apărut, slabă, plâpîndă, cu părul desfăcut, bogza, a. î. 291. Pisici slabe se freacă de picioarele lor. id. c. o. 117. De aceea eşti atît de slab. H. lovinescu, t. 8. Se ivea un ins zdrenţăros, slab şi deşirat, tudgran, p. 17, cf. dl. Eram slabă... şi cu înfăţişarea mizerabilă, preda, i. 57. Ap ea faţa slabă, albă şi mustaţă porumbie. t. î^opovigi, se. 239, cf. dm. Era mai sclab la faţă şi schimbat, labiş, p. 31. Roboteau. . . cu feţele albite, slabi şi palizi, barbu, g. 208. Şomer cu faţa slabă, vulpescu, P. 116, cf. m. d. eng., dex. De ce sînt Cu faţa slabă? alecsandri, p. p. 300. Cine sclab. alr i 1 156/65, cf. 1 156, alrm ii/i h 141. Vedea pe surată Slabă şi uscată, balade, ii, 204. Tu eşt'i pîrlit d'e slab şi d'e sărac, o. birl£a, a. p. ii, 464. ^ Exp r. Slab de-î numeri coastele v. număra1 (1). ^ (Substantivat) Am doi boi... cel slab sare peste gard. gorovei, c. 180. Tot grasul e frumos şi tot slabul ticălos. zanne, p. ii, 579. + (Despre carne, tn special despre carnea de măcelărie) Lipsit de grăsime şi de oase; macru (1), (regional) mîrşav (1). Măcelarii... să vînză ocaoa de carne de vacă ptnă la parale 20 cu totul slabă, îneît nu o pot mînca nimeni (a. 1827). doc. eg. 387. Carnea ce să va găsi slabă să sâ arunce la săraci (a.. 1827). ib. 388. Paza curăţeniei..., a căr^ nurilor slabe..., a peştelui şi a racilor, episcupescu, practica, XLIX/14, cade, scriban, d., dl, dm, m. d. eng., dex, alr i 739, 741. + (Despre alimente) Care conţine grăsime sub limita normală; căruia i s-a extras grăsimea, d e g r e s a t. Cf. alr i 1 067/144, 2. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia etc., în opoziţie cu puternic I 2, tare A II 1, î n-t ă r i t) Care este (din constituţie) lipsit de vitalitate ori de putere sau care este lipsit de rezistenţă la efort (fizic) şi la boli; debil, delicat, firav, fragil, gingaş, neputincios (A), nevolnic (3), plapînd (1), slăbănog (I 2), slăbit (2), şubred (1), şubrezit, (popular) becisnic, nevoiaş (2), (popular şi familiar) jigărit, (rar) slăbănogit (2), (Învechit şi regional) mir-şav (1), rău (A II 2), (învechit) nemernic (2), neputernic, neputinte, ticălos (2), (învechit, rar) slăbănos* (regional) gubav, neorînglav (1), puhav (1), şiştav. Miluiaşte-me, Doamne, că slabu sămtu; vendecă-me ... că smentiră-se oasele mele. psalt. 7, Neputinţa trupului acestuia slab (a. 1632). gcr I, 77/6. Cînd să va prileji de va fi un cucon micşor şi slab şi va veni asupra lui vreun bărbat marc şi tare... iaste volnic să să bată cel mai mic... cu mai mare arme. prav. 123. Muri, căci era bătrîn şi slab. neagoe, înv. 25/1. A-flînd... pre Chiprulîul cel bătrîn... foarte slab de boală. n. costin, let. ii, 3/6. N-au putut încăleca şi el ca Bogdan, să fugă, fiind om bătrîn şi slab. neculce, l. 153. De tot agiutoriul omenesc părăsit şi de ale sale puteri, slab şi neputincios văzîndu-să. cantemir, ap. GCR I, 361/5, cf. ANON. car., budaî-deleanu, lex., lb. Un muritor slab, o pradă a viermilor, marcovici, c. 11/15. Dacă copilul era născut slab şi diform, îl trimitea... Ungă muntele Taiget, ca să-l lepede acolo în prăpastie, aristia, plut. 125/29. Nu te tulbura, că eşti încă slab. alecsandri, t. ii, 30. Accesul trecu, dar astă dată Elena rămase slabă de puteri . . . , nu mai putu să părăsească pcdul. bolintineanu, o. 460. în caz de luptă între o fiinţă slabă şi una tare, aceasta din urmă va birui, conta, o. f. 285. Se simţea slab, se simţea murind, eminescu, p. l. 3. Slab şi dibuind de-abia în lume. bacalbaşa, s. a. i, 220. în trupul slab al Măriei se trezi o putere supraomenească, gir-leanu, n. 173, cf. besmeriţa, r># f Cade* Un plod abia scăpat de moarte, pe care-l sprijini, că e slab. g. m. zamfiresgij, sf. m. N. i, 117, cf. scriban, d. Eşti pe vindecate, dar încă slab. vinea, l. ii, 296, cf. dl, dm, M, D. ENG., DEX, ALR Il/l h 82, ALRM Il/l h 142. <0> Sexul (cel) slab v. sex (1). <0> L o c. a d j. (Regional) Slab de gură =; bÎTfitot. Cf. dl. Cele babe slabe de gură-i scoaseră vestea c-ar fi chiar lenevoasă. retega-nul, p. i, 51. Slab 4e inimă v. i n i m ă. (E x p r*}. A fi slab de r-f n i -.m ă.. & ;■ F 'i-gi Semnele cu- getării răului sînt foarte slabe pe dinafară, heliade, l. b. t, 15/10. Rar numai, se ridica din sinul lui czte un caracter mai independent, slabă amintire a vechii republici. lovinescu, c. iv, 80. ^ E x p r. (învechit) A lăsa (ceva) (mai) în slab a lăsa (ceva) să se desfăşoare de la sine fără a interveni pentru a grăbi ritmul desfăşurării; ă acţiona insuficient de energici pentru a încetini sa ti a opri definitiv desfăşurarea unei acţiuni, a unui proces etc. Alexandru Vodă încă au lăsat lucrul în slab (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 249/18. Trebuie ca să nu-i lăsăm în slab [pe turci] că iar se va împle tara de ei (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 226/32, cf. ddrf. (Cu schimbarea construcţiei) Ei în tot chipul silind, lucrul în slab să nu lase. cantemir, ap. tdrg. ^ (Substantivat) Acolo trăiese măi bine unde nu să teame cel slab de cel mai tare. ţicîtin- 8445 SLAB —1040— SLAB deal, f. 15/19. $i cel slab şi cél puternic» şi cel mic, şi cel mai mare înaintea lui ca praful se şterge. co-nachi, p. 272. în cîştigul celui tare, slabul trebuie să piará, demetrescu, o. 43. Cel paşnic, cel slab şi nevolnic de-a valma... Astfel mergeau în amestec să ceară dreptate, iosif, v. 175. Moartea poate veni de oriunde şi tot aşa de crîncenă pentru cei slabi ca şi pentru cei puternici. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 83. Cel mai tare-l gituieşte pe mai slabul, cel mai des. ar-ghezi, s. p. 9. O măcara rulantă... înlesneşte celui mai slab... să urnească de pe plită cazanele. căli-NEScy, c. o. 247. Făcînd din ideea de drept redutabila armă de apărare a celui slab. românia literară, 1969, nr. 27, 3/3. Cel slab cu cel tare, ca boul cu bivolul: anevoie trag la jug. i. golescu, ap. cade. + (Despre organe ale corpului, despre facultăţi fizice şi psihice etc.) Gare nu (mai) funcţionează normal (1) (din naştere, din cauza unei boli, de bătrîneţe etc.); slăbit (2). Se fac mai slabe... organele, vasici, m. ii, 8/7. Aceşti plămini uscaţi şi slabi cer aer. vlahuţX, s. a. i, 223. Bâtrînul s-a înălţat apoi... privind... privind... Éieţi ochii slabi şi numai doi, Puţine zări cuprinde coşbuc, f. 76. Se opri în faţa uşii să-şi astîmpere bătăile inimii pretimpuriu bătrînâ şi slabă. c. petrescu, c. v. 346. Alunele... nu slnt răbdate de cei slabi la maţe. voiculescu, l. 53. La vîrsta asta tinerii sînt cam slabi de piept. cXlinescu, c. o. 34. Picioarele îi deveniseră dintr-o dată slabe şi i se împleticeau. t. popo vici, s. 421. I se pare cam slabă de plămini. id. se. 43. O babă cam bătrînea, Numai cu o cîrje-n mînă Şi tu doi dinţi slabi în gură. balade, ii, 161. + Spec. (Rar; despre minte sau despre oameni; şi in loc., á d j. slab de minte; în opoziţie cu d e ş t e p t) Prost (B IV'1). Era odată O babă care avea trei feciori nalţi ca nişte brazi şi tari dé virtute, dar slabi de minte. cr&angă, p. 3. Nu se cuvine să se rătăcească după o minte slabă de femeie, caragiale, o. i, 40. Noî ? Da ce, ni-e mintea slabă? coşbuc, p. i, 330. Bunica vedea în el un fel de neom, un băieţandru cu mintea slabă, stancu, p. 6. Să-i convingi pe toţi, pînă la mintea cea mai slabă, că tot ce se face e pentru ei. v. rom, ianuarie 1965, 62. + (învechit, rar) Paralitic. Cuco-nul meu zace în casă slab (s 1 ă b ă n o g b 1938). co-resi, ev. 223. 3. (învechit şi regional; despre plante sau despre părţi ále lor; .ÎH¿poziţie cu cr e s c u t, vi gur o s) Pipernicit. Stejarii. Privesc chirotind subt dînşii nişte slabe tufişoare. conachi, v. 260. Cînd... pămîn-tul este neróditpr, odraslele răm in "slabe, foile cad înainte de toamnă, brezoianu* a. 280/4. Cu cîi un arbore esté mai slab şi măi delicat, cu atît îl tundem mai tîrziu. id. ib. 303/25. Godrdele le leagă vierul de arac... Taie joarda slabă şi lemnul prea sârde. pîllat, p. 146. + (Regional) Gare rodeşte puţin.- Vie slabă, alrii 6 118/848; V L o c. a d j. (Inveciiit)Slab de rod = neroditor. Viţele ... ceale sterpe sau slabe dé rod se pot îmbună-iăţa pţth ¿//ui7;:Ee0N0MîÂ, 159/15; 4 ’(Trânsilv.; despre ştiuleţi de porumb) Chircit. Gf. alr ii 5 149/102, I05f Siv 172, 182, 279, 349, 574.' + V (Transilv. f despre boabe de grîu) De calitate inferioară. Gf. alr ü 141, 260,- 346, 365, 386. 4. (Despre obiecte, construcţii etc.; in opoziţie cu re zi st e n t, ş^l i d, tra in i c2 1) Gare este lip« sit de soliditate, de rezistenţă» fragi 1, n ere z i ste n tr n e s ¡o l i d, n e t r a i n i c ;• p. e x t* (despre construcţii* clădiri etc») care este gata să se dărime, să se prăbuşească, d ă*r ă p ă n a t, p ă r ă g i n i t (1), p r ă p ă di t (1), (regional şi familiar) p ă r ă-d u i t (1); şubrţd (1), şubrezit, (rar) precar (1), (regional) şorog {2), şubrav* şubrăvit, şubru (1). V. &ă-r im a t, năru i-tr r u i n a t (1), s u r p a t, [La Nipru] fiind gheaţa slabă, s-au rumtu. neculce, l. 346. Răzimat... de o slabă scindară prin ajutorul căria el se lupta împotriva viaturilor (a. 1799). gcr ii, 151 /29. A ice se nimeri a vide un sărman bătrîn... eu o slabă unealtă despicînd citeva brazde de pămînt. fm (1842), 62V6. Mai bine voi pă o lină apă a mă arăta, Decît cu o barcă slabă pă mare a înota. alexan-dres cu, o. i, 484. [Clădirile] făcute cu un material aşa de ieftin şi de slab..., îneît abia dacă o clădire putea să întreacă suta de ani. ioroa, c. i. ii, 14, cf. resme-riţă, d. Nu vă urcaţi pe schelă, că e prea slabă. ap. cade. A ucis clinele cu o furcă ştirbă, de rînd, mai slabă decît colţii cîinelui. blaga, h. 19. E terasamentul slab. tudoran, p. 13, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Casă slabă, ciiest. ii 13/404, cf. 16/29, 50/6, a i 26, 31, 34. Cînd ajunge, vţde că-i o casă slabă. o. bîrlea, a. p. ii, 377. Aţa se rupe unde-i mai slabă, zanne, p. iii, 10. <0* (Adverbial) Gătasă pod viclean înţănat slab pre apa Rîmului. dosoftei, v. s. septembrie, 17v/8. + (Despre nori, despre umbre etc.; în opoziţie cu c o m p a c t) Lipsit de densitate, de consistenţă. Tufe de salcîmi spinoşi aruncau o umbră slabă, vla-siu, d. 219. Soarele se ivise roşu aprins, in luptă cu 0 perdea de nori slabi ca o ceaţă, camil petrescu, o. ii, 150. 5. F i g. (Despre oameni sau despre caracterul, manifestările etc. lor; în opoziţie cu p u ter.nic 1 1, tare A II 2) Care este lipsit de tărie morală; (în opoziţie cu energic, ferm) care este lipsit de voinţă, de energie şi de fermitate în acţiune; (în opoziţie cu autoritar) lipsit de autoritate. Aşa grăiaşte şi noao Hristos, care-i sîntem slabi de şufleU coREsi, ev. 62. Şi era aflîndu-se slabi cătră mărturie, pentr-aceaia îmbărbătînd pre alalţi mearse şi el cu sine naintea giudeţului de mărturisi, dosoftei, V. s. noiembrie 134v/32. Pruncii care ar fi avut slabă purtare, aceia nu trebuie să fie părtaşi acestei bucurii, petro-vici, p. 46/20, cf. i. golescu, c. Nenorocirile suferite.. , ar fi disgustat pe oricare altul mai slab de fire. GEr nilie, g. 25/4. Voi inimi cu slabă fire l conachi, p. 81. Cugetări amare! duceţi negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor. bolintineanu, o, 127. Am fost slab, laş, fără voinţă. vlahuţX, o. a. iii, 43. Pe tronul Imperiului Roman lîncezea un . despot slab şi desfrînat. xenopol, i. r. i, 92. De cînd eşti aşa de slab din fire? agîrbiceanu, s.. 495, cf. resmeriţX, d., cade. Eternul om slab, ce-şi disimulează slăbiciunea de caracter sub o mască de brutalitate, lovinescu. c. iv, 127, cf. scriban, d. Firile slabe... au miorlăit o viaţă întreagă după o bucăţică de certitudine, ralea, s. t. ii,. 307. Mir cea e slab, nu pleacă pentru că n-are curaj, de-metrius, c. 38, cf. dl. Secretarul de-acolo...... e un om slab jcare umblă cu intrigi, preda, p. 188. îi era ciudă pe el tnsuşi, se. simţea slab, nevrednic, pentru. că nu ştia ce să-i spună. t,_ popovici, se.. 373, cf. dm, m. d. enc., dex,. <> L o c, a d j. Slab. de. înger == a) fricos." Nu .te-aş fi crezut aşa slab de înger, dar după cit văd eşti mai fricos decît o femeie, creangă, p. 222. De aici se veder .cum, între7moftangii, cei. de spirit şi cu oarecare talent , sînt mai slabi de înger decît [ imbeciliu caragiale, o. iv,,. 1D5. Nu te credeam aşa slab de înger. işpirescu, Zl. 2^7.„ Această: credinţă deşartă. , , pe mulţi inşi dintre cei' slabi de înger U face să se bolnăvească. MARIAN». .I* * 11, ’ Ct. RESMERÎŢ.X,. D., CADE. Slab de îngter . riii măZştiu. .GALACtîbN, .o. . 45. Slab de înger, .cînd se măi Infierbtnta, uşor. îşi puiiea lacăt lă giirăZ barbu, g, 145, !c£ . pl, dm, m. d. enc., pix:; b) uşor irifluenţaibil.; "'Ţî-a.' fâşucii capul, ţn doi timpi şi trei mişcări. Nu te-dm crezut aşa. şlăb de înger. c. pe-, trescu, c. v. 339. Numai eu şînl vingvcU, c-am trimes-o după protecţii şi —Zslabă de tnger — ... ce să-i faci ? s-a dat huţa in leagănul dracului..... a^.M. zamfirescu, sf. m. n. i, 85. (Rar) Slab de duh = emotiv. în Moldova, la legat, pe mireasa o ţine mirele în braţe şi, de-i cam slab de duh, plînge. sevaştos, n. 333. 4" (Regional; substantivat) Leneş (Arpaşu de Jos — Victoria). Gf. alr sn iii h 776/172. ^ (Ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Un slab de om. ib. + (Prin Transilv.; despre oameni; in opoziţie cu b u n) Ticălos. Cf. j pribeagul, p. r. 52. ^ (Substantivat) Te cununi J Cu propteaua gardului, Cu mişelul satului şi cu nea- 8445 SLAB —10,41- SLAB mul slabului, jarnîk — bîrseanu, d. 171. .+ (Regional; despre oameni) Făţarnic (Stupinii — Zalău). Ci. alr i 1 552/283. ‘ 6. F i g. (Mai ales despre creaţii sau despre mânifes-tăi-i ale spiritului? în opbzîţie cu v â J .o r o s, î n ş e nj-n a t) Care este lipsit de calităţi, de valoare, de însemnătate sau care are o valoare ori d înseriinătate redusă; riecorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereuşit, nevaloros, prost (B II 2). în veacurile-ceale, fericite... mulţimea grăia varvariceşte, adecă nu Xn limba cea corectă. Şi tn veacurile ceale mai slabe, căruia ii era bine cunuscule regulile gramaticeşti, bine scria latineşte. maior, ist. 241/3. La aşa tilcuri înalte, mai presus de-a noastră minte, Omul nu poate şă deic decît prea slabe cuvinte, conachi, p. 278. Vouă şi numai '¡vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere, filiî.ion, o. i, 94. Face o plăcută critică slabului înţeles ce scoate din ele. boiuac, m. 24/21. Că printre• poezii. . . au putut să se strecoare şi unele slabe, va ierta oricine (â. 1872). plr i, 238. E o bucată slabă chiar şi pentru timpu-n care a fost .'scrisă, vlaiiuţa, S. a. i, 487. Tocmai aici e şi . partea slabă a-'cronicii, bol. com;1 ist. ii, 32. Romane istorice, 'mai.-mult slabe, care au ieşit în-anii din urmă. iorga, în plr ii, 18, of. resmf.riţă, d.‘, cade. Stimate domn, e' ce carte "slabă, teodorea,nu, m. iii, 42. Poezia este slabă 'şi ca realizare artistică. scînteia, 1952, nr. 2 393. Nu ne referim ia scrierile slabe. ist. lit. rom. ii, 360, cf. ®l, dm.- Este considerat cel mai slcib film. cinema, 19&8, nr. 4, 6. 'Am văzut spectacole care nu se deosebeau cu nipiic de cele "‘mai slabe montări ale diletanţilor, t iulie 1968,' '7, cf. m. d. enc., dex. "v* (Adverbial) Atîtea... foi literare... sirii. aşa de slab redactate, maiorescu, critice, . 77. Sfîrşitul variantei se vede c-a fost uitat Şi Slab improvizat. sa.dovea.nu, o. xix, 240. Personajele sînt şl-ab conturate, ist. lit. rom. ii,- 556. + (Despre' artişti, scriitori etc.; în opoziţie cu t a 1 e n t a t, b u n) Care este lipsit de talent; netalentat, prost (B IV 1). Cî. scriban, d. c=> Poet slab. Actor slab. + (De obicei despre profesionişti; în opoziţie cu bun) Care nu corespunde intr-un anumit loc, intr-o anumită profesiune, activitate etc. din cauza lipsei de pregăţire, de pricepere, de aptitudini; care desfăşoară o activitate cu rezultate nesatisfăcătoare; riecorespunzător, prost (B IV 1). Inlăică-'l pricepuiă foarte slăb]în sluj,ba hătmăneaşcă. n, costin, let. n,’ Ş9/18. Şi : soarta 'vai ca o divizie slabă de soldaţi...' să între mai întîi în cetate. asachi, l. 751/14. Acei^care par a. fi.mai slabi în materie [politică] sînt miniştri, ghica, c. e<: ii, 483; cf. resmeriţă, d., cade, dl. O echipă slabă de mineri .. . avea să joace chiar a doua zi cu b echipfi de militari, preda, r. 158, cf. dm, dex. (Adverbial) Profesorul... era Slab pregătii ideologic şi. profesional. scînteia, 1969, m\ 8 182. + S p e c. (Despre elevi sau studenţi; în opoziţie cu b u n): Care are cunoştinţe neîndestulătoare la disciplinele ..de ţnvăţămînt. Şcolarii... ce vor fi prea tineri sau slabi încă la învăţătură. trebuie să treacă prin clasul al 4-Işa.. regul. GrG. 374/1, cf. resmeriţX, p.' Primisem .$-cr\.ajiit, să-şi . reeaţlă,, cîteva ',;maier^U,‘f la cari ,:se.. .ereflga mai şlqbă. ii.-t'ţ’.'dARAGiALE, c. '1Î4, cf..: cade. Era de-p-şănăiale delicată, slab la: girhnăstie.S. calinescu.î s. 'a7iu -'488, cf. dl. Accepta sub diverse forme cadouri, de la elevii slabi,. in schimbul notei de trecere, bi.aoa, h. 126. La celelalte a Jost mai slab,' dar. la, mătemâţici a. uimit comisia, preda, d. 24,'.’cf. dm, m\ d. enc., sex.'♦’"(Învechit, rar; substantivat, n.) Slăbiciune (6). Această este mai de obşte slabul vechilor învăţături de scoale. brezoianu, î. 11/19. + (Rar; despre mijloace materiale, resurse spirituale etc.; în opoziţie cu m a r e1 IV 1) Modest (2). Dacă ne-am rezema numai pe slabele noastre mijloace, puţine am putea ţinea din cele 'făgăduite (a. 1855). plr i, 158. Dar cu slabele-ţi mijloace faptele-ţi sînt de mirare. Pricina, nu rezultatul, laude ţi-a cîştigat. alexandrescu, o. i, 72. Delegatul maghiar considera compensaţia prea slabă, titulescu, d. 115. 4- (Prin Transilv.; despre oameni) Sărac (3). Cf. alr J 1 553/170, 259, + (învechit, rar; despie adîn- ciqii, denivelări etc.; în opoziţie cu mar e1 I 4 G) Puţin profund. V. mic (I- 6). Seamănă grăunţii între decembrie şi martie,. în pămînt de bălării,- la o a-dincime~ prea slabă: brezoianu, a. 440/8,...:.. 7. (Transilv., astăzi rar; despre veşti; în opoziţie cu. buh) Rău (A I 5). 'Slabă vesle s-au adus prin cărţile şi solii lui Alexandru, şifcai, hr. ii, 24/4. Bucuria care o dobîndise din vestea ^aceasta b au' turburat după trei zile altă-veste mai slabă. id. ib. ’57/20. •f (Despre însuşiri, manifestări etc. ale oănieriilor) Rău „(A I .3),kAu, pfins nevasta naravuri slabe a-şi urgisi bărbatul (a. 1817). iörga, s. d. xii, 205. Et p/in însoţiri slabe cu vrem'e s-au 'demoralizat şi după doi ani hotărî a-şi părăsi, nevasta şi prunca, fu (1840), 142/8. + (Despre- vorbe) Rău (Ä I 3)._ Nici iin cuvînt slab nu s-au auzit de căiră dinşi (a. 1817). iörga, s. d. xn, 205. • ■ 8. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii-sau despr.e stări patolpgice, simptome etc.; în Opoziţie cp intens, m a r e1 V 1 e, p u ternic IV 1 e f, tare A III 3) Care este lipsit de putere, de intensitate. Cu cit vor fi furiile... mai dese. cu atlt sînt şi mai ,slabe, episqüpescu, practica, XXVII/16. Din greutatea* şi neodihna somnului^e ■ laie-şi acea puţină şi slabă poftă de mineare, id. ib. 412/13. Parcă simţeam în mine o slabă bucurie, heliade, ó. i, 172. Dacă însă reacţiunea [organismului] e slabă.1., atunci- 'paraziţii... se înmulţesc, conta,- o-, • F. 210.- Durerile porniră■ din nou, rare? slabe, ca venind de departe. BRA'Escu, /). a. i, '213i -v> Expr. Slabă nădejde, se spune'pentru a arăta că reuşita unéi acţiuni, apariţia unui proces, a unui fenomen etc. este puţin probabilă. M'aleli va cîştiga, căci e buh călăreţ. . .. — Slabă' nădejde. .., căci n-aré nicicum afir călăresc,’ negruzzi, â. i, 40. 'Dreptatea, dacă nu. eşti vredhic şă ţi-o cauţi singur, "sVabă nădejde sd'. vie dltul 7 c,'petrescu, î. ii,1 12, cf.' dl, dm, DÉ&. ^ (Despre acţiuni, fapte etc. ále óaménilpr; în opoziţie cu puterniclV 1 g, ttar e A IIÍ S) Gafe esté lipsit de fermitate (şi de eficienţă). Mişcările, de a sa 'însufleţi 'transportul le-am aflat in foarte slabe1'măsiiri ' (a. 18,36): . doc. EC.' 632. Ostăşii, ameţiţi de băutură, făpeau humai o slabă ..împotrivire. negruzzi s. i, 153. La 'sfirşit articula, -un slab' protest, menit mai mult să-i evidenţieze- cavalerismul. REBREANU, r. i,. 209, *0* (Prin analogie) Italia are azi o mult mai slabă conştiinţă a puterii, ei.. titulescu, D. 598. . ; 9.,1 (Despre elemente, fenomene sau forţe ale naturii ori despre calamităţi; în opoziţie cu tn a r e1 V 1 <1, puternic III 1 c, tare A III 1) Care are tărie (III 1) mică; care esté lipsit de violenţă. înot, mă-nec în mijlocul a două itripotritiiril Câre-mping şi îmi trág iară slabele mele .voiri. kÉLlADE> o. i, 446. Foameă nu s.e\. poate: -astîmpăra cu ó .slabă .‘suflare de vîrtt. caragiale,'o, .^ 279.- Am ridicat un mfinunient.. . Gata. să ib sfărime '^la cel .mai şlab vlnt £e-'adie. cali-nescu, o. ii, 247; & (Adverbial) Temporar a plouat ".slab-, scînteia,. 1966, nr. .6 943. Vintul a-stifldt în general slab, cu., inteitsifieăfi locăle: ib. .1968, nr'."'8'100. Cutremur slab. Incendiu slab. 10. (Despre zgoinotej sunete, glas etc.:; în opoziţie cu i n t e n.s,- m a r el ' V 1 b;'p u t e r n'i c III 1 b, tan A III 4).Care este abia perceptibil. avînd inten-' - sita te, sonoritate; tonalitate "saiPfctéritaté; (extrem de) redusăi sau fiind lipsit de intensitate, de sonoritate, de tonalitate ori’ de claritater 'coborît, domol, îiiă-Inişit, încet,! înfundat, lin, mic (V b), molcom (1), potolit2 (Í), stins, surd, vătuit, (rar) confuz, înecat, slăbănog (I 4), slăbănogii (.3). Vorbindu-i cu glas slab înlr-acest chip. drXghici, r. 41/9/ Un imn de adorare Ajunge pin’ ta tine în slabă suspinare. alee-sandri, p. iii, 70. Din adierea vîntului. . . din-mii de sunete uşoare şi nedesluşite se naşte ca o slabă suspinare. odobescu, s. iii, 17. Şi.^aşa de-ncel răspunde-' Cu- o voce dulce, .slabă, eminescu, o. i, ' 1Ó4. Glasul ei era 8445 StAB —\i042 - dulce, slab. id. p. l. 93. La paşa vine un at’ab Cu ochii stinşi, cu graiul slab. coşbuc, p, i, 108. Trîmbiţările se răriră, muriră, slabé, departe. qJuleanu» N. 146. Din depărtare se auzi un cucurigu slab, pierdut şi răguşii, rebreanu, i. 43. Gintă din gură... cu o voce slabă, bra.escu, o. A. I, 17. Ultimele suflete, din ce în ce mai slabe, ale tălăngii de la gîtul caţîrului. cocea, s. 321. Sunet slab. stins, ca un paiet de buhnă subtpă-minteană. teodohean'u, ». iii, 19. De departe răzbăteau Irîmbiţări slabe, pierdute, sadoveanu, o. v, 324. Numai domnul preşedinte — răspunse glasul slab şi spart. viNi5,\, l. i, 34. Scoase un geamăt slab şi se prăbuşi. . tX;doran, p, 276, cf. dl, D.vr. Glasul, prea slab pentru urechile mai îndepărtate, contrazicea forţa şi brutalitatea armelor dezlănţuite, v. rom,, octombrie 1963. 12. Am desluşit printre suspine Două Silabe slabe. ib. ianuarie 1965, 44. Consoanele finale indo-euro.pene erau slabe prin natură, ist. l. rom. i, 23, cf. m. d. enc., dex. <> (Adverbial) Ceilalţi se-ncurCă-n joc Şi*abia se-ndeamnă slab din gură. iosif/v; 99. Pisica mieuhă slab şi se apropie cîţiva paşi. c. petrescu, î. ;ii:, 12. Apropiindu-se. . . auzea cuvintele sacagiului di'n ce In ce mai slab, acoperite de larma sălii, galan, z. r. 23. V (Fon. ; despre accente, in opoziţie cu p r i n-c ï p a 1 1) Care are inténsitate mică. V. a' t 6 n, secundar. [Silaba] poartă un accent secundar, adică mai slab. iordan, stil. 37. In cuvintele cu mai multe silabe se distinge un accent 'de intensitate 'principal, . mai puternic, şi unul sau mai multe accente de intensitate secundare., mai slabe, der i, 14. •+> (Despre unele verbe sau despre unele timpuri ale acestora) Care se conjugă cu sufixele -ez sau -esc. Cf. scl 1956, 133. : : 11. (Despre lumină, despre sijrse de; lurninâ, despre corpuw>.KirţlinQase etc,.; adesea figurat sau ^in contexte figurate; in opoziţie cu intens, mic1 V 1 a, p u t e r n i c III 1 a) Car.e ,are sau care emană o luminozitate ori o strălucire _ (extrem de) redusă ■ sau care este lipsit de luminozitate, de strălucire; mic (V a), pal2 (2), palid (2), potolit2 (4)> redus, sărac (II), scăzut,(3), subţiat (I, 5) (rar) difuz, pălit2 (2), subţire (III 4), (popular) searbăd1 (1), (familiar) anemic, prost. Murilorule !.. .ce pricină le-au .făcut pe-o măsură, lumină slabă, puţină? conachi, p. 260. La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vînt, eminescu, o. i, 11. Noaptea scîrileiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe păsurilor mele. id. ib. iv, 364. La slaba lumină ce joacă pe păreţii umezi... Vedem o bogăţie... (le stalactite. VLAHUyX, s. A. iii, 260. îl auzea şforăind şi zărea prin .crăpătura aşii lumina slabă a opaiţului. bacalbaşa, s. a. i, 1.50. Ne cheltuim energia pentru a .da la lumină o slabă licărire de viaţă intelectuală (a. 1899). plr i, 501. Căsuţele din margine .trimiteau raze de lumină slabe in amurgul vînăt. dunăreanu, ch. 7. în zarea slabă a lămpii încă nu-i văzuse privirile. agîrbiceanu, s. 21.2. Dinlăuntru licărea prin fereastra jumătate de steclă, jumătate de hîrtiè, o lumină slabă spre afară, jiogaş, dr. i, 206. Lună... îşi trimetea din udîneuri. . . lumina slabă şi piezişă • a razelor sale. id. ib. ii, 14. Razele soarelui străbăteau slabe şi abia călduţe printre crengile goale. c. petrescu, î. i, 21. Cîleva luminări de ceară tremură o flacără slabă. id. ib: 188. Soarele arunca o lumină slabă pe turnul bisericii. Vlasiu, d. 255. în lumina slabă, fi-gtiPile lor liniştite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau, puternic, sadoveanu, o: i, 374. Deodată mi se pare că-n aer se-ncruCişează un slab zig-zag de fulger, baut, s. M. 36, cf. SCHIBAN, o. Dar acea slabă scăpărare a vitalităţii noastre se prinde mai tare in faţa spectacolului exuberanţei naturii, vianu, e. 16: Departe, în zare, se Mai vedeau lumini slabe In port. bi.aga, h. 110. Sadoveanu ne-a arătat omul simplu, ţăranul milenar. . ., flacără slabă, bătută de toate vlnturile. ralea,1 s. t. i, 14. Cineva aprinse o lampă cu gaz. . . lumina ei s’labă prinse să le legene umbrele pe pereţi. tudoran, p. 32, cf. dl, dm. îi recunoscu în slaba lumină, acum cind se obişnuise de mult cu semiîntune- ricul. barbu, ş. n. ii, 132. Era întuneric, dar într-una din camere se zărea o lumină slabă. v. rom. ianuarie 1965, 67, cf. m. d. enc., dex. O (Adverbial) O lampă cu petrol lumina slab, atîrnată de o grindă, agîrbi-'SfeANU, s. 177. Odaia era slab luminată de o candelă. brXescv. o. a. I, 414. Sala de aşteptare era luminată slab de două becuri, vlasiu, d. 46. Privind-o pe Li-saiidra, a cărei faţă o luminau sliib flăcările..., unul din ei şopti, sţancu, ş. 325. Pe masă, lampa cu flacăra mică lumina slab odaia. v. rom. martie 1954, 102. Luna... luminează slab scena goală. H. lovi-nescO, t. 91. Odaia era luminată slab de o lampă mică. preda, d. 207. Lampa pilpîtă slab. labiş, p. 30. + (Rar) Lipsit de contur ferm, de consisţenţă. Ccru-i fără pală cil de slabă în tot largu-i, de jur împrejur. caragiale,. o. i, 219. 12. (Despre substanţe, soluţii sau amestecuri chimice, medicamentoase sau alimentare; în opoziţie ,cu t a r e A III G) Care are elementele caracteristice sau active sub limiţa normală.; care are o concentraţie redusă. Cela ce să cearcă să otrăvească pre cineva şi nii! va putea.... că n-au fost făcută bine, ce du fost slabă [otrava], prav. 108, cf. dl, dm, m. n. enc., dex. ea Ceai slab. .<$■ (Prin analogie; despre tutun sau despre ţigări) Nu fumez egipţiene. Sînt prea slabe şi conţin, opiu. c. .petrescu,, î. i, 6. Ţigaretele...’ umplute cil tutunuri suav aromate, dar slabe, teodoreanu, M-,v. 194. Acid slab sau bază slabă = acid (sau bază) ¡care, prin.dizolvare» nu se disociază total-. Din punctul, de vedere al activităţii chimice şi al condudibilităţii electrolitice, acizii se împart in acizi lari.. . şi in acizi slabi. LTir. + S p e c. (Despre băuturi alcoolice) Care conţine puţin alcool. în climile cele friguroase.. . s.îv poale întrebuinţa băsftura -.rachiului celui slab, cu cumpăt, episcupescu, practica, 34/5. Prctutindene vinurile slabe se trag de pe drojdii iarna. i. ionesou, c. 202/8. Substanţa amară a ciorchinului este neapărat trebuitoare a da un gust mai pătrunzătoriii vinurilor, care sînt, fireşte, •slabe. brezoiaî«u, a. 598/31, cf. cade, dl. 13. (Regional; despre pămint) Nefertil. Cf. dl, dm, m.d. enc., dex. Pămint slab, pămint rău de arătură, r. pa-paîîagi, m. 232“ cf. alr îi 5 062/682. + S p e c. (Despre iteizi) Care are activitate chimică şi cohductibili-tâte electrolitică scăzută. Acizii cei mai slabi, boric şi silicic. . ., pol să îndepărteze acizii lari din sărurile lor. macarovici, ch. 109. Din punctul de vedere al activităţii chimice şi al conduilibilitălii electrolitice, a-cizii se trnpart in acizi tari... şi în acizi slabi, ltr2 i, 56. ' . — PI.; slabi, -c.. — Şi: (regional) sclab, -ă, ştlab, -ă (aLr ti/i mn 50, 2 274/29, alrm ii/i h 141/64, 142/29), zlab, -ă '(alr 739/748, §85, 1 557/708, 865, alrm ii/i h 141, 142) adj. — Din v. sl. CAiisiv • SL/ÎBINĂ s. 1. (Prin Ban.) 1. (La animale) Parte moalte şi scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; (popular) deşert; (regional) hurduhan, fiămînzare, slăbie2 (1), slabiţă. Cf. jahres-ber. in, 326, alr i 1 085/45, 75. 2. (La oanţeni) Abdomen. Cf. alr ii/i h 61. — PI.: slăbini. alr ii/i h 61/76. Şi: slăbină s. f. CADE, ALR i 1 085/75, alr ii/i h 61/36. — Diri ser, slabina. SLÂBIŢA s, f. '(Regioftal; la animale) Parte moale scobită 'a corpului, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; (popular) deşert, (regional) burdulian, fiămînzare, slabină 0), slăbie2 (1) (Jiana — Drobeta Turriu Severinj. Cf. alii i 1085/856.. — Pi.: slăbiţi. — De la slabiuă, cu schimbare , de sui. SLÂC subst. v. zlac. 8448 SLAD - 1043 - SLANG SLAD s. n. (învechit şi regional) Malţ. fîO mirfe de slad, 10 mirfe de malai (a. 1588). cuv. d. bătu. i, 200/12, cf. budai-deleanu, lex., lu. Orzul să întrebuinţează ca slad la berie. j. cihac, i. n. 281/29, Slad de orz. manolache drăghici, ap. tdrg, cf. polizu. Şladul se face din ordz şi ovăz încolţit şi apoi uscat. I. IONESCU, D. 253, Cf. CIHAC, II, 346, LM, GHEŢIE, R. M., barçianu» alexi, w., şăineanu2. Slad sc numeşte orzul pregătit pentru fermentaţie la prepararea berii. PAMFILE, I. C. 191, Cf. DHLR II, 530, HESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. + (Regional) Cereale sau cartofi (amestecaţi cu boabe de cereale) care se pun la fermentat, pentru a fabrica rachiu. Com. furtună, cf. alr ii 6 351/27, 36, 47, 76, 182, 272. + (Regional; la pl.) Borhot rămas de la distilarea ţuicii de prune sau de alte fructe (Birsana — Sighetiil Marmaţiei). Cf: alr sn i li 251/353. — Pl.: sladuri. — Şi: (regional) slat s. n. ddrf. — Din v. si. *slad'i>. Cf. bg. CJiaj;, ser. slad.. SI.ADMŢĂ s. f. (învechit şi regional) Construcţie-loc adăpostit sau pivniţă unde-se prepară sau se păs trează sladul; (regional) slădărie. Două mori... şi cu poverne; şi cu sladniţă şi cu patru posluşnici (a. 1595). iorga, s. D. xvi, 158. Va merge la sladniţă sau la pivniţă fără vreme. prav. gov. ap. tdrg, cf. cade, scri-ban, D., LTR3, dl, dm, DEx. Cînd ajunseră la treaba sladniţelor de bere, o uşoară mînie îl cuprinse pe domnitor. barbu, princ. 160. A afirmai că în veacul al XVI-lea „în oraşe, ca şi pe domenii, se găseau sladniţc în care se făcea berea“, c. giurescu, p. o. 149. — Pl. : sladniţe. <'- — Slad -f suf. -niţă. SLADÛN s. m. v. slădun. SLAG3VĂ s. f. (Regional; In expr.) A mlnca dc slafjnă = a minca de dulce, a nu ţine post (Petnic — Băile Herculanè). Cf. arh. olt. iii, 384. — Cf. bg. ciajHo, ser. s 1 a d n o. SLAI s. n. Nume dat mai multor obiecte, unelte, dispozitive etc. sau părţi ale acestora, confecţionate din lemn: a) (Regional) Oplean (1). Cf. damé, t. 21,. şăi-NF.ANU2, PAMFILE, I. C. 154, RESMERIŢĂ, D., SCRIB AN, D., LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. b) (Regional) Scindură care formează marginea superioară sau partea laterală a unei luntre ori a unei bărci; (regional) usnă. Cf. damé, t. 126,’ antipa, p. 331, 467, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DEX. c) (Regional) Bancă transversală făcută dintr-o scindură lată şi fixată în partea dinapoi a unei bărci. Cf. DAMÉ, t. 126. d) (Regional) Poliţă fixată în zidul unei case sau în zidul hornului, pe care se ţin diferite obiecte de gospodărie. Cf. CADE. SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DEX. e) (Prin Munt. şi prin nord-estul Olt.) Fiecare dintre tăbliile sau fiecare dintre cele două scinduri care leagă tăbliile unui pat. Cf. scriban, d., coman, gl. f) (Prin. nord-estul Ölt.) Ghizdurile din birne ale unei fîntini. Cf. lexic reg. 85, gl. olt. 129. îl) (Regional) Fiecare dintre stilpii care susţin podul morii. Valurile se izbiră pînă în slaiuri şi pînă în slăvilare, apoi iar se liniştiră, slavici, v. p. 172, cf. DL, DM, H XI 350. h) (Prin nord-estul Olt. şi prin Munt.) Marginea de sus sau balustrada unei prispe. Case vechi ţărăneşti cu pridvor, şlai şi parmaclîc. rădulescl-codin, ap. SCRIBAN, D., Cf. LEXIC REG. 85. i) (Regional) Un fel de scoc prin care se scurge vinul din vasul în care se pun strugurii .pentru stors (Pietroşiţa — Pucioasa). Cf. ţi iv 152. j) (Prin Munt.) Un fel de canal format din trei seînduri, care transportă apa care cade pe roata ferăstrăului mecanic. Cf. scriban, d. k) (Prin nord-vestul Munt. şi prin nord-estul Olt.) Scobitură în forma unui şănţuleţ, prin care se îmbucă şi se fixează două piese componente ale unui obiect din lemn. Banga fde scris] erea scobită cu două slaiuri. vîrcol, v. 74. Slaiul ferestrii. Slaiul uşii. u-DRESCU, GL. I) (Regional) Fiecare dintre cele două şipci care se bat in stîlpii unei case ca să formeze un fel de scobitură în care se introduc capetele birnelor (Măţău — Cîmpulung). Cf. coMAţj, gl. in) (Prin Olt.) Bîrnă de lemn. Cf. ddrf. — Pl.: slaiuri. — Şi: sclai (pamfile, i. c'. 151), zlai (gl. olt. 129) s. n. — Etimologia necunoscută. SLÂIJ1 s. f. v. salbă1. SLÂI.OM s. n. 1. Probă de schi alpin care constă în coborirea, în două manşe, a unei pante, cu trecerea obJigatorie prin anumite puncte dinainte stabilite, numite porţi, delimitate prin bare verticale cu fanioane. Cf. dl, dm, dn2. Programul probelor alpine cuprinde: sîmbătă, slalomul uriaş (într-o singură manşă). sp. pop. 1967, nr. 5 195, 1/3, cf. m. d. enc., dex. Pe pîrtiile de la Predeal s-au desfăşurat întrecerile de slalom, rl 1977, nr. 10 315. F i g. După un demaraj spec’.aculos, de adevărat,,maestru al slalomului“... P&’.riinde în careu. scÎNTFjrA, 1966, nr. 6 943. Obişnuitele reflectoare printre 'care actorii fac de obicei slalom, lipseau. cin£mA, 1968, nr. lâf.4.,4- P. g e n e r. Coţ)6rîre, tn zig-zag a unei pante pe schiuri. Cf. dn2, dex. 2. P. anal. (în sintagma) Slalom nautic = ramură din sportul nautic care constă în parcurgerea unui traseu, cu caiacul sau cu canoea, pe ape curgătoare şi tumultuoase,'printre obstacole (jaloane) suspendate deasupra apei. Cf. m. d. enc., dex, dns. + Probă de conducere auto în zig-zag pe o pistă jalonată. Cf. DN3. — Pl.: slalomuri. — Din fr. slalom. SLAMÂC s. n. (Prin Mold.) Gunoi format dintr-un amestec de paie, strujeni, frunze de porumb etc. Cf. arhiva, xxiv, 73, scriban, d. , i. cr. ui, 346. •v’.Expr. A face (pe cineva) zlamac = a bate foarte tare (pe cineva). Cf. scriban, d. — Pl.: slamace, scriban, d. —Şi: zlamâc s. n. — Cf. ser. s 1 a m c a. SLANĂ s. f. (R6gional) Slănină. 20 de funţi de sleană (a. 1808). ap. t. papahagi, c. l. Imbucînd, ia aşa, nişte hartane de slană crudă. c. petbescu, r. dr. 131. Dumicau pită cu slană, adusă în desagă, camil pe-trescu, o. ti, 258. Ea îi aducea din munţi... slană şi pită. stancu, r. a. iu, 384. Au nevoie nu numai de slană, dar şi de... pîine. pas, z. ii, 171, cf. be-niuc, m. c. i; 147. Cărbune să dai, dar cînd c vorba de slană, unsoare nu-i. davidoglu, m. 30, cf. dl, dm, dex. Expr. A il dintr-o slană = a fi (foarte) gras. Şi Maria e ţeapănă şi grasă, e dintr-o slană, cum zice ea. delavrancea, o. ii, 211. — Pl.: slane. — Şi: (învechit) slcână s. f. — Din bg. cjiaBa. Cf. magh. szalonna. SLANG s.n. Limbaj familiar şi expresiv, care se deosebeşte de exprimarea curentă prin creaţii lexicale inedite, prin atribuirea de sensuri insolite unor cuvinte şi expresii existente şi prin formulări viu colorate. V. negru. Cf. dn2. — Pronunţat: sleng. — Pl.: slanguri. — Din engl. slang. Cf. fr. s 1 a n g. 8458 S^ANIŢĂ - 1044 - SLAV .. ŞLĂJVIŢjÎi S. f. .(Regional) Leasă de n.uiele pe care se .puh. prufiel'e lä üscat sau la afumat. Cf. ajrhiva, xxiii, 294, i’A’aiF.iLE, i.. c. 232, şăineanu, d.U., cade, 3CIJIBAN, D., VICIU, Gt.,' ALR "II/172. PI.';. şlanlje. — Ş>i: (regional) sioniţă (alr n/172), scnlpiţă (rădOlîscu^codin, M. K. 164) g. f. — Din scr. slaniea „saltea de paie“. SLAT s. n. v. slatl. . SLÄWlVÄ s. f. I. (înve'chit şi regional) Sărătură (Ui). Pus-ßi riure.în puslinie şi... pămîntul todilo-riu in slatină (sărătură d). psalt. '232, cf. lb. ln fala salului vine părăul Saralul. . . intr-a căruia dpi sini slatine, i. ioNescu', p.' 363, cf. lm, alexi, w., LtR2, DL, DM, M. • D. ENC., DEX, BREBENEL, GR. P., CHEST. IV 63/173, ALRM SN I h 4. 2. (învechit şi regional) Sărătură (I 2), Au aflat două fîntini cu slatină pre moşia mănăstirei Rişca (a. 1815). URiCARiuL, i, 227, cf. kudai-deleanu, lex. In jurul craterului deschis, la a cărui poală in diverse ■direcţii- izbucnea,ca slatinele lava focoasă, copru-dră-.guşanu, c. .169. In acest. ipnp se pune intr-o-, oală, de-o parte, o ocp slatină. pamfi^^—j^'pPBgcu, crom, 126, cf. CADE«. Doamna Genoveva g&sî in. sftrşifo intr-uri fund de vâlcea, izvoraşul de slqtină, âe car,e, avea nevoie. ŞADOVpANU,. O. XI, 114, . ct SCRIR^t, D., LTR2, dl, .dm.,Pieţrişul strălucea murdar în soare, O slatină de qpă-j oglindea, labiş, ,p. 126, qf. mihăijA, î. 96, •m. d. enc., dex, ALR i 7f>8/348^ 350, 385, 731/348, 350„ Astfel de izvoare sărate, care îşi (iveau valoarea lor economică, se numeau slatină- panaitescij, o. ţ. 135, com. mariAjN. Toc la ap,ă ori la slatină, alr ii/i h. 288/353, .cf. ai,r ii 4 095/219,' 260, 272, .34.6, 349, 3'53,3<32, 386, 414, 5Ş1, 55'l, 4 096/349', 6.616/386, A v 16, 20, 33. ^ Expr. (Glumeţ) Botezat în sla-tiiiă, se spune despre o persoană de religie catolică. Cf. alr ii/i mn 103, 2 775/531. + (învechit şi regional) Saramură (1); p. ext. fnîncare excesiv de sărată.' D.e-acjâ-i turnară presle arsuri slatină ciz oţăt. dosof-tei, v, s. decembrie 215î/7, cf.' resmeriţ*!', d., cade, scriban, D., dl, dm, H x 254. De guşă ti trece vitei ungînd-o cu slatină ori cu salamură. sez. iv, 129, cf. alr i 740/164, 190, 214, 215, 223, 247, 266, 350, 351, 359, 360, 361, 363, 381, 388, 542, ,;582. <> (Adverbial; ca determinant al adjectivului „sărat“ căruia ii dă 'valoare de- superlativ absolut) Sărai slatină. SCRIBAN, D. , - 3. (Regionăl) Sare care se depune pe marginea , unei ape sărate" r(Hangu — Piatra Neamţ). Cf:, a v' 34. — Pl. : slatine şi (regional) slătini (alr ii 4 096/349)'. — Şi: (regional) sclârină (ib,:-. 4 095/279), (învechit şi regional) zlâtină (budai-deleanu* lex., alr i 740/582) s. f. — J)in v. si. C.UTHH4. '•>- ' SLÄV,--Ă s. ni.-:şi f., adj. 1. S.-rri. şi f.'.(La'm.' pl.) Comunitate .de- triburi indo-eUropene care, :!n »-inile-n'iul al H-lea î!ei:n.,. pöjjulau teritoriul dintre iiipru, "Cârpaţi, Öder şi Mâreâ Baltică şi- care-,-..fflai "ţîrziu, s-au răspîndit pe un vast teritoriu, îndeosebi in răsăritul, sud-estulşi oentrtil Eüröpei, dînd naştere“ rtiai -■riiUltör populaţii, 'popoare, şi naţiuni; (la- in. pl.) po-'jjiiliiţie,- popor sau naţiune care descinde din astfel âe triburi,--(şi la sg.) persöäiiä care face parte dintr-o astfel de populaţie, tfiritr-uff ästfel-detpopör sau dintr-o astfel de naţiune; (învechit) .slövean fl), (rar) slavon (D- V.. ş cil e a.u. Valahia s-a nuţnit.de germani (după carii au numit-o şi slavii). genilie, g." 181/2. Cehii ,er,au slavi, filimon, o. ii,. 10Q, cf. ddrf, barcianu. Slavii.... ,erau număraţi de scriitorii antichităţii. între popoarele sprmatice. xenopol, i. r. ii, 48. La aşezarea lor în Dacia,, slavii au găsit-aici o toponimie în . mare majoritate thracică. pârvan, g. 287. Exemplul bulgarilor învingători, slavizaţi de slavii învinşi. .., trebuie să fie un permanent' exemplu. în plr ii, 380, cf. resmeriţă, d., cade. Slavii s-au mişcat în acest răsări* european pînă căl'ră Mediterana. sadovéanu, o. xx> 421. Inovaţiile acestui dialect. . şe datâresc influenţei slavilo.r înconjurători. ' puşcariu, l. ii. i, 230. Acesta a fost'cazul românilor Şi slavilor pe cea mai mare parte a" teritoriului "lingvistic românesc aciuai, iordan, x. 4, cf. scriban, d. O comparaţie cu ceea ¿e s-a produs sub,, acest raport la slavii de sud... permite concluzii certe. în plr ii, 622. Sentimentul naturii e o noutate introdusă în literatură fnlîia oară. de slavi, halea, s, t/ i, 10, cf. dl, dm, L. rom. 1967, ÎJ06. Noii slavii, ri'ii facem altceva dicîl să confirmăm că sînleţj. romani. “magazin ist., 1968, nr. 12, 88, cf. m. d. enc., déx. 2. Adj. Care aparţine slavilor (î), privitor la slavi., specific, slavilor ; de origine slavă; (rar) .slavon (2), (Învechit).;slavic, slavonesç; (1), slovenesc, slovean (2). Cf. ghica, -c. E. ii, 438. Căla să peqçà Dunărea prin România, ca sq revolteze populafiuniie şlave dir),,¡Turcia. filimon, o. i, 280. Aceste cărţi cu buchi erau scrise ciudat cu’ cerneală roşie ca sîntfèle,- caractere slave de o evlavioasă. . . arătare, eminescu, n. 44. Ce comori ascund literatura engleză, cea ■ italiană. 'cfiièif literaturile nordice şi ■ cite 'slave. în > a, 153. • Gr.'Tocl-lescu, căruia i s-âu - semnalat actele slave şi române de la Braşov, n-a apucat a li tipări, bul. com. îst! ii, 180. Strămoşii traci. . . au lăsat- părţi din aceleaşi obiceiuri de îmbrăcăminte şi locuinţă - vecinilor noştri staul de peste DUnăre. iorga, c. i. i, 107. Elemenléle germane... vor' ceda:. . din sec. VI înaintea influenţei precumpănitoare slave, pârvan, g. 250, cf.-resmeriţă, d. , cade. Plecase să străbată lumea slavă in lung şi în lat. g. m. zamfirëscü, sf. m. n. i, 119. Nu putem trece cu vederea... introducerea... "dregătorilor cu nume slav. sadoveanu, o. xx, 382, La nici unul din popoarele slave cu care românii au venii în contact nu se poale atesta forma ,,godalc“. -puşcariu, l. r. i, 31. Acelaşi etimon slav stă, cred, la baza lui „Dryga“.. iordan, t. 49, cf. „scriban,, d,. Prima cultură a românilor aparţine cercului de cultură slav şi bizantin. vianu, L. u. 560. Ca cel mâi important ..dintre morrien-lele vechi este menţionată influenţa culturii slave în Moldova, v. rom. septembrie 1954, 153. Vorbea româneşte cu accent frinţuzesc, aşa cum vorbea franţuzeşte cu accent sldv. vinea, l. i, 171. Irifl'iienfa slavă în vocabularul limbii noastre este foarte importantă', graur, i. L. 95, cf. dl, dm. ,,Jupan“ este un cuvint vechi slav.care înseamnă „domn“, s'toicesgu-, s. ‘ d. ■ 27, •cf: m. -d. enc.', dex. ■ Limbă slavă .== "fiecare dintre limbile vorbite astăzi" de popoarele slave (2) în centrul.şi răsăritul Europei;, (la pl.) familie de limbi de origine ,indo-europeană, vorbiţe în. cgntrul"jşi în. răsăritul .-Europei, Cf. resmeriţă, d.,, caije. ,-.Unele purtau inscripţii româneşti,- altele nepiţeşli, ..-.franţuzeşti-) în. diferite limbi slave, agîrbiceanu,- s. >p. 175. Şi-aducea aminte de prpfesorxţ.1 de. limbi slape. dan, u. ,¡263. Unii ..îşi. dădeau. cu ptţier-ea .ţii...vorbim’ spanibia, ,alţii propuneau ipoteza unei limbi slave, blaga, 198., çf. dm, m. d. enc., dex. Limba slavă comună sau (substantivat, f.Ţsldv’a comiină'= limfia vorbită de 'şlSvr, îna'inte 'de a sè despărţi*'în limbi şi dialécte.’ Slaêd comiina . ■este o "limbă' indo-eUropeană. *0»aok;’^i. • dT 17.-- Limba (veche): slavă (şi substantivat, if.) sau • (substanţi-vat, ■4.) vechea, slavă, slavă-.V£C:he: ¡ori (impropriu,) ..slayă ,(ve-ehe) bisericească = limba slavilor din esţul Periipsu-Jei Balcanice, cousţiţuită ça limbă literară in a d.oua 'juniătsite a. .secolului'al IX-Jea ; (jastăzi r^rXpaleosI’avă (v. p'a l e ô s 1 a v, 1), limba slavică (v.' slavic), (nèo'bisnuit)’limb'a veche slovehică (v. s 1 o'-ÿ-ê-ïi i c ).. Çf. 'resmeriţă/ d.,- cade,'scîrib’an, d. O rugăciune in'limba slavă, barbu, princ! 35." A deschis ‘drumul studiilor de slavă veche. ist. lit. rom. ii, 27. In statele feudale, din România s-a întrebuinţat, ca limbă literară vechea slavă. coteanu, r. l. 60: Unii dieci cunoşteau bine limba slavă. STOICESCU, s. D. 175. A demonstrat că vechea slavă nu avea articol, l. rom. 1967;' 3. -♦■ Care se referă :1a limba slavă comună sau la limba Veche - slavă ; care aparţine, : care este caracteristic acestor limbi; 8462 SLÂVĂ - 104!) - SLAVÂ' care este scris în aceste limbi. V. p a l e o s l a v (!)• ■0- (Rar) Alfabet slai) alfabet Chirilic, v. ' chi ri- 1 i c. Literă slavă =-literă chirilică,- v. chirilic. (Substantivat, n.) Guvînt din limba v,eche slavă. — PI.: slavi, -e. — Din fr. slave. SLÂVĂ. s. f. 1. Ansamblu.de calităţi, de merite etc. deosebite, care . impresionează profund şi unanim, trezind maro admiraţie, respect adînc etc., glorie, grandoare, măreţie (!) » mărire «IV 5), splendoare, strălucire, (rar) g r a n d i o-z i t a t e, (înveehiţ) mărie1 (III 3), mărime (IV 5), sărbăt or i e (2) ; preţuire profundă .şi unanima a unei persoane, manifestări, a unui eveniment etc., datorită unor mari merite, unor calităţi deosebite etc., cinste, cinstire (v. celebritate,! ai-m ă , onoare 2,. p r e s t i g i u, renume, r e p u -t a ţi e, vază); exprimare (prin cuvinte, prin cîptece etc.) a.preţuirii profunde (şi unanime) faţă de cineva sau de ceva, că urmare a unor merite, a unor calităţi deosebite etc., cinstire, elogiere, elogiu, laudă,, lăudare, preamărire (1), proslăvire, slăvire, (livresc) apoteoză,, glorific ar e, (rar) apote'ozare, e x a 1 t'a re, (învechit) p o h t a 1 ă, p r e a s 1 ă v i e,. p r e a s 1 ă-vire.preasiăvit1, slavoslovie, slăvi-t u r ă, (învechit, rar) pohvalenie, prealău-dare, preamărire, prosiăvitură. V. o-magiu, omagiere, pri no s- (3). Şi - ţoutâ slava (mărirea B 1688) omului ca florile ierbilor. cod. vor.2 72v/16. Slavă şi bogălate in casa lui. psa.lt., 240.■ lubeaşte a lăcui frumos cu slavă şi cu cinste în lumea aceasta. coresi, - ev. 73. S-puneţi tătîni-mieu toată. slava mea den-Eghipel şi tot ce vedeţi. ,po 160/21. Şi cine va putea aemu să-spuie mărirea şi cinstea aceii slave, ce covîr-şaşte prespre toate minţite (a. 1642), gcri, 99/28.. Nece Solomon întru toată slava lui n-au fost îmbrăcat .ca unul de aceasiea. n. test. (1648), 9r/l. Viaţa,în pămî-nţ să-mi calce atocma cu pravul Şi slava să-mi defaime, precum li-i năravul, dosoetei, ps. 25/6. Mare'slavă au ludt. adevărat şi cinste nemuritoare Ptolomeu, împăratul . Pghipetului (a. 1703).“ gcr i, 348/17.’ Aceasta se cheamă iubire de slavă şi este o nelegiuire, carte Treb. i, 186/13. Veţi fi slaDci şi podoaba neamului omenesc. ţichindeal, F. 319/27. Să dăruiască putere înaltului Dovlelu.. .viaţă îndelungată şi slavă nesfirşită (a. 1815). uricariul, i, 240. S-ar întoarce vrodată în împărăţia sâ plin de mărire şi slavă, pleşoianu, t. i,-87/11.- Cel ce se mîndreşte şi se făleşte în slavă, se neomerteşte. epîscupescu, practica, XX/12.: Ge folos va ăobîndi iubitorul de slavă între noroade necunoscute? marcovici, d. 145/11. Cugetările pentru plăceri, odihni; slave nu sînt nicidecum ■ făcute pentru- omul cel ' neputincios. buznea, p. v. 196/23; Orbi de fumul slavei îşi cumpă-rără mărire, negru-zzi; s. ii, 21. Prin ştiinţe şi prin arte naţiile înfrăţite Îngîndire şi în pace-drumul slavei îl găsesc, alexandrescu, o. i, 73. Să ia pe faţa împăratului.,.mare slavă ar mai dobîqdi în lume. creangă, p. 78. Nu mă-bucur de vreun bine, . de vreo,slavă, ma-cedonşki, o. i, 271. A oblăduii moşia pentru slava, ei şi-a lui. davila, v. v. 33, cf. .feşmeriţX, d., cade. Unii bogătaşi, iubitori de slapă. palaction, a.' a. ii, 435.,- Ţoale; astea, lăţite în lume, au adus slavă, .mare mănăştirii. .voiculescu, p. i, 159. Cartea ,acfasta... cu slava trecută. . .trebuie să fie o car.te.de căpaiîi a oricărui cărturar romăn. sadoveanu, o. xix, 479, cf. scrîban. d. DepUne mărturie-întru slava marilor ţi-gurv ale trecutului: ~vianu,-a.-p. 67. Bunurile nimănuia nu mă ispitesc şi-nici' o slavă nu strică liniştea mea. arghezi, s. vi, 103. Nu-mi trebuie nici slavă, nici belşug. beniuc, v. 150, cf. dl, nxt.’Nu-lmai atingeau nici măcar cuvintele de slavă, barbu, princ., 34. Vrind slava să-ţi aplaud într-un imn Am colindat cu muzele prin vie. v.ulpescu, p. -122, cf. m. ,d:. enc., dex. Nji rîvniJa cefe,de mare slavă, că nestatornice sînt. zanne, p. viii, 564. Slava ca vîntul vine şi se duce. id. ib. ix\ 157. *0* (Ca atribut ăl divinităţii) Fie slava lui DUmnedzeu ..în veaci. psalt hur. 87v/9. Slava împărăţiei tale dzice-o-vor.ib. l22r/16. Nu în ' făţărie prăvindu-se aveţi credinţa £)omnu/[ui] noslrulu Isus H'ristos al slaveei.' • Ejxpj, A face slavă (cuiva) ■= a primi (pe cineva) cu toate onorurile şi cu toată .cinstea . cuvenită, fiară Grigorie i-au dat răspuns că el cît au piflut au silit (Le-au făcui slavă hatmanilor leşeşti, mvsxe, .let. ,1^1, 16/23.' . . 2. întindere cosmică n&fîrşită îh care' se află aştri sau, mai ales, parte din acest Spaţiu cu formă ‘aparent şm $Î. A V  - im - SLAVIST emisferică, văzută deasupra orizontului, boltă cerească (v. boltă), firmament, (rar) arc ceresc (v. arc), b o 11 i r e, (învechit şi regional) crin g ui cerului (v. crîng), crugul cerului (v. crug); înveliş gazos care înconjoară pă-rnîntul, aer, atmosferă, spaţiu, văzduh, zări (v. zare), (livresc) eter; cer, tărie (III). De să va înălţa ceriul în slavă, biblia (1688). ap. tdgr. Doi molifţi.. .îşi ridică în slăvi bogata lor podoabă de cetini. VLAHUŢĂ, s. A. iii, 260. E vară...şi slava-i senină. neculuţa, ţ. d. 65. O coloană de fum. . .se des-pleieşie-n şuviţe şi cade respinsă din slavă, anghel—10-sif, c. m. i, 41. Şi tragic faunul se plînge Cu braţe-tinse rugătoare Spre slava albă ce se stinge In noaptea toamnei care moare, petică, o. 78, cf. resmeriţă, d. Priveam în slavă rotirea vulturilor deasupra negrelor prăpăstii. M. i. cajragiale, c. 39, cf. cade. Din slavă se lasă încet fulgi mari de zăpadă şi s-aşază ca o pînză sclipitoare, mironescu, s. 17. Sfredeliră slăvile ţipete, nechezaturi şi noi împuşcături. Î3alaction, o. a. ii, 103. Ridicasem ochii spre icoană...să mă rog Maicei din slavă. g. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 46. Pornise să cadă din slavă, domoală, ploaia, lesnea, vers. 11. Pe înserate. . .rămînea singur ascultînd şuierele trenurilor stră-pungînd slăvile, teodoreanu, u. c. 19. Nocturne bolţi vor ninge din slăvi misterul lor. i. barbu, j. s. 10. Cîn-lecul meu...se repede-n slavă, călinescu, o, ii, 251. In slavă norii uşurei.. .deveniseră acum trandafirii. camil petrescu, o. iii, 95. Dimineţile sînt înşelătoare. Mai lîrziu, poate, slăvile se vor lumina, stancu, u.r.s.s. 49, cf. dl, dm. Pinii strimbi ... se răsucesc spre slavă, lamş, p. 126. Ciocîrlia din slăvi se coboară V-şoară..., Uşoară... Pe umărul meu se coboară, românia .literară, 1970, nr. 78, 3/3, cf. m. d. enc., dex. Pate vîntul sus în'slavă, hodoş, p. p. 123. In slavă s-au înălţat, şez. i, 183. Crenz în slavă le aruncă, alexici, l. p. 2. 'v* (Cu determinările „ceruliii“ sau „cerurilor“) Vedeţi.. .paserile care zbor în slava ceriului. nea,goe, înv. 13/20, cf. i. golescu, c. Zăiindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul, ispirescu, l. 46. .A'f trimite un răvăşel. . .pînă dincolo de lună. . .în slava cerului, delavrancea, o. ii, 271. Un senin încîn'tăior se desfăşura privir-ei, pînă in slava cerului, d. zamfirescu, v. ţ. 79, cf. resmeriţă, d., cade. Am văzut căvîrful de piramidă [al muntelui] stătea deasupra mea în slava cerului, galaction, o. 345. Calul scoase un nechezat puternic şi se repezi in stavg. cerului, visşarion b. 15. In slăvile cerului. . .o ciocîriie îşi cîntă cîntecul. stancu, m. i. 53. Zbură în slava cerului şi se îndreptă spre cuprinsul împărăţiei slăpînului său. popescu, B. i, 23. Calu erea-nvăţat de diavolu al mare ca să-l arunce în slava cerului, vîrcol, v: 26, cf. graiul, i, 85, ciauşanu, gl. Cînd a ieşi vulturu-n curte şi s-a pus pă iei s-a-nălţal în slava tertui cu iei. o. bîrlea, a. p. ii, 139. N-am o scară Să mă sui Sus în slava cerului, Să dau dramul dorului, folc. mold. ii, 587. (Prin analogie) Polixenia—casemnde aprobare —îşi ridica sprîncenele în slava frunţii, bassarabescu, v. 9. Bidicîndu-şi ochii bulbucaţi de broascăîn slava tavanului aurit. .., a rostit cu mirare.. . cocea, s. i, 339.^F i g. Taifasul, ce îmbrăţişa numai lucruri frumoase. . plutind în seninătatea slăvilâr academice, m. i. caraqi-ale, c. 24. Din roiul curtenilor ei de provincie... să aleagă zburătorul.. .care â o răpească în slăvile unei nunţi împărăteşti, vinea, l. ii, 27. -$■ L o c. a d v. Iii slavă = în diredţia cerului; în sus, v. sus. In slavă braţele-ainîiid'âUă le-nalţ. «kGHEL, p. 16. Deschi-zîhd-. braţele, ridicîndu-le în slavă, ardeleanu, v. p. 213. Ai vrea să-ţi ridici in slavă mîinile ca să blestemi ceva bun ori rău. isac, o. 200. •v> Expr. A ridica (pe cineva) în slavă (sau In slava cerului, In slăvi) V. r i d î c a (I 2); A ridica casn In slavă = a face gălăgie foarte mare. Cînd mama...se lăsa cile oleacă ziua să se hodinească, noi băieţii tocmai atunci rădicam casa în slavă, creangă, a. 37, cf. cade, dl, dm, dex. (Cu schimbarea construcţiei)* Casa era stup de bărbaţi şi de femei, şi plînselele Anei ale ailor.., femei... (învechit) Limba slavică = limba slavă, v. s lav(2|, Limba slavică sau slavo-neaSfiăi: din care.se trag cea rusească, leşască, sirbească. genilie, o. 159/24. + (Substantivat, n.) Cuvînt din limba slavă (v. slav 2). Pe slavicul ,,trud‘‘ şi ungurescul „munka“ le-am convertit in verbe cu sens peiorativ. călinescu, c. o. 95. — PI.: slavici, -ce. — Din germ. sltunsch. SLAVlE s.f. v. sclavie. SLAVINĂ s. f. (Regici.al) Cep; p. e x t. cauca. Cf. cihac, ii, 347, lm. Poiuncca să fie scos din pivniţă vasul de ţuică, spre a i se da cep şi a se înfunda în el o slăvină nouă. macedonski, o. iu, 135, cf. ddkf, bar- CIANU, ALF.XI, AV, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM. Ş-0 băgat Cam la cepu vasului, La slăvina vinului, alexici, l. p. 27, cf. i. cu. vi, 252, ciaişanu, gl. — PI.: slavine.— Şi: slăvină (accentuat şi: slăvină, alh n 3 121/2, 36, 53, 813; pl. slăvine, ib. 3 921/36 şi slăvirii, cialşanu, gl., alh ii 3 921/2, 53, 813), slivi-nă (gămulescu, e. s. 186; pl. slivini, aijî ii 3 921/836) s. f. — Din ser. slavina. SLAYÎSM s.n. 1. (Astăzi rar) Influenţă slavă (2) exercitată asupra dezvoltării sociale, culturale etc.; (învechit, ,rar) slavitate. Slavismul a ajuns la putere aşa de mare, încîl amerî-nfă maghiarismul cu peife. gt (1839), 179. Acţiunea slavismului fusese lanoişeco-Iară la curte şi-n biserică, hasdeu, i. c. i, 275, cf. resmeriţă, d. Slavismul dură în ţările române de la întemeierea lor pînă la Matei Basarab şi Vasile Lupu. ŞĂINEANU, D. U,, cf. CADE, SCRIBAN, D. 2. Element (cuvînt, expresie, construcţie etc.) specific unei limbi slave (v. s 1 a v 2) şi împrumutat (fără necesitate) de altă limbă (şi neasimilat); (sens curent) (rar)' slavonism. Am dori să ne unim acum şi în privinţa slavismelor: maiorescu, cr. ii, 267, cf. ddrf, 'Barcianu, resmeriţă, D. Slavismele formează contingentul cel mai însemnat din elementele străine ale limbii române, şăineanu, d. u., cf. cade, scriban, d,. dl, dm, dn!, m. d. enc., dex. 3- Curent politic, apărut în secolul al XlX-lea în Rusia, care preconiza unirea într-un singur stat a tuturor popoarelor slave; panslavism. Cf. şăineanu8, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. — Pl.: (2) slavişme. ' — Din fr. slavisme. SLAVIST, -Ă s. rri. şi f., adj. 1. S. m. şi f. .Specialist In ,una sau mai multe dintre disciplinele slavis- 8469 SLAVISTICA — Î047 — SLAVON ticii. La 1829 trăia la Viena învăţatul Kopilar, slavist care se ochpd'se şi cu limbile albaneză şi romănă, phi-I.JPP1DE, P. 288, Cf. XENOPOL, I. R. I, 48, BARCIANU. Ştia că la Viena se află un mare slavist, iorga, p. a. ii. 33. 5Ub conducerea eruditului slavist Ion Bogdan „Convorbirile“ ou publicat...o sumă de cercetări. în plr i, 248, cf. resmeriţă, D., cade. Elementul slav din dialectal dacoromân. . .merită să fie studiat mai de aproape şi pentru problemele pe care le pune slaviştilor. puş-cariu, l. r. i, 290, cf. scriban, d. Ion Bogdan a fost primul nostru slavist, graur, i. l. 21, cf. dl, dm. Slavistul. . .a alcătuit un .studiu bine informat despre organizarea urmatei moldovene, stoicescu, c. s. 8. Deşi slavişti ca formaţie, au făcui lingvistică românească tn sens strict, l. rom. 1965, 4, cf. m. d. enc., dex. i 2. Adj. (Neobişnuit) Care aparţine, care se referă, care este caracteristic slavistului (!)• Vom analiza aici patru nume geografice cari vin mai ales, in sprijinul teoriei slaviste, xenopol, i. r. i, 48. — Pl.: slavişti, -ste. — Din fr. slaviste, germ. Slawist. SLAVÎSTICĂ s. f. Totalitatea disciplinelor care studiază limba, literatura, cultura şi istoria popoarelor slave; s p e c. filologie slavă. [Hasdeu] a dat culegerilor noastre de izvoare „Arhiva istorică", cea dinţii carte a slavisticei la români, iorga, p. a. ii, 25. Profesorul de slavistică de la Universitatea din Bucureşti era preocupat de căutarea altor sorginţi ale trecutului nostru. bul. com. ist. iii, II, cf.' dl, dm. In preocupările sale lingvistice şi istorice se observă interes şi pentru slavistică. ist. lit. rom. ii, 31. S-a lansai de la început într-o cercetare asupra unei probleme a slavisticii generale şi a rusei. l. rom. 1967, 3, cf. hristea, p. e. 54, M. D. ENC., DEX. — Din germ. Slawlstik. SLĂVITĂ!! s. f. (]ii\echit, astăzi iar) Slavism (1). Papismul intiodusese oficialitatea latinităţii, întocmai precum patriarhisrr.ul furişase la noi slavitatea cea oficială, hasdeu, i. c. i, 43, cf. dn2. — Slav suf. -iiate. SLAVIŢĂ s. f. v. slăvijă. SI, AVIZ A vb. I. 1. Tranz. şi refl. (Despre oameni, despre colectivităţi umane etc.) A (se) asimila cu populaţia slavă (2). Exemplul bulgarilor învingători, slavizaţi de slavii învinşi. .., trebuie să fie un permanent exemplu. în plr ii, 380, cf. resmeriţă, d. , cade, SCRIBAN, D., DN2, DEX. 2. T r a n z. (Complementul indică expresii, cuvinte etc. străine). A adapta la normele din slava veche (v. s 1 a vi2) sau dintr-o limbă slavă (v. slavă). Cf. SCRiBAN, 1). — Prez. ind.: slavizez. — Slav + suf. -iza. ŞL AVIZARE ş. f. 1. Asimilare cu populaţia slavă (2). Cf. s 1 a v,i za (1). Cf. dex, dn3. 2. Adaptare la normele din slava veche (v. slav 2) sau dintr-o limbă slavă (v. slav 2). Cf, slavii* (2)- — Pl.: slavizări. — V. slaviza. SLAVOACĂ f. v. zglăvoe. . SLAVdCĂ s. f. v. zglăvoe. SLAVOFÎL, -Ă adj., ş. m. şi f. (Persoană) care are simpaţie deosebită pentru popoarele slave (2), pen-ţfU cultura şi civilizaţia lor; (persoană) care susţine apropierea culturală şi politică de popoarele şi de statele slave. Contra aşteptării slavofililor, tocmai rîu-leful Cerna. . .demonstră. . .că dacii n-au fost slavi. HASDEU, I. C. I, 274, Cf. SCRIBAN, D, DL, DM, DN2. E Cel carc-i converteşte.. .la creştinismul slavofil. românia literară, 1971, nr. 118, 5/3. — Pl.: slavofili, -e. — Din fr. slavophile. SLAVOl'tfB, -Ă adj., s. m. şi f. (Rar) (Persoană) care nu simpatizează popoarele slave (2); (persoană) care respinge apropierea culturală, economică şi politică de popoarele şi statele slave. Cf. scriban, d., dn*. — Pl: slavofobi, -e. — Din fr. slavophohe. SLAVOMANÎE s. f. (Rar),Tendinţă exagerată de a atribui origine sau caracter slav unor lucruri, fenomene etc. care au altă origine sau alt caracter. Cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, Dy — Slav + manie. SLAV(}.\, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (Astăzi rar) Slav .(1). Cf. i. golescu, c. Au avut moşiile lor .. .după sistema slavonilor, koqălniceanu, s. a. 144. Slavonii.. .inundară Dacia, atît Peninsula Balconului cit şi cîmpiile maghiare, xenopol, i. r. ii, 76, cf. cade, SCRIBAN, D., DL, M. D. liNC., DEX. 2. Adj. (Astăzi rar) Slav (2). Greutatea întîmplăiilcr istorice. . .ne siliră... a trăi înrîurirea slavonă. rlsso, s. 71. Românii...în privinţa proprietăţii funciare au făcut împrumuturi de la legile slavone. kcgĂlniceanu, s. A. 144. Înrîurirea bulgară şi de stal psupra românilor este o reînnoire a ¡nrîurirei slavone, xenopol, i. r. ii, 77, cf. dl, dm, m. d. enc., dex.<[> Limba slavonă (şi substantivat, f.) sau (rar; substantivat, i.)'slpvona bisericească = limba literară dezvoltată din vechea slavă (v. s 1 a v 2) şi folosită în evul medţu ca limbă de cult şi de cancelarie în Rusia, Bulgaria, Serbia şi în ţările române; limba slavonească (v. s 1 a v o n e s c), slavo-neşte, (învechit) limba slovenească (v. sloven esc 1), slavonie, li tălmăcea din slavonă sfînta scriptură. iorga, l. i, 303. De la 1600 înainte limba latină decade în Ardeal, cum decade la noi limba slavonă■ bul. com. ist. ii, 179. Comparaţia cu limba tuşă ne permite deei, într-o oarecare măsură, să cunoaştem care cuvinte au pătruns la noi din slavona bisericească, plşcariu, l. r. i, 296. i\u se înţelegeau de ajuns oamenii în dacă, slavonă şi latiiiă? arghezi, n. 124. Traducătorul din latineşte în slavonă al cărţii lui Thomas a Kempis. călinescu, c. o. 267. Cu ajutorul lui Petru Movilă s-au înfiinţat în Ţara Românească primele şcoli în limba slavonă, scînteia, 1954, nr, 2 872, cf. dl, dm. Manifestările culturale în limba slavonă. . .se consolidează, ist. lit. rom. ii, 9. Lipsa de documente şi cărfi religioase româneşti înainte de secolul al XV1-lea se explică prin faptul că biserica şi cancelaria se foloseau de limba slavonă, . graur, i. l. 203. Cancelariile domneşti.. . au folosit ca limbă oficială limba slavonă, stoicescu. Si d, 45, cf. m. d. enc., dex. + (Despre fenomene culturale, sociale etc, sau, mai ales, despre cărţi, texte, cuvinte etc.) Care se referă la limba slavonă;.care aparţine, care este caracteristic acestei limbi, care este scris sau care se manifestă în această limbă; slavo-nesc, (învechit) sirbesc (2). Manuscripte slavone... scrise cu litere capitale şi minuscule, odobescu, s. i, 3,93, cf. philippide, p. 163. In toată Oltenia e singurul om in stare a ceti şi traduce o carte domnească slavonă. iorga, p. A. ii, 33. Cultura, sub formă slavonă, a fost mai serioasă in Moldova, ibrăileanu, sp, cr. 33. Acest text...cu care se mîntuie activitatea analistică a şcolii slavone, bul. com. ist, iii, ii, cf. cade. Numele e sla-vo/i. sadoveanu, o. x, 425. Primele versuri Imprimate într-o carte românească sînt de fapt stihuri slavone. l. rom. 1965, 399. *0" (Astăzi rar) Literă (sau, Învechit, 8480 SLAVOKESC -104»- SLAVUNESC slovă) slavonă = literă chirilică, v. chirilic.. Introduseră in Daco-Romănia .'slovele slavoane. ne-gr-uzzi,.s. i, 201. Am scris numai .cu buchile slavone şi. , .ne încercăm să introducem -literele latine, maio-. bescb, critice, 206. Pe. . .[cruci] literele, slavone nu mai spuneau nimic înţeles unui om care nu învăţase să le citească, c. petrescu, r. dr. 215. Nu avea din ediţia lui cu litere jumătate slavone -nici un exemplar. arghezi, b. 48, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Substantivat, n.) Cnvînt din limba slavonăşlavonesc. — PI.-. .slavoni, -e şi. (învechit, f.) slavoane. — Şi; (învechit) slavân, -ă (genilie, g. . l48/5)adj., slovan (I. GOLESCU, c.).s. m. — Din fr. slavon. SLAVOMÎSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Slav (2). Pe la mijlocul veacului 9-lea se întorc noroqdele slifvo-neşti la creştinătate, fm (1841), 2341/13, cf. reşmeri-ţă, d. , scriban, d., dl, dm, dex. >0* Limba slapo-nească (şi substantivat, f.)=limba slayonă, v.slavon (2). Atît la.. .rugăciuni, cît şi în documenturi, s-aii întrebuinţat limba slavonească. ar (1829), 2461/33. Limba slavonică sau slavonească, din care se trag cea rusească, leşască, sîrbească. genilie, g. 159/24'. Slavo-neasca aceasta, a scrisorilor e foarte pocită,.iorga, c. i. ii, 119, cf. scriban, d. + (Despre fenomene culturale, sociale etc. sau, mai ales, despre cărţi, texte, cuvinte etc.) Care se referă la limba slayonă; care aparţine, care; este caracteristic acestei limbi, care este scris sau care se manifestă în această limbă; slavon (3), (învechit) sîrbesc (2). Unii pe români îi fac strehepoţi ai dacilor, alţii..-., pentru cîteva vorbe slavoneşii ce se află în limba bisericească, slavi, cr (1832), 1151/23. O piatrăy.\în care ' sînt săpate.. .cuvinte .slavoneşii.' iorga, c. 1.1, 4. Aceste scrisori încep cuveaculal XVI-lea, pe cînd cele slăvoneşti se coboară ... pînă la începutul celui al XV-lea'. bul. com. ist. ii, 179, cf. cade. Şcoli de toate gradele se înfiinţează în mai multe oraşe şi tîrguri. . .şcoli româneşti, slavoneşii. s’cl (1954), 32. cf. dl, dm. Cărţi slavoneşii şi greceşti. . ‘.scrise.. .cu cerneală neagră, barbu,- princ. 68. Circulau tipărite, la noi sau în altă parte, numeroase cărţi slavoneşii necesare clerului, coteanu, r. l. 60. Compilarea haotică de txM'ari greceşti prin intermediare sldvoneştî. românia literară, 1970, hr. 66, 8/4, ci. dex. Literă (sau, învechit, slovă) slavonească — literă chirilipă, v. chiriile. Lespezi de ’morminte cu slove slavoneşii. les-nea, vers. 4. Scria cu înflorită măiestrie măcar cîncî-şa-se soiuri de slovă, turcească şi latinească..., sţflvo-nească. c. petrescu, a. r. 96. (Substantivat, n.) Cuvînt din iimba slavonească; slavon (2). — PI.: slăvoneşti. — Şi: (învechit) slavcpisc, -eâscă, slavunesc, -căscă (i. golescu, c.), slâvonŞsc, -easeă (valian, v.), slovinfec, -ească adj. — Slavon -f suf.. -csc. SLAVONI2ŞTE âdv. în limba- slavonă, v. slavon (2). InţăUgeau şi vorbeau slavoneşte. philippide, ,.p. 161. .Domnii scriau.iot slavoneşte.. .scrisori' către vecini. iorga, ©.i. ii, 119.. Nu poţi ceti că e scris slavoneşte. brătescu-voineşţi,., p. 285,, cf.- resmeriţă, d. cade, dl, dm. Aceste fiintece au - textul scris în.’ slavoheşte. m. 1967,. nr. -42,; 19,'. - SLAVKN, -Ă adj. v. slavon, j ;SLAVUNESC, -EĂSCĂ adj. v. slavoncsc. 8490 SliAVUNEŞ'Eli —1049 — SLĂBÂNOfi SLAVUiVÎŞTXÎ adv. v. slavoneşte. SLĂBĂClONE s.f. v. slăbiciune. . SLĂBĂNÂTIC, -Ă adj. (Regional) Plăpînd (1) (Negreşti - Oaş). Cf. alr ii/i h 82/346. — PI.: slăbănalici, -ce. — Slab -f- suf. -atic (după slăbănog). SLĂBĂ1V(5C, -OĂCĂ adj. v. slăbănog. SLĂBĂNOG, -OĂGĂ adj., subst. I-. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) Paralitic; p. gener. bolnav; infirm. Veniră la clănsu purtând un slăbănog de vene. varlaam, c. 38. Feciorul meu zace in casă slăbănog şi iute să chinuieşte, n. test. (1648), 10r/22. Acei slujitori să fulgerară de să feaceră slăbănogi. dosoftei, v. s. septembrie 15r/26. Ce iaste-mai lesne, a zice slăbănogului: ,,iartă-se fie păcatele“, au a zice „scoală“ ! (a. 1746). gcr ii, 37/29, cf. i. golescu, c. Şi aduceau cătră dînsul pre cei lunatici şi pre slăbănogi (a. 1894). ap. tdrg. Celor din casă prea puţin te păsa de bolnavul lor... cind ii văzură pe slăbănog. AGÎRBICEANU, S. P. 130, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Erau slăbănogi de toate felurile şi bolnavi de lepre, sado-veanu, o. x, 218. Slăbănogul işi expune ambulant infirmităţile, arghezi, b. 64, cf. dm, alrm i/i h 190. "v* Duminica (sau simbăta) slăbănogului — sărbătoare creştină care se prăznuieşte în a treia duminică (sau sîmbătă) după Paşti. La anul 1829, îri simbăta slăbănogului, m-am făcut diacon (a. 1829). iorga, s. d. xiii, 88, cf. TDRG. 2. Adj. (Despre oameni sau despre animale; p. ext. despre corpul lor ori despre păr^i ale acestuia; în opoziţie cu puternici 2, tare A II 1) Care este (prin constituţie) lipsit de vitalitate ori de putere sau care este lipsit de rezistehţă la el'ort (fizic) şi la boli, debil, delicat, firav, fragil, gingaş, neputincios (1), nevolnic (3), p 1 ă-pind (1), slab (2), slăbit (2), şubred (I), (rar) slăbănogit (2), (popular) b c c i s n i c, nevoiaş (2), (popular şi familiar) jigărit, (învechit şi regional) mir şa v (1), rău (A II 2), (învechit) nemernic (2), neputernic, neputinte, ticălos (2), (învechit, rar) slăbănos, (regional) gubav, morin glav (I), puhav (1), ş i ş t a v; (despre organe ale corpului omenesc, despre facultăţi intelectuale etc.) care nu funcţionează normal (1) (din naştere, din cauza unei boli, de bătrîneţe etc.). V. anormal. întăriţi-vă, mini lăsate şi genunchi slăbănoage! biblia (1688), ap. tdrg. Se va bucura aluncea cind i se va descurca şi slobozi sufletul de trupul acest slăbănog, ţichindeal, f. 405/12. L-au luat indată in slăbănoagele sale mini şi l-au sărutat, buznea, p. v. 194/5. Din tată slăbănog se■ poale produce. . . un prunc cit de tare, dacă mumă-sa are un trup foarte puternic, vasici, m. ii, 94/2. Meşterul slăbănog, care nu va mai fi in stare de a sc îndeletnici cu al său lucru, va fi apărat de taxa patentii, regul. org. 57/17. O fiinţă... slăbănoagă şi lipsită de vitalitate. conta, o. f. 239. în mediul social'al Spartei un copil născut slăbănog era omoril. gherea, st. cr. ii, 21. Părintele Ghermănuţă cu insăşi slăbănoagele şi muritoarele sale mini îşi clădise chilia, hogaş, dr. i, 246. Vei fi slăbănog încă multă vreme şi vei sta în casă ca un sticlele în colivie, galaction, o. a. i, 304, cf. dl. Calul slăbănog. . . se proptea aproape ca botul în praf. t.' popovici, s. 259, cf. dm. Mîinile-mi alirnau. slăbănoage, din umeri, lăncrănjan, c. iii, 152, cf. m. d. enc., dex. Remîind Pintea la dînşii şi fiind acesta încă mic şi slăbănog, prinsă... ă-l bate. marian,- t. 290, cf. alr ii/i h 82, alrm ii/i h 142. (Ca epitet, pus-înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de"). Şi cum ajunse acolo veni o slăbănoagă şi hoaşcă de babă. cătană p. b. ii, 92. (Substantivat) Nu-i păsa că slăbănogul o să lucreze încă trei ore. a. m. zamfirescu, m. d. ii, 20. Morala tuturor timpurilor n-a considerat niciodată că un om puternic care refuză de a zdrobi pe un slăbănog e un om de o-noare. halea, s. t. ii, 277. - F i g. Să poţi vedea obiecturile. , . precum sini, iar nu precum ar putea să ni le înfăţişeze nişte simţiri slăbănoage. cr (1836), 69V10. îi dăm [copilului] în anii dintîi. . . o creştere călduroasă, gingaşă şi slăbănoagă. vasici, m. ii, 7/21. Din lipsa unei asemenea întocmiri, comerciul nostru este aşa de slăbănog (a. 1843). doc. ec. 784. Alături de vorbirea cm în vigoare, o parte din cea trccută tot mai duce o viaţă slăbănoagă. philippide, p. 88. Nu putem spune cît timp au ţinut aceste începuturi slăbănoage. iorga, c. i. m, 195. -f (Regional; despre urechi; în forma sclăbănog) Clăpăug (RăMu — Sebeş). Cf. alr i 1 090/131. + (învechit, rar; despre corzi, despre arcuri etc.) Destins. Cf. lu. 3. Adj. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia etc.; în opoziţie cu g r a s, îngrăşat) Care este lipsit de un strat (consistent) de grăsime (sau . de carne) sub piele; osos, slab (1), slăbit (1), supt, uscat, uscăţiv, (rar) slăbănogit (I 4), tras3 (IV), uscăcios, (popular) pierit (I 2), piţigăiat (2), (învechit şi regional) mişel .(3), searbăd1 (I 1), sec (I 3), secăţiu, secă-ţiv, secău (1). slăbicios (1), (regional) mîrcav (2), mîrced (3), sfoiegit (2), sighinaş (1), zălezit. V. costeliv, scheletic (1). Cf. anon. car. Vede mii de copii slăbănogi, deşiraţi, ghica, c. e. i, 269. Pumnii căpitanului răsunară sec in fălcile slăbănoage ale lui Gheorghe Ion. bacalbaşa, s. a. i, 197. Un cîine slăbănog se repezi la picioarele cailor. D. zamfirescu, v. ţ. 27, cf. cade. Pîndarul,. . . slăbănog şi pămîn-liu, se învirtea în jurul hambarului, rebreanu, r. i, 109. Un băiat slăbănog, deşirat, cam adus de spate. i. botez, b. i, 12. Burdulea... lingurar slăbănog, din judeţul Vaslui, ieşi din tranşee, brăescu, o. a. i, 151. începu a-şi frăminta cu bucurie trupul slăbănog in cojoc, sadoveanu, o. xvn, 247. Am dat peste o altă bălrînă, slăbănoagă, cu nas şi bărbie de vrăjitoare. bogza, a. î. 224. Pieptul firav şt înfundat în gîtlejul acela slăbănog şi pătat, vinea, l. i, 34, cf. dl. îşi biciui.. . calul slăbănog.. t. popovici, s. 36, cf. dm. A-vea un trup slăbănog, plin de oase. barbu, princ. 105, cf. M. D. /ENC., DEX, ALR I 1 156/28, ALRM Il/l h 141. (Substantivat) Slăbănoagele... slăbeau vă-zînd cu ochii. i. ionesc'u, b. c. 334/28. Birtaşul era un slăbănog deşirai şi ofticos. G. m. zamfirescu, m. d. i, 15. (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) Slăbănog de cîne. alr i 1 156/223. 4. Adj. (Rar; despre zgomote, sunete, glas etc.; în opoziţie cu intens, mare1 V 1 b, puternic III 1 b, tare A III 4) Slab (10). Şi-i zise mai pe urmă c-un glas slăbănog şi strerupt de sus pi nuri.. . pleşoianu, t. iii, 137/25. S-a rezemat de zid... cu scincet slăbănog, c. petrescu, a. r. 198. 5. Adj.,_s. m. şi f. (învechit şi regional) Sărac (1). Te văz ostenindu-te peste măsură ca să hrăneşti două familii slăbănoage. buznea, p. v. 106/8. N-am cirezi ca cesta. . . Dar, a, slăbănugule! tot mai sus decît tine îi căuta? Vreodată înapoia la nuji-i arunca ochii să vezi ciţi sînt mai lipsiţi? arhiva ;t. i, 150/20. îi slăbănog d'e tătu. alr i 1 553/63. G. Adj., s. m. şi f. (Rar) Prostănac. Muritorul slă- bănog sau mai cu, minte Ve.de şi moarte şi viaţă cu alte luări-aminte. conachi, p. 286. Era slăbănog, prostovan..., un băieţandrucu mintea slabă, stancu, d. 6. ■v“ Fi g. Atit. de slăbănoage dispoziţii am la toate aceste ştiinţe, Incit nu nădăjduiesc să înaintez mult cu aceşti dascăli, buznea, p. v. 120/3. II. S. m. (Eot.)' 1. Nume dat mai multor plante erbacee, utilizate, de obicei, în farmacie mai ales ca laxative şi ca diuretice: e) (şi, rar, la f.) plantă din familia balsaminaceelor, cu tulpina suculentă şi cu frunze ovale, care se strîng la atingere, cu flori galbene, punctate în interior cu roşu, cu fructul o 8495 SLABÂ.NOGEALÂ. -iM- SLÂBÂNOGiT capsula care explodează la maturitate ; (regional) brăduleţ, brie, calapăr, iadeş, ploponog, răcliiţele, bu-ruiana-celor-slabi, iarbă-roşie (Impatiens noli-langere). Cf. COTEANU, PL. 30, LB, BABO.NZI, L. 144, DAMÉ, T., GBECESCU, FL. 93, N. LEON, MED. 66, PĂCALĂ, M. R. 20, BESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., ŞĂINEANU, D. U., CADE, SIMIONESCU, FL. 70. DL, DM, BORZA, D. 87, PRODAN —BUIA, F. I. 342, M. D. ENC., DEX, ŞEZ. XV, 124, corn. marian; b) (regional; şi în sintagma slăbănog de cimp. panţu, pl., borza, d. 111) trepădătoare, v. tre-pă dator (II 1 a) (Mercarialis annaa). Cf. lb, panţu, pl., borza, D. 111; c) (regional; şi în sintagma slobonov de cimp. borza, d. 111) brei (Mercarialis perennis). Cf. panţu, pl., borza, d. 111. Vitelor care se zic că sint încuiate li să dă de băut decoct de slăbănog. n. leon. med. 66. Se fierbe slăbănog şi zeama se dă cu sila vitei pe gii. grigoriu-rigo, m. p. ii, 11. Slăbănogul ori pălrinjelul, fierte in lapte dulce, alină durerea cauzală de orice bubă. păcală, m. r. 253, cf. H iii lţ6, 226, 243, 473, iv 84, 99, ix 35, 153, 436, x 3, 496, xi 326, xiv 436. 2. (Regional) Cîrcel (Ephedra distachg a). Cf. borza, d. 64. 3. (Regional) Jale (Salvia pratensis). Cf. borza, d. 155. 4. (Regional) Buruiana viermilor (Polggonum mile). Cf. borza, d. 135. 5. (Prin nordul Munt.) Buberic (Scrophularia no-dosa ). Cf. alr ii 6 304/784. 6. (Regional; în forma slobonog) Busuioc-sălbatie (Galinşoga paroiflora). Cf. arh. som. xxin, 465, borza, d. 74. 7. (Regional) Coada-calului (Equisetum arvense). ■Cf. şez. XIV, 135, alr i 1 952/790, 986. — PI. : slăbănogi, -oage. — Şi : (regional) slăliănoc, -oăcă (corn. din straja — rădăuţi, alb i 1 557/49, 343, alb ii/i h 82/365) adj., slăbănov (borza, d. 87) r. m., slăimiioy, -oagă (tdrg), slobonôg, -oâgă (ddrf, bahcianu, tdrg, abh. som. xxiii, 465, bobza, d., 74, 87, 111, alr i 1 557/174) adj., slobonov s. m., sclă-bănofi, -oăyă (alb n/r h 82), zlăbănoy, -oâgă (alr i 1 557/748, 870) adj. — Din bg. caaSoHora. SLĂBĂNOGEĂLĂ s. f. (Rar) 1. Paralizie; p. gener. boală, infirmitate. Cf. cade. 2. Slăbiciune (I 2). Cf. cade. — Slăbănogi + sui. -eală. SLĂBĂNOGI vb. IV. Intranz. şi r e fi. 1. (învechit.; despre oameni, despre corpul ori despre părţi ale corpului lor) A paraliza (1) ; p. gener. a se îmbolnăvi; a dobîndi o infirmitate, l-au. cădzut părul şi barba şi dinţii i s-au slăbănogii, dosoftei, v. s. decembrie 207r/6. Să slăbănogiră miinile lui şi toţi oamenii lui Jsrail încremeniră, biblia (1688), 2223/37. De scîrbă mare au slăbonogit şi au crăpat (a. 1733), GCR II, 98/26, cf. VALIAN, V., CADE. 2. (învechit şi popular; despre fiinţe sau despre puterile lor) A slăbi (2). Cf. slăbănog (I 2). Să ne prisosească vreme. . . şi pentru oareşce răpaos trupesc, ca să nu slăbonogim de tot şi să ne bolnăvim (a. 1784). bv ii, 299. Caii cei fugaci nemaisimţindu-i mina ce acum se slăbănogise şi hăţurile fluturtnd pe coamele lor. pleşoianu, t. iv, 52/11. Ea să slăbăno-gească şi ta să fii vrednic de tînguire. buznea, i\ v. 195/23. Nu mă supui pînă cînd' vîrtoasele-mi vine să slăbănogesc cu totul, şi atunci, nu de voie, ci de frică. 1-m (1839), 2432/13. Trupul orietnd slăbănogind as-lîmpăr nu găseşte. Atunci cu cel prea dulce, somn tărie-i dăruieşte, i. văcărescul, p. 421/6. Acele gheare — deşi gheare de mătuşă — în faţa cometei se slă-bănogirâ, se desele!,tară şi alunecară cu braţe cu lot de-a lungul rochiei, macedonski, o. iii, 89, cf. resme-juţă, d., cade. Trupul i se slăbănogise de altlă nevoinţă. stănoiu, c. i. 168, cf. dl, dm, dex. Întîlneşte o dată o muiere bălrînă ca iarna, slăbănogilă şi gîrbovită de mulţimea anilor, mera, l. b. 154../v* F i g. O-cetate, ce de foamete slăbănogeştc, strigă şi ar vrea să i se dea ajutor (a. 1.695). fn 59. Refl. pas. Trupul său este slăbănogit din multă neîndelelnicire. buznea, f. 6/19. — Prez. ind.: slăbănogesc. — Şi: (învechii) slăbo-nogi vb. IV. — V. slăbănog. SLĂBĂNOGÎE s. f. 1. (învechit şi regional) Paralizie; p. gener. boală, infirmitate. Căzind. in boala slăbănogii[\] şi neavînd ce face, au vindut această parte (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 99/29; cf. budai-de- LEANU, LEX., LB, I. GOlESCU, C., DDRF, CANDREA, F. 224, BIANU, D. S., CADE. 2. (învechit) Slăbiciune (I 2). Cf. lb, polizu. (F i g.) N-au timpii voirea, slăbănogia fitil carea o ai luai, o cuvioasă, cătră nevoinţele ostenealelor. mineiul (1776), 50r2/28. Ticăloşia, slăbănogia şi nenorocirea, acesle răni a rinduielii soţiale. ar (1833), 19V.13. — PI. : slăbănogii. — Slăbănog -f suf. -te. SLĂBĂNOGÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) slăbănogi şi rezultatul ei. 1. Paralizie; p. gener. boală; infirmitate. Cf. slăbănogi (1). La oareşcare . boale, precum iasle slăbănogirca şi ftizia, aceşti sălbateci sînl bine încredinţaţi că sini fărmăcali, ist. am. 93v/19. Jscuria vine adese din... slăbănogirea (paralizia) beşicei. cor-nea, e. i, 77/16. 2. Slăbire (2). Cf. slăbănogi (2). (F i g.) Dc-ţi va aduce ţie vicleanul cuget de slăbănogire.... să nu le temi de năvălirile lui. varlaam —ioasaf, 179v/27. — PI. : slăbănogiri. — V. slăbănogi. ' SLĂRĂNOGÎT, -Ă adj. 1. (învechit; despre oameni, despre corpul ori despre părţi ale corpului lor) Paralizat O, p. gener. îmbolnăvit; infirm. Cf. s 1 ă-bănogi (1). Cf. ddrf. 2. (Rar; despre oameni sau despre animale, p, ext., despre corpul lor ori despre părţi ale corpului acestuia; în opoziţie cu puternic I 2, tare. A 11.1, întărit) Slab (2). Cf. slăbănogi (2). Mearse împăratul lui Israil mîhnit şi slobonogit şi veni la Sa-maria. biblia (1688), 2621/59. De cincisprezece ani încoace mă simţ cu lotul slăbănogilă. buznea, p. v. 85/4. L-am mai inlîlnit o dată la Pealra, slăbănogii, plin de reumatisme, alecsandri, în ghica, s. 84. Hibrizii... cu organele generaţiunii atrofiate sau slăbă-nogile. . . vor putea da loc la o specie nouă. conta, o. f. 240. îngreunaţi in'iinereţcle lor cu o. grăsime venită din trindăvie, ajung slăbănogili la nişle bătrlnefe necăjite. ispirescu, u. 26. Cu greu îşi mai poale urni. .. trupul său slăbănogii, hogaş, db. ii, 113. Tot mai slăbănogii, aşteaptă să-l sfişie într-o zi fiarele şi pe el. voiculescu, p. i, 108, cf. galan, b. ii, 310. Pe drum, către vale, ieşeau vite la adăpat, păşind încet.-.. ., slă-bănogiie de nemişcarea din grajd. v. rom, martie 195.7, 107, cf. dl, dm, dex. <0* F i g. Cuvîntul al treisprezecelea, care deşcliide mintea omului a vedea şi a se păzi de cea slăbănogilă leneoire (a. 1765). cat. man i, 364. Lîngă dtnsa stă trufia singură sieşi plăcind, Şi gubava molătale cu ochii slăbănogiţi. pogob, iienr. 126/1. Eşti searbădă şi slăbănogilă, ai suferii toate, ţara mea ! bălcescu, m. v. 579. Ai lui.sînt la neputinţă, slăbănogiţi, fripţi de dări, scorojiţi de nevoi, jipescu:, o. 9. Poporaţiunile creştine ale acestui imperiu slăbănogii nu vor fi în stare a se aparţine lor însele, odo-bescu, s. iii, 390. Urechea românească va deosebi a-ceasia de îndată şi nu va deschide porţile limbii slăbă- SLĂBĂNOS 1051 - nogilalai, zbîrcitului şi neputinciosului ,,putinte“. . x. negruzzi, s. i, 479. 3. (Rar; despre zgomote, sunete, glas etc.; în opoziţie cu intens, mare1 VI b, puternic III 1 b, tare A III 4) Slab (10). Un glas slăbănogii ii zise: ,,bine-ai venit“ ! ispirescu, l. 10, ci. dl, dm, dex. 4. (Rar)' Slab (1). Căzu cu faţa-n jos. . ., peste tru-purngheţat, slăbănogit şi uscat ca piatra, al sfîntului ei odor. vlahuţă, o. a. x, 138. In hainele corect croite, trupul slăbănogit .. . apare sprinten, teodoreanu, c. b. 283. — PI.: slăbănogii, -te. — Şi: (învechit) slobonogit, -u adj. — V. slăbănogi. SLĂBĂN6S, -OĂSĂ adj. (învechit, rar; despre ca meni sau despre animale, p. e x t. despre corpul or despre părţi ale acestuia; în opoziţie cu puternic I 2, tare A II 1) Slab (2). Ce putea începe o slăbă-noasă femeie cu puternicul conte? fm (1845), 1052/28. — PI.: slăbânoşi, -oase. — Slab + suf. -os (după slăbănog). SLĂBĂN6v s. m. v. slăbănog. SLĂBĂŞOK, -OÂRĂ adj. v. slăbuşOT. SLĂBĂTÂTE s. f. (Regional) Slăbiciune (1) (Ani-noasa — Petţoşeni). Ci. a iii 9. — PI. : slăbăiăţi. — Slab + suf. -ăiate. SLĂBĂ'l tBĂ s. f. Fiinţă sau plantă (ori parte a lor) slabă (1). Ci. alexi, w., tdrg, hesmeriţă, d., CADE, SCR1BAN, D., DL, DM, SFC III, 189, IV, 190, DEX, AiBii/i h 84/537.-0 (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Slăbăluia cea de cal... se răpede şi apucă o gură de jăratic. creangă, P. 83. O slăbălut'ă de cine. alr i 1 156/510, ct. ib. 1 156/677. — PI.: slăbăluri. —Şi: (rar) slăhitiuă s. f. scriban, D. — Slăbi + sui. -ălură. t SLĂBCEA s. m. art. (Regional) Termen (depreciativ) pentru o persoană foarte slabă (1) (Săpata de Sus — Piteşti). Ci. UDRESCU, OL. — De la slab. SLĂBEÂLĂ s. f. (Prin Olt.) Slăbiciune (2). Slab'ea-lă-n toalsc oasăle-m veăi. folc. olt. — munt. i, 315. — PI.: ? — Slăbi + suf. -ea/â. SLĂBEĂŢĂ s. f. (Prin Bar şi prin Transilv.) Slăbiciune (2). Bătrineţele m-ajuny, Bătrineje cu slăbeţe. _ mîndrescu, L. p. 99. Aşa slăbeaţă o cuprinseseCĂ-TANĂ, ap. T. PAPAHAGI, C. L. 44. — PI.: slăbeţe. — Slab + suf. -cată. SLĂBÎ vbi IV. 1. Intranz. (Despre oameni sau despre animale în opoziţie cu îngrăşa) A pierde stratul (consistent) de grăsime (sau de carne), ca urmare a unei boli, a bătrîneţii, a alimentaţiei etc.: a pierde din greutate; a deveni (mai) slab (1); a se jigări, a se sfriji, a se trage (I 14), a se usca, (învechit) a (se)-.mîrşăvi ;(1), a ostîmpi (2), (regional) a (se) mîr-cezi (2), a se ogărî1, a (se) pieuci, a se sfoiegi (1), a zălezi. Ştefan Vodă... tntăi au fost învăţat de au pir-jolit iarba pretutindinea, de au slăbit caii turcilor cei ■gingaşi, ureche, l. 92. Ş-am slăbii de trudă şi siale. dosoftei, v. s. noiembrie 102r/23. Şi la întorsu, slă-bindu-le caii, fiind uneori iarnă, neculce, l. 106. Deacă-ş veade puii ei că să îngraşă în cuibul ei, îi-loveaşte... ca să slăbească (a. 1700). gcr i, 341/8. El slăbisă şi ochii săi cei cufundaţi era plini dă-un dor mistuitor, pleşoianu, t. ii, 14/8. Suferinţa şi lunga boală o slăbise, pelimon, i. 171/10. Dacă vor slăbi acum, apoi creşterea lor se opreşte, i. ionescu, b. c. 21/23. Încep a slăbi văzînd cu ochii, creangă, o. 148. Fie-sa... slăbea şi se posomora. ispirescu, l. 52. Era palid şi grozav de abătut — pentru prima oară observam cit de tare slăbise, vlahuţă, o. a. 362. Aşa de mult slăbise în scurtă vreme craiul! coşbuc, p. ii, 182. Ai fost bolnav, maică,. . . c-ai mai slăbit, eşti tras la faţă. brătescu-voineşti, p. 215. Dumitru slăbise, dar eu era încredinţată că se va întrema, agîr-biceanu, s. p. 102. A început să slăbească de s-a făcut ca un ogar. rebreanu, i. 84, cf. resmeriţ/, d., cade. Slăbisem într-un mod care mă dispera, camil pe-trescu, u. n. 160. ll găsi încărunţit prea devreme, slăbit, c. PETRES..CU, c. v. 10. Slăbise, îi crescuseră urechile. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 60. De gîn-duri şi necazuri, boierule, slăbii, sadoveanu, o. xvii, 335, cf. scriban, d. Slăbind, căpătase un profil superb. călinescu, s. 40. Caii... slăbiseră din pricina ne-mîncării. stancu, ş. 317. Că a slăbit işi dă scama şi el. vinea, l. i, 307. Şi dumneata ai slăbit şi eşti mai palidă, h. lovinescu, t. 298, cf. dl. Cît a stat /a noi niti n-a slăbit şi nici nu s-a văzut că îi păsa că mînca numai pîine goală, preda, i. 14, cf. dm. Sora mea, şcolăriţa, a slăbit, labiş, p. 344. O vedeam cum slăbeşte şi cum se topeşte ca o luminare, lăncrănjan, c. ii, 23. Slăbise cumplit, o barbă ţepoasă şi sură îi mînjea obrajii scorojiţi, v. rom. ianuarie 1965, 64, ci. m. d. enc., dex. Iar băiatul cam slăbea,. Brîul i se descingea, Şi Păunul mi-l sirîngea. alecsandri, p. p. 25. Boi-şorii mi-au slăbii, folc. olt. —munt. ii, 405. Or trăit rău şi flămînz, or slăbit, nu-i mai cunoaşte-mpăratu. o. bîrlea, a. p. ii, 383. Videm bini c-au slăbit di foami. folc. mold. ii, 65. -v* Reil. Nu se îngreoiază, nici se slăbeşte poslindu-se. coresi, ev. 83. Vedem că s-au slăbii de foame, teodorescu, p. p. 176. ^ T r a n z. Cu postai cîncl-ş bolnăveaşie şi-ş slăbeaşte omul trupul. coresi, ev. 83. Lapoviţele strică foarte mult pe vite, le ia pofta de minca/ş şi le slăbeşte, i. ionescu, b. c. 37/4. Ieşi, bale spurcat, Că l-ai sclăbit Şi l-ai topii. mat. folc. 1 581. 2. Intranz. (Despre oameni, despre animale sau despre puterile lor; în opoziţie cu întări) A pierde din forţă, din vigoare, din capacitatea de rezistenţă la efort (fizic) şi la boli, a deveni (mai) slab (2); a se jigări, a. (se) şubrezi (1), (livresc) a (se) debilita, (învechit şi popular) a (se) slăbănqgi (2), (regional) a (se) becisnici, a (se) ogîrji, a (se) şiştăvi, a (se) ticăloşi (2). Şi slăbi şi în bătrineaţe bune muri, cănd amu bătrîn era. palia (1581), 96/9. Iar vodă cu aiîie munci.. . după ce au slăbit de tot să lasă ca un mort (a. 1777). gcr ii, 117/9. Măgariul slăbind au căzut cu totul mort. ţichindeal, f. 118/22. A slăbit foarte mult, cangrena s-a întins, incit nu este nădejde de a mai trăi săptămîni, ci zile. cr (1830), 1212/25. Slăbesc... slnt bolnav în picere şi mor făcind tăcere, i. văcărescul, ap. gcr ii, 161/29. După ce işi mai întăriră puterile slăbite de frig, Mihai cu ostaşii săi... trecu iarăşi Dunărea. bălcescu, m. v. 56. Văzînd că puterile fizice din zi in zi ii slăbesc, s-a grăbit a-şi face testamentul, sion, p. 123. Simţ că slăbesc din ce în ce, sînt bătrîn. ispirescu, l. 147. Calul pas cu pas slăbeşte, Pas cu pas se policneşte. iosif, v. 107. Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. gîrleanu, l. 13. E încă slăbit de boală. rebreanu, p. s. 126, cf. resmeriţă, d. , cade, schi-ban, d. Baciul era bătrîn şi slăbit de puteri, arghezi, s. vn, 14. Slăbii de friguri, galben la fată, nu se miş-case. preda, m. 46, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Eu pot foarte bine să slăbesc de foame, îneît să cad jos. reteganul, p. i, 22. N-am gîndit în vremea mea C-oi slăbi şi n-oi putea. folc. mold. i, 177, cf. alr ii/i mn 8509 slÂbî — 1052 — SLÂBÎ 50, 2 273. (F i g). Docleitorii vrăjmaşii miei, aceia slăbiră şi cădzură. psalt. hur. 21v/20. Văzu ei slăbind şi în prădare traşi, psalt. 317. Besearica legii vechi. . . au slăbit, dosoftei, ap. gcr i, 209/8. în Asia slăbise puterea remanicească. văcărescul, ist. 251. Vede pe tovarăşii săi slăbiţi şi izbiţi de oştiri nouă. heliade, l. B. 1, 44/26. Dar barbarii mai slăbesc, românii pribegi se îmbărbătează din nou. bălcescu, m. v. 548. •£> T r a n z. Păcatul slăbeşte trupul şi păcatul aduce toate neputinţele, coresi, ev. 60. Nu lăcomeşte spre saţiu, ce-ş slăbeşte tăriile trupului, id. ib. 83. Frecvente gripe şi guturaiuri mă slăbiseră într-atit, că mă cuprinseră o seamă de griji ipohondre, blaga, h. 135. (F i g.) Dzicu să-l fié învăţat turcii să taie boierii să-i slăbească. neculge, L. 15. Războaiele civile din vremea Movileştilor. . . slăbiră mult Moldova, mag. ist. iî, 48/14. [Războaiele] slăbiseră ţara şi demoralizaseră ■oştile. NEGiîüzzi, s. i, 'XII. Geţii... au trebuit... să fie în aceste timpuri mult slăbiţi de presiunea scythică. pârvan, G. 246. Bradule,... Ce ie-apleci pînă-n pă-mint... Ori tulpina te-a slăbit, Ori crengile te-au urii. polc. mold. n, 475. <0* Refl. Deacă silim capul tn vremea mistuirei. . . ne stricăm... slăbindu-ne mai tare. vasici, m. ii, 22/16. + (Despre organe, despre părţi ale corpului; despre facultăţi fizice, psihice etc.) A nu mai funcţiona normal ca urmare a uzurii, a bolii, a bătrîneţii etc. ; (livresc) a se debilita. Genunchele meale slăbiia de post. coriîsi, ev. 50. Miinilc celor ce vieţuia intr-însele slăbiră, neagoe, înv. 67/12. Miinilc şi picioarele au slăbit, ochii au apus şi s-au inchis (a. 1669). gcr i, 184/29. Putcarile meale mă părăsesc, simţirile slăbesc şi nu vor să mă mai slujască (a. 1750). gcr ii, 48/28. Slăbindu-i cu totul minele, au rămas fără putere, drăghici, r. 69/22. Simţind picioarele-nri slăbind, am închis ochii şi m-arn finul de strană să nu cad. negruzzi, s. i, 54. J-ar fi placat. . . să alerge... dar picioarele îi slăbiseră, agîr-iîiceanu, s. p. 142, cf. cade. Simţea cum ii slăbesc genunchii, bart, e. 253, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. •0> F i g. Vreun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrîneţe. hogaş, dr. i, 264. -v1 (Refl.) Parcă mi s-au slăbit genunchii, nu mă mai ţin. stancu, m. î. 43. Şi vina mi s-a slăbii, Nu sînt bună de slujit. 1'Oi.c. olt. — munt. ii, 271. -O- T r a n ?.. Băile calde slăbesc picioarele şi aduc vătămare, descr. aşez. 48/4. 3. Intranz., refl. şi t r a n z. f ei c t. (Despre fenomene sau procese naturale, despre stări, senzaţii, sentimente, manifestări etc. ale oamenilor, despre abstracte etc., în opoziţie cu creşte, întăr i) A-şi pierde sau a face să-şi piardă din tărie (XII 1), din amploare, din ritm, din greutate etc. ; a deveni sau a face să devină (mai) slab (8), a (s e) alina, a (s e) astâmpăra, a (se) calma, a (s e) domoli, a (s e) îmblînzi, a (se) îndiilci.'a (se) î n-muia, a (s e) modera (2), a (se) muia (5), a (se) pondera (3), a (s e) potoli1 (1), a (se) t e m p e r a2, (2), (regional) a se slobozi (I 5); a deveni sau a face să devină mai puţin intens, mai puţin viu, mai puţin concentrat etc. ori a deveni sau a face să devină mai slab (9, 10, 11), ai (s e) a-tenua, a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina,' a (se) micşora (IV), a (se) potoli1 (2), a (s e) r e d u c e (II 1), a scădea (5), a (s e) t e m p e r a2 (1), (învechit) a (s e) mici1 (IV), (învechit, rar) a (se) scurta (IV) ; a se slei2 (9). Din credinţa sa nemică nu slăbi şi de ce o lepăda de la sine... nedeajde mai mare avea. varlaam, c. 254. Cununi dc rujă. . . nu li să va mai slăbi mirosul nice s-or mai veşteclzî. dosoftei, v. s. noiembrie 140r/6. Cît să slăbeşte sau să micşureadză cinstea stăpînului, îndată să şi lasă şi aleargă [sluga] la altul, neculce, l. 162. Şi aşa au mai slăbit treaba, macar că Domnul pe boierii ispravnici tot nu-i lăsa în pace (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 224/38. Negoţul slăbeşte; strinii uită puţin cile puţin drumul Tirului, pleşoianu, t. i, 140/4. Sănătatea cu traiul s-au slăbii şi s-au scurtat. EfjşCL’FEşcu, practica, XXXI/2J. Pulsul se slăbeşte, scade şi se pierde, id. ib. 131/17. Nimic... nu. poate, să slăbească această încredinţcire. marcovici, d. 17/9. Descoperirea şi coprinderea Americii slăbise necurmat relaţiile între Europa şi Asia. cr (1836), 1821/34. Mai tare slăbeşte aceea a duhului silnicie, vasici, m. ii, 18/6, Frigul numai atunce face stricăciune cîndt aci slăbeşte, aci se înteţeşte, i. ionescu, c. 241/17. Acea înfricoşare slăbeşte, conachi, p. 284. A acoperi vegetalul cu fum, spre á slăbi cîtăva vreme razele, soarelui. brE-zoianu, a. 284/18. Felul vieţei în care intrasem... făcu să slăbească furiosul meu amor. fiîjmon, o. i, 331. Am dori să nu slăbim întru nimic încrederea re-dacţiunii în meritul foii sale. maiorescu, critice, 19. Din acest moment, începe a se mai slăbi temerea de necunoscut, conta, o. f. 344. Pe-ncetul vintul slăbeşte, Şi-al furtunii glas amorţeşte, beldiceanu, p. 60. Nădejdea caldă-n el slăbea. coşByc, p. i, 100. Dar zburînd, slăbeşte focul, Aripile-i cad. id. ib. ii, 54. Continuă să ningă... frigul slăbise de tot. agîrbiceanu, s. 224. Voinţa lor era slăbită, id. a- 234. li slăbi pofta de muncă, parcă n-ar mai avea pentru cine şă se ostenească. RÉBREANU, i. 57. O toleranţă universală slăbea resorturile vieţii. în plr ii, 367, cf. resmehiţă, d. , cade. Mi-a slăbit voinţa de a face efortul unéi explicaţii. camil petrescu, p. ”5. Interesul reportajului senzaţional slăbeşte, cocea, s. ii, 46. Începea să slăbească întunericul şi se zărea ca prin sită. sadoveanu, o. x, 361. Lucrul în port slăbise, bart, e. 283, cf. scri-ban, d. l'rebuia să slăbească. . . conştiinţa unei solidarităţi morale între ţăranii aceluiaşi sat. iordan, t. 177. Aceste reflecţii diluează emoţia şi slăbesc puterea intuiţiei directe, vianu, a. p. 187. Nu■ ţi-a slăbit nădejdea. argeezi, c. o. 29. Aceste imagini ne vin adesea din memorie, care slăbeşte virulenţa pornirii afective. ralea, s. t. ii, 187. Vintul slăbea treptat. tl;-dohan, jp. 190, cf. . dl. ' Curiozitatea mea insă nu slăbea. preda, i. 54, cf. dm. Am simţit atunci că şi puterea lui dc stăpînire slăbise, v. bom. octombrie 1964, 66, cf. m. d. enc., dex. + (învechit; despre oameni; adesea urpiat de determinări care precizează sensul; în opoziţie cu î n t ă r i) A-şi pierde sau a face să piardă tăria morală, integritatea; a-şi pierde voinţa, energia, fermitatea în. acţiune; a-şi neglija sau a-şi părăsi ori a face să neglijeze, să părăsească preceptele, ţelurile etc. Fiiul meu, riu le slăbi dc învăţătura Domnului! coresi, L. 570/10. învăţă şi pre noi să nu ne slăbim de suflet întru năpăşli şi in nevoi. id. ev. 184. Cre-dinţa-ş\\] prididesc, cu neputinţă omenească slăibin-du-se. id. ib. 357. Om păcătos, pre carele diavolul slă-beaşte de leagea lui f/[risto]ş. varlaam, c. 111. Cei lari şi virtuoşi slăbiră, iar cei sănătoşi bolnăviră, neagoe, înv. 141/10. Apoi împăratul părîndu-i c-a hi slăbii de cutezarea cea dentăi acest sy[î]/7? om. dosoftei, v. s. noiembrie 102r/5. Nu ne face să slăbim tocmai cînd avem nevoie de bărbăţie, alecsandri, t. ii, 25. D-astă frumuseţe, dar fatal şi dulce Spiritele noastre le-am văzut slăbind, bolintineanu, o. 99. Sîntem aiîl de slăbiţi în credinţă, in tinereţe şi entuziasm. . ■ răceala ne-au cuprins şi ne apasă sufletele (a. 1896). plr i, 462. 4. Tranz. (Complementul indică obiecte care leagă, care strîng etc. ceva pentru a-1 fixa, a-1 imobiliza etc. ori legături, strînsuri etc. care fixează, imobilizează etc. ceva; în opozifie cu s t r 1 n g e, încorda, întări, întinde) A face să fie mai puţin strîns sau mai puţin încordat, a destinde, a lărgi, a relaxa, (iilvechit şi popular) a s 1 o b o z i (I 5); (complementul indică oameni legaţi strins sau părţi ale corpului lor legate strîns; in 'opoziţie cu strîn-g e) a lăsa (mai) liber (permiţînd o anumită libertate în mişcări); p. e x t. (rar) a elibera. Şi anchira. . . lepădară întru mare, depreură slăbiră funrile cirme-loru. cod. vor.3 47v/2. Rogu-mă.. mai slăbeşte-mă din legături (a. 1799). gcr ii, 171/32, cf. i. golescu, c. Atunci întinde sfoara din nou şi iară o slăbeşte: ispi-RESCU, áp. TDRG, Cf. DDRK, RESMERIfĂ, D., SCRIBAN, D. îşi descleştează degetele, să slăbească strinsoarea. vi- 8509 SLĂBI - 1053 - SLĂBICIOS nea, l. ii, 188, cf. dl. Se apropie de bintă şi prinse să slăbească parîma. tudoran, p. 173, cf. dm, m. d. enc!, dex. Sforile i le slăbea, teodorescu, p. p. 568, A slăbii căpăstrul cum ii ţinea-n mină.. şbiera, p. 58. Mi-o lua şi-o fereca, Nu mai putea răsufla. Dar baba le zicea: Mai slăbiţi-mă ceva! reteganul, tr. 37. Turcilor, Paginilor, Mai slăbiţi-mi mîinile. şez. hi, 211. Ex p r. A (nu) slăbi (ceva) din niîuă = a nu lăsa din mină ceva; a avea o grijă deosebită (de ceva). Sabia să n-o slăbeşti din mină: creangă, p. 225. Are un belet, da nu-l slăbeşti din mină ! zimbi Gheorghiţă. tjeodoreanu, m. ii, 468. A slăbi din frîu sau a slăbi friul v. f rî u. A nu (mai) slăbi (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din priviri, din privit, din vedere, din privegheţ-e etc.) — a se uita ţintă (la cineva sau ceva), a urmări insistent cu privirea; a nu pierde din vedere (pe cineva) Trimişii voştri.... să nu-i slăbească din vedere, odobescu, s. i, 83. Nu-l slăbea din ochi şi-i urmărea discret toate mişcările, rebreanu, r. i, 174, cf. cade. Nu le slăbea din ochi şi nu le îngăduia să facă un pas afară, voiculescu, p. i, 198. Nu-l slăbeam din ochi. sadoveanu, o. xvii, 483. Doctorul. . . nu-l slăbea pe Neagu din ochi. bart, e. 218, cf. scrib an, d. Să nu slăbiţi din ochi nici o clipă casa de dincolo, călinescu, e. o. ii, 210. Nu-i slăbeşte din priveghere pînă nu-i vede că se potolesc şi se aşază. voiculescu, p. i, 28. Adăugă... fără să-l slăbească din ochi pe plutaş, tudoran, p. 115. N-o slăbeam din priviri, preda, i. 246. Dacă a văzut că nu-l slăbesc din priviri, a întors capul în altă parte, stingherit, v. rom. august 1958, 77. Mai puneau ochii pe cile o străină, n-o slăbeau din privit, barbu, g. 242. Ia şi bea, măi iată! m-a îndemnat băiatul fără să mă slăbească din ochi. lăncrănjan, c. iii, 42. A nu (mai) slăbi pe cineva (din pas, din i'ugă, din goană sau o clipă) = a urmări îndeaproape, pas cu pas pe cineva; a continua cu insistenţă să meargă sau să alerge după cineva; a nu se îndepărta de cineva; a nu da cuiva răgaz nici o clipă. El nicidecum nu o slăbea, ce mergind după dîrisa • • • să ruga ca să arate cătră fiiul său ceale ce o întristează, aethiopica, 29r/5. Hîr-şila de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului, creangă," o. 206.' Logofeţii, călări şi ei, le dădeau tîfcoale, de nu-i slăbeau o clipă, camil petrescu, o. ii, 383. Erau aproape de tot în urma ho-longarilor şi nu-i mai slăbea din galerie în galerie. bogza, A. î. 210. Se apropiase de el, să nu-l piardă printre lume, iar acum nu-l mai slăbea din pas. vi-nea, l. ii, 161. Şi de-atunci nu te-am slăbit, Decît iarna cînd e frig. şez. v, 89. Fugea calu cit putea, Şarpele că nu-i slăbea, folc. olt! — munt. ii, 104. (Cu schimbarea construcţiei) Zmeoaica. . . tot după dînşii i din goană nu-i slăbea, ispirescu, l. 194. A nu (mai) slăbi (pe cineva) (cu... sau din...) = a nu înceta cu întrebările, cu insistenţele, cu atenţiile, cu repetarea unui lucru; a nu lăsa în pace. Sufletul mi se sfirşeşte, Iar dorul nu mă slăbeşte, conachi, p. 113. Amorul ii ţinea pieptul, nicidecum nu-l mai slăbea. pann, e. i, 4/21. Nu-l mai slăbea o tuse uscată ce-i sfărima pieptul, vlahijţă, o. a. 122. Partenerii şi galeria rîd pe înfundate; şi procurorul nu-l slăbeşte deloc, brătescu-voineşti, p. 223, cf. cade. Căutase să-l vadă pe Paşadia, cu care fusese la şcoală şi nu-l mai slăbiseră nici el, nici ea, toată vremea, m. i. ca-ragiale, c. 102. Intră şi nu-l slăbi pînă tîrziu. bassa-rabescu, v. 20. Nu slăbi pe tovarăşul de compartiment pină nu află de unde vine şi unde se duce. arghezi, s. xvii, 20. N-o slăbi din complimente, călinescu, o.i, 300. Nu-l slăbeam, trebuia să-mi descrie lotul, blaga, h. 236. Nu m-ă slăbit pină nu şi-a terminat darea de scamă, vinea, l. ii, 81. Neliniştea, nu-l slăbea din jocul ei de ace. vornic, p. 187, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Muierea ca o meliţă nu-l mai slăbea din: blăslăma-tule, afurisilule. reteganul, p. i, 7. Ei tot nu-l slăbeau cu întrebata, pînă ce într-o zi îl scoase din sărite, şez. i, 247. (Cu schimbarea construcţiei) Cu-a mea dra-goste-nfocală nici că le-oi slăbi, alecsandri, t. 512. Nu-i chip să le slăbească aşa cu una, cu două. camil petrescu, p. 122. A slăbi (pe cineva) (cu.. . sau din...) =a nu (mai) plictisi pe cineva, a nu (mai) supăra pe cineva. Ia, slăbeşte-mă dumneata cu învăţăturile ! D. zamfirescu, t. s. 7. Nu s-ar putea să ne slăbeşti cu vagabonzii ăştia? anghel—iosif, c. l. 147. Ia, mă rog, slăbeşte-mă cu graba ta. hogaş, dr. i, 300. Ba, să mă mai slăbeşti, d-ta cu lopîrlanii cl-tale, înţelegi? REBREANU, R. I, 64, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Badea l-a poftii să-l slăbească cu dragostea şi să se întoarcă la cazarmă, galaction, o. 143. Slăbeşte-mă, domnule, cu psihologia dumitale! îşi pierde omul casa şi liniştea şi dumneata îl toci cu vorbe ! teodoreanu, m. u. 113, cf. scriban, d. + In.tranz. (Astăzi rar; despre resorturi, arcuri etc. aflate în stare de încordare; în opoziţie cu încorda, strînge)A se destinde- Cf. resmeriţă, d., cade, dsr. F i g. A?cul pulearnicilor au slăbit şi neputincioşii să încin-sără cu puteare. dosoftei, ap. gcr i, 250/6. Deoarece resorturile indignării sînt de mult slăbite. . ., n-a trezii nici curiozitate, lovinescu, c. iv, 58. A slăbi piedica v. p i c d i c ă (4 h). A-i (sau a i sc) slăbi balamalele v. balama. 5. Tranz. şi refl. (învechit şi regional; în opoziţie cu î n t ă r i) A (se) şubrezi (1); a (se) strica. Şi s-au slăbit podul cu totu (a. 1826). doc. ec. 368. Să vie la cetate pînă vor lua cetatea, că o slăbise rău cu tunuri (începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 28/3, cf. resmeriţă, d., cade, di,. Dă-ne ceva părăluţe Să ne cumpărăm hăinuţe, Căci hainele s-au slăbit... Obe-lele-au putrezit, folc. olt. — munt. iii, 609. F i g. Se plecă către Ferdinant, ceea ce-i slăbeşte poziţia lui la Poartă, xenopol, i. r. iv, 195. Numai de la o vreme încep a se slăbi aceste .principii sfinţite, iorga, c. i, iii, 77. Datarea noastră e slăbită prin absenţa mijlocului celui mai puternic de precizare, mediul în care s-a făcut descoperirea, părvan, g. 446. G. (învechit; complementul indică oameni;'cu determinări introduse prin prep. ,,de“, „de către") A lipsi (de ceva necesar). De va spărea pre cela ce-au greşit, întru mîhnire surpa-l-va pre el; iară dereplul de-l va ferici, slăbi-va pre el de cătră bunătăţi, coresi, ev. 23. Au foarte slăbit mănăstirea de păne (începutul sec. XVII), rosetti, b. 68. Socotindu să nu piarză nădejdea, ci de iznoavă să lovească pre Ieşi, că-i ştiia că sîntu slăbiţi de toi ajuloriul. ureche, l. 81. 7. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică oameni) A scuti (3). De la sine 300 lei... au dat la mai marele cetăţii şi i-au mai slăbii, de i-au mai scos afară la lumină, n. costin, let. ii, 129/35. Constantin Vodă au început a slăbi pre mazili din dăjdii. . . ca să nu fugă. neculce, l. 325. Eu să slăbesc pe acest tllhar pentru o zi, cînd a căzut o dată în lanţurile mele? heliade, l. b. i, 68/20. Le slăbise pe chivuţe, lăsîndu-le însă lot la secret, caragiale, o. i, 155. Paterele ii mai slăbiseră şi ieşiseră să umfle cîte un portofel prin tramvaie, barbu, g. 222. Cu paloş îl ameninţară, După aceea îl slăbiră Şi a-l ispiti începură. folc. olt. — munt. iii, 609. Ea din gură-a-şa-mi spune: Mai slăbeşte pi taica, Că ţi-oi da şi salba mea. folc. mold. ii, 116. — Prez. înd.: slăbesc. — Şi: (regional) sclăbi (alr ii/i mn 50, 2 273/250, 284, 310, 316, 325), stlăbi (ib. 2 273/29, 64) vb. IV. — V. slab. Cf. V. sl. C A i 5 H T H. SLĂBICldS, -OÂSĂ adj. (învechit şi regional). 1. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia) Slab (1). Are dinţi frumoşi, este iute, deşi structura trupului său mai mult e slăbicioaşă decît lare. fm (1841), 1031/32, cf. alr ii/i h 84. 2. Astenic, Patimile astenice (slăbicioase) se vindecă cu doctorii întăritoare, cornea, e. i, 2/23, cf. vnsv, t- ş. 154, alr n/102. 8510 slăbiciune — 1054 — SLĂBICIUNE — PI.: slăbicioşi, -oase. — Slab -|- suf. -icios. SLĂBICIÎJNE s. I. I. X. Starea sau însuşirea de a fi lipsit de un strat (consistent) de grăsime (sau de carne), ca urmare a unei boli, a bătrîneţii, a alimentaţiei etc.; faptul de a pierde din greutatea corpului, faptul de a deveni (mai) slab (]); jigăreală, slăbire (1), (regional) slăbătate. Mici şi moi coapsele arată slăbiciune (a, 1785). gcr u, 145/23. Dă veţi face in-tirziere şi să va inlîmpla. . . vreo pagubă cu slăbiciunea cailor din pricina neingrijirii dumneavoastră, cu ho-tărîre să ştiţi că însuşi dumneavoastră vă veţi îndatora a plăti (a. 1814). doc. ec. 163. Dă la zi întîi a lui septemvrie este trebuinţă dă a da orz cailor . . ca să nu ajungă în slăbiciune (a. 1814).. ib. La unele [animale] sprinteneala cumpăneşte slăbiciune, conachi.p. 267. înainte de a începe o cură de îngrăşare trebuie căutată. cauza slăbiciunii, bianu, d. s. O mulţumire ce-i înviora faţa tăbăcită de slăbiciune, rebreanu, i. 23, cf. resmeriţă, D., cade. Slăbiciunea..., dacă nu-i efectul unei boli, constituie pentru mentalitatea curentă un semn de răutate, iordan, stil. 223, cf. scriban, d. Trupul subţiratec. . . fără acea slăbiciune suplă şi pătrată, călinescu, e. o. i, 22. Slăbiciunea fizică a corpului aproape topit contrasta cu vioiciunea spiritului. vianu, L. u. 20. + (Prin nord-vestul Munt. ; concretizat; In forma slăbăciune) Fiinţă foarte slabă (1). A ajuns slăbiciune, umbră, bietul om, îl dă vîntul jos. udrescu, gl. "v* (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Am luat o slăbăciune de vacă, îi numeri coastele. udrescu, gl. + (Prin Olt.; mai ales la pl.) Carne macră. Cf. alr i 739/878. Tocam slăbiciunile, facam trandafiri, le zicem noi cîrnaţ. gl. olt. 2. (Adesea urmat de determinări care precizează sensul) Stare (temporară sau permanentă) de pierdere a forţei, a vigorii, a capacităţii de rezistenţă la efort (fizic) şi la boli, jigăreală, şubrezenie, (livresc) debilitate, (regional) becisnicie; p. e x t. (mai ales la pl.) suferinţă fizică; s p e c. (rar) boală; faptul de a deveni (mai) slab (2); slăbire (2), (rar) slăbănogeală (2), (învechit şi popular) slăbie1 (2), (învechit) slăbănogie (2), slăbănogire (2), slă-bime, (regional) slăbeală, slăbeaţă. V. s f î r ş e a 1 ă. Şi se va semăna în slăbiciune, scula-se-va în puteare (a. 1569 — 1575). gcr i, *14/10. Atîia c slăbiciunea şi răul cui e prins de boală, coresi, ev. 244. Vindecînd tot fealiul de boale şi slăbiciunea întru oameni. N. test. (1648), 12r/33. Vom agonisi... să ne fie la bătrîneţe şi la slăbiciunea noastră, neagoe, înv. 167/9. Nu putea să-şi caute boala lui şi slăbiciunea bălrîneaţelor (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 303/11. Fiind vreame de iarnă şi noi cu multă slăbiciune a podagrei nu putum veni (a. 1724). iorga, s. d. xiv, 19. Văzînd slăbiciunea prinţului, mă temeam de viclenia Lu-pului-vodă, de cumva s-ar întîmpla să moară pînă cînd aş fi în Moldova, şincai, hr. iii, 48/9. Fiii a purta de grijă la slăbiciunea părinţilor şi la întîmplările lor a să sîrgui. pravila (1814), XI/13. Pentru ce dară acuma în iarna bătrîneaţelor şi slăbiciunilor tale nu ie odihneşti, ţichindeal, f. 442/15. Se dă bolnavilor... care pătimesc de slăbiciune de stomali. episcupescu, practica, 490/27. Caută încă să mai dea o lovitură dupe urmă, uitînd a sa slăbiciune şi pulberea sîngerată în care zace. heliade, l. b. i, 245/10. Tatăl său, mu-mă-sa şi doi fraţi au murit după îndelungate slăbiciuni. cr (1829), 1691/2. Pentru slăbiciunea întru care _ să află, după povaţa dohtorilor, voieşte a merge peste graniţă în Transilvania, la băile de la Mchadia. ib. (1831), 1082/6. Cu totul leşinat de slăbiciune, s-au răzămal de un copaciu. drăghici, r. 114/16. Băi se numesc izvoarele cele calde sau fierbinţi uneori, întrebuinţate mult în medicină spre sănătatea multor slăbiciuni, genilie, g. 118/8. Faţa ei să îhgălbiriea şi trupul ei să Biruia (le o slăbiciune, buznea, p. v, 77/1- Adinamie; şlă» biciune, neputinţă, asachi, l. 442/50. Pătimesc de sto-mah sau de slăbiciunea nervilor, descr. aşez. 9/28. Organele misluirei se pregătesc aşijderea spre slăbiciune. vasici, M. ii, 50/19. Pentru slăbiciune sau vîrsla bălrî-neţelor ar merita vreo uşurare de osindă. kegul. org. 295/26. Aceasta vine... din dăbălarea (slăbiciunea) maţelor, coiînea, e. i, 98/31. Friguri catarale. întristare şi slăbiciune generală, urezoianu, a, 573/6. Boala sa era numai o mare slăbiciune de slomah. negruzzi, s. ii, 154. Eram de o slăbiciune nespusă'. . ., zăceam de zece zile. ghica, c. e. i, 51. Tutunul aduce. . . ameţeală, durere de cap, greaţă..., o slăbăciune nespusă, i. io-nescu, B. c. 98/8. Cădea d-a-n picioarele de slăbiciune. caragiale, o. ii, 330. Avea o slăbiciune simţită în lot corpul. VLAHUŢĂ, O. A. I, 104, Cf. CANDREA, F. 318. Natura s-a sfiit să scadă prin chinurile şi (slăbiciunile) bolii pe acel tînăr de şaizeci de ani. . . care era. . . Ioan Cuca Caragiale. iorga, p. a. ii, 140, cf. bianu, d, s. O slăbiciune o prinse şi se lăsă domol pe un jelţ. an-ghf.l — iosif, c. l. 81. în mijlocul mulţimii zgomotoase îl prididi deodată o slăbiciune grea. rebreanu, i. 327, cf. resmeriţă, d., cade. A căzut la suferinţă Şi la slăbiciune, sadoveanu, o. x, 312. Îmbătrîni şi poetul si căzu într-o stare de slăbiciune şi de tristeţe, călinescu, c. o. 37. Accesele de slăbiciune. . . îmi reveneau cu intermitenţe de ore. blaga, h. 137. Slăbiciunea li se întindea în trup, luîndu-le şi curajul şi vlaga, tudoran, p. 461. Bolnavul... prezintă... senzaţie de slăbiciune. BELEA, P. A. 175, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. De aceşti doi voi avea parte la slăbiciunile şi bstrîneţele mele. reteganul,'p. iv, 65. [Leacuri] pentru slăbiciune cn tuse. şez. x, 65. Ajunsese biată fata de-bea mai scotea grai dă slăbiciune şi dă inimă rea. o. bîrlea- a. P. i, 187. -O F i g. Slăbiciunea congenitală a spiritului ... este totdeauna unită cu o deformaţiune congenitală a creierului, conta, o. f. 44. + (învechit, rar) Stricăciune. Este trebuinţă a se face o lucrare de me-remet unui din două turnuri şi altor slăbiciuni ale bisericii colegiului Sfîntului Sava. cr (1836), 1201/46. 3. (La sg.) Starea sau însuşirea de a ii lipsit de tărie morală; faptul de a fi lipsit de voinţă, de energie şi de fermitate în acţiune sau de autoritate; faptul de a deveni (mai) slab (5); (învechit) siăbie1 (2). Să ne deşteptăm den slăbiciune şi den răpaus şi pre trudă să mergem.. coresi, ev. 199. Pentru slăbiciunea firei omeneşti nu ne putem birui. n. test. (1648), 175v/22. Omul a greşit den slăbiciune, avînd pre sine trup, carele pre lesne l-au plecai la păcat, cheia, în. 67v/14. Cum aş avea alîta slăbăciune să fac stăpîn mie pre slugă? (a. 1750). gcr ii, 47/4. Vn suflet neînduplecat care ştie să sufere cu îndrăzneală lasă pocăinţa pe seama slăbiciunei. heliade, l. b. i, 48/16. Tcme-te numai de relele ce însuţi ţi-ai uneltit din greşala sau din slăbiciunea ta. marcovici, d. 16/10. El avea slăbiciunea de a se ocîrmui de cătră supuşii săi. asachi, l. 802/43. Conştiinţa îl şi mustra pentru o astfel de slăbăciune. fm (1844), 1401/25. Omul. . . înlr-alîta slăbiciune arc ş-alîta mărime, conachi, p. 261. Omul să unească în sine aceste simţimînte contrarii dc mărire şi de slăbiciune, pelimon, i. 11/7. Manuscriptul meu . . . am avut slăbiciunea de l-am lăsat să alunece sub teascurile tipografului, ghica, c. e. ii, 411. A găsit discipoli acestei şcoale ce a inventat slăbiciunea şi sclavajul. bolintineanu, o. 442. Astea toate le apropie de dînşii... Nu lumina ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina, Oboseala, slăbiciunea, eminescu, o. i, 136. Aşa-i că ne-am încurcat în slăbiciune? creangă, o. 79. Cu toată voinţa lui de a-şi birui slăbiciunea, nu avu mai mult succes, caragiale, o. i, 63. Un joc făcut de natura cea nesfîrşită. . . cu slăbiciunea fiinţei noastre. PHIL1PPIDE, p. 234. Nimic nu-i mai puternic in om ca slăbiciunea, coşbuc, p. , i, 160. E o slăbiciune caie te face să rămîi în urmă. brătescu-voineşti, r. 20, cf. resmeriţă, d., cade. Prefectul a venit cu duhul blîndeţii şi cu tocmeala, semn de slăbiciune, rebreanu, r. ii, 116. Ar fi o fanfaronadă dacă. mi-aş ierta cea mai micei slăbiciune: galaction, o, a. ii, 339. Nu mi-aş 8511 f SLĂBICIUNE - 1055 - SLĂBICIUNE fi iertai niciodată slăbiciunea asta. camil petrescu, u. n. 134. O lacrimă, plirxsă numai pentru tine, e o dovadă sigură de slăbiciune, g. m. zamfihescu, sf. m. n. i, 36. Din slăbiciune, din prietenie sau din recunoştinţă... ii ceda locul sau întîietalco. iniţiativelor. cocea, s. n, 255. Ar trebui. . . să-ii spun: ,,bravo, duduit“ . . ■. Totuşi n-am s-o fac. Din slăbiciune, din vanitate. SEBASŢIAN, T. 63, ci. TEODOREANU, M. III, 102. A zîmbit el singur de asemenea eres, carc-i dovedea slă-băciunea sa în acest ceas. sadoveanu, o. xvm, 400, cf. scmiJAN, d. N-a sacrificat nici un mijloc intelectual..., nu şi-a permis nici o îngăduinţă şi nici o slăbiciăne în favoarea adversarului, ralea, s. t, i, 38. Noua intervenţie a fetei îl găsise pe director într-un moment de slăbiciune, v. rom. ianuarie 1954, 94. Ai fost leal, cu toată slăbiciunea ta. vinea, l. ii. 206. Am din cînd în cînd momente de slăbiciune, h. lovinescu, t. 326, Cf. dl. In francheţea oamenilor vedea totdeauna un semn de slăbiciune, t. fopovici, s. 255, cf. dm. Necredinţa vine din slăbiciune, barbu, princ. 67. Forţa urii bătrînului. . . constă in primul rînd în slăbiciunea celorlalţi, în neputinţa lor de a se apăra, scînteia, 1969, nr. 8 194, cf. m. d. enc., dex. 4. înclinat-ie vie, însoţită de ataşament şi plăcere pentru obiectul studiat sau urmărit, pentru activitatea, pentru profesiunea desfăşurată etc., pasiune (4); preocupare exagerată şi obsedantă pentru ceva, manie (3), simpatie (1) ieşită din comun; p. e x t. afecţiune sau dragoste foarte puternică pentru cineva sau ceva; (concretizat) obiectul acestora. Tu cunoşti slăbiciunea doamnei B... pentru danţ. negruzzi, s.i, 64. Boierul n-a avut o slăbiciune serioasă pentru Maria. sion, p. 86. Am ajuns şi eu ca bogătaşul sărăcit, căzut în slăbiciunea de a nu mai vorbi decît de pierdutele averi, gane, n. iii, 27. Mama, în slăbiciunea ei pentru mine, ajunsese a crede că am să ies un al doilea Cucuzel. creangă, a. 12. li plăcea moşneagului să aibă iot iepe tinere şi curăţele: asta era slăbiciunea lui. id. r. 106. Asta era slăbiciunea lui... să-şi citească articolul înainte de a-l trimite la tipar, vlahuţă, o. a. iii, 25. In afară de această nevinovată slăbiciune, mai rar om de ispravă... ca Conu Costache. brătes-cu-vqineşti, p. 270. Slăbiciunea lui spre poezie îl împinsese să se însoare c-o fală săracă, agîrbiceanu, a. .123. Avea badea Pavel şi o mare slăbiciune pentru dul-ccaţa colindelor şi. . . a vinului fiert, pipărat şi îndulcit. id. s. 188. Lucruri pentru care, întotdeauna, am avui o grozav de mare slăbiciune, hogaş, dr. i, 282. Cunos-cînd slăbiciunea femeilor pentru Paul Bourgel, i l-am amintit, ibrăileanu, a. 63, cf. resmeriţă, d., cade. Un vals care era una din slăbiciunile lui. m. i. cara-giale, c. 9. M-am mustrat pentru slăbiciunea ce-am avut de asemenea fiinţe, id. ib. 33. O slăbiciune avea domnu. . . : leandrii, bassarabescu, v. 53. Femeile au fost slăbiciunea lui. rebreanu, n. 129. S-a îndreptai voioasă spre cealaltă stradă unde se afla casa lui Scarlat Buliuş, slăbiciunea ei cea mare. c. petrescu, o. p. ii, 36. Mîncarea de iepure e slăbiciunea mea. eră-escu, o. a. i, 16. Imaginaţia a fost totdeauna partea mea cea mai tare şi o slăbiciune pe care am cultivat-o cu îngrijire, cocea, s. i, 3. li rămăsese doar slăbiciunea pentru poezia lui Bacovia. vlasiu, d. 290. Nu cantitatea cadourilor o tulbura, ci meticuloasa memorie a Olguţei pentru toate slăbiciunile şi preferinţele ei. tec-doreanu, m. iii, 255. Prea frumoasa mea soră are la rîndul ei slăbiciune pentru fratele ei geamăn, sadoveanu, o. xv, 130, cf. scriban, d. Căpeteniile Eleriei, care-l cunoşteau, sperau că, exploatînd slăbiciunea lui pentru greci, vor putea să-l atragă în mişcarea lor. oţetea, t. v. 124. Sub înfăţişarea-i mansuetă şi suavă se ascundea slăbiciunea de a fi cunoscut Şi tratat ca principe. călinescu, s. 8. Berea îmi făcea rău şi nu înţelegeam slăbiciunea celor mari pentru astă amăreală. blaga, h. 6. Se mai dedulcise, e adevărat, şi la alle slăbiciuni. . . Mărunte şi nevinovate, c. petrescu, a. r. 104. Acest autor este una din slăbiciunile melc.. stancu, r. a. v, 299. Ştia de slăbiciunea surorii sale pentru Silion. vinea, l. i, 40. N-a avut niciodată o slăbiciune deosebită pentru amintirile din copilărie. galan, z. n. 8, cf. dl. Mi-am dat seama. . . că ii eram străini..., slăbiciunea ei fiind doctorul Munteanu. preda, r. 53, cf. dm. Asta a fost slăbiciunea lui... să găsească o justificare la orişice lucru, lăncră.njan, c. ii, 159. Poale că i-aş fi iertat-o dacă ar fi fost slăbiciune de femeie lînără. demetrius, s. 29. Marea mea slăbiciune râmine Mozart. contemp. 1969, nr. 1 178, 7/3, cf. m. D. enc., dex. 5. (La pl.) Scădere morală, căreia nu-i poţi rezista; p. e x t. deprindere rea, cusur, defect, meteahnă (3), nărav (2), p a ti mă (4), p ă c a t2 (2), (livresc) pasiune (5), racilă (1), tară2 (2), viciu, (popular şi familiar) beteşug, boală, hibă, (învechit) răutate (2), (regional) rn a d e a (13), nărăvie (2), parfie (1), teahnă (2); (învechit) slăbie1 (3). lată, fraţilor, după mai mare parte cum sîntem sau din slăbic unile noaste sau din neştiinţe sau din iubirea preste măsură singură de sine. ţichindeal, f. 7o/12. Căci oricare nu şi-au cunoscut slăbiciunile şi repeziciunea patimilor sale nu este încă înţelept, fleşoianu, t. i, 27/30. Să va uni în slăbiciuni şi va petrece mulţumit cursul vieţii sale. fm (1834), 2762/31. Judecind... că şi .domnitorii au slăbiciunile lor ca şi ceilalţi oameni, negruzzi, s. i, 185. Cu toate acestea-ş-avu-sese şi el slăbiciunile lui de om. pelimon, i. 202/14. Infirmităţi şi slăbiciuni strtns legale de cualitatea de proprietar de pămînt. ghica, c. e. i. 208. Greaca se hotărî să dea asaltul; ea începu de la una din cele mai mari slăbiciuni ale ciocoilor, adecă de la mîndric. filimon, o. i, 132. Voi negustori din ţară, cu mari pre-tenţiuni De patrioţi, vă credeţi doar fără slăbiciuni? bolintineanu, o. 144. In 'teză generală, făctnd partea slăbiciunilor omeneşti, să nu uităm că năravul din fire nu are lecuire, odobescu, s. iii, 48. Slăbiciunile omeneşti [sînt] aceleaşi peste tot locul, vlahuţă, o. a. 210. Astfel de slăbiciuni s-au mai înlîlnil şi la alţii, io-nescu-rion, s. 219. In cercetarea propriilor sale slăbiciuni, ii apăru deodată obrazul rotund al Anei. D. zamI'Trescu, r. 50. Din slăbiciunile şi neajunsurile unora... se va alcătui mîine prototipul, anghel, pr. 68. Cel aşteptat e Mişu, favoritul tatălui, asemenea lui prin... toate însuşirile şi toate slăbiciunile, brătes-cu-voineşti, p. 124. Am şi eu, ca toată lumea, slăbiciunile mele. hogaş, dr. j, 316. Slăbiciunile acestea să ne fie trecute cu vederea, rebreanu, p. s. 54. Vai! nu există om fără slăbiciuni, ibrăileanu, a. 40, cf. cade. Ingăduială pentru slăbiciunile omeneşti de cari arăta a fi cu totul străin, m. i. cakagiale, c. 13. Ştirile bune îl făceau mai. clement cu slăbiciunile altora. c. petrescu, c. v. 13. Bar picior care să cunoască mai exact alîtea din slăbiciunile noastre, ofrescu, s. 98. Nimic nu-l face mai şovăitor şi mai stîngacî. . . ca titlurile de doctor şi profesor, adresate în gura mare, ca o introducere la slăbiciuni şi vanităţi, arghezi, b. 57. Zgîrcenia e doar o slăbiciune, alterînd mai mult sau mai puţin complexitatea morală a unui individ, călinescu, c. o. 170. Petrarca remarcă în el slăbiciuni omeneşti condamnabile, vianu, l. u. 21. Un om căruia îi cunoşti patimile ori slăbiciunile îl poţi educa ori întrebuinţa. halea, s. t. iii, 263. Mindria nu-i îngădui să-şi recunoască slăbiciunile, stancu, r. a. iii, 362. Avea omul o slăbiciune pe care întotdeauna şi-a tre-cul-o cu vederea, v. rom. martie 1953, 253. Cînd ţi-a-scunzi slăbiciunile, eşti ridicul. vinea, l. i, 110. Dovedea .. .dispreţ faţă de slăbiciunile omeneşti, vornic, p. 151, cf. dl. Descoperea în cunoscuţi.. .anumite trăsături care-i făceau puţin ridicoli, le privea slăbiciunile amuzai, cu o ascunsă satisfacţie, t. fopo'vici, s. 186, cf. dm. Cunoaşte bine slăbiciunile oamenilor. ist. lit. rom. ii, 348. Am greşi însă grav dacă nu i-am vedea slăbiciunile, cinema, 1968, nr. 7, II. Nu ne place să recunoaştem în ceilalţi calităţile noastre, ci numai slăbiciunile, t ianuarie 1969, 25. Există slăbiciuni de care nu ne place să facem haz şi să le biciuim după un 8511 SLĂBIE 1 - 1056 - SLĂBIRE anumit timp. românia literară, 1971, nr. 128, 29/1, cf. m. d. enc, dex. G. Starea sau însuşirea de a fi lipsit de calităţi, de valoare, de însemnătate sau de a avea valoare, însemnătate redusă; faptul de a nu corespunde, de. a avea o activitate nesatisfăcătoare din cauza lipsei de pregătire, de pricepere, de aptitudini, incompetenţă, n e c o m p e t e n ţ ă, nepreg ă tir e, -nepricepere (2); lipsă de talent; faptul de a deveni (mai) slab (6); (invechit, rar) slabul, v. slab (G). Căci îmi cunosc slăbiciune, cum şi a minlii puteri, Nu-ţi făgăduiesc să-ţi dau lucru vrednic di videri (începutul sec. XIX), cat. man. ii, 277. Slăbiciunea actorilor de slrinsură. negruzzi, s. i, 341. Talentul parlamentar .. .ţine loc de orice altă facultate, acoperă ignoranţa, slăbiciunea, erorile cele mai grave, ghica, c. e. ii, 370: Grozavă e slăbiciunea limbislului criticat de d. Grădişteanu. maiorescu, critice, 191. Rima pentru rimă e un vădit semn de slăbiciune, vlahuţă, s. a. ii, 491. Slăbiciunea literaturii noastre in multe părţi vine, mi se pare, de acolo, că am rămas.. .prea străini de ce au produs de seamă alte literaturi. în plr ii, 97. Se va reexamina întreg patrimoniul literar lăsat nouă de înaintaşi.. .arătîndu-i-se, acolo unde ele apar, slăbiciunile şi pornirile retrograde. în plr ii, 656. Nu e o carte fără scăderi, şi, dacă începem să-i indicăm întîi slăbiciunile, n-o facem dectt din dorinţa de a vedea foarte curînd un scriitor stăpîn. . .pe îmbelşugatele sale însuşiri, constantinescu, s. ii, 261, cf. DL, DM, DEX. 7. (învechit) Situaţie inferioară, precară din punct de vedere economic, politic, militar etc. a unei ţări, a unei forme de guvernămînt, a unui popor etc. Ca nişte blăslămaţi au adus crăiea leşească in slăbăciune. ureche, let. i, 129/43. Ce de slăbiciune mare n-am avut puteare cu alta, fără numai cu rugăciune penlru sănătate măriei tale şi a scaunului slăvit (a. 1683). gcr i, 269/4. De alunce au rămas ţara la mare slăbiciune. N. costin, let. ii, 13/25. Dacă. . .se va întîmpla a se preface această de acuma bunăstare a ţării în sărăcie şi slăbiciune (a. 1804). uricariul, i, 30. Văzînd ei mai în urmă slăbăciunea avarilor,. au pus stăpînire pe Transilvania şi o parte din Ungaria, fm (1842), 981/! 1. Provinciile anexate ii fac slăbiciune, gihca, c. e ii, 486. în aşa stare de.. .slăbiciune sau de nepăsare se afla Europa faţă de împărăţia mahomedană, xenopol, i r. iv, 54. Nesiguranţa şi slăbiciunea acestei ţări. iorga. c. i. Ii, 92. 8. (învechit) Sărăcie (3). Rămîind acest Petre diia-cu la slăbiciune [a yîndut ■ moşia] (a. 1761). ştefane-lli, d. c. 61. De va rămînea vreun meşter de-at lor la slăbiciune şi sărăciie. . .dintr-acei bani să-i slujească cu ceea ce va fi cu cale (a. 1824). doc. ec. 312 + (învechit, rar) Sărăcie (G). Se poale prezice sigur că, cu toată slăbiciunea mijloacelor băneşti,- bibliolica va căpăta o întindere potrivită, fm (1845), 1292/39. Prejudiciu (1). Cu aceasta, nu puţină slăbiciune şi dără-pănare să aduce judeţelor (a. 1811). doc. ec. 118. 9. (învechit, rar) Acţiunea de a fi lăsat (mai) liber din legături; p. e x t. (rar) eliberare. Deaci dzise sutaşului se străjuiască Pavelu şi se aibă slăbiciuînri (să-l slăbească deîn legături n. test. 1648) şi nece urul se nu apăre de ai lui. cod. vor2. 32r/2. II. (Prin Olt.; în opoziţie cu t ă r i e III 3; în forma zlăbiciune) Apă fără sodă caustică care se adaugă la prepararea săpunului de casă în timpul fierberii alternativ cu apă cu sodă caustică. Cf. gl. olt. Pui şi din tărime o truacă şi din zlăbiciune din apa, ştii, care n-aie sodă-n ia. ib. — PI.: slăbiciuni. — Şi: (învechit şi regional) slă-băciune, (regional) zlăbicMnc s. f. — Şlăbi -f- suf,-icium. ŞLĂBÎE1 s. f. 3. (Învechit şi popular) Slăbiciune (2). După aceaia-i vindecă slăbită, trupului şi-i zise: ,,ia-ţi palul", coresi, ev. 58, cf. anon. car. Simţea parcă se invîrle lumea cu el, îl apuca, un fel de slăbie. F (1888), 278. Dar simt, de slabiile vîrslei, Sîngelc scurs şi pulerilc-n trupul cel veşted .topite, coşbuc, ae. 93. A fost odată un vinător, ajuns la bătrîneţă şi slăbie nu mai avea putere, sadoveanu, o. xvi, 261. De foame o apucară, slăbiile, se clătină şi, toate vedeniile începură să joace împrejurul ei. t. popovici, se. 568. Părintele ei.. .încărcat de bătrîneţă şi slăbie. marian, ■r. 272. Cînd cineva e bolnav. . .are vărsături şi o slăbie în lot.trupul, şez. i, 15. V-aş da mulţi galbeni pe el Ca să mi-l fac diecel, Că la vreme de slăbie N-arc nime să mă ţie Şi mi-o fi spre-ajutorie. cătană, e. 136. Bătrî-neţe cu slăbghie, Ce, mii-aţ căzut sîlă mâie?arh. folk. 169, cf. alr ii/i mn 50, 2 273/362, a v 7, 15. ♦ (Regional) Anemie (Pîrteştii de Jos — Gura Humorului). Cf. lexic reg. ii, 117. 2. (învechit) Slăbiciune (3). A fireei sufletului tărie şi a simţiturici şi a cugetului cade-ne-se noao a pleca derept dragostea lui Hristos, însă tare, nu cu slăbie. C.0RESI, ev. 390. 3. (învechit, rar) Slăbiciune (5). Şi tu ai fi ajuns altul dacă n-ai fi urmat ochiul spiritului tău numai cu ochiaua slăbiilor omeneşti, conv. lit. ii, 13. 4. (Regional) Sărăcie (3). Vreme de slăbeie. t. papa-i-iagi, m. 232, cf. ARH. OLT. III, 384, — PI.: (rar) slăbii. — Slab -f- suf. -ie. . SLĂBÎE2 s. f. 1. (Prin Ban.; la animale) Parte moale şi scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului; (popular) deşert, (regional) burduhan, flămînzare, slabină 0), slab i ţă. Cf. alr i 1 085/9, 12, 26, 79. 2. (Prin Ban.; la oameni) Şold1 (2). Cf. jahres-beh. iii, 326, dr. v, 308, alr ii/i mn 41, 2 221/27, alrm ii/i h 125/27. 3. (Regional; la oameni; la pl.) Abdomen (Peci-nişca — Băile Herculane). Cf. alr ii/i h 61/2. — Pl.: slăbii. — Slab + suf. -ie. Cf. slabină, s 1 a b i ţ ă. SLĂBÎME s. f. (învechit) Slăbiciune (2). Ne aflăm ...aice la mănăstire la P'ecersca, în ceata călugărilor, cu slăbinxea bălrîneţelor trăind (a. 1722). iorga, s. d. xvi, 109, cf. sfc i, 75, iii, 170. — Slab + suf. -ime. SLĂBlNĂ s. f. v. slabină. SLĂBIRE s. f. Acţiunea de a (s e) s 1 ă b i şi rezultatul ei. 1. Starea sau însuşirea de a fi lipsit de un strat (consistent) de grăsime (sau dc carne) ca urmare a unei boli, a bătrîneţii, a alimentaţiei etc. ; faptul de a pierde din greutatea corpului; faptul de a deveni (mai) slab (1); jigăreală, slăbiciune (2), (regional) slăbătate. Cf. s 1 ă bi (1). Cf. budai-deleanu, lex. , alexi, w., dl, dm. Slăbirea este considerată uşoară dacă nu depăşeşte 20°ţo din greutatea normală, abc SĂN. 336, Cl'. M. D. ENC., DEX. 2. Stare (temporară sau permanentă) de pierdere a forţei, a vigorii, a capacităţii de rezistenţă la efort (fizic) şi la boli, jigăreală, şubrezenie, (livresc) debilitate, (regional) becisnicie; p. e x t. (mai ales Ia pl.) suferinţă fizică; s p e c. (rar) boală; faptul de a deveni (mai,) slab (2); slăbiciune, (2), (rar) slăbănogeală (2), (învechit şi popular) slăbie1 (2), (învechit) slăbănogfe (2), slăbănogire (2), slăbime, (regional) slăbeală, slăbeaţă. V. sfîrşea-lă . Cf. slăbi (2). Boala amu iasle în multă vreaine chinuitoare, iară betejala în puţinea vreame e slăbire trupului, cpjresi. ev. 211. Nici vremea ce grăbeşte, nici 8Ş16 slăbire - 1057 - slăbit slăbirea puterilor tale nu pot să-mi dea vreo nădejde. HELIADE, L. 13.. I, .54/10, Cf. DS, DL, DM, M. D. ENC-, DEX. <> F i g. Acele propuneri de împăcare dovedesc slăbirea lui şi puterea voastră. russo, s. 324. Orbit de cea chi-puită slăbire a prolivnicului său, începu prinţul Orlando lupta. fm. (1842), 1352/31. Imperiul Roman simţea slăbirea sa, dar nu vroia să o mărturisească, xenofol, i. r. i, 219. Afirmarea elementelor divergente poate fi o slăbire pentru fiinţa unui popor. în flr ii, 373.. Unul şi acelaşi sat avea mai mulţi stăpini, fapt care. ducea la o slăbire a puterii acestora, iordan, t, 1o6. Răscoala lui Tudor. . .a dus lotuşi la slăbirea puterii turceşti, la eîşllgarea. unor avantaje de ordin politic, cotf.anu, r. l. 48. + încetare a funcţionării normale a unui organ, a unei părţi a corpului, a unei facultăţi fizice, psihice etc;: Cf. slăbi (2). Pricina.. .slăbirii stoma-hului izvorăşte din mîncare şi băutură peste măsură. des cu. aşez. 94/11. Slăbirea ochilor se tămăduieşte . . . prin cîrpe udate ce se leagă la ochi. ib. 132/12. Degenerarea organismului se manifestă... prin slăbirea oricărui organ, conta, o. F. 235, cf. dl, dm, m. d. ENC., DEX. 3. Pierdere a tăriei (III 1), a amplorii, a ritmului, a gravităţii etc. sau faptul de a deveni (mai) slab (8), alinare, astimpăra re, calmare, domolire, îmblînzire, îndulcire, înmuiere, moderare, moderaţie (2), ponderaţie (2), potolire, temperare, (învechit) potolit1, slobozire (15), (învechit, rar) potolit ură, (regional) potoleală (1); faptul de a deveni mai puţin intens, mai puţin viu, mai puţin concentrat sau faptul de a deveni (mai) slab (9, 10, 11), atenuare, descreştere, diminuare, împuţinare, micşorare (IV), potolire, reducere (II 1), reducţie (1), scădere (5). Cf. slăbi (3). Iunie lo . . .fulgere şi trăsnete cu slăbire a căldurei (a. 1695). fn 60. Crizisul cel primejdios de boală rea şi grea se călăuzeşte cu prea mici slăbiri ale furiei, epis-cupescu, practica, 117/27. Slăbirea gustului citirei, care, de cîţiva ani merge retrogradlnd, este o mîhniloare privelişte pentru toţi aceia care iubesc şi cullivez literatura (a. 1847). flr i, 113. Nu contribuie în nici un mod la întărirea sau slăbirea criticei făcute, maiores-cu, critice,. 194. Creşterea şi descreşterea unei forme. . . nu este altceva dccîl întărirea şi slăbirea echilibrului principal, conta, o. f. 165. Ilaciciul, opiul aduc... o slăbire colosală a voinţei, bacalbaşa, S. a. ii, 35, cf. philippide, p. 134. Lipitorile încă sint bune pentru slăbirea junghiului, n. i.eon, med. 96. In unele popoare îmbălrinile, scăzute ca însuşiri.. .se vede de către cugetători slăbirea şi strîngerea ideilor conducătoare, iorga, c. i. ii, 50. Ceea ce la copil este normal. . .la adultul care nu se poate stăpini să nu imil.e este semn de.slăbire a personalităţii, ibrăileanu, în plr ii, 330. Slăbirea autorităţii, surparea instituţiilor ameninţau să dărîme civilizaţia greco-latină. sadoveanu, o. xix, 402. Procesul de slăbire a înţelesului origina maliţios a conţi- j nuat să se adincească. iordan, sttl. 41. O dală cu \ slăbirea ariei clasice. începe să ia naştere.. .aşa-zisa artă creştină primitivă, oprescu, a. m. 56. O dală cu slăbirea interesului pentru creaţiile de cultură ale antichităţii se produc ruinarea şi dispariţia vechilor monumente. vianu, l. u. 10, cf. dl. Au dat dovadă de slăbire a spiritului de partid, preda, r. 59, cf. dm. Slăbirea sensului lexical cd şemiauşiliarului. L. rom. 1967, 302, cf. m. D. enc., dex. + Proces chimic de corectare a imaginii fotografice prin îndepărtarea unei cantităţi din argintul care formează imaginea negativă sau pozitivă, cu ajutorul unor soluţii speciale. Cf. ltr2. + (Med; învechit) Diastolă. Aceste mişcări ale inimii, adică slăbirea şi strînsoarea ei, s-au numit diastolă şi sislolă. kretzulescu, a. 359/8. 4- (învechit, rar; calc după v. si, wc/usa, wcAdEAiHli) Iertare. Cf.' st. lex. 168v/l. 4. (Regional) Numele unei boli nedefinite mai dc aproape, care se tratează cu planta slăbănog. Cf. JiUJOHEAN, B. L. 237. — PI.: (rar) slăbiri. — V. slăbi. SLĂBÎT, -Ă adj. 1. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor cri despre părţi ale acestuia etc. ; în opoziţie cu gras, îngrăşat) Care este lipsit de un strat (consistent) de grăsime (sau de carne) sub piele, osos, slab (1), slăbănog (I 3), supt, uscat, uscăţiv, (rar) slăbănogii (4), tras3 (IA7), u s c ă c i o s, (popular) pierit (I 2), piţigăiat (2), (învechit şi regional) mişel (3), m î r ş a v (1), searbăd1 (I 1), sec (I 3)i s e c ă ţ i u, secaţi v, secau (1), s 1 ă-b ici os (1), (regional) mir cav (2), mîrceav, mirced (3), s f o i e g i t (2), s i g h i n a ş (1), z ă -Iezit; care a pierdut din greutate. V. costeliv, scheletic (1). Cf. slăbi (1). Văzu un băiat cu faţa ovală, palidă, cam slăbită, eminescu, p. l. 63. Sub un zăplaz S-a pus, înmormînlînd în palme-i SlăbiluL său obraz, coşbuc, p. i, 102. Venise în permisie de la şcoala militară. . .slăbii, timid şi taciturn, teoeo-reanu, m. iii, 19. Copila era arsă de soare şi slăbită. sadoveanu, o. xvn, 286, cf. el, dm. Parcă se împuţinase, hainele ascundeau un trup slăbit, sacoul îi aluneca. BARBU, Ş. N. II, 39, Cf. ABC. SĂN. 336, M. D. ENC., DEX. 2. (Despre oameni sau despre animale, p. ext. despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia etc.; în opoziţie cu puternici 2, t a r e A II 1, î n t ă-r i t) Care este (din constituţie) lipsit de vitalitate ori de putere sau care este lipsit de rezistenţă la efort (fizic) şi la boli; debil; delicat, firav, fragil, gingaş, neputincios (I), nevolnic (3), plăpînd (1), slab (2), slăbănog (I 2), şubred (1), şubrezit, (rar) slăbănogii (2), (popular) becisnic, nevoiaş (2), (popular şi familiar) jigărit, (învechit şi regional) mîrşav (1), rău (A II 2), (învechit) nemernic (2), neputernic, neputinte, ticălos (2), (învechit, rar) slăbănos, (regional) gubav, morînglav (1), puhav (1), şiştav. Cf. slăbi (2). Micile inrîuriri. . .vin în ajutorul forţelor slăbite..., servesc a prelungi viaţa, conta, o, f. 226. Moşnegi slăbiţi, ce scris aveau pe frunte Zădărnicia pletelor cărunte, go-ga, poezii, 79. Era scuturat de friguri şi se găsea alît de slăbii, că nu se putuse hotărî să-şi urmeze tovarăşii. chiriţescu, gr. 53. Se dă jos din pat ceva mai slăbită, dar sănătoasă. G. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 43, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. + (învechit, rar) Paralizat (I). Sluga mea răsturnat iasle în casă, slăbit şi iule muncit, coresi, ev. 226. + (Despre organe ale corpului omenesc, despre facultăţi fizice, psihice etc.) Care nu (mai) funcţionează normal (1) (din naştere, din cauza unei boii, de bătrîneţe etc.); slab (2). Un fel de foc nestins îi cutreieră. . .toţi muşchii şi ţoale vinele lui cele slăbite, eminescu, n. 10. Ştefan Vodă era gîtuil, lăsînd în urmă o femeie cu mintea slăbită, iorga, c. i. i, 100. Avea vederea slăbită de tot, nu putea cili. c. pe-trescu, î. ii, 95, cf. dl, dm. Bărbaţi ce vor fi zăcui prin lazarete şi şanţuri, acum cu mintea slăbită, barbu, PRINC. 28, Cf. M. D. ENC., DEX. 3. (Despre fenomene sau procese naturale, despre stări, senzaţii, sentimente, manifestări etc. ale oamenilor, despre abstracte etc. ; în opoziţie cu crescut, întărit) Care şi-a pierdut din tărie (III 1), din amploare, din ritm, din gravitate etc. sau care a devenit (mai) slab (8), alinat, astimpăra t, calmat, domolit, îmblînzit, îndulcit, înmuiat, moderat (I 2), potolit2 (1), temperat (2); care a devenit mai puţin intens, mai puţin viu, mai puţin concentrat etc. ori care a devenit (mai) slab (9, 10, 11), atenua t, descrescut, diminuat, im p n ţ i n a t, micşorat (II), potolit2 (2), scăzut (3), temperat (1); sleit2 (8). Cf. slăbi (3). Cf. dl, dm, m. d. enc., DEX. 4. (Despre obiecte care leagă, care strîng etc. ceva pentru a-1 fixa, a-1 imobiliza sau despre legături, I strînsori etc. care fixează, imobilizează etc. ceva; 8517 SLĂBITOR - 1058 — SLĂBUŢ în opoziţie cu s t r 111 s, încordat, întărit, î h-t i ii s) Cave este mai puţin strîns sau mai puţin incor-dat (permiţînd o anumită libertate de mişcare), destins, lărgit, relaxat, (învechit şi popular) slobozit2 (15); (despre oameni legaţi strîns sau despre părţi ale corpului lor legate strins) Care este legat (mai) liber; p. e x t. (rar) eliberat. Ci. slăbi (4). Cf. DL> DM, M. D. ENC., DEX. 5. (Regional; despre construcţii, despre obiecte etc. sau despre părţi ale lor; în opoziţie cu întă- v i t). Şubrezit! stricat. Cf. slăbi (5). Cf. şez. ii, 126, 11, 87. — PI.: slăbiţi, -Ic. — V. slăbi. SLĂBITOR, (ÎARE adj., s. n. 1. Adj. (învechit) Care slăbeşte (1). Cf. budai-deleanu, lex., i. 00-lescu, c. 2. Adj. (Med.; învechit; despre medicamente, tratamente sau despre efectele lor) Atonic. In parlea cea de cunoşiinfa şi de vindecarea boalelor. . . are doctorul... doauo meioade, unul... este slăbitor şi altul întăritor de puteri, piscupescu, o. 229/3. Această des-frinare revarsă unul prea singular efect slăbilor asupra slomahului. vasici, m. ii, 12/1. Boalele stenice (suferite) zic să se vindece cu doftorii întăritoare (tonice), iară cele astenice (nesuferite) cu doftorii slăbitoare (atonice). cornea, e. i, 185/1. Nu trebuie să prescriem acelui om un regim întăritor, ci slăbitor. conta, o. f. 218. 3. S. n. Soluţie sau amestec de soluţii care se între buinţează pentru reducerea densităţii imaginii foto grafice. Cf. ltr2. — PI.: slăbitori, -e. — Slăbi + suf. -tor. SLĂBITlÎRĂ s. f. v. slăbătură. SLĂBÎU, -ÎE adj. (Rar; despre oameni) Care este (cam) slab (2). Acest Basarab Laiolă era ajuns ta bătrineţă şi slăbiu. sadoveanu, o. xiii, 512. — PI.: slăbii. — Slab + suf. -iu. SLĂBONEL adj. (Prin Bau.; despre oameni sau despre animale, p. ext, despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia; în opoziţie cu g r ă s u ţ) Slăbuţ (1). Că mi-i murga slăbonel, Nu poate duce doi pră el. abh. olt. m, 384. — PI.: slăbonei. — De la slab. SLĂBONOG, -OÂGĂ adj. v. slăbănog. SLĂBONOGÎ vb. IV v. slăbănogi. SLĂBOTEĂIV, -Ă adj. (Prin nord-vestul Tran-silv. şi prin Maram.; despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia ; în opoziţie cu g r ă s u ţ) Slăbuţ (1); p. e x t. bolnăvicios. Cf. pascu, s. 305, candrea, ţ. o. 52, cade, caba, săl. 92, alr ii/284, alr ii/i h 84/349. — PI.: slăboteni, -e. — Şi: sclăbotcân, -n adj. alr ii/i h 124/284. — Slab + suf. -olean. SLĂBŞOR, -OARĂ adj. v. slăbuşor. SLaBTÎC, -Ă adj. (Regional; despre oameni ori despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia, în opoziţie cu g r ă s u ţ) Slăbuţ (2) (Borşa). Cf. alr ii/i b 82/362. — PI.. siâfuici, -ce. — Slab + silf. -uc. I SLĂBULEĂC adj. (Regional; despre oameni sau ( despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre j părţi ale acestuia, în opoziţie cu g r ă s u (:) Slăbuţ I (1) (Fundătura— Gherla). Cf. alr i 1 156/255. On cine slăbulea'c. ib. — Cf. s 1 ă b u 1 e a n. SLĂBULEÂIV, -Ă adj. (Prin Transilv.; despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia; în opoziţie cu g r ă s u ţ) Slăbuţ (1). Sini slfybuleni ortacii mei,‘işi gîndea el, dar tăcu ptnă să-i vină rîndul. heteganul, ap. cade, li cam sclăbulean copilu dumilalc. mat. dialect, i, 92. — PI.: slăbuleni, -e. — Şi: sclăbulean, -ă adj. — Slab + suf. -ulean. SLĂBULEŢ, -liĂŢĂ adj. (învechit şi regional; despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia; in opoziţie cu grăsuţ) Slăbuţ (1). Cf. 1. golescu, c. Ce mă fii închis d-un an Pentr-un mtnzoc de cîrlan Că a fost cam slăbulel Si l-am vîndul fără preţ. folc. olt — mont. ii, 395. — PI.: slăbuleţi, -eţe. — Slab + suf. -uleţ. SLĂBURlU, -ÎE adj. (Regional; despre oameni) 1. Bolnăvicios (Răşinari — Cisnădie). Cf. coman, bl. 2. Pipernicit (Răşinari — Cisnădie). Cf. coman, gl. - — PI.: slăburii. — Slab + suf. -uiiu. SLĂBUŞOR, -OÂRĂ adj. (învechit şi popular; despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia; în opoziţie cu grăsuţ) Slăbuţ (1).. Cf. 1. golescu, c. Îs mititel şi slăbuşor şi mă hrănesc cu sînge de' om (Ţînţarul). pascu, c. 201. — PI.: slăbuşori, -oare. — Şi: (învechit) slăbăşor, -oâră (pouzu), slăbşor, -oară (1. gouscu, c.) adj. — Slab + suf. -uşor. SLĂB-tiŢ, -Ă adj. Diminutiv al lui s 1 a b. 1. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia; in opoziţie cu grăsu ţ) Cf. s 1 a b (1). Era slăbuţ de trup cumpătat în trai. caragiale, o. 11, 285. Dan,' slăbuţ, blajin, sfiicios cu lumea, pururea gînditor. vlahuţă, d. 45. Slăbuţ cum era, galben..., s-a aşezat într-un colţ. iiacalbaşa, s. a. i, 141. Acolo, un broscoi de băieţaş slăbuţ, cu părul cînepiu. brătescu-voineşti, p. 24. Advocatul Albescu era înalt, slăbuţ, cu ochii de-un albastru şters, agîrbiceanu, a. 122, cf. cade. Măi băiete, de asta eşti slăbuţ; spune lui lală-tău. ■ .că-i apuca vrun beteşug, mironescu, s. 78. Abia se ţine pe picioarele slăbuţe ca un fum de vreascuri, teodoreanu, c. b. 120. Zări...o fală slăbuţă cu o nuia, cam sărăcuţă la straie, călinescu, c. o. 16. Mama. . .era înaltă, palidă şi foarte slăbuţă, blaga, h» 63. E cam slăbuţ, tare negricios, cu ochi mari şi căpşorul lunguieţ, camil petrescu, o. i, 11. E o fetiţă slăbuţă de nouă-zece ani. H. lovinescu, t. 91, cf. dl. Era şi urîţică şi slăbuţă, hainele stăteau rău pe ea. preda, r. 76, cf. dm. Uri ficior tînăr şi slăbuţ o ascultat tot ce i-am spus eu. lăncrăn-jan, c. ii, 133, cf. dex. Cine slăbuţ, alr i 1 156/836. 2. (Despre oameni sau despre animale, p. ext., despre corpul lor ori despre părţi ale acestuia etc.) Cf. slab (2). Imbrăţişînd cu mînuţele ceale slăbuţe a lui. ţichindeal, f. 38/21. lhtr-a sale mîini slăbuţe ţine-a pămînlului sorţi, pogor. henr. 168/7. In fiecare an merge la Bălceşti cîte o lună, ca să se întremeze, că 8532 jjf SLĂDĂRIE — 1059' — SLĂNIN^ e cam slăbuţă, ca.mil petrescu, o. i, 269. Uitîndu-se amărit cînd la cufăr, cină la calul slăbuţ, tudoran, r>. 13, cf. dm, dex. Om slăbuţ, alr i 1 557/259, cf. ib. 1 557/880, alr ii/i h 82. (Despre organe ale corpului omenesc, despre facultăţi fizice, psihice etc.) Care nu prea funcţionează normal. Cf. slab (3). Trupul copilăresc arc şi slăbuţe organe mistuitoare. VASICI, M. ii, 102/11. 3. (Despre construcţii, clădiri etc.) Cf. slab (4). Cf. dm, dex. Ei ar fi ajuns la locul călră care călătoriau, ...intrară inlr-o crtşmă slăbuţă, acolo ia el o chiliuţă. RETEGANUL, P. II, 19. 4. (Mai ales despre creaţii sau . despre manifestări ale spiritului) Cf. slab (6). Oare nu vom afla tipărite poeziile cu sutele, bune şi mai ales slăbuţe fără osebire. fm (1844), 2012/27. ,,Tilharii“ lui Schiller sint o piesă cam prea slăbuţă, caragiale, o. iii, 50. Textul era destul de slăbuţ..., dar melodia ... împrumuta vibrări adinei fiecărui cuvint. agîebiceanu, a. 157. Aici îri-deminările lui...sint mai slăbuţe, c. petrescu, a. r. 103, cf. dm, dex. + (Rar; despre aşezări sau colectivităţi omeneşti, despre ţinuturi, teritorii etc.) Sărăcăcios (3)- Vei căpăta., .şi parohia, dacă nu una chiar de frunte, de bună seamă nici una dintre cele mai slăbuţe. f (1Ş91), 317. (Despre îmbrăcăminte) Sărăcăcios (3). Cf. dl. <> (Adverbial) S-ar fi sfiit să meargă .. .la vreun restaurant mare îmbrăcat slăbuţ, cum era acuma, rebreanu, r. i, 22. -4- (Despre elevi sau studenţi) Care nu este suficient pregătit. Cf. slab (6). I-a mărturisit că se simte slăbuţă la limba română şi ar ,avea nevoie de o meditaţie serioasă, rebreanu, r. ii, 24. -v- (Substantivat) îi scotea la tablă pe cei mai slăbuţi, despre care era sigur că greşiseră, popovici, se. 166. — PI.: slăbuţi, -e. — Slal) + suf. -uţ. SLĂDĂRÎE s. f. Loc, atelier, secţie etc. într-o fabrică (de bere) unde se prepară sau se păstrează sla-dul; (regional) sladniţă. Aceste lucrări cer o dispozi-ţiune particulară de construcţiani, cunoscute sub numirea de slădăric. i. ionescu, d. 253, cf. sgriban, d. , LTR2, DL, DM, SCL 1974, 611, M. D. ENC., DEX. — PI.: slădării. -- Slad -)- suf. -arie. ŞLĂDÎCI subst. (învechit şi regional) Greaţă. Cf. anon. car. I-a venit slădici de otita mtncare. bocea-nu, GL. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SLĂDIJN s.m. 1. (Popular) Numele mai multor specii de stejar (Qaercus). Poporul îi rosteşte... „yorune“ şi „slădune‘‘, după cum zice şi ,,anine“ alături cu ,,anin“. hem. 1 790, cf. columna, iii, 390, BRAND ZA, FL. 212, ENC. ROM., BARCIANU, TDRG, RES-MERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., SCL 1957, 119, HRISTEA, ţ>. E. 344. Arborii sălbatici se numesc: corn. . ., slodun. h iii 139. La poala muntelui porosi cu ceata de curtcni şi descălecară la umbra unui slodun. plopşor, c. 82, .cf. alr i 1 948/614, 842, lexic reg. 43. (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Obezi, tălpi de sanie...ce nu faci dintr-un fag slodun! Pe cînd dintr-un ciorlac, cc s-alegi? soveja, o. 113. 2. (Ornit.; regional; in forma slodun) Specie de lăstun nedefinită mai îndeaproape (Bozovici — Ora-viţa). băcescu, păs. 156. 3. (Regional; în forma slodun) Epitet depreciativ pentru un om leneş (Idrici — Vaslui). Cf. coman, gl. Şade ca un slodun. id. ib. — PI.: siăduni. — Şi: (regional) slădunc, sladfin (pascu, ş. 55), sledun (grecescu, fl. 527, borza, d. 143), slodum (ddrf), slodun, siădtin (panţu, pl., cade), sledtim (resmeriţX, d.), şledun (columna, iii, 390, gheţiî:, r. m., panţu, pl..cade), şlodun (arhiva, xxni, 294), ştedân (dame, t. 183) s. m. — Din bg. caajţyH, ser. sladun. SLĂDIJiVE s. m. v; slădun. SLĂHUŞÎT, -Ă adj. (Regional) „Beat de cap“. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: slăhuşiţi, -te. — Etimologia necunoscută. SLĂÎ vb. IV v. sici. SLĂIÂLĂ s. f. v. sleială. SLĂÎiVĂ s.' f. v. slănină. SLĂlRE s. f. v. sleire. SLĂÎT, -Ă adj. v. sleit3. SLĂITT3RĂ s. f. v. sleituri. SLĂNÎCUL s. m. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest. dans. Dac-ar pleca toţi. . ., nu te gîndeşli cin’ ţi-ar mai cînta de joc: bătuta .... slănicu. jipescu, o. 51. La românii din toate părţile, de-ndată ce s-a săvirşit masa de cununie, oţi nuntaşii se prind la joc. . .cu următoarele jocuri slănicul, sorcovaţul. sevastcs, n. 282. Cînd zicea. . . stanicul, melodia pornea frumos, domol, pîrvescd, c. 51, cf. -varone, D. 145, h ii 120, 195, 208, 320, iv 159, vii 121, 187, 407, xi 290, xn 176. Foaie verde tiriplic, Ăsta-i brîu, ăsla-i slănic. gr. s. iv, 345. Să îuca: sîrba, brîu, d'-a mîna, ora, slănicu. ib. v, 35, cf. alr i 4 336/182. — De la n. pr. Slănie. SLĂNICEÂN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a oraşelor Slă-nic-Prahova sau Slănic-Moldova sau este originară de acolo; (la m. pl.) locuitorii oraşelor Slănic-Prahova sau Slănic-Moldova. 2. Adj. Care aparţine oraşelor Slănic-Prahova sau Slănic-Moldova ori slănicenilor (1); privitor la Slănic-Prahova sau la Slănic-Moldova ori la slăniceni (i); originar din Slănic-Prahova sau din Slănic-Mol-dova. Adunaţi fiind şi lăcuitorii slă,niceni . . ., toţi deodată au înălţat mare glăsuire (a. 1834). doc. ec. 548, cf. 546. — Pl.: slăniceni, -e. — Slănic (n. pr.) + suf. -ean. SLĂiViCEÂSCA s. f. art. Numeie unui dans popular; melodie după care se execută acest dans (Bogza — Rîmnicu Sărat). Cf. h xii 44. — Slănic (n. pr.) + suf. -ească. SLĂNÎLĂ s. f. v. slănină. SLANÎNĂ s. f. Strat de grăsime între şoriciul şi carnea porcului; p. e x t. bucată din această grăsime (împreună cu şoriciul) preparată şi folosită ca aliment; (regional) slană, clisă, lard, proaspătă (v. p r o a s p ă t2), sală2, sigiar, şuncă. V. o s î n z ă (1). Şi nu căuta că li-i gura plină, Că poftea piapeni şi slănină, dosoftei, ps. 259/20, cf. anon. car. În zeamă puind şi ceapă tocată, unt proaspăt au slănină tocată. mîncările, 46/18, cf. man. gott. 11. 7 fparale] slănină (a. 1794). bul. com. ist. iv, 129, cf. economia, 98/1, budai-deleanu, lex. Pline cămările de miare, de unt şi slănină... cine din cei vii poate zeuila a-ceasta? ţichindeal, f. 141/18. Să se puie două felii de slănină prăjite, episcupescu/ practica, 238/4. O 8548 SLĂNINOS — 1000 - SLĂVI bucală de pine pe caré esle puţintică slănină, neuruzzi, s. iii, 204. Aştept dinaintea unui lacîm parfumat cu. . . slănină rincedă. ghica, c. e. i, 245. Au amabilitatea a ne trata cu şuncă şi slănină ungurească, sion, p. 300. După hrana ce să dă porcilor, să face şi slănina lor. i. ionescu, B. c. 30/8. Ţuţuienii veniţi din Ardeal... mănlncă slănină rîncedă. creangă, a. 72. Porcul său din ogradă esle mai gras, deoarece stă slănina pe dinsul de o palmă, ispirescu, l. 176, Crescuţi cu sacul de mălai şi bucata de slănină adusă de părinţi de-acasă. iorga, p. a. ii, 72. Hîrzoabe cu păstrăvi afumaţi, jamboane, slănini, ghiudemuri. hogaş, dr. ii, 30, cf. resmeriţă, d., cade. Ün om chincit minea o bucală de pîine şi de slănină, c. peţrescu, c. v. 138. Pe masă erau cileua sticle cu vin, rom, o pită rotundă, slănină afumată, vlasiu, d. 91. Să-ţi taie cu cuţitul o felie de pline, una de slănină şi să ţi le ofere, teo-doreanu, m. iii, 40. Am gustat slănină crestată, aruncată pe cărbuni, sadoveanu, o. xvi, 498, cf. scriban, d. în dăsagii măgarului găsindu-se. . . mămăligă, slănină şi două tivgi Cu lapte bun. arghezi, s. vii, 13, cf. dl. Ţăranii mincau pîine şi slănină ardeiată. t. popovici, s. 132, cf. dm. Se frig pe grătarul încins şi uns cu puţină slănină, s. marin, c. b. 117, cf. m. d. enc., dex. Am avut şaidzăci di slănini di porc. şez. V, 63, cf. ALR Il/I li 19, ALR SN IV li 1 226, ALRM SN în h 940. Ia un codru ele slănină, Unge uşa la ţiţină. balade, ii, 192. Puni un darab dze slănină... Cu aia să unze dzi-a rinda pe iei. folc. olt. — munt. i, 345. O buca d'i slănină şî cu pini. o. bîrlea, a. p. i, 213, cî. folc. moi.d. i, 329. Miţa dacă nu ajunge la slănină zice că pute. zanne, p. i, 550. Decît în ţeară streină Cu pită şi cu slănină, Mai bine în satul tău Cu malaiul cît de rău. id. ib. vi, 346. Din cine nu faci slănină, agîrbiceanu, a. 271. -v" (Prin nord-vestul Olt.) Slănină cu ochi = om foarte gras. Cf. mat. dialect; i, 235. -v- E x p r. Şi cu curechiul uns, şi cu slănina-ii pod, se spune despre cei ce vor să aibă de toate fără să facă nici un sacrificiu. Cf. dl. Cu un ochi Ia slănină şi cu tltul Ia făină v. o c hi1 (AI 1). + P. anal. (Familiar) Osînză (2). Ai blană groasă de slănină pe dumneata, agîrbiceanu, a. 292, cf. resmeriţă, v. — PI.: (rar) slănini şi (regional) slănine (alr i 743/394, 677, 760, 790, 803, 805, 986), slăninuri (ib. 743/675).—Şi: (regional) slăuilă (alrsniv h 1 126/928, alrm sn iii h 940/928), slăină (chest. viii 46/2, alr i 739/80, 109, 740/26, 109, 112, 116, 743/1, 26, 69, 75, 87, 107, 109, 112, 116, 837, 840, 842, 850, alr sn iv h 1 126, a in 4, alrm sn iii h 940, a iii 3, 13, iv 3, 5), slenină (alr i 743/890, 898, 900; pl. şl slenine ib. 743/900), sclănină (ib. 743/100, 129, 131, 249, 251, 798, 820, alr ii 3 529/250, alr sn iv h 1 126, alrm sn iii h 940, a ii 48), sclăină (alr i 740/90, ib. 743/85), ztfuiină (ib. 743/582, 695, 708, 746, 748, 860, 865, 870, 878, 887, 960, alrm sn iii h 940/872, alr sn iv h 1 126/872, alrm sn iii h 940/872; pl. zlă-nine alr i 743/S6Q, 960), zlelină (alrm sn iii h 940//886), zlenină (alr i 743/885) s. f. — Din v. sl.* slănina. Cf. bg. c ji a h m ii a, ser. slănină. SLĂNINOS, -OĂSĂ adj. 1. (Despre porci) Care are corpul acoperit cu slănină; (şi, p. anal., despre oameni) foarte gras. Cf. budai-deleanu, lex., i. go-lescu, c., ddrf. Slăninos şi burtos, cu gît de laur şi capul rotund, avea nişte ochi căprui, rebreanu, r. i, 11, cf. iordan, l. r. a. 191, scl 1974, 611. + P. e x t. (Rar; despre cárnea animalelor, în special, despre carnea de măcelărie) Care are multă grăsime; foarte gras. + (învechit) Care arc aspect de slănină, ca slănina. Rane sau zgaibe mici, slăninoase, ce nu vreau să se vindece, vasici, m. ii, 74/20. 2. (Rar;-'despre păniînturi) Argilos. Pămîrital slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele zvîrlile şi îngrămădite în groapă, rebreanu, r. ii, 293. — Pl. : slăninoşi, -oase. — Slănină + suf. -os. SLĂNINUŢĂ s. f. Diminutiv al lui slăni n ă. Farfurii cu cocoşei dc şervete încingeau cu briu alb tăierile cu slăninuţă afumată, brăescu, a. 81. Podul chiliei era plin dinadins cu şunci, slăninuţc, păslrămuri. voi-culescu, p. i, 249, cf. dl, dm, :DEX. — Pl.: slăninuţe. — Slănină + suf. -u/d. SLÂTAR s. m. v. zlătar. SLĂTUVEAN, -Ă s. ni. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Pei'r soană care face parte din populaţia de bază a oraşului Slatina sau este originară de acolo; (la m. pl.) locuitorii oraşului Slatina. V. slătineanţ, slatine an că. Cf. i. qqlescu, c., ddrf. Trei, patru slătineni. mat. folk. 388. 2. Adj. Care aparţine oraşului Slatina sau slăti-nenilor (1); privitor la Slatina sau la slătineni; originar din Slatina. — Slatina (n. pr.) + suf. -ean. SLĂTIJVEĂftCĂ s. f. Femeie care face parte din populaţia de bază a oraşului Slatina sau este originară de acolo. V. slătinean (J). Cf. ddrf. — Pl.: slătinence. — Slatina (n. pr.) + suf. -eancă. SLĂTIjVEÂNŢ s. m. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Bărbat care face parte din populaţia de bază a oraşului Slatina sau este originar de acolo. V. slătinean (1). Cf. dr. vii, 161. — Pl.: slătineanţi. — Slatina (n. pr.) + suf. -eanj. SLĂTIiYOS, -OĂSĂ adj. (învechit şi regional; despre pămint, terenuri, soluri etc.) Sărăturos ¡(2). Cf. ddrf, alrm sn i li 4. — Pl. : slălinoşi, -oase. — Slatină -f suf. -os. SLĂTIOĂHA s. f. art. (Regional) Numele unei hore; melodie după care se execută această horă (Uda — Piteşti). Cf. varone, d. 145. — Slatina (n. pr.) -f suf. -ioară. SLĂTIOÂRĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui s 1 ă t i n ă (1). Cf. ddrf, resmeriţă, d. — Pl.: slătioare. ■— Slatină + suf. -ioară. SLĂVÂC s. m. v. zglăvoc. SLĂVI vb. IV. 1. Tr a n z. A exprima (prin cuvinte, prin cîntece etc.) preţuire profundă (şi unanimă), ca urmare a unor mari merite, a unor calităţi deosebite etc., aadora, a cinsti, a elogia, a lăuda, a mări1 (VI 1), a preamări (2), a proslăvi (1), a da slavă (v; slavă 1), a venera, (livresc) a exalta, a g 1 o r i f i c a, (rar) a preaslăvi, a serba, a sui în slăvi (v. sui 5), (învechit şi popular.) a făli, (învechit) a bine-cuvinta, a p o hf âl i, a preaciiita, a prea-Înălţa (2), aprealăuda, a slavoslovi, (învechit, rar) a p r e a b 1 a g o s 1 o v i, a prea-rădica(2); spec. a iubi (exagerat de) mult, a adora, a diviniza, a idolatriza, a venera. Teamă-se de . Dummdzău, slăoi-l-va. psalt. hur. 9 v/9. Cire leamă-se de Domnul slăveaşte-l. psalt. 20. Să slăvim şi să mărim iubitoriul de oameni, cokesi, ev. . 71, Auziră limbile şi se bucurară şi slăviră cuvîntul Domnului şi crezură cîţi era învăţaţi, id. l. 64/1..' Vor şti eghipţeanii că eu 8559 siiAvi - 1661 - SLÂvll? sînt Domnul, cînd voi fi slăvit în Faraon.'PO 225/23. Foarte să cuvine să-l slăveşti [pe Dumnezeu] şi să-l măreşti tu glas necurmat (a. 1654). ap. tdro. Pre Dumnezeu se cuvine să-l slăveşti, neagoe, înv. 1/13. Cînlaţi cu dulceaţă şi slăviţii] pre Domnul, dosoftei, ps. 30/11. Voi slăvi în zioa acedia pămîntul Gerem. biblia. (1688), 442/27. Odihneşte-l unde toţi să veselesc în via(a ta, să slăvească a la dumnedzăirc. molitvenic (sec. XVII), 311, ct anon. car. Tămăduieşte neputinţa sufletului... ca să le slăvcsc în veci. bucV. 35r/H-Marle... Striga la toţi să creadă Că şi-acu e slăvii. văcărescul, ist. 253. Minerva-l dojeneşte Şi-i spune că-l slăveşte, id. ib. 257. Cetate vestită..., slăvită în istorie pentru negoţul ei, mai cu seamă pe mare. ple-şoianu, t. i, 253/18. Soţietatea epicureilor... slăvea în umbra filozofici desmierdarea trupească, episcu-pescu, practica, MI/18. Avignon singură pierdu 120 000 lăcuitori şi, între celelalte, Laura..: slăvită de amorul lui Petrarc. cr (1832), 1641/32. Lăcuitorii Vienii slăvesc pe înţeleptul lor monarh, carile să sir-guieşte a uşura nenorocirile epidemiei, ar (1831), 1462/5. Cavaleri lainici cari scapă viaţa damei ce o slăvesc în gînd. hrisoverqhi, a. 85/13. Mă aflam înir-o grădină Cu frumoasa ce slăvesc, i. văcărescul, p. 169/4. Oh, amar ţie, Darie! cum le slăviia toată lumea. alexandria, 81/15. Iubitul ei cel dulce, care-n inimă-l slăvea, pann, e. ii, 147/2. De mii de milioane de îngeri heruvini, Umpluta-i cu putere, cu duh şi cu izbînde Pe Duca Iudeii, ce-n tine noi slăvim, aristia, s. 47/21. Eu slăvesc pe toate femeile tinere, negruzzi, s. i, 38. Frumoasă copiliţă!. . . tu eşti. . . un vis de fericire, un înger de slăvit! alecsandri, p. i, 209. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăoindu-le pe tine..., lustruindu-se pe el. eminescu, o. i, 134. Slăvit ca şi profetul eram pe acest pămînt. i. negruzzi, s. ii, 173. Mai avem simlire-n inimi ca-ndeajuns să te slăvim? coşnuc, p. ii, 76. Cintec măreţ îi cîntau şi de-a pururi slăveau pe Apolon Izbăvitorul de rău. murnu, i. 17. Se încinse o ciripeală generală, toţi slăveau spectacolul şi pe interpreţi, rebreanu, i. 142, cf. resmeriţă, D., cade. Nu pot, maestre, nici n-am precădere Să te slăvesc aşa cum se cuvine, topîrceanu, ii. 90. Destul slăvirăţi numai trandafirii Dormind plă-pinzi in aurul luminii, voiculescu, poezii, i, 18. Eu ştiu să le slăvesc cu palmele pereche. • căltnescu, 0. n, 160. Cei ce vor şti să scrie şi să citească vor fi preamăriţi şi slăviţi ca şi mandarinii chinezi, halea, s. t. i, 145. C'inlecul podului slăvind poporul, bou-reanu, s. p. 8, ci. Di., dm. îl voi slăvi în cînlec cum pot slăvi doar luna. labiş, p. 80. Principele nu credea în urgia dată călugărilor şi nici in dreptatea oamenilor ce-l slăveau, barbu, princ. 105. De la apariţia volumului, numele tău e pe toate buzele. . ., iot tineretul te slăveşte, t iunie 1964, 39, cf. m. d. enc., dex. Şi c-uă glăsuire îl slăviră, Toţi intr-o unire îl măriră, teo-dorescu, p. p. 101. (F i g.) Tăcere! înlunerec!. . . Trupul meu prefăcindu-se în ţărînă vă va slăvi ! mar-covici, c. 8/24. "v” A b s o 1. Aceia aşa credea.şi slăviia, coresi, ev. 212. Grei şi deplin învăţători aşa au slăvit, cantemir, ist. 334. <0> R e f 1. pas. C-au datu Dum-nedzeu. cum se dc lolu slăvească se Dumnedzeu cu Isus Hrislos. cod. vor.2 80r/14. Să slăvească-se cu noi numele slavei tale (a. 1619). cuv. d. bătr. ii, 122/16. Dăstoinic este a-ţi arăla mijloace cu care să le slăveşti dă toţi, să arăţi şî slujbă către prea înalta Poartă. 1. golescu, în pr. dram. 59. Oamenii sînl feluriţi în parte, cu simţirea conşiiir.ţei lor, prin care se slăveşte firea omenească şi se deosibeşle unul de altul, epis-cupescu, practica, XVII/13. în acele şaptezeci de volume... se slăveşte frumuseţea naturii, sadoveanu, o. xx, 125. -0* Refl. Şi acest Pezoslrat iarăşi numai un fecior avea Intru care atunci veacul se fălea şi se slăvea, pann, e. i,. 3/23. + T r a n z. (Rar) A preţui (3). Toţi reufăcătorii' lăcui-vor in focul nestinsu de veaci. Aşa iaste slăvită dreapta credinţă creştinilor. psalt. 337. Din toţi mărinarii din împrejurime era slăvii pentru ochi, vedea la o depărtare de necrezut. contemporanul, iv, 46. Dar mai ales slăvite-s metalele şi sarea, Cărbunele şi fierul, călinescu, l. l. 19. 2. Ref 1. (învechit) A-şi cîştiga o mare faimă. ' Gră-beaşte şi te slăveaşte. mineiul (1776), 8rl/8. Fiece norod pe rindu-i pre pămint a strălucit, Prin legi, ştiinţi, meşteşuguri, prin războaie s-a slăvit, heliade, o. i, 420. Acel monarh... îşi puse silinţă ca să îi mulţumească... ca prirdr-înşii să se slăvească la toţi ceilalţi împăraţi: qorjan, h. iv, 11/1. ^ Tranz. f a c t. Petru cel Mare a înfrumuseţat şi a slăvit Roşia, ca-lendariu (1814), 101/2. 3. T r a n z. (Regional) A îneînta. Cîntau păsările de te slăviau, lăcustele zbirnîiau. delavrancea, s. 27. Din uşă... te slăvea cîntecul canarilor şi al privighetorilor. oalaction, o. a. ii, 190. Cînd vorbeşte, te slăveşte. udrescu, gl. Ca un trandafir bătui, Te slăveşte c-un sărut. id. ib. 4. T r a n z. (învechit,, rar) A rivni (1). Iară cea mai de pre urmă nicicum cu fizica a să amesteca poale (macar că grei şi deplin învăţători aşe au slăvit). cantemir, i. i. ii, 173. — Prez. ind. : slăvesc. — Din slavonul caushph. SLĂVÎNĂ s. f. v. slavină. SLĂVIRE s. f. Faptul de a s I ă v i (1); exprimare (prin cuvinte, prin cintece ctc.) a preţuirii profunde (şi unanime) faţă de cineva sau de ceva, ca urmare a unor mari merite, a unor calităţi deosebite etc., cinstire, elogiere, elogiu, laudă, 1 ă u-dare, preamărire (1), proslăvire (1), slavă (1), (livresc) apoteoză, glorificare, (rar) apoteoza re, exaltare, (învechit) poh-fală, preaslăvie, preaslăvire, prea-s 1 ă v i t1, s ă r b ă t o r i e (2), slavoslovie, slă- vi t u r ă, (învechit, rar) pohvalenie, prea-lăudare, preamărire, proslăvitură. V. omagiu, omagiere, prinos (3). Pentru slăvirea acestor fapte, a dat ordin ca să se facă astăzi o serbare ostăşească, camil petrescu, o. iii, 441, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: slăviri. , — V. slăvi. SLĂVÎT, -Ă adj. 1. (Adesea ca atribut al divinităţii, ca formulă de reverenţă sau ca termen de adresare) Care eşte vrednic să i se arate (prin cuvinte, prin cîn-tece etc.) preţuirea profundă (şi unanimă), ca urmare a unor mari merite şi a unor calităţi deosebite etc., adorat, cinstit, elogiat, lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit2, vene-r a t, (livresc) exaltat, glorificat, (rar) serbat, (învechit şi popular) fălit, mărit3 (3), (învechit) binccuvîntat, preablagoslo-vit, preaeîntat, prcaînălţat, prealău-dat, prealuminat, preasenînat, pros-lavnic, (învechit, rar) p o h v ă 1 i t, (regional) prealuminos; spec. care este iubit (exagerat de) mult, adorat, divinizat, idolatrizat, venerat. Cf. slăvi (1).' Buciraţi in lură noao cu buciru în nărocită (slăvită h, bUttănsâm-n a t ă D) dzi de sărbătoarea voastră, psalt. 167. Tu eşti Domnul. . . urul şi slăvit în toate. ib. 329. De-reapAe slăvite cuvinte... învăţămu-ne. coresi, ev. 313. Vădzum cum toate limbile. . . influrcsc întru cuvintele slăvite a lui Domnedzeu. pe 10/12. Se nu se ocărească slăvitul numele tău (a. 1619). cuv. d. bătu. ii, 122/20. Căci că ncamu1 şi despre tatu şi despre mumă să trage de multe împărăţii şi d[o]mnii, măcar că slăvit au fost, iară .în cea. de apoi intru boierie slujiia. biblia (1688), [prefaţă] 7/39. Pururea slăvitul. . . Domnul. N. cos-tin, let. i, 105/18. Şi toată prada întorcind, cu slăvită bucurie s-au întors în Ţara Ungurească, cantemir, hr. 147. Să-i înveţe lucruri prea slăvile şi poruncă S562 §t.ÂViî — 1062 — nouă şi viaţă cerească, antim, p. 2. Petrăburgul. . . s-au făcut de fericitul şi vrednicul de slăvită pomenire împăratul Petru cel Mare. amfilohie, g. 61/17. Stă-vitul acela nume roman la sloveni se ftace nume de rob. maior, ist. 206/18. Dupa volriiciia slăvitului Divan ... să mai trimiţi dumneata mumbaşir slujitor, a-i întoarce la locu lor (a. 1810). doc. ec. 84. Foarte cu înţelepciune şi cu dreptate grăieşte slăvitul Virgilie, latinescul poetic, ţichindeal, f. 106/20. Aceia ce zicea din vechime: ,,că un iînăr persesc şi un cal moldo-vinesc sînt mai slăviţi decît toţi ceilali“. i. ionescu, c. 90/26. Doamne al puterii, slăvii întru tărie, aris-tia, s. 47/11. Petru cel slâvit Ce din inimă norodul Bun părinte l-a numii, negruzzi, s. ii, 171. Idoli în Capitol slăviţi, alexandrescu, m. 26. Ochiul rătăceşte... prin stele Şi-n toată steaua vede un chip gingaş, slăvit, alecsandri, p. i, 133. O! zimbrule puternic ! o, mult slăvite Doamne! Se poate-a la mărire să pască pe cîmpii ? id. ib. 204. N-a mai stat altul pe faţa pămîntului aşa ele iubii, de slăvii şi de puternic. creangă, p. 191. El se simte mare, slăvii, atotputernic. vlahuţă, s. a. xi, 262. Ah! ibovnică slăvită, unde mai eşti acum oare? coşbuc, p. 102. Pe tatăl meu, mult iubitu-l-ai, spătare! davila, v. v. 151. Atlţi adori cunoscuţi şi slăviţi de toată lumea, întru alîtca ambiţii dezlănţuite, lovinescu, c. iv, 37. Medicul ve-neţian... ardea... rana de la piciorul slăvitului voievod, i. botez, B. i, 65. Ea a dat ochilor mei să vadă strălucirea tronului tău şi faţa ta slăvită, cocea, s. i, 340. Binecuvînta pe cea mai mare şi. mai slăvită doamnă a tuturor lumilor, sadoveanu, o. xii, 32. 0, Maecenas, mlădiţă dinlr-o slăvită boabă, Ocrotitorul meu! călinescu, o. ii, 217. Acesl slăvit boier a înfiinţai şcoala de la Goleşti, camil petrescu, o. ii, 153, cf. dl, dm. 7'u, slăvite, ne-ai făcut dreptate! barbu, princ. 105. De bună seamă iu auzi cum bate La uşa noastră cel de neam slăvit, românia literară, 1970, nr. 106, 7/2, cf. m. d. enc., dex. Slăvită împărăteasă, Cînd ai Irîmbiţal ea tocmai mincam nişte fă-rîmituri de la masa lor. fundiîscu, l. p. 126. (Figurat sau în contexte figurate) împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, eminescu, o. i, 100- Slăvile fărmituri a vremii. De mult v-am îngropat văleatul. goga, poezii, 12. Slăvitul zilei împărat încet se lasă spre apus. iosif, v. 96. O boare răcoroasă, iscată din pajiştile înflorite. . ., făcea şi mai tare aerul ager, proaspăt şi gustos al slăvilei dimineţi, voicu-lescu, p. i, 1.22. Rabelais renunţă la toate figurile slăvite ale poemelor eroice medievale, vianu, s. 131. Slăvilele păsări subl aripi o poartă’N liturgice zboruri prelungi ca viaţa, blaga, poezii, 148. <0* (Substantivat) Se leage împăraţii loru cu fieru şi slăviţii lor mărule lor fărecate cu fieru. psalt. 308. ^ (Ironic) E o faptă slăvită să ştii să mănînci o luslama fierbinte, i. botez, b. i, 25. Lăudatul şi slăvitul tău văr Alexandru cu care mereu mi-ai împuiat urechile, c. petrescu, a. r. 153. + (Substantivat, f.; învechit) Minune (1). Şi zise Domnul cătră Moisi: ,,Iată eu puiu ţie făgăduinţă înaintea a tot norodul tău şi voiu face slăvite care nu s-au făcut“, biblia (1688), 641/48. 2. (Astăzi rar) Renumit. Oarecare bătrîn din cei slăviţi i-au poprit şi i-au sfătuit, aethiopica, 13r/7. Şi astăzi esle scriitor slăvitul Eiveri-Efendi. văcă-, rescul, ist. 246. Se spăimînlă dacă văzu acea slăvită bibliotecă pentru carea împăraţii grecilor cu milioanele au cheltuit, ţichindeal, f. 286/11. Va trata... înfă-ţoşarea înlîmplărilor celor mai slăvile (a. 1844). plr 1, 101. Locurile acestea au văzut la luptă pe cei mai mari şi mai slăviţi voivozi ai noştri. vlahuţĂ, s. a. iii, 216. Cei mai slăviţi meşteri le-au împodobit şi le-au zugrăvit, sadoveanu, o. xv, 346. -ţ. (Rar) Deosebit. Jupînescle din Ţara de Sus, dintre care nu lipsea nici una, arătau frumuseţi care de care mai slăvile, sado-viîa.mu, o. xv, 513. — Pl.: slăviţi, -le. -r- V. slăvi. SLĂyiXOR, -OĂRE adj., s. m. şi f. (învechit) I.ău-dător; p. e x t. închinător.; adorator. Cf. s lăvi (1). Lupul pierzătoriu şi om slăvitoriu rău şi diavolul incă leu cheamă-se. coresi, ev. 486. Sînteţi buni slăvitori creştini, neagoe, înv. 174/18. In vremea noastră iubitorii Bachului şi slăvitorii amorului ţin posturile tor plăcute fără a avea trebuinţă de un Anacreon. cr (1829), 75/2. Un persan, slăvitor şi închinător de foc, mai bine hotărăşte să moară sugrumat decît să sufle în foc cu însuşi a sa suflare, ib. (1833), SS1/^. Pe toţi ai slăvitori. i. văcărescul, p. 254/8. Depărta pe toţi ceilalţi ai săi slăvitori. negruzzi, s. i, 25. Negreşit cerul ar rămînea.fără slăvitori, pămînlul fără moştenitori. BOLLIAC, M. 17/9, cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM. + PreţuitOI'. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. — PI.: slăvitori, -oare. — Slăvi -f- suf. -itor. SLĂVIT&R s. f. (învechit, rar) Slăvire. Cf. anon. car. — Slăvi -f suf. -i/ură, SLĂVÎŢĂ s. f. (Prin Olt. şi prin Munt.) Varietate de struguri cu boabe mari, rare şi dulci. Uite: strugure tămîios, gordin..., slăvită, jipescu, o. 53, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade, h ii 235, ix 446, xvi 41, vîrcol, v. 99. — Şi: slaviţă (vîrcol, v. 99; accentul nccunoscut) s. t. — Etimologia necunoscută. SLĂVOC, -OÂCĂ s. m. şi f. v. zglăvoc. SLĂVOf-'Ă s. f. v. Zf/lăvoe. . SLĂVOXESC, -JÎĂSflĂ adj. v. slavonese. SLĂVONEŞTE adv. v. slavoneşle. SLEADÎ vb. IV v. slcdi. SLEĂ1V1Ă s. f. (Prin Mold. şi prin Munt.) Pic1 (112). Pentru o sleamă de rachiu, La crîşmuţă-n deal mai viu, La rachiu aş da mai rar, Via la fata de crîşmar. pamkile, c. ţ. 308. Se uită la dinsul şi văzu că are numai o sleamă de viaţă rămasă, id. D. 51, cf. id. J. ii, 166. M-aş fi întors frumuşel acasă... şi poate lot mai aveam o sleamă de nădejde, şez. ix, 123. — Pl. : ? Etimologia nesigură. Cf. magh. s 1 â j m. SLEÂNĂ s. f. v. slună. SLÎBE subst. pl. (Prin nord-vestul Transilv.) Păr fals care se adaugă în cozi cînd se împletesc pentru a părea mai groase. în Munţii Apuseni aceste coade poartă numele de slebe. pami'ile, i. c. 3, cf. frîncu — CANDREA, M. 105. — Etimologia necunoscută. SLEDER s. n. v. siredel. SLEDERĂŞ subst. v. sfrcdelaş. SLEDEREÂC subst. v. sîredelcae. SLEDERÎ vb. IV v. sfredeli. SI.EDi vb. IV. (învechit) 1. Refl. A urma (pe cineva). Voao lăsă obrazu cumu se slediţi. urmelor lui. cod. vor.2 75r/13, cf. tdrg. 2. Tranz. A arăta (calea); a îndruma (pe o cale). Cărarea mea şi călcata mea tu ai sledit (sleadit s, ai 8578 StEDÎR — 1&63w SLEI isledil, csti sleditoriuH). psalt. 288, cf. dhlr ii, 531. — Prez. ind.: slcdcsc. — Şi: slfcadi, isledi vb. IV. — Din slavon. cA-bAxrH. SLÎDIR s. n. v. siredcl. SLEDIT6RIU s. m. (învechit) îndrumător. Cărarea mea... tu eşti sleditoriu. psalt. hur. 117v/2, cf. DHLR II, 338. — Pi.: sleditori. — Slc.di + suf. -ioriu. SLEDUiV s. m. v. slăduii. SLEI1 s. n. (Neobişnuit) Sleire (5). Se răcea dogoarea tinerească din el,.tot împărţind firul de păr în patru şi. lăsînd să se împotmolească într-un sici sloboda zbuchire a vieţii, c. petrescu, a, r. 83. — PI.: ? — Postverbal dc la slei2. SLEI2 vb. IV. 1. Tranz. (învechit şi regional; complementul indică metale topite sau, p. ext., obiecte din metal) A turnax (B 1 2). Sleiaşte patru belciuge de aur şi pune pre patru coarne a ladeei. po 261/9, cf. 267/17, cade. Meşteri care sleiesc un clopot pentru o sfînlă mănăstire, sadoveanu, o. xn, 168, cf. scrib an', D. Plumb cu care zlăieşte cositori, alr i 1 532/870. + (învechit, rar) A modela. Au sleit bozi, chipuri şi bozoaie sau dumnezeiie de lut. n. costin, i/et. i, 48/9. 2. Refl. (învechit şi popular; despre substanţe, materii etc. lichide sau gazoase aflate la temperaturi sr.u presiuni mari) A se solidifica. Melalurile cele topite... nu se sleiesc răpede şi fără rind. i. nat., ap. i.-rsu, t. ş- 280. O picătură fierbinte de slearină se varsă din luminare şi i se sleieşte pe mînă. vlahuţă, o. a. iii, 94. Şi muntele se lopia Şi-n aur şi-argint se sleia, pamfile, s. t. 14, cf. id. b. 21, resmeriţă, d., cade. Ard luminări de ceară... şi picuri fierbinţi se scurg pe noi, sleindr.-se în păr. stancu, d. 444. A curs lot otelul din oală şi nu s-a sleit. v. rom. aprilie 1955, 250. Cînd a ajuns acolo s-a topit ca ceara muntele şi s-o sleit ca aura. şez. i, 177. O Intranz. Ca să scapi de bube, să nu furi ouă la Paşii şi în nici o zi sau să-fi sleiască cositorul, gorovei, cr. 35. -v-Tranz. Ceea ce sleiaşte ceară sau aruncă cu plumbi (a. 1645). gcr i, 116/5, cf. valian, v. 3. Refl. (Sens curent; despre grăsimi, de obicei animale, folosite la prepararea mîncărurilor şi încălzite pină la lichefiere) A căpăta, prin răcire, o anumită consistenţă; p. ext. (despre mincăruri preparate cu astfel de grăsimi şi încălzite) a căpăta, prin răcire, un aspect specific şi un gust neplăcut care evidenţiază grăsimea din compoziţie; (rar) a se solidifica, (regional) a se făcăi. Cf. polizu, resmeriţă, d., CADE, SCRIBAN, D., dl, DM, M. D. ENC., DEX, ALR SN iv h 1 121. (F i g.t Şi-n veci pe sufletele noastre moarte Funinginea tăcerii s-a sleit. al. philippide, a. 91. Urma să privească neclintit acei ochi acoperiţi în care se sleiseră imagini de durere, sadoveanu, o. xii, 177. Zimbetul complice al autorului i se sleieşte pe buze cînd aduce în discuţie lucruri grave, v, rom. decembrie 1964, 165. -v- T r a n z. O briză sărată venită dintr-acolo sleieşte sudoarea pe frunţi, ralea, s.’ t. i, 265. + Tranz. (Rar; complementul indică părul) A unge cu grăsime. Scuturîndu-şi pletele sleite cu unt de oaie. c. petrescu, r. dr. 129. + (Rar; despre sînge) A se coagula. Singele curge, se sleieşte, din nou curge. stancu, D. 193. [Singele] să sclăieşle. Corn. din poiana sibiului — sebeş. (Intranz.) Pic lingă pic, smalţ negru pe barba lui slei Un sînge scurt, ca două mustăţi adăugite, i. bareu, j. s. 12Ş. 4. Refl. şi intranz. (învechit şi popular; despre lichide, mai ales despre, apă) A îngheţa. Val peste val îngheţînd Asemine şioiul ce curge cu repe-june... se încleştează sleind, dacia lit. .145/8. Bogatul. . . se uită cu ochi rece şi calculă-n tăcere. . . Cît dă, în ierne grele, ăst lac ce-o să sleiască, bolliac, o. 68. S-a lăsat un. pui de ger, de crepau pietrile, iar marea se sleise pe lîngă mal. contemporanul, vix, 116, cf. ddrf, dl, dm, .dex. A plecat pe pîrtea Ierusalimului, Care pe deasupra se topia, Pe dedesubt se sleia. pamfile, s. t. 20. ■v> (Prin analogie) Sandu era oţelii şi dedat cu frigul, dar, oricîl de repede lucra, răsuflarea i se sleise şi mîinile i se înţepeneau, popovici-bă-năţeanu, v. m. 68. (F i g.) Deodată risul se slei pe buzele lui. ap. tdrg. «v* Tranz. îti miezul iernii, cînd vîntul spulberă şi sleieşte lot. . ., umblă cu toporul în spate, doar ar găsi ceva de lucru, contemporanul, v2, 389. (P’ i g.) O negură ochii îmi painjini Şi îngheţul morţii inima-mi slei. negruzzi, s. ii, 31. Văzîn-du-ne sleiţi de spaima unui refuz, se imblînzi şi primi curtenitor darul, voiculescu, p. i, 309. Sleit de spaimă, abia ţinîndu-se pe picioare, parcă nu mai vedea nimic, mai mult mort decît viu. camil petrescu, o. ii, 581. rv* E x p r. (Regional) Minte (le le sleieşte, se spune despre un om foarte mincinos sau lăudăros. Cf. mat. dialect, i, 235. 5. Tranz. (Complementul indică puţuri, fîntîni, izvoare etc.) A seca2 (1) şi a curăţi de nămol, de pietre etc. Cură izvor şi ape multe şi bogate şi. . . să l-am zlei atîta amu mai vîrlos împlea-se-va şi iimpezi-sc-va. coresi, ev. 103, cf. polizu. Dele peste un puţ care-i strigă: — Vino de mă sleieşte, că ţi-oi da apă rece. ispirescu, l. 348. Hagiul. . . nu mărită fată mate, nu sleieşte un puţ. delavrancea, ap. cade, cf. ddrf, resmeriţă, d., cade. Legea părintească este ca fîntina : cu cît o sleieşli mai mult şi o faci mai adîncă, cu atit dă apă mai rece. galaction, o, a. i, 329. Dar abă-tîndu-se din calc slei fîntîna părăsită, voiculescu, POEZII, I, 4, Cf. SCRIBAN, D., dl, DM, M. D. ENC., DEX. Să sleim puţurile, să spălăm jgheaburile, să adăpăm vitele, teodorescu, p. p. 672. Vino de mă curăţă de noroi şi mă sleieşte! fundescu, l. p. 109. Le zleieşte pă fintîni. Com. din izbiceni — corabia. Unu, ¡'întina sleia, Allu, puşca o ştergea, Alta, murgu-şi netezea. folc. olt. — munt. iii, 730. A zgleit, a curăţit [fintîna] şi curgea o apă dă ţ-ărea dragă lumea să beai din ia. o. bîrlea, a. p. ii, 457. ■}> Refl. p a s. Se zugrăvi, puţurile cu ghizduri se sleiră ca sfeştania cuvenită! delavrancea, s. 227. Cînd apa într-un puţ se tulbură, el se sleieşte, adică se scoate lot nămolul. . . ca să se formeze vechiul culcuş sau casă de apă, să i se deschidă vechiul izvor, pamfile, i. c. 462. E x p r. (Familiar) A sici puţurile = a fi beţiv. Cf. scriban, d. + Intranz. Fig, (învechit, rar; despre oameni) A se purifica (2). Cine va vrea, acela de aicea va putea să zleiască ca deintr-un izvor (a. 1652). bv î, 201. G. Tran z. (Rar; complementul indică lacuri, bălţi etc.) A deseca. La mijlocul lui noiembrie trecut. . . a. sleit apele, sadoveanu, o. xix, 335. Vino să zleim bolboaca asta. viciu, gl. -O F' i g. El toate le gustase şi sleise toate izvoarăte fericirei şi durerii, heliade, l. b. i, 106/12. (Refl.) Deodată să sleiesc izvoarele veniturilor lui şi prăpastia stricăciunii stă deschisă la picioarele lui. fm (1839), 1752/16. + (Rar; complementul indică ambarcaţii) A goli apa intrată prin fisuri. Băiatul sleia luntrea, trăgea în opăcini. şi la cdec. SANDU-ALDEA, ap. CADE. 7. Tranz. (fact.) Fig. (Complementul indică oameni, colectivităţi umane, ţinuturi, ţări etc.) A face să rămînă (aproape) fără nimic; (complementul indică mijloace materiale, în special financiare, bogăţii materiale etc.) a consuma (aproape) tot; a s:-cătui <4), a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca2 (1), (învechit si regional) a scurge (IV). V. sărăci (2, 3). Pustierea tătarelor de la I65O sleiră cu iotul | puterea Moldovei, mag. ist. ii, 49/8. Aron Voievod 8583 _ 1664 - SijfciAL spre a se pixlew plăti de datornici-..-. oplndui... turci câni. luînd toate vitele... sleiri ţara şi de .vite., bă'l-GEscu, m. v. 27, cf. polizu. O să-^ţî poruncească a împărţi daruri în dreapta şi-n stingă : fă lot ce-ti spune, măcar de-,ar fi să-mi sleieşti toate lăzile împărăţiei, ca-ragiale, o. ii, 262. Să petreacă noaptea pe-acolo că-şi sleiseră banii şi nu mai aveau decît pentru bilete, re-bbeanu, R. i, 272, cf. cade. Pentru aceasta e nevoie de curaj, şi el şi-a sleit tot curajul, c. petrescu, c. v. 136. A revenit la Bucureşti sleit de caxinourile Coastei de Azur. teodoreanu, c. b. 193. Marile sacrificii de bunuri şi oameni, exacţiunile operate după înapoierea regelui în ţară, sleiseră Suedia, vianu, l. u. 179. Contribuţiile astea silnice... sleiseră cu lotul ţara şi împingeau oamenii la deznădejde, camil petrescu, o. i, 67. Sleind (ara de bani. pas, l. i, 279. Cine avea să apere măreţia Principelui şi haznaua lui sleită de alîtea peşcheşuri şi dări ? barbu, princ. 44. Datorită dezvoltării tehnicii pescuitului... a devenit evidentă primejdia ca oceanul planetar să fie sleit de bogăţia sa animală, contemp. 1969, nr. 1 168, 8/2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Refl. p a s.) Li s-au sleit ţoale mijloacele şi trăiesc pe datorii, bălcescu, ap. ghica, a. 533. Încet-încet, s-.au sleil... toate mijloacele de hrană ale cetăţii şi-a-nceput să bîntaie o foa-r mele cumplită, caragiale, o. iv, 136. F i g. Şi pururea darurile şi darea-i destul nu scadc, că nescă-zată amu iasle bunătatea şi de ce o zleieşti, atîla se mai înmulţeşte şi de ce se varsă, în lot mai mari sporeşte. coresi, ev. 264. Cînd sleiră de-a binelea toată înlîm-plarea cu bătaia, Tilu simţi îndemnul să ducă vestea mai departe, rebreanu, i. 60. 8. Tr-anz. (fact.) (Rar; complementul indică recipiente) A goli. Cf. cade. (F i g.). Această lepră de desfrînare ce plngăreşte cei din urmă ani ai oamenilor viţioşi. . . îi face să sleiască pînă şi drojdiile din cupa plăcerilor, heliade, l. b. ii, 51/23. Izbind pin’ ia excese simţirile extreme... Durerea-n voluptate şi fără a se teme De drojdii-să sleiască a vieţii cupă, vrea ! MACEDONSKI, O. I, 261, Cf. POLIZU. 9. T r a n z. F i g. (Complementul indică posibilităţi, capacităţi, disponibilităţi etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A face să ajungă la capăt, la limită; p. cx t. (despre oameni) a obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.); a epuiza, a extenua, a istovi, a seca2 (1), a secătui (O. a sfîrşi, a stoarce, a suge, a vlăgui, (învechit) a zămori. Toate aceste avarii ale turcilor sleise răbdarea poporului şi a lui Mihai. bălcescu, m. v. 48. Adormise..., lupta cu marea II sleise, contemporanul, vij, 27, cf. ddrf. Puterile maghiare... erau sleite De războaiele din urmă. davila, v. v, 153. Duc', greul pînă cade sleil de trudă, ca să poată şi el închide ochii în legănarea dulce a somnului, adam, r. 232. într-o vreme, steit de oboseală, se opri, ştergîndu-şi sudoarea de pe frunte, dunăreanu, ch. 31, qf. res-meriţă, D., cade. Jap era sleit şi numai în trei labe. galaction, o. a. ix, 188. Sleit de nesomn, de nemîn-care şi de harfa asta pe viaţă şi pe moarte în care trăia, popa, v. 81. Doarme,. . . sleit de oboseală, voi-culescu, P. i, 206, cf. scriban, d. Ne sleia al patrulea an de război de uzură, blaga, h. 206. Deşteptarea de la ora patru jumătate în tabără îl sleise cu totul, căci el nu puica adormi la opt seara, camil petrescu, o. i, 336.. Trupurile, sleite de oboseală, abia mai înotau. BOGZA, C.. O. 23, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, A vi 26. (Intranz.) Puterea sa inventivă sleise: o-prescu, a. m. 100. (Refl.) Alţii cel puţin ştiu că se sleiesc pentru ceva. xîebreanu, n. 306.. N-am de gînd să mă sleiesc muncind, stancu, d. 378. <£- (Prin analogie) A sleit calul fugind să ne aducă, vestea. stancu, r. a. i, 86. ■v’ F i g. Era silit, ca să-şi mai prelungească încă cileva luni fiinţa, a clei viata vreunei femei ce o iubise, heliade, l. b. i, 191/23. Căzuse într-un fel de toropeală care-i sleise orice seînteiere de viaţă, oîrleanu, n. 161. -v- E x p r. (T r a n z. şi refl.) A (i se sau a-şi) slei (rar, toată) puterea (sau puterile ori toate puterile sau'de puteri ori de vlagă) = a pierde sau a face pe cineva sau ceva să-şi piardă (toată) forţa fizică sau morală. Ţara Românească îşi sleieşte toate puterile (cca 1776). uricariul, i, 181. Fiinţa lor [a muşchilor]... nu este priimiloare de a osteni ‘vegetalul şi chiar a-i slei puterile, erezoianu, a. 291/8. Alit să se fi sleit puterile Moldovei sau să fi săcăluit vlaga din voi ? delavrancea, o. ii, 246. Munca nravea spor, oamenii îşi sleiau puterile degeaba. D. zamfirescu, r. 118. Sleit de puteri, îngenunche şi se nărui la pămînt. chiriţescu, gr. 39. Era sleită de puteri şi avea senzaţia că se cufundă încet-încet. . . într-o baie călduţă, agîrbic.eanu, s. 503. .Vine la pas sleită de puteri, gîrleanu, n. 188. Se simţea atît de sleit de puteri ci, din tot sufletul, nu mai rîvnea decît un ceas de odihnă, rebreanu, p. s. 162. Mi-am sleit puterea toată, eftimiu, î. 129. Zbuciumul în care a trăit atîtea ore l-a sleit de puteri, galaction, o. a. i, 73. S-a simţit sleit de puteri şi s-a făcut galben. ca turta de ceară, cocea, s. i, 239. S-a Intîmplat uneori ca animalele, cu lotul sleite de puteri, să piardă pămintul de sub picioare, bogza, a. î. 48. Simţeam cum mi se sleiesc puterile, m-am oprit o clipă să-mi revin, contemp. 1956, nr. 514, 6/2. Ajung la hotel sleit de vlagă — după ce de atîtea ori alunecasem pe caldarîmul inundat. românia literară, 1968, nr. 11, 21/1. (Rar) A-şi slei creierii = a depune eforturi deosebite, a se strădui pentru a face, a obţine etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate); (familiar) a se screme (2). Mi-am sleil creierii de cîml te instruiesc şi încă nu mi-ai mărturisit, stancu, r. a- v, 158. + Refl. şi intranz. (Rar; despre fenomene sau procese naturale, despre stări, senzaţii, sentimente, manifestări ale oarrjenilor, despre abstracte, în opoziţie cu creşte, î n t ă r i) A se slăbi (3). Durerile din mtriă nu mai sleiau. popa, v. 139. S-a sleit puterea vintului. stancu, d. 67. 10. T r a n z. (Astăzi rar; complementul indică solul) A sărăci (6). Sleiesc pămînlul. episcupescu, practica, XV/17. Această rotaţie atît de variată a recoltelor atît de repezi ar ajunge în a slei locul cel mai bogat. brezoianu, a. 142/14. Ţarinile sleite prin cultura de cereale nu se lasă nicictnd ogoare sterpe, păcală, m. r. 275. Fig. Aî: vrea să se epuizeze ca o lămiie stoarsă, ca un pămînt sleil de istorie, românia literară, 1971, nr. 130, 8/3. 11. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică legume făinoase, mai ales, fasole sau mazăre, p. e x t., despre verdeţuri, mai ales, despre urzici, spanac etc. fierte) A zdrobi şi a amesteca cu putere şi îndelung, pentru a obţine o pastă omogenă; (regional) a făcăi, a făcălui, (familiar) a bate, a freca. V. p a s a (2)., răvări (1). Cf. cade. Sleiesc fasole, h xvi 51.. -v1 E x p r. (T r a n z. şi r e f 1.) A (se) slei ereicrii (cuiva) = a omorî sau a muri prin zdrobirea craniului. Nu pot să mor decît omorît. — Ţine atunci ! Creierii vrăjitorului se sleiră pe pod. galaction, o. 55. Nu poli urî un şarpe, îşi repeta el, cu toate că bucuros i-ar slei crierii sub călcîi. vinea, l. i, 349, cf. ciauşanu, gl. •v- Refl. pas. 5ă se fiarbă linte cu lapte dulce pînă se va muia şi să se sleiască, piscu-pescu, o. 312/4. Refl. (învechit, rar; despre materii, substanţe etc.) A se fărîmiţa. Epoca, gunoirii se arată prin aceea în care. substanţa organică se sleieşte Intre degete., brezoianu, a. 47/25. — Prez. ind.: sleiesc.- — Şi: (învechit şi regional) slsti, zici, (regional) slii (alr sn iv 1 121), sili (ib. h 1 121/228), selei (ib. li 1 121), selăi, zglei, zlfii vb. IV. — Din V. Sl. ChÂHiaTH, C’M’fek. SUEIÂLĂ s. f. (învechii) 1. Sleire (.1). Cf. rotizu. 2. Sleire (3). Cf. polizu. 3. F i g. Sleire (4). Cf. polizu. — PI.: sleicli. — Şi: slăială s. f. polizu. — Slei1 + sul -eală. 8584 slbíké - io-eSi - SLfiîî a SLEIRE s.f. Acţiunea .c]e . a (se) slei2 şi rezultatul ei. 1. (Sens curent) Starea sau Însuşirea unei grăsimi (animale) încălzite pînă la lichefiere de a căpăta, prin răcire, o anuhiită consistenţă; p. ext. starea sau însuşirea unei ihîncări încălzite de a căpăta, prin răcire, un aspect specific şi un gust neplăcut care evidenţiază grăsimea din compoziţie; (învechit) sleială (1), şleitură (1). Cf. sie i2 (3). Cf. valian, v., polizu, DDRF, DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (învechit) îngheţare. Cf. slei2 (4). Cf. ddrf. 3. Secare1 (1) şi curăţire de nămol, de pietre etc.; sleit1 (S), (învechit) sleială (2), şleitură (2). Cf. slei2 (5). Cf. poliza, pdrf, alexi, w. + (Pese.; regional) Răstoacă. Cf. antipa, p. 790. 4. Fig. Rămînere fără (nici un fel de) mijloace materiale, bogăţii naturale; consumare (aproape) totală a mijloacelor materiale, a bogăţiilor naturale etc.; secătuire stoarcere, sugere, istovire, vlăguire, (rar) secare1 (1), (învechit) sleială (3), sleit1 (3), şleitură (3). Cf. slei2 (7). Cf. polizu. ^ F i g. După sleirea banalităţilor de rigoare, felele amuţiră nemaişliind ce să vorbească, rebreanu, i. 215. 5. F i g. Atingere a Urnitei posibilităţilor, capacităţilor, disponibilităţilor etc. fizice, intelectuale, afective etc.; p. ext. obosire peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.); secare1 (1), sfirşire, epuizare, stoarcere, sugere, vlăguire, zdrobire, (rar) secătuire (1), (neobişnuit) slei2. Cf. slei3 (0). Cf. ddrf. în generaţia aceasta trebuie să se resimtă fatala sleire, oboseala (a. 1898). în plr i, 494. Era oarecum o Linsă de interes al organelor unele pentru altele, ceea ce aducea o sleire de vitalitate aproape completă. d. zamfirescu, v. ţ. 39. Dansincl. . . pînă la sleirea tuturor puterilor, risipeşte o energie pe care. . . nu ştie s-o întrebuinţeze în mancă, vianu, e. 217. Cuprinsă dc sleire. . .. se lasă într-o rînă şi pe urmă se ghemui toată în ţărînă. stancu, ş. 25. Căderea totală pe are avea s-o înregistreze Dinamo pînă la sfirşilul partidei n-a fost apariţia rezervelor pe teren, . ci sleirea forţelor fizice iocmai la jucătorii de buză. scînteia, 1969, nr. 8 180. <0* Fig. Lipsa de sinceritate şi... substituirea complectă şi făţişă a elementului emoţional prin elementul intelectual. . . dovedesc sleirea înceată a lirismului, lovinîescu, c. vii, 18. <0* (Rar) Sleire nervoasă — astenie nervoasă. Cf. bianu, d. o. Baia caldă este şi un leac... în sleire nervoasă (neurastenie). ■voiculescu, L. 68. ■ — Pi.: (rar) sleiri. — Şi: (învechit) sliiire s.f. iju- DAI-DELEANU, LEX., POLIZU. — V. slei3. SLEÎT1 s. n. Faptul de a (s e) sie i2. 1. (Popular) Solidificare. Cf. sici2 (2). Să rămîie arat, Luminat Ca argintul la sleit, Ca apa la izvo-rîl. marian, v. 205. 2. Secare1 (1) şi curăţire de nămol, de pietre etc.; sleire (3). Cf. sie i2 (5). El le făcuse în cartea cantorului fîntînă cu apă bună si tot el avea grijă ele sleitul fîntînii. popa, v. 96, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (învechit) Sleire (4). Cf. slei2 (7). Cf. ponzu. - V. sici2. SLEÎT2, -Ă.adj. 1. (învechit şi regional; despre metale ' topite sau, p. ext.,'despre obiecte din metal) Turnat2 (2). Cf. sie i2 (1). Au aflcd mai bine de 40 000 pungi bani, fără drugi de aur sleiţi şi altă bdoară. neculce, l. 309. Moaşele dau apă de băut [copilului] dintr-un clopoţel sleit, marian, na. 88, cf. cade. 4* (învechit, rar; substantivat, m.). Idol. Feaceră viielu în Horidu şi închinară-se idolului (sleitului n, cioplitului d). psalt. 224. 2. (Sens curent; despre .grăsimi, de obicei animale, folosite la prepararea mîncărurilor şi încălzite pînă la lichefiere) Care a căpătat, prin răcire, o anumită consistenţă; p. ext. (despre mîncăruri preparate cu astfel de grăsimi şi încălzite) care a căpătat un aspect specific şi un gust neplăcut care evidenţiază grăsimea din compoziţie. Cf. slei2 (3)> 22 par[ale] oca unt sleit (a. 1792). uricariul, iv, 133/15, cf. lb, polizu. Pe la prînzul cel mare, numai iacaiă-mă-s şi eu de după un dîmb, cu mîncarea sleită, creangă, a. 54, cf. ...ddrf, resmeriţă, D., cade. Pe colţurile mesei sînt farfurii cu resturi de mineare sleite, c, petrescu, î. ii, 128. Bucătăresele îl lăsau... cu mîncările sleite. cocea, s. ii, 13. Venea cu mîncarea sleită, pas, z. i, 270, cf, dl. fâqsa plină cu stiţle goale şi resturi sleite de mineare.. ,t. pppovici, se. 328, cf. dm, m. d. enc., dex, Bucatele le-au făcui afumate, arse şi sleite, pop, ap. ggr ii, 352. Untură sleită, alr i 750/512. <£-. (Prin analogie) Lucirea lacului cu apă sleită şi neagră, ca lacul pustiu şi blestemai, c. petrescu, î. ii, 272. + (Despre farfurii şi tacîmuri) Care este acoperit cu grăsimi sleite2 (2). Pe masa de alamă zăceau. . . cuţite şi furculiţe sleite, preda, r. 65. -4* (Rar; despre o-biecte) Slinos. Era un loion vechi, cu table murdare şi sleite, cu bilele desperecheate şi în mare parte fabricate de mina lui Hariton. c. petrescu, a. 275. 3. -(Poptilar; despre lichide, mai ales, despre apă) îngheţat. Cf. sie i2 (4). Crivăţul şuieră şi vîjîie, izbind în toate părţile stropii sleiţi, slavici, n. ii, 3, cf. ddrf,. dl, Dii, dex. ■ 4. (Despre puţuri, fîntîni, izvoare etc.) Care a fost secat2 (!) şi curăţat de nămol, de pietre etc.; p. ext. (rar) secat2 (2). Cf. slei2 (5). Cf. polizu. Un puţ sleit. Cf. DDRF, RES.J1ERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, M. D. enc., dex. <0* (Prin analogie) Sînul mamei era sleit. caragiale, o. ii, 305. + (Rar) Coagulat. Cf. lb. 5. Fig. (Rar; despre mijloace materiale, în special, financiare, bogăţii naturale etc.) Secătuit (4). Cf. slei2 (7). Cf. polizu. Lipsă de afaceri, toate fondurile sleite, pînă şi banii adunaţi în puşculiţe îi scosesem. brătescu-voineşti, p. 47, cf. m. d. enc. G. (Rar; despre recipiente) Golit. Cf. slei2 (8). Deci toarnă-ţi massicul cu vîrf în cupa poleită, Căci vei găsi uitarea-n ea, cînd o vei da sleită, ollănescu, ii., o. 137, cf. CADE. 7. Fig. (Despre posibilităţile, capacităţile, disponibilităţile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la capăt, la limită; (despre oameni) care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc,.); epuizat, extenuat, istovit, secat2 (5), secătuit (1), sfirşit2 (4), stors2, supt2, vlăguit, zdrobit, (învechit) zămorîL Cf. sie i2 (&). El are lingă dînsul un grup strălucitor. . . de hatmani sleiţi pe caii lor. alecsandri, poezii, 220, cf. ddrf. Rămîn aşa cu puterile sleite sub arşiţa soarelui. GÎRLEANU, L. 121, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. li mişc cu mîna. din loc în loc şi rămîn unde ti pun, sleiţi. camil petrescu, u. N. 261. El îi vedea zîmbetul, mai întîi vesel, fericii... apoi dureros, apoi sleit pe buzele ca ofilite, cocea, s. ii, 48. Gemeau sleiţi buimaci de loviturile îngrozitoare, popa, v. 269. Se întoarse în chilie, unde, sleit, adormi, voiculescu, p. i, 299. Ga-bierii seoborîţi. din catarge, istoviţi de oboseală, cu puterile sleite, se odihnesc, bart, s. m. 17. Era sleit, cu fruntea înrourată de sudoare, blaga, h, 87. Nu mai găsea în muşchii sleiţi îndemînarea şi forţa de care maşina avea nevoie, bogza, a. î. 114.' Fetiţele f loarei... nici nu mai pol să vorbească de sleite ce sînt. stancu, d. 448. Eram sleit; nu,mai ştiam decît de bucuria şi de durerea mea. contemp. 1953, nr. 356, 6/5. Aş vrea să găsesc alte vorbé____ dar îmi simt imaginaţia sleită. tudoran, o. 294, cf. dl. Genunchii i se muiaseră şi-i tremurau sleiţi, r. fopovici, s. 443, cf. dm. Era sleit, se trezea într-un pat tare, învelit cu o pătură aspră. v. no.vf. septembrie 1958, 19. Pe buzele tuturor sta o bucurie sleită, barbu, princ. 121. Eram ud şi sleit 8587 feLkl*ÎÜRl _ iûèè stors de vlagă, lăncrănjan, c. hi, 152. Ţara e sleită, haznaua vistieriei e goală, flacăra., 1969, nr.| 5, 26, cf. M. D. enc., dex. F i g. Agricultura noastră sleită va înceta curlnd sau mai tirziu de a îndestula nevoile noastre, brezoianu, a. 650/30. Arlă sleită de sfîrşit. ralea, s. t. i, 352. 8. F ig. (Despre fenomene sau procese naturale, despre stări, senzaţii, sentimente, manifestări ale oamenilor, despre abstracte; în opoziţie cu crescut, întărit) Care şi-a pierdut din tărie (III 1), din amploare, din ritm, din gravitate etc. sau care a devenit (mai) slab (8), alinat, astîmpărat, calmat, domolit, îmblinzit, îndulcit, înmuiat, moderat (I 2), potolit2 (1), tempera t (2) ; care a devenit mai puţin intens, mai puţih viu, mai puţin concentrat etc. ori care a devenit (mai) slab (9, 10, 11), atenuat, descrescut, diminuat, împuţinat, micşora t (II), p o-t o 1 i t2 (2), s c ă z u t (3), temperat (i); slăbit (3). Cf. slei2 (9). Gelozia fiind o patimă sleită, in teatru, i-am dat o formă mai istorică, heliade, l. b. ii, XIII/14. îl lăsa in neclintire de stană, sub gazorniţa cu lumina sleită, c. petrescu, c. v. 27. Păru deodată altul..., cu toată hotărirea colţuroasă din el sleită. id. o. p. ii, 266. Aţîţarea lor totuşi nu era sleită, sado-veanu, o. xvii, 577. Lasă! glasul sleit cerea cruţare. vinea, l. ii, 111. Casele cu aspect dezolant in soarele sleit, pe ele, ca o lumină tardivă şi inutilă, t iulie 1968, 52. Ochii spălăciţi întineriră, albastrul lor sleit bătu iar in oţeliu întunecat, voiculescu, p. ii, 318. 9. (învechit şi popular; despre legume făinoase, mai ales despre fasole sau mazăre, p. ext., despre verdeţuri, mai ales despre urzici, spanac etc. fierte) Care a fost zdrobit şi amestecat cu putere şi îndelung, pentru a obţine o pastă omogenă; (regional) făcăit, fă-căluit, (familiar) bătut, frecat. Cf. slei3 (11). Apoi, cozonacii şi plăcinta de drob... după opt săplămîni dc fasole sleită, caragiale, o. ii, 183. Pîsule (fasole) slăită... ori dreasă cu untdelemn, marian, î. 382. în Muntenia... se mănîncă... urzici sleite cu hrean ras pe râzătoare, id. s. R. ii, 283, cf. resmeriţă, d., şăineanu2, cade. N-a ieşit o viaţă din fasole sleită. klopştock, f. 169. Pînă ce-o veni iarăşi rîndul sfin-ţiei-tale la patriarhie... tot în ciorbe şi într-o fasole sleită o s-o ducem, cocea, s. i, 359, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Păsule fearlă, slăită (fără zamă). h xviii 269, cf. ib. ii, 7, alr sn iv h 1 097. 10. (Regional; despre şindrile) Care sînt greşit îmbucate unele într-altele (Bonţ — Gherla). Cf. chest. ii 236/345. — PI.: sleiţi, -ie. — Şi: (învechit şi regional) slăit, -ă (polizu), (regional) zlcit, -ă (alr sn iv h 109/769) adj. — V. slei2. SLEITLRĂ s. f. (învechit) 1. Sleire (1). Cf. polizu. 2. Sleire (3). Cf. polizu. + (învechit şi regional; concretizat) Materie grasă închegată prin răcire. Cf. i. golescu, c. Se vindecă rănile şi muşcăturile cu slei-tură de la cîlbaş fiert de porc. n. leon, med. 103, cf. 109. + (Prin vestul Munt.; concretizat; mai ales la pl.) Piftie (1) (de porc). Cf. udrescu, gl. Cum ţi-au ieşit sleiturile? id. ib. 3. Sleire (4). Cf. polizu. — Pl.: sleituri. — Şi: (învechit) slăitâră s. f. polizu. — Slei2 + suf. -tară. SLEME s. f. (Regional, mai ales în Transilv.) 1. Stîlp de lemn sau bîrnă, par, prăjină, scindură etc. folosite în diverse lucrări de construcţie (la casele şi acareturile ţărăneşti), pentru a prinde, a fixa, a sprijini etc.: a) Bîrna orizontală în care sînt fixate capetele de sus, îmbinate ale fiecărei perechi de căpriori din acoperişul casei ţărăneşti, pentru a-i mări rezistenţa; (popular) samai (3), coamă, coroană, culme, (regional) căprior, cătuşă, chingă, cheotoare, încheietoare, limbă, mîţă (III II), plimbă (2 e, j), prinsoare (Rar; despre posturi, funcţii etc.) Vaţant. Arlemie ' înseamnă cîler.a parohii slobode din fiecare judeţ, stă-' NOI'J, c. 1,13. 2. (Despre oameni): Care se găseşte in stare de libertate şi care nu este prins, reţinut, închis, întemniţat etc.; care poate să părăşeasoă un loc, o persoană etc. şi să se ducă unde vrea. Apoi au începui a rădica părcanile şi a ieşi oastea ce slobodă afară, neculce, l. 250. De vei tu şă mă laşi slobodă să mă duc, eu îţi făgăduiesc să-/[i] dau trei învăţături (a. 1764). c,cr ii, 77/22, cf. i. coi.nscu, c. Pentru ce la curte slobodă . şi-acum să'fie? Oare se mai cade căite ea mărinimie? , DAVILA, V. V. 166, Cf. DL, DM, M. D. -ENC., DEX. L-O fi vrun drumeţ Prost şi nătăfleţ, Drum să-i arătaţi Slobod să-l lăsaţi, teodorescu, p. p. 493. Frunză virde lobodă, Toată luMc-ai slobodă, Numai eu stau la-nchi-' soare Penlru-n frate-al mieu mai mare. sevastos, c. 306. Vodă slobozi îi lăsa■ Şi ei în codru intra. folc. olt. — munt. iii, 436. <0* (Prin analogie) îmi închi- ■ puiam că sufletul cel slobod al fratelui meu nu ar putea ! să se odihnească într-o închisoare, heliade, l. b. iii,. i 10/17. El giudecă sufletele morţilor şi pre ale celor buni ■ lasă slobode în aer. asachi, l. 122/37. + ’(învechit; ; despre persoane dovedite vinovate de o instanţă) Care nu este pedepsit cu privaţiune de libertate; : p. ext. achitat. Acesta să fie slobod, nici o cercetaie să nu -aibă. prav. 24. Toţi să fie slobozi şi numai cu : bani să să cearle.-ib. 271, cf. cade. + (Despre animale) Care este scăpat de sub supraveghere, de sub pază; lăsat în libertate. Cei ce sînt în deal cu vile să nu le lase slobode (a. 1819). doc. ec. 203,. Mieii slobozi. îi urmau lui, agiungînd lingă ogradă să. afla în mirare . cu ce chip să-i bage înlăuntru. drăghici, r. 100/1. Cai slobozi, cu coame lungi, ies din desişuri, vlahuţă, s. a. iii, 231. Hergheliile umblau slobode pe imaşuri. id. ib. 315. Vaca..., umblînd ca slobodă, merge şi rage la poarta respectivului, cerîndu-şi laptele înapoi, goro-vei, cr. 160. La Udreşli..., cu/ni.[sînt] ...lăsaţi slobozi numai noaptea, brătescu-voineşti, p, 278. L-a tras întins de căpăstru, l-a dus în şoprul plin de fînşi l-a lăsat acolo slobod, agîrbiceanu, s. p. 76. Izbutiră să ! coeoaţe iapa în turn, unde o lăsară să se plimbe slobOxlă. voiculescu, p. i, 137. Vitele, frămîntate de nelinişte, umbau slobode prin curte mugind ca pentru depărtări , salvatoare, blaga, h. 31. Surugiul lăsă caii slobozi să 8916 SLOBOD - 1069 — SLOBOD se adape, camil petrescu, o. ii, 284. Ci inii slobozi sar la gard, latră, stancu, d. 377, cf. id. ş. 154, dl. Armăsarul, lăsat slobod, sforăi încordindu-şi nările trandafirii, x. ropovici, s. 348, cf. dm, m. d. enc., dex. Vilele noastre e'reau slobode dă umbla trei zile or pă une. vîkcol, v. 57. Nama caii Sii mari iera sloboz pin păduri, diaconu, p. 47, cf. alk n 5 296/682. "v" (Adverbial) închide oile in şopronul ce am descris . . ., din care ele pot ieşi slobod, brezoianu, a. 520/31. (E x-p r.; regional) A paşte sloboda = a paşte liber, nelegat. Paşlc boii sloboda, pamfile, j. ii, 166..ic vine mai lesne să fini o vacă oamenilor ca copii care vor paşte-o... sloboda, adică urmărind-o pas eu pas. id. i. c. 18. 3. (Despre oameni) Care a terminat lucrul sau care şi-a întrerupt activitatea pentru un timp limitat, care nu este angajat intr-o formă de muncă organizată. Calfele aveau puţin de lucru şi pe la ceasurile zece erau slobode, conv. lit. 820. Fu înştiinţat cu o săptămînă înainte să fie slobod pentru ziua de luni. agîrbiceanu, s. 158. S-a simţit deodată bătrtn şi împovărat ca omul slobod, însărcinat pe neaşteptate cu o răspundere grea. arghezi, l. 323. + (Rar; despre militari în termen) Care a fost eliberat din armată. în sfîrşit, n-aveau să mai audă teorie şi instrucţie. . .Le era destul că se vedeau slobozi şi ideea că nu mai au să audă de disciplină îi făcea să scoată strigăte de bucurie, bacalbaşa, s. a. i, 192. + (Despre timp sau despre unităţi de timp) De care se poate dispune după voie; care este în afara obligaţiilor (profesionale). Cf. lex. mars. 223. N-am putut să răspund mai degrabă la aceste scrisori, din pricină că n-am vreme care să-mi fie slobodă decît duminica, kogălnicea-nu, s. 55. Şcolarii se vor îndeletnici în ceasuri slobode de citirea sfintei scripturi cu înţelegere, regul. org. 561/20. Avînd zi slobodă, a rămas ca copilul, savo-veanu, D. p. 90. Poimîine am şi eu o zi mai slobodă. beniuc, m. g. i, 90, cf. dl, dm, M. D. enc. , dex. «v* (Regional) Zi slobodă (şi substantivat, f.) = oricare din zilele de luni, joi sau sîmbătă (care nu este zi de sărbătoare, de post sau zi considerată nefastă). Se caută ...ca retezarea să se înttmple totdeauna înlr-o zi slobodă, adică într-o luni, joi sau sîmbătă. mabian, na. 409, cf. tdrg. Spre a scăpa. . .de la acest greu, şi-a făcut bietul clăcaş multe zile din slobode „legate“, adecă de sărbătoare, şez. v, 79. Necăsătorit; p. e x t. care nu are obligaţii faţă de cineva; disponibil. Ea grăiesc celora ce-s slobozi şi văduolor. coresi, pr. 301/13. Nu va fi făcut bărboiul nice preacurvie ce va fi numai curvit cu o muiare slobodă, prav. mold. 73r/13. Cineva avînd fiu sau fată din femeaie slobodă va dă mărturia sa în scris, pravila (1814), 158/4. Ur'a însă numai pe George, din ce în ce mai rău, fiindcă numai din pricina lui nu c slobodă femeia, rebreanu, i. 441. Colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n văduvie Să trăiască slobode, topîrceanu, b. 50. Ea se socoteşte acuma slobodî şi-şi aduce drăguţi. sbiera, p. 229. *0* (Prin metonimie) Vremea să trece şi inima îţi rămine slobodă, hrisoverghi, a. 73/19. Din seara trecută se muncise în zadar să gîcească pe tînărul de care credea că e îndrăgostită Elenuţa... De crezut, credea că inima sorioarei sale nu-i mai slobodă. agîrbiceanu, a. 252. 4. (învechit; despre oameni) Care îşi manifesta firea, personalitatea independentă prin atitudini, gesturi etci degajate; (despre firea, personalitatea oamenilor) care exprimă independenţă, voinţă ferm \ i.-tc. Fiind această fiinţă una singură, vecinică, slobodă nemărginită şi neprefăcută, episcupescu, practic', XIV/32. Este din fire moralnic, slobod şi mărginit a gîn^i verzi şi uscate, id. ib. XV1/13, cf. i. golescu, c. o. (Despre omeni, despre trupurile lor, despre însuşirile, manifestărilor etc. lor; cu determinări introduse prin prep. ,,de“ sau, învechit rar, „despre“) Care este în afara unor obligaţii, servituţi, privaţiuni; care este scutit, eliberat de.. .Nici de duhurile ceale necurate nu iasle slobod trupul omului, vablaam, c. 250. Râmase Daniil iertat şi slobod de certarea carea au răbdat, cheia in. 4r/13. Mărturiseaşle păcatele tale la duhovnicul tău cu plecăciune şi numaidecît atuncea vei rămîncu slobod de mrejile păcatelor, ib. 10v/31. îl va îmbogăţi pre el împăratul cu bogăţie mare şi pre-faia Lui va da-o lui şi casa lătîne-său o va face slobodă (scutită de orice dajdieu 1938) întru Îs-rail. biblia (1688), 208l/31. Un dascăl trebuie...ca copiii să-l găsască de deaştept şi slobod de alte gînduri. carte treb. i, 20/27. Oamenii spâiăra'[i] ce sini slobozi dă dăjdii şi dă angarale (a. 1811). doc. ec. 126. Slugile să fie slobozi de bir (a. 1814). uricariul, j, 36. Acest război nou fu şi el ca toate celelalte, afară numai de patimi, care, slobode de orice frîu, goniră toată mustrarea ele cuget, heliade, l. b. i, 142/6. Numai virtutea este slobodă de lanţurile chinurilor. maRco-viciy c. 34/5. Cei ce îmbrăţişează o asemenea soartă a fi slobozi de orice legătură omenească, id. D. 159/9. Slobod despre toată grija şi de oameni neştiut, Spre a se cunoaşte pre sine îndeletnic s-au făcut, pogob. henr. 10/24. Cetăţenii ei era slobozi de recrulaţie. asachi, l. 42/l. Te ieri, cu tine oi pltnge, De giurămînt fii slobodă, id. n. 21/19. Au şi avut nenorocirea de a-şi vedea istoria lor scrisă . . .numai de bărbaţi din sinul naţiilor străine, carii abia era vreodată slobozi de patimă, fm (1842), 28.62/19. Aceşti locuitori străini fiind o bucată de vreme slobozi de bir. iorga, c. i. i, 201. Ea ţîşneşte dîrză în gestul impudic, în cuvîntul trivial, slobod de orice înfrînare. lovinescu, c. iv, 53. Veneau să-l asculte şi să-şi facă glume, slobozi de grija stăpînului. cocea, s. i, 39. Numai cînd or ajunge la italieni, ori la franţuji pot să se socotească slobozi de orice grijă, sadoveanu. o. x, 329. Şi slobod de osînda de rob încremenit Te-ai desfăcut de locul osîndei şi-ai pornit, arghezi, c. o. 19. E’a slobod de serviciu în ziua aceea şi venea de la circiumă puţintel afumat, pas, z. i, 50. Cîntul poetului e temerar .. .ţîşneşte slobod de canoanele expresiei căutate, v. rom; ianuarie 1965, 137. (Prin lărgirea sensului) Ar trebui bucatele' ce sînt slobode de azot (materia îne-cătoare) adecă grăsimea a împiedica influinţa osige-niului. fm (1846), 213l/29. G. (Despre însuşiri, despre manifestări, activităţiă mişcări etc. ale oamenilor) Care se desfăşoară făr, restricţii, fără a ţine cont de reguli etc. Făcu Dumnezeu omul cu mîna lui. . .şi-i dărui minte slobodă şi prece-păloare.. moxa, ap. gcr i, 58/4. Mulţi, pelreemd în binele şi în dulceaţa lumiei slobodzi, uită pe Dumned-zău. varlaam, c. 294. Cu mare cinsie ne-au cinstii, dîndu-ne minte slobodă şi chipzuitoare. neagoe, înv. 10/15. La acest fel de scrisoare, gînd slobod şi fără valuri trebuieşte. m. costîn, o. 42. Foarte era lăudaţi... şi de obiceaiul cel slobod spre bunătăţi. dosoftj;i, v. s. noiembrie 179r/36. Căci voia slobodă obicinuită este mai mult spre rău şi împotriva adevărului decît spre bine şi spre plăcerea adeverinţa puterea a-şi arăta. cantemir, i. i. i, 65. Pre tine, Doamne, cu glas slobod le-aa propovedait fratele tău cel drept, mineiul (1776), 136rl/16. Acestea aşa slobode şi cu dulceaţă fiind grăite de la omul lui Dumnezeu, împăratul clătinat era de mînie. varlaam — ioasaf, 12r/16. Dindu-i voie slobodă ca să facă aleagere la ceale „ce vă socoti că-i suit rnai spre folosul său. pravila (1814), 43/2. Ea se află în casa sa ca o nememic[ă] şi călătoare, fără a avea voie slobodă a pune mîna la ceva de.ale casii (a. 1816). iorga, s. d. vii, 16. îmbrăcămintea trupului este...pentru sloboda mişcare a toată partea şi a încheieturilor lui. episcupescu, practica, 10/16. în vremea lui Napoleon. . .gazelimea au pierdut zborul şi haracterul său cel slobod, cr (1829), 2l/l. Uşurată, ţi s-ardică d-acum al robiei fier Şi slobodă, ţi se-ncepe d-aci fericirea ta. heliade, o. i, 458. Un dah slobod şi născocilor. mar-covici, c. 3/11. Părinţii Ini Robinson însă nu au avut asemine înţăleaplă îngrijire pentru dînsul, ce l-au Iqşat slobod în toate voinţele lui. drXghici, r. 4/10. Este rur gată cinstita mare dvornicie să binevoiască a da poruncă slobodă către cinstitele ocîrmuiri.. .să se ducă la urma 8610 SLQBOD - 1070 - SLOBOD lor (a. 1836). doc. ec. 621. După ce. voinţa soarlei citeva zile a lăsat Cruzimii şi lurbăciunii slobod curs şi ne-n-frinat. pogor, henr. 39/14. Prin împovărarea trapului cu o mulţime de haine călduroase i se aduce iot acea vătămare ca şi prin căldura de la sobă şi opreşte printr-a-ceasta mişcarea cea slobodă şi circulaţia zemurilor în trup. descr. aşez. 19/23. Un autor vestit, Puternic în condei. . .Au dezvăluit Mult slobode idei. donici, f. ii, 57/15. Lăcuitorii prinfipalului neavînd ale lor trebuincioase vase. . .şi slujindu-să totdeauna cu vasele celor din partea dreaptă a Dunării, prin urmare. şi plutirea.'şi mişcare comerţului stă in sloboda voinţa acestora (a. 1843). doc. ec. 802. Cînd avea această convingere nestrămutată, slobodă a fost mintea lui să se înalţe cit mai sus. ionescu-rion, s. 270. Aştepta. . . cu gindurile slobode, rebreanu, p. s. 104. Orice afirmaţie a personalităţii se face in dauna legilor ce par a în-digui sloboda expansiune a talentului, lovinescu, c. viii, .39. Înţolit în haine noi, care îl strîngeau la încheieturi şi nu-i permiteau. . .să facă o mişcare mai slobodă, Nelu a fost condus la primul bal de copii, cocea, s. ir, 107., Lăsam gindurile slobode, gînduri care se adunau singure.vlasiu, d. 232. Prin piroieala ce mă cuprinsese, înţelesei că pe tărîmurile acelea văcuia unul căruia ii plăcea să trăiască slobod, voiculescu, p. i, 84. Debutul . . . afirmase un poet de fantezie slobodă, poate chiar funambulească uneori, constantinescu, s. i, 362. Atît de slobodă se simţea lumea din acest punct de vedere spiritual, încit oamenii căutau ei înşişi un mijloc de a se alătura într-o societate universală, premergătoare vieţii eterne, calinescu, c. o. 40. Se răcea dogoarea tinerească din el, lot împărţind firul în patru şi lăsînd să se împotmolească într-un slei sloboda zbucnire a vieţii, c. petrescu, a. R. 83. M-atrase chipul său plăcut, Pornirea-i slobodă spre visuri, v. rom. ianuarie .1954, 11. Din faţă se ridica un soi de muget, cînd înăbuşit, cînd slobod, tudoran, p. 101. Zvonuri ciudate umblau slobode prin odăile muiereşli. barbu, princ; 43. Aci. . .petrecu slobod, mergînd îndeosebi la slîna unor ciobani, ist. ut. rom. ii, 262. Spre -surprinderea mea sini şi cărţi de literatură. . .care lasă slobod cuvîntul trivial, ba îi mai dau, îngroşîndu-l, şio funcţie ,,artistică“. contemp. 1969, nr. 1 168, 1/5, Foaie verde lobodă, Lăsaţi hora slobodă! folc. mold. i, 165. Gura lumii (e) slobodă, se spune pentru a-şi manifesta indiferenţa faţă de părerea şi vorbele (de obicei contradictorii) ale altora. Gura lumii, slobodă, numai pămintul o astupă. stancu, d. 15. Foaie verde lobodă. . .Gura lumii-i slobodă. teodorescu, p. p. 319, cf. zanne, p. ii, 174. Limba slobodă mulţ te vatămă. id. ib. 220. (învechit; rar) Pornire slobodă = mişcare de balansare. Pornire slobodă este o clătire vădită de un trup la o parte de lărgime la altă. amfilohie, g. f. 452/4. (învechit, în sistemul monetar) Curs slobod = putere de circulaţie. Aceşti galbeni era de cîte trei dramuri de aur şi avea cursul cel mal slobod decît orice altă monedă, gorjan, h. ii, 85/2. (învechit, rar) Meşteşuguri slobode = arte şi mese-ii. Apolon, dumnezeul meşteşugurilor celor slobode, calendariu (1814), 92/7. (învechit) Învăţături slobode = arte liberale. In cel dinţii să va preda ritorica şi învăţăturile slobode, geometria, algebra. re> gul. org. 368/28. învăţăturile complementare să vor începe cu clasul ritoricii şi învăţăturilor slobode, ib. 380/4. Diploma de laureat în învăţături slobode să va plăti doi galbeni împărăteşti, ib. 408/23. Loc. a d v. (învechit) Sub cerul slobod = sub cerul liber, v. liber. Să ne învăţăm dară a studia şi subt ceriu slobodă vasici, M. ii, 22/30. E x p r . (Rar) (A vedea) cu ochiul slobod sau cu ochii slobozi = (a vedea) cu ochiul liber, v. liber. Şi omizile pitii, abia de văzut cu ochii slobozi. .., se vor hrăni din frunzele mugurilor, încolţiţi o dată cu ele. brătescu-voineşti, p. 52. Se vedeau cu ochii slobozi grămezile de trandafiri, sado-veanu, o.xii, 56. A avea inină slobodă sau (învechit) a ii slobod la mînă (sau la miini) = a fi darnic, generos, p. ext. risipitor. împăratul, înti-această vreme, fiind om slobod la mtnă şi iubind zidirile, a 'făcut gea-■(riţa cep mare, văcăreşcuL, ist. £63. Ţoatţ bunătăţile şi avuţiile.. .slobod la mîini le rîşipeaşte. moi.nar, ret. 89/8, cf. i. golescu, c., valian, v. (Popular) Mînă slobodă — dărnicic. Inălţimei voastre gîrid buri şi mînă slobodă, ca să ne daţi cît se poate mai multă mincare şi băuturică, zise Setilă. creangă, p. 259, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. (Rar) Cu inima (dc tot) slobodă = (foarte) liniştit. Mergi cu inirna slobodă şi Dumnezeu din cer să aibă milă de tinereţea ta! galac-tion, o. 157. Se întoarce maica Vilalia de la biserică, cu inima de lot slobodă ca să-şi ceară ea Intli iertare. stănoiu, c. i. 205. (Rar) A rămînc jic voia slobodă (a cuiva sau a ceva) = a fi la discreţia cuiva sau a ceva. Despre mine ştiu atîla că pierd măsura timpului de îndată ce rămlne pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatic, hogaş, m. n. . 63, cf. di, dm, dex. (Rar) A traduce slobod = a facc o traducere liberă. Din Boi-leau traduse foarte slobod o parte a „Artei poetice“. ist. lit. rom. ii, 276. A vorbi slobod = a) a susţine, în mod curent, fluent o conversaţie într-o limbă străină. Vorovia slobod nemţeşte, franţuzeşte şi italieneşte. icrga, c. i. iii, 136; l) (şi in forma a spune slobod) a exprima o părere, un gînd in mod deschis, fără rezerve; a fi sincer. Trebuie să lase pro ucenici să spuie slobod ceea ce face plăceare lor. carte treb. i, 182/11. începu a vorbi slobod şi îndiăzneţ. sadc-veanu, o. xix, 29. <$. (Adverbial) Urmează tuşea şi o durere.. .care nu lasă pe bolnav să răsufle.. .slobod. episcupescu, practica, 182/15. Să vă faceţi alişveri-şul s.lobod, făr’ dă nici o împiedicare (a. 1829). doc. ec. 451. Orice product al părr.întului Ţării Ftvmăneşti . . . sâ va putea vinde slobod de către stăpînul său. reg. org. 102/5. Oprirea, de a comunica omul cugetele sale slobod este cea mai mare piedică a luminării, genilie, g. 150/13. Boierul, deşi desprins în hainele egalităţii, cum le nu mese autorii de astăzi, sufla insă mai slobod şi mai voios, husso, s. 17. Cînd sînt a se face mai multe coşere se aşază cîte două supt un acoperămint. . .fiindcă aşa să poată ămbla slobod printr-amîndouă coşerile. î. ionescu, b. c. 263/8. Oştile englezeşti înaintară slobod pe tărîmul Franciei. odobescu, s. i, 4. Vînturile patimilor rătăcesc şi ele, aleargă de ici-colo, pătrund slobod pretutindeni, anghel, pr. 123. Să se ducă din el ceea ce a fost silnic coprins şi abia aşteaptă să izbucnească slobod, id. ib. 68. Nu puteam să dorm pentru că nu găseam în ce poziţie îă stau ca să răsuflu mai slobod, brătescu-voineşti, î. 41, De la miezul nopţii acum răsuflă şi doamna Marina, îritîia oară, mai slobod. agîbbiceanu, a. 373. Prin întuneric putea geme mai slobod, rebreanu, i. 190. Senzaţia se dezvoltă cu atît mai slobod, cu cît iese din sfera ochiului atent, lovi-nescu, c. vii, 34. Vrei să urci mai slobod ai înnoirii munţi, labiş, P. 142. Vorbele se cer în proză Unde ar luneca mai slobod, id. ib. 406. <0 (Prin lărgirea sensului) Vînturile slobode, carele suflă de toate părţile şi în toate vremile. amfilohie, g. f. 114v/2. Am cdaptat numai, ca tip...cînd subt-pămînlul pe care se află ea ar Ifisa un slobod curs umezelei. brezoianu, a. 14/21. Bucegii. . . Puşi ca o vamă robitoare în calea slobodelor vînturi Asupra lor în toată vremea îşi varsă trăsnetul vierşunul. voiculescu, poezii, i, 120. O poartă. ■-îi rupe continuitatea şi-l suprimă, lăsînd vederea slobodă într-o curte surprinzător de adîncă. arghezi, b. 99. Le ghicim doar zborul grăbit şi slobod la mare înălţime. vin. pesc. februarie 1964, 15. (Adverbial) Asupra acestor canaluri sînt 360 poduri de piatră boltite, pe subt care trec slobod luntrile, golescu, î. 82. + (învechit; despre aer) Care se află în spaţiu deschis, afară. Tragerea a aerului celui slobod şi pricinuitoriu de vieţă (a. 1826). gcrii, 254/15. [Aerul] nu se va putea primeni cu cel slobod de din afară, fiindcă se cheltuieşte aerul cel vital cu însuflarea lui în noi. episcupescu, practica, 1,5/3. Aerul cel slobod de din afară, se aseamănă cu ăpele cele curgătoare, id. ib. 18/1. Tofi lăcuitorii oraşului să fie datori neapărat să afume lucrurile lor şi şă le ţie 3 zile lq aer slobod şi curai, cu (1829), 891/25. Această transpiraţie sau năduşeală. . .se face. . .şi prin mişcarea in aer curat şi slobod, descr. aşez. 4/18. D inşii 8619 SLOBOD ~10M- SU1BO0 meditau mai muli tmblînd sau zăcînd şi in aer slobod. vasici, M. ii, 23/9. Să aibă grija de a procede la aer slobod, ca să,scape de nenorocirea ce nu va lipsi de a prilejui. bre zoi an u, A. 29/31. Rododendronii curaţi se cullivă în aer slobod, id. ib. 445/20. v- F i g. Dar aş vrea să văz ziua pămînlului vestită, Să răsuflu un aer mai slobod, mai curai, alexandrescu, o. i, 87. + (învechit, rar; despre compuneri literare) Care se alcătuieşte după libera inspiraţie a autorului. Va preda: „eetania curată. . .scrisoari dezvoltată şi slobodă“ (a. 1810). iorga, s. d. xii, 201. + (Bar) Care nu face parte (liiitr-un sistem (riguros) de organizare. Am socotit că voi putea să săvlrşesc ceea ce făcuse odată Tolstoi la şcoala lai slobodă din Iasnaia Poliana. i. botez, b. i, 7. + (Rar; despre acţiunea unei opere literare) Care trenează. în „Azilul de noapte“ nu e nici o acţiune — nici strînsă, nici slobodă, lovinescu, c. viii, 134. "f- (învechit, rar; despre locuinţe) Care se oferă gratis. Leafa va fi de 400 fl. austr. pe an „şi pe lingă sălaş slobod şi 6 sfîn/eii[i] lemne“ (a. 1817). iorga, s. d. xii, 207. + (Despre căi şau modalităţi de comunicaţie ori de acces) Pe care se poate trece fără obstacole (naturale); care este fără restricţii sau interdicţii. în vreme dă pace, cînd este slobodă trecerea [peste Dunăre], să trecea pînă la douăsprezece şi jumătate milioane (a. 1811). doc. Ec. 127. Plutirea sau navigaţia rîurilor ce despart pe Olanda de Belgia va rămînea slobodă, după cum s-a hotărît prin obştescul act al Congresului de la Viena. cr (1831), 461/12. Porturile şi schelile Dunării sînt slobode... pentru toate corăbiile. reg. org. 102/2. Şcoala Soţietăţii Filarmonice, în care s; învaţă după înştiinţarea ce s-a mai dat muzica vocală, literatura şi declamaţia, s-a deschis şi cursurile sînt slobode pentru oricine, cr (1834), 3201/16. înţă-leapta măsură a slobodei ecsj oriaţii griului au răspuns întocmai la praveţul care ea au fost prevăzută, ar (1835), 261/42. Cele şese provinţii luate de Serbia să aibă slobodă plutire pe apele Turciei, asachi, l. 511/6. Intrarea la toate aceste biblioteci e slobodă pentru oricare, fm (1844), 1701/29. Dintre mireni, numai marele logofăt şi grecii ce sînt în slujbele c:le mai înalte tvrceşti, prccum şi neguţelorii cei întîi, au slobodă intrare în sinod. ib. (1845), 1152/32. Am auzit că turcii sînt supăraţi foc pe mine, nu ştiu pentru ce, aş vrea dar să ştiu de pol avea trecere slobodă şi nebîntuită prin ţara. padişahului. ghica, a. 606. Din partea aceasta, calea lui George c slobodă, rebheanu, i. 114. Moşnege! lasă drumul slobod Să treacă smeii mei în tropot, benuc, v. 15. Intrarea slobodă atît pentru oameni, cît şi pentru cîinii fără slăpîn. tudoran, p. 233, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. "v* (Prin analogie) Numai miazăzi şi răsăritul sînt mai deschise şi lasă slobodă trecerea oînturilor. hogaş, db. i, 30. <0* (în formule de răspuns, pentru a invita pe cel care bate la uşă) Slobod!... şi intră, benicc, v. cuc. 16. <0* (învechit, rar) Carte slobodă = permis (1) de liberă trecere. Iară carii vrea să să ducă, le da carte slobodă şi bani de cheltuială la cale, să-ş margă acasă cine-ş unde-i moşia, dosoftei, v. s. decembrie 192r/6. Carte slobodă la mîna lui Sion, ca să treccă pă la Cîineni miere (a. 1812). doc. ec. 138. (Rar; despre orificii) Care nu este astupat sau acoperit. Cînd îi aşterne să închizi ghinişor uşile şi ferestrele şi să astupi toate bortele şi să laşi numai borta cheii slobodă. erăescu, a. 54. 7. (Despre oameni; adesea urmat de un conjunctiv sau, învechit, de un infinitiv) Care nu este supus nici unei constrîngeri, nici unei îngrădiri în acţiune; care are posibilitatea de a acţiona Sn anumite împrejurări, după propria sa voinţă sau dorinţă de a face sau a nu face ceva; care are dreptul ori căruia îi este îngăduit să facă un anumit lucru. Cine va vrea să facă veri bine, veri rău, slobod c. cokesi, ev. 68. Deăca ,i se va îniîmpla a naşte fata, nu era slobodă să între în be-searecă optzeci de zile. cheia, în. 87r/7. Nu sînt slobozi să-şi ducă marha pe acel loc fără ştire noastră (începutul sec. XVIII), bul. com. ist. ii, 206. Să vor socoti... slobozi a veni la şcoală mai ilrziu decît la vrea- mea căzută, carte treb. i, 34/13. Vin, rachiu sau bere să nu fie slobozi să vînză (a. 1811). doc. ec. 118. Fără învoială nu sînt slobozi a cosi ■ (a. 1813). bul. com. ist. iii, 110. Slobod iaste jaluitoriul a mişca ja-lobă ori asupra unuia, ori asupra altuia, pravila (1814), 26/17. Nebunii, robii, risipitorii, necinstiţii... nu sîrlt slobozi să mărturisească, caragea, l. 98/13. Suma ce se araiă mai sus de una sută buţi cu vin să fie slobod numitul Barbul Cepescul a le trece pe la acea schelă (a. 1826). doc. ec. 360. Tu vei fi slobod a ne omorî după trei zile. rleşoianu, t. i, 79/4. Spaniolii nu vor fi slobozi a lua cu sine bunurile soţiilor lor. cr (1829), 82/16. Cînd s-au tradus cărţile noastre bisericeşti, cei dintîi traducători au fost slobozi... dc a-şi face limba bisericească cu adevărat din limba norodului, heliade, o. ii, 97. Chibzuirilc obicinuitei obşteştii adunări atunci numai vor avea putere de pravilă cînd se vor întări de domn, care slobod este de a nu le întări fără să-şi dea cuvîntul pentru ce nu întăreşte. reg. org. 16/16. Va fi slobod din începutul cei de a cincea zi să-şi ia toate lucrurile şi să iasă din carantină. ib. 123/2. Prinţipatul Valahiii este slobod oricarele va vrea să cumpere vite mari şi mici de orice felurime penlru al său negoţ, cr (1831), 32/l7. Nefiind slobod nimeni de acum înainte a mai face asemenea vînzări prin alte locuri, begul. org. 528/28. Atunci garnizoana va fi slobodă a ieşi cu arme şi bagaje fără [a] i se face nimică. negruzzi, s. i, 172. Cartaginezii nu erau sloboiî a bea vin cînd se aflau în bătălie. I. ionescu, b. c. 301/12. închinarea către frumos, pe care oricine era slobod să-l înţeleagă în alt chip. în plr ii, 150. pînă miine dimineaţă slobod este să facă ce-i place, reereanu, R. i, 91. Pe urmă sînt slobod să fac ceea ce cred eu. saboveanu, o. xii, 375. Noi am hotă-rît că toi omul e slobod pe gîndurile sale. tudoran, p. 480, cf. dl, dm. La urma urmei, sîntcli slobod să credeţi ceea ce vreţi, t iunie 1968, 25, cf. m. d. enc., dex. Slobod este să minţească şi mai departe, reteganul, p. iii, 10. Dacă face prunu prune, nu sîntem slobozi să-l facem rachiu, vîrcol, v. 58. Dar aia fată-i slobodă să facă turta, alrt ii, 27. -v” (Prin analogie) O revistă care să nu caute a înrîuri literatura zilei, slobcdă a se mişca precum înţelege. în pi,r ii,. 154. v> Expr. A(-i) ii (cuiva) sloliort (să... sau, învechit, a. . .) = a(-i) fi (cuiva) permis, îngăduit (să...). Slobod mi-e a-ţi grăi ceva. N. test. (1648), 164r/24. Nu iaste slobod nu numai a jertfi, cc nici a călca în capişte. aethiopica, 2lr/5. Dechebal au trimis în Mesia în chip de fugiţi pre unii carii să omoară pre Traian, la carele şi de alte ori, dară mai vîrtos în vremea de război, era tocma slobod a întră, şincai, hr. i, 5/26. Nu mai este slobod a mişca jalobă. pravila (1814), 116/19. Să nu să treacă din Valahia peste graniţă cea mai puţină sumă decît numai in Moldavia, unde este slobod (a. 1811). doc. ec. 98. De este slobod aceluia cc, umblînd prin casele altora..., să gîndească la a sa, slobod au fost şi mie, în toată călătoria ce să coprinde întiu această cărticică, să gîndesc nu la casa, ci la patria mea. golescu, î. 1, cf. lb. Această casă în lot anul să se îmbogăţească cu lucruri minunate şi să fie slobod a fi văzute de obşte, cr (1829), 149/2. Rosicnilor să li fie slobod a face comerţ în toate staturile Turciei, asachi, l. 511/5. îi este slobod în fantasie a lăuda şi a iubi fără restringere pe altul, care e vrednic de iubit, fm (1842), 1622/26. Vinul... au fost slobod a să cumpăra ele lăcuitorii Moldaviii (a. 1842). doc. ec. 760. Deacă e slobod a vorbi aşa, încungiurăm vama trupului (stomahul) şi aducem pe drumuri pitulate de trei sau patru ori mai multă hrană în trup. vasici, m. ii, 36/10. Este slobod să vîneze aur pe orice gîrlă curgătoare, regul. org. 45/16. îndărăt nu e slobod ! ghica, c. e. i, 39. însă purtarea lui, De e slobod s-o spui, M-a silit în sfirşil să fug, să-l părăsesc. alexandrescu, o. i, 240. E slobod oricărui om cinstit să viseze, contemporanul, ii, 323. Cutii pe care nu e slobod să le deschidă nimeni, iorga, c. i. iii, 8. Da pene de cocoş slobodu-i să purtaţi în pălărie? agîrbi- §619 SLOBOD —>1072— 'SLOBOD cean.u, l. T. 38. Doamna-i... din răgat şi nu ştie că la noi nu-i slobod să poarte jăpcindae fără numai oamenii şi fămeile. stănoiu, c. i. 50. N-a fost însă slobod să copieze unii după alţii, căci alunei lucrările ar fi semănat înire -ele. i. botez, b. i, 47. Nu-i slobod să ne mişcăm, domnişorule, a. răspuns vizitiul, vornic, p. 17, cf. dls dm. Nu-i slobod să ne oprim din drum pînă cînd na vedem lumină-n sat/ lăncrănjan, c. ii, 84, cf. m. d. enc., pex. lw fimeii cari-o dis-cîniat ase, dzeci dzili nu-i slobod si sî ocoliascî bărbat pi lingă e! şez. iii, 143. Slobod e să beau şi eu. bibi-cescu, p. p. 222, cf. alexici, l. p. 114. Nu-i slobod cu coghile pe drum, mă! brebenel, or. p. Slobodu-i a-mbla sara Pe colo pe la mîndra? candrea, ţ. o. 32. Slobodu-i să se iubească Fecior lîriăr cu nevastă, bîr-lea, c. p. ii, 15. Nu-i bine a se iepiăna pă cap, nu-i slobod, t. papahagi, m. 162. Nu-i sclobod să vorbeşti. mat. dialect, i, 92. Acolo nu-i slobod să margă. o. bîrlea, a. p. i, 518. (Cu schimbarea construcţiei; în formule retorice ¡de politeţe) Fie-mi slobod a-i aduce aici mulţumirea mea din lăuntru .prin mijloc obştesc. desck. aşez. 74/12. Să-mi fie. slobod a face şi aceste însămnări. fm (1839), 121a/16. 8. (Rar; despre oameni) Care se simte în largul lui, care este dégajat. Nu se simţea destul de slobod tn-tîlnind-o prin casa lui pe fátá asía tăcută, agîrbi-ceanu, a. 237. 4. (învechit; despre reacţii ale organismului, procese fiziologice etc.) Normal (1). Să se cercetcze toate răspunsurile trupului lui de sînt slobode după fireasca formă şi orinduială. episcu-péscu, practica, 70/30. Caii eu înnăduşeală dobîn-desc o răsuflare mai slobodă şi bătăile pîntecelui sînt mai regulate. 1. ionescu, b. c. 187/6. (Regional; despre părţi ale corpului) Care nu este acoperit, îmbrăcat. Noi nu purtăm d'e alea mănuş d'e pícele, alea-s scumpe, domneşti, purtăm... mina slobodă, o. bîr-. lea, a. P. 11, 393. 9. (Despre oameni sau despre cuvintele, gesturile lor etc.) Care întrece măsura; care este prea familiar; care încalcă: regulile bunei-cuviinţe. Cu cil era slobozi şi şagalnici cu femeile în adunările lor..., cu atît sintem politicoşi şi rezervaţi cu damile. russo, s. 20. Trei muieri cam slobode, mă .rog, îi dau cu tifla, ab-ghezi, s. p. 71, cf. dl, dm. Aşa e gura lumii, slobodă. barbu, G. 83. Un Hercule feminin, cu inimă bună, gură slobodă şi reputaţie proastă, t decembrie 1964, 55. Solia, păsirîndu-şi calmul, se făcea că nu vede nimic, închizînd de la primele vorbe gura slobodă a surorii sale. românia literară, 1971, nr. 121, 18/3, cf. m. d. ,enc., dex. E x p r. (A f'i sau, rar, a se face) Slobod la (ori }■ Expr. A da (sau a lăsa) frîu (mal) slobod (cuiva sau la ceva) = a permite libertate de acţiune; a lăsa in voie (pe cineva sau ceva). Să lase frîul slobod în Ţara Romăneacă La toţi cu ce se poate ca să agonisească, bolinti-neanu, o. 148. Dădusem frîu slobod ochilor şi gîndului spre a rătăci, hogaş, dr. i, 147. în noaptea asta, poate să dea frîu mai slobod în casă la ţoale cele îngăduite, c. petrescu, a. r. 137. Ana Ulmu dădu frîu slobod nervilor ei prea mult slăpinifi. vinea, l. i, 299. I-o fi venit şi lui timpul de însurat... Să-l cam lăsăm să se ducă în lumea lui de voinic. Să-i dăm, tăicuţule, frîu slobod, rădulescu-codin, î. 13. + (învechit; despre îmbrăcăminte sau.. despre articole de îmbrăcăminte) Lejer. Despre îmbrăcămintea copiilor este a se păzi regula: a fi mai lărguliţă, slobodă şi în voie de îmbrăcat, episcupescu, pbactica, 80/17. + (Rar; despre obiecte prinse, fixate înti-un singur punct) Care atîrnă în jos. Marginea cea slobodă a buzelor este acoperită de o pieliţă cam. trandafirie, kretzu-lescu, a. 271/7. Cămeşa-i albă, curată şi deschisă la piept, dar înnodată subt bărbie ca un şiret (le arniciu roş, ale cărui capele cu canafuri atîrnau slobode în jos, cu o ademenitoare neregulă., hogaş, m. n. 211. + (Regional; despre mîneci) F|iră manşete. Cf. alr ii 3 300/316, 3 304/53. + (ţ)&r; despre muşchii feţei sau, p. e x t., despre faţă) Care prezintă liipotonie. Jonuţ. Ungurean purta o burtă cit un butoiaş, obrajii îi erau mari, slobozi puţin, agîrbiceanu, a. 91. 13. (Regional; în loc. adv.; substantivat) Cu sloboda = fără bagaj; fără greutate sau încărcătură. Mă duc cu sloboda la tirg. pamfile, j. ii, 166. Scoboram noi la vale, călugărul cu sloboda şi ea cu Pisi-cufa de dlrlogi. hogaş, dr. i, 239:. Uni-ai fost? — Da la tîrg. — D-apu cu ci? — Cu sloboda, şez. iii, 88. SLOBODAŞ "-“-1073- ST.OBOZENIE Fiindcă era cu sloboda, ajunse-nainlea tui camătru-său. ib. v, 130. Maica Domnului cu fiul său in braţe, iar Trif cu slobodă, adecă numai cu ceea ce avea pe sine. . . O 'călcă pe rochie şi i-o sfirlecă. marian, s. r. i, 240. — PI.: slobozi, -de. — Si: (regional) sclobod, -ă adj.' Am i 3 300/316, 3 304/279., 4250/310. — Din v. sl. CAOE»Ak> cboeoati. Cf. bg. cu o 6 oiţeh. SLOBODĂŞ, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care locuieşte intr-o slobozie (5) sau care provine dintr-o slobozie; (învechit) slobodnic, slobozean. Nu să socoteaşte dc prost nice şerbul, nice slobodaşul. dosoftei, v. s. noiembrie 182r/25, cf. anon. car. + (Adverbial) în mod îndrăzneţ. Andrei făcînd oarecare lucru cu mult mai slobodaş şi arălind vederat celor trebuitoare de hrană, dosoftei, v. s. noiembrie 178V/16. — PI.: slobodaşi, -e. — Slobod + suf. -aş. SLOBdDNlC, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) care locuieşte intr-o slobozie (5) sau care provine dintr-o slobozie; (învechit) slobodaş. Doi feciori avea, unul den slujnică, iară ălalt den slobodnică. co-resi, l. 403/11. Nececum nu va fi moştean feciorul slujnicei cu feciorul slobodnicei. n. test. (1648), 254v/19. Toţi slobodnicii să ascunsără In peştiri şi craii pă-minleşti, şi domnii, şi bogaţii, şi căpitanii, ib. 308r/29. Ucise crai boinici Făcînd pre ai săi slobodnici. dosoftei, fs. 461/4. Mă gindesc la. . . voinicii şi slobodnicii dc pe vremuri, dr. i, 150, cf. scl 1969, 189. — PI.: slobodnici, -ce. — Din slavon, ckogoa^h-k, csoe«a*'HHki . SLOBONlE s. f, v. slobozie. SLOBON(5G, -OÂGĂ adj. v. slăbănog. SLOBONOGÎT, -Ă adj. v. slălninogit. SLOBONdV s. m. v. slăbănog. SLOBdST, -GÂSTĂ adj. v. slobozit2. SLOBOŞĂG s.n. v. săbăşng. SLOBOŢÎ vb. IV v. slobozi. SLOBOZ vb. I v. slobozi. SLOBOZEÂLĂ s. f. (Regional) 1. Făină de grîu muiată şi subţiată cu apă sau cu lapte ori amestecată cu smîntînă, cu care se drege şi se îngroaşă sosul sau ciorba, înlocuind rîntaşul (Aurel Vlaicu — Orăş-tie). Cf. l. rom. 1959, nr. 6, 51. 2. Supă sau ciorbă de post (Bărăşţii Iliei — Brad). Cf. chest. viii 33/2. -PI.;'? — Slobozi + suf. -cală. SJLOB.OZIÎÂN, -Ă adj., s. m. şi f. (învechit) (Persoană) .care locuieşte într-o slobozie (5) sau care provine dintr-o slobozie; (învechit) slobodaş, slobodnic. Şi acolo, lă Piscar, i-au ieşit înainte cîţiva oameni slobozieni pre care i-au fost adus cu cărţile sale dintr-ale ţării. N. costin, let. ii, -97/16. Lua oameni de ţară şi cu bir şi-i făcea sloboziani şi nu-i lasa să dea ajutor la nevoile ţării, axinte uricariul, let. ii, 187/14, cf. TDKG, CADE, SCR113AN, D. — PI;: slobozenii. — Slobozie + suf. -ean. ■ SLOBOZÎNIE s. f. 1. (învechit şi popular) Libertate (cetăţenească şi politică). Cf. anon. car. Lipsin-du-se el de slobozenie ave încă oarecare plecări... ce pol să turbure liniştea neamului (a. 1773). gcr ii, 87/24. plecarea lor spre a nu spînzwa de mine, spre slobozenie să va întărită, carte treb. i, 108/5. Dal-ne-au cea mai clenainte iubitoare de bine slobozenie, var-laam - ioasaf, 11t/28. Toate înnoirile au fost spre folosul slobozănici. ist. carol xii, 3r/5. Dau dajde fieştecare pentru paza şi slobozenia lor. amfilohie, g. 9/21. După cum se zice, s-ar fi sculat tot nerodul cer-şindu-şi slobozenie, id. ib. 101/2. Mai virtos crezură că Dumnezeu e părtinitoriu slobozeniei lor. maior, ist. 210/6. întrebuinţaţi spre bine slobozenia voastră, blindăşi dulce stăpinirea voastră, ţichindeal, f. 263/28. Eu mă voi sccoti .foarte fericită a putea răscumpăra cu crăiia mea slobozenia cea dulce, eeldiman, n. p. ii, 52. îţi dăm iese slobozenie, ie scap din împărăteasca urgie, artaxerxu, 67/13. Omul cel nemărginit este din firea lui... mai pornit de slobozenia şi egalitatea decît de supunerea lui. episcupescu, practica, XV/22, cf. i. golescu, c. Cetăţenii se fălea de slobozeniile şi drepturile lor. cr (1831), 101/30. Slobozenia mi-i mai scumpă decît un rang mare şi bogăţia, kogalniceanu, s. 105. Să luptă pentru păstrarea relighiii şi a slobozenia. asachi, l. m. 14/36. Acele mai de căpitenie puncte... sînt slobozănia personală şi singurătatea a-verei (a. 1848). uricariul, x, 2. Veţi putea face cu mine, cu slobozenia mea, cu viaţa mea. . . precum vă va plăcea, negruzzi, s. iii, 320, cf. polizu, resme-riţă, d., cade. Păstram, ascuns încă în noi, sentimentul despre slobozenie al lui Ruja Şandor. sado-veanu, o. xv, 230. Dacă împăratul, nu le-ţi mai înnoit hrisoavele slobozeniei lor, să asculte sfatul lui Iians ... să nu-şi aştepte drepturile de la domni, viand, l. u. 383, cf. dl, dm, M. D. ENC., dex. -v* F i g. Apele au năboit furioase spre vechea lor slobozenie, voicu-lescu, p. i, 49. -v- (învechit) Carte de slobozenie = a) act prin care se certifică eliberarea din robie. Eu eream. . . cu nume de rob... Deci luînd gălbinaşi şi cartea de slobozenie, plecai, gorjan, h. iv, 109/10; b) act prin care soţul care părăseşte domiciliul conjugal acordă independenţă celuilalt; (învechit) carte de slobozie, v. s 1 o bozie (1). Zis fu că cine va lăsa mu-iarea sa să-i dea carte de slobozenie, coresi, tetr. 8. -ţ. Stare a ţăranilor eliberaţi din robie. Pentru ştiutul diril al slobozeniii rumânilor ce era robi şi i-au slobozit odinioară slăpînii lor (a. 1811). doc. ec. 95. Ţăranilor li se cuvine şi lor slobozenie şi pămhit. cocea, s. i, 235. Robul e rob şi aşa-i lăsat de la Dumnezeu să fie. . . Robul nu are ce face cu slobozenia, v. rom. mai 1954, 178. Or intrat sub călcîiul ciocoilor şi-or rămas şi fără slobozenie, lănşrănjan, c. i, 45. + (învechit) Libertate (de a acţiona conform voinţei şi dorinţei proprii). Precum noi am putut pricepe, Ovi-dius mai mult să fie scris din slobozenia poeticească, decît din trebuinţa adevărului, cantemir, hr. 122. Carele nu e milosliy cătră dobitoacele sale, acela nu va fi milostiv nici cătră oameni, numai să i să dea slobozenie asupra omului, ţichindeal, f. 119/20. Aceea ce noi [asm] cinstit mai mult este: sănătatea, legumirca, slobozenia, tăria trupului şira duhului, pleşoianu, t. ii, 111/2. Asemenea slobozenie se cuvine să aibă şi in cunoştinţa arătatelor reţete la fiecare boală, episcupescu, practica, ix/10. După întoarcerea lui Napoleon de la Elba, au dobîndit de la dlnsul gazetele slobozenia, cr (1829), 21/21. După înalta slobozenie,., dată prea cinstitului devan. .. să vor ivi şi începuturile gazetei româneşti (a. 1829). plr i, 18. Mă tem aci p'ntru slobozenia poetică ce mi-am iertat să aduc pe şacal din Asia în Grecia, uncie o mărturisesc că niciodată nu am văzut, nici auzit acest dobitoc, heliade, l. B. i, 254/18. Să lase în voie tinerii princese slobozenia de a-şi alege bărbatul său. cr (1836), 1551/5. Geniul. . . are trebuinţă numai de slobozenie, ocrotire şi prilejuri ca să se arăle. kogalniceanu, în plr i, 85. ■♦(Rar) Situaţia de a nu fi -încadrat în nici o SLOBOZENIE - 1074 - SLOBOZENIE formă (organizată) de activitate, (serviciu, şcoală etc.). Scrisul şi cititul nu se apropiau dc mine cu nici o ispită... Tata fu repede gata să-mi prelungească slobozenia de nimic îngrădită cu încă un an. blaga, hr. 29. + (învechit; cu determinări care precizează sensul) Libertate a conştiinţei, a ideilor, confesiunilor etc. Slobozenia relighiei, siguranţia persoanelor şi a averilor particulare■ vor fi din curăfenia cugetului apărate şi nevătămate, au (1829), 511/36. Slobozenia conştiinţei şi proiecţia deopotrivă pentru toate religiile ,a fost... îndeletnicirea cea mai de căpetenie a gîndurilor şi a grijilor guvernului său. cr (1831), 184 bis1/.*). Cu pericolvl de a stinge în noi închipuirea, slobozenia gîndului, volnieia stilului, armonia, firea şi folosul scrisului, domnii grameriani ne-au adus... a concentra înţelepciunea neamului în cuvîntologie. russo, 84. + (învechit) Manifestare, desfăşurare liberă, neîngrădită. Se împovărează, în loc să se înlesnească sarcina vieţii lor, cu slobozenia luxului urgisitelor mode. episcupescu, practica, XV/14. Slobozenia comerciului fiind ştiută de toţi că este mijlocul cel mai singuratic şi înfiinţai pentru destinderea lucrării pămînlului. regul. org. 174/15. + (învechit) Defecare. Se cercetează la iot bolnavul mai înlîi orînduiala slobozeniei mistiuelii. episcupescu, practica, 477/10. 2. (învcchit) Independenţă (naţională). Dărui Romei iar cinstea şi slobozenia care o avusese mai dinainte vreme. neaGoe, înv. 75/75. Aceasta stare nu poate să aibă loc, fără numai cînd un neam piarde sau cîş-ligă iarăşi slobozenia (a. 1773). gcr ii, 87/28. Rumânii au adunat oşti. . . după datoria firii şi a slobozeniei. vacărescul, ist. 255. Ei înşişi mărturisea că nenorocirea le-au fost spre folos, pentru că sălbăticia cea varvarcască o au mutai în slobozenia romanească. şincai, hr. i, 47/24. Dumnezeu aşa voieşie ca neamul bulgarilor şi a românilor, lăpădînd jugul cel de lungă vreame, să capete slobozenie, maior, ist. 209/14. Res-boiul cu Anglia pentru slobozenia Franţei, asachi, l. 301/48. Lumea veche se prăveleşte şi pe a ei derîmă-turi slobozenia se înalţă, russo, s. 127, cf. polizu. Toată Grecia a ridicat steagurile sale în toate locurile unde o apasă tirania cerind slobozenia sa. n. a. bogdan, C. M. 98, cf. DL, M. D. ENC. 3. (învechit şi popular) Eliberare (din robie, din închisoare, din captivitate etc.). S-au închinat cine era în cetate, giuruindu-le slobozenie tuturor (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 16/3. Nu le juca cu mine, jupîne comise, ca mîţa cu şoarecele. Spune-mi care-i preţul slobozeniei mele. sadoveanu, o. xiii, 748, cf. dl. împăratul se-nvoia., Slobozenie Că-i da, Şi poruncă Poruncea Să strîngă CU o putea Din sangeacul care-o vrea. balade, iii, 348. + (învechit) Iertare de datorii. Rădică ochii lui la ceriu, de învaţă şi pre noi aşa să facem şi să căutăm acolo de toate realele dezlegătură şi slobozenie, coresi, ev. 183. Ca un năimit sau ne-mearnic să fie lîngă mine, pînă la anul slobozeniei va sluji la mine. biblia (1848), 901/53. + (Rar) Moarte (2) (privită ca o eliberare din viaţă). Cînd ţi se va apropia anul slobozeniei, adecă moartea, allminirea te vei uita la bogăţiile aceste peţitoare care acum le cinsteşti. maior, p. 46/19. Să-i rostesc cuvîniarea funebră, pe urmă să-mi cer şi eu slobozenia, c. petrescu, o. p. i, 169. + (Rar) Eliberare psihică. Avu o senzaţie de uşurare, de slobozenie, cînd îşi dădu seama că nu-i va mai trebui, agîrbiceanu, s. 546. . 4. (învechit şi popular; adesea în legătură cu verbele ,,a cere“, ,,a da“, ,,a avea“ etc.) Permisiune (!)• l-am dat slobozenie să cumpere şi el o moşie de la cine ar vinde (a. 1644). panaitescu, o. ţ. 186. Am dat voie şi slobozenie birăului şi tuturor orăşianilor. . . să fie volnici a-şi pune stînile în muntele ce să cheamă Haoşul (a. 1677). bul. com. ist. 199. Oamenii cei direpţi şi sfinţi vor mînca, iară oamenilor celor păcătoşi nu va fi slobozenie ca să meargă la împărăţia ceriului, cheia în.- 20'718. Şi întru una de zile, cu slobozănia lui Dis-pot, svătuindu-să cu polcovnicii den cetate, pălru De- van au dat năvală cu 400 de oameni asupra acelora. N. costin, l. 468. Pre nepriiclin a lovi, a răni şi a omori slobodzenie ieste, cantemih, i.i. II, 25. j,i să dă slâbdienie ca ei, precepînd că ceialalţi şcolari greşesc la cetii sau la răspunsuri, să poală da a cunoaşte dascalului prin rădicarea mînii. carte treb. ii, 8/17. Au trimis la Arpad dc ş-au cerut slobozenie, să poală trece presle Mcseş. şincai, hr. i, 169/16. Ostaşii cînd au slobozenie numai pre o zi hotărîlă... să prade vro cetate ce o au biruit, o, ce sălbăticie iasic aluncea! maior, p. 15/14. Întorcîndu-se cu slobozenia cea mai sus arătată de. la Arpad, solul. . . Tuhulum se găti. . . şi intră în Ardeal, id. ib. 71/7. La săvîrşirea însoţirei prin logodnă şi cununii să cercetează . . . slobozenia canoanelor besericeşti. pravila (1814), 97/5. Am alergat la coliba unui tăietoriu de lemne, cu umilinţă ru-gîndu-l ca să-i dea slobozenie să se ascundă în coliba lui. ţichindeal f. 77/12. S-au dat numitului... slobozenie ca să aducă pe la Zimnicea din Ţara Turcească acele patruzeci de bufi cu vin (a. 1822). doc. ec. 262. Domnul. . . va fi îndatorat a face îndată raportul său către înalta Poartă... cerînd voie şi slobozenie de a putea sirînge o altă obicinuită obştească adunare, reg. org. 17/17. Dumnealui comisul Panaio-iache Anghelopulo. . ., prin jalba ce au dai căîre vor-nicie, au cerut slobozenie a să întoarce înapoi, cr (1831), 2 1 62/38. O rugă să urmeze povestirea istoriei pescarului; iar Halima, luîndu-şi slobozenie de la împăratul, începu precum urmează, gorjan, h. i, 56. Măria Sa ţ-au trimis răspuns că... îmi va da slobozenia [de a mă întoarce în Moldova], kogalniceanu, s. 192. Pentru aceea să roagă de slobozenie de-a să putea cununa (a. 1843). iorga, s. d. xii, 218. Slobozenii avem la orişice ne place, pann, e. v, 72/15. Cuza. . . a dat slobozenie ca să se poală aşeza românul orişiunde o găsi că-i mai bine de trăit. sp. popescu, m. o. 73. D-alunci a rămas numai al maicii Vitalia, căreia i s-a dat slobozenie să clrmuiască şi găinile maicii Na-taliei. stănoiu, c. i. 194. Cu o uşoară mingîiere îi deie slobozenie să plece, voiculescu, p. i, 173. Cică împăratul i-a dat slobozenie lui Horia să isprăvească el cum. o şli cu domnii, dan, u. 305. Să amestecă în lucrurile lui fără slobozenie, reteganul, p. iv, 32. Adame, Prost Adame, Slobozenia-h rai ţi-am dat Din toţi pomii să mănînci. bibicescu, p. p. 254. -v> L o c. a d v. Cu slobozenie = în mod liber; fără stinghereală (din psrtea cuiva). Etica în Curan, întru care se copiind faptele cele bine-plăcule, este a finea cu slobozenie patru soţii, vacărescul, ist. 249. Toţi cu slobozenie, fără osteneală şi fără cheltuială..., să aibă totdeauna a se folosi (a. 1803). uricariul, iv, 169/1. + (învechit; şi în sintagma carie domnească de slobozenie) Autorizaţie. Vor avea cărţi domneşti dă slobozenie a cumpăra zaherele (a. 1813). doc. ec. 156. Arălîndu-să după orînduială la isprăvnicat cu această luminată carte a mdm[i] sale de slobozeniie a face căşăriie noauă la satu Ulmtll (a. 1818). ib. 186, cf. resmeriţă, d., cade. Odată a mer.s domnul la pădure şi, părîndu-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie domnească..., l-a bătut, reteganul, p. v, 45. + (învechit) îndrăzneală. Vulpea..., în-tîmpinînd mai-nainte pre leu..., s-au spăimîntal de el. . . însă a treia oară... au dobîndit şi slobozenie, s-au apropiat şi au făcut conoşlinţă cu dlnsul. ţichindeal, f. 71/19. F i g. A fost ca un semn magic care a slobozit inspiraţia, c. petrescu, o. p. i, 84. Surdina conflictelor umane, scoasă treptat, sloboade şi dezlănţuie aprig instinctele în incinta justiţiei, teodoreanu, m. iii, 123. + (învechit; complementul indică state, cetăţi, oraşe, sale) A elibera (de sub o ocupaţie, o asuprire străină). El muri slobozind Roma. heliade, l. b. ii, 65/24. + (învechit; complementul indică închisori, porţi ale unor cetăţi, ale unui palat etc.) A deschide larg, permiţînd să iasă, să treacă, potcoavă Creţul, dacă au vinit la Iaşi, înlii au slobozit tcmniţăle. n. costin, l. 549. Slujitorii au slobozit porţile, sadoveanu, o. xii, 178. 2. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică oameni aflaţi sub ascultarea, sub ordinele ctc. cuiva sau care depind de cineva; adesea urmat de determinări locale sau finale) A lăsa să plece; a da voie să se depărteze. Să fie rugat de ceia ce şădea cu nusul să slobozească pre Ioan. cobesi, ev. 546. Domnul au nărocit calea mea: sloboziţi-mă să merg la domnu-mieu. palia (1581), 94/10. Darie iară slobozi izrailii la ocine-şi. moxa, 531/10. Să apropiată cătră învăţăloriul său Hrislos şi-l rugă să-i sloboadze priînşi, ca să se ducă să-ş[l] cumpere bucate, varlaam, c. 192. Slobozi năroadele ca să meargă prin sale să-şi. cumpere lor bucate. N. test. (1648), 19r/15. El -ruga lui Vasilie Vodă să-l lase să se ducă să o îngroape, şi-l crezu domnu, şi-l slobozi (începutul sec. XVIII). mag. ist. i, 300/5. Alexandru se milostivi spre ei... şi-i slobozi să se ducă pre la moşiile lor. alexandria (1794), 74/1. Imperatul îi slobozi pre toţi să vină preste Dunăre, maior, ist. 180/12. O, părintele mieu,. . . sloboade-mă. a meatge împreună cu Romii, beldiman, N. P. I, 67/13, cf. VALIAN, V., BARCIANU, ALEXI, W., resmeriţă, d., cade. După ce i-oi spune cîteva la ureche, nu se mai mişcă din loc pînă ce nu-l voi slobozi eu. dan, u. 209, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Să ne vămuiască, Să ne slobozească. teodorescu, p. p. 85. Roagă-te de maică-ta Să ie sloboază seara, Batăr pînă la portiţă, jarnîk — bîrseanu, d. 367. Se rugă de uriaşul să-l sloboadă pe cîteva zile la ai lor. reteganul, P. v, 62. + (învechit, rar; complementul indică adunări, grupuri de oameni etc.) A împrăştia. Deaca zise aceastea, slobozi adunarea, n. test. (1648), 161r/34- + S p e c. (Rar; complementul indică militari în terhien) A da voie să plece în permisie (2). Zice că l-au lăsat la Paşti şi nu-i pot slobozi de cîle ori au românii sărbători..., spune căpitanul, agîr-biceanu, s. 187. Acuma nu mai este îndoială de război... Spre primăvară a slobozit pc răzăşi la treburile lor. sadoveanu, o. xii, 315. + S p e c. (Popular; complementul indică militari în termen; adesea cu determinări de felul „din oaste“, ,,dîn cătane“, ,,la vatră“ etc.) A lăsa la vatră. Cf. slobod (3). Mai-marii lui, văzîndu-l că şi-a făcui, datoria de ostaş, l-au slobozit din oaste, creangă, p. 297. Ii trimise răspuns să-şi slobozească ostaşii la vatră. c. gane, tr. v. 143, cf. dl, dm, dex. Maiorul a-ncremenit Şi pre noi ne-a slobozit, reteganul, tr. 73. Căpitane, căpitane, Slo-bozi-mă din cătane. hodoş, p. p. 223. Căpitan, domnule drog, Slobozi-mă de sub steag, C-a venit cine mi-i drag. balade, iii, 254. Împărate, împărate, Slobozi feciorii prin sate, Că fetele-s supărate, folc. mold. i, 477. 8633 SLOBOZI - 1076 - SLOBOZI 'Refl. pas.) Voinicul... deaca biruiaşte şi se slo- \ bozeaşle din război, el se întoarce vesel şi cu bucurie. coresi, ev. 58. + S p e c. (învechit; complementul indică trupe, unităţi militare etc.) A demobiliza. De acolo au slobozii [craiul] oastea pe acasă, ureche, ap. tdrg. Doamne, sloboade ostile aceste de pagini; vină numai cu cîţi moldoveni ai. negruzzi, s. i, 140. Oştirea, ce prin iară se slringea, Tu o slobozeai şi-n locu-i... Stabileai pe Kaliani;. davila, v. v. 153. 4- (învechit; complementul indică oameni angajaţi cu plată) A concedia. Slobod din slujbă pre feciorul meu Costachi. kogalniceanu, s. 222. Spre a se acoperi acele cheltuieli, spătarul ar slobozi (ar congcdia), în toii anii, cu voie, pe la casele lor, un număr hotărit de subofiţeri, bălcescu, m. v. 640. Pe profesori-şi sloboade şi se-ntoarce la părinţi, pann p. v. i, 174/10, cf. POLIZU, CIHAC, II, 348, DDRF, BARCIANU, DL, dm, dex. 'v- Loc. vb. A slobozi în pensie = a pensiona (1). Domnul secretariu. . . fu, la cererea sa, slobozit în penzie cu plata toată, gt (1838), 21/16. + (învechit, rar; complementul indică oameni) A izgoni. Slobozi el Domnul Domnedzeu afară den raiul dulcetiei. po 21/13. 3. Tran z..(învechit şi popular; complementul indică oameni) A lăsa să intre. Şi-i va slobodzi ii[risto]s în pometele raiului (cca 1550). cuv. d.. bătr. ii, 461/25. Porunci slugii ca, pînă la întoarcerea sa, să ră-mîie cu uşa încuiată şi pe nime să nu sloboaze înlă-unt.ru. fm (1839), 249x/l2, cf. dl. Slobozi-mă, maică,-n joc, Că, zău, mă topesc de fqţ. jarnîk — bîrseanu, d. 187. Slobozi-l, măicuţă,-n casă, C-afară plouă de varsă, mîndrescu, l. p. 70. Cum dele de uşa aceea, se duce şi bate intr-insa ca să fie slobozit înăuntru. marian, t. 128. Slobozi-mă, soro,-n casă. reteganul, tr. 26. Slobozi-mă, mîndro,-n casă. doine, 267. I-o sclobozîl înlontru şî i-o băgat în sobă şi o stat acolo. ■ bîrlea, a. p. i, 465. -v- Intranz. Loc, vb. (Regional) A slobozi în casă = a (se) logodi. Cf. h xvm 7. <0> E x p r. (Regional) A slobozi casa (Icliuzei) = a sfinţi casa în care s-a născut un copil; a ridica interdicţia de a fi vizitată casa lehuzei. Cf. marian, î. 369, tdrg. (Regional) A slobozi masa (sau pomana) = (despre preoţi) a oficia rugăciunile dc ritual prin care se începe un praznic făcut după o înmormlntare sau . după un parastas. Preoţii slobod pomana, marian, î. 375, cf. ciauşanu, gl. Iasă popa din cimitir, sloboade masa cu cădelniţa. După aia pleacă popa şi oameni i-ncep cu masa. alrt ii, 272. Vine popa acasă şî sloboade pomana, gl. olt. 4 Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Prin Olt.) A sfinţi (3). După ie o i'ermenat cu bunaru [...] tiamă pe popa şi-i âel'eşl'-acolo, slobozăsc, mă-nîneă, beu. gl. olt. 4. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică animale închise sau legate; adesea urmat de determinări locale sau finale') A lăsa în libertate. Cf. slobod (2). Deschise fereastra. . . şi slobodzi un corb a zbura, po 32/11. Au mersu bir'ăul dc Oşorhei. . . şi au slobodzil mascurii... şi i-au luat. a cui au fost (a. 1729). bul. com. ist. ii, 197. Siipt un stăjari amîndoi noptară Caii slobozind în tufe să pască, budai-deleanu, t. v. 54. Au zis să... sloboadă un iepure ... şi pre cei doi mai sus zişi dini. ţichindeal, f. 94/9. In ceiruri românii slobod caii spre a resufla un aer curat. i. ionescu, B. c. 186/11, cf. ddrf. Dădu vitele în ciurdă, apoi, mai lîrziu, cînd. . . sună şi cornul purcarului slobozi şi porcii din coteţ, agîrbiceanu, s. 498, cf. şăi-neanu, d. u., cade. Mîine de dimineaţă slobod cireada în luncă, galaction, o. i, 46. Şi-au slobozii vitele în cringul dintre Sălbioara şi Opricani. cocea, s. ii, 65, cf. scriban, D. La sfîrşitul săplăminii Miron îşi sloboade cîinii. arghezi, s. v, 236. Porumbii mi-am slobozit să-ncerce pajiştea cerului, blaga, p. 98. Dă porunci să stea un argat la poartă şi să nu sloboadă crinii, c. peţrescu, a. R. 85. Dezlegă cureluşa şi slobozi clinele lup din lanţ. stancu, r. a. in, 123, cf. dl, dm, dex. Şi-şi sloboade şi el calul să pască, reteganul, p. v, 39. Iorgovan o slobozit copoi\\\ amîndoi. foi.c. .olt. — munt. i, 235. "v* Refl. pas. Balega oacelor ce se slobod spre păşune... valămă foarte calităţii fînaţului. brezoianu, a. 39/13. In acea zi sc slobod caii la păscut, gorovei, cr. 203.. 4 (Prin Transilv., prin Ban. şi prin Maram.; complementul indică animale de tracţiune înjugate) A dejuga. Cf. alu sn ii li 338, A.LRM sn i h 22U, A i 22. 4- R e f 1. (învechit, rar; despre animale sălbatice) A scăpa din îngrădire. Slobozindu-sc un leu mare, veni lingă dînsa. minei pl (1776), 147v3/22. 4 (învechit .şi regional; complementul indică dc obicei animale de pradă, clini; de obicei urmat de determinări introduse de prep. „asupra1') A asmuţi. Slobodzîră asupră-le multe fcal uri dc gadine cumplite, dosoftei, v. s. noiembrie 138r/21. Sloboziră asupra ei o leoaică, mineiul (1776), 146v2/12, cf. i. golescu, c., polizu, barcianu, alexi, w. Strigoii slobod aşa un duh rău asupra omului, ap. PAMFILE, DUŞM. 156. 5. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică mai ales oameni sau părţi ale corpului lor legate strîns, fixate, imobilizate etc.) A dezlega. Cf. s 1 o b o d (12). Pe boierii ce-i aduce în hiera i-au slobodzil. ne-culce, l. 229. Dau în mînule talc acestu zapis al meu, ca să mă slobozi din legături (a. 1799). gcr ii, 172/12, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LBÍ I. GOLESCU, C. Zoida zise către arapi: „Mai slobozili-i niţel, lăsaţi-i să şăze şi slafi şi voi aci“, gorjan, h. i, 103/12, cf. valían, v. îndată porunci banul Gheorghe de aduseră ţigani şi le tăiară obezile şi-i slobozi, mag. ist. i, 13/12, cf. polizu, CIHAC, II, 348, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., RES-meriţă, D., cade. An slobozit din legături pe pîrcălab şi l-au pus pe. picioare, sadoveanu, o. xvnr, 431, cf. scriban, d. Trezit, slobozit din chingi, din căpestre, apucatul îşi vine înlr-ale lui. stancu, d. 203, cf.' dl, dm, m. d. enc., dex. Fă-ţi o milă şi cu mine Şi-mi dezleagă braţele. . . Căpilanu se-mblînzea, Braţele-i le slobozea, alecsandri, p. p. 58. Ştefan Vodă poruncea Şi pe stîriga-i slobozea, teodorescu, p. p. 524. Tu din lanţuri mă sloboade, jarnîk — bîrseanu, d. 103. Părinte., ce le-aş ruga Să-mi slobozi lu pe dreapta, Ca să-mi fac .ţnice cu ea. sevastos, c. 326. turcilor, păgînilor, Sloboziţi-mi mínele, Să-mi rădic cosiţele, bibicescu, p. p. 267. <0> F i g. S-au silit d-a slobozi versificaţia din îngliesuirea rimărilor. pleşoianu, t. i, 47/29. Cu un mormăit vecin oftatului, Gheorghe Dima l-a slobozii din asuprirea privirii lui cumplite, galan, z. r. 248. 4 Tranz. (Complementul indică obiecte care leagă, care strîng etc. ceva pentru a-1 fixa, a-1 imobiliza etc. ori legături, strînsori etc. care fixează, imobilizează etc.) A desface; p. e x t. a slăbi (4)- Atunci sloboziră şi aţele cortului. N. costin, ap. tdrg, cf. lb. Numa. . ., slobozind hăţurile cailor săi, îi lasă ca în. voia lor să meargă, beldiman, n. p. i, 35/13, cf. i. golf.scu, c., polizu, resmeriţă, d. Mînîncă pînă ce nu mai poate şi trebuie să-şi sloboadă cătărămile chimirului, sadoveanu, O. XVII, 394, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. «v” Refl. Dacă ţi se sloboade brîul, cînd mergi pe drum, află şi alţii că lot umbli laturile, gorovei, cr. 31. în timpul de luptat Pea ispită s-a-nlîmplat Lui Ghiţă care-i păsa Să-şi scape mîndruţa sa, Brîul i sc slobozia. teodorescu, p. p. 632. Brîul i să sloboza, Tot în iei să-mpiedzeca. folc. oi.t. — munt. i, 206. 4 (Popular; complementul indică lînă şi cînepă) A trage din caier pentru a toarce. Cf. alr i 1 271/96, 100, 107, 109, 194, 255, 269, 270, 359, 573, 576, 772, 825, a v 14. 4 (Prin Bucov., prin nord-vestul Mold. şi prin sudul Transilv.; complementul indică urzeala) A desfăşura de pe sulul de dinapoi al războiului de ţesut. Cf. a v 14, vi 26. (Absol.) Merge încet ţesutul că n-are cine să-mi sloboadă. Com. din sebeş. 4 Tranz. (învechit, rar; complementul indică recipiente astupate sau echivalente ale acestora) A destupa. Făcin-du-i-să baniţii şi gaură, cu meşteşugire de astupai şi slobozii,... ca clapă ce va pune bucatele într-însa, să i le şi poală scoale cu înlesnire (a. 1824). poc. ec. 338. i 4 Refl. F i g. (Prin Transilv.; despre ger) A se 8633 = fefc.6BO£t slăbi (3). Aşteaptă lumea să se mai sloboadă gerul. AGÎRBICEANU, S. 287. 6. T r a iu. (învechit şi popular; complementul indică mai ales oameni) A lăsa, a nu împiedica să acţioneze conform voinţei si dorinţei proprii. Cf. s 1 o b o d Expr. (Popular) A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru; (popular) a nu-l lăsa inima să. .. Muicii Vitaliei i se făcu milă de el, însă n.-o slobozi inima să-l dezlege, stănoiu, c. .. 200, cf. DL, DEX, CIAUŞANU, GL. 7. Tranz. (Folosit şi absol.) (învechit; complementul indică acţiuni, fapte etc.) A permite să sc desfăşoare; p. e x t. a prevedea (2). Lasă Dumnezeu pre draci de slobozeaşte să facă oamenilor rău. coresi, ap. gcr i, 26/9. Carele va putea face vreo greşeală de carele iartă şi slobodzesc pravilele, prav. 325, cf. han. cott., lex. mars. 236. Slobozil-au Dumnezeu lui Noc şi săminţiei lui să mănînce carne. n. costin, i.et. I, 47/1. Pravilă nu sloboade nicicum ca să vîn-ză... satele (începutul sec.. XVIII), mag. ist. iv, 137/27. Cînd nu sloboade legea, nimic nu c urmat. yacărescvl, ist. 251/31. A se despărţi nu sloboade pravila (a. 1785). irîcarivl, i, 324/31. Să face exc-Icnţii sale arătare, ca să binevoieşti a slobozi plata acestor bani dă la vltcrie (a. 1811). doc. ec. 113, cf. jjj. Domnii... nu vor putea să scoală sau să sloboază a se scoate din rîndul dajnicilor vreun om. reg. org. 23/10, cf. i. colescu, c. Coranul sloboade a avea pînă la patru feamci.. c.R (1832), 121/!. Aceste porunci nu ne slobod a trăi după voia patimilor, maucovici, d. 350/17. Prăvilile Persiei... nu slobozea a se face împărat oricine, goiuan, h. i, 49/1, cf. valian, v. [Doctorul] după rugăciunea damelor, sloboade a bea cafea şi ceaiu ca să-şi mulţumească cineva pofta, descr. aşez. 12/18. Adele de avere nemişcătoare să se păstreze otita timp cit sloboade pravila (a. 1844). uricarilt., VIII, 98, Cf. POLI2U, DDHF, RESMER1ŢĂ, D. , CADE. Şlefan-Vodă a poruncit lui Ion vistiernicul să sloboadă cheltuielile zidirii de la Putna. sadoveanu, o. xh, 286, cf. scriban, d. o Refl. pas.' Aşa se va slobozi a merge după el. coresi, ev. 293. Vilele mici, cdică oi, capre şi rîmălori, să se sloboază dă a trece, cum trecea şi mai. nainte (a. 1811). doc. ec. 106. Cel mai mic de 7 ani să nu să sloboadă a se logodi, pravila (1814), 96/3. Pentru ce pricină vînzarea luminărilor să sloboade cu preţuri urcate? (a. 1829). doc. ec. 427. Să se sloboază a trece pe la. Călăraşi sci.cla. . . oi 440 (a. 1830). ib. 463. Brutarii oraşului Focşani, in vreme de irebuinţă şi lipsă, să să sloboază a putea cumpăra făină pînă la 500 ocă (a. 1842). ib. 760. O Tranz. şi refl. (întărit prin „voie“) Să i se sloboadă voie prin hrisovul domniii mele. (a. 1823). n. a. bogdan, c. m. 108. Rog plecat. .. a-rr[i] mijloci către înalta stăpînire de a slobozi noie a le înfiinţa [fabricile] (a. 1839). doc. ec. 731. Prin jalbă călrc cirmuire fac cerere a li să slobozi voie să aducă din Moldaviia o sămînţă de grîu mai bună (a. 1842). ib. 764. Prin acest al nostru domnesc hrisov, slobozim voie rffomniei] sale iwn[icului] ca să-şi aducă de peste hotar una sută familii (a. 1845). uri-cariul, vii, 230. Plecai te rog... a-mi slobozi voie de un număr de cincizeci vaci şi boi (a. 1848). ib. 944. (învechit şi popular; complementul indică modalităţi sau căi de comunicaţie, de acces etc.) A pune la dispoziţie (pentru folosinţa publică); a scoate de sub o interdicţie. Cf. slobod (6). Scriem carte la m(ăr)ia sa, la Vodă... s[ă] slobodzască drumul, să îmbie neguţătorii, că sărăcesc foarte neguţători mulţi (începutul sec. XVII), iorga, d. b. i, 8. Dunărea încă lusuf-paşe au slobodzil-o, să treacă boierii, neculce, l. 167. Eu nu cer... decît a porunci cui să cuvine a slobozi locul sterp ce să află în dosul casii mele, ca să fac casă de fabrică (a. 1833). doc. ec. 527. Olan-dejii slobod imaşul mai întii■ boilor şi vacilor, i. io-nescu, c. 88/26. Oamenii ăştia spun că ne-or slobozi munţii stalului pentru păşunat. agîrbiceanu, l. t. 225. Fost-ai la... împămtul nostru căruia i-ai mîn-tuit fala de moarte şi-ai slobozii fînlîna, omorînd balaurul? reteganul, p. iv, 53. Pămîntul erea al boierilor şî domnu Cuza a poruncii, a slobozii pămînlu. vîrcol, v. 31. <> Refl. pas. Cînd vom da noi banii carii scriu mai sus... să ni se slobozească muntele, pentru că aşa ne-am tocmit (a. 1678). eul. com. ist. ii, 257. •<)> Expr. (Tranz. şi refl. pas.) A se slobozi de sub sccfestru (sau sccfcstruiri) = a scoate sau a fi scos de sub sechestru; a (se) deseehestra. Şi. să sloboadă de supt seefestruiri acele averi (a. .1813)-bll. com. ist. iv, 91. Judecătoria judeţului Argeş ini şliinţează logofeţiei dreptăţii... că s-a slobozii dc sub seefestru averea lui Atanasie Diamandi. cn (1833), 122/18. II. Tr a n z. 1. (învechit) A salva. Ne-au pus înainte Domnul, ca pre noi den urîciuni şi den mânii şi den pomenirea de rău să ne slobozească. coresi, ev. 338. îngerul cela ce au slobodzil pre mine den toate realile. po, 172/5. Să gîndim totdeauna de învierea şi de slobodziia noastră, că aceaia ne va slo-bodzi pre noi de scîrbele şi de grijile aceştii lumi. varlaam, c. 273. Pre toţi să-i slobodzeăscă de toată certarea trupească, prav. 271. Aceasta au slobozii celalca noastră din munciri. neagoe, înv. 75/29. Nc-au slobozit din nesciinţă şi de ncpriceapere, şi ne-au scos dintru întunearcc la lumină, ţichindeal, f. 240/5, cf. Li3. <0» Refl. De înlunearecul neştiinlei slobozi-mu-ne. coresi, ev. 45. Vreai să le slobozi din îndoială ? . . . pocăieşte-te pînă eşti sănătos, maior, p. 63/23. loachim. şi Ana din defăimarea nenaşlerii de fii... s-au slobozit, calendarîu (1814), 6/5. 4- (în limbajul bisericesc; complementul -indică oameni sau sufletul lor) A mintui (2). Pleacă urechile tale cătră rugăciunile meale... şi aşa mă slobozeaşte (ante 1633). gcr i, 81/11. Slrigind cu glas mare: Sloboziş[i] sufletul, n. test. (1648), 38r/22, cf. resmeriţă, d., cade. Tran z. (Jur.; învechit) A achita. Va slobozi jude-cătoriul. . . pre cel vinovat, prav. ap. cade. Judecătorul. . . încredinţîndu-să dc adevăr, sloboade o parle din cele prigonitoare şi osîndeşte pe ceilallă? marco-vici, d. 411/7, cf. cade. Tranz. (învechit, rar; cu complementul „boale“) A înlătura. Ale sufletului boale toate le slobozeaşte. coresi, ev. 145. 2. (învechit şi popular; complementul indică oameni) A uşura, prin moarte, de o (mare) suferinţă (fizică), de o răspundere etc. Cinci sc născu copilul ce s-aşlepla să vie,. . . Un bălrîn îl luă în braţe, slrigind cu bucurie: — ,,Sloboade-mă, stăpîne, fiindcă l-am văzul“, alexandrescu, o. i, 86. Acum slobozcştc pre robul tău, stăpîne, după cuvîntul tău cu pace (a. 1894). ap. tdrg. Nouă ani şi jumătate Dc cînd zace cl pe spate. . . El se roagă lot mereu Sâ-l sloboază Dumnezeu. alecsandri, p. p. 112. L-o slobozit, cum s-ar zice, şi l-o trimis să se hodinească în ţintirim cu ceilalţi morţi. şez. xxi, 12. III. 1. T r a n z. şi refl. (învechit şi popular; ade- I sca întărit prin „jos“ sau „în jos“) A (se) cobori. 8633 SLOBOZI - iofs - SL0fi02î Şi-l sloboziră cu paiul, coresi, ev. 59. Răveca... se slobozi gios de pre cămile, palia (1581), 95/6. Deaca făcură rugă, slobodziră 5 călugări [in puţ] cu funi şi cu lumini, varlaam, g. 353. Cine va ascunde funi sau alte legături, la niscare feresiri, pentru să se suie farul... sau şi derept să să sloboadză gios, să nu să ceartc. prav. 120. S-au slobodzit eu o frenglxie pe o ferestră din tarnu pănă gios. neculce, l. 112, cf. le. La miezul nopţii să se sloboadă pe funii de pe stinci. ar (1834), 1371/33. Celalalt director a putut să scape slobozindu-se pe funii, cr (1838), 223/3. Sirîmbă-Lemne se şi pune in hirzob şi tovarăşii lui încep să-l sloboadă cu încetul, creangă, o. 170, cf. ddrf. Leagă de mijloc pe unul din ei şi-l slobod înăuntiu. f (1891), 314, cf. scriban, D. Un preot citca prohodul. Se urcase pe dimb, iai• în jurul lui erau numai feciori întinşi la pămîni, gaia să fie sloboziţi în gropi, camilar, c. p. 147, cf. dl. A vrut să se sloboadă jos din stejar şi să-şi facă capătul, sbiera, p. 192. + Refl. (Prin Transilv.; despre oameni) A se lăsa să cadă; a-şi da drumul. Omul se slobozi cu un ofLct în genunchi şi popa-i puie patrafirul pe cap. agîrbiceanu, s. 274. + Fi e f 1. (Despre păsări aflate în zbor) A coborî (în zbor). Slobozindu-se un tor'v, apucă de la prune inelul, maior, ist. 88/18. Un curuiu cînd să-ntîmplă vro pasăre a vedea, Şi de sus, din înălţime, să sloboade-n grab’ la ea. pann, e. ir, 99/7. I-auzea bine [pe vulturi] cînd se slobozea pe cruce, reteganul, p. i, 29. 4- Tranz. (Complementul indică părţi ale corpului omenesc) A lăsa să atîrne (liber); a lăsa sau a întinde (în jos). Au săpat şanţu de slobodzit picioarele in gios. neculce, l. 232. Mina o sloboade încetinel, drept în jos, in scobitură. contemporanul, i, 803. în timp ce numără, ţine mina pe negi şi, la fiecare sfîrşit de numărătoare, o sloboade înspre stele, candrea, f. 393. Stăteam cu mina dieaptă slobozită peste marginea palului, lăn-crănjan, c. ii, 8. După aceea slobozi zina alt picior (din pod), reteganul, p. iv, 11. Sloboade fruntea pe ochi ca ursa. alr ii/i li 10/574. Sloboade sprinseniVe. ib. h 10/833. "v- (Complementul indică părul, barba etc.) Bătrînul. . . s-au dezbrăcat de tearfcle cu care era îmbrăcat şi au slobozit pielile ceale sfinţite, aethic-pica, 17r/8. Cu părul slobozit pe spate, reteganul, p. v, 46. Cosiţă pe spate sloboastă jos şi c-o pete lată-n ca. alr ii 3 288/235, cf. 3 288/325. (Refl.) O barbă lungă să sloboziia asupra piepturilor lor. beldiman, n. p. i, 92/8. Părul ei castaniu... se slobozea în unde de mătase pe albii ei grumazi, negruzzi, s. i, 17. '0* F i g. Pantalonii slobozeau doi genunchi largi şi erau stropiţi de tină pînă sus. agîrbiceanu, a. 537. Codre, codre, frate codre, la sloboadc-ţ[i] poalile, sâ-m[i] copăr pisioalilc. vîrcol, v. 29. 4 Refl. (Prin Transilv.; despre oameni) A face liernie. Cf. alr i/i h 147. 4 Refl. (Regional; despre organe interne ale corpului omenesc) A ieşi din locul sau din învelişul natural in care stă (Rîciu — Tîrgu Mureş). Cf. alr i/i h 147/ 243. 2. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică obiecte) A lăsa să cadă jos (de la înălţime). [Jaloba] o au dat-o la Pătru Vodă, iar Pătru Vodă o au slobozit-o pre o zebrea din cclate de sus şi au căzut jos. ureche, l. 148. Au slobozit cartea pre o fereastră gios. neculce, l. 110. Cartea au slobozit-o pe zăbrelele cetăţii pre ferestre (începutul sec.. XVIII), mag. ist. i, 173/16. Pămîntal Italiei. . . este ca un sul de pămîni slobozit în marea despre unghiul ce este între apus şi miazănoapte, amfilohie, g. 112/4. Venelienii fac o ceremonie... dc logodesc pe a lor doge cu marea, slobozind un inel de aur în mare. id. ib. 115/2. Incepusă românii... a slobozi pietri asupra lor. maior, ist. 214/1. Stăpînu-i zmrle bacşişul în pahar sau i-l sloboade în scripcă. sevastos, n. 255. Cu tăişul de aramă înjunghe el mieii Şi-i slobozeşte pe jos. murnu, i. 59. Lungiră copilul, aclînc,. . . şi înainte de a zvîrli peste el ţerna, unul slobozi asupra lui o floare galbenă de păpădie, camilar, n. i, 135, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. prindă tot peştele... şi să-l sloboade în foişor. 1 sbiera, p. 119. Cir. . ., mincare din făină de grîu slobozită în apă fierbinte, viciu, gl. + (învechit şi regional; complementul indică oameni, obiecte etc.) A cufunda (în apă). O slobozea pre ea în căldarea cea mare. biblia (1688), 1952/31. Slobozeam găleata înăuntru, in fintînă, şi-o scoteam repede afară, lăncrăn-jan, c. i, 7. + (învechit, rar; complementul indică ambarcaţii) A lansa (la apă). (Refl. pa s.) Cea întiie corabie de Si tunuri s-au slobozit în mare astăzi, ar (1829), 1661/6. + Refl. (învechit; despre grupuri de oameni) A călători (în aval) pe cursul unei ape. Nu mai putea cazacii să se mai sloboază pre apa Donului (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 284/17. S-au suit spre munţii Maramorăş şi pă acest rîu s-au slobozit spre Bănat, fm (1839), 1251/21. + (Prin Transilv.; complementul indică stavila ridicată a unei ape) A lăsa în jos pentru a opri curgerea apei. Cf. alr sn i h 154. + (Regional) A rostogoli (1). Să suie — aici pe deal şî duc vo doauă roate, o tri şî le-nfăşură cu paie şî le dă şî le slobod dă vale. alr ii 2 839/235, cf. alr SN II h 616, ARVINTE, TBRM-, LEXIC REG. 108. F i g. (Prin Transilv.; complementul indică marfă) A lăsa mai ieftin. Cf. lb. De vrei ţi-l slobod în trizăei şi şasă, mai jos nu-l dau nicicum, ap. dr. v, 90. 3. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică săgeţi puse în arc) A arunca spre o ţintă. V. trage (IV 5). într-una de zile, fiind acest vezir la fereastră şi cu slobozind o săgeată după nişte păsări, l-am lovit din greşală, în ochiul cel drept, gorjan, h. I, 106/31, Cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Alunei sloboade săgeţile [zmeul] cel de la răsărit spre cel de la apus şi vezi pe cer cum unul dă în altul, pamfile, văzd. 85. Sloboz săgeta în tine şi le fac praf. fun-descu, l. p. 101. •v' Refl. pas. Nu numai cc rămînea sv[i]ntul nerănit, ce încă şi săgeţile carile să slobodziia asupra sf[\]nţiii sale să ducea sus în văzduh, dosof-tei, v. s. octombrie 37r/21. -v- R ef 1. Căci n-ai vijiit Cînd te-ai slobozit, teodorescu, p. p. 65. -ţ. (Complementul indică gloanţe, proiectile etc. încărcate într-o armă de foc) A declanşa pornirea spre o ţintă. V. trage (IV 5). In loc să sloboadă glonţul, aşteaptă. c. petrescu, î. ii, 55. I-a slobozit un glonte în ureche. stancu, r. a. i, 83. Un glonţ ţi-oi slobozi, camilar. n. i, 362. Pe balaur să nu-l cruţi,. . . slobocşte-ntr-însul plumb, vulpescu, p. 46. Bumbi de aur că scotea, In puşcă el îi vîra Şi-n Codrean ti slobozea, sevastos, c. 325. (Prin metonimie; cu complementul „foc“, „focuri“) Au slobozii focul şi în oameni, şi In. dobitoace. m. costin, ap. gîdei, 232. Deodată sloboziră focurile intr-insa. mag., ist. ii, 58/27. Acela slobozise cîteva fc-curi de pistol, gîrleanu, n. 39.. Sloboade un foc de puşcă, sadoveanu, o. xix, 31. Cite un foc de flintă slobozea pîndarul. demetrius, a. 19. (Refl. pas.) De nevoie să sloboziră împotriva lor focuri, cr. (1832), 1681/12. 4. (Complementul indică arme de foc) A descărca (asupra cuiva). Ion Vodă, văzînd pre moldovenii săi cu Ieremia pîrcălabul in frunte, au poruncit de au slobozit sineţele intr-inşii.. n. costin, ap. tdrg. Văz un cort. . . surpai jos, de un tun slobozit împotriva lunii (a. 1693). fn 20. Făcură armaşii semn la tunuri, la zicălori şi toţi odată începură a zice, a slobozi tunurile. ist. ţ. r. 8. Au şi început a slobozi puşcile cele mari pre rînd. neculce, l. 220, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Au slobozit puşca înlr-însul (a. 1811). bul. com. ist. iii, 105. Căpitanul. . . au poroncit îndată să sloboadă lunuri vestitoare vreunei alte corăbii, drăghici, r. 11/1. 1 rdorcîridu-se de la vînăloare, prinţul a otpLorit pe nevasta sa, slobozind puşca într-tnsa. cr (1836), 51V4. O corabie franţuzească au ajuns pe la ostrovul Amberg şi sloboade tunuri cerind ajutor, buznea, p. v. 169/5, cf. polizu. Scoţind an pistol din cingătoare, îl slobozi in el. ne-gruzzi, s. i, 21. Ieşi [un june palid] cu capul gol, cu pistoale-ntinse, pe care le slobozi drept în capetele celor ce steteau în uşă. eminescu, g. p. 111, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scriban, d. Sloboude, acum seara, ca din 8633 ¥ SLbBOÎÎ “ iO% — IlOB'OZI greşeală un pistol, pas, x. i, 96, ci. dl, dm, m. d. enc.., dex. Trei pistoale slobozea, teodorescu, p. p. 292. Fata sloboade puşca şi face poc! reteganul, p. iii, 14. Ctnd sloboade tunurile, Se clătesc dialurile. bîr-xea, x. p. m. i, 8. ŞeapUe arme slobodza. foxc. oxt. — munt. i, 195. (Absol.) întinde puşca; trage oţelele şi vrea să sloboadă, sbiera, p. 229. “v" Refl. Arma ridicată de Costandin se slobozea in pieptul iilharului. voicuxescu, p. i, 203. Cînd ţi se sloboade pistolul la nuntă e rău. gorovei, cr. 272. -v> Intranz. Au po-roncit să sloboadă şi ei din lunuri. drăghici, r. 20/3. Ne-a trimis Pe aburii vintului, Pe faţa pămlntului, Mai bînd, mai ospătind, Din pistoale slobozind, se-V AS TOS, N. 115. IV. 1. Refl. (învechit şi popular; despre oameni) A se năpusti (2); p. e x t. a se repezi (1 2). Domnul ... să slobozia la tabără, bibxia (168.8), 632/37. In-văţinda-i [pe turci]... să se sloboază ei cu năvală asupra cazacilor, n. costin, ap. tdrg. Caracala aiave, cu fierul smult, asupra lui Gheta s-au slobozit, can-temIR, hb. 205/16. Ali-aga, fiind mai înfierblntat şi mai viteaz, s-au slobozit el intii în cătane. amiras, xet. iii, 121/7. Dacă... nu se putea întocmi pentru lucrurile de price... se slobozea şi răpea holdele, vitele şi oamenii, bucavna, 94/10. O candelă mai mare la mijloc şi 2 mai mici alăturea, şi să fie încleştate, ca o ciai[ă] să se sioioazfă], pe cîte trele să le aprinză (a. 1778). iorca, c. i. iii, 235. De trei ori s-au slobozit în ţinutul romanilor, şincai, hb. i, 197/30, cf. budai-de-xeanu, i.EX. Turcii se slobozea dincoace de Dunăre cile 2 — 3 sute. dionisie, c. 216. Leul. . . văzînd. . . un cerb, îndată se slobozi după dînsul. ţichindeal, f. 27/10, ci. xb, barcianu, axexi, w., cade. Simion sc slobozi de cîteva ori cu biciul printre ei. dan, u. 74. Poliraşii se slobod Şi mi-l leagă cot la cot: marian, î. 11. Novac, dacă auzea, Tare se mai mînia, La Gruia sc slobozea Şi o palmă îi trăgea, baxade, ii, 43. + T r an z. (învechit; complementul indică grupe armate sa\i corpuri de oaste aflate în stare de război) A trimite (1) (la atac sau intr-o expediţie). Slobo-zatu-ş-au Măria Sa cîtăva samă de oşti, carii într-a-ccastă ţară nu ca nişte vrăjmaşi, ce tocma ca oamenii noştri. . . s-au purtat (a. 1653). bul. com. ist. ii, 215. Şi poate pentru clînşîi, înţelegind moscalii că sînl în Iaşi, să nu sloboadză podgluaz, să-i strice şi pe dînşii şi tirgul. necuxce, x. 214. 2. Refl. (învechit; despre oameni) A se apuca (intens) de...; a se ceda la... De să va fi smintit singur cu nesocotinţa lui, slobozindu-să la bucate şi 'băuturi... nu să va certa. prav. 127. Nu ar fi avut 'prilej a se slobozi la ghicituri înşelătoare, maior, ist. 241/26. Slobozindu-se [Solomon] pină la închinarea de idoli, se făcu ocară lumei. caxendariu (1814), 126/20, cf. xb. Vedea că ei n-au a se teme nici de o primejdie, slobozindu-se în aslfeli de intrigi meşteşugite. fm (1840), 1271/14. Celelalte vietăţi trăiesc cu atila mai lung, cu cit mai tîrziu se slobod spre prăsire. ib. (1843), 3132/24. + (Despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A se dezlănţui. Turcu... s-au închis în cetate. . ., iar prostimea, satele s-au risipit. Şi au început a să slobodzi lălhărit în Moldova, necuxce, x. 76. -O Tranz. Vei slobozi trupul spre beţii, neagoe, înv. 208. Cîteva... pricini sînl carile spre ieroglifica aceasta istorie condeiul a-mi slobozi tare m-au asuprii, cantemte, i. i. i, 3. Nici cu putinţa îşi slobod mîndria, nici cu neputinţa îşi aţîţă mîniia. id. ib. 39. (E x p r.) A slobozi pojar = a aprinde un foc. Cela cc va slobozi pojar în pădure vecină, prav. 13. + Refl. pas. (învechit, rar) A defeca. Inlîmplîndu-se încuietura mistuielii, să se sloboază o dată pe ţoală ziua, cu luare de zece dramuri de unt de migdale, episcupescu, practica, 63/28. 3. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică mai ales fenomene meteorologice, calamităţi etc.) A dezlănţui. Voi împle de ruşine casele lor ceale slăvite fi urgie voi slobozi pre slava lor. varlaam, c. 308. Apele fugi-vor de-a rămtne prundul, De in-grozitură şi de rea-nfoeare Ce-a să slobodzească Domnul cu suflare, dosoftei, ps. 51/12. Nourii ploaie sloboziră 40 de zile şi 40 de nopţi nepărăsit. N. costin, ap. ddrf. Învaţă toate meşteşugurile drăceşti. . ., să sloboază ploi. mineiux (1776), 9v2/36. Nu cîrti niciodată împrotiva celor cc Dumnezeu sloboade... asupra la. buznea, f. 12/6. pă urmă au sloboziţii ploie vrun sfertu de ceasu (a. 1853). cat. man. x, 300. Uriaşii munţi... ■sloboziseră din coamele lor, zbîrlite pînă la cer,, ploile. gaxaction, o. a. ii, 99. Aleşii anumiţi ai lui Dumnezeu află toate şi să oprească şi să slobozească stihiile. sadoveanu, o. xii, 194. Cerul. . . gata din clipă în clipă să slobozească şuvoaie de ploaie, stancu, d. 158 Du-te-n cer şi cere. . . Să sloboază ploile, teodorescu p. p. 211. Codrule, frunză rotundă, Slobozi-mi o fir’ de umbră, Sub tufe să mă umbresc, jarnîk — bîr-seanu, D. 376. Mai hăt după aceea se-ntinde uriaşul şi sloboade un vînt, de izbeşte pe bietul băiat depaiie-n pădure, sbiera, p. 35. Dzîuă, dzîuă, dzîuliie Mai slo-boad'ze-o neguriie. folc. oxţ. — munt. i, 25. "v” R ef i. Slobozindu-se dimineaţa mare negură, cea mai mare parte a varvarilor s-.au dus. şincai, hr. i, 231. i. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică lichide, de obicei dintr-un recipient) A face să curgă. Cf. resmeriţă, d., cade. Logofătul slobozea vinul în cofe albe. sadoveanu, o. i, 233. Au poruncii ... să sloboadă apele în cile un pahar, reteganul, p. i, 56, cf. axr sn ii h 3C0. Cercurile le tăia, Vinu-n curte slobozea, foxc. oxt. — munt. ii, 138. *0* (Prin metonimie) Am o vacă brîncalaie, Cînd sloboade ţiţele, Umple toate luncile (Negura), gorovei, c. 237. <0 Expr. A slobozi (cuiva) sîi;j|e = a lăsa (cuiva) sînge. Au găsit acolo un doftor de-i tot slobodzic sîngele din obraz şi-l boţi la nas. necuxce, x. 27. Căpchiarea,. .se poale vindeca slobozîndu-i sînge. economia, 96/7, cf. xb, i. GOXESCU, C., POLIZU, BARCIANU, ALEXl, W., AUR ll/l mn 57, 4 184, axrm. ii/i h 165, a i 35. li tai din ureche de-i sclobod sînie, sau din nas, cu acul. a ii 8, cf. iii 3. (Popular) A slobozi apa (sau apele) mortului = a) a îndeplini ritualul de a duce apă vecinilor timp de 40 de zile de la moartea cuiva (pentru mîntuirea sufletului celui mort). Cf. tdrg. C-am să-i slobod apele şi să-i dau luminile, marian, î. 399; 1)) a îndeplini ritualul de la şase luni după înmormîntare de a lăsa să plutească, pe apă, două luminări aprinse Cf. gx. oxt. (Refl. pas.) Iei uo tiugulţ-aşa. Fa£...două luminări aşa. . . încrucişate, le-aprinz, le tămîi şi le dai drumul pe apă. Ş-aşa să slobuade apa. ib. + Refl. (învechit) A se scurge (I 1). Dulceaţa acelor beţivi întru aceaia ce să sloboade pe grumadzi. . .iaste (a. 1714). gcb ii, 12/19. •v’Refl. pas .Cel ce este cuprins în ţeve să sloboade în vas. amfixohie, g. f. 23/16. Mai mullc curgătoare se slobod în unele locuri peste slînci. rus, 1.1, 46/7, cf. resmeriţă, d., cade. V. T r a n z. 1. (învechit şi popular; despre plante sau, p. ext., despre păduri; complementul indică ramuri, frunze, flori etc.) A face să răsară sau să apară (şi să crească). Atest soi de pădure, de tineră încă, sloboade tare crengi, cod. silv. 28. Au urmat o temperatură (vreme) atît de blindă, îneît plînlele (cele ce cresc) au începui a slobozi colţuri, ar. (1834), 761/41. Sloboade din rădăcină frunze mari, aşezate una peste alta. asachi, L. 221/11. Dumbrăvile încep iarăşi a slobozi muguri, marian, o. i, 1. Cînd păpuşa începe să se i-vească se zice că popuşoiul dă sau sloboade (lasă) păpuşi. PAMF1XE, A. R. 88. [Pădurea] sloboade muguri. alr. x 969/30. >v> Refl. De-mpînzit, cine te-a-mpînzit? — Frunza cînd s-a slobozit, folc. mold. ii, 522. -v" E x p r. (Regional) A slobozi mătase v. mătase (1). + A produce1 (IX 1). Cu cil mai tare cremenea cu oţelul ai lovi, cu atîta mai iuţi şi mai luminoase scintei sloboade, cantemir, ist. 67, cf. cătană, b. 52, Mort mai rău oi fi: Căpăţîna mea Să va despica Şi să va-m-puţi,Viermii s-or spori, Muşte or slobozi, balade, i, 316. (Prin analogie) în deşertul crierilor să află crierii, 8633 fstóBÓzí - ÍÓ8d * ŞL6Ş6ZÎ formîndu-să din măduva spinării, care slobod multe nerve. .t. cihac, i. n. 7/15. Apeninii. . .îşi ieu îndreptarea cam pe mijlocul Italiei pînă în Sicilia, slobozind mai mulie braţe, rus, i. i, 246/29. +(învechit şi regional) A elimina (din organism). Matca [stupului] în căsuliile eeale goale. . .sloboade cîte un ou. economia, 178/6. Alţii nu vreau să sloboadă udul. vasici, m. ii, 13/26. Mai nainte de a se închide, gîndacii slobod prin şezut, pentru întîia oară, o apă galbenă, erezoianu, a. 568/27. Cepele slobod mai multă sau rr.ai puţină apă. sevastos, N. 9. [tîăina] sloboade ou. alb i 995/109. 2. (învechit şi popular; despre surse de lumină şi de căldură; complementul indică raze de lumină, de căldură etc.) A iradia. Soarelui i-au dat...să slo-boadze lucoare. dosoftei, ps. 459/13. Lăcaşul lui [Dumnezeu] sloboade radză (a. 1673). gcb i, 212/30. Mergîrid încă înainte văzut-am scaunul lui Dumnezeu alb înmiit şi slobozind raze ca nişte multe fulgere, mabian, î. 185. Slobozeşte-ţi raza, să-ţi văz feţişoara. Soare asculta, Baza-şi slobozea, folc. olt. — munt. ii, 87. -v-F i g. Ca soarele ai strălucit..., slobozind bunătăţile vieţuirii talc ca nişte raze. mineiul (1776), 176rl/37. Păru-i aurii cu total, chipul raze slobozea. Pann, e. ii, 10/12. 3. (învechit şi popular; complementul indică gaze, vapori, mirosuri) A emana. 5u[î]n/a ei carne slobodzîia miros de mir scump, dosoftei, v. s. octombrie 85r/36. Apa izvorului..., în bălţi stătătoare oprindu-să, să strică şi grea putoare de glod sau de alt miros neplăcut sloboade, cantemir, hr. 139. Besuindu-se în nourul aurit, din care se coborîse, slobozi după dînsa an miros de ambrozie, pleşoianu, t. ii, 8/23. Tînguirile erau iscălite de bărbaţi, iar răvaşele slobozeau un miros dulceag de fimeie. fm. (1846), 1881/21, cf. ddrf. întinsă pe masă, carnea roşietică, caldă. . .slobozea aburi, um-plind odaia cu un miros puternic de seu proaspăt. v. rom. iulie 1953, 100, cf. dl, dm, m. d. enc,., dex. 4. (învechit şi popular; complementul este focul, fumul ctc.) A produce şi a răspîndi în jur. După ce s-au frecat lemnele cîtva în toată puterea, au început a slobozi puţin fum. drăghici, b. 69/21. Slobozind fumuri [din pipă] ca un turc. negruzzi, s. i, 25. Din gură sloboade pară. sevastos, n. 163. Pavel trase adine din ţigară şi slobozi pe nări două şuviţe lungi de fum. agîrbiceanu, s. 189. Generalul. . .se plimba mulţumit... cu o ţigară de foi între dinţi, slobozind rotocoale albastre. reereanu, p. s. 261. începuseră vorbă lungă, slobozind nouri de fum din lulele, mironescu, s. 176. Sta neclintit în capul oaselor, trăgînd din cînd în cînd „iarba dracului“ şi slobozind pe nări fum. sadoveanu, o. xviii, 33, cf. scriban, D. Prindea fumul, închidea gura şi-l slobozea pe nări. stancu, r. a. iv. 268, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Slobozind fumuri [din pipă] ca un turc. reteganul, p. ii, 64. Din gură sloboade pară. şez. i, 71. Zice că sloboade pară [comoara] şi-o vede. alr n 4 250/520. <> Fig. îndată turbură pre cîţi îl aud, îneît, aprinzîndu-se şi aceştia cu aceleaşi văpăi, slobod seîntei din ochi. molnajr, ret. 8/5. Inima sloboade pară. şez. i, 7. 5. (învechit şi popular; despre oameni; complementul indică sunete, zgomote, cuvinte etc.) A emite. Sloboziră glas de vaiete şi plîngere mare. neagoe, înv. 92/5. Cu mare glas, cuvîntul din gură îşi slobozi, cantemir, i. i. i, 70. Sfintul încă slobozi glas din sicriu. mineiul (1776), 162v3/12. Slobozind abia din bazele d-arse Un dulce suspin, budai-deleanu, t. v. 103. [Copilul] măcar să nu slobozcască glas în ceasul ce se va ncşle. pravila (1814), 156. Trecurăm prin mijlocul flotei lor; ei sloboziră strigări de bucurie, pleşoianu, t. i, 76/4. Unica îndeletnicire a partidelor era .. .de a slobozi străgăie de bucurie la trecerea suveranului. fm (1846), 2311/8. Ş-accsie suspinuri cc vezi că le sloboz adese, pann, e. hi, 15/4. în sfirşit slobozi un hohot de rîs, azvîrlind arma. negruzzi, s. i., 79. Dumneata. . .trăsai uimit din cap, să slobozi cîte un oftat, agîbbiceanu, s. p. 166. Slobozea o notă ascuţită şi plîngăloare. topîrceanu, o. a. ii,.59. Staţi! răcni el, slobozind un glas ca de bucium, voiculescu, p. i, 135. îi zicea Mutu, că nu slobozea vorbă cu ceasurile, sadoveanu, o. xvn, 316. Şi-l sloboade-ncet, subţire, Cînle-cul cu tristul mire. paraschivescu, c. ţ. 38, cf. con-temp. 1969, nr. 1 200, 6/3. Părintele a slobozit cu glas de bivol: „Pe stăpînul şi arhiereul nostru“. T. po-povtci, se. 6. Glas pînă-n ceriu am slobozit, marian, v. 130. Maicărsa că se punea, Un glas mare-mi slobozea, Multă ţară se strîngea Şi pe Iancul mi-l vedea, balade, iii, 170. Cînd mi-şi slobozea cuvîntul, Se cutremura pămînlul. folc. olt. —munt. ii, 151. -v- (Prin analogie) O mitralieră şi-a slobozit clănţănitul metalic neaşteptat de alături, c. petrescu, î. ii, 39. Din coteţul găinilor cocoşul slobozi uri cucurigu ascuţit, v. rom. februarie 1952, 139. P. e x t. (învechit) A spune. Nu ştii, baron, că o femeie asupra virstei niciodată nu-şi sloboade cel de pe urmă cuvînt. pr. dram. 481. + Ref 1. (Transilv. şi Mold ; şi tranz., in e x p r. a-şi slobozi limba) A se antrena, a-şi da drumul la vorbă (mai mult decît trebuie). Cel se pro-poveduiaşte de rost se sloboade şi se înlocmeaştc clapă măsura priceperii, maior, în bv. iii, 10. Nu va socoti pe altul de rău, căci că nu se sloboade lesne pînă nu pri-ceape şi nu prejudecă bine toate stările împrejur, ţichin-deal, [•'. 41/3. Portarul a băut un pahar de vin înaintea culcării şi drept aceea îşi sloboade mai mult decît se cuvine limba, sadoveanu, f. j. iii, 101. Uite...aici îşi încercă el să se sloboadă. Bani buni, cinci mii în cap. t. popovici, s. 158. (Refl. recipr.) S-au slobozii cu dînsul în mare discurs, ţichindeal, f. 20/10. 6. (învechit; complementul indică acte normative, documente oficiale,..dispoziţii etc.) A emite. Va avea Divanul răspuns ca să publicarisească şi această răsplătire, cc se sloboade dregătorilor (a. 1811). doc. ec. 99. Maistatea sa. . .au slobozit doă decretări, ar (1829), 13V7. Au slobozit o proclamaţie prin carea se dcsrîdică obiceiul. . .arderei văduvilor indiineşti. cr (1830), 4322/10. Au dat o proclamaţie prin carea desfiinţază toate actarile slobozite de guvernul rebelilor în staturile sale. ar (1831), 5622/42. S-a păstrat şi la luterani, dupe poronca slobozită la 1548 de împăratul Carot. asachi, l. 441/14. Rămîne ca...să sloboază luminata poruncă, spre a-i să mai prelungi sorocul (a. 184.1). doc. ec. 744. Au slobozit hrisov domnesc (a. 1856). uricariul, iv, 413/11. Slobozi Patru ordine de zi. alexandrescu, o. i, 307. Refl, pas. Slobozin-du-li-se... cuvenitele sineturi (a. 1819). uricariul, i, 130/20. Şi dă cuviincioasa punere la cale ce să va face, mă rog plecai a mi se slobozi poruncă (a. 1835). doc,, ec. 578. 4- (învcchit; complementul indică mărfuri» preparate etc.) A livra. Cămărăşiia n-au slobozii la vreme uneltele trebuincioase pentru scoaterea apei [din ocnă] şi acum s-au umplut de apă (a. 1836). doc. ec. 643. Domnul Epiles făgăduieşte că va slobozi toate doctoriile simple şi compuse pentru trebuinţa s pil aiuritor (a. 1844). ib. 817. <£> Refl. pas. Ne rugăm să să dea porunca Exelenţii Tale ca să ia fin din magazia Moldovii sau să să sloboază acele una mie cară (a. 1809). doc. ec. 75. Binevoieşte a porunci să se sloboadă de la cămările şi de la chilcrul domniei tale trei-zeci de ocă de slănină afumată, sadoveanu, o. xiii, 566. ■♦•(învechit; complementul indică sume de bani) A vărsa; a achita. După socotelile cinstitei vislerii să găsesc sloboziţi la vornicia temniţilor. . .lei SO 074 (a. 1850). doc. £c. 974. Cer de la cinstita hăilmănie să-mi sloboază lei şase mii. filimon, o. i, 243. — Prez. ind. : slobod şi (popular) slobozesc, (învechit şi regional) sloboz, (regional) slobozez; viit.: pers. 3 (popular) şi o sloboade; conjunct. : pers. 3, 6 şi (învechit şi regional) să sloboade, să sloboază, (învechit) să sloboaze; imper.: pers. 2 şi slobozi ■(alr sn vii h 2 109); part.: şi (regional) slobost, -oastă (ai,r i/i li 147/243, air.vi sn iv li. 1 632). — Şi: (regional) sdobozi» stlobozi (alr ii/i mn 57, 4 184/64), zloliozi (alr ii/i mn 57, 4 184/886, alr sn vii h 2 141) vb. IV, 8633 SLOBOZIE - i08i;—■ SLOBOZIRE (învechit) slobozâ vb. i, (învechit, rar) sloboţi (economia, 12/1) vb. IV. — De la slobod. SLOBOZÎE s. f. 1. (învechit) Libertate (cetăţenească şi politică). Piardem şi sănătatea'şi agonisita şi slobozia şi cădem in robie şi in sărăcie, varlaam, c. 91. A trimite pre cei zdrobiţii] in slobodzie. dosoftei, v. s. septembrie lr/17. Sămnul vredniciii şi sloboziii. CANTEMIR, HR. 107, cf. ANON. CAR., LEX. MARS. 224. Toţi striga pentru slobozie şi dreptate, ist. carol xii, 33r/7, cf. alexi, w., tdrg, cade, scriban, d. v* F i g. Acicea cirată aceaste cuvinte că amu „mie lumea se-au răstignit“, ce se zice: slobozia de lucrul păcatelor, co-resi, ev. 70. Vine cătr-înşii, să înueaţe pre ei, ca să nu caute ei curînd slobozie de iuţimi şi de venitul răului, ce să rabde tare şi foarte ce le se va tlmpla. id. ib. 255. Scrie Moisi.. .jirtvele şi alte slobodzii de greşeale de-afară şi alte legi de de-afară. po 5/3. ‘vh Carte de slobozie = act prin care soţul care a părăsit domiciliul conjugal acordă independenţă celuilalt; (învechit) carte de slobozenie, v. slobozenie (1 b). Vare-cine ş-ară lăsa muiarea lui să-i dea ei carte dc slobodzie. N. test. (1648), 7v/3. + Desfriu. In vedere se arăta creştin, iară noaptea în slobozie mahmetească se de-dase şi de-l va cruţa Dumnezeu mult într-acea desfrî-nare. urechp, let. i, 173/11. 2. (învechit) Independenţă (naţională). Aşa vrea ca neamul bulgarilor şi a vlahilor, lăpădlnd jugul cel delungat, să dobindească slobozie, maior, ist. 142/7. 3. (învechit) Eliberare (din robie, din închisoare, din captivitate etc.). Gîndea ei că de supt mîinile şi ţinutul rimleanilor va scumpăra pre ei şi le va dărui slobozie, coresi, ev. 106. Mai dentîiu slobodzie izdraîl-leanilor den Eghipet aşa fu cum mincară carnea mielului, aşa se slobodziră den robie, po 7/2. Arapul de-qci pricepu pre bine Cum că ar trebui cu doi a să bate; Pentru-acea lăsînd roaba în slobozie, Dele sănătos fuga pe cîmpie. budat-deleanu, t. v. 124, cf. ddrf, cade. 4. (învechit) Permisiune (1). I-au dat împăratul slobozie. . .pren Ţeara Rumănească iară el să treacă (a. 1521). hurmuzaki, xi, 843. Să rugară-mpăratului pentru slujbă ce i-au slujit să le d:a plată slobozie să margă in ţară la moşie, dosoftei, v. s. noiembrie 185r/33, cf. lex. marş. 200. Au dobîndit slobonie să între în Odriiu şi în 3 iunie au intrat, şincai, hr. iii, 208/31, cf. resmeriţă, d., cade. 5. (în evul mediu din Ţara Românească şi Moldova) Sat de colonişti (străini, mai ales fugari, sau băştinaşi) întemeiat pe un loc pustiu sau refăcut după fuga locuitorilor, stăpînit dc un boier sau de o mănăstire, dar avînd anumite privilegii domneşti (scutire de bir, de prestaţii etc.). Fiind ţara mai de apoi, ca la o slobozie, de penprejiur viind şi deseălecind, den limbile lor s-au amestecat a noastră, ureche, let. i, 97/32, cf. M. costin, ap. gîdei, 335. Ori în sat boieresc, ori călugăresc, ori în slobozie (a. 1678). ap. pam-file, i. c. 433. Atunce şi-n Moldova s-au aşedzat slujitori pe la mezîluri şi pe la margine şi a să face şi slobodzii pe la Cernăuţi şi pe la Holin. neculce, l. 67. Dumnealui are dreptul de a chema străini şi de a face cu dînşii slobozii pe acele moşii (a. 1809). iorga, s. d. viii, 126. Nădăjduiam că vom săvîrşi întocmirea sloboziilor cu bună orînduială (ă. 1818). doc. ec. 192. Voi trăi cu mare linişte în locul acesta, unde copiii fiului tău şi ai mei vor face ca un chip de slobozie aicea. BEL DI M AN, N. P. II, 116, cf. I. GOLESCU, C. lll Curs de o sută cineizeci ani, slobozia lui Dragoş.. .sporeşte de înminunează pre istoricesc face stat, îşi apără glorios naţionalitatea în contra vecinilor puternici, negruzzi, S. I, 273, Cf. BARCIANU, TDRG, ŞĂINEANO2, D'. BOGDAN, gl. 101. Boierilor li se îngăduie prin cărţi domneşti să cheme locuitori de oriunde in satele ce înfiinţau pe moşiile lor şi aceşti locuitori străini, fiind o bucată de vreme slobozi de bir şi de dăjdi către domnie, satele cele nouă se cheamă slobozii, iorga, c. i. i, 201, cf. resmeriţă, d., cade. Măria sa deschide slobozii pentru drept credincioşii ruşi, care fug de sub stăpînirea craiului. sadoveanu» o. xin, 143. Decretele domnilor moldoveni pentru întemeierea sloboziilor puneau pe munteni şi pe ungureni alături de ruşi, greci, sîrbi etc. iordan, t. 293, cf. scriban, d., dl, dm. De obicei se face deosebirea între oamenii străini, care se vor aduna într-o slobozie, şi cei „de acolo“, panaitescu, o. ţ. 42. Această obşte era o slobozie, formată din albanezi. id. ib. 184, cf. m. d. enc., dex. Sui Mariţă-n deal la vie Şi le uită-n slobozie, Toate casele-s pustii. Numai una nu-i pustie, şez. i, 74. + Scutire de dări acordată locuitorilor unei slobozii (5). Siliştilor pe unde se pustiise au dat slobozii, chemind oamenii din ţara leşească. m. costin, ap. gîdei, 335, cf. cade. *0* Carte de slobozie = act prin care se legifera scutirea de dări. Iară Antiohii Vodă, de primăvar.ă, în al cinceli an a domnii lui, au făcut cărţi de slobodzii prin toate să-liştile. neculce, l. 149. 6. (învechit) Colonie (pe teritoriu străin). Din polcurile şi coloniile (adecă sloboziile) pre carile Traian ...i-au adus în Dachia, valahii aceştia să trag. can-temir, hr. 464. Se va propune cerere a se da învoire şl coloniilor (sloboziilor) engleze din alte păi ţi a pă-mîntului a pute trimite deputaţi la sesiile parlamentului. ar (1831), 711/45. Macar la o slobozie evropieneăscă a Americei să-i poală duce. drăghici, r. 233/18. Au să îmbărca spre Eghipet, unde nădăjduiesc a întemeia o colonie (slobozie). ar (1834), 821/37. — P). : slobozii. — Şi: (învechit, rar) slobonie s. f. — Slobod + suf. -ie. SLOBOZIRE s. f. Acţiunea de a (se) slobozi şi rezultatul ei. 1. 1. (învechit şi popular) Eliberare (din robie, din închisoare, din captivitate etc!). Cf. slobozi (I 1). Trei praznice prăznuia iudeii: praznicul Paştilor, de pomenirea ieşitului den Egypet şi de slobozirea lor. coresi, ev. 190, cf. dhlr ii, 221, 477. De multe ori au ridicat oştiri pentru a lor slobozire, amfilohie, g. 95/9, cf. budai-deleanu, lex. Doamne...La cei în tem-niţi dă slobozire, iieliade, o. i, 110, cf. lb, i. golescu, c. Cazacul bătrîn au propus slobozirea neamicilor săi. asachi, s. l. ii, 9, cf. valian, v. La plinirea sorocului să se sloboază, dîndu-să arestantului la mînă un atestat de slobozireregul. org. 294/30, cf. polizu, ddrf, barcianu, alexi, w., resmeriţă, D. Grigore Panţîru eliberă fostul elev..., reedilînd gestul roman pentru slobozirea sclavilor, c. petrescu, o. p. ii, 148, cf. .scriban, D., DL, DM. M. D. ENC., DEX. "v* F i g. Acolea şeade mentea şi înţeleagerea din carea purcede înţelepciune şi ştiinţa şi învăţătura şi priceaperea şi toată slobod-zirea şi oprirea gândurilor, varlaam, c. 301. + (învechit, rar) Scutire, iertare (de o obligaţie, de o datorie). Aşa e porunca slobozirii. Lăsa-vei toată da-toriia la care ti-c datoriu aproapele tău. biblia (1688), 137ri/53. 2. (învechit şi popular) Permisiune de a pleca, de a se îndepărta (dată oamenilor aflaţi sub ascultarea, sub ordinele etc. cuiva). Cf. slobozi (I 2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Concediere. Cf. ddrf, DL, DM, DEX. 3. (învechit şi popular) Permisiune de a intra. Cf. slobozi (I 3). Cf. dl. -v- (Regional) Slobozire în casă = logodnă. Cf. lexic reg. ii, 42. Slobozirea casei — slujbă prin care se sfinţeşte casa în care s-a născut un copil. în aceeaşi zi în care s-a născut pruncul să se facă şi slobozirea casei, marian, na. 121, cf. 55. 4. (învechit şi popular) Punere în libertate a animalelor închise sau legate. Cf. s 1 o b o zi (14). Cf. DL, Dm, dex. 5. (învechit şi popular) Dezlegare (a unui obiect legat strîns, fixat, imobilizat). Cf. sloboziei 5). j Cf. polizu, dl, dm, m. D„ enc., df.x. •+■ Desfacere SLOBOZiafi - iD8â ~ SL5B0ZIÎ? (a unui obiect care leagă strîns, care fixează, care imobilizează). Cf.* s 1 o b o z i (I 5). Cf. polizu, dl, dm, m. d. enc. dex. + (învechit) Slăbire (3). Cf. slobozi (I 5). Porumb ce aduse veaste bună lu Noe de slobozirea potopului, coresi, ev. 510. 6. (învechit) Permisiune (1) să înceapă să se desfăşoare o acţiune, un fapt etc.; (concrcliwit) permis (1). Cf. slobozi (17). Ca să-i dea slobozire să vie in (ară (Începutul sec. XVIII), mag. ist. ii, 199/28. De silnică prinsoare nu se poale teame, de vreame ce prea volnică slobozire de umblat are. maiou, p. 92/15. Toate după voia atotputernicului Dumnezeu se fac, unele cu slobozirea sa, iară altele din depărtarea sa. dionisie, c. 161. Adeverin(ă. . .spre slobozirea tiparului arătatei sumi de exemplare, episcupescu, practica, ii/10. A se arăta că nişte sudi(i ai cutăruia. . :puteri ca printr-aceasta să dobindească apărarea şi slobozirea prin tractaturi spre favorul celor adevăraţi sudifi. reg. org. 38/7. Să publicărisască prin gazetele sale pentru slobozire' tre-cerei păpuşoilor peste graniţă, ar (1831), 742/13. Să să hotărască darea de către cinstita vistieriie a sumii zisă de bani. . .şi totdeodată să se puie la cale slobozirea ei in priimirea Sfatului (a. 1837). doc. ec. 653, cf. polizu, ddrf. II. (învechit) Salvare (1). Cf. slobozii (II 1). A propovedui prădaţilor iertare şi orbilor vedeare, a lăsa frînfii intru slobozire, coresi, ev. 456. + (în limbajul bisericesc) Mîntuire (2). Fiul lui Dumnezeu tremei fu.. .slobozire.. .şi lumină lumiei. coresi, ap. dhlr ii, 477. Trimisu-mă a striga prădaţilor slobod-zire. dosoftei, ap. gcr i, 252/16. întristăciunea lumei au veselit-o cu slobozirea cea vecinieă. antim, p. 101. Rumpe lanţurile greşalelor meale..., dăruindu-mi slobozire legii păcatului cu leagea vieţii, mineiul (1776), 9V1/13. Rugăciunea de slobozire, camil petres.cu, o. iii, 336. III. 1. (învechit şi popular) Coborîre. Cf. slobozi (III 1). Cf. DDRF, DL. 2. (învechit) Lansare (la apă a unei ambarcaţii). Cf. slobozi (III2). Fi ■umoasa privelişte.. .cu prilejul slobozirii, la 14 ale aceştiia, în apa Dunării, a c'>răbii[i] neguţătorului (a. 1838). doc. ec. 706. 3. (învechit şi popular) Aruncare (cu arcul a unei săgeţi). Cf. slobozi (III 3). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + Descărcare (a unei arme de foc). Cf. s 1 o-bozi (III 3). Cind se aşează domnul la masă, se face slobozire de un tun. gheorgachi, ap. ddrf. Sloboziri de puşci şi pistoale în eoprinsul oraşului să fie cu' totul poprite, regul. org. 537/6, cf. polizu. La coborîrea în barcă [consulul-este] salutat cu şapte sloboziri de tun. ghica, ap. tdrg, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. IV. 1. (învechit) Defecare. Cf. slobozi (IV 2)'. Mai vîrtos din toate este a se feri Incuietura mistuielii şi a se înlesni slobozirea ei cea den toate zilele, cu băutura de zece dramuri de ulei proaspăt, episcupescu, practica, 14/20. 2. (învechit) Dezlănţuire. Cf. slobozi (IV 3). (Fig.) Slobozirea şi stricăciunea năravurilor nicicum, nici înlr-un norod, la mijloc nu se primesc, ţichindeal, f. 275/14. 3. (învechit şi regional). Curgere (a unui lichid). Cf. slobozi (IV 4). Această a lor slobozire se numeşte cădere de apă. rus, i. i, 46/8. -$• Slobozire de sînge = luare de sînge. Cf. lib. Pentru această in tot chipul primejdioasă boală este.. .slobozirea de o litră şi două de sînge din mînă. episcupescu, practica, 164/20, cf! polizu, barcianu, alexi, w. (Popular) Slobozirea apei (sau apelor) = ritual de înmonnîn-tare care constă în a duce apă la vecini (pentru mîn-tuirea sufletului unui mort). Această ducere sau cărare de apă se numeşte cu un termen tehnic poporal „slobozirea apei sxiu a apelor“, marian, î. 396. V. 1. (învechit şi popular) Eliminare (din orga-jjism^. Cf. slobozi (V 1). Cu mişcarea încheieturilor trupului se deschide pofta mîncării.. .şi se înlesneşte slobozirea prisosului de stricăciune, episcupescu, practica, 39/18. 2. (învechit) Iradiere (de raze). Cf. slobozi (V 2). [Cetatea] toată zidită străluceşte cu sloboziri de raze. molnar, ret. 83/12. 3. (învechit şi popular) Emanare (de gaze, vapori etc.) Cf. slobozi (V 3). Cf. dl, dm, m. d. enc., DEX. 4. (învechit) Emitere (de sunete, de zgomote, de cuvinte etc.). Cf. slobozi (V 5). Ş, Ţ, [se rostesc] cu slobozirea tonului prin dinţi. gram. mold. 9r/l. 5. (învechit) Livrare (de mărfuri). Cf. slobozi (V 6). [îndreptările] se mărginesc in foarte mici schimbări, afară numai de articolul slobozirii vinului şi ji rachiului (a. 1843). doc. ec. 809. împotrivirea ce a arătat gubernul din Sibii de a da voie pentru cumpără-toarea şi slobozirea pre-zisului praf de tun (a. 1850). ib. 972. + Eliberare (de bilete). Slobozirea bileturilor pentru intrarea în biserica catedrală (a. 1834). urica-riul, viii, 186. — PI.: sloboziri. — V. slobozi. SLOBOZÎT1 s. n. Faptul de a (se) slobozi. 1. (învechit; în sintagma) Slobozitul vieţii = moarte (1). Cf. slobozi (II 1). Ca feciorii luminei şi ai zilei să fim, şi după slobozitul vieţiei, aceştiia şi ale trupului ¡.ohtei să părăsim, coresi, ev. 208. II. (î nvcchit) Descărcare (a unei arme de foc). Cf. slobozi. (III 3). Turcii avind lunuri, puşci şi sunet făcind mare la slobozitul lor (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 156/5. III. (Prin Maram.) Faptul de a lăsa vinul să curgă. Cf. slobozi (IV 4). Cf. nud, p. p. 82. — V. sloljozi. SLOBOZÎT3, -Ă adj. I. 1. (învechit şi popular; despre oameni) Eliberat (din robie, din închisoare, din captivitate etc.). Cf. slobozi (I I). Că voinicesc accia ca sloboziţi să fim şi neturburaţi... să lă-cuim. coresi, ev. 523. împărţim obrazele, după noroc, în slobozi, robi şi sloboziţi, caragea, l. 1/9, cf. ddrf. Ce să fac cu cu bărăganul ăla, cu oamenii iloboziţi? camil petrescu, o. i, 294, cf. dex. 2. (învechit; despre oameni) Lăsat (să plece, să se îndepărteze). Cf. slobozi (I 2). Cf. ddrf. 3. (învechit; despre oameni) Dezlegat (din legătură strînsă). Cf. slobozi (I 5). Cf. ddrf. II. (învechit şi regional; despre părţi ale corpului fiinţelor) Lăsat (să atîrne în jos). Cf. slobozi (III 1). Un căţeluş. . ., să fie şi flocos, cu părul slobozit şi moale (a. 1784). ioboa, s. d. viii, 10. + (Regional; despre oameni) Vătămat (Şoimuş — Tirgu Mureş). Cf. alr i/i h 136/150, ib. h 147/150, alrm i/i 194/150. III. (învechit) 1. (Despre cuvinte) Emis. Cf. s 1 o-b o z i (V 5). Cuvîntul slobozit mai iute decit fierul împănat se duce şi piatra în fundul mării aruncată. can-TEMIR, ap. ZANNE, P. II, 532. 2. (Despre documente, acte etc.) Emis. Cf. slobozi (V 6). Slobozitul acum de către înălţimea sa hrisov (a. 1785). uricariul, i, 120/34. IV. (Regional; în sintagmele) Mămăligă slobozită = mămăligă pripită, v. pripit (II 1). Cf. chest. viii 16/15. Scoverze slobozite — clătite. Cf. alr sn iv h 1 077/260, alrm sn iii h 884/260. Fier - sclobozil = tuci. Cf. alr sn ii h 579/316. — PI.: sloboziţi, -te. — Şi: (regional) slobosl, -oastă (alrm i/i h 194/150), sclobozit, -ă adj. — V. slobozi. 8637 f St.OBOZIÎOR — i083 - StOl1 SLOBOZIŢQR, -OÂBE subst, adj. I, 1. S. m. ¡şi f., adj. (învechit) Eliberator (din robie, din Închisoare, din captivitate etc.). Cf. slobozi (I 1). Numai singura simţirea şi închinăciunea di mulţămire poale să fie tot ce poate Grecia acum să plătească slo-bozitorilar ei. cr (1829),;38/2. Daţi sentenţea de moarte slobozitorului vostru, heliade, l. b. ii, 153/21, cf. p.o- MZU,. DDRF, BA.RCIA.NU, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D., CADE. . ', :. ,i . 2; S. f. (Regional; şi în sintagma slobozitoarea boa-nelor alr sn i h 174/172) Grăunţar (la moară). Cf. s 1 o b o z i (I 3). Cf. fd II, 158, alr sn i h 174/172, 3. Ş. n. (Popular) Parte a războiului de ţesut, formată dintf-un băţ lung care fixează sulul de dinapoi şi care permite (cînd este înlăturat) desfăşurarea urzelii pe sul; (iegibnal) armăsar, întorcător, lăsător, opritor (III), zatcă; zăvor. Cf- slobozi (I 5). Cf. hem 1691. Cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului şi al -lopăţelii, te-au întins in stative, creangă, o. 293. Cînd ţesătoarei! vrea să dea drumul Id Urzeală, se slujeşte de-un băţlunţj numii" slobozilor, cu care învîr-teşte sulul dinapoi: iiAMâ, t. 135, cf. şăineânu2, go-rovei, cr. 458, rDiiG. Oprirea sulului de dinapoi se face cu opritorul, numit slobozilor sau zăvor şi . lăsător, iar în Banal şi Ardeal încă şi zatcă. pamfile, i. c. 273, Cf. PĂCALĂ, M. R. 431, RESMERIţĂ, D., CADE, GREGORIAN, cl., pribeagul, pr. 94, dex. Felele cele mari, după ce' isprăvesc de ţesut pînza, se încalecă pe slobozilor şi iese afară. şez. vi, 62. Ca acesta [sulul de dinapoi] să stea locului, cînd. urzeala-i întinsă, să bagă în capătul găurit al sulului de dinapoi un băţ lung sau o" prăjină numit zăvor sau slobozilor, zatcă. ib. vin, 149. Urnitele de tors, ţesut şi cusut sini: furca,... cordenciu, suveica, slobozitorul. h iii 19. Se întinde pînza cU slobozilor şi spetează, ib. 73, cf. alr.sn ii h 477, alrm sn i h 308. 4. S. f. (Regional) Opritor (III) la joagăr (Petrila). Cr. slobozi (I 5). Cf. ALR II 6 430/833. . 5. Subst. (Regional) Schimbătoare (III 2) (Chioj-du — Vălenii , de . Munte). Cf. slobozi (I 5). Cf. n îi 28. ■ . . (». S. n. (Prin Transilv.) Muieruşcă (II). Cf. s 1 o-b-o zi (I 5). Cf. Ă i 21, in 7. II. S. m. (învechit) Mînluitor (2). Cf. slobozi (II I). Acesta amu iasle sloboziloriu şi mînluUoriu sufletelor -.noastre şi noroveaşle de noi lu Dumnezeu, co-resi, ev. 142, cf. 446, 521. Tărimepi- mea şi lauda mea iasle Domnul şi slobozitoriul micu. po 227/25. Alunei .... veni l.a.dînşii in trup de om cela ce iaste tuturor des puilor şi slobodziloriu, ca priînşii să-i slobodzească din robia... iadului, varlaam, c. 313. Primind în braţe pe slobozitorul sufletelor noastre. calEndariu (1814),'. 19/12. ■ ■ ■ III. 1. S. f. (Regional) ,,Căderea' apei“ (la moară) (Feneş — Alba Iulia). alr ii 6 735/102. . 2. S. f. • (Regional) Scoc. Cf. slobozi (III 1) (Feneş Alba Iulia). Cf. alr ii 6 733/102.; .3. S. f. (Regional) Loc (intr-o pădure) de unde sînt împinşi buşteni la vale. Cf. slobo v. i (III 2) (Rediu — Buhiişi). Cf. chest. iv 30/198. 4. S: n. (Regional; în forma sclobozilor) Trăgaci (II 2); Cf. slobozi (HI 3) (Petrestii de Jos — Turda). Cf. alr ii 4 993/250. 5. S. n. (Regional) Geaiău. Corn, din lupşa — abrud. Merge bine slobozitorul ăsla. ib. . IV. Adj. (învechit; despre medicamente, ceaiuri etc.) Care provoacă eliminarea din organism. V. purgativ, d i u r e t i c. Cf. s 1 o b o 7. i (IV 2). A se feri încuielura mistuielii... şi apoi a se bea ceaiul, ce este şi acesta slobozilor, episcupescu, practica, 14/23. Slo-boziloarele de-sînge doctorii sînt . . . de vremelnică uşurinţă.-id. ib:. 381/14, cf. i.- golescu,- c. Se vindecă prin pulbere diuretică (slobozitoare udului), cornea, e. i, 17/24, cf. bujorean, B. l. 393. V. Adj. (învechit, rar; despre surse de lumină sau de căldură) Emiţător (de raze de lumină sau de căldură). Cf. slobozi (V 2). Iiitorica. .. ca o făclie slobozitoare de raze, .ne povăţuiască întru atltea înlu-nearece şi nelesniri. molnar, ret. 24/8. — PI.: slobozitori, -oare. — Şi: (regional) sclobozi-tor, -oare adj., subst. — Slobozi + suf. -tor. SLOBOZITURĂ s. f. 1. (învechit) Eliberare (din robie, din închisoare, din captivitate etc,). Cf. slobozi (I 1). Cf. ANON. CAR., I. GOLESCU, C., FOL1ZU. 2. (Prin Transilv. şi prin Mold.; la războiul de ţesut) Distanţa de la sulul dinainte pînă la spată. Cf. slobozi (15). Cf. alr i 1 289/308, 554, teaha, c. n. 264. 3. (Popular).: Jgheab foarte lat şi lung, construiţ din mai multe trunehiuri de copac pe întreg cursul unei văi, folosit la coborîrea buştenilor dintr-o pădure de munte. Cf. s lobozî (iii 1). Cf. COD. SILV. 47. . 4. (Regional) Bucată de lemn, lungă de un metru, folosită la sprijinirea acoperişului şi pentru a feri pereţii de ploaie. Cf. slobozi (III 1) (Nerău — Sîn-nicolau Mare). Cf. chest. ii 245/1. 5. (învechit şi popular) Descărcare (a unei arme de foc). Cf. slobozi (III 3). De la cele dintîi slobozituri de puşti, un glonţ îi pătrunse piciorul ofiţerului, cr (1829), 232/1. Lq acea vreme are să fie slobozite 101 slobozituri de tun. ib. (1833), 141x/33. Băgînd samă mai bine, am înţăles că era slobozituri de tunuri re-peiiiile de eho al munţilor, buznea, p. v. 169/21. 6. (Prin Ban.) Făină pentru plămădeală. Slobodzî-lura s-o pună în apă şî să dzîcă asa. arh. folk. iii, 117, cf. 155. 7. (Prin Transil.) Popas (1). Fac sclobozîlură. alri ' 811/65, cf. a i 13, 20. — PI.; slobozituri. — Şi: (regional) selohozîtiirii s. f. — Slobozi + suf. -ilură. SLODONIC s. m. (Bot.; prin Olt.) Numele unui arbore nedefinit mai de aproape. Se dele vulpanul în ■ nişte buezi, Ungă un slodonic de tuf an. plopşor, c. . 20. Cînd căzu la rădăcina slodonicului crea ţapăn. ’ id. ib. 21. — Accentul necunoscut. — PI.: slodonici. — De la slodun. SLODtJM s. m. v. slădun. SLODUN s. m. v. slădun. SLOG s. n. (Olt. şi Ban.) Hotar (de teren). Cf. cade', dl. Şi ieşii în deal la- slog. hodoş, p.- p. 144. — PI.: stoguri. .......... — Din ser. slog. ŞLOGĂN s. n. (Livresc; adesea peiorativ) Formulă : pregnantă, concludentă carc exprimă, în chip lapi-; dar, ţelurile (politice, economice) ale. unui grup, ale unei organizaţii etc. sau o problemă de (mare) actualitate. V. lozincă. Cf. dl. Vechiul slogan al politicii imperialiste britanice „Africa a africanilor“ se , întoarce azi împotriva celor ce l-au lansat, contemp. 1949, nr. 126, 2/1, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sloganuri. — Din fr., erigl. slogan. SLOGNÎ vb. IV v. sloveni. SLOI1 s. n. I. 1. (Şi ih sintagma sloi de gheaţă) Bucată de gheaţă care pluteşte pe apele curgătoare sau stătătoa,re, înainte ca acestea să îngheţe cu .totul 8646 r SLOÎ1 1084 - SLOI1 sau în timpul dezgheţHlui; gheţar din regiunile polare sau alpine; p. genet. (bucată de) gheaţă, (regional) s I o i e t e (2). Au început a veni sloi. N. costin, let. II, 33/27, Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., LB., i. golescu, c. Au început creşterea cea înfricoşată a Dunărei, ale caria ape nu putea curge clin pricina sloiurilor peste măsură mari. ar (1830), 1122/14. Schimbarea cea simţitoare... în temperatura. . . unor ţări se pare a se trage de la sloiurile de gheaţă carele ... plutesc spre amează-zi. cr (1832), 108J/11. Pe malurile mării Arai şi în munţii Mongoliei,... a descoperii sloiurile cele grozave de mari ale munţilor. ib. (1833), 2102/26. Soarele desprinde şi oboară sloiuri mari de gheaţă din vîrful Apeninilor. buznea, p. v. 109/12. Prea friguroaselor locuri gubavii locuitori, Carii trăiesc lotdauna înlre sloi vecuitori. pogor, henb. 123/7. Se copere peste partea mai mare a anului cu sloi şi munţi de gheaţă, rus, i. iii, 13/9. Cătră răsărit. . . se zăreşte o linie de verde-nchis, pe care se străcur grozavi sloi albi. fm (1844), 2862/35, cf. folizu. A abandonat tronul, bunătatea de tron, durat numai din sloiuri de gheaţă, alecsandri, t. i, 455, cf. lm. Peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte, eminescu, o. i, 114. Vă topiţi cu-al iernei sloi. gane, ap. ddrf. Casa cea de aramă, înfocată aşa de straşnic decuseară, era acum toată numai un sloi de gheaţă, creangă, p. 255. Păreţii caselor, geamurile ferestrelor, scoarţa copacilor... sînt învălite cu o lucie coajă de sloi. slavici, ap. tdrg. Ies aburi calzi din pajiştea-ncropilă Şi nici un sloi n-a mai rămas pe gîrlă. vlahuţă, s. a. i, 35. Cei dinţii sloi începeau să se ivească, ca nişte pete albe, pe faţa închisă a apei. v. zamfirf.scu, ap. tdrg. Intr-o noapte, sloii s-au oprii, durînd pod de gheaţă pe faţa apei. sandu-aldea, u. p. 117. Iazul încărcat di 1ioiuri bătea-n stăvilare. anghel — iosif. c. l. 20. Peste iarnă; piuăle amuţeau înţepenite ia sloiuri de gheaţă, agîrbiceanu, a. 73, cf. resmeriţă, d., cade. Procesul. . . ce se petrece cu un sloi de gheaţă azvîr-lit intr-o căldare cu apă clocotită, galaction, o. a. ii, 261. Au dat de straiuri de apă; le-au îngheţai şi au sfredelii apoi sloiul, sadoveanu, o. xvii, 33. Sloiurile scrişnesc, corabia trosneşte şi plînge. tudoran; k S, cf. dl, dm. La început s-a format pe suprafaţa Pă-mînlului o pojghiţă... Mai. tîrziu au început să se formeze sloiuri, dintre care unele au putut rezista mult. geologia, 59. Insule plutitoare de stuf năvăleau, împinse de sloiuri, bănulescu, i. 35. Fluviul s-a retras .... sloiurile se aşezaseră straturi-slraluri. românia literară, 1970, nr. 65, 17/2, cf. M. D. enc., dex. U-neori sînt aşa de mari că pot încăpea pe un singur sloi ette 5 sau 6 oameni, şez. ii, 44. Crivăţul cînd aburea Sloi de gheaţă că-i făcea. rev. ciut. ii, 378. Unde s-a mai auzit... Boţ de caş în miez de iarnă, Sloi de gheaţă-n miez de vară ? balade, iii, 203. Lua spuma cu mîna Şi de pămint mi-o trintea, Sloi de gheaţă se făcea. folc. olt. — munt. ii, 137. <0* (Ca termen de comparaţie) Era să-şi dea răsuflarea cea mai de pe urmă, fiind îngheţat ca sloiul păste tot trupul, gorjan, h. ii, 230/31. Mîna ca plumbul şi rece ca un sloi de gheaţă, eminescu, n. 25. Nu samănă cu . Mărginenii. Aceia au fost ioţi socotiţi şi reci ca sloiul, agîrbiceanu, s. 206. Ochii verzi şi de obicei reci ca sloiul apelor, c. petrescu, a. r. 114. Luna plină, străvezie ca un sloi de gheaţă, stăpînea tăcerea, cocea, s. i, 10. Ca sloiurile unui dezgheţ, mobilele şi covoarele pornesc afară sau se mişcă de la locul lor. ■ teodo-reanu, m. u. 138. Zace ca un sloi. v. rom. ianuarie 1954, 39. Picioarele i se făcuseră ca nişte sloiuri, ib. mai 1958, 59. "v* F i g. Cine ţipă aşa de tot?. . . E sărmanul Barbă-Col. . . Searbed, ţeapen, sloi de gheaţă. alecsandri, poezii, 366. Cînd pe frumoasa noastră moartă am coborit-o în ţărînă, Noi amîndoi cu sloi de gheaţă ne-am scris în suflete uitare, goga, poezii, 144. Mai bine e să porţi în piept un sloi, De vrei să mori octogenar, anghel — iosif, c. m. ii, 92, cf. hes-meriţă, d. Inima-un sloi de gheaţă, topîrceanu, b. ÎjS. Hîinile înfundate in bifzunqri, cu tot cu mănuşile de lină sînt sloi dureros, c. peîhŞşcu, î. i, 160. Jără-găi. şi sloi £ra de altfel toată, făptura mea. bi.aga, h. 247. O suflare mai rece declina morţii.:, preface în sloiuri picioarele oamenilor, bogza, a. !. 515. încercă . . . să-i încălzească in' palmé picioarele îngheţate pînă în sloiurile mici ale geniihéíulor. vinea, l. i, 232. Pedestraşii erau rînduri de, sloiuri, tari . ca stîn-cile. românia literară, 1969, nr.’20, 14/3. «k.jîxpr. A-i trece (cuiva) un sloi (sau slóiuri) (de gheaţă) -prin inimă (sau prin spinare, rar, peste obraz) = ¿-1 trece pe cineva fiorii de spaimă. Cf. dl, dm, m. d. enc,, dex. (Cu schimbarea construcţiei) „Sînt pierdut“ zise Duţu şi parc-un sloi de gheaţă îi trecu prin inimă. slavici, n. ii, 257. Dar cînd ajunse la prilaz A stal năuc, ş-un sloi părea Că-i trece peste obraz, coşbuc, p. i, 256. Un sloi de glîeaţă trecu prin inima lui Vasile. Umerii i se strinseră şi capul îl şcobîlţi. agîrbiceanu, s. 213. Omului îi trecea nifm^JfiA'i Teci şi sloiuri de gheaţă pe spinare, sbiera, p. 22»*^ 11 sloi (de fjheatñ) sau (adverbial) a îngheţa sloi = a-i fi cuiva foarte frig; a îngheţa foarte tare. Ş-aş,a au îngheţat sloi şi baba şi oile. vlahuţă, s. a. iiiî 240, cf. ddrf. E sloi copilul, pielea pe obrazu-i a Jigăpat. Tot trupul lui e vinăt şi supt de îngheţat, coşfiuc.'p; ii, 191. Ei o văzură îngheţată sloi... şi cu picioarele ca coaja de rac fiert. ap. tdrg. Mîna lui e sloi. resmeriţă, d.‘, cf. scrIt ban, d. Păniintul e îngheţat sloi şi acoperit cu înalte straturi de zăpadă, stancu, ş. 386. Tu eşti sloi, go-lăneţule. Alţi băieţi au şoşoni şi bocanci, pas, z. i, 66, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. cd Vino mai lîngă sobă că eşti sloi. de gheaţă. (Cu schimbarea construcţiei) Copiii aceştia sînt îngheţaţi. . . Literalmente sloi. c. pe-thescu, o. p. ii, 119. <£■ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Te zbaţi, dar tu eşti slabă şi puntea toată sloi; Cădeam, fereşte Doamne, Sub gheaţă amîndoi. coşuuc, f. 137. + (Rar; despre apă) Foarte rece. După înălţimea cumpenei ştinţ dacă apa e sloi ori cocleală în miezul verii, stan'ci;, d, 248. + F i g. (Şi in sintagma sloi de gheaţă) Om lipsit de sensibilitate şi căldură sufletească. Dulcele meu sloi de gheaţă. Tu, marmură, tu, piatră ! eminescu, p. l. 94.- Băgă de seamă că săruta nu o făptură vie, ci un sloi de gheaţă, stancu, ş. 129, cf. dl, dm, dex. Ce folos că trag acasă, Că n-am nevastă frumoasă, Slr’ing în braţe sloi de gheaţă. jarnîk — bîrseanu, d. 183. Cum sc-nvaţă-a stringe-n braţă, Strînge-n braţă slpi de gheaţă Şi sărută cu dulceaţă. folc. mOi.d. 1, 251. + F i g. (Adverbial) încremenit. Iazul pare că stă sub [moară]. . . prea luciu şi prea sloi. galaction, o. i, 47. 4 P. ana 1. (Popular) Bioc de piatră; stîncă. Dar cine-ntoarce capul se pre-face-n sloi. voiculescu, poezii, i, 72. Fala cea mai mare Mi-apucă la Vale, Pin sloiuri de munte, Pin tufe mărunte, mat. folk. 5. 2. (Popular; şi în sintagma sloi de gheaţă) Ţurţur (de gheaţ|S). Inchipuieşte-ţi un munte de marmură albă,.. încoronat cu o pădure de iurnuri şi turnuleţe, ce în formă de sloi de gheaţă caiiiă spre cer. drăgu-şanu, c. 33. Îngheţul pe sub streşini dă sloi... Şi flori pune pe glajă. coşbuc, p. ii, 185. Sloi de gheaţă îi spînzuMu de urechi, de barbă, de buzele bătrîne. agîrbiceanu, s. p. 171, cf. cade. îşi întoarse spre ea faţa îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită şi pişcată de sloiuri, rebreanu, r. i, 216. Trenul a sosii gîfiind cu locomotiva înfăşurată în sloiuri, c. petrescu, A. 297, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX, H IX 90; xvm 136, alr i 432, alrm sn ii h 618, a v 15. Ce creşte cu rădăcina in sus? (Sloiul de gheaţă), gorovei, c. 346. O (Prin analogie) Lui Matei i se făcuseră miis-teţile sloi., ap. tdrg. Mustăţile şi barba ti erau sloi de gheaţă, adam, r. 181. Bărbile au ■ prins chiciirră şi stă să se facă sloi. lungianu, c. 5. 3. (învechit, rar) Gheţărie. Un han cu trei ochiuri de prăvălii dedesubt... avînd în curtea hanului şi o casă de bîrne vechi i doă grajduri şindriliie şi pă dinafară, uluce vechi şi un sloi pentru bufi, în furci şin-drilit. cr (1831), 328. 8646 LOI* — 1085 — SLOPS 4. (Mold.) Patină2 (1). St dau cu sloiu pi ghiaţă. ■ alr sn v h 1 300/520, cf. h 1 309, h 1 311. II. 1. (învechit şi popular; cu sensul precizat din determinări) Bucată de ceară sau de seu închegată prin sleire (1). V. turtă (I 3). Cf. budai-deleanu, LEX., LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, LM, DDHV. DAMÉ; T. 120, J3ARGIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU?, TDRG. Sleirea cerii se face... iurrăndu-se ceara în străchini. După ce se încheagă, sc scol şi se pun in altă parte. Aceste bucáfi se nutriese sloiuri de ceară, pa.mkile, i. c. 96, cf. resmeriţă, IX, cade. Liovenii aşezau în casă sloiurile de ceară, iar ei se culcau în fin, sub şopron. sádoveanu, o. Vni, |?3, cf. scriban, D. In limba aeche şi astăzi în unele regiuni se zice şi... sloi de seu. cv 1949, nr. 4, 55, cf. cjauşanu, v., com. din dridif — făgăraş. (Ca termen de comparaţie) E galbenă cum sînt sloiurile de ceată din care lumînărarii fabrică luminări. stancU, d.( 240. +. P. anal. (învechit; cu sensul precizat prin determinări) Bulgăr (de aur sau de argint). I-au duş sloi de aur... şi... aceştia nu erau vărsaţi, ci aşa aflaţi în băi. şincai, hr. ii, 221/23. F i g. N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă ?. . . Sloi de-argint ce se topeşte în azurul dimineţii. TOPÎRCEANU, p. o. 128. 2. (Popular) Fel de mineare preparat din carne de oaie (mai rar de porc), cu sau fără ceapă şi care se păstrează în seu (sau în untură) timp mai îndelungat; (regional) tocană (1). In dulce mîncau: brînză, pas-tramă,... sau sloi făcui de toamnă, din oi grase, dra-gomir, o. m. 234. Avea ascunse... burduşele cu brînză şi burdufe cu tocan s,gu sloi. al lupului, p. g. 194, cf. gr. s. vi, 244, cade, scriban, d., paşca, gl., com. din jiña — sebeş, oţtEST. v 153/32, 79, v 173/93, viii 50/2, 14, alrt ii 82, alr sn iv h 1 095/833, mat. dialect, i, 267, udrescu, gl. — Pi.: sloiuri şi (învechit şi regional m.) sloi, (regional X 3) sloaie (alr i 432/156, 180, 335, 764, 795, alrm sn ii h 618/182). — Şi: (regional I 4) scloi (alr i- 432/59, 65, 80, 98, 100, 103, 131, 249, 251, 280, 295, 298, 302, 305, 308, 315, 429), zioi (ib. 432/592, 748) s. n. — Din v. sl> sxlojt. Cf. bg. CJioit „strat, pătură; pojghiţă de gheaţă“. SLOI2 vb. IV. (Har) 1. Refl. (Despre apă) A îngheţa. Caii... neputlnd să se despovăreze de chiciura ce li se-nfipsese pe coame şi care se sloia. ap. cade. 2. Tran z. (Complementul indică ceara de albine) A turna1 (B I 2) pentru a face turte. V. s 1 e i (3). Cf. : CADE. — Prez* ind.: sloiesc. — V. sloi1. SLOIÉTE s. m. 1. (Popular) Ţurţur (de gheaţă). Cf. i cade, h xvin 301. Da ăla, de rriult, de mult, de mull îngheţase d-a binele, ba făcuse şi sloiete la gură. rădu-lescu-codin, L. 9, cf. bl ii, 247. I-o-ngheţat fluieru la nas. Atunsi o avut un sloiete la nas. arh. folk. iii, 92, cf. alrm sn ii h 618. 2. (Regional) Sloi1 (1). Se taie o bucată de gheaţă, un „sloiete“, căreia i se face la un colţ o găurice. şez. xiii, 77. — PI.: sloieţi şi (regional, n.) sloieţuri (alr i 432/28). — Şi: (regional) sclolcte (ib. 432/85), stlloéte (alrm sn ii jbi 618/2) s. m. — Sloi1 + suf. -eţe. SLOIEŢ s. m. (Prin Ban. şi prin Olt.) Ţurţur (de gheaţă). Cf. cade, h xviii 301, alrm sn ii h 618. — PI.: sloieţi. — Sloi1 + suf. -eţ. SLOÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a (s e) sloi2 «>• Sloirea cerii se face după fierbere. pamfile, i. c. 96. — PI.: sloiri. — V. sloi2. SLOMN s. n. v. slon. SLOMNEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. în-găimare. Cf. slomni (v. s 1 o v e n i 2). Cf. udrescu, gl. 4 încercare de a descifra sau de a deprinde o melodie, un cuvînt etc. Cf. udrescu, gl. 2. Zvonire. Cf. slomni (v. sloveni 3). Cf. UDRES.CU, gl. 3. Bănuială; dibuire. Cf. slomni (v. sloveni 4). Cf. UDRESCU, GL. — PI.slomneli. — Slomni + suf. -cală. SLOMN 1 vb. IV v. sloveni. SLOMNÎRE s. f. v. slovenire. SLOMNÎT, -Ă adj. (Rar) F i g. Apărut (treptat); distins cu greutate. Cf. s 1 o v e n i (4). Cf. i. golescu, c. Am să ie pori prin vorbele cele mai colţuroase. . . Prin cărări de piatră abia slomnite. voiculescu, poezii, i, 197. — PI.: slomniţi, -te. ^ — V. slomni. SLON s. n. 1. (Popular) Şopron (X 1). Vînzare de vie... şi pivniţa... şi slonul ei (a. 1722). io'rga, s. d. vii, 37, cf. i. golescu, c., ddrf. Păstorii odihneau în slonuri de bîrne. voigulescu, p. i, 83, cf. scriban, d. Şi-a făcut casă, slonuri, acareturi, rădulescu-codin, î. 206. Ce mai sloane, magazii, moşii întinse, aitişoare. id., ap. cade, cf. CIIEST. ii, 414/70, udrescu, gl. 2. (Bis.) Tindă (2). Accastă mînăstire. . . find nezugrăvită şi neavlnd slomn... am zugrăvit-o (a. 1746). IORGA, S. D. XV, 232, cf. DDRF, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE. 3. (în dicţionarele din trecut) Prăjină de lemn care este folosită pentru marcarea barierei de la marginea oraşului. Cf. cihac, ii, 348, alexi, w., resmeriţă, d. , CADE. — PI.: slonuri şi sloane. — Şi: (învechit) slomn s. n. — Din bg. cjioh, ser. slon. SLONECI s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui s 1 o n (1); (învechit şi regional) slonuleţ, (regional) slonişor. Cf. udrescu, gl. — PI.: sloneciuri. — Slon -f suf. -eci. SLONIŞOR s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui s 1 o n (1); (învechit şi regional) slonuleţ, (regional) sloneci. Cf. udrescu, gl. — PI.: slonişoare. — S-Ion + suf. -işor. SLONIŢĂ s. f. v. slanifă. SLONULEŢ s. n. (învechit şi regional) Diminutiv al lui s 1 o n (1); (regional) sloneci, slonişor. Cf. i. golescu, C., UDRESCU, GL. — PI.: slonuleţe. — Slon + suf. -uleţ. SLOPS s. n. Produs petrolifer de calitate inferioară, care trebuie prelucrat din nou pentru a fi folosit. Cf. LTR2, DM, DN2, DEX. 8661 SLOŢ - Î0Ô6 — SLOVËNËSCi — PI.: slonuri. — Din ehgl. slops, germ. SIops. SLOT s. m. v. zlot. SLOTÁ vb. I. Intranz. iniper s. (Prin nordestal Olt.) A cădea lapoviţă. Gf. ciauşanu, gl. — Prez. ind. pers. 3: slotează. — V. zloată. SLOTÓS, —OASĂ adj. v. zlotos. SLOTOVÎR s. m. v. sovlrf. SLOVÁC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Slovaciei sau este originară de acolo; (la m. pi.) popor, naţiune caré locuieşte în Slovacia. Cf. lb, barcianu. Slovacii... desfăceau vrafuri întregi de stofe, agîrbiceanu, a. 88, cf. cade. Acolo se aflau foarte puţini români; mai mult italieni şi slovaci, sadoveanu, o. xvii, 278, -cf. dl, dm. Numele popular dat slovacilor, l. bom. 1967, 442, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. Care aparţine Slovaciei sau slovacilor (1); privitor la Slovacia sau la slovaci, originar din Slovacia. Dacii au fost deplasaţi din cîmpiu slovacă... abia în sec.. I. pârvan, g. 38. Peisajul slovac e altceva. ARGHEZI, L. 32, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. Limba slovacă (şi substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci , .cap. al doile (a. 1813). bul. com. ist. iv, 96,.ef¡ valían, v., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Veqhi documente scrise întortocheat cu slove chirilice, sadoveanu, o. xx, 240. Ştie să scrie şi să citească cu vechile slove chirilice, stancu, m. i, 201, cf. dl, dm, mihăilă, î. 147, m. d. enc., dex, alr sn ii h 754. -v- Slovă mare = majusculă. Din cind în cînd prinde, cu ochişorul, roşul sloavei mari din susul foii. gîrleanu, 'l. 22. + (Astăzi rar) Scriere (2); alfabet. Citea şi scria româneşte slovă de tipar, ghica, s. 297. Nici la celelalte nu prea pot învăţa, cu slova asta nouă care-a ieşit, creangă, a. 87, Slovă veche. . . şi slovă nouă,. . . ziare, anghel, pr. 17. Acest vrăjmaş al slovei tipărite răminea străin. M. I. caragiale, . c. 24- .Acel baci. . . cunoştea şi slovă. ŞAboVEANU, o, „x, 51.4. Descifrînd cu dificultate slova chirilică, călinescu, o. i,' 135.. Deşcifră slova chirilică. ist. lit. rom. ii, 262, cf. dl, dm, m. d. enc., rîEx. <> E x p r. (Rar) A citi din siovă-n slovă— a citi totul, fără a pierde nimic din vedere. Încruntînd sprîncenele, a citit-o din slovă-n slovă, caragiale, o. iii, 99. ^ 2. (P6’pul&r)- Scris1 (2). Nu e sCovd tui. •HRisoVBKBHJr, •iu 5/$'ff.'îWe?c& Siăvrdche a cundsctít'slév.a': ‘CÁraüiAlé, q. i, 169. Vifan avea şţovă frumoasa, .'Vlahuţă, >s; ' a. ii, 26. Cunoşti slova asta.'d. zamfirescu, n. 214. Nu mai putea să uite slova fină. Agîrbiceanu, a.- 258. Tînărul spria într-o slovă mare. iorga, p. a. ii, 117, cf. RESiţTERiŢĂ, p., cade. Scrise imitînd slova bărbă- tească. TEOD.OREANU, M- ţll, 36.8, Cf. SCRIBAN, D., DL. Scrisoarea lui cu slova tremurată, labiş, p. 34, . cf. dm, M. D. enc., dex. Carte mîndra din Moldova, Numai flori e toată slova. folc. mold. i, 605. .+ (Rar) Scrisoare (9). La mî.ndruţa . sprincenată Să trimit o slovă-două. iosif, v. 93. 3. Ştiinţă de carte; Învăţătură..Mult iscusita vremii slovă, goga, poezii, 10, cf. dl. N-ai cunoscut niciodată dreptul din slova domnească, deşliu, g. 53, cf. dm, M. D. . ENC., DEX. . - — Pl.- : slove. — Şi : (în vechi t) sloăvă. — Din slavôn. ÇA«s0. SLOVĂCÎME s. f. (Rar) Zonă, teritoriu locuit de slovaci (1)- Se spune că. . . ar fi făcut măsurători pe la nişte băi din slovăcime. agîrbiceanu, a. 441. — Slovac + suf. -ime. SLOVEAN, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. (învechit) Slav (1). Iară încăş avînd pildă pre tălmăcitorii latinilor şi slovenilor (a. 1688). gcr i, 280/15; Cu nume de sloveni împrumutaţi adecă vlahi însemnaţi, budai-deleanu, .LEX, Cf. LB, DDRF, TDRG, CADE, ŞĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D. ‘ 2. Adj. (în dicţionarele din trecut) Slav (2). Gf. RESMERIŢĂ, D., CADE, ŞĂINEANU, D. U. 3. S. m. şi f. (în dicţionare) Sloven ,(1). C'f. cade, ŞĂINEANU, D. U., DL. 4. Adj. (în dicţionarele din trecut) Sloven (2). Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, ŞĂINEANU, D. U. — PI. ; sloveni, -e. — Din V. Sl, CAOst H.JTi. SLOVEN, -Ă subst., adj. 1. S. na. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Sloveniei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuieşte în Slovenia; (latinism învechit) noric1, slo-vean (3), (învechit, rar) noricean. Cf. ddrf, barcianu, ŞĂINEANU3, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M:. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine Sloveniei sau slovenilor (1), privitor la Slovenia sau la sloveni, originar din Slovenia; (învechit) slovean (4). Cf. cade, dm, m. d. enc. dex. Limba slovenă (şi substantivat, f.) Limbă Slavă meridională vorbită de sloveni (1). Cf» cade, Limba slovenă este vorbită de vreun milion de oameni. GRAUR, I. L. 198, DM, M. D. ENC., DEX. 3. S. m. (învechit; pi.) Slav (1). Cf. cade. 4. Adj. (învechit) Slav (2) cf. cade. — Pl. : sloveni, -e. — Din fr. Slovène. SLOVENESC, -EĂSCĂ .adj. (în,vechit) Slav’(2).- Am socotit şi izvodul slovenesc (a. 1648). gcr I, 125/38. Vestiţi scriitori ne povestesc căci aceştia aceiaşi romani sînt carii. .. pe neamul slovenesc în scurtă vreme de pe meleagurile Dunării gonindu-i. ¡cantemir, hr.' 17. Noi cu nume slovenesc îl numirii, amfilohie, g. 17/2. Neamurilor sloveneşti din zilele ceale vechi, maior, ist; 53/28, cf. budai-deleanu,, lex.»5-<3u tălmăcii în limba rumănească .întocmai după /imotţ[ul] cel. slovenesc (a. 1825). bul. com. ist. ra, 77; cf. lb, i. golescu, c., POLIZU, DDRF, BARCIANU, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. Limba slovenească (şi substantivat, f.) = limba slavonă, v. slavon (2). Vor unii Moldovei să-i zică că au chvemat-o Sţiţia sau iSchithia pre limba 'sldve-nească. ureche, l. 59. ' Să ştie.- izvodi Testamentul...-,, din limba grecească şi slovenească. n. ţest.£(1648), ivr/8. Am dai peste un hrisov bulgărise, cu limba slovenească. cantemir, hr. 139, cf. ‘302;. .Norodul acestei 8673 SLOVENEŞTE — 108? - SLOVESNIC ţări sînt de credinţa papistaşilor şi limba lor slovi-neăscă. amfilohie, g. 80/21, cf. scriban, 13. . — PI.: iioveneşii. — Şi: slovinesc, -eâscă adj. — Slovcau -f svţf. -esc. Cf. slavon. CAoaiutcuii. SLOVENEŞTE adv. 1. (învechit) Slavoneşte. Ştia multe limbi: elineşte, sloveneşle, greceşte şi turceşte, ne- c.ulce, l. 26. Care se chiamă .latineşte ,,serenissim“, iar slavoneşte „prea sfealnişle‘‘ (a. 1743). gcr ii, 35/6, cf. 1. golescu, c., polizu. Alăturia ardea o făclie de ceară galbină şi un biet călugăr bogonisea pe sloveneşle, dar cu glas slab, rugele agoniei, odobescu, s. i, 66, cf. UESMERIŢA, D,, SCRIBAN, D., CADE, DEX. 2. în felul slovenilor (1), ca slovenii; în limba slovenă (2). Cf. RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX. — Slovean -f suf. -eşte. SLOVENEŢ, -EÂŢĂ adj. (învechit; despre oameni) Elocvent; care are ştiinţă de carte. Iară Mareş fiind mai sloveneţ şi mai îndrăzneţ, răspunse că nu sint vinovaţi (a. 1810). gcr 11, 206/5, cf. ddrf. — PI.: sloveneţi. — Sloveni -f suf. -eţ. SLOVENI vb. IV. 1. ,T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Astăzi rar; complementul indică cuvinte, texte, inscripţii, documente etc.) A sijabisi. A slovni să zice cînd toate slovele care. să află... una cile una se nur mese. carte treb. ii, 62/1, cf. budai-deleanu, lex., lb, 1. golescu, c. Insă a .sloveni cu ,,buche-azi-ba‘‘ nu putusem învăţa, codru-drăguşanu, c. 13. Acum e de mirare cum poate sloveni, negruzzi, s. ii, 202, ,cf. polizu. Luă tăbliţa în miinile ceri tremurau şi, purtîndu-şi degeluţul pe ea, începu a sloveni încet. f (1888), 221. Puzderia asta de literaţi care de-abia ştiu a^şloveni. bacalbaşa, s. a. i, 247, cf. ddhpt ghe-ţie, r. m. Dar în citit cam slovenea, coşbuc, p. ii, 232, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, d,, cade. Moş Gheorghiţă sloveni pe afiş nişte rînduri. galaction,. o. a. ii, 375. Inainte.de a sloveni abecedarul. voiculescu, poezii, i, 244. Îşi aşezau ochelarii pe nas şi începeau a sloveni, sadoveanu, o. xix, 47, cf. scriban, D. Amicul meu nici nu slovenea măcar nemţeşte, blaga, h. 100. E scris. în pravila lumii cu toate că n-o ştiu sloveni, c. petbescu, a. r. 54. Aceştia o sloveneau oamenilor strînşi. pas, l. i, 132. Le citea el, efi ochelarii pe nas, slovenind greu, evanghelia de la loan. benilc, m. c. i, 199. După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere, camilar, n. ii, 371, cf. dl, dm. îi auzeam glasul monoton slovenind cu voce tarţ. barbu, princ. 18. O mai slovenesc eu, dar de lăsal nu mă las. lăncrănjan, l. ii, 83. Smaranda găseşte timp să-şi aplece fiul pe un ceaslov să slovenească alături de el. românia literara, 1969, nr. 20, 3/1, cf. dex, mat. dialect, i, 92, 2, Tr an z. (Folosit şi a b s o I.) (învechit şi regional; în forma slomni) A î'ngăima; a şopti (1). Bolborosi cîteva cuvinte nedesluşite... şi izbuti să slomnească: Nu -te mita. . . închide ochii, delavrancea, h. t. 42, cf. cade, dl, dm, dex. Merge slomnind din buze, cine ştie la ee se gîndeşte: udrescu, gl. F i g. Osiile gem cu-ncetineală Şi slomnesc un fel de doin-a lor. voiculescu, poezii, i, 192. + (Prin nord-vestul Munt.) A încerca să înveţe; a începe să priceapă. Cf. rădtj-lescu-.codin. Ia tăceţi, că am început să slomnesc. îd. ib., cf. cade. + (Prin nord-vestul Munt.; complementul indică melodii, cîntece etc.) A încerca să descifreze sau să deprindă. Cf. udrescu, gl. 3. R e f 1. (Munt.; in forma slomni) A se zvoni; p. e x t. a se anunţa. O uşoară dezmorţire de ordin practic prinse să se slomnească printre noi. voiculescu, p. i, 307. Să slomni că se duce la gară cu grîu. tomescu, gl. Nu grăi-de rău, că se slomneştc cît nu gîndeşli. cv 1950, nr. 1, 32. S-a slomiiit că vin serh'in-furi şi tractoare, udrescu, gl. 4. I n t r a n z. F i g. (Regional, mai ales în Munt.; mai ales despre lumină, culori; în forma slomni). A apărea (treptat); a se distinge cu greutate. Un suris îi slomni în ochii săi. delavrancea, s. 115. Dinspre curmătura Olteţului slomneşte pe poalele cerului lamina albă a zorilor, vlahuţă, s. a. iii, 255. în umerii obrajilor slomnea acea roşeăţă veştedă a ofticoşilor, id. n. 150, cf. şăineanu2, cade, dl, dm, dex. "v- E x p r. A slomni (sau, refl,impers.,ase slomni) zorile = a miji zorile, v. miji1 (II). în pragul răsăritului cu puţin înainte... de a se slomni... zorile, pamfile, cer. 26. Cind slomniră zorile, carul lui bitu Nedu... fu prins la podul umblător, chiriţescu, gr. 131. + T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) A bănui; a dibui. Cor-bea deseălecă. Urechea la pămint. „Parcă-mi slomneşte“. delavrancea, o. ii, 216. Am cam slomnit... şi eu ceva. Nu prea miroase a lucru curat, udrescu, gl. . ; — Prez. ind.: slovenesc. — Şi: (învechit şi regional) slomni, (învechit) slovni, (regional) slogni (tdrg, cade, scriban, d.), scloveni (mat. dialect, .i, 92) vb. IV. — De Ia slovni. — Slovni < slogiţi (după slovă).— Slogni, cf. slavon, c i a « r k o, SLOV1ÎNIC, -Ă adj; (Neobişnuit; în sintagma) Limbă veche slovenică = limbă veche slavă, .v. slav (2). Limba veche slovenică, pe care o vorbeau acei slavi. philippide, p. 149. — PI.: sloveniei, -ce. — Sloven + suf. -ic. SLOVENÎE s. f. (învechit) Limba slavonă, y. slavon (2). Se vor nevoi a ceti viaţa cea cu osîrdie a lor, ce iaste tălmăcită de pe slovenie (a. 1648). gcr i, 130/1. Molilăvnic izvodit din slovenie pre limba rumănească (a. 1689). id. ib. 284/19. Să fie învăţat la tălmăcirea sloveniei, gheorgachi, let. iii, 322/4. Hrisoavele... prefăcindu-se de pe românie pe slovenie. fură prăpădite. maior, ist. 253/21, cf. budai-deleanu, lex., cihac, ii, 348. Ştie slovenia, adică limba slovenească. ap. ddrf, cf. resmeriţă, d., cade. Măria Sa a scris astfel carte pe slovenie cătră un prietin al său. sado-VEANU, O. XVIII, 196, cf. scriban, d., dl, dm, dex. _ Slovean + suf. -ie.. SLOVENÎRE s. f. Acţiunea de a s 1 o yen i şi rezultatul ei. 1. (Astăzi rar) Silabisite- Cf. sloveni (I). Cf. budai-deleanu, lex., lb. învăţătorul. . ., Incepînd de la slovnire, le-a adus în stare de a citi. heliade, o. ii, 60, cf. i. golescu, c., polizu, ddrf, ' barcianu, alexi, w. începu... să-l canonească zile şi nopţi cu slovenirea. voiculescu, p. i, 294. Descifrarea tăbliţelor.. . era slovenirea. călinescu, i. c. 39, cf. dl, dm, dex. + (învechit; concretizat) Silabă. Slovinirea iaste împreună luarea cel mai puţin a două 'slove. macarie1, gram. 139v/14. Slovenirea. ■ . iaste cuprindere sau strîngere a doao mai virtos slove, eustatie-vici, gr. rum. 23v/2. I'abla slovinirii cuprinde în sine .toate slovele, carte treb. ii,-70/20, cf. ddrf,rosetti — GAZACU, I. L. R. I, 431. 2. (învechit şi regional; în forma slomnire) îngăi-mare. Cf. slovenî (2). Cf. dl, dm, dex. 3. (Regional, mai ales în Munt.; în forma slomnire) Apariţie (treptată). Cf. sloveni (4). Cf. dl, dm, dex. — PI.: sloveniţi. — Şi: (învechit) slovinire, slovnire, slomnire s. f. — V. sloveni. SLOVESNIC, -Ă adj. (învechit; despre oameni) E-locvent. Iaste om slovesnic, vestit, vablaâm, c. 80. Patriarhul de Antiohia şi... alţi oarecare episcopi SLOVINESC — 1083 - SLUGĂ vestiţi şi slovesnici. dosoftei, v. s. octombrie 99v/3. Oarecare boiarin cinstit şi slovesnic şi a toată destoi- ' nicia şi înţelegerea harnic, şincai, hr. iii, 45/15, cf. . TDRG, CADE, SCRIBAN, D. — PI.: slovesnici, -ce. — Din V. Sl. CAOBiCtHHKTi. SLOVINESC, -EĂSCĂ adj. v. slovenesc. SLOVINÎRE s. f. v. sloivenirc. SLOVNÎ vb. IV v. sloveni. SLOVNIRE s. f. v. slovenire. SLOVŞOÂHĂ s. f. v. slovuşoară. SLOVUŞOARĂ s. f. (învechit şi regional) Diminutiv al lui slovă (1); (regional) slovuţă. Cf. lex. mars. 224, CADE. — PI.: slovuşoare. — Şi: (învechit) slovşoără s. f. lex. mars. 242. — Slovă + suf. -uşoară. SLOVUŢĂ s. f. (Prin Maram.) Diminutiv al lui slovă (1); (învechit şi regional) slovuşoară. Să-mi scriu două trei slovuţă, Tocmai la a mea drăguţă. BÎRLEA, L. P. M. I, 24. — PI.: slovuţe. — Slovă -f suf. -uţă. SLQW s. n. Numele unui dans modern cu mişcări lente; melodie după care se execută acest dans. Cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. '— Pronunţat: slău. — Din engl. slow. SLUGÂR, -Ă adj. (învechit, rar; despre oameni) Slugarnic (1). Cf. ddrf. — PI.: slugări, -e. — Slugă -f suf. -ar. SLUGĂRNIC, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are o atitudine de supunere exagerată, de ploconire faţă de cineva (pentru a obţine unele avantaje); plecat2 (A II 1), servil (1), supus, umil, (livresc) obsecvios, (învechit) slugos, (învechit, rar) slugar, slugăratic, slugărelnic (2), slugăresc (2). V. 1 i n g u ş i t o r. Dc-ar fi fost slugarnicul lor linguşitor instrumentul lor, . . . ei n-ar fi încurajat niciodată pe ticălosul ce a cutezat să-mi facă un afront, heliade, l. b. ii, 84/24. Pe cei slugarnici, mîndri şi luxoşi îi arată cu degetul, creangă, A. 136, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, tdrg, pascu, s. 337, resmeriţă, D. Ni-l zugrăvi ca pe un bulibaşă mehenghi, vînzător şi slugarnic — un suflet de rob. M. i. caragiale, c. 22, cf. cade. Ar fi fost păcat să nu-l ajute ...să se poată bucura de munca tui ... ca orice covrigar slugarnic şi ajuns. G. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 112. In faţa noastră nu mai era notarul arogant,... ci slujbaşul Urilor, linguşitor, slugarnic, cocea, s. ii, 370, cf. scri-ban, d. Camarad cu slugile,. . . slugarnic cu stăpînii. arghezi, s. x, 80. Portul bărbii şi al mustăţii a fost totdeauna o armă preţioasă în mîna curtenilor şi a supuşilor slugarnici, camil petrescu, o. i, 218, cf. dl. Slugarnic, tu rînjeai în dreapta sa. labiş, p. 234, cf. dm. O devoţiune de lot slugarnică, barbu, princ. 111. •'v* (Adverbial) A minţit, renunţind slugarnic la părerile sale. c. petrescu, c. v. 72. Comisarul.. . îl prinsese de braţ, slugarnic, pe procuror şi-i replicase în şoaptă, g. m. zamfikescu, sf. m. n. ii, 229. Bătrînul Nedelescu strigă cu o voce puternică, fără emoţie, slugarnic. camil petrescu, o. i, 349. Rînjese slugarnic, t^a, căci nu-mi convine Şă fiu în locţit altuia lovit. labiş, p. 237. A sărit la cal şi l-a domolit, rlnjind slugarnic. lăncrănjan, c. i, 211. ^ (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) Care denotă, care trădează supunere exagerată, umilitoare, ploconirc; care cere, care impune servilism (1); servil (1). (livresc) obsecvios, (învechit) slugos. Sclavii umili ai prozei ncmiloslive îşi pleacă frunţile descoperite cu un gest de slugarnică resemnare, petică, o. 253. Auzi din birou rîsul gros al primarului şi chiţcăitul slugarnic al lui Meliuţă. t. popovici, s. 159. + (Substantivat) Persoană lipsită de caracter. Caragiale însă n-a putut trăi în atmosfera asta de slugi şi de slugarnici, bacalbaşa, s. A. i, 277. Dacă eşti mai scund îşi zice: „Vite la el cc slugarnickomănia literară, 1971, nr. 118, 8/1. 2. (Regional) Care face serviciu de slugă bună; devotat. în loc să-mi dea pace că i-am fost aşa slu-garnic, acum mi-a dat 50 de nuiele, reteganul, p. ii, 57. — PI.: slugarnici, -ce. — Slugări + suf. -nic. SLUGĂ s. f. şi (învechit şi regional) m. I. 1. Persoană angajată la un stăpîn pentru a munci, de obicei, în casa, în familia sau în atelierul, in prăvălia etc. acestuia, răsplătită în băni sau în natură; (învechit) posluşnic, (regional) s 1 u g ă n i e; p. e xt. (astăzi rar) servitor (1). V. argat, biriş, cel ed-nic, curtean, jupîneasă, mariţă (1), r î n-daş1 (1), s 1 u j i t o r (1), s 1 u j n i c ă (v. s 1 u j n i c1). Şi singuri văm sta înainte de ne văm judeca... ori mare, ori mic, ori boiarin, ori slugă, coresi, ev. 37. Porînci Faraon slugilor de pre el cum sa petreacă el, muierea-i şi cu lot ce era a lui. po 45/10. O slugă a mea dzace în casă bolnav, varlaam, c. 165. Sluga ce va fura în casa giupînu-său, de va fura lucru puţin, să nu să cearte. prav. 52. Carele e mai mare întru voi să fie voao slugă. n. test. (1648), 30r/16. Şi ş-au chemat toate slugile cile avea pre lingă dtnsul şi ş-au împărţit toată averea lor. neculce,'l. 20. Aferim slugă bună şi credincioasă, mai pre mult te voi pune (a. 1698). gcr i, 326/29,cf. anon. car., lex. mars. 276. Sluga-l rădică şi-l duce de mină. budai-deleanu, t. v. 90. Au venit acolo slugile stăpinului holdei, ţi-chindeal, F. 454/15. Să se scoale de la masă şi să slujască în rind cu sluga, episcupescu, practica, 85/12. Nu uită nimic din cile socotea că ar putea face bănuitori şi uricioşi pc toate slugile lui ale mai credincioase. pleşoianu, t. ii, 53/26, cf. i. golescu, c. Au venii sluga mătuşei noastre, drăghici, r. 35/21. Nu putea sta jos între slugi, hrisoverghi, a. 16/22. Cel mai frumos tlnăr din slugile sale. gorjan, h. i, 3/23. Iţi vei face idee de tot venitul şi slugile acestor două acareturi, buznea, p. v. 15/4, cf. valian, v. Au încercat a se învăli singuri neavînd slugă, descr. aşez. 26/21. Dar ea ie iubeşte oare? l-a-ntrebat sluga cel prost, pann, P. v. ii, 94/1. O slugă intră cu un bilet în mină. negruzzi, s. i, 53. Masa şi bucatele boiereşti erau deosebite de ale slugilor, ghica, c. e. ii, 594. Pe lîngă ai familiei asistau şi toate slugile, sion, p. 346. Sluga... se puse dinaintea stăpinului său cu minele la piept, filimon, o. i, 116, cf. cihac, ii, 349. La toate aceste basne nu lipsea niciodată de a aduce ca martor pe biata slugă, odobescu, s. iii, 44. Să am eu o slugă aşa de vrednică şi credincioasă, creangă, p. 229. O scorpie!... bate slugile pînă la sînge. caragiale, o. i, 45, cf. ddrf. Cred că-i cinste de-a fi slugi pe la palat, coşbuc, p. ii, 266, cf. barcianu. Foarte rău face că stă de vorbă cu slugile, d. zamfi-rescu, T. s. 17, ,cf. alexi, w., şăineanu2. Şi parc-aud pocnet de bici Şi glas stăruitor de slugă, goga, poezii, 141. Ştiuse să-şi atragă.. ■ şi simpatia vechilor slugi. anghel, pr. 42. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă, iosif, p. 70, cf. tdrg, pamfile, j. ii, 166. pe unul ehiar l-a dat slugă, dar nu l-a ţinut stă-pinul. AOÎKBicpANu, s, p. 73. Se repezi răcnind, şi-mbinci 8691 f SLUGĂ _ 1,089 — SLUGĂRATIC sluga, gîrleanu, n. 174. Nu vorbi In dodii, că rid slugile de line. hogaş,: dr. ii, 91. L-a făcut intr-o zi din slugă, stăplri. in plr ii, 367. Va trebui să fie veşnic slugă pe la alţii, rebreanu, i. 79. Mereu i se pare că slugile mănîncă prea mult. ibrăileanu, a. 74, ci. resmeriţă, d. Slugile sale■ ■ ■ se iveau şi piereau, ca nişte stafii mute. m. i. caragiale, c. 48, cf. cade. Gemea ograda de argaţi şi de slugi, mironescu, s. 51. Dionis s-a băgat iar slugă la prăvălie, galaction, o. 85. Am fost chiar slugă, topîrceanu, p. o. 120. Afară sluga înlirzia. c. i'etrescu, c. v. 145. Bolnavul ăsta era. . . slugă. i. botez, b. i, 16. Plecau spre gară, stăpîii şi slugă la fel de încovoiaţi. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 59. Slugile îşi aşteptau însă stăpînul. cocea, s. i, 233. Asta era o demnitate bărbătească, nu slujbă de slugă, teodoreanu, m. i, 148. Am slugi mai multe deeîl îmi trebuie, sadoveanu, o. xvii, 187. Anexează... un nou sector al moravurilor, raporturile dintre slăpîni şi slugi, vianu-, a. p. 292.. Anaslase pune pe Ion, slugă, sa pîndească. călinescu, s. c. l. 45. l-am transformat in scurtă ■ vreme în slugi personale. bogza, A. î. 71. Trec slugile la treburi, jebeleanu, s. h. 49, cf. dl. Să nu-şi scoală şapca în faţa slugii patronului, preda, r. 250, cf. dm. Am pus o slugă de-a inşeuct o droaşcă. babbu, g. 351. Sluga sfătui pe boier să caute... comoara, ist. lit. hom. ii, 203, cf. mihaila, î. 260. Cum să te iubească tocmai el pe tine, sltţga din subsol, românia literară, 1970, nr. 37, 16/3, cf. m. D. enc., dex. Decit gazdă păcătoasă, Mai bine slugă frumoasă, jarnîiî — bîrseanu, d. 245. Du-te şi te bagă undeva slugă, reteganul, p. v, 3. S-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă, bota, p. 87, cf. alr sn iii h 882, alrm sn ii ii 719, a i 12, 23, 26, 35, ii 4, 5, 8, 9, 10, 12, iii 3, 16. Ce credeau duşmanii mei Că mă bag slugă la ei? folc. olt. — munt. iii, 467. Ori slugă, ori stăpln, Dator e să fie bun. zanne, p. viii, 571. Decil slugă mare, mai bine stăpin mic. id. ib. iv, 69Ş. Cind e deprins să aibă stăpîn, moare slugă. id. iţ>. 628. Cine schimbă stăpînii, slugă îmbălrlncşte. id. iţ>. 628. Stăpînul scump învaţă slugile hoaţe. id. ib. Q32. *0" (Ca termen de comparaţie) Trăi... între fţmeile lor ţinute ca slugile, iorga, c. i. i, 95. Singură munceşte ea o slugă, brătescu-voineşti, p. 260. M-am zbătut cu treburile şi cu socotelile ca o slugă credincioasă. vinea, L. i, 189. <0- (învechit; in formule de politeţe, şdesea cumulează şi ideea de supunere, de umilinţă etc.) Sluga mai mică şi plecată a Măriei tale Simion Ştzfan (a. 1648). gcr i, 125/12. A sfinţii{i] tale fiu sufletesc şi gala slugă (a. 1747). uricahiul, xxiv, 446. Mai mic şi plecat slugă a Măriei tale. şincai, hr. iii, 53/27. Al dumneavoastră plecată slugă (a. 1810). bul. com. ist. iv, 122. Să mă ia pe mine plecat sluga dumneavoastră sărdar Fărcăşanu (a. 1614). doc. ec. 163. Al domniei voastre plecată slugă, episcupescu, practica, VI/16. Plecată şi supusă slugă, brezoianu, a. 6/9. -v- Expr. (învechit) Sluga (dumitale sau dumneavoastră) = formulă de salut sau de răspuns la un salut către o persoană apropiată, cunoscută. Cine-a întîlnit vreodată în calea sa un popă îmbrăcat cu straie sărăcuţe..., mergîhd cu pas rar şi gînditor, răspun-zînd îndesat ,,sluga dumitale“ cui nu-l trecea cu vederea. creangă, a. 133. Ei! onorabilul! nu te vedeam; sluga ! o mie de ani pace ! caragiale, o. vi, 122. Bună ziua, jupîne. . . — Sluga d[ommei]-«oasf;e. contemporanul, iii, 821, Cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC.., DEX. (A fi sau a se băga, a ajunge) slugă la dlrloagă v. dîrloagă. 4. F i g. (Bis.) Adept, propovăduitor al credinţei creştine; supus umil al divinităţii. Spre aceasta arălaiu-me, cum se te facu slugă şi marrtoru celora ce văzuşi. cod. von2. 39a/10. Blagosloviţi Domnul toate silele lui, slugile lui ce faceţi voia lui. psalt. 213. Şi preuţii slugi sînt că cu cuvîntul învăţăturii lor întorcu^se şi alţii spre poeanie. cobesi, ev. 30. Milostiv.. . puternic Domnedzeu, rugăm tine... noi mişeii greşiţi şi păcătoşi, ivepotreabnici robi şi viermi slugile ţalet ascullă-ne miluiala. po 9/24. Slugile cei dinţii şi ai doii sînt prorocii şi direpţii. varlaam, c. 226. Şi-i spusă trimeţlnd pre ingerul său, slugii sale. n. test, (1648), 303v/9. Mulţemiră credinciosului slugei sfinţiei. sale (a. 1675). gcr i, 225/37. + F i g. Persoană care, în schimbul unor avantaje materiale, reprezintă sau apără orbeşte interesele cuiva, făcînd tot ce i se cere, înjosindu-se etc. De-ar avea săracii urechi deschise să asculte... intr-o clipală ori audzi că-i număsc: mişei, cămătari, lacomi, lipsiţi, slugi (a. 1714). qcr. 11, 12/26. Mie nu-mi prieşte şi ţării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leşesc, alec-sandri, T.. 11, 74. Caragiale însă n-a putut trăi în atmosfera asia de slugi şi de slugarnici, bacalbaşa, s. a. 1, 277. Decît numai ca o slugă, a puterii domnitoare. da vila, v. v. 71. A murit între slugi şi linguşitori de ultima treaptă, iorga, p. a. ii, 26, cf. reşmeriţă, d. Pîndesc cu suflet de slugă momentul să-i cer o favoare. camil petrescu, u. N. 11. Aveam nevoie numai de instrumente oarbe, de slugi devotate, sadoveanu, o. xix, 391. Se apărau prietenii lui din Paşcani împotriva slugilor slăpînirii. galan, z. r. 290. Nişte lipitori, nişte rime. . . Slugi ipocrite, vinea, l. ii, 58. 4 Fi g. (Astron. ; învechit, rar) Satelit (1). Luna este cunoscută în astronomie subt numire de trabant sau satelit (slugă) al pămîntului. barasch, m. ii, 82/20. 2. (învechit) Slujitor înarmat de pe lîngă casa sau din suita unui boier, unui domn etc. Sînt eu om fiind supt dregătorie sau sluga ceaia mai marea derept cealea micile, coresi, ev. 228. Şi şireagul împărţind el, slugile lui loviră pre ei noapte şi-i bătură şi-i goniră pînă la Hoba. po 49/8. Giudeţul te va da slugii şi în temniţă te va arunca, n. test. (1648), 7r/25. Saul zise slugii sale care-i purta armele, neagoe, înv. 30/13. Iar [bani] greceşti, turceşti au luat tot ce-au găsit şi a unora ce era sluge lui Gligorie-Vodă. necui.ce, l. 374. Aşa trebuie şi acum să se afle slugi să slujească stăpînului (a. 1743). gcr ii, 33/24. Era un împărat. mare şi slăvii şi au fost trecui o dată în carîlă poleită cu slugele şi cu boiarii săi dupre cum să cuvine împăraţilor. varlaam — ioasaf, 23r/25. Şi la vînal mai cu multe slugi ies. maior, ist. 84/14. El întrebă cine are o slugă cu un chip aşa de neplăcut. . . şi toţi magnaţii. . , răspunseră că un asemenea om nu se află în armie, bălcescu, o. ii, 392. Banul Mărăcină. . . A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Şi cu cincizeci de voinici Adunaţi toţi de pe-aici. alecsandbt, p. ii, 82. Unul din gvardia corpului cea nemţească: ... au cădzut dinaintea mea rămîindu-mi slugile aci. odobescu, s. i, 283. Mai presus de ,,oameni buni“ de rînd stăteau slugile domneşti, iorga, c. i. ii, 19Ş. Sluga măriei-sale postelnicu Grigorcşcu a dai bici. c. petrescu, a. r. 1, cf. dl. în albele castele, iarnă, Vodă Şi slugile şi cîinii petreceau, labiş, p. 95, cf. dm. Intrase slugă la turci, ca ofiţer, ist. lit. rom. ii, 274, cf. m. d. enc., dex. II. 1. Suport de lemn folosit în tîmplărie şi în dul-glierie pentru sprijinirea panourilor, a scîndurilor etc., împreună cu dispozitivele de strîngere a bancului de tîmplărie. Cf. polizu, m. d. enc. 4 (Rar) Trăgătoare ( B II 10). Cf. polizu. La şcoala de ofiţeri din Bucureşti descălţarea se face cu un aparat numit slugă, căţel sau trăgătoare, pamfile, i. c. 348, cf. cade, dm, dex. 2. (Regional) Resteu (1). Com. din zagra — nă- SĂUD. — PI.: slugi şi (învechit) sluge. —Şi: (regional) sclugă (alr sn iii h 882, alrm sn ii h 719), stlugă (alr sn iii h 882, alrm sn ii h 719) s. i. — Din v. sl. cAoSra. SLUGĂNÎE s. f. (Regional) Slugă (I 1). Cf. Ciau- ŞANU, V. — PI.: slugănii. — De la slugă. SLUGĂRATIC, -Ă adj: (învechit, rar; despre oameni) Slugarnic (I). De-a se micşora cu grijile sale ce 8693 SUUGĂBEALĂ — 1090.' - SLUGĂRIE nu se -cuvin deeîi la nişte mttni slugăraticc, numai faptele-i se supunea, iar aerul său poruncea încă, ca şi cînd. . . mai puţin s-ăr fi supus poruncilor'tui Lara decii aoinţii -sate însuşi.- helia.de, l. b. i, 124/6. — PI.: slugăratici, -ce. — Slugări -f- suf. -atic. ŞţUGĂREĂLĂ s. f. Faptul de a slugări. 1. Muncă de slugă (M); condiţie de slugă (1 1); timpul petrecut în această condiţie; slugărie (1), slugăriră (1), slugărit1 (1), (rar) slugărnicie (2), slujire (I 1), slujit (I 1), slugărnicie (1), (învechit) slugăritură. Cf. slugări (1). V. argăţie. Ci. pamfile, a. r. 259, dl. N-ai apucat să deprinzi altă şcoală Dectt slugăreala pe ta uşa bogatului, deşliu, g. 53, cf. Dm, Cu ce avea strlns din slugăreală, cu ce mai dosise, putea să-şi cumpere un 'lot de casă. barbu, g. 14, cf. sfc ii, 133, dex. ❖'Lot. adj. De slugăreală = bun pentru ’a deveni slugă. M-a făcut şi m-a crescut. Haz de mine n-a avut; Cind fusei d'e slugăreală, M-a fost scos pe uşe-afară. şez. xii, 85, cf. dl, dm, dex. 2. Fig. (Rar) înjosire. Cf. slugări (2). Cf. dl, dm, dex. 3. Fig. Atitudine de supunere exagerată, umilitoare, de ploconire interesată faţă de cineva; servilism slugărie (3), slugărit1 (3), slugărnicie (1), (livresd) obsscviozitate, servilitate, (rar) slugărnicire (i). Cîf. DL, DM, DEX. 4. (Popular şi familiar) Executare supusă a ordinelor, îndeplinire a tuturor dorinţelor cuiva; situare la dispoziţia cuiva; (popular şi familiar) slugărie (4), s.lugjrire (4), slugărit1 (4), (rar) slugărnicire (4). Cf. slugări (3). Cf. DL, DM, DEX. — Pi.: vslugăreli. — Slugăd 4- suf. -eală. SLUGĂREL1VIC, -Ă adj. (învechit, rar) 1. (Despre oarmnî) Slugafnic (I). Cei buni se trag, fiindcă nu sînt nici •slu-girelnici, nici linguşitori, pleşoianu, t. i, 95/5. ■ 2. Săritor (I 13). Telefnah s-a făcut aşa de dulce, aşa de '¿a îngrijire d-a îndatora pe oameni, aşa de slugărelnic, ajutător şi isteţ, pleşoianu, t. iii, 131/10. . — Pi.; slugqrelnici, -ce. — Slugări + suf. -elnic. SLUGĂRÎSC, -EĂS.CĂ adj. 1. (Astăzi rar) De slugă (I 1), al slugilor; Cf. cihac, ii, 349, ddr-f, şăineanu?, resmeriţă, d., cade. Unii dintre voi druguili fişa slugărească.. galaction, o. a. ii, 37, ef. iordan, L. R. A. 171, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 2. (învechit, rar; despre oameni) Slugarnic (1). Rîvna bisericească n-ar fi făcut pe miniştri şi pe partea cea mai slugărească a parlamentului -părtaşi urei ei. îm (18.40), 271/29. PI.: slugăreşti. -r Slugar-f suf. -esc. SLUGĂR3ÎŞTE adv. (învechit) în mod slugarnic (!)• Citi betheVi zgîrciţi nu vor fi linguşii slugăreşte pe bătrînul monarh! oddbescu, s. i, 423, cf. ddrf, dl, bm, scl 1963, 215, DEX. Slugar -f- suf. -eşte. SLUGĂREX s. n. (Popular; cu sens colectiv) Mulţime de slugi (I 1); (rar) slugărime. V. argaţi m e, s e r v i t o r i m e, slujitorime. Cf. cade, scl 1969, 403. N-am nevoie de slugăret. graiul, i, 405. — Slugar + suf. -et. SLUGĂRI vb. IV. I. I n t r a n z. A munci ca slugă (I l);>i(i’âT) a slugarnici (1), a sliiji (I 1), (învechit) a posluşi. V- ar^găţi. Cf. anon. car., budai^deleanu, lex. Pentru depărtarea locului nu vom puica slugări faţă cil toţi (a. 1824). iorga, s. d. xii, 211, cf. Ltr, va-lian, v. îşi finea norocire a slugări sau de pomană său pentru un mic preţ, cu fin, uni, lapte, oiw. fm (1840), 94V1, cf. POLizu. N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. caragiai.e, o. ii, 218; cf. ddrf, philippide, p. 186. Să slugărească singur la curte, dacă-i place! n. rev.- r: i, 39, cf. alexi, W., -Ş%INEANU2, TDRG, RESMERlŢĂ, D., CADE. Oriunde ar fi -slugărit, în lot să aibă un singur stăpîn, avea zece.' cocea, s. ii, 12. învăţam la şcoală intru dobin-direa celor spirituale, slugărind pentru ccle materiale. sadove/Vnw, o. xviii, 469, cf. scRiBAN, d. Ani de-a rindul au slugărit ţăranii muncitori... pe pănî t.rile moşierilor, scînteiă, 1952, nr. 2 386. Cel 'puţin atunci aş şti eă iau simbrie,.-., nu slugăresc numai pă mîn-care şi îmbrăcăminte. camiL petrescu, O. i, 568. Nu mai avea să slugărească, stancu, r. a. i, 44. Am slugărit de mic cbpit în salul meu. contemp. 1953, nr. 375, 6/5. Slugăreşte acasă la jupin. pas, l. ii, 25, cf. dl. Ar fi însemnai să-i slugărească după aceea vreo doi ani. t. popovici, se. 118, cf. dm. Fără ajutorul jupînului ar fi slugării încă. barbu, g. 89, cf. mi-hăilă, î, 136. Cu învăţătura luată de la cei cărora le slugărise, începu, la rîndul său, şă cîştige. v. rom. ianvfaiie 1965, 17, cf. M. d. enc. , dex, ciauşanu, gl. Miu^n codri haiducea Şi soru-sa slugărea, Nimenea nu o şliff. folc. olt. — munt. iii, .801, Slugăriră el vo tri ani dă zile, la negusloiu-ăsta bătrîn. o. bîrlea, a. p. i, 564. <> Fi g. Că inima, carea e eătră purtarea de grije cea făcătoare de bine nemuliămiloare, această şi slugăreaşte. ţichindeal, f. 443/18. "O- .Tranz, Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, barbu, g. 87. -A crescut pe lingă casa tui, slugărindu-l pe degeaba. lăncrănjan, c. i, 86. Slugăreşte gospodăria plutonierului şi, în limpul unui incendiu, (i de ca o torţă, românia literară, 1970, nr. 126, 4/3, 'Cf. den-sus.ianu, ţ. h. 333. (Fig.) Să nu cerem laudă... va neni ea singură de o vom fi slugărit, ţichindeal, f. 76/9. .4- (Popular) A servi (1). Cu capul începură fi face mătănii, mî.inile şi picioarele nu-i mai slugăreau. cătană, p. b. i, 23. + Refl. (învechit; despre oameni; cu determinări introduse prin prep. ,,cu“) A se sluji (I 1). Bătrînul nu putea să se slugărească cu miinile. ap. tdrg. Tranz. (Despre bani) A cîştiga slugărind (!)• ■ Cu banii care i-am slugărit la dumneata mi-am cumpărat şi eu calul ăsta. o. bîrlea, a. p. ii, 53.8, 2. I n t r a n z. Fig. A se înjosi. Cf. i. golescu, c. Aceasl-a noastră ţară nu ştie-a slugăr i, alecsandri, t. ii, 74. Pînă cînd Slugări-voi la domni străini şi venetici. odcVbescu, s. iii, 547. Fii prieteni al adevărului printre ipocriţi; nu slugări printre slugarnici, mage-DONSKI, O. III, 116, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. . 3. T r ă n z. (Popular şi familiar; complementul indică persoane) A sta mereu după cineva (execu-tîndu-i cu supunere ordinele, îndeplinindu-i toate dorinţele etc.); a fi (mereu) la dispoziţia cuiva;, (rar) a slugarnici (3). Că mine mi-a aduce-o şi-n casă, ne-a pune s-o slugărim, ap. tdrg. Nevasă-sa... îl slugărea ca o roabă., m. i. caragiale, c. 12. N-ai fost vrednic să-ţi găseşti o nevastă... de-am rămas să te slugăresc trei ani. c. petrescu, r. dr. 20, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Lăsai mica să mai crească, Pe părinţi să slugărească, şez. vii, 163. + I n t r. a n z. (învechit, rar) A sluji (I 2). El nu mai e nimic în trebile statului şi măi puţin decit nimic in ale cetăţii, sau un simplu instrument osîndit a Slugări nobililor plăceri a patriciilor.' 'hjsliade, l. b. ii, 18/21. — Prez. ind.: slugăresc. — Slugă + suf. -ări. ■ SLUGĂRÎE s. f. Faptul de a slugări. 1. Muiţcă de slugă (I 1); condiţie de slugă (11); timpul petrecut în această condiţie; slugăreală (1), slugărire (l.)i slugărit1 (1), (raT) slugărnicie (2), slujire SLUGĂRIME 1091 — ŞtUGĂRNI® (I 1), slujit ¡(1 1), slugărnicire (î), "(îuvechit) slugări-tură. ,V. a rg ă ţ i r e. Cf. slugări (1). Cf. polizu. Favoriza patimile ca să-l demoralizeze -şi să-l ţie in Slugărie. negkuzzi, s. i, 288. In paralei cit cartea, ■Dincă învăţa şi slugăria. .sion, p. 87. Ne trebuie bani mulţi, stări mari, ca să scăpăm de' slugărie. filtmon, o. i, 191. [Ciobanul] avea cîleua oiţe ce agonisise după o: slugărie de na ştiu ciţi ani. ispirescu, ap., tdrg. De mor, in ceasul morţii curai le este ■ gîndui:- Al slu-■găiriei spectru nu au la eăpălii! millE, v. p. 48, cf. ddhf, babcianu. M-am săturat- de-ati1aslugătie (Regional) Slujba mortului = pomană (la înmormîntări, la parastase ele.) care constă în a împărţi colaci, mîncăruri şi, mai ales, băuturi sau apă; (concretizat) ceea ce se dă la pomană (cu acest prilej); (învechit şi popular) paos (II 1). Cf. alr ii/i mn 86, 2 713/886. ■{■ Expr. (Regional) A purta slujbele cuiva = a purta sîmbe-tele cuiVa, v. s î m b ă t ă (I 1). Cf. alr ii 4 410/414. 4. (învechit şi popular) Dare. Au rămas slujba văcărilului obicei, canta, let. iii, 182/20. Vă poruncesc domnia mea voao vinăricearilor vericari vă veţi întimpla a umbla cu slujba vihăriciului (a: 1713). iorga, s. d. xiv, 13. S-ar afla mai mulţi boieri şi castelani carii pre dinşii cu feli de feli de slujbe, dări... i-ar fi asuprit, şincai, hr. ii, 17/11. fjiru-l dau, slujbt plătesc Şi eu joc cu cin’doresc, folc. mold. ii, 380. — PI.: slujbe. — Şi: (regional) sclujbă (alr n/r mn 98, 2 754, alrm ii/i h 239), stltijbă (alr n/i mn 98, 2 754), zltijbă (alr ii/i mn 98, 2 754) s. f. — Din V. sl. CA»S>Kk5il. SLUjllULÎŢĂ s. f. Diminutiv al lui slujbă, 1. Slujbă (!) neînsemnată, ■ de mică importantă; slujbuşoară. Cumpărară. . .cile o slujbuliţă pentru ca să poată şi ei trăi. zilot, cron. 72. Slujbuliţă i-a fost cam bunicică, heliade, o. ii, 425, cf. i. golescu, c.. Să-i dea vreo slujbuliţă micşoară mai de rind. pann, h. 82/10. Mă îndeletnicesc cu umilita mea slujbuliţă de sameş. filimon, o. i, 101. Nu pot găsi o slujbuliţă cit ele mică în patria mea. alecsandri, t. 90. La alte slujbuliţe nu e de gîndit. bolintineanu, o. 131, cf. ddrf, tdrg. Apucă şi ei să puie mina pe cite-o sluj-baliţă. petică, o. 214. Mi-a dat aşa cîie o slujbuliţă la percepţie, brătescu-voineşti, p. 260, cf. cade. îi trebuie o diplomă ca să-şi poată păstra o slujbuliţă de. copislă. i. botez, b. i, 49. L-a atacat cu furie, pină intr-o zi cînd i-a dai o slujbuliţă. camil petrescu, o. ui, 545, cf. DL, DM, M1HĂ1LĂ, î. 136, DEX. 2. (Rar) Serviciu (4) (neînsemnat, de mică importanţă). Niciodată n-oi uia Slujbuliţă cea frumoasă ce mi-i face dumneata, i-iasdf.u, rJ v. 54. — PI.: slujbuliţe. — Slujbă -f- suf,-uliţS. SLUJBtŞOÂRĂ s. f. (Rai) Slujbuliţă (1). Idc.ca de o slujbuşoară la Expoziţie, nu e rea deloc, caragiale, O. I, 36, cf. DL, DM, DEX. — PI.: slujbuşoare. ■ — Slujbă -f- suf. -uşoară. SLTJJÎ vb. IV. I. 1. Tranz, şi i n t r a n z. A fi angajat pentru a munci în gospodărie sau în familia cuiva, fiind răsplătit în bani sau în natură; p. gene r. (rar) a slugări (1). Acolo sluji-vor pre ei şi-i vor dosădi pină in 400 de. ani. po 51/14. Un oamet va în-treace pre altul şi cel mai mare sluji-va celui mai mic. id. 84/8. l-au dus cu sine în Italia ca. . .să le slujească pină la moarte, maior, ist. 6/20. îndată ce se vor greşi ...să se scoale de la masă şi să slujcască în rind eu sluga, episcupescu, practica, 85/12. Şi de-aceea slujii cu credinţă ţie, ca să mă previnzi altor ca pe o schilă? budai-deleanu, t. v. 72, cf. i. golescu, o., lb. Şi slujindu-i de la aprilie 3 pină la iunie 22. . .nici pînă acum nu i-au mai plătii osteneala (a. 1818). doc. ec. 185. Să slujesc cu robii săi la paza turmelor sale. pleşoianu, t. i, 96/8. Astfel c stăpînul care mi-am ales a îi sluji, heliade, o. i, 409. Tu mă slujeşti de zece ani. hrisoverghi, a. 57/10. Acolo, în I'ranţa, unde 8729 SLUJI - iO§6 - SLUJI mergi pentru bogăţii şi măriri, ie voi sluji ca un rob al tău. buznea, P. v. 105/22. Să nu mai slujeşti attla, Ci să umbli cu carlta. bărac, a. e. 44/3, ci. polizu. Se da cuconaşului un băiat crescut în casă, ca să-l slujească pe procopseală. ghica, s. 296. Am slujii doi ani la postelnicul pe îmbrăcăminte şi mtncare. fiumon, o. i, 127. Da cum, doamne iartă-mă, să slujeşti tu degeaba? .. .cum să nu-ţi iei tu dreptul tău? eminescu, n. 22. Din cruda copilărie, slujesc pe la străini, creangă, p. 200. A slujit băiatul cit a slujii, cind mai bine, cind mai râu. o ah agi ale, o. i, 132, cf. ddrf, bărci--anu. J-a slujit pentru clădirile sale din Suceava şi Roman un zidar Hans. iorga, c. i. iii, 33. Să fii atit de dibaci ca să dai fiecărei slugi ce a slujit înaintea la... gradul de simpatie de care se bucura înainte, anghel, pr. 41. Eu nu mă pricep la băit, altfel n-aş sluji eu pe la popa. agîrbiceanu, a. 57. A slujit cu credinţă. gîrleanu, L. 88, cf. resmeriţă, d., cade. Pavăl. . . de-atljia ani slujeşte! mironescu, s. a. 95. Dionis...a slujit in Ţarigrad în prăvălia unui simbatriotis. ga-laction, o. 85. Opt luni slujise în casa bogatului pe veresie, cocea, s. ii, 291. Sfaturile bune nu s-au prins de ea şi acum slujea prin casele domnilor, vlasiu, d. 215. N-am ce face, trebuie să slujesc că asta-i legea mea. sadoveanu, o. xii, 411. Ştia că va avea numai de slujit în orice casă s-ar afla, şi era mai bine să fie la rude. camil petrescu, o. îi, 100. Te pricepi să slujeşti bine stăpînii. stancu, r. a. iv, 307. S-a.rugat de ea să mă ia acolo să-i slujesc, că era cam beteagă. tudoran, p. 92, cf. dl. Eu slujesc un străin, preda, r.- 423. Se adunau sus în odăile întunecoase toţi cei de-l slujiseră. barbu, G. 89, cf. dm, m. D. enc., dex. Ce haznă că lot slujeşti Şi nimic n-agoniseşti, jarnîk— bîrseanu, d. 109. Doi ai şi două luni om sluji pe-aicea ca cotună. candrea, ţ. o. 25. Toi slujind pe ispravnic Multă minte-a dobindil. balade, i, 339. Ţi-am slujii in dreptate Nouă ani şi jumătate, folc. olt. —munt. ii, 117. Nu-m trebe să mă slujăş gratis, o. bîrlea, a. p. ii, 433. La calic slujeşti, calic rămîi. zanne, p. v, 117. (Prin lărgirea sensului) Un măgar slujea la un grădinar. ţi'chindeal, f. 105/6. Dobitoacele sîril lăsate de Dumnezeu pentru noi oamenii ca să ne slujească întru întrebuinţarea noastră, drăghici, r. 66/4. Dobitoacele, domnule, stnt rînduite de Dumnezeu ca să slujească pe 0111. sadoveanu, o. xii, 667. 2. Tranz. şi intranz. A îndeplini anumite însărcinări, Îndatoriri, funcţii etc. în folosul cuiva sau a ceva ori pe lîngă sau faţă de cineva sau ceva p. e x t. a munci într-un serviciu (1), s p e c. a activa, a funcţiona într-un serviciu (public) la slat; a servi ((¡), (învechit, rar) a slugări (3), (regior,al) â slugători (1). înşivă ştiţi că lipsitului mieu şi celora ce au fostu cu menre slujitu-l-au' mîrule meale aceasiea. cod. vor.2 12r/3. Dzise sulaşului se străjuiască Pavelu şi se aibă slăbiciunri şi neceurul să nu apăre de ai lui cum se nu-i slujască sau se nu urdinre la dinsul. ib. 32 /4. In 12 ani era slujit lui Chederlaomor crai. po 47/27. Sînlem gata a sluji Împărăţiei sale (a. 1614).. iorga, c. i. ii, 241. Care. . .va fi domnul iubitor de bani. . .acela poate domni mult, iar cari vor să fie buni şi fără lă-cumie, turcilor nu pot sluji (a. 1620). mag. ist. i, 280/5. Nime nu poate sluji a doi domni, că sau pre unul va uri şi pre altul va îndrăgi, n. test. (1648), 8v/2l. Să punem pre steaguri paveze să se ştie la cine slujim. alexandria (1794), 41 /7. Acuma are prilegi de a sluji împăratului nemţesc, şincai, hr. ii, 297/29. Lui i-au slujit la negoţul porumbului, el i-au făgăduit să-i va plăti foarte bine (a. 1818). coc. ec. 185. S-au tocmit. .. ca să slujească în lucru fabricii sticlăriii (a. 1819). ib. 199. M-am întrebat pe care sfetnic. . . cunosc eu, că au ajuns în cea mai înaltă treaptă, făr’de a sluji îniîi la cea mai mică. golescu, î. 105. Fugi, ttraşte-te, slu-jaşie la al meu vrajmaş. heliade, o. i, 435. O persoană face cunoscut.. .că este gaia a sluji oricăruia va avea trebuinţă de jălbi in limba franţozească. cr (ţ833), l‘l21/2. Fele creştine care trăia la un loc. . .şi din evlavie slujea pe preuţi. asachi, l. 232/24. Să nu poală intra în slujba publică decil aceia carii vor fi încheiat cursul întrag al învăţăturilor potrivit cu ramul în care au plecare a sluji. id. ît 10/27. Bolnavul să poată fi slujii după dorinţă. descr. aşez. 24/23. Cită silinţă omul pune să mă slujască. conachi, p. 292, cf. polizu. Aşa slujaşle Abner pe împăratul său? aristia, s. 33/9. La ce slujaşte, la ■ ce e bun bogatul, ce fotos aduce acest om în societate. ghica, c. e. i, 73. Cu ce o să plătească guvernul bieţilor creştini care şi-au jărtvU tinereţea slujind patriei? id. ib. ii, 323. Să caute să facă economii locma de la noi care am slujit domnia, id. ib. 346. Să mă slujeşti cu dreptate, filimon, o. i, 125. Toţi împăraţii cei bătuţi era îndatoraţi a-i da cîte un fiu d-ai săi să-i slujească cite zece ani. ispirescu, l. 11. Băiatul trebuia să slujească stalului fără leafă.bacalbaşa, s. a. i, 140, cf. ddrf. De-acu-nainte-i slobod cel ce-a slujii, goga, în scl 1974, 611. Bolişiea aceasta.. .trebuia inventată cu orice ■ preţ, căci altfel la ce ar fi slujit veteranii, anghel, pr. : 109. Să stai şi la miliţie trei anişori încheiaţi, să-i slujeşti pe degeaba, petică, o. 203, cf. resmeriţă, d., cade. Slujesc prin locuri depărtate, sadoveanu, o. xix, . 270. „Alergători“ slujeau la toate partidele în acelaşi timp, arghezi, b. 156. Mă simt mai bine intre dinşii i decil ai să te simţi tu. . ., ajuns slugă alături de căpitan i Coslache şi de toate stîrvurile lumii moarte pe care le . slujeşte el. c. petrescu, a. r. 175. Datoria noastră e ■ să trăim pentru ceilalţi; să-i slujiim şi să-i ajutăm, v. ■ HOin- iulie 1955, 65. Toţi cărora le amuţea gura slujeau interesul lor. pas, l. i, 153.1 Iţi dai seama cît puteau să ; cîşlige căpitanii pe care ~i-ai slujit piriă acuma? tudo-; ran, p. 169, cf. dl. Să cerc-să lovesc în cei pe care Eu i-am slujii, labiş, p. 238, cf. dm. Membrii sfatului domnesc slujeau sau ,,dvoreau“ la curtea domnească. stoicescu, s. D. 24, cf. dex. Şi dacă, precum sper, vă va sluji..., nimic nu-mpiedică s-ajungă mareşal, t iulie, 44. în depărtări slujeşti mai bine tronul, ib. 54. Oi sluji eu curţici, Curţiei, ceiăţiei. balade, i, 389. ❖ Refl. Şi să mă înveţi obiceiul de-a mă sluji, am-filohie, g. f. 20/:10. M-oi mai sluji şi eu singur cum oi '■ pulea. creangă, p. 2Q1. Ea se slujeşte singură, teodore an u, u. c. 12. + Tranz, (Rar) A acorda. Pensia de general-maior a caimacamului, ce din porunca îm- ■ paratului Nicolae i-a fost slujită ei toată viaţa. m. i. caragiale, c. 78. ,+ A-şi face serviciul militar; a fi în armată. I-au poprit Brîncovanul şi nu lasă pre sirbi de cei ce slujesc la nemţi, neculce, l. 230. Zicind că • sînl 10 000 oaste gala fără nici un ban să slujască (a. 1720). bul. com. ist. iv, 54. A intrat în Ungaria şi a i început să slujească cu armele, mag. ist. i, 77/7. Ai . copii? — . . . Doi slujesc în oaste; cel mai mic e pishr. , negruzzi, s. i, 59. Petre zice:. . .Voi ce-aţi slujit mie ' ...luaţi lot ce este-al meu. alecsandri, t. ii, îil. : [Ivan] slujind el citeva soroace de-a rindul, acum era băirin. creangă, p. 297. Dărăbanii nu slujeau în chip regulat, deşi era o oştire ce trebuia să iasă la război. xenopol, i. r. iv, 154. Cel mai mare viteaz din toată Moldova, Turculeţ, slujeşte la poloni, iorga, c. i. ii, 66, cf. cade. Eram pe-atunci oslaş tinăr şi slujeam îri Italia, rebreanu, nuv. 137. Am deprins meşteşugul armelor şi m-am făcut oştean, ş-am slujit la Ieşi. sadoveanu, o. v, 509. Slujim, căci ungurii se luptă pentru libertate, camil petrescu, o. iii, 613, cf. dl, dm, dex. + A depune efort pentru a susţine, pentru a ajuta în vederea realizării unui scop, a unei cerinţe etc.; a sprijini cu devotament; a servi (3). Nici cititoriuliii, carele ştiinţei adevărului slujeşte, fără folos va fi. can-temir, hr. 259. în vîrsta tincreţălor mele am slujit patriii (a. 1824). cat. man. i, 90, cf. barcianu. A fost întemeietorul teatrului românesc, a slujit prima scenă a ţăiii. sadoveanu, o. xix, 366. A excelat in naraţiunea istorică.. .care putea sluji mai bine ideile, vianu, s. 85. Toţi criticii literari mai de seamă au slujit o reputaţie şi au promovat un curent, id. l. r. 21. Patru oameni..., pătrunşi de marea lege a lumii pe corp. o slujesc, apar...la gura ferăstrăului. booza, c. o. 130. Este o pasională a dansului modern, pe care îl slujeşte cu devotament, v. rom. martie 1970, 123. 8729 SLtrjî 3. Tranz. (Folosit şi absol.) (Astăzi rar; complementul indică oameni sau mincăruri, băuturi etc.) A servi (4). Şi luă două fete să-i slujească cu hrană (a. 1550). gcr 'i, 6/14. Făcură lui cină aciia şi Mariha slujiia. coresi, ev. 102. Ospătaţi, boieri domnia voastră, şi iertaţi-ne dacă n-am putut să vă slujim mai bine. filimon, o. i, 161. Tu să-l slujeşti pe Despot la masa cea domnească, alecs-andri, t. ii, 88. Felele împăratului s-au pus cu rugămintea pe lingă spin să deie voie lui Harap Alb ca să slujească şi el la masă. creanga, p. 231, cf. barcianu. Femeia crîşrnurului umbla de colo pină colo, slujind pe muşterii, hogaş, dr. i, 116. Băiatul care ne slujeşte ne spuse că nu fusese mai nimic. m. i. caragiale, c. 21, cf. cade. Atunci nu măninc eu, ci trec in dosul sfinţiei tale să te slujesc. voiculescu, p. i, 131. Copiii slujeau la masa frăţească, in talere de argint gustarea, sadoveanu, o. xii, 23. Şi-i slujea frumos pe tavă, Neagră o ţigancă roabă, paras-chivescu, c. ţ. 38.' -v* Refl. pas. Ciocolata ce ni se slujise cu puţin înainte, m. i. caragiale, c. 97. Refl. pas. (F i g .) Nesărata plctchie de sfaturi şi de dojane ce mi se slujea de-acasă cam la fiecare început de lună. m. i. caragiale, c. 8. 4. In tranz. F i g. (Despre obiecte, despre procese, fenomene naturale etc. sau despre abstracte, rar, despre oameni sau despre acţiunile, manifestările lor etc.; cu determinări în dativ, la infinitiv sau introduse prin prep. „la“, „de“, „pentru“, ,,ca“, „drept“, „învechit“, „spre“, regional „după“) A constitui sau a deveni instrument, mijloc, argument etc. pentru realizarea, pentru obţinerea, pentru demonstrarea etc. a ceva; a servi (1), a ajuta, a folosi. V. întrebuinţa, utiliza, uza. Făcu Dumnezeu doao lumini mari, lumina mai mare să slujască ziuei. po 13/22. Barometrul esie un meşteşug care slujeşte a socoti celi mai mici schimbări, amfilo-1-iie, G. f. 23/2. Slujeşte a da legi şi oiinduieli pentru petrecerile şi obiceiurile omului, id. ib. 5/24. La Sta-limen. . .se găseşte nişte pămînt. ce slujeşte de doftor ie. id. G. 20/5, cf. lb. Virtuţile sale slujiseră de a.-l amăgi, heliade, l. b. i, 16/20. Să pierim ca nişle voinici săturaţi de singele vrăjmaşului şi de pildă veşnică, slujind compatrioţilor noştri, marcovici, c.. 98/8. Aceste întimplări ale vieţii mele cei trecute au slujii la a mea .fericire, id. d. 4/28. Au aflat micjul ei dulce şi bdn ca de migdale, care i-a slujit de o mîncare foarte cu gust. drăghici, r. 51/18. Nu ştiau că minerul lui slujed de pecete, hiusoverghi, a. 15/6. Singele... slujeşte spre hrana tuturor organelor, cihac, i. n. 6/10. Aceşti arbori.. .slujesc spre nutreţul viermilor mătă-sari. asachi, l. 332/37. Această premenire de zemuri, ce să face necontenit, trebuie negreşit să slujească spre depărtarea boalei. descr. aşez. 10/27. Aşa vor sluji mai mult spre consumaţia, adică stricarea trupului. vasici, m. ii, 37/5. Dar Dumnezeu au nu poate apleca pre răutate Să slujască la-mplinire faptei cei cu bunătate? conachi, p. 266. Tu vezi ierburile gata a sluji spre mistuire, id. ib. 290.' Parul ce a slujii de steagăr construcţiei cuptorului, iîrezoianu, a. 31/3. Apa in care a stătut mai multă vreme scoarţe de stejar. . .poale să slujească a mîniui alburii de purici, id. ib. 287/6. O pereche de pantaloni largi peste toată măsura lui putea ascunde fusele ce-i slujeau de picioare, russo, s. 27. Pentru a da seamă. . .de toată mişcarea sufletească a României, numai viaţa, corespondenţia. . .lui Tăutu nu pot sluji. id. ib. 114. Zi, nu-ţi slujea de rază la-niu-necarea ta? aristia.s. 26/19. Sărmană bibliotecă!... toată a slujit de fultuială ianicerilor. negruzzi, s. i, 11, cf. polizu. Soiurile cele mai proaste slujesc spre nutreţul vilelor, i. ionescu, b. c. 112/3. O slujit pină acum de cincizeci şi sepie de ori ca peşcheş, alecsandri, t. i, 213.' In pădurea de la strungă Ce slujeşte puşca lungă Fără luptă, fără' pungă? id. p. i, 59. Aceste organe slujesc la o mulţime de funcţiuni, conta, o. y. ] 201. Albeaţa iepelor. . .ii slujea dc finar noaptea la drum. creangă, o. 276. Tot ce slujeşte pentru păstrarea individului şi a speciei omeneşti.um..fi moral, ghe- be*., st. cr. ii, 77, cf. ddrf. Această împrejurare ne va sluji spre a limpezi contrazicerea, xenopol, i. r. iii, 42. Căsuţa care slujeşte de gară era năvălită de lot ce credea el că a lăsat pentru todeauna în urmă; iorga, p. A. ii, 36. Jos sint straşnice pivniţi care slujesc drept temniţe, id. c. i. i, 128. Cercindu-i care frumosul văl, care lunga pleată de beteală. . .ştiind că nu mai are la ce să-i slujească, anghel, pr. 24. Cea mai mare fericire a copilului era. . .să-i spuie într-o zi la ce,slujesc păsările, brătescu-voineşti, p. 194. jErau trunchiuri mari de stejar care le slujeau de laviţă, agîrbiceanu, s. 403. Actul acesta de smerenie ne sluji drept paşaport. hogaş, dr. i, 13, cf. resmeriţă, d. A ştiut aşa de bine să tragă foloase din această oprire, îneît desfiinţarea ei n-a slujit la nimic. N. a. bogdan, c. m. 87, cf. cade. Părerile d-lui M. Dragomirescu. . . nu pol sluji decît cu o documentare personală, lovinescu, c. v, 27. Nu locuia decit intr-o cameră, care-i slujea şi de. birou., camil petrescu, u. N. 25. La ce-mi slujea de-acuma dres, faimă, fantezie, voiculescu, poezii, i, 258. Cimitirul. . . a slujit de alinare şi de tihnă, sadoveanu, 0. xx, 437. Pămintul prezintă la suprafaţă fragmente care pot sluji de proiectile, arghezi, s. viii, 139. Un divan slujind şi de pal, acoperit cu un chilim, căli-nescu, s. 24. Maşina lui somptuoasă... slujise la asasinarea lui Dan Bogdan, id. ib. 60. Era bun, dar bunătatea lui nu-i slujise la nimic, stancu, m. i. 241. Cine s-o cumpere şi la ce să-i slujească? id. r. a. iii, 390, cf. dl, dm. Crezul meu, pe suflet desfăcut slujea de mîngîiere. labiş, p. 242. Poezia sentimentelor intime... ce slujeşte marile cauze populare, ist. lit. rom. ii, 462. Iată o nobilă ambiţie a tinereţii care, slujind obiective majore, se autoanalizează, scînteia, 1969, nr. 8 217. Exisiă voci care cer ca naţionalismul să fie slujit cu mijloacele opuse lui. cqntemp. 1969, nr. 1 165, 6/6, cf. m. d. enc. ,'dex. în chiliuţa de către miază-zi, unde slujeşte cheia asta ruginită, să nu intraţi, rete-ganul, p. ii, 4. Ce beau nu-mi prieşte, Ce cint nu-mi slujeşte, Dorul mă robeşte, balade, ii, 188. Săgeata slujeşte după săgetător, adică unealta după meşter lucrează, zanne, p. iv, 583. <0* E x p r. (învechit şi popular) A-i sinji (cuiva) norocul (sau norocirea) = a-i merge bine; a avea succes; a reuşi (!)• Or vedea ci că sînt şi alţi oameni ca ci unde le sluji norocul în ţara leşească (a. 1657). iorga, s. d. iv, 52. Dispol Vodă, văzînd că-i slugi nâivcul şi acolo... s-au întors cu mare bucurie la Iaşi. n. costin, let. 412. îl puseră turcii... crai în ţara ungurescă. Şi nu i-au slujit nărocirea. neculce, l. 364. C-aşa ne-au slujit norocul Să-mpărţim amindoi focul, alecsandri, p. p. 343. Dar dă, cearcă şi iu să vezi cum ţi-a sluji norocul. creangă, p. 187. cf. ddrf. (Cu schimbarea construcţiei) Matei Vodă, fiind cu inimă mare şi norocul încă slujindu-i, nu să lăsa (a. 1633). mag. ist. i, 297/4. Dară norocul nu-i sluji nici de astă dată. ispirescu, 1. 274. + Refl. (Despre oameni; adesea cu determinări introduse prin prep. „cu“, „de“) A se apuca să realizeze, să obţină, să demonstreze etc. ceva cu ajutorul cuiva sau al unor obiecte, unor procese, unor concepte etc. considerate instrumente, mijloace, argumente etc.; a se servi <1). a se ajuta, a se folosi, (regional) a se slugători (2), (învechit, rar) a se sărvisi. Şi i-l va da să i-l ţie..., iar el se va sluji cu dîns. prav. 139. Cu lirăniia să slujia lupeşte. cantemir, i. i. i, 96. Cu cuvîntul cel dumnezeiesc ca cu nişte sare slujindu-te ai curăţit putrejunea. rătăcirii, mineiul-(1776), 64lr/l. Iarăşi poţi să le slujeşti de vrei vrea. âmfilohie, G. f. 21/1. Cărămidari, nisipari, timplari. . . cu care se slujesc toţi deobşte intru trebuinţele ce le au (a. 1823). doc. ec. 301. în războaiele naţionale se slujeau cu coase, topoare, mag. ist. ii, 51/18. Se slujeşte cineva pentru această trebă cu un fel de plug. bre zoi an u, a. 30/16. La măsuratul finului românii se slujăsc cu carat., i. ionescu, b. c. 49/4. Paloşul şi suliţa să le ţii la indeminâ, ca să te slujeşti cu dtnsele. ispirescu, l. 4, cf. barcianu. Nu se slujea doar în luptă de arc şi ele suliţă lungă, murnu, i. 138. Simplul 8729 - i09â t- Slujit i fier de plug, cu care se slujise părinţii şi străbunii noştri, anghel, pr. 81. Mă slujii de degete în loc de pieptene, hogaş, oh. i, 162. Geţii se slujea de vase de lemn. pârvan, g. 141. Se slujiră de prăjini, stancu, r. a. iv, 138, cf. dl, dm, M. D. ENC., dex. împreună cu sluga ta să te slujeşti şi tu ca să te mai uşurezi l-ale casei trebuinţi. zanne, p. viii, 571. 5. Tranz. (Astăzi rar; complementul indică oameni) A servi (2). Dară boierilor celor mari le arăta dragoste şi cinste, că nici prea mult n-au domnit..., nici vremurile nu-i slujea, neculcf., l. 87. Peste trei zile, dacă vîntul ne va sluji, soarele va lumina întoarcerea noastră, heliade, l. b. i, 29/22. Dar, vicleneşte şi' nu cu puterea, Licurg îl ucise La o strîmtoare de unde cu greu îl slujea buzduganul, mcenu, i. 139. Geniul ei intim... o slujea mai bine decît dacă ar fi fost tobă de carte, cocea, s. ii, 21. Poezia sentimentelor intime... ce slujeşte marile cauze fopulare.is'r. lít. rom. n, 462. II. Intranz. (Bis.) 1. (Astăzi rar) A se supune (divinităţii); p. e x t. a se închina; (rar) a servi (fi), (învechit, rar) a săvirşi (3). întru această noapte-mj stătu îmainte îngerul celuia ce-i slujescu, de-mi grai. cod. vor.2 45r/9. Fără frică din măruţe vrăjmaşilor noştri izbăoindu-se a sluji lui. psalt. 335. Cînd va veni întru slava sa, intru venitul an al doilea, cu slavă şi cu tărie va veni, îngerii slujind lui. coresi, ev. 38. Oamenii să slujească ţie şi rudele să se plece înaintea ia. palia (1581), 107/9. Doamne, cînd te-am văzut ¡'Uimind, sau striin, sau got, sau bolnav în temniţă şi n-am slujit ţie? (a. 1579). gcu i, 19/5. Oameni şi năroade de re nu-mi stnt ştiute Mie şă-mi slujească şi să mă asculte. ■ dosoftei, ps. 55/12. Fnos... au slujit deplin înaintea lui Dumnezeu întru ruga sa şi întru nepărăsite jirlve. n. costin, let. 57. Să nu faci. ţie idoli... nici să slujeşti lor. uucv. 21r/16. iVn să cade voao să că închinaţi lui Darie, că sînteţi oamenii lui..., ia." Darie slujeşte idolilor, alexandria (1794), 81/14. Nil poci a sluji-mi. pare pe Dumnezeul meu. aiiistia, k. 10/22, cf. ddrf. Dacă-ntre zei oarecînd slujitu-ţi-am, Zcus părinte..., împlineaştc-mi această dorinţă, mit.-nu, i. 18. Ce nimicuri sîrit toate astea înaintea Ceh i vrptic, care aşteaptă să-i slujim lui. agîtipk eanu, a. 8). Slujesc pe acelaşi Dumnezeu, sadoveanu, o. xii, 25. Idolul, lor creştin, dar pe care îl slujesc laic, este luis Cristos, cinema, 1968, nr. 12, 27. 2. A îndeplini solemn ritualurile prevăzute in canoanele bisericeşti pentru anumite ocazii şi pentru sărbători religioase; a oficia (I), (rar) a servi (6). V. celebra, săvîrşi (1). Cf. lb, i. golescu, c., valían, v., polizu. L~am dus pe năsălie la biserica sfîntului Dumitru. .. unde slujeşte, creangă, a. 43, cf. ddrf. Biserica unde slujeşte popa. şez. iv, 186. Călugării slujeau ca la feciorii de domn. adam, r. 275. O altă biserică a catolicilor... în care slujeau franciscanii, iorga, c. i. ii, 15. Părintele slujeşte... incit tocmai cînd se crapă de ziuă să isprăvească, re-BREANl", P. S. 239, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, ŞĂINEaNU, d. u. Bea tacticos, cu gesturi de preot care slujeşte. brăescu, o. a. i, 286. Protopopul slujeşte în fruntea soborului de preoţi, voiculescu, p. i, 121. în biserică nu era chip să slujească, sadoveanu, o. xix, 13, cf. dl. Să vorbeşti... cu părintele care o fi slujind în ea. preda, i. 42, cf. dm. Şapte preoţi în odăjdii slujeau cu glasuri mari. barbu, princ. 15., cf. m. d. enc. , dex. Cosiţă nu-mpleteşte Unde popă nu. slujeşte, mat. folk. 1 574. Iară fără mine, Nu slujeşte nime. vi cir, col. 101. Am venit la biserica Bradului ş-arn slujit cu fopa Ion. vîrc'ol, v. 57, cf. alrm ii/i h 218, 247/890. Mei la beserică şî ... sclujăşli ase ca un popi. o. bÎrlea, a. p. ii, 480. ^ Tranz. El îţi va sluji prohodul, davila, v. v. 184. în vreme ce un popă eu barba cuvioasă Slujeşte-o liturghie, gooa, poezii, 374. Au luat în mîini odoare sfinte, cărţi şi, coborînd de la Olt, au început să-l slujească şi. să-l dezlege, galaction, p, 75. (F i g.) Cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia. m. ii caragiale, c. 156. R e f 1. pas. în sat era obiceiul să se slujească utrenia.... în fiecare dimineaţă. agîkbiceanu, s. 332. <0* Refl. impers. Sub însăşi înălţimea pe care stăteam se adăposteşte mica şi pechea bisericuţă... Astăzi nu se mai slujeşte într-însa. hogaş, dr. i, 22. +. (Prin Munt,) A serfca ziua numelui, ai.r h/i h 217. -Prez. ind.: slujesc. - Şi: (rar) slugi, (regional)-scluji vb. 1Y. — Din v. sl. caoSjkh’! h. SLUJlRIÎ s. f. Faptul de a (s e) s 1 u j i. 1. 1. Muncă în gospodăria sau In familia cuiva, fiind răsplătită în bani sau în natură; p. g e n e r. (rar) slugărire (1); slugărit1 (1), slujit1 (I 1). Cf. sluji (1 1). Ce cu socotinţă şi cu iubire de ţrudă slujire şi lucrul lui... iasle a face grăiaşte scriptura (a. .1640), gcr i, 89/3, cf. polizu, ddrf, resmeriţă, d., dl, dm. M. B. ENC., DEX. 2. îndeplinire a anumitor însărcinări, îndatoriri, funcţii etc. în folosul cuiva sau a ceva ori pe lingă sau faţă de cineva sau ceva; p. e x t. muncă intr-un serviciu (i); s p e c. activare, funcţionare intr-un serviciu (public) la stat; servire (3), slujit1 (I 2). Cf s 1 u j i (I 2). De bună voie şi silitoare slujire a clire-gătoriei lor. carte treb. i, 30/23, cf. polizu, resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. + îndeplinire a serviciului militar; activare în armată; slujit1 (I 2). Cf. sluji (I 2). Cf. dl, dm, dex. + Depunere de pînrt pentru a susţine, pentru a ajuta tn vederea realizării unui scop, unei cerinţe etc., sprijinire cu devotament; servire (2), slujit1 (I 2). Ct s In j i (I 2). Se consacră cu devotament slujirii binelui, contemp. 1969, nr. 1 181, 8/4. Partidul concepe întreaga politică prin prisma slujirii intereselor poporului. scInteia, 1069, nr. 8 106. ’ 3. F i g. Constituire în instrument, în mijlcc. în argument ele. pentru realizarea, pentru obţinerea, pentru demonstrarea etc. a ceva; slujit1 (I 3), folcsire V. î n. t r ebuinţare, utiliza r e, uza r e. Cf. sluji (I 4). Cf. rci.îî:r, ddrf, resmeriţă, d., i;l. DM, M. D. ENC., DEX. II. (Eis.) !. (învechit) Supunere (in faţa dhir.i-tăţii); p. e x t. închinare. Cf. sluji (II 1). Iubirea argintului, marele Pavcl zice-i că e rădăcina a tuturor realelor şi a doa slujire de idoli, coresi, ev. 216. 2. îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute in canoanele bisericeşti pentru anumite ocazii şi pentru sărbători religioase; serviciu (5), slujbă (3), slujit1 (II), ceremonie, oficiu (5). Cf. sluji (II 2). Cf. POLIZU, DDRF, RESMERIŢĂ, D., Dl, DM, M. D. ENC,, DEX. — PI.: slujiri. — V. sluji. SMj.irX1 s. n. Faptul de a (se) sluji. 1. 1. Muncă în gospodăria sau în familia cuiva, răsplătită în bani sau în natură; p. g e n e r. (rar) .slugărire (1); slugărit1 (l)j slujire (1 I). Cf. sluji (I 1). Cf. dl, dm, M. D. enc. Vreau să-mi agonisesc vreo doi bănişori de pe slujii şi să-mi cumpăr moşioară. -reteganil, ap. cade. 2. îndeplinire a anumitor însărcinări» îndatoriri, funcţii etc. in folosul cuiva sau a ceva, ori pe lîngă sau faţă de cineva sau ceva; p. e x t. muncă într-un serviciu (1); s p e c. activare, funcţionare într-un serviciu (public) la stat; servire (3), slujire (I 2). Cf. sluji (I 2). Cf. dl, dm, m. d. enc. + îndeplinire a serviciului militar; activare în armată; slujire (I 2). Cf. sluji (I 2). Cf. DL, DM. 3. F i g. Constituire în instrument, în mijloc, în argument etc. pentru realizarea, pentru obţinerea, pentru demonstrarea etc. a ceva; slujire (I 3), folosire. 8731 SLUJIT* 103â SLtJJI^OHEsâ V. întrebuinţare, ut îl i z a r e, u z a r e. Cf. sluji (14). Cf. DL, DM, M. D. ENC. II. (Bis.) îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericeşti pentru anumite ocazii şi pentru sărbători religioase; serviciu (5), slujbă (3), slujire (II 2), ceremonie, oficiu (5). Cf. sluji (II 2). Cf. DL, DM, M. D. ENC. - V. sluji. SLUJÎT2, -Ă adj. (Rar, despre oameni) Care a slujit 0) mult şi-şi cunoaşte bine atribuţiile. Cf. ddrf, SCRIBAN, D. ' - PI.: slujiţi, -le. - V. sluji. SLUJITOR, -OÂRE s. m. şi f. 1. (Astăzi rar) Servitor O)- Chemă unui din slujitori şi întrebă: ,,Ce sînt âceastea“. coresi, ev; 31. Cela ce va fi boiăr sau slujitor nu iaste 'vinovat să fugă. prav. 116, cf. anon. car. Pe cei mici îi socotesc Viermi, nu oameni ce trăiesc, Zic cum că sînt datori A ie fi lor slujitori (a. 1825). gcr ii, 249/4, cf. lb, i. golescu, c. De cîte ori acel slujitor mergea la casa lui lua şi pe cinele, drăghici, r. 104/20. Fui pornit la şcoală cu un slujitor. aricescu, a. r. 69/14. Toaleta femeilor... a devenit o îndeletnicire foarte grea şi împovărătoare pentru bietele slujitoare, filimon, o. i, 131. Un uînător. .. avea obiceiul să ia cu dînsul pe slujitorul său. odobescu, s. iii, 44. O sumă de cucoane şi slujitoare o ţineau le-gată-n cearceafuri, caragiale, o. ii, 236, cf. şăineanu2. Zeul Apolon ascultă căci drag îi era slujitorul, murnu, i. 14. Numele acesta... pe care-l învăţase... din gura bătrînilor slujitori, anghel, pr. 45, cf. tdhg, resme-riţă, d., cade. Pe capră aveam un slujitor bătrîn. sadoveanu, o. xix, 269. Slujitoarele începură a aduce fripturi, vornic, P. 228, cf. dl, dm, mihăilă, î. 260. îl descopăr pe Gerula, slujitorul credincios al lui De-cebal. cinema, 1968, nr. 1, 27, cf. m. d. enc. , dex. Să schimbăm paharele Şi cu slujitoarele, folc. olt. — munt. 418. F i g. învăţătorii şi păstorii şi slujitorii cuvînluhn. coresi, ev. 304. Veşmintul acel din afară. . . este numai slujitorul ideilor (a. 1838). i>lr i, 64. Dc a se pleca mintea căria sînt slujitoare, ce gr fi, Doamne! conachi, p. 271. Crudă bălaie de joc pe care moartea cu slujitorii ei pănunleşti ne-o aruncă la fiece pas. i. botez, b. i, 34. (Adjectival) Cu aduceri aminte bine slujitoare să-i păzească de căderea în deşertăciune. cajîţe treb. i, 170/14. <0> (Cu determinări care îi precizează sensul, indică specialişti sau profesionişti din diferite domenii) Patrimoniul de progres.... a fost... opera acestor slujitori ai artei, sadoveanu, o. xix, 361. Spectacolul. . . reprezintă. . . o reuşită a celei mai tinere generaţii de slujitori ai ariei scenice. scînteia, 1969, nr. 8 210. Printre primii slujitori ai ,.,sănătăţii publice“... s-au numărat şi bărbierii. g. babbu, a. v. 27. <0> (Regional) Slujitor de masă— paharnic (2) ia nuntă, alr ii/i h 164/130. + S p e c. (Rar) Om (sau femeie) de serviciu, v. serviciu (!)• Uliţele de căpetenie ale tîrgului au slujitorii lor. teodoreanu, u. c. 12. + (De obicei cu determinările „al altarului“, „bisericesc“ etc.) Preot. Au aşezai Pre oarecare duhovniceşti slujitori împărţitori de eereş-tile taine, biblia (1688) [prefaţă] 4/22, cf. resmeriţ?, d., cade. N-eînstare să priceapă înfricoşatele datorii duhovniceşti ale slujitorului altarului, galaction, o, 172.-Zvonurile şi învinuirile extrem de grave. . . veneau de la slujitorii inferiori ai bisericii, cocea, s. ii, 338. + F i g. (învechit, rar) Satelit (1). Sînt planite cu lanele i slujitorii lor, care ocolesc împrejurul soarelui. nscuPEScu, o. 51/15. 2. (în evul mediu românesc) Oştean (călare sau pedestru) in slujbă, domnului ţării, a unui boier etc. Muncile mucenicilor sînt mai mari şi mai tnfri-coşcte decît războiul slujitorilar*:-varlaam, c.--148. Slujitorul iaste dator să agiute căpitanului său. prav. 122. Tri-mis-au la împărăţia turcilor pre Tăuiu... cu slujitori, pedestrime, dărăbani, de au dus birul, simion dasc,. let. 114. Veniră nişte slujitori împărăteşti, neagoe, înv. 133/23. Em bătrîn de vîrstă slujitor de oaste, uo-softei, v. s. octombrie 61r/20. N-au trecut un ceas, au şi nemerit un slujitoriu de la căpitanul ce era pus de strajă la Prut. neculce, l. 214, cf. budai-deleanu, lex., lb, vallan, v. Au trimis pe Năsturel cu slujitori la Constantin Postelnicii, mag. ist. i, 12/20. Tumultoasa lui haită de arcaşi, de slujitori, de dulăi şi de ogari, odobescu, s. iii, 54. Prin noapte... se duce De-ai săi slujitori trecut? coşbuc., p. i, 291, cf. şăineanu2. Odăi pentru multele feluri de slujitori, de servitori înarmaţi ai domnului, iorga, c. i. i, 128, cf. tdrg. S-a luptat din zori şi pînă-n noapte. . . cu cei o sută... de slujitori pe care-i are. sadoveanu, o. xix, 27, cf. dl, dm. C. Giurescu... crede că slujitorii din Ţara Românească ,,corespundeau curtenilor din Moldova“, stoicescu, c. s. 9. Din nou porniră slujitori în Transilvania, o. babbu, a. v. 42, cf. dex. Nişte slujitori... ies în calea-mpăratului. o. bîrlea, a. p. ii, 284. + Denumire a ostaşilor de ţară în secolele al XVI-lea — al XVIII-lea; s p e c. (la pl.) denumire a corpurilor de oaste ale călăreţilor şi dorobanţilor. Oştirea de (ară se alcătuia din boieri, curteni, slujitori (călăraşi şi dărăbani) şi gloate, xenopol, i. b. iv, 146, cf. cade. După cum rezultă din numeroase documente din prima jumătate a secolului al XVJI-lea, noţiunea de „slujitori“ cuprindea în această vreme pe călăraşi şi dorobanţi, stoicescu, c. s. 69, cf. m. d. enc. + (învechit şi regional) Poteraş (1), jandarm. Doi slujitori de judeţ străbăteau plaiul ce duce la ocna Telega. filimon, o. i, 29, cf. dl, dm, DEX.- La tîrg dacă am ajuns... Slujitori m-a-presurat, Frumuşel că m-a legat. teodorescu, p. p. 691. 3. Denumire din evul mediu românesc a subalternilor marilor dregători domneşti, aşezaţi la sate ca oameni (ţărani) liberi. Nimini să nu îndrăznească nici slujitor, nici ţăran, nici nimini să-şi ridice firea şi gîndul. neagoe, înv. 96/21. Au în moşiile sale sub-puşi slujitori ce se chiema mai nainte iobagi, maior, ist. 91/21. Curtenii sau slujitorii erau din clasa moşnenilor, adecă a ţăranilor proprietari de pămînt. xenopol, I. R. IV, 147, Cf. SCRIBAN, D., M. D. ENC. 4. P. e x t. Denumire a funcţionarilor statului feudal. Pentru tulumbe şi sacale sînt slujitorii spătăreşti şi ai agii (a. 1811). doc. ec. 116, cf. d. bogdan, gl. 102. Serviciile publice ei au conduse de marii dregători... care, la început, fuseseră slujitori, la curte. oţetea, t. v. 46. Dinu Păturică... urcă treptele ierarhiei sociale, de la slujitor la slujbaş, scînteia, 1969, nr. 8 178. în Moldova, termenul de slujitor. . . se referă la toţi aceia care îndeplineau diverse slujbe mărunte in statul feudal, stoicescu, c. s. 69, cf. alri 805/526. — Pl.: slujitori, -oare. — Sluji + suf. -lor. SLUJITORliSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) 1. Care aparţine slujitorilor (1); privitor la slujitori, de slujitori. Cf. cade. 2. Soldăţesc. Au scos Traian mesele, şervetele şi năfrămile şi le-au dat să fie pentru legăturile ramelor sluj Horeşti, cantemir, hr. 81. Din tinereţile lui au arătat vitejie şi vrednicie în ceata slujitorească. muşte, ■ap. cade. De cătră domnia mea vor fi în pace şi iertaţi de bir slujitoresc (a. 1700). iorga, s. d. xiv, 4. Să se cisluiască cu dreaptă cumpănire pe toate stările ţării, adecă mănăstirii..., scutnici, poslujnici, bresle sivjHoreşti (a. 1814). tes. ii, 369.’ Porunci la visterie a să da cevaş scutelnici sau bresle slujitoreşti (a. 1819). DOC. ec. 235, cf. I. GOLESCU, C., TDRG, CADE, SCRIBAN, d. ,: stoicescu, s. d. 10. 4 S p e c. Care aparţine călăraşilor şi dorobanţilor, privitor la călăraşi şi dorobanţi. Cf. CADE. 3. Care aparţine slujitorilor (3); privitor la slujitori; de slujitori. La 7 ianuarie 1S9Q, domnul dă o 8734 SLUJi^ofelE - lioft -* stuî poruncă satelor din judeţul Gorj „an [sau] bisericeşti■, an slujitoreşti“. stoicescu, c. s. 75. . — PI.: slujitoreşti. —Şi: (învechit) sluflitoresc, -euscă adj. — Slujitor + suf. -esc. SLUJIXORÎE s. f. (învechit) 1. Stare, condiţie de so.ldat1 (i); serviciu de soldat1. Slujitorul se bucură să-şi vază de slujilorie pre feciorul său harnic, m. cos-tin, ap. qa.de. Pre toţi i-au scos din slujiiorie. cante-mir, hr. 207, cf. i. golescu, c. Alexandru. . . pentru citeva polcuri de slujitori ce i-au fost lipsit de slujilorie ş-au agonisit ura despre toţi. n. costin, let. i, 82/36, cf. TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 2. (învechit, rar) Stare, condiţie de călăraş sau de dorobanţ. Cf. cade. — PI.: slujitorii. — Slujitor 4- suf. -ie. SLUJITORÎME s. f. (Cu sens colectiv) 1. (Astăzi rar) Servitorime. Trimis-au Măria Sa. . . pre doamna... cu multă boierime şi jupincse cu toată slujito-rimea (a. 1700). mag. ist. ii, 211/28, cf. i. golescu, c. A fost tulburare şi plîngere in slujilorime. sadoveanu, o. xv, 398. 2. Mulţime de slujitori (2); totalitatea slujitorilor. Slujitorimea au rămas toată la Dumitraşco Vodă în oaste, niîculce, L. 272. O bună parte din slujilorime la pici de asemenea călare, xenopol, i. b. iv, 156, cf. cade. + Spec. Denumire din eviil mediu românesc a corpului de mercenari. în ,,Anale/ierul“ lui Constantin Brîncoveanu. . . toţi mercenarii sini cuprinşi sub numele general „slujiiorimestoicescu, c. s. 77. Spec. Denumire din evul mediu românesc a corpurilor de oaste ale călăraşilor şi ale dorobanţilor. [Dorobanţii] alcătuiau al doilea corp de slujilorime. stoicescu, c. s. 116. — Slujitor + suf. -imc. S1AJJNIC, -Ă subst. 1. S. f. şi (învfcchit, rar) m. (Astăzi rar) Servitor (1). Slugile şi slujnicele loţi denlr-aciale vreri reale să ne deşertăm, coresi, ev. 123. Şi slujnicele vineră înainte cu feciorii şi sc plecară înaintea lui. po 114/3. Părinţii şi semenţiile, slugile şi slujnicele depreună şi toată frîmseţea acestii lumi părăsi. varlaam, c. 366. Cela ce va apuca slujnica altuia..., atunce să se cearte ca un fur. prav. 50. Slujnicul sau robul fără ştirea stăpînu-său nu poate .fi cliric. ap. cade. Veni la el o slujnică. N. test. (1648), 36r/30. Agar cghipteanca, slujnica ei. biblia (1688), 102/3; Ş-au fost luat o slujnică ţiitoare dintre aceli ţări streină. neculce, l. 23, cf. ANON. car., budai-deleanu, lex. Slujnica noastră cea bătrînă. ţichindeal, f.. 20/21, cf. lb. Coconiţa de la salon învaţă -pe slujnica sa. heliade, o. n, 238, cf. i. golescu, c. O iinără slujnică se afla zăcînd. drăghici, r. 26/16. Slujnici[i] mele... i-a ieşi.t bubaiul. descr. aşez. 141/4, cf. valian, v., polizu, Pe bălrtna'ei slujnică a lăsat-o lingă ea. negru zzi s. i, 19, cf. cihac, ii, 349. Stăpîna acestei slujnice era viespea care înălbise pe dracul, creangă, p. 66. îşi aduce... slujnica, s-o aibă de ajutor, ca-ragiale, o. i, 1. Pe fosta lui nevastă o făcu slujnică. IŞPIRESCU, L. 64, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. O slujnică intră şi-i dete un bilet, anghel — iosif, c. L. 145, cf. tdrg. Nu s-a pomenit fată din Broşteni slujnică la oraş. agîrbiceanu, s. 147. Dădui peste o slujnică nouă. hcgaş, dr. i, 318. Lăsă tot în grija slujnicei, gîrleanu, n. 158. Bobotea ca o slujnică. ¿ebreanu, i. 308. Slujnica aştepta cu aerul impertinent. IBRĂILEANU, A. 81, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Cu mî-necile suflecate slujnica dădea zor. c. petrescu, o. p. i, 80. Slujnica care-i purta ghiozdanul, i. botez, b. i, 12. Slujnica s-a uitat la unii şi la alţii. cocea, S. si, 244. îşi luase... lingă el mai mult o slujnică decît o tovarăşă, sadoveanu, o. xx, 287. Văd slujnica în poartă, dan, u. 185, cf. scriban, d. O slujnică des- | culfă se ipi în odaie, păr, L. i, 21.: O mulţime de lîrgo-veţi... amestecaţi, cu slujnice, tudokan, p. ;16, cf. dl., Mi-s slujnica, lor, nimic alta. ţ. pqpovici, se. 47,. pf. dm, MiHAiLĂ,, i. 137. Dintre fele, două erau slujnice la Bucureşti, lăncrănjan, c. i, .14, cf. m. d.; enc. Ciţiva glotaşi, un slujnic. în scl 19.74, 611, cf. dex. Luă-, ioarea laptelui Mi-e slujnica dracului, folc. olt. — MUNT. II, 92, Cf. ALR SN VI Îl 1 754, ALRM sn ii li 720. 2. S. f. Compus: (Omit.; Transilv. şi prin Ma- ram.) slujnica-cucului == codobatură (Motacilla qlbct). Cf. băcescu, păs. 156, alr. i 1 04i2/6i, 6 217/310. ; 3. S. m. (Regional) Piuar (2) (Frăteşti — Giurgiu). Cf. ALR I 1 729/940. — Pi: slujnici, -ce. — Şi: (regional) scltijnică, zliij-nică s. f. Din V. sl. CA®8>K>NHK'k. . , . , ’V., SLUJNICÂR ş. m. (Familiar) Bă*b.aţ care se lasă întreţinut de şlujnice, amant al slujnicelor. Nenorocirile unui slujnicar [Titlu], iiLjitfQNţ, .oi i, ¿99, cf. resmeriţă, d. De mic stricai pînă la măduvă, giolâr, iiş-car, slujnicar, m. i. caragiale, c. 1.5, cf. cade. Boc-cegii şi popi şi slujnicari... venind, dueîndu-se, în-lorcîndu-se, ghionlindu-se şi călcîndu-se. c. petrescu, A. R. 8, cf. DL, DM, DEX. — PI.: slujnicari.. — Slujnică + suf. -ar. SLUJNItE s. f. (Regional) Slujnicuţă. Cf. di„ dm/ O fată selecuţă. Ce-i ‘la curte slujnicuţă, Slujnicea lă curticea. bîrlea, l. p. m. i, 51. — PI.: slujnicele. \ ' — Slujnică -|- suf. -ea. . SLUJNICUŢĂ s. f. Diminutiv al lui slujnică (v. slujnic 1), slujnică tînără; (rfegionai) slujnicea. Cf. lb, .i. golescu, . c.,. polizu. Luase de cîleva, zile o slujnicuţă. cabagiale, o. i, 1, cf. ddrf, resmeriţă, d. , cade. Se răsuci în călcîie ca o slujnicuţă. c. petrescu, î. i, 106. Fusese -amantul, tuturor slujnicuţelor. brăescu, o. a. i, 4. Din deschizătura uşii îl cerceta o. slujnicuţă încăpăţînată. ■ galan, e. i, 53, cf. dl, dm, dex. M-ai dat, maică, slujnicuţă, Slujnicuţă la străini.. bibicescu, p. p. 113. Nu le-ai băga slujnicuţă la mine? mera, l. b. 230. Că-s lacrimi de la o fală... Cc-i la curte slujnicuţă. bîrlea, l. p. m. i, 51. — PI.: slujnicuţe. — Slujnică + suf. -uţă. SLUT, -Ă adj. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor, mai ales despre faţă) 1. Care are (din naştere sau ca urmare a unui accident, a unei boli etc.) un aspect fizic dezagreabil, respingător-etc; prin anomalii, neregularităţi, deformări etc.; deformat, desfigurat, diform, monstruos, mutilat, pocit2 (1), schilod (1). schilodit, schimonosit .w» strîmb, strîrh-bat, (rar) Sluţit2 (2). - stropşit, (popular-şi familia*) bocciu, seălimb, scălîmbăiat, (regional) balciz, şont2 (1)-, şonţit (2), şui7 (1). V. infirm. Cf. anon. car., budai-delbănu, lex., lb, i. golescu, c., valian, v. A ■lovit pe Erotocrit în ochi, vrînd slut a-l 'lăsa', pann, e. ii, 86/22. Toate femeile însărcinate atunci tot fa copii sluţi făcea, aristia, plut. 277/14, cf. polizu. Monstru cumplit, cu faţa ca sufletu-i de slută. alSc'sandri, poezii, 300, cf. cihac, ii, 350. Ah ! faţa mea cea slvtă goneşle-orice privire! bolintineanu, o. 207, cf. lsî. Feciorul de boier slut, ciont şi plin de sînge.. ispirescu, L. 252, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, resmeriţă, d., cade. Mă dădegm în vînt după. poveştile cu.. . babe slute ca muma-pădurii. cocea, s. i, 181. Slut, mămnt, spetit de munci, voiculeşgu, poezii, i, 190, cf. scriban, d. S-ajungi la cap de pod Cerşetor slut şi năirod■ paraschivescu,. c. t. 69, cf. dl. Bătrîiiul cu figura de gînditor s.lut şi sleit, labiş, p. 8741 SLUT - 1101 — SLUŢENIE 426, cf. dm. ţa gheboasa, şchioapă, slulă Peţitorii vin o sală. vulpescu, p. H13i, cf. m. p. enc., dex. Are popa patru fele, Una-i mută, una-i slută, bîrlea, l. p. m, n, 281, cf. alr xx/r li 115/272, alrm ii/i li 127/219. Să nu rîzi de oameni sluţi, De' orbi., ele şchiopi. zanne, p. n, 691. -v* F i g. Ah! cine ţi-au dat gînduri aşa slute. budai-dei,eanu, t. v. 103. Dar nu-s eu vinovat de vestea slută, gorun, f. 129. Ţinea. . ■ de surparea slutelor năravuri, c. petrescu, a. tî. 86. Surisul slrimb şi scurt şl s/u/, vulpescu, p. 77. Ex p r. (Regional) A sts uita slut = a încrunta sprincenele. Cf. alu ii/i h 10/228. <0* (Substantivat) Dezlegat de vina furtişagului iaste mutul sau slutul, eustatievici, or. rum.. 79T/2. Nu rămîi eu singură cu această slulă. gorjan, H. iv, 176/10. Slutul se dete pe lingă fală. ispirescu, l. 47. Trebuie să recunosc că slutul, chiorul. . . are patos, sadoveanu, o. xviii, 589. Manca slutul şi urilul. balade, ii, 255. Era un mărunţel istovit. . . după care nici măcar o slută nu s-ar fi omorîl cu firea, românia literară, 1970, nr. 93, 16/1. -v- E x p r. A umbla dc rîsul slutei = a se compromite. Să-mi scot capul că. umblu de risul slutei, furtună, c. 56. 2. P. e x t. Care este foarte urît; sluţit2 (3)/, hidos, hid, pocit2 (1), (învechit) grozav, grozăvatic, grozliv, (regional) balcîz,' 'pîcleş, -pogan (3). Tot omul. . . are cile o fală. . . a să, mai slută, mai frumoasă, fm (1846), 165*/1. Slavă 'Doinitului, sînt tinăr, nu sini slut. pr. dram. '250. Avea un băiat slut şi părpălit, Cu ochii beliţi (a. 1848). gcr ii, 333. Una din acele femei ce sliijesc de îndreptare naturei pentru toate slutele ce a făcut, negruzzi.s. i, 44. Femeia de care-şi leagă soarta este jună, frumoasă. . . sau slută şi depravată, fili-mon, o. i, 97. Fata babei era slută, leneşă . . . şi rea la inimă, creangă, p. 283. Mezina din ce in ce şe făcea, ■mai slută. caragiale, o. ii, 349. Mai slut e ca iadul. MA.CEDONSKI, o. i, 143. Să rămîle slut să-i fie ciudă. canijrea, f. 190, cf. tdrg. Era.... qea mai slută femeie din ttrg.~ hogaş, dr. ii, 161, cf. resmeriţă, d. Elevul-slut', şi scăldat in batjocurile colegilor, galaction, o. A. i, 72. Guvernante stafidite şi slute ca păcatul. cocea, s, ii, 107. Acea logodnică e slută şi foarte milionară. sadoveanu, o. xv, 317. Felele şlute. . . îşi găşesc. arhitecţii, medicii şi profesorii de. care au nevoit?, afghezt, , B. 21.. Sirii slute şi neisprăvite şi se mărită cu bărbaţi buni. călinescu, o. i, .131, cf. dl, dm. Ţinea o nevastă slulă, de vorbea şi nu mai isprăvea. barbu, g. "9i cf. M. d. enc., dex. Fata babei era slută, ţifnoasă şi rea la inimă, pop., ap,, gcr ii, 348. De la dînsa nu mă duc. . . Aşa slut, aşa urît. teodo-rescu, P. p. . 326. Ş-am luai o toaptă slută. şez. iii, 159, corn. liuba., din straja. — rădăuţi, cf. teaha, c..n, .264. Din drăguţii tăi cei. mulţi Ai rămas cu nişte sluţi. folc. mold. ii, 596. <0* (Prin analogie) In loc de pisică aveam un cline slut şi zgribulit, babt, s. m. 10‘4i -v* (Substantivat) Slutule şi netrebniculk, răspunse capra, ţichindeal, f. 52/14. Un poet mare nu ne-au dovedii oare cum că frumosul ii slutul, fn (1846), 1711/32. Cu sluta în vatră casa ajunge să fie cu uşa prin pod. ispirescu, l. 291. Doar nu era să umblu după slutele spfelor. rebreanu, r. i, 278. Sluta cea de Varvara vrea s‘ă mă vaăă pe năsălie. sadoveanu, o. vii, 298.. Sergentul. . . aruncă în burta slutului cile un pumn solidă argi-iezi, b. 29., A dus la îndeplinire poruncile slutului, c. petrescu, a. r. 119. Ce cîştigau, in buzunarele’ slutului se scurgea, barbu, g. 209. Şi acuma m-o lăsat Pentru sluta'cea din sat. jarnîk — bîrseanu, D, 253. Săracile sutele, Cum mărită slutele. marian, nu.' 37. Şi m-am bucitrat la oi Ş-am adus sluta la noi. -folc. mold. -i, 47. Zestrea îmi şăde în lacră Şi cu cu sluta pe vatră', zanne, p. iv, 692. <> (Adverbial) Să-şi deşchidă gura şi ochii slut. carte treb. i, 222/20. Dar compania merge slut. asachi, f. 33/9. Ce ai păţit, amice dragă, de le Uiţi aşa de slut. ap. ddrf. *\> (Prin lărgirea sensului) Iarna goală, iarna slută, alecsandri, poezii, 363. Venea.... şi pe cea mai slută’ vreme, contemporanul, iv, 828. Mocirla 'nearffă doarme pe clmpul gol şi slut. al. .philippide, s. 65. Pantofii cumpăraţi de la dugheana locală erau greoi, sluţi şi prietenoşi, teodoreanu, m. iii, 315. Curţile închise se învecineşc nionolone: case slute, acoperite cu ţiglă cenuşie, arghezi, s. xvii, 30. Nu vedea bolta gangului afumat, cu slute crăpături şi pecingini. c. petrescu, a. n. 25. Era o noapte slulă, aproape de Crăciun, barbu, g. 344. — Pl.: sluţi, -te. — Din ucr. cnyTHit. SLUTEĂLĂ s. f. (învechii, rar) Sluţenie (1). Cf. P0L1ZU. — Pl.: slutcli. — Slut + sui. -cală. SLUŢÎNIE s. f. v. sluţenie. '. SLUTÎ vb. IV v. sluţi. SLUTICEL, -EA, -ÎCĂ adj. (Rar; despre oameni) Diminutiv al lui slut (2); cam silit (8); (popular) sluţior, grozăvior, (popular şi familiar) slutişor. Paşa prezida un dejun de fete,... unele frumoase, altele slulicele. teodoreanu, m. iii, 70. — Pl.: slulicei, -cele. — Slut + suf. -icel. SLUTIC1UNE s. f. (învechit) Sluţenie (2). Cf. a.non. car. Inima... este plină de scirbă pentru sluticiunea ta. gorjan, h. iv, 189/32. — Pl.: sluticiuni. — Slut + suf. -iciune. SLUTÎRE s. f. v. sluţire. SLUTIŞOR, -OĂRĂ adj. (Popular şi familiar) Diminutiv al lui slut (2); cam slut (2); (rar) sluticel, (popular) sluţior, grozăvior. Dar mai sînt din surioare Vreo trei-palru slutişoare. drăghici, r. ii, 21/16.- Galeria era ticsită de dame. . . frumuşele şi mai slutişoare, NEGRUZZI, S. I, 36, cf. DDEF, BARCIANU, ALEXI, "W., TDRG, DL', DM, DEX.. — Pl.: slulişori, -oare. — Slut -f suf. -işor. SLUTIT, -Ă adj. v. sluţit3. SLUŢENIE s. f. 1. Faptul de a fi slut (1); caracterul a ceea ce este slut; ceea ce face ca cineva să fie slut; diformitate, schilodenie (1), (rar) schilodeai^ (învechit) sluţie (1). Cf. barcianu, v., tdrg,' dl, dm, dex. + (Concretizat) Fiinţă slută (1); monstru (1), pocitanie (1), pocitură1 (2), schimonositură (1), sluţitiiră. (1), (popular) potcă1 (3), stropş'itură, (Învechit, rar) sluţire (2), (regional) snăhoad.ă (1), zna-menie. Cf. barcianu, dl, dm, m. d. enc., dex. <0* (Ca epitet, pus iiiaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Sluţenia de neom se topea de dragostea fetei, ispirescu, l. 47. 2. Faptul de a fi slut (2); caracterul a ceea ce este slut; ceea ce face ca cineva să fie slut; hidoşenie, poceală (1), schilodenie (1), urîciune, urîţenie, (rar) scliilodeală, (popular) hizenie, (învechit) grozăvenie, sluţie' (2), sluticiune. Bietul Urdilă, care avea conştiinţă despre sluţenia lui, le suferea pe ţoale, gane, ap. cade.. Nu i-a mai luat seama la poceala .trupului şi la sluţenia chipului, caragiale, o. ii, 355, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Nu le putp.se ierta niciodată. ■ ■ sluţenia, bătrîneţea şi parfumurile. hogaş,, dr. ii, 73, cf. resmeriţă, d:, cade. Slutenii şi hîzenii în gură la tine. ap. cade. Nu mi-era destulă sluţenia. galaction, o. a. ii, 365, cf. scriban, D., dl, dm. Culoarea pielii, brună, îi accentua sluţenia. românia literară, 1970, nr. 30, 28/:2, cf. m. d. enc., dex. + '(Concretizat) Fiinţă slută (2); hidoşenie, monstru (1), pocitanie 8750 SLUfî - 1102 - SLUŢIT2 (1), pocitură1 (2), schimonositură (1), sluţi tură (2), | urîciime, urîţenie, (rar) schilodenie (2), (popular) hi- | zenie, potcă1 (3). La priveliştea unor aşa sluţertii, nu mai lasă din ele. macedonski, o. iii, 103, cf. tdhg, scriban, D. O fată slută căuta o sluţenie de asemeni. TUDORAN, O. 286, Cf. DI., DM, M. D. ENC., DEX. Voi lua o sluţenie avută şi nu voi putea căta la dinsa. marian, nu. 31. ■0* (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“) A tras deci de o sluţenie de maimuţă ce sta în vtrful unui par. GANE, ap. CADE. — PI.: sluţenii. — Şi: (popular) sluţenie s. f. — Sluţi + suf. -enie. SLUŢI vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi popular; subiectul ori complementul indică fiinţe, mai ales oameni, sau părţi ale corpului lor) A (se) mutila. li va tăia nasul sau îi va scoale ochii sau într-alt chip îl va sluţi. prav. 307. Au poroncit Irimiia Vodă de l-au sluţit de nas. n. costin, l. 587. Cîlu-i fu de greaţă Cînd sluţila-ş văzu buca frumoasă, budai-deleanu, t. v. 149, cf. lb, i. golescu, c. Să n-ajung să mă sluţesc, Să pierz vrun ochiu ori vreo mînă şi să mă ticăloşesc. PANN, ap. CADE, cf. POLIZU, LM, DDRF,, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CANDREA, F. 149, CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, m. D. enc., dex. Mă'vor prinde hoţii şi mă vor sluti, reteganul, p. v, 7. Ca să mă sluţească, Să mă otrăvească, păsculescu, l. p. 289. <0> (Prin lărgirea sensului) Ţăranul. . . numai cu fieru-n mînă Începu să sluţească pădurea, alexandrescu, o. i; 196. Moşu-n vie d-ajungea Se punea, măre, punea Toată via de sluţea, Tăia viţa Din mlădiţă, O tăia De la tulpină Ş-o seca la rădăcină, teodoiîescu, p. p. 618. 2. T r a n z. şi r e f 1. P. e x t. (Subiectul sau complementul indică oameni sau părţi ale corpului lor) A (se) schimba în rău, făcînd să capete sau căpătînd aspect fizic, formă, natură etc. dezagreabile, dezgustătoare etc. datorită unor anomalii, unor neregula-rităţi, unor deformări etc.; a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) mutila, a (se) poci1 (1), a (se) schilodi (1), a (se) schimonosi (1), a (se) strimba, a (se) suci, (popular şi familiar) a (se) scălîmbăia, a (se) şonţi1 (2). Face cocoaşa cu care se sluţeşte şi se schimonoseşte toată forma trupului, episcupescu, practica, 432/1, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D,, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. T r a n z. şi r e f 1. P. e x t. A (se) uriţi foarte tare; a (se) poci1 (1), (popular) a (se) hi zi, (învechit) a (se) grozăvi, (regional) a (se) op.ăei1 (5), a (se) pîclişi (1), a (se) şonţi1 (3). Cf. lm. A poruncit unuia dintre şcolcu'i să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am începui. .. a ne ruga. . . să nu ne sluţească, creangă, o. 193, cf. ddrf. Truda. . . nu-l crispase şi sluţise. iorga, p. a. ii,"89, cf. tdrg. Pentru ce să sluţească o femeie...? agjrbiceanu, s. 494, cf. resmeriţă, d., cade, scriban, D. Chipuri hîde pe care spaima le sluţeşte mai mult. tudoran, p. 285, cf. dl, dm, m. d. enc,., dex. “v* F i g. Boala sfrinţiei sluţeşte şi stinge toată frumuseţea vieţii, piscupescu, o. 42/21. 4..Refl. (învechit şi popular; despre oameni) A se schimonosi (2). XJită-ie, priveşte. . . cum se strtmbă, se sluţeşte, drăghici, r. ii, 21/9. Pe cînd se sluţeau ele cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului întră pe uşă. creangă, o. 155. îmi zicea că nu mă princle cînd mă sluţesc, gane, n. ii, 93, cf. cade. Ţiganii... se sluţeau la mine. galaction, o. a. ii,. 273. I se părea caraghios ca un bărbat să se sluţească cu asemenea ciudăţenii. v. rom. martie 1954, 10, cf, dl, dm, m. d. enc., dex. + (Rar) A se uita urît şi cu mînie la cineva. Cum o să ştie el răbda, cînd l-or lua cu răul, cînd s-or răsti şi s-or sluţi la dînsul. vlahuţă, ap. cade. Prez. ind.: sluţesc. — Şi: (regional) slut} vb. IV. r-' V. slut. SLUŢÎE s. f. (învechit) 1. Sluţenie (1). Pentru slu-ţia a mulţi ce făcuse, au trimes pe sluga sa. . . de au tăiat capul Tomşii şi lui Moţoc vornicul, simion, das.c. з,et. 299, cf. budai-deleanu, lex., ddrf, tdrg, scriban, D. 2. Sluţenie (2). Cf. dl, dm, dex. F i g. l-aş dezveli narauul în toal-a lui slutie. negruzzi, s. ii, 264. — PI.: sluţii. — Slut -f suf.- -ie. SLUŢidli, -OÂRĂ adj. (Popular) Diminutiv al lui slut (2); cam slut (2); (rar) sluticel, (popular) gro-zăvior, (popular şi familiar) slutişor. (Substantivat) ■îrisoară-te dumneata, Să văd pe cinc-i lua?... Dc-i lua o slulişoară Deie Dumnezeu să moară Sâ-i mă-nînc din colivioară. alecsandri, p. i>. 329. — PI.: sluţiori, -oare. — Sluţi + s.uf. -ior. SLUŢIRE s. f. Acţiunea de a .(s e) sluţi şi rezultatul ei. 1. Mutilare. Cf. sluţi (1). Au alergat la domn cu rugăminte de l-au iertat de acea sluţire. n. costin, let. ii, 92/30, cf. budai-deleanu, lex., lm, i. golescu, c., polizu. Prin a mea sluţire tu mişti şi vie-ţuieşti. bqlintineanu, o.. 208, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., dl, dm, M. d. enc., dex. -v” (Prin lărgirea sensului) Previne împotriva porţilor şi modalităţii care duc la sluţirea vieţii, t mai 1964, 65. 2. P. e x t. Schimbare în rău, căpătînd aspect fizic, formă, natură etc. dezagreabile, dezgustătoare etc. datorită unor anomalii, unor neregularităţi etc.; deformare, desfigurare, mutilare, pocire, pocitură1 (1), schimonosire (1), schilodire 0). strîmbare, sucire, (rar) schilodeală, sluţit1 (2), (popular şi familiar) scălîmbăială, scălîmbăire, scălîmbăitură. Cf. dl, dm, m. d. enc,., dex. 4. (învechit, rar) Sluţenie-(1). Se şi nasc multe strîpituri, sluliri şi pocituri, episcupescu, practica, 62/20. 3. P. ext. Urîţire extremă, pocire, pocitură1 (1), urîţenie, (rar) sluţit1 (3), (popular) hîzenie, (învechit) grozăvire. Cf. s 1 u ţ i (3). Cf. dl, dm, m. d. enc., df:x. — PI.: sluţiri. — Şi: (învechit) shiliic s, f. . — V. sluti. SLUŢIT1 s. n. Faptul de a (s e) sluţi. 1. (învechit) Mutilare. Cf. m. d. enc. 2. P. ext. (Rar) Sluţire (2). Cf. sluţi (2), Cf. M. D. ENC. 3. P. ext. (Rar) Sluţire (3). Cf, sluţi (3). Cf. M- D. ENC. — V. sluţi. SLUŢIT3, -A adj. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) 1.' (învechit) Mutilat. Cf. sluţi (1). Cf. i. golescu, c., budai-deleanu, lex. Numărul bărbaţilor, infirmi sau sluţiţi este foarte mic. aris-tia, plut. LXX/30. Sluţit şişcliiop se mişcă abia. ne-gruzzi, s. ii, 243, cf. ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Nu ştie cit a fost de sluţită, camil petrescu, и. N. 425, cf. el, dm, dex. 2. P. ext. (Rar) Slut (1). Cf. sluţi (2). Cf. ddri-, resmeriţă, d., cade, dl, dm, dex. Dînd chipului sluţit, faţă zeiască. românia literară, 1970, nr. 108, 7/3, cf. dex. De limbă muţit, De faţă sluţit, graiul, i. 300. ‘v’ (Substantivat) Care fată frumoasă ar vrea vreodată să iubească pe nişte bălrîni şi slutiţi ca noi? gorjan, H. iv, 187/4. 3. P. ext. Care este foarte urît; slut (2), hidos, liîd, pocit3 (1), urîţit, (învechit) grozav, grozava tic, grozliv, (regional)-balciz, pîcleş, pogan (3). Cf. sluţi (3). Cf. ŞĂINEANU*,.-RESMERIŢĂ, D.,. CADE, fcL, DM. 8756 SLUŢITURĂ ■-îidâ— Smalţ — PI.: sluţiţi, -le. — Şi: (învechit) slulit, -ă adj. — V. sluţi. SLUŢltUBĂ s. f. 1. Fiinţă slută (1); monstru (1), pocitanie (1), pocitură1 (2), schimcmosilură (1), slu-ţenic (1), (popular) potcă1 (3), stropşitură, (regional) uăhoadă (1), znamenie. Cf. lm, cade, scriuan, d., DL, DM, BEX. 2. P. c x t. Fiinţă slută (2); hidoşenie, monstru (1), pocitanie (1), pocitură (2), sluţenie (2), uriciun«, urîţenie, (rar) schilodcnie (2), (popular) hizenie, potcă1 (3). Ci. I. GOLESCU, C., CADE, SCP.IBAN, D., DL, DM, dex. Nu vreau boi de arătură Şi să iau vreo sluţilură. POP., ap. TDRG. — PI.: sluţituri. — Sluţi -f suf. -tură. SMAC interj, v. smîc. SMĂGĂ s. f. v. snaijă. SMALŢ s. m. v. smalţ. SMALTÂT, -Ă adj. v. smălţat. SMALTÎNĂ . s. f. Minereu natural de cobalt, cu conţinut de nichel şi fier, de culoârc albă sau cenuşie cu irizaţii, casant, care cristalizează în sistemul cubic. Cf. CADE, CANTUNIAItl, L. M. 115, LTR2, DL, DM. DER, DN'2, M. D. ENC., DEX. — Din fr. smnltine. SMALŢ s. n. 1. Masă sticloasă obţinută prin topire sau sintetizare, conţinînd oxizi (in special de siliciu şi bariu), care se aplică pe suprafaţa obiectelor metalice sau ceramice pentru a le proteja de oxidare, pentru a le face impermeabile sau pentru a le decora, glazură, (regional) călăi, maz, m a z 1 u, mortastncă; p. ext. obiect smălţuit; email. Cruce ferecată cu auru, cu smalţu, cu rubinuri feţele (a. 1681). ap. hem 2129. Măsura căldurii focului la vărsarea jmalţului este. cânte mir, 1:1.II, 32, cf. anon. car. Făcu sicrin de argint curat şi poleit cu aur şi-l înfrumuseţă cu mărgăritar frumos şi cu alte pietri scumpe şi cu smalţ (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 255. Cruce de chiparos ferecată cu argint poleit şi zi-malţ (a. 1777). iorga, s. d. xni, 96. Să aducem oare-ceva marfă. . . adicăte . . . fir de fier, puţinei şmalţ şi alte ce vom socoti că să ne fie spre folos (a. 1803). id. ib. xii, 147, cf. budai-deleanu, lex., lb. O ardere de lingurea şi de piept pe care o îndulcesc cîrciumarii cu smanţul plumbuiţii, ce este otrăvitor, episcupescu, practica, 32/10. Poartă îngrijirea sănătăţii satelor. ,.,apîinii crude. a vinului dres cu smanf, ce este otrăvitor, id. ib. XLIX/16. Lolăriacc se făcuse pentru o tabachere de aur cu zmalţ şi cu diamanluri pe dasupra. cr (1836), 801/42. Două gaiţe, din care una vie, iar alta de argint cu smalţ fabricată, asaci-ii, s. l. ti, 86, cf. valian, v. Ca să facă vinurile dulci, unii din vînzători au îndrăs-nit a amesteca smalţ de plumb, brezoianu, a. 609/2, cf. iseb, 197, stamati, D., polizu. Osebit de accstea se mai văd toaleta împărătesei Amaliei de smalţ şi aceea de pietre azure (lapislazuli) cu vine de aur. filimon, o. ii, 149, cf. ddrf, barcianu, v., alexi, w. Firidele poartă la Ungerea lor discuri de smalţ, verzi, galbene, castanii chiar, care înfăţişează chipuri de dobitoace fantastice, iorga, c. i, ii, 21, cf. tdrg. Prin jucl. Bacău vasele se dau pe verde, adică crude fiind, cu ghileală, . . . peste ghileală se dă jmalţul, zmalţul, jămalţul sau mortasînca.. pamfile—lupescu, crom. 224. Două talgere... se înrudeaţi cu farfuriile prin formă, iar cu străchinile prin florile lor de smalţ albastru, hogaş, dr i, 118. Nu avem încă nici o indicaţie privitoare la lucrul smalţului decorativ în Dacia, pârvan, g. 598, cf. resmeriţă, d. Cavaleri-călugări ... purtincl cu fală pe piept crucea de smalţ alb. m. i. caragiale, c. 52, cf. cad®. Bea vin grecesc In ulcele cu smalţ. g. m. zamfibescu, sf. m. n. i, 38. Iată că printre altele descoperă doamna noastră un inel cu smalţ de verde fraged. teodoreanu, m. u. 147, cf. scriban, d. Amfore de lut, sonore, încercate de cumpărători cu o bălaie a degetului în pereţii cu smalţuri. arghezi,b. 103. Piatra brută, smalţurile, chenarele ferestrelor, Vifore sc îmbină într-o armonie dulce, călinescu, c. o. 250. Pentfit porţelanul i, emailul, numit şi smalţ, e format dinlr-un ames-tcc intim de roci fcldspalice euarţoase, cu cuarţ şi cn mici cantităţi de cretă, ltr2 vii, 213, cf. dl, dm. Un hanger cu miner de smalţ albastru, ist. lit. rom. it, 170, cf. m. D. enc., dex. Smalţurile şi emailurile se colorează cu diferiţi oxizi, dc, cf. alrm sn ii h 851. *0” (Ca termen de comparaţie) De cite ori mina va atinge pe dînsul să-l minglie, mîna aceea vestejaşle cele mai frumoase ale lui tolore şi ţoală strălucirea ca smalţul cel delicat al aripilor se scutură, piere, cr (1833), l232/42. Fac una din cele mai frumoase podoabe, prin florile lor lucitoare ca un smalţ frumos, brezoianu, a. 445/7.. Pe toate aceste turnuri au început a seînteia, ca smalţuri de lazur şi de smarand ,. . ornamentele. odobescu, s. ii, 503. Ochii albaştri ca un smalţ şters. camil petrescu, p. 240. -v- (Prin analogie) Acest dobitoc era în crăpătura unei pietre numite gres, a căreia păreţi era îmbrăcaţi de o crislalizaţie (felii de smalţ) de cvarţ. ar (1835), 68x/56. «O’ F i g. Împilat în desfrî-nare, beat de libovul amar, Peste jmalţul de verdeaţă lîngă şipote fireşti. . .Aştepta în lineştire ca să vie cînd va vrea Moartea, pogor. henr. 11/4. Băşicuţile de rouă. . .Cîmpului dau zmalluri nouă. i. văcărescul, p. 18/15. O femeie schimbată-n cavaler Cu ochii dulci ca smalţul seninului eter. bolintineanu, o. 53. Trupu-i fin se clatină, Juvaer de smalţ şi aur. topîrceanu, e. 51. Pe apă, lumina tremura de-a curmeziş un fluviu de smalţ topit. c. petrescu, î. i, 80. Deodată prindeau să se agite nenumărate şi minuscule aeroplane de smalţ albastru, sadoveanu, o. xix, 436. Smalţul unei flori. oprescu, s. 229. Profilul de smalţ măsliniu, ce servea de sprijin greului coif de păr, umplu pe Jim de mirare, călinescu, o. i, 13. Ochii şi-i rotea, de smalţ, Către mirele înalt, paraschivescu, c. ţ. 38. Un viaduct cu graţie-şi aruncă Deasupra ripei arcul alb, de smalţ. labiş, p. 127. E lobă luna. Cerul gol tnalt. Umblă prin tufişuri sunete dc smalţ, românia literară, 1971,nr. 119, 11/1. 2. Substanţă albă, foarte dură şi lucioasă, care acoperă coroana dinţilor, protejind dentina. [Copiii] au o neapărată trebuinţă d-o puternică fire în creşterea lor, pe care mediţina n-o poale da unde va lipsi şi mai vîrtos în zămislirea smanţului, în scoaterea şi schimbarea dinţilor, episcupescu, practica, 430/28. Min-cările foarte fierbinţi şi beuturile reci trebuie să aibă cea mai mare influinţă în dinţi, le roade smalţul şi ii face găunoşi, fm (1843), 2582/30. [Dinţii calului] sint ovali şi găunoşitura le este plină cu un fel de smalţ. brezoianu, a. 530/2. Caria dinţilor . . . începe prin stricarea smalţului, uianu, d. s. 245, cf. resmeriţă, v., cade, Scriban, D., ltr2. Îşi frecă măselele prefă-cind smalţul in făină, vornic, p. 203, cf. dl, dm, der. Zdrobirea unor obiecte tari în dinţi (alune, nuci) favorizează spargerea smalţului dentar şi apariţia cariilor dentare, abc săn. 131. Distrofie dentară creditară . ., constînd dintr-o colorare roşie-gălbuic sau cafenie a smalţului. D. med.., cf. m. d. enc., dex. 3, (Bot.; prin Transilv.; în sintagma) Smalţ de sticlă = brîncă (Salicornia europaea). Cf. borza, d. 153. — PI.: smalţuri. — Şi: (învechit şi regional).şmalţ, sinanţ, jmulţ, şraalţ, (învechit) smalţ, zeniâlci (anon. car.), zmalţ, zimâiţ, zmalt, (regional) smant (alrm sn ii h 851/723), jămălţ, jurnalţ (ib. h. 851/53, 95, 228, 235, 272, 279, 284, 310, 349, 353, 414, 514, 531, 537, 551), zamalt (a iii 16, 18), zămâlţ (alrm sn ii h 851/27, 36, 47, 76, 105, 282, 833, 836, 848, 872, a iii 2, 3, 4, 7, 17), zmanţ (alrm sn ii h 851/705, 723, 762, 784, §793 SMALŢAT -1104- SMARÎDE 791, 886), zmaţ (a ii 7), zmelci (alrm sn ii li 851/141, a ii 11, 12), zumalţ (a i 12) s.n. -r- Din ngr. aixâXro, germ. Schinalz, it. sinalto. SMALŢÂT, -Ă adj. v. smălţat. SMAIVT s.n. v. smalţ. SMANŢ s.n. v. smalţ. SMAOAlCĂ s. f. v. zmcoaiiră. SMARĂCDIE s. f. v. smarald. SMARĂG s.n. v. smarald. SMARÂGD s.n. v. smarald. SMARAGDÎN, -Ă adj. (Livresc) Smaraldiu. Un verde jupuit de ierbi virgine Se-ăşază intr-un nor de-parte-n cristalele cu trupuri zmaragdine Prin care ochiul se contemplă-n moarte, 'iîomâ’nia literară, 1971, nr. 127, 4/1. — PI.: sinaragdini, -e. — Şi: zmaragdin, -ă adj. — Din ir. şmaragdin. SMARALD s. n. Varietate de berii de culoare verde, foarte transparentă, folosită ca piatră preţioasă. Patru rîndure de pietri: în rindul dentîniu. şardie, to-pqzie şi smerqgdie. po 271/28. îiriprejurul scaunului em curcubeu, în vedeare să asămăna smaragdului. N. test. (1648), 306T/14. De o parte. . . şi de altă era 2 pietri de smarand. neagoe, înv. 23/4. Să află in mijloc de călugări ca piatra, zmaragdului. dosoftei, v. s. septembrie 27r/29. 3 inele aur cu zmăranduri (a. 1716). .bul. com. ist. ii, 210. 7. ineli ... 2 cu izmaranduri (a. 1734). ib. iv, 68. 1 părechi cercei cu zmăragduri (a. 178Q). uricaiîitjl, xi, 249. Craiul. .-. are sub dînsul vreo trei-patru crai întru a căruia împărăţie se găsesc cele mai frumoase rubinuri, smăranduri şi safire, am-FILOHIE, D. 44/17, cf. BUDAI-DELEAN.U, LEX. Inele de aur, unul cu smarand, altul eu rubin (a. 1809). uri-cariul, x,. .254, cf. LB, drlu. Pe creştetul tău pune a munţilor coroană, Plini d-aur, de rubine, smeralde. heliade, o. i, 359, cf. i. golescu, c. Pietre scumpe; din cdr.e cea măi preţioasă este diamantul, apoi rubinul, smarugdul, topazul, genjlie, g. 124/5, cf. polizu. Şii-cul. .. cu o" floare mare de smaragde. negruzzi, s. i, .145. Duduca alese. . .cîteva inele de rubin şi smarand. ttlimon, o. i, 224. Elementul himic numit alumină se află curat numai în smarand. i. iOnescu, e. c. 413/31. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandui rar? Şi-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? eminescu, o. i, 83, cf. ddrf, şăineanu2, barcianu, alexi, -w., tdrg. Zenitul deasupra noastră e ca un ochi enorm de smarald, agîrbiceanu, a. 231. Ai fi zis că ai înaintea ochilor o salbă Se mărgăritare pe o tavă de smarald. hogaş, dr. i, 32, cf. resmeriţă, d., nica, l. vam. Alt soi de piatră scumpă, afară de smarande. m. i. cara-Giale, c. 77. Porniră cele trei corăbii, purtînd în pîn-tecile lor Grămezi de aur, Chihlimbare, Smaralde verzi. minulescu; vers. 48. A văzut cu uimire atirnînd un 'smarand enorm cit un ou de lebădă, sâdoveanu, o. x, 294, cf. soriban, D. Trei rînduri de smaralde. . . Rotunde, deopotrivă, jur împrejur răsar, arghezi, vers. 74. Se alintau în cutia mea aşchii de smarald, ţăndări de opal: blaga, h. 59, cf. ralea, s. t. i, 31. Mitropolitul. .. pune mîna pe cîrja cu capetele de cîinc, din aur bătut cu rubine şi smaralde, camil petrescu, o. ii, ,431. .Părea o bijuterie încrustată cu enorme smaragde. bogza, a. î, 332. Toate au puritatea cerului şi-a mării, care... înfăţişează aici tot ce poale avea mai pur safirul şi ,smaraldul. tudoran, p. 212,, cf. ltr2, dl, DM, der. Acolo smaraldul este ca arţtidot al furtunilor. coNTEMP. 1969, pr. 1 200, 3/6, cf. dn2, m. d. pNC.ţ.pEX. "ianeu şiţigur s-a-mgyşcat Cu..pistol de dia- mant Şi cu pietre de smarand. mat. fqlk. 393. <$> (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la culoarea, strălucirea etc. pietrei preţioase) Papagalii cei verzi ca sma-ragdul să pogora din lalanierii megieşiţi, buznea, p. v. 57/20. Un costum de ţatifea verde ca smarandui. CARAGIALE, O. I, 19, cf. ANGHEL, PR. 24. Avea... flUll--zele verzi ca smaraldul, gîrleanu, l. 123. Grădina de zarzavat sc întindea verde ca smarandui. cocea, s. ii, 23. Domnia şa are un stilou verde ca smaraldul. călinescu, c. o. 90. li străluceau ochii verzi în lumina trandafirie, ca două smaragde mari, vornic, p. 146. Frunzele prunilor luceau ca smaraldul, t. popovici, s. 155. <0> Fi g. Oşopîrlă de smarald Cală ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald. alecsandri., poezii, 187. Mă rătăcisem printre aceşti arbori de argint care, încununaţi cu ramuri de smarald, îşi pierd picioarele tntr-un tapet de iarbă, bolinţineanu, o. 321. Crăiasa in purpur şi-n smarald S-ascunde, coşisuc, p. i, 66. Peste întinderea cîmpului unduia smaraldul griului nou. sandu-aldea, u. p. 196. Raţe cu capcte de smarald măcăiesc. anghel —iosif, c. l. 172. Şi-h Tacrimile-i de smarald Mă scald. al. philippide, a. 38. în silueta ei, înscrisă în smaraldul cerului, proeminează o biserică. galaction, o. a. ii, 384. Dantela aurorii boreale De purpură, de aur şi smarald, topîrceanu, p. o. 131. Fire mici de iarbă împungeau cu smarqgd. culoarea de abanos a pămîntului. vlasiu, a. p. 454. Iată grădini de argint. Iată poduri de smarald, sadoveanu, o. xx, 86. Visul nelămurit al acelei nopţi, cu pădurea de smarald şi de aur. vinea, l. i, 49. Drumul de fier ajungea pe malul Cornului de Aur, cu ape de smarald, tudoran, p. 53. Trei lebede albe. . . Cu capul De diamant Şi cu ochiul De smarand. teodorescu, p. p. 421. (Prin lărgirea sensului) Culoarea veşnic alia a mării, de la violet la rubiniu şi smarald. . . dulceaţa şi transparenţa aerului au moleşit acest aprig popor de militari, ralea, S. T. i, 300. — PI.: smaralde şi (înveehit) smaralduri. — Şi: smarăgd, smarand, zmaraţ/d, zmarăld (cade), zma-rând (id. ib.), (Învechit) smarâţj (conv. lit. xxiii, 1 069), smărând s.n., smarăcdie (po 311/20), smarăndă (va-lian, v), smerâţjdie s.f., smerald, smerând (amfilo- hie, G. 152/12), zmărâgd, zmărând, izmarănd s.n. — Din ngr. ®|xâpxY8b<, it. smeraldo. SMARALDÎU, -E adj. Care are culoarea smaraldului, ca smaraldul; (livresc) smarâgdin. La picioare-mi o cîmpie Smaraldie Sărutată de zefiri, f (1873), 182. înnăbuşită fierbe cenieala-n călimară, Mieroasă, zmaragdie, suc de cucută-amară. călinescu, l. l. 67. — PI..: smaraldii. — Şi.: sniărăldiu, -ic (cade zmaraydiu, -ie adj. — Smarald + suf, -iu. SMARÂND s. n. v. smarald. SMARĂNDĂ s. f. v. smarald. SMARAIS'Z şubst. (Regional) Plantă nedefinită mai îndeaproape (Satu Nou—Medgidia). Cf. h xiv 436. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SMARÎD s. m. Peşte marin migrator, cu corpul alungit, uşor turtit lateral, de culoare brună-cenuşie, lung pină la 20 cm, cu botul ascuţit şi gura largă (Smaris smaris). Felurimea şi mulţimea peştelui este nesocotită, din care: sardele.. .scrumbii, zmăridii. golescu, i. 81, cf. ltr2, ap 61, 138, dex. — PI.: smarizi. — Şi.: (rar) sniaride (antipa, p. 274) s.m., zinaridie s. f. — Din ngr. aiJ-apiSy... ■ SMARlDp s.m. v. smarld. 8778 SMĂCEA -1105- SMĂLfA SMĂCEĂ s.. f. v. smicea. SMĂCÎ vb. IV v. smuci. SMĂCIN yb. I. (învechit) 1- Tianz. şi refl. A (se) fărîmiţa; p. ext. a (se) zdrobi. I să zmăcina carnea. .. şt cădea bucăţi de pre trupul sfinţiii sale. DOSOFTEI, v. s. octombrie 70r/14, cf. budm-dei.eanu, lex. Un zgomot s-auzi... la tntilnirea celor două litve smăcinale una de alta. caragia.le, o. i, 58. Vaca, sfo-răind turbată de chinul rănii şi de ciupiturile muştelor care se strinseseră pe carnea ei vie, smăcina iarba şi păminlul cu coarnele, id. ib. ii, 3.10, cf. barcianu, TDRG, CADE, SCBIBAN, D-, IORDAN, STIL. 216. “v* (Prin exagerare) Munţii se cutremurau, Păduri mari se smăcinau. Livezi verzi se scuturau, conv. lit. xiv, 153,-v* Fig. (Refl. r e c i p r.) Acolo este anarhie, trec toate in abuz, de se smacin unele de altele, episcu-pescu, practica, X'XIX/li). (Refl. pas.) Multe ,comune. . . aveau venituri comunale şi bisericeşti cu miile de fi[orini], dară toate acelea se smăcinau şi dispăreau fără nici o urmă. babiţiu, p. a. i, 554. 2. T r a n z. (Complementul indică fiinţe sau părţi ale corpului lor) A tortura1. Cu aceastea zmăcina şi munciia diavolul trupurile oamenilor, varlaam, c. 204. Cu postul şi privegherea trupul zmăcinind. do-softei, v. s. octombrie 65r/19, cf. budai-deleanu, LEX, VALÎAN, V., POLIZU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., tdrg. •$> F i g. (Refl.) Să scăpăm dă închisori şi să nu ne mai zmăcinăm prin judecăţi (a. 1832). doc. ec. 519. 3. T r a n z. F i g. A agita; a tulbura (3). [Pravila nerespectîndu-se] dezvaţă norodul de credinţă şi supunerea lui, îl zmacină şi îl răzvrăteşte, piscupescu, 0. 40/7. Nici pe departe nu erau aşa violenţi în aplicarea măsurilor destinate a smăcina şi a nimici conştiinţa naţională a popoarelor de alte limbi, bariţiu, p. a. iii, 67, cf. POLIZU, ŞĂINEANU2, HESMERIŢĂ, D., CADE. + (Complementul indică funcţii ale orgnismului) A deregla. Sine/ele. . . cel iuţit şi otrăvii este rătăcii prin tot trupul şi se depune cînd pe o parte cînd pe alta şi smacină orînduiala lucrării tuturor organelor, episcu-pescu, practica, 379/29, cf. valian, v. ---Prez. ind.: smacin, pers. 6 şi smacin. — Şi: zmăcina vb. I. —Pref. s- + mneina. SMĂCIÎVÂIIE s. f. (învechit) Acţiunea de a (s e) s măcina şi rezultatul ei. 1. Fărîmiţare; ,p. ext. zdrobire; (învechit şi regional) smăcinătură. Cf. s m ă c i n a (.1). Cf. budai-de- LEANU, LEX., POLIZU, BARCIANU* ALEXI, W., DIILR 1, 226, cade. "v” Fig. Intru atîta zmăcinare şi măci-narc, ce păgăneştile porunci fac (a. 1680). bv i, 235. Această smăcinare şi sleire a zăcămintelor de putere din noi., ciauşanu, r. scut. 63. 2. Tortură (1). Cf. smăcina (2). Zmăcinarea trupului ca să i să izbîvească sufletul, varlaam, c. .176. Daţi-l pre unul .ca acela Satanei de zmfrcinarc trupului ca să să spăsască s[u]fletul. dosoftei, v. s. noiembrie 185v/22. F i g. La ce-i foloseau acum atiţia ani de trudă şi de smăcinare pe băncile şeoalei? vla-huţă, n. 90. 3. Agitaţie; tulburare (3). Cf. smăcina (3). Coloniile romane. . . au ,împărtăşit mai adesea atît mă-, rimile cît şi smăcinările imperiului, odobescu, o. i, 219, cf. cade. + Fig. Zbucium sufletesc. Tremura inîma-nlr-însa de desele zmăcinări Ce-i vinea de păreri bine şi de triste cugetări, pann, e. i,. 114/5. Ei-bine? ... zisei .. . cercînd să surîz ca să-mi ascunz smăcina-rea. baronzi, m. 428/2. A fost o smăcinare a sufletului dulce şi dureroasă, cabagiale, o. I, 26, cf.- ddr.f. Numai el trebuie să şiie silinţele, iluziile, smăcinările. GAI.A.CTION, O. A. I, 133. ■ — PI.: smăcinări. — Şi: zmăciuărc s. I. — V. smăcina. SMĂCIIVÂT, -Ă adj. (învechit) 1. Fărîmiţat; zdrobit; p. ext. ruinat (1). Cf. smăcina (1). Cf. bu-dai-deleanu, lex. Această■ sfîntă biserică cu toiul zmăcinată şi pornită spre cădere din pricina groaznicului cutremur (a. 1827).- iorga, . s. D. xv, 127, cf. tdrg, cade, scriban, d. + (Rar; despre dantură) Cariat. scriban, d. 2. Fig. Agitat; tulburat3 (3); p. ext. zbuciumat. Cf. smăcina (3). Doamna mumă ajunse acolo ;:ur-lînd în sufletu-i zmăcinat o îngrijală presimţire, ouo--bescu, s. i, 170. Stăm îngroziţi în faţa acelui zbucium. E un suflet de om smăcînal pînă in fundul fundului. caragiale, o. iii, 191, cf. ddrf. libucneşle-nlr-un plîns zmăcinat. săm. ii, 198, cf. şăineanu2, resme-riţă, d., cade. Agripina suia din greu, cu pieptul lot atît de smăcînal ca şi şuvoiul de alături. gaLaction, o. a. ii, 103, cf. scriban, d. — PI.: smăc-inaţi, -te. — Şi: zmăcinat, -ă adj. — V. smăcina. SMĂCINĂTURĂ s. f. (învechit şi regional) Smăcinare (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU,' DDRF, alexi, \v., cale. + (Concretizat) Ceea ce este fărîmiţat, ceea ce este smăcinat (1). S-a-necal în sadină, smăcinătură de moloz şi cărămidă, ciauşanu, r. scut. 91. — PI.: smăcinături. — Şi: zmAcinătură s.f. cade. — Smăcina +.suf. -ătură. SMĂC6l subst. v. smocui. SMĂLT vb. I v. smălţa. SMĂLTUÎ vb. IV v. smălţui. SMĂLTUÎT, -Ă adj! v. smălţuit2. SSVIĂLŢĂ vb. I. T r a n z. (Mai ales la participiu) A împodobi cu diferite culori (de obicei cu nuanţe vii) ; a smălţui (2). V. împestriţa, p ă t ş (2), pestriţa, p o p i s t r i. 'Mii de flori. . . smălţea pă-jîşiîle verzi, pleşoianu, t. i, 64/16. E dulce acea viaţă, cu cerul fără nuori, Ce curge ca părăul p-un cîmp smălţat cu flori ! aricescu, a. r. 84/23. O prea frumoasă poiană acoperită de iarbă şi smălţată la uncie locuri cu tot felul de floricele, pelimon, i. 143/9, cf. grica, c. e. ii, 320". Se văd livezi pline de arbori roditori şi smălţate de milioane de flori sălbatice, filimon, o. ii, 16, cf. ddrf, gheţie, r. m., barcianu. Şesul de fînaţ aş-ternea de-a lungul drumului o trîmbă verde, învoită, smălţată de flori, adam, r. 66, cf. alexi, w., şăineanu2. Luncile erau smălţate de flori tinere şi surîzăloare. agîrbiceanu, a. 506, cf. reSmeriţă, d., cade. Popa Tonea eră• de acum să i se înfăţişeze, t)eşnic, sub podoaba dalbelor veşminte preoţeşti, smălţate cu desfoiate foi de floarea-soareliii. galaction, b. 176. In faţa lui . - . numai dealuri smălţate cu toate florile pămînlului. COCEA, S. I, 214, Cf. IORDAN, L. R. A. 239, SCRIBAN, D. Pretinzi ca in literatură omenirea să păşească... pe iarbă smălţată cu flori, călinescu, c. q. 143. In faţa mea e malul copilăriei mele, Smălţai de muşeţelul cu capelele blonde, perpessicius, s. 80, cf. dl, dm. Desenele şi fotografiile ce smălţează cartea contribuie la atmosfera de luminozitate, v. rom. martie 1963, 171. .0 poieniţă smălţată cu flori albe. cinéma., 1968, nr.10, 44, cf. m. D. enc., dex, DSR. Fig. La poarta nopţii puneţi dinii răi Să latre duhul meu smălţat de brume. românia literară, 1970, nr. 92, 11/3. — Prez. ind.: smălţez. — Şi.: (rar).smălţa (greces-cu, fl. 88), vb. I, (ipvechil) jşinălţi vb. IV. — V. smalţ. .. : 8789 SMĂLŢAT -1106- smălţuit2 SMĂL|ATi -Ă adj. 1. Care este împodobit cu diferite culori (de obicei cu mianţ.e vii); (rar) smălţuit2 (2). V. î ni p e s t r i ţ at, pătat (2), pes tri- ţat (I). Pină şi gîzcte smălţate se (¡lipiseră (Ic cile o rădăcină dc iarbă sau dc buruiană, agîrbickanu, s. 410. 2. (Har; despre obiecte de -metal sau de ceramică) Smălţuit* (1). Acelaşi papuc bălul în perele, cu ceasornicul smălţat. d. zamhrescu, v. ţ. 30. 3. (Regional; despre dinţi) Acoperit cu smalţ (2). Un arap bogat, Negru si buzat... Şi cu ochi holbaţi Şi cu dinii smalLaţi. alecsandri, p. p. 116. — PI.: smălţaţi, -ie. — Şi: (învechit) smaljât, -ii (alext, w.), zmaltăl.-ă (barcianu, alexi.w.), (regional) smaltnt, -ă, adj. — V. smălţa. SiUĂLŢÎ vb. IV v. smălţa. SMĂLŢÎKE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a s măi ţi şi rezultatul ei. Porţelanul frincesc se comandă prin cea mai des[ălăcioasă smălţire. rus, i. i, 104/21. — VI.: smălţiri. — V. Sfnăiji. SMĂLŢUt vb. IV. T r a n z. 1. (Complementul indică obiecte de metal sau dc ceramică) A acoperi cu un strat de smalţ (1); a emaila, a glazura. Cf. uudai-deijbanu, lex., drmj. Au voii a cerca nu cumva putea zmălţui oalele şi tigăile. drăghici, R. 133/19, Cf. VAL1AN, v., 1’OLIZU, DDKF, DA.Mfi, T. 57, BARCIANU, ALEXI, W., şXlNJÎANU8, RESMERIţX, D., IORDAN, b. R. A. 239, DI,, DM, SFC IV, 121, M. D. ENC., DEX, LEXIC REG. 58. 2. F i g. A smălţ.a. Voi, norodul florilor care zmăl-ţuiţi faţa timpurilor, marcovici, c. 71/4. Norii ascund vederea înaltelor tării Ş-a stelelor de aur mulţime luminoasă Ce smălţuiau seninul cereştilor timpii, ale-xandresc.u, o. i, 92. Locuitorii. . . smălţuiesc cu numeroasele lor bordeie, grămădite în sete şi cătune, ţoale şesurile. odobesgu, s. iii, 569. Frunza deasă smălţu-icşle nalta, verdea boltitură. emi.ne.scu, o. iv, 129. cf. şăineanu2. Văl de brumă arginţic Zrnălţnilu-mi-a grădina, goca, v. 103. Ctmpul e mai frumos tind flori deosebite îl smălţuiesc. densi/sianu, in plr ii, 98, cf. RE5MKRIŢĂ, P., SCRIBAN, D., BL, D.M, DEX, A V 14. ,), smintui (i'amfile, cu. 224), jămălţui (scriban, d.), jmălfui (id. ib.), juinăl-ţui (id. ib ), măi tui (cade), zmălţui (id. ib.), zmăn-ţui (cade, scriban, d., rădulescu-codin) vb. IV — Smalţ -(- suf. -ui. SMĂLŢUIĂLĂ s. f. Suprafaţă .smălţuită2 (I); p. ext. smalţ (1). Cf. polizu, di)b*\ Feţcle-n lut ars şi smălţuială Li se vedeau plăsmuite cil migală De mina aspră-a unor semizei, labiş, p. 265, cf. alb sn iv h 1 035/928. — PI.: smălţuieli. — Şi: (regional) siuănţuiulă s.f. au; sn iv h 1 035/928. — Smălţui+ suf. -cală. SMĂI/riJilU: s. f. Acţiunea de a.smălţui (I) şi rezultatul ei; e-mailare, glazurarr, (învechit) smăl-ţuitură. Cf. budai-deleanu, lex., drlu, valian, v., polizu. Sc fucc smiltiuireu |vase!orJ. i. tonescv, m. 437, cf. ddrf, barcianu, alexi, •»•., re.smi.riţă, n. Smălţuirea constă in acoperirea pieselor cu un strat subţire dc smalţ, ioanovici, tehn. 74, cf. ltr2,. dl, du, dex, m. D. enc., dc. ■%> Fi g. J.una revărsa tot aurul ci in odaia lui şi, sub această smălţuite diafană, mobilele şi covoarele străluceau, emikkscc. p. i.. 81, — PI.: smălţuiţi, — Şi: (învechit) suiiltiuire s. f. — V. smalţ ui- SMĂLŢUIT-1 s.n. (Rar) Faptul’de a smilţui. Cf. ddrf, cade. — Şi: zmălţuit s.n. cade. — V. sinălţui. SMĂLŢUIT2, -Ă adj. 1. (Despre obiecte de metal sau de ceramică) Acoperit cu un strat de smalţ (1) ; emailat, glazurat, (rar) smălţat (2). Cf. lex. mars. 138. Dec ii [vinul] fiarbe-l intr-o ulcea zmănţuită cu 50 de dram oţel bun. (a. 1749). gcr ii, 45/1. Să iai peş-tili grijii, să-l pui intr-o tingire cm in oală smălţuită. MÎNCĂRILE, 18/16, Cf. BL'DAl-DELEANU, LEX. Urcior mare, zmălţuit (a. 1823). doc. ec. 294, cf. li;. Bucatele. . . trebuiesc să fie proaspete, dintr-acca zi, şi găt-tite in vase smănţuite. episcwesci:, practica, 38/15. Vasele. . . Ic-au aflat toate zmulţuile. drăcihici, r. 139/30. 40 de urcioare bune pentru apă, zmălţuitc (a. 1845). doc. ec. 840. Cel dinţii preced constă, in a depune, in oale smălţuite şi pline cu apă, pe cele mai mari măsline. brezoianu, a. 332/18. La cele două punclurl unde sc unesc doliile, [casa] avea cile o băşică dc pă-minl smănliiilă, cu virful în formă de pasere, filimon, 0. i, 264. Oale vinele şi smuliluile din Ardeal, i. io-nescu, r. 293. Se arătă. . . Sanda, fără să sprijine măcar urciorul smălţuit pe. care-l ţinea sus pe cap. CARAGIALE, O. II, 310, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CADE. | Numele] le Inliineşti pe plăcile smălţuite ale străzilor. cocea, s. i, 85. Pe trepte de stejar urca acum. a doua oară moş Chirilă. . . ducind în mină o oală marc smălţuită. sadoveanu, o. v, 550. Nişte ulcele smălţuite, de pămtnl. arghezi, c. .i. 20. Biserica avea acoperişuri ţuguiate,... şi probabil de ţigle smălţuite. călinescu, c. o. 247. Cămilele fiind de pămint smălţuit, nu sc vedea, ce e in ele. ca.mii. petrescv, o. r, 72. Aprinse o luminare... intr-un ulcior smălţuit, c. petrescu, a. b. 110. Ne aduse două câni. dc tinichea smălţuită. stancv, r. a. i; 156, cf. di... dm. Căruţe ţărăneşti cu coviltire înalte, incărcotc cu mături, oale smălţuite, pahare străvezii, bărbi;, o. 21, cf. ,v>. n. enc., dex. Pe faţă de masă, Covor de mătasă, Blide smălţuite, Talgere zugrăvite, mariak, nv. 500. Sc pune la foc în oală nouă smălţuită, şkz. iv, 129. Cele mai bune vase sini cele smăltuilc. ib. vm, 87, cf. ai.r i 695/268, 677, 898, a i 12, 23, 35, ii 6, 10, 12, m 2, 3, 4, 17, 18, iv 5. Multe vase sini pe dinafară smălţuite şi pe dinăuntru mtnjile, se spune despre cei făţarnici. Cf. zaxne, p. iv, 172. *<> F i g. Ne întindem pe. muşchi, sub un măslin cu frunze smălţuite şi dăm ordin dragomanului. să ne aducă merindele, alecsandri, o. p. 350. lată vin şi gindăccii in hlamide smălţuite, id. r. in, 56. (Hegional) Poleit2 (î) (Covnsna). Cf. ai.ii.m sn I h 386/192. 2. (Rar) Smălţat (J). Zmălţuilc dealuri... se văd. 1. v X o a res cil, v. 8, cf. dl, dm, JDSR. Desiş dc. brad, păduri dc fagi, Flneţe-n. floare smălţuite, Poieni cu smeură şi fragi. D. botez, f. s. 7. + (Peiorativ; despre persoane) Fardat strident. A chemat... o cotoroanţă zugrăvită, şi smălţuită, pe care o pusese mai mare peste slugi, caragiale, o. ii, 220, r.f. gi.. olt. — PI.: smălţuiţi, -le. — Şi: (învechit şi regional) smănţuit, -ă, sniînţuit, -ă (episci’pescv, practica, 429/27, alr î 695/898), smuitiuit, -ă, zămălţuit, -ă (lex. mars. 138, alr i 695/677, a iii 2, 3, 4, 17, iv 5), zmăltuit, -ă, z.iiiălţuit, -ă, zmănţuit, -ă, /.mul-(uit, -a, (înveehit)|şmălIuit, -ă (cr 1830, 373l/20), şmălciuit, «ă (lb), (regional) smelţuit, -ă (alr i 695/268, 8797 SMĂLŢU1T0R - 1107 - SMEDIOR A J 23), iăimiiţil, -ii (.yi,i< sn iv h 1035/284), ju-nmliuit, -ii (ib. h 1 035/41.4, 514), şmeljuil, -ă (klein, d., a u 12), şmulţuit, -ă (a i 35), zamalfuit, -ă (ib. ni 18), zemclciuit, -ii (ii), ii, 6, 10) adj. — V. smălţui. SMĂLŢUIT OM, -oAllE s. ni. şi f. Persoană care se ocupă cu smălţuitul vaselor sau al altor obiecte; emai'or. Cf. budai-deleanu, li/x., dri.u, valian, v., POUil!, JWKF, TIAUCIANU, AUJX!, W., ŞĂINEANU", «ES- meriţă, v., cade, som. VR01-. 43. pictura rivalizează cu arta argintarilor, gravorilor şi smălţuilorilor. oţetea, II. 280, Cf. DJ.,, DM, M. U.-ENC., DEX. — PI.: smâlţuitori, -oare. — Şi: zmălţuilor s. ni. cade. — Smălţui -f sui. -tor. SMĂLŢUrJUHĂ s. f. (învechit) Sreăiniire. Cf. VALIAN, V., POLIZU, DSI.1. — PI.: smălţuituri. — Sinălfui -|- suf. -tură. SMANoAJE s. f. v. zmeoaie SMĂISiŢUÎ vb. IV v. smălţui. SMAnŢUIALĂ s. f. v. smătluială. SMĂAŢUÎT, -A adj. v. smălţuit2. SMĂoAlCĂ s. f. v. zmcoaică. SMĂOÂ1E s. f. v. zmeoaie. SMĂrAND s. n. v. smarald, SMĂRĂLDlU, -!lî adj. v. smaraldiu. SMĂRĂKDEL s. n. (învechit, rar) Diminutiv al lui s m a r a n d. Eu aneam un. plop de vale, Verde ca un smărăndel. bolintinfanu, o. 182. — Smarand -f suf. -el. S'MĂJRĂA DJŢA s. f. (Prin Dobr.) Pc.şte marii; nedefinit mai îndeaproape. Cf. scriban, d. — P'J.: smărăndiţe. — Etimologia necunoscută. smĂrcjfav, -Ă adj. v. tmlreeav. SMĂRtED, -Ă adj. v. sniîmd. SMĂRDUÎ vb. IV v. simi'thri. SMĂBŢOCi s. m. v. mîrloajjă. SMĂSUMĂT, -Ă adj. (învechit, rar) Imens. întinzi nd moartea aripa ei smăsurată Ya-nr/liiţi de totdeauna in tăcerea afundată Şi durere şi suspin, i-ie-ltade, o. i, 292. — PI.: smăsuraii, -te. — De la măsurat. Cf. xt. s iu i s u r a t o. SMĂU s. in., s. n. v. zmeu. SMEAD1 s. n. sg. Mfncare specială folosită drept nadă pentru peşti, care se aruncă în apă înainte dc a introduce undiţa. Nici un pescar nu are voie să dea nadă sau smead, nici să întrebuinţeze mai mult decil o undiţă, sadoveanu, o. xiv, 479, cf. dl, dm, ltb3, DEX. *- Etimologia nesigură. Cf. v. sl. cMi*v. SBIKAD2, -Ă adj. (Despre faţă sau despic păr fi ale feţei) Care este negricios şi palid (1); p. ext. (despre oameni) cu faţa negricioasă şi palidă. Smatl la pelilă, cum zicem noi, smolii, gălbencţ. DOSOi-rEi, v. s. ianuarie lv/27. împăratul era om marc, mai înalt mai decit toţi oamenii,. . . rălund la faţă şi cari smad, oacheş, neculce, l. 227, cf. budai-deleanu, liîx. Romane, Romane, Chipul tău cel zmead. . . Rău l-au sfâşiat, zjlot, cron. 346, cf. lb, valian, v., odobescu, s. I, 436. Smad şi îngălbenii la fală, părul... negru acoperea umerii, eminescu, n. 156. Faţa, nici oacheşe, nici bălană, nici zmeadă. cakagiale, o. i, 306. O figură blinda, smeadă, pe care gindurile işi pusese deja marca lor de distincţie, vlahuţă, s. a. ui, 24, cf. ddrf, bab-CIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, CANDREA, F. 53. A ¿71-Irat, însoţit de mama şi de tata, un domn străin,. . . o faţă smeadă cu nasul coroiat, brătescu-voineşti, p. 33. Faţa lui negricioasă părea mai smeadă, rebreanu, b. i, 137, cf. cade. Era unu, smead, subţirel, vlasiu, a. p.. 339. Ţinuse tainic sfat cu tovarăşul său, om mai tlnăr decit el, sprinten, smead la faţă. sadoveanu, o. xvni, 12, cf. scriban, D. Sprincenele. . . ii clădeau fetei smeade un ce încruntat, camil petrescu, o. i, 59. Intră pe uşă un bondoc smead, sclivisil. stancu, r. a. iv, 244. Cealaltă doamnă, cea blondă şi smeadă... ii zîmbeşle subţire a complicitate, vinea, l. i, 150, cf. DL, DM, DEX., CIAUŞANU, V., ALR ll/l h 5/723, ALR 11/1 mn 20, 2 139/414, 876, 886. -v> F i g. Condiul meu cel smead, molatec, searbăd, odobescu, ap. tdrg. Fagii zvelţi şi smeazi; mesleacănii mofturoşi şi bălani... toţi făcură cu ochiul iederii, ci-iiriţescu, gr." 73. •$> (Substantivat) Smeadul se eăul.ă prin buzunare şi găsi foiţă, stancu, n. a. v, 81. — PI.: smezi, -de şi (rar) smeazi, (învechit, rar) se-meaduri (lb). — Şi: (învechit) zincad, -ă, (regional) şniead, -ă (bl, vi, 18), (învechit, rar) smeard, -ă (ro-lizu) adj. — Din v. sl. c.wbAi». SMEARD, -Ă adj. v. smead2. SMEArEN, -Ă adj. v. smerin, SVtiCHER, -Ă adj. v. şmecher. SMiiCHÎŞĂ s.f. v. sămăeliişă. SMEC1 s. n. (Sport) Lovitură de atac decisivă la jocul de tenis (de cîmp sau de masă), prin care o minge înaltă primită este expediată cu putere in terenul adversarului. Cf. »ns, l. rom. 1959, nr. 2, 87, dex. — PI.: smeciuri. — Din cngl., fr. sui asii (prin apropiere de meci). SMECT1C, -Ă adj. (Despre substanţe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. Cf. scriban, d. Orizontul următor este formal dinlr-o argilă smeclică fără fosile, oncescu, g. 16, cf. dn2. Argila smeclică este o argilă fină, de culoare vinătă, care, bălulă cu apă, face spumă, geologia, 29, cf. dex. — PI.: smcctici, -ce. — Din fr. smcftîqiie. SMECXÎX s. m. v. smetl.ită. SMECTÎTĂ s. f. Varietate de argilă care, sub formă de praf, arc proprietatea ele a scoate grăsimea din stofe. Cf. alexi, -w., scriban, d., cantuniabi, l. m. 115. — Şi: smectit s. in. cantumiar), l. m. 115. — Din germ. SincUt.it. SMEDIOR, -OÂRĂ adj. (Regional) Smedişor. Cf. DDRF, DL, DM, dex, dsb. O feliţă sinedioară Şi la mină 8827 Smediş - 1108 - SMERENIE cit brăţară, teodorescu, p.p.55. Am venit ca să-mi peţesc ' Pe Lenuţa smedioară, Cu codiţa gălbeoară. FOLC. OLT. MUNT. III, 733. — Pronunţat: -di-or. — PI.: smediori, -oare. — Smead3 + suf. -ior. SMEDÎŞ s. n. v. smidiş. ŞMEDIŞOR, -OARĂ adj. Diminutiv al lui s m e a d2; (regional) s'medior. Stalul Chirii, oarece puţin mai nealed, smedişor, cu sprinceanele groase, dosoftei, v. s. ianuarie 17V/16, cf. td.rg, ca.de, dl, dm, dex, dsr. Cea fată smedişoară Cu cosiţa gălbioară Şi cu semne de vărsat, mat. folk. 80. Era o fetiţă smedişoară. PĂSCULESCU, L. P. ,265. — PI.: smedişori, -oare. — Smead2 + suf. -işor. SMEDÎŢĂ s. 1 (Regional) Mlădiţă (1) (Aglrbiciu — Cluj), lexic reg. ii, 74. — PI.: smediţe. - -r Smidă -f- suf. -iţă. SMÎGMĂ s. f. 1. (învechit) Sebum. Glandă sebacee care secretă un fel de grăsime: smegmă, care unge pielea şi părul şi le ţine in stare moale, polizu, p. 133/7, cf. ANTONESCU, D. 2. (Med.) Substanţă albicioasă care rezultă din secreţii celulare şi detritusuri şi care se adună pe organele genitale externe, in cazurile lipsei de igienă. Cf. D. med. — Din gr. a.uîjYH'“- SMEÎ vb. IV vr zmei. SMEIfiSC, -EASCĂ adj. v. zmeiesc. i SMELŢUÎT, -A adj. y. smălţuit2. SMENIŢĂ s. f. (Bot:; regional) Cătuşn'ică (Nepeta calaria). Cf. bujorean, b. l. 393. — Accentul necunoscut. — PI.: smeniie. — Etimologia necunoscută. SMENXĂNĂ s. f. v. şmintină. SMENTEĂLĂ S. f. v. sminteală. SMENTÎ vb. IY v. ¿inimi. SMENTÎRE s.f. v. smintire. SMJ2NŢÎT, -Ă adj. v. 9mintit. SMENTÎNĂ s. f. v. şmintină. SMEOAlCĂ s, f. v. zmeoaică. SMEOAlE s. f. v. zmeoaie. SMEOI s. m. v. zmeoi. SMEOitCŞ s. m. v: zmeutuş. SMER s. m, s. n. v. zmeu. SMEliAGDIE s. f. v. smarald. SMERĂI.D s. n. v. smarald. SMERÂND s. n. v. smarald. SMERDIjÎ vb. ŢV v. smredui. SMERDUÎRE s. f. v. saiireduire. SMERDUÎT, -Ă adj. v. smreduit. SMEKUUI’l'OR, -OARE adj. v. smreduitor. SMEREAlA s.f. (Rar) Smerenie (2). Despicind mulţimea descoperită cu smereală, dricul. . . intră greoi, simandicos, pe pod. brăescu, v. a. 139. Hula de., la fund trimise. . . Cu smereli aparente plăci şi suluri de mercur, LABişy p. 261. — PI.: smereli. — Smeri -j- suf. -ecilă. SMEREÎ vb. IV v. smeri. SMERELRÎIC, -A adj. (învechit, rar) Smerit (4). Un călugăr..., Dintre-ai săi cel mai smerelnic. n. a. BOGDAN, ap. TDRG. — PI.: smerelnici, -ce. — Smeri + suf. -elnic. SMEHEN, -A adj. v. smeiin. SMERENIE s. f. 1. Atitudine umilă şi supusă; umilinţă, (învechit şi regional) milă1 (15), (învechit) molcomire (2), oviliciune, smericiune, srnerîre (1), (învechit, rar) minuniciune, smerinţă, smeritură, (familiar) spăseală, spăsenie. V. plecăciune' jî). Vădzînd porunca măriii tale şi a noastră smerenie, n-au avut. ce face (a. 1661). bul. com. ist. ii, 26. .Ne închinăm măriei tale cu mare smerenie şi ne legăm ... să slujim măriei tale (a. 1683). gcr i, 269/14, cf. gheorgachi, cer. (1762), 209. Fugiia de igumenie pentru multa [ui smerenie, mineiul (1776), 52vl/7, cf. budai-deleanu, lex., lb. Faptele cele virtuoase... fericesc bălrînefele din viaţa aceasta, pentru cea viitoare, ca şi smerenia şi virtuoasa purtare a fiilor, epis-cupescu, practica, 53/15. In această călătorie iarăş a arătat smerenie prin săvîrşirea celor mai îngiosite lucrări, asachi, l. 351/33, cf. valian, v., vasici, m. ii, 16/26. Cu zmerenie. . . sărutăm cinstită dreapta (a. 1843). doc. ec. 781, cf. ddrf, barcianu. Smerenia-i e umbră ce -de pizmă l-a ferit, davila, v. v. 22.. Sta cu mîinile la piept, încovoiat mult şi de bătrîneţe, şi de smerenie, adam, r. 165, cf. alexi, w., şăineanu2, tdrg. Actul acesta de smerenie ne sluji drept paşaport pentru arhondaric, hogaş, dr. i, 13, cf. resmeriţă, d., cade. Biserica a învăţat omului supunerea, smerenia, sfiala, cocea,,;ş. 1,-349.. Moş Gheorghe se ridica în picioare, pleeîndu-şi capul alb în semn de smerenie şi adlncă supunere, teodoreanu, m. i, 327. Ghiţă a primit cu smerenie paloşul şi a sărutat uncheşului mîna. sadoveanu, o. xvni, 134, cf. scriban, D. Smerenia cinstită e cea mai vinovată, arghezi, s. v, 145. Apărea mereu sclivisit, foşnitor şi de o smerenie studiată. cĂ-linescu, s. 9. Aşteaptă cu o'smerenie ipocrită, camil petrescu, o. ii, 322, cf. dl, dm. Cu smerenie vă rugăm să aflăm milă şi ajutoriu de la înălţimea "Voasj tră. barbu,,.princ.104, cf. m. d. enc., dex. Se roagă de d-voqsiră cu mare smerenie, folc. mold. i, 238. + (învechit) Modestie (1). Trufia să urască, iară smea-reniia să iubească, coresi, ev. 14. Şi mai lare ai pune mărturie împotriva la despre trufia inimii tale, decit despre smerenie (a. 1685). gcr i, 277/17. Il primiră cu bucurie, nu pentru dragostea tatălui său, pe care tofi de obşle îl ura, ci pentru blîridefea şi smerenia lui. fleşoianu, t. ii, 51/28. Luă o poziţiune alît de umilită şi plină de smerenie, îneît ar ţi pulul să amăgească pe orişicine, filimon, o. i, 132. Smerenia şi lăcomia sînt ''două trăsături deosebite gle caracterului omenesc. GHEREA, st. cr. ii, 119. Aici totul se petrece cu bună-cuviinţă, cu smerenie, cu respect, bogza, a. î. 41, cf'. dl, dm, dex. + Sfială, reţinere. începu a mînca1 cu smerenie. Şi «i^mpâiai. hogaş,-.db. i, .237,, Yii- aicea cu 8857 - iUAs- smerenie şi după aia începi să le mustăceşti, lăncrăn-jan, c. ii, 83. + (învechit) Pudoare (1). Chipul nu i se însufleţea niciodată de ruşaţa smereniei, heliade, i„ b. i, 182/9, cf. polizu. Smerenia, nevinovăţia şi sfiala... la găinăreasă ti plăcu, ispirescu, l. 309. + (învechit) Stare, situaţie inferioară; micşorare (VI 2). Se laude-se fratele- cela smeritul întru inrăljimea sa e ceia bogaţii întru smerenia sa. cod. von.2 339. Me mîngăiaşi In smereniia (m i c ş n ra r e h) me, că cuvîniul tău invicrme. psalt. 254. Era altor fraţi ruşine de smerenia şi de nevoinţa lui (sfîrşitul sec. XVII). mag. ist. iv, 240/26, cf. cade. 2. Respect; preţuire, admiraţie izvortle din recunoaşterea superiorităţii cuiva sau â ceva; (rar) srae-reală. Să-şi dobîndească dragostea şi smerenia supuşilor. cr (Î829), 1531/25. In numele acestor măreţe şi de toată smerenia vrednice ob’iecturi. marcovici, c. 106/18. Vineri... apropiindu-s'e de dîhsul cu chip de smerenie şi mulţumire, şi îngenunchind, ş-au plecat capul în jos. drăghici, r. 175/7. pierdea din vedere că-i este mamă, sta smirnă înaintea fiului ei şi-i vorbea cu smerenie, ca unui om străin şi foarte respectat. vlahuţă, s. A. ii, 49. foţi ascultau cu smerenie.. . . se simţeau înfioraţi de cascada de rime care se amesteca în aer cu aburii cafelei, bacalbaşa, s. a. i, 159, cf. tdrg. Se cuvine a-l asculta cu smerenie şi grijă, efti-miu, î. 9. Nouri şi visuri — le închinăm cu smerenie oamenilor pregătiţi şi nobil slăpîniţi de pasiunea trecutului. galaction, o. a. ii, 438. ll ascultam... cu smerenie, dar şi cu îndoială, vlasiu, d. 294. Ne aşteaptă, cu smerenie şi nerăbdare, o lume dornică de hrană sufletească. D. guşti, p. a. 272. Asculta cu smerenie cuvîntările, felicita pe oratori, călinescu, s. 10. A ticluit cu smerenie, cătinel, amîndouă talismanele neamului, c. petrescu, a. r. 197. 3. (Bis.) Sentiment religios manifestat prin ataşament şi respect deosebit faţă de biserică şi de practicile ei; credinţă, cucernicie, cuvioşie, evlavie, pietate (3), religiozitate, (livresc) devoţiune, (rar) pioşenie, piozitate, (Învechit) blagocestie, blagocestvie, hristoi-tie, plecare (I 2), plecat1 (1), rivnă (1), rîvhire (1), smerite (4), supunere, umiliaţiune, uniilitate. Vezi plecarea (smearenia h d) mea şi truda mea şi lasă toate păcatele mele. i-salt. 43. Miluieşte-mă, Doamne, vedzi smerenia mea. ib. 13. Că suflăeasca jârtvă iasie smenniia. . . şi rugu. coresi, ev. 162. Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrăme. n. test. (1648), 162>'/13. După aceaia învaţă pre ispcveadanic cu toată smerenia (a. 1689). gch i, 284/25. Cartea smereniei noastre de protopopie cucernicului între preoţi (a. 1762). iorga, s. d. vii, 53. Cu smerenie rădicînd sufletul lor cătră C[u]iMnezcii. . . să-ş isprăvască rugăciunea. carte treb. i, 96/23. Adîncimea smereniei, înălţimea intru desfătarea slăvilelor cugetări a d[u];rrme-zeieştii măriri, pravila (1814), 1/18, cf. lb. 'Apropiin-du-se de racla sf. loan cel Nou, s-a plecat cu mare smerenie, negruzzi, s. i, 148. Spune eh smerenie: — Binecuvîntează, Doamne, mîncarea. creangă, a. 95. Ea sta cu capul în pămint şi părea cufundată în smerenie. D. zamfibesci;, v. Ţ. 118. Altarele, in faţa cărora îngenuncheam cu smerenie pînă acum cîţiva ani, s-au prăbuşit, dragomirescu, în plr ii, 386. Simţi că ţi se varsă [impresii] de prclutiendeni în suflet, umpliiidu-ţi-l de ' evlavie, de smerenie, de cucernicie, brătescu-voi-neşti, p. 4‘9. Se ruga cu smerenie, cu umilinţă. agîreiceanu, a.' 433. Se apropie atunci de dinsul şi-şi întinse buzele, săiutind cu înfiorată smerenie mina rece şi pămintie a pustnicului, mironescu, s. 202. Toate îi.săruiăm cu smerenie mîna şi îi cerem blagoslovire. c. petrescu, î. ii, 176. Am spus cîteva rugăciuni şi ne-am închinat cu smerenie, voiculescu, p. i,,129, cf. dl, dm, dex. + (învechit) Pocăinţă (1). Sme-reniia şi .poc.aanîia şi ispcvedaniia dereptează-l. co-besi, ev. i'5. Mulţi, dacă să trezvăsc, cad la smerenie şi la pocăinţă, 'varlaam, c. 205. Nu-i lasă să se gri-, jască de smerenia şi mîhtuirca sufletelor lor. neagoe,' înv. 133/9. Apucă-le, omule, de smerenie şi mărturi-seaşte păcatele .tale la d[u]hovnicul tău. cheia,, în. 10v/29 . — PI.: smerenii. — Şi.: (învechit) znierenie s. f, — Diri v. sl. c-kM’kpisHHre. SÎUERÎ vb. IV. 1. Refl. A adopta o atitudine u-milă, supusă; a se umili, (învechit) a se mici1 (5), a se micşora (V 1), a se milcui (2), a se molcomi (4). Hristos nu se cruţă a se deştinge şi a se smeri pînă la chip de slugă, coresi, ev, 92. Toarnă-te la doamnă-ta şi ie smereaşie supt mîna ei. po 52/21. Să nu m-am , smerit şi să nu m-am milejiit (a> 1.651). jahresbee. iii, 177, cf. budai-deleanu, lex. Unde şi înaintea ■ cui să se smerească, ţichinbeal, f. 265/11, cf. lb; Titlu[l] acestor poeme este:, izvodire de acela înaintea cărjiia lumea se smereşte, cr (1831), 311/24. Cu toate că era de un caracter înalt, tot nu s-au sfiit a se smeri şi a să supune la ocările rudii sale. buznea, p. v. 25/16, cf. valian, v., polizu. Pe acei ce mi-i dai pildă eu adesea i-am citit; La o slavă meritată cu mîndrie m-am smerit, alexandrescu, o. i, 173, cf. cihac, j.i, 351, ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., catje,. bl vi, 47, scriban, d. Era un mare poet, şi cine îl frecventa ca atare trebuia neqpărat. să se smerească în , faţa geniului său. călinescu, c. o. 170. Destulă cinste că arhiducele stă de vorbă cu noi, chiar dacă nu dobîn-dim nimic. Poporul aude şi se smereşte, vornic, p. . 141, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Gloate şi noroade, ■ staţi Şi la mine vă uitaţi. . . CU de frumos m~oi smeri, CU de: cu rost eujioi fi., marian, nu. 574, cf. mat. folk. 166, vîrcol, v. 24. D-oi sta ca să mai plătesc, Să mă plec, să mă smeresc, La toţi să mă căciulesc, La ce naiba haiducesc! folc. olt. — munt. ii, 222, Atunci mai mult să te smereşti, cind mai mult ie laudă. golescu, ap. zanne, p. viii, 224. + (Prin Maram. şi prin Transiiv.) A se mîndri (4). Cf. alr sn v h 1 255/346, ib. h 1 256/365, com. din sebeş. + (Regional) A se fandosi. Nu te smeri. . . că mie-mi pare bine c-cii venit. lancrĂnjan, C. iii, 121. + (Regional) A şovăi1 (III 1). Cf. LEXIC REG. 72. 2. T r a n z. (învechit) A umili.; p. ext. a înfrînge. Domnul smereaşte greşnicii pînră la pămînt. psalt. hur. 123v/9. Căutaţi amu, curţi smeri pre el munca şi cum scîrba înţelepţi pre. eţ-J coresi, ev. 367. pre şcheai [î]i smeri cu toiul şi le slăbi putearea. moxa, 2.95/15. Cei mîndri şi măreţi smeri-i-va, iară cei... plecaţi înălţa-i-va. varlaam, c, 59. Tot îi mai lasă ceva viind numai să-l smerească, neagoe, înv. 13/6. Ne-au chinuit pre noi eghipteanii şi ne-au smerit şi au pus preste noi lucruri greale. biblia (1688), 1442/32. Mucenice, ai smerit putearea cea neputincioasă a vrăjmaşului. mineiul (1776), 92r1/2l. Chip nu era de-mpă-care, dar nici cu ce să-i smereşti, beldiman, e. 33/20. In capul unei armii Mircea viteaz răcneşte... a lui Mural trufie învingător smereşte, heliade, o. i, 180. ■. Te desfălezi a zmeri pe fratele tău, a-l batjocori sau . a-i atinge.cinstea, marcovici, d. 428/20. Du-te să znxe-reşti, ii zise, vîlva acelui turbat, Bale război pentru tine, pentru ţară. pogor, henr. 185/22. A murit de întristare, fiindcă el îşi zălogise capul că va smeri pe . Mihail. fm (1841), 231/23. Să le plece cerbicia şi să le smerească trufia, negruzzi, s. i, 274. El smeri pe poloni, pe suezi, pe tătari; deveni spaima otomanilor. hâsdeu, i. v. XVIII. S:a uitat la. stareţ nu ştiu cum, parcă i-ar fi zis: lasă, că mi te smeresc eu! vlahuţă, s. a. ii, 133, cf. dl, dm, dex. <0” ( bsol.) Oare Dumnezeu în ceriu ce lucră în toate zilele? răspuns-au acesta cum că.inalţă şi smereaşie. calendariu (1844), 74/7. Stăpîne, aiolţiitorule, Cela ce smereşti Şi inalfi . . ., Cercetează cu mila tea Pre robul tău. teodorescu, p. p. 381. (învechit,, rar; complementul indică femei) A viola. Să nu te leapezi de dînsa pentru căci o ai sme’it. biblia (1688), 1412/27. Vor omorî pre om, căce au smerit muiarea aproapelui său, ib.- 1422/17. Iară de va afla neştine fala cea fecioară carea nu iaste logodită, şi siluindu-o. ’¡a dormi împreună cti ea... 8858 SMERICIUNE - 1110 — ; SMERIT pentru că ce o au smerii, nu vei puica sa o gonească. ib, 1422/34. + (învechit) A chinui. Smeriră . (chi-n u i r ă h) în fărecaţi picioarele lui, fieru proidi sufletul lui. psa.lt. 219. Să apuce pre cel measer ca să-l tragă pri-însu şi întru laţurile sale să-l smerească (a. 1710). gcr i, 365/3. Miine îl smereaşte legat cu cătuşi de fer, va,rlaam — ioasaf, 55r/6. + Refl. (învechit, rar) A scădea (fi). Şi limbile loru cu fărădeleage nu să pleacă spre Domnul, că s-au smeritu slava loru (a. 1683). gcr i, 266/8, cf. cade. 3. R ef 1. (Bis.) A supune preceptelor religiei (creştine), autorităţii lui Dumnezeu; a avea o atitudine cucernică în faţa divinităţii; a se pleca (A II 1), a se supune, a se umili. Smeriji-vă suptu mînra ceaea marea a lu Dumnezeu, cod. vor.2 821'/6. Vare cine să va smeri în sine ca acest poroboc, acela iaste mai mare întru im păr ăţiia ceriurelor. n. test. (1648), 23r/24. Intru ce iaste virtutea la cea mare şi cu ce le vei lega ca să te smereşti ta? biblia (16 88), 1862/5. Stăm în cumpănă să perim de nevoi... şi cu toate acestea nu ne smerim înaintea lui Dumnezeu, nu ne plecăm cerbicia de trufia cea multă, antim, p. 46.. Cuviosul..., pătruns şi el de glasul cel înfricoşat, al puterii de sus, sta neclintit, smerindu-se în tăcere, sadoveanu, o xii, 114. Am fost vinerea la schit: M-am rugat şi m-am smerii, arghezi, vers. 110, cf. dl, dm, dex. Iar dumneavoastră, cinstiţi părinţi, De la inimă să vă smeriţi Şi fiii să vă blagosloviţi, sevastos, n. 171. (învechit; construit cu dativul) A se ruga1 (1). Slobozi doamna toţi de pren toate legăturile şi se smeri lor de feaceră rugă. moxa, 387/3. Mă smiresc sfinţiii sale să nu mă uite la ruga carc să va face (a. 1745). iorga, s. d. xvii, 170. + (învechit) A se căi. Şi plccară-se (să smeriră H d) in fărălegile sale. psalt. 227. Să ie întorci şi să le smereşti, coresi, ev. 17. Ce-o să zică publicul?. . . Astfel cugetam şi mă smeream, ghica, s. 313. Doamne..., mă smeresc şi mă simt vinovat, sadoveanu, o. xx, 170. — Prez. ind.: smeresc. — Şi: (învechit) '/.meri, smiri, (regional) smerei (ai.r sn v h 1 256/365) vb. IV. — Din slavonul c-k«'kprai h. SMERICIUNE s.f. (învcchit) Smerenie (1). Poama duhului iaste dragostea, veselia,... credinţa, smcriciu-nea. coresi, ev. 111. Nime pre voi să nu vă înşeale ca smericiune făţarnică, n. test. (1648), 270v/3, cf. budai-deleanu, lex. Cu smericiune mare şi cu cuvinte blin.de îi dojeneaşte (a. 1858). c. cr. 117/2]. — Smeri + suf. -ciunc. SMERliV, -Ă adj. (învcchit) 1. Smerit (1). Oamenii smeareni carii n-au mîndrie l-a mîntui Domnul şi le-a da tărie, dosoftei, ps. 53/1. Vogoride. . . să vide un grec prea smernu, îngrijit şi mult fricos, iîeldiman, o. 115/23, cf. lb, alecsandri, ap. şăineanu2, ddrf, GI-IEŢIE, R. M., TDRG, RESMERIŢĂ, D., C.ADE, SCRIBAN, D. com. din straja — rădăuţi. 2. Smerit (2). X)[u]m[ne]dzou iubeaşte sluga sa să fie smearin... şi în casa omului mîndru nu petreace. varlaam, c. 163. 3. Smerit (3). Ce să [cajde preutului să hie nevinovat,. . . curat, smearin, chipeş (cca 1618). gcr i, 47/6, cf. lb. Oi intra eu în casă, smerină şi sfinlă ca o preu-ieasă. pr. dram. 375. “0* (învechit, rar; adverbial) Carii era voinici,... să spăla pre obraz şi pre miini tare şi apăsat, iar carele era fete să spăla linişor şi smeren (a. 1760). gcr ii, 72/5. 4. Smerit (4). Smearcnii Varlaam arhiep[i]sc\o]p i I mitropolit (a. 1645). gcr i, 114/36. — Accentuat şi: smerin. barcianu. — PI.: smerini, -e. — Şi: smeren, -ă, smeâren, -ă, smi'rnu, -ii adj. pin V. Sl. C’K.U-bjlkN’K, CMl'JKHi. ! SMERÎNŢĂ s.f. (învechit, rar) Smerenie (1). Începătura cinstii, smerenia, sprşitul smerinţii, bunătatea. EUSTATIEVICI, GR. RUM. 78r/17. — PI.: smerinţe. — Smeri 4- suf. -inţă. SMKRÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a se s m e -r i şi rezultatul ei. 1. Smerenie (!)• Cf. smeri (1). Spăseşie-me de rostul leilor şi de cornu cu un cornu, smerenia (smea-rire h) mc. psalt. 37. Să spori înainte spre ţoală fapta bună şi smerirea, cit să făcu pildă tuturor călugărilor. mineiul (1776), 180v2/38, cf. budai-deleanu, lex., LB, VALIAN, V., POLIZU, DDRF, DHLR I, 257, CADE, DL, DM, DEX. 2. înfringere. Cf. smeri (2) . Europa întreagă se-n-veseli. . . aflind smerirea lui Sinan, acel duşman cumplit şi neîmpăcat, bălcescu, m. v. 184, cf. dl. 3. Respect (1). Un boier foarte vrednic de smerire mi-au zis că mai mulţumii este să fie grădinar la această grădină, . golescu, î. 49. 4. (Bis.) Smerenie (3). Cf. smeri (3). Nu se înălţa cu firea,... ci cu smerire zicea: Aceste sini vini sau fum, Dumnezeul meu, la tine este toată nădejdea. axinte uricariul, i.et. 11,146/31. Cu smerire Pe la icoane se-nchina,. . . Cu un aer foarte umilit, negruzzi, S. II, 114, cf. DL, DM, DEX. — PI.: smeriri. — V. smeri. SMERÎT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care adoptă o atitudine umilă, supusă; (despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) care exprimă smerenie (1) ; supus, umil, umilit, (livresc) obsecvios, (învechit şi regional) ofilit (3), (învechit) smerin (1), smernic (1), . suplecat, tfamiljar)) spăsit (3). V. plecat2 (III). Cf. s m e r i (1). Inremă frîmiă şi plecată (smerită d, h). psalt. 100. Blînd sini şi smerii cu inima. . . jugul meu amu dulce c şi sarcina mea uşoară e. coresi, tetr. 24. Inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. cheia în. 82r/24. Să iai muiare bună, smerită şi înţeleaptă şi ascultătoare^. 1691). gc,r i, 291/12, cf. nu— dai-deleanu, lex. Cădem azi cătrăline Cu smerită ple- ■ căciu'ne. conachi, p. 46. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi , smeritului lău rob, curtea. . . în scurtă vreme se va împlea ' de toate cele trebuincioase, filimon, o. i, 101. Ea-l opreş-te-n Ioc cu ochii şi c-o mult smerită rugă. eminescu, o. i, 80, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. In faţa lor blindă şi ; dragă, Smerită să-şi plece genunchii trudiţi, goga, poezii, 137. Nepotrivirea izbitoare dintre această sme-; riiă milogeală şi fala lui plină şi roşie, hogaş, dr. : i, 22, cf. cade. Cu priviri smerite, ridicate pînă-n .' tavan. . . a suspinat, cocea, s. ii, 101. Ţintnd cu stînga toiegcle şi avînd mina dreaptă pe piept, se închinau smeriţi, sadoveanu, o. xii, 368, cf. scriban, d. Fă-mi cerc pe după git cu braţul tău subţire Aşa cum se cuvine smeritului tău mire. călinescu, o. ii, 126, cf. dl, dm. Prin hanuri, cu feştile în miini, smerite slugi Se-aţin la porţi şi-aşteaptă clinchenitoare sănii. ~v. rom. ianuarie 1965, 32, cf. dex. Păn’ ce veni vremea la aceste două tinere mlădiţe, Care stau smerite şi se roagă d-voastră. folc. mold. i, 237. -0* (Adverbial). Cf. budai-delf;anu, lex. Ne poale fi iertat Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a nc-arăta De unde-aţi cumpărat postavul de manta, alexandrescu, o. i, 219. Merse de se închină smerit şi cu supunere la împăratul. odobescu, s. iii, 238. Pc uliţă smerit umbla Un cerşclor în zdrenţe putrezi. demetresCu, o. 40. (învechit; în formule de respect sau epistolare) Preaplecat. Pohtitoriul dc bim, voao tuluroru creştiniloru, smerilul. . . ieromonah (a. 1624). gcr i, 94/27. Al mâm[i] tale mic şi plecatu rugătoriu, smeriluiu intru ieromonahi, Antim (a. 1703). .id. ib. 348/25. In cer-. cetarea noaslră, [a] smeritului şi. prea plecali[i] slugii ;Mării\\] Tale, am arătat. . . ioale îndreptările (a. 1824). 8363 SMERIT - lili — SMEUS'ÎC doc. ec. 338, cf. lb. Al prea cinslitii. . . logofeţii smerii şi prea pleccd Neclar ie, igumcnu Cozii[i] (a. 1835). doc. ec. 568.. 2. (învechit; despre oameni) Modest (1); p. ext. lipsit de însemnătate sau de bunuri materiale (v. s ă-racs); srneriri (2). V. netrebnic (2). Deaci se laude-se fratele cela smeritul întru înrălţimea sa. cod. vor2. 56r/4. Iară de va fi smerii, cu preţul lui va sta înaintea preotului sima preţui preotul după cum.poate. biblia. (1688), 921/34. In loc de măreţ, fii smerit. . ., în loc de sfadnic, fii drăgăstos (a. 1689). gch i, 285/30. Pre mine. . . m-au pus, om mic fiind şi smerii, păstor mic la mică lurmă. antim, p. 4. La intîia vedere, nu-l băga neşline în samă din pricina hainelor sale celor simple şi neîngrijite, de starea lui cea smerită. plf.şoianu, t. i, 214/13. Smerit dar nu fri- cos, el întîmpină, fără a se turbura, căutăturile cele curioaze ale acelora ce îl cercetează, helia.de, l. b. i, 38/3. Atît de mare cît şi smerit, o jumălale din viaţa la ai petrecut-o fugind de slava ce ai meritat-o. cr (1836), 281/5, cf. valian, v. Din lurmă prihănilă de robi jalnici şi zmerili, Se prefac în ceală mîndră de ostaşi nebiruiţi, davila, v. v. 66. -v* F i g. Sclipind departe, prin frunziş, O slea smerită şi albastră Sla singuratică, topîrceanu, o. a. i, 212. <0> (Substantivat) E înrăit Domnul şi pre smeriţii prevcşlc. psalt. hur. 117r/14. Se giudece a săracu şi plecatul (smeritului h.d). psalt. 16. Toţi smeriţii şi săracii... să'mărgă cătr-însut. varlaam, c. 402. Scoateţi pre cel smerit şi nemernic şi-l izbăviţi din mîinile păcătosului, neagoe, înv. 14/7. A giudeca săracului şi smearilului, ca să nu se adaugă dup-aceea omului a se mări pre pămint (a. 1710). gcr i, 365/16. Săracul şi smeritul va străluci ca soarele întru impărăţiia lui Dumnezeu. maior, p. 51/25, cf. polizu!'+' P. ext. (Despre lucruri) Lipsit de podoabe, fără strălucire; simplu. Mearse la maică-sa cu acel port smerii, mineiul (1776), 45r/l. In vreme ce s-au dus Mareş, banul, la Craiova, nu s-au dus ca alţi bani mai nainlea lui smeriţi, ci cu mare pompă s-au gălil (a. 1669). mag. ist. i, 359/17. Blagoslovită fie cereasca mină care m-a adus înlr-a-ceaslă smerită colibă, marcovici, c. 85/18. Satele de pe mat, cu smeritele lor bordeie acoperite cu sluf. \i..\-huţă, s. a. iii, 351. Convoiul lor smerii Urcind mereu, Pe vcşnicie a înmărmurit In drumul greu. al. phi- i.îppide, a. 61. Liniile şi conlurelc acestui templu mic, smeiil..., constituicsc, sentenţios şi greoi, un „monument de artă“, arghezi, b. 34. 3. (Despre oameni) Care este cuviincios, respectuos; p. ext. sfios: (1); (învechit) smerin (3): (despre manifestări ale oamenilor) care exprimă bună-cu-Viinţă, respect, p.ext. care exprimă sfială. Yirghinia era dulce, smerită şi înduplccăloare. buznea, p. v. 73/14. Un berbece-nvăţal ce ştia să citească Se-nfăţîşă smerii şi-ncepu să vorbească, alexandrescu. o. 199. Şi cu acel smerit suris, Cu acea blinda faţă, Să faci din viaţa mea un vis, Din visul meu o viaţă, eminescu, o. i, 185. Moşneagul. . . slă la uşă smerii, creangă, p. 83. El era de treabă, smerit şi sfiicios ca o fală mare. ispirescu, l. 352. Noi ascultam smeriţi cu ochii în jos şi cuvintele Ini ne pălmuiau. vlahuţă, s. a. ii, 318. Vodă îşi pierde înfăţişarea zmerită şi izbucneşte. davila, v. v. 67. Nae Eftimiu părea omul cel mai smerit din lume. D. zamfirescu, v. ţ. 54. Smerii şi cu sfială stătui înaintea mitropolitului, hogaş, dr. ii, 44. Ea tăcea şi aştepta smerită şi liniştită, rebreanu, n. 40. Eu am rămas in car, stînd acolo ca o mireasă smerită, vlasiu, a. p. 288. Tăcea, privindu-l cu o atenţie smerită, teodoreanu, m. ut, 283. Se arătau toi. aşa de cuviincioase şi smerite ca toţi copiii din acele locuri aspre, sadoveanu, o. xvi, 350. Frumoasă şi smerită, Tu ai descins din vis. călinescu, o. ii, 137. Au luai poziţia militară, cu mutrele smerite precum îi învăţase comandantul., pas, z. iv, 117. Sini. şi alţii care-au murii Pentru pîiue şi pentru dreptate. Lor li ■sţ-nchină gîndul meu smerit, isanos, v. 131. Se rezemă de gard, smerită, cu şlergărul î.n mină. t. popovici, se. 265, cf. dex. [Mireasa] mai sla şi . zmerită. şez. iii, 184. F i g. Amurgul învestmînlă-n. umbre Smerita frunzei frăminlare. goga, poezii, 34. (Substantivat) O fac pe smeriţii şi cînd colo-s nişte lotri, lăn-crănjan, c. i, 73. <> (Adverbial) Vorbeşte smerii, cam din. vîrful limbii. . . stănoiu, c. i. 84. Codindu-se smerii, Se spovedi de-aşljdcri c-ar fi păcătuit, arghezi, s. v, 141 . Mirele... prinse a vorbi cam smerii: rete-ganul, p. iv, 73. 4. (Bis.; despre oameni) Care se supune preceptelor religiei (creştine), autorităţii lui Dumnezeu; care are o atitudine cucernică în faţa divinităţii; (despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor) care manifestă cucernicie in faţa divinităţii; credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, religios, (învechit) blagocestiv, pietos (I), rîvnitor (1), smerin (4), (învechit şi regional) smernic (2), (învechit, rar) smerelnic, (franţu-zism) devot. Eva cu glas smeritu să ruga eălră Dumnezeu (a. 1600—1625). gcr i, 65/8. Era cel mai smerit între toţi, urmînd porunca evanghelică, negruzzi, s. i, 215. Bălrînul stareţ,... asupra căruia apasă'a-cum, la bătrîneţe, spaima morţii, care-l face smerit. bacalbaşa, s. a. i, 216. Ei nu pot fi primiţi... cu cofeturi, cafea şi vutcă, fiind numai smerite feţe bisericeşti. iorga, c. i. i, 160. Această înflorire a smeritei arte bisericeşti se pierde pe încetul, id. ib. iii, 67. îşi făcu trei cruci smerite şi mari. hogaş, dr. i, 200. Părintele. . ., după ce s-a prosternat cu fruntea în pămint şi-a bătut, pe r.înd, trei mătănii, a rămas în smerită aşteptare, cocea, ş. i, 333, cf. dl, dm. Au lucrai smeriţii părinţi, spre cinstea neamului nostru, bărbi;, princ. 101, cf. dex. Binecuvînlală să fii de Domnul fiica mea, că eşti cu evlavie şi smerită, mera, l. b. 232. <0 (Ironic) Destul ne-afi pîngăril biserica şi neamul cu smeritele voastre blagoslovenii. creangă, o. 263. <0* (Substantivat) După cum clzicc şi Isus Sirah, că ruga smeritului nuori in cer pătrunde, neculce, l. 122. Tot. omul cel ipocrit Umblă cu chip de smerit. Umblă lol cu capu-n jos, S-arală prea ruşinos, mumu-leanu, c. 117/13. Călră Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii. agîreiceanu, a. 436. (Adverbial) Eu mă închin smerii, sărut icoana, caragiale, o. ii, 175. Treceau prelingindu-se smerii pe lingă ziduri prcacuvioşi monahi ca barba de-un col. c. petrescu, a. r. 7. + (Rar; despre oameni) Care sc căicşte. V. pocăit (1). Mareşalul făcu o plecăciune şi tise ca un vinoval smerii, slrîngîndu-şi barba între degete, călinescu, s. 152. — PI.: smeriţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) /.merit, -ă adj. — V. smeri. SMERIT6R, -OÂR.E adj. (învechit; şi substantivat) (Persoană) care supune, care umileşte pe cineva. Cf. budai-deleanu, lex. La picioarele Amfalii\i], braţul tău cel smerilor Au na făcea să-ngenunche pe Bercul. pocok, henr. 169/15. — PI.: smeritori, -oare. — Smeri -f suf. -lor. SMERITÎiRĂ s. 1 (învechit, rar) Smerenie (1). coresi, ap. dhlr ii, 347. — PI.: smerituri. — Smeri + suf. -tură. SMIÎRNĂ s.f. v. smirnă*. SMÎRN1C, -Ă adj. 1. (învechii) Smerit (1). Cf. lb. Venea... toţi cu haine neagre, cu părul nepieplenat, cu vestmintele pline de pulbere, cu ochii smearnici, galbeni, supăraţi.. maiob, p. 169/14, cf. polizu, scriban, d. 2. (învecliit şi regional)' Smerit (4). Pre. casnici şi pre toţi ti văzuiu smearnici şi cu vorbe ca aceaiea, 8867 SMERNICtfi - iiiÎ — SMlCfiA cît mi se părea că văd nu oameni mircani, ci nişte călugări, maior, p. 50/8, cf. bi;dai-dei..eanu, lex., ddrf, CADE, dl, DM. Lelea naltă, smernică, Mergtnd la biserică, De poale se-mpiedică. şez. xxm, 81. — PI.: smernici, -ce. — Din slavonul c”km'Iîîikhhk'k* SME.RN.ICÎK s.f. (învechit, rar) Smerenie (2). Cf. I.B. — PI.: smernicii. — Smernlc + suf. -ie. SMÎBNU, -Ă adj. v. smerin. SMET s. n. (învechit) Deviz. Să se facă o prăz-nuire... Să vă îndeletniciţi a alcătui din vreme un sinet (a. 1832). uricahiul, viii, 167, cf. cihac, ii, 288, CONTRIBUŢII, II, 118, BSR. — PI.: sineturi. — Din nis. CMeT:t. ,, SMliTIE s. f. (Munt., sudul Mold. şi prin nordul 01L.) Băţ. (folosit la îmblătitul griului). Cf. bul. fil. v, 315, scriban, d. Acu le iau c-o smclie. coman, gl. Ţoală ziua se ceartă cu nevasta, iar aseară a dat cu smelia după ea. ev 1950, nr. 1, 33. Pun eu smelia pe line, afurimaiulc! udrescu, gl. punea doi, trei, patru znopi... şi-i băle.a cu zmeciia. gl. olt. — Accentuat şi: smelle (ol. olt.). —PI.: smetii. — Şi: zmetie s.f. — Cf. s m ) d ă". SMETi s. m., s. n. v. zmeu. s. m. v. xînruloţ. SMi’lîR1 s.m.v. zmeur1. SMfitlIt2 s. n. v. zmeură1. SMEUJtAl! s. m. v. zmeuriir. SMEUJiA1 s. f. v. zmeur. SMÎUBA2 s. f. v. zmeură1. SYffilUtf; s. f. v. zmeur1. SMEUltJiT s. n. v. zmenret. SVIELUIÎC V s. f. v. zmeurică. SMEURÎŞ s. n. v. zmeuriş. SJiETJRÎŞTE s. f. v. zmeurişte. SMETJXllŢĂ. s. f. v. zmeuriţă. SMEUItlU, -IE adj. v. ¿meurin. SMEUItU.Ş s. n. v. zmeuruş. SMl'ZÎ vb. IV. Refl. (Rar; despre faţă sau piele) A deveni smead2. Faţa-i iar i se smezi ş-obrajii 1 se-mpliniră, părul pe-bărbic J se-nnegri. murnu, o. 27.1. — Prez. ind.: smezesc. — Dc In smead3. SMIĂLŢs.m. (Iht.; prin Munt. şi prin Olt.) Mihalţ (1) (Lola Iota). Cf. antipa, f. i. 87, tdrg, atila, p. 504, băcescu, p. 121. — Pronunţat: smi-all. — PI.: ? — Şi: zmiâlţ s. ni. tdro. — Cf. mihalţ. SMIÂN subst. (Prin Olt.) Gunoi. cade. — Pronunţat: smi-an. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SMIÂRŢĂ s.f. (Prin Munt.) Miarţă (1). Cf. scriban, D. — PI.: sm iurte. — Pref. s- -|- miariă. SMIC1 s. n. 1. (Prin Transilv.; mai ales la pl.) Firimitură; p. ext. bucăţică. Cf. bl vi, 162. Am o căţea cu dinţii de fier. . . de-o slobod, iot smicuri şi bucăţele îl face. iveteganul, în luc. u, 55, cf. viciu, gl. 2. (Regional; la pl.; în forma zmicuri) Drojdie (de vin) (Banloc — Timişoara). Cf. alr i 1 719/35. — Pl.: smicuri. — Şi: (regional) zmjc s.n. bl vi, 162, viciu, ol. — Derivat regresiv de la smicura. SMIC2 s. n. v. zmie. SMICĂRAIE s. f. (Prin OU. şi prin sudul Transilv.) Bucăţică (de mălai II :S, de pîine 1 ctc.). Cf. cade. Mai demult, zmicăruile din mîncăriie mamei le aruncau în foc. DENSLSIANU, Ţ. H. 233, cf. CIAfŞANV, V. 198, cri. s. v, 123. — Pl.: smicărăi. — Şi: smicări'iie (cade), smieu-tiiie (todoran, ci..), mişcăriiie (ou. s. v, 123), zmieă-râie (cade), zmieăriiie s.f. — De la sinieura. SMTCĂlUilE s. f. v. snimuaie. SMIClîA s. f. 1. (învechit şi regional) Vîrf ascuţit al unor obiecte, al unor organe anatomice ctc.; p. ext. pisc3 (1). Nevoie-)i va hi să calci în simccaou ţăpiei. v aula am, c. 471. De simcelelc săgeţilor picară luminile ochilor sfinlului mucenic, dosoftei, v. s. februarie 62’'/2. 10 coţi den sîmceaua aripii lui. biblia (1688), 246-/21. Inorogul. . .în simceaoa a unui munlc cişe de înalt să sui. cantemjr, i. i. ii, 7, cf. anon'. caR-, budai-deleanu, lex., polizu. A-Şi face culcuş cu sămcele de fer şi cu armare den pcile sălbatece. . . . . . aceasta-i. forţa virilă a ferelor nordice, iiasdeu, i. c. i, 171, cf. lm. Avem iatagan Cu simeea de laban! i. negruzzi, s. iv, 477, cf. ddrf, tdrg. Sînt mai multe sîncele Şi mai multe ghiocele. pam-file, j. iii, 64, cf. cade, scriban, d., vaida. Dru-mu-i greu şi cu sîmcele, Mă taie la. degeţele, cătana, b. 144, cf. şez. v, 123, com. liuf.a. De-mi luaţi din piept. . . Undrele, Sîmcele, Acc-nţăpoşete, Săbii în-săbiete. mat. folk. 1 613. Cum finea paluşul rădicat, atîta s-o topit, de-o rămas numai cit sînecaua cuţitului. VASIL1U, P. L. 209, cf. COM. SAT, III, 65, ARH. FOLK, VI, 299. (Ca termen dc comparaţic) Du-te. . .p-un deal ascuţit, cît. o sîneea dc cuţit, hem 2 967. Puntea raiului,. . . îngustă ca o sîmcea de cuţit. şez. ii,. 158. «v1 F i g. Iară deacă cunoscu pre ucenici dascălul că sosiră la capătul şi la sîmceaua învăţăturii. . .zise: Iată, Doarnne, precum ai dorit, dosoftei, v. s. decembrie 193r/26. Sosind la sîmccaua vîrslei. . .răpăosă cătră Domnul, id. ib. 199r/15. Toată simeeaua minţii este la nevoie les-nirea a nemeri şi la lesnirc de nevoia fără veste tare a să păzi. cantemik, i. i, 100. + (Regional; precedat de art. nehot. „o“ şi urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Cantitate mică din ceva (atît cît încape pe vîrful cuţitului). Pane-mi. de mincare numai o sîncca de cuţit, paşca, gl. + (învechit, rar) Bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva; fărîmă. Ostaşii au 8895 SMICEA - 1113 - SMICUR năvălii preste dirişii in turn şi. răzbindu-i, i-au prins şi, lăindu-le mtinile, i-au aruncai gios la pămînt, unde fură tot smicele tăiaţi. şincai, hr, iii, 1/24. 2. P. anal. Nume dat unor obiecte sau părţi de obiecte cu vîrf ascuţit sau tăioase. a) (Prin nordul Mold. şi prin nord-vestul Transilv.) Partea ascuţită a fusului. Cf. şăineanu2, i. cr. iv, 60, lexic reg. ii, 124, teaha, c. n. 266, zanne, p. v, 308. b) (Regional) Beţişor cu vîrf ascuţit, folosit in medicina populară (Săpata de Sus—Piteşti). Cf. udrescu, ql. Mi-a băgat o simcea In nas şi a dat drumul la puroi. id. ib. e) (Prin Olt. şi prin sud-vestul Transilv.) Cuţitaş mic şi ascuţit, cu plăsele de lemn, cu ajutorul căruia se fac fluiere sau se înţeapă animalele bolnave pentru a li se lăsa sînge. Cf. şăineanu3, resmeriţă, d., cade, CIAUŞANU, V. 196, DENSUSIANU, Ţ. H. 112, BOCEANU, QL., VICIU, GL. d) (Regional) Cuţit folosit în cizmărie pentru tăiat piele. Cf. SCRIBAN, D. 3. Ramură tînără care se dezvoltă pe rădăcina sau tulpina unei plante; lăstar, mladă (1), miădiţă (1), vlăstar, (învechit şi . popular) odraslă (1), (regional) loază, mlădoacă; p. ext. nuia. Cuvintele şi gr a-iurile lălineşti, ca nişte crengi dintr-o trupină şi ca nişte zmicele dintr-o rădăcină. . .răsar şi să despart, cante-mib, iir. 102. Vine indată fiind intru o mină măciuca sa, şi intr-alia un mănunchi de sminceale aprinse. beldiman, n. p. i, 121/5, cf. lb. A se pune pe ochi miz-gă rasă subţire, galbenă, de sub coaja smicelelor de soc., episcupescu, practica, 217/15, cf. VALIAN, v. [Smochinul] se prăseşte din smicclele înrădăcinate . . . .. .ce răsar cu imbelşugare din rădăcinele lui. brezo-ianu, A. 353/7. De râmi şi smicele se alirnă frunzele. .cornea, e. ii, 198/26, cf. polizu. Smiceaua este luată dintr-un soi cultivat, i. ionescu, b. c. 117/12. înainte de pornire, trebuie să meargă calul tău şi cu turturica ..mea să-mi aducă trei smicele de măr dulce, creangă, p. 272, cf. ddrf, barcianu. Ele vin ctnd aud tăindu-se lemne, să ciugulească smicelele rămase, adam, r. 257, cf. alexi, w., şăineanu2. Copiii işi foc lilinci din coaja smicelelor de salcie, muscel, 44, cf. tdgr. Se mai adaogă şi zmicele de măr dulce, adică mici rămurele de măr de grădină, pamfile — lupescu, crom. 31. pentru virf insă sint indispensabile mlădiţele sau zmicclele din lemn tare atila, p. 30. Fă cumva, te rog, şi mi-i înşiră pe-o smicea. hogaş, dr. i, 205, cf. resmeriţă, d., ds. Meşterii pentru acoperişul turnurilor intraseră la rind şi aşezaseră in virf icoana..., basma albă şi smicele de sălcii, sadoveanu, o. xii, 287, ci. bul. fil. v, 315,. cf. dl, dm, dex. Fetele pun in girlă, în noaptea spre botezul Domnului, cile trei nuiele (smicele). h ii 34. Mai este încă un măr acolo; să iai şi dinlr-lnsul două zmicele. şuiera, p. 39. Şi mă bale maica mea: Cu nuiele, cu zmicele. şez. i, 237. Şi mai sus intre zmicele Ctntă două turturele, ib. ii, 220. Leagă calul de colea, De colea de cea zmicea. păsculescu, l. p. 51, cf. tomescu, gl., alr i 971/178, ib. 972/257, 279,348, 740, 782, 878, 890, a ii 7. Am adus un braţ de smtn-cele să-mpletim o vtrşă. mat. dialect, i, 191. Mergea cum (nnemerea, De-l lovea ciie-o smicea. folc. olt. — munt. ii, 207. Din rădăcina cea rea Odrăsleşte smicea rea. pann, p. v. i, 61/5. O (în formule stereotipe din poezia populară) Foicică de smicea, Măriiă-te, min-dra mea. f (1872), 151.Frunzuliţă trei zmicele, Dragă băieţele, Leagă calul de zăbrele, teodorescu, p. p. 32l, cf. mîndrescu, L. p. 127. Trei nuiele, trei smincele, Trei feliuri de lecurele! marian, î. 531. Ş-apoi foaie ş-o smicca, Vinde-ţi, maică, rochiţa, şez. vii, 23. Foaie verde trei zmicele, Mă-nsurai, luai muiere, Mă lăcomii la. avere, Valeo, păcatele mele!' i. cr. it, 244, cf. pam-ftle, c. ţ. 354. pădurice de znicele, Mindru-i gazdă şi mă cere, Io-s săracă şi n-oi mere. t. papahagi, m. 36. Frunză verde trei smicele, Tinereţe ea a mele! polc. mold. i, 348. Fig. Avem acum arborele genealogie urmărit pe trunchi pînă la smiceaua de vtrf. românia literară, 1969, nr. 1 168, 5/1. + (Bot.) Ramură la măr şi la păr cu toţi mugurii vegetativi. Cf. ltr2, der. + (Rar) Spic subţire de iarbă, chiriţescu, gr. 254. 4. (Prin nord-estul Olt.; la pl.; in sintagma) Stm-cele de ziuă = zori (ai zilei). Cf. cade, scriban, d. Să cunosc slmcele de ziuo. vîrcol, v. 99. — Pl.: smicele. — Şi: (învechit) smăceâ (lb, polizu, barcianu), sumecâ, (învechit şi regional) smin-ccâ, sîmceâ, zmicea s. f., (regional) smic61 (muscel, 44) subst., smigdeâ (pamfile, c. ţ. 242), smlceă, smln-ceâ, smunceâ (cade), sănceâ (arh. folk. vi, 299), sîncea, ctmceâ (i. cr. iv, 60), micei (gr. s. vi, 244), zminceă, zmincettuă (a iii 1), zminceă (cade), zmuncfca (ib), zimţeă (scriban, d.), zniceă s.f. — Lat. * sumraicella. SMlCfiL subst. v. smicea. SMICELTÎŞĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Diminutiv al lui smicea; smiceluţă. Ia nişte smiceluşi de răchită, că ne trebuie la legat cocenii, udrescu, gl. — Pl.: smiceluşi şi smiceluşe. — Smicele (pl. lui smicea) -f- suf. -uşă. SMICELTÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui s m i-c e a (3); (regional) smiceluşă (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. cardaş, c. p. 80, udrescu, gl. — P.: smiceluţe. — Şi: (regional) zmiceltiţă s.f. CAP.DAŞ, c. p. 80. — Smicele (pl. lui smicea) + suf. -ufă. SMICHER adj. v. şmecher. SMICÎ1 vb. IV v. smuci. SMICÎ2 vb. IV v. zbici. SMICIOÂGĂ s. f. (Regional) Augmentativ al lui smicea (3). Cf. bugnariu, n. 49/339. A tras o smtn-cioagă din gard şi-a prins a-i da. cv 1952, nr. 2, 35, cf. A. III 11, LEXIC REG. 108. — Pl.: smicioage. — Şi: smîncioâcă (bugnariu, n. 49/339), smîncicâgă, zmlcidagă (a iii 11) s. f. — Smicea -f suf. -oagă. SMICXÎ vb. IV. Intra uz. (în dicţionarele din trecut) 1. A fulgera. Cf. lb, gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. 2. (Despre obiecte sau despre corpuri ccreşti) A străluci. Ci. gheţie, r. m., babcianu, alexi, w. — Prez. ind. pers. 3: smicleşte. — Cf. scl i pi, smi^i, SMICLÎBE s. f. (în dicţionarele din trecut) Acţiunea de a s mi c li şi rezultatul ei. X. Fulgerare. Cf. s m i c 1 i (1). Cf. alexi, w. 2. Strălucire. Cf. s micii (2). Cf. alexi, w. — Pl.; smicliri. — V. smicli. SMÎCOB s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Virf al arborelui. Cf. pascu, s. 56, rădulbscu-codin. -Pl.:? — Cf. smicea. SM1CUB vb. i. 1. Tranz. (învechit şi regional) A sfărîma (1). Ardeţi petri şi le zmicuraţi şi le băgaţi in căldare (ante 1600). cuv. d. bătr. ii, 149/8, cf. lb. 8906 SMic urare - iii4 — SMipÂRÎE Oh, şi Şandru, Doamne sfinte! El care, de alte dăţi Ar fi smicuriţ bucăţi P-acel om cu-aşa cuvinte, Tot ridea ca scos din minte, coşbuc, p. ii, 213, cf. barcianu, alexi, w., şaineanu2, tdgb. ploua şi fulgera şi bătea piatra de smieura toate ţarinile pe unde trecea, pam-FILE, DUŞM. 316, cf. RESMEBIŢĂ, D., CADE, CIHAC, I, 163, DENSUSIANU, Ţ. H. 284, DL, DM. DSB, CHEST. V. 65/96. 2. Tram. (învechit şi regional; complementul indică boabe de porumb) A dezghioca. Cf. lb, poli-zu, bev. cbit. iii, 169. Să poate zmicura cucuruzu-n marşină. gbegorian, cl. 64, cf. cade, viciu, gl, alb i 907/79, alb sn i h 115/27. Ne-am apucat a smicuri nişte boabe, udrescu, gl. Boabele [de porumb] le micurăm cu mtna. gl. olt. 3. T r a n z. (învechit) A biciui. Fu bătut foarte tare, tot trupul zmicurtnd. dosoftei, v. s. februarie 69r/16. O zmicurară cu cureale verzi. id. ib. octombrie 95T/18. Porunci cpoi dă craiul pe pag cu vergi să-t bată, Cu bici in patru plesne s-o smicure pe fată. coş-BUC, P. II, 201, cf. DL, DSB. 4. Intranz. (Regional) A tremura. Com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. 5. Intranz. (Regional) „A purta ceva repede Înainte şi-ndărăpt“. Com. din stbaja — badăuţi. 6. Refl. şi i n t r a n z. (Prin nord-vestul Munt.; despre copii) A seinei (2). udbescu, gl. la nu te mai smieura acolo şi culcă-te! id. ib. . — Prez. ind.: smicur. — Şi: (învechit) zmieură vb. I, (regional) smicuri vb. IV, micurâ (gl. olt.) vb. I. — Lat.* exmieulare. Cf. lat. m i c u 1 a. SMICURAHE s. f. Acţiunea de a smieura. 1. (învechit) Sfărîmare (1). Cf. smieura (1). Cf. BUDAl-DELEANU, LEX., DEBF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Sclncet (2). Cf. s m i-cura (6). Cf. udrescu, gl. -ţ. P. e x t. Tristeţe. Cf. UDBESCU, GL. — V. smieura. SMICUrAT, -A adj. 1. (învechit, rar) Sfărîmat2 (1). Cf. smieura (1). Cf. lb, budai-deleanu, lex. V;2. (învechit, rar; despre boabe de porumb) Dez-ghiocat. Cf. smieura (2). Cf. lb. 3. (Prin nord-vestul Munt.; despre oameni) Trist (!)• Cf. UDBESCU., GL. — PI.: smicuraţi, -te. — V. smieura. SMICURĂTtJRĂ s. f. (învechit şi regional) Fărlmă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CADE. — PI.: smicurături. — Şi: zinlcurătură s. f. cade. — Smieura -f suf. -ătură. SMICUREAlA s. f. (Prin nord-vestul Munt.) 1. Operaţie de desfacere a boabelor de pe ştiuleţi. Treci la smicureală! udrescu, gl. 2. Scîncet (2). udrescu, gl. Ce smicureli stnt astea pe tine, fetifo? udrescu, gl. — PI.: smicureli. — Smieura -j- suf. -eală. SM1CURÎ vb. IV v. smieura. SMICURÎT ş.n. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a smicuri. 1. Cf.' smieura (2). Cf. udbescu, gl. 2. Cf. smieura (G). Ci. udrescu gl. — V. smicuri. SMICURCIE s. f. v. smicăraie. j SMID s. n. v. smidă2. SMIDAl s. n. v. smidă2. SMIDAh s. n., adj. 1. S. n. (Prin sudul Transilv.) Smidă2. Cf. db. xi, 76. A aflat că obietnuieşte să intre in mijlocul unui smidar des, plin cu tufe de spini. pribeagul, p. r. 102, cf. dm, dex. 2. Adj. (Prin Transilv. şi prin Maram.) Stufos. Cf. alr ii 6 364/284, 353. — PI.: smidaruri. — Şi: (regional) zimidăr,-ă (alrii 6 364/284), zmidăr, -ă (ib. 6 364/353) adj. — Smidă2 -f suf..-ar. SMÎDĂ1 s. f. (învechit) Grindină. De lucire tntr-în-su nuori tmblă; grindire (smidă d) şi cărburi de focu. psalt. 26. Să porniră din ceriu.. .fulgere şi tunete şi smidă, atlta cit strinsă focul, dosoftei, v. s. octombrie 85r/27. Din ceriu fulgere, din nuări smidă şi piatră, in aer focul cu apa să amesteca, cantemib, i. i. i, 225, cf. cade, scriban, d. + Fulger. Cf. lb, lm. — PI.: smide şi smizi. — Etimologia necunoscută. SMÎDĂ2 s.f. Desiş în pădure format din tufişuri de mărăcini, de zmeură, de mure etc. care cresc printre copaci doborlţi de furtuni, arşi de trăsnete ori tăiaţi şi care constituie un loc greu de pătruns; p. e x t. sihlă (1); (regional) smidar (1), smidărie. [Hotarul] curmă drept preste piatra Răchitişului şi apucă dosul pietrii şi a smizii (a. 1630). ştefanelli, d. c. 3. Li s-au mai venit din pârâu in sus, din smizi vale tn sus plnă unde să hotăreşte cu a Negreştilor (a. 1755). id.. ib. 57, cf. hem 1 748, cihac, ii, 338, jahresber. v, 133, şăineanu2, i. brăjescu, m. 71. Eram siliţi a ocoli prin smiduri. hogaş, db. i, 10. Vintul. . .clătina întinderea trandafirie şi plină de soare a smidului de zmeură, id. ib. 264, cf. resmeriţă, d., cade. Unul spunea că sălbătăciunile s-ar fi coportt mai jos, la bahne. Alţii, că s-ar fi tras sus, spre smidă. voicu-lescu, p. i, 83, cf. SCB1BAN, d., dl, dm. Vtnătorii ele mistreţi se îndreaptă către locurile ştiute de ani de zile, smidele unde mistreţii îşi au culcuşurite sau locurile de adăpost, vîn. pesc. noiembrie 1961, 15, cf. dex. Fu-ră-te dracul, omidă. Cum mtneaşi frunza din smidă Şi n-ai mai lăsat să crească, Care-s dragi să se iubească. f (1885), 27l. Declt cu nevasta hldă, Mai bine cu oi pe zmidă. mîndbescu, l. p. 165. Umblam.. .după o găină sălbatecă ce de multă vreme o auzisem codeo-dăcind prin smidă. mabian, na. 247. Şi-mi învăţaşi o omidă De-mi mtnca frunza din smidă. beteganul, ch. 27. A luat-o la fugă prin smidă... şez. ii, 188, cf. gr. băn., chest. IV 105/66, 68, 387, alb i 956/227, 571, 576, 578, alr sn iii h 634/353; alrm sn ii h 439/53, a i 12, 17, v 2, 14, vi 33, lexic reg. ii,42, 79 (Prin Mold.) Loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. Cf. abvinte, term. a v 15. + (Prin Mold. şi prin nordul Olt.) Gard viu. Com. din sasca — fălticeni, alr i 673/800. -ţ. (Regional; tn forma simidă). Grămadă de butuci şi frunze in dezordine (Singeorz-Băi). Cf. paşca, ol. 14 — PI.: smide, smizi şi smiduri. — Şi: (rar) sinid, (regional) smidâi (lexic rh;g. ii, 42) s.n., şniidfl (păcală, m. r. 141), zmfdă, simidă (paşca, ql. 14) s. f., zmidâi (lexic req. ii, 79) s.n. — Etimologia nesigură. Cf. smidă x. SMIDĂRÎE s.f. (Transilv.) Smidă2. Cf. cade, dl, Dm, viciu, gl., com. din zagra — năsăud şi din mo-răbeni — topliţa. + F i g. Mulţime (1). Com. din ZAGRA — NĂSĂUD. — PI.: smidării. — Şi: zmidărie s. f. Com. din MOBĂBENI — TOPLIŢA. — Smidă2 + suf.. -ărie. 8919 SMlDÎ — Ills î- ■•sMÎNteAL SMIDÎ vb. I n t r a n z: (învechit) 1. A fulgera; a sclipi. Ci. LB, ALEXI, W., CIHAC, II, 338, DR. IV, 846. 2. (Despre obiecte sau despre corpuri cereşti) A străluci. Cf. alexi, vi., cihac, ii, 338. — Prez. ind- pers. 3: smideşle. — V. smidă1. SMIDÎŞ s. n. (Prin nordul Ban.) Tufiş des (într-o pădure); (regional) smiget. Cf. chest. iv 105/49, alb i 971/75. — PI.: smidişuri. — şi: (regional) smeiliş s.n. H xviii 301. — Smidă2 -f- suf. -tş. SMID6S, -OÂSĂ adj." (învechit şi regional; despre păduri sau despre terenuri din pădure) Cu tufişuri dese (crescute printre copacii doboriţi de furtună). : înirtnd intru o pădure deasă şi smidoasă, i să încurcară Coarnele, ţichindeal, f. 122/2, cf. ddrf, resmeriţă, d., CADE, ALR ii 6 364/53. — Pl.: smidoşi, -oase. — Şi: (regional) xmldos, -oâsă adj. alr ii 6 364/53. — Smidă2 4- suf. -os. SMIED s.n. (Regional) Mied (1) (Corvineşti — Bistriţa). Cf. alr i 1 600/259. — Pref. s- + mied. SMIENTÂLĂ s. f. v. sminteală. SMIENTÎ vb. IV v. sminti. SMDERC interj, v. smlorc. SMIERCĂÎ vb, IV. v. smtorcăi. SHIERCĂIÂLĂ s. f. v. smlorcăială. SMIERCĂÎT s. n. v. smlorcălt1 . SHIERCĂNEALĂ s. f. v. smiovcăneală. SMIERCĂNÎ vb. IV v. smlorcănl. SMIERCĂNÎ T s. n. v. smiorcănlt1. SMIGCl vb. IV. 1 n t r a n z. (Olt.) A află la momentul oportun; a Înţelege repede. Cf. resmeriţX, d. — Prez. ind.: smigcesc. — Etimologia necunoscută. SMIGDEĂ s.f. v. smicea. SMIGfiX s.n. (Regional) Smidiş (Romna — Reşiţa). Cf. chest. iv 105/29. — Pl.: smigeturi. — Smidă’ -j- suf. -et. SMINCEA s. f. v. smicea. SMINCHÎŞĂ s. f. v. sffimăchlşă. SMINCÎ vb. IV v. smuci. SM1NT s. m. (Regional) Nebun (I 4). Cf. dl, dm. Ce să fie cu smintul cela, de nici de mtncat nu mănlncă şi el ca oamenii, şez. xxi, 25. — Pl.: sminti. — Postverbal de la sminti. SMÎNTĂ s. f. (învechit şi regional) 1. Sminteală (1). Cf. DOSOFTEI, ap. CIHAC, II, 352, BARCIANU, TDRG, CADE, 2. Pagubă (1). Ceia ce-ţi ţlri pizmă şi-fi fac ţării smlntă, să-i agiungă, Doamne, mina ta cea sfîntă. EBsOf-tei,ps. 63/19. E x p r. (Regional) A da (pe cineva) de smlntă = a face cuiva un rău; a supăra. Zice vodă: „După vremi Mulţi păglni am dat de smintă“. coş-buc, p. i, 84, De cile ori nu m-a dat el de smintă calu-ăs-ta; dar mi-am scos eu de pe - pielea lui. udrescu, gl. 3. Greşeală. Mă du fără de smlntă Spre adevăr, să nu duc greaţă, Că tu, Doamne, ml-eşti povaţă. dosof-tei, ps. 21/6. [Mulţimea] ...De ar avea măcar ce lege sflntă, P/in singură lege niciodată Nu să va îndrepta. Deci nici o smintă Să vede a zăcea in formă de afară A vreunii stăptniri de ţară. budai-deleanu, ţ. 377. Mai nainte Insă, cunoscind a sale sminte, a dat la lumină o altă carte, asachi, l. 331/33. Timpul, carele este cel mai mare învăţător, va repara smintele sale şl-i va împlini lipsele (a. 1839). uricariul, v, 134/4. Frica adusă vine deacă pentru fieşte ce lucru, macar mai puţină smintă, lovim pruncii ia şi pe nişte clini, calen-dariu (1844), 64/20. Oare ce smintă ai comis, sărace Fritz? f (1871), 34, cf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, ■W., SCRIBAN, D., VÎRCOL. M. 88, GR. BĂN. ■'v” E X p r. (învechit) A cădea In smintă = a cădea in păcat, a greşi. Clnd ţ-ai Intorsu-ţ faţa la cea sflntă, Mi-au scăd-zut buiecia şi am cădzut In smlntă. dosoftei, ps. 99/8. ^ Vină. Puţine sminte se p[o]ate aduce. . .dumnealor. iorga, s. d. xvm, 19, cf. alr i 1 334/335. + Defect. Numai o smintă avea Sanda, că era foarte superstiţioasă, credea tare In puterea duhurilor nevăzuU. F (1884), 234. — Pl.: sminte. — Şi: smlntă s. f. — Postverbal de la sminti. SMEVTEÂLĂ s. f. 1. Pierdere a judecăţii normale datorită unei boli mintale, aii enare, alienaţi e, demenţă, nebunie (4), scrinteală (2), s c r i n t i r e (2), ţăcăneai ă, (popular) nebuneală (II), (învechit şi regional) smintă (1), (regional) bolinzie, sălteală, zăluzeală, zăluzi e, zăr g h eală, zărghenie, (Învechit, rar) smintitură, (familiar) c ă p i a lă; f i g. întunecare (trecătoare) a minţii, rătăcire (4), nebunie (4); p. ext faptă, comportare care dovedeşte lipsă de judecată sau nechibzuinţă, nesocotinţă (1), aiureală, nebunie (3), zăpăceală, (familiar) ţăcăneală; smintire (1), ţicneală, (învechit şi regional) smintenie. Nu se arăta somnoros, nelngăduitoriu.. .dacă îl dojenea pentru vreo sminteală pruncească. bucavna, 58/3. Semnele Inveierate de un neastimpăr care, din vreme In vreme, semăna prea mult cu o adevărată sminteală nu putuseră să-mi împuţineze intru nimic interesul şi respectul ce-mi insufla, heliade, l, b. i, 164/1, cf. valian, v. Vai de cel ce se sminteşte, dar vai de cel prin care vine sminteala, creangă, o. 264. Plin de compătimire pentru sminteala lui...a făgăduit că va merge să primească la ei. caragiale, o. ii, 359. părerile sînt împărţite asupra smintelii lui Radu. brXtescu-voi-neşti, p. 327. Şi-a bătut joc ... de această ciudată şi încăpăţînată a mea sminteală, plr ii, 299. A întrebat pe doctorul Meyer, dacă n-a constatat un grad de sminteală la bucureşteni. ibrăileanu, sp. cr. 17, cf. resmeriţX, d. Era cumva victima fără răspundere a vreunei sminteli stranii, m.i. caragiale, c. 49, cf. cade. Nu merg cu sminteala pînă acolo...să-mi pun capul sănătos sub evanghelie, c. petrescu, o. p. i, 214. S-a speriat copilul şi a intrat in sminteală, vlasiu, a. p.182. Şi văd cum ţi se-adună, răsfrlnte tn obraz, Sminteala, ca şi spaima, pillat, p. 313, cf. scriban, d. Ei bine, mie nu prea îmi place sminteala asta cu revoluţia, ca-mil petrescu, o. ii, 154. Pe urmă s-a împăcat cu sminteala bărbatului ei. stancu, d. 373. Uneori.. .uita de sminteala zugravului şi se angaja cu el într-o discuţie. v. rom. octombrie 1954, 114. Şlnt semn» de smin- 8941 SMINTEALĂ - 1116 - SMINTEALĂ ţeală tn lume. vornic, p. 223, cf. dl, dm. Acum, ctnd mintea a mers, tn graba ei de cunoaştere absolută, ptnă in pragurile smintelii, totul e cu putinţă, românia literară, 1970, nr. 76, 14/2 cf. dex. + (învechit, rar) Lipsă de putere (I 1). Pure sufletul mieu tn viaţă şi nu dă in smentire (smenteală H, clătinare d) picioarele mele psalt. 123, cf. dhlr ii, 477. 2. (învechit) Pagubă (1). Să ne tocmim binişor, că iaste sminteală amîndorur ţărilor (a. 1592). rosetti, b. 46. Stăpinul cela cu pomul să-ş taie crăngile pomului cealea ce fac sminteală vecinului, prav. 70. Nu-i bine să-l mazilească pe cale, ca să nu facă sminteală pentru cele ce trebuiescu să grijească: conace, poduri şi alte. neculce, L. 132. [Hatmanul] oriunde mergea cu oastea, toi de sminteală era...ca un om simeţ şi fără de cumpăt (începutul sec. XVIII) mag. ist. iii, 55/31. Fără de care sini toate celelalte... avuţii mai vtrtos de sminteală şi de stricăciune, episcupescu, practica, XXV1I/22. Ocnii, care este venit al cămării domneşti, să nu să pricinuiască zminteală (a. 1827). doc. ec. 384. Săcetă au umezeală Nieiodată-i dau sminteală, asa-chi, F. 83/15. Acele oşti turceşti ce se văd erau ariergarda de patrii mii călăreţi supt Hasan-paşa, care mergea trăgtndu-se tncet şi cu bună rtnduială, îngrijind d-a nu primi în coadă vreo sminteală din partea noastră. bălcescu, ap. dl. Ploile cele multe de toamnă aduc sminteală la struguri şi la porumb, i. ionescu, m. 61, cf. cade, scriban, d., dm, dex. "v- Loc. adj. Dc sminteală = dăunător, păgubitor (1). Că acela izbă-vi-te-va de cursele vlnrătoriului şi de cuvintele de smien-tală. psalt. hur. 78r/l. Acestea stnt dar lucrările băilor calde şi reci, din care se poate înţelege lesne care din două este de folos şi care de sminteală episcupescu, practica, 486/19. + Neajuns1 (1). îmbunătăţirea smintelelor acestor păminturi năsipoase stă intru a le face să ţie umezeală vara. i. ionescu, b. c. 420/8. Cercetează toate legăturile grinzilor, pentru ca să se încredinţeze dacă nu e vreo sminteală, gane, n. i, 78, cf. CADE. 3. (învechit şi popular). Dificultate. Iară de să va afla că nu o au răpit pentru că nu o au găsit acolea. . . sau şi pentru altă sminteală, atunce va certa giudeţul pe acesta, prav. 745. Iară de să va afla că iaste nevinovat nici întru una de-acealea şi iaste curat. . .atunce să să hirotonisească fără de nici o smenteală. eustratie, prav. 25/3. Clnd ne s-ar tmtîmpla a ieşi..., să ieşim cu pace, fără de nici o zminteală (a. 1673). bul. com. ist, ii, 228. Nice au avut .cine că-i stea împrotivă, ce cu multă pradă s-au intorsu fără de nice o sminteală. N. costin, l. 242, cf. anon. car. Despre suliţă nu era sminteală, Că măcar ce faur o ştia face. budai-delea-nu, T, v. 42. Să aduce zminteală la dreapra cumpănirea judeţului (a. 1819). doc. ec. 216. Socot că măria sa Nicoară cu ai săi n-or fi avut nici o sminteală pe cale, căci ti poartă om cuminte, sadoveanu, o. xviii, 23, cf. dsr. Să nu te puie pacatul ...să ne faci vreo sminteală, marian, t. 350, cf. zanne, p. iii, 259. E x p r. A da (pe cineva) de sminteală sau a face {cuiva) sm'intcală = a face pe cineva de rîs (prin neres-pectarea unei promisiuni); a da de gol. Te rog să dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini şi dumneata îi vei trage înapoi... Te rog numai să nu-mi faci sminteală. kogălniceanu, s. 222. Sirguinfa ş-osleneală Pre om nu dau de sminteală, asachi, f. 30/2. Să nu mă dai de sminteală, alecsandri, t. i, 135, cf. pamfile, j. ii, 166, cade. Numai să nu ne dai de sminteală şi să nu uiţi tutunul, cocea, s. 184, cf. dl, dm, dex, com. din loman — sebeş. 4. (învechit) Greşeală. Cela ce va fi suduit pre cineva de răpitul măniei sau den sminteala limbei. prav. 896, cf. anon. car. Să nu aibă nime din neamul dumnealor a o tnstreina de la sat, iar, tnlimplîndu-se vreo sminteală, să nu să iaie de la sat (a. 1774). iorga, s, D. xin, 120. Căruia îi pare rău de sn\înteala sa, i se iartă bucuros, bucavna, 16/7. Dacă vei afla într-însa prp srninlţală, carea să . fie adevărată, o iartă, aductn- du-ţi aminte că tu tncă poţi în multe sminti (a. 1783). iorga, s. d. xiii, 14. Orice fealuri de zminteale sau greşale veţi afla aicea, îndreptaţi cu duhul tnţelep-ciuni[i] şi a blîndeţelor (a. 1798). cat. man. ii, 340. Spre îndreptare s-au înştiinţat sminteala, şincai, hr. i, 273/11. Voi arăta sminîealele care se fac la prinsul roilor, economia, 184/22. Nemumărate smintele gra-maticeşti va face in vorba sa. maior, ist. 264/25, cf. budai-deleanu, lex. O credinţă ca aceea. -. . nu putea să nu fie prea curată şi de tot fealiul de sminteale scutită. ţichindbal, f. 482/11, cf. lb. Urmatele greşeli şi sminteli nu se pot lesne simţi şi îndrepta, episcupescu, practica, VII/13. Socrat casa cînd zidea, Din vccinii fiecare Cîte-o critică zicea. Unul: că proporţie n-are, Altul c-a ei tmpărţală E făcută cu sminteală. asachi, f. 127/6. Acestea socotiri însă sînt supuse smintelelor. rus, i, i, 62/8. Smentele vom fi făcut şi om mai face, ca toată lumea (a. 1848). plr i, 111, cf. barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, DDRF, RESMERIŢĂ, D., ŞEZ. VII, 172. L o c. a d v . (învechit şi regional) Fără (de) Sminteală = negreşit (2). Dările. . .fără sminteală să le trimaţă. cantemir, ist. 183. Altă scăpare, fără de sminteală, nu iaste decîl frica lui Dumnezeu (a. 1713). gch ii, 4/25. Zînele ştiu toate şi-mi vor spune Fără de sminteală unde năcăjeşte Puiul meu. budai-deleanu; t. v. 52. De să va birui biruitoriul fără sminteală să-l omoare, artaxefxu, 57t/12. Ceru un ajutor de oameni, tndatorindu-se a-i aduce capul lui Codreanu fără sminteală, gane, n. i, 195. înseamnă că chiar aşa a fost, fără sminteală, lăncrănjan, c. i, 45, cf. dl, dm, dex. (învechit şi popular) Vină. Cînd se va afla că cel rănit n-au vrut să chiame vraci... atunce sminteala morţii va fi despre cel rănit. prav. 128. Nu-i sminteală Din obeală, Ci-i fălincă Din opincă, se spune cînd lucrurile merg rău intr-o casă. Cf. zanne, p. iii, 259. 5. (învechit şi regional) Ispită. Pasă de la mine, Satano, sminteală-mi eşti! n. test. (1648), 21v/27. Să nu cumva să vie schizmă sau sminteală pren tine întru creştini (a. 1677). bul. com. ist. ii, 266. Alte cărţi apărătoare de smintele (a. 1794). gcr ii, 154/1. Cum intri tu în casele oamenilor de faci smintele femeilor. id. ib. 171/33. Săgeţile lui ceiea de foc purtătoare... stînge-le cu mijlocirea la, mîntuindu-ne pe noi din smîntelele lui. agîrbiceanu, a. 280. Să nu mai dea prilej de sminteală călugărilor şi de vorbă mirenilor. stanoiu, c. i. 143. -0> L o c. a d j. De sminteală = care influenţează în rău; care corupe. Pentru aceasta se vor îndeletnici cititorii mei...cu citania şi procitania aceştii cărţi...în locul romanelor celor de sminteală. episcupescu, practica, VI1I/1. Noi ne ducem cu sfială Pe calea cea de zminteală. Rămîi, raiule, sănătos, pop., ap. gcr ii, 233. + (învechit) înşelăciune. Lăngă cărare blazne (înşelăciune c, sminteale d, de greşeală h) puseră mie psalt. 291. împăratul fiind întru tmşelăciune şi întru rea ,sminteală ca aceasta, născu-i-se un cocon prea frumos (a. 1648). gcr i, 132/18. [Pizmaşii] cu limba lor tnşală, să facă-n lume sminteală, dosoftei, ps. 21/18, cf. resmeriţX, d., scriban, d. (învechit) Modificare (în rău). Limba aceiia cîndva in sine au pătimit schimbare şi sminteală. maior, ist. 240/11. Fără să aducă vreo sminteală la articolul al 9-lea. regul. org. 599/17. + (învechit) Conflict. împlură cetatea toată de sminteală ( g î 1 -c e a v ă n. test. 1648, gîlceavă biblia 1688). cod. Vor. 10/15. Piatra zmintelii, adecă arătare a începutului şi a pricinii despărţirii acelor două biserici (a. 1780). [Titlu] cat; man. i, 354, cf. lb, lm, tdrg, SCRIBAN, D. 6. (Regional; in forma zminteală) ,,Mîncarea gîş-telor şi a raţelor“. Com. din straja — rădăuţi. — PI. sminteli şi (învechit) smintele. — Şi: (învechit) smientâlă, smenteală, sinSnteălă (jahkesber. v, 319), zminteală s.f. — Sminti + suf. -eală. SMINTENIE - 1117 — SMINTI SMINTlaNIE s. i. (învechit şi regional) Sminteală (R e f 1.) Zmintindu-se unealta, au căzut pe pămînt. ar (1832), 3l22/43. + (învechit şi regional) A schimba (I 6) in rău; p. ext., a şubrezi (2). Iniîi cu pace au intrat. . .ce împăratul smentindu-le legămintul, ei încă au ridicat cap şi arme. cantemir, hr. 381. Şi cine a zminti ce am scris, s[ă] fie judecat... In ziua judefului, ca un prădător (a. 1760). iorga, s; d. xvii, 22. [Vremea], aceea care şi cele mai tari şi temeinice prin multe feliuri de intimplări protivnice le sminteşte (a. 1806). uricariul, v, 40/4. Plăcerile desfătărilor trupeşti..: smintesc sănătatea şi sflrşesc viaţa In grab’. episcupescu, practica, XXXVI/31. Aşa fac ei viafa-ntreagă... Smintesc credinfa din popor, coşbuc, p. i, 311. (Refl. p a s.) îndată ce să va zminti cinstea, nici mărgăritarul, nici aurul nu o mai poale răscumpăra, marcovici, d. 107/17. •♦’Fig. (învechit şi regional). A deforma. Umblăm cu cărfi împărăteşti, Nimeni cu-oînlul să nu-l smintească, sevastos, n. 112. (Refl. p as.) Ori aşa, ori intr-alt chip să fie fost, nu se sminteaşte istoria; că ori una să socotească cinevaşi, ori alta, nu va greşi (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 85/1. De la oarecarele Flacus. . ., smintindu-se numele, vlassi şi vlahi fură chiemafi. maior, ist. 136/15. A-ceasiă limbă este de acel feli Incit de cursul timpurilor nu să poate sminti precum limbile cele vorbitoare, ar (1834), lll1/33. + Refl. (învechit şi regional; despre cereale sau alimente) A se altera. Dacă se vor pune la un loc. . .[ciocălăii] cei verzi cu cei uscafi şi cu cei stricaţi, alunce se mucegăiază şi se smintesc cu tofii. i. ionescu, b. c. 260/25. Clnd trec rîndunelele în zbor pe sub vacă, laptele vacii se „sminteşte“, păcală, m. r. 268. + (învechit şi regional; complementul indică oameni şi Însuşiri ale lor). A corupe. Ne rugămu să ne izbăvească.. .de hicleanul, vrăjmaşul ce toţi ne zementeaşle (a. 1619). gcr i, 56/17. De te va sminti mina ta sau piciorul tău, taie-o şi o leapădă de la tine. cheia în. 39v/2o. Iară cine ar sminti pre unul de aceşti mici, carii cred Intru mine, mai bine e lui să splnzure piatra morii de grumazii lui (a. 1703). gcr i, 349/1. Vor depărta pe toţi aceia ale cărora năravuri pot sminti şi pre ceilalţi, regul. org. 394/5. Acesta om nu este, negreşit esle vreun zeu, Care vine ca să smintească simţirile omeneşti, pann, e. i, 22/10. Nu poţi fi bun cum trebui? dar nu-ţi sminti copiii; Mai bine ar fi Insă să te fereşti de patimi, negruzzi, s. ii, 267, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Smeii întră pe coşuri înlăuntrul caselor şi smintesc pe fetele mari. H ii 229. 3. Tranz. (învechit şi popular) A împiedica să facă ceva; p. e x t. a tulbura (5). Cela ce va sminti solii de pre cale viind sau de le va lua cărţele ce aduc, iaste suduitoriu de domnie, prav. 72. Au Satana, au această lume, au firea la cea zdrobită pre tine să nu 8943 SMINTI - 1118 — SMINTIRE te smintea (s )că şi să nu le tmpiadece (a. 1685). gcr i, 275/10. Şi-l smintie şi muntenii mult, că vre să-l stă-ptnească şi să facă cum era voia lor. neculce, l. 122. Boală carea sminteşte fantazia. cantemib,i. i. i, 26. Bă-lăban, aductndu-şi aminte De vorbit, grai ş-ascultare cere Şi, văzînd că nime nu-l sminteşte, Rădiclnd glasul, aşa rosteşte, budai-deleanu, T- 192- Nu-i lucru să mă smintească, nici poale fi de crezut, beldiman, o. 24/8 cf. lb. Milostivirea aci ar sminti dreptatea, he-liade, l. b. ii, 153/4. Cornelul. . .a trecui printre Pă-mînl şi Lună fără a le sminti cursul, genilie, g. 79/3. A să face îndreptările sau adăogirile ce s-ar chibzui de cuviinţă spre a să puica păzi cu nebinluire orice uneltire...ce ar putea sminti dorita armonie (a. 1842). doc. ec. 768. Cu obiceiul de astăzi nici roade îmbelşugate nu dobindim din sămănăturile cele lăturalnice, ba încă... smintim pe cea de căpilenie. i. ionescu, c. 62/6. Nici anii mei cei grămădiţi, Nici secera-mi tăioasă, Nu facă ca să vă zminliţi Petrecerea frumoasă. i. văcărescul, p. 291/6, cf. polizu. Tăceţi molcu, să nu-mi smintiţi vraja, alecsandri, t. 976, cf. barci-anu, alexi, w. Vai de şcolarii cari-l sminteau de la învăţătură. CREANGĂ, A. 134, Cf. CADE, SCRIBAN, D. Vă-zînd fata că el lot doarme, nu a voit să-l smintească din somn. cătană, p. b. îi, 26. Murgul meu, ca un nebun, Dele cu picioru-n drum, Rupse brazda cu piciorul, Sminti copiliţei somnul, pop., ap. călinescu, s. c. l. 116. (A b-s o 1.) Datoriu iaste tatăl, stăpînul, ruda. priatenul să nevoiască în tot chipul, să smintească să nu să poată face ucidere, prav. 326. <> Refl. pas. Prin acest fealiu de priveale ceilalţi şcolari să smintesc de la învăţătură şi tşi răsptndesc luarea aminte, carte treb. i, 140/2. Să nu se smintească. . .dorinţa neguţătorilor de a veni şi a poposi înlr-acest port. begul. obg. 68/12. Să nu să smintească înaintarea lucrării pre-zisei ocne (a. 1850). doc. ec. 973. + Intranz. (învechit) A se abate (din drum): Puţin de n-am smintit din cărare Să mă scap în gios cătră pierdzare. dosoftei, ps. 239/12. Alţii, în urmă, răpiţi de spiritul mai nerăbdător al epocei, o smintiră din acel drum ce li se părea întirzie-tor. odobescu, s. i, 247. 4. Intranz. (învechit şi popular) A greşi. [Irod] ucise 14 000 de cuconi, cugetînd că împreună cu nuşii va nemeri şi pre Js[us] Hristos de-l va ucide. Ce rău smenli, vai de el! vablaam, c. 401, cf. anon. car., lex. mars. 203. El îndreptează acea în carea ei greşesc şi smintesc, îi îndeamnă la mai mai'e sîrguinţă. carte treb. ii, 10/6. Sminteşte aşadară Sigebert cind scrie că Bulaia au cuprins Moldova. şincai,hr. i, 127/22. . Smintesc carii, cîncl iasă roiul..., înmicşorează vreana. economia, 184/24, cf. budai-deleanu, lex., lb, ddrf. Rogu-m-acum de iertare. . . Şi vouă de v-am greşit Sau cu altceva v-am smintit, marian, î. 311. Se uită.. .lung la ele, să nu smintească cumva, apoi puse mina pe una şi zise: Tu eşti! reteganul, p. v, 66. Cin smintesc la asta [la descîntec] aluns ştiu că moare omu. arh. folK. iii, 132,- cf. ib. 155. Scrie-un şir, două, zminteşte, Că tot la niîndra glndeşte. ant. lit. pop. i, 139. *v> Refl. Cela ce cu cuvîntulu nu greşaşle (nu să sminteşte N. test.), acela e bărbaţii deşfrăşitu. cod.' veR'. 122/10. De va împlini cineva toată legea şi poruncile şi numai la una se va sminti, în toate va fi vinovat, neagoe, înv. 16/22. Sus in poarta raiului Şade Ruja raiului... S-o smintit ş-o adormit. bibicescu, p. p. 247. T r a n z. Nv poale de multe ori omul, să spuie aşa pre cale lot pre rinclu, cela ce veade cu ochii săi şi multe sminteaşte de au spune moi mult, au mai puţin, ureche, l. 58. Cel ce ar fi lovit toate ţintele fără să smintească nici un glonţ, pe lînoă premiul amintii. . . s-ar fi ales pe deasupra cu un pol de'aur. tudoran, p. 18. Mergind ţiganul prin pădure, sminteşte calea şi se pomeni la o ■ stînă. cătană, p. B. iii, 65. Iar să mergi-nainle Şi să nu-n greşăşli, Drumu să-l sminteşti. AiţH. folk, iii, 106, cf. *lr sn v h 1 376/76. 5. T r a n z. (învechit, şi popular) A deplasa (din poziţia iniţială); p. ext. a clătina. Scutură-se părnln^ tuia şi-l smenţişi, vindecă, zdrobiturile lui. psalt. hur.' 49v/23. Grapa nu face nici o stricăciune... numai cil dinţii ei să nu străbată tare adine în pămint ca să smintească din loc pe cartofle. i. ionescu, c. 81/15. Şi d-aluncea minăstirea Încetă d-a mai cădea. Vint, cutremur n-o sminteşte, bolliac, o. 95. Harap Alb... jupeşle pielea cerbului cu băgare de samă să nu smintească vreo piatră din locul ei. creangă, p. 227. Podeaua s-o smintit, Picicru s-o sclintit, candrea, i-, 356, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Doctorandul. smintindu-şi mustăţile din loc, cu vîrful creionului. klopştock, f. 137, cf. scriban, D. Poate că am să smintesc în el vreo rotiţă sau vreun şurub interior. vi ne A, l. i, 412. Am smintit cu limba dopul la fluier. sbieka, p. 32, cf. a v 2, 15. & Refl. Nu nc tememu cîndu se va smenti pămîntul. psalt. hur. 39r/17. ^Rcil. pas. Împlinirea să să facă prin ştirea cămârâşii\i], incit, să nu să zminlească oamenii din rînd (a. 1838). doc. ec. 711. Am să stau eu In temniţă oricît, un an, zece, dar dumitale n-are să ţi se smintească nici un fir de păr! rebreanu, i. 246. — Prez. ind.-. smintesc. — Şi: (învechit şi popular) zmuiti, (învechit) minţi (pravila, 1814, 26/9), smenti, smicnti, smluţf (cantemir, ap. ddrf), sminti, zc~ menti, ziminti, (regional) minţi (ciauşanu, gl.), zmi-minti (a v 15) vb. IV. — Din V. Sl. CTuMACTN,-T*. SMINTICIE s. i. (Rar) Nebunie (4). Cf. tdrg, scriban, d. — PI.: sminticii. — De la sminti. SMINTÎLĂ s. f. (Rar) Poreclă dată unui. om fără judecată. Mă, smintilă, — strigă Ieremia — nu băga toporul în seîndură. tudoran, p. 103. — Sminti -)- suf. -ilă. SMINTINfiL s. în. (Regional) Burete care creşte pe butucii de fag. Com. din straja — rădăuţi. — PI.: smintinei. — Etimologia necunoscută. SMINTIRE s. f. (învechit) Acţiunea de a (se) sminti şi rezultatul ei. 1. Pierdere a judecăţii normale datorită unei boli mintale, alienare, alienaţi e, demenţă, nebunie (4), scrinteală (2), sciîntire (2), ţăcăneai ă, (popular) nebuneală (I 1), (învechit şi regicnal) smintă (1), (regional) b o-lînzie, sălteală, zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (învechit, rar) srniu-titură, (familiar) căpială; fig. întunecare (trecătoare) a minţii, rătăcire (4), nebunie (4); p. ext. faptă, comportare care dovedeşte lipsă de judecată sau nechibzuinţă, rfesocotinţă, aiureală, nebunie (3), zăpăceală, '(familiar) ţăcăneai ă; sminteală '(1), ţifcr.eâîă,.; (învechit şi regional) smintenie. Cf. sminti (1)'. Cf. budai-deleanu, lex. Niminea nu poate şti pînă unde poate-mi merge smintirea, cn (1830), 242/19. în smintirea noastră ne răzvrătim împotriva nalurei cu strigări de deznă-dăjduire. marcovici, c. 56/13, cf. valian, v. Cumpli-ta-nr.i rătăcire ţi-e cunoscută poale: Dar nimine să ştie smintirea mea. alexandrescu, m. 155, cf. lm, ddrf, resmeriţă, d., dl, dm. Zminlirile iul se opriră aici. barbu, princ. 329, cf. dex. (Urinat de determinări) Ei lua vorbele lui ca o nouă dovadă de smintire a judecăţii, hfxiade, l. b. i, 210/4. Aceaslă sinucidere a fost urmaiea unii smintiri de minte pricinuită de deasa întrebuinţare ce făcea de băuturi tari. cr (1836), 32^9, cf; valian, v, 8947 smintit1 - 1119 - SMINTIT3, 2. (învechit şi popular) Vătămare. Ci. s ni i n t i (2). Cantitatea de . arsenic care intră in stomac... este echilibrată . . . fără să se mai provoace vreo smintire in organism, conta, o. f. 220, cf. păcală, m. r. 268. + (învechit, rar) Lipsă de putere (I 1). Pure sufletul mica tn viaţă şi nu dă tn smentire (s m e n-t e a 1 ă h, clătinare d) picioarele inele, psalt. 123, cf. dhlb ii, 478. 3. (învechit) Tulburare. Cf. sminti (3). Smintirea sfinţeniei hotărirei date (a. 1814). uricariul, i, 225/7. Vintul este un curs al aerului din smintirea echilibrului sau cumpănirii sale. genilif., g. 108/7, Cf. FOLI7.U, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. + (învechit) Defecţiune (a unui mecanism). Văztnd o smintire Ia broasca saltarului ei..., ascundea acum jurnalul. i. negruzzi, s. i, 142. (învechit) Greşeală. Cf. sminti (4). Cf. bar-cianu, alexi, w. ^ Loc. idv. Fără (de) smintire = negreşit (2). Fără smintire se vor da soma legiuită la fieştecare rang a boierilor (a. 1814). uricariul, i, 41. Iubirea ei spre mine s-o-ndrepţi făr’de smintire. F (1890), 234. — PI.: smintiri. — Şi: (învechit) smentire s. f. — V. sminti. SMINTÎT1 s. n. v.zmiutit. ; SMINTÎT2, -Ă adj. 1. Care şi-a pierdut judecata normală datorită unei boli mintale;' alienat, dement, înnebunit, nebun (I 4), săltat2 (3), sărit2 (5), s c r î n 111 (3), (popular şi familiar) apucat, candriu, căpiat, sonat, streche a t, (învechit şi regional) n e r o d (I 2), (regional) bolind, pălăurat, primit (3), prost (B IV 2), săltat2 (3), z ălu zi t, (familiar) sifilitic (2): f i g. care are mintea întunecată (trecător), rătăcit (5); p. e x t. care se comportă ca şi cum şi-ar fi pierdut judecata normală, aiurea, aiurit, bezmetic, nebun (12), zănatic, zăpăcit, zurliu, (popular) pălăvatic (2), (regional) şn eleat, tuie, ţăcănit, ţicnit, zălud, (familiar) sanchiu (2), smucit (2), trăsnit8 (2) ; descreierat, (popular) deşucheat, (învechit şi regional) priiestit (2), ţicnit, (regional) saşiu (2), tuieş, zărghit. Cf. sminti (1). întorsu-ţe-ai faţa şi fuiu smintit, psalt. hur. 23v/17, cf. cohesi, ps. 71/8, bUdai-deleanu, lex. Fiind el mare de corp . . . Insă smintit şi furios, comitea mulie violente fapte, aristia, plut. 89/23. Nimeni nu-l asculta; rideau de omul acest smintit, negruzzi, s. i, 203. M-am gindit şi eu l-acesta, ş-am ajuns drept încheiere Să cred că Vidra-i smintită, ca orişicare muiere, hasdeu, r. v. 89, cf. cihac, ii, 352. Tot ce-n ţările vecine e smintit şi sttrpitură.. . Toii se scurseră aicea, eminescu, o. i, 150. Ce smintitărs, unei scinduri să mă-nchin. yla-HUŢĂ, Î>. A. I, 27, Cf. PHILIPPţDE, P. 213, ŞĂINEANL'2. Măi vere, tu eşti smintit cumsecade, agîrbiceanu, s. p. 113. Un doctor cam smintit a umblat... să-i taie piciorul, rebreanu, p. s. 113, cf. resmerjţă, d., se- 150,.cade, sqrişaîş, D.„ Cipe eşti tu, ce faci, smintit‘călăul Vfff şV ifniţr !ţe! căpul tău. arghezî ,''^ v, 226. Ură? Împotriva cui?... împotriva hodorogului ăluia smintit? h. lovinescu, t. 198, cf. dl, dm. Are-vasta alerga pe măi, smintită, labiş, p. 94, cf. dex, alrm i/i li 192. Alelei, ciocoi smintiţi, Drumul geaba-l ocoliţi, folc. olt.' — munt. iii, 469. -v- (Cu determinări complemente de relaţie) Cu mult mai complită de.clt boala trupească este patima duhovnicească a pătimaşilor smintiţi de minte, episcupescu, practica, XLI/6, cf. valian, v. Ca smintită de minte vorbele lui asculta. pann, e. iii, 25/5, cf. polizu. Uneori, cind se mlniau, dădeau şi ei cîle-un ibrişiri pe la nas tinerilor, numindu-i: pantalonari, oameni smintiţi la minte, creangă, a. 153, cf. barcianu. Feciorul acela-i cam smintit la cap, domnule, vornic, p. 205, cf. alrm ii/i b 161/2. -O* (Substantivat) Cu smintiţii şi tiranii lor fui ursii a petrece, heliade, l. b. iii, 34/4. Toi smintitul se crede om prădat Cind vede tronul ţării de altul ocupai, alecsandri, t. ii, 114. Să-i imparţi tn două cele: tn smintiţi şi tn mişei, eminescu, o. i, 151. Daţi-l afară că e un smintit şi nu ştie ce vorbeşte. ispirescu, l. 203. Iar smintiţii şi nerozii, închegare de mizerii. Ei la număr sini atiţia cite-n meliţă puzderii. beldiceanu, p. 120. Mi-aţi mîncal sufletul toată vara cu celălalt smintit dimpreună! rebreanu, ii. ' i,. 148. Oamenii stăpinirii vor împrăştia şi pe smintiţii de peste Olt, care s-au răzvrătit, camil petrescu, o,. i, 56. Au mărital-o cu smintitul lui Drăculea. sTAncu, d. 102. Dacă smintita nu se aslimpără... pui s-o lege. pas, l. ii, 36. Vai de capul tău, tc lăsă smintitu-ă-la şi rămăseşi şi fără copil, preda, i. 46. — Fă, rie- • vastă, fii Sinstilă, Nu ¿i-apuca cu-a zminiilă. folc.. olt. — munt. i, 90. (Ca termen de comparaţie) Începură a-l boci amindouă ca nişte smintite, de clocotea casa. creangă, o. 155. Petrea. . . alergă ca uri smintit , pe coastă, agîrbiceanu, s. p. 67. Individul nu e in stare a-şi îndrepta ideea sa fixă şi el ni se va . prezenta ca un smintit sau nebun, babeş, o. a. i, ..11. A plins şi a rts ca un smintit, mironescu, s. a. 128. Am alergat ca un smintii la văpăilc unor focuri mincinoase. voigulescv, p. ii, 178. (Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de judecată sau nesocotinţă, necliibzuinţă; dement, demenţial, nebunesc (2). Cu adevărat smentilă vreare şi' pohtă avem şi nu ştim ce iaste noauă de bine şi.de folos, var-laam, c. 58. Nu poţi să ştii ideile cele oribile şi smintite care au traversat spiritul meu. baronzi, m. 542/24. Nici ruşine n-au să ieie in smintitele lor guri. eminescu, o. i, 151. O dorinţă ciudată, smintită poate, mă urmăreşte, caragiale, o. ii, 357. înceteaz-odală ,cu. smintita-ţi tndtrjire. vlahuţă, s. a. i, 250. Un gtnd smintit îl /intui locului, cocea, s. i, 42, cf. dl. Vanitatea lui smintită il virlse iar in cine ştie' ce istorie.. preda, r. 325, cf. dm. Aici... smintita minte omenească nu .s-a fudulit la Curtea Domnească, barbu, princ. 67, ci. dex. *v- F i g. Furtuna mai mocneşte in fundurile zării Şi-ncearcă să-şi pornească din nou smintitul joc. labiş, p. 197. + (învechit, rar) înşelat. Cf. lex. mars 209. 2. (învechit; despre oameni sau părţi ale corpului) Vătămat: p. e x t. schilod. Cf. sminti (2). înviorează duhul cu virtute de trup şi de toate organele lui cele sănătoase; iar pe cele smintite, le sminteşte de tot. episcupescu, fractica, 32/24. Nu se pot ajunge unii nici pină la naştere cu viaţă sau se nasc smintiţi şi pociţi, id. ib. 134/6, cf. scriban, d. + P. anal. (Despre mecanisme) Stricat. Cf. cade, scriban, d. I se aduceau cupelele, trăsurile. . . vechi, cu o roată smintită, pas, l. i, 71. 4. (învechit, rar; despre limbă) Deformat. Măcar că şi mai nainte era limba aceasta smintită, totuşi, domnind in Italia longobardii, se face stricarea cea cumplită, maior, ist. 238/15. 3. (învechit; despre activităţi, procese etc.) Necorespunzător. Pricina cea de aproape a. boalei negre stă intr-o smintită organizaţie cu exaltată lucrare a organului ficatului, episcupescu, pracjica, 387/17. Nici faptele îmbunătăţite a~ Anastasiei' n-au piitul... dizrădăcina răul ce prin educaţie smintită intr-insul s-au fost întemeiat, asacîii, 1. 111/2. O politică rea şi smintită pe un neam il poate răsturna în mormînt. ap. giiica, a. 327. 4. (învechit şi popular) Greşit. Cf. sminti (4). încercarea cîtorva căpitani de a ne mai aduna e deşartă, pentru că comanda lor. . . e smintită, im (1844), 362J/39. Eu nu măr mir de au greşit preavestilu.l canonic... căci tălmăcirea au fost smintită, şincai, hr. ii, 18/38, cf. ddrf, pribeagul, p. r. 58, lexic reg. ii, 42. •<> (Adverbial) El scrie carte smintit, doine, 29. Cu birău-s mănios, îmi face cartea pe dos Şi cu I popa m-am sfădit, îmi face cartea smintit, şez. iii, i 57. 8949 SMINTITOR — 1120 - smiorcăiala S. (învechit şi popular) Deplasat (din poziţia iniţială). Cf. s m i n t i (5). Cf. ddrf, scriban, d. — PI.: smintiţi, -te. — Şi: (învechit şi popular) Emintft, -ă, (Învechit) smentit, -ă adj. ' — V. sminti. SMINTITORj -OĂRE adj. (învechit) 1. Care influenţează judecata normală; f i g. care tulbură. Face aşea nemică-ndoindu-să, nice stihd tn gtnduri sminti-loare pregiur, ce stătu adeverii cu credinţa, dosoftei, v. s. decembii4 217r/31. Şi altora ai fi pildă sminti-toare (a. ,1685). gcr i, 277/18. 2. Dăunător. Şi cu cit iaste rău şi smintitoriu’ cel de multe ştiutorlu vicleşug carile naşte atitea rele la om (a. 1765). cat. man. i, 366. Vătămare la toată cumpănirea judeţului, aducîndu-să printr-aceasta nu puţină mlhniţe. ţăcuitorilor... şi amintitoare urmări către folosul visieriei (a. 1819). doc. ec. 214. 3.. Schimbător. Dacă istoria smintiloare a soţie-tăţii nu Ic da materie la conversaţiile lor, apoi aceea a firei ie ţXthpieS'de veselie şi plăcere, buznea, p. v. 46/18. — PI.: smintitori, -oare. — Şi: zmintit6r, -oare adj. . — Sminti -f suf. -tor. SMINTITCrA s. f. (învechit^ rar) Sminteală (1). Cf. BARONZI, L. 120. — PI.: sminliluri. — Şi: mintitură s. f. pascu, ş. 60' — Sminti -f suf. -tură. SMINŢEJVIE s. f. v. smintenîc. SMINŢÎ vb. IV v. sminti. SSIIOArŢĂ*.s. f. (Iht.; prin sudul Munt.) Ţipăr (Misgurnus fossilis). Cf. băcescu, p. 163. — PI.: smioarţe. — Etimologia necunoscută. SMJQBÂR s. m. v. zmeurar. SMIORC interj. (Adesea repetat) 1. Onomatopee care imită zgomotul făcut de cineva cind îşi trage nasul (v. t r a g e II 6) sau îşi suflă nasul (v. s u f 1 a). Fac smlrc-smlrc (ca şi cum îmi trag mucii pe nas). PAMFILE-, c. 52, cf. SCRIBAN, D. 1:215, UDBESCU, GL. 2. Onomatopee care imită "zgomotul pe care îl face apa in bocanci, in cizme etc., in timpul mersului sau zgomotul prbdusMe Tufele ude cînd siht stoarse său cîrid se apăsă penele. Fac ismorca-smorca, ca ăpa-n cizme, scrîbân, 1215.l-auzeam paşii-h tindă, cind venea cu opincile pline de apă: smiorc, smiorc! UDRESCU, GI.. ; ■ ■ . — Şi: (regional) smiere (udrescu, gl.), smire, smârra interj. — Onomatopee. ; SMIORCĂÎ vb. IV. 1. Intranz. A trage (in mod repetat): aerul pe nas provocind un zgomot caracteristic; (regional) a sfircîi (1), a smiorcăni (1). a smîr-cui. Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, D., cade, scriban, D. Soborul tăcu un răstimp, lăsind pe pădurar să lăcrămeze şi să smirciie. sadoveanu, o. xii, 434, cf. bl vi, 148. Voicu.. .smiorcăia pe nări, stupind cu oţărală pe podea. v. rom. februarie 1954, 17. Zvtrlindu-şi tichia neagră mai spre ceafă, lot smiorcăia din nas. camilar, n. ii, 327, cf. dl. Ezechil...smiorcăia pe nas şi-şi ştergea cu mtneca obrazul de stnge. t. popovici, se. 528, cf. dm, dex, pamfile, c. 52, ,le-xic reg. 109. "v' '(Cu subiectul „nasul“) Smiorcăia fţasul tău. pas, z. i, 16. *0* Ţ r a n z. Cţneoa zise, smior- căindu-şi nasul.. .stancu, ş. 286; Se sclifosea smtrclin-du-şi nasul. c. petrescu, î, ii, 162. îţi smiorcăi na-suj şi Iţi clănţănesc dinţii, pas, z. i, 66. *0* Refl. Nu te mai smtrcti că nu ţi-i a plingé. Com. din piatra-neamţ, cf. şez. xix, 13. + (Rar) A fonfăi. Cf. gheţie, r. m., alexi, -w. 4. (Rar; despre cai) A forai. Cf. şXi-neanu2. + (Despre Clini j A mirii (1). Colţun numai-declt i-a dat ocol smirciind. sadoveanu, o. xvn, 401. 2. Intranz. şi refl. (Despre oameni) A plinge (sau a se preface că plînge) înăbuşit (alintat şi prefăcut) trăgînd aerul,pe nas cu zgomot, à (se) mior-căi (2), (învechit, şi regional) a (s e) seri vi (1), (regional) ase sclrlo ni, à (se) £ m i o r c ă n i (2), a (se) smîrci.(Ş), a' se sufleca ( 2), (depreciativ) a (se) m i o r 1 ă i (?) ;, p. e x t. a scoate sunete tînguitoare, plingăţoare, a (se) scînci (3) ; (familiar) a se sclifosi (1). Cf. barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Nu i-am furai; mamaie [banii], zău, s-a smiorcăitmicuţul. popa.v. 149. Femeia începe să smior-căie. Pahctftil amărăciunilor s'-a ûtnplut. contemp. 1954, nr. 380, 4/3. Se smiorcăiesc şi'fe- thtrebi de ce? pas, l. I, 304. Întreaga crişmă etnia şi însuşi bătrtnul.. .smiorcăia din nas şi se tôt căuta pe la-ochi cu mtinile.. .camilar, n. 11, 327. Cineva, pesemne doamna Băghină, smiorcăia întruna a pltns. galan, b. i, 77. pltngtnd, smiorcăind, cu pumnii muţdiffi la ochi,.. .povesti tnttlnirea lui cu lustragiul, tudoran, p. 239, cf. dl, dm. Lasă, mămico, se smiorcăia el, las’ că tţece. românia literară, 1970 nr. 33, 19/1, cf. dex. îl doare şi pă el ceva, că toată ztua să smiorcăie. cv 1952, nr. II, 38. + Tranz. (Prin nord .-vestul Munt. ", complementul indică copii)  bate (făcînd să plîngă). L-am smiercăit eu, ti ajunge, udrescu, gl. Refl. reci p r. Ce vă tot smiercăiţi, mă, acolo ? id. ib. 4. T r a n z. (Prin nord-vestul Munt.; complementul indică pisici) A întărîta. Mamă, etă-l cum o smiercăie, săraca ! UDRESCU, GL. 3. Intranz. (Despre obiecte îmbibate cu apă sau despre apă) A produce un zgomot caracteristic, asemănător unui clipocit, prin mişcare, izbire etc. ; (regional) a smiorcăni (2). Cu bocancii smorcăind de apă şi pantalonii leoarcă, voiculescu, p. i, 82. Am mers citeva ierni cu pantofii smorcăind, dar a trecut, românia literară, 1971, hr. 119, 16/3, cf. udrescu, gl. + (Prin nord-vestul Munt.; despre pămînt; în forma smiercăi) A musti (4). Smiercăie pămtntul de apă. udrescu, gl. — Prez. ind.: smidrcăi şi smiorcăiesc. — Şi: (re-gional)smiercăi, smicii (scl 1969, 86), smîreăi, (res-MEHiŢĂj D.), smîî-cli, smorcăf, şmlrcii (lexic reg. 109), zmorcăi (cade, alr ii/i mn 12, 2 092/102) vb. IV. — Smiorc + suf. -ăi. SMIORCĂlALĂ s. f. Faptul de a (s e) smiorcăi. .1. Sunet caracteristic provocat de cel care trage in mod repetat) aeriil -pe nas; smiorcăit1 (1), (regional) sfîrcîit1, smircîiălăj smîrcitură (1). Afici nu-mi mai pot face serviciul tn tihnă din pricina smior-căielilor tale ! këbreanu, r. ii, 64. Să nu iei tn serios smiorcăielile lor. camil pëtrescu-, t. ii, 327, cf. pl. Ceasuri întregi i se auzeau de acolo smiorcăiala, blestemele şi dracüiéliie. preda,; r. 7, cf. dm, dex. 4. (Prin nord-vestul Munt.) Ţipăt, gălăgie mare; p. ext. bătaie. Cf: udrescu, gl. 2. Plîns înăbuşit şi întretăiat (alintat şi prefăcut) (v. stlnce.t 2) p. e x t. sunet emis de cel care se tînguieşte, se vaită; smiorcăit1 (2), (rar) smiorcăi-tură, (învechit şi regional) scriveală (1), (regional) seri vi tură, smiorcăneală (1), smiorcănit1, smirceală, smîrcîitură, (familiar)'¡sclifoseală (1), sclifosit1 (1) Cf. dl, dm. 3. (Prin nord-VestuP Munt.) Zgomot, asemănător unui clipocit, pe care îl face apa intrată în încălţăminte sau rufele îmbibate cu apă, cînd sint stoarse ori spălate. Cf. udrescu, ol. SMIÖRCÄIRE - 1121 -, SMIRNA, — PI.:• smiorcăi eti. —Şi: (regional) smtercăiâlă udrescu, gl., smorcăiâlă (ddrf) s. f. — Smlorcăi + sul. -eală. SMIORCĂÎRE s. i. Acţiunea de a (s e) smiorcâi ţi rezultatul ei. Cf. ddrf, dex. — PI.: smiorcăiri. — Şi: (regional) smorcăire ddrf, s. i. — V. smiorcăi. SMIORCĂÎT1 s. n. 1. Sunet caracteristic provocat de cel care trage (in mod repetat) aerul pe nas; srnior-căială (1), (regional) sfîrciit1, smtrciială. Ci. smior-c ă i (1). Cf. DL, DM, DEX; 2. Plins înăbuşit şi Întretăiat (alintat şi prefăcut) (v. s c î n c e t 2); p. e x t. sunet emis de cel care se tînguieşţe, se vaită; smiorcăială (2), (rar) smforcăi-tură, (învechit şi regional) scriveală (1), (regional) scrivitură, smiorcăneală (1), smiorcănit1,. smîrceală, smircitură, (familiar) sclifoseală (1), sclifosit1 (1). Cf. smiorc ăi (2). Cf. ÎJDRF, RESMERIŢĂ, D., DL, DM, DEX, UDRESCU, GL. — PI.: smiorcăiluri. — Şi: (regional) smlercăit (udrescu, gl.), smircli't (dl, dm, dex), smorcnit. (DDRF, RESMERIŢĂ, D.) S. n. — V. smiorcăi. SMIORCĂÎT2, -Ă adj. 1. Care trage (tn mod repetat) aerul pe nas provocind un zgomot caracteristic, (regional) s i i r c i i t2; p. e x t. căruia îi curge nasul. Cf. smiorcăi (1). Cf. lexic reg. 118. 2. (Despre oameni,; adesea substantivat) Care pllnge (sau se preface că plînge) înăbuşit şi Întretăiat, trăgind aerul pe nas cu zgomot, (Învechit şi regional) s c r i v 11 (1), (regional) scîrnăvit (3), smiorcănit2, s m 1 r c i t, (v. p 11 n g ă c i o s, plin-găreţ 1, seinei t21, văicăreţ, rar, plln-gaci, văităreţ, văitător, familiar, b î z î 11); p. ex t. (despre sunete, glas, ţipete etc.) care este tin-guitor, plîngător, puţin intens şi întretăiat, m i o r-lăit2, miorlăitor, plîngăreţ (2). Cf. s m i o r-căi (2). Femeile stat nişte smiorcăite. pas, l. ii, 62, cf. dex. Smtrctită fată, n-am mai văzut aşa! udrescu, gl. Aoleo, smiorcăitule, tfi dau eu ţie! id. ib. — PI.: smiorcăiţi, -te. — Şi: (regional) smîrciit, -ă, şraireîit, -ă (lexic reg. 118) adj. — V. smiorcăi. SMIORCĂITURĂ s. f. (Rar) Smiorcăială (1). Cf. udrescu, gl. 1=3 Termină cu smiqrcăiturile. — PI.: smiorcăiluri. — Şi: (regional) smlrclitură S. f. UDRESCU, GL. . . ." — Smiorcăi + suf. -tură. . SMIORCĂÎVEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Murit.) 1. Smiorcăială (!). Cf. lexic reg. 58, udrescu, gl. 2. Smiorcăială1 (2). Of'.‘UDRE3cUi gl. ... . — Pi.: smiorcănelt. Şi: smiecăiieălă îfubRESCUj gl.), (regional) zmercăneălă (lexic reg. 58) s. f. -n. Smiorcăni + suf. -eală. . ........ SMIORCĂNI vb. IV. 1. Intranz. şi refl. (Prin OH. şi prin nord-vestul Munt.) A (se) smiorcăi (2). Cf. tomescu, gl., udrescu, gl. ♦ Tranz. (Prin nord-vestul Munt.; complementul indică copii) A bate (făcind să plingă). . Cf. udrescu, gl. + (Prin nord-vestul Munt.; complementul indică pisici) A întărită. Cf. udrescu, gl. 2. Intran z. (Prin Olt. şi prin nord-vestul Munt.) A smiorcăi (3); Cf. tomescu, - gl., udrescu, gl. — Prez. ind. : smiorcănesc. —Şi: smiorcăni (udrescu, OL;), zmiercăni (coman, gl.) vb. IV. — Smiorè -f- suf. -ăni. ŞMIORCĂJVÎT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Smior-căit1; Cf. udrescu, gl. — Pl.: smiorcănituri. — Şi: smiercănit s. n. udrescu gl. . — V. smiorcăni. SMIORCĂNÎTV-Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Smiorcăit2. Cf. udrescu, gl. — PI. : smiorcăniţi, -te. — V. smiorcăni. SMIRDÄR s. m. (Bot.) 1. Arbust mic care creş!e în regiunile alpine în formă de tufişuri dese, cil fiori mărunte, roşii-purpurii, bătînd în liliachiu, frumos mirositoare şi cu frunze lucioase, persistente; rododendron, (regional) coacăză, cocăzar, iederă, merişor1 (3 b), perişoare (II 2), bujor-de-munte, bujorel-de-mun-te,. coacăz-de-munte, ruja-munţilor (v. ruj ăi), trandafir-dc-munte (v. trandafir 1 a), tranda-firaş-de-munte (v. trandafiraş 1), vîsc-de-rnunte (Rhododendron kotschyi). Cf. ddrf, erandza, fl. 336, damé, t. 187, barcianu, şăineanu2, tdrg, res-meriţă, d., cade. Aşa e smirdarul... în tufei dese, care azvtrle primăvara jarul florilor lor iranddfirii. simionescu, fl. 107, cf. Ds, scriban, D. Pentru solurile tevigate, acide, sărace în calciu sint caracteristice aşa-ti, sele plante calcifuge, ca de exemplu : smirdarul afinul, agrotehnica, i, 402, cf. ltb2, dl, dm, borza., d. 147. Îşi duc viaţă. . . prin locuri mai umede, afinul, merişorul şi frumosul smirdar... cu flori roşii, botanica, 181, cf. m. d. enc., scl 1974, ,612, dex. 2. Merişor1 (3 a) (Vaccinum vitis-idaea). Cf. gre-CESCU, FL. 390, TDRG,. PANŢU, PL. 279, ENC. AGR., SCRIBAN, D-, DL, DM, BORZA, D. 147, DEX. 3. (Regional) Ienupăr (Juniperus communis). Cf. DR. ixi> ,690, ib. iv, 481,. scriban,, d. . '4. (învechit) Iarbă-de-mare (Zostera. marina). Cf. ÀLEXI, W. — Pl.: smirdari. — Şi: smirdar (ddrf, tdrg, borza, d. 147), zmirdăr (dr. iii, 690) s. ih. — Smirdă -f suf. -ar. SMÎRDĂ s. f. 1. (Prin sudul Munt.) Numele unei flori nedefinite mai îndeaproape» probabil floarea sm!r-darului (1). Ci. dr. iii, 691, iv, 481, hxi5, 246, xiv 174. 2. (Prin sud-estul Transilv. ; în forma zmirdă) Smirnă2 (1). Gi. dr. iii,"690. 3. (Regional) Epitet depreciativ pentru o femeie mîndră (v. mîiidru I 1). Ci. pĂCalĂî ’m.' r.: 525.' — Pl.: smirde. — Şi : (regional) zmirdă s. i. dr. iii, 690, iv, 4SI. ! , — Cf. smirnă2; SllÎREĂC s. n. (Regionâî), „pard viu; tufă“ Com. din SASC MONTANĂ — MOLDOVA NOUĂ. ; — PI. : smireacuri. V — Etimologia necunoscută. SMÎRGHEL s. n. v. şmirghe!. SMIRÎ vb. IV v. smeri. SMIRÎT s. n. (învechit, rar) Şmirghel (1). Ficaţii lui, paveze de aramă şi legătura lui, ca piatra smiri-tului. biblia (1688), 3811/43. — Din gr. cT,j.uptţ. SMÎRNA adv. v. smirnă1. 8973 SMIRNĂ1 - 1122 - SMÎC SMÎ1WĂ1 adv. (Construit mai ales cu verbul „a sta“) In poziţie de drepţi; nemişcat, Înmărmurit (de frică, de respect etc. în faţa cuiva). Cf. polizu. Stăi smirnă, ţopirlane, căci de-acum eşti soldai, alkcsan-dhi, t. 3. Sla smirna înaintea fiului său şi-i vorbea cu smerenie. vlahuţX, s. a. ii, 49. Recruţii şedeau şi ei smirna, bacalbaşa, ş. a. i, 93, cf. ddrf, barcianu. Feciorul sta înaintea lui smirna, d, zamfi-HESCU, T. S. 7, cf. ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, PAM-file, j. ii, 166. I.umea vine la sindrofie sâ rîză, să vorbească, iar nu să stea smirna ca să asculte muzica, br\tescu-voiveşti, r. 163, Să-mi stai smirnă înaintea superiorului, hogaş, dr. ii, 69, cf. iiesmetuţă, d., cade. Soldatul stătea smirnă cu lava ţapănă în mină. c. petrescu, î. i, 169. Smirna, cu palma la cozorocul chipiului, vardistul... i-a răspuns mitităreşle. cocea, s. ii, 155. Ai să stai smirnă! a holărît tata, c-un deget în sus, Teodoreanu, m. u. 118. Cîţi oameni au fost, au stat smirna, cu braţele sus. sadoveanu, o. xv, 117. A povestit a suta oară lupta în care şi-a pierdui piciorul într-o vitejească bravură, care l-a făcut pe generalul rus să stea smirna, dan, u. 128, cf. scriban, d. Cred că tn faţa ei stai smirna, ca la mili-tărie, stancu, R. a. iv, 31. Alteţa voastră imperială este prea bună, răspunse generalul oprindu-se smirnă la doi paşi de arhiduce, vornic, p. 113, cf. dl. Băiatul se apropie cuminte şi rămase smirnă la doi paşi. preda, r. ¿26. Începu să răcnească spre flăcăiaş care stătea smirnă în faţa lui. t. popovici, s. 79, cf. dm, Şi-n clipa.cîhd se întorcea către pat, tăceam şi stăteam smirna. LĂNCR.XnjAN, C. I, 29, cf. M. D. ENC., DEX. Atunci vătU el că. trebuie în biserică să stai smirna; cu ochii în jos, să pa te uiţi în nici o parle. şez-, xiii, 165. — Şi: smirna, (regional) zmirnă (alr sn iii b 722/728) adv. — Din rus. CMHpHO. SMÎRNĂ2 s. f. 1. Răşină extrasă din scoarţa unui arbore exotic (Slyrax benzoin) care, prin ardere, răs-pindeşte un miros plăcut caracteristic şi care se întrebuinţează în medicină, în parfumerie, în ceremoniile religioase si la îmbălsămare; benzoe, (învechit) miră (3). Smirna (zmirnă D, zmirna h) şi istacti şi casia de cămeşile tale, de păsărea slonovnilor, diîn ei veseliră-te. psalt. 87. Aduseră lui dar aur şi tămîie şi zmirnă. coresi, tetr. 3. Ia aromate, zmirhe şi curată tămîie, de toate într-o măsură, po 283/22. Puriind mestecă-turea de zmirnă şi uneori... luă trupul lui ./s[as] d'e-l înfăşură cu pînză curată şi cu .mirodeniile cum era obiceaiul (â. 1642). gcr i, 101/4. 5 lei pe 43 dramuri zmirnă (a. 1738). bul. com. ist. iv, 72. Ajunsă la un cîfmfp frumos, şi mirosea ca ztnirna şi ca Uvanul (a. 1784). gcr ii, 133/27, cf. budai-dele&nu-, lex., lb. Să se ia migdale amari cojite. . . ¡0 dramuri de smirnă, episcupescu, practica, 508/4, cf. valian, v. Ajunse la un cîmp frumos, tot cu fiori frumoase şi miroslia că tămîia şi ca zmirnă. alexandria, 105/22, cf. cihac, ii, 352. N-a ars destulă smirnă p-altarul providenţei? bolintineanu, ţŞt 231. Şi fumul majes-tuos.De spxiţflţr de tămîie, ain vaselţ divins Se urcă ciitfe 'tîmpla în n$kr luminos. fiiiiiîHSiSÎî.t’ o.-Un bulgăraş de smirnă..'. înalţă din căţuie un firişor albastru de mireasmă, vlahuţX, s. ' a. iii, 451, Se mai fac contra lipiturei... hapuri ciţ lucruri zise „sfinte“, adecă cu tămîie, smirnă, marian, na. 25, cf. ddrf. Pentru cine-a{i tot adus Smirna şi tămîiq ? . jCoşbuc, p. ii, 300, cf. barcianu, alexi,-w., şăineaniA Tărăbi pline cu miere, smirnă, piper, iorga, c. i. iii, 125, cf. bianu, d. s. 'tdrg. Fumul de tămîie şi smirnă se-nvă-luia cu mireasma calapărului, a busuiocului. Agîrbi-ceixu, s. 529. Sărutai cu o prefăcută evlavie această dreaptă care... nu mirosea tocmai a smirnă şi a tă-mîie. hogaş, dr. i, 13, cf. resmeriţă, d., nica, l. vam. 224, cade. Şi va veni Un timp in cate-al năzuinţii şi-al aiurărilor parfum Ne va părea miros de smirnă. minulescu, vers. 11. Avea pe măsuţa ei de noapte un vas plin de boabe de smirnă şi lămîie. cocea, s. ii, 149. Fără de soare şi uşor atinsă de paianjen, dugheana lui mirosea a colb de pod, a ştofe vechi şi a smirnă, teodoreanu, m. u. 144, cf. ds. Ar mai trebui să adaugi şi lămîie şi smirnă şi alle mirodenii de pus in căţuie şi de afumat în odaie, sadoveanu, 0. xvi, 280, cf. scriban, d. Slrănile. . . par lucrate tn cocă de ceară, amestecată în gălbenuşuri de smirnă şi lămîie. arghezi, b. 35, cf. dl, dm. Se aprinsese şi puţină iască şi se ardea zmirnă prin colţuri, ca să parfumeze mai bine aerul, barbu, princ. 32, cf. m. d. enc,-., dex. Pune în gura şi nasul mortului smirnă şi tămîie. şez. xii, 164. Aur, smernă şi tămîie, Mila Domnului să fie Cu dar şi cu bucurie, folc. mold. i, 246. <0’ F i g. Dar poate acolo să fie... castele Cu ţărmuri di smirnă, cu flori c,ar.e cînl. eminescu, o. i, 38. D.in munţi de smirnă vino, din umbrele pădurii. cXlinescu, 1. l. 149, + P. restr.. Miros plăcut şi puternic de -smirnă (,!)• Un miros înăbuşitor. . . ţinea loc de smirnă şi lămţie. cocea, s». i, 163. ,Şi beată de tămîie, de smirnă... Voi şii să iau şi locul de la bărbatul meu, Batjocorit, al celui ceri este Dumnezeu, arghezi, s. v, 24. Mirosul de cherestea Cu smirna iui mă ameţea. cXlinescu, l. l. 24. + (Regional) Tămîie (1). alr i 599. 2. (Regional) Numele .“mai multor plante erbacee: a) granat (Chrysanlhemum ' partheninm). Şi tu ia mirosuri floare de zmirnă aleasă... Şi vei face... unsoare sfintă, mir mirosiloriu. biblia (1648), 612/34, cf. PANŢU, PL., BULET. GRĂD. BOT. V, 56, BORZA, D. 47; bţ) .calapăr (Chrysanthemum balsamita). Cf. borza, d. 167; c) năfurică (Arlemisia annua). Cf. id. ib. 24. <)- Compus: smirnă-de-grădină = tămlîţă (II 1) (Chenopodium .bolrys). Cf. id. ib. 46. — PI.: smirne. — Şi: (învechit şi popular) zmirnă, (regional) smirnă, zmcrnă (alr i 599/526, 528, 582, 704) s. f. — Din v. si. cMHp-hHi, ngr. crjjnipvx. SMIRNltiT ş. m. (învechit, rar) Locuitor al oraşului Smirna. Smirnioţii sînt mai ospitalieri... şi au. mai multă pornire spre civilizaţie, bolintineanu, o. 289, cf. dl. — Pronunţat: -ni-ot. — Fl.: smirnioţi. — Din ngr. S^tpvicoT'iK- SMÎROM adj. (Ban.; despre oameni) Modest (1). Cf. L. .QQSŢ1N, GR. BĂN. 183, NOVACOVICIU, C. B. I, 20, L. rom. 1966, 138. — Din ser. sniirom. SMlŢĂ s. f. v. miţă2. SMIU s. m. v. zmeur. SMIUCHÎŞĂ s. f. v. sămăcliişă. SMÎURĂ s. f. v. zmeură1. SMÎC-inţerj., s. n. I. Interj. (Popular j.şdeşea cu va-lo&re* verb$î&) GtevŞnt ^îe>sujiereazâ o inişcâre bfuâcă şi precipitata1 a unei fiinţe cate sare sau care ţicneşte de undeva; (popular) huşti, ţîşti, ţuşti, zvîc. Şi noi, iepurii cuin auzim cîinii lătrind, ne spăriem, apoi zrnîc! ţichindeal, f. 208/20, cf. tdrg. Zmtc! îmi zbură vrabia din mină. pamfile, j. i;. 137, cf. cade, dsr. Cum ajunge, vede miţa pe vatră. Smac la ca, şi cind o trînti în mijlocul casei, rămase mîţa moartă, şez. xviii, 46; (în forina smac) Cuvînt care sugerea?ă un gest rapid făcut de cineva pentru a apuca, a ră- suci etc. ceva. Eu, smac! zăvorul pe uşă! camilar, n. i, 320. Graiul nostru, smac! un papuc din piciorul Ilenulei şi la buzunar, băiete, i. cr. ii, 179. II. S. n. (Regional) 1. Laţ (de prins păsări, dini etc.). Cf. alexi, w., cade, dl, dm, şez. v, 174. l-a pus smteul în grumazi. Com. din zagra — năsăld 8982 SMÎCĂI' r- 1123 - SMÎNTINĂ cf. alr i 1 311. + P. ext. Cursă. A căzui tn smîc. Com. din zaora — năsăud, cf. a v 15. 2. Jucărie pentru copii (in formă de arc) cu ajutorul căreia se aruncă un beţişor care se încurcă, răsucindu-se, în părul sau in barba cuiva; p. r e s ţ r. beţişorul acestei jucării; (regional) căluş. Cf. săohi-nescu, v., tdrg, cade. Au început să-l zburătăcească cu pietre, să-i arunce smîc tn păr. c. petrescu, o. p. ii, 285, cf. dsr. Cu zmicu. ■ ■ ciufulesc pi cit mai blaz-nici. şez. v, 174, cf. a v 34. + Cîlţi (Hangu — Piatra Neamţ). Cf. a v 34. 3. Prîsnel (I 1). Cf. tdro, dl, dm. Sfredel cu srnic — burghiu. Cf. barcianu, alexi, w., tdro. 4. Manivelă (la fintină) (Frâta — Turda). Cf. paş-ca, ol. Am găsii o ftntină cu zmtc şi am adăpat boii. id. ib. 5. Putinei (Lazuri de Beiuş — Beiuş). Cf. A i 23. — PI.; (s. n.) smtcuri şi (rar) smtce (alr i 1 311/571). — Şi: smnc, zmicinterj., s. n., zratrc (ylr i 1 311/90)s. n. — Cf. s m u c i. SMÎCĂI vb. IV. Tra-nz. (Regional) A smuci (1) (Vad — Făgăraş). Cf. lexic reg. ii, 53. — Prez. ind.: smîcăi. — Smîc -f suf. -ăi. SMÎCEĂ s. f. v. smicea. SMÎCÎ vb. IV v. smuci. SMÎCÎR17. s. f. v. smueire. SMÎCÎT, -Ă adj. v. smucit8. SMÎCITURĂ s. f. v. smueitură. SMÎCÎÎ vb. IV v. smiorcăi. SMÎLC s. n. v. sroîrc2. SMÎLCEÂG s. n. (Regional) Pămînt alunecos şi moale (Fundata — Zărneşti). Cf. chest. iv 61/772j. — PI.; smtlceaguri. — Etimologia necunoscută. SMÎLCÎ vb. IV. Intranz. (Prin sud-vestul Munt) ,A-şi pierde cumpătul, a se speria, a o băga pe mi-necă“. Cf. tomescu, gl. — Prez. ind.;: smtlcesc. — Din bg. CM'BJi’ia ce. SMÎLTUÎRE s. f. v. smălţuire. SMÎLZ s. n. (Prin Ban.) „Măsuratul laptelui la oi cînd se face stîrra primăvara şi se mulg îritîia dată oile“, dr. viii, 178. — Cf. m î n z a r e. Sil ÎN ĂT, -Ă adj. (Regional; despre oameni; cu sens neprecizat, prpţaabil) Urit. Ăsta [copilul] iera alîta di mtndru, de pă pomitieală iera de mtndru, a omului;... ă boierului iera mai smtnat, mai a$e. o. bîrlea, A. p. ii, 21. — PI.: smînafi, -te. — Etimologia necunoşeută. SMÎNCEĂ s.f. v. smicea. SMlNCEÂLĂ s. f. v. smuceală. SMÎA'CET s. n, v. smucit1. SMÎACÎ vb. IV v. smuci. SMÎNCIOĂCĂ s. f. v. smlcioagă. SMÎJVCIOÂGĂ 5. f. v. smleioagă. SMÎNCÎT, -A adj. v. smucit2. SMÎNCrrtRĂ s. f. v. smueitură. SMÎNTĂ s. f. v. smintă. SMÎNTĂKĂ s. f. v. smîntînă. „ SMlKTEÂLĂ s. f. v. sminteală. SMÎKTÎ vb. IV. v. sminti. SMlNTÎNĂ vb. I v. smintirii. SMÎNTÎNĂ s. f. 1. Produs lactat gras, de culoare albă-gălbuie, care se formează la suprafaţa laptelui nefiert după ce a fost lăsat cîtva timp la o temperatură obişnuită, sau care se separă de lapte cu o maşină centrifugă specială; (popular) spumă (6)» (regional) groscior, smoală (6). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex., le. La. . . acest neam di hrană stnt şi se socotesc şi lăpturile, brtnzeturile, ■ untul, smtnttna. episcupescu, practica, 25/20. Nu mă hrănisem dectt cu... pui cu smtnttnă. negruzzi, s. i, 220, cf. polizu. Am alungat o pisică neagră care se băgase pe coş la oala cu smtnttnă. alecsan-dri, T. i, 391. O străchioaie de brînză cu smtn-titia şi mămâligu/a erau gaia. creangX, p. 10. Cil despre oala cu smtnttnă, nici pomeneală nu era să-l fi prins vreodată la ea. ispirescu, L. 286. Se preg/jtequ lăpturile, sminttnurile şi unturile, macedonski, o.,iii, 140, cf. CJHAC, II, 352, DAME, T. 31, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., TDRG, PAMFILE — LU- pescu,'crom. 200. Oale mari cu lapte şi cu smtnttnă. brătescu-voineşti, p. 57. Ce lapte bun şi ¿ras dădea . . . Cit ce-l mulgeai puteai lua smtnttna de pe el. agîr-biceanu, s. p. 33, cf. resmeriţă, d., nica, -l. vam. 224. i Borşul cu smîntină şi ardei verde fu sorbit în tăcere, m. i. caragiale, c. 9, cf. cade. Văd aci nişte ciuperci cu smîntină. c. petrescu; c. v. 64. Şi-o să-fi facă o. tocăniţă de pui cu smîntină să-ţi lingi buzele, nu alta. vlasiu, d. 85. Bunicii mănîncă... smîntină din strachina acoperită cu frunză de brustur, teodo-reanu, m. u. 249. Eu nu vă pol pune dinainte decîl brînză şi smîntină. sadoveanu, o. xviii, 510, cf. scriban, d. Fel de fel de'bunătăţi,.. . Brînză proaspătă de vaci Cu smtnttnă şi colaci, arghezi, s. v, 48. Avem turme dă vite şi noi nu ştim ce e untul sau smîntină, iar carnea o gustăm la sărbători, camil petrescu, o. ii, 195. Sub nucul din curte iau masa: brtnză cu smtnttnă şi mămăliguţă cu sarmale, bogza, a. î. 555, cf. ltrs, dl, dm. înainte de a servi, se drege cu smîn-ttnă. s. marin, c. b. 44, cf. m. d. enc., dex, h i, rv, ix, xi, xii,1 xiii, xiv, xvi, xvn. Fac .băciţăle dă cină Numa bălmeş şi smîntînă. vîrcol, v. 39, cf. alr i 1 065, A iii 19, v 15. Clte pietre tri fintină, Atilea oale cu ■s'ffitnlină ! folc.- mold; 1, 271. \jbqftt. mănvŞ'ă'.ţfn mină,,mâi bine bfînză ■şi- srhîtitlnS. ■¿An'&Ş, Cînd fi-e brînză mai proaspătă, n-ai smtnitnă. id. ib. 485. Laptele ptnă nu-l baţi, smîntină nu poţi să sco(i. id. ib. 589. v (Regional) Sminlină acră = lapte prins (v. prin ss III 2) folosit pentru acrit supa sau pentru închegat laptele. Cf. alr i 779/363, 370, 385, ib. 1 066/35, 381. E x p r. A turna iaurt peste smîn-tină, se spune la adresa unei femei care nu este bună gospodină. Cf. zanne, v. iii, 577. 4- (Regional) Caimac (la lapte), li aduse îndată cafeaua cu laple... avtnd grijă să-i pună smtnitnă de două degete, re-breanu, i. 100, cf. resmeriţă, d., dl, dm, dex, alr i 1 062. 2. F i g. Partea cea mai bună, cea mai valoroasă a unui lucru. Cf. pglizu, ddrf, barcianu, şăineanu®. 9009 S INTÎNEA - 1124 — SMÎRC2 Aceea ce constituia smlntína;. . ştiinţei; sale era trasă din observarea naturii, ap. tdrg, cf. cade. Aveau drept să taie din pădure. Ei luau smlnlînct, nai ne alegem cu zarul. De nici surcele nu aveam voie să slrlngem. cocea, s. ii, 642, cf. dl, dm, dex. Mai vedea, măre, vedea Că din turme cam lipsea Oile pe jumătate, Jumătate,-a treia parte; Şmţnlîna Mioarelor, Fruntea Dobitoacelor, Fala Negustorilor, balade, ii, 492. 3. (Regional: glumeţ, in forma mîslînă) Rachiu (1) (Reviga — Slobozia). Cf. bul. til. v, 168. 4. (Bot.; regional) Mătasea-broaştei. Şi le-oi purta Pe la flntini Cu smintirii, marian, d. 139, cf. -alrm sn ii li 655/76. — Accentuat şi: (regional) smîntină. alr i 1 066/35. — Pl.: (rar) smlnttnuri şi sminttni._ — Şi: (învechit) smcntănă (anon. cab., lb), smentînă ¡(alexi, w.), smintănă (cihac, ii, 352), zmentină (alexi, w.), (regional) mtsţînă (gr. s. vi, 240, bul. fil. v, 168, ib. 182), zmintînă (cade, scriban, d.) s. f. — Din v. si.* s-iinètana, cf. bg. ciieTaaa. SMÎÏMTÎMEA s. f. v. smintlnică. SMÎNTtNÎ vb. IV. T r a n z. 1. (Cu complementul „laptele“, „oala“ etc.) A aduna smîntînă (1) de pe lapte; a extrage smîntînă din lapte. Cf. anon. car., lb, polizu. Cind căuta mama să smintănească oalele, smtntdneşte, Smărandă, dacă ai ce. creangX, a. 45, cf. .barcianu. Ea ofta, cind măi avea vreme, şi smln-ttnea pullneiele. d. zamfirescu, v. ţ. 167, cf. alexi, \v.; şXîneanu2, tdrg. Oalele..-. după ce au fost smtn-linite se pun .pe lingă foc. pamfile, i. c. 26, cf. dr. iii, 616, resmeriţX, d., cade, scriban, d., dl, dm, dex, h.xv 379, com. din straja — rădăuţi. Să puñe laptile de oáit la zmlnlinil. Á iv 3, cf. ib. iii 19,.vi 16, 19, 26. «v* Refl. pas. Oàléle prinse se smtnttne.se luind sminllna cu lingura, damé, t. 31. -C> Refl. Lasă., să se smtntineze laptele. . . şi păstrează smtnttna, in- lăptărie, patru sau cinci zile. bkezoianu, a. 584/20. 2. (Argotic) A destitui. A fost dat afară. .-. Adică — tn liríiba potlogăriilor lui — a fost smlnttnit. scl 1974, 613. ' — Prez. ind. : smlntinesc. — Şi : (învechit) smîntînă vb. i, (regional) zmîntîni (scriban, d., a iii 19; prez. ind. . pers. 3 zminline A iii 19) vb. IV. — V. smîntină. - SMÎNTÎNÎCĂ s. f. I. Diminutiv al lui smîntină 0)> Cf. dex. + (Regional) Caimac (de pe lapte) (Corni — Botoşani). Cf. alr i 1 062/418. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi şi aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare şi cu fructe înguste, aşezate cîte patru la un nod (Gaiium cruciata); (regional) sînziană (2 e), buruiene-de:roce, iarba-crucii. Cf. baronzi, l. 144, TDRG, "PANŢU, PL., CADE, ENC. AGR. V, 499, BORZA, D. 74, dl, f>M, dex, h iv 84. Zmînttnica e bună de opărit oalele in care se pune laptele la prins. şez. xv, 142. 2. (Regional) Şînziâftă .(2 a) (Gaiium verum). Cf. borza; ». 74: . i: ■ 3. (Regional; în forma sîntlnică) Creţuşeă (Filipéndula ulmaria). Cf. ddrf, barcianu, jahresber. viii, 9.8, ALEXI,."W., BIANU, D. S., TpftG, PANŢU, PL., eşjc., agr." iv,, 535. 4i‘ (Búcov.y Brustiir (Petasites hybridus). Cf. pAN-ŢU, PL., BORZA,’ D. 126. 5. (Prin Mold. şi prin Bucôv.) Plantă erbacee cu frunze grase, cu flori albe-gălbui, care creşte pe stîn-cilé calcaroase din munţi (Sempèrvivum hirsutum). Cf. PANŢU, PL. ■ G. (Regional) Iarbă-mare (Inula helenium). Cf. BORZA, D. 88; 7. QrobancRe eumana. Cf. borza, d. 121. — Şi: (regional) smîntlneă (h xvii 226), sinttnică, zmîntînică s. f. — Smîntină 4-suf. -ică. — Suiintînea: cu schimbare de suf . SMÎNTÎîiÎHE s.f. Acţiunea de a smîntlni. Smtntlnirea se realizează fie prin strlngerea straiului de grăsime care se formează la suprafaţa laptelui,. . . tn cazul unei păstrări mai îndelungate, fie pe cale mecanică cu ajutorul separatoarelor centrifuge, ltr2, Cf. DL, DM, DEX, SFC IV, 305. — V. sminttni. SM liVT ÎN Î T1 s. n. Faptul deasmintini. D-apoi cu smtnlănitul oalelor ce calamandros făceam! creangă, A. 14, Cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢX, D., CADE, DL, DM, DEX. — Y. smjntini. SMÎNTtNÎT2, -Ă adj. (Despre lapte) Din care s-a extras smîntînă (i); de pe care s-a luat smlntîna. Cf. resmeriţX, d., cade, dl, dm. Vom folosi in hrana lor lapte smlntlnil, lucernă, gozuri ele. scînteia, 1960, nr. 4 839, cf. dex. — PI.: smtnttnifi, -le. — V. smintlni. SMÎNTÎNÎU, -ÎE adj. De culoarea smîntînii (1); (âlb-)gălbui. Ptnza preparată pe fond alb-smtnttniu este de mari dimensiuni, oprescu, s. 227. Partea inferioară [este] de culoare albă, cu un suflu smtntlniu pină la rubiniu-deschis. linţia, p. 132. — PI.: smîntînii. — Smîntină + suf. -iu. SMÎNTliY6.S, -OÂSĂ adj. (Despre lapte) Care conţine multă smîntînă (1). Cf. anon. car. părul-porcului dă laptelui o culoare albastră şi îl lipseşte de partea lui sminltnoasă. brezoianu, a. 535/25, cf. polizu, dame, t. 2, barcianu, alexi, w. Covaşa se împarte prin vecini... pentru că vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smintinos. pamfile, s. t. 146, Cf. resmeriţă, d., cade, dm, dex. Laptele nu mai era aşa smintinos. reteganul, ap. cade. 4 Cu aspect de smîntină (1), ca smîntînă. Cîie-o lăptărie gigantică cu firma... etalată in litere smintlnoase. blaga, h. 197, cf. dm, dex. — PI. : smtntinoşi, -oase. — Smîntină + suf. -os. SMÎNTUÎ vb. IV v. smălţui. SMÎNTUÎT, -Ă adj. (Regional; în sintagma) Mtn-care. smtntuilă — mîncare preparată din smîntînă (1) care ieşe din urdă (Ardeluţa — Piatra Neamţ). Cf. chest. v 154/89. — PI.: smintuifi, -te. — V. smintlnu. SMÎNŢĂRÎŢ, -Ă adj.. (Regional; in sintagma) Mere sminţăriţe = mere timpurii (Sebiş — Vaşcău). Com. BENIUC. — PI.: smtnţăriţi, -e. — Etimologia necunoscută. SMÎNŢUÎT, -Ă adj. v. smălţuit2. SMÎRC1 interj, v. smiorc. SMÎRC2 s. n. 1. (învechit şi regional) Vîrtej (de apă). Te glăseşti tare ca marea cind rage Mărglnd cu năvală la smirc ce o trage, dosoftei, ps. 140/16. Că stnt tncungiurat de adincuri, De mă trage vivorul 9023 SMÎRC* - 1125 - SMÎRCl la smîrcuri. id. îb. 222/9, cf. tdrg. Izvoare... care, ajungind in cursul lor la aşezături, formează înguste, dar totuşi destul de adtnci smîrcuri. hogaş, dr. i, 31, cf. cade, scriban, D. (Prin lărgirea sensului) Vîntul se linişti deodată, ca şi cum l-ar fi supt smîr-curi nevăzute, agîrbiceanu, s. 527. 2. Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie) unde izvorăşte apă fără a se scurge; ochi'de apă pe un teren mlăştinos; băltoacă, mlaştină, mocirlă (1), (rar) băl-tac, (popular) rovină (2), (învechit şi regional) hăţiş, (învechit) batac, băltină, paludă, piştelniţă, (regional) bahnă, bahlUi, bară, băhniş, bălăştioagă, bile, bulhac, mărghilă, mlacă, mlaşniţă, molastină, ploş-tină (1), rit2 (2), smîrdie, tălbăriţă, tău2 (2). Răzorul cu zmircul (a. 1721). iorga, s. d. v, 195, cf. lb. Resiile . . . cresc pe cimpii in pămînt de smîrcuri sau de bălării, brezoianu, a. 467/25, cf. cihac, ii, 350, ui. Şobolanii din smîrcuri, toate lighioanele... i se arătau lui in cale. odobescu, s. iii, 185. Chemă calul şi merse cu dînsul prin smîrcuri, găsi capre roşii sălbatice. ispirescu, l. 157. Printre smîrcuri se deşiră caravana ce pîndeşti. macedonşki, o. i, 30, cf. ddrf, philippide, p. 160, barcianu, alexi, w. Şi mereu se-ndeasă prin negura deasă, Prin smîrcuri şi zloată Se ucid în gloată, iosif, v. 124, cf. tdrg. Pe smîrcul reriiei: e bechelul grănicerilor, postul de. unde. caraula străjuieşte, apa. chiriţescu, gr. 5. Terenurile... pline de smîrcuri şi populate cu animale sălbgtice, acelea n-au fost lucrate decit mai tîrziu. în plr ii, 468. Ocq-leam jalea pustietăţilor sterpe, groaza şmîrcurilor fetide, ca st} ne întoarcem cîţ mai repede la mare. m. i. caragiale, c. 41. Timpul cîţ pasc oile la munte, ciobanii se feresc să le poarte prin locuri accidentate . . ., mlaştini (zmîrcuri). ‘diaconu, p. 35, cf.' cade. Aci în vale e un smtrc format din ape sulfuroase, galac-tion, b. A. ii, 383. Primăvara biruia şi aici. Din gunoaie şi din smîrcuri dispăruse urîţenia trivială. c. petrescu, î. ii, 179. Veneau din smîreurile Dunării potop de gîngănii. i. botez, b. i,‘ 63. Se zbate, tristă, lîngă-un smîrc Fîntîna ca un cocostirc. jjesnea, vers. 207. Ştefan Vodă a văzut negură deasă asupra cuprinsurilor, între codri şi între smîrcuri. şadoveanu, o. xii, 320, cf. scriban, d. Din plămădirea nouă a smîr-cului cu ceaţa Se va stîrni, pesemne fierbinte, iarăşi viaţa. ARGHEZi, c. o. 18...Calul greu se-nloarce prin smîrcuri fără soare, călinescu, o. ii, 18. Fu silii. să-şi scoată imineii, că pe partea asta poteţgi trecea prin smîrcuri cu ape'verzui, camil petrescu, o. ii, 584. Ducem vitele pe luncă la păscut. S-au uscat smîreurile. stancu, d'. 99. Burdufuri negre ce bat pe alocuri tn cafeniu, ca pielea bivolilor plouaţi şi arşi din smîr-curile Dunării, vinea, l. ii, 137. Se împotmoliră tn smîrcuri, străbătură încîlcita urzeală de girle şi canaturi, intrînd tn apa putrezită pînă la brîu. tudoran, p. 140, cf. ltr2, dl. Păsările cu aripi molatece Din smîrcuri sălbatece Au zburat, isanos, v. 89, cf. dm. Apele aveau alte unde, trimeteau spre încăperile de sus.., izul lor, de smîrc, amărui şi parşiv, barblî, princ. 32. Sub picioarele noastre şiroiau izvoare şi musteau smîrcuri, arătînd abundenţa apei în teren. vîn. pesc. septembrie 1964, 12, cf, dex, i. cr. iii, 346. "v* F i g. Din tot ce-a fost în suflet, nimic nu mai e viu, Decît un smîrc de vicii, macedonşki, o. i, 224. Capturaţi de smîreurile neînsemnatei urbi de la marginea ţării, renunţaseră, osteniţi, să se mai măsoare cu asemenea privilegiaţi ai norocului, c. petrescu, c. v. 10. Romanticul frămîntat de chemările adverse ale smîrcurilor şi ale paiadisului se fixează în materialitatea vieţii, constantinescu, s. i, 73- Posibilitatea de a deveni ministru... agită smîreurile vieţii politice pînă la fund. bogza, a. î. 335. A. venit prilejul să fim şi noi oameni şi să ieşim la altă viaţă, şi unii habar nu au, tot la smîrc trag. H. lovinescu, t. 370. Ne trage casa-n smîreurile-i grele: Oglinzi stătute, veştede nimicuri. banuş, p. 19. + (Rar) Baltă (rămasă în urma ploilor). Cf. polizu. Prin smîreurile Mocirloase ale uliţelor pustii şi fără felinare, mergeau încet, trudiţi. vlahuţX, s. a. ii, 43, cf. alexi, \y., tdrg, şăineanu2, resmeriţX, d., cade, dl. + (ta pi:; In basme) Loc îndepărtat şi primejdios unde marea îşi are izvoarele sau unde se scurg apele mării; p. e x t. cantitate mare de apă. După o călătorie de ciitva săptămîni, ajunseră la smîreurile mărilor, ispirescu, l. 24. Văpaia dragostei. .. nu se stinge cu toate zmîrcurile mi-rilor. delavrancea, s. 24, cf. ddrf: Văd cuiburi de pajuri măiestre Şi roibii cei fără căpestre■ Din smtr-curi de mări. coşbuc, p. ii, 21, cf. barcianu, şăi-neanu2, tdrg, cade,, scriban, d., dl, dm, dex. Fetelor le dăduse prin gînd cam ce fel de vînt adusese pe voinicii noştri spre ele din aşa smîrcuri.. depărtate. popescu, b. iii, 8. Şi să ie duci în smîreurile mării, în apele Dunării, mat. folk. i, 581. ^ (Rar) Izvor (al unui rîu). Să supuie toate cetăţile lor din smîreurile Osmii pînă tn talazurile mării, vlahuţa, s. a. iii, 217. 3. (Rar) Sinoc (I 1) de iarbă. Cîmpul se încreţea in smîrcuri mişcătoare de buruieni şi tufei $ ţîşneau cenuşii din toate părţile. cXlinescu, o. i, 12. Smîrcuri de iarbă pipernicită se întindeau pe pămîntul uscat, neregulat, ca o pecingine verzuie, camil petbescu, n. 64. 4. (Regional) Pompă (la fîntînă)v p. e x t. ţeavă, furtun, tulumbă. Cf. lb, lm, barcianu, ,cade. Fin-tîni de pe la răspîniiile străzilor sfredelite la adirtcimi ... cu smtrc. pribeagul, p. r. 32, cf." dl, dm, dex, com. din sasca montanX — moldova nouX, chest. îi 452/6, 455/5. 4. (Traiisilv. şi prin Ban.) 'Tîlv (2) (pentru scos lichidul dintr-un butoi). Cf. cade, scriban,, d., conv. lit. xx, 1 017, dl, dm, dex, alr ii 6 161/64, 95. + (Prin Ban. şi prin Transilv.) Cumpănă la fîntînă. alr i 795/35, 112. — PI.: smîrcuri şi (rar) smîrce (lb). — Şi: (regional) smllc (chest. ii 455/5), smirjj (cihac, ii, 350), smorc (scriban, d.), zmire, zmorc (scriban, d.) ş. n. — Din v. sl. cmp-kk-k. SMÎRCĂ s. f. (Regional; ironic) Femeie care plînge cu uşurinţă (Vad — Făgăraş). Cf. LEXic reg. -ii, 53. — PI.: smîrci. — Derivat regresiv de la smirell. SMÎRCĂÎ vb. IV v. smiorcui. SMÎRCEALĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Smior-căială ; SMÎRCÎÎLĂ s. f. (ft&gional; depreciativ) Om care bea cu zgomot sau Cârti bea mult (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu,, oi.. — Smlrel I f suf. -iii. SMlRCllT1 s. n. v. smioreâlt1. SMÎRCÎtT3, -Ă acfj. v. smiorcăit2. SMÎRCllTÎTRĂ s f. v. smlorcăltură. SMÎRCCS, -OÂSĂ adj. (Despre terenuri) Plin de smlrcuri (2); mlăştinos, mocirlos (1), (popular) băl-tos, rovinos, (regional) băhnos, mărgbilos, mlăcos1, ploştinos, ritos®. Cf. cihac,-ii,-351. Iernează In Egipt, zburlnd numai noaptea de*a lungul coastelor sau riu-rilor şi preferind terenurile ¿smircoase. enc. agr, i, 57. Convoiul... o luă spre stingă, intre o groapă smtr-coasă şi marginea iacului. cXlinescu, s. 27. Mjam trezii din aromeală şi am prinit ctmpul smircos. con-temp. 1956, nr. 516, 2/6, cf. dl, dm, dex, mat. dialect, i, 235. + (Despre ape) Plin de'năiftol (1); nămolos, milos. Intrăm curind tn braţele smircoase de apă, eare au năpădii insulele de sălcii, românia literară, 1970, nr. 87, 4/3. Cum mergea prin noaptea neagră, i se părea că înoată intr-o apă murdară, smtrcoasă, că se îneacă, dan, u. 22. — PI.: smîrcoşi, -oase. — Smire2 + suf. -os. SMÎRCOTÎ vb. IV. T r a n k. (Prin Mold.; despre vitei) „A suge, după mulsoare“, i. cr. vii, 252. — Prez. ind‘. pers. 3: smtrcoteşle. ■*- Şţnlrc1 + suf. -oli. , , SMÎRCOTÎT s. n. (Prin Mold.) Faptul de a s m I r-coti. Ce-atlta smircotit? la viţelul cela de la vacă. î. cn. vii, 252. — V. smlrcoti. SMÎRCUl vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A smior-căi (1). Cf. sfc iv, 141. — Prez. ind.: smlrcuiesc. — Smlrc1 -f suf. -ui. SMÎRCULÎŢ s. n. Diminutiv al lui smlrc1 (2); (regional) zmlrcurel (Drajna de Sus — Văleni de Munte). Cf. h xi 324. De la un ştubeu se începe totdeauna un mic smirculeţ sau o vălceluşă mică din apa ce curge de prisos, ib. — PI.: smtrculeţe. — Smlrc -f suf. -uleţ. SMÎRD, -Ă adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. şi f. (învechit şi regional) (Om) urlt; p. e x t. (om) murdar (1). Cf. lb, polizu, ddrf, gheţie, r. m., alexi, w., cihac, II, 351, tdrg, dr. iii, 691, cade, iordan, l. r. A. 509, scriban, d., scl 1955, 113, dl, dm, dex. Cu guşile Pe spate, Cu ochii boldiţi, Cum is oamenii mai zmirzi. mîndrescu, l. p. 203, cf. bugnariu, n’ 54/491, şez. ii, 75, iii, 92, alr i 785/227, a v 14, 15, 20, vi 4, 26, lexic reg. ii, 124. Ce face, smtrdule? MAT. dialect, i, 191. (Prin lărgirea sensului; despre animale) Copiii se joacă c-o miţă smirdă. ib. 2. S. m. şi f. (învechit) Om josnic. Deacă crescu Mihail şi veni în vrăstă, el lipi pre lingă nişte hlapi şi sifitrzi şi [pej unchiaşu, frate mine-sa..., plin de toate hicleniile. moxa, 387/22. O smtrdă ea Petrino. c. petrescu, ap. iordan, l. r. a. 509, cf. scl 1955, 113. 3. Adj. (Regional) Slab (1) (Chirii — Cîmpulung Moldovenesc). Cf. glosar reg. 4. Adj. (Prin Bucov. şi prin Mold.) Supărat. Cf. k v 14, 26. 5. S. f. (învechit) Murdărie (1). Destul cu smirdă m-ai muiat şi m-au urtt pe mine veşmintul meu. biblia (1688), 3671/43, cf. tdrg, cade, scriban, r>., iordan, l. r. a. 509. 4 Flg. Păcat8 (1). Cine va fi curat de smtrdă, ce nu e nimene. biblia (1688), 3691/17. + (Regional) Epitet depreciativ pentru o femeie căreia nu-i place curăţenia. Cf. săghinescu, v. + (Regional) Epitet depreciativ pentru o femeie care smiorcăie (2). Com. din piatra neaşiţ. — PI.: smirzi, -de. ~ Şi: (regional) zmlrd, -ă adj., s. m., s. f. — Din v. sl. cmpiai. SMÎRDÂR s,,n. v. smirdar. SMÎRDIE s. f. (Prin sudul Munt.) Smlrc2 (2). Cf. scriban, d. — FI.: smlrdii. — Şmird -f suf. -ie. SMIRD10S, -OÂSĂ adj. (Prin sudul Munt.) Mlăştinos. Cf. SCRIBAN, D. — PI.: smîrdioşi, -oase. — Smlrd -f suf. - (i )os. SMÎRDOĂRE s. f. (Prin Mold.) Lucru murdar (I); p. r e s t r. fiinţă sclrboasă, v.sclrbos (2), şi urttă. Ei bine, zmtrdoare uricioasă ce eşti,... dar ce-a zis omul acela? creangă, o. 146, cf. barcianu, alexi, •w., ŞĂ.INEANTJ2, TDRO, RESMERIŢX, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, Com. din PIATRA NEAMŢ, SFC III, 177. — PI.; smtrciori. —.Şi: zmtrdoare s.f. — Ssilrd + suf. -oare, 9047 SmíRdüí - ii2? - SmoalA SMÎRDUÎ vb. IV v. smredul. SMÎRG s. n. v. smlrc2. SMÎRŢOAGĂ s. f. v. mirţoagă. SMIRŢOG s. m. v. mirţou(|ă. SMÎRZfiNIE s. f. (Prin Mold.) Urîţenie. Cf. lexic reg. ii, 124. — PI.: smtrzenii. — Smird -f suf. -enie. SMÎRZt vb. IV. Refl. (Regional; despre oameni) A se urîţi (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect, i, 191. De cînd a fost bolnav, s-a smtrzit la faţă. id. ib. — Prez. ind.: smîrzesc. — V. smlrd. SMOALĂ s. f. 1. Produs solid de natură organică, de culoare neagră, rezultat ca reziduu la distilarea gudroanelor de cărbuni sau prin oxidarea păcurii, iolosit ca liant în asfaltul rutier, ca izolant în construcţii, în metalurgie etc.; (învechit) pece1, (regional) catran, pcc2, zeft. Lepădară ei slugile... arzind cuptorul cu răşină şi cu smoală, coresi, ps. 434/11. Văzu acolo... smoală clocotind ca fccu (a. 1580). cuv. D. 'ba.tr. ii, 344/21. Se face. ■. . zahăr, muşcatin, smoală; pre alocurca şi cur şi argint scot. simion dasc., let. i a, 32/29. Celelalte două [coşciuge] le unse numai cu smoală pre dinafară, neagoe, înv. 119/31. Căldări cu smoale clocotind, dosoftei, v. s. octombrie 91r/3, cf. septembrie 7r/27. Şi-l vei zmoli [sicriul] şi pe den lăuntru... cu zmoală. biblia (1688), o1/3. Au scobit mulţi coconari şi i-au umplut cu smoală şi cil pucioasă (a. 1718). mag. ist. iv, 132/16. Scindurile ceale de la porfi, le astupa cu feştilă şi cu smoală (a. 1773). gch ii, 93/22. Casele... sint fără acoperămlnt. . . şi podurile smolite cu smoală, amfilohie, g. 33/16, cf. 41/15. Smoală nu este trebuinţă să să cumpere (a. 1812). doc. ec. 141. Ţărmurii să vor face de smoală şi de catran (a. 1815). gcr ii, 217/18, cf. lb. [Leacuri] din . . . metaluri, din sări şi din zmoli ale ptntecelui pă-mtntului. piscupescu, o. 206,/10. păstrindu-să In vas de sticlă, au luat faţa smolii, cr (1832), 1521/25, cf. valian, v. Smoleşte dopul. . . cu un amestec mai Intii topit din 114 smoaiă. brezoianu, a. 606/2, cf. pOLizy., Aşterne apoi un culcuş de un deget de qsfalt (smoală).] man. sAnXt. 67/2. Aici se află şi b lopiloăre de smoală‘ şi catran. î. ionescu, m. 707, cf. pontbriant, d. Căldarea cea cu clocotită smoală! Brr! alecsandri, t. i, 136, cf. lm. Făclii de smoală sint înfipte-n stîlpi şi-n muri. emini.scu, o. iv, 1,38, cf. i, 50. Ni s-ar părea desigur mai fierbinte decît smoala clocotită, caragiale, o. ii, 45. Să aibă pregătii la Indemtnă citeva cazane cu smoală să le fiarbă, ispirescu, l. 186, cf. ddrf. Întrebuinţau şi alte mijloace de apărare. . . precum smoală aprinsă şi alte materii arztnde. xenopol, i. r. i, 85. Ici tn oală Arde mohorîta smoală. ollXnescu, h. o. 357, cf. barcianu, allxi, w. Smoala fierbe tn cazane. dlnXreanu, ch. 210, cf. şăineanu2. Un lung miros de smoală... Şi-mprăştie-n tot portul, anghel, p. 25, cf, tdrg. Zgripţuroaica-i duce tn iad şi-i tăvăleşte in căldările cu smoală, agîrbiceanu, a. 420, cf. kesme-riţX, d., nica, l. vam. 224, cade. Inimă — ciutură goală, Cine ie spoi cu smoală, minulescu, v. 214. Lucrează. . . acei paria care asfaltează, intre dogoarea cazanului cu smoală şi a cerului, camil petrescu, p. 51. Ieşeau fulgere şi fum negru de smoală, c. petrescu, î. ii, 9. Văile se încovoiau ca valurile unei mări jde smoală, cocea, s. i, 208. Uliţele de căpetenie ale ttr-gului au... meşteri care le sulimenesc cu smoală. TEODOREANU, U. c. 12, cf. DS 267, NOM. MIN. I, 210. , Iar gitul cu mărgelele părea vopsit cu smoală. cXu-fffişcUj, l. l. 68. Aşemenţ caţanelor în care se topeşte smoala, pămtntul fierbe, bqoza, a î. 482. Un butoi mare îşi licărea tn soare smoala, stancu, d. 380. Casele lor sînt mtnjile noaptea cu smoală, pas, l. i, 114. Mihu topea smoala, tudoran, p. 130, cf. ltr-, dl, dm. în porţi se scriseră cruci de smoală, barbu, princ. 16. Un melon atll de negru că pare muiat în smoală, cinema, 1968, nr. 7, XI. Ca să nu sară dopul la fiert... se pune deasupra smoală, s. marin, c. b. 334. Suie de baloturi de smoală stau alandala sub cerul liber, scînteia, 1969, nr. 8 200. Coveţile negre, date cu smoală, românia literară, 1970, nr. 65, 17/2, cf. dex, m. D. enc. Trimite... Cctran, smoală şi pucioasă Palatul ca să i-l arză. teodorescu, p. p. 106. Venit-am Cu smoală De la moară, marian, v. 207. Cind arc calu zolzi să iei smoală, să topeşti . . . şi să-i pui supt fălci şi s-a sparge, şez. x, 114. la. . . trei vedre de cătran, cu smoală, cu răşină, te pune călare pă mine şt haide, vîucol, v. 27., Sg-m 'fi dat drumu pe apă, Să'fiu zmoala pietrilor Şi mîncarea peştilor, fqlc. olt. — munt. i, 151. Să pui on ceaon d'i smoală pi foc. o. bîrleaj a, p. ii, 66. Cine s-atinge de smoală şi nu şe minjeşte? zanne, p. i, 286. (în basme) Cînd Scorpia este necăjită rău, varsă foc şi smoală, ispirescu, l. 5. <0* (Ca termen de comparaţie sugerează ideea de negru Intens) Sprîncenele negre ca smoala i se ridică în sus. bratescu-voineşti, p. 351. Noaptea grea ca plumbul,. . . neagră ca smoala. cocea, s. ii, 176. Fiecărei cirlane îi punem la urechea stîngă o căpuşă neagră ca smoala, sadoveanu, o. xviii, 573. Are o barbă neagră ca, smoala. cXlinescu, s. 95. Sînt in Itiopia bărbaţi şi femei negri ca smoala. camil petrescu, o. i, 151. Apele... sînt negre ca smoala, bogza, c. o. 199. Se lăsase noapte, fără stele, cu un cer ca smoala, tudoran, p. 269. Plecau cătrăniţi. . . în noaptea neagră ea smoala. T. popovici, se. 70. Eram fochist, negru ca smoala, v. rom. ianuarie 1965, 24. Mîinile lui. . . sînt negre ca smoala, românia literarX, 1969, nr. 54, 29/2. Ochii lui de sticlă neagră ca smoala, ib. 1971, nr. 120, 16/2. pînzele să se-nnegrească, Ştii, ca smoala de pă casă. folc. olt, — munt. ii, 155. -v* F 1 g. Să strice haina sfîntului botez şi să o smoliască cu smoala păcatului, antim, p. 150. Mai îndrăzni un pas... ară(îndu-şi cînd albul, cînd smoala ochilor, sadoveanu, o. xii, 419. Înainte de a se cufunda în smoala somnului, Andrei auzi zgomotele casei. t. popovici, s. 41. Tristeţea varsă smoală pc-al său hidos crater. T Iulie 1964, 62. Toată smoala întunericului. . . ardea. v. rom. octombrie 1964, 13. Inima domoală Bătu să ispitească din nou păduri de smoală. românia literară, 1969, nr. 19, 5/1. (Rar) Înger de smoală = drac. Vin îngerii de smoală să le ieie. al. PHILÍPPIDÉ, a. 121. <> L o c.. adj. De smpală = loarte negru. E un întuneric de smoală prin care te pierzi, vlasiu, v. 141. Un palicar cu falnice musteţi de ’smoală, c. petrescu, a. r. 8. Întuneric dens, de smoală, bogza, a. î. 183. Pe toţi... îi împodobise firea cu ochi negri, de smoală, stancu, ş. 9. Era o noapte de smoală, v. rom. septembrie 1953, 180. S-au lăsat neguri adinei, de smoală, scînteia, 1954, nr. 2 892. Gonesc ţiganii prin noapte... plete-n vlnt, faţa de smoală, paraschivescu, c. ţ. 137. Gonesc din urmă nori de smoală, beniuc, v. 17. Se lupta... btj-bîind în noaptea de smoală, tudoran, p. 317. Întunericul de smoală, murmurul ploii... au acoperit destul de bine apropierea noastră, v. rom. septembrie 1964, 50. păr de smoală, flori albastre, Cum au doar fetele noastre, românia literarX, 1969, nr. 33, 3/1. <> E x p r. (Rar) Să-l (sau să mă, să ne etc.) piei cu smoală = să-l pici cu ceară, v. pic ai (II 4). Nu şi-ar trece unul altuia pe dinainte, să-i pici cu smoală, românia literarX, 1971, nr. 125, 13/2. -C» (Adverbial; ca determinant al unui adjectiv, căruia li dă valoare de superlativ absolut) Ochii mei sînt flăcări negre, părul meu e negru smoală, eftimiu, î. 106. Mai înainte pămintul fusese negru smoală, stancu, d. 24. Pămtntul era negru, negru smoală, galan, z. n. 37. (Prin Munt. şi prin Mold.) Catran. Ca să 9054 SMOARLĂ - 1128 - SMOC nu ruginească fierul. . : se dă cu şmoală sau catran. pamfile — lupescu, crom. 223. Ca' să nu cîrţăie roata, se unge cu. . . smoală, brebenel, or. p., cf. alr ii 4 274/537, 762. 4 (Prin Bucov. şi prin sudul Trati-silv.) LichidUleios folosit la ungerea osiilor carului şi căruţei. V. d o h o t. Corn. marian. 4 (Prin Bucov) Lichid gros care rămîne In pipă. Com. marian, com. din straja — rădăuţi. 2. (învechit şi regional) Răşină de brad. Dobîn- dim. . . catranul (păcura) şi smoala, despicind scoarţă pinului, brezoianu, a. 364/3, cf. alr i 977/588,, 744. 4. (Regional) Seva copacului (Bistriţa — Băileşti). Cf. alr i 957/870. ' 3. (Prin vestul Transilv, şi prin nordul Olt.) Noroi1 (1). Cf. băgescu, p. 96, alrm sn ii h 648/834. 4. (învechit) Meconiu. Curăţenia zmolii lui [a copilului] din maţe spre a se ocroti de nevoia durerilor. piscupescu, o. 214/12. Fiindu-i laptele cel apos dintţi ce se numeşte colastră, din curăţenia smoalii copilului. episcupescu, practica, 72/16. 4 (Prin Ban. şi prin Transilv.) Murdărie (1). Cf. alrm i/i h 184/268, alr I 639/1. 5. (Prin Transilv.) Grăsimea care iese la suprafaţa zerului care fierbe. Cf. chest. v 117/1, 51. G. (Prin Olt. şi prin Transilv.) Smîntînă (1). Cf. scl 1957, 242, or. s. vi, 244. Bate smuala şi scuate untu. GL. OLT. 7. (Regional) Floarea vinului (Mihăileni — Miercurea Ciuc). Cf. alr sn 1 h 244/574. 8. (Regional) Polenul porumbului (Peşt-işani — Tîr-gu Jiu). Cf. alr sn i i 107/836. 8. (Bot.; regional) Mătasea-broaştei. V. mătase (3). (Petrila). Cf. alrm sn ii h 655/833. 10, (Prin Olt. şi prin Ban.; în forma zmoală; şi în sintagma zmoala codrului) Pistrui (II). Cf. alr 11/1 mn ,112,2 833/27, 812. — PI.: (rar) smoale şi smoli. — Şi; (învechit şi popular) zmoălă, (regional) şmoălă s. f. — Din v. 'sl. cmom. t SMOÂRLĂ s. f. v. smorlă1. SMOAtEC s. n. v. sinoatfc. SMOÂTIC s. n. 1. (Prin Ban. şi prin nord-estul Olt.) Smoc (1) ’de păr sau de lină. Cînd l-am prins de păr, mi-a rămas un smotic in mină. Com. liuba, cf.- mat. dialect, i, 235. 4. ;(Prin nord-estul Olt.; ircnic) Păr încîlcit, nepieptănat. Cf; ciauşanu, v. 2. (Regional; în forma şmoatic) Mănunchi (I 2) (Larga — Tirgu Ocna). Cf. 1. cr. vi, 315. Am luai şi eu un şmoatic de busuioc, ib. 4 P. ex t. (Prin sud-vestul Transilv,; în forma zmoaiăc) Grilp de o'biecte de acelaşi fel. La nevasta li: In loc de' măriile Zir.oatăc d'e ifiele. densusianu, ţ. H. 97. 3. (Frin Ban- şi. prin sud-vestul Trasîlv.) Bulz de brînză. Dacă fat o ţîră d’e caş mai. puţin, apăi i ziŞ: ia, un pmoalic. den.susianu, ţ. h. 57, cf, alr i 1 812/26. — PI.: smoatice. —.Şi: smoâtee (mat. dialect 1, 235), smotic,. şmoâtic, zmoăcec (alr i 1812/26), zinoătiie, zmgâtic s. n. — Din ser. smotak „ghem, legătură1?. SMOC s.n. I. 1. (De obicei precedat de art. nehot. „un“ şi urmat de determinări introduse prin prep. ,,de“) Cantitate mică de fire (de iarbă, de flori, de fîn, de lină etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mina sau de către animale cu gura; (regional) şmoatic (1). V. b u c h e t, legă t u r ă, m a 1 d ă r1 (1)> m ă n u n e h i (I 2), m ă n uşă(lll), m î n 2). Stăpînea, sub a lui nume, smocul florilor de crin. PPG or, henb, ; 3/8. Se cearcă starea topitului scoţînd din plută ctte un smoc subţire de in. 1. ionesqu, c. 154/27. Smulgtnd un smoc de floricele... le aruncă la picioarele Manelei, negruzzi, s. 1, 108. Mirele. . . avea un smoc mare de beteală tn piept, oane, ap. cade. Mama v-aduce vouă... Smoc de flori pe subsuori. creangă, P. 20. Strîngea smocuri de stnziană şi de sulcină Ca să puie... printre haine, contemporanul, v, 98. In păretele dinspre răsăfit, icoana. . . c-un smoc de busuioc, vlahuţă, s. a. iii, 150. Cu inimă deschisă aduci acasă smocul de brebtnoc. sevastos, n. 87. Iau un smoc de busuioc şi se duc cu dlnsul la un plrău îngheţat, marian, s. r. i, 134, cf. ddrf, damé, t., barcianu, tdrg, chiriţescu, gr. 254. pălării largi de Braşov, împodobite cu smocuri de si-minoc. hogaş, dr. ii, 39. Rupse un smoc de fire şi le mptotoli pătimaş in palme, rebreanu, i. 49, cf. res-meriţă, b. pe păreţi cîteva fotografii, pe masă un smçc de busuioc, ardeleanu, u. d. 127, cf. şăiNeanu, d. u. Căluţul a rămas c-un smoc de fîn între dinţi, ca-zimir, gr. 21. O vacă zmulgea un smoc de iarbă, teo-doreanu, m. n, 67. E de ajuns să le fluturi un smoc de fîn proaspăt, voiculescu, p. i, 95. Căprioarele işi ridicau căită ei boturile negre de deasupra smocurilor de păiuş. sadoveanu, o. xii, 19, cf. dan, u. 24. Se mai dichisiră punîndu-şi cite un smoc de flori sălbatice. stancu, ş, 93. Se plecă... ruplnd un smoc de mintă sălbatică, camilar, n. 160, cf. ltr2, dl. Calul nu vroia să lase smocul verde de iarbă şi îndoia g’tul după ei. preda, !. 137, cf. dm. Rupeţi fiecare cile un smoc de iarbă grasă din această vale. sorescu, u. 45. îi aduc, dé fiecare dată, un smoc de iarbă. vÎn. pesc. septembrie 1964, 11, cf. m. d. enc., dex. Mergi In cimp de-alege-un smoc Tot de mac şi busuioc, Să-mi stingi inima de foc. ai.ecsandri, p. p. 270. Scoate un şmoc de frunze de cele de tăbac. şuiera, p. 302. poate s-a faramal busuiocul, atunci leagă alt zmoc (mănunchi). şez. iii, 179. Cict criaţî ciţi-on zmoc. Faţa lui di bosuioc. vasiliu, c. 108, com. din straja — rădăuţi, cf. densusianu, Ţ. h. 335. Ciobanul [la tuns] ridică tot mocuri de lină şi cU mîna dreaptă le taie de pe la bază. chest. v 159/16, cf. alr i 302/28, 381, 402, 540. Mergi, măi Iacob, de-o ie-n joc Ca pe-un şmoc de busuioc, folc. mold. i, 455. <0* F i g. Un smoc de raze pornit'din luminile asfinţitului se strecură în odaia ei. gane, n. ii, 57. Soarele zvîrliseun smoc de raze pe căpăţîiul lor. vlahuţă, s. a. ii, 43. Soarele seapătă irică. ... lăsînd tn Urmă smocul razelor'aninate de copaci. LOViNESCU, c. iv, 180 Dopul de plută sări . .. lîrînd ùn smoc de spumă albă. cocea, s. ii, 188. Cremenea din care 'săreau smocuri de seînlei. miho-nescu s. a.' 98. Uliţele... se hărţuiesc smulgîndu-şi una alteia smocuri de colb cărunt, teodoreanu, u. c. 12. Ningea cu smocuri mari dé lînă. călinescu, e. o. ii, 273. pe Cer numai cîteva: smocuri de ’ nori. stancu, r. a. i, 55. Deasupra se ridicau smocuri răzleţe de fum. lăncrănjan, c. i; 210. Soarele îşi scosese ochii. . . aruncind pe platou un smoc de raze: românia literară, 1970, nr. 103, 7/9. <0> (Adverbial) Domnul o strînge smoc. pogor, henr. 122/5. Fulgi mari... se rupeau smocuri, din cer şi cădeau cu nerhiluita.’ voi-cùlescu, p. i, 192. 2. P. a n a 1. Nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu smocul (1): a) Grup restrins de obiecte de acelaşi fel. V. legătură. Era gîrbovă şi uscată,.... c-un smoc de chei la brîu. gane, n. ii, 159. Ţjn... smocul de chibrituri aprinse la călcîiul văru-mieu,. .. pînă ce-l răzbeşte fpcul. creanga, a. 111, cf. tdrg. Desprinsese ... un-smoc de chei lustruite şi lungi, hogaş, dr. ii, 5. Să aduc păstrăvi?... Adu ctteva smocuri, voiculescu, p. i, 140. Femeia... alege dintr-un smec de chei, una., dan, v. 192, cf. şez. viii, 161, com. din bilca — rădăuţi, gregorian, cl. 63. b) (Regional) Pămătuf (2 d) (Coropceni — Iaşi). Cf. alrm ii/i h 246/514. 9058 smocăi - 1129,— Smochîn c) (Rar) Pămătuf (1) (dc pene). Cf. cihac ii, 189. Se apără de muşte cu un smoc de pene. stancu, d. 231. d) (Regional) Legătură de paie de pe acoperişul casei (Frînceşti — Tîrgu Jiu). Cf. chist, ii 255/44. e) (Regional) Mănunchi (I 1) de griu secerat (Larga — Iaşi). Cf. alr sn i h 55/520. ■ 3. Cantitate mică de fire de păr crescute la un loc pe pielea omului sau a unor animale. V. moţ1 (-]), şuviţă, c i u f. Barba-i era castanie, tncilcită, presărată cu cîteva smocuri de fire albe. rebreanu, nuv. 58. Iacov, cel cu un smoc de peri albi în virful nasului, i. botez, b. i, 55. Aruncase pe tablă nişte curbe de nivel, tncilciie ca un smoc de păr. brăescu, a. 258. Baborniţa cu smocuri rare şi incolore de păr sub tulpan, o. m. zamfirescu, m. d. i, 212. Netezi smocurile bărbii ţepoase. voiculesîSu, p. i, 153. Iese . . . smocul de păr sub căciula săltată pe frunte, sa-doveanu, o. xii, 669. Rămînea din... [mustaţă] numai un smoc sub nas. camil petrescu, o. ii, 244. Părul ciufulit ii crescuse şi i se revărsa in smocuri peste ceafă. v. rom. martie 1954, 171. A început să-l mîngîie,lrăgîndu-l de smocul de păr din virful frunţii. preda', î. 131. Barba... crescută în smocuri pe o-brajii pa'lizi. bănulescu, i. 131, com. din straja — rădăuţi, cf. alr i/i h 9. în gură cu focuri Şi-n coadă cu zmocuri. folc. olt. — munt. i, 329. Jos copac, La mijloc pololroc, Şus coada vulpii smoc (Stupul)., pam-file, c. 33. .(Prin analogie) Glodul ud al smîrcurilor presărate unde şi unde cu zmocuri sau pilcuri de-iarbă. atila, r. 58. C.împul semănat cu smocuri de buruieni începu să se coloreze din nou, călinescu, e. o. i, 109. Se vede bine fundul [apei] presărat. . . cu smocuri De alge şi de muşchi, isanos, v. 293. pusta... semănată, ici-coln, cu smocuri dc iarbă firavă, t. ropovici, se. 134. Ici, colo, cîte o băltoacă, smocuri de iarbă mică, cenuşie, românia literară, 1971, nr. 121, 18/1. 4. (Rar) Grămadă, teanc1 (2). Dinlr-un smoc de tărfăloagc.. .scoase o hîrtie. negruzzi, s. i, 185. Povara unui smoc zdravăn de piei de miel. ap. cade, cf. ŞĂINEANU, D. U. 5. (Regional; în forma zmoc) Bulgăre de zăpadă (Lăureni — Tîrgu Mureş). Cf. ai.r i 1 251/231. G. (Regional) Muc de luminare (Frînceşti — Tîrgu Jiu). Cf. chest. ii 356/44. II. (Regional) Numele a patru plante din familia compozeelor: a) albăstriţă (Cenlaurea jacea). Cf. grecescu, fl. 339j borza, D. 43; b) zglăvoc (Centau-rea neivosa). Cf, grecescu, fl. 339, păcală, m. r. 15, .panţu, pl., borza, d. 43; c) corobatică (Centau-rea nigrescens). Cf. barcianu, şăineanu2, borza, d. 43; d) dioc (Cenlaurea phnjgia). Cf. grecescu, fl. 340, bianu, d. s., panţu, pl., borza, d. 43. — Pl.: .smocuri. — Şi: zmoc (pl. şi, regional, zmoa- ce, alr i/i h 9/610), (regional) cimoc (ib. h 9/339, 257), cimog (ib. h 9/341), jriioc (scriban, d., alr i/i h 9/217, 257), moc, şiomoc (densusianu, ţ. h. 335, gregorian, cl. 63), şmoc, zmuc (alr i/i li 9/12) s.n. — Cf. s m u c i. SMOCĂÎ vb. IV. T ra n z. 1. (Prin Mold. şi prin Bu-cov.) A trage de păr, a bate (trăgind de păr); (popular şi familiar) a scărmăna (2). Cf. 1. cr. iii, 345, glosar reg. 2. (Regional; complementul indică in, cinepă etc.) A .smulge din pămînt (în bătaie de joc) (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. glosar reg. 3. (Prin nord-vestul Munt.; despre puii de animale) A suge cu lăcomie, zbăttndu-se; (regional) a smocoti (1) . Cf. udrescu, gl. 4. (Despre sugari) A mişca buzele, imitmd suptul; (regional) a smocoti (1). Cf. udrescu, gl. — Prez. ind;: smăcăi şi smecăiesc. *— Şi: şmecăf vb. IV. 1. cr. iii, 345. — Smoc -f- suf. -ăi. SMOCĂIÂLĂ s. f. (Regional) Acţiunea de a s m o -căi (3) (Deduleşti — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, GL. — Pl. : smocăieli. — Smocăi + suf. -eală. SMOCĂÎT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a s m o c ă i (3). Cf. udrescu, gl. — V. smocăi. SMOCĂÎT2, -Ă adj. (Regional; depre oameni) Tras de pâr; ciufulit (Drăguşeni — Tîrgu Neamţ). Cf. glosar reg. Ai să umbli. smocăită de cap, acuş! ib. — Pl. smocăiţi, -te. — V, smocăi. SMOCĂNÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A scutura puternic; a zgîlţîi. Cf. budai-deleanu, lex. — Prez, ind.: smocănesc. — Smoc 4- suf.. răni. . SMOCĂNÎBE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a s m o c ă n i. Cf. budai-deleanu, lex. — V. smocăn'i. SMÓCHIE s. f. v. smocliin. SMOCHÍN s. m. (Bot.; şi 'în sintagma smochin sălbatic, lb, barcianu, borza, d. 70, 287) Arbore fructifer din familia moraceelor, înalt de 2—10 m (după regiunea în care creşte), cu frunze mari lobate, flori închise în cupe, care la maturitate devin fructe cărnoase, dulci, comestibile (Ficus carica). Bătu cu grindirea vinia lor Şi smochinele lor zdrobi cu brumă, psalt. hur. 65v/3. Poale, fraţii miei, smochiea măsline face? cod. vor2. 63r/7.■ Smochinele (smochiî-nii v, smochinul d) plodu nu facu. psalt. 323. Sico-moriu. . .ce se zice sălbatecu şi smochine de nici o treabă. coKEsi, ev. 452. Văzu un smochin, id: tetr. 92. Rupseră frundze de smochin şi puseră pre trupul lor. po 19/9. De smochin vă învăţaţi pildă : cînd mugu-rează ştiţi că aproape e vara. n. test. (1648), 32r/17, cf. st. lex. 172rl/6. Să mănînce smochine din smochinii săi. neagoe, înv. 64/14. Somochinii toţi ce făcea roadă, dosoftei, ps. 364/7. Pusă. . .un smochin înlr-o peatră saca. id. v. s. decembrie 191r/2. Şi din frunză de smochin îţi făcură acoperămlnt• (a. 1685). gcr i, 276/24. Pămîntul algrîului şi al orzului, vil, smochini. biblia (1688), 1321/8. [Adam şi Eva] cusură foi de smochin şi-s acoperiri golătatea. antim,1 o. 245.- Ci pom fu oprit lui Adam să nu măntnci dintr-însul? Zmochinul (a. 1750).. gcr ii, 63/10, cf.' coteanu, pl. 33. Lemn de smochin, ist. am. 69r/8. Pomii...bombaţi, sau muroşi, precum sînt : frăgarii, murii,... smochinii. economia-, 142/18, cf. budai-deleanu, lex, lb. Smochinul, măsliniii. . .acoperea cîmpia şi făcea o mare grădină, pleşoianu, t. i, 65/26. Ia. . .coaja după rodul, cel copt al unui smochin, heliade, l. b. i, 232/27. O grădină cu feluri de pomi. . .castani, smochini." cr (1831), 1482/15. Poartă în vîrf nişte frunze late aseminea eu a smochinului, buznea, p; v. 48/9, cf. valían, v. Păduri întregi de. . .smochini copere cîmpurile. rus, i. i, 145/16. Smochinul ,¿..acest ar-bure care cere atîl de puţine îngrijiri, brezoianu, a. 352/14. A luai.. . .ac şi apă de a cusut frunzele de smochin. NEGRUZZI, S. I, 13, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARONZi, l. 145, cihac, ii, 352, LM. Văzu de ceea parte a rîului nişte smochini, ispirescu, l. 281, cf. ddrf, brandza, fl. 211. Ne va umbri smochinul, coşbuc, i>. ii, 216, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Olivii şi smochinii.. .căzură în grămezi, anghel, p. 37, cf. 9066 âMÔCHlNÂ. - iíí>6 - àMofc'Hlkô TDRG, DHLR I, 259, PASCU, S. 211, RESMERIŢĂ, D., PAN-ŢU, pl. Frunzele smochinului, prăfuite, umbreau o jumătate de geam. bassarabescu, v. 106, cf. ca.de. Dau fructe noi smochinilor uscaţi, minulescu, vers. 113. La Caliacra smochinii nu ajung să deie roade. simionescu, fl. 237. Smochinii, portocalii şi rodiile se resfringeau in oglinzi, vissarion, b. 377. Tot soiul de copaci peste care domneau smochinii gigantici, voi-culescu, P. ii, 197, cf. ds. Umblau. . .printre livezi de smochini, sadoveanu, o. x, 346. Smochini încărcaţi cu roade, bart, s. m. 47. Coboară pe poteca pustie sub smochin, piixat, p. 202. Măslini, smochini şi cipri. călinescu, o. ii, 172. Zdrobeau in mixtură o ramură llnără de smochin, vianu, s. 175. în faţa noastră,... stinci, portocali, smochini, blaga, h. 114. Grădini de portocali, de chiparoşi şi de smochini, ralea, s. t. i, 312. Desişurile de smochini sălbatici, tudoran, p. 282, cf. ltr2, dl, dm, dex, l. rom. 1967, nr. 1, 52. Am înconjurat tufele smochinului, românia literară, 1970, nr. 31, 17/1, cf. m. d. enc., dex. O tufă de smochin. doine, 11. Jur-prejur de vie Smochini şi lămîie. FOLC. OLT. — MUNT. III, 19. — PI.: smochini — Şi: (învechit) smochine s. m:, smochie s. f., somochin, zmochm s. m. — Derivat regresiv de la smochină. SMOCHÎNĂ s. f. Fructul smochinului, în formă de pară mică, de culoare verzuie, comestibil, cărnos şi dulce; (regional) tabană (v. taban1 II). Amu era vreamea smochinelor, coresi, tetr. 98, cf. 13. Au doară vor culeage den spini struguri sau din scai smochine? N. test. (1648), 9v/4. A mărs la via Agripei şi au cules smochine (a. 1650). gcr i, 149/9. Să mănînce smochine din smochinii săi. neagoe, înv. 64/14. Şi descoperind somochinile cură laptele dintr-înse proaspete. dosofţei, v. s. noiembrie 106r/l. Şi ado smo-ci.ine pentru bolnavii poporului (a. 1682). gcr i, 254/36. în chipul smochinelor den smochin căzînd de coapte (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 33/2. Au cules smoc/line de cele bune (a. 1705). gcr i, 351/11. 10 parale, 10 păpuşi smochine de pomelnicu (a. 1738). buj.. com. ist. iv, 72. 39 oca smochine (a. 1754). iorga, s. d. xii, 68. Uneori mînca smochine, mineiul (1776), 146r2/34. Zmocliine de parale 5 (a. 1785 — 98). şez. x, 139. Un tiban de smochine (a. 1792).' uricariul, iv, 132/3. 3 păpuşi smoc/lini de cele mari (a. 1801). bul. com. ist. iv, 134, cf. budai-delpanu, lex. Eu văd smochine. ţichindeal, F. 227/13, cf.' lb. Hrăneşte.. .zmochina şi rodiia. piscupescu, o. 194/24. Se hrănea. . .iarna cu curmale şi smochine uscate, pleşoianu, t. iii, 42/12. Marfă din Turcia, ... orez, smochine, cr (1832), 1131/14. Productele Europei cele mai delicate sînt ,.. lămîi, naramze, smochine, genilie, g. 158/15, cf. va-lian, v. Aceasta să face cu zmochineşi cu candel (a. 1841). doc. ec. 743, cf. fm (1842), 122/11. Fructele de vară, smochinele, poamele, brezoianu, a. 315/20. Hor d’evr (fără treabă) mîncări ce se pun pe masă îndată după supă, precum rădechi, smochine, unt. man. sănăt. 37/30. Smochina care lesne-mpacă pruncii, pann, p. v. i, 122/10, cf. polizu, pontbriant, d., lm. Veneau acasă cu sînul încărcat de. . .smochine, creangă, a. 14, cf. ddrf. De-acum smochini, din mîna lor, Ei n-or avea cui da! coşbuc, p. i, 111, cf. barcianu, alex i, w., şăineanu2, bianu, d. s. Rămase rece...la toate smochinele cu care noul oaspe îl îmbia. anghel, pr. 42, cf. tdrg. Gura rotundă şi în formă de smochină zbîr-cită, a gazdei mele. hogaş, dr. i, 208, cf. resmeriţă, d. Smochine în saci, şiraguri sau alte ambalaje, nica, l. vam. 225, cf. panţu, pl., cade. Călătoream spre ţara unde cresc Smochine, portocale şi lămîi. minulescu, vers. 180. Am mîncat smochine coapte, topîr-ceanu, p. o. 118. Turlă dulce şi nohot şi strafide şi moschine. cazimir, gr. 144. Ne-ai adus şi smochinele noastre? c. petrescu, o. p. ii, 55, cf. i. botez, b. i, 31. îi plăteau...cu stafide sultanine şi smochine. O, m, zamfirescu, m. d. i, 134. Bunei i-am dus smo- chine şi portocale, vlasiu, a. p. 502. Sule de corăbii încărcate cu toate fructele orientului: . . . strugwi, rodii, smochine, teodoreanu, m. iii, 331. Smochina este rodul unui pom din ţările calde, voiculescu, l. 290, cf. bujoreanu, b. L. 393. Smochinele le aduce de la Crîm. sadoveanu, o. xviii, 255, cf. scriban, d. Din pomul de alături voi rupe...o smochină, arghezi, s. vm, 154. Ne vom hrăni cu faguri şi cu smochine dulci, călinescu, o. ii, 167, cf. ltr2, dl, dm. Culegi smochine, te îmbăiezi cu trandafiri, românia literară, 1970, nr. 89, 7/3, cf. m. d. enc., dex. Aseai-am pornit la tine Cu struguri şi cu smochine, jarnîk —bîrseanu, d. 238. Finii duc cumătrilor. . .în locul colacilor... strafide, smochine, şez, i, 37. 1 se leagă deasupra [bubei] o smochină mare şi galbenă, pisată, pamfile, b. 20. Cu roate de smochine Să ne meargă brazda bine. folc. mold. i, 445. A cere stele fripte din cer şi smochine din pomii Busalimului. zanne, p. i, 88. Ibovnica nu se ţine cu stafide şi smochine, id. ib. iv, 385. (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la aspectul sau gustul smochinei) într-o putină, pere uscate şi dulci ca smochinele, creangă, a. 96. Jerpelit, mititel, zMrcit ca o smochină, i. botez, b. i, 15. E buza ca smochina-. călinescu, o. ii, 185. Gura-i dulce ca smochina. doine, 152. Vorbele celor mari sînt ca smochinele de dulci, zanne, p. ii, 815. Compus: (Bot.; regional) sinoeliină-de-baltă = fructul comestibil al nufărului (1 a). Cf. ANTIPA, P. 763, PANŢU, PL. — Pl.: smochine şi (învechit) smochini. — Şi: (rar) inoscliină, (învechit şi popular) zmochină, (regional) smocină (piiu.ippide, r. 22), (învechit, rar) somoclii-nă s. f. — Din slavonul cmokhha. SMOCHÎNE s. m. v. smochin. SMOCHINlîT s. n. (Rar) Loc plantat cu smochini, livadă'de smochini. Şi vor mînca viile voastre şi smo-chineturile voastre, biblia (1688), 4952/29, cf. pont-briant, d., tdrg, scriban, d. — Pl. : smochinciuri. — Smochin + suf. -el. SMOCHING s. n. Haină bărbătească de ceremonie, confecţionată din stofă (neagră), cu o croială spc-cială, foarte deschisă în faţă şi cu revere de mătase; costum compus dintr-o astfel de haină, pantalon (cu galon de mătase) şi vestă. Cf. şăiNeanu2, resmeriţă, d., cade. Cei trei apăreau seara în smokinguri negre cu rever lucios, camil petrescu, p. 125. în lojii, spectatori în smoching şi în jachetă, c. petrescu, c. v. 79. Un glonţ de revorver in tîmplă şi căzu pe spate, în smoching, brăescu, o. a. i, 283. Ai îmbrăca smokin-gul, fracul sau sacoul, după cum le duci la un ceai, la un banchet sau pe stradă, teodoreanu, m. iii, 66.îi dase şi smokul împrumut la logodnă, ap. iordan, l. r. A. 248. Tîlhari spilcuiţi, în frac şi smoking. . .ju-puiau ţara. arghezi, b. 136. O să fiu eu servii...de barmani în smoching şi subrete în lamé, călinescu, o. i, 64. Trupurile îmbrăcate în smochinguri şi mătase. bogza, A. î. 362. în uşă apărură doi bărbaţi îmbrăcaţi în smochinguri, vornic, p. 145, cf. dl. Arbora un smoching elegant, t, popovici, s.315, cf. dm. înspre masă venise un bărbat rotofei, cu papion, îmbrăcat în smoking. barbu, ş. n. ii, 78, cf. dn2. Un fundal in care se văd.. .saxofonişti in smokinguri. cinema, 1968, nr. 5, 15. Cum trebuie să mă îmbrac? Ceilalţi sînt în smoching. t iulie 1968, 46. Vrea să-şi serbeze nunta de argint, poartă un smoking vechi, contemp. 1970, nr. 1 224, 3/4, ,cf. românia literară, 1970, nr. 169, 17/1, M. D. ENC., DEX. — Scris şi : smoking. — Pl. : smochinguri. — Şi : (rar) smok s.n. — Din fr. smoking. 9070 SmOGHÎNÎ SMOLENCÎ SMOCHINI vb. IV. Refl. (F.amiliar; despre pielea omului) A se zbirci; p. ext. (despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) a face zblrcituri pe piele. Cf. SCR1BAN, D., DL, DM, M. D. ENC., DEX, DSB. — Prez. ind.: smochinesc. — V. smochină. SMOCHIN IRE s. f. (Familiar) Faptul de a s e smochini; zblrcire. Cf. dsr. — PI.: smochiniri. — V. smochini. SMOCHINÎT, -Ă adj. (Familiar; despre pielea omului) Zbircit; p. ext. (despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) care are pielea zbîrcită. Scăfirlia scofilcită şi smochinită de ţigan bătrtn. m. i. cara-giale, c. 122. Glumea cu un moş smochinit, contemp. 1949, nr. 120,5/5. în jurul gitului smochinit, o lungă pană de struţ, camil petrescu, n. 49. Femeia smochinită...se apropie de el. stancu, ş. 33. Aceste femei din jurul nostru au feţele zbircite, smochinite, ostenite de bătrineţe. id. m. i. 178. A schimbat citeva vorbe cu şoferul firav şi subţirel, smochinit, v. rom. februarie 1954, 99, cf. dl. Nişte babe strîmbe, smochinite. t. popovici, s. 323, cf. dm. Ionele — chip smochinit de forjar...cu riduri mărunte... dădu din cap. barbu, ş. n. ii, 249, cf. dex, dsr. (Prin analogie) Un tînăr îmbrăcat cuviincios. . .cu pantofi smochiniţi, dar bine cremuiţi. contemp. 1969, nr. 1 166, 10/2. — PI.: smochiniţi, -le. — V. smochini. SMOCHIJVUŢĂ s. f. Diminutiv al lui smochină. Cf. LB, LM, DM, DEX. — PI.: smochinuţe. — Smochină + suf. -uţă. SMOCÎ vb. IV v. smuci. SMOCÎNĂ s. f. v. smochină. SMOC(3l subst. (Prin nord-vestul Munt. şi prin sud-estul Transilv.) Mîncare (3) preparată din caş (dulce) amestecat cu zer (h ix 194, chest. v 111/82) sau cu janţ (cv 1950, nr. 4, 39), ori cu lapte dulce (h iv 223, viciu, gl.) savi cu urdă şi unt (rădulescu-co-din, m. N. 145, 164). Ba am plecat şi ncmincată, că proeopsiţii de la stină n-o vrut să-mi Icice şi Aie o ţiră de muietoare ori de smocoiu. rădulescu-codin, m. n. 145, cf. 164, cv 1950, nr. 4, 39. — Şi: smăcoi subst. viciu, gl. — Etimologia necunoscută. SMtiCOT1 s. n. (Regional) Ciucure din lină de mai multe culori, care se pune, ca podoabă, la bici sau la gitul unor animale (Sereca — Orăştie). Cf. mat. dialect. i, 267. — PI.: smocote. — De la smoc. SM6C0T2 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Smoco-tit1. [Viţelul] f-a tras nişte smocote, de-o azvirlea-n SUS. UDRESCU, GL. — PI: smocote. — Postverbal de la smocoti. SMOCOTEÂLĂ s. f. (Regional) Smocotit1 (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Smocoti suf. -eală. SMOCOTÎ vb. IV. (Regional) 1. T r a n z. (Despre puii de animale) A smocăi (3). Com. din straja — rădăuţi, cf. udrescu, gl. «C» (Absol.) Vifelul smo-coteştc la ugerul vacii, coman, gl. + (Prin sud-vestul Munt.; despre sugari) A smocăi (3). Cf. udrescu, gl. 2. Refl. şi intranz. (în forma zmocoti; despre păsări prinse) A se zbate; a se smuci (Negreşti — Baia Mare). Cf. alr sn v h 1 459/346. 3. Intranz. (Subiectul este o parte a corpului omenesc) A zvîcni. Com. din bilca — rădăuţi, li smocotesc picioarele de atita drum ib. 4. Tranz. (în forma zmocoti) A părui (2) (Feneş — Alba Iulia). Cf. alr ii/i h 8/102. — Prez. ind: smocotesc şi smâcot. — Şi: zmocoti vb. IV. alr ii/i h 8/102, alr sn v h 1 459/346. — Cf. smocăi. SMOCOTÎT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Faptul de a s m o c o t i (1); p. e x t. zgomot produs de suptul lacom; (regional) smocot2, smocoteală. Are un smocotit copilu...că s-aude de-afară. udrescu, gl. — V. smocoti. SMOCOTÎT2,-Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.; despre ugerul vacilor) Din care a fost supt de tot laptele; secătuit. Joiana a venit cu filele smocotite: a supt-o Vifelul. UDRESCU, GL. — PI.: smocolile. — V. smocoti. SMOCULEŢ s. n. Diminutiv al lui smoc (I 1, 3); smocuşor, (regional) smocurel. Cf. ddrf, tdrg, dm, dex, dsr. — PI.: smoculeţe. — Smoc + suf. -ulef. SMOCUREL s. n. (Prin Mold.) Smoculeţ. Cf. puş-cariu, L. n. i, 22. Mîndre flori el culegea, Smocurele le făcea, La stele că le punea. conv. lit. xm, 278, cf. i. cr. iv, 246, DSR. — PI.: smocurele. — Smoc + suf.-urei. SMOCUŞOR s. n. Diminutiv al lui smoc (I 1, 3) ; smoculeţ, (regional) smocurel. Cf. tdrg, puşcahiu, L. R. I, 22, DM, DEX, DSR. — PI. : smocuşoare. — Smoc + suf. -uşor. SMOG subst. Ceaţă deasă, amestecată cu fum şi cu praf industrial, care se formează în regiunile puternic industrializate sau în marile centre urbane şi care are efecte dăunătoare asupra populaţiei. Cf. der. în cazul smogului, cauzele au putut fi elucidate. românia literară, 1970, nr. 83, 23/2. Era acest „smog“ . . .tributul pe care-l plătea o ţară faptului de a păşi prima pe calea dezvoltăi'ii moderne, industriale, flacăra, 1970, nr. 33, 29. La New-York, smog-ul a fost însojit şi de un alt neajuns, scînteia, 1970, nr. 8 507, cf. DEX, DN3. — Din engl. smog. SMOK s. n. v. smoching. SMOLĂRÎE s. f. (Rar) Loc unde se găseşte sau se fabrică smoală (!)• Cf. ALEXI, W., SFC III, 167. — Smoală 4- suf. -ărie. SMOLCĂÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A mozoli 0)- Cf. SCR1BAN, D. — Prez. ind.: smolcăiesc şi smolcăi. — Cf. molcăli, moscoli1. SMOLENCI subst. pl. (Maram. şi prin sudul Transilv.) Obiecte ciobăneşti de îmbrăcăminte fierte în smoală şi unse cu unt (chest. v 165/72) sau muiate 9091 §MÖIil - iisâ - SmouTor în unt şi în argăseală (ib. 165/8). Ci. h xviii 228, chest. v 165/8, 32, 72, 92. — Accentul necunoscut. — Şi: şmolenci (chest, v 165/72), zmolenci (ib. v 165/8) subst. — Cf. smoală. SMOLÎ vb. IV. 1. T r a n z. A unge sau a acoperi cu smoală (1) topită. ,V. cătrăni. Au smolit se-criul bine. simion dasc. let. ia, 57/35. Şi-l vei zmoli [sicriul] cu zmoală. biblia (1688), 5*/2. Podurile [sînt] smolite cu smoală, pentru apărarea de apa ploilor. amfîlOhie, o. 36/16, cf. lb, valian, y. Smoleşte dopul şi gura gitului. brezoianu, A. 605/31, cf. polizu, pont-briant, d. Numaidectt se aduse un boloboc mare, puse de-l smoli, ispirescu, l. 353, cf. ddrf, barcianu, ALEXI, -W., ŞĂINEANXJ2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Puntea fusese câlăfătuită şi acum... o smoleau, tudoran, p. 130 cf. dl, dm, dex. *0* Iutranz. Astupă curind, leagă...şi smoleşte, brezoianu, a. 612/3. Fig .Să strice haina sfînlului botez şi să o smoliască cu smoala păcatului, antim, p. 150. N-au petrecut intr-accastă lină... patimă cu care urmează şi este acum zmolită firea omenească, piscupescu, o. 236/16. <0* Refl. pas. (Prin lărgirea sensului) Pre lăută se trage cu arcul, care se smolesce cu răşină, liuba — iana, ap. hem. 1 490. 2. T r a n z. şi refl. (învechit şi popular; despre faţa omului) A deveni sau a face să devină pămîntiu; p. e x t. (despre oameni) a căpăta sau a face să capete culoare închisă la faţă, a (s e) î n n e g.r i. Făţarnicii. . . că-ş smolesc feaţele sale ca să se arate oamenilor postin-du-se (a. 1644). gcr i, 112/3, cf. N. test. (1648), 8v/5. Printre aceşti ostaşi se arătă şi Baba Novac. . .cu faţa smolită de pulberea singeroasă a bătăliei, bălcescu, m. v. 517. Âtît se zmolise faţa-i, incit...N-ar fi putut să-l cunoască: pann, e. rv, 50/5, cf. cihac, ii, 352, ddrf, barcianu, tdrg, .resmeriţă, d. Un turc smolii ele foame şi chin, cu faţa cirnă. i. barbu, j. s. 121. Omul ăsta s-a smolit, ciauşanu, gl. 3. Refl. (Regional) A se păta (1), a se murdări (Zimnicea). alr sn iv h 1 221/899. 4. Refl. (Regional; despre hornuri) A se acoperi cu funingine topită. Hornul s a smolit, scriban, d. 5. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Prin sudul Trari-silv.; complementul indică laptele) A snrintîni. Cf. T. papahagi, c. l. Meriam la strungă, şi mulîiam oile, . . .goliam laptele pin troci; după aia smoliam cu caicu, ...făciam untu. şandru — brînzeu, jina, 65, cf. dsr. Giopali-mă-n dosul stînii S-audză băcile smolin-du. gr. s. vi, 197. + I n t r a n z. şi refl. (Regional; despre lapte) A face smîntînă. Cf. t. papahagi, c. l. Laptele la ctte-o vacă nu smoleşte, i mai supţîre. gr. ş. vi, 244. — Prez. ind.: smolesc. — Şi:-(învechit) zmoli vb. IV. — V. smoală. SMOLÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) s m o 1 i (1); (învechit, rar) smolitură. V. cătrănire. Toate aceste vase au trebuinţă unile de mai mult, iar altele de. . .clefeteală şi smolire. cr (1831), 2001/26, cf. polizu, pontbriant, d., lm, ddrf, resmeriţă, d., ltr2, dl, DM, DEX, DSR. — PI. : smoliri. — V. smoli. SMOLÎT, -Ă adj. 1. Uns sau acoperit cu smoală (1). V. cătrănit. [Sicrielor] celor smolite ei le puseră pref puţin, neagoe, înv. 120/10. Văzu că vine pe apă un sicriaş smolit şi încleiat bine: ispirescu, l. 146, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Diomede... aduse cu el optzeci de zmolite corăbii, murnu, i. 40, cf. resmeriţă» D- [Ţinea] între arătător şi degetul cel mare firele de ajă smolită, pe care le trecea în urma sulei cu care găurise talpa, ardeleanu, d. 23, cf. cade, dl, dm, dex. Corăbioară Neagră şi smolită De valuri Bătută. teodorescu, p. p. 85. Un caic negru, smolit, Cu catargul zugrăvit, balade, iii, 124. Departe zăreşte, Departe pe mare, De-o corăbioară Neagră şi smolită. folc. mold. i, 248. -v* F i g. Vînturile ridic toată duhoarea casei. . . şi, cu cîi vor fi mai depărtate, cu atît sînt şi mai smolite, episcupescu, practica, 17/24. în străfunduri de beznă smolită. . . zace, adine tăinuită, pîinea uzinelor, cărbunele. deşIiu, g. 46. Mănînc pîine cu ocară, Pîine neagră şi smolită, folc. mold. ii, 176. + (Prin analogie) înnegrit (de murdărie); murdar F i g. Şt ultimele frunze smolite şi buimace.. . Vîntul le svîrle după noi. lesnea, p. e. 30. + (Regional; despre oameni) Blond (Ciocăneşti — Vatra Domei), alr ii/i li 6/365, — PI.: smoliţi, -te. — Şi: zmolit, -ă adj. — V. smoli. SMOIJTÖR s. m. (învechit, rar) Persoană care smoleşte (1). Cf, alexi, w., 9105 SM.OLITURĂ — 1138 - SMORLĂ1 — PI.: smolilori. — Smoli + suf. -tor. SMOL1XURĂ s. f. (învechit, rar) Sraolire. Cf. polizu.- — PI.: smolituri. — Smoli -1- silf. -iură. SMOLIŢĂ s. f. v. smolniţă2. SMOL1ŢÎU adj. (învechit, rar) Brunet. Cf. cihac, ii, 352. — Smolit + suf. -iu. SMOLNIŢĂ1 s. f. (învechit) Vas pentru smoală (1). Cf. PONTBRIANT, B., CIHAC, II, 352, BARCIANU, ALEXI, W. — PI.: smolniţe. — Smoală -f suf.. -niţă. SMOLNIŢĂ2 s. f. (Regional) Sol argilos, de culoare neagră sau brună. Ciugulit de bubal ca o smolnilă ciuruită de ploi. CIAUŞANU, R. SCUT. 80, cf. SCRIBAN, D. ! Tipul de sol negru din Peninsula Balcanică,. . . numit : smoniţa, ca şi lăcoviştele din Banat, s-ciu format dintr-un . . . nămol de lac. agrotehnica, i, 341. Solurile sînt foarte variate. . . soluri brune roşcate,. . . negre argi-loase (smolniţe). jud. rom. soc. 73/1, cf. chest. ii 33/10Q, com. din gîrbovăţ — moldova nouă. + Noroi1 (!)• Com. furtună. Smolniţa crapă cînd se usucă. i. ca. viii, 187, cf. alrm sn ii h 648/812. + Groapă cu noroi1 (!)• Cf.. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CV 1952, nr. 2, 38. — PI.: smolniţe. — Şi: (regional) smoliţă (cv 1952,: nr. 2, 98), smoniţă, şmolniţă (scriban, d.), zinolniţă (id. ib., com. FURTUNĂ) s. f. — Din bg. CMOJlHHiţa. SMOMEĂLĂ s. f. (învechit, rar) Momeală (1). Cf. budai-deleanu, lex. Nimc nu se va mai aluneca de: înşelătoare şi strălucită smomeală, al căria dişărtă-ciune aţ inţăles. ar (1831), 922/16. — PI.: smomeli. — Sinomi 4- suf. -eală. SMOMÎ vb. IY. Tr'anz. 1. (învechit şi popular) A momi (!)• Au intrat în (eară smomind oamenii ca să i se închine, ureche, let. i, 188/32. Bărbatul. . . mearge de o smOmeaşte [pe călugăriţă], frav. 196, cf. 194, simion dasc., let. 212. 2'u ai smomit pre bărbatul tău. dosoftei, v. s. noiembrie 142/10, cf. N. costin, l. 488, anon. car. Acel njeşter ce l-ar ţi smomit [pe uccnic] să dea gloabă trei Ici (a. 1766). uricariul, xiv, 2, cf. budai-deleanu, lex. Peniru robii smo-miţi şi ţinuţi la casa altuia, jalobele să pot mişca şi pănă la 40 ani. pravila (1814), 33/16. Mă duc să-i arăt Tincăi nevrednica, purtare; să-mi smomească amorezul! kogălniceanu, în pr. dram. 436. M-ai smomit şi m-ai tras in casa aceasta1 negruzzi, s. iii, 108. Cine-i Mărinca asta care smomeşte flăcăii...? alecsandri, t. 1 535. Mă duc să văd, n-oi putea smomi pe frale-meu să-mi împrumute şi iapa, să fug cu ea în lume. creangă, p. 46, cf. id. gl. Stăpînul... smomeşte pe prostuţ, îi ia scrisoarea şi pleacă, caragiale, o. iv, 54. Va veni. . . şi se va amesteca in toate treburile, smomind pre oameni la tot felul de fărădelegi, marian, î. 481, cf. DDRF, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, w. Mă smomeşte Un zeu ca să suspin, să pling mai tare. murnu, î. 274, cf. tdrg. Se imprăştiaseră pe drumuri şi prin sale. . . smomindu-i cu fel de fel de tertipuri, ca să-l părăsească, conv. lit. xliv2, 212; cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., MIRONESCU, S. 620. SCRIBAN, D., GRAUR, E. 144, CONTRIBUŢII, I, 77, DEX. Soţia lui a început a se desvinui spunindu-i adevărul, cum a fost smomită de alţii, sbiera, p. 44. Cine mi-a păcătuit? Tu, dragă, că m-ai smomit. Tu cu ochişorii tăi M-ai băgat în năbădăi. şez. viii, 80, com. din STRAJA. — RĂDĂUŢI, ALR 1,1 327/375, LEXIC REG. II, 31. *0” (Prin lărgirea sensului) Cîmpiile, cil zăreai cu ochii. . . te smomeau să mergi fără sfirşil. contemporanul, v2, 104. Grădini, .teatru, şosea, toate o smomeau. ib. vi2, 196. 4 A atrage de partea sa; a determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva; a momi (!)• Au început a-i smomi, ca să-i întoarcă, să fie cu dînşii. cantemir, hh. 401. Ne-aa jăcuit furînd şi smomindu-ne robii, amiras, let. iii, 169/30. 2. (Regional) A aţîţa; a instiga. Cf. mironescu, s. 620, com. din straja — rădăuţi. 4 (Regional) A enerva foarte tare (Nemţişor—Tîrgu Neamţ). Cf. 1. cr. iii, 286. 3. (Regional). A fugi. Ei au smomil-o care încotro. Vărul meu apucă şi el înspre nişle căpiţi. pamfile, duşm. 216, cf. 391. — Prez. ind.: smomesc. — Şi: (regional) sinoinni (mironescu, s. 620), zmomui (ddrf) vb. IV. — Pref. s- + uionij. SMOMÎRE s. f. (învechit şi regional) Acţiunca de a smomi (1). Cf. budai-deleanu, lex., dex. — PI.: smomiri. — V. sinomi. SM.OMÎT s. n. (învechit, rar) Faptul de a smomi (1). Cf. budai-deleanu, lex. — V. smomi. SMOMIT OR, -OÂRE adj., s. m. şi f. (învechit, rar) (Persoană) care smomeşte (1). Cf. budai-deleanu, lex. — PI.: smomilori, -oare. — Smomi + suf. -tor. SMOMNÎ vb. IV v. smomi. SMONIŢĂ s. f. v. sinolniţă.2 SMORC s. n. v. smlrc.1 SMORCA interj, v. Smiorc. SMORCĂI vb. IV. v. smioreăi. SMORCĂtÂLĂ s. f. v. smiorcăială. SMORCĂÎXs. n. v. smiorcăit1. SMORCII1NĂ subst. (Regional) Pămînt lunecos şi moale (Fundata — Zărneşti). Cf. chest. iv 61/772/1. — Accentul necunoscut. — Cf. smirc, s m o 1 n i ţ ă2. SMORD1N s. m. v. smorodină. SMORD1IVĂ s. f. v. smorodină. SMOrFUIU s.n. pl. (Italienism învechit, rar) Mofturi (2); fasoane. Cu smorfurile de la străini am adus pe femeile, surorile şi filiele noastre, cînd poartă nunele bărbaţilor, a se crede mai onorate, heliade, o. 11, 51, cf. id. ib. 1, 133. 4. Strîmbătură, scălîmbăială. Cf. baronzi, i, l. 1, 120. — Din it: sinorfio. SMORLĂ1 s. f. (Iht.; prin Mold.) Cîră (Cobitis au-rata balcanica). Cf. băcescu, p. 52, 85. Că mă duc sara la baltă. . .Să prind smorlă şi plătici. pamfile, c. ţ. 170. 9127 SMORLĂ2 - 1134 - SMREDUI — PI.: smorle. — Şi: smoărlă (băcescu, p. 85), şnioârlă (id. ib.), şni. SMOTROÂCĂ s. f. (Regional) 1. Femeie cu aspect neglijent, cu hainele în dezordine şi părul ne pieptănat (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. 2. Fată zburdalnică (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Pl. : smotroace. — De la smotroci. SMOTROCEÂLĂ s. f. v. smotoeeală. SMOTROCI vb. IV v. smotoci. SMOTROCÎT1 s. n. v. smotocit1. SMOTROCÎT2, ~Ă adj. v. smotocit2. SMOTRU s. n. v. şmotru. SMRAD subst. 1. S. n. (învechit, rar) Murdărie (1). Cf. cod. tod. 221. Altora le va cură diintro cchi smrad cu puroi (cea. 1550). cuv. d. bătr. ii, 470/4. 2. S. n. (Regional; în forma smreag) Ogrinji1 (1) (Roşiorii de Vede). Cf. lexic reg. ii, 71. 3. Subst. (Prin vestul Olt., în forma smread) Nectar (2). Cf. VÎRC.OL, m. 88. — Pl.: (n.) smracluri. — Şi: (regional) smread, smreag subst. — Din slavonul cavp Expr. (Regional) A smuci vorba = a vorbi repezit, precipitat (şi împiedicat). Cf. snumN. n. <5* Refl. jR enede s-a smincit pe picioare, SMUCI - 1136 - SMUCIT2 Murguleţ dacă auzi I)c la iesle se smiiici, I.a glas de stăpin veni. şez. v, 95. ■v> Refl. pas. Să se smîn-cească, să se smulgă brusc finii din pămîniul tare. î'AMFJUE, A. R. 172. Salturile mari ale scaunelor care se smunceau. baxîbu, g. 275. Refl. reci pr. Ei se iau în braţe,... se zmucesc. holintjneanu, ap. tdrg. Se smuciră cîleua clipe şi se suduirâ. rebreanu, r. ii, 210. Se încleştară amîncloi de piept, se smuciră cu putere, preda., t>. 90. Stau de mi-i privesc... Cum mi sc smucesc, Cum mi se Irîntesc Ca doi smei, ca lei. alecsandri, p. p. 67. Paloş arunca, Lupta c-alcgea Şi ei se smocia Şi nu sc lăsa. teodorescu, p. p. 499. <> Intranz. Pe cit smînceşli, pe atîl de des se-nalţă smeul. coşbuc, p. i, 174. Mă duc mînios spre ea, smucesc de şorţulelut albastru, ca.mil petrescu, u. n. 294. Omul scurtă funia şi smuci duşmănos, pas, l. i, 135. A smuncit şi mătasa s-a rupt pe loc. sbiera, p. 31. El o dală c-o smîncil, Şfară-n doauă c-o plesnit, şez. iv, 9. A Intranz. (Despre cai) A face mişcări bruşte, neregulate şi intermitente. Cf. ddbf. Colul are mai multe năravuri... smuceşte, dame, t. 51, cf. şăineanu2. Calul e cuminte: nu nechează, nu smuceşte. pas, l. ii, 102. -4- (Rar; în forma smici) A împrăştia. Dar blestemele de mame i-au smicit ca prafu-n vînl. ap. scl 1974, 612. 2. Tranz. şi refl. A lua sau a se elibera cu forţa din inimile cuiva sau de la cineva; a (se) smulge (4). V. scoate (ÎI 1). Pre noi. . . de la fiara putre-ditoare de suflete zmîci-ne. cgresi, ev. 521. Iară ia se zmăci de în mîna Eniei. moxa, 58/26. Eu ucigu şi viu focu, vatămu şi eu vendecu, şi nu e cire să scoaţă (s e-i scoată v., scoate c„ să smunceascâ d.) diîn mărule meale. psalt. 318. Zmîcindu-se din mîi-nile celor fără de lege. mineiul (1776), 147vl/28, cf. lb. Hîrca (smicindu-se iute din braţele Chiosei) : Chioso! o lulea, o lulea, să trag! millo, în pr. dram. 395. li opriră, temîndu-se să nu se deştepte somnambula şi, smicindu-se din braţele lor, să cază jos. cr (1834), 3103/11. Să zmunci,... cătrâ duşmani năvăli. pogor, henr. 63/19. Platoşa cruşită de sînge încă-i smucea, id. ib. 178/16. Nu mi-ar fi dat în cuget a-i smtnci ciocanul din şerpari. fm (1841), 2841/21. V-nealta... Din niină-i n-o zmiceşte i. văcărescul, p. 359/14. Un alt urs a smucit sineaţa din mîna vînă-lorului. NEGRUZZI, S. I, 319, Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Odată-i şi zmunceşte buzduganul din mină şi fuga cu el în iaz. creangă, p. 57. Desaga. . . trebuie să i-o smucească repede, caragiale, o. i, 6. Voii să mă smucesc din braţele lui. ib. t. ii, 201. Vru să-i smucească cartea din mină. ispirhscu, l. 100. Bătrînul cercă să se smucească de la braţul neveste-sei. vla-huţă, s. a. ii, 216. Smîncindu-sc clin mînel.e cclor ce vor să-i lege, încep a striga, marian, nu, 551, cf. 523. Fata se smunci din mîna lui. D. zamfirescu, r. 142. ll apucă de surtuc. . . Moşul se smunci şi ieşi afară. dunăreanu, ch. 25. El se smînci din mînile celor cari îl opreau şi porni, agîrbiceanu, a. 393, cf. 472. li smunci ciobanului ghioaga din mină. galaction, o. 284. Boierul bănui o taină şi-i smuci scrisoarea, cocea, s. i, 50. Smucindu-se din mîinile a trei oameni, sări în mijlocul Bistriţei, voiculescu, p. i, 55. Smunci din mîna părintelui abate chiar acea haină, sado-veanu, o. x, 209. Num-uă dată se someia, Num-uă dală se-ntorcea, La pămint pe turci culca, teodorescu, p. p. 607. <0> (Prin lărgirea sensului) Abia duceam legăturile ca să nu mi le smuncească crivăţul lacom. adam, R. 181. 3. Refl. A face mişcări precipitate şi bruşte pentru a scăpa de unde este prins, ţinut, imobilizat; a se zbate, (regional) a se zbici. Se smîceaşte ca să zboare. bărac, a. 16/19. Vaca.. . la deal să zmuricea. creangă, p. lo5, cf. 40. Se smîci fiara sălbatică, sc zbătu. . . dară toate opintelile îi fură deşarle. ispirescu, u. 40, cf. id. L. 45. Se smuncea să scape din braţele mă-sii. brătescu-voineşti, p. 119, cf. 332. Pisicuţa. . . începu a sforăi şi a se smuci îndărăt, hogaş, dr. i, 217, cf. pESMERiŢĂ, D., cade. Se smuceşte să scape din îmbră- ţişare. bebkiîanu, i. 17. Cerbul se smuceşte Şi vrea din nou să fugă. eftimiu, î. 141. M-am smucit şi am plecat. camijl petrescu, u. n. 129. Sc smuci şi izbuti să scape din lai. c. petrescu, c. v; 59. Cîinele ciobănesc se smucea în laţ. a. m. zamfirescxj. m. d. i, 35. Zmu-cindu-se îndărăt, îl pSlnmi din două părţi, tfodoueanu, m. n, 18. Sc smunci îndărăt, înălţă bolul şi-şi sughiţă răcnetul înfricoşat, sadoveanu, o. xn, 79. Piraţii spumegau şi se smuccau în frînghii. tudoran, v. 286, cf. dl. Milru se smucea în. braţele cclor ce-l fineau. T. POFOV1CI, S. 158, cf. DM, M. D. ENC., DEX. Ţapul... a început a se smunci. şi a zbiera, sbiera, p. 21. Şi, zău, nu ştiu cum greşi: Ori. un bou că s-a smucit, Ori că plugul s-a izbii, balade, ii, 363. -Q- (Subiectul este o parte a corpului omenesc) Braţul-lui ccue se smuceşte din col şi mă plesneşte, yoiculescu, p. i, 4. F i g. Peptul tău nu se smunceşle în isbă-lurile inimii tale? dacia ut. 266/10. Amorul zmi-eindu-se, fiind de dînsul legat, pann, e. ii, 33/22. Tranz. (Complementul indică părţi alo corpului) El a hărţuit-o. Ea, smuncindu-şi însă grabnic braţul drept, L-a lovit cu pumnul mînioasă. coşbuc, p. i, 247. Zmîcia mînele din încheieturi, delavrancea, h. t. 170. Îşi smuci mustaţa groasă, rebreanu, r. i, 11. îşi plecă fruntea, smuncindu-şi bărbia, c. petrescu, o. p. ii, 56. M-a imobilizat. . . Am smucii capul, să-l eliberez. G. m. zamfirescu, sf. m.n.i, 1G2. (Intranz.) Ştiu că te vei mărita. Fala smîncea din cap. agîr-biceanu, p. m. 48. Iliuţă smuci din umeri a tăgadă. voiculescu, p. i, 226. Intranz. Fi g, (Rar) A mişca (3). Eram smicit alît de tare de acest sentiment neaşteptat, galaction, o. 103. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A avea recul. Cf. LB, LM, POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM, M. D. ENC., DEX. 5. Intranz. (Neobişnuit; în forma smici) A licări. Cf. chiriţescu, gr. 254. — Prez. ind.: smucesc. — Şi: (popular) smunei, smîci, sinîuci, zmuci, zmunci, (învechit şi regional) smăci (j.;b, cihac, ii, 350, lm, arh. olt. iii, 384), zmlci (prez. ind. pers. 3 şi zmîce alrm sn v h 1 459/102), (învechit) sminci, zmăci, zmici, (regional)smoci, som-ci, muşi (alrm sn iv h 976/514), (învechit, rar) smici, smulei (VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIAKT, D.), Zlnilld Vb. IV. — Din V. sl. CA\"KIKdTH. SMUCllUi s.f. Acţiunea de a (se) smuci şi rezultatul ei. 1. Desprindere bruscă din Jocul unde sc află; smulgere (3), smuls1 (2), (învcchit) smulgătură, smulsătură. Cf. folizu, pontbbiant, d., lm, ddrf, BARCIANU, ALEXI, \V., ESR. 2. Mişcare bruscă şi scurtă; smuceală, smucit1, smucitură. Mulsul prin sguduiri şi smîciri ar căşuna despărţirea untului şi a laptelui, brezoianv, a. 535/17. — PI.: smuciii. — Şi: (învechit) smicirc s.f. — V. smuci. SMUCIT1 s. n. Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă şi scurtă; smuceală, snmcire (2), smucitură. Cf. lm, barcianu, alexi, w. O bucăţică de piatră în care se desluşea bine aurul şi pe care slăpînul, pr intr-un smîncel, o ascundea în buzunar, agîbbiceanu, a. 200, cf. DSR. — Şi: (regional) smiiuel s. n. — V. smuci. SMUCIT2, -Ă adj. 1. Care este tras cu putere (pentru a fi desprins, deplasat din locul unde se află). Cf. PONTBRIANT, D., RESMEWŢĂ, D., DL, DM, M. D. ENC. + (Despre mişcări, gesturi etc.) Care este făcut în mod brusc, repezit şi cu forţă. Celelalte jocuri... sînt vijelioase, cu mişcări repezi şi smîncite. vlahuţă, s. a. m, 258, cf. ddrf. In legănarea smuncită a arcurilor [trăsurii] încercam să aţipesc, c. petrescu, s. 78. 9163 SMUCITURĂ — 1137 — SMULGE Fusese irinlil la pămtnt cu o singură săltare şi răsucire smucită în loc. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, -72. Cu o mişcare zmuncifă, descheie deodată loji nasturii pieptarului., teodoreanu, m. iii, 227. Oftă cu năduf şi începu să siringă masa cu mişcări smuneite. sadoveanu, o. x, 543. Un mers greoi şi parcă smucii. bogza, a. î. 74, cf. dl. Luă tava din mîiiutelui Mă-cean, cu o mişcare smucită, t. popovici, s. 182, cf. dm. Mă gîndesc.. . la vîrşla de aur a comediei, cînd mişcările astea smuneite ne slîrneati rîsul. cinema, 1868, nr. 6, 27. O femeie... o stropea cu gesturi zmuncite şi se răţoia la ea. românia literară, 1971, nr. 126, 19/3. <>• (Adverbial) Uşa odăii se deschise smucii. caragiale, o. T, 44. Surprinsă, Salomia ridicase capul din palme, smucii, şi-l privise lung. g. m. zamfirescu, m. D. i, 168. Am înţeles • . . răspunse gîdele înălţînd ochii holbaţi de deasupra păcătosului pe care-l răsucea şi-l fereca, smuncil şi cu grabă, sadoveanu, o. x, 139. îşi tufli pălăria pe cap, o trase smucii pe fruntea udă. c. petrescu, A. B. 48. Ajunse primul la uşă, o deschise smucit şi zbieră: ,,l.a adăpost" ! t. popovici, s. 20. Se întoarce smucit spre masă şi caută repede, cu febrilitate, t decembrie 1964, 24. 2. (Regional; despre cuvinte) Care este pronunţat repezit şi în grabă; p. e x t. (despre oameni) care vorbeşte repezit, răstit (şi împiedicat). [Părintele Timof-tei] ii smuncil la vorbă, cam gîngav şi bolboroseşte. sadoveanu, f. J. 109. Cînd m-a văzut buna, a izbucnii în plîns, dar repede i l-a înăbuşii moşu cu o vorbă smîncilă. vlasiu, a. p. 22. Ascultă. . . vorbele smînciie, parcă smulse din gît ale lui Gherasim. v. rom. februarie 1952, 105, cf. dex, şez. ix, 153, coman, gl. -%> F > g-A scris. . . într-un slil scurt, smuncil, chinuit, iorga, p. a. ii, 22. O (Adverbial) Nu se uită la man:ă-sa; îi răspunse smîncil. dan, u. 10. (Regional; despre femei) Care lucrează repede şi, de obicei, prost (Suceava). Cf. şez. ix, 153. 3. (învechit şi regional) Nebun (I 4). Cf. lb, poli zu. gheţie, r. m., barcianu. Am băgat eu dc seamă că nemţoaica-i cam smucită din botez, dar n-am spus. SANDU-ALDEA, A. M. 183, cf. ALEXI, W., DEX, DSR. •0- F i g. N-ai spus şi despre pictura lui că este smucită? contemp. 1967, nr. 1 067, 215. — Pl.: smuciţi, -le. — Şi: smuneit, -ă, /.muncit, -ă, (învechit) smScit, -ă (lb, polizu, gheţie, n. m., barcianu, alexi, \\v), (regional) suifucit, -ă, zmtcit, -ă (coman, gl.) adj. — V. smuci. SMUOTOltA s. î. Faptul de a (se) smuci; mişcare bruscă şi scurtă; smuccală, snmcire (2), smucit1. Scuturare şi zmăciluri şi frîngerea inimii, biblia (1688), ap. tdrg, cf. polizu. Jucau... cu obrajii a-prinşi,. . . hainele le erau boţite de zmîncituri (a. 1858). ap. tdrg. Cu o smucitură supremă, trage înăuntru braţul, caragiai.e, o. iii, 184. Şirul de vagoane porneşte cu o bruscă smucitură. sandu-aldea, ap. cade, cf. alexi, w. îşi duse mîinile la vestă şi dintr-o srr.în-cilură şi-o descheie de lot. agîrbiceanu, a. 354. O smucitură a friului îl sili iar să pornească, cîrleanu, l. 102. Stau locului şi. . . mă lupi cu zmucilurile [calului]. hogaş, dr. i, 218. Din zmîncitură s-a legănat şi părintele, lungianu, ap. cade. îşi înfipse mina în părul ei şi, cu o smucitură setoasă, o trinti jos. re-breanu, i. 197, cf. cade. Dintr-o singură smucitură dc hăţuri, caii... înţepenesc tocului, cocea, s. i, 233. Avea zmucitura aprigă a animalelor tinere cînd smulg smocul de iarbă, teodoreanu, m. ii, 221. Hoţul, c-o smuncitură de umăr, zv'irle uşa. voiculescu, p. i, 133. Din desiş se auzi un nechezat de cal ş-o smuncitură. sadoveanu, o. v, 531. Smucitură puştii cînd tragem cu foc. stoica, vin. 22, cf. scriban, D. De smucitură potcapul îi căzuse, şi se rostogolise In vale. camîl petrescu, o. iii, 455, cf. un*, li răspunsese printr-o smucitură a calului, preda, m. 274. Slăleom în picioare şi ţineam lanseta în mină cînd am simţit o smu- citură destul dc puternică, vîn. pesc. iulie 1964, 7. Calamburul nărăvit şi acru i-a devenii o infirmitate, ca ţîfria sau smucitură de cap. contemp. 1969, nr. 1 166, 1/5. A. aruncat-o [cana] cu o zmucitura puternică. românia literară, 1970, nr. 93, 19/1, cf. m. d. enc., dex. Smuciluiile fără ştiinţă şi trasul pe roală sînt bune in asemenea caz [dc scrintitură]. şez.. iii, 175. ■v’ F i g. Domnul Bernard î.;( slăpîni smuncitură inimii, sadoveanu, o. xii, 557. Numai cu o smucitură dc voinţă. . . se finea treaz, vinea, l. ir, 216. Să eşi dia plîns, din.rîs. ... bubă cu smincilură. şez. v, 144. f (Rar) Sacadă, scriban, d. — Pl.: smucituri. — Şi: (popular) smuncitură, zmu-citiivă, zmuncitură, (învechit) zmăeitură, (regional) smicittiră (cade), smhieitfiră, z.mîcitură (id. ib.,scp,i-ban, d.), zmîncitură s. f. — Smuci + sui. -tură. SMUG s. m. v. smuflc. SMtJGĂ1 s.f. (Olt.) început. Cf. cade. Espr. A facc smugă la fin (sau la paie) = a începe să ia din claia de fin. Cf. cade, scriban, d., dm. Ai făcut o smugă la paie, o să ia şi alţii şi n-o să mai cunoşti de unde au luat. i. cr. iv, 188, cf. ciauşanu, v. — Etimologia necunoscută. SMUGĂ3 s. f. 1. (învechit, rar) Murdărie (1). budai-deleanu, lex. 2. (Regional) Spumă care apare la suprafaţa laptelui sau a altor lichide în fermentare (Libotin — Baia Mare). Cf. lexic reg. ii, 113. — Etimologia necunoscută. SMÎ/GE s. m. (Ban. ; şi în sintagma smuj pestriţ, băcescu, p. 58) Şalău vărgat, v. şalău1 (Stizosledion volgense). Smugele se prinde mai ales vara la crîslaş si sac. băcescu, p. 52, cf. 58, H iv 177, xvm 261, alr ii 6 239/76. — Pl.: smugi. — Şi: snuig (h rv 177, xvm 261, alr ii 6 239/76), smuj (băcescu, p. 58), ziuug (id. ib. 52), zinuj (id. ib.) s. m. — Etimologia necunoscută. SAlti.J s. m. v. smuge. SMULCÎ vb. IV v. snvuei. SMUX.GĂTOK, -OĂHE s. m., s.f. I. (învechit şi popular) S. m. şi f. Persoană care smulge ierburi, plante etc. Cf. budai-deleanu, lex. Smulgălorii şi plantatorii pun mina toii deodată pe sapă. erezoianu, a. 264/2. Femeile scot din desagi, pentru, fiecare smulgător iu. brebenel, gr. p. 2. S.f. (Tcbn.) Dispozitiv special care serveşte la extragerea, după matriţarc, a pieselor tubulare sau a deşeurilor de la decuplare. Cf. ltr2. (învechit) Pensetă. Cf. valian, v., i-olizu, pontibiant, d. — Pl. : smulgători, -oare. — Sinulye + sui. -ător. SMUI-GĂTUItĂ s.f. (învechit) Smulgere (3). Cf. budai-deleanu, lex., polizu. — Pl.: smulgâluri. — Sinulye sui. -ălură. SMULGE vb. III. I. T ram. (Complementul indică plante) A trage cu putere afară din părnlnt (cu rădăcină), a scoate (II 1); p. ext. a rupe din tulpină prin smucituri. Ucenicii. . . începură a zmulge spice şi a mînca. coresi, tetr. 24, cf. anon. car., lex, mars. 202. Pînă e crudă şi slabă [cînepa]... să o smulgă, ţichindeal, f. 474/9. Au apucai şi au zmuls acca buruiană, drăghici, r. 62/25. Oamenii smulg 9173 Smulge - 4138 — SMULGE cartofele din pămtnt şi cu hîrleţul şi cu sapa. i. ionescu, c. 215/8. Rădăcinele le smulgem in noiembrie. brezoianu, A. lll'/l, cf. polizu. Se repezi şi sinul-gtnd iin smoc de floricele. . ., le aruncă, negruzzi, s. i, 108. Îmi place micşuneaua. . . Îmi place trandafirul, dar mai frumoasă-mi pare. . . mina ce le-au smult. alexandrescu, o. i, 278. Floarea smulsă din tulpină Se usucă şi se-nclină. alecsandri, t. 1 514. Flori. . . Ah! cum le-aş smulge pe toate Să fac din ele cununi. eminescu, o. iv, 99. Oamenii le-au smuls din pămthi, te-au legat in fuioare, creangă, o. 299, ci. baiiciahu. Leagă calul. . . şi smulge un braţ de iarbă de i-l pune dinainte, adam, r. 208, cf. tdrg.- Se duce la nuc,. . . ii smulge cu rădăcini, gîrleanu, n. 9. îi zmulsei... un braţ zdravăn de iarbă fragedă, hogaş, dr. i, 269, ci. cade, scriban, d. Smulge-i tu din trunchiul lor robust, blaga, p. 68. ,,Speranţe.“ se urni greoaie, ca un pom smuls din rădăcină, tudoran, p. 355, cf. dl, dm. Aleargă pină la un cactus vecin şi smulge un spin. gî 1968, 932, 4/7, cf. dex. Busuiocul l-aş plivi... Dar l-oi smulge şi m-oi duce. alecsandri, p. v. 49. Două, trei fire smulgea... Şi la paseri le-arunca. teodorescu, p. p. 274. Uriaşul acela smulgea copacii din rădăcină şi-i punea pe foc. sbiera, p. 34. Să smulg două, trei mlădiţe Să-ţi fac verde cununiţă. reteganul, tr. 118. Iarba creşte, eu o smulg, La puicuţa lot mă duc. şez. iv, 139. Floare albă din grădină, Smulge-le-aş din rădăcină, hodoş, p. p. 192, cf. brebenel, gr. p., podariu, fl. 5, alr sn v h 1 359. Vino, mindră, prin grădină, Smulgind clte-o bolbolină. folc. olt. — Munt. ii, 469. Firu trandafirului; L-aş smulge din rădăcină Şi l-aş pune în grădină, folc. mold. ii, 252. Ca mazărea lingă drum, cîţi trec, toţi o smulg, zanne, p. i, 214, cf. 383. -0> Fig. înşelăciunea idolească din rădăcină o ai zmult. mineiul (1776), 135vl/15. Tot prilejul, cu carele putea românii acestii să se apleace eătră romani, au vrut din rădăcină a-l smulge, maior, ist. 254/32. Casa mea stinsă, din rădăcină smulsă De cela ce şi şeplrul. . . va răpi. aristia, s. 59/1. 0-chiul meu Şi-a-nfipt adine privirile-n zare, Că m-ar durea să mi le smulg. al. philippide, a. 110. Nişte braţe pasionate . . . voiau să smulgă, să ducă departe şi să replanleze într-o altă viaţă, galaction, o. a. ii, 185. Limba şi cultura noastră erau ameninţate să fie smulse din rădăcină. în plr ii, 577. Visaseră... la vremuri cînd posibilitatea unor atari silnicii va fi smulsă din rădăcină, v. rom. ianuarie 1954, 195. Un abur viu mă smulge dintre căi şi mă plantează la încrucişări, românia literară, 1970, nr. 32, 11/3. Refl. pas. Aceste sînt buruianele reale, care trebuie să să smulgă afară, carte treb. i, 132/5. Trifoiul. . . se smulge cînd cele mai multe tufe de pe lan vor fi uscate, i. ionescu, b. c. 258/25. A luat măsurile ... să se smulgă buruienile de pe trotuare, călinescu, c. o. 97. <0* (Prin lărgirea sensului; despre vînt, vijelii, factori naturali) în furioasa curgere. . . Acel rîu smulge frasini, asachi, f. 65/15. [Rîul] smulge de la maluri floricele, beldiman, p. 57. Ne smulgi copacii din cîmp şi din grădini, minulescu, vers. 164. Furtuna care smulge chiar cedrii din pămint. călinescu, o. ii, 245. O singură furtună. . . a smuls. . . cincizeci de mii de brazi, bogza, c. o. 58. (Refl. p a s.) Stejarul cel mare, de un vînl puternic din rădăcină smulgîndu-se. . . au căzut înlr-un rîu. ţichindeal, f. 264/13. + (Complementul indică stîlpi, pari, cuie etc.) A apuca strîns şi a smuci cu putere pentru a trage afară din locul în care a fost fixat ori bătut; a scoate (II 1). Cf. cade, scriban, d. Oamenii au smuls jaloanele cînd au venit să facă măsurători. ii. lovinescu, t. 100. în urma lor rămîneau... viile cu araci smulşi, t. popovici, s. 30, cf. dsr. .4. (Complementul indică fire de păr) A trage cu putere (pentru a scoate din rădăcină sau a rupe). Mi-am zmult părul den cap. biblia (1688), ap. tdrg, cf. lex. mars. 242. Îşi smulgea perii şi-i punea preste pal. aethio-pica, 7a/19. Care eşti acel copil ce zmulgi barba ta-lîni-său? (a. 1779). corn, 120/2. L-au luat de păr, i-au zmuls barba (a. 1812). bul. com. ist. iii, 107. Noauă să ne smulgă barbele şi părul dân cap (a. 1814). doc. ec., 167, cf. l», valian, v., polizu. Ce blăsl&mă-ţie şi gSl&moz era în casă: fereştile sparte, soba dărî-mată, fire de pâr smulse din cap. creangă, a. 113. Puse mina pe mustaţa lui cea albă,, smulse cîleva fire. ispirescu, l. 323, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg, şăineanh. p. u., c.ade. îşi smulgea firele din barbişon. cocea, s. ii, 93, cf. scriban, d. încercă tăişul pe un fir de păr smuls din barbă, stancu, ş. 43, cf. dl, dm, dex. Trei flori ea culegea, Ş-un fir de păr işi smulgea Şi cu firul le lega. alecsandri. p. p.- 150. Arză-l focu bărbatu, Că mă bate turbatul... Mă smulge de păr. teodorescu, P; p. 274. Şi-a smuls... cîleva fire de păr şi-a legal cerbul de coarne, reteganul, p. i, 46, cf. alr ii/i li 8, com. din straja — rădăuţi. Un hoţ de vînălor îmi smulse d-un perişor, îmi făcu d-un lănţişor Şi m-apucă de picior, folc. olt. — munt. îi, 567. Smulse trei fire de păr Şi-mi făcu di-un lănţişor, folc. mold. ii, 309. -v* F i g. Galbenele foi din tîmple, plopii şi le smulg furiş, lesnea, vers'. 89. *0” Refl. S-au arătat... cu mînule puse în cap şi smulgindu-să. dosoftei, ap. tdrg. *v> Refl. pas. Perii răi se smulg cu anumite cleş'işoare. şez. i, 256. *0’ Refl. r e e i p r. Satirii de ciudă... Se smulg de barbă Şi sar cu paşi de ţap. coşbuc, p. ii, 53, ef. alr sn iv h 973/334. Nu te tnsoţi cu cine nu eşti din destul a ie smulge de păr, zice un cuvînt bă-irîn. ţichindeal, f. 3/19, cf. zanne, p. iv, 212, v, 368. ■ F i g. Oarecine va lucra întru ea [sîmbăta], sufletul aceluia afară se va smulge dintre oaminii săi. po 285/21. Z>[umne]zeu. . . zmulge-te-va şi ie va muta de la lăcaşul tău (a. 1784). ap. tdrg. M-am smultu de călră prietini, budai-deliîanu, lex. Pe principul ... îl smulg din sinul JRusiei şi cu dînsul se unesc (a. 1822). gcr ii, 243/36. Eiam gaia să uâis lacrimi ca şi cum m-ar fi smull cineva de sub acoperă-mîntul părintesc, heliade, l. b. iii, 17/16. Franţa un domn vrea să aibă, fie ori de unde smull. pogor, henr. 102/10. S-ar fi smuls dintr-o dată de sub juriselicfiu-nea calvină, bariţiu, p. a. i, 186. Nu poate a mă mai smulge nimeni din sinul tău. aristia, s. 39/29. Nici moartea nu mă va putea smulge de Ungă tine. alec-sandri, t. 981. Zăceau în sclavia grecilor, de unde s-au smuls, hasdeu, i. c.i, 11. Lipsea o îndrăzneală. . . care să smulgă această societate şi s-o arunce mai departe. iorca, p. a. ii, 9. părerea de rău cu care se smulgea el din locul unde gustase dulceaţa odihnei. brătescu-voineşti, p. 179. Războiul m-a smuls din mijlocul cărţilor, de la universitate, reereanij, p. s. 18. Din piept, ca dintr-un piept adine nc-am smult. al. philippide, a. 91. Voieşte să-şi smulgă logodnicul săbiei unui frate eroic, lovinescu, c. vii, 51. Demon, smuls din întuneric Şi-aiuncat in plină ziuă. minu-lescu, vers. 145. Nu poţi fi tradiţionalist smulgîndu-te din mijlocul prezentului, in plr ii, 438. Venise de la Constanta, smulgînclu-se de la un proces important. teodoheanu, m. iii, 35. Tîrgul o smulsese din lumea ei printr-un accident năpraznic, sadoveanu, o. xvi, 473. Aceste cărţi. . . aveau să fie smulse din lumea lor. dan, u. 149. Smulgîndu-ne din cercul puterilor latente, ' Vieţii... ne vom reda. i. barbu, o. 12. Societatea. . . a voit să se smulgă de sub opresiunea străină, vianu, s. 63. Sînt prinşi înlr-un cerc din care nu se mai pol smulge, bogza, c. o. 129. El plecă dar, smulgîndu-se cu greu patriei, ist. lit. rom. h, 490. Smulge masele muncitoare din mrejele minciunii, contemporanul, 1953, nr. 352, 1/2. N-o să le smulgă nimeni din mina mea. tudoran, p. 44. Ţi-am fost smulsă de sub nas. preda, r. 56. Este smuls din carapacea lui de răsturnările istorice, t februarie 1964, 3. Simt din mină cum se smulge ţeava pură a poemei, vulpiscu, p. 7. 4 (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,din“) A face să iasă sau a ieşi dintr-o anumită stare (sufletească, fizică, fiziologică). V. scoate (IV 4). FA născocesc felurimi de petreceri... ca să mă smulgă din absorbirea vinovatelor gînduri. bolliac, m. 28/27. Greu lucru e de a se smulge cineva de la farmecul unei ■ . . tinere, baronzi, m. 439/28. Reuşi să se smulgă din vîriejul ameţitor ce-i vuia în. cap. agîrbiceanu, a. 137. încercase să se smulgă elin tulburare, g. m-zamfirescu, m. d. i, 155. Pot... din ginduri să mă smulg. LESNEA, vers. 102. Nu mă puteam smulge din astfel de stări, vlasiu, d. 250. încercă dar să se smulgă contingenţelor, examinînd tavanul alburiu al compartimentului, călinescu, o. i, 9. Izbuti... să-l smulgă... din elegiaca-i medilaliune. c. petrescu, a. R. 18. Accentele metalice smulg din somn soleiaţii. bogza, a. î. 250. O bălaie în uşă îl smulse elin contemplaţie. vinea, l. i, 87. Se smulge din letargie, aprins de entuziasm, ist. lit. rom. ii, 513. Şe smulge din reverie, rîzînd. cinema, 1968, nr. 6, 29. M-am dezmeticit deodată, zmulgîndu-mă din gînduri, ca trezită brusc din somn. v. rom. aprilie 1970, 9. E x p r. (Regional) SinuIj|c-o! = du-te, pleacă! A scăpai din miinilc lui şi smulge-o / zanne, p. ii, 735. 5. T r a n z. A lua cu forţa sau prin viclevŞUg; p. ex t, a-şi însuşi pe nedrept, a .se face stăpin pe. . ., a jefui, a răpi2 (2). Ticălos pămîntului şi rodului nostru, care[le] mai călcat şi mai zmult elecîl toate pă-mîniurile că iasle vedem (a. 1680). bv i, 235. O sulă de mii de florinţi a smult... de la dînşii. şi.ncai, un. iii, 26/26, cf. budai-deleanu, lex. Suma ce trebuieşte pentru a smulge veniturile boierilor (a. 1827). urica-riul, vii, 101. Nu uită niciodată ceea ce i s-a smuls prin silă. bălcescu, m. v. 428. Vru încai să-i smulgă bani. mag. ist. i, 199/32. Ar fi smuls mai de-nciinle o buccitâ de pămlnl. hasdeu, i. c. i, 7. De la mişei a smuls averea. coşbuc, p. i, 81. Căuta pentru sine stăpinirea pe care o smulsese de la alţii, iorga, c. i. iii, 86. Ai socotit să-fi baţi joc de fală ca să-mi smulgi moşia, re-breanu, i. 228, cf. resmeriţă, d. îi smulgea lui An-dronachi juvaieruri spre a le vinele apoi. lovinescu, c. iv, 8. Acele cambii i-au fost smulse de creditor prin înşelăciune, cod. pen. r. p. r. 547. A smuls bani, furafi de la vinăricer. călinescu, s. c. l. 19. Ploaia şi 'Un sobar cu gheare nevăzute Mi-au smuls tot ce aveam, jebeleanu, s. h. 29. A reuşit să smulgă paginilor tezaurul furat, cinem^ 1968, nr. 10, 14, cf. dex, dsr, at,r ii 3 503/334. F i g.' Timpul ine-mic ... a smuls de la omenire mare parte elin lucrările lui. aristia, plut. VI,/29. Machinele şi invenţiunile, departe de a smulge pînea muncitorilor... o[u] sporit şi înlesnit munca, ghica, c. e. i, 67. li smulse un. lung sărut de pe buzele palide ale tinărului. agîrbiceanu, l. t. 367. pămîntul cu caznă smuls învolburatelor ape. CONTEMP. 1969, nr. 1 177, 10/3. Nimic şi nimeni n-a putut smulge unei plebi... adoratele ei „cofridas“. ralea, s. t. i, 335. <0* Refl. pas! Locul acesta... De la păgini se smulse de contele C°nsenţei. heliade, 0. i, 313. Se smulg de la arendaşii turci toate moşiile ce ţineau, iorga, c. i. i, 213. <0> (Cu sens atenuat) Să smulg din salariul meu zece lei pe săptămînă? preda, r. 250. 4 F i g. (Complementul indică afirmaţii, informaţii, declaraţii, mărturisiri) A afla, a obţine ori a reuşi să afle, să obţină (cu greutate) prin forţ.ă, constrîngere, şiretenie etc.; a scoate (II 2), a stoarce. Aspra nevoie spre a întrebuinţa muncile ca să smulgem de la voi iot adevărul, i-ieliade, i.. b. ii, 149/16. îi vei smulge din buzele ei murinde ăcest secret pudic. baronzi, m- 519/14. încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă, rebreanu, ii. i, 259. Se străduia. . . să smulgă din învelişul fiecărui cuvînt o taină. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 76. E singura mărturisire pe care putea să i-o smulgă, cocea, s. 1, 241. Imaginile maiorescicne. . . intervin... pentru a smulge şi aprobarea a celor a pe care expunerea abstractă ele pină atunci nu ar fi convins, vianu, a. p. 97. 4- F i g. A obţine in urma unor eforturi susţinute. Cinturi nouă smulge tu elin liră-mi. eminescu, 0. i, 120. Să se bucure singur de aplauzele ce le poate smulge, caragiale, o. vii, 278. Din zbuciumul eternei lupte Să smulgi fulgerătoare versuri. vlahuţă, s. a. 1, 32. Cu un ţipăt de vioară sub arcuşul mlădios smulge lacrimi, macedonsici, o. i, 128. Din cremene-acum scin-leile Ahates le smulge, coşbuc, ae. 15. Crea opere care atrag şi smulg admiraţia, iorga, p. a. ii, 191. Azi, minunile ce-arăţi Le-ai smuls cu truda ia ele luptători. d. botez, f. s. 47. Nu poale să nu smulgă admiraţia posterităţii, v. guşti, p. a. 203. Smulge instrumentului său sonorităţi somptuoase, contemp. 1969, nr. 1 175, 6/5, cf. dex. <)■ Refl. pas. Se vor smulge ele pe buze-mi armonii muiaie-n plingeri. macedonski,.o;i,. 95. — Prez. ind.: smulg; part. şi (învechit) smull. — Şi: zinâljfe vb. III. — Lat. exmulcjcrc. SMULGERE s. f. Acţiunea de a (s e) smulge şi rezultatul ei. 9174 SMULSĂ1 il4i - SMULTUR 1. Tragere cu putere a plantelor afară din pămînt (cu rădăcină), scoatere, smuls1 (1); p. ext. rupere din tulpină prin smucituri. C/f. smulge (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., PONTBRIANT, D., DDRF, RESMERIŢĂ, D., scriban, D., ds, dl, dm, dex. + Tragere prin smucituri puternice a unor stîlpi, pari, cuie etc. clin locul in care au fost fixaţi sau bătuţi. Ameninţarea cu bătaia,... smulgerea stilpului indicator de la marginea drumului stîrnesc un haz copios. T mai 1964, 85, cf. dex, dsr. 4 Tragere cu putere a firelor de păr (pentru a fi scoase din rădăcină). A desfiinţat smulgerea perilor din cap, pllnseielc şi ţipetele prefăcute. aristia, plut. 230/26. Sfirşise operaţiunea smulgerii musteţelor. negruzzi, s. i, 124, cf. scriban, d. De pe trupul oilor sacrificate fJJna] se obţine prin smulgere. ionescu-muscel, fil. 399. Cerca smulgerea bărbii de cronicar a marelui nostru om. călinescu, c. o. 92, cf. DEX. â. Desprindere violentă, forţată a unor părţi ale corpului fiinţelor din locul în care se află fixate; scoatere (XI 1). Cf. s m u 1 g e (1). Cf. DL, DM, DEX. 3. Desprindere bruscă din locul unde se află; smu-cire o), smuls1 (2), (învechit) smulgătură, smulsătură. Cf. smulge (3). Cf. dl, dm, dex. 4. Luare sau eliberare cu forţa din mîinile cuiva sau de la cineva. Cf. smulge (4). Cf. scriban, d., dl, dm, dex. <0> F i g. Se încerca şi smulgerea oraşelor de sub autoritatea regală, bul. com. ist. ii, 190. Visam uneori o plecare spre mai departe, o smulgere. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 13. A devenit. . . aliatul tuturor încercărilor de smulgere de sub tirania clasicismului francez, vianu, l. u. 71. Eu am văzui cum chipuri impure. . . Se schimbă-n. . . Smulgerea din suflet a vechilor păca’.e. labîş, p. 141. Acest curaj al noului, al smulgerii din rutină. rr iulie 1968, ' 6. Smulgerea problemei libertăţii din sfera actelor... strict individuale. românia literară, 1969, nr. 56, 3/2. Romanul smulgerii dintr-o condiţie apăsătoare de clasă. ib. 1971, nr. 122, 28/1. 5. F i g. Obţinere dificilă prin forţă, constrîngerc, şiretenie etc. (a unor afirmaţii, informaţii, mărturisiri etc.); scoatere (II 2), stoarccre. Cf. smulge (5). Cf. scriban, d., dex. 6. (Tebn.) Mod, proces special dc rupere a unor materiale. Cf. ltr2. . + (Nav.) Fază finală a operaţiei de virare a ancorci. ltr2. — FI.: smulgeri. — V. smulge. SMULS1 s. n. Acţiunea dc a (se) smulge şi rezultatul ei. 1. Tragere cu putere a plantelor. din pămînt (cu rădăcină); smulgere (1). Se fie ca iarba în zid, ce pinle de rumpere (rupere c, zmult d) secă. fsalt. 276, cf. budai-deleanu, lex., ddrf. La... smuls poloa-gclc se fac ca şi la secerat, pamfile, a. r. 124, cf. SCItlEAN, D., DL, EM. 2. Desprindere bruscă din locul unde se află; smu-circ (1), smulgere (3), (învechit) smulsătură, smulgătură. Cf. DSR. — Şi: (învechit) zmult, (regional) smult (pamfile, A. R. 124, SCRIBAN, D.) S. îl. — V. smulge. SMUI.S2, -A adj. 1. (Despre plante) Care este tras afară din pămînt (cu rădăcină); p. ext. care este rupt clin tulpină. Cf. s vn ulge (1). Cf. polizu, pont-briant, d. [Frunze] smulse fluturară prin aer.. gîr-leanu, L. 128, cf. resmeriţă, d. Oraşul gol. . . Cetate depărtată; frunzişul smuls, eacovia, o. 63. Din loji zburară arcuit flori smulse, c. petrescu, c. v. 252. Trandafirii, smulşi cui fost aruncaţi, aromezi, b. 95. Ocoleşte un stejer bătrîn. . . Cu rădăcinile smulse şi căscate, bănulescu, i. 8. Sosind la locul acela, a aflat copaciul smult şi o cliră prin pădure, sbiera, ap. cade. + (învechit, rar; cu sens neprecizat, probabil) Retezat2 (1). Lemne de toamnă fără roadă, de îmbe capetele zmulte şi săci (cca 1618). gcr i, 49/3. + (Despre fire de păr) Care a fost tras cu putere (din rădăcină); p. ext. care este în dezordine, ciufulit. La cine iaste părul smult şi ochii vineţi, cheia în. 90r/5. Din ceartă m-am ales cu părul smuls şi mina ruptă, coş-buc, p. i, 173, cf. resmeriţă, d. Cu pletele smulse. . . ochii mamei lăcrămau de durere, cocea, s. ii, 24. Moşule, barbă căruntă, Dracu te-a adus la nuntă, Ai să ieşi cu dînsa smultă! mat. folk. 1 439. De duşmani te fereşte Că vii... Cu chiculiţa smultă. folc. olt. — munt. ii, 576. + (Despre persoane; p. r e s t r. despre capul acestora) Care are părul nepieptănat, în dezordine, ciufulit. Femeie nepieptănată, smultă. ap. costinescu. La toate răspîntiile se aţineau clnvuţe smulse, zdrenţuite,. . . cu braţele pline de flori, cocea, s, ii, 174. Vîntul vitezei îi zburlise părul..., era zmultă. teodoreanu, m. ii, 233. Slujnicuţa. . . răsări în prag smullă la cap şi somnoroasă, c. petrescu, a. r. 179. Nu-i nădejde Ca să ie iubesc mai mult Cu capu tot spart şi smult! marian, s. a. 39. + (învechit, rar; în forma zmult; despre oameni) Care are albeaţă la ochi. Omul rîios, pecinginos, zmult (cu albea ţ ă b/1938) la ochi. biblia (1688), 862/45. (învechit şi popular; despre păsări) Jumulit de pene. Sfîrşi-tul lor [al trufaşilor] ca pasărea smultă rămîne. can-temir, i.i.ii, 71. Uiu-iu, găină smultă, Toţi în gură ţi se uită. reteganul, tr. 1.77. Iară seara cînd se culcă Gindeşte că-i o cioară smultă. zanne, p. ii, 129. 4. (Despre pene) Care a fost scos din piele. pene. . . zbirlite, smulse, răsfirate, se amestecară în lupta abraşă. GÎRLEANU, L. 76. 2. (Despre părţi ale corpului fiinţelor) Care este desprins cu violenţă din locul unde se află fixat. Cf. smulge (2). Batista căzuse din. mina Salomiei peste flori, ca o aripă smulsă, a. m. zamfirescu, sf. m. n. T, 128. Coborît-ai dc pe soclul statuilor funerare. . . Către tonţi rînjeşte ştirbă urma smulselor picioare. labjş, i>. 294. 3. (Despre obiecte) Desprins, deplasat cu bruta- litate din locul.în care se află fixat; p. ext. rupt2 (6). Cf. smulge (3). pe masa ta aşez o foaie smultă. eminescu, o. iv, 333. Foi smulse, cu clasice versuri pe ele, zburau şi se risipeau, anghel, pr. 15. Nasturii de la tunică îi erau smulşi, c. petrescu, î. i, 112. (învechit; despre arme) Tras afară din teacă. De se va afla c-au alergat după dînsul. . . sau de-l va fi îngrozit cu sabia zmultă. prav. 114. Tătarii. . . au intrat în pedestrime cu săbiile smulte. m. costin, let. i, 347/33. Mii de oameni cu săbiile zmulte. biblia (1688), 1792/32, cf. 11 Leşii... imbla cu săbiile smulte, rănia, bătea pre mulţi. n. costin, let. ii, 86/35. Caracala, aiavea cu fierul zmult asupra lui Cheta, s-au slobozit, cantemir, hr. 205, cf. ddrf, cade. 4. (Adverbial) Brusc; dintr-o dată. I.acrimi din gene-i curgeai şi smuls isbucnit-a-n cuvinte: Ah 1 în. sfirşit, îmi soseşti! coşuuc, ae. 122. — Pl.: smulşi, -se. — Şi: zmuls, -ă (cade), (învechit şi popular) smult, -ă, (învechit) zmult, -ă adj. — V. smulge. SMULSĂTURĂ s. f. (învechit) Smulgere (1). Cf. polizu. — Pl.: smulsături. — Smuls1 + suf. -ătlnră. SMULT1 s. n. v. smuls1. SMULT2, -Ă adj. .v. smuls2. SMIJLTIUÎT, -Ă adj. v, smălţuit2. SMULTURĂ s. f. 1. (învechit şi popular) LSnă tunsă dc pe oi (moarte) sau smulsă de pe piele de oaie; p. ext. lînă dc proastă calitate. Cf. lex. mars. 9181 SMUlTUREALA - ÎÎ42 — SHâMeImîe 242. Unii din lînari au trimis oameni de string piei de oi moarte... şi zmuliarile le-au tocmit (a. 1787). ior-ga, s. D. viii, 13. Lina ce o cumpără de la tabaci, zmul-tură după piei (a. 1822). doc. ec. 265, cf. polizu, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., PĂCALĂ, M. R. 142, CADE, CIAUŞANU, V. 198, CHEST. V 161/57. E x p r. A-i lua snaya cuiva = a-i lua cuiva toată averea, a sărăci pe cineva. Cf. udrescu, ol. 3. (Prin Transilv.) Nărav (2). Cf. şciuuan, d. Am aflai znaga calului, viciu, gl. Aşa-i e snalia! Com. din zagra — năsăud. Omul ăsta are znagă rea. comAn, gl. Are snaha asta să beie. Com. drăoanu. Fă bine, spune ce snagă aj'e cahi aista? du. v, 90, cf. lexic reg. 4- (Prin Mold.) Poftă (1); dorinţă. Cf. ev 1950, nr. 4, 40. ■4. (Prin Munt.) Nădejde (2). Nu mi-c snaga-n el. Cf. udrescu, gl. Nu-i stă snaga-nlr-atîta. id. ib. — Şi: snăhă, smagă, zn;i<|ă, zmthă (scrîean, d.) s. f. — Din bg., ucr. cnara, ser. snaga. SNĂHĂ s. f. v. snni/ă. SNAII)AS subst. v. şnaidas. SNÂMĂ s. f. v. znamen. SXÂMAK s. n. v. znamim. SNĂMEN s. n. v. ziiamău. SNÂMENĂ s. f. v. znăiuen. SNAMÎ3VIE s. f. v. znamenie. 9201 InâmînX - iiÎ3 - âNOBINETA SNÂMINĂ s. f. v. znămen. SNAMtNĂ s. f. v. znamenie. SîVAPS subst. (Regional) Plantă nedefinită mai îndeaproape, ale cărei frunze, mari, se folosesc la înfăşurarea sarmalelor. Corn. din mirceşti — paşcani. -PI. :? — Etimologia necunoscută. SNAGOS, -OASĂ adj. (Regional) Nărăvit. Cf. GHEŢ1E, H. M., ALEXT, V. — PI.: snăgoşi, -oase. — Snaflă + suf. -os. SNĂUF.NĂ s. f. v. zmeură i. SiVIÎURĂ s. f. v. zmeur. S.VIÂMEN s. m. v. znamăn. SNiAMET s. m. v. znamăn. SMŢĂI.E svibst. pl. v. şniţel. SNOABĂ s. f. v. snoavă. SiVOÂVĂ s. f. 1. Scurtă povestire folclorică cu conţinut anecdotic, inspirată clin viaţa dc toate zilele, cu o largă circulaţie orală; glumă, (regional) dafic, iznoavă, palotie1, polojenie (3). V. trânte (2). Poveştile, ctniicele şi snoavele au ţinut loc pururea ele hrisoave domneşti. odobescu, s. ii, 511. Şedea casnicii la lucru iarna... şi spuneau la snoave şi ghicitori, ispi-rescu, L. 285. îl rugai să-mi culeagă cînicce şi snoave. . . şi să mi le scrie, vlahuţă, s. a. ii, 26, cf. ddrf. Să-mi spui vreo glumă şi vreo snoavă, coşbuc, p. ii, 232, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. în CC părţi din l'O-mănime n-a mers el, ca să adune comoara de cînlecc, poveşti, snoave... ale poporului! iorga, p. a. ii, 12, cf. tdrg. N-am mai inlilnil în viaţă om care să ştie atîlea cînlecc, atttea snoave, atilea basme, brătes- c.u-yoineşti, î. 29, cf. resmeriţă, d., cade. Vorba /mpii din snoavă: „mai ajută şi matale, Doamne o. m. zamfibesci;, sf. m. n. i, 120. îşi spuneau snoave, întimplâri, caraghioslîcuri. cocea, s. i, 345. în rîsul tău. . . apare umorul ţărănesc de snoavă, vlasiu,d. 387. L-am văzul... ciocnind... pahar după pahar, înfier-bînlînda-se cu duh şi snoavă, teodoreanu, m. u. 327. Masa a durai pină seara lirziu, cu taclale, snoave şi poveşti, voiculescu, p. i, 133. Toate poveştile şi snoavele au un sfirşil. sadoyeanu, o. xvii, 131, cf. sem-ban, D. Naraţiunea lui se hrăneşte din snoavele populare, din cînlecele poporului, vianu, l. u. 122. Hazul pe care îl făceau marii boieri. . . de ztioavele pe care le istorisea, camil petbescu, o. iii, 74, cf. dl, dm. înăuntrul acestui cadru se succedă... numeroase povestiri, snoave, ghicitori, ist. lit. rom. ii, 349. Motivele folclorice se răspîndesc în celc mai ascunse sate... in formele concrete ale poeziei, ale basmului sau ale snoavei. coteantj, R. l. 61. Aici s-au născut proverbele şi eroii, snoavele şi cimiliturile, m 1968, nr. 12, 41. Omul tău . . . spune snoave. . . la fiecare colţ de stradă, contemp. 1969, nr. 1 178, 1/6, cf. dex, m. d. enc. Sncave sau poveşti populare adunate din gura poporului, pop. ap. GC'.B ii, 367. Mai toi tineretul se ţinea de sbenguri şi de snoave, popescu, b. iii, 6, cf. alrm sn iii h 1 155/105. (învechit) Vorbă ct. haz. V. o p ş a g. Cf. REV. CBIT. iv, 86, resmebiţă, d. 2. (Regional) Necaz (1) (Somova — Tulcea). albm sn iii h 1 157/682. 4. (Prin Ban.; in forma snoaba) Poznă 1 (!)• Diavolul adecă n-are allă slujbă, fără numai... să născocească la snoabe, marian, ap. cade. 3. (Regional; In forma znov) Obicei (3) (Ştefăneşti — Drăgăşani). Cf. şez. rn, 106. De la Noe a rămas znovu să se facă toacele [bisericii] de paltin, ib. — Pl: snoave. — Şi: znoâvă, (regional) snoabă, znoăbă (cade) s.f., znov subst. — De la iznoavă. SXOB, -OÂBĂ s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care admiră sau imită fără rezerve, exagerat şi fără spirit de discernămînt, tot ceea ce este la modă. Cf. alexx, av., şăineanu2, resmeriţă, D. Cuvîntul cel din urmă îl avea un snob feroce, înzăual în prejudecăţile ccle mai copilăreşti, m. i. cap.agiale, c. 137, cf. cade. Snobii pe care ea îi admira acum aveau un stil al lor, pe care eu nu-l aveam, camil petbescu, u. n. 97. O „trăire“ cum spun ultimii snobi ai vocabularului. teodobeanu, c. b. 170. A venit din Paris. . . un fecior de bani gata, legat cu toţi snobii, sadoveanu, o. xix, 1C5, cf. iordan, l. n. a. 175, scrtban, d. Snobii, care afluau altădată, s-au mutat în altă parte, halea, o. 151. Cîntau pentru cele cîteva mii de snobi, bogza, a. î. 387. Ţinuta de snob, cu aere de englez,. . . îi displăcu, pas, z. lv, 6. Vin aici boieri scăpătaţi, snobi şi snobi-riete, scriitori, artişti, vinea, l. i, 383, cf. dl, dm. Spectatorul, cititorul, amatorul de muzică ascunde totdeauna un snob, s-ar putea spune, m 1965, nr. 3, 15/1, cf. dn2, hristea, p. e. 269. A fost ca scriitor un snob, un pozeur. românia literară, 1970, nr. 37, 19/4. Apoi vin şi snobi, pentru care ştiu eu cît contează obiectele de artă populară, ib. 1971, nr. 124, 19/3, cf. m. d. enc., dex. 2. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Care denotă snobism; (rar) snobistic, snobat. Prietenii d-tale, snobi şi la modă, purtau în jurul gîtului o batistă. camil petrescu, p. 267. Tarafurile dc ţigani după care aleargă... cheflii snobi în zori de zi. c. petrescu, c. v. 77. Dorinţa noastră de necunoscut, atunci cînd nu e un plagiat snob, e. . . reală, arghezi, s.- xviii, 18. Oricine era obligai a da prelatului snob titulatura ce-l făcea atii dc fericit, călinescij, s. 9. în lumea mondenă şi snobă, membrii forjei aristocrate franceze joacă un rol important, ralea, s. t. i, 90. Nu era dispreţul snob care sc putea satisface prin cîteva observaţii, x. popovici, se. 464. înţelege să „meargă cu veacul“, dar fără concesii snobe faţă de cosmopolitism, ist. lit. rom. ii, 388. Asistă la divorţul cumplit dintre arta academică, filistină, snobă şi indiferentă a vremii şi realitate. v. rom. februarie 1964, 207. Tendinţa de a practica o anumită modalitate numai dintr-un spirit snob dc imita/ie servilă. T decembrie 1968, 73. Publicul. . . mi se parc la ora acluală, de pildă, un public retrograd, snob. m 1968, nr. 7, 7. Există intr-adevăr o saturaţie. . . de experimentul snob şi epigonic. . . la modelele străine. românia literară, 1971, 118, 1/3, cf. m. d. enc., dex, DSR. — Pl.: snobi, -oabc. — Şi: snobă s. f., adj. — Din fr. snob, engl. snob. SNOBAS s. m. v. snovos. SNOBAT, -Ă adj. (Rar) Snob (2). A ales.. .singura cale posibilă pentru a se afirma: cca a cinematografului, „modern", sofisticat — snobat. cinema, 1968, nr. 10,'34. — Pl.: snobaţi, -le. — Snob + suf. -of. SK0BĂ-S. f., adj. v. snob. SNOBIXETĂ s. f. (Rar) Tînără femeie snoabă şi frivolă. Cf. iordan, l. n. a. 175. Vin aici boieri scăpătaţi, snobi şi snobinetc, scriitori, artişti, vinea, l i, 383. — Pl: snobinete. — Din fr. snobineţtc, 9217 Snobism - 1144 Snop SNOBISM s. n. Atitudine, comportare, mentalitate specifică snobului (1). E vorba să vie să asculte, din snobism, sunete pe care nu le pricepe, macedonski, în pi,r 11, 251, cf.. şăineanu2. Idealismul, snobismul sini cauzele mişcării liberale de la jumătatea veacului al XlX-lea. ibrăileanu, sp. cr. 84, cf. resmeriţă, d., cade. Sensibilitatea consonantă a unora se întovărăşeşte repede cu snobismul altora, lovinescu, c.vii, 118. Deşi venisem dintr-un oarecare snobism, eram lotuşi acolo pentru o manifestaţie de artă. camii. petrescu, p. 226. A rămas. . . gustul fad al ţigărilor exotice. . . cu o marcă de efemer snobism. în plr ii, 614. N-avea încă clectismul vîrstei sau al snobismului, cocea, s. ii, 148. Cei ce întrebuinţează neologismul din comoditate sau din snobism, fac să se atrofieze puterea creatoare a limbii, puşcariu, l. r. i, 395, cf. scriban, d. Snobismul nu explică însă toate devierile. . . gustului. vianu, E 461. Snobismul lor cerea opulenţă, ornamentaţie, perfecţie, ralea, s. t. i, 139. Totdeauna m-am gîndil că în dragostea ia pentru mine intra şi o parte de snobism, demetrius, c. 22, cf. dl. Nc-am plictisii de snobism, lahiş, p. 337, cf. dm. Aduce pe scenă o figură de burgheză ridicolă prin snobismul ei. ist. lit. rom. ii, 389. E superb [filmul]. Şi n-o spun din snobism, t aprilie 1964, 71. Nuvelistica noastră a întîlnit parabolismul modern, cred, nu din snobism . . ., ci pentru că avea nevoie de el. v. rom. decembric 1964, 127, cf. dn2. [Piesa] este o parodie plină de haz la adresa snobismului care transformă orice „noutate“ literară în modă, în. clişeu, în tic ridicol, scînteia, 1966, nr. 6 893. Snobismul cercului de iniţiaţi... degradează funcfiilc fortifianie ale creaţiei autentice, contemp. 1969, nr. 1 174, 8/6, cf. m. d. enc., dex. <0> (Prin lărgirea sensului) Snobismul literar, acest fer.nenl al nceputurilor culturale, toi de cartea străină se interesează. teodoreanu, m. iii, 168. Există uri snobism profesional, un spirit, de falsă aristocraţie, după caic numai unele meserii sînt nobile, căi.inesct', c. o. 106. Cincmatcqrcful a ucis snobismul eitciic. cinema, 1968, nr. 10, 21. — Din fr. siuiliismo. SNOIIÎSTIC, -Ă adj. (Rar) Snob (2). Nu apare eîtuşi de puţin ca un dandy, ca un „estet“ cu ifose snobis-liee. românia literară, 1969, nr. 53, 13/1. — PI.: snobistici, -ce. — Snob + suf. -istic. SNOBOÂICĂ s. f. (Rar) Snoabă, v. snob (1). Cf. ioroa, ap. iordan, l. r. a. 175. — Snol) + suf. -oaică. SNOP s. m. 1. Legătură de tulpini de plante subţiri, în general de plante păioase secerate, dispuse paralel: (regional) mătrăcală. Legam znopi în cîmp. po 127/12. Snopul mieu susu se rădică, ib. Va îndrăzni să-şi care snopii fără de ştirea celuia cu pămîntul. prav. 7. Culeageţi îniîi neghinele şi legaţi prc iale în snopi. n. test. (1648), 17v/18, cf. anon. car., lex. mars. 226, hudai-deleanu, lex. Să aduce trebuincioasele lemne şi znopi de trestie pentru acoperămîntu [gheţăriei] (a. 1813). doc. ec. 150, cf. lb. O neguţăto-reasă mergînd să-şi scoată un snop de in. . .a găsit un cuib ele şoricei, episcupescu, practica, 312/6. Intr-un ceas se treieră 59 snopi. CR (1832), 551/7. Fieşcare claie de douăzeci şi şase znopi. reg. org. 60/24. Saci de orez şi snopi de grîu. buznea, p. v. 59/12. Şanţurile cu znopi împlu şi cu leşuri le podesc, pogor. henr. 111/8, cf. valian, v. Să-şi facă toţi znopîi de trestie şi să-i aprinză cu foc. alexandria, 51/20. O finărie pentru clăilc de fin şi snopi, brezoianu, a. 510/9. Luară snopii, îi cărară şi-i aruncară în Tiber. aristia, plut, 258/2, cf. polizu. Un car... aducea snopi de grîu. ghica, s. 543. Brazdele cosite să se lege în snopi. i. ionescu, b. c. 258/31, cf. pontkriant, d., lm. Am văzut mîndre fecioare Purttnd pc-umerele albe auritul snop de grîu. eminescu, o. iv, 115. Unii secerau, alţii legau snopi. creanga, p. 158. Snopii se slrîng în. clăi. damé, t. 56. Fetele secerătoare Rîd şi cîntă, snopi fac grîul. coş-buc, p. i, 96, cf. barcianu. Se auzea zgomotul maşi-nei... nehrănită de snopi. D. zamfirescu, v. ţ. 65, ef. alexi, w. Secera-n trudită ei cărare, Şir aşternea în snopii grei de aur. goga, poezii, 78. Lucesc grăbite seceri şi snopi saltă-n claie, anghel — iosif, c. m. i, 11. Din ridicarea snopilor se scuturaseră pe mirişte o groază de boabe, brătescu-voineşti, p. 226. Se isprăvi şi de clădit snopii şi de făcut cununa, agîrbi- CEANU, S. 414, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. tj., CADE. Din căpiţă sare pleavă, Sar gunoaie dintr-un snop. topîrceanu, o. A. i, 182, cf. Ds. Cîjiva snopi de paie îmi slujesc de pat. sadoveanu, o. xvi, 234, cf. scriban, d. Snopii se aşază în picioare, ionescu-muscei., fil. 331. Noi ne trudeam cu plugul, cu secera, cu snopii. arghezi, s. p. 95. Vrei să pipăi snopii, sapa. bla-ga, poezii, 194. în serile de vară se reîntorc, cu carele ...încărcate cu snopi, bogza, c. o. 290. Trebuie să lege snopii şi să-i aşeze în clăi. preda, m. 325. Am secerat în acrul încins Snopi zvelţi, labiş, p. 289, ef. dl, Dm. Piesa care apucă spicele snopului introdus în. maşină. L. rom. 1967, 508. Alţii-n urma lor lega, Sno-puri nalte aduna, alecsandri, p. p. 389. Unii secerau, Unii snopi legau, pop., ap. gcr ii, 336. Frunză verde ş-o alună. . .Snop cu snop în. stog s-aduriâ. bel-diceanu, p. 87. Frunzuliţă snop de viţă, Unde-ai plecat, neiculiţă? şez. ii, 184. Un snop de cînepă. . .numai cît cuprinde mina. Com. din zagra — năsăud, cf. chest. n 255/44, alr i 254/508. Snop di slrujăni. alr sn i h 117/520, cf. ib. h 54, alrm sn i h 45, 81, a iii 17, 18. Lăsai ,snopii nelegali Şi pologii revărsaţi. folc. olt. — mont. .iu, 238. Znopk'ii ... pune loţ în grămădz. o. bîrlea, a. p. 354. Ş-ci veni, poete, de-amiază Să văd snopii und’ s-aiează. folc. mOld. i, 264. O sulă de fraţi Intr-un briu legaţi (Snopul). gorovei, c. 346. <0> (Ca termen de comparaţie) 'Trupurile voinicilor zac ca snopii în vremea secerii. var-, laam, ap. tdrg. Oamenii lui Ciad cădea ca snopii după secerălori. maior, ist. 77/17. Cade cînd şi cînd pe pă-mînt în mănunche mari cil un snop. fm (1842), 1202/17. !Trupul meu arde-n văpaie Ca un zriop aprins de paie. pann, e. iv, 48/8. încungiuraţi, Cădeau precum snopii vara, de sabie săgetaţi, negruzzi, s. i, 122. Cădeau pă-gînii. . .ca snopii, ispieescu, m. v. 24. In fiecare mină aducea cîte-un cocoş, mari şi grei ca snopii, agîrbi-ceantj, a. 97. I-am răsturnat pe toţi ca pe nişte snopi. vissarion, u. 284. Stau feciorii ca snopii, reteganul. tr. 67. Ţapul. . ,[î]i buşi pe uşă ca. pe nişte snopi. şez. i, 281. Ca pe un snop de cînepă meiiţat, Peste drum de ţară l-o aruncat, bîrlea, l. p. m. ii, 400. 7’iireii zăceau ca snopii., balade, ii, 38. <£■ F i g. Vintui ieşi suspinind, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute şi trecu înainte, sadoveanu, o. i, 651. Cei doi snopi de mustaţă sub nas. blaga, h. 71. (Regional) Snopul (cel ori) de deasupra sau (cel din ori de pe) vîrf sau din vîrf = snopul (1) de grîu .care se pune, pieziş, in vîrful unei clăi sau grămezi de snopi, for-mînd o apărătoare de ploaie; (regional) măgar.(II), popă2 (v. p o p JI 2). Cf. alr sn i h 60, alrm sn i h 48.<0* (Regional) A adormi] snop = a adormi brusc. Com. furtună, . (Adverbial) Baionetele slrînse snop la uşă. cami1ar,.n. i, 73<£>(E x p r.) A lega snop =; a lega foarte strîns. Cf. barcianu, şăineanu2, cade, scriban, d., zannf.,p. ix, 526. "0“ (Prin lărgirea sensului) Zise să facă un snop de şaptezeci şi cinci de nulele, filimon, o. i, 190. Aduceau...un snop uriaş de vergi de vişin, contemporanul, iii, 622. purta în mină un snop de şerpi de ballă. camil petrescu, o. ii, 584, cf. alrm sn i h 413, ib. iii h 1 227/53, lexic reg. 108. 4- Buchet (de flori). Şi la sinu-i de zăpadă Purta snopi de floricele, alecsandri, p. i, 9.8. Snopi de flori, cireşii poartă pe-a lor ramuri, eminescu, o. iv, 126. + (Rar) Tufă. în surdină, Sub un snop de bozie, O pastaie de sulcină A. făcut explozie, topîrceanu, o. a. i, 35. 92 21 éNOPAft Snopî 2. P. a n a 1. Grup restrîns de obiecte de acelaşi fel. V. legătură. Arctiă un snop dc chei ce îi spînzură la brtu. negruZzi, s. 111,-270. Snop (lupă snop, de prin ■ buzunare. . .cheile le-au fost puse grămadă pe masă. arghezi, K. vii, 204, cf. dl, dm. Se învîrtea în jurul gheretei cu snopuri albe de spermanţei. românia literară, 1971, nr. 126, 18/1, cf. m. i>. enc., dex. + F i g. Grup restrîns de elemente de acelaşi fel care constituie o unitate, o selecţie; mănunchi (13). Instinctul de conservaţiune ne împinge să căutăm a ne aduna Intr-un singur snop. ghica, c. e. i, 32. Hora slrînsă care leagă Pe munteni, pe moldoveni Intr-un snop cu dobrogeni, alecsandri, poezii, 518. Nu sîni decît un snop de vorbe bune, Ce-aşlept un cititor, minu-leşcu, vers. 252. Condamnarea. . ..ne-a legat pe toţi într-un snop şi soarta lor a devenit soarta mea. camil petrescu, o.' i, 380.. Sărmanii Se-adună înlr-un Singur snop de fier. jebeleanu, s. h. 89. Alifia lor unge snopi de suferinţă; românia literară, 1971, nr. 118, 4/1 + Grup-de raze luminoase sau vizuale eu secţiune bine delimitată: fascicul, mănunchi (1 1), (rar) snl. Zburau în aer snopi de seîntei. contemporanul, iii, 569. Un snop de raze. . .săgetează văile, vla-huţă, s. A. iii, 286, cf. alexi, w. Pudra străvezie de picuri dura încă...scînteind diamantin în snopi de raze. c. petrescu, c. v. 330. Intr-un snop de raze se opri neclintită o şopîrlă. sadoveanu, o. xii, 72. Cele două proiectoare electrice.. .începură a trimite snopuri de raze luminoase spre mal. bart, s. m. 26. Soarele îşi strînsese snopul nemăsurat de raze. ca mii. petrescu, 0. i, 29. Soarele. . .aruncă spre noi snopi roşii, stancu, d. 202. Luminiţele. . .răsfrîngeau un snopspeclral. vinea, 1. i,50, cf. dm. A rămas. . .atras de snopul de lumină al ferestrei, românia literară, 1969, nr. 31,16/3, cf. ib. 1970, nr. 79,- 15/2, m. d. enc., dex. -v- (Prin lărgirea sensului) O baterie.. .împroaşcă undeva un snop dc pămînt răscolit, c. petrescu, î. ii, 14. Vedea ţîşnind snopi înalţi de apă. voiculescu, p. i, 37. Un robinet de apă lasă un snop de ploaie, ionescu-muscel, ţes. 55. Din norii negri.. .curgeau.... .umbre de snopi lungi de ploaie, camil petrescu, o. ii, 371. 4. S p e c. (Şi în sintagmele snop de gloanţe, ltr2, snop de schije, ib.) Totalitatea gloanţelor, a [alicelor sau a schijelor trase deodată cu o armă. O rafală îl cuprinse in snopul ei şi-l reteză aproape în două. v. rom. ianuarie 1955, 103, cf. ltr2. porumbelul. . .reuşeşte să eviie snopul de alice. vjn. prsc. august 1964, 21. Am găsit timp şl loc ca să-i Uimii snopul alicelor, ib. 15, cf. m. d. enc., dex. ! — PI.: snopi şi (rar, n.) snopuri. — Şi: (popular) y.nop s.in. — Din v. si. cnorib. SX'OPAr s. m. (Rar) Persoană care face snopi (1) in timpul secerişului. Cf. şăvneanu2, hesmeriţs d. — PI.: snopari. — Snop -f suf.-or. SNOPĂRÎE s. f. (învechit, rar) 1. Mulţime de snopi (1). Cf. PONTDRTANT, D., I.M. 2. Loc uncie se ţin snopii. Cf. lm. — Snop '+ suf. -arie. SNOPEALĂ s, f. Faptul de a snopi (2); bătaie straşnică; snopire (2), stîlceală, stîicire. Mi Ic defe o snopeală pînă ziseră că nu sînl ei. ispirescu, u. 65, cf. ddrf. Ştefan.. .dele-săcuilor o snopeală dc le scapără măselele, conv. lit, xii, 175. cf. barclanu, alexi, w., şĂrNEANu2, tdrg, resmbriţă, d., cade. Îşi cunoşteau turma .cuminte, supusă. . .purtată intre baionetele, jandarmilor .. .din snopeala cazărmilor la coarnele plugului. COCEA, S. II, 116, Cf. P. CONSTANT, R.. 68, SCRT-ban, d. Să-i chemăm şi pe ceilalţi şi să ne punem cu snopeala pe ei. tudoran, p. 581, cf. dl, dm, m. d. ENC., DEX. ‘-‘ Şi : (rar) znopeălă ş. f.: scriban, d. — Snopi 4- suf. -cată. SNOrfiŞTE adv. (Popular) în felul snopilor (1), ca snopii ; (învechit, rar) snopiş. Cf. tdrg, scriban, d. Şi din fugă vă coseşte Şi vă taie chip snopeşte, alec-sandrt, p. p. 81. După turci'sé lua, Mi-i tăia, mi-i secera, Şi mi-i tăia el znopeşte Şi mi-i aşeza clăieşte. FOLC. OLT. — MUNT. II, 175. — Şi: znopeşte adv. — Snop + suf... -eşle.■■ SNOPÎ vb. IV. 1. T r a 11 z. (Regional) A strînge (şi a lega) în snopi (1). Cf. anon. car., ddrf, damé, T. 57, BARCIANU, TDRG, ŞĂINEANU, D. U.., CADE, DL, dm, m. D. enc., dex. Cele de flăcăi muncesc, cîrduri de fele snopesc, teodorescu, p. p. 311, coin, majrian, alr ii 5 210/362, 365, 386, 414, 5 213/813. 2. T r a n z. A bate foarte rău; a stilci, a bumbăci, a strivi, a tăbăci (2), a zdrobi, a zvînta, (popular) a stropşi, (învechit şi regional) a tărbăci (I), (regional) a otînji, a toropi2 (1), a melestui (1), (familiar) a burduşi, a cotonogi. Căpitan Stoian.. .batea de snopea, fura. ghica, c. e. ii, 599. Noroc...că nu m-a prins...căci m-ar fi snopii din bălaie, creangă, o. 216, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI,W., ŞĂINEANU2, TDRG. Tot. fără martori o să-i snopească, agîrbiceanu, s. 324. Găsi pricină să-şi snopească iar n'evasta. re-breanu, i. 318, cf. resmeriţă, D. /a un gîrbaci. . .şi dâ-i, snopeşte-I. . .în bătăi, dumitraşcu, str. 12. Tă-băirau pe mama lor amîndouă, o snopeau în. bătăi. m. i. caragiale, c. 123, cf. cade. Tîlharii. . .îl pradă şi-l snopesc din cînd în cînd. gai.ac.tion, o. a. ii, 206. L-au prins din urmă, l-au snopii cu biciul, voiculescu, poezii, i, 101, cf. scriban, d. El mă snopea pe vremuri în cele mai cumplite bătăi, blaga, h. 235. Ştia că, dacă pun mîna pe el, îl snopesc în bătăi, camil petrescu, o. i, 18. O bătea de-o snopea pentru fiecare fleac, stancu, m. i. 177. Ţîlharul acesta mi-a snopii trei ipistaţi pe drum. pas, l. ii, 265. Au să se întoarcă şi au să-i snopească. h. lovinescu, t. 221, cf. dl. Să umblu cu martori falşi care să declare că mă snopeşti în bătăi? preda, i. 246. Ajunsese un bătăuş fără pereche, snopise 0 mulţime de băieţi mai mari ca el. T. popovici, s. 206, cf. dm, m. d. enc., dex. O să trcbuiască să-i snopim. românia literară, 1.969, nr. 20, 15/2, com. marian. Să-l găseşti p-ăl d-a furai, Să-l trînteşli, Să-l snopeşti. mat. folk. i, 575. S-a repezit ca fulgerul,.. .i-a snopit. în bătăi, rădulescu-codin, l. 54. îl băga la puşcărie. . .atuncea ier a bălaie multă, dă-i znopia. graiul, i, 147, cf. i. cr. iv, 20, tomescu, gl. + (învechit) A trînti la pămînt. îl snopeşte de pămînt şi rădică sabia să îi sboare capul, gorjan, h. i, 26/1. Se repezea la mops, îl muşca, îl tîrtia, îl snopea, îl ridica şi-l trîn-lea peste cap. caragiale, o. ii, 331. Alţii le snopeau [pe femei] şi mi ţi le striveau sub genunchi, ispirescu, u. 53. Le znopesc [pe fete] o Ioană prin şira de paie din spatele hanului, delavrancea, s. 11, cf. dl. 3. T ranz. (învechit) A masacra (intr-o bătălie). S-au lăsat în pecleslrime de i-au tăiat şi i-au snopii. ureche, L. 175. S-au slobozii cu săbiile. . .a-i iăiare şi a-i snopire. n. costiş, let. i a, 75/16. Aşa au prins a lăia şi a snopi pre turci, muşte, let. iii, 15/35. în-timpină nişte oşti. . .pe care le snopi şi le sdrobi. băl-cescu, m. v. 162. Boemii snopesc cumplit într-o bătălie o armată germană, hasdeu, i. c.. i, 276, cf. dl, dm. <>. F i g. Mlaştini te' cele mixte snopesc pe om prin febră. id. ib.'229. + (Prin Ban.-; complementul indică carne) A tăia în bucăţele. Cf. cade, alr 1:1 987/12, 1 9S8/40. 4. Refl. (Rar) A se extenua (din cauza unei munci grele). Cine ştie cîţi snopi am aruncai !. . . M-am snopii, dar nu simţeam nimic, preda, î. 22, cf. tomes-cu, GL. 9226 SNOPiftE - iUft - 5. (Regional) A se zbate (pentru a scăpa) (Valea Lungă Cricov—Pucioasa). Cf, alr sn iv h 976/762. — Prez. ind.: snopesc. — Si: (popular) znopi vb. IV. — V. snop. SNOPÎRE s. f. Acţiunea de a s n o p i şi rezultatul ei. 1. (Regional) Legare în snopi (1). Ci. snopi (1). Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, RESMERIŢĂ, D., DEX. 2. Bătaie straşnică; snopeală, stilceală, stllcire. Cf. snopi (2). Cf. DDRF, RESMERIŢĂ, D., DEX, DSR. — PI.; snopiri. — V. snopi. SNOPÎŞ adv. (învechit, rar) Snopeşte. Şi, fîş, fîş prin cel păiş, Lanul cade lot snopiş. f (1884), 377. — Snop -f suf. -iş. SNDPIŞ^R s. m. Diminutiv al lui snop (1); snopuleţ, snopuşor, (regional) snopiţ, snopşorel. Cf. barcianu, dsr. Mai trebuie vreo doi snopişori la claia aia. udrescu, gl. C-acolo-s oameni găzdaci, Şi au şuri şi-au snopişori. bîrlea, l. p. m. r, 26. — PI.: snopişori. — Snop + suf. -işor. SNOPÎT, -Ă adj. 1. (învechit, rar) Care este strlns (şi legat) în snop (1). Cf. pontbriant, d. 2. (Rar) Stîlcit (în bătaie). Cf. ddrf. — PI.: snopiţi, -te. — V. snopi. SNOPITÎJRĂ s. f. (Prin sud-estul Mold.; într-un descîntec) Umflătură provenită de pe urma unei bătui straşnice. Cf. cade. Şi dipărtezi gîlcătură, Znochi-tura Din faţa obrazului, graiul, i, 318, cf. gr. s. vi, 156. — PI.: snopituri. — Şi: znopitură s. f. — Snppi + suf. -tură. SNOPÎŢ s. m. (Prin Maram.) Snopuşor. Ca snop-k'ift cei d'e grtu Sîn$ele-î mere păriu. x. papahagi, m. 120. — PI.: snopiţi. — Snop + suf. -//. SNOPIŞOR s. m. v. snopuşor. SNOPŞORfiL s. m. (Prin nord-estul Olt.) Snopuşor. Cf. CADE, CIATJŞANU, V. , — PI,: snopşorei. — Snopşor -f suf. -el. SNOPULfiŢ s. m. Diminutiv a lui snop (1); sno-pişor, snopuşor, (regional) snopiţ, snopşorel. O gaură pă care o astupai pă din lăunlru cu un snopuleţ;.. de mărăcini, gorjan, h. ii, 37/32, cf. dl, dm, dex, dsr. — PI.’: snopuleţi. ~ — Snop -f suf. -uleţ. SNOFUŞ(5r s. m. Diminutiv al lui snop (1); snc-pişor, snopuleţ, (regional) snopiţ, snopşorel. Cf. anon. car. Florile bărbăteşti stau ca mîţişoarele, iar cele femeieşti tn snopuşoare nodoase îndesite, asachi, l. 32/30, Cf. DERF, ALEXI, W., CADE, DL, DEX, DSR. Şi S-O copt ş-am secerat, Şi snopşorii i-am legat, bîrlea, l. p.. M. ii, 430. — PI.: snopuşori şi (rar, n.) snopuşoare. Şi: (învechit şi regional) snopşor s, m. — Snop + suf. -uşor. SNOV s. Ii. v. szon1. SNOVfiLNIC, -Ă adj. (Prin nord-estiil Olt.) Hazliu. Cf. CADE, CIAUŞANU, V. 198. — PI. : snovelnici, -ce. — Snoavă -f- suf. -elnic. SNOVÎ vb. IV. Tranz. (Prin Munt.; complementul indică istorioare, snoave) A născoci (2). Cf. LEXIC REG. II, 17. — Prez. ind.: snovesc. — V. snoavă. SNOVOS, -OĂSĂ adj. (învechit şi popular; adesea substantivat) (Om) hazliu. [Fata] cea mai sno-voasă E ofticoasă Şi cea mai bună E cea nebună. i. văcăresc ul, p. 343/5. Tu eşti., .mai glumeţ, mai snovos. jifescu, o. 78. A fost odată ufr snovos. ispi-rescu, ap. şĂiNBAND3, cf. ddrf, BA'RCIANT. Abraşule, snovosule. . . Tu nu te laşi de-nşelăciuni, de snoave. MUBNU, O. 226, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, vîrcol, m. 88, qr. băn. 19-5. — PI.: snovoşi, -oase. — Şi: snobâs (gr. băn. 195) s. m., znovns, -oisă (ddrf, scbijban, d.) adj. — Snoavă + suf. -os. SOÂBĂ s. f. v. sobă. SOĂCĂ s. f. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Moară a cărei roată este pusă în mişcare de cai. Morile dc cai au o construcţie analoagă cu a morilor de apă. . .in Ardeal se numesc soace. pamfile, i. c. 177, cf. h xvm 143, viciu, cl., com. din oraviţa, com. din ciclova ROMÂNĂ — ORAVIŢA. — PI.: soace. — Etimologia necunoscută. SOĂCE1 subst. v. soc. SOACE2 vb. m v. soage. soAchită s. f. v. şoacăţ1. SOÂCLAJR s. m. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Curelar. alr sn ii h 517, alrm sn i h 341. —PI.: soaclări. — Şi: soâlăr s. m. alr sn nh4 517/29; alrm sn i h 341/29. — Din germ. Settlcr „şelar”. SOÂCRĂ s. f. (De obicei determinat de un adj. pos.; la formele nearticulate, determinantul este enclitic) Mama unuia dintre cei doi soţi, considerată în raport cu celălalt soţ; mamă soacră (v. m a m ă î 3), (popular) socrie (l). Vene.. .in casa lui Petrov şi văzusoacralui Simon Petrăzăcind aprinsă de foc. coresi, j tetr. 15. Iară cu socicră-sa de va curvi, post 12.ai. prav. lucaci, 162. Fiul cela ce va spurca patul tătini-său, ce se zice: maşlehă-sa sau soacră-sa (a. 1640). gcr i, 90/27. Văzu pre soacra lui zăcind in pat de friguri. n. test. (1648), 10T/7. Află casa soacrei lui Petru, nea-goe, înv. 84/16. Au strins o oaste. . .lăsînd pre soacră-sa . . .in Ţara Lcşească. m. costin, let. i, 229/20. Da-bijoae, soacra lui. . ., şi doamna sa au stătut tare pentru dinşii. mag. ist. ii, 8/25. Aducînd dumnelui Banu pe socră-sa aici la Jupăneşti, şi-a făcut schit (a. 1722). iorga, s. D. xii, 220. Iar nevasta lui cea în chipul tur-turelii zicea cătră soacră-sa: nu mă voi mai duce de aici (a. 1760). gcr ii, 69/19. Soacră-sa Eliana alţi copii n^au avui făr numai pe această fată (a. 1783). iorga, s. d. vii, 77. Să duce la soacră-sa care o dezbracă de toate aceste podoabe, ist. am. 90v/10, cf. budai-de-leanu, lex., lb, i. golescu, c., vâlian, v. Se certase cu soacra sa. aristia, plut. 197/1, cf. polizu, pontbriant, d. Mai ştii?. . .Poate să-i fii soacră cu vremea. alecsandri, t. i, 176. însă doamna soacră 9247 ŞOAG |0ÂRfi* .lingă ea veghează, bolintineanu, o. 33. Feciorii s-au dus..., iar nora rămase cu soacra, creangă, p. 5, cf. 1. A, rugai pe nevastă şi pe soacră şă i-l facă [crapul] umplui la cuptor, cara.gia.le, o. i, 137. Mireasa ia pre soacră in braţe, marian, nu. 449, cf. alexi, w., şăineanu2, TDHG, FAMFILE, j. i, 134. Soacra îşi blestema nora mai cu, foc. rebreanu, i. 278, cf. resmeri-ţă, d., cade. Soacră-sa se interesa la telefon, bră-escu, o. a. i, 201. Intrînd pe poartă, o zări pe. . .soacra ei. dan, u. 6,cf. scriban, d. Soacra lui. . .şi alţii au plecat, camil rgTKESCU, o. in, 425. Am să-ţi răspund, soacră, stancu, , ş. 67. Peste cîteva minute se ivi şi soacra domnului Giuseppe. vinea, l. ii, 306, cf. dl. Se plînse soacrei,, preda, r. 277, cf. dm. In faţă şedeau mireasa cu naşuţ şi cu soacra, barbu, g. 30. Nurorile aduceau două soacr^, mamele bărbaţilor, v. rom. ianuarie 1966, 61. Ce nădejdi smintite va fi nutrit scurta minte.. .a soacră^miij t iunie 1968, 29, cf. m. d. enc., dşx. Frunză verde poamă acră, .Jată-o babă, Iată-o soacră, alecşandri, p. p. 36. Tînără m-am măritai Şi rea soacră-am căpătat! jarnîk — bîrseanu, d. 170. Este soacra mumei mele. pop., ap. gcr ii, 372, cf. vîrcOl. v. 82. Mireasa. . ..nu se dă jos pînă ce nu vine soacră-sa s-o ia. şez. xii, 159. ftfulţumescu-ţi ţie, soacră, Că-mi dăduşi, cu fata, vacă. balade, i, 458, cf. iii, 329. Tinerea mă măritai Şi o soacră-mi căpătai! folc. olt, — munt. iii, 687. M-am silit la măritat; Rd soacră am căpătat! folc. mold. i, 115. (în proverbe şi zicători) Tu nu ştii vorba.. .omul propune şi soacra dispune! T decembrie 1964, 14. îţi trăieşte soacra, se zice cuiva care soseşte neinvitat la masă. Cf. cade. Soacră, soacră, Poamă acră, De te-ai coace cit te-ai coace, Poamă dulce nu te-ai face. reteganul, tr. 175. Nora nu şlie şi soacra nu vede, se spune atunci cind cei mici nu pricep, iar cei mari nu îi învaţă, za-nne, r. iv, 513.. Nici nora fală, nici soacra mumă, se spune despre cele nepotrivite, id. ib. 516. Soacra cu nora (trăiesc) ca pisica cu şoarecele, id. ib. 608. Vorbesc soacrei, să priceapă şi nora. id. ib. Gura soacrii, moară stricată, id. il>. 609. I-a murit soacra, se spune cuiva care sţă posomorit fără motiv sau cuiva care este foarte vesel. id. ib. 612. (Ca termen de comparaţie, cu aluzie la caracterul, la temperamentul etc. ale soacrei, considerate din punctul de vedere al vorbitorului) Anica-i acră ca o soacră, teodoreanu, c. b. 112. •$> Soacră mică v. mic (VI 4). Soacră mare v. mar e1 (VI 3). -v- E x p r. (Popular) A sta (cuiva) soacră pe cap = a cicăli (pe cineva). Cf. cade, udres-cu, gl. (Regional) A se pune soacră = a-şi căsători fiul sau fiica. Cf. udrescu, gl. — PI.: soacre. — Şi: (învechit, rar) sderă s. f. — Lat. socra. ■ SOÂGĂ subst. (Regional) Miros (Moftinu Mic — Oarei). Cf. alr ii/i mn 6, 6 843/334. — Din magh. szag. ŞOAGĂJOÂRE s. f. v. sogiHoare. SOÂGE vb. iii. Tranz. 1. (învechit şi regional; complementul este aluatul dospit) A rupe din întreg şi a da formă (de pline) înainte de a băga la cuptor; (regional) a solzi (2), a sovîlta. Soagem noi pita din alodt şi de acii o şi coacem, dosoftei, ap. bem. 939, cf. tdrg, cade, bul'. fil. iii, 234, scriban, d., viciu, gl., com. din FRATA — TURDA, PAŞCA., GL., ALR I 775, 1 847, ALR SN iv h 1 056. «O* Refl. pas. Se întinde pînea pe crapaior sau crăpător. . .pe care se soagă, dîndu-i forma de la ‘urmă. pamfile, i. c. 196. Troaca în care se soage aluatul. frIncu candrea, m. 105. <0* (Prin lărgirea sensului) Lesne svinţia-sa ne-au frămîntat din lut şi ne-au sopi şi ne-au însufleţit, dcsoftei, ap. hem, 939, 4. (Prin nordul Transilv.; complementul este aluatul dospit, caşul etc.) A frămînta. Cf. dr. iii, 777. A sogi turla pentru aluat. Com. din zagra — năsăud, cf. lexic rf.d. 11, 77. <0> Refl. pas. Caşul se sfarmă, ...se frămîntă fără safe, ,;se şqgeşte“ şi iese din el alt lichid, chest. v/80. + (Regional) A da prin făină înainte de a pune la cuptor (Drăguşeni — Paşcani). Cf. a vi 26. 2. (Regional; in forma sogi) A subţia. Com. din straja — RĂDĂUŢI. — Prez. ind.: sog şi sogesc. — Şi: (regional) soăce (tdrg, dr. iii, 777, scriban, d., viciu, gl.), soâlge (tdrg, scriban, d., viciu, gl.) vb. m; sogâ (tdrg, cade, viciu, gl., paşca, gl., alr i 1 847/269, 295, 305, 308, alr sn iv h 1 056) vb. I; sogi vb. IV; solgâ (dr. vii, 87, alr i 775/56, 80, 295, 305, 308, 315, 1 847/56, alr sn rv h 1 056/310), soljâ (alr sn iv h 1 056/102) vb. I; sologi (alri 1 847/385, ii 3 996/365, 514) vb. IV; stogâ (alr sn iv h 1 056) vb. I; stoji (ib. h 1 056/362), suci (alr i 775/35, 77, 363, 1 847/30, 35, 75, 85, 424, 516; prez. ind. suc) vb. IV; sugâ (alr sn iv h 1 056) vb. i; sugi (alr i 775/370, 387, 397, 418, 522, 526, 552, 573, 1 847/370, 375, 387, 418, 518, 522, 542, 552, 571) vb. IV; asogâ (alr sn iv h 1 056), asolgă (ib. h 1 056/64), zolgâ (dr. vii, 87) vb. I. — Lat. subigere.Cf.magh. szoggatani. SOAlE1 s.f. v. soi3. SOAlE2 s. f. v. zoaie. SOĂLĂ s. f. v. solbă. SOÂLĂB s. m. v. soaclăr. SOÂLBĂ s. f. v. solbă. SOÂLGE vb. III v. soage. SOAMĂ s. î. v. sumă. SOÂPĂ s. f. v. sopă. SOÂBĂ s. f. v. soră. SOĂBBĂ1 s. f. Fructul sorbului1, de mărimea unei cireşe, de culoare brună-gălbuie, cu pete albe, cărnos, cu gust acrişor. Cf. lb, polizu, ddrf, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, M. D. ENC., DEX. — PI.: soarbe. — Din sorb1. SOĂIiBĂ2 s.f. sg. (Regional) Lături pentru porc (Rîmnicu Vîlcea). Cf. lexic reg. — Cf. sorbi. SOARBE vb: III v. sorbi. SOARBESTRE s. f. v. sorbestrea. SOARÎ:1 s. f. v. soarea. , SOARE8 s. f. v. soră. SOÂRE3 s. m. I. 1. Corp ceresc principal incandas-cent şi luminos al sistemului nostru planetar, în jurul căruia gravitează şi se învîrtesc Pămîntul (2) şi celelalte planete ale sistemului şi prin lumina şi căldura căruia se întreţine viaţa pe pămînt (1). Nece soarele, nece slealele se iviră. cod. vor.2 44v/4. Deca apune soarele. . ., mergu să se închine (cca 1550). gcr i, 1/5. Blagosloviţi soarele şi lura. psalt. 331. Iară altă frăm-seaţe are soarele, altă fr&mseaţe are luna (a. 1569 — 1.575). gcr i, 14*/5. Dcade lor soarele, luna, stealele, pămîntul şi Lot ce e pre el. coresi, ev. 24. Am văzut, soarele şi luna şi unspreazece steale. palia (1581), .151/3. Ai făcut ceriul şi pămîntul, soarele şi luna (cea 9266 Solí®1 - Ü48 - ¡SOÁRÉ^ 1620). gcr 1, 67/35. Să le iei iu, soare, asupra ta aceste chei [ale bisericii] (a. 1650). gcr i, 148/18. Ai tocmit şt tuna... să-şi ia de la soare lucoare şi ■rază. dosoftei, ps. 27/15. Trebuie să aibă îngăduinţă. . : pîhă so.arete va scăpăla. cantemir, i. j. i, 92. Alta e slava soarelui şi alta slava lunii (a. 1698). gcr i, 31.6/29, ,.cî. anon. car., lex. mars. 246. Şi va petreace cu soa- ■ jele (a. 1710). gcr i, 367/14. Nu cade niciodată ză- . p.adă, pentru că este soarele mai aproape (cca 1750). . id. ib. ii, 64/35. Răsăriiul este unde iesă soarele dimineaţa. \ AMFILOHIE, G. 2/16, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Loc înalt " şi răzbătui de razele luminii şi a căldurii' soarelui. ' Episctjpeşcu, practica, 32/18. Se adună razele sca- . relui . pe căldarea unei maşine de aburi, ar (1829), 172/1. Soarele răsărind, risipea norii, heliade, l. b. . i, 150/5. Este dator să lucreze din răsăritul soarelui ' pînă la al său apus. reg. org. 60/10, cf. i. golescu, ; c. Vezi soarele coborîndursa şi iarăşi neîncetat înal- . ţinclu-să. marcovici, d. 19/4. Soarele au apus de demult. drăghici, r. 18/24. Este o dovadă... pentru mişcarea pămîntului împrejurul soarelui, asachi, l. i2^/27. Daca... soarele ar fi prea dogoritor, îi va frînge razele innălind cu rogojini, brezoianu, a. 447/6. Aduc vro bucurie -a soarelui dulci raze? aristia, s. 14/1, cf. polizu. în momentul dezlipirii lor de soare, planetele erau incandescente, c.onta, o. f. 170. Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna. eminescu, o. i, 190. Nu vezi că a trecut soarele de-amează-zi? creangă, p. 154. Văzu că soarele dă în asfinţii, ispirescu, l. 34. Soarele s-:rată în ceata dimineţii, ca o ghiulea de foc. vlahuţa, s. a. iii, 229, cf. ddrf. Geţii adorau intr-adevăr soarele, xenopol, i. r. t, 65, cf. barcianu, alexi, v. Pe bollă, sus, e mai aprins La noi, bătrîmil soare, goga, poezii, 8. Soarele este izvorul de lumină şi de căldură, bianv, d. s. Pliug tilingi, tălăngi răspund, Soarele apune, icsif, p. 52, cf. tduc. ('.ind a ajuns la oraş, soarele era sus. brătescu-yoi-neşti, p. 91. Soarele... se înălţase pe ceruri, hogaş, nu. i, 270. La noi cultul soarelui întUnca străvechi înrudiri şi simpatii, pârvan, g. 317, cf. resmeriţă, »., cade. Apusurile de soare sînt adevărate apoteoze. j.ovinekcu, c. iv, 65. Nu va mai fi nici. soare, Nu na mai fi nici lună. minilescu, vers. 143. Mură vedea soarele căztnd din cer şi di'ctndu-să. calaction, o. 69. Soarele răsărise de mult. brăescu, o. a. i, 245. Se adăposti de arşiţa soarelui, cocea, s. i. 43, cf. 10. Lumina soarelui adine se dăruia pămîntului. teodo-heanu, m. u. 16. Soarele scăpata spre asfinţit, sado-veanu, o. vi, 72. Strămoşii noştri. . . personificau soarele, cerul, pămîntul. puşcariu, l. r. i, 357, cf. schiban, D. Soarele care străluceşte ca înlr-o pînză de Veronesc. yianu, a. p. 249. Soarele, imensul sfeşnic, Mă-ndoiesc că este veşnic, călinescu, l. l. 183. Soarele dădea o lumină proaspătă, camil petrescu, o. ii, 75. Pe neaşteptate se ini soarele, c. petrescu, a. r. 57. Marca bucurie de a vedea lumina soarelui, rog za, a. î. 129. Apune soarele ca-nlotdeauna: jebeleanu, s. h. 10, cf. ltr2, dl. Erau superbi. . . înecaţi de lumina soarelui, preda, r< 340. Străvechea ta laudă, soare, îmi arde buzele, isanos, v. 245. Cînd va scăpata soarele, cînd va licări luna. labiş, p. 38, cf. dm. Se întinse pe spate, lăsîndu-se cuprinsă de căldura soarelui. v. rom. martie 1970, 6, cf.. m. d. enc., -dex* Oliolo! soare rotund, De-ai apune mai curînd! alec-sandri, p. P.-256, cf. h vm/2 99, x 536, 538. Şi de dragul dumilale Ştie chiar şi.mîndrul soare; jarnîk — bîrseanu, d. 15. Soarele e steaua lui. şez. i, 233. S-o ascuns soarele şi luna. candrea, ţ. o. 34. Se deseîntă după sfinţitul soarelui, pamfile, ii. 5.6. M-oi ruga cătră soare, bîrlea, l. p. m. ii, 134, cf. ciauşanu, v. 198, alr sn iii h 765, a iii 9. S-a dus, Pîn'cc soarele-a apus. balade, ii, 426. li soarele în miazăzi, folc. olt. ^ must, i, 234. Lasă... soarele să mă ardă. drescu, GL; Pînă se găteşte, Soarele sfinţeşte, se spune despre cel leneş, zanne, p. hi, 166. Peste dealul pă-dnral Fuge-un iepure'bălţat (Soarele), sbiera, p. 322. Ce arde şi nu scoate fum? (Soarele), şez. xvr, 180. Am un măr de aur, sare pe piele de laur (Soarele). ib.' Căciula fîrtatului pe marginea satului (Soarele). ib. & (Ca termen, de comparaţie, sugerează ideea d!e lumină, de strălucire) Şi scaunul lui, ca soarele între mere. . psalt. 186. Se-au luminat atunce ca soarele faţa Domnului, coresi, ev. 75. Ei se vor lumina ca soaiele (1500 — 1600). cuv. D. bătr, ii, 459/3. Lumina cu cuvintele ca soarele (a. 1620). gcr- i, 60/28. Faţa lui era ca soarele cînd străluceşte • în pulearea- lui. N. test. (1648), 304r/25. [Piatra] străluceşte ca un soare. creangă, p. 217. Munţii noştri sînt bogaţi ca soarele. sorescu, u. 21. Pentru ochi ca sfîntul soare Umblu noaptea pe răzoare, jarnîk — bîrseanu, d. 18. -O* (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de“, sugerează superlativul absolut al unei calităţi) Cusătura, ei Cea Cu flori, Soare de frumoasă / coşbuc, p. 1, 245. -0> F i g. Dumnezeu iaste.. soarele cela dereplul. coresi, ev. 198'. Leagea iaste soarele dircplălii de o lumineadză. eustratie, prav. 17/11. Străluci... soarele luminărei şi al învăţăturilor. ar (1.829), 204/2. [învăţătura este] soarele vieţii noastre, genilie, g. vii/2, cf. aricescu, X. r. 20/12. Soarele fericirii Sc va aiăla vesel pe orizon. alexandrescu, o. -1, 85. Le-a răsărit soarele renaşterii. hasdeu, r. c. 1, 59. La a iubirei soare, Ai deşteptat, poetice simţiri, alf.csandri, p. i, 121. In pieptul lor răsare. . . un dor, soare mîndru. creangă, p. 275. Se îngrămădesc spre soarele puterii; 1. negruzzi, s. vi, 296. Fazele soarelui, unui nou ideal. în pi.r ii, 75. O, soare al iubirii... Răsai! cerna, p. 105. Aş vrea să fii... soarele minţii lor. galaction, o. a. 230, Viaţa ta, eare-i soarele şi norocul, g. m. zamfirescu, s.f. m. n. 1, 41. începe a răsări soarele progresului, sa-doveanu, o. xx, 380. Soarele vieţii noi încălzeşte mai puternic, scînteia, 1953, nr. 2 735. Sub soarele gîh-dirii umaniste, roadele cresc, t februarie 1964, 25. -v> L o c. adj. şi a d v. (Pe sau ele) sub soare = (care este, care se află) pe pămînt, în lume, p. ext., în univers. Oile şi boii şi lot de supt soare, dosoftei, rs. 2S/10. Toate ceale ce-s supt soare, biblia (1688) [prefaţă], 3/24. Nu avea sub soare Altă stea de proslăvite. conachi, p. 103. Cea mai frumoasă împărăteasă de sub soare, ispirescu, l. 3. Fsie loc sub soare şi pentru cei care nu scriu versuri (a. 1887). plr i, 383, cf. pamfile, j. i, 134. Om mai urîcios. . . nu se află sub soare! rebbeanu, i. 108. Nu i se cunoştea nici un soi de anere sub soare, m- i. caragiale, c. 65. Nimic ncu sub soare, boc za, a. î. 426, cf. di„ dm. Vom căuta un loc sub soare. v. rom. ianuarie 1961, 72, cf. m. D. enc., dex. Mai. sînt. noinici sub soare, jarnîk — BÎRSEANU, d. 251, cf. O.. BÎRLEA, A. P. II, 27. .<> E x p r. (A făgădui sau a dori, a cere) cîte-n. lună şi-n soare v. lună. A se uita (la cineva) ca la soare = a se uita (la cincva) cu (foarte) mare plăcere, cu foarte mare dragoste; p. ext. a avea o dragoste nemărginită (pentru cincva). Se uitau la dînsa ca la soare. ISPIRESCU, L. 245, cf. DDRF, CADE, DL, Dm, M. D. ENC., DEXj: zanne, p. i, 79.. (De obicei în basme şi în poezii populare) I.a. soare te puteai uita, dar (sau iar) la dînsa (sau dinsul) ha sau (a îi) rupt din soare; se spune' despre cineva, s;au., rar, despre ceva foarte frumos... Era frumoasă, de mama ...focului; la soare te puteai uita, iar la dînsa ba. creangă, b. 276. Şi erau frumoşi amindo.i, rupţi din soare, şi anume meniţi unul . pentru altul, cane, ap. cade. Văzură palatul, strălucind astfel, de la soare te puteai uita, clar la dînsul ba. ispirescu, l. 7, cf. resmeriţă, D., cade. Fata. . . parcă . era ruptă din soare, sâdoveanu, o. i, 232, cf. dl, Dm, m. D. enc., dex. Nu eşti, bade, rupt din soare: jarnîk — bîrseanu, d. 235. Cea mai mică era aşa de frumoasă, de gîndeai că-i . ruptă din soare., reteganul, . folc. MOLD. i, 50. Luna mi s-a mînial, Soarele să-mi trăiască. baroSzi, j„ 53. Soarele, cit de mare este, lot nu poale încălzi toată, lumea, se spune despre cei mari, ! ap. cade, cf. zannf., p. i, 98. Soare oii dinţi v... d inte. CSre nu pot mulţumi pe toţi. zanne, p. i, 75, cf. u- | (Regional; despre persoane) A se vedea (sau a se 9266 SOARE8 - 1140 - SOARE? întilni) cîi luna cu soarele = a) a se întilni foarte rar; b) a sc evita, upbescu, gl. (Popular) Minte de. stă soarele în loe v. min ţ i (1). A fi (sau a ieşi) soarele In cruci (sau în cruce, in răscruce, în criieea cerului) v.- cruce. -O- Compuse; (învechit şi popular) soare-răsare = răsărit (II 3); p. e x t. răsărit (II 2). Şi-aa. pus • tabăra: impolrioa-ceiăfei.,. despee soare-răsare: N. costin, 'let. ii, 17/20. [Hotarul], merge... despre soare-răsare puia în... dealul ţarinei (a. 1780). uiucakiul, x, 79, .cf. i. golescu, c. O fâşie de lumină. . . se. destinde . călră soare-răsare. delavrancea, S. 33, Cf. MARIAN, S. R. I, 107, DDRF, BARCIANU. Spre soare-răsarc, o pădure însemna în fund o dungă sine-lie. ' SÂNDU-ALDEA, ăp. CADE, cf. ŞĂINEANU2. Palie (l. . . încotro răsare soarele se cheamă. . . soare-răsare. PAMF1LE, CER. 26, CÎ. RESMERIŢĂ, D. 764, CADE 1168. Se duseră deci strigători şi spre... soare-răsare. vis-SARION, B. 19, cf. scriban, D. Vînlul. . . suflă aprig dinspre soare-răsare. stancu, d. 134. Am pornit iarăşi spre soare-răsare. scînteia, 1954, nr. 2 795, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. înspre soare-răsare Ieşi oastea vînăloare. teodorescu, p. p. 177. Deodată se ivi venind dinspre soare-răsare un cal mare şi negru, po-pescu, B. i, 39, cf. şez. v, 125. Plecai pe cale. . . Spre soăre-răs.are. mat. folk. 588. înlr-o pădure... spre soare-răsare, nemeri flăcăul peste un copac mare. ră-dulescu-codin, î. 90; soare-apune = a) (popular; şi în formele soare-scapătă, Învechit, soare-pctrecc) a-pus; p. eXt. timpul cînd apune soarele. [Poiană] pre soare-apune, între Vasluiţe (a. 1672). iohga, s. d. vi, 58. Bine va fi cuvîntat numele lui pururea şi mazn[te] de soare-petrece (a. 1710). gcr i, 367/33. [Hotarul] pe despre soare-apune (a. 1741). uricabiul, xxv, 314. E rău la soare-apune că trage-a întunerec. heliade, o. i, 228, cf. i. golescu, c. Ţermurii cei despre soare-apune ai ostrovului, gorjan, h. ii, 64/6. Seninul dulce-al zilei.'. . pîn-lă soare-apune. alecsandri, ap. hem 1 434. A ajuns la o cetate... tocmai pe la soare-apune. caragiale, s. 54. Intr-o ţară spre soare-apune. ispirescu, u. 55. O apucă iai'ăşi spre soare-scapălă pînă ce dele peste, nişte căpăţîni. id., ap. cade. De la ameazi... pîhă la soare-apune se numeşte dup-ameciză. marian, s. r. i, 107, cf. ddrf, barcianu. Două stele... cam înspre soare-apune. sandu-ALdea, a. m. 25. Talpa casei despre soare-scapătă. grigobiu-rigo, m. p. i, 119, cf. ŞĂINEANU2, PAMFILE, CER. 35, RESMERIŢĂ, D. 764. Ţîll-ţari cu aripile metalice joacă spre soare-apune cu acele plink de venin. c. petrescu, s. 42. Un pod aruncat spre soare-apune. m. i. caragiale, c. 156, cf. cade 1 168, 1 169, du. vi.r, 168. Să vină veste de la noi din soare-apune. eftimiu, î. 10. Trebuia s-o fi luat . . . spre soare-scapătă. galaction, o. 49. Se duseră deci strigători şi spre soare-apune. vissarion, b. 19. Departe, spre soare-apune. teodoreanu, u. c. 32, cf. sciuban, D., dl, dm. Socwele va avea răsărit şi soaj'c-a-pune. sobescu, u. 28, cf. m. d. enc., dex. Se îndreptă spre soare-apune. popescu, b. i, 79. Pădurea dinspre soare-scapătă. rădulescu-codin, î. 234. A chiuit o dală atît de puternic, încîl. . . s-a auzit pînă la soarc-a-pune. mera, ap. cade; b) (regional) numele unui vint local care bate dinspre apus. Vînlului de la apus i se zice soare-apune. ap. hem 1 434; (regional) soa-re-prlilz = (probabil) sud. O stea dinspre soare-prînz. mat. folk. 686; (popular) soare-(de)-see sau soare-în-cap = insolaţie. Cf. baronzi, l. 125, ddrf, bak-cianu. Cînd ai soare-în-cap te doare cumplit capul. n. leon, med. 147, cf. alexi, w. De soare-scc (insola-tic) se deseîntă mai mult în Oltenia şi Muntenia, gri-goriu-rigo, m. p- i, 167, cf. şăineanu2. S-a îmbolnăvit de insolaţie (soare-sec). candrea, f. 324, cf. bianu, Di s., tdrg. Va căpăta şi boala '•la cap numită soare-în-cap. pamfile, cer. 29, cf. resmeriţă, d. 764, şăineanu, d. v., cade 1 164, dl, dm, sfc i, 158, h vii 195, xi 290, xiv 113, xvn 104, xvm 161. Se numeşte soare-'sec durerea de cap provenită din insolaţiune. ieodorescu, i>. p. 396. Soare-de-sec sau îndisoare este boala ce o are omul cînd îl doare numai jumătate de cap. marian, d. 117. Cînd ai soare-în-cap, simţi o durere in tot corpul-, şez. i, 56. Ieşi, soare-scc, Că le-ajunge cel- viu! alexici, L. p. 210. Tu, soarc-săc, Să ieşi din corpul lui. ■ şez. xii, 192, 4. (învcchit, rar) Răsărit1 (II 3). Despre soare Vine Domnul, să vă dea strînsoare? dosoftei, ps. 249/11. 2. Lumina sau căldura care vine de la Soare (I 1). Soarele nu te va arde. psalt. buh. 110r/17. Va fi îmbiat în soare sau în vînt. prav. 128. Ilainc linse la soare, dosoftei, ps. 19/10, cf. 57/16. Pune la soare au la aer. mînc.ările, 100/17. Lacrimile săracilor nice soarcli, nice vîntul nu le poate usca. neculce, l. 122. Au şi lucit soare cu mare hierbinţeală, cu'mu-i în luna lui.iulie. id. ib. 244, cf. budai-deleanu, lex. Inlu-nearecul fuge presle cap dinaintea soarelui, ţichin-deal, f. 114/1, c£. lb. Zilele cele luminoase de soare şi liniştite de vînt. episcupescu, practica, 112/16. Usca la soare mrejele cele umede, heliade, l. b. i, 7/26. AU pus-o la soare ca să se usuce, draghici, r. 67/17. De soare or să piere, asachi, f. 62/6. La soare; rădăcinile se fac prea usluroasc. brezoianu, a. 171/22. In lipsa soarelui, se pune vasul şi în cenuşă caldă. cornea, e. 11, 3/16. Nu este în stare să ne sperie. . . zilele de ploaie, de soare, ghica, c. e. i, 89. Ziua luminată de-un soare focos, sion, poezii, 246/4. Tresărind seînteie lacul Şi se leagănă sub soare, eminescu, o.i, 121. Să nu răzbată soarele şi ploaia înlăunlru. creangă, p. 239. Am avut cîleva zile splendide: geruleţ şi soare, caragiale, o. vii, 83. Soarele batea căldicel pe prispă, vlahuţă, d. 300. Acelaşi drum de soare plin. coşbuc, p. 1, 228, cf. barcianu. Steagul nostru sfint să filfîie la soare, davila., v. v. 36. Era o zi. . . cu soare. D. zamfirescu, r. 5. Soarele de vară Aluneca în tinda casei, goga’, poezii, 280. Baie soarele-n ferestre. anghel, î. g. 23. Soarele este tare ori. . . iute. pam-file, a. r. 185. Tîrgul sticlea în soare, gîrleanu, l. i'03* Văi biblice, pline de soare, hogaş, dr. i, 46. Coridorul... plin de soare, rebreanu, p. s. 122. I-am arătat Varaticul răzleţii sub soare, ibbăileanu, a. 79, cf. resmeriţă, d. De căldură pătimea, soarele să n-o fi atins. m. 1. caragiale, c. 75, cf. şăineanu, d. u.,. cade. La soare le-ai topi ca un fulg. lovinescu, . c. iv, 37. Umbla... în bătaia- caldă a soarelui, mibo-nescu, s. 100. Ferestrele deschise spre socue parcă vor... întreaga căldură, minulescu, vers. 124. Soa- -rele le arde. camil petrescu, u. n. 82. Soarele învăluia colinele unduioase 'ale ţării. c. petrescu, î. i, 125. Strălucesc în bălaia soarelui turlele. 1. botez, b. 1, 27. Femeile arse de soare, brăescu, o. a. i, 173. Umblasem cu ochii în soare şi pârul în vini. o. m. zam-firescu, sf. m. N. i, 21. Cuibar de soare, iazul, prin trestii se dezbină, lesnea, vers. 7. Faţa acoperită de soare, teodoreanu, m. m, 351. La noi a fost soare şi frumos, voiculescu, p.. i, 80. Fructe din ţările cu soare. sadoveanu, o. xx, 33. Uscau la vînt şi soare. . . obiele. i. barbu, j. s. 1.20. Frunzişul pomilor tremurat în soare, abghezi, .b. 123. în soare spicele îşi (in la sin grăunţele, blaga, poezii, 51. Tata stătea în soare. stancu, m. i. 11. Deasupra slincilor bătute de soare. bogza, c. o. 33. Ardea soarele-n toi. pabaschivescu,. c. ţ. 24. Soarele determină clima, agrotehnica, i, 17. Soarele mă arde. h. lovinescu, t. 94. Soarele bă-: tea din faţă. tudoran, p. 10, cf. dl. Soarele intra... prin fereastra largă, preda, r. 67. Mirosea a soare, a ierburi, t. popovici, s. 85. Să n-aveţi noapte şi nici zi cu soare, labiş, p. 26, cf. dm. Şobolanii... mişunau înfriguraţi, iîrîndu-se după urmele sărace ale soarelui. barbu, g. 53. Apele încălzite, de soarele blînd al primăverii, ap 40. Sal singur, la slînga soare, la dreapta soare, bănulescu, i. 99. Supărările iubirii sint ca ploile cu soaie. T iulie 1968, 98. Noua construcţie s-a înălţat. . . mai bine expusă la soare. g. barbu, a. v-, 143. Afară e o vreme. ... cu soare, scînteia, 1965, nr. 8 213, cf. m. d. enc., dex. Cea casă mare.cu fereşti în soare, alecsandri, p. p. 121. Dorul.meu odihiiţ n-are Nici la umbră, nici la soare. jahnIk — bîr-seanu, d. 381. Şi cînd plec voios, cu soare, După mine 9266 soare* - 1150' - SOARTĂ1 floarea moai'e. balade, iii, 147. Dome afarî la soari. 0. bîrlea, a. p. i, 285. Să rămiic pietrele... Să le ardă soarele, folc. mold. i, 58. E loc la soare pcnlra toţi. zanne, p. i, 74. Cină se încălzeşte la soare nu-i pasă de lună. id. ib. 75. Nu e soare, fără umbră = nu există perfecţiune, id. ib. 76. După întuneric, soai'c = după necaz urmează bucuric. id. ib. 41. Noapte cu soare nu s-a pomenit, se spune despre ceea ce este Împotriva firii. id. ib. 53. <0* Baie de soare v. baie. -v> Lo c. a d v. Cu soaţe = cit mai este Încă (lumină de) zi; p. e x t. pe lumină (v. lumi n ă); pe inserate (v. Insera). Gospodarii au venit cu soare, dar nu la miezul nopţii (a. 1895). ap. tdhg, cf. dl, Dm, m. i>. enc., dex. Ea se culcă toi cu soare Şi se scoală-n ziua mare. jarnîk — bîrseanu, d. 436, cf. 24. Expr. A vedea soarele (cu ochii) v. vedea. (Rar) A arăta la soare = a expune (public). Se petrifică.. . Arătind la soare-a mizeriei lui faţă. eminescu, o. 1, 64. Ieşit la (sau de) soare v. ieşi. A căuta pete în soare v. pată (4). (Popular) A lua soarele = a zvînta. udrescu, gl. (Popular) A-şi usca cămaşa (sau cămăşile, rufele) la un (sau Ia acelaşi) soare = a) a se înrudi. Sînteţi două rudişoarc C-aţi uscat rufele la un soare, zanne, p. iv, 573, cf. iii, 72; b) a avea interese comune; a duce acelaşi mod de viaţă. Cf. ddrf. (Regional) A i se pune (cuiva) soarele drept inimă v. inimă. A şedea cu dinţii la soare v. ş e-dea (II 1). (Popular şi familiar) A sta cu burta la soare v. burtă. 4- F i g. Fericire; bucurie. Pacea, soarele, tronul... Mi se răpiră, aristia s. 46/10, cf. besmebiţă, d. Tinereţe fără soare. . . Unde visul n-are aripi, eftimib, î. 25. Cil soare s-a adus De-o vreme în ţara asta şi pentru cei săraci, vintilă, o. 28. Le-au dijmuit bucuria şi soarele! deşliu, g. 27, cf. dl, Dm, dex. Că săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, zanne, p. v, 561. 3. (Mai ales la pl.) Corp ceresc cu lumină proprie ş* care poate constitui centrul unui sistem planetar' Cu lumina cea de trei sori ce strălumincadză lumina-dosoftei, ap. gcr i, 242/18. Tu... care aprinzi şi stingi sorii, heliade, l. b. ii, 169/21. Ni să arată mai mulţi sori sau lune. genilîe, g. 112/3. Să afle sori fără număr... în hăul nemărginit, fogor, henr. 122/6. Domnează ca 12 sori in lunelc de preste an. asachi, l. 441/49. Cel mai perfect telescop... ne face vreadnici a vedea soari în nenumărată mulţime, fm (1840), 1142/1. Nu poţi... a înşira toţi sorii, nici sferele luminate. conachi, p. 259. Noi singuri cu amorul. . . plăcuţi vom avea sori. alexandbesc.u, o. i, 256. Rîul... se limpezeşte sub sori. eminescu, p. i„ 52. Se tot duceau . . . dintr-un soare spre alt soare, macedonski, o. i, 229. Nici sorii care se învîrtesc. . . nu vor păstra veşnic frumoasa lor ordine, philippide, p. 212. Un copil ce-ascultă poveşti cu sori aprinşi, coşbtjc, p. i, ICO. Furnicarul de sori şi stele fără număr, anghel — iosif, c. m. ii, 6. Vor fi trei sori pe cer. gorovei, cr. 380. împărăţia lui |cste] ... în drumul sorilor, în mişcarea stelelor, agîreiceanu, a. 307. Toţi sorii universului. rebreanu, p. s. 52. Sorii strinşi şi-au stors cenuşa. al. philippide, s. 11, cf. cade. Cerul c tot plin de sori şi de stele, vissarion, p. 273. Ştiu că deasupra cetăţii lui ard Trei Sori. voiculesctj, poezii, i, 145. Sorii tuturor constelaţiilor îşi schimbă poziţia, sadoveantj, o. xix, 399. Munte... Altar de şoimi, sălaş de soi'i. arghezi, viîrs. 25. Mersul sorilor e bun. blaga, poezii, 93. Existenţa lumii, a sorilor. . . era ameninţată, bog-za, a. î. 277. Sori necunoscuţi o să sărute fruntea la. beniuc, m. 43, cf. dl, Dm. N-am jinduit să surp sori plini de viaţă, labiş, p. 326. Distanţele pînă la sorii cei mai apropiaţi, românia literară, 1969, nr. 26, 23/2, cf. m. D. enc., dex. Au şi luminat casa ca şi cînd ar fi fost doi sori intr-insa. sbieka, p. 109. Gin-deai că toate curţile sîn.1 ocolite cu sori aşa lumină arunca, reteganijl, p. ii, 16. *0* (Ca termen de comparaţie) N-au strălucit... atîţia filozofi ca neşte sori? molnab, ret. 40/19. Flori rămase ca nişte sori albi. ?ontemp. 19Ş9, nr, 1 ÎŞI, 7/3. F i g. De unde av | răsărit alifia sori şi înţelepciuni, molnab, p.et. 40/14. La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori. coşbtjc, p. i, 55. + (I,a pl.; de obicei cu determinarea „electric“) Sursă de lumină electrică. Aprind asupra acestui fluviu nou sori electrici, sadoveanu, o. ix, 282. Ferestrele mari luminate de sorii elcctrici. brad, o. 11. Blocurile muncitorilor incep să-şi aprindă. . . sori in ferestre, v. rom. august 1960, 79, cf. românia literară, 1970, nr. 32, 3/2. 4. (Rar) Piesă de artificii în formă de cerc care se roteşte şi aruncă lumini asemănătoare razelor solare. Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. II. Compuse: (Bot.; regional) soareUvşi-iiina = buruiană-de-nouă-daturi (Ranunculus auricornus). Cf. borza, d. 145, 288; soare-răsare = floarea-soarelui (Iielianthus annuus) (Ţigăneşti — Alexandria). Cf. alr i 1 904/900. III. (Iht. ; regional) Regină (4) (Eupomotis gibosus). Cf. băcescu, p. 50. — Pl.: sori. — Lat. sol, -is. SOARFĂ s. f. (Franţuzism învechit) Serată. La serai se dau soarele, cr (1830), 4301/17. Felul acesta de oameni dau soarele, ospeţe, baluri foaite bogate, ib. (1833), 2521/39, cf. i. golesctj, c. Acolo sînl baluri. .., soarele, pann, ş. i, 24/4. în provinţie e încă moda de suai-cle. negruzzi, s. i, 239. Alergi cu limba scoasă după mese şi soarele, ghica, c. e. i, 171, cf. mure-şanu, p. 218/6, cade, scriban, d. Cocoana Măndica şi Arghiriţa. . . dau o soare, cXlinesctj, s. c. l. 45. Ea ticluia ceremonialul vizitelor, sindrofiilor şi soarelelor. c. petrescu, a. b. 87. Primirile, soarelele, balurile vor fi... puţine la număr, pas, l. ii, 215. — Pronunţat: sca-, — Pl.: soarele şi soaree (gt 1839, 24a/5), soareuri (isis 1859, 23). — Şi: soaie s. f., soarei (fl 1838, 432/26) s. n., soarelă (contribuţii, i, 81), suareâ s. f. — Din fr. soirc-c. — Soarelă: sg. refăcut după pl. S OAREI s. n. v. soarea. SOARÎXĂ s. f. v. soarea. SOAKESÎJg s. f. (învechit, rar) Insolaţie. ai.eXi, yt. — Pl.: soaresii. — Cf. s o a r e. SOAlUîSUŢliVL, -Ă adj. v. solstiţial. SOÂRIC1Î s. m. v. şoarece. SOARTĂ1 s. f. I. Forţă sau voinţă supranaturală despre care se crede că ar hotărî în mod fatal şi implacabil, tot ce se petrece in viaţa omului, fatalitate; ceea ce se crede că ar fi destinat cuiva (in bine sau în rău), menire (3), noroc (1), predestinare (1), ursită, zodie, (rar) predes-t i n a ţ i c (2), (învechit şi popular) s t r i ş t e, (popular) dată, făcut, noroceală (1), norocire (1), o r î n d ă1 (1), par te (I 5), rtnduial â (III 2), s c r i s ă2 (v. s c r i s II1), s o r o c (5), stea, (învechit şi regional) sorocire, (învechit) p r e u r-s i r e, preursită (v. preursit 1), ursitoare (v. ii r s i t o r), (grecism învechit) proorizmos, (regional) ursă, nrseală, (învechit, rar) p r o-dată; (sensuri curente) împrejurare, condiţie de viaţă etc. sau concurs de împrejurări în care se află sau se va afla o persoană sau o comunitate la un moment dat, situaţie, stare; curs al evenimentelor (importante) din viaţa (sau dintr-o parte a vieţii) unei persoane; destin, sortire (1). Că nu lăsa-va Domnul, fuşlele păcătoşilor spre sorţile (sortev, sortului n) derep-ţilor. psalt. 272, ţf. COBESI, PS. 357/10. Să nu lăsăm 9273 SOARTĂ1 - 1151 - SOARTĂ1 soarta diavolului... să ne slăpinească. neagoe, înv. 3/1. De-ţi voi da limbile toate ce ţi-s ocină de soarte. do-softei, îs. 14/22, cf. anon. cap.. Ci mai înalţi au căzut întru o soartă foarte ticăloasă (a. 1750 — 1780). gcr ii, 83/25. Văzînd soartea mătuşei sale, i-au dăruit Colonia. şiNCAi, hr. ii, 15/7. Să socotim... care este sorţul neamului omenesc (a. 1802). umcariul, i, 68. Zice că totuşi era de suferit soartea românilor, maior, ist. 102/22. Te-ar întrista jalnicalui soarte ! budai-de-leanu, t. v. 101. Să vă vorbesc Şi pentru binele vostru şi soartea. mea. beldiman, o. 14/19. Ce soartă şi orinduială am eu? episcupescu, practica, 7/7, cf. pleşoianu, ; t. i, 77/18. Oriunde-l mină... soartea. heliade, o. i, 313, cf. i. golescu, c. O! Doamne! tu care ţii soartea mea întru a ta mină! marcovici, d, 1/15. Neavînd nici o ştiinţă de soarta lor, s-au culcat. drăgbici, r. 100/13, cf. genilie, g. 64/18. Numai intimplarea. . . a povăţuit soarta mea. hrisoverghi, a. 30/15. A lor soartă [este] foarte proastă (a. 1837). doc. ec. 678. Altă schimbare în soarta noastră nu văd. asachi, p. r. 8/9. Mare nebunie este... Căind sorţul nostru, să cîrtim. id. r. i, 143/25, cf. iorga, c.i. i, 61. Ajutat. .. de favoarea sorţii, mag. ist. i, 73/8. Ii muî-tumil de-a sa soartă, conachi, p. 287. Soarta mea un prea bun bărbat îmi trimise, pann, ap. gcr ii, 362. Soarta copiilor... atîrnă acum de voi. russo, s. 325. Studiez soarta la în ochii ei. negruzzi, s. i, 64. Nenorocita soarte la care este redusă omenirea, pelimon, î. 135/7. A sortei face le ştiu din pruncie, mureşanu, p. 80/1. Soarta ţăranului va înflori, i. ionescu, b. c. 133/10. Fii bărbat în orice soartă: şi-n cădere şi-n izbîndă. hasdeu, h. v. 156. Soartă amăgitoare! Nebun cine s-ncrede ţie! alecsandri, t. ii, 35. Soarta noastră fuse crudă astă dată. bolintineanu, o. 33. Dă-mi o altă soartă! eminescu, o. i, 177. Este... un fel dc ironie a soartei. caragiale, o. i, 1. Au scris articole... asupra soartei literaţilor, bacalbâşa, s. a. i, 262. Scrie Pre cei vii... Şi-şi înseamnă a lor sorţi. marian, î. 175. Aşa ne dete soartea! coşbi;c, p: ii, 59, cf. davîla, v. v. 33, alexi, w. Vicleana şi vitrega soarte. GOGA, POEZII, 40, cf. ANGHEL, PB. 58, TDRG. Aşa e soarta noastră! agîrbiceanu, a. 259, cf. pâb-van, g. 102, resmeriţă, d. Mă. înduioşează amărîta lor soartă, m. i. caragiale, c. 80, cf. cade. Soarta rea, frumoasă zînă, pe la voi m-a lepădat, eftimiu, î. 102. Eram amărit. . . de soarta mea meschină, ga-laction, o. a. ii, 338. Era soarta mea în. joc. c. pe-tbescu, c. v. 105. Cu soarta nu se ia nimeni de păr. g. m. zamfirescu, m. d. 100. A fost nedreaptă soarta cu tine. arghezi, s. v, 85. Soarta i se decide, vianu, a. p. 178. îmi ghicesc soarta, blaga, poezii, 89. Prima lovitură a soartei îi dobora. stancu, r. a. iv, 9. Vitregia sorţii, constantinescu, s. iii, 266. Stăpîn pe soarta şi pe roadele muncii sale. scînteia, 1953, nr. 2 732, cf. dl. Croieşte sorţile cu foarfecele vremii. isac, o. 293, cf. preda, i. 12, Dm. Ei nu ştiu ce soartă îi aşteaptă, magazin ist. 1968, nr. 12, 27, cf. m. d. enc., dex. Soarta ce mi-o da, Soaţă c-oi lua! teo-dorescu, i>. p. 420. Ce soartă rea am avut! rădu-lescu-copin, î. 254. Chiemă pre om şi toate făpturile ... ca să le hotărască anii vieţii şi soartea. pop., ap. bcr ii, 357. Soarta mi-a fost aşa! o. bîrlea, a. p. ii, 352. Blestemată să fii, soartă! folc. olt. — munt. iii, 459. O zi bună, una rea, C-aşa mi-a fost soarta mea. folc. mold. i, 149. A pus piciorul pe pragul soartei, sc spune despre cel care. a învins (toate) greutăţile, (toate) necazurile. Cf. zanne, p. iii, 321. <0* Expr. (Rar) A se împăca (sau a ii împăcat) cu soarta (sa) = a se resemna. Tatăl... se împăcase bucuros cu soarta, agîrbiceanu, a. 363. E de multă vreme fată bătrînă, dar s-a împăcat cu soarta ei. ca-mil PETKEseti, o. iii, 20. ■‘C* (Prin lărgirea sensului) Avînd la aceasta de obşte toţi peste minte şi soarta naşterii şi a creşterii, a vieţii şi a morţii, episcupescu, practica, XXXIII/28. Mişeaua soarte a finanţelor, rus. i. t, 125/7. Privinţe vrednice de o soarte mai bună. mag. ist. i, 69/14. Fabrici de spirt... a căror soartă invidiată nu sc poale cunoaşte încă. ghica, c. e. ii, 492. pasere din colivie, Soarlea ta... A legal o prietenie. mureşanu, p. 3/5. Soarta lor este astăzi de a fi mult mai răspîndile. maiorescu, critice, 131. Aceasta este soarta tuturor productelor activităţii omeneşti: se schimbă şi te pierd, philipvide, p. 2, cf. 104. împărtăşeşte reaua soartă a întregii literaturi ştiinţifice, iorga, în bul. com. ist. iii, i. Jăleau dc soarta vreunei nave fă/imale. anghel, î. g. 30. Au crezul că va avea soarta atttor reviste de la noi. în plr ii, 99. Era... continuu neliniştit de soarta afacerilor lui personale. camil petrescu, u. n. 72. Văzînd că soarta scaunului e primejduita, i-l feri din calc. c. petrescu, î. iî, 110. Cîrmuiau sorţile pescuitului, voic.ulescu, r. i, 41. Soarta acestor nevinovate colete şi mărfuri este cu totul arbitrară, sadoveanu, o. xix, 162. Soarta unei vocale depinde. . . de faptul dacă e urmată de o singură consoană. puşcariu, l. b. i, 76. Soartă operei lor nu se poate modifica, vianu, e. 55. Alimentele urmau soarta lucrurilor dure. călinescu, o. i, 33. Soarta poeziilor lui Eminescu. p.a.lea, s. t. i, 36. în atitea rinduri plutele au avut această soartă, bogza, c. o. 374. Soarta felinarului era holărttă. pas, l. i, 254. producţiile literare ale lui... au avut o soartă diferită, ist. lit. bom. ii, 93. Eia îngrijorai de soarta minei. v. rom. ianuarie 1965, 71. O soartă ascmănătoai'c. . . o cunosc şi alte piese. T iunie 1968, 79, cf. m 1968, nr. 1, 13. Ce soartă ingrată au [scrierile], cinema, 1969, nr. 6, 14. + (Rar) Desfăşurare (a unei acţiuni); deznodă-mînt. Nu se încredea în sorţile războiului, bariţiu, p. a. i, 342. L-au mînat sorţii luptelor. . . tot spre alte olaturi de ţară. c. petrescu, a. r. 168. S-a întors repede soarta războiului, stancu, d. 413, cf. dl, Dm. Se temuse de la început de soarta războiului, v. rom. octombrie 1964, 35, cf. m. d. enc., dex. + (învechit, rar) Menire (4). N-ai tu parte, nece soarte în cuviv.tele acestea, coresi, l. 34/20. II. 1. (De obicei în forma sorţ; mai ales la pl.) Zar, tabletă, bob etc. care se aruncă sau bilet care se scoate (dintr-o urnă) la întîmplare, pentru a determina luarea unei liotărlri; p. e x t. (şi în sintagmele tragere la sorţi, învechit, tragerea sorţilor) modalitate de alegere, de desemnare, dc repartiţie etc. făcută prin astfel de procedee, în care întîmplarea decide în condiţii de şanse egale pentru toţi participanţii. Şi după soarte împărţi lor pămintul. psalt. 161. Impărţi-lc eu soarte pămînlul acelora, n. test. (1648), 152r/26. Scotea cu sorţi căsaşi di pen oraşă. . . şi-i muta la altă. ţară. m. costin, o. 258. Două coşniţc, una deşartă şi alia plină de sorţi de gheoci. dosoftei, v. s. februarie 3V/1. Toate cu sorţii le apuci. n. costin, let. i, 36/29. Se alege unul dintre aceştia după voia sorţului (cea 1800). UîucARiUL, iv, 284/1, cf. lb. începură cursul sau fuga carălor, pe care le împărţa cu sorţi, pleşoianu, t. i, 195/9. Mădulare din Obşteasca Adunare au fost alese prin sorţi, cr (1831), 611/30, cf. i. golescu, c. Tragerea sorţilor să va face la locul de căpetenie al plăşii. regul. org. 491/18, cf. 5/17. Sorţul turtit are puterea sorţului de bob găurii, aristia, plut. 118/5. îi va da obligaţiuni de thesaur. . . prin tragere la sorţi, ghica, c. e. i, 229, cf. barcianu, alexi, w. Sorţii îi dăduse ca potrivnic pe vestitul Polijdamas. anghel — iosif, c. L. 36, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Delictul de sinucidere prin sorţi. cod. pen. r. p. r. 504. Doi ofiţeri, traşi la sorţi de batalionul lor, îl provoacă la duel. călinescu, s. c. l. 89, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Sorţul era cu vicleşug, pas, l. i, 176. <0* E x p r. A trage la sorţi = a) (şi în expresiile, învechit, a trage la soartă, a trage sorţi, învechit şi popular, a sau a-şi arunca sorţi ori sorţii) a hotărî prin procedeul sorţilor (H 1) o alegere, o desemnare, o împărţire etc.; a participa ca parte interesată la o astfel de operaţie. Impărţiră veşmintele lui. Aruncară sorţi pre eale cine ce va lua. coresi, tetr. 109. împăratul dzise: ...să aruncăm sorţii (a. 1600—1625). gcr i, 68/39. împărţind veşmintele lui, aruncară sorţi. n. test. (1648) 927? SOARTĂ1 - 1Î52 — SOATÄR 102r/7. Am împărţit satul în ir ii părţi. . . şi s-ou aruncat sortii pre pârii (a. .1760). bul. com- işt. iv, 198, cf. budai-deleanu, ujx. .S-au aruncat, sorţii! Unde va fi întîlnirea? heliade, l. b. ii, 33/4, cf. i. golescu, c, Le-am îndemnai, să arunce sorţii, buznea,, p. .v. 11/16, cf. valian, v.. Avînd amîndoi cîle o cizmă, le-au făcut şi ei pereche, aruncînd sorţi, care să Ic tic. babac, .t. 30/22. Să vă. aruncaţi sorţii., între voi. acum, îndată, pann, e. ii, 148/12. Valori, fiind a iruge.la sorţi ..., au resăril acusaţiuni. abistia, plut. 15/28. 1-nainte de a trage la soartă,... să facem un jurămînt. riUMON, o. i,. 355. Să se tragă sorţi, norociit.s-aleagă. caragiale, o. i, 122, cf. ddhk. Să arunci nişte sorţi pentru a şii în care parte să pui punctul. ..emigraţiilor. philippide, p. 144. Cine să fie pure ar?. — La sorţi! Pelavrancea, o. ii, .289. Trăgeau sorţi, care să plătească. agîrbiceanu, a. 282. Au căzut de acord să tragă la sorţi. cop. ten. r. p. b. 504, cf. dl, dm. Se trage la sorţi cămaşa învinsului, blaga, poezii, 125, cf. m. D. enc., dex. Am aruncat sorţi, care din ei să ră-mînă. sbiera, p. 81. (Cu schimbarea construcţiei) Veni-vor zile cînd pe tunica ta Străinii între dînşii sorţi cruzi vor arunca, bolintineanu, p. 240. Sorţul acum aruncaţi, ca unul din voi să se-aleagă. murnu, i. 140; b) (popular) (şi, rar, în expresiile a trage sorţii sau sorţul ori sorţ) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorţilor (IX 1). Eram abia de douăzeci de ani cînd îmi veni rîndul să trag la sorţi, gane, N. ii, 90. Era voinic, trăsese sorţii Şi-am lot zorii să-l însurăm. coşbuc, p. i, 240, cf. barcianu. Încă neînsurat. . ., trăsese sorţul în flotilă, chiriţescu, gr. 9, cf. resmebiţă, D., cade. Constantin trăsese sorţ de cu primăvară şi-l luase dorobanţ, galaction, o. i, 126, cf. dl, dm, dex. Hai cu toţi să tragem sorţi,. . . O lua unul, o lua doi, Ş-a mai rămînea de noi. folc. mold. i, 112. (Popular) A trage .cu sorţii = a prezice prin sorţi (II 1). Cf. cade. Ades-bătrînii. ., Trăgeau cu sorţii noaptea, la lună. Şi vesteau fetei mare noroc. alecsandri, p. i, 21. A cădea (sau a ieşi) cineva la sorţi = a) (şi, învechit, în expresia a ieşi sorţul jien-tru cineva) a fi recrutat pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorţilor (II 1). Va publicul numele acelora pentru care au ieşit sorţul, reg. org. 5/17. De-o cădea, fii-meo, la sorţi, trebuie... să-l scap de miliţie: ghica, c. e. i, 163. Soseşte. . . palid şi trist, căci căzuse la sorţi, filimon, o. ii, 254, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Şi-mi avusei doi băieţi, Amîndoi căzuţi la sorţi. folc. olt. — munt. ii, 419; b) (şi în expresiile a cădea soarta pc cineva, popular, a pica sorţul pc cineva, învechit, a ieşi sorţul cuiva, a-i cădea cuiva sorţii sau soarta, a-i ieşi cuiva sorţul) a fi ales sau desemnat prin sistemul sorţilor (II 1). Mear-sără apostolii cineş unde i s-au venit sorţul, dosoftei, v. s. noiembrie 129r/12. Şi cşi sorţul nărodului lui Castli. biblia (1688), 1681/39. Ce sorţi de vîiaţă ţ-au cădzut! neculce, L. 167. Lui Ham i s-au căzut socuia spre amiază-zi, unde iaste acum Egipetul (a. 1750). gcr ii, 50/11-. Soarle căzu şi pc împărăţia răsăritului. budai-deleanu, lex. Pe cine va cade sorţul, acela rămîne. pas, l. i, 176, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Sorţul au picat pe Strîmbă-Lemne. sbiera, p. 81; A se alege sorţii = a se ajunge la un rezultat, la un dez-nodămînt. Cf. dl, dm, dex. (Cu schimbarea construcţiei) Sorţii trebuiau să se aleagă în scurt, sadoveanu, o. i, 182. 4. (Popular; construit cu prep. „la“; în forma sorţ) Recrutare (1) prin sistemul sorţilor (II 1). potere m-o-nconjurat. . . Şi la sorţi că m-au luat. sevastos, c. 274. Vinde-ţi, maică,, boii toţi Si mă scoate de. la sorţi. şez. vii, 23, cf. cardaş, c. p. 70. Al'dată erea mai bine ca. acuma. Nu mergai la sorţ ca acum; graiul, i, 105. Cini-o măi stirnit la sor/[i], putredzî-i-ar carnia., vasiliu, c. 93. Are maica trei băieţi: cîle. trei sînt scrişi.la sorţ!.,., unu mi-e la roşiori, .... unu mi-e. la. călăraşi, ciaxjşanu, v. 53. Mă .scapă de ja sorţi, folc, olt. — mi;nt. 111, .210. Şă poată, tata i-ar. scoate... De ia sorţi şi.de la moarte. folc. mold.. i; 142. + (Regional; In forma sorţ) Citaţie la rc.cinilare. (1). Com. din stbaja — rădăuţi. 2. (învechit şi popular; hi forma sorţ) Porţiune de pămint care se repartizează priri tragere la sorţi (II T). Ne-ai dat 'no as) sorţi de ţarină şi vii. biblia (1688), 108'J/3, cf. bakciajS’U, alexi, vi. Flncvţa. . . este împărţiW iii făşii inimile sorţi. i. bhăescu, sj. 15. 4. (Regional) Porţiune' dinlr-un parchet de pădure repartizată cuiva (Şieu Măghemş — Bistriţa): Cf. mat. dialect, i, 287. + (Regional; în'forma soarle) 'Loc în pădure de unde se daii lemnele la vale (Chetreşti — Vâslui). Cf. chest, iv 30/174.^(Regional; informa soar-te) I.ocîii arătură lung şi îngust (Chetreşti — Vaslui). Cf. "chest. îi 128/174. 3. (Regional în formule de eliminare la jocuri de copii, în forma sorţ; la pl.) Cuvinte sau fraze fără Înţeles, folosite în jocurile dc copii. Sorţi sau vorbe întrebuinţate în jocurile copilăreşti, pamfile, j. ii, 66. 4. (în forma sorţ-, mai al.es la pl.; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de“) Şansă. Cf. polizu. Un fel de amiciţie frăţească care-l făcea... să aibă toate sorlile putincioase de a-mi inspira un sintiment. babonzi, m. 380/18. [Are] unul la mie sorţ să dea peste o lucrare de seamă, caragiale, o. iii, 223. Toţi sorţii de izbîndă sînt pentru cartea lui. vlahuţă, s. a. iii, 139. N-avem sorţi cle-acuma decît să ne ajungă rîndul Să-l urmăm, davila, v. v. 113.. Venea să încerce în acest mare oraş. . . sorţii de izbîndă. plb îi, 121. Ochii tuturora se îndreptau spre cei doi luptători, măsurîridu-lc. . . sorţii de izbîndă. anghel — iosif, c. l. 36. Părerea. . . arc toţi sorţii de a fi confirmată. pâbvan, g. 146. Cînd. ccecaşi idee le vine la doi oameni, ea are sorţi să fie adevărată, ibrăileanu, s. l. 5, cf. resmebiţă, d., cade. Să pornească bătălia cu maximum de sorţi de izbîndă. camil . petrescu, p. 248. Aveau prea puţini sorţi să ajungă la Boma. c. petbescu, o. p. ii, 12. încercările, artificiale n-au avut nici un sorţ de a se slalornici. sadoveanu, o. xx, 301, cf. scriban, d. Are mai mulţi sorţi de izbîndă. călinescu, o. i, 159. Are sorţi să cîşlige cel mai mare număr de sufragii, vianu, s. 171. Mă exaltau.... sorţii de izbîndă ce-i întrezăream, blaga, h. 178. Nu are sorţi pentru cinstea aceasta, pas, l. i, 107. li expuse greutăţile. . . şi sorţii de reuşită, vinea, l. ii, 231, cf. dl. Se sfirşise discuţia asta... fără sorţi de reuşită, t. porovici, se. 404, cf. dm. Nu părea a avea .sorii să rodească, ist. lit. rom. », 260. O încăierare obscură, locală, fără. sorţi de isterie, vulpesc u, r. 57. Sorţii de a figura sau nu în lista de cuvinte. L. kom. 1967, 280. Reuşita ar avea cleslui sorţi de, iz-bţndă. scînteia, 1969, nr. 8 178, cf. v. rom. martie 1970, 120, m. d. enc., dex. III. (Popular) Placentă (2). Cînd vaca fală, i se petrece soarlea (casa) prin bulucul unei roţi de car. DAME, T. 31, cf. G1UGLEA, C. L. 23, BESMEBIŢĂ, D., şăineanu, D. u., cade. Poate arunci afară soarla. STANCU, D. 199, cf. REV. CRIT. III, 169, ALHM i/ii Îl 289, A ii 12. Vaca, la cîleva ceasuri după ce-o fătat, ţipă soariea. mat. dialect, i, 93, cf. 216. >0» Expr. A fi plin (sau a se face ori a se umple) soartă = a se uda foarte tare, pînă la piele. Cf.' giuglea, C. L. 23, CJAUŞANU, V., GR. S. V, 123. — Pl.: sorţi şi (învechit) soarle. Gen.-dät.: 'sorfii şi soartei. — Şi: sorţ s. m., (învechit şi popular) soărte s. f., (învechit) sort s. m., Sorte s. f., (regional) şonrtă (ub. s. v, 123) s. f. — Lat. sors, -tis. — Sort; sg. refăcut după pl. SOÄHTÄ3 s. f. v. sort2. SOÄJRTE s. f. v. soartă. SOÄT s. n„ v. suhat. SOĂTĂK s. n. v. şoatăr. 9277 SOATIOR - 1153 - SOBĂRIE3 SOATIOB s. n. (Prin vestul Transilv.) Coş de mina tjuplelit clin nuiele, din ■'trestie, din papură etc. Mi-am cumpătai, un soatior, că n-am în ere . ţine mele da cipcă (danielă) cină mă duc cu vacile, cv 1950, nr. 4, 35, cf.’liîxic rec: '72, teaha, c. n. 266. — Accentuat şi: soatior. ’ — Pi.: spaliore, — Din magh. sznfyor. SOAŢĂ s. i. 1. (învechit şi regional) însoţitoare (v. i n s oţi t o r); colaboratoare (v. colaborator); părtaşă (v. părtaş 3): p. e x t. prietenă ,(v. pi' den). Cf. soţ1 (1). Aducu-sc lu împărat fealc după ia, şi soaţele (p r i i a t i n i 1 e d) ei .aduca-se fie. psAi/f. 88. Soaţele tale le voi băga-n casă. dosoftei, ps. 150/7, cf. A.NON. cab., lb. Cuvintele de mulţămire, care prin mine sc revarsă din inimile soaţelor mele. ar (1835), 31/23, cf. tdjîg, dl, dm, dex. Vă voi fi soaţă întru nisuinţa dc a ne scăpa de ca. reteganul, p. i, 28. "C* (Prin analogic) [Capra] e blăstămată şî n-are soaţă. t. papahagi, m. Ib4, cf. 232. F i g. Insula S.ahalin cu soaţele ci. bus, i. iii, 96/26. [Virtutea] soaţă drăgăstoasă în ale păcii, ispirescu, u. 27, cf. coşbuc, p. ii, 17. 2. (învechit; popular şi familiar) Soţie (3). Jrina, soaţa lui, şi fiu-său Constantin. mOxa, 381/15. Cuvintele soaţei sale ceale jealnice. dosoftei, v. s. septembrie 38r/23, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Soaţă... au fost Alexandra, calendariu (1844), 28/16. Cercul fericirei este foarte mic: O mumă, o soaţă şi un bun amic. abicescu, a. b. 8/16. Pentru întăiaşi dată. . . ieşi Epimeteu fără soaţa sa. ispibescu, u. 97. Asia va să fie Soaţă (ie. sevasxos, n. 183. Soţul soaţă-şi va găsi. mahian, î. 280, cf. ddbf, tdrg, resmeriţă, d., cade, c. pexhescu, ţ. ii, 122. Soaţa vrednică de laudă a domnului Simion. călinescu, c. o. 132. Domnul... şi-a adus cu domnia-sa şi soaţa, galan, z. r. 75. Vin. . . Să ne gîtuie pruncii şi soaţele! iîou-beanu, s. p. 25, cf. Di,, Dm. împreună cu soaţa-i se îndreaptă căile locul unde un neguţător grec şi-a desfăcut marfe. h. daicoyiciu, d. 46. I-ăi 'poruncit.. . să nu se a'.ingă de soţia lui legitimă, românia literară, 1969, nr. 20, 15/1, cf. m- d. enc., dex. De-mi eşti soaţă credincioasă., ., Dă lui pe loc de ştire, alecsandri, p. p. 125. Se-nsura..., Mîndră soaţă că-ş lua. teoeoiuscu, p. p. 623, cf. sbieba, p. 218, alkm i/ii h 379. Marişcuţă, soaţa mea,... Bucale să-ţi încălzeşti. balade, hi, 95. ❖ (Prin analogic) Hăţişul pe unde am văzut treetnd, cu soaţele lui, un bizon, sadoveanu, o. XII, 8. 3. (învcchit şi popular) Pereche (3). O imagine a cărei soaţă se află numai in următoarea strofă, maio-rescu, cb. ii, 13, cf. dl, dm, m. d, enc., dex. Multe nebune... am văzul in lume, dar soaţă ţie nu ţi-aş găsi. iiexeganvl, p. iv, 6, cf. şez. v, 123. pe sub soare soaţă n-are, Pe păminl protivă n-are. bîrlea, l. p. m. r, 35. 4. (Regional; în sintagma) Număr cu soaţă = număr par, V. p a r*. Cf. alb sn iv h 935. — PI.: soaţe. I,at. soeia. S O Ii A11 s. m. 1. Meseriaş carc face, repară (şi vinde) sobe (1) ; (regional) pietrar (1 2). Cf. ponx- IJR1ANT, D., LM, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, Di Vil sobar parc-se ori coşar. . . îi strigă. . . cu un glas aspru. CA mm- PETRESCU, O. II, 689, cf. DL, dm, m. d. enc., dex, H iv 56. E cîrpaci, nu sobar. udbescu, gl. 244. + (Rar) Fabricant de sobe (1). Cf. şăineanu2. 2. (Regional) Meseriaş care construieşte case (Bo-zioru — Buzău). Cf. c.hest. ii 10/100. — PI.: so.bari. ' — Sobă + silf. -ar. SOBĂ s. I. 1. Instalaţie pentru Încălzit încăperile (sau, uneori, şi pentru gătit mincare), făcută din fontă (v. g o d i n), clin teracotă (v. teracet ă), din zidărie etc., care funcţionează cu combustibil sau cu electricitate; (rar) plită (1), (regional) cameniţă, cuptor, şparhot. V. cămin, ploatăn, va tr ă. Cf. anon. cab., lex. maks, 191. O lasă la soare, iar iarna pe sobă să stea. mîncăuile, 120/6, cf. budai-deleanu, USX. Să se facă dă cătrc dumneavoastră 3 bordeie cu sobele lor {a, 1811). Doc. ec. 129, cf. liî. Baionetul unei puste ce era rezemată lingă sobă. cr (1830), 1201/10, cf. I, colescu, c. Căldura de la sobă. descb. aşez. 19/22, cf. VALIAN, V. încălzim bine soba. vasjci, m. ii,. 28/7.. Sc pune vasul... pe sobă încălzită, cobnea, e. ii, 3/16. Să-mi. arunci Cărţile-n soabă. pann, e. i, 60/4, cf. pontbbiant, D. Focul pîlpîie în sobă. eminescu, o. i, 105, cf. creangă, o. 198, garagiale, o. ii, 173. Sobele de teracotă, de fontă şi de porţelan, anghel — iosif, c. m. ii, 34. Crivăţul urlă în burlanele sobei. brătescu-voineşxi, p. 69, cf. resmeriţă, d., nica, L. vam-, 225, cade. Punea două lemne în sobă. rebreanu, r. i, 245. Avea culcuşul puilor înlr-o gură de sobă. c. petrescu, î. ii, 13. Un covor luminai de flăcările sobei, teodoreanu, m. i, 269, cf. dl, dm. Sobele de porţelan. . . răspîndesc o căldură plăcută. românia literară, 1971, nr. 127, 18/3, cf. m. d. enc.., dex, albm n/i h 318, 392, a iii 2. O pune acolo după sobă să să mai uşle. o. bîrlea, a.p. ii, 10, cf. folc. mold. ii, 64. Am o fată şi cine vine o ia în braţe iarna (Soba), şez. xiii, 31. Iarna toţi grămadă La line venim, Vara dacă vine De line fugim (Soba). ib. xvi, 180. (Ca termen dc comparaţie) Căţeluşi, mici cit pumnul şi orbi ca sobolii, odobescu, s. iii, 42. Trăiau, ca sobolii, pentru foame. c. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 33. O vedea Ungă el pe Nica, cu-ochii lipiţi ca la soboli, camil petrescu, o. i, 26. Sc bagă in tranşee ca sobolii, pas, z. iii, 25.8. Norocul e orb ca sobolul, românia literară, 1970, nr. 36, 8/1. 4. P. ext. (Prin Trar.silv.) Muşuroi de pămint făcut de sobol2. Cf. alr i- 1 175/93,' 289. + (Prin Munt., prin Olt. şi prin Bun.) Şoarece (I 1) mare; şobolan (1)' (Ratlus liorvcgicits). Gf. resme-R1Ţ.X, D., CADE, H IX 396, XVIII 42, 261, alr i 1 192/ 30, 800. 4. (Prin estul Munt. şi prin vestul Transilv.) Orbeţ (II 1) (Spalax microphthalimis). Cf. h vii 386, com. din vaşcău. — Pi.: sbboli. — Şi: (regional) sui)6l (alr i. 1 174/184), şobol (ib. 1 174/118) s. m. — Din bg. coSoJlerţ. SOBOLĂN s. m. v. şobolan. SOBOLAŞ s. m. (învechit) Diminutiv al lui s o-b o l1 (1) ; (învechit, rar) soboluţ. Tinăr vinătoriu, demult fără sporiu, După un drăgălaş vina sobolaş. BUDAI-DELIJANU, Ţ. 306, cf. id. LEX., I. GOLESCU, C., contribuţii, iii, 302. — PI.: sobolaşi. — Sobei1 -f suf. -aş. SOBOLIÎiRA s. f. (învechit, rar) Cursă pentru prins sobolii2. împotriva cirtiţelor sau sobolilor, alergăm la cursa numită sobolieră, instrument care se aseamănă eu cursa de şoareci, brezoianu, a. 155/4, cf. 286/31. — Pronunţat: -li-e-, — PI.: soboliere. — Sobol2 + suf. -ieră. SOBOLITURĂ s. f. (Regional) Muşuroi făcut dc sobol2: (regional) sobol2 (Certcge — Abrud). Cf. alr i 1 175/96. — PI.: soboliluri. — Sobol2 -|- suf. -itură. .SOBOLtJŢ s. m. (învechit, rar) Diminutiv al lui sobol1 (1); (învechit) sobolaş. Mergi pe părăuţ..., Că acolo-i drăguţ ţie soboluţ, Acolo gaia fii cu săgeata Si cumu-i data să-i dai zăgneata. budai-deleanu, ţ. 307. — PI.: soboluţi. — Sobol1 suf. -nţ. SOBOLZÎ vb. IV v. sovllta. SOBON s. n. v. sovon. SOBOR1 s. ni. V. sobol1. SOBOR2 s. n. (Atestat prima oară in psalt. huk-9v/23) 1. Sinod; p. ext. clerul unei biserici ori al unei mănăstiri (sau al mal multor biserici ori mănăstiri) care participă la oficierea unei slujbe religioase. Adu-natu-se-au săboruri de preaoteţi. coresi, ev. 176, cf. cod. tod. Pravila a săborului de Cardaghen (a. 1640). gcr i, 89/24. Svenţii oteţi carii au fost la săborul din-tăiu. varlaam, c. 133. Igumenul cu săborul singuri cu voia lor vor liia averea vlădicăi. prav. 344. Sfintele] săboară, şapte a toată lumea o[r]mcâ. dosoftei, v. s. noiembrie 103v/22. A doauă besearecă iaste săbornică... adecă adunarea oamenilor credincioşi, cheia, în. 27r/27, cf. budai-deleanu, lex,, i. golescu, c., tdrq, cade, scriban, d., DM, DEX. 2. (învechit şi popular; adesea substantivat) (Om) care face parte din sobor2 (1), care trăieşte, acţionează conform hotărîrilor soborului2. Spune sobornicul Isus Sîrah de zice. varlaam, c. 309. Oteţi săbornici ce au fost în Nicliiia (a. 1684). bul. com. ist. iv, 38. S-au arătat totdeauna. . . sobornic pentru vîrsta care îi dă îndrăzneală şi minte, molnar, ret. 108/5. Sfîntă Joie, Sobornică lui Hristos... să-mi fii ajutătoarei marian, s. r. i, 106. Cînd împărăţa prin slăvită Gutiie, sobornic icra. alexici, l. p. i, 225. S-o înlîlnit... Cu sftnta sîmbătă săbornică. bîrlea, l. p. m. ii, 388. — Pl.; sobornici, -ce. — Şi: (învechit) săbornic, -ă, siljiirnie, -ă (lb), (regional) sabornje, -ă adj. — Sobor + şuf. -nic. Cf. slavonul ciso^hv SOBORNICESC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Sinodal. Facem ştire cu această carte sobornicească a noăstră (a. 1652). mag. ist. i, 126/21. Să cetiţi în a doao pos-lanie săbornicească a lui s[fîn]fu/ Petră apostol, cheia, în. 3r/10. A spori şi a creşte săborniceasca şi dreapta credinţă (a. 1742). gcr ii, 29/16. După soborniceasca înăreplare şi hotărîre ce s-au făcut pentru rinduiala daniilor de moşii. sob. hris. 17. Sobornicească îndreptare şi hotărîre (a. 1785). cat. man. ii, 1.. Aa sădit pomul vieţii carea iaste credinţa cea adevărată şi sobornicească. molnar, ret. ■ 43/9. Au dobîndit cinste de Patriarh şi prin cel sobornicesc şi prin cel împărătesc decret, şincai, hr. i, 260/12. Soborniceştele scrisori sînt dale de la biserica cea mare (a. 1779). uri-cariul, i, 100/13, cf. budai-deleanu, lex. Iaste osîn-dit prin blestem sobornicesc, pravila (1814), 4/18. Mers-au în sobornicească şi împărătească besericăi. dio-nisie, c. 227, cf. lb, i. golescu, c. Liturghie în biserica soborniecască. asachi, i. 160/3, cf. polizu, pontbriant, d., ddrf. De dînsa [liberalitate] se folosi şi biserica sobornicească din Ţarigrad. xendpOl, i. r. iv, 181, cf. ALKXI, -W., RESMEBIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. 9302 SOBORNICEŞTE - -1156 - SOBRU — PI.: soborniceşti. — Şi: săborniccsc, -căscă, sibor-iiicesc, -căscă (lb) adj. — Sobornic 4- sul. -esc; • SOBORNICEŞTE adv. (învechit) întemeiat pe ho-, tăririlc soborului2 (1) ; în mod sobornic (!)• Huţa lui Arie soborniceşle aţi surpai, mineiul (1770), 67rl/24, Cf. BUDA1-DELEANU, l.EX., I. GOLESCU, C., L.M, ODKV, SCRIU AN, D. — Sobornic -|- sui. -eşte. SOBOŞ s. m. v. subaşă. SOBRICHÎT s. n. (Franţuzism) Poreclă (2). Negru fosl-a un. simplu supranume al acestui principe? Mai mulţi dintre contimporanii săi au purtai asemeni so-bricheturi. hasdeu, i. c. i, 121, cf. alexi, w. M-am împăcat pe loc cu autorul noului meu sobrichel, menit celebrităţii, galaction, o. a. i, 41. — PI.: sobricheluri. — Din fr. sobri quct. SOBR1ETÂTE s. f. 1. Faptul sau însuşirea de a fi sobru (i); manifestare, atitudine, comportare de om j sobru. V. seriozitate (D- Sobrietatea. .., cumpătul, curăţia năravurilor a popoaj-elor acelora le dau lor o viaţă lungă, maiob, t. 232/8, cf. i. golescu, c., negulici, stamati, D. Ţinla acestei maxime este de a recomanda sobrietatea, aristia, plut. LVIII/5. Propagă poporului sobrietatea, iar ei [stareţii] trăiesc in cel mai mare libertinagiu. filimon, o. ii, 234, cf. prot. — pop., n. D., pontbbiant, d. Se serveşte conştient de sobrietatea cea inconştientă a străbunilor, philippide, p. 220. Are nevoie. .. de o literatură care să propage . . . economia, sobrietatea, hărnicia, in plr ii, 110, cf. şăineanu2, bianu, D. s. A ridicat -pe oamenii aceştia ... şi i-d îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate, pâr-van, g. 74, cf. besmeriţă, d., cade. Această epocă a sobrietăţii, sadoveanu, o. xix, 100, cf. scbiban, d. Prin propriul exemplu al sobrietăţii... devine bunul părinte al tării sale. vianu, l. u. 162. In Italia... necesităţile existenţei se satisfac datorită sobrietăţii meridionale. călinescu, i.'299, cf. dl, dm. Actriţa are spontaneitate şi sobrietate în joc. r decembrie 1964, 42. Pentru pace se cere sobrietate, vulpescu, p. 72. Epocă noastră, atîl de zbuciumată, are nevoie de construire şi xle sobrietate, .contemp. 1969, nr. 1 172, 7/1, cf. dex. <0> (Prin lărgirea .sensului) Preşedintele venise hotărîl să imprime dezbaterilor... dramatică sobrietate, teodoreAnu, m. iii, 138. + Caracterul a ceea ce se bazează pe mijloace materiale reduse (v. modestie 2, simplicitate 2, simplitate 1); cumpătarc excesivă în modul de viaţă. Cînd cineva ia în băgare de seamă hrana poporului nostru. . . se minunează... de sobrietatea [lui]., i. ionescu, m. 203. + F i g. Prudenţă, circumspecţie, discreţie; p. ext. răceală, reţinere; rezervă (4). în discuţii păstra o anume sobrietate care-l făcea inaccesibil, l 1965, fir, 17, 6/2. 2. Faptul sau însuşirea de a fi sobru (2) ; starea sau caracterul a ceea ce este alcătuit (mai ales) din elemente esenţiale comportind puţine elemente ajutătoare; lipsă de ornamente de prisos; simplitate (1). V. austeritate, gravitate, severitate (2). Sobrietatea de linii a artelor antice. odobeScu, s. iii, 124. Populaţia este îmbrăcată ca şi în celelalte oraşe . . ., ţinută simplă pînă la sobrietate, sai-iia, u.r.s.s. 30. Următorul tablou..., al ţăranului roman în sobrietatea lui, e de un relief sigur gradai, constantinescu, s. iii, 93, cf. dl, dm. Biroul direcţiei. Mult alb, sobrietate, cîtevă plante, t august 1964, 54, cf. dex. + Caracterul limbii, al stilului etc. sau• al părţilor componente ale1 acestora de a fi lipsite de artificialitate, de afectare etc.; simplicitate (2), simplitate (2). V. natura- leţe. Poezia... [este] remarcabilă prin sobrietatea cuvintelor, maiorescu, cr. i, 65. El se deosebise. prihlr-o neobişnuită sobrietate şi preciziune de- stil. . vlahuţa, o. A. iii, 76. Un stil deci fără artă, de înţelegem prin artă sobrietate şi eleganţă, lovinescu, c. , iv, 155: Au păstrat... acea sobrietate în întrebări. j GALACTION, O. A. I, 213, CÎ. TOPÎBCEANU, O. A. II, 346.' i La fel cu fraza vorbirii familiare..., aceeaşi simplitate, acccaşi sobrietate... a mijloacelor de expresie. iordan, stil. 241. Sobrietatea [in limbă] înseamnă simplitate, moderaţie, evitarea podoabelor inutile, u încărcăturii zadarnice, vianu, s. 171. Aveau... sobrie-'■ tatea unor lozinci de manifest, blaga, g. 135, cf. .contemp. 1954, nr. 396, 3/1; -v- (Prin lărgirea sensului) Un spectacol serios, , unitar, lucrat atent, cu o sobrie-; tale clasică a mijloacelor, scînteia, 1969, nr. 8 210., — Pronunţat: -bri-e-. — Din lat. sobrictas, -atis, fr. sobriefe. SOBRIU, -IE adj. v. sobru. SOBRU, -A adj. 1. (Despre oameni) Care respectă limita admisă (în comportare, în manifestări etc.), : care are o atitudine echilibrată, lipsită de excese; care este corect sau lipsit de superficialitate; (despre ! manifestări ale oamenilor) care denotă ,o astfel de ! comportare. V. astimpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit (1), reţinut (1), rezervat (2), serios (2), ‘stăpinit, temperat (2). Popoare aşa sobrie ... şi compălate. maior, t. 227/28, cf. i. golescu, c., negulici. Numa. . . le-a instruit [pc femei] a fi sobrie, le-a obicinuit şi a fi tăcute, aristia, plut. 196/14. Indienii şi arabii nu sînt mai sobri decît .dînşii, ghica, c. e. ii, 437, cf. prot. — pop., n. d. Pînă cînd au fost păstori de vile, sobrul rulean şi meditativul român... umblau... din păşune în păşune, sbieha, f. s. .296. Autorul nostru e mai sobru decît cronicarii predecesori. ; bul. com. ist. ii, 28, cf. cade. Eşti om sobru, fără . nici un viciu. c. petrescu, î. ii, 3. Sobru, cumpătat : şi echilibrat în toate, voiculescu, p. i, 66. Ce sobri ■ erau oamenii în acel sat al copilăriei. sae°veanu> °-: xx, 134. Ei sînt sobri, inteligenţi, nepreienţioşi. puşt ■ cariu, L. R., i, 220, cf. scriban, D., dl. P.cdcveni so-brâ, dar numai pentru citeva clipei preda, r. 439, cf. dm. Caragiale a fost un seriilor sobru, contemp. 1959', '. nr. 396, 32. M-am hotărîl să fiu sobru în relaţiile cu el. v. rom. noiembrie 1964, 37. Subliniem. . . interpre-.- laica sobră a dirijorului, m 1968, nr. 1, 22, cf. scînteia, 1969, nr. 8 210. A furat o pai-te din iubirea so-; bră a părinţilor.. românia literară, 1971, nr. 13.8, ; 16/1, cf. dex. (Adverbial) Cu toată averea sa, el .. trăia sobru, ca un oştean, t. popovici, s. 8. Regizorul a tratat sobru... povestea celor doi copii, cinema, 1968, nr. 3, iii. + (Despre modul sau despre condiţiile de viaţă ale oamenilor) Care se caracterizează prin cumpătare excesivă; care exprimă austeritate; aspru, auster, spartan (2). Neapăratele trebuincioase ale casei şi ale unui trai simplu, sobru şi fără lux. i. ionescu, m. 284. îi plăcea atmosfera sobră, de studiu-, t. popovici, se. 558, Atmosfera sobră de sanctuar al ştiinţei. scînteia, 1966, nr. 6 926. 2. (De obicei despre clădiri, încăperi etc. sau despre articole de îmbrăcăminte etc., în opoziţie cu c o ln-p 1 e x) Care este alcătuit (mai ales) din elemente esenţiale, comportind puţine elemente ajutătoare, (în opoziţie cu încărcat) care este fără ornamente, fără adaosuri (de prisos), neîmpodobit, neîncărcat, neornat, sec (II 6), simplu (3). V. auster, grav. s e-ver (2). Mobila, păreţii, uşile, toate aneau un aspect sobru, vlahuţă, o. a. iii, 83. O piciură sobră, liniştită, puternică, id.. ib. s. a. iii, 359. Acea pătrundere adîncă a lui Caragiale şi acea artă sobră cu care ştie s-o. exprime. gherea, st. cr. i, 357. De o sobră eleganţă, plin de demnitate în pori şi în vorbire, el răriiăsese... 9308 âOBtJR ■iiW — âocĂCt om de lume. m. i. caragiale, c. 13. Se iveau... bărbaţii în sobră ţinută de solemnitate. vinea, l. ii, 319, cf. di,, dm. Echipamentul vînălonilui trebuie să fie sobru, fără prea multe zorzoane, vîn. pesc. martie 1964, 19. Cu trecerea vremii. . . ţinuta lor nu a mai fost atît de sobră. a. barbu, a. v. 32, cf. m. d. enc., dex. -■£ (Adverbial) E o femeie de aproape patruzeci de ani, foarte sobru îmbrăcată, h. lovinescu, t. 245. Cu o valiză în mînă şi îmbrăcată sobru, t iunie 1964, 29. •v- (Adverbial) Sînt. . . cîteva portrete episodice, sobru zugrăvite, constantinescu, s. iii, 199. -v> (Prin lărgi-lea sensului) Bar trecea dimineaţă fără de asemenea sobre slujbe în bisericuţa de alături, blaga, h. 220. + (Despre limbă, stil etc. sau despre părţi componente ale acestora) Care este lipsit de artificialitate, de afectare etc., neafectat, necăutat, simplu (3). V. natural (I 3). După combinaţiunea cea mai sobră între textul iui... şi documentul din Nestor, ... putem conchide, hasdeu, i. c. i, 152: Limba română vorbită de un muntean ni se parc sobră, dar rece. puşcariu, l. r. i, 83. Puternica, scenă, articulată, din fraze sobre. vianu, a. p. 79. Comunicatul [este]... sobru şi lipsii de parada frazelor diplomatice, arghezi, b. 120. Deşi limbă lui Caragiale este. foarte bogată, ea este şi foarte sobră, contemp, 1954, nr. 396, 3/3, cf. dl, dm. Proza sobră şi viguroasă a. lui Marin Preda, cinema, 1968, nr. 8, 5. Anunţurile şi reclamele foarte sobre, dar substanţiale. v.rom. aprilie 1970, 156, cf. dex. — Pl.: sobri, -e. — Şi: (învechit) subriu, -ic adj. — Din lat. sobrius, fr. sobre. SOBTJBĂ s. f. (învechit, în. Transilv.) Caimac (la lapte). Cf. lb, polizu, lm, ddrf, mîndrescu, i. g. 80, barcianu, alexi, w., viciu, gl. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Şi: (regional) soborft s. f. viciu, gl. — Cf. germ. Stissobers. SOBUŞOĂRĂ s. f. (Rar) Sobiţă (1). O sobuşoară de fier în care pîlpiia un lăciunc. contemporanul, v2, 193. Din gura burlanelor de tablă se înalţă domol fumul sobuşoarelor de luci. bart, e. 330, cf. dl, dm, dex. Nici o muncă nu-i uşoară... Ca icirna la sobuşoară. folc. mold. i, 69. — Pl.: sobuşoare. — Sobă + suf. -uşoară. SOBUŢĂ s. f. (Regional) Cămăruţă (Mara -- Sighetu Marmaţiei). Ci. o.bîri.ea, a.p.i, 598. Pă ce împăi ata av( şt'i, sobuţa lui uncie mînca... s-o dus şi s-o culcat apăi înlr-altă sobă. id. ib. — Pl.: sobuţe. — Sobă -j- suf. -uţă. SOC s. m. (Bot.) 1. (Şi în sintagma soc negru, brandza, fl. 242, borza, d. 288, com. liuba) Arbust din familia caprifoiiaccclor, cu ramuri cu măduvă albă, abundentă, cu scoarţa de culoare cenuşie, cu flori albe dispuse' în corimbe ramificate şi cu fructe în formă de boabe negre, lucioase, aşezate în cior-cbir.e, din ale cărui flori se prepară un ceai medicinal, Sar scoarţa,, fructele şi rădăcina, se folosesc în cromatica populară, (regional) ho Ier, h o z, i b o z, scorpat (Sambucus nigra); p. rest r. floarea şi lemnul acestui arbust. Cf. anon. cak. In loc de ierburi. pune flori de soc. mÎncămle, 81/13. Rădăcina socului cc este lingă gard (a. 1762). uricariul, xvii, 219, cf. coteanu, pl. 18. Sedcsc unii şi soci., economia, 117/13, cf. rudai-delhanu, lex. Fierbem patru pumni de flori de soc. calendariu (1814), 175/17, cf. lb, i. golescu, c, Trţi patru ceşti de ceai de floare de soc. episcupes'cu, practica, 69/18, cf. valian v. Culege poamă de soc pînă a iui sc irecc cu coptul, cornea, e. ii, 53/10, cf. brezoianu, a. 267/7. Bolnavul. .. va înlesni sudoarea prin o lăulură ele floare de soc. fătu, d. 132. Ai răgiişit, mai bine du-te de bea ceai de soc. alecsandri, t. 361. Ce ai în tigaie? Papa puilor duc in valea socilor, creangă, o. 186. Era o casă albă. în mijlocul unei curţi largi, cu tufe mari de soc. vla-huţă, s. a. iii, 75, cf. dame, t. Fira să pună.. . Măduvă de soc... Să fiarbă la'foc. coşbuc, p. ii, 148, cf. grecescu, fl. 277. M°lca Oltului bătea La colţul casei într-un soc. goga, poezii, 23. Frunzele de soc"ce se mai numeşte prin jud. Tutova şi Tecuci şi socru, se culeg, se fierb, pamfilf, — lupescu, crom.. 49, cf. panţu, pl. Numai socul. . . mi-a rămas credincios, păslrînd acelaşi umbrar de flori gălbui, brăescu, o. a. ii, 12. Explozia tunului, puşcă de soc, infantilă şagă. teodoreanu, m. iii, 89. Fiertura de foi de soc . . . este purgativă, voiculescu, l. 293, cf. ds, bujo-reanu, b. l. 392. Iţi aminteşti iu... Zumzetul, socul? blaga, poezii, 263. E înălţat... alt gard viu de tufe de liliac şi soc. camil petrescu,. o. . i, 176. Scutura flori de ghitară, Tulburat, bălrînni soc i v. rom. iulie 1954, 213. Suflătorul este făcut de obicei din lemn de soc. alexandru, i. m. 79, cf. dl, dm. Tremură.la slînă fluierul de soc. labiş, p. 298. Se pornise furtună mare . . . ploua de sus cu spice de secară şi cu flori de soc. bănulescu, i. 49. Se recurgea la uleiul de soc fierbinte. G. BARBU, A. V. 40, cf. M. D. ENC., DEX, H IV'66, X 205. Căvălaş de soc, Mult zice cu foc! teodorescij, . p. p. .436. Numai io, floare de soc, N-am avut nici un noroc. MÎNDRESCU, L. P. 28, Cf. SEVASTOS, C. 203, ALR I 1 914, alr SNvh 1 305. Măninc mugurel de soc Şi beau apă dintr-un troc. folc. olt. — munt. iii, 97. Băţ de soc, Să mi-l aduci pe loc! folc. mold. i, 231. <0> (Ca termen de comparaţie) Slavă ţie, nea... Brodată mărunt ca floarea de soc. călinescu, l. l. 52. De urît, mînca-l-ar focu, Mă gălbinii ca şi socu. reteganul, tr. 148. Străinii, mînca-i-ar focu, M-au îngălbenit ca socul! folc. mold. ii, 467. <0 Soc roşu (sau de munte, cu struguri) = arbust din familia caprifoliaceelor cu ramuri cu măduva galben-brună, cu flori albe-gălbui strînse ciorchine şi cu fructele boabe roşii (Sambucus racemosa). Cf. brandza, fl. 242, grecescu, fl. 278. Se pot găsi pe hotarul comunei următoarele plante: ... cuscrişor ..., soc de munte, păcală, m. .r. 17, Cf. PANŢU, PL., SIMIONESCU, FL. 87, DS, BORZA, D. 288, com. liuba. (învechit şi regional) Soc mic = boz (Sambucus ebulus). Cf. coteanu, pl. 18, lb, brandza, fl. 241, borza, d. 288, l. rom. 1967, 149, alrm sn ii h 445. <0* Expr. (învechit) Cine s-a fript în îoc suflă şi-n soc, se spune despre cei foarte precauţi, prudenţi. Cf. babonzi, l. i, 54, zanne, p. ii, 557. 2. Compus: (regional) soc-dc-cîmp = urda-vacii : (Cardaria draba). Cf. borza, d. 40, 288. — Pl.: soci şi (regional, n.) şocuri (a ixl, alr i ■1 914/35, 922). — Şi: socru s. m., soăce (borza, d. .155, 268) subst., so(| (alr i 1 914/156, 158, 160, 164, -166, 170, 174, 178, 190, alr sn v h. 1. 305) s. m. — Lat. sabucus. SOCÂC s. n. (învechit şi regional) Uliţă. Şi să strige ■ pc socac, Vinzînd tot prăji şi spanac (sfirşitul sec. :XV1II). gcr ii, 105/33. Paşte popa vacilc... Pe toate socacile. marian, s. r. ii, 273, cf. tdrg, cade, scriban, d. Şede, nu lucră nimic, Cu aţa băgală-n ac Şi să uită pe socac. viciu, gl., com. din oraviţa. Pc isocacul mindrii trec, Cu nimica nu m-aleg. l. cos-:tin, m. b. 20. Să facă văndălac, S-apuce pră socac. .arh. folk. iii, 127, ef. alrm sn ii h 737. — Pl.: socace şi socacuri (tdrg), (m.) socaci. — Din tc., ser. soknk. SOCÂCl s. in.. (învechit şi regional)- Bucătar. Cs. ..anon. car., lex. mars. 197. în 20 a lui ianuarie s-au xununat de pârfintele] popa Chifor Gheorghie socaci i/|upinului] Rcdnic Ştefan (a. 1779). iorga, s. d. xn, ^254. Mai bine fac bucătarii (socacii) cari. aruncă un 9314 SoCÂCîŢ - 1108 - SOCIA BÎLÎÎÂTlE pumnişor de fasole înir-o oală. economia, 45/5, cf. lb. Luă un bucătari adecă socaci, un peaşte şi-l băgă în iazăr. alexandria, 107/9. C-am avut şi un socaci Fără pic de fund la glaci. marian, na. 304, cf. tdrg, cade, scriban, D. Lucră şi Sfarmă-Pietre ca un socaci împărătesc şi făcu un prinz dc-ţi lăsa gura apă. frîn-cu—candrea, m.. 278, cf. caba, săl. 100, alrm sn iii li 895, ARVINTE, TERM. 165, LEXIC, REG. II, 101. S-a băgat socaci la o şcoală, mat. dialect. 191. — PI.: socaci. — Si: (regional) sucnci s. m. alrm sn iii h 895/172. — Din magii, szaliitcs. SOCACÎŢĂ s. f. v. socăciţă. SOCALĂ s. f. v. sucală. ŞOCATĂ s. f. Băutură răcoritoare preparată prin fermentare din flori de soc, zahăr, lămlie şi apă. Com. din bucureşti. — PI.: şocate. — Soc -f- suf. -ată. SOCĂCEL s. n. (Prin Ban.) Diminutiv al lui s o -c a c. Plecai pe un socăcel, Mă-ntîlnii c-un şcolărel. novacoviciu, ap. cade, cf. alrm sn ii h 738. — PI. : socăcele. — Socac -}- snf. -el. SOCĂCI vb. IV. Intranz. (învechii şi regional) A practica meseria de bucătar. Cf. lb, tdrg, cade, scriban, d. ^Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A găti. Cf. tdrg, cade. Să rămînă acasă să socăcească. rete-ganul, p. iii, 63. + (Regional) A pierde vremea prin bucătărie simulînd activitate; a căuta prin oale (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect t, 191. Ce socăceşii acolo? ib. — Pref. ind.: socăcesc. — V. socaci. SOCĂCÎE s. f. (învechit şi regional) Ocupaţia de bucătar. Cf, lb, lm. Iar le-ai apucai (le socăcic? mat. dialect, i, 191. — Socaci -f suf.-ie. SOCĂCÎT s. n. (învechit şi regional) Faptul de a socăci. Cf. lb. Vai ele socăeilul tău! mat. dia-li:ct. i, 191. — V. socăci. SOCĂCÎŢĂ s. f. (învechit şi regional) Bucătăreasă. In luna lui mai in 8 zile, am botezat p/'u[n]eu/ socăciţii giuralului (a. 1771). iorga, s. d. xii, 246, cf. lb, lm. Jupincasa socăciţă Nu le-a prea tare sărai [bucatele], sevastos, n. 286. Pînă jocul se sfirşeşte, Socăciţă se găteşte, Cînd întră oaspeţi-n casă, Bucalele stau pe masă. marian, nu. 658, cf. tdrc-, cade, l. rom. 1959, nr. 1, 48. Socăciţă di la oale...O ascuns carnea din oale. mîndrescu, l. p. 169. Socăciţă lungă-n dejie, Carne-n oală nu mai este. reteganul, tr. 177, cf. ţiple a , p. p. 116. Socăciţă, haida-ncoace, Ce-ai făcui, nimic nu-mi place, bîrlea, l. p. m. ii, 207, cf. ARH. FOLK. III, 56, ALR Il/l h 163, ALRM SN III h 896, lexic, reg. ii, 101. Fala s-a băgai socăciţă la un restaurant. mat. DIALECT. I, 191, Cf. GLOSAR REG. Unde sînt multe socăcile rămîne mîncarea nesărată. . zanne, p. v, 67. —PI.: socăc iţe. — Şi: (regional) socăţică (marian, ins. 237), socăciţă (a v 8, 14), soeociţă (alr ii/i li 163/27), sucăcită (alrm sn iii h 896, lexic reg. ii, 47) s. f. — Socaci -f suf. -iţă. SOCĂŢÎCĂ s. f. v. sorăfilă. SOCET s. n. (Prin Maram.) Loc acoperit cu soci (1); desiş de soci. Cf. t. papahagi, c. l., dr. x, 80. — Soc + suf. -ei. SOCI s.m. pl. (Prin vestul Olt.) Varietate de porci cu picioare lungi, care se îngraşă greu. Sînd mai multe soiuri de porci în Mehedinţi: 1. Cei mai numeroşi sînt acei rţumiţi soci, cu picioarele înalte şi care se îngraşă mai în silă decît celelalte soiuri, i. ionescu, m. 363. — Etimologia necunoscută. SOCIABIL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are capacitatea de a stabili relaţii amabile cu semenii; care caută compania semenilor; care se împrieteneşte uşor; (despre manifestările oamenilor sau despre caracterul lor) care denotă o astfel de capacitate; comunicativ, deschis, expansiv, prietenos (1), volubil, (rar) vorbitor, (învechit) soţios. Cf. i. golescu, c., negulici, aristia, plut. 99/20, polizu, antonescu, d., canella, v. 291, resmeriţă, d. cade, scriban, b. Este sociabil prin definiţie, căci îşi debitează verva intre amici, constantinescu, s. ii, 36. Vreau să vă văd şi pe d-voaslră mai sociabile, mai .primitoare! Nu vă vine nici naiba în casă! călinescu, o. i, 254. Sini şi cîteva tinere fete foarte sociabile, ralea, s. t. i, 280. Nu e prea sociabil, h. lovinescu, t. 357, cf. dl, dm, dn, m. d. enc., dex. O fire sociabilă, dsr. + (Prin lărgirea sensului) Peşti (murene). . .carii mai la urmă să făcură aşa de blînzi şi soţiabili cu oamenii, vasici, m. i, 74. 2. (Despre fiinţe) Care este capabil să trăiască In compania permanentă a semenilor săi; uşor integrabil în societate; ataşabil. Un aii folos. . .csle că face pe oameni mai soţiabili.. .adică.. . să trăim împreună. gtn (1835), 191/3, cf. negulic.i, stamati, d. Vom vorbi de animalele sociabile, earasch, m. i, 79/4. Omul . . .trebuie neapărat să fie sociabil, fiindcă numai în contactul cu alţi oameni îşi poale mulţumi aspiraţiile. ghica, c. e. i, 169, cf. prot. — pop., n. d. Mamiferele carnivore. . .sînt în unele privinfi mai puţin sociabile. conta, o. f. 329, cf. barcianu, cade. .Erau animale blinde între ele şi sociabile, sadoveanu, o. xx, 259, cf. scriban, d. Albinăreii sini păsări foarte sociabile şi cuibăresc in colonii, linţia, p. ii, 18, cf. dl, dm, dn, m. d. enc., dex. (Substantivat, m.) Un sociabil, care găseşte în iubirea de oameni. . .mîngîierea tuturor suferinţelor. iorga, în plr ii, 21. — Pronunţat: -ci-.a-, — Pl.: sociabili, -e. —Şi: (învechit) soţiăbil, -ă adj. i. golescu, c., stamati, d. — Din fr. sociaMe. SOCIABILITATE s. I. 1. însuşire, capacitate, aptitudine a fiinţelor de a trăi în societate cu semenii. Cf. i. golescu, c. progresurile arici dramatice au urmat loldauna progresurilor sociabilităţii. c,tn (1835), 191/28. Scopul societăţii csle. . .de a-i manţine in nişte coridiţiuni favorabile sănătăţii şi soţiabilităţii lor [a oamenilor], man. sănăt. 3/15. Animalele făcătoare de rău,... sînt mărginite. . .a trăi singure nefiind împărtăşite de instinctul de soţiabililate. barasch, m. i> 58/29, cf. polizu. Germenele armoniei este instinctul sociabilităţii, bolliac, o 33, cf. pontbriant, d. Democraţia. . .exaltă scc¡abilitatea, această frăţie de simpatii şi de interese, bolintineanu, o. 260. Se dezvălu-ieşle în om instinctul sociabilităţii, care nu c decît o modalitate a instinctului de conservare, conta, o. f. 366, cf. şăineanu2, cade, scriban, d. li erau nesuferite .. .formele convenţionale ale sociabilităţii, vianu, l. u. 365. După el, membrii societăţilor primitive sînt ...lipsiţi de orice spirit de sociabilitate, ralea, s. T. iii, 103. 2. însuşirea de a fi sociabil (1) ; comunicativitate, expansivitate. Cf. negulici, prot. — pop., n. d. Senzaţiile, sentimentele, ideile sînt material pentru artă şi nu...motiv de sociabilitate cu cetitorul, ibrailfvnu, 9337 êoCÏÀL ; “■ Ü5&' soeiÂt-bARVîÿîisM s. l. 121, cf. resmeriţă, D. Izolarea mea e principală, eu toată aparenţa de sociabilitate. sadoveanu, o. xix, 10. El înţelege să lege de plăcerea sociabilităţii fiecare zi a vieţii, vianu, l. u. 236. Sociabilitatea mea [era] aproape nulă. blaga, h. 97, cf. dl, dm, dn. încă o dală se certifică sociabilitatea afabilă a profesorului. contemp. 1969, nr. 1 179, 8/6, cf. românia literară, 1970, nr. 66, 22/4, ivr. d. enc., dex. 3. (Bot.) Dispersare a indivizilor care aparţin aceleiaşi specii, intr-o grupare vegetală. Cf. ltr2, dn3. . —Pronunţat: -ci-a-. — Ş i: (învechit) soţiabilitâtc s. f. — Din fr. sociabilité. SOCIĂL, -Ă adj. 1. Care aparţine societăţii umane, care este propriu societăţii, care se referă, care este legat sau care este creat de societate ; s p e c. care este propriu unui anumit tip de societate; care este legat de apartenenţa la o anumită clasă a societăţii sau la un anumit grup din societate; (învechit, rar) socios, (neobişnuit) societar (3), societarist. Ca să scape de datoriile soţiale şi omeneşti să jură că să leapădă de lumea aceasta, pleşoianu, t. iii, 48/26. Pildu-irile cele rele. . . care se înţes neprecurmat. . . între oameni în vieţuirea soţială. episcupescu, practica, 5/14. Ticăloşia. .. şi nenorocirea, aceste răni a rîndu-ielii soţiale. buletin, f. (1833), 2011/12, cf. i. golescu, c. Interesurile cele mai scumpe ale vieţii soţiale. mar-covici, D. 164/10. Reforma aşezămintelor sociale, ge-nilie, G. 188/7. Starea soţială şi politică a unei naţiuni. fm (1840), 1931/13. Chipul cu care ei s-au purtai în viaţa lor soţială. mag. ist. i, 1/10. Scopul social care este? bălcescu, m. v. 1. Organisaţia ordinului nostru soţial. brezoianu, a. 647/8. Rădicarea morală şi socială a Chirosului (a. 1848). uricariul, x, 10. A produs iar fintîna de bună-cuviinţă şi de putere în politica socială. aristia, plut. 99/7. Să-şi facă o posiţiune socială. negruzzi, s. i, 333. Numai în viaţa socială... poate găsi puterea de a învinge piedicile, ghica, c. e. i, 169. In toate meseriile sociale există o ierarhie oarecare. ftlimOn, o. i, 96. Regenerarea noastră trebuie să înceapă cu reformele sociale (a. 1861). plr i, 193, cf. prot. — pop., n. d. Introduce egalitatea socială. maiorescu, cr. iii, 103. Viaţa socială a indivizilor. conta, o. f. 330. Eminescu e muncit de enigma vieţii sociale, a luptelor de clase, gherea, st. cr. i, 115. De midiul social în care trăim nu putem rămîne neinfluenţaţi. ionescu-rion, s. 107. La cei vechi religia se confunda cu statul şi cu viaţa socială, xenopol, i. b. i, 64, cf. enc. rom. S-a avîntal pînă la cele mai înalte trepte soţiale. sbiera, f. s. 67. Cercetătorul e dator să afle. . . care au fost cercurile sau straiele sociale, iorga, c. i. ii, 115. Stă adăpostită minciuna ordinei sociale. angkel — iosif, c. m. ii, 121. Adevărata valoare a unui om nu stă în avere, nici în poziţia socială ce-o ocupă, ci în el însuşi, agîrbiceanu, a. 60, cf. păcală, m. R. 38. Mormintele şi aşezările arată clase sociale diferite, pârvan, g. 282. în căsătorie, semnificaţia socială o maschează pe cealaltă, ibrăileanu, a. 97, cf. resmeriţă, d. Acum, mai mult ca oricînd e vremea să ne oprim asupra funcţiei sociale a presei. în plr ii, 424, cf. cade. Oameni ajunşi la o înaltă treaptă socială prin cullură şi talent, lovinescu, c. iv, 6. Tot mai citeşti problemele sociale. . . Sau, ce mai scrii iubita mea uitată? bacovia, o. 50. Iubeaţi frumosul, ideea clară şi apostolatul social, galacticn, o. 335. Pentru instalaţiile şi construcţiile sociale s-au cheltuit. . .32 miliarde. sahia, u. R. s. s. 90. Se impusese. . .printr-un simţ nativ şi precis al fenomenului social de la noi. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 31. Ne deosebeam şi ca origine socială, ylasic, d. 153. Oameni din vlrful piramidei sociale, sadoveanu, o. xx, 219. O temeinică politică' socială studenţească. D. guşti, p. a. 195. Limba împlineşte un rol social, puşcaiuu, l. r. i, 164, cf. scniBAN, d. Contiolează întreaga activitate privind realizarea politicii sociale, leg. ec- pl. 116. Constatăm legătura intimă dintre fenomenul politic şi social şi cel artistic, oprescu, a. m. 25, Un simplu pretext, care serveşte scriitorului să dezvolte o problemă socială şi etică, constantinescu, s. iii, 40. Căpătase importanţă socială şi devenise utilăi călinescu, s. 18. El devine atunci un poet social, vianu, l. u. 162. A apărut în momentul istoric. . . cînd apunea o alcătuire socială şi începea o alta. ralea, s. t. i, 12. Istoria agriculturii . . . reflectă epocile prin care a trecut organizarea socială. agrotehnica, I. 20. Dădeau problemei sociale soluţii ce se loveau aici de obstacole, pas, l. ii, 142, cf. dl. Toate păturile soţiale să fie reprezentate. T. popovici, s. 261, cf. dm. E foarte conştient de rostul social al literaturii, ist. lit. rom. ii, 408. Schimbări variate care privesc toate ' aspectele vieţii sociale, co-teanu, r. l. 16. Ocupau o poziţie socială deosebită. stoicescu, s. d. 77. Prezenta lucrare. . . este un studiu de istorie socială, panaitescu,. o. ţ. 5. (Urmat de determinări care indică domeniul) Aici era punctul de contact între problema social-polilică şi problema culturii. în plr ii, 544. Femeia. . . are drepturi egale ca ale bărbatului în toate domeniile vieţii, economice, politice, culturale şi social-politice. sadoveanu, o. xx, 361. Structura social-economieă. leg. ec. pl. 21. Mărfurile sini produse în cadrul diferitelor formaţiuni social-economice coexistente, lupta de clasă, 1953, nr. 3 —4, 89, cf. sfc i, 184. Satisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei, scînteia, 1965, nr. 6 689. Intelectualul joacă, in viaţa social-politică a ţării, un rol. contemp. 19Q9, nr. 1 166, 1/2. Revoluţie socială v. revoluţie (I 1). “v* (A.d verbial), Calitatea de cetăţean contemporan a artistului implică, social vorbind, o adeziune la disciplina muncii. în plr ii, 641. Cum sînt dispuse social relaţiile adolescenţilor cu persoanele adulte? gî 1968, nr. 933, 1/7. Preda nu trăieşte social într-un oraş mare şi mental în altă parte. contemp. 1969, nr. 1 208, 3/3 + (Substantivat, n.) Ansamblul problemelor legate de societatea omenească. Pretutindeni unde se încearcă o experienţă asupra vieţii omeneşti, socialul absoarbe Intui. d. guşti, p. a. 115. Socialul, în roman, nu este decît o atmosferă, un cadru. constantinescu, s. 1,13. Vom da toată atenţia. . .sistemelor ia care socialul. . . domină individualismul anarhic, ralea, in plr ii, 548. O serie de alţi factori importanţi, dintre care sccialul Da trebui menţionat în primul rînd. românia literară, 1968, nr. 3, 23/2. Literatura modernă este actuală prin acceptarea socialului. ib. 1971, nr. 127, 4/2. 2. (Rar) Sociabil (1). Cf. i. golescu, c. Agatirşii de atunci... induslrioşi, sociali, plini de frăţie... se răs-frtng de minune în oltenii şi muscelenii de astăzi, has-deu, i. c. i, 215. Spaniolul e mîndru, dar foarte social. ralea, s. t. i, 317. 3. Care ţine de o societate comercială sau de asociaţiile unei case de comerţ. Capitalul soţial este de 12 mii de galbeni (a. 1845). do<3, ec. 855. Obligaţiunile contractate... pentru afacerile sociale, hamangiu, c. c. 383, cf. şăineanu3, resmeriţă, d., cade. Banca. . . cu capital social 110 000 lei... şi-a început activitatea. sadoveanu, o. xx, 39, cf. scriban, d. Capitalul social al societăţilor comerciale de stat va fi subscris. . . de stat. leg. ec. pl. 216, cf. dl, dm. 4. (Despre plante) Care trăiesc reunite în număr mare şi care se acomodează uşor la mediu. Cf. ds. — Pronunţat: -ei-al. — Pl.: sociali, -e. — Şi: (învechit şi regional) soţial, -ă adj. — Din fr. social, lat. socialis, it. sociale. SOCIÂL-DAR'VINfSM s. n. Concepţie sociologică apărută în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, care extinde, în mod eronat, legităţile biologice descoperite de Darwin la lupta socială; darvinism social, v. d a r v i n i s în. Cf. der, m. d. enc., dns, dsr. 9329 SdâtAt-DEModtek’» - ilâi» -■ SoCJAi.lst — Pronunţat: -ci-al. : • — Social-4- darvinisra. SOCIAL-DEMOCRAT, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine social-democraţiei, privitor la social-democraţie. Iată, părinte, junele nostru soţial-demo-erat. d. zamfirescu, î. 44, cf. di ..Era membru în partidul social-clemoerat. preda, r. 16, cf. dm, dn2, m. D. ENC., DEX. 2. S. m. şi f. Adept al social-democraţiei. Ei profesau, ca social-democrati, „internaţionalismul“. ibrăi-leanu, sp. CR. 201, cf. sahia, u. R. s. s. 125. în prezent numeroşi soeial-demoerafi se pronunţă pentru o luptă activă împotriva pericolului de război, scînteia, 1956, nr. 3 520, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-al. —■ Pl.: sociaUdemocraţi, -le. — Şi: (învechit) soţiitf-dcmocrât, -ii adj., s. m. şi i. — Din germ. SozinldcmoUrat, fr. social-demo-crate. SOClĂL-DEMOCRATlSM s. n. Ideologia şi tactica social-democraţiei. Deşi profesau social-democra-lismul, în realitate vorbeau în numele şi favoarea claselor apăsate, ibrăileanu, sp. cr. 200, cf. dl, dm, DN2, DEX. — Pronunţat: -ci-al. — Soeial-democrat 4- sui. -ism. Cf. germ. Sozial-demokratismus. SOCIAL-DEMOCRAŢlE s. f. Grupare de curente politice de orientare centru-stinga, cu caracter parlamentar şi reformist. Cf. dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — Pronunţat: 7ci-al, — Din germ. Sozialdemokratic, fr. social-di'mo-cralic. SOCIALISM s. m. 1. Doctrină economică, poli lică, socială care preconizează desfiinţarea proprietăţii private şi a economiei libere de piaţă. Erau pe atunci necesităţi, aspiraţiuni . . . analoge cu acelea care astăzi se renasc sub denumirea de socialism, conta, o. f. 400. Socialismul ia la dînsul forma unui sentiment adine, nu al unei ştiinţe nepieritoare, bacal-haşa, s. a. 1, 233, cf. enc. rom., resmeriţă, d. Dacă am presupune că socialismul încă n-ar exista ca doctrină, el s-ar realiza în orice caz. în plr ii, 157, cf. cade. Liberal, fără a se speria de socialism.. . Emile Faguel moare, lăstnd în urma lui o' vastă operă, lovinescu, c. iv, 147. Simpatizat nu numai de opoziţie, dar chiar de gazetele de seară, democrate pînă la socialism, camil petrescu, u. n. 26. Socialismul nu cere nivelarea trebuinţelor, egalarea matematică, sahia, u. r. s. s. 196. Acestor critici... le-au răspuns teoreticienii socialismului. cocea, s. 11, 321. Neculai Beldiceanu, Artur Slavi i. . . au fost partizani ai socialismului aceluia de intelectuali visători, sadoveanu, o. xx, 441. Boier nou, detesta socialismul, călinescu, s. c. l. 39. Întî-iele sisteme ale socialismului modern apar o dală cu ivirea romantismului, blaga, z. 37. Engels, ca să prezică socialismul, se ajută de judecata dialectică, ra-lea, s. T. 11, 283. Această aprcciere eronată îi va definitiva depărtarea de socialism, v. rom. septembrie 1954, 150. Ei erau pentru socialism. Pentru progres. pas, l. 11, 143, cf. dl, dm. La obiectul' filozofie şi socialism care se predă în liceu se va acorda o extindere mai mare problemelor de istoria filozofiei, oî■ 1968, nr. 933, 3/1, cf. m. D. enc., dex. Socialism ştiinţific = fundament teoretic al socialismului (D. bazat pe doctrina lui K. Marx, modificată şi aplicată de V. I. Lenin tn Rusia primelor decenii ale secolului nostru şi preluată de regimurile totalitare de stingă din estul Europei şi din Asia de după al doilea război mondial, după. care omenirea ar trece în mod necesar de la capitalism la socialism (1) în drumul ei spre comunism. Gargariselile trandafirii ca şi entuziasmul simplist nu l-au ademenii niciodată pe fondatorul socialismului ştiinţific, Karl Marx. ralea, s. t. i, 78. Unirea socialismului ştiinţific cu mişcarea muncitorească a dus la transformarea clasei muncitoare intr-o clasă revoluţionară conştientă, der. Unii reprezentanţi ai socialismului ştiinţific cred că prin aplicarea metodelor ciberneticii .. . s-ar destrăma conţinutul însuşi al materialismului istoric, contemp. 1969, nr. 1 174, 10/4, cf. m. d. enc., dex. Socialism utojic— doctrină economică, politică, socială premergătoare socialismului ştiinţific (v. s o-c i a 1 i s m 1) care urmărea instaurarea egalităţii economice şi sociale între oameni. Socialismul utopic ... nu înţelegea legile istorice de dezvoltare a producţiei capitaliste, cv 1949, nr. 6, 9. Socialismul utopic nu a putut înţelege... rolul istoric revoluţionar al proletariatului şi necesitatea revoluţiei social-politice. DER, Cf. M. D. enc., DN3, DEX. - 2. Orînduîrc social-economică şi de stat bazată pe socialismul ştiinţific (v. socialism 1); (sens curent) regiiii totalitar de stingă. Socialismul...■ a promovat cu dărnicie şi entuziasm toate artele, arghezi, b. 156. Ţelul socialismului este de a-lface [pe om] să se bucure de fericirea culturală, călinescu, c. o. 391. Socialismul deschidea tinerelului perspectiva he-bănuil de largă a ştiinţelor, v. rom. septembrie 1954, 140, cf. dl. Socialism nu înseamnă pentru noi numai revoluţie socială, ci şi salt istoric, preda, r. 253, cf. dm. Triumful deplin al socialismului la oraşe şi sale . . . reprezintă cea mai mare victorie politică a partidului nostru, scînteia, 1965, nr. 6 689. In socialism, producţia pretinde, printre altele, cadre lot mai calificate. ib. 1966, nr. 6 893. Munca şi lupta plină de avînl pentru construirea socialismului, m 1968, nr. 1, 30. Socialismul trebuie să reuşească în a unifica ştiinţa şi tehnica cea mai modernă cu umanismul cel mai pur. contemp. 1969, nr. 1 183, 10/6, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-a-, — Din fr. socialismc, germ. Sozialismus. SOCIALIST, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine socialismului (1,2) privitor la socialism. Sini liberat, sint roşu, sînt socialist din fire. bolintineanu, o. 157. Aceasta e, de altfel, ţinta întregii mostre prese socialiste. în PLR II, 156, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. El ştia să explice, pe înţelesul tuturor, în şedinţele duminicale ale cercului socialist... ce-i cu universul. g. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 30. Lumea socialistă de miine va pune roadele ştiinţei la indemîna tuturor. cocea, s. ii, 322. O să ie ajutăm să vezi şi să cunoşti toate cîie sint bune în lumea noastră socialistă, sadoveanu, o. xvii, 277, cf. scriban, d. Introduce noi forme socialiste de organizare şi retribuire a muncii in agricultură. leg. ec. pl. 83. Iureşul tot mai viu al întrecerilor socialiste în cinstea măreţelor aniversări, cv 1949, nr. 9, 15. Ucenicia şi cultura.. . . şi le-a făcut în atelierele şi şcolile socialiste, argi-iezi, b. 137. Bolul literaturii înlr-un regim socialist e'ste de a ridica conştiinţa la nivelul existenţei, călinescu, c. o. 400. Se înscrisese...în mişcarea socialistă, blaga, h. 68. Atitudinea nouă, socialistă, a maselor fată de muncă, scînte- ia, 1954, nr. 2 912. Intraseră in legături cu cercurile socialiste, pas, l. ii, 141, cf. di.. Veni...în ateliere un lider socialist, preda, r. 17, cf. dm, dn2. Relaţiile de producţie socialiste s-au. generalizat in întreaga economie. scînteia, 1965, nr. 8 689. Societatea socialistă e o lume de largă şi slrinsă solidaritate umanistă. v. rom. martie 1970, 110, cf. m. d. enc., dex. *v> Revoluţie socialistă. = tip de revoluţie socială care constă în trecerea de la societatea capitalistă la cea socialistă. Revoluţia socialistă va. aduce ... o schimbare completă în formele de proprietate. în plr ii, 159, cf. M. D. enc. 830. 9334 SOCIALITATK - 1161 - SOGTAtlV 2. S. m. şi f. Adept al socialismului (1,2); membru' sau simpatizant al unui partid socialist. Cf. polizu, an-tonescu, D., pontbriant, D. Tineri, foarte tineri, din capitală, care îşi închipuie că sînt socialişti, maiorescu, cr. ii, 179. Dezvoltarea intelectuală şi morală a lui. . . îl împinge înainte, îl face socialist, revoluţionar, gherea, st. cr. ii, 219. De influenţa acestui mediu social, burghez, unii socialişti n-au scăpat cu totul, ionescu-rion, s. 107, cf. alexi, w. în limbajul nostru, al socialiştilor, cuvîntul revoluţionar are un înţeles infinit mai adine. în plr ii, 158. Broşurile alea pe care le trimit socialiştii din Bucureşti, ca să deschidă ochii muncitorilor din sate. PETICĂ, O.. 208, cf. ŞĂINEANU, D. U., CADE, LOVINESCU, c. iv, 174. Eu, ca .socialist, sînt contra violenţelor, re-bkeanu, R. ii,,,23. Lică e... tovarăş cu Graur la socialişti. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 53, cf. SCRIBAN, D. Vasile Morţun, pe atunci socialist, îl alesese ca centru. al activităţii sale. ralea, s. t. iii, 184. jVZn şi mii de voturi care merg... la socialişti, bogza, a. î. 59, ci. dl, dm. în urma cunoscutului proces intentat socialiştilor., ., a fost eliberat din lipsa unor probe, scînteia, 1969, nr. 8 183, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-a-, —Pl.: socialişti, -sie. — Şi: (învechit) soţialist, -ă s. m. şi f., adj. polizu. — Din fr. sociallstc, germ. Sozialjst. SOCIALITĂXE s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este social <»>• Socialitatea artei presupune în concepţia lui. . . un anumit mod de a evolua, românia literară, 1969, nr. 22,.12/1, cf. 196.9, nr. 29, 28/1, sfc vi, 64. — Pronunţat: -ci-a-. ' — Social + suf. -Hale. Cf. fr. s o c i a 1 i t e. SOCIALIZA vb. I. 1. Refl. A dobindi caracter social; s p e c. (despre muncă, producţie) a deveni social ca urmare a dezvoltării forţelor de producţie, a adîncirii diviziunii muncii, a concentrării producţiei şi specializării. Poezia decepţiunii, durerii, revoltei, generalizîndu-se ori, mai bine zis, socializîndu-se, se naşte o literatură care exprimă durerea socială, gherea, st. cr. iii, 31, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. . T r a n z. Ideea colaborării între toţi oamenii de ştiinţă. . . s-a născut din necesitatea timpului de azi de a socializa ştiinţa. D. guşti, p. a. 251. 2. T'ranz. (Complementul indică mijloacele de producţie şi alte bunuri) A trece în proprietate socialistă. Cf. cade. Vrem să socializăm mijloacele de pro-ducţie'şi schimb, cocea, s. ii, 321. cf. iordan, l. r. a. 241, scriban, D. A socializat mijloacele de producţie, le-a, făcut proprietate a întregului popor, lupta de clasă, 1953, nr. 1, 26, cf. dl. în gospodăria colectivă sînt socializate numai pămînturile, vitele mari de muncă şi uneltele, preda, d. 51, cf. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-a-. — Prez. ind.: socializez: — Din fr. sociaiiser. SOCIALIZĂM', -Ă adj. (Rar) Care are, care prezintă tendinţe socialiste. Individualismul a alternat aproape regulat cu moravuri socializante, ralea, s. t. iii, 9, cf. dn2. Ei s-au dezinteresat de conservatismul catolic, ca şi de utopismul socializant, ist. lit. . rom. ii, 253. — Pronunţat: -ci-a-, — Pl.: socializanţi, -le. — Din fr. social isant. SQCIAL1ZĂRE s. f. Acţiunea de a (se) socializa şi rezultatul ei. I. Dobîndire a caracterului social; s p e c. proces prin care, pe baza dezvoltării forţelor de producţie, a adîncirii diviziunii muncii, a concentrării producţiei şi specializării, munca şi producţia capătă un caracter social, produsele muncii constituind rezultatul conlucrării mai multor lucrători. Cf. socializa (1). : Durerea proprie unui artist generalizîndu-se, . . . socializarea aceasta a sentimentelor poetului se poate întinde şi mai departe, gherea, st. cr. iii, 33. Prima chemare. . . este a răspunde necesităţii de socializare a creaţiei. D. guşti, p. a. 199, cf. călinescu, c. o. 108. Acestei inspiraţii receptive... îi revine desigur un rol considerabil întru socializarea operei, blaga, z. 37, cf. ralea, s. t. 11,188. Socializarea producţiei... în capitalism constituie baza materială a trecerii la orîn-duirea socialistă, der, cf. dn2. Procesul socializării individului, românia literară, 1970, nr. 37, 28/1, cf. m. d. enc., dex. 2. Trecerea mijloacelor de producţie şi a altor bunuri din proprietatea privată în proprietatea socialistă prin naţionalizare şi cooperativizare. Cf. soci a-liza (2). Datorită socializării şi cultivării, influenţa oraşului şi a limbii literare e din ce în ce. mai puternică. ev 1950, nr. 3, 46, cf.,.DN2. Proprietatea socialistă de stat... reprezintă forma superioară de socializare a mijloacelor de producţie, pr. drept. 35. Prin socializarea agriculturii, se cultivă suprafeţe mari de teren cu plante de acelaşi fel. vîn.. pesc. iulie 1962, 2. Perioada de dinainte de socializarea agriculturii, l. rom. 1967, 170. Procesul de industrializare s-a suprapus parţial procesului revoluţionar de socializare. contemp. 1969, nr. 1183, 10/3, cf. m. d. enc.,. dex. — Pronunţat: -ci-a-, — PL: socializări. — V. socializa. SOCIALIZAT, -Ă adj. 1. Care a dobîndit caracter social; s p e c. (despre muncă, producţie) care a devenit social ca urmare a dezvoltării forţelor de producţie, a adîncirii diviziunii muncii, a concentrării producţiei şi .specializării; Cf. socializa (1). Cf. dl, dm, dn2. •v> (Prin lărgirea sensului) Sub semnul social trebuie să se găsească o realitate individuală... [ea] poate aparţine... straturilor mai socializate şi mai impersonale ale conştiinţei indiviuale. vianu, a. p. 17. Aceste fenomene psihice n-au valoare decit obiectivate, adică socializate, ralea, s. t. i, 223 + (Despre oameni) Care a intrat în raporturi sociale cu alţii. Omul socializat este pus astăzi în situaţia. .. de a judeca lucruri pentru ccue mediul lui dinainte era prea slrîmt. contemp. 1969, nr. 1 165, 1/4. 2. (Despre mijloace de producţie şi alte bunuri) Care a fost trecut în proprietatea întregului popor. Cf. s o c i a 1 i z a (2). Cf. dl, dm, dn2. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl.: socializaţi, -le. — V. socializa. SOCIALMENTE adv. Din punct de vedere social, sub raport social. Cf. scriban, d. Timpul de muncă socialmente necesar pentru producerea ei [a mărfii]. lupta de clasă, 1953, nr. 5, 27. Mania lui... e socialmente superioară, ll ij 123. Socialmente nu mai reprezinţi nimic. h. lovinescu, t. 302, cf. dl. Pentru ca să fie angajată răspunderea penală, este necesar ca fapta săvîrşilă să fie socialmente periculoasă, pr. drept. 104, cf. dm, dn2. Sentinţa insuccesului se exprimă socialmente aici în chipul cel mai categoric., cinema,- 1969, nr. 6, 14. Progresele uriaşe ale automatizării... [fac] posibilă reducerea treptată a timpului de muncă socialmente necesar, românia literară, 1970, nr. 66, 23/2j cf.. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-al-. — Din it. socialmente, fr. socialement. SQCLATÎV, -A adj. (Despre complemente circumstanţiale) Care determină un verb, arătînd fiinţa sau luciul care însoţeşte subiectul sau complementul direct în săvîrşirea unei acţiuni. Cf. dl, dm, dn2. Se remarcă... introducerea unor părţi noi de propoziţie: complementul de agent, complementul circumstanţial, instrumental, soci.at.iv, de relaţie şi concesiv. L. rom. 9341 àOtlETAfl - 1162 - SOCIETATE 1959, nr. 4, 28, cf. der. Pentru exprimarea complementului socialio s-a folosit la începui ablativul singur. ist. l. rom. i, 270, cf. m. d. ENC., dex. <0* (Substantivat, n.) Studiul gramaticii limbii române, care pină acum îngloba agentul şi sociativul in complement indirect. sg i, 142. încă din epoca arhaică, socialivul esle de obicei precedat de prepoziţia „cum“, ist. l. rom. i, 270. — Pronunţat: -ci-a-, — Pl.: sociativi, -e. — Din fr. sociatif. SOCIETÂR, -Ă s.m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte dintr-o societate (3) ; s p e c. actor de prim rang care este angajat la un teatru naţional şi care primeşte, In afară de salariu, o cotă anuală din excedentele teatrului respectiv. Un profesor cu titlu definitiv. . . tras la sorţi în prezenţa societarilor, cap.a-giale, o. ii, 179. Ardeam de nerăbdare să-mi depun partea mea de sociciar. vlahuţă, s. a. ii, 313, cf. şăi-neanu2. Un actor, societar al Teatrului naţional, ar-DELEANU, U. D. 36, cf. CADE, SC.HIBAN, D., DL, DM, dn2. Cunoscuta actriţă..., festă societară a Comediei franceze, contemp. 1969, nr. 1 175, 4/1. Foaerul... decorat cu statuile societarilor şi cu amintiri din istoria artei dramatice■. românia literară, 1970, nr. 75, 25/1, cf. m. D. enc., dex. Societar de onoare = actor care rămîne angajat plătit al teatrului pe viaţă. Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. S. m. şi f. (Bar) Acţionar. Societarii de la „Arhanghelii“ şedeau in fruntea mesei, agîrbiceanu, a. 91, cf. resmeriţă, D., dl, dm, m. D. enc. Moşîia noastră s-a luat dă nişte socitari, rumâni d-ai noştri, graiul, i, 166.. ¡1. Adj. (Neobişnuit) Social (1). Niciodată problemele n-au fost puse mai cu predilecţie in mediul social, niciodată misticismul prestigiului societar n-a fost mai imperios, ralea, s. t. iii, 138. — Pronunţat: -ci-e-, — Pl.: societari, -e. — Şi: (regional) soeităr s. m. • Din fr. sociétaire. SOCIKTARÎSM s. n. (Neobişnuit) Tendinţă, mentalitate socială (!)• Cum am putea explica numai cu ajutorul individualismului sau sentimentalismului romantic... societarismul antianarhic? ralea, s. t. i, ICO. — Pronunţat: -ci-e-. — Socîctar -f- sui. -ism. SOC1ETARÎST, -Ă adj. (Neobişnuit) Social (1). Punctul de vedere religios, societarist ori scientist se găseau în dizgraţie, ralea, s. t. iii, 36. — Pronunţat: -ci-e-. — Pl.: societarişii, -sie. — Societar + suî. -ist. SOCIETÂTE s. f. 1. Totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi de anumite relaţii determinate istoriceşte (v. co lectivitate, c o m u-n i t a t e, ob ş t e 1, învechit, o b ş t i m e 1) ; ansamblu unitar, sistem organizat de relaţii care există între aceşti oameni. Acest an ¿aste bun de aşezare şi de saţietate, calendariu (1733), 14/12. Tinerii trebuie să leapede. . . ce este împotriva datoriilor de obşte a saţietăţii, carte treb. i, 210/3. Cine va creade una ca aceia, e semn că nu ştie ce este căsătornica saţietate. maior ist. 14/2, cf. budai-deleanu, lex. Legile sini trebuitoare pentru a constitua societatea omului (a. -1817). uricariul, iv, 301/22. Pe omul înşelător. . . nici o saţietate nu va să-l sufere, petrovici, p. 268/21, cf. lb. Am lucrat cu cuget d-a fi spre folosul soţietăţii. pleşoianu, t. i, 33/18, cf. episcupescu, practica, XIX/23. Soţietatea-ntreagă constă ■ din elemente curate, sănătoase, heliade, o. i, 206. Folosinţele ce aduc şi ffceşii neguţători statului şi societăţii, reg. org. 37/12. Cei ce se îngraşă în mijlocul soţietăţii făr’de a-i fi de vreun folos, marcovici, c. 18/24. Oamenii, chiar şi sălbatici, se însoţesc adunîndu-se la un loc şi ăjutorîn-du-se. . . ; aceasta esle întiia societate, genilie, g. 130/5, cf. hrisoverghi, a. 43/3. Societăţile au soartă potrivită. donici, F. îi, 23/12. Se osebesc... popoare.. . în forma saţietăţii cetăţeneşti, rus, i. i, 53/28,] 'cf. vasici, m. 57/27. Le da o povăţuire cuviincioasă pe calea vieţii in soţietate. regul. org. 365/13. Inel de lanţ e omul, Părtaş soţietăţii. I. văcărescul, p. 34/16. Organizarea dinlăuntru a societăţei. bălcescu, m. v. 9, cf. ne-gulici. Culmele societăţei nu aveau conştiinţa de întunericul şi prăpastia în care arunca neamul, russo, s. 109. Trebuie în sfirşit să-şi ia un loc oarecare in societate. negp.uzzi, s. i, 25. Ordinea în societate nu poale fi dobîndită decît prin aplicarea legilor, ghica, c. e. ii, 342. Agricultura... nu poate îndestula toate trebuinţele societăţii, i. ionescu, b. c. 15/9, cf. prot. —pop., n. d. Sînt două partide într-o societate, bolintineanu, 0. 255. Societatea este destul de bine organizată, maio-rescu, critice, 105, cf. conta, o. f. 180. Societăţile, după vremi şi ţări, îl dezvoltă [geniul], odobescu, s. i, 330. Cum e constituită şcoala, mai aşa va fi şi curentul de progres ce va domni în societate, ionescu-rion, s. 101. Făcind critica organizaţiei actuale a societăţii, socialismul arată tabloul sfişietor al mizeriei celor mulţi, bacalbaşa, s. a. i, 280. Dacă formele sociale sînt peritoare, societatea va exista cit va trăi omenirea. în prl ii, 62. În societăţile omeneşti se poale trezi ori-cînd simţul către ce e nobil, iorga, p. a. ii, 29. Vom ajunge să fim şi noi [scriitorii]. .. forţe utile societăţii. anghel, pr. 187. Cultura încheagă... societăţile omeneşti între ele. în plr ii, 446, cf. cade. Istoricul ne arată marile transformări ce modifică societatea, lovinescu, c. vii, 76. Nu înţeleg o societate de nefericiţi egali în mizerie, c. petrescu, î. ii, 89. Să nu prejudiciezi societatea. sadoveanu, o. xx, 152, Cf. scriban, d. Viaţa în societate e dată spre fericirea indivizilor, constan-tinescu, s. ni, 91. Istoria agriculturii este istoria societăţii omeneşti, agrotehnica, i, 20, cf. dl. Ce faceţi voi, mă, aici...? — Noi, mă?!... Construim societatea. preda, m. s. 9, cf. dm. Ansamblul semnelor cc servesc ca mijlcc de camunica’e în societate, l. rom. 1967, 290, cf. m. d. enc., dex. + Formaţiune social-eco-nomică. V. orîn duire (4), regim (1), sistem (I !). O societate cu modul de produeţmne socialist. în plr ii, 159. Apele revoluţiei au inundat structura şi instituţiile societăţii moderne româneşti. c.on-stantinicscu, s. iii, 308. Etnografii au arătat doar că societăţile primitive nu cunosc indivizi, ci numai mase. ralea, s. t. i, 16. Începu a vorbi cît mai pe înţeles despre societatea burgheză, v. rom. martie 1954, 120. Există în aceste piese. . . trăsătura comună a. protestului împotriva unei societăţi strîmbe. t august 1964, 2. Dezvoltarea societăţii feudale pe aceste meleaguri şi importanţa... sînt atestate, jud. rom. soc, 87/1, cf. m. D. enc., dex. + P. a u a 1. Totalitatea vieţuitoarelor care trăiesc laolaltă. Cf. prot. — pop., N. D., şăi-neanu2, resmeriţă, d. Albinele trăiesc in societate, ap. cade. Argumentul unic al confruntării cu societatea de urangutani şi gorile, cinema, 1968, nr. 10, 14. 2. Grup restrîns de persoane, pe care relaţiile sociale le fac să petreacă un anumit timp Împreună; anturaj, companie, tovărăşie, (grecism învechit) si-nanstrofie. Pre Sever l-au primit soţ şie; ci nu mult au ţinut aici pacea, nici soţielalea. şincai, hr. i, 14/25. Trăiaşle. . . mai vîrlos cu soţietate răzvrătită care în toate zilele lui cxempluri răzvrătite îi arată, ţichin-deal, v. 313/17. Cu oameni slabi să nu te însoţeşti in soţietate slabă (a. 1824). iorga, s. d. xii, 211, cf. 1. golescu, c. Armonia a strîns pe oameni în plăcuta societate, asachi, s. l. i, 47. Aruncîndu-ţi ochii asupra soţietăţii, vedeai pe fieşlcare. hrisoverghi, a. 32/24. Cu saţietatea acestui cuvînlător. . . al naturei favorit: omul. genilie, g. 7/14. Soţielalea bărbaţilor cinstiţi, influenţa exemplelor şi cuvintelor lor sînt de un mare 93 33 SOCIETATE - 1163 - sôcieTaTe folos. i. pop, l. 177/5. Vărul vostru ■neodihnit vă dă vizită', veţi avea ocaziune a cunoaşte că posifiunea tn care singur v-aţi redus are nevoie de societate. lăzărescu, s. 10/31. Avindu Impregiurul seu soţietate şi putere de amici... se opunea la părerile lor. aristia, plut. 278/6. Unde [este] mai ales amabila D-voastră societate? negruzzi, s. i, 95. Găsii aici o societate numeroasă de amici şi cunoscuţi, bolintineanu, o. 278. O interesantă societate de pribegişi aice [la Constantinopol]. iorga, c. i. i, 208, cf. cade. Era un salon in care toţi discută. . . Fermecată pare Societatea asta. topîrceanu, p. o. 55. Am tnlilnit o societate largă de osindiţi siberieni. sadoy'Eanu, o. xx, 460. Gaitlany lămuri societăţii eă Ioanide nu poale veni. călinescu, b. i. 7, cf. di,, dm, M. d. enc., dex, alr i 456/61, 125. Societatea intre oameni,, temeiul omenirii, zanne, p. viii, 538. <0> E x p r. în societate = intre oameni, intr-un anturaj. Nu trebuie să tacă din gură cind se găseşte in societate. baCalbaşa, s. a. i, 223. în socictate, la petreceri... era privită de toţi cu un zimbel de mulţumire. agîrbiceanu, a. 129. Buna-cuniinţă ne opreşte să ridem sau să pltngem zgomotos in societate, ra-ije a, s. T. ii, 170, cf. dl. Dacă ne vom tntilni în societate, să nu-mi porţi pică. T. popovici, s. 13, cf. dm, m. d. enc., dex. + Grup social constituit pe baza condiţiilor materiale, spirituale, morale etc.; (în orîn-duirile bazate pe clase antagoniste; de obicei determinat prin „înalt“) grup limitat de oameni care aparţin claselor privilegiate. V. ambianţă, a n t u-r a j, atmosferă, (învechit) m i j 1 o c (I 5). Băile . . . silit frecventate de o soţietate aleasă, negruzzi, s. i. i, 326. Toată societatea din Bucureşti... nu vorbi dccît de darurile ce se trimisese miresei, bolintineanu, o. 415. Ei au cucoane din societatea inallă a ¡ctşului. hogaş, dr. ii, 49, cf. cade. N-a lipsit nimeni clin cei ce alcătuiau înalta societate, rebreanv, r. i, 264. Înalta sccidate se lasă tn special sedusă [de propaganda germană], titulescu, d. 666. Fala lui, una dintre cele mai frumoase fete din societatea bucureş-tcană. camil petrescu, p. 47. Serbări de binefacere patronale de cucoane din înalta societate, teodo-riîanv, m. ni, 115. Era vioaie, îndrăzneaţă, intra fără sfială pesle lot... trăise în societatea înaltă, în luxul şi atmosfera palatelor de ambasadă, bart, e. 39, cf. scriean, d., dl, dm, dex. In ce societate sc învîite? DSR. 3. Grup de persoane usociate în vederea unui anumit scop (ştiinţific, cultural, filantropic, sportiv etc.), asociaţie, (învechit) reuniune; organizaţie constituită cu scopul de a promova unele idei sau acţiuni de interes general; sediul în care se desfăşoară activitatea acestui grup sau acestei organizaţii. Să se facă. . . o cît de mică soţieta, spre a face tălmăciri clin cărţi streine, golescu, î. 65. După Arislotel a răsărit saţietatea epicureilor, episcupescu, practica, >'11/17. S-a format acum o societate spre a urma cu publicarea acestei gazete (a. 1829). plr i, 20. Societăţile cele înţelepte de discoperiri. genilie, g. 63/8. Au alcătuit o soţietate de facere de bine. ar (1834), E01/23. Vor întorloca. o societate serioasă spre aşezarea şi diz-latcrea cvestiilor limbii, risso, s. 91. A... conceput ideca înfiinţării unei societăţi, hasdeu, i. c. i, x. Am depreţiat spiritul de societăţi literare, maiorescu, critice, 81. în fiecare comună urbană se va organiza cîle o societate dramatică, caragiai.e, o. ii, 178, cf. resme-riţă, d. A face. parte dintr-o societate nu înseamnă a fi înscrisă şi a plăti cotizaţia, ci a lua parte la toată activitatea. în plr ii, 455. Discuţia alunecă asupra ma-rei serbări ce o pregătea societatea filantropică, re-breanu, r. i, 254. Avem o societate culturală, vlasiu, a. p. 262. Una din societăţile studenţeşti din care făcea parte, călinescu, e. 169. Reuşise în cîţiva ani să organizeze o filială a societăţii „Danie Alighieri“. bart, e. 315, cf. scriban, d. Istoria... era o unealtă mult experimentată de vestita societate literară, vianu, a. p. 124. Societatea naturaliştilor. . . avea în programul ei şi probleme de agricultură, agrotehnica, i, 36, cf. dl, dm. După... alte cîteva spectacole... societatea se destramă, ist. lit. rom. ii, 238. Societăţi ştiinţifice medicale, abc săn. Ar fi acţionat societatea pentru protecţia animalelor, cinema, 1968, nr. 10, 38. Societatea de Cruce Roşie. m. d. enc., cf. dex. 4. întreprindere alcătuită pe baza unor investiţii de capital în comun, în vederea realizării unor beneficii în raport cu capitalul depus; sediul în care se desfăşoară activitatea acestei întreprinderi. Cf. lb. Peste 30 societăţi... cu sumă de milioane venit. genilie, g. 63/25, cf. ddrf. Numărul afacerilor de împrumuturi de bani era îndestul de mare, pentru a se înjgheba o societate, xenopol, i. r. i, 192, cf. alexi, \v. O societate... se alcătui pentru a trimite mărfuri, iorga, c. i. iii, 148. Toate societăţie organizate... trebuiesc să uzeze de mijlocul cel practic de a realiza schimbul. N. A. bogdan, c. m. 166, cf. cade. Mă trimisese direcţiunea societăţii... să măsor cîteva locuri, galaction, o. 241. Toate societăţile parazitare pe care le-au alcătuit, sadoveanu, o. xix, 7, cf. scriban, d. Se înfiinţase societăţi şi bănci, pas, z. iv, 147. O să asigurăm corabia la o societate mare. tudoran, p. 121, cf. dl, dm. Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se obligă să asocieze aportul lor material şi de muncă... spre a atinge un scop economic comun. pr. drept. 389. Omorîse bietul cal nevinovat şi... or să-l pună să despăgubească societatea pentru treaba asta. barbu, g. 157, cf. m. d. enc., dex. <0* (Cu determinări care arată felul, scopul) La 1602 se Informă saţietatea comerţială întitulată ost-indică. săulescu, iir. ii, 367/25. La Londra s-au alcătuit, o soţietate neguţitorească. asachi, i. 211/13. Soţietăţile sau companiile neguţătoreşti. rus, i. i, 65/8. A fost şi procurator al soţietăţii minelor de aur. mag. ist. i, 20/12. Soţietăţile de agricultură au propus ■ . . premiuri. brezoianu, a. 288/23. Soţietăţile universale pot fi de două feluri, hamangiu, c. c. 380. Societatea tramvaielor ne întreabă dacă-i putem livra ... o tonă de nituri, camii, petrescu, u. n. 59. Inginerii de la societăţile petrolifere, c. petrescu, î. ii, 237. Organizarea. . . societăţilor de stat pentru import şi export, leg. ec. pl. 91. Dispar impozitele societăţilor petrolifere de import, arghezi, b. 136. Fu primul care semnă cu societatea petroliferă, stancu, r. a. ii, 331. A racordat la acest circuit de interes douăzeci de societăţi străine de televiziune, cinema, 1969, nr. 5, 36. -v* Societate (anonimă) pe acţiuni (sau, învechit, prin sau pre acţii) = formă de organizare a unei întreprinderi al cărei capital este împărţit în acţiuni, acţionarii respectivi nerăspunzînd de datorii decît în limita sumelor subscrise în vederea alcătuirii capitalului acestuia. Formează o soţietate prin acţii, cu... interesaţi (a. 1845). doc. ec. 854. O societate pre acţii din Sibiu s-a apucat să exploateze zăcămintele ce conţin aur. păcală, m. r. 8. O clasă burgheză..., ajungînd în faza marilor societăţi anonime, scapă din mină conducerea producţiei. în plr ii, 298, cf. der. Societate în nume colectiv — organizare a unei întreprinderi pentru obligaţiile căreia membrii săi răspund solidar şi nelimitat, cu întregul patrimoniu. Cf. dl, dm, der, dex. (învechit) Regula de societate sau regula de companie, regula societăţii ori regula însoţirii = regulă de trei compusă, care serveşte pentru a calcula partea de cîştig sau de pierdere a fiecărui participant la o asociaţie, în raport cu fondurile depuse. Regula de companie sau de soţietate . . . este spre a înmulţi un număr în porţii sau părţi proporţionale cu numere date. asachi, e. 155/1. Pe această proporţie este întemeiată regula soţietăţii. poe-naru, e. a. 210/10, cf. ijRSu, T. ş. 269. + (Jur.) Persoană juridică, care se constituie pe temeiul unui contract. der. — Pronunţat: -ci-e-, — Pl.: societăţi. — Gen.-dat. : (învechit şi) socielăţel. — Şi: (învechit) Soţietate, (învechit, rar) Soţietă s. f. — Din lat. soeietas, -atis, fr, société, it. societâ. 9335 I so&NîArt - H64 - sociologie SOCINIĂN, -Ă adj., s. m. şl f. 1. Adj. Care aparţine socinianismului, privitor la socinianism. Despot aduse din Polonia pe un preot de ritual socinian. xenopol, i. r. v, 73. Stăpîni in Moldova, unde adusese un episcop socinian, deci lot oarecum reformai, iorga, l. r. 82, ci. CADE, scriban, D. Unitarismul socinian. . . poate fi privit fără reticenţe, bl aga, g. 34. 2. S. m. şi f. Adept al socinianismului. Calvinii, luteranii şi socinianii sau unitarii. . . am făcut orinduiala aceasta, şincai, hr. iii, 58/29, cf. i. golescu, c. Locuiesc alăturea şi amestecaţi... sociniani sau ariani cari neagă divinitatea lui Isus. bariţiu, p. a. i, 126, cf. barcianu. Socinianii sini răspindiţi mai ales in Ardeal, şăineanu2, cf. cade,, scriban, d., der, m. d. ENC., DN3. — PI.: socinieni, -e. — Din lat. socinianus, fr. socinicn. SOCINIANÎSM s. n. Curent protestant antitrinita-rian, apărut în secolul al XVI-lea, care nega divinitatea lui Cristos, păcatul originar, predestinarea şi considera sfintele taine doar ca ritualuri simbolice. Cf. I. GOLESCU, C., PROT. — POP., N. D., BARMANI', şăineanu2, cade, scriban, d. A pătruns aci lutera-nismul la saşi, calvinismul şi unitarismul (socinianis-mul) la unguri, blaga, g. 32, cf. m. d. enc. 897, I)N3. — Din lat. soeinianismus, Ir. socinianisir.e. SOCIOGRAF s. in. Specialist în sociografic. Mă interesa mai ales, ca pe un sociograf pasionat, starea intelectuală, tn care se găseşte salul, isac, o. 268. — Pronunţat: -ci-o-, —PI.: sopiografi. — Din fr. soniograplic. SOCIOGRAFÎE s. f. 1. Curent empirist în sociologie care susţine că aceasta trebuie să se reducă la simpla dcscriere a faptelor, fără interpretarea lor teoretică. Monografia sociologică, aşa cum o concepem şi o practicăm noi... nu este o metodă pur descriptivă. Ea nu se confundă cu sociografia. d. guşti, p. a. 149, cf. m. 1). ENC., DEX. 2. Observare, înregistrare şi descriere a societăţilor ca formaţiuni istorice concrete. Cf. m. d. enc., dn8. 3. Disciplină sociologică empirică, descriptivă şi inductivă; ramură a sociologiei care studiază influenţa condiţiilor locale asupra formării tipurilor sociale. Cf. M- Dj ENC., DEX. — Pronunţat: -ci-o-. — Din fr. sociograpliic. SOCI DUNGI'! ST, -Ă s. m. şi f. Specialist în sociolingvistică. Cf. DN3. — Pronunţat: -ci-o-, —PI.: sociolingvişti, -ste. — Din fr. soeiolinguiste. SOCIOLINGVISTICĂ s. f. Disciplină care studiază relaţiile dintre limbă, cultură şi societate. Interesul pentru aspectul social al limbii... explică varietatea şi însemnătatea comunicărilor susţinute în cea de-a doua secţie a congresului — sociolingvistica, l. rom. 1967, 529, cf. dn3. — Pronunţat: -ci-o-. — Dinengl. sociolinguistics, fr. sociolingnistique. SOCIOLOG, -Ă.s. m. şi f. Specialist în sociologie. Sociolcg cu teorii şi sisteme infailibile, anghel, pr. 186. Dostoievski şi Tolstoi. sini sociologi: au „tratat“ in romanele lor cele mai însemnate probleme ale vieţii ruseşti, ibrăileanu, s. L. 62, cf. resmeriţă, d., cade. Emile Faguet moare, lăsînd în urma lui o vastă operă de critic literar, de sociolog şi de moralist, lovinescu, g, iv, 147. Eu nu. .piu ce este aceea material de obser- vaţie. Nu sînt sociolog, c. petrescu, o. p. i, 42. Filozofii şi sociologii cei mai mari au avut o deosebită predilecţie pentru acest cuvînl [critica]. în pi.r ii, 588. Nu orişicine poate fi în stare să fie sociolog, d. guşti, p. a. 127. Sociologii ne-au atras atenţia că omul e supus unor legi de natură socială, puşcariu, l. r. i, 3, cf. scriban, D., ralea, s. t. i, 151. Negînd existenţa unor legi obiective, sociologii reacţionari . se situează pe poziţii subiectiviste, v. rom. ianuarie 1954, 225, cf. dl, dm, dn2. Sociologul român avansează o nouă viziune în sociologia generală, cu profunde rezonanţe. contemp. 1969, nr. 1 165, 8/3, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ci-o-, — PI.: sociologi, -ge. — Din fr. sociologue. SOCIOLOGIC, -Ă adj. Care aparţine sociologiei, privitor la sociologie, specific sociologiei. Studiu preparator în ştiinţele biologice şi sociologice, hasdeu, i. c. i, XI. Fenomenele sociologice sînt cîrmuite de legile cele mai statornice, conta, o. f. 530. A publicat în diferite reviste... studii sociologice, caragiale, o. ii, 145. Sentimentele şi concepţiunile mele. . . le-aş fi exprimai fie intr-un articol critic, fie în articole sociologice. gherea, st. cb. i, 310. Explicările acestui fenomen sînt două: una psihologică, alta sociologică, ionescu-rion, s. 257. Reviste. . . literare şi ştiinţifice şi. . . sociologice. în pi.r ii, 15, cf. cade. Nu făcea teorii sociologice de-cît rareori, rebreanu, b. ii, 239. Toată lumea e preocupată de. probleme sociologice. D. guşti, p. a. 114. Legi de natură sociologică stau la baza fonologiei şi a organizării, limbii, puşcariu, l. b. i, 7; cf. iordan, stil. 337, scriban, d. Intuiţia lui sociologică şi psihologică este alll de vie, de realistă, constantinescu, s. îi, 20, cf. dl, Dm, dn2. Metoda sociologică de cercc-tarc a problemei obştilor, panaitescu, o. ţ. 8. Dezvoltarea muzicii. . . se realizează sub semnul unor . . . comandamente sociologice, m 1968, nr. 6, 16. Concepţia sociologică a literaturii, asupra căreia se insistă în ultima vreme, românia literară, 1969, nr. 24, 14/4, cf. m. d. enc.., dex. — Pronunţat: -ci-o-, — PI.: sociologici, -cc. — Din fr. sorlologiqne. SOCIOLOGIE s. f. Ştiinţă care studiază procesele sociale, relaţiile dintre oameni şi instituţiile din orîn-duirea socială existentă. Auguste Comte a fost cel întii care s-a încercat să conslituiască o ştiinţă a tuturor fenomenelor sociale, căreia i-a şi dat . numele de sociologie. conta, o. f. 324. Sociologia tinde a fi ştiinţă exactă, gherea, st. cr. i, 41, cf. ionescu-rion, s. 229, şăineanu2. Numele din opera lui... luminează, în felul lor, istoria şi sociologia României din a doua jumătate a veacului trecui, ibrăileanu, s. l. 88. Sociologia este prin excelenţă o ştiinţă constructivă. în pi.r ii, 404, cf. cade. Studiul filologiei te poate duce la descoperire nu numai în istorie, ci şi în sociologie. sadoveanu, o. xix, 387, cf. scriban* d., vianu, e. 39. O carie de sociologie e mai înlîi o sinteză obiectivă. constantinescu, s. iii, 309. Mă preocupă unele probleme de sociologie, blaga, h. 173. Irina studia sociologia. beniuc, m. c. i, 110, cf. dl. îl văzu pe inspector aplecindu-se la urechea lui Stan, profesorul de sociologic. t. popovici, s. 14, cf. dm, dn2.. Sociologia este statistica socială a indivizilor, a locului şi comportamentului lor în societate, contemp. 1969, nr. 1 1.80, 1/2. Perspectiva ameliorării şi consolidării umanizării prin efortul convergent al sociologiei, antropologiei, pedagogiei şi psihiatriei, românia literară, 1970, nr. 66, 28/1, cf. dex, m. D. enc. -0> (Cu determinări care indică domeniul) A ajuns să întemeieze o adevărată sociologie a vieţii muzicale săteşti. D. guşti, p. a. 154. Pluralitatea şi coexistenţa grupurilor de public interzic sociologiei artei generalizări sau distincţii prea grăbite, vianij, e. 241. în legătură cu educaţia adulţilor şi. sociologia educaţiei s-au efectuat studii, gî 1968, nr. 931, 3/3. Sociologia medicinii este în măsură să 9344 SOCIOLOGISM - 1165 - SOCLU ofere premise ştiinţifice în vederea generalizării unor măsuri. . . cu caracter social, contemp. 1970, nr. 1 224, 8/3. 4- Mod de a privi problemele sociale. Sociologia lui Emin.cscu asie agresiunea unei simţiri romantice. CONSTANTTNKSCU, s. ii, 542. Aşezat prin sociologia sa alături de Marx,... Balzac nu mai are de invidiat nici o glorie, ralea, s. t. i, 85. — Pronunţat: -ci-o-. — Din fr. sociologie, germ. So/.ioioyie. SOCIOLOGISM s.n. Teorie conform căreia sociologia este suficientă pentru explicarea totală a realităţii sociale, negind rolul celorlalte ştiinţe sociale. Sociologismul vechii „Vieţi româneşti“, adică primirea postulatului supremaţiei societăţii asupra individului ..., poporanismul... sînl lot atîtea forme de universalism.. ralea, in plr ii, 547. Analiza se înfundă pînă la urmă în stilistică, sociologism sau estetism, negîn-du-se reciproc între ele. românia literară, 1969, nr. 62, 5/2. Cuioa, ce-l critica pentru sociologism, Gherea îi răspunde, contemp. 1970, nr. 1 226, 2/5, cf. m. d. enc., dex, dn3. -v- Sociologism vulgar — denumire generică pentru diferite forme de interpretare simplistă, schematică a condiţionării sociale a fenomenelor culturii spirituale, constînd în ignorarea autonomiei relative de care se bucură aceste fenomene în raport cu condiţiile social-economice care le generează. Cf. der, m. d. enc., dn3. — Pronunţat: -ci-o-, — Din fr. socioloţjisme. SOCIOLOGÎST, -Ă adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine sociologismului, referitor la sociologism. Compoziţia şcolară, personajele inspirate epigonic dintr-un teatru sociologisl din fericire azi perimat... au apărut în scenă înlr-o versiune caricaturală, t noiembrie 1968, 90, cf. dn2. 2. S. m. şi f. Adept al sociologismului. însărcinarea. . . dc a constitui o „societate internaţională a socio-■ logişlilor“. D. guşti, p. a. 332, cf. dn3. — Pronunţat: -ci-o-. — PI.: sociologişti, -sie. — Din fr. sociologistc. SOCIOLOGIZ vb. I. T r a n z. A interpreta unele fenomene sau procese de pe poziţiile sociologismului. Cf. sfc iii, 108, DN3. — Pronunţat: -ci-o-. —Prez. inel.: sociologizez. — Sociolojj + suf. -iza. SOCIOLOGIZANT, -Ă adj. Care tinde să sociolo-gizeze. Trista perioadă sociologizantă fin teatru] în care trecerea politicii pe scenă nu pretindea nici un efort artistic. T august 1969, 9, cf. dn3. — Pronunţat: -ci-o-. — PI.: sociologizanţi, -le. — So.ciolocjiza + suf. -ani. „ SGCIOMETRIC, -Ă adj. Care aparţine sociometriei, privitor la sociometrie. Cf. dn3. — Pronunţat: -ci-o-. —PI.: sociometriei, -ce. — Din fr. sociomfctriqufe. SOCIOMETRIE s. f. Metodă folosită pentru studie-: rea cantitativă a relaţiilor umane (în cadrul un oi" grupuri sociale mici). Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Pronunţat: -ci-o-, — Din fr. sociometrie. SOC1TAR s. m. v. societar. SOCÎTĂ s. f. v. şoacăţ2. SOCLU s. n. 1. Partea inferioară (de obicei ieşită in afară) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. V. temelie. Fiece biserică o să-şi aibă soclul ei, feres-Irile ei şi scafele ei în osebite comisuri, ni (1846), 712/14. Casa lui... se învechise... 'Tencuiala căzuse pe la soclu, agîrbiceanu, a. 546. Lucrează nişte zidari la soclul casei, brătescu-voineşti, p. 72, cf. resme-riţă, D., cade. Un cat înalt pus pe un demisol... slujind clrept soclu, călinescu, c. o. 190, cf. dl, dm, dn2. Gresiile. . . se întrebuinţează la construcţii, ca îmbrăcăminte şi socluri, geologia, 28, cf. m. d. enc., dex, chest. ii 90/102. 2. Suport din marmură, din piatră, din beton etc., care susţine o coloană, o statuie, un obiect ornamental etc.: piedestal, postament. V. p r a g (II 1). Pe ţoclu de marmură. . . se vede muza istoriei scriind, filimon, o. ii, 145. Sfincşi pe socluri dc-alabastru aşezaţi, mace-DONSKI, O. I, 103, Cf. BARCIANU, ALEXI, W.: ŞĂINEANU2. ' Pe soclul columnei vedem reprezentate trompete, pâr-van, G. 523, cf. cade. Pe un soclu de bronz. . . Pcrseu îşi ţine înlr-o mină sabia, lovinescu, c. iv, 100. A pus un roz buchet de trandafiri Pe soclul alb de piatră. d. botez, f. s. 31. Acum aveam încredere în. . . domnii : de piatră şi de bronz de pe socluri. G. m. zamfirescu, sf. m. N. îi, 290, cf. cocea, s. ii, 565. Se simte oarecum ca o statuie răsturnată de pe soclu, teodoreanu, c. b. 229. Statuia poetului a fost dărîmată. . . Rămăsese numai soclul, sadoveanu, e. 228, cf. scriban, d. Se mulţumeşte. . . să facă socluri la unele statui, oprescu, a. m. 100. Sînl bronz răsturnat de pe soclu, călinescu, o. ii, 177. Se opri lîngă soclul statuiei. v. rom. martie 1954, nr. 3, 181, cf. dl, dm. O piatră neagră, imensă, pătrată, veghea în mijloc pe un soclu, barbu, princ. 126. Surprindea. .. o pasăre... ţîşnind absolut vertical din soclul ei. contemp. 1970, nr. 1 231, 1/2, cf. M. d. enc., dex, dn3. •$> F i g. Va lupla însă contra tuturor acelora care împroaşcă soclul consacrărilor de-' finitive cu noroiul invidiei, in plr ii, 440. Am plecat i ... cu inima înălţată pe un soclu de certitudini. blaga, H. 247. Vreţi să mă daţi jos de pe un soclu J pe care eu nici nu m-am gîndit să mă urc. preda, : i. 210. Pe soclul experienţelor se vor ridica noile: noastre înfăptuiri, t august 1964, 85. 4. Obiect sau dispozitiv care serveşte la susţinerea unei piese, a unui sistem tehnic etc.; bază, postament, suport. U11 laminor se compune dinlr-un soclu (P) prevăzut cu două sau mai multe cadre, ioanovici, tehn. 143. Aparatul este format dinlr-un soclu. . . prin baza căruia pătrunde etanş tubul, sanielevici, r. 154. 3. (Tehn.) Numele mai multor piese tehnice care servesc ca suport, ca elemente de fixare etc.: a) parte componentă de contact a siguranţelor unipolare cu filet şi a siguranţelor tubulare. La siguranţele lubulare, soclul e piesa de contact servind drept suport. LTR2. b) parte constitutivă a becurilor care serveşte la fixarea acestora in dulie. Soclurile se deosebesc după tipul constructiv, ltr2, cf. dl, dm, dn2, dex. c) piesă din material izolant prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de şasiul aparatelor la care sînt montate. Există o mare varietate de socluri de tub electronic, ltr2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. (Geogr.; şi in sintagma soclu continental) Zonă a uscatului afundată sub apele mării, pînă la adîn-cimea de circa 200 m. Zona Morală. . . formează ca un fel de soclu continental puţin înclinat în jurul coastelor acestei mări. antipa, p. 266. în cuaternarul inferior... soclul dobrogean se găsea mult mai ridicat faţă de nivelul mării, oncescu, g. 39. Marea dăinuieşte mai departe şi pe soclul Cîmpiei române, mg i, 121, cf. ltr2, dex, dn3. <0- Soclu cristalin — pătură granitică reprezentată prin roci metamorfice şi magmatice vechi, acoperite de cele mai multe ori de depozitele sedimentare ale stratisferei. ltr*. Uneori, la contactul cu stratisfera, pătura granitică prezintă scoarţă de alterare, care cuprinde un detrilus al rocilor soclului mai mult sau mai puţin alterai chimic, ib. x, 253. 9353 SOCMAN - 1166 - socoteală — PI.: socluri. — Şi: (rar) ţoclu s.n. — Din fr. socle, it. zoccolo. SOCMĂN s. n. v. suman. SOCOĂTĂ s. f. 1. (învechit şi regional) Socoteală (3). Povătuirca călră învăţătura socoatei sau aritmetică [Titlu], ahitm. (1805). Să întrebuinţaţi. . . 2 [ceasuri] spre aritmetică sau socoată. petrovici, p. 124/4, cf. ddrf, alexi, w., tdrg. Încercă să suplinească şi pe contabilul..., însă acesta încurca şi mai tare socotite. agîrbiceanu, A. 543. Şi mai făcu socoata că de la o săpiămînă pînă la alta... va mai uita. id. s. p. 74, cf. cade, scriban, d. Intr-o zi, mult mai repede decît ne făcuserăm socoata, ni se isprăviseră paralele. blaga, h. 98. Bine c-am făcut eu socoata. Tu o să primeşti anul ăsta mai mult cu ceva decît alţii. v. rom. septembrie 1963, 35, cf. densusianu, ţ. h. 333, alr sn iv h 928. -4. (Prin Ban. şi prin Transilv.) Notă (X 4). De ce nu plăteşti socoata? reteganul, p. iv, 10. Face socoata fără birtaş, se spune despre cei ce fac planuri nerealizabile. Cf. zanne, p. v, 604. 2. (învechit) Judecată; chibzuinţă. Nu se dărîmă cîtc-o fărîmă, Nu cu socoată, Cu viaţa toată, banuş, p. 85. Dumnezeu nu bate cu boata, numa cu socoata. zanne, p. vi, 655. 3. (învechit) Socoteală (4). Cf. dl, dm. Eu bătui cu bîta-n poartă, Dar mîndra n-are socoată Că iubitul dintr-o dală Azi i-e inima stricată, rodos, p. p. 126-•v- Expr. A-şi da cu socoata = a crede; a presupune (2). Îşi da el cu socoata că. . . o vinit din lumea ceailaltă după el. frîncu — candrea, m. 283, cf. dl, dm. + Hotărîre. La judecata cea din urmă Tu vei găsi socoată dreaptă! goga, poezii, 108. 4. (Popular) Plan (3) ; intenţie. Are bună socoată. alr i 1 555/278, cf. 1 569/18, 87. Om fără lege şi fără socoată. alr sn vi h 1 832/29. Bine socoată-şi făcea, Mîna-n buzunar băga. balade, i, 356. — PI.: socoate şi socoţi. — Şi: (învechii) socot s. m• budai-deleanu, lex., cade. — Postverbal de la socoti. SOCOCÎŢĂ s.f. v. socăciţă. SOCOLĂN, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (învechit şi regional; despre oameni) Robust. Ii bătrîn, dar socolan. viciu, gl. Fata-i socolană. id. ib. (Substantivat, m.) Să petreacă la Tudorică, socoleanul care le cînta aşa de frumos în strană. lu.c. v, 124, cf. pascu, c. 202. <0> (Prin lărgirea sensului) Înţeleptul zisă: hai lumi, socolană! Nu le face a ie mîniia pre mine a. 1773). gck ii, 96/3. 2. S. m. (învechit, rar) Şoim (II). Pănă a nu flă-mînzi, hrana a cerca a socolanilor lucru iasie. cante-mir, ist. 274. — PI.: socolani, -e. — Şi: (regional) socoleân, -ă adj. — Cf. ucr. dial. coKyoa (lit. coKin), rus. C O K O Jî. SOCOLEÂN, -Ă adj. v. socolan. SÎÎCOLNIC s. m. (învechit, rar) Şoimar. Cf. bar-cianu, alexi, w. — PI.: socolnici. — Din rus. cOKOtfbHHK. SOC6T s. m. v. socoată. S6COTE s. f. pl. (Prin Mold. şi prin Bucov.) Atrep-sie. Un copil a picat în sohote, numite altundeva şi socote, din a căror cauză se usucă de numai pielea şi osul rămîn pe dînsul. marian, na. 396. Nu le prieşte f copiilor] aerul,.., slăbesc, se prizăresc ea-n socole (a. 1895). ap. tdrg. Socote, sohote, zilizit, boală cîi-nească,... o boală care o capătă copiii la înţărcare. n. leon. med. 147. De zilizit se descîntă în Moldova... in popor această boală se mai numeşte socote. . ., boală clinească. grigoriu-rigo, m. p. i, 184, cf. şăineanu2. Boalele copiilor:... atrepsie (socote). candrea, t. 328, cf. 382, bianu, d. s., resmeriţă, d., cade, scriban, d., corn. marian, com. din straja — rădăuţi. + (Regional) Plantă, nedefinită mai de aproape, care se foloseşte ca leac Împotriva atrepsiei. Com. din STRAJA — RĂDĂUŢI. — Şi: sohote s.f. pl. — Din ucr. cyxOTii (pl. lui cyxOTa). SOCOTEĂ s. f. 1. (învechit) Fisă (la jocurile de noroc). Cf. i. golescu, c., polizu, pontbriant, d., DDRF, BARtilANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU, D. U., CADE. 2. (Prin nordul Munt.) Numărul 7 in jocurile de copii. RĂDULESCU-COD1N, ap. CADE. — Pl. : socotele. — De la socoti. SOCOTEALĂ s. f. 1. (învechit) Preţuire (2) ; respect (1). Cf. socoti (1). Turcilor la mare socoteală erau domniile acestor ţări aşa de tari şi de temeinice. M. costin, ap. tdrg. Este vreadnic de socoteală, biblia (1688), [prefaţă], 4/27. Au schimbat şi împăratul socoteala şi dragostea ce avea călră craiul şvezesc. n. costin, let. ii, 156/27. Era şi Ciacalul, însă nu într-alîta socoteală să finea, cantemir, i. i.i, 126, cf. gcr ii, 10/18. Putina socoteală ce avea de lume. . . şi de zisele ei. . . trăia fără să-i pese de nimeni, mille, v. p. 190, cf. scriban, d. 2. (învechit) Ocrotire (1). Cf. socoti (3). Dum-nezău socoteală făcea casei meale. biblia (1688), 3751/9. 3. (Adesea construit cu verbul „a face“) Ansamblu de operaţii matematice (v. operaţie 4) făcute cu scopul de a afla valorile unor marinii sau o anumită expresie matematică, calcul, calculare, (rar) calculaţie; spec. (rar) operaţie (4) ; s p e c. (rar) cont; p. g e n e r. (de obicei la pl.) situaţie financiară; (rar) socotire (3), socotit1 (1), (învechit şi popular) socotinţă (3), (popular) răboj (I 2), (învechit şi popular) socoată (1), (învechit) să-măluire1 (1), schepsis (2), seamă (I 2), (latinism învechit) comput, (regional) sămădas, răvaş (II). Cf. socoti (4). T rebuie dascălul pe jco/an[i] ce silit la aritmetică să-i înveaţe... a înţăleage regulile a lot fealiu de socoteli, carte treb. i, 78/16. Aceaste nu intră la socoteală, budai-deleanu, lex. După socoteala lui Calvisie 5 7G3 ani. calendariu (1814), 3/5. Datoria. . . este plătită de mai înainte... din alte socoteale de daturi, pravila (1814), 12/11, cf. lb, i. golescu, c. [Populaţia] unui stat se află din... socoteala celor vii către cei morţi, genilie, g. 131/23. O tablă de făcut pe dînsa socotele. asachi, l. 61/35, cf. valian, v. Gospodarul trebuie să-şi facă socoteală de cit fîn s-a mîncat cu vitele, i. ionescu, c. 8/3. S-a făcut socoteală că brazdele. . . lungi fac a pierde cineva patru ccasuri şi jumătate la înturnare. brezoianu, a. 75/22, cf. polizu. Garanţii au dreptul a priveghea . . . lucrările cultivatorului, a-i cerceta socctelile. ghica, c. E. i, 104. După socoteala ce faci îmi rămîi dator. bolintineanu, o. 332, cf. lm. De cînd mi-au venit băieţii de la învăţătură, îmi ţin• socoteala ban cu ban şi huzuresc de bine. creangă, a. 18. Frale-meu mă învăţase cele patru socoteli şi fracţiile, delavrancea, ap. cade. Să vadă el de socoteli, de cifre, de tot, eu să nu ştiu nimic, vlahuţă, s. a. iii, 385, cf. ddrf. Dacă, după socoteli, tutorele va rămîne dator vreo sumă mino-relui... acea sumă va purta dobîndă. hamangiu, c. c. 208, cf. damé, t. Făceau socoteala în galbeni de aur şi zloţi de argint, iorga, c. i. iii, 77. Era bun la socoteli, dcir domol la obor. chiriţescu, gr. 206. D-o săpiămînă n-am luat socotelile prăvăliei, delavran- 9363 SOCOTEALĂ - 1167 - SOCOTEALĂ cea, o. ii, 361. El o să-şi aducă şi de lucra: socoteli de verificat, brătescu-voineşti, p. 236. Făcu socoteala de trei ori. agîrbiceanu, s. 198. Socotelile cronologice silit intr-o foarte strînsă legătură cu data expediţiei. bul. com. ist. ii, 106. Făcură socoteli şi planuri de tragere, kebreanu, p. s. 63, cf. resmeriţă, d., cade, şXineanv, D. u. Socotelile moşiei insă şi cile daraveli toate... le învirtea singur-singurel vechilul, miho-nescu, s. 51. Nu-l putea inşela nimeni la socoteli. voictjlescu, p. i, 265. Nu poale deprinde socotelile elementare de aritmetică. sadoveanu, o. xix, 319, cf. schiban, D. Funcţionarii postii. . . fac socoteli şi scripte. arghezi, b. 35. Se făceau ultimele socoteli şi preparative in vederea călătoriei, blaoa, h. 108. Nu e deprins cu . . . socoteli meschine, ralea, s. t. iii, 222. Ieşi in uşa barăcii cu carnetul de socoteli in mtini. tudoban, p. 136. Era cel mai tare la socoteli, preda, d. 120, cf. dm. Nu se lăsa înşelat la socoteli, barbu, g. 9. In socotelile de plata oştirii... sint trecuţi nu mai puţin de 6 210 dorobanţi, stoicescu, c. s. 119, cf. ursu, t. ş. 161, cf. m. D. enc., dex. Toată vara la ciocoi, Pen-tr-o vacă şi doi boi; Şi etnd e la socoteală, Mai rămii dator o vară. folc. olt. — munt. iii, 467. Un an jumate făcea dusu... A făcut el socoteala lui. o. bîr-lea, a. p. i, 183, com. din piatra-neamţ, alr sn iv h 928. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tirg. sadoveanu, o. xix, 92, cf. zanne, p. v, 603. Bun la tocmeală, rău la socoteală, se spune despre cel rău de plată, zanne, p. v, 631. Socoteala peste măsură te duce la ură. id. ib. viii, 532. Socoteala deasă E frăţie aleasă, id. ib. v, 602. <$• Lo c. prep. Pe socotcaia (cuiva) = a) (şi, învechit, în forma In socoteala...) (de obicei în construcţie cu verbe ca ,,a sta“, „a trăi“, „a mînca“, „a ţine“, „a cumpăra“ etc.) cu mijloace băneşti provenite de la. . . ; pe cheltuiala (cuiva) (v. cheltuială), pe seama cuiva (v. s e a m ă I 2 a), in spatele cuiva (v. spate 1), pe spinarea cuiva (V. spinare la), (învechit) în spetele cuiva (v. spat J1 11). O hirlie ce am dat-o fetei mele, dacă va sta la un loc cu [fratele ei]. . . s-o ţie pe socoteala lui (a. 1594). iorga, c. i., ii, 233. Stăplnirea va fi slobodă a cumpăra seu cu orice preţ va găsi. . . in socoteala mea (a. 1833). doc. ec. 526. Cel ce ştie linguşeala., Să indoapă-n socoteala Celuia care-l ascultă, asachi, f. 7/6, cf. folizu. [Avea] multe plăţi de făcut aici in socoteala celor de la Londra, ghica, c. e. i, 92. Unii au trăit pe socotcaia semenilor lor. anghei,, pr. 107. Să facă tot ce va fi de trebuinţă in socoteala mea şi să mă înştiinţeze, brătescu-voineşti, p. 82. Mereu i se pare că slugile mănlneă prea mult şi doar nu-i pe socoteala ei. ibrăileanu, a. 74. Au făcut demersurile cuvenite pentru a cumpăra dealul Călimanului pe socoteala societăţii, c. petrescu, o. p. ii, 149. O să stăm pină sîmbătă pe socoteala fabricii, arghezi, s. xi, 110. Salvarea moşiei se făcuse de fapt pe socoteala micilor proprietari, preda, m. 109, cf. dm. Guvernul mînca la palat pe socoteala municipalităţii, ist. ut. rom. ii, 270, cf. dex. Om ce bea şi mănîncă pe socoteala altuia, şez. iii, 18; b) (rar; şi în forma In socoteala cuiva; în construcţie cu verbe ca ,,a rămîne“, ,,a cădea“, ,,a reveni“ etc.) în sarcina (cuiva), v. sarcină (3 b). Cit despre învăţătura. . . asta rămî-nea în socoteala directorului, i. botez, b. i, 69. t=i Organizarea programului cade pe socoteala voastră. Prima corectură rămine în socoteala mea; c) in (de)favoarea cuiva sau a ceva; pe seama cuiva, (v. seamă 1 2 a), pe spinarea cuiva (v. spini're 1 b). In deşert s-au încercat unii a inventa pe socoteala anticităţii o Dacie Munteană. hasdeu, i. c. i, 49. în timpul mesei fiecare făcea observaţii în socoteala mănăstiriişi a bătrînului egu-'■ men. bolintineanu, o. 434. Fetele. . . chicoteau pe socoteala mea. creangă, a. 66. Nu vă permit să faceţi glume proaste pe socoteala mea. caragiale, o. ii, 61, cf. ionescu-rion, s. 198. Gramaticii renunţă de a mai pune cauza schimbării pe Socoteala vreunuia din sunetele vecine. PHiLippiDE, p. 14. Cei de la masă făceau glume pe socoteala lui. agîkbiceanu, a. 284. Legende luau naş- tere şi se răspîndeau pe socoteala intruşilor, anghel — iosif, c. l. 56. Şuşoteau fel şi chipuri pe socoteala celor doi îndrăgostiţi, gîrleanu, l. 70. Rideam... pe socoteala lui. hogaş, dr. ii, 119. Pe socoteala lui se trăncănise atita! m. i. caragiale, c. 64, cf. cade. Ah auzit... multe poveşti pe socoteala cuviosului meu prietin, galaction, o. 207. Făcea de obicei pe socoteala acestei doamne. .. glume răutăcioase, camil petrescu, f. 122. Nu uitase spiritul făcut pe socoteala ei. teodo-reanu, M. ii, 82. Trîmbiţează. . . toate infamiile şi toate mişeliile pe socoteala noastră, sadoveanu, o. xix, 89. Manifestările unei atitudini savante şi lucide care se înveseleşte pe propria-i socoteală în faţa naturii. vianu, a. p. 256. A$ voi..-, să nu se facă poveşti pe socoteala noastră, arghezi, l. 288. Am văzut o mulţime de oameni. . . pe socoteala cărora nu se putea înjgheba nici o ponegrire, ralea, s. t. i, 59, cf. dl. Supralicitarea asta de humor se făcea pe socoteala lui. t. popovici, se. 81. Rîsul lui. . . se dezlănţuie hohotitor pe socoteala stricătorilor de limbă. ist. lit. rom. ii, 477. îşi rezervă dreptul să ridă pe socoteala parveniţilor burgheziei, v. rom. ianuarie 1966, 179. Se fac pe socoteala suprarea-lismului... o serie de consideraţii necontrolate, românia literară, 1969, nr. 14, 4/2, cf. m. d. enc., dex, şez. iii, 16; d) (rar) pe răspunderea.v. răspundere (4). închiriază o casă pe socoteala lui. d. zamfirescu, r. 208. Nu m-apropii di Ghimici. . . Hai, pi socoteala mea, Cî armili i li-am luat. folc. mold. ii, 93; e) după cum este voia, placul etc. cuiva; (rar) la bunul plac (al cuiva), la discreţia (cuiva). Pe socoteala femeii trebuia să mă lase? vissarion, b. 108. Deci, cum bănuia domnia sa, Leca îşi cam juca pe socoteala lui caii şi era mai temut dectt adevăratul stăpîn. sadoveanu, o. xi, 497. E x p r. (Popular şi familiar) A da (sau a face) cuiva socotcaia = a plăti cuiva ceea ce i se cuvine (pentru serviciile aduse) şi, p. e x t., a concedia. Stăpine, fă bine şi-mi dă socoteala. ispirescu, l. 231. Să-mi daţi imediat socoteala, ... nu mai am ce căuta in această casă. arghezi, s. vii, 172, cf. dl, dm, dex. cn De mîine îi faci socoteala! (Har) A încheia socotelile (sau o socoteală) (cu cineva) = a rezolva (1); a se răfui1 (2). Cf. ddrf. Să încheie pentru toată viaţa socotelile cu Apostol. ,ee-breanu, p. s. 172. Ei păreau că mai au de încheiat o socoteală cu lumea, bogza, c. o. 30. Cu cinci ciocoi avem de încheiat socoteli, stancu, d. 134. (Popular şi. familiar) A-şi inclicia socotelile cu viaţa = a muri1 O)- Cf. udrescu, gl. A-şi greşi socotelile = a se înşela în aşteptări. Cf. ddrf. In această călătorie, kir Iani îşi cam greşise socotelile şi cu navigaţia, şi cu negustoria. TUDORAN, P. 7, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. (Familiar) A ieşi la socotcaia (cu cineva sau cu ceva) = a avea un rezultat final bun, a duce ceva pînă la capăt; a o scoate la capăt. Văzînd însă turcul că nu iese la socoteală cu avertismentele., filimon, ap. cade, cf. dl, dm, M. d. enc., dex. A(-i) veni (cuiva) la socoteală v. v e n i. A ţiue socoteală (sau, învechit, socoteala) (de ceva sau de. cineva) = a ţine cont (de ceva sau de cineva), a avea în vedere. N-a căutat cineva a ţine socoteala de diferenţa localităţilor, pămîntului, esposiţiei şi climei, brezoianu, a. 80/9. Auzite şi ştiute mi-erau toate, dar ea nu ţinea socoteală de asta. vla-huţă, s. A. ii, 11. [Revista] işi propune să ţie socoteală... de orice indicaţii ar primi de la cititorii săi. în plr ii, 175, cf. dl, dm. Desigur,... va ţine socoteală de unele sugestii, pe care le va folosi, românia literară, 1969, nr. 28, 3/1, cf. dex. După ce s-a dus acolo la nuntă, n-a mai ţinut socoteală,. . . s-a cam cherchelil. o. bîrlea, a. p. ii, 544. A ţine socotelile v. ţine. A pune (ceva) in socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva), p. e x t. a imputa cuiva ceVa. Cf. dl, dm, dex. A pune la socoteală v. p u n e (C II 2). (Popular) S-a mîntuit socotcaia sau scurtă socoteală = scurtă vorbă, v. scurt (4). Să ştii că merg cu tine oriunde mi-i duce; s-a mîntuit socoteala, creangă, a. 273, cf. zanne, p. v, 606. Ori te hotărăşti să înveţi ] carte, ori, de unde nu, te dau la cizmărie, scurtă soco- 93 Ş3 1 Socoteală — nos - socoteală ieală. brăesgu, a. 205. + Sumă de bani datorată; (sens curent; de obicei construit cu verbe ca „a cere“, ,,a plăti" etc.) socoteală (X) scrisă, cuprînzînd sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiectele cumpărate intr-un magazin, pentru consumaţii Intr-un’local, pentru servicii primite etc.; notă (I 4). ! Vreau să-mi plăteşti socoteala cucoanei d-talc. alec- : sandri, T. i, 80. A terminat dejunul şi a plătit soco- ■ leala, caragiale, o, ii, 20, A treia zi cerea socoteala, plătea frumos, ce-i răminea arunca lăutarilor, vla- ; huţa, s. a. ii, 519. Ni s-a păstrat socoteala chelluielei ' unui asemenea ospăţ..., ca act justificativ. Xenobol, i i. R. i,'176. Spune crîşmarului să vie cu socoteala, ho- ! gas, DR, i, 129, cf. cade. îmi permisesem lotuşi să ' achit eu toată socoteala, camil ■eetkescu, p. 48. Ceru socoteala,... se ridica la vreo sută şapte lei. brăescu, o. A. 17. Un chelner veni, luă socoteala şi dădu restul. .COCEA, s. I, 16, CÍ. DL, DM, M. D, ENC., DEX, RĂDU-lesgu-codin, î,, ALR i 454/990, Mea vin pe rămăşeală, Fără nici o socoteală..., Fără să-mi dea o para. balade,«, 26. Cine se bagă fără tocmeală lese fără socoteală. zanne, p. v, 630. (învechit) Numărătoare (3)- Ei fac socoteala datornicilor (a. 1642). gcr i, 95/24. Bogaţilor... vă ţnşălaţi foarte la socoteala bunurilor voastre, margovici, c. 49/9, + F i g. (De obicei construit eu verbul „a Jace“) Privire, retrospectiva asupra unor fapte, evenimente, situaţii etc.; bilanţ. , Ja să stau şi să-mi fac socoteala, cu ce m-am ales eu ; cit am trăit pe lumea asta. creangă, ap. cade. Atît de indlcită-i socoteala tinereţii ei, incit nepoţii ¡se gin-desc la tinereţea bunicei ca la altceva, teodoreanu, c. b. 9. Se cuvine .să încep prin a-mi face socoteala. '■ Las in urmă citeva cărţi, O dragoste aeriană, O mare t decepţie, baranga, v. a, 8, cf. dl, dm. Vine clipa ; marii socoteli, cînd cel mai perfecţionat computer nu poate schimb-a bilanţul. contemp. 19,70, nr. 1 222,1/4, cf. M. D. ENC.,* DEX. 4. (învfeè'W't si popular) Judecată; chibzuinţă, cf. socoti (5). Vei putea tnvirige cu socoteala minţii ' tale cuvintele solului, neagoe, înv. 220/28:. Boiarit... tn mtiltă socâte’dl'ă du fost, să vie au să nu vie (a. 1674). mag.ist. ii, 6/10. Şi orice răspuns ar da, pre acela, în ciurul alegerii cu'dreapta bunei socoiele să-l zbă’eţi cantemir, i. i. i, 76. Nu va fi socoieală dreaptă, ca tu porunca şă nu-mfi] ţii? (â; 1698). gcr i, 326/13. Cu această socoteală gindea turcii că vor potoli gîlcevile ■ (începutul sec.’XVIII). maó: iát. i, 186/2. Să se poată sluji de minié, 'adecă de dreapta 'socoieală şi gindire. asupra a lot tiicrul. carte treb. i, 60/8. Văzînd a lui bună mintè. .'. şi dreaptă socoteală, o au priim.it. var-, laam — ioasaf, 27v/16, cf. isTi am. 50v/16. Te îmbărbătezi cu buna, inţălepţeasca- soCotedlă (a, 1800). gcr ii, 181/26. în vreme ce mintea face sacoiele şi.chiteşte, Iubirea de siné iüte cere şi se hotărăşte, eonachj, p. 277, cf. poLizu. Ce socoteală s-o fi făcut tn capul cel mic? caragiale, o. t-, ,>31. Prin dibăcie şi bună soco-' leală poate trăi mai departe şi cel slab. iorga, c. i. ii, < 63. După o clipă de socoteală, le-a poruncit să se pitu-. lească jos. brătescu^Voineşti, p. 227, cf, resmeriţă, d., cade, scRiBAN, D. Şi-a pierdut socoteala. alr-,sn v h 1 405/531. ^ Cu sau fără niei o socoteală = a) ■1 o c, adj. (ş'i> regional, în formele cu socoteală bună, cü> socoteală bună la cap, cu socoteli bune) (nechibzuit. Cérerea lui ar fi fără nici o socoteală, drăghici, r. 5/143, cf. polizu. Bătrtnii voiau „Unire“ cu loc-mală^i'dr tinerii ,,Unire“' fără socoteală, creangă, a. 153. Era sănătos, muncitor, ■ cu socoteală la. vorbă. vlahuţă, s. A. n, 340, cf. ddrf. Om cu socoteală, pam-file, j. ii, 166. Baciul insă, om cu socoteală, ne îndemna. să răminem în stină. hogaş, dr. i, 59. Cei de la trenurile regimentar?. ,. se dedeau la un jaf reee şi cu socoteală. .camil eetisesgu-, u. n. .291. Neologis- : mele... au un nost şi întrebuinţarea lor cusocpteală . „nu. poate aduce -deeU folos, s^doveanu, o. xx, 520, . Cf, 'SGJMBAŢi, »., DL, DM, M. D, ENC.,.DEX. Qm CU SOCO- tedlă. -.ALŞ. ■!. -569/178. Om cu socoleqlă bună la cap• ■ib, 1 569/677» [Om] cu.i.socçlçli tym-. .#>. ,ţ 5pg/675. cf. .1 569/880, 890. La calriula cu beteală Trebuie om cu socoieală! folc, mold. ii, 63; J) 1 o c. a d v. in mod (ne)chibzuit. Toate lucrurile tale s,ă le faci cu sfat şi cu socoieală. neagoe, înv. 123/16. Gura sa o deschise cu socoteală şi cu tocmeală (a. 1694). gcr i, 313/19. împărţeam cu socoieală [banii], vlasiu, d. 41, Lucrul trebuie făcut, insă cu socoteală, arghezi, p. t. 132. Va cheltui fără nici o socoieală. bogza, c. o. 143. Sorbeau cu socoteală dinlr-o sticluţă, tudoran, p. 34. Se amesteca şi el in discuţii, cu socoteală, ca orişice om aşezat, lăncrănjan, c. ii, 164. Dumnezeu toate le face cu socoteală pentru binele oamenilor, retega-nul, p. iv, 35. <> Expr. A sta la (sau în) socoteală — a şovăi1 (III 1). împăiaţii stirid. în socoteală, cum vor putea ţinea supt stăpînire pre..-. neamul gotthilor. cantemir, hr. 255. Multă vreme au stătut în socoieală, că de ar fi fost cu putinţă s-ar fi intors imediat (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 90/26. [Se afla] in multă mirare măriia sa şi socoteală cum s-ar putea chivernisi lucrul, r. greceanu, cm ii, 171. Fără să mai stea la socoteală, se urcă pe dig. t. popovicI, s. 24. (Regional) A avea socoteală (bună) (sau socoteli bune) = a,fi chibzuit. Are socoteală, alr i 1 569/223. Are socoteală bună. ib. 1 569/385. Are socoteli bune. ib. 1 569/268, cf. 1 569/Ş41, 402, 805. + (învechit) Raţiune1 (1). Vei vedea şi-cu socoteală .de iasle adevărat acesta, biblia (1688), [prefaţă] 6/15. A omului dintr-alte neamuri de dobitoace deosăbirea ii iesle socoteala, cantemir, i. i. i, 63. Vederea... este din cea mai întîiu simţire care se oşteşte împotriva soţotelei (a. i781). ap. TDRG., qf. CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. Expl, A-şi veni în socoteală = a deveni (mai) înţelept. Să-ţi vii in socoteală şi să gîndeşii ce ceri de la mine (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 89/30. A-i veni in soco-tcală = a se gîndi (la ceva). I-au venit. lui... in socoteală cum că omoară pe Xerxu. artaxerxu, 4pr/8. A avea în socoteală = a intenţiona. Ce ai în socoteală? De ce gîndeşti c-o să mă pierzi? pann, e. iii, 95/6. + (învechit) Voinţă; hotărîre. Au giudecat că acesta lucru iasle o socoteală dumnezăiască. dosoftei, v. s. septembrie llr/27. Această socoieală şi chibzuială viind întru inema mea, cu ajutoriul aceluia, ce petreace mai pe deasupra ceriurilor (a. 1678). gor- i, 236/20. Acest bine au agonisit ţării. . . cu socoteala lui cea grabnică. N. costin, let. ii, 123/9. Om grabnic la socoteala lui. neculce, l. 3.17. Ţoală socoteala Şr-cm pus... din temelie să-i răstoarne, cantemir, hr. 82. Nu poc ia nicidecum să ies dintr-a mea socoteală, pann, e. iii, 3/17. + (învechit) Tilc (Z). Cuvintele sfinlului. . . sînt foarte pline cu glndul şi le trebuie multă socoteală (a, 1699). gcr i, 330/4. Avem socoteala şi tîlcuirea la această sftntă scriptură (a, 1742). id. ib. ii, 31/35. Şi aceaia era socoteală că la umbra vîrfului stilpului era ascunsă o comoară în pămînt' (a. 1747). id. ib. 40/12. .. 5- (Astăzi rar şi familiar) Părere (3). Cf. socoti (5). De acest iubite frate, precum va fi şi socoteala dom-niei-tale, să avem .ştire şi fără zăbavă (a. 1657). bul. com. ist. ii, 22. Socotelii aceştia înpotrivnic sînt... CA.NTEMIR, HR. 70, Cf.. BUDAI-DpLEANU, LEX., POLIZU, resmeriţă, d., cade. Socoteala lui era că un om bogat poate şă-şi ia dinlr-al altuia, că are $u ce plăti, dan, u. 3. Statuile sau grupurile şale de personaje pe care le vedem obişnuit, după ,socoteala lui... nu sînt destinate unui spaţiu ,închis, oprescu, a. m. 76, cf. dl, DM, După socoteala .noastră, lupta urma să se dea cu adevărat, ceva. mai tirziu-, v. rom. octombrie 1.964, 4, cf. dex, <£-. E x p i'. (învechit şi popular) A(*şi) da cu socoteala (sau socoteală) ¡(cum) că... ori a-şi îace (sau a pune în ori la) socoteală (că,..) = a crede; a presupune (2). Păgînii. . au şi dat. năvală după dlnşii puind la socoieală că fug. N. coştin, ap. tdrg. Oamenii cei cu ştiinţă. . . dau cu socoteala cum că. .. va găsi. vină de păcură .(3- 1825). doc. ec. 342. Oamenii dau cu socoleafă că . această, adăogare.. .. se tri-miifi-iri Paiiugaliq.. .cu (18.Ş2), 42*711,-cf. i., solescu, g., pqijizu. Paji qu şocoteală că jiimic nu aleargă aşa 9363 SOCOTEALĂ - 1469; - SOCOTELUŢĂ» ■de. iute ca ghidul. ispiBgscu, l. 178. Ne dădurăm însă cu socoteala că ea ar fi trebuii să nu-şi pună niciodată altă îmbrăcăminte, hogaş, de. i> 6. Nici ' împăratul, nici craii nu vor înţelege, îşi făcea socoteală, Ştefan Vodă. SADOVEANU, O. XII, 311, ci. DL, DM, DEX. El îşi făcu socoteală că poate de vîrcolaci s-a ascuns. şe&. 1, 210.-îşi dădu .cu socoteală că încurcătura asta nu■ i-au făcut-o alţii decît dracul, ib. rv, 2. (Astăzi rar) A-şi da (cu) socotcaia (ori socoteală) = a-şi da seama, v. seamă (U)- Acum îşi da ea socoteală prin cîte dureri trecuse, vlahuţă, s. a. ii, 19, cf. hogaş, m. n. 37. îmi dădeam socoteala că cedasem unor legi sufleteşti ce nu se pot înfrînge. galaction, o. 104. De fapt, după ctt îşi da socoteală..., în aceea zi începuseră- ostilităţile. sadovean.u, o. xii, 531. îşi dădea socoteala că trebuie să repare impresia faptei, prin scuze, călinescu, o. i, 25. Ţ.i-ai dat dumneata socoteală... cîte am .sacrificat eu ? c. petrescu, a. b. 32. Pînă să-şi dea turcii cu socotcaia că în oraş nu se află decît un singur cazac, . . . trecuse bariera, stancu, d. 23. + (învechit) Sfat (1); învăţătură. Mai limpede Varuh de rîndul, de socoteala D[o]mnului H[risto]s au cîntat. dosoftei, v. s. septembrie 34v/5. Sînt proaste socoteale şi învăţături (a. 1700). gcr i, 337./25. Să giudece. el singur [cititorul] eării socotele trebui a-i da mai multă credinţă, ist. am. 86v/15. 6. (învechit; popular şi familiar) Plan (3) ; intenţie' însă această trufaşă şi de mirat socoteală a lor, Dum-năzău o au strămutai, n. costin, l. 68. .Şi cu acea socoteală au purces domnu în gios pre Prut. neculce, l. 49. De pe alunce era socoteala lui să vie.în Moldova . (a. 1720). bul.. com. ist. iv, 54. A mea socoteală este apoi de-a dezlega. . . locuri începătoare, amfilohie, g. f. 16/2. Au socoteală a merge să se judece chiar înaintea împăratului (a. 1810). bul. com. ist. iv, 122. El făcu aceasta cu socoteală să folosească. negoţul dintre insuliţe Grecii[i], pleşoianu, t. iv, 23/.6. Ursul, dacă dă de miere, Apoi se-ncurcă-n socotele. donici,.f. ii, 19/8. Este o socoteală uricioasă aceea ce îşi face cineva , de a înşela, brezoianu, a. 502/8. Se trîntise pe pat. . ., să facă un plan nou, altă socoteală, cakagiale, o. i, 48. D-avcţi altă socoteală..., înloarce-vă-ţi pînă mai' e vreme., delavrancea, o. ii, 247, cf. brătescu-voi-neşti, p. 74. Acum i se risipeau în vînt toate socotelile. agîrbiceanu, s. 531, cf. cade. Se conta pe o destindere şi socotcaia n-a fost greşită, camil petrescu, p. 255.. — Ce ai de gînd să faci?... — Deocamdată îmi- fac socotelile, cocea, s. i, 20. Se întimpla ca socotelile mele ..să iasă de-q-ndoaselea. vlasiu, a. p. 155. Cu toate socotelile ce şi le făcea, interlocutorul meu înclina. ■ ■ să rămîie in regiunea profetizărilor, sadoveanu, o. xx, 232. Avea socotelile lui de viitor, oţştea, t. v. .259.; Pe drum. . . aveam să-mi fac socotelile mele. blaga, i-i. 6. Alia era socoteala cu acest străin care părea un om şi bun, şi tăcut, tudoran, p. 88, cf; dl, dm. în socotelile maiorului sosise, momentul atacului, barbu, ş. n. ii, 177. Prezenţa ei. . . îi stricase şi lui nişte socoteli. v. rom. ianuarie 196.5, 79, cf. m. d. enc,kx)ex. Uomu prinsă, peşti p-aco, cum avi iei socot’eală.\ o, bîrlea, a. p. i, 340. Pronia dumnezăiască calcă soco-. teala muritoreaseă. zanne, p. vi, 633. + (îpvechit, rar) Imaginaţie. Urziturile aqjealea toată socoteala ■ muritorilor covîrşeaşle. cantemir, i. i. i, 164. 7. (.învechit şi familiar) Rost1 (III 1). [Liliacul] nici la trup are .o alcătuire, nici la viaţă vreo socoteală, nici la zburat au la mers vreo rînduială are. cantemir, i.i.t, 185. Alegerea şi soc[o]/eaZa cea de obşte ce s[ă].fa-cus[ăj pentru domnie (a. 1700). g.cr i, 333/2. Au făcut şi altă socoteală: au pus trei boieri judecători în Iaşi. canta, let. iii, 177/10. Să dăm fiecăruia ce este al ■ său, căci ş.i moartea are socoteala ei. creangă, p. 319, cf, resmeriţă, d., gade. Fiecare bucală de. lemn tre-. buie. croită după anumite socoteli, tudoran, p. 109, cf. dl, dm. Şi -el..avea ¿0 socoteală aici... ., păzea, lucruri. ••BAJJBU, a. 9,'Ci. M. D. enc., dex. .. . 8. (Familiar) Problemă (II 2), treabă (I) ; p. e x t. răfuială (2). Hatmanul era un om de fire şi de treabă la loale socotelele şi îndrăzneţ, bun la treburile lui. neculce, l. 95. Şi de la cele ce se văd a fi socólele mici pol cei înţălepţi a se folosi şi a lua lumină, axinte uricariul, let. ii, 133/9. Intre orele două şi trei... ii rămîne timpul de a-şi regula socotelile zilei, ghica, c. e. ii, 449. Nu vrei să vii? Ian vină c-avem o soco-eală în faţă cu pretorul, alec.sandri, t. ii, 268. Avem o socoteală acum de răfuit. bolintineanu, o. 137, cf. cade. Piratul s-a ridicai... să încheie o socoteală veche, se vede. c. petrescu, î. ii, 191. A avut vreme pentru gînduri şi socoteli politiceşti. sadoveanu, o. XII, 385. Dacă eu mor acum, tu mă croieşti la loc,. . . socoteala asta nu-mi prea place, călinescu, c. o. 116. Socotelile ei cu Bălceştii erau o rană deschisă pentru ea. camil petrescu, o. i, 435. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche, stancu, d. 55. Avea de gînd să intîrzie... pentru anumite socoteli cu nişte simpatrioţi. tudoran, p. 12, cf. dl. Se duceau cu căruţele..., să vadă cum merge socoteala cu colectivul. preda, D. 66, cf. dm. Cind o găsea pe ea, se încurca socoteala, barbu, g. 104. Nu mă interesează socotelile voastre, t iunie 1968, 31, cf. m. d. enc., dex. Voi cerca să-l omor!... — Lasă-te de acea socoteală, căci nu vei. putea, reteganul, p. iv, 45. Cînd a vădzut îm-paratu cum li socotiala, nu mai ştia ci si faci di bucurii. şez. ix, '23. Tată — zlie—, uite ce ie socoteala: îm dai voie să mă du şi ieu ! o. bîrlea, a. p. ii, 159. + (Eufemistic) Penis. .9. Justificare. Mi-era dator o socoteală despre purtarea ei. pelimon, i. 173/21. De aici, cereri de socoteală, acuzaţii, imputări, ghica, a. 788. Un guvern în constituţii e supus la socoteală, alexandrescu, o. i, 266. Dar acum nedreapta rînduială. . .Echemată azi la socoteală. d. botez, f. s. 34. <0* Dare cu socoteală v. dare. E x p r. A-I ccre (cuiva) socotcaia sau (învechit) a lua socoteala = (a avea dreptul de) a pretinde de la cineva explicaţii, satisfacţie etc.; a trage la răspundere (v. răspundere 4), (învechit şi regional) a(-i) cere (cuiva) seamă (v. seamă 12). O să orînduiască alţii în urma tor, cari urmează a lua socoteala (a. 1824). doc. ec. 329. Vine atunci cineva să-ţi ceară socoteală despre mijloacele prin care ai dobindit toate astea! filimon, o. i, 126. i Ieri seară am fost... să-i cer socoteală pentru farsa ce mi-a făcut, bolinti-neanu, o. 382.. Locotenentul. . .o să-i ceară socoteală. REBREANU, p. S. 179, Cf. M. I. CARAGIALE, C. 59. Ţl-am cerut eu socoteqlă cînd vii şi cînd pleci? ijrăescu, o. A. i, 136. Adresăm cuiva o întrebare cu intenţia de a-i cere socoteală, a-l mustra, iordan, stil 54- în orice altă împrejurare.. .i-ar fi cerut socoteală, arghezi, l. 274. Aveţi dreptul. . . să-mi cereţi socoteală mie, caic muncesc? călinescu, o. i, 57. Veni brutal spre ea, ca şi cînd ar fi vrut să-i ceară socoteală, camil petrescu, n. 114. Niciodată nu mi-ar fi cerut socoteală de timpul ,petrecut departe, vinea, l. i, 250. [Filmul] poate face salturi caprine peste anotimpuri fără să-i ceară nimeni nici o socoteală, cinema, 1968, nr. 2, VI. A da socoteală v. d a. • — PI.: socoteli şi (învechit) socotele şi (învechit şi regional) socoteale (alr ii sn iv, h 928/833), (regional) socjoteluri (udrescu, gl.). — Socoti suf. -eală. SOGOTELÎJŢĂ1 s. f. Diminutiv al lui socoteală (3). Cf. P0LI2U. Domnule, iată socoleluţa dumitale, curată şi dreaptă: mineare, culcare, gustare; dumneata şi calul dumitale opt florini, negruzzi, s. ni, 208, cf. polizu, dl, dm. — PI.: socoteluţe. — Socotcaia. 4- suf. -u/ă. SOCOTELÎŢĂ" s. f. (învechit, rar) Diminutiv, al ,lui socotea (li-. Cf. polizu., 9365 SOCOTI - 1170 - SOCOTI — PI.: socotelufe. — Socotea + suf. -clufă. SOCOTI vb. IV. Tranz. Ir (învechit) A preţui (3) ; a lua în consideraţie. Socoteaşte glasul rugiei meale. psalt. iiur. 3r/22, cf. 17v/13. Piatră ce nu o săcotiră ziditorii. cod. vor.8 73v/4. Palrudzeci de ani nu soco-tiiu (am ţinut tn g r e a ţ ă d) de g intui acela. psalt. 199. Graiurilc meale socoteaşte, Doamne, înţ.c-teagc chcmarca mea (a. 1577). gcr i, 10/27. Socotiţi dcrept aceaia acest cuvînt de leage, tu şi feciorii tăi pînă in vecie, po 217/9. Toţi oamenii ceia ce. . . cuven-tele lui...n-au socotit şi leagia lui n-au iubit. cod. tod. 227. Pentru ceia ce nu vor socoti cuventele lui Dunmedzău ce-au grăit den rostul prorocilor. eustra-tie, prav. 30/7. Socoteşte-ne, Măria la, nevoia şi (jreul (a. 1657). iorga, c. i. ii, 244. Avind ea doi feciori. . . n-au sccctit cinstea ei. neculce, l. 82. Bine ai făcut. .. că nu ai socotit prostia cea văzută, varlaam-ioasaf, 23r/23. Mai iaste. . . şi o academie de la care au ieşit mulţi înţălepţi şi care au fost socotiţi in Europa, ist. am- 7r/7. Pe călugări întru nimic nu-i socotea, avindu-i de batjocuri, dionisie, c. 164, cf. i. golescu, c. Te va cinsti foaitc mult şi le va socoti, gorjan, h. iv, 193/12. El este pricina aceşlii cereri, neascultind, nici socotind de regulament (a. 1834). doc. ec. 544. Era din soiul. . . pe care aristocraţia nu-l socoate, nici primeşte între ea. NEGRUZZI, s. I, 72, cf. ddrf, cade, scriban, d., di_, dm, m- d. enc-, dex. -v- Rel f. [Păcătoşii] fără de teamere pre sine să socotesc (a. 1618). gcr i, 49/36. + A privi1 (1); a observa (3). Nu iaste nemică nesocotit şi uitat de la Dumnezeu, ce toate socotcaşte cu ncadurmit ochi. coresi, ev. 237. Socotiţi crinii cîmpilor cum cresc, nu lucră, nece torc. n. test. (1688), 8v/33. Insă cu ochii tăi vei socoti şi plata păcătoşilor vei vedea (a. 1689). gcr t, 286/15 <0> Refl. Socoti-şi sinre şi se duse. cod. vor.3 58r/3. -ţ. A căuta; a vizita. Să socotim fraţii noştri în toate cetăţile, coresi, ap. dhlr, ii, 478. Locuri, beseareci, oraşe, cetăţi socotesc şi feresc şi agiulă. var-laam, c. 378. Şi să bucurară că ce au socotit D[u]mn[e]-zăti pre fiii lui Israil. biblia (1688), 421/9. 4 (Folosit şi a b s o 1.) A cerceta. Domnul... cercetă (socoti v) şi feace izbăvire, psalt. 334. Isus Ilristos... cela ce inimile tuturor ispiteaşte şi sncoleaşte. coresi, ev. 12. Thoma pre amănuntul socoti şi pipăi, varlaam, c. 99- Cînd va mărturisi moaşea cum iaste fala întreagă.. . şi o va fi socotit bine. . .şi o au pipăit cu mănule. prav. 206. Noi n-am socotit numai pre un izvod, ce toate cîte am putut afla. n. test. (1648), Vr/16. Iară noi socotind..., găsii-am multă lipsă şi greşeale în scriitura lui (a. 1648). gcr i, 125/25. Ieşind afară din cetate, o socoti pre făptură şi pre seamă, dosoftei, v. s. noiembrie 106r/ll. Parisul peste tot socotindu-l, nici este zidit frumos, nici regulat, fm (1841), 2573/7. 4. (Folosit şi abso 1. ) A căuta; a cere. Derept-ce iubiţi dcşerturele şi socotiţi (c e a r e ţ i 1-1) menciuri. psalt. 5. Una ceriu de la Domnul, el socotesc, coresi, ps. 64/5. Suflet. . . avuţie socoteaşte şi de pururea o poh-tedşte. moxa, 345/1. Pentru aceaia au socotii ¿[u]-mnezeu acest al doilea agiutoriu al scripturilor (a. 1644). gcr i, 110/27. Acum dară socoteaşte om înţelept şi socotitorii!, şi vei pune pre el pre pămintul Eghi.pe-tului. BIBLIA (1688), 312/2, cf. înVll, DDRF. 4. A încerca. Socoleaşle (caută h) să ccrceţi toate limbile. psalt. 112, cf. DHLR II, 478. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. ,,ca“, „drept“, învechit, popular şi familiar „de“) A atribui cuiva o anumită caracteristică, o anumită calitate, un anumit statut etc., a aprecia, a considera, a găsi, a lua, a privi1 (4), (învechit) a pune Ref î. Ţara să cade să-ş socotească şi să-şi priiască. prav. 123. + Intranz. (învechit, rar) A pindi (1). Ca oile în adu simtu puse şi moartca-i soco-caşte ei. psalt. mur. 41v/9, cf. dhlr ii, 478. + Ref ]. învechit şi regional) A şe păzi (1 4). Nu te lemi de acela vrăjmaş şi de ctrmâsia lui nu le socoteşti? varlaam, c. 205. Să le liie cele bune de învăţătură, iară cete rele ca să poată feri şi să să socotească, ureche, ap. cade, cf. scriban, d. Să te socoteşti de primejdia aceasta: Cu rugăciuni şi cu porunca tatălui cercsc. bîrlea, l. p. m. ii, 389. 4. (Folosit şi a b s o 1.) A face o socoteală (2ţ, un calcul, a calcula; a face o numărătoare; a număra (1), (învechit şi regional) a sămălui1 (1), (regional) să-mădi. Dracul hitleanul socoteaşle oarece împlearea lu-niei. coresi, ev. 274. Pentru aceea socoteaşte diavolul vreamea lunci, uneori cindu-i nouă, ailtori cindu-i vea-che. varlaam, c. 52. Ceia ce vor fura plug...să socotească din ce dzi s-au furat pănă în ce dzi s-au găsit. prav. 10. Nu socolireţi numai cineşi de ale sate, ce şi carele-s ale altora, n. 'test. (1648), 265r/28. Nu pociu să socotesc şi să număr osLeninţele tale. neagoe, înv. 175/5. Şi zise împăratul. . .Socoteaşle norodul şi voiu şti numărul norodului, biblia (1688), 2392/55. Nu şi-au socotit viiaţa lui, că era trecut cu bătrineţeli, om de 70 de ai. neculce, l. 110. Am socotit şi am tocmit. . .ca să ia slinjănul pe bani 25 (a. 1698). bul. com. ist. iii, 87, cf. lex. mars. Idasp au socotit mai înainte şi a-ceasla măsurînd locul cel ce era între ceale doaă ziduri (a. 1733). gcr ii, 92/31. Barometru este un meşteşug care slujăşle a socoti celi mici schimbări, amfilo-H1E, G. F. 23/2, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C. Vor învăţa pe şcolarii a cili, a scrie, a socoti (a. 1835)-doc. ec. 593. Un meşter care ştie să citească, să scrie şi să socotească, regul. org. 374/11. Cine poate să socotească neîncetatele inundăciuni ale S armaţilor. mag. ist. i, 44/7. Ferma noastră, fiind socotită că are o suprafaţă de 360 pogoane arabile. . . erezoianu, a. 513/3, cf. polizu. Am avea cel puţin... plugari români care ar şti a seri, a ceti şi a socoti, ghi-ca, c. e. ii, 399. Folosul celui ce lua in arendă. . .era socotit în 1843 drept 6 galbeni, i. ionescu, b. c. 237/21. Iar colo, bălrînul dascăl. . .Intr-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. eminescu, o. i, 132, cf. ddrf, tdrg. Avocatul. . .socotea toate darurile „mecenatului“. agîrbiceanu, s. p. 165. Socoti cită vreme mai are pînă la trecerea trenului al doilea, gîrleanu, n. 183, cf. resmeriţă, D., cade. Suma aceasta să fie socotită, în arvuna preţului de cumpărare, rebreanu, r. i, 189 Iubito, fără Line începe-o nouă zi. . .Dar cine Le poate socoti? topîrceanu, r. 31. Socoate că vom scoate 10 mii de foi zilnic, camil petrescu, p. 197, cf. scriban, d. Socoteau pe degete cu glas tare. dan, u. 175. Călca apăsat prin odaie socotind preţurile in cap, adunînd, scăzinil. c. petrescu, a. r. 102. Mai aveau ceva de făcui: să adune dc la toţi cîştigul zilei, să-l numere, să-l socotcască. stancu, ş. 101. Cînd e vorba de viaţa unui om, nu mai stai să socoteşti banii. v. rom. februarie 1955, 198. Ştii să citeşti, să scrii, să socoteşti, tu- - doran, p. 23, cf. dl, dm. Se abătuse pe la circiumă cu vreo citeva registre la subsuoară, socotise la masă cu un creion, barbu, g. 79, cf. m. d. enc., dex, com. din straja — rădăuţi, alr sn iv h 927. Noi am negustorit Şi-avem bani de socotit, folc. olt. — munt. ii, 155, cf. o. bîrlea, a. p. i, 226. Dacă o socoti cineva cile foi intră in plăcintă, niciodată nu mănîncă. zanne, p. iv, 88. Socotim banii bogatului şi trecem luminarea săracului, id. ib. v, 92. Refl. pas. Toată asupreala şi paguba. . .lot să se socotească şi să se plă- tească la vislerie. prav. 48. Socolindu-să gradele, are în lungime pe aproape de o mie de leghi. amfilohie, g. 9/10. Această somă nu se poate socoti peste măsură, ar (1830), l1/24. Pentru orice sămănătură. . .să va socoti o a şaptea parte din pogon, regul. org. 81/2. Tot ce dai clin toată inima e de un preţ ce nu se poale socoti. ■ vlahuţă, s. a. iii, 456. Să se socotească toată averea casei, sadoveanu, o. xii, 134. Se trage linie dedesubt şi se socoteşte, bogza, a. î. 110. Pentru fiecare zi dc lucru se socoteşte o normă, lăncrănjan, c. ii, 127. (Rar) A măsura (1). (Refl. pa s.) Cu tarul se socoteşte lina, săul ş. a. iorga, c. i. ui, 227. + (învechit şi 9366 Socoti - 1172 - SOCOTI regional) A atribui; a imputa. 1 se va socoli în samă că l-au făcui de au închinai idolilor Lămiie. dosoftei, v. s. noiembrie 195V/13. Să nu greşească oamenii a socoţi. altuia fărădelegile laie. stănoiu, c. i. 150, cf. DL, DM, DEX, ALR SN IV h 1 410/36, ALRM SN III Îl 1 162/36. + Refl. (învechit, rar) A se dezvinovăţi. Nu Irc-buie mai mult a mă socoti la dinşii şi ta aceia care m-au adus a fi nevrednic, heliade, l. b. ii, 34/15. + R e f 1. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, unei obligaţii etc. Cf. besmeriţă, d., cade. După masă vino să ne socotim, să-fi dau banii cuveniţi, tu-doIîan, p. 146. M-am socotit cu el pînă la un ban. dl, cf. DM, m. D. ENC., dex. + Refl. recipr. (Familiar) A se răfui1 (2). Cf. resmeriţă, d., cade. După ce ne răfuim cu turcul, cine ne opreşte să ne socotim şi cu ai noştri? pas, l. i, 268, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 5. (Folosit şi a 1) s o 1.) A analiza atent o situaţie, un fapt etc., cumpănind toate aspectele, toate argumentele etc. şi ţinînd seama de împrejurări sau de urmări, a aprecia, a chibzui, aeîntări, a cumpăni, a drămui, a gînd i, a judeca, a măsura (G), (popular) a chiti, (învechit) a s ă m ă 1 u i1 (2) ; p. e x t. (rar) a hotărî. Dulce bărbat. . . socoteaşte (caută h) cuvenlele sale în giudeţu. psalt. 241. C-am avut şi noi minte nedestulă şi întunecată cum doară şi pre voi puteţi socoti..., că şi voi înşivă sînteţi oameni, coresi, ev. 6, cf. 326. Am socotit cu credincioşii noştri. . .ce cum este pre tntr-alte ţări (a. 1600). iorga, c. i. ii, 235. Veţi socoti dumneavoastră împreună cu acest boiariu al nostru cum va hi mai bine şi mai cu direptul (a. 1622). id. s. B. i, 41. Socotiţi ce faceţi, că nu faceţi giudeţ omenesc, ce dumnezăiesc. var-laam, ap. gcr i, 105/11. Acolo să socotească giudea-ţele să facă direptate. prav. 3. Socoteaşte de fereaşte leagea. euastratie, prav. 17/16. Cu dereptariul va socoti Domnul, De a certa cu leage vina a lot omul. dosoftei, ps. 30/3, cf. cheia în. 2r/4. De aicea poaie socoti fiecine cum. . .avuţia cea. . .nu iaste avuţie, biblia (1688), [prefaţă] 4/23. Nu dzic nemic, numai socotesc doar de era şi cu învăţătura Brîncoveanului-Vodă, avînd... pizmă veche, neculce, l. 229. Dentru care, socotind bine, una lot va să fie fost (începutul sec. xvm). mag. ist. i, 83/22. Şi acelea, cîte am lucrai... cine va vrea să le socotească cu cuget drept, antim, p. XXV. Socoteaşte cuveniele sale să grăiască la ziua de giudeţ (a. 1710). gcr i, 368/11. Bine să judece şi să socotească, cum trebuie.. .să să poarte spre folosul lor. carte treb. i, 142/21. Veţi săcoti lucrurile la orice faptă a sa. molnar, ret. 108/2. De vrea socoli Engel lucrurile fără prejudecare, calea acea netedă putea să o afle. maior, ist. 150/25, cf. Budai-deleanu, lex. Gîndi dară şi socoti în tot chipul. . .ce va fi dc dinsul. ţichindeal, f. 7/17, cf. i. golescu, c. Fără să socotim, învinovăţim vorbind de rău pe alţii, draghici, r. 63/26. Socoteşte bine ce va zice bărbatul tău. hrisoverghi, a. 27/10. N-au stat mult să socotească, donici, f. i, 39/3. De vom socoti cît de puţin ştiu oamenii naturei în ostroavele oceanului, vasici, m. ii, 23/17, cf. polizu. Ce e rău şi ce e bine Tu te-nlreabă şi socoale. eminescu, 0. i, 194. Căci mintea nu socoale, cînd inima iubeşte. 1. negruzzi, s. i, 119, cf. ddrf. Căci am socotii, Sin-gură-am gîndit Că n-am făcut bine Ce-arn făcut cu tine. coşeuc, p. ii, 153, cf. resmeriţă, d., cade. Nepotul socoteşte în sinea lui că şi bunicul şi bunica au dreptate. teodoreanu, m. u. 247, cf. scriban, d. Le-a socotit toate într-o singură străfulgerare de cuget. c. petrescu, a. r. 63, cf. dl. Aşa am socotit şi eu. . .o să-mi fac bani. . .mi-oi lua pămînt. t. popovici, se. 18, cf. dm. Socotind unde s-ar simţi mai bine...s-a gîndit la insula Tahiti. contemp. 1969, nr. 1 170, 7/3, cf. m. d. enc., dex. îmi aşez durda. . .Şi chitesc şi socotesc Pe unde să mi-i lovesc, alecsandri, p. p. 260. Cum nu-i mintea fetei proastă. . ., Nu stă-n loc să socotească Cum în lume să trăiască, reteganul, tr. '173. Cc-aţi chitit şi-aţi socotit: Femeie-s cu cîrpă-n cap Şi nu ştiu ce să vă fat? balade, ii, 440. Stă pe loc să socotească Cum s-o decisă nimerească, folc. mold. 11,519. ef 1. pas. Să să socotească dă înţelepciunea dumneavoastră... dă este cu putinţă să nu-i aducem la dăznădăjduire (a.. 1815). doc. ec. 172. Refl. Să ne curăţim de ranele cealea realele şi dc spurcăciune socoiindu-ne foarte bine. coresi, ev. 535. Să să socotească şi celor bune să urmeze (a. 1625). gcr i, 66/22. O, cumpărători de safe...şi pohlaci trupeşii, pănă cînd nu vă veţi socoli? yarlaam, c. 322. Inţelepţeşie s-au socotit că. . .vor dobîndi privilegiile, vacăkescul, ist. 255/15. Se socoli înlru acea ţeară desfătată să aşeaze lăcuitori romani, maior, ist. 10/22, cf.' budai-delea-nu, lex., i. golescu, c. Se socotea cu ce meşteşug ar putea să-şi găsească banii (a. 1830). gcr ii, 257/7, Soco-tindu-mă de ticăloşiile.. .ce mi sc gătea, gorjan, m. ii, 59/27. Se vede că s-a socotit, şi-a luat bine seamă Că a greşit, pann, e. v, 45/6. Mai stătu bietul flăcău, se mai socoti,.. .mai plănui, ispirescu, l. 212. Cumpăneşte bine toate, Pînă mine le socoate. coşbuc, p. i, 178. Dar tu te socoate de vrei să mă mîntui. murnu, i. 6, cf. cade, dl, dm. Şi-aşa şi fac, m-am mai socotii eu după ce-am ieşit din curie, lăncrănjan, c. ii, 30, cf. m. d. enc., dex. Ştii, iu Vidro, ce-am gîndit, Ştii tu ce m-am socotit? alecsandri, p. p. 97. Mă socotesc Tot să i-o mai pelecesc [ţundra] Că cu el am să trăiesc, jar-nîk — eîrseanu, d. 277, cf. sbiera, p. 214. De sine s-a socotit, Cu sfetnic s-a sfătui1., şez. iii, 43. Mă gindesc, mă socotesc, Cui foc să mă jăluiesc. vÎrcol, v. 54. Ma-nole stătea Şi se socotea, pamfile, c. ţ. 20, cf. alr i 1 569/343, alr sn vi h 1 845/833. Se gîndea, se socotea Să-i taie capul au ba. balade, ii, 70. M-am gîndit, m-am socotit C-o avea dorul sfirşit. folc. olt. — munt. iii, 170. Eu mă socotesc Cum să-i prăpădesc, gorovei, c. 366. Cine cu capul de multe praguri se loveşte, mai bine se socoteşte, zanne, p. iii, 321. (învechit) A explica; a interpreta. Acest cuvînt cine-l va socoti într-alt chip, acela-i strein cu totul de s[fî]nia besearică (a. 1673). gcr i, 208/25. R e f 1. p a s. Nu să poale socoti den doauă lucruri. . . carele va fi mai rău: erea-sele au preacurvia. prav. 149. Cum putu a fi aceasta! Ce fel se va socoli! pann, e. i, 111/8. ^ R ef 1. pas. (învechit) A Înţelege. Aceaslea toate să înţeleg (aşa se socotesc munt.) şi pentru slugă spre slăpîn şi pentru rudă. prav. 325. 6. (De obicei urmat de o propoziţie completivă introdusă prin conj. „că") A avea sau a-şi forma o anumită părere, o anumită convingere etc. despre cineva sau despre ceva; a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, a părea (2), a susţine (3) a vedea, a fi de părere, a-şi da cu părerea (v. p ă r e r e 3), (popular) a chiti, a cugeta, (învechit şi regional) a prinde (IX 2), a sămălui1 (2), (învechit) a cunoaşte, a număra1 (5), a sămăşlui (1), a fi de socotinţă (v. socotinţă 5), (regional) a probălui (4). Şi unii socotesc amîndoao mormînturile să fie ale lui Ioan (a. 1693). gcr i, 308/14. Au ars.şi el. . .socotindu mai bine să-şi facă moarte cu minele sale. neculce, l. 45. De care lucru socotesc că cuvintele Vidrii adevărate sînt. cantemir, i. i. i, 54. Socotesc că aşa se cuvine a să înţeleage (a. 1725). gcr ii, 23/4. Pen’că avem frate mai mari. . . au socotit să-m zîcă mie Enachi (a. 1774). cat. man. 62. L-au şi omorît, prinzîndu-l intre Odriiu şi Ţarigrad, şi mulţi socotesc că la Ciorlu. văc.vres-cul, ist. 254. Pentru un jugrav... să ne tocmeşti.. . care vei socoti şi dum[ital]i că sînt mai vrednici (a. 1780). iorga, c. i. iii, 236. Se duce să o găsească cînd socoteşte că dorm toţi. ist. am. 91r/5. Eu socotesc că printr-această mijlocire dumneata vei avea orînduială uşoară, amfilohie, g. f. 46/14. Ofta tînărul. . .pentru că socotea că nu era pînă atuncea odrăslit clesăvîrşit. molnar, ret. 32/6. Am socotit nu fără preţ lucru a fi ca să întocmesc încă doao dizerlaţii. maior, ist. 232/7. Eu socotesc că ar fi mai bine. budai-deleanu, lex. Să facă toate chipurile şi mijloacele ce va socoli pentru pornirea şi trimiterea zaharelii (a. 1809V doc. ec. 91. Să începeţi... a chibzui oriciie veţi socoli că sini trebuincioase (a. 1816). bul. com. ist. iii, 45. Iar de a 9366 SACO'fl - tifă - âdcdîiNŢ socoti că fieşcare din lucrătorii acestui meşteşug are destoinicie. .. este maieu anevoie (a. 1823). doc. ec. 294. Am socotii de neapărată trebuinţă să fac oarecare arătare. . . de cunoştinţa şi apărarea lor [a animalelor]. episcupescu, practica, 89/14. Au socotit de cuviinţă ca să aştepte. . . o mai potrivită vreme, drăghici, r. 106/29. Am socotii că şi dumneata însuţi poale vei fi avînd trebuinţă, hrisoverghi, a. 16/5. Socot de prisos a arăta pricinile unei asemenea inlîrzieri. kogălni-geanu, în plr i, 94. Socotim de cuviinţă a da o mică istorică descriere a Galiii. asachi, n. i/3. Socotesc că această dovadă va fi îndestul, descr. aşez. 90/24. Cînd îmi place, mă duc unde socot că-i de mers. fm (1842), 1011/23. Franţezii socotesc că inul se face foarte bine in ţălină. x. ionescu, c. 43/6, cf. polizu. Acum socot că mă pot duce. alecsandri, t. 317. Dă-mi bani! Da-că-l găseşti pe plac, Dă-mi numai cît socoti! coşbuc, p. i, 109. Fiindcă sînlefi rudă. . .socot că pot să vă spun. D. zamfirescu, T. s. 43. Socoti că e bine să dea alarma. CHIRIŢESCU, gr. 18. Socoti că iot n-ar fi rău să cuteze s-o întrebe, agîrbiceanu, s. 338. Eu aş socoti. . . să tăiem d'e-a dreptul de vale, căci schitu-i cam departe. HOGAŞ, DR. I, 241, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Bătlînul Iuga nici nu socoti de trebuinţă să-i mai răspundă. rebreanu, R. i, 85. Nu cumva socoteşti că manualul tău va fi... plin de măduva înţelepciunii? i. botez, b. i, 57. Socot, domnilor colegi, că acest moment a sosit. sadoveanu, o. xx, 270. Socot necesar să repet observaţia. iordan, t. 304. Ce socotiţi dumneavoastră că-i lipseşte autorului schematizant? călinescu, c. o. 14. Socot că orice frumuseţe prilej de-amăgire statornică este. blaga, poezii, 377. Socoate că-i mai bine să-şi amine plecarea, camil petrescu, o. ii, 312. Am socotit că agronomul trebuie să aibă la indemînă cunoştinţe despre climă şi sol. agrotehnica, i, 6. Au socotit cu cale să-şi ia lumea în cap. pas, l. i, 51. A socotit că e de datoria lui să se întoarcă, h. lovinescu, t. 373. Socotea că nu are nimic de împărţit, tud.oran, p. 118, cf. dl. Era profesoară şi socotea că i se cuvine [detaşarea]. preda, r. 80, cf. dm. Socotim că nu mai este cazul să readucem. în discuţie argumentaţiile, magazin ist. 1968, nr. 12, 88, cf. m. d. enc., dex. Socot că sînt vinovat C-am vrut s-omor pe-mpărat. teodorescu, p. p. 118. O socotit că. cînd a mere-acolo, l-or mlrica leii la moment, o. bîrlea, a. p. ii, 179. -O- Refl. pas. în Inglilera să socoteaşle a să urma ce s-au început (a. 1693). fn 14. Pe acest lucru se poate socoti că Aniiohi Vodă era om bun şi nelacom, neculce, l. 29. Cumplire foarte mare S-a socotit atuncea de Samuil cînd eu Am dăruit viaţa lui. aristia, s. 62/21. <0 Refl. im-p e r s. Probabil că aşa se socoteşte, că omul nu e bun de la natură, preda, r. 273. *0“ Refl. De cuviinţă s-au socotit, a aduce putere înarmată, ar (1831), 581/20. + (De obicei urmat de o propoziţie introdusă prin conj. „că“) A admite în mod provizoriu că ceva este real, posibil, adecvat; a bănui, a crede, a ghici, a-şi imagina, a închipui, a întrevedea, a întrezări, a mirosi (2), a presupune (2), a şti (1 6), a visa, a avea impresia că.... (v. impresie), a face supoziţia că . . . (v. s u p o z i ţ i e), (livresc) a prezuma, (rar) a prevedea (II 1), (învechit şi popular) a gîndi, (învechit şi regional) a nădăi (2), (învechit) a supoza, (regional) a chiti, a probălui (4). Cind va lua muiarea al doile bărbat, socotind cum cel dentîi iasle mort..., nu se va certa. prav. 133. Socotesc a fi murit din voia rea. dosoftei, v. s. noiembrie 151r/26. Nici să socotească oricine că iaste puţin lucru a scrie şi a lăsa în veci scrisoare cu faptele stăpîhilor. n. ccstin, l. 44. N-au găsit atila pe cît socotea c-or găsi. neculce* l. 118. Oare poate socoti neştine mai mare mînie decit aceasta? (a. 1700). gcr i, 338/11. Să nu socoteşti că-ţi stăm împotrivă. antim, P. XXVII. Niciodată n-au socotit că întru atîla e scurtă vreme s-ar fi putut, să se acopere de corăbii Marea Bclfica. amfilohie, g. 66/16. Cum ai socoti, ncalergînd să prinzi un iepure? (a. 1799). gcr II, 170/37, Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. O femeie. . . SCCO-tind despre sine că dinsa în copilăria ei ar fi zăcut de vărsatul cel mare... iată că cade în. boala vărsatului (a. 1812). iorga, s. D. xii, 202. S-au nebunit de trufie, socotind că lui se închină oamenii, ţichindeal, f. 110/6. Cine pulea socoti că... să va umple toată ţara dă scoale, dă profesori? i. golescu, c.. 63 El socoteşte că toate dorinţele sale urmează a să împlini. marcovici, d. 8/1. paguba nu era ctita pe cit el o socotea că este in India, genilie, g. 26/29. Socoteşte că toate boa-lele. . . izvorăsc dinzemuri stricate, descr. aşez. 1/3. Eu socotesc că nu-i fi îndrăznit De leu să te atingi. donici, f. i, 32/1. Să nu. socotească cineva că ştiinţa trebuie să se mărginească numai la principii, brezo-ianu, a. 8/30. Durerea ce a simţit-o o puteţi toţi socoti. pann, e. ii, 156/18. Care socoţi că va lua premiul? negruzzi, s. i, 40. Ce socoteşti tu, băiete, cît m-am mai luplat! ispirescu, l. 257. Cei mai mulţi... vor fi socotit că au înainte chica clădirea venerabilă, iorga, c. i, ii, 19, cf. resmeriţă, d., cade, SocGţi tu. . .că nu m-ar împinge şi pe mine inima să clădesc? mironescu, s. 69. Dccă socoate cincva că o floare e perfect identică cu alta. . . se înşeală. sado\eanu, o. xx, 60. El socoate că judecă pentru el altcineva, care nu-i el. arghezi, s. vi, 39, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. N-are omul ce glncli Făr’ mereu a socoti Că în veci va tot trăi. jarnîk — bîrseanu, d. 328. Au şi început. . .a se bate şi a răcni, incit socotiai că piere lumea! sbiera, p. 122. Socoate omul c-a trăi cît pămlntul. folc. mold. i, 46. Orbul cînd dă de perete socoteşte că s-a isprăvit lumea, zanne, p. ii, 653. Bogatul se scarpină şi săracul socoteşte că caută să-i dea. id. ib. v, 90. "v* Refl. pas. Să va certa celalalt obraz, ce să socoteaşle cum să fie ştiut. prav. 864. <0* Refl. Ei se socotesc că au vreo treabă mare. donici, f. ii, 35/13. Să nu te socoteşti că-i glumă cc-ţi spui eu. caragiale, o. i, 119. Ce vă socotiţi că. era? O namilă de leu! ispirescu, u. 30. Frumoasă cil eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. coşbuc, p. i, 57. 7. (Astăzi rar) A plănui. Ajută neştine cuiva să fc.că greşală cind dă bani, sau oameni sau cai... pentru să facă greşală cum au socotit, prav. 300. Eu socotesc a vă învăţa pre voi ca să fiţi creştini buni (a. 1774). gcr ii, 99/7. pentru ce sfirşit au venit acolo şi ce socoteşte să facă? drăghici, r. 13/2. Socotea să aducă la curtea sa vreun francez care să-i veşnicească faptele. bul. com. ist. ii, 4. Ieşi cu plugul să-şi ogorcască şi el o porumbişte pe care la primăvară socotea s-o semene cu grtu. rebreanu, i. 92, cf. resmeriţă, d.,cade, scriban, d., dl, dm, m. d. enc.., dex. --Prez. ind.: socotesc şi socdl. — Şi: (învechit) socuti (psalt. 39), săcoti, sucuti (drlu) vb. IV. — Lat. *succiitcre. SOCOTINŢĂ s. f. 1. (învechit) Preţuire (2). Cf. s o -coti (1). Mai vîrlos va el [diavolul] tocmeala accştiia [a avuţiei] să avăm, decit a pravilei şi a legici socotinţă. coresi, ev. 436. Am trimes... pe Bogdan neguţătoriul ... ce poftim... se aibă socotinţă la Măriile Voastre (a. 1634). iorga, d. b. i, 52. iară lui Iulian-să-i de hrană şi să aibă socotinţă. . . că văzîndu Ştefan Vodă că-i la cinste, să se teamă, ureche, l. 75. Ce incă socotinţă au avui giupîneasa ... de Moisei Vodă. m. costin, let. i, 270/16. Cu socotinţă va socoti Domnul pre voi. biblia (1688), 1/9. S-au socotit vrednici a avea cinste şi socotinţă de la împăiăţie. axinte uricariul, let. ii, 146/3. A-i obicinui [pe prunci] cătră socotinţa gîn-direi şi a prej'udecărei. ţichindeal, f. 5/15, cf. i. golescu, C., DHLR, II, 479, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M. d. enc., dex. ■?> Loc. vb. A-i face (cuiva) socotinţă = a preţui (3). Ce poate fi omul. . . degrijeşti de dln-sul şi-i faci socotinţă, dosoftei, ps. 28/2. A !ua (sau a se pune) în (sau întru) socotinţă = a lua în considerare. Aceste greutăţi. . . este datorie neapărată a să pune intru socotinţă (a. 1814). uricariul, i, 218. Vom lua în socotinţă . . . întoarcerea rlnduielei fireşti, va-sici, m-ii, 30/19. (învechit) Atenţie. Cf. socoti(l). I Numai cu cinste şi cu socotinţă ceteaşte şi ajutor iu de la 9307 SOCOtIHŢ — 1174 - SOCOTINŢĂ Dumnezeu ceare. coresi, ev. 4. Uneallele lor ce bagă intr-insa cu socotinţă le pun să nu piarză sau să uite ceva la purces, varlaam, c. 331. [Pravila] scoasă şi tocmită. . .cu mai-e şi multă socotinţă (a. 1652). acn i, 159/4. Citiţi un cap, Insă cu socotinţă, ca să o puteţi înţeleage bine (a. 1700). id. ib. 338/3. [Carte] preme-nită de pre limba slovenească, cu socotinţă pre limba rumănească (a. 1715). iorga, s. d. xiii, 135. 2. (învechit) îngrijire; p. e x t. ocrotire (1). Cf. socoti (3). Socotinţă d{u]mnezeiască, cercetare ce e de la tine spodobeaşte. paraclis (1639), 244. Trebuie cu socotinţă alegind de să vor prileji ranele să fie la piept, sau la grumadzi. prav. 125. Am datu-o pre socotinţa mai marelui acelui ostrov, ca să-i poarte de grije. do-softei, v. s. noiembrie 153r/13. Trebuie să gindească că cu aceaia socotinţă a săracilor putea-va dobîndi... nume bun (a. 1685). gcr i, 278/8. [Păzitorul] să dea săpun şi cealaltă socotinţă, biblia (1688), 3562/7. Toţi locuiră la un loc, avind mare cinste şi socotinţă de la Racoii (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 311. Le făcuse socotinţă de toate (a. 1760). gcr ii, 72/32, cf. senila an, b. 3. (învechit si popular) Socoteală (3). Cf. socoti (4). Ne-au făcut plata. . . Şi ne-au socotii cu altă socotinţă de la mina dumisalc (a. 1661). urica-riul, xxv, 59. Prin mijlocirea socotinţei astronomi-ceşti. amfilohie, g. f. 56r/9. Carte. . .cuprinzătoare tuturor povăţuirilor cese cuvin la chipzuirea şi socotinţa birului ţării (a. 1802). uricarivî, i, 7. Aghenţia plăteşte. . . in socotinţa plăţii din vremea domnilor (a. 1811). doc. ec. 90. Veniturile statului... preţuite după socotinţă cit se poate mai aproape de adevăr, şînt cele următoare. reg. org. 27/19. După socotinţele de curînd făcute, se arată că în Paris se tipăresc 152 jurnale, ar (1829), 15S2/22, cf. cade. + (învechit) Numărătoare (2) ; recensămînt. Şi aciasta iasle care vor da ciţi vor mear-ge la socotinţă, iîiblia (1688), 612/6. Ţidulu domnească pentru a se face obştească socotinţă întru aşezarea birului ţărei (a. 1814). uricariul, i, 185, cf. cat. man. i, 5. 4. (învcchit şi popular) Judecată; chibzuinţă. Cf. s o-coti (5). Să cunoaştc că iasle pirgă a înaltei socotinţe a preasfinţiei sale şi a bunei cugetări ce are (a. 1794). gcr n, 153/36. După dreapta socotinţă, trebuia să-l alcătuiesc după alfabetul latinesc, budai-deleanu, lex. Cineva caută.. .toate socotinţele cele părtinitoare şi fuge cit poate de toate acelea ce pol să-l osînăească. pleşoianu, t. ii, 12/3. Ne înştiinţează despre dînsele iirzia socotinţă, heliade, l. b. i, 125/24. Nu ai nici o socotinţă... îţi bagi mintea în primejdie, gorjan, ii. ii, 23/10. La 1529. . . se încheie socotinţa ca toate novi-tăţile in religie să iricdeze. săulescu, hr. ii, 262/16. Ai pierdut-o, dar aceasta nu a făcut-o nici nebunia ta. . ., nici greşita ta socotinţă, buznea, p. v. 198/15. Petru, urmînd socotinţa filosofului Lcibniz, la anu 1724 au închipuit planul dea întemee... Academia învăţăturilor. asachi, i. 299/8. Socotinţa aceasta a Sfatului să va supune. . . la cunoştinţa Măriil Sale (a. 1843). doc. ec. 804. Dacă va fi neunire la socotinţele sfatului, atunci să va adresa al său raport către Domn. regul. org. 149/10. Ar fi păzit tăcere, dacă oarecare socotinţi judecătoreşti. . . nu l-ar sili. russo, s. 3. Această socotinţă se găsi cu cale a o face cunoscută mulţimii, sion, p.222, cf. polizu, ddrf, şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Au rămas să vămuiască Cu pccetia domnească După socotinţa lor Soarta zburătoarelor, minulescu, vers. 312. Sam se simţi mulţumit de socotinţa părintelui Năs-tase. Galaction, o. a. i, 310. Socotinţa secţiei a fost că nu mai poale întîrzia o recunoaştere, sadoveanu, O. XX, 271, cf. SCR1BAN, D., TUDORAN, p. 334, DL, DM, CONTR1BLŢII, I, 182, BARBU, PR1NC. 202, cf. M. D. ENC., dex. Ascultă socotinţele celorlalţi, sbiera, p. 71. Socotinţa bună, ochiul înţelepciunii, zanne, i>. viii, 533. 4. (învechit, rar; în loc. prep.) Cu socotinţa.. . = cu ştirea. . ., v. ştir e (1). N-au fost acel sfat cu socotinţa lui Dumnezeu, nici cu voia lui. neagoe, înv. 99/19. <0> Loc adj. şi adv. Cu sau fără (de) socotinţă = (ne)chibzuit. Iară de văm fi fără credinţă şi fără de socotinţă. . . rădicăm noi mtniia lui. coresi, ev. 113. Tu veri vedea accastea de veri păzi însă cu socotinţă şi cu tocmală. (a. 1640). gcr i, 89/14. Omul. . .să lasă fără socotinţă în voia povăţuirilor inimii sale. mar-covici, D. 7/26. Un om cu judecată e dator a-i cheltui [banii] cu socotinţă. 1. pop, l. 174/5. Om fără de socotinţă Şi umplut de necredinţă, teodorescu, p. p. 106. Loc. vb. (învechit) A face socotinţă = a judeca; a chibzui. Fac oamenii socotinţă că această turmă de barbari ar fi rupţi din oastea paşii, cr (1830), 25a/35, 4. (învechit) Raţiune1 (1)- Cf. 1. golescu, c. O, bine zici, aceasta nu-mi trecuse prin socotinţă! drăghici, r. 81/11. Socotinţa-mi e săgeată şi inima-mi semn îndrept, De să luptă amîndouă în ticălosul meti piept. PANN, E. I, 10/15, cf. DL, DM, M- D. ENC., DEX. + (In-vechit) Rost1 (III X). Se vedea iscusit la trebile terci, adecă a domniei socotinţă, dionisie, c. 184. -v" Loc. a d j. şi a d v. Cu sau fără (nici dc o) socotinţă = cu (sau fără) rost, v. ros t1 (III 1); (cu sau fără) alegere. Cu socotinţă întrebare are Domnul cătră sfinţi, coresi, ev. 23. Atunce veri bătrin, veri tînăr, i să va tăia capul, fără nice de o socotintă cumu-i va fi vrîsta. prav. 258. 5. (învechit şi popular) Părere (3). Ci. socoti (6). Aflînd socotinţa Preasfinţiei sale pentru toate aceste arătate... hotărîm şi întărim ca să urmeze (a. 1725). tjricariul, iv. 31/8, cf. budaî-deleanu, lex. Despre sufletul lor întunecată şi netrebnică socotinţă au. ţichindeal, f. 453/16. Avind tot doctorul acum sistema şi metodul lucrării, după socotinţa şi judecQ/a lui. episcwescu, practica, 98/3. încep a-şi împărtăşi foarte încet socotinţele lor. hei.iade, l. b. i, 12/4. Hotă-rind din toată inima că-şi va schimba socotinţa, dră-ghici, iî. 38/17. Cel înţălepl de multe ori să îndoieşte şi-ş schimbă socotinţa, buznea, f. 30/3. Obşteasca socotinţă . . . era că trebuie să zăstrească pe craiul lor. pogor, henr. X/12. Lipsa unor adevărate înştiinţări. . . înte-meiască acolo socotinţă. . . că Moldova ar fi fost sub suzeranitatea Poloniei, fm (1841), 2191/3. Reuneşte... toate condiţiile cerule pentru a îndreptăţi o astfel de socotinţă. ib. (1846), 1711/36. Este foarte rătăcită socotinţa aceea că seminţele lăsate în paie folosesc pe vite. 1. 10-nescu, c. 5/23, cf. pann, e. ii, 68/6. Socotinţa mea este să închipuim nişte întrebări atît de grele, incit să nu le poală tălmăci, negruzzi, s. i. 12. După socotinţa noastră, lasă departe în urmă... embrioanele ziaristicii române de la ISiS (a. 1863). plr i, 200, cf. ddrf. îşi schimbă cu totul socotinţa şi nu mai găsea pe Andrei nici obraznic, nici hursuz. hogaş, dr. ii, 68, cf. resmeriţă, d., cade, dl. în primul caz, după socotinţa lui, ar fi pierdut iotul. v. rom- mai 1958, 56, cf. dm, m. D. enc., dex. Un învăţat bătrin sta deoparte şi asculta socotinţele celorlalţi, sbiera, p. 71. Săracul, fiind rupi dc foame, venea cu socotinţă că... poale are vreo bucată de pine să i-o dea. şez. iii, 132. Loc. v b. (învechit) A fi de socotinţă = a socoti (6). Mulţi din magnaţi era de socotinţă că patria s-ar putea mîn-tui numai prin detronarea craiului, asachi, l. 461/5. -O- E x p r. (Rar) A avea altă socotinţă = a fi de altă părere, v. părere (3). Dacă domnia sa are cumva altă socotinţă, aş putea şi eu... să mă înţeleg cu acel străin, sadoveanu, o. x, 96. + (Regional) Credinţă (populară); superstiţie. Prin Bucovina mai ales, în-tîlnim foarte multe socotinţi pe care le şi dăm în următoarele şire. pamfile, văzd. 143. 6. (învechit) Intenţie; plan (3). Cf. socoti (7). Iară pre dc socotinţa vederiei noastre Dumnezeu de-ară întreba şi de pohtele hilleniei ce avăm întru inimi? coresi, ev. 327. Va pîrî bărbatul pre mu iar e la giudeţ că face preacurvie cu socotinţă ca aceea ca să-i ia dzcastrele. prav. 137. Toate scorniturile, înşelăciunile şi socotinţele ceale mincinoase. . . lesne le putum... lăpăda (a. 1814). gcr ii, 214/32. Minciunile... unele se zic cu bună socotinţă, icu• altele cu rea. ţichindeal, I ap. cade. Tăriile. numile Iroienc, pe care împăratul 367 soeofme - 1175 - SOCOTITOR Traian au zidii intni deşarta socotinţă de a putea l înfrîna pe barbarii de la miazănoapte, fm (1840), 732/22, cf. ddbf. Clasele... prinseră a se apropia tot mai tare unele de altele, a-şi armoniza socotinţele. SBIEHA, F. S. 335, cf. CADE. — PI.: socotinţe şi socotinţi. — Socoti + suf. -inţâ. SOCOTIRE s. f. Acţiunea de a (s e) s o c o t i şi rezultatul ei. 1. (învechit) Preţuire (3). Cf. socoti (1). Dum-nezeieşlile cuvinte cu socotire să le ascultăm, coresi, ap. dhlr n, 479. Firea sa cu oarecare socotire de pedepsire să o deştepte, iacov, syn. 5y/17, cf. lb, ddrf, m. d. enc.., dex. 4 Cercetare. Eşti mai infeleplu de toţi iudeii năravureloru şi socoliriloru. cod. vor.3 37r/13, + Judecata de apoi, v. judecată, proslăviţi Dumnezeu in zioa socolireei. coresi, ap. dhi.r ii, 479. 2. (în dicţionare) Considerare. Cf. socoti (2). Cf. POLIZU, DDRF, M- D. ENC., DEX. 3. (învechit) îngrijire; p. e x t. ocrotire (1). Cf. socoti (3). Tremişii de la Dumnezeu, carii-s tocmiţi spre a noastră sufletească cercetare şi socotire. coresi, ap. dhlr ii, 479. Intru care socotire are Hfris-to]s beseareca sa. cheia în. 87v/7, cf. ddbf. 4. (Rar) Calculare; numărare. Cf. socoti (4). Cf. BUDAI-DELEANU, I.EX, L13, I. GOLESCU, C., VAI.IAN, v., polizu, ddrf. Frîna cea mai puternică... era volumul, poate mai mult decit viteza de socotire, contemp. 1979, nr. 1 226, 10/3, cf. m. d.enc., dex. + Atribuire; imputare. Cf. m. d. enc., dex. 5. (învechit) Chibzuire; p. c x t. hotărîre. Cf. socoti (5). Iaste mare păcat celuia ce n-are socotire, fl. d. (1693), 39r/13, cf. poLizu, ddrf. + Ttlc (2). Aşa amu iaste socotirea aceştii pilde, coresi, ev. 32. G. (în dicţionare) Părere (3). Cf. socoti (6)* Cf. poi.izu, ddrf, m. d. enc., dex. 7. (învechit) Intenţie; pian (3). Cf. socoti (7). Imblind vine. . . şi socotire puind ca noi să vindece. coresi, ev. 392, cf. 526, m. d. enc., dex. — PI.: socotiri. — V. socoti. SOCOTIT1 s. n. Faptul de a (s o) soocoti. 1. (în dicţionare) Preţuire (3). Cf. socoti (1). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. (în dicţionare) Considerare. Cf. s o c o t i (2). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 3. (Rar) Calcul, socoteală (3). Cf. socoti (4). Cf. dl, dm. Învăţau insă Ia un loc. . . buchile, gramatica, scrisul şi socotitul, românia literară, 1969, nr. 20, 3/3, cf. M. D. ENC., DEX. 4. (Î11 dicţionare) Calculare; numărare. Cf. s o c o t i (4). Cf. dl, dm, m. d. fnc., dex. 5. (în dicţionare) Părere (3). Cf. socoti (6). Cf. DI., dm, M. D. ENC., DEX. 6. (Învechit) Intenţie; plan (3). Cf. socoti (7). Corabnicilor socotilu[\] lă era să fugă den corabie. CORESI, ap. DHLR II, 479, cf. DL, DM, M. D. E.N'C., DEX. — V. socoti. SOCOTÎT2, -Ă adj. 1. (Rar; despre oameni sau despre manifestările, creaţiile etc. lor) Preţuit (3). Cf. socoti (1). [Era] din rlnclurile acelor răzeşi in care doarme ceva din socotita vitejie, din smerita demnitate ... a străbunilor ostaşi, iorga, i>. a. ii, 50, cf. m. d. enc. (Prin Dobr. şi prin estul Munt.; in credinţele populare) Important. .Sfintul cel mai socotit este FIa-ralambie şi-l prăznuieşte poporul. 1-1 11 4. Sfinţii mai socotiţi sini... ib. 259. 2. (Rar; despre oameni) Apreciat. Cf. socoti (2). Cf. -v). d. jgsic. 3. (învechit; despre obiecte, figuri geometrice etc.) Calculat, numărat2. Cf. socoti (4). Înmulţind 3600 cu... s-află giurul sau rotunzimea ecuatorială a pă-mînlului, ca un cerc socotii, genilie, o. 83/6, cf. ddrf, RESMERIŢĂ, D., M. D. ENC. 4. (Despre oameni) Care analizează atent o situaţie, un fapt etci, cumpănind toate aspectele, toate argumentele etc. şi ţinînd seama de împrejurări sau de urmări; chibzuit, cumpănit, măsurat2 (3), (popular) chitit, cîntărit, (învechit şi regional) socotitor (5). Cf. s o c o t i (5). Persoana ce o iau fimeie iaste puţin socotită, dacă nu o găsesc fecioară. ist. am. 65v/19, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., I. GOLESCU, C., DDRF. Socotitul Telemcih răspunse: ... eu nu. vă rog şi nici mai stan de vorbă, murnu, o. 24. Aceia au fost toţi socotiţi şi răci ca sloiul, agîrbiceanu, s. 206. Înţelegem cum F'uscus a putut fi atras in cursă şi sfărimat de cumintele, socotitul. . . Decebal. pArvan, g. 113, cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm. E mai curind un personaj modern, neliniştit, socotit, obligat să ducă lupla de culise, con-temp. 1970, nr. 1 242, 1/3, cf. m. d. enc., dex. <0> (Adverbial) Încet, socotii, Gavrilă se ridică în capul oaselor, t. popovici, se. 343. <0> (Prin lărgirea sensului). Lupul, între toate jigăniile pururea mai socotit şi mai grijuliu în chitealele sale. cantemir, ist. 119. 5. (învechit, rar) Imaginat. Cf. socoti (G). Care este presupus, imaginat, considerat ca atare. Ştiu foarte bine. că mîndria ia cere de la mine a prăznui socotita ta fericire, marcovici, c. 27/5, cf. m. d. enc. 6. (Popular; de obicei despre obiecte, despre mîn-căruri etc.) Deosebit. S-o făcut mincări bune, s-o făcut mincări socotite, o mîncat, o băut. o. bShlea, a. p. 11, 183. — PI.: socotiţi, -ic. — V. socoti. SOCOTITOR, -OARE adj., s. m. şi f. ]. Adj. (Rar) Preţui tor. Cf. socoti (1). Cf. cade. 2. (Rar) Aprcciator. Cf. socoti (2). Cf. cade. 3. Adj., s. m. şi f. (învechit) îngrijitor; p. e x t. ocrotitor. Cf. socoti (3). Eraţi ca oile rălăcindu şi întoarsetu-vă aemu călră păstoriulu cela socotitoriul sufletelor voastre, cod. vor2. 75v/12. pusu-v-au voi D[u]-hul Sfint socotitori, coresi, l. 98/5, cf. 366/10. Dum-nezău să ne fie. . . sufletelor noastre socotitor (a.' 1632). gcr 1, 77/20. Flacără. . . Iu-mi hii folositoare şi a toată viiaţa mea socotitoare, varlaam, c. 367. O luă losiflpe Precista]. . . să o ferească în casa sa şi să-i fie socoti-toriu. id. ib. 385. Să o plătească... pentru căci ciu omorit pre socotitoriul turmei, prav. 20. Episcopul iaste şi să cheamă socolitoriu şi purlătoriu de griji tuturor creştinilor, eustratie, prav. 34/16. Scriem... la toţi oamenii de acolo carii sînteţi socotitori la toţi munţii Vrancei (a. 1656). bul. com. ist. ii, 194. în-ţclegind aşa de grabă socotitorii lui Alexandru Vodă ... de sîrg au alergat. . . de i-au dat de ştire, simion dasc., let.-299. O ruga... să-i fie maică sufletească şi socotitoare trupului şi sufletului ei. dosoftei, v. s. noiembrie 114v/16. Eliazar, feciorul lui Aaron preotul. . ., socolitoriu a tot cortului şi cile sint intru dinşii. biblia (1688), 962/3. Au fost un săhastru foarte socotitor şi au mersu a petreccc în schil (a. 1692). gcr i, 305/19, cf. I. GOLESCU, C., DDRF, CADE. 4. S. m. şi (rar) f. (învechit şi popular) Persoană care face socoteli (2), calcule; persoiuiă care se ocupă cu calcularea evidenţelor contabile. Y. contabil. Cf. socoti (4). Baiazid. . . puse socotitori pre la toate vadurile, moxa, 402/35. îi făgăduiră precum socoti-loriu îl vor pune. cantemir, 1. 1. 1, 133, cf. budai-de-leanu, lex. Care socotcli pentru a se face făr’ de greşeală, am rinduit socotitori oameni care au stătut după vremi cămăraşi la ocne (a. 1822). doc. ec. 246, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., cade. Pentru lucrările de contabilitate ..., consiliul de conducere numeşte... un contabil sau socotitor, scînteia, 1953, nr. 2 672, 9371 SOCoîiturA - u% - Socru1 cf. dl. Află că n-o să ie alegem noi pe line socotitor. preda, d. 105, cf. dm. A rămas ca referent pe la sfat şi-o făcea pe socotitorul pe la gospodărie, lăncrăn-,tan, c. iii, 85. Lucrătorii din aprovizionare, printre care şi magazionerii, nu sînt simpli socotitori, oameni ai evidenţelor contabile, scînteia, 1966, nr. 7 112, cf. iîex. <£> (Prin lărgirea sensului) Iepurile fuge de frica ogarului, ce-a fost socotitor, graiul, i, 84. 4- S. m. (Mat.; învechit, rar) Numărător (3). S-au învoit a numi nurnărătoriu seau socotitoriu pe numărul carile exprimează cttimea uniunilor ce am. asachi, e. i, 68/22, cf. lusu, T. ş. 244. 5. Adj. (învechit şi regional; despre oameni) Socotit2 (4). Cf. socoti (5). Acum dară socotcaşte om înţelept şi socotitoriu şi vei pune pre el pre pămîntul Eghipetului. biblia (1688), 312/2, cf. alb i 1 569/269. (Despre manifestările oamenilor) Care denotă chibzuinţă. Multora le lipseaşte. . . socotitoare minte de a putea şi a şti cevaş mai mult declt ceea ce obicinuit să face. carte treb. i, 80/17. G. S. m. (învechit) Dregător (însărcinat cu pro-blemefinanciare). Simeon pîrcălabul, care-l pusese Petru Vodă moi denainie vreame iocmilariu şi socotitoriu şi judecătoria cetăţii aceiia. ureche, l. 146. An trimis pe Ioan Vodă caimacam şi socotitor ţării Moldovei. axjnte vricaeiul, let. ii, 139/5. 7. S. m. (învechit, rar) Meşter iscusit. Ozia. . . făcu in. Ierusalim meşteşuguri meşteşuguite de socotitoriu, ca să fie preste turnuri, biblia (1688), 3251/50. îî. Adj. (învcchit, rar) Făţarnic. De aceastca amu nu hiilean şi socotitoriu şl ispititor iu arăta-se..., ce mai vîrtos iubiloriu de argint, coresi, ev. 432. — P],: socotitori, -oare. — Socoti + silf. -tor. SOCOTITURĂ s. f. (învcchit, rar) închisoare. Întruna ţinu pre ei in. soctililurâ piuă a treia dzi. ro 147/17'. — Socotii” + suf. -ură. SOCOTKÎN s. m. (învechit) Frunze ale unor specii de aloc care se foloseau la prepararea unor produse farmaceutice. Hapuri slobozitoare de trînji. Praf de sabur dc secol rin, praf de cleiu... etc. piscufescu, o. 289/16. pentru curăţirea şi topirea perdelei ochilor şi pentru vindecarea urcioarelor. . . ia: sabur socolrin, zece grăunţe, id. ib. 315/13. Ia aloes sucoirin, adică, sabur. id. ib. 381/19. — PI.: socotrini. — Şi: (învcchit) siicotrin s. m. — Din fr. socotrin. SOCRATIC, -Ă adj. Care aparţine lui Socrate sau doctrinei lui; care ţine de Socrate sau de doctrina lui, care este specific lui Socrate sau doctrinei lui. Forma învâţăturei cea caiehicească sau socratică, man. înv. 183/14, cf. barcianu, resmeriţă, d. platon e un moralist ce a adăugat metodei socratice o bază metafizică. lovinescu, c. iv, 148, cf. scriean, d. pînă a ajunge la marile afirmaţii idealiste ale optimismului socratic, gîndirea greacă a traversat lunga epocă a reflecţiei pesimiste asupra lumii, vianu, l. u. 581. Do-miniquc realizează socraticul „cunoaşte-te pe tine“, halea, s. t. i, 110, cf. dl, dm, dn2. CU despre sine, iro-nistul socratic mărturiseşte că... nu ştie nimic, eo-mânia literară, 1970, nr. 92, 5/3, cf. m. d. enc., dex. ■if- (Substantivat) Platon, cel mai însemnai dintre socratici, uneşte cercetările practice. . . cu filosofia teoretică. i.-m (184 5), 2462/19. — PI.: socratici, -ce. — Din lat. soeraficiis, fr. socratique. StiCRĂ s. f. v. soacră. SOCREALĂ s.f. (Prin vestul Munt.) Faptul de a ş o cri. 1. Cicăleală; miistrare (1). Cf. socri (1). Ce atîta socreală? udrescu, gl. 2. Faptul dc a deveni soacră (1) sau socru (1) (la nuntă); p. e x t. nuntă (1); starea de soacră sau de socru; (învechit şi regional) socrie (2). Cf. socri (2). Mi se pare că e rost de socreală. udrescu, gl. — PI.: socreli. — Socri + suf. -eală. SOCRI vb. IV. 1. T r a n z. (Familiar) A stărui cu insistenţă supărătoare; p. e x t. a cicăli; a mustra1 (2). Ne chema pe nume, bombănea şi socrea pe toţi din casă. m- i. cabagiale, c. 73, cf. iordan, stil. 371, DL, DM, DEX, CIAUŞANU, GL., ARH. OLT. XXI, 275, CO-MAN, GL. 2. I n t r a n z. (Prin vestul Munt.) A deveni soacră (1) sau socru (1) (la nuntă); p. e x t. a face nuntă (1). Am socrit la cinci copii, udrescu, gl. — Prez. ind.: socresc. — V. soacră. SOCRIE s. f. (Atestat prima dată în anon. car.) 1. (Popular) Soacră (1). Frunză verde de susai, Tînără mă măritai, Bea socrie-mi căpătai, hodoş, c. 76. Vere, cînd te-i însura, Ginere nu ie băga, Că ginere la socrie E ca ruda la cocie. folc. tbansilv. i, 71. 2. (învechit si regional) Faptul de a deveni soacră (1) sau socru (1) (la nuntă'); starea de soacră sau de socru.; p. ext. nuntă (1); (regional) socreală (2). Cf. socri (2). Cf. eudai-deleanu, lex. popovici ce mai făcea?... pe Savina mi-o lua Şi-n socrie că pleca. pamfile, c. ţ. 91, cf. udrescu, gl. -ţ. (Regional; la pl.) Daruri pe care le primesc nulele mirelui' de la rudele miresei (Ccpari — Curtea de Argeş). Cf. udrescu, gl. — Pl.: socrii. — Soacră, socru ~|~ suf. -ie. SOCRIOÂRĂ s. f. (Prin Maram.) Diminutiv al lui soacră (1); (învechit) socrişoară, (regional) socrită (1), socruluţă. Ilci tu, socrioara mea..., Să-m d-a scriu o cărt'icea. t. i> ap ah agi, m. 114. — Pl.: socrioare. — Soacră + suf. -ioară. SOCRIŞOARĂ s. f. (învcchit) Diminutiv ăl lui s o a-cră '(l); (regional) socrioară> socriţă (i), socruluţă. Cf. i. golescu, c. — Pl.: socrişoare. — Soacră -|- suf. -işoară. SOCRIŞOR s. m. (învechit şi regional) Diminutiv al lui s ocru1 (1); (învechit) socruleţ. C.f. i. golescu, C., MARIAN, NU. 66. — Pl.: socrişori. — Socru1 -)- suf. -işor. SOCRÎŢĂ s. f. 1. (Regional) Diminutiv al lui soacră (1); (învechit) socrişoară, (regional) socrioară, socruluţă. Cf. cade, rădulescu-codin, dl, dm. 2. Bucătăreasă la nunţi. Cf. cade. Socriţă postel-niceasă, la slrîngc ce-ai pus la masă. rădulescu-co-din. — Pl.: socrite. — Soacră + suf. -iţă. SOCRU1 s. m. 1. (De obicei determinat de un adj. pos.; la formele nearticulate, determinantul- esle enclitic) Tatăl ' uriuia dintre cei doi soţi, considerat în raport cu celălalt soţj tată socru, v. tată (I 1). Maisi iară păştea oile sncru-său Etro. po 185/11. poate să pîrască la giudeţ... şi socrul pentru 9383 SOCRU1 - ini - sudalma nurorii sale. prav. 238. Un săi întreg şi cu vecini,... despre socru-mieu, răposatul Gheorghe (cca. -.1660). bul. com. ist. iv, 21. Le-au trimis aici la so-cră-său, Mihai spătar iul. ist. ţ. r. 114. Că sta socru-său de-l sprejănea tare dispre Poartă, nec.tji.ce, l. 123. Au biruit pre socru-său şi au luat scaunul (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 89/18, cf. anon. cab., uex. m ars . 246. Dăm noi jalbă..., pentru nişte dughene a socru-meu (a. 1760). iorga, s.-d. vii, 124. Şi ctte vrea el cu. . . socrul lui, acele făcea (a. 1769). gcr ii, 81/13, cf. BUDAi-Biîi.EANU, i.ex., lb. însoţi pe socrul său la Bucureşti,- unde era ririduit domn. ar-(1831), 701/24, cf. i. golescu, c. Toreli, socrul cavalierului Sazo. buznea, p. v. X/10, cf. valian, v. prin a lui mină s-a ucis. . . , socrul său., fm (1844), 1161/35. Skipon a fost . . . socrul lui Ealcos. abistia, plut; 10/8, cf. polizu. Ş.crban Cantacuzino. . . a fost 'socrul lui Cantemir. iiasdeu, i. c. i, 79. Socrul roagă-n. capul mesei să poftească. . . Nunul marc. eminescij, o. i, 85. Ipale se trezeşte intr-o zi cu socru-său. creangă, p. 169. Părintele este socrul confratelui. caragiale, o. ii, 166. Gi-nerile nu tratează rău pe socrul său. xenopol, i. r. i, 43. Scăpind şi de socru :. ., s-a pus să cucerească pe muscali, sion, p. 432. Am nişte junei neplătiţi de la alde sccru-mett. D. zamfirescu, r. 239, cf. alexi, \v.,. şXineanu2. Nu-l duse la Deal, lingă lată, ci la Argeş, lingă socru, iorc-a, c. i. i, 12, cf. tdrg. Avu o tresărire puternică dînd mina cu viitorul lui socru. agîrbiceanu, s. 415. Mi l-o dat socru-meu. gîrleanu, n. 23,. cf. resmeriţă, d., cade. AvuseSe nenorocirea de a fi socrul lui Bubellius Plautus, pe care Neron îl ucisese. lovinescu, c. ix, 66. Socrul lui. . . a pretins cu orice preţ o scară monumentală, rebreanu, e. i, 20. Intră . . . un vălăşcl din partea tui socru-său. galaction, o. 52. Plecă'înaintea socrului său. vissarion, b. 54. Dacă socru ar vrea să-ţi dea partea td de pămint, l-am vinde, vlasiu, a. p. 95, cf. pribeagul, p. r. 54. Ştim că boierul dumitale e socrul acelei iude blestemate, sado-veanu, o. xvm, 36. îi ieşi înainte. . . Urcan, bătrînul, socrul ei. dan, u. 6. Socrul a cedat, bogza, a. î. 57. Odaia cea mare. .., in care locuiau socrul şi soacra, v. rom. noiembrie; 1653, 21. Tu eşti făcut să stai în laţ şi să-fi dea de mîncare socrul bogat? tudoran, p. 180, cf. dl. Doctorul. .. se cifla acasă la socrul său. preda, r. 283, cf. dm. îl scula pe socru din somn- t. popovici, s. 142. La sfat cu socru-său lăsaseră svonuri... şi asta nu putea să le ierte, barbu, princ. 111. în tinerefe fusese. . . subalternul butoiului socru. v. rom. ianuarie 1965,. 5. Socrul păstră multă vreme în suflet amărăciunea. românia literara, 1971, nr. 121, 18/2, cf. m. ' D. enc., dex Să-i fac soacrei eomănac, Socrului căciulă-n cap. JARNIK — BÎRSEANU, D. 466,' cf. Al.R l/ll h 261, a i 13. Socrul meu mi-a. dăruit O iapă şi-un minz rotat. balade, iii, 107. Socru-meu e cam bătrîn,. Nu poate cosi la fin. folc. olt. — .munt!" iii,. 302. Să mă duc şi io la socru-mio cu căruţa, o. bîrlea, a. p. ii, 274. De-ar miiri socru, Ca să-i apuc locul! zanne, r. ir,, 641. Drac socru, se spune despre ccva neobişnuit, ne-maiîntîlnit. Asta n-am mai"auzit-o.. . drac socru, ji-pescu, ap. gcr ii, 261, cf. zanne, p. vi, 615. '■$ Socru mic v. mic (VI 4). Socru mare v. marc1 (VI 3). E x pr. (Regional) A se pune socru = a-şi căsători fiul sau fiica, devenind socru1 (1); Clnd te pui socru, nene? udkeScu, gi.. - 2. (La pl.) Părinţii unuia dintre cei doi soţi, consideraţi In raport cu celălalt soţ. Catastio. .. de zestre de la socri (cca 1600). bul. com. ist. iv, 20. Societatea se întoarse, in salon, felicifind pe socri, alecsandri, o. p. 87. Fata... cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile şi socrii, creangă, p.. 86, cf. marian, nu. 66, ddrf. Şi o casă de socri şi cealaltă sint încla-torite la aceasta, iorga, c. i. i, 176. Nu şe împrietenise cu viitorii socri, agîrbiceanu, a. 203, cf. cade. Locuinţa e a socrilor. cXlinescu, b. i. 249. în timpul vacanţei de vară,- el sta acolo, la socri, blaga, h. 92. Acum e luni seară. Se adună socrii la un loc. stancu,- d. 184. O să. fiţi..', socri ^intr-o parte numai. pas,. l. ii, 154, cf. dl, dm. Lă urmă [veneau] socrit, barbu, g. 30, cf. m. d. enc., DEX-. Apoi haideţi amlndoi... Peste codri, peste munfir La cei socricam cărunţi. alecsandri, p. p. 98. A trecut uri an tn post De cind la socri n-am fosf. densusianu,- ţ. h. 174. Tînără ma marilai, Păi socri că-m Capotai! -folc. olt. —■ munt. i, 32. Mireasă intrind în casa socrilor; tofi fin ochii-pe dlnsa să vadă cum se ' poartă, zannb* p. iv, 450. Cinsteşte pe socrii tăi, că ei sînt- părinţii tăi. id. ib. viii, 534. <0 Hora socrilor = hora mare, în timpul căreia se împart darurile la nuntă. Cf. udrescu, gl. 3. (Regional) Invitaţi la nuntă, din partea miresei (Măciuceni — Drăgăşani). Cf. gl. olt. Am avu nunta frumoasă,... de la mine, obzeâ d'e sccri. ib. — Pl.: socri. — Şi (regional) ţâeru s. m. nadr-o ii. li 188/981. -r Lat. socriis. S<3CIlUzs. m. v. soc. SOCRtiLÎŢ s. m. (învechit) Diminutiv al lui socru1 (1) ; (învechit şi regicnal) socrişcr. Cf. i. goleecu, c. — Pl.: socrule'i. — Socru1, -f suf. .-uleţ.. SOCRTJLÎiŢĂ s. f. (Prin Mar am.) Diminutiv âl IM soacră (1); (învechit). socrişoară, (regional) socri-oară, socriţă (1). Hei tu; socr-uluţa mea, Că eu nu u-am. omorît. t. papahagi, m. 112. — Pl.: socraluţe. .. v — Soacră 4- 'suf. -uluţă. SOCUŞ6R s. iii. (Bot.; regional) Diminutiv"ai lui soc (I). Com. marian. — Pl.: socuşori. — Soc -f suf. -uşor. . SOCUTÎ vb. IV v. socoti. SODÂL s. m. (învechit) Ucenic; calfă. Timpul ţie sodal, de calfă, ghetie, r. m. 444, cf. alexi, w. Astfel de proiecte, de statute... şi pentru societăţi de sodali şi înfrăţiri, gologan, c. r. 84. — Pl.: sodali. — Din lat. sodalis, germ. Sodalp. SODALÎT s. n. Ahimosilicât natural de sodiu cu clor, din'grupa feldspaţilor, incolor sau .de culoare, ce-nuşie-albăstruie, sticlos, care ihtrâ în componenţa unor roci eruptive alcaline, feldspatoid, nefelin; Cf. m. d. EKC., DEX, DNS. , . — Pl.: sodalite. — Din fr. sodalite. . .. . , ........ SODÂLITÂTE s. f. (învechit) Corporaţie; breaslă. Cf. GHEŢIE, R. M-, ALEXI, V/. — Din lat. soâaiitas,-atis, genn. Sodalltiit. SODAr ş. n. Aparat de tipul radarului, care permite sondarea' troposferei joase cu ajutorul undelor de audiofrecvenţă. ,Cf. m. d. enc. — Pl.: sodare. , — Din engl. sodar. ■ . SODĂ s. f. 1. Sare' (cristalizată) de-culoare albă a acidului carbonic, neutralizată cu sodiu şi folosită în industria sticlei, a coloranţilor, a săpunului etc., în gospodărie pentru spălatul rufelor, al vaselor etc.; Carbonat de sodiu (v. carbonat), (Învechit) na-tron (1), (învechit; rar) natru. S-au vlhdut:... piei, sodă, oleiurlf eînepă. gt (1839), 83/37. Spală încă cu apă de var şi aruncă cîlcva picăture. . . de #h<î4.,.BWB-zoianu, a. 516/24. Geamurile. . . nu sînt altceva deeti 9303 SODĂŞ _ 1178 ~ sodom nisip amestecat cu var, potasâ sau sodá. barasch, i i. n. 27/7. Mergem de cumpărăm soda şi acidul muriatic. | ghica, c. e. iii, 73, cf. bianu, d. s. Practicile difer mai j ales astăzi: unele gospodine adauge var, cátele sodă j („zotă“), dar toate acestea... strică bunele ccdităţi ale săpunului de casă. pamfile, i. g. 61, cf. resmeriţă, d., cade. Birtul cu mesele acoperite cu hîrtie şi cu chelneri cu miinile sfişiate de sodă. i. botez, b. i, 66. Soda este un corp alb tare, bucăţi ce se cumpără de la băcani pentru pus în apa de spălat rufe. voiculescu, l. 294, cf. sgriban, d. Carbonatul de sodiu... sau soda. marco viei, ch. 347. A luat soda, a topit-o intr-o cană. stancu, d. 399. Un ţăran. . . îi cere sodă ca să facă săpun, galan, b. i, 50, cf. dl, dm. Industria de bază în acest raion o alcătuieşte producerea soclei. probl. geogr.i, 199. Săpunul era tare, făcut de mamă-sa cu sodă multă. v. rom. noiembrie 1964, 11, cf. m. d. enc., dex, dn3. Ş-apoi dacă ai avea zodă de săpun ¡ să bagi intr-o tir1 de apă. gr. s. vi, 245. Nu vrea să I cumpere sudâ. alr sn iv h 1 225/876. (Ca termen de comparaţie) Ţăranii cu feţe arse ca de sodă Se-nşi-ruiau tăcuţi, labiş, p. 96. Venea un nor ciudat, ca soda în acea stranie lumină, barbu, princ. 14. Sodă calcinată = carbonat de sodiu în stare anhidra. Soda calcinată... este o pulbere cdbă ce se solvă în apă. macarovici, ch. 347. Sodă calcinată... 132°(0- leg. eg. pl. 424, cf. dn2, der, m. d. enc., dex. Producţia de sodă calcinată, jud. rom. soc. 49/1. Sodă caustică = compus chimic anorganic de culoare albă, opacă şi cristalină, solubil în apă şi în alcool, care distruge ţesutul animai sau vegetal şi se foloseşte în industria săpunului, în industria de coloranţi, în cea textilă, la rafinarea produselor petroliere etc.; hidroxid de sodiu (v. h i d r o x i d), (regional) natrón (2). Sodă caustică . . . 113%. leg. eg. pl. 424. O soluţie compusă din 20 părţi de apă de ploaie şi o parte sodă caustică, pamfile — "lupescu, crom. 218. Soda caustică, albă, ne-transparentă, se topeşte la 320°. macarovici, ch. 345. Siringe toate resturile de grăsime..., apoi le tratează cu sodă caustică şi le saponifică. cĂlinescu, c. o. 70. Am băut odată whisky... am crezut că-i sifon întărit cu sodă caustică, tudoran, p. 500, cf. dl, dm. După ingestia sodei caustice. . . bolnavul este cuprins de dureri atroce, abc sân. 493, cf. m. d. enc., der, dn3. Judeţul Alba deţine o pondere importantă în producţia de... sodă caustică. jud. rom. soc. 49/1. 2. (Astăzi rar) Sifon (3). Am Apollinaris, am soda, vin, bere, ceai şi poftă de taifas, caragiale, o. vii, 21. Ceru o jumătate de vin cu sodă şi începu să bea. agîrbiceanu, s. p. 88, cf. resmeriţă, d., cade, scri-ban, d. îmi dele un ,,zloi“. . . s-aduc o sticlă de bere sau, dacă nu se găseşte bere, o sticlă de ,,sodă(( (sifon). bl aga, h. 6, cf. LTll2. 3. Plantă marină din a cărei cenuşă se extrăgea o sare alcalină asemănătoare sodei O); sarăcică (Salsola soda). Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d. — Şi: (învechit şi regicnal) súda, (regional) zodă, zúta s. f. — Din germ. (1) Soda, (2) Soda [waser], (3) lat. soda. SODĂŞ s. m. (învechit) 1. Garant. Să-ş caute so-clăşul (începutul sec. XVII), iorga, d. b. i, 22. Cînd cumpără dobitoc la zi de tîrg, nimeni nu ceare săduş, iară petrea Şotra, el, iaste mort (cca 1600). id. ib. 4. Sodăşul i~a murit şi au cumpărat iapă den tărgu (a. 1604 — 1618). rosetti, b. 76. De nu-şi va putea pune sodăşul, săi-i dea giurămănt, dc va giura cum nu ştie c~au fost acei bani răi. prav. 79. Aceşti chezăşi, cărora li se zice în Moldova sodăşi. iorga, b. r. 145, cf. tdrg, CADE, SCRIEAN, D., ROSETTI — CAZACU, I. L. R. I, 51. Socotim că apropierea între cele două înţelesuri cde cuvintului ,,sodăş“ se explică, panaitescu, o. ţ. 36. 2. Răzeş (1). Două privilegii vechi pe care le-au cwut sodăşii lor de la bunicul nostru, panaitescu, o. ţ. 36. — Pl.: sodăşi. — Şi: soduş (rosetti, b. 67, scriban, D., ROSETTI — CAZACU-, I. L. R. I, 51), SOÎduş (anon. car., bl ii, 40, dr. tv, 158, vii, 2 58), sâditş s- m. —- Din magh. szvodus. SODIC, -Ă adj. 1. Care se referă la sodiu; de sodiu. Cf. scriban, d. Directorul uzinelor sodice. . . a exprimat angajamentul colectivelor uzinei, scînteia, 1960, nr. 4 842. 2. (Despre roci, substanţe etc.) Care conţine sodiu ; care este făcut pe bază de sodiu. Graniţele alcali-so-dice. oncescu, g. 45. Dioritul este alcătuit din feld-spaţi calco-sodici. agrotehnica, i, 286. Pentru îngră-şăiri faziale, s-au folosit, la prima fază... îngrăşăminte sodice, gî 1961, nr. 634, 3/1. Au scos în evidenţă necesitatea dezvoltării unei puternice industrii de produse sodice, flacăra, 1969, nr. 5, 7, cf. dex, dn3. — Pl.: sodici, -ce. — Din fr. sodique. SODIU subst. Element chimic din grupa metalelor alcaline, moale, alb-argintiu, foarte reactiv din punct de vedere chimic, care se găseşte în natură numai sub formă de combinaţii; natriu. Cf. antonescu, d., barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., RESMERIŢĂ, d., cade, scriban, d. Sodiul metalic se întrebuinţează în laboratoare ca reducător. macarovici, ch. 346. Materia minerală din plante este compusă din sodiu, calciu. . . agrotehnica, i, 71, cf. dl, dm, dn2. Combi-! naţiile sodiului fiind aproape toate solubile, acest element are un număr foarte redus de reactivi care se pot întrebuinţa la identificarea lui. chim. an. călit. 105, cf. m. d. enc., dex. Bicarbonat de sodiu v. b i c a r-| bona i. Clorură de sediu v. c 1 o r u r ă. Sulfat de sodiu v. s u 1 f a t. — Din lat., fr. sodium. SODOÂSĂ adj. f. (Regional; despre apă) Leşioasă, moale (Ostrov — Turnu Severin). Cf. gl. olt. [La săpun] punem... apă de Dunăre, că âia-i mai... su-duăsă. ib. — Pl.: sodoase. — Şi: sudoâsă adj. f. — Sodă + suf. -os. SODOM s. n., s. m. (Atestat prima dată la anon. ( car.) 1. S. n. (învechit şi regional) Nimicire (1), pră- I păd (1). Te-au dus din vederea sodomurilor şi a mişă-lătăţilor celor din lăuntru cu sine în Belgiu, în slujba sa. şincai, HR. ii, 189/5, cf. barcianu, alexi, w., săi-neani:2, resmeriţă, d., cade. Strigă pustnicul cit putu, ca să poată fi auzit din zgomotul furtunei. . . — Ce sodom 1 vişsarion, b. 223, cf. dl, dm, dex. în ţara noastră... era mare pieişte şi un sodom de nu mai avea pereche. rădulescu-codin, ap. cade, cf. scriban, d. Ei pe mini m-or răsiîndi, Eu pe ei i-oi sodomi Cu sodomul Domnului, Cu văpaia focului Pe | faţa obrazului, densusianu, ţ. h. 274, cf. arh. folk. vi, 177, tomescu, gl. 2. S. n. (Popular; la sg.; de obicei cu determinări la pl. introduse prin prep. „de") Mulţime (1). Prin prăvălii e o îmbulzeală ş-o zarvă ameţitoare. Se miră bătrîna de atîta sodom. vlahuţă, s. a. ii, 218, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Vine sodom de armată, vissa-rion, fl. 207. Are jupîn laţeo sodom de galbini, să cumpere cu ei Ţara ungurească, sadoveanu, o. xiii, 521, cf. scriban, b. Se înşirui sodom de lume după noi. stancu, r. a. i, 349. Ce-o fi făctnd. . . cu atîta sodom de grîu? vornic, p. 233, cf. dl, dm, dex. Locuia ... la bunica lui..., neavtnd altă ocupaţie dectt să citească cu nesaţ, la umbra merilor şi nucilor bătrîni, sodom de cărţi literare, v. rom. aprilie 1961, 115. Multă oştire mi-era. . . Cînd aşa sodom vedea, Ocheanu la ochi punea, Peste oaste se uita. mat. folk. 65. La marginea pădurii a sosit de trei zile un sodom de oaste. rădulescu-codin, !. 90, cf. i. cr. vi, 127. 9398 SÓDOMEAN - 1Í7§ - SODOMIT2 3. S. n. (Prin sudul Transilv.) Chin; blestem. Cf. viciu, s. gl. 15. Cinepă mi-ai sămănat, Boală-n oase mi-ai băgat. .. Ia coasa de o coseşte, De boală mă min-tuieşte; Furca e sodom, sodom, Nu-mi dă pace ca să dorm. com. sat. v, 68. 4. S. n. (Prin Bucov. si prin nord-estul Olt.) Potop (2). ploile lungi..., ploile putrede, hăotul sau so-domul, pamfile, văzd. 108, cf. cade, h xviii 136, vîrcol, v. 99. 5. S. n. (Prin Munt. şi prin Olt.) Teren surpat; rîpă1 (1). Cf. scriban, d. Pe noi ne-a delimitat De om cile şapte palme, Numai ripeşi sodoame ! rădulescu-co-din, m. n. 95. Săliştea a fost sat. Biserica erea-n sudoame. graiul, i, 7. Pe noi ne-au delimitat De casă patru pogoane Numai rîpe şi sodoame, plîng copilaşii de foame. folc. olt. — munt. ii, 353. 6. S. m. sg. (Prin nord-estul Olt.) Namilă (1). Cf. cade, ciauşanu, v. 200, mat. dialect, i, 236. <0> (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Un suclom de babă. ciauşanu, v. 200. — Pl.: sodoame şi sodomuri. — Şi: (popular) sudum (şaineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d.), (regional) sudom s. n. — Din Sodom (n. pr.). S O DOME ĂN s. în. v. sodomlean. SODOMESC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Care aparţine Sodomei; de Sodoma. Cetăţile sodomeşti şi gomo-reşti arse cu spargere osîndi. cod. vor.2 86r/14. — Pl.: sodomeşti. — Sodoma (n. pr.) -f suf. -esc. SODOMI vb. IV. (Atestat prima dată la anon. car.) 1. Tranz. şi refl. (învechit şi popular) A (se) prăpădi (1). [Biruitorii] pre locuitori i-au tăiai. . ., îngrozind şi pre cei râmaşi, că toate le vor sodomi precum ne-au spus. şincai, fir. i, 266/28. Căzind mulţi dintre unguri şi mai mulţi sodomindu-se de flacără, Craiul. . . cu o lectică s-a scos din locul bătăii, şinl-cai, id. ib. ii, 49/32, cf. budai-deleanu, lex., tdrg, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX, RĂ- dulescu-codin. Vitele insă nu se mai priboleau, ci se sodomeau, de îngroziseră pe marii mănăstirii, şez. xviii, 196, cf. caba, săl. 92, com. din frata — turda, din zagra — năsăud şi din maramureş. Ei pe mini m-or răstindi, Eu pe ei i-oi sodomi Cu sodomul Domnului, Cu văpaia focului Pe faţa obrazului, densusianu, ţ. h. 274. 1-om bate, i-om sodomi Şi de turci nemic n-o fi. bîrlea, l. p. m. i, 20. Vezi, citu-i de mititel Şi cum ne temem de el, D-apoi încă dac-a creşte, Pe toţi... ne sodomeşte Şi ţara ne o goleşte, t. papa-hagi, m. 192. SodomAi-te-ar DumAedzău. id. ib. 232, cf. folk. olt. — munt. i, 461. Să trăieşti de mă iubeşti, De nu, să te sodomieşii. arh. folk. i, 207. 2. Refl. (Popular) A se sinucide. Cf. tdrg, scri-ran, d. Să mă sodomesc e păcat de moarte, trebuie să trăiesc şi năcăjită, reteganul, p. v, 26. El o dzis să-i hiu femeie, Eu femeie nu i-oi hi, Mai bine m-oi sodomi. ţiplea, p. p. 43. + Refl. (Regional; în forma su-dumi) A se îmbolnăvi de hernie; (popular) a se vătăma, (regional) a se boşorogi (Berzasca — Moldova Nouă). Cf. alr i/i h 136/5, ib. h 147/5. 3. Tranz. (Prin vestul Munt.) A chinui; a blestema. Cf. TOMESCU, GL. 4. T r a n z. şi refl. (Popular; despre clădiri, ziduri sau despre pămînt) A (se) prăbuşi (1). Cf. cade, ciauşanu, v. 198. Cînd o dati ursu, s-o sodomit zîdu-rili; o iişit vulpea afară. arh. folk. iii, 83, cf. alr i 395/5, 12, 815. ^ R e f 1. (Despre pămînt) A se surpa. Cf. cade. ÎS. Tranz. (Prin Mold.) A mînca cu multă lăcomie. Cf. Ş&INEANU2, RESMERIŢĂ, D., SCRIBAN, D., ŞEZ. v, 123. 6. Tranz. (Prin Ban.) A murdări. Nu-mi sodomi apa, că te măntnc! arh. folk. iii, 85. — Prez. ind.: sodomesc şi sodâm (cade). — Şi: (regional) sodomiii, sudomi (cade, folc. olt. — munt. i, 461) vb. IV, suduma (şaineanu2) vb. i, sudumi (cade, scriban, d., arh. folk. iii, 155, alr i/i h 136/5, ib. h 147/5) vb. IV. — V. sodom. SODOMIC1, -Ă adj. (Rar) Care ţine de Sodoma; referitor la Sodoma. Sodomicele blesteme ale altora, cinema 1968, nr. 6, 24. — Pl.: sodomiei, -ce. — Sodoma (n. pr.) -f- suf. -ic. SODOMIC2, -Ă adj. Care se referă la sodomie; desfrînat; împotriva naturii. Cf. dn3. — Pl.: sodomiei, -ce. — De la sodomie* SODOM.ÎE s. f. (învechit) Relaţie sexuală anormală (între persoane de acelaşi sex sau de sexe diferite, între oameni şi animale etc.). V. o n a n i e2, pede-rastie, lesbianis m. Copii tineri, luaţi: din Kefea, pentru spurcata sodomie a preacurvarului turc. ureche, let. i, 130/27. Să-i taie capul, şi aceasta să va face cînd să va afla c-au făcut sodomie, prav. 209. Băgat-au în foc de viu pe vlădica Gheorghe de au ars, dîndu-i vină de sodomie, simion dasc., let. 221, cf. budai-deleanu, lex., i. GOLESCU, c. încă mai vătămătoare este fărădelegea acea cunoscută supt nume de pederastie sau sodomie, albineţ, m. 184/2, cf. polizu, PROT. — POP., N. D., DDRF, BARGIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERIŢĂ, d., t. papahagi, c. L. 44, SCRIBAN, D., DL, DM, D. MED., DEX. — Din ngr.' aoSofxfc:'. SODOMÎRE s. f. Acţiunea de a (s e) s o d o m i şi rezultatul ei. 1. (învechit) Cf. sodomi (1). Despre începerea sodomirei acesteia aşa scrie Istvănfi... şincai, hr. ii, 152/6. 2. (Regional) Prăbuşire (1). Cf. s o d o m i (4). Com. din TURNU-MAGURELE. — V. sodomi. S O DOM Î ST, -A s. m. şi f. (învechit) Persoană care practică sodomia; sodomit1, (învechit) sodomlean (I). V. sodom leancă (1). Sodomistul să piară prin flăcări şi în prezenţa poporului, hasdeu, i. v. 38, cf. dm, hristea, p. e. 61. — Pl. : sodomişii, -sie. — Sodomie + suf. -ist. SODOMIT1 s. m. (învechit) Persoană care practică sodomia; (învechit) sodomist, sodomlean (1). V. s o-domleancă. Cf. budai-deleanu, lex. Sodomiţii in veci neiertaţi, ca o nelegiuire din fire. i. golescu, ap. zanne, p. viii, 536. Văzui de toate, pînă şi schelete destule de-ale noilor sodomiţi. codru-drXguşanu, c. 167. — Pl.: sodomiţi. —-Din ngr. croSo;. ■ l'zrfa fr. sodomite. SODOMÎT2, -Ă adj., s. m. î. (învechit) Prăpădit (1). Cf. sodomi (1). Cf. resmeriţă, d. 2. (Prin nordul Mold.; despre ziduri sau construcţii) Prăbuşit (1). Cf. sodomi (4). Fîntînă sodomită, l. rom. 1961, nr. 1, 24. 3. S. m. (Prin vestul Olt.) Persoană lipsită de putere, foarte slăbită. Cf. boceanu, gl. (Ca epitet, 94 08 ' SODOMLEAN - 1180 - âOFIL pus .înaintea termenului calificat de care se leagă prin prep. „de“) Sudumitul de el, o duce greu de tot. id. ib. — PI.: sodomiţi, -te. — Şi: (regional) sudumit s. m. — V. sodomi. SODOMLEÂN s. m. 1. (învechit) Persoană care practică sodomia; (învechit) sodomist, sodomit. V. sodomleancă 0)- Den foc scăpă şi de toată piiar-derea mîrtîei de ce sodomleanii osîndiţi fură. coresi, ev. 18. Sodomleanii rm să ceartă nu mai cu moarte, ce şi după moarte trupurile lor le bagă In foc de le ard. prav. 207. Pre cei ce fac amestecare de stnge, pra-vilile le hotărăsc pedeapsă de cap. Sodomeanilor asea-menea. pravila. (1814), 174/24, ci. ddrf. 2. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a oraşului- biblic Sodoma sau era originară de acolo; (la pl.) locuitorii Sodomei. V. sodomleancă (2). Cf. ddrf, dr. iv, 836. — Pl.: sodomleni. — Şi: sodomeau, sodomnean (i. golescu, c.), soMomcán (dr. iv, 836) s.n. : —* Sodom (n. pr.) + suf. -(l)ean. Cf. slavonul C 9 A O'mVm IIHHl. SODOMLEANCĂ s. f. 1. (învechit) Femeie -care practica sodomia. V. s o d o in i s t, s o d o m i t1, s o-d o m 1 e a n «!)• Care muiere va face, In loc de bărbat, cu. vreun copil, să-i facă moarte ca unei sodomiegnce. .PRAV. 210, cf. I. GOLESCU, C., DDRF, SFC, II, 221. 3. Femeie' care făcea parte din populaţia de bază a oraşului biblic Sodoma . V. sodomlean (1). Cf.D drf . — Pl.: sodomlence. — Şi: (învechit) sodomncâneă s. f. i. golescu, c. — Sodomlean -f suf. -că. SODOMNEÁN s. m. v. sodomlean. SOBQMNEĂNCĂ s. f. v. sodomleancă. SOBOMLENÉSC, -EĂSCĂ adj. (învechit; despre acţiunii sau manifestări ele. ale oamenilor) Care constituie o sodemie';’ care se referă la sodomie; care ţine de sodomie. Muiere ce face curvie una [cu alta], post un an, ■ iară de va fi fată, cuaterna să fíe-, că aceie-i stnt păcatele sodomleneşti (începutul sec. XVI), texte rom.2 (xvi), 228. — Pl.: sodomleneşti. : —.Sodomlean-f suf. -esc. ■ SOBOMNÍ vb. IV v. sodomi. SODÓN s. n. v. sovon. SODOV1N, -Ă adj. (Prin nord-vestul Olt.) Afurisit. Cf. cv 1951, nr. 5, 25. — Accentul necunoscut. — Pl.: sodovini, -e. — Etimologia necunoscută. . S0I)L:Ş s. m. ,v. sodăş. SÓF s. n. v. zoi. SOFÁ s. f. Divan, în gust cu un capăt mai ridicat; p. ext. canapea; (învechit) otomană (1). Cf. klein, d., budai-deleanu, lex. Duminică... [boierii] s-au diis lă Ali bei. pe care l-áií aflat gios intr-o odaie avtnd sofale, beldiman, e. 130/7! Şezînd pe o sofa, Husein paşa de-a stingă şi Miloş de-a dreapta, s-au tractarisit cu cafea şi cu ciubuc, ar (1831), 4921/36, cf. i. golescu, c. Acolo te aşteaptă o sofa moale, voi-NESCii ii, m. 94/6. După aceea vizirul, puindu-l să şază pe o sofá lîngă dinsul, i-au adus după obicei cafea. mag. ist. i, 1Ş6/10. Toţi au putut vedea pe Itnăra nevastă... lăsată pe o sofa. negruzzi, s. i, 78, 'cf. po- i.izu. Săli aşternute ch macaturi,. . . cu sofale, cu saltele. . . formau apartamentul boierului, ghica, c. e. ii, 592. Întristata mumă... căzu pe o sofa. sion, p. 232. Şezură pe o sofa de postav roşu cu ciucuri albi de Veneţia, filimon, o. i,- 106, cf. prot. — pop., n‘ d., pontbriant, d. Dormitînd pe sofalele haremului .. ., credea că o armată. . . lesne va călca în picioare mormîntul lui Ştefan cel Mare. hasdeu, i. v. 83. Ui-tîndu-mă în mirarea mea înprejur, văzui pe o'sofa un domirtu negru de mătase, baronzi, m. 407/30. Pe sáfele purpurie se leneveau mai-marii împărăţiei, f (1871), 182. Dar cheful cel mai mare îl gustă pe sofa .. . Murad şi Musiafa. alecsandri, poezii, 383, cf. cihac, îi, 612. Pe o sofa prea scumpă, sta doamna conjurată De mîndre jupînese. boí.intineAnu, o. 219. Dinlr-un colţ, pe o sofa roşă, eu în fala lui privesc. EMINESCU, o. I, 42, cf. DDRF, BARCIANU, ŞIO llj, 324. Ea mai făcu ctleva acorduri, apoi sculîndu-se veni să şază pe sofa. d. zamfirescu, v. ţ. 45, cf. alexi, w. Trupul greoi... se întindea parcă pe sofa. anghel, pr. 6. Tolănii pe sofa, maestrul privea la ea. anghel — iosif, c. l. 143, cf. tdrg. Pe sofaua din colţ, locul de onoare în casă, şedea Elvira, rebreanu, i. 96, cf. res-meriţă, d. Se sculă după fotoliu unde sta şi se apropie de sofa. ardeleanu, u. d. 160, cf. cade. Demonul nebuniei va coborî din nou Pe-albastrele sofale Şi albele daniele, minulescu, vers. 142. Raiul nostru se compunea din cinci-şase camere bogat mobilate, pline de sofale, galaction, o. 328. Găsisem la o familie... o camei ă mare, curată, cu sofale jumătate din cuprins. camil petrescu, u. n. 192. Pe o sofa sta, în semiobscuritate, o cocoană măreaţă. brXescu, A; 175. O odăiţă albă cu sofa. teodoreanu, m. iii, 63. Eminescu şi-a glorificat în repetate rînduri sofaua roşie, masa de brad, cum a cîntat codrul sau teii de la Ipoteşti. călinescu, e. 152. A făcut loc oaspeţilor săi în jilţuri şi pe sofale. sadoveanu, o. xviii, 256. De-a lungul pereţilor sofale şi jilţuri vechi, îmbrăcate în postav roşu. bart, s. m. 21, cf. scriban, d. Stă ore întregi întins pe sofa, fu-mind, bind cafea, oţetea, t. v. 62. Luînd-o în direcţia pisoiului, se duse de-a dreptul subt sofa. arghezi, s. viii, 111. A primenit divanurile şi sofalele, c. petrescu, a. r. 69. Odaia... are... sofale late de cîte un stînjen. v. rom. septembrie 1953, 53. Pretutindeni, sofale şi fotolii, camilar, n. i, 111. Eu am să mă întind pe sofaua din salonaş, vinea, l. ii, 19. Am să mă odihnesc pe sofa în sufragerie, baranga, i. 182, cf. dl. Se aşeză pe sofaua din sufragerie, preda, r. 115. Se trîmi pe sofaua din bibliotecă, t. popovici, s. 67 cf. dm. Lingă scaune şi sofale aşteptau ciubucele ş\ ibricele, bareu, princ. 142v E mai dulce să vezi filmele de pe sofaua ţa: contemp. 1969, nr. 1 183, 7/1. Am adormit foarte tîrziu, îmbrăcat, întins pe sofaua grosolană, românia literară, 1970, nr. 31, 29/1, cf. m. d. enc., dex. Iar el, măre, ce-mi făcea? De pe sofa se scula, Pe ochi bine se spălă, teodorescu, p. p. 600. — Pl.: sofale — Şi: (învechit, rar) soiă s. f. — Din tc. soia, fr. sola. SOFAGÍU s. m. (în ţările române, în epoca fanariotă) Slujbaş la curtea domnească, care avea grijă de divanuri şi sofale. S-au dat la doi sofagii ñafacaua lor de 7 luni (a. 1693). şio iij, 324. 40 /a/[eri] s.-au dat la doi sofagii greci din simbria lor (a. 1693).-id, ib. — Pl.: sofagii. — Sofa -f- suf. -giu. S0FĂ s. f. v. sofa. SOFERTÂŞ s. n.. v.. sufertaş,. SOFIX.Ă s. f. v. şoîilă. 6423 SOFIONI - 1181 - SOFIST SOFlfel 5. m. pl. (C-eol.) Emanaţii de vapori şi de ape fierbinţi, însoţite de diferite gaze ca amoniac, bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, acid boric etc., legate de activitatea magmatică. Cf. lth2, der, m. d. ENC. — Scris şi: (după it.) soffioni. der, m. d. enc. — Pronunţat: -fi-oni. — Din it. soîîlone. SOFldT, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Sofiei sau este originară de acolo; (la m. pl.) populaţie care locuieşte In Sofia. Cf. graur, E. 16. Sofioţii au ţoale motivele să se mîndrească şi să' se bucure de roadele eforturilor lor neobosite, flacăra, 1971, nr. 36, 20, cf. l. rom. 1973, 106. 2. Adj. Care aparţine Sofiei sau sofioţilor (1), privitor la Sofia sau la sofioţi, originar din Sofia, caracteristic Sofiei. Cf. graur, e. 16. — Pronunţat: -fi-ot. — Pl.: sofioţi, -te. — Sofia (n. pr.) + suf. -ot. Cf. fr. sophiote. SOFÎSM s. n. Raţionament sau. silogism aparent corect, dar care conţine greşeli in premisă sau în construcţie, folosit de obicei în scopul de a induce în eroare; p. g e n e r. argument eronat. Cu strofe şi cu sofismate. . . să slujesc, cantemir, i. i. i, 86. Sofisma iaste siloghism mincinos, micu, l. 132/15, cf. budai-de-leanu, lex. Sofismele ritorilor... pe vreamea lui era[u] plăcute.; nicolau, p. 311/4. Dilema sofizmelor. vîrnav, l. 7v/20. A învăpăiat duhurile lor cele necer-caie prin sofismele sale. cr (1831), 202/3, cf. i. golescu, c. Sofismile sale vor stinge în mine mica rămăşijă de dreaptă judecată, hrisovef.ghi, a. 27/17. El născoci o mulţime de adaosuri în religie, răzămate mai cu samă pe sofisme, asachi, l. 571/16, cf. valian, v. Sofismele şi înloxtochierile. .. nu vor fi în stare niciodată a ne lua vederea şi priceperea, fm (18 42), 752/10. Şi, bine ştiţi, adesea drept rezultat .aveam Sofismate, de care cu hohote rîdeam. aricşscu; a. r. 81/6. Cinicul ce are în dispoziţia sa purure sofisme... se deprinde a se făli cu filantropia sa. calendar (1855), 10/6. Zamoisky scrise... papii... îndreptăfindu-şi faptele sale cu multe sofisme şi neadevăruri, bălcescu, m. v. 224. Cu cit înţelegerea îşi creşte bogăţiile, cu atlia moralitatea sărăceşte, şi, în capetele deşerte, sofisma şi pizma nasc dimpreună cu cugetarea, negulici, e. i, 11/4. Cu sofismă attt de n-eruşinată voiau ei să mai lege ochii popoarelor, bariţiu, p. a. ii, 286, cf. stamati, d. Inţălegem logica... ce şovăieşle Intre mărturisirea dreaptă a adevărului... şi între sofisme, russo, s. 116. Nu avea nevoie a iscodi sofisme, rom. lit. 2121/36. S-au dezonorat prin sofizme. calendar (1856), 38/16. Nu aveau trebuinţă a iscodi sofisme, negruzzi, s. i, 267. Voi luaţi cîte o frază care credeţi că vine în ajutorul sofismelor prin care scdzaţi ceea ce este. ghica., c! e. ii, 626, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d., PO.VTERÎANT, d. Scria epistola vizirială, ăscunzînd mir-şava aviditate sub o sofismă.. bigotă, hasdeu, i. v. 59. Interesante sini sofismele'ce se opun în contra direcţiei critice in" literatura română, maiorescu, critice, 68. Modul de apărare... pare ă se întemeia mai mult pe sofismă. id. ib. 194. Degeaba mai faci sofisme. conta, o. f. 133. Acest sclav [minţea1] silit la şireţie şi sofisme, eminescu, p. l. 82. Clădirăţi degeaba sofismul! coşbuc, p. i, 332, cf. şăineanu2. Cu „inconştientul“ lui Proust se face un abuz de cuvinte şi un sbfism. ibrăileanu, s. l. 11, cf. resmeriţă; d., cave/Nw e un om, ci un simbol al sofismului, lovinescu, c. v, 153. Sofismele lui Grigore le cunoştea prea bine. re-breanu, r. i, 85, cf. scriban, d. Căutau să-i liniştească prin sofisme, oţetea, t. v. 187. Răspunde in mod tangenţial..., încereînd să jongleze cu sofisme şi cu persiflări, contemp. 1949, nr. 126, 6/2. Cind.. . vrei să posezi toţi-munţii şi pădurile ţării, sub pretexte su- fleteşti, faci un sofism. cXlîxesCu, c. o. 109. Evidentul sofism al lui Zenon provine din ignorarea. .. mişcării. VIANU, L. U. 523, cf. R&SETTI. — CAZACU, I. L. R. i, 328. Citiţi o polemică de pe vremuri.. ., numai indicări de sofisme,..numai deducţii abil construite. ra-lea, s. t. i, 180. Dezghiocase o găoace de humă de pe dînsul. . ., meteahna acelor vane sofisme cărturăreşti c. petrescu, a. r. 82. Toate efectele de stil polemic şi de sofisme... ascund... o tristă inaderenţă a criticului. CONSTANTINESCU, S. II, 52, cf. DL, DM, CONTRIBUŢII, i, 189, der, dn2. Să nu ni se ia obiecţia drept un sofism. romAnia literară, 1970, nr. 83, 19/1, cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: sofizm. — Pl.: sofisme; — Şi: (învechit) sofismă (pl. sofismata), sofismă (accentuat şi': sdfismă gAldi, m. phan. 255) s. f. — Din ngr. (pl. aco'piau.'rrx), lat. sophisma, fr. sophisme. SOFISMĂ s. f. v. sofism. SOFISM ATÎSC, -EÂSCĂ adj. (învechit, rar) Sofistic (î). După aceastea fiind chemaţi din Iliopol bărbaţi ştiuţi la întrebări .sofisrnateşii. . ., i-au chemai împreună cu Esop la ospăţ (a. 1812). gcr ii, 209/38. — PI.: sofismateşti. — Din sofismata (pl. lui sofisma) -J- suf. -esc. SOFÎSMĂ s. f. v. sofism. . SOFÎST, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. ni. şi (rar) f. Pro-, fesor (plătit) de retorică şi de filozofie din antichitatea greacă clasică, care avea poziţii critice, raţionaliste faţă de concepţiile sociale, morale şi religioase tradiţionale (şi care adopta un relativism gnoseologic şi etic, afirmînd că orice poate fi deopotrivă adevărat: sau fals, că orice opinie poate fi susţinută sau combătută); p. e x t. (sens curent) persoană care, într-o discuţie, intr-o demonstraţie etc., face uz de sofisme. Mai mult ura el sofistii, un soi de ciarlalani filosoficeşti, care ,pe vreamea aceaia In mare vază era. nicolau, p. 101/12.. Sofistii s-au. făcut pizmaşi lui. molnar, i., 395/19. In aceasta shoală învaţă. ... sofistul Apolonie... ar (1829), 2041/15. Grecii, fiind ivbilori de vorbă multă... şi, fireşie, scolastici şi sofişti, nu curma d-a turbura religia cu tălmăciri, căpăţineanu, m. r.'224/15,' cf: i. golescu, c. Sofiştilor... nu le lipsesc nişte temeiuri acoperite ’ cu o ceaţă tnşălătoare. n (1838), 252/5, ci. valian, v. Sofistu In timpul antic însemna omu înţălept, astăzi . . . prin rezonuri ademiniloare cearcă să înşele, calendar (1853), 11/34, cf.- ntgu-lici, stamati, d': Grecia era inundată de deluviul sofiştilor. ARISTIA, PLUT. LXXIiIa/22, cf, PROT. — POP., n: d., poS'teriant; D. Platon ¿"ucis pe sofişti. BOLIN-J tineanu, o. 326., cf. şăineanu*. Arar, sofişti întîrziaţi.. mai discutau vreo. problemă.' anghel — ioşiF, c. l. 33, cf. resmeriţă, d., cade. Ce şbfist din lume ar pu-, tea să explice şi să justifice o. purtare ca aceasta? ga-, laction, o. a. ii, 342:; Au urmat, sofiştii cate-âu împins ' îndoiala pînă la ultimile consecinţe, camil peţreşctj, u. N. 84.  trecut pe la Kefalu un sofist viclean, sa- , doveanu, o. XII, 58, cf. scriban, d. Iti viaţă am fost. plin de contraste... Sofist ironic din Elăda. căli-nescu, o. ii, 229. Sofiştii trăiesc în nori şi propovăduiesc. idei încurcate,, tulburi, învăţîndu-i pe oameni şarlatani, v. rom. septembrie 1954, 219, cf. dl, dm, ■ der, dn2. Aristofan s-a înşelat cu privire la sofişti, t iunie 1069, 4. Filozofia. . . sofiştilor, creaţiile dramatice ale lui Sofocle şi Euripide. .'. făceau din Alena. centrul luminos al lumii antice, magazin jst. 196.9, nr..4,. 52.. Dacă însă te întrebi: cine a mai făcut aşa, să dovedească' lipsa de logică. . ., îţi vin în minte sofiştii şi scepticii. romAniâ literară, 1970, nr. 77; 14/1, cf. m. d. enc., DEX. ■ V " 9430 SOFISTĂRIE — 1182 — SOFISTlCEŞTE ,2» A,dj. Care aparţine sofismului-, care se referă la şpîişnir'Gf. fiOţiiRiBujii, i, 178. v F i g. Patima este pq urmă şi sofista: îţi pune înainte felurimi de anulatori. bolliac, M. 7/20. r- PI.: (m.) sofişti -şi (Învechit) sofisti. — Din ngr. orxţioTÎjt;, fr. sophistc. SOFISlĂBÎE s. f. (învechit) Faptul de a abuza de argumente neconvingătoare, lipsite de fond, îals.e, defnalfo^ice; argufrient de acest fel folosit intr-o¡discuţii, într-o documentaţie etc. pentru a masca realitatea; (familiar) sofisticărie. Se arătă dumnezeiescul filozof, carele, fără nici o sofistărie, desfăcu nodul enigmaticei :acestei întrebări, -fm (1845), 1011/1.4. Cu privire la libertatea religiiinei ;gr[eco-] orientale dieta nu vrea să o recunoască de indigenată, ci îi scoate ochii cu sus .citatul qrticlu spălăcit, făt al sofistăriei. bamiţiu, p. a. 1, 541. — PI.: sofistării. — Din fr. sophlsterie. SQFÎŞŢIC, -Ă adj:, s. f. î. Adj. (Despre raţîona-rneijte, teorii etc.) Care aparţine unui sofism sau se referă la,:ispfi;şjn; care este întemeiat pe sofisme sau care conţine sofisme; care este propriu, caracteristic sofiştilor, (învechit) sofisticesc, (învechit, rar) sofismatesc; p. ext. (despre afirmaţii, argumente etc.) fals; eronat. Silogliizmul este sofistic, can-TEMIR, I. I. I, 116, cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, PROT. — pop., n. d., pontbriant, d. Numai prin o raţionare sofistică s-ar aduce... un argument contra criticii, ma-iorescu, critice, 70, cf. ddrf, şăineanu2. Neamul de acolo are în vinele scile elemente cari vin... din obişnuinţa sofistică a jocului cu ideile, iorga, p. a. iij-100. O dă-ţi invenţez'i un milion dt argumente, unul măi ipocrit dSeît ălfăl şi mai sofistic. ibrXileanu, a. 78, cf. He$merîţX, D., cade. Vîftile lut predominante erau vicliniti, fdlsităte'a, o argumentaţie de cele mai multe Ori sofistică, sâdoveanu, o. xix, 390, cf. scri-BA*r, "D.' Filozofia pesimistă... eiîe sofistică. cXli-neăcu-, c. o. 314, cf. dl, DM. Scriitorul refuză lămurirea sofistică, v. roia. octombrie 1964, 95, cf. dn2, m. d. en‘6., dex. (Adverbial) Dialectician convins, el răstălmăceşte Sofistic principiile oricărei morale omeneşti. loviîîescu, s. i, 120. 2. Ş,»f. 4rta şi orientarea filozofică a sofiştilor (1 j; p. ext. denşturare intenţionată a unui raţipna-ment, a unui silpgişm, a unei afirmaţii, a unei demonstraţii etc., făciită cu scopul de a înşela. Filozof ig,.. se nu'rheşţe..însă sofistică cind încurcă şi as-cunde adevărul, ghica, a. 663, cf. ddrf, cade. O întreagă sofistică interioară e menită să justifice şi să sciiie' pasiunile şi te’ijdjnţele noastre. ralea, s. t. ii, 18, cf. dl. Te pretinzi, ¡marxist, Suslănescule,. şi faci sofistică, t. popovici, .se. 39,3, cf. dm, per, dns. Acest erou. . .., încrezător, plnă la obstinaţie, Intr-o so fistică a Sa.!., trăverse'az$ [ntreaga operă a lui Camil Pe-trescu. coxtemp. 196Q, nr. 1 175, 3/4. Retorica, arta cuvlnt&rii..., se vede 'ameninţată de sofisticii. romAnia tlTŞR^^r,' ţ9^,.iţr,ţ'Q&, 2,^/2. îndărătul sofisticei lui, ci-i'rămike btiriutiii-siihfj ib. 1970, nr. 6'6, Î4/2. Pentru o' astfel'de menţaţiitaţe, existenţa unei sofistici tn cultjţircl cnine.ză... dU poŞte fi explicată, v. rom. martie 1970, 49, cf. m. b. enp!, dex. — PI.': sofistici, -ce.. — Din ngr. eoţiicmxoţ, lat. sophisticus, fr. sophis-tique SOFISTICA vb I. Traiiz. 1. (învechit) A falsifica.' Tot vicleşugul cu scop de a sofistica vinurile nu poate fi decit fapta unui cetăţean uricios. brezoianu, a. 608/14. Ş, .(Rijr) Intranz. A folosi sofisme; a face şo-|jsjtie. Cf. şcriban, i>. jim lâşai masa să sofislicheze, pînă ce. . . le-am préparai colegilor. . . o ruşine meritată. V. ROM. noiembrie 1954, 153, cf. dex. 3. T r a n z. (Folosit şi absol.) A da un caracter artificial, căutat, preţios; p. ex t. a complica. Din nou o scenografie inadecvată allt piesei cit şi spectacolului ... sofistietnd inutil şi preţios, t septembrie 1968, 81. A sofisţica o problemă nu înseamnă a o transforma intr-o pseudo-problemă, cinema, 1969, nr. 5, 38, cf. DEX. — Prez. ind. : sofistichez. — Din fr. sophistiquer. SOFISTICARE ş. f. Acţiunea de a sofistica şi rezultatul ei. 1. (învechit) Falsificare. Cf. sofistica (1). Nu este greu de descoperit ce a dat ocazie la asemenea sofisticări. MAIORESCţJ, l. 99. 2. (Rar) Folosire a sofismelor. Cf. sofistica (2). Cf. DEX. 3. Rafinament artificial, căutat, preţios. Cf. s o-fistica (3). Reversul sofisticării nU este naivitatea şi rigiditatea, cinema, 1968, nr. 6., IV. Sofisticarea devenea un semn de penibilă rămlnere tn urmă. con-temp. 1969, nr. 1 175, 8/1, cf. m. d. enc., dex. —s PI. : sofisticări. — V. sofistica. SOFISTICAT, -Ă adj. (Despre oameni) Care se manifestă artificial, cautat, preţios. Cf. sofistica (3). Scriitorii sînt ameninţaţi de platitudinea fotografiilor ... vedetelor de cinematograf sofisticate, v. rojî. iulie 1953, 263, Cf. dex. + (Despre stil, limbaj sau despré ftfrme, fenomèné etc.) Care şi-a pierdut naturaleţea, simplitatea; care este complicai, ééiifuz; Noi, ca artişti ..., mai ducem ‘şi o viăţă... foarte 'sofisticată: preda, m. s. 106. Apariţia ei In „Clèopatra“ é total inexf resiiiă, o mască sofisticată cinema, 19’68, nr. 1, 12. A ales... singura căle posibilă pentru a se afirma : cea a cinematografului "modern, sôfMiéùt. ib. nr. 10, 34. Coexistă toate tiiiHinfele muzicii contemporane... şi chiar cintecele sofisticate ale lui. Serge, m 1968, nr.7, 39. Regizorul a d’etiunţat... eşafodul gtndirii convenţionale, sterpe, sofisticate a capelanului, t noiembrie 1968, 80. Scriitorii \tontëmporani scriu tn forme sofisticate pentru că aşa e moda.. . iau... pentru că li se pare că aşa dr fi originali, românia literara, 1970, nr. 76, 28/4, cf. m. î>. ëKc., dêx. — PI.: sofisticafi, -te. — V, sofistica. Cf. fr. sophistiqué, SOFISTICĂRIE ş. f. (Familiar şi ironic) Faptul de a abuza de argumente neconvingătpare, lipsite de fond, false, demagogice; argument de acest fel iolosit în’r-o discuţie, înlr-o demonstraţie etc. pentru a mas,ca realitatea ; (învechit) sofistărie. Cf. şaineanu2, res-iteRiŢX, d., cade. Nii-frii' ùmjbla cu şofişticiăriî, şâdo-veanu, o. xvii, 115, cf. dl, dm, sţfc iii, 168. Crezi că o şuţii .dé :t0tştf&^ţ ffic tyji.'aÿevàr? T.-^jŞ^şhrle 1966, 38. Ştii să-ţi baţi joc de iiţie çu un tûlent inegalabil; çam B$a s-ar defini sofisticăria Uz,, românia terară, 1970, nr. 79, 16/2, cf. dex. PI.-, sofisticării. Sofistica -f suf. -ărie. '■ SOFISTICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Sofistic (1). Sentcnliile filosofeşti tn bolbăieturi sofisticeşti să să prefacă. CANTEMIR, I. I. II, 179, cf. VÎRNAV, L. 143v/26, I. GOLESCU, C., SFC I, .108. PI. : sofisticeşti. — Sofistic 4r suf. -cesc. SOFISTIGɧTE adv. (învechit) In mod sofistic (1). Nu:. din ,prelăs.e.. siloghizmul începea, te din tncuierea 9438 SOFIT - 118:3 — '’’-’CS'tág^T urmării protaşele sofistícente In gliidul ascuiVs lăsa. CANTEMIR, I. I. I, 103, tî.% GOLESCU, G.; PONTBRIANT, d., polizu, sFc i, 1.07, ii, 142. — Solistic 4- suf. -eşle. SOFÍT s. n. v. snflt. SOFÎTĂ s. i. (Şi in sintagma lampă sofită) I.ampă electrică cu incandescenţă de formă tubulară, avind filamentul întins între pele dojiă extremităţi şi două socluri care şe prind, prin presare, in dulii speciale.. Cf. dt. O lampă sofită are două socluri, ltr2, cf. dl, DM, DN®, M. D. ENC., DEX. — PI.: sofite. ■— Şi: sufită s. f. dl, dm, dex. — Din fr. soffite, germ. Sofflttfen [lampe]. SÓFLET s. n. v. suflet. SOFOLOGHIÓTATOS s. ni. v. sofologiotatos. SOFOLOGIÓTATOS s. m. (Grecism învechit) Cărturar. Învăţă limba grecească ca lin sofologiotatos. fi-limon, o. i, 122. D-ta eşti un sofologhiotalos..., un óm cetit. ALECSANDRI, T. 1 231, Cf. GÁLDI, M. PHAN. 255. — PI.: ? — Şi: sofologhiotatos s. m. — Din ngr. aocpoXoYttk'Wxoi;. SOF0RĂ s. f. (Bot.) Saleîm japonez, v. s a 1 c i m (1) fSophora japónica). Cf. ds, scriban, d.., ltr2, borza, d. 163. — PI.: sofore. .. — Din Sophora [japónica], numele ştiinţific al plantei. SOFRÁ s. í. 1. (învechit; şi-In sintagma súfra turcească) Masă mică, rotundă şi scundă, la care se minea şezind pe divan, pe un scăunel sau pe o rogojină (după obiceiul turcesc). Una sofia (a. .1783). uricariul, xxi, 368. La 11 ceasuri ¡le-au pus masa [boierilor], sofra turcească poleită cu aor>; belî>iman> e. 128/5, cf. valían, V., PONTBRIANT, D., POLIZTJ, CIHAC, II, 612, DDRF, GHEŢIE, R. >M.,. BARGIANUj ŞIC»'%, 324, ALEXI, W., TDRG, RESMERÎŢX, D., CADE, SCRIBAN, O., DL, DM, L. ROM. 1959, nr. 6, 78. Cine păzeşte sofraua Mănîncă cior-baua. Cf. pann, p. v. ii, 88/9, rqmAnul glumeţ, i, 32, zanne, p. iii, 375. 2. (Regional) Ghizd (lâ fîntiiiă) (Oltina — Medgidia). Cf. chest. ii 455/.13Q.' — PI.: sofrăle. Şi: (1, Învechit) sofră s. f. VALIAN, V. , — Din tc. sofra, ngr. CToţpâţ* SOFRÂC s>. m. v. şofrac. SOFRAGERÍE s. f. v. sufragerie. SOFRAGÍRIE s. f. v. sufragerie. SÓBMAGÍt) h. m. (în fările rójttáne, în epoca -fanariotă) Slujbaş la curtea domnească sau, p. e x t., în casele boiereşti, careavea grijă de rnafcă şi de tacîmuri. Se vedea nişte jucători ¡pe frtnghie? tnalt unul de 20, altul de 19 şi ai 3-lea de S palmad; un paiap, un sofragiu şi un arap. ar (1830), 177J/22, cf. valían, v. A doua clasă numără camerieriveterinarul, vtnă-tori, sofraffii. codru-drXguşaNu, g. 231. In altă [trăsură se suia] sofragiul cu talgerile, cuţitele, lactmiirile. Rtlsso, s. 22, cf, pOLizu. Un sofragiu mi-a împins scaunul sub genunchi, sion, p. 436. Lacheul... devine cu încetul sofragiu, apoi vătaf de cur/e. filimon, o. i, 96. De unde să găsesc eu talgere, cucoană ? ... că nu-s sofragiu. alecsandri, t. 482, cf. ddrf, barcîanu, alexi, HRÎN.CU *_ GANDRKA, M. 105. - ' — Şi: Soagătoăre s. f.' pamfile. i. <î. '196. — Soajje rf silf. -ător. , SOGl vb. IV v. soage. ŞOCtÎT fc. p. '(y^jişjflv'.)"’]ţ1'»pţpr 'de' a ş o.a ge (1). Şogiţui .se qkimuieşţe îpăeoşebii la' plinea .din. făină. ':dş 'grţu; yti, 82. 3£odelciria Unei bucăţi 'de aluat In Ţdmiă 'de piine’ se riutixeşte.,somatul aluatului, ib. — Şi: sogăt s. n. — V. soage. . SOjGLÂSIVICA s. f. (învechit) Cppso,an,ă. Cum .să despărţise sltitieţţ? Ţn ăo'duo feăliun.: in ^¡jla'dnice şi sogiaşnice. wecă i ffnftreun&-glaSnic?/' £usTATrEVici, dS. — PI.: soglasnice. — Din slavonul c»r,*.4;k a, . SOGLĂSUÎ vb. IV. (învechit) 1. Tranz. fact. îiţcS să 'cdrespuhdă; s p e e. a face' să rimeze. (R e f1. pik^.y S'tttifid'iiitt ¡fimaj iăste ctnd să soglăsuresc cuvin: tete litiuiă'rşti'lţ [cu] ¿iivintele!ăltufa stih. e'Cjstatievici, on. rum., 12pr/l. . 2. Tranz, A fi de a cârd:' Domnul ‘gheneral... şpgfăşuieşte a să da voie a merge şi alfii (a. 1828). ■DOE. EC. 408, Cf. T. PAPA'SAai)':C. L. 44; ’ • - — Prez. ind.: soglăsuiesc. — Din slavonul corAicaaaTH. '^^^ÎIĂSIÎ^SE> s. i. ^(învechit) Acţiunea de a so-,(2)’$' ;iVzuitâraJie|i'tHÎeleg6re.;:M.'(iesi domnesc ¿¡jfis’dv.. .s.f>re'J'veSihică lege 'a"idi;esffe)i b'ăirei ,ho-tărirjL care este intru desăvârşita so'glasuire a obştii părinţilor arhierei. văcărescul, ist; 360. Numărul şi ţinerea aceştii miliţii ijPr.-fi-puşe,,in prindi^ială din partea domnilor Intru o soglăsuire cu divanurile lor. gt (1838), 632/19, cf. 8($i8A&vD„ -• .i ; • • — PI.: soglăsuiri. — V. soglăsui. f r SOII' s. îi. “(Kegtonâl; • in - sintagmele)'. .Soft buri = ^trecerea firelor *de> urzealăpri-n spată, -in timpul nă-fyăăirii’, 'cîte ’dou^i fi-ro-in fieeai^ Mivţe (Mărăşeni ** 't&slaîfc sumo re*s. 64iicŞoji rău:£=il®ee,erea .firelor, de , urzeală prin spată, în timpul nă vădirii, cite: două fire tntr-un dinte şi cite unul în următorul. Cjţ. ib... — Pi.: sohuri. ........ . .. ... -j-r Cf. bg. c o x a. ■■ ts' ^flŞroeeior ,cte .işai'ifete -.sg8iM$fe PjfWHÎf. §n^a" rici, un fel de pesmet negrii că noroiul', jji tţfe ca piatra. ghica, s. 20, cf. şăineanu2,. tdrp,^ reSjiş'riţJC, t>., ŞAflE, :DL, ,DM| DEX. , , -jg.ii r/i-; - ■’ ■ t-8»- ;> rv-iv ■ v * • "■‘'■¿ŞO.H343RS. |r.r2V/:snhat;-.j Î-*>wf;- ^.J?iS AO- t ■ -J y i. f»V.--* C'jÎi’? ,• -H "/ i ' 4 • ŞOHODOL s. n. (Regional) Vale seacă plină de grohotişuri, caracteristică regiunilor ş^şjjce. Cf. ior-daW, t. 128, ltr2. 41 — PI.: sohodoluri. -r-Din rus. cyxojţoji. - , SdHOTE s. f. pl. v. socote. Si SOI1 s. n. 1. Manieră, modalitate de a fi, de a se jBjapifesta a cuiva Sau a ceva, 'dg a se desfăşura ¡a unei activităţi, a wnui rprofces ¡etc., c h i p-,.> f e I, ■ g e.n, ra ofil ’l*), (rap) ta«.îm (ÎI >1),'ţînvecbit şi popular) seamă (I 3), (învechit .‘şi regional) p l a s â2 (I 2), (regional) m a d e a (ÎI 2), stambă (v. s ¡§ rn J n ţ ă III 3); s p e c. totalitatea caracterelor definitorii (proprii) pentru un grup de fiinţe, d&>’ (ÎnV6chit şi rfegibna'l) jp 1 îi să2 (I 2), (regional’) tn a d e a (II2); specie {lltyiGeKHfrnţ toate aceale sâiurl de ifehi. caht^' «îeb; x, 80/22, cf.1 BiuijX-i-dei!eanu, lex. De soiul lor, aceste dobitd'ăce erau foarte Wnde. dră-ghici, r. 87/7. Sint uii cuvinl de soi-grecesci ¡Am de tot litere şasă. fm ,(18$2),JJij}Of-/§, .Lu^rţrile apej^răci ■sini de mai multe soiuri, fa tu, d. 5/10. Limba românească are patruzeci şi una de slove, care se tmppfit ¡fi trei soiuri, negru zzi, s. i, 8. Ceea ce nu ciştigă. .. acest soi de negustori este stima, qhjca;, c,.^, i, ,254. S/ă îner^dinţez,e fiecăruia soi de pămint sămlnfa care-i prieşte, i. ionescu, b. c. 410/23. Ce soi ,de, pffjnefţl fost ace,i,,viteji?, aleoşandri, s. ,25. Ce soi d^ pm ji ? ii., r. 5,8,Q. Eşte prea sentiinen-tal..., nu-izii plaqe,,şpiu,ţ acesta, şoi^-heneanu, o, 432. Pe...lingă acel soi dţ publicj există.. . cititorii cu sim-ţămintul elementar de. dreptate, maiorescu, ciutice, 180. Noi avem in’VeSiiul' nostru 'Scel soi ciudat de'barzi. eminescu, o. i, 127. Prin străini, Dumn&zem ştie peste ce soi de săniinţă de oameni ii da. creangX, p. 286. Nu fuseseră .In stare să-i facă să părăsească' soiul ¡acesta .primitiv, (te ¡a-şi prpcurg iarba dp ciub.uci bacai.-başa, s. a. i, 151. Acest mijloc l-am constatat deja^la toate soiurile de limbă scrisă. piiilippid,e? p, 266, Faptele omeneşti sint de două soiuri, x.enopol, i. r, ii, 33. ‘P’ră&ătii "eu 'tnărfîifi de U&a1'$SÎAriU.’ H»foikcu-Vpl-neşti, p. 322. Cu greu se putea holări soţul feluriteTbr intipăriri ce-mi lăsară in suflet aceste locuri, hogaş, Dr. i, ‘18.' Vede'mi’. J ’brălări,^mărgele. , î .vase de pă-mtrit din miul 'aMor. 'âtÎeei^ktlyan-,.’mu 608, ci. kes-■meriţă, i'x»,.. Nwi ^e'mnbşte# nici;un sattdi- avere sub soare. m. i. caraGi-ăle, g. 65: Ammtirileide soiul acesta. .. ating.. A chiar năiucir.m.- id. ih. ^2, vi. cade. Avusesem' ănivcttun'ţelîdăŢeveri&ciite 'aduceau eu acest -soi ' de ădincă,X;'>v:lfiUfior'izarA ,vfaeB* petrrescus u. .Ns.<184, Oriee 'szri di'bonstrhtffevBifu îtâfâtur.atăj'SP’Ăyoiv, e. i. 97. Am practicat apr.oapvHo.ate^soiurile dţ pescuit. -voiGta.Esctr.i.'i>. 5iyi8’ MaYeâ:maj«r.iiatg~a toponimicelor de acest soi aparţin profcfoict&or.- noi., s>rdaM< !t* •• 491, cf. id., stil. 17. Era refugiul Uolal..v al tuturor. soiU-rjfor de delincvenţi, argiie^i, l_. 205. Soţul, acesta, de dispute înfăţişă perierii '¿ă cjtf mâi 'tnaiţâ^bdtupiate posibilă. câlinescu, b. i. 174:' beiioperiam... soiuri de ănelU. ^LkbÂ:?:%;:îl:’La iâceput 'aii'^oenit ştiri de acest soi. stancu, d, 413. Ce soi de om e 'tevai’ăşut acela? id. r. a. i, l§8.i;:M-arie>!ney0iiyde wpăţi'ătoTi de soiul dumitale. camilah, n. i, 357. Oamenii de soiul ăsta dau sare vieţii. H. LOVH®teu, T. 344: să fac alt soi de fluier, tudoran, p. 171, cf. dl. O femeie... să nu .auid^pe:f1969j iir,sl•1.83s\3/4:,:,¥‘i*KtP.'EKC;^rDî!K‘''^ţ- (Pre-^ejdat de - ,-,>tot‘şi ,urmat -de prep.¡- „de“-, sugerează Meea :d,e di'/ersitate) fMi?ţim 'minat ¿tarea eşu tot \soiul de pghmxii. ALE.cSÂiitiRl, ,p;/l*;22^.jS-fl făcut cunoscut, prin Venalităţi şi Joi şeiiil .de abuzuri; bqlIntineanu, ii. : 25ţ,¿Capiii!.rtăs,c.oegşc tct^soiul de jacuri. în plr ţîy 60: .Tot .soiul de .glasuri..... umplură aerul; anghel-, pr,. 96>, 0 'musă’lneărc’qiă cu toissoiui de Q.uhătăţii aw-ghel iostFy.:iC. -L..I 135. După tot soiui> de peripeţii plesăitf.., spre :easă. <3. î-etrescu, ;ii, 268,. Ne-a spus.tqt soiul d.e>-.glum,e\,'i‘-'BOTE,z., s».-1,- 67.'Pnezisea.iet soiu.lrde,\ buclmurii.-Atiiim2i, l. î231.. Mişunau tot soiul de năzuinţe degradante. s. ;10. Am avut tot soiul 4e wţmgcţti m 127.. Tot 9474 •''.WîffSpfrTSţlIT SOI1 - 1-185 - SÛI1 soiul de instrumente părăginile.' BcfeZAv a. Î.--.70. Se urzeau tot soiul.de Intrigi, predîi-, r; .57. -.îşi îngăduia tct soiul de cuvinte dispreţuitoare pe seama-■ pescarilor, cinema, 1S69, r.r, 4-, 15. Se puneau la xale tai soiul de intervenţii, o. babu*’;' a. v. 35. A fost pusă in funcţiune o..-., „linie tehnnlagică“ de produs hirtii, justificări şi tot soiul de explica)ii. sgînjbia, 1969, ni'; 8 2.13. ^6“- Loc. adj. De tot soliil diferit; v&riat. bumea-i plină de p&paşji De tot «aiul,■■‘mari şi 'iniei* alëcsandri, T. ■ 58.v Gm, petrece iarna in plăceri ie tot. soiul. id. ib. 781. Pădurea fojgăia... de tçl soiul de jivine micişi mari. creangă, p. 289. Boieri, noi negi. . . ostaşi de iot soiul, da vila, v. v. 31^'A'u se 'poăte tăgădui că a fost bocată In fapte şi învăţătură de tît soiul aetifiÜütea „'Semănătorului’“. în plS -ii, 27. ' Se înmulţiseră omizile şi gingăniile ăe tot soiul, aqîrbî-ceAS’u; ’s. 525. Grelele încercări de tôt soiul: m. i. ca-hagiale, c. 12. 'Lume de lot soiul şi de toată teapă. id.: ib. 19. Am'trccut prin... două birouri de aştept ăre pline 3'e lume de tel soiul, camil petp.esc'1’, u. >!.* '67. Tip'SrituU de iot So'iüF.. . inundau 'librăriile, sawô-VEANtJ, o. xiX, 112. Interveneau. . . ţi" 'angaralele de ti)i soiul. i-oRbAisy’r. 199. ■‘0? Ëx-pr.-Un soi dé... un lucrii asemănător cu... sau în geniil-, . . ; ceva cârc ps.re să fîé... Zării'.'., un soi de Wrg ce nil era iirg. aleosandMi, o: p.- 266.' Si încheiase urt1 soi dé înţelegere tăcută, n. ZAMFjREseu, t. s.'!29. Un soi dé cerească beatitudine îmi cuprinse■■ fiinţa mea îtilreagă. hogaş,/m. n. 159. .Descoperisem, ani ■•soi de -piteccUpări. camil petrescu, u. n. 183. Apăruseră un soi de gr’afi, ridicaţi după războiul mondial.. vijAjşiu, D,,.ŞŞ.. Veneau acuma să-l înţepe amintiri, un soi de vietăţi stranii şi duşmane, .şadqvj-zanl', a. ix, 1.68,. : Pe trup, .¡¡m soi de pardesiu. caMnesco, c. o. 20. Jn .cehii ci şinţ,.$in..şoi de aventurier, vinea, l. ii, 167. începe să rîdă şji strigă înt.r-un soi de eufoţie. h. lovinescu, t. 276. ţtasdeu are un soi de imaginaţie abstrăttă. cONStAWii-îtescu, s. iii, 118. Şi noi am fast un soi de colegi, baranga, i.. 15.6. Din faţăise ridica un saiade mugel.’:nvtte>PA?i, p. *LQ1.: Mormăită Un soi de ■ biwă „ziua ţi intrară înăuntru, preda*, d. 125.- : ţifotfiea sa.,., definea un soi de răspuns. , id. r, i249. Un goi de om atotputernic. frunză,,■■%. 41 ■•. Un eroUar. . . ,a cărui ■ muastă ţine un soi de şcoală de citit. ist. lit. b0m< ii, 16.6,. Ar veam un soi de ¡milă faţăfde alţii. y. &om. iipiembrie 196,4, 3.8. Lucra eu un soi de bimurie -lacomă, ib.-- ianuarie-1966, 54. Un ■an’:şi:juniâiaie de pquţăviu viaţa unui -actor de filme este un soi de sinucidere... cinema, .1968, ¡nr. 6, 1-3, E dublat de un soi de .poet tţist. ţ i-unj.e 1968, 76. Avea dnept peneté. eqiteriarr un soi de- :platgen& ROMĂNIA lilŢERARĂ-, 1969,; flţi "57, 16/1. E VQl%q?.&. IIH 'soi de suprarealism folcloric, contemp. 1969y>ny.'-l 173, 3/5- ■ :„* .**V* 2. Grup de plante (de cultură) care aparţin aceleiaşi specii, varietăţi sau subvarietăţi şi care posedă caracteristici ereditare comune de ordin riaprfpilp^gic, fiziologic şi .bîocliimic; (rar.) rasă2 (§)-. Ci, ¡¡udai-de-ijeajîu, . lex.'. Udă răsadurile /4. Multe din soiurile. gegheiqlilor .,.A astăzi nu. sé mai^ffSsesS ''pe. faţa pătânti^ii:k&m,iv{1838)). ioâ1/23. 0. copţiciŞţ&t- dfi a Căruia soi ‘ încă se măi află prin'pădurile noastre.’.'., te-qm .pnivit eu mai Piar? enterţfi, j-iYf Î^>/6. &J)anQşy.l..: -.. este -negru spiwi d.e.’-stmgwL şadoveaniî, o. xx, .6, -pf. .şcribaN) n.^Am scos ,prin lungi altoiuri, Qele: mai? frun.e so,iXini. găli-nesppvO. ji-, 6:1-. lîwf« soiurile de bumieni luptau pentru 'piaţă .pe solul-crăpat, camil petoes.cus *i, 89,' Bra în margiţiea unui \co.dru de slejatiso-iu.ri mărgi&aşe *.. meşlţacănir. aluni, .arini. v.jRomu deeprobrie 1:954, 42. Soiuri}£ sMbatice :i[âe plante] au ,o ereditate mai stabilă (lecîţ ¡s.pgciile. sau soiurile noi. agrotehnica, i, 31, Un soi de conifer-..-. mult căutat-de meşterii ;ea-mbmuh ®.udqran, p.. -108, of. lţr2, dl; dm. ŢrăişşU U* mode&n -caltivtifd. se 'a'jung6’'fa tipuii nbi);-'at(hnal «are face pafte 'dîn această -Variestăte;- rasă2 (2), subspecie, (popular) rudă1 (S), S-aifliriţă (îlf 2), (regional) strană. O‘soţietafe de învăţaţi. -X poffăţuiişit to'ate luC-Pările pă-Siiktdtki, chipul kmbtinătăfiriii 'şQiUliii'. ¡. .'i-viteVorJ Ar '(18ă9),' l,661/44.' Oi, Căpre. .'. păsări Se află':'.-'-. SOtuti ălese 'îh deeasfă-dară. or (1830), 762/§, A‘ să" publica tfcle ^mai-^u-crălodre mijloace' '¡feţi{m:. ,1 îmbunătăţirea Sv4ttttti Berftthtîmî de-, vite.nea. ş>kGy!9'9/4.-A.u v&ut.:. 6!‘iufimă de wmskib. dit 'dobitâcfci iiicuhoScute' lui ■■ pînă alg,ţicca. ~.pR-SpHfci, R„ <&il&\l»,&SQOpa şoimi,de animap. sugqi^gie,, 4, ,cii%c.yvi.' n> li/l?7-, -aBeii dfi -’.s.aiui moidgptRes^v^it.-.f^tfi.mlămşi.- '«a-NOL^GHE, PR:Ă,G,HI^:,I.i Î4/'2,.'Mulfe dill:-SOiur.ih,. , V CUli-ţiiqlelop,. „■ ţiu .şe majt găsfsg.^e- fapm. pamintului. . fm Ms'sol, mică, p,QN.i,G.ii.fi,-.|i, l-g/^ţlniţ«,; vii^*&0e']-^.,a$Ji, frhw ite râjs.e;i.(,Soferii). ■gîLÎP,E^o.t(,r ®. ^,..’-11/3» :Me mmt&ti '.ie ,yite, le numPM&şi'ŞPiiiri, ţ« rQN,Es<3şj, y, ■3BJS2..,.ş^at!e.^ Loc. adj. (Astăzi rar) De sol = de seamă, v. s e a-mă (II). Cele mai de soi cocoane se sfădeau pentr-o singură ochire a lui [Toderică]. negruzzi, s. i, 86. Bine-aţi venit la curtea noastră, oaspeţi de soi! alecsandri, t. i, 413. Fii cu inimă, că fetele-s de soi. id. t. 684. în tinereţele ei fusese avută şi irăise în lumea cea de soi: gane, n. ii, 62. Că n-am avut părinte de' soi, nu-i vina mea. sadoveanu, o. x, 319. Aşezarea ţăranilor pe pi&fră, alături ţfe. banca pe care umilinţă 8' cptisidiţă rezervată attpr'călători mai de soi. vianu, k. p. 320. Afu mi s-au părut a fi oameni de xo>■ stancu, r. a. v, 111. în salon sînt musafiri de sci. pas, l. I, 25. Mi-i arsă inimă.. . De boieri şi de ciocoi Şi de bresldşii de soi. şez. iii, 20. Altă nXlndră mi-aş căta Mai din viţă, mai de soi, Nu ca dînsa din gunoi. folc. mold. ii, 361. "v* Expr. Soi rău (sau bun) = persoană cu obiceiuri, comportări etc. rele (sau bune). Gura babei umbla cum umblă meliţa, că fata lui nu ascultă. . ., că-i leneşă, că-i soi rău. creangă, p. 285. Am s-o dau dracului de pomană, soi rău ce este ea ! id. ib. 174. Pungaşului nu-i ardea de lucru — soi rău! caragiale, o. i, 30. Eu,... soiul cel rău, care alerga desculţ pe şesurile abia cosite. vlahuţX, n, 123. Pedeapsa fu îndulcită pentru amîndoi, care puteau fi socotiţi,.. victimele neastîmpăratului soi rău ce eră principele Badu. iorga, l. i, 507. Mulţi i-au bătut capul şi dacă ar fi fost soi rău, cu un bărbat încrezător ca domnul Niţă, ehe! brătescu-voineşti, p. 151. Aţi mai pomenit aşa soi rău? brăescu, o. a. i, 153. Am zăcut de răni şi de friguri rele; dar, ca soiul cel rău. ■ ., n-am pierit, sadoveanu, o. v, 510. Plodul de soi rău urlă, dă ciudos din picioare, călinescu, c. 0. 105. Dacă e soi bun, o să ne bucurăm toţi, dacă iui, iot degeaba, preda, r. 221. Copilul care doarme cu faţa tn jos. . . acela e soi rău şi trage a calicie, şez. vi, 55. — PI.: soiuri. — Din tc. soy, ngr. croi. 5012 s. n. (Popular) Slin (1). Cf. valian, v. Numai-decît se despoaie De treanţa ei cea cu soaie, pann, p. v. i, 158/24. Cuţitele şi furculiţele ruginile, lingurile pline de soi şi peste lot o muscărie ca-n toiul verii. slavici, v. p. 95. Unde este soiul de pe guler? dela-vrancea, ap. tdrg, cf. cade, bl i, 36. Un biet func-ţionăraş. .. prăfuit, bătrtn şi vai de el, ca toate dosarele cu care şi-a împărţit soiul degetelor, popa, b. 43, cf. scriban, d., dl, dm. Pe pietre rămăsese un soi lipicios, vtnăt. barbu, g. 184, cf. dex. Şi-i curăţă Armele Tot de soaie armenească, De untură tătărească, teodorescu, p. P. 574. O umpluseră lighionile şi era. . . şi soi pe ea. rădulescu-codin, î. 187. — PI.: (rar) soaie (bl i, 36, scriban, d.), soi (bl i, 36) şi (neobişnuit) soiuri (scriban, d.). — Şi: soaie s. .f. — Etimologia nesigură. Cf. zoaie. 5013 subst. (Regional) Lingură mare pentru urdă (Petrila). Cf. A iii 18. — PI.:' ? — Etimologia necunoscută. 5014 vb. IV. T r a n z. (Rar; complementul indică animale) A Imperechea cu animale de rasă superioară pentru a da un soi1 (4) mai bun; p. e x t. a înnobila prin împerechere cu animale de soi1 mai bun. [Buhaii ungureşti] dacă să soiesc cu vaci bune moldoveneşti, să fac din viţăii lor acei mai grei şi mai frumoşi, ma-nolache drXghici, i. 13/26, cf. tdrg, cade, dl, dm. . Să-mi paie suiuzuri. alr sn iv h 1193/520, cf.. alrm sn iii h 1 0,14, lexic REG. GI.. — Pronunţat: so-iuz. — PI. soiuzuri. — Şi: suluz s. n. -■ Din rus. cok>3î,j. SOL1 s. m. 1. PerscF.nă Însărcinată să ducă, să predea ceva cuiva sau undeva ori să transmită, să comunice cuiva sau undeva ştiri, dispoziţii, ordine etc.; emisar, mesager, crainic, trimis1 (î), vestitor, (învechit) mesit (v. m i s i t 1), poslaneţ, poslanic, pristav (I 7), telal (1), (învechit, rar) pristavnic (2), strigător, (regional) craneău, minat1. Jacob iară sol tremease înaintea lui la Isav. po 110/11. Ducindu-să solii lai loan, începu a grăi mulţimei de Ioan. n. test. (1648), 76r/24. .Trimiseră snli la Ezechie zicînd... că nu se va supune cetatea Ierusalimului... împăratului Asi-riei. neaooe, înv. 65/23. Sol sînt trimes către tine. conachi, p. 64. Sol urlcios al iesmosulai lăcaş, bolliac,, m. 73/3. Geţii trimiteau la fiecare cinci ani cite un sol la Zamolxis pentru a-l informa de nevoile lor. xenopol, i..b. i, 73. In casa firide tăiiliiiesc boierii, Craiu-Nou pătrunde ca .un sol al morţii, iosif, b. 25, în clipa supremă, soseşte în goana calului solul aducător de iertare şi de viaţă, rebreanu, p. s. 311. Era singur ca un sol alb înaripat, trimis din azur să cerceteze o lume de jos. camil petrescu, N. 93. Trimiseră'dar soli... să-i spuie voia lor. vissarion, b. 38. Dacă unul din ei e un sol, un înger vestitor? h. lovinescu, t. 142. Lăsaţi să sune rîsul şi cîntecul vioi... Cînd noul an îşi mină toţi solii către noi. labiş, p. 196, cf. dm. Oare solul ce trece prin necunoscute cîmpii Să poarte euvîn-tul oştirilor E singur în fata primejdiei? baranga, v. a. 9, cf. dex. Tocmai aceste dureri au fost solii mei. sbiera, P. 195. Sol de pc sol că-i trimitea. . . Să nu mai eînte d-astfel clntec. păsculescu, l. p. 56. Cînd sosea solii la poartă, Irina-i cu prînzu-n masă: t. pa-pahagi, m. 92. F i g. Ţiţero, marele orator al Romei, definind istoria zice: ea este martura timpurilor. . . învăţătoarea vieţei, solul vechimei. ist. m. i/5. Din noia-nji.1 veşniciei eşti tu sol de mîngîiere? ai/ecsandri, p. ii, 74. Cerul st^lele-şi arată, Solii dulci ai lungii linişti. emţnescu, o. i, 103. Âli’, fugiţi, gînduri nebane, soli ai negrului mormînl! vlahuţă, o. a. i, 44. Şt.geana-mi rourează. o lacrimă, de dor: Un sol, o întrupare a sfiii-tului. amor. păun-pincio, p. 82. .Au trecui azi dimineaţă, Singuratici şi uşori, Soli de toamnă călători. săm. iv, 359. E-n xuil) la noi visatul sol de pace, E îtigerul chemai în nopţi sihastre. goga, poezii, 96. iris), sol sfios al zări!pr albastre, iosif, v: 128. în zările, moarte un şir, de-dlte umbre Se-arută-nlr-o noapte — sînt solii furtunii, d.ensusia.nu, l. a."121, cf. resme-eiţă, d., cade. Ningea.ea fulgi mari, înfloriţi, soti.de pace.-ERĂpscu,,A.. 25. Soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze dc pe-acum, în . dantelări "de fine salbe. i. barbu, t. s. 12. Apariţie stingheră, neverosimilă, ca un sol tîr-ziu $1 unei sjiermfe ,ignomte‘şi pierduţi?, cinema, 1*968, nr,.7, ix. -v> B x’ p r. (Regional) A.'da sol = a comunica. Mă duc . şă . dau solii aclo, vorbile- teaha, c.' n. 266. -$• (Regional) Vorniceî (la nuntă). Cf. dl, dm, ,m. d. en.c.., dex,, h ii 126. Vâ rugăm să. ne-arătaţi Care este gq.zda solilor, teodqrescu, p. p,. 163. Solii n-o sosit. . . Hei, tu, surureu.ua mi, T'e gătă ă'e cunun'ie Cu pompă, cu veselie, ţiplea, j>: p. S7.. Şi Ici ea că-mi trirriilea, Trimileu soli peste soli,.Lp.. urmă-un mănunchi de flori., folc. mold., i, 250. ... 2. Persoană desemnată să ducă tratative oficiale în numele unei ţări, al’unui suveran etc.; delegat, emisar, împuternicit., reprezentant, trimis1 (1), (învechit) mesit (v. misit 1), rugător (3), solitor. V. ambasador. Cf. rosetti, b. 104. Au venitu soli cu daruri poftindu-l de pace. ureche, l. 75. Cela ce ua sudui solii carii, vin de la o domnie la alta... acesta să să afurisească după. pravila besearicii. prav. 71. Să nu vă fie vorbele, nici gîndurilc pentru solii voştri., nea-goe, înv. 195/25. Sol la turci au trimis cu îndemnare ca aceea să facă pace. ist. ţ. r. 103. Trimis-au şi era* iul leşăscu sol la papa. n. costin, let. 588. Să fie trimis înainte [aj lui [Laslău] soli. cantemir, hr. 140, cf. anon. car. Trimis-au. . . soli la nemţi. r. gre-cEanu, cm ii, 19. Au trimis un sol în Franţia. amfi-lotiie, g. 143/2. Alexandru trimise sol în cetate pre un tătar fără carte, alexandria (1794), 55/10. Anonimul, acesta îşi arată toată arama, numind pre solii Hâdului Vodă puturoşi. şincai, hr. ii, 302/38. Petrecu soli la Deehebal. maior, ist. 3/20, cf. budai-deleanu, lex. Toţi solii împăraţilor ce se află la Pelruburg să vie la divanul împărătesc, dionisie, c. 203, cf. lb. Aii sosit în capitala noastră... sol extraordinar şi ministru deplin împuternicit la Poarta Otomană, ar (1831), 4691/9, cf. i. golescu, c. Guvernul Frânţii au trimes la Englitera un ambasador (soi) şchiop, carele este prinţul Taileran. cr (1833), 801/9. Să se ducă la dtnsul supt nume de sol. gorjan, h. i, 2/21. Merge sol către hanul tatarilor. genilie, g. 19/9. Vorbesc slobod ca ostaşii şi nicidecum ca un sol. pogor, henr. 19/8, cf. vAlian, v. Au trimis soli cătră Filip, regele Galiei. fm (1845), 2071/23. Cazimir, înştiinţai de învingerea armiei sale, au trimis în pripă soli la Petru. ist. m. 47/4. Fusese trămis sol de Andrei la Mihai Vodă. balcescu, m. v. 393. Trimiseră soli la Romul, recla-mînci propuneri moderate, aristia, plut. 67/15, cf. polizu. Solul veni la poartă, negruzzi, s. i, 172. Tt-năru.l sol vorbea franţuzeşte ca apa. ghica, s. 527, cf. pontbriant, d. Se constuiă prezenţa solilor munteni in Lemberg. hasdeu, i. c. i, 63. Pină acum v-am vorbit ca solul lui Sobieschi. alecsandri, t. 1 511, ci. ci-hac, ii, 353, lm. Curtea este plină, ţara în mişcare: Soli trimişi de Poartă vin la adunare, bolintineanu, o. 36. Solul. . . [Chiajnei] cercase mai din vreme porţile şi miluise pe mai malţi din înalţii dregători, odo-bescu, s. i, 151. lată vine-un sol de pace. emţnescu, o. i, 146. împirctlul a iscălit şi a trimis solului scrisoarea. caragiale, o. n, 289. Trimise soli peste soli la doamna Chiralina. isprRESCu, L., 113, cf. ddsf. Trimite la Rc>ma nişte soli ăi lui Decebal cu o scrisoare foarte umilită din partea acestuia, xenopol, i. r. i, 93.. în goana roibului un sol... Răsare, creşte-n zări venind, coşbuc, p. i, 145, cf. enc. rom., barcianu. Solul n-are nici o ştire, dwii.a, v. v. 62, cf. ai.ex:, w., şăineanu2. îl învăţă cum să primeafcă soli străini. iorga, c.. i. i, 148., cf. tdrg. Trimite soli cu rugămintea să nu rupă pa,aa cu avarii, pâryan, g. 61. Scrie ... solului său da Constantina pol. bol, com. ist- ni, 119, cf. resmeriţă, d. A venit, la el soli . din Braşov ... care s-au rugat pentru pace. n. a., bogdan, c. m. 25. Solii şi-aa făcut datoria, severin, s. 23, cf. cade. [împăraţii]- primiră' solii cu mirare‘.şi alai. eftimiu; i-. 10. Multă vreme... a făcut... pe solul crăiesc. galaction, O; 118. Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc, Cînd deodală-n sală intră-un sol iu/'cesCi-;TOPWCEANU, p. o-. 29. Solul fu.'călăuzit ţn sala senatului, sa-dg-vEanu, o. xjti, 33:4j cf. scriban, d. Res-pini/lnd propunerile solului'. . porneşte la luptă, căljnescu, s. c. l; 60. Masca regească nu ştie şi nu poate să surîdă acolo unde se primesc solii altor neamuri, ralea, s. t. i, 352. Solul marelui vornic Vilara. c. petbescu, a. r. 141. Tot aici se întemniţau solii şi ambasadorii ţărilor cu .care Turcia intra în război, tudoran, p. 243, ci; DLy-DM, MiHĂiLĂ, î. 134, der. Porniră solii să ceară in Transilvania ajutor medical.. G. barbUî a. v. 4t, cf. md.d, m. D. enc., dex. l-a sesit iarăşi soli de la Roşu împărat, popescu, b. i, 1Q. Brîncoveanu ce făcea? Sloli la Bălăceanu trimetea, mat. tolk. 65. S-a dus ş-a spus Iu solului ăluia care era, turcului ălui mai mare. vîrcol, v. 45. Solului nu ,-i se taie capul. negruzzi, s. i, 139, cf. ZANNE, p. iv, 613, vin, 534, CADE. 9493 SOL4 ' - 1-189 - -SOI.s 3. (Astăzi rar) Reprezentant. Papiipentru întinderea religiei, trimetea soli şi misionari in toate părfile. qenilie, G. 18/14. Un sol nord-american al sălbaticilor au zis prezidentului statelor slobode... Noi te rugăm pentru pluguri şi alte unelte. vasîci, m. ii, 38/28. Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii! eminescu, o. i, 150. Drapelele ţărilor prietene, ai căror soli sîntem aci, împodobesc peroanele şi saloanele. stancu, u.r.s.s. 111. Solii celor cinci continente vor discuta la tribuna congresului în vederea unirii eforturilor întregului tineret... pentru pace şi prietenie. contemp, 1953, nr. 349, 1/2. <0* F i g. lorga e unul dintre solii noştri in timpurile prezente şi viitoare. sadoveanu, o. xx, 163. <0* (Glumeţ) El e sol, precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat. coşbuc, p. i, 224, Erau pentru el un fel de soli ai lui Strimbă-Lume. bi.aga., H. 98. .4- Fi g. Persoana care reprezintă o clasă , socială, o şcoală, un curent etc.; exponent, reprezentant. Singurii luminători, soli ai culturii şi civilizaţiei, erau popa, notarul, dascălul şi plutonierul, dan, u. 137. Un sol al umanismului italian. .. devine profesor la Oxford, vianu. l. u. 59. Masele de ascultători au primit cu căldură vizita solului artei muzicale şi al luptătorilor pentru pace din Finlanda, contemp. 1953, nr. 351, 3/6. în oraşul festivalului, solii artei româneşti. au fost aplaudaţi la scenă deschisă. scÎnteia, 1969, nr. 8 142. — PI.: soli. — ^i: (regional) stol s. m. — Din slavonul coatv. SOL2 s.m. invar. (Muz.) Denumire simbolică, în notaţia1 (3) silabică, a celei de-a cincea trepte a gamei do major (eorespunzînd notaţiei literale G); sunetul corespunzător acestei denumiri; nota (III) corespunzătoare acestui sunet. Cf. valian, v. începu a executa cele mai mari dificultăţi numai pe coarda de sol. filimon, o., n, 321, cf. aîjtonescu, d., pont- BRIANT, D., ALEXI, W., TIM. POPOVICI, D. M., ŞĂINEANU?, IVELA, D. M., CADE, SCR133AN, D., DL., Dm, DER, DN2. Finala. . . urcă la sol cel mai des. m 1868, nr. 1, 38. Sunetele la, la bemol, sol... pol lipsi. ib. 1969, nr. 12, 14, ci. m. d. enc., dex. <0* Cheia sol v. cheie. — Din îr., it. sol. SOL8 s. n. 1. Strat afinat, moale şi friabil, care se găseşte la suprafaţa scoarţei pămîntului'(2) şi în care se dezvoltă viaţa vegetală; p. g e n e r. pămint (1); s p e c. (mai ales la pl.) teren considerat'sub raportul productivităţii ori al configuraţiei sau întindere, suprafaţă (delimitată) de teren (agricol), p ăm în t(4), Vărsai un şiroi de lacrămi pe solul patriei, codru-dră-guşanu, c. 4. Agricultura a făcut păsuri mari de cînd himia i-a determinat natura solului, marin. pr. i, IV/II. Suprafaţa solului este în privinţa aerului..... ce este fundul unui lac in privinţa apei. id. 59/30. Cu cit ur. pămint (sol.) este compus de mai multe elemente, cu atît va fi el mai roditor, barasch, b.. 11. Comptam pe fertilitatea, solului. sion, p. 195, cf. PROT. — POP., N. D.,. .PONTBRIANT, D. Expoziţia Solului spre nord atrage toată asprimea unei atmosfere glaciale. hasdeu, i. . c. i, 229. Cantitatea de. căldură absorbită de sol trebuie, să descrească de la ecuator la poli.’ drăghiceAnu, c. 93, cf. enc. rom-, şăineanu2, Deasupr-a solului..., apar resturi de amfore, pârvan, g. 202, cf. hesmeriţă, d., cade. Această legislaţie [a fost] întreprinsă. .. in scopul modificării repartiţiei ne-, juste a solului, titulescu, d. 174. Fiecare oraş e monumentul unei. victorii asupra solului.■, teodoreanu,. m- iii, 94, cf. ds. Păscutul excesiv degradează şi solul. sadoveanu, o. xx, 223, cf. enc. agr. păşind cu talpa goală pe solul din care-şi sugea vlaga, poporul nostru ...a rămas ferit de... primejdii, puşcariu, l. r. i,. 356. Multe locuri- seamănă între ele prin aspectul lor exterior,-‘(mă refer, in primul rind, la accidentele solului'). IORDAN, T. 392, cf. SCRIT3AN, D.,. IONESCU-MUS-cel, ţes. 28, cantuniari, l. m. 172, mdt. Varietatea solului. . .şi a climatelor e uimitoare, arghezi, s. ,xvhi, 170. Din cauza netezimii solului toată întinderea avea înfăţişarea unui smîrc. căi.inescu, e. q. i, 119. Măiestria scriitorului stă... deopotrivă cu acea a plantei, care, din substanţele minerale ale solului, desface floarea ei specială, vianu, s. 158. Sărăcia solului a învăţat pe oameni să lupte cu natura, blaoa, z. 319. Florida e o provincie joasă. . solul e.adesea sub nivelul mării. & alea, o. 21. Soiuiile de buruieni luptau pentru viaţă pe solul crăpat din loc în loc, camil petrescu, n. 89. Au avui de luptat cu solul şubred., stancu,' u.r.s.s;, 125, cf. dl. Solul, apele şi atmosfera conţin totdeauna substanţe radioactive, sanielevici, r.. 238. Golful e o regiune... unde, datorită condiţiilor soluluii furtunile nu izbutesc să pătrundă: v. rom- ianuarie 1954, 16(5. Solul continuă să piardă apă. agrotehnica, i, 156. Observă. . . varietatea semănăturilor şi bogăţiilor solului. CONSTANTINESCU, S. III, 91, cf. LTR2, DL, DM. Un alt factor care influenţează asupra reţelei hidrografice îl constituie solurile, probl: geogr. i, .69. Pedologia sau studiul solurilor, geologia, 4. Solul fiind acoperit cii zăpadă, s-au putut identifica uşor urmele... stabilin-du-se cu exactitate locul mistreţilor, vîn. pesc. octombrie 1962, 9, cf. der. Protecţia sanitară a aerului, apei şi solului, abc săn. 342. în fiecare zi este urmărită starea temperaturii solului, scînteia, 1965, nr. 6 589. Trupul meu gol. . . vrea să se scalde, în minele mai-i. . . , purtînd diamante sub sol. vulpescu, p. 18, cf. dn2. Funii care trec prin cele două inele fixate în perete, la un metru înălţime de sol. magazin ist. 1968, nr 12, 40. Nu putea să ştie dacă aparatul se va ridica de la sol. cinema, 1968, nr. 8, XII. Spectacolul e lipsit de vibraţie, de forţa care să-l înalţe de pe sol. t septembrie 1968, 80. La Bucureşti era mai obişnuită casa construită la suprafaţa solului, g. barbu, a. v, 14. Ceea ce a produs o adevărată revoluţie in folosirea mărilor şi oceanelor este apariţia. . . posibilităţilor reale de exploatare a solului, contemp. 1968, nr. 1 168, 8/2. Frunze mărunte sc depun pe sol. românia literară, 1970, nr. 33, 29/2, cf. m. d. enc., dex. <0> (Urmat de determinări care indică felul, varietatea sau zona geografică) începu o confcrinţă. . . despre solurile nisipoasei agÎrbiceanu, a. 244. România a îndeplinit în ultimii, ani o revoluţie paşnică, transferind aproape totalitatea solului arabil ţăranilor, titulescu, d. 106. Solul de pădure... s-a formal în urma avansării pădurii, tn interiorul stepei, enc,. agr. iv, 406, cf. cantuniari, l. m. Se irdîlneşte varietatea de sol brun-roşcat. onceşcu, g. 95. Solurile brune-roşcale de pădure, au. o structură nuciformă. agrotehnica, i.. 421. Solurile nisipoase absorb foarte multe precipitaţii, probl. geogr. i,. 69. Mostrele lunare pot fi asimilate ■ solurilor terestre extrem de sărace, hl 1969, nr. 7 706, cf. ib. 1978,. nr. 10 327. Trei sferturi din suprafaţa judeţului este ocupată de soluri de păduri montane şi submontane. jud. rom. soc. 43. F i g. [Revista] îşi îndreaptă:., privirile spre acel viilor luminos, ale cărui temelii se rea-zimă pe'solul sănătos: al - noii noastre re-publici-, în plr n, 654. O fiică sărutînd pe tătă-său îl răpeşte de pe solul fiziologici, călinescu, b! i. 220. Spiritul literaturii paşoptiste se hrăneşte din soliil autohton. ist. lit. rom. ii, 253. Pentru a germina mirabila sămînţă a ideii caligrafiată îhtr-un tom, are nevoie de solul fertil al conştiinţei umane, contemp. 1969, nr. 1 170,. 8/2. Cele două concepte... sînt bine implîntate, vast ramificate in solul faptelor filologice, românia literabă, 1971, nr. 124, 5/3. (Rar) Sol natal'= loc nătâl. Mă 'pierd în spaţiu şi uit de solul meu natal, anghel — iosif, c. m. ii, 6. .. ; 2. (Şi în sintagma, exerciţiu la sol.) Probă de. gimnastică artistică sau sportivă în cadrul unei competiţii, constînd dintr-un număr de exerciţii impuse şi altele liber alese, executate cu acompaniament muzical, la nivelul podelei acoperite cu un covor special. A învinge la sol: paralele şi bîrnă. sportul, .1969, nr. 686, 4/1, Accidentarea lui.. . în exerciţiu), la sol a lip- 940Ş SOL.* - .1190 - SOLAR» sil echipa ţării. . . de aportul unuia din oamenii săi de bază. ib. 1972, nr. 7 062, 1/1. — Pl.: soluri. — Din fr. sol, lat. solum. SOL4 s. n. (Chim.) Soluţie coloidală. Soluţia sau suspensia coloidală a unei substanţe se numeşte sol. macarovici, ch. 159. Ideea că bătrinefea organismelor pluricelulare ar fi datorită unei tendinţe la floconizare a coloidelor ţesuturilor asemănătoare cu aceea a solurilor metalice. . . nu mi se pare admisibilă. parhon, b. 132. Soluţiile coloidale (solurile).. . difuzează in toate direcţiile lumina dintr-un fascicul, ltr2 v, 26, cl. DER, DNa, DC, M. D. ENC., DEX. — PI. : soluri. — Din ir. sol. SOLÂC ş. m. Arcaş pedestra care îăcea parte din grupul de ieniceri ai corpului de gardă al sultanului, însoţindu-1 pe acesta la ceremonii, la alaiuri etc. După acţştia. . . merg sellaţii, carii poartă arcele pre umăr. simion dasc., let. 109. După ianiceri venea solacii cu arce, ce poartă şilice sau cauce in cap. m. costin, ap. eÎDEi, 337, cf. n. costin, l. 500. Principele e investit, in prezenţa sultanului, cu caftan şi cucă şi condus la locuinţa-i de doi solaci. rev. nouă iii, 20, cf. scriban, d. Mai era insă şi alte cauce mai mici pentru solaki. ALECSANDRI, p. p. 148. — Scris şi: solak. —FI.: solaci şi solachi. — Şi: (învechit, rar) selât (scris şi: sellat ; pl. selcţi) s. m. — Din tc. solak, ngr. oéÀcxoç. SOLĂM s. n. v. salam. SOL.ÂN s. m. (Bot.; învechit) Zîrna (Solanum ni-prum). Cf. GHEŢ1E, R. M-, ERANDZA, FL. 341, BARCIANU, ALKXI, W. — Din lat. solanum. ! SOLANACÉE s. f. (La pl.) Familie de plante dico-tiledqnate, erbacee sau, rar, lemnoase, cu flori gamo-petale solitare sau în inflorescenţe şi cu fructe bace sau capsule, din care fac parte cartofii, roşiile, vinetele, tutunul, mătrăguna, măselariţa etc. (Solana-ceae) ; (şi la sg.) plantă care face parte din această familie; (rar) solanee. Cf. brandza, d. 341, enc. rom., GRECESCU, FI.. 16, ENC. AGR:, LTR2, DL, Dm, PRODAN — buia, F. I. 424. Familia solanaceelor cuprinde planta de mare interes economic, botanica, 151, cf. ltr, dn2, dex. — Pl.: solanacee. — Din fr. solanacées. SOLANÉE s. f. (Bot.; astăzi rar) Solanacee. Sola-neele ne dau un product din cele mai remarcabile şi mai folositoare pentru om. earasch, i. n. 210/8, cf. brandza, d. 288, şXineanu2, hesmeriţă, d.,cade, dl, dm, DN8, DEX. — Pl.: solanee.— Şi: (rar) şolanfeu s. n. scriban, d. — Din fr. solanées. SOIANËU s. n. v. solanee. SOI.AÎVÎN s. n. v. solanină. SOLAÎV'ÎNĂ s. f. Substanţă otrăvitoare extrasă din unele plante din familia solanaceelor şi întrebuinţată ca narcotic şi sedativ. Cf. ltr2, dl, dm, der, DN2, M. D. ENC., DEX. — Şi: (rar) solanin s. n. nica, l. vam. — pin fr. solanine. SOLANO s. n. sg. Vtnt puternic, cald, dăunător, care suflă în sudul Spaniei, de la răsărit. Stnt unele vinturi.. . foarte nesănătoase şi vătămătoare, precum. . . solanq şi siroco tn Europa de m[iazăzi], genilie, a. 109/13. In părţile de m[iază]z[i] vtntul solano şi siroco sini mull vătămătoare, id. ib. 154/21. Unele ţări pătimesc prin intrarea din timp In timp a vintiuilor vătămătoare; aşa Italia prin siroco, sud Spania prin solano. ELEM. G. 38/12, cf. FABIAN-BOB, G. 35/7, GEOGR. n. 37/16. Vintul solano suflătoriu de cătră Africa, rus, i. i, 140/1. — Din sp. solano. SOLÂR1 s. m. (învechit şi regional). Negustor de sare. Nime să nu se amestece nici vornici, nici pîreă-labi, nici podvodarii, nici solarii (a. 1706). uricariul, ii, 113, cf. cihac, ii, 346, N. rev. r. viii, 88, TDRG, i. brăescu, m. 71, cade, scriban, d. Un solar (de umblă cu caru cu sare) o plecat cu caru cu sare. folc. olt. — munt. i, 239. — Pl.: solari. — Din bg. cOjiup. SOLAR2, -Ă adj. 1. Care ţine de soare3 (II) , care aparţine soarelui3; care este propriu, caracteristic soarelui3, al soarelui3; care se referă la soare3, privitor la soare3; care provine de la soare3; (învechit) soresc. Cf. i. golescu, c. De se va cerca soarele cu teleşcopiii, se află într-insu nişte pete negre..., petele aceste se numesc de astronomi macule solare, sibineanu, c. 36/11. Eclipsul solar este cînd nu se vede soarele, genilie, g. 80/25. [Clopotele] albastre strămută prea puţin razele solare, brezoianu, a. 150/25. Întunecarea soarelui (eclipsă solară), barasch, m. ii, 91/28. Timpul de la un răsărit a soarelui pină la altul. . . se importe In 24 părţi. . . care se numesc (ceasuri) solare, calendar (1856), ii/17. Căldura solarie este căldura radiantă. marian, f. 9/13. Care este... diferenţia căldurii la soare şi la umbră şi temperatura solară pentru fiecare grad de claritate? i. ionescu, b. c. 403/21, cf. prot. — pop, n. D. antonescu, d. Lumina solară, hasdeu, i. c. i, 253. Lumea cea solară, eminescu, p. l. 53. Via purpură de singe a solarei agonii, macedonski, o. i, 161, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu2. Emanaţii solare vor pluti peste veacurile viitoare, agîrbi-ceanu, a. 231, cf. resmeriţă, d., cade. Sub sărutările solare, Pluteşte şi-o ghitară spartă, minulescu, v. 23. Lumina mea solară se stingea in amurgul răcoros. galaction, o. a. i, 228. Mai strălucea o dungă solară, ca o acadea roşie, teodoreanu, m. iii, 360. Trecind un fascicul de raze solare printr-o prismă, culoarea cea mai puţin deviată este cea roşie, macarovici, ch. 170. Balonul. .. plutea In aer. . ., sfidtnd răscoacerea materialului şi dilalaţia solară fierbinte, arghezi, c. j. 73. Adorator al căldurii şi luminii solare. . . nu gustă arşiţa care usucă, călinescu, c.. o. 317. Căldura solară mă lovea în creştet, blaga, h. 112. Expune totul la lumina solară directă, sanielevici, r. 12. Sistemul energetic la care ne referim cuprinde energia solară, agrotehnica, i, 11. Lumina solară. . . face posibil fenomenul de fotosinteză. ib. 72. Pe linia dreaptă a razei solare, In zare Nou drum s-a deschis pentru mine. beniuc, v. 144. Trăieşte... bucuria de-a simţi lumina solară. constantinescu, s. iii, 160, cf. dl. Discul solar fu încolţii şi acoperit în trei direcţii, preda, r. 165, cf. du. Mă voi ivi afară In lumea cunoscută şi-n raza cea solară, labiş, p. 215. Pe suprafaţa pămîntului, căldura solară se repartizează inegal, geologia, 8. Razele calorice solare, abc săn. 338. Mari energii dezvolt ca o solară torţă, vulpescu, p. 11, cf. dn2. Descoperirile arheologice. . . indică predominai'ea unui cult solar. H. daicoviciu, D. 173. Surse de energie: o lampă emiţătoare de ultraviolete sau, în alte experienţe, lumina solară directă, românia literară, 1969, nr. 34, 23/4. Pavilionul central — un cub de cit ev a etaje, cu geamuri de un albastru închis irixtnd în violenţa solară de sep- SŞ07 SOLARÎGRAÎ' - i!9i - SOX,ÂRlt lembrie. scînteia, 1969, nr. 8195, cf. m. d. enc., dex. S-au deschis... lucrările unei conferirile internaţionale asupra energiei solare, rl 1978, nr. 10 335. Căldura solară. H iv 85. -y- An solar — interval de timp (de 365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde) in care pămîntul efectuează o revoluţie completă în jurul soarelui3; an sideral, v. sideral. începerea anului solariu unii au făcut-o cu incepirea primăverii. săulescu, i-ib. r, XIII/27. Anul solar, adecă timpul în care soarile se pare pelrecînd toate 12 semne cereşti. calendar (1856), iv/28, cf. dex. Zi solară = interval de timp dintre două treceri succesive ale soarelui3 la meridian; zi siderală, v. sideral 0 îi ji « noapte formez împreună ziua solară, care are iotdauna 24 hore. drăghiceanc, c. 39. Ciclu solar v. ciclu. Coroană solară v, coroană. Sistem solar v. sistem. Spectru solar v. spectru. (învechit) Microscop solar = telescop (1). Puind supt un microscop solar, tare măritor, videm pe dînsa aţe şi coji ca florile. îl (1841), 1552/5. Mai sîfit încă şi alte instrumenturi, adică. . . lanterna magică, microscopul solariu. sta-mati, f. 94/1. Cadran solar v. cadran. Plex solar v. p 1 e x. + (Rar) Al sorilor; al aştrilor. V. sideral, stelar. Îmbla. ■■ în lumea solară a cerurilor. eminescu, p. l. 52. 2. P. anal. Ca al soarelui3, asemănător cu soarele8, a) (Predomină ideea de culoare) Cercetează stofele aurite, căptuşelile de mătase tare.. .violetă şi solară. abghezi, b. 27. b) (Predomină ideea de luminozitate, de strălucire) Trupul gol şi superb, drept şi solar. a. m. zamfirescu, sf. m. n. 23. Pe dealuri se-nalţă solare podgorii, albastre sonde, blaga, p. 157. Chipul solar al fidelităfii şi al dragostei, v. rom. martie 1970, 103. "v* F i g. Păşea spre noi un erou solar, un fecior chipeş. voiculescu, p. i, 88. Dezvoltă iot ce este solar in om. contemp. 1966, nr. 1 005, 6/7. Este un lip de artist solar, românia literară, 1969, nr. 55, 26/4. (Adverbial) Statuile lui Buda, solar sculptate-n aur ..., se-ntunecă în noaptea vegetală a lianelor gigante. TEODOREANU, M. III, 94. — PI.: solari, -e. — Şi: (învechit) solariu, -ie adj. — Din fr. solairc, lat. solaris. SOLABIGRAF s. n. Instrument pentru înregistrarea variaţiilor intensităţii radiaţiei solare globale. Cf. ENC. AGR., LTRa, DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: solarigrafe. — Din fr. solarigraplie. SOLAREVIÎTRU s. n. Instrument pentru măsurarea radiaţiei solare globale (directe şi difuze). Cf. ENC : AGR., LTR2, M. D. ENC., DEX. — PI.: solari metr e. — Din fr. solarlmdtre. SOLARIU1 s. n. 1. Spaţiu (într-o clădire, pe o plajă naturală sau artificială etc.) destinat băilor de soare, de obicei amenajat cu instalaţii anexe (cabine, duşuri etc.). [La Govora] s-a deschis un nou club, s-au amenajat solarii, scînteia, 1952, nr. 2 393, cf. ltr2, dl, dm, DN3. Pe plajele staţiunilor, echipe de muncitcri revizuiesc şi repară cabinele, duşurile, sola-riile. rl 1967, nr. 6 997, cf. m. d. enc., dex. + (Mai ales la pl.) Spaţiu (în apropierea locuinţelor, în parcuri) amenajat cu leagăne, tobogane etc. şi destinat pentru joaca copiilor. In numeroase puncte ale raionului, mina gospodărească a omului muncilor a făcut să înflorească zone de verdeaţă şi solarii pentru copii. scînteia, 1953, nr. 2 752. 2. (Mai ales la pl.) Teren agricol, Împrejmuit şi acoperit cu folii de polietilenă transparentă, folosit pentru cultivarea plantelor şi legumelor timpurii. Cooperativa agricolă... cultivă tomate pe un hectar de şolarţi, scînteia, 1971, nr. 8 679. S-a trecut la asigu- rarea răsadurilor ce se vor planta în solarii, bl 1979, nr. 10 327. — Pl.: solarii. — Din fr., lat. solarium. S OLÂRIU2, -IE adj. v. solar2. SOLARIZÂRE s. f. 1. Scădere a sensibilităţii plăcilor, filmelor şi hîrtiei fotografice in punctele expuse unei iluminări foarte intense, acestea apărind întunecate pe pozitivele fotografice; (rar) solarizaţie (1). Cf. m. l>- enc., dn3. 2. (Rar) Scădere sau inhibare a procesului de foto-sinteză, datorită intensităţii prea mari a luminii; (rar) solarizaţie (2). Cf. dn3. — Pl.: solarizări, — După solarizaţie. SOLARIZAŢIE s. f. (Rar) 1. Solarizare (1). Cf. DN3. 2. Scădere sau inhibare a procesului de fotosinteză, datorită intensităţii prea mari a luminii; (rar) solarizare (2). Cf. dn2. — Pl.: solarizaţii. — Din fr. solarisation. SOLĂ1 s. f. 1. Porţiune de teren cultivată cu aceeaşi specie de plante agricole, în cadrul unui asolament; tarla (1), (regional) tablă1 (IV), tabunel. Se împăr-ţcşte pămîntul într-atîtea petice sau soli pe cîţi ani cere rotaţia, bbezoianu, a. 86/8. Localul unei grădine de legumi poate fi privit ca împărţit în sole [petice]. îd, ib. 142/8. Pămîntul întreg al unei sploataţii rurale este împărţit în şapte părţi egale (sole), i. ionescu, d. 523, cf. cade, dt. Asolamente cu sola înierbcită, adică asolament... in care se cultivă un amestec de leguminoase şi ierburi perene, agbotehnica, i, 184. In orice gospodărie agricolă, terenul este împărţit în mai multe tarlale sau sole. ib. 522, cf. ltr2, dl, dm, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Vatră sau masă metalică mobilă care se folosea în industria carboniferă pentru uscarea sau semicar-bonizarea crăbunilor. Cf. ltr2. — Pl.: sole şi (1, învechit, rar, m.) soli. — Din fr. sole. S6LĂ2 s. f. Numele mai multor specii de peşti marini plaţi, ovali, acoperiţi cu solzi fini, care trăiesc pe fundul nisipos al mărilor, la mică adîncime (Solea). Cf. CADE, DEX. — Pl.: sole. — Din fr. sole. SOLĂCl vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A cerceta. Să cerce şi să solăcească unde este sau ar putea să fie tipografia cea românească, şincai, hr. iii, 119/9. — Prez. ind.: şolăcesc. — De la sol1 (2). SOLĂRÎE s. f. Impozit care se percepea în Moldova, tn secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vindută sau transportată; solărit. Cf. d. bogdan, gl. — Solar1 -f- suf. -ie. SOLĂRir s. n. sg. Impozit care se percepea în Moldova, în secolul al XVIII-lea, pe sarea extrasă, vîndută sau transportată; solărie. Alexandru Iliaş porunceşte slugilor domneşti, „carii stringeţi solărit în ţinutul Neamţului“ (a. 1632). ap. panaitescu, o. ţ. 134. Lua solărit de pe o parte de loc de la ţinutul Sucevii (a. 1718). uhicariul, v, 254/4. Mihai JRacoviţă... întăreşte obiceiul solărilului (a. 1727). cat. man. i, 513. Va mai lua [ d-lui cinci sute de lei, de la starostele de Cernăuţi, banii 9518 S0Ii'ĂRiŢ - ílÓá - SOLDAT1 ¡olăritului- după vechiul obicei (a. 1-755). Uricariul, n, 270, cf. DDRF, BARC1ANU, AI.EXI, W., ŞĂ1NEANU2, TDBG, 1. brăescu, m. 71, resmeriţă, d. Solăritul Vrancei fsă-l ia], după aşezarea ce se va. face cu vrîncenii pentru sarea măruntă din Vrancea. n. a. bogdan, c. m. (57, cX. CADE, SCRIBAN, D. — Soîar1 + suf. -it. ... SOLĂHÎŢĂ s. f. (Regional) Solniţă. (1). Cf. cade. — PI.: solăriţe. — Cf. solniţă, solar1. ■SOLBÁNC s. n.; (Germanism) Element de construcţie impermeabilizat, dé forma unui lacrimar, executat în partea de sus a uşilor sau a ferestrelor, pentru a le feri de scurgerea apei provenite din precipitaţii. Apărătoarea de beton [de deasupra uşilor şi ferestrelor]. ■ ■ cit şi tabla slnt cunoscute sub numirea germană de solbanc . (zolbunc). *c.v. 1949, nr. 9, 26, cf. Dţ. ŞoI-bancurile sc acoperă cu glafuri de tablă, pentru a asigura imp.ernieabilitatea. ltr3, cf, dn2, m. d. enc., npx. ,tr PI.: solbanmri. — Şi: (regional). zoiMnc s. n. — Din germ. Sohlliank. ........ S0LBĂ s. f. (Popular) Arşic-.alţ).. de capră.. Cf. i. oolescu, c. Arşicele scoase de la ţapi şi de la capre, care slnt. şi mai. albe la .os, se numesc selbe, cl xvii, 472. O capră preţuieşte cit două miele; o salbă cit trei. ib. 473. Cutare are un ciorap plin de solite, delavrancea, ţ.. 111. A doua zi. trebuia să aducă ichiurile, caprele, mielcle şi solbele lucioase, id. ib.. 112, „cf. tdgr. Soal-bele slnt fot nişte gioale. . . mai mari. . ele s-au albit din pricina, timpului, pamfile, j. ii, 45, cf. cade. Arşicele nici ele nu mi-au purtai noroc. Soallele mi-au fost neputincioase şi mielele au curs toate in buzunarele lui Trică. klqpşto.ck, F. 333, cf. dl, dm, D.EX. (Adverbial) îngălbenise, apoi se albise solbă. delavran-cea, ap. cade. —PI.: solbe şi-(regional)soa!be (scl 1974, 613).. ^ Şi: (regional) soâlbă, soâlă (caba, săl. 101), sálbii, scálba (DD.RF, BARCIANU, ŞĂINEANU, D. U.), SéiliÜ S. f. — Lat..subalba. SOLBtjŞCĂ s. f. v. sărlraşcsi. SOLCÎNĂ s. f. v. suiîină. . SOLD1 s. n. 1. Diferenţă intre totalul- sumelor in-, regístrate in debitul şi in creditul aceluiaşi cont; rest de plată după compensarea reciprocă a unor obligaţii. Cf. DW.F, GHEŢIE, R. M., EARCIANti, RESMERIŢĂ, D., şXineanu, d. u., cade. Nici nu plătim .soldul debitor Intre valoarea acestor datorii şi repăraţiuni. titu-lescv, d. 317, cf. scriban, p. Casa de economii... poale acorda dobinzt şi ia soldurile conturilor curente ele cecuri, leo. ec. pi,. .227,'cf.'230. pentru stabilirea şalăului în numerar ie iâU tn Consideraţie nttmai banii în numerar, bo (1951), 1 097, ef. Dt, dl, dm, deb, dn3. Soldul general al depunerilor papulnţiei -la/c.E-C. este astăzi. .. mai mare. scînteia, 1969, nr. 8, cf. m. d,- enc.,. dex. <0?. S.old debitor - sumă în debitul unui cont ., mai. .mare în comparaţie cu. creditul aceluiaşi cont. Cf. m. D. enq. Sold creditor. = sumă în creditul unui cont mai mare Sn comparaţie cu debitul aceluiaşi cont. Cf. m. d. enc. 2. Marfa rămasă- (cu defecte, sau nepotrivită cu se- zonul) care se vinde cu :preţ.redus;- (învechit şi regio- nal) marda (.1). Cf. resmeriţă,. d., şăineanu, d;. u., cade, scriban, d,, dl, Dm. îşi. descárense marfa nu- mai..... Bukhare verzi-, lebrizuri deşirate — Saftea şi sold altţar. califgte. vulpescu, p.,.66, ef; dn2, m. d. e^c., dex. Lo c. a d v. La sold == cu preţ redus (la li- chidare). Purtaţi cămăşi de aceeaşi, culoare, parcă vi le-a cumpăra! mama ta sold. beniuc, m. c. i, 163.. — PI.: solduri. — Din ir. soîcie. SOLD2 s. n. v. soldă. SOLD8 s. n. v. soldiu. SOLÎ) ryb. I. T r a n z. 1. (îţi. dicţionare; complementul indică solduri1) A calcula. Cf. ddrf, ŞĂINEANU, D. U, DL, DM, DN2,M. D. ENC., DEX. 2. Refl. F i g. (Despre tratative, întreceri sportive, acţiuni etc. de obicei cu rezultate nesatisfăcătoarc; urmat de determinări introduse prin prep. ,,cu“) A sc Încheia cu. . . ; a avea drept rezultat. . . O speculă se soldează cu deficit, ghica, c.- e. i, 215, cf. resmeriţă, d., câde. Jmcrările comisiei s-au soldat cu un eşec. contemp. 1948, nr. 1-1:3, 3/4; Campania.. . s-a soldat, cu retragerea trupelor imperiale, vianu, l. ti. 442.; înlrevedet iie dintre bancher şi Tia se soldau cu scandaluri, stanou, r. a. v, 268. Totul se soldase cu un 'banchet, beniuc, m. c. i, 84, cf. dl. Vinzarea s-a soldat cu pierderi; preda, r. 309. Provoca anchete care se soldau de obicei cm trimiterea lui într-unul din satele nenorocite ale judeţului, t. popovici, se. 164, cf. ’dm. Ciocnirea dintre cele două oştiri. . . se soldă cu victoria lui Hahibâl. magazin ist., 1.968, nr. 11,.82. Actualele convorbiri se vor solda cu rezultate ce vor imprima un nou impuls dezvoltării colaborării bilaterale, scînteia, 1972, nr. 9 331, cf. m. d. enc., dex. Măsurile aflate in curs de aplicare s-au soldai încă de la începui cu bune rezultate, rl, 1977, nr. 10 312. 3. (Astăzi rar; complementul indică datorii, socoteli ete.) A plăti (3). Efectele ce are în portofoliu nu au nici o certitudine, nici măcar probabilitate de a fi soldate la scadenţă, ghica, c. e. i, 254. O datorie. . . a trebuit să o soldeze cu împrumutul domeniul dt 78 mi-lioane. maiohescu, d. r, 57.2, cf. cade, dl, dm, dn2, dex. 4. (în dicţionare; complementul indică o sumă de bani) A plăti (1). Cf. alexi, \v., şăineanu2, hes- MEIîIŢĂ, D., CADE, SCR1EAN, D. 5. (Complementul indică mărfuri rămase ncvîn-dute) A vinde cu preţ redus. Cf. scp.iban, d., dl, dm, BîşVm-. »• enc., dex. — Prez. irid.: soldez. — Din fr. soKer. SOLIMRE s. f. Acţiunea de a (s e) solda şi rezultatul ei. 1. (îţi. dicţionare) Calculare, (a unui sold1). Cf. solda (1). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. F i g. încheiere cu... (a unor tratative, a unor Întreceri sportive, a unei acţiuni etc.). Cf. solâa (2). Cf. dl, Dm, m. d. enc., dex. cu Solăarea cu cşcc a concursului i-a schimbat hotărîrea de a mai rămirte in Bucureşti. 3. (în- dicţionare) Plătire (3). Cf. solda (3). C.f. Dt, DM,' M'. D. ENC., DEX. • 4. Vindere cu preţ redus a unor mărfuri rămase pevindute. Cf. sol d a. (5)'. Cf. dl, dm, ii. ri. enc.,' dex. i=i Soldatea unor sortiment* a diminuat stocul de mărfuri al magazinului. . -- PI. soldări. — V. solda. < ' SOLDÂT1 s. m. 1. Persoană care îşi' îndeplineşte stagiul în armată sau care face parte din cadrul armatei (indiferent de gradul pe care îl are) militar (;!),. o s t g-ş. (învechit şi popular) oştean, (învechit) ş ă g a;r, v.o inie,.(regional) cătaa ă; s p e c.. cel mai mic în grad, în armată; persoană care are,-acest grad.. Săldaţii să de năvală asupra inicerilor. neculce, l. 243. Să aibă hiecaie săldat apă gaia de război, id. 9529 SSilftAf1 - 4193 - SOLDAT’ ib. 259. Frumos săldal {a; 1785). gCr ii; 14-5/23. Cer ca să-i primească soldaţi ■între leghioanele ceale greceşti. maior, ist. 208/19. Mă numiră Intre soldaţii ciprieni. id. T. 68/20, cf. budai-df.leanu, lex. Un preot au întrebat pre uh soldat care iaste cea dintîi poruncă a lui JD[n]mnezeu. calendariu buda (1813), 61/1. Bătrinul, ţapul şi trei soldaţi (cătane sau panduri ). ţichindeal, f. 347/16. Sluji ca un soldat, nicolao, p. i., 156/28. Aceşti soldaţi. :. s-au născut spre o viiaţă răsfăţată, decit spre război, molnar, i. 26/25. Acest tinăr fiind mai bun soldat. .: decit gheneral, s-au omorit in bătălie cu toată oastea lui. ist. univ. ii, 162/13. Un soldat din insula Ciprului ii tăie capul, pleşo-ianU, t. i, 115/10: Soldaţii unui batalioh. . . se vor lăsa pe acasă. Ar' (1829), 431/16. Merge să-şi ducă paşii săi pe nisipul ţărmurilor; unde mii de soldaţi dormea in pace. heliade, l. b. i, 229/12. Trebuinţă fiind de.doi bviţiarî;-: ca să înveţe .pă soldaţi , cum să facă jimblă (a. 1830). doc. ec. 454, cf. i. golescu, c. Un soldat viteaz pişaşte măreţ împotriva vrăjmaşului, marcovici, d. 9/6. Disfirîndu-se soldaţii. . ., cînile, îndată ce zări. . . pe ucigătorii, patronului său, se repezi asupră-li cu-n . lătrat turbat, .sXulescu, i. 46/22. Infanterie sau pedes-trime este un corp de ostaşi pedestri ce se numesc soldaţi. genilie, G. 142/11. Un soldat. . . ce se află în garnizoană la Ierusalim a fugit, cr (1836), 1621/36. Matrozii şi soldaţii agiung o viaţă mai îndelungată, al-bineţ, m. 51/1. Din miliţie s-au rînduit 12 soldaţi la învăţătura -deosebitelor meşteşuguri, asachi, î. 8/17. Ş4 privim ia soldaţi, matrozi şi băiaşi. vasici, m. ii, 45/4. Din soldai s-a înălţat comandatoriu strălucit. mag. ist. i, 73/10. Soldaţii lui Despot. . . făcea. . . multe stricăciuni, ist. m. 174/19. Daca dintre soldaţi să vor găsi a voi să-şi urmeze slujba înde.lungime de trei ori şase ani atunci.. .vor fi scutiţi pentru toată viaţa lor de lot felul ele cia/ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de“ care indică arma) Soldaţii de mare ai celor trei puteri slăpinesc totdeauna cetaţea şi-porturile, cr (1832), 1471/31. Şi soarta voi ca o divizie slabă de soldaţi de marină. . . să intre mai întîi in cetate, asachi, l. 75:/14. Soldatul de infanterie va avea o puşcă cu baionetă. regul. org. 481/11. Soldatul de cavalerie va avea un pistol, o sabie şi o suliţă cu steag galbin şi albastru, ib. 481/14. Păzitorii aşezaţi in clopotniţa Ospeniei. . ., soldaţi.de artilerie, iorga, c. i. ii, 212. •$- De-a soldaţii = numele unui joc de copii. Toată dragostea lui .de copil era să se joace dera soldaţii, bacalbaşa, s. a. i, 4. + (Şi în sintagma soldat de plumb) = Jucărie în formă de mică figură de plumb (2) care reprezintă un soldat (1). Cumpără-mi o cutie cu soldaţi, bacalbaşa, s. a. i, 4. Are să-mi cumpere poate o cutie de soldaţi şi turtă dulce, erăescu, a. 87. 2. F i g. (Adesea cu determinări care indică domeniul) Persoană care militează pentru o cauză, o idee şi care luptă pentru ea; combatant, luptător, militant'(2), ostaş. M+am pregătit spre a vă fi un demn şi credincios soldat, gîrleanu,. în plr ii, 28, cf. cade. Nu vom fi fost decît soldaţi necunoscuţi ce au ciştigat victoria păcii, titulescu, d. 379. îmi'povestea luptele 9529 SOLDÁN - Ü&4 - SOLDAţEŞTE lui de obscur soldat al bisericii, galaction, o. a. ii, 252. Devine un soldai credincios al democraţiei, sado-veanu, o. xx, 379. De cele mai multe ori ei se fac soldaţii tuturor exploatatorilor. rai.f,A-, în PLR ii, 336, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — PI.: soldaţi. — Şi: (învechit) sftldút, săldât, săldâţ s. m., (rar) şoldătfi (iordan, l. r. a. 102) s. f. — Din rus. COJl^aT, fr. soldat, it. soldato. SOIJtÂT2, -Ă adj. (Despre conturi) Care nu mai are sold1 (1). Cf. solda (3). CI. dex. — PI.; soldaţi, -le. V. solda. SOLDATĂ s. f. v. soldat1. SOLDATÉSC, -ÉSCA s. f., adj. 1. (Livresc; peiorativ) S. f. (Cu sens colectiv) Soldăţiine. Cf. polizu, gheţie. b. m., BAjtciANU. Să scăpăm casele noastre de jaf şi foc, femeile şi fetele noastre de brutalitatea solda-teskei prusace, camil petrescu, t. ii, 380, cf. pribea-gul, p. r. 19, scriban, d. Scenele. . . sîngeroase. . . ne afectează. . . La fel de jalnic. . . tabloul de iarnă al lui Breugel, cu stngelc pruncilor roşind voios zăpada imaculată şi cu soldatesca văztndu-şi cu alît de mult antren de sinistra îndeletnicire, românia literară, 1969, nr. 28, 22/3. 2. (Rar) Adj. Care ţine de soldatescă (v. soldăţesc 1) ; propriu, caracteristic soldaţilor (1) sau pentru soldatescă; de soldaţi1. Un tiran, o bandă de haiduci şi arhi-haiduci,- cu clteva cele de canalii poliţieneşti şi soldateşti şi de gîzi, fiare nesăţioase de crime şi sîngiuri., poate pe vecie amăgi, umili... şi teroriza o lume întreagă? cabagiale, o. vii, 255. + (Substantivat, n.) Caracter soldăţesc (2) sau cazon. Tcemai ce lipseşte unora dintre ofiţerii noştri este, cum să zic? asprimea, rigiditatea aceea, înfăţişarea neîncovoictă, într-un cuvint soldăţescul, cabagiale, o. iv, 73. — Scris şi: (după germ.) soldaieska. — PI.: (adj.) soldatcţti. — Din ir. soldatesijue. — Pentru sensul 1, cf. şi germ. Soldateska. SÓIDA s. f. 1. Retribuţie plătită militarilor şi personalului civil din armată. Cf. anon. car., vîrnav, f. 92r/18. Soldaţii străini subt solda senatului sint nemulţumiţi de zăbava plăţii, heliade, l. b. ii, 27/18. Primeşte necontenit descrieri... ta aceştia le făgăduieşte şi le dă sold (plată) bun. gt (1838), 531/2l. Ostaşii lui Ion Vodă, din cari cei mai mulţi fără soldă, aveau drept impuls perspectiva pradei. hasdeu, i. v. 123, cf. BAnoNzi, i. l. i, 212/30. Toată compania n-am luat solda pă trei luni. bacalbaşa, s. a. i, 17, cf.. ddrf. Dărâbanii care primeau o soldă erau scrişi, adecă re-crutăţi, după nişte norme care au rămas necunoscute. xenopol, i. R. iv, 153, cf. alexi, w., şăineanu2. Bostani ii nu se puteau plimba... prin întreg teritoriul geto-iracic. . . numai pentru a se tocmi cu Perscus pentru soldă, pârvan, g. 71, cf. resmeriţă, d., cade. Nu ne-am luat soldele, camil petbescu, u. n. 380. Alaltăieri s-au plătit soldele, brăescu, o. a. i, 35, cf. scriban, d. Soldele armatei nu mai puteau fi plătite, vianu, l. u. 167. Solda pe o singură zi a acestor echipaje face, desigur, mai mult decît a costat podul de la Cernavodă. bogza, a. î. 332. Le furase mîncarea şi solda, camilar, n. i, 397, cf. dl. în schimbul unei jumătăţi de soldă, mîncă o friptură, t. pop.ovici, se. 78, cf. dm, dn2. Pe lîngă solda de grad şi funcţie, hotărirea prevede instituirea unui sistem de gradaţii. scÎnteia, 1969, nr. 8 213, cf. m. d. enc., dex. Soldatul cel pedepsit Foarte rău e necăjii, N-are soldă, nici parale, folc. mold. i, 517. Loc; prep. în (sau din ori, rar, la) solda pjlivâ (sau a eeva) — la dispoziţia cuiva (sau a ccva); pentru a susţine, a sprijini, a favoriza pe cineva (sau ceva) ori interesele acestora; In avantajul (v. a v a n-t a j), tn folosul (v. f o 1 o s), în 'interesul (v. interes), în serviciul (v. servieiji 4), în slujba (v. slujbă 1), în sprijinul (v. sprijin) cuiva (sau a ceva). Dintr-un fiu al unui minisfru remarcabil [iese] un mititel agiulor, trepăduş electoral, la solda unui ambiţios politic deja ajuns la Cillme. caragiale, o. v, 175. Nu sintem chiar aşa de sălbatici. nu avem revoluţionari care se tocmesc în sol^a cutărui sau cutărui grup petrolifer, c. petrescu, a; 41,1. Oamenii din solda lui se încăpăţinează să strige la. toate răspîntiile că starea de asediu va fi ridicată, bogza, a. î. 544. E x p r. A fi în solda cuiva = a susţine cauza cuiva din interes material. Cf. dl, dm, dn2; m. d. enc., dex. 2. (Regional) Salariu (Marginea — Rădăuţi). Cf. alb sn iv h 1 022/386. — Scris şi: (învechit) sholă car. — PI.: solde. — Şi: (învechit) sold s.n. — Din fr. solde. SOLDĂŢÂŞ s. m. (într-o. poezie populară) Soldăţel. De unde eşti, soldăţăş? Din ce şat, din ce oraş? folc. oi.t. — munt. iii, 635. — PI.: soldăţaşi. — Soldat1 4- suf. -aş. SOI TIĂŢEI, s. m. Diminutiv al lui soldat1 (1); (regional) soldăţaş, cătănioară, cătăniţă, cătănuţă. Cf. i. goi.escu, c., dl. împinse la o parte pe soldăţelul care-i aţinea calea. T. popovici, s. 483. cf. dm, dex. Se porneşte, tabăra, Tabăra de soldăţei, Aşa nalţi şi subţirei. sevastos,1 c. 120. La umbră de stejărel, Frumos doarme-un soldăţel, mat. folk. 358. înspre soare se uita Şi un soldăţel zărea. folc. olt. — munt. iii, 455. — PI.: soldăţei. — Soldat1 + suf. -el. SOLDĂŢESC, -EASCĂ adj., s. f. 1. Care aparţine soldaţilor1 (1) sau armatei, privitor la soldaţi1 sau la armată, spccific armatei; ca al soldaţilor1, ca în armată; cazon, milităresc (!), militar (2), ostăşesc, (rar) marţial, (învechit şi popular) ostenesc, (învechit) oştesc, slujitoresc (2), (regional) cătănesc, voinicesc. Cf. i. golescu, c., polizu. Sînt brutar... dar nu de pine soldăţească, ghica, c. e. iii, 6, cf. pontbriant, d. în curtea mînăstirii erau aşezate mulţime de corturi soldăţeşti, bolintineanu, o. 262; Nu cerea decît jucării soldăţeşti, bacalbaşa, s. a. i, 4, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu3. Aveam. . . o boccea de forma unei răniţi soldăţeşti, hogaş, db. i, 1, cf. kesmebiţX, d., cade. Umblă....cu o manta soldăţească, într-o căruţă rechiziţionată, brăescu, v. a. 33. Şirurile drepte, împlinite ca formă, nu dădeau impresia de front soldăţesc. teodoreanu, m iii, 350. îmbrăcat în manta soldăţească, încălţat cu cizme ferecate, voiculescu, p. i, 242, cf. scriban, d. Face un pas înainte, .cu o energie soldăţească, camjl petbescu, o. ii, 260. Poartă bocanci soldăţeşti, stanc.u, r. a. i, 20, cf. pas, l. ii, 241. îl bătu pe umăr în semn de soldăţească aprobare, v. bom. februarie 1956, 67, cf. dl. A plecat. . .împleiicindu-se-n mantaua soldăţească, labiş, p. 375, cf. dm. Capul ii era acoperit de o capelă soldăţească, barbu, o. 106. Lumina filfiită Ic cade pe trăsăturile soldăţeşti, bomâ-nia literară, 1971, nr. 127, 19/2, cf. m. d. enc., dex. 2. S. f. art. (Prin sud-estul Transilv. şi nordul Munt.; mai ales art.) Numele unui dans popular executat de bărbaţi; melodie după care se execută acest dans. varone, d., cf. id. j. r. 49, h xi 290. — PI.: soldăţeşti. — Soldat1 + suf.. -e.se. SO!DĂŢ£şTE adv. Ca soldaţii1 (1), în felul soldaţilor1; milităreşte, ostăşeşte, (învechit) oşteneşte, (rc- 9537 : SOLDÂŢI - 1195 - SOLEMN - giófaal) cătăneşte. Cf. i. golescu,-c., polizu, pont-briaî*T, d. Era tnalt cît un mal..., părul tuns soldăţeşte. caragiale, o. ii, 307. Mă-ntorc... păşind soldă-ţeşte. .vlahuţă, s. a. ii, 288. Ridică soldăţeşte la ttmplă tot latul mlinii. hogaş, dr. ii, 69, ci. resmeriţă, d., , vabone, d. Am apărut îmbrăcat soldăţeşte, cu., un veston prea strimt, brăescu, a. 207, ci. scriban, d. Mi se pare, că aţi fost cam aspru cu caimacamul, Excelenţă, ¡spuse. surlzînd soldăţeşte Omer paşa. camil pe-trescu, o. iii, 375. Cinta un ţigan lung, îmbrăcat sol-dăţeşte. c.a mil ar, n. ii, 339, cf. dl. Izbi cu un scaun de podea şi începu să înjure soldăţeşte. preda, m. 299, cf. dm. Oameni oirslnici. . .spunînd, simplu, pe scurt, aproape soldăţeşte, lucruri extraordinare, cinema, 1968, nr. 8, XII, cf. m. d. enc., dex. Mănîncă soldăţeşte. cia-uşanu, gl. Şi mă armam Soldăţeşte, Şi mă-mbrăcam Chip domneşte, balade, ii, 248. — Soldat1 -f suf.- eşte. SOLDĂŢÎ vb. IV. (Regional) 1. Intranz. A se afla în serviciul militar, a face armata; a duce viaţă de soldat1 (1); p. ext. a se război3, (învechit) a ostăşi, (regional) a cătăni. In vagonu-al treilea Este şi mantaua mea, Cu galoanele pe ea (Care-am soldă-ţit cu ea), pamfile, c. ţ. 276, cf. scriban, d. 2. T r a n z. A supune la instrucţie militară (Căli-neşti — Botoşani). De cînd s-a generării, Mulţi flăcăi a soldaţii, şez. i, 141. — Prez. ind.: soldăţesc. — V. soldat1. SOLDĂŢÎE s. f. (învechit şi popular) Militărie. Cf. I. golescu, c. Ar fi zis cineva că-s croit pe soldă-fie. gane, n. n, 92, cf. cade. Uitase de soldăţie. cocea, s. ii, 83, cf. scriban, d., dl, dm, dex. — Soldat1 + suf. -ie. SOLDĂŢÎME s. f. Mulţime de soldaţi; militărime, ostăşiine, (livresc) soldatescă (v. soldăţesc 1), (regional) cătănime.. Cf. i. golescu, c. Exigenţele soldăţimei i-a impus necesitatea să abuzeze de victoriile militare, ghica, c. e. ii, 488, cf. pontbriant, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, AV., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. Acolo a fost asasinat de soldăţime unul dintre tovarăşii grevişti, cocea, s. i, 67. Unii dintre prigonitorii şi zavisticii măriei sale strecurau vorbe în popor şi-n soldăţime. sadoveanu, o. xii, 54, cf. scriban, d. în jurul lui. . .soldăţimea ţesuse un văl de legende fabuloase, vianu, l. u. 368, cf. dl, dm, dex. — Soldat1 + suf. -ime. SOLDĂŢ0I s. m. (Peiorativ) Augmentativ al lui soldat1 (1); p. ex t. soldat brutal. Cf. scriban, d. Pleacă furios, înjurînd ca un soldăţoi. camil petres-cu, o. ii, 447, cf. dl, dm, dex. — PI.: soldăţoi. — Soldat1 -f suf. -oi. SÓLDIE s. f. v. soldiu. SÓLDIU s. m. Veche monedă italienească de aur (de valoare redusă), care a circulat în ţările române; p. gener. monedă de mică valoare (v. băncuţă, firfiric). Ieşi foarte mulţumit în inima sa că n-a plătii nici un soldiu. heliade,: d. c. 130/1, cf. i. golescu, c„ valían, v. Un prieten le-ar împrumuta o sută de solde şi a doua .zi, zece france pentru ca să-i întoarcă cele dintăi.FM (1846), 179J/9. Pusese o dajelie de o soldie de aur pe lună. bălcescu, m. v. 424. Soldia [are].,.£ şilingi, măs. gr. 131/8. Eram toţi fără nici un soldiu• ghica, a. 714, cf. prót. — póp., n. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d., di., dm, dex. — PI.: .soldii.. — Şi: (rar) sold (pi. ,sol,de) s.n., s61-die s. f. — Din ngr. aoXSÎ, it. soldo. SOLDOMEĂN s. m. v. sodomlean. StiLDţJŞ s. m. v. sodăş. SOLEĂB s. m. Muşchi situat în partea posterioară a gambei, care leagă tibia şi peroneul de călcîi. Cf. dex, dn8. — Pronunţat: -le-ar. ■— PI.; soleari. — Din fr. solfcaire. SOLECÎSM s. n. Greşeală de sintaxă. Mulţimea varvarismos, iar tu solichizmos cu limba Cioarîi faceţi. cantemir, i. i. i, 152. Solichismos. . . cuvînt carile nu iesle după canoanele gramaticăi. id, ib. 22. Duhul nicidecum se miră de un pompos barbarism, Nici d-al unui vers prea mîndru îngîmfatul solicism. heliade, c. 135/11. Fiecare înşiră la litere, la vorbe... într-o limbă care numai românească nu este, plină de soli-cismi şi de străinismi. id. o. ii, 43, cf. i. golescu, c. Corecţia este a fugi de barbai'ismuri şi de soUcismuri. marcovici, r. 148/19, cf. neg clici, stamati, d. Petiţia ce v-a făcut era plină de barbarisme şi de solecisme. negruzzi, s. i, 281, cf. prot. — pop., n. d., anto- NESCU, D., PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, w., şăineanu2. Limba cronicii eşte greaca modernă scrisă..., ea nu e lipsită de barbarizme şi soleeizme. bul. com. ist. ii, 33, cf. resmeriţă, D., cade. Observările gramaticilor latini. . . adesea vorbesc de barbarismele şi solecismele limbii, puşcariu, l. r. i, 189, cf. GĂLDI, M. PHAN. 255, SCRIBAN, D., DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (învechit) solecizm. — PI.: solecisme şi (învechit) solecismuri. — Şi: (învechit) solicism (pl. şij m. solicismi), (învechit, rar) solichism (i. golescu, c.), solichismos, solieliizmos s. n. — Din ngr. aoXoixia^6<;, lat. soloecismus, fr. solecisme. SOLEClTtDEVE s. f. v. solicitudine. SOLELE s. f. pl. (Bot.; regional) Crin galben (He-merocallis fulva) (Gura Motrului — Strehaia). Cf. borza, d. 83. — Etimologia necunoscută. SOLLMiY, -A, adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial, de ceremonie; care este specific unei sărbători, (ca) de sărbătoare; festiv, sărbătoresc, (învechit) solemnei (1). Aici, supt prezedinţia înalt preo-sfinţitului mitropolit, s-au făcut solenă deschidere a adunării, ar (1833), 51/21. Au chemat prea mult onoratele staturi ale acestui prinţipat la această atit solenă, cît şi vestită dietă, gt (1838), 141/49, cf. antoîescu, d., pontbriant, d., baronzi, i. l. i, 212/33. Adunare solemnă a unei asociaţii de cultură, maiorescu, critice, 50. Nu poate fi o zi solemnă, caragiale, o. i, 79, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Solemnă zi! anghel — iosif, c. m. ii, 59. Alinierile ar fi- locuri de adunare solemnă a credincioşilor, părvan, g. 638, cf. resmeriţă, d., cade. Era îh ziua mare, solemnă... a inspecţiei de toamnă, brăescu, o. a. i, 82. Academia Română, într-o şedinţă solemnă, a sărbătorit o sută de ani de la naşterea lui... Băiet seu. sadoveanu, o. xix, 165, cf. scriban, d. Camera şi senatul s-au reunit în şedinţă solemnă, stancu, r. a. iv, 372, cf. dl, dm, dn2. Proclamarea înfiinţării Asociaţiei [Ovidianum] a avut loc într-un cadru solemn. magazin ist., 1972, nr. 7, 55, cf. m. d. enc., dex. 2. Care este însoţit de formalităţi, de acte publice etc. carc dau o deosebită amploare sţuj o anumită 9550 - li96 * SbLfiMNASitMÎE gravitate; p. e x t. important; grav; (învechit) solemnei (2). Cel Intii marlur a unui act atît de solemn. neoruzzi, s. m, 128. Momentul despărţeniei de-părinţi era solemn pentru mireasă, ghica, s. 35. Voce solemnă. sion, p. 338. Înainte de a face solemna-i apariţie la curtea imperială... el petrecea la Segovia. hasdeu, i. c. i, 65. E drept să se asculte solemnul tău cuvînt. alecsandri, t. ii, 192. Citeşte actul solemn al întemeierii republicii, caragiale, o. iii, 158. Momentul e solemn; Pe braţe se ridică cosciugul meu de lemn. macedonski, o. i, 47. Ţinu companiei un discurs foarte interesant şi foarte solemn, bacalbaşa, s. a. i, 11, cf. şăineanu2. Se pregăteşte aducerea solemnă a sicriului, iorga, p. a. ii, 142. Avem făgăduiala formală şi solemnă a domnului ministru, brătescu-voi-• neşti, p. 147. Avu o convorbire solemnă cu nevastă-sa. rebreanu, p. s. 32. în scrisori erau amîndoi solemni, senteniioşi, gravi, bassarabescu, . v. 163, cf. cade. Cinta un matelot la proră Şi imnul lui solemn plutea. minulescu, vers. 127. Se aşezară pe. o bancă solemni'-ca intr-o catedrală, galaction, o. a. i, 36. Am impresia că nu vei primi vizite solemne şi o ficiale.. camil pe- i re seu, p. 337. Îşi spuse că reprezintă acum lipul desăvtrşit al ardeleanului rigid şi solemn, c. petrescv, î. ii, 214. Era un angajament solemn. G. m. zamfi-rescu, m. D. i, 175. Colonelul era solemn, cocea, ş. ,ii, 97. Cu florile în mînă, ai ceva speriat, solemn, tec-tral. sebastian, t. 69. Ştie să fie grav, aproape solemn. vlasiu, p. 11. Mergea încet ca orice om solemn, bă- l.rîn. teodoreanu, m. ii, 85. Să aducem memoriei lui Părvan. . . un omagiu solemn de recunoştinţă pullică. guşti, p. a. 64. Forma gramaticală, fiule, în gara unei mame e... solemnă, puşcariu, l. r. i, 35. Numai formele familiare pierd o parle din sunetele lor, nu şi cele solemne, iordan, stil. 45. Scriitorii dădeau , operelor lor un rost practic şi o formă mai solemnă. viANU, A. p. 87. Ar fi vrut să fie în altă parte în acel moment, povestind. . . despre alte lucruri mai puţin solemne, sadoveanu, e. 167. Înţelese că ceva solemn sc petrecuse în existenţa lui. călinesci’, c. n. 209. Cu aceestă promisiune solemnă, declar monumentul inaugurtA, bOgza, a... î.’471. .-Erau siăpîniţi de un sim-iămînl solemn ca-n aşteptarea unei sărbători, v. rom; iulie 1S53, 130. Concertul c un moment solemn, con-temp. 1954, nr. 388, 3/1.. Fac de aici o declaraţie solemnă. pas, l. i, 217. Chipul lui deveni solemn, vinea, l. i, 115. Legendele vechi nu sînt misterioase, sînl solemne şi naive. H. lovinescu, t. 392. S-a oprii şi asupra poeiiei simbolice a lui lbscn, solemnă şi rece ca un. fiord, constantinescu, s. iii, 263, cf. dl. Încăperea se umplu apoi ele armonii joase, puternice şi solemne, preda, n. 214. Văd soarta mea sumbră în ochii voştri solemni, isanos, v. 98. In ziua aceea n-a mai pornii nici un tren... să mai poarle-n spinare boieri burtoşi şi solemni, vintilă, o. 7, cf.'DM. Scrisul, act totdeauna solemn, implică in practică o atitudine „literară“, coteanu, r. l. 16. E in interesul nostru... ca presa să fie informată despre acest moment solemn. T martie 1965, 60. Am colindat cu muzele prin: vie, Dar imn solemn n-am izbutit a scru. vul-pescu, p. 122, cf. dn2.0 formulă solemnă, profesională. cinema, 1968, nr. 5, XV. Era doar o temă de meditaţie szlemnă. românia literară, 1969, nr. .56, 5/3. E vorba. . . de o poză orgolioasă şi solemnă. conteMp. 1969, nr. 1 209, 3/3, cf. m. d. enc., dex. F i g. La a treia barcă, o palmă solemnă răsună în liniştea nopţii. D. zamfirescu, r. 119. -v> Expr. (Familiar) Fii solemn ! = fii serios! bul. fil. v, 220. "v* (Adverbial) Declarase solemn că va susţine Unirea, bolintineanu, o. 280. Spectrul se mişca încet, solemn.' caragiale, o. ii, 339. Vorbeşte solemn ca un profet, coşbuc, p. ii, 192. îl auzisem lotuşi... făgă-duindu-i solehxn. . . iot. sprijinul, m. i. caragiale, c. 103. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă. rebreanu, r. i, 207. Plimba solemn nişte ghete lungi şi arcuite, galaction, o. a. ii, 276. Salută solemn ca ţin diplomat, c. petrescu, c, v. 74. Balrîna a răspuns solemn, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 136! Senioria ţinea să onoreze solemn pe trimisul faimosului voievod, sa-dOvkanu, o. xii, 334. A făgăduit solemn că va modifica radical legea: sanitară, ulieru, c. 15. promisese solemn. bogza, a. î. 429. l-am făgăduit solemn, stancu, r. a. v, 213. Se ridică so'lemn... de pe scaun, preda, r. 292. Apăru maiestuos, păşind solemn. T. poeovici, s. 1-1. Medicul şi chirurgul. . . ies după cîteva clipe plecînd pe uşă solemn. ;T iulie. 1964, 31. Ţi-am răspuns doar la salul, rece, solemn şi protocolar, v. rom. decembrie 1966, 12. <0*' (Substantivat, n.) Iubea totuşi solemnul ieftin şi. parada zgomotoasă, i. botez, b. i, 150. + (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme cerute de lege, pentru a putea fi considerat valabil. Cf. m. d. enc., dex. 3. F i g. Ca la o solemnitate; p. e x t. deşăvîrşit; adine. Tăcerea e solemnă, fm (1844), 2873/31. îl tulburase... mai ales lumina şi. pacea aceea , solemnă. agîrbiceanu, s. 484. O linişte şi o tăcere solemnă stă-pînea întreaga fire.-hogaş, dr. i, 147. Tăcerea solemnă a acestui om intimida pe unii. teodoreanu, m- u. 30. Nc-am oprit din lt)cru tresărind în vraja dangătelor care înfiorau liniştea solemnă a golfului, bart, s. m. 57. Deasupra io;' [a munţilor] domneşte din nou liniştea solemnă, bogza, c. o: 172. „Speranţa“ alunecase pe ţărm într-o linişte solemnă, tudoran, p. 142. Se făcuse tăcere solemnă, vornic, p. 230, cf. dl. Se simţea... îneîntat de solemna 'tăcere din jur. t. popovici, s. 221, cf. DM. + (Rar) Sacru2 (1) La ora liturghiei solemne, o vedeai elucindu-se spre catedrală, galaction,' o. 228. Interesantă... este relatarea de către acelaşi autor a jură-mîntului solemn pe care-l depuneau... concurenţii. magazin ist. 19.72, nr. 7, 60, cf. dex. 4. Care trezeşte mare admiraţie, care impresionează pioiund, care se impune prin calităţi deosebite; (învechit) solemnei (3) (v. grandios, maiestuos 2, măreţ 1): a) (despre oameni, p. ext., despre înfăţişarea, manifestările, 'acţiunile1 etc. "lor) Dup-o tăcere de un minut zisei îndată eloclorului c-o voce alterată şi-c-un ton. solemn, baron zi,' m. 510/1. Solemne şi pline de bărbătească hotărîre erau chipurile pir Iile de soare ale ostaşilor, vlahuţă, ¡r... p. 20. Vodă face un gest solemn, davila, v. v. 191. Doctorul. . . luă o înfăţişare solemnă, agîrbiceanu, a. 252. Luă deodată o înfăţişare solemnă, rebreanu, i. 26. li plăcuse {inuta solemnă a tinerei femei, bassarabescu, v. 236. 7'recîndu-şi palma dreaptă peste capul ras îşi constitui o ţinută solemnă, călinescu, b. i. 35. Ia, după atilea vutci, înfăţişarea solemnă a misiunii cu care a intrat în casă. c.'petrescu, a. r. 141. Cu un gest solemn, spinul.. îi arătă pe tovarăşul său de masă. v. rom. martie 1955, 195. Urcă treptele tribunei cu ţinută solemnă, pas, z. iv, 184. Înfăţişarea lui băţoasă şi solemnă nu prea se potrivea cu aceste izbucniri dezordonate, preda, r. 131; b) (despre natură sau despre elemente, procese şi fenomene ale ei) Se. face. noapte, o noapte teribilă şi solemnă, hasdeu, i. c. i, 80. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă, vlahuţă, s. a. iii, 222. Firea toată părea cuprinsă de o solemnă încremenire, hogaş, m. n. 156, cf. resmeriţă, d. Auzi cum muzica răsună clar în parcul falnic, antic şi solemn. bacovia, o. 98. La solemnul ceas al răsăritului toate căsuţele. . . dormeau cu ferestrele orbite de storuri. sadoveanu, o. vi, 341, cf. scriban, d. Munţii devin tăcuţi şi solemni, bogza, c. o. 241. ţfulgerş, albe pe boltă-mbinate Iviră un joc de lumină, solemn. la.-biş, p. 42, cf. dn2. La ţărmul Solemn Bat valuri, românia literară, 1971, nr. 118, 19/3; e) (despre construcţii) 'Solemne metereze, v. rom- ianuarie 1965, 33, Slăvesc’ elevatorul şi navele, solemne, vulpescu, p. 144. — PI.: solemni, -e. — Şi: (Învechit) sol£n, -ă adj, — Din lat. solleiruiis, it. solemne. S O LEMN AM î N TE adv. (învechit, rar) în mod Solemn (2). Pînă să-mi. permită durerea isChiatică, ce m-a ţiriluit pc loc, să mă mişc — mă simt dator a vă solemnal - 1197 - SOLEMNITATE zice solemnarninte: Dorim să urăm toate fericirile pentru junele... Zarifopol. caragiale, o. vii, 15. — Solemn 4- suf. - (a)menle. Ci. it. s o 1 e n n e-mente. SOLEMNÂL, -Ă adj. v. solemnei. SOLEMNEL, -Ă Şdj- (învechit) 1. Solemn (I). Cf. i. golescu, c.. Vin 4ip toate părţile Moldavii, spre a fi. primiţi In seminarie, a căria solenclă (cu paradă) deschidere peste puţin are a se face. ar (1834), 591/25. Deschiderea solcnelă a Cabinetului soţietăţii de medi-ţină. . . s-au făcut duminică in' 4 a curgătoarei luni. cr (1834), 3411/;12. înaltul cler, cei mai însemnaţi mădulari din nobleţă s-a aflai asemenea de faţă la această, adunare solemnelă. ib. (1836), 1711/22. într-o adunare solemnală. . . să se dea daruri aeclora carii se vro [vor] deosebi mai mult la învăţătură, mn (1836), 69x/13. Inauguraţia solcnelă şi deschiderea se făcură la le iunie 1835. asachi, i. 6/10. Nu lipseşte într-a-ceastă zi solcnelă a se afla de faţă cu toată nobilimea. fm (1841), 321/27, cf. negulici, bre zoi an u, î. 47/21, stamati, d. O serbare foarte solemnelă... servea spre a însernnae venimentele istoriei lor. aristia, plut. LX/10. Pe cînd să se proiecteze aceea cslebraţie solenelă? CALENDAR (1857), 83/32. 2. Solemn (2). Prin un act şolenel rădicînd pc mitropolitul Moldovei supt ascultare aceluiaşi Ohrida, au înfiinţat un tron neatirnat ca de patriarh, fm (1841), 2192/15. Este încă o... întimplare solenelă pentru dînsa. . . minutul cînd. . . are să lase pre cetatea maică ca să aşeze aiure o colonie, calendar (1844), 50/8. La o reprezentaţie solemnelă, o marchiză, vrînd să intre in logea ei..., s-a văzut împiedecată... de... coafura ei. isis (1859), 442/6. în această dar solemnelă ocazie, adresăm onor[atului] public român... aceleaşi simfimente de încredere şi de iubire, dîmboviţa (1858), 101/12. Să facem un jurămint solemnei, filimon, o. I, 355, cf. prot. — pop., N. D. <0 (Adverbial) Adunarea protestează solenel în contra terorismului introdus îri fai'ă de guvernul Unguresc, bariţiu, p. a. ii, 185. 3. Sfint (5); sacru2 (2). Oraţius... începuse... a face rugăciunile solemnele, aristia, plut. 268/10. \. Solemn (4). Somnul arc ceva... solemnei, he-■liade, d. J. 150/18. Veniţi dar in ast templu în solemnelă seaiă. alexandrescu, o. i, 285. ■ — PI.: solemneli, -e. — Şi: solenel, -ă, (învechit, rar) solemnal, -ă adj. — Dinfr. solenncl (după lat. sollemnis). SOLEMNITATE s. f. 1. Ceremonie publică cu ocazia sărbătoririi unui eveniment sau a unei persoane, act solemn (1) săvîrşit cu pompă2 (1); festivitate, sărbătorire, (rar) paradă (1), sărbătoare (2), (învechit) parisie (2), sărbătorie (1). Am făcut solemnitate şi l-am pus episcop în numita catedră Muncaciului. ŞINCAI, HR. III, 53/5. în 3 noiembrie 1812, eu mare solemnitate..., s-au introdus... învăţăturile... în limba românească, st. inst; 10/1. Eu aş pofti ca cetirea aceasta a legilor cu mare pompă şi. solenitale (păradie) să fie. petrovici, p. 19/24. Cîntarea ruşilor iastă mai pompoasă şi pentru serbători de mare solenitale mai întocmită (a. 1826). bv iii, 515. Trandafiri de argini'cu cordele albe, suvenire ale solenităţei (ser-băJ-ei) acestei zile. ar (1829), 311/21, cf. i. golescu, c. S-au sărbăt, printr-0 solenitale publică, examenul general al şcolilor, buletin, f. (1833), 110/23. S-a sărbătorit, prinlr-o solemnitate publică, examenul general al şcoalelor. cr (1833), 16b1 ¡13. Prinţul slăpînitor . . .a binevoit. . . a cinsti această solemnitate, ib. (1836), 1711/20. Şcoala de arte s-au deschis cu solemnitate pe temeiul prinţipiilor cuprinse într-un reglement speţial. asachi, î. 8/10. Astăzi este ziua solenităţei anuale în care ţarul face act de supunere înaintea trimişilor... hanului taiarilor. id. e. d. 8. Eu însumi am fost de faţă la această solemnitate, mag. ist. i, 75/20. După examenul ce să va face la sfîrşitul de al doilea semestru, va urma. . . un. . . examen de obşte şi cu solinitale. regul. org. 407/9, cf. negulici. Expusă. . . pregătirile solenilăţii ce aveau a doua zi să înceapă, calendar (1852), 27/8, cf. stamati, d. Ziua inlîe al Anului Nou s-a serbat cu solenitale în capitala noastră, om (1854), 1/4. Solemnitatea. . . zice-se că pentru ci se făcea. aristia, plut. 17/15. Accasla era o solemnitate, rom. lit. 991/4, cf. polizu. Aici, pe părete, e zugrăvită sole-.-nilatca aducerii moaştelor, negruzzi, s. i, 284. Programa întocmită. . . pentru solemnitatea priimirei măriei sale. dîmboviţa (1859), 139]716. îmi aducecun alunei aminte, în această frumoasă solemnitate, de ziua acea.cînd... jurarăm noi patru inşi acolo întocmirea societăţii noastre, ghica, a. 40. Armăsarii. . . cu care sc servea domnitorul la solemnităţi şi în pre-îmblările sale. filimon, o. i, 108, cf. prot. — pqp., n. d., antonescu, d., pontbriant, d. La daci jurăi-miniul cel mai sacru era legal cu solemnitatea de a bea apă din Danubiu. iiasdeu, i. c. i, 293, cf. ba-ronzi, i. l. i, 212/32. O deosebită solemnitate accentuează actul săvîrşit. maiorescu, d. ii, 73. Nimic n-a putut să învingă în omul acesta dintr-o bucată oroarea de solemnitate, de gălăgie şi de părăzi. vlahuţă, s. a. iii, 389, cf. ddrf. M-am dus să asist la solemnitatea sfinţirei Mitropoliei din Iaşi. sion, p, 457, cf. alexi, w., şăineanu2. Ce solemnităţi ss obişnuiau acolo... nu trebuie arătat aice. iorga, c. i. i, 164. Enormele fibule dacice... nu au fost purtate decît cel mult de şefi ori preoţi, la marile solemnităţi, pâr-van, g. 437, cf. resmeriţă, D., cade. în vederea acestei solemnităţi, ajutorul luase măsurile de rigoare. brăescu, o. a. i, 191. Părinţii n-au venit la şcoală, la solemnitatea deschiderii, sadoveanu, o. vi, 194, cf. scriban, d. Nu e străină de jalnica solemnitate, mi-hăescu, d. a. 17. Solemnitatea s-a petrecut în amfiteatrul cu păreţii albi... ai universităţii, arghezi, s. x, 9. Trista -solemnitate a înmormintării va avea loc ele. etc. călinescu, e.. o. i, 128, cf. dl, dm. Avea loc o solemnitate deosebită, stoicescu, s. d. 128, cf. dn2, m. d. enc., dex. -v- L o c. a d j. De solemnitate = (despre îmbrăcăminte) de mare ţinută, ca pentru sărbătoare (1) ; de sărbătoare, v. sărbătoare (1 ).lţi trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică, c. petrescu, c. v. 169. Se iveau perechi...., femeile în găteală de mătasă. .., bărbaţii in. sobră ţinută- de solemnitate, vinea, l. ii, 319. 2. Ansamblu de manifestări fastuoase sau cu caracter solemn (1) specific unor anumite manifestări publice, fast, pompă* (1), (învechit) parisie (2), pohfală (2); p. ext. (astăzi rar) gravitate. Solemnitate la învăţătură, iar mai vîrtos la începutul ceasurilor celor pentru religie, man. înv. 223/15, cf. polizu, p. în toată redacţia trece un fior de solemnitate. vlahuţă, s. a. iii, 107. Religiozitatea de afară ne cuprinsese şi nouă sufletele de solemnitate, adam, r. 251. Deodată se ridică înlre ei o solemnitate curioasă. D. zamfirescu, r. 247. De la noi solemnitatea care se găseşte atavic în sufletul celui născut pe plaiurile vechii Moldove eroice, acea maiestate calmă ca a biruitorilor voievozi, iorga, p. a. ii, 208. Muzica lor are în adevăr solemnitatea pe care vrea s-o dea ideea fundamentală. petica, o. 397. îi şedea nespus de cai'aghios solemnitatea asta. agîrbiceanu, a. 252. Solemnitatea făcu loc jovialităţii cuvenite, rebreanu, i. 173. Epitetul, homeric. . -. aduce o solemnitate rituală, lovinescu, c. v, 7. Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea şi solemnitatea sentimentului ce mi-aţi inspirat, ar. trebui, să rid. galaction, o. 335, cf. camil petrescu, u. n. 249. Călcau apoi marţial, pătrunşi de solemnitatea momentului, delegaţii cercurilor sportive, cocea, s. ii, 52. Articula cu efort, răspicînd vorbele, insistînd asupra fiecăreia,■ dindu-le o solemnitate de oracol, teodoreanu, m. iii,. 417. Se simţi gîluită de solemnitate, călinescu, c. n. 209. Lista catalogului să sune cu oarecare solemnitate. sadoveanu, o. xvi, 458, cf. scriban, d. Atitu- 9554 SOLEMNITATE - 1198 - SOLFEGIA dinea lui Goga n-ar fi mai degajată... respingînd solemnitatea, vianu, a. p. 298. Pentru solemnitatea justiţiei, acuzaţii au fost ţinuţi în coridorul de la baie. arghezi, s. vii, 201. Pe acelaşi chip dc fetiţă se aşternu un văl de solemnitate, vine a, l. i, 265, cf. dl, dm. Stilul are. . . o solemnitate reţinută, dar gravă. ist. lit. rom. ii, 525. In fiicare moment de evoluţie a limbii, aspectul ei mai puţin îngrijit îl constituie vorbirea cotidiană, acel limbaj.. . lipsit de solemnitate, coteanu, r. l. 88, cf. der. Era mai uşor de identificat. . . dacă oficia cu mai multă solemnitate... ritualul seducătorului tenebros dc profesie, t decembrie 1964, 48, cf. dn2. Un anume simţ al solemnităţii compoziţiei plastice. cinema, 1968, nr. 7, 5. Poema titulară are gravitate, solemnitate lirică, contemp. 1969, nr. 1 178, 3/5. Cotidienele de dimineaţă... consacră şi ele spaţii largi convorbirilor. .., ca şi solemnităţii semnării noului acord de cooperare economică şi tehnică, scînteia, 1969, nr. 8 177. Impunea o lipsă de naturaleţe tuturor, prin solemnitatea pasului, românia literară, 1970, nr. 116, 6/1, cf. m. d. enc., dex. "O* F i g. Primăvara şi-a făcut cu multă solemnitate intrarea triumfală. caragiale, o. viii, 69. Solemnitate albă, rece, fatală, mută şi divină — tu vii cu graţii de madonă, minu-lescu, vers. 167. ^ Loc. a d v. Cu solemnitate său cu toată solemnitatea = cu gravitate. O, de s-ar lua acest sfi[n]ţit nume totdeauna cu solenitate înainte! petrovici, p. 205/22. Dieta s-au deschis la Ţurih în 7 iulie cu toată solenitatea. ar (1834), 263/23. Acum dator era a arăta cu solenitate, adică sfinţenie, acel feliu de simţiri, cu care firea nu l-au fost însufleţit. asachi, i. i, 150/1. în mijlocul cîntărilor bisericeşti şi a lămîierii, împăratul au intrat cu solenitate în Suceava. fm (1841), 2182/19. Puterile chezăşuiră cu toată solenitatea neatîrnarea provinţiilor rămase Poloniei. ib. (1847), 642/28. Ideea fundamentală... fu prochi-mală din nou şi cu solenitate de pre augustul tron al majestăţii voastre, bariţiu, p. a. iii, 427. Acea petrecere. . . nu putea să aibă nici o legătură. . . cu drama satirică, jucată cu solemnitate în serbătoririle dionisiace. rom. lit. 4231/38. Aleseră trei bărbaţi misiunari ... şi cu solemnitate... îi trimiseră să ducă acest odor. aristia, plut. 347/12. Declară cu solemnitate. . . că cere extrădarea noastră, sion, p. 270. Acel firman împărătesc a recunoscut cu solemnitate şi a confirmat independenţa bisericii noastre (a. 1865). uricariul, x, 376. Ridică cu solemnitate patrahirul şi acopere capul păcătosului, i. negruzzi, s. i, 19. în toamna viitoare noul Iccaş va putea. fi sfinţit cu toată solemnitatea. rebreanu,. i. 291. Declară cu solemnitate în glas. c. petrescu, a. r. 157. Pe schelele de fag Şed cu solemnitate Ca pe un sarcofag, călinescu, o. ii, 87. Se instalau cu solemnitate birourile unui mare ziar. bogza, A. î. 222. Se aşezase cu solemnitate, stancu, r. a. iv, 219. Păşea încet, cu solemnitate, ca unul care nu vrea să aiate că n-are nici o treabă, v. rom- aprilie 1955, 172. Cu solemnitate pusese în vedere funcţionarilor... că instituţia. . . a devenit un loc de oprelişte. pas, l. ii, 273. li luă capul între mîini cu solemnitate. vinea, l. i, 47. + îndeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice solemne (2). Cf. m. d. enc., dex. 3. Ansamblu de calităţi care trezesc mare admiraţie, care impresionează profund; grandoare, măreţie (1), splendoare, (rar) maiestate (2). Coloanele frînte şi intinse la pămînt dau o solemnitate nespusă locului. D. zamfirescu, î. 94. Portul bărbătesc şi femeiesc... e de o rară solemnitate, pârvan, g. 456. în răcoarea ■care se ridică, mirosul lemnelor dă un fel de solemnitate neobişnuită nopţii, teodoreanu, m. u. 257. Locul acestei dramatice întoarceri nu-i lipsit de solemnitate. bogza, c. o. 194, cf. dl, dm. Solemnitatea şi grandoarea spectacolului de operă nu pot fi puse în pericol de mersul vremurilor, contemp. 1969, nr. 1 200, 6/4. Organizarea nu a conferit fazei acea strălucire şi solemnitate, acel cadru de festivitate a culturii, şcîntjîia, 1969, nr. 8 210, cf, M, Di PNC., D£x, — Pl.: solemnităţi,. ?- Şi: (învechit) solenitate (gen.-dat. şi: solenităţei), (rar) solînitàtc s.f. — Din lat. sollemnitas, -atis, fr. solennité. SOLEMMZĂ vb.. I. T r a n z. (Rar) A da un caracter solemn (1, 2), a face să devină solemn. V. sărbători. Cf. I. GOLESCU, C., PONTBRIANT, D., ŞĂINEANU2, scriban, D. Dc data aceasta, arhitectura îşi propune să delimiteze şi să solemnizeze un spaţiu, consacrindu-l unor valori sociale şi spirituale exemplare. românia literară, 1971, nr. 120, 23/2. — Prez. ind. : solemnizez. — Solemn + suf. -iza. Cf. fr. solcnnise r. SOLEMNI ZARE s.f. (Rar) Faptul de a'solem-n i z a. Cf. pontbriant,- d. Introdusă pentru. .. solem-nizarea judecătorilor, roba judiciară a rămas fără consecinţe, arghezi, b. 53. — Pl.: solemnizări. — V. solemniza. SOLÉN, -Ă adj. v. solemn. SOLENĂŢIE s. f. Mărime egală cu suma algebrică a curenţilor electrici de conducţie din conductoarele care îmbrăţişează o curbă închisă. Cf. der, m.d.enc., dex. — PI. : solenaţii. — Din fr. solénation. SOLENÉL, -Ă adj. v. solemnei. SOLENITÂTE s. f. v. solemnitate. SOLENOID s. m. Bobină electrică cilindrică fără miez feromagnetic. Un solenoide se formă înfăşurînd v.n fir îmbrăcat, asupra unui tub, totdeauna în acelaşi sens. marin, f. 315/1. Solenoidii se atrag şi se resping ca magneţi, id. ib. 314/38. Se numesc solenoizi o seric de curenţi circulari paraleli şi de aceeaşi direcţie, a căror planuri sint. perpendiculare pe linia care trecc prin centrurilc tuturor cercurilor, poni, f. 277, cf. alexi, Vi., CADE, SCRIBAN, D., ENC. TEHN., MDT, DT. Incinta este înconjurată pe toată înălţimea ei cu un solenoid. sanielevici, r. 210. Această spirală, parcursă de curentul electric, formează ceea ce numim un solenoid. cişman, fiz. ii, 380, cf. ltr2, dl, dm, der, dn3, m. D. ENC., DEX. — Pl.: solenoizi şi (rar, n.) solenoide (cade, scriban, d.). — Şi: (învechit, rar) solenoide (pl. selenoidi) s. m. — Din fr. solenoide. SOLENOIDE s. n. v. solenoid. SOLFATĂIIĂ s.f. (Ieşit din uz) Teren caracterizat prin emanaţii de gaze constituite in special din vapori de apă, hidrogen-sulfurat şi bioxid de carbon; (sens curent) emanaţie de acest fel. Sulful se găseşte în pămînt..., dar mai cu seamă împregiurul vulcanilor în locurile numite solfatare, barasch, i. n. 59/9, cf. ba.r- CIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, CADE, SCRIBAN, D., CAN-TUNIARI, L. M. 172, MDT, DT, LTR2, DL, Dm, DER, DN2, M- D. ENC., DEX. — Pl. : solfatare. — Din it. solfatara, fr. solfatare. SOLFEGIA vb. I. Intranz. A executa un solfegiu; (învechit) paralaghisi. Cf. pontbriant, d., res- ■MERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, I>., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. .'r' 9564 SOLFEGIERE - 1199 - SOLICITA — Pronunţat: -gi-a. — Préz. ind.: solfegiez. — Din it. solfeggişrc. SOLEJÎGIÊRE s. f. Acţiunea de a s o 1 f e g i a şi rezultatul ei. Cf. dl, dm, dn8. Exerciţiile făcute pentru solfegiere, mişcare, nuanţă... trebuie să capete" un înţeles artistic, m' 1968, nr. 3, 14, cf. m. d. enc., d.ex. — Pronunţat:— PI .-.solfegieri. — V. solfegia. SOLFËGIU s.-n. Exerciţiu vocal care, constă din intonarea notelor cu pronunţarea denumirii lor, menit să dezvolte auzul şi deprinderea de a citi pe note; mică piesă muzicală -fără text, co&pusă exclusiv în vederea exerciţiilor de acest fel; (învechit) parala-ghie. De ce nu-i învaţă solfegiul şi ritmul musical? FILIMON, O. II, 214,' Cf. PBOT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., DDHF, şXlNEANI)?, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIRAN, D. Tu nu ştii ce-s acelea şi nici nu ai idee, O gamă, lin solfegiu, un portativ, o cheie, arghezi, s. p. 94. Mai puternică este influenţa italiană la cuvintele cu ,,-egiu“ ... „arpegiu“, .:. „solfegiu“, graur, e. 122, cf. dl, dm, der. Răcnesc prelungi solfegii amuzicale pentru a-şi spune dramatice lucruri, v. rom. ianuarie 1965, 184, cf. dn2, t iulie 1968, 5, m. d. enc., dex. — PI. : solfegii. — Din it. solfeggio, fr. solfège. SOLG vb. I v. sosgc. SOLGĂBIRĂU s. m. v. solgăbirău. SOLGA1B1BĂU s. m. v. solgăbirău. SOLGĂBIBAl s. m. v. solgăbirău. SOLGĂBIBĂÎRE s. f. (învechit, rar) Funcţia pe earc o avea solgăbirăul. Tată-meu... care au slujit cinstita varmeghea Solnocului de Mijloc cu solgăbirăi-rea de 25 dă ani (a. 1824). iorga, s. d. xiii, 45. — Solgăbirău -f suf. -ire. SOLGĂBIRĂU s. m. (învechit, în Transilv. şi Ban.) Funcţionar cu diverse atribuţii în fosta administraţie ausţro-ungară (coreşpunzînd, aproximativ, pretorului sau prim-pretorului de' mai tîrziu). Scriem iuf[u]ro/' domnilor şi işpanilor. . .şi solgabirăilor şi tuturor dregătorilor carii sînteţi făcători de dreptate... din var-meghie Ifinedorii (a. 1628). iorga, s. d. xn, 280. A venit O na Boţa In Barcă în cns[a] solgăibirău Iovăniţă (a. 1.7,00). id. ib. 219. Tot salul. . . Ioan, fiul lui Martin solgăbiraiele din comitatul Dobocei, l-ar fi împărfil în trei părţi asemenea, şincai, hr. i, 295/38. Să nu cuteze a lua de la cei învinşi cai, arme.. . . fără de va fi faţă şi solgăbirăul (giudele boieresc), id. ib. ii, 30/1, cf. lb. Furăm înlimpinaţi de administratori şi subad-minislralori (solgăbirăii locali), codru-drăguşanu, c. 22, cf. lm. Umblăm de la Tanda la Manela, de la szolgăbireu la poliţia română, f (1883), 437, cf. mÎn-dkescu, ung. 45, gheţie, K. M., tdrg. Solgăbirăul. . . venea numai în calitate de reprezentant al autorităţilor stalului, rebreanu, i. 145, cf. cade. E pe calc să dispară, deodată cu instituţia, solgăbiroul ardelenilor, puş-Cariu, l. iţ. i, 200, cf. dl, Dm. Negoiţă din Cislău, Strănepot de solgbirău. teodorescu, p. p. 594. Toji le făceau cale, de gîndeai că trece solgăbirăul printr-un sat ţigănesc, reteganul, p. v, 6. Ţiganu s-o dus cu raci la solgăbirău de la domnu notarăş. candrea, ţ. o. 27, cf. caba, săl. 100. Şi solgăbirău de-oi fi, Eu mai mult nu ti-oi iubi. bîrlea, l. p. m. i, 250. Domnule solgaibgirău, Nu-mi tăt îmbla-n paşul miteu. T. papahagi, m. 38. Cile mindre-am avut i'eu, N-o avut solgobgirău ! arh. folk. vi, 199, cf. alr sn iii h 894. 17, iu, iu, solgăbirău, Slobozi-mi drăguţa mea! ant. LiT. pop. i, 38. Domnule solgăbirău, Nu mă bale taré rău. balade, ii, 459, cf. doine, 264. — PI.: salgăbirăi şi (învechit, rar) solgăbiraie, sol-găbirăie (alr sn iii h 894). — Şi; (învechit) Solflă-bîrâi, solgăbiTcu (scris şi szolgăbireu), solflăbiriiu, sol-¡jăibirâu, solgăbirău (pl. şi: solgabirai), sălgăbirău (lb), (regional) solgaibirâu, solgbirău, solgobirău s. m. — Din magh. sssolgabíró. ŞOLGĂBIREU s. m. v. solgăbirău. SOLGĂBIBOU s. în. v. solgăbirău. SOLGĂIBIRĂU s. m. v. solgăbirău. SOLGBIRĂU s. m. y. solgăbirăn. / SOLGOBIBĂU s. m. v. solgăbirău. SOLÍ vb. IV. (învechit) 1. Intranz. A trimite cuiva un mesaj printr-uri sol1 (1). Cf. lb. Mateiaş soleşte marelui Ştefan Ca să-l recunoască drept un suzeran, bolintineanu, p. i, 86, cf. ddrf, şăineanu2, TDRG, RESltaUtĂ, D., CADE, DL, Dm, DEX. 2. Intranz. A îndeplini o misiune în calitate de sol1 (X); p. e x t. a mijloci (2); a interveni. Că mi riu-niăi H[risto]s soleşte pentru noi la Dumnezeu, părintele său. cheia în. 6r/16. Cu ale tale sfinte rugi soleşte (a. 1763). Dr. iv, 381. Te vei arăta cum că faci vóia satrapului celui ce soleşte pentru noi făcînd facerea de bine mie. aethiopica, 85’v/2, cf. budai-deleanu, LEX., I. GOLESCU, C., BARCIANU, ALEXI, W. 3. T r a n z. A anunţa; p. ext. a prevedea (1). Mintea cea curată... şoleştc dreptăţile sufletului şi ále trupului, neagoe, înv. 328/4. Cu trecătoareă aceasta necinste, im[i] vei soli slavă adevărată, dosoftei, v. s. noiembrie 166T/33. Ai solit mîntuirea neamului nostru, mineiul (1776), 207vl/10. Ghiarăle morţii, pe care a solit-o spurcatul de tatăl meu. gorjan, h. ii, 159/16. Bine-aţi venit, voi crainici soliţi de bărbaţi şi de Zeus! murnu, i. 13. Aşa poetul unor vremi uitate Solii a fost de armonii divine, icsif, v. 128. 4. T r a n z. A solicita (1). Au fost pururea carele mergea şi solea în Anglia ajulorintilc. pogor, henr. IX/19. Antonina solise lui Belisarie, prigonii mai de multe ori, erlare de la augustul ei bărbat, fm (1843), 2411/1.1., cf.. polizu. — Prez. ind.: solesc. — V. sol1. SOLICHÍSMs. n. v. soleeism. SOLICHISMÓS s. n. v. soleeism. SOLICH1ZMÍ vb. IV. Intranz. (învechit, rar) A face solecismo. Ori mulţimea au varvarizm.it, ori Brehnacea au solichizmil. cantemir, i. i. i, 153. — Prez, ind.: solichizmesc. — Din ngr. Refl. jp a s. Acolo se solicită activitate publică, maiorescu, d. ii, 158. Concursul lor se solicită şi nu se oferă. TITULESCU, d. 634. Este necesar să se solicite mai mult sprijinul întreprinderilor şi instituţiilor, locale, gî 1968, nr. 929, 3/4. + (Complementul indică oameni) A se adresa cu deferenţă (şi stăruitor) cuiva pentru un serviciu sau pentru o favoare, pentru îndeplinirea unei dorinţe, pentru participarea la o acţiune etc.,; a chema, a invita, a pofti (3), a ruga1 (1). V. îra b i a, îndemna. îndrăznesc a solicita in favorul săracilor inimile acele luminate şi generoase, i. ionescu, f. 24/27. Este solicitat cu toată stăruinţa să ieie parlc activă la mişcările politice, caragiale, o. iv, 255. Solicitat, mi-am dat şi eu colaborarea firească la o astfel de faptă. teodoreanu, m. u. 52. Am fost solicitat să intervin pentru permise dc export şi de import, arghezi, s. x, 57. Binevoia a-l solicita să-i cinle în orele sale de reculegere, călinescu, s. 11, cf. dl, dm. Copiii se urcă pe scenă atunci cind. sint solicitaţi, t mai 1964, 90, cf. dn2. profesorul este solicitat să le formeze elevilor deprinderea de a realiza relaţii logice intre cunoştinţele acumulate. c,î 1968, nr. 932, 2/4. George Enescu a solicitat-o ca solistă, cu aceeaşi lucrare, intr-un concert festiv, scînteia, 1969, nr. 8 104, cf. m. d. enc., dex. ^ Intranz. (învechit, rar) A interveni. Poporul solicitind in favoarea lui l-a smuls din supliciu, aris-tia, plut. 173/14. 2,. (Complementul indică oameni sau privirea, atenţia etc. lor) A exercita o atracţie (deosebită şi persistentă) asupra cuiva sau a ceva, a. atrage, a capta; p. e x t. (complementul indică oameni) a face să aibă ceva în centrul atenţiei sau al interesului (în vederea unei acţiuni sau a unei rezolvări adecvate), a absorbi, a d.omina, a preocupa (3), a s t ă p î n i. V. d e.ş t e p t a, s t i r n i, suscit a, trezi (5). Problemele jnimii il soliqitau mai mult I lovinescu, c. iv, 165. „Amintirile“ şi „Poveştile“, opere eminamente artistice, nu puteau solicita interesul lor. sadoveanu, o. xx, 288. Privirea solicitată de uriaşul covor dc petale asistă la triumful rozei, al liliacului şi al .crizantemei, arghezi, s. xvm, 25. Reportajul urmăreşte să obţină impresia putcrnică... care fixează atenţia cam dispersată a cititorului, solicitai dc jatltea ecouri ale actualităţii, vianu, s. 117, cf. dl, pm- ,,Biblioteca pentru toţi“ s-a dovedit o colecţie care, prin publicul larg pe care-l solicită, prin lucrările publice, a atras atenţia, v. rom- noiembrie 1963, 167, cf. dn3. Acelaşi mol.it> şi aceeaşi viziune, 'care, la un moment dat, ii solicită pe' Blaga:.. no mânia literară, 1970, nr. 84, l'4/l, cf. M'- d- ENC., PEX. 3. Ün iper s. (Rar) A' necesita (2). Apariţia unor dale noi solicită reconsiderarea problemei. 4. (Tehn.; complementul, indică materiale, corpuri, sisteme tehnice etc.) A supune unei solicitări (3). Pentru, ca un corp să se mişte în cerc trebuie ca o forţă să-l solicite neîncetat către centrul cercului, drăghi-ceanu, c. 71. Puterea care-l solicitează să cadă in gios este distrusă, pom, f. 26. Oţelul... serveşte... pentru scule de tăiere numai dacă sculele nu sint. solicitate prea mult. ioanovici, tehn. 195. Bobinele dispuse după linia B' B' sint solicitate rieegal, cele clin margine avind de suportat eforturi maxime, ionescu-muscel, ţes., 93. Să presupunem că sistemul.. . . este solicitat simultan de forţele Fp Fs, Fs etc, cişman, fiz. i, 58, cf. pl, pm. După modelul de variaţie in timp a intensităţii forţelor care solicită un corp sau un sistem tehnic se deosebesc : solicitări statice. . . solicitări dinamice. per iv, 448, cf. m. d. enc., pex. — Prez, ind.: solicit (accentuat şi, familiar, solicit) şi (rar) solieilez. — Şi: (învechit, rar) soliţitâ vb. I. — Dinfr. solfciter, lat. sollicitarc. SOLICITÁBIL, -Ă adj:. (Rar) Care poate fi solicitaţii) . Cf. alexi, w. — Pl.: soliciiabili, -c. — Solicita+ suf: -bil. ' SOLICITANT, -Ă s. m. si f. Persoană care solicită (i); solicitator. V. postulan t. Solicitantul acceptă cele stabilite de rezoluţia de mai. sus (a. 1845). poc. ec. 8.61, cf. stamati, p. întimpina. ... solicitanţii timizi şi necunoscuţi de lă periferia ţării. c. petrescu, c. v. 102. Se înfăţişează. . ., cel care scrie solicitanţilor. călinescu, s. c. l. 55. Solicitantul cutare ori cutare nu trebuie lăsat să aştepte, camil petrescu, o. ii; 162, cf. pl, dm. Casa lui fusese deschisă nenumăraţilor amici şi solicitanţi, v. rom. octombrie 1964, 87, cf. Pn2. Peritrii ca legăturile telefonice să satisfacă cerinţele solicitanţilor. . ., o 'armată de telefoniste. . . depune o muncă intensă, scînteia, 1966, nr. 6 894. Sporirea numărului solicitanţilor şi siarea mizerabilă a clădirii au determinat slăpinirea, in 1856, să. reactualizeze, vechiul proiect. G. barbu, a. v. 165. pîndeau. . . locurile eliberate la sosirea unui... tren, se repezeau să le ocupe ... ca nu cumva alţi solicitanţi să fie mai iuţi de picior decitei. românia literară, 1970, nr. 79,19/1, cf. m. d. enc., pex, pn3: — Pl.: solicitanţi, -le. — Din fr. sollicitant. SOLICITARE s.f. Acţiunea de a solicita şi rezultatul ci. 1. Adresare pentru a obţine ceva, apel, cerere, recurgere (1). recurs (2), (rar) apelare. Cf. solicita (!)• Solicitarea locuitorilor... confirmă multa dorinţă şi preţuirea grecilor la instrucţia şi la creşterea tineT limei. aristia, plut. CXXXVI/19, cf .pontbriant, d., PDrf, enc. rom.-, cape, pl, dm, PţJ2- Numeroaselor solicitări..,., nu le.puţcm.da deocamdată un răspuns pozitiv, cinejia,-.19.68 j.ţjir- .5) XIV. ta solicitarea pos- 9587 SOLICITATOR \ - 1201 - SOLID5 tulul de radio eston, ... a făcui o declaraţie, scînteia, 1969, nr. 8 097, cf. m. d. enc., dex. Auiorul a scris piesa, la solicitarea formaţiei. de teatru, rl 1-978,. nr. 10 325. + Cerinţă. Solicitările omului modern sini prea diverse şi multiple, m 1968, nr. 5, 36. + Adresare deferentă (şi. stăruitoare) penlru un serviciu sau pentru o favoare, pentru îndeplinirea unei dorinţe, pentru participarea la o acţiune etc.; chemare, invitaţie, poftire (3), rugăminte (1), (rar) invitare, (învechit.) rpgea, regealic. V. î m b i e r e, îndemn, înde m-ri a r e. Cf. s. o li. ci ta. Fără indiscrete solicitări de sprijin .şi de patronaţic.....s-au adunai unde au putut. VLAHUŢĂ, S. A. II, 513, cf. CADE, DL, Dm, M. D. ENC.., DEX. ... ... : 2. Exercitare a unei atracţii (deosebite şi persistente) asupra cuiva sau a ceva, atragere, cap-t|a r e, (rar) cap taţi e; p.ext. punere în centrul agenţiei sau al interesului (în vederea unei acţiuni sau a unei rezolvări adecvate), absorbire,, dominare, preocupare, stăpînire. V. deşteptare, stîrnire, suscitare, trezire. Cf. solicita (2). Cf. dl, dm, ai. d. enc., dex. 3. Stare a "Unui material sau a unui sistem tehnic caracterizată printr-un ansamblu de mărimi fizice (mecanice, termice, electrice, magnetice etc.) care, dacă ar depăşi anumite valori-limită, ar duce la deteriorarea materialelor sau a sistemului respectiv; valoarea fiecăreia dintre mărimile care caracterizează această stare. întrebuinţarea cuplelor mobile înlătură efectele rele ale dilalaţiei şi descarcă arborele de solicitările axiale, orbonaş, mec. 146. Solicitarea la care sînt ţupuse firele.penlru formarea rostului e. . . mai redusă. ionescu-muscel, ţes.. 249. Proiectele oricăror sisteme de rezistenţă care au lin caracter special. . . precum plăci auioportante, cupole... piese de solicitare neobişnuită şi alte asemenea, leg. ec. pl. 507, cf. mdt, ltr2, dl, dm, der, dn2. O sondă laborator special concepută şi construită penlru a suporta solicitările extrem, -de grele, termice şi mecanice, românia literară., 19.69, nr. 33, 32/2, cf.- m. d. enc., dex. .. — Pl.: solicitări. — V. solieitu. SOLICITATOR, -OARE s. ni. şi f. Persoană Care soliei tâ (i); solicitant. V. p o s t u 1 a n t. Cf. negu-i-ici. Regele vultur ascultă Pe-acest solicitatoriu Cu atenţiune multă Şi cu părintesc amoriu. siOn, f. 10, cf. prot. — pop., n. D. Un biet solicitator care aşteaptă colo, lingă uşă, cu inima cit un purice, vlahuţă, s. a. ii, 324, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, res-meriţă, D., cade. Nu vă mai vorbesc de situaţia mea delicată..., solicitator de fonduri care aştept întruna împuternicirea Consiliului, titulescu, d. 74. Am'fost cel dinţii solicitator la uşa domnului primar, galac-tion o. A. i, 146. Nimeni nu înţelegea de ce doamna soliei ală nu dădea afară pe scară o solicitatoare atît de băţoasă, camil petrescu, p. 91. Cu solicitatorii, conversaţia decurgea obişnuit, erăescu, o. a. i, 23. Aşteptau înşiraţi în rind doi solicitatori, cocea, s. ii, 488. Să aduceţi imediat şi să depuneţi la picioarele solicitatorului atîtea şi atilea kilograme aur. sado-veanU, o. xx, 145. Din punct de vedere psihologic, orice solicitator se află într-o poziţie inferioară celui solicitat, iordan, stil. 148, cf. scriban, d. Taxele pentru reglarea .aparatelor '■ [mecanice] .: . se depun la secţia financiară de care depinde solicitatorul reglării. bo (1951), 789. Solicitatorul vorbeşte răguşit de emoţie, arghezi, p. t. 57. Peste capul unui solicitator inoportun... „geamul mobil... pică“, vianu, s. 112. Avu răgaz să-şi dea seama de starea, lui nouă de solicitator fraudulos, vinea, l. ii, 214, cf. dl. A?-loptan la uşa lui. vroi cincizeci de solicitatori, preda, k> 231, cf. dm, dn2. înlr-o bună zi să le găseşti ca Solicitator pe pragul uşii cu pălăria în mină. magazin ist:, 1968, nr.. 12, .57,-. cf. m-. d. enc., . dex. — Pl.: solicitatori, -oare: — Solicita -|- suf. -tor. Cf. lat. s o I li c i t a tor. SOLICITÎJDE s. f. v. solicitudine. SOLICITUDINE s. f. Atitudine binevoitoare, prietenoasă şi afectuoasă faţă de cineva (v. afecţiun e, amabilitate, bunăvoinţă, prietenie); atenţie deosebită în îndeplinirea dorinţelor, intenţiilor etc. cuiva (înainte ca acestea să fi fost formulate), prevenire (3), (învechit) preveninţă. îi dele de ştire despre succesul tinerei ei solicitudini, heliade, d. ,i. 138/25, cf. i. GOhiscVy C. Mişcarea agricolă şi industriala. . . va fi obiectul solicitudei oblăduirei inăl-finiei voastre (a. 1841). doc. ec. 749. N-am. fost nesimţitor nici solicitudinei căria... am devenit objetiil.din pcutea. capilor noştri, brezoianu, î. 47/5, cf. negu-lici. A începui printr-o frumoasă solicitudine, şi a terminat printr-o fatală descuragiare. lăzărescu.s. 24/22. După această sfătuire adresată solicitudinei materne, cată să dau aha junilor noştri, man. sănat. 228/17. Solicitudinea lui penlru cei nevoiaşi era. . . măre. russo în bol. com. ist. ii, 25. Regina corifidă în toată asigurarea la a d[umnea]y[oastră] înţelepciune şi solicitudine marile interese naţionale, concordia (1857), 4a/13. Cei polentisimi să caute pe. cei inai umiliţi cu părintească. . . solicitudine, aristia, plut. 62/18. Astă pioasă solicitudine, timpul. (1856), nr. 3, la/ll. Solicitudinea guvernului din nenorocire a fost şi mai mică. ghica, c. e. ii, 399. Şi-L îngriji cu ceă mai creştinească solicitudine, sion, p. 414, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d., pontbriant, d. Să arătăm solicitudinea noastră mai ales penlru invăţămlhlul elementar. maiorescu, d. I, 81. Actualul ministru al inslrucţiunei a arătat o deosebită solicitudine revistei (a. 1897). plr i, 489, cf. barcianu, alexi, w., şăi-neanu2, resmeriţă, d., cade. Solicitudinea faţă de minorităţi este generală, titulescu, d. 274. Din solicitudine gospodărească se aplecase. .. asupra ţăranului. lovinescu, m. 45. Ca o dovadă a solicitudinii guvernului, cili. . . manifestul cu reformele, reereanu, r. ii, 243. O strînsură de oameni... neobicinuiţi. . . cu solicitudinile preotului, galaction, o. A. i, 136. Era servit cu toată -solicitudinea cuvenită, c. petrescu, o. p. i, 146. La cursuri era lîngă dînsul. . . Atentă, vigilentă, plină de bunăvoinţă şi de solicitudine, numai şi numai lîngă dînsul. cocea, s. ii, 102. Solicitudinea părinţilor faţă de propriii lor copii e o datorie umană. teodoreanu, m. iii, 129. Ţărănimea. . . are nevoie de solicitudinea noastră, sadoveanu, o. xx, 239, cf. scriban, d. Poetul lăuda pe medic pentru solicitudinea sa. călinEscu-, s. c. l. 89. Conlam pe solicitudinea profesorului. blac-a, h. 202. Prea multă solicitudine maternă. ralea, s. t. i,. 91. Revendicările lor vor fi privite cu multă solicitudine, bogza, a. î. 342. E vorba de lucruri.:, gingaşe... care cer o anumită solicitudine. h. lovinescu, t. 302, cf. dl. Asculta absent plingerile oamenilor, silindu-se să afişeze Un aer de... solicitudine. t. pofovici, s. 213, cf. îSm. Pentru Petru Rareş ..., autorul are toată solicitudinea, jst. lit. rom. ii, 686. E în stare de o solicitudine reală. v. rom. octombrie 1964, 91. In legătură cu promovarea creaţiei muzicale a compozitorilor noştri, este de relevat solicitudinea unor dirijori, m. 1965, nr. 1, 1, cf. dn2. Beneficiau de toată solicitudinea poeţilor, vremii. L. rom. 1967, 213. O maximă solicitudine faţă de populaţie: şcînteia, 1972, nr. 9 218, cf. m. d. enc., dex. — Şi: (învechit, rar) solecitudine, solicitiide s. f. — Din fr. sollieitude, lat. sollicitudo, -inis, it. solle-ci tudine. S6LID1 s. m. 1. Monedă de aur care a circulat în Imperiul Roman şî în cel Bizantin. Cf. m. d. enc. dex. 2. Monedă mică de argint sau de bronz care a circulat în diverse ţări şi în ţările române în secolul al XVII-lea. îmi închipuiam numai mintituicînd''ar fi 9591 SOLID2 - 1202 - SOLID8 să mă despart de ultimul solid. cocru-Hrăbuşanu, c. 131, cf. M. d. ENC. — Pl.: solizi. — Din lat. solidus. SOLÎD2, -A s. n., adj. 1. Adj. (Despre corpuri, materii etc.) Care are o structură compactă, o mare coeziune între molecule, formă şi volum propriu atîta tinip cit valoarea forţelor exterioare nu depăşeşte o anumită limită; p. e x t. (in opoziţie cu moale1) care are consistenţă foarte mare, care opune rezistenţă şi nu poate fi uşor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat etc.; consistent, dur, puternic (I 3), rezistent, rigid (1), tare (A I 1), tenace (1), (popular) virtos, (învechit) întărit. Cf. i. goxescu, c., veisa, i. 1751/14. Păturile solide (virtoase a pămîntului) a globului, ar (1838), 701/31. Orice materie solidă sau fluidă asemene poate. . . să conducă sunetul altor trupuri, asachi, l. 82x/7. Orbii din naştere învaţă a ceti pe litere solide, spre pildă din lemn. fm (1841), 2582/34, cf. negulici. Toate materiile virtoasă (solide) se pol preface în pulbere (pravuri). .cobnea, e. ii, 131/32. Coheziunea este foarte mare în corpii solidi. marin, pr. i, XI/35. Com-binaţiunea devine s.iropoasă şi apoi mai solidă (tare). han. sănăt.. 115/2. Mai ioate mineralele sînt trupuri solide, stamati, m. 3/12. Coaja pămîntului este în epoha noastră foarte solidă (întărită), barasch, m. ii, 35/11. Nodurile sau umflăturile frunţii sînt solide (tari), fis. 53/17. Cele dintîi întreoîrîte căzuseră pre pămînt solid, aristia plut. 258/9, cf. folizu. pietrele şi lemnele sînt trupuri solide, i. ionescu, b. c. 375/3, cf. prot. — pop., n. D., antonescu, d. Corpurile solide cu calitatea dc a solidifica corpurile gazoase, conta, o. f. 536, cf. ddrf, barcianu. Aburii. . , au putut să se coboare în chip de ploaie pe învelişul solid [al pămîntului]. mehedinţi, g. f. 2, cf. alexi, w., şăineanu2. Simţi parcă mai solid pămîntul sub picioare, agîrbiceanu, s. 436, cf. resmeriţă, d., cade. Pămîntul era solid, cocea, s. ii, 56, cf. ds, scriean, d. particule solide, macaroyici, ch. 155. Combustibil solid. leg. ec. pl. 374, cf. mdt. In contact cu corpul omenesc, [îngheţata] încetează să mai fie solidă, topindu-se între dinţi, bogza, a. î. 593. Excesul de vapori se condensează... pe impurităţile solide..., în atmosfera camerei..., pe . pereţii camerei, sanielevici, r. 74. Forma corpurilor solide rămîrie neschimbată dacă temperatura rămîne constantă şi forţele care lucrează asupra lor nu depăşesc o anumită limită, carafoli — oroveanu, m. f. i, 10, cf. ltr2, dl, dm. Calculele duc. .. la o temperatură enormă, la care scoarţa solidă [a pămîntului] n-ar putea rezista, geologia, 9,. cf. der, dn2. Metalul e un corp solid. L. rom. 1967, 243. Materia nu mai e solidă, ci poroasă, cinema, 1968, nr. 7, 20, cf. m. d. enc., dex. Stare solidă = stare de agregare a corpurilor solide2 (1). Corpii se arată în trei stări: solidă, licuidă .şi gazoasă, marin, pr. i, xi/21. Corpurile ponderabile ni se prezintă în trei forme (... de agregaţiune), adecă în formă solidă (tare), licuidă (fluidă, apoasă) şi gazoasă (aeroasă, ca aburii).. barasch, i. n. 11/6. Corpurile pot exista în natură în trei stări deosebite: solidă, licidă şi gazoasă, poni, f. 42. Din punct de vedere macroscopic., se. deosebesc starea solidă... şi starea fluidă, ltr2, xvi, 278, cf. dl, dm, m. d. enc. (Chim.) Soluţia solidă = soluţie în care atit dizolvantul, cit şi substanţa dizolvată sînt corpuri solide2 (1) (dizolvate în stare topită). Soluţii solide in care constituenţii sint solizi, macarovici, ch. 57, cf. ltr2, xvi, 120, dl, dc. “v* (Adverbial) Înfipt solid ca un par in mijlocul drumului. . . aştepta, cocea, s. i, 318. + (Fiz.; substantivat, n.) Corp solid2 (1). Analogia solidelor şi licvidelor sale. albineţ, m. 229/6. Lichidele tind a dizolvi solidele, conta, o. F. 266, cf. cade, scriban, d. Solidele au coeziune mare. mACARo-vici, ch., 17. Solidele se colorcază (sau îşi modifică .culoarea). sanielevici, r. 230. Fenomene de difuziune foarte lente pot fi .observate şi la solidele ce vin în con- tact intim, cişman, fiz. i, 433. Solidele se deformează sub acţiunea forţelor care depăşesc o anumită limită. carafoli — oroveanu, m. f. i, 10. Solidele' se prezintă fie în stare cristalină, fie în stare amorfă, ltr2. 2. S. n. Corp geometric cu trei dimensiuni, limitat de o suprafaţă închisă, cu volum măsurabil; (învechit) trup. partea a treia pentru trupuri sau solidi. asachi, g. 83r/2. Pentru solidile asămine. id. ib. 85v/3. Solidul sau trup este aceea ce are întru sine cite trelc dimensiile întinderii, poenabu, g. 2/8, cf. negulici, prot. — pop., n. D. Această formă se numeşte solid de clivagiu. poni, ch, 13. Se numeşte poliedru sau solid figura mărginită în toate sensurile prin planuri, mel-nik, G. 187, cf. şăineanu2, RESMERIŢĂ, D. Tiparele cu şablon sînt fixate la o axă şi prin rotirea lor descriu în nisip un solid de revoluţie, ioanovici, tehn. 89, Cf. scriban d., dl., dm. "v1 (Adjectival) Unghi solid = porţiune din spaţiu mărginită de o suprafaţă conică. Unghi solid este spaţiul unghiular cuprins intre mai multe planuri care se împreună într-acelaşi punt. poe-naru, g. 174/5. Numim unghi solid spaţiul cuprins subt mai multe plane ce se unesc înlr-un punct. g. pop, g. 109/4. Suma unghiurilor plane, formatoare de un unghi solid, este mai mică decît patru unghiuri drepte. orescu, t. 43/2, cf. m. d. enc. (învechit) Geometrie solidă = geometrie în spaţiu, v. spaţiul. 1. Cursul geometriei să va împărţi in geometrie plană, geometrie, solidă, regul. org. 381/26. 3. (Despre obiecte, construcţii etc.) Care durează, care rezistă etc. multă vreme; durabil, rezistent, temeinic (1). trainic2 (1), (rar) dăinui tor, (popular) ţeapăn, vîrtos, (învechit) nestrămutat (1), temeielnic, ţiitor, (învechit, rar) putincios (2). V. persistent. Cf. stamati, d. Se vor face... întăriri foarte solide în partea Dunării. românul (1857), nr. 1, 31/35, cf. folizu. Stofa acestei mante... cît se poate de solidă şi curată, pelimon, i. 118/19, cf. prot. — pop., n. d. Două ferestre... erau îngrădite cu nişte gratii de fier foarte solide, sion, p. 267, cf. barcianu, alexi, w. Zidurile groase şi solide ale casei bălrîneşti. anghel — iostf, c.. l. 136. Oamenii modeşti şi săraci. . .se mulţumeau cu excelentele şi solidele fabricate locale, pâr-van, G. 207. Acolo era casa lui părintească, bătrină, solidă, rebreanu, p. s. 29, cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Scaunul era solid şi scăpă teafăr. c. petrescu, î. ii, 113, cf. scriban., d. Împletitura [covorului] era solidă, curată, călinescu, s. 50: Au zidit grajduri mari şi solide, bogza, c. o. 270. O construcţie îngrijită şi solidă [a vasului] îl face să reziste în a-ceastă luptă, tudoran, p. 177. Se iau două bare det-tul de solide, belea, p. a. 69, cf. dl. Casa a fost ridicată intr-un an, cu fundaţie de cărămidă „solida“. preda, r. 10, cf. dm. Cofrajul nu mi se pare destul de solid, t august 1964, 48. Este o vilă simplă, solidă, zidită din. piatră şi cărămidă, v. rom. ianuarie 1965, 30, cf. dn2. Te uitai la ferestrele late cu gratii solide de fier. românia literară, 1970, nr. 91, 19/2, cf. m. d. enc., dex. -v- F i g. De unde o fi avînd. . .Frimu ştiinţa asta a vieţii, carc-l face solid ca o slîncă în laşitatea obştească. cocea, s. ii, 259. Gîndirea filozofică liberă... nu i-a oferii [lui Shalcespeare] niciodată terenul solid al unor certitudini? vianu, l. u. 67. Gîndurile lui se mişcau, practic, pe un teren solid. t. popovici, se. 401. •v- (Adverbial) Voisem să-i scol tresele de la manşete. . . stofa fiind veche. . .iar tresele solid cusute, am renunţat. bănulescu, i. 206. 4. (Despre idei, teorii, legi, metode etc.) De a cărui realitate sau rezolvare nu se poate îndoi nimeni, categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestat, tic-discutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, precis (1), sigur (I 1), temeinic (1), vădit, (livresc) indubitabil, peremptoriu (2); care convinge pe deplin (că asigură o bună realizare, că duce la rezultatele scadente etc.), concludent, convingător, edificator, clocvent, grăitor, probant, 9592 SOLID? -1203- SOLIDAr puternic (II 5), tare (A II 4), temeinic (1), (rar) vorbitor, (învechit) în duplecător; care determină luarea unei hotărîri, a unei dispoziţii ete., decisiv, determinant, liotărîtor. Se înţelege cîlu-i de delicată sarcina doftorului, ce teorie solidă, ce cunoştinţe întinse. , . trebuie să aibă. fm (1845), 178a/12 —13. Gloria solidă. .. urmează talentele cele mari. aristia,- plut. LY1I2/13. Atrebuit să caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioasă şi solidă, băl-cescu, ap. ghica, a. 553. Un restaurant. . . condus după gustul şi maniera franceză-le-ar aduce foloase bune şi solide, sion, p. 95. Nedvînd la mină nici o probă solidă. hasdeu, i. c. i, 152. Legile solide ale ştiinţei. maiorescu, cr i, 271. Ideile... mâi solide sini tocmai acelea cărei':. . sînt abstrase dintr-un foarte mare număr de lucruri, conta, o. f. 62. Metodul pedagogic ce-l întrebuinţează institutorii noştri. .. e cel mai solid. 10-nescu-rion, s. 102. Oferă un solid punct de plecare şi pentru învăţarea limbilor străine, ist. lit. rom. ii, 108. Folosind o solidă metodă teoretică, de studiu, [profesorul] ne învaţă mai ales să gîndim. t august 1964, 37. Un solid început, un prim bilanţ, cinema, 1968, nr. 5, XIII. [Criticii] li trebuie principii de reguli mai solide, care s-o îndrume, v. rom. martie 1970, 95. + F i g. (Despre cunoştinţele, cultura ete. sau despre activităţile omului) Care denotă multă inteligenţă, pregătire, seriozitate, competcnţă, profunzime, adine, pătrunzător (4), profund (I 2), temeinic (4); care este aşa cum trebuie să fie, care corespunde aşteptărilor, care este adecvat, indicat etc., sănătos (7). Cf. stamati, d. Elevii. . .să aibă noţiuni drepte şi solide despre pricinile expuse aici. ba-rasch, i. N. V/10. Mărirea naţiunilor are fundament solid, aristia, plut. C/25. Mulţi învăţaţi care au cunoştinţe solide...nu se îndeletnicesc a dobîndi şi cunoştinţe despre corpul lor. polizu, p. [prefaţă] 1/10. Nu are baze solide, negruzzi, s. i, 345. Fundaţiune mai solidă şi mai interesantă [a societăţii], sion, p. 209. O... critică bazată...pe cunoştinţe solide ar fi descoperit destule neajunsuri, hasdeu, i. c. i, XII. O temelie solidă pentru viitorul comunei noastre patrii (a. 1872). uricariul, xm, 340. învăţătura. . .solidă a literaţilor, maiorescu, cr. i, 192, cf. barcianu. O solidă cercetare a recentei activităţi şcolare, iorga, în bul. com. ist. iii, ii, cf. resmeriţă, d., cade. O bază ştiinţifică solidă, ev 1950, nr. 2, 4. Asemenea forţă şi asemenea voinţă aparţineau - partidului muncitorilor, organizat pe temelii solide, arghezi, b. 134. întinsă şi desigur mai solidă a fost erudiţia lui Cantemir. vianu, l. u. 5G1, cf. dl. Cunoştinţele lui erau solide, t. po-povici,s. 98, cf. dm. în asemenea şcoli se putea acumula o învăţătură solidă, ist. lit. rom. ii, 34, cf. dn2. Fundamentul unei culturi solide şi complete, cinema, 1968, nr. 1, X. Semnele.. .unei solide culturi artistice, m 1968, nr. 2, 36. Este un teatru al actorului de solidă profesionalitate. t noiembrie 1968, 23. Un critic dintre cei mai subtili. . . înarmaţi cu o cultură solidă, con-temp. 1970, nr. 1 256, Iţi. Acest aprig modernist avea la plecare o solidă cultură clasică, românia literară, 1970, nr. 106, 18/1, cf. m. d. enc., dex. (Adverbial) în epocc. . .mai solid construite, oamenii nu ignorau rîsul. vianu, A. p. 277. O condiţie esenţială pentru un om de ştiinţă sau pentru un creator ca să producă solid şi încheiat este să trăiască mult. contemp. 1948, nr. 111, 8/1. Nu contraria o -tradiţie solid înrădăcinată. ist. lit. rom- ii, 421. Gospodăria apare foarte solid închegată. v. rom. noiembrie 1964, 127. Sectoare solid cinslituile [ale vocabularului] alternează cu sfere conceptuale vagi şi puţin organizate, l. rom. 1967, 6. + Care nu se schimbă uşor; constant, ferm, stabil, statornic. O literatură care,. .. prin spiritul ei sigur şi solid, ne dă primul element de speranţă legitimă pentru viilor, maiorescu, critice, 87. Are voinţă solidă, sbie-ra, Fv s: 307. Calităţile solide ale firii sale păreau . . . că sînt puse deoparte. D. zamfirescu, t. s. 47. Firme solide şi bine acreditate, i. panţu, pr. 49. Contractul literaturii cu placenta -limbii este solid, ¿ovinescu, c. vii, 145. Clientela puţină, dai- solidă îi .asigura venituri considerabile, rebrranu, r. i, .34. îl regăsea. . . păstrînd o seriozitate solidă, c. petrescu, c. v. 107. Aştepta.cu nerăbdare... să-şi facă o carieră solidă. ■■ călinescu, e. o. i, 74. Meseria e o ancoră solidă.. H. lovinescu, t. 345. 5. (Familiar; despre oameni) Care are corpul mare (şi gros), care este bine făcut, corpolent, legat, masiv (2), trupeş, voinic, (rar) t r u-pos; p. e x t. (despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) care are o mare forţă fizică, p u t e r -n i c (I 2), r o b u s t, tare (A II 1), v e r d e, vi -g u r o s, vînjos, voinic, zdravăn, (popular) trapăn, viB'jos, vîrtos, (învechit) p o -tent (4), puţin ci os (2), spatoş (regional) pogan (4), puteros (1), putut, socolan. Un anglez foarte solid..., vechi consul britanic, hasdeu, i. c. i, 169. Era solidă şi elegantă, bolintineanu, o. 428. Cum e dumneaei solidă li trebuie o porţie mult mai zdravănă, caragiale, o. ii, 122, cf. scriban, d. Moş Coslache, apoi ea...Mi se par solizi, călinescu, e. o. ii, 28, cf. dl. Era un vlăjgan mai solid ca mine. preda, i. 35, cf. dm, dn2, m. D. enc. -v" (Prin analogie; despre părţi ale corpului) Cu constituţia trupească mai mult sau mai puţin solidă, sănătoasă şi frumoasă. fm (1840), 195!/36. Şi-a înfipt pumnul lui solid in. căpestrele cailor, cocea, s. ii, 155. Sergentul.. . aruncă în -burta slutului cîte un pumn solid, ârghezi, b. 29. 6. F i g. (Despre oameni) Care nu dă înapoi în faţa greutăţilor; care înfruntă pericolul; brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, îndrăzneţ, neînfricat, semeţ (2), viteaz, (livresc) intreprid, temerar, (rar) bărbat, (învechit şi popular) voinic, (învechit) hrăbar, neînfricoşat, (franţuzism) petulant. E tare... tare de tot. . . Solid bărbat, caragiale, o. vi, 106, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. —PI.; solizi, -de şi (învechit, rar m.) solidi. — Din lat. solidus, «a, -um. SOLIDĂIÎ, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care pri- veşte, care leagă, care angajează mai multe persoane, fiecare dintre ele fiind responsabilă'(în faţa justiţiei) de întreaga obligaţie care revine tuturor. Cf. i. c,o- lescu, c. în asoţiarea cu un nume colectiv, toţi sînt slăpîni deopotrivă, fiind solidari şi fiecare răspunzător, nu numai cu aceia ce au pus in asoţicre, dar cu întreaga sa avere. rom. lit. 4181/21, cf. prot. — pop., n. d., barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. , dl, dm, dn3, dex. + Sţec. (Jur.) Care leagă între ei, într-un raport de obligaţii, mai mulţi creditori cu un debitor sau mai mulţi debitori cu un creditor. Proprietarii datori... s-au asociat şt au pus moşiile ipotecă, făcindu-se solidari unii pentru alţii, ghica, c. e. i, 115. Debitorii solidari se pot obliga sub diferite modalităţi, hamangiu, c. c., 246, cf. resmeriţă, D., CADE, SCRIBAN, D.,’ M- D. ENC., DEX. 2. (Despre oameni) Care este legat (de cineva sau de ceva) printr-o unitate de concepţii, de sentimente, de acţiuni şi de interese; înfrăţit, unit. Amîndoi trimit o singură ambasadă în Polonia pentru a încheia acolo un tractat solidar cu regele Vladislav lagello. hasdeu, i. c. i, 7. Nimic nu ne face mai prieteni şi mai solidari ca ameninţarea unui vrăjmaş comun, vla-huţă, s. a. ii, 421. Ideea de libertate şi de dreptate o văd şi o simt prin sufletul celor citorva milioane de oameni cu care mă ştiu solidar, c. petrescu, î. i, 70. Muncitorii sînt solidari şi comitetul e slăpîn pe situaţie, vla-siu, D. 137. Doamna Deleanu. . . se simţea solidară cu întregul neam al părinţilor săi. teodoreanu, m. hi, 280. Satul. . . solidar cu durerea femeii, nu se urnea din loc. voiculescu, p. ii, 298. Subiectul vorbitor... face solidar cu cl însuşi şi pe alţii, iordan, stil. 143, cf. scriban, d. O mulţime care manifestează devine măi solidară printr-un cîntec intonat laolaltă, vianu, e. 236. Boierii... se tem să nu fie făcuţi solidari cu Şuţu. oţetea, T. v. 187. Solidar cu poporul, acest ti- 9593 sOlidariceşte -1204- SOLIDARMATE neret se găseşte astăzi pe linia năzuinţelor timpului său. in plr ii, 639. Lupta solidară a tuturor popoarelor, cv 1949, nr. 6, 5. Omul nu moare întreg-, dacă se simte solidar cu cei care au lăsat să picure 'în cărţi sînge din singele lor şi lumină din lumina lor. sadoveanu, e. 44. Trebuie să fim solidcu'i. pas, l. ii, 182. Nu poate să fie poet’acela care nu se simte solidar cu lupta semenilor săi, cu lupta poporului său. benilc, p. 135, cf. dl. Nu.se simţiră solidari cu ăla. preda, i. 220. Solidari cu. epoca lor, s-au preocupat de problemele epocii, s. c. şr. (iaşi), 1958,- 106, cf. Du. Fiţi solidari, barbu, g. 160. Grija pentru poporul său, cu care se simte întru totul solidar, ist. lit. rom. ii, 463. Domnul—solidar cu interesele stăptnilor feudali — dădea pâruncă de restituire sau de rămînere în slujbă. . . acelora cărora stă* pinii lor le îngăduiau aceasta, stoicescu, c. s. 95. Fără să se cunoască, se simţiseră fraţi, s-au recunoscut solidari. contemp. 1969., nr. 1 17.8, 1/1, cf. m. d. enc., dex. (Prin analogie) Orice organism formează o individualitate biologică, în care fiecare parte e solidară cu totul, ralea, s. t. i, 207. lr i, 144. Solidaritatea politică a cetăţenilor în genere le impune datoria a respecta legile, conslituţiuriea şi proprietatea, dîmboviţa, (1859), 391s/49. Intre ziarişti. . . ar trebui să existe un spirit de corp, o solidaritate. .. de idei. '.ghica, c. e. 18, cf. prot. —pop., n. d., pontbriant, d. Popoarele [subjugate de turci] recunoşteau totdeauna solidaritatea intereselor respective faţă cu faptul comun al apăsării jurcţ. hasdeu, r.. f. 128. Astăzi. .. sentimentele umanitărt .şi solidaritatea ce rezultă din ele leagă pe toţi indivizii omcfieşti mai strîns decît totdeauna, conta, o. f. 429. Nicăieri nu se vede mai bine ca în aceste tîrguri mici din Moldova. . . cite de profund şi de invincibil spiritul de sotidc/j-ilate al acestei rase fără pămint. vlahuţă, d. 269. Solidaritatea domnea printre cetăţeni, gherea, st. cr. ii,. 108. Nu crezi că c prea puţină solidaritate între artişti? şacal-başa, s. A. i, 257, cf. ddrh, alexi, w., şăineanu3. Trebuie să descopere sufletul de muncă şi jertfă, de sblida-r.itale şi ideal, iorga, p. a. ii, 137. Să ne gindim. . . la străvechea tradiţie elenică de solidaritate spirituală cu tracii, pârvan, g. 56, cf. resmeriţă, d., cade. Poetul trece la o solidaritate mai largă cu soarta întregii umanităţi. lovinescu, c. vii, 10. Nu ştiu ce misterioasă solidaritate găsesc în jurul meu. galaction, o. a. ii, 202. Luă apărarea soţului din simţ de solidaritate conjugală. c. petrescu, î. ii, 142. F.ducă copiii în spiritul de solidaritate, fraternitate, sahia, u. r.s. s. 137. In ochii lor e-o expresie dc solidaritate, cocea, s. i, 136. Patriotism înseamnă solidaritate intre generaţii, sa-doveantj, o. xx, 41. Trebuia să slăbească . . . conştiinţa unei solidarităţi morale între ţăranii aceluiaşi sal. iordan, t. 177, cf. scriban, d. Se cuvine să pomenim măsura izvorîlă dintr-o foarte cloră conştiinţă a solidarităţii dintre Moldova şi Ţara Românească, oţetea, t. v. 277, Salută ziua solidarităţii internaţionale a muncitorilor. ev 1950, nr. 4, 29. Să mi se ierte solidaritatea, arghezi, b. 11. Femei bătrîne mai toate. . . strînse prinlr-o solidaritate de speţă sub acelaşi acoperămtnt. călinescu, o. i, 32. [Eroii lui Rabelais sînt] pentru libertatea omuluij a cărui vocaţie este voioşia, plăcerea, solidaritatea timonă. vianu, s. 131. Popoarele slave şi germanice s-au menţinut în forme de solidaritate colectivă, ralea, s. t. iii, 9. Solidaritatea negustorilor era ştiută, camil petrescu, o. ii, 116. Veniseră să defileze în această zi de sărbătoare a lor şi a solidarităţii proletariatului din întreaga lume. stancu, u. r. s. s. 50. Rălcescu a ajuns la convingerea că numai prin solidaritatea... popoarelor asuprite... va putea să învingă cauza revoluţiei. lupta de clasă, 1953, nr. 1- 2, 107. Sînt. fără de greş, în păr la fiece prilej dc solidaritate de clan. vinea, l. ii, 17. Un lainic instinct de solidaritate, constanti-nescu, s. ii, 173. Oamenii şi-au arălcd solidaritatea. tudoran, o. 430, cf. dl. După consecinţele războiului, putem vedea că solidaritatea popoarelor este mai puternică. isac, o.. 303, cf. dm. Aeeasta-i solidaritatea clasei. labiş, p. 65. Conştiinţa unei solidarităţi de clasă [a.dregătorilor], stoicf.scu, s. d. 74, cf. der. Ce poate fi mai sugestiv.. I decit. acest act de solidaritate profesională. t iunie 1964, 3. Solidaritatea de drumeţie.l-a făcut. . . să vadă dintr-o ochire că. . . cineva se afla în pană. v. rom. februarie 1964, 83, cf. dn2. Voluntarii . . . vor dispune de artilerie şi tancuri, întărind armata. . . creînd o atmosferă de dîrză solidaritate a naţiunii, magazin ist. 1968, nr. 12, 20. Trebuie să cultive în sufletul tineretului sentimentul nobil al solidarităţii internaţionale, gî 1968, nr. 934, 1/2. Concursurile acestea... pol apărea uneori... ca exerciţii dc sensibilitate şi solidaritate de breaslă, contemp: 1969, nr. 1 173, 5/1. Există... o.încredere cinstită în solidaritatea omenească, .flacăra, 1969, nr. 1, 45. Pleda pentru solidaritatea de breaslă, românia literară, 1970,. nr. 104, 1/1. Societatea. . .e o lume de largă şi strînsă solidaritate, v. rom. martie 1970, 110. Au adoptat un apel... şi un mesaj adresai tinerelului din Indochina, în care este exprimată solidaritatea frăţească, a siunden-ţimii. scînteia, 1972, nr. 9 302,: cf. m. d. enc., dex. + (Urmat de determinări introduse prin prep. ,,cu“) Manifestare a solidarităţii (2); legătură dintre mai multe (grupuri de) persoane între care s-a stabilit o unitate de concepţii, de sentimente, de acţiuni şi de interese; sentiment care determină pe oameni' să-şi acorde reciproc ajutor.; înfrăţire, solidarizare unire. Solidaritatea cu toţi popula, românul (1857), 9596 îsÔlîôâMéà -12Ô&- àÔLÎDÎFiCÀf rir. A, J1/39. Ideile metafizice au intrat in perioada tna-terialismülûi, libere de oricc solidaritate cu morala. Contă, o. f. 408. Simţi. . . un puternic sentiment de solidaritate 6u toţi aceia care erau ca şi frate-său. Aoiit-biceanu, s. p. 42. Are instinctul solidarităţii cu sine însuşi, bovinesCu, c. v, 28. Manifesta făţiş solidaritatea cu învăţătorul şi cu mulţimea oropsită, rebreanu, r. i, -101. Nu pot să fac nimic decît In deplină solidaritate cu partidul meii. galaction, o. a. i, 146. Nu-se gindiseră să facă din ambele întimplăi'i o manifestare de solidaritate cu revoluţionarii, vas, l. ii, 150. Sentimentul de solidaritate cu toţi cei care muncesc, v. rom. ianuarie 1965, 156. Era un'fel de a-şi manifesta solidaritatea cu oamenii de culoare americani, cinema, 1968, nr. 8, 17. In semn de solidaritate cu ceferiştii din Bucureşti... şi din ţară au avut loc ■ mitinguri şi greve, gî 1968* rir. 934, 4/2. O mărturie de solidaritate cu toţi cei ce năzuiesc spre o artă cît mai nouă. m. 1968, nr. 8, 9. - — Solidar -f suf. -ilate. Cf. fr. solidarité. SOLIDAMZĂ vb. I. 1. Refl. (Despre oameni; urmat de determinări introduse prin prep. ,,eu“) A se declara sau a acţiona solidar (2) (cu cineva sau cu ceva), a se înfrăţi, a se lega, ase uni; a manifesta sentimente de solidaritate (2) (faţă de cineva). Ne solidarizăm cu orice atitudine publică a d-sale. în plr ii, 26. Nu înţelegea să se solidarizeze cu acţiunea lui de răzvrătire împotriva turcilor. în bul. com. ist. i, 186. Se solidarizează cu un ţăran, rebre^-nu, i. 256, cf. resmeriţă, D. Să ne solidarizăm cu clasa, braescu, o. a. ii, 82. Cercau profesorului.. . să se solidarizeze cu ei. teodoreanu, m. u. 36. S-au solidarizat cu mişcarea, arghezi, b. 149. Se solidarizează cu lupta poporului, scînteia, 1954, nr. 2906. Se solidarizează bu doamna XJlmu. vinea, l. i, 265, cf. dl, dm, dn2. Soldaţii. . . s-au solidarizat cu răsculaţii, con-temp. 1967, nr. 1 067,1/4, cf. m. d. enc., dex.F i g. In poezia lui Goga, întreaga natură se solidarizează cu cei oprimaţi, v. bom. mai 1957, 162. -0* T r a n z. Entuziasmul care-i solidarizase era o idee. teodoreanu, m. iii, 196. Cabinetul. . . solidarizase împotriva lui coaliţia condusă de GUizot. yianv, l. u. 446. Solidariza ochii galeriei cu binoclurile lojelor. teodoreanu, m. ii, 70. i Limba maternă. . ; coordonează. . . şi solidarizează vrerile noastre, puşcaric, l. r. i, 164. Sint situaţii care solidarizează impresiile, elaga, h. 246. Solidarizînd imaginaţia şi simţurile noastre. . . morala a dezarmai ravagiile produse de spiritul de dominaţie, ralea, s. t..ii, 278. O voinţă comună de afirmare naţională solidarizează prezentul cu trecutul, ist. lit. rom. h, 253. 2. T r a n z. (Complementul indică obiecte) A lega solidar (3), prin construcţie; a uni formind un tot. Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DF.X. ^ Rcf l..pas. Barele metalice întinse formate din piese alăturate se solidarizează cu nituri sau prin sudare, ltr2 xvi, 133_ — Prez. ind.: solidarizez. — Din fr. solidariser. SOLIDARIZARE s. f. Acţiunea de a (se) solidariza şi rezultaiul ei. 1. Legătură dintre cele mai multe (grupuri de) persoane între care s-a stabilit o unitate de concepţii, de sentimente, de acţiuni şi de interese; înfrăţire, solidaritate (2), unire. Cf. solidariza (1). O ştiinţă care na şi-a recunoscut. . . rostul în dezvoltarea puterilor omeneşti şi a solidarizării oamenilor, yianu, l. u. 504. Scriitorii noştri... cu dat toată atenţia solidarizării boierimii cu interesele jugului turcesc, v. bom. ianuarie 1954, 210, cf. el, dm. Marea literatură citadină romă-nească■ ar urma să fie populată, de eroi mişcaţi- . . de res.oitur.ile adinei ale acţiunii şi solideuizării. românia literară,. 1969, nr. 31, 7/5. A fest un moment copleşitor . . . de solidarizare în emoţie, t august 1969, 93, cf. M. E. ENC., DEX. ....... 2. Legare realizată prin construcţie între două sau mai multe obiecte, piese etc. ale unui ansamblu sau ale unui sistem tehnic ori ale unei părţi ale acestora, astfel îneît să formeze un tot unitar. Cf. sol i-d ari za (2). Cf. mdt. Centurile de beton armat... servesc pentru solidarizarea construcţiilor', bo' (1951), 451. Solidarizarea prin sudare se face, în general, cu suduri întrerupte, ltr2 xvi, 114, cf. el, Dm, m. d! en"., dex. .... — Pl.: solidarizări. — V. solidariza. SOLIDIFIAT, -Ă adj. v. solidificat. SOLIDIFICĂ vb. I. Refl. (Despre substanţe, materii etc. lichide sau gazoase, aflate la temperaturi sau presiuni mari) A trece în stare solidă (v. s o l i d2 1) prin răcire sub o anumită temperatură; a se întări, (învechit şi popular) a se slei (2). Cf. i. golescu, c. Bismutul produce, solidifieîndu-se, nişte cristale. marin, f. 169/18. Stînccle compacte sedimentare . . . prin presiune ...s-au solidificai, cobîlcescu, g. 14/20, cf. pontbriant, T>. Dacă vom topi un corp solid şi-l vom lăsa să se răcească . . . el seva solidifica, poni, ch. 12, cf. barcianu. Sulful, arsenicul, stibiul. . . Cink se solidifică formează. . . cristale, mubgoci — ludwig, m. 8, cf. alexi, w., resmeriţă, d., cade. Acest lichid în contact cu aerul se solidifică, enc. agr. i. 293. Substanţele definite pure se solidifică la o temperatură determinată. ltr2 xvi, 117, cf. dl, dm, dn2. E ca un metal adus în stare lichidă şi care se solidifică instantaneu. cinema, 1969, nr. 9, 40, cf. m. d. enc., dex. |Tranz. f a c t. A face să treacă în stare solidă, a întări. Cf. PROT. — pop., n. d., antonescu, d. Corpurile solide au calitatea de a solidifica corpurile gazoase care le ating, conta, o. f 536, cf. şăineaNu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, dex. -ţ. S p e c. (Rar; despre grăsimi, de obicei, animale, folosite 'la prepararea mîncărurilor şi încălzite pînă la lichefiere sau, p. e x t., despre mîncăruri preparate cu astfel de grăsimi şi încălzite) A se slei (3). Cf. dl, dm, dn2, dex. — Prez. ind. pers. 3: solidifică. — Din fr. solidifier. SOLIDIFICARE s. f. Acţiunea de a (s e) solidifica şi rezultatul ei; întărire, (popular) sleit1 (1), (învechit) solidificaţie Cf. negulici, pontbriant, d. Solidificarea este supusă la următoarele dcuă ■ legi.. roNi, f. 121, cf. resmeriţă, d. Structura şi proprietăţile [oţelului] depind de viteza solidificării şi răcirii. ioaxovici, tehn., 183. Funct de solidificare. macaro-vici, cu. 19, cf. mdt. Trecerea unui lichid in stare so-idă se numeşte solidificare. marian — ţiţeica, fiz. .1, 102, cf. ltr2, dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — PI. : solidificări. — V. solidifica. SOLIDIFICAT, -Ă adj. (Despre substanţe, materii ctc. lichide sau gazoase aflate la temperaturi sau presiuni mari) Care a trecut în stare solidă (v. s o 1 i d2 1) prin răcire; întărit. Planetele na sînt altceva decît cărbune, azot, idrogen şi oxigen uniţi cu. . . minerali . . . săroşi solidificaţi subt o formă organică., brezoianu, r. 30/29. Lichidul solidificat se comportă ca an corp solid, marian, f. 168/11. O plantă şi chiar un arbor nu sînt... decît apă solidifiată. barasch, b. 11/19, cf. pontbriant, D. Centrul planetei noastre va deveni ... . rece şi solidificat, conta, o. f. 172, cf. dl, Dm, m. d. enc., dex. •v> Fig. S-a zis că arhitectura e muzică solidificată, iiirăileanu, s. 217. + (Rar; despre materie sau substanţe semilichide) Uscat (prin evaporarea lichidului pe care îl conţine), părăsi drumul de căruţă pe care. . . rămăsese şanţuri groase, solidificate, de tină. călinescu, e. o. i, 105. Barbetele impe- 9602 SôlîdIfîcà'î'îë -iâôô - SOLÎE riale, încremenite ca o spumă solidificată. rr. po- 1 povici, s. 8. — PI. : solidificaţi, -te. — Şl : (învechit, rar) solidifiât, -ă adj. — V. solidifica (după fr. solidifié). SOLIDIFICAŢIE s. f. (învechit) Solidificare. ■ Cf. negulici. Cele doă condiţii ale topirii se reproduc in direcţie inversă in solidificafie. marin, f. 168/5. Solidi-ficafiune masei întregi nu este o consecuenţă a acestei cbsorbţiuni. id. ib. 365/31, cf. prot. — pop., n. d., SCR1BAN, D. — Şi: solidlficaţiiine s. f. — Din fr. solidification. SOJLIDIFICAŢIÎJIVE s. f. v. solidificnţle. SOLIDITATE s. f. 1. Stare a corpurilor solide2 (1, 2), proprietate a acestor corpuri de a avea o structură compactă, o mare coeziune între molecule, formă şi volum propriu aţita timp cit valoarea forţelor exterioare nu depăşeşte o anumită limită; p. ext. consistenţă foarte mare a corpurilor solide, care opun rezistenţă la încercările de a le schimba forma şi volumul şi care nu pot fi pătrunse, străbătute, desfăcute, despicate etc. uşor; consistenţă, duritate, rezistenţă (2), rigiditate, tărie (I 1), tenacitate (1). Cf. i. qolescu, c. precum este acuma la zidirea lăcaşelor omeneşti toată putincioasa frumuseţe şi soliditate în r'.nduială. fm (1838), 632/36. Este neapărat lucru pentru soliditatea (tărie) şi regulateţa zidirilor ca acele mai multe linii şi plane. . . să aibe o direcţie. . . verticală sau orizontală, asachi, e. iii, 238/6. Mina. . ., pe lîngă soliditate, are şi o înlesnire mare de a fi mişcată, kretzu-lescu, a. 57/6, cf. 83/10. Regula ce cală să urmeze in . . . facerea aşezămintelor. . . stă în a avea. . . în vedere corr.odit t:a, economia, soliditatea şi trăinicia, brezo- i anu, a. 398/20. cf. negulici. Răsar feliurite graduri de soliditatea trupurilor, stamati, f. 7/28, cf. polizu. Acest teran. .. e compus din granvache de diferite luciri, solidităţi şi nuanţe, cobîlcescu, g. 73/17, cf. PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., ANTONESCU, D., DDRF, BARC1ANU, ALEXI, W., ŞĂ1NEANL2, RESMERIŢĂ ,D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. + P. ext. (învechit) Volum (al corpurilor). Toate părţile aces/[.or] ordine [de coloane] au un caracter foarte simplu şi bine potrivit pentru soliditate, desen arh. 1.9/8. Mărimea unui solid, volumul lui sau întinderea se înfiinţează a ceea ce se numeşte a sa soliditate. poena.ru, o. 232/4. Două poliedre sint egale cind au acelaşi volum seu soliditate fără... a uoea aceeaşi formă. mei.nik, g. 189, cf. stamati, d. -f însuşirea de a se menţine multă vreme în stare bună; durabilitate, rezistenţă (II 1), tărie (I 1), trăinicie, (invechit şi regional) statornicie, (învechit) nestrămutare. Cizmarul din occident a ajuns. . . un artist. . . prin soliditatea la care a adus lucrul, ghica, c. e. i, 308. Stejarul a fost întrebuinţat la aceste construcţii, dîndu-le... o deosebită soliditate, pârvan, g. 184. O pripire exagerată a lucrărilor ar fi. . . dăunătoare solidităţii clădirii, cĂt-iNESCU, s. 209. Total dă o uimitoare senzaţie de soliditate, toate lucrurile par făcute odată pentru totdeauna. contemp. 1969, nr. 1 178, 10/1. 2. Proprietatea de a avea existenţă reală evidentă şi incontestabilă: însuşirea dç a convinge pe deplin (că asigură o bună realizare, că duce la rezultatele scontate etc.): tărie, temeinicie. Cf. stamati, d. Nu este nici o îndoială dacă principiile cc natura creatoare a revărsat în sufletul nostru spre a putea cunoaşte adevărul au vreo soliditate, fis. 76/17. Astă umanitate... nu împiedica nici soliditatea dc care el avea. bisoniu: aristia, pltjt. LX„/9, cf. polizu. S-au încrezut mult ş.i cu mare orgoliu in şinele, în soliditatea şi înălţimea principiilor lor. baronzi, m. 436/12. Cerceta soliditatea demonstraţiei, maiorescu, cr. iii, 77. D. Şăineariu este unul dintre tinerii noştri învăţaţi la c.are soliditatea ştiinţifică se asociază cu un adevărat talent de vulgarizare. caragiale, o. iv, 427, cf. dl, dm. Elvira simbolizează soliditatea căminului, v. rom. noiembrie 1964, 121, cf. DN2. Efortul său se îndreaptă asupra solidităţii compoziţiei, contemp. 1971, nr. 1 288, 10/4, cf. m. D. enc., dex. «0- (Rar) Loc. a d v. Cu soliditate = temeinic (4). Metafizicii. . . nu s-au putut încă înţelege ca să admită... o singură propoziţie... stabilită cu soliditate, conta, o. f. 108. + însuşirea de a avea sau de a reflecta o pregătire temeinică, competentă etc.; adîncime, profunzime, seriozitate (3), (livresc) profunditate. M-a mirat adine cu mulţimea cunoştinţelor ce avea şi cu soliditatea lor. galaction, o. 231. Ne dăm seama de soliditatea pe care a dat-o acesta cercetărilor lingvistice, puşcariu, l. r. i, 3. prin soliditatea lor... astfel de caractere par sustrase devenirii. vianu, e. 170. Această partitură dovedeşte. . . o soliditate a gîndirii şi a concepţiei muzicale, contemp. 1969, nr. 1 178, 6/5. — Solid -f suf. -itcite. Cf. fr. s o 1 i d i t é. SOLÍDUS s. n. (Tehn.) Loc geometric al punctelor care reprezintă, într-o diagramă termică, încheierea procesului de solidificare a unui sistem fizico-cliimic cu mai mulţi constituenţi. Cf. ltr2, der. — PI.: solidusuri. — Din fr. solidus. SOLÍE s. f. 1. (învechit) Mesaj (2) pe care îl aduce un sol1 (1). Soliia spuseră lui. vo 162/5, cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. Solia. . . nu putea să i se pară că-i vesteşte ceva rău. cr (1833), lll2/29, cf. aricescu, a. r. 62/10. Iţi înşiră solii de complemente Dc la copii, nevastă, negruzzi, s. ii, 202. Măria ta! . . . poporu-n agonie, Rugîndu-mă cu lacrimi,, mi-a dat trista solie Pentru Suceava-n doliu a cere mita ta. a-lecsandri, t. ii, 178. Tu ai vrea. . . să elucă către dln-sul o solie, emi.nescu, o. i, 82. Vei afla că solia mea are să-ţi aducă veselie ispirescu, l. 288, cf. ddrf, ear-cianu, alexi, w. Ni se va spune un „la mulţi ani“ care va fi pentru noi o solie de noroc. în plh ii, 22, cf. tdrg, res.meriţă, D., cade. Fuseseră în seara aceea solii unei solii dumnezeieşti, galaction, o. 200. Printre cruci şi printre morţi, Ce solii cutezi să porţi ? lesnea, c. d. 57. li aduce domniei sale solie, badoveanu, o. xviii, 132. A treia zi primeam, deodată cu o solie telegrafică de bune urări pentru miazăzi, întreaga sumă. blaga, h. 109. Ce solie de "bucurie şi ele pace ne aduci de la oamenii din părţile tale? h. lovinescu, t. 197, cf. 'DL, DM, m. D. ENC., dex. <0> F i g. Ia-o-nainte Cind ceasul va bate, Solie cuminte Spre vechea cetate, blaga, poezii, 205. Flori, frumoase flori. . . In voi se duce solie de iubire, isac, o. 78. 2. însărcinare încredinţată unui sol1 (1) ; p. g e-n e r. misiune (I 1). Cela ce va suelui sau pa vătăma pre sol pentru ce nu va fi îmbiat Intr-acea solie cu credinţă şi cu cinste. .., nu să va certa, prav. 73. Deregătoriia lui au fost apostolic ce să zice solie, că era trimişi in lume soli să împace oamenii, n. test. (1648), 181r./14. Să găti Alicsandu de solie, alexandria (1784), 46v/9. Ales spre a împlini această solie, ar (1829), 781/23. Acesta care se duse putea să aibă vreo solie însemnă-toare din partea sen'aiului. heliade, l. b. 43/12. A fost trimes.':,.eu:o solie secretă la Norveghia. asachi, l.>.461/38. Moartea lor poate fi o vecinică dovadă a înaltei lor solii şi a împlinirei ei cu desăvîrşire. fm (1839), 612/38. Şi îmi este ele mirare, căci greşeşti solia la. conachi, p. 65. Prin acest fel ele educaţie vi s-a făcut cea mai mare strîmbătate în măreaţa voastră solie, negulici, e. i, IV/1. Trebuie să cunoaştem solia ce ni s-a dat. kogălniceanu, s. A. 44. Solie mi-am împlinit. neqruzzi, s. i, 124. Cu starea fanariotului am sfirşit. . ..,îi voi lua şi amoreza şi atunci solia mea în casa acestui venetic va fi împlinită, filimon, o, i, 245. Măria ia I... solia ce mi-ai încredinţat am împlinit-o. 9607 SOLIE -1207 - SOLIPED alecsandri, t. 1 524. Şi frate-meu, ca împărat, Mi-a dat mie solie Să merg la broaşte ne-mpăcat. Emi-fjEscu, o. iv, 74. Îndeplini o solie, la nunta lai Sigismund Eătory. iorga, c. i. i, 92, cf. tdrg. Miron Costin făcuse călătorie prin Maramureş cu prilejul soliei la Sobieski. bul. com. ist., ii, 128, cf. resmerîţă, n., şăi-neanu, D. u., cade. Era însărcinat c-o solie tainică. sadoveanu, o. x, 8, cf. scrib an, d., di., dm. E lăudat pentru o solie dusă la bun sftrşit. daicoviciu, d. 72, cf. m. D. enc., dex. Sfetnicii-mpăratului, Trimeşi la domnu cu solie pe la nalta-mpărăfie. teodorescu, p. p. 501. Mi-am împlinit solia. şez. viii, 170. "v- E x p r. A*şî da solia = a expune obiectul misiunii de sol1 O); a-şi îndeplini însărcinarea de sol; a da socoteală de misiunea avută. Solul daca-ş va da soliia. .. de-l va vătăma cineva, acesta nu să vacertaca un suduitoriu de domnie, prav. 72. Şi mărgîndu la Duca Vodă, ş-au dat solia ce-au avut. neculce, i,. 161. Ş-au dat solia ce au avut (sfîrşitul sec. XVIII), mag. ist. ii, 166/18. Cile suflete mi-ai arvonit? Dă-(i solia /creangă, P. 145. Ş-aeum să-mi dau solia, coşbuc, s. 154, cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Noi... ne dăm solia Casă ne iasă simbria, teodorescu, p. p. 180. (învechit) A ajunge In solii = a fi In tratative. Craiul leşesc..., ajungtnd şi cu Petriceicu VodăşicuGligorie Vodă în solii, fost-au trimiţînd craiul oameni iscoade. N. costin, let. ii, 10/12. + F i g. Menire (*!). Naţiile, ca şi oamenii îndeosebi, îşi au solia lor pe pămlnt. kogălniceanu, s. A. 44. Noi sîntem solii păcii veniţi din depărtare. .. Şi facem să-nceteze povara dureroasă... — Frumoasă vi-i solia, petică, o. 119, cf. dl, dm, m. d. enc.., dex. 3. Grup de soli1 (1) trimis cu o misiune oficială; p. gener. delegaţie; p. e x t. (rar) ambasadă. Soliia veneţiianilor era cu poftă să ridice şi el oaste asupra turcilor, n. costin, l. 283. Le iot îmbla cariile şi soliile ni la unul, ni la altul, neculce, l. 161. Împăratul etiopeanilor solie căiră Orodant trimeţînd, cerea şi Filele [cetate], aethiopica, 35r/l. împăratul ivirilor să trimită solie la împăratul rîmleanilor. mi-neiul (1776), 169vl/10. Au hotărît să trimată o sclie căiră Carol al XlI-lea. tsr. carol xit, 32v/12. Era trimis cu solia cea de la împăratul romanilor căiră Atila. maior, ist. 50/29. Solia, văzînd din toate aceste Că a-l pleca nu este cu putinţă. Lui Hamza la Vidin dite de veste, budai-deleanu, ţ. 159, cf. lb. Solia rusească din Constaniinopol a şi priimit sumele cele dinţii, cr (1836), 1021/19. loan Caniacuzin. . . au trimis două solii, pentru unire şi ajutori, fm (1845), 2071/36. Multe solii. .. trimesăse Bogdan Vodă la craiul leşesc pentru sora sa Elisafta, pe care o au ccrşit. russo, s. 45. Anticii latini trimiseră solie la dînsul. aristia, plut. 82/4, cf. 1'Oi.mi, pontbriant, d. In acea solie boierul moldovenesc. . . negoţiazăşi conclude. . .în numele lui Mircea cel Mare. hasdf.u, i. c. j, 7. Respectaţi solia, căpitanii mei. bolintineanu, o. 37, cf. ddrf. Dccebal, In înti-iul râzboi, trimise lui Traian o solie din oameni de rînd. xenopol, i. r. i, 76. Trimese demult solia lui La Tibull pentru pace. coşbuc, p. i, 159. cf. bar-cianu. E-aşteptată o solie care pe Anca o va cere pentru Stareţ de soţie, davila, v. v. 119, cf. ai.exi, \y., şăineanu2. In solii, în războaie, în pribegie, românii aflau ce e o apciecă. iorga, c. i. ii, 176. Iar la-mpăraţii A trimis solii, iosif, v. 120. Deccbal. ... atunci a trimes o nouă solie, pârvan, c. 113, cf. resmerîţă, d., c.vde. A trimis ascetului o solie alcătuită din ecleziarh şi doi bătrîni cuvioşi. voiculescu, p. i, 164. în urma mea vine o solie de la Ibmil pentru nunta domniţei. sadoveanu, o. xi, 319, cf. scriban, d. Şerban Canta-cuzino. . .trimesese la Moscova două solii pentru a cere ajutor, scînteia, 1954, nr. 2 872. Geţii, cind erau trimişi intr-o solie, işi luau cu ei chitarele, cu care însoţeau rostirea mesajului, alexandru, i. m. 9, cf. dl, dm. Solia eşte atacată de o ceată de haiduci, ist. lit. rom. ii, 686. Unii dintre [rnitropoliţi şi episcop»].. . au fost .. . ascultaţi de domnii celor două ţări, fiind consultaţi adeseori în probleme importante sau trimişi în diverse solii, sxofqîscu, s. r>. 82. Solia lor la Cartagina... se iaapoiase practic cu o declaraţie de război' magazin ist. 1968, nr. 11, 81, ef. m. d. bnc., dex. + (învechit, rar) Intervenţie. Fără de soliia . altuia.. .dnorbeaşte. VARLAA.M, c. 459. — PI.: solii. — Sol1 -f suf. -ie. SOUFLUCŢIÎIYK s. f. v. solilluxiune. SOLIFLUXIÚNE s. f. (Geol.) Deplasare, sub acţiunea îngheţului şi a dezgheţului, de pantă a unor depozite în compoziţia cărora predomină roci bogate în coloizi şi îmbibate cu apă; curgere de teren. Soli-fluxiunea e specifică regiunilor cu îngheţ etern. ltr2. Solifluxiunile, alunecările şi curgerile de noroi au fost mult mai intense în fazele interglaciare. mg i, 168, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -xi-u-. — PI.: solifluxiuni. —Şi: go-litlueţiiine s. f. der, dn8, m. d> enc., dex. — Din fr. solifluxion. SOLILÓC s.n. (Livresc) 1. Monolog (1). Cf. i. go- LESCU, C., NEGULICJ, PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D. [Foiletoane] pe care le aştern răbdător în solilocvii sau in dialoguri discrete cu actorii, iorga, în săm. v, 142, cf. alexi, w. Vorbea în felul lui. . . pentru ca, lu-necînd brusc în soliloc, să se cufunde într-o meditaţie vorbită, lovinescu, c. iv, 154. Îşi continua. . . soliloc-viul, urmînd a desfăşura geografia propriei lui mizerii. sadoveanu, o. xi, 425. O solitudine maniacală îl împinge la un solilocviu. constantinescu, s. i, 156, cf. dl, dm, dn2. A însemnat trecerea la studierea ştiinţifică a unui fapt observat de mulţi cercetători, şi anume solilocviile copilului mic. scl 1969, 364, cf. m. .d. enc., dex. 2. Monolog (2). Unităli. [ale compoziţiei literare] sini... monologul, solilocul, discursul, vianu, s. 215. Solilocviul său final nu este lipsit de grandoare, v. rom. aprilie 1961, 144. Solilocurile sfintului Augustin. der. Solilocul e romantic, dialogul, clasic, contemp. 1969, nr. 1 146, 1/3, cf. m. d. enc., dex, dn3. — PI.: solilocuri. — Şi.: -solilocviu (pl. solilocvii) s.n. — Din lat. soliloquiuin, fr. so¡llo(|ue, it. soliloquio. SOLILOCVIU s.n. v. soliloc. SOLILOGIIÍE s. f. (Livresc, rar) Monolog (I). Cf. DM. — Pl.: soiiloghii. — Contaminare între soiiloe şi pololoijhie. SOLI1VÁH s. n. v. snlliinr. SOLIMÁRIU s. n. v. sulinar. SOLINITÁTÉ s. f. v. solemnitate. SOLIPÉD, -Ă s.n., adj. 1. S. n. (I.a pl.) Grup de mamifere alé căror membre au cite un singur deget terminat printr-o copită; (şi la sg.) mamifer care face parte din această grupă; monodactil. Cf. i. cîolescu, c., ŞĂINEANU2, RESMERÎŢĂ, D., CADE, LTR2, DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. Adj. (Despre animale) Care are la fiecare picior un singur deget terminat printr-o copită. Cf. prot. — pop., n. d., alexi, w., şăineanu2, resmerîţă, d., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl. solipezi, -de. — Din fr. solipéde. 9616 S6Ltî?si§M ‘-im SdUfAtt . SOIilPSÎSM s. n. Concepţie filozofică potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conştiinţa individuală, iar lumea obiectivă, inclusiv ceilalţi indivizi, ar exista numai în această conştiinţă; p. e x t. stare egocentrică; dorinţă de izolare. Solipsismul şi izolarea sint caracterele sale fale romantismului], halea, c. t. i, 159, cf. dl, dm. Condamnă solipsismul artistului inchis în el însuşi, s. c. şt, (iaşi), 1958, 78, cf. L. rom. ; 1959,. nr. 6, ' 88. Lupta împotrina .. .egolatriei şi solipsismului poefilor. v. rom. februarie 1960, 164, cf. der, dn*. Ei s-ar fi întors la.şceptî-cismul fandosit al. saloanelor iluminate sau la solipsismul steril şi leşinat, contemp. 1969, nr. 1 172, 8/5, cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. solipsisme. . SOIJPSÎST, i-Ă adj,, s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine solipsismului, privitor la solipsism. Cf. ,dn2, m. d. ENC., DEX. 2. S. m. şi f. Adept al solipsismului. Cf. dl,.i>m, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: solipsişti, -ste. — Din fr. solipsiste. SOLÎHE s. f. (Învechit) Acţiunea de a soli (2); p. e x t. mijlocire (i); intervenţie. Solire făcînd şi rugăciune (a. 1805). grecu, p. 207, cf. lb. Drăgăstoasa solire a fiului tău. marcovict, d. 293/3. în pacea de la Adrianopole, la 1829, ihcheiată de Rusia, prin solirea acestei puteri, ca protectoare crşştinilo'r din Turcia, se înturnară prinfipatelor dreptăţile lor vetlii. fm (1844), 1951/25, cf. BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. — PI.: soiiri. — V. soli. SOLÎST, -A s.m. şi f. 1. Cintăreţ sau instrumentist care execută un solo (1) sau care este interpretul principal al unei partituri muzicale; solo (2). Tot solistul, se-nţelege, Că aplaude culege. calen/car (1862), 123/17, cf. BARCIANU, ALEXI, \V.,TIM. POPOVICI, D. M., şăineanu2, resmeriţ'a, d. Solistul trebuie să fie inzes-rat. . .cu. . .voce frumoasă., ivela, d. m. -190, cf. cade, scriban, D. Copiase.. . fragmente de operă pentru partea cînlăreţului. şolişt. căunescu, e,. o. i, 63. Aceste afişe, . '.conţin. . .numele şefului de orchestră şi ale soliştilor, stancu, u. R. s. s. 16. Publicul amuţise vrăjit de basul profund al solistului, v. rom. februarie 1954, 132, cf. dl. Concert de Bach. Solist, un nume de neamţ, preda, r. 214, cf. dm, dn2. Membrii orchestrei .şi soliştii nu .depăşeau. ..-nirsla de 17 ani. gî 1968, nr. 935, 2/6. Nu poţi avea. . .sigwanţa că a zis solistul ori că aparatul a deformat cuvintele, cinema, 1968, nr. 5, XIII. Soprana..., solistă a Operei Române, arc calităţile uriei sensibile muziciene, contemp. 1969, nr. 1 178, 6/3. Concertul a fost condus cu menajarea solistului. m. 1969, nr. 12, 39. Solista lucrării.. .a urmărit cu fină sensibilitate.. .avîntatele variafiuni ale Fanteziei. scînteia, 1969, nr. 8 215. Să dai lecţii de artă interpretativă viitorilor solişti, t aprilie 1969, 60, cf. m. d. ENC., dex. O F i g. Cucul, un solist vestit,... Va cînta din flaut, coşnuc, p. 1, 300. 2. Dansator care execută singur o piesă coregrafică sau care deţine un rol principal într-o interpretare coregrafică de ansamblu. Cf. dl‘ dm, dn2, m- d. ENC., DEX. — PI.: solişti, -sie. — Din fr. soliste. SOlJSTIC, -Ă adj. (Despre piese muzicale sau despre părţi, despre moduri de inţerpretare ale acestora etc.) Care este specific unui solist (1), de solist; care este executat de unul sau de mai mulţi solişti; care pune accent pe interpretarea solistului. Stilul solistic al unui concert de pian. contemp. 1948, nr. 108 , 10/4, cf. dl, dm. Partea solistică poate birui o cantitate mai mare de versuri, m 1962, nr. 4, 9, cf. dn2. Interpreţii s-au valorificat mai ales în momentele sohs tice ale partiturilor, t iulie 1968, 80. Activitatea solistică...'.îmi oferă satisfacţii dintre cele mai preţioase scînteia, 1969, nr. 8 218, cf. m. d. enc., dex. • — PI.: solistici, -ce. — Solist suf. -ic. SOţlTAH, -Ă adj., s. m., s. ni 1. Adj, (Despre lucruri, locuri, arbori etc.) Care este plasat mai la o parte sau care psţe departe de (alte) aşezări oipeneşti ori departe unul de altul; dosit, ferit, izoiat, lăturalnic, pustiu (I 2), liniştit, rătăcit (1), răzleţ (1), retras, singuratic (1), stingher, (rar) pribeag (4), (iţivechit, şi popular) secret3 (1), (învechit) singura t (1),' (învechit, rşr) singureţ, (regional) lăturaş, lătu-riş. Doi brazi .solitarii crescuţi pe a lor groapă, he-liade, o. 1, 354. Rămas singur.. ., Ca pe un gol ele munte o slîncă solitară,'... Dincolo din morminte el trist acum priveşte„ alecsandri, poezii, 281. Şi tu, slîncă solitară, fii. cu braţele deschise, mackdonski, 0. 1, .161. La fereastra solitară Stă pe gînduri o femeie. COŞBUC, P. I, 119, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Cu biata rază solitară Apune-o mie de poveşti, goga, poezii, 265. Am găsit pe banca solitară Din parc, un biet mănunchi de flori trecute, iosif, p. 36. Staţiunea de la Crăsani e aşezată pe ¡palul înalt. . ,. al îalomiţci, potrivit cu tradiţiile. .. ăe a ocupa înălţimile solitare. . . ale apelor. pArvan, g. 662, cf. resmeriţă, d., cade. Prin parcul liniştii să stai Cu ea, pe-o bancă solitară. topîrceanu, o. a. 1, 50. Sub un petec de cer, utide hu suspina dccîi înfrăţirea luceferilor solitari, klopştock, f. 330. Luna... se'anină în tăcere de ramurile lihui chiparos solitar, cocea, s. 1, 97, cf. scriban, d. Ţigani plini de fum Lingă castelul solitar Au poposit, pa-raschivescu, c. Ţ., 152. Va luci superb nepăsăloare, Solitară steaua ce-am iubit, benilc, c. p. ICO, cf. dl, dm, dn2. Uneori, noaptea, răsărea luna, solitară şi palidă, t iunie 1968, 46, cf. m. d. enc., dex. -v* F i g. în pacea mută, solitară, Cum stau cu somnul de mă-nşel. goga, poezii, 278. Arcuşurile albe în noaptea'solitară stătură. petică, o. 52. <0* (Substantivat) Treceau pe dinainte-mi măreţii solitari Ai gîndurilor nalte, treceau seninii munţi, petică, o. 163. + (Despre gînduri, meditaţie sau despre acţiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care are loc, care se petrece în singurătate. Aş vrea să se prelungească la infinit noaptea asta 'de gînduri solitare, cocea, s. i, 131. Scriitorul ne înfăţişează meditaţia solitară a hangiului. viANtr, a- p. 133. A 'ghici gîndurile arhitectului nu era lucru uşor în astfel de momente de meditaţie solitară, călinescu, b. 1. 176, „Să fiu oare un om sfîrşit?“ Epitetul şi-l mai dăduse în clipe de cochetărie solitară, vinea, l. ii, 121. Să'nu neglijezi lectura individuală, meditaţia solitară. românia literară, 1969, nr. 35, 26/2. (Bot.; despre flori, frunze) Singuratic (2). Florile silit solitare (neadunate) cînd stau cîle una deosibite pe vîrful ramurilor sau al trunchiului, barasch, b. 22, cf. c.re-cescu, fl., 101. Frunzele sînt lanceolate, iar la subţioara lor' cresc flori albe, solitare, enc.' agr. i, 307. Uredosporii solitari pe pediceli. savulescu, m. u. ii, 495, cf. dl, dm. + (Despre călătorii pe mare) Care este făcut de unul singur (v. singur 1). Organizatorii primei curse trahspacifice (solitare)'San Francisco — Tokio au aflat de sosirea învingătorului, contemp. 1969, nr. 1 178, 10/7. Flori solitare, lung pedunculate. flora, r. p. r. ii, 129, cf. dex. + (Astăzi rar ; despre locuri, ţinuturi, drumuri etc.) Pustiu (I 4); neumblat (D- Să adună 33 de fruntaşi în locul solitariu numit Rutli, lingă lacul Firstdt. săulescu, hr. ii, 288/4. Ca unse cu"var Lucesc zidiri, ruine pe cîmpiil solitar. eminiîscu, ©:• -i, 69. Strigă şi se văietă.-.. în imensa dezolare'de'pe ţărmul -solitar, macedonski,'o. r* 163. Pe aceeaşi stradă solitară Vor trece ■ îndrăgostiţii. to-pîbceanu, p. o. 146. JV.-cş ţi.:putut-, s-aleg...-un. loc 9622 S6i.lt ARtsM - lâpD— &0l!n1ţĂ mai solitar şi mai slrăin zbuciumului vieţii, cocea, s. i, 73,. cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. . 2. (Despre fiinţe; adesea substantivat) Persoană care trăieşte sau care se găseşte (de obicei) departe de (alţi) oameni; (despre oameni) care este separat de lume, de societate; izolat, răzleţ (1), rătăcit (1), retras, sihastru (2) , singur a), singuratic (1), (rar) însingurat, pustnic (2), (Învechit) retirat, (învechit, rar) singurăţit. Cf. i. golescu, c. Monah insămnează o persoană solitară depărtată de lume. saulescu, hr. i, 117/2, cf. negulici. Ruso face un Robinson, un solitar, calendar (1862), 65/27, cf. pontbriant, d. Tristul singuratic moare-n jale amară, Lingă el suspină buhna solitară, alecsandri, poezii, 154. Pe sufletele solitarilor se lasă, grele ca plumbul, aripile cobei. petică, o. 286. Aceşti scriitori „proletari intelectuali“ erau oameni solitari, timizi. ibrăileanu, s. l. 55. E firesc ca artiştii, in genere solitari... să fie . . . nişte învinşi şi neadaptaţi, lovinescu, c. iv, 11. Sini solitarul pustiilor pieţe, bâcovia, o. 21. Cînlecul lui rămine. mai rar expresia unui suflet solitar, vianu, l. u. 291. Solitar, îndepărtat de lume. . . el [Paul Valery] s-a complăcui să privească ambianţa numai sub aspectul său geometric, balea, s. t. iii, 241. Acest solitar merge în tovărăşia. . . propriei umbre, constantinescu, s. ii, 492, cf. dl, dm. Un solitar, împăcat cu sine, a cărui existenţă se scurge prin vadul fără meandje al obişnuinţei inerte, v. rom. Ianuarie 1965, 133.' Solitarul şi destul de sălbaticul vînător. cinema, 1968, nr. 2, III, cf. m. d. enc., dex. -v- (Prin analogie) Somnul este un răpitor nocturn şi solitar, vin. pesc. mai 1964, 4. Acest temut duşman [rechinul]... este un solitar convins, ap, 66. >0“ (Adverbis.l) Avocatul ştie mai bine decît clientul faptele acestuia, solitar să-vîrşite. teodoreanu, m. iii, 116. + (Rar; substantivat) Sihastru (!)• Cf. negulici. Solitarii fugeau de lume. severin, s. 10. 3. S. m. Mistreţ bătrîn care trăieşte izolat de turmă. Solitar..., porc sălbatic de sex masculin (vier) care umblă întotdeauna izolat...; i se mai spune şi răzleţ. stoica, vîn., 24, cf. dl. 4. S. n. Diamant sau briliant mare care se mon tează pe o bijuterie singur sau, uneori, intr-un grup de pietre preţioase mai mici; (învechit) singuratic (5). Căpeţala pe frunle, curălile presnicului şi pogile stnt îmbrăcate cu solitare (cîte un singur ochi marc de bri-leant). ah (1830), 79x/22, cf. resmerîţă, d., cade, scriban, d., dl, dm, dn3. Scoale de pe degetul mic un inel pc care străluceşte un solitar superb şi i-l dă. ROMÂNIA LITERA.RĂ, 1971, nr. 127, 19/2, cf. M. D. ENC., DEX. - — PL: solitari, -e. — Şi: (rar) solilariu, -ic adj. — Din fr. solitaire, lat. solitarius. SOLITARÎSM s.n. (Livresc) Tendinţă spre singurătate, spre o existenţă izolată. Condiţiile sociale arătate împreună cu sentimentele şi caracterele deja descrise nasc în curentul literar... o tendinţă... pe care noi o vom numi solitarism. gherea, st. cb. iii, 86, cf. dl, dm, dn2. Nu se ruşinează a-şi mărturisi solitarismul infantil, românia literară, 1969, nr. 54, 4/2, Cf. M. D. ENC., DEX. — Solitar + suf. -ism. SOLITÂRIU, -IE adj. v. solitar. SOLITAR, -OĂRE s. m. şi f. (învechit) Mijlocitor (1). A veacinică împărăţie solitoriu. dosoftei, v. s. .noiembrie l26r/35, cf. 138v/13. primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor lăi, ce să fii soliloare către cela ce s-au născut din tine. btjcv., 38v/8. S-au arătat solitori a toată răutatea, mineiul (1776), 47vl/38, cf. budai-deleanu, lex., lb. El este pricina şi solitorul ticăloşiei mele. gorjan, h. ii, 131/35. Să ne fii tată şi păsloriu. . . şi solitoriu la Dumnezeu, mag. ist. IV, 235, cf. DDRF, GHEŢIEjR. M., BARCIANU, ALEXI, W., CADE, SCRIBAN, D. + Sol1 (2). Trimeţind la dînşii pe un solitor al său... de le-au zis să se închine, n. costin, let. ii, 68/7. Iar Gavriil solitoriu îndată Mersă fiind poruncile amintite, budai-deleanu, ţ. 425, cf. ddrf, cade, scriban, d. — PI.: solitori, -oaie. — Şi; solitoriu, -ie s. m. şi f. — Soli + suf. -tor. SOLIT ÖRIU, -IE s. m. şi f. v. solitor. SOLITUDINE s. f. (Livresc) Singurătate (X). Ia cintă p-a mea belă Retrasă-n solilute, al vieţei mele astru. hEliade, o. i, 355, cf. negulici. Numai în retragere şi solitudine se poale auzi mai bine dulcea şi magica armonie a vorbelor sale. lăzărescu, s. 65/3. Anglezii au ieşit din solitudinea de mai nainte. isis (1859), 431/19, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d., antonescu, d. Venise a locui acolo intr-o cuvioasă solitudine, hasdeu, i. c. i, 142. Şi, in solitudinea mea . . . am aflat un lucru foarte străvechi, sbiera, f. s. 279, cf. ALEXI, w., şăineanu®, resmerîţă, d., cade. Se trezise. . . într-o solitudine care-l apăsa. c. petrescu, o. p. i, 13. Deşi înclinai către solitudine..., nu fugea de prietenie, călinescu, e. 112, cf. scriban, d. Geniul se iroseşte în solitudine, vianu, l. u. 314. Lipsa de încadrare îl lasă în cea mai desăvîrşită solitudine. ralea, s. t. ii, 204. în clipele. . . de grea solitudine O iau razna prin noapte, beniuc, v. 31. O solitudine maniacală, constantinescu, s. i, 156, .cf. dl, dm. îşi cultivă, prin solitudine şi lecturi, înclinaţia spre meditaţie, ist. lit. rom. ii, 307. Eroul [piesei]... învaţă să iasă din solitudinea care nu-i promitea altceva decit ratare, t iunie 1964, 50. A cultivat adeseori o extravagantă solitudine, v. rom. iunie 1965, 6. Dormi în soliludinea-şi profundă, vulpescu, p. 89, cf. dn2. Sentimentul predominant rămine desigur acela al solitudinii. m 1968, nr. 6, 30. Deplorabilă nu mi se pare solitudinea, contemp. 1969, nr. 1 182, 10/3. E vorba despre un personaj feminin... care trăieşte în solitudine şi sălbăticie, românia literară, 1970, nr. 47, 2/2. Solitudinea lecturii e un simplu cuvînt, căci în realitate lectura ne smulge din singurătate, întoreîndu-ne cu faţa la oameni, contemp. 1971, nr. 1 290, 3/5, cf. m. d. enc.., dex. — Şi: (învechit, rar) soUtfttc s. f. — Din lat. sol itüdo,-iuis, it. solitudine, fr. solitude. SOLITÎTEs. f. v. solitudine. SOLIŢITĂ vb. I v. solicita. SOLJÄ vb. I v. soage. SOLMIZÄRE s. f. (Muz.; rar) Solmizaţie. Cf. antonescu, d., dn2. — Cf. solmizaţie. SOLM1ZÂŢ1E s. f. (Muz.) Intonare silabică a notelor; (rar) solmizare. Cf. m. d. enc., dex. + Citire ritmică a notelor, fără intonarea lor. Cf. m. d. enc., dex. — Din fr. solmisation. S0LNIŢĂ s. f. 1. Vas mic în care se pune sarea (şi piperul) pentru a fi servită la masă; conţinutul acestui vas; (popular) sărăriţă (X), (regional) ocniţă1 (II 5), piuliţă (2), samiţă, sărar (2),sărărie (6), sărel-niţă, solăriţă. Cf. anon. car. împrumut la boieru care au venit de la Beci... 2 solniţe de cositor (a. 1754). iorga, s. D. xii, 68. 2 solniţe de argint (a. 1780). uri-cabiul xi, 249, cf. lb, i. golescu, c., valian, v., po-lizu. Am vărsat. . . o solniţă întreagă [de piper], alecsandri, t. 369, cf. lm. I se părea c-a vărsat un pahar, ori c-a răsturnat vreo solniţă, vlahuţă, s. a. ii, 64, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, ŢDRG. Sol- 9633 S0l6 S6lOMe^£)R rtifa cu sare se varsă pe Masă fără pricină, pamfile, văzd, 103. Era o masă în regulă, cu farfurii, cuţite, linguri, furculiţe, pahare, solniţi şi chiar şervete, hogaş, dr. i, 75, cf. resmeriţă, d., cade. De la Cellini ca gravor, printre alte puţine lucrări, ne-a rămas... solniţa lai Francisc I. lovinesqu, c. iv, 104. Chelnerii sf'uşiseră de recoltat şervetele, de clădii solr.iţile în piramidă. c. petrescu, o. p. i, 13. Mîncau pe cont, într-o încăpere aparte, cu hîrtie de împachetat întinsă pe mese şi solniţe de pămînt, cu floricele de smalţ. g. m. zam-fikescu, m. d. i, 15. [Ardeiul] pc care-l găseşti înfipt în solniţa tuturor meselor de crîşmă. teodoreanu, m. iii, 184, cf. scriban, d. Am adus şi o solniţă, ar-ghezi, L. 285, cf. ltr2, dl. îndreptă prompt solniţa şi. . . zise că nu e nimic, sarea înseamnă bogăţie, preda, r. 43, cf. dm, mihăilă, î. 43. Aduceţi şerveţele, solniţele. .. Să întindem o masă mare. sorescu, s. 11. Credinţa potrivii căreia o solniţă vărsată pe masă aduce după sine gîlceavă. flacăra, 1969, nr. 5, 6. Chiperul din solniţă dacă se varsă, e semn de sfadă. şez. vi, 50. Ş-o cătat puterea omului în somţa cu sarea, In blidu cu mîncarea. t. papahagi, m. 142, cf. alr i 708. •v> (Neobişnuit; în imprecaţii) Minunat eşti, drace, sparge-ţi-s-ar solniţa! gorjan, h. ii, 192/34. <0* F i g. Liliecii din clopotniţi Dau de cerul risipii pretu-tindenea din solniţi. arghezi, v. 68. <0> E x p r. (învechit, rar) A întinge mîna într-o solniţă cu cincva = a fi intim cu cineva; a fi omul de încredere al cuiva. Cela ce întinge mîna cu mine în solniţă, acela mă vîndu. coresi, tetr. 61. + (Popular) Vas (de lemn, de lut etc.) în care se păstrează sarea la bucătărie; (regional) ocniţă1 (II 5)> piuliţă (2), sărar (2). Capul mare cîl 0 solniţă nu şi-l mişcă, agîrbiceanu, s. p. 68, cf. dl, dm. în odăile mari şi goale, an de an s-au rînduit pe poliţe fluieraşe, cocoşei, solniţe de lut de la bîlciuri. românia literară, 1971, nr. 125, 4/1, cf. m. d. enc., dex, şez. viii, 89, com. din straja — rădăuţi, alr 1 708, a v 15. ^ (Argotic) Ceas de mînă, de format mare, demodat. Ce e cu solniţa aia la mîna la? Com. din bucureşti. 2. (Prin Mold. şi nordul Olt.) Piuliţă (1). Cf. alr i 709/510, 772. 3. (Regional) Vas pentru gătit. Cf. i-i ii 126, 177, x 77, 436, 542, xii 120, xiv 187. 4. (Regional) Fructieră. Com. din dărăbani — do- ROHOI. 5. (Popular) Cavitate de deasupra ochilor la cai. Solniţele sînt nişte scobituri, aşezate deasupra ochilor, ele sînt cu atîi mai aclînci, cu cît calul e mai bălrîn sau mai sleb. enc. vet. 106. Vîrsla [cailor] se mai deduce după zbîrcilurile din jurul ochilor şi de la gură, după cavităţile numite solniţe, dr, v, 287. La cal se observă înfundarea solniţelor, enc. agr. i, 423, cf. dl, dm, DEX. fi. (Regional) Numele unei păsări nedefinite mai deaproape (Cîmpeni — Abrud). Cf. băcescu, păs. 156. — PI.: solniţe şi (popular) solniţi. — Şi: (regional) Somţă, şolniţă (alr i 708/578) s. f. — Din bg. coaHima. SdLO s. n., s. m. invar. 1. S. n. invar. Compoziţie muzicală (sau fragment muzical) scrisă pentru un singur instrument sau pentru o singură voce (cu sau fără acompaniament). Cf. i. golescu, c., valian, v., stamati, d., polizu, antonescu, d., barcianu, alexi, W., TIM. POPOVICI, D. M., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., ivela, d. m., cade. Se trezise înlr-înSul ambiţia de a cînta un solo. dan, u. 141, cf. scriban, d., dl, dm, scl 1960, 49, der, dn2. Un amplu solo de orgă. m 1969, nr. 12, 2, cf. m. d. enc., dex. + (Adjectival; despre compoziţii, fragmente muzicale sau despre cîntăreţi sau instrumente care lc interpretează) (Care se execută) fără acompaniament. Cf., dl, dm. Zece suite pentru vioară solo. m 1965, nr. 4, 39, cf. m. d. enc., dex. 2. S. m. Invar. Cîntăreţ sau instrumentist care execută un solo (i); solist (!)• Instrument pentru solo şi orchestră, scînteia, 1953, nr. 2 740, cf. dl, dm, dex. 3. S, n. invar. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană. Ştiţi de se mai poate afla alta să facă solo mai bine la un contradanţ. ne-gruzzi, s. i, 75, cf. dl, dm, dn2. Un solo coregrafic, un dans al aceleiaşi linii de la începutul şi pînă la sfirşitul poveştii, cinema, 1968, nr. 5, 19, cf. m. d. enc., dex. — Din ir., it. solo. SOLOĂGĂR s. m. (Bot.; regional) Floarea-soarelui (Heiiantlius annuus) (Valea Seacă — Tîrgu Neamţ). Cf. a ix 2. -PI.: ? — Etimologia necunoscută. SOLOÂMBE s. f. pl. (Regional) Deprinderi, apucături rele (Roşiori de Vede). Cf. l. rom. 1961, nr. 1, 24. — Etimologia necunoscută. SOLOĂKCĂ1 s. f. (Ornit.) 1. = saloantă. Cf. bă- cescu, păs., 156, alr n 6 217/250, mat. dialect, i, 93, 287. 2. (Prin Dobr.) Ţigănuş (Plegadis falcinellus). Cf. lin-ţia, ap. băcescu, păs., 167. — Pl.: solonci. — Şi: (1) solâncă (băcescu, păs., 156), SiiloJHii (id. ib. 151), talonnc/i (id. ib. 156) s. f. SOI.OÂiV(Ă- s. f. (Regional) Vagon descoperit pentru lucrătcri. Com. din straja — rădăuţi. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SOI.OD1ÎŢ s. n. (Regional; la războiul de ţesut) Beţişor de lemn în care se introduce ţeava la suveica războiului de ţesut; (regional) fus, buludeţ, lemnuş, sfîrcel (1), surcel (v. surcea) (Stroieşti — Suceava). Cf. coman, gl. — Pl.: solodele. — Cf. ucr. dial. «oaojem „lemn-dulcc“. SOJ.ODÎU s. n. Grup de soluri intrazonale cu o slabă fertilitate naturală, formate prin spălarea şi debazi-licarea soloneţurilor. Solurile degradate care iau naştere în urma acestui proces poartă numele de solodii. agrotehnica, i, 367, cf. ltr2, der. — Pl.: solodii. — Din rus. CO.TORI.. SOLODÎRCĂ s. f. (Regional) Femeie depravată (Bonţ — Gherla). Cf. paşca, gl. — Pl.: solodîrci. — Etimologia nesigură. Cf. b a b a d î r c ă. SOLOFÂSTRĂ s. f. (Prin Ban.) Pilă mare a fierarului. Cf. H IX CI, jioceanu, gl. — Pl.: solofaslre. — Etimologia necunoscută. SOLOGÎ vb. IV v. soage. SOLOMÂNDItĂ s. f. v. salamandră. SOLOMĂZDRĂs. f. v. salamandră. SOLOMĂNDRĂ s. f. v. salamandră. SOLOMIÎZDRĂ s. f. v. salamandră. 9647 S6loMiaC 12il- SOLONAft SOLOMIÂC s.n. (Regional) 1. = saltniuc. Cf. alr ii 6 798/273, 349, 2. Cositor (Sinmihaiu Almaşului — Zalău). Cf. alr sn ii h 575/284, alrm sn i ti 389/284. — Din magii. szâlmiăU. SOLOMIAZUÎ vb. IV. Tran z. (Regional; complementul indică vase de metal) A spoi (Mihăileni — Miercurea Ciuc). Cf. aur ii 4 260/574. Solomiazuieşte căldarea, ib. — Prez. ind.: solomiazuiesc. — Etimologia nesigură. Cf. s o 1 o m i e1. SOLOMÎE1 s. î. (Regional) 1. Clorură de amoniu (Voiniceni — Tirgu Mureş). Cf. alr ii 6 798/235. 2. Cositor (Mihăileni — Miercurea Ciuc). Cf. alr sn ii h 575/574, alrm sn i h 389/574. — Etimologia necunoscută. SOLOMÎE2 s. f. v. solomonie. ŞOLOMÎT s. n. Material tennoizolant confecţionat din tulpini uscate de stuf aşezate paralel, presate şi legate cu sîrmăsub formă deplăci; stufit. Cf. mot, ltr2, der. — Pl.: solomiluri. — Din rus. cohomht. SOLOMlA’DRĂ s. f. v. salamandră. S0I.0MÎ7.URĂ s. f. v. salamandră. SOLOMiZDRlŢĂ s. f. v. salamandriţă. SOLOMÎZGĂ s. f. v. salamandră. SOLOMfiX subst. (învechit, rar) Un fel de piele. O piele ce să cheamă solomon (a. 1678). ocn i, 238/37. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SOLOMONAR s. m. (Popular) \. Magician care, după credinţele populare, are puterea de a provoca sau stăpîni anumite fenomene naturale (ploaia, grindina etc.): p. gener. vrăjitor. Cf. Klein, d. Că-s solomonariu loji apoi mi-ar zice. budai-deleanu, t. v. 80, cf. lb, polizu, cihac ii, 384, lm. In ajunai Bc-bolezii, solortionarii nu măntncă, nici nu beau nimic, pinâ cc nu însărează. marian, s. r. r, 166, cf. ddrf, gheţie, r. ,m., barcianu, alexi, w. între alte descîn-lece şi vrâj) pe care. le fac cu el solomonarii, este şi. „dăl'ătura cu argint-viii“, in care arginlul-viu este trimis pe drum. candîea, f. 179, cf. tdrg. Ploile mai pot fi legale şi de alţi vrăjitori, sau solomonari. pamfile, văzd. 125, cf. resmerîţă, d., şăineanv, D. u., cade. Şi le spuneam şi eu că era in sat la noi, unu moş Vasîle Pohrib, un solomonar, c. petrescu, î. ii, 6. Cocoşii să se fie droaie după noi, ca guzganii după solomonarul cu cimpoiul fermecat, voiculescu, p. i, 92. încercă să reconstituie povestea ridicolă a ţăranilor din partea locului, cu solomonarii care călăuzesc balaurii furtunilor prin văzduh, sadoveanu, c. xu, 534. Un solomonar bătiin, unul din cei care poruncesc norilor ca la nişte clini blinzi. dan, u. 206, cf. scriban, D., dl, dm. Asta lot solomonarul ăla a lui Bulacu a făcut-o. lăncrănjan, c. ii, 402, cf. m. d. enc.., dex. Cei ce poartă slo.atele (grindina) se zic solomonari, h xii 303. Solomonarii sini hişle oameni, care-şi însuşesc puterea de a lega (opri) ploile şi a. da direcţiunea ce vreau mersului grindinei. şez. ii, 140, cf. alr ii 5 796/76, 105, 130, 141, 157, 172, 2-19, 228, 235, 250, 260, 272, 349, 353, 362, 365, 551, alrt ii, 350. Zite că cin să scoală nori alunii să scoală şolo-mănariu cu balauru. a ii 12. 2. Astronom; persoană care prevesteşte vremea şi care face calendare. Ştiam însă că nu prea e bine cînd omul caută, ca şolomonarii, stelele pe cer. slavici, n. i, 191. Solomonarii, răzăşi cu vechi hrisoave, il aprilie 1960, 62, cf. m. D. enc., dex, Era şolomonar care face călindare, adecă haslronom. reteganul, p. iii, 82. — Pl.: solomonari. —Şi: şolomonar, şolomănâr, şolominâr (alr ii 5 796/250, alrt ii, 115) s. m. — Solomon (n. pr.) + suf. -ar. SOLOMONĂRÎE s. f. (Popular) Vrăjitorie. Cf. ddrf. Femeile care ştiu solomonarii iau cîleva ouă clocite, uri sul... şi, mergînd pe cimp, îngroapă ouăle în capătul lacului, pamfile, a. r. 110. — Pl.: solomonării. — Solomonar + suf. -ie. SOLOMONEÂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Acţiunea de a solomoni şl rezultatul ei; vrăjitorie. Cf. udrescu, gl. Umblă cu solomoneli, crede că poate s-or mai prinde, id. ib. — Pl.: solomoneli. — Solomoni -f suf. -cală. SOLOMONÎ vb. IV. T r a n z. (Popular) A vrăji. Nu se poate apropia nime de cerb, căci este solomonit şi nici un fel de armă nu-l prinde, creangă, p. 217, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, CHI-1UŢESCU, GR. 254, RESMERÎŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm, m. d. enc., dex. Solomonit, adecă vrăjit, des-cînlat. ii xi 11, cf. hădulescu-codin, î. 360. — Prez. ind.: solomonesc. — Şi: solomoni vb. IV. ÎJARCIANU, ALEXI, AV., SCRIBAN, D. — Din Solomon (n. pr.). SOLOMONIE s. f. (Popular) Vrăjitorie. Zisei vreo clteva vorbe din solomonie şi îndată mă pomenii dezlegat. gorjan, h. iv, 51/1. Noroc numai că e11 unul ştiu solornonii şi nu mă prea tem nici de balauri. creangă, o. 284. Se strîngeau acolo... comedii şi solornonii, ghicitori, cîntăreţi. caragiale, o. i, 120, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, RESMERÎŢĂ, D., şăineanu, D. u., cade. J-a irdrulocat pe toţi şi a făcui cîleva probe, închipuind cum avea să se desfăşoare rîn-duiala solomoniei. voiculescu, p., 321, cf. scriban, d., dl. Asta este... curată solomonie! T. popovici, 309, cf. DM, M. D. ENC., DEX, alr ii 5 796/182, 316. 4- Vicleşug. Cf. dl, dm, m. D. enc., dex. Văzînd că degeaba le-a fost vorba şi truda, se gîndiră la altă so-lomie. şez. îx, 116. — Pl.: solornonii. — Şi: (regional) solomie, şolomo-Etie (BARCIANU, ALEXI, W., ALR II 5 796/182, 316) s. f. — Solomon (11. pr.) -f suf. -ie. SOLOMONÎRE s. f. (Popular) Acţiunea de a so- i o m o n i şi rezultatul ei; vrăjitorie. Cf. dex. — Pl.: solomoniri, — V. solomoiîi. SOLOMONÎT. -Ă adj. (Popixlar) Vrăjit. Cf. res-meriţă, d. -v> (Substantivat) Boierul se purta ca un silomonit. teodoreanu, im. u. 127. — Pl.: solomoniţi, -le. — V. solomoni. SOLONÂR s. m. (învechit) Tăbăcar1. întăreşte privilegiul ce au avut breasla cizmarilor şi a solonarilor din laşi (a. 1733). cat. man., 509. Aceste 76 meserii repartizate pe cele trei categorii de meseriaşi cuprind: ulamari, cepari..., solonari. bogdan, c. m., 104. So-ţonarin ce dubea pici. dr. iv, 848, 9655 sdLoi'îcĂ - im - SbLăTiŢÎtJ — Pl.: solonari. — Etimologia necunoscută. SOL<5NCĂ s. f. v. soîoancă1. SOLONCEÂC s. n. Grup de soluri intrazonale cu un conţinut ridicat de săruri solubile, avînd o fertilitate naturală foarte scăzută. Solonceacurile sînt soluri sărălnroase cu acumulare mare de săruri, în special cloruri, sulfaţi şi carbonaţi, agrotehnica, i, 498. Sărurile solubile In solonceac sini clorurile şi sulfaţii de sodiu şi de calciu, uneori şi de magneziu, ltr3. Fertilitatea solonceacului este foarte scăzută, der. In cuprinsul acestor soluri, apar petice de soloneţuri şi so-lonceacuri formate prin acumularca sărurilor reziduale ale rocilor, jud. rom. soc. 126, cf. m. d. enc. — Pl.: solonceacuri. — Din rus. COJlOmaii. SOLONEŢ s. n. X. Grup de soluri intrazonale cu un conţinut ridicat de sodiu (format mai ales prin desalinizarea solonceacului), avînd o fertilitate naturală foarte scăzută. Soloneţurile se caraclerizcază printr-o concentrare mai mică a sărurilor, dar printr-o alcalini-latc mai mare. agrotehnica, i, 499. Soloneţurile au proprietăţi fizice cu totul defavorabile: umede, se lucrează foarte greu, iar uscate, devin lari ca piatra. ltr2. Soloneţul se formează in condiţiile unui climat semiumed, semiarid. . ., prin desalinizarea solonceacu-rilor. der. In cuprinsul acestor soluri, apar petice de soloneţuri. jl’D. rom. soc. 126, cf. m. d. enc., dex, 2. (Bot.; regional) Brîncă (Salicornia ewopaea). Cf. borza, D., 153. — Pl.: soloneţuri. — Din (1) rus. cojioiimţi,, (2) ucr. COJiOHCiţt. SOIOTNIC s. m. Veche unitate de măsură a greutăţi (pentru aur şi argint), care a variat, în timp, între 4,19 şi 4,25 grame. Sololnicu [are], . . i.lil grame. măs. gr. 140/32, cf. MDT. — Pl.: solctnici. — Din rus. bojiOtiihk. SOLOVAERV s. m. V. sovlrf. SOLOVfiR s. m. v. sovlrf. SOI.OVJÎRO s. m. v. sovîrf. SOJ-OVERV s. m. v. sovîrf. SOLOVÎC s.m. v. sovîrf. SOLOVÎR s. m. v. sovîrf. SOLOVlRC s.m. v. sovîrf. SOLOVÎRF s. m. v. sovîrf. SOLOVÎRFIŢĂ s. f. Numele a două plante erbacee din familia labiatelor: a) plantă cu frunze mari, ovale, cu tulpina şi florile purpurii, care creşte prin locuri păduroase şi aride şi în regiunea cîmpiilor pe lîngă drumuri şi mărăcinişuri (Phlomis luberosa). Cf. gre-CESCU, FL. 478, FANŢU, PL., CADE, GRAUR. E. 32, BORZA, D. 129: b) (regional) bundiţa-vintului (phlomis punges), Cf. ŞĂINEANU, D. U., PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 129. — Pi.-, solovirfiţe. — Şi: solovîrviţă (c.onv. lit. xxm, 1 051, brand za , fi.. 400, barcianu, panţu,. pl.), solovîrniţă (baronzi, l. 145, alexi, vî., graur, e. 32), sovîrviţă (h xvi, 280) s. f. — golovîrf + suf. -iţă'. SOLOVÎRNIŢĂ s. f. v. solovirfiţă. SOLOVÎRV s. m. v. sovîrf. SOLOVÎRVÂRIŢĂ s. f. v. sovîrvarijă. SOLOVÎRVIŢĂ s. f. v. solovîrîlţă. SOLOVdR s. m. v. sovîrf. SOLSTĂŢ1E s. f. v. şolstiţhi. SOLSTIŢIÂL, -Ă adj. (Care ţine) de solstiţiu; privitor la solstiţiu. Cf. I. GOLESCU, c., NEGULICI, prot. — POP., N. D., pontbriant, d., antqnescu, d., barcianu, resmeriţă, d., cade, scriban, D., DL, dm, dn2, m. d. enc., dex. *0“ Punct solstifial = fiecare dintre cele două puncte ale eclipticii în care se află soarele la solstiţiu. punctările eclipticii, in care afltndu-să soarele ii pricinuiesc cea mai mare depărtare de ecvator, să numcsc puncluri solstiţiale. sibineanu, c. 37/21. puntul solstifial este punctul unde atinge ecliptica tropicul. genilie, g. 88/29. în ecliptică se află şi dooă punturi solstiţiale. rus, i. i, 29/6, cf. geogr. n. 24/7. Aceste doaue punte se numesc punte soarestiţiale. laijrian, m. iv, 188/20. Acele două punte in care ecliptica atinge cercurile tropice se cheamă puntele solstiiiali. fonta-nin, c. 97/17. punctele eclipticei in care depărtarea soarelui cslc cea mai mare se numesc puncte, solsliciale. drăghiceanu, c. 30. puncte solstiţiale. culianu, c. 152. Momentele de trecere a centrului discului solar prin punclcle echinoxUde şi solstiţiale se consideră începutul anotimpurilor respective, ltr2 vii, 38, cf. dl, der, m. d. enc. — Scris şi: (rar, după fr.) solslicial. — Pronunţat: -li-al. — Pl.: solstiiiali, -e. — Şi: (învechit, rar) soare-stiţial, -ă adj. — Din lat. solstitîalis, fr. solsticiaî. SOLSTÎŢIE s. f. v. solstiţiu. SOLSTIŢIU s. n. (Adesea cu determinările „de vară“, învechit rar, „verii“, rar, „cald“ sau „de iarnă“, care precizează felul) Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul datelor de 21 iunie şi, respectiv, 21 decembrie) cînd soarele se află în poziţia cea mai depărtată de planul ecuatorului (deasupra tropicelor) şi cînd se realizează cea mai lungă zi (vara) şi, respectiv, cea mai lungă noapte (iarna): dală calendaristică ce marchează ziua sau, respectiv, noaptea cea mai lungă din an. Intrînd soarele în zodia căprio- • rului, face solsliţic. . . de iarnă şi zioa cea mai scurtă, - iară noaptea cea mai lungă, ar (1829), 2263/50. Solsli-ţiul verii este zioa de la 10)22 iunie, genilie, g. 88/24. Spre a cunoaşte punclurile ecvinopţiilor, a solstiţiilor ..., s-au adaos alte două cercuri, numite colure. fa-bian-bob, 10/14. De la ecuinocţiuri şi solstiţiuri îşi ieu începutul patru părţi ale anului, rus, i. i, 29/11, : cf. negulici. Fiind soarele în solstaţiea de nord, atunce, pe această emisferă a pămîniului zioa este cea mai lungă, iară pe cea sudică, cea mai scurtă, sta-mati, e. 156/9. Bătălia aceasta s-a întîmplat pe- la solsliciul de vară. aristia, plut. 360/7, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d., antonescu, d. Momentul în care soarele este mai departe de ecuator dccît in orice altă posiţiune se numeşte solsticiu. drăghiceanu, C. 29, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. Serile lungi... se tot lungeau cu cil vremea înainta spre solstiţiu de iarnă, sadoveanu, o. xvii, 270, cf. scriban, D. Privind la hora flăcării Inlimpinăm solstifiul cald. blaga, poezii, 326. în timpul solstiţiului de vară, pe străzile şi în parcurile Leningradului, întunericul nu coboară niciodată, hogza, m. s. 47. Se remarcă, pe ecliptică. .., două puncte dia- 9677 SOLTA - 1213- SOLU.TREAN mdral opune..., panelul solstiţiului dc vară... şi punctul solstiţiului dc iarnă, ltr2 vii, 38, cf. dl, du, dep. Câta pe Zevs din noapte spre solstiţii, vulpescu, v. 27, cf. dn2. Înflorite în noaptea solstiţiului de iarnă. ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, Ilr. 116, 32/4, cf. M. D. ENC., DEX. — Scris şi: (învechit) solsliciu. — Pl.: solstiţii şi (învechit) soIsLifiuri. — Şi: (învechit, rar) solstiţic, solstăfic s. f. — Din lat., solslitium. Cf. fr. s o 1 s t i c e. SOLl'A vb. I v. sorta. SOLTAN s. m. v. sultan. SOLTANÎCA s. f. art. v. sultănică. SOLTAr s. m. (Prin nordul Transilv. şi prin Mararri.) Sortator 0) forestier; (regional) sortir. Cf. arvinte term. 165. — Pl.: soltari. — Soita + suf. -ar. SOLTAT6R, -OARE s. m. şi f. v. sortator. SOLTĂRÎ vb. IV. T r a n z. (Prin nordul Transilv. şi prin Maram.; complementul indică material forestier ) A sorta2. Cf. arvinte term. 165. — Prez. ind.: soltărcsc. — Soita -f suf. -ari. SOLŢ1 s. m. v. solz1. SOLŢ2 s. n. v. sos1. SOLUBIL, -A adj. 1. (Despre substanţe, elemente chimice etc.) Care se poate dizolva într-un solvent1 (2); dizolvabil. la. . . mercur solubile, episcupescu, practica, 226/11, cf. i. golescu, c. O materie în stare solubilă este accea care este topită şi amestecată în apă. brezoianu, a. 593/32. [Oxigenul] este mai solubil in apă dccîl azotul, marin, pr. i, 64/32. Mai toate sărurile sini solubile in apă. barasch, i.n. 26/3, cf. pontbriant, d., costinescu. Mineralele s-au clasificai... ■ după cum sînt solubile în apă. maiorescu, l. 111, cf. ddrf. Oxigenul e foarte puţin solubil în apă. poni, CH. 41, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESME-riţă, d., cade, scriban, D. Clorura de radiu c. . . mai greu solubilă decît cea dc bariu, sanielevici, r. 19. S-a consacrat studiului. . . şi modului cum trec în soluţia de sol substanţele solubile, agrotehnica, i, 52, cf. dl, dm. Straiele următoare conţin săruri solubile, probl. ■ GEOGR. I, 145, Cf. DN2, M. D. ENC., DEX. 2. F i g. (Livresc) Rezolvabil. Cf. prot. — pop., n. D., COSTINESCU, ŞĂINEANU2, RESMERÎŢĂ, D., CADE. VlaicU exprima... o încredere nemăsurată în invenţia lui, pe care n-o piitea însă comunica. . . pe calea cuvîn-lului solubil. LOVINESCU, S. II, 81, cf. SCRIBAN, V.ECSÎCt-zia intelectuală rămîne o atitudine creatoare, o stai'e ' de simţire în care devine solubilă puntea dintre mister şi raţiune, constantinescu, s. i, 264, cf. dl, dm, dn2. Muzica concretă şi. . . electronică pun probleme mai complexe şi nu totdeauna solubile în certitudini estetice. românia literară, 1969, nr. 27, 29/4, cf. m. d. enc., DEX. — Pl.: solubili, -e. — Din lat. solubilis, fr. solublc. S0LUBIL1TĂTE s. f. 1. Proprietate a unei substanţe de a putea fi dizolvată într-un solvent1 (2). Cf. i. golescu, c., negulici. Oxidul galben de fosfor... se deosebeşte de acest oxid roşu prin solubiliiatea sa în potasă marian, pr. i, 153/17. Aciditatea sucului gas- tric îi creşte solubilitalea destul, man. sănăt> 93/9. în pr io infa proprietăţilor chimice ale mineralelor, vom aduce numai două, adică efervescenţa (fierberea) şi so-lubililatea (topirea) lor în apă. barasch, i. n. 25/31, cf. l’ROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2, RESMERÎŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Solubiliiatea substanţelor solide depinde foarte mult de natura dizolvantului, macabovici, ch. 60. A irtrebuinţat. ■ . o metodă directă pentru determinarea solubilităţii. parhon, B. 129. Solubiliiatea tuturor substanţelor variază cu temperatura, ltr2, cf. dl, dm. In mod normal, sărurile din apa .mării nu întrec puterea de solubilitate a apei. geologia, 30, cf. der. Apele globului, din cauza solubilităţii substanţelor pe care le confin, au o gamă infinită de compoziţii, ap, 11, cf. dn2, dc, m. D. enc., dex. «0" Fi g. Natura formei sugestive impune solubiliiatea versului, lovinescu, s. i, 371, cf. 399. 2. Cantitate maximă de substanţă, exprimată în grame, conţinută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl. : solubililăti. — Solubil + suf. -itate. Cf. fr. solubilité. SOLUBILIZ vb. I. T r a n z. (Complementul indică substanţe* greu solubile sau insolubile) A aduce într-o stare în care poate fi dizolvată într-un solvent1 (2), în urma unui tratament fizic (încălzire, mărunţir'e etc.) sau a unei reacţii chimice; a face să fie solubil (1). In solurile arabile luate în cultură, apa solubilizează substanţele nutritive necesare plantelor respective, enc. agr. i, 267. în podzol trebuie aplicate îngrăşăminte fosfalice... pe caie plantele le pot solubiliza. agrotehnica, I, 188, cf. DL, DN2, DEX. — Prez. ind. : solubilizez. — Solubil + suf. -iza. Cf. fr. solubiliser. SOLUBILIZARE s. f. Proces de transformare a unei substanţe greu solubile sau insolubile într-una uşor solubilă în urma unui tratament fizic (încălzire, mă-runţire etc.) sau a unei reacţii chimice. Apa, încărcată cu bioxid de carbon, are o putere de solubilizare mult mai mare. agrotehnica, i, 11.0. Dizolvarea propriu-zisă e un caz particular de solubilizare. ltr2, cf. der, m. D. ENC., DEX. — Pl. : salubilizări. — V. solubiliza. . . SOLUNÂR, -Ă adj. (în sintagma) Orc solunare — ore care sint favorabile pescuitului, determinate dinainte după poziţiile respective ale soarelui şi lunii. Orele solunare se modifică pentru fiecare grad cu patru minute. \în. 1’esc. august 1961, 21. Acest pescar are încredere în indicaţiile tabelului orelor solunare. ib. octombrie 1964, 14. -v- (Substantivat, f.) la mai slăbeşte-mă. . . cu solunaia. vîn. pesc. februarie 1964, 12. Poale că solunara majoră îşi va spune cuvîniul. ib. — Pl.: solunare. — Din fr. solunaire. SOLUTREÂN, -Ă adj., s.n. 1. Adj. Care aparţine perioadei mijlocii a paleoliticului (2), care se referă la această perioadă. Cf. dn3. 2. S. n. Perioadă mijlocie a paleoliticului (2) superior, caracterizată prin silexuri amigdaloide în formă de foaie de laur. Cf. ltr2. Explicăm... [cuvintele] care reprezintă numai vîrsla sau etaje geologice... („magdalenian“, „solulrean“ ele.), l. rom- 1959, nr. 1, 35, Cf. IST. ROM. I, 17, DER, DN2. 3. S. n. Serie de straturi geologice din solutrean (2). — Pronunţat: -tre-an. — Pl.: solutreni, -e. — Din fr. solutréen. 9701 SOLUŢIE - 1JJ14 - SOLUŢIONA SOLUŢIE s.f. 1. 1. Modalitate de a rezolva o dificultate, o problemă sau de a ieşi dintr-un impas; cheie, dezlegare, leac, remediu (2), rezolvare (1), soluţionare. Cf. i. golescu, c. Obiceiurile. . ., portul, muzica şi limba ne va da poate soluţia ce o căutăm, russo, s. 82. Solufiuni la acest problem s-ar găsi mulle. ghica, c. E. ii, 549. Această soluţiune era cea mai conformă cu următoarele trei critcrie. hasdeu, i. c. i, 17. Întîr-zicrea adusă în soluţia acestei chestiuni a fosl şi este foarte regretabilă, maiorescu, d. ii, 253. A propus guvernului o altă soluţiune. caragiale, o. i, 263. Afară de această soluţie programul nu mai are nici o altă cerere proprie chestiei agrare, ionescu-rion, s. 214, cf. ddrf, babciânu, alexi, w. Veche mai e şi problema asta şi tare multe solufii i s-au mai dat. în plr ii, 166. Studii mai adinei... ar apropia desigur şi mai mult problema de soluţia ei. iobga, c. i. iii, 70. Care e. . . soluţia tuturor acestor dificultăţi? pârvan, g. 336. întoarcerea în ţară. . . aduse soluţia problemei. ibrX-ileanu, a. 55, cf. resmeriţX, d. S-a întors din străinătate... cu soluţii sigure penlru toate greutăţile, re-bheanu, r. i, 50. Dacă nu obţin o soluţiune convenabilă a intereselor noastre, rup negocierile, titulescu, d. 139. Soluţiunea mea este naivă, galaction, o. a. ii, 44i. Ţî-am spus singura soluţie, dacă-ţi convine, c. pe-trescu, c. v. 133. Problema creaţiei, literară sau artistică, poate primi multiple soluţii, vlasio, d. 316. Altă soluţie nu puteam da problemei, sadoveanu, o. ix, 411. Coslache Negruzzi... propunea soluţii pe care... uzul le-a consfinţit, puşgariu, l. r. i, 370, cf. scriban, d. Nu văd altă soluţie..., trebuie să plec. arghezi, l. 272. Renaşterea a fost un curent de cultură care oferea soluţii timpului său. vianu, l. u. 37. Nu era cu putinţă nici o altă soluţie, blaga, h. 95. Altă soluţie n-am. stancu, ş. 214. O carte. . . nu poate să dea soluţii la toate problemele, agrotehnica, i, 7. Dădeau problemei sociale soluţii, pas, l. ii, 142. Va găsi o soluţie, vine A, l. ii, 24. Soluţia pe care am propus-o pentru dicţionare a fost să se insereze forma cea mai veche de care dispunem, graur, e. 12. O să găsim noi o soluţie. H. lovinescu, T. 144, cf. dl. Oamenii se învrăjbiră, căulînd soluţii, vornic, p. 151. Un împrumut la bancă era cea mai bună soluţie, preda, m. 74, cf. dm. Soluţia îi venise ca de la sine. r. porovici, s. 76. Soluţia practică. . . a unui arbitraj european. ist. lit. rom- ii, 629. Mitropolitul participa la şedinţele sfatului, penlru a da soluţia cea mai potrivită după „sfinta pravilă“, stoicescu, s. d. 85. Soluţii sînt mulle, da asta-i cea mai bună. lăncrănjan, c. iii, 119. Soluţia se impunea de la sine. h. daicoviciu, d. 95. Participanţii la dezbatere caută o soluţie, cinema, 1968, nr. 4, ii. S-a găsit şi soluţia respectivă, rl 1968, nr. 7 387, cf. m. d. enc., dex. Eram foarte conştienţi de faptul că asta era doar o soluţie de moment, rl 1977, nr. 10 315. Sp e c. (Teta.) Rezolvare tehnică, tehnologică etc. adoptată sistematic pentru efectuarea unei operaţii, producerea unui lucru etc.; metodă (4), procedeu (2), sistem (III 2). Proiectanţii trebuie să examineze cu atenţie soluţiile alese pentru noile obiective, scînteia, 1969, nr. 8 184. 2. (Mat.) Răspuns la o problemă; p. e x t. rezultatul obţinut. Pentru... a găsi soluţia acestei probleme trebui aplica regula care am dal-o mai sus. asachi, e. ii,117/3. Această soluţie este... deosebită de cea precedentă, trigon. dr. 94/6. Problema arc două soluţii, orescu, t. 103/28. Algebra dă o srluţie străină problemei, elem. alg. 139/31. Problemr iie o întrebare de dezlegat cu ajutorul teoremelor. Răspunsul se numeşte soluţiune. melik, g. 3. Era absorbit în soluţiunea ecuaţiei sale. hogaş, dr. ii, 124. O piesă de teatru este, pentru el, ca elaborarea treptată a soluţiei unei probleme, vianu, l. u. 590, cf. dl, dm. A rezolva un sistem [de ecuaţii] înseamnă a-i găsi soluţiile, algebra VIII, 194, Cf. DEB, DN2, M. D. ENC., DEX. 3. (în sintagma) Soluţie de continuitate = întrerupere a continuităţii; separare a părţilor car? mai j înainte erau legate între ele sau continue. Pule.m considera cubul acesta că este plin de tot şi solid fără interval..., fără nici o soluţie de continuitate, marin, F. 19/20, Cf. ŞĂINEANU, D. VJ., CADE, DL, DM, DN2, DEX. II. Amcstcc monofazic (lichid, gazos sau solid) constituit din două sau mai multe substanţe chimice, dispersate la scară moleculară in diverse proporţii; (învechit) topire. Să recomenduieşte spălarea cu o soluţie, povăţ. (1844), 188/21. Se poăle asigura cineva t urnind polasă de comere.ia în soluţia (topirea) acidului idrocloric. brezoianu, a. 17/21. A bor ii sulfatului... pătrund prin filele unei cărţi groase şi fac să se vadă lilerile scrisă c-o soluţie dc .bismut. stamati, f. 9/3. Osebite melaluri... stau muiele. intr-o soluţie (topire) acidulă, rom. lit. 387J/20,. ţf. barasch, i. n. 71/11. Luaţi această soluţiune (topire) şi puneţi-o intr-un vas la soare, agronomia (185Ş), 339/19, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Autogonic însemnează producţiunea unui individ organic foarte simplu în.tr-o soluţiune neorganică, conta, o. f. 204, cf. ddrf. O soluţiune de clorură de cupru, poni, ch. 24, cf. alexi, W., BIANU, D. S., RESMERIŢĂ, D., NICA, L. VAM. 225, şaineaisu, D. u., cade, ds. Nitiilii se saponifică uşor prin încălzire cu soluţii apoase acide. enc. agr. iv, 171, cf. scriban, D. Avem o soluţie nesalurată cînd o cantitate de soluţie conţine mai puţină substanţă decît soluţia saturată, macarovici, ch. 60. Scot din butoaiele cu soluţii caustice pieile crude ale animalelor, bogza, a. î. 105. Lucrările lui. . . făcuseră cunoscut.. . efectul de descompunere chimică legat de trecerea curentului continuu în soluţii apoase de acizi, baze şi săruri, sa-nielevici, r. 11. Apele sărate. . . apar ţn diferite puncte din zona neogenă, clorura dc sodiu din soluţie provenind din masivele de sare sau din argilele salifere. oncescu, g. 222. A fondai. . . teoria hrănirii plantelor cu solufii de săruri minerale, agrotehnica, i, 23. Există şi soluţii solide: bunăoară fonta este o soluţie de cărbuni în fier. cişman, fiz. i, 428. Pentru anestezia mucoaselor din nas, gît, laringe, bronşii ele. se foloseşte soluţia de cocaină, belea, p. a. 265, cf. dl, dm. Sărurile din apa mării nu întrec puterea de solubilitalc a apei, astfel că rămîn în stare de soluţie, geologia, 30. Administrarea bromurii la bolnavi se facc în soluţii apoase. abc săn. 73. [Condamnatul] era adus la execuţie în-vcşmîntal doar intr-o lungă cămaşă de in, muiată în soluţie de pucioasă, magazin ist., 1868, nr. 12, 43. Cu prilejul lucrării următoare, privind reacţia fierului în soluţie de sulfat de cupru, 47 dc elevi şi-au orientat bine observaţiile, gî 1968, nr. 932, 2/3, cf. m. d. enc., dex. ‘O’ Soluţie mamă v. mamă (II 3). — PI.: soluţii. — Şi: (învechit) soluţiune s.f. — Din fr. solution, lat. solutio, -onis. SOLUŢIONA vb. I. T r a n z. (Complementul indică dificultăţi, probleme, etc.) A găsi, a da o soluţie (1); a dezlega, a remedia (2), a rezolva (1), (învechit) a paravlepsi (2). Cf. cade. Aţi soluţionai la timp şi generos marca problemă agrară, sadoveanu, o. xx, 232. Furnizorul. . . este obligat ca în termen de 5 zile să soluţioneze divergenţele cu cumpărătorul, bo (1951), 743. Seriozitatea nu ni se prezintă numai ca o selecţie justă de mijloace penlru a soluţiona o dificultate, halea, s. t. n, 217. Noi avem toate mijloacele să soluţionăm orice obstacol, v. bom. aprilie 1956, 34, cf. dl. Nu e vorba să soluţionăm o astfel de problemă prin sancţiuni, preda, i. 172, cf. dm. Unchiul... spera că o cădere la examen va soluţiona. . . lotul■ t august 1964, 84, cf. dn2.' Tendinţa generală este de a soluţiona problema prelungirii şcolarităţii obligatorii, gî 1968, nr. 933, 2/3. Cu cea mal mare urgenţă trebuie soluţionată în această perioadă problema asigurării seminţelor. scînteia, 1969, nr. 8 184. Trebuie■ să soluţionăm problemele puse de evoluţia explozivă a tehnicii moderne. contemp. 1969, nr. 1 175, 8/5, cf. m. d. enc., dex. -v-Refl, pas, Aceste diferende [djntre oanieni] se solu- 970 solUţioHabil - 1213 - SOLVI1 ţionează prin ucidere, ibrăileanu, s. 312. problema genezei artei nu se poate... soluţiona decîl prin considerarea materialului pe care ni-l oferă arta primitivă şi cu .ajutorul unei metode explicative, vianu, e. 37. Ea se va soluţiona într-o concepţie mai sănătoasă, concepţia socialistă a personalităţii, eama, s. t. ii, 129. Cred că problema se poale soluţiona dacă pornim de la un alt etimon. L. rom. 1967, 314. — Pronunţat: -ţi-o-, — Prez. ind.: soluţionez. — Din fr. solutionner. S OLUŢIONĂBIL, -Ă adj. (Rar) Rezolvabil. — Pronunţat: -fi-o-. — Pl.: soluţionabili, -e. — Soluţiona + suf. -bil. SOLUŢIONARE s.f. Acţiunea de a soluţiona şi rezultatul ei; modalitate de a rezolva o dificultate, o problemă sau de a ieşi dintr-un impas; cheie, dezlegare, remediu (1), rezolvare (1), soluţie (I 1). După o soluţionare... fericită a problemei sale politice, neamul românesc este vrednic să-şi vadă... fiii... sub drapelul idealului cultural. în pur ii, 446, cf. lovinescu, s. i, 216. Sîntem invitaţi a da tot concursul . . . pentru soluţionarea chestiunii, titulescu, d. 217. Căutase să-i sugereze posibilitatea unei astfel de soluţionări a vieţii şi nevoilor lui. teodoreanu, m. iii, 168. Unirea trebuie să se adincească ptnă la soluţionarea marii chestii agrare, sadoveanu, o. xix, 490. [Angajaţii] au dreptul. . . să se adreseze comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă, bo (1951), 1 132. Recunoaşte că asociaţia e utilă... Dar nu o consideră totuşi ca mijlocul principal pentru soluţionarea anarhiei economice a societăţilor secolului al XlX-lea. halea, s. T. m, 63. Vede soluţionarea problemelor vieţii, v. rom. noiembrie 1954, 108. Nu au pulut întrevedea soluţionarea cea mai justă in numeroase probleme ce aveau de rezolvai, magazin ist. 1668, nr. 12, 2. Urmează să hotărască modalităţile de soluţionare a actualei crize guvernamentale, hl 1969, nr. 7 706, cf. dex. O singură problemă işi aşteaptă o ncînlirziată soluţionare, scîn-teia, 1977, nr. 11 004, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: -fi-o-. — Pl.: soluţionări. — V. soluţiona. SOLUŢIONAT, -Ă adj. (Despre dificultăţi, probleme etc.) Căruia i s-a găsit, i s-a dat o soluţie (1); dezlegat, remediat, rezolvat. Cf. soluţiona. Cf. m. d. enc. — Pl.: soluţionaţi, -le. — V. soluţiona. SOLUŢIUNIÎ s.f. v. soluţie. SOLVĂ1 vb. I v. solvi3. SOLVĂ3 vb. I v. sovîlta. SOLVĂBIL, -Ă adj. (Despre debitori) Care sc află în stare de solvabilitate; care are cu ce plăti; solvent2 (2). Cf. negulici. Pentru a lua bani de la bancă, oricare sălean trebuie a da garanţie sau in avere, sau in trei săteni solvabili, i. ionescu, m. 302, cf. prot. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., COST]-NESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RES- mertţă, d., cade. Sini datorii certe ale unui stat solvabil. TITULESCU, D. 435, cf. SCRIBAN, d. îţi fac roti, doar dumneata eşti cel mai solvabil om de pe lume. cĂ-linescu, E. o. ii, 203, cf. dl, dm, dn2. Clienţii... solvabili sini cei cai'e. . . îi asigură şi directorului o recompensă, scînteia, 1969, nr. 8 202, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: solvabili, -e. — Şi: (învechit) solvibil, -ă adj. GHEŢIE, R. M. — Din fr. solvable. SOLVABILITATE s. f. Situaţie a unui debitor care dispune de suficiente bunuri în patrimoniul său pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile; posibilitate de plată a unor sume (datorate); bonitate, solvenţă, (învechit) plătnicie. Cf. negulici, prot. — POP., N. D., PONTBRIANT, D., COST1NKSCV, LTORI', BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERÎŢĂ, D., CADE. Rolul unor astfel de agenţi esle limitat şi atlrnă de solvabilitatea lor. ENC. AOR. I, 85, cf. SCRIBAN, D., Dl,, dm, der, dn2, M. D. enc., dex. <0» (Prin lărgirea sen-suui), Unde vom găsi solvabilitatea, citid. . . criza bate [a uşile cele mai tari? dîmboviţa (1859), 1872/66. — Solvabil + suf. -ilate. Cf. fr. solvabilité. SOLVĂKT s. m. v. solvent1. SOLVATARE s. f. Fenomen care însoţeşte dizolvarea substanţelor într-un solvent1 şi care constă in stabilirea unor legături de natură electrostatică între ionii sau moleculele substanţei dizolvate şi moleculele dizolvantului. Solvalarca se mai poate produce şi în interiorul particulelor sau între pailiculc. ltrs, cf. der, M. D. ENC., DEX, DN3. — Pl. : solvctări. — Din fr. solvatation. SOLVÉNT1, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (învechit: despre substanţe chimice) Dizolvant. Folosesc a se lua dof-toriile solvente (desfăcătoare), cornea, e. i, 160/35. Apele minerale de fier cele lari... au puţină... sare solventă, descr. ape 114/12. Cataplasme solvente (în-moiloare). parab. 282/8. 2. S. m. (Chim.) Substanţă (lichidă) care are proprietatea de a dizolva alte substanţe; dizolvant. [Nitrobenzenul]. . . este insolubil în apă şi se amciiccă cu solvanţi organici, enc. agr. iv, 171. Se dă numele de dizolvant sau solvent substanţei care predomină în raport cu cea de a doua. macarovici, ch. 57. Drept, solvenţi selectivi se folosesc... propan lichid, bioxid dc sulf. . fenol, ltr2, cf. dl, dm, der. Substanţa sau specia de molecule care sc găseşte în exces [într-o soluţie] sc numeşte solvent ori dizolvant, dc 587, cf. M. D. enc.., dex, dn3. — Pl.: solvenţi, -c. — Şi: (rar) solvant s. m. — Din lat. suives», -utis, fr. solvant. SOLVÉNT2, -Ă adj. 1. (în opoziţie cu bursier; adesea substantivat) (Elev sau student) care plăteşte taxă pentru internat sau pentru cămin şi cantină; care nu este bursier. Cf. ddrf, şăineanu3, resmerîţă, d., cade. Am fost primii solvent în internatul liceului Sf. Sava. galaction, o. 13, cf. scriban, D. Dosare care urmăreau 250 de bursieri, semibursieri, solvenţi. ARGWEZI, L. 90, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. 2. (Despre debitori) Care se află în stare de solvabilitate; care are cu ce plăti; solvabil. Cf. barcianu, ALEXI, W., DL, DM, M. D. ENC., DEX. — PI. : solvenţi, -le. — Din germ. Solvent. SOLVENŢĂ s. f. Situaţie a unui debitor care dispune de suficiente bunuri în patrimoniul săn pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile; posibilitate de plată a unor sume (datorate); bonitate, solvabilitate; (învechit) plătnicie. Cf. dl, dm, dn2, m. D. ENC., DEX. — Pl. : solvenţe. — Din germ. Sotvcnz. SOLVÎ1 vb. IV. (Astăzi rar) 1. T r a u z. şi ref 1. (Chim.) A (se) dizolva. Azoi oxid. . .se capătă solvind I argint viu sau aramă tn acrime nitrică la căldură. I asachi, l. 59/11. Le fierbe...pînă cîni se vor topi 9717 SOLVI2 - 12Î6 - SOLZ1 (solvi) bine materiile, corne a, e. ii, 30/3. [Mineralele] se solvesc, se macină de aer . . ., se topesc sau şi ard. stamati, m. 3/14. Sărurile. . .au propriclaleă generală de a se solvă (topi) în apă. barasch, i. n. 66/12. Toate siincele compuse din silicaluri, . .nici se pot solvi în apă. cobîlcescu, G. 19/27. Se solvă o substanţă intr-un lichid. MACAROVICI, CH. 74, cf. DL, DM, DN2, DEX. 2. T r a n z. (Complementul indică taxe, impozite, datorii etc.) A plăti (3). încă astăzi să vă solvesc o mică parte din marea mea datorie, r (1870), 282. In-datorîndu-se. . . a îndestula pre acei onoraţi abonaţi care solviră abonamentul (a. 1884). plr i, 362, ci. ghe-ţie, r. m., bap.cianu, alexi, w. Această datorie nu va putea fi solvită, agîrbiceanu, a. 463. — Prez. ind.: solvesc. — Şi: solvă vb. I. — Din lat. solvere. SOLVÎ2 vb. IV v. sovilta. SOLVÎBIL, -Ă adj. v. solvabil. SOLVIRE s. f. Acţiunea de. a (s e) solv i1 (1) şi rezultatul ei. 1. (Chim.; astăzi rar). Dizolvare. Cf. s o 1 v i1 (1). Cf. dl, dm. Pe nisipul litoral al mărilor, in zonele calde, se depune adesea o pojghiţă de CaC0.3, care rezultă din solvirea numeroaselor cochilii, geologia, 33, cf. dex, dn3. 2. (Rar) Plată a unor taxe, impozite, datorii etc. Cf. solvi1 (2). Solvirea taxei es'.e obligatorie, — PI.: solviri. — V. solvi. SOLVÎT, -Ă adj. (Astăzi rar) Dizolvat. Cf. solvi (1). Cf. DEX. — PI.: solviţi, -le. — V. solvi. SOLVOÎŞ s. n. v. silvoiz. SOLZ1 s. m. 1. Fiecare dintre formaţiile tegumen-tare în formă de mică placă transparentă, de natură osoasă, caracteristice peştilor, care, suprapunîndu-se parţial unele peste altele, acoperă, de regulă, întregul ccrp, afară de cap şi înotătoare, constituind un scut protector exterior; p. ext. fiecare dintre micile plăci dure şi lucioase de natură cornoasă, care, suprapunîndu-se parţial unele peste altele, acoperă corpul unor reptile, picioarela unor păsări sau părţi din corpul unor mamifere. Rămase stricăciunea dupre trupul lui in apă ca nişte solzi de peşte, neagoe, înv. 78/7. [Cameleonul] solzi mărunţei.. .are. cantemir, i. i. ii, 13, cf. anon. car. După ce va fiarbe, scoate-l şi-l curăţă de solzi, mîncările 6/5. Piatea [crocodililor] le iaste grozavă a o vedea, acoperită cu nişte solzi groşi. ŢICHINDEAL, F. 69/21, cf. LB, FOLIZU, PONTIÎRJANT, D., costinescu. [Au venit].. .zmei cu solzi de oţele, emi-nescu, o. i, 85, cf. ddrf. peşti...cu ale lor aripi şi cu solzii lucitori Lunecă sub unda verde, sion, poezii, 143/20, cf. barcianu, alexi, w., şXineanu2, tdrg. Trupul patrupedului e acoperit de semicercuri in felul unor solzi, părvan, g. 529, cf. resmeriţă, d., cade. Solz zvtrlit din coada unui legendar ihtiozaur, topîr-ceanu, p. o. 127. Solzi de peşte, lipiţi în creţuri, sticleau verzii în lumina piezişă a soarelui, sadoveanu, o. ii, 559. Aşteaptă să se cureţe crapul de solzi, camii. petrescu, o. i, 250. Un ochi i se vedea lovit de albeaţă, lucind In soare ca un solz de crap. tudoran, p. 35. Corpul crapului este acoperit cu solzi mari. ap, 83. Peştişorii.. .se curăţă şi de solzi. s. marin, c. b. 56, cf. m. d. enc., dex. Şarpe lung cu solzii verzi, alec-sandsi, p. p. 11. O micană de mare Souz pe sîne n-are. candrea, ţ. o. 47. Şarpe lau[r] ‘Bălaur, Cu olcii ca talerii, Cu soiţi ca galbenii, t. papahagi, m, 118. îm- părăteasa a dai ordin la slugi să nu dea nici un solz jios. o. bîrlea, A. p. ii, 9. (Prin analogie) pielea noastră prin microscop cercetată sc arată plină de solzi, carii sini asemenea celor dc peşte. Fsţ (1842), 201/12. F i g. în mijlocul apei albastre ce curge cu solzi de aur. macedonski, o. iii, 30. Viaţa cu trup de 'aur şi solzi dc glod mi-i dragă. al. philippide, s. 12. Voieşte să sc dezbrace dc solzii claustrului. galaction, o. a. i, 78. Vîniul tîriăr şi vioi Cu solzi mărunţi de freamăte nc cerne, lesnsa, vers. 72. Apele goneau cu solzi de argint, pillat, p. 371. începură să coboare printre stropii albi de stele Solzii de argint ai lunii. HpţiEA, p. 79. -v” L o c. a d v. în solzi = aşezat ca solzii1 (1), acoperindu-se în parte unul pe altul. Argintul clătinat al zăpezii, sleit in solzi suflaţi, se poleia oglinditor în bălaia lunii, adam, r. 252. Figuri de frasin săpate in solzi, hogaş, dr. ii, 39. Oile..., supunindu-şi în solzi capetele siind cu desăvîrşire neclintite, sadoveanu, o. xvi, 61. «O* E x p r. A-i eiidea cuiva (sau a, face să-i cadă cuiva) solzii dc pe .ochi = a deveni (sau a face pe cineva să devină) dintr-o dată conştient de realitate. După aceea i-or cădea solzii'de pe ochi [comisului Simion], şi are să se mire el singur de ce i-a fost drag, sadoveanu, o., xm, 449. O, Alah bun şi preamilosliv. . ., fă să cadă solzii de pe ochii moştenitorului, id.. ib. x, 216. 2. (Cu determinări care indică materialul) Fiecare dintre plăcile asemănătoare solzilor1 (1) din care sînt făcute armurile sau unele obiecte de podoabă. Solz de alamă, regul. org. 474/8. Stăpîna casei..,, încinsă peste mijloc cu un colan lucrat în solzi auriţi, stătea în picioare dinaintea mea. hogaş, m. n. 20. îmbrăcămintea de solzi de aramă, vissarion, b. 221. Pentru un solz de aramă, moş Aloman îi dăduse o învăţătură. sadoveanu, o. xiii, 616. Templele lucesc Cu solzii de aurării şi lac roşcat, jebeleanu, s. h. 13, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Motiv ornamental (popular) lucrat în metal sau în lemn în forma solzilor1 (1). Fiind desemnate pe dînsele nişte solzi şi tot felul de flori. telimon, i. 73/26. Anumite brîie care sc păstrează in biserici ardelene, brîie de solzi mari, metalice, iorga, c. i. iii, 46. Bucăţi de lemn in diferite forme: solzii peştelui, ochiuri (făcute cu oglindarnl). păcală, m. r. 477. 3. Frunzuliţă sau petală în formă de solz1 (1) care acoperă şi protejează mugurii, bulbii sau alte părţi ale unor plante. Mugurul este un bumbuleţ învălit în solzi, brezoianu, a. 275/30. Crinul se înmulţeşte, tâinduse solzii, ap. tdgr, cf. cade. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit 'pe-o ramură topîrceaîju, e. 45. Cu solzi de cetini alcătuiră acoperişul [colibei], sadovea-nu, o. xm, 487, cf. scriban, D. Solzii glandulari sc prezintă sub formă de cupă plur.icelulară. . ltr2,. cf. dl, dm. Se-nfioară Solzii nenumăraţi şi verzi ai frunzelor. labi.ş, p. 351. O altă cauză a degradării apelor din bazinul Petroşani o constituie aruncarca deşeurilor forestiere. . .pleavă de solzi de molid, aşchii etc. probl. geogr, i, 127. Tăia solzii umezi, aripile vcrzi-albicioase caie înfloreau în coasta morcovului, bărbi;, g. 399, cf. M. D. ENC., DEX. 4. Pulbere răspîndită pe aripile fluturilor. Cf. CADE. 5. Stratul exterior pe care-1 prezintă o secţiune transversală făcută intr-o fibră de lină. Solzii sînt foarte caracteristici şi prin ei lina se distinge uşor . de celelalte fibre textile, ionescu-muscel, fil. 402, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. G. (Popular) Murdărie (1) care se depune pe piele în formă de mici cruste. [Brînduşa]... Cu arepi şi solzuri pc sp.ale Şi neşle coade lungi cîrlibatc. budai-de-LEANU, Ţ. 208, cf. DL, DM, DEX, ALR i/l h 131/140, ALRM I/I h 184/140, ALR ii/i h 121/53, 76, 310, 365, 520, 537. + Crustă care se desprinde in anumite boli de piele. Cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. tr. 4. S p e c. Impetigo. Cf, n. leon, med. .............. 9723 Solz2 -1217 - •SOMA2 7. (Geol.) Gută1;falie..Cf. ltr2. ■■■'-. — Pl.: solzi şi (rar, n.) solzuri. — Şi: (regional) solţ, souz s. in. - — Sg. refăcut după *soMzi (pl. lui *sold < lat. solidus „aurens“)- : SOLZ- s. n. v. sos1.. SOLZÂIÎ s. in. (Regional). Numele unui peşte nedefinit mai de aproape (Ţăuţ — Lipova). Cf. băces-cu, p. 185. j — Pl.1: solzari: ■■ ■-. ■ ' — Solz1 +' suf. -ar. ■ 1 SOLZÂRIE s. f. (Bot.; regional) Mama-pădurii, v. mam ă (III a) (Lathraea squamarid). Cf. borza, d. 96. — Pl.: solzarii. — Cf. solz1. SOLZĂRÎE s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea solzilor1 (1) care acoperă corpul unui animal; mulţime de solzi1. Solzăria lui [balaurului] era ca un Curcubeu de-a lungul spinării. Del avu ance a, v. v. 214, tf. TDRG, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. — Solz1 + suf. -ărie. SOLZEĂLĂ s. f. (Regional) Strat de paie aşezate în formă de solzi1 (1), care se foloseşte ca acoperiş la casele ţărăneşti (Beciu — Buzău). Cf. chest. ii, 257/101. — Solz1 + suf. -eală. SOLZEŞTE ,adv. (Bar) Ca solzii1 (1); în felul solzilor1. Bechetul fu (nălţat pe o măgură cu trei rîncluri de prispe..., învelit cu stuf solzeşte. chiriţescu, gr. 6, cf. 254. . ~ Sol/.1 — suf. -eşle. . .. . , . . . SOLZÎ -vb. IV. Tra.n.z. t., .(Popular)  acoperi cu solzi1 (2); p.. e x t. a aşeza prin suprapunere parţială în felul solzilor1 (1); a aranja în formă de solzi1. A solzi bine şirele pe deasupra (ca şindrila pe casă) cu snopi dc grîu. ap. tdgb. Feliile. . .se usca solziie sau răsfirate, comşa, n. z. 55, cf. cade. Optzeci şi trei de picioare solziie cu galben. : .spinzurau la locul' de cinste. voiculescu, p. i, 62, cf. scriban, D. Şi cu solzii . ■să-l solzeşti.' teodorescu, p1. p. 378. N-ai decît să-m[i\ ■ "solzăşli o cămaşe cu galbini: graiul, ii, 80. [Şindrile] solztte bine. chest. ii, 2-36/86. 2. (Prin Transilv.; complementul este aluatul dospit) A rupe din întreg şi a da o formă (de pîilie) înainte dc a băga la cuptor; (învechit şi regiohal) asoage (1). Io o solzăsc. alr i 775/138, cf. ib. 775/150. 3. (Regional: complementul indică trunchiuri de; brad) A coji (Vicovul de Jos — R'ădăuţi), Cf. arvinte, ŢEKM. 165. — Prez. ind.: solzeşc. — V.. solz1. SOLZIFORM, -Ă adj. Care are forma unui solz1 (1), ca solzii1. Arbori cu ace solziforme persistente, enc. agr. iii, 588. — Pl.: solziformi, -c. — Din solz1 (după fiUform, pluriform ^tc:). . SOLZIŞOR s. m. Diminutiv al lui s o l z1 (1) ; (rar) splzuleţ, (regional) solzuţ. Au palru aripi pieloase, care sini acoperite cu solzişori frumoşi boiţi, cc seamănă cu un prav măru/i/. j.'cihac, i.'n. 186/18. Ţine acest sol-zişor, şi cind vei gindi la mine, cii voi fi la tine. ‘ISW-bescu, l. 43, cf. cade. [Ştluca] sS-îm lepede la-mal un solzişor. SADOVEANU, O. IX, 371, cf.- DL, DM, DEX, Ai mei solzişori'. [ai ştiucăi] Mar i şi sclipitori Le-or fi de-nveliş. teodorescu, p. p. '-91. (Prin analogie) Acidul Moric (cristalizat) se înfăţişează sub chipul unor solzişori albi. voiculescu, l. 40. . ' — Pl/: solzişori. — Solz1 + suf. -işpr. SOLZOS, -OÂSĂ. adj. 1. Acoperit cu solzi1 (j). Cf. .lb. Pielea. . .la .unele, [animale] este. netedă, la altele păroasă. . .spirtoasă, solzoasă. . .sau cu pene. .acoperită. J. CIHAC,. I...N. 6)23, cf. polizu, pontbriant, d., costinescu, ddrf, barcianu, alexi, w. Două cozi solzoase. de peşte uriaş, iorga,. c. i. iii, 25, .cf, tdrg, REs-meriţă, d., şăineanu, d. u.j cade, scriban, d.,. dl., dm,, Reptila solzoasă, abia ieşită din mlaştini, românia literara, 1970, nr. 87, 3/2, cf. m. d. enc., dex. Şearpe şclzos Cu dinţii de os. teodorescu, p. p. 394. [Zmeii] să fi avut picioare ca de capră şi o coada lungă solzoasă. şştERA, i>. 314. + (Despre pielea omului sau despre boli ale acesteia, despre părţi ale corpului omenesc etc.) Care pare să fie acoperit cu solzi1 (1); cu aspect de solz1 (1, fi); (despre aspectul pielei, al părţilor corpului onneriesc etc.) caracteristic solzilor1 (1) ; că al solzului1 (], 6), ca de solz1, partea cea solzoasă. . .a. iamporaliilui. kretzulescu, a. 98/5, Cu modul acest (Personificat) Vino, soamne, de-l adoarme, dela-vrancea, o. ii, 152. pesemne că somnul meu doarme pe undeva. ..Şi-a uitat să-mi mai vină pe pleoape, t iunie 1968, 54. Fig. Somnul apoplexiei este ca. şi al leşinalului. episcupescu, practica, 324/10. Să deşteptăm conştiinţa naţională-a confraţilor noştri care dormitează în somnul nepăsării (a. 1868). plr i, 293. Voi ce staţi în nemişcare, N-auziţi prin somnul voslrn acel glas triumfător, ce se-nalţă pîn-la ceruri din a lamei deşteptare? alecsandri, p. it, 5. Un şuier lung, speriat. . . trezeşte somnul codrilor, vlahuţă, o. a', iii, 33. Apele iu Le trezeşti Din somnu-mpietririi. neculuţă, ţ. D. 56. Dormi, căci somnul a cuprins de mult grădina. minulescu, vers. 30. M-am lungii pe brtnci, lîngă foc, ascultînd somnul lîrlei şi visele Oltului, galaction, o. a. ii, 49. peste somnul lînced şi nesaţul spurcat al cetăţii.. . detunase, vocea revoluţiei, argi-iezi, b. 138. Livada s-a încins în somn. blaga, poezii, 47. Oltul cade într-un somn adine, bogza, c. o. 156. Moscova. ...părea încă afundată in somn. stakcu, u. r. s. s. 83. Farmecului., pe care îl simţise altă dală pentru el Sultana, se adăugase acum un fel de recunoştinţă. . .că el nu rupsese somnul de ceară al celor 16 ani ai ei. demetrius, : a. 9. Uşa biroului scoase din somnul lui duminical clopoţelul de. alamă, tudoran, p. 15. .Somn neclintit de iarbă' şi de brad învăluieşte munţii sub aripă, labiş, p. 25. Aici îşi doarme somnul fantastic Ursa-Mare. vulpesc», p. 147. Sintcm viitorul şi rădăcinile Şi somnul în care intră grădinile, scînteia, 1969, nr. 8 218. Somnul îndrăznelii .naşte monştri, contemp. . 1969,-nr. 1 168, 1/3.. ^ Loc. a d j.- şi a d v. Fără somn = (care este sau care se desfăşoară) în stare de. veghe;-treaz. Eram curios casă văz. . .care damă va pulea să .. stea cu pieptul mai bine împotriva ispitei unei nopţi pe 9768 &0MN*4 ~ lâăâ - S oMK trecute fără somn. heliade, l. b. iii, 68/19. A ctta oară zorii mă prind fără somn? voicülescu, poezii, i, 257. Fiorul şi freamătul grădinii pătrund pînă la mine pe uşa deschisă şi mă găsesc fără somn. sadoveanu, o. xix, 304 c=i Pază fără somn. în (sau prin, Învechit, din) somn = in timpul somnului, dormind; p. e x t. în vis. Veaste priimiră in somn. coresi, ev. 499. îngerul tui Dumnezeu dzise mie in somn. po 105/9. Mulţi s-au găsit de-au făcut multeşi minunate lucruriln somn. phav. 1 079. Alţii iarăş văd in somn vise (a. 1645). gcr i, 117/13, cf. n. test. (1648), 3V/21. Vestea s-a arătat lui în somn. aristia, plut. 46/15. Din somn mi s-a părut că se sfirşeşte pămîntul; trăsura dedese intr-o podişcă ruptă, ghica, c. e, i, 41. Şi prin somn auzi-vom bucium De la stînele de oi. eminescu, o. i, 101. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină, id. ib. 168. li şterse o palmă prin somn, cit ce poate, creangă, p. 303. Ercule nici nu simţea ce făptuiau aceşti Pigmei, fiind el în somn. ispirescu, u. 63. Ciobanul, lingă turmă, culcat cu ochii-n sus în somn, spre-o altă lume, purtat a fi se lasă. macedonski, o. i, 116. prin somn întruna a vorbit cu şoapte, coşbuc, p. i, 245, cf. alexi, w. Plecase două luni, să se elibereze dc încleştarea acestor două priviri mute, care o urmăreau fi prin somn. c. petrescu, î. ii, 226. Odată, l-am văzut zîmbind în somn. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 94. Numai în somn (uneori), amintirea sfişietor de fragedă a fetelor moarte de timpuriu dă inimii altfel de atingeri, teo-doreanu, m. u. 17. Noaptea. te visez in somn. căli-nescu, L. l. 135. Şi-mi duc filosofici prin somn, ca-n amintire, arghezi, s. v, 188. De spaima c-ar putea să se prăpădească in somn n-am scăpat, stancu, d. 43. Se-ntorc gemtnd în somn. jebeleanu, s. h. 16. Nu-l apăsa nimic, nu tresărea niciodată prin somn? tudoran, p. 44, cf. dl. Tresare dureros în somn şi geme. labiş, p. 112. Cîinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. barbu, g. 11. prin somn respiraţia îi era repezită, v. rom. decembrie 1964, 65. prin somn cu scriam versuri cu ochiul larg deschis. il mai 1965, 10. începe să sforăie şi să vorbească în somn. bănulescu, i. 14. Bărbatul. . . a vorbii în somn. cinema, 1969, nr. 4, 14. 'Toamnă caldă ca o femeie-n somn. rom&nia literară, 1970, nr. 91,4/1. [Ursitul] De le-ţi afla în somn dormind Trinliţi-l, Juţiţi-l, Grăbiţi-/. marian, v. 24. Ca prin somn = în mod neclar, confuz. Auzii ca prin somn pe tata sculîndu-se. eminescu, g. p. 103. "v- E x p r. A nu avea somn sau a nu-şi găsi somnul sau a nu (i) se lipi (ori atinge) somnul dc pleoape (sau de cineva) = a nu putea dormi, a avea insomnie. Oricînd nu vor avea somn şi nu vor putea să doarmă, să sc ştie că sînt bîntuiţi la sănătate. episcupescu, practica, 78/17. N-am adormit, maiou l iţă; că n-am somn, vai de păcatele mele! caragiale o. ii, 245. Jonu Badii n-avea somn ca alţi creştini, agîrbiceanu, s. p. 16. Fostul factor rural, înfierbînta. de vin, nu-şi găsea nici el, se vede, somnul, c. petrescu, î. ii, 145. Somnul nu s-a lipit de pleoapele lui. cocea, s. ii, 49. Oamenii umblau în jurul focului parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. rebreanu, r. ii, 205. Am vrui să dormim, nu s-a lipit somnul de noi. stancu, m. i. 66. Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steie Ei, alchimiştii noului pîrjol! labiş, p. 28. Nu avea nimeni somn, nimeni linişte, barbu, , princ. 16. Mi-a spus apoi să plec, dar iarăşi m-a chemat, căci încă nu avea somn. v. rom- octombrie 1964, 62. Pentru tine, rujă pliiiă, Nici n-am somn, nici n-am odihnă, jarnîk — bîrseanu, d. 16. Tăie păsările dorm; Numa una n-are somn Şi zboară din pom în pom. folc. mold. i, 64. A-şi face (cineva) somnul = a) a dormi. Adesea îmi făceam somnul pe scaun, rezemat de masă, fără a mă atinge cu săptămînilc de pal. ghica, s. a. 146, cf. uduescu, gl. ; b) a se odihni suficient. Cf. udrescu, gl. (Rar) A fl pe marginea somnului = a fi pe punctul de a adormi. Nepotul e pe marginea somnului. teodoreanu, m. u. 244. A trage un somn (sau, rar, sonmiie, sau un pui de somn) = a dormi (adînc). Cf. jipfiTJWANT, d. 746. Aghiuţă s-a pus să-i tragă la saamne... şi dormi! şi dormi! caragiale, o. ii, 243. Culcă-te să tragi un pui de somn. slavici, o. i, 219. Se întoarseră şi pe partea cealaltă şi mai traseră încă cîte un somn pînă la ziuă. ispirescu, ap. tdhg. De la Iaşi şi pin-aici, mai că n-ai cînd trage un somn bun, şi-ai ajuns, mironescu, s. a. 133, cf. cade, scriban, d. 1 335. Am tras cu toţii un pui de somn spre ziuă. stancu, d. 178, cf. scl 1974, 631, dex. A dormi somnul iepurelui == a dormi uşor, iepureşte. Cf. dl, dex. A-l fura (pe cineva) somnul = a aţipi. Tirziu de tot il fură somnul, vlahuţă, o. a. 122, cf. dl, dex. Somn uşor (sau buu), urare adresată unei persoane care se culcă. Cf. polizu, alexi, w. Somn bun ş-odihnitor, natură! anghel, î. g. 38, cf. tdrg. La revedere... Somn uşor! bassarabescu, v. 8. Nimeni nu mi-a ural vreodată somn uşor, nimeni şi niciodată, stancu, m- i. 60, cf. dl, Dk. Somn uşor, haide încearcă să a-dormi, că acuşi trece noaptea, barbu, ş. n. ii, 35, cf. dex, udrescu, gl. Şi somn uşor la dumneavoastră, şi bună seara! o. bîrlea, a. p. ii, 458. <0- Compus: (învechit) soinn-umblător = somnambulism. Cf. ar (1832), 2902/7. + (în sini agmele) Somn de iarnă (ori hibernal) sau somnul iernii = stare de amorţire în care petrec iarna unele vie tui', oare. Stî rniseduşmăniaunei,albine, care, mînioasă cum sînt ele în preajma somnului de iarnă, s-a repezit la Ghighi. rebreanu, i. 128, cf. cade. Cînd natura reintră în somnul de iarnă, va somnolaşi apriga dorinţă senzuală a faunului, constantinescu, s.iii, 61, cf. dl, dm. (F i g.) Şi-a pus pămîntul blană albă şi-şi doarme somnul hibernal, anghel — iosif, c. m. ii, 34. Somnul plantelor = poziţie specială, pe care o iau unele părţi ale plantelor în timpul nopţii. Cf. cade, ds, dl, dm. + F i g. (învechit, rar) Vis; himeră. Unde-i aurul şi argintul, unde-s robii cei mulţi şi giocurile, toate-s putrede şi toale-s prah şi loate-s umbră şi somn. molitvenic (scc. XVII), 2r/12. 2. Necesitatea de a dormi; senzaţie provocată de această necesitate, plecă-se giurelc de somn şi căzu. cod. vor.2 8v/4. Iară Petru şi cărei era cu nasul era îngreoiaţi de somn. cohesi, ev. 532. Cînd... apuse soarele, mare somn vine pre Avraam. po 51/9. Dar şi mai bine-i cînd afară-i zloată,. . . de somn să picuri. eminescu, o. i, 119. Somnu-l biruie — adoarme, vlahuţă, o. a. i, 25. Tc-nvinge somnul fără vrere, anghel, p. 13. Somnul te abate, le doboară, însă na poţi dormi. pamfile, văzd. 103. Cu gîiul întins, cu ochii încă ceţoşi dc somn, priveşte, gîrleanu, n. 193. Biata femeie,. . . buimacă de somn, începu a se întoarce sub oghial. hogaş, dr. i, 3, cf. resmeriţă, d., cade. Ochii i se închideau, somnul îl dobora. galaction, o. 41. Nu mai pot de somn, vă rog să-mi daţi camera mea. camil petrescu, t. iii, 11. Cucoanele . . . învinse de somn şi oboseală, se strîmbă, vrind să rămlnă suriză-toarc. brăescu, o. a. i, 42. Ochii lui se închideau de somn. arghezi, s. vii, 153. Un somn i-ncarcă pleoapa. călinescu, o. ii, 32. Stam şi eu, întins alături, dar somnul nu-mi trimitea nici o adiere, blaga, i-i. 28, cf. dl. Fumegam de somn, cind am simţii Paşii cuiva lingă perete, isanos, v. 423, cf. dm. Lumina moale a odăii iţi făcea somn. barbu, g. 17, cf. id. princ. 27. Se luptă cu oboseala, cu somnul, cinema, 1968, nr. 1, XIV. M-am îmbrăcat, mi-am înfrînat somnul şi am aşteptat. românia literară, 1969, nr. 28,17/1. Apare, buimăcit de somn. scînteia* 1969, nr. 8 217, cf. m. d. enc., dex. Cind ai soare în cap... te toropeşte somnul. şez. i, 56. [Copilul] căzuse seara ca un trunchi, de somn. ib. i, 59. -v* (Construit cu verbele ,,a fi“ sau „a face“' şi cu pronumele personal in dativ) Se culcă, dar nu-i e somn şi nu stinge luminarea, vlahuţă, o. a. iii, 88, cf. ddrf, alexi, \v. Mi-era somn şi adormii. hogaş, dr. i, 48. 1 s-a părut că-i e somn şi adoarme. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 75. îi era ruşine să-i spuie lui Vania: „Mi-c somn“, teodoreanu, m. iii, 79. Mi-i somn. labiş, p. 40. Nu ar trebui decît. s-o transcriu pe-hîrtie, dar sînt atît de obosită şi mi-e atît de somn, incit efortul mi se pare uriaş, contemp. 9763 §0ivM* SÖMNÄMBuLfeStl 1969, nr. 1 179, 3/6. De all[el nii-'i $fa frig... şi p.ici somn. români* literară, 1970, nr. 102, 18/1. Da-i mai negru uritu; Din om le face neom, C-ai dormi şi nu (i-i somn. J.\nNÎK — bîrseanu, d. 212. Flăcăul afară străjuia amu cit străjuia, pe urmă i se făcea somn şi adormea, sbiera, p. 140. Pe la apusul soarelui vine Serilă şi zice că-i e somn. retec.anul, p. iii, 67. Somn mi-e, maică, şi-aş dormi, bibicescu, p. p. 13, cf. alrm i/i li 110. Nu pot mtnca, c-atlta d'i somnu-mn'i-i d'i nu pot sta pe piâioari. o. bîrlea, a. p. ii, 65. <► F i g. prelung cetatea cască şi somnul îşi învinge. voiculescu, poezii, i, 8. Şi cum sta şi cuvînta, Somnul iute-l apuca, balade, iii, 174. *0“ Loc. adj. Greu de somn = somnoros. Trei stele grele de somn. . . Cu-sură, ca la flăcăii de domn, Tatii nasturi la zeghe. vulpescu, p. 40. N-am mai vădut aşa om... grieu dă somn. alr i 315/28. CIrpiţi (sau lipiţi) dc somn = (despre ochi) somnoroşi. Domnul Bogoiu iese pe terasă, cu ochii eirpifi de somn şi pufin buimăcit, se-bastian, J. 4. Stătea la masă, eu ochii lipiţi de somn. r. popovici, s. 525. (Rar)Plini de somn= (despre ochi) somnoroşi. Mindra cu şurţ dc carton E cu ochii plini de somn. jarnîk — bîrseanu, d. 433. Cu somnul (greu).în (sau pe) flenc =, somnoros. Vagăsi pe iubita lui cu somnul în gene. rebreanu, i. 64. Ici un hu-zuritor cu somnul greu pe gene Ziua nămiaza-mare horăie-n buruiene, călinescu, o. ii, 218. plccam dimineaţa.. . cu semnul pe gene. stancu, r. a. i, 293, cf. udrescl', ol. «C» Expr. A-i veni (cuiva) somnul = a simţi nevoia de a dormi. Îmi venea şi mic somnul. sadoveanu, o. xii, 622. Ai noştri sporovăiau la noroc, aşleptind să Ic vie somnul, v. rom. ianuarie 1966, 52. 3. F i g. (Şi în sintagmele somnul morţii, somnul mormintului, somnul de vcci, somnul veşnic sau cel veşnic, somnul veşniciei, ultimul somn) Moarte (1). Uită-te la cei ce dorm in morminturile acestea somnul morţii, maior, p. 29. D-aci înainte... se vor supune somnului morţii, episcupescu, practica, 20/30. Să mă pregătesc de lungul somn al mormintului. heliade, i.. B. ii, 57/27. Atunci ca din somnul morţei rădicin-du-se Zulnie, Au priimit jurămîntul. conachi, p. 88. Dc somnul cel veşnic Groz-acum zăcea! alecsandri, 0.. 72. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape. J.u-ceasc-un ccr senin pc-adincile ape. eminescu, o. i, 219. Dar somnul cel veşnic este greu. macedonski, o. 1, 51. Tu somnul veşniciei sub mine să-l petreci, coşbuc., r. i, 134. Cu milă, daţi-l veşnicului somn. davila, v. v. 125. Alba rochie de spumă a urmai, să doarmă în sicriul ei... păstrată... pentru ultimul somn. an-ghel, pr. 23. Frunze de veşnicul somn Cad grele, udate. bacovia, o. 31. Amar miroase somnul celor ce nu mai sînt. lesnea, vers. 110. Capu-i odihnea pe perna ultimului somn sau a supremei insomnii, teodorea.nl', m. v. 314, cf. scriban, d. Cuprinde... o viaţă de osteneli pină la suprema odihnă a somnului dc veci. VIANU, A. P. 157, Cf. DL, EM, M. D. ENC., DEX. ❖ E K p I'. A dormi (cincva) somnul (cel) de vcci (sau veşnic, tatei, cei lung, ffl de pe urmă, eel fără deşteptare) v. dormi. A-şi dormi (cincva) somnul v. dormi. 4. (Prin Munt., prin Olt. şi prin Bucov.; şi in sintagma somnul cucului, mx 93) Ouăle fluturelui inc-lat depuse în formă de inel pe ramurile tinere ale copacilor: (regional) somiiişor? (III), mărgică cucului (v. m ăr ge a I 1), mprgicuţa cucului, stupitul cucu-ui. Cf. marian, ins. 286, canprea, f. 25^, cade, ubbescu, gl. 5. Compus: (regional) somnul-pămintuiui = numele unei plante medicinalc nedefinite mai de aproape. Stăpînă dragă, lipseşte somnul-pămintuiui. şi limba-şo-pîrlei. Nu te \ îngriji, căci le găsesc îndată, sadoveanu, o. xy, 417i .cf. l. rom. 196.7, 146. — Pl.: (rar) somnuri şi soamne. — Yoc.: (rar) soamne•. **- kivt. somnps. SOMN vb. I. Intranz. (învechit şi regional) A dormi. (Hameleonul) cu ochii deschişi somna şi cu toată fantasia deşteptată visa. cantemir, ap. cade. Noi nu am somnat, Ci-am tot colindat, pamfile, cr. 123, cf. scriban, d., dl. (R e f 1.) puţin s-a somnai, Dar cemi-avisal ?teodorescu,p. p. 25. — Prez. ind.: somnez. — V. somn2. SOMNAMBUL, -Ă s. m. şi f. Persoană care suferă dc somnambulism; noctambul, (popular) lunatic, (învechit) somnambulist. Cf. i. golescu, c. Către şapte ceasuri noaptea, toată lumea pe uliţe află că o somnambulă (care umblă dormind) se plimba pe invălişul unei case înaltă de cinci caturi, cr (1834), 3101/il, cf. NEGULICI, STAMATI, D., POLIZU, PROT; — POP., N. d., antonescu, D., pontbriant, D. Bucuriile inconştiente şi complicate ale somnambulilor, conta, o. f. 147. Fotografii reprezentind atitudini de somnambule în stare hipnotică, arhiva, ii, 315, cf. ddrf, barcianu; alexi, w., şăineanu2. Cu paşi de somnambul se duce. anghel — iosif, c. m. i, 22. Vasile nu-i răspunse, ci o privi numai cu aceeaşi privire fixă, arzătoare, de somnambul parcă, agîrbiceanu, a. 85, cf. resmerîţă, d., cade. Cel din Năsăud amorţise, făcînd loc unui somnambul, rebreanu, n. 302, cf. scriban, d. Dacă focurile dc revolver nu deşteptau somnambulul, Gli-gore s-ar fi întors în patul lui aşa cum a plecat, ar-ghezi, s. xv, 20. Îmi găseam, cu o siguranţă de somnambul..., tocmai lucrurile trebuincioase, blaga, h. 89. Situaţia sa în raport cu mediul e ca aceea a unui fascinat, a unui somnambul, ralea, s. t. ii, 160, cf. dl. Cobora încet,... cu o expresie bizară, ca şi cînd ar fi fost somnambulă, preda, r. 237, cf. dm. printre colori şi forme eu sirit un somnambul. T iulie 1964, 00, cf. dn2. Noi ne sprijinim de el, aşa cum se sprijină somnambulii de razele lunii, t august 1969, 14. Avea un aer uimit cînd i se cerca ceva, de somnambul deşteptat din somn. românia literară, 1970, nr. 92, 16/1, cf. m. d. enc., dex. *0” (Ca termen de comparaţie) Dorobanţi cari sc preumblau ca nişte somnambuli. sion, p. 273. Dreaptă ca o somnambulă ea loveşle-auto-matic. macedonski, o. i, 87. fi... merge ca un somnambul, parc-ar pluti, vlahuţă, o. a. 441. pornesc înapoi, in picioare... ca un somnambul, camil petrescu, u. n. 403. Minaţi de la spate de gradaţii care-i loveau... înaintau ca nişte somnambuli, brăescu, o. a. i, 80. S-a. speriat că mor, cînd m-a văzut umblînd prin casă ca un. somnambul, a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 43. A făcut cîţina paşi ca un somnambul, cocea, s. i, 245. La anumită oră... se ridicau şi porneau, ca somnambulul chemat de lună. teodoreanu, m. u. 23. Cu ochii ţintă în vid privea ca un somnambul. bart, s. m. 78. Sultana, ca o somnambulă, păşi înainte. călinescu, b. i. 36. Înaintase ca un somncmbul, puţin lipsise ca miinile lor să se înlilnească pe ivărul metalic. vinea, l. i, 185. Ncli, ca somnambulă. . ., aruncă înfrigurată rochii şi alte lucruri in valiză, h. lovinescu, t. 377. Conductorii . . . cuprinşi de febrilitate îşi aranjară repede ţinuta începind să alerge ca nişte somnambuli de colo pină colo pe culoare, românia literară, 1970, nr. 97, 19/2. -0* F i g. (Adjectival) Vaporul nu era decit procesiunea somnambulă a unei constelaţii grupată geometric, sub tremurul capliv al constelaţiilor fixe. teodoreanu, m. iii, 7. Ulanii priveau cu indiferentă trecătorii somnambuli, v. rom. ianuarie 1955, 243. — Pl.: somnambuli, -e. — Din fr. somnambule. SOMNAMBULfiSC, -EÂSCĂ adj. (Rar) Somnambulic. Să creadă... faptele somnambuleşli. ale uncr 0770 &©^aWiMg - nat- SoMjsiişofti personaje de vebhe, oisienlală legendă, românia- -liberară» 1970,,nr. 97,28/3, cî.dsr. — Pl.* somnambăleşti. • '• — Somnambul + silf. -esc. SOMNAMBÎÎLIC, -Ă adj. Care aparţine somnambulului sau spmriambulismului, privitor la somnambul sau la sbmnambulism; (r^r) somnambulesc, Somnambulice aproape se urmează albele bestii fără a privi nici in dreapta, nici tn stingă, -anghel,-pr. 114. Lăsă telefonul. .. ca o mişcare înceată, somnambulică. c. petrescu, o. p. ii, 164. Umbla pe străzi şi pe maidane, absentă, cu pasul egal, somnambulic, g. m.. zamfirescu, m. D. T, 208. Adeptul unui asemenea postulai lucrează egal, fără discernămîni, ca intr-o stare somnambulică! RAI.EA, S. T. ii, 236., CÎ. DLj DM, DN3, M.'D. ENC., DEX. -v- (Adverbial) Scoase c.hipiul şi îl aşeză somnambulic pe un teanc de. cărţi. c. petrescu, î. ii, 103. încet, aproape somnambulic, închide telefonul, h. lovinescu.,' t. 328. Pe muchea sticloasă, ucigătoare... prin grohotişul abrupt... înaintam somnambulic. contem.p! 1970, nr. 1 241, 3/5. — Pl.: somnambulici, -ce. . — Din fr. somnambulique. SOMNAMHUlJSM s. n. Stare 'patologică-caracterizată prin executarea automată a unor acte coordonate in timpul .somnului natural sau ’ provocat prin hipnoză, de care individul nu-şi dă seama la trezire; noctambulism,. (popular) Iunie, (învechit) lunaticie”, (grecism învechit) selianism. .Cf. i. golescu, c., ne-oulici. .Somnambulism va să. zică umblare în somn. p.olizu, p.-221/27, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d. în toate experienţele asupra somnambulismului neputinţa dă naştere dezgustului, gherea, st. cr. ii, 297, cf: DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, D,. S.j resmeriţă, d. Accidentele isterice cuprind diverse manifestări ale nevrozei .(atacuri convulsive.. . crize dc som-nafnbulism- spontan etc.). marinescu, .p. a. 95, cf1. cade. O persoană care se scoală noaptea, umblă adormit: . . este atinsă de -somnambulism. ygreg, m. n., qf_. SCRIBAN, DL,- Dm, DER, DN2, D. MED., M. D. ENC.', dex. F i g.,(Miturile] se constituiesc în tabuuri sfinte şi oricine .ar îndrăzni să le conteste trebuie să. fină scamă dc furia dezlănţuită a semenilor săi, tulburaţi In somnambulismul lor. halea, s. t. i, 184. — Din fr. soiunamlmlismc. SOMNAMBUlÎsif s. m. (învechit) Somnambul. Cf. ar (1832); 2902/7. în somn fiind şi cu ochii închişi, umblă şi nu cade, nici nu se edinge de pietre saii dc alte împiedecări. . . fiindcă unde se găseşte o asemenea împiedecare ;somnambulislul se dă la o parte, earasch, m.Hi, 104/23, cf. ursu,.t, ş. 281. ^ P}.: somnambulişti. — Somnambul -+- sui. -ist. SOMNĂ s. f. v. sucnă. SOMNĂRÎE s. f. (învechit, rar) Somnolenţă (1). Pătruns de fluidul magnetic în care crierii înnoată te simţi furat de o somnărie uşoară şi toată fiinţa ţi Se cufundă în sinul unei lene poetice.• alecsandri, o. p. 10, fcf. dl, dm. — Somn2-f suf. -arie. SOMNEA s. m. art. (Prin Ban., prin sud-estul Munt. si prin Dobr.) Somnoriiă. Cf. alr ii/i mn 53, 2 308 bis/2, 705, 987. — Accentuat şi: somneă. aurii/imn 53,2 308 bis/987. — De la somn2. ■ SOMNEĂLĂ s. f. (Regioiial) 'Somnolenţă (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. — Somn2 suf. -cală. . SOMNICĂŞ s. rrt. (Rar) Sotnnuleţ1. Cf. băces'Cu, p. 42, ’52. .. ■; ■’ . — Pl. : somnicaşi. . f- — De la somn1. ŞQMNICALl vb. IV. In traiiz. (Regional) A riio-ţăi (.2) (MoftinU Mic — Cărei). Cf. alr ii/i li ¿04/334.. — Prez. inel. : somnicălesc. . . — De la somn2. SOMNÎE s. f. (Rar) Somnolenţă; p. ’ e x t. somn2 (i)- .. VeŞmintul său cel negru. . ■■ Destins coprinde lumea ce-n braţele. s,omniei Visează, fjeliade, o. i, 188. Toate acele mii. de glasuri se-nalţă cu răsiinet pOţolit iii tăria nopţii, se limpezesc în aerul ei răcoros şi leagănă în somnie auzul, aromit. odobescü, Ş. iii,' 19. Cîrid ţi-oi cîrpi una, i'fi sare repede somnia, pamfile, aîr. 260. Sfios la vorbă, mai 'mult'rhiirmurălor decit glăsuitor, trăia într-o necontenită stare de somnie: teodoreanu, m. u. 78. Să fi. trecut. ca un ceas dé. somnie, în care i se păru.:, ca scîrţ'iia fereastra chiliei de alătiţri. voicùlescu, p. i, 298. Din somhia-i prefăcută tresare numai cînd e vorba de artă, ortografie şi vocabular poetic, .sadovéànu, o. xvi‘ 505. Apa zvonea domol.ea într-o somniei id. o. xvm, 41, cf/ionftAN, L. R. A. 178, DL, DM, SCL 1974, 613, DEX. — Pl. : somnii. — Somn2 + suf. -ie. SOAINIERĂ s. f. v. somieră. SQMNIFÉU, -Ă adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Medicament, substanţă) care provoacă somn2 (1) ; hipnotic; hipnotizant, narcotic, soporific, .(livresc) soporifer, (rar,) adormitor, (învechit) şoporativ. Cf. i. golescu, c., NEGULICI, CALENDAR (1862), 73/5, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, w. între medicamentele somnifere avem: opiu, cloralul, sulfonalul, veronalul, trionalul cic. bianu, d. s., cf. resmeriţă, D., cade. Nu l-au potolit dccit cu un somnifer tare. voiculescu, 'p. i, 72, cf. scriban, d., dl. Intră intr-o farmacie şi ceru un somnifer, preda, r. 213, cf. dm, der. Dintre medicamentele care pol provoca tulburări alergice amintim: somniferele, sulfami-dele. abc săn. 69., cf. dn2. Surorile ie potoleau şi-ţi dădeau pe ascuns somnifere ca să te ' liniş'eş’.i. românia literară, 1971, nr. 121, 17/1, cf- m; d. enc., dex. ■0» "(Ca termen de comparaţie) Luna plină... — stinsă oportun. — e ca.un somnifer farmaceutic, teodoreanu, m. ii, '440. -v- (Ironic) Lectura, e singurul somnifer pe care-l suportă, h. lovinescu^ ţ. .253. ' 2. Adj. F i g. Plictisitor (’!)'. E. Lovinescu suportă ... ai o' tăbdare serafică’ to’ate banalităţile somnifère, toate platitudinile interminabile cu 'ctire-l năpăstui'eşle clientela, românia literară, 1970, nr. 92, 2/3. ■ — Pl. somniferi, -e. ■ — Din fr. somnifère. SOMÎVXLÔC, -A adj. (în dicţionarele din trecut; de-; spre oameni) Care vorbeşte în timpul somnului. Cf. ; NEGULICI, PROT. — POP., N. D., COSTINESCU, SCL ' 1950, nr. 1, 78. ., • — Pl. : somniloclj'-ce. . . — Din. fr. soirïniloquë; ■■ ■' ' SOMISISÔIi1 s. m. Diminutiv al lui s omn1; som-nu-leţ1, (#âr) somnicaş. Cf. cad»,' dex. - — Pl. : somnişori. , — Somn1 -f suf. -işor. 9784 St>MNÎ$OM* -1225 - SOMNOLENŢĂ SOMNIŞdR2 s. n., s. m. I. S. n. Diminutiv al lui somn® (1); somnuleţ2. Ci. pontbriant, d., c'ihac, I, 257, DL, DM, DEX, DSR. XI. S. m. (Bot.; regional) 1. Numele a două plante erbacee din familia papaveraceelor; a) mac3 (1 a) : (Papaver somniferum). Cf. barcianu, bianu, d. s., resmerîţă, d., panţu, pl., şăineanu, d. u., cade, dl, borza, d. 124, dex; b) mac3 (Papaver Rhoeas). Cf. grigoriu-rigo, m. p. ii, 34. 2. Apărătoare (Calamintha clinopodium). Cf. panţu, PL., CADE, BORZA, D. 37. 3. (Prin Buco.v.) Talpa-gîştei, v. t a 1 p ă (I 1) (Leo-rmrus cardiaca). Cf. panţu, pl., cade, borza, d. 98. III. S. m. (Regional) Ouăle fluturelui inelat depuse în ţ formă de inel pe ramurile tinere ale copacilor; (re- ■ gional) somn2 (4), mărgica-cucului (v. mărgea I 1), ! mărgicuţa cucului, stupitu cucului. Cf. cade. — Pl.; (I) somnişoare, (II, III) somnişori. — Somn2 -f- suf. -işor. ' SOMNOLA vb. I. I n t r a n z. (Livresc) A dormi ta. 1 Jalea femeii somnoltnd pe un paner de pai. c. petrescu, în scl, 1974, 613. Somnolam întins cu fala : la soare, arghezi, s. xv, 8, cf. dl, dm, dn2, dex. F i g. Viafa pe care o revărsaseşi in mine somnolează. ■ galaction, o. a. i, 132. Ctnd natura reintră in somnul de iarnă, va somnola şi apriga dorinţă senzuală a faunului. constantinescu, s. iii, 61. Numai in faptele, mele cască şi somnolează monotonia, arghezi, s. viii, ' 166. Eu am fost de curind intr-un loc al ţărmului extrem, la o cetate cu zid ceţos şi apă argintie, somnoltnd pe un mileniu de' istorie, contemp. 1969, nr. 1 172, 1/6. — Prez. ind.: somnolez. — Din fr. somnolcr. SOMNOL/VHE s.f. (Livresc) Acţiunea de a s o m-' no la şi rezultatul ei. Cf. dex, dn3. — Pl.: somnolări. i — V. somnola. SOMN OLE s. m. v. soinnorca. SOMNOLENT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care se! află în stare de somnolenţă; care dormitează; care1 este toropit de somn; p. e x t. incapabil de acţiune. Cf. I. GOLESCU, C., ANTONESCU, D., BARCIANU, ALEXI, W„ Madam Rinalti, somnolentă, albă şi puhavă, cu ochii-spălăciţi, fără gene... înlocuia soţul la cassă. c. pE-j trescu, o. p. i, 148. Magistratul acesta subţire şi nalt, chel şi in aparenţă somnolent, e dur ca o bară de fiers sadoveanu, o. xv, 130, cf. scriban, d.- Oamenii dini Sud sint adesea obezi, placizi şi somnolenţi, călinescu, i. 67, cf. dl, dm. După citevă minute. . . bolnavul devine liniştit, somnolent, abc săn. 349. Secundul somnolent ordonă: „Trei grade vira, la babord!“ vul-. pescu, p. 97, cf. dn2. profesorul, aşezindu-şi braţul pe. umărul menajerei somnolente, incălecă un scaun. ro-; MĂ.NIA literară, 1970, nr. 81, 18/2, cf. m. d. enc., dex. -v- F i g. Nu mi-o răceşte atita [inima], cit mi-o; face somnolentă, eminescu, p. l. 89. Ne-am plimbat incet printre boschetele inalle,pe lingă lacul somnolent.. galaction, o. a. ii, 344. Seara întirzie un somnolent acord. i. barbu, j. s. 24. puterea veche zăcea somnolentă' in tezaurele băncilor lincede, bolnave, arghezi, b. 135.: Şi-n mai puţin de-o lună Soseam intr-o cvadrigă pe somnolenta lună. călinescu, o. ii, 59. pe gură sărutam studente Cu care he-ntilneam in gări Ori prin muzee somnolente, vulpescu, p. 101. Atiţi cercei dc aur ard: In ramuri ce s-apleacă somnolente, v. rom. decembrie 1966, 39. El... nu merită alt'gen de existenţă, mişcările lui interioare şi exterioare fiind acelea ale micului tirg somnolent, romănia literară, 1969, nr. 54, 23/3. Visez ... la o cetate magnifică şi somnolentă unde să-mi depăn paşii singuratici şi să simt adierea eternităţii. contemp. 1969, nr. 1 172, 1/2. Orizontul era vag prăfuit de nori somnolenţi, ib. 1970, nr. 1 225, 9/1. <£■ (Adverbial) Oamenii păşeau somnolent şi indiferenţi prin ploaie, c. petrescu, î. ii, 134. Garda patrula somnolent şi monoton pe dalele de piatră ale curţii, barbu, ş. n. ii, 180. + (Rar; substantivat) Persoană inactivă. Avem, iubite somnolent', atltea de făcut pentru ţara noastră. călinescu, c. o. 97. 2. (Despre ochii, înfăţişarea oamenilor sau despre manifestări ale lor) Care exprimă;' indică, trădează somnolenţă. Sint fără număr, mutre somnolente De ambe sexe, valuri nesfirşite. goga, poezii, 368. Doctorul, cu veşnicu-i zimbet somnolent, cu mişcări leneşe, intră in birou, baht, e. 339. ¡Musafirul rldea dulce, copilăros, cu ochii somnolenţii călinescu, s. 68. Yera... cădea in contemplaţiuni somnolente şi febrile sub intoxicaţia a mii de tuberoze, id. o. i, 142, cf. dl. Băiatul muri făcînd vagi şi stinse gesturi somnolente, preda, i. 292, cf. dm, m. d. enc., dex. Tirgurile moldoveneşti aşa cum apar din evocările de acum citeva decenii. . ., sini nişte aşezări ale unei lumi bolnave, înecată în colburi moarte, mistuită de o monotonie somnolentă, v. rom. martie 1954, 259. — Pl.: somnolenţi, -le. — Şi: (învechit, rar) som-nolint, -ă (pontbriant, d.), somnolinte (antonescu, d.) adj. — Din fr. somnolent. SOMNOLENŢĂ s. f. Stare intermediară între veghe şi somn, caracterizată prin diminuarea şi încetinirea activităţii spontane motorii şi psihice şi reducerea reacţiilor faţă de stimulii mediului extern, aromeală, aţipeală, aţipire, dormitare, moţă-ială (1), moţăire, moţăi t, moţăitură, picoteală, piroteală (1), toropeală, (rar) somnie, (învechit) somnoroşi e, (regional) c 1 i-poceală, clipocire, picuială, pîocea- 1 ă (II3), p i r c o t e a 1 ă, p i r c o t i t, somneală, somnoreală, somnoroşeală, (învechit, rar) somnărie, somnoşare;p. ext. stare de inactivitate, de inerţie. Cf. i. golescu, c., prot. — pop., N. d. Te simţi furat de o somnolenţă uşoară, dacia LIT. 261, Cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, \V., ŞĂINEANU2. în stare de boală mulţi bolnavi stau cufundaţi într-o stare de aţipire, de mocnire, de amorţire...; această stare se numeşte somnolentă, bianu, d. s. 688. Revedea în somnolenţa ei infimele bărci minate de oameni negri ca noaptea, anghel, pe. 46. poetul cade iarăşi în dul-cea-i somnolenţă, anghel — iosif, c. m. i, 176, cf. res-meriţă, d. Iepurele. . . e atins de somnolenţă marcantă. babeş, o. a. i, 104. Clasa toată... se cufundă t într-o somnolenţă ca sub aripa unui duh al morţei. ciauşanu, r. scut. .20, cf. cade. Ajungea in camera de hotel cu o senzaţie de gol şi cădea într-o somnolenţă care-i aromea conştiinţa, c. petrescu, a. 379. Un porc poate să grohăiască mulţumit, cu burta la soare, după-amiezi nenumărate de somnolenţă fericită, cocea, s. i, 152, cf. scriban, d. Vedea in mişcările ei acea somnolenţă luminoasă pe care o dă trupului baia de soare, teodoreanu, m. iii, 345. îşi trecu pe obrazu-i roşcovan şi peste ochii înlăcrimaţi o mină, ca să ridice şi să depărteze parcă o aburire de somnolenţă, sadoveanu, o. xvi, 38. O harrnonică întrerupea cu muzică somnolenţa pasagerilor, arghezi, s. xi, 86. Căzut într-o somnolenţă rece din cauza anulării lumii externe, Jim nu dormea, călinescu, o. i, 20. Dacă nu mă va cotropi dulcea somnolenţă, mai cioplesc şi mai netezesc şi poeziile şi aforismele, blaga, h. 210. Cîte o vară călduroasă, cînd totul era toropeală şi somnolenţă, bogza, a. î. 328. Din somnolenţă. . . lunecai de-a dreptul într-un vis. stancu, r. a. i, 139. pocnetele... scoaseră din somnolenţă clinii şi urşii. id. ş. 23. pasărea are o temperatură de peste 42°, stă ghemuită Intr-o stare de somnolenţă şi sesizează mai greu pericolul din jur. vîn. pesc. octombrie 1962, 6, cf. dl, Dm. prezenţa 9790 âOM.NOLÎNT - 1^6 - 'SD^NOtiOâ secretarului organizaţiei de bază la o discuţie pe care o aştepta il nelinişti puţin, dar recăzu intr-o somnolenţă prefăcută, v. rom. octombrie 1963, 26. Stupefiantele dau o stare de somnolenţă, abc săn. 346, ci. dn2. Receptarea estetică implică activitate mentală, nu somnolenţă. cinema, 1968, nr. 4, 8. Trifu tresări, se trezi din somnolenţă, românia literară, 1971, nr. 121, 19/2, ci. D. med., m. d. enc., dex. F i g. Recadc-a-poi greoaie ca plumbul somnolenţa, anghel — iosif, c. m. I, 112. Cădea in valuri de hotar căldura ce umplea de somnolenţă pină şi florile din finaţele necositc încă. agîrbiceanu, s. 410. laşul reintră cardiac în somnolenţa-i de basm. teodoreanu, m. iii, 91. patriotismul e cercetarea scăderilor de care suferă neamul. . ., e eliberarea poporului de cei ce l-au ţinut în prejudecăţi şi somnolenţă, sadoveanu, o. xx, 414. Cupele acestea de chihlimbar vegetal se ridică toate spre cer, pline de somnolenţa de acum a Oltului, bogza, c. o. 158. Cuprins de somnolenţă, uitam odinioară Esenţa vremii noastre, labiş, p. 431. + (Rar) Hibernare. Cf. stoica, vîn. 24. — Şi: (învechit) somnolinţă s. f. antonescu, d., PONTBRIANT, D. — Din fr. somnolcnce. SOMNOLÎNT, -Ă adj. v. somnolent. SOMNOLiNTE adj. v. somnolent. SOMNOLÎNŢĂ s. f. v. somnolenţă. SOMNORA vb. I. Intranz. (învechit şi regional) A moţăi1 (2). Somnora uşor; biata ei figură, îndurc-rită şi tristă avea intr-acel moment o expresiune mag, nifică de resignare şi de suferinţă candidă, babonzi, m. 517/28, cf. TDRG, DR. IX, 419, Bl. vi, 162, DL, Dm, dsr, alr ii/i h 104/574. (Cu complement intern) Acel somn ce-l somnoră, Grozav vis visă. sevastos, n. 174. — Prez. ind.: somnorez. — De la somn8. SOMNOR1Î s. m. v. somnorca. SOMNdREA s. m. (Ban. şi Transilv.) Somnorilă. Cf. KLEIN, D. 427, LB, PONTBRIANT, D., POLIZU, CIHAC, I, 257, REV. CRIT. III, 169, OHEŢIE, R. M-, TDRG, CADE, BUL. FIL. VII, 366, DL, DM, SFC II, 172, SCL 1967, 481. Dar scoală odată, somnoreo. reteganul, p. iii, 41, cf. ALR Ii/I MN 53, 2 308 bis/47, 53, 64, 76, 102, 105, 130, 172, 219, 272, 279, 284, lexic rec. ii, 74, mat. dialect. i, 26. — Şi: somnole (bul. pil. vii, 366, alr ii/i mn 5"» 2 308 bis/172, 219, 272, 279), somnorc (cade), somnule (sfc ii, 172, alr ii/i mn 53, 2 308 bis/47, 76, 105, 130) s. m. — Somn2 ~f- suf. -orea. SOMNOREÂLĂ s. f. (Regional) Somnolenţă. Din somnoreala ei, sărea deodată pe neaşteptate, vlasiu, a. p. 144, cf. sfc ii, 131. — PI.: somnoreli. — Somnora + suf. -eală. SOMNORÎX s. m. (Bot.; regional) Zmeoaică (La-serpitium lalifolium). Cf. panţu, pl. 282, borza, d. 96. — Pl.: somnorci. — De la somnoros. SOMNORÎLĂ s. m. (Familiar) Persoană care doarme mult, care nu se mai satură de somn; (regional) som-nea, somnorea. Cf. sfc ii, 158, iv 188, scl 1967, 481. — De la somnoros. SOMNOROS, -OÂSĂ adj., s. f. 1. Adj. (Despre fiinţe) Căruia li este somn2; ameţit, toropit de somn2; (neobişnuit) somnos. Cf. anon. car., bt;dai-deleanu, lex. Pruncii somnuroşi şi cucăind bagă de samă la ceale ce le zice lor învăţătoriul. petbovici, p. 20/2, cf. lb, i. golescu, c., polizu. Ce porunceşti cucoane? ziseră ei, intrind in casă somnuroşi. filimon, o. i, 235, cf. pontbriant, d., cihac, i, 257. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, eminescu, o. i, 207. A plc-catără acuşica toţi, zice servitoarea somnoroasă, ca-ragiale, o. ii, 7, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXi-neanu2. Urşii polari. . . se retrag somnoroşi în celulele lor de piatră, anghel, pr. 114, cf. tdrg. Somnuroşi încă, ţiganii îşi puseră viorile, căsctnd, subt bărbii, şi începură învîriiia. agîrbiceanu, s. 413. Dintr-un bordei de pămînt... Ştefan răsărea somnoros, hogaş, dr. ii, 87. Jeşi întovărăşit de un ofiţer, zgribulit şi somnoros. rebreanu, p. s. 277, cf. resmeriţă, d. Cîteva păsări ciripesc somnoroase în cuiburi, o. petrescu, s. 17. Bătrine mucigăite la masa verde, somnoroase si arţăgoase, m. i. caragiale, c. 133. Fără multă vorbă, somnoroasă, se deie jos din pal. bassababescu, v. 45, cf. cade. De-atîtea cîmpeneşli cucernicii Sfinţii par sătui. . . Şi, somnoroşi, Cască-n ritmul sfintei liturghii. minulescu, vers. 190. Somnoroşi, înfioraţi ca de un suflu rece, nu fură niciodată mai deştepţi, brăescu, v. a. 179. Somnoros, deschideam numai un ochi în lumina crudă a răsăritului, g. m. zamfirescu, m. d. i, 26. Se oprise in prag, somnoros şi buimac, cocea, s. ii, 41. Şi dedesubtul cerului... să fie un covor luminat de flăcările sobei şi o pisică somnoroasă, teodoreanu, m. i, 269. Ucenicul Stan venea somnoros cu o căldare să scoată apă. voiculescu, p. i, 158. Căsăn-driţa moşneagului toi îşi pleca pleoapele şi iur le deschidea încet, cu luminile sclipind în rume'neala focului, ca o pisică somnoroasă, sadoveanu, o. ii, 459, cf. SCRIEAN, D. Mai tîrziu, Somnoros venii la geam. i. barbu, j. s. 50 .Spin, deşirai şi somnoros, îi asculta fără pic de bunăvoinţă, camil petrescu, o. ii, 319. Slujnicuţa cea zgîlie, pachiţa, răsări în prag smullă la cap şi somnoroasă, c. petrescu, a. r. 179. peştii ... privesc somnoroşi lumina puternică de afară. bogza, c. o. 157. Oamenii şatrei îşi luau copiii somnoroşi şi speriaţi în braţe, stancu, ş. 88. Satul se liniştea. Doar din cînd in cind cîle-un cline somnoros hămăia scurt de două, trei ori. v. rom. mai 1953, 124. Bocanc galenţii de lemn, ducînd spre munci Femeile grăbit, cu somnoroşii prunci, jebeleanu, s. h. 47. Era parcă somnoros şi obosit, demetrius, a. 342, cf. dl. Părea somnoros şi prost dispus, t. popovici, se. 600, cf. dm. Iată pe arhimandritul somnoros... stînd cu un ochi închis, ist. lit. rom. n, 136. La intrarea noastră, unul a tresărit şi s-au ridicat apoi cu toţii in picioare, potrivindu-şi somnoroşi căştile şi mantăile. v. rom-octombrie 1964, 18. Din curţi alergau spre şosea femeile, potrivindu-şi în fugă basmalele, irăgînd după ele copii somnoroşi, bănulescu, i. 165. Se ridică somnoros, răzbit de băutură, t iulie 1968, 36, cf. m. d. enc., dex. Să toi doarmă, doarmă dus, Pîn’ce soarele a fi sus, Şi să doarmă somnoros, Pîn’ce soarele a fi jos. alecsvndri, p. p. 324. Năslrăpioara-n mînă-i da Şi de c,rab-o Irime'ea Somnoroasă cum era. teodorescu, p. p. 674, cf. alr ii/i mn 53, 2308 bis. N-am mai văzut aşa om somnuros. alr i 315/28. Ci mai bine m-aş culca Cu tine alăturea, Că eu-«., soro, somnoroasă, balade, iii, 171. Să scoală uomu d'i colo, somnoros, năcăjii, o. bîrlea, a. p.i, 356. <0*Fig. Asia-n plăccri molateci e-mbălală, somnoroasă, eminescu, o. iv, 112. Malul somnoroasei girle Plin e noaptea de poveşti, vlahuţă, s. a. i, 30. Doineşte şi vîniul într-una Ctnltnd somnuroşilor ulmi. coşbuc, n, 16. Geamurile mici ale poieţii luminau somnuroasc. agîrbiceanu, s. 178. Noaptea-ncet, ticnit se lasă, Poezie sau destin Luna urcă somnoroasă, bacovia, o. 190. Iarna tristă-mbracă Streşinile somnoroase, to-pîrceanu, b. 70. Expresul care trece arogant prin haltele unde au încremenit somnoroase personalele. 9SQ0 Somnoros - 1229 - SotatfOtERAfcÎÉ c. petrescu, î. i, 274. Lampa... aiîrna somnoroasă în bagdadie, i. botez, b. i, 24. Plinire ramuri somnoroase Luna ţese borangic. lesnea, vers. 221. In juru-i peşterile cască somnoroase, blaga, p. 46. Pe Ungă case-ntunecoase, Pe uliţele somnoroase, Fina-rele trăsurii, hăt, Cern raze vii. v. rom. ianuarie 1954, 9. Bolboroseau Sub gheţuri somnoroasele izvoare. labiş, p. 118. Ca o salcie pletoasă, Vroiau creanga minţii tale Să atirne peste baltă Leneşă şi somnoroasă. horea, p. 75. Nu cunoşteau încă. . . ce talente avea să scoată din ei, ca din fintîni somnoroase, şantierul. scînteia, 1969, nr. 8 104. Sub paşii lor tremură asfaltul somnoros, românia ¡literară, 1970, nr. 102, 11/2. O frunză ce şopteşte somnoroasă Va face-aceslei toamne semn să cadă. ib. 1971, nr. 123, 3/2. + (Despre ochi, glas etc.) Care exprimă, care denotă somn3 (2). Somnuroase gene Frecîndu-şi, Crăciun răspunsă. budai-deleanu, t. v. 50. La anumite ceasuri se trezeau cu toţii, privind prin opt ochi somnoroşi lumea. anghel, pr. 87. Ochii se-nchid somnoroşi şi voinţa zadarnic mai luptă, anghel — iosif, c. m. ii, 108. Un glas gros şi somnoros se aude din lăuntru. hogaş, dr. i, 94. Îşi birui repede lenea somnoroasă, se 1îri pină la gura podului şi cobori in ogradă, rebreanu, i. 45. Un ochi somnoros adăsta sosirea bărcii, galaction, o. a. ii, 128. Boşul fraged şi catifelat al petalelor îmi limpezeşte privirea somnoroasă dimineaţa, camil petrescu, p. 31. privi cu. . .ochi somnoroşi şi înceţoşaţi tn bulzul de grăsime, c. petrescu, c. v. 26. Glasul ii era tărăgănct şi somnuros, ideile întunecate, arghezi, s. x, 24. Babighian se opri puţin din vorbire căzlnd într-un zîmbet dulce şi somnoros, călinescu, s. 74. •v> (Ca termen de comparaţie) Se uită... la ferestrele negre ca nişte ochi somnoroşi, rebreanu, i. 41. ^ Căruia îi placc să doarmă mult; p. e x t. leneş. Cum trebuie a să purta cu şcolarii leaneşi şi somnoroşi. carte tkeb. i, 160/29, cf. valian, v. Bursucii somnoroşi, care ies; numai noaptea din vizunii, conv. lit. ix, 26. [Dcica] să nu fie leneşă, îngălată şi somnoroasă. EriscupEscu, practica, 79/32, cf. candrea, f. 318, cade, dl, dm. N-am. mai pomenit aşa om somnoros. . . toată ziulica doarme, v. rom. ianuarie 1965, 66, cf. dex. Ţ-ă barbatu somnuros. folc. olt. — munt. i, 168. *0 (Substantivat) Iaca somnorosu, că iar a fi adormit tn podul grajdului, alecsandri, t. i, 171. Aluncea, zise baba, culcă-te tu, somnorosule. caragiale, o. ii, 247. + F i g. Care provoacă somn2 (I). Cf. valian, v. O linişte somnoroasă, un aer cald dc vară. eminescu, p. l. 48. In cile o dimineaţă somnoroasă, femeia nopţii lui sctncea. vinea, l. i, 58. Brusc, în liniştea somnoroasă, se auziră paşii lui lacomi, românia literară, 1970, nr. 103, 7/2. 2. Adj. F i g. Lipsit de vioiciune, de intensitate sau dc strălucire; fără viaţă, stins. Făclia arunca o lumină turbare, roşie-galbenă şi somnoroasă, eminescu, n. 52. Stetc multă vreme glndilor la opaiţul ce arunca o lumină somnoroasă, slavici, n. 61. Ascult plescăitul somnoros al valurilor, vlahuţă, s. a. iii, 232. Prin ferestrele biscricii, slrăbăteau rugile somnoroase ale părinţilor, adam, r. 117, cf. şăineanu2. Un vlnt uşor şi somnoros adie. iosif, p. 30. Focul somnoros mistuia, fumeglnd, cel de pe urmă tăciune, hogaş, dr. i, 270. Ochii spălăciţi şi leneşi vădeau o minte somnoroasă. id. ib. 173, cf. resmerîţă, d. Dulce zumzet somnoros şi ireal Să ne cheme spre poienele din deal. topîr-ceanu, o. a. i, 31. Haltele cu lumini somnoroase răml-neau năluci In cîmpuri mute. c. petrescu, î. ii, 200. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi, sadoveanu, o. i, 101. Inlăuntru totul era somnoros, adormit, dan, u. 25, cf. dl, dm. In sobă tăciunii clipeau somnoroşi, românia literară, 1970, nr. 31, 18/1, cf. dex. <$• (Adverbial) Lingă Iccul care-n tremur somnoros şi lin se bate, Vezi o masă mare. eminescu, o. i, 85. Lima revărsa iot aurul ei în odaia lui şi sub această smălţuire diafană mobilele şi covoarele străluceau 'somnoros şi mat. id. p. L. 62. O pasăre deşteaptă foşni din aripi şi pini somnoros, c. petrescu, î. ii, 13. îşi vegheau marfa întinsă pe rogojini cu ctte un fanar clipind somnoros, i. botez, b. i, 52. Farul clipea somnoros asupra mării, tudoran, p. 45. A dus pumnii la ochi, ca un copil, şi îngînă somnoros, t decembrie 1964, 4. 3. S. f. Numele mai multor plante erbacee cu proprietăţi narcotice: a) plantă erbacee din familia um-beliferelor, cu tulpina acoperită în partea inferioară cu peri, flori albe dispuse în umbele şi fructe ovale, păroase, care creşte prin fineţe, poiene şi păduri (Laserpitium prutenicum). Cf. brandza, fl. 235, gre-CESCU, FL. 257, ŞĂINEANU2, CANDREA, F. 318, TDRG, panţu, pl. 282, cade, dm, borza, D. 96; b) (regional) pidosnic (II 1) (Cerinthe minor). Cf. brandza, fl. 374, DAMÉ, T. 187, GRECESCU, FL. 403, N. LEON, MED. 58, PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., DM, BORZA, D. 45; c) (regional) pidosnic (I 1) (Cerinthe glabra). Cf. borza, D. 45; d) (regional) zmeoaică (Laserpitium lati-folium). Cf. GRECESCU, FL. 256, N. LEON, MED. 67, cade, scriban, d., borza, D. 96; e) (regional) rutişor (a) (Thalictrum aquilegifolium). Cf. borza, d. 169; î) (regional) rutişor (c) (Thalictrum minus). Cf. id. ib.; F i g. Dulcea şi voluptoasa somnoroşie a lunei. eminescu, p. l. 39. — Şi: somnuroşie s.f. — Somnoros + suf. -ie. SOMNÔS, -OĂSĂ adj. (Neobişnuit) Somnoros. Răspunderea somnoasă a ascultătorilor, c. petrescu, ap. iordan, l. r. a. 191. — Pl. : somnoşi, -oase. — Somn2 -)- suf. -os. SOMNOŞĂRE s.f. (învechit, rar) Somnolenţă. La somnoşare foloseşte cafeaua, cornea, e. i, 134/26. — Somn2 + suf. -oşare. SOMNOTÉI s. m. v. somotei. SOMNOTERA.PÎE s.f. Metodă terapeutică prin sotnn prelungit cu hipnotice, hipnoză sau curent electric, folosită în tratamentul unor boli nervoase sau pe baze nervoase. Cf. m. d. enc., dex, dn3. — Din somn2 terapie, 9806 « SoMnUlE - 1528- SoMPÎUoS SOMNULE s. m.v. somnorea. SOMNULÎŢ1 s. m. Diminutiv al lui somn1; som-nişor1, (rar) somnicaş. Cf. df.x. — PI.: somnuleţi. — Somn1 + suf. -uleţ. SOMNULÎŢ2 s. n. Diminutiv al lui s o m ns (1); somnişor2 (1). Cf. i. golescu, c., cihac, i, 257. pune capul iei in poala dadei şi trage un somnuleţ bun. ISPIRESCU, L. 335, Cf. ALEXI, W., TDEG, CADE, DL, DM, DEX. — PI.: somnuleţe. — Somn2 + suf. -ulei. SOMNUROS, -OÂSĂ adj. v. somnoros. SOMNTJROŞÎE s. f. v. somnoroşie. SOMODlVĂ s. f. v. samodiva. SOMODZÎE s. f. v. samodiva. SOMOIÂG s. m. (Iht.; regional) Pui de somn1 (1). Cf. ANTIPA, P. 663, DI., DM. — PI.: somoiegi. — Sitm -f suf. -oiag. SOMOLD vb. I v. sovîlta. SOMtiN 1 s. m. Peşte răpitor din familia salmoni-delor, cu lungimea de 1 — 1,5 m şi greutatea între 25 şi 30 kg, cu carnea de culoare roz, foarte gustoasă, care trăieşte în mările nordice fSalmo salar). Ncgus-icnil scrie: două chile dc icre moi,. . . un chilo somon. caragiale, o. ui, 155, cf. atila, p. 439, 157, 203. resmeriţX, d., nica, l. vam. 226, cade. Nu confundaţi ,,somnul“ cu „somonul“. Somonul e alt neam de peşte, care la noi nu se găseşte, sadoveanu, o. xv, 281, cf. scrihan, D., dm, der, DN2. Pozează tnălţînd către obiectivele fdografice somoni graşi şi vulpi argintii, con-temp. 1969, nr. 1 166, 10/1, cf. m. d. enc„ dex. 4. Carnea acestui peşte preparată pentru consum ali-rr.entar. S-a epuizat provizia de... icre tescuite, somon afumat şi lichior, c. petrescu, o. p. ii, 142. — PI.; somoni. — Din fr. snumon. SOM()N2 s. n. 1. (Turcism învecliit) Pîine de calitate inferioară. Cf. VALIAN, V., P0L1ZU, CIHAC, II, 613, ddrf, barcianu. Nu-i nebun cine mănîncă şapte so-moane, ci cel ce i le dă. şio iij, 326, cf. alexi, -w., şăi- A'EANU2, SCRIB AN, D. 2. (Regional) Turtă mică; colac. Com. din turnu-mă- GURELE. — PI.; somoane. — Din tc. soinun. SOMOT subst. (Prin Ban., prin Olt. şi prin Transilv.) Catifea. Cf. mîndrescu, i. g. 80. Catrinţele stnt. . . de lină, somot sau mătasă în diferite colori, liuba — iana, m. 17, cf. jahresbep.. iii, 326, x, 206, tdeg, abh. olt. iii, ’285, cade, ci. 1966, 343, viciu, gl. 78, l. costin, cb. băn., alr i 1 174/30, AI.R sn iv h 1 207/2, 27, 29, 36, 47, 76. — PI.: ? — Din ser. somot. SOMOT15I s. m. Pui de somn1; somn1 mic (pînă la 1 !;g); (regional) mocotci. Cf. antipa, f. i. 98, atila, p. 56, 151, 272-, cade. La al doilea gard îi găsea gră-mădiţi troian. .. mai sus, somoteii tineri, voiculescu, p. i, 30. Peşti mai mici, somotei şi mrenuţe, cad deştul de obişnuit în cîrlig. sadoveanu, o. ix, 353, cf. scni-ban, d., băcescu, p. 52. [Somnul] poartă denumiri diferite după dimensiunile in care este adus pe piaţă: somotei, cînd e mic. c. antonescu, p. 89, cf. dl, dm. A reuşit să scoată. . . cîfiva somotei răsăriţi, vîn. pesC. septembrie 1961, 15. Nu pot prinde somnul decit în mod cu totul întimplător şi alunei mai mult moace sau somotei. ib. mai 1964, 4. Are în cîrligele picioarelor un somotei. românia literară, 1970* nr. 65, 16/3, cf. m. d. enc., dex, h i, 37, ii 319, vii 85, 388, alr ii 6 239/705. — PI.: somotei. — Şi: (regional) somnotei (băcesci;, p. 52), sormotci (id. ib. 53, 185) s. m. — Som + suf. -otei. SOMOVEĂÎVCĂ s. f. (Regional) Varietate de struguri cu bobul alb, rotund şi coaja subţire (Nicoliţel — Isaccea). Cf. h xiv 396. — Somova (n. pr.) + suf. -eancă. SOMPTUAr, -Ă adj. 1. (în dicţionare) Privitor la cheltuieli. Cf. pbot. — pop., n. d., şăineanu, d. u., scriban, d., dn2, m. d. enc., dex. 2. Care este foarte costisitor; care ţine de lux. Cf. pontbriant, d. Obiecte de artă industrială şi sumptua-rie... ale dacilor, odobescu, s. ii, 263. în studiile comparative ce am întreprins a face între... alte opere de artă sumpluarie din anliquitale, mi s-a pri-lejit a întilni un număr nu tocmai neînsemnat de obiecte, arhiva, ii, 385. Acest contrast izbeşte pe unii din călătorii străini în ţările noastre, neînvăţaţi cu asemenea denivelări, într-un cadru oriental de cheltuieli somptuarii. v. rom. decembrie 1960, 153. Regula planului, soluţiile constructive, iconografia, profilul artelor somptaare sirit deduse în linii mari din matriţele bizantine, contemp. 1969, nr. 1 209, 9/1. Şi-a sacrificat. . . preferinţele lui obişnuit somptuare. T februarie 1969, 81. <0» Legi somptuare = legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux şi risipă. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., CADE, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -tu-ar. — PI.: somplaari, -e. — Şi: (rar) somptuăiiu, -ic, (învechit) sumptuar, -ii (pbot. — pop., n. d., şăineanu, d. u., CADE, SCRIIÎAN, d.), siimp-tuăriu, -ic adj. — Din fr. somptuaire. SOMPTUAR1U, -ÎE adj. v. somptuar. SOiViriUOS, -OĂSĂ adj. Care impresionează prin eleganţă, strălucire, abundenţă, lux etc., bogat, fastuos, luxos, magnific, pompos (1)> sclipitor (1),splendid, strălucit, străluci t. o r; care impune prin aspectul măreţ, maies-tos, falnic; grandios. V. mare1 (VI 1). Cf. negulici, stamati, d. în casa cea mai modestă ca şi în palatul cel mai somptuos... nu poţi găsi un pat, un pahar, un scaun. . . o căciulă, care să nu fie adusă din străinătate. ghica, c. E. ii, 579. Cocoana Profiriţa s-a mutat într-un apartament somptuos în Rue de la Paix. sion, p. 92, cf. prot. — pop., n. d. Va trece cu echipajul ei somptuos pe sub ferestrele d-voastre. alec-sandri, o. p. 138. Acel caracter aşa de original şi aşa de neuzitat al sumptuoaselor noastre monumente mi-a aţiţat o curiozitate excepţională, odobescu, s. iii, 627. Feciorul în frac... mă introduce în salonul splendid al somptuosului hotel, caragiale, o. i, 231, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Focul nu ştie s-aleagă Nici somptuosul palat, nici coliba de stuf coperită. iosif, v. 176, cf. besmebiţă, d. Din bătrînele case... el îşi făcuse... o somptuoasă sihăstrie unde trăia' pe picior mare. m. i. cabagiale, c. 48, cf. cade. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu îşi luă o mutră oficială, rebreanu, r. i, 9823 SOMPTUOS - 1229 - SOMUI 251. Annie Lippan întrupa cu desăvîrşire. . . oricare ducesă celebră din cornelul monden al Parisului. . . coborlnd scările de marmoră ale unui hotel somptuos. c. petrescu, c. v. 169. Hardughia cea nouă ar fi trebuit să aibă un amfiteatru şi, desigur, şi o somptuoasă locuinţă directorială, i. botez, b. i, 146. Mi-am. aruncai privirea de-a-lungul sălilor aurite, somptuoase şi puslii. cocea, s. ir, 487. Baluca poartă tn portret... un veş-mint somptuos de atlas sau velur, călinescu, e. 29. Imobilul era de fapt destul de somptuos şi îndeosebi sala mediană era foarte încăpătoare, id. B. i. 111. S-au păslrat insigne, arme, costume, săli şi tronuri somptuoase, sadoveanu, o. xvii, 33, cf. scbiban, d. în localul de petrecere somptuos... serviciul se face in trei limbi europene, arghezi, b. 58. La începutul secolului nostru, toate acesle sompluoase locuinţe se umpleau de lachei, de musafiri şi de echipaje, ralea, 0. 150. Nu ţine să locuiască înlr-o casă mare, somptuoasă, nici să mănînce la birturile de lux. camil petrescu, o. i, 417. Limuzine sompluoase alunecă pe asfalt, bogza, a. î. 244. Sta culcată în palul lor vast din somptuosul dormitor, stancu, r. a. iii, 358. Deschiderea Festivalului / Ce operă somptuoasă, ce teatru de lux cu montări costisitoare a oferit vreodată un spectacol atît de minunat? scînteia, 1953, nr. 2 733. Aici se găsesc hotelurile de lux, magazinele somptuoase, muzeele şi restaurantele, v. rom. noiembrie 1954, 68. Am să urc la braţ cu o cucoană falnică nişte trepte somptuoase, camilar, n. i, 111. Oraşe somptuoase. baranga, v. a. 11. Apăreau grădini şi parcuri cu vile somptuoase, vonmc, p. 127, cf. de. Nu era parchetul oglinditor al unei săli somptuoase, ci un adăpost. t. popovici, s.327, cf. dm. îşi descheie la gîl veşmîntul somptuos, barbu, princ. 130. Se mută din casa părintească înlr-o vilă somptuoasă de pe bulevardul mării. v. rom. ianuarie 1965, 29, cf. dn2. Vn impunător palat cultural care se caracterizează printr-o bogată şi semptuoasă arhitectură, m 1968, nr. 11, 42. Ceva somptuos şi apăsător dă acestei secvenţe o remarcabilă densitate epică, românia literară, 1969, nr. 26, 11/3. Vin în fiecare seară cu capul, plecat. . . pentru a se jertfi sub ghilotina somptuoasă şi roşie a cortinei, t august 1969, 13. Vestigiile somptuoaselor palate de la persepolis. . . constituie un inestimabil tezaur, scînteia, 1969, nr. 8 177. Zăream cu greu biroul somptuos, masiv, din fundul camerei, roaiânia literară, 1971, nr. 128, 19/1, cf. m. d. enc., dex. -v* F i g. Ah, cînlul răzvrătirii in seara somptuoasă, petică, o. 63. Din corole albe şi fragile Se-nalţă somptuosul miros de zambile, cazimir, l. u. 8. Un amiral cu somptuoasă barbă albă trecu între două femei. c. petrescu, î. i, 11. îşi închidea plicul cu două peceti. . . cdîrnînd ca două somptuoase zorele deschise pe lin zid. teodoreanu, m. iii, 351. Şi-n toamna somptuoasă de purpură şi nacra. . . îţi vei purta tristeţea, încet, pe drumul sacru. 1. barbu, o. 18. Cu nasul în farfurie, purcese a mînca grăbit dintr-un somptuos profiterol cu şocolată şi frişcă. vikea, l. i, 133. Sonoritate sumbră şi somptuoasă, cu ecouri de subterană fără fund. t februarie 1964, 16. întreg cinematograful american pare subjugai de mirajele somptuoase ale filmului-revistă. cinema, 1968, nr. 10, 42. Sonorităţi sompluoase cai-e în suila de imagini te fac să uiţi uneori limitele posibilităţilor pianistice. contemp. 1969, nr. 1 175, 6/5. “0” (Adverbial) Tablouri numeroase, încadrate somptuos, păreau puse la înlîmplarc. camil petrescu, n. 104. Cuprins somptuos şi aproape mut între trilurile rare, falnic şi lotuşi umil ca însăşi înţelepciunea orientală, românia literară, 1971, nr. 120, 19/1. -ţ (Substantivat, n.) Ceea cc este luxos, fastuos, grandios. Ştefan cel Mare însuşi apare în ctitoriile lui un fel de Ludovic al XlV-lea aspru, căutînd somptuosul solid şi sobru, vrednic de apropierea Ceahlăului, călinescu, c. o. 248 + (Despre stil, mod de exprimare etc.) Care este încărcat, înflorit, căutat etc.; (despre persoane) care foloseşte un astfel de stil. Tema nu este tratată cu uscăciune ştiinţifică, ci în maniera somptuoasă şi patetică a re- toricei. vianu, A. p. 95. Ion Luca este de structură clasică şi Matei de structură romantică, unul e alic şi allul somptuos, în ritmul interior al stilului, constan-tinescu, s. îi, 185. Opera lui e structurată amplu, înlr-o frazeologie abundentă, somptuoasă, chiar prisositoare. românia literara, 1970, nr. 107, 4/2. — Pronunţat: -lu-os.— Pl.: sompluoşi, -oase. — Şi: (învechit) sumptuos, -oăsă adj. — Din fr. somptueux. SOMPTUOZITATE s. f. însuşirea a ceea ce este somptuos; fast, eleganţă, lux, măreţie2, pompă2 (1), splendoare, strălucire, (învechit) ighemonicon, poh-fală, saltanat. Odăi, toate felurii mobilate, zugrăvite şi tapetate în alîlea colori şi nuanţe cu sumptuosilatc extremă, codru-deăguşanu, c., 230, cf. negulici, stamati, d., prot. — pop., n. d. Aceşti miliardari duc o viaţă de somptuozitate, de un lux nebun, care întrece închipuirea omenească, gheiîea, st. cr. ii, 316, cf. alexi, \v., resmeriţă, d. Trăia intr-o lume. . . zîmbi-toare în somptuozitatea civilizaţiei ei ajunse la apogeu. cocea, s. ii, 169, cf. scriban, d. Interiorul său era distins, cu evitarea aspectului de anticărie şi a somptuozităţii deplasate, călinescu, b. i. 86. Ceea ce sporeşte impresia de fast şi mai mult este somptuozitatea draperiilor, camil petrescu, o. ii, 410. parcuri se deschideau pretutindeni, de o adîncime şi somptuozitate de necrezut. bogza, m. s. 43, cf. dl, dm. Se remarcă. . . interioare cu somptuozităţi de arhitectură, ist. lit. rom. ii, 369, cf. dn2, m. D. enc., dex. “C* F i g. Tentativa de a con-serva. .. somptuozitatea textului shakespearian a fost in general încununată de succes, v. rom. august 1963, 176. Somptuozitatea ecranului panoramic, cinema, 1968, nr. 8, 27. Materia muzicii c sunetul. Lipatti îl compune din elemente: preţioase, extrase din surse multiple, construind somptuozitatea timbrată a paletei sale. contemp* 1970, nr. 1 256, 614. Interesul acestei expoziţii aparent modestă, cu toată somptuozitatea materialelor, este multiplu, românia literară, 1971, nr. 123, 26/2. — Pronunţat: -plu-o-, — Şi: (învechit) Suinptuo-zitate s. f. — Din fr. -somptuosite. SOMSÎD, - s. m. şi f. (Prin Marain. şi nordul Transilv.) Vecin. Şi ce vrem audzi noi vă vrem de a şti ca s'omsidzilor noştri (a. 1593). rosetti, b. 47. Despre răsărit somsig Hojda Ncchita, despre partea din gios sîmsigu Coman Lupul (a. 1717). iorga, s. d. xn, 235, cf. dhlb ii, 512, DR iv, 1 081, rosetti — CAZACU, i. l. r. i, 52, scl 1960, 615. Ş-a spune călră somside, Ele s-or coti ş-or rîde. bîrlea, l. p. m. i, 118. Ia-ţi, frăliucă, ziuă bună, De la loţi somsîzii tăi. id. ib. 179. Asară eu am fost La un sumsîd a nost. t. papahagi, m. 155, cf. 233. — Pl.: somsizi. — Şi: somside, -ă, somsig, -ă, sîm-siy, -ă, sumsîd, -ă s. m. şi f. — Din magh. szomszfd, (dial. szomszid). SOMSÎDE, -Ă s. m. v. somsid. SOMSIG, -Ă s. m. şi f. v. soinsid. SOMSÎDÎX s. m. (Prin Maram.) Diminutiv al lui somsid. Bună dziua, vecinei. — Sinălate, somsî-del. ţiplea, p. p. 21, — Pl.: somsîdei. — Somsid -)- suf. -el. SOMŢĂ s. f. v. solniţă. SOMUI vb. IV. Refl. im p e r s. (Prin sud-estul Olt.) A sc afla; a se zvoni. S-a somuit că nu-i fată mare. ev 1951, nr. 5, 26. 9830 SON - 1230 - SONÂRIE — Prez. ind.: somuieşte. — Etimologia necunoscută. SON s. n., s. m. 1. S. n. (Livresc) Sunet; ton2 (i). El se opreşte aproape de poartă, izbit de sonul cel drag al acelui glas ce nu se putea sătura de a-l asculta, he-liade, L. B. i, 20/19. prin auz cuprindem sonn. an -trop. 183/24. Aerul: este. .. obicinuit conductor al sonului. asachi, L. 821/6. Oscilaţiile unui trup sănătos se împărtăşesc trupurilor elastice învecinate, care ase-mine încep a oscila şi prin aceasta întăresc sonul dc căpitenie. stamAti, f. 60/27. Încet, încet răsună Cu întocmire bună son plin de mingîieri. pann, e. v, 125/14, ci. marin, r. 377. Acel glas. .. Fieros în son de undă. . . Mă-npunge iar. aristia, s. 22/25. Cîle o pvivighitoare .. .sloboade nişte sonuri tinjitoare. negruzzi, s. i, 197, cf. frot. — pop., n. d. Confuzul son se pare a promite abia începutul cîntecului. hasdeu, i. v. 177, cf. im. Pentru alegerea exemplelor ne-a fost un singur semn patologic hotărîtor : întrebuinţarea cuvintelor pentru plăcerea sonului lor. maiorescu, critice, 151. Acelaşi corp sonor poate să ne ocazioneze şi simţirea unui son muzical, conta, o. f. 46, cf. pi-iilippide, p. 15, bar-cianu, şăineanu2. O rugăciune-abia şoptită. . . Se pier-de-n negura vrăjită De albe sonuri de ghitară, petică, O. 51, cf. RESMERIŢĂ, D., TIM. POPOVICI, D.M., ALEXI, "W., ivela, d. m., cade. Îşi schimbă domniţa sonul glasului sub năvala lacrimilor, sadoveanu, o. x, 233. Intr-un ulm, s-aşază un mierloi lînăr şi începe să împrăştie sonuri şi să se asculte, id. ib. xx, 60, cf. scriban, d. Un fiu de muzicant se naşte cu o ureche exercitată pentru sonurile muzicale, călinescu, c. o. 106, cf. dl, dm. [Nicolae Rucăreanu] este sensibil şi la sonurile poeziei populare, ist. lit. rom. ii, 758. Aud. . .Majora simfonie de linişti şi de sonuri. vulpescu, p. 145, cf. dn2. „Duminică la ora 6“ face să se audă, învăluitoare, sonurile muzicii de cameră, cinema, 1968, nr. 9, 7. Nu sonurile poeziei, nu muzica exterioară, în sensul unui simbolism superficial, este ceea ce caută criticul, ci adlncurile muzicale ale poemului, românia literară, 1970, nr. 35, 4/4, cf. dex. 2. S. n. (Fon.; astăzi rar) Sunet. Bărbaţii dau sonii a şi o, iară muierile i şi e. antrop. 114/20. în fiecare limbă trebuie să fie alîlea litere cîle sonuri are limba. fm (1845), 3372/27. Toate vorbele de origine slavică.... au conservat la noi întocmai sonul pe care-l au la slavi în prototipurile lor. hasdeu, i. c. i, 256. Orice cuvînt este exprimarea unei noţiuni abstracte prin sonuri articulate. maiorescu, critice, 24. O limbă sonoră şi aptă de a exprima, prin sonuri, noţiuni, eminescu, în plr i, 293. Ca să obţii o rimă bogată, trebuie să dibu-ieşli alte cuvinte care să includă complet sonurile lui, dar dublate cu alt sens. călinescu, c. o. 54. 3. S. m. (Fiz.) Unitate de măsură a tăriei sunetelor, egală cu tăria unui sunet cu frecvenţa de 1 000 Hz şi cu intensitatea auditivă de 40 de foni. Cf. ltr2, DER, M. D. ENC., DEX, DNS. — PI.: (1, 2) sonuri şi <3) soni. — Din fr. son, lat. sonus. SONAGRÂF s. n. (Lingv.) Aparat pentru înregistrarea şi redarea fidelă a sunetelor, folosit la analiza acestora. Cf. dn2, dex. — PI.; sonagrafe. — Din engl. sonayrapli. SONĂNTĂ s. f. (Lingv.) Consoană care are proprietăţi articulatorii şi funcţionale apropiate de cele ale vocalelor, puţind fi în unele situaţii centru ele silabă. Cf. iordan, g. 4. Există silabe care nu cuprind alte sunete în afară de vocala sau sonanta care formează centrul silabei, graur, i. l. 55. Sonantele l, r, m, n şi şiflanta s nu se notează la finală sau înainte de con- | soană. scl 1957, nr. 1, 96, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. <0> (Adjectival) Unii lingvişti încadrează la consoanele sonante şi semiiiocalele i şi u. der. — PI.; sonante. — Din fr. sonnante. SONÂK s. n. Dispozitiv de recepţie sau de emisie-re-cepţie a undelor sonore, folosit în mediul subacvatic pentru detectarea unor obiecte sau pentru telecomunicaţii. Cf. ltr2. Cel mai utilizat tip de sonar este cel cu locaţie prin ecou. der, cf. dn2, m. d. enc., dex. — PI. sonare. — Din fr. sonar. SONĂT, -Ă adj., s. m. şi f. (Familiar şi peiorativ) (Om) nebun (1 4). Cf. dn2, udrescu, gl. — PI.: sonaţi, -ie. — Din it. sonato. SONATĂ s. f. 1. (învechit) Orice bucată muzicală executată la instrumente. Cf. i. golescu, c., ivela, d. m., der. 2. Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părţi deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm, dar care se îmbină într-o succesiune logică şi unitară. Cf. i. golescu, c. In singurătate mă încerc la vreo sonclă d-ale vestitului Mozart. vojnescu ii, m. 46/16, cf. va-lian, v., stamati, d. Sonetele lui Beethoven, fantasiile lui Haydn. . . pentru ea sînt o jucărie, negruzzi, s. i, 75, cf. polizu, antonescu, d. [Artistul] ne stă bucuros la dispoziţie penii u o şedinţă de sonate, caragiale, o. vii, 185, cf. ddrf, barcianu. Annicuţo, cum e motivul din sonata noastră? d. zamfirescu, r. 1C9, cf. alexi, w., tim. popovici, d. m., şăineanu2. Îmi cînta la pian sonata care-ţi place dumitale. brătescu-voineşti, î. 38. Dar ce să-ţi cînt? Desigur că tot sonatele, valsul, preludiile şi mazurca, jbsîileanu, a, 75, cf. resmEriţă, d., îvei A, d. m., cade. Cînta sonata în la bemol pentru piano...alui Beethoven. teodoreanu, m. iii, 328. Trei ţigani. . . Cîntau ceva cu totul străin de valsuri şi de sonaie. sadoveanu, o. xii, 518. pe acelaşi instrument muzical poate fi executată o sonată sau o gavolă' PUŞCAEIU, L. R. I, 102, cf. BUL. F1L. VI, 33, SCRTBAN, D. Virtuozul Oislrah,...a cîntat „Sonata diavolului“ in sol minor de Giuseppe Tartini. călinescu, c. o. 162. Am început să cînt ca o nebună la pian, nu-mi aduc exact aminte ce,. . . un prestissimo, cred, ca din-tr-o sonată... de Scarlatti. id. s. 83. S-a spus că forma sonatei, cu cele trei sau patru mişcări ale ei, ge-nerîndu-se una din alta, este o expresie muzicală hege-lian-dialectică. vianu, l. u. 291. „Sonata lunii“ de Beethoven e însăşi luna coborîtă pe pămînt. blaga, p. 303, cf. dl, dm, der, dn2. Cineva a fost întrebat de cîle ori se repetă sunetul de la mîna stingă într-o sonată de Beethoven. cinema, 1968, nr. 2, VII. Dădeau recitate de sonate, m 1968, nr. 6, 30. învăţară rapid, unul vioara şi altul pianul, dădură recitaluri de sonate. românia literară, 1970, nr. 32, 16/3, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sonate. — Şi: (învechit) sonet«, sunată (va- LIAN, V.) S.f. — Din it. sonata, fr. sonate, germ. Sonate. SONATINĂ s. f. Sonată de proporţii mai mici. Cf. antonescu, d., tim. popovici, d. m-, ivela, d. m. Un clavecin. . . cînta o sonatină, tecdoreanu, m. ii, 274, cf. DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: sonatine. — Din it. sonatina, Ir. sonatine, germ. Sonatine. SONĂRÎE s. f. v. sonerie. 9838 SQNCI - 1231 SONbAJ SONCi vb. IV. R e i 1. (Prin vestul Molcl,; despre oameni) A se vinzoli. Cf. i. cr. vi, 252. — Prez. ind.: soncesc. — Etimologia necunoscută. SOND A vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică solul, subsolul, fundul unei ape, atmosfera, cosmosul etc.) A face cercetări, a studia etc. cu ajutorul unei sonde sau prin luarea sistematică a probelor, a explora; (complementul indică solul) a efectua săpături în vederea localizării unor substanţe utile sau a determinării proprietăţii rocilor, a fora. Cf. I. GOLESCU, C., PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂ.INEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade. Mă mlndream îndeosebi cu colecţia de sfre-dele, cu care, înainte de a săpa, sondam măruntaiele pămlntului. voiculescu, p. ii, 178. După ce sonda marea şi aducea in fileurile lui cileva dihănii cu forme ciudate de ta adine, îşi închidea zilele într-aceeaşi melancolie de odăi înalte, sadoveanu, o. xii, 684, cf. SCR1BAN, D., DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. -C* F i g. E un umorist ce a explorat domeniul ridicolului, vast, ce e dreptul, dar greu de sondat şi fixat sub forma artei. lovinescu, c. iv, 89. Amintirea ii sondează sufletul ca o navă, care caută loc să arunce ancora, camil pe-thescu, t. ii, 156. Nu mai putu suporta. . . privirea allt de stăruitor sondlndu-l in adlncuri. c. petrescu, o. p. i, 123. Realităţile prezente ne îndeamnă foarte puţin să mai îndrăznim a sonda cu asemenea nădejdi viitorul. sadoveanu, o. xx, 139. Glndirea eliberată vrea să pă- ! Irundă pină în adîncimea sufletului omenesc, să sondeze misterele naturii, vianu, s. 63. Ochii lui de păcură sondau noaptea timpurilor viitoare, vinea, l. i, 162. Stă minute in şir şi-şi urmăreşte interlocutorul. .. son-dind toate posibilele sensuri ale unui cuvlnt. t mai 1964, 83. O dramă a actualităţii care depăşeşte tezele programatice, sondînd adine şi dureros in propria noastră conştiinţă, contemp. 1969, nr. 1 205, 4/3. + (Complementul indică nivelul apei) A măsura cu ajutorul unei sonde (1). (A b s o 1.) Glierasime, ai sondai in san-tină? E ceva apă? — poate cîteva picături, domnule, că sonda abia dacă s-a udat. tudoran, p. 143. 2. (Med.; complementul indică o cavitate a organismului) A cerceta, a evacua sau a drena cu ajutorul unei sonde (4). Cf. cade, dl, m. d. enc., dex, dn3. 3. (Complementul indică oameni) A încerca să afle gindurile, sentimentele, intenţiile etc.; (comple- mentul indică gindurile, sentimentele, intenţiile etc. cuiva) a încerca să descopere, să înţeleagă. Negri nu vrea să primească; zice că vrea mai tnlii să sondeze intenţiile lui Grigoriţă Ghica. ghica, a. 340. Caută să-l sondeze asupra unei reinstalări, maiorescu, d. i, 21, cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. PentlU Olice C- ventualitale mai sondă vreo două bănci unde avea prieteni. reereanu, R. i, 259. Am sondat cercurile guvernamentale. cocea, s. ii, 652. începu să mai dibuie şi să sondeze pe de rind. vissarion, b. 83, cf. scriban, d. Leventis a avut ideea de a provoca o dată cu răscoala grecilor o răscoală a sirbilor. în acest scop, cl a sondat pe Karagheorghe. oţetca, t. v. 121, cf. dn2. Exigenţele publicului ar trebui sondate periodic, m 1968, nr. II, 20. Sint sondate substraturile obscure ale conştiinţei. cinema, 1968, nr. 7, IX. Poate omul abstract şi pur teoretic ar fi capabil să pună la îndoială toate ideile şi credinţele sale, înainte de a le sonda validitatea. românia literară, 1969, nr. 5/3. Blaga se depăşeşte ca om şi se inalţă în lume şi in cugetare ca un fel de stihie şi vrăjitor, sondind adesea psihologia subconştientului. contemp. 1970, nr. 1 227, 2/5, cf. dex. R e f 1. pas. Scopul de a se sonda lumea de ginduri a acestui ttnăr. cinema, 1968, nr. 5, VI. — Prez. ind.: sondez. — Din fr. sonder. SONDABIL, -Ă adj, Care poate fi sondat. Cf. scri-ban, D. Oricll de puţin sondabil ar fi acest domeniu se pot deosebi In el două etape, două faze. ralea, s. t. ii, 40. — PI.: sondabili, -e. — Souda + suf. -6(7. SONDABILITĂTE s. f. (Neobişnuit) Calitatea de a fi sondabil. Ci. scriban, d. — Sondabil -(- suf. -Hale. SO!VJ)AGHJ s. n. v. sondaj. SONDAJ s. n. Acţiunea de a sonda şi rezultatul ei. 1. Cercetare a solului, a subsolului, a fundului unei ape, a atmosferei etc. cu ajutorul unei sonde sau prin luarea sistematică a probelor, explorare; săpătură în pămînt făcută pentru a lecaliza unele substanţe utile sau pentru a determina proprietăţile rocilor, forare, foraj, forat; sondare (1). Sondajul (cercătura făcută cu o unealtă spre a cunoaşte feliul pămintului seau aflarea apei) au început la 10 sepi[embrie]. ar (1832), 141/32. Făcea sondaje zadarnice pentru a da de un izvor mare. vlahuţă, d. 96, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. Căutarea zăcămintelor petrolifere se face prin sondaje numeroase, ioanovici, tehn. 18. Au făcut demersurile cuvenite pentru a cumpăra dealul Călima-nului... în vederea unor îndepărtate sondagii petrolifere. C. PETRESCU, O. P. II, 149, cf. SCRIRAN, D., LEG. ec. pl. 428, mdt. Unele sondaje de explorare au arătat prezenţa gazelor, oncescu, g. 389, cf. dl, dm. Sondaj făcui pentru căutarea apei. geologia, 83, cf. m. d. enc., dex. Sondaj meteorologic = determinarea condiţiilor meteorologice (temperatură, presiune etc.) la un anumit nivel sau la niveluri succesive ale atmosferei. Cf. der, dn3. + Luare de probe dintr-un material compact, granulai- sau pulverulent. Cf. dl, DM, DEX, DN3. 2. Introducere a unei sonde (4) într-o cavitate naturală a organismului pentru a permite evacuarea conţinutului acesteia, pentru a extrage unele probe în vederea efectuării examenelor de laborator etc.; sondare (2). Cf. BIANU, D. S., DL, DM, DER, M. D. ENC., DEX, DN3. 3. F i g . Cercetare directă făcută prin consultarea atentă numai a unor părţi dintr-un tot; investigare, investigaţie, sondare (3). Un sondaj făcut... n-a dat nimic caracteristic, pârvan, g. 635, cf. res-meriţă, d. în accentul spccial al vorbirii.. .descopeream vocalele moldoveneşti. Am devenit mai atent şi am întreprins sondaje, sadoveanu, o. xix, 386. Autorul se dovedea capabil... de sondaje mai adinei în clocotul pasiunilor omeneşti, vianu, a. p. 324, cf. prev, accid. 50. Un sondaj atent in psihologia dinastiei Cara-gialilor ar duce, numai în cazul de faţă, la concluzii foarte interesante, constantinescu, s. ii, 170. La Rcchc-foucauld. . . împreună cu Freud au alins cele mai adinei sondaje in obscurităţile periferice ale sufletului nostru. ralea, s. t. i, 50. După multe sondaje şi încercări, il atrăsese în mişcare, stancu, r. a. iii, 25, cf. dl, dm. Sondaje lingvistice, în afară de cel recent..., n-au fost făcute pină acum decît întimplător. fd i, 149. Conştiinţa profesională îl duce spre sondaje psihologice, vablaam — sadoveanu, 431. Un prim sondaj pe documente, al circulaţiei mărcilor dc htrtic. L. rom. 1967, 129. Dacă accste spectacole au fost concepute ca experimentale ..., atunci experimentul trebuie inţeles numai ca un sondaj printre producţiile de debut ale unor virtuali autori dramatici, t iulie 1968, 70. Sondajele au confirmat cele arătate de detector, gî 1968, nr. 932, 4/7. Cercetările statistice şi sondajele de sociologie, cinema, 1968, nr. 1,XV. Să facem un mic sondaj în literatura populară cu caracter fabulos. romAnia literară, 1068, 9844 SONDAR - 1232 - SONDĂ nr. 3, 19/1. Nici furnizorii şi nici beneficiarii nu pot să facă o vcrificarc prin sondaj, scînteia, 1969, nr. 8 192. Un sondaj efectuat de redactorii noştri, flacăra, 1969, m’. 1, 4. Toată lumea era cuprinsă de febră: se făceau sondaje in privinţa filmelor care at1 fi avut şansa să obţină premii, contemp. 1969, nr. 1 181, 5/1. Se pot face multe lucruri: discuţii cu spectatorii, sondaje in săli. cinema, 1969, nr. 6, 12. Se cerea un sondaj mai profund social-istoric, cu toate implicaţiile. românia literară, 1970, nr. 83, 9/3. Un sondaj operat in citeva pagini luate la. intimplarc mi-a arătat că noul dicţionar este superior celor similare, ib. 1971, nr. 122, 28/4, cf. dex, dn3. Sondaj dc opinie = anchetă care urmăreşte cunoaşterea părerilor oamenilor în diferite probleme. Cf. dn3. — PI.: sondaje. — Şi: (rar) sondăgui s. n. — Din fr. sondage. SONDAR s. m. (Regional) Sondor. Ciştigă, adică> in timpul de faţă un sondor o mie. scl 1974, 613, corn-din valea lungă cricov — pucioasa. — PI.: sondări. — Sondă -f suf. -ar. SONDARE s. f. Acţiunea de a sonda şi rezultatul ei. 1. Cercetare a solului, a subsolului, a fundului unei ape, a atmosferei etc. cu ajutorul unei sonde sau prin luarea sistematică a probelor, explorare; săpătură în pămînt făcută pentru a localiza unele substanţe utile sau pentru a determina proprietăţile rocilor, forare, foraj, forat; sondaj (1). Cf. sonda (!)• Lucrările de sondare se vor face cu lucrători instruiţi, prev. accid. 50, cf. dl, dm,dn2, dex. 2. Introducere a unei sonde (4) într-o cavitate naturală a organismului pentru a permite evacuarea conţinutului acesteia, pentru a extrage unele probe în vederea efectuării examenelor de laborator etc.; sondaj (2). Cf. s o n d a (2). Cf. dl, dm, dn3. 3. F i g. Cercetare directă făcută prin consultarea atentă numai a unei părţi dintr-un tot; investigare, investigaţie, sondaj (3). Cf. dn3, dsr. — PI.: sondări. — V. sonda. SONDATOR s. m. (în dicţionarele din trecut) Sondor. Cf. prot. — pop., n. d., scribân, d. — PI.: sondatori, — Sonda + suf. -tor. SONDĂ s. f. 1. Instrument alcătuit dintr-un fir cu plumb ataşat la o riglă gradată, cu ajutorul căruia se măsoară adîncimea unei ape şi se cercetează natura fundului apei. Cf. i. golescu, c., prot. — pop., N. D., antonescu, d., şăineanu2, RESmERIŢĂ, d., an-TIPA, P. 41, CADE, ABC mar., DS 270, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. <0> F i g. Poetul nou aruncă sonda in subconştient. în plr ii, 327. O poveste ori o privelişte îndeplinea asupra mea funcţia unei sonde, care pătrundea pină la epoca eroică şi obscură, sadoveanu, o. xvii, 420. Gide şi prousl... aruncă o nouă sondă în subconştientul uman şi pun, sub aspect artistic, o serie de probleme ale eului, in spirit contemporan, constantinescu, s. iii, 15. Niciodată, de cind scriitorii începuseră să scrie teatru, nu se aruncaseră sonde atît de adînci în sufletul omenesc, vianu, l. u. 64. Dicteul automat... nu e decit una din sondele suprarealismului. românia literară, 1969, nr. 14, 4/2. 2. Gaură cilindrică forată în scoarţa pămîntului în vederea exploatării unui zăcămînt de hidrocarburi fluide, a explorării straielor din adîncime (v. p u ţ2 I 2); instalaţie cu ajutorul căreia se exploatează un zăcămînt de hidrocarburi fluide. Cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Plutea o atmosferă de mister, Iar sondele, macabre santinele, Îşi profilau scheletele pe cer. an-GHEL — IOSII-, C. M- I, 186, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Sonda arde ca o spînzurăloare uriaşă, calaction, o. 315. Sonda se găseşte în dreptul regiunii centrale, ioa-novici, tei-in. 18. Apăreau. . . sonde împroşcînd singelc negru din vinele scoarţei, c. petrescu, ii. dr. 37. Sonde înălflnd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete, D. botez., r. s. 7. Focul de sus nu-i decît netrebnicul incendiu al unei sonde petrolifere, teodoreanu, o. b. 187, cf. mdt. Aţi luat... două sonde, o rafinărie, arghezi, l. 49. Catargele sondelor negre rămaseră îndărăt, călinescu, o. i, 25. Pe dealuri se-nalţă solare Podgorii albastre şi sonde, blaga, poezii, 157. Stăpînii sondei aduc... mîncare pentru toţi cei ce trăiesc in zona erupţiei, bogza, a. î. 26. pe terenurile lui se ridicară cele dinţii sonde. stancu, r. a. ii, 331. Au spus de mult şi acele vremuri cind la sonde lipseau celc mai elementare măsuri de proiecţie a muncii, scînteia, 1953, nr. 2 800. Din cînd în cînd q.par sonde de petrol şi coşuri de fabrici, v. rom. noiembrie 1954, 73. In apropiere de valea prutului s-au săpat recent două sonde, oncescu, g. 31. O sondă de explorare săpată recent la SV de Tuzla a întîlnit la circa 400 m adincime şisturi calcaroase negricioase. id. ib. 67. Bat vinturile peşte sonde, Dar nu le pot clinti din loc. v. rom. ianuarie 1956, 31, cf. i.tr2, dl. Avioanele americane treceau doar în fiecare zi, venind dinspre sonde. t. popovici, s. 22, cf. dm. Ţi-am căutat urmele palmelor tale: I.,e-am găsit încrustate pe sonde, în fier şi beton, labiş, p. 69..Fiece sondă e o coloană fără sfirşit A demnităţii şi a puterii, brad, o. 87. Braţele sondelor ca nişte brazi Îşi prind ale norilor haine de platină, s februarie 1960, 12. Ştiu numai ei, numai oamenii sondelor, CU aur se-ascunde sub aurul holdelor, horea, p. 103, cf. der. Gazele naturale se exploatează în condiţii analoge petrolului, prin sonde, geologia, 46. Un grav accident la o sondă de foraj. v. rom. Ianuarie 1965, 148, cf. dn2. Facultatea pentru forajul sondelor şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze. rl 1968, nr. 7 387, 5/2. A vorbit numai de bani şi de cit îi produc sondele, t iulie 1968, 47. A fost ca in pri-. măvara aceea neverosimil de caldă şi policromă... să ţişnească prima sondă de fi{ei oltenesc, românia literară, 1969, nr. 24, 2/5. Intilnirea este într-o sondă părăsită, în plin cîmp. ib. 1970, nr. 34, 24/2. Numai în 40 de ani strînsese o avere frumuşică de pe urma sondelor, ib. 1971, nr. 119, 16/2, cf. m. d. enc., dex. 3. Aparat care serveşte la extragerea unei mici cantităţi dintr-un material compact, granular sau pulverulent, în vederea recoltării unor probe sau mostre. Cf. RESMERIŢĂ, D., MDT, LTR2, DL, DM, DN2, M. D. ENC., dex. + Burghiu mare, acţionat mecanic, cu care se fac foraje în sol pentru a cerceta natura straturilor. Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, cv 1950, nr. 2, 28, LTR2, dm, dex. 4. Instrument chirurgical in formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care serveşte la explorarea sau la evacuarea unor cavităţi din organism ori la drenarea plăgilor. Cf. i. golescu, c., stamati, d., man. sănăt. 72/16, şăineanu2, bianu, d. s., resme-riţă, D., nica, l. vam. 226, cade, scriban, d. Sondele în trecut erau instrumente foarte importante în chirurgie. A. pop. chirurg. 454, cf. ltr2, dl. Toate acestea se vor da însă numai după o spălătură stomacală făcută prin sondă, belea, p. a. 266, cf. dm. Recoltarea sucului gastric se face prin tubaj cu ajutorul unei sonde de caueiuc. abc săn. 12, cf. dn2. Cînd, însă, i s-a răsucit sonda şi a ţişnit apă din bună... a dat un ţipăt. românia literară, 1971, nr. 123, 17/1, cf. D. med., M. D. ENC., DEX. 5. Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat In diferite puncte din spaţiu în vederea măsurării unei mărimi fizice. Există sonde electrice, magnetice, acustice, der, cf. dex.. 9848 SONDĂRI 1233 - SONET . 0. (Şi în sintagmele) . Balon-soixdă = balon prevăzut cu aparate de observaţie, care se lansează în atmosferă sau stratosfera pentru diferite cercetări ştiinţifice. Baloanele-sondă. . .duc. aparate speciale de mă-sură.şi.pol chiar să. transmită automat rezultatele, prin mici posturi de radio, ciş.man., fiz. i, 541, cf. dm, dn2, dex, Sondă spaţială (sau. aslrală, automată, cosmică) — satelit . artificial sau vehicul spaţial fără oameni, lansat în spaţiul cosmic'pentru'cercetarea lui directă, Cf. ltr2, dl, deb. Graţie dalelor culese de sonda astrală .. .imaginea planetei se conturează in mod cu totul diferit, flacăra., 1969, nr. 1, 29. Sondele automate vor îmbGgăfi desigur considerabil informaţiile noastre despre Venus. ib. 1969, nr. 1, 29. Metodele de sterilizare a sondelor. spaţiale sini întrebuinţate la distrugerea bacteriilor in spitale, contemp.1969, nr. 1 172, 8/7. Foarte curind. . .sonde cosmice speciale se vor depune lin pe suprafaţa lui Marte şi vor întreprinde analize biologice. românia literară, 1970, nr. 105, 2/1, cf. m. d. enc., DEX. 7. Pahar de bere lunguieţ şi subţire, mai îngust în partea de jos. Cf. iordan, l. r. a. 497, dl, dm, dn2, dex. — PI.: sonde. — Din fr. sonde. SONDĂRÎ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A lucra la o sondă (!)• Com. din valea lungă cricov — pucioasa. — Prez. ind.: sondăresc. — Sondă + suf. -ări. SONDĂRÎE s. f. Meseria sondorului. Sondăria toţi o ştiu, dar nu toţi o simt. v. rom. octombrie 1960, 92. — Sonda -|~ suf. -ărie. SONDEZĂ s. f. Instalaţie de foraj de mică adîn-cime, utilizată în lucrări de explorare, lucrări cu caracter minier, studii geotehnice etc. Cf. dt, dl, ltr2, dm. Am confecţionat atunci o sondeză imaginată de mine. v. rom. septembrie 1960, 75. Sondezele .pot fi acţionate manual sau mecanizat, der, cf. dn2, dex. — PI.: sondeze. — Din fr. soiuleusc. SONDOR, -OARE s. n. şi (rar) f. Muncitor care lucrează la o solidă (1) ; (învechit) sondator, (regional) solidar. Sondor de gaze. nom. prof. 18. Sondor de petrol, ib., cf. leg. ec. pl. 289,'contemp. 1949, nr. 156, 6/1. Tractoare negre scurmă pămîntul şi fac un noroi pină la genunchi in care sondorii intră cu bocancii lor ţintuiţi cu fier. bogza, a. î. 25, cf. dl. Sondorii pe schele şi fierarii la focuri, deşliu, g. 48, cf. bm, sic iii, 177, dn2, m. d. enc., dex. — FI.: sondori. ... — Din fr. sondeur. SONIDORÎŢĂ s. f. Sondoare, -v. sondor. E son-doriţă la sondele de pe Valea Prahovei. — Pl. : sondor iţe. — Sondor + suf. -iţă. SONDRU s. n. v. sun. SONERIE s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare acustică, acţionat electric sau mecanic, care emite sunete intermitente (prin lovirea unui mic clopot cu un ciocănel); p. e x t, sunet produs, de acest dispozitiv. Soneria zbirnîia lung. caragiale, . o. ii, 37, cf. bar-CIANU, alexi, y/., şăineanu2. Sonerii, claie, cheamă, .... toi felul de.telegrame sosesc. . ., o hesfîrşire de.valuri vine.... şă se spargă de zidul redacţiei unde sint robit. anghel, fr. 104. Abia adormise şi soneria ii făcu să tresară, anghel — iosif, c. l. 144. Răsună soneria. iosif, y. 169. Apăsă cu arătătorul... pe butonul de lingă uşă al unei sonerii hogaş, dr. i, 168, cf. res-mebiţă, d„ nica, L. vam. 226, cade. Pe urmă au început soneriile, s-a mărit lumina, toate locurile de jos s-au ocupat, camil petrescu, u. n. 144, Soneria izbucni lung în casa goală. c. petrescu, î. i, 39. El i-a descuiat uşa din faţă, răspunzind la sonerie, teodoreanu, c. 13. 230. începu să sune soneria turbată, voiculescu, p. ii, 191. A apăsat pe butonul de lingă cartea de vizită şi o sonerie stridentă a izbucnii dincolo de uşă. sado-veanu, o. xviii, 477, cf. scriban, d. Trezii de soneria telefonului.. .s-a speriat, abghezi, l. 261. A sunat de 12, pendula noastră imitind soneriile clopotelor catedralei Sfintul Marcu. id. s. viii, 111. A doua năzuinţă a lui Tase este practicul. Cind împingi seara poarta lui, se aprinde o lampă în. antreu şi sună o sonerie. cĂlinescu, c. o. 70. Au început să sune soneriile, mulţimea s-a grăbit spre intrări pentru a nu pierde spectacolul. bogza, a. î. 616. Nici nu apuc să aţipesc şi aud soneria, stancu, r. a. iv, 407. Nenumăratele sonerii nu servesc la nimic, deoarece, dacă suni, nu vine nimeni niciodată. v. rom. noiembrie 1954, 68. Taie firul de la sonerie, scoate telefonul din furcă, beniuc, m. c. i, 180. Nu vreau ore de consultaţie aici, nici clienţi, nici sonerii, nici telefoane, vinea, l. ii, 93. Suna o sonerie de telefon înăbuşit, demetrius, a. 74. Se aude soneria unui telefon interior, h. lovinescu, t. 271, cf: ltr2, dl. Ne ridicăm arşi de pe scaun la auzul soneriei. preda, i. 176, cf. dm- li dă prin gînd să-i pună o sonerie, jebeleanu, s. h. 43, cf. dn2, sfc iv, 74. Furniza unor bandiţi necunoscuţi cifrul seifurilor de la bănci şi mecanismul soneriilor de alarmă, cinema, 1968, nr. 4, X. Ţîrîitul soneriei defecte care se declanşase şi nu se mai oprea mi-a devenit insuportabil, românia literară, 1969, nr. 29, 17/2. Nimeni nu răspunsese la soneria lui şi înţelesese că Dora nu voia să-l mai vadă. ib. 1970, nr. 66, 16/1, cf. m. d. enc., dex. a- La bicicletă, soneria se fixează pe ghidon. 2. Buton care, prin apăsare, declanşează mecanismul unei sonerii (1) electrice. Aceeaşi mînă grasă şi cu păr s-a întins spre sonerie, sahia, n. 82. Se înalţă în vîrful picioarelor şi apasă pe sonerie, id. u. B. s. s. 189. Apăsam pe o sonerie, stancu, u. r. s. s. 39. Se duse în faţă şi apăsă pe sonerie. T. popovici, s. 527, cf. dl, dm,m. d. enc., dex. La sonerie-mi suna. folc. olt. — munt. iii, 459. S'ela puni mina pi sunării, sună. o. bîrlea, a. p. II, 338. — PI.: sonerii. — Şi: (rar) sonăric (alexi, v.), (regional) sunărie s. f. — Dinfr. sonnerie. SONET s. n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri grupate în două catrene cu rima îmbrăţişată şi două terţine cu rima liberă, petrarca face souete de cite patrusprezece versuri, heliade, o. ii, 157. Aga Gheorghe Asachi a cetit un sonet făcut într-adins pentru această întîmplare. cr (1829), 51/2, cf. sta-mati, d. Scavinschi scria. . .sonete pentru răsărita slea a Moldaviei. negruzzi, s. i, 206. Sonet l-a sa virtute răsună, bolliac, m. 64. Mă pusei să scriu sonete. sion, p. 368. Bellini. . . fu salutat de populaţiunea oraşului său de naştere cu buchete de flori şi sonete, fili-MON, o. II, 315, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Una din aceste dame se ocupă de literatură, de cînd un poet român i-a adresat un sonet, bolin-tineanu, o. 355. Nu sint respectate regulele de versificare ale sonetului, vlahuţă, s. a. i, 488. Aş găsi un om, care ştie să facă bine versuri şi l-aş pune să facă atîteaşi atîtea sonete pe an. gherea, st. cr. i, 310. Dăm, din întimplarc, peste sonetul Veneţia a lui Eminescu. ionescu-rion, s. .312, cf. ddbf. Eu sute de somete-ţi fac d-acum! coşbuc, p. ii, 267, cf. bafcianu, alexi, w., şăineanu2. Erau flori, sontete, soare, goga, poe- 9856 SQNETÄ1 - 1234 - SONOR zii, 189. Dar dac-ar fi să scriu Mahabarata! Eu care nu pot seri măcar sonetul? anghel — iosif, c. m. i, 81. Şi tqt aştept şi dinsa nu mai vine, . .Mi-alung urîlul făurind sonete, iosif, p. 41, cf. resmeriţă, d. La noi Eminescu are sonete celebre, ivet.a, d. m., ci. cade. Timpul liber din închisoare şi-l umplea scriind sonete. LOViNF-scu, c. iv, 104. în cinstea ta, ...Voi seri trei ode,... Trei elegii Şi trei sonete. minuleScu, vers. 63.Nu scriseseşi încă La începui, deeit vreo cinci can-zone. . .Şi cîteva sonete monotone, topîrceanu, b. 91. Cine mai scrie astăzi sonete? c. petrescu, o. p. ii, 65. Fotografia ei e peste sonetul lui Verlaine. teodo-reanu, c. e. 178. Eu îmi clădesc sonetul în piscuri, o cetate Cu rimele creneluri şi orice vers un zid. voicu-lescu, poezii, i, 260. Primeşte sonetul la picioare Ca să înfrunte ritmic al vremilor noian, pillat, p. 196, cf. scriban, D. într-un sonet de petrarca intră ca un factor integrant armonia proprie limbii italiene, via-nu, e. 119. în spaţiul strimt al sonetului, cizelînd migălos, şi-a pus arta la cea mai trudnică încercare, con-stantinescu, s. ii, 309. îmi răsună în minte un sonet ironic, călinescu, c. o. 135. Vreo treizeci de ani mai tîrziu aveam să scriu un sonet..., în care sugestia se sublima simbolic intr-o viziune de apocalips, iîlaga, h. 118. Scrisei cîteva sonete, stancu, r. a. ii, 110, cf. dl. Rondelul a fost învins de către sonet, gl 1958, nr. 6, 2/7, cf. contribuţii, ii, 89. Am scris în seara asta un sonet pentru line. barbu, princ. 58. Traduce un sonet. ist. lit. rom. ii, 765. O bună parte din volum cuprinde sonete, v. rom. ianuarie 1965* 130, cf. dn2. Coşbuc utilizează rar catrenul.. .şi aproape deloc sonetul. L. rom. 1967, 141. Un sonet nu trebuie abordat .. .cu toate procedeelc. de care dispune critica, românia literară, 1969, nr. 33, 4/2, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sonde. — Din fr. sonnet, it. sonctto. SOKÎTĂ1 s. f. Utilaj de construcţie cu ajutorul căruia se bat piloţii în pămînt (de obicei pe fundul linei ape), menţinîndu-i totodată în poziţia prescrisă. O sondă pentru bătut parii la gardurile mari. anti-pa, P. 581. Baterea piloţilor in pămînt se face cu sonde. cv 1959, nr. 7, 31, cf. mdt. Apele au năvălit. . . şi au dezlegat doi berbeci de la sonete. scInteia, 1952, nr. 2 328, cf. ltr2, der, dn2,. m. d. enc., dex. — PI.: sonde. — Din fr. sonnettc. SONETĂ2 s. f. v. sonată. SONETÎST s. m. Persoană care scrie sonete. Cf. dl, dm, dn2. De la Milion şi Donne poezia engleză nu a avut nici un sonetisl de talia lui Wordsworth. românia literară, 1970, nr. 79, 21/1, cf, m. d. enc., dex. — PI.: sonetişii, -iste. — Din fr. sonnettistc. SONEZĂ s. f. (învechit, rar) A'ocală. O soneză sau ionisitoare iasle aceia care sîngură de sine poate să dea ton, fără ajutoriul unii alte litere, gram. mold. 10v/13. — PI.: sorteze. — Son + suf. -eză. SONIC, -Ă adj. 1. Care ţine de sunet, privitor la sunet; dc natura sunetului, sonor (3); care utilizează, se bazează pe sunete. Cf. scriban, d., dl., dm, dn2. Armoniile textului nu implică dccît rar imagistica vizuală, bizuindu-se cu precădere pe contrapunctul sonic. t octombrie 1968, 57, cf. m- d. enc., dex. 4. (Despre corpuri în mişcare; procese, fenomene etc.) Care are o viteză apropiată de cea a sunetului. Cf. DEX. 2. (Despre oscilaţii) Care se află in gama de frecvenţă a infrasunetelor, sunetelor sau ultrasunetelor. Cf. SCRJliAN, P., DL, DM, DN2. (Despre sisteme tehnice, fizice, despre anumite procedee etc.) Care foloseşte în principiu proprietăţile undelor sau ale oscilaţiilor mecanice din corpurile lichide sau solide; care se referă la aceste unde şi oscilaţii. Pe baza metodei analogiilor elelromecanice şi după modelul motoarelor electrice au fost create motoare sonice trifazate, der iv, 458, cf. m. d. enc. . — PI.: sonici, -ce. — Din fr. soniquc. SON1C1TATE s. f. Ramură a mecanicii care se 0-cupă cil transmiterea energiei mecanice în masa corpurilor lichide sau solide prin intermediul vibraţiilor şi al undelor elastice. Cf. dl, ltr2, dm, der, dn2, sfc vi, 56, m- d. enc., dex. — Sonic -f suf. -itate. SONOLOCÂŢIE s. f. Operaţie prin care se determină poziţia unui obiect faţă de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a Obiectului. Cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. sonolocntion. SONOLUMINESCÎNŢĂ s. f. Emisiune slabă de lumină care însoţeşte fenomenul de formare a bulelor de gaze dintr-un lichid supus acţiunii ultrasunetelor. Cf. M. D. ENC., DEX. — Din fr. sonoiuinincscenec. SONOMETHIC, -A adj. Care aparţine sonometriei, privitor la sonometrie; de sonometrie. Cf. dn3. — PI.: sonometriei, -ce. — Din fr. sonoinctriquc. SONOSIETBÎE s. f. Studiul comparat al sunetelor realizat cu ajutorul sonometrului. Cf. dn3. — PI.: sonometrii. — Din fr. sonometrie. SONOMETRTJ s. n. 1. Aparat folosit pentru studierea legilor vibraţiilor coardelor sonore, pentru determinarea înălţimii sunetelor sau pentru măsurarea unui interval între sunete. Cf. antonescu, d. pentiu a studia legile după care se face vibraţiunea transversală a strunelor, ne vom servi dc . . . sonomefru. poni, f. 327, cf. ivela, d. m-, cade. Vibraţiile transversale ale coardelor se studiază cu sonometrul. marian — ţi-ţeica, fiz. 11, 37, cf. ltr2, dm, der, dn2, m. d. enc., DEX. 2. Aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o sursă determinată. Cf. ltr2, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — PI.: sonometre. — Din fr. sonometre. SONOR, -A adj. l. Care produce sunete (puternice) prin vibrare; care răsună sau face să răsune. Glasul murind al bărbaţilor.. .bătaia tobei, acra trombetă şi tuciul sonor al clopotelor le vor înştiinţa de o mare larmă. heliade, l. b. ii, 108/22. Sonul, .'.se aduce. . .de la trupul sonor în urechea dinafară, antrop. 186/18, cf. pontbriant, d. Munţii sînl altare, codrii organe sonore. alecsandri, p. iii, 18. Acelaşi corp sonor poate să ne ocazioneze şi simţirea unui son muzical, conta, o. f. 46. Văzu...o jună fală. . . infiorind cu degetele ei .. .clapele unui piano sonor, eminescu, p. l. 46. Degelele-i deşirate calcă clapele sonore, macedonski, o. i, 86, cf. şăineanu2, cade. Rămas slăpîn, Gheorghiţă a Maran-dei dezmierdă sfoara întinsă şi sonoră ca o strună. 9868 ■■■■■■■ SOXOR - 1235 - SONOR teodoreanu, m. i, 8. Amfore de lui, sonore, încercate clc cumpărători cu o bătaie a degetului in pereţii cu smalţuri, arghezi, b. 103, cf. ltr2, bl, dm. Prin zeci de (inie va zbîrnîi sonoră. . .săgeata ia de fier. labiş, p. 403. Fibra-ntinsă şi sonoră geme. vulpescu, p. 7, m. D. enc., dex, dsr. "v* F i g. Clopoţeii de cleştar. . . sunau limpede in aerul sonor al toamnei, c. petrescu, c. v. 78. Pendulele bătrine mai bat acelaşi ceas Prelung, ca o dojana in liniştea sonoră, pillat, p. 77. Cintecul tău a umplut clădirea toată...Ca o lavandă. sonoră. arghezi, vers. 34. ^ (Prin lărgirea sensului) Umbra se rece-n pădurea sonoră, bacovia, o. 90. Cind răminea vingur ascultind şuierele trenurilor slrăpungind slă-ile,.ca nişte plopi sonori, ii pierea zburdălnicia, teodoreanu, u. c. 19. Sonorii aştri dau un ton în uriaşul ariston, călinescu, o. ii, 47. El evocă pe acel fantastic creator de lumi sonore, bogza, c. o. 102. Mi se făcusc dor. . .De apa sonoră şi limpide a Desnei. beniuc, v. 22. 2. Care propagă, care amplifică sunetele; care are rezonanţă. Sală sonoră, ap. şăineanu2. Demult era o clădire veche, ce ţinea colţul cu bolţi sonore, răzimete pe slîlpi de piatră, anghel, pr. 15, cf. resmeriţă, d. Un capelmaistru invizibil comandă pilniei sonore. topîrceanu, p. o. 85. păşi anonim şi ghiontit in forfotul sălii sonore de poştă. c. petrescu, o. p. i, 24. Vasile Mogrea se plimba. . .pe cimentul sonor. id. î. ii, 69. Ne ispiteşte pasul cu caldarim sonor, teodoreanu, u. c. 11. Caii albi. . .se opriră tropăind pe asfaltul sonor, vinea, l. i, 10, cf. dl, dm. L-am auzit cum calcă pe duşumeaua sonoră de tablă galvanizată. bănulescu, i. 215. Un plafon sonor de o marc intensitate, m 1969, nr. 12, 37, cf. m. d. enc., dex. 3. Care ţine de sunet, privitor la sunet; de natura sunetului; Sonic O)- Atiiea strigăte-mblinzite, De legea ritmului sonoră, Vă frtngefi glasul cuminţite, goga, poezii, 230. Universul lui sonor prezintă o mare diferenţiere a senzaţiilor, vianu, a. p. 229. Orice cuvint este manifestarea sonoră a unei noţiuni sau a unei relaţii intre noţiuni, id. s. 7. Poetul este deplin stăpin pe mijlocccle sale violent decorative, desfăşurate cu o lucidă organizare interioară şi o savantă mânuire a efectelor sonore, constantinescu, s. iii, 294. Istoria nu cunoaşte nici o sirgură societote omenească, fie şi cea mai ir.apciaio, care să nu fi avut limba ei sonoră, scl 1950, 145. Aspectul sonor al cuvintelor se modifică prin trcccrea de la o limbă la alta. graur, i. l. 113. Ca mijloc de comunicare între oameni nu a existat şi nu există dccit limba sonoră, macrea, f. 25. Excitanţii lumineşi şi sonori, ap 33. între scenă şi grupul de regie tehnică va funcţiona, un sistem de semnale optice şi sonore, t septembrie 1968, 14. Tot ce este factor de atracţie şi sufocare prin reclamă trăieşte ca un fond vizual sau sonor al filmului, cinema, 1968, nr. 4, 6. O versiune sonoră care să se suprapună versiunii vizuale. contemp. 1969, nr. 1 176, 1/6. Materialul sonor actual conţine un potenţial de virtualităţi muzicale alit de bogate, de nelimitate, Incit par să se anihileze. românia literară, 1969, nr. 27, 29/3. + (Despre filme cinematografice) însoţit de vorbire şi de muzică; (despre cinematograf) care foloseşte astfel de filme. CI. cade. E o întimplare. . .din vremea cind nu se descoperise încă cinematograful sonor, sadoveanu, o. xvii, 101. începind cu simplul palat artificial şi sfir-şind cu filmul sonor, s-a dat...o dezvoltare din ce in ce mai mare foneticii experimentale, puşcariu, l- R. 1, 59, cf. dl, dm. Bătălia dintre cele două grupe de tehnicieni, realizatori ai invenţiei filmului sonor, u 1965, nr. 3, 2/1. A fost sărbătorită împlinirea a 50 de ani de cinematograf sonor, rl 1978, nr. 10 335, cf. m. d. enc., dex. 4 (Substantivat, n.) Sunet (vorbire sau muzică) care însoţeşte filmele cinematografice. Apariţia sonorului, progresele tehnicii cinematografice.. .cai făcut ca sarcinile de creaţie ale actorului de film să crească extrem de mult. scînteia, 1966, nr. 6 926, cf. M. D. enc., dex. + (Despre consoane) Care se emite prin vibrarea coardelor vocale; fonic. Cf. dl, dm, dn, M. D. ENC., DEX. 4. (Despre voce, sunete, zgomote etc.) Care se produce, care se manifestă cu intensitate, intens, puternic (III b), răsunător (1): p. e x t. care are un timbru plăcut, armonios. Un fia* sonor. cr (1831), 532/14, cf. st am ati, d. Argintul, precum şi toate celelalte metale, cind le lovim dau un sunet sonor, barasch, i. n. 24/27. Sonoarc, deliroase melodii. SION, POEZII, 151, Cf. PROT. — POP., N. D., AN-tonescu, D. Cu pinter.u-i de-oţel Scotea cile uri sunet sonor şi lung. maceeokski, o. i, 263. Glasul lui e cald, sonor, gestul liniştit, vlahuţă, s. a. iii, 67, cf. ddrf, barcianu, alexi, av., tim. popovici, d. m. Crccl fă-i bine tn aste grave zile Să se audă risul său sonor, an-ghel — icsif, c. m. i, 7. Erau întiiele lovituri,. . .tntt-iul zgomot sonor care anunţa că trecutul avea să înceapă. anghel, pr. 11. Suspină apele. . . Şi pling in şipote sonore, iosif, p. 86. La spatele lor se auzi in clipa aceea un ris plin şi sonor, agîreiceanu, a. 141. Clopotul cu vocea sa gravă, rară şi sonoră, hogaş, dr. i, 13. Lumea aceasta de slrînsură şi de tranziţie nu are rimic care să pună în vibrare coardele cele mai sonore ale lirei, iepăileanu, s. 4. Are în unele momente o altă voce, tare, sonoră, categorică, id. a. 113, cf. resmeriţă, d., ivela, d. m., cade. Glasul lui s-a pierdut printre ecourile sonore şi crescute, mirat el însuşi de a se simţi crescut, lovinescu, c. vii, 4. Vocea lui sonoră Părea...Un cor solemn de preoţi tineri, minulescu, v. 84. Tăbărî o ceată veselă ccborînd poteca falezei cu risete sonore de copii. c. petrescu, î. ii, 253. Un sughiţ sonor. i. iotez, b. i, 89. Un grangur inveşmîntct cu penet galben curii slobozi o ftuieiălură sonoră, saeo-veanu, o. xviii, 515, cf. scriban, d. Staţi jos, răsună o vece ascuţită şi sonoră, călinescu, o. i, 81. Se ridica . . .cîte-un nor puternic, cu tunete sonore, blaga, h. 65. Peste forfota lor sonoră, din adîncime urcă un huruit greoi şi neîntrerupt, bogza, c. o. 63. Joaca sonoră a ciocîrliilor. brad, o. 8, cf. m. d. enc. <0“ F i g. Acel sentiment care nu se numea Petre, nici iubire poale, ci viaţă, viaţă adincă, sonoră, sigură, era iar trăit, de-metril's, a. 305. Trăia în lumea asia sonoră, luminoasă, neverosimilă, cocea, s. ii, 170. Pe fondul enormităţii sonore, bubuitul tunetului iţi pare fleac efemer. teodcreanu, m. iii, 89. "v* (Adverbial) Cuviniele-nirc cupe senor se-ntrcciocnesc. macedonski, o. i, 257. Ghitara mea ii răspunse grav şi sonor, hogaş, dr. ii, 61. Niciodată. . .n-ar fi crezut că intr-un spaţiu atii de strimt poate vieţui aiît de sonor o atît de diversă şi tristă umanitate, c. petrescu, c. v. 49. A bătut o dată din palme şi a strigat sonor, cocea. s. ii, 58. Numai izvorul cîntă nostalgic şi sonor, lesnea, c. d. 114. Sonor putini în amfore mai curg. pillat, p. 188. Auzirăm. . . ciccăniioarea cea mare de munte duruind sonor în scoarţa copacilor, sadoveanu, o. vi, 506. Lătratul ei inaugural se auzi...sonor în încăperile goale, arghe-zi, s. viii, 140. Stănică vorbea sonor, roiund, cu gest artistic, călinescu, e. o. i, 91. Căscase sonor, din răsputeri. t. popovici, s. 56. Bespirînd sonor furtuna Marea-şi iese din veşmint. labiş, p. 260. Cu muşchi plesnind sonor, suciţi tetanic, Dărîmă munţi, vulpes-cu, p. 27. Trezit de aburul cafelelor din faţă, deschide ochii şi începe să le bea, pe rînd, pe toate patru, sorbin-du-le sonor şi amplu, r iulie 1968, 36. 5. (Despre limbă, stil etc.) Care impresionează prin muzicalitate; de efcct, armonios, dulce, melodic (I 2), melodios, mlădios, muzical (3), simfonic (2), un duios, (rar) unduit; p. ext. pretenţios; emfatic. Ar fi dirept să ne lipim şi de citeva ziceri sonore, caracteristice şi imitative. aristia, plut. L/22. Un viers sonor şi dulce. eolintineanu, o. 6. Fraza se deschidea, se lărgea, înlr-o bogăţie de cuvinte sonore, puternice, emoţionante, vlahuţă, s. A. 111, 16. Versul in poezie masiv şi sonor (a. 1897). plr i, 480. Natura e plină, de viaţă,. . .şi tu să stai înţepenit... pentru a găsi idee a mare, fraza fru- 9868 ! L SONORITATE - 1236 SONORITATE moaşă,.vorba sonoră, petică, o. 302. poezia d-lui Mi-nulescu e cea mai sonoră din literatura noastră actuală. lovinescu, s. i, 393. Descoperea deodată un vers sonor. cocea, s. ii, 130, cf. scriban, D.. Atunci magistrul, prins de textul lui sonor, părea absorbit de-un nor. călinescu, l. l. 197. Au ridicat osanale sonore principiilor in care nu credeau decît pe jumătate, ralea, s. t. ii, 307. Vorbele lui Eliade, sonore şi înflăcărate, fură pentru toii cei de faţă o revelaţie, camil petrescu, o. iii, 43. Spune nişte cuvinte sonore şi ceilalţi le învaţă pe dinafară, preda, i. 52. *0* (Adverbial) De la primele poeme, versurile sale sună apăsat şi sonor, v.rom. ianuarie 1965, 129. 6. F i g. (Despre nume sau titluri) Care aparţine unui om renumit, de vază; cu răsunet. Numele sonor al divului pompei stăpînea toată larma aceasta veselă şi fericită, anghel — iosif, c. l. 6. prezenţa sa printre atitea nume autentice sonore se explica, călinescu, s. 17. Un nume sonor, la a cărui rezonanţă a contribuit şi o ascendenţă paternă, cinema, 1972, nr. 5, 18. — PI.: sonori, -e şi (învechit, f.) sonoare. — Din fr. sonore. SONOHITÂTE s. f. 1. Faptul de a produce sunete; însuşirea de a fi constituit din sunete; sunet produs de ceva. Cf. antonescu, d., pontbriant, d., ddrf, şăineanu2. Pe d-sa nu l-au îneîntat niciodată vorbele şi sonorităţile lor decît atunci cînd au fost rostite cu gesturi largi la tribună, anghel, pr. 152. Eminescu redă prin sonorităţi nu numai senzaţii de auz, ci şi alte senzaţii. IBRĂILEANU, S. L. 185, Cf. RESMERIŢĂ, D. Cuvîntul păstrează, în sonorităţile lui. . .nesfirşitele nuanţe care deosebesc, în manifestarea lor, aceste sentimente, de la neam la neam. în plr ii, 426, cf. cade. Prin uzură cuvintele ajung sonorităţi goale, lovinescu, c. vii, 145, cf. v, 115. Aşa încep sonorităţile stranii şi după prima aspiraţie a cloroformului, teodoreanu, c. b. 177. Era o sonoritate măreaţă, straniu înmulţită şi crescută de ecourile pădurii, sadoveanu, o. ix, 16. Există.. .anumite sonorităţi, care dau cuvîntului un farmec eufonic deosebit, puşcariu, l. r. i, 83, cf. scriban, d. Gîndirea lui Maiorescu se arată a fi fost străbătută de emoţia metafizică, pe care artistul... părea că o culege din toate sonorităţile lumii, vianu, a. p. 300. Primii paşi făcuţi pe străzile tăcute,.. Aşi creează din propria Ier sonoritate o muzică adecvată acestor locuri, ralea, s. t. i, 312, cf. dl, dm. Să cerem cuvîntului o sonoritate plăcută, v. rom. ianuarie 1965, 132, cf. dn2, m. d. enc., dex. + Sunet caracteristic al unor instrumente muzicale, p. e x t. a unor partituri etc.; intensitate, tonalitate, armonie etc. a sunetului pe care acestea îl pot produce; răsunet (1), rezonanţă, ton2 (1). Vccea acestui artist nu este egală în sonoritate; notele de mijloc sînt slabe şi răguşite, filimon, o. ii, 287. O vcche vioară, a cărei binefăcătoare sonoritate e totdeauna gala să ne mîngîie sufletul, caragiale, n. f. 16. An bătut clopotele Cu sonoritate de renaştere italiană, voiculescu, p. i, 212. Uneori se apropie de linia dunelor de nisip ca să asculte în adierea vîntului sonorităţi de orgă vibrînd în depărtare, bart, e. 316. Nu era un virtuoz, însă executa cu o puritate remarcabilă, ştiind să scoată cfecte patetice numai din dozarea sonorităţilor, călinescu, s. 119. Vocea lui era de o sonoritate de vioară plesnită, dezarticulată şi neaşteptat îndurerată, camii. petrescu, o. ii, 125. încă un flaut se adaugă. . . mărind. . . sonoritatea tobelor, bogza, c. o. 125. Un bun dirijor se distinge tocmai prin aceea că ştie... să fie plin de exigenţă faţă de calitatea sonorităţii, con-temp. 1953, nr. 43, 1/2. Ca un pianist care încearcă sonoritatea unei claviaturi, îşi alunecă palmele robuste . . . de-a lungul făpturii lui Silion. vinea, l. i, 71. Acesta dă muzicii de drîmbă o sonoritate tulbure, alexandru, i. m. 29. Muzicanţii cîntau, cu sonorităţi adinei, romanţe ungureşti, vornic, p. 145, cf. dl, dm, dn3. Conduce unele repetiţii, pentru ca ei să poală asculta din. sală dozajul sonorităţilor, m 1968, nr. 10, 4. Sonorităţile pianistice evocă timbre variate ale instrumentelor populare, ib. 1969, nr. 12, 2-9. Nu este vorba despre spectacolul unui virtuoz al pasajelor repezi, al unui tehnician de velocilale scolastică, ci. dc cel aI. unui muzician care smulge instrumentului său sonorităţi somptuoase, contemp.. 1969,.nr. 1175, 6/5. în epoca Renaşterii, iri formaţiile corale... îşi aduceau contribuţia cu o sonoritate mai aparte. . . ţărani, servitori ai somptuoaselor palate, ib. 1969, nr. 1 207, 7/4. Prin Tecla, tardivul cîntec de lebădă al acestei lumi capătă astfel sonorităţi neaşteptat de' pure. românia literară, 1969, nr. 31, 8/2. A trebuii să ne imaginăm sonorităţile pînă acum inedite ale concertului pentru pian. m 1969 nr. 12, 2. Am putut urmări şi gusta pe deplin sonoritatea orchestrei şi subtilitatea interpretării. ib. nr. 12, 36, cf. m. d. enc., dex. -v* (Prin analogie) Poezia Elenei Farago este o forţă concentrată şi tragică, in care simţi un freamăt surd..., un suflu despletit ce vuieşte fără sonoritate, dar impresionant, lovinescu, c. v, 174. + Intensitate a vocii, a unor sunete, zgomote etc.; p. e x t. timbru plăcut armonios al acestora. îşi da seamă... de sonoritatea şi modulaţiile glasului, vlahuţă, D. 104. Avea in risul ei o sonoritate ademenitoare, vlasiu, d. 99. Rosti cu o poftă de acelaşi gen, mică, în glasul lui cu sonoritate şoptită. preda, r. 296. A dispărut şi agresiva sonoritate din vocea lui prin aceeaşi magie. c. petrescu, o. p. ii, 12. îşi închipui glasul lui de mai Itrziu : va avea desigur sonoritatea gravă a bronzului eare-i acoperea trupul, teodoreanu, u. c. 29. Mai multe trăsături succesive:... glasul său de litanie, sonorităţile lui religioase, vianu, a. p. 157. Glasul lui Eliade tremura puţin, cu toată sonoritatea lui obicinuită, camil petrescu, o. ii, 421. De cile ori şoaptele prindeau sonorităţi, se închidea ochii, românia literară, 1970, nr. 31, 16/2. -v- (Prin lărgirea sensului) Cîle o replică are sonoritatea sentenţioasă a lui Bolintineanu. cinema, 1968, nr. 7, 5. 4 Calitate a limbii, a stilului etc. de a impresiona prin îmbinări armonioase; armonie, melodie 0), . muzicalitate. Un şir lung de strofe, de o sonoritate şi de un efect ritmic fermecător, vlahuţă, s. a. 11, 383. Sonoritatea vorbelor, mirosul şi graţia crinilor. . . pot să emoţioneze, galaction, o. a. ii, 319. Tinerii scriitori exagerează. . . inşirînd in. Iccul cuvintelor întrebuinţate în literatură... dublele obscure care n-au nici frumuseţă, nici sonoritate, sadoveanu, o. xx, 521. Poetul izbuteşte prin anumite sonorităţi armonice să ne pregătească pentru ca clocotul sentimentelor sale să. răsune şi în sufletul nostru, puşcariu, l. r. 1, 92. îl făcea să-şi citească laie frazele,. . . pentru a le proba în ritmul şi sonoritatea lor. vianu, a. p. 117, cf. id. u. 487. Fiecare [sat] are un nume. . ., din care se ridică. . . o sonoritate, aproape sălbatică uneori. bogza, c. o. 241, cf. dl, dm, dn2. întreaga poetică romantică, parnasiană, apoi simbolistă. . . cultivă intr-un grad înalt ideca sonorităţii şi expresivităţii limbii. l. rom. 1966, 22. Forţa de sugestie a rimei rezultă din faptul că ea reprezintă apogeul acustic al sonorităţii cuvintelor din versurile care rimează, ib. 1967, 30. Sonoritatea rimelor şi cadenţelor, cinema, 1968, nr. 1, XIV. S-au pierdut sonorităţile preţioase şi cadenţa poetică, t februarie 1968, 87. 2. Proprietate a unui edificiu, a unui loc de a propaga şi amplifica sunetele; calitate acustică a unui edificiu. V. rezonanţă. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Lingă Vania era sfioasă, ca înlr-o catedrală cu prea ample bolţi şi prea vaste sonorităţi. teodoreanu, m- iii, 283. Ne înfiorau sonorităţile de boltă ce se auzeau sub tălpile noastre, blaga, h. 116, cf. ltr2, dl, dm, dn2. 3. (Lingv.) Calitatea unui sunet de a fi rostit cu vibrarea coardelor vocale; fonie. Cuvinte in care răsare sunetul lui î din închiderea sonorităţii literelor a, c, i şi 11. macedonski, o. iv,. 42. Sonoritatea. .. depinde de apertură. puşcariu, l., r. i, 67. D şi-a pierdut so- §0Ñ0RÍ2A - tUSfí - §Ót>OílÍFÍtí noritatea... şi s-a transformat astfel în t, sub imperiul afectului, iordan, stil. 69. B, cea mai sonoră dintre consoane, avind aproape sonoritatea lui i. macrea, f. 40. Consoanele se disting intre ele prin gradul de sonoritate, ist. l. rom. i, 21. 4. însuşirea unor nume, titluri de a fi sonore (6). In lumea diplomatică, satisfăcută cu sonorităţi, . diplomatul luă obiceiul a se numi curajos Charles-Adolphe Vasilevs-Lascaris. călinescu, s. 17. în mitologia erotică Adam şi Beatrice ,au o sonoritate consacrată, t aprilie 1969, 80. -v* (Prin analogie) Ne plăceau vorbele mari, iar acum îmi dau seama că le foloseam adesea de dragul sonorităţii şi rezonanţei lor nobile, românia literară, 1970, nr. 82, 20/1. — PI.: sonorităţi. — Din fr. sonorite. SONORIZA vb. I. 1. T r a n z. A face (să fie) sonor O) . Muzica sonoriza orice atom. bacovia, o. 51. Dora arunca picioarele ca o batraciană şi aducca palmele sub pintece, sonorizîncl apa. călinescu, o. i, 120, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. + (Complementul indică filme cinematografice mute) A transforma în film sonor. Cf. dl, dm, dn2, dex. + (Complementul indică producţii cinematografice sau de televiziune) A adăuga partea sonoră. Cf. dex. 2. Tranz. şi r e f 1. (Lingv.; despre consoane surde) A (se) transforma in consoana sonoră corespunzătoare. Cf. bul. fii., iii, 186. O consoană surdă se poale sonoriza sub influenţa unei consoane sonore următoare. scl 1955, 44. Vibraţiile coardelor vocale, care au loc cînd se articulează sonora d, s-au produs cu un moment mai devreme şi , au sonorizat surda s. graur, i. l. 59, cf. dex, dns. — Prez. ind.: sonorizez. — Din fr. sonorîser. SONORIZARE s. f. Acţiunea de a (s e) sonoriza şi rezultatul ei. 1. Faptul de a face sonor (1) : calitatea de a fi sonor. Cf. sonoriza (1). îşi convertise bilbiiala în-ir-o sonorizare supraumană a vorbelor, teodoreanu, m. iii, 247, cf. ltr2, di,, dm,der, dn2, m. d. enc., dex. Operaţie de amplificare şi distribuire a semnalelor sonore în vederea repartizării unui program sonor intr-un spaţiu oarecare cu ajutorul sistemelor electro-acustice. Cf. ltr2, der. + Operaţie complexă de producere pe o pcliculă cinematografică a coloanei care cuprinde programul sonor al unui film. Cf. ltr2, dl, dm, der, dn2. + S p e c. Parte sonoră a unui film. Cf. dn2, dex. 2. (Lingv.) Transformare a unei consoane surde în sonora corespunzătoare. Cf. sonoriza (2). Cf. iordan, t. 351, der, dn2, m. d. enc., df.x. — PI.: sonorizări. — V. sonoriza. SONS<3l s. m. (învechit; prin sud-vestul Transilv.) Casier comunal. Cf. lexic reg. ii, 101. — PI.: sonsoli. — Etimologia necunoscută. S6NTIC, -Ă adj. (Latinism învechit, în Transilv.) Important. Din o foaie mai proaspătă a gazetei tur-ccşti cunoaştcm nişte schimbări sontice, făcute în mai multe ramuri ale oclrmuirii publice, gt (1839), 154/16. Am venit la cugetul de a publica din vreme în vreme în-timplările cele mai sontice de la război. fm(1840), 2041/8. Acea dielă din unele cauze sontice neputindu-se finea pe acel timp. ... s-a îndurat prea graţios a convoca dieta Transilvaniei pe l iulie, bariţiu, p. a. iii, 174. — PI.: sontici, -ce. — Din lat. sonticus. SÓPA s. f. (învechit) Ghioagă. Cheamă pe răzăşi şi le arată ce scrie... şi atunci trece 'sănătos, iară nu cu sopile (a. 1790). iorga, s. d. xvi, 366. pe cîţi au bătut cu soape, cîţi necinstiţi şi globiţi. beldiman, e. 96/30. pe cîţi bătea la falangă, de veci rămînea stricaţi, căci bătea cu hişte sope. id. ib. 112/19. Ce te-aş măsura eu cu sopa h alecsandri, t. 1 332, cf. tdrg, cade. + (Prin nordul Olt.) Ciomag cu o măciucă în cap pe care îl poartă ciobanii. Cf. h xvi 22. — PI.: sope şi (rar, m.) sopi. — Şi: soâpă s. f. — Din te. sopa. Cf. bg. cona, ser. sopa. / SOP1N s. n. v. săpun. SOPÓN1 s. n. (Prin Transilv.) Piuliţă (3 (■). Cf. alr sn i h 165/250, 284. — Etimologia necunoscută. SOPÓN2 s. n. v. săpun. SOl’ONÂICĂ s. f. (Bot.; regional) Săpunariţă (Saponaria officinalis) (Arad). Cf. alr i 1 911/56. — PI.: ? — Sopon2 + suf. -oaică. SOPONÁR s. mv:v. săpunar. SOPONÂRl'ÎĂ. s. f. v. săpunariţă. SOPONĂIIÎŢĂ s. f. v. săpunariţă. SOPONEAiJy s. f. v. săpuiieală. SOPONÉL s. m. v. săpimel. 8. (Bot.; regional) C o m-pus: soponclul-calului = seînteiuţă (Anagallis ar-vensis). Cf. horza, d. 18, dsr. SOPONÉLE s. f. pi. v. săpunel. SOPONÍ vb. IV v. săpuni. SOPONlX1s. n. v. săpunit1. SOPONÍT2, -Ă adj. v. săpunit2. SOPONÎŢĂ s. f. v. săpunită. SOPONÓS, -OASĂ adj. v. săpunos. SOPÓR subst. (învechit) Numele unei boli care se manifestă prin somn adine şi greu. Se vindecă aceasta precum şi boala ametitoare numită sopor, cornea, e. i, 21/31. — Din fr. sopor. SOPORATÍV, - adj., s. n. (în dicţionarele din secolul trecut) Soporific. Cf. negulici, prot. — pop., N. D., ALEXI, \V. — PI.: soporativi, -e. — Din fr. soporatif. SOPORIFÉR, -Ă adj., s. m. (Livresc) Somnifer (1). Cf. dl, dm, dex, dn3. — PI.: soporifefi, -e. — Din fr. soporiferc, lat. soporiîcr. SOPORIFIC, -Ă adj., s. n. (Medicament, substanţă) care provoacă somn2 (1) : hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer (1), (livresc) soporifer, (rar) adormitor, (învechit) soporativ. Ca să crească cineva încă efectul soporific (aducător de somn) al camforului, îl va întrebuinţa sub forma următoare, man. sănăt. 103/21, 9893 SOPRAFAŢ - iâşs - SOrAsamfîrA cf. I3ARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESmERIŢĂ, I)., cade, scriban, d. Lucifer îl face să bea o licoare soporifică şi un alt vis se îngemănează cu primul vis al lui Aclam, vianu, l. u. 572, cf. bianu, d. s., ltr2, dl, dm, dn2, dex. O- (Figurat şi glumeţ) I-oi celi Estella, papagalul, Columbul şi alle aşemenea istorii soporifice; în jumătate de ceas îţi făgăduiesc c-a dormi ca morţii, kogălniceanu, in pb. dbam. 436. Efectele soporifice ale şoselei, odobescu, s. i, 377. Sentimentele sale sîni alît de drepte, încît, cetind poema lai, rătăcind prin această pădure de versuri perfect asemenea şi de un efect soporific ireversibil... simţim spiritul vremii. iorga, L. n, 91. Poezia suavă dar soporifică a îngerilor ce coboară printre flori. v. rom. ianuarie 1965, 105. Concluzia cărţii este că monarhia e „o profesie familială îniimplătoarcun soporific pentru b^trîni, un vodevil internaţional, contemp. 1970, nr. 1 226, 5/4. — PI.: soporifici, -ce. — Din fr. soporifique. SOPRAFĂŢĂ s. f. v. suprafaţă. SOPRAN subst. 1. S. n. (Şi în forma soprano) Cea mai înaltă din cele cinci categorii ale vocii omeneşti, întîlnită de obicei la femei şi copii. Cf. i. golescu, c. Mai ioate operile ce compun repertoriul nostru modern sînt bazate mai mult pe vocea de soprano şi pe cea de bariton, filimon, o. ii,"218, cf. prot. — pop., N. d., antonescu, d., barcianu, alexi, W., T1M. POPOVICI, d. m., şăineanu2. Începeau să cinie romanţe vechi româneşti cu nişle voci simpatice de sopran, rebreanu, i. 67, cf. besmebiţă, d., ivela, d. m., cade, dl, dm. publicul amuţise, vrăjit de basul profund al solistului pe care-l invăluiau ca nişte clopoţei de argint sopranul şi altul. v. rom. februarie 1954, 133. Se amestecau. . . sunete piţigăiate de soprano, cu răguşeli de contralto. vinea, L. i, 20. Foloseşte o melodie simplă, de mică întindere, repelîndu-se sau modifieîndu-se uşor, circu-lînd alene între cele două voci de sopran, m 1965, nr. 4, 24, cf. der, dn2, m. d. exc., dex. Loc. a d v. (Neobişnuit) în sopran = cu voce de sopran. Vor cînla-n sopran şi-n alt Graurii cimpiei. coşbuc, p. t, 301, cf. DL. 2. S. m. şi f. Persoană cu voce de sopran (1); p. ex t. instrument de suflat a cărui scară corespunde acestei voci de sopran. Cf. pann, p. v. i, 20/10. Sopranii cinlu cam neintonat, başii nu scot voce ele ajuns, filimon, O. II, 277, cf. PROT. — POP., N. D., BARCIANU, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., IVELA, D. M., CADE, scriban, d. Pentru ca efortul să fie simultan, cîrită toate in cor, un cor de soprane, care trece din deal in deal, spărgind timpanele, bogza, a. î. 46, cf. dl. Auzeau limpede cum profesorul apostrofează sopranii, băieţi din clasele mici. T. popovici, s. 8, cf. dm. A ciniat ca sopran in corul bisericii, ist. lit. rom. ii, 343, cf. dn2. Lucrez la un ciclu de lieduri pentru soprană, m 1968, nr. 3, 9. Soprana. . . are calităţile unei sensibile muziciene. contemp. 1969, nr. 1 178, 6/3. Cronicarii sînt unanimi în a aprecia remarcabila cultură stilistică a sopranei, m 1969, nr. 12, 28, cf. m. d. enc., dex. (Cu determinări care arată felul) Soprană de coloratură. der, cf. dl. Soprană dramatică, ivela, d. m., cf. cade, der. Soprană lejeră, ivela, d. m., cf. cade. Soprană lirică, ivela, d. m., cf. cade, der. Soprană spinto. der. "v” (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Muscal de catifea albastră, cu obraji de domnişoară, glas sopran şi bici sprinten, teodoreanu, m. u. 58 S-a construit. . . o familie de cobze. . . : „cobză sopran". alexandru, i. m. 117. — PI.: soprani, -c. — Şi: (1) soprano s. n. — Din it., fr. soprano. SOPRAN1Z vb. I. T r a n z. (Neobişnuit) A cînta cu voce de sopran. Vorbele lui Tonei păreau cîniate ca acele fraze cotidiene, tenorizate, sopranizate san ba-ritonate într-o operă, teodoreanu, m. iii, 246. — Prez. ind.: sopranizez. — Sopran + silf. -iza. SOPRANO s. n. v. sopran. SOPRÎ vb. IV. Refl. (Regional) A se constipa (întorsura Buzăului — Braşov). Cf. alr i 121/186 — Prez. ind.: sopresc. — Din bg. conpa. SOPROVÎ vb. IV. T r a n z. (Regional) „A preţui: a socoti“. Com. din fădimac — lugoj. — Prez. ind.: ? — Etimologia necunoscută. SOPT prep. v. sul)2. SOPÎJIV s. n. v. săpun. SOPUNEAlA s. f. v. săpunealA. SOPUNÎX s. m. v. săpunel. SOPUNÎ vb. IV v. săpuni. SOR1 s. f. v. soră. SOR2 s. m. (Regional) Fiecare dintre grinzile (groase ) aşezate pe părţile laterale ale coşului de pescuit, pentru susţinerea pereţilor acestuia, pe sori se construiesc, cei doi pereţi laterali. . . ai coşului, antifa, p. 601 — PI.: sori. — Etimologia necunoscută. SOR3 s. m. (Bot.; mai ales la pl.) Grup dc sporangi (care se află pe dosul frunzelor dc ferigă). Cf. gre-CESCU, FL. 646, PANŢU, PL. 97. — Pl.: sori. — Din fr. sore. SOR4 s. n. (Prin Transilv. şi prin Mararn.) Şorici1 (1). Cf. lb, ddrf, t. papahagi, c. A. 70. Tînura mă-nîncă sor, Bălrîna de ce i-e dor. bîrlea, ap. cade, cf. alr ii 744. — Pl.: soiuri şi (regional) soare (alr i 744), sore (ib. 744/315). — Şi: şor s. n. ddrf. — Etimologia nesigură. Cf. lat. s o 1 u m „talpă“. SOR A vb. I v. sori. SORÂN subst. (învechit, rar) Ţesătură grosolană. Cu îmbrăcăminl de soran îmbrăcat, dosoftei, v. s. februarie 69r/33, cf. jahresber. v, 315, dr iv, 847. — Pl.: ? — Etimologia necunoscută. SORARIU, -ÎE adj. (învechit, rar) Solar2(l). Cf. pontbriant, d. — Pl.: sorarii. — Soare3 4- suf. -ariu. SORĂR ,s. n. (învechit, prin Transilv.) Umbrelă de soare. Cf. gheţie, f.. m., barcianu, alexi, w. — Pl. : ? — Soare3 + suf, ar. SORASAMFÎRA s. f. art. (Omit.: prin Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Grangur (Oriolus oriolus). 9913 T SORASÂMfIR — - ăbRÂ' Cf. Gn. s. i, 191, alr sn m h 697/105, alrm sn ii h 509/105. — Scris şi: sora-samfira. — PI.: sorasamfire. — Şi: (regional) sorasiimîira (aluai sn ii h 509/103), sorom-fira (cu. s. i, 191, băcescu, păs. 157), sorofire (bă-cesc.u, păs. 157), soroşofie (id. ib.) s. f. — Probabil din soră + Zamfira (n. pi\). SORASĂMFÎHA s. f. v. sorasamîira. ŞOHAŞTINĂ s. f. (Regional) Parte a unui deal sau a unui munte care este luminată de soare (Ciccmani — Zalău). Cf. chest. iv 82/273. — PI.: soraştine. — Soare 8 + suf. -aşiinâ. SOBĂ s. f. 1. (De obicei determinat de un adj. pos.) Persoană de sex feminin considerată 1n raport cu copiii aceloraşi părinţi ori aceluiaşi tată sau aceleiaşi mame. Şi iimpinură el surori lu Lazar grăind. coresi, ev. 97. Iară nepoţii de fraie sau de sor muieriei meale nu se vor împreuna, prav. lucaci, 174. Tu-valcaim... era sor[o] lui Tubalcain Noima, po 24/5, cf. cuv. D. bătr. i, 41. De va avea mumă, sau fată, sau soră,... pre aceastea pravila nu apără. prav. gov. 3Cr/25. Acela mi-e fraie şi sor şi mumă-mi iasle. N. test. (1648), 16v/14. Eu Ghcorghe şi cu soru-mea cu lrina... scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru (a. 1652). bul. com. ist. iv, 15. Jasle cumpărătură Petrii lui Cehan de la Vasîle Huhule şi de la soru-sa, Cosianda (a. 1680). ib. 218. Rădicat-au şfedzii in locul craiului pre o sor a lui. neculce, l. 288. Ţinea muiere pe sora crăiesii lui Vladislcv. mag. ist. i, 102/21, cf. anon. car. Mie nici rîmăiori, nici din oi nu mi-au dat nimică, precum au dai suroră-rre Măriei (a. 1728). bul. com. ist. iv, 62. pentru sufletul răpăusat suroru-mea (a. 1765). iorga, s. d. xvi, 334. Să facă nunta surorii Iui Theagen. aethiopica, 30r/12, cf. man. gott. Alexandra n-au avut treabă cu şesul Bălului; fiind a surorii-sa Antimia (a. 1679). bul. com. ist. iv, 84. Avea muiere pre una dintre surorile craiului Mihail. şincai, hr. i, 276/31. Cind diadolml n-avea sor legiuită, el lua a sa vară. ist. am. 51r/21. Totuşi nu-i zice nime nimica Cindu-si ţine o soară sau nepoată. BUDAi-ri:i.EA.NU, ţ. 396. Cind ai 5 cireaşe în mină, apoi dintre acelea dai sororei tale 2. petro-vic.i, r. 145/6, cf. i.p. Belona. . . sora lui Mars. ple-şoianu, t. ii, 206/6. Un alt fccior din casă, nepot de sor lui Manta... introducea pe oaspeţi, heliade, o. i, 220, cf. i. golescu, c. Împărăteasa Braziliei, soara prinţesei noastre..., va vizitarisi aici pe strălucita sa familie, ar (1831), 1042/38. Pentru mine sau pentru soru-mea. hrtsoverchi, a. 10/5. Iţi dau parola mea că nu va fi mină de sor care va mişca pana mea. voi-nescu- ii, m. 98/17. palas a dat aceştia... surorilor ei. asachi, l. 291/3, cf. vai.ian, v. Sc titimplă moartea strălucitului meu lată. . . şi a iubitei mele surori Elena. pm (1841), 1691/19. Vladislcu, ca unul cc îşi dăduse pe soru-sa Elisaveta de nevastă lui Bogdan, domnul Moldovei, au tnbuit să prtţuiască mult pe o naţie cu a cărei căpetenie nu s-au îndoit a sc rudi. ib. (1842), 2852/17. A avut şi douăsorori. ap.istia, plut. XLVI,/21, cf. polizu. Avusese o soră care fusese măritată acolo. pei.imon, i. 202/13. Am lăsat pe soră-mea in grădină. ghica, c. E. i, 45. [Dorobanţii] au pus mina pe o soră a lui. rion, p. 201. Aştept să vie.soră-mea mai intr-amurg. alecsandri, t. i, 254, cf. cihac, i, 257. Tata i-a dat un ceasornic fiumos, mama o besectea de toaletă, sora o păreche de papuci. eminescu, p. l. 66. Oh ! soru-mea, dară greu somn dormii. isprurscu, L. 197. Mai la o parte, căpitanul de linie, căpităneasa şi surora ei, d-ra Mimi. delavrancea, s. 141, cf. ddrf. Şi iarăşi mi-e gîndul la patru nepoţi, Copii ai surorilor mele. ccşbuc, p. 450. Să mulţumesc crăimii că mi-e sora-na-poială. davii,a, v. v. 62. Galbenă, dreaptă, mută, surora privea cu o intensitate de durere eroică spre patul ţui fratc-său. d. zamfiiuîscu, r. 276, cf, alexi, \v., şaineanu2. Sora lui, Ruxanda,... îl scoase din mor-mîntul său de acolo şi-l aşeză la pobraia. iorga, c. i. i, 38. Atitea vieţi... umilite stau deoparte, Cum sta intre surori sfioasa Cenuşăreasă din poveste, anohel, î. g. 13. Cele trei surori Îmi sînt cu mult mai dragi ca fraţii, iosif, pătr. 31, cf. sterescu, n. 1 050. Ai aflat ceva despre soră-mea ? brătescu-voineşti, p. 234. Părinţii, surorile păreau că-l mîngîie de departe, agîr-biceanu, a. 59. Du-te la soră-ta, la... cumătru. gîr-leanu, n. 156. Toate surorile şi verele mele au năvălit săptămînci asta peste mine de pretutindeni, hogaş, dr. i, 167. A fugii peste două luni cu bărbatul surorii ei. ibrăileanu, a. 50, cf. dr. iv, 1 370, resmeriţă, d. I-au luai din inimă şi ficat, le-au ars şi cenuşa au dat-o de-a băut-o soru-sa. dumitraşcu, stb. 7, cf. m. i. ca-ragiale, c. 81. Nici surorile nu l-ar fi lăsat să înveţe mai departe, bassarabescu, v. 4, cî. cade. Mai erau sora mea şi vreo trei ofiţeri piloţi, camil petrescu, p. 312. pe sora lui Octav am găsit-o in capul scărilor. c. petrescu, s. 165. Am fost. . . singurul băiat între surori, brăescu, o. a. i, 46. In trăsură am stat cu mama şi soră-mea Ileana, sahia, n. 55. Le lua de mină pe cele trei surori şi le obliga să intre încasă. G. m. zam-firescu, m. D. i, 39. Soră-sa îl dorea din inimă. cocea, s. i, 21. Nici surorile, nici balurile, nici ofiţerii garnizoanei n-au izbutii s-o scoală pe Cenuşăreasă de la gura sobei ei. teodoreanu, c. b. 216, cf. pribeagul, p. r. 54. Nu mi-i soră, nu mi-i fată. sadoveanu, o. vii, 319, cf. bl vi, 195. pînă acasă se mai gîndi la o soră, măritată în Ţicud. dan, u. 6, cf. scriban, d. Maşinca, sora telegrafistului Domitian, are un nas vulturesc, vianu, a. p. 287. Bărbatul divorţează de nevastă şi se căsătoreşte cu sora ei. arghezi, b. 19. Tanti Magdalina era veşnic nemulţumită de surori şi gala să plece, călinescu, o. i, 37. Întrebător fratele mă priveşte, mirată mă-niîmpină sora. blaga, poezii, 99. Am pe tata, pe mama, fraţi, surori, bogza, a. î. 315. Casa noastră, adică a tuturor fraţilor şi surorilor. stancu, m. i. 5. Era sora lui. v. rom. aprilie 1954, 178. Stanciu avea o soră şi un cumnat, pas, l. i, 52. Intrarea străinului, zarva soru-sii, totul ii încreţea doar colţul gurii înir-an zimbet plictisit, galan, b. i, 54. Hu-seim al nostru îşi luase iar sora la scărmănat, tudo-ran, p. 30, cf. dl. Am o soră care stă la mine. preda, i. 7. Surorile se măritaseră şi aveau grijile noii lor vieţi. t. popovici, se. 8, cf. dm. Soru-mea cea mică Ridea. labiş, p. 24. Autorităţile. . . ii interzic chiar să-şi vadă sora venită în acest scop. ist. lit. ro.m. ii, 541. E imposibil de precizat. . . unde a prins-o pe sora.regelui dac. h. daicoviciu, d. 228, Afecţiunea surorilor sale... îi era de ajuns, m 1.968, nr. 6, 30. Moştenirea, foarte importantă, pe care o am de la o soră a tatălui meu, e condiţionată de căsătoria mea. t iulie 1908, 40. N-are pe nimeni? Soţie, părinţi, copii, fraţi, surori? ib. ianuarie 1969, 31, cf. m- d, enc.,. dex. A luat-o de soţioară pe surora Miului. teodorescu, p. p. 509. Tu n-ai fraţi, eu n-am surori, Amindoi ca două flori! jarnîk — bîrseanu, d. 50. De nu s-o fi măritat soru-mea, numai bine ar fi de tine. beteganul, P. v, 41. N-ai avut. . . nici o suroră, fun-descu, l. p. i, 29. Muma lor a fost sor cu tata. graiul, i, 169. în gredină în cea cu flori Să trăiesc ca şi cu sori. candrea, Ţ- o. 45. pe soru-ta o-am văzut Cunună verde împletind, bud, p. p. 23. Ce caţi aşa de rău?... Sorioară soriia,. mă! arh. folk. iii, 67, cf. alr i/ii h 163, alr sn vi h 1 593, 1 677, 1 679, alrm i/ii 1\ 228, alrm sn iv li 1 335, 1 336. Icra tri fraţi şi avuse tri sori, ii, şi le măritasă. bîrlea, a. p. ii, 275. Am o soră fată mare; Pune farca-n cingătoare Şi pleacă la şezătoare, folc. mold. i, 107. F i g. Lună!... Sor iubită a soarelui, marcovici, c. 07/5. Totdeauna desfătarea are sor pe .întristarea. . pann, p. v. i, 146/2. Ijină — soră cu pămîntul. topîrceanu, p. p. 127. -O* Soră bună (ori dulce sau dreaptă) = soră care are ambii pfrinţi comuni cu fraţii săi. Zinaida şi Filonilla era sunri bune. dosoftei, v. s. octombrie 60r/ll, cf. DDRF, TDPO, dl, dm, DEX. (F i g.) ASO- 0916 - 124Ô SORĂ ciez în minte acestei bazilici monumentale [Sfinta Sofia], ca surori drepte, ,,Critica raţiunii pure“ sau-simfoniile lui Beethoven, ralea, s. t. i, 300. Apa esoră bună cu focu, dar apa e soră mai mare, căci biruie focu. şez. ni, 101. Supărarea, soră dulce, De la mine nu se duce. bîrlea, l. p. m. ii, 94. Foamea e soră bună cu setea, zanne, p. iv, 560. Soră de lapte = lată care a supt în aceeaşi perioadă cu alt copil de la a-ceeaşi femeie, considerată în raport cu acel copil. Cf. ddrf, tdrg, cade, dl, dm, DEX. Soră vitregă (sau, regional, de lingură ori de scoarţă) == fiică din altă căsătorie a unuia dintre soţii recăsătoriţi, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soţ, ori cu copiii rezultaţi din noua căsătorie ; fiică nelegitimă considerată în raport cu copiii din legături diferite, sau cu copiii legitimi ai aceluiaşi părinte. Cf. i. golesc u, c. Această fată bună era oropsită şi de sora de scoarţă, şi de mama cea vitrigă. creangă, p. 283, cf. ddrf, tdrg. Fata ei, bogata prinţesă Canta,. . . soră vitregă cu maiorul, m. i. caragiale, c. 128. Maro plecase cu Nedu, din casa surorii vitrege, fără rămas bun. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 106. Soră-mea vitregă, soră-mea de lingură, stancu, m. i. 176, cf. dl, dm, dex. (Popular) Soră de cruce =. prietenă nedespărţită a cuiva, de care este legată prin jurămînt pînă la moarte. Cf. alr ii/i mn 67, 2 628. Soră de mire (sau de ginere ori de mireasă) = fată care însoţeşte mirele sau mireasa la cununie şi care are anumite atribuţii în ceremonia nunţii; (regional) druşcă. Anca şi Persida erau surori de mireasă şi Seca Lena le ' făcuse haine la fel..slavici, o. ii, 40. Druscele... se numesc surori-de-mire şi de mireasă, marian, nu. ; 232, cf. 'TDRG, dl, H ii 208, alr ii/i h 162. <0> L o c. adj. Soră cu moartea = grozav; straşnic; teribil. Căzu intr-o amorţeală soră cu moartea, ispirescu, l. : 106, cf. şăineanu2, tdrg. Cîţiva. . . se hot&riră. . . să-i : dea o sfîntă de bătaie, soră cu moartea, agîrbiceanu, s. p. 15, cf. cade. Făgăduia. . . o bătaie soră cu moartea magazinerului, brăescu, o. a. i, 67. Juruiau gospodarii o bălaie hoţului, soră cu moaitea. sadoveanu, . o. iii, 111. O bătaie bună, soră cu moartea, stancu, d. 345, cf, dl, dm. Un film. . . de o forţă de demascare soră cu moartea, cinema, 1968, nr. 3, V. Văd aici o .risipă de materiale soră cu moartea, scînteia, 1969, nr. 8 193, cf. dex. .Expr. (Regional) A se facc soră cu drumul = a umbla mult. Baba sé făcu soră cu drumul, reteganul, ap. tdrg. Compuse: (Bot.) sor-cu-frate = a) plantă erbacee cu tulpina crectă, simplă sau ramificată, cu flori galbene-aurii dispuse într-un spic unilateral; (regional) carpenă, ciormoiag, miazănoapte, scrabă1 (1), frate-cu-sor, fra-tele-şi-sora, grîul-prepeliţelor, grîu-negru (Melampy- ■■ rum nemorosum). Cf. damé, t. 1. 185, alexi, \v., şăi- , neanu2, tdrg, resmeriţă, d., panţu, pl. 283, cade, ; simionescu, fl. 250, ROHZA, D. 109; b) ciormoiag (Melampyrum arvense). Cf. panţu, pl. 283, simionescu, fl. 113, borza, d. 108; (regional) sora-soarelui : = floarea-soarelui (Helianthus annuus). Cf. i. go-lescu, c., marian, ch. 8, ddrf, barcianu, grecescu, FL. 303, ŞĂINEANU2, PAMFILE — I.UPESCU, CROM. 91, : resmeriţă, d., panţu, pl. 283. înaintea tuturora este chiar sora-soarelui mîndră, pusă tntr-un colţ al gră-dinii, simionescu, fl. 406, cf. alexi, w., l. rom. 1967, nr. 1, 52. 4 (Regional) Ziua care urmează unei 1 sărbători religioase. Sora lui Sf. Nicolae. pamfile, ; s. T. 178. Sora Bobotezei, alr ii/i li 200/228. Sora Iu ! Slmpietru. alr ii/i mn 113, 2 850, 29. + (Regional; • la pl.) „Două fire pe iţul dinainte sau dinapoi“, arh. olt. vii, 521. 4. (Regional) Copileţ (la tulpina porumbului II 1). Cf. damé, t. 63. De la nodul cel mai apro-pial de pămînt, adesea firul de păpuşoi. . . dă un fel ■ de ramuri cari ctleodată fac şi ele păpuşi şi spice , şi cari se numesc... copileţ-i, fraţi, surori sau puice. PAMFILE, A. R. 87, ŞĂINEANU2, D. U. 2. F i g. Ceea ce are afinităţi, trăsături1 comune, ceea cc se aseamănă, se înrudeşte cu altceva; ţară, i limbă etc. de aceeaşi origine cu alta. Nu schimbă . . . ţesătura limbiei lui, al căria mehanism. este lot acela cu. al surorilor ei italiena, franţeza.şcl. cr (1832), 1161/8. Limba portugălească e soră cei ispăneşti. rus, 1. 1, 122/28. poezia..- Cu soru-sa musichie. pann, e.i, 27/4. Cele trei asociaţiuni . ale. noastre cu sororile lor din Bomănia (a. 1868). plr i, 287.. România... ştie că glasul tău dulce, divin, Italia, sora ei numai putut-a să-l aibe in sin. eminescu, o. iv, 36. Istoria Munteniei nu este decit o răsfrîngere a celei a Mol-doviei, care sub conducerea lui Ştefan cel Mare determină în total, soaita mai marei ei surori, xenopol, 1. r. iv, 133. Burghezimea română... îşi rezerva, ca şi surorile ei de pretutindeni, un privilegiu categoric. în plr ii, 394. Ne rămîne mîndria de a fi dat un valoros scriitor sorei noastre latine, constantinescu, s. iii, 281. Adolescenţa, soră cu marile greşeli, S-a scurs. •labiş, p. 406, cf. dm. Teatrul şi sora sa mai tînără, cinematografia, cinema, 1968, nr. 6, 14, cf. dex. Bubă sor cu dălacu negru. mat. folk. 611. (Adjectival) Românii... vorbesc o-limbă soră a limbelor spaniolă şi italiană, ghica, c. e. ii, 467. Legînd pe toate femeile din ţările surori, dorim a pune bază nouă unei vieţi de activitate (a. 1893). plr i, 412. Noi. . . reprezentam .ţările surori ale Transilvaniei, sion, p. 320. Mergeţi .la Moldova soră pentru mîntuirea ei. davila, v. v. 179. Teslarii... . se unesc cu aceia ai breslei surori a pietrarilor, iorga, c. i. iii, 174. După o serie de cadriluri între armele surori, ne despărţeam liniştiţi. brăescu, A. 266. Dorul tău îl plimb Pe cărări surori. pillat, p. 235. Limba română se dovedeşte mai conservativă decit limbile.surori, puşcariu, l. r. i, 175. Trăiesc nedespărţit de cinci fotolii, Surori ce m-au urmat din casă-n casă. călinescu, o. ii, 90. Intre două întreprinderi ,,surori“. . s-a creat uri continuu fliix de corespondenţă, scînteia, 1969, nr. 8 202. 3. F i g. Fiinţă sau lucru care însoţeşte pe cineva sau care sţă cu cineva în mod constant; prietenă (v.. prieten 1); tovarăşă (v. tovarăşi). Dacă eşti mumă, sor trecătoare, 'Trista mea soartă ştii preţui-heliade, o. 1, 291. Albă păsărică... Vezi sorile tale Cum se veselesc? alecsandri, p. i, 196. Cucu-ntreabă: Unde-i sora Viselor noastre de vară? eminescu, o. i, 1.21, cf. resmeriţă, d. Poezia mea: soră de zbucium, cînlă-mi. tulbure, v. r. 7,. cf. dl. Pădure, sora mea. labiş, p. 121, cf. dm, dex. + (La vocativ; familiar) Termen de adresare (pentru o femeie) în semn de intimitate, prietenie, dragoste. O soro hulpeo! can-temir, 1. 1. 11, 163. Ascultă-mă, soro! hrisoverghi, a. 18/26» Soro-ţi spun că eşti tot mică. asachi, f. 8/16. Nu mai e de trăit , soro ! ghica, c. e. i, 157. Nu le roşi, soro dragă, alecsandri, t. i, 123. Aide, soro! — zice una. emine:scu, n. 139. Ia poftim, soro, mai bine să mîncăm ccva. creangă, a. 60. Nu le juca, soro: boala n-alege, caragiale, n. s. 63. Ai auzit, soro,... de scandalul lui Mişu Peruianu. .ylahuţă, s. a. m, 102. Să mai, bată, soro, vuitul Dac-o vrea! coşbuc, p. i, 224. Nu, soro, nu-i drac. Drac e omul cel rău şi nedrept. agîrbiceanu, s. p, 76. Uf, ce lurr.e, soro dragă ! topîrceanu, b. 49. Vin, soro, vin. sebastian, t. 127. Mai încet, soro, o potoli bălrînul Vameşii, sadoveanu, o. xviii, 515, cf. dl, dm, dex. Dar mirla, cîndu-i be-leagă, Mere cucu ş-o întreabă: Ce ţi-e, soră dragă ? jarnîk — bîrseanu, d. 153. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească din mănăstirile de iemei; femeie care are acest grad. Sus, în deal la monăstire plînge sora-ntr-o grădină, alecsandri, p. i, 15. Cîntau cinci vergini surori diaconese. bolintineanu, o. 241, cf. ddrf, şăineanu, d. u. Egumena îi dăduse scufia de soră. galaction, o. 318, cf. nom. prof. 73. Maica Pelagia, proin-stariţă, sora Epraxia, sora Domnica. călinescu, s. c. l. 97, cf. dl, dm. De ce mai amintesc în vers De lungi, în para-,clis vigilii... De sora cu surîs pervers? vulpescu, p. 105, cf. DEX. 9916 f goftB1 - iă4i - SorbancX 5. (Şi in sintagmele soră de caritate, soră de ocrotire, sau urmat de determinări care indică felul) Infirmieră. Noi nu eram îndestul de bogaţi ca să încredinţăm ţinerea lor surorilor dc caritate, brezoianu, î. 80/32. Anna... făcea pc sora de caritate din toată inima. d. ' zAmfirescu, b. 278, cf. tdrg, resmeriţă, d. Cele clteva surori de caritate îşi dădeau toată osteneala să strecoare In sufletele acestor ţărani bolnavi binefăcătoarea putere a nădejdii, mironescu, s. a. 123. Era o foarte simpatică soră de caritate, c. petrescu, î. i, 106. Grozav mi-ar place să fiu soră de caritate, bră-escu, o. a. i, 241, cf. nom. prof. 76. llfovenii de la simigerie se aşezaseră pe scăunele, Ungă zid şi se uitau la surori pe sub sprlncene, glumind, g. m. zamfirescu, m. d. i, 112. Eră soră de caritate, teodoreanu, m. iii, 62. A închis ochii, vegheat numai de sora de noapte. voiculescu, p. i, 213, cf. ygrec, m. n. Ne întîmpină o soră de caritate, trecută de amiaza vieţii, sadoveanu, o. xvni, 558. Vn factor nou, cel mai important: sora de ocrotire, ulieru, c. 106, cf. dl. Povesti In spital surorilor şi doctorilor ce era cu ea. preda, i. 110, cf. dm. Am susţinut pe lingă organele locale organizarea de şcoli de surori, scînteia, 1969, nr. 8 202. Devine soră de caritate la spitalul de campanie, flacăra, 1969, nr. 4, 30. Soră, dă-mi cardiograma bolnavului, t ianuarie 1969, 31, cf. m. d. enc., dex. — PI.: surori şi (învechit) sorori, (regional) sore, sori. — Şi: (învechit şi regional) sor, sororă, suroră, (învechit, rar) soâră s. f. — Lat. soror. SORTI1 s. m. Numele a trei plante din familia roza-ceelor: a) (şi In sintagmele sorb de pădure, borza, d. 163, sorb sălbatic, id. ib.) arbore cu frunze crestate, cu flori albe şi fructe cărnoase, care creşte la noi în zona pădurilor de stejar şi al cărui lemn se foloseşte în strungărie; mărăcine, păducel, scorum, scoruş1 (Sorbus iorminalis). Cf. lb, polizu, erandza, fl. 1.48, BARCIANU, G'RECESCU, FL. 222, ALSXI, W., 'ĂI-NEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL. 283, CADK, SCRIBAN, D., LTB2, DL, DM, BORZA, D. 163, M. D. ENC., dex; b) (regional) scoruş1 (1)) (Sorbus aucuparia). Cf. LB, BRAND ZA, 1 D. 148, TDRG, PANŢU, PL. 272, CADE; c) (regional) scoruş1 (a) (Sorbus domestica). Cf. ANON..CAR., coteanu, pi,. 22. Numi de arbori■: plopiil, stejar. . . jugasiru, sorb (a. 1563). cuv. d. băţr. i, 248/18, cf. gcr i, 356/28, cod. silv. Pomii.. . cărnoşi precum sînt perii, merii, gutiii, scoruşii şi sorbii, economia, 142/8, cf. BUDAi-DELEANU, lex. Preste ramul unui sorb Se aşază domnul corb. asachi, f. 6/1. Poate cineva să puie pe marginile potecelor dintr-o grădină liliaci, corni, sorbi, brezoianu, a. 373/5, cf. 362/32, Vulturi lacomi, .bufne, corbi, Veniţi iute la mîncare, Lăsaţi cuibul de prin sorbi, negruzzi, s. ii, 80. Sorbul, un copaci îndestul, de mare cu frunza îngustuliţă. pelimon, i. 99/4, cf. cihac., i, 257. In Oltenia pe stînci în regiunea inferioară a fagului. . . mai frecvent găsim sorbul, grecescu, fl. 734. Plante mai rare sau mai puţin cunoscute...: sorb. dr. xi, 61. Alţi arbori, comuni cu ai făgetului, se amestecă cu stejarii: părul pădureţ, mălinul, sorbul, simionescu, fl. 44, cf. ds. Şi-n urmă rămîn, privind cu frică Trei picături de singe pe-o ramură de sorb. pii.lat, p. 77. Mai sus [cresc] mesteceni, fagi şi sorbii plini de glădării. căli-nescu, s. c. l. 72, cf. h i 54, iii 305, iv 83, 268, vi 93, xi 325, 516, xvi 26, 30, 40, xvni 138. Sorbul.. . face fructe roşii, cu care se hrănesc păsările, şez, xv, 126, com. din straja — rădăuţi, a ix 4. — PI.: sorbi. — Lat. sorbus. SORB2 s. n. 1. (Popular) Vîrtej de apă cu .centrul adine, foarte primejdios; (regional) sfor2 (!). Cf. bu-dai-deleanu, lex.., i. golescu, c. Avea apa sorb. baron zi, l, i, 44, cf. ddrf, zanne, p. i, 11.0. Zăpada era învolburată ca intr-un sorb. sandu-aldea, a. m. 149, Cf. ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, De-parle-n sorbul lacom, cu vîntul împotrivă, Nevolnici, ucenicii uitase să se roage, voiculescu, poezii, i, 148. Străbătînd mlaştinile acestea, bieţii oameni de obicei cad în sorburi şi pier. sadoveanu, o. xix, 315, cf. scriban, D. pe marginea Vistulei Sămănătorii se uită pierduţi în sorburi, blaga, poezii, 114. Gîlgîiau ca apa în sorb cuvintele lui. stancu, d. 43, cf. dl, Dm, m. d. enc., dex. Deasupra sorbului... [prepeliţa] lăsă aripa şi 'puiul căzu în valurile mării. i. cr; v, 366, cf. chest. iv 39/572, \lr i 427/214, 218, 229, 289, 347, 381, 385, 388, 596, 740, glosar reg. -v* F i g. 1 Dibuind păşesc acuma de-al orbirii sorb cuprins, da-vila, v. v. 101. + Loc unde apa unui rîu dispare de ! la faţa pămîntului, continuîndu-se printr-un curs subteran şi care este caracteristic regiunilor carstice. Cf. m. d. enc. 2. (în credinţele populare; în sintagmele) Sirbul pămîntului = a) centrul pămîntului. Cerui nu se mai vedea, cu un cuvînt eram în sorbul pămîntului. f (1887), 65, cf. cade. Merg ei, merg, pînă ce, de la o vreme, ajung la sorbul pămîntului. De acolo s-o, pierdut urma. . vasiliu, p. l. 261; marea care desparte lumea noastră dc presupusa lume de dincolo de mcrmînt. Sufletul celui repauzat... trebuie să treacă ¡¡este o mare foarte adincă, care încunjură pămîntul şi care se numeştesorbul pămîntului. marian, 1. 173, cf. resmeriţă, d., şăineanu, D. u., cade, dl. Sorbul mărilor — vîrtej mare în mijlocul mării in care se presupune că se strîng toate apele pămîntului. Cf. cade, dl. Apele după pămînt se strîng în sorbul mărilor, şez. iii, 102. .Şi le du, . . In sorbul mărilor., In fundul apelor. mat. folk. 1 598. + (Şi în sintagma sorbul mărilor) Fiinţă supranaturală care se presupune că soarbe apele. Apa. . . o trage sau o soarbe în cer o vietate nevăzută, care se cheamă sorb sau sorbul mărilor, pam-file, văzd. 94, cf. cade. Faptul că după ploaie se văd broaşte, se atribuie sorbului, care pogorîndu-se asupra rîului ia apa. şez. iii, 122, cf. H xi 320. 3. Vînt care se deplasează cu viteză, propagindu-se sub formă de vîrtej. Cf. m. d. enc., dex. ■ 4. (Tehn.) Piesă metalică perforată sau prevăzută cu o sită, care se montează la extremitatea introdusă ,-în lichid a ţevii de aspiraţie a unei pompe, pentru a evita aspirarca corpurilor străine; p. e x t. ţeavă, conductă aspiratoare. Cf. ddrf, resmeriţă, d. In mlaştină se scobise ca marc greutate. . . o fîntină pentru sorbul pompei, sadoveanu, p. m. 223, cf. scriban, d. patru ţevi negre se afundă în apele Dunării şi sug nccontcnit lichidul necesar fabricării cimentului. Ţevile se numesc sorburi, contemp. 1950, nr. 180, 2/2, cf. ltr2, dl, dm. S-a introdus. . . pompa de tras vinul cu sorb şi furtun de cauciuc, c. giurescu, p. o. 101, cf. m. D* enc., dex. Fi g. Un bulevard cu asfalt e o gură de aer. Este o pilnie cu sorbul larg. românia literară, 1970,. nr. 79, 2/5. 5- Jgheab din împletituri de nuiele, care se montează la îngrăditurile bălţilor pentru a reţine peştelo. peştele care vine din baltă trece .prin acest sorb şi intră în oborul dintre leasă şi gardul sterp, antipa, p. 594, cf. scriban, d. G. (Regional) Baltă: iezer. Cf. i. cr. v, 375, com. din straja — răbăuţi, chest. iv 67/386/1. 7. (Prin Munt.) Sorbitură (1). Cf. scriban, d. 8. (Prin Bucov.) Vas stricat; hîrb. Torni apa intr-un sorb. graiul, i, 462. — PL: sorburi.’r‘ — Postverbal al lui sorbi. SOIiBĂ vb. I 'v. sorbi. SORHÂNC:Ă s. f. (Prin Maram. şi prin nordul Tran-silv.) Vas de lemn folosit de ciobani la stînă. Cf. bug-nawu, n., t. papahagi, m.j chşsTi Y 161/26, 88, 109. 9920 âOftBÎ ■ — PI.: ? — Cf. sorb i. SOllBĂ s. î. (învechit, rar) Fructul sorbului1. Cf. BUDAI-DELEANU, I.KX., I. GOLESCU, C. — PI.: sorbe. — Sori)1 + sui' -o. SOBBĂCĂÎ vb. IV. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Regional) A sorbi repede şi cu zgomot. V. c 1 e i ă i, piese ăi. La masă le cam clefăia, hleopcăia şi sor-băcăia şi n-avea nici unele din simptomele clasice ale snobismului, românia literarX, 1971, nr. 118, 16/3. Nu mai sorbăcăi aşa, puiule; şade rău! udrescu, gl. <> (Complementul este un partitiv) Sorbocăi de ctteva ori din supa lui de linte şi apoi întinse talerul feciorului. d. zamfirescu, t. s. 10. — Prez. ind.: sorbăcăi şi sorbăcăiesc. — Şi: sorbăl-căi (chest. vm 110/2), sorbecăi (corn. din piteşti), sorbicii (udrescu, gl.), sorbocăi vb. IV. — Sorbi + sul- -ecăi. SORBĂCĂIĂLĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Sorbitură (1). Cf. UDRESCU, GL. — PI.: sorbăcăieli. —Şi: sorbccăiălă (com. din piteşti), sorbîcîială (udrescu, gl.), sorboeăiălă (id. ib.) s. f. — Sorbăcăi + suf. -eală. SOBBĂCĂÎT s. n. (Prin Munt.) Sorbire (1). Unii nil suportau... la masă, de pildă, sorbecăitul altora. 1'REDA, I. 84, cf. UDRESCU, GL. — PI.: sorbăcăiluri. — Şi: sorbecăit, sorbîcîit (u-diiescu, gl.), sorbocăit (id. ib.) s. n. — V. sorbăcăi. SOMĂLCĂ! vb. IV v.. sorbăcăi. SORBĂRÎE s. f. (Regional) Mocirlă (1) (Singiorz Băi — Năsăud). Cf. paşca, gl. — PI.: sorbării. — Sorb2 -)- suf. -arie. SORBĂTOr, -OÂRE adj. v. sorbitor. SORBEÂLĂ s. f. (Regional) 1. Sorbire. Cf. dsr. 2. Sorbitură (2). [Păstorii] mănincă sorbeală (zeamă) de cimbiu. precup, p. 17, cf. cade, dl, dm. In aceste nouă zile... sorbeală nu-i iertat să .mănînce. bîrlea, l. p. m. ii, 362, cf. chest. viii 31/27, alr i 728/345, ib. 733/348, lexic reg. 15, 108. 3. Lături (Verbiţa — Băileşti). Cf. gl. olt. — PI.: sorbeli. — Sorbi + suf. -eală. SORBECĂÎ vb. IV v. sorbăcăi. SORBECĂIÂLĂ s. f. v. sorbăcăiaiă. SORBECĂÎT s. n. v. sorbăcăit. SORBESTRE s. f. Plantă erbacee din familia ro-zaceelor, cu rizom gros, cu tulpina dreaptă, cu frunzele crestate pe margini şi cu flori fără corolă, folosită în medicina populară; (regional) bibernil, cebare, cîr-ligăţea, sîngereasă, sîngerică, sorbitoare (Sangulsorba officinalis). Cf. qrecescu, fl. 197. Sorbestrea... Se întrebuinţează contra scursorii de sînge şi a vătămăturii. N. LEON, MED. 67, cf. TDRG, PANŢU, PL. 284, CADE, pj-, DM; BORZA; D. 155; M. D. ENC,; DEX. — PI.: sorbestrele. — Şi: (regional) soarbestre (accentul necunoscut; borza, d. 155) s. f. — Cf. it. s o r b a s t r e 11 a. S0RBÉT1 s. n. Băutură răcoritoare (de origine orientală) preparată din sucuri de fructe, zahăr şi lichior sau apă. Da, sorbetul tău, astă-seară, va fi mai dulce. heliade, l. h. i, 24/19. Se întrebuinţau sórbetele turceşti Şi braga moldovenească. kogXxniceanu, s. a. 96.. Simţea. . . acrul parfumai şi sorbetul răcoritor pe care i-l oferea cu atita- graţie. vlahuţă, s. a. iii, 158. Ah, lulbure-i, Doamne, impusul sorbet, Şi limpede-i vinul oprit de profet, coşbuq, p. i, 211,. cf. barcianu, şXi-neanu2, cade. Fac turcii un sorbet din dude negre de-l beai cu doniţa, galaction, o. a. i, 328, cf. ltr2, dl, dm, dn2, dex. Fâi-Frumqs.. . fu primii de Alb-îm-părat şi îmbiat cu felurile sorbeturi răcoritoare, po-pescu, b. i, 11. — PI.: sorbeturi şi sorbete. — Din fr. sorbet. SÓRBET2 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Sorbire (1). Cf. udrescu, gl. — PI.: sórbele. — Sorbi + suf. -el. SORBÍ vb. IV. T r a n z. 1. (Folosit şi absol.: complementul indică lichide) A bea trăgînd In gură puţin cîtc puţin, cu buzele ţuguiate; a suge (3). Cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Oamenii nu varsă vinul degeaba, ci sorb şi picăturile cele mai de pre urmă. kotzebue, u. 10r/7, cf. lb, i. ciolescu, c., valían, v. Soarbe un bol de fiertură cu ierburi, man. sănăt. 159/15, cf. pontbriant, d. Sorbind delicioasa moca, eu mă lăsasem la o lină reverie, negruzzi, s. i,. 223, cf. polizu. Sorbea din cafeaua cu lapte, ghica, c. E. iii, 2. Veniţi, mîndre rîndunele! Sorbiţi lacrímele mele! sion, poezii, 89, cf. cihac, i, 257. Greaca turnă încă un pahar şi, sorbind puţin dintr-însul, Ü dele lui păturică, filimcn, o. i, 141. Dă-mi să sorb eu clin aslă cofă. bolintineanu, o. 322. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scînteieloare în adunare. caragiale, o., vi, 143. Sorbea dinlr-o ceaşcă, pe care o ţinea cu amîndouă mîinile. vlahuţX, s. a. iii, 117, cf. ddrf, philippide, p. 76, barcianu. începea să soarbă cu zgemot din ceai. d. zamfirescu, t. s. 26, cf. ALEXI, -W., Ş.XlfiEANL2, CANDREA, F, 428. îşi umflă şi curcanul ca: gr;nata guşă ca să soarbă şi cl. anghel, ir. 96. îmi sorb acum cafeaua în balcon, anghel — josif, c. m. ii, 16. îmi place. . . Să beau ciubuc, să sorb cafea, iosif, v. 38. Vasile Murăşanu sorbea din halbă. agîrbiceanu, a. 48. Sorbi de două-trei ori din cafea. gîrleanu, n.. 78. Grigoriţă muşcă din o felie de măr şi sorbi foarte liniştit din paharul cu vin. hogaş, dr. ii, 26. Apa se rostogoli năvalnic, împroşcînd boturile carc sorbeau cumpătai, rebréanu, i: 195. Înehinînd înlr-un glás în sănătatea lui Panlazi. . . sorbirăm cu deliciu din băutura înviorătoare, m. i. garagiale, c. 17. Soarbe din cafea mai olene. bassarabescu, v. 36. Boierul stătea între perne... şi-şi sorbea cafeaua de după cină. galaction, o. 77. Băiatul. . . a sorbii zeama cu noduri în gîtlej. i. botez, b. i, 65. Sorbind ultima picătură de cafea neagră, întoarce ceşcuţa cu gura in jos. brăescu, a. 71. Tata... a început să soarbă din farfurie, sahia, n. 57. Avea destul timp, într-o oră, să stea la masă şi să-şi soarbă cafeaua, a. m. zamfi-bescu, sf. m. n. i, 53. Culcaţi pe brînci, sorbeau apa din- pumnii făcuţi pîlnie. cocea, s. ii, 71. învăţaseră cum să soarbă cafelele. vissarion, b. 198. Bunica soarbe cu zbirnîitoare de zmeu mare ceaiul clocotit. teodoreanu, c. b. 48. Tinichigiul rîdea sorbind vinul cu zgomot, vlasiu, d. 391. Cinci feluri de vinuri mari, sorbit din pahare adînci de cleştar, voiculescu, p. i, 132. Am sorbit picătura simţind în mine focul amintirii. sadoveanu, o. xvii, 379, cf. puşcauiu, l. r. i, 9935 sorbí - 1243 -» Sorbí 267, scriban,d. Sorbind hidromel am s-adorm confui Pe iarba cu fire de covor persan, caijnescu, o. ii, 201. Pe terasele hotelului oameni cu priviri, absente, leneşe, sorb din băutura tradiţională, ralea, o. 37. Sorbirăm cu nesaţ ceaiul fierbinte, stancu, r. a. i, 156. După ce se ospătaseră, au sorbit din filigene şi au tras din ciubuce. pas, l. i, 35. El îşi duse cafeaua la gură, respirind pe nas aburul ei aromat şi sorbi cu băgare de seamă, îndelung, vinea, l. i, 92. Indiferent şi leneş îşi sorbea liniştit cafeaua şi-şi fuma trabucul, v. rom. februarie 1956, 48, cf. dl. Domnul Arvanitache sorbea din ceai. preda, r. 238. Sorbi din vin. t. popovici, se. 272. Din ciulura-ngheţală el soarbe-o-nghiţitură. labiş, p. 397, cf. dm. li opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, barbu, g. 47. Soarbe o lingură de lapte. v. rom. octombrie 1964, 92. A tăcut un pic şi a sorbit şi ea o gură de vin. lăncrănjan, c. i, 24. Acrobaţii aceştia, care se dau peste cap în aer, pot sări aşa fiindcă sorb multă cafea, sorescu, u. 8. Sorbi din paharul cu rachiu, înlrebîiţdu-se cum de se simte bine îri preajma acestui om. v. rom. ianuarie 1965, 68. Sorb cu voluptate picurii. românia literară, 1968, nr. 11, 22/4. Trezit de aburul cafelelor din faţă, deschide ochii şi începe să le bea, pe rînd, pe toate patru, şorbindu-le şonâr şi amplu, t iulie 1968., 36. Soarbe graţios, insiriuantijintr-un pahar, cinema, 1968, nr. 12, 4. Am doi spioni la o masă, Sorb amîndoî dintr-un coniac mie. ib. 1969, nr. 4, 9. Se povestea . . . cum sorbise ipochimenul din cafea, românia literară, 1971, nr. 1}8, 17/2, cf. m. d. enc., dex, bud, p. p. 55, podariu, fl. 22, chest. viii 110/3. (R efl. p a s.) Filmul acesta se vecie aşa cum se soarbe o cupă de vin ales. cinema, 1969, nr. 9, 34. <0* F i g. Nu soar-beţi pe deplin paharul ce desfrînarea vă întinde, mar-covici, c. 36/19. Ne sorbirăm lacrimile fără a vă da nici uii semn de compătimire (a. 1850). plr i, 14C. Datina... pruncul de la sîn o soarbe-n fiecare sirop de lapte, davila, v. v. 155. Soarele soarbe cea din urmă picătură de rouă. gîhleanu, l. 131. Soarele . . . nu sorbise încă umezeala dimineţii, hogaş, Dr. i, 189. prin paiele lungi şi subţiri ale spicelor de grîu, . . . [soarele] soarbe stropii de apă unul după altul. bcgza, c. o. 41. Să nu mai ştie nimeni smintita bucurie Pe care-o sorb cu cana spartă-acum. labiş, p. 170. Un tinăr valon, un altul ceh şi o fată flamandă au soi-bit împreună din cupa triumfului, cinema, 1968* nr. f, XII. 4- C o m p u s: soarbe-zeamă subst. = om ncpi-sător, neatent; om prost. Cf. polizu, baron zi, l. 96, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINF.ANU2, RESMEFUŢĂ, D., zanne, p. iv, 194, sfc i, 158. 4. F i g. A atrage. [Călăreţii] zbor tăcuţi sub ochii steluţelor^!ezite în orizonul negru cc-i soarbe şi-i înghite, alecsandri, p. iii, 288. Aşleplcu'ca Laurei! O simte pretutindeni, ca pe o forţă care-l ajunge şi-l soarbe, vinea, l. i, 19. 4 (Popular; complementul indică lichidele pe care le conţine un corp) A suge. Cele nouă fele... Şi-n pămînt trîntitu-l-au, Singele sorbitu-i-au. marian, d. 281. [Şoimanele] Carnea i-o zdrunci, Sîngelc-i sorbi. folc. olt. — munt. iii, 553. 2. Tranz. (Complementul indică de obicei lichide) A bea (sau a mînca) înghiţind repede şi cu lăcomie (golind dintr-o dată vasul). Dar păscariul flăminzit, Care zama-n gind o soarbe, Nu se-nşală d-aste vorbe. asachi, f. 119/12. Bărbaţii cu nevestele lingă ci închinau şi sorbeau setoşi din lichidul rece. agîrbiceanu, a. 115. Borşul cu smtntînâ şi ardei verde fu sorbit în tăcere, m. i. caragiale, c. 9, cf. cade. Ridică sticla spre cer, sorbi vinul pînă la fund şi o aruncă departe. vlasiu, d. 88. începură să heie din vin, unii sorbind de-a dreptul din şivoiul care ţişnea din butoi, dan, u. 329. întinse mina după pahar şi sorbi romul dintr-o dală. v. rom. septembrie 1955, 95. Sorbeau borşul cu urzici din străchini, camilar, n. i. 167, cf. dl, Dm, m. p. enc., dex. Sănătatea înainte de tc.ate! aprolă el cu întirziere, sorbind din fiertura subţire şi călie. vinea, l. ir, 309. Sorbeau la vin parcă, s-ar fi bălul zece- nebuni la gura lor. popescu, b. n, 51. Tot mincă şi lot şorbi, Dar nimica nu-mi plăti, balade, ii, 10, •v" (Prin exagerare) Setilă sorbea apa de prin bălţi şi iazuin. creangă, p. 247. pliseul lung, larg să soarbă dintr-o dată balta, gîrleanu, l. 78. Uriaşi capabili să soarbă una din apele pămînlului. bogza, c. o. 85. <0* (irin analogie) părea că odată va să soarbă pre izrai-liteaţii. calendariu (1814), 109/26. Zmeoaica puse gura la spăitură ca să soarbă pe Greuceanu. ispi-rescu, l. 225. In strălucirea nopţii, mari stelele şi oarbe chemîndu-mă-n Tărie, prăpastia mă soarbe, ar-ghezi, s. iii, 288. Ameţit o sărut sălbatec pe gura, crudă şi rece. Mi se pare că sorb o stridie vie. călinescu, o. ii, 179. Este călătoria infernală. . . în timpul căreia cei mai mulţi din temerari, sînt sorbiţi de balaur, românia literară, 1970, nr. 77, 13/1. Şi mă tem de soare, Nu m-a soarbe oare? alecsandri, p. p. 15. O căscat gura să-l sorbă. bîrlea, a. p. i, 219. "v* (Prin sinecdocă) Şi închinînd, au sorbit felegeanul, ca altă băutură, neculce, l. 12. Ia paharul şi-l scârbe tntreg pe nerăsuflate, caragiale, o. ii, 36. primarul îi mai puse un pahar şi moşul îl sorbi numaidecit. agîrbiceanu, a. 165. Ar fi stat astfel, fumînd ţigară da'pă ţigară, sorbind pahar după pahar. m. i. cakagiale, c. 52. înghiţi şi cea din urmă stridie cum ar sorbi o lingură de jîntiţă. mironescu, s. 195. îşi sorbi paharul de vermuth-sifon pînă la fund. c. petrescu, o. p. ii, 155. Dusese paharul la gură cu mina tremurată şi-l sorbise tot. G. m. zamfirescu, m. d. i, 174. Inginerul îşi sorbi ceaşca de ceai. sadoveanu, o. xn, 507. îşi umplu paharul şi îl sorbi dintr-o înghiţitură, dan, u. 172. Tîrgul se făcuse la iuţeală, cit să sorbi un filigean de cafea, tudoran, p. 54. El paharu mi-l luva, Dintr-o dală mi-l sorbea, alexici, l. p. 123. Mîna pe cofă punea,... Jumătate mi-o sorbea, balade, ii, 119. -0> F i g. Aceşti agenţi... devin un parazit care soarbe o parte însemnată din valoarea productelor, ghica, c. e. iii, 43. Bondici şi Pungescu. . . nişte lîrîie-brîu, ce sorb zeslrele cu lingura, alecsandri, t. i, 463. Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură. emInescu, o. 1, 104. [Lara vrea] să soarbă orice plăcere! mace-donski, o. ii, 261. Altul ar fi rămas pe loc, să soarbă pînă la funcl ameţitorul elixir al succcsului. c. petrescu, o. p. 11, 229. Sorbind setos lumina din lirica bărdacă, Să bea lung seva densă şi-amărăciunea dacă. vul-pescu, p. 115. Ea îşi condamnă viaţa. . . la claustrare, trăiricl mai mult printre umbre tocmai pentru a sorbi pînă la fund cupa amărăciunii, românia literară, 1969, nr. 31, 8/2. E x p r. A sorbi (pe cineva) într-o !iii(|ură sau cu lingura (sau intr-un paliar) de apă = a) a nu putea suferi, a uri pe cineva. îl pizmuiesc [pe vultur] şi, numai dacă ar putea, l-ar lorbi într-o lingură de apă. marian, o. 1, 308. Supă-ratu-s-a nevasta pe zmeu de, să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. bota, p. 85; b) se spune cînd cineva îţi este foar;e drag. Doi tineri, nepoţi ai cocoanei Profit iţei,. . . păreau că vor s-o scârbă cu ¡inc/ura [pe Ma-ria], sion, p. 77. pot să zic fără păcat că eram frumuşică în pelinci, de-ţi venea să mă sorbi într-o lingură de apă. gane, n. ii, 162. îi venea flăcăului... să o soarbă într-o lingură de apă. ispireşcu, l. 35, cf. barcianu, dl, dm, dex. A-i sorbi (cuiva) zilele = a-1 ucide. Cf. scriban, D. Holera la el sărea,.. . Zilele i le sorbea, alecsandri, p. p. 39, cf. zanne, p. ii, 538. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva — a asculta sau a citi cu mare atenţie, interes, plăcere pe cineva sau ceva. Publicul rusesc n-au citit zisa carte, ci au sorbit-o. fm (1844), 3761/7. Calculul zecimal îl sorbisem în treacăt, biuszoianu, i. 18/23. Sorbii din mai multe bune cărţi de agricultură, id. ib. 236/17. Să sorb a lui cuvinte clin buze, dulci ca mierea. ..alec-sandhi, p. iii, 314i Sorbeam cu tot sufletul meu notele de argint a vocci şale. eminescu, g. p. 70. Şi-i sorbeau vorbele cu atita sete,’incit părea c-ai voi să-i scoată sufletul, slavici, n. i, 12. Sorbim imensul cînlec al tăcerii, goc.a, poezii, 351.. Jţi Q&a\a, dinsprţ grădină, 9935 — 1144 •» feOftBÎ cu o lupă în mină dreaptă şi cu htrlia tn şttrxga, sorbea scrisul cu ochii, brătescu-voineşti, p. 273. Aşa cum era pangrati, dar ne era drag şi sorbeam lecţiile lui. hogaş, H. 69. Rupse plicul şi sorbi cu înfrigurare cele şase pagini de scris mărunt, rebreanu, r. i, 31. Se slrînseră cu giturile lungite să-i soarbă cuvintele. c. petrescu, î. i, 141. Nemişcat, pironit cu ochii asupra actorilor, nu aplauda, nu vorbea, ci numai sorbea fiecare cuvînt şi fiece melodie, călinescu, e. 85. Atît ţi-am sorbit glasul, că vorba ţi-am răpit, pillat, p. 232. Indiferent la foame şi la somn sorbeam fascinai [romanul], ralea, s. t. i, 146. Il urmărea sorbindu-i cuvintele, camil petrescu, o. ii, 389. Am sorbit cartea din scoarţă în scoarţă, stancu, d. 502, cf. dl. Ar sta să tot soarbă cuvintele vii, Dar timpul, ca pasărea zboară, deşliu, m. 71, cf. dm. îl asculta sorbindu-i cuvintele, t. popovici, s. 209. Sorbeau cuvîntu-i hîlru şi mai cereau cu jind. labiş, p. 425. O explicabilă tulburare a spiritului ne cuprinde la gindul că i-am sorbit vrăjiţi vorbirea blajină, contemp. 1969, nr. 1 176, 3/2. Era vorba de altceva, mai profund, strici afectiv, care-i cutremura şi-i făcea să soarbă cuvintele de pe buzele lui Domide. românia literară, 1970, nr. 82, 16/2, cf. dex. 4. (Despre oclii; p. e x t. despre oameni) A privi cu interes, cu pasiune (3). Ochii tăi sorb cu nesaţ depărtările, vlahuţă, s. a. iii, 287. O sorbea cu cîl se apropia şi i se părea din ce în ce mai frumoasă. rebreanu, 1. 424. Apostol stătea pe coridor. . . sorbind nesăturat priveliştea.■ id. p. s. 117. Călăreţi ai pustiului pe sirepi sălbateci sorbeau cu voluptate cruda agonie a fecioarelor răstignite. m> i. caragiale, c. 101. Ochii ei sorbeau apusul, minulescu, vers. 145. Sorbea c-o singură privire întreg cuprinsul larg al ţării. voiculescu, poezii, i, 6. Cinerică, om' candriu, îi sorbea ca pe-o cafea Ochii ei de califca. parasciii-vi:.scu, c. Ţ. 39. Sorb prin pupile lumea, labjş, p. 15.1. Sorbea odaia în privirea lui fără fund şi o dăruia parcă ca viaţă şi căldură, românia literară, 1969, nr. 26,17/2.-0” (Absol.) Unlînăr, zmeu na praznic cu ochi cc sorb şi mint. macedonski, o. i, 24. *0» Esp r. A sorbi cu ochii v. o c h i1. (I 2). + F i g. A preocupa (1). în această lună lucrul cîmpului soarbe toată. îngrijirea şi silinţa unai bun cultivator, i. ionescu, b. c. 71/15. Atit de mult basmele şi viselc-mi sorbeau viaţa, incit chiar lăcomia copilărească dispăruse, dei.avran-cea, t. 20, cf. dl, dm. Toată atenţia era sorbită de alte evenimente, t august 1964, 79, cf. dex. + A face să dispară cuprinzînd în sine; a înghiţi, pămîntul . . . l-au sorbii de viu. dosoftei, v. s. noiembrie 125T/4. Dunărea izvorăşte de sub poalele Alpilor, . . . sorbind peste 200 de riuri. genilie, g. 184/2. Cum nu le soarbe pămîntul, mîrşave nelegiuit! mureşanu, p. 25. Dunărea... soarbe 120 de riuri. vlahuţă, s. a. iii, 223. Dar să mă soarbă mormîntal nainte s-ajungă-n auzu-mi plinsul şi vaietul tău. murnu, i. 130. Depărtarea sorbea treptat în adincurile sale chipul alb al Floricicăi. hogaş, m. N. 54. Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise, sadoveanu, o. xvin, 52. pier şuviţele de fum sorbite de coş. stancu, d. 51. Să te soarbă noaptea, hăul, C-ai pus lîngă prunc călăul.- ibad, o. 34. + A face să nu mai existe, a distruge; p. e x t. a consuma. Osteneala zilelor trecute mi-au sorbit toată vărtutea şi mă recheamă la repaos. asachi, p. r. 41/19. Cheltuiala de peste an a colibei sorbind venitul localului. . . ar fi... dărăpănă-toare. brezoianu, a. 11/17. Budgetele armatelor au ajuns astăzi a sorbi cea mai mare parte a finanţelor ţării, ghica, c. e. h, 382. Ştiţi voi cine ia folosul ostenelii şi vi-l soarbe? demetrescu, o. 37. Oamenii ale căror fapte meschine şi reprobabile fuseseră sorbite de trecerea timpului, preda, n. 2-98. 3. Tranz. (Complementul indică aer, miresme etc.) A trage cu putere pe nas sau pe gură, a aspira (cu putere); p. r e s t r. a inspira (forţat); a suge. Să văz a la cătare, să sorb a la suflare, bolliac, m. 69/8. Şofând cu ncsaţiu dulceaţa pro fumului, pelijjon, i. 241/3.. Şi-l visez [visul de aur], .. cind sorb al tău răsuflet tn suflarea vieţii mele. eminescu, o. i, 82. E stăpîna casii. . . sorbind pe nări dintr-o batistă înmuiată în triplu extract de vervenă. caraoiale,. o. i, 114. Unde-s buzele-nsetate, -răsuflarea să ţi-o soarbă? vlahuţă, s. A. i, 74. Mă du departe. . . Să sorb din freamătul pădurii, goga, poezii, 92. Vasile Murăşanu sorbea cu lăcomie aerul primăverii, agîrbiceanu, a. 42, Maria putea să. . . pipăie [lucruşoarele], să le soarbă mirosul, gîrleanu, n. 163. Fumul de tămîie se răspîndea . . .. şi credincioşii îl sorbeau cu bucurie, rebreanu, p. s. 239. Dacă ea mi--ar fi spus acum ciivîniul unic, mi-ar fi dat să sorb tot văzduhul albastru, ibrăileanu, a. 156. Am rămas să-i sorb parfumul Şi să descifrez regretul Asfodelelor fanate ce-i căzuseră - din piept. minulescu, vers. 145. Mă arde soarele şi sorb aerul cu o impertinenţă de neiertat, sahia, n. 20. Sorbea aerul suspinîncl, . . . horăia, oftaşi şuiera pe nas şi pe gură. teodoreanu, m. i,-292. Soarbe din răcoarea ţinuturilor reci Văpaia risipită prin care sprinten treci, arghezi, s. v, 28. I «e păru că aerul uscat pe care îl soarbe e otrăvit, stancu; ş. 108. Sorbeam tăcuţi tăria firii de sus, în care pătrunsesem. v. rom. aprilie 1955, 245. Sorbind adine mirozna aceea [a cîmpiei] dorul după cele trei făpturi îi Infierbîntă mai avan inima, cami-lar, n. i, 30, cf. dl, dm. Am să sorb mireasma florilor de şes. labiş, p. 240. Sorbi cîteva fumuri cu sete. barbu, g. 124. Fumu-l sorbirii Intr-o tăcere De ţintirim. v. rom. ■ noiembrie 1964, 61. Sorb aerul rece. românia literară, 1970, nr. 92, 6/4. M-am furişat ca un hoţ, adulmecînd parfumul acelei camere, sorbind din. mirosurile lainice, ib. 1971, nr. 128, 19/1, cf. dex. 4. Tranz;. A facc să pătrundă în sine; a absorbi, a aspira, a incorpora, a înghiţi, a resorbi, a suge, (popular) a trage (II 8). Mina omului nemuiţămiter este asemenea unei pustii, care soarbe cu nesaţ ploaia ce cade din cer. buznea, f. 40/17. Frunzele şi toate părţile aer ian e sorb. gazul acid carbonic, brezoianu, a. 35/11. Cind aerul este plin de nouri, aceştia sorb o cîlime mare de căldură, i. ionescu, ,b. c. 380/5. pă-mintul însetai sorbise lacom sîngele. rebreanu, i. 312. Scoase revolverul... il răsuci, pînă cînd metalul fu cald de căldura sorbită din sînge,le lui. c. petrescu, c. v. 319. Pămîntul soarbe mlaştina oamenilor, sadoveanu, o. xii, 118.. Pămîntul e îngheţat gala să-ţi soaibă căldura, dan, ,u. 290. Harbuz., colosal smarald. . . Prin lungile laie cozi Sorbi seve din antipozi, călinescu, o. ii, 101. Iau sîngele nevinovat, .nu-l las Pămîntul să ni-l soarbă, jebeleanu, s. h. 83, cf. dl. Lasă-mă lingă sobă — să sorb căldura din ea. isac, o. 177, cf. dm, dex. (Refl.) [Apa] în pămînt se soarbe, cante-mir, i.i.i, 184. [Plumbul din alifie] se soarbe in noi. calendariu (1844), 68/24. De la o vreme poiana începu însă să se usuce, florile să se veştejească, izvorul să scadă : apele i se sorbeau văzînd cu ochii, lovinescu, c. viii, 173. -v* F i g. Tînărul cade mut în braţele ei şi din sentimentele plăcerii soarbe uitarea patimilor. im (1844), 2941/29. în această aducere aminte sorbim tărie de suflet şi de voinţă, sturza, m. n. 28. Din ochi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire, eminescu, o. i, 21. Sorbind puteri nouă din înseşi izvoarele nemulţumirii lui. v-LAHUŢĂ, s. a. iii, 356. Şi sufletu-mi lacom vă soarbe atunci Năpraznica voastră mînie! goga, poezii, 114. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii. rebreanu, p. s. 165. Luminarea, nară de lumină, Soarbe Dinspre fereastră umbra Nopţii . oarbe... al. philippide, a. 20. O tăcere de subterană primea şi sorbea fără ecou cintatul. . . slihirilor din ccaslov. ga-laction, o. a. ti, 286. Apusul soarbe val cu val lumina. cazimir, l. u. 34. Lăcomia cu care soarbe impresiile in tot timpul călătoriei sale. vianu, a. p. 83. Inspiraţia sa îşi soarbe seva din pămîntul opac al sensibilităţii. constantinescu, s. iii, 96. Credinţa mea o sorb puternică din soare, blaga, p. 16. Arta îşi soarbe din ştiinţă multe inspiraţii, m 1968, nr. 12, 10. Relevarea permanentă a tradiţiilor livreşti... ca şi a filonului 0935 SORBIRE - 1245 - SORBITURĂ popular din care-Eminescu şi-a pulul sorbi inspiraţia. românia literară, 1969, nr. 29, 20/4. (Re îl. r e- c.ipr.) Ochii lor par a se soarbe, eminescu, o. i, 51. Se sorb, adinei şi înşelate, A noastre lacome priviri. VLAUUŢA, S. A. I, 69. — Prez. ind.: sorb si (regional) sârbesc (aliî ii 3 450/ 272, 279, 284, 316, 325, 334, 346, 353, 514, 520, 537). — Şi: (regional) sorim (alr ii 3 450/386) vb. I, soarbe vb. 1JI, surbi (alr ii 3 450/836) vb. IV. — Lat', sorberc. SORBÎRE s. f. Acţiunea de a s o r b i şi rezultatul ei. 1. Introducere a unui lichid în gură, trăgînd puţin cîte puţin, cu buzele ţuguiate (şi cu zgomot); zgomot produs de lichidul introdus în gură în acest fel; sorbitură (1), (rar) sorbit, (regional) sorb2 (7), sorbăcă-ială, sorbăcăit, sorbeală (1), sorbet2. Cf. sorbi (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, pontbriant, D. Vin’ la Milcov cu grăbire Să-l secăm dintr-o sorbire, alecsandri, p. ii, 136, cf. cihac, i, 257, ddrf, piiilippide, p. 73, barcianu, alexi, w., resmeriţă, d. Civilizaţia e, pentru el, o vastă carte deschisă, in care citeşte lacom, căutind să-i priceapă sensurile dintr-o sorbire, constantinescu, s. iii, 92. Clipoccala tacîmurilor, zgomotul de sorbire se amestecau cu htriitul pendulei. călinescu, o. i, 50. Dădu peste cap [halbaj dintr-o sorbire, stancu, r. a. i, 232, cf. dl, dm. Aprinderea unei ţigări, sorbirea unui pahar de whisky. . . gesturi aparent spontane, sînt de fapt premeditate, m 1968, nr; 5, 22, cf. m. d. enc., dex. -v- F i g. Agricultura suferă... din lipsa de credit adusă de sorbirea banilor de către împrumuturile succesive şi necontenite ale statului, chica, c. e. ii, 369. Ţiuitul cocoşului mă afunda mai mult in sorbirea vrăjită a mrejelor amăgitoare, adam, R. 150. 4. (învechit; concretizat) înghiţitură. Cine cu sorbirea dintîi preste ştiinţă se arde, în lingura de pre urmă de da ori şi de trie ori a sufla i se cade. canTemir, i. i.i, 99. 2. (învechit) Absorbţie. Cf. sorbi (4). Absorbţie, sorbire, înghiţire se numeşte împreunarea. . . fluidelor elastice cu cele curgătoare in picături, asachi, l. 171/26. Prin acestea se face mai uşor sorbirea, vasici, m. j 1, 70/10. Sorbirea dară şi păstrarea rouăi în pămînt se poate trage de un iscusit cullivaloriu prin două chipuri. 1. ro.NEscu, is. c. 4-29/6. — PI.: sorbiri. — V. sorbi. SORBIT s. n. (Rar) Sorbire (1). Cf. dl, dm, dex. Gruia vadra o prindea Şi dintr-un sorbit o bea. pop., ap. dl. — PJ.: sorbituri. — V. sorbi. SORBITĂ s. f. Constituent moale şi maleabil, cu aspect granular fin, al oţelurilor supuse tratamentului de călire şi revenire. Cf. ltr2, der, dc, m. d. enc., dex, dn8. — Din fr. sorbite. SORBÎTIC, -Ă adj. Care aparţine sorbitei, privitor la sorbită; de natura sorbitei. Cf. dn3. — PI.: sorbilici, -ce. — Din fr. sorbitiquc. SORB1TOL s. n. Alcool corespunzător glucozei şi sorbozei, cu întrebuinţări în medicină şi în industria farmaceutică. Cf. ltr2, der, dc. — Din fr. sorbitol. SORB1TOR, -OÂHE adj., s.i. I. Adj. Care face să pătrundă în sine; care absoarbe. Cf. budai-deleanu, lex., 1. golescu, c. Vasele sorbiloare. . . sau a laptelui se nasc din însăşi subsLanţia organelor, antrop. 74/15. Poale fi, gindcam eu, cum că natura li-au dat alte organe sorbi/oare. fm (1841), 286/6. Sorbindu-se odală veninul prin vinele sorbătoare în lot trupul, aduce cele mai grele şi lăţite simptome. ib. (1843), 211/10, cf. cihac, 1, 25/’, barcianu, alexi, w., cade, dl, dm. Velelc-righiliră vintul, vintul alb ca laptele In sorbi-loarea-nlunecime năvălea, românia literară, 1970, nr. 36, 21/1, cf. dex. <0* (Substantivat) Fără nici o milă ca nişte cruzi sorbilori de singe, muierile şi copiii lor ii omora. ist. ţ. r. 94. Acest Gin Ali-paşa era un. păgîn turbai şi mare sorbiloriu de singe asupra creştinilor. neculce, l. 283. -O1 (Adverbial) Atragerea misterioasă a nenorocirii de-acum mă fura sorbilor, eram supt de amintirea tnllmplării de azi, ca de o apă cu vlr-lejuri. adam, R. 238. 2. S. f. (Bot.; regional) Sorbestrea (Sanguisorba officinalis). Cf. d'r. v, 555, borza, d. 155. — PI.: sorbilori, -oare. — Şi: (învechit) sorbător, -oare adj. — Sorbi 4- suf. -tor. SORBITURĂ s. f. Faptul de a sorbi. 1. Introducere a unui lichid în gură, trăgînd puţin cîte puţin, cu buzele ţuguiate (şi cu zgomot); zgomot produs de lichidul introdus în gură în acest fel; sorbire (1), (rar) sorbit, (regional) sorb3 (7), sorbăcăială, sorbăcăit, sorbeală O), sorbet2. Cf. anon. car., budai-deleanu, LEX., LB, I. GOLESCU, C., POLIZU, CIHAC, 1, 257. Pe la mese se zăreau... oameni..., trăgînd din cind în cînd, cu sorbituri zgomotoase cîle-o gură din cafeaua şi berea ce le sta dinainte, eminescu, p. l. 28. Setilă ... o bute. . . ţ-o sugea dintr-o singură sorbitură. creangă, p. 261. A băut tot pînă-n fund dintr-o sorbitură, caragiale, o. ir, 261, cf. ddrf, barcianu. Mă roşii ca focul şi dintr-o sorbitură înghiţii tot salepul. delavrancea, h. t. 282. Generalul,goli paharul dintr-o sorbitură. D. zamfirescu, r. 192, cf. alexi, w., şăi-neanu2, tdrg. Se ridică larma omenească, peste zgomotul lingurilor, al furculiţelor, al sorbiturilor, agîrbiceanu, s. 139. Sorbiturile şi înghiţiturile se urmau cu o cadenţă regulată şi monotonă, hogaş, dr. i, 47, cf. resmeriţă, d., cade. Un răstimp na se mai auziră decît sorbiturile lui flămînde. rebreanu, r. i, 205. îndeplini cu strictă meticulozitate ritualul din totdeauna, răsucindu-şi ţigarea... ca s-o aprindă numai după prima sorbitură de cafea. c. petrescu, o. p. 1, 160. După fiecare sorbitură, priveam atent picioruşul de cristal, şi-l aşezam dinaintea mea. sadoveanu, 0. ix, 455, cf. scriban, D. Dă ulcica peste cap şi din cîteva sorbituri o goleşte, stancu, m. i. 115. Băuse întii paharul de apă, pînă la fund, din cîteva sorbituri. id. r. a. iii, 131. Bău vinul dintr-o sorbitură. v. rom. aprilie 1955, 143. Trase nelipsitul lui flacon de Hennessy. Trei sorbituri lungi, nesfirşite, trei pauze. vinea, L. 11, 315. Dădu paharul pe gît dinlr-o singură sorbitură, preda, m. 385. Umplu două pahare, îl goli pe-al ei dinlr-o sorbitură, t. popovici, se. 43. Am luat paharul de'pe masă. L-am golit dintr-o sorbitură. lăncrănjan, c. 1, 25. Bău apa încet, cu sorbituri rare. românia literară, 1971, nr. 122, 18/3, cf. coman, gl. •v- (Prin analogie) Simţi că un oarecare lucru, un fel de sorbitură îl trăgea şi îl tot mişca din loc... unde venea. . . asupra lui năbădăioasa de scorpie, şi tot sugea văzduhul, ca să tragă într-însa şi pe bietul George. ispirescu, l. 138. Toma sta visînd pe patul lui şi . fumînd în lungi sorbituri dintr-un ciubuc, eminescu, g. p. 23. Trăgea cu poftă, din plin, buzele aveau o sorbitură scurtă; fumul părea ceva hrănitor, teodo-reanu, m. 11, 230. Obrazul turcului cu ciubucul in gură se scobeşte de puterea sorbiturii, id. m. u. 93. + Cantitate de lichid sorbit dintr-o dată; duşcă, git, gură, înghiţitură, (regional) scopot2. Fragedul arhaism al acestui cînlic de lume va fi ca o sorbitură de apă lim- 9943 SORBÎCÎI - 1246 - SORCOVÄIALÄ pede şi răcoroasă, odobescu, s. jii, 122. Tocmai eram la a doua sorbitură de cafea cind văz o mătăhală de om. conv. lit. xlh, 24, cf. şăineanu2. In cetea patru părţi ale luncii fură tăvălite al treilea rind de butoiaşe. Oamenii alergau..., se îmbulzeau s-ajungă mai repede la o sorbitură, agîrbiceanu, a. 143, cf. scri- BAN, D. 2. (Regional) Mîncare lichidă; (regional) sorbealâ (2). udeală, zeamă. V. ciorbă, supă. Cum s-a pus sorbitura, toţi cei adunaţi se aşează la masă. marian, na. 230. Li se dă de astă dală numai piine şi sate de gustcuc şi cile un pahar sau două de rachiu de băut, rar... şi puţină sorbitură, id. nu. 368, cf. res-meriţă, d. Zeama [păstorilor] se mai numeşte şi sorbitură. precup, p. 17, cî.'cade. A învăţat să nu-şi încarce lingura peste samă, aşa ca să-i picurc sorbitura pe faţa de masă. sadoveanu, o. xvi, 475, cf. scri-ban, d., dl, dm. Dacă n-am p ţiră de sorghitură parcă nu mă ţin sătulă, şez. vi, 64, cf. chest. viii 31/9, 29, glosar reg. Merg la mîndra mea frumoasă, Că m-aş-teaptă des cu masă, Sara lot cu sorbitură, Dimineaţa cu friptură, balade, iii, 254. — PI.: sorbituri. — Sorbi -f suf. -tură. SORBÎCÎÎ vb. IV v. sorbăcăi. S ORBÎCÎIÂI.Ă s. f. v. sorbăcăială. SORBÎCÎÎT s. n. v. soibăcăit. SORBOCĂI vb. IV v. sorbăcăi. SORBOCĂIĂLĂ s. f. v. sorbăcăială. SORBOCĂÎT s. n. v. sorbăcăit. SORBONARD, -Ă s. m., adj. 1. S. m. Persoană care studiază sau care predă la Sorbona. Cf. iordan, l. R. a. 164, 1 se putea prevedea atunci o frumoasă carieră... de sorbondrd intimidat de studenţii lui. contemp. 1966, nr. 1 007, 2/1. S. Adj. Care ţine de Sorbona, privitor la Sorbona* care este caracteristic Sorbonei;-.(rar) sorbonişn. Sa Ura vorbirii macaronice a ■ studenţilor sorbonarzi... a obţinut unul din triumfurile ei cele mai spirituale in scena initlnirii lui pantagruel cu-sludentul limuzin. vianu, s. 137, cf. sfc ii, 119. Elevii direcţi ăi ilustrului sorbonard. contemp. 1966, nr. 1 047, ‘2/2. Formulele de efeci şi raţionamentele abile abundau in expunerea cunosc utului sociolog sorbonard. românia literară, 1969, nr. 56, 20/1. Partea de sistematică organizare a materialului şi de şcoală franceză sorbonardă, cu un pozitivism al informaţiei şi al aşezării datelor... nu poale să fie relevată aparte, v. p.om. aprilie 1970, 143. — PI.: sorbonarzi, -de. — Din fr. sorbonnard. SORBONIÂN, -Ă adj. (Rar) Sorbonard (2). Am auzit o celebritate sorboniană care-l caracteriza, nu fără oarecare ironie, ralea, s. t. iii, 128. — PI.: sorbonieni, -e. —Pronunţat: -ni-an. — Din fr. sorbonnicn. SORBOZĂ s,f. Substanţă folosită în industria farmaceutică la sinteza vitaminei C şi în biochimie la prepararea unor medii de cultură. V. fructoză. Cf. MACAROVICI, CH. 555, LTR3, DER, DC, M. D. ENC., DEX, DN3. — Din fr. sorbosc. SORBŢIE s. f. Denumire generică a fenomenelor de absorbţie, adsorbţie şi chemosorbţie. procesul cave se petrece se numeşte sorbţie. agrotehnica, 1, 131, cf. der, dex. — PI.: sorbtii. — Şi: soibţiune s. f. dn3. — Din fr. sorption. SORBŢIÎiKE s. f. v. sorbţie. SORBtŞCĂ s.f. v. sărbuşcă. SORCOYÂR s. m. (Rar) Copil care umblă cu sorcova. Cf. SCRIBAN, I)., IORDAN. L. R. A. 163, SCI, 1974, 613. — PI.: soreovetri. — Sorcovă -|- suf. -ar. SORCOVA s. f. Beţişor sau rămurică împodobită cu flori artificiale de diferite culori cu care umblă copiii în dimineaţa zilei de Anul Nou, urînd, în versuri speciale, mulţi ani, sănătate şi noroc rudelor şi cunoscuţilor. Cf. i. golescu, c., polizu, pontbriant, d., cihac, ii, 354, lm. Florile acestor rămurele erau destinate a se pune la sorcovele pe care copiii aveau să le poarte în dimineaţa zilei de 1 Ianuarie, marian, s. r. i, 156, cf. ddrf, barcianu. Eu am merişor şi busuioc uscat, pot să-mi fac o sorcovă, dacă nu am una de tîrg cu flori şi cu beteală, delavrancea, h. t. 253, cf. alexi, -w., şăineanu2, i. cr. ii, 9, tdrg. Copiii taie vergele din pomii roditori. . ., le pun într-un borcan . . . pînă Ia Sf. Vasile, cind cu ele, ca sorcove, îşi vor sorcovi părinţii şi neamurile, pamfile, s. t. 147, cf. resmeriţă, D. Icoanele împărăteşti... gătite cu flori de sorcovă şi mărgele de sticlă, ardeleanu, u. d. 123, cf. cade. Văd pe domnu sublocotenent venind cu sorcova. sadoveanu, o. xv, 171, cf. scriban, D. O îmbelşugată recoltă de sorcove, . .. pentru bunele urări de 1 Ianuarie, arghezi, b. 97, cf. graur, e. 19, dl, em. Toamna începe sâ lucreze sorcove şi stele, pentru colindători. t decembrie 1964, 6, cf. m. d. enc., dex, h ii 35, 157. Sorcova, vesela: Peste Dară primăvară Să-nflcreşti. teodorescu, p. p. 159, cf. alr ii/i h 198, ib. mn 108, 2 795, alrm ii/i h 257. -v> F i g. CAte un piersic sălbatec înveselea priveliştea cu crăngile sale de sorcovă roşie. D. zamfirescu, r. 82. Născut in mine, pruncul rămtne-n mine prunc Şi sorcova luminii în braţe i-o arunc, arghezi, vers. 28. primeşte-mă, aşadar, prietene şi frate al meu, la ceasul tău tîriiu, cu sorcova pestriţă a condeiului. romAnia literara, 1969, nr. 63, 2/5. L o c. a d j. şi a d v. Gn o sorcovă = (care este) împopoţonat. Cf. ddrv, zanne, p. iv, 615, scriban, d. Nu se miră vâzînd-o printre dansatori, vopsită şi gătită ca o sorcovă, stancu, r. a. v, 398. Umbli ca o sorcovă, pas, l. ii, 36, cf. dl. "v” E x p r. A merge sau a umbla, a sc ducc cu sorcova = a) a merge la sorcovit. Mamă, mie mi-e frig cînd stau în casă... mai bine ar fi să mă duc cu sorcova, delavrancea, ap. tdbg. M-am dus cu sorcova, stancu, d. 226; b) (glumeţ) a umbla fără rost; a hoinări. Corn. din bucureşti. — PI.: sorcove. — Şi: sorcuvă (alrm ii/i h 257), sorocovă (alr ii/i mn 108, 2 795/Î92) s. f. — Postverbal de la sorcovi. SORCOVĂ! vb. IV. Tranz. (Regional) A sorcovi. Cf. pontbriant, d. Vrei să ie sorcovăiesc? delavrancea, s. 186. Postind cuvintele... şi lovind încetişor cu sorcova pe cei din casă zic că-i sorcovesc jau ii sorcovăiesc. marian, s. r. i, 157, cf. dsr. Copiii... sorcovă iese pe toii ciţi sint in casă. h ii 67, cf. alr ii/i mn 109, 2 796/728, 769, 784, 886, 899. — Prez. ind.: sorcovăiesc. — Şi: sorocovăi vb. IV. alr ii/i mn 109, 2 796/192. — Sorcovă -|- suf. -ăi. SORCOVĂIÂLĂ s. f. (Regional) Sorcoveală. Nu se pomenea, nici de sorcovăială, după cum s-ar fi cuveni 9958 SOftCOVÂIRÉ - 1247 - SUHEAN* de la moşi, de Icţ strămoşi, delavrancea, h. t. 250, cf. TDP.G, D8E. — PI.: sorcovăieli. — Sorcovăi -f suf. -eală. SOHl'OVĂŢRE s. f. (învechit, rar) Sorcoveala. Cf. PONTBRIANT, D. — PI.: sorcQvăiri. — V. sorcovăi. SORCOVĂÎŢ s. n. (Regional) Sorcovii. Căiră a-miază lumea mică sfirşeşte vizitele-i de sorcovăit. f! (1883), 21. Astfel umblă copiii cu sorcova de cum se■ zăreşte de ziuă şi ptnă cam cătră amiază, cînd încetează* apoi cu sorcovăîtul. marian, s. r. i, 160, cf. dsr. Copiii ... au îmbiat'în noaptea Anului Nou cu sorcovăîtul. h ii 34. — V. sorcovăi. SORCOVĂŢ s. ni. v. soroeovăţ. SORCOVEALĂ s. f. Faptul de a sorcovi; sorco-vire, sorcovit, (regional) sorcovăială, sorcovăit. Cf. I. GOLESCU, C., DDRF, TDRG, CADE, DL, DM, DSR. — PI.: sorcoveli. — Sorcovi -f suf. -eală. SORCOVÎ vb. XV. T r a n z. A ura cu sorcova; (regional) a sorcovăi. Bacşişuril[e] celor ce sorcovesc pre Măriia S[a] Vod[ă] (a. 1695). iorga, s. d. v, 361, cf. i. golescu, c., ponzu. Umblă copiii cei mici... pe la casele oamenilor, ca să-i sorcovească, marian, s. R. I, 156, cf. DDRF, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Cu sorcova, copiii intră în casă şi încep a sorcovi pe fiecare din ai casei. i. cr. ii, 9, cf. tdrg, hesmeriţă, D., IVELA, D. M-, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM. Am împrumutat din slavă verbul a sorcovi. homAnia lite-kară, 1970, nr. 65, 14/3, cf. m. d. enc., dex, alr ii/i mn 109, 2 796/130, 182, 682, 705, 723, 791, 836, 848, 872, 876, 928, 987. + Fi g. A bate (cu un băţ); a da. Uneori întorcea biciul şi o sorcovea cu codiriştea de corn. sandu-aldea, ap. cade. Javra nu tăcea decît cînd puneam mina pe o cotoveală şi-i sorcoveam cîteva pe spinare, vissatuon, irL. 72, cf. scriban, d., dl, dm, m. d. enc., dex. — Prez. ind.: sorcovesc. — Din bg. cypBasaM. SORCOVÎRE s. f. Faptul de a sorcovi; sorcoveală, sorcovit, (regional) sorcovăială, sorcovăit. Cf. T. GOLESCU, C., POLIZU, DDRF, DSR. — PI.: sorcoviri. — V. sorcovi. SORCOVIŞOĂRĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Sorcoviţi. Cf. udrescu, gl. — PI.: sorcovişoare. — Sorcovă -f suf. -işoară. SORCOVIT s. n. Faptul de asorco vi: sorcoveală, sorcovire, (regional) sorcovăială, sorcovăit. Cf. ddkf, cade, dm, SFG iv, 299. — V. sorcovi. SORCOVlŢĂ s. f. Diminutiv al lui sorcovă; (regional) sorcovişoară. Cf. i. golescu, c., udrescu, gl. — PI.: sorcovife. — Sorcovă + suf. -iţă. SORCTJVĂ s. f. v. sorcovă. SORDÎ vb. IV v. sorti1. ■ SORDÎD1, -Ă adj. (Livresc) C are este de o murdărie dezgustătoare; care se află într-o mizerie extremă; p: e x t. care denotă o astfel de stare. Cf.. fiş. 117, #)50T..; — BOF., N.,D., ANTONESCU, D., ALEXI,;\V. îmbră-căpTxntea. lui şdfdidă ti sta bine. galaction, o. a.:,.ii, 279. Odaia, sordidă i se părea frutiţoasă ca-n basme. •Cocea, s. ii, 145. In odăile locuite de el, sordide' îndeobşte, erau cărţi, un pat oarecare şi strictul necesar de mobile, teodoheanu, m. iii, 321. Zările lui morale se cuprind intre cazarmă, circiumă, cafeneaua sbr’didă. consjăntinescu, s. i, 156. Aici... domneşte;, fără nici o„ îndulcire contrastul cel mai violent... intre, coliba, sordidă şi palatul de basme, halea, o. 72, cf. dl. Ajuti-siţăj ia cheiul Dîmboviţei, cu. apa ei puturoasă şi cu peisajul ei sordid, preda, h. 174. Redacţia ziaruliţi ... se afla într-o clădire, sordidă, r. popâvici, s. 169, cf. dm. Aproape cincizcci1de inşi, cîţi încăpeau în beciul sordid, strigau cil ti ţineau puterile, barbu, ş. n. ii, 213. Erau clădiri sordide■ dincolo de întinderea uriaşului maidan, gl 1961, nr. 4, 3/1. Sărăcăcios, Insă nu sordid, e şi interiorul eminescian, v. rom. ianuarie 1965, 115. Iată strada sordidă sau plină de agitaţie pitorească pe caie au filmat-o neorealiştii. cinema, 1968, nr. 4, 10. în condiţii puţin promiţătoare de cafenele sordide din Manhattan, avea să se maturizeze arta originală americană, românia literară, 1969, nr. 34, 32/3, cf. m. d. enc., dex, dn8. Jlu dispărut din peisajul nostru urbanistic mahalalele ştir.dide. scînteia, 1977, nr. 10 998. F i g. Negoţ sordid, ignobile covoare! Pornirăm lent tocmeala de rigoare, vulpescu, p. 66. Gittel... era o floare albă, un. accident superb pe fondul vieţii sordide, t iulie 1968, 74. în mediul tulbure, pervertit şi sordid al acestor fiinţe pierdute s-a strecurat. . . în căutarea asasinilor fiicei sale. contemp. 1969, nr. 1 207, 10/4. (Adverbial) Avarii vieţuiesc mai mult-sau mai puţin sordid, sînt nişte asceţi in felul lor. călinescu, c. o. 168. -y- (Substantivat) Sordidul este desfăcut în elementele componente, t octombrie 1968, 61. Iieproducînd lucizi, cu autenticitate, priveliştile decalcifiate, autorii munteni sînt işpitiţi de iradiafiile coloristice, fie ele chiar ale desuetului şi sordidului, românia literară, 1969, nr. 35, 5/3, cf. ib. 1970, nr. 37, 5/3. Sordidul mahalalei de odinioară dispare progresiv, contemp. 1969, nr. 1 167, 7/2. -ţ. (Rar; despre oameni sau manifestări ale lor) Meschin (4). Era de o zgirccnie sordidă, fenomenală, să.m. i, 293, cf. m. d. enc., dex, dn3. — PI.: sordizi, -de. — Din fr. sordide. SORDID3, -Ă adj. v. sortit. SORDÎNĂ s. f. v. surdină. SOREÂN, -Ă s. m., s,f. 1. S. m. Numele a trei peşti mici de apă dulce: a) (şi f.) specie de peşte de apă dulce, cu lungimea medie de 7 — 8 cm, cu solzi lucitori, care înoată la suprafaţa apei; (regional) muscan, soreaşcă, sorenaş (Leucaspius delineatus). Cf. băcescu, p. 52, 154; b) (şi f.) (regional) obleţ (II) (Al-burnus alburnus). Cf. ddrf, antipa, p. 85. La Dunăre i se zice. . . obleţ, oblele, boblele. . . la rîurile din Moldova sorcan şi soreaiă. id. F. i. 161, cf. atila, p. 255, resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade, scri-ban, d., băcescu, p. 52, 134, dl, dm, m. d. enc., dex; c) (regional) biban-soare (Lepomis gibbosus). Cf. ltr2, h iii 362, x 465, xn 517, xvi 132, alr i 1 746/412, a vi 26. 2.. S. f. (Bot.; prin vestul Mold.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus). Cf. a ix 1, 2. — PI.: soreni, -e. — Şi: sureân s. m. băcescu, p. 154. — Soare* + sui. -.: 81, A 1X: 3, UDBESCU, GL. 3. (Regional) Loc cultivat cu floarea-soarelui (Un-gheni — Piteşti).. Cf. .udrescu, gl. — PI.: sorenci şi (2) sprert.ee. — Şi: sureâncă s. f. BĂOESCU, P. 134. — Sorean + suf. -că. SOREÂŞCĂ s. 1. (Iht.; regional) Sorean (1 a) (Leu-caspius delineatus). Cf. băcescu. p. 52. Sareaşca se strică repede, id. ib. 154. — PI.: soreşti. — Soare3 + suf. -eaşcă. SOREÂT s. m. v. soieaţă1. SOREÂTĂ s. f. v. soreaţă1. SOKEAŢĂ1 s. f. Numele a doi peşti mici de apă. dulce: a) (Prin Olt., prin Munt. ,şi prin Mold.) obleţ (II) (Alburnus alburnus). Cf. ddrf. La Dunăre i se' zice... obleţ, pblete, bpbleie... la rîurile din Moldova sorean şi spreaţâ. antipa, f. i. 161, cf. atila, p. 255, băcescu, p. 52, 134; fi) (Prin Munt. şi prin Olt.) latiţă (Alburnoides bipunctatus). Cf. băcescu, p. 117, h iv 146, xi 6, 27, 46, 268, xiv 160, ai.r i 1 746/790, 805, 874, 896. — PI.: spreţe. — Şi: (regional) sorcât (băcescu, p. 53, 134) s. m., sorcâtă (ib. 53, 134, alr i 1 746/900), sureatil (băcescu, p. 53) s. f. — De la sorete. SOREĂŢĂ2 s. f. 1. (Bot.; regional) Floarea-soarelui (Helianlhus annuus) (Mozacu — Găieşti). Cf. udres-cu, GL. 2. (Regional) Loc cultivat cu floarea-soarelui (Mozacu — Găieşti). Cf. udrescu, gl. — PI.: sareţe. — Soare3 + suf. -eafă. SOItfiniIÎ s. f. Parte a talului unui lichen care se detaşează de el puţind reproduce planta. Cf. dex, dn3. — PI.: spredii. — Din fr. soredie. SOREL s. m. (Iht.; prin sudul Munt.) Regină (4 a) (Euppmptis gibbpsus), Cf. băcescu, p. 50, 53. — PI.: sprei. — Soare3 + suf. -el. ŞORENÂŞ s. m. (Regional) Numele a doi peşti mici de apă dulce: a) sorean (1 a) (Leucaspius delineatus). Cf. băcescu, p. 154; b) oblcţ (II) (Alburnus alburnus). Cf. băcescu, p. 154. — PI.: soreriaşi. — Sorean + suf. -aş. SOR13SC, -EĂSCĂ adj. (învechit) Solar. Ceresc den cer, soresc den spare, pămtnlesc den pămint şi alte. st. -lex. 233/4. Poetul întocmai ca vulturul îşi ia zborul cu îndrăzneală ptnă la soreasca înălţime, cr (1831), 632/30. Li se părea... milioane de graduri periodul cel soresc, pann, e. îi, 49/17. O rază sorească, id. ap. ddrf. părea că este o zînă sorească, id. ap. ddrf, ţf. ŞĂINEANU2, RESJ11ER1ŢĂ, D-, CADE, . — PI.: soreşti..- . — Soare3 -f suf. -esc. : SORETE s. m. (Regional) Numele a trei peşti mici de apă dulce: n) biban-soare (I.epomis gibbosus). Cf. ltr2., primăvara... vom momi cu peştişori vii.,. de preferinţă oblcţi sau biban-soare (sorete) şi raci mici. vîn. pesc. septembrie 1961, 15. Peştele soare, soretele sau bibanul-soare. . . iubeşte apa bălţilor cu vegetaţie bogată, ap 135; b) regină (4 a) (Eupomotis gibbosus). Cf. băcescu, p. 50, 53, cv 1951, nr. 9 — 10, 47. pcscarii nu-l doresc în baltă, spunînd, pe bună d,reptatc : „unde-i sorete, sărăcia are săminfă“. ap 135, cf. H iv .132, .corn. din tubnu-măgurele; c) (în forma soreţ) obleţ (II) (Alburnus alburnus). Cf. baronzi, l. 94, ddrf, băcescu, p. 53, alr i 1 746/846. — PI.: spreţi. — Şi: soreţ s. m. baronzi, l. 94, ddrf, băcescu, p. 53, alr i 1 746/846. — Soare3 -j- suf. -ele. SORlîŢ1 s. m. v. sorete. . SORÉ'T2 s. m. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Vînt călduţ care bate dinspre răsărit. Vintul căldicel de la răsărit, spreţul, care suflă şi vara şi iarna, păcală, m. R. 12, cf. dr. vii, 403, gr. s. vi, 244, h iv 181, CHEST.iv85/172a. — Soare3 + suf. -eţ. SORÉZ s. m. (Iht.; regional) Sorean (1 a) (Leucaspius delineatus). Sarezul este mic de tot, cu spatele verzui şi pîntecele alb. băcescu, p. 154. — PI.: sorezi. — De la soare3. SORG s. m. Plantă furajeră anuală din familia gramineelor, rezistentă la secetă, cu frunze lungi, mari şi cu inflorescenţe în formă de panicul (Sorghum vulgare). Cf. branDza, d. 441, id. fl. 478, panţu, pl. Au luat iii cercetare foarte multé plante de cultură: griul, orzul, porumbul, sorgul, meiul, soia etc. enc. agr. III, 127, cf. M. D. ENC., DEX. — Şi: (regional) soryúu s. iu. panţu, pl., h iv 83. — Din fr. sorgho, it. sorgo. S0RGĂ s. f. (învechit; prin nord-vestul Transilv.) Necesitate urgentă; grabă. Cf. klein, d., caba săl. 100, alrm sn in h 1 172/310, lexic reg. 72. <0> E x p r. A-i fi (cuiva) sorgă = a se grăbi. Cf. alr sn v h 1 377/310, alrm sn in h 1 148/310. A-i fi (sau a avea) sorgă de ceva = a avea nevoie de ceva. Vinii, doară, mi-ai putea da grijarii ceia, că mi-ar fi taie sorgă de ei.' luc. in, 332. Mi-i sorgă să merg la Biriş. paşca, gl. Am sorgă de plug mini. Com. din roşia — beius, cf. alr i 1 986/308. — Pl.: ? — Din magh. szorgos. SORGÉNTE s. f., s. m. v. sorginte. SORGÍNT s. in. v. sorginte. SORGINTE s. f. 1. (învechit) Izvor (de apă). Matine, sorginţi vergini, uniţi susurul vostru Cu-a riului murmură, heliade, o. i, 359. E ecp al dumbravei ce-nspir-ata cînlare; Sargentea sau pîrîul ce saltă rncea la. fm (1846), 224'/2. Jos în lunca ceq. frumoasă La sorg intui cu doi lei... Doaime-n pace corpul ei. mU-reşanu, p. 10/10. Călătorul. . . nu are de dorit decîl doară sorginţi de ape minerale, sion, p.‘ 52. pe aici erau grădinile lui priam şi sorgintele Seamandrului. bolintineanu, o. 308. în stingă acestei gtiie. .. sînt . . . sorginte de apă sărată. I. ionescu, p. 31, Cele dauă rîulete.. . La dpi paşi de-a lor sarginte cad şi fără-nume 9992 SOKGOŞ — .1249 - SORIN mor. macedonskj, o. 1, 237, ci. dl, dm- Unde-i azi gura-marelui sorgint ? voiculescu, poezii, i, 206, cf. SCItlBAN, D., M. D. ENC., DEX. 2. (Livresc) Origine (1) ; sursă. Dorinţa de perfecţiune a fost sorgentrle acestei excesive severităţi, aius-tia, plut. LXVIIIo/2. Invidia este... sorgintea celor mai metri rele. ghica, c. e, :t, 181. Ţoale calităţile şi defectele morale îşi au sorgintea lor din calităţile şi . defectele fizice, kiumon, o. n, 163. Chiar o sorginte . . . nu e suficiinle dacă este una, nesusfinută printr-o serie de mai. multe alte consideraţiuni. hasdeu, i. c. 1, IX. pentru inlîia oară cercam un sintiment de gelozie făr-a cuteza să înlrevăz nici sorgintea, nici consccuinţcle ei. baiionzi, m. 435/28. Tu, mamă, eşti sorgintea vieţei mele. F (1869), 100. Priveşte-aici mormintul iluziilor tale, Credinţelor fanatici, sorginte de mari rele. bqlin-tineanu, o. 243. Avuţia particulară, care este sorgintea avuţiei publice, maiokeşcu, d. ii, 228.. Multe infor-maţiuni pozitive, din sorginte sigură. . . nu merită nici un crezămint. cabagiale, o. iii, 275. Poezia viitorului nu va fi dectt muzică şi imagină, aceste două eterne şi principale sorginţi ale ideii, macedonski, o. iv, 101, cf. ddrf, gheţie, r..M. Autorii}. . . atribuia chiar forţa materială aceleiaşi sorginţi de forţă abstractă. ÎH P1.R I, 520, cf. ALEXI, -W., ŞĂINl'ANU2, RESMERIŢĂ, D., cade. Ce suflet omenesc nu vine, irezistibil, spre sor-ffTHea razelor de simpatie, trimise de alt suflet? ga-LACTION, O. A. 355, cf. IORDAN, L. R. A. 86, SCRIIiAN, D. Sorgintea plauzibilă a păcălelii. de întîi april cere datoria să fie căutată, arghezi, s. xviii, 60. Partea mobilă a vocabularului primeşte termeni din sorgintea corespunzătoare, vianu, s. 96. Distingem radiaţia primară, a cărei sorginte e nucleul, sanielevici, r. 26, cf. dl, dm. A dai mare atenţie in opera sa formelor de limbă din secolul al XVI-lea, pe care-l găsea mai apropiat de sorgintea latină, ist. lit. rom. ii, 626. De-ai şti din ce sorginţi decurgi, Din arte vechi şi gusturi moarte? vulpescu, p. 115. Costumele boierilor sugerează... sorgintea populară, rustică. T ianuarie 1966, 62. Coborîrea spre sorgintea unor tradiţii.... se face ¡in acest film cu dragoste, dar şi cu ştiinţă, cinema, 1969, nr. 5, 32. Un lirism filozofic de sorginte romantică [este] în pictura „Tinerei Polonii“, scînteia, 1969, nr. 8 201. Basmul despre Noe sau despre nişte zeităţi terifice... îşi-au sorgintea in ploile deluviene. contemp. 1970, nr. 1 228, 8/2. Tenta fantastică a substanţei epice este susţinută prin construirea unei atmosfere sumbre, de sorginte romantică, românia literară, . 19.71, nr. 130, 3/2, cf. m. d. enc., dex.. — Pl.: sorginţi şi (învechit) sorginte. — Şi: (învechit) / sorţi Ini s. m., (după it.) sorgente s. £., s. m. — Din it. sorgente. SORGOŞ, -Ă adj. (Maghiarism, prin Transilv.) Urgent. Cf. KLEIN, D., LB, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 526, I.M, DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 101, COMAN, GL. Treaba asta-i sorgoşă. mat. dialect, i, 93. — Pl.: sorgogi, -e., — Din mag- szorţfos. SOIîGOŞÂLĂ s. f. (Prin Transilv.) Urgenţă. Cf. KLEIN, D., LB, ' PONTBRIANT, D., DDRF, MÎNDRESCU, UNG. 101. — Pl.: sorgoşeli. — Soryoş + suf. -eală. SORGOU s. m. v. sorg. SORHÂIV subst. (Regional) 1. (Bot.) Tigvă (I 1 a) (Legenaria siceraria) (Roşia — Beiuş). Cf. scl 1958, tir. 1, 98, alr sn i h 200/310. g. Tigvă (2) (pentru tras vinul din butoi). Cf, alr .sn rh 200/310. + P. a n a l. (în forma sur.han) Obiect din tinichea,, în formă de tigvă (2) lunguiaţă,. între- buinţat la trasul vinului din butoi. Cf. alr ii 6161/ 310. — Şi: surlian subst. alb ii 6 161/310. — Cf. magh. szovârvâny. SOHÎ vb. IV. 1. Refl. A se încălzi la soare; a se însori. Procesii lungi dc gize roşii. . . se soreau cu nespusă lene. eminescu, p. l. 72, cf. ddkf, gheţie, r. M., barcianu. Moş Mihai slă pe prispa casei, so-rindu-se ca o şopîrlă. sandu-aldea, u. p. 217, cf. a,lexi, w., şăineanu2, tdrg. Firele... se scot afară, spre a se sori, adică. .. a fi bătute de razele soarelui. PAMFILE — LUPESCU, CROM. 38, Cf. RESMERIŢĂ, D., cade. Lingă dînsul stătea liniştii, sorindu-se, clinele jigărit şi flămind. rebreanu, r. ii, 62. Ciţiva convalescenţi desculţi... se soreau tolăniţi pe un taluz. c. petrescu, î. ii, 42. Boii-Domnului. . . Înşiraţi ursuz pe-o grindă, Îşi soresc spinările, voiculescu, poezii, i, 159. într-o raită aprigă, cu cei mai iscusiţi oameni ai săi, înconjură locurile unde stă fiara, sorindu-şi mădularele bolnave, sadoveanu, o. xii, 390, cf. scri-ban, D. Subl un pod un şarpe ce soreşte, lung şi nemişcat. blaga, poezii, 394, cf. dl, dm. Vara, [somnul] poate fi găsit plutind la suprafaţă, sorindu-se. vîn. pesc. mai 1964, 4, cf. m. d. enc., dex. Ieşi tot peştele din apă, după obiceiul său şi se înşiră pe deasupra ei .. . . iot sorindu-se. sbiera, p. 118. Cum umbla cl... tntîlneşle, pe o coastă, un şerpe care şedea colac şi se sorea. şez. iii, .151, cf. alr sn iii h 785. Mila de la bărbat Ca umbra-i de ciung uscat; Tu de duci să te umbreşti Şi mai tare le soreşti, zanne, p. iv, 258. -O-T r a n z. Intre frunzele crestate şi coclite de slropeală, bulucii din spatele nucului îşi soreau strugurii brumaţi. c. petrescu, s. 178. Soarete-l soreşte, Vîntu-l răcoreşte, Găina-l înghiţeşte (Mălaiul), gorovei, c. 220. (F i g.) Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind viaţa lor de basme pe cimpie risipiţi, eminescu, o. i, 45. 4. (învechit) A se usca (la soare). [Sfeclele] să se siringă mai bine fiind jilave dectl să steie să se sorească, i. ionescu, b. c. 322/15. 2. I n t r a n z. (învechit) A. străluci ca soarele. Un scul de fier săpat ce ca soarele sorea, alecsandui, P. II, 10, cf. DDRF, BARCIANU, RESMERIŢĂ, D., CADE. — Prez. ind.: soresc. — Şi: (regional) sora vb. I alr sn iii h 785/53. — V. soare3. SORÎC s. n. v. şorici1. SORÎCĂ1 s. f. (Prin Bucov. şi prin Marara.) Surioară. Călră frate-său gice: — Să trăieşti, frătiucu mieu... — Mulţămăsc, sorica me. candrea, ţ. o. 43, cf. 52. Sfinte soare, sfinte soare, cine-i mai frumoasă? Da soarele-i răspundea: „sorica la", sbiera, ap. cade. — Pl.: sorici. — Soră -f- suf. -ică. SORÎCĂ2 s. f. (Bot.; prin Mold.) Floarea-soarelui (Helianlhus annuus). Am terminat zilele astea cu praşa la sorică. il august 1960, 17, cf. A IX 1, 4, lexic reg. 62. — Pl.: sorici. — Soare3 + suf. -ică. SORlCI s. n. v. şorici1. SORIN, -Ă adj., s. n., s. f. 1. Adj., s. n. (Rar) (Loc) însorit. Pe-un neleziş înlr-un sorin pe-alocuri Se coace via. mubnu, o. 112. O singură oră să ne-mpârtăşim Din verde imperiu, din raiul sorin, blaga, poezii, 161. SORÎCE s. n. v. şorici1. 10003 SÖRIOARÄ - 1250 - SOROC Mai potolii oceanul mtnglie locul sorin. id. ib. 181, cf. IORDAN, L. R. A. 180. 2. S. f. (Regional) Floarea-soarelui (Helianthus an-nuus). Cf. borza, u. 81. — PI.: sorini, -e. — Soare3 + suf. -in. Cf. arom. surin. SORIOĂRĂ s. f. v. surioară. SORIOR s. m. (învechit) Parhelie. Parelii şi par-selinele ori soriorii şi lunioarele. genilie, g. 111/23. Parelii sau soriorii... cari se produc de refringerea razelor solarie prin neşte nori ce stau din contra soarelui. FONTANIN, C. 25/6. — PI.: soriori. — Soare3 + suf. -ior. SORÎŞ s. n. (Regional) Vreme cu soare. De cu seară — un vis — foriş, mai la munte de-un ploiş, despre ziuă de-un soriş. t. papahagi, c. l. — PI.: sorişuri. — Soare3 + suf. -iş. SORÎŞTE s. f. 1. (învechit şi regional) Loc aşezat în bătaia soarelui. Ea iasă la sorişle de să culcă şi să lungeaşte pre pămtnt. pov. ţăr. 31v/8. Ne aşezăm pe nisip la sorişte. udrescu, gl. + (Regional) Parte a unui deal sau a unui munte care se află în bătaia soarelu i (Runcu Salvei — Năsăud). Cf. chest. iv 82/264. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Arşiţă (de soare). Cf. udrescu, gl. Nu mai sta cu capul gol in sorişte, că ie bale la cap. id. ib. — PI.: sorişti. — Soare3 -f- suf. -iste. SORIT1 s. n. Silogism complex, alcătuit dintr-un şir de premise aşezate în aşa fel incit. atributul uncia să fie subiectul premisei următoare, iar concluzia să aibă ca subiect, subiectul primei premise şi ca atribut, atributul penultimei premise. Sorit să zice cu-vintarea carea iaste din mai multe spuneri, micu, l. 120. întru această loghică nu vedi cineva. . . meşteşu-gire celor zece predicamenluri. . . riice a definiţiilor. . . a aducerilor aminte, a soriţilor, a dilemilor (a. 1825). CAT. MAN. II, 116, Cf. I. GOLESCU, C., STAMATI, D., PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Polisilogismul SC numeşte sorit, maiorescu, l. 100, cf. gheţie, r. m., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMER1ŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., dl, dm. Soritul de mai sus poale fi dezvoltat in lanţul de silogisme pe care ii prescurtează, joja, s. L. 139, cf. DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: sorite şi (învechit) soriţi. —■ Şi: (în dicţionarele din trecut) sorită s. f. prot. — pop., n. d., ANTONESCU, D., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMER1ŢĂ, D., CADE. — Din lat. sorites, ngr. coipeiz-rfi, fr. sorite. SORIT2, -Ă adj. (Popular) însorit. Acuma acolo, in rtpi sorite, scot bolul din peşteri urşii, fornăiesc la soare şi strănută, sadoveanu, o. x, 573, cf. dl, dm, dex. — PI.: soriţi, -le. — V. sori. SORlTĂ s. f. v. sorit1. SORÎŢĂ s.f. (Prin vestul Transilv.) Surioară. Mirel de la masă, Pe soriţa noastră, N-om da nicidecum. marian, nu. 605. — PI.: sorife. — Soră + suf. -iţă. SORlC, -Ă adj. (Regional) Zgircit (Şteiu — Haţeg). Cf, alr i 1 570/116. — PI.: şorici, -ce. — Etimologia necunoscută. SORLÎC s. n. v. şorici1. SORLÎG s. n. v. şorici1. SORLrj'Ă s.f. (Omit.; regional) Zăgan (Ggpa'etus barbatus aureus). Cf. marian, o. i, 178, băcescu, păs. 156. Xe-ai mlnjit pe haine ca o sorliţă pestriţă, id. ib. 156, cf. SCRIBAN, D. — PI.: sorliţe. — Şi: sârliţă (băcescu, păs. 156) şorliţă (marian, o. i, 178, băcescu, păs. 156, sciţi- / ban, D.), şurliţă (marian, o. i, 178) s.f. — Cf. bg. dial. y c o p n h n a. SORMÄIT s. n. Aliaj dur pe bază de fier-crom şi alte elemente, utilizat la acoperirea prin sudare a pieselor care lucrează la frecare şi la presiune şi ca material de recondîţionare. Cf. dl, ltr2, dm, der, dex. — Etimologia necunoscută. SORMOJĂC s. ii. v. sălmăjac. SORMOTÎI s. m. v. somotei. SORNÎT, -Ă adj. (învechit, rar) Posomorit (1). Au intrat cu faţă sornită de mare mîhniciune. m. costin. ap. gîdei, 585. — PI.: sorniţi, -te. — Etimologia necunoscută. SOROĂCĂ s. f. v. soroc. SORÖC s. n. I. (învechit şi popular) Termen (1 2, 3). El amu vreamea cu soroc cerşu. coresi, ev. 284. Au adus pe acei 12 boiari la zi şi la soroc ca să jure înaintea Domnii[i] Meale (a. 1605). bul. com. ist. iii, 79. Nu va hi pus... ţărăi aceştia ţeanchiu şi soroc de săvîrşirc. m. costin, let. i; 214/22. La locul însemnat şi sorocul pus segăsiră. cantemib, i.i. i, 36. Să plinesc aceşti bani la zi şi la soroc precum m-am legal (a. 1698). iorga, s. d. xn, 8. Cînd au fost la zi şi la soroc, ne-am strîns cu toţi in sat (a. 1698). bul. com. ist. iii, 87. Sorocul sfatului lui Dumnedzeu. antim, p. 73. S-au fost poruncii prin carie Domniei Meale de soroc că au să să aşeze Neacşa cu dinsul au să vie la Divan (a. 1750). bul. com. ist. v, 249. J^e-au dai soroc ca in trei zile să treacă Dunărea (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 277/5. Cel ce. . . are să facă apelaţie, să aibă soroc de zile şaizeci, prav. cond. (1780), 68. Pînă la acel soroc să aibă a-şi vinde marfa lor (a. 1783). uricariul, ii, 42/2. Şi, punind soroc ca să venim iarăşi a ne căuta judecata, s-au început răzmiriţa (a. 1794). iorga, s. d. i, 242. Voi grăi unde-i va fi locul şi sorocul, şincai, hr. i, 57/26. Să le puneţi dzi de soroc (a. 1799). uricariul, x, 209, cf. budai-de-leanu, lex. Să fie lipsit de la ferăstrău daca nu va aduce banii la ficşcare soroc (a. 1807). doc. ec. 74. După trecerea sorocului dă mai sus, stăpînirea va face orînduială (a. 1811). ib. 107. Dacă la acest soroc de 40 zile nu va fi următor a vini sau vechil să-şi rîn-duiască, apoi după dreptate moşiile. . . i si vor da [lui Doni] în vecinică stăpînire (a. 1813). bul. com. ist. iv, 89. Nu poate datornicul să ceae datoria sa pînă nu va veni sorocul, pravila (1814), 21/8. S-au sculat preste şoroc, cu război asupră-le. dionisie, c. 174. Pentru cărţi de judecată, răvaşe de soroc şi alte pricini ce se vor scrie la sămeşie... să nu îndrăznească a lua un ban măcar mai mult (a. 1818). uricariul, i, 254. Dobîndă pă lună la pungă cîte taleri cinci şi cu soroc dă cinci luni (a. 1818). iorga, s. d. i, 249. Totdeauna 10021 soâdc -■ .1251 - SOROC înaintea sorocului ne aflam amîndoi acolo, beldiman, n. p. ii, 46/17. [Grecii] pun soroc, hotărăsc ziua. id. tr. 2/23. Divanul. . . din soroc in soroc să se adune (a. 1822). uricariul, rv, 283/4, cf. lb. lsrailtcnii despart căsnicia nerodiloare in soroc de zece ani. epis-cupescu, practica, 42/6, cf. i. golescu, c. S-au schimbat soroacile mezatului, cr (1830), 3801/16. Comisia Comisariatului din Bucureşti însemnează de iznoavă soroace pentru vinzarea coaselor din magazia Silistrii. ib. (1831), 184t>is2/21. Atunci să va socoti sorocul carantinei din ziua celor mai urmă veniţi şi priimiţi intr-însa. heg. org. 123/21. După ce-ai plecai d-acasă datornicii a-nceput Ca la zbor să se adune, să nu mai stea din cerul. Le-am pus cîleva soroace, dar nu e glumă, să crezi. pr. dram. 102. Se găteşte să-ţi ceară dobînzile grămădite a tuturora soroacelor ce te-a îngăduit. marcovici, c. 27/14. S-a hotărîl un soroc de opt zile. cr (1836), 1061/36. La împlinirea acestui soroc le vei întoarce aci. fm (1838), 42/2. Cită vreme voieşti ca să-ţi dăruiesc de soroc? gorjan, h. i, 27/32. Se duce cerîndu-ţi numai cincisprezece zile soroc, hri-soverghi, a. 2/7, cf. valian, v. Musulmanii ce au averi nemişcătoare... vor fi datori a le vinde la pă-mînleni în soroc de optsprezece luni. gt (1839), 63. Pînă cînd ai lungit sorocul ispăşirii păcatelor străbune? codru-drăguşanu, c. 40. înaltul sfat de tabără porunci tuturor medicilor şi hirurgilor, carii se află subt iurisdicţia lui, a face un soroc de 2 ani cu acestea mijloace. fm (1844), 3212/27. în soroc de şase luni să se arate la vistierie, regul. org. 56/3. S-au făgăduit că în soroc de doauă luni să-l dea învăţat, bărac, t. 28/6. Vecia soroc pun la norodul lor cel sftnt. i. văcărescul, p. 27. Sorocul fatal de o mie de ani, care tocmai atunci se împlinise. bălcescu, m. v. 81. Toată măiestria. . . stă de aici înainte a da la vreme nutreţul viermilor, a le schimba straiul la soroc şi a da d-o parte indivizii izbiţi de vreo boală, brezoianu, a. 564/27. Patruzeci de zile cer să-mi dai soroc, pann, p. v. i, 32/2. Sătenii pot să se strămute la sorocul ce s-a zis mai sus. kogălniceanu, s. a. 178, cf. polizu. Ţi-am dat un amanet în puterea căruia să-mi găseşti 5 000 lei cu soroc de trei luni. bolliac, ap. ghica, a. 633. Peste zece zile se împlineşte sorocul, ghica, c. e. i, 91. Ai cerut sorocul mărginit de zece mii de ani. alexan- ! crescu, m. 184, cf. cihac, ii, 354, lm. Să-mi plimb turma şi cireada... dindu-le sare la timp, adăpost, şi mîncarc la soroc, jipescu, ap. gcr ii, 259. Slujind . . . cîteva soroace de-a rîndul, acum era bătrîn. creangă, p. 297. Nu cumva s-o şteargă înainte de soiocul plăţilor, caragiale, o.ii, 231. îţi dau soroc pină mîine să te gîndcşli. ispirescu, l. 322, cf. ddrf. Să nu se socotească sorocul de 2 luni, ce să plătească . . . după obicei (a. 1899). uricariul, i, 91, cf. barcianu, alexi, w. Agitaţia partidei de opoziţie pornise chiar din apropierea sorocului de întărire a constituţiei orăşeneşti. iorga, c. i. ii, 217, cf. tdrg. Iau condeiul şi-i dau o chitanţă, pe cum că am primii de la el i 000 dc lei cu soroc peste cinci zile. brătescu-voineşti, p. 354. Pe la sfirşitul soarelui pînă noaptea. . . Cam a-cesta e de regulă sorocul mincării lor. atila, p. 51. Cînd se împlinea sorocul pus de piuar, el se înfăţişa cu valurile de pănură dăsăgită pe cai. agîrbiceanu, s. 56. Cu două săptămîni înainte de sorocul procesului de la tribunal, Herdelea munci o noapte întreagă, să facă două scrisori, rebreanu, i. 322. Sorocul împrumutului. DIACONU, VR. 61, cf. ŞĂINEANU, D. U., cade. Venitu-ne-a sorocul să luptăm, eftimiu, î. 101. Voinea... a pus soroc de două săptămîni, pină la nuntă, galaction, o. A. ii, 52. Mă gîndeam că are să vină sorocul cînd va trebui să-i scriu ceva. i. botez, b. i, 38. A trecut şi sorocul stabilit de dînşii. cocea, s. i, 204. Sosi sorocul să ridice iar lefurile călugărilor. voiculescu, p. i, 295. Neplălind Barbă-Roşă la soroc nici capete, nici dobîndă, Costa Luli a pus lacată. sadoveanu, o. xvin, 209. Sînlem tineri de o sulă şi mai bine de ani şi soroacele noastre s-au tot ainînat. la plr ii, 618, cf. scriban, p. Răspunsul lui Tudor trebuie dat, in soroc de două ceasuri, curierului ce-i adusese scrisoare, oţetea, t. v. 160. Soroacele stau scrise în stelele urmaşe, arghezi, vers. 94. Va veni odată sorocul socotelilor şi eu nu văz ce veţi răspunde istoriei, camil petrescu, o. ii, 476. Veştile pe care le poartă el vor scurta fără îndoială şi acest soroc, prea de repeţite ori amînal. c. petrescu, a. r. 46. Sorocul acesta al căsătoriei lui frate-meu a venit, stancu, d. 427. Toate s-au îndeplinit la sorocul lor, ca în dezbaterile noastre nocturne de acum 35 de ani. contemp. 1954, nr. 391, 3/3. Trecu şi ultimul soroc. v. rom. ianuarie 1954, 54. Omul nu scăpa chiar dacă la soroc ar fi venii cu toţi banii în dinţi, pas, z. i, 150. Cei mai mulţi umblau ca năuci, cînd se apropiau soroacele de plată, beniuc, m. c. i, 68. Sînlem la mijlocul lui octombrie şi se apropie sorocul ploilor, contemp. 1956, 483, 3/1. Se împlinea noul soroc dat de Sebestyen. vornic, p. 184, cf. dl. dm. Ce parfumate sînt adierile vestind sorocul înnoirilor! vîn. pesc. mai 1964, 3. Vesteau războaiele şi ciuma, ghiceau drumeţilor norocul, Cetăţilor spuneau sorocul nuniilor oltmpiane. românia literară, 1970, nr. 33, 11/2, cf. M. d. enc., dex. La soroc, moşul se duce cu dobîndă. rădulescu-codin, î. 57. La soroc îmi cere banii. i. cr. ii, 120. Şi-n ziua cin era sorocu să-l laie, s-a rugat la Dumneziu. vîrcol, v. 44, cf. todoran, gl. Foaie verde usturoi, Şi puse sorocul joi, Şi ieşiră la război, balade, i, 340. Cînd a veni sorocu iei să nască, urik'iaşu-a ascultat afar. bîrlea, a. p. i, 544. Şi te-aş pune-n poloboace Şi-apoi te-aş bea pe soroace. folc. mold. ii, 599. <0* Loc. adv. (Pe) la soroace = din cînd în cînd; la zile mari. Adevărat se-ntîmplă să zici pe la soroace Ctle o vorbă-două, care la unii place, alexandrescu, o. i, 193. Lefuşoara mea am primit-o pe la soroace cu scompturi. alecsandri, t. i, 117. Spune şi el la soroace cite un cuvînt nepotrivit, odobescu, s. i, 397. Blîndeţea, o vorbă aspră la soroace,... au gonit dacă nu cu desăvirşire, cel puţin în cea mai mare parte şi pornirile, şi deprinderile rele. caragiale, o. i, 33, cf. dl, dm, dex. ^ Expr. Ai se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfîrşitul existenţei, a înceta să mai existe; (despre oameni) a muri. Amorul nostru a fost o şagă ş-acum sorocul i s-a-mplinii. alecsandri, t. 758. Mi-a slăbit glasul, mi s-a-nlunecat vederea... mi s-a-mplinit sorocul! id. ib. 1 640, cf. dl, dm, dex. A sfinţi sorocul —■ a respecta cu stricteţe un termen de plată. în cîţiva ani lot salul era însemna’, ¡e o scoarţă a unei vechi cărţi de rugăciuni, ca cla'ornic —şi vai de mama celui ce nu sfinţea sorocul. camilar, n. i, 332, cf. dl, dm, dex:. + (învechit) Rată (1). Cf. polizu, ddrf. Cere numai opt lei pe an în două soroace. iorga, c. i. iii, 188. + (învechit) Taxă; vamă. 6 [lei] 90 [parale] dat lui Gheor-ghei cînd l-am treimes cu soroacele (a. 1814). bul. com. ist. rv, 138. Vama cea mare precum s-au aşezat să se ia... cacom, sorocul: 50 bani. n. a. bogdan, c. m. 158. + (Regional) Epocă a anului în care se coace şi se strînge recolta; recolta culeasă. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Rachiuaş din trei soroace. se-vastos, c. 243. La crîşmuţa din pîrlogi... Vînd vinu di tri soroaci. cardaş, c. p. 172. Este vin de trei soroace, Cine bea, copii nu face. pamfile, c. ţ. 237, cf. folc. mold. i, 51. + (Popular) Menstruaţie. Soroacele firii cele următoare pe toată luna. episcupescu, o. 128/10, cf. i. golescu, c. Aloiul. . . femeilor le aduce şi le regulează sorocul, man. sănăt. 90/3, cf. ddrf. Zeamă de rădăcină [de aglică] fiartă se mai bea de femeile cari au prea mult soroc. n. leon, med. 21, cf. candrea, f. 23, bianu, d. s. 461, cade. Pelină-riţa... se întrebuinţează... în friguri, sorocuri înttr-ziate la femei, voiculescu, l. 247, cf. dl, dm, alr ii 4 210/704, 723, 728, 769, 784, 791, 886, 899, 928. ■v" (Regional) Soroc alb = leucoree (Căzăneşti — Slobozia). Cf. alr ii 4 212/723. 2. (învechit şi popular) Dată fixată în practica creştină clnd se pomenesc morţii; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. V. parastas. (1). im- it 0021 SOROCEALĂ - -1252 - SOROCIRE pârâtul ţine o cruce mică în mînă cind să facă slujbele cu soroc, amfilohie, c. 146/16. Ţoale soroacele, pomeniri pină la un an, să se facă după ortnduială (a. 1819). bul. com. ist. iv, 156. După îngroparea morţilor, acca picloasă datorie readună capitala la săvîr-şirca pomenirei lor, a soroacelor de trei, de nouă zile, de şase săptămîni şi de un an. fm (1843), 1962/33. Ii făcuse soroacele cu colivă şi cu colaci, ca la morţi. UHICA, s. 303. Ştiu că, dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la soroace în loc să-mi faci pomană, ca-RAG1ALE, O. VI, 257, cf. PAMFILE, J. III, 94, CADE. Cilul rare, cînd repezi şi bolmojite, vorbele sorocului aduceau nădejde sau înfricoşare, teodoreanu, m. i, 281, cf. DL, DM, MIHĂILĂ, î. 110, M. D. ENC., DEX, H XVI 51. D-ei fi mort, să ie jelesc... Soroace să-fi împlinesc. teodorescu, P. P. 527. Şi-oi vinde cojoacele Ca să-i fac soroacele, marian, sa. 22. Mă uit... cum fac soroacele pentru mort. georgescu-tistu, e. 215. 3. (învechit) Loc determinat; margine (I 1). Mer-seră unde-şi pusese sorocul, mag. ist. v, 127/1. L-om cresta în trei soroace Ş-om da focul la conace, sadoveanu, o. xvii, 384, ci. dl, dm, dex. Drumul soroc n-are. românul glumeţ, i, 32. -v- Fi g. Incarcă-ţi dobitocul pînă, unde e sorocul, pann, f. v. ii, 64. 4. (învechit şi popular) Rost (III 1). Înotăm nepre-cepindu-ne, pînă la o vreame şi an cu soroc, coresi, ev. 56. Dumnezeu a vîrstat toate cu sorocul, Au poruncit la un loc să nu stea norocul, m. costin, o. 322. Toate cile sînt umblă cu soroc. c. cantacuzino, c. m. i, 9. Spuneţi-mi de este el [amorul] Cel ce mă căzneşte astfel, Să alerg . . . Şi să-l rog, ăst dulce foc Viaţa-mi să-mi aibă soroc. i. văcărescu, p. 64, cf. dl, dm, mihăilă, î. 110, dex. Bate iu marginile, Eu să bat mijloacele, Că le ştiu soroacele, alecsandri, p. p. 146. Eu il slrtng şi-l aduc : cu sorocu lui Dumnezău Şi-a Maicii Preacurate, bîrlea, l. p. m. ii, 410. 5. (Popular) Soartă (1). Vavilonica larmă a răscrucilor de lumi şi soroace, din capitala Valahiei. c.. PETRESCU, A. R. 7, cf. DL, DM, MIHĂILĂ, î. 110, DEX. Azi mă duc, mine mă-nlorc şi diseară sînt la loc, la pustiul de soroc. şez. vii, 23. Tu, ceas slab,... Du-te cu sorocul meu Cu puterea lui Dumnezeu, ib. xxi, 70, cf. todoran, gl. + (Regional; informa suroc) Vrăjitorie (Şopotul Nou — Moldova Nouă). Cî.*abh. foi,k. m, 155. Siiii-o făcut cu suroc Întorc năpoi cu foc. ib. 127. G. (învechit) Pată pe unghii. De vor fi soroci albe pc unghie degetului mare, fâgăduiaşte noroc in oaste (a. 1785). gcr ii, 146/9. 7. (Ban.; art.) Numele unui joc popular executat de bărbaţi. Cf. varone, joc. rom. n. 127, id. d2. -v* Sorocul (ăl) mare = numele unui joc popular, id. d2. Sorocul mic = numele unui joc popular, id. ib. — Pl.: soroace şi (rar, m.) soroci. — Şi: soroâcă s. f., (regional) suroc s. n. — Din slavon c'hponii. SOROCEÂLĂ s.f. 1. (Regional) Citaţie. Cf. cade. 2. (Popular) Termen (I 2). Cf. I. golescu, c., polizu, cade, dl, dm, dex. 3. (învechit, în Transilv.) Soartă (1). Cf. lb, barcianu, ALEXI, -W., LM, CADE, DL, DM, CONTRIBUŢII, III, 112, DEX. '1 — PI.: soroceli. — Soroci -j- suf. -eală. Sonori vb. IV. T ram. 1. (Jur.; învechit) A cita. Cf. lex. mars. 193. Neputinchi-l aşeza acolo. . . să-l sorocească la Divan (a. 1723). iorga, s. d. vi, 30. După sfîrşitul lunii iulie să-i sorociţi la Divan Domnrifi] Mele (a. 1801). doc. ec. 68. Să-i sorociţi ca să vie la Divan (a. 1803). uricariul, iv, 216/2. Mărturiseşte o ucidere ascunsă măcar că nimene nu-l soroceşte, nimene nu ştie fărădeleagea lui. maior, p. 122/5, cf. budai-deleanu, lex, lb. Să se cerceteze. . . dreptatea plîngerii. Fără aceasta să nu să aducă, nici să sorocească pe pirii în zadar (a. 1827). iorga, s. d. xi, 67, cf. valian, v. Nici să îndrăznească a-i soroci înaintea noastră, decît numai cauza nu se poate săvtrşi înaintea judecătoriului. fm (1841), 2922/21, cf. polizu, alexi, ■W., RESMERIŢĂ, D,, CADE, CONTRIBUŢII, 111, lll. <> R C f 1. pas. Castelanii şi alţi giudecălori, de vor face rău, din diregătoriile sale să se sorocească, înaintea Voivodului. şincai, hr. i, 333/29. 2. (Popular; complementul indică acţiuni) A fixa data la care urmează să se efectueze; a da termen. Cf. budai-deleanu, lex. Vremea împreunării este sorocită de fire tuturor vieţuitoarelor, episcupescu, practica, 57/19, cf. i. golescu, c., valian, v., polizu, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. E ScriS într-o carte. . . că azi e sorocit sfîrşitul. bbătescu-voi-neşti, p. 266. La ceasul tocmai pe care îl sorocisem să fie acela al sfîrşitului meu, mă vedeam pus... in stăpînirea uriaşei sale averi. m. i. caragiale, c. 91, cî.cade. Pină să sorocim înmormîntarea, iacă vremea că se duse. galaction, o. 257, cf. scriban, d. Am venit să sorocim nunta, stancu, d. 175, cf. dl, dm, MIHĂILĂ, î. 110, M. D. ENC., DEX. -v* Refl. p a S. Nunţile se sorocesc în sal între Crăciun şi sfintul Toa-der. stancu, D. 172. -ţ. A hotărî. Cf. cade, dl, dm, dex. Să învieze "înd o soroci D[umne]zeu. şez. v, 135. <0> Refl. pas. Nu este cu putinţă a să dobîndi cu altoirea . . . aceea ce să doreşte. . . fără a să soroci mai întîi la fiecare vremea altoirii, piscupfscu, o. 241/7. 3. (Popular; subiectul este de obicei divinitatea sau o forţă naturală) A sorti1 (II). Cf. resmeriţă, d., şăineanu, d. u., cade. Naşterea, situaţia, legăturile il soroceau şefiei partidului conservator, lovinescu, c. V, 14, cf. SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. + (Subiectul este omul sau o anumită cauză obiectivă) A sortii (II). Eu te sorocesc cu pine şi cu sare,. . . Iar tu soro-ceşte-mă cu cinste şi cu dragoste, marian, s. r. ii, 58. Apucă buruiana de vîrf, o pleacă la pămînt, pune o piatră peste ea şi o soroceşte zicindu-i... n. leon, med. 47. Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pline şi cu sare Să lecuieşti pe cutare, candrea, f. 376. Voi, Zi de cărţi. . . să-mi sorociţi de loan. călinescu, 0. i, 127. Tu cuţite. . ■ Să găseşti p-ăl d-a furat. . . Eu le sorocesc pe capul celui care a furat. mat. folk. 1, 575. T'e soroiesc, Tu să vini, rînză, la loc. den-SUSIANU, Ţ. H. CXCIII, cf. ARH. FOLK. VI, 299. <0* Expr. (Regional) A soroci boahclc = a da în bobi (Secă-şeni — Oraviţa). Cf. alr sn v h 1 569/29. + (în credinţele populare) A comanda. Duhurile... ascultătoare de cei ce ştiu să le sorocească, gor jan, h. iv, 47/34. Prin farmece il soroceşte să se ducă la cutare om sau femeie, şez. xii, 196. + (Regional)  cobi. Cf. alr i 1 403/194, 370, 375, 378, 381, 388, 530, 556, 588, 618, 690, 720, 776, 798. — Prez. ind.: sorocesc. — V. soroc. SOROCÎRE s.f. Acţiunea de a soroci şi rezultatul ei. 1. (Regional) Citare. Cf. soroci (1). Sînt silit să merg la o sorocire şi-s bătrîn şi uile-i calea grea. RĂDULESCU-CODIN, I. 54, Cf. 360, CADE. 2. (învechit) Termen (I 2). Cf. soroci (2). Este a păzi asemenea cu sorocirea d-o săptămînă. episcupescu, practica, 290/1. Acest fel de hotărîte preţuri vor sluji de regulă la reciprocile daraveri ce vor urma între proprietar şi al său sătean în curgerea fieşcăria sorociri de tr’ei ani. reg. org. 62/12. Avansul sau scă-zămîntul ce s-ar putea iniîmpina la fieşcare dinir-a-ceste sorociri asupra preţului vînzării cărnii (a. 1834). doc. ec. 554. La 1 ghenarie 1840... să sfirşeşte sorocirea contractului d. căminarului Oteielişanu (a. 1839). ib. 722. Le vei da încă... sorociri pentru rămăşiţa care este celelalte părţi ale cuvinlului. brezoianu, î. 10024 ¿oftOM — iâs§ ■» 194/27, cf. îoltzd, pontbiîiant, d., lm, ddrf, ca.de, dl, dm, dex. + (Popular) Hotărîre. Ci. dl, dm, dex. 3. (învechit şi regional) Soartă (1). Porunceşte ascunsă sorocire. i. văcărescui., p. 24, cf. dl, dm, dex, h xvm 281, com. liuba, graiul, i, 448. Toată lumea stă s-asteaptă să-i iasă norocu şi sorocirea. şez. ii, 133.' — PI.: şorociri. — V. soroci. SOROCIT, -Ă adj. 1. (Jur.; învechit) Citat. Cf. soroci (1). Vaida Petru cetăţan din cetatea Sibiului om de patruzeci şi şasă de ani, sorocit, jurat,. . . mărturiseşte (a. 1746). bul. com. ist. ii, 231. Pirltul fiind chemai la judecată şi sorocit, pravila (1814), 10/15_ 2. (Popular; despre oameni, despre lucruri etc.) Sor it1 (1). Cf. soroci (3). Cf. cade. Cel menit... stăslîngă pat sau şede la masă sau stă la fereastră, ca orocit. N. rev. r. i, nr. 2, 29. Şi era sorocită cetatea aceea că atunci să învie oamenii din ea, cînd, va durmi un om trei zile şi trei nopţi în ea. cătană, p. B. ii, 106. Se crede că sînt în pămînt comori „sorocite“. h xvni 140. C-o ştiut că-s sorocit Să fac lot răle pe pămînt. Com. din răhău — sebeş. + (Despre oameni, despre anumite cauze obiective, date, evenimente etc.) Hotsrît. Iacă-mă, domniţă, la ziua sorocită, îi zise tînărul. caragiale, o. ii, 353. Aceşti fapli sînt duşi sau sorociţi să se ducă la persoanele împotriva cărora se vrăjeşte, candrea, f. 178, cf. cade. ■ Regulele. . . nu trebuie să impună oamenilor sorociţi să cumpănească valorile in esenţa lor. lovi-nescu, s. i, 351. Tăcea ca muntele, ca fiarele, cai'e nu-şi dau glas tainelor decît la timpuri sorocite, voiculesco, p. i, 93. Să ne începem divanul pentru pricinile sorocite astăzi, sadoveanu, o. x, 97. în ziua sorocită pe c itaţie îşi urcă femeia în car şi plecă la lîrg. stancu, d. 83, cf. dl, dm. în ziua sorocită, luînd drumul depărtării, a coborît la mărunta gară a comunei natale. contemp. 1969, 1 165, 2/7. Astfel, în seara sorocită . . . ne-am dus să ne amuzăm, ib. 1969, nr. 1 173, 2/7. JDe-i este făcut cu mătrăgună sorocită, eu îl desfac. şez. ii, 133. -- PI.: sorociţi, -ie. — V. soroci. SOROCOUSTE s. f. pl. v. sărăcustă. SOROCOVĂ s. f. v. sorcovă. SOROCOVĂ! vb. IV v. sovcovăi. SOROCOVĂŢ subst. 1. S. m. Monedă de argint cu valori variabile (reduse), care a circulat în Moldova şi Transilvania începind din secolul al XVIII-lea; p. g e n e r. ban. V. p i t a c1 (1), sfanţ (1). Cf. lb. Preţul. intrărei este... cîte 3 sorocoveţi. ar (1833), 4202/33. Plătim pentru fieştecare 9 groşi, adecă un sorocovăţ. . kogălniceanu, s. 74. Fieştecare sat... va fi îndatorit a să prenumăra pentru un exemplariu al acestui Buletin, cu plată de zăce sorocoveţi pe an. GT (1839), 67/12. Preţul... [revistei] este deodată hotărît la 5 sorocoveţi pe trei luni (a. 1840). plr i, 90. D-ta în seară de reprezentaţie... şezi la buro. . . şi-ţi boldeşti ochii la sorocoveţi şi la galbeni, fr. dram. 193, cf. enc. hom. Scosei un sorcovăţ şi dedei bătrî-nului. siOf,-, v. 372. Aş da doi sorocoveţi ca să fiu intr-o droşcă. aleosandri, t. 1 168, cf. cihac, it, 354, lm. Un sorocovăţ nemţesc plătea tata pe lună dascălului ca să mă înveţe, creangă, o. 253. Se mai împodobesc fetele cele mari. .. cele mai avute şi cile cu o salbă mică făcută din ruble, taleri şi sorocoveţi. marian, Î. 65, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Eu lot să-ţi dau treizeci de galbeni, trei sorocoveţi şi un ort. pamfile, J. ii, 258. Cei vreo doi sorcoveţi.. . curind se topiră şi ei la locanta lui Borş. hogaş, dr. ii, 48, cf; resmeriţă, d. Sfanţii, soTocoveiii, copeicile.. . şi alte multe asemenea măi'unţişuri, de valori diferite, ce nu se pot îndestul explica astăzi... dispăreau sau variau după timp şi împrejurări. n. a. bogdan, c. m. 169, cf. cade. Dascălului i se plătea un sorcovăţ de cap [de copil] şi aplica nişte metode pedagogice foarte primitive, călinescu, i. c. 39. Cîşiiga cu greu ciţiva sorocoveţi cosind şi bătînd in cuie ciubote de piele de vacă. sadoveanu, o. v, 289, cf. scriban, d., dl, dm, sci- 1959, 402. începuse şi el să zugrăvească icoane şi să le ducă la tîrg, unde i le cumpărau ţă-răncile pe cîţiva sorcoveli bucata, românia literară, 1969, nr. 24, 5/3, cf. m. d. enc., dex, h x 57, 543. Era borţoasă şi plină de galbini, de sorocoveţi şi ruble. sbiera, p. 341. Salba de sorocoveţi Făcută de doi ju-deţi. şez. iii, 21, cf. graiul, i, 316, com. din straja — rădăuţi. Bămas bun sorocovăţ, Cum te schimb nu le mai văz. şez. xxxi, 59. 2. Subst. art. (Regional) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. sevastos, n. 282, varone, d. — Pl.: (1) sorocoveţi. — Şi: sorcovăţ s. m. — Din ucr. cOpoitOBen,!,. SOROFÎRE s. f. v. sorasnmfira. SOROMFÎRA s. f. v. sorasamîira. SOROMÎSTĂ s. f. v. salamandră. SOROS, -OÂSĂ adj. (Rar) însorit. Va suferi şi simţi nostalgii,. . . regrete şi dureri după văile soroase ale Caşmirului. ionescu-rion, c. 43, cf. iordan, l. r. a. 191, DL. — Pl.: soroşi, -oase. — Soare3 -j- suf. -os. SOROŞOFIE s. f. v. sovnsnmiira. SORPON s. n. v. săpun. SORFOIX'EALĂ s. f. v. săpuneală. SORPOîv'ÎX s.m. v. săpunel. SORPONÎLE s. f. pl. V. săpunel. SORPONÎ vb. IV V. săpuni. SORPÎJN s. n. v. săpun. SORSÂM s. n. v. sărsam. SORT1 s. m. v. soartă1. SORT2 s. n. Ansamblu de obiecte, de fenomene etc. caracterizate, prin prezenţa unor trăsături definitorii (proprii); clasă, categorie, gen, grup, soi1 (1), specie, tip1 (2), (rar) sortiment (2), (învechit şi regional) plasă3 (I 2), (regional) madea (II 2). Âdver-biul iasie de multe soarte şi chipuri, văcărescul, gr. 100/1. A fost silit să cumpere gria. . . Şi nemerind o soartă mai bunicică, a şi cumpărat 50 mii ocale (a. 1845). doc. ec. 866, cf. polizu, barcianu, alexi, w. Se fac mestecuri între sorturi diferite de bumbac. 10-nescu-muscel, fil. 158. Preţurile de vînzare pentru alle sorturi de produse decît cele prevăzute mai sus. bo (1951), 514. Probe de grîne şi făină., in săculeţe 10043 âonfA1 SORtîi de pînză, pe sorturi, c. petrescu, a. r. 102. Ii întinse o cutie de abanos plină cu ţigări de diferite sorturi. STANCU, R. A. IV, 203, cf. LTR2, DL, DM, DN2. Să ffUSte fiecare sorturile de rachiu şi de vin. bakbu, g. 108. Ni se pare prematur să vorbim de o rezolvare totală a problemei calităţii acestui sort de cerneală, scîn-teia, 1969, nr. 8 202, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sorturi. — Şi: (învechit) soartă (pl. soarte) s. f. — Din ir. sorte. SÎtRTA1 adv. (învechit, rar) Tocmai (2). Puşi la dobindă cu zece la sută dau sorta 500 de galbini pe an ! aşa este? alecsandri, t. 1271. — Etimologia nesigură. Ci. ngr. uuitci, SORTĂ2 vb. I. T r a n z. (Complementul indică materiale, produse, obiecte, plante etc.) A repartiza pe sorturi2, (regional) a soltări. V. separa (1), clasa, selecta (1), selecţiona (1), t r i a1. Cf. a-lexi, w. Comisia va primi biletele,. . . le va sorta pe categorii de cîştiguri. bo (1951), 1 167. Prelucrarea blocurilor de piatră se face cu concasoarele care sortează materialul după cerinţe, scînteia, 1953, nr. 2 770. Secţia de... sortat seminţe, agrotehnica, i, 61, cf. dl. îţi sorlez materia primă cea mai bună şi te servesc. preda, it. 398, cf. dm, dn2. Se descompune textul, cules în propoziţii şi cuvinte, se sortează unităţile obţinute şi se emit sub forma unor liste, românia literara, 1970, nr. 80, 23/1, cf. m. d. f.nc., dex, ar-VINTE, TERM. 166. — Prez. ind.: sortez. — Şi: (învechit) sorti (alexi, \\.) vb. IV, (regional) soită (arvinte, term. 166) vb. I. — V. sort2. Cf. germ. sortieren . SORTĂRII,, -Ă adj. (învechit, rar) Potrivit2 (2). Juan, devenind atunci bărbat matur, ar fi un pârlit sortubil pentru o văduvă de condiţie, heliade, d. j. 35/11. — Pl.: sortabili, -e. — Din fr. sortalilo. SORTÂNT s. m. (Rar) Sortator (1). Bucăţica de pînză roşie izbeşte ca o flacără ochii tăietorilor şi sor-tanţilor. contemp. 1949, nr. 156, 4/4. — Pl.: solianţi. — Sorta2 -f- suf. -ant. SORTĂRE s. f. Acţiunea de a sorta; operaţie de repartizare a unor materiale, a unor produse, a unor obiecte, a unor plante etc. pe sorturi2; sortat1. V. separare (1), clasare, selectare (1), selecţionare (1), triere. Un institut de alegerea sau sorţirea linii... îşi trimite... pe ai săi comisari la Cluj. gt (1839), 1012/13. Orzul... este necesar să fie supus unei operaţiuni de curăţire şi sortare, enc. agr. i, 431. Punctul de strîngere a laptelui trebuie să aibă o cameră pentru primirea şi sortarea laptelui, bo (1951), 118. Sortarea inului, a cînepii şi a iutei începe de la recoltarea tulpinilor, ltp.2, cf. dl, dm, dn2. Sortarea şi calibrarea cocsului sînt complet mecanizate, flacăra, 1969, nr. 5, 8, cf. M. D. enc., DEX, A V 15, ARVINTE, TERM. 166. — Pl.: sortări. — Şi: (învechit) sorţire s.f. — V. sorta2. SORTĂŞ s. m. v. sorţaş. SORTAT1 s. n. Faptul de a sorta; operaţie de repartizai a unor materiale, a unor produse, a unor obiecte, a unor plante etc. pe sorturi2; sortare. V. separare (1), separaţie (1), clasare, selectare (1), selecţionare (1), triere. Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. — V. sorta2. SORTĂT2, -Ă adj. (Despre materiale, produse, o-biecte, plante etc.) Repartizat pe sorturi2. V. separat (1), clasat, selectat (1), selecţionat (1), triat. Cf. sort a2. Vor mai exista o fabrică. . . o balastieră pentru agregate sortate, flacăra, 1969, nr. 4, 7. — Pl.: sortaţi, -te. — V. sorta2. SORTATdR, -OĂRE subst. 1. S. m. şi f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor, a produselor într-o fabrică, intr-o întreprindere etc.; (rar) sortant. Cf. nom. prof. 31, dl, dm, dn2. Controlul. . . poate fi făcut de către recepţioneri şi sorlatori bine pregătiţi. scînteia, 1965, nr. 6 657. In depozitele de expediţie există. un număr insuficient de sortatori şi controlori de calitate, ib. 1969, nr. 8 192, cf.' m. d. enc., dex, arvinte, term. 166. (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Aci se desfăşoară o acţiune susţinută pentru ridicarea calificării muncitorilor sortatori. scînteia, 1960, nr. 4 850. 2. S. n. Maşină sau dispozitiv de sortat. Industria hîriiei. . . Finisor de hîriie. Sortator de hîrtie. leg. ec. pl. 295. Sortator de lînă, vopsitor, spălător, nom., prof. 34. Sorialoare pentru peşti. nom. min. i, 26, cf. LTR2, DN2, DEX. — Pl.: sorlatori, -oare. — Şi: (regional, 1) soltator, -oare s. m. şi f. arvinte, term. 165. — Sorta2 -f- suf. -tor. SORTE s. f. v. soartă1. SORTI1 vb. IV. I. T r a n z. 1. (Folosit şi a b s o 1.) (Mai ales la forma pasivă; subicctul gramatical sau logic, exprimat sau subînţeles, este, de obicei, divinitatea sau o forţă supranaturală; complementul indică oameni sau viaţa, stările, sentimentele etc. lor) A hotărî, dinainte, soarta1 O), însuşirile etc. unei fiinţe sau ale unui lucru; a destina, a predestina (1), a rîndui1 (III 1), a ursi, a-i fi scris (v. s cr i e II 3), (rar) a predetermina, a preursi, (popular) a noroci (1), a soroci (3), a pune deoparte (v. p u n e A I 4), (învechit) a tocmi (II 3). Cf. barcianu, v. Se vede că aşa mi-a fost sortit şi n-am ce face. creangă, o. 128. Numai durerea pare a fi partea sortită fatal acestui neam. gherea, st. cr. iii, 392. Preot sorţii lui Neptunus, Laocoon taie pe maluri Taurul groaznic. coşbuc, ae. 34, cf. şăineanu2. Dar lui Coresi îi era sortit să mînluie acolo unde începuse, iorga, l. r. 90, cf. resmeriţă, d., tdrg, cade. Urît m-ai făcut şi malac m-ai sortit. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 15. Tinereţea ta-i sortită Să se stingă in neştire, lesnea, vers. 29, cf. teodoreanu, v. c. 25. Un coborilor din asemenea oase sfinte e sortit din leagăn să fie ministru. sadoveanu, o. xix, 138. Eu cind m-am însurat, am visat cu un an înainte pe ceea care îmi era sortită. dan, u. 256, cf. scriban, d., ralea, s. t. ii, 208. Nu te necăji, i-am zis, cu toţii sîntem sortiţi neantului. vinea, L. i, 161, cf. dl, dm. Sînt semeni de-ai noştri născuţi pentru a se înălţa, după cum alţii sînt sortiţi să-şi petreacă viaţa căutînd în jos, spre pămînt. v. rom. aprilie 1970, 116, cf. m. d. enc., dex. + (Sens curent; subiectul gramatical sau logic este omul sau o anumită cauză obiectivă; complementul indică oameni sau manifestări, acţiuni, creaţii, produse etc. ale lor) A stabili rolul, destinaţia etc. cuiva sau a ceva; a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni (4), a re- 10054 îsorTî4 zerva, a rtndui1 (III 1), (Învechit şi popular) a orln-dui (3), (popular) a noroci (1), a soroci (3). Toţi boierii care erau sorii/i ea naşi ai tinerilor, ap. tdrg. Părinţii lor i-au sortit unul altuia, hebreanu, i. 115. A izbutii tn aşa scurtă vreme să dea corp viu şi organic unui periodic... sortit să întemeieze trainic o tradiţie. în pur ii, 570. A fost sortit să fie zălogul păcii şi a pornit la Ţarigrad. sadoveanu, o. xii, 353, cf. vianu, a. p. 87. Ar fi fost un tablou adus spre evaluare sau sortit reparaţiei, călinesqu, s. 72. In concepţia sa, trecutul e ca un fel de silogism sortit să aducă o concluzie necesară, halea, s. t. iii, 78, cf. EOBZA, c. o. 128. Oamenii sortiţi pieirii erau aduşi aci. STANCU, R. A. II, 380, Cf. CONSTANTINESCU, S. I, 127. Făcu deci un pas pe loc şi tuşi... O tuse sortită numai urechilor celui adormit, vinea, l. i, 33, cf. dl, preda, m. 73. Politica asta misterioasă. . . era sortită eşecului, t. popovici, se. 352, cf. dm. Medicul care se luptă numai cu microbii, cu bolile, rămine un meseriaş oarecare, sortit să cadă în condiţia mizerabilă a unui cîrpaci. v. rom. ianuarie 1965, 76. Marile filme sortite să facă epocă ar putea să apară, cinema, 1968, nr. 8, IV. Voia să înveţe, să-şi schimbe viaţa la care o sortea maică-sa şi lipsa de bani. românia literară, 1969, nr. 26, 17/2, cf. m. d. enc., dex. -v- Refl. pas. S-au sortit pentru noi acest scaun a domniei (a. 1827). uricariul, ii, 212. 2. (Regional; în forma sorţi; construit cu dativul) A-i ura (cuiva ceva). Dacă copilul s-a născut într-un ceas bun, prind a cinta cu un vers foarte frumos.... şi a-i sorţi de bine. marian, na. 157, cf. tdrg, cade. + A blestema. (A b s o 1.) Cînd din codru vei pleca, Şapte focuri le găsească:.. Şi cum baciul a sorţii Aşa mi s-a şi-mplinit. balade, ii, 507. 3. T r a n z. (învechit şi regional) A desemna, a hotărî prin tragere la sorţi (v. soartă1 II 1). Cf. budai-deleanu, lex., barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. Pină a nu se începe jocul, se face sor-ţirea judecătorilor cu versuri ca cele următoare, păcală, m. R. 213. (Adjectival) Slujesc ţării de doi ani, în calitate de soldat sortar în compania a şasea, bacalbasa, s. a. i, 50. — PI. : sorţari. — Şi : (regional) şorţur s.' in. lexic beg. 57. ! ■ 1 — Sorţ1 -f suf. -ar. SORŢÂŞ s. m. 1. (Rar) Persoană care a ieşit la sorţi (v. s o a r t ă II 1). Pe robii aceştia, sorţaşii morţii, după ce-i stropeau cu vin pe cap, îi ucideau, vla-huţă, ap. CADE. 2. Tînăr care era desemnat prin sorţi (v. soartă II 1 ) să presteze serviciul militar; (popular) ;şorţar. Cf. budai-deleanu, , j-EX. Insurecţie (răscoală) stîr-nită între sortaşii sau palamarii geamiilor carii. . . au cutezat a sprijini nesupunerea lor prin armé, ar (1829), 552/22. Notaru, în pragu primăriei, face apelul sorţaşilor. bujob, s. 69, cf. dl, dm. Că ne duce ca pe boi Şi ne tunde ca pe oi. Toţi sorţaşi, toţi frumuşei. folc. mold. i, 359. — Pl.: sorţaşi. — Şi: (învechit) sortăş s. m. — Soartă + suf. -aş. SORŢÎ vb. IV v. sorti1. SORŢÎRE1 s. f. v. sortare. SORŢÎRE2 s. î. v. sortire. SORŢIT, -Ă adj. v. sortit. SQRÎJCĂ s. f. (Prin Maram. şi prin Transilv.) 1. Surioară Loc în rai, sorucă, n-ai. bîrlea, b. i, 105'. Mulţămim, soruca mea, Că-i otravă da cea rea. T. papahagi, m. 106. Am şi un biet de drăguţ, Faceţi-i şi lui un struţ; Fă-i, sorucă, cu a ta mină. ţiplea, p. p. 60. Să-mi trăieşti, sorucă dragă., folc. transilv.. i, 209. 2. Surioară (3). Hai, sorucă, să fugim Prin pădurea de mălin, bud, p. p. 10. — PI. : soruci. — Soră + suf. -ucă. SORUCÎCĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Surioară (D- Cf. TJDKESCU, ol. Cum încălica, Calul şi pleca La sorucica lui, Floarea cîmpului. id. ib. — PI. : ? — Soră + suf. -ucică. SORÜIC s. f. (Ban.) Surioară (1). O, soruică, so-rioară, vină-mi-ţi la moşu. ţiciiindeal, f. 52/6, cf. liuba — iana, m. 20, dr iv, 1 033, cade. El mi-şi ajungea, El într-altă ţeară. .., La soruica lui. cătană, b. 92. 0 fi mîţa lui vecina, Ori a lui soruica Lina. ARH. OLT. III, 385, cf. L. COSTIN, M. B. 14. — Pl.: soruice. — Soră suf. -uică. SORULEĂNĂ s. f. (Prin Maram.) Surioară (1). Hei, tu, soruleana mea! In uită-te-n jos pe ţară. bîrlea, l. p. m. i, 21. Hei, tu, soruleana mea, De-i vede tu çeva vrajbă, Da te bagă sub. tileagă. id. ib. ,. — PI.: sorulent, . ■ - — Soră -(- suf. -uleană. SORULÎCĂ s. f. (Prin Maram.) Surioară (1). Hei, tu, sorulica mea. t. papahagi, m. 89. — PI.: sorulici. — Soră -f suf. -ulică. SORURE s.i. (Regional) Surioară (1). Cf. cade. — PI.: ? — Surori (pl. lui soră) -f- suf. -ea. SORUŢĂ s. f. (Traiisilv.) 1. Surioară (1). Cf. budai-deleanu, lex., lb, sfc iv, 153. 2. Surioară (3). Portarul: Noi nu vom da Pe so-ruţa noastră, folc. transilv. i, 92. + (Familiar; la vocativ) Termen de adresare pentru o fiinţă de sex feminin, în semn de. intimitate, de prietenie, de dragoste. Rău ţi-i ţie, măi, soruţă. Rău }i-i ţie, păsăruţă. marian, o. i, 2£!5. — Pl.: soruţe. •. ' — Soră -f suf: -a/â. SOS1 s. n. Preparat culinar lichid sau vîscos făcut, de obicei, din grăsime, făină, condimente etc., cu care se pregătesc sau se servesc unele feluri de mîn-care; (regional) îngroşăluţă, îngroşătură, mărtaş. Sosuri de ostropeale. mîncările, 47v/8, cf. i. golescu, c. Temeiul de căpetenie meşteşugului bucătăriei sînt sosurile. manolache drăghici, r. 22/17, cf. valian, v. Rasol cu hrean sau cu alt sos. descr. aşez. 17/15, cf. stamati, d., polizu. Îmbunătăţirea zemii de carne. . . şi alcătuirea sosurilor sînt cele dirdîi elemente ale ştiinţei bucătăriii. penescu, m. 29/18.’ Un peşte mare cu ce sos să-l gătească, alexandrescu, m. 403. Dulce'.ele, conservele, sosurile. . . se făceau toate la timp. s:on_, p. 72, cf. PROT. ţ— pop., n. d., ddrf, barcianu. Ea făcea chestiune personală din ţoale sosurile şi conservele englezeşti. D. zamfirescu^. v. ţ. 203, cf. alexi, ■w., şăineanu2. Desfăceau, în acelaşi timp cu medicamentele. . ., scorţişoai-ă, sosuri, iorga, c. i. ii, 174. Sosurile prepai-ate cu carne de raci, de homar şi alte cru-siăcee. . . unele sînt mai rele decît altele, rianu, D.S., Cf. RESMERIŢĂ, D.', SfcVBRIN, S. 154, NICA, L. VAM. 226, cade. Sosul trebuie să fie scăzut, nu. . . apos şi revărsat, camil petrescu, p. 44, cf. cocea, s. i.i, 11. Să prefere alimentele pipărate, muştarurile, 'sosurile englezeşti. teodoreanu, m. iii, 51. Crapului... riu-i trebuie maioneze şi alte sosuri, sadoveanu, o. ix, 44.3, cf. scriban, d. S-a servit. . . sparanghel cu sos olandez. ulieru, c. 105. Ridică mina că-ţi intră cotul în sos. arghezi, s, vii, 52. Mimări artificioase cu sos de roşii nu consumă, călinescu, c. o. 89. Se serveau..., cu un sos apetisant, nişte macaroane, blaga, h. 207, cf. dl, dm, dn2. Se înfulecau mtncăruri de praz fără carne şi măsline cu sos. barbu, princip. 213, cf. s. marin, c. b. 65, m. D. enc., dex. <0» F i g. Se serveşte o proză de luptă cu fel de fel de sosuri literare şi ştiinţifice. în plr ii, 15. Criticii scriau că dă literaturii mai mult sos decît friptură, cinema, 1968, nr. 7, 30. Scriitorii mai mărunţi trebuie bine agrementaţi cu grase sosuri critice, românia literară, 1971, nr. 120, 3/3. ^ (Prin Transilv.) Bulion (de roşii), ev 1950, nr. 4, 34. — Pl.: sosuri. — Si: (regional) solţ (alr sn iv h 1 100/574), solz (ib. h’l 100/836), sost (ib. h 1 100/235), sot (ib. li 1 100/365, 574), soz (ib. h 1 100/705), zos (ib. h 1 100), zoţ (ib. h 1 100/574) s. n. — Din fr: snucc. . SOS2 adv. v. sus. SGSÂC subst. (înlr-o poezie populară; cu ser.s neprecizat, probabil) Sac (I 1). Şedea p-un sosac, Vindea la bumbac, folc.. olt. — munt. ii, 323, cf. 691. 10080 SQSAţ - ' Jă:7 — PI.: ? — Etimologia nesigură, Cf. sa c. S0SAI s. n. v. susai1. , SOSE s.f. v. şosea. SOSELÂR s. m. v. şosclar. ŞOSEîiţCA s. f. (Bot.; regional) Pin2 (1 a) (Pinus silveslriş). borza, d. 131. — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Din rus. coceHKa. SOSÎ vb. IV I. 1. I n t r a n z. (Despre oameni şi, p. ex t., despre alte fiinţe, despre vase, vehicule etc. care se deplasează) A se deplasa (tot mai) aproape de cineva s^u de ceva, a se apropia; a-şi face vădită (brusc) ‘prezenţa înţr-un anumit loc, a apărea, a se arăta, a se ivi, a pica1 (IV 1); a atinge, la un moment dat, un anumit loc, Sn urma parcurgerii unui drum; a ajunge,a veni, (rar) a se sîrîn-ge (II 7). Şi de acolo mulămu-rtă şi demînreaţa sosimu întru Anticrihei. cod. vor.2 9r/ll. Şi sosi la. un loc şi acolo mase noaptea, po 94/25. Atunce au sosit şi Şendrea Hatmanul. .. cu o samă de oşti. ureche, ap. gcr i, 72/3. Şi mergînd pre cale sosisă la o apă. n. test. (1648), 145v/28. Să ieşi afară până nu soseşte putearea haldeilor (cca 1650). gcr i, 147/15. Atunce au sosit şi Dumitraşco Vodă din Ţari-grad. neculce, l. 204. Sosi Amfilog împărat, cu citite întunerice de oşti, şi sfărmă toată cetate Ierusalimului (cca 1750). gcr ii, 56/23. Sosirăm la a doao poartă de aramă (a. 1783). id. ib. 130/11. Cînd sosiră europenii acole, le-au furat ce au avut. amfilohie, g. 49/13. Şi sosi Alexandru supt cetate şi auziră ctihineanii. alexandria (1794), 53/12. Şi sosind intr-o vale prea frumoasă Şi zărind o casă. cu nişte odăi, iată Dă s-înlre. rudai-deleanu, T. v. 88. Au sosit cu niţele lor la bălţi şi la locurile ccle dăpărtate ca să le ierneze (a. 1811). doc. ec. 125. Am început a călători şi au sosii înlr-o pădure, ţichindeal, f. 98/3. Deci Vespazian soseşte Şi cu Roma se făleşte, bărac, ap. gcr ii, 239/23, cf. lb. Corăbiile clc abur ce să gătesc la Nikolaeva. . . au să sosească (a. 1829). doc. ec. 431. îndată ce va sosi vreo corabie, căpitanul ei va fi îndatorai să arate paşaporturile sale. reg. org. 124/22. S-a văzut nori de lăcuste sosind de dincolo de mări. brezoianu, a. 106/9. Nişte boieri sosind acum ceru voie să se înfăţişeze la Măria Ta. negruzzi, s. i, 139. Bine-aţi sosit la curte, boieri preacredincioşi! alecsandri, t. ii, 90, cf. lm. Duruind soseau călării ca un zid înalt de sulifi. eminescu, o. i, 148. Diligenfa... trebuia să fi sosit de mult. caragiale, o. i, 54. Nu mai putea de bucurie că îi sosise aşa voinic chipeş, ispirescu, l. 22. Sosim în'faţa oraşului Giurgiu, vlahuţă, r. r. 28. Fetele, se duc pe imaş şi, sosite acolo, caută. . . cimbrişor, marian, s. r. ii, 57, cf. ddrf. înfiinţarea statelor române s-a făcut prin oameni veniţi mai de departe şi cari sosiră călări, xenopol, i. r. iii, 11. Un ffndr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat Să bea din cana lor. coş-BUC, P. I, 281, cf. BARCIANU, DAVILA, V. V. 31, ALEXI, w., şăineanu2. Senatori săseşti... soseau cu daruri, de bună vecinătate, iorga, c. i. i, 149. De mult înstrăinatul De-abea ce ţi-a sosit, Aşterne-i, mamă, patul. iosik, patr, 35. Satele soseau mereu, ca şi acum buciumul de vremuri sunase pe dealuri a băjenie, chi-riţespu, gr. 236. Conu Mişu n-a sosit incă de la club. brătescu-voineşti, p. 26. Dar mf-ai putea spune: domnişorul nost a sosit? agîrbîceanu, a. ' 56. Din celălalt capăt al drumului sosea un curcan, g-îrleanu, l. 15. Sosisem... la acel loc. pierdut în creierii munţilor. hogaş, dr. i, 16. De-acum trebuie să. sosească fi ’convoiul, rebreanu, p. s. 13, cf. resmeriţă, d. ’ îndată ce sosise,' căutase Să-l vadă pe Paşadia. m. i. caragiale, c. 102, cf. cade. Am scris nevestii mele că stmbătă seara sosesc, camil petrescu, u. n. 425. Iar oamenii ş-au pus la sfat Cu popa, ce-a soşit înlr-o cotigă, minulescu, vers. 194. Nu-l împiedica să sosească adeseori noaptea tîrziu. c. petrescu, c. v. 44. Sosesc curieri, zbîrnîie telefonul, se dau acatiste. i, botez, b. i, 30. Băieţii sosiră cei dinţii. brăescu, o. a. I, 14, cf. SAHIA, U. R. S. S. 14, 0. M. ZAMFIRESCU, SF. M. n. i, 73. Domnul sosit, de curlnd işi încreţi fruntea. cocea, s. i, 18, cf. vissarion, b. 320. Sosesc călări voinicii să afle apă vie. lesnea, vers. 8. Măriuca soseşte pe portiţă, de unde a trimis-o bunica, aducînd un coş. teodoreanu, m. u. 256. Cînd sosi în dreptul lui, sări fulgeratic înainte, voiculescu, p. i, 100. Pe chei se vede lumea sosită să ne aştepte, bart, s. m. 31, cf. scriban, d. Nu era întrebat de unde soseşte, arghezi, l. 206. Călctnd pustietăţi, Soseau ptnă la luzi. cXli-nescu, o. ii, 243. Sosiţi acasă, mama mai făcu o ultimă încercare să mă ademenească, blaga, h. 4. Sosesc doi chelneri negri în sandale şi cu fes pe cap. ra-lea, s. p. i, 259. Oamenii, de îndată ce erau vestiţi, soseau, bogza, c. o. 35. încep de vineri seara să ne sosească neamurile, stancu, d. 176, cf. pas, l. i, 40. Am sosit prea tîrziu, Mi-a luat-o alta înainte, vinea, l. i, 175. Cînd crezi să sosim la Slambul? tudoran, p. 32, cf. dl. Ca din înţimplare au sosit şi lăutarii satului, preda,, r. 22, cf. t. popovici, se. 230, DM. Sosind din dunga zării de argint Vin păsările-mi mari de sărbătoare, labiş, p. 133. Soseau sirigile, fluturii cu cap de mort, aduşi de molimă, barbu, princ. 14. La prînz a sosit de la divizie un curier special, v. rom.. octombrie 1964, 65. Am aşteptat să sosească şi calul . cel plin de răpciugă, sorescu, u. 45. Sosi Ui dreptul remizelor şi privi surprins, bănulescu, i. 196, cf. m. D. enc., dex. Şi cu bine el sosea, Adăpost el îşi găsea, alecsandri, p. p. 179. Acolo dac-om sosi, Ea frumos ne-a omeni, jarnîk — bîrseanu, d. 24. Nici vorba nu isprăvea, Hoţi nainte le sosea, bibicescu, p. f. 318, cf. mat. folk. 1 472. I-au sosit peţitori din toate părţile lumii. rXdulescu-codin, î. 68. Iată potera sosea Şi casa mi-o ocolea, balade, ii, 322. Acolo îl adăsta, pînă cînd Bogdan sosea. folc. olt. — munt. ii, 100. Ş-o şî lua la fugă pruncii care de care să sosească mai iute. o. bîrlea, a. p. i, 456. Acolo dacă sosea, Cosiţele că-mi scotea, folc. mold. i, 183. <0* (Prin analogic; despre lucruri văzute în mişcare, despre fenomene meteorologice, despre sunete etc.) Mîncările ducea pre masa acelora; ce lui Veniamin de cinci ori sosi mai mult de cum al altor, po 154/27. Sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basla. bălcescu, m. v. 413. Telegrama a sosit numai peste trei zile. ghica, c. e. i, 42. Sosească a la voce la căpătiiul meu. sion, poezii, 227/21. Soseau, toi prin secuime, alte mărfuri ardelene, iorga, c. i. iii, 92. Soseşte vinlul peste ziduri, sătul de flori de clmp. anghel, î. g. 45. O copită sosită la timp îl îngropă în troian, chiriţescu, gr. 38. Am găsit o fiţuică sosită ' seara tîrziu. m. i. caragiale, c. 89. Scrisori anonime de ameninţare soseau cu ghiotura, cocea, s. ii, 167. Sosiră, aduse ca de un vifor aprig, bătăi şi larmă mare de clopot, voiculescu, p. i, 142. Din ceaţa munţilor soseau, după toamne blinde, furtunile, sadoveanu, o. xix, 211. [Stropii] vor vedea cum mereu sosesc în jurul lor alţii la fel. bogza, c. o! 39. De la unii sosesc scrisori. stancu, ş. 94. Zecile de mii de scrisori care sosesc. .. sînt studiate cu atenţie: lupta de clasX, 1953, nr. 8, 50. Materialele sosesc pe vagonete şi sînt adăpost— tile în apropiere, t iulie 1964, 53. Scrisoarea dvs. 'este una dintre cele mai interesante printre. cele sosite la redacţie în ultima vreme, cinema, 1968, nr. .5, XV. Au sosit de la Tulcea nişte tone de ceapă. scÎnteia, . 1968, nr. 8;200. ’Ndată ce va sosi cartea la rriitia la, tu să'chemi preotul satului, reteganul, p. i, 18. Nici trei zile nu trecea, Cărticică că-i sosea. folc. OLŢ. — munt. ii, 176. (Refl.) Că nouă ni s-a sosit O pustie De hîrtie. hodoş, p. p. 531. ■O' L o c. a d v. Pe sosite :=ţ= pe punctul de a sosi (1); gata să sosească. Moş Si-mion..., socotind că sfirşitul vieţii e pe sosite, işi ciopli singur un sicriu, vlahuţă, s. a. ii, 11, cf. dl, 10085 SOSI, - 12 3S SOSI dm, dex. ca Trenul- este pe sosite. + Tranz. fact. (Regional) A aduce. Spre mine-l porneşte, La mine-l soseşte, marian, nu. 25, ef. id. v. 31. + (învechit, rar) A trece (III 2). Fă a evapora camforul pe un vas încălzii. ■ . -incit. aburul să sosească în grtnar printr-o ţeava, brezoianu, a. 84/5. 2. I n t r a n z. (Despre timp sau despre unităţi, intervale, perioade de timp, despre anotimpuri, despre evenimente etc.) A începe să se desfăşoare (de la un moment dat). Sosind zuoa naşterii lui Irod, giucă fata lrodiadci înainte-le. n. test. (1648), 18v/31. încă... vreamea smochinelor n-au sosit, dosoftei, ap. gcr 1, 256/22. Mai nainte de a sosi sfirşitul nemerniciei meale: biblia (1688) [prefaţă], 4/37. Sosind cursul anilor 7 188..., au tăiat Duca Vodă pre trei boieri. N. costin, let. ii, 21/28. Trecînd multe ceasuri, au sosit vreme care trebui să purceagă (cca 1800). gcr ii, 180/16. Viitorul soseşte prea repede ca să gîndească la cer' sau la iaci. heliade, l. b. i, 48/27. A sosit fericit ceasul de'dorita întîlnire. conachi, p. 85. Deci, timpul sosit-a. bXlcescu, m. v. 581. Luna lui februarie sosind, le răsădim [plantele], brezoianu, a. 178/5. Sosi zioa fatală, aristia, s. 71/2. Biletele la ordin devin cecuri în ziua cînd a sosit scadenţa, ghica, c. e. i, 111. Aleargă către tine, Căci vremea a sosit, ale-xandrescu, m- .5. Soseşte apoi vîrsta cînd omul. . . se concentră în sine. hasdeu, i. c. i, VII. primăvara cea verzie:.. Mi-a sosit voios în ţară! alecsandri, p. ii, 234. Ziua gloriei a sosii! bolintineanu, o. 1. Soseşte primăvara, odobescu, s. iii, 41. Joia mult aşteptată a sosit, caragiale, o. i, 80. în frumoasa noastră ţară, luna florilor soseşte, beldiceanu, p. 53. Sosise noaptea. coşbuc, f. 77. Ceasul a sosit s-aleagă, davila, v. v. 36. Ni se pare că a sosit timpul unei reviste cu totul impersonale. în plr ii, 27. Stăpînul meu, toamna a sosit, soarele apune trist, delavhancea, a. 15. Clipa dorită de amîndoi sosise pe neaşteptate, gîkleanu, l. 74. Amurgul sării sosise pe înălţimi, hogaş, dr. i, 73, cf. resmeriţX, d. cade. Primăvara, fată mare, A sosit în sal la noi. minulescu, vers. 301. A sosit vremea să foloseşti şi tu licenţa la în litere, c. petrescu, o. v. i, 11. L*as’ că acum soseşte murgul zorilor, voi-culescu, p. i, 176, cf. dl, dm. Şi-n ariii tîrzii, după ce soseau cărunteţele, toţi se făccau nişte boieri buni. sadoveanu, o. xix, 48, cf. camil petrescu, o. ii, 196. Timpul afluenţilor aclevăraţi soseşte de asemeni, bogza, o. o. 96. Sosise momentul eliberării de sub jugul turcesc. ist. lit. rom. ii, 181. Sosea momentul să salutăm publicul. m 1968, nr. 6, 30, cf. m. d. enc., dex. Ori că ţi-a sosit Vremea de-nsurat Şi de cununat? folc. olt. — munt. ii, 91. O să sosească timpu să fie mireasă. o. bîrlea, a. p. i, 187. O zi mare cînd soseşte, Degrabă el se găteşte, folc. mold. i, 187. E x p r. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau, învechit şi popular, ve-leatui) = a fi aproape de moarte; a se afla în pragul morţii, a-i veni cuiva timpul să moară, pasă-mi-te i se împlinise şi lui, li sosise veleatul. ispirescu, u. 119. Să fie mai milos, cu biata femeie, că mîing, .poimîine, îi soseşte ceasul, rebreanu, i. 290, cf.. .dl, dm, m. d. ENC., DEX. 3. I n t r a n z. (Despre ştiri, veşti, comunicate etc.) A fi remis destinatarului; a deveni cunoscut; a ajunge, a parveni (2)- Şi acum sosi vestea cea sfîntă. agîrbi-ceanu, s. p. 30. A. trjeia zi, sosi poruncă să ia tot muntele .eu asalt, voiculescu, poezii, i, .38. Dar ordinul sosise iirziu, la ora cînd trebuia să fiu de acum în fermă. v. rom. octombrie 19.64, 4. De pretutindeni soseau plînger.i şi. proteste, magazin ist. 1968, nr. 12, 02. Iată că. în ziua de două septembrie sosesc primele modificări de plan. scînteia, 1969, nr. 8184. "4. In tranz: (Popular; despre necazuri, nenorociri etc.) A se abate. Sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de aemu. m. costin, o. 42. Apoi şi /er[u]-s\a]limului realele vor să-i sosească asupră (cca 1700 -1725). gcr ii, 23/8. Că de ce nu s-au temutj Aceea acum e-cu sosit (a. 1774). id. ib. 103/4. Ce foc îmi sosî, Ce rău mă găsi ! (a. 1800). id. ib. 181/2. Hăul te chinuieşte destul cînd a sosii, rebreanu, r. ii, 80. A sosit ciuma, fraţilor. barbu, princ. 15. 4. T r a n z. (Complementul indică oameni) A cuprinde; a lovii 'Mă jălii..., în loc d-a aştepta moartea din ceas în ceas să mă sosească, gorj.vn, h. 11, 53/3. Am crăpat us-cioare,.. păstrind regretul pierderei ce mă sosea. klopştock, f. 284, cf. dl; dm, dex. Şi moartea mi-l sosea. Şi aşea încremenea, teodorescu, p. p. 594-, Fugi, diochi, dintre ochi, că le-ajunje, te soseşte şi amar te pedepseşte, şez. iii, 195. Pripeşte, popo, pripeşte Că ici moartea mă soseşte, jahresber. viii, 78. Marfă unde e, fireşte, Şi paguba ii soseşte, pann, h. 48/2, cf. zanne, p. v, 400. 5. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică oameni sau alte fiinţe care se deplasează) A ajunge (din -urmă)'. Alergă cu mare iuţeală ca să o sosească, gorjan, h, ii, 174/10. Sosindu-i în fînăria cămărăşiii. . . au năvălit întii asupră-le (a. 1835). doc. ec. 574. Mi se părea. . . că vrăjmaşul m-a sosit. 1. văcarescul, p. 16/2. Cînd e omului să-i vie vreun rău.:., zăboveşte pînă-l soseşte, pann, p. v. i, 144/9, cf. poLizr. Cu loate acestea inemicii îl sosiră, peli-mon, 1. 243/17. Dar ceata de luare o văz:. ., mă soseşte. alexandhescu, o. i, 91. Irina a mamei Argiriţci îl sosi de pe urmă. delavrancea, s. 188. Ţine mult să nu-i sosească nimeni calul, nimeni să nu i-l întreacă în fugă. f (1883), 145, cf. ddrf. încă mrvede ea şerpii cei gemeni sosind-o ' din urmă. coşbuc, ae. 165! Dc-boram cu suliţa-mi pe-oricare Vrăjmaş care-l puteam sosi din fugă. murnu, o. 240, cf. cade. Zori' să sosească pe ţigănuş, care se făcea că merge înainte, vissa-rion, b. 113, cf. dl. dm, dex. Zi cînd se făcea, Pe arap sosea, tf.odorescu, r. p. 650. Şi zoreşte de prăşeşte Că nevasta te soseşte, pamfile, c: ţ. 335, cf. alr sn v mn h 1 428/728. Şi de mi-i soseau, Din drum îi. opreau, balade, ii, 204. Se repezea haiduceşte. . . Şi pe Manea mi-l soseşte, folc. olt. — munt. ii, 210. 6. In tranz, (învechit; despre oameni; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „la“, „de“) A ajunge (într-o anumită situaţie), Am fost păgini ş-am sosit la creştinătate, coresi, ap. dhlr ii, 479. Iuda, leu tinăr, pre mare lucru ai sosii, drag făt. po 174/4, cf. 9/7. Atunce-l puse comis mare şi curîncl sosi şi postelnic mare. moxa, 388/41. Doamna la nwre ocară au sosit, de care singură au mărturisit cătră boieri, m. costin, o. 64. Avînd ţară şi. . . lăcomind la altuia, sosesc de pierd şi al său. id. ib. 113. Acesta. . . sosî de fu şi egumen, dosoftei, v. s. octombrie 45v/6, cf. 22v/l. Era arbănaş de neam, om ştiind eîteva limbi şi sosit la mare avere. n. costin, l. 572. Sfinta Mitropolie a sosit la mare pagubă (a. 1754). uricariul, ii, 241. Lăcomind la al altuia, soseşte de pierde şi al său. odobescu, s. iii, 151, cf. tdrg. Şi am sosit unde sîntem astăzi; într-o situaţie pe care nu o poate îngădui oată lumea, in plr ii, 208, cf. cade, scriban, d. -f (Despre unităţi de măsură folosite pentru mărfuri sau despre mărfuri) A costa; a atinge. în foamete mare în Ţarigrad de sosi chila de grîu cîte un galben. moxa, 394/3. + (Despre oameni; de obicei urmat de determinări inţroduse prin prep. ,,de“, „la“,; „cătră“)  împlini (un anumit număr de ani); a-atinge (o anumită vîrstă). Şi-l hrăni acolo pînă crescu şi pînă sosi de vîrstă de 30 de ai. varlaam., c. 411. Sosind cătră vîrstă, să culcară de muriră amîndoi, dosoftei, v. s. octombrie 55v/26. Sosind la 13 ai, alergă iarăşi la prectcuviosul Ştefan, id. ib. 58v/20. Deaca sosi la vîrstă, pusă gînd cătră viaţa îngerească. id. ib. 65r/8. + (învechit, rar; despre plante; urmat de determinări introduse prin prep. „la“) A atinge (un anumit stadiu de dezvoltare). Pentru rcsadurile . :. sosite la un punct oarecare de creştere, brezoianu, a. 159/29. [Castanul] sosit la grosimea cuviincioasă. îl scoate, id. ib. 358/10. în vîrsta cea jună a gindacilor, dacă- foaia [de dud] a sosit la mărimea sa ordinară, 10085 SOSIAlîCĂ -1250 - SdSlRfe' are grijă să le-o dea tocat ceva cam măruntă.' id. ib.' 562/1. - II. Intranz. (învechit) A fi de ajuns. Cui ce trebuieşle să daţi pururea şi să cugetaţi de ce nu so-seaşte. coresi, ev. 174. In ce viaţă esti cu cinste şi cumnată de împărat au nu-ţi soseaşie? moxa, 386/3. încă nu le sosi cu atîta. varlaam, c. 77. Să vă so-sască leafa voastră ca să vă hrăniţi, id. ib. 412. Nu-i sosi lui Ştefan "Vodă ale sa/e..., ci, de lăcomie, ce nu era a luilncă vrea să cuprinză. simion dasc., let. 51. Nu-i. sosea destul aceastea nevoinţe, ce încă ş-au feretuş cU fier.lrupul. dosoftei,.v. s. decembrie 2451/30, cf. cade, scriban, d. — Prez. ind.: sosesc. — Din ngr. &<3o>ox (aor. al lui v Fi g. privind adine în ochii d-tale, am înţeles că Alfa din Orion era proroaca şi sozia dumitale. GALACTION, O. A. IT, 339, Cf. M. D. ENC. — PI.: sosii. — Şi: Sozie s. f. — Din fr. sosie SOSIERĂ s. f. Vas in care se serveşte sosul1 la masă: (învcchit, rar) sosiarcă. Cf, barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d., cade. Nu! mărturisi Ion. Ozun, privind la sosiera cu'maioneză, c. petrescu, c. v. 65, ci. scriban, d., di,, dm, dn!. Sosii/ se serveşie separai, in sosieră. s. marin, c. 13. 105, cf. m. d. enc., dex. . . — Pronunţat: -si-e?. — PI.: sosiere. — Din fr. sanrfftre. SOS1HĂ s. f. (Bot.; prin Maram.) Osul iepurelui (O-nonis repens). Cf. borza, d. 119. — Accentul necunoscut. — PI.: sosine. — Etimologia necunoscută, SOSIRE s, f. Acţiunea de a sosi. 1. Deplasare (tot mai) aproape de cineva sau de ceva, apr o,ip i e r e; prezentare (bruscă) într-un anumit loc, a p a ri ţ i e, arătare, ivire, pi ca re; atingere*, la un. moment dat, a unui anumit loc, în urma parcurgerii unui drum; ajungere, ajuns1, sosit1 (1). venire, venit1, (rar) strîngere(II 7). Cf. sosi (I 1). Zgomotul sosirei lui Mihai umpluse de spaimă pe unguri (a.1631). mag. ist. i, 269/8, cf. lb. Au plecat azi dimineaţă. . ., ca să aştepte acolo sosirea. . . impărătesii Rusiei. cr (1829), 932/35.'La sosirea mea, am aflat că... voi aţi profitat de întreclomnia călătoriii mele. heliade, l. B. ii, 145/26, cf. i. GOLESCU, c. Aştepta din zi in zi sosirea ruşilor, buznea, P. v. X/5. A plecat la Con- ■ stantinopol petrecut de boieri şi urîndu-i călătorie fericită şi sosire întru deplină sănătate, ce (1834), 3452/38: Să potrivească şi sosirea' vaselor in fieşcare punt (a. 1836). doc. ec. 619. A hotărît a aştepta sosirea fostului său duşman, asachi, l. 732/48, cf. valian, v. A treia zi după sosirea mea. . ., m-au apucai nişte friguri foarte iuţi. descr. aşez., 82/22. Deschisese oblonul. . . ca se pindească sosirea acelor două orfane. fm (1845), 461/23. Vestea sosirii lui s-a împrăştiat. negruzzi, s. i, 84, cf. polizu. Puţin după sosirea mea în Iaşi, am fost admis în audienţă, ghica, s. 100, Te aştept la sosirea trenului în gară. caragiale, o. i, 251. Gornistul anunţă sosirea comandantului, ba-calbaşa, s. a. i, 20, cf. ddrf. îţi îniîmpină sosirea Munţii ce despart Ardealul, coşbuc, p. i, 165, cf. barcianu. Sosirea lor Va fi zi de sărbătoare, davila, v. v. 61, cf. alexi, w., şăineanu2. Sosirea în rădvane vechi a bătrînilor stareţi, iorga, c. i. i, 161. Cine îi făcea alai de bună sosire? chibiţescu, gr. 199. Aşteptăm cu nerăbdare sosirea sitarilor, brătescu-voi-neşti, p. 39. Hop — hop! striga mereu inginerul ca să le deie de ştire sosirea lui. agîrbiceanu, a. 322. In momentul sosirii noastre, îşi petreceau vremea culegînd flori, hogaş, dr. i, 32. Marile tezaure de aur ce au mai ajuns pînă la noi... sînt anterioare sosirii scy-thilor in Dacia, pârvan, g. 392. O schimbare. . . a stir-nit în viaţa lui Apostol sosirea tatălui său. rebreanu, p. s. 31, cf. resmeriţă, d. La sosirea mea, ceilalţi mo-safiri erau la a doua ţuică. m. i. caragiale, c. 9, cf. cade. A doua zi după sosire, işi căutase prietenul. c. petrescu, c. v. 48. Toată lumea va fi prezentă la bal înainte de sosirea doamnei şi domnului gheneral. brăescu, o. a. i, 39. Ştia. . . între ce ore sînt aglomerate sosirile şi plecările de tren. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 209. Sosirea unui alt prelat... le-a spart veselia. cocea, s. i, 334. Sentimentul plecării copleşea absurd pe cel al sosirii, teodoreanu, m. iii, 84. Sosirea vraciului a scos tamazlicul din amorţeală. voict.:i.escu, p. ii, 319. Totdeauna cel dinţii la sosiri şi ultimul la plccări..., se dovedea de pe atunci bun camarad, sa-doveanu, o. XX, 32, cf. scriban, D. M-a sărutat, la sosire, prea lung pe obraz, călinescu, s. 82. Nimenea nu făcea caz de sosirea noastră, elaga, ii. 72. într-o dimineaţă ni s-a anunţat sosirea, ralea, s. t. i, 245. Unii dregători au legat întimplarea aceasta de sosirea prinţului, pas, l. i, 115. Tuşi de citeva ori ca să-şi vestească sosirea, tudoran, p. 78, cf. dl. Ţăranul finea poarta mare ă curţii deschisă să nu-l mai plictisească sosirile şi plecările căruţelor, preda, r. 386, cf. dm. Să se . ducă singuri, la sosire, la armaş să-şi capete porţia, barbu, pbinc., 31. Data sosirii şi plecării lui din capitala Franţei nu ne sînt atestate, ist. lit. rom. ii, .492, Şi-a luat paharul cel nebăut la sosire şi s-a apropiat, t mai 1964, 45. Descriind in amănunt sosirea ungurilor în. Panonia, pomeneşte adesea pe români, magazin ist., 1968, nr. 12, 87. Sosirea eroului este insă pregătită de o lungă scenă de curte, m 1968, nr. 2, 39. îndată după sosirea sa, a fost numit la conducerea uneia din plăşile sanitare ale oraşului. G.barbu, A. v. 199, cf. m. D, enc., dex. (Prin analogie) ia fiecare sosire de marfă, este obligai a alerga astăzi pe la Filaret. ghiqa, c. e. ii, 549. De sub curmătura unui deal, vine rîul Bahna să întimpine, să salute . sosirea marelui fluviu la pragul ţării, vlahuţă, r. p. ! 7. Lăutarii vestesc sosirea talerelor, păharelor, mă-: rămilor, gospodăriei întregi, iorga, c. i. i, 182. Aş fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire, m. i. caragiale, c. 7. Se scula grăbit de la masă o dată cu sosirea cafelelor, cocea, s. ii, 129. Vîntul fierbinte... avea să-şi vestească sosirea curînd după prînz. tudoran, p. 427. F i g. Naştere (II 1). Sosirea acestui al şaselea copil de bună seamă că n-o fi fost vro bucurie, vlahuţă, s. a. iii, 341. 2. începere a desfăşurării, la un moment, dat, a unei unităţi, perioade sau a unui interval de timp, a unui anotimp, a unui eveniment etc. Cf. sosi (I 2). Acum ziorile începură a vesti sosirea zilei, ple-şoianu, t. ii, 86/7. Aştepta ziua, după a căria sosire . . . au început a să găti de călătorii, drăghici, r. 60/24. Turburările şi hoţiile publice, cu sosirea iernii, încetează mai în toate părţile, gt (1839), 161/3. Roadele se urmează pînă la sosirea frigurilor celor mari. bre-zoianu, a. 224/4. Dar pe tine, an tînăr, te văz cu mul-ţămire!. . . Şi eu a ta sosire cu lumea o slăvesc! ale-xandrescu, m. 4. Coboară-n stoluri să vestească Sosirea zilelor cu haruri de lumină, denslsianu, l. a. 42. Mai era mult pînă la sosirea primăverii., stancu, ş. 367, cf. dl, dm. Poeţii salutau sosirea primăverii. conte mp. 1969, nr. 1 176, 1/1, cf. m. d. enc., dex. + (Sport; şi în sintagma linie de sosire) Linie trasă 10090 SOSÎÎ1 — lâeft — SoSna ; pe sol sau marcată printr-un fir suspendat între doi stîlpi', care delimitează locul unde se termină o cursă. Cf. M. D. ENC., DEX. 3. (Popular) Abatere (a unui necaz, a unei nenorociri). Cf. sosi (14). Răul te chinuieşte destul cinci a sosit, de ce să-i înmulţeşti efectele suferind şi in aşteptarea sosirii lui? rebreanu, n. ii, 80. + Cuprindere; lovire, Cf. DL, DM, DEX. 4; Ajungere (din urmă). Cf. sosi (I 5). Cf. dl, DM, DEX. — PI.: sosiri. — V. sosi. SOSÎT1 s. n. Faptul de a s o s i. li Deplasare (tot mai) aproape de cineva sau de ceva, apropiere; prezentare (bruscă) într-un anu-mit loc, a p a r i ţ i e, a r ă t a r e, ivire, pi care; atingere, la uh moment dat, a unui anumit loc, In urma parcurgerii unui drum; ajungere, ajuns1, sosire (1). venire, venit1: Cf. s o ş i (I 1). După sositul lui Zamoyschii la Ţuţova..., s-au vădzut şi străjile tătărâşti. m. costin, "o.' 44. Un vini mare făcea a tremura lumina tâmpelor cu carele luminau sositul acestor doi oaspeţi, fm (1845), 471'/19. Dacă voi toţi aţi muri De spaimele morţii-nainte De-al nostru sosit, Din morminte V-am scoate, coşbl'c, b. 162, cf. ddrf. Neptun.:. pe dinsul Grozav fu Indtrjil pin’ Ia sositul In ţara lui. murnu, o. 2. -v* Bun sosii, formulă de salut cu care este întîrnpinat cineva cînd soseşte (1) undeva; bine ai venit! Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, creanga, p. 197. Să vie să-i zică ea bun sosit. REBREANU, I>. S. 172, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Iii spunem din nou, cu Inima plină de o îndoită bucurie: bun sosit, in casa ta. teoboreanu, m. iii, 378. Desolidarizîndu-ne de o atitudine dezonorantă pentru r.oi — ii urăm bun sosit! constantinescu, s. iii, 292. Poporul român urează preşedintelui... un călduros bun sosit pe pămintul României, scînieia, 1969, nr. 8 183. Eun sosit, frate Ghemiş I Bine făcuşi că venişi. alecsandri, p. p. 130. 2. (învechit) Ajungere (într-o anumită situaţie). Cf. sosi (I (>)■ Tcmindu-se, cînd vor scăpa vreunii dinlr4r,şii cu viaţă şi vreodată sositul şi norocul ii va aduce la starc.a cea dinţii a lor..., vor petrece rău (sfirşitul sec. XVIII), mag. ist. v, 180. — V. sosi. SOSJT3, -A adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) Care s-a deplasat (tot mai) aproape de cineva sau de (eva, apropiat; (pesoană) care şi-a făcut vădită (brusc) prezenţa într-un anumit loc, apărut, a ră ta t, ivit, picat1; (pesoană) care a atins, la un moment dat, un anumit loc, în urma parcurgerii unui drum; ajuns, venit2. Cf. sosi (I 1). Cf. anon. car., i. golescu, c. Petre zice: ,,Buni sosiţi! Pace vouă, soli Hubiţi-l“ alecsandri,'p. ii, 111, cf. ddrf. Cei sosiţi, cu scări, in juru-i îşi făceau in grabă rost. coşbuc,- p. ii, 45. Maidane pentru prăvălii şi pentru vitele celor sosiţi la iarmaroace, iorga, c. i. ii, 204. Dacii... atacă pe bietul Fontenis Agrippa, proaspăt sosit, pârvan, g. 108, cf. resmeriţă,- d. Parcă-i sositul care-dşteaplă să vină şi-alţi intlrziaţi. m.inulescu, vers. 32. Te-ai supus obiceiurilor Jor. . incălcîndu-ţi simţirea cu cizmele sau cu pantofii .celui mai de curînd sosit, arghezi, b. 17. In fruntea celor sosiţi este .Axente Sever, camil petrescu, o. ii, 253, cf. dl, .pm, m. d. enc. *0” (Substantivat, in. şi S.).Nou sosit - persoană, venită recent undeva. Vom vorbi încă de un nou sosit cu femeia sa. bolintineanu, o. 41-9. Noul sosit se uită la mesele ocupate, caraglale, o. i, 193. Din nou căzură în somn adine, împreună, cu noua sosită. hogaş, dr. i, 100. Ăsia^.era soarta ce o aştepta şi pe noua sosită, m. i. caragiale, c. 7. Nu-s castele cu punţi Şi şanţuri feodale, Nici ruginile porţi dţ-aramă, la care bai cei mi sosiţi, minulescxj, vers. 7. Aveam sfiala şi neliniştea noului sosit, oalaction, 0. 93. Pilotat de noul sosit, vaporul trecu printre faruri. teodore an u, m. iii, 85. S-au desprins puţin, de noii sosiţi, bănulescu, i. 142. (Adjectival; glumeţ) . Făcurăm plăcintei cuvenita cinster în hattrut, mai cu samă, al cotnariului, nou sosii. HbGAŞ, dr. ii, 37. 2. (Despre timp sau despre unităţi, intervale, perioade de timp, despre anotimpuri, despre evenimente etc.) Care a început să se desfăşoare (de la un moment dat). Cf. sosi (12). Cf. dl, dm, m. d. enc. 3. (Despre ştiri, veşti, comunitate etc.) Care a fost remis destinatarului; care a devenit cunoscut; ajuns, parvenit. Cf. sosi (13). Cabinetul Franţei, preavă-zlnd această alegere încă înaintea, sositei înştiinţări, au înnoit a sa declaraţie, ar (1831), 3192/40. □ Vestea sosită nu l-a bucurat. ' ...’ 4. (învechit şi popular; despr.e oameni) Cuprins; lovit. Cf. dl, dm, dex. + (Substantivat, n.; în credinţele populare) Deochi. Şi deochiul sau sositul este 0 boală foarte grabnică, care. . nu se vindecă . decîl numai cu descîntece. grigoriu'-rigoV m. p. i, 50. 5. (învechit şi popular; despre oameni sau despre fiinţe care se deplasează) Ajuns (diri urmă). Cf. sosi (I 5). Cf. . DL, DM, DEX. — PI.: sosiţi, -te. — V. sosi. SOSITOr, -OARE adj. (Popular; adesea substantivat) (Fiinţă) care soseşte (I I) undeva. Ostaşi viteji... sini cei dintîi sositori asupra zidului cetăţii (a. 1694). fn, 38, cf. i. golescu, c. Vine, vine... iată-I sositor. alecsandri, t. 977. Sare viteazul în rîa. Iar rlul cu vinete valuri Prinde pe cel sositor. coşnuc, ae. 185. Dar gloatele barbare... Primeau puteri într-una din gloate sosiţoare. id. r. i, 163. Un Făt-Frumos cu ochii negri ca noaptea..., îmbrăcat în haine scumpe şi sositor pe un cal negru, vissarion, fl. 4, cf. dl, dm, dex. -v> (în credinţele populare, la ghicitul cu bobii) Bob sositor (şi substantivat, m.) = bob care cade stingher în partea dreaptă a ciurului şi dcspic care se crede că prevesteşte sosirea unui oaspete: p. e x t. oaspete care soseşte undeva (pe neaşteptate). (Descînlă învirtind vărguţa in ulcică)... vine, vine... iată-l sositor. alecsandri, t. 977, cf. ddrf. D-lui era, mai totdeauna, bob sositor la borşul de chitici, hogaş, dr. ii, 90. Rămîne bob stingher iarăşi, adică bob sositor, întîi cu mîhnire şi la urmă cu bucurie, sadoveanu, o. x, 220. Şi se uita cu ochii arşi, a drum: — Mai cată, babo, bobul sositor. cazi-mir, p. 123, cf. dl, dm, dex, şez. iii, 127, zanne, p. 1, 122. Scoate ciurul din covată Şi-ntinde bobii o dală; Amestccă-i binişor, Ca să spuie sositor. pamfile; . c. ţ. 181. ; — PI.: sositori, -oare. — Sosi 4- suf. -tor. SOSMA s. f. (Regional) Copcă mare făcută în gheaţă; la capătul unui sistem de copci mai mici, folosită pentru întinderea năvodului pe sub gheaţă; (regional) capcană, căldare mare. Se fiice o nouă copcă mare..., numită. . . căldarea mare sau capcanăt... . căreia însă, în unele regiuni, i se mai zice şi. . . sosma. ANTIPA, P. 486, ct. LTR2, DL, DM, M. D. ENC., DF.X, ALR 1 1 733/960. — PI.: sosmale. —Şi: (regional) soşmă (antipa, p. 791), stană (alr i 1 733/960; pi. sozme ib.) s. f. — Din tc. dial. sozma. S0SMĂ\ s. n. v. suman. SOSNA s. f. (Bot., regional) X. Cătină-roşie (Ta-marix iefrandra), Cf, borza, d. 167. 10090 'SOSMAR - 1261 - SQTNIC 2. Numele a două specii de arbori din familia cu-presaceelor: a) arborele-vieţii (Thuja oricnialis). CA. borza, d. 169; b) arborele-vieţii (Thuja occidehtalis). CA. bob za, D. 169. 3. Moţul-curcanului, v. m o ţ1 (1 3 a) (Polygonum orientale). Cf. borza, d. 135. . — Accentul necunoscut. — PI.: ? — Din rus., ucr. coeaa. SOSNÂIi s.. in. (Pot.: prin Bucov.) Jneapăn (PiAus mugo). Cf. alb i 1 947/3.88. Badea inalt ca.un sosn'ar, Lelea ptnă-n brăcinar! folc. mold. ii, 645. — PI.: sosnari. ■ — Sosna + silf. rar. SOSOLOCI s. m. pl. (Prin vestul Tranşilv.) Fire subţiri de cînepă care rămîn pe cîmp după smulgerea acesteia. Gf. a i 20^ 26. — Etimologia necunoscută. SOSPAlN s. m. v. puspan. SOSPĂN s. m. v. puspan. SOST s. n. v. sos1. SOSTANTÎV, -Ă s. n., adj. v. substantiv. SOSTEÎVIM EÎVT s. n. (Italienism învechit) Sprijin. Rămăsesem orfan ele părinţi -şi alt sosteniment nu aveam declt pe un unchi, filimon, o. i, 311. Se proclamase tmpărat al Germaniei..., caz ce il făcea să aibă necesitatea de sostcnimentul moral al puterilor celor mari. id. ib. ii, 102. — Pl.: ? — Din it. sostenimento. SOSPIRÂNDO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale vocale) Cu suspine. Cf. dn3. — Din it. sospiranfto. SOSTENL'TO adv. (Indică modul de executare. a unei bucăţi muzicale) Cu respectarea riguroasă a ritmului, de obicei lent, Cf. antonescu, d., dn8, m. d. esc., DEX. Din it. sosteiiuto. SOSIJC s. n. (Rar) Diminutiv al lui s o s1. Papă puţintel sgsue cu piinişoară. arghezi, ş. viii, 114. — Pl.: sosucuri. — Sos1 + suf. -uc. ' SOSIjJLEÂN s. m. (Regional) Fiecare dintre stîlpii unei case ţărăneşti fixat cu capătul de jos in grinda prispei, iar cu capătul de sus în grinda acoperişului (Şoimuş — Tirgu Mureş). Cf. chest. ii, 271/281. — Pl.: sosuleni. — Cf. ş o ş. SOŞMĂ s. f. v. sosma. SOTE s. n. Mîncare preparată din legume fierte la foc mic, înăbuşite cu unt. Sote de mazăre, brăescu, o. a. i, 33, cf. dl, dm, dn2, dex. (Adjectival) Mazăre sote. DL, cf. DM, DEX. — Pl.: soţeuri. — Din fr. saute. SOTEA s. m. sg. art. (învechit şi regional) Unul dintre numele dracului. Cf. anon. car., dr. iv, 848, com. din grădinari — oraviţa. Mînce-te socea. lexic risg. ii, 37. Nici cu dracu, nici cu sotea. zanne, p. ii, 574. — Etimologia necunoscută. S0TEHI0I.0GIC, -Ă adj. Care ţine de soteriologie, privitor la soteriologie. Ca in orice sistem cu preocupări soteriologice, mintuirea nu este individuală, ist. lit. rom. ii, 284. Ele au un scop soteriologie, de eliberare, de depăşire a condiţiei umane., românia literară, 1969, nr. 55, 6/5, cf. dn8. — Pronunţat: -ri-o-, — Pl.: soleriologici, -ce. — Din fr. soteriologique. SOTERIOLOGIE s. f. (Teol.) Doctrină a dogmaticii creştine potrivit căreia este posibilă mintuirea oamenilor prin sacrificiul lui Isus Gr'istos. Poemul în 20 de cînturi al omului. .., amestec de soteriologie şi program social, ist., lit. rom. ii, 284. în plămada omului tşi dau intîlnire elemente eleate, stoice, de filozofie hindusă şi de soterologie. românia literară, 1969, nr. 5'4, 13/4, Cf. M. D. ENC., DN3. — Pronunţat: -ri-o-. — Şi: (rar) soterologie s. f. — Din fr. soteriologie. SOTEROLOGIE s. f. v. soteriologie. SOTIOÂRCĂ s. f. (Regional) Coş mic de papură, cu două toarte (Vilcele — Turda). Cf. mat. dialect, i, 94. — Pl.: soliorci. — Din magh. szatyorka. SOTÎR s. m. (Grecism, rar) Mîntuitor (1). Eu sint neoplatonic, frate, Şi-n Carpax un sotir vedem, coş-buc, p. i, 308. — Pl.: sotiri. — Din ngr. aco-crip. SOTIŞ subst. v. sotîşa. SOTIŞA s. f. art. (Mold.) Numele unui dans popular. Jocurile din Ţepu sini: ardeleanca,. . . sirba, so-trişa. pamfile,- J. i, 17, cf. 134, varone, d., h vi 51, x 112, 558. — Accentul necunoscut. — Pl.: ? — Şi: sotiş (accentul necunoscut, h vi 51) subst., sotrişa (accentul necunoscut) s. f. — Etimologia necunoscută. SOTÎZ s. f. (Franţuzism învechit) Prostie (5). Cu alte multe asemenea sotize îşi bate vrăjmaşul joc dc dinşii. episcwescu, practica, 309/1, cf. alexi, \v. — Pl.: satize. — Din fr. sottise. SGTÎVIC, -Ă subst. 1. S. m. Comandant al unei sotnii. V. s u t a ş (D- Din. căzaci au perit şi doi sotnici. M. costin, o. 151. S-au strînsu toată căzăcimea. . . ş-au pus giudecători şi polcovnici şi sotnici.- neculce, l.'69. Sotnic la tirgul Harcovului au stătut, cantemir, hr. 217. „I-au luat şi sotnicul 5 lei pe gura unui iil-hariu“ care-l dcclară „soţie“ (a. 1741—1742). iorga, s. d. vi, 264. Sotnicul de căzaci. gheorgachi, let. iii, 293/26. Cile trei zapcii la un steag, adecă trei sotnici, 3 stegari, 3 ceauşi (a. 1776). uricariul, xix, 372. Cetele lor se compuneau din cile o sută de oameni comendali de centurioni sau ,,sotnici“. hasdeu, i. v. 72, cf. bogdan, o. 60, cade. Tabăra se frămînta vuind surd şi glasurile... solnicilor se înălţau puternice. sadoveanu, o. i, 347, cf. dl, dm. Acest steag [de cazacii a continuat să existe şi in a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind condus de un sotnic. stoi-cescu, c. s. 194, cf. m. d. enc., dex. *0* (Regional) E x p r.. A îi sotnic = a) a fi fără grijă. Cf. scrib an, d. ; b) a corespunde. Şi gata-i sotnic! Com. furtună; e) a sosi la timp. Tari mai eşti sotnic. şez. v, 124. 2. S. m. şi f. (Mold.) Paznic2 (1). Stăteam tn preajma cîrligelor ori a lesei, toată noaptea, sotnic nedeslipit, 10119 SOTNIE - .1262 ascultînd poveşti incetc la focul de găteje. saeóveanu, ap. cade. Cine-mi' este mireasa, Mireasa şi sotnica, Ca să siringă risipa? pamfile, c. ţ. 65. “v” Expr. A răinîne sotnic = a sta nemişcat. Cf. scrie an* d. A sta sotnic (lingă cincva sau pc capul, ori la uşa cuiva) = a insista pe lingă cinevâ pentrn a-1 determina să acţioneze; a se ţine de capul cuiva. id. ib. 3. S. m. (Mold.) „Sfătuitor, peţitor“ (Vlăşineşti — Botoşani). Com. furtună. — PI.: sothici, -ce. — Din rus. coTniiK. •SOXNÍE s. f. Unitate de cavalerie căzăcească alcătuită din o sută de soldaţi. Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, eesmeriţă, d., caee. De partea ceastălaltă a podului, aşteaptă, imobili, pe caii lor nervoşii.., In armurile lor de suliţi, de săbii şi de pistoale, sot-niite de cazaci, cocea, s. ii, 540. Urmat de răzvrătiţi răzeşi Şi sotnii de cazaci, .Nicoară Potcoavă intră-n ttrg la Ieşi. lesnea, vers. 281. Cuvintele se incălccau pe htrtie, intr-un fel de galop sălbatec de ■sotnie căzăcească. teodoreanu, L. 329. La glasul căpiteniilor, soi-¡ niite de cazaci se zvlrl la pămir.t. sadoveanu, o. i, 330. Caii se frămlntă, Muşcă din zăbale; Sotnii sute-n vale Voiniceşte cinlă. pillat, p. 38, cf. scriban, d., dl, dm. Ceata călăreţilor. . . gonind nebuneşte. . . parcă era o sotnie de cazaci în iureşul atacului, v. rom. august 1954, 59, cf. m. d. enc., dex. — PI.: sotnii. — Din rus. cothh. SOTKIŞA s. f. v. sotişa. SÓTTO-VÓCE adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) în surdină; cu voce scăzută; discret. Cf. dex, dn8. — Din it. sotto-vocc. SOŢ1 s. ni. 1. (învechit şi popular) Tovarăş (1); asociat; p. e ,\ t. prieten (1). Voiu fi ţie soţu, afla-ti-voiuşi punree-voiu intre faţa la păcatele tale. psalt. Iiur. 42v/19. E tu cinre eşti oe-ţi ostndeşti soţul (p r e ce lalalt biblia 1688)? cod. vor.2 65v/4. Plingeţi după mine, fraţilor şi soţii mici, şi ginlul şi cunoscuţii' mei (cca. 1550). cuv. D. bătr. ii, 449/5. Soţii (prietenii* 1938) miei şi vecirii mici Intre mere se apropiará şi stătură. psalt. 72. Şi amerinţară soţii loruş ce era Intr-altă corabie, ca să vie să ajute lor. coresi, ev. 3.31. Să ceară bărbatul de la soţul său şi muierea de la vecina sa vase de argint, po 213/3. Bogaţii şi mişeii, soţu cu soţ să vă încetaţi (cca. 1600). cuv. d. bătr. ii, 80/3. Iară sofii lui de greu-l pîriră cătră Protives, împăratul Eghiplului. moxa, 352/29. Dzice cătră svenţii săi: şerbii şi soţii miei..., soţii, pentru că m-aţi iubit, varlaam, c. 151. Află pre unul den soţii săi earele-i era deaioriu cu o sulă de bani. n. test. (1648), 24r/20. Alţii doisprădzeace. . . soţii lui Zamvri (a. 1650). gcr i, 146/22. Sîntem soţi cu îngerii. neagoe, înv. 11/19. Pre mine, soţilor, să mă ascultaţi; deci veniţi de-l sărutaţi (a. 1669). gcr i, 185/4. Au vrut să moară cu soţii. m. costin, let. i, 231/5. Şi nu-şi schimbă cuvîHtul Cătră soţ de ce dzîce. dosof-tei, ps. 42/19. Fusesă soţii lui Canlacuzino la prin-socirea acelui grec. neculce, l. 252, cf. anon. car. Văzîrid moartea soţilor, au fugit la Ţarigrad (începu-, tul sec. XVIII), mag. ist. i, 166/21. El să aibă a-şi căuta cu Murguleţ, de vreme că nu-i nici nimărui soci (a. 1741). uricariuL, xxii, 337. Cărora iu, fătul mieu, nu te face soţu aseamenea acelora, vablaam — ioasaf, li9r/6. Minţind, străluciţiii] bărbaţi va avea soţi în minciună, maior, íst. 37/5. Eu nu am soţ şi sînt unul singur de neamul acesta pre lume. ţichindeal, f. 374/1, cf. le. Ne uitarăm în toate părţile după soţii noştri, dar nu văzurăm pe nici unul. pleşoianu,.. t. i,' 228/8. Mulţi 'din soţii voştri, din tovarăşii noştri de şlavă, aii cozţif. c.r (1829),' 6P?/12. Dă jut ospăţ piare La toţi sofii de drhie. he'liaîhd, o. i, 351, cf. ghica, a. 680; Umbla să-t 'dueă la închisoare cînd eă s-au lovit de o ctală de 80 de republicani-carii au slobozit pe ai lor so/[i], ar (1833), 22^19, cf. i. golescu, c. ■¡.a-vreme va da socoţcală înaintea soţilor, citit despre a sa dirccţie, cîtşi despre întrebuinţarea banilor casei. cr (1834), 2812/7. JQo,i din ai lui soţi de arme. . . s-au depărtat, asachi, i. i, 2/19, cf. vălian, v. Antonie fu omorît şi alţi noauâ soţi di iiil fură trâşi în ţepe la Turda, fm (1842), 2822/5. Cînd citinsă fidele ei anul al patrusprezecelea, trebuia să-l iâie ''di toregeut, soţ in domnie, ib. (i84.4), 211I/2J. El si‘frtţelesc cu un alt soţ al său. . . şi amîndoi îşi îhtruniră- bandele lor supt un stejar prea vechi. ib. (1846), 19?/>29î In spaima ce stăpînea pe toţi, nimeni nu voia1 să ajute pe soţul săv. bălcescu, m. v. 165. Măi, soaţe,- văit^ai tu? pann, p. v. i, 115/10.; Să ■ muncească ¡eu blinăţţe iSipre a împăca pe soţi şi amici, aristia; pluît. IIcf. polizu, cihac, i, 257. Soţii de călătorie începuseră să . murmure contra prelungirii, călătoriei,,. BOpiNpNEANU, o. 303. A se uni în principiile de cultură eşte soarta. . . fiecărui popor europeen. Iniycparea este rurnai dacă o poate face ca un soţ de asemenea sau ca un rob supus. maiorescu, critice, 143. Izbutise a-şţ face soţi cu care să-şi petreacă urîtul. ispirescu, r. 83, cf. ddrf. După patru zile însă, V-iiftilă este răsturnat de oastea lui Alexandru, care-l prinde şi-l laie împreună cu. . . soţii lui. xenopol, i. r. v, 23. Cine-i-conlra, să-l vedem, Ca să-l ştie soţii? coşbuc, p. i, 302, cf. bar-CIANU, alexi, w.,. şăineanu2, Dete Pairpelu atjinci poruncă la soţi şi la slujnici. murnu, î. 191- Ai spart o criptă-n mînăstire Că să-ţi cîştigi un soţ de luptă. goga, poezii, 220, cf. tdrg. Ar fi vo.it să dea o raită prin vecini să vadă ce hodaiţă şi-au făcut soţii lui de joacă, acîrbiceanu, s. 317, cf. resmeriţă, d. cade. Respectul şi încrederea... faţă de soţul lor de primejdie rechemară şi precizară pe preot, galaction o. 187. Parcă spune-o taină mare Unui soţ închipuit. topîrceanu, B. 71. li simţea acum mai aproape şi mai adevăraţi decît'-pe bieţii pescari, soţii lot, cu care aruncase pîn-adineauri năvoade -eît pînza de păianjen. voi.culescu, p. i, 41. O , hacflă iute a răpus pe fratele şi soţul meu. sadoveanu, o. viii, 250, cf. scriban, d. Unde-s soţii şi duşmanii, Unde lunile şi anii? călinescu, o. îi; :192. Ţînărul, străjuit de patru soţi din regimentul lui, a. ridicat steagul, camil petrescu, o. ii, 251. S-a apucai şi. a povestit caporalului şi soţilor lui cum se va desfăşura atacul, Y. rom. octombrie 1964, 49, cf. m. D. enc., dex. Hai, soaţe vatave, De ne vătăveşte! mÎndrescu, l. p. 211. Mă soţule, zise unul, bine mai semănăm noi laolaltă, reteganul, p. iii, 9. Atunci Mihăilaş i-o băgat pe ceilalţi soţi mp pod. candrea, ţ. o. 36, cf. alr sn i h 15. In oraş dac-a-jungea, Şuieraşi asculta, Doar de soţii lui va da. balade, ii, 371. Şi cina cînd se gătea, Pintea la soţi se-ntorcea Şi din gură le grăia. folc. mold. i, 382. Omul din soţii lui se cunoaşte. : zanne, p. iv, 229. “v* (Prin analogie) Soţii [clini], câre^şi cu ce agonisise, intrau în pivniţă şi Jap împărţea cu echitate, galaction, o. 309. Azi a fost mai crunt ca niciodată, spuse taurul negru, pe cînd celall soţ îi lingea milos grumazul. voiculescu, p. i, 2. Lupul nu mai venea singur, ci cu un soţ ori doi, alteori în capul unui hăitic. ici. ib. 167. •y- Fi g. Totu-i un lucru menciunos şi sa cheamă minciuna s, soţ furtuşagului, prav. 75. Avuţia... care este soţ. ncsaţiului (a. 1746).. ap. tSrg. Cit de siricacios poate fi acel ton al sufletului, ce neprecurmat are întristarea de soţu al vieţii, vasici, m. ii, 55/18. D'intră cele 18 planele secundare e mai de insămiiat luna, nedespărţitul soţ a pămîrdului. rus, i. i, 12/10. Parcul, afară, se răsfaţă şi seînteie. . . faţă în faţp. cu soarele, soţu! lui în infinit, vinea, l. i, 87. + (învechit, rar) Aliat. Cuprinde mai. multe cetăţi de la vecini, soţii romanilor, şincai, iir. i, 1/22. ■ în vremea aceea încă un era supuşi', romanilor, - fără -'numai-cit le era soţi. îd. ib. -6/33. +• (învechit) Părtaş (1). Ne va fyce soţi şi moşleani împărqgei ceriului, ¡coresi, ev. 67. 10123 : ’ SOŢ1 - Î23â - 'BOŢ1 Spre mocirle chem pre voi ca ceiî slave den vecie soţi :să vă fac. id. ib. 89. Să aibă... soli taineci şi învăţă-tturiei. id. ib. 209. Soţ d[»nme]dzăifii talc, făctndu-i f(â. 1167$ -i Ï58Ô). g^r i, 242/40. Ca sciţi crediricioşi ‘■ai sodrlei doamnei lor, ei dêcisçrü a rămtnea pe loc. &5&CHI, s. L. ii, 67. 2. Bărbat căsătorit considerat în raport eu soţia ¿(3) iui; bărbat, (-popular) domn, om (I 5), român «(12), (popular şi familiar) dînsul, (Învechit şi regional) mărit1, soţie (3),’(învechit) casnic, căsar, căsâş, căsă-tor, (regional) gospodar, mireaz1 (3). Nici fratele să ajute cuiva nu poate acolo, nici sora, nici soţul, nici iubitul, nici vărul, coresi, ev. 538. Iaca iaste fie a muri derept muiarea care-ai luat ; că are soţ de căsătorie. po 64/23. Am vindut a me direptă ocină Şi moşie... cu o parte ce-mi iaste mie cumpărătură împreună cu sofu mieu, cu Iorga Stolnicul (a. 1667). bul. com. ist. iv, 19. Şlefania aflîndu-să atunce rămasă săracă de soţul ei. dosoftei, ap. tdrg. După moarte soţu-meu..., m-am aşezat cu dumnealui să dea trii sute lei (a. 1723). bul. com. ist. rv, 58. Iar jupineasa iui, deaca auzi aşa, foarte să bucură, de euvintul soţului ei (cca 1760). gcr ii, 68/11, cf. i. golescu, c. Cînd vor vedea împreună puşi în mormînţul pustiu Şi pre soţ şi pre femeie, şi pre maică, şi pre fiu. pogor, henr. 137/15, cf. valian, v. Văduva lui, care ie remărită puţin timp după moartea lui, reclămă pentru soţul ei cel nou meseria răposatului, fm (1846), 223V22. O, bunul meu domn ! viteazul meu soţ ! negruzzi, s. i, 146. Abia-şi perdu ea soţul şi-şi lepădă podoaba. aristia, s. 9/22, cf. polizu. Nu este o familie care să rtu plingă un tată, un soţ, un frate, ghica, c. e. i, 47. Adusese soţului ei ca dotă două moşii mari. sion, p. 64. Bărbatul are drepturi şi soţul datorii, canella, ' v, 48. Nu puţin să se bucure sufletul meu de soţ şi de’părinte, alecsandri, t. i, 1-34, cf. ciiiac, i, 257. linţia, p. 87, cf. 21. [Turturica] merge şi setea-şi alină Şi de soţiul ei suspină.- reteganul, tr. 14. Ce-ţi porţi osul pe unde ciorile nu-şi duce soţul? FUNDESCU, L. P. I, 46. 3. (Rar) Fiecare dintre cele două obiecte de acelaşi iei care formează o pereche (2). Numai dacă mergi să aduci soţul papucului ăstuia, reteganul, ap. cade. •'0> Cu (sau fără) (de) soţ = a) 1 o c. adj. (despre obiecte, fiinţe, oameni etc.) care se află In număr pereche (sau nepereche); (despre numere) carc este (sau nu este) divizibil cu 2, p ă r4 (sau impar). Cf. i. golescu, c., valian, v. Să cerci ceea ce ţi-am arătat: 3.7.9. tot fără soţ. negruzzi, s. m, 113, cf. polizu, cihac, i, 257. pe lingă plopii fără soţ Adesea am trecut, eminescu, o. i, 191. Ei trebuie să fie cu soţ la număr, ispirescu, ap. tdrg. Numără flăcăii şi de-s cu soţ tot ii va merge bine. sevastos, n. 10. Ursitoarele vin totdeauna - in săptămina in care s-a născut un copil, in nopţile fără soţ, adică: a treia, a cincea şi a şaptea noapte, marian, na. 149, cf. ddrf, barcianu, alexi, \v., tdrg. Trebuie să fie mai mulţi inşi..., însă să nu fie cu soţ, ci fără soţ. pamfile, com. 45. Dacă treptele ar fi cu soţ. . . atunci să ştiţi că da. delavrancea, o. ii, 324, cf. resmeriţă, V-, ŞĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D., DL. îşi Spunea Că, dacă pomul va cădea in urma unor lovituri cu soţ, se vor întoarce acasă. T. popovici, se. 298, cf. dm, m. D. enc., dex. Ochi in ochi, umăr la umăr, Şi-n horă cu soţ la număr. şez. v, 151, cf. alr sn iv h 935; b) 1 o c. a d v. în număr pereche (sau nepereche). Clnd pui ouăle sub cloşcă, zice românul, nu le pune cu soţ, ci fără soţ, ca să iasă din toate pui. candrea, f. 5. N-am băut niciodată făr’de soţ. pamfile, j. ii, 52. Expr. A nu avea (sau, învechit, a nu fi, a nu se da cuiva) soţ (ori soţi mulţi) = a nu avea, pereche, v. pereche. (3). Nu e soţ ţie în dumnedzei jD[oa]mm. psalt. hui\. 73r/7. Am luat o muiare văduvă, rea, procletăy cil nu se da ei soţ întru răotate supt soare, ţichindeal, f. 464/3. Numitul Ionaşc iaste om năpraznic, de n-are soţi mulţi (a. 1817). iorga, s. D. xii, 206. Un blestemat ce nu avea soţ în lume. gorjan, h. ii, 150/15. (Cu schimbarea construcţiei) Dă frumoasă, soţ nu are. alexici, l. p. -88. 4- (în construcţiile) Cu soţ ori fără (de) soţ sau soţ ori făr’de soţ = numele unui joc de doi copii în care unul ' trebuie să ghicească dacă obiectele ţinute în pumn de celălalt sînt în număr par sau impar. Cf. tdrg, PAMFILE, J. II, 52, CADE, SCRIBAN, D. — PI.: soţi şi (învechit, rar, n.) soţuri. — Voc.; şi (învechit şi popular) soaţe. — Şi: (învechit) soci ’s. m. — Lat. socius. SOŢ2 s. n. v. sos1. SOŢESC, -EÂSCĂ adj. v. soţiesc. SOŢÎ vb. IV. Refl. recipr. 1. (învechit şi regional) A se întovărăşi, a se asocia. Cf. budai-de-LEANU, LEX., ALR SN V h 1 375/349, ALRM MN III h 1 138/349. «v' T r a n z. A face părtaş. Dumnezeeşliei fire soţiţi .fum. coresi, ap. dhlr ii, 356. 2. (Regional) A se căsători (Bucureşti). Cf; teo-dorescu, p. p. 676. Şi mai mult m-am bogăţit De cînd, Voico, ne-am sofit. id. ib. — Prez. ind.: soţesc. — Şi: (regional) soţii vb. IV alr sn v h. 1 375/349. — V. soţ1. SOŢÎABIL, -Ă adj. v. sociabil, SOŢIAB1L1TÂTE s. f. v. sociabilitate. SOŢIĂL, -Ă v. social. SOŢIÂL-DEMOCRÂT, -Ă s. m. şi f.v. social-demo-crat. SOŢJAJLÎST, -Ă s. jm. şi f., adj. v. socialist. SOŢIE s. f. 1. (învechit şi popular; rar la m.) Tovarăş (1) ; asociat; p. ex t. prieten (1). Dzise cătră soţie ce era merşi. cod. vor.2 42r/12.: Iacov şi locm, feciorii lui 7.evedei, ce era soţie lu Simion. coresi, ev. 329. Aşea va face Dumnedzău cu noi, cum facem şi noi cu soţiile noastre, adecă hie cu ce om. varlaam, c. 215. Cînd vor fi neşie soţii multe de vor ţinea drumul, de vor tilhui. . . -să-i spindzurc. prav. 35. Clnd va prinde giudeţul vreu-n calpuzan, trebuie să-l cerceteze: mai are soţii? prav. mold., âp. hem, 646. Luca au fost. . . soţie credincioasă lui pavel. n. test. (1648), 64v/3. Avind şi viaţă intre soţi, s-au încleştat cu o seamă de evangheliţi. simion dasc., let. 174, cf. uri-cariul, xxv, 298. Şi-Qu ales soţie la împărăţie pre Alexandru. m. costjn, let. i, 82/21. Ş-o.m întrebat pre un soţie lui Petră, dosoftei, v. s. noiembrie 151v/4. Duca de Saxonia, cu soţie a lui, dau răspunsuri puţin bune spre folosul dreptăţii (a. 1693). fn 7, cf. cod. puse. 84. Au găsit soţie asemenea lui, pe un ghenărariu. ist. ţ. r. 18. Priimind soţie la împărăţie pre Al.bimie, s-au pornit cu oşti. N. costin, l. 150. Numai pre soţia lui, pe Iano, l-au tăiet. neculce, l. 265. Cineş cu soţiile şi cu părţile sale să ţinea, can-temir, hr. 90. Ş-au luai soţie pre losuf paşa (începutul sec. XVIII), mag. ist. iii, 94/2. Ficiorul împăratului... s-au depărtat de soţiile lui. sindipa (1704), 88v/8. Au fost... şi cu alţi boiari, soţie lor (a. 1720). bul. com. ist. iy, 51. Vă voi duce la soţiile meate. mineiul (1776), 131fl/24. pre cine ai cu tine soţie aceştii filozofii, varlaam — ioasaf, 74v/10. Cinstin-du-l şi pre el şi pre soţiile lui. . . prieteneşte, i-au slobozit. şincai, hr. i, 392/34. Măria sa insă cu soţiile, boierii, număra iscăliturile, zilot, cron. 77, cf. lb, drăghici, r. 73/24. Veniţi soţii credincioase lîng-al meu nepot iubit, pogor, henr. 120/5. Tăiară... şi pe celelalte soţii ale lui. bălcescu, m. v. 291, cf. ddrf, barcianu, cade. împreună cu soţiile sale intră in gospodăria şătrarului. sadoveanu, o. x, 46, cf. scri-ban, D. Vino, bade, joi seara C-atunci e dulce gura! Dar nu veni cu soţie Că, zău, nu-ţi voi da, nici ţie. jarnîk — bîrseanu, d. 48. Cată-mi mie şi io ţie, Doară noi ni-om fi soţie, mîndrescu, l. p. 126. Acolo am şădzut şase ierni cu soţîia miieu. r. papahagi, m. 169. Dzîsem cătră soţîia (ortac) noastră, arh. folk. v.t, 383, cf. alr i 1 793/339, 345, alr ii 4 385/349, alrt ii 101, 131, alr şn i h 15/346, Âm avut soţie la sapă. mat. dialect, i, 94. (Prin-analogie) Surana auzind pe vechea soţie Ftintezind, să întoarsă şi vru s-ajungă La Ducipal. budai-deleanu, t. v. 141. S-a dus copilul şi a adus de soţie lui Murgoci, pe Ccrban. i. cr. ii, 229. "v* F i g. ie/[u]s[a]Zuim era clădit ca o. cetate al lui soţie depteunră e. psalt. hur. 110r/2. Svinta cruce iaste... soţie celor singuraţi. varlaam, c. 45. [Norocul] suie, el coboară... Cu soţiia sa, vreamea, toate le surpe. u. costin, o. 321. Iar de vei avea soţii mîncările şi băuturile, nu vei avea dragoste niciodată spre post. antim, ap. rosetti — cazacu, i. l. r. i, 165. Luna, această măreaţă soţie a pămînlului. ge-nilie, g. 79/13. Una... din planeteleDespărţin-du-se de alta ce ii era de soţie, conachi, p. 271. Soţia lui e groaza, alecsandri, ap. şăineanu, d. u. Dă-mi, cruce, glasul tău mie, Că vom fi bune soţie, marian, î. 500. Da drumuţu-i grea soţie, bîrlea, l. p. m. i, 107. Cupe cu iin, mărturie Ş-o ploscă de zin, soţîie. gr. s. vi, 210. «0* Expr. (Regional) A nu avea soţie = a nu avea pereche, v.jerec h e (3). Este sărac, De n-are soţîiern sat. balade, i, 451. (Regional) A fi de-o soţie (cu cineva) = a fi deopotrivă (cu cineva). 10132 1 S0ŢIE - 1265 - SOŢIE Ce folos.. de-a mea domnie, Că-s cu dracii de-o soţie. •r.- papahagi, m. 201. +. (învechit) A-liat. Nemţii, daca. aa-văzut că soţiile.i-au viclenit...., au luat de la unguri jumătate de ţara' ungurească, ureche, l. 125, cf; simion dasc., let,, i a, 39/10.0 scriia pe.atunci leşi-i Muldova că ieste crăiei leşeşti, soţiie. m. costin,, 0. 44. Ori ca.-pre nişte supuşi i-au domolit,' ori ca pre nişte sofii i-au àÿùt. cantemib, hb. 18. Aflind dachii vreme şi sofii cjăsindu-şi pe un neam ce-i'zicea aluni, . . . s-au sculat spre romani, c. cantacuzino, ap. ROSETTI — CAZACI', I. L. B. I, 283, cf.. DDRF. (învechit) Părtaş (1). Soţii i-au făcut Dumnezeu slaveei lui. coresi, ev. 41. >1 căruia moarte auzind Votaman, "unul de ai săi mai iubit, atîta să înfricoşă, cit puţin lipsi să-i fie fost şi soţie (a. 1703). fn 121. 2. (învechit şi regional) Tovărăşieasociaţie; prietenie. Derept accaia fifi dumnezeeşti in soţie celui, ce iaste de fire. ccresi, l. 177/2. Moişi pogoriia deaspre muntele Sinaiului... şi... obrazul lui luciu ară fi de. . . so.fiia c.e fu cu Domnul, po 296/27. l-au venit om aşa de treabă. .., să le fie la soţie, dosoftei, v. s. decembrie 195r/4. Mearge-npreună La casa sfin-tâ-n soţie bună. id. ps. 181/6, cf. anon. cab. Luind ■ voinicii noştri în soţie Pe Jorgiu şi pe Medru, gios te pogoară Ş-ajută lui Vlad. budai-deleanu, ţ. 164, cf. CADE, SCR1BAN, D., BUL. F1L. VII,--VIII, 373, MAT. dialect, i, 94. ^ Loc. v b. (Regional) A face soţie (cu cineva) = a se întovărăşi (cu cineva). Cf. mat. dialect, i, 94. E x p r. (înyechit, rar) A aven soţie (cu cineva) = a împărtăşi aceleaşi gînduri, aceleaşi sentimente (cu cineva). Ş-cm zice că so{ie avem cu nusul şi întru un tunearec imblînd, menfim. coresi., 1. 190/14. .-ţ. Adv. (învechit şi regional ; şi în 1 o c. a d v. în sau lntr-o soţie ori <1-o soţie) împreună. Şi din casa D\o]mnului mergeam într-o soţie, psalt, (1651), 117r/15. Veniră la mărturie împreunîndu-să adunaţi de la osebite locuri. . . şi boierii şi meştersuguri adunafi intr-o sofie. dosoftei, v. s. februarie 69v/24. Si mearseră amindoi soţie, mineiul (1776), 51v2/18. Doi oameni călătoreau în soţie, ţichindeal, f. 212/6. Asinul păscînd cu cocoşul în soţie. id. ib. 114/10. Pruncii dimpreună cu învăţătoriul într-o soţie să vină şi să se veselească, petrovici, p. 46/7. Şc duc d-o sofie. alr ii 4 386/353. Nu mă iei d’e-o sotiie. . '. că am mai povesti un-altă. o. bîrlea, a. p. ii, 176. • • ' 3. Femeie căsătorită considerată în raport cu soţul1 (2) ei; nevastă, (rar) doamnă, (învechit şi popul; r) femeie, muiere1 (2), soaţă (2), (învechit şi regional) soţ1 (2), (popular) bofeasă, (popular şi familiar) dînsa, (familiar) consoartă, pereche, (familiar şl glumeţ) babă, (glumeţ) jumătate, (frariţuzism învechit) damă, mar damă (!)• Eu, Oprea, şi cu soţia mea Neacşa (a. 1680). bul. com. ist. iu, 84.'j-a murit sdfia şi a moştenit şi multă avuţie. văcabesCîjl, isţ. 248. Despărţenia lui Stan a lui Gheorghe Frincu şi soţia Maria (a. 1817). icrga, s. d. xii, 205. lancul.. . să-şi ia soţie de potriva celorlalţi fraţi (a. 1819). bul. com. ist. iv, 155. Spe,-riindu-să şi biiaia soţie, zace şi acum (a. 1820). iorga, s. D. vii, 71. El luase de soţie pe Elena, pleşoianu, t. i, 243/26. Este dator ghinărarul Varlam. . . soţii\i] lui (a. 1.829).. doc. eç. 428, cf, i. golescu, c. Au per-dut şi pe socrul şi pe.sofia sa de. la care n-au rămas .fii şi fiice, ab (1831), 701/30. A luat de sofie pe doqjnnă Bcti-Lee. mabcovici, c. 3/20. împreună cu soţia, mea şi cu alfii din rudele mele (a. 1835). doc., ec. 571. Fericit acela ce să va noroci a o avea de soţie, blz-nea, F. 23/31. Mihail. . . au biruit pe Gheorghie şi pe sofia sa au lual-o în robie, asachi, i. i, 61/12, cf. va-lian, v. Mi-am scos soţiia şi, copiii de la-".turci (a. 1839). doc. ec. 73.4. Petrecerea iubitei mele soţii la tristul mormint (cca. 1840). cat. man. ii, 197.- Ioana văduva, soţiia răposatului Ştefan (a.. 1842). doc. ec. 762. Dă-mi... şi o soţie... Care să-ndulcească tristă viaţa mea. aricescu, a. b. 8/5. Teseu d luat de solie pe Fedra. aristia, plut. 32/16, cf. polizv. De ce. . . să nu fie la modă a fi" o soţie virtuoasă? ghIca, c. ï. ï, 189Piuncii lui şi chivî soţia, Tot ce ars’e-n •pietre.-stON, 'poezii, 263/15. A tui Mihai soţie Avenit să-ţi povestească. AleXandbescu, m. 16. Sofia unui medic vre să ajutore pe bărbatul ei în praxa-i medicală. f*<1871),• 393. Iubesc pe a ta fiică şi de Soţie o vreu. alecsandri, ’t. ii, 107: li promitea.: ■ că el o va lua de sofii, eminescu,- n. 40. Făt-Frumos a luat ele solie pe zîria cea mai mică. creangă, o. 168. Trăia tii pace... cil sofia şi cumnatele sale.' ispireScu, l. 8, cf. ddef. Ar ţi căzut jertfă răzbunării sofiei sale. xenopol, i. b. ii,' 24. Capătă pe cea mai mică fată de-mpărat sofie. coşbuc, p. ii, 136. Cere de soţie Pe domniţa Ar.ca. davila, v. v. 63. Educaţia femeii ca mamă, ca sofie şi româncă (a. 1905). în plr ii, 105, cf. Ai.'EXij \v. Fusese sofia domnului muntean' Vlăd. iOrga, c. i. ij 81'. De m-ar lua pc mine de soţie, Eu i-aş hrăni palatul cu o pită. iosif, v. 142. Răminea. soţia cu trei copilaşi mărunţi, brătescu-voineşti, p. ■30. Vă cer de sofie pe fata dumneavoastră, agîbbi-ceanu, a. 204. Meda devine şi ea una din numeroasele sofii ale lui Filip. pârvan, g. 55. Venea. . . sofia învăţătorului, rebreanu, i. 22, cf. resmebiţă, d. Acelaşi-.(jind a fost împărtăşii atit. sofiei lui, precum şi altora, dumitbaşcu, stb. 8. Ce-i lipsea ca să fericească O soţie? M. I. CARAG1ALE, C. 99, Cf. ŞĂ1NEANU, D. U., cade. Sofia sa Şextia îi împărtăşeşte soarta, lovi-nescu, c. iv, 64. Părea o soţie foarte fericită de asemenea sof. c. petrescu, c. v. 236. Vine şi soţia domnului gheneral, brăescu, o. a. i, 31. Nenorocirea . . . poate să cadă peste sofia oricărui muncitor, sahia, n. 42. O dorise de soţie a lui. vissarion, b. 366. Eşti fată şi soţie de boier, teodoreanu, m. u. 127. Anca fusese soţia lui Velicu Vodă. voiculescu, p. i, 187. Ce gospodărie are d. învăţător şi ce sofie vrednică / sadoveanu, o. xx, 90. Sofia d-tale e grav bolnavă. dan, u. 189. Resturile unei biserici pe care a zidit-o Alexandru cel Bun pentru prima sa sofie. iordan, t. 306, cf. scriban, d. Sofia însăşi a eroului... să-l abată pe Mihai de la holăririle. . . fatale, vianu, a. p. 31. Primeşti să fii soţia mea? arghezi, l. 325. Eşti născută spre a fi cel puţin soţie de maharadjah. călinescu, o. i, 153. Am citit împreună c.u soţia mea scrisoarea, bogza, a. î. 470. S-a încheiat idila lor,... Sculptorul şi-a pierdut pe drum A lui soţie, paras-chivescu, c. ţ. 102. îşi luă asupră-şi drepturi de soţie şi de mamă. vinea, l. ii, 306, cf. di,. Soţia mea o să mă clca afară din casă. pbeda, r. 10, cf. DM. Vciese să fie. unul al altuia, sof şi sofie. babbu, g. 31. Soţia sa nu mai era în viaţă. ist. lit. rom. ii, 46. N-a primii să-i fie sofie după ce divorţase de întiiul ei soţ. v. rom. ianuarie 1966, 183. Soţia mea... mă asculta. bănulescu, i. 10. N-a luat-o de soţie doar pentru că e fată de academician, cinema, 1968, m\ 12, 4. Nici nu şi-a propus să ioace rolul de soţie şi mamă. con-temp. 1969, nr. 1168, 4/4. De aceea ea Şe va numi soţia mea. teodobescu, p .p. 167. Că şoţia-i tinerea Ş-am trăit bine cu ea! jarnîk — bîbseanu, d. 499. Acea femeie poate să fie soţia lui cca dinţii, sbieba, p. 47. Vreau să iau pc fata lui de sofie. reteganul, 1?. v, 8. Nici. n-am tată, Nici soţie ca să-mi.. placă. şez. i, 114. Nici eu nu am sofie. bibicescu, p. p. 20. Cauţi pe doamna Chiralina ca s-o iei de soţie, fun-descu, L. p. 57. Să mă-nsor, să-mi iau soţie, balade, ii, 178. A rămas acolo s-o ia dă soţiie. bîrlea, a. p. i, 551. Mi-a venit Vremea de căsătorit Şi sofie a-mi lua. folc. mold. i, 179. Pinză şi sofie să n-aVegi noaptea. zanne, p. in: .270. ^ (învechit si regional) Soţ (2)- Nu voi lua de soţie pe nimenea. . . afară de line; aceste zicînd doamna Stana se făcu nevăzută, gorjan, h. ii,‘182/9. Am dorit să fi-.l cer de sofie. pann, e. .iv, 17/7. le-fi, Ioană, ziua bună. . . De la soţia cea bună. marian, î. 280. Da’ nu-i el sofia mea? sadoveanu, o. vi, 506, cf. cade. Sofie se spune... şi sofului. bul. fil. vii—vin, 373. Fugi, cucuie, de-acolea; Că vine sofia mea Şi-a lua puşca Şi-a da. pamfile, c. ţ. 235. Numai eu trag. singurea, Că mi-o omorît soţia mea. bîrlea, c. p. ii, 184. C-am avu şi io soţie Ş-am rămas de mult pustie, an. s. vi, 199, cf. coman, g-l., 10132 SOŢIESC - tăee - SQŢtlLUC alr n/l h 129/769, a v 25. Radule, sofia mea, Nu-mi bate bou de cea, Că e zestrioara mea. balade, ii, 452. N-am rumăn, şoţiia mi s-a prăpădit., ol. olt. 4 (în- . vechit şi regional) Soţi, v. soţ1 j(2). PTejşce sbţie, ce se zice bărbatul şi muierea (a. 1650). kp. tdrg, cf. SCRIBAN, D.', ALB Il/l MM 83, 2 693/272, 363, ALRM u/l h 211. P. anal. (învechit şi popular) Soţ1 (â) (la animale). O turturică, de lingă solia noastră, Nici ■ nu zboară, nici se duce. conachi, p. 87. Însoţit de turturele Rămase d-a lor soţii, Voi să ctnt zilele mele Cu paseri in armonii, mureşanu, p. 32. Porumbelul... se roteşte mereu, urinindu-şi soţia, gîrleanxi, l. 58. Turturea,fără soţie Şi tot cred c-o să mai vie. jarnîk — bÎhsEanu, d. 129. Zboară tristă, prin pustie... Cu dor dup-a sa soţie, reteganul, tr. 13. Sărmănica turturea, Dacă-şi pierde soţia, Ea pe alta nu-şi mai vrea. sevastos, c. 43. Să iei pildă. . . de la turturică, cc, clnd işi pierde soţia..., nici aude, nici mai calcă pe cracă verde, zanne, p. viii, 537. 4. (învccliit, rar) Fiecare dintre cele două părţi identice şi simetrice ale unui obiect, unite intre ele, care formează o pereche (4). Bărbatul fără muiere, ca foarfeca fără soţie, ce nu taie, ci numai zgîrie. I. GOLESCU, ap. ZANNE, P. II, 16. 5. (Prin Olt. şi prin Munt.) Organ genital la animalele femele. Cf. du. v, 274, 315, coman, cl., alb i 1 099/856. — PI.: soţii şi (învechit şi popular) soţie. — Soţ1suf. -ie. SOŢIIiSC, -EÂSCĂ adj; (învechit) Conjugal. Iaste între oameni o dragoste. . . curată, dragoste soţiească. TiCHjNDKAL, F. 365/11. Credinţa soţească. ddrf, cf. DL, DM. — PI.: soţieşli. — Şi: soţesc, -eâscă adj. . — Soţi .(pi. lui soţ1) f suf. -esc. SOŢIET s. f. v. societate. SOŢIETATE s. f. v. socictale. SOŢ1Î vb. IV v. soţi. SOŢIÎRE s. f. (învechit) Acţiunea de a s c soţi (v. soti 1); întovărăşire; asociere. Şi cere Pavel ca să fie soţ şi Ioan so(iirea carca ou avut cu Petr (â. 1652). ap. tdrg. Nu va asculta poruncile JDfojm-nutui şi va minţi cătră aproapele-ş întru zălojire au pentru soţiire, au pentru jah. biblia (1688), 731/6. De soţiirea omenească folositoare orinduieli (a. 1693). l:N 4, cf. TDRG, CADE, .SCRIBAN, D. — PI.: soţiri, — V. soţii. SOŢIOARĂ s. f. (Popular şi familiar) Diminutiv al lui soţi« (3); (popular) nevăstuică (I 2), neves-tuţă (2), (popular şi familiar) nevestică (£), (regional) nevăstucă, soţucă. Soţioara lui... avea nemîngîiată jeale. dosoftei, v. s. octombrie 55v/31. Va veni. . . să se mai bucure încă o dală de inima soţioarei sale. HELIADE, L. B. III, 49/22, cf. I. GOIESCV, C. Cu CÎt să mtfinea de pierderea bunii sale soţioare, cu atit dc mult să bucura de fiinţa fie-si. fm (1842), 244?/33, Altul facc cu ochiul tinerei tale soţioare, pe care tu ai pă-răsit-o. odobescu, s. iii, 97. ll văzură. . . venind teafăr, alături cu o soţioară de-i rîdea şi stelele de frumoasă. ispirescu, l. 48. Să fie cu al nostru împărat soţioară, sevastos, n. 112, cf. ddrf, tdrg, cade. Dulcea-i soţioară Gata-i să se ducă Şi-n locu-i să moară, topîrceanu, p. o. 30. Soţioara mi-a murit şi-am rămas nenorocii! vissarion, b. 182, cf. dl, dm, di« . Om hotărî In zid de-a zidi Cea-ntii soţioară .. Care s-a ivi. aleosandri, p. p. 188. Viaţa tni-e amară Departe de ţeară Şi .de soţioară, teodorescu, j p>. p. 284. Vedea mlndră soţioară Cu jelită feţişoară. JAKÎS'fK — BÎESEANU, D. 488, cf. ŞEZ. 111,40. PUM-le pe. pană Să te scot la ţară. Să-mi' fii-soţioară.- balade, i,' ‘3#7. - Eu n-am’ găsit Soîioară-n liime’ Să semene mie. folc. olt. — mukt.'ii, 82. '■$■? (Prin analogie) Vezi cele paseri... cum din creangă in creangă zboară... Tot soţul cu clte o soţioară, bwdammxbaku, ţ. 132. -4 (Regional) Diminutiv pentru fiecare dintre cele două persoane unite prin căsătorie. Com. din bîUşov. — Pronunţat: -ţi-oa-, — PI.: soţioare. — Soţie 4- suf. -ioară. SOŢltijţţ s. m. (Popular şi familiar) Diminutiv al lui soţ1 (2) ; (popular şi.familiar) bărbăţel, (regional) soţuc, soţuleţ, soţuluc. M-am rănit foarte de asprimea neamurilor mele şi de moartea iubitului fnieu soţior. buznea, r. v. 88/24. De vreme ce ai să-mi fii soţior ..., fă-mi puţintică curte, ai.ecsandri, t. i, 210. Complimente soţiorului şi băieţelului Sovietul Suprem — organ suprem unicameral al puterii de stat al fostei Uniuni Sovietice sau al republicilor unionale sau autonome din Uniunea Sovietică. Lîngă sălile imperiale, Sovietul Suprem şi-a stabilit sediul, sadoveanu, o. xvii, 32. In vederea alegerilor pentru Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. scînteia, 1947, m\ 743, cf. dl, DM, DER, D. ENC. 3. P. g e ne r. (Neobişnuit) Comitet. Comitetul „Vieţii româneşti“.. . este cel mai simpatic şi mai vrednic de încredere soviet intelectual din cile cunosc, v. rom. decembrie 1963, 152. — Pronunţat: -vi-el. —PI.: soviete. — Şi: (învechit) sovet s.. n. — Din rus. cobgt. SOVIETIC, -Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Uniunii Sovietice sau era originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care locuia in Uniunea Sovietică. Sovieticii au atacat ieri la patruzeci de kilometri depărtare, sadoveanu, o. xvii,'257. Soldaţii români... înaintau alături de sovietici, stancu, r. a. ii, 214. Sovieticii ştiau că România va fi cap de pod în faza nouă în care va intra războiul, beniuc, m. c. i, 86. Doi soldaţi trîntiseră la pămlnt trupul sovieticei, camilar, n. i, 78, cf. dl, dm. Aci ii aştept pe sovietici. T. popovici, S. 412, cf. M. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţinea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1) ; privitor la Uniunea Sovietică sau la sovietici; originar din Uniunea Sovietică: care se referă la soviete (2), propriu sovietelor. Cf. şăineanu, d. u., cade. La prima vedere, s-ar părea că s-a produs o desfacere totală intre literatura clasică a secolului XIX şi literatura de azi, sovietică, sadoveanu, o. xx, 370, cf. scriban, d. Statul sovietic şi-a început existenţa punînd capăt războiului, contemp. 1948, nr. 108, 1/1. Popoarele sovietice... nu puteau recurge la exploatare. scînteia, 1949, nr. 1 320. Simfonia spaniolă ... executată de... marele violonist sovietic, căli-nescu, c. o. 123. S-au consacrat rînduri numeroase pentru Rusia sovietică, ralea, . în plr ii, 632. Patria sovietică este pămînlul prieteniei frăţeşti dintre popoare. v. rom. octombrie 1954, 172. In dezvoltarea ştiinţei agricole.,, ocmenii de ştiinţă soviciici au o coniribu-lie considerabilă, agrotehnica, i. 27, cf. dl. Trecură ■tancurile sovietice, t. popovici, se.. 236, cf. dm, dn?. Experienţa sovietică constituie un ajutor preţios, geologia, 40« A dţpus mari eforturi pentru tntârifea şis- 10161 SOVITUROS -■1268 SOVÎRF ternului sovietic de sănătate, abc săn. 327. Îşi trage' originea din cele mai' bune tradiţii ale '.teatrului rea- : lisi sus'şi sovietic, scînteia, 1969,. nr. 8.194,. cf; iii.; d.'enc., i>iix: ■ ’ — Pronunţat': -vi-e-. — Pl.: sovietici, -ce. — Din fr. sovietique. SOVITUROS, -OÂSĂ adj. (Regicnal) „Neastâmpărat, secăturos, care se leagă de toată lumea'1' (Brăila). COMAN, GL. • • — Pl.-: sovituroşi, -oase. • ' — Etimologia necunoscută. .. . .... SOVlLCA1 vb. I. T r a n z. (Folosit şi. a b s o 1.) (Prin Transilv.; -complementul indică alimente) A înghiţi cu lăcomie; a mînca în mare grabă; (familiar) a înfulcca. A început să. mlnce, plescăind şi sovilcînd in grabă, lăncrănjan, c. ii, 76, cf. chest. viii 113/27. Intr -un ¡:ert o suflicat un tier de ramă. mat. -. dialect. i, 95. — Prez. ind. : şovilc. — Şi: suflică, suîulca (ghest. viii 113/27) vb. I. ' — Etimologia nesigură. Cf. sufleca. SOVÎLCÂ2 vb. I. v. sovîlta. SOVlLSÎ vb. IV v. sovîlta. SOVlI.T vb. I. Tianz. (Transilv.; complementul este aluatul dospii) A rupe din întreg şi a da formă (de pî.ine) înainte de a băga la cuptor: (învechit şi regional) a soage (1), (regional) a solzi (2). Cf. cade 122. Pila n-o ştiu frăminta, Nici in troacă. . . sovîlta. viciu, s! gl.,' cf. pamfile, i. c. 196. lău sovtlsesc chită. df. vii, 88, cf. 87, 92, xi, 120, chest. viii 25/3. Cu călciiu mini sovilc t'ita, o (ai ca un măr. alb sn iv h 1 056/141. Refl. pas. Să soalvă chila, alr i 775/148. Se sovoalcă pila. ib. 1 847/122. ■ — Prez. ind.: sovill. — Şi: sovîJca vb. X, sovilsi, sovîrzi (dr. vii, 82 bis, 88, 92, albi 775/166., 1 847/166) vb. IV, sovolcâ, sovoldă (alr i 1 847/144), so-volgâ (ib. 1.847/125) vb. I, sovoli. (dr. vir, 82 bis. 88) vb. IV, sovoltâ. (ib. 9.2, chest. viii 25/3, alr 1 775/178, alr sn iv h 1 056/17) .vb. I, sovolzi (alr i 775/164, 1 847/164) vb. IV, sovulijâ (dr. vii, 82 bis, alr i 775/125) vb. I, sobolzi (dr. vii, 82 bis, 87, 92, alr i 775/156, 1 847/156) vb. IV, solvă vb. I, solvi (alr i 1 847/148) vb. IV, sorooldâ (dr. vii, .92, alri 775/129, 1 847/129), săi vă (alr i 1 847/170) vb. I, săvăi (dr. vii, 86, alr i 775/17.0) vb. IV, săvoldă (alb sn iv h 1 056/157) vb. I, sivili (dr. vii, 82 bis, 92, alr i 775/160, 1 847/160) vb. IV, suholtă (dr. vii, 92, alr i 1 847/174), sulvulcă (alr i 775/231), suvîlcă (ib. 775/831, 1 847/831), suvlecâ (ib. 1 847/231), suvolcâ (ib. 775/158, 1 847/158), siivoldă (dr. vii, 82 bis, 88, 92, alr i 775/131, 1 847/131), suvolf/â (ai,r sn iv h 1 056/130), şuvoi ta (Dr. vii, 88, 92, alb i 1 847/178), siivulcâ (dr. vii, 82 bis, 92, ai.b i 775/94. 98, 109, 1 847/98, 109) vb. I. — Prez. ind.: sovill. — Lat. *sub-vol(u)tare. —Pentru variantele cu sa-, cf. s u f 1 e c a. SOVÎR s. ni. v. sovirf. ŞOVÎRC s. m. v. sovnf. SOVJRF s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) (şi in sintagma sovirf roşu, borza, d. 121) plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă şi păroasă, cil frunze ovale, cu flori mirositoare loşii-purpurii,’ folosită drept colorant în industria casnică ţărănească sau în medicina populară, datorită proprietăţilor éi diuretice şi sudori-fice, (regional) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dos.t, forostăji, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoişte. (2 b), virf (Origanum vulgare). Cf. coteanu, pl. 25, klein, d. 427, lb, polizu,- ci-HAC, II, 527, LM, GHEŢIE, II. M., IiRANDZA, PL. 385, id. d. 315, damé, t. 57, 58, 187, barcianu,. greceşcu, FL. 459, GRIGORIU-IUGO, M. P. II, 35, ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., tdrg, PĂCALĂ, -M. B. .18, RŞSMERIŢĂ, D., PANŢU, P.L-, BUJOREANU, B. L. 394, " ENC, AGR., .SCRIBAN, D.., DL, DM, BORZA, D. 121, M. D.' ENC., DEX, ŢIPLEA, P. p. 116, bud, p. p. 82, gr. s. i, 190; b) (prin Transilv. şi Bucov.) pălăria-cucului, v.-pălărie (1) (Géranium phacum). Cf. grecescu, fl. 135, panţu, pl., cade, borza, b. 76, 288; c) (regional) pliscul-cocoru-lui,' v. p 1 j s c1 (1 a) (Géranium luciâum). Cf. borza, d. 76; d)'(regional) năprasnică, v. năprasnic (II 2) (Géranium robertianum). id. ib. ; e) (regional) priboi1 (Il 1 b) (Géranium rolundifolium). id. ib.; f) (regional) fratele-priboiului (Géranium silvaticum). id. ib. ; j|) (regional; în forma solovirv) drobuşor .(Isatis tinctoria). id. ib. 288; li) (prin Transilv.; în forma şovavu f) gălbenele(Lysimachia punctata), id. ib; i) (regional; în forma solovir) izmă-creaţă (Mcntha ver-licillata). id. ib. ; j) (regional; în forma sovirf) rogoz (1) (Carex). Cf. alexi, w. ; 1;) (regional) sulfină (Me-lilotus officinalis). Cf. lb, polizu, cihac, ii, 527, LM, DDRF, GHEŢIE, B. M., BRAND ZA, FL. 55$, ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., HESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., SCRIBAN, D., bobza, 1?. 109; 1) (regional) sulfină-albă (Melilotus albuş). Cf. alexi, w. ; in) (învechit; în formele solover, solovcrv) roibă1 (I) (Bubia linclorurri). Cf. anon. car.; n) (prin sud-estul Transilv.; în forma şovovlrţ) volovatic (Sv/ertia percnnis). Cf. păcală, m. b. 16; o) (regional; în forma ţbvirf) garoafă (Dianthus ca-rijophyllus) (Mihăileşti —Bucureşti). Cf. albi 1 935/932. Îşi face singură această văpsea, şi ştiţi din ce? Din lujerul plantei sovlrful. brezoianu, a. 127/31. Ea se întrebuinţează,. . . mai cu osebire, la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovirf. hem 1 468. Ei sorbeau fum de clnepă,. . . abur de şqvirf. odobescu, s. ii, 294. D-apoi vara..., după cules râchijică de făcui gălbenele, sooirv de umplut flori.;, cine umbla? creangă, a. 64, cf. sevastos, n. 145. Florile bune. . . sini: sovirv, măr acru şi frunză de măr acru. marian, na. 387. Se fac scăldălori dc. sovirf amestecat cu smiccle de măr dulce şi simb:işor. n. leon, med. 67. Pentru durere de gură şi miros greu să spală in gură cu ceai de floare de sovirv. uianu, d. s. Se pregăteşte o coloare galbenă închisă... din sovirf şi drob. pamfile — lupescu, crom. 43. Răspin-deau in aer o aromă ameţitoare. . . de sovovirf care începea să înflorească, agîrbiceanu, s. 376. E bun fieri cu coji de măr dulce şi cu cap dc ştiucă şi sovirf. panţu, pl. Ţesăturile. . . se colorau inainte prin extrageri din fierberea unor plante : sovlrful pentru culoarea roşie, diaconu, vb. LXVIII. Frumoasă culoare roşiclică cu ape purpurii are şi sovtrvul. simionescu, pl. 144. Din sovîrf se face un balsam pentru... reumatism. voiculescu, l. 264. Apa.:, se revărsa in pîrău printre flori de sovirv şi miniă. sadoveanu, o. xvm, 189. „Sovir“ întrebuinţat de femei la boirea firelor şi care dă la fire o coloare neagră, h ii, 130, cf. 125, 147, iii' 67, 1Ï7, iv 84, x 465, xiv 436, xvi 103, xvm 168. Intr-un virf de solovlrf, La o margine de tirg. jabnîk — bîrseanu, d. 348. Mintenaş m-aş spînzura De vîrvu sovîrvului. mîndrescu, l. p. 117. Şi sovlrful fără floare, Şapte fete pe-o ciucoare. sevastos, c. 319. Zamă de măr dulce, de sovirf şi cimbrişor de cimp e bună cînd boala e uşoară, şez. i, 16, cf. l-IODOŞ, C. 73, REV. CHIT. IV, 146, MAT. FOLK. 1 497, ţiplea, p. p. 43. Sub cel virf de solovîrf, Tre-ce-un vălenar la iîrg. bîd, p. p. 17, cf. n. bev, r. xiv, 349, densusianu, ţ. h. 70, pap'ahagi, m. 232. Se mai pune sovavîrv şi ca să nu se prindă lărtul de căldare. alr sn iii h 654/141, cf. a v 25, 33, vi 26. Singură 10169 S0VÍÍW: —-1269 r* èOAÎONËL m-aş s pl mur a înlr-un vîrf dze soloulr. foi.c. olt. — MUNT. I, 147, Cf, I'OI.G. MOI.D. II, 341. 2. Compuse: (Bot.; regional) sufulî- (sau su-îulv-, siivulf-) vînăt = suleină-albastră (Trigonella cae-rulea). Cf. brand za, fl. 556, barcianu, alexi, w., borza, d. 172; sovîj'f-çialljeu = poiarniţă (Êypericum■ perforatum). Cf. Borza, d. 86, 288. * — Pl.: sovirfi. — Şi: sovîrv, (învechit şi regional) SOlOVÎl'C (UB,’MARIAN, CH. 8,/DDRP, BIANU, D. S., PANŢU, pl., borza, D. 288), soldvîrf, solpvîrv (alr sn iu h 654, borza, d. 288), (învechit)' sovahîrv (budai-pe-leanu, lex.), sovavăerv (KLEIN, D. 427), sovûrc (co-teanu, pl. 25), solovăerv (klein, d. 427), solovér (anon. car.), solovcro (coteanu, pl. ‘ 25)’, solovérv (anon. . car-), solovor ;(cotf.anu, pl. 25), (regional) sovîr, sovîrc (bianu, d. s., panţu, pl., borza, d. 288), sovavîrî (alr sn iii 654, borza, d. 288), sovavîrv, sovovîrf, sovovîrv (brandza, fl. 385; bianu, d. s., PANŢU, Æ>L., borza, d. 288), sotovîrc (ENC. AGR'.), solovir, slotovîr (alr sn iii 654/2), sufûli (lb,. polizu, CI1&.C, II, 527, I.M, BRANDZA, FL. 555* ŞĂINEANU2, BIANU, -D. S., REŞMERIŢĂ, D., PANŢU, PL.,'SCRIBAN, D., BORZA, D. 121), SUÎÎlIţl (DDRF, GHEŢIE, R. M.), SllfÜlv, (barcianu, alexi, w.), suveivîrv (borza, d. 121), suvĂlf (borza, d. 172), şoloviri (damé, t. 54, sgri-ban, n.), şovlrf, şovîrv (damé, t. 57, 187, enc. agr., borza, D. 121), şovovîrf (păcală, m. R. 18), ţovîri (alr i 1 935/932) s. n. — Din ser. suhoverli. SOYÏRY s. m. v. sovirf. SOYÎRVARIŢĂ s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale, cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Hipericum tetrapterum). Cf, Triib, panţi', pl., cape, borza, d. 86. 2. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze lungi, subţiri şi cu flori galbene-auj-ii, dispuse în capitule la vîrful .tulpinii, folosită în medicina populară; (regional) arnică, buruiană-de-durere-de-toate, buruiana-lui-sfîntu-Vasi-le, floare-de-albeaţă, floarca-albeţei, floare-de-gălbe-nare, gălbioară, harnică, iarbă-mare, iarba-lingurii, vădiiva-ce-ţipă-copiii (Inula britannica). Cf. .tdrg, PANŢI', PL., CADE, LCRZA, D., 87, 288. 3. (Bucov.) Vindecea (Stachys officinalis). Cf. N. l.EON, MED. 23, TDHG, PANŢI', PL., CADE. ■4. Nutnele a două plante erbacee: a) (prin Transilv. ; în forma savirvariţu) pojarhiţă (3) (Hgpericun. perfo-ratum). Cf. horza, d. 86, 292: 1)) (regional) sunătoare (Hipericum maculalum). Cf. borza, d. 86, 288. — Pl. : sovirvariţe. — Şi : (regional) solovîrvâriţă (noiţz.A, n. 87), şovîrvârîlă (id. ib. 86) s. f. — Sovîrv 4. suf. -ariţă. SOYÎRYIŢ s. f. v. solovirfijă. SOVÎRZl vb. IV v. sovîlta. SOYOIX vb. I v. sovîlta. SOVOLDA vb. I v. sovîlta: ' ' SOYOIG vb. I v. sovîlta. SOA'OLÎ vb. IV v. sovîlta. SOYÔ1T s. n. (Regional) Faptul de a scvolta (Luţa — Făgăraş). Cf. chest. viu 25/17. Făină de so- . volt. ib. ' . . — Postverbal de la sovolţa. SCVOLTA vb. I v, şovilUi. SOVOLZÍ vb. IV v. sovîlta. SOVÓ1V S: n. 1. (învechit şi. regional). Văl de pa-, doabă pentru femei, sp e c. voal: de rnireas.ă; bucată de pinză albă, subţire care se pune pe . capul mirilor ; la cununie sau cu care se acoperă faţa miresei cînd (naşa) o leagă Ia cap; un fel de glugă din pînză albă pe care o pune mireasa pe cap înainte7de cununie sau după masa de cununie (în anumite regiuni). 2 sonone co her : 20 dé pótro\ni]ce (începutul sec. XVII). rosetti, b. 53. Un om care schimbase bucate cu nişte-uniaile: o roche şi o cămiaşe şi un sovon (cca 1650). iorga, d. B. i, 100. 40 i materie pentru sovon (a. 1739 — 1740). iorga, s. d. xxii, 51, cf. polizu, cihac, i, 322, ii, 713. Tinăra fecioară se arată cu conciul semănat cu diamanturi, cu aburosul zovon dc filai iu. odobescu, s. i, 77. Minerva. . . ii dete un zovon (văl), o împodobi cu flori, peste care îi puse o cunună de aur. ispi-rescu, u. 91. Deodată intră vornicelul jucincl hobotul (zăbranic, zvon, ’savon, saon...) pe două crenguţe de măr dulce, sevastos, n. 268. Faţa miresei este aco-.. perită cu un sovon (văl) alb, transparent, marian, nu. ■ 432. Se pune pe capul mirilor un sovon lung din pînză albă. id. ib. 440, cf. ddrf, gheţie, r. m. 499, : barcianu, alexi, \v. Sovoane..., băsmăli de mătasă, toiege scumpe se întind supt picioarele stăpînitorului. IORGA, C. I. I, 159, cf. TDRG, N. REV. R. VIII, 195, COfJV. lit. xliv2, 396. De nălbeşte darur’le,... soboanelc. PAMFILE, CR. 91, cf. REŞMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D. Fantezie pe care poetul... o ascundea ca pe un idol feminin în zaifuri şi sovoane. perpessicius, m. iii, 237. peste cap îi pun sovonul cumpărat de la tirg, alb, străveziu, stancu, d. 179, cf. dl, dm, dex. Naşu pune sodon in capul miresei, h vi 12, cf. xvm 315. Numai mie-mi daţi Sovon unguresc Să mă podobesc, Har la zile mari. teodorescu; p. p. 85. Mîne-sa să tîrguiască Un soron negru cernit Ca să-i fie de jelii. ■ ap. marian, î. 576. Sovonu de cununie Să-l fi pus pe faţă mie. hodoş, p. p. 140. De două ori am sărutat: , 0 dată peste sovon, O dată pe obraz gol. mat. folk. ' 1 260, com. din turnu măgurele, ciauşanu, gl., com. D. pop, alr ii/i h 160. Mai demult avea sovon. ; alrt ii, 238. Iar mireasa de-l vedea, Sovonul că şi-l \ rupea. roLc. olt. — munt. iii, 2-8. în pădure, năsaui, ' în pădure crescui, Acas’ dacă m-aduseră Frumos so- ■ von îmi puseră (Culmea), şez. vii, 82, cf. p'ascu, c. 202. + (Prin Munt.) Rochie pe care o dăruieşte naşa miresei, scriban, d.,'alr ii/i h 160/605. 2. (învechit şi regional) Giulgiu (cu care se acopei;ă trupul mortului). Cf. cantemir, i. i. i, 21, cihac, i, 322, ii, 713. Se mai pune peste întreg corpul mortului , încă şi o pinză albă şi curată. . . căre se numeşte giul-aiu, sovon. marian, î. 85, cf. ddrf, gheţie, r. m., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, PAMFILE, S: III, 96, RÉS-MERIŢĂ, D., CADE, GÁLDI, M. l'HAN. 248, DL, DM, dex.. <$■ F i g. In mormînlul drojdiilor îngropat şi în savoanele vinului tare înfăşurat şi legat fiind, Lupul îndată Ia herghelie. . . sosi. cantemir, i. i. i, 98. în fund de lot, topiţi intr-un zăvon vineţiii, munţii Buzăului. ap. TDRG. 3. (Prin Transilv.; la pl.) Veşminte, podoabe de prisos: zorzoane. Cf. scriban, d., dl, dm, dex. Vai ce de savoane le mei trebuie şi la fetele astea! viciu, gl., Cf. pascu, c. 202. — PI.: sovoane şi (învechit; rar) sovone, (regional) sovonuri (alr ii/i h 160/833). — Şi: (învechit şi regional) savón, (regional) sobón, sodón, saón, săvon (tdrg, cade, alr ii/i h 160/27), suvc.ii (ai.r ii/i 1) 160/2), zăvon, zovóri, /.vón s. n. — Din slavonul c-isaHk. Cf. gr. ,cf. camil petrescu, t. ii, 36. Cum deseori îşi păstra pe umeri pelerina, cînd gesticula părea un spadasin medieval, teoio-BF.ANir, m. u. 26, cf. scriban, D. Chimistul care fusese, în neamul lui ales, şi spadasin, i-ar fi cerul, ‘socoteala. archezi, l. 274. Aceştia sint nişte viteji, puţin fanfaroni...: care nu pol fi extraşi din condiţia lor de spadasini Intr-un mediu civilizat, călinescu, c. o. ?75, Se simţi ca un spadasin care poartă pe sub veş- ‘ minte un pieptar de oţel. vinea, l. i, 334, cf; dl. Să mă facă generos Ori crud ca un spadasin, isac, o. 70, cf. dm, dn2. Cu stînga-nmăriuşală, ca un spadasin, . . . Cu dreapta armată, tăind, retezînd\ românia literară,. 1970, nr. 93, 7/1, cf. m. d. enc., dex. •}> Fi g. Parcă văd cum stau la pîndă, pătimaşi şi cîrtitori, Nevoiaşii noştri critici, spadasinii damblagii, Cari, ne-puttnd să muşte, morfolesc arta-n gingii vi.ahuţă, s. a. i, 60. Poetul blînd, care-şi purla nostalgiile tn nopţile lui frămintate, se transforma adesea într-un spadasin încercat, contemp. 1954, nr. 391, 3/2. (Adjectival) Cu ţoale cusururile legate de firea .lui violentă şi cu o educaţie spadasină. .., a fost un caracter bizar. i. dotez, h. i, 41. 2. Sportiv care practică proba cu spada (2). Cf. M. D. ENC., DEX. . — Pl.: spadasini. — Din fr. spadassin. SPAdă s. f, 1. Veche armă de luptă formată dintr-o lamă de oţel lungă şi îngustă, cu profil triunghiular, prevăzută cu un mîner şi o gardă la un capăt, iar la celălalt, cu un virf ascuţit pentru împuns; sabie lată, : cu .lama (dţ-eaptă şi) cu două tăişuri, paloş, (învechit şi popular) s p a t ă1 (II), (învechit şi regional) spangă, (învechit) pală3. V. s a b i e (I 1), ş i <2(1). Cf. şincai, înv. 5. Înarmînd el un şireag de voinici tineri ale cărora hangheruri sau spadii pusără pe judecători în frică, molnar, i. 434/30. Craiul au trimes lui Duca o spadă foarte preţioasă, ah (1831), 842/25. Pe mănunchea spadei se vede săpat capul lui Alexandru cei Mare. cb (1832), 961/37. Popa i-a. hărăzii o pălărie şi o spadă, o cinste care mai-nainle se făcea numai domnitorilor, asachi, l. 882/ll. lubilu-i părinte de spada unui ucigaş de amiază-noaple ar fi căzut, fm (1839), 1882/7, cf. negulici. Octavian August, care rupse capul revoluţiei. . ., în viaţa sa avu a se păzi de spadele (şişurile) ucigaşilor, fm (1844), 2581/5, cf. ■ AR1STIA, PLUT., POI.IZU, PROT. — POP., N. D. Nalţă spada, Despot!. . . Un om ca line A nu pieri în luptă este a pieri-n ruşine, aliîcsandri, t. ii, 178. A bucuriei rază pe faţa ia năştea Şi spada de bătălii în mînă-ţi strălucea, bolintineanu, o. 119. Pe jeţ tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, eminescu, o. i, 94. Primeşte în obraz. . . o puternică lovitură de spadă. c.\-RACriALE, o. i, 275. Şi unde trase spada viteazul Mihai, şi unde ,se repezi printre vrăjmaşi, ispiresct', m. v. 24. Undc-s cavalerii cu spade lucitoare? macedonsici, o. i, 248, Dăduse dovezi că ştie să apere cu spada şi cu pistolul onoarea unei femei, bacalbaşa, s. a. i, 128, cf, ddrf. Sc-ncurcă fugarii prin negura sură, Cu frlul pe coamă, şi-arcaşii Cu spăzile-n gură. c.oş-buc, ..p. ii, 31, cf. babcianu. S-a încredinţai că spada ii e alături, davila, v. v. 30. Unde e încrucişarea de spade, ciocnirea viguroasă a forţelor? adam, r. 264, cf. alexi, w., şăineanu2. Domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfinta noastră lege. goga, poezii, 11. Ca Decebal m-aş arunca in spadă, anghel — iosif, c. m. i, 85, cf. tdrg. [Barbarii] poartă. . . spezi uriaşe. pâryan, o. 106. Se culremiiră ca şi cum i-ar fi tmplln-lal o spadă în piept, rebreanu, p. s. 94, cf. resmeriţă, d., cade. Spada scoasă a Kaizerului german nu i-a trezit încă din amorţirea formulelor ideologice, lovi-nescv, c. iv, 169. Iar spada, Incrucişată-n luptă ţle-a-lilea oii, E plină De sîngele netrebnic, minulescu, vers. 99. Mînuieşte pana cu aceeaşi măiestrie ca şi spada, cocea, s. ii, 167. O miniatură de muşchetar blond, dar nu al luptelor cu spada, ci cu verbul, teo-dOreanu, m. u. 38. Moldova a fost cucerită cu spada de nobilii maramureşeni.. sadoveanv, o. xx, 194. Sta, răzemal. pc spadă, cit capul gol, un tînăr. pillat, p. 31, cf. scriban, n. Tinăr, cu coif şi spadă, Credeam că sînl Ahile. cXi.inescu, o. ii, 243, Apare regele, vestind că spada lui a fost'făurită de divinitatea însăşi. vianu, l. u. 127. Portarul înaripai mai ţine întins Un cotor de spadă, blaga, poezii, 108. Păşeşte măsu- 10200 SPADICĂ 1271 SPÂfHfÎ* ral... îneercînd cu degete înfricoşate tăişul spadei. : ralea, s. t. i, 338. Armele care se încrucişau acum in lupte pentru slujbe nu mai erau spadele, ci intriga. camilpetrkscu, o. i, 33. Am luat rondelul, nu o spadă, Cu el nu fulger pe iilhari. v. rom. ianuarie 1954, 171. Mi e glr.dul ca o spadă bătăios. beniuc, v. 92. V-aţi bătut ifi duci? Mi-ai adus capul lui in vlrfal spadei? ■vinea, i, 299, cf. dl. Era îmbrăcat într-un costum unguresc de gală, cu brandemburguri , . . şi spadă cil miner de aur. t. porovici, s. 6, cf. dm. Azi întiia oară siht drept precum o spadă, lariş, p. 169, cf. dn2. Al doilea spătar era scutierul domnului, care-i finea spada, stoicescu, s. r>. 245. Încremeniţi in cripta urî-tei necropole. . ., N-avem măcar o spadă de poză intre noi. -vulpesc!', P. 38. Cînd prietenul său e jignii scoale spada împotriva lui Tybalt. românia literară, 1969, nr. 27, 4/3. Chirurgul anonim a reuşit să vindece nu mai puţin de nouă lovituri de suliţă şi spadă. G. barbu, а. v. 41. Vede limpede cum comandantul bateriei din donjonul central îşi ridică spada, românia literară, 1971, nr. 127, 18/2, cf. m. D; enc., dex, h xii 140. Încărcat şi zorzonat Cu pistoale Ghintuite Şi cu spade Ascuţite-. teodorescu, p. p. 508. Scoase-o spadă ascuţită... Şi-au tăiai cum au puiuţi Pe turci grămadă i-an făcut, balade, ii, 37. Tu, cruce de la picioare, Fă-te spadă lucitoare, folc. mold. ii, 682. Capul plecat De sabie (spadă) nu e tăiat, zanne, p. ii, 39. (Prin sinecdocă) Este piemontez, supus prin urmare al spadei Italiei, kogălnicf.anu, s. a. 94. S-a frînt ' spada cea mai nobilă a mîndrei Burg.undii. caragiai.e, o. i, 5. <0> Fi g. Să facem ioţi o spadă Pe vodă Lă-puşneanu la vulturi să-l dăm pradă, alf.gsandri, t. ii, 146. Apăreau şi dispăreau reviste, se încrucişau spade şi idei confuze, vi.asiu, d. 295. O spadă a dreptăţii nemuritoare i se ridică înainte, sadoveanu, o. xix, 93. Cuvintele sînt spede, Oricît de slabe încă Inscripţii fac şi-n slincă. cĂlinescu, o. ii, 139. Ni-e sufletul spadă De foc slrînsă-n teacă, ei.aga, poezii, 138. V-a închircii şi braţul, şi spada nu mai taie. Şi beţi al nepăsării înşelător extaz, labiş, p. 273. Aici replica devine spadă, aici cuvînlul îşi dezvăluie forţa, cinema, 1968, Tir. 9, 32. Aşa e cazul revistelor. . . ale căror destine şi-au încrucişat .spadele şi ale căror programe au trezit ccouri. românia literară, 1970, nr. 78, 12/3. Film de capă şi spadă = film dc aventuri eroice şi cavalereşti a cărui ac ţiune se plasează în epoca medievală. Regizorul acceptă să facă filme poliţiste, de aventuri, de spionaj, dc ccpă şi spadă, cinema, 1968, nr. 3, б. Formula filmelor de capă şi spadă. ib. 1968, hr. 8, 7. -v* E x p r. (învechit) Spada lui Damoeles = sabia lui Damoeles, v. s a b i e (I 1). Ca spada lui Damoeles astăzi attrnă asupra obositei şi de pace însătatei Eu-lopî (a. 1848). plr i, 133. 2. Armă sportivă formată dintr-o lamă îngustă dc oţel şi miner, folosită la scrimă. Cf, der, m. d. enc., dex. + P. e x t. Probă de scrimă practicată cu spada (2). Cf. M. d. enc., dex. P).: spade şi (rar) spede, spăzi, spezi. — Şi: (ir.-vechit) spădie (pl. fi podii) s. f. — Din it. spada. SPADICĂ s. f. v. spadîce. SPADÎCE s. n. Inflorescenţă în formă dc spic, cu axul gros, cărnos (ca la ştiuleţele de porumb). învo-lucrul înveleşte şi acopere cu iotul floarea şi se numeşte spadiec. barasch, '• n. 135/26. Florile femele... formează o spadieie (o teacă) lungă, cilindrică şi cur-' noasS.. îsis (1859), 442/32. Florile unisexuate dispuse in spadică monoică, grecescr, fl. 19, cf. enc. agr. Plante erbacee... caracterizate prinir-o inflorescenţă numită spadîce. der iv, 461, cf. dn2, jj. d. enc., dex. — Accentuat şi: spadice. — Pl.: spadice. — Şi: (învechit) spadică (accentul necunoscut), spadieie s. f. — Din lat. spadix, -cis. Cf. fr. s p a d i c e. SPÂDÎCÎE S. f. V. Spadice. SPADICIFI.GHĂ s. f. (ta pl.) Ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, caracterizate prin spadice (Arales); (şi la sg.) plantă care face parte din acest ordin. Cf. der, m. d. enc., dex. — Pl.:. spadiciflore. — Din fr. spadit'iflores. SPADIE s. f. v. spadă. SPAIîON s. m. (învechit, rar) Peşte-cu-şpadă, v. p e ş t e2 (2 a) (Xiphias gladius). Eu te iubesc şi te-aş iubi, chiar dacă ai avea nasul ca un spadon.■ filimon, o. u, 23. — Pl.: spadoni. — Din it. spadone „spadă mare“. SPAFEU s. m. v. spahiu1. SPAFlli s. f. v. staiie. SPAFiU s. m. v. spahiu i. ŞPAGAT s. n. v. şpagat. SPAGĂ s. f. v. spangă. SPAGHKTE s. f. pl. Paste făinoase de fabricaţie industrială, in forină de fire pline, lungi, mai subţiri decit macaroanele, obţinute dintr-un aluat nedospit din făină albă de grîu. Cf. bl x, 43, dl, dm, dn2. Se fierb spaghelele in apă cu sare. s. marin, c. b. 192, M. D. ENC., DEX. — Şi: (neobişnuit) spanjliete s. f. pl. bl x, 43, HRISTEA, p. e. 218. — Din it. spaglictti. SPAGlRlC, -Ă adj. (Bar) Care ţine de alchimie: privitor la alchimie; folosit în alchimie. Cranii şi amulete... vegheau în jurul cuptorului spagiric. barbu, princ. 85, cf. 129. — Pl.: spagirici, -ce. — Din. fr. spagirique. SPÂGMĂ s. f. v. spegmă. SPAHERT s. n. = şpailint. Aici îi vatra focului. . ., apoi maşina de gătit bucale, „spaherl“. molin, r. b. 287. SPAHÎE1 s. f. (Prin nordul Munt.) Nărav (2) ; manie (2). Vezi să nu dai in spahia mea. rădules-cc-codin. — Pl.: ? — Etimologia nefigură. Cf. par fie. SPAHÎE2 s. f. v. stafie. SPAHÎE3 s. m. (Ban. şi prin Transilv.) Om bogat; (mare) proprietar de pămint; (regional) spăiluc. Săteanul (iobagiul) nu se sparie de neameş (spahie). ţichindeal, f. 15/20. Au auzii că la Măidan ar: fi un spăie bogat. lilba — iana, ap. cade, cf. ddrf, ţ. papahagi, c. l. Ţăranul iobag, caic făcea robota, era cu desăvîrşire atîrnălor dc „domnul de pămînt — spăhie“. MO^N, R. B., 419. îi măritată după spăiia Beltcleky. bănuţ, t. p. 54, cf. cadij, dl, dm. Domnul, altcum „spăhie“..., neîncetat să uitase la nevasta lui Petru, care ii căzuse la inimă, reteganul, p. ii, ,48. Îşi luă apoi de muiere fala unui spăie bogat. ■cătană, p. b. ii, 150, cf. viciu, s. gl., l. costin, gr. băn. 184. Să-mi aduci dragoste... de la crai şi crăiese, De la spaii. şez. xxi, 68, cf. toporan, gl, Odaia 10218 SfeÂHiE§6- ŞPÂlMĂ lu spăiia. alr ii/i h 271/29, cf. alrm sn ii li 721, 722. Nevasta sau doamna spăiii. alb sn iii li 887/2. — PI.: spahii. -‘•.Şi: spaie, spăliie, spăie s. m. " '— Din ucr. spahija. - SPAHIlSSC, -EASCĂ adj. (învechit, rar) Caracteristic spahiilor1, ca de spahii. Şi-i cinstea şi-i dăruia. . . cu haine scumpe, şi îmbrăca pre dorobanţi ţot cu haine spahieşti (sfîrşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 352. — PI.: spahieşti. ■ ' ■ — Spahiii1 suf. -esc. SPAHILĂR-AGASI s. m. Comandant de spahii (v. s p a h i u1). Au venit şi om împărătesc. . . spahilar-a-ffasî..., om de cinste între meghistanii împărăteşti ai Podii. GHEORGACHI, CEH. 272. — Pl.: spahii ar i-agasî. — Din tc. dial. sipahilar agasi. SPAHII ÎC s. n. Proprietatea unni spahiu1. Au făcut din judele şi din plăşi nişte adevărate spahilicuri, pe care ie sploatează în fav.or.ul lor. ghica, c. e, ii, 335. — Pl.: spahilicuri. — Din tc. sipahilik. SPAHÎS s. m. v. spahiu1. SPAHIU1 s. m. Militar clin corpul de cavalerie al armatei Imperiului Otoman din perioada evului mediu, care era recrutat din rîndurile aristocraţiei militare, deţinătoare de feude. lasle şi altă carte ce să chiiamă spahii, carii sîntu suptu begler-bei. ureche, l. 123. Izmail aga (carele apoi au cădzut agă spahiilor). m. ccsTiN, o. 181. Şi era şi cileva mii de spafii. neculce, l. 368. Pre Sinan paşa încă l-au oborît după cal în gîiiă şi un spahiu l-au scos (începutul scc. XVIII), mag. ist. i, 231/2. Să se bală ungurii şi frlncii cu ianicerii şi cu spahisii. şincai, hr. i, 367/38. Fieş-tcce trup de spahii e subt cîrmuirea şi poruncile unui paşă. heliade, I.. n. i, 220/11, cf. i. golescu, c. Sultanul l-a întărit şi, dîndu-i semnele, i-ă dat 2000 spahii şi ieniceri ca să-l aşeze în scaun, fm (1841), 211/26. Intrase în Moldavia întovărăşii dc şeplc mii spahii. negruzzi, s. i, 137. Calcmfirescu... înfige lancea sa de oţel în pieptul cruntului spahiu, filimon, o. ii, 9, cf. frot. — rop., n. D. Face de se miră toată drăpi-mea,. Ieniceri, spahii şi arnăuţimea. bolintineanu, o. 15. Ieniceri, copii de suflet ai lui Alah, şi spahii Vin dc-ntunecă pămînlul la Rovine în cîmpii. emi-nescu, o. i, 146, cf. ddrf. Păşea către Ungaria, fiind urmat de un număr destul de însemnat de tiupe, ieniceri şi spahii', xenofol, i. ii. iv, 239, cf. barcianu, alexi, \\\, şăineanu2. Un Stambul nou nouţ — născuse, cu sullanul său, cu vizirii săi, cu ienicerii şi spahiii, iorga, p. a. ii, 57, cf. tdrg, reşmeriţă, d. TurSilor, scafiilor, Măi mari mustafiilor, Siaţ şî nu mă omorîţ. diaconu, vr. 192, cf. cade. Paşa. . . a Irimes cuvini Iui aga de spahii pentru ascuţirea săbiilor şi gătirea cailor, sadoveanu, o. xii, 267, cf. scriban, D. Spahiii turci erau de trei ori mai mulţi decît ei, călăreţi bine înarmaţi'eu -pistoale şi paloşe ', camil petrescu, o. ii, 58, cf. dl, dm; deR, m.'d.'Enc., dex; Turcilor, spahiilor, Nu daţi vini săbiilor. alEcsandri, p. p. 131. Di ii cula domnească, Lefuri să-mpărţească, Lefi la lefegii, Spade la spahii. teodorescU, p. p. 50. Mullumcscu*vă, domnilor, Şi mai mari pafirilor. mat. folk. 71. D-alci, voi, ostaşilor Şi mai mari parhiilor, Faceţi bine m-ascultaţi. rădulescu-codin, l. 94, cf. PĂSCULESCU, l. p. 62. -PI..: spahii. — Şi:. .(învechit şi regional) spafiu, (învechit) spaliis, spaffcu. (neci lce, l. 137), (regional) scafiu, paiir, pafiu (şio i, 326), parhiu, pasfir (tdrg, mat. folk. 85),. pasfiu (tdrg, mat. folk. 84) s. nr — Din tc, sipalu. — Spaliis < ngr. aTrvxîjţ. ; SPAHÎU ş. m. Militar din cavaleria indigenă a fostelor colonii franceze din. nordul Africii. Cf. cade, scriiîan, d., dl, dm. — Pl.: spahii. — Din fr. spahi. SPAHÎU-OGLĂN s. m. Militar care făcea parte din garda personală a sultanului. Den eniceri se aleg mai de frunte spahiii-oglani, pină la 3 000, carii merg den. a direapta împăratului, simion dasc., i.et.2 i, 410, cf.. ZEITSCHRIFT, XIX. 400. , — Pl..: spahii-oglani. — Din tc. slpalii oglani. . SPĂHM s. f. v. spagmă. SPAlE s. m.. v. spaliie3. SPAIÎJINE s. m. v. pftianten. SPÄIMÄ s. f. 1. Sentiment, stare de (foarte) mare ■nelinişte, de teamă puternică, violentă pe care le ,ar,e cineva în.faţa unei primejdii (reale sau imaginare), emoţie (foarte) puternică produsă de ceva neprevăzut; p. e x t. manifestare exterioară a acestui sentiment, a acestei stări sau emoţii: cutremur, groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimîntare, oroare (1), teroare, (învechit şi popular) oţărîre (2), (învechit şi regional).scîrbă1 (I 3), (învechit) spăimln-‘tare, spăimîntătură, (învechit, rar) spăimînt, (regional) crîncenare, pătitură (3). Scoală de te boteadză. . . şi mi fu spaimă, cod. vor.2 21r/14. Să scoaţă ei şi să-i slobozească de toată frica şi de toată spaimă, coresi* ev. 140. Am greşii înaintea fratelui nostru şi, vădzind spaima sufletului său..., nu vrum noi să-l ascultăm. :po 148/6. Spaima lui au fost adevărată, prav. 113, cf. st. lex. 149/1. Era cuprinse de tremur şi de spaimă (cca 1650 — 1675). c.cr i; 230/14. Mi s-au iurburatu-mi vedearea de spaimă, dosoftei, ps. 23/15. Acea tea-mere şi spaimă mare vor pătimi oamenii aceia, cheia în. ■ 99r/12. De spaimă măre i să scuturară toate oasele (a. 1683). gcr i, 271/37, cf. fn 25, anon. car. Drept aceaia spaimă cu mirare au cuprins pre loji [împreună, aethiopica, 69v/16, cf, budai-deleanu, lex. Aceaia nu e cu putinţă, au răspuns cu spaimă bietul miel. ţichindeal,. I-. 47/22;- Răsăritura din somn esle ¡o întărilare a sislemii nervelor. . . din petrecute spăimi care se nălucesc şi-în: somn., 'episcupf.scu, practica, 150/22. Singurul fiu şi unul născu: al aceştii spaime de ucigaş trebuie să-i fie iui cel mai scump şi mai mare bine. cn (1833), 2072/24. Mintea mea amuţin-du-se, se, cumpăneşte între spaimă şi bucurie, map.co-vici, g. 12/1. Cu spaimă privea la europeni, ca la nişte ■zei: genilie, g. 26/20.. Ochiul, său insufla spaimă şi cinstire scînteia. pogor, henr. 140/11, cf. valian, v. Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se asaindă între cadîne şi harem: russo, s. 139: Carol XII. . . adusese ■spaimă în tot nordul Europei, negruzzi, s. i, 177. Am spaimă de mine insămi şi de toi ce mă încon-gioară. baronzi, m. 59/2-3. [Baba] i-au zis cu spaimă: să fugi, copilă, alecsandri, p. i, 21. Capra atunci, ' hoibînd ochii lung prin casă, o cuprinde spaima şi ră-mine încremenită ! creangă, p. 27, Zibal pică leşinai . de spaimă, caragiale, o. i; 547 Poporul nostru e încă sub spaima primejdiei prin care. a trecut, vlahuţă, s. A. iii, 297, cf. bacalbaşa, s. a. i, 91, barcianu, alexi, w., şăineanu2. Spaima ce-l cuprinsese părea că se împrăştie, hogaş,' Pr. i, 66, ci! reşmeriţă, d. Tata mă întrebă cu spaimă, ce. avea să zică mama? m. i. caragiale, c. 81,^cf. cade. Văzîndu-i miitra îngrozită,'Tu cuprins şi el de spaimă, beîsreanu, r. i, 97. Falină lui se răspîndise, cu fiorii spaimei, peste, o lume întreagă. GAL’A-ciiö'Sr',' o. a‘. ii, 143•r’ îşi apăsă cu mina zvîenirile inimii, de spaima cam nu se: poto- ■ lise. c. petrescu, J. i, 191. Sfida, fără surts dar şi 10229 âpAiMÂ. - 1273 - &PAIMĂ fără spaimă pe figură, bestia cu sate de priviri injectate de ură. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 248. Ii trecuseră spaimele, i se alina inima, sadoveanu, o. xvii, 349, cf. puşcariu, l. b. i, 330, scriban, d. Apa, cu obscuritatea ei, rămtne, ca şi noaptea, un mediu In care domneşte spaima. cĂlinescu, c. o. 369. De spaima c-ar putea să se prăpădească în somn n-am scăpat, stancu, d. 43. O spaimă i se lărgi din ochi pe tot chipul. vinea, L. li,' 66. Hogaş trăieşte poetic. . . spaima de a fi înconjurat de umbrele înfricoşătoare ale pădurii. constantinescu, s. iii, 160. Ridicară miraţi capul să descopere pricina '■ spaimei care i se ivise deodată pe obraz, tudorăn, p. 209, cf. dl. în spatele lor se îngrămădeau ceilalţi, muţi de spaimă, t. popovici, s. 20, cf. dm. Trei. ani Uam petrecut între spaime şi moarte, între speranţe şi lacrimi, românia literară, 1970, nr. 83, 28/1, cf. m. d. enc., dex. Omul, de bucurie,. . . au uitat toate spaimele, fricile şi nevoile, sbiera, p. 311. Da zmău, de spaimă, o şî sărit de cindzăci de paş cu spatele înapoi, candrea, ţ. o. 37. Da nu l-o durut nici tare, Numai spaima i-o fost mare. bîrlea, l. p. m. ii, 224, cf. t. papahagi, m. 232. Adună-fi toate rudele, Cu toate spăimurile Şi cu toate jocurile, gr. s. vi, 76. Frica l-o înfricat, Spaima l-o înspăimîntat. folc. mold. i, 198; <0* (Prin analogie) Boii... mugesc cu spaimă în momeniu! unui mare cutremur de pămlnt. conta, o. f. 343. Fug caii, duşi de spaimă şi vîntului s-aştern. eminescu, o. i, 98. Cu ochii-nchişi şi fulgerai De spaima loviturii Se-nallă. roibu-nviforat. coşbuc, f. 14. Căpriorul se scutură şi fuge, năuc de spaimă şi durere. gîrleanu, i... 65. Păreau lupi goniţi de o spaimă cumplită. bogza, c. o. 24. Animalele asudară de spaima morţii, batoju, G. 187. -0- F i g. Şi apele cu spaimă fug în păminl şi seacă, eminescu, o. i, 95. Oceanul de spaimă în lături s-abatc. coşbuc, p. t, 92. Spaima, fără chip şi fără contur..., călăreşte mereu secerînd nevinovatele vite. anghel, pr. 108. I-atit de mic că pare un mărţişor la gîtul spaimei, teodoreanu, c. b. 46. Locomotiva scoase un ţipăt prelung de spaimă. cĂlinescu, o. i, 11. ^ Loc. ad j. I)e spaimă = care produce spaimă (1), crinctn, cumplit, cutremurător, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, in- ii p ă i m î n t ă t o r, n ă p t a s n i c (3), oribil, straşnic, teribil (1)> (invecliit şi popular) sp âimintător, (popular) spăimos (I), (învechit) spâimîntos (1) ; care uluieşte, extraordinar, fenomenal, formidabil, grozav, teribil (2), u i mito r, uluitor. îndată purcesei ca un duli de spaimă, îmboldit de fierbinţeala frigurilor. negruzzi, s. i, 66. Banii ce au adunat oamenii accştia e lucru de spaimă, ghica, s. 444. Soarta unei. biete femei bătrîne... era de spaimă, ba-ronzi, m. 410/24. Ne duceam. . . ca genii de spaimă, ca două năluce. alecsandri, p. i, 190. Satul. . . stătea acolo în vale ca o arătare de spaimă. ..agîrbiceanu, s. p. 30. Felele erau ceva nemaipomenit, ceva de spaimă. m. i. caragiale, ;C. 123. Cinci luni dorisem, în carcera sălii, sub ochii de spion şi de spaimă ai bătrî-nului. .., clipa eliberării, a. m. zamfirescu, m. d. i, 87. înserarea căzu repede şi cîntările de spaimă. ale vijeliei parcă crescură, sadoveanu, o. iii, 122. Noaptea trecută fusese o- noapte de spaimă pentru mahalalele Izvor,. Mihai Vodă, Anlim. ca.mil petrescu, o. iii, 395, cf. dl, Dm. Doar eu, fulgerat de zecimea De spaimă a unei priviri, Dezgrop delirînd adincimea Acestei membrane subţiri, românia literară, 1968, nr. 8, 14/2, cf. m. d. enc., dex. Loc. vb. A băga (ori a da) spaima In cineva sau a(-l) băga pc cincva (ori pe toţi) in spaime sau a vîri pe cineva In toate spaimele ori a(-i) trage (sau da) cuiva (o ori vreo) spaimă (bună) = a face să fie cuprins de spaimă (i) ; a inspira spaimă; a cutremura, a încrîncena, a înfiora, a înfricoşa, a îngrozi, a înspăimînta, a tremura (2), a zgudui, (învechit şi popular) a spăimînta, (învechit şi regional) a spăima, (învechit) a oţărî (2), (regional) a încreţi. Pe pizmaşi goni-i-va cu fulgere multe Şi le va da spaimă cu săgeţi mînuile. dosoftei, pş, 51/8. Iar pă fii-său să nu-l urnească, nici tnsuş din scaun să nu să clătească ca să dea ţărăi vreo spaimă (a. 1782). gcr ii, 127/2. Cîţiva voinici, spoiţi cu cărbuni pe ochi. . ., băgaseră spaima în trei hotare, caragiale, o. i, 164. Grivei. . . Dă spaimă-n vrăbii, latră-n vînt, iosif, patr. 16. Uite, după ce n-ai făcut nici o brînză, mi-ai tras şi o spaimă bună. lungianu, c. 62. Băgase spaima în slugi şi dezorganizase gospodăria casei, cocea, s. ii, 123. I-a băgat în spaime Laehe logofătul, voiculescu, poezii, i, 101. Intr-o întindere dreaptă şi goală, orice arătare neobişnuită dă spaimă acestor paseri sfioase, sadoveanu, o. l. 29. I s-a părut că schingiuirile şi omorurile nu sînt de ajuns pentru a băga spaima în oameni, stancu, d. 150. Ar trebui să trecem la o acţiune directă, violentă, să băgăm spaima în ei. h. lovinescu, t. 284, cf. dl, dm. In negustori, s-aducă provizii, bagă spaimă, t iulie 1964, 41, cf. m. D. enc., dex. M-o vîrît in tăli spăimile ! pop., in scl 1974, 614. (Cu schimbarea construcţiei) Şi val-vîrtej a alergai, Pe toţi în spaime i-a băgat. caragiale, o. iv, 345. A-şi îace (singur) spaimă sau a intra (ori a da) spaima în cineva, a-1 trece pe cineva toate spaimele ori (învechit) a(-i) lua spaima (cuiva) = a fi eiiprins dé spaimă (I) ; a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a se zgudui, (învechit şi popular) a se spăimînta, (învechit şi regional) a se spăima, (învechit) a se oţărî (2), (regional) a se încreţi. Arăltndu-se groaznic să-i ia spaima toţi, nu de altă se apuca, ce de cazne groaznice, ureche, let. i, 191/5. Alunce boierii caimacani îs făce spaimă, mai mult ei decît alţii, neculce, l. 76, cf. polizu. Stoluri de grauri se zburălăiau prin stuh făcîndu-şi spaimă de vînlul ce etnia prin trestii, conv. lit. xiii, 44. Cînd intră spaima în oi, degeaba toată, munca, ispirescu, l. 397. Eu gîndesc că numa ţi-ai făcut spaimă degeaba. caragiale, o. vi, 6. Calul îşi face nălucă, îşi face spaimă. damé, t. 51. îşi face spaimă fără de rost. vinea, l. ii, 117. îşi făcea singură spaimă, cocea, s. i, 394. Cum îşi face omul spaimă din nimic, dan, u. 9, cf. scriban, d., dl, dm. Pe mine mă treceau toate spaimele şi toate sudorile, lăncrănian, c. ii, 60, cf. m. d. enc., dex. Găleata Hodorogea, Jugani spaimă Că-şi făcea, teodorescu, p. p. 689. Ei gîndeau că tatăl lor numai îşi făcuse spaimă, stăncescij, b. 56. (Cu schimbarea construcţiei) Sfoara de pe gît sărea, Turcii cu dinsa cădea, Mare spaimă că-şi făcea, balade, ii, 108. (învechit) A se face (mare) spaimă = a (se) produce panică (2) ; a (se) da alarma. Şi îndată au şi trimis de au făcut spaimă in lirgu să să păzască cum că vine un podghiaz moschicesc, neculce, l. 215. Deci s-au făcut mare spaimă noaptea în balgii şi in toi ttrgul. id. ib. <0> E x p r. A trăi cu spaima In sin = a fi continuu neliniştit, stăpînit mereu de o mare frică. Vorbi întîi cu logofătul Bu-mbu, care mărturisi că trăieşte cu spaima în sîn. rebriîanu, h. ii, 11, cf. dl, dm. A tvafie o spaimă = a trece printr-o sperietură puternică. Cf. dl, dm. + (Astăzi rar ; cu sens atenuat) Teamă. In spaimele lor de versuri ei cred că s-ar micşora Cţnd al lor cuget ca lumea ar voi a-şi esprima. heliade, o. i, 119. Numai el cu o spaimă de mirare vede pe subt bolta cea albăstrie a tăriei. genilie, G. 128/17. Cu toată spaima ce inspira agricultorilor englezi, grînele americane mai ales, produc-tiunea agricolă s-a dezvoltat, ghica, c. e. iii, 29. Ceea ce domină o astfel de psihologie e, negreşit, spaima de a fi comun şi banal, lovinescu, c. vii, 126. Aici mi-am arătat spaima ca vremea, rea să nu ne prindă iar. voiculescu, p. i, 90. + (învechit, rar) Chin. Putut-ar fi să mai rabde spaima unei aşa soarte'> conachi, p, 292. + (Popular) Frică bolnăvicioasă; nevroză; (popular) speriat1 (2), sperietură (II), (regional) în-spăirnintătură, spăimîntătură, spăimat1. Tăciunii rămaşi. . . ii întrebuinţează în contra frasului, sau a ceasului rău şi in contra spaimei copiilor, marias, s. r. i, 213, cf. id. na. 333. Bolnavul de spaimă (de spe- 10229 £pAîM(5C - iă?4 - SPALIER iat)... se sperie de orice, grigoriu-riuo, m. p. i, 169, cf. dl, dm, m. d. enc,., dex. Ele presupun că spaima e produsă de necuratul, şe;:. ii, 130, cf. pamfile, ii. 62. Pe dealuri răsturnate. C-o fi aeind... spaimă, Irică, Fiori, Răcori, Jur,ghiuri, iutile, durtri. folc. .vkh.D. i, 200. 2. (De obicei urmat de determinări în genitiv) Fiinţă, lucru, Împrejurare, fenomen etc. care produce spaimă (1) ; (rar) spăimîie. Spaime şi seamne den ceriu mari vor fi. n. test. (1648), 98r/l. Ajunsese tare şi mare, devenise acel fioros vizir. . ., spaima ienicerilor. ghica, s. vii. Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime ăe norod, eminescu, o. i, 147. Iaca şi codrul Gru-inăzeştilor, grija negustorilor şi spaima ciocoilor. creanga, p. 119. Pe-aici şi-a tntins pod peste Dunăre.. .'. spaima creştiniiăţii. vlahuţă, r. p. 29. Vestit ca om rău, domnul subehirurg era spaima bolnavilor. bacalbaşa, s. a. i, 133. Cetele haiducilor, Spaimele răscrucilor, iosif, patr. 69. Cicălitor pentru cea mai mică greşeală, el era spaima noastră. în plr ii, 122. Cu toate că era spaima tătarilor.,., abia ajunsese căpitanul copiilor de casă. delavrăncea, o. ii, 129. S-a ivit pe culme Toamna... Spaima florilor, topîr-ceanu, o. a. i, 38. Căpitanu Coravu. . . e spaima regimentului. camil petrescu, u. n. 247. Omul acesta e spaimă, sadoveanu, o. i, 151. Fura statul şi era spaima oamenilor cihd venea cu toboşarul după el. pas, z. i, 153, cf. tudoran, p. 79, dl. Era un om ciudat. In tinereţe fusese spaima Beiuşului. t. porovici, s. 74, cf. dm. Fachirul. . . e spaima aricilor, fiindcă li place să doarmă numai pe ace. sorescu, u. 8, cf. m. d. enc., dex, udrescu, ol. + S p e c. (învechit) Ştire care producie' panică (2). I-au dai o spaimă cum că tl împresoară nemţii şi îndată au purces în murgul serii. ist. ţ. r. 128. Alţii socotea că or veni moscalii şi or lua ţara... şi feluri de feluri de spaime îmbla, ne-cx:lce, l; 216. Spunea... atîtea moduri de spaime, cit cutremur mare te lovea, ţichindeal, f. 18/16. -$■ (La pl; în mitologia populară) Fiinţe imaginare care pricinuicsc omului boli, nenorociri etc. E-ntuneric şi plin de spaime locul, coşbuc, p. i, 133. La a treia strajă, în puterea nopţii, cînd ies spaimele şi înlemneşte firea, aşa de tare se subţiază văzduhul, sadoveanu, o. xiii, 348, cf. alr 1 1 405/748. + (Omit.; regional; şi în sintagmă spaima nopţii, băcescu, păs. 157) Lipitoare (Caprimulgus europaeus) (Stîlpeni— Cîmpulung). ici. ib. + Compuse: (Ornit.; regional) spniiiiâ-ţigamihii = huhurez (Asio otus). băcescu, păs. 157; spaima-ulilor = berbecel (Lanius collurio). id. ib.; (Bot.; regional) spaiina-icpurelui = săricică (Salsola soda), borza, d. 154. — Pl.: spaime şi (învechit şi regional) spăimi, (regional) spăimuri, — Ci. s p ă i m i n t a. SPAIMdC s. m. (Prin nord-estul Transilv.) Copil vioi, ncastîmpărat. Pînă se întoarse el cu moaşa, un spaimoc roşcovan, numai cît un pumnişor, ţipa în colibă de s-asurzească lumea. v. rom. februarie 1957, 109, cf. dr. v, 231, coman, GL. — Pl.:1 spaimoci. ■— Şi: şpaimoe s. m. dr. v, 231, COMAN. gl. — Spaimă -f- suf. -oc. SPĂLĂ s. f. (Italienism învechit) Omoplat. Pe spalle cădea plete din mica gugiumană. heliade, o. 1, 221. Spală, socotită drept un os singur, închipuieşte un brîu esos ce slujeşte de razim mădularelor toracsice. KRETZULESCU, A. 46/25, cf. 15/1. — Scris şi: (după it.)spallă. — P1.:spale. — Din it. spalla. &PAl£R s. n. v. spalier. SPALÎT s. n. (învechit) Epolet. Erau numai boieri cu decoraţii şi ofiţeri cu spalete. negruzzi,' s. i, 294, Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, REŞMERIŢĂ, D., CADE, SCRfBAN, D., DL, DAT. — Pl.: spalete. ' — Cf. fr. ipauleţte. SPALI1ÎR s. n., s. m. I. S. n. 3. Şir de tufe sau de arbuşti cu ramurile tunse după un anumit sistem, formînd un fel de perete de verdeaţă; gard viu. Pină la această grădină este drum ca de 1 ceas cu piciorul, şi toi acest drum cu alee de plopi mari şi eu şpaler. golescu, î. 49. închisoarea fieşcării vii, atvt de cătră vecini, cît şi de cătră drum, este tot cu spaleruri. id. ib. 125. Spalirii sînt arburii cu care aşterne cineva zidul grădinelor de legumi sau de fructe şi pe care li cirmuieşle. brezoianu, a. 297/12. Acolo am găsit şi eu hlrtiile mele vrafuri pînlre spalirile de portocali şi de iasomie, ghica, a. 4, cf. ltr2, dl, .dm, dn2, m. d. enc., dex. + P. e a t. Alee mărginită de un astfel de perete. Cf. dl, dm, dex. g. Suport din stîlpi între care sînt întinse orizontal şi paralel fire de sîrmă zincată, pentru susţinerea unor plante agăţătoare sau a ramurilor unor copaci a căror creştere este dirijată de om. Ca/ă să lase o largă alee între zid şi pătratele destinate pentru plantaţiile arba-rilor roditori, ca spalirii şi arburii la bătaia vînlului să nu se vatăme între dinşii. itrezoianu, a. 295/1, cf. polizu. Ca să putem creşte trandafiri la spaleri..., trebuie să aligem de acele specii cari fac mult lemn. f (1871), 210. Apăru jos, pe spalierul de mijloc al scării de onoare, între ghirlandele de flori luminoase. caragiale, o. i, 126, cf. alexi, w., reşmeriţă, d. Călca... printre spolierii de viţă pe aleea curată. bart, e. 171. în viticultură este foarte folosii palisajul pe spalieri. enc. agr. 421. Cîteva hectare vie pe rod, cu viţă altoită, întinsă pe spaliere de sîrmă fixată pe şine de fier prinse în blocuri de beton, călinescu, s. 174, cf. ltk’“, dl, dm. Plantele au fost susţinute pe spaliere, sistem nou introdus în cultura tomatelor, cî 1961, nr. 634, 3/2, cf. der, dn2. în locul aracilor şi parilor s-a introdus în uiiele vii spalierul, c. giuiîescu, p. o. 101, cfJ m. d. ENC., DEX. 4. P, ex t. Arbore sau arbori fructiferi ale căror ramuri sînt susţinute pe uri astfel de schelet. Cf. i. golescu, c. Ca spaiiri, persicii pot fi replantaţi la douăzeci picioare unul de. altul. brezoianu, a. 298/20, cf. negulici, prot. — pop., n. d., barcianu, reşmeriţă, d., cade. Se protejează merele şi perele frumoase din spaliere contra insectelor. enc. agr. 1, 356, cf. scriban, d. 4 P. e x t. Sistem de aranjare sau de susţinere a plantelor cu ajutorul unui spalier (2). Arburii destinaţi la spaiiri cală să aibă de la altoirea lor de la un an cel mult pină la trei. brezoianu, a. 298/29. Ziduri pe care se caţără meri şi peri tn spalier, sadoveanu, o. xiv, 476. Arborii fructiferi în spalier sînt apăraţi cu ajutorul streşinilor. enc. agr. 1, 67, cf. dl; -v> (învechit, rar) Contras palir = schelet din lemn plasat la oarecare distanţă de un spalier (2) care serveşte la susţinerea ramurilor arborilor fructiferi mai puţin înalţi. Con-tra-spalirii nu se sui mai mult de patru picioare, bre-zoianu, a. 313/7. P. e x t. Şir (A 1). Ofiţărimcd va face.. . . un spalir păn’ la uşile apartamentului (a. 1834). uricariul, viii, 192, cf. alexi, w., şăineanu2, reşmeriţă, d., cade. 3. Aparat de gimnastică format din bare di lemn orizontale şi paralele prinse de un schelet fixat pe perete. Cf. ltr3, dl, dm, dn2, m. d. enc., Dex. 4. (Prin Bucov.; în forma şpalir) Riglă foarte „îngustă şi lungă de ciţiva metri. Cf. lexic reg. 109. II. S. m. (Prin Bucov.; în forma şpalir) Persoană care confecţionează şpalire, v. spalier (I 4). Cf. lexic reg. 109. — Pronunţat: -li-er. — PI.: (n.) spaliere şi (învechit, rar) spalicruri (1. golescu, c.) şi (m.) spalieri. 10234 SPAI.tRc - - ŞP^GĂ Şi : (uyveeb.it) spalir (pl. n, şi spalire, barcianu, spaliruri, pqlizu, m., spaliri), spalér (pl.’şţ spaleruri, nţn, spaleri), (învechit, rar) şpaler s. n.j şpalir s. n., s. ni, — Din fr. espalier, germ. Spalier, r ■ ■ - SPALIR s. n. v. spalier. SPjîJZT1 s. n. (învechit) Piatră folosită în topitorie pentru a facilita fuziunea anumitor metale. Cf. va- LIÀN, V., ANTONF.SCÜ, D. — Pl.: şpalturi. — Din fr. şpalt. . ŞPALT2 ş..n. v. şpalt1. SPÂMĂ s. f. VÎ spegmă. SPAN1 s. m. v. şpan2. SPAN2 subst. (învechit, rar) Palmă1 (3). Spanti... are g incii. măs. oh. 83/17. ’ - Pl. : ? — Din engi. span. SPANÂC s. m. I. 1. (Şi în sintagmele spanac comun, grecescu, fl. 502, panţu, pl., enc. agr., spanac de grădină, botanica, 161) Plantă leguminoasă anuală, clin familia chenopodiaceelor, cu frunze comestibile mari, cărnoase, triunghiulare sau alungite (şi gofrate), de culoarc verde-încliis, foarte bogate în substanţe nutritive, în săruri minerale şi vitamine, cu flori verzi unisexuate, dispuse în spice terminale sau aşezate la baza frunzelor; p. restr. frunzele comestibile ale acestei plante (folosite la preparatul unor mîncăruri); (regional) drăgăvii (Spinacia oleracea). Cf. anon. car.. Sâ iai foi de pătrunjăl, virfuri de spanac, măcriş de cel ce să face iarbă. mîncările, 94/15. Vinzînd lot prăji şi spanac (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 285/1. Legumite se împart : în cele cocenoase şi foioase. De acestea se Iii: : . ■ ■ ştirul, spinatul, tot feliul de salată. economia, 124/8, cf. DRLU, lb, i. golescu, c. Scoatem a tirguri praz, lăptuci şi spanac (a. 1837). boc. ec. .667. Pentru a avea cineva spanacuri totdeauna in dispoziţia sa, seamănă la fiecare cincispiezece zile vara. brezoianu, a. 1.84/23, cf. cihac, i, 260. Avem ridichi bune, de lună,... spanac, bacalbaşa, s. a. i, 18, Cf. DDRF, CONV. LIT., XXIII, 1 052, BARCIANU, GRE-CESCU, FI.. 502j' ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., TORC, RESMERIŢĂ, PANŢU, PI.., CADE, SIMIONESCU, FL. 3t)0, voiculescu, l. 264. Se aruncă la canal spanac veşted. cĂlinescu, s. 21. Spanacul,. . . varza şi alte plante de grădinăric au nevoie mâi marc de azot. agrotehnica, i, 175. Avem, ochiuri pe purée de spanac, vinea, l. i, 227, cf. ltr?. Vitaminele şi sărurile minerale se mai pot introduce şub formă de salată, spanac, pătlăgele roşii. BELEA, P. A. 251, cf. DT., DM, BORZA, D. 163, DER. Se alege spanacul, se opăreşte şi se înăbuşă in unt. S. MAţţiN, c. B. 60, cf. M. D. enc., dex. Frunzuliţă de spinal, Lăutarii'n-a mîncüi. h ix 440. Frunzişoara trei şpanaci Cîntă cucu sus pe fagi. şez. iii, 156. Şi-am zis verde trei sfanace, Fă-mă, Doamne,. . . pasere domnească. i. c'r. ii, 2Q. 2. Compuse: spanacul-eiobaaiior (ori -stînelor, -oilor, -porcilor) sau spanacrporcesc = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în racerr.e compuse false, sau aşezate la baza frunzelor, care creşte în zone muntoase; (regional) dalac, buruiana-spurcului, fie-rul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, iar- b.a-piciorul-gîştei, iarba-spurcului, lobodă-albă (Cheno-podium bonus-henricus). Cf. conv. lit. xxiii, 1 052, DAMÉ, Ţ. .187, BĂRCI ANI', GRECESC U, FL. 501, TDRG, PANŢU, PL., CADE, VOICULESCU, L. 264, Dm, BORZA, d. 46, m. d. enc.j dex; spanac-porcesa - plantă erbacee din faţnilia chenopodiaceelor, cu frunze ascu- ţite, dinţate şi . 311. Răzemată de fereastră, o puşcă de gardist cu spar.ga atîrnată lingă ea. caragiale, o. v, 3. Steagurile se desfăşurau deasupra luminişului de spăngi. macedonski, o. iii, 26. CJiiriac se repede şi ia spanga. puştii ca să se ucidă, gherea, st. cr. i, 338, cf. ddrf, gheţie, b. m., barcianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Pe umeri de abia îşi duc puştile cu spăngile ascuţite. oîhleanu, i.. 138, cf. cade. In faţa chiliei unde vîrî-scră pe Crislina, aşezară dorobanţ cu puşcă şi cu şpanejă. sadoveanu,. o. vii, 330. Mă de prindeam. . . să azpîrl o suliţă cu miner scurt căreia îi ziceam, spangă. id. ib. xi, 337, cf. scriban, d. Invîrtea. în mină puşca lui cu spangă. cam.il petrescu, o. ii, 60. Soldaţii. . . au întins spanga lungă din virful puşcoaielor spre fugari, pas, l. i, 20. Venea ca un zid, cu şpăngilc sclipind, umăr la umăr, infanteria, camilah, n. i, 387, cf. dl, dm. Pieri lovit de bice şi spangă pe la porţi, t iunie 1964, 63, cf. dex, h i 24, 118, ii 132, 168, iv 289, îx 155, x 77, 137, 161, 509, 539, xi 3S0, 289, 490. A-nceput pâ urmă să strice jugrăveala, a dat cu spangile-n ochii sfinţilor, graiul, i, 105. îngerii cu speghile i-a muncit, păsculescu, l. p. 140; .■{> L o c. a d v. (Rar) Cu şpanga = cu forţa. Cf. dl, dm, pamfile, j. ii, 166. *0* E x p r. A sc lua In spăngi v. lua. A lua (sau a aduce etc. pe cineva) In(tre) spăngi (sau în spangă) a lua (sau a aduce pe cineva) cu forţa; a brutaliza (pe cineva). Cf. şăineanu®. Să nu dezertere nici una. .., că am ordin de la. .căpitan s-o aduc între spăngi. hogaş, dr. ii, 69. Hai la primărie!... El nu voia. L-a luat in şpangă! sadoveanu, o. iv, 495, cf. scriban, d., dl, dm. (învechit) A lăsa (pe cineva) in spangă = a sărăci (2). Cf. i. golescu, c., zanne, p. iv, 616.+(Regional; în forma şpongă) Şiş3 (2) (Borca — Borsec). Cf. glosar heg. — Pl.: spăngi. — Şi: spâgă (pl. spăgi şi, învechit, spege, regional, speghi), şpagă, şpânjjă, (regional) şpâncă (glosar reg.) s. f. ‘ — Din pol. szpaga, rus. ninara. SPANGHÎE s. f. (într-o poezie populară) Nume dat unui material textil neidentificat mai îndeaproape. Musc-a mare treiera,. . . Cu fetiţa cu chitie De spanghie. mat. folk. 512. — Etimologia necunoscută. SPAKHIJ.t vb, IV v. spanciuli. SPANiHI/LT, -Ă adj. v. spanciulit. SPAM0Â1 Ă s. f., adj. v. spaniol. SPiWIdI., -Ă s. m. şi f., adj. I. S. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Spaniei sau este originară de acolo; (la m. pl.) popor, naţiune care trăieşte în Spania: (livresc) hispanic. V. spanioloaică. Dispot. . . au intrat în ţară cu nemţii, cu şvezii şi cu spanioli, ureche, l. 161. Troian de . neamul său era şpaniol. n. costin, l. 115, cf. anon. car. Italianii, franiezii, işpaniolii. . . li să trage limba din limba latinească, văcărescul, gr. 166/10. Spaniolii de acolo se îndemnară a adauge numelor articulii ele carii e lipsită limba cea latinească, maior, ist. 239/21. Spanioru nesupuindu-se, s-au scocioritu neunire şi gîl-cecvă între dinşii şi s-au rădicai cu război unul asupra alluia. dionisie, c. 215. Era oacheş ca u/r spaniol. heliade, t.. ii. în, 48/9. I)e şpagnoli sprijinit..., Minclritul supus crezură că va putea înturna Acele vremi, pogor, iienr. 51/12. Işpaniolii, nemaiputind suferi arbitragiul. . sc revoltă, filimon, o. ii, 61, cf. . DDRF, BARCIANU, CADE, SADOVEANU, O. IX, 225, SCRIBAN, D. Spaniola bate tamburina cu sonerii, arghezi, s. xviit, 140. Vrea să subjuge celelalte... milioane de spanioli care trăiesc în Spania republicană, booza, a. î. 584, cf. dl, dm. Este. . . primul spaniol partici- - pant la aceste manifestări, m 1968, nr. 6, 21, cf. m. D. ENC., DEX. 2. Adj. Care aparţine Spaniei sau spaniolilor (1), privitor la Spania sau la spanioli, originar din Spania:' (livresc) hispanic, (învechit) spaniolesc. Ulpie Tra-ian. . . se trăgea de neam spaniol, c. cantacuzino, cm : i, 13. Portugalia rămase 60 ani provinţie spanioală. sĂULEset-, hr. ii, 324/3. Din toate aceste încăperi, se -■ deosebesc... sala statului şi sala ispaniolă, celebră ' pentru cruzimile întîmplate întrLînsa. filimon, o. ii; 117. Reprezentarea cea mai perfectă a frumosului în . pictură este fapta naţionalităţii italiene şi spâncole. : maiorescu, critice, 29, cf. barcianu. Intra la „alergările“ spaniole ca să aprecieze talentul unor matadori: iop.ga, îii pui ii, 21, cf. şăineanu, d. u., cade. Toi soiul de nume întortocheate... de marchizi spanioli. i. botez, n. i, 60. Castaniete. . . sunînd în mînile nervoase ale dansatoarei spaniole, teodobeanu, m. iii, 198. Adoptă... cultura spaniolă, sadoveanu, o. xix, 71, cf. scriban, d., dl, dm, der. Arta spaniolă. . . îşi consumă geniul pină pe la mijlocul secolului XVII. 10257 SPANIOLESC - 1277 - SPARANGHEL contemp. 1969, nr. 1 165, 6/2, ci. m. d. enc., dex. Gripă spaniolă — formă de gripă foarte gravă, contagioasă, răspîndită (din Spania) pe întregul glob, după primul război mondial. Astfel a fost in lylS\ epidemia de gripă numită „spaniolă“, carc a cuprins tot globul şi a provocat moartea a peste 20 de milioane dc oameni, abc săn. 178, cf. D. med. i, 647. -v» Limba spaniolă (şi substantivat, f.) limba vorbită de'spa-nioli (1) şi de unele popoare din America Latină; limbă spaniolească, v. s p a n i o 1 e s c. Cf. cade. Adoptă limba... spaniolă, sadoveanu, o. xix, 71. Limba germană se vorbea mai mult docil portugheza sau spaniola, tudoran, p. 491, cf. dl, dm. Spaniola formează foarte multe verbe noi. românia literară, 1971, nr. 126, 10/4, cf. m- d. enc., dex. 4. (Astăzi rar; şi substantivat, f.; în forma spanioală) (Oaie sau vârietate de oi) spancă (1). Oaia... spanioală cu lina supfire. ar (1829), 48a/31. Avem in fără cinci soiuri de oi: tuşle, oltence, cărnăi, figăi şi spanioale. I. 10NESCU, ap. CADE, cf. ENC. AGR., H VIII 127. + (Şi substantivat, f.) (Găină sau rasă de găini) cu penele de culoare neagră cu reflexe metalice, cu bărbia albă si bună ouătoare. Bune ouătoare:. . . spaniola, anda-luza..., rasa cu gitul golaş dc Transilvania, enc. vet. 767. Rasa spaniolă are faţa şi bărbiile albe,-creastă dinţată, ib. 769. — Pronunţat: -ni-ol. — Pl.: spanioli, -e. — Şi-(învechit) spanioală s. f., adj., spanior, -ă, ¡spaniol» -ă, işpaniol, -ă, şpaniol, -ă (scris şi şpagnol, -ă), (învechit, rar) speni6r, -ă (anon. car.) s. m. şi f., adj. — Din fr. espagnol, it. spagnuolo. — Pentru variante’ cf. magh. s p a n y o 1, germ. S p a n i e r. SPANIOLESC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Spaniol (2). Cf. anon. car .Craiul spaniolesc . . . şi-au băgat in inimă. . . să-i adţică la aceea ca împreună să se scoale asupra turcilor, şincai, hr. ii, 249/15. O corvetă Englezească şi un bric spaniolesc... au fost mhrturi necinstei ce s-a făcut steagului nostru, cr (1829), 197x/l3. Incorunarca de la Praga va fi mai interesantă. . ., acolo va domni eticheta spaniolească. ib. (1836), 2261/58. Paloşul acest ... în spaniolescul singe mai bine l-aş fi roşit, pogor, henr. 48/9. N-are mai mult decil 400 000 piaştri (lei) spaniolcşli venit curai pe an. fm (1841), 1522/8. Eram îmbrăcat intr-un costum... spaniolesc. ib. (1846), 179a/6, cf. ddrf, barcianu, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D,, CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, m. d. enc., dex. -v- Limbă spaniolească = limbă spaniolă, v. spaniol (2). IAmba latinească nu are articula acei definiţi carii sînt... în limbile frinccască şi spaniolească. maior, ist. 243/3. Rio Plata. . . va să zică rîul de argint, căci in limba spaniolească „plata“ să zice argint, amvilohie, g. 161/4. — Pronunţat: -ni-o-. — Pl.: spaniolcşli. — Şi: spe-niorcsc, -căscă adj. anon. car. — Spaniol + suf. -esc. SPANIOLEŞTE adv. Ca spaniolii, in felul spaniolilor. Cf. resmeriţă, d., cade, dl, dm, m. d. enc., dex. + în limba spaniolă (v. spaniol 2). Cf. anon. car., ddrf, resmeriţă, d., cade. Copiii sătenilor... trăiesc azi mai bine şi vorbesc spanioleşte. sadoveanu, 0. xix, 71, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -ni-o-, — Şi: (învechii), speniorcşle adv. anon. car. — Spaniol -)- suf. -este. SPANIOLI vb. IV. T r a n z. (învechit, rar; complementul indică persoane) A atribui obiceiuri, deprinderi, maniere de spaniol (1); a considera, a trata drept spaniol. Pe romani, Corneille... ii spanioleşte. 1. văcărescul, p. 354'14. — Pronunţat: -ni-o-. — Prez. ind.: spaniolesc. — Y. spaniol. Cf. fr. espagfioliser. SPANIOLÎSM s. n. (Livresc) Comportament vioi, pasionat, specific spaniolilor. Spaniolismul său natal, pasionat, tranşant. . . adică tendinţa sa revoluţionară care-i sla in singe. oprescu, a. m. 36. — Pronunţat: -ni-o-. — Din fr. espagnolisme (după spaniol). SPANIOLOAICĂ s. f. (Rar) Spaniolă, v. s p a n i o i (1)- Cf. DM, DEX. — Pronunţat: -ni-o-. — Pl. : spanioloaice. — Spaniol 4- suf. -oaică. SPAN1ÔR, -Ă s. m. şi.f., adj. v. spaniol. SPÂNI s. ni. v. spînz1. SPANŢ1 s. m. v. spînz. SPANŢ2 s. n. v. spaţ. SPANZ s. m. v. spînz1. SPAOANCĂ s. f. v. spantă. SPARADRAP subst. (învechit) Emplastru. Cf. an- TONKSCU, D., BIANU. D. S. — Pl. : — Din fr. sparadrap. SPARÀNG s. m. v. sparanghel. SPARANGĂ s. f. v. sparanghel. SPARÂNGEs. m. v. sparanghel. SPARANGEL s. m. v. sparanghel. SPARĂNGHEL s. m. (Bot.) 1. Numele a trei specii de plante din familia liliaceelor: a) (şi în sintagma sparanghel bun, grecescu, fl. 556, borza, d. 25) plantă leguminoasă perenă, cu rădăcini numeroase de formă cilindrică de la baza cărora pornesc lăstari cărnoşi de culoare gălbuie, comestibili, care formează tulpini verzi, bogat ramificate, cu frunze mici, reduse la solzi membranoşi, şi cu flori mici albe-verzui; p. r e s t r. lăstarii tineri, comestibili ai acestei plante (folosiţi la preparatul unor mîncăruri); (regional) păr3, coasta-dracului, coasta-vrăjmaşului, ¡iepurel, ragi-la-pămîntului (v. r a g i 1 à 5), umbra-cucului, umbra-ic-purelui (Asparagus officinalis). Puindu-iuntu proaspăt . . ., vlrfari de sparanghel, ceapă tocată, mîncările, 51/7. Atunce porunci şi ceapa ispravnicilor ei: ... doriţii mei sparanghi (a. 1773). gcr ii, 98/23, cf. coteanu, pl. 19, Klein, D., lb. Rădăcina de obşte precum este... sfecla, morcovii..., sparanghelul îndulcesc sîngele. nscupESCu, o. 194/12, cf. i. colescu, c. Taie mugurul de la sparangă. . ■ alegînd cîl s-ar pute mai groasă, ferbi-o după obicei şi o scurge, manolache drăghici, r. 201/4, cf. valian, v. Un ţăran... avea 0 legătură de sparanghel ce o ducea în tîrg de vinzai.e. bărac, T. 63/26. Vlăstari ce ies la subţioara plantei pc care le mănîncă cincva ca pe sparanghel, brezoianu, a. 122/10. Trebuie să mănînce măsurat şi numai bucate lesne dè mistuit, precum sînt acele făcute. . . cu spanac, cu sparangă. fătu, d. 125/18, cf. polizu. Nici cîl o plantă nu am noroc, Sparanga însăşi creşte sub leasă, Eu rădăcină nu prind deloc, alecsandri, t. i, 370, cf. cihac, i, 258, ddrf, conv. lit. xxiii, 1 052, brandza, d. 411, id. fl. 444, damé, t. 258, barcianu, grecescu, fi.. 556, alexi, \v., şăineanu2. Sparanghelul are în ţesăturile lui o substanţă numită asparagină, care face ca această plantă să aibă proprietăţi medicinale, bianu, d. s., cf. tdrg, resmeriţă, d., NicÀ, L. vam. 226. Partea subterană a sparanghe- 102*74 SPARANGHÎ — 1278 - SPARGE lului se întrebuinţează in medicină ca diuretică, panţu, pl., cf. cade. Ceea ce se mănincă de la sparangă este o ramură îngroşată cu mugurele cărnos în vîrf. simionescu, fl. ,345. Sparanghelul nu se dă celor ce sufăr de rinichi şi celor guloşi. voiculescu, l. 295, cf. enc. agr. i, 339, scriban, D. Au strivit. ■ . sparanghelul şi au frămintal salada. arghjezi, s. viii, 155. Sparanghelul e o legumă gustoasă cu valoare alimentară mare. ltr2, Cf. dl, dm, borza, d. 25. Sparanghelul se Cultivă pentru lăstarii tineri, suculenţi, der. Sc alege sparanghelul foarte proaspăt, s. marin, c. b. 161, cf. m. D. ENC., DEX, ii n 99; 1j) (regional; şi in sintagmele. spai'anghel sălbatic, valian, v., polizu, grecescu, fl. 555, panţu, pl., borza, D. 25, sparange sălbatic, sparangă sălbatică) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifo-lius). Fiind venită la un loc unde era... mărăcini şi sparange sălbatic..., se închina la ele cu giură-. minte, aristia, plut. 8/21, cf. brandza, fl. 444,' damé, t. 188. Sparanga sălbalccă din păduri... înfloreşte şi dă boabe frumoase roşcate, simicnescl’, fl. 345, cf. H iu 243, vii 148, x 534, xvi 216; e) (regional; In sintagma') sparangă de odaie = plantă ornamentală cu ramuri lungi şi subţiri şi cu frunze fine, filiforme: (Asparagus sprengeri). Des se vede prin casele mai. mari de la tară şi sparanga de odaie, simionescu, fl. 414. ; 2. (Regional ;J în forma spărangină) Viţelar (Anth: xanthum odoratum ). Cf. păcală, m. h. 24. 3. Compus: (regional) sparanga-de-brădet = sugătoare (Monotropa hipopitys). Cf. simionescu, fl.’ 87. 4. P. e x t. Fel de mîncare preparat din lăstarii tineri ai sparanghelului (1 a). Aveţi şi nişte sparan-' ghcl. . . şi o prăjitură, arghezi, l. 285. — Pl.: sparangheli.. — Şi: (învechit şi regional) sparangă, spargă (fm 1846 2461/8, conv. lit. xxiii, ; 1 052, bianu, d. s., tdrg, cade, borza, p. 25) s. f., (regional) sparang (ddrf, tdrg, borza, d. 25, H x 534), sparangin (brandza, fl. 444, grecescu, fl. 555, bianu, d. s., panţu, pl., borza, d. 25) s. m., [ spărangă (borza, d. 25), spărangină, spcrenyhea (ac-centul necunoscut, borza, d. 25), spergă (ddrt, ! conv. lit. xxiii, 1 052, barcianu, alexi, \v.), spergeu (accentul necunoscut, bianu, d. s.), sp6rghe (polizu, ddrf, gheţie, r. m., brandza, fl. 444, tdrg), sper- ■ ghea (accentul necunoscut, conv. lit. xxiii, 1 052, borza, d..25), sperghie (barcianu, borza, d. 25) s. f., ’ asperâg (borza, d. 25) s. m., şpargă (tdrg, cade) s. f., (învechit, rar) sparănghi s. m. pl., sparange, spa-rângel (coteanu, pl. 19), şparânghel (lb), şpargliei (accentul necunoscut) s. m., şpărângă (lb) s. f. — Din ngr, aTtvpkyyi. — Pentru unele variante, cf. germ. S p a r g e 1, magh. s p â r g a, ir. asperge. SPARÂNGHI s. m. pl. v. sparanghel. SPARÂNGIN s. m. v. sparanghel. SFARCÉTÀ s. f. Numele a două plante erbacee din familia leguminoaselor: a) (şi in sintagmele sparcetă comună, ltr8, sparcetă cultivată, brandza, fl. 106) plantă perenă cu tulpina ascendentă, simplă sau ramificată, cu flori roşii sau roz dispuse în ciorchini la baza frunzelor, cu fructul în formă de păstaie, care se cultivă ca plantă furajeră; (regional) borto-cină, trifoi (1 i), iarbă-săracă (Onobrychis viciaefolia). Cf. brandza, fl. 106, barcianu, grecescu, fl. 183, alexi, w., şăineanu2, panţu, pl., cade, simionescu, fl. 325, enc..1 agr., scriban, d., ltr2, dl, dm, dn2, borza, d. 119, der, m. p. enc., dex. ; b) (şi în sintagma sparcetă de munte, brandza, fl. 106) mică plantă păroasă, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori mari de culoare roşie sau. violetă (Onobrychis transilva-nica.)\ Gf. brandza, fl. 10.6. Trifoiul, luţern ceare mai bun pămînt... decit esparţeiulţ carele in fiecil de mlrşav părninl bine creşte, or. ec. 85/5. Pe un pă-mînl văros: e.sparselă, luţernă, trifoi, fu.ipescu, d. i, 210/29. Sparcelei îi merge bine prin ajutorul albinelor, dînd multe seminţe, simionescu, fl. 325. Se recomandă păşuni artificiale — temporare — cum ar li culturile de lucernă. . ., sparcetă. enc. agr., cf. nom. hin. i, 17. In regiunile de deal, sc va extinde cultura... sparcelci. scînteia, 1953, nr. 2 859. Din plantele cultivate reuşesc bine pe solurile calearoase sparccia.;.. şi alle leguminoase, agrotehnica, i, 313. Sparcela se poale cuiiivo şi în amestec cu gramicec. lth2. Sparcetă este mai rezistentă la secetă dccit lucerna. . ., avînd sistemul radicular foarte adine. yî.n. vesc. martie 1964, 17. ' — Pl.: spaveete. — Şi: (regional) spardielă (borza, d. 119), sparsetă (grecescu, fl. ,183, a,lexi, w., panţu, pl., borza, d. 19) s. f., sparţet (borza, d. 119) s. m., sparţetă (id. ib.), sparzetă (barcianu, alexi, w.), pareetă (borza, d. 119), (învechit, rar) esparsetă s. f., csparŞet s. m. — Din fr. esparcette. Cf. germ. Eşparsette. SPARCHfil’A s. f. v. sparcetă. SPARDEC s. n. 1. Punte continuă pe velierele vechi. Cf. dex. 2. Punte uşoară care acoperă cabinele şi încăperile de pe coverta unui pachebot. Cf. abc nţAR. Navă cu spardeck. ltr2 xi, 364, cf. pn2, m. d. enc., dex. — Scris şi: (cu grafic etimologică) spardeck. — Pl.: spardecuri. — Din engl., fr. spartEceli. SPARGĂBIL, -Ă adj. (învechit, rar; despre fructe sau despre carnea lor) Care sc sparge (III 2) uşor. Pară tomnatică..., carne tare şi spargabilă. brezo-ianu, a. 338/30. — Pl.: spargabili, -e. — Sparge -f suf. -abil (după fr. casr.ablc). SPARGĂNIU s. m. (sg.) (Bot.: învechit'» Şovar (Spurganium ramosum). Legăturile sc fac cu foi de spwganiu ■ ■ •, rogoz, papură, brezoianv, a. 394/10, cf. brandza, fl. 465. — Din Sparganhim [ramosum], numele ştiinţific al şovarului. SPÂRG s. f. v. sparanghel. SI’ĂRGE vb. III. I. (Predomină ideea de desfacere sau de disociere etc. a unui ansamblu, conglomerat etc. în elemente componente) 1. T r a n z. şi refl. (Despre grupuri, colectivităţi etc. de oameni, p. ext., de alte fiinţe; despre obiecte grupate, p. e x t., despre materii, substanţe etc. formate din particule, din granule etc.) A (se) desfiinţa sau a (se) distruge prin plecarea sau prin transportarea, prin îndepărtarea etc. elementelor componente în direcţii diferite; a (se) destrăma, a (se) dispersa, a (se) dizolva, a (se) împrăştia, a (se) răsfira (2), a (se) răspîndi (1), a (se) răzleţi (1), a (se) spulbera, (rar) a (se) răzmeţi, (popular) a (se) răzni (1), a (se) vîntura, (învechit şi regional) a (se) răşchira (1), a (se) spărgălui (1), a (se) spîrcui, (învechit) a (se) scociorî (4), a (se) scodoli (5), (regional) a (se) vărzui, a (se) zburătăci. Şi rădică măr a spriinşi... şi sparse-i în părţi (să r ă s i p i-ască c2). psalt. 225. Ca prahul de vînlu s-au sparţii. cod. tod. 213. Ceata lor să sparse de acolea. ist. ţ. r. 75, cf. budai-deleanu, lex. în a cailor putere escadroanele sc sparg, heliade, o. i, 102. Se spai-g. . . cetele de soldaţi, pogor, henr. 109/13, cf. reşmeriţă, p., cape. Gloata se trezi, S-au spart rtndurile. sahia, n. 93. 'Tălăzuind în stingă şi în dreapta, convoiul se sparse, t. popovici, s. 370. Clnd cu fluierul zice, Ţoală turma se strînge, Clnd cu fluierul tace, Toată turma 10283 sparge «“ 1270 ŞPARGE se .sparge, bud, p. p. 70. Cin or vetiil unguri au fuţit la pădure; ... după (e s-or sparl, m-am inlors. den-SUsrANU, ţ. H. 116. Nu mai spargeţi finul, că vine ploaia. MAŢ. DIALECT. I, 267, ci. UDRESCU, GL. 2. Ref 1. (învechit şi popular; despre state sau despre aşezări omeneşti, despre unităţi teri tor ial-ad-ininistrative etc.) A se desfiinţa; p. e x t. a se dezorganiza: a decădea. Să se spargă ea Sodomul şi ca ■Gomorul (sec. XVI), ap. dhlr ii, 481. Dar el altele socolea în inima lui, ca doar s-ar sparge ţara şi să s-audă la Poartă, neculce, l. 323. Ţara spărgîndu-se şi boiarii neavînd de unde lua banii care ti da, să sărăcea şi să îndatora (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 286/11. Vin satele de cer scădere şi, de nu le va face cîte oarece, se vor sparge satele şi atuncc vom păgubi mai mult (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 228/14 Este păcat să să' spargă acest fel dă sat, care din. mică copilăriia mea m-am străduit dă i-am adunat (a. 1810). doc. ec. 84. De frica morţii, au fugit toţi în toate părţile şi s-au spart oraşu, rămînind casele pustii, dionisie, c. 233. Frică îm este că toată plasa o să să spargă, că tot sfatu şi vorba le este între dinşii să treacă Dunărea (a. 1820). doc. ec. 240. Adusă veaste că Bucureştii în 5 zile s-a spart: a fugit toţi în toate părţi (a. 1821). iobga, s. n. 157. Satul s-a spart şi abia a mai rămas 4 case din 58 ce ereau în 1860. 1. ionescu. p. 313, cf. ddrf. Dacă s-a potolii rczbelu ala după ce s-a spart Oreava, ne-am întors iar la Nedeia. graiul, i, 77, cf. chest. v 10/15. S-a spart salut Stăneşti, n-a mai rămas urmă. udresctj, gl. ■v1 Trauz. Să nu gîndeşfi că, fără porunca împăratului, se poate strica şi sparge de ;lot locul acesta. neagoe, înv. 63/26. Acea republică a durat numai pînă în iuliu 1849, cînd francezii o sparseră şi ocupară Boma. bariţiu, p. a. ii, 730. A voii să strămute locuitorii fără voia lor, şi aceştia au preferat a sparge mai bine satul şi a apuca care încotro. 1. ionescu, d. 228. 3. Triat F i g. (învechit şi popular; complementul indică oştiri, grupuri de oameni Înarmaţi etc,) A împrăştia; p. e x t. a infrînge: a nimici (1). Sparje limbile ce vor război, psalt. 130. Şi deaca au intrat la.dînşii, in toate părţile i-au sparlu şi i-au răsipitu.. ureche, l. 138. Dacă s-au mai înglolil oaste de-ct lui Mihai Vodă, i au spart pe haiduci pre Jijie. M. costin, o. 50. Ţurcii. . . vor fi sparţi şi răsipiţi dc un gheneral ce poartă scris pre sabia lui slova ,,V“ (a. 1693). fn 21. Au bătut şi au sparlu pre daţi de pre aceste locuri, n. costin, l. 96. După ce-au bălul veziriul pre moscali, au şi răpedzit nişte paşi ai lui şi i-au spart, neculce, l. 234. Dîndu-le război vite jeşle, îndată i-au spart şi... multă pradă le-au scos din niînă. cantemir, hr. 415. l-au spart oşiile ungurii în Ardeal (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 103/13. îndetă s-au dat arnăuţii gios de pe cai şi a început a se bale pînă au spart de tot pe turci (sfîrşitul sec. XVIII), let. iii, 273/13. Şi sparse oastea lui Alexandru pre oastea lui Ptolomeiu. alexandria (1794), 19/10. Să spărgem tabără foarte Şi să- i îngrozim de moarte, bărac, ap. gcr ii, 241/31. Se îniurnă cu armia în Ghermania, unde prinţipii protestanţi sta înarmaţi în contra lui, pe carii, alăcîndu-i,. . . îi sparse, său-lescu, pr. 11, 263/25. Intîmpină pe duşman la le martie, îl sparse şi-l fugări. bXlcescu, m. v. 73. Venind asupra lor... cu cîteva mii de curuţi pedeşlri şi călări, îi sparseră. bariţiu, p. a. i, 240. Văzînd multele supărări şi bîntuiri ce fac ostaşii Ieşi..., lovind pre acei ostaşi, fără veste i-au sparl. negruzzi, s. i, 179. îşi izbeşte calul său Pesle codrii mişcători Dc barbari năvălitori. El îi sparge şi-i răzbeşte, alecsandri, p. ii, 15. în zădar Marte s-aruncă spre a sparge şiruri dace. eminescu, o. iv, 136. îi povestiră cum... a spart oastea împărăţiei lui de două ori. ispirescu, l. 111. Petru Vodă, lovindu-se cu armata lui Ferdinand prin un atac năpraznic, o sparge cu totul, xenopol, I. B. IV, 230, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, Dm, DEX. După dai io fos’ Traîan, iei i-o sparl, i-o bălai, den-şusianu, ţ. h. 163, -v’ R e f 1. p ăs. Corposul polon, \ ... înfrînglndu-sc şi spărylndu se ele trupele rosiane, . . . au trecut pe pămînlul Austriei, ah (1851), 1541/2J. In urmă iatarii s-au spart de repegiunea călăreţilor poloni, asachi, s. l. 11, 25. Refl. Şl aici s-a spart tabăra de pănduri şt s-a dus la Bucureşti, vîrcol, v. 63. 4. Refl. (Despre adunări; p. e x t. petreceri, jocuri etc.) A se încheia prin împrăştierea, prin pleca-rca etc. participanţilor; (popular) a se strica, (regional) a sc spărgălui (4), a se spărgui (1). Grăbeşle-te către săracii ceia ce-l virid, pînă nu să sparge tirgul acesta, neagoe. înv. 269/27. Şi cu aceste vorbe s-au spart divanul (incepiitul sec. XVIII), mag. ist. i, 360/21. Şi adunarea era să să spargă, Cînd sumeţul Tandaler in poară Să puse. budai-deleanu, ţ. 117, cf. 1. golescu, c. După ce se sparse adunarea.. ., rămase numai împăratul, gorjan, h. i, 125/3. S-a spart teatrul, copii; aide, ieşiţi de strigaţi caleştile slăpîhilor voştri ! filimon, o. i, 236. Cînd vine vremea de se sparge balul, e mare părere de rău. alecsandri, o. p. 253. Congresul se sparse într-ast rînd fără succes, odobescu, s. 1, 269. Hora s-a spart, cîntările au contenit. cabagiale, o. ii, 279. Nunta se sparse şi îndată fruntaşii se adunară la sfat. ispirescu, u. 6. După aceasta, masa se sparge şi fiecare se scoală şi se duce acasă. MARIAN, NA. 274, cf. DDRF, ŞĂINEANU2. JOClll nu SC sparse la patru, ei abia pe la şapte, agîrbiceanu, a. 181. Se sparse claca şi pleacă care încotro sta. dumi-traşcu, str. 23. în acea seară, zaifetul trebuia să sc spargă devreme, m. i. caragiale, c. 24, cf. cade. Să ne laşi s-o apărăm cînd s-o sparge cheful, a. m. zam-firescu, m. d. i, 144. Tîrziu s-a sparl petrecerea la domn. lesnea, vers. 17. Putea să adune către seară, cînd sc spărgea tirgul, paie să-şi umple prispa, camtl petrescu, o. ii, 47. E ora cînd se sparg chefurile. bogza, a. î. 360, cf. dl, dm. Convoiul nu se opri decît sus, în deal, la Mitropolie, unde adunarea se sparse. barbu, G. 163, cf. m- D. enc., dex. Bine vorba nu sfîrşea, Hora mindră se spărgea, teodorescu, p. p. 73. Căluşul sare sîmbălă seara înaintea duminecii de Busalii şi se sparge după opt zile. pamfile, s. v. 6.9. O fugit, s-u dus acasă. S-o spart nunta. o. eîrlea, a. p. ii, 342, c.f. alr i 1 583. (Prin analogie) S-o spart bălaia şi s-or împăcat oamenii, t. popovici, se. 239. (T r a n z.) Dumnezeu sparge sfeaturile limbilor şi leapădă cugetele oamenilor, coresi, ev. 61. Petru, în fruntea nobililor rămaşi tui credincioşi, sparse complotul. săulescu, hr. ii, 455/28. în Neapole, Sieifia şi în Italia împăratul noslm a spart războiul, bariţiu, p. a. ii, 71. Beizadeaua, voind să spargă c;cea conversa-tiune..., zise. o dală. filimon, o. i, 179. Domnul spărgea adunarea, ddrf. Mai într-un prînz, am spart cheful, că ceilalţi oameni aveau treabă, adam, r. 25. Şi, ridieîndu-se, au sparl adunarea pe lingă corăbii. murnu, i. 12, cf. pamfile, j. i, 134, resmeriţă, d. Au dob’ndit slobozenie de la slăvitul lon-Vodă. Dar i-a spart domnia nouă a Şchiopului-Vodă. sadoveanu, o. xvin, 166. încercarea guvernului de a sparge greva muncitorilor de la serviciile de telegraf şi telefon... a eşuat, scînteia, 1952, nr. 2 390. Oaspeţii au sparl adunarea brusc, ahghezi, l. 323. Chiriaşii le-au sparl întrunirea şi i-aa bătut, pas, z. iv, 182. <0* Refl. p a s\ După ce s-o spart greva, l-au găsii în podul lîmplăriei. vlasiu, d. 151. F i g. Paraponul se sparse în fumul ţigaretei, ghica, c. e. ii, 322. A mea iubire Ca o fatalitate se sparse-n sinul meu. sion, poezii, 215/3. Şi durerea i se sparse-n neagră deznădăjduire. vlahuţă, s. a. i, 27. Să se spargă loale neajunsurile, supărările, gorovei, cr. 211, cf. cade. Acum cred că s-a spart ghinionul! heereanu, nuv. 183. Astfel se sparse. ■ . încordarea fără seamăn a acelei zile. bogza, c. o. 32. Dar peisajul se tulbură şi atmosfera extatică se sparge, cinema, 1S68, nr. 5., 19. (Trani.) Iară mila mea nu voiu sparge de la dînşi. psalt. hur. 75V /1S. Casă a Arrtemideei întru nemică o pomeneaşte şi va se spargă măriia ei. cod. vor2. 5r/8. Sparse trufa cugetelor înremiei loru. psai.t. 10383 SPARGE - 1Î280 - SPARGE 334. Pizma ceaia reaua să o spargem, coresi, ev. 54. Poate că-mi voi mai sparge melanholia căutind să ghicesc ca ce fel de figură esle ascunsă Sub fieştecare mască, heliade, l. b. iii, 62/16. Iară acum nu mă pociu potrivi niciunui om că mai micii miei sparseră sila mea. alexandria, 65/19. Şi sparg pacea dintre cele patru religiuni. bariţiu, i>. a. i, 348. N-o să-fi ticnească pină N-om sparge cearta-ntre noi. pann, e. ii, 65/16. Să nădăjduim că interesul şi nevoia ce avem de cei ce vor sparge, In fine, neingrijirea cu care am lăsat de s-a stricai soiul. i. ionescu, b. c. 18/1. Şampania deşteaptă bucuria şi sparge întristarea ! bolintineanu, o. 396. Sosirea unui alt prelat... le-a spart veselia, cocea, s. i, 334. Moşierii şi capitaliştii fac război. .. rîv-nind sâ distrugă revoluţia rusă ca să spargă ameninţarea ce venea şi asupra lor. sadoveanu, o. xvii, 236. 5. Tranz. (Regional; complementul indică grămezi, legături etc. de obiecte de acelaşi fel) A scoate o parte din. . .; p. ex t. a umbla la. . . ; a începe. Cf. udrescu, gl. Hai să spargem bocşa de mere. — Pină la Paşti. . . nu umblu la ea. id. ib. Nu sparg eu claia pentru el. id. ib. «v* Refl.'pa s. Aşa stau pieile 3 zile cînd se sparg, adică se caută spre a se vedea dacă sînt dubite sau ba. pamfile — lupescu, crom. 208. -v" In tranz. Sparje in casă. teaiia, c. n. 266. II. (Predomină ideea de desfacere sau de desprindere violentă, în părţi neregulate a unui corp, a unui întreg etc.) 1. Tranz. şi refl. (Despre corpuri solide) A (se) preface (prin lovire, prin ciocnire, prin presare etc.) în bucăţi (mici) sau în cioburi; a produce ţ sau a căpăta (prin lovire, prin ciocnire, prin presare I etc.) crăpături, plesnituri (la suprafaţă), care precedă . sfărîmarea, a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a (s e) fisura, a plesni (II 1), a pocni (II 1) ; (rar) a (se) strivi (1), (popular) a (se) strica. Tăiară uşile lui depreură cu tăietoarea şi cu ciocanul sparseră-o (fărrîmară-o h). psalt. 147. Sparge vasul, varsă lui in cap. coresi, tetr. 104. Toţi şi-au spart oglinda lor, Sau să se vadză nu vor. mumuleanu, ap. gcr ii, 250/39, cf. i. golescu, c. Avea picioare de sticlă şi să nu le spargă, vasici, m. ii, 54/22. într-o clipă tot... sparge, aristia, s. 48/31. Am văzut matrozi rădicind lopeţile şi spărgind roatele vapoarelor. ghica, c. E. i, 67. Lasă vrana distupată ca să nu Se spargă vasul. i. ionescu, b. c. 294/4. In timpul iernei trebui să spargă bucăfi de gheată, hasdeu, i. c. i, 221. Aruncă cupa şi o sparge-n trei. bolintineanu, o. 55. Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. caragtale, o. i, 133. Ei, acum le uiţi la cană Că s-a spart! Dar dă-o-n foc! ooşbuc, p. i, 237. Mi-lescu nu se pricepea de trebuie să spargă şi el paharul sau nu: D. zamfirescu, b. 192. Cînd măninci ceva fierbinte să nu sufli, că se sparge vasul, candrea, f. 66. O să poti vedea cum au spart băieţii cu pietre candelele de la slîlpii de telegraf, brătescu-voineşti, p. 224. Aici, gheata mai subţire s-a spart, agîrbiceanu, s. v. 171, cf. reşmeriţă, D., cade. In cancelarie, se învîrteau mai mulţi spărgind ce Ic cădea tn cale. re-breanu, r. ii, 200. Se auzea zgomot de vase sparte de ziduri şi căzind in cioburi. G. m. zamfirescu, m. d. i, 35. El păşea crunt şi morocănos, spărgind cu căl-ciiul încălţămintei coaja noroiului amorţii de ger. voiculescu, p. i, 1. De muguri pădurea e plină şi gheaţa n-a sparl-o izvorul, pillat, p. 18. Ai dreptul să te înfurii şi să spargi, dind de-a azvîrlila, cîteva străchini. arghezi, b. 74. Sparg piatră pe şosea sau laie lemne la pădure, bogza, a. î. 55. Şi roca se prezintă strivită, spărgîndu-se uşor în prisme paralelipipedice. oncescu, G. 338. O mişcare greşită face să cadă seringa, care se sparge, h. lovinescu, t. 404. Gheaţa trebuie spartă în fiecare zi. tudoran, p. 8, cf. dl, dm. Sticla se sparse şi-'i tnstngeră buza. barbu, g. 45. Dar placa de ce mi-ai spart-o? t mai 1968, 20. Cel mai lesne se spărgeau lucrările de ghips, românia literară, 1970, nr. 102, 16/3, cf. m. d. enc., dex. Unde el călca, Gheaţa să spărgea, Mulţi să îneca, balade, i, 400, cf. alr sn v h 1 458, alrm sn iii h 1 191. Urciorul merge'la ţlniină .pină se sparge. Cf. zanne, v. iv, 165. <0* (Prin exagerare, sugerează ideea de intensitate maximă ii unei. acţiuni, a unui proces etc.) Apei doru-.i venea-n minte, .Ea de jale se spărgea, Nevorbind spunea cuvinte Ce simţirea aliiigea. i. văuărescul, p. 13/10. Se spărgea de lis pentru minciuna ce mă asemăna cu dînşii. heliade, i.. b. ii, 12/1, cf. i. golescu, c. Paserile îşi spărgeau guşele in cînlări. sios,, p. 292. Inima-i bălea în pereţii pieptului de credea că voieşte să i se spargă, eminescu, p. l. 83. Pasărea a înccpul să cinic. de să se spargă, ispirescu, l. 298. Brotăceii se sparg la ctniec ca nişte poeţi zgomotoşi şi fără minte, delavrancea, t. 62, cf. ddrf. Isaia : îşi duce mina la.inimă, care parcă vrea. să-i spargă pieptul să iasă.,brătescu-voineşti, f. 68, cf. resme-riţă, d., cade. Mie-mi bălea inima să spargă coşul pieptului, c. petrescu, î. ii, 9. I-auzi cum tuşeşte! Sparge casa! teodoreanu, m. u. 185, cf. scriban, d. Patruzeci de călăraşi Cu cai de se sparg de graşi. ţeodorescu, p.,p. 179. <0> Fi g. Curind cereştele sfere una pre alta s-ai’ trage Şi căzînd îndată ceriul, deslră-! mîndu-se. s-ar sparge, conachi, p. 271. Spărgind cu j lopeţile undele ele argint ale riului, ajunsei la malul j insulei, eminescu, g. p, 95. Detunăturile sc spărgeau i c-o grabă ameţitoare, agîrbiceanu, a. 107. Vocea lui i era puternică, dar se spars,e fără rost în vrafurile do-'• sarelor multicolore, sahia, n. 82. Bubuitul tunetelor, ; zguduind cuprinsul, se spuige in depărtări nevăzute. '■ bart, s. m. 1.6. Glasul lui. . . se sparse de trei ori in accente de revoltă neîmpăcată, vinea, l. ii, 314. E x p r. (R e f 1.) A se. sparjjc (ceva) în cappl cuiva = a suporta consecinţele neplăcute ale unor fapte, ale unei situaţii etc. de care nu este inovat; (popular şi familiar) a trage ponoasele (cuiva) (v. p o n o s1 I 4), (popular) a trage păcatele (cuiva) (v. p ă c a t8 1). Cf. di., dm, m. d. enc., dex. (Cu schimbarea construcţiei) Oricum tot în. capul cuiva o să se spargă, deme-trius, c. 42. ■v> A b s o 1. Nici un semn nu mai rămăsese că au spart pe aici obuzele, c. petrescu, î. ii, 204. Să nu spargi, să nu care cumva să-mi lipsească ceva. cocea, s. ii, 14. -v” Refl. pas. Pentru zadarnicele cheltuieli ce să făcea pă toate zilele pă vase de pămînt, ce apururca să spărgea şi s.ă .cumpăra altele (a. 1832). doc. ec. 508. Extragerea aurului nu a avut loc în Dacia prin procedee. . . sistematice, spărgîndu-se minereul aurifer din slinca vie. pârvan, g. 596. 4. Refl. F i g. (Prin Mold.; despre oameni) A răcni1 (3). Cf. lb. Strigă: Simit! covrigi!... Ho!... ce le spargi aşa în calea boierilor? alecsandri, t. 141. Ce dracu au oamenii pe-aici de se sparg aşa, noaptea? id. ib. 1 112, cf. dl, dm, dex. 2. T r a n z. şi refl. (Complementul este capul oamenilor, ori al altor fiinţe sau oasele acestuia) A (se) Iovi puternic, cu violenţă, producînd fracturi; a fractura; p. ext. a (se) desface (în două sau mai multe), a (se) crăpa, a (se) despica; (despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) a produce (prin lovire, prin înţepare etc.) traumatisme sau răni adînci. Acela cu pielri-l uciseră, spaiseră capul lui. coresi, tetr. 99. Şi pre acela ucigîndu-l cu pietri, ei sparsără capul şi-l trimisăr.i bătgiocuril. n. test.. (16481, 57r/5. Ei îl băiuşi-i spcuseşi capul, neagoe, înv. 58/6. O rnuiare au aruncat în turn o bucată de piatră de rişnifă şi i-au spart capul pină la crieri, cheia în. 75v/9. Zise Alexandru: — Pînă rrn sargi capul, nu curge sîngele. alexandria (1794), 62/12, cf. bu-dai-deleanu, lex. Cînd cade cineva..., îşi sparge capul, ţichindeal, f. 109/2. Printr-o cădere, dupe o slîncă, şi-a spart hîrca creierilor, descr. aşez. 138/9. Ercule..., după ce i-a spart capul, l-a lăsat mori. aristia, plut. 10/28, cf. polizu. Pe Elena a ameţit-o curentul: un.minut, şi capul ei s-ar fi spart de o piatră. bolintineanu, o. 427. O să-i spargă oasele, ii turteşte ţeasta capului, caragiale, ap. tdrg. Daca n-o ţineau surorile îşi şi spărgea capul căzînd. ispirescu, l. 5-1. Tecuţă a spart capul fetei mele! bacalbaşa, s. a. 10283 SPARGE - 1281 - SP ARGE ■i, 3, ci. barcianu, alexi, w. Zăcu două luni la spital, că-i spărseseră capul. gÎrleanu, n. 137. Vă sparg capul cu-ce-oi apuca; hogaş, dr. îi, 161, ci: resmeriţă, d. Nebunul furios :ii sparge capul cu un sabot de lemn. cĂlinescu, c: o. 22. Unul, mai bătăuş, i-a spart odaiă: nasul lui Peironiu. eeniuc, m. c. i, 68, cf. dl. Iii um--fiu şi falca dilaliă şi-fi sparg şi capul- preda, d. 154, cf. dm, M. D.\ enc., dex. Că de cinci m-am măritai nici o palmă nu mi-a dat, numai cupul mi l-a sparl! ' jarnîk — bîrseanu, D. 461. Chiar. şi ieri, lua-l-ar dracu, Pulin .de nu mi-a spart capu. marian, sa. 3. Ia paloşii in' dreapta Şi sparge-mi căpăjina. folc. olt. — Mt'NT. ii, iOo; Capul li l-oi sparge, dar halîrul'. nu fi l-oi strica. Cf. zanne, P. ii, 45. într-un hambar’ gol şi şoarecilc să cază, capul o să-şi spargă. Cf. id. : ib. iii, 185. Expr. (Tranz.) (Familiar) A-şi sparge capul (cu ceva) v. cap. , 3,. Tranz. (Complementul indică ziduri, construc- ; ţii, părţi de construcţie etc.) A face o deschizătură; p. e x t. (astăzi rar) a dărîma: p. gener. a. distruge. Sparge-voiu jitniţa mea şi mai mare voiu ! zidi şi aduna-voiu ocolea tot griul.’conesi, ev. 396. Eu ■ voi sparge beseareca aceasta făcută cu mina. n. test. j (1648), 61v/4. Şi sparsă mitropoiiia din Argeş din ‘ temeliia ei şi zidi în locul ei altă sfiniă biserică : (a. 1654). gcr i, 172/14. Le-au spart coperişurile Şi le-au aprins şanţurile, bărac, ap. gcr ii, 240/27. Romanii ... du spart pavimentul care acoperea minele şi... ieşiră armaţi afară, aristia, plut. 342/13. Furtuna care smirlge chiar codrul din pămint Şi ploaia nu vor sparge acest aşezămint. cĂlinescu, o. ii, 245, cf. dl. Zidiri cc-s încă sparte de cartuşe. lauiş, p. ,365, cf. dm. Un taur. . . a spart gardul înconjurător al pistei. flacăra, 1969, nr. 3, 27, cf. m. d. enc., dex. Fac grccii o mănăstire. Grecii o fac, Turcii o sparg, dud, p. p. 65. Bumbarda rumânii in tăbiile turceşti cu tunu- ; rile, pană le-a şi spart tăbiile turceşti, vîrcol, v. 36. ; Cîntă şi săracu cucu Că i-o spart dujmanu cuibu. bîr- , le A, l. p. m. îi, 58. G ura omului sparge cetăţi. Cf. : zanne, p. ii, 172. Cu capu nu spargi zidul (= nu tre- , buie să incerci lucruri imposibile), id. ib. iv, 6, cf. iii, 433.. Pină nu sparg bordeiul nu se văd viţeii (Bostanul). gorovei, c. 28. (Refl. pa s.) Avu o idee nimerită: să se spargă tavanul prin pod şi să se tragă focuri de sus. vlahuţă, N; 202. (AbsoJ.) Au descoperii casa unde era şi, spărgind, au slobozit paiul in care zăcea slăbănogul (a. 1746}. gcr ii, 37/21. Au spart într-un întreg care nu mai are nici un sirop .de aur. agîrbiceanu, a. 350. F i g. Aduc lumina care sparge şi sfarmă capişti de- păcate, goga, poezii, 163. Sadoveanu sparge insă liniile de slruclură ale formulei generale, vianu, a. p. 220. Digresiunile.. . sparg intr-o oarccare măsură unitatea compoziţională a romanului. ist. lit. rom. ii, 442. Blocul structurii prozodice omogene a fost in orice caz spart. l. rom. 1967, ■ 139. Ea visează în egală măsură- „limbajul comun“, spărgind cu violenţă structurile gramaticale rigid codificate. românia literară, 1968, nr. 11, 19/2. Toate celelalte filme... nu reuşesc să spargă plafonul comodităţii şi să împingă ceva mai departe pereţii solizi ai indiferenţei, cinema, 1969, nr. 5, 42. Revolta lui Urmuz nu sparge limitele literaturii, românia literara, 1970, . nr. 93, 13/2. ( b s o 1.) Nă vă pare că am venit să sparg, ce să implu, derepi amu grăiesc voao. coresi, tetr. 7. <0> E x p,r. (Popular şi familiar) A(-.i) spaţge casa (sau, casele, livresc, menajul, învechit, căscioara, regional, căsnicia) cuiva = a strica buna înţelegere. dintr-o căsnicie; a contribui efectiv la destrămarea căsnicici cuiva. Cu cleveiele sale au sparlu case şi soţi de soţi au despărţitu (a. 1580). cuv. d. bătr. ii, 342/16, cf. i. golescu, c. .Muierile şi fetele, după ce rămîn văduve...., să năzuiască... la spicu[aţii;..neguţeioreşli,- iar nu la pezevenglicari să spargă casele• oamenilor, gorjan, h. i, 156/26, cf. po-li-zu. N-ar-e chioară in pungă şi se ţine după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domnule.1 caragiale, t. ii, 5, cf. ddrf, barcianu, alexi, w. Făcea de urît, spărgea case, unde văcuia traiu bun, strica vilele oamenilor şi cile nimicuri, toate ea le ştia. lungjanu, c. 85, cf. cade, dl, dm. încerc să spárg un menáj. cinema, 1969, nr. 12, 15, cf. dex. Măi, frate, bate-ţi nevasta, Nu vezi că ne sparge casa! hodoş, p. p. 366. I-ci luat bărbatul (femeia), spărgind o căsnicie, ciau-şanu, gl. (Cu schimbarea construcţiei) Iu/e e amu. . . al curuiei păcat!. . . că mari case sparse, coresi, ev. 542. Deci începu baba adese să meargă La acea femeie căscioara să-i spargă, pann, p. v. i, 54/22. (Refl. p as.) Nunta se nuntea, Dar mult nu trecea, Blestem se^mplinea, Casa se spărgea, balade, iii, 190. 4. Tranz. şi refl. (Regional; despre zăpadă) A (se) topi (1). Despre Uninea se spune că vine la noica să spargă omătul, şi cum vine omătul indată se ie, marian, o. 1, 436. Dacă insă atunci este omăt, apoi se ra sparge, corovei, cr. 378. 4. Tranz. F i g. (învechit; complementul indică legi, convenţii, angajamente etc.) A încălca: a anula. Şpai'seră leagea ta. psalt. hur. 107v/13. Cine amu sparge-va una învăţătură de aceaslca micile şi invă-ţa-v.a aşa oamenii, mic cheamă-se. coresi, tetr. 7. Şi H[nsto]s sparge acea leage cină dzice după hiclenie voastră, scrie Moisi. po 464. Ş-au spart posturile (a. 1580). cuv. d. bătr. 11, 342/17. Şi cine se va scorni a sparge aceasta a noastră tocmală să fié proclet (a. 1636). 10RGA, s. d. vii, 24. Aceaiava face un cocon, pune-i-vor numele ifsuls şi acela va sparge leagea ovreiască, sindipa (1704), 77v/12. Scris-am mu.lt păcă-tosu şi greşitulu... ce-au sparl turcii pacea cu nemţii (a. 1715). 10RGA, s. D. xm, 136. De vei sparge leagea solilor, însuşi tîthariu te vei face. alexandria, 59/10. •v“ Expr. A sparge norma = a depăşi cantitatea de lucru prevăzută pentru o unitate de timp. Cf. cv 1949, nr. 6, 38, dl, dm, dex. A sparge banca (sau, învechit, bancul) = (la Unele jocuri de noroc) a cîş-ţiga (dintr-o dată) toţi banii puşi în joc de bancher. Aşteaptă cînd e fără soţ; joacă şi iot îndoieşte cuşu-ril.e. ■. . ; trebuie să spargi bancu la a patrusprezecea dată. neoruzzi, s. iii, 110. Hai să joc aicea... Joc ... Sparg bancul... El atunci scoate ceasornicul. . . îl iau. BOLIN TINE AN u, o. 368. 5. Refl. (Astăzi rar; despre proiectile de artilerie sau despre bombe) A exploda. Sc sparse bomba-n două! ş-acuma negru-i sin, Ca trista cupă-a morţei, de rouă era plin. alecsandri, p. ii, 88. O bombă se sparse deasupra lor. d. zamfirescu, r. 265. Visa asalturi crîncene, lupte furtunoase, obuze ce se spărgeau lingă el şi-l lăsau nevătămat, reureanu, nuv. 304. Deasupra capelelor lor se spărseseră şrapnele. camil pe-trescu, o. iii, 415. Bubuiturile răsunau înfundat, fără ecou, de parcă proiectilele se spărgeau într-un strai de lină umezită, v. rom. octombrie 1964, 40. + I n-tranz. şi refl. F i g. (învechit: despre conflicte) A se declanşa. La 4 februarie s-a spart în Bolonia uneltită revoluţie, cr (1831'!, 452/17. în 23 iuniu sparse altă insurecţiune fără asemănare, mai furioasă decît a fost cea din februarie, tiabiţiu, v. a. ii, 9. în. . . ÎS 11, spărsese războiul ruso-turcesc. id. ib. iii, 486. 6. Tranz. (Complementul indică seminţe, fructe, alimente etc. cu înveliş tare) A desface, a despica (şi a înlătura) învelişul (pentru a extrage conţinutul); (popular) a strica, (regional) a zdrobi. Apoi ia oao şi le sparge, inlăuniru puind şi ccva sare. mîncările, 83/14, cf. budai-deleanu, lex. N-auzea alt decît cum spărgea la alune pe nicovală, ispiresctj, l. 92. Spărgea alune şi nuci ca Un copil, chiriţescu, gr. 65. Umblau cum umbli cu ouăle roşii să nu le spargi. ■ agîrbiceanu, s. p. 28, cf. cade. Spărsese ouă. Pregătise cină pentru oaspe. c. petrescu, î. ii, 174. După ce se dă jos din cais, sparge sîmburii mîncindu-le. migdala dulce, teodoreanu, m. u. 254, cf. scrjban, d. Bălrina prinţesă mai sparse o sămînţă de floarca-.soi}-reltti. cĂlinescu, s. 164. Ţi-au rămas in palmă sîmburii.... Patru ii spargi cu piatra şi le măninci 10283 SPARGE - .1282 SPARGE miezul dulce-amărui, stanctt, d. 58. Sparse doi pumni de nuci, cîleva ouă, şi ştruclelul fu gala. v. rom. februarie 1955, 229. Nu poţi să te duci cu un cleşte dc spart nuci. jebeleanu, s. H. 65, cf. di,. Cincl untura începu să sfiriic, sparse in ea citeva ouă. preda, d. 74, cf. dm. Se loveau cu capelele dc pereţi, de parcă ar fi spart cinam nucile cu sacul, barbu, piukc. 21. A sparl un sîinbure dc prună intre dinţii din faţă. bXnulescu, î. 51, cf. M. D. ekc., dex. Cind ii sparge nucilc-ăslea, !>ă fii la o fintină cu apă. o. bîrlea, a. p. ii, 7, cf. alb sn i h 215. Unu-l cheamă Curcăneaiull, Era să spargă bostanul. folc. moli), i, 265. •%> K e f 1. Ouă răscoapte ce s-au spart in traistă, brăescu, o, a. i, 173. Dar noi am lăsat alte grenade ca pe nişte ouă care se spărgeau cum atingeau podeaua, v. rom. octombrie 1964, 49. Două ouă clnd se lot ciocnesc trebuie să se spargă, zanne, p. i, 573. 7. T r a n z. (învechit şi popular; complementul indică terenuri înţelenite, livezi, păşuni etc.) A desţeleni; p. g e n c r. a ara. Mălaiul... foarte bine rodeşte in albiile lacurilor celor seci, in ţealinele de nou sparte, economia 42/21, cf. lb, i. golescu, c.. Putem sparge trifoiul şi sămăna in el griul de toamnă. i. ionescu, c. 235/14. Boul trîndav îmboldit de strămurare Va afla din ce pricină sparge ţărna hrănitoare. conachi, p. 261. Spargem vechile livezi naturale sau meşteşugite, brăzdindu-i suprafaţa prin plugul cu colţi. BREZOIANU, A. 72/15, cf. POLIZU, BABCIANU, AI.EXI, W. îl întrebă. . . cum au spart cele peste două mii de hectare de {elină. v. rom. iulie 1954, 170. Or spart oamenii felina şi-or pus cucuruz, lăncrănjan, c. iii, 179, cf. di,, dm, m. D. enc., dex. Di arat aram cu şasi ori opt boi cind spăriem la ţălini. graiul, i, 336, cf. ai,rm SN I h 20, TEAHA, C. N. 266, UDRESCU, GL. (Refl. pas.) A sunat poruncă să se spargă lunca, sado-veanu, o. xii, 320. (I n t r a n z.) Era însă şi mai este nespus de greu a sparge prin pămînt infelenii, împietrit şi plin de rădăcini groase, bariţiu, p. a. iii, 1.39. -v- E x p r. (Regional) A sparge pămintul = a cotrobăi (după ceva). Cf. mat. dialect, i, 235. 4. (Popular; complementul este pămintul) A sfărima. Şi după acestea, ie du în grajdul cailor şi sparge pămintul şi sapă acolo, că vei afla nişle oase de cal. reteganul, p. 111, 14. R e f 1. p a s. Cu arătura se sparge pămintul şi se preface în ţărină. 1. ionescu, d. 244. 8. Refl. (Despre picături) A se desface şi a se împrăştia în cantităţi (şi mai) mici, prin căderea, prin scurgerea etc., cu un zgomot specific, pe un corp sau pe o suprafaţă tare; (despre valuri) a se desface şi a se împrăştia în stropi, prin izbirea, cu un zgomot specific, de ţărm, de stînci, de obiecte tari etc. N-auzi valurile mării ce se sparg împotriva cestorlaltc stînci? pleşoianu, t. ii, 87/8. Tromba. . . îneacă pămintul unde se sparge, genilie, g. 108/27. Auzeam... gemetele undelor spumoase care se spărgeau sub maluri. pelimon, 1. 18/24. Şi valuri peste valuri s-azvirl spu-megătoare, Se sparg flşnind in aer. alecsandri, poezii, 136. Unde verzui, pripite. se sparg de bolovani, vla-huţă, s. a. iii, 242, cf. barcianu. Cad picături din streaşină, se întrec unele pe altele, se sparg jos. vlasiu, d. 250. Ne zăpăceşte zbuciumai ea asia a valurilor care se izbesc spărgindu-se cu zguduituri groaznice, bart, s. m. 19, cf. iordan, l. r. a. 347. Auzi valurile spăr-gindu-se în bordei, tudoran, p. 304. •v’ (Prin sinecdocă) Sonore, regalele lacrimi, se sparg de bazaltul sonor, minulescu, vers. 121. Lacrimile nu şi le şterge, le lasă să se spargă şi să-i curgă pe obraz, stancu, m. i. 263. Marea se sparge dc stincilc Mangaliei sau, domolită, lasă valurile să alunece, contemp. 1969, nr. 1 177, 7/3. <0> Tranz. (fac t.) Două stînci negre mai ales... aşteaptă [valurile] intr-o parte şi alta, spărgindu-lc masa compactă cu duşmănie, bogza, c. o. 251. La picioarele lor, marca spărgea uşoare valuri înspumate, v. rom. ianuarie 1965, 2,1. Piatra cea mică sparge valul cît de mare, cînd in ea izbeşte. Cf. zanne, p. i, 251. + (Despre nori) A se transforma în ploaie. După ce se întunecă ceriul de nouri groşi. . . cu fulgere şi tunete se sparseră hi o repede ploaie, ar (1829), 72/26. Iar dac-un noi; se sparge deasvpră-i citeddală, Cu lacrinji lungi de- sînge e ploaia-amesleCală. alkk-sandbi, poezii, 305, cf. 'Ddrf. Pot să se spargă norii, escamotînd uscatul,. . . Să fie iot o apă de~a lungul şi de-a latul, anghel — kisif, c. m. i, 201. Norul se sparge înlr-un loc şi ploaia inccpc să pice. pajifile, văzd. 107. Deodată norul se sparse şi se porni o ploaie cu băşici, pas, l. i, 55. ■>> (Prin sinecdocă) Spre dimineaţă cerul cenuşiu sc sparse şi o ploaie măruntă, ţîriiloare, inmuie drumurile, t. popovici, s. 246. + (Despre ploaie) A începe să curgă brusc şi cu putere. Un potop de ploaie se sparse din culmea întunecimii şi împrăştie. . . mulţimea norodului, delavrancea, v. v. 223. 9. Tranz. (Complementul indică lemne tăiate) A desface în bucăţi (longitudinale şi) mai subţiri; a crăpa, a despica; (regional) a zdrobi. V. t ă i a (I 1). Cf. lb, polizu, ddrf, alexi, w., resmeriţă, d. O găseam în magazie, stînd pe butucul de sparl Umne. ,g. m. zamfibescu, m. d. i, 91. Se afla în curte, unde terminase de spart citeva buturugi noduroase, căli-nescu, s. 199. A spart butuci la o magazie cu lemne. pas, l. i, 88. în loc să spargă buluci pîn-or plesni, golai:ii de argaţi îmi umblă cu isopii! camilar, n. ii, 381, cf. dl, dm. Nimeni na spărgea lemnele ca Ghiţă şi nimeni nu ştia să le aşeze ca el. românia literară, 1970, nr. 79, 6/3, cf. m. d. enc., dex. Tai lemne, sparg lemne pentru foc. alr ii 6 408/791, cf. 6 408/29, 812, 836, 876. "v» F i g. (R e f 1.) într-o parte şi alia in jurul lor munţii se spărgeau, iar zările începeau să se deschidă, bogza, c. o. 27. 10. Tranz. (învechit; complementul indică scrisori, acte sau sigiliile acestora) A rupe (1) ; p. e x. t. a distruge. Cînd.u i-am dat 6an[i], am zis: ,,mam[n] Zoică, dăm zap[i]sul să-l spargu“ (a. 1615). iobga, s. D. xm, 4. Cine va călca şi va sparge accastă legătură şi cartea domniei mele acela să fie... blestemai (a. 1631). mag. ist. j, 124/2-6. De va fi apucai neştine o scrisoare den mina vrăjmaşului său şi o va fi ais, sau o va fi spart, să să dea giurămint. prav. 64. Muiarea să va certa mai puţin decil bărbatul. . . cind va sparge carte domnească, ib. 281. Să-şi ia meşia inapoi şi să ia hrisovul să-l spargă (a. 1723). iorga, s. D. xxi, 31.5. Prea sfinţia-sa a spart zapisul de datorie al socru-mieu (a. 1762). id. ib. 65. Filip vraciul citi carte şi o sparsă şi scrisă alia. alf.xandria (1784), 37r/2. Alexandru auzi şi să mînie şi sparse cartea. alexandria (1794), 45/7. După ce am scos anaforaoa de la velifii boieri. . ., au şi spart-o şi s-au zăbovit treizeci de zile pănă a .să face altă anafora de la veliţii boieri (a. 1819). bl-l. com. ist. iv, 156. Arătindu-să. . . un sinet de acestea, ce pusese în mină, după care cerea învoire, s-au spart de Măria-sa (a. 1823). doc. ec, 268. Refl. pas. St rica-să-vor acealea locmcale şi să vor sparge acealea zapisc cum nu şi s-are fi făcut. prav. 208. Cind s-ar ivi la Dorobăţ niscaiva scrisori ..., să se spargă (a. 1785). uricariul, x, 103. III. (Predomină ideca de desfacere în fîşii, de modificare a formei prin străpungere, prin apăsare etc.) 1. Tranz. şi refl. (învechit şi popular; despre obiecte de îmbrăcăminte,, ţesături, hîrtii etc.) A (se) sfîşia (2) ; a (se) găuri; p. e x t. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte sau despre încălţăminte) a (se) uza. Văzu amu Petru că de fărădenumărul peaşlelui rnre-jile spărgindu-se şi corăbiile afundindu-sc. coresi, ev. 331. Cîndu-ş va sparge ncşline hainele dc minic şi va sudui pe altul, atuncc să cheamă că face acela sudalmă mare. prav. 230. îşi spărgea hainele şi-şi smulgea părul, neagoe, înv. 92/24. Şi pielrile să-ntorcca de-i ucidea pre dinşii, pre aruncători, de-i croia şi hainile le spărgea, dosoftei, v. s. septembrie 29r/23. Mi-am spart hainele meale. biblia (1688), 3412/45. Au lucrat pină ti s-au spart hainele (începutul sec. XY1H), mag, işt. i, :?8/8, cf. ţjgx. maus. 242, i. go- 10283 Sparge ~ 1283 - SPARGE lescu, c. Şi-şi sparse împărăteasa lui Por conleşul pină îtt pămint. alexandria, 123/21. Ştii că este un gratia de cînd vacu: Că-şi sparge-cu vreme opincile şi dracu. pann, ap. gcr n, 361, cf. polizu, cihac, i, 259. Au lucrat... pină s-au spart toate hainele dc pe ei. odobescu, s. i, 408. Şi jucară, şi jucară pină ce li se sparscră condurii. ispiresCu, l. 237, cf. alexi, w. Copiii... spărseseră mai intii toate înveliloarelc gavanoaselor cu dulceţi. gîrleanu, l. 23, cf. resme-utţX, d. Am cercetai năvoadele sparte de delfini, voi-culescu, p. i, 17, cf. senili an, D. Umil din cauciucuri se sparse şi maşina se opri. scînteia, 1954, nr. 2 905, cf. dl, dm. îl pipăia să vadă dacă nu cumva in timpul căderii s-a spart pe undeva pîhza. bănulescu, i. 61, cf. dex. Joaca sparge cojoaca. Cf. tdrg, scri-an, D., zanne, p. xv, 408. Umblă să se cirpească şi mai rău se sparge. Cf. zanne, p. iii, 55, v, 139. Geaba vii, geaba te duci, Geaba spargi nişte papuci. Cf. pann, p. v. iii, 5/20. Mai bine să-fi spargi papucii decit să-i ţii învăliţi, se spune celor zgîrciţi. Cf. zanne, p. iii, 274. <> E x p r. (l’ran z.) S-o (sau să-l) spargi cu l.'mba = (despre ţesături) foarte subţire. O horboţică de borangic subţire de poţi să-l spargi cu limba, ca-ragiale, o. iii, 252. Aşternutul era dc nişle pinză albă. . . şi subţire de s-o spargi cu limba, ispirescu, l. 251. E o pinză-n inişor s-o spargi cu limba, udrescu, gl., cf^ zanne, p. ii, 230. (Popular) Pe unde şi-a spaj-t dracul opincile = undeva foarte departe; (familiai') la dracu-n praznic, v. praznic (2). Cf. dl, dm, dex. 2. Tranz. şi refl. (Complementul indică legume, fructe) A dcsface în bucăţi prin apăsare sau prin lovire (puternică) care modifică forma şi consistenţa; a ţse) bale, a (se) lovi, a (se) slorci, a (se) terciui, a se zdrobi, (regional) a se meci1, a (se) slorcoşi, a (se) toroşli, . a(se') zdruci. Sparge cepele cu pumnul unchiul meu. stan cu, d. 144. Ioan sparse cu pumnul ceapa de apă. barbu, piunc. 94, cf. alrm sn i li 157/76. •"O” Refl. pas. Rotogoale de castraveciori care sc spărgeau în dinţi, voiculescu, p. i, 133. 3. In tranz. şi refl. (Popular şi familiar; despre abcese, furuncule, băşici etc.) A. se deschide. Aşa dară trebuie să ne îngrijim ca să putem face să spargă [umflătura], calendariu (1814), 178/21, cf. lb. Pină nu coace mucul din fund, ce este rădăcina lor. . ., nici se spcig şi nici se alină aprinzeala şi durerea lor. episcupescu, practica, 228/31. Dacă buba sau gilca va începe a să umfla, să i să puie acolo ceapă coaptă . . . pină cind va sparge umflătura, cr (1829), 742/10, cf. i. gc.lescu, c. Iese o bubă care sparge, descr. aşez. 50/12, cf. VALIAN, V., POLIZU, DDRF, BARCIANU, AI.EXI, \v. Vreun buboi care nu vrea să spargă, goboyei, cr. 33, cf. şaineanu, d. u., cade, scriban, d. Pielea se reşeşte, sc umflă. Băşicile se sparg, stancu, d. 52, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Dacă uima a spart. e■ bine să punem pe rană frunză de ciumafai. şez. ; n, 19. Buba-minzului se face la cap şi de multe ori sparge, ib. îv, 123. S-o spart buboiu ş-o işît ţîţina. alr it/i mn 57, 4 186/399. Cu muierea să nu umbli ca c-o bubă coaptă, că îndată sc sparge. Cf. zanne, p. ii, 291. (Tranz, (act.) O oblojeală de miere cu făină coace şi sparge buboiul mai lesne şi mai în grabă din toate, episcupescu, practica, 503/30. <0* Expr. A sc sparge buba (sau buboiul) = a se da totul pe faţă. Herdelca păli. „S-a spart buba /“ îşi zise dinsul, încredinţai că citaţia c în legătură cu afacerea judecătorului. bebreanu, i. 235, cf. zanne, p. ii, 506; <0 Tranz. Mi-a spart buba cu degetul şi mi-a dat să beau gaz. stancu, m. i. 254. 4. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică fiinţe sau părţi, organe etc. ale corpului lor) A spinteca (1) ; p. e x t. a răni1 (1)- îndată bîrdăhanul spărgîndu-i, maţele la pămint îi vărsă, cantemir, i. i. i, 101. Să-i scoţi ma-ţilc pe gură şi să păzeşti să nu-i spargi fierea, mîn-căhile, 6/9. Scoase afară atent măruntaiele in aşa fel incit să nu spargă fierea, călinescu, c. o. 12. Trîn-tilura e o boală de picioare ce se face in talpa picio- | m/ui... Cind ea s-a copl, sparge-o pe ac cu cuţilnl. şez. 1, 253. Cind turbă... sînt furioase, împung pe alte vile, le sparg cu coarnele, ib. iii, 205. (Refl. p a s.) Spărgîhdu-fi-sâ trupul cu tăieturile bătăilor. mineiul (1.776), 102t3/20. (Refl.) Te-ai spart in eîrlig şi ţi-a fost frică să nu-ţi curgă măruntaiele pe acolo. H. lovinescu, t. 371. Mă sparg la pchicioare. ai.r i 1 358/278. O Expr. A(-i) sparge «rochile (sau timpanul, timpanele, rar, timpanul urechilor, capul) cuiva = a produce zgomote sau sunete stridente, supărătoare; a vorbi foarte tare, a vocifera, a răcni1 (2), a s t r i g a, a ţipa, auria, a zbiera, (regional) a toi4 (1). Cf. i. golescu, c.,polizu. Ionel!!! Du-te dincolo, mamă ; spargi urechile dumnealui, caragiale, o. i, 274. Mai încet! Ce dracu ! îmi spargi urechile, delavrancea, s. 142, cf. ddrf, alexi, w. Deasupra ta, întîia explozie îţi sparge urechile. camil petrescu, u. n. 359. Cum să nu-ţi spargă timpanul urechilor... vociferările patriotului de profesie. cocea, s. ii, 80. Da! Tu îmi spargi urechile cu perjele laie şi nu-ţi spun nimica, teodoreanu, m. i, 141, cf. scriban, d. Nu le supăra, Eduard, iar îmi spargi urechile, arghezi, s. xi, 135. Tu cînţi de-mi spargi timpanul, călinescu, l. l. 106. Cîntă toate în cor, un cor de soprane, care trece din deal în deal, spărgînd timpanele, bogza, a. î. 46. Clopotele bisericii din apropiere.. . ne sparg urechile, stancu, m. i. 162. O legătură de cîrpe, şi din ele ieşeau nişte ţipete, să-ţi spargă urechile. H. lovinescu, t. 403, cf. dl. Cîntecul unui cocoş îţi spărgea urechile: piieda, i. 76. Du-te, cucuie, la dracul, Nu cînta şi-mi sparge capul. folc. mold. ii, 556. (Regional) A sparge gura (cuiva) = (despre băuturi alcoolice sau fermentate, despre unele alimente) a avea o concentraţie sau o tărie foarte mare; a fi foarte condimentat. E o ţuică de sparge gura. udrescu, gl. . 4. Tranz. (învechit şi popular; complementul indică mai ales oameni sau vite) A înjunghia; a sfî-şia (1) ; p. e x t. a omorî (1). Derept-aceasta mc iudeii prinseră Intru sf[i]ntitoare şi vrea se me spargă, cod. vor2. 40r/8. E elu e milostivu şi cură păcatele lor şi nu sparge (p i i a r d e H, răspiiarde d). psalt. 158. Nu dareţi sfinta cîinilor, nece aruncareţi mărgăritar iul vostru înaintea porcilor, să nu-l calce ei in picioarele lor şi porni-se-vor a vă sparge voi. coresi, tetr. 12. Să-i bată spărgîndu-i şi rumbtndu-i cu chinul cela [ma]re/e. cod. tod. 225. Şi intrară lupii in turma lu H[risto]s de o spărgea şi o neca cum era mai rău. mcxa, ap. gcr i, 60/15. Carne de dobitoc moit sau alt stîrv ce-l sparg lupii (a. 1643). gcr i, 116/33. Au trimis Ştefan Vodă pre Bucioc stolnicul cu o samă de slujitori şi l-au spart şi toţi oamenii lui i-au risipit. M. costin, o. 174. Ieşiră doauo ursoaic din pădure şi sparseră dintră ei patruzeci şi doi de prunci, maior, didahii, 19/28. A cerului mînie. . . pe mindru-l sparge. aristia, s. 59/15. Pentru tine moartea. . . vom înfrunta, Pină ce m-or sparge, dulce voi cînta. bolintineanu, o. 130, cf. dl. Un junghiu i-a ieşit din coastă parcă l-ar fi spart cineva, preda, î. 159, cf. dm, dex. Nici ai închis vitele Ş-un buhai s-a dezlegat, Toate vilele mi-a spart, alecsandri, p. p. 361. Uliu o umflă [găina], o sparge, o loveşte, şez. iii, 203, cf. T. papajiagi, m. 232, alrm i/ii h 411. "v* (R e f 1. p a s.) Sparse-se firea, iară credinţa nu se răsipi (a. 1633). gcri, 84/40. + Refl. A muri1 (!)• Cine va cădea spre piatra aceasta sparge-se-va. coresi, ev. 300. De nu l-ar fi mintuit Iustina,... căzîncl s-ar fi spart ticălosul, mineiul (1776), llv2/7. La pustiul cel de Iaşi, Vedca-l-aş ptrlit şi ars, Să rămiie numai parii, Să se spargă generalii Şi, la urmă, şi duşmanii, folc. mold. i, 140, 5. Tra n z. (Adesea f i g.) A pătrunde undeva croindu-şi drum printre. . . ; a trece (cu greu) prin. . . V. stră b a le, străpunge. Lumina, întunereeul spărgînd, A-nceput din orientu-i cel înalt a sc ivi. sion, poezii, 137/7. \Calul] fugea spărgînd cu corpul l ui fierbinte şi fumegînd de sudoare aerul cel rece al 10283 Spargi-: - 1284 - spargere ■nopţii. oîminescu, 6. i». 116. Un zbor. de -poitrniche a izbiicniţ ca un tunel, spărgind desimea tufarilor. :sa-doveanu, o-, ix, 280. Slobod sparge cerul un viers de ciocirlie. piuat, p. 46. Neguri de vini dau năvală, Se-aruncă, se adună,, se răscoală, Sparg zările, zmulij codrii, abghezi, s. v, 86. Trenul sparge spaţiile moho-rîle ale Bărăganului, ralea, s. t. i, 29Î. Pasărea din inişle Sparge bolţi de linişte, blaga, poezii, 186. Felinarele cu carbid sparg bezna in dreptul piciorului. bogza, c. o. 121. Şi sparg boarea nopţii reci Poteraşii patruzeci, paraschxvescu, c. ţ. 162. La înapoiere spărgeau aerpl ca zgomotul trompetelor de carton şi al huruitoarelor de lemn. pas, z. i, 18, cf. dl, dm, pex. A b s o 1. Nu fi necăjit, Mitrule. Poale nici n-ajyngi pe front. La Iaşi, azi-miine sparg ruşii. t. popovici, s. 162. im un bou: Cu coada spargă Cu capul drege (Acul), gorovei, c. 4. -v” Inţranz. A trebuit să iasă garnizoana spre . a sparge prin mulţime şi a o risipi, babiţiu, p. A. iii, 44. "v* E x p r. A sparge iroiitul = a pătrunde forţat în liniile inamicului. Cf. dm. A sesit vestea că frontul a fost spart, stancu, d. 415, cf. m- D. enc., dex. (învechit) A-şi sparge drum (sau cale) = a-şi face loc de trecere. Ne dă informa-ţiuni mult mai exacte despre străbaterea celor SOO români în cetate, spărgîndu-şi cale prin insurgenţi, babiţiu, p.. a. ii, 509. Dunărea. . . a purtai două nume : Isler. . . şi Danubius de la Olt in sus, unde-şi sparge, lingă Orşova, un drum între Balcani şi Carpaţi. has-peu, i. c. i, 265. 4. F i g. (Regional; complementul .indică bştălii, războaie etc.) A purta (III 2) pînă la capăt (Măgura — Oţelu Roşu). Tu nu eşti de însurat, Toate fetele le bal Şi nici un război n-ai sparţi balade, 1, 365. 6. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementu. indică uşi, încuietori etc.) A deschide prin forţare (rupînd, perforînd etc.); (complementul indică, de pbicei, clădiri, încăperi, mobile, obiecte etc. încuiate sau închise) a pătrunde cu forţa (cu scopul de a face rău, de a fura etc.), a f o r ţ a, a viola, (învechit şi popular) a strica, (învechit) a silnici (2); p. e x t. a fura prin efracţie! p. gene r. a prăda (2). Cînd va fura neşline de sparge. . . uşc sau secriiu. . . şă-l scoaţă den locul lui. prav. 33. Au spart şi mănăsti-reade au jăcuil tot ce au găsit. n. costin, let. ii, 122/29. Au spart săcreile şi lădzile unora şi altora cari au fosln pusă acolo, neculce, l. 59. Loviră zaharaoa. . . şi o sparseră şi o jăcuiră. id. ib. 123. Zicea să le clca Icfile şau vor să spargă cămările să-şi ia singuri .(începutul sec. IXVIII). mag. ist. i, 303/23, cf. ii, 144/3. Piraţii au şi spart porţile' haremului şi acum năpădesc asupră-i. heli.»îp:ş, l. b. i, 42/18. Prizonierii. . ., spărgind închisorile.,,, alcăluiră armie de 90 mii oşteni. săulescu, hr. 1, 57/19. Le-am mai spus că ostaşii lui lpsilant sparg biserici, filimon, o. i, 272. Are să-fi spargă casa ş-are să tc prade, hogaş, dr. ii, 151. Sparg uşa şi fac un. scandal dc care ai să le căleşti, id. ib. 196, cf. cade. O să spargă o casă. O să fure cc-o găs.i. stancu, r. a. 11, 140. Au spart vreo două circiumi, in centru, h. lovinescu, t. 274, cf. dl. Duşmanul tău astăzi iar e-n atac. Sparge ori fură. labiş, p. 418, cf. dm. Spectatorul ştie cine a spart casa de bani. cinema, 1968, nr. 1, 8. Au spart a cabină a ştrandului. v. rqm. martie 1970, 110, cf. m. d. enc., dex. Unul pimniţci ne-a spart, Buţile c-a încercat, t.eodoresc.u, p. p. 680. Era înhăitat m o ceată de hoţi şi spărgea: azi la unii, miine la alţii, rădulescu-codin, î. 245, c(. Air 1 1 430/12. <£> Refl. pas. Un articol lung despre intîwplările ce au avut loc la .74 iulie..., in ziua aniversară cind s-a spart Baslilia. cr (.1831), 204V30. Marc vilvă se făcu în oraş cînd se află că s-a spart visteria împăratului, ispirescu, l. 372. în loc să se spargă bănci, se răstoarnă guverne, cinema, 1968, nr. 12, 42. — Prez. ind.: sparg, pers. 4 şi, regional, spargem (alr ii 5 072/334;). — Lat. spargere. SPÂHGERE s. f. Acţiunea de a (s e) sparge şi rezultatul ei. 1. l. (Rar) împrăştiere (a unui grup, a unor obiecte grupate, a unor substanţe granuloţise etc.); (regional) spărgăluială. Cf. sparge (I 1). Cf. resmeriţă, d., cade. + (Mat.; învechit,, rar) împărţire. Cind un întreg număr in asemenea: părţi să desparte şi să hotă-reşte ştiut număr de acelea părţi, aceea să numeşte spargere, aritm. (1805), 58/20, cf. .59/18. 2. (învechit) împrăştiere (a unei armate); p. ext. înfrîngere; nimicire (1),. Cf. s p a r g e (I 3). Adeveritul Isus... vrea să-i slobozească de prădarea aceaia şi de acea1 spargere de demult şi, împinşi şi goniţi, să-i priimească. coresi, ev. 440. La 1821, după spargerea eteriştilor, Paşa din Iaşi, văzînd că nu poate scoate pre ieniceri din.ţară, ceru ajutor, negruzzi, s. i, 285, cf. bîesmeriţă, D. "y- F i g. Cade-se amu mai naînte să aducem jărtvă ce e derept noi împăcare şi spargerea vrăjmăşiei, coresi, ev. 194, cf. dhlr ii, 481. 3. încheiere a unei adunări, a unei petreceri etc. prin împrăştierea, prin plecarea participanţilor; sparţ1 (I 2)., Cf. s p a r g e (I 4). Cf. ddrf, cade, dl. Exemplul. . , constituie dovada tragică a reuşitei acestor metode de spargere a blocului pacific, cocea, s. ii, 617. Stătu acolo singur, aşleplînd spargerea căluşului care părea să nu se mai termine, preda, m. 189, cf. dm, m. d. enc., dex. Cin ni-a loat după spargerea taberi[i], am mai stat numa cinci zile acas. vîbcol, v. 47. -0» (Regional) Spargerea manevrelor = numele unei hore nedefinite mai de aproape. Cf. varone, joc. rom. n. 41. II. 1. Prefacere a unui corp solid în bjicăţi mici sau în cioburi (prin. lovire, prin ciocnire, prin presare etc.), rupere (3), zdrobire; p. ext. (popular) sfărî-mare (1); producere de crăpături, de plesnituri (prin lovire, prin ciocnire, prin presare etc.), ciobire, ciobit1, ciocnire, ciocnit1, cr ă p are, crăpat1, fisurare, plesnire (.3), p o c n i r e (II 1) ; spart1 (II 1), (învechit, rar) spărtură (1). Cf. sparge (II 1). Cf. budai-deleanu, lex., lb, va-lian, v. Cere înfiinţarea unei măji praf de lunuri, trebuincios pentru spargerea sării (a. 1850). doc. ec. 971, cf: DDRF, POLIZU, BABCIANU, ALEXI, W., ŞĂI-neanu2. îndată ce începea lalăl său să vorbească despre... spargerea stîncii..., Ghiţă se strecura incet pe uşe. agîrbiceanu, a. 224. Pe suprafaţa aplanată, adesea chiar prin spargerea slincei, ...vedem... pietrele rotunde ca nişte mici mese de sacrificiu, pâr-van, G. 637, cf. resmeriţă, d., cade. Cînd agregatele sînt stabile, rezistenţa lor la spargere este mai mare. agrotehnica, I, 429. Spargerea gheţii se execută de spărgătoare de gheaţă, ltr2, cf. dl. Aici, spargerea unuia dintre aceste geamuri colorate ar fi devenii o tragedie, t. popovici, s. 54, cf. dm. Acestor roci li se mai dă şi numele de roci elastice, adică de spargere. geologia, 26, cf. m. D. enc., dex. + (învechit, rar) Spărtură (I 1). Tărimea (duritatea) coarţului este foarte mare ..., casura (spargerea) sa e viiroasă (sticloasă), barasch, i. n. 36/2. 2. Lovire puternică şi violentă a (oaselor). capului oamenilor (sau al altor fiinţe), care produce fracturi, f racturare; p. ext. desfacere în (două sau mai multe) părţi, crăpare, crăpat1, d e s p i c a re, despicat1; producere (prin lovire, prin înţepare etc.) de traumatisme sau răni adînci fiinţelor sau unor părţi ale corpului acestora; spart1 (II1). Cf. s p a r g e (II 2). Spargerea capului slujitorului său şi bătaia. . . le trece de tot (a. 1812). bul. com. ist. iii, 108, cf. resmeriţă, d„ dl, dm, m. d. enc., dex. ^ (învechit) Spargere de cap = bătaie de cap, v. bătaie. Nici am grijile ceale mai denainte şi spargeri de cap care le ţineţi voi, oamenii, lucruri mari şi lăudate a fi. ţi-chindeal, f. 446/14. Nu -şînt răi copiii mei, însă un văduv ca mine şi cu cei mai buni încă are destulă spaţ- I get e de cap. fm (1846), 1742/5. 10284 iă&ti - 3; Practicare a Unei spărturi, a unei deschizături tntr-un zid,tntr-o construcţie etc., "(învechit) s p âr ş ă-tură (1); p. ext. (rar) dărlmire; p. gener. distrugere; spart1 (IL 3). Gf. s p a r g e (II 3). Cetăţile sodor meşti şi gomoreşti arse cu spargere osîndi. cod. vqr.2 86v/l, cf. dl, dm. Alte întreprinderi, datorită lucrărilor pe care le efectuează, fac sule de spargeri in asfalt. scînteia, 1969, nr. 8 106, ,cf. m. d. enc., dex. -v- F i g.' Afirmarea tezelor fundamentale.. . se face prin spargerea vechilor tipare, ist. lit. rom. ii, 62. încep să se manifeste, în mişcarea teatrală, gesturile de spargere a unităţilor existente. T iulie 1969, 10. Cele mai mari descoperiri ale ştiinţei se datoresc atit aplicării unei metode, cît şi spargerii Umilelor eficacităţii ei. românia literară, 1970, nr. 75, 23/2. 'O* (învechit) Spargere de corabie = naufragiu (2). Telemah... ajunge după o spargere de corabie în insula Calipsii. ple-şoianu, T. i, 57/8. (Regional) Spargere ele casă = a) dezbinare produsă între soţi; destrămare a unei căsnicii. Dar şi cite bătăi şi cîte spargeri de case pină să se ivească asemenea plozi, camil petrescu, o. i, 13; b) (prin metonimie) persoană care provoacă dezbinare între soţi sau destrămarea unei căsnicii. în-soară-te, ia-ţi nevastă, Nu fi spargere de casă. folc. olt. — munt. iii, 381. 4. F i g. (învechit) încălcare (a unei legi, a unei convenţii, a unui angajament etc.); anulare. Cf. sparge (II 4).. Şi departe dumnezeiasca dragoste de goniiori, cînd amu împăcămu-ne de spargerea adevărului, prea greşit iaste. coresi, ev. 205. învoiri şi spargeri în legea mah[u]metană (a. 1695). fn 1 67. 5. (învechit) Explozie. Cf. sparg e (II 5). Multe persoane. . . caută la desfacerea imperiei turceşti ca la un proles himicesc ce ar pute aduce cu sine explozii mari (spargere cu tunet), ar (1829), 2432/ll. înfricoşata spargere ce a deschis încă 7 vetre în vulcan au stricat 8 sale dimpregiurul muntelui, ib. (1830), 2292/28. •v> F i g. ,,0 să mai fiu încă jucărie“ striga un glas, după care urmă o spargere de rîs. heliade, l. b. i, 195/12. 4. F i g. Declanşare (a unui conflict). Cf. sparge (115). După trei ani monarhul a mai convocat dieta Ungariei eu puţin înainte de spargerea revoluţiunei din iuliu în Paris, bariţiu, p. a. i, 570. 0. Desfacere, despicare (şi înlăturare) a învelişului tare al unei seminţe, al unui fruct, al unui aliment etc. (pentru a extrage conţinutul); spart1 (II 4). Cf. s p a r g e (II 6). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 7. (învechit şi popular) Desţelenire (a unui teren înţelenit, a unei livezi, a unei păşuni etc.); p. g e n e r. arat1. Cf. sparge (II 7). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 8. Desfacere şi împrăştiere a unei picături în cantităţi (şi mai) mici, prin căderea, prin scurgerea etc. cu un zgomot specific, pe un corp sau pe o suprafaţă tare; desfacere şi împrăştiere a valurilor în stropi, prin izbirea, cu un zgomot specific, de ţărm, de stînci, de ohiecte tari etc.; (rar) spart1 (II G). Cf. spar ge (II 8). Se auzea spargerea picăturilor de ploaie pe asfalt. Spargerea valurilor de stînci este spectaculoasă. 4. (Rar) Transformare a norilor în ploaie. Metodele care s-au încercai pină acum. .. /spargerea norilor prin explozibile... nu au dat rezultatele aşteptate. AGROTEHNICA, I, 254. 9. Desfacere în bucăţi (longitudinale şi) mai subţiri a lemnelor tăiate; crăpare, crăpat1, despicare, despicat1, spart1 (II 6). V. tăiere (I 1), tăia t1. Cf. sparge (II8). Cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc., dex. a Se ocupă cu spargerea lemnelor. 10. (învechit) Rupere (1) (a unui act, a unei scrisori sau a unui sigiliu al acestora); p. ext. distrugere. Cf. s pa rge (II 10). Cf. doc. ec. 1 057. III. 1. (învechit şi popular) Sfîşiere; găurire; p. ext. uzare (a unui obiect de îmbrăcăminte). Cf. sparge (III 1). Cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. ENC-, dex. 2. Deschidere (a unui abces, a unui furuncul etc<) s spart1 (III 2). Cf. sparge (III 3). Se oblojesc şi gîl-cele cu cîrpe muiete şi calde. . . spre spargerea şi scurgerea copturii lor. episcupescu, practica, 193/11. Buba cea răsuflată, . . . intirziind spargerea ei, să se des-chiză cu cuţitul, id. ib. 458/29, cf. valtân, V., dl, dm, m. d. enc., dex. 3. (învechit şi popular) înjunghiere, sfîşiere (1) ; p. ext. omor (1). Cf. sparge (III 4). Gf. dl, dm, dex. 4. F i g. Pătrundere printre. . .; trecere (cu greu) prin... V. străbatere, străpungere. Cf. sparge (III 5). Cf. dl, dm, dex. 5. Deschidere prin forţare a unei uşi, a unei încuietori etc.; pătrundere cu forţa într-o Încăpere, într-un loc etc. prevăzute cu încuietori (cu scopul de a face rău, de a Jura etc.), forţare, forţat1, violare, violat1; p. ext. furt prin efracţie; p. g e-n e r. pradă (1); spart1 (III 5). Cf. sparge (III G). Nu trecea săplămînă să nu se audă despre furturi de vite, spargeri şi alte borfăşii. sion, p. 200, cf. ddrf. Cu spargerile astea de se tot fac de la o vreme în oraş, singură cum sini, mi-e frică, brătescu-voineşti, p. 205, cf.. resmeriţă, D., şăineanu, d. u. Primarul. . ., nedescoperind nici o urmă de spargere, întrebă deodată minios. rebreanu, r. i, 109. Noaptea, la vreo spargere, au ridicat din casa prădată lada, scoarţele, galac-tion, o. a. ii, 274. E destul să [se] facă o spargere sau un furt de găini in oraş, ca toţi agenţii siguranţei să-l bănuiască, cocea, s. i, 173. De rîndu-ăsta, luaseră, de la o spargere, bani mulţi, rădulescu-codin, î. 245, cf. scriban, D. A doua zi după săvirşirea spargerii, o parte din lucrurile furate au fost găsite şi restituite victimei, oţetea, t. v. 323. Are patru spargeri în dosare, Nouă furturi de buzunare, argiiezi, vers. 153. Hoţii ăilalţi i-au arătat instrumentele de spargere. barbu, g. 291, cf. dl, dm. Spargerea se potriveşte şi romanului poliţist şi filmului cu gangsteri, cinema, 1968, nr. 6, 25. Indwiăul — deosebit de periculos prin „maniera“ spargerii comise — a fost condamnat la 20 de ani închisoare, scînteia, 1969, nr. 8 178, cf. m.. d. enc., dex, alrm sn ii h 793. — PI.; spargeri. — V. sparge. Sl'ARGHETE s. f. pl. spâglicte. SPARGHEŢ s. n. Construcţie de lemn în formă de pinten, făcută din piloţi şi din barei de solidarizare, aşezată în amonte de piciorul unui pod pentru a-1 apăra de loviturile sloiurilor de gheaţă sau ale unor corpuri mari, plutitoare, Spargheţurile sînt folosite, în special, la podurile de lemn. ltr2, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex. — Pl.: spargheţuri. — Sparge gheaţă (după fr. briseglase, genn.1 Eis-brecher). SPARHILÎT, -Ă adj. v. spanciulit. SPAR1NGPARTF.NfiR s. m. Sportiv sau echipă care ţerveşte ca adversar în antrenamentul sau în verific carea valorică a unui alt sportiv sau a altei echipe. Cf. m. d. enc., dex. — Pl.: sparingpartcneri. — Din engl. sparing-partner (după partener). SPARMACET s. n. v. spermnnţet. SPÂROS s. m. Peşte marin mic, cu corpul înalt şi plat, asemănător carasului; caras-de-mare (Sargus annularis). Peştii migratori sint: scrumbiile de mare . . ., sparos. antipa, p. 274, of. cade, gâldi, m. pîian. 255. Sparosul... este un peşle marin al cărui corp 10290 SPABSET — 1286 : - SpA.ftî2 l-mlt, comprimat Lateral, il apropie de caras, Iapt pentru care unele popoptre l-au denumit »caras de mare“. ap 138, cf. 61. — PI;: spăroşi. Din ngr. amxpoţ. SPARSÎTĂ s. f. v. sparcetă. SPART1 s.. n. Faptul de a (s e) s p a r g e. 1. 1. (învechit) împrăştiere (a unei armate)" p. ext. înfrîngere: nimicire (1), (învechit) spărsătură (D- Gf; sparge (I 3). Diz-dimineaţă ne-au limpinat vestea de spartul săimenilor. m. costin, o. 173: 2. încheiere a unei adunări, a unei petrolieri etc. prin împrăştierea, prin plecarea participanţilor; spargere (1 3), (popular) stricare, (regional) spărgSluire (4). Cf. sparge (I 4). Şi s-au pririsu'foarte bine, cum, ce are fi adetul nostru pentru spartul 'plaiului, va veni cu bani şi ne'va plăti (a. 1674). iorga, e'. r. 154. Iară după spartul săimului leşăscu, îndată aa purces Bator Jicmontu... la tabără în Podollia. n. costin, l. 595. Să spunem. . . ce i s-a inlîmplăt după spartul războiului (începutul sec. XVIII), mag. jşt. 'îv, 294/10, cf. ddrf. La sfîrşit, adecă la spartul1 căluşului, fac un chef bun. paivifile, s. v. 67. Am să sosesc la spartul iîrgului, Ionică!. . . De, omul cu multe griji anevoie iese din casă ! bebreanu, i. '424. Era la spartul blidului... şi deci'' loiul afacerilor Irecusc. galaction, o. 262, cf. stoian, pĂST. 56. A plecai, în sfîrşit, dar la sp'aYiul jocului, coc.ea, s. i, 237. Dar cîntecul tot zl'ce-l-aş... La spartul nunţii, in cămară. I. BARBU, O. 69, cf. DI., DM, M. D. ENC., DEX. La Sf. Dumitrii... e spariu sttnii. gr. s. vi, 56, cf. chest. v 13/88, alb i 1 583/158, 160, 194, 270, 412, 508, 595, 792, 890. ia începutul sLînii se mînîncă cînii, La spartul slinii se bal slăpînii. zanne, p. iii, 381. E x p r. La (sau, rar, către, în) spartul tîrijulni (ori, rar, Mlciului, .iarmarocului, olmriihii) = in ultimii) moment; la Sfîrşit (v. s f î r ş i t1 T); prea tîrziu. Toc-ma-n spartul tîrgului. I. c.olescu, ap. zanne, p. v, 629, cf. 328, 453. CAne mînecă de dimineaţă... Nu-i mai zice cineva: A ajuns la spartul tîrgului. pann, p. v. ii, 88/8, cf. alexi, w., şăineanu2. Şi iiindcă acuma se trecuse cu somnul, nimerise şi ea la spartul tîrgului. GÎRLEANU, L. 51, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Bineînţeles că au intervenit. Tîrziu, la spartul tir-gului, ca totdeauna, cocea, s. îi, 217, cf. scriban, d. Dinului revoluţionar nu i-ar fi plăcut să ajungă la sparlut iîrguliii. cajîiil petrescu, o. iii, 605. Să nu mă faci de ocară lă spartul bîleiului! c. petrescu, a. r. 85. Către sparlul tîrgului s-a arătat şi părintele I^ăstărescu. stânci1, r. a. i, 102. Hai la gară, să n-ajungem la sparlul iarmarocului, galan, z. r. 302. N-am chef să-mi pun pielea in băl la spirtul tîrgului. H. LOVINESCU, T. 224, cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. S-a holărtt... să-l redreseze la spartul tîrgului. con-temp. 190.9, .nr. 1178, .2/4, cf. ciauşanu, v. 198. II. 1. Prefacere a unui corp solid în bucăţi (prin lovire, prin ciocnire, prin presare etc.), rupere (3), sfărimare, zdrobire; p. ext. (popular) sfărimare (1); producere de crăpături, de plesnituri (prin lovire, prin ciocnire, prili presare etc.), c i o-bire, ciobit1, c i o c ă n i r e, ciocănit1, cră-p a r e, crăpat1, fisurare, p 1 e s n i r e (3), p o cn ir e (II 1); spargere (I11). Cf. s p a r g e (II 1). Cf. resmeriţă, d. Spartul geamurilor, cade, cf. dl, dm, m. e. enc., dex. 2. Lovire puternică şi violentă a (oaselor) capului oamenilor (sau al altor fiinţe), care produce fracturi, fracturare; p. ext. desfacere în (două sau mai multe) părţi, crăpare, crăpat1, despicare, despicat1; producere (prin lovire, prin înţepare etc.) de traumatisme sau răni adinei fiinţelor sau unor părţi ale corpului lor; spargere (II 2). Cf. sparge (U2) - 3.; r(îţ)'vechit) Producere a unei ¡spărturi, a unei deschizături într-un zid, într-o construcţie etc.; p. ;e x t. (rar) dări mare; p. g e n e r. distrugere (1); spargere (II .3). Cf. s p a r g-e (II 3). De acia se sculă Menelau după spartul Troadei de au chinuit pre mare şi au rătăcit; moxa, 354/7, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 4. Desfacere, despicare (şi înlăturare) a învelişului tare al unei seminţe, al unui fruct, al unui aliment etc. (penţru a extrage conţinutul); spargere (II G). Cf. sparge (II 6). Gf. Di;, DM, M. D. ENC., DEX. 5. (lnvefchit şl popular) Desţelenire (a unui teren îilţelenit, a unei livezi, a unei păşuni etc.); p. e X t. arat1. Cf. sparge (II 7). Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. 6. (Rar) Spargere (II 8): Cf. sparge (II 8). Liniştea era întreruptă de zgomotul produs de spartul valurilor., de debarcader. 7. Desfacere în bucăţi (longitudinale) mai subţiri a lemnelor tăiate; crăpare, crăpat1, despicare, despicat1, spargere (II 9). V. tăiat1. Cf. sparge (II 7). Cf. dl, dm, M. D. enc., dex. a Spartul lemnelor îl destinde. Cf. sparge (II 9). Cf. di., dm. Chestia cu balansul toporului deasupra capului a învăţat-o de la spartul lemnelor, românia literară, 1970, nr. 89, 6/1, cf. M. D. ENC., DEX. III. 1. (învechit şi popular) Sfîşiere; găurire; p. ext. uzare (a unui ohiect de îmbrăcăminte). Cf. sparge (III 1). Cf.: DL, DM, M. D. ENC., DEX. 2. Deschidere (a unui abces, a unui furuncul etc.); spargere (III. 2). Cf. sparge (III 3). Cf. dl, dm, m. D. enc., dex. cp Spaţial abcesului i-a făcui bine. 3. (învechit şi popular) înjunghiere; sfişiere; p. e x t. omor ■ Cf. sparge (III 4). Cf. DL, DM, DEX. 4. F i g. Pătrundere printre...; trecere (eu greu) prin..., străbatere, străpungere, spargere (III 4). Cf. sparge (III 5). Cf. dl, dm, dex. 5. Deschidere, prin forţare, a unei uşi, a unei încuietori etc. ţ pătrundere cu forţa într-o încăpere, Intr-un loc ¡etc. prevăzute cu încuietori (cu scopul de a face un rău, de a fura etc.), forţare, forţat1, violare, vi o 1 a t1; p. ext. furt prin efracţie; p. g e-n e r. pradă (1); spargere (III 5). Cf. sparge (III 0). Cf. dl, dm, M. d. enc., dex. c=> Spartul broaştei i-a iuat mult timp. — V. spnrfte. SPART2, -A adj, I. I. (Despre grupuri, colectivităţi etc. de oameni, p. ext., de alte fiinţe; despre obiecte grupaţe; p. ext. despre materii, substanţe etc. formate din particule, din granule etc.) Desfiinţat sau distrus, prin plecarea sau prin transportarea, prin îndepărtarea etc. elementelor componente în direcţii diferite; destrămat, dispersat, dizolvat, împrăştiat, răsfirat (?), răspindit (1), răzleţit (1), (rar) vînturat, (popular), răzuit, (învechit şi regional) răşchirat2 (1), (învechit) spîrcuit2 (2), (regional) vărzuit. Cf. sparge (I 1). Un nor!:.. Dar iat.ă-1 spart. aristia, s. 48/5, cf. resmeriţă, d., cade. Acum picurau streşinile. . . Prin norii sparţi curgea în şipote lumina lunii, teodoreanu, m. iii, 286. 2, (învechit; despre state sau despre aşezări omeneşti, despre unităţi te»itorial-administrative etc.) Desfiinţat; p. e x ţ. -dezorganizat; decăzut. Cf. sparge (I 2). I-i suliţa frîntă, armele slricatc: Pizmaşului trufaş, cetăţile sparte, dosoftei,. ps. 29/18. ■ 3. (învechit; despre oştiri grupri de oameni înarmaţi etc.) împrăştiat; p. ext. înfrînt, nimicit. Cf. sparge (13). Şi văzu Nilhinăv oastea lui spartă. alexandria (1794), 6/15. Turcii nc-au călcat (ara, viu din război, oastea mi-i spartă. . . şi-s singur. Vla-huţă, s. a. iii, 304, cf. resmeriţă, d.-, şăineanu, d. U., DL, DM, DEX. 1C2C3 SPART* - iâs? - ■'"SPART* 4. (Despre adunări, petreceri, jocuri etc.) încheiat prin împrăştierea participanţilor. Cf. sparge (I 4). O adun'dre spartă, ddrf, cf. cade, dl, dm. Aud că nevolnicul de bărbat cc fi l-ai găsit in tîrgul spart vorbeşte pc la coifuri, barbu, princ. 111, cf. m. d. enc., DEX. II. 1. (Despre corpuri solide) Prefăcut (prin lovire, prin cio.cnire, prin presare etc.) în bucăţi mira sau în cioburi; s f ă r î m a t, zdrobit; p. ext. sfărîmat2 (i); căruia i s-au produs (prin lovire, prin ciocnire, prin presare etc.) crăpături, plesnituri (la suprafaţă), ciobi t2, ciocnit2, crăpat2, fisurat, plesnit, pocnit. Cf. sparge (II 1). Uşile ieşite din fifin, ferestrele sparte, ogrăzile stricate (a. 1714). gcb ii, 12/4, cf.; î. golescu, c., polizu. Pare-ar fi o bute spartă, ghiga, c. e. i, 159. Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte, eminescu, o. iv, 364. Vede jucăria spartă şi se mthneşte ca de-o avere pierdută, vlahuţă, s. a. ii, 490, cf. ddbf. Vădşieio oală spartă Dintr-un lut sărac şi prost, coşbuc, p. i, 320, cf. barcianu, gog a, poezii, 109. Prin ferestrele sparte ploaia şi viscolul se năpustesc cu şuierături, gîrleanu, l. 25, cf. res-meriţă, d., şăineanu, D. cade. Mai rămăsese nişte capele ele tăciuni stinşi dintr-un foc nu tocmai vechi şi un hirb de oală spartă, mironescu, s. 75. Aş fi vrut să alerg, să strtng sticlă spartă in pumni, camil petrescu, u. n. 155. Maşina de gătit era de tablă, fără uşe, cu cuptorul spart. g. m. zamfirescu, m. d. i, 18. Lipi cuptorul spart cu humă, aprinse foc, dospi o pită. voiculescu, poezii, i, 4. Purta porecla de „ar-gint-viu scăpai dintr-un termometru spart“, blaga, h. 129. Cazane vechi, căldări ruginile şi sparte ... se află împrăştiate în cimp. bogza, c. o 248. Corali şi porţelane sparte zăceau in mare neorînduialâ. baruu, princ. 29. Ce străzi ciudate mai parcurgi, De firme vechi-şi geamuri sparte! vulpescu, p. 77, cf. m. d. enc., dex. Trase o dată şi-altă dală, Parcă-i fu cremenea spartă, folc. olt. — munt. ii, 182. Rîcle ciob de oală spaită, se spune despre cineva care îşi bate joc dc altul pentru un defect pe care il arc el însuşi. Cf. zanke, p. iii, 524. Toarnă ca înlr-un vas spart, se spune despre un beţiv. id. ib. iv, 175. Am văzut mai multe ciocane fiîi.te decîl nicovale sparte ( = cei mari sînt expuşi mai ir.ult decit cei mici). Cf. id. ib. v, 175. (Prin exagerare; despre oamenii nesăţioşi, gurmanzi) Bea şi nn se mai satură. Parcă ar fi spart. stancv, m. i. 67. Mănîncă parcă sînt sparţi! ciau-şanu, v. 198. Ghinchşli că-i spart, unde-o băgat în el. alb ii 4 056/47. (Substantivat) Se îngrijea singur, cum îl învăfase cineva, mincind ca un spart, bind numai rachiu. T. popovici, se. 139. (Adverbial) Atunci îşi dă seama că are revolverul în mînă. Strigă spart: înainteee! t. popovici, se. 280» 2. (Despre capul oamenilor ori al altor fiinţe sau despre oasele acestuia) Căruia i s-au produs (prin lovire ¡puternică, violenţă) fracturi, fracturat; p. e x t. care a fost desfăcut în (două sau mai multe) părţi, crăpat2, despicat2; (despre fiinţe sau despre părţi ale corpului lor) căruia i s-au produs (prin lovire, prin înţepare etc.) traumatisme sau răni adinei. Cf. sparge (TI 3). Şi aşea cum era stricat de bătăi şi spart l-aduscră de-l bggară în capiştea idolilor. dosoftei, v. s. noiembrie 115r/33. Eu, Şărbă-nescu plăiaşu, adeverez, fiind cu capul sparl (a. 1812). bul. com, ist. iii, 106. Licurg". .. a arătat la cetăţeni chipul sîngerat şi ochiul său' spart, aristia, plut. 115/16. Uită-te, ţeasta capului-i spartă, nu l-a împuşcat nimeni, agîrbiceanu, a. 192, cf. resmeriţă, d. Soldatul pred avea gust să iasă cu capul spart, căli-nescu, c. o. 39. S-au întors unii oameni care fuseseră purtaţi pe la oraşe legaţi. . . Au tălpile sparte, stancu, d. 165. Căută o batistă şi-şi tamponă nasul spart pină cind sîngele se opri. id. r. a. iii, 180. S-ar putea să se aleagă cu capetele sparte, h. lovinescu, t. 278, cf. dl. Cu osul miinii spart, cu faţa pală, S-a răzămal ţăranul de-un copac, laiuş, p. 95, cf. dm, m. d. enc,., dex. Să nu meargă seara-n sat, Că vine cu eapu sparl. jaunî.k — bîrseanu, d. 181. De-a bea vreunul din sal, Să se ducă cu capu spart. folc. mold. i, 340. Dreptul umblă totdeauna cu capul spart. Cf. negruzzi, s. i, 248, lăncrănjan, c. ii, 209, zannf, p. v, 282. , 3. (Despre ziduri, construcţii, părţi de construcţii etc.) Căruia i s-a făcut o spărtură, o deschizătură; p. ext. (astăzi rar) dărîmat; p. gener. distrus. Cf. Sparge (II 3). Cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, i.eX. Sculele grele pătrunse de lăncile romanilor rămîn suspendate şi sparte, aristia, plut. 394/29. E o căsuţei vedre şi spartă, mică> proastă, bolliac, o. 92. Vedea... un trecut în ruină,'-uri castel numai pietre şi ziduri sparte, eminescu, p. l. 11, cf. ddrf, O găină şi un cocoş scurmau... gunoiul heteroclit din jurul unei coteneţe sparte, hooaş, dr. i, 132. Pe valurile verzi şi moarte... stau străvechi corăbii sparte. al. phii.ippide, a. 47. Gardul de sirmă era spart. c. petrescu, î. ii, 210. Oraşul era aproape pustiu, prăvăliile sparte, străzile murdare, t. popovici, se. 33. Par-că-i fuse luntrea spartă, folc. olt. — munt. ii, 107. 4. (învechit şi popular; despre terenuri înţelenite, livezi, păşuni) Desţelenit; p. g e n e r. arat; p. ext. răscolit; (despre dr;umuri) desfundat. Cf. sparge <11 7)- Arătură de zece. prăjini pogoneşti în loc spart şi dc şapte în ţelenă se socoteşte lucrul de o zi pentru o pereche de boi. beg. org, 59/25. [Inul]... urmează cu folos pe curături, pe locuri sparte, unui trifoi ele doi ani. brezoianu, a. 122/22, cf. ddrf. Un cîmp uriaş, răscolit, spart, cu locuri arse. saitia, n. 15. Peste drumurile sparte Şuieră un vini ele moarte, paras-chivescu, c. ţ. 141, cf. dl, dm, m, d. enc., dex. 5. (Despre picături) Desfăcut şi împrăştiat în cantităţi (şi mai) mici, prin căderea, prin scurgerea etc., cu un zgomot specific, pe un corp sau pe o suprafaţă tare; (despre valuri) desfăcut şi împrăştiat în stropij 10223 &£MtfÁÜlÍIADÍ - iâsş ■- s^Arta* prinizbirea, cu un zgomot specific, de ţăî>m, de stînei,, de obiecte tari etc. Cf. sparge (II 8). Marea, in faţă, fierbea- laolaltă albastrul ei cu albul valurilor sparte şi cu, roşul cerului, tudoran, p. 267. 6. (Despre lemne tăiate) Desfăcut în bucăţi (longitudinale) mai subţiri; crăpat2, despicat2, spintecat2, (regional) sfărimat2. Cf. sparge (II 9). Cf. RESMERIŢĂ, D., DL, DM, M. D. ENOi, DEX. III. 1. (învechit şi popular; despre obiecte de îm-.brâcăminte, ţesături, hirtii etc.) Sfîşiat (2) ; găurit (prin uzare); p. ext. (rar; mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte sau despre încălţăminte) uzat. Cf. sparge (III 1). Purta o-cămaşe spartă, coresi, ev. .182. Îrttîmpină doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine sparte. neasoe, ,înv. 118/8. Să li să vechească haine-n căi departe. Să să şcopeteadze-n călţăminte sparte, eo-şoftei, rs. 55/,16. Să-i lasă lui acca haină spartă,şi acea mantie groasă, varlaam — ioasaf,, 10.1r/5. 1 macat dă pînză muscălcască, vechi şi spart (a. 1802). doc. ec. 68. într-adins poartă haine sparte, ţichindeal, f* 85/8, cf. lb. Duceau o viaţă zdiuncinctă, plină de privaţiuni şi de coate sparte, ghica, s. 52. Astăzi Insă tu vezi bine, Buzunariul meu e spart, sion, poezii, 196/8. Sărmcni în haine sparte, prin care intră gerul. alecsandri, poezii, 473, cf. ddrf, şăineanu2. Căciula lui în fund e spartă, iosif, v. 69, cf. tdrg. Luase de pe pal salteaua,. . . şi lăsase numai un lâvicer spart. hogaş, eh. i, 102, cf. cade.  dcua zi, Oaifă se ivise tot în zdrenţele lui, cu opincile sparte, c. petrescu, r. dr. 51. Figuri disperate, rupte, cu încălţămintea spartă, sahia, n. 107. Purta cămaşă gioasă de cînepă, cioareci vcclii, sparţi în genunchi, dan, r. 157. Păstra căciula pe ceafă, o căciulă veche cu fundul spart. fSTANcu,, D. 161. Nădragii rupţi in genunchi şi pantofii sparţi iii picioare, beniuc, m. c. i, 484, cf. di,, dm, m. D. enc., dex. Are mîndra nouă ii: Trei slnţ rupte, patru sparte, Două nu se ţin pe spate! .iarnîk —. bîr-seanu, d. 442. Te-.am slujit... Şi desculţă şi-ncăl-ţială, Pentru o cierguţă spartă, bîrlf.a, l. p. m. ii, 195. La pomul lăudat să mergi cu sacul spart. Cf. agîrbicf.anu, a. 257. Cizmarul umblă cu cizmele sparte. Cf. zanne, p. v, 189. F i g. Toţi călătorii care au iuţii un sfert de pas, chemaţi de o şoaptă sau ameţiţi de zarea spartă-n gura rlpii, au rămas acolo, jos, la fund. arghezi, s. vii, 44. •v- Broderie spartă = tip de broderie în care cusătura plină alternează cu părţi decupate sau cu găuri. 2, (Despre legume, mai ales, fructe, de obicei, foarte coapte şi, eventual, aşezate .unele peste altele, in cantitate mare) Desfăcut în bucăţi prin apăsare sau prin lovire (puternică).care modiîică forma şi consistenţa; bătut, lovii, storcit, terciuit, zdrobii, (popular) stricat2 .(2), (regional) mecif, storcoşit. Cf. sparge (III 2). Nu- factm pretenţii la wineare, şi-o ceapă spartă cu sare, o mî.ncăm şi p-aia. o. bîrlea, a. p, ii, 499. + (Regional; despre zăpadă) Muiat3 (1); topit2 (1). Pe aici treceau camioane şi .căruţe şi zăpada era neagră dc noroi şi spartă, barbu, g. 265. 3. (Despre uşi, încuietori etc.) Deschis prin forţare, forţat, violat; (despre încăperi, mobile, obiecte etc. încuiate sau închise) în care s-a pătruns cu forţa (în scopul de a face rău, de a fura etc.); p. ext. (familiar) prădat3 (1) ; (popular) stricat2 (3). Cf. sparge (III G). Au aflat o ladă mare spartă şi banii domneşti lipsă (a. 1652). mag. ist. i, 127/11. ca A găsit uşa apartamentului spartă. Banca spartă a dat faliment. — PI.: sparţi, -ie. — V. sparţie. SPARTACHIÂDĂ s. f. (Astăzi rar) Competiţie sportivă de amploare, care cuprinde mai multe discipline, avind la bază un sistem de disputare cu faze eliminatorii, -de regulă, fiind însoţită de ansambluri şi demonstraţii sportive de masă. Vor avea loc pe sladio-nXil Dinamo... primele întreceri din cadrul sparla- chiadei. pionierilor şi. şcolarilor, şcînteia, 195-3, nr. 2i361. Spartachiada satelor a fost un mijloc puternic pentru dezvoltarea mişcării sportive la sate. ib. 1953, nr. 2 747, cf. dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — PI.; spartaehiade. — Din rus. cnapTaKwafla. SPARTAN,-Ă s. m. şi f., adj. 1. S. m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia vechii republici Sparta: (la m. pl.) popor care trăia în vechea Spartă; (rar) sparţiat (1).' Spartenii. . . se făcură acei mai înfricoşaţi în 500 de ani, adecă pînă cînd ligile lui Licurg cinstea şi urma. 'nicOlau, p. 25/25. Să creadem mai viñas cuvintéle ceale formoase care să le fie ră’spuns. . . ci-aiul spartanilor, molnar, i. 248/6. Mincau în comun ca spartanii. călinescu, c. o. 45. Sălaşul.;, a trecut pe rlnd prin mina tot a altor stăptnitori: perşii liii Darius J, alenienii şi spartanii. tIidoran, p. 213, cf. dl. Cil inimi "treze Şi cu plele-n vînt jilave, Vom dansa pe metereze Cum spartanii-n ore grave, labiş, P. 314, cf. DM, DN2, M. D. ENC., DEX. ' 2. Adj. Care aparţine Spartei sau spartanilor (1); privitor ,1a ,Sparta sau la spartani; în felul spartanilor;, originar din Sparta; p. e x t. f i g. (livresc) sever.; (r^r) spartiat (2), (învechit) spartanicesc, (învechit, rar) spartanic. Să videm politica ighemoniei spartane, creatura legiuiloriului Licurg. săui.escu, hr. ii, 21/13. Monumentele dialectului spartan şînl atll de puţine. ph.ilippi.de, p. 245. îşi plîngeau mamele franceze copiii. nu erqu mame spartane, nu puneau fierul in mina soldatului, lovinescu, c. iv, 188. Trăise ampli-ficlnd cu. viaţa ei legea spartană, teodoreanu, m. iii, 285. Copilul şi-l crescuse după metoda spartană, sado-veanu, iî. 238. Nu-şi îngăduie nimic în afara virtuţilor unui adevărat înţelept spartan, vornic, p. 151, cf. dl, dm, dn2. Formaţia argeşeană s-a apărat cu o voinţă spartană, sportul, 1969, nr. 658, 3/1, cf. m. d. enc.', dex. — Pl.: spartani, -c. — Şi: (învechit, rar) spartén, -ă s.'m. şi f. — Sparta (n. pr.) + suf. -an. SPARTANIC, adj. (învechit, rar) Spartan (2). Se haractirisea prin simplicitate şi asprimea sparlanică. săulescu, hr. ii, 363/20. .1 — Pl.: spartanici,. -cc. ■ — Spartan + suf. ‘ic. SPARTANICÉSC, -EÂSCĂ adj. (învechit) Spartan (2)- Licurg era fiiul... unui crai spartanicesc. nico-lau, p.: 18/4. Istoria spârlanicească de la Licurg pînă la războinica năvălire... a perşilor, mólnar, i. 247/1. — Pl.: sparlaniceşti. — Spartan + suf. -icesc. 1 ? S.PÂRTĂ1 s. f. (sg.) (Bot.) 1. (Regional) Drobiţă (Genista tinctoria). Cf. gheţie, r. m.». barcianu, a- LEXI, W. ... 2. (Regional; în forma spart ie)- Bujor (Paeonia officinalis). Cf. gheţie, r. m., barcianu. 3. (Rar) Alfa (Slipa lenacissima). Cf. cade. — Şi: (regional) spârtie s. f. gheţie, r. m.,- baîr-cianu, alexi, \v. — Cf. s p a r t3. ŞPÂRTĂ2 s. f. (sg.) (Bot.) Plantă erbacee' din familia gramineelor,. cu tulpina înaltă şi subţire, terminată printr-un spici răspîndită în unele ţări din nordul Africii şi din sudul Europei şi folosită pentru diverse împletituri (Lygeum spartum). Cf. şăineanu2, hesmeriţă, d. — Din fr. sparte. 10399 sparteinâ - iâSâ.-i §P!ÁÍS$f©DÍÜ; , SPARTEÍNA: s. f..¿A'!calí>id extras dintr-o plantă exotică (Spartium scoparium), utilizat ca tonic cardiac şi diuretic. Cf. der, m. d. eng., tos. — Pronunţat: -te-i-, — Din fr. spiirti'i.ne. SPA$TÉjV,¿-A s.. m. şi f., .adj. v. sparta». - \r ^ r ■*<' SPARTIÁT, -A adj., s. m. şi f. (Har) 1. S. ra.' şi f. Spartan (1). Cf. dn2. 4. Cetăţean Su drepturi depline tn vechea Spartă. Cf. dn2. 2. 'Adj. Spartan (2). Cf.’dn2. — Pronunţat: -ti-at. — Pl.: spartiaţi,.-te.. — Din fr. spartiote. SPÂRTIE s. f . v. spartă. SPARŢÉT. s: m. v. sparcetă. SPARŢETĂ s>. f. Vi sparcetă. SPA.RZÉTÁ s. f. v. sparcetă. SP-AS «. n. v. şpalt. SPASM s. n., s. f; 1. S. n. Contracţie involuntară/-bruscă şi* puternică a unuia sau a mai multor muşchi (provocata de iritaţia uncir terminaţii nervoase Sau de leziunea centrilor nervoşi)’; convulsie, (învechit) săltă-toarea (v. s ăl tător 3), strînsoare. V. crispare, tremur (1). Cf. meşt. doft. i, 34v/19, ma.v. Veninul pilulelor' narcotice.. . aduce ameţeală..., spasmos in toate mădulările. ar (1829), 432/41. Un spasmos o făcea să-ri i.tiîmbe buzele, peeşoianv, 11, 55/11. Frigul... este un spasmos a sislemii nervelor. episcu-pescu, practica, 141/13. Spazm’âSul ia pept sau la slomah. ar (1830), 1901/18, cf. 1. golescu, c. Pentru spasmosul copiilor, drăghici, d. 70/4. Spasniosurî a nervilor, vetsa, i. 48/15, cf. meşt. mo.ş. .41/25. A pătimit... de această"-boală, ‘'de ■ sprisitiurţ in- -stonidh. descr. aşf.z. 108/23. Ai spasmi in umeri? vasici, m. ii, 53/24. Tc face dc schimbi mii dc fele' şi^ţi aduce épazmvfí. pr. dram. 284, cf;-cornea, te. t. '31/9, ne'gúlici, st am ai 1, D. BeaU le nervelor, adică spasmele. descr. ape." 16-3/15. Animalul muşcat are spasme (con-vulsiuni). barasch, B. 2-97, cf. pohizv.'lşi deté sufletul in spasmuri, pelimon, o. i, 298, cî. prfo'r. — pop:, n. d., antonescu,' D. Din timp tn ’timp '{rxsăretfu ca de spasmuri, v-laiiuţă, s.' a. ii, 43, cf. dDrf, barcianu, alexi, -iv., şăineanu2, bianu., d. s. Moare tn braţele lui în>'tele mai íngr’ozitoaré spasmuri, brătescu-voî-neşti, 2». 340, Spas-murilc-îi descleştău făltile.'gJrIeanu, • l. 8©¡ cf. resmeriţă, d. Caracterul-acestei boale este spasmul respirator, babeş, O. A. 1, 184.' Ridea. . . miş-cind întruna Obrazul prins ■ de spasmuri, bassara-BES'ctr, v. 156, cf. cade. Miinile lui au înţepenii fără spasm. .GALAGHON, o'-, a. i, 295. I.ipitoaréa s-a desprins cu un spasm în trupul gm#'-şi vtscos. c. petresc-iv î. iii 33. Se sperie copiii de-i apucă spasmurile, sado-, veanü, ». lxvi, 428, cf. sc&ban, D. Herghelia frontului de anttnale negre,., - cu cirnea -tremurată în licăriri ondulate de spasm şi- fiorw arghezi, b. 99. ClteXun ■ spasm făcea să-i -tresară genunchii, todoran, p. 277. Atropina sé administrează :pentru calmarea spăsir.elor. belea-, p. a. -273, cf. dl, dm, der, abc săn. 73, dn2. PvéfAúi lui împuţinat se ridicaşi se lăsa, -zbătut ca-n spasmuri repezi.’'românia literară, 19,69, nr. 54; 7/2, cf. D. med., m-, D. enc., dex. (învechit, rar) Spaz- '■ mul cel mare = tétanos. Gf. fătu; d. 32/21. -v- Fi g. Burza {banca:)... s-au fost' lovit la început de oare--care s-pazmositri-, despre care în a-patra zi s-au vindecat. ar (1835), 89*141. Singur coprins dc spasmurile unéi'viziuni teribile, căci nu vedeam decit coşciugul. eîminescu, p. l. 147.. Suflet zbuciumai de spasmul tinereţii netrăit*, vlahcţă, p. 103. -N-mei spasmurile j mării? gog Ai poezii, '35'4. pletosul pin'de ăun&. A e-dpucat de sfr&smări. ■ anghel >— iosif, c. m. ir’43. Pămtntul ... Spasm puternic de dragoste şi ' ură! al. philippide, a. 98, Din spasmul- agoniei de ■ lumină, împrumuţi' aspecte noi monotoniei. minulescu, v. 115. Cad pe marea asta, plitiă de spasmu-ri Şţ de spume, foarfecele ■ şi- - forfecuţele-> - pescăruşilor. ‘Gâ^ac^ TtoN, o. • a. r, 41* "Mişcare ... născută '-In-' spdimu crizei. în PLR- ii, 586. Esehi-ţ e tnai analitic modern, acoperind cu ceaţă -londoneză spasmurile conştiinţei. cĂUNEseu, -c. • o: 1 385. * GMlatfi "se frăriitntă' in spasmurile neputincioase pe care le--dă orice !ftei-z-b-utire. ra'LEA, -s; 11 Spasmul -flăcării-'spoiri, ¡vi- nea,'L; h, 318. No’apte-de -lectură oare-nti-dă spasmul celei-mai cutezătoare'întrebări, românia literară,1 1670, nr. 109, 18/1. sf>. Scuturătură. Se ‘uita la mine. .. tremuriRd' in spasmul plinsului. ada%t, r. 116. Ţaţa Eliza-'-rldea cii s-pasmur-i. .erăescu, r»v -âO." Mezinul îşi • contenise spasmurile.- SaBoveanu-, o. vrii-, 433. Incipw să pllngă în'hohote... cu spasme -■ care-'-eutremurau-pajul,., preda, R. 350. , . 2. S.f.|(în crediiiţe şi în superstiţii populare; în;fbrma spasmă) Numele unor boli fmai- ales la- copii) cil-iha-' nifestări diverse, grave (care ,%ţ.fi. pjo.y^caţe de samca 1); (popular) samcă (2). Cei ce mai rămîn în viaţă căpiţă,:jjpqla .numitq.,.:-, M şp.qspiă,. care. «semeaţă .-fi muncesc şi şch^oşeşle.jnt,toi._.c.hţpul. uAfiiJi,N,KA., 21^.. Pe copiii de curind.. născuţi...... îţ qmoară sţxu le ^dă,, după trudă, boala numită. . . spasmă. pa,jifile, mşm. 237. + (Regional) Epilepsie (Doagele’1— Vaslui). Cf. ii xvi 162. '• - ■'••• >■ '■ — Pl.: spasme şi spasmuri, (învechit^ raţ, m.) spasmi. — Şi: ’ (învechit) spâsmos, spăzni, spâ'-iinos , s. ri., (regional) spiisirtă-s.,f. ' , ' — Din ir, spasme, ;ngr. . 07racjioţ. • » SPASMĂTIC, -Ă ■ adj1. (învechit,- rar) Spasmodic (1). Cf. xikxi,- Kw; 1 '-', : — Pl.: spăsmalici, -ce. ‘ — Spasm f suf. -alic. . . ., . SPÂSMĂ s. f. v. spasm. SPASMdDIC, -Ă adj. 1. Privitor la spasm (1), specific spasmului) care se manifestă prin spasme, însoţit de spasmej convulsiv, -ţUvieSCjT spastic, (învechit, rar) spasmatic, spasmologic, spa,smos2, spaz-maticescj Strîngătffr. ■ Cei după ■ lingă Mesther' fac un' mare zgomot !pentru ftesimţireădurerii'ta’-care mulţi- să află cind sînt - în $tcrre- spasmodică, cr (lă2-9),: 2252/l. < Aceste junghiuri sînt• de fire - spas-motică. EPisdufiES'cu, pragtica, 204/15, cf. i. golescu, ' c., negulici. Gălbănarea spasmodică se- vindecă. cornea, e.-i, 88/13.' Băile de picioare se- pot întrebuinţa cu folos.-.-:- la oprirea spazmodică -a» Udului. . FĂTU, d. ■ 27/4,' cf. '- MAN. sănăt. - -335/2, poiizu, • prot.' — pop., n. d., ANTONEsgu,, d.- Minări osoasă dar slăbită, printr-o mişcctre.^a.şmoiişff a nervilor, câta încă s^o rădice, odobescîj, s. i, 66, cf. ddrf, a,lexi, \v., .şăineanu2,„feşmeriţă,- d. Se^plînge, de. . . dureri spasmodice, babeş, o. A. i, ’45, 'cf- cade. Se întrebuinţează în afecţiunile spasmodice, enc. agr. i, 502, cf. scriban, d., dl. Nervi ■legaţi în spasmodică vibrare, labiş, p. 310, cf. dm- , .^femurul spasmodic caracteristic cîinilor ce dorm în frig. vîn. pesc. octombrie 1964, 7. UngMile^moi şi tremurătoare vor scurrria pămînlul. . . în mişţăril-mărunte, .spasmodice, românia literară, 197Q, au\ 93, 18/4, ,cf. m. d. enc., dex. <£> F i g. Azvirlea condeiul cu un aer spasmodic, sion, p. 167. Inima bacantei e spasmoţic, lung delir, emi-nescu, o. i, 30. Năluci ce din penumbră spasmodice tresar. macedons#i, o. ii, 1-98,'.-Interesul, guvernanţilor succesivi a fost sau sporadic sau spasmodic, sado-■Veanu, o. jtx, 208. Şiwoiul vieţii făr.ă -răgaz clocoteşte de -.creaţie spasmodică, halea, s. *. i, 93. Poezia lui 103H spAsMot^iís, — - : SP ATÂ1 Bacovia este o sforţare spasmodică de a exista ca entitate. românia literară, 1970, nr. 98,.4/2. <£> (Adverbial) Spasmolic, finea tri mina lui cartea lui Zo-roastru. eminescu, p. l. 54. Ca intr-un început de delir, se perindau, ciudat şi spasmodic, numai, oameni săiui. c. eethescu, c. v. 118. Buza de jos ii tremura nervos., spasmodic, v. rom. februarie 1954, 243. Z)e trei ori la rţnd colosul strănută..., lăstndu-se spaşmodic pe vine. vinea, L. i, 298. O geană. . . i se zbatea spasmodic. T. popovici, s. 255. Înghiţea cu deznădejde, aproape spasmodic, îl octombrie 1962, 15. (F i g.) Luna se aprinde spasmodic, românia literară, 1969, nr. 62, 16/1. + (Despre ris sau despre plîns) Cu hohote, cu sughiţuri (care provoacă scuturăţuri al«;, corpului); dezlănţuit. Se sflrşeşc paroxismele cu plîhş şau cu rts spasmodic, episcupescu, practica, 300/17. Hoţul ... se porni deodată la un rts spasmodic ¿¡¡re li zbuciuma tot trupul. ALECSANDRI, O. P. 302, Cf¿OV1NESCU, c. iv, 48. Pltnge fără motiv, prezenttnd adevărate crize de plînş spasmodic, parbon, o. a. i, 270. 2. (Rar) Antispastic. Cf. phot. — pop., ii. D., gade. — PI.; spasmodici, -ce. — Şi: (învechit)- spasmótk, -ă, spazmódic, -ă, spazinótic, -ă (i. qolescu, c.) adj. — Din fr. spasmodlque. ,;,r< SPASMGFlL s. m. Persoană care suferă dé spasmo-filie. Unii spun că nici fosforul nu se fixează in organism'la spasmofili. ygrec, m. n. 493. — PI.: spasmofili. — Derivat regresiv de la spasmofllle. SPASM OFILlE s. f. Sindrom care apare mai ales la copii, caracterizat prin hiperexcitabilitaté neuro-musculară mecanică şi electrică, însoţită dé spasme, datorat de obicei insuficienţei glandelor paratiroide, carenţelor alimentare, scăderii calcemiei etc. ; tetanie lentă. Tratamentul spasmofiliei este deci: cura de mare, şedinţe de expunere Ia raze ultraviolete, untura de peşte, yqrec, m.n., cf. deu, abc săn., dnb, d. med., M. D. ENC., DEX. — Din fr. spasmopliilie. SPASM O GEN, -Ă adj. Care provoacă sau care poate provoca o stare spasmodică. Cf. dns, dex. — PI.: spasmogeni, -e. — Din gr. spasmogéne. SPÂŞMQLfTiC, -Ă adj., s. n. (Medicament) care are proprietatea de a reduce tonusul şi spasmul muşchilor netezi, provocînd o relaxare sau atenuînd durerile care însoţesc ¡stările spastice; antispastic. JWe-dicamenlele şpasmolitice nu influenţează spasmul muşchilor scheletutui. ltr*. Papaverina se va descrie la grupa spasmoliticelor. belea, p. a. 272, cf. dn-, d-er, Se administrează sub formă de supozitoare unele spas-molitţce. abc şĂft. 348, cf. d. med., m. d. enc., pex. — PI.: spasmolilici, -ce. — Din fr. spasmolithyque. SPASMOIÓGIC, -Ă adj. (învechit, rar) Spasmodic Spat de Islanda = varietate de calcit, incolor-sau uşor colorat, caracterizat prin. perfecta transparenţă a cristalelor, utilizat la construirea diverselor instrumente optice. Vom putea cunoaşte şi deosebi spatul de Islanda de cristalul de munţi şi de sticlă, barasch, i. n. 73/12, cf. poni, ch. 19, şXineanu2. Trecem o rază de lumină printr-o prismă ! de spat de Islanda tăiată transversal, enc. tehn. i, . 100, cf. enc. . agr. Diamantul se colorează In albăstrui, spatul dej.lşlanda in galben-lămlie. sa-nielevici, b. 233. Spatul de Islanda prin încălzire se dilată intr-o direcţie şi se contractă in direcţiile perpendiculare pe aceasta, marian — ţiţeIca, fiz. ij,81, Cf. DL, LTR2, DM, DN2, DEB, M. D. ENC., DEX. — PI.: spaturi. — Din fr. spatii, germ. Spatii. SPAT2 s. n. v. spaj1. SPAT8 subst. v. spală2. SPATAREÂZĂ s.f.v. speterează1. SPĂTA1 s.f. I. 1. (învechit şi popular; de obicei la pi.) Omoplat; regiunea corespunzătoare a corpului omenesc; p. gener. spate (1 1). Trase in loaram şi-l săgetă intre spete, neagoe, înv. 60/2. Şi le zdrobi cu beaţe clinciuroase oasele braţelor şi umerilor, şi speatele şi minule. dosqftei, v. s. septembrie 25v/14, cf. ui. Aceste junghiuri. .. se tnalţ pină in spata dreaptă şi arăt un atac al ficatului, episcupescu, practica, 204/15. Mijloc şi late spete Şi umeri se deseamnă sub mantă purpurie, heliade, o. i, 231, cf. i. golescu, c. Ne vedem unii din noi de către cinstitul sfat orăşenesc bătuţi prin cinstita agie la spete (a. 1837). doc. ec. 080. Să se bată cu 25 toiege la spete şi in vederea celorlalţi, rlgi.l. org. 291/9, cf. pqlizv. Sta dinaintea noastră cu spetele întoarse spre foc. conv. lit. xi, 146. O scuturătură puternică îl apucă dintre spele, caragiale, o. i, 61, cf. bianu, D. s. La naştere l-ar fi înfierat [pe ijareş]... pe spata dreaptă c-un cerc. delavrancea, o. ii, 51. Vorbele Si&pîn’ei li trecură un fior uşor printre spete, agîhbiceanu, s. 349; cf. resmeriţă, d. In dreptul spetelor, spre coastă, cobora : în două mici falturi. ca mil petbescu, p. 272, cf.. -dl, dm, m. d. pnc.,'dex. JDe-i fi om, o să Uşi eu spetele.ne.dogite, cu fălcile neplesnite, vissarion, b. 25. Luceferi Jn umeri aşeza-ţi-oi, Ste\e Mărunţele In spete pune-fi-v- Expr. (învechit, rar) A pune spete = a Întoarce spatele, v. spate (I 1). CS puri ei speate, tntru rămasul tău gotoveşti faţa loru. pşalt. 35. A da la spete = a da la spate, v. spate (I 1). Trecusem clasa 1 la d-l Grozescu, a doua iar o dădusem la spete. ap. tdrq. + (Prin sinecdocă) Persoană. Stnţ multe guri de săturat, Sînt multe spete de-mbrăcat. coşbuc, p. ii, 299. + Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spata (I 1). Pune aceqle douo pietri pre douo speate a umerelor. po 271/12. Mi-a plesnit rochiţa-n spete Şi şapte coturi de bete. màt. folk. 486. + P. anal. (învechit şi regional) Spătar8 (I 1). lată craiul, socru mare, rezemat tn jilţ cu spată. eminescu, o. i, 85. Se ţinu cu amtndouă mtinile de spata bancei. id. l. p. 94, cf. ¡ŞĂINEANU2, CADE, SCRIB AN, D., ALR I 705/5, 840. + F i g. (La pl.) Protecţie (1, 2). Spete să aibă că-l vezi mtine-poimtine membru la curte ori prefect, conv. lit. xiii, 362, cf. zanne, p. ii, 430. E greu să ajungi tn ziua de astăzi, dacă n-ai spete, cade, cf. scriban, d. 2. Fiecare dintre cele două oase scapulare la animalele patrupede; regiunea corpului corespunzătoare acestora, (regional) arm; p. e x t. (regional) coapsă; p, g e n e r. (învechit şi popular: la pl.) spate (12). Şi nu se încălzesc de căldura grajdiului, aşa ca de a mişcării trupului lor şi mai vîrtos de la spinare şi de la spele, episcupescu, practica, 93/28. Coama sa flutura peste speie-i. pleşoianu, t. iii, 115/19. Zimbru.. . fruntea lui este ridicată şi înaltă, grumosul şi spetele sînt acoperite cu peri lungi. J. cihac, i. n. 47/14. Luase pe sipetele calului pe bătrînul sihastru. aŞachi, s. l. ii, 20. Caii normandi... au devenit ţeapeni î/ţ spete şi tari tn gură. brezoianu, a. 532/29, cf. damé, t. 49, ŞĂINEANU2. Balaur cu spetele roşii Ochilor noştri s-arată, murnu, i. 33. Papagalul. . . plumburiu ca presurat cu cenuşe pe spete, anghel, pr. 43, cf. resmeriţă, d. Adesea şoldul se confundă cu spata. dr. v, 279, cf. 318, cade. Mergea odată, haidaha, pe spata unui măgăruş, teodoreanu, m. u. 191. [Mistreţul] sci ştii că am să-l dobor ! — Cunoşti meşteşugul? Să-i repezi suliţa drept tn spata de dinainte, ca-să-l tngenunchi. sadoveanu, n. p. 78, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex, alr sn iv mn h 1 094/192. Văzu capul şcarpelui Sus pe spata calului! balade, i, 328. +(Prin Transilv.; la pl.) Greabăn. Cf. alr i 1 092/109, alr ii/i mn 35, 2196/235, 250. 4- Partea musculoasă de pe porţiunea superioară a membrelor anterioare, la unele animale patrupede, folosită în alimentaţie. în lapte de oaie şi tn spata capi ii a căuta foarte bine ştiia. cantemir, i.i. ii, 1B6. Spata iaste mai bună fiartă năduşită. mIncările, 54/13, cf. 47/1, 1. golescu, c. Înghiţise, tn pribegia lui fatală, alttea spete de boi graşi Şau^dp berbeci, hcgaş, m. n. 98. Spata de pori'sărată,- legată cu sfoară, fiartă... şi afumată lacald se'lltirează in comerţ, ltr2, cf. m. d.enc. Deci tu, spată dînpenată. . ., Şt iu, şuncă dafumată, Ieşi afară Din cămară, pop., ap. iorga, s. d xiii, 40. Să-i luăm purcelu toi, Să râmi ic numai: spata, Să-şi mările popa fala. JARNifK — bîrseanu, d. 470. Să află e-o cinste mare, mîndră Şi frumoqsă-n faţa noastră, C-un colac de grtu curat Şi spata de godtnţc. gr. s. vi, 221. .4. P. anal. Creastă (a unui val de apă). Stăteam eu pironit cu privirea pe spetele. goale şi fugătoare ale unei şăgalnice unde. hogaş, m. n. ¿6. II. (învechit şi popular) Spadă (1). E eu scoşu de la densu spata (sabia d) şi tăiaiu capul lui. psalt. 309. Ucise Iacov fratele lu Ioan cu spata. coresi, l. 54/3. Puse nainte raiului vieţii heruvim de cătră răsărită cu spata scoasă ca un foc tăind, po 21/17, cf. 404; Şi tăie cu spata capul ei (a. 1600). cuv. D. bătr. ii, 156/11. Această cetate va fi cap a multe limbi tnsă cu spata şi cu vărsare de stnge. moxa, 356/19. Iară svîntul cu multă indrăznire apucă’spata din mtna lui ¡fi o lepădă, varlaam, c. 393, cf. n. test. (1648), 307v/30. Au vădzut ţîind a mină spală, dosoftei, v. s. septembrie lv/28, cf. anon. car. Ce scăptndu spata.de a mtn’ l-au prensu şi l-au omorîtu (sec. XVIII), cat. man. 1, 234. Încă şi spata cu buzduganul spre laudă să adună (a. 1777). bv 11, 218. Acoperite sînt-apele de scuturi, acoperiţi fermurii de spate şi de lănci, maior, ist. 23/8. Că el, cu a sa vilează spată, Oboară.toţ cîte trii o dată. budai-deleanu, ţ. 285, cf. lb. Şi dreapta,, spata-i luce Spre ortnda celor răi. ar (1830), 25ţ1/25. Umbla cu spata tn mină să se arunce întru apărarea ei. asachi, s. L. II, 50, cf. VALIAN, v. Alexandru mergea lntr-o căruţă dc aur... şi tăia din căruţă cu spa(a de un stinjen. alexandria, 80/19, cf. polizu, ddrf. Mitropolitul ti... dete-n mtnă spata şi buzduganhl domnesc, odobescu, s. 1, 72, cf. şăineanu2, iohuS, c. i.ii,151. El era drenătqrul însărcinat cu purtarea spa-tei domneşti, bul. com. ist. v, 124, cf. cade. Spatarul ti ducea spata şi scutierul ii ducea stema cu smalţul leului, sadoveanu, o. xv, 362, cf. dl, dm, der, m. d. enc., dex. Capul cu spata-i tăia, Insuliţă I-l-jpunea. teodqrescu, p. p. 512. Au th spată să se laie, Au la piept să se-ncovoaie. balade, iii, 275. Umbla prin sat călare, Să mtie etnii răi la oaste. .. Şi mina cu o spată-n mtnă. folc. mold. i, 212. <$>Fi g. Limba lor spată ascuţită. psalt. hur. 47v/21. N-am venit amu să arunc pace, ce spată. coresi, tetr. 21. 6 000 de ani era ■cursul soarelui etnd au tnblct spata grecească pre Ţara turcească, moxa, 376/3. Această carte iaste... spată de amîndoauă părţile ascuţită de taie toată fărăleagea (a. 1642). ev i, 123. Voiu face războiu cu dînşii cu spala rostului meu. n. test. (1648), 305r/14. Le sînt dinţii lănci cu ostii de minie Slobo-dzite şi li-i limba spată iute. dosoftei, îs. 186/15. Sculptură, desen care reprezintă o spată (II).Deasupra porţei sus au fost o spată cruntă, in chip scris (cca 1660-1680). gcr i, 176/24. III. 1. Piesă la războiul de ţesut constituită din-tr-un sistem de lamele paralele, fixate la ambele-capete, care formează un fel de pieptene montat In vatală, cu ajutorul căruia firele de urzeală sînt menţinute la distanţe fixe unul de altul. Cf. anon. car., lb. Stativi, tort, spată şi mînjală. drăghici, r. 77/24. A tăiat ptnza, fiind ţesută numa jumătate, şi a scos spata şi iţele (a. 1827). iorga, s. d. xii, 213, cf. 1. 00-lescu, c., polizu. După ce depănau borangicul, intrau tn argea unde cu o spată şi o suoelniţă cu totul primitive Işi întocmeau un război, ghica, c. e. ii, 577. Bătătura se bate cu vatale, tntre care e aşezată spala. creangă, o. 224. Spata şi iţele stnt temelia războiului. slavici, n. 1, 54. Ie pre nora sa şi-o trimite la o soră de ale sale după o spată şi nişte iţe. marian, o. ii, 93. Şi firele de iţe in jos, in sus purtate, Cu spata prinse bine rostesc neîncetat, beldiceanu, p. 68, cf. DAMÖ, T.*, 135, BARCIANU, AT.F-XI, W., ŞĂINEANU*, TDRQ. Spetele sînt de două feluri după cuiţi: eu ele se,)va ţese pinîâ de etnepă sau editoare, pamfile, i. c. . ¿ŞIŞ. Nu bäte tntr-o parte. Apucă spala drept de mijloc. delavraWcea, o. 11, 12, cf. păcală, m. r. 31Ö, hes-jieriţă, b. Locul... care contrar iiatrei e mereu tn 10327 âPAtÂ*;. - iâ9ă - SfAŢe bătaia spetei se cheamă spaţ. Dn. iv, 465,. cî. cade. Se' trecură firele prin iţe şi prin spată., sâdo;veanu, o. xvi, 485, c£.-. scriban, D. Trasul- prin spală se face., pentru repartizarea uniformă a firelor ■ de urzeală. IONESCU-MUSCEL, ŢES. 178, cf. LTR2, DL, ®M, DER, M. D. en,c., dex, h ii 4, 13* 31, 50, 101, 126, 132, 147, 168, 186, '204, iv 11, 7-5, x 480, 539, jarnîk — bîr-şean-U, D. 424, Fata are să deie prin spală şi iţe ş-o pornească. şez.‘ i, 185, cf.‘ viji, 147. Pe ponoji mi ştim călca, Nici cu spata nu ştim da. bud, p. p. 46. Oţasut o natrt Ş-o rupt o spatl.. vasilîu, c. 176. Vai săraca mîndrucă, Ea dă vina la spată, De ce-i pînza toată spartă, bîrlea, L. p. m. i, 96, cf. a V 14, 33, vi 26. De s-ar fese ptnza-n baltă, 'Fără iţe, făta spală,... Ar fese şi-a mea mindruţă. i'OLci olt. — munt. iii, 271, cf. o. IJÎBLEA, A. P. II, 529, FOLC. MOLD. i, 274. Şi eu spată ş,i cu iţe, se spune despre o persoană lacomă- CÎ- pamfile,.. j. ii,, 166. 2. (Regional)- Scândură mică sau băţ peste care se petrece sîo;ara' cînd se împleteşte o .plasă şau o reţea. . Ochiur.ile se împletesc pe un beţişor rotund sau o scîn-durică numită spată. antica, p. 171, cî..,dl, dm, dex. 3. (învechit şi regional') Lamă sau placă de metal care formează limba meliţei, brăzdarul plugului etc. O spată de fer ■ini forma urechii. răstoarnă in dreapta larga brazdă de pămlnt.. brezoianu, a. 51/11, cf. alrm sn i -li 169/791. + (>Rar) Cotor (de carte). Aurul de pe >spata legăturei ■ de piele se. ştersese pe alocurea. EMlNŞSCU', p. l. 35. • $. (Maram- şi nordul Transily.) Joagăr. Cf. alrm sn"i h 370/260, l. rom. 1959, nr. 5, 72, lexic reg. 22, ii,'113, mat. dîalect. ij 216. IVy. C o m p^u s e: (Bot.; regional) spata-dracnlui = a‘, ferigă (Dryopieris felix-max). borza, d. .61; b) fe-rgă (Dryopieris spinulosa.). id. ib.; c) ferigă (Matteu-cia sfr-ßthiopteris )■ id . ib, 10&; d) (şi în foţma spata-,no-ramliului; id- ib. l39),;-ferigă-de-cîmp. (Pieridium aqailinum)> id- ?{*•;’«) năvalnic (H.a.), (.Pţiijllitis scolapendrium). id. ib. 129; f) (şi în formele şpată-la-tă/,c.ONV.-. ut. xxni, 1 052,- barcianu, spată-de-codru, co,nv. LiT., xxm 1 052) .zmeoaică (Laserpitium latifo-lium): Cf. GOTEANU, PL. 33, LB, I. GOLESCU,' C., DDRF, CONV. LIT.. XXIII, 1 052, BRAND ZA, FL. 511, GRECESCU, fl. 649,, 65.3, şăineanu2, bianu, D. TDRG. Spata dracului creşte pe şpastele munţilor şi dealurilor, ade- seori pe întinderi mari. şez.'xv, 30, cf. panţu, pl., ' simionescu, fl. 76. Spala-dracului, cu rădăcina groasă, mare şi tîrîtoare... creşte prin locurile umbroase în pădurile de. munte, voiculescu, l. 92, cf. scriban, D., BOR7A, D.. 61, i08, 139, com. MARIAN, ALRM SN II h 44.6/157. — Pl.: spele şi (învechit şi. regional) spate (valian, v., alr ii/i mn 34, 2194/362, lexic reg. 22, mat. dialect, i, 21-6),' speţi (alr r 1 284/268, a i 35). — Lat, spatlia. SPĂTĂ2 s. f. Bractee în formă de cornet, ;de obicei de culoare verde, eare acoperă unele inflorescenţe, în faza de boboc. [La ceapă] nmbela avind două spate cu mult mai’lungi decît dînsa.- grecescu,'. fol. , 568, pf. 19; Sînt palmieri eu talie -. ma/e,• cu frunzele foarte liitig-u . . Florile’învelite ‘in spat-, ¡sînt > monoice. enc. agr. Jl, 311, cf. -DN2.. . . — Pl.: spate,, — Şi; (rar) spşt subst. — Din fr. spatlrc, lat. spatha. SPÄTE s. n. I. 1. (Şi, învechit şi popular, la pl. cu valoare de sg.) Partea posterioa-ră a corpului omenesc corespunzătoare regiunii dorsale a coloanei vertebrale, cuprinsă între gît şi-Tegiunea lombară; Spinare (XI), (in- I vechit şi popular) spată1 (11), (învechit şi familia*) cîr-:. că. Cf. anon. car.- lai• cosiţil-e..'. fiind •după cap învăluia preste umăr şi jir este spate (a. 1773). gcr ii, 91/35. Şi îndată îl iovi în spate Şi făcu vani dc moarle (a. 1777)^, id. ib. 116/21, cf. ,budai-deleanu, lex. Se străduia, în zadar, să dezlipească după spate-i primejdioasa haină, pleşoianu, t. iii, 65/29, cf. episcupescu, practica, 8Q/29. Ne pedepseşte cu bătaie de gîrbqci preste picioare şi preste spate (a. 1832). Coc. ec. 515. Păr in aur îi străluce, Şi pre spate şi-l năCează. bărac, ap. gcr .ii, 1?7/13. Ciocoi bogatej Ici de-a,i trece din păcate Şă-fi arunc doi glonţi în spate. ALEqsANDRi, p. i, 58. Părul ei de aur era împletit în caii lăsate pe spate, eminescu, p. l- 7. Rezemat cu spatele de stîlp, un alt călugăr ttnăr stă şi citeşte, vlahuţă, s. a. iii, .359, cf. alexi, -yr. Albanezi cu .mustăţile negre dirzeşi şuşaneaua de-a curmezişul spătelOr. iorga, c. i. i, 170, Cf. BIANU, D,. S., BRĂTESCU-VOINEŞTI, î. 148. îl luă întîi cu dureri de cap, cu fiori şi junghiuri tn spate, agîrbiceanu, s. 2081 Stăruia cu vorbă, blîndă, pi^nînd. mînile cînd j)e .SQeţele ifiiiiia,'cîilă pi ale altuia. mironescu, s. 196, cf. topîrceanu, 'p. jo. 65. Statea cu spatele la noi Şi nu avea scaiinul c'eX'mai bun. camil p'sţres'qu, ^ 129.., Călug^rul, cu spatele lipit de fifîna ţtşii, o privea făi-q s-o"vadă., coc£Â, s. 'i,' 343. Pumnalul acesta a fpsţ găsit pnfipi în.spatele profesorului. .căunesc.u,,b. i. 257. Cunosc uniţi care cere scuze, la teatru, spectatorilor clin slplul poster for, ,că stă-întors cu spatele, ralea, s,. t. i, .200, cf. dl. "Ni-culaie. dormea cu tatăl său spate în spate.- -preda, m. . 44, ,cf. DiM. Pe spatele său se zăreau urmele rele. ale altor lovituri., barbu, ţţiţiNc.. 57, ,cf.' m. d.. enc., tjEX. Spate rău ijicîrligatc, Buze mari şi lăbărţţde! jarnîk — bîrseanu, dv 16-9, cf. aiîim,-i/i h 56. Şi.cu suliţa^l împunge, Drept in faţă, drept în şxp.ate. balade, iii, 1J4.' Am o tăietură-n spate Şi mult; mă tr,age la moarte. . folc. olt. — munt. ii, 120. Io mă eulc -cu. spat'ele-cătă dumniata. o. bîrlea, a. p. ii, ,364. 'v- F i g. Au rămas rană nevindecată ,în spatele bietei ţări. amiras, let. iii, 37/34. Tîrgal. . . 0.s,ă-şi ducă-fi spate atmosfera udă. topîrceanu, p.. o.. 141. Cînd-, rîul lung se-ntinde în albie pe spate, T-îrziu, cind pîcle trişte dc clopote se bat. deşliu, o* 5. • <>■• Loe.iadj. lat în spate — cu umeri largi; voinic, spătos, (învechit şi popular) lat în spate, (v. s p a + ă1 I i). Îşi face intrarea pe uşă un bărbat scund, lat în spate, du fălci- puternice, camil petrescu, o. ii, 248. Acum a crescut, e voinic, lat în spdle, puternic, stancu, M. i. 212. Lat. e-n spate, gres. în os, Dar la fafă mi-i frumos, balade, ii, 11: •v’ L o c. a d v. Diu (sau de la, de după, învechit, rar, după) spâte = din (spre) partea opusă feţei cuiva; dindărăt, dinapoi, dirt urmă. Şi Sara după spate, de după uşa cortului [auzi] aceasta, po 57/7. Dc vrea să agiute, să treacă Dunărea şi să ia pre turci de după spate. şincai, hr. ii, 272/9; Se pomeni deodată împins 'de la spate de mulfimea celor de jos, care veniră tiptil pe scară, vlahuţă, s. a. ii, 98. Fără de veste auzii, de la spate, pe dascălul Aiecu strigînd. hogaş, dr. i, 25. Păşise şanful să se ferească de împroşcarea stropilor, cînd un glas îl strigă de la spate: c. petrescu, î. i,. 152. Vînt prielnic ne mină din spate. i. ţbotez, b. i, " 53. Un pluton de gornişti. . . le suna din spate'. brăescu, o. a. i, 27. S-ar fi luat după mine şi mă prin- '-dea din spaie. voiculescu, p. i, 101, cf. dl, dm, dex. Fuy.l, urile, de la spate, C-oi lucra şi a ta parte ! jarnîk — bîrseanu,, d. 463. Apuciridu-i mareu din coaste şi de la spate, nu se lăsa. marian, t. 136. în (sau la) spate = a) (şi loc. prep; in, la sau pe la, spatele ...) în partea opusă feţei; la o oarecare distanţă în urma' cuiva; înapoi(a),' îndărăt(ul). Mama.... vine tiptil, in virful degetelor, pe la spatele mele., creangă, a. 66, cf. barcianu. La stingă voievodului c doamna, ... ■camâraşul şi boierii la spatele for., iorga, c'. i. i, . 162. De o parte Vineanu, -ori Berlescu. ...la spatele lor clientul, brătescu-^voineşti, p. 196. Stăpînii, în: cojociţe, se cuibăriră î-n pai'ţ, In sanie, la spatele slugii. : agÎrbiceanu, S.--284. Femeia\duse la spate geanta de muşama neagră, c. petrescju., î* i, 24. In spatele, nostru rămînemi aceleaşi urme de paşi. sahia, n. 62. Întoarce. capul ca să observe . ce se intîmplă la spate, teodo-reajîu, m.-iii, 111. Iii spatele musafirului .nepoftit, şe. 10:29 spate - 1293 - SPATE zăreau îmbulzindu-se capetele slugilor, c. petrescu, a. r. 119. în spatele nostru se opreşte o căruia, stancu, m. i. 141. La spate, îngropată' pînă la mijloc în fin, fata măluşii. id. d. 5. El nu făcuse decit să mute la spate lopata lungă, pusă de obicei tn fală. tudOran, p. 99. Ceilalţi se ingrămadis'eră la prova, ca gurile căscate, 'în spatele căpitanului. id. ib. 105. Privind cu drag, întîiă oară... Nepoţii’toţi ce-aleargă-n spate Ca stilpii Căilor ferate, brad, o. 79. Am pornit-o încet ■ pe uliţă la deal, cu soarele în spate^ lăncrănjan, c. iii, '486. Pe banca udă în parc noi Şi-n spatele nostru zidul de piatră, v. rom. ianuarie 1965, 40. Feţele anonime, necunoscute şi de nerecunoscut, care rămîneau in spate, le simţea şi erau ameninţătoare. România literară, 1970,. nr. 82, 18/1. în dreapta şi-n stînga, în faţă şi-n spate drumul nu-mi oferea nici un fel de impresii, v. rom. aprilie 1970, 5. Măi bine mă pui jos la spatiti lui să dorm oleacă, o. bîrlea, a. p. ii, 285. Cîte cruci vei face, dracul tot la spate şade. zanne, p. vi, 594. (F i g.) îl ştiu eu cit e de priiior şi de darnic la spatele altora, creangă, p. 250. Stam acolo, fiecare în ptăgul ttliţei, avînd la spate certitudinea scutului matern şi' a apropierii duhurilor strămoşeşti. blaga, h. 15. Plutele sînt luate în seamă de alţi oameni, în spatele cărora veghează negustori pîntecoşi. tudo-ran, p. 95. Avu o uimire mică, senină şi puerilă. în spatele ei însă gîndirea lui rămînea liberă, preda, r. 295. Societatea, în spatele căreia activa gruparea conspirativă. . ., se orgdhizeifiă. ist. lit. rom. ii, 248. Ced 'mai tinăra generaţie de compozitori au la spate experieriţh celor ce îi preced, m 1968, nr. 7, 8; b) (de obicei construit cu verbe ca ,,a lua“, ,,a duce“, ,,a purta“, indică modul de purtare a poverilor) sprijinit pe urniri sau pe toată partea dorsală a corpului; în spinare', (I. 1), (popular) în circă, (învechit) în spete (v.. spată1 t 1). Ajută-mi mie, unui bătrîn, să încarc această sarcină în spate, ţichindeal, f. 170/17. Ro-binson luînd broasca în spate au dus-o acasă, dră-ghici, r. 85/2. încalecă şi Dănilă pe burduv, iară dra-cu-i umflă în spate,şi zboară iute. ca gîndul. creangă, p. 59. Săgeţile şţ Pfirtpu în ,o tolbă atîrnală la spate. xenopol, i. r. ¿1, 81 :-'GU era de - lacom şi de zgircit, să fi putut, şi-cfr fi luat moşia. în Spate şi ar fi dus-o cu el. a'SÎrbiceânu, s; 103. Un. . . om c-un cazan in spate ii da mereu cu gura. dumitrescu, str. 11. Babele veneau şontocăind cu coşuri de vreascuri în spate. voiculescu, p. ii, 94. Gata oricind să-şi încarce în spate-bagajul uşor şi să pornească în cine ştie ce colţ de ţară; sadoveanu, o: xix, 159-' Sînt clipe clnd în spate aş vrea să port o cruce, pillat., p. 14. îmi duce, el însuşi, rucsacul în spate, blaga, h. 209. Poartă în spate un maldăr de . iarbă plin de rouă. stanc.u, m. i. 63. Mişunau- limonagii-, vînzători de salep, purtind în spate ciudatele lor .cazane de alamă, tudoean, p. 16. ' A netezit .pămînlul călind ţărina-n spate, labiş, •p. .33. Nu ntă da, maică, ,departe, Să Piu cu hainele-n spate, Cu trupul, beteag de moarte, jarnîk — bîrseanu, d. 273. în luna lui mai, în şeapte, Ne puse raniţa-n spate, f.olc. OLT. — munt. ii, 4-23. Ginerele să-l porţi toată.ziua în spate, seara tpt el zice că a ostenit, zanne, p. iv, 374. Pe la spate =. a) prin partea opusă feţei; pe din dos;, pe dinapoi; prin urmă. Tu tiptil vii pe la spate, Nici te simt de lin c.e-aluneci. vlahuţă, s. a. i, 257. Stai., sâ-nchei şi testemelul Pe la s-pale. coş-buc, >p:i, 104. încercă s-o atace pe-la spate, hogaş, dr. I, 198. Din casele bulgăreşti, începură, pe la spate, focuri de armă. c. petrescu, ;î. i, 122. Lovit pe la spate şi cu sete,. . . a simţit cum. se despică pămintul sub el. 'O. M. ZAMFMESCU, 'SF.< m. n. i, .75., Ar fi putut să mă cuprindă o dată, cu braţele, pe la spate, blaga, h. 79. Unul dintre derbedei... i-a prins 'insă pe la spate ciocanul şi era să i-l smulgă', camil petrescu, o. ii, 92. ■ Jandarmii, -pe- la \spate, Cobză m-au încins, de coate, paraschivescu, c. ţ. 108. Fantome, cu sîngele înc'ă în vine, pe-ascuns Lovesc, pe ia spate, labiş, p. 246. Fete-venite;.. Ce vă stau cam pe la spate Tot cu gurile căscate, pop., ap. gcr ii, 316. -Credea că iese pin’fund şi fuge şi vine şi-l laie pă la spate, o.-bÎ'RLEa, ■ a.'p. i, 173; 1>) (tig.; şi in forma în spate) fără să fie de faţă; in lipsă; pe.ascunş. în spate, ea. din puş-lama şi"din pezevenghi nu-l scotea. M. i. qaragiale, c. 13QS.Pe la- spate toţi ţi spuneau „oncU Miehţl“. teodoreanu, M. ii, ,94. Vc spate = a) şpre partea djna-poi a corpului; ¿către -ceafă; Înapoi, îndărăt. Ea jşe prinde de gnumazu-i cu • mîjiuţele-amîntîouă Şi: pe spate-şi lasă-capul, eminescu, o. i, 154, I se lăsară braţele grele, capul îi.căzu pe spate. D. zamfi.rescu, t. s. 78.- Astfel îmbărbătai-se lăsă .uşor pe s.paţe. Cl-u-riţescu, gr. 11. Mai la urmă rămase un ţigan, bp- • trin. . . cu părul sur,, lung şi rcţr, dat pe spate, agîr-biceanu, s. 149. , qu părul capţanju, lung şi dat pe spate, rebreanu, p.. s. • 38v S&rbciţii, tnţhinţod ridicau plosca, aptecîndunse pe spate,, gîlgîina cu pumnul după cap. mironescu, ş. 71, Purta, cppul sus, .puţin dat pe spate. c. petrescu., î. ,i, 88. Cină n:a ..m-ai putut să rabde, a lăsat capul pe. şpate, g. m. .za.mfi-rescu, sf. M. N. i, 62. îşi dă pe s.pg.te tojt părul iţe beteală: piulat, P. 75. Apoi se lăsă pe spate, într-g. poziţie calmă, rece şi meditativă... călinescjj, . o. i, 9. Unele, dîndu-şi capul pe spate, rîdeau. bogza, a. î. 388. în părul negru, dat pe .spate, străluceau ici şi colo fire de argint, vinea, l. ■ i, 113. Dîfldu-şi căciiila pe spate, se .scarpină tn creştet. tudor4N, p. 23. Cu capul dat pe spate Iram privit, jsanos, v. 272; b.) (şi loc. adj.) (întins) cu faţa-in sus,. Căzu jos de pre ■ scaunul carele <şe.dea înaintea uşilor, pre sj>ate, şi i se frinse spinările, neagoe, înv. 24/^2, cf,.: i. .golesc«, c., valian, v. Înotînd cînd pe o coastă, cînd pe-spate, tologindu-se woluptos ■pe patul de valuri, emineşc-u, p. l. 100. Peste el cade pe spate ucigaşul lui.,,vl.ahwţă, s. a. iii, 374. Şi bietul căpitan căzu Pe spate-n şanţ. coşbuc, P. ii, 43. înotul este de mai multe feluri . . . Cu faţa-n sus trăgînd apa dedesubt. Se mai zice şi „pe. spate“ sau „pe spinare“, pamfile, j. i, 58. De-prindeau deosebite feluri de înotat, „cu .stîrijinul“, „ca broasca“, „pe spate** ■ agîrbiceanu, l. >t. 33. îi sări căciula, căzu pe spate şi îşi zdrobi capul de gheaţa tare ea piatra, id. s. 308. înamoratele sirene. . . încep să-noate Pe spate, minuleseu, v. 24. Caii, smucifidu-se, porniră... r-ăsturnindu-ne pe spate, brăescu, o. a. ii, 15. M-am trezit, plutind pe spate,, cu braţele desfăcute: g. m. zamfirescu, m. d. i, 89. Altul a alunecat şi-a căzut pe spate,, cocea, s. ii, 157. Cei mai mulţi dintre bolnavi dormeau, unii pc-.o coastă, a,Iţii pe spate. sadoveanu, o. ii, 118. Lui Diogene i-a trebuii numai o putină răsturnată în care [ocuiă întins pe spate. arghezi, B. 88. întins pe spate, cu ochii închişi, işi auzea limpede bătăile repezi ale inimii, t. popovici, si. 337. Ea posedă o tehnică a înotului pe spate cum rar ne-a fost dat să vedem. ;sportul, 1969, Ar. 658, 4/1, cf. m. D. enc., dex. Scoală, scoală, măi bărbate, Nu mai tot zace pe spate, alecsandri, p. p. 53. Pe spate se aşeza, Din fluier că mi-şi cînta. folc. oli*. — munt. ii,-204. Frati-meu stă pă spaţe-n pal... niţj ţor n-are dă uite. o. bîrlea, a. p. ii, 108. (Cu) niîinile^sau cu palmele) Ia spate = (de obicei construit cu verbe ca ,,a pune“, „a ţine“, ,,a sta“, „a se plimba“ etc., indică un mod de relaxare, o atitudine de meditaţie sau de încordare) cu mîinile încrucişate pe porţiunea lombară a spatelui (I 1). Urmează, să se plimbe, cu miinile la spate .de colo pînă colo. caragiale, o, ii, 21. Se plimba gînditor, cu mîinile ,la spate., de .la-.un capăt la altul al curţii, vlahuţă, s. a. iii, 433.. Cu mîi-nile la spate, Gheorghe, chelnerul, nici nu se mişcaşe. gîrleanu, n. 58. Se opri să cerceteze pentru a- cine ştie cîlea oară, cu mînile la spate, o icoană din părete. c. petrescu, î. ii, 243. M-am pomenii ■ plimbîndu-mă alături de el, tăcut şi eu şi cu mîinile- la spate-, G. M. zamfirescu, sf. m. n. i, 32. Olguţa se plimba cu miinile la spate, din ce în ce mai repede, ca cineva care născoceşte dialoguri cu replici scurte, teodoreanu, m. i, 264. Pcetul..., Cu mîinile la spate, cu coamele pe umer, Se preumbla prin codri, călinescu, o. h, 15. El se plimbă cu mîinile la. spate şi tu dai zor. stancu, 10329 spate - 1294 - SPATE D. 103. Şedea şi privea locul cu palmele la spate. barbu, o. 7. Gînditot şi cu miinili la spate, Merg, pe calea ■ ferată, sobescu, p. 8. A continuat să meargă liniştit, cu mtinile la spate, învirtindu-şi bastonul, eă-NtiiKsdu, i.. 89. Ţinea veşnic mtinile la spate-purlind carteă'şi ‘Ziarele.cinema, 1968, nr. 9, 34. . L o c. a d v. şi prep.'în (sau pe) spate (ori în spatele cuiva) = In obligativitate (a cuiva); in atenţie (sau In atenţia cuiva); în. sarcină(sau In sarcina cuiva, v. sarcină 3 a) in !obligaţie(sau in obligaţia cuiva), ‘în grijă (sau în grija cuiva), în socoteală (sau pe socoteala cuiva v. socoteală 3 b), în cont (sau in contul cuiva), pe seamă (ori in seama cuiva), v. seamă I 2 b), ■ (învechit) ' în spetele cuiva (v. spată1 I 1). Şi băgatu-n-ai tn cursă, pus-ai sctrbi tn spatele noastre.' psalt. 124. De-aceastea de toate ce ne vin tn spate Nu ţi-am uitat, Doamne, a ta bunătate, dosoetei, ps. 145. Mă Irezes'c că*mi cade-n spate Un proces neaşteptat, sion, poezii, 53/11. Este citat... pentru a i se pune in spate susţinerea poligamiei, conv. ut. xv, 353. Îmi strinse mtna cu căldură mulţumindu-mi că l-am întovărăşit şi-mi lăsă trăsura pe spate cu două ore de plată, gane, n. iii, 161. Ipate, ca cel cu grija In spate, se frămtntă el cu mintea. creangX, p. 158, cf. 40, ddrf. Dar dacă-l omorlse altcineva pe bătrtn şi Milu luase tn spate totul, să-l scape pe omul acela? v. rom. noiembrie 1964, 18. Tu rămti cu grija-n spate, jabnîk — bîrseanu, d. 306. Dorurile dintre sate Toate zac la noi tn spate, bîrlea, l. p. m. i, 320, cf. udrescu, gl. -v> Loc. prep. Din spatele... = din urma..., de din-dărătul... De pe1 pridvorul din spatele ei, se vedea peste zid, tn curtea... şcoalti. caragiale, o. i, 22. Murmurul din spatele lui crescuse, barbu, g. 159..-v” Evx p r. A Intâwrce (sau a arăta) spatele ori (învechit, rar) a da spaţelp =/a pleca brusc de undeva; a se Îndepărta în .iţiod -ostentativ (şi¡ nepoliticos) de lingă cine\4; a nuciftăijvreâ să |ţie (de cineva sau de ceva), a dbVcni indiferent; (învechit, rar) a pune spete (v. spată1 I 1). Şi omortnd mulţi turci, au dat spatele şi s-au apucat de sănătoasa tn fugă. dionisie, c. 208, cf. 164, lb. în loc de plată spatele-ţi arată, pann, p. v. iii, 108/18, cf. baronzi, l. 45. Frumoasa contesă ii întoarse spatele şi se uită din fereastră pe uliţă. eminescu, p. l. 75. Cenuşii şi anonime... ti întorceau spatele 'pieheriţele. anghel, pr. 95. Om mai stăptn pe sine, Se’- mulţumise numai să-i întoarcă spatele, chi-riţescu, gr. 157. Fără nici o ceremonie sau „drum bun", fjni întoarse spatele, intră tn culcuşul său. hogaş, M; N. 57. Te-am cinstit ca să mă faci de ruşinea lumii fii;pe urmă să-ntorci spatele? rebreanu, i. 195. Nu i-aii răspuns la salut acum, cînd s-au tnttlnit la masă, ci pur şi simplu i-au întors spatele, mironescu, s. 154. Gqmşa, ne putem întoarce spatele de pe acum. c. petrescu, î. ii, 58. S-a mulţumit să-i întoarcă spatele. Se -, supărase crunt. g. m. zamfirescu, ■ m. d. ii, 294. Fă, ce vrei, mormăi el, intorcînd baciului spatele. voiculescu, p. i, 171. Scuip şi eu şi-i tntorc spatele. stancu, (6. 28. Le-a întors spatele la toţi şi s-a dus să se culce.' preda, i. 187. Se făcea că are treabă, ti întoarse spatele, barbu, g. 149. Tineretul întoarce spatele televizoareldr, plictisit de stereotipia programelor. contemp. 1969, nr. 1 178, 5/2, cf. zanne, p. ii, 430, v, 504. (învechit şi popular) A pune (sau a da, a aşeza) Ia (ori, după) spate = a nesocoti; a uita; (învechit, rai) a da la spete! (v. spată1 I 1). Punînd după spate i pre iubiţii părinţii săi... au venit în crăimea nffastră a Ungariei, şincai, hr. i, 326/10. Datoria cătră- mai-marii lor şi înalta cinste niciodată, nicidecum ţiu o vor pune la spate, ţichindeal, f. 257/12. Cînd veni : la jumătate, Mîndra mă dete la spate. pann, p. v. .ii, 123/21. Dacă proiectul meu de a petrece iarna tn străinătate tt-a mihnit, dă mîhnirea după spate, căci ■mi-am schimbat planurile, alecsandri, s. 118. Ciuda asta o dau la spate, pamîtle, j. ii, 166. Ctte nu-mi zice mie neamurile lui Enache, dar ele zice, şi eu pui la spate, preda, d. 42. Sănătos, sănătos, afeza totul la spate, n/z şe încurca, şarbu, g, 13. Să trăieşti, Mane firtate! Dă-ţi mtnia după spate^’Ga să bem, in giumălale.:, alecsandri, p. p. ,75, cf. uiiaîScu, gl., zanne,;. pj. îi, 428. (Popujar) A,,fi eu frica, (squ cu gheată) In spate ^ a fi înspăimîntat de "ceva; a avea teamă, a-i,fi frică de cfva.. Pfin qsemiMţfpre-ţqluiri. nici arendqşul nu,,va* fi.cu frica ta -ijUm^ilnd tn arendă ven itul unei moşii; i. ioni scit, b. c. 3(59/15. Ştiu aiîta că etam cu gheaţa-n s,pqte .de fricii pin-am ajuns la Borca. creangX, a. 29, Cînd se afla cu ¿insul, era totdeauna cu gheaţa-n ,spcite„~sADovEAfju,- o. ix, 33, cf. zanne, p. ii, 429. (Populaf) A nu şti (sau a nu visa) nici cu spatele = a nu ştj nimic,.Arfi cu totul străin de ceva, a nu avea habar. Insă mama, sărmana,, nu-ştia devasta nici cu ¿pa&le. .creangă, a. 55, cf.. tdşg, SjERişAN, d. Şi aşa, ţunţa trecut Flo-rea peste hoţăr, nici cu spatele nu ştia ce soartă o să aibă. camilar, c. P. 67. începu şi mai tare să se jure ... că nu ştie nici cu spatele cum de-au venit ele in buzunar iu la .dinsul. sbiera, p. 157. Nu ştiu nici cu spatele pe unde ai umblat şi ce ai făcut! marian, t. 342, cf. zanne, p. ii, 429. (Regional) A da pe spate = a bea cu lăcomie ţinînd capul adus spre spate (I 1). Ipate, care da oca pe spate, Şi face cu' mtna Să-i mai aducă una. creangX, p. 150, cf. ddrf, zanne, p. v, 454; A sţ da pe spate = a se, da tumba, v. t u m-b ă1. Cf.. alr i 300/315. + Paiţte a unui obiect de Îmbrăcăminte care acoperă spatele (I 1). Ast petec... Din spate-ţi, din manta ta-l tăfqu. ,'aristia, s. 32/18. Să-i înfigă pe furiş tn poala hainei la spate o undrea. dumitraşcu, str. 23, cf. CADEv.Sţ zgribulea tntr-un pardesiu vechi, tn: stil de redingotă, . cu doi nasturi înveliţi tn postav la spate. cXţ-iNEScu,, s. 10» cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Dară dguă./f. [cămăşi] ts făr' de spate, doine, 243. M-a gonit‘;-ogra<ţa toată Şi mi-a rupi cojocu-n spate. folc. mold. i, >.110. + Procedeu de înot la suprafaţa apei, culca ţ cu faţa ¿în sus; probă sportivă de înot care foloseşti acest procedeu. Cf. m. E, -ENC., DEX. ' . ■ 2. (Şi, învechit şi popular, la pl. cu valoare de sg.) Partea superioară (posterioară, în caziil poziţiei verticale) a corpului unui animal vertebrat, situată de-a lungul coloanei vertebrale între gît şi coadă sau între gît şij anus; p. g e n e r. partea dorsală,. opusă feţei ventrale, a oricărui animal; spinare (I 1), (învechit şi popular) spată1 (I 2), (regional) şale (v. ş a’ II1). Boi de aramă carii finea th spatele sale mare făcută de aramă şi Intr-acea mare de aramă spală preoţii mîinele sale. cheia în. 8r/28.. Spatele [celor patru vite]... era pline de ochi Şi ptntecele aşijderea (a. 1775). c.cft ii, 106/24. Se găsesc broaşte cu ţest... atît de mari ctt poartă cîte patru şi cinci o'ameni tn spaiile lor. amfilohie, G. 159/10. Beitbecii trebuie să fie... cu nasurile ctrniie, spatele să le fie late. economia, 86/19. Dintr-atita cîmp, pre spatele meale ţi-al aflai ţie cale? ţichindeal, f. 36/19. [Taurul] are. . . fruntea lată, botul mare, gitul cărnos şi gros, spatele şi peptul late. brezoîanu, a. 534/17. Spatele negru ca murea, aripele Şi coada negri, marian, o. i,‘300'. Din copită murgul bate... Scumpă şa] să-i pun în; spate, iosif, v. 93. Păunul s-a apropiqt, ha răsturnat cu ciocul pe spate, gîeleanu, l. 15. Luai şqiia din: spqlele Pisicuţei. hogaş, dr. i, 159. Şobolanul.. . s$ pune pe spate, sadoveanu, o. xx, 213. Aripi încep să-i crească tn spate, bogza, c. o. 43, cf. Dl, dm, dex. Murgule, călule pag.. . Cu şa arăbească-n spate. vţiLPESCu, P. 47. Ajungă-te dcrul greu, Pe şeşul Sibiului, Pe spatele murgului.' jarnîk— bîrseanu, d. 204. La cap pajere, La spate seceră (Cocoşul), pop., ap. gcr ii, 371. Amărît în loc şedea, Pe spatele murgiilui. eaLade, ii, 216. <0* Loc. a d v. Din spate = a) '(şi loc. adj.) (care este) posterior. Mă bucuram cum, bătea iepuroiul din labele din spate, de răsuna înlreagq cotineaţă-, romAnia literarX, 1969, nr. 63, 19/3; b).jdin urmă., dinapoi. Cu chiu, cu vai am pornit mai departe, împingînd calul, ca, pe un camion hodorogii, d{n spate, soijescu, u. 46. .Pe spate = spre partea posterioară, înapoi. [Iapa] întinsese Capul înainte; urechilele lăsase -pe spate, negruzzi, s. i, 10339 SPATE Spates 42. [Boul] se "afla... cu capul dat tn mod tragic pe spate. booza, c.'<>.; 31. <0* E x p r.(*Rar) A vorbi "(cuiva) en din spatele cnltilul = a- vorbi (cUi-vâ) cu aroganţi cu aer -de ■ superioritate. Mihai 'vedea cum oamenii, care altădată îl• preţuiseră, ii vorbeau ca din spatele calului. T. popovici, se. 15. 4 P. anal. Creasta (a unui munte, a unui val de apă etc.); spinare ( I 3). De ctie ori a zburat ea pe spatele acestor repezi .talazuri. hfxia.de, i„ b. 1, 72/3. Trimba de fineaţă uşor înclinată pe spatele rotund al muntelui, vlahuţă, ap. TDRQ. ... II. P. anal- 1.. Partea .dinapoi a unui lucru, care se opune feţei sau oare se află în direcţia inversă; prien-i tărji lui; spaţiu dintr-o încăpere, dintr-un vehicul etc.’ corespunzător acestei părţi; dos, fund, (învechit) spinare (15). Cf. şXineanu2, BESMEţarX; d., cade. Spatele cuţitului. ioanovici, tehn. 258. înccpusesă tragă linii cu un cărbune pe spatele unţii carton pictai, vxasiu, d. 98. Partea pe.care alurţecă,aşchiile se numeşte pieptul muchiei, iar faţa dinspre piesă, spatele muchiei de tăiere, orbo-naş, mec. 57. Cabrioleta zvţcni tn trap... Clempănea ţigănuşul in livrea, pe scaunul cocoţat din spate. c. petrescu, a. r. 42, cf. dl., Casa... cu bucătăria, tn spate şi o verandă mică tn faţă, preda, r. 11, cf. dm. Case noi, mai bunehsau făcute ia repezeală, .din chirpici, spate la Spote,^ umpluseră locul, barbu, g. 85. înioarşfi cu spatele ţp. drum, împotriva crivăţului, era o locuinţă tipic humuleşteană. românia literară, 1969, nr. 20, 3/1. Călătorul de pe canapeaua din spate a interzis, şoferului să prezinte actele la control, scîn-. tei a, 1969, nr: 8 219, cf. m. d, enc., î>ex. -v- Loc. a d v. şi prep. In (sâu Ia, pe);spate; (ori In sau la spatele:..) ,1$ ?paţtea ,piişi .^ilen^-ii unui'lucru; tndâfât(ul). .M işpstSli’oăqîltâ wgofiţ\lbT.., era firi&Ha, lemnăria şi grădinâ), orticA, c. e. ii, 5£I3. Mult'îmi place-a mădăşa Pe un*je{ lăsat pi spate, sion, poezii, 107/5. 'La spatele pădurii cobora măreţ soarele, ca-r agi ale, ®r v, 221. La spatele, cuptorului, fiul împăratului v$zu o .grădină: ispiSescu, l. 359, cf. 264. în spatele căseloi'părinteşti era un ideal minunai pentru săniuş; brăteşcu-voineşti, v. 79. Bălrtna noastră casă ... La spatie cu finttnă şi-un tei cu coama frtntă. voiculescu, poezii, i,' 12. Boierul avea şi el o vie.;, chiar peste drum de conac, tn spatele bisericii, camil petresCij, o. i, -27, Brutăria se află chiar tn spatele gării, stancu, m, i. 1.74. Apa mării, aşa culcată pe o parte, se mai ie.găr\a,' rididndu-se cînd tn faţă, cînd în spate, tudora^, p. 159. Ştia că acum or să iasă ei, cei care, acolo-, îm spatele porţilor înalte. . . făceau să se audă Şi să..'i!r\eargă; misterioasele maşini, preda, h. 6. Luna răsaţî.tji spatele piseuliţi. labiş, p. 334. A alergai, tn spatele căruţei şale şi a smuls cepul de la butoi... şĂNULESţExj, ■ i.1 165. Soarele dispare în spatele norilor. ciNEsţA, 1968, nr. 1, 22. (F J g.) în spatele aparatiilui de stat burghez se află puternicele concer-} nuri şi uniuni monopoliste .care dictează voinţă lor. coNTEMjp. 1953, nr-'371, 2/2. îmi intrau tn cap cu-vintele'ei cu o claritate absolută, dar nu ştiam ce se ascunde^ iii Mpaiele lor. preda. î- 37. Mi-arh dat seama de fapt. ce se ascunde tn spqţele vorbelor pe care le spuneau unii şi alţii, lăncrănjan, c. iii, 84. Nu o dati am fost piartoriil rezolvărilor comode, tn spatele cărora :şţ ghicesc lesne simplismul, efectul telefonat, incapacitatea de a ginii subtil, cinema, 1968, nr. 3, 14. Eşti tentat să bănuieşti tn spatele faţadei supe-nnteleetuale iţTuţle goluri, ib. nr. 10, 34. Din (sau de Ia) spaţe; (ori iin spatele. . .) = din direcţia opusă feţei sau orientării unui lucru; dinapoi (sau dina-poia...), dindărăt (sau dindărăţul.. .). O pulbere fină de aur se ridică din spatele codrului şi se împrăştie In sus. vljVijvţă, ş. a. iii, 238, ei. 294. în grădina dţn .spatele hanuluij Pitachc şi Năiţă dorm duşi. bră-tescu-vdineşţi, P- 62. Stăteau tn stranele din spatele celor doq.ă ştrăni cantorale. agîrbiceanu, s. 529. Uragane ce răscolesc inutil valurile, dar dac din spate şi corăbiile ţncăfcate spre ţărmuri. LqvitiEscu, c. iv, 57. Din:- spatele fabricii apărură soldaţii. sahia, n. 37, Au slrtns librarii ambulanţi in insula de dugiiene din spatele Casei de depuneri, ărghezi, b. 47. Pe pe-reUtt dirt'ifigiţele biroului întinsese o hartă uriaşă a tuturdr' frofflpirilor din Europa, y. rom. octombrie 1964, 36. L:;& c. prep. Prin (sau pe la) spatele... = prin partea opusă feţei sau orientării unui lucru înapoia . . .; andărătul.. . Ocolirăm fortereţa pe la spatele ei. peli>ion, i. 248/4. Strada plecaidin Calea Plev-nei, prin Spatele unei fabrici de scrobială. a. m. zam~ fireScu, m'.'i>.. ii, 221. Marea trecea pe la spatele vilei dantiiâli'*lipKBZi, b, 133. Cartierul nici nu exista, BucUreştiUÎţşe*„oprea undeva prin spatele atelierelor. preda, n. ,ib, ţf. id. m. 77. Trecură prin spatele unei uscătoţUrd^iţluf. barbu, ş. n. .ii, 278; + Parte a unei formaţii njiîitare, a unui grup de oameni etc. opusă direcţiei spre care sînt orientate. Şi lovind tn faţă-n spate, ca şi fcriv^ţul şi gerul, Pe pămtnt lor li se pare că se năruie toi*cerul, eminescu, o. i, 148. In spatele oştirii munţene ‘.'s-aruncă. coşbuc, r. 28. Să încalece şi să cadă ih coasta şi tn spatele lor. delavrancea, 0. ii, 217. %u sifit tn munţi pe poteci ascunse... şi au căzut tn ’spiŞţle trupelor româneşti, blaga, H. 193, cf. dl, dm^'m.-id. enc., dex. Ştefan-Vodă... apucin-du-i mereu din'coaste şi de la spate nu se lasă. marian, t. 136. •v>- Spatele frontului = totalitatea unităţilor şi formaţiilor care se ocupă cu asigurarea materială a armatei; p. e x t. Întreg teritoriul care se află înapoia frontului (cu toate resursele umane şi materiale). Barbarii:1., tşi construiesc'tn spatele frontului de luptă burguri de căruţe. pA'rvan, g. 149. Fuseseră distruse. . . oraşe deschise din spatele frontului, boc,za, .:A.vî.!î292, cf. dervj în spatele frontului, tn cazarmă, ţdrtlpsfera e‘ cea ¿specifică, r&wânîa liiîssară, !i'9©9, •Aţ.ViŞ;, 19/ii, cf. jrf! 'i>'C.“(F'i':g.) Sarcina constă tn & MtăM/spatţle frontului] nostru şi ari. curâţi<‘ de duşmani. ■ sdÎNTihAy'Î 1952, '*nr. "2 399."' L oc. pre p. în (sau la, pe la) spatele... = înapoia..., Îndărătul . .., în urma,. ^ Se retrage la spatele companiei şi incepe a comanda, bacalbaşa, s. a. i, 63. Regimentele părură că si aşăiă la adăposturi, tn spatele diviziei a 3-a. d. zamfirşscuv p. 235. Ce ne facem, domnule prefect, dacă ti\ spatele ttrupei se ridică din nou satele ? rebreanu, iţi ir, 228. Erau mari meşteri tn a face găuri pe sub' pămtnt şi a ieşi ca nişte cîrtiţe pe la spatele In^piiculu-f. călinescu^ c. o. 47. Cel întrebat şi-a sucit calul .şi cf dispărui tn spatele convoiului. bănclescu, i. 48. 2. Parte a unui scaun, a unui fotoliu, a unei bănci etc. de care îşi regiămă spatele (I I) cel care şade pe acestea; rezemăţoare (v. r e f e m ă t o r2), spătar3 (11), spetează (I 2) (învechit şi regional) spată1 (I 1). Petrecea ceasuri iiţ^ggi singur... cu capul rezemat de spatele fotoliului, p;. zamfi.rescu, t. s. 15. Se conturau . . . două scaune, fără spate, rebreanu, .p. s. 60, cf. molin, r. b. 287, 'cape. Astă n-o mai pred! spuse, lăsîndu-se pe speţele jilţului de paie. c. petrescu, 1. i, 9. Se lăsa pţ-spaleli'fololiului cu un hohot di rts zgomotos. voiGm,igSG.u,: v. 'n, '195.' S-a suit pe spatele scaunului, ca să ajungă,, deasupra dulapului, arghezi, s. vii, 20. Adormirea pe jumătate pe o bancă fără spate era foarte ¡jiconţof/ă. blaga, ' H. 119- Rezemă-toare tot de capele de lei .pentru sprijinii braţele au şi scaunele de malwn ea spfyte" foarte tnalt. camil petrescu, o. ir, !4Ui' cf. pl, dm, sf. d. en<5-, dex. Scaun cu spoturi, alr i ^ 705/4(5?, cf,_ jh., 705/835.' + (Prin Bucov.) Spătar3 (2). Partea te1' jos a comarnicului, de care ciobanii iş.hr.eczemă spatele, ca şi comarnicul însuşi din făţ$' sim'ngii, se numea spătel,... iar în munţii Rodnei,'şpctte. vuia, păşt. 56. 3. F i g. Protecţie (1, 2). Pe urmă spate şi ajutor le-au fost. zanne, p. ii, 480, cf. tdrg, resmeriţă, CADE. — Pl.: spate şi (regional II 2) spaluri. — Lat. spatha. SI'ATÎL s. n. v. spăeel. - . 10330 spaxerează -lgCŞ T vSPA-Ţ1 , SPATEJJEÂZĂ s. f. y. şpcţţerează. . SPÂTIC, -A ad>j. Care ţine de spat1, care este format din spat1. Peste acestea urmează un orizont de-culcare vişinii spaiice. onæescu, g. 276, cf. 347, ltr2, ţţN2; ' — PI,: spqtici, -ce: — Dih .fr.'spatiquc. . < ŞPAŢICĂ adj.- (Bot. ;• despre bractee) Care se prezintă sub forma unei spete2. Florile accslei grupe lie plante au un oarecare •număr-de bractei:., .; bractee-spati.ce-, ciad sînt ierboase, verzi sau incolore, şi mem- ■ branoide. grecescu, Bh.r'9r- ■ ■ — Pl.: spaiice. ’ ' . «- Spaţă2 -¡-.suf. -iei. SPATH ÉL s. n. v. spjiccl. ... : SPATj.E1 s. f. Una dintre cele pa'tru culori ale căr- aţilor de joc, reprezentată printp-un setnn asemănător unei frunze -,de trifoi, de culoare neagră; ghindă, • treflă, (regional) cruce.1 Cf. 1. (Bolescu, c., valian, V., .POLI2U, DDIiF, BAKŒIANU, ALEXI, W., ŞAINEANtJ2. : Fănaehe. -. . blojdi mult timp ochii la fanţii şi spatiii ■ ce d-.abia se mai zăream:ap-.,TDRG;-Cărţile.valorează 25 : • cărţile 2, Spatiile 1, concinele cite 1. pamfile, j. i; 15, cf.’135. GH despre spaţii, euconu -Io-niţă rt-auea niciodată mcfi.mult de şâse. hogaş, db. iis 88, cf. resmeriţX, . D-, -CADB., Gurguiqţi, peste - cariile ■ slinoasei presărate pé mcfcaful încondeiat, ţinteam în mucavaua, vecinului aşii şi spatiii. KLOPŞid'cK, f. 30. 1 i rmmfiraSe fie ailtea -.ori spatii peste umăr şi-i- scrisese, tabelele de la tabinet. ig.-m. zâhîfireşcu, m; 5.37, cf. gâ-lbi, m. phan. 255, SGRiiBAN, D. Jocurile de .cărţi intrate la noi in secolul trecui folosesc, termetţi.in marea lor majoritate .greceşti .(conţină, decar', „iexoflcf, prploş,' rigă, spatie). graur, b. ,'129. Cutitar, caramangiu Ca, un. frate ;de ■ spaţiu. PA*AS.CHIVESCUV C. Ţ. 86, cf. '. DjLrj VDM, M. D. ■ENC., DEX, H IV 57. • —'Accentuat "şl : (rar) -spdlie.'- barcianu. — Pl.: spatii. .— Şi: Spahiu ; s. m. — Din ngr. oraSi. • SPATIE2 s. f. (Omit.; regizai) Florin te (Cdrduèlis ■ Chloris thlorls)'. Cf. polizu, co’nv. lît. xxin, 344, ghe- ' ŢIE, .R.‘ M-s BARCIANU, ALEXI,-\v., BĂCESCU, PĂS. 157. — Scris şi.: spaihie. conv. lit. xxlji., 3'44, băcesc.u, >Xs, . 157. — Pl.: spatii. — Etimologia nesigură. Çf. sca;ii\i. .. SPAŢÎST, --Ă s. ni., şi- f. înotător specialist în înotul :pe. spate. ¡Of. .l/rqm. . 1959, nr. 2., 85.•• PI. :■ spdt:işii-,--stc'.i‘ ■ . — Spate -j- silf. -işf.. . v. SPATÎXJ s. m. .v. spatie1. . ŞPAŢlR s/n. v. sjjătar®. ŞPĂTOŞ, -Ă adj. (învechit) Voinic. tEra pe chipul trupului amu marele Att.anasie la măsură de viiiştă canşpaloşşi canghibos. dqsofţei, y. s. ianuarie 17v/10, cf. ANON. CAR., SCRIB.AN, Ţ), ' — PI. : spatoşi, -e. — Spate 4 suf. -pş. SPATUIAT, -Ă adj. (Livresc) Care are forma unei spatiile, ca o spatulă; plaţ, aplatiza%,■ Foile- inferioare ... sini spatu\aie-, întregi sau uşor si,nuate. grecescu, fl. 66,, pf. .cade. Dinţii spatulaţi întăreau impresia de atletism suav. çXlinescu, b. i. 69; O.mînă părâasă şi mare.., Ô altă mină mică; . . Peste acestea, se a-şează alia uscată şi spatulală. camil petreşcu, o. i, 260, Cf.,DL, DM, DN*, DlîX. -^,P1¡.’. spatulaţi, -le, ■- ’ ■ — Spatulă -|- suf, -al. 1 SPATÛLÀ s. f. Mică unealtă de lemn, de metal, de os etc., de obicei de forma unei lopăţele plate, folosită în m&cticmăs poligrafie, farirla:cve, tăbăcărie, co'hătrucţii etci penthi ' a amestecă'şi a întindÊ dffè-rite -paste. Dacă urmii, piVrzind fluîăitatca l\curăto-rtfă) ciă' firéscâ; se ia ingroşa aşa,’-"Uf,' puţin din- -èl luini cu 'spălura flopăfi(ă), de cură ca un fir rtecar-mat, se ziee că se Ihg-răşă. îtiy. viN; 8'2/l,Jcf. i. golescu, c. Mişcdrea spaiuiei nu 'prâduce mai nici o băşică in sinul lieïviduÜii. brezoianu, a. 15/31, cf. nese cheamă spaţ, p-aiocu-rea spas. ■ x>ti. tv, 4;65, cfc «ÀDE; De-aturiccă ştiu ce înseamnă iţe, ¿ălcăiorii vatdle,-'spat'ş.i natrăi sadoveamu," o. xvî, 396, cf. SC-KlKAN, D.,:LTB2i't>L, DM, .dex. De la iţe pină ■ la siilul dinainte se-zice şpaclu.1® ia 61, cf. 86, i. cr. .•iii,. 187. Partea:dintre'siilul de dinainte şi spală (sau numai de la'bătălură-pînă la spală) să cheamă „spaţ“. ■ şez,, vni, 149,' -cf. '"vicii:, gl., îbrebenel,- gr. p., bo-ceă'nu, gl., eom’.' dih TURNU-MAGtiRBLE. Se. micşorează cit se.poâ-tei'de -mmlt'şi apoi se. sloboade alt. spaţ după ■ sul. iCIAL'ŞAliUr'GL.,'Cf.. AL» I.'l 289,’.A ii'3, 4,-6,: 8, .12. ■Slobost, că mi s-d-gălat 'Spaţul; :mt,s-a îngustal' de nu mai încape sùùeicà. ,kAaV:.-:DiALECT. îi; 26. " 2. Compuse: (Bot.*; regioliail) SptisiH-(lr»cului = a) iai^ă-diilce (Poly'podium vulgare). Cf. ■ polizu, bbandza, ’i?l. Tll, DAite, r. 187, n. xeon, med. 38, TDiiG, borza. d. 105î Ti) ferigă tPblÿélichum filix-rr.as). 'Cf. alexi,-w., 'BrANU, D. s. Sp'àsùl-draculùi creşte pe Coastele munţilor şi dealurilor, adeseori pe întinderi mari. şez: xv, -30, ci. panţu., PL. j cadf, enc.' agr; ; c) ferigă (Dryopteris spînulosa). -Cf.;''t)DRF, conv. lit. xxiii, 1 052, borîa, d. 61; d) 'ferigă-de-eîmp (Pteridium aquilihufti)".' Cf. gmeţie,'!r. m., barcianu; c) năvalnic (Phyllilis scolopéndrium). Cf. borza, d. 129; i) spata-draciilui (Dryopteris filix-mas ). Cf.bob za, d. 61 ; spasul-drumulul ăi "feriga {Dryopteris spiriulcsa). Cf. DPRF. — PI. : spajnri şi (regional) spa/e (alr i 1 289/363, 808).—Şi: spas, (rar) spaţiu (boçeanu, gl., a ii 4), (regional) spâţu (brebenel, gr. p,), spăciu, spauţ, SPAŢ2 -Î2ft7f- SPAŢ1AT spat (alr i 1 289/129, 194, 795), isjtas (ib. .1 289/35), pas (ib. 1 289/69, 107, 186), ptfş (ib. .1 289/109, 112) S. 11. , — Lat. spatium. SPAŢ* s. n. v. spaţiu1. SPAŢKL s. n. v. spărel. SPAŢI vb. 1. T ra n z. A lăsa o distanţă^un spaţiu1 (1 4) intre corpuri ; spec. a mări -inierviuele albe dintre litere, cuvinte, rînduri prin spaţii1 albe, pentru !a scoate în evidenţă, pentru a mări- vîiiüîlita- > tea sau p'ewtru a completa un rind, (îri%ecliit) â rg'p a-ţioiia; a depâ-Pta, à distanţa, a’îndepărta,1 a--Fări, (2). Ci. negulîci, prot. — pôp., n. t».' AUxânUrel. :. păstrînd stema cu. crinul, introduce literele slaiwnè, care sînt deocamdată nedibaçe şi altfel spaţiale pe <3-parte ■ şi alta a monedei, iorga, c. i. iii, 13, cf. cÂ'ôïip dl, dm, dn2, m. D. enc., dex. F i g. jntervalul-’cte1 tïrhp care spaţia un eveniment sau altul de fA'omèàiüf'în care acesta dêvenea materie prima peritra film. Cinéma, 1969, nr. 5, 25: Tăcerea -s'pâţiază ’că Ih stiie, lătrat dc'ciini, muget dé uite şi"taré a'cc'enfc omeneşti. teodoreanu, ' m. in,->-89. ■ ' : — Pronunţat: -ţi-a. -^"Prçz. ind. ; spaţiez. ' ' — V. spaţiu. SPAŢIAL, ,-Ă .adj. 1. C.are ţine,de spaţiu1 (I 1), privitor ţa spaţiu1, al spaţiului1; ddn spaţiu1. Categoria spaţială, temporală sau cea a cauzalităţii există şi .perdra gindirea lingvistică, puşcariu, l. r. i, 133. Procesul, formării ideilor lui în afară de orice condiţionale ţeiîţporală sau. spal/ală. vianu, l. u. 478. Priplre piin\ele calităţi ale, percepţiei spaţiale e aceea de a aşezq obiectele..unele lingă altele-, ralea, s. ţ. ii, 109, cf. dl.; dm, dn2. Sînt preocupările privind modalităţi ée percepere spaţială a muzicii.-m 1968,. nr. 1, 19, Pictura. Renaşterii cucerea adlncimca spaţială, cinema, 1968, nr. 8, 22. Artele spaţiale — pictura, sculptura, 'arhitectura, artele decorative şi-au sçhimbat- mijloacele. in funcţie de noul ţel pe care şi l-au propus. contemp. 196,9, nr. 1 169, 6/3. îndeobşte, natura repre- ; liniă pentru poeţi un ansamblu de intuiţie sau de re-' velaţii■ spaţiale, românia ■ literară, 1970, nr. 108,' 1/3,-cf. m. d. enc., dex. O- (Adverbial) Orice transfor-" mare insă se cere reflectată intr-o proz.ă mai. extinsă1 dcică nu $ facial, măcar, temporal, v. rom. decembrie 1964, 114. (Rar) -Dimensiona]. Rotunzi şi. fpprte mici, după criteriul spqţial,ochii lui Vania crauobo-sitori . de intenşi. teodoreanu, m. ii,i, 41., +- F i g. Larg.; cuprinzător. înţelegem cuprinsul, spaţial c Fi g. Pe mai multe dimensiuni, eum se mişcă','un gînd îşi face un cupriris, o spaţia-lilale a lui, ap. mic univers, românia literară, 1969, . nr. 29, 14/1., PYoriunţat: -ţi-a-. — Spajîiil’-|- suf. -Hale. CA. fr. s p a t i a 1 i-té. SPAŢÎALIZA vb. I. 'Tranz. A repreienta"'în. spaţiu1 (i I) ; a 3a carácter‘spaţial (1)'.' Bergson vorbeşte despic tendinţa inteligenţei' omeneşti de a spaţializa ' lim¡iút.t plaga.,, z. 156.' '-Coregrafia nú dă clhteeului'o interpretare personală, ci '-‘spaţializează interpretarea cintareţcCv. bom. martie 1970, 123, cf. dn-3. "v* R ef.l. [Imaginea] trebuie să se spăţiali'zeze, să capele materialitatea. T aprilie 1969, 77. — Pronunţat: '-ţi-a-, — Prez, ind.: spaţializpz. ... .— Spaţia5 + suf. -¡za. - ŞPAŢIALIZÂHIi s, f..Acţiunea de a (s‘e) s p a ţ i'a-liza. Sub- vălul irizat al ppeziei se arată schema unei focerie .precise . lehnicg ermeticede :spâţializare a timpului, românja literară, 197Ô, nr. 77,'13/1, cf. I.'N3. ■ — Pronunţat:, -ţi-a*. —. Pl. : spaţializări. — V. spaţializa. , - SPAŢIALIZÁT, -Ă adj. Care -este reprezentat în spaţiu1 (I 1) rearé a căpătat caracter spaţial (1). Amintim spre ilustrare fineţea diferenţierilor ce le -operează Bergson între ,,durata pură“ şi simbolul spaţializal al acestcia: „timpul“, blaga, z. 12-2.. — Pronunţat : -ţi-a-, — Pl. : sp'âţializdţi, -te. — V. spaţializa. SPAŢIÂRE s.f. v. spaţiere. SPAŢIÂT, -Ă adj. Despărţit prin spaţii1 (I 4) ; spec. (despre litere, cuvinte, rîndrap) care are inter- 10354 SPAŢIE —1298- Spaţiu vale albe (mai) mari; depărtat, distanţat, rărit. Partea oraşului care cuprinde elita are clădiri spaţiale şi grădini, sadoveanu, o. xx, 205, cf. dl, du, m. d. enc. 876. Un text cu lilere spaţiate. dsr. -v- (Adverbial) Blocurile. . . sint aşezate spaţiat. pArvan, o. 635. — Pronunţat: -fi-at. — PI.: spafiaţi, -le. — V. spaţia. SPÂŢIE s. í. V. spaţiu1. SPAŢlfiKE s. t. Acţiunea de a spaţia şi rezultatul ei; depărtare, distanţare, Îndepărtare, rărire, (Învechit) spaţknare. Cf. neoulici. Trebuie observat ca spaţierea cuvintelor să fie absolut egală, roma-J5ESCU, zeţ. 47. Spaţierea se execută manual sau mecanic, cu maşina de cules, ltr2, ci. dl, dm, dn2, m. D . ENC., DEX. — Pronunţat: -fi-e-. — Pi.: spaţieri. — Şi: (învechit, rar) spaţiâre s. f. negulici. — V. spaţia. SPAŢION vb. 1. T r a n z. (Tipogr.; învechit) A spaţia. Un zaţ perfect se cunoaşte după felul cum este spafionat. v. molin, v. t. 77, cf. cade, dn2. — Pronunţat: -ţi-o-, —Prez, ind.: spaţionez. — Din germ. spationicren. SPAŢI0S, -OĂSĂ adj. 1. (Despre încăperi) Cu mult spaţiu1 (1 4); Încăpător, mare1 (1 3). V. cuprin-zător, larg. Cf. drlu. Casa lui era un edificiu spaţios, plin de seulpture, de tablouri, heliade, d. j. 144/14. Trebuie să tremure bogaţii in palatuijMilor sjfatiiasţ. 1 «ñíí0.:,Q Aa^erár.s^mas^Mi curată, chica, c. i. I, 316. Intrai In 'spaţioasa" tăpefnă, in care văzui mai mult de o mie de individe, fili-mon, o. n, 165, cf. LM, i. ionescu, d. 301. Urcai treptele scării ce conduce intr-o cameră spaţioasă, bacal-BAŞA, S. A. II, 7, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Sala era înaltă, spaţioasă, aqîrbiceanu, a. 231. Găsi pe Klapka singur in adăpostul spaţios. Rebreanu, p. s. 96, cf. cade. Bazilica aceasta e monumentul cel mai spaţios şi mai impunător, galaction, o. a. ii, 413. Atelierele sini spaţioase, bine aerisite şi igienice, cocea, s. i, 76, cf. sadoveanu, o. xx, 219, scriban, d. Sc plimba intr-o casă spaţioasă, cu bibliotecă, tablouri, camere nenumărate. cXlines¿u, b. i. 25. Clădirea cuprindea incăperi spaţioase pentru care şi unelte, blaga, h. 10, cf. dl, dm, cóntémp. 1970, nr. 1 248, 10/3, m. d. ÉNC., DEX. <> (Prin lărgirea sensului) Se întindeau pe toată lungimea cabinei rafturi spaţioase. tudoran, p. 129. 2. (Despre suprafeţe) Cu întindere mare; întins, larg, vast. Cf. i. golescu, c. Marsilia... cu un port militar dintre cele mai spaţioose. lalrian, m. iv, 38/27, ci, negulici, stamaîi, C-o singură privire Natura spaeioasă îndată ó măsor. r. ionéscu, c. 30/14, cf. polizu. Aci o curte spaţioasă cit să zideşti un oraş tiitr-insa. bOlliac, o. 263. Văzui o panoramă nemărginită, înfrumuseţată cu tot ce-ar descoperi spaţioasele şi verzindele .cirúpii. pelimún, i. 237/17, cf. phot. — pop., n. d., antonescu, d. Ce ar fi zis... cu ciţiva ani mai in urmă 4espre Statele Unite ale Americii, atit deliberóle, deşi foarte spaţioase? hasdeu, i. c. i, 176, cf. barcianu, alexi, -w., şăineanu2, resmemţX, d. Pătratul.. . din dreapta mult mai spaţios, era o livadă mare. călinescu, e. o. i, 110. Leningradul este un oraş , ., cu bulevarde largi, spaţioase, stancu, u. r. s.s. 111, cf. dn2. <0* (Prin lărgirea sensului) Cind o frunte largă, ridicată şi spaţioasă este acoperită cu o piele tare.. . memoria atunci este negativă, ris. 52/19. — Pronunţat: -ţi-os. — Pl. : spaţioşi, oase. — Şi: Învechit, rar) spnciós, -oâsă adj. — Din fr. spacieux (după spaţiu1). SPAŢIOZrrATE s. f. (Rar) Spaţialitate. Cf. prot. — pop., n. D., lm. Marile dimensiuni oferă cilcodală localului o adevărată măreţie pe lingă spaţiosiiale. v. rom. aprilie 1963, 163, cf. dsh. — Pronunţat: -ţi-o-, — Spaţios -|- suf. -itate. SPAŢÎR s. n. v. şpaţir. SPAŢIRÎ vb. IV v. şpaţiri. SPAŢIU1 s. n. I. (Predomină ideea de volum) 1. Formă fundamentală de existenţă a materiei, concepută ca un tot continuu tridimensional, în cadrul căreia are loc mişcarea acesteia în timp. De se va mişca un punct tn spaţiu... apoi se va naşte o linie, geometria, a. m. 3r/5. Fieşcare corpos, adecă trup, cuprinde o porţie de spaţie (întindere) mai mare sau mai mică. asachj, e. iii, 1/7, cf. aricescu, a. R. 25/11. Misia istoriei este a ne arăta... această mişcare progresivă a omenirii tn timp şi in spaţiu. bXlcescu, m. v. 3. Printr-un punct numai o paralelă tn spaţiu se poate duce la o dreaptă dată. orescu, t. 20/22. Tot trupul cuprinde un loe în spaţie, numit absolut, stamati, p. 11/13. Aşa in timp, tn spaţiu a noastră viaţă trece. R. ionescu, c. 17/13. Omul..., ca fiinţă cugetătoare, trebuia negreşit ca tntr-o zi... să dobtndească conştiinţa spaciului şi a timpului, ghica, c. e. i, 192. Vo/¿>a nu poate trăi mult nici tn timp, nici in spafiu. maio-rescu, cr. ii, 108. In lume nu există dectt materie care se mişcă şi se metamorfozează pină la infinit in spafiu şi tn timp. conta, o. f. 35. Este o tendinţă oarecum a elementelor constitutive ale lumii de a se aşăza la egale distanţe tn timp şi in spaţiu, philippide, p. 135, cf. AgQHEL, PR. 50, ibrX,ileanu,,s. 25. Se poale demonstra, deopotrivă, şi că spaţiul şi timpul sint infinite, şi tă sint finite, camil petrescu, u. n. 188, cf. TÉODOREANU, M. U. 14, VOICULESCU, P. I, 304, SADOVEANU, o. xx, 285. „(A)colo“ arată un număr infinit de puncte tn spafiu. iordan, stil. 171. Glasul ei mi se părea că vine dinlr-o a patra dimensiune a spaţiului. blaga, h. 23. Percepfia de spafiu a pornii de la măsurătoarea ogorului, ralea, s. t. iii, 118. Evoluţia tn timp implică stări de tranziţie în spaţiu. agrotehnica, i, 29, cf. ltr2, dl, isanos, v. 246. Toate astea parcă s-au petrecut cîndva, la o mare depărtare tn timp şi spaţiu, t. popovici, s. 37, cf. dm. Materialismul dialectic subliniază unitatea dialectică indisolubilă dintre spaţiu şi timp şi materia în mişcare, der. Nemărginit e spaţiul, ca o durere care iţi întunecă minţile, românia literarX, 1970, nr. 94, 29/3, cf. m. d. enc., DE?t. + (Mat.) Mulţime de puncte care prezintă anumite proprietăţi. Cf. m. d. Enc., dex, ■v- Geometrie tn spaţiu — ramură a geometriei care se ocupă cu studiul figurilor ale căror elemente nu sînt situate în acelaşi plan; (învechit) geometrie solidă, v. solid (2). Geometria in spaţiu şe ocupă cu acele figuri ale căror elemente stnt aşezate oricum tn spaţiu, melik, g. 3, cf. gşom. şp. 4, geometrie viii, 15. Porţiune din spaţiu1 (I ij delimitat|i; porţiune din spaţiu1 (I I) aflată împrejurul a ceva. Dacă materiile, tnai ales cele curgătoare, să supun unui grad de fierbinţeală, atunce toate părţile lor se intind intr-o spaţie (loc) mai mare. ic. lum. (1840), 351/! 1. Inima .. . mai pe urmă cuprinde de opt ori tnai puţin spaţiu ..(loc) către tot (trup) dectt la începutul vieţei. vasici, m. i, 166/30. Milul cubic e un spat ce măsură in lung, lat şi afund un mii. rus, i. i, 36/1. Aceste boale provin ... din grămădirea inlr-acelaşi spafiu a unui mare număr de insecte, brezoianu, a. 567/30. Unghiul die-dru este spaţiul cuprins între două plane ce se laie şi mărginit la intersecţia Iov. orescu, t. 10/13. S-ar putea lua... amîndouă spaţiurile nemărginite din dreapta şi din stingă [celor două plane], id. ib. 10/16. Toi trupul cuprinde o spaţie şi de aceea se zice că e întins, stamati, f. 5/13. Fiecare făşie, avînd o existenţă organic deosebită, se dezvoltează deosebii, cind 10362 SPAŢII)1 - 1298 - SPAŢIU1 găseşte spaţiu neocupat de celelalte, conta, o. f. 54. Măsura şi tăia din ochi spaţiul pe care-1 pa ocupa fiecare lucru, vlahuţX, s. a. iii, 151. N-ar fi crezut că tntr-un spaţiu attt de strimt poate vieţui, attt de sonor, o attt de diversă şi tristă umanitate, c. petrescu, c. v. 49, cf. dl, dm. Creşterea iepurelui tn spaţiu inclus, sub controlul omului, a fost încercată de multe ori, dar fără succes, vîn. pesc. noiembrie 1961, 3, cf. dex. “v* F i g. Începusem să vorbesc despre ritm ca unitate de măsură a spaţiului plastic, vlasiu, d. 399. Spaţiul interior al frazei se lărgeşte fabulos, vianu, a. i>. 273. In spaţiul strimt al sonetului, cizelind migălos, şi-a pus arta la cea mai trudnică încercare. constantinescu, s. ii, 309. Orictt ar dori un artist, ... nu poate asimila brusc tradiţia unei ţări, spaţiul specific. cXlinescu, b. i. 282. [Scriitorul] contribuie la fixarea momentului in spaţiul liric, vulpescu, p. 306. în istoria filmului şi implicit a celui de animaţie, Disney înseamnă triumful spaţiului epic, al fabulei. cinema, 1968, nr. 6, XI. Scriitorului nu i se poale contesta ambiţia de a opera tn spaţiul teoretic, r octombrie 1968, 50. Ele exprimă, cred, această necesitate a artistului de a se regăsi... in personalitatea unora dintre cei ce modelează spaţiul spiritual al unei epoci, bomAnia literarX, 1968, nr. 11, 27/1. Se creează tn scenă un spaţiu etic reconfortant, t iunie 1968, 79. Avem convingerea că prin spaţiu, prin acest eadm natural. .., ar trebui să treacă drumurile multora dintre eroii filmelor noastre, cinema, 1969, nr. 5, 4. Omul acesta este privit, înainte de toate, tntr-un spaţiu tragic care ii e propriu, românia literarX, 1970, nr. 75, 23/3. Situarea acută şi pregnantă a destinelor, a condiţiei lor, tntr-un spaţiu absorbit de tensiunea raporturilor sociale, dă operei valoare şi rezistenţă, ib. 1971, nr. 122, 2/1. Cuprins al unei Încăperi, al unui edificiu eţc. Siit'irana... formiază uri '¡oarecare spaţfţi împărţit tn mai multe galerii, pelimon, i. 133/29. în această sară aş încerca să mă duc înlr-un spaţiu zidit cu totul după voia mea. eminescu, p. l. 42. Fiinţa ta intimă sufere dacă-fi clinteşte cineva. . . cel mai mic lucru care ocupă un loc bine definit pentru tine in spaţiul odăii tale. angiiel, pb. 3, cf. resmeriţX, d. în locul spaţiului solemn, sacral, festiv al sălii de teatru de tip vechi. . . confortul acestor săli aminteşte „camerele de defulare“ ale psihanaliştilor, cinema, 1968, nr. 4, 8. + (Şi In sintagma spaţiu locativ) întindere interioară a încăperilor destinate ca locuinţă unei persoane sau unei familii. Caută cameră mobilată... eventual luare în spaţiu, hl 1967, nr. 7 001. Spaţiul pe care l-a eliberat a fost repartizat la două familii, ib. 1968, nr. 7 387. Să-şi soluţioneze cu de la sine putere unele probleme ăe spaţiu locativ, scînteia, 1969, nr. 8184. Spaţiu locativ = întreprindere care se ocupă cu administrarea imobilelor. Nu ne-a trimis pînă acum pe nimeni spaţiul locativ, preda, b. 194. Lăsase o repartiţie de la spaţiul locativ, id. ib. 297. + Noţiunea de spaţiu1 (I 1) reflectată în conştiinţă. Negreşit nu acela a căruia inimă nu cunoaşte, nici timpul, nici spaţiul, heliade, l. b. i, 64/1. Spaţiul, timpul, cauzalitatea şi nesfirşitul stnt idei universale. conta, o. f. 77. Se risipesc toate dimprejuru-ţi, timp şi spaţiu fug din sufletul tău şi rămti asemenea unei crengi uscate, eminescu, p. l. 43, cf. 38. 2. (Adesea urmat do determinări) întindere cosmică in care se află aştrii sau, mai ales, parte din această întindere văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent eniisferică, firmament, bolta cerească (v. boltă), (rar) b o 11 i r «, (învechit şi regional) crlngul cerului (v. crlng), crugul cerului (v. crug); înveliş gazos care Înconjoară pămîntul, aer, atmosferă, slavă (2), văzduh, zări (v. zare), (livresc) eter; cer, tărie (III). Alta este mişcarea planetelor carea se face tntr-un spaţu (loc gol) fără împedecări. sibineanu, c. 43/19, cf. i. golescu, c. Muza mea s-a înălţat mai presus de spaţiurile unde zbor întristătoarele păsări ale nopţii, marcovici, c. 102/7. Pămîntul, socotit cu ra- porlurile lui către cer şi trupurile lumeţ, coprinde cea mai bine cunoscută parte din spaţiul universului, ge-nilie, g. 2/8. La 2 mai tn clteva minute observă 55 glo-buşoare de prin spaţiul ceresc, universul (1845), 1/24, cf. stamati, D. Cîteva raze de căldură ce trec prin aer şi atmosferă şi se propagă nemărginit sau se perd in spaţurile cereşti, marin, f. 11/11. Prinlr-insa simţim . . . spaţiul cel strălucitor de lumină, eu fiinţele cc-l împodobesc pe suprafaţa /lămtntului. id. ib. 29/7. Aşa şi-a deschis Galilei un orizont nuou de vedere... îm-brăţişînd misieriile cerului, tncongiurînd spaciul firmamentului. BARASCH, M. II, 73/23, cf. COBÎLCESCU, G. 2/8. Sufla un vînt iute, şi luna-ngrozită în spaţiuri vecinici trecea alergind. alexandrescu, o. i, 90. Nourii oprind pierderea acesîei călduri in spaţiu tntîrzie răceala surfeţei pămînlului. i. ionescu, b. c. 380/8. Ca un miros de roze în spaţiu voi să zbor. bolintineanu, o. 119. în urma radierii în spaţiuri el începu a se răci şi a se condensa, conta, o. f. 169. Planeţii toţi îngheaţă şi s-azvlrl rebeli tn spaţ. eminescu, o. i, 133, Cite-o femeie cu faţa înfundată în capşon îşi desfăşura trecătoarele umbre prin spaţiul neguros, id. p. l. 26, cf. macedonski, o. i, 63, ddrf. Se oprea, sé uila in spaţiu intr-un chip deosebit de al celorlalţi oameni. demetrescu, o. 144, cf. coşbuc, p. i, 268. Rămase un moment cu privirea în depărtarea spaţiului, d. zam-firescu, r. 56. Sînt... păsări care ciripesc şi zboară îmbătate de libertatea nemărginită a spaţiului, an-ghel, pr. 55, cf. resmeriţX, d. Spaţiul interplanetar ar fi străbătut de acele elemente purtătoare ale vieţii. marinescu, p. a. 41. Mulţimea aceasta imensă de stele rătăceşte prin spaţiu, camil petrescu, p. 397. Blocul cu zece etaje umbla prin spaţiu, legănlndu-se. Am înţeles că e cutremur, teodoreanu, m. u. 108, cf. sem-ban, d. în timp cţ planeta înaintează iii spaţiu, ocea-ntil .se tiflă*., in F i g. îmbrăţişai un minut şi din-tr-o singură căutătură îoate lumile durerii... toate spaţiurile disperării. barOnzi, m. 516/2. "(> Spaţiu aerian = porţiune din atmosferă care se află deasupra teritoriului unui stat şi este supusă suveranităţii lui sau care se Întinde deasupra mării libere. Regimul juridic al spaţiului aerian al statelor este reglementai prin legislaţia statelor. deR. Avioane militare... au violai din nou vineri şi strhbătă spaţiul aerian gemenii. rl 1967, nr. 7 004, cf. m. d. enc., dex. 3. Loc (liber) care separă două corpuri sau care Se află între linele părţi sau fragmente ale unui corp, între moleculele corpurilor etc.; depărtare, distanţă, interval, (regional) scopot. Gf. drlu. Două vertebre articullndu-se împreună prin feţele lor lasă între dtn-sele un spaţiu concav tn sus şi în jos. kretzulescu, a. 130/16. Strîmtoarea locului... nu lăsa nici trecere la fugă, nici spaţiu spre a lua pe inemici la goană. aristia, plut. 72/11. Spaciurile de printre zgîrciuri sînt coprinsè de un ligament lat şi supţire. polizu, p. 29/13, cf. lm. Moleculele unui corp nu sini lipite între dînsele, între ele se află locuri deşerte care se numesc spaţii intermoleculare. poni, f. 4. Nu ne despărţea nimic decît doar cîţioa centimetri de spaţiu. ibrXileanu, a. 87, cf. resmeriţX, d. E un spaţiu întunecos şi strimt Intre două slînci. galaction, o. a. ii, 205. Străbătuse spaţiul de la Uşă pînă la fotoliul liber, distribuind ca întotdeauna, sl.rln.gcri de mină. c. petrescu, c. v. 244. Lasă între ele un spaţiu... ce în mod natural se găseşte între fagurii stupului rustic. enc. agr. i, 278. 10362 SPAŢIU1 - 1300 - SPAŢIU1 între particulele elementare de sol. . .-există spaţii mai mici sau mai mari. agrotehnica, i, • 103, -cf.. dl. Pe spaţiul din mijloc treceau vagoneţi p.c şine. preda, ■ -ii. 126. 1 se păru că lucrurile atît-.de cunoscute — masa, '■■bufetul... îngheţaseră la locul lor, că spaţiul dintre ele devenise material, imposibil de străbătut, t. popo-' vioi, s. 72, cf. dm. în păminl, petrolul se găseşte îmbibai în anumite roci poroase. . . ocupînd spaţiile goale dintre fragmentele lor. geologia,' 43. Spaţiul cuprins între inelele rare şi cele dese exprimă creşterea peştelui in interval de un an. ap 21, cf. m. d. enc., dex. <0> F i g. E straniu ca şi cum marea ar fi devenit spaţiul împovărat dintre .gindurile tale. teodoreanu, m. iii, 78. :Cuprinsul spaţiilor intersliţiale se reduce... la func-rţiunea şi dimensiunile pe care Ic au in dramă, vianu, a.'p. 55. Spaţiul dintre ei nu- puiea fi umplut cu cuvinte. t. popovici, se. .524. Spafiul;.care-l .separă de • intenţiile scenaristului nefiind mairmare şi nici de •altă natură ăecît acela care distanţează unele 'din interpretările noastre, cinema, 1969, nr. 4,.. 5. + Loc :(goI) în interiorul unui lucru. Mai nainte însă d-a ■ le pune la clocit- băgăm de seamă daca clătindu-le au •" vrun spaţiu gol întăuntru. penescu, m. '72/1. (F i g.) Ştii că, în puterea unei legi, nu este spaţiu deşert., emi- ■ NEscu, p. L. 41. II. (Predomină ideea de întindere) 1. Porţiune de teren, de obiect etc. considerată sub raportul lungimii şi lăţimii (măsurată în unităţi la pătrat); bucată de pămînţ (care prezintă anumite caraitere, în care se ■ dezvoltă un anumit fenomen etc.); cuprins, întindere, întins, suprafaţă, (învechit) cuprindere, olat. V. t e-ritoriu. Două zone temperate... sînt spaţiile dintre cercurile polare şi tropice, genilie, g. 92/17, cf. elem. G. 103/22, fabian — bob, 95/7. O scînduiică pe care şînt dcuă linii paralele însămnate, ş'i spaţia (locul) de la 0 pin’ la punctul fierberii să împarte în porţii ecvate. ic. lum. (1841), 2952/26. Milul pătrat este uri spaţ pe faţa -pămîntului- ce măsură în lun- • gime şi lăţime un mii. ros, I. i, 35/29, cf. ‘5/26, negulici. Sînt îndeobşte spaţii de locuri sterpe, cremănoase, ne-priimitoare de cultura cerealelor, brezoiânu, a. 114/30, cf. stamati, d. Pentru cultura popuşoiulut se cere an spaţ (o întindere de loc) mai mare dectt ar trebui ■pentru sămînţa lui. litinschi, m. 50/5. Cîteodată cutremurul e mărginit într-un spaciu foarte mic. cobîl-cescu, G., 46/22, cf. filimon, o. i, 1.08, antonescu, d. Au dat de fiecare oaie'cîle un spaţiu de patru palme. i. ionescu, b. c. 446/2-9, cf. i-iasdeu, l c. i, 298. Penelul pictorului zbura pe spaţiul go'l ce şi-l lăsase pe pîhză. eminescu, r:- l. 84. în spaţiuri apropiate dialectele unei limbi cil 'dezvoltare continuă ti'ebuie Hă fie iot atîi de apropihie uriele de altele. PHiLÎPPiDEi p, 243, cf. alexi, w., şăineanu2. ' Pe '-an spaţiu foarte redus putem admite prezenţa uriei populaţii'deosebit de numeroase. PÂRVAN, G. 185', cf! RESMERIŢĂ, D., CADE. ■ Bolile contagioase se răspîndesc. . . îhlr-un anumit timp şi pe un aimmit spaţiu, puşcariu, l. r. i, 3,- cf. -scriban, D., arghezi, s. xvin, .20-, Peste tot coloanele - erau ionice şi albp, mai potrivite,.după loanide spatiu-.. lai -românesc, călinescu, . st. 2Î1 ,.,'ţn oraşul întins., pe spaţii mari drumurile... .îpfi isiov.ir.â.. stancu, .r. a. îl, 103, cf. dl, dm. în spaţiul geografic al unei limbi, -se-:poale ¡înlîmpla să se. constituie, mai multe unităţi ■.locale: coteanu, r. l. 9, cf, bănulescu, i. 160.,, Ce s-a intimplat. în-spaţiul ■ carpalp-dut\ăr.ean în. epoca premergătoare întemeierii ..primelor formaţiuni, statale româneşti? contemp, 1960,. nr. .1 176, 3/4, cf. m. d. enc., dex.. <0 (Urmat de . determinări care indică destinaţia) Trebuia, să meargă la. spaţiul de patinai să-l vadă pe Flor.ea. aqîrbiceanu, l. t. 186. Normele privind utilizarea spaţiului de producţie şi de locuit, scînteia, 1.966,■ n.r. 6 904. O preocupare, mai recentă... e aceea . de .aflare a unor noi spaţii teatrale, t octombrie 1968, 8. An de an a crescut spaţiul de şcolarizare, s-a îmbunătăţit dotarea . unităţilor de învăţămlnt. gî 1968, 933, 2/2. Unele ministere şi sfaturi populare au manifestat o slabă preocupare pentru, lărgirea spaţiului de învăţăminte ib. 3/7. Montează tablouri sau acte cărora . .trebuie să li se asigure distribuţii, timpuri şi spaţii , de repetiţie. T ianuarie 1969, 4. Asigurarea spaţiilor de lucru, valorificarea diferitelor rezerve materiale... trebuie să stea permanent in atenţia consiliilor populare judeţene, scînteia, 1969, nr. 8 192. <0* Spaţiu verde — (de obicei la pl.) suprafaţă acoperită de vegetaţie naturală sau cultivată din perimetrul unei aşezări . (urbane). Spaţiile verzi sînt o problemă căreia, i se acordă mare atenţie, v. bom. martie 1954, 317, cf. ltr3, dl, dm. Cetăţenii reamenajează parcuri şi spaţii verzi, ,pavează străzi, scînteia, 1960, nr. '4 855. Spaţiile verzi contribuie la oxigenarea acrului şi la reducerea cantităţii de bioxid de carbon, der. Siluetele blocurilor împresurate de spaţii verzi şi străzile cu freamătul.loc continuu capătă in acest film o nouă şi tulburătoare semnificaţie, cinema, 1968, ,nr. 1, VII. Cartierele periferice, bine dotate cu... spaţii verzi, flacăra, 1969, nr. 3, 7, cf. Dex. Spaţiu vital = teritoriu revendicat de o ţară sub pretextul de a-şi satisface expansiunea demografică şi necesităţile economice. Teoria spaţiului vital, pe care bat monedă naziştii, nu e decît un camuflaj tactic, vlasiu, d, 80. Dezlănţuirea feroce a instinctelor barbariei... lor pentru dobîndirea aşa-zisului. spaţiu vital, sadoveanu, o. xx, 372. Feu-dalul nu făcea teoria forţei, nu ştia de spaţiu vital. călinescu, c. o. 40, cf. m. d. enc. Spaţiu mioritic = . (în concepţia lui Lucian Bfaga) spaţiu1 (II 1) geografic românesc al Cărui relief este prielnic păstoritului; uţiivers spiritual românesc a Cărui matrice o reprezintă spaţiul geografic românesc. Cercetători încă timizi ai spaţiului mioritic, cinema, 1968, nr. 1, XIV. "0* F i g- Geniul său cel vast cerea un spaţiu ■ mai întins. mag. lst. i, 272/22. Un fenomen de distracţie sau de obseşfe. .', îi reduce cimplil conştiinţei la un spaţiu cu mult ilrtmtal. ralea, s. t. ii, 300. + Loc rezervat unei probleme în cadrul unei scrieri, al unei publicaţii. . într-un foarte scurt spaţiu a readunat iot. . . asupra acestei importante materii, aristia, plut. LXXVIII/28. Ziaristica noastră. . . a avut şi timp puţin şi spaţiu restrîns pentru studiul cesliunilor sociale, ghica, c. e. iii, 19. Lipsindu-i spaciul de a da aice toate elementele organizării sale, să aruncăm deodată o repede privire asupra diferitelor medii, calendar (1862), 48/21. Articolele ştiinţifice au ocupat un spaţiu relativ prea maYe (a. 1872). plr i, 238. El simte... fiecare . simţ.¡.mint al eroilor săi... incit i-ar' trebui spaţiul larg al unui roman pentru a le exprima, gherea, st. ce. 1, 358.. Imaginea. . . măreşte intensitatea poeziei. Ni se dă, cu alte cuvinte, într-un spaţiu minim, un . maximum de conţinut, ibrăileanu, . s, l. 120! ,,Efemeridele“ '.din urniţi... sint în manuscrisul nostru disproporţionat de lungi faţă de spaţiul acordai celorlalţi ani. bul, .com. ist. iii, 126. Nu-mi pol îngădui să ocup în publicaţia dumitale un spaţiu pe care ’l-ar onora cu desăvtrşită competintă cei chemaţi, sado-veantj, o. xx, 299. Viaţa, omului de la ţară cCupă un spaţiu şi reprezintă o pondere sub cele pe care poetul însuşi simţise nevoia să le exprime, ist. ut. rom. ii 4.68. Acordăm în revistă spaţiu larg., opiniilor dramaturgilor şi regizorilor, t mai 1968, 38. Spaţiul, nu nc permite să tratăm în amănunt problemele pe care le ridică fiecare gen de deservire, scînteia, 1969, nr. 8 192. Nici o altă cronică, romanească a vremii nu acordă ,.atita spaţiu evenimentelor internaţionale., românia literară, 1970, nr; 109, .5/1. + (Muz,.) Interval cuprins între două linii învecinate într-un portativ. Cf. tim. popovici, d. m.,^cade, scriban, d., dl, dm, dex. + .(Poli gr.; şi în sintagma spaţiu alb) Interval alb lăsat între ’cuvintele sau rîndurile culese. Cf. stamati, d. Majoritatea editorilor înclină spre ultimul sistem cu spaţiu alb între diferitele variante, bul. com. ist. i, 67, cf. dn2. P. e x t. Mică lamă metalică folosită de'tipografi pentru separarea cuvintelor sau a literelor culese. Cf. stamati, d. Posibilitatea de a lungi sau scurta un rînd cules, cu ajutorul spatiilor de dife- 10362 SPAŢIU* - î.o;6l — SpÂC^L rile mărimi, după reguli cunoscute, in meseria culegătorului. V. MOLIN, .V. T. 62, cţ. CADE, SCRIBAN, p. , 2. întindere nemărginită; perspectivă vastă. Cf. i. goleşcu, c. Cîte nu poate săvlrşi omul? Biruie spaţiul şi timpul,, face punte prcsle lăţişul Oceanului A,l{an- , tic! gt (1838), 522/53. [Sufletului] i place a.se perde tn număr şi.a-şi idea spaţiile... cele mai întinse. q.\- . lendar (1.85.3), 8/8. în puţine ore saltă afum omul asu- . pra spaţiurilor imense, care a trebuit mai nainle zile ^ întregi a le trece, barasch, i. f. 3/10, cf. polizu, iîrot. —. pop., n. D. Privirile noastre uimite, însetate de spaţiu, zboară peste munţii a trei judeţe, vlahuţă,. o. a. ii, 94. Visăm îndărătnic... că, odată, înaintea, morţii, pasul nostru va. atinge. spaţiile libere şi .supej'be ale, acestei planele, ralea, s. t. iii, 267. Oltul se înşpăimîntă . aproape de acest monstru....: spaţiul, depărtarea. iîoqza, c. o. 18.8, cf. dl, dm. Pînă cînd să rrţai rezolv Strîmbe ecuaţii, Navă eşuată-n golf, Lacomă de spaţii? VULPESCU, P. 85, Cf. DEX. III. (Predomină ideea de lungime, de interval în Ir'e două puncte) 1. -Drum parcurs de un corp în miş- : care; distanţă dintre două puncte -date. Cf. drlo. Lumina străbate un spaţiu de 40 000' mile geografice: . . în fiecare secundă. BarasCh, i. N. 12/11, cf. id. m. i, • 42/26. Viteza este spaţiul parcurs într-o ■ secundă, exprimată in melri. enc. tehn. i, 221. A doua [reprezin- '■ tă] spaţiul în căderea liberă a corpurilor, algebra viii, 20, cf. 250. + {învechit, rar) Orbită (1). După sistema copernicană. . : stă soarele în centru şi planetele’ se rotesc împregiuiul. lui, în spaţii şi diastime hotărîtc, in aceeaşi direcţie de la apus spre răsărit, elem; g. 5/12. '• ■■ ■ ' ' 2. Durata diptre două momente, două date calendaristice etc. (in cursul căreia se desfăşoară un fenomen sau are loc un eveniment); interval, perioadă (I), răstimp.,0), timp .(I 1), vreme, (învechit) pro,tes--. mie. V. epocă,, răgaz (1), răspas (1,), seamă (I 1), s o r 0..C (1), z ă s t i m p. Cf. budai-de-, leanu, lex., drlu.. Toate momentele era aşa de bine împlinite de tcţi aclori[i] îneît nu să simţea nici'un spa-' /iu gol în conversaţie sau în jesturi. mn.(1836), 521/54. Intr-accsta spaţiu, de la 1500 —1600, a înaintat 3 naţii la descoperiri, genii.if, g. 34/1, cf. eli^m. g. 103/22, fabian-bob,, 95/7. în această spaţie de timp să diznălcsc şi mor. cailt, 70r/19. în spaţiu de şease ani vei ajunge a însuti produclurile tale. brezoianu, a.. 649/15, cf. negulici. De la expatriarea noastră pin-ac,urr, intr-un spaţiu de timp mai mult d-un an. . . Ut timpul se consumă în intiigi. ap. ghjca, a. 766, cf. stamati, D. în acel lung spaţiu de timp a căpătat astă. mqre. cuncşlinţă de isterie, aristia, plut. LY2/6. Poale fi ceva mai fioros dceîl a petrece, un om în toată puterea vieliei şi în spaţiul de cîteva minute a-l vide mort? negruzzi, s. 1, 310, cf. polizu. însemnările făcute de esperiinţă pol. sluji... spre a găci... timpul ce are. să fie îatr-un spaţiu mai depărtat al anului. 1. ionescu, b. c. 407/21, cf. phot. — pop., n. d., şăineanu2. [Re:-' vista]. n-a pulul să dureze mai mult.decît spaţiul cî--iorva luni. icsif,. în plr ii, 213. Spaţiul celor trei ani de apariţie,a Sburâtoiului este încă destul de lung. în plr ii, 361. Spaţiul acesla de timp dintre „Junii corupţi“ şi „Epigonii“... merită un studiu aparte. ibbăileanu, s. l. 204, cf. ressîeriţă,. d. Munca lui divei să într-un spaţiu de treisprezece ani de libertate. . . poate fi socotită cu drept cuvînt eroică, sado-veanu, o. xvii, 60. între un geniu precedent şi allul carc-i succede nu există spaţii vide. constantinescu, s. 1, 150. Era convins că moaitea devenise inevitabilă în limitele unui ar.ume spaţiu de timp. călinescu, s. j 207, cf. dl, dm. Ficcaic elin transmisii desfâşii/indu-se j cam în spaţiul unei orc. cinema, 1969, nr. 9, 37, cf. dex. ! — PL: spaţii .(învechit) spaţiuri. — Şi: (învechit) J spâţic ş.-f.., spaţ, spăin, spssciu s. n. | — Din iat. spaţiu 111, i;t. spazio, fr. espace, germ., j Sj>atinin. i1 SPAŢIU2 s. n. v. spat1. SPĂŢU1 s. n. v. spaţ1. SPĂŢU2 s. n. v. spaţiu1. SPAVÂN s. n. Tumoare osoasă care se formează, la Încheietura picioarelor dinapoi, la cai sau la boi, in urma unor traumatisme; eparven, (popular) os mort (v. o s 1 a), (regional) şpat. Ne putem explica ■uşor modul cum se produc diferitele oase.. moarte.. ., cum sînt spavanele, scoicele şi surourile. enc. vet. 9, cf. 13. Pasul de cocoş este provocat .de spavan.,... sau de alte leziuni articulare ale membrelor, enc. agr. 1 I, 125, cf. IV, 480, DL, DM, DN2; M. D. ENC.,- -DEX. — Pi.: spavane. — Din it. spavano. SI’AZM s. n. v. spasm. SPAZMOME, -Ă adj!' spasmodic. SPĂZMOS s. 11. spasm. SPAZMOTIC, -Ă adj. v. spasmodic. SPAZMOTXCESC, -EĂSCĂ,! „adj. (învechit,. rar) Spasmotic (1). Colica spazmozicească şi alte spazmo-suri. PLiisCj D.--24/27.-Spre v'mdic'atea boalilof Spaz-motieeşti. id.' ib:' 25/8. " ■ ' “' - ■ ' ■ — Pl.: spazmoticeşti; — Şi: sj)azmoziccsc, -ească adj. — Spazmotic -f- suf. -icesc. ■ \- SPAZMOZICl5SC, -ExiSCĂ adj. spazmotieesc. SPÂCEĂLĂ s. f. V. spăcel. - SPĂCEE s. f. v. spăcel. Sl'ĂCÎX s. n. 1. (Ban., Transilv. şi Maram.) Corset sau pieptar purtat de femeile de la ţară (lb, polizu, DDRF, QHEŢIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, CADE); bluză sau cămaşă scurtă femeiască făcută din pînză de bumbac, de cinepă ori de in,-de obicei împodobită cu cusături pe guler, pe piepţi şi pe. manşete şi cu bogate încreţituri (ltr2); spec. ie (cade, h xviii 77, 279, rev. crit. iv, 87, corn. din fostul judeţ bihor, alr 1 1 873, alr 11 3 295bis, 3 296, lexic- reg. 17, 67, ib. 11, 101, 108). Speţelul cel galbin (a. 1803).: iorga, s. d. xii,. 146, cf. 145, xiii, 305. Dacă nu se înţarcă cu aceasta, apoi pun în gura spacelalui periuţa, cea de uns firele pînzei. marian, na. 425. Portul vechi femeiesc aproape a dispărut. Tot ce a mai rămas este cămaşa (spăce.lul), care iarăşi variază, pribeagul, p. r. 44. Spăcelul are garnituri obţinute prin cusături manuale sau cu maşina. LŢR2,.-cf. h xviii 21, .76. Vin-dc-o vacă ş.i-un viţel Şi-şi ţa poale şi spăcel., marian, nu. 36. 2. P. rest r. Nume dat unor părţi ale cămăşii ţărăneşti purtate de femei: a) (Regional) Piept (I 4). Cf. coman, gl., alr ii 3 2-95/69, 310. . li) (Prin Ban. şi prin Transilv.) Minecă (I 1). Cf. viciu, gl.. . . c) (Regional) Partea de la talie în jos a unei cămăşi ţărăneşti purtate de femei -(Ciorocilţa — Cărei). Cf. vici-u, gl. Se zice spăcel cămeşa femeiască din brîu în jos, ■adecă chiar contrariul, id.' ib. — Pl.: spăcele. — Şi: spăceălă (lexic reg. ii, 101), spăcee (com,_ din fostul judeţ bihor) ş.;f., sp.â.tc61 (lb, GHEŢ1E, R. M., ALEXI, W.), SpătiCel (POLIZU, DD.RF, BAR- cianu), spacej, şpat61 (h xviii 279), spaticel (alexl!, v.), spaţel (iorga, s. d. xii, 146, xm, 305), speţfel s. n. — Şpiite + suf. -el, 10375 SPÂCMÂ' — 1302 - SPĂlMÎNÎA<. t 1 SPĂCMĂ s. i. v. spegmfi. SPĂCUMĂ s. f. v. spegmă. SPĂGMĂ s. f. v. spegmă. SPÂHfilE subst. (Regional) Tufiş des intr-o pădure (Galşa — Lipova). Cf. chest. iv 105/70. — PI.: ? — Etimologia necunoscută. SPĂHÎE s. m. v. spatie*. SPAiARE s. f. v. sperlere. SPĂIERA vb. I v. speria. SPAiEROS, -OAşA adj. v. sperios. SPĂIÎSC, -eASCĂ adj. (Ban.) Care aparţine spahiilor8, privitor la spahii8, caracteristic spahiilor8. Doi bici d-ăi spăieşti. cXtanX, ap. t. papahagi, c. l. Casă spă iască. alr n/i h 271/76. — PI.: spăieşti. — Spâlle + suf. -esc. SPĂilE s. f. v. spahie8. ŞPĂILÎFC s. m. (Regional) Om bogat; (mare) proprietar de pămint; (regional) spahie8 (Ghilad — Timişoara). Cf. alb ii/i 271/36. Cămară de spăilue. ib. — PI.: spăiluci. — Din ser. spahiluk. SPĂIM vb. 1. T r a n z. şi r e 11. (învechit şi regional) A (şe) inspăiminta. Să nu zică cuvint rău şi setrnav la beserică, să spăimeze şi să smintească gloata oamenilor (a. 1652). ap. cade. Cum au intrat sărdariul tn visterie şi au văzut pază de siimeni, s-au spăimat ştiutoarea de vină a sa fire. m. costin, ap. cade, cf. scriban, d. M-am spăimat. alr i 1 312/40. ■— Prez. ind. şpăimez. — V. spaimă. SPAlMÂRE s. f. (învechit, rar) Acţiunea de a (s e) spăima. Cf. st. lex. 149/1. — V. spăima. SPĂIMAT1 s. n. (Med.; regional) Sperietură (11) Spaimă inspăimîntată. . ., Cu răsărit, Cu spăimat, Cu spărfet, Să iasă din inimă, Din osişoare. pamfile, b. 43. — V. spăima. SPĂIMAt2, -A adj. (învechit) înspăimintat. Ce slnteţi spăimaţi, o, puf in credincioşi? n. test. (1648), 10v/32. Celui fricos şi spăimat, ştiindu-şi moartea de-a pururea înaintea ochilor, nici un loc de odihnă nu i-i. simion dasc., let. 130. Dtnd in Prut ca oile şpăi-maţi, s-au înecat... mulţi Ieşi. m. costin, o. 71, cf. cade. — PI.: spăimaţi, -te. — V. spăima. SPĂIMÎ1E s. f. (Rar) Sperietoare. Tatăl său, care fusese pentru copiii săi o spăimtie..., nu-i vorbise dectt cu răsteală. macedonski, o. iii, 24. Divinitatea care patronează aceste spăimii... posedă trei feţe, şase miini şi patru picioare. c.Xhnescu, i. 12, cf. dl. — PI.: spăimii. — De la spaimă (prin apropiere de momtie). SPĂIMÎNT suljjst. (învechit, rar) (1). Cf. anon. car. Dar leul meu Cain, dar tigrul meu luda «fi se ţtrîţe înainte-mi cu spăimint? fm (1845), 201/9. —> PI.: ? — Lat. * expnvimentum (< expavere). SPĂIMlNTA vb. I. T r a n z. şi r e f 1. (învechit şi populiar) A (se) Inspăiminta. De cuvintele tale spăi-mtntă-se inrima mea. fsalt. hur. 109r/7. Să se spă-minteaze apostolii, să-şi înţeleagă a lor neputinţă, co-hesi, ev. 234, cf. 38. Iacob iară tare se spămţntă şi tare tremura, po 110/23. Aceasta pildă audzind să să spementeadze nu numai jidovii, ce şi noi. varlaam, c. 229. Nece de o frică nu vă veţi spăminta, n. test. (1648), 184r/24. In chip ca acesta te tnfricoşaiu şi te spăimintaiu. neagoe, înv. 119/23. Şi fiind intru nepri-ceapere se spăimtntară şi se fricdşară (a. 1675). qcr i, 225/4. Să nu te spăimtntedzi, nici să te spari, căce cu tine e D[o]mnul. biblia (1688), 1531/33. Şi pre micii tn 'sduteie Intfăliţi copilăşi spăimiiila şi ti deştepta. cantemir, i. i. i, 93. El tncă se spăimintă rău şi socoti că nu va face singur nimica (sfirşitul sec. XVII), mag. ist. iv, 354, cf. anon. car. Intru sctrbele grijilor mele mă şpăimintai (a. 1710). qcr i, 360/9. Trecu tn Italia... şi se spăimtntă Evropa foarte. văcăkescul, ist. 258. Mă spăimlntez cind socotesc puţina cucernicie ă creştinilor, molnar, ret. 56/20. Craii elineşti să spăimtntară şi merseră la Alexandru şi ti să închinară, alexandria (1794), 62/7, cf. bu-dai-deleanu, lex. Din multele bătăi şi caznile ce li să face... s-au spăimtntat cu tot [ui] (a. 1812). doc. ec. 145. Urmele mă spăimtntează. ţichindeal, f. 10/26. Nimenea nu se mai spăimtntează ... fiindcă s-au obicinuit, episcupescu, practica, 132/24. Nu te spăi-mtnta de vederea unui om aşa de nenorocit, pleşoianu, t. iii, 75/13, cf. i. golescu, c. Şpăimîntaţi fiind de boala ce s-au zis, nu cuteza a merge pă la vreunul din locurile arătate (a. 1831). doc. ec. 488. Viitorul nu ne va spăimtntă. marcovici, d. 17/12. Bajocurile şi nedreptăţile oameiiilor nu mă mai spăimirita. hriso-verghi, a- 47/9, cf. oenilie, g. 28/15. Făptuitorii tll-hăriilor se spăimtntează înşişi de faptele lor. bălceşcu, m. v. 579. Acea suplică era compusă de cătră un advocat maghiar... şi coprinsul ei destul de tare întru atita spăimtntase mai ales pe deputaţii secui, bahiţiu, p. a. i, 531. A fost un tin'p cind fioroşii turci spăimîn-taseră lumea trUreagă cu biruinţele şi cu cuceririle lor. ghica, c. e. ii, 456. Citi foile de ispaşă şi se spăimtntă de mărimea sumelor, filimon, o. i, 164. Grivei şi Du-daş... cu glasul lor spăimintă fiara, odobescu, s. iii, 41. Ia laş’, nu te spăimtntă, că am zis şi eu aşa o vorbă tn vini, creangă, p. 133. Tot satul se spăimintă de iniimplarea asta. ispibescu, l. 350, cf. şăineanu2, delavrancea, o. ii, 248. O strtnse năvalnic la piept, scrtşnind din dinţi incit fala se spăimtntă. rebreanu, i. 257, cf. resmeriţX, d., conv. lit. xlii, 23, cade. Bătrtnul rămase mirat şi spăimtntat de această descoperire. sadoveanu, o. ix, 37, cf. scriban, d., dex. Iar cind Domnul cuvînta Lumile se spăimintă. alec-sandri, p. p. 29, cf. teodorescu, p. p. 113. Ori poate v-aţi spăimtntat Că grea oaste v-a picat, mahian, nu. 464. O vrea să te măntnce, dară nu te spăimintă. rete-ganul, p. iii, 16. Cînd acolo a intrat, Toţi domnii s-au spăimînţat. bud, p. p. 3. Face nodu ca pumnu... De te şpăiminţi de dinsu. bîrlea, l. p. m. i, 17, cf. 117, alr ii/i mn 53, 2 307/899. Cînd pe uliţă intra... Negustori se spăimintă, Boieri afară-mi ieşea, balade, ii, 242. Călugărul s-a spăimtntat cînd a văzut-o. folc. olt. — munt. i, 230. Iar Adam se deşteptă Şi se spăimintă. folc. mold. i, 237. — Prez. ind.: spăimint şi (Învechit) spăimlntez. — Şi: spăminta vb. I. — Lat. *expavlmentare. SPĂ1KÎNŢÂBIL, -A adj. (înveehit, rar) înspăimln-tător. Ce-ar mai semăna? Un monstru spăimtntabil! lHeliade, o. i, 299. Văzut-am p-al lor duce :■,. E-nalt şi spăimtntabil, ca sttncele de gheaţă, ici. ib. 338. »0394 âpÂlMÎNtAtiE — iâ03-r- SPĂJMÎNTOS — "Pl.: spăimtnlăbili, - — Spăimînta -f- suf. -bil (după fr. epouvantable). SPĂIMÎNTARE s. f. (învechit) Înspăimîntare, Spă-mintările tale iurbură-mă. psalt. hur. 74v/25. Se tn-vească-se tn spămintare şi tn ruşine cei ce... cuvintă spre mere. psalt. . 64. El intru ■ spămintare cutremu-rîndu-se, zise: ce mă veri face, Doamne! coresi, l. 38/8. Yeni spămintarea D[o]mnuluit:preste norodul lui Jsrail. biblia (1688), 2021/38. AcesLsuttan n-au priimil să ia mai puţin,... au cerut ca şă-i^dea, arăttnd laudă şi spâimintări, că de nu i se va face .după cererea lor s$~va tinde şi spre Bucureşti (sfir|ltul sec. XVII). mao. ist> ii* 326/24. Şă-l îngrozească şi să-l facă şă piiaie de spăimtntarea lui (a. ■ 176|‘). cat. man. i, 365. Cum puteţi asculta cu răbdare' Tot dă frieă şi dă spăimtntare 1 budai-delşanu, ţ. 194., Fii făcătoriu de bine, înţelept, apoi, atuncea vei zice eălxă toate, deşearte şpăin\intări,şi infricqşeri. ţJchindeal, f. 21/14, cf. i. ooiJiscr, c., lm, dex. Li o c. adj. De spăl-mlntare = de spaimă, v. s p a i iţi ă! (1). Feşt-au încă la serbare Oaspeţi mari de spăimiptare, Urieşi cu negre semne, Sfarmă-Piatră,;Strîmbă-Lemne. alecsandbi, p. ii, 179. ^ Stăruinţă; căutare desperată. Cădea .cu lacrăme şi se fuga cu jale şi cil spămintare mulţemia lui X)[u]m/!ezeu (a. 167.5). qcr; i, 225/20. Jîimistul tn spăimtntare dectt aur tot viş’ează. conachi, p. 287. — Pl.: spâimintări. — Şi: spămlntâre s.f. — V, spăimînta. SPĂIMÎTvTAT1 s. n. (învechit) Faptul de : a (s e) s p ă i m 1 n.t a. Eu zişu tn spămtntatul (spaimă h) mieu. PSALT; 54, cf. i. golescu, c. — Şi: spămtntât s. n. ' — Y. spăimînta. SPĂIMÎNTAT2, -Ă adj. 1. (învechit şi popular) înspăimlritat. Cui ne laşi- pre noi spămtntaţi şi săraei, milostivul nostru părinte? varlaam, c. 129, cf. anon. car., budai-deleanu, lex. Acest norod spăimlnlat A-nceput s-ardice capul din pulbere apăsat, heliade, o. i, 456. Te-am văzut pierită la faţă"şi şpămtntală. hrisoverghi, a. 19/20. Muzele spăimtMate şi Apolon cu părul măciucă în cap fugiseră care încotro, negruzzi, s. i, 206. Coprind munţii, tnehid drumui'ungurului spăi-miniat. alexandrescu, m. 21. Mii de glasuri spăimin-tate Se ridică de prin codri, alecsandri, p. iii, 14. Aud!... răspunse Maica tresărintl spăimîntată. creangă, p. 132. Nimeni nu răspunde la glasu-mi spăimîntat. petică, o. 169. Plectnd, işi întoarce capul şi priveşte spăimtrilată pe Ştefăniţă. delavrancea, o. ii, 137. Se întorcea fricoasă, tresărind. ea o căprioară spăimîntată. agîrbIceanu, a. 164. Ţiganii se re-trăseseră spăimintaţi in şură. rebreanu, i. 29, cf. resmeriţX, d., dex. N-ai venit iu niciodată Attta de spăimîntată. şez. i, 108. F i g. Miinile le ţine răşchirate... degetele încleştate tn aşternutul de paie din care se zgiiau, spăimtntate şi rupte, cîteva fire galbene. rebreanu, nuv. 49. Brazii fruntea şi-au plecat Spăi-mintdţi ca penini rugă: topîrceanu, b. 24. Afară vuia vintul... Totul era frint, răsturnat, năucit, spăimîntat. teodoreanu, m. u. 114. + (Deşpre figura oamenilor sau. despre maiiifestfiri ale lor)' Care reflectăj care eitprimii spaimă (l).'"Oiosi/, cu faţa spăimîntată. Abia râsuflînd, gura căscăsâ. budai-deleanu, ţ. 116. [Boala] se arată c-un ţipăt spăimîntat şi delungat al pruncului. episcupescu, practica, 130/27. Glasuri spăimtntate de bărbaţi, de femei, stancu, d. i 15. 2. (învechit, rar) Înspăimîntător. Această spăimin-tatâ minune era adevărată, mineiul (1776), 104ra/13. — Pl.: spăimintaţi, -te. — Şi: (învechit) spămiatât, -ă adj. — Y, spăimînta. SPĂlMÎNTĂtldS, .rOAS adj. (înveeMty^îoşpăl-mintător. Cf. i. golf.scu, c. (Adverbial) Acestea de pe urmă... lucră mai spâimînlăcios, deşi sini cu mult mai puţin primejdioasa, yasici, m. ii, 6/20. — Pl.: spăimlniăcioşi, -oase. ~ Spăimînta + suf. -ăcios. SPĂlMlNTĂ’lOlt, -OABE adj. (învechit şi popular) înspăimîntător. ,/?/ im arăta... pe ciclopi, uriaşi spăimîniători şi mlncători de oameni, pleşoianu, t. i, 72/10. Cine nu ştie folosul mtngtioaselor vise, acela nu cunoaşte sminteala celor spăimintătoare. episcu-pesc-u, practica* 112/7, cf. i. QOLEScu, c. Visurile spăiintntătoare nu turbură şi ţărtna mormtnturilor. marcovici, c. 7/5. Cele ce veţi auzi... attta sintu de grozave, pline de mirare şi spăimintătoare de mintea omenească, gorjan, h. iv, 133/19. Iată, mută-n bătălie, umbră mult spăimintătoare. aiiistia, s. 50/25. Abisuri fpăimtntătoare se deschideau sub picioarele noastre. pelimon, i. 94/22. Ce ar zice mai eu seamă oameni de ştat, ..,. despre o asemenea spăimintQtoqre invaziune? gbma, c. e. ii, 435. ,Aişi bintuie un sp&i-mtntător uragan, caragiale, o. vii, 25, cf. i, '49. Oastea ce am adunat, ea este una din cele mai spăimintătoare ce s-a ridicat vreodată, ispirescu, m. v. i9. Deschise o gură spăimintătoare, scoase un geamăt profund. vlahuţă, s. a. ii, 90, cf. 30. Aş fi putut... Să te-azvirl pe-a rătăcirii mult spăimintătoare eale. de-metrescu, o. 49, cf. şăineanu2, dklavrancka, o. II, 153. Ruina şi putrejunea rinjeau spăimintătoare de pe acoperăminte şi de pe păreţi, hogaş, dr. i, 24. Încheietura falangei era spăimintătoare fi atacul cavaleriei irezistibil, pârvan, g. 47. Scorbura aceasta pare o monstruoasă gură de balaur, deschişi asupra lumii, ţu singurul ei dinte, şpăiminlător, să o sfărîme. bogza, c. o. 13. Descrierea amănunţită a modului de tragere tn ţeapă... este cînd spăimintătoare, cind tragicomică. ist. ljt. rom. ii, 689, cf. dex. Ne povestesc istorii despre aceste lighioi urite şi spăimintătoare. şez. i, 245. Văzind c-a scăpat... de o primejdie spăimintătoare... Făt-Frumos începu să se bucure. popesc,u, b. ii, 17. ❖ (Adverbial) Apoi au bubuit clopotele, spăimintător. teodorbanu, m. u. 119, cf. scriban, d. Dar cel mai mult şi mai spăimintător se aud prăpăstiile, bogza, c. o. 63. + (Cu valoare de superlativ) Teribil (2). A făcut încă de la 1820 — 26 nişte încercări spăimintă-toare, cu un coraju, o statornicie şi o răbdare neasemănată. genilie, g. 61/6. Mazărea eu floarea albă... ale cării păstăi sini de o mărime spăimintătoare.. brezoianu, a. 215/6. Acest om avea o inteligenţă spăimtn-tătoare. ibrăileanu, s. 38, cf. resmeriţă, d. li trebuia o răbdare spăimintătoare. galaction, o. a. ii, 3i4. -v* (Adverbial) Dar vorbele sUriflu spăimintător. de calme, c. petrescu, î. ii, 99. — Pl.: spăimintători, -oare. . — Spâiuiînţa + suf. -ător. SPĂIMÎNTĂTÎJRĂ s.f. (învechit) Spaimă (1). Cf. anon. car., i. golescu, c. + (Regional) Boală provenită din spaimă (1); (popular) speriat1 (2), sperietură (II), (regional) lnspăimintătură, spăimat1 (Grindu — Urziceni). Cu tntilnitură din carare, Din osteneală, Din călcătură. Din spăimintătură. şez. i, 123. Junghi din răceală... Din spăimintătură. ib. m, 194. — Pl. : spăiminiături. — Spăimînta -f suf. -ătură. SPĂIMÎNT0S, -OASĂ adj. 1. (învechit) înspăi-mlntător. Spăimîntoase arătări şi răsărituri din somn. episcupescu, practica, 81/25, cf.78/9, 311/22. Unspăi-mîntos mister, asaChi, n. 23/23. Vremea închisă zămisleşte visuri şpăimţntoase. ispirescu, l. 288. Căei spăi-mtnţoasele lor rîndurl Stnt Gheena ce o port tn gin-duri. MACEDONSk'r, 'O. i, 121, cf. ddre, qheţie, r. m., BARCIANU, CADE, SCRIBAN, D.f DL, DM, DEX. *0401 SpÂiMgI- -1364- : SpÂla 2; {'în' dicţionarele din-'tréoùt) Sp'erios. Xfi . BCDAI- DELEANU; LEX., GHEŢffi, H. M.,- 1BARCTANB,- ALEXI, W. “"—Pl.: spăimînlOşi, -Oase. — Spăimintă + suf. -os, SPĂIMOS, -OÂSĂ adj. (învechit şi populât) 1. în-spăimîntător. De spăimoase şi de moarte menitoare glasuri ca acelea audzind'-. : fieleeurea' grija vieţii sale à cerca au- început: cantemiR,' i. 'i: n, 187, cl' budai-deleà-nu, >kbx.,- d®rf. ftole’as'o -pereche de ochi spăitnoŞl de ai fi-zis. că era’ treaba pe moarte de om.- D. ZAïvrFiBESCUj !ap. cade, cf. tdrg. Noi cunoaştem astfel de bestii spăimoase.- pârvan* o. 452, cf. cade, scriban,'D- 'Poetul pare-obsedël-'de îngeri, de sleU de vedenii rnîngîietoare-'şimai ales spăimoase, con-stantinescu, s. i, 302'. Se bolovâ’heau ■ nori ,negri.... cu spăimoase -metereze1 zimţate, c'. petrescu, a..r. 5; cf. Dt. -Uihbre mari spăimoase începură- să gonească bezmetic -pC^deasupra popuşoiştilor. v. -rom. maiU958, 57,' cf. 'Côntemp. 1966, nr. 1010,-2/1. '-A-pa birŞUleşte' tn spăimoase-bezne.- românia, literară* ■ 1970, nr. 105, 7/2} cfî- Dex. •+• (Gu valdare de superlativ)Teri-. bil1 (2)‘.‘ Cf. buda-i-dEleanu, -kexv Să nu crezi că sînt’ ăşa dc ipăimoasă în-învăţături de agricultură.- d. zam-firescu-v. ţ. 62. Se îrttîmpl-au în- Daciei aceste spăimoaseîngropări de tezaur de- brO’nz, la. vestea să năvă-> lese cimmerieriii. pârvan* g: -4:-Febrile socotelii $păiJ moaşe cifre, AlarmăLn ziare,-’panică la burse. v. rom. septembrie 1954, 56. •" ’ - .. 2. Sperios. Catul e. . . spăimos cînd se sperie dé te"miri ce. damé, t. 51', cf. saÏnean#*, resmerî'ţă, d;, scriban, D., ca&e, dm, 'dex. Iro'ctde, îţi spun frumos Că tu eşti un. 'o’riî spăitrjb'i Şî-nţelegi lucrul Întors. T. Vkvk-] hagi, M. 1.96. De limba mea, spăimos^, nu m-atntemut, Deşi n-am' strajă lacăte la gură. românia literară,’ 1971, nr. ' i122;'"1.9/3; cf. alr ii/i li 103. ‘ — Pl.: spăimoşi,. -oase., ■■___Spaimă + suf. -os. ■ SPĂIM’ULÎŢĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui s p a i: m a (I). Cf. I. GOLESCU, C. — Pl.: spăimuliţe. . . — Spaimă + şuf. -uliţă. ■SPĂIOÂ’NIÎ s. f. (Ban.). Soţie de boier. Amoridzat. dă spăioane. bănuţ, t: p. 54. Să-mi aduci dragoste. . .-. De-la spaii-şi spăioane: şez. xxi, 68, cf. alr sn iii li 887. . V . ■ — Pl.: spăioane şi spăioni (alr sn iii h 887/27, 76). — Spăie + suf. -oaie. , ■ SPĂLĂ vb. I. 1. T r a n z. (Folosit, şi a b s o 1.) (Despre oameni sau despre aparate ori instalaţii speciale; complementul indică fiinţe, lucruri sau părţi ale lor; adesea cu pronumele în dativ) A curăţa de murdărie, de. impurităţi etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu leşie, cu. detergenţi, cu substanţe cjrimice sau .medicamentoase ,e.tq.), ai b.epzijiei eţc. ; (regional), a la. .,y. a zoii. Şlrîugea oile ' ceqlea. , ..şi înlăunţr,ui în lacu le spăla, coresi, ev. 145.. Îa şi un spălătoria-.. ... . şi bagă-apă în el. ... cum Aaron şi feciorii lui şă-şţ spêale rnînule şi picioarele dentr-insul. po 282/li. Tu postindu-te, unge capul tău şi faţa ia spală (a. 1644). ccr i, 112/6. Şi-au spălat veşmintele sale şi'te-ûü înăl-bit. N. test. (1648), 309r/8. Sluga duo Wascul:şi să plecă de-l spăla în mare (a. 1675). gcr i, 223/4. Tlm-pltndu-.se spălind; şi bilind cămeşi, audzi, strigîndu-l• uosoFTEi, v. s. noiembrie, 143?/20..Noi spălăm faţa ales ca să ..fie frumoasă Şi curată., .¿cheîa, .în. ;29v/5.: Să nu să mqi inioarne,, . . ca poreţM spălat iară la mocirlă (a. 16:89). gcr i, 285/23. Mergi nd bărbiariul săsl spele, cu gînd ca-să-l onoare (a, 1700). ib. 324/28, cf. anon. car., lex, mars. 223. Să- Lai..grăunţe de ghenuperi: . ., să le speli bine cu t/in albu ... şi le pune apoi să stea in vin (a. 1749). qcr tş, 44/31. După ce vei griji peştele, să-l speli inr multe ape. MÎNCĂRiLE, 16/2. À-şi 'spăla mîinile şi picioarele cu apă înaintea închinăciunii, văcărescul, ist. 248. Marseră bucătarul cel -împărătesc să spele un pesté uscat1 în iezără (â;-1784). GÜR ii, 134/-6. Tu'să speli - acele-îm-pitţitc mădulări ale trupiilui cu mîinile acelea diri-care pică soarele:-'-molnar, ret. 65/20, cf. budai-de-eeanu, lex. Ih ioc de a da calului ovăz, el îl feiăla şi îl spălă cite de doaă ori-în zi. ţichindeai., f. 120/16. Postavuri. . . alte feluri dă lucruri făcute de mîriă,' care toaU acestea are să le-spele, să le -cureţe dă pète, să le văpsească cu meşteşug (a. 1826). ■ doc. ec. 372. El coasă şi spală toată îmbrăcămintea fami-lti[i]v î^leşoian-u, t. ii, 65/26. Îşi va spăla tot trupul intr-o ■ odaie rîriduită pentru acest ’sfifşit. reg. oro-. 122/26. Au început a bate laptile pînă- ce s-aii ales itniul;Care l-nu spălat şi l-aii sărat, drăghici, R.; 140/23. cf. ■tALiĂN’, v. Cunipărătoriv spiculanţi spălind-n-[lîna],:- o‘şi’ trimet peste' 'graniţă (a-, 11841).-©oè. ec. 7&'4.'Să'se'puie a' găti di rfrîricare sau a spăla rufele. HEGÙL.^'cfR'G. 303/2. Să -se'oală' dimineaţa Ârghir şi -îşî spală faţa:. bXrac, ap. GCR ii,- 176/4. Se -punea în-genunchi şi-l spăla Cu apă de măre, unde Se punea sar-ej lăură şi orz.: ariStia, PLUTk' XVIIÎ/32( Pe fermii rîului îşi spălau - picioarele, pelîmon/.i. 143/1. îl îmbrăca, îi 'da de spălat, îi mătura în odaie: ghicA, c. f„ ii, -594. N-are cine vedèa:'. .- de copii ca să-i hrănească şi să-i spele, sion, p.. 57^ îi ajuta să se îmbrace, îi (la de spălat. filimon, o. i, 123. Aduceţi apă rece $'ă-i spălăm rana. alecsandri, t. 1 508. Spală idblul cu îngrijire, îl duce. . . la templu... şi îl aşează la locul lui. conta, ®. F. 362-, Domnul beu'din apă şi-şi spălă faţa-.:, şi minele sale'.- eminescu, p-: l. 13. îşi spălă frumuşei mînile de lut. creangă, p: .288. Spălă un-păhăruţ în cada cu trei picioare de lingă, tarabă, c.aragiale, o. i, 63. Cine-i gătea de mîncăfe, cine-V spăla, cine-i aşternea palul? slavici, v. p. 24. După.ce puse de spălă pe Prîslea şi-l curăţi, îl îmbrăcă în nişte haine noi..:,işpirescu., L. 93: îşi făcea, singur -mincare, singur îşi .spăla vasele. , vlahuţă, s, . k, ii, 329. TJn căliigăr bătrîn. . e spălat cu apă ce. cade din argintul ibri,-, cului pe argintul ligheanului. iorga,,c. i..i, 163. Ce» pilă dalbă, Pe şeama cui speli pînza albă? iosif, t. 65. Nu auzise nici clopotul de deşteptare, nici pe cel de spălat, CON.V. lit. xlv, 371. Suigură găteşte, singură mătură. . , V^eç. să şi spele, brătescu-voineşti, p. 260. Se apucară, amîndoi să' spele jigerţle vacihr cu apă călduţă.:,agîrbiceanu,. s. 15. 'itftinilt s'tăpinului îi spălară, ranci uşpr, gîrl^anu, l. 114. îşi spălă mîinile şi le şterse de poala cămeşii, hogaş, dr. i, 200. Două zile spălase şi fiersese în tindă rufele. murdare, re-breanu, i. 1\91. Pînă nu te-oi spăla eu pe picioare, nu merg ! dumitraşcu, sţr. 19.. Pasageru-şi spală rana în lighean, minulescu, vers. 188. Cine-o să scuture prin casă şi .cine-o. să ne spele? o. M. zamfirescu, sf. M. n. i, 40. Feţele de. mese erau imaculate. Tacî-mvrile-spălate şi lus,truite cu îngrijire, cocea, s. ii,! 67. Părintele Grigore Cartofi cojeşte, spală fasolea de fiertură, leşnea* vers. 6. A ..pus mina pe o cîrpă udă şi-a -spălat parchetul, ylasiu; Jd.. 51. Sevastiţa spală şi. şterge ferestrele, teodoreanu, m. u>. 290. Ştiam că-şi spălase părul cu borş, în care n^-ică-sa o sfătuise să puie^i cîtej/a fii-e de busuioc, sadoveanu, o. vii, 316. • Ţot, spală pînza fetele la maj. piuat, p, 188. Anima-. Iul a fost spălat .înainte, de 'tunspqre. iONESO.yrMUşcEL,. fil. 411; E/a spală sticle, goale., arghezi, s. xvîii, 143. Pojghiţa ça de sînge n-o speli cu zece ape. călinescu, o. îl, 174. O babă spălă rana lui Vasile, blaga, h. lg.. Argaţii spălau droştile iăcuite. c. petrescu, a. r. 77. Pe noi nu ne mai .¡spală nimeni în albie, stancu, d. 227. El făcea tlrguielile pentru birt şi spăla vasele. pas., l! 1, 46. Găteşte şi spală sîHgur. vinea, l. i, 139.. Fiecare complex e compus din mai multe încăperi... în"căreu>spală Concomitent mai mulţi- locatari, ltr2, xvi, 191, cf. dl. Cînd erai mic..., el te-a legănat, el e-a spălat, el te-a hrănit. H. lovinescu, t. 122. Stam ¡10405 SpĂLÂ:- —1 §05 j- S'PĂlA la cîrmă, spălam puntea, cuseăm plnze, munceam! tudoban, p. 66, Cineva, spălase treptele şi palierele. preda, i. 63. Ieşi in bucătărie spălată proaspăt. T, popovici, s. 43, cf. dm. Seara am spălat căruţa, la-biş, p. 348. Aruncau miejii pe duşumelele spălate bine înainte, babbu, princ.. .45. Pătrunderea plumbului in organism se produce pe cale digestivă, în special datorită greşelii de a mtnca sau a fuma fără a spăla în prealabil mîinile. abc săn. 320. Nu-i acordă nici o importanţă. Spală pensulele şi fluieră, t decembrie 1964, 31. Ochii pe care sper să-i speli, vulpesc u, p. 128, Unele [fete] nu ştiu. . .să spele, să calce, să-şi coasă un tiv. gî 1968, nr. 935, 2/1. O găsesc... cocoţată pe o scară de zugrav, ca să spele geamurile stropite. scînteia, 1969, m\ .8 217, cf. m. d. enc., dex. Ici in vale, la pîrîu, Două fete spală grîu. alecsandri, p. p. 15:6. Colo-n vale la cişmea, Unde fetele Spăla Pîn-zele. De-şi tnălbea. "eodorescu, p. p. 550. Chiruţa cum se scula Dalb de obrăjel spăla. jabnîk — bîrseanu, d. 491. Cum au. zărit-o,... îndată au şi rugat-o ca să li spele rănile, sbiera, p. 206. S-o spală c-un şomăiag. doine, 234, cf. şez. i, 112. Mi-e nevasta... Ori be-teagă, ori nebună, Că nu mi-a spălat de-o lună. ho-doş, P. P. 359. Dacă-şi spală o femeie măritată capul vinerea,- atunci îi va muri bărbatul, şez. xviii, 193, cfl alr ii-4 120. Iovan Iorgovan.. . Sabia-şi spăla. balade, i, 317. Mulge-li, soacră, vacile Şi-ţi spală ulcelele, j-olc.. transilv. i, 162. Femeia care iubeşte Spală noaptea şi cir peşte. polc. olt. — munt. iii, 228. Băieţi, văzin... că n-ave cini si li speli, n-ave cini să li grijască, s-o luat şl ii pin sat. o. bîrlea, a. p. i, 403. Pin’ ce spală blidele, Prăpădeşte zilele, folc. mold. i, 154. O mină spală pe alta (şi amindouă obrazul). Gî. lb, polizu, ddrf, zanne, p. ii, 236, sado-VEANU, O. XIX, 192, CĂLINESCU, E. O. II, 58, LĂNCRĂN-jan, c. i, 33. Spală-mi cojocul, dar nu mi-l uda!, se spune pentru a arăta că o pedeapsă nu trebuie să depăşească o anumită limită. Cf. zanne, p. iii, 123. Vai dc cei ce spală paharul pă dinafară, iar pă dinlăuntru plin dă spurcăciune, se spune despre cei făţarnici. Cf. id. ib. iv, 39. Spală-ţi rufde in ograda-ţi şi le întinde pe funia ta. Cf. id. ib. iii, 338. Am o rochiţă : o spăl în foc şi o usuc în apă (Ceara), şez. iv, 64. (Glumeţ) La mindruia-n joc voinică, Spală oala ta, pisică! jarnîk — bîrseanu, d. 420. F i g. Fea-I[ele noastre... să le spălăm cu lacrăme. coresi, ev. 51. Să ne spălam ranele cele spurcate ale inimii, nea-goe, înv. 160/31. Spăl în nopţile toate perinile mele Cu lacrimile mele, de-m moi. aşternutul, dosoftei, ps. 23/10. Spela-voi în loate nopţile patul meu; Cu lacrimile meale aşternutul meu voi uda (a. 1801). gcr ii, 185. Ţi-aş spăla c-o sărutare. . . Crinii albi ai sinului. eminescu, o. i, 5. Puse şaua pe Murga... Apoi a tăiat lungul cimpiilor ş-a spălat copitele gona-ciului... in multe părîuri. delavrancea, s. 242. însufleţiţi din nou vorbele acestea mari..., spălaţi-le in lăcrimile voastre şi le redaţi înţelesul. în pi,r ii, 7. Poezie... iu rămii de-a pururea senină, Căci nu-i pribeag ce-n faţa ta se-nchină C-o lacrimă să nu-ţi spele altarul, goga, pobzii, 161. Castele negre. . . Ce-şi spală-n apele murdare Tristeţea zidului murdar, mi-nulescu, vers. 42. Soarele în răsărit de singe-şi spală-n mare lăncile, blaga, poezii, 10. Umblu prin iarbă cu picioarele goale. Iarba îmi spală picioarele, stancu, d. 142. Ferestrele casei... din limpezimea lui [a Oltului] işi spală dimineaţa ochii, bogza, c. o. 103. Foşnind îşi spală marea mătăsurile-albastre, jebeleanu, s. h. 47. Case mici şi murdare... coborau pînă la ţărm, parcă pentru a-şi spăla sărăcia, tudoran, p. 47. Plingi, fetiţa, ¡.. varsă lacrimi cu găleata şi spa-lă-ţi sufletul de tot ce-ai auzit, pkeda, i. 58. Am să-mi spăl în rouă palmele şi faţa. labiş, p. 240. Un cecus al răsăritului de soare, în care ochii ni-i spălăm şi faţa Ca-.n apa cerului de munte, brad, o. 157. Europa-şi s pală faţa-n apele Mediieranei. românia literară, 1970, nr. 116, 3/1. Două mere. . . Rotunzele amindouă Şi spălate iot cu rouă. alecsandri, p. p. 241. Expr. A spăla (pe cineva) pe cap sau (cuiva) capul (cumsecade) = a certa rău pe cineva, a-1 ocări. Cî. polizu. Cum am să-l spăl pe cap, cînd l-oi prinde, cu principiile d-sale! caragiale, o. vii, 136, cf. dl, dm, dex, com. din loman — sebeş. A-şi spăla obrazul = a face faţă unei situaţii, a scăpa de ruşine; a ieşi cu bine. Cf. dl, dm, dex. Ţărancele... varsă sudori cît învîrt colacii din cuptior; că doar deodată cu sara le trebuie să aibă cu ce-şi spala obrazul. înaintea plugarilor, şez. iii, 178. (Popular) A spăla cuţitul (ori paloşul sau braţul) in cineva (sau In singele cuiva ori, învechit, întru singe) = a lovi pe cineva cu cuţitul, a răni; a înjunghia. Pingăritele lor braţe intru sînge le spăla, pogor, henr. 91/20. Simt că nu mai pot răbda. O să spăl intr-o zi .cuţitul în el. stancu, d. 327. Să-mi vedeţi paloşul spălat în singele lor spurcat. TEODORESCU, P. P. 109, cf. ZANNE, P. V, 237.  spăla putina v. putină (2). A spăla în sînge = a răzbuna pe cineva. De ar fi fost altul oricine şi nu Faliero pe. scaunul ducal, singele acesta ar fi fest spălat pînă .acum în alt singe. heliade, l. b. ii, 23/17. In faţa Griviţei, batalionul de vlnători spăla în singe steagul minjit in noaptea de 11 februarie, caragiale, o. iii, 145. A s^ăla pe cineva cu ou (şi cu oţet) v. oţet. (Regional) A-şi spăla gura = a-şi aduce insulte unul altuia. Vor fi avut laolaltă vorbe slabe, muiereşti... . Lăsîndu-le să-şi spele gura cit vor vrea, ieşi din odaie. dan, u. 17. .(Regional) A fi spălat cu zahăr in gură= = a vorbi frumos; a fi plăcut la vorbă. Cf. zanne, p. iv, 191. (Regional) A-şi spăla gîtul (sau beregata) = a consuma o băutură alcoolică. Beţivul işi tot spală gitul cu apă de sapă, de teamă să nu ruginească, zanne, p. m, 473, cf. pamfile, j. iii, 94. Hei, băbuşco, tu nu vrei vreo ghiorţăilurâ să-ţi speli beregata? chiriţescu, gr. 142. (Regional) A-şi spăla hainele = a-şi bate joc de cineva. Cf. alr sn vi h 1 634/260. (Regional) A spăla multe = a vorbi despre lucruri fără importanţă; a spune verzi şi uscate. Com. din ţepeş vodă — cernavodă. (Popular) A spăla cămaşa (ori flori) sau (r e f 1.) a se spăla = (despre femei) a avea menstruaţie. De trei luni n-am spălat cămaşa, pasca, gl. Cin spală cămeşa fata-ntii, atunci sting nouă cărbuni in apa ceia. ajrh. folk. i, 212, cf. alr ii 4 210/284, 386, (Regional) A spăla de păcate (pe cineva) = a omorî (1). Cu suliţa-l împunge Drept în faţă, drept în spate, Ca să-l spele de păcate, pamfile, c. ţ. 78. -0” Compuse: spală-varză (sau -linte, -poamă) = a) s.f. (argotic) sabie (X 1). Cf. dr. xt, 144, baronzi, l. 150, î>drf; b) s. m. (familiar) om laş, fricos; om de nimic; golan. El de-acum n-o să mai crează C-un golan, un spală-varză, De rusale-adus aice, Poate casa ca să-i strice, gane, n. ii, 30. Parcă eşti un spală-varză. zanne, p. iv, 171, cf. jahresber. xix—xx, 13, 39, cade; c) s. m. (familiar) palavragiu. Cf. zanne, p. iii, 596, iv, 171, şăineanu2, jahresber. xix—xx, 13, 39, resmeriţă, d. <> Refl. pas. Sf[i]ntele carele se vor vărsa, cade-se preotului să le adune intr-un vas curat şi să le bage unde se spală (a. 1652). gcr i, 161/16. Măhrămile ceale de şters, iară să fie cuvioase doauo, sau 3, ca deaca să negreaşie să să poată spăla alta (a. 1702). id. ib. 346/21. Rădăcinile se scot primăvara din pămint. se spăl de pămint, se crăp in două sau in patru... şi se păstrez in săculeţe de pinză. episcupescu, practica, .470/3. Pămîntul va fi podit bine şi poditura se va spăla cu apă multă, brezoianu, a. 509/25. Se obişnuieşte în unele ţări... de a se spăla lina dupe oile incă netunse. i. ionescu, b. c. 210/23. O bucăţică de pinză cu ajutorul căreia se spală vasele. marian, s. r. ii, 16. Dacă toate cămeşile s-au stors in această zoaie, se spală şi petecele sau clipele, pamfile, i, c. 371. Placa scoasă din revelator se spală sumar cu apă. sanielevici, r. 219. Icrele se spală şi se curăţă de pieliţe, s. marin, c. b. 22. Rufele murdare se spală in. familie. Cf. zanne, p. iii, 338. Singe cu singe nu se spală = rău cu rău nu se îndreaptă; Cf. id. ib. ii, 711. (Fig.) Cele rele să se spele, Cele bune să s-adune, creangă., a. 60, Obrazul se mai 10405 SPÂL - Î308 - SfÂjA' poate spăla de ruşine, Insă Viaţa... nu se mai reface, q. m. zamfibescu, sf. m. n. i, 143. Să crească vîlcelele, Să se spale relele. jarnIk — bîrseanu, d. 222. <> Refl. (Despre fiinţe) Du-te de te spală tn finttna Sil-ceamului. coresi, ev. 165. Au făcut o medelniţă de spălare. ■■ intru care medelniţă se spăla preoţii (a. 1678). gcr i, 238/33, cf. anon. car. Aduseră de să spălară acei coconi toţ. înaintea împăratului (a. 1760). gcr ii, 72/2. Eu m-am mănicat, să mă spăl, să mă cu-răţăsc (a. 1784). id. ib. 137/10. Din sec părete apă zbucni, Bea dar şi spal-te fără sfială, zilot. cron. 336. Băi unde merg oameni dă să spală de murdărite (a. 1825). doc. ec. 347. S-au întors la birt înapoi de s-au spălat, babac, t. 7/8, cf. polizu. Du-te şi-mi adă nişte apă ca să mă spăl. sion, p, 229. lală-l... spă-lîndu-se pe cap cu apă rece. brătescu-voineşti, p. 204. Se spălă pe mini cu apa călduţă, agîrbiceanu, s. 167. Se dusese să se spele, gîrleanu, n. 22. Se spălase, se pieptănase şi se îmbrăcase, hogaş, dr. i, 88. Unii suferă numai din pricină că nu se pot spăla pe dinţi, camil petrescu, v. n. 159. îşi arătă dorinţa ... să se spele de praf, ca să fie gata pentru popotă. c. petrescu, î. i, 276. îşi văzură glturile rupte, murdare şi păroase. De cînd nu s-au mai spălat? sahia, n. 73. Tata se spăla tntr-un lighean de lablă. G. m. zam-firescu, m. d. x, 20. l-am turnat apă să se spele pe mtini. vlasiu, d. 220. Alţii... se mulţumeau să se clătească in gură şi să se spele pe ochi. teodoreanu, m.‘ u. 171. Oamenii se spălau cu omăt afară, sado-veanu, o. xii, 564. Vom sta in spumele cascadei Să ne spălăm de năduşealâ. călinescu, o. ii, 144. La o cişmea un grup se spală pe picioare, ralea, s. t. i, 248. Se spălau pe mtini cu apa rturilor. bogza, a. î. 128. Se spălă pe mtini cu apă fiartă şi cu săpun. stancu, ş. 54. Se spălaseră, se tunseseră şi se bărbieriseră. pas, L. i, 73. Te vîri sub stropitoare, te speli. H. lovinescu, t. 398. Aceştia se spălaseră, tşi orînduiseră îmbrăcămintea şi erau gata de drum. tudoran, p. 209. .Se duse la baie şi se spălă îndelung cu apă rece. preda, R- 269. Se spălau la pompă, in stradă, bahbu, os. 83. Se spălă pe faţă în balta cu apă stătută, v. rom. noiembrie 1964, 26. Medicii se pregătesc pentru operaţie, Se spală pe mîini, se îmbracă. T. august 1964, 60. Ei Ştiu. . . că nu te poţi spăla cu noroi, sorescu, u. 13. în lapte cald şi crud, Ileracle Gol se spăla din creştet către şale.' vulpescu, p. 25. Ca să se spele îşi scoate cămaşa, cinema, 1968, nr. 3, VII, cf. m. d. enc., dex. Cînd fu cătră dimineaţă, Popa se spăla pe faţă. alecsandri, p. p. 97. Voinicelul se scula... Pe ochi negri se spăla, teodorescu, p. p. 450. Pe palme să mă spăl eu De sîngele frate-meu. jarnîk — bîrseanu, d. 496. Pe obraz s-au spălat, reteganul, tb. 26. Să să spele de cenuşă, doine, 244. Mă Iau şi mă spăl frumos, şez. i, 13. După ce le-ai spalal la cap, varsă îndată zoilc. ib. iii, 123, cf. alr i 2 046, alr sn v h 1 639, ib. vii b 1 908, 1 909, 1 910, 2 001, 2002, 2 120, alrm sn iv b 1 552, 1 553, 1 554. Să mă spăl să fiu frumoasă, polc. olt. — munt. iii, 492. Turcu să bă-gase-n lac ca să să spele, să facă baie. o. bîrlea, a. p. ii, 536. Cu pelin pe ochi mă spăl. folc. mold. i, 57. Ciţi se spală, toţi la masă vor să şează, se spune despre cei obraznici. Cf. zanne, p. iii, 378. Corbul tn zadar se spală, că negreaţă nu şi-o pierde, se spune despre cei ce nu sînt capabili să-şi schimbe obiceiurile rele. Cf. id. ib. i, 438. (F i g.) Umbrele foştilor luptători. .. coboară... să se plimbe pe malurile Oltului şi să se şi spele tn apele lui de praful greu al istoriei. bogza, c. o. 153. (Expr.) A se spăla pe nilini sau (tranz.) a-şi spăla miinile v. mină1 (I 1). A se spăla pe mîini (sau pe bot, ori, rar, pe buze, pe dinţi) de ceva = a) (învechit) a scăpa de cineva. Cf., i. golescu, c., polizu; b) a pierde o situaţie favorabilă, un avantaj etc.; a-şi lua nădejdea de a (re)căpăta un lucru. Tu le spală pe buze despre avere, alecsandri, t. 917. Îşi pusese ochiu grecu pe răzaşia mea..., spune-i să se spele pe dinii. id. ib. 1 573, cf. lm. Pustniculf dacă văzu că s-a spălat pe mtini de vasul i de botez, căta către fata de împărat, ispirescu, l. 30. Oricare din ei ar călca ţara, ambarele se golesc, de păsârime te-ai spălat pe mîini, clăile de fin se fi~ tuiesc. DELAVRANCEA, S. 223, CÎ. ZANNE, P. II, 189, cade. Salomia pregătise două ceşti de cafea,.. Ne-am spălat pe boi. Cafeaua a servit-o Salomia popii şi ţircovnicului. stancu, d. 359. Poţi să zici că, cu vor-, bele astea care le-ai spus, te-ai spălat pe bot de-un frate, preda, m. 240. (Familiar) Spală-te (sau spăla*! ţi-vă) sau să se spele pc cap = (exprimînd un sentiment de dezinteres) descurcă-te (sau descurcaţi-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. Cf. scriban, d., dl, dm, dex. "v* (Despre rîuri, ploi, torente, valuri etc.; adesea prin lărgirea sensului) Au început a curge un izvor de apă, de au intrat în mormtntul Radului Vodă şi i-au spălat lot trupul lui cel grozav (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 154/4. Potopul să . treacă şi plaiuri şi munte, Să spele oţelele tale. goga, poezii, 40. Curgi, apă, curgi frumos şi lin, Şi spală plnza mea de in. iosif, t. 65. Ploile spălaseră pe-aici pajiştea, agîrbiceanu, a. 294. în curte, pe lespezile spălate de. plai..., se aude arare cite un pas. gîrleanu, n. 90. Ploaia spălase geamurile, a. m. zamfi-rescu, M. D. i, 98..Argatul căzuse intr-o luptă... în-jungluetura de cuţit — spălată cu apă, . . . ajungea pină la inimă. v. rom. decembrie 1951, 209. Trimbe de apă spălau cu furie puntea, camil petrescu, o. hi, 101. Fuioarele ci [ale ploii],.despletite în fire subţiri, spălau de sus, din crestele caselor, pînă jos, ; . . trupul uriaş al Moscovei, stancu, u.n.S. s. 35. Valurile, spălau pluta o dată în lung, o dată în lat. tudoran, p. 102. înotind, apa îi spăla ritmic umerii rotunzi şi claviculele, preda, r. 429. Ieşi în curtea spălată de ploaia de peste noapte, t. popovici, s. 155. în zori, spălat de ploi, oraşu-i nou. labiş, p. 380. Nici o ploaie nu mi-a spălat Trupul, vulpescu, p. 19. Uluca spălată de ploi işi apleacă. zorelele, v. rom. septembrie 1963, 1.2. Se mai. auzea şi murmurul ploii care spăla . mai departe căştile, şi se scurgea neîncetat pe foile de cort. ib. octombrie 1964, 12. Din fintină curge girlă, Spală subţirică lină. şez. i,. 48. Să rămtie pietrele, ■Să le spele ploile, folc. mold. i, 58. (Fig.) Izul de pămtnt jilav îi spală somnul ochilor. îl ianuarie 1962, 55. Platouri spălate de aer rece, pe care se numără puncte de copaci, românia literară, 1971, nr. 127, 3/2. (Refl. pa s.) Această boală, ce se numeşte tăciune... se spulberă de vînturi şi se spală de ploi. mai nainte de seceriş, i. ionescu, b. c. 271/29. + (Complementul indică impurităţi, murdărie, praf etc.) A elimina, a îndepărta cu ajutorul apei (şi săpunului, leşiei, detergenţilor), benzinei etc. (pentru a curăţa pe cineva sau ceva). Neavînd vreo cîtăţime de apă însămnalâ spre a. putea spăla mordalicul ce să face din lucrarea pieilor (a. 1837). doc. ec. 692. Oraşele .... au trebuinţă de apă multă şi adtncă ca să spele şi să mistuiască necurăţeniile, ghica, c. e. ii, 583. în braţe rrd-l dusei apoi La umbră... Spălindu-i pe gene lipitul noroi Şi spumele crunte-ale gurii, coş-buc, p. ii, 293. Toarnă-mi, toarnă picur cu picure Colbul campaniilor să mi-l spăl. vulpescu, v. 104. (Despre riuri, ploi, torente, valuri) Pe trotuar apa spăla coji de portocală, c. petrescu, î. ii, 158. Se-n-toarce preschimbat in nor, Cu ploaie caldă binefăcătoare... Cînd spală colbul adunat pe ierbi, labiş, p. 422. (F i g.) Ploi ce in torente de veacuri s-au vărsat Singele dupe petre tncă nu l-au spălat, alexan-drescu, M. 11. [Plinsul] ne curăţă şi ne spală otrava pe dinăuntru, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 116. Fi g. învaţă pre noi. . . să iertăm noi greşealele lor. . . ca spurcăciunea sufletului să o spălăm, coresi, ev-49. Ranele trupurilor şi ale sufletelor-.. . le curăţeşti, veninul cel înţelegăloriu spălîndu-l, prin rîvna siăpi-nului tău. mineiul (1776), 159rl/20. (Refl.) Ca mai deplin să se spele de mtzga pe care i-o lăsase lipiciosul amic, mergea dinadins prin mijlocul uliţei, c. petrescu, a. b. 4.5. <0- R ef 1. p a s. Smuipca şomoiogul din mina spălătorilor, cum se spală noroiul de pe roţi. pas, 10405 Spăla - 1367 - &PÂL l. i, 72. + (Complementul indică conglomerate, minereuri sau metale) A supune unui curent de apă pentru a separa impurităţile. Spălătoare cu care spală zlătarii argintul de negreală, st. lex. 175v/1. Din dea-lure şi din vălceale sapă năsipul şi-l spală şi să alege aur foarte scump şi bun (a. 1661). gcr i, 178/22. Metodul mieu de a spăla aurul să cuprinde tntr-o deo-săbită maşină care să poate pune in fieşce rîu (a. 1834). doc. ec. 789. Dochiţa. . . spăla măciniş de aur la piuăilc lui Cornean. agîrbiceanu, a. 162. Aurul era spălat din nisipul aurifer al rlurilor. pârvan, g. 596. Zgura trebuie imediat îndepărtată spălînd sudura cu o soluţie de 5°l0 acid azotic, ioanovici, tehn. 178. Minereul este spălat sau antrenat de un curent de apă. maca-rovici, ch. 22.. De faţă cu jandarmul, aurul e cîntăril aşa cum e... Apoi e spălat şi se dresează alt pro-ces-verbal. bogza, a. î. 192. Barbu e la zlătărie. Spală fluturaşii de aur din nisipul rîului de munte. v. rom. mai 1954, 189. + F i g. A face să dispară, să nu mai existe; a şterge. Să curgă lavă Să spele de pe pietre pînă şi urma sclavă Celor ce le urmează pin’ la al lumii fund. eminescu, o. i, 60. Vîntul care adia de cătră amiază a spălat putoarea ursului, sadoveanu, o. xiii, 667. Nici jandarmii nu-i aveau grija; erau tare miilţumiţi că spală urmele, dan, u. 217. Furtuna vieţii spală din mine viaţa, isac, o. 86. Vreau soarele — amintirile să-mi spele, labiş, p. 118. Dragostea de as-lă-vară. .. Ori pe prispă am uitat-o, Ori că ploaia mi-au spălat-o, Sau lilharii mi-au furat-o. sevastos, c. 105. ■v* Refl. Enric... priveghea asupra purtării nevestei sale, care şi afară de aceea i se spălase din inima lui. fm (1840), 1272/10, cf. a v 25. Mă rog cu mare jele, Dragostea să nu se spele. folc. mold. ii, 199. 4. Trani. şi refl. Fig. A (se) limpezi; a (se) purifica. Noaptea s-au spălat nourii de pe cer. sadoveanu, o. xiii, 1 014. Comori la rădăcini s-aprind, Se spală-n flăcări de rugini, blaga, poezii, 326. Cerul acoperii de nori îl spală vîntul. stancu, d. 63. După ploaie, cînd se spală cerul de nu rămîne pe tot întinsul lui un firicel de colb. tudoran, p. 96, cf. dl, dm. Ochiul spălat de lumina albă... distinge fără efort aproape toate punctele importările ale oraşului, românia literară, 1969, nr. 55, 5/3. S-a spălat cerul de nori, acuma e ca oglinda, udrescu, gl. + (Regional; complementul este moara sau o parte a ei) A curăţa după ce s-a măcinat porumb, orz, ovăz, cu o mică cantitate de măciniş (2) (Deda — Reghin). Cf. mat. dialect, i, 191. După orz se toarnă în coş ceva de spălat, ib. <0" R e f 1. p a s, Moa a si spală cu bucate, ib. ^Trani, şi refl. F i g. (Despre pisici) A (se) linge şi a-şi netezi blana. O pisică. . . privi o clipă întăuntru, apoi începu să-şi spele labele, blana năpîrlită. c. petrescu, î. 1, 236, cf. alr sn iii h 674, alrm sn ii h 486. + Refl. (Ban. şi Transilv.) A se decolora. Cf. cade, ALR SN IV h 1 218. 2. T r a n z. Fig. (Mai ales în limbajul bisericesc; complementul indică păcate, greşeli etc.) A ispăşi. Scoală de te booteadză şi-ţi spată păcatele tale... în numele D[om]n[u]/ui. cod. vor.2 21r/9. Pînă iaste vrea-mea de pocaanie, păcatele să ne spălăm, coresi, ev. 371, cf. gcr 1, *3/13. Cîte păcate am făcut, aemu să le spălăm, varlaam, c. 29. Alţii-n vîrtejuri de valuri Spală-şi păcatele vechi, coşbuc, ae. 124. Nu mai plînge — că nu spălăm, cu o lacrimă, ce s-a făfiut. G. m. zamfirescu, sf. m. N. i, 85. Ca să-şi spale vina de atunci, a dat poruncă beşliilor. . . să privegheze ieşirea din ţară a oricăror neguţători străini, sadoveanu, o. xviii, 181. + T r a n z. şi r e f 1. (Adesea urmat dc determinări introduse prin prep. ,,de“) A (se) mintui (2). Să ne spălăm toţi şi să ne curăţim cu numele Domnului nostru, coresi, ev. 51. împărăţia ceriului nu vor dobîndi, şi atunci ce eraţi, ce v-aţ suinţit, ce v-aţ spalat, ce v-aţ indireptat cu numele Donjnufluji (a. 1618). gcr i, 47/2. Cheami-sî ferec'-rx de a doua naştere,, că curîţeaşte şi spalî pre om de păcatul lui. varlaam, c. 410. Craiul împăraţilor pămînleşti. . . ne-au spălat pre noi din păcatele noastre cu singele său. n. tiîst. (1648), 303v/21. Carele om va vrea să între în cortul beserecii... întîiu să cade lui ca să să speale cu sf[i]nlul botez, dosoftei, ap. gcr i, 239/3, cf. cheia, în. 79r/4. Înfăţoşîndu-ni-să mîngîietoare încredere că rîurile lacrimilor noastre vor fi spălat păcatele pentru care. . . ne-au certat, ar (1831), 732/9. Cei ce comitea ucidere. . . se condamna singuri la orice muncă, pînă cînd se spăla chiăr şi de o crimă involuntarie. aris-tia, plut. V/l. Curăţitorul loc ce îl numim lume tn care sîntem, veniţi numai să ne spălăm de nesimţire ca să putem trece tn a ta vecinicie. bolliac, m. 75/9. Tot hoţul prins întoarce în fine cele furate, ... cu întoarcerea insă nu se spală şi de numele ce-l merită. ap. ghica, A. 663. Minunat fluviu... a cărui apă... avea, în credinţele celor vechi, darul de a spăla de păcate. vlahuţă, s. a. iii, 223. Cred că se spală de toate păcatele numindu-se naţionalişti. în plr ii, 114. Muzeul. . . pare-un templu minunat, în care mii de robi ai vieţii Vin să se spele de păcat, goga, poezii, 190. Să se facă avocat. . ., să spele pe ăi răi, pe păcătoşi, şi să-i facă buni. ap. tdrg, cf. resmeriţă, d. Era convins că numai îngerii şi preafericiţii. .. pol să moară aşa de frumos, spălaţi prin dragoste de toată ticălo-şenia lor fără vină. G. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 23. Cu o iscălitură de-a mea puteam să spăl pe învinuit de toate păcatele, voiculescu, p. i, 105. Că r.u curge cel izvor Să mă pot spăla de dor. jarnîk — bîrseanu, d. 217. Cu apă. . . s-o spălat dze durerile, Care şi le-a avut, nesuferintoare! folc. olt. — munt. i, 303. Nici cu apele Dunării (ale OUului, ale Mureşului, ale Prutului, ale Bahluiului sau ale Tamisei etc.) nu se spală sau nu-l mai spală toată apa Dunării (sau a Oltului, a Mureşului, a Prutului, a Bahluiului sau din Ta-misa), se spune despre cineva care nu poate fi iertat pentru o faptă, o atitudine reprobabilă. Cf. ghica, c. e. ii, 453, tdrg, pamfile, j. iii, 94, scriban, d., zanne, p. vi, 108, 210, 242, 268. <> A b s o 1. Aşea şi d[uj/i[u]Z svint în multe chipuri lucreadză, ca apa spală şi curăţeaşte. varlaam, ap. gcr i, 107/27. + (Complementul indică insulte, greşeli de comportare etc.) A face să fie iertat, a îndrepta (ispăşind o pedeapsă), a răscumpăra (3); p. e x t. (complementul indică reputaţia cuiva) a reabilita. Cuţitul sfint tmpumnă, Spală o fărdelege! asachi, n. 39/21. Sînt multe ce-au jertfit Onoarea ca să poată să spele 0 insultă, i. negruzzi, s. vi, 275. El a spălat onoarea surioarei. S-a dus în colţul unde ofta fetiţa. . . şi ne-a ocărit, arghezi, s. vn, 171. Dona Măria se crede datoare, tn lipsa fiului familiei, să spele onoarea tatălui. călinescu, i. 124. <0* Refl. pas. Cu ale tale lacrămi de-acum voi să să spele ocara dezmierdărilor tale celor trecute (a. 1750). gcr ii, 48/11. Astă insultă se poale spăla numai cu viaţa, bolintineanu, o. 399. Porunci ... să otărască pedeapsa ce s-ar cuveni fiicei... ca să se spele ruşinea ce adusese ea părului cărunţit al tatălui său. ispirescu, l. 353. + Refl. (Regional) A se achita (de o datorie) (Năsăud). Cf. alr i 1 595/268. 3. (Despre ape, ploi etc.; complementul indică soluri, terenuri etc.) A exercita o acţiune de înlăturare prin transport a unor elemente componente; a eroda, a roade1 (4), a săpa (7). Oricare proprietar'... ctştigă împrejmuindu-şi ţarina cu un şan( mare, în care vor năpădi apele pluvioase care au spălat latura dinprotiva drumului, brezoianu, a. 38/11. Ţărmurile spălate de spuma valurilor, g. m. zamfirescu, m. d. ii, 103. Măcinau acolo apele de dezgheţ purtînd roată prundiş mărunt şi spălîndu-l. sadoveanu, o. xii, 594. Apa ţişneşte printr-o gaură îngustă, spală pămîntul săpat şi... se revarsă pe gura puţului sub formă de noroi. bogza, a. î. 50, cf. dl, dm. După ce apele spălau ogorul, ţăranii luau munca de la capăt, contemp. 1970, nr. 1 231, 10/4, cf. dex, alr i 395/200. O spălat apa pă-| mîntu pi-o coastă de dial. alr sn iii h 820/157. -y-j (Absol.) Saşii... ieşiră cu rugarea. . . ca împăratul să vează cum spală rîul Tîrnavei cătră biserica lor. I bariţiu, p. a. i, 461. + Refl. (Prin Transilv.; des- 10405 spÂlârÎî — m - pre pămint) A se surpa (după o inundaţie sau după o ploaie abundentă). Cf. alr i 395/87, 178, 305. + (învechit; despre rîuri; complementul indică regiuni sau localităţi) A străbate; a traversa; p. ext. a trece pe lîngă. . . Rîul Buzeu care.. . spală Rîmnicul. şincai, hr. i, 57/10. Camenejul, cetatea pre carea o spăla riul Smoiriuchiului. id. ib. ii, 116/38. Dunărea spală zidurile Vienii: budai-deleanu, lex. Provinţiile moldo-romăneşti. . . spălate cruciş de atitea rîuri. fm (1840), 1962/7. Un rîu răpide ce spală malurile acelui tîrg. donici, f. i, 44/17, cf. vlahuţă, s. a. iii, 223, cade. (învechit, rar; despre oceane sau mări) A mărgini (!)• Oceanul Atlantic... spală ţărmurile Britaniei, a Franciei. rus, i. i, 93/19. <0 Refl. pas. Africa are formă de jumătate-insulă, spălîndu-se de toate laturile prin. undele oceanului, id. ib; iii, 153/11. 4. (învechit, rar; complementul indică pomi fructiferi sau părţi ale lor) A stropi. Ca să spele foile ai burilor esotici . se întrebuinţează clistire şi pompe de mină. brezoianu, a. 395/16. Cu aceste chipuri se vor da pomilor verdeaţa şi rodirea cuvenită, iar nu râzând muşchii de pe dînşii sau spălindu-i ou apă dc var. i. ionescu, B. c. 54/24. 5. F i g. (Familiar) A face să piardă un bun (prin înşelătorie); p. ext. a jefui. Cf. polizu. Cutare a spălat pe cutare de zece capre ş-o mială. delavran-CEA, H. T. 111, cf. TDRG, DL. 6. (Popular; complementul indică scinduri) A rin delui. Feţuitoarele sau rindelele... sînt de diferite feluri, unele numai netezesc faţa lemnului, altele o feţuiesc sau o spală întîia dată. pamfile, i. c. 120, cf. udrescu, gl. -v- Refl. pas. Biiioiu să spală din nou cu sopliloriu. gl. olt. — Prez. ind.: spăl. Şi: spelâ vb. I. — Lat. ♦cxperlavaro. Cf. 1 a. SPĂLARE s. f. Acţiunea de a (se) s p ă 1 a şi rezultatul ei. 1. Curăţare a fiinţelor sau a lucrurilor de murdărie, de impurităţi etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu leşie, cu. detergenţi, cu substanţe chimice sau medi-camentoGsc etc.), al benzinei etc.; spălat1, spălă tură (I 1). (' nvecliit şi regional) spălătorie (2), (regional) lăut. V. zoii re. Cf. spăla (1). După spălare, fc- j reşte să nu cază... afară den spălătoare (a. 1646). ap. cade, 1180. Au făcut o mcdelniţă de spălare... întru care. . . să spală preoţii (a. 1678). gcr i, 238/32, cf. budai-deleanu, lex., lb. Mult foloseşte. ■ . spălarea gurii cu vin după toată mîncarea. episcupescu, practica, 50/25, cf.. 227/18. Bolnavi cărora spălările în Ganghes li grăbeşte moartea, ar (1829), l303/22, cf. i. golescu, c., valian, v. Spălarea deasă cu apă.rece peste iot trupul se socoteşte de un lucru ce nu se poate face. descr. aşez. 4/8, cf. brezoianu, a. 527/23. Un chirigiu... luni întregi pvimeneală şi spălare nevă- lînd. . . Porunci nevestii sale A-l la şi a-l primeni. pann, p. v. i, 97/12, cf. polizu, barcianu, v., ddrf, gheţie, R. M., alexi, w., şăineanu2. Lăutul, adică spălarea capului, e supus anumitor reguli, c.andrea, v. 32. Priveliştile încep cu spălarea picioarelor, iorga, c. i. i, 163.’ Spălarea mînilor are o importanţă deosebită. bianu, D. s. Muierea cămeşilor se face pe rînd. . . Dacă le-a sfîrşit, începe spălarea, iarăşi pe rînd. pamfile, i. c. 371, cf. resmeriţă, d- Zgura trebuie imediat îndepărtată, spălînd sudura cu o soluţie de 5°/0 acid azotic şi cu o spălare ulterioară cu apă. ioano- vici, tehn. 178. Făcuse, în felul ei, gestul spălării pe mâini. g. m. zamfirescu, m. d. ii, 212. De vreme ce-l spală- scara. . . se întreabă la ce mai foloseşte spălarea de dimineaţă, aromezi, s. vii, 174^ Spălarea [plăcii] se face în apă curgătoare, sanielevici, r. 219, cf. dl, dm. Grăsimile... pol fi uşor înlăturate prin spălare. abc săn. 111, cf. m. d. enc., dex. Spălare a cărbunilor = operaţie de sortare umedă a cărbunilor Jjj-uJj, prin care sc obţin unul sau mai mulţi produşi, fiecare cu un procent anumit de cenuşă şi de steril. Vor trebui'începute instalaţiile de spălare a cărbunelui. scînteia, 1952, nr. 2 389, cf. ltr3. Spălare la sec = operaţie care constă în tratarea fibrelor de lînă cu solvenţi volatili. Un procedeu foarte rar întrebuinţat este acela denumit spălarea la sec. ionescu-mus-cel, fil. 421. (Popular) Spălarea oaselor — sărbătoare religioasă care se prăznuieşte la 11 noiembrie. Cf. şăineanu2, ^ Operaţie prin care se îndepărtează impurităţile din conglomerate, minereuri sau metale, cu ajutorul unui curent de 'apă; spălat1. Aproape totalitatea aurului pus tn comerciu provine din spălarea nisipului aurifer, hasdeu, i. c. i, 192. Aurul se extrage prin spălarea nisipurilor aurifere sau a rocelor pulverizate ad hoc în şteampuri. macarovici, ch. 389. Spătai-ea substanţelor minerale utile se poale face în spălătoare, ltr2. Mulţi căutători de aur... instalîndu-se în preajma rîurilor, folosesc vitele pentru spălarea nisipului aurifer, rl 1973, nr. 8 973, 6/8. + (învechit) Spălătură (II). Dacă răul creşte, ii lasă singe, îi pune cataplasme. . . şi îi dă dese spălări, brezoianu, a. 571/12. Sînt unele boale de stomac..: în cari cel mai bun tratament este spălarea, bianu, d. s. în otrăviri spălarea stomacului are de scop să sub-ţieze şi să deşerte otrava, id. ib. 2. Fi g. (în limbajul bisericesc) Ispăşire. Cf. spă- 1 a (2). Botejunea curăţie feace şi spălare păcatelor noastre, coresi, ev. 90. Sînt... un pelegrin păcătos, carile merge la Ierusalim pentru spălarea păcatelor sale. asachi, r. B. 43/1. 3. Exercitare de către ape, ploi etc. a unei acţiuni de desprindere şi de înlăturare prin transport a unor clemente componente ale solului; erodare, eroziune, roadere, săpare (4), spălătură (4), şiroire (3). Cf. spăla (3). Podul acesta n-a folosit nimica romanilor, căci s-a dărăpănat... prin spălarea Dunării, fm (1846), 131J/30. Adeseori... apa... provoacă fenomene de spălare şi de eroziune, agrotehnica, i, 141, cf. dl, dm. Eroziunea solului în coasta de tranziţie arc loc prin spălare, alunecare, ravinare torenţială. PROBL. GEOGR. I, 151, cf. DER, M. D. ENC., DEX. — PI.: spălări. — V. spăla. SPĂLĂT1 s. n. Faptul de a (s c) spăla (1); curăţare a fiinţelor sau a lucrurilor de murdărie, do impurităţi etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu leşie, cu detergenţi, cu substanţe chimice sau medicamentoase), al benzinei etc.; spălare (i), spălătură (1), (învechit şi regional) spălătorie (2), (regional) lăut, (învechiţi rar) spălăciune. V. z o 1 i t- Cf. spăla (1). Răspunsul: Omul este Adam..., spălatul: bo-tezulu, pinzăturile: caznile (cca 1750). gcr ii, 64/5. Izvod de cheltuială ce am cheltuit pentru giudecată ...8 [parale] pe spălat cămeşile (a. 1801). bul. com. ist. iv, 134. Am oprit pentru următoarea lună numai cincisprezece muieri pentru spălat (a. 1829). doc. ec. 452, cf. 451. Şcolarele sede au lăcuinţa, hrana, căldura, spălatul, lumina... cu cheltuiala institutului. cr (1833), 2552/44. Spălatul rufelor, precum şi cîr-pitul lor, se va face cu cheltuiala pensionatului, regul. org. 417/29. Un marc bazin, destinat pentru spălatul rufelor, ■■ va fi aşezat în centrul gradinei, brezoianu, a. 510/29. Spălatul mieşurează greutatea linei. 1. ionescu, b. c. 210/25. Un lighean de lut cu ibric pentru spălat, în mijlocul odăii, creangă, o. 259, cf. ddrf, şăineanu2. Spălatul Unii se face de obicei vara. pamfile, 1. c. 6. Măria... isprăvise... cu spălatul vaselor, agîrbiceanu, s. 385. Spălatul vaselor şi căratul apei cădeau în sarcina Ghighiţei. rebreanu, i. 67, cf. resmeriţă, r>., cade. Plătea zece lei pe zi pentru adăpost, căldură, luminat, spălat şi mîncare. 1. botez, b. 1, 64. Nu prea este apă şi-s fintînile departe..., abia aducem pentru spălat, brăescu, o. a. i, . 10407 SPĂLAT2 — 1309 - SPĂLĂCI 192.. Na uilase să remarce îndenunarca pa care*o avea flăcăul... la curăţatul cartofilor şi la spălatul vaselor. G. M. zamfirescu, m. d. ii, 221. Observaţi că pînă şi spălatul mînilor nu trebuie să depăşească o anumită limită, teodoreanu, m. u. 171, ci arghezi, s. vin, 107. Restul convorbirii cu privire la dormit, la.spălat... e iot alît de edificator, bogza, a. i.. 500. Spălatul cu. zăpadă e sănătos, stancu, ş. 353. Pentru spălatul trăsurilor, capelelor, căi ulcior c ă nevoie de multă apă. pas, l. i, 71. Ieremia şi Cristca Busuioc, sftrşind cu spălatul punţii, făceau fiecare ce-l îndemna inima, tudoran, p. 162. Spălătorii de apartament... cari comportă spălatul mecanizat. ura2 xvi, 19,1, cf. dl. Totdeauna era o problemă spălatul vaselor, preda, i. 83, cf. dm. Obiceiu'. fusese ca spălatul rufelor noastre... să cadă-n grija celor şase muieri, v. rom. ianuarie 1966, 61. Unităţi pentru reparaţii complexe, spălat şi gresat. rl 1968, nr. 7 387. Se dezvoltă exagerat sectorul de spălat şi curăţat chimic, scînteia, 1869, nr. 9 192. Veneam din Belgia, impresionat de spălatul trotuarelor cu peria şi cu .săpun, contemp. 1969, nr. 1 177, 10/2, cf. sfc ni, 216, 281, iv, 282. E ora de calm... după spălatul vaselor, românia literară, 1971, nr. 123, 7/3, cf. dex: Spălătorul e o cîrpă ce slujeşte la spalatul blidelor, şez. viii, 90. Ceea ce e curat n-cu:e trebuinţă de spălat. Cf. i. golescu, c., ddrf, zanne, p. iii, 377. -O* E x p r. A intrat la spălat v. intra. (Familiar) Iese la spălat, se spune, ir gluma, ca o consolare, celui care are o neplăcere. Of. dl, dm. Operaţie prin care se îndepărtează impurităţile din conglomerate, minereuri sau metale, cu ajutorul unui curent de apă; spălare (1). Proiectu meu să mărgineşte ca să mă sprijineşti Măria Ta la spălatul şi lămuritul nă-sipului de aur ce poartă rîul Olt (a. 1834). doc ec. 789. — Pl.; spălaturi. — V. spăla. Si’ĂLÂT2, -A adj. 1. .(Despre fiinţe sau despre lucruri) Curăţat cu ajutorul apei (şi al săpunului, le-şiei, detergenţilor, substanţelor chimice sau medicamentoase etc.), al benzinei etc., (regional) lăut; p. c x t. curat. V. z o 1 i t. Cf. s p ă la (1). Cf. anon. car., lex. mars. 223, 225. Lucruri ale ’^mănăstirii, In cămară... ÎS. . . baniţe grîu spălat (a. 1802). doc. ec. 71. Să-i înveaţe... să fie totdeauna... cu unghiile tăiate, cu faţa şi cu mînile spălate (a. 1810). IORGA, S. D. XII, 201, Cf. LB, DDRF, ŞĂINEANU2, RES-meriţă, D., scriban, d. Dacă animalul a fost spălat înainte de tunsocue... lîna... poartă denumirea de lînă spălată pe spinale. ionescu-siuscel, fil. 411, cf. dl, dm. Icrele spălate au culoarea mai frumoasă. S. MARIN, C. B. 22, Cf. M. D. ENC., DEX. Ce fo-los de tine, dragă, Că eşti glbă ŞÎ spălată Şi trăieşti tot supărată, jarnîk — bîrseanu, d. 375. Aşa ie las... curată, luminată, ca argintul spălată, pop., ap. gcr ii, 342. Ţ-oi face de mîncat Aleor şi grtu spălat, şez. iii, 157. <0* Fig. Prin aerul spălat şi limpezit însă tot mai zbtrnîiau... stropi întîrziaţi. rebreanu, nuv. 10. + Fi g. (Familiar; despre oameni) Prezentabil (i); care este (destul de) educat, instruit, cizelat etc.; (familiar) scuturat2 (I 1), scuturăţel (I), spălăţel (I), curăţel, îngrijit. V. acurat. Se întorc unul cite linul din capitalele Europei spălaţi şi scuturaţi, ghica, c. E. ii, 452. Alţi alegători mai spălaţi, în costume de pretenţie provincială, intră, caragiale, o. vi, 169. ll privise întotdeauna ca pe un om al casei mai isteţ şi mai spălat ca ceilalţi ţărani, rebreanu, i. 220, cf. eesmeriţă, d., dl, dm, dex. + (Despre minereuri) Care nu mai conţine impurităţi în urma curăţirii cu jet de apă. Din cantitatea totală extrasă S5°l0 vor fi- cărbuni spălaţi şi triaţi din Valea Jiului. leg. ec. .pl. 427, cf. scînteia, 1949, nr. 1 321. Materialul spălat -se evacuează cu ajutorul paletelor sau al. spiralelor, ltr2. 2. Fig. (Despre cer) Senili1 (2). Acum ccrul părea spălat, vlahuţă, s. a. iii, 151. Cerul era spălat: Soarele încerca să lumineze ca putere odihnită, după atitea săptămini de diluoiu. c. petrescu, î. i, 146. Ploaia nu mai. batea... Departe,... pe cerul spălat, ieşise prima stea. v. kom. decembrie 1951, 208. 3. Fig. (Despre culori) Pal3 (3). Pentru aceasta s-a pregătit şi cerul cu albastru spălat, unde un singur nor alb îşi flutură mătasea, c. petrescu, c. v. 290. Culorile spălate şi diafane parc-ar imita în curcubeu şters nuanţele de gri ale imaginilor din vis. cinema, 1968, nr. 1, XI." 4. (Regional; despre obiecte) Decolorat. Haina aceasta c spălată. Com. marian, cf. alrm sn iii h 1 035. 4. (Regional; despre obiecte de metal sau de os) Ljicios; neted (1). Felul cum taie secerea — dacă e spălată (luciolă) sau nu. pamfile, a. r. 120. Bei cu coarne lungi spălate. H iv 84. — Pl.: spălaţi, -te. — V. spăla. SPĂLĂCĂNIE s. f. v. spolocanic. SPĂLĂCEĂLĂ s.f. Faptul de a (s e) spălăci. 1. (învechit şi regional) Decolorare. Cf. 1. golescu, c., ciauşanu, v. 198. 2. Fig. (Rar) Lumină care are o intensitate slabă. In jurul lor, în spălăceala disdimineţii, se desluşi treptat covorul vechi de pe parchet, vinea, l. i, 234. 3. (Prin nord-vestul Munt.) Băutură sau mîncare de proastă calitate. Cf. udrescu, gl. 4. (Prin nord-vestul Munt.) Spălare (1) superficială. Asta nu-i baie ca lumea, o spălăceală. udbescu, gl. — PI.: spălăceli. — Şi; (regional) spăluccălă s.f. ciauşanu, v. 198. — Spălăci -f suf. -eală. SPĂLĂCI vb. IV. 1. R e f 1. şi (rar) t r a 11 z. f a c t. A-şi pierde sau a face să-şi piardă culoarea iniţială; a deveni sau a face să devină şters (prin spălare sau sub acţiunea razelor solare); a se decolora, a ieşi, (regional) a se serbezi, a se spălătoci. Cf. 1. golescu, c., polizu, barcianu, v., ddrf, gheţie, B. M., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. Casa lui Iosif Rodean se învechise. Coloarea verzie a frontului se spălăcise, bătută , de ploi, trasă de soare, agîrbiceanu, a. 546. O cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălăcită de ploi. rebreanu, i. 9, cf. resme-RIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, SFC IV, 42, M.. D. ENC., DEX, ALR SN IV li 1 218/260. O Traiiz, Fig. Comparaţia, ca modalitate stilistică, sărăceşte esenţa „spălăcind-o“, cinema, 1968, nr. 2, XIV. Tranz. (Prin lărgirea sensului) Se îmbăia... în zarea nehotărîtă ce, revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. macedonski, o. iii, 47. | Tranz. Fig. A-şi pierde valoarea, semnificaţia; a dispărea din memorie. Cînd „cucoană“ însemna ceva distins,. . . fiecare mahalagioaică căuta să-şi însuşească acest nume..., pînă cînd s-a tăvălit numele şi s-a spălăcit înţălesul. philippide, p. 237. Numele tovarăşilor de la oaste, al oraşelor, al superiorilor s-a spălăcit, i s-au şters din creieri, rebreanu, n. 193. 2. Refl. (Rar)  se estompa. Privii din afară, chipul se spălăceşte, îşi pierde conturul şi trăsăturile. vinea, l. i, 125. 4. (Rar; despre oameni) A se ofili (2). Cf. cade. 4! (Despre ochi) A-şi pierde luminozitatea. Totul era trecut în copilul acela: gura i se îri-gurzise, ochii i se spălăciseră, camilab, n. ii, 368. 3. Ref 1. (Regional: despre lichide) A-şi pierde aciditatea, a se răsufla (Topraisar — Terchirghiol). Cf. alr sn iv li 1 218/987. S-a spălăcit borşiu. ib. 4.-Tranz. şi refl. (învechit şi regional) A (se) spăla (I 1) lp mod superficial. Cf. 1. golescu, c. Nu 10411 SPĂLĂCI OASĂ - 1310 - SPĂLĂCIT2 le mai spălăci, mă, atil; nă-i vrea să te albeşti! u-drescu, gl. F i g. Să spăl... cuţite ruginite In mulţi voinici spălăcite, folc. mold. ii, 135. + T r a n z. (învechit, rar; complementul indică alimente) A clăti. Ia iepurile... şi-l laie mărunţele... să-l spălăceşti cu jumătate vin, jumătate apă. mîncările, 74/17, cf. alexi, w. — Prez. ind.: spălăcesc. — Spăla + suf. -ăci. SFĂLĂCIOĂSĂ s. f. (Bot.) 1. Numele mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene: a) mică plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu frunzele lunguieţe şi crestate şi cu florile galbene, dispuse în mici capitule; (regional) cruciuliţă, cru-guliţă, petimbroasă (e), cel-perit (v. p i e r i t II 2 b) (Senecio vernalis). Cf. ddbf, gheţie, r. m., barcianu, ALEXI, W., şXlNEANTJ2, TDRG, RESMERIţX, D., PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, BORZA, D. 159, M. D. enc., dex; b) (regional) cruciuliţă (Se-necio vulgaris). Cf. brandza, fl. 288, panţu, pl., cade, borza, d. 159; c) (regional) amărăciune (Şe-necio sarracenicus). Se pot găsi pe hotarul comunei următoarele plante: ...blidărel, ... spălăcioasă. PĂ-calX, m. r. 15. 2. (Regional) Bătătorniţă (Cineraria cruenla). Cf. borza, d. 48. — PL: spălăcioase. — Spălăci + suf. -oasă. SPĂLĂCIRE s. f. Acţiunea de a (s e) s p ă 1 ă c i O) şi rezultatul ei; deco^rare, ieşire. Cf. i. golescu, r.., polizu, ddrf, dl, dm, dex, dsr. — Pl.: spălăciri. — V. spălăci. SPĂLĂCÎT1 s. n. (Prin vestul Munt.) Spălare (1) superficială. Ce atita spălăcii? udrescu, gl. — V. spălăci. SPĂLĂCIT2, -Ă adj. 1. (Despre obiecte, despre substanţe etc.) Care are o culoare puţin intensă; care ; şi-a pierdut culoarea iniţială; decolorat, şters, (regional) spălat (3), spălătocit, spălătuit. Scurgerea buricului de un sînge spălăcii se intimplă din tragerea .... lui în silă. episcupescu* practica, 124/13, cf. i. golescu, c., polizu.. Dintre slovele mai mici unele, începeau să fie spălăcite, auritura incepu să se şteargă. agîrbiceanu, a. 541. Urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit, rebreanu, p. s. 100, cf. res-meriţX, d., cade. Vine o toamnă obositoare Cu cer spălăcit ca o pinză. voiculescu, poezii, i, 247. Pe cerul spălăcit trec grăbiţi cifiva nori soioşi negri, io-vescu, N. 30, cf. scriban, d. Oglinda... era împănată ... cu fotografii vechi, spălăcite, pe carton, călinescu, o. i, 30. Se îmbulzeau. . . in vechile lor spălăcite giubele ţarigrădene. c. petrescu, a. r. 7. Poartă o flanelă spălăcită de bumbac, sţancu, d. 138. Puteam rămine aşa, cu ochii în tavanul spălăcii, vinea, l. ii, 256. Sub cerul apropiat, spălăcit şi duşmănos, satul era urlt. t. popovici, se. 388. Publicitatea ne aduce. ■ . irei-afişe spălăcite, gontemp. 1969, nr. 1 178, 5/1. Nu are pe dinsul decît un trenci spălăcit şi ros. românia literarX, 1970, nr. 91, 22/3. Veşmlntul a-cesta e foarte spălăcit. Com. marian, cf. ciauşanu, v. + (Despre culori) Care este puţin intens, care este estompat; şters2 (I 4), (livresc) tem (1), (regional) stricat. Este un pluşiu ce coprinde nişte flori galbene pe un clmp verde spălăcit, pelimon, i. 118/17. Dealuri nesfirşite ce-şi lungesc coama pe cenuşiul spălăcit al bolfii fără lumini. vlahuţX, n. 179, cf. ddrf. Sîngele în cord, precum şi în organe are coloare roşie spălăcită. babeş, o. a. i, 104. Nepăsarea n-a încremenit numai in obrazul cu pudra şi roşul mai spălăcite, c. petrescu, ’ $, v. 3Ş2.. Doi oejii jie-o albcistripip şpălăcilă, naivă sau proastă, cocea, s. i, 16. Cafeneaua Metro pol a schimbai văpseaua. Din albastru spălăcii.. . in cafeniu închis, dan, u. 229. Întreg pavajul are aceaslă culoare roşiatică, spălăcită, murdară. bogza, a. î. 98, cf. alr sn iv h 1 218, alrm sn iii h 1 035. <> (Adverbial) Tencuiala spălăcit cenuşie a pereţilor, ca-M1L petrescu, o. ii, 393. + (Rar) Care este slab conturat, care se distinge cu greutate; vag, estompat. De jur împrejur linii spălăcite, nehotărîle tremurau tn beznă, rebreanu, nuv. 263. + F i g. (Despre stil, exprimare, artă etc.) Care este lipsit de expresivitate, de vigoare etc. Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd şi spălăcit, odobescu, s. iii, 159. Dă-mi o rimă la pădure. — ,,Mure“. — Dă-o dracului, că prea e spălăcită. vlahuţX, ap. tdrg. Dau arici spălăcite culoarea strălucită a luptelor mari. bacalbaşa, s. a. i, 250. Un copil nu poate să înţeleagă... intr-o biată formă topită, spălăcită, vulgarizată şi trivializată, povestea. iorga, p. a. i, 10. Cit priveşte obişnuitele stări estetice, acestea nu permit concluzii teoretice lămurite, | fiind... prea spălăcite prin obişnuinţă, bla’ga, z. 40: 2. (Despre,oameni) Care are obrazul lipsit de culoare; (despre faţa oamenilor) care este fără culoare, searbăd1 (I 1), şters2 (1,4), (popular) spelb; p. ext. (despre faţa oamenilor) lipsit de expresivitate, inexpresiv, neexpreşiv. Cf. polizu. Giuplne, eşti spălăcit şi sarbăd, parc-ai ieşit acu din morrnînt. alecsandri, t. 1 616, cf. barcianu, v. Ce mai frumiştseţă, o fată spălăcită, un boţ cu ochi. con-; temporanul, vi2, 207. Căpitanul... era... spălăcit şi şters la chip, slab şi neîngrijit, d. zamfirescu, r. 12, cf. alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, d. Coborî tntii generalul, un uriaş blond spălăcit, voiculescu, p. i, 308. Un cocoloş de fată spălăcită, iovesc-u, pi. 153, cf. scriban, d. Firea ei meridională... mai complicată decît aceea a feministelor nordice, spălăcite şi facile, ralea, s. T. i, 324. La chip, fratele lui Milru nu semăna cu el, spălăcit, uscat şi lung la faţă. ca-mîl petrescu, o. iii, 234. Şi-a ales mireasă... o fetişcană spălăcită, pistruiată, cu coade lungi, galbene. stancu, d. 75. Intră un individ spălăcit şi umil. T martie 1965, 54. Mi-l închipuiam spălăcit şi cu o fată firavă, românia literară, 1969, nr. 28, 18/2, cf. ciauşanu, v. 198. "v" (Substantivat) N-ai grijă; nu le dau cu nici pe zece spălăcite de acelea, dunărean u, ch. 112. + (Despre păr) Care este decolorat sau de culoare deschisă. Îşi potrivea părul spălăcii, căzut pe ochi. barbu, g. 132. ^ (Despre ochi) Care au o culoare ştearsă, lipsită de luminozitate şi de expresivitate; (despre privire) fără expresivitate. Cu nişte ochi spălăciţi, cu o barbă roşcovană,:., el era numai cu numele capul familiei. D. zamfirescu, v. ţ. 55. O femeie... uscăţivă'la faţă, cu doi ochi mici, spălăciţi, neastimpăraţi şi răutăcioşi. sandU-aldea, a. m 40. Era durdulie,. . . cil obrajii bucălaţi şi cu nişte ochi verzi spălăciţi şi foarte blinzi. rebreanu, p. s. 231. Îşi ridică spre noi, cu o lene aristocr'atică, privirile-i spălăcite şi verzii, hogaş, dr. i, 12. Ochii spălăciţi şi leneşi vădeau o minte somnoroasă, id. ib. 173. O bălrînă... cu păr cănit morcoviu, cu ochi spălăciţi albaştri, m. i. caragiale, c. 76. Ochii lui, spălăciţi şi visători, spuneau singuri cit de greu va putea s-o ducă... in lupta pentru pîine. bassarabescu, v. 4. Madam Rinalti, somnoroasă, albă şi puhavă, cu ochii spălăciţi, fără gene... înlocuia soful la cassă. c. petrescu, o. p. i, 148. Un medic grăsuliu, cu ochii spălăciţi, ciupit de vărsai, muşlruluia un soldat. brXescu, o. a. i, 146. Ochii ei albaştri spălăciţi stau neclintiţi, visînd. sadoveanu, o. i, 79. Era subţire, firav, c-o bărbuţă rară, blondă şi c-o privire sfioasă şi spălăcită. id. ib. xix, 189. Vameşul... buhăit, iu vîrful nasului roşii, cu ochii albaştri spălăciţi, călca apăsat, bart, s. m. 97. Individul ridică asupra tui Felix nişte ochi grozav -de spălăciţi. cXlinescu, e. o. i, 19. La uşă un om de serviciu.. . iu -ochii mici şi spălăciţi, stancu, ş. 77- ll urmărea cu priviri spălăcite şi de gheaţă. 10415 Spălăcitură - 131i — Spălător <'inea, l. i, 37. Ţinea capul mereu sus şi ochii ci spălăciţi larg deschişi, fără să clipească, id. ib. ii, 180. Privind-o cu ochii lui verzi, spălăciţi acum, ii răspunse in doi peri. t. popovici, se. 37. îşi line ochii albaştri, spălăciţi, pironiţi undeva înainte, bănu-lescu, i. 7. 3. (Despre lumină, despre surse de lumină sau des* pre corpuri luminoase) Care este lipsit de intensitate,, eare răspîndeşte o lumină slabă, care este fără stră-: lucire; stins, palid (2), pal2 (2), slab (11), (rar) pălit2 (2), (popular) searbăd1 (X 2). La lumina spălăcită' a becului Auer chipul comandantului seamănă cu-icoana unui martir, caragiale, o. ii, 64. In încăpere' lampa era trasă; o lumină somnoroasă, spălăcită, ţîrtie, ca o negură tomnalecă, peste lucrurile adormite. dan, u. 22. Stive In dezordine,... drumuri desfundate ..., ziduri tencuite... se perindă monoton, scăldate tnir-o lumină spălăcită, contemp. 1969, nr. 1 172, 5/1. + F i g. (Despre momente ale zilei) Lipsit de suficientă luminozitate. în ceasul spălăcit al zorilor . . . mahalaua murmura rugăciuni, o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 26. La geam, spălăciţi, Zorii deşteaptă cocoşii. LABIŞ, P. 53. 4. (învechit şi regional; despre vin) Diluat. Cf. .barcianu, v. Dacă In vin se pune multă apă se spune: vinul este spălucit. arh. olt. vi, 108. 5. (Prin nord-estul Olt.; despre fasole) Care este fiartă puţin şi apoi clătită cu apă rece. Cf. mat. dialect: i, 235. — PI.: spălăci(i, -te. — Şi: (regional) spălucit, -ă adj. — y. spălăci. SPAIĂCITÎJRĂ s. f. Faptul de a (s e) spălăci. 1. (învechit, rar) Decolorare. Cf. polizu., 2. (în dicţionarele din trecut) Obiect decolorat. Cf. POLIZU, DDRF, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIB AN, D. 3. (Regional) Spălătură (I 2). Cf. barcianu, v. Spălăcitură ce mai rămăsese în baia unde se îmbăictse argatul, ispirescu, l. 163, cf. ddrf, gheţie, r. m., alexi, w., resmeriţă, d., cade, dl, dm. + (în dicţionarele din trecut; şi în sintagma spălăcitură de ploscă polizu) Poşircă (2). Cf. barcianu, v., gheţte, R. M., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, T>., CADE. + (învechit, rar) Lichid diluat. [Rana] cea şcorbutică nu dă în copt, ci seoaţc o spălăcitură de venin cu sînge. efiscu-i’Escu, practica, 460/14, cf. 56/16. — PL: spălăciluri. — Spălăci ■+ suf. -tură. . SPĂIĂClOiVE s. f. (învechit, rar) Spălat1. Cf. do-SOFTEI, ap. ROSETTI — CAZACU, I. L. R. I, 129. — Pl.: spălăciuni. — Spăla + suf. -ciune. SPĂLĂTĂCÎ vb. IV v. spălătoci. SPĂLĂ TĂCIOĂSĂ s. f. (Bot.; regional) Bătătorniţă (Cineraria cruenta). Cf. borza, d. 48. — Pl.: spălăfăcioase. — Spălătăci + suf. -oasă. SPĂLĂTĂCÎT, -Ă adj. v. spălătocit. SPĂLĂTOCI vb. IV. R e f 1. (Regional) A se spălăci (I 1). Cf. gheţie, r. m., alexi, w., sfc iv, 44. — Prez. ind.: spălătocesc. — Şi: spălătăci vb. IV. sfc iv, .45. — Spălat1 + suf. roci. SPĂLĂTOCÎT, -Ă adj. (Regional) Spălăcit2 (1 1). Gf. alk sn rv "'h 1 218, alrm sn iii h 1 035. — Pl.: spălătocifi, -le. — Şi: spălătăcit, -ă (alr sn iv h 1 218/353), spălătucit, -ă (ib. h 1 218/833) aâj. — V. spălătoci. SPĂLĂT0R, -OĂRE subst. 1. S. m. şi f. Persoană care spală (vase, rufe, lină etc.) ; s p e c. muncitor într-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale sau obiecte. 2 ţigance spălătoare de la cupărie (q.. 1695). iorga, s. d. v, 361, cf. anon. car. Hrisovul...' pentru banii cei de dlnsul răpiţi de la spălătorii de aur. şincai, hr. it, 89/33, cf. bu- DAI-DELEAfTU, LEX., LB, I. GOLESCU, C., VALIAN, V., POLIZU, liARCIANU, V., DDRF, GHEŢIE, R. M., ALEXI, -w., tdrg. Muncitorii de piatră, spălătorii de aur se recrutau din oamenii mai neputincioşi, agîrbiceanu, a. 408, cf. RESMERIŢĂ, D., ŞĂINEANU, D. U., CADE,. nom. prof. 26, 62. Lina de pe ele... se vindea spălătorilor de lină din Braşov. MOROrANU, s. 27, Robie grea e viaţa spălătorilor de aur, v. rom. mai 1954, 189. Smulgea şomoiogul din mîna spălătorilor ca să le arate cum se spală noroiul de pe’roti. pas, l. i, 72. Gîndea să-i facă spălători de aur, tudoran, p. 554, cf. ltr2, dl. Ca să poală studia se angajase spălător de vase. t. popovici, s. 11, cf. dm, m. d. enc., dëx. •v> (Adjectival) La unele băituri în America de Amia-zăzi, scoaterea aurului din chizuri cu maşina spălătoare. ■ . cu bun sporiu se săvîrşaşte. fm (1845), 2291/9. -y- (Prin lărgirea sensului) De obşte boala, cu îngrijiri, trece în vreme de două săptămîni pină la trei. în perioada dintîi, mucilaginoase şi îndulcitoare . . . apoi subţiitoare şi spălătoare. brezoianu, a. 573/15. + (Adjectival, rar) Flecar; limbut. Cf. gheţie, r. m. 2. S. f. (învechit şi popular) Spălătoreasă. Cf. bu- DAI-DELEANU, LEX., LB, BARCIANU, V., GHEŢJE, R. M., ALEXI, W., TEAHA, C. N. 266, FD IV, 259, ALR SN II h 502. 3. Nume dat unor obiecte sau instalaţii care servesc la spălatul oamenilor sau al obiectelor. a) S. n. Instalaţie sanitară pentru spălatul în comun al persoanelor care locuiesc in cămine, în internate, în cazărmi etc. sau care lucrează în ateliere; încăpere în care se află această instalaţie. Spălătoare albe ca ghiocclul, duşuri calde, podele cernite, i. botez, şc. 216. Era la atelier un spălător, unde ne spălam cînd ieşeam de la lucru, vlasiu, a. p. 339. Un tip de spălător special pentru 6 —10 persoane e spălătorul circular, ltr2, cf. dl. Muncitorii se îndreptară spre spălător şi de aici spre vestiar. T. popovici, s. 225, cf. DM, M, D. ENC. 1)) S. n. Instalaţie specială în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. Spălătorul are trei părţi: într-una se adună obieclele; intr-a doua se spală bine de mai multe ori şi ultima e secţiunea pentru scurgere, arghezi, l. 143. în industria alimentară... spălătoarele sînt folosite la curăţirea prin spălare a fructelor şi a legumelor, ltr2, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. c) S. n. Loc public pentru spălat rlife. Spălătorul comun unde femeile din Caverna vin şi spală. ap. iordan, l. R. a. 166. + (Regional; în sintagma) Spălătorul ciobanilor = loc unde se spală vasele la o stînă. Com. din mintiu — năsăud. d) S. n. Mobilă pe care se aşază ligheanul (şi obiectele necesare spălatului); lavoar. Fă şi un spălătoiiu cu picioarele. . . de arame pre spălălură. po 282/16. - Feace şî medelnîţa spălătoriului cu piciorul său de arame. ib. 307/20, cf. barcianu, v., alexi, w. Băieţelul a trecut la spălător, a încercat peria de dinţi pe colţişorii lui. i. eotei, b. i, 136. Entuziasmul generalului... culminează înaintea unui spălător cu pedale. brăescu, v. a. 148. Se opreşte la patul în dezordine, spălătorul murdar, la {tţîţid uşei de care attfnă cureaua 10403 SPĂLĂTOREASĂ - 1312 - SPĂLĂTORIE de tras briciul, dan, u. 273, cf. iordan, l. r. a. 166, SCRIBAN, D., DL, DM, DEX. e) S. n. Chiuveta cu instalaţie de apă curgătoare (în care se spală vasele). Cf. scriban, d. Spălătorul se montează la perele. . . pe consola sau pe picioare şi e alimentat cu apă caldă şi rece prin două. robinete. LTR2, Cf. DL, DM, M. D. ENC., DEX. i) S. f. (învechit şi popular) Lighean. Bagă apă tn spălătoare şi începu a spăla picioarele ucenicilor. coresi, tetr.' 216. După spălare, fereşte să nu cază sau să pice afară den spălătoare (a. 1646). ap. cade, cf. n. test. (1648), 123T/33. Fă spălătoare de aramă, şi fundul ei de aramă, ca să să spele şi o vei pune in mijlocul cortului, biblia- (.1688), 612/20, cf. 67.3/6, I. GOLESCU, C., BARCIANU, V., GHEŢIE, R. M., ALEXI, W., ŞĂINEANU2, PASCU, S. 126, RESMERIŢĂ, D. g) S. f. (Prin Bucov.; în practicile religiei creştine) Spălătorie (3). Coni. marian. h) S. n. (rar f.) (Prin Transilv.) Albie (de spălat rufe). Cf. alrm sn iii h 1 039/284, a ii 3, 4, 5, 9, 12. i) S. f., s. n. Obiect de pînză, de sîrmă etc. cu ajutorul căruia se spală vasele; (regional) văluş. Spălătoare cu care spală zlătarii argintul de negreaţă. st. lex. 175v/l. Fundurile. bufilor. . . şă se frcace cu o spălătoare cam aspră, economia, 160/22, cf. bu-dai-deleanu, lex., lb, polizu, barcianu, v. Spălătoarele... vaselor slăşluile se păstrează şi se folosesc ca să afume pe cei deochiafi. marian, ,s. r. ii, 16, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2. Oalele acestea... se spafă cu spălătorul de petică cu cenuşă sau cu nă-sip.-pamfile, i. c. 21. Cind copilul este muşcat de vreun cine, să ceară spălător (cîlfi cu care spală .blidele) să puie la muşcătură, gorovei, cr. 49, cf. pas'cu, s. 128, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., DL, DM, M, D. ENC., dex, şez. viii, 90, i. cr. in, 213, com. I. panţu. Din mintea dreaptă a unei cămăşi bărbăteşti se face spălătorul. arh. folk. iii, 43, cf. 156, mat. dialect, i, 94, 267. Cum e spălătoare aşa-i şiergăloare. zaKtne, p. iii, 380. î) S. f. (Regional) Prosop (Firiza — Baia Mare). Cf. alr i 1 956/355. j) S: n. (Regional) Perie de spălat duşumelele (Co-ropeeni — Iaşi). Cf. alr ii/i mn 149, 3 930/514. k) S. n. (Regional) Perie cu care se vămiesc pereţii (Cosîmbeşti — Slobozia). Cf. cbest. ii 382/123. 1) S. n. (Prin nordul Transilv.; şi în sintagma..şpă-lătoriu cuploriului, alr sn ,iv h 1 060/284) Pămăţuf (1) (de şters vatra cuptorului). Cf. alr sn iv h 1 060/365. 4. S. f. (Regional) Rindea cu un cuţit lat (Poenari — Tîrgu Jiu). Cf. gl. olt. —.-Pl..: spălători, -oaie şi (2, f.) spălători. — Spăla suf. - (ă )tor. SPĂLĂTOREASĂ s. f: Femeie care se ocupă cu spălatul rufelor; (învechit şi popular) spălătoare (v. spălător 2), (popular) spălătoriţă. Âm tocmit pe spălătoreasă cu un leu şi jumătate pe an (a. 1755). uricariul, xiv, 36. Spălătoresile ce s-au trimis:., pentru spălatu rufelor bolnavilor din spitalu de aici, li s-au plătit leafa (a. 1829). doc. ec. 451. A propus . . ; următoarele, ajutoare către cqi închişi la. Poliţia acelui judeţ....: simbrie a duoă spălătorese ca să le spele rufele, cr (1833), 21/3'7, cf. i. golescu, c. Intîi a venit un băiat de la prăvălie... Mai pe urmă dră- coaica naastră .de spălătoreasă... pentru blestemata aceea 4e rămăşiţă din socoteala care ştii. pp. dram. 129, cf. polizu. Ciţeva odăi în care locuiau şapte, opt .familii de ţigani de vatră: potcovari, curelari, cro:itorU spălătorese etc. ghica, c. e. ii, 593. In momentul, .acela venindu-mi spălătoreasă cu albiturile. şipN, p. 57. Toată mahalaua se strînsese la casa spălălo-reşei, vi.aiiuţă, s. a. ii, 217, cf. ddrf, alexi, \v., şăi-neanu^ rascu, s. 27, reşmeriţă, ;Dv cade. Coniţă, Iflţ-aţi spus ,că-mi 4,aţi -un bilet şă ţn& dup la. spălăto- reasă- camil petrescu, ,iv ji, 52. N-a vrut spălătoreasă ■să.ne dea rufele, cică să-i ducem banii, brăescu, o. a. 1, 73, cf. nom. prof. 10, 3.8, 82. Spălătoreasă se aşezase alături de vecina jalnică. G. m. zamfirescu, m. d. ii* 15. Mă-sa era spălătoreasă cu ziua. cocea, s. ii, 9. Sc adună la pragul etajului boieresc fala din casă, ..bucătăreasa şi spălătoreasă cu mîinile ei creţe de leşie şi săpun, teodoreanu, M. u. 186, cf. scriban, d., arcjhezi, b. 74. Salahorii şi rindaşiispălătoresele şi îngrijitoarele. . . viţfuiau in nişte chifimii de lut. . C. petrescu, a. R. ,69. Aplecate asupra copăii, spălă-. loresel.e spală, bogza, a. î. 217. Ar putea să iasă încurcături cu spălăto:esete, dacă ele şi-ai- pune ochii pe vreunul, pas, l. i, 230, ci. dl. Plătea din buzunarul ei o spălătoreasă ca să-i spele elevei rufele, preda,, r. .82, cf. dm. Mă aşez iar pe. coiful băii, ea îşi reia poziţia de spălătoreasă, românia literară, 1970, nr. 106, 17/1, pf. fd iv, .259, M. d. enc., dex. — Pl.: spălătorese. — Spălător' + suf. -easă. SPĂLATORÎE s. f. 1. încăpere sau clădire special amenajată şi utilată pentru spălatul rufelor şi al altor ţesături lavabile. Am face două coşuri cu vatra lâr mare, boltită, precum face trebuinţă la o spălătorie (a. 1829). doc. ec. 441, fcf. i. golescu, c. Aceste case ... avînd cişme şi loc îndestul spre a-să pute zidi o spălătorie şi bucătărie (a. 1836).- uricariul, vii, 194, cf. valian, v. Scurgerile din grajd, apa din gunoi, apele grase din spălătorii şi din fabrice în care întrebuinţează materii vegetale, brezoianu, a. 40/31, cf. polizu, barcianu, v. Te dai cu-o coterie Şi ieşi curat ca rufa dintr-o spălătorie, bolintineanu, o. 150. 7-a spus să-i găsească... o perecjie de case frumoase, cu încăperi multe... cu pimniţe, bucătării, spălătorii, cu grajduri şi şoproane. câraGiale, d. n, 219, cf:. ddrf, Alexi, w., şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade. Copilul creştea... între fustele mă-sii şi două-trei duzini de bucătării sau spălătorii, cocea, s. ii, 24. Cî-leva gulere aduse de la spălătorie aşteptau... pe o mobilă, albe şi strălucitoare, teodoreanu, m. u. 314, cf. ds, scriban, d. O să ducem pantalonii şi fusta la spălătorie, arghezi, s. vii,'81. Baia comunală, cu cadă şi duşuri, slujeşte acupi drept spălătorie. călinescu, c. o. 336. Inlăuntrul spălătoriei aerul e irespirabil. bogza, a. î. 217. Astfel de spălătorii se instalează fie in subsolul blocurilor, fie in clădiri speciale, .ltr2, cf. dl. Am auzit la spălătorie cind se. certau două spălătorese. preda, r. 420, cf. dm. im găsii 0^ încăpere, un fel de spălătorie cu jgheab de lemn. bănulescu, i. 210. Săpa... mica bucăţică de pămînt de sub geamul spălătoriei, românia literară, 1971, nr. 123, 19/2, cf. m. d. enc., dex. *0* Spălătorie chimică = întreprindere în care se curăţă rufe şi haine cu substanţe chimice. Cf. resmeriţă, d. Îşi trimisese hainele de solemnitate la spălătoria chimică, c. petrescu, c. v. 169, cf. scriban, d. Este necesar să se lărgească... refeaua unor întreprinderi... cum sînt..: spălătoriile chimice, atelierele de reparare a îmbrăcămintei şi încălţămintei. scînteia, 1953, nr. 2 804. Era îmbrăcat cu un costum de şeviot. . . cu mînecile scurtate desigur de prea multe treceri pe la spălătoria chitnită. vinea, l. i, 407. O pondere ceva mai mare au aici spălătoriile şi curăţătoriile chimice, scînteia,, Î969, nr. 8 192. + Instalaţie pentru înnobilarea substanţelor minerale utile prin spălare cu apă. O lună au petrecut călătorii cercetlnd.. s; .gropile de berii şi de- topaz-şi spălătoriile de aur şi de platină, ajr (1829), 1912/32. La Cosleşti. a fost o spălătorie ele aur. pârvan, g. 480. Şef de echipă la spălătoria de cărbuni.. leg,, ec. pl. 302, cf. LTp2, dl, dm. Apele Jiului, degradate chimic de scurgerile de la spălătoria de cărbuni, au un fund foarte sărac în faună nutritivă, probl. geogr. i, 126, cf. m. d. enc., dex. 2. (învechit şi regional) Spălat1, jîTetele- şă se , de-prinză la cusături, ia croitpria fămeiască, la bucătărie, 10425 r SPĂLĂTORIŢĂ - 1313 — SPĂLÂŢEL la spălătorie şi la alte asemenea meşteşuguri, regul. ! org. 355/23, cf. îi xii 32.. 3. (în practica religiei creştine) Vas (sau loc) în care preotul se spălă pe miini înainte sau după liturghie, (regional) spălător (2). In faţa prosccimkdiei se află spălătoria, ap. tdrg. — PI.:; spălătorii.. . . — Spălător + ®uf. -ie.' ŞPALĂTORÎŢĂ s. f. (Popular) Spălătoreasă. Cf. i. golescu, g. Mai bine ar face să nu uite. . > pre a sa bunică ce-a fost spălătoriţă. negruzzi, s. ii, 207; N-aveam cu cc-mi scoate cămăşile de la spălătoriţă- sion, P. 170, cf. PHÎLIPPIDE, P. 153, JAHRESBER. -VIII, 153. Aveau landou, fecior pe capră..., bucătar, spălătoriţă, argaţi, unii plătiţi, alţii luaţi de suflet, brăeşcu, a. 19, cf. pd iv, 259, com. marian, alr sn ii.'h 502. — PI.: spălăloriţe. — Spălător + suf. -iţă SPĂLĂTUClX, -Ă adj. v. spălătocît. SPĂLĂTUÎT, -Ă adj. (Regional) Spălăcit (I 1) (Dobra — Deva). Cf. alr sn iv h 1 218/105. — PI.: spălătuiţi, -te. — De la spăla. SPĂLĂXORĂ s. f. Acţiunea de ase spăla şi rezultatul ei. 1. Curăţare a fiinţelor sau a lucrurilor de murdărie, de imptirităţi etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu le- . şie, cu detergenţi, cu substanţe chimice sau medicamentoase etq,), #1 benzinei etc.; spălare (1), spălat1, (învechit şi regional) spălătorie (2), (regional) lăut. V. zolire. Fă şi un. spălătoriu. . . pre spălătură. po 282/7, cf. ANON. car., lex. mars. 223, 225., BU-dai-eeleanu, lex. Are să întocmească fabrică, nooă. . . pentru ha.in.ile cele vechi dă lină, a le lucra prin spălătură i prin văpseală (a. 1826). doc. ec. 372, cf. lb. Am oprit... numai cincisprizece muieri pentru spălat, fiindcă s-au împuţinat spălătură (a. 1829). doc. ec. 452, cf. i. golescu, c., valian, v., polizu! Tohleta femeilor... a devenit o îndeletnicire foarte grea... din cauza nenumăratelor forme, şi feluri de piepiăhări, . de spălături, de limpeziri cu ape aromatice, filimon, t>; i, 131, Cf. ÎJARCiANUj v. Voi să însemnez rufele cc am dai la spălătură. bolintineanu, o. 339. Acolo... [infieraţii] clcu de traiul bun, de spălătură şi de răsă-tură. jipescu, ap. tdrg. Lături din spălătură. ap. tdrg. îi dăm [calfei] 2 2/2 florini pe săptămînă fără j spălătură.. popovici-bănăţeanu, ap. tdrg, cf. ddrf, alîexi, şaineanu2. Pentru spălaturile parţiale este bine să întrebuinţăm săpun. biaNU, d. s. 691, cf. res-meriţă, D., cade. Sînt cazuri cînd experţii, într-un tablou vechi, după felurile spălături, descoperă sub un peisaj banal, o madonă, camil petrescu, u. n. 1C5, cf. scriban, D. Feţele de masă prea scurte, tocite de alîta spălătură, erau cîrpite în ochiuri, călinescu, o. i, 45, cf. dl, DM. O cămaşă veche, de o culoare incertă, decolorată de prea multe spălături. românia literara, 1971, nr. 122, 19/2, cf. m. d. enc., dex. Spălătură cu leşie dc ciucalăi. . ., frecările cu spirt duc totdeauna rana la vindecare, şez. iii, 202. E x p r. (Rar) A trage cuiva o spălătură (zdravănă) =s.f mustra tare pe. cineva; a-1 ocări. .Cf. scriban, d. + (Familiar; la pi.) Rufe spălate. Cf. cade. 2. (Mai ales la pl.) Apă murdară; în care s-a spălat cineva.sau ceva, lături, zoaie, (rar) scursori, (v. scursoare 1), (regiqnal) h i 1 b e, spălăci-t u r ă (3); p. e x t. mîncare rău gătită', cu aspect urît. SpălătlV'ile blidelor i le arunca în cap (a. 17-60). gcr ii, 69/28. Acasă se hrănesc porcii... cu tărîţe, cu zer şi ciţ toate, spălăturilc din cuhnă. economia, 100/5, cf. .valian,..v! Usucul spălăiurei linelor... în Fr.ancid ar ajunge .a îngurtoia şaptezeci şi cinci, mii . pogoane de pămînt. brezoianu, a. 41/1. Pe jos e noroi de struguri, de prune şi de spălături de tingiri, cara-giale, o. iv, 119, cf. cade, dl,, dm, com. marian, vaida. Grijilu-mc-a. . . cu spălături. după vasă. doine, 46. Vas de ţinut spălătur i şi alte mincări pentru porci, eîni ele. şez. iii, 89. Cînd calci în spălături (apă cu care ai spălat pămeşile) nu-i bine. i, cr. ii, 125 Spălătură de vase. alr. i 2 000/865, cf. alr sn iv h 1 116, alrm sn iii h 935, com. din brusturi — oradea şi din monor — reghin. în loc de bucale cinstite, nc dă să mîncăm spălături. mat. dialect, i, 26. Du-te şi le dă spălăluri la porci. ib. 94. <0* (Prin analogie) Ia muşchiul şi-l taie bucăţi, apoi îl spală cu oţet, vin şi apă, şi spălătură o treci prin. sită. mîncărjle, 65/6. Ia iepurile şi-l taie bucăţi. . . le spală cu jumătate vin şi jumătate apă şi spălătură aceaia o treci prin sită, ib. 74/5. 4. (Regional; şi în sintagmele spălătură de ploscă, baron zi, l. 44, ddrf, zanne, p. iv, 94, cade, spălătură de butoi, alr sn i 241/872) Poşircă (2). Cf. scriban, d., alr sn 1 241. + (Regional; la pl.) Zeamă scoasă din mămăliga carte fierbe, înainte de a fi amestecată; (regional) terci2, cir (Strehaia). Cf. alr sn iv h 1 114/848, alrm sn iii h 932/848. (învechit şi popular) Nume depreciativ pentru o ferfieie sau, rar, pentru un om lipsit de orice merit. Cf. bu-dai-deleanu, lex., lb, valian, v., barcianU,' v., scriban, d., bul. fil. xi—xii, 490. Te cunoşti, lele, pe gură, Că eşti mare spălătură. mîndrescu, l. p. 142. Ce vrea oare spălătură aceasta de la mine? Com. marian. Mumă-ta-i o spălătură, Că umblă prin arătură... Să mă fermece pe mine. reteganul, tr. 155. Spălătură ce eşti iu! mat. dialect, i, 26. •y’ (Ca epitet, prccedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“) Logofătul acela avea b spălătură dc nevastă, agîrbiceanu, p. m. 10. 3. (Med.; adesea urmat de determinări locale) Operaţie care constă în introducerea unui lichid intr-o cavitate fiziologică sau' patologică a o’rgariismului, pentru a o curăţa sau a o dezinfecta. V. clism ă, c 1 i s t i r. Fiecăre moaşă. . . trebuie să ştie a face o'spă-lătură vaginală. ygrec, m. n. cf. scriban, d., dl, dm. Se fac spălături gastrice şi clis-me. abcsăn. 72, cf. 318, 331. Doctorul. . . mi-a făcut şi spălăluri la slomah. v. rom. noiembrie 1964, 36, cf. d. med., dex. 4. Exercitare de către şpe, ploi etc. a unei acţiuni de înlăturare prin transport a elementelor componente ale solului, erodare, eroziune, roa-dere, săpare (4), spălare (2), ş i r o i r e (3) ; (concretizat) loc unde se produce o astfel de acţiune; urmă lăsată de aceasta. Cf. budai-deleanu, lex., POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM. Pînă atunci se duce pe spălătură pînă la capăt şi se repede în adîn-cul bulboanei, românia literară, 1970, nr, 77, .18/3, cf. m. d. enc., dex, chest. iv 44/62, 66 a, com. marian, alr 1 395/341. 4. Pietriş adţis de ape; loc acoperit cu acest pietriş. Cîte pericole înfrunt... pe spălături, părţi... unde n-are de ce să se prindă piciorul. ap. cade, cf. tdrg, dl, dm, dex. 5. (Regional; într-un descintec; cu-sens neprecizat, probabil) Fermecătură (Mara — Sigliet). Cf. T. papahagi, M. 127. Să mă speli de ură, De spălătură, Că cîte fele o fost în sat Tăie pe mine ura o ţipat, id. ib. — Pl.: spălăluri. — Spăla + suf. -(ă)lură. SPĂLĂŢEL, -ÎCĂ adj. (Familiar; despre oameni) Prezentabil (1)5 care este (destul de) educat, instruit, cizelat etc.; (familiar) spălat2 (1), scuturat2 (I 1), scuturăţel (1), curăţel, îngrijit. V. acurat. Un ciocoi. . . mititel şi curăţel, Lins la ceafă, dres la faţă, sprintenel şi spălăţel. hasdeu, r. v. 117. Împăratul, dacă văzu pe cioban dechisit, spălăţel, cu ţoale curate pe■ dinsul....îi plăcu şi lui. ispibeşcu, l. 250, cf. alexi, w,, tdrg, cade. Fata fistq e tare spălăţică. ior- 1043 SPĂLDĂRII - 1314 - SPĂRGĂTOR dan, stil. 179, ci. dl, dm, Dfcx. Te-oi spăla De toate relele... Şi vei arăta Mu.ll mai frumuşel Şi mai spă-lăţel. marian, v. 231. Are un băieţel spălăţcl. Com. marian. -O (Prin lărgirea sensului) Nu-mi tnchipuiesc, tn starea in care se află teatrul nostru naţional, să treacă fără oarecare senzaţie o piescioară mai spălăţică. caragiale, o. vii, 454. Toi ce este mai spălăfel in oraş. ispirescu, ap. ddhf. Briştile lor îs mai spălăţele. c. petrescu, o. p. i, 236. — Pl.: spălăţei, -ele. — Spălat2 + suf. -el. SPĂLDĂRII s. f. pl. v. splldării. SPÂLTUÎ vb. IV v. şpăltui. SPĂLUCEAlA s. f. v. spălăceală. SPĂLUCÎT, -Ă adj. v. spălăcit2. SPĂMĂ s. f. v. speţimă. SPAMANXOÂICĂ s. f. (într-un descîntec) Spaimă (2). Tu moroaică, Tu strigoaică, Tu spămăntoaică, Tu muma-pădurii. . . Să nu mai vii la (cutare), i. cr. vi, 241. — Pl.: spămăntoaice. — Spăminta + suf. -oaică. SPĂMINTA vb. I v. spăimintă. SPĂMÎIVTARE s. f. v. spăimintare. SPĂMÎ1VXĂT1 s. n. v. spăimtntat1. SPAMÎNTAT2, -A adj. v. spăiniiutat2. Sl’ĂMNE s. f. pl. v. spegmă. SPĂN s. m. v. spliiz1. SPANAC s. m. v. spanac. ŞPĂNĂCHI s. m. v. spanac. SPĂNÂT s. m. v. spanac. SPĂNŢ s. m. v. splnz1. SPĂNZ s. m. v. spînz1. SPĂRÂNGĂ s. f. v. sparanghel. SPĂRÂNGINĂ 5. f. v. sparanghel. SPĂRĂXIIŞ s. m. v. spiriduş. SPĂRCHÎCĂ s. f. (Ornit.; regional) Spurcaci (Otis tetrax). Cf. gheţie, r. m., alexi, w. — Pl.: ? — De la spircaci. SPĂRCTJÎ vb. IV v. splrcui. SPĂRCUIT, -Ă adj. v. splrcuit. SPĂRE vb. II v. speria. SPĂREĂT, -A adj. v. speriat3. SPĂRGĂNE subst. pl. (Regional) Vase sparte; hîr-buri. Com. din oraviţa. •v* (Ca epitet, pus înaintea ■ termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,cle“) Nişte spărgane de vase. ib. — Sparge + suf. -an. SPĂRGĂNIE s. f. (Regional) 1. încăpere foarte mare (Nerău — Sinnicolau Mare). Cf. coman, gl., chest. ii 289/1. >0* (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. ,,de“, exprimă ideea de volum mare) Spărganie de sobă. ib. Spărganie de casă. ib. 2. Mincău1 (Bărăştii Haţegului _ Haţeg). Cf. chest. viii 99/2. — Pl.: spărganii. — Sparge -f suf. -anie. ŞPĂRGĂCÎOS, -OASĂ adj. (în dicţionarele din trecut) Casant. Cf. lb, i. golescu, c., ddrf, gheţie, R. M., BARCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU* RESMERIŢĂ, D., CADE, SCBIBAN, D. — Pl.: spărgficioşi, -oase. — Sparge + suf. -ăcios. SPĂRGÂLU.Î vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. (învechit şi regional) A (se) sparge (I ]). Cind păstorii lasă turma lor de o spăigăluiesc şi o ocirmuiesc lupii, de etni cc aştepţi? (a. 1826). bv iii, 521, cf. cade. Ploaia se oprise. Norii se spărgăluiseră. iovescu, n. 181. Norii s-au spărgăluit. cîauşanu, v. 198. + Tranz. Fig. (Regional) A spulbera (Stejarul — Roşiorii de Vede). Cf. mat. folk. 667. Toate se le-mblinzească, Să le potolească, Să le spărgăluiască. ib. 2. R e f 1. (învechit, rar; despre aşezări omeneşti» despre unităţi administrative) A se dezorganiză. Şi fiindcă atunci să spărgăluisă Craiova, au dat scrisoarea dumnealui postelnicului la omul mieii (a. 1828). Iorga, S. D. XXII, 172. 3. Tranz. (învechit, rar; complementul' indică oştiri) A înfringe; a nimici (1). Mentor, după ce spir-gălui pe vrăjmaşi, ii tăie in bucăţi şi goni pe fugari pină tn păduri, pleşoianu, t. i, 82/10. 4. Refl. (Prin nord-estul Olt.; despre adunări; p. ext. despre petreceri, jocuri etc.) A se sparge (ţ 4). Hora s-a spărgăluit. cîauşanu, v. 198. .'5 Tranz. (Regional; în e,x p r.) A spărgălui pă-laîntul = a scormoni (B) (Poenari — Tirgu Jiu). Cf. i 1 340/820. — Prez. ind.: spărgăluiesc. — Sparge + suf. -ălui. SPĂRGĂLUIAlA s. f. (Prin nord-estul Olt.) Spargere (I 1), Cf. spărgălui (1). Cf. cîauşanu, v. 198. — Pl.: spărgăluieli. — Spărgălui + suf. -ială. SPArGĂLUÎT, -A adj. (Prin nord-estul Olt.) Care se află în mare dezordine. Cf. cîauşanu, v. 198. — Pl.: spărgăluiţi, -le. — V. spărgălui. SPĂRGĂTOR, -OARE adj., subst. 1. Adj., s. m, şi f. (Persoană) care sparge (II 1). Cf. anon. car., I. golescu, c., ddrf, barcianu, şăineanu2, resme-rîţă, d., cade. Aşezarea lucrătorilor... spărgători... se va face în aşa fel ca materialul. .. să nu se rostogolească. prev. accid. 57, cf. dl, dm. Intîi trecea spărgătorul de lemne, barbu, g. 332, cf. m. d. enc., dex. 2. S. n., s. f. Instrument, maşină, instalaţie folosite la spargerea unor materiale (casabile), a cojilor tari ale unor fructe etc. Cf. i. golescu, c., polizu, BARCIANU, ALţsXI, Vf., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE. Zgura., . se depozitează in cutia de zgură, fiind spartă 10462 SPĂRGĂTURĂ — - SPĂRTURĂ in prealabil ca ajutorul spărgătorului, ioanovici, tehn. 117. Elementele unui spărgător sînt, in principal: co.nslrucţia-suport. . . berbecul, i/ra2, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. <0> Spărgător de gheaţă — navă specială folosită la spargerea gheţii in apele navigabile. Cf. i.ţrs, Di., dp, dm. Este cazul, de pildă, al spărgătoarelor de gheaţă, al navelor de luxji ambarcaţiunilor sportive. scînteia, 1969, nr. 8 192, cf. m. d. enc., dex. 3, S. m. şi f. F i g. (Adesea cu determinări care indică felul) Persoană care provoacă dezbinare, care zădărniceşte o acţiune întreprinsă în comun de un grup de persoane. Au îndemnat pe boierii Moldovei de l-au ptrlt la impăraiul de mtncălor şi spărgător de ţară. amiras, let. iii, 143/12. Spărgătorii de casă [să fie] pedepsiţi in vileag, episcupescu, practica, 43/14. Dracu e spărgător dă case. jipesc-u, ap. gcr ii, 260. Să zădărnicească solidaritatea şi dirzenia muncitorilor, tocmind spărgători de grevă din, rindurile lor şi din afară, pas, z. iv, 153. Tot atelierul e in grevă? — Nu, numai noi. Ceilalţi, spărgători ordinari, galán, Z. R. 84, cf. DL, DM, DEX, MAT. DIALECT. I, 235. Nici cu asta nu fac casă, Că-i spărgătoare de case. FOLC. MOLD. I, 112. 4. S. m. şi f. (Adesea cu determinări) Persoană care comite o spargere (III .2) ; hoţ. Să li se laie capetele ca unor furi şi spărgători de casa domnească (a. 1652). mag. ist. i, 127/29. Au fost aruncată in iazerul Gazurului... de frica... spărgătorilor de icoane (a 1675). gcr i, 221/24, ,cf. cade. ■Inaintă precaut, ca un spărgător fantomatic in exerciţiul funcţiunii, c. pe-trescu, c. v. 42. Pe urmă a devenit spărgător; asta in vremea nopţii., sadoveanu, o. xii, 673. Un spărgător dibaci a furat... [cloşca cu puii] prin tavanul sălii, arghezi, b. 119. Spărgătorul abil, care dejoacă vigilenţa poliţiei, devine pentru unii cititori... un erou adeseori imitat, călinescu, c. o. 381. Aflasem că e un temut spărgător, stancu, r. a. ii, 141, cf. dl, om. Un cuplu de gangsteri de mina a doua, spărgători de bănci, cinema, 1968, nr. 6, 25, cf. m. d. enc., dex. ■v” (Atribuie calitatea ca un adjectiv) Să se osindească ca şi arestantul spărgător de ocne sau puşcării, regul. org. 292/11. — Pl.: spărgători, -oare. — Sparge -f suf. -ător. SPĂRGĂTURĂ s. f. (în dicţionarele din trecut) Spărtură (2). Cf. anon. car., i. golescu, c., polizu. — Pl.: spărgăiuri. — Sparge suf. -ătură. SPĂRGĂU subst. (învechit şi regional) Vifor. Cf. uri.cariul, x, 4071 Cind este insoţită de omăt, furtuna se cheamă şi vifor, . . . zbărgău, spărgău. pamfile, văzd. 46. — Pl.: ? — Şi: zbărgău subst. — Sparge + suf. -ău. SPÁRGÉLE s. f. pl. (Bot.; regional) Vălul-miresei (Gypsophila muralis). Cf. borza, d. 79. C(. sparge. SPĂRGUÎ vb. IV. 1. Refl. (Regional; despre adunări; p. ex t. despre petreceri, jocuri etc.) A se sparge (I 4) (Săliştuţa — Strehaia). Cf. gl. olt. S-a spărguit nunta, a plecat fieşcare. ib. 2. Tranz. (Regional; complementul indică terenuri nedefrişate, livezi, păşuni) A desţeleni (Săpata de Sus — Piteşti). Cf. udrescu, gl. Să-mi etscult tractoarele Spărguind răzoarele, Intinzînd hotarele, id. ib. 3. Intranz. (învechit; cu sens neprecizat, pro-' babil) A viscoli. Spărffuieşle ninsoare (a. 1847). uri-Cariul, X, 407; — Prez. ind.: spărguiesc. — Sparge -f suf. -ui. SPĂRGURÎU, -ÎE adj. (învechit, rar) Casant. Cf. LB. — Pl.: spărgurii. — Sparge + suf. -uriu. SFĂRI vb. I v. speria. SPĂRIÂT1 s. n. v. speriat1! SPĂRIÂT2; -Ă adj., s. m. v. speriat2. SPĂRIECIOS, -OĂSĂ adj. v. spcriecios. SPĂIUERE s. f. v. speriere. SPĂRIET1 s. n. v. speriat1. SPĂRIET2, -Ă adj., s. m. v. speriat2. SPĂRIETOR, -OARE adj., s. f. v. sperietor. SPĂRIETURĂ s. f. v. sperietură. SPĂRIITdR, -OÂRE adj. v. sperietor. SPĂRldS, -OÂSĂ adj. v. sperios. SPĂRLUÎ vb. IV v. şperlui. SPĂm.UÎRE s. f. v. şperluire. SPĂRSĂTURA s. f. (în dicţionarele din trecut) 1. Spargere (II 3). Cf. polizu. 2. Spărtură (2). Cf. gheţie, r. m., barcianu, alexi, w. — Pl.: spărsături. — Spart1 + suf. -ătură. SPĂRTIGltiS, -OÂSĂ adj. v. spărtigos. SPĂRTIG<5S, -OÂSĂ adj. 1. (învechit, rar) Murdar (!)• Văzu un om spărtigos.. . durmind pre pămin-tul gol. moxa, 388/30. 2. (Prin Munt.) Sfărîmicios. Dedesubtul ciurului cădeau corpurile grele: gozurile, boabele şiştave, spărti-goase, neghina şi bulgării de tină. conv. lit. xliv2, 897, cf. scriban, d. Fagul e un lemn spărtigos, crapă numaidecit. udrescu, gl. Piatra de var arsă e foarte spărtigoasă. id. ib. 3. Fi g. (Prin Olt. şi prin nord-vestul Munt.; despre sunete, voce etc.) Strident. Îşi înălţa... falsul, spărtigiosul şi cromaticu-i glas. ciauşanu, r. scut. 90. Cînta un maiş spărtigos ădunînd mulţimea curioşilor. v. constant, r. 67. Pasul greoi şi tuşea spării-goasă a soţului se strecură înapoi spre poartă, id. o 55. Femeia asta are o voce spărtigoasă; îţi sparge urechile. udrescu, gl. -v> (Adverbial) Un pilc de mutre ogărîte. . . tuşind spărtigos. P. constant, o. 35. — Pl.: spărligoşi, -oase. — Şi: spărtigios, -oâsă adj. — Spart2 + suf. -igios. SPĂRTURĂ s. f. I. (învechit, rar) Spargere (II 1). După fiecare spărtură, după fieştecare ochi de sticlă sfărimată plouă o repede grindină de plumb şi purtătoare de moarte, heliade, l. b. i, 248/14. 2. Locul unde s-a spart un obiect sau un material casabil, ciobitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură (4); spaţiu liber produs prin spargere intr-un corp tare, într-un zid etc., deschizătură, gaură, ruptură (3), (învechit) sp ărs ătură (2). Cf. anon. car. A- 10484 SPĂRTURĂ - 1316 - SPĂSEAL leargă inainle setaşi de singe să tnjunghe orice nor \ intilni, şi prin spărturile zidurilor să pătrunză'in Co- I rinl. heliade, L. b. i, 240/21. Daca va putea să des- \ chiză aci o spărtură, atunci el va fi scăpai, găsind un loc pe unde să iasă la cimp. cr (1833), 191^/16. [Fluturele] face, ca să iasă, o spărtură care nu tăgăduieşte a întrebuinţa gogoşele la depănare. brezoianu, a. 570/1, cf. polizu. Cerea ca numaidecil să i se trimită parcul de artilerie pentru ca să facă o spărtură in zid. sio’n, p. 450. Gardul din fund e spart de vreun, cline.. Spţir-lura e destul de mare. bolintineanu, o. 448. Printre spărturile sctndurei am privit şi eu înăuntru, emi-nescu, G. p. 67. Vede tn partea grajdului o spărtură in uluci, caragiale, o. i, 20. Voi' băga puştele pe spărturile făcute şi... îi vor soma. vlahuţă, n. 203, cf. ddrf, alexi, w. In cealaltă parte a şurei ştiam o spărtură. dunăreanu, ch. 175, cf. şăineanu2. Baba ia apoi un iţ părăsit... şi-l pune peste spărtura oului. candrea, f. 389. Cum să mai rămîie o iarnă cu spărturile în acoperiş? agîreiceanu, s. 478. Mi se păru că pe spărtură izvorăşte diabolica fanfară pînă la mine. hogaş, dr. i, 214. Pereţii văruiţi de curînd de abia se văd prin spărturile gardului, REBREANU, . I. 10, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. M-am uitat, printr-o spărtură, în casă. g. m. zamfirescu, m. d. i, 239. Am trecut printr-o spărtură de zid şi m-am tot dus. vlasiu, A. P. 415. Erau şi zidari în vremea nopţii astupînd cu dibăcie spărturile făcute de bombe în vremea zilei, sadoveanu, o. xii, 371, cf. scriban, d. Spărturi imense, adevărate prăpăstii, în care cobori ore întregi, bogza, a. î. 196. S-a repezii apa şi-a lărgit spărtura, stancu, d. 22. Suprafaţa spărturii poate fi netedă ori aspră. ltr2. Tunul mai trage cu precizie, razant, în parter cîteva lovituri, căscind noi spărturi. românia literară, 1971, nr. 120, 7/1, cf. m. d. enc., dex. Mai bine; că-mi lipesc spărturile de la casă! fundescu, l. p. i, 120. v F i g. Asemine viaţă insă în Paris trebuia să facă mare spărtură în finanţele cucoanei, sion, p. 98. Atunci se făceau in sufletul lui ca nişte spărturi largi, prin care-i năvăleau In conştiinţă toate grijile, vlahuţă, d. 274. Nicolae Golescu are impresia că a găsit o spărtură în sistemul propa- \ nerilor făcute de Bălcescu. camil petrescu, o. ii, 621. ■v* (Prin lărgirea sensului) Şi peste stive de trupuri să-naintează curînd Cu repede năvălire la spărtură alergind. pogor, hjenr. 111/10. Fiecare spărtură de front îi împuţina zilele, c. petp.escu, î. i, 131. Biar frczii forţează lărgirea spărturii pe care au realizat-o în liniile de apărare nigericne. scînteia, 1969, nr. 8 142. Dar deodată, înaintea aparatului, formlnd o spărtură circulară. .'. se deschide o lentilă de senin. komânialiterară, 1969, nr. 56, 29/3. + (Rar) Rană ndîncă produsă prin izbirea de sau cu un obiect dur ori tăios. Băiatul se va vindeca fără urme vizibile îndată ce părul îi va acoperi semnul spărturii, vornic, p. 178. + (Astăzi, rar) Defileu. Oltul, după ce curge spre miazăzi, fără să găsească loc printre munţi, . . . nimereşte în spărtura de la Tur nu-Roşu. mehedinţi, p. 50. Intram, ca printr-o poartă, în Cheile Dimbovicioarei, în spărtura cărora era întuneric răcoros şi deplin, camil petrescu,. u. n. 237, cf. dsr. + (Regional) Carie' dentară (Ghilad — Timişoara). Cf. alrm ii/i h 74/36. 3. Bucată rezultată din spargerea (II 1), fărimi-ţarea sau tăierea unui obiect. V. aşchie, ciob, j ţandără, hîrb, breanc, tioc. M-au scos \ afară apucîndu-mă de un lemn, care găsiu acolo din spărturile corăbiei (a. 1783). gcr ii, 130/1, cf. i. oo-lescu, c., polizu. Se găsesc încă bucăţi de fer, hirburi, spărturi de cărămidă şi cilie obiecte vechi, odoeescu, s. ii, 225, cf. ddrf, resmeriţă, d. Oborul. . . era făcut din spărturi de salcîm prinse laolaltă, vuia, păst. 24. La sfîrşilul. bombai damenlului o spărtură mare mă atinse pe-mină. camil petrescu, u, n. 375. Bocancii îi pusei lîngă . godinul fierbinte in care mai pllptiau două-trei spărturi de lemne, stancu, r. a. i, 139,. cf. ltr2, dl, dm, m, d. enc., dex. + Sistem de sfărimare i a unor minerale, a unor roci. Orizontul inferior, gros I de circa 30 m, este formal din calcare compacte," bitu-\ minaase, cu spărtură concoidală. oncescu, g. 341. Spărtura [mineralelor] poate fi în aşchii, în bucăţi cu feţe ovale sau după anumite plane (clivaj), geologia, 12; /[ago]s[lo]in7u. . . măslin! şi să fii la toate besearccile de lumină şi oamenilor' de sp[ă]sc/);e (a. 1550 — 1580). cuv. i>. bătb. ii, 288/19. învăţa pre noi cu bună inţelepţie calea spăseniei. coresi, ev. 2, cf. 45. D[n]kul svînt... . aşea le-au dzis credincioşilor spre spăs[e]me, iară necredincioşilor spre pierdere, cod. tod. 196. La spăsenie cărare dereasă-ne (cca 1600). cuv. d. bătr. ii, 215/8. Ca un păreate scăpărei cîşti-galu-te-am şi sufletelor sp[ă]senie deplin[ă]. paraclis (1639), 246. De se va delunga numai unul de taine necuminecat, au nu au oberii toată sp[ă]senia sa episcopul sau popa? (a. 1640). gc.r i, 88/37. Acestea toate le răbdă. . . Pentru spăsenia noastră, pentiu a noastră izbăvire, varlaam, c. 132. Să ştie voia lui Dumnezău şi să înţeleagă luciul sp[ă]seniei lor. n. test. (1648), nv/28. Un cuvint bun şi sp[ă]senie [mintuire] şi tăria Ini. iu iotul mă răpi (a. 1648). gcr i, 131/22. Uristos pre ciuce au dăiult spăsenia tuturor oamenilor, nea-goe, înv. 87/2. Ardă. . . c-c.u morit in cruce pentru spăsenie noastră (a. 1677). gck i, 226. Toţi să cade să ia darurile cele bogate ale lui £>[u]m;i|e]zâii pentru spăsenia lor. biblia ^1688), [prefaţă] 5/4. Slăvitului şi alesului întru cei înălţaţi domni... căruia sfirşitul ca să fie norocit. . . şi îndreptat cătră cale de spăsenie. n. costin, let. ii, 103/31. Cele ce, în anul acesta al 1694 de ia spăseniia lumii, astrologhii zic că să vor puica îniămpla (a. 3 694). pn, 23. Cu fericită viaţă, pccc, sănătate, spăsenia sufletească D[xi]mnezău. . . să vă dăiuiască (cca 1700). iorga, s. d. xii, 9. Sănătate tiupeafscă şi] sp\i\]senie sufletească de la Domnul. . . ţ.oftcaşte şi îoagă (a. 1702). gcr i, 343/13. M-au trimis ... să vă fiu păstor... pentiu sănătatea şi spăsenia dumneavoastră, antik, p. 4. Mă rog... să dăiuiască, nălţitr.ei Măriei Tale sănătate, eu viaţă' îndelungată, spăsei.ie sufletească (a. 1713). cat. man. i, 144. Să-năie.te tiupească şi spăsenie sufletească poftim SfiriţiUi] Tale (a. 1726). ioiiga, s. d. xiv, 32. Pămînlul care. . . pentiu spăsenia sufletului r.cstiu l-am fesi dat numitei mănăstiri, şincai, hr. i, 252/4. Pot şi aceşiia... să o citească, că prea cdevăiat le prisoseşte puţinică vreame şi pentiu spăsenia Ier (sec. XVIII), cat. man. i, 302. Bugăir.u pre. . . Dumnezeu ca să te y.ăzaşcă. . . cu sănătate trupească şi cu spăsenie sufletească (a. 1804). iorga, s. D. xii, 153. Bîr.duiesc cu Ştefan... pintiu spăsănia sufletului meu, împreună a soţiei mele şi a fiilor mei. MAI CB,' ist. 103/23, cf. le, polizu, barcjanu, v., Cn-IAC, ti, 256, ui, ddrf, gheţie, r. m., pascu, s. 244, resmeriţă, d., cade, scriiian, d., dsr. 2. (Familiar) Umilinţă (falsă). Lumea s-o posomoiil . . . Oare de unde să ne vie aiîia spăsenie? alecsandri, t. 59, cf. babciakv, alexi, w., şăineanu2. Cu umilinţă şi cu spăsenie, stătea la spatele cuccanelo’- celo1' bătrînc. mironescv, s. 229, cf. scriban, d. Spăsenie, ipocrizia afcctaiă, susţine mirările cu ochii la cer. in varlaam — sadoveanu, 289. Poetul trecu prin toate stările, de la furie la imblinzire, cînd o văzu slînd la locul ei, î.nir-o atitudine de spăsenie, românia literară, 1969, nr. 31, 5/2, cf. dex, dsr. — PI.: spăsenii. — Şi: (rar) şpăsenie s. f. — Din slavonul c-KiuceHNi-e- SPĂSÎ vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (învechit şi regional; în limbajul bisericesc) A (se) mijrtni (2). Air doară poate crediţa spăsin elu 9 cod. vor.2 60r/12. Uriiaşul. nu se spăseaşie (nu s-a mîn tui d) cu multă sila sa. psalt. 58. Rugăciunea credinciosului spăseaşie bolnavul, cokesi, pr. 157/13. Ne-au spăsit pre noi ii[risto]s, Domnul nostiu şi din iad ne-au scos. cod. tod. 194. Pentiu un tălhariu ce s-au spăsit cu nevoinţa lui (sec. XVII), cat. man. i, 158. Doamne Dumnezeu mieu, spăseşte sufletul mieu cel perit (cca 1630). gcr i, 82/37. De moarte şi de putrezire cum au spăsit a mea fire. . . Fecioară roagă' pre Domnul să mă izbăvească, paraclis (1639), 246. Cine va crede şi să va botedza, acela să va spăsi şi împărăţia ceriului va dobîndi. varlaam, c. 201. laste de bine şi de folos sufletelor noastre, de vreme cc ne va fi ncuo gînău şi voia să ne spăsim. eustratie, prav. 5/4. Ce mi se cade a face să mă spăsescu? n. test. (1648), 157r/15. Cela ce va crede şi să va botedza, sp[ik]si-să-va, iară cela cc nu va creade, osîndi-să-va (a. 1650—1675). gcr i, 230/28. Daca vrem să ne spăsim, noi să ne po-căim pînă sîntem vii. neagoe, înv. 160/29. Spăseşte-ne pre ceia ce nădăjduim spre tine (a. 1669). gcr i, 185/34. Pentru ruga sv[i]nţiii sale să ne spăsim de cătră toată groaza, dosoftei, v. s. octombrie 89r/34. .Noi credem cum fără de fapte bune, măcari de-ar avea omul credinţă, tot nu poate să s[e] spăsească. cheia în. 23v/7. Mă adusei şi la chilie ta ca s[ă] te spăseşti pentru mine (a. 1692). gcr i, 305/6. Voi să-m[i] spăsesc sufletul mieu. cod. puşc. 84. Cuvinte. . . cătră învăţăturile dumnezăieşti şi tuturor celor cc să vor lepăda de lume şi celor ce vor vrea să se spăsească (sec. XVIII), cat. man. i, 299. Cu ale lui sf[i]nte rugi D[os]mne milu-ieşte-ne şi ne spăseşte (a. 1705). gcr i, 359/12. Fale adevărat că toate faptele bune spăsesc sufletele (a. 1720). uricaritjl, xii, 331. Cuvînt. de sfintul Serapion cum au spăsit pre curvă (a. 1729). cat. man. i, 326. Cel ce va vrea să se spăsească. . . aşa să gîndească. bucv. 26r/l. Dumnezeu, cela ce să pohteşti s[ă] spă-sască i.oiu (cca 1750). gcr i, 57/1. De nu vom suferi, nu ne vom spăsi niciodată, mineiul (1776), 180vl/13. Ce nu te scoli cu trupul Să-ţi spăseşti sufletul? (a. 1784). gcr ii, 141/36. Grigorc Dialogul încă pentru buneţele lui au scris că s-ar fi spăsit, măcar au fost păgîn. şincai, hr. i, 10/3, cf. ap. Klein, d. 198. Pricinile penliu care să poate strica logodna sint acestea . . . cînd o parte va voi să se spăsească lăsînd cele lumeşti. pravila (1814), 99/9, cf. lb, polizu, pont-eriant, d., cihac, ii, 356, dduf, gheţie, b. m., alexi, w., tdrg., scriean, d. Ne spăsim cu sfinia cruce. H n 35. Cu depărtarea de cele rele le spăseşti. zanne, p. viii, 574. 2. îi e f 1. (învcchil) A se pocăi1 (î). Pentru ce ci geli pe cele n:ai mari geruri îmbla? Ce-au doa ă ca, să se spăsească? (cca 1740). arhiva, i, 157/10r Judecau că ea trebuie să fie vro nenorocită păcăt.oasă, care venise să se spăsească în uritul monotoniei Chi-şincului. negiîuzzi, s. i, 44, cf. 159, alecsandri, t. 1 181, EARCIANU, ŞĂINEANU2, TDRG, CADE. “v* (Glumeţ) Auzil-ai, nepoţele, că motanul să spăseşte, Că cu inima în fiinţă se închină şi posteşte? Zice un guzgan băirîn. fm (1S44), 552/21. 4. (Far) A regreta (amarnic). Cf. ŞĂINEANU2. 3. Refl. (Rar) A se umili. Mă eredeai adir.eaeri cind mă spăsisem şi spuneai că sini numai un uc-.hic al tău ? barbu, princ. 52. 4. Tranz. (învechit, şi regional; complementul indică păcate, greşeli etc.) A ispăşi. Cf. polizu, pont-briant, d. Lepădîncl viaţei lumii, Vei spăşi greşala mumii Şi de-o climă tu mă mîntui. eminescu, o. i, 102. Chinuri de-aceea se dau şi pedepse şi trupul spăseşte Relele vechi prin torturi, coşbuc, ae. 124, cf. şăineanu2, resmeriţă, d., d. pop., m. 155. M~am făcui pustnic să-mi spăsesc păcatele, reteganul, r. v, 84. — Frez. ind.: spăsesc. — Şi: (rar) spăşi vb. IV. — Din slavonul c KnacM’H- 10488 spăsire — isii — SPĂTAR1 SPĂSÎRF. s. f. AcţîUileâ de a (s e) spă ,s i. şi rezultatul ei. 1. (învechit; în limbajul bisericesc) Mintuire (2). Cf. spăsi (1). Sfinţii... hrană cu cuviinţă dau sufletelor noastre cu folos şi cu spăsire. coresi, ev. 39. Obidele trupului sint spăsire sufletului, neagoe, înv. 155/11, cf. polizu, pontbriant, d., lm, ddrf. Taie-i si mieii cei negri, ca-nlliul prinos al spăsirii. coşnuc, AE. 109, cf. BA'RCIANU, ALEXI, W., ŞĂINEANU2. Nu-i vom aduce la Hrisa jeitfa spăşirii. muknu, i. 6, cf. CADE. 2. (învechit) Pocăire. Cf. spăsi (2). Socotind că ocroteşte al cerului interes, Aleargă ca, drept spăsite, să stingă vreun eres. pogor, henr. 23/1. 3. (Familiar) Umilinţă. Cf. spăsi (3). Priveşte al prostimii cortegiu... Cum merge cu spăsire şi cum îngenunchează, alecsandri, t. ii, 154. Cf. şăineanu2, RESMERIŢĂ, D. — Pl.: spăsiri. — Şi: (învechit) spă şire s. f. _ V. spăsi. SPĂSÎT, -Ă adj. 1. (învechit; în limbajul biscricesc) Mîntuit2 (2). Cf. spăsi (1). Fericii iaste toi emul cela ce. ■ ■ socoteaşte luciul spăseniei după cuvîntul Domnului. . . Că acela suflet spăsitu e. coresi, ev. 72. Veţi sădi vii şi veţi mînca voi roada lor şi să va adaoge celor spăsiţi ai casii ludei, neagoe, înv. 67/25. Acesta sofîjni prorccul Osie să tîlcuiţşte spăsit sau păzitorii! sc.u umbriforiu. dosoftei, v. s. octombrie 69v/7, cf. ijineiul (1776), 102vl/30. Sufletul spăsit al coanei Elencu îşi luase zborul spre cele veşnice, anghel — iosif, c. l. 77. 2. (P>ar) Pocăit (1). Cf. spăsi (2). Zăbovi... de vorbă cu tiikarii, cure-l-ascultau spăsiţi, voiculescu, p. i, 284. Gogol... făcu... în ultimele scrieri retractări regretabile, se arătă spăşit. călinesc-U, c. o. 280. La popotă, ofiţerii, cam năuciţi şi spăşiţi foarte, se tot scuzau, contemp. 1970, nr. 1 256, 2/3. . 3. (Familiar; despre oameni sau despre manifestau ale lor) Smerit (1). Copila vorbăreaţă şi nebunatică dc totdeauna deveni gtnditoare, tăcută şi spăsită ca o mironosiţă, vlahuţă, n. 67. Ilincuţa, spăşită, posomorită, îşi secase ochii de plins. contemporanul, Vj, 101, cf. barcianu. Noapte bună şi petrecere îndelungată spăşiţilor monahi, adam, r. 211. După cltva timp, inlră mamă-sa spăsită şi necăjită. D. zamfirescu, v. ţ. 100. Pictorul va sfişia pînza. . . Poetul va aiunca-n fec foile scrise..., dar, spăsiţi şi cucernici. . ., se vor în'.oarce pccăiţi. . . şi din nou vtr începe suişul. în plr ii, 59, cf. alexi, w., şăineanu2. Mare sindiofic la cucoana Sevastiţa, cu lăutari, cu danţ. . . dar mai cu samă cu fasoane, cu priviri galişe şi cu guri spăsite de duduci şi de cuco.ane. hogaş, dh. ii, 134, cf. resmeriţă, d. Rudele, spăsite, calcă după dric. tqpîrceanu, p. o. 140. Se aşeză cuminte la loc... cu mutra foarte spăşită, c. petrescu, c. v. 9. Oamenii sînt mai slobozi la gură şi fetişcanele mai puţin năzuroase şi spăsite ca surorile lor de ta oraşe, cocea, s. i, 228. Vorbeşte nepotul spăşit ca o fală de la maici, teodoreanu, m. u. 242. îşi vedea vecinele spăsite toate, ascultind vocea preotului, barbu, G. 177. Oştile se cereau mările, ciocoii se cuveneau maziliţi, călugării spăşiţi, clăcqşii dezrobiţi, românia literară, 1971, nr. 120, 1/1, cf. dex. <0* (Glumeţ) Luna-i o şîrată bătrîriă... Multe vede, multe ştie şi tot spăsită se pare. alecsandri, t. 841. (Adverbial) Lumea se pleca spăşii înaintea cădelniţei, făcînd cruci grăbite, adam, r. 123. — Pl.: spăsiţi, -te. — Şi: (rar) spăşit, -ă adj. — V. Spăsi. SPĂSITdR, -OÂftF. adj. (învechit; in limbajul bi-, serlcesc) Mîntultor (2). Veniţi cărei v-aţi tnsttoşai la această apă limpede şi spăsitoare şi împlcţi şi beafi tfţ vă veseliţi, coresi, ev. 5. Priimifi această carte spăsitoare de suflet şi cetiţi cu deadins (a. 1642). bv i, 122. Aceasta să-ţi fie întîie lucru în cele trupeşti, adecă tacrămile şi plînsul cel spăsitoriu de s[u]/7[e]ie. dosoftei, v. s. decembrie 195v/17, cf. noiembrie 165v/15. Povăţuindu-şi turma spre hrana cea spăsitoare, ... au răposat în D[o]mnul. mineîul (1776), 88r2/2S. Din fire sînteţi deatori a-l învăţa cele sfinte, a-l sfătui cele spăsitoare. maior, d. 17/4. Mă trimise al oştilor crai. .. Fiica-ţi iubită s-aduc şi să-nchin spăşitoare jertfire Pentru Danai. murnij, i. 16, cf. cade. + (Substantivat) Cel care mîntuie; (art.; adesea ca nume propriu, în special) epitet dat lui Isus Cristos. Acela e Dumnedzăulu mieu şi spăsitoriul mieu. psalt. hur, 50v/26, cf. 19r/14. De proroci aceastea binreves-tiră-se şi cum prorocită cea ce e de spăsitoriul nu sîntu omereşti. cod. vor.2 83v/6. Domnul lumira mea şi spăsitoriul (m î n t u i t o r i u 1 d) mieu, de cire me spămăntu? psalt. 45. Să luom intru sinul nostru dragoste adeveritului Dumnedzeu, spăsitoriul nostru. cod. 'tod. 192. Creadeţi... că acela iaste de adevăr Domnezeu, luminătoriu şi sf[i]nţitoriu şi sp[ă]sitoriu (cca 1600). cot. d. bătr. ii, 146. Ca să se rescumpere sîngele cel nevinovat a spăşitoriului lumei (sec. XVII), ap. ddrf. Care ai născut pre spăsitoriul şi pre D[u]m-nezeu, pre tine rog, Fecioară, să mă izbăveşti, paraclis (1639), 244. Mărturisim că părintele au trimes fiiul, spăsitoriul lumiei. n. test. (1648), 196r/13. Pelaghia, deqca audzi, . . . alergă după spăsitoriul. dosoftei, v. s. octombrie 53r/6.. Minunata tainţă]. . . carea cu d[u]mnezăescul trup al D[o]mnului şi spăsitoriului nostru /s[us] //(ristojs ne împreună (a. 1702). gcr i, 345/11. Care Putea-vor fi cu drept osindite Lunarele suflete, la care Nu fu trimis spăsitoriul mare? budai-deleanu, ţ. 150; cf. lb, i,m, ddrf, cade. — Pl.: spăsitori, -oare. — Şi: spăşitor, -oare adj. — Spăsi -j- suf. -tor. SPĂŞENIE s. f. v. spăsenie. SPĂŞI vb. 1Y v. spăsi. SPAŞÎRE s. f. v. spăsire. SPĂŞlT, -Ă adj. v. spăsit. SPĂŞITtfR, -OÂRE adj. v. spăsitor. SPĂTÂC s. n. v. spătar3. SPĂTAR1 s. m. Titlu dat în evul mediu, în ţările române, boierului care purta la ccremonii sabia şi buzduganul domnului, iar pe cîmpul de luptă era unul dintre comandanţii arm?tei; boier care avea acest titlu. Crăstiian Rotompan ce au fost spătar (cca 1610). rosetti, b. 74. Noi aceşti megiaşi, văzlnd cum este un boiaren mare. . ., noi ne-am lăsat de-am . fost supt mina Lecăi spălciriiil (a; 1632). panaitescu, ■ o. ţ. 254. Spătar iu al doilea şi al treilea; al doilea \ dvoreşte cînd nu dvoreşte cel mare; ... al treilea dvo- . reşle peste toată vremea, simion dasc., let. 24, cf. st. lex. 168v/2. N-au sp&lărit vreme multă ş-au murit Iordaclie spătarul, neculce, l. 32, cf. anon. car. A istoriei otomaneşli. . . ce s-a alcătuit de dumnealui ■ spătarul Ianache Văcărescul. văcăres.cul, ist. 244/3, cf. lb. Propoziţia carea D. spătarul Ghica au făcut-o , in seanţa de miercuri, ar (1831), 261/13. Ministru Interiorului se va regula pentru numărul paşaportul'i-lor. . . după raporturile ce va da spătarul Domnului. reg. oro. 50/8, cf. valian, v. Miliţia naţională■ se comandă de către spătarul, ajutindu-sc de un ştab, regul. org. 451/12. Călăraşii. La început erau mulţi [ ... Capul lor era 'Spătarul, bălcescu, m. v. 59i. A- - ceşti boieri erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc. nf.oruzzj, s. i, 138, cf. polizu. ' Fusese de mai multe ori agă, spătar şi chiar vistier. ghica, s. 5. Vodă, voind a înainta pe tatăl meu tn, 104£8 Spătar'. — i3i9, SPÂŢAR®: rang, i-a oferit să-l facă ban sau spătar, sion, p. 338, cf, id. poezii, 1$7/1. Am văzut pe căpitanul lor venind la spătarul, filimon, o. i, 157. Un ofiţer a Domnului . . . ne poroncl a-l urma la spătar iul,'mai marele slujbaş a poliţiei şi a puterii armată, nţşşo, s. 171. Nepoata marelui vornic şi fiica unui spăţar, Dumneata să stai la vorbă... c-un iiihar! hasbeu, b. v. 71. Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn.eminescu, p. l. 45. A ^poruncit să s-adune... tot sfatul... şi spătarul cu căpeteniile oştilor... să fie faţă ta încoronarea sa. caragiale, o. ii, 285, cf. ddrf. Spătarul lua . .. dări de la călăraşi, xenopol, i. r. in, 191. „E grea ocara ce mi-o faci", Spătarul li răspunde, coşbuc, p. I, 196, cf. barcianu. Spătarul Dragomir Şi-a văzut de datorie patruzeci de ani in şir. davila, v. v. 157. Nu se mai sătura şi spătarul de atîta carte, adam, r. 71, cf. alexi, w., şăineanu2. Spătarul e in urmă, cu armele stăpînului. iorga, c. i. i, 174, cf. tdrg. Grigore Ghica-Vodă. .. alcătuieşte... pentru apărare o oaste de arnăuţi sub conducerea spătarului său. bul. com. ist. iii, 117, cf. resmeriţă, d. Un spătar, constatat documentar pentru prima Oară la 1304, a putut exista din prima jumătate a secolului al XlV-lca. bi'l. com. ist. v, 28, cf. cade. Spătarul Grinjieş se-nchină, Apoi începe a cvvînta. lesnea, vers. 276. Ca spătar, se va îngriji dc arme şi cai pen- ii u oămenii de la Moldova, sadoveanu, o. xviii, 264, cf. sCRirAN, D. In a doua jumătate a secolului al XVIII, funcţia de prefect dc poliţie o îndeplinea aga pentru centrul oraşului şi spătarul la Bucureşti sau hatmanul la Iaşi per.tru mahalale, oţetea, t. v. 50. De-rescu, fecior de rachîer, făcut spătar, călinescu, s. c. i.. 34. Datorăm nespus de mult... fratelui său, arhitectul, spătarul Mihciil Cantacuzino. camil pe-trescu, o. i, 308. Tcţî se trag, cînd îi cauţi, dîntr-un spătar sau dintr-un vornic, vin ea, l.t. 136, cf. dl, Dm. Grigore Ghîca îl făcu pe Icnache mare vistier, Ipsilanti spătar, ist. lit. rom. ii, 170. Pentru Moldova. . . la anul 1562... existau cîte trei logofeţi, vistieri, . . . spătari, uşieri şi pivnicerî. stoicescu, S. D. 79, cf. DER, M. D. ENC., dex. Aho ! Aho ! Sloica spătare... Nu vrei ca să ne primeşti, pamfile, j. n, 114. Spătarul ne-a mînal Şi-aşa poruncă ne-a dat. Să te ducem, mări, leget. balade, ii, 296. Sara ghi-gariu, dimineaţa siale.iiu, sc spune fficindu-se aluzie la repeziciunea cu cue se poate trece de la o situaţie proastă, nefavi r..l:i?ă la alta bună. Cf. zanne, p. i, 68. Curea spctaiu, Necgoe văcaru, Hogea spălaru şi Ghtorghc lăutaiu, sc răspunde, în glumă, unei persoane curioase, carc sc interesează de lucruri care nu o privesc. Cf. zanne, p. vi, 70, 149. Marc-spătar sau spătar marc ori spătarul cel mare = comandant suprem al armatei In lipsa domnitorului, sau general de cavalerie în Principatele Române. Spătariu mare şi staroste de Cernăuţi... cu arme domneşti încins, la spedcle Domnului înlr-acele zite. simion dasc. 22. La munteni cap al oastei pină deum este mareh-spălcr M. cesTiN, în bul. com. ist. v, 124. Acel Lupaşco au. agiunsu mai pe urmă şi spătarii mare în Ţara Muntenească. neculce, i- 32. l-au boierit, pre Lupul l-cu pus spătar mare, pre Buzdugan, sărdqr (începutul sec. XVIII), mag. ist. J, 279/16. De aciia să ridică patriarh Ţarigraduluî, . . . apoi să scoase dc împăraţiiI Mihail, carele puse în locul lui pre Fothie, spatha-riut cel mare. mineiul (1776), 136v2/32. Marele spătar A. Ghica.t. a citit capul al 9-lea care coprinde regulamentul militer al miliţii[\] naţionale, cr (1831), 65V30. Marele-spălar, ministru al rczboiului şi căpe-. tenia .oştirei, avea subt dînsul şi un tribunal sptţial pentru pricinile ostăşeşti, fm (1844), 1641/2o. Capul cel marc al armatei era marclc-spătar. bălcescu, m. / V. 596, cf. DDRF, BAHC1ANU, ALEXI, W., ŞĂINEAN'U2. Lingă jilţul domnesc se aşează spătarul ccl marc. iorga, c. i, i, 155, cf. tdrg. In mai 1178 se întoarce la Ieşi, unde e numit mare-spătar. iu;l. c.om. ist. iii, 118, cf. resmeriţă, D., cade, scrib an, D. Steagurile de roşi şi călăraşi [depindeau] în Muntenia de mare- le-spălar, care corăanda şi Irupele de seimeni şi lefegii. oţetea, t. v. 49, cf. dl, DM. Erau numiţi dregători cei care aveau rangul de mare-ban, mare-vornic, . . . mare-spătar etc. stoicescu, s. d. 78,. cf. m. d. enc., dex. — Scris şi: spăthar. — PI.: spătari. — Din slavonul cimaipl. SPĂTAR2 ş. m. Meşteşugar care face spete (v. spată1 III 1). Cf. i. golescu, c. Spătari se află In comunele Rişca, Rîşculiţa, Baldovin. ap. tdrg, cf. cade. Se mai însoţiră cu doi moţi, spătari de meserie, după cit se vedea din marfa ce-o aveau în desage. v. rom. mai 1963, 7, cf. h x 161, 189, 539, com. din straja — rădăuţi. — PI.: spătari. — Spată1 + sui. -ar. SPĂTAR3 s. n., s. f. I. i. S. n. Parte a unui scaun, a unui fotoliu, a unei bănci etc. de care îşi reazemă spatele cel care şade pe acesta, s p a t e (II 2), spetează, rezemătoare (v. rezemătoi- 2), (învechit şi regional) spată1 (I 1); partea (mai înaltă) dinspre perete a unui pat, a unei canapele etc. Spătare de scaun, cihac, i, 259. Se sprijină de spăta-riul scaunului, contemporanul, ii, 246. Mă saltă şi mă aşază pe genunchiul lui... ţinindu-mi stingă drept spătar. sXm. i, 408, cf. barcianu. Oftînd cu înţeles, îşi lasă capul pe spătarul sofalei, adam, s. 9, cf. şXineanu2, cade. Se lăsă pe o canapea cu spătarul înalt, galaction, o. a. i, 63. ll invită să se aşeze pt banca de lemn,cu spătar, c. petrescu, î. ii, 181, cf. iordan, l. r. 198, scriban, D. Călugăriţa se aşezase într-un scaun cu spătar şi cu rezămătoare de braţe. sadoveanu, p. m. 66. li pofti pe canapea cu spătar brodat, camil petrescu, o. ii, 313. In mijlocul odăii se aflau. . . şase scaune îmbrăcate în piele şi cu spătar înalt, stancu, R. A. iii, 69. În faţa lor sta patul baroc şi alb... cu spătarul înalt, vinea, l. ii, 19, cf. ltr2, dl, DM. M-am proptit şi mai bine în spătarul scaunului. lăncrXnjan, c. iii, 436. Slăbit îşi lăsă capul pe spătarul fotoliului, t iulie 1968, 56, cf. alr i 705/385, 402, m. d. enc., dex. 4 P- ex t- (învechit şi regional) Scaun cu spătar3 (1); p. g c n e r. scaun; fotoliu. Cf. DDRF. 2. S. n. (Popular) Perete de bîrne sau birnă care serveşte ca rezemătoare pentru ciobanii care mulg oile; p. e x t. construcţie rudimentară, de obicei formată numai din trei pereţi, în care se mulg oile; (regional) spate (II 2), spătel. Cf. şXineanu2. Pentru a se putea răzima ciobanii, cînd mulg oile, se aplică . . . deasupra uşîţelor un laţ transversal — spălările. păcală, m. r. 449, cf. resmeriţă, d. Spătările sini făcute din şindrile sau seînduri aşezate cu un capăt sus şi cu .unul în pămînt. precup, p. 13. Comarnicul însuşi din faţa strungii sc numea spătel, în Munţii Călimani, spătar, iar în Munţii Rodnei, spate, vuia, păst. 56. Aici sunt scaune pe care stau ciobanii cînd mulg, ră-zimaţi cu spatele de păretele comarnicului îndreptat spre strungă, care pentru aceasta se şi numeşte spătarul. diaconu, p. 22, cf. cade, stoian, pXst. 48, com. marian. Locul unde stau oile se zice lîrlă, locul unde le mulge se zice strungă şi spătar, h viiij 215, cf. ib. 259, x 108,120,254,423, xir 366. Spălările sînt acoperite cu. foltăi şi prevăzute cu borte, prin care ies mîndzărili la muls. şez. v, 124. La mijloc între strungă şi podul ele răzlogi e spătariul, ca un zaplaz mic de seînduri cu scăunaş de partea podului pe cari şed ciobanii cind mulg. ib. vii, 191, cf. coman, ol., com. din straja — rădăuţi.. In faţa strungii se construieşte spătarul format din 2 uşi şi 4 scaune, chest. v 8/84, cf. 8/10, 33, 49, 88, 90, 53/20, 53, a v 15, 25, 33, 34, 37, Vi 9, 26. + (Popular) Strungă (pe unde ies oile din ţarc). Cf. ddrf, tdrg, pamfile, i. c. 29, scl 1974, 6, 615, H x 32, 45, 356, chest. v 8/20, 53, 94, 5.2/4, 10, 15, 19, 22, 39? 45, 67, 94, cv 1951, nr. 6, 10500 sritoAfc» - îâôô - Spâtârie 28, alr i 1 797/214, 217, 218, 227, 532, 536, 550, 554, 556, 573, 576, 594, 710, alrm sn i h 261,: a v 34, vi 3. . ............ 3. S. n. (Regional) Grebănar. Cf. damé, t. 50, ŞĂINEANU2, TDRG, CADE, SCRIBAN, D. 4. S. n. (Prin nord-vestul Mold.) Fiecare dintre scindurile care despart ciocanele la piuă. Gf. a v 28. 5. S. f. (învechit şi regional; în forma spălare) Spate1 (I 2). Cf. cihac, i, 259; Arde calul ja picioare Că-n spătare nu-l mai doare, udrescu, gl. 6. S. f. (Prin nord-vestu! Munt. ; în forma spălare) Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele. Çf. udresçu, gl,. <> E x p r. A tăia plpşpăril« şi a cîrpi spătarele = a fi foarte sărac. id. ib. 7. S. n. (Regional; în forma spetar) Jerseu deschis în faţă (Rîmnicu-Vîlcea). Cf. lexic reg. 85. — Pl. : spălare. — Şi: (regional) spătare s. f., spă-tâc (chest. v 52/15), spatîr (a v 25, 33, 35), spetăr s. n. — Spate -f suf. -ar. SrĂTÂRE s. f. v. spătar3 SPĂTĂREĂSĂ s. f. Soţie a unui (mare) spătar1.;, (învechit) spătăriţă, spătăroaie. Cf. i, golescu., . c. Casa... d-nei spălăresi[i] Elenchi Rosei din mahalaua Boleanu. .cr (1834), 3442/31, cf. valian, v. Inlră, feiico, intră ! D[umnea]ei cucoana marc spătăreasă, au binevoit a caladixi să le primească. în pr. dram. 339, cf. polizu, ddrf, barcianu, cade, dl, dm. — Pl. : spălărese. 1 — Spătar1 -)- suf. -easâ. Si’ĂTĂIîEÂZĂ s. f. v. speterea&ă. SPĂÎĂliEL s. m. Titlu dat, în ţările române, boie- [ rului de rang mic care păzea ordinea la sate şi care avea unele atribuţii militare în timp de război; boier care avea acest titlu. în tocmală ne-au fostu Ona suliţaşul şi Burnar spătărel (a. 1577). puv. D. bătr. i, 26/9. Matei Basarçib porunceşte ca „cine va ara pe moşia Gurguiaţi şi Virili“ să dea dijmă mănăstirii Yîfoiîla, ,,fic roşii,t călăraşi, dorobanţi, spătărei, pos-telnicei“ (cca 1632). ’ panaitescu, o. ţ. 243. Facem in. şlire dumilal[c] pentru ceslo sjoăi[ă]/ei a/?om[e] Oancea oi Rucăr. . . cum are nevoi pentru neşte cai (a. 1635). iorga, s. d; x, 221. Cari moşie şi rumâni au fost zălojit lachiin spătărelul drept aramă oca 700 la Dediul Duca (a. 1693). 'hem 1451. Grigore-Vodă . . . cm mers şi el cti Ostile lui, cari stringîndu-se din toate breslile, călăraşi, dărăbanţi, roşii, vistcrnicci, spătărei, postelntcci... aii făcut oaste frumoasă, amiras, let2. rn, 151. Mulţi megiiaşi oameAi buni: Opre spătărel, Paraschiva ot Albeşti, Dumi'.rul sin David (a. 1730) BUL. com. ist. v, 240, cf. i. golescu, c. A-cesle catane din sate aveau cap pe cite un boier. Astfel cei de sub dvornic se numeau dvornicei, cei de sub spă>■ tar, spătărei. bălcescu, m. v. 608, cf. şăineanu2. Documentele menţionează şi un număr de dregători subalterni, precum: logofătul al doilea, vornicei, spătărei etc. BUL. COM. IST. V, 40, cf. RESMERIŢĂ, D., CADE, scriban; d. Marii dregători aveau sub ordinele lor un număr de slujbaşi subalterni care purtau... titlul superiorilor Idr la diminutiv : vornicei, spătărei, paharni-cei. oţetea, t. v. 49, efi dl, dm. La 1648, Oprea spătărel şi alţii vind „palm pogoane“, panaitescu, o. ţ. 173, cf. m. d. enc., dex. -v- (Atribuie calitatea ca un adjectiv) „Armata şezătoare la casa ei“ compusă din slujitorii spătărei, poslelnicei, roşii şi ceilalji. stoii- C.ESCU, c. s. 6. — Pl. : spătărei. — Spătar1 + suf. -el. SPÂTARÉSC. -EÂSCĂ adj. Care apârţine spătarului1 ¿au spătăriei, privitor la spătar1 sau là spătărie; care este în serviciul unui spătar1 sau al spătăriei. S-au dus... în' Ţara Muntenească şi au :fost acolo ceauş spătăresc. neculce* l. 93. Facem... drătare că pentru tulumbe şi sacale sînt slujitorii spătăreşti şi ai a<7i/[i] (a. 181'1). doc. ec. 116. Cătanele domneşti şi spătăreşti şi aleagăi. . . avea poruncă să dea năvală să stingă focul, dionisie, c. 204. Catagrafia a plăşii Ogrăzenilor: . . pe-moşia Mirşa...: 2 slujitori spătăreşti, 7 posluşnici (a. 1828). doc. ec. 422, cf. i. gc-lescu, c. Patru ărnăuţi spătăreşti intrară in temniţă şi scoaseră pe nefericittil falit, filimon, o. i, 298, cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţă, !)., cade. Recunoşti strănepoţii catanclor spătăreşti cu mintene, poturi şi ghebe eu gaetane. c. petrescu, c. v. 80, cf. scriban, d., dl, dm, dex. Trece-un Căpitan călare Cu cinci sute de catane, Tot catane spătăreşti. pop., ap. alexandrescu, o. i, 403. Potera mi-e spăţărească, Fuge să se-prăpădească. teodorescu, p. p. 604. Mi-i poteră curată ... Tot cătane spătăreşti, Dai cu glonţu, nu răzbeşti. georgescu-tistu, b. 79. — P’l.: spătăreşti. — Spăţar1 -f- suf. -esc. SPĂTĂRÎ vb. IV. I n t r a n z. A exercita funcţia 1 de (mare-) spătar1.. Incuscrindusă Dabija-Vodă cu Iordachi, l-au pus spătar mare. şi n-au spătării vreme multă ş-au murit, neculce, l. 124. în vechiul. grai administrativ, ... se întrebuinţau verbi specifici pentru aproape fiecare.,poicrie in specie: „a vornici“, „a logofeţi“, „a spălări“ ele. hem 3 197, cf. cade, sfc iv, 198. : — Prez. ind.: spălăreso. — V. spătar1. SPĂTĂRIE s. f. 1. Funcţia sau rangul de (mare-) sp^itai1; perioadă de timp în care cineva exercită . această funcţie. Apoi ce o să-mi ajungă numai donă-trei sule dă pungi dă bani, ce iau din spătărie? i. golescu, în pr. dram. 65, cf. valian, v., polizu, ddrf, barcianu, şăineanu2, tdrg, resmeriţă, d., cade, SCRIBAN, D., dl, DM, DEX. 2i Instituţie administrativă condusă de (marele-) ■ spătar1; p. ext. personalul care făcea parte din această instituţie; clădire în care se afla această instituţie; închisoare situată în aceasiă clădire. Marţea înaintea spătării[i] să aibă vreme' a se arăta cîţi din boiari mazili au să arate cevaş mai deosebit, prav. cond. (1780), 48. I-am dat... [să plătească] grosăritu Ici spătărie (a. 1804). doc. ec. 74. Cu acest chip... .slujesc şi oamenii spătării[i] ce sînt sloboii de'dăjdii (a. 1811). ib. 126. 12 cărţi... ce s-au dat la mîinile pandurilor ce s-au1 orinduit de la spătărie pentru prinderea tllharilot (a. 1817). cat. ‘man. i, 606. Şi aşa cu răvaşul epislatului mergînd la spălăriir, i se va da răvaş de drum (a. 1823). doc. ec. 303. înainte mergea o cedtă de cazaci călări, pe urmă venea agia, spi-' tăria, hătmănia, armăşia,' cetele de neguţători. cr:’ ’ (1829), 2311/14, cf. Valian, v. Mi-am perdut tinereţea în serviciul spătăriii. ghica, c. e. ii,. 344. La spătărie, hoţule, să te învăţ eu minte a mai veni să furi orz din hambarul nostru, filimon, o. i, 138, cf. ddrf, şăineanu2. Spătăria n-a pătruns în Moldova decît după anul 1600. iorga, c. i. ii, 154, cf. tdrg, resmeriţă, d., cade. Găsiţi mai bine cu cale să vă trimitem în judecata spătăriei la Bucureşti? voiculescu, p. i, 286, cf.’ scriban, d. în biroul cel mare al fostei spătării, ... şeful de Stat Major al oştirii chemase cinci ofiţeri din garnizoană, camil petrescu, o. iii, 256, cf. dl, dm, dex. 3. (Şi în sintagma spătăria cea marc) Sală din paietul domnesc unde aveau loc unele ceremonii şi tinde se afla tronul. Vasilie-Vodă. îndată-au ieşit. tn. ■ spătărie şi l-au chemai la sinii la adunare, m. costin,' ! o. 139. Nime iiu pute să margă la dinsul, din spătărie ! încolo, mai înluntru, nime nu pute întră, nici boieri, ■: nici mazîli. neculce, l. 196, Gheorghe logofătul, 10507 SpÂtÂriî - 1321 — SPÄTUIALÄ In mare grijă, şăzind In spâtărirea lor, ţinea toiagul Ifti gură (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 299/21. Za agiunul Crăciunului, logof[Al\i]] are purtare de grijă să dacă pe toată partea bisericească tn spătărie, pe rlnduială. qheorgachi, lf.t, iii, 300/26. Pe păire-tele spătăriii... să vede în piatră săpat numele lui Dragoş- Vodă. asachi, l. m. 18/16. înălţimea sa mi-a poruncit şă-ţi fac cunoscut... să te înfăţoşezi la curte tri spătărie, spre a îmbrăca- caftan de vornic mare. negruzzi, s, i, 287. Sala spătăriei unde era sâaunul lui Vodă. odobescu, s. i, 128. Dacă murea un boier. . ., duceau înaintea lui semnele boieriei sale plnă la groapă şi apoi le duceau... tndărăpt şi le puneau tn spătărie sau divan, marian, î. 257, cf. ddrf, barcianu. Domnul primeşte tn spătăria cea mare pe fiecare boier după rangul său. iorga, c. i. i, 15Ş, cf. resmeriţX., d., şXineanu, d. u., cade. Chemă Ion-Vodă pe toţi boierii Ta Curte, ■.. stringtndu-i tn spătăria cea mare. c. c-ane, ni. v. 302. Mtni este rlnduită, tn spătărie, masă întru cinstea acelui pipa învăţat boier, şado-veanu, o. x, 95. Mihail Şuţu a convocat pe toţi boierii la spătăria cea mare, a Curţii, oţetea, t. v. 183. Reprezentantul sultanului... U aştppla tn spătărie, spre a fi de faţă la citirea hatişerifului, cXlinescjj, c. o. 261, ci. dl, dm. Princepele tăcuse privind spătăriile şi şttlpii cei împodobiţi ai palatului, barbu, princ., 115. Camera spătăriei unde şe fineau şedinţele divanului jn fiecare .zi. stoicescu, s. d. 19, qf. deşc. v Spătăria (cea) mică — cabinet personal al domnitorului. I-au ieşit înainte Domnul plnă in pridvor şi... s-au suit tn spătăria cea mică. R. popeşcu, cm i, 558. Pofti pe noii săi dregători şi pe ceilalţi boieri tn spătăria cea mică, la cafea şi ciubuc, sadoveanu, o. x, 176. Gcorgie-Vodă a stat tn sfat cu Miron logofăt şi eu Buhuş hatman, scriind chiar cu mtna sa izvod pe masa spătăriei celei mici. id. ib. .352. Va schimba coroana lui Mircea Bătrînul cu trei ramuri, cu coroana pe care o va găsi In spătăria cea mică. românia literarX, 1970, ,nr. 9.6, 29/2, .cf. dex. + (învechit) Arsenal. Cf. ¡ŞXineanu2, resmerxţX, d., scrihan, d., dsr. — PI.: spătării. — Spătar1 + silf. -ie. . SPĂTÂRÎT s. n. (Regional) Meşteşugul spătarului3 (Şugag — Sebeş). Cf. h xviii 235. . — Spată -j- sui. -ărit. SPĂTĂRlŢĂ s. f. (învechit) Spătăreasă. Ci. i. go-lescu, c. Spătăriţa cea mlndră şi frumoasă... se văzu redusă... Să ia de soţ ciocoiul bătrln şi uricios. bo-LINTINEANU, O. 221. — PI.: spălăriţe. — Spătar1 -f- suf. -iţă. SPĂTĂROAiE s. f. (învechit) Spătăreasă. Un sat întreg... zestre de la dumneaiei soacra Alexandra spătăroaie, răposatului lordache spătariul (cca 1660). bul. gom. ist. iv, 20, cf. .83. Aceasta Alexandra spă-tăroaie au fost fală lui Gaorilaş (a. 1731). id. ib. 65. >—-Pl.: spătăroaie. — Spătar1 -f- suf. -oaie. SPĂTCÎX s: n. v. spăccl. SPĂXEAZĂ s. f. v. spetează. SPĂTÎX s. n. (Prin sud-vestul Transilv.)' Spătar5 (2). Partea de jos a comarnicului de care ciobanii îşi reazemă spatele, ca şi comarnicul însuşi din faţa strungii se numea spătel. vuia, pXst. 56. — PI.: ? — De la spătar®. SPĂTÎC s. n. (Familiar) Diminutiv, al .lui s p a t e (I 1) ; (familiar) spătuţ, spătişor. Are spăticul totuna de gîlci, mititelul! udrescu, gl. -r PI.: spät icuri. — Spate + suf. -ic. SPĂTICfiL s. n. v. spăcel. SPĂTIŞOR s. n. (Familiar) Diminutiv al lui s pete (I I); (familiar) spătic, spătuţ. — PI;: spătişoare. — Spate + suf. -işor. SPÄTÖI s. n. (Transilv.) Ie. V. s p ă c e,l. Com. din vaşcXu. îmbrăcămintea fetelor se compune dintr-un „spătoi“ (ie) şi poale de ctnepă. abh. folk. vii, 41, cf. 122, alr i 1 873/51, 61,. 63, 65, 80, alr ii .3 295 bis/53, 64, 3 296/53. Am curmit pihză să fac on spatoi. FD I 197, cf. TEAHA, C. N. 266. ; — PI.: spătoaie. — Spate + suf. -oi. SPÄTÖS, -OĂSĂ adj. (Despre oameni; p. e x t. despre animale) Care are spatele (I 1, 2) lat; p. e x t. robust, voinic; (învechit) spatoş. Cf. anon., £ar, i. golescu, c. Sta în dosul unui' cobzar înalt şi spătos. sion, p. 439. L-a dus la ţara sănătăţii, la ţara celor peptoşi şi spetoşi. hasdeu, i. c. i, 229. Un vlnăior nalt şi spătos, conv. lit. iii, 58. Parcă-l văz ş-acu nalt şi spătos cil b namilă. ¿A^agiale, o. i, 42. Uri om nalt, spătos, cu mîinile mari şi negre. vlahuţX, s. a. ii, 92, cf. ddrf, BABgţ^NUj alexi, "w., şXineanu2. [Era] cel mai îndesai şijhŞiii’şpălpscm din tfrg. hogaş, pa. ii, 159. Era un om de pesţ.e. treizeci de ani, înalt, spă-: tos, cu mîinile ca nişte lopeţi. rebreanu, p. s. 69, cf. resmeriţX, d., cadB. ['Nişte, ciobani. .. spăioşi şi negri ... mi-a» arătat o potecă, â lor. galaction, o. 348. îi Intlmpină un bărbat spătos, tn cămeşoi netncins. c. petrescu, î. ii, 205. Trecea furiş prin noapte sfiă-iosul rege dac. vpîculescu, poezii, i, 186. Rămăsese flăcău tomnatic, thalt, spătos ş,i bine legal, sadoveanu, o. xvi, 393- Pe prag se ivi, un om înalt, spătos, cu barba scoasă înainte şi cu mustăţi haiduceşti, dan, u. 282, Ci. scriban, D. Căuta să se ţie. In pas cu trapul tnare, săltat, al voinicului armăsar spătos... pe care călărea tatăl său. camil petresg.u, o. iii, 474, cf. dl, dm. Căruţaşii spăioşi suduiau caii năduşiţi, bârbu, g. 21, cf. m. d. enc., dex. Hoţomanul nalt, pletos Cum e un stejar frumos, Erä Mähe cel spătos, Cu cojoc mare, miţos. ALF.cs.\NDai, p. p. 73. A avut dada odată" O iapă înaltă... Grasă, grasă Şi spătoasă, marian, sa. 316. [Voinicii erau] care de care mai spătos şi mai frumos. retegânUl, p. v, 39, îşi strlngea Şi-şi cumpăra . . . Turriie De juncani Spăioşi, balade, iii, 343. Pe cine, măre, zării Printre pomi şi printre vii? Pe Terenle cel spătos, folc. olt. — munt. iii, 614. F i g. Să ascultăm colnicele\ Ne-or sprijini spăloşii (ei. lesnea, vers. 184. Nu vedea nici umbră, sa spătoasă, nemăsurat înălţată peste zid. c. petrescu, a. r. ,178. Astă rădăcină uscată. .. Mare şi spătoasă Ca o broască ţestoasă, teodorescu, p.. p. 176. Ţine astă ploscă spătoasă, întocmai ca o broască ţestoasă, udrescu, gl. — PI.: spăioşi, -oase. —Şi: (învechit) spetös, -ousö adj. .... — Spate + Suf. -os. SPĂTUÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A pune späte (I 1) nou la o cămaşă ruptă. Com. din bucovina. — Prez. ind.: spătuiesc. — Spate -f suf. -ui. SPĂTUIÂLĂ s. f. (Prin estul Txansilv. şi prin Mold.) Piatcă (la cămăşile Bărbăteşti). [Cămaşa] cea rumânească e neîttcrefită, cu spăiuiele. ălr ii 3 290/228, cf. alrm sn iii h 986/574, a ix 1. 10520 SPĂTUŢ - 1322 — SPÉCIAL — Pl.: spăîuieli. — Spătui -j- suf. -eală. SPĂTtŢ s. n. (Familiar) Diminutiv al lui spate (I 1); (familiar) spătic, spătişor. — PL: spăluţuri. — Spate -f suf. -uţ. SPĂTTJTĂ s. f. (Prin Transilv.) Diminutiv al lui spată1 (II). Caut că eşti de legea mea; Că gata ar fi a ta Palma şi spătuţa mea. frîncu — candrea, m. 222. — Pl.: spătuţe. — Spată -f suf. -uţă. SPĂVĂBÂKIE s. f. v. spovedanie. SPĂVĂDUÎ vb. IV v. spovedi. SPAVÂBUIT s. n. v. spovedit1. SPCIN s. m. v. pin2. SPEĂ1BĂ adj. f. v. spelb. SPEÂNĂ s. f. v. speie. SPÎCHIU s. n. v. specul. SPECIAL, -Ă adj., adv., s. f. 1. Adj. Care se deosebeşte de alte lucruri, de alte fenomene etc. asemănă-toare prin particularităţi proprii, care este făcut, destinat, rezervat pentru a corespunde i:nui ani:mit scop. Y. a n u m e, anumit, aparte, deosebit, distinct, individual, particular (I 1), separat, singular (Z), specific (1), sui-generis, (livresc) insolit. Ţircumstanţii se intimplâ în multe şi speţiale moduri, ţichindeal, f. 265/22. După ce am arătat felurile stilului. . venim a face o împărţire a stilului mai speţială. heliade, o. ii, 20, cf. i. golescu, c. Un regulament spefial, după carele au a să urma ţinerea şi învăţătura cliricilor. cr (1833), 2491/31. Acest institut... dator este a sa ur-zire unei speţiale protecţii a Excelenţei] sale. ar (1834), 631/23. Aceste aşezâmtnturi începu să a înflori acum sub guvernul provizoriile, cari le hărăze o protecţie speţială. fm (1838), 671/15. Toţi copăceii aceştia se deosibesc printr-o frunză speţială. brezoianu, a. 467/4, cf. negulici, stamati, d. Aplicarea unei gramatice speciale latină la o limbă alta este o meşleşugie ghibcice. russo, s. 60, cf. polizu. Fiecare are funcţiunea sa specială în viaţa totului, ghica, c. e. ii, 586, cf. prot. — pop., n. d., antonescu, d. Cîmpia este specialul tărtm al cavaleriei, hasdeu, i. c. i, 246. Dispare încetul cu încetul — însă numai pentru acel raport special — gîndirea restului de însuşiri sensibile. maiorescu, critice, 25. O specială stiîngere de mînă junelui meu amic. caragiale, o. vi, 171. l'oate acestea pot să fie şi în tabloul artistului nostru, numai cu o rwtă specială. gherea, st. cr. ii, 78, cf. ddrf. Acelaşi lucru se petrece şi la uzuri mai speciale cîteodatău phxlippide, p. 14. Armele speciale ale pedestrimei erau arcul, ghioaga, măciuca... şi coasa, xenopol, i. r. iv, 158, cf. barcianu, alexi, w. Aceasta, in împrejurările speciale de la noi, putea să fie un serios avertisment. în plr ii, 139, cf. şăineanu2. Corporaţii de un caracter cu totul special, iorga, c. i. iii, 177. Aci lucrul e mai uşor, din cauza naturii speciale a eroului, ibrăileanu, s. l. 35, cf. resmeriţă, d. Unele din ele erau rezervate jurisdicţiei speciale domneşti, bul. com. ist. v, 68. Am avut speciala grijă s-o împiedec, m. i. caragiale, c. 104, cf. cade. Cei rnai mulţi cereau trupe speciale să-i însoţească la moşiile lor. rebreanu, ii. ii, 228. Urşii mi-au stricai o parte specială a frumuseţii vieiii ţigăneşti, galaction, o. a. ii, 273. Verificarea calităţii nituirii se face cu un ciocan special, ioanovici, tehn. 157. Casierul a plecai, cecurile sint închise în casa lui specială, camil petrescu, u. n. 57. Aprinse q ţigară, cu o brichetă specială pentru ihfirmii cu o singură mînă. c. petrescu, î. ii, 247. Am să public şi un studiu special.. . într-o revistă nemţească de criminologie, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 79. [Secţia şomajului] ocupă o clădire specială cu patru caturi. cocea, s. i, 75. Cafeaua... fierbinte, dulce, specială, dublă, sosi. teodoreanu, m. iii, 244. Am observat şi înfăţişări speciale ale sudului balcanic, sadoveanu, o. xx, 384. Am înfruntat urgia vremurilor prin adaptabilitatea noastră la împrejurările speciale de la noi. puşcariu, l. r. i, 360. Vor funcţiona... case speciale de odihnă la Mamaia, scînteia, 1952, nr. 2 361. Rana nu reclama vreo intervenţie chirurgicală specială, călinescu, s. 210. înţelesul special şi mai restrins pc care îl clăm acestei expresii, vianu, s. 40. El se distinge de marea masă printr-un costum special, ralea, s. t. ii, 221. Nu se cereau, cunoştinţe speciale, bogza, a. î. 391. Sînt cuptoare speciale unde se ccc franzelele, stancu, d. 465. în cercetările de radioactivitate, trebuie luate măsuri speciale, sanielevici, r. 220. Laboratoare speciale prepară. .. culturi pure, în fiole de sticlă. agrotehnica, i, 380. Fizica... nu poate opera decît cu noţiuni... definite cît mai precis, adesea cu ajutorul unui vocabular special, cişman, fiz. i, 5. Sint un caz inedit, un caz special şi tragic, vinea, l. i, 158, cf. dl. O întrebă... ce eforturi speciale a făcut, preda, r. 265, cf. dm, dn. Avea.. . ceară specială de luminări. barbu, princ. 43. Călăraşii mai erau folosiţi în mod special la paza hotarelor ţârii, stoicescu, c. s. 113. Forţa de gravitaţie se măsoară cu instrumente speciale numite gravimetre. geologia, 8. S-a ocupat de combaterea acestei boli, preparînd şi un ser special antipes-tos. aec şan. 392. Făcuseră şi şedinţă specială la sediu. v. rom. noiembrie 1964, 27. Axate pe probleme speciale, aceste lucrări n-au reuşit să atragă, ap 7, cf. m. d. enc., dex. Ier a o grădină, dom1 le, cq mai specială grădină d'in comună, o. bîrlea, a. p. ii, 434. ^ Arme speciale = nume dat în trecut corpurilor de armată formate din artilerie sau geniu. Cf. cade. Căpitan... în arma specială a geniului, bră-escu, o. a. i, 22. L o c. a d v. în special = mai ales; îndeosebi; hi mod particular; in speţă (v. specie 111 1). Acesta. .. este viţiul caracteristic al publicităţei, în special al jurnalisticei române, maiorescu, critice, 126. La nebuni, tn special, li se ceteşte moliftele Sfîn-tului Vasile. conta, o. f. 363. Dacii întrebuinţau în special armele de luptă corp la corp. pârvan, g. 397. Greutăţile începutului, şi în special cele tehnice, ne im-piedică să ne înfăţişăm aşa cum am fi dorit. în plr ii, 263. îşi scrie cronica avînd în special în vedere să prezinte domnia patronului său. bul. com. ist. ii, 12. în cancelarie, forfoteală... în special casie-îia e plină de ofiţeri, brăescu, o. a. i, 9 Vasele, in special, au o graţie primitivă, cocea, s. i, 83. Unele frămintări ale contimporanilor mei, politica românească în special, m-au interesat, sadoveanu, o. xix, 7. Avea numai îngrijirea celor doi copilaşi, în special să-i înveţe franţuzeşte, bart, e. 315, cf. scriban, d. Insectele şi fluturii alcătuiesc motive adaptate îri special tratării miniatur ist ic e. vianu, a. p. 267. Vă ofer o ţigare de Cuba... — Vă mulţumesc, le apreciez în special, arghezi, l. 32. Aricescu a obţinut cîteva. posturi, în special pe acela de director, călinescu, s. c. l. 91. Se uită încă o dată la toţi şi tn special la Picu. h. lovinescu, t. 236. Nu este.... un secret aversiunea sa pentru junimism, în genere, şi pentru Maiorescu în special, constantinescu, s. iii, 223, cf. dl, dm. Se constată la alte limbi, în special la cele romanice. coteanu, r. l. 20. Unii din dregătorii ai doilea — în special vistierul II şi logofătul II — sînt apropiaţi... de marii dregători, stoicescu, s. d. 72. Cîteva peisaje, în special verieţiene.. ., completează seria picturilor. v. rom. decembrie 1964, 140. în elaborarea unui manual în general şi a celui universitar în special... se pune... problema expresiei concise, scînteia, 1966, nr. 6 896. Face o distincţie precisă între... structură, prin care înţelege în special gramatica, şi celelalte elemente, .. ale limbii. l. rom. 1967, 227. Mă refer 10530 SPECIAL — 1323 - SPECIALIST în special la literatura şi arta pentru tineret, gi 1968, nr. 934, 2/1. Metaforele acestea sini minuţios sensibilizate îri special de jocul actorului, cinema, 1969, nr. 5, 7, cf. m. d. enc., dex. <0* (Substantivat, n.) Toate cunoştinţele trebuie să plece de la special spre a ajunge la general şi la universal, conta, o. f. 121. O asemenea istorie a limbii este imposibilă. . . din cauza necesităţii... de a fugi necontenit de la individ la idee, de la special la general, philippide, p. i. + Care aparţine unei anumite specialităţi; de specialitate. Ieşind din clasurile de învăţături complementare, şcolarii vor putea să se înscrie în vreunul din cursurile speciale, regul. org. 384/28. Vor funcţiona, experimental, un număr sporit de clase speciale de matematică. contemp. 1966, nr. 1 040, 1/1, cf. dex, dn3. «ţ. P. anal. (Despre limbaje, terminologii) Specializat (S). Se recurge la limbajele speciale, iordan, stil. 22, cf. scriban, d. Evoluţia terminologiei speciale este deosebit de interesantă, l. rom. 1967, 491. (Despre sesiuni, comisii etc.) Care se ţine, care are loc în afara regulilor obişnuite; extraordinar. Cf. dsr. "Î2. Adj. (învechit; astăzi rar) Care este competent intr~o anumită ramură de activitate, într-un domeniu etc. Y. specialist. Dacă Hellada antică ne este mai cunoscută decit Egiptul, .. . este că de la bărbaţii ei speţiali, prin litere, ne-au rămas... ştiinţele lor. héliade, o. ii, 40. Cinci oameni d-abia pot face lucrarea unui bun muncitor special, mas. gr. 36/1. Sin-tem obicinuiţi ca oameni de stat să fie speciali în serviciile ce li se încredinţează, ghica, c. e. ii, 476. Medicul cel mai special în materia frigurilor, d. Boudin, afirmă... imposibilitatea mlimctării. hasdeu, i. g. i, 223. Acea parte din piibtW care se alcătuieşte clin oameni speciali, din politici, filologi, maiorescu, cr. i, 50. Ne-am împcdeca de acest rău fundamental — lipsa de oameni speciali, conv. lit. xi, 37. Cea mai mare parte din material îl căpătau prin negustori speciali în astfel de călătorii la cazaci, iorga, g. t. iii, 168. Făcuse im drum la Bucureşti, numai să obţină de la corp mutarea unui bucătar special la popota regimentului, c. petrescu, î. i, 8. 3. Adj. (Despre oameiii sau despre instituţii) Care este însărcinat cu probleme deosebite ; căruia îi revin misiuni excepţionale. Un ministru speiial ce se va institua numai pentru ale Siciliei. cr (1848), 22/14. în o comună învoire, înaltul cler şi comisia specială stăruieşte întru aplicarea anaforalei (a. 1855). uricariul, iv, 433/13. Am luat un reporter special. caragiale, o, ii, 24. Găsim în Dacia un procuror special al împăratului pentru minele de aur. xenopol, i. r. i, 183. Lupta începe prin trimiterea unui ambasador special al lui Napoleon la Constantinopole. btjl. com. ist. iii, 130. S-a reînlocmit o administraţie specială în Iaşi... care stabili următorul program al curselor, n. a. bogdan, c. m. 155. Are să-i vie decoraţia şi mi-a promis colonelul că i-o va trimite dlnsul printr-un delegat special, mironescu, s. a. 108. La prînz a sosit de la divizie un curier special. v. rom. octombrie 1964, 65. Trimitea în acest scop un curier special, g. barbu, a. v. 226. 4. Adj. (Despre publicaţii) Publicat cu o ocazie excepţională sau la o dată festivă. Vă voi expedia la vreme, pentru numărul special, o cronică anume. caragiale, o. vii, 429. Ediţiile speciale anunţă asasinarea lui Jaurès, lovinescu, c. iv, 170. Ediţiile speciale mai ales îl scoteau din ţîţlni. cocea, s. ii, 43. Ediţia specială a ziarelor locale. .. va anunţa. . . moartea senzaţională a bancherului, teodoreanu, m. iii, 320. Aud... asaltul strident al colportorilor de ediţii speciale ale ziarelor vieneze. blaga, h. 181. Se striga: „Sportul, ediţie specială, cu rezultatele de ieri!” vi-nea, l. i, 20, cf. raranga, v. a. 12, dl, dm. Văzu strada plină de afişe şi resturi de ziare: foile ediţiilor speciale de seară, rarbu, ş. n. ii, 216, cf. dex, dn3. 5. Adv. în mod deosebit; foarte. Cişligul sau paguba... acelor ce special, sini interesaţi în acest ram- al industriei, i. ionescu, b. c. 306/22. E special agreat de către domnul doctor, arghezi, l. 322. Puterea bâ-nului este special de efectivă în toede sectoarele. halea, s. t. ii, 264. 6. Adv. în mod intenţionat; Intr-un anumit scop; anume, dinadins, expres, intenţionat, înadins, (învechit) specialmentc. Să se prezinte la un concurs cu lucrări special pregătite, contemp. 1953, nr. 356, 5/1, cf. dl. Vale a venit special să ne strice cheful, preda, r. 157. Vîslan pe care-l chemase special să asiste, t. popovici, s. 197. Pentru ei, am luat special în buzunare... pureci de mare. sorescu, u. 58. Nouă iezi... aclimatizaţi intr-un. ţarc special amenajat la cota 1 500. rl 1967, nr. 7 042. Un autor a scris o piesă de teatru, special pentru mine. t iulie 1968, 46. Echipe special înfiinţate să se asigure asemenea forme de deservire, scînteia, 1969, nr. 8 192. 7. S. f. (Bot.; învechit, rar) Specie (II 2). întrebuinţarea noţiunilor este de comparat operării cu chin-tesenţe in Iccul specialelor }de plante, maiorescu, cr. iii, 387. — Pronunţat: -ci-al. ~~ PI,: speciali, -e. ~~ Şi: (învechit) spectâl, ~ă (polizu), speţiăl, ~ă, speţi£l, -ă (polizu) adj. — Din it. speziale, speciale, lat. speelalis, fr.speclal, germ. speziell. SPECIALIST. -Ă s. m. şi f., adj. (Persoană) care cunoaşte temeinic un domeniu de activitate, o disciplină sau o problemă (ca profesionist). Y. special (2). Cf. polizu, antonescu, d. Materia va fi arătată ... pentru publicul cult întreg şi nu exclusiv pentru specialişti (a. 1872). plr i, 238. Profesori specialişti în această materie... să-şi părăsească scrierea lor de pîn-acum? maiorescu, critice, 125. Eu nu sînt . . . specialist în pedagogie, caragiale, o. vii, 297. Poate să ajungă chimist de frunte. Alţi tineri ajung specialişti şi în alte ramuri ştiinţifice, gherea, st. cr. ii, 341. Specialiştii... care se îndeletnicesc cu studiul tuturor anormalităţilor şi degenerescenţelor. ba-calbaşa, s. cf. ddrf, alexi, w., şXineanu2. Fără a fi un filozof in sensul specialiştilor. .. obişnuia să răscolească probleme mari. iorga, p. a. ii, 70. Avem specialişti în boale de ochi, de nas, de laringe, de boale de piele... etc. bianu, d. s. Specialiştii. . . vor să se devoteze studiului acestei epopee, pârvan, g. 391. La aceeaşi concluzie s-au oprit aproape unanim şi cercetătorii specialişti. în plr ii, 409, cf. resmeriţă, d., cade. A putut angaja un administrator specialist. rebreanu, r. i, 54. Opera . . . trebuie să treacă prin mîna aceloraşi pregătitori specialişti, galaction, o. a. i, 207. Cînd mi-oi face haine, te rog să vii cu mine, ca specialist, camil petrescu, p. 277. Specialist la acizi. nom. prof. 44. Era mică învăţătura candidatei în faţa specialiştilor coalizaţi, din faţa ci. teodoreanu, m. in, 74. Vinificarea să se execute... sub călăuzirea directă a uniri specialist, sadoveanu, o. xx, 67. Ne-a sfătuit doctorul Şandru să consultăm un specialist, dan, u. 187. Cărţile erau scrise pentru specialişti. puşcariu, l. r. i, 8. Interesul specialiştilor pentru stările de limbă actuale datează de puţină vreme. iordan, l. r. a. 15, cf. scriban, d. Numai omul de ştiinţă poate fi un specialist, vianu, e. 76. Cărturarii specialişti n-au prea ţinut să mă lămurească, arghezi, b. 10. Unul dintre aceştia luase o figură de specialist. cXlinescu, s. 35. Specialiştii care le sonda sînt plătiţi cu... salarii fabuloase, bogza, a. î. 51. N-ar fi găsit-o nici dacă s-ar fi apucat să-i percheziţioneze casa cu o echipă întreagă de specialişti, stâncii, r. a. iv, 29. Se va mări numărul de specialişti în domeniul creşterii animalelor, scînteia, 1953, nr. 2 859. Va trebui un colectiv dc specialişti... să stabilească o terminologie unitară, agrotehnica, i, 146. O conferinţă documentată pe care unul dintre prietenii noş- 1 iii, specialist în problema agrară, o va rosti, pas, | l. ii, 152, cf. dl. Ţăranii... ascultau cu interes ex- 10531 SPECIALITATE — 1324 - SPEÔIALITAfË plieăfUle tehnice ale specialiştilor, preda, r. 256, cf. dm, dn. Spre a comunica unui specialist... fapte şi idei din specialitatea sa, este necesar să recurgem la un anumit limbaj, coteanu, r. l. 53. Această lucrare se adresează marelui public, nu specialiştilor. ap 7. Specialiştii.. . colaborează cu mari întreprinderi industriale şi institute de cercetări, rl 1967, nr. 70421: Calea principală de formare a specialiştilor de nivel mediu va fi liceul de specialitate, cî 1968, nr; 933, 4/4. A fost primul specialist tn obstetrică. o. earbu, a. v. 150. Televiziunea îşi va forma probabil specialiştii ei. cinema, 1969, nr. 3, 36. Colegul său ..., specialist reputat in problema barocului, mă priveşte cu o uşoară ironie, românia literară, 1970, nr. 66, 22/3, cl. m. d. enc., dex. -O” Medic specialist ■== grad în Ierarhia medicilor, Intre medic seciradar şi medic primar; persoană care are acest grad. Consultată lunar de către medicul specialist din policlinică. AfBC săn. 31S. — Pronunţat: -ci-a-. — PI.: specialişti, -ste. — Şi: (învechit) speţlalist s. m. polizu. — Din ir: specialiste, it. specialista, germ. Spezialist. SPECIALITATE s. f, 1. Diviziune a unei activităţi ştiinţifice, tehnice etc. restrlnsă la o anumită sferă (din studiul şi aplicarea căreia cineva Îşi face o profesie); pregătire specială, calificare pentru această activitate; p. ex t. activitate în care excelează cineva ; pricepere deosebită pentru o anumită activitate. V. b r a n ş ă, .. d i s c i p 1 i n ă, domeniu, r am u r ă (v. ram‘5), sector (3), (învechit, rar) specie (IV). Cf. i. golescu,.c. Şcolarii moldoveni trimişi spre îndeplinirea cursurilor mai înalte sau a ,spe}ialit.ătilor se primiră în acele clase, asaghi, î. 6/30, cf. valian, v. Despărţirile 2, 3 şi 4 se vor alcătui fiecare de un şef, un ajutor de a sa specialitate. JKEGTJL. ORQ. 649/19, Cf. NEGULICI, STAMATI, D., POUZU. Îşi, făcuse un nume aşa de bun, in specialitatea de căutare de moşie, ghica, s. 302, cf. prot. — pop., n. D.., antonescu, d. Trebuie să zicem „profan" şi nu „laic“... în înţelesul de necunoscător al unei specialităţi. maiorescu, cr. ii, 260. Nu m-amestec să-ţi dau consilii în. specialitatea dumitale. caragiale, o. vii, 131. După 12 ani de acest învăţăminţ frumos, ... tinărut trebuie să aleagă o specialitate pentru • carieră, giierea, şt. gr. ii, 340. Se impune să scoatem pe. Moş Teacă din specialitatea cazonă, bacalbaşa, s. a. i,. 86, cl. :DDRF, barcianu. Ar fi mai ■ degrabă in „specialitatea cateărei lor“ să se ocupe cu munca aceasta, in plr ii, 72, cf. alexi, w., şăineanu2. Domnul ii apără [pe aegustori] (le orice concurenţă în specialitatea lor. lORGA, c. i. iii, 129. Fără specialitate n-ar ţi răsărit bucteriotogia. blanu, i>. s. Nenumărate călii au rămas de mult închise, specialitatea lor nein-teresinctu-ţe. anqhel, pr, 13. Era in adevăr vrednic .de. văzut.... laboratorul de fizică şi chimie, specialitatea lui. brătescu-\oikE;Şti, p. 170. O fi şi lipsa de ti mp ă unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. ibrâileanu, s. ’229. Cunoştea ţoate maicele cu specialitatea lor. c;-petr£Scu, î. ii, 243. Ocolirile erau specialitatea colonelului nostru,, brăescu, o. a. i, 26. A-colo se găsesc buni meşteri In această specialitate. saDOVEahu, o. jîviii, 478. Specialitatea în care se disting eş.te.. . argintăria, puşcariu, l. r. i, 221. Stabiti-rea valorii semantice... este prin ea insăşi o operaţie lingvistică, indiferent de specialitatea celui caie o să-vtrşeşte. iordan, ţ. 335, cl. scriban, d. Specialitatea acestui meşteşug o au zlătarii nomazi, aromezi, ş. 42. O altă specialitate a celibatarei era dantela, căli-nescu, B. i. 139. Studiile de .istorie a civilizaţiei deveniseră o specialitate a vremii, vianu, l. u. 519. Distinsul profesor, totdeauna muncii de problemele specia-lităiţii sale. blaga, h. 139. Velasquez e din acei titani a căror artă n-are o specialitate, halea, s. t. i, 331. Peste 200 de bibliografi pe specialităţi stau la dispo-fiţia ţţlitonlor. stancu, u, r. s. s. 32. Specialitatea J vine scriind, vinea, l. i, 121. Fiecare la bord avea, cum se spune, specialitatea lui. tudoran, p. 561, cf. dl. Vn psihiatru este un medic cu o specialitate foarte precisă, preda, r. 20, cf. dm. Acest fel de oratorie devine specialitdtea sa. ist. lit. rom. ii, 165. Societăţi profilate pe diferite specialităţi -.. de oftalmologie şi cea de otorinolariiigologie. abc săn. 337. A absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii.. ., specialitatea spectroscopie, scînteia, 1Ş69, nr. 8 2l7. Se poate vedea că nu există specialitate care să nu-şl aibă clădirea ei. românia literară, 1971, nr. 124, 32/2, cf. m. d. enc., dex. <0>- Lo c. adj. De specialitate = a) (despre oameni sau despre colective de oameni) specializat lntr-o anumită ramură de activitate. O apreciere a meritelor ce el va şti... să des-tăinuiască la ochii oamenilor, de ştiinţă şi de specialitate. odobescu, s. iii, 12. Avem şcoli multe şi unele bune..., apar cărţi, se formează oameni de specialitate (a. 1897), plr i, 484. Să-ţi explic încă o dată. . . şi, cit nu eşti d[uinnea]/a om de specialitate, ai să pricepi, baranga, i. 206, cf. dl. Eu sînt medic de specialitate, preda, r. 293., cf. dm. încă de la prima ediţie a manualului... profesorii de specialitate au remarcat unele calităţi ale acestuia. QÎ 1,968, nr. 931, 3/1. Personalul de specialitate era cu totul redus. o. bakbu, a. v. 258: Vn rodnic schimb de opinii între tinerii cercetători de folclor şi cadrele didactice de specialitate. contemp. 1969, nr. 1 178, 3/2, cf. dex; b) care aparţine unui domeniu anumit. Numele lui mai era şi acum citat în publicafii de specialitate. c. petrescu, o. p i, 167. In camera de oaspeţi, vizitatorul străin a văzut biblioteca de specialitate, sado-veanu, o. xx, 334. Cititorii fără cunoştinţe de specialitate vor trece peste paginile cu documentări, puşca -riu, l. r. 1, 9. Directorii centrali conduc direcţiunile centrale de specialitate, leg. ec. pl. 100. Şcoala este împărţită în două seefii de specialitate, scînteia, 1952, nr. 2 398. Cunoaşte toi limbajul de specialitate, căli-nescu, s. 95. ,Cercetătorul stilului trebuie să stăpi-nească o întinsă cultură de specialila.te. vianu, s. 217. Ştiinţa de specialitate a vremii ia o maleabilitate sclipitoare sub condeiul eruditului, constantinescu, s. iii, 117. Cel mai recent preparat lansat de revistele de specialitate. VîŞeâ, l. i^OS, cf. dl. Cărfile lui mai vechi, de specialitaie. preda', r. 120. Era abonat la toate publicaţiile de specialitate, t. popovici, se. 160, cf. dm. Este singur® tucrart de specialitate a medicului. ist. lit. rom. ii, 99. Programele analitice ah cursurilor de specialitate ar trebui să prevadă... tratarea problemelor de concepţie, scînteia, 1966, nr. 6 908. în literatura românească de specialitate din ultimul timp s-a acordai o atenţie sporită problemei... verbelor semi-auxiliare. l. rom. 1967, 297. Studiile elaborate... au fost prezentate şi în cadrul sectorului de specialitate al Congresului, ai 1968, nr. 928, 1/3. Cirtd şi-a început studiile de specialitate avea 23 de ani. o. barbu, a. v. 282. Nu se poate concepe astăzi agricultură fără cunoştinţe ştiinţifice de specialitate. contemp. 1969, nr. 1166, 1/2, cf. dex. (Prin lărgirea sensului) O specialitaie a „Stelei Dunării“ va fi de a împărtăşi publicului român... articolele cele mai importante (a. 1855). plr i, 157. 2. Procedeu specific, deosebit, de elaborare a unor produse, a uiior obiecte etc. ; produs, obiect obţinut prin acest procedeu; p. éx t. sort2. Fiecare mescioară de patru tactmuri îşi are specialitatea sa. ghica, c. e. ii, 445. Specialitate de marfă străină, iorga, c. i. iii, 128. Vnele din aceste specialităţi slnt bune; cele mai multe tnsă... înşală lumea, neavînd nici o însuşire vindecătoare, bianu, d. s. Aceste care, ale căror roţi sînt foarte complicat construite,... au trebuit să fie... o specialitate veneto-iliră. pâr van, g. 320, cf. nica, l. vam. 226. Mai serveşte tocană, e specialitatea popotei noastre! c. petrescu, î. i, 282. Eu nu fumez decît specialitaie. id. c. v. 54. Cum nu ! specialitatea stabilimentului, sadoveanu, o. xii, 443. Fabricile de medicamente... produc diferite specialităţi medicale »0533 ŞPECIALIZA — 1325 T- SPECIAŢiE care altă dală erau impórtale din străinătate, scînteia, 1953, nr. 2 757. Lista medicamentelor şi produselor farmaceutice al căror preţ se reduci: cuprinde un număr de 1 200 specialităţi farmaceutice, ib. nr. 2 816, cf. DL, DM. Aici sini... plicuri pentru... specialitatea „supă de tomate“, ib, 1969, nr. 8 214, cf. M. D. ENC., DEX, DN3. — Pronunţat: ci-a-, — Pl.: specialităţi. — Şi: (Învechit) specialitate s. 1. — Din lat. speciulltns, -àtis, fr. spécialité, germ. Spezialität. SFECIAIJZ vb. 1. 1. Tranz. (Învechit, râr) A specifica. într-acest cap noi vom spefializa sau mai bine vom rezuma principii noştri, brezoianu, a. 317/15, cf. şXineanu2, resmeriţX, d., cade. 2. Ţ r a n z. şi r e f 1. A face să capete sau a căpăta trăsături caracteristice, specifice (1). Popoarele sini chemate a se consolida tn cercuri etnografice, specia-liztndu-şi fiecare iñisiunea istorică după propria sa natură, maiorescu, cr. i, 356. Instinctul sociabilităţii ...se specializează..: cu cit umanitatea face progres. conta, o. f. 140. Societatea modernă... speciali-itnd ocupaţiunile şi ramurile ştiinţifice intr-un mod cu toiul exagerai, a produs o disproporţie colosală, Intre faptele ştiinţifice Şi generalizările lor. gherea, ST. CR. II, 339, cf. DDRF, ALEXI, W., SCRIBAN, D. Mai există şi un alt factor care specializează normele generale ále artei, vianu, e. 53, cf. dl, dm. Biroul Internaţional de Educaţie tşi va putea profila şi specializa şi mai mult o activitate de cercetare ştiinţifică, gî ¿1968, 028, 4/2, cf. m. d. enc., dex. <> (Prin analogie) Organe anume specializate pentru simţul curenţilor i al vibraţiilor lipsesc la ani’malele terestre, ap 28. 3. Refl. (Despre oamèni) A se pregăti pentru un domeniu de activitate; a se limita la un aspect res-trîns al unui domeniu de activitate cu scopul de a-1 aprofunda; a deveni specialist. V. perfecţiona. în vremea lui Eminescu, oamenii încep să se specializeze. ibrXileanu, sp. cr. 156, cf. resmeriţX, d., cade. Plecase In Germania să se specializeze serios tn agronomie. rebreanu, R. i, 50. Se specializase in rolurile de cocotă, camil petrescu, v. 77. E capabil să se concentreze tndelupg asupra Unei chestii unice şi să se specializeze, sadoveanu, o. ix., 268. Se specializase ... In vtnzări la talcioc. cXlinescu,- s. 15. [Fromentin] s-a specializat tn plnze africane, ralea, s. t. i, 107. Se specializase tn petrol, stancu, r. a. i, 311. Organizarea muncii de reparaţii după metoda pe ansamble ... dă putinţa muncitorilor să se specializeze in anumite operaţiuni, scînteia, 1954, nr. 2 874. Doctorul Felix se specializase tn chirurgia estetică, vinea, l. i, 394, cf. dl, dm. Unul dintre primii noştri oculişti . . . specializat la Viena. g. bareu, a. v. 227. Au fost solicitaţi jucători specializaţi pe unele posturi, scînteia, 1969, nr. 8196, cf. m. d. enc., dex, dn3. + (Lingv. ; despre cuvinte) A-şi restringe sensul. „ Toarce“ s-a specializat intr-un anumit fel de sucire, puş-CARIUi L. R. i, 280. 4. Tranz. (Complementul indică întreprinderi* a. tëliêréi térenuri dé cultèrâ etc.) A-şi limita activitatea la un anumit tip (in care excelează); a excela în. tr-o activitate. V. profila. Fel de fel de prăvălii specialitate iii pinzeturi de deliii, cocea, s. ii, 50. ct-teva sate specializate tn această-industrie strict ţărănească. AROHEZi, Si 104. St'nt regiuni specializate hi preiducţia unor plante industriale, agrotehnica, i, 602. A pune la 'punct tn fabrici, ateliere specializate pentru prototipuri. RL 1967, nr. 7 141, 2/3-, cf. m. d. enc., DEX, DN3. — Pronunţat: -ci-a-, — Prez, ind.: specializez. — Şi: învechit, rar) speţializă vb. I. — Din fr. spécialiser. SPECIAL1ZÁRE s. f. Acţiunea de a (s e) specializa şi rezultatul ei, 1. Crearea trăsăturilor caracteristice, specifice (1)-Cf. specializa (2). Profesiunea sau activitatea . . . pun pecetea specializării în fiecare moment pe limba literară, coteanu, r. l. 59, cf. M. D. enc., dex. 2. Pregătire pentru un domeniu de activitate; aprofundare a unui aspect restrins al unui domeniu de activitate. V. perfecţionare. Cf. specializa (3). Cf. ddrf. Această specializare este bună, căci medicina, fiind o ştiinţă foarte întinsă, este greu pentru u.n om ca s-o studieze pe toată, bianu, d. s. 693. Şi in artă sc cere acum specializare. peticX, o. 405, cf. resmeriţX, d. Instituţii de învăţămint superior tn care specializarea se face in alt domeniu decît cel economic. contemp. 1984, nr. 113, 7/2. Au fost organizate. .. cursuri şi şcoli de specializare, scînteia, 1952, nr. 2 397. Specializare nu înseamnă îngustime, vianu, l. u. 602. [Cercetările] ie îndeplineau. . . sub semnul specializării din ce tn cé maţ accentuate, ralea, s. t. i, 185, cf. dl, dm. In cadrul corpului de călăraşi exista... o specializare, stoicescu, c. ş. 113. A beneficiat de o perioadă de specializare la Paris, m 1968, nr. 2, 8. Artistul multilateral. .. poate constitui un ideal pentru oricine — chiar ţn epoca specializării.. v. rom. aprilie 1970, 124, ci. m. d. enc., dex, dn3. *$■ (Prin analogie) Ochiul capătă cu vremea Q specializare profesională, c. petrescu, q. p. i, 85. Specializarea mtinii, spune Engelş, înseamnă unealtă, agrotehnica, i, 13. 3. Limitare a activităţii Unor întreprinderi, ateliere etc. la un anumit tip de produse. V. profilare. Cf. specializa (4). Studiază. .. crearea de unităţi industriale noi, completarea şi specializarea celor existente, leg. ec. pl. 77, cf. dex. — Pronunţat: -ci-a-. — Pl.: specializări. — V. spccializa. SPECIALIZÁT, -A adj. 1. (Despre oameni) Care. este pregătit temeinic lntr-o anumită ramură a ştiinţei, a tehnicii etc. Gf. specializa (3). El venea rar la Cameră şi nu îndrăznea să coboare ca alfi confraţi specializaţi, rebreanu, r. ii, 34, cf. dl. Este... vorba de o inadecvate a normei la sistemul poetic nou care... riu mai este permisă criticului specializai. românia literarX, 1970, nr. 102, 10/3. 2. (Despre domenii de activitate; despre ramuri ale ştiinţei sau ale tehnicii; p. ext. despre limbaje, terminologii) Care a căpătat trăsături specifice prin res-tringerea domeniului; care a fost perfecţionat, intr-o anumită direcţie, special (1). Cf. speciá-li za (4). Această industrie.-. . presupunea o tehnică de o natură prea specializată, pârvan, G. 598. O literatură exclusiv pentru adulţi e limitată, falsă -şi specializată. cXlinescu, c. o. 274. Staţiuni experimentale agricole specializate sint la Perieni. agrotehnica, ,i, 57. Au activai tn epocă şi alte publicaţii, linele de profil specializai. Ist. lit. rom. ii, 417.. Permite înzestrarea întreprinderilor cu maşini şi utilaje specializate, der iv, 467. „Valţ“ şi „cilindru“... au devenit termeni de circulaţie tehnică specializată L. rom. 1967, 493. Pentru satisfacerea nevoilor sufleteşti ale omului a apărut un comerţ specializat, contemp. 1969, nr. 1 178, 10/4; — Pronunţat: -ci-a-, — Pl.: specializaţi, -te. — V. specializa. SPECIALMÉNTE adv. (învechit) Special (6). Formarea unei societăţi literare, a cărei chemare să fie:, . specialmente elaborarea unui dicţionariu. bariţiu, p, a. iii, 31, cf. HASDEU, I; c. i, 48, scriban, d.,- sfc ii, 198. — Pronunţat: rci-al-, — Din it. specialmente, fr. spécialeínent. SPECXAţiE s. f. (Biol.) Proces de geneză a speciilor noi de plante şi animale. Cf. m. d. enc., pex, dn8. 10537 SPECIE - 1326 - SPECIE — Pronunţat: -ci-a-. — Din fr. spficiallon. SPÎICIE s. f. X. (Mat.; învechit) Operaţie (4). Cele obicinuite patru şpeţies ale aritmeticei, das 40/5. Să ştie face nu numai doară oarccite pilde din cele aşa-numite cinci chipuri (spetii) ale numărării, carte treb. i, ,60/27. Despre ccale obicinuite pătru şpeţiaşuri Hau lucrări ale aritmeticei în numere întregi, şincai, î, 12/8, cf. aiotm. (1£CG), 12/4. în sho alele tir cui are saii noimale se îmejă... a edi, a scrie, cele patru spetii arithimetice. ar (1829), 1421/28. II. 1. (Logică) Noţiune cerc desemnează o clasă de obiecte ce posedă aceleaşi ■ însuşiri esenţiale şi care se subordonează genului. Să cheamă spiţă seu chip, carea " iaste unirea lucrurilor singuratece, micit, l. 39/3. Animalul se naşte, creşte, moare; dar ideea de animal, speţa, râmîne. camil petrescu, ij. n. 85, cf. cade. Caracterele obiectelor notate de epitet pot aparţine clasei întregi ct acelor obiecte (genului, speţei). vianu, s. 31. Conceptele (în grade de specie şi de gen) sînt subîmpărfiri ale ideilor, blaga, g. 143. Speciile aceluiaşi gen se află în raport de coordonare, der, cf. m. d. enc., dex. 2. (Biol.; adesea urmat de determinări care precizează sensul) Categorie sistematică fundamentală, inferioară ca rang genului şi superioară subspeciei, care cuprinde animale şi plante cu trăsături comune; (rar) seminţie (8), (învechit, rar) specială (v. special 7). V. nea m (I 15), rasă2 (2), s o i1 (2, 4), tip1 (Î2), vâri e t a t e, (popular) r u d ă1 (1), s ă-m î n ţ ă (III 2), (regional) strană. Au trimis Ca-ganului speţitşuri din. India, adecă: piper, frunză din India, cost şi cosie. şincai, HB. i, 118/10, La germinare plante ş-eternă propagare, Pe genuri şi pe spetii vă daţi a voastre fructe, heliade, o. i, 360. Zoologiştii numără opt spoţii în genul boului, i. icnesc.u, v. 37/1. Mai aflăm acolo... unele speţii de mucezealâ sau mvşchiu de pecdră. vasici, m. i, 39/11. Bumhccul ierbos... este singura spefie ce se cuvine climelor noastre. brezoianu, a. 131/20, cf. stamati, d. Vom despărţi. . . fiecare gen in mai multe speţe, barasch, i. n. 5/21. Vulturul. . . mi se atinge de păsări, respectînd specia sci. aristia, plut. 57/28. Vedem litografiate ... cinci soiuri (speţii) cu toate feliurile lor (varietăţi) de porumb, i. ionescu, b. c. 147/16. Zoologia recunoaşte, deasupra indivizilor, specii, deasupra speciilor, genuri, maiorfscu, l. 122. în Europa era. odată în floare specia zimbrilor, conta, o. f. 249. Rasa. galbenă şi rasa noastră sînt cei doi pcli oi speciei omeneşti. philippide, f. 202. Spcciile superioare sau mai nouă s-ou dezvoltat din cele. inferioare (a. 1895). plr i, 443. Toate speciile pure. ori impure îşi aveau reprezentantele lor. anghel, fr. 79. Una dintre spcciile cele mai simpatice acestor nomazi... era capra sălbatică, pâr van, g. 27. Mesa era acum inundată . . ; de gingănii ele o sută de specii, ierăileanu, a. 59. între aceste specii[de tufănele] prosper cază o mulţime de subspecii, galaction, o. 325. [Cuvier] rcconsti-tuise..: spccii animale de mult dispărute, teodo-reanu, im. .iii, 151. Nenumărate specii clc raţe urmează acelaşi drum. saboveanu, o. xx., 81. Pe ce documente■ se pot stabili rasele şi speciile de animale la d-voastră? bart, s. m. 106. Enorma frecvenţă a numeroaselor specii pe care le are acest copac în ţara noastră, iordan, t, 71. Via producătoare de struguri ... din care se trag foarte numeroasele specii sau soiuri de viţe. c. giurescu, p. o. 11. Natura vrea perfecţionarea speţei. călinfscu, b. i. 174. Admiră opera naturii, cu prilejul înfloririi ei periodice sau a speţelor vegetale şi animale care s-au. diferenţial. vianu, p. 169. Horticultorul. . . impreunînd diferite speţe de flori capătă una mai frumoasă ca toate. ralea, s. t, ir, 224, învăţatul. . . trebuie să cunoască mai îniti care e felul de a fi al spefiei acelui copac. camil fetbescu, o. ii, 417. Misterul germinaţiei na- turii şi al perpetuării speciei se unesc în acelaşi elan. constantinescu, s. i, 103. Fiecare embrion repetă... toate fazele prin care... specia lui a trecut, bogza, c. o. 94. Crearea păşunilor artificiale... necesită cel puţiri 4 — 5 specii de plante furajere, scînteia, 1954, nr. 2 881. Fiecare specie de plante germinează la o anumită temperatură minimă, agrotehnica, i, 95. în colecţia lui... se aflau... cîieva specii de cintezoi. Tur or an, p. 603, cf. dl. Omul e o creaţie desăvîrşită ca speţă. preda, i. 58, cf. dm, der. în specia umană, numărul cel mai mare de feţi cunoscuţi pînă acum a fost dat. abc săn. 319. Regiunea Oltenia găzduieşte majoritatea speciilor de vinat. vîn. pesc. iunie 1964, 1. Totalitatea speciilor de peşti este foarte variată. ap 7. Descrierea minuţioasă a mai multor specii de stirci (superbi) şi a obiceiurilor lor. cinema, 1968, nr. 2, "XI. Dorinţa de a-şi vedea fata în plenitudinea speţei e mai puternică decît duioşia maternă, românia literară, 1969, nr. 29, 12/3. Speciile lumii vegetale proliferează monstruos, ib. 1970, nr. 77, 8/1, cf. m. D. ENC., DEX, DN3. 3. Mod particular de a fi, de a se manifesta etc. al cuiva sau a ceva ce prin însuşirile generale face parie dintr-un grup distinct, chip, fel, gen, mod1 (4), (rar) tacîm (II 4) (învechit şi popular) seamă (I 3); ansamblu de fiinţe, de obiecte, de fenomene etc. caracterizate prin trăsături proprii, definitorii, categorie, grup. Y. s o Î1 (!)» spe-cimen, tip1 (2), varietate, (învechit şi regional) plasă2 (I 2), (regional) m a d e a (II 2). Spiţele turbărei aci nu fac nici o diferenţă. Învăţătură , 113/18. Vom vorbi de fiecare specie de versuri.. heliade, o. ii, 1.44,'cf. i. GoijEscu, c. Cauzele care produc sărăcia îs de trei speţe, adecă: naturale, soţiale, personale, fm (1841), 3072/34. Să vedem acum ce putem avea din aceste deosebite speţii de izveară (a. 1845). plr i, 107. Egalitatea şi speciile ei. bălcescu, m. v. 1. Despre deosibite speţii de espresii algebrice. elem. alg. 12/20. Putem distinge patru speţe de globuri sau sfere, font anin, c. 7/12. Care din aste două speţie merită preferinţa, aristia, plut. CV2/1, cî';Prot.— pop., n. d. Mlaştinele de specia celor debrogiane. . . erau considerate... ca foarte sănătoase. hasdeu, i. c. i, 225. Nu e unul, nu sînt doi, ci e o speţă numeroasă de bîrfitori de accşîia. vlahuţă, s. a. ii, 293, cf. bar-cianu, ai.ext, v/. Scriitorii români, pînă mai ieri o speţă puţin cunoscută, . .. au ajuns zile bune. în plr ii, 172, cf. şăinfanu2. Multă vreme, străinătatea ne-a cunoscut prin aceşti pretendenţi. . . pentru domnie . . . Apoi, de la un timp, speţa lor se face rară şi încetează. iorga, c. i. i, 207. Un speculant de speţa cea mai pură. anghel — icsif, c. m. i, 135. Sînt turist şi... pentru specia aceasta de oameni odihna e ceva nccunoscut. hogaş, eh. ii, 79, cf. eesmeriţă, d. Să cunoască mersul daraverilor oricăror bresle seu specie de cctăţeni. n. a. bogdan, c. m. 45. în evoluţia energiei planetare diversele speţe ale materiei au derivat unele din altele, marini:seu, f. a. 40, cf. cade. JE din specia citit de rară a poeţilor originali, lovinfscu, c. vii, 170. îl socoti îndată un individ de speţă inferioară, o secătură fără nimic eroic. ,c..TEţitESC^, î. i, 270. Cunoaştem noi $peţa ăstet rioită de:rşoifteri. sakia,. n. 101. O fată deşteaptă. Groaznică specie i seeas iaK, t. 63. Elipsa predicatului cdnstituie o particularitate a proverbelor şi zicătorilor de toate speciile, iordan, stil. I 280, cf. scripan, d. Mare băutor de vin şi cunoscător savant al speţelor lui. vianu, a: p. 296. Diferite specii de măsuri de siguranţă, coti. fen. r. p. r. 89. Atras de o speţă nouă de manifestări.Akghezi, l. 95. Comicul ne apare şi el ca o specie de neserios, ralea, s. t. ii, 218. Este vorba aici de o interacţiune între nucleu şi electroni, un fel de ciocnire de speţa a doua. saniele-vici, r. 137. Criticismul este o speţă de dogmatism ex- I Ir cm. contemp. 1956, nr. 484, 4/6. Făcea parte din specia acelor indivizi fără nici o profesie certă. v. rom. aprilie 1957, 80. Âm şi cîţiva grămătici... Nu cunosc | speţă mai laşă. barbu, princ. 53. înţelepţii specialişti 10538 SPECIE - 1327 - SPECIFIC în bine şi în rău tşi perpetuau senini specia, românia literara, 1970, nr. 114, 1/1, cf. m. d. enc., dex. <0> în‘speţă = a) loc. adj. despre care este vorba; de faţă. O viziune de ansamblu a cazului în speţă. cinema, 1968, nr. 2, III. Revenind la cazul în speţă. . . se nasc. . . ctteva întrebări, ib. nr. 4, XI; b) 1 o c. a d v. (şi rar, in specie) — mai ales; îndeosebi, în special (v. special 1); în cazul de fpţă, în cazul dat. Attt generalmente în limba latină din evul mediu, precum şi în specie în diploma ungară, ,,plantatio“ este sinonim cu ,,fundaţiunete. hasdeu, i. c. i, 19. în speţă, după ce ascultase pe băiat. . ., îşi făcuse convingerea deplină. brătescu-voineşti, p. 103. Trebuie... a se vedea ce e în această artă... pur dacic şi ce e general european şi în specie celtic, pârvan, g. 302. Sistem infailibil; în genere, atitudini nesociabile ; tn specie, evitarea parcului. ibrăileanu, a. 7. Celula nervoasă la indivizii tineri (în speţă, în turbare) se poate înmulţi, bareş, 0, a. i, 580. Pentru o revistă. . . nu e greu să-şi împace toţi cititorii care, în speţă, sînt mai curînd partizani. In plr ii, 572, cf. scriban, d. Elimiiiînd cauza (in speţă pisica), se înlătura şi efectul (adică reumatismul). calinescu, o. i, 128. [Subiectul] constituie punctul de plecare a propoziţiei, în speţă a propoziţiei enunţiative„ cl 1957, 223, cf. dl, dm. Opera lui... este în speţă de tipul cronografiei anacronice, ist. lit. rom. ii, 126. Impresionist ii, în speţă Anatole France şi Jules Lemaître. cinema, 1968, nr. 7, V. Filozofia în general şi cartea lui Hegel tn speţă au şi altceva de spus omului, românia literară, 1970, nr. 81, 14/1. ^ Persoană sau lucru care nu poate fi definit cu precizie şi care este asimilat la altul (cu, aproximaţie); un soi de, v. soi1 (!)• Există o speţă de linişte suspectă. calinescu, c. o. 109. 4. Spec. (Min.) Varietate. Speţe principale ale calcaiului sînt: ciragonitul, marmora... şi varul, ba-rasch, i. n. 38/23. Shisturile... cuprind patru specii. COBÎLCESCU, G. 20/5. 5. (Şi în sintagma specie literară) Categorie de opere literare în cadrul fiecărui gen, clasificate după criterii tematice sau formale. Noua specie tragică revoluţionează tradiţiile teatrului clasic, vianu, l. u. 319. Pe Ungă speciile clasice se nasc altele noi, cum este pamfletul, ist. lit. rom. ii, 35. Speciile literare lirice utilizează prin excelenţă versul, 'der. Diferenţierea dintre nuvelă şi roman ca specie se vădeşte din nou. v. rom. decembrie 1964, 115. Toate speţele sînt reprezentate: romanul social, frescă, alături de romanul liric, . .. romanul mediului şi psihologiei rurale, alături de romanul vieţii citadine, românia literară, 1971, nr. 122, 28/1, cf. m. d. enc. 6. (Şi în sintagma specii medicinale, dbr) Substanţă farmaceutică alcătuită din amestecuri de plante (mai ales ierburi aromatice), cu sau fără adaos de substanţe medicamentoase, care serveşte Ia prepararea soluţiilor extractive apoase. Cf. şăineanu2, resmeriţă, d., scriban, d., der, d. med. 7. (Jur.; în forma speţă) Pricină concretă supusă spre rezolvare unui organ de jurisdicţie; cauză judecătorească. Cf. şăineanu2, reşmeriţă, d<, cade, scpţ-BAK, d. Reîncepu să' facă pronosticuri asupra considerentelor magistraţilor în speţa pe care tocmai o pledasem. mihăescu, d. a. 158. Judecătorul trebuie să se mărginească a soluţiona litigiul, adică numai speţa cu care este sesizat pr. drept. 143, cf. der, III. (învechit,- rar) Specialitate (1). Inginerii Ca-r ac io ni, precum ş-alţi conductori, în deosebite specii, dczvăleşte multă activitate si inteligenţă, pelimon, i. 135/28. — PI. : specii şi (neobişnuit) specie (hasdeu, i. c. 1, 105). — Şi: speţă (pl. speţe), (învechit) speţie, spiţă s. f., (învechit, rar) şp6ţieş (pl. speţieşuri), şpe-ţiaş (pl. şpeţiasuri), şpeţieş s. n. — Din lat. species, it. specie. Cf. fr. espèce. — 'Speţieş, şpeţîaş, şpeţieş < germ. Spezişs. SPECIAL, -A adj. v. special. SPECIER s. n. v. spiţcr. SPECIFIC, -Ă adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei singure fiinţe, unui singur lucru, unui singur fenomen sau unei categorii de fiinţe, de lucruri sau de fenomene, cărora le dă un caracter original ; caracteristic, definitoriu, distinctiv, dominant, particular (I 1), propriu (2), tipic2, (rar) structural, (învechit) însuşit. V. a p a r t e, deosebit, obişnuit (î), special (1), sui-generis. Cu mult mai de folos este speţifica lucrare a reventului, de obşte în toate boalele nervoase, episcupescu, practica, 497/16, cf. i. golescu, c. Ca să poată acestea organe a împlini datorinţa sa, cer următor iu ajutor iu.. . 1, lucrarea aţiţării specifice p.l. a luminei, a ionului ş.a. antrop. 165/4. Sările... să deosebesc de alte minerale... prin a lor gust speţific şi sărat. j. cihac, i. n. 386/28. Inscripţiile... cu numele specific al plantelor. brezoianu, a. 392/5, cf. negulici. Acele ape capătă un caracter speţific. fătu, d. 87/23, cf. sta- MATI, D., POLIZU, PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Ne arată aspectul unor simţimente omeneşti... manifestate... aici cu o notă specifică, maiorescu, c. ii, 173. Forţele lor inerente trebuie de la început să primească o direcţiune specifică, conta, o. f. 265. Faptul relevat de mine... nu e specific ţârii noastre, ghe-rea, st. cr. iii, 51, cf. barcianu, alexi, w. Ţăranul are o mentalitate specifică. în plr ii, 117, cf. şăineanu2. Năvălitorii sciţi... aduceau o civilizaţie specifică. pârvan, g. 5, cf. resmeriţă, d. Ambii termeni ... nu sînt denumiri specifice ale slujbaşilor, bul. com. ist. v, 22. Mirosul specific al animalelor... influenţează. . . dispoziţiunile lor. babeş, o. a. i, 3. Genurile literare în care se redau mai bine... realităţile specifice ale unui popor sînt nuvela, romanul şi teatrul. în plr ii, 316, cf. cade. Inspiraţia lui muzicală . . ., prin caracterul ei.de universalitate, nu poate fi.. . specifică, lovinescu, c. vii, 11. [Crizantemele] sînt florile specifice ale toamnei, galaction, o. 324. Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează... decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor, sadoveanu, o. xix, 244. Atenţia noastră va fi aţintită... asupra particularităţilor specifice româneşti, puşgariu, l. r. i? 60, cf. scriban, d. Comicul este categoria de artă specifică unei societăţi vechi, constantinescu, s. ii, 16. Pe muncitori îi leagă de munca celorlalţi tovarăşi... condiţiile specifice de munca, contemp. 1952, nr. 159, 2/3. Sibiul este un burg.. . a cărui fizionomie specifică nu poate fi înţeleasă fără satele româneşti din jurul lui. călinescu, c. o. 191. Nimeni nu trăieşte in vis sentimentul specific al eliberării, vianu, m. 59. Personalitatea noastră, cu caracterele ei specifice, e ecoul acelei coaliţii de afecte uitate, ralea, s. t. ii, 39. Din acest amestec infernal... s~a născut mirosul specific al tăbăcăriilor, bqgza, a. î, 98. Moscova le-a impus [arhitecţilor] alte linii şi alte culori, care erau specifice ei. stancu, u. r. s. s. 66. Metodele înaintate, specifice fiecărei întreprinderi, scînteia, 1953, nr. 2 793. Turburările ce caracterizează această boală . nu ’sînt'specifice.'-''varhom, b. 14^. Activitatea specifică a uraniului e constantă în timp. sanielevici, r. 13. [Poetul] exprimă prin cuvinte ceea ce gîndeşte despre realitate, în modul său specific. beniuc, p. 129. Limba este un fenomen social specific., macrea, f. 15. Zgomote specifice de gară mare. h. lovinescu, t. 395.“ Caracterele specifice speciei se transmit ereditar. ltr2 xvii, 193, cf. dl. îi cînta... de astă dată romanţe mai puţin specifice, preda, r. 443, cf. dm. întreaga I clădire are un microclimat specific, v. rom. iunie 1960, 59. Lupta. . . se desfăşoară în condiţii specifice, ist. lit. rom. ii, 237. Dialectul muntean... contribuie comparativ cu mai puţine particularităţi specifice la limba literară, coteanu, r. l. 21. Ea e lipsită de luciditatea şi gîndirea specifice generaţiei sale, t iunie 1964, 73. Numărul semnelor de punctuaţie cu funcţiune specifică 10541 SPECIFIC 13^8 - SPECIFICA s-a redus simţitor, l. bom. Í&67, 58; în limbă franceză vom Intllni sunete specifice, inexistente tn limba noastră, oî 1968, nr. 929, 2/1. La anilndoi [poeţii] se poate tnttlni o specifică discrefie de mijloace, np-m£n?a literabă, 1970, nr. 84, 1/1, cf. m. d. éiíc., dex. ■“O* (Adverbial) Din ce cauză?. Spre ce efect... Sini întrebări specific omeneşti, maiobescu, l. 104; In minr tea lui. ■. ş-a fost. loc pentru nimic ce n-ar fi fost specific românesc. caragiale, o. ui, 174. Subiectul propriu: re hotărlrea greUr lăţii: :sp.eţifice :.m : mineraliilor -se întrebuinţează■ cumpăna hidrostatică, x::.cihac. ,iv;N. &42J25:. Maşină. . . menilă .dc .a se sui in sus, peptmvâ a :ei~:sp.cţifică greutate este. mai Uşoarădectt mr.uk. as&ghi, l.'5.5a/42: Dacă materiile.. ■ s$:$ttţam .unui- gf.ad ~dc fierMhţeală ;Mştigă; üm.. grad: maiymar.e:. de uşurătate: speţifică (tn.alăturarea cu altele)., u:: lum.. (1840); 351/13. In citidufa âtmâs ferică de :+ lS¿gradeMeómiur,temperatura (ipéi- 'tn' flnliiiă éste cié -^7-frdUe,.iăr ţreulălea spefifică 1 005. povăţ. (1844—1845), 147/18. Neagă orice însemnătate fisiologică-hemică a grăsimei şi zice cum că folosinja ei ar fi numai a micşora greutatea speţifică a unor organe, nep. vind. 29/17. Acest gaz fără miros ţintează, prin speţifică lui greutate, a ocupa culciişele cele mai de jos ale aerului, brezoianu, a. 601/9. Greutatea specifică a bromului este de 2 966. marin, pr. i, 22/1. Zicind. . . că plumbul- este mai greu dectt lemnul, se înţălege pondul speţific al acestor trupuri, sta-mati, f. 11/9, Astfel este principul asupra căruia se întemeiază determina/ia căldurii specifice prin metoda amestecăturilor, marin, f. 148/6. Gneislil, feldspatul şi calçarul au pondul speţific numai apropiitoriu de 2,5. cpbîlcescu, o. 3/20. Aparatul de care ne servim pentru/ a determina căldurele specifice ale corpurilor se numeşte calorimetru. poni, f. 152. Pentrti determinarea căldurii necesare încălzirii unei piese sau topirii unui metal, trebuie să cunoaştem căldura specifică, respectiv căldura de topire a metalului, ioanovici, tehn. 9, cf. scriban, d„ enc. tehn. i, 94. Prcdusul dintre căldura specifică a unul clement solid şi greutatea sa atomică este un număr aproape constant, macarovici, ch. 82. Să reducă consumul specific la foraje şi turnătorie cu 6 la sută, contemp. 1952, nr. 164, 1/2. Producţia specifică de oţel a fost mărită lună de lună. scîntşia, 1952, nr. 2 398. Deosebit de intensă este io-nizarep specifică produsă de razele X. sanielevici, r. 28. Căldura specifică esté cantitatea de căldură necesară pentru ca temperatura unui gram dintr-un corp să varieze cu un grad centigrad. cişman; fiz. i, 385, cf. lth2, dl, dm. La fabrica de încălţăminte... datorită depăşirii cónsumulut specific de materie primă s-au cheltuit in plus 530 01X0 lei. scînţeia, I960, nr. 4 835, cf. m. d. enc., dex. (F i g.) In centrul întregului complex al muncii educative, definind o greutate specifică de prim raiig, este aşezat dirigintele, oi 1968, 928, 3/1. <>■ (Adverbial) Trupul părintelui Mocia trage speţific 30 de funturi mai puţin dectt ar trage un asemene volumen (trup) de apă. ar (1832),^ôO’/^O. Aerul, încălzit tn acest chip, intră tn sale, unde, fiind speţific mai uşor dectt aerul cel răcorit al salei, sc suie tn sus. cuciuban, d. 29/37. 4. Adj. şi (învechit) s. n. (Medicament) destinat pentru o boală anumită. Pentru nici Una nu avem spre tămăduirea... ei aşa d-a dreptul speţific leac, Ce este mercurul, episcupescu, practica, 354/30. Spc-jificUl sau mijlocul vindecători a' acestei înfricoşate boale este rădăcina de ghinteră crucită, fm (1844), 3252/3, cf. negul-ici, roLizu, ddrf. Medicina cunoaşte-puţine specifice, şăineânu8. Chinina este specificul frigurilor palustre, bianu, d. s., cf. resmeriţX, d., cade, scri-ban, d. Administrarea medicamentelor specifice anti-tuberculoasc. abc sŞ.n, 325.. "0* F i g. Răul e mare şi întins in toată economia corpului teatral .şi... nu se-ppate îndrepta dectt prin aplicarea unui specific propriu acestui rău. fii.imon, o. ii, 201. — Pl.: specifici, -ce. — Şi: (învechit) speţific, -ă adj., s. n. — Din lat. spécifions, it. specifico, fr. spécifique, gerni. speziflşch. SEECIFICÁ vb. I. T răni. AJace cunoscut (veVhal sau in scris) in mód clar şi precis, a a r ă t a,- a in-d ic a, a precisa, a. semnala, (învechit, rar) a s p e c i a 1 i z a-(t) ; a atrage, atenţia în mod expres, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula; a reţine prin scris, a. e o n, s e m n a, a î n r e g i s t r a,. a- p r e c i z a.. V. m e n ţ i o n a. Îşi avusese omul cuvintele sale şi foarte lari; însă nu. spir fifică nici. unul tn apărarea sa. iieliade., ,d. j. 70/24, cf., i. golescOj. c. Ar trebui un. nunjăr nemărginit de cuvinte spre :a .speţjfica ceimea părţilor,, ásachi,. e. i,-60/10. Speţifică de-a rindul ţg-ati slăbÎciUji.rfe romanilor... fm (1845), 1151/25, cf. neGuiici. Numirea de. liaine, dé lucruri... ne*ar aduce pôàte a-specifica gheógrafi-ceşte în cçire'(attire -s-au aşeztit.î. cdttiniştii; russó, Ï0543 SPECIFICARE - 1329 — SPECIFIsM s. 88, ci. polizu. In acel act se va specifica măsura, in lungime şi in lăţime a pămîntului. ghica, c. e. i, 227, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, D. Dtnşii ar trebui să specifice. . . cel puţin zonăobservafiuhii. hasdeu, i. c. i, 170. Nu rezultă. . . in folosul Sînle-lor-Locwi un drept pozitiv şi specificat in mod categoric: 0D0BESC.U, S. II, 49, Cf. DDI1F, BARCIANU, ALEXI, W., şăineanu2, resmeriţX, d., cade. ll puse in mişcare să oprească loja... specificind că s-ar considera dezonorată... dacă s-ar tntimpla să lipsească. rebreaNu, r. i, 186. Trebuia să specificaţi ce vreji, braesci;, o. a. i, 181. Acest om onorabil se duce la „interesele“ liii, cum specifică poetul, teodoreanu, m. u. 202, cf. scri-ban, D., dl.- In înştiinţare nu era specificat acest mijloc de transport, preda, r. 389, cf. dm. Nu .specifică numele autorului la care apelează, ist. lit. rom. ii, 113. Teatralilatea originală a dramei... se dezvoltă din-tr-o zonă de umanitate bine specificată, t deccmbrie 1964, 41, cf. DN, M. D. ENC., DEX, DSR. Refl. i m-p e r s. Cf. i. golescu, c. Se specifică şi diferitele sfere semantice ale cuvîntului. l. rom. 1967, 482. S-a oprit vtnzarea produselor farmaceutice in prăvăliile obişnuite... specificindu-sc totodată sancţiunile corespunzătoare. G. BARBU, A. V. 1081 — Prez. ind.: specific, (accentuat şi, ,rar, specific dl). — Şi: (învechit) speţlfica vb. I. — Din lat. specificare, it. specificare, fr. specifier. SPECIFICARE s. f. Acţiunca de a specifica şi rezultatul ei; aducere Ia cunoştinţă (verbal său în scris)' în mod clar şi precis, indicare, menţionare, precizare; reţinere a unui fapt, a unui eveniment etc. prin scris, consemnare, înregistrare, pre ci z ar e,. (învechit) se r i p-t u r ă |4); (concretizat) ccea Ce specifică cineva, i n-dicaţie, însemnare, menţiune (1), n o-tă (I 1), observaţie (1), precizare, specificaţie. Cf. negulici, polizu. Tabela următoare conţine specificarea trupelor noastre, ghica, c. e. ii, 384, cf. ddrf, barcianu, alexi, vf. Se promitea, fără insistenţă şi specificare, că şi laicii... nu vor mai face parte din plebea fără drepturi, iorga, l. ii, .60, cf. id. c. i. ni, 146, resmeriţX, d. Să depună cererile respective cu specificarca detaliată a stricăciunilor suferite. reiireanu, r. ii, 229. Cind zic despre o barbă că e albă, am dat o specificare: pentru noţiunea generală „barbă“, puşcaiuu, i.. r. i, 26. Scrisul devine o datorie de breaslă,... fără nici o specificare de talent individual, ralea, s. t. i, 144. Din această vreme Începe să se adauge totdeauna la inventarul de zestre, specificarea stăruitoare că „vorbeşte franţuzeşte“. camil petrescu, o. i, 526. Rezultatul măsurării se exprimă printr-un număr urmat obligatoriu de numele sau de specificarea unităţii alese, cişman, fiz. i, 9, cf. dl, dm, Dn2. Sensurile primare in a căror specificare nu apare o marcă distinctivă . . . ar aparţine unei zone mai clar structurale semantic, l. rom. 1967, 104, cf. M. D. ENC., DEX, DSR. — PI.; specificări. — Şi: (învechit) spoţificâre s. f. NÎjG.TJLţfeţ, POLlSrO. — V. specifica. SPECIFICÂTÎV, -Ă adj. Care specifică; specificator. Cf. resmeriţX, n:r cade, dn2, dex, i>SR. — ,P1.: specificativi, -e. . — Din fr. specificaţii. SPECIFICATOR, 'OARE adj. Care specifică; specificaţi v. Dar instriicţiiini. . specificăttiari lipseau cu totul: Ghica,- a. 169, cf. dl-, dm,-Dti2, deX> dsiî. — PI,.:., specificatori, -oare. — Şi..: ..(învechit, -ţar) specificător, -oare adj. — Specifica syf. -lor, ” f "■ SPECIFICAŢIE s. f. Ceea ce specifică cineva; indicaţie, însemnare, menţiune (I), notă (I 1), observaţie (1), preciza re, specificare, Specificaţie de ccle ce mi-au luat muierea din casă (a. 1803). iorga s. d. xiii, 144, cf. i. golescu, c. Sufletul omului poartă in sine o speţifieaţie (osebire) mai presus de principul vieţii aflătoriu in celelalte animale, cornea, e. r, 181/12, cf. NEGULICI, STAMATI, D., PROT. POP., N. D. Poporul, in privinţa facultăţilor mintale, face două mari specificaţiuni. H iv 58, cf. barcianu, .alexi, w. La reţineri zări... nişte cifre destul de substanţiale... cu specificaţia: pentru spitalul Giugurtu. beniuc, m. c. i, 67, cf. dl, dm. Bacă această situaţie ar fi tradusă in specificaţii tipărite cu litere adevărate, aceste „cuvinte“ ar reprezenta echivalentul a 1 000 de cărţi. ROMÂNIA LITERARĂ, 1969, Br. 33, 22/2, Cf. M. D. ENC., DEX, DN8. — PI.: specificaţii. — Şi: (învechit) spejtficăţie:, spe-ţificăcliitte (sTAMATi, d.) s. f. — Din lat. speclfica'tio, -onis, fr. spfceification, it. specificnzior.e. SPECIFICAŢlfJM: s. f. v. specificaţie. SPECIFICĂCIdNE s. f. v. specificaţie. SPECIFICĂTOR, -OÂRE adj. v. specificator. SPECIFICITATE S. f. Caracter propriu, particular, spccial (al cuiva sau a ceva), trăsătură predominantă (sau ansamblu de trăsături predominante) care caracterizează o fiinţă, un lucru, un fenomen etc. şi care diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, însuşire, notă (II 4); particularitate, proprietate (1), semn (II 2), specific (2), (regional) însuşietate. Tratamentul boalelor infecţioase cu sin-gele animalelor imunizate are caracterul specificităţii: babeş, o. A. i, 332. Cultura... trebuie să trăiască intr-o atmosferă de libertate, spontaneitate şi specificitate naţională, d. guşti, p, a. 271. Prin aprofundarea specificităţii structurii, deosebirile dintre valori pot fi întrecute, vianu, e. 75. Aceste reconstituiri... se sprijină pe criterii etice şi sentimentale în disonanţă cu singura specificitate a fenomenului artistic: capacitatea expresivă, constantinescu, s. iii, 180. Toiul se reduce la a fi sincer, adică a exprima... o anumită specificitate individuală, halea, s. t. ii, 219, cf. 216. Hegel. . . caută să evidenţieze specificitatea diferitelor domenii ale artei, gl 1958, nr. 203, 6/3. Intuim specificitatea şi structura temperamentului său artistic. v. rom. ianuarie 1963, 82- Numai pătrunzînd specificitatea. aţtorilor:săi, poate construi regizorul personajele. t septembrie 1966, 61. Specificitatea fiecăruia dintr e ccle două domenii menţionate, l. rom. 1967, 528. Mi-au vorbit despre specificitatea românească a acestor lucrări, m 1968, nr. 9, 5. Specificitatea in Cazul lui Coşbuc se explică... prin potenţialul lui de rezistentă la curentele şi ideile trecătoare.contemî. 1969, nr. 37, 1/3. Specificitatea artei în lumea spiritului putea fi mai. bine definită, românia . literara, 1970, nr. 89, 28/i, cf. M. f>. EMC,., .DEX,, BN-3-, tSR. — PI.: specificităţi. — Din fr. sp6cificite. SPECIFÎCIU s. n. (învechit, rar) Medicament. Poftim dară pe bolnavi ..* acest nou specificiu al boalţlcr oaselor, a-i urma întrebuinţarea, man. sXnăt. 151/6. — PI.: specificii. — Din lat. specificium. ■SPECIFÎSM's; n.'(Râr) Orientare :care pune ¿¿centul (în mod exagerat) pe specificul naţional în literatură. Asupra lui 'nu mai pol fi formulate rezervele curente care însoţesc literatura Âc inspiraţie rurală: 10552 SPECIME — 1330 - SPECTACOL specifism, realism îngust, adresă locală, demedare tematică ori mentală, contemp. 1069, nr. 1 208, 3/4. — Speeilie -f suf. -ism. SPECÎME s. n. v. specimen. SPECIMEN s. n. Fiinţă, obiect, fenomen etc. care Ilustrează grupul din care face parte; exemplar caracteristic, reprezentativ; p. ext. (familiar şi peiorativ) om (I 1). V. eşantion, exemplu, model (1), mostră (î), tip1 (2). Cf. negulici, 408. Ne ră-mîne a va învăţa..., dîndu-vă atîtea specimeni (mo-1dele) de traduse, cîte boale ordinare numerâm. man. sXnXt. 192/12. Din miile de cifre, fie de ajuns acestea dteva ca specimine. bariţiu, p. a. ixî, 269. Dăm aci un specimen dc guvernele de la noi. ghica, c. e. ii, 558, cf. id. a. 673, antonescu, d. Sub raport filologic mai cu seamâ, prima edifiurte rămîne de acum înainte ca un simplu spccime. hasdeu, i. c. i, XII. Rebusurile erau forma cea favorită a limbajului eraldic, din care ni-au mai rămas mulţi şi curioşi specimini. id. ib. 94. M-am hotărît a scrie şi eu ceva. . . cu simpla idee de a transmite un specimen de limba română, alec-sandri, s. 108. Un model de o moară. .. inventată de un român şi alte specimene de instrumente arătorii. odobescu, s. i, 480. Posesorul colecţiei mi-a mulţumit, dar... n-a rămas... destul de îneîniat de specimenul meu. cabagiale, o. ii, 186. Voiţi un specimen din scrierile lui nemuritoare? id. ib. iii, 208. Iată un specimen de judecată pe care am auzit-o la o mulţime de oameni, vlahuţX, s. a. ti, 379, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şXineanu2. Bietul bâtrîn. . . apărea, adus ea un specimen rar de longevitate, angiiel, pr. 62, Cf. ANGIIEL — I0SIF, C. M. I, 199, RljSMERIŢA, D. Dlll-du-se. . . citcva exemple caracteristice sau reproducîn-du-se în facsimil clteva specimene, bul. com. ist. i, 64. Nu ne trebuie specimene de profeţi,... de literaţi disperaţi. în plr ii, 335, cf. eh vii, 32, cade. Sînt desigur şi alte specimene ale sexului frumos, sado-yfanu, o. ix, 231, cf. xix, 294. Un specimen de. fluture. scriean, d. [Ministerul Finanţelor] elaborează şi supune aprobării... specimene de bancnote şi monezi. leg. ec. pl. 74. Acest specimen de cm este surprinzător de comun, cXlinescu, c. o. 69, ci. 74, 129, Adună specimene de cristale, vianu, l. u. 229. Avem aici destule specimene pentru a trage, o concluzie. bale a, s. t. i, 53, cf. 67. Povestitorul vede mereu omul sociologic ca specimen al categoriei sale. v. rom. octombrie 1955, 25, cf. dl. Ar fi îngrozitor un specimen uman care să aibă dreptate absolut totdeauna, t. popovici, se. 394. Prezenţa insuportabilă a acelor specimene subumane care mai populează societatea noastră, contemp. 1969, nr. 1 168, 4/3. Muzeul. . . are o secţie cuprinzînd citeva superbe specimene de tigri, lei, cerbi. id. 1969, nr. 1 176, 9/5. Curiozitatea faţă de specimene aberante, ,,patologice“. . . e poate mult mai veche, românia literara, 1969, nr. 35, 4/1, cf. dm, dn, m. d. enc., dex, DSR. — PL: specimene şi. (învechit, rar, m.) specimeni. Accentuat şi:, specimen, barcianu, alexi, w., dr. mi 32, cade, du. ,— Şi: (raf) Sjtocim&nă s. L , (f$>. lor dan, l. r. a.‘ 10% (înv^cHit)',r$pecinic?. (învechit, rar) specimin s. n. — Din lat. specimen, fr. specimen. $PECIME1VĂ s. f. v.’specimen. . SPECIMIN s. n. v.' specimen. SPECIOS, -OĂSĂ adj. Care are aparenţă de adevăr, de exactitate; amăgitor, înşelător. Această obicc-ţiiine mi se pare, mie unuia, a fi numai specioasă. odobescu, s. iii, 605, cf. 337, ddrf, barcianu, alexi, \v., şaineanu2, resmeriţX, d., cade, scriban, d. Steril joc talmudic al inteligenţei, punctul ei de plecare se află într-o noutate- specioasă. constantinescu, s. i, 124. Majoritatea... sînt interpretări simbolice — exerciţiu din principiu specios, ll i, 128, cf. dl, dm. O problematică foarte complicată, specioasă, artificială spînzură deasupra personajelor, românia literară, 1969, nr. 56, 1/1. Discuţia despre aceste noţiuni fundamentale. . . promite să devină dintr-o ,,afacere specioasă.“ .. . o problemă de cultură, contemp. 1969, nr. 1175, 2/6. Metode... bune atunci cînd. sînt simple şi nu uzează de terminologic specioasă, umflată. | românia literară, 1971, nr. 126, 10/2, cf. m. d. enc., dex, dn®. <0* (Adverbial) Felicitările cit se poate mai specios participătoare ale curtenilor, codru-dragu-ŞANU, C. 21, cf. SCRIBAN, D. — Pronunţat: -ci-os. — Pl.: specioşi, -oase. — Din fr. spécieux, lat. speciosus. SPÉCLU s. n. v. specul. SPECMÁ vb. I v. speejma. SPÉCM s. f. v. spegmă. SPÉCN s. f. V. spcfjniii. SPÉCOL subst. v. specul. SPECOLÁTOR s. in. v. speculator1. SPECTÁCLU s. n. v. spectacol. SPECTACOL s. n. 1. Ansamblu de elemente, de lu- cruri, de fapte care atrag privirile sau atenţia, care impresionează, care provoacă reacţii. Am răzbătut în camera turnului, unde văzui spetacolul trist şi disperat : o giună fată plîngînd lingă stratul unei bătrîne murinde, asachi, p. r. 30/21. O auroră boreală, un spectachiu atît de pompos... şi aşa ades în ţinuturile polare, străluci fără veste, fm (1844), 2881/22. De patruzeci de ani stătuse de. faţă la spetachiuri de o mărime atît de înfricoşată, ib. (1845), 321/18, cf. negulici, stamati, d. Lume multă asista la acest crunt speciacul. russo, s. 176, cf. 42. Natura este spectaculul cel mai impozant şi mai grandios, barasch-, i. n. 1/6. Acel teribile spectacol. . . la unii aţîţa milă şi la alţii admirare, aristia, plut. 303/11. Alte spectacole, alte obiecte şi deosebite panorame nu lipseau d-a ni se înfăţişa. PELIMON, i. 7/23, cf. 267/14. Nu se mai vede tristul spectacol al cal artelor de sute de corăbii înecate. ghica, c. e. i, 38. Ţăranul. .. expune la lumină... cadavrul unei ciori. Spectacolul goneşte jivine răpitoare. ALEXANDRESCu, o. i, 2Ô2. Asemine lucru... a fost pentru ieşeni un adevărat spectacol, sion, p. 157. înfruntau... ploaia şi frigul, numai ca să poată vedea acel spectacol barbar, filîmon, o. i, 298, cf. frot. — pop., n. D., antonescu, d. Un splendid tabel... ni oferă. . . spectacolul descărcării mărfurilor orientale pe ţărmul Daniibiului. hasdeu, i. c. i, 103. Ar fi dulce de a-şi petrece cineva viaţa în mijlocul acestei singurătăţi însufleţite prin vederea spectacuţilor celor mari ale ñaíurei. M. 425/15. E un spectacol foarte cu- rios... de xi asista la deşteptai ta unui oraş. alecsan-dri, o. p. 284, cf. id. 87. Si Europa im tremură faţă cu acest spectacol de baroane, bolintineanu, o. 439. Publicistica română prezintă deocamdată... spectacolul a două extreme greu de' împăcat, mâiorescu, critice, 49. într-o noapte am văzut un spectacol măreţ, în culmile munţilor... se aprindeau... focuri mari. eminescu, g. p. 109. Avem ceva. din spectacolul grandios pe care ni-l oferă marea, vlahuţă, s. a. ii, 400, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., şaineanu2. Simte nevoia de a privi spectacole de viaţă populară, in circiumă, la joc. iorga, p. a. ii, 197. Ne-a fost dat să asistăm la spectacolul demn de milă al poeziei de acum. petica, o. 438. Toate doamnele erau în costume naţionale oferind un spectacol impresionant, rebreanu, i. 452. Cu temperamentul ei excesiv, era în stare să dea şi 10565 SPECTACOL - 1331 - SPECT.AC.OI iOsGşIţJ aeţst. ypeçfacoi. îi^băilean'^v. a. 28, şeşimeb^ţă,!, ,i)ţ>. cade. în fa(a .spectaçplulu.i.MngçroA,, p-tQU+ifyşţcpfat.fifît slinctele ..primare, ^yiiaşgş.Vv».-.«. ,-,yn,¡ ;;174,> <£4■.■&■ re¿ vai. privi,.. ..peste,minele,,,,e,ppc,e,i,.,i}oqşfrel:\,l,,:tUfl ua-curios spectacol, @alactip,îş\,,,ç. 33¡7.¡,.jsu ţişdegm că înnebunesc privind şpgctpsQiiil. < caîsol u. n. 5Z.,ßchi,. şoi:b.eau . .,:,qv.id (qi,&pec(pcQfal¡vietii, c.. ¡PETBEScu,p.-1*. ,1.70. .¿w;oiţi -flelinisM, ca-În Mm unui spcct#col¡.pei$cutcj>. jBB^RScpjí,*?.' >>t 24,. Privea. Înmărmurit-,¿a ş.pţţtacpju/i. , is,îçp^t^,--şş- ^fs-făşura pentru ; «/. sahiAx*» ,Ş7. fiRtflSÎfWyiţWS tacplul. halucinant al'.flăcărilor:,. g¡, m. ¡ŞA^iFijBjrşp.XfŞi^j., Di-i.,.65... Priveai.. . odA.ţiffiip^u.1 spçciaapi a.l,vç$fi d¿RfíA ninsori.: cocea * s-.'.i, 316, .0-, nj-nşcâ,.. v Ififf-yn heil, ţ.yn. Spectacol hidos. ŢEODOREANt?,. Jî. #3 spectacolul :are să se .ppeliţngfască. voi c ULES q u, P¡96 • ; ïpce,pfl, şp,ect,qţp lui -, J? ÍKÁ ) en: un, aţitohion. a} ,ie&erplui.\pfpoywiţ^-.O->.lfKp» S.peoiacpliih .ăsta innebMUiton^il, po.i guşt^îfi ,cyri#,d,,,.,-.i cu toate simţurile, ¡ jii.HĂSScy, ,J5. A-.,.»23,2- .;..VifexÇ?.“','ii;'! ia spectacolele, riezolării-şi ale,.mwii?i..<8Şi-\ Răutatea lui vilxe.'<\. (fi/u tareU:lúu.hvh^ipJc3¥e şi gfa spectacolul: tn.cvrsajqtm; ¡al Uflqi»,.,. ‘(K{0fţ(4i,UtfîPWfàl pe.,panta.:desfiiului,\tcQKjS*TAKi(iK£ççjt<$, îi»Şpec- tacolul nudităţii. coxpvfnii'.cwcttfMr-460. Păpuşile. ,. ¡-, ş.6i,ţăştoartiă\ pe\sj}.qic,.,ßfer4n^sR^c~\ iacolul comic qlr fpc@c'geţului:\-.eăivll, ¡fii-n,^ arghezi, b. 63, cf. id. 3. vii, 189. Ar fi fcco/ spectacolul unei maşini luind-o tncet după ïtn ■ït’iëiïfoŸP'IStoAÙk&cv, B..JI.- 267, cf. jd.*o¡ i, 16. Spectacolul- istoi^e^.J^q^recut, in toate episoadele lui, . . . prin faţa ochilor, palea, s. ?.. .1, 252. Crcşiele s/e ¡qprinse.sfffl.^. aferUid,.smşţf-cojul 'fp.ntăsMţ \al\iinei ceitjh'quprtiişă .tfejff 'SogzX^ c.' ,p. 32:., cf'.'62. Că'scâi'ccfiii'ca la rri'qî 'vfi.zuse.şi'pîr,ă. ciţimcţ', pas, ,z.'"2ÏÏV J^eHjiu câ . '.’^ v.iofâ. din, jurul, ei'erp un.. şpţcllicb£ L. i,’3,97. S¡e vcde'.cä. a. ¿biitcm'ţ.lqt_ pii['fp.ei1a¿él' coşător. H. lovineşcI',!,.jV^'i99'.',"C,o spçctàcàVyrçbuie. sä fi fosj. g.randios : .şcc!i\..de mi\\de:íiohe'dé păr Ol tir-' zind ! ţudpiîa.n,...^. 70,. cfvtíL. il£ xdă tnlr.-acólo, 'fascinat pârcă'''dc‘ s^cctócoíV'fKEM’,’,' iî. '434, cf.; BM, sofL . . "esifi copleşitor, [sufccçiflf. cinema, ' 1S6'8,’'ni-V.Tj' 12. Spectacolul pe cqre-l vor ¿vea de conteiriplái'ptijrh'ii ţoş'monaiiji. flaçaba^ ÍS^?;i..§Íi\'$f> tdco.lui adaptării . uhuy 'sérier’"Iq,''ffiüïjil'iïïtf ùWriéi literare., bçmAnia líteeaba,’’1970.,^1 rr,\\é6', ţ)!. ENC.,. DEX. */• Lo V. (ncoJ:,^ în văzul,lprni’í. Voind q ai'ălţtijţ răfică (ţe trei ori cap al erou lui, cţ, A (sc). da (inj' specţâicoi -=ţ= a.’ àïiàgë atşi^^’^rîmjViţ purtare nepptriviţ’4; a se 'fâcè de. t\i.^'AjUns:çséy.'. a.sff .iscodi şi. q-şi inté¡¡cc.pla sCtXşpfi, jjthiţ u^'fţ'isţ'fi diiréro.s spectacol s)ra(riilpr¡ ' ghica, ’ a’^ÿ2â..* NÙ‘] face pentru dumneata să '/e '¿«i, ^n''i/3è.ciaçÔÏÇ''CÁiíagiííl^ p^ .ii?, 2Í5., Yo{ lua mÿsp.'rite' de \câvunjăŞ.': Tñürfñu’r'a ir\speçtorùï i.nghitindù-pi minia . ca să ‘nii ''àea 'Spèèiâcdl îţi . fafçt.şcolarilor. beéb^anU, ' i.. 4i'l. 'Ñtf 'fifé';‘-oV$b)itíl asprù de a. nú se ddj'n spectacol ’. ' CamÍLr pşiREs^ţf,''^.' N. ; 110,, çf. sckib^n^ 'd.' ' începMja -să ,Aß&';‘(le * ; că mă. '.dau cu qtîţa ' neşlăpîtiif.e ‘in spéciàçot. ti„.,73.. Intimidată că sé^dâ qşîfeţ in spcç.làçôl^p^èrekKè'a rÎţgdrJw^În 0ă.’yi^¥.A,. l.’ 1'iMj, .cfî'!dl^' ,ü ,rs -iTitaiiacív. -’.V, -*M v-V-v >ţ a?'Pf,feifétitfeiié«ïi'e' sotsn^ttttinei • ®|»efBini#afltotïceÿSa' îlic.'Cf. NEd&LÏc’i. 2&eea\'iy¥ar£Viïnètïtûlse peñtítí ... , 15*''.SU!',VÍA .UIU'Î'.ISI Jll', -}U .Ulli. .«.f/vUAB Mecerte. .,. Äf(l« V,SAnv.2Wn «f f V;Jkr-teisinn\fi .fp^acçje^^yj^ïih^ \2, 4*E3ffa^ ftâtiW^jnAnţsctffkrnift d-e'.spectpcoteiffksej,®ja .grqbsiţ.:ş&¡itmpl^fS&.ikÇs4ft&0trjfa in plr n, 248, ci. beşj^i^ d.;, Ujmărifi rspşcţcfqlele pe care le dau teatrele. în plb' ii, 428, cf. cade. „Apus de, sgpi\e“r,,e-, mai.jj\ul{ ,iftttfpeqlqcoj} f tştf-fjnt- fqfqliu. Lpv)isţşf;ţ;,...c. ¡Vjii,,iŞ.Q.,.y,(dcat.,ji.fşfif)inp.iUfiep[i,,.tl(ţ, ctlc-urţ,şp,c£la<$l, BpBşpAJRî*!.»•flhr»’âW 'pK$l. ri#.\Pf,4ti8ety ijţţrwpfo .prcţ^deh^,^pţdac^,lul, dffp^ piogranţ. „^Aţţiţ., PgTBŞŞg^» R,',iŞi2, ci'^$„-£lfţt W&tWte. şi. balur,i,.„..r . lajutpcuriş,i(.ipj'epr^zc-niajii.dX.p,iii}efpc.ere,, tîpj(pti.d,up(i, ti^piill£Îpx89î >Sî âă. yi-’im ^sptDlâeeltpâ ăirsCe'iiă ilitprtdizată ln'’lăer /itteKAmik&A,1 ftfl335 8p&-tĂcilelÎ sini ’'Uşureii'! o‘perTc'gresiilui'''' art-istic ăl: fe'ahiMi"'- c^âicv.ea-n.f'- '-niv ■î'47!7î''' 2f4i NhiH- ihleres'a.'spkctccfflul >iti i siheî 'i'Xs, văhiPdiWetiŞiă'-sWflii'Khn, 'fără'-rttefpj,' speMacoltitsteiiici o&£T/&irtNfScu!;S.'Vi, 87.’ TJtnti’-na'*«■•'atfieâ ‘ sînt'- freejit di iiiu-lie'SpeCtaCoîi'şi tmtineey&itlBSe/ts, 'v\ ecMpft. repetă un ’spectata-t'!-'-'*'. «0SiV!'iă:rtuaiie 1965,- -ÎŞI. 0''phoWemăyXK'?gt'e- fadtiui''W-c'âre ^se- prezintă 'fol'cloihl in’,-ipiUScoie'-.' xîii'i9&S-,''iit\''932,''-''314'.' '-Sinii iii'' spectacol} o- -sefiie' de >‘roluri.' ‘episodice: - ■sGÎNrfi-Â'/'r- ÎS#©,’* ‘firJ 8'1;>94'.': I^perimenieazâ{^iy''Teiişe'şl-e'‘V-n' n6ă' $eft}dC, gpee* tacoî!>niâdeHi.b!pm.' ap'riflfe -i'^TO, ''122v'cf.:iîli;t);',Eico:, D-Î5ti'^-lE'4!ip'r. \ da. 1 — IfJ.: spectacole şi ..(învechit)^ .şpeclacoluri (rom. i!1t.• $6),'’(mty'spkcîccoH- (krot. — rip./'N'. 't).). — §i: (învechit) sjiectâclu (pelimon, i. 267/14, antB-nescu, d.), speclâcul, spct&Pof,i! sjictâsfhitr (pi: spe-tachiuri) s. n. ¡■¡ţui. sţvecta(?t!!iuiniiir7spfe(5iaclfe^ M. VpetijSSWo. ¡adi" dp.;şj[3£crtaţ cpÎ9^.je, .pjijVAţjor. .la şpe^ta.cplp,gie': cqftţfl^4.„.ipijlfac&.s,oţt-(j}Mr4ţri(ff.; fpecifc^.(ogicâ,. ,Ţ cp^cp?b|ip1,i£63i;f5& f” ;.,u, ,j!2..,(Rai) .iŞjR.^ţ^qulşş. ^erfax.rpan'lă ,$¡¿¡¡4 insiil,obişnuit ţfi -jfifeţigţjfialşxrg., ¿ă ^-^dţlisimlf..psţ^ iqUa.\S£^tflţpicfii^.t cş^nţP- şM' iw.'.iîhl ^(4waI«9rţf«c; '¡-i:- 11- ((••/•. .CI .!: ■.: 'ii.--©% ila spcttacolbyic. 10568 sPectacul - 1332 - SPECTATOR SPEC'fACUL s. n. v. spectacol. SPECTACULAR, -Ă adj. (Livresc) 1. Care ţine de spectacol (2), privitor la spectacol. Cf. sciuban, d. S-au editat unele caiete documentare, dar ace'stea stnt mai mult legate de aspectul studiului literar decit de cercetarea fenomenului spectacular, T iulie 1968, 13. Ne-am convins de ,,teatralitatea“ acestei piese... şi de remarcabila ei paloare spectaculară, ib. Septembrie 1968, 17. Multe dintre piesele sale şi-au găsit prima întruchipare spectaculară aici. scînteia, 1969, nr. 8 193. Am mai semnalat aspectul deplorabil, sub raport spectacular, al majorităţii dramatizărilor şi a-daptărilor. cinema, 1969, nr. 4, 37. 2. Spectaculcs. Este.. . cu pulinfă a disocia glndirca teoretică din complexul mesianic. . . înlocuind. . . mesia--nismul cu o filozofie spectaculară, vianu, e. 80. Ne aflăm in faţa unui poet. . . atras de aspectul exterior spectacular al omului, contemp. 1953, nr. 178, 4/4, cf. dl, Dm. Lumea îşi dezvăluie latura intens spectaculară. v. rom. martie 1960, 78, cf. dn2. Scenografia . . . im se bizuie pe principiile generale ale unei estetici spectaculare, t august 1964, 26. Orice încercare de purificare,.. . cvittnd decăderea... pentru a elibera grandoarea spectaculară, este sortită eşeculuii cinema, 1968, nr. 6, ii. Ştiinţa a făcut in acest moment istoric un sall spectacular pe una din cele mai înalte orbile ale logicii dialectice. românia literară, 1969, nr. 52, 23/1. lntitnirea,. . . a corespuns siib aspect spectacular, multe goluri fiind aplaudate, sportul, 1969, nr. 658, 2/2. Generau spectacole de mare valoare spectacolară. t mai 1969, 60. Aveam nevoie de consfinţirea atît de pregnantă a unei lumi spectaculare, v. rom. martie 1970, 118. Ciţiva ani de practică încununată de spectaculare succese, românia literară, 1970, nr. 36, 6/3. Vehicula o inteligenţă fără spectaculare jocuri de artificii, ib. nr. 109, 6/1, cf. m. d. enc., dex, dsr. <0> (Adverbial1) Texi şi melodie constituie... un fenomen folcloric şi cîtiodată chiar spectacular artistic, călinescu, c. o. 342. El. făceă din specia catedrei o disciplină. . . de fantezie a culturii, mişcînd spectacular obiectul, românia literară, 1969, ni-. 53, 17/1. Vlrfurîle bisericeşti... n-au făcut decit să adere spectacular la această iniţiativă. v. rom. martie 1970, 57. (Substantivat) Spectacularul îşi subordonează- pitorescul, cinema, 1968, nr. 5, V, . r- Pl.: spectaculari, -e. — Şi: (rar) spectacolâr, -ă adj. — Din fr. spectaculaire. . SPECTACUI.6S,-OASA adj. Qare impresionează prin măreţie, prin fast, prin strălucire, p. e x t. prin importanţă, valoare etc. ; (livresc) spectacular (2) ; (rar) spectacologic (2). Migrenele. . ., greţurîle, ameţelile. . . înfăţişează numai o fracţiune spectaculoasă a urmărilor tdtunuluî.' teoboreanu, m. u. 190. Slokhokmul are o aşezare spectaculoasă, pe insule şl promontoriî. sadoveanu, o. xx, 479. Revoluţia aştrilor e prea spectaculoasă. călinescu, b. i. 7, cf. id. s. 185.’ Aceste eveni-mente... s-âu dovedit destul. de spectaculoase, şi- de lari. bl aga., H. 139, cf. 230. Bătăile dintre ei'erau mai mult spectaculoase decît ucigaşe." camil petrescu, o. ii, 49. Am eu grijă să-i prepar şi garnitura spectaculoasă. stancu, r. a. iii, 109, ef. id, ş. .188. Uocheiştii sovietici au luat conducerea „măreînd un punct spectaculos. scînteia, 1954, nr. 2 860. Desfăşurarea spectaculoasă a fenomenelor electrice .din atmosferă a fost privită cu spaimă, ctşman, fiz. ..ii, 212. Pricepută in căutarea şi găsirea de efecte spectaculoase, pas, z. iv, 21. Spaima iniţială dispăruse, rămăsese doar partea spectaculoasă, beniuc, m. c. i, 298, cf. 105. ■ Manevra, executată cu dibăcie, ¡xiate să ducă la o acostare spectaculoasă. tudoran, o. 149. Cheile însele de o frumuseţe severă şi spectaculoasă, preda, r. 346. Rezultatele cele mai spectaculoase le va cdirige pe tărîmul liricii, ist. ut. rom. ii, 259. Dezbaterea de idei se traduce printr-o spectaculoasă ciocnire de destine, t iunie 1964, 74. In piesă se pune la cale o spargere spectaculoasă, ib. octombrie 1968, 60. Să amintim... spectaculoasele realizări obţinute in fizică, chimie, biologie etc. contemp. 1969, nr. 1 169, 1/2. Soarele este la zenit pentru o clipă, apoi începe apusul spectaculos, v. rom. aprilie 1970, 117. Memoriile unor artişli. . . pot cunoaşte un succes mai spectaculos decit însăşi opera lor. românia lite-rarS| 1'971, nr. 121, 4/2, cf. m. d. enc,, dex, dsr. ■v* (Adverbial) N-au avut nevoie să-şi schimbe atît de- spectaculos veşmîntul. călinescu, s. 54. Se gesticula spectaculos, blaga, h. 69. Muzica reuneşte azi spectaculos extreme atît de antipodice. . . pentru că viaţa epocii... i-a impus-o. contemp. 1969, nr. 1174, 6/3. Refuză... imaginaţiei dreptul de a înscena spectaculos un amurg, românia literară, 1970, nr. 83, 19/1. *0* (Substantivat, n.) Au substituit spectaculosului şi rimelor goale crima şi jaful, sadoveanu, o. xx, 445. Poezia lui Coşbuc „incinta tocmai prin spectaculosul folcloric“, călinescu, în t septembrie 1966, 69. Acţiunea mizează foarte mult... pe spectaculos, ist. lit. rom. Ii, 652. Spectaculosul e tras din scene tari, cu grozăvii uneori gratuite, cinema, 1968, nr. 4, VII. .Evocă .. : oraşul şi natura în dinamismul şi spectaculosul lor. scînteia, 1969, nr. 8 223. Femeile le cuceream tocmai prin gustul meu pentru fast, spectaculos şi ceremonial. românia literară, 1970, nr. 76, 18/1. — Pl.: spectaculoşi, -oase. — Spectaeul + suf. :os. Cf. it. s p e 11 a c o 1 o s o. spectator, -oAre s. m. şi f., adj. 1. (Persoană) care asistă la un spectacol (2); privitor (2), (rar) ui-tător. Drama istorică... produce un asemene rezultat, transpuind pe spetatorul. . . in epoha evenimentului. asachi, P. r. 2/6, cf. negulici. Cadrul fixat de artist va. . . provoca în mintea spectatorului o activitate artistică. conta, o. f. 483. E-n rîndul îhtîi al spectatorilor. caragiale, o. i, 29, cf. iii, 192. Ion a fost mult mai bine î(iţeles de publicul spectator, gherea, st. cr. ii, 150, cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2. Reprezentanţii de teatru german cu vreo sulă de spectatori obişnuiţi. iorga, c. i. i, 189. Un spectator la teatru. anghel — IOSIF, c. m. ii, 5. La teatru se distribuie, pentru uzul spectatorilor, banalul „program“ cu rezumatul pieselor. în-plii ii, 215. O ţărancă bătrînă. . . e-n rîndul întîi al spectatorilor, ibrăileanu, sp. c,r. 254, cf. res-MERiŢĂ, D., cade. In toi teatrul nu se mai disting decit două fiinţe: nenorocita regină şi spectatorul, lovinescu, c. iv, 3,6. Manifestaţiile .de entuziasm continuau, susţinute viguros de publicul spectator, rebreanu, h. ii, 183. Se sldbUisc o adevărată nivelare intre autori şi spectatori, camil petrescu, u. n. 11. Vremea a adus, în fotoliile de orchestră şi în loji, spectatori mai puţin veliţi, în smoching şi in jachetă, c. petrescu, c. v. 79. De la primele dialoguri, simţi că sr ectalorul a intrat în acţiunea piesei, cocea, s. i, 118, cf. 109. Spectatorii nu mai puteau, de bucurie, sadoveanu, o. xix, 311, cf. scriban, D. 'Filme în care spectatorii îşi găsesc satisfacţie imediată, constantinescu, s. i, 47. Siguranţa mişcărilor şji aplombul glasului... izbutiră să cîştige pe spectatorii cei mai dificili, mihăescu, d. â. 217. Ce ar-fi teatrul fără spectatori? în plr ii, 642. Vâslele noi stadioane sportive... stan permanent deschise sulelor de mii de spectatori, arghezi, b. Î57, cf. 7. Spectatorii au remarcat... iluzia■ de imponderabilitate a balerinilor. călinescu, c. o. 225, of. 124. Poetul tragic urmăreşte să obţină o stare de tensiune... în spectatorul său. vianu, l. u. 44, cf. .589. A-mi face loc printre spectatori şi fără biletul de rigoare, blac.a, h. 148. Cere scuze, la teatru, spectatorilor din stalul posterior. ralea, s. t. i, 200. De jur împrejur, stejarii şi brazii. . . par spectatori instalaţi in fotolii, uogza, c. o. 169. Spectatorul vrea să vadă pe scenă adevărul despre timpurile contemporane şi despre sine. contemp. 1953, nr. 369, 4/4. Spectatorul trebuie să-şi dea seama că nu e convinsă, h. lovinescu, t. 193. Ajunse pînă la 10572 SPECÎAfORIËA - i33â - §PËCÎRAL parmalîcul care despărfea arena de spectatori. tudohan, r. 507, cf. 19, dl. Spectator care n-a prins încă firul intrigii, preda, n. 422, cf. dm, dn. Declaraţiile pe care un regizor le face... sînt totdeauna interesante pentru spectator, t septembrie 1962, 72. Nici măcar cel mai simplist spectator nu se opreşte la subiect, v. rom. decembrie 1964, 117. Ctntă muzica, spectatorii au înlemnit: programul e nemaipomenit, sorescu, u. 7. Spectatorul. . . [poate] să aleagă între a auzi vocea de pe ecran sau vocea spicherului român, v, rom. ianuarie, 1965, 186. Descifrarea disponibilităţilor sufleteşti ale eroilor, captarea atenţiei spectatorului. . . sînt virtuţi... întilnite la actori, scînteia, 1966, nr. 6 926. Primul spectacol... a trezii interesul spectatorilor bucureşteni. m 1968, nr. 4, 40. Regizorul lasă fiecăruia dintre fraţi posibilitatea să se dezvăluie spectatorului pe de-a-ntregul. scînteia, 1969, nr. 8 J77. Spectatorii au lăsat baltă fazele de fotbal, contemp. 1969, nr. 1 178, 2/5. Publicul spectator se amuzŞ. . . copios, românia, literară, 1970, nr. 34, 32/3, cf. m. d. enc., dex. <0> F i g. Vom fi în acelaşi timp actorii şi spectatorii unei grandioase epopei, c. petrescu, î. ii, 63. Sala era plină de spectatorii veniţi... să vadă gratuit opereta judiciară, teodoreanu, m. tj. 339. 2. (Persoană) care asistă la o acţiune în mod pasiv. V. martor (2). Cf. negulici, stamati, d. Am asistat ca un simplu spectaţoriu la evenimentele acestei ţări. russo, s. 200. Din cei alţi spectatori nimeni n-a putut susţine nici vederea, niei inima la executarea aceea, aristia, pi.ut. 255/17. Nici strigarea porunci-foare a lui vodă, nici compătimirea. . . spectatorilor nu toloşeau. sion, p. 164, cf. prot. — pop., m. d., antonescu, d. Cînd o navă se depărtează de port, un spectator care s-ar afla pe ferm o vede... că se cu fundă dedesubtul orizontului, drăghiceanu, c. 48. Este si-gur că omul nu a fost spectatorul pămîntutui tn epocile primitive, maiorescu, c. ii, 400. Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate... pentru individul constituit tn spectator? eminescu, p. l. 84, cf. 37, ddrf, barcianu, şăineanu2. Au fost simpli trecători prin viaţă sau spectaiori străini de înţelesul lumii, rebreanu, p. s. 198, cf. id. r. i, 2.65, resme-riţă, D., cade. O viaţă prin care am trecut spectator. c. petrescu, c. v. 351. Sala devenise iarăşi spectatoare. teodore an u, m. iii, 154. Am fost faţă, din intîmplare, la cîteva din acele şedinţe publice. Eram singurul spectator. sadoveanu, o. xx, 133, cf. scriran, d. Revista noastră se situează în mijlocul marilor evenimente nu ca spectatoare, ci ca participantă activă, in plr ii, 646. Urmăream, ca spectator pasionat..., evenimentele politice, blaga, h. 200. Atunci revoluţiile.. . sini mai brutale,... efectele pentru spectator mai triste ori mai vizibile, ralea, s. t. i, 80. Spectatorii albi şi roşii se luaseră la ceartă, pas, l. i, 279. Se grăbise să răspundă la apelul patronului. . . bucuros să ia parte, ca spectator, la vreo aventură, ca pe vremuri, vinea, l. ii, 271. Am fost spectatorul unic al... unei feerii, care a întregit feeria de azi după amiază, tudoran, o. 108. Se arată dezarmat în faţa primejdiilor şi-şi rezervă din nou un rol de spectator, v. rom. noiembrie 1964, 118. Aici, spectatorii... s-au aflat adunaţi in biserica Sf. Mihail. t august 1969, 93. 3. (Rar) Privitor (1). Orice spectator de tablouri are un dialog cu vizibilul, cinema, 1968, nr. 8, 22. — Pl.: spectatori, -oare. — Şi: (învechit, rar) spe-tatiir s. m. — Din fr. speetatcur, lat. spectator. — Spetatqr < it. spcttatore. SPECTATORIZĂ vb. I. Refl. (Neobişnuit) A deveni spectator. Unul vorbeşte, ceilalţi lac tn vid — ce-ar putea săvîrşî oare între timp? — spectatorizîndu-se. cinema, 1969, nr. 3, 36. — Prez. ind.: spectatorizez. — Spectator -j- suf. -iza. SPF.CTATRÎCE ,s. f. (Franţuzişm tavechit) Spectatoare (1). Cf> barcianu, alexi, \v. — Pl. : spectatrice. — Din fr. spectatrice. SPECTRAL, -Ă adj. I. Care are aspect de fantomii, asemănător cu o fantomă, fantomatic. Întregi sisteme De nebuloase siderale Răsar din lumile spectrale. macedonski, o. i, 54. Prin fereasiră mă fixează luna rece şi spectrală, ib. 124, cf. ddrf. Arareori, prin stepe, la zarea unui foc [magii] îşi zugrăveau în treacăt conturul lor spectral, an chel — iosif, c. m. i, 34. O uşoară aburçalâ de vînt.. . ne ţinea intr-un nimb de praf. . . şi ne făcea.. . şi mai spectrali, ibrăileanu, a. 117, cf. cade. Boldur Iloveanu a coborît, sprijinii de valetul lot atît de slab şi spectral ca el, c. petrescu., a. 159. Trampaiele înaintau spectrale, cu lumini împletite în şuroaiele apei. id. î. li, 15;8.' Natura îAtreagă, spectrală sub limbile de foc «are lingeau cerul, părea complice cu fatalitatea morţii, cocea, ş. i, 198. Fiinţa fumătorului ..: are şi o spectrală nuanţă palidă, teodo-reanu, m. u. 191. Eram tn ceaţă ca două corăbii fantomă, spectrali, istoviţi. ‘id. ib. 74, cf. scriban, d. [Soarele] Aruncă... Imense fulguraţiuni de fire C-o-nce-tineală leneşă, spectrală, călinescu, o. ii, 105. Degetele lungi şi spectrale aproape că atingeau revolverul. vinea, l. i, 103. Totul se va sfirşi in felinarul spectral din colţ. id. ib. ii, 162, cf. dl, dm, dn. O apă verde, moartă, ce-i reflecta chipul spectral, babbu, princ. 126. O bună scenă de noapte spectrală, ist. lit. rom. ii, 203. In permanenţă mişună arătări spectrale, diri arborele genealogic al romanului gotic, românia literară, 1969, nr. 33, 8/4, cf. m. d. enc., dex. -0* (Adverbial) Din pînza magului bătrin spectral priveşte Mona Lisa. românia literară, 1970, nr. 103, 11/3. + P. ext. Care nu existâ in"realitate; ilxizoriu. Ei nu trăiesc în laşul dealurilor şi al tăcerii — ci-nlr-uri spectral oraş profesional, clădit din procese, teodo-reanu, m. iii, 129, Lumea mea £ reală, jm spectrală ca a senzaţiilor, românia literară, 1970, nr. 66, 14/1. Du-mă spre ocean spectral, ib. 1971, nr. 130, 11/1. II. Care aparţine spectrului (II 1, 2), privitor la spectru; ca un spectru. Cf. barcianu, alexi, w., şăineanu2, resmeriţă, D., cade. Desfăşurind culorile-i spectrale, S.-ar înălţa deasupra noasiră ca un fald. roPÎRCEANU, p. o. 131. Totul este văzut... in strălucire spectrală, vianu, a. p. 106, cf. dl, dm, dex. *0* Analiză spectrală = metodă cu care se stabileşte prer cis compoziţia unui corp, analizindu-se spectrul emis de acel corp. Se ştie. (prin analiza spectrală) că ,aceste (Venus şi Mars) au aceleaşi elemente ca şi planeta Pămînt. maiorescu, l. 159, cf. şăineanu2. A descoperit metode de analiză aşa de precise pentru razele X cum e analiza spectrală pentru lumina vizibilă, arh. olt. i, 108, cf. cade. Cu ajutorul analizei spectrale s-a putut studia şi constituţia astrelor. macarovici, ch. 173, cf. dt, dl, dm, dex, dn3. (F i g.) Şi-a luat sarcina de a examina la faţa locului atitea din culturile de pe tot globul terestru, făcîndu-şi oarecum o meserie din analiza lor spectrală. Jn plr, ii, 624. Ultima sa peliculă încearcă o altă analiză, spectrală, a lumii de azi. cinema, 1968, nr. 12, 7. -v» Linie spectrală = a) imagine a fantei de intrare a unui spectroscop, care apare sub forma unei dungi de o anumită culoare; b) radiaţie electromagnetică (de o anumită lungime de undă) produsă printr-o tranziţie între două nivele energetice diferite. Se obţinea o linie spectrală unică. sanielevici, R. 79, cf. 70. Este alcăiuit din linii spectrale corespunzătoare tranziţiilor electronilor între nivelele energetice discrete ale atomilor, der, iv, 469. (F i g.) Aminteam... de linia spectrală a fiecăruia din cei trei crai. perpessicius, m. iii, 6. Instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obţine descompunerea unei radiaţii electromagnetice compuse In radiaţiile monocromatiçe componente. Intre sursa care emite radiaţii şi instrumentul spectral se 10575 SPEGTR OFOTOMETRIC - 1334 - SPECTROSCOP găseşte un mediu constituit dintr-o substanţă opacă. ltr2 xvi, 201, cf. dl, dm, dex. ^ (Adverbial) Procesul acesta... este descris spectral de ştiinţa logicii. ROMÂNIA LITERARĂ, 1971, 321*. 131, 10/2. — Pl.: spectrali, -e. — Din fr. speetral. SPECTROFOTOMtiTRlC, -A adj. Care aparţine spcctrofotometriei; privitor la spectrofotometrie; care se face cu ajutorul spectrofotometrului. Metodele spectro fotometr ic e sînt folosite... pentru studiul constituţiei diferitelor substanţe, ltr2, cf. m. d. enc., dn8. — Pl.: spectro fotometr ici, -ce. — Din fr. speetropliotom&rique. SFECTROFOTOMETRÎE s. f. Capitol al spectro-scopiei care se ocupă cu studierea spectrelor (II 1, 2) şi cu compararea intensităţii liniilor spectrale. Se deosebesc : spectro foto metr ia vizuală, ... fotoelecf.rică ..., fotografică, ltr2, cf. dl, dm, dn2, der, m. d. enc., dex. — Din fr. speetropliotoinetrie. SPECXROFOTOMÎTBU s. n. Instrument optic care serveşte la obţinerea spectrelor (II 2) de emisie sau de absorbţie ale substanţelor. Orice spectrofotometru cuprinde: o sursă de radiaţii, un sistem dispersiv. .. un sistem fote metr ic. ltr2, cf. dm, dl. Instrumentele corespunzătoare, numite spectrofotomeire. der iv, 468, cf. dn2. Spectrofotometrele sînt vizuale..., fotoelectrice sau cu înscriere directă pe placa fotografică, d. med., m. d. enc., dex. — Pl.: spectrofotomeire. — Din fr. speetrophotomdtre. SPECTRO GRAF s. n. Instrument pentru înregistrarea spectrelor radiaţiei electromagnetice (de la infra-roşu la radiaţia X) pe plăci fotografice. Specirografele sînt aparate care permit să se fotografieze spectrele. macarqvigi, ch. 171. Se folosesc numeroase tipuri de spectrografe. ltr2, cf. dl, dm, der, dn2. <0* (Urmat de determinări care indică felul sau tipul aparatului) A dat o teorie riguroasă a spectrometrelor cu focalizare semicirculară, definind puterea lor de separaţie în mod analog cu aceea a spectro graf el or optice, sanielevici, r. 71. După natura piesei dispersive, se deosebesc spectrografe cu prisme şi spectrografe cu reţea de difracţie, cum şi... spectrografe inter fer enţiale. ltr2. Cu ajutorul spectrografului de masă pot fi separaţi izotopii unui element, der. Specirografele astronomice folosesc pentru dispersia luminii prin prisme sau reţele. ib. Măsurătorile au fost făcute pe spectrograme realizate cu un spectro graf de tip Sonagraph Kay Electric Co. scl 1968, 12, cf. M. d. enc., dex. — Pl.: spectrografe. —■ Din fr. speetrograplio. SPECTROGRÂFIC, -Ă adj. Care ţine de spectro-grafie, privitor la spectro grafie; care se face cu ajutorul spectrografului. Existenţa... elementului Ra fusese stabilită... pe cale spectrografică. sanielevici, r, 19, cf. dn2. Analiza spectrografică a sunetelor vorbirii. l. rom. 1967, 293, cf. m. d. enc. — Pl. : spectrografici, -ce. — Din fr. spectrogrnphique. SPFXTROGRAFÎE s. f. Parte a fizicii care se ocupă de studiul spectrelor (II I, 2.) cu ajutorul spectro grafului. Cf. dn2. ^ (Urmat de determinări care indică specialitatea) [Lucrările] introduc remarcabile ameliorări in metodica măsurătorilor de radioactivitate (spectro grafia razelor beta), contemp. 1950, nr. 138, 1/3. Masele atomice (izotopice) se măsoară prin spectro-grafia c/e mase. sanielevici, n. 32. Numerele atomice au fost determinate prin spectregrafie de raze X. id. ib. 33. —- Din fr. speetrographie. SPECTROGRAMĂ s. f. Fotografie a unui spectru (II 1, 2) obţinută cu spectro graful; diagramă a unui spectru. Reproducem. . . spectro gramele de raze X ale mai multor nuclizi naturali, sanielevici, r. 80, cf. dn2. Măsurătorile au fost făcute pe spectrograme realizate cu un spectrograf. scl 1968, 12, cf. m. d. enc. — Pl.: spectrograme. — Din fr. spectrogramme. SPECTROHELIOGRÂF s. n. Instrument cu ajutorul căruia se obţin fotografii ale Soarelui în lumină monocromatică. [Spectrohelioscopul] e format, în principiu, ca un spectrohelicgraf. ltr2, cf. dl, dm, der, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -li-o-. — PL: spectroheliografe. — Din fr. speetroMIiographe. SPECTROHEEIOSCâP s. n. Instrument cu ajutorul căruia se obţine imaginea monocromatică vizuală a Soarelui. Cf. ltr2, der, dn2, m. d. enc. — Pronunţat: -li-o-. — Pl.: specirohelioscoape. — Din fr. spectroh&ioscope. SPECTBOMÎTIUC, -Ă adj. Care aparţine spectro-metriei, privitor la spectrometrie; care se face cu ajutorul spectrometrului. Cî. cade. Numărul liniilor cunoscute în spectrele discrete a crescut o dată cu perfecţionarea metodelor spectrometrice. sanielevici, r. 85, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — PL: spectrometrici, -ce. — Din fr. speetrom&tri'que. Sl’ECTROMETRÎE s. f. Tehnica utilizării speetro-nietrelor. Ci. caee. Spectroscopia şi spectrometria ra-zelor nucleare, sanielevici, r. 66. Spectrometrul tip Danijsz. . . este destinat spectro metr iei de raze ¡3. id. ib. 68, cf. m. d. enc., dns. — Din fr. spectrometrie. SPECTROMETRXJ s. n. Instrument cptic pentru studierea spectrelor (II 1, 2). Cf. cade. Spectrul radiaţiei analizate cu spectrometrul. lte2, cf. dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. «y* (Urmat de determinări care indică felm) Prototipul spectro metr dor magnetice cu ctmp transversal omogen şi focalizare semicirculară se datoreşte lui J. Danysz. sanielevici, r. 68, cf. 67. După natura dispozitivului de dispersare a radiaţiei, se deosebesc spectrometre cu prisme, spectrometre cu reţete şi spectrometre mixte. ltr“. — Pl.: spectrometre. — Din fr. speetromfetre. SPECTROSC6P s. n. Instrument optic folosit pentru observarea vizuală a spectrului emis de o sursă de lumină. Din examinarea luminii solare cu iwectro-scopul ne facem o idee despre substanţele din care e compus Soarele, conta, o. f. 484. Aparatul care ser-| veste pentru a analiza natura corpurilor prin această i metodă se numeşte spectroscop. poni, f. 384, cf. barcianu, alexi, w., şăineanl2, resmeriţX, d., cade, scris an, d. Spectrul luminii analizată la spectroscop nu se prezintă sub aspectul unei bande continue, enc. tehn. i, 102. Gînd se studiază la spectroscop lumina transmisă, se văd, în spectru, lacune negre, macarovici, ch. 173. Puterea de separare a spectroscoapelor de acest tip fiind redusă, ele nu mai prezintă azi decit un interes istoric, sanielevici, r. 68. Un spectroscop e constituit, in principal, dintr-un colimator, . .. dintr-o piesă dispersivă şi o lunetă, ltr2, cf. dl, dm, der, dn2, m. 10588 âPEC TROSC OPlC - Î3S5 - SPECTRU d. enc., dex. <0> (Urmat ele determinări eare indică felul) Pentru nevoile metalurgiei. .. s-a realizat. .. un spectroscop industrial portabil, menit să execute analize calitative direct in atelier. contemp. 1953, nr. 362, 5/2. După natura piesei dispersive, se deosebesc şpee-troscoape cu prisme şi spectroscoape cu reţele de difracţie. ltr2. — Pl.: spectroscoape. — Din fr. speetroscope, germ. Spektroskqp. SPECTROSCOPIC, -Ă adj. Care aparţine spectroscopiei, privitor la spectroscopie; care se face cu ajutorul spectroscopului. S-a putut ccnstata prin cercetare spectroscopică. . . hemoglobina în cantitate mare. babeş, o. a. i, 82, cf. cade, dl, dm. Metodele precise şi rapide de analiză spectroscopică pătrund tot mai mult în domeniul tehnicii, der iv, 469, cf. DN2, M. D. enc., dex. <0* (Glumeţ) Am avut fericirea de-a saluta în mijlocul nostru pe sfinţitul arhanghel Găvril... Entuziasmul spectroscopic ce-l simţim nu-l putem descrie, decit poate să-l arătăm aplicînd razele R’dntgen. agîrbiceanu, a. 231. — Pi.: spectroscopici, -ce. — Din fr. speetroscopique. SPECTROSCOPIE s. f. Parte a fizicii care studiază spectrele (II T; 2). Graţie spectroscopiei... începem să cunoaştem structura chimică a astrelor. marinescu, p. a. 72, cf. cade, ltr2, dl, dm. O metodă nouă de radiografie industrială, bazată pe metodele spectroscopiei radiaţiilor, scînteia, 1960, nr. 4 860. Cu ajutorul telescoapelor puternice, a spectroscopiei. .., oamenii de ştiinţă au reuşit să stabilească numeroase proprietăţi fizice fundamentale ale planetelor, geologia, 6, cf. dn2. Astăzi nu se mai poate vorbi... despre cinematografie fără participarea unor discipline, cum ar fi... fotometria şi spectroscopia, scînteia, 1965, nr. 6 659. A absolvit Facultatea de Fizică a „Universităţii Bucureşti“, specialitatea spectroscopie, ib. 1969, nr. 8 217. Am să fac şi spectroscopie, ib., cf. d. med., m. d. enc., dex. <0> (Urmat de determinări care indică felul) Bazele spectroscopiei nucleare au fost puse încă din primii ani ai secolului nostru, sanielevici, r. 66. După natura spectrului, respectiv a mijloacelor utilizate pentru determinarea lui experimentală, se deosebesc spectroscopia optică... şi spectroscopia radioelectrică. ltr2. [Spectroscopia] moleculară.. .este in special spectroscopie de absorbţie, d. med. — Din fr. spectroscopie. SPÎCTRU s. n. I. 1. Fiinţă fantastică imaginară, apariţie, arătare, fantasmă, fanto-m ă, nălucire (1), spirit, vedenie, viziune, (învechit şi regional) nălucitură, (regional) necurăţenie (II 2), pater2 (2); s p e c. strigoi; nălucă (1). V. fantomă. Cf. negulici, stamati, d. Prin ce mijloc se poate fixa această imagine... care este ca o umbră fără corp, trecătoare ca un spectru (o vedenie) în vis? barasch, m. iii, 16/30. Sînt multe basme de arătarea spectrelor (stafiilor)... a cărora esplicaţiune este iluziunea optică, ib. 33/1, cf. prot. -- pop., n. d., antonescu, d. Călăreţii, pe-n-tinderea pustie, Precum doi spectri gemeni minaţi de-o vijelie, alecsandri, poezii, 288, cf. barcianu, v. Acest spectru apare... înainte de miezul nopţii, lm. Spectrul se mişca încet, solemn, caragiale, o. ii, 339. Cu ochii pironiţi în tavan, holbaţi ca de spaima unui spectru. vlahuţĂ, s. a. ii, 207. Merişescu era palid ca-n faţa unui spectru, id. ib. 342. începe iarăşi să-l tortureze evocînd spectrul mortului, gherea, st. cr. ii, 259, cf. ddrf, alexi, w. Nimeni nu mai crede în apa-riţiuni de spectre, şaineanu2, cf. resmeriţX, d., cade. Sînt spectrul omului bătut în cuie. minulescu, vers. 260, cf. scriban, d. Spectrul profilului eminescian apare în ungherul cel mai îndepărtat al biroului. mihaesgu, d. a. 172. întruparea unei raţiuni ce venea să alunge spectrele, blaga, h. 66. Sălciile... par vrăjitoare. . . înţelese cu spectrul din apă. bogza, c. o. 198, cf. id. a. î. 243. Ei tocmesc vrăjitori dibaci, să alunge temutul spectru, v. rom. martie 1954, 247. Ne-am despărţit livizi, storşi de viaţă, ca doi spectri în faptul dimineţii, vinea, l. ii, 172, cf. dl, dm, dn. [E] torturat de spectrul mamei moarte, t decembrie 1964, 54. Este o dramă halucinantă, cu o ghicitoare, un spectru, un omor etc. m 1968, nr. 6, 20. Bolinti-neanu dispune... de o excepţională capacitate de a exprima... fantasticul plastic, asociind spectrelor stihiile. românia literarX, 1969, nr. 26, 12/2, cf. m. d. enc., dex. <£> F i g. Puii lor de zmei Se duc trăgînd doi spectri de umbră după ei. alecsandri, poezii, 288. ^ F i g. Fiinţă care are aspect de fantomă (datorită slăbiciunii, palorii etc.) Această muiere e un spectru. lm. De jgheab doi spwtri gîrbovi se reazimă cărunţi. petică, o. 101, cf. şăineanu2. Se desfăcea vreo perdea şi lăsa să se vadă două spectre, două capete de femei, palide, îmbătrînite. agîrbiceanu, a. 546, cf. resme-riţa, d., cade, scriban, d. Printre ziduri igrasioase şi reci, trec spectrele puşcăriaşilor tuberculoşi. bogza, a. î. 339. 2. F i g. Ceea ce produce spaimă; pericol persistent. Spectrul cel neadormit Ce ţinea glndirea-n fiare, Libertatea L-a trăznit. bolliac, o. 193. Un sprijin pe care îl datorează spectrului ce au înfăţişat Europei ca un potop, ghica, c. e. ii, 342, cf. i, 36, barcianu, v. Toate sînt pentru voi spectre şi spaime, lm. Spectrul morţii nu mă-nspăimîntă. anghel — iosif, c. l. 216. Falşii idoli ai măririlor lumeşti, îndărătul cărora, neostenit, el proiectează spectrul sinistru al morţii implacabile şi obşteşti, lovinescu, c. iv, 95. Spectrul morţii se ţinea de noi ca umbra, brăescu, a. 226. Spectrul războiului ţărănesc a făcut să amuţească pasiunile şi rivalităţile dintre ei. oţetea, t. v. 233. Prea a trăit ... cu spectrul morţii în faţă, prea era stăpînit de prezenţa catastrofei iremediabile, constantinescu, s. iii, 175. Spectrul crizei este din ce în ce mai evocat în U.S. A. contemp. 1948, nr. 105, 9/5. Un. ., mijloc al doamnei Far far a de a îndepărta spectrul bâtrîneţii era evitarea femeilor bătrîne. călinescu, iî. i. 400. Spectrul nevoii a rămas mereu prezent în zarea lui Schiller. vianu, l. u. 339. Noi griji familiale şi sumbre spectre începeau să ne dea tîrcoale. blaga h. 143. Omenirea, scăpată de spectrul foamei, devenise optimistă, ralea, s. t. i, 141. Garantează oamenilor. . . dreptul la muncă, punîndu-i... la adăpost... de spectrul şomajului. scînteia, 1953, nr. 2 746. Ele ameninţă cu spectrul formalismului, al lucrului „în sine(i. v. rom. ianuarie 1954, 161, cf. dl, dm, dn. Procesul surd al uitării, încetinit de spectrul aducerilor aminte, cinema, 1968, nr. 3, 8. Tovărăşia zidarilor înlătură spectrul nefast al singurătăţii, t ianuarie 1969, 68. Se lăsase iai'ăşi. marea linişte a vieţii provinciale, cu spectrul mizeriei şi al marasmului, românia literară, 1970, nr. 78, 1/3. Simpla ei mărturisire atestă existenţa in conştiinţa noastră a unui spectru, a unui sentiment de culpă. ib. 1971, nr. 121, 4/2, cf. m. d. enc., dex. II. 1. Totalitatea radiaţiilor electromagnetice emise de un corp ceresc, dispuse în funcţie de lungimea lor de undă sau de frecvenţă, înregistrate pe cale fotografică sau fotoelectrică; s p e c. (şi în sintagma spectru solar sau, învechit, spectrul soarelui) ansamblul radiaţiilor electromagnetice emise de Soare. Cf. stamati, d. Trandafirul... este roşu... pentru că a absorbit celelalte color$ ale spectrului şi ne-au reflectat colora roşie. barasch, m. i, 11/6. Lumina albă... este împreunarea sau unirea tutulor colorilor simple, .. . roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet, care toate se arată în spectrul sol ar iu. marin, f. 221/13. Lumim pe care ne-o trămite soarele.., este compusă de şeapt< raze colorate care formez spectrul solar, drăghiceanu, c. 22. Spectrul soarelui se produce prin decompoziţiu-nea luminii în colorile ei. lm. Spectrul solar se compune în realitate de trei spectre, poni, f. 388, cf. bar IG50* SfËCTfttj - I3âê - §PÈCÜLÀ CIANU, ALEXI, W., HESMEHIŢA, D. AtmOsfel'0 tflCOrţjură-toare absoarbe eea mai mare parte a razelor ultraviolete, lăşînd să ajungă pl.nă la noi numai o parte a. spectrului solar, marinescu, v, a. 41, cf. scrib an, .D. Un spectru salar pur nu, este continuu, macarovici, ch, 174. Diferitele culori ale spectrului solar, vianu, l. u. 332. .Nu toate razele care compun spectrul solfir au aceeaşi intensitate, agrotehnica, i, 75. In urma ab-şorbjiei datorite unora dintre gazele atmosferei solare, pe acest spectru apar linii întunecate, ltr2, cf. dl, dm. De obicei, la stele, spectrul este continuu (de la roşu la violet In partea vizibilă) şi pe el se disting linii sau benzi care pot fi luminoase. î>er. In cazul Soarelui, spectrul său (spectrul solar) este brăzdat de linii întunecate..ib. Fasciculul de faze este concentrat asupra urmi singur punct incolor, tocmfli pentru a nu se dispersa intreuti speetm. gQntesîB,. 19.69, ţir. 1:800, 3/4. Spectm slelar. m..d. enc., cf. dex, ON8. + (Şi, învechit,.în sintagma spectru prismatic). Imagine a spectrului (II 1) cure se formează pe peretele unei camere obscure, pe o hlrtie albă etc. Dirtd, peşte o prismă mai multe raze soreşti, şi prinzlndu-le In dosu-i, intr-o cameră întunecată, pe o tablă albă, precum pe p filă de hlrtie, vi-dem un fenomen colorat, numit spectru prismatic. $TA.v,vri, F; 74/13. 'V(^ ieşi pe perete ţn dreptul prismei . .. o imagine care se cheamă spectru . ■, , din care radele roşii şi piolele se vor arăta la amîndouă capetele. BARAŞCH, M. III, 37/27, cf. PROŢ. — POP., N. D., LM, oade. y- F i g. Joc de lanternă magică prin care s-au i.vit tot felul de spectre ale cazului regim şi subiect in faptazia gramaticilor noştri, philjppide, p. 58. Dă-mi spectrul verde-ai zilelor de-apoi. minulescu, vers. 150. Frenezia pripirilqr cucoanei B. reconstituia tragic... spectrul amărăciunii din ochii mamei. klopştocjc, p. 261. Scriitorul aifăscgcit, Iritr-un larg spectru metaforic, poveşti moderne. contemÎp. 1969, ţir. 1 173, 4/5.' Toată cultura omului şi dezbaterile ei îşi au spectrul undeva pe banda modurilor verbului, românia literară, 1969, nr. 35, 14/1. . 2. Ansamblu de frecvenţe ale radiaţiilor simple care compun o radiaţie. electromagnetică cflmpusă. Cf, LTR2, DL, DM; DER,.M. D. ENG., DEX, DN*. “y" Spectru (de. raze sau de radiaţie), x = spectru (II 2) al radiaţiilor electromagnetice eu frecvenţe mai înalte decît cele ale radiaţiilor ultraviolete. Aceste grupe de radiaţii constituie spectrele de raze x ale elementelor. macarovici, ch. 185> Ar. fi de aşteptat ca spectrele x caracteristice. . . să difere de. spectrele, similare excitate prin bombardament de raze., catodice, sanlelbvici, r. 26. Frecvenţa unei aceleiaşi’ linii din spectrul de radiaţie’ x depinde de numărul. atomic <ţl elementului emiţător, ltr2, cf. dl, dm. Spectru atomic == spectru (112) caracteristic unei anumite specii atomice care se obţine prin trânziţihale electronilor în atomii elementelor. Cf. M. D. enc. Spectru molecular = spectru <11 2) creat prin tranziţii între nivelele energetice ale moleculelor care, se află în stare liberă. Cf. m. d. ^no. 3. Totalitatea liniilor de cîmp ale unui magnet, ale liniilor de.fluid în mişcare eţc. sau reprezentarea lor intuitivă. Cf. m. d. enc., dex. 4. (Şi în sintagmele spectru acustic, spectru sonor) Ansamblu al amplitudinilor componentelor armonice ale unui sunet. De pe întinderea sumbră a oceanului, se înalţă cu zgomot asurzitor un spectru Uriaş, vianu, l. u. 153. Un spectru acustic poale fi reprezentat grafic. lţr2. Jn cazul unui zgomot, spectrul acustic e un spectru continuu, ib. Să lăsăm creaţia muzicală concretă, cu specularea sunetelor indeterminabile practic, cu spectrul sonor tulbure, contemp. 1969, nr. 1 181, 6/5. 5. Ansamblul valorilor fizice pe care le poate lua o mărime in condiţii date. Cf. ltr2, m. d, enc., dex, DN8. 6. (Geogr.; şi în sintagmele spectru floristic, spectru biologic) Raportul cantitativ, exprimat In procente, dintre familiile de plante care alcătuiesc flora unui ţpfityriu oarecare. Cf. ltr2, der, dn8. . — PI. : .spectre şi (învechit,, m.) spectri. — Din fr. spectre, lat. spectrnm, germ. Spelctrum. SPÉCUIj s. n. 1. (Latinism învechit) Oglindă. O astfel de-ntimplare. . . D-a se mira In apă ş-a se vedea pe sine Ca însuşi intr-un specol. heliade, o. i, Ş69, cf. stamati, d., barcianu, v. [Rază] ce-n speculi răs-frînte lumina tndoioş. eolintineanu, ap. şXineanu, d. ii. cf. lm, şeşmeriţX, ». <► Fi g. Găsesc in această piesă lin specol magic tn care se reflectează toate crimele. iilimon, o. ii, 335. 2. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se poate dilata temporar un conduct natural (cavităţi n&zale, conductauditiv etc.) dînd posibilitatea examinării lui. Şpeclu de nas. lm, cf. bianu, d. s., res-MŞBIŢÂ, D., CADE, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM, DER, DN2, D. MED., DEX. . — PI, : specule şi (rar.) speculi (şXineanu, d. u.). — Şi: spéculum (cade, ltr2, dl, dm, der, dn2; pl. specaLuTnwi, ltr2) s.. n., (învechit) spécula (stamati, p.) •£, j.,. spéelM» .(wî), «iei» s, n., spécol subst. — Din lat. speculum, fr. spéculum. — Spechlu < it. speechio. SPECULA vb. I. I. T rari z: (în dicţionarele din trecut) A observa (3) cu atenţie. Cf. drlu, i. golescu, c., antonescu, d., prot. — pop., n. d., lm. 2. Iiitranz şi t r an z. A face operaţii comerciale, fţnaiiciare, etc. ; (învechit) a specularisi (1). Cf. va-lian; v. Cine ar îndrăzni să speculeze cu o marfă ce neştihe nu ştie a o conserva? (a. 1849). doc. ec. 959, cf. stamati, D., POLizu. A a devenit milionari specu-lînd un mic capital în grîne... lină, vile. ghica, c. e. i, 209. Cumpărarea şi vînzarea Multă lume-au spi-câlal ! sion, poezii, 61/2. Grecul ce-n onoare, vine-aici à spicula,ici. ib. 268/14. Un cultivatQriu... nu are îndemnările comerciantului spre a specula şi el asupra preţurilor, i. ionescu, b. c. 306/17, cf. prot, — pop., n, D., antonescu, D., barcianu, v. Nici un boier mare nu a speculat in funcţiile publice. bOlintineanu, o. 422, cf. lm, ddrf, alexi, \v., şăineaniA Trebuie... p'e aceste „vremuri critice“ şă, speculăm numai cu zahărul şi jocul de burşă? în Plr ii, 255, cf. reşmehiţă, d.., cade. Arendaşii se îmbogăţeau speculind asupra învoielilor agricole, sadoveanu, o. xix, 140, cf. scriban, d. Cit à cîştigat banca numai îhtr-o lună şi numa: din- difereiiţî: trei milioane la zahăr, şase milioane la Biirsă, cinci milioane la valută.. . şi mai rămîn patru luni de speculat. arGhezi, l. 50, cf. dl, dm, dex, dn3. Vrei să şpiculezi ceva de stai pe-aici ? mat. dialect, i, 96. ^ Refl. pas. Acţiile slujesc de monedă şi se speculează cu clştig sau cu perdere.. asachi, l. 832/45. ^ R.eîl. (învechit, rar) A se îndeletnici .cu operaţii corijerciale sau financiare. Nu cerem de la cinstita ctrmuire a ne face nouă vreo părtinire, căci... şi noi înşine, care nu speculăm, respectări. înaltele puneri la cale (a. 1846). doc. ec. 901. , 3. T r a n z. A obţine cîşţiguri necinstite profiţînd de, unele împrejurări favorabile; (complementul indică oameni) a înşela (profitind de împrejurări) ; p. ext. a exploata. Stăpînii săi specula puterea şi munca sa, fără ca să se împărţască şi ea de vreo bucurie, fm (1845), 2402/-7. Recrutează un ciocoi... şi speculează printr-în-sul pînea nenorociţilor funcţionari, filimon, o. i, 98. Tu-i vei specula moşiile, id. ib. 144. Iţi place... prin e/esuri proaste să speculezi mulţimea, alecsan-DRI, T. II, 157, Cf.. DDRF, BARCIANU, RESMERIţX, D. I-a răspuns insolent că vine in averea lui necinstit speculată de Badea atîta vreme, galaction, o. A. ii, 91. Societatea aşa cum e. .'. e un complot al bogaţilor şi al tiranilor pentru a specula norodul, c. petrescu, î. ii, 89. Arendaşii nu cultivau aiît moşiile, cit speculau braţul de muncă, sadoveanu, o. xx, 132, cf. scriban, d. Cerea pentru orice muncă, oricît de grea, 2 lei de ţigări. Toţi ii speculează tn chipul cel mai crunt, căl-i-I NÇSC1), C. O. 21, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. -O» 10593 SPECULA - 133^ — spşcula^t Refl. pas. Prin unele ptyrţi s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculează ţărtfnii pînă la exasperare. bbbreanu, B. i, 168. Rejl. impers. In barăcile lor, ţi [soldaţii] sini mai rău decît vitele. Se speculează asupra hranei lor, aşupra vestimentelor lor. bolinti-neÂnu, o. 140. .4. Trajiz. (Folosit şi a b s o 1.) (Complementul indică mai ales şituaţii favorabile) A folosi pentru a dobîjidi avantaje personale. Eu mă mir de line, — gîflSieşti a mă ţnşăla? Armi vinde a mea ruşine şi pacea a spicula? heliade, o. i, 411, ei. i. golescu, c., valian, v. Dar .bine, UcMasule, ce le-a silii a specula amorul meu, nevinovăţia mea, inima mea? pr. dram. 234. Asachi... a ştiut sfi şpeculeze cunoştinţele sale enciclopedice. ,sion, p. 406. Trîntorii părăsiţi ce s-au introdus de o bucată de vreme tn societatea românilor, speculînd. alecsandri, o. p. 48. Specula buna-credinţă a oamenilor oneşti, lm. Acest tînăr... voieşte să speculeze naivitatea şi sentimentele familiei, garagiale, o. iii, 275. Specula favoarea poporului, şăineanu2. Unii au trăit pe socbleala semenilor lor, speculind patimile, nevoile, ambiţiile ori diferitele slăbiciuni cari sînt inerent legate de firea omului• anghel, pr. IOV. Sentimentul patriotic... e... speculat cu succes, id. ib. 191. Furnicau printre ţărănime şi speculau, Intr-un mod infam, musteţile şi ochii mici de tătar ai bietului 'Vtrgolici. hogaş, dr. ii, 132. Ceilalţi sarmaţi. . . erau... atraşi ia amiciţia romană. . ., prin rivalităţile' lăuntrice .dintre dlnşii, bine speculate de romani. pârvan, G. 109. In ultimul timp, mai ales scriitorii au . speculai g.devăr.ul că. nu gxiştă oameni „numai buni“, şau „ritmai răi“, gamil i?etrescu, u. n. 64 Specultndu-şi indignarea, Olguţa trecu pragul tnchi-ztnd uşa. teodoreanu, m. i, 309. Speculînd. . . comicul reducerii la absurd... transformă tn proză unele din versurile contimporanilor săi. vianu, a. p' 100. Moş Costache... specula cu umilinţă această situaţie. călxnescu, e. o. i, 50. Or să încerce să te compromită ... or să-ţi speculeze fiecare greşeală, v. ' rom. martie 1954, 27. Eroul nostru. : . vroia... să speculeze pînă la capăt avantajul, ib. iulie 1954, 291. Nu văd ce se 'poale specula din mine. vinea, l. i, 133, cf. dl, dm. Specula cele mai mici neînţelegeri dintre subalternii lui. barbu, ş. n. ii, 121. întregul discurs speculează această norocoasă idee. ist. lit. rom. ii, 44-5. Succesele uriaşe ale fizicii sînt speculate in vederea sprijinirii ideii că „materia se matematizează“. v. rom. mai 1963, 97. Speculează abil posibilităţile de animaţie ale unui fir de lină. cinema, 1968, nr. 6, viii. Văd că-fi place să speculezi orice amănunt. BitE-bân, A. 60. Specula cu folos renumele de „conştiinsios, om de nădejde, priceput“, scînteia, 1969, nr. 8182. E mult mai anevoios... să ne speculăm defectele. contemp. 1969, nr. 1 176, 6/2. Numărul redus de pagini al operei lui. . . a fost. . . speculat de detractorii săi, care l-au considerat de aceea >un scriitor minor. românia literară, 1970, nr. 107, 4/2, cf. dex. -v* Intra nz. (Rar; urmat de determinări introduse prin prep. „asupra“) -Mă încredinţai că avea inimă acel călugăr; mă puse-i, dar, a specula asupra nevinovăţiei lui. filimon, o. 1, 300. Pictura pornografică. . . speculează asupra simţimenlelor erotice, pentru a face bani. gherea, st. ca. i, 224. El a speculat exclusiv asupra dispoziţiilor amicale ale curţii de la Viena. oţetea, t. v. 345. 5. T r a n z. A vinde eu suprapreţ (profitînd de1 anumite Împrejurări ecpnomice şi sociale); a face speculă (3),(învechit) a şpecularisi (2). V. negustori (1), precupeţi; trafic a, (învechit şi regional) pre-cupi. Au cumpărat vreo 300 rîmători de peşte Dunăre, din Ţara Turcească, ca să-i .speculeze in llrgurile Transilvania (a. 1Ş46). doc. ec. 895, cf. barcianu, res-merijă, d., cade. Negustorii. .. au căutal să retipărească şi şă speculeze ..aceste cărţi vechi• sadoveanu, o. xix, 50. Supralicitam la nemurire, pînă luam casa. Pe urmă o speculam, lichidînd treptat datoriile. CXli-nescu, s. 181, cf. dl, dm. Vina va fi a celor ce-au cumpărat terenuri .ca să le speculeze; în lţ>c să. construiască- v. rom. ianuarje 1965, .27, cf. dn2, dex. .<> R e f 1. pas. Vreme-a fiind a s.e .specula producle d,in recolta acestui an, ar fi păcat să. suferirri aceeaşi pagubă pă. nedrept (a. 1846). do,c. ec.’ 902. + (Complementul indică cumpărători) A înşela vînzlnd mărfuriţe. cu suprapreţ. Cf. barcianu, ddrf, dl, dn2. G. Iritranz. şi (rar) tranz. A'face deducţii (filozofice, ştiinţifice), teoretizlnd in mod formal, fără legătură cu practica. Cf. stamati,'®., polizu, prot. — pop., n. D., barcianu. Cine specuiă'insă nu e de regulă practic, lm. Gtnd eu percep lucrurile din lumea exterioară sau speculez asupra lor, atenţiunea mea este... îndreptată asupra acelor lucruri, conta, o: F. 109. Esteticii metafizici... au început să speculeze asupra noţiunii abstracte a frumosului, a atţ'ii. gherea,' st. gr. ii, 26, cf. ŞĂINEANU2, resmbKiţă, b.' Ştiinţa naturală, ea, -care nu speculează, ocupă mereu din terenul de pînă’ acum al filozofiei, babeş, o. a. i, 8, cf. cade, scriban, D. dl, dm, dn. Nu era un.lruc, nu era un efect stilistic, degeaba speculam, cinema, 1969, nr. 6, 13. Acest filozof: a preferat, întotdeauna, să specu- leze asupra existenţei active, a praxisului. • românia literară, 1969, nr. 22, 22/3. Ginditorul. . . va specula asupra unui eon dogmatic: ib. 1970, nr. 84, 8/1. Min-. tea omului... nu încetează'să speculeze, încercînd să-şi găsească'o identitate şi un limbaj, v. bom. martie 19*70, 84. Speculam doar raţion'aice se Intîmpla în cabinetul unde intrase Marta cii doctorul, românia literară, 1971, nr. 128, 18/3, cf. dex. + R e f 1. (Regional) Â-şi face calcule, socoteli (Vilcele — Turda). Măşpiculez cum să-mi iasă socotelile mai bine. mat. dialect, i, 96. — Prez. ind.: speculez şi (învechit) specul, (Învechit, rar) speculesc (dSlu). — Şi: (învechit) spieulâ, (regional) şpiculâ vb. I. — Din fr. spc'culpr, lat. speculări. SPECULANT, -Ă s. m. şi f., adj. 1. (îpxechiţ) (Persoană) care face speculaţii (î); (sens curent) (persoană) care face speculă (3); (rar) speculativ (3), (astăzi rar) speculator2 (Şl) ; p. e x t. iţegus.tor; căniă-tar. Mulţi speculanţi... zleicsc toată, sudoarea norodului. golescu, î. 24. Se vede. . . o sporitoare ţiiţindere a pomerţului... pentru.care mulţi speculanţi .sireini caută a se a?[e]za aice. ar (183(jj, 1211/19. Puternici speculanţi africani aducea .din lăunlru ţărei ' furţite seau robite cele de a lor compatrioţi. Uj. (1.833 Mulţi din sarafi, neguţători' şi alţi speculanţi dii prin oraşe, tţrguri şi sate. . . au găsit piirlej a ţfiirebuinţa pentru ai lor folos feluriţtii ele elimpţne, nepotrivite la dram (a. 1834). doc. ec. 549. Porunci, .'."ca .şa se poprească intrarea aceii monede ce să aduce de către asemenea speculanţi (a. 1834). ib. 557. Să nu să dea mijloc de a*şi unelti speculanţii ale lor meşteşugiri (a. 1837). ib. 652. Neguţătorii. . . care duc şt aduc'diferite lucruri trebuincioase tn £iat:şi se numesc speciilanfi daca se neguţătoresc cu vite, .grAm, sqce .şi atlete, ge-nilie, g. 135/8. Speculanţii de pe loc Pe la boite marfa cară Ca s-o vindă-n iarmaroc, asaphi, fa^ulis, 84/20, cf. VALiAţj, v. Nici'un speculant '(lin ' Uj}mria‘fşau Tranşilp.ania riu ăpu bărbăţia j[e a ş.e îfiş0.rcji.iă cu adunarea griului, or (183Ş)), l-K6?/29. Cumpărătorii spiculanţi spălîndu-o [lina] o şi ‘trimet peste graniţă (a. 1841). doc. ec. 754. Să privegheze a nu să urma de către speculanţi daravelurile lor cW piiatră mai grea sau mai uşoară declt a Vistieriei (a. 1842). ib. 763. Particularii speculanţi fiin;d popriţi a intrqdfice tn Prinţipat parale mărunte (a. 1845). ib. 873. -fylă.nflf-tirile arenduţte pe la oameni speculanţi (9. 1845). uţri-c^riul, v, 3.62/14. Multe pricini s-au ivit la cirtriuire din partea locţiitorilor .satelor cu neguţătorii spiculanţi (a. 1846). doc. ec. .887. Speculanţii de vin fabrică de acesta [şampanie] prin mijlocul carbbnatului de sudă şi de acid tartar ic. brezoianu, a. 61-1/5, cf. s?ta-mati, d. Avem proprietari, amploiaţii bogaţi, speeu- 10594 SPjECfcLAft — 1338 - SPECULATIV lanţi, poeţi, advocaţi, rcsso, s. 35, cf. polizlV Speculantul lacom, pe lingă miile ce voia şă cîştige, perde şi suta ce scoate din pungă, ghica, c. e, i, 254, cf. barcianu, v. Discursul unui speculant neruşinat şi îndrăzneţ. gHebea, st. cb. i, 350, cf. ddrf, alexi, w., şăi-neanu2, resmeriţă, d., cade. Scumpetea provocată de speculanţi, sahia, n. 206. Negustorii şi speculanţii urcă preţurile, sadoveanu, o. xix, 190, cf. scbiban, d. Proletariatul trebuie să distingă, să facă o deosebire. .., între ţăranul muncilor şi ţăranul speculant, co.ntemp. 1949, nr. 162, 15/4. Ce mă? Cit ai zis?... Nu ţi-e ruşine, măi speculantule? v. bom. noiembrie 1950, 31. Imaginea ţăranului cupid, cotropitor, speculant aţrpce vine de la Balzac. călinescu, c. o. 354. Tirţec era un speculant netrebnic, ib. e. 77. Voliaire atacă, în poezii ocazionale, desfrîul speculanţilor de bursă. vianu, l.-'U... 170. Schelele petrolifere îi ţin la cheremul speculanţilor, boc za, a. î. 77. Stamba şi încălţămintea ajunseseră în miinile speculanţilor, care vindeau la preţuri mari, pe sub ascuns, mărfuri, stancu, b. a- i> 160. De ce aprobă ei 34 de lei per kilo griji, dacă ţăranul, speculantul, cine vrei, ţi-l vinde cu 28 ? v. bom. martie, 1954, 35. Unde duci marfa, speculantule? ţipa cineva, galan, b. i, 17. Sala fusese răscumpărată cu filodormă de la un speculant care o închiria seral pentru baluri, nunţi şi sărbători, vine a, l. i, 334. Mă ocup acum de aprovizionări şi confisc griul ascuns de speculanţi. h. lovinescu, t. 229, cf. dl, dm. Să plătesc salqriul meu pe un an filodormă unor porci de speculanţi? preda, r. 32. Materialele... se scumpesc din zi tn zi, pentru că există speculanţi, există oameni care trăiesc din asta. v. rom. octombrie 1963, 17, cf. M. D. enc., dex. •v’ Fi g. După şcoala lui Bărnuţiu. . . preoţii creştini sînt speculanţi ai sufletelor, maiorescu, ch. in, 82. ^ (Ban.) Geambaş. Cf. alr i 1 591/1, 5, 18. 2. (Persoană) care ştie să profite ele o împrejurare (favorabilă), (persoană) care speculează (4) o situaţie, (Invechiţ) speculator (3); p. ext. şmecher (1). Ţăranii şpeculant aşteaptă terminu, dar văzînd că nu mai vine tovaroşul, începe a-şi face gînduri grele, gt (1839), 1461/57, cf. negruzzi, s. i, 324. Speculantul de mai lîrziu al gloriei poetului, vianu, s. 41, cf. alr i 1 550/170, ib. 1 558/280. Ii mare şpicutan ! mat. dialect, i, 96. 3. (învechit) Speculativ (2). Cf. i. golescu, c. Nu e ruşine bare ca numai speculanţii de idei, numai aceşti eliţi ai inteligenfiei... şă fie într-un război vecinie., fm (1844), 313^/11- Munteanul este mai ospitalier, mai industriar,. mai prevăzător şi mai speculant ăectt mărginaşul. ib. (1846), 682/38, cf. stamati, d. Dunărea spuma sub vîslele speculantului vîslaş. hasdeu, i. c. i, 197. — PI .-.speculanţi, -te. — Şi: (învechit şi regional), spiculânţ, -ă s, m. şi f., adj., (regional) şpeeulănt, -ă, şpiculân, -ă adj., şptculânt, «ă (alr i 1 550/170, ib. 1 591/1, 5, 18) s. m. şi f., adj. — Din germ. Spekulant. SPECULÂR, -Ă adj. (Franţuzism) Speculativ (1). O asemenea cunoştinţă speculară pare a caracteriza o bună parte a creaţiei literare din zilele noastre, românia literară, 1970, nr. 108, 8/2. —: PI.: speculări, -e. -r- Din fr. spiculaire. SPECULÂRE s. f. Acţiunea de a specula şi rezultatul ei. 1. (în dicţionarele din trecut) Efectuare a unor operaţii comerciale, financiare etc.; (învechit) speculaţie (2). Cf. specula (2). Cf. i. golescu, c., po- LIZU, BARCIANU, V., DDRF, ALEXI, W., RESMERIţX, D. 2. Folosire ¡a unor situaţii (favorabile) sau a unor sentimente, ai unor manifestări ale oamenilor etc. pen-ţru a realiza ceva, pentru a atinge un scop, pentru a-şi crea un avantaj etc. Cf. specula (4). Nu... specularea naivităţii şi ignoranţei valorează..., ci jertfa pură a sufletului nostru, sadoveanu, o. xx, 116. Ambii aduc noi contribuţii realismului. . . prin specularea ironică a locului comun, vianu, a. p. 284. Specularea amănuntului nu dăduse tot ce se putea aştepta, id. ib. 323. Totul se strică din cauza, i . facilităţii în specularea efectului ieftin, ist. lit. bom. ii, 261. Specularea situaţiilor stereotipe. cinema* 1968, nr. 2f iii. Fără specularea abilă a pauzelor Intre cuvinte, . . : continuatorul dovedea aceeaşi putere de construcţie, românia literară, 1969j nr. 33, 1/1. Avem... oroare de acele profesiuni care se bazează pe specularea nevoilor omeneşti. ib. 1971, nr. 124, 16/2. 3. (Rar) Speculaţie (3). Cf. specula (6). Cf. barcianu, v, — PI.: speculări. — V. specula. SPECULARISÎ vb. IV. (învechit) 1. Tranz. şi refl;, A specula (2). Mulţi din sarafii politii[i] şi alţii fac sarafllc cu parale, alegînd pă cele grele şi le specularisesc, treclndu-le peste graniţă (a. 1825). doc. ec. 349. Luînd seama bine la toţi cei ce cu negoţiul să specularisesc, unul şi numai să vede statornic in averile sale. golescu, î. 108, cf. doc. ec. 504, i. golescu, c. Să nu mai rămîie mijloc de a le specularisî [paralele mărunte] şi a trage cu dînsele galbeni din ţară (a. 1843). doc. ec. 792. 2. T r a n z. A specula (5). A vindi şi a specularisi acea sarea cum bini i-ar plăcea (a. 1827). furnică, d. c. 331. — Prez. ind.: specularisesc. — Specula + suf. -arisi. SPECULATIV, -Ă adj., s. m. şi f. 1. Adj. Care aparţine speculaţiei (3), privitor la speculaţie; rupt de practică şi de experienţă; (învechit) speculator (4), (franţuzism) specular. Ce lucru va să zică [aritmetică] cu socotinţa gtndirii? — Acea care li zic latinii speculativă. amfilohie, e. 1/13. Dîndu-se la învăţarea filoso-fiei speculative, sprijinea feliuri de teme filosofice. asachi, l. 292/17. Este bine a lega viaţa practică cu cea speculativă, vasici, m. ii, 19/29. O filozofie... care, chiar de ar fi adevărată din puntul de vedere speculativ, nu este mai puţin periculoasă din puntul de vedere practic, ghica, c. e. ii, 479, cf. barcianu, v. A privi lumea care ne incunjură cu reflecţia rece, speculativă. maiorescu, critice, 4. Putem să ne ridicăm oricît de sus în sfera concepţiunilor speculative, după ce am plecat de la datele experienţei, conta , o. f. 489, cf. şăineanu2. In materie speculativă, toate speculaţiu-nile din lume sînt nişte camere ce dau una într-alla. galact?Qn» o. 233, cf. resmeriţă, d., cade. Există la noi im mediu favorabil dezvoltării metodelor pozitive, în ştiinţă şi glndiri speculative. în plr ii, 493. A băgat... de seamă primejdiile oricărei preocupări speculative. lovinescu, c. vm, 50, ci. scriban, d. Cele susţinute de mine tn recenta monografie pe cale speculativă se confirmă, călinescu, c, o. 299. Se cunosc excesele speculative care pu proliferat tn dtra idealismului hegelian, vianu, l. u. 51,4;. Să dau frîu liber imaginaţiei de-a se transpune în efervescenţa speculativă a epocei. blaga, h. 190, cf. dl, dm. Inovaţiile lui... nu pornesc dinir-o poliţie speculativă, aşa cum va izvorî revoluţia estetică simbolistă, constantinescu, s. i, 35. Schiţa o clasificare a disciplinelor speculative şi experimentale, ist. rom. ii, 164, cf. dn2. Este un tip de analiză speculativă şi asociativă, m 1968, nr. 11, 37. Reabordarea ei tn limbajul, ... speculativ pe alocuri, al ipotezelor şi teoriei, contemp. 1969, nr. 1 167, 1/2. Formulările sînt seducătoare, anlrehlndu-se într-un joc speculativ de incontestabil efect intelectual, românia literară, 1969, nr. 38, 9/1. Ştiinţa nu mai invocă exclusiv raţiunea speculativă, ib. 1970, nr. 83, 14/1, cf. m. d. enc., dex. 1059$ SPECULATOR1 - 1339 - Speculaţie 2. Adj., s. m. şi f. (Persoană) care adoptă speculaţia (3), care-este atras de speculaţie; (învechit) speculant (3). Ci. i. golescu, c., stamati, D. [Problema] a fost rezolvată tocmai de oamenii cei mai puţin speculativi, de politiciani. petică, o. 455, cf. cade. în sufletul speculativ nemişcat din scaunul său e mai mult zbucium şi viaţă deCit in sufletul eroului acţiunii, lovinescu, c. vii, 128, cf. v, 117. Pentru a-l înţelege... ar trebui să-i căutăm prototipul printre speculativii romantici, vianu, a. p. 313. Avea o minte speculativă. blaQa, g. 132. Putea oare să facă asta un speculativ, un rafinai siepiief , ll i, 124. Lucian devenise prea speculativ şi i se dovedise superior intelectualiceşte. t. popovici, s. 306. 3. Adj., s. m. şi f. (Rar) Speculant (1). Cf. i. golescu, c., barcianu, v., alexi, w. Statul... foloseşte comerţul.. . In scopul îngrădirii elementelor specu-tive. scînteia, 1954, nr. 2 885. — PI. : speculativi, -e. — Din fr. Spéculatif. SPECULATOR1 s. m. (învechit) Oardă Înarmată. Magistratului hotărît „ca să o bată şi să o scoaţă din hotar afară,'^are o au şi scos cu specolaiorul (a. 1765). iorqa, s. D. Xiii, 256. + Călău. Callista îngenuncheată şi deasupra ei e speculatorul cu sabia, grecu, p. 264. — Pl.: speculatori. — Şi : specolâtor s. m. — Din lat. splculator, speculator. SPECULATOR2, -OARE s. m. şi f-., adj. 1.' Ş. m. şi f. (în dicţionarele din trecui) Persoană ¿are observă cu atenţie,'care cercetează. Cf. drlu, prot. — pop., n. o. 2. S. m. şi f. (Astăzi rar) Speculant (1). Aceasta pricinuieşte multă turburare la bursă şi tnfricoşază pe speculaipri. cr (1832), 5.1?/.35, cf. valian, v. Speculaţia a lăudat... îngrăşătur.a din ¡mistreţ... numai speculatorii au aflat tntr-aceaètà oarecare foloase, bre-zoianu, A.. 40/16, cf. polizu. Speculatorului ii trebuie cunoştinţe de geografie, de statistică, de calcul. .. cunoştinţe cari... slnt... tn strtnsă legătură cu toate meseriile. GHICA, c. E. III, 61, cf.. PROT. — POP., N. D. A-ceastă.caravană... numără... o pulbere de speculatori de tot felul, ce urma cu mărfuri păşnica noastră armie. bolintineanu, o. 302, cf. ddrf. Speculatori, cari căpătau, prin stăruinţe, un monopol de la ,domnie, Inte-meiară spiţerii particulare, iorqa, c. i. ii, 178, cf. resmeriţX, d., cade. Asemenea speculatorilor, asemenea jucătorilor la burse... a pus totul pe-o singură carte, cocea, s. ii, 308. Cruzi şi netoleranţi au fost toţi aceşti speculatori, sadoveanu, o. xx, 133, cf. Dţ,, DM, M. D. ENC., DNS. 3. Adj. (învechit) Speculant (2). Ei stnt speculatori, linguşitori şi mai adeseori trădători: ăştia, sub feluri de meserii, ca capitalişti, hangii, arendaşi şi circiu-mari .veniră de se aşezară pe la munte, pelimon, i. 58/7, ' 4. Adj. (învechit) Speculativ. (1). Cf. valian, v. A privi lumea care ne tncunjură cu reflecţia rece, speculativă sau speculătoare. maiorescu, critice, 4. . — Pl.: speculatori, -oare. — Şi: (Învechit,,rar) spe-eulător, -oăre adj. — Din 'fr. spéculateur, lat. speculator. SPECULAŢIE s. f, 1. Activitate economică privind schimbul dë produse sub formă de vlnzare-cumpărare bazată pe obţindţea de profit (în mod necinstit); p. ext. tranzacţie financiară, comercială etc., bazată pe speculă'j3) ; p. resţr.. elşţi g ilicit; (astăzi rar) speculă1 (1). A-i d&dtfia sumă* lui nu-i este dă folos las.peculăl\o,âne ce umblă să Jacă cu scoaterea monedii (à. 1811). doc. ec. 99. A.cùm nu să păgubeşte domneasca Vistierie pentru numai speculaţia arindaşilor fabricii (a. 1824). ib. 325-, Să pohteşte a , îndatora pă sirăiţii sarafi ce vor fi metahirisind acest fel de speculaţie (a. 1825). ib. 349. Nă'poate a mai face altă'speculaţie, ci numai a căuta spre folosul lunţifili. tSOlE&dtj, î. 40, cf. drlu. Ziua, noaptea socotesc, Spiciiţaţîi chib' ziiiesc. mumuleânu, c. 107/10. Fieşticare vine Ca sâ-j[i] facă spiculăţiile şi negoţul său. cr (1829), 782/13.’ Băgătorul de seamă neguţător dintr-însa îşi îndreptează mai cu îndrăzneală spiculaţiiie sale (a. 1829). vplr i, . 18. Din pricina nebroditelqr sale speculaţii, neputtnd să plătească nişte datorii ce făcuse la Veneţia, heliade, l. b. iii, 48/22. De toată perechea de rîmători ce neguţătorii pentru spiculaţie băga îţi Transilvania se,lua cite parale 20. cr (1830), 251/29. Această nouă speculaţie nu i-au adus mai puţin dectt ceai diniti. ib. (1832), 161/18, Cf. i. golescu; c. Prin ştiinţa globului pămin-tesc, meşterul şi neguţătorul văd izvoarele şi călătoria industriei şi speculaţiilor lor. GENiLife, *G. 5/19. Te-mlndu-mă ca să nu rămîi de tot sărac, hotărîi ca sâ fac vreo spiculaţie de negoţ, gorjan, h. iv, 135/19. Mulţi engleji fac în Grecia speculaţii ciimpărînd proprietăţi. ar’ (1834), 601/13. Să pare că', tn loc de a să îndeletnici Cu operaţii politice şi militare, el ar fi tn-trebumfindu-ş vremea în speculaţii de contreband. ib. (1835), 321/42. Pînă aeiim adevăratul preţ al acestor arenzi fusese un mister de ’Speculaţie spre paguba sfintelor lăcaşuri, cr (1836), 251/30. Speculaţixi cerşetoriei a luat la Londra... o dezvoltare necunoscută. ib. (1838), 202/23. Nu e lucru uşor a socoti paguba făcută în Englitera prin această speculaţie, gt (1839), 802/36, cf. valian, v. Geniul veacului aduce cu sine .. . băr băţia, speculaţiile, reformaţiile. vasici, M. ii, 49/2. Faust au fost ajutătoriu cu bani, precum se veade numai din speculaţie neguţătorească. FM (1841), 42/9. Te-aş fi rugat... de a trece... pe la bancherul meu... pentru a-i da acest proiect de specultifi'é. ib. (1842), 1021/32. Măsura ce s-au luat pentru precurmarea speculaţia paraţilor... poate să aducă lipsă de parale (a. 1843). doc. ec. 791. Ne fiind de cuviinţă ca pentru indeviduelcle spiculaţii şi&folosuri ale unor rachieri să supuie la primejdiie averea... proprietarilor (a. 1844). ib. 826. Orişice speculaţie teste bună, dacă înfăţoşază vreun clştig. fm (1845), il62/33. Priveghind... a fi pomenitele vite pentru prăsită aduse, iar nu pentru spiculaţie (a. 1846). doc. ec. 885. Cumpătatul preţ al gazetei noastre poate fi o dovadă că patima întreprin-tătorilor nu este speculaţia (a: 1847). plr i, 113. Clte spibulaţii, cîte daraveri, cile încurcături am avut..., toate le-am săvîrşit cu lesnire. pr. dram. 148. Cultivatorul cú înţelegere... se fereşte de cearlatenismul speculaţiei. brezoianu, &. 49/13. Un capitalist mai lesne întreprinde o speculafié'cu o ţară depărtată... dectt cu o ţară tn contineât.:'nt%s. gr. 15/19, cf. stamati, d. Acest mod de despăgiiSiri..'. ar avea folosul de a crea creditul public, ... ar mâi deschide nouă căi duhului speculaţiei, russo, s. 156, cf. polizu. Á căuta să se tragă dintr-o speculaţie mai mult dectt se cuvine... este a realiza un beneficiu nelicit, ghica, c. e. i, 255. Aceşti tîlhari puseră la cale neruşinoasa lor speculaţie. filimon, o. i, 240. Această contabilitate duplă este astăzi întrebuinţată in toate speculaţiile de către toţi. I. IONESCUyB. C. 358/25, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU, d. A fi iar vro speculaţie cu folos sigur ? alec-SANDRI, T. 768, cf. ALEXI, V/., ŞXlNEANU2, RESMERIŢĂ, d., cade. A trebuit să inter vie guvernul pentru a să se curme speculaţiile ruinătoare, sadoveanu, o. ix, 275, cf. scriban, d., cf. dl, dm, dn. Urmărirea tn amănunţime a speculaţiilor financiare, cămătăreşli, indică o manieră de creaţie balzaciană, scînteia, 1969, nr. 8 178. Multe din bogăţiile lăsate erâu rodul unor speculaţii tn care se constată absenţa oneslităţii. românia literarX, 1969, nr. 53, 9/3; închiderea hotarelor... producea imediat scăderea preţurilor la mărfurile pentru export, cretndci-se astfel mari posibilităţi pentru speculaţii, o. barbu, a. v. 78, cf. m. d. enc., dex. <> Loc. a d v. (Regional) Cu speculaţie = cu economie; în mod raţional. Finul să-l dai cu spicu- 10601 SPECULAŢIE - 1340 — SPECULĂ1 laţie (la boi). ciAUŞANtj, v. 4. Tranzacţie de bursă I constind în cumpărarea şi vînzarea valorilor, cu scopul de a oftţipe cişţiguri din diferenţa în cuis; speculaţie (1). Poţi amina o speculai iurte de bursă cînd îţi vine ia ţndemînă. cXlinescp, c. o. 354- Jîste vremea marilor speculaţii la bursă, a oamenilor imbogă-'(ifj peste noapte, vianu, l. u. 1.67, cf. 428. Nişte s.pe-culaţiuni ■nenorocite de bursă l-au ruinat, ralea, ş. t. j, 305, cf. m, DM, DEX. 2. (învechit în forma ipeeulafiune) Speculare •(!). Guber-naloPiil. . . se grăbi: . . a înfiinţa pentru specula-ţiunea avuţiilor metalice locale o deosebită societate comercială, masdeu, i. c. i, 1-91, cf. cade. 3. Cugetare abşţf-ş-cţă, ¡pur teoretică iişupra unei probleme; ţcprcţizarc fprmală (fără legătură cu practica); (rar) speculare ¡(3). Ci. şţaajati, d. InJ.elegtnd... de cită trebuinţă este. .. a ţinea.in drepte mărginiri iubirea ■cercetărilor curioase şi .a speculaţiilor .metafisice. NKGHUZZX, S. II, 14,4; cf. PROT. — P01>., Ji. I)., .ANTO-neşcxj, D. Ideile qeie ..mai subtile... .sjnt fructul specu-iaţiuniior ofiinenilor timăjcfi. cpnta, o. f. 127. Aici Li plăcea iubitului Iietr Dipektor să şe dea ia s-peoula-ţiiiini transcedentale. CARApiAijî, p. vn, 2Q0- Tocmai fiindcă societatea e bolnavă, se pot atâta asemenea speculaţii, asemenea credinţi, gherea, st. cr. 1, 67. Amorul a trecut prin tot felul ¡de speculaţii ale dialţcticianilor. bacalbaŞa, s. a. i., 251, cf. ddrf. Altfel pretenţia la niinjţ’ie ae istorie ar fi n.eindreptăţită şi ea s^ar preface inli*o speculaţie ştiinţificii, hbiupbjpe, j>. jv, cf. şăi-neanl2, jiesmeB’Iţă, D. Atare speculqţiuni. ... n-ar fi demne de ştiinţa naturală, babeş, o. a. i, 8! Speculaţia dezinteresată a udei .sensibilităţi se .reăliz,eqză in forme pure. Ui RLR 11, 526,.ci. cade. Imaginaţia lui nu s-a aesfăşurat ţn (tbstiaijii şi in speculaţii. %ovp*esc.u, c. iv., 1-64. R{ţfiiaQ.iii.puneau acţiunea mai presus de speculaţie, id. ii). Vi«, Jtf). l'oate speculaţiumle ■din iunie siiit nişte camere ce dau una tnlr-alta- galacţjpn, o, 233- hiau întrebări care... se înceţoşau, atr.i-ginduimă In qlnnuiioare speculaţii logice, ¡vlasiv, .D. ,32-6. Viaţa deuenea un obiect de specu{.aj,iune intelec-,ţuală' •xşomsbpaku, m. 111, 220. Speculaţia filozofică '.ie absoarbe întreaga existenţă, sad.ov.ean,u, e. 3.0. Acest .exemplu ne ai aia cit ae justă a fost s.pecul&tid lui Diez. 1 l^CAIUU, L,- b. i> 190, cf. scBUiAN, d. haza... exprima .î&bufne li ae pasiune, dar nu reflecţii şi speculaţii politice.. pţETiiA, t. v. 111. Un domeniu d,e cercetai e... acel at filozofiei-culturii, mod de ,şpeeu,jMţie ..şi şjfiţeză de suMile intuiţii. cONSTANţiNşscp,-s. i,,i|S9-Întocmeşte izvoarele vii aţe inspiraţiei cu speculaţia pilă conţinuţi, fantastică şi ipplactivă. Jp p'^R ii, 65,5-Se ridică p.ihă,iii speculaţia de idei in dipLoguri de .tipic plcţonician- călinesp.u, scl 17. Vrea să impurul ¿uslut '.¿peculpHiior incite ale minţii, vianu, l. u. 350, cf. 65. SpemlojUil*-«supw tragicului âte marelui poet... fuseseră adaptate.:, la condiţii impuse de scopuri ăidqcţice. blaga, h. 107. Speculaţiile tui Heget ppr-ng£C de la analiza vieţii eojiceplelor. .bajlea, s. r. ii, 281. Afirmă isă experienţa este ccUefţut bolărttar in .¿uho0Şte(ţ,u ..adgvătviiui., iar nu speculaţiile arbitrare. iiUFTîA de clasă, 1953, jar. 9, 75. Aceste consideraţii. ■. nu şint s(mjp.le ¿speculaţii, v. ji04i. septejnbrie 1954, 14Ş. Orice sp$f.ulQţ,ie cqie n-ure legătură cu viaţa e magr-ţă. şâranga, i. 105, cf. dl. Comentariile, şpecula-ţdile "ar’ii 'Pr.isos, T. P.pBpvici, s. 4,^6, cf. du- In lucrările sale iepretice şe t.mepărtează.. . de materialism, păzind, in .speculaţiirsubiectiviste, abc sân. 182. lipea dramatică - ■ ■ ,m e ''¿¿uitatul ui,iei speculaţii abstr.qe.tc. x i-uriie 1Ş64, 66. Pentru .el Xianed speculaţiilor matematice exista, fi. era spontană şi since/ă. -cQnteMp. 1965, nr. 9'5'4, 1/6. Speculaţia tehnicistă, formalistă, estetizantă. «SemA, 19b8, nr. 1, V. Poezia şi arta modernă nu pi/t fi reduse La pure speculaţii formale co.NTEMi*. Î969, nr. 1 197, 6/4. încercarea de a stimula inteligenţa artistică, printr-o speculaţie teoretică, a adăugat romanului mo.dern o nouă "fizionomie, bo-litebabă, 1970, nr. 47, .4/2. Eluda conţinutul prin apel la unţle amuzante speculaţii paradoxale, ib. 1971, nr. 132, Ş/2, cf. M. X>. E.\c., dex. . ' — Pl.: speculaţii. —Şi: (Învechit) speeulafiûxie, (învechit şi regional) spicuhiţie s. Ï., (învechit, rar) sjieeiilaţloH (pl. -specula/ioane) s. n. — Din ir. spéculation, lat. speeulatlo, germ. Şpe-kulation, it. speeulazione. SPECULAŢ10N s. n. v. speculaţie. SPECUXAŢîtJNEs. f. v. speculaţie. SPÉCULA1 s. f. 1. (Astăzi rar) Speculaţie (1). Cf. polmu. Banii îi întrebuinţează in specule sau -In industrie. ghica, c. e. i, 103. Negustorul devenind proprietar a făcut o speculă proastă, greşită, id. ib. 209. Erau doi neguţători români ce mergeau la Lipsea pentru specule, filimon, o. ii, 129, cf. baroianu, v. lnlr-o altă activitate decît agricultura sau specula capitalului necesar acesteia, ...un om... va munci o viaţă fără mult folos. CARAOIALE, O. IV, 234, cf. DDRF, ALIÎXI, W., şixNEA>rc2, -RES.viERiŢ-Ă, D., cade. Mă enerva spiritul, de speculă al tatei, camil petei-seu, p. 199, df. sem-ïiAN, d. 4. Tjanzacţie i.Se bursă constind in cumpărarea şi vînzarea valorilor, cu scopul de a obţine ciş-ti^uri din diferenţă ; speculaţie (I). Cf. dl, dm, dex, dn3. 2. Exploatare excesivă a ceea ce poate advice un venit (proprietăţi, forţă de muncă etc.); profit (ilicit) realizat prin acest gen de exploatare. Această casă. . . este. . . o casă de speculă. şio\’, r. 6.4. Teatrul nostru, privit din punctul de vedere al speculei, oferă antreprizei un folos destul de mare. filimon, o. ii, 241. în Dorohoi este. . . un singur armean care fine otel. . care... face... .speculă de birjar. 1. ionescu, d. 78. Se produce sau o literatură ¡înaltă. . s&u o literatură de speculă, care tafifâ memii. In sur îi, 90. Munca noastră nu-i aşezată pe .dneptate, ci pe speculă, sadoveanu, o. xvii, 316. in fam 3io.ast-r.ă trăiesc două neammri cu lotul deosebite: tkgoueţi. . . ¡şi ţăranii,.'Jmulţime încă înapoiată, element de. speculă, id. o. xix, 221. Doi francezi. .-, găsesc ,totuşi ¿mijlociii să se plingă' de specula hotelurilor, ralea, 'S. t. i,"254. Problema gravă ... a banditismului .¡¡ţ. speculei latifundiare din Sardinia, ginbmà, ±9,68, hfr. 8, .28. ❖ >F i g. Aroganţa nu ie foloseşte nimic. .. ■— N-.am venit aci pentru speculă. uăzărescu, 1:33/20. Specula marţii şi a torturii a existat de cind lumea, cinema, 1968, nr. 10, 27. 3. Comerţ ilicit care constă în vinderea sau re-vinderea unor mărfuri, cu jpreţuri exagerate, in momentul în care acestea lipsesc de pe piaţă ; infracţiune comisă prin practicarea acestui fel de co.-rer(. Cf. cade. Şi aici trebuie. . . o mină -de fier care să ştîr-pească specula, ç. petiu scu, p. v. HO- A fost condamnat pentru speculă. 7ţEODOREAN,u, m. ui, 127.' Un pip-ces de speculă sau.. 0 contravenţie, ¡id. ib. Quă{e găţnilpr şi laptele caprei.. . să fie duse (a Corfstffţifa ¡ptntm bună speculă, sadoveanu, o. xvi, 84. Ne zbatem... intre greve lock-afituri, speculă şi concJuziuni. jd. .ib. xix, 181. Să jj'reîntîrnpine foametea, al çarèi speftşi devine lot mai ameninţător, din cauza .lipsei iţe alimente, a creşterii preţurilor şi a speculei neruşinate -ea« -se face cu acest produs de bază. æontemî. ! 1948, nr. 111, 3/6. Făcu o mişcare tipică „a -.omiihti indignat împotriva speculei. ciLiNEŞiCU., ,b. 1. WÂ. Viwţş PU „becurile clandestin, cu preţ ae speculă, id.'s. 240. [Viaţa] ... se desfăşura intre speculă şi jocul de cărţi. blaga, h. 93. Vedem, ca ta prăiSălii pe timp de speculă, preţuri maximale la 'biserici: bogza; a.' î. '502'. Nègffkôrïi cumpărau de la ţărani produse' agricole pe preţuri de nimic, ca apoi sa le vindă la preţ de speculă pe piaţa oraşelor, scînteia, 1953, nr. 2 8Î9. Făcea şpeeufă cu făină, barbu, g. 147. '"S-a hotdrtt.:. alcătuirea unei l'isie de preţuri, pentru irtfrtngerèd spe'èul'èi cu rnedi-camente. a. barbu, a. v. 110. 10604 SPECULĂ* — 1341 - SPEIE — PI. : specule. — Şi : (regioftal) spiculă (scriban, d.), şpeculă (bul. fil. iv, 74) s. f. — V. Specula. SPÉCULA2 s. f. v. specul. SPECULATÓB, -OÁRE s. rfî. şi f., adj. V. speculator2. SPÉCULUM S. n. v. specul, SFEttELUf vb. IV. T r a n z. (învechit, rar; complementul ittdicS veşti, porunci, scrisori, documente etc.) A expedia prirf intermediul unui curier. Sint spe-duluité porunci* a Itaplălui '(sic = trâclălui) legătura cu acca curte (â. 1701). FN 107. Un gabinet, să dobin-dească folos pentru ale sale h'ptărlri,. manifestare spe-detuieşte (a. 1703). ib. 153. R e í I. p a s. Să spede-luiescu, de acel crăiescu gabinet, făgăduiale (a. 1701). ib. 114. Iuţi porunci să spedeluiese intr-aCeale hotară (a. 1703). ib. 151. + (Complementul indică persoane) A trimite spre a îndeplini unele misiuni sau spre a transmite veşti, porunci, salutări etc;. Speduluiaşte Curtea. . . obrqze de cinste pentru greale şi mari trebi (a. 1701). fn 111. Olăcari cu pripă spedeluiţ, dară itr-z'iu să pun la cale (a. ltC3). ifl. 144. 4 Refl. pas. Să speduluiescu olăcari cu mari porunci (a. 1701). ib. 106, ei. 112. — Prez, ind.: spedeluiese. — Şi: speduluí vb. IV- — Din it. Spedlre. SPEÜÍT, -Ă adj. v. spetit. SPEKULUl vb. IV v. spèdelui. SPEECH s. n. (Enë'lezism) Diseurs ocazional. Primarul să-i f ie un speech lă gară. d. zamFirescu, t. S. 56, Cf. ŞĂINEANU2, RESMERIŢX, D., CADE, DEX. — Pronunţat: spici. — Pl.: speechuri. Şi: (rar) spicl s.n. dn. — Din engl. speech. SPEEN s. n. v. spleen. SPEGMÁ vb. I. Intrani. 1. (învechit, rar) A se destrăma. Cf. budai-deleanu, lex. 2. (Prin Bucov. şi prin Mold. ; în forma specma) A pleca repede; a fugi. Cf. cade'. Cum s-o dus Mueca de-aeasăi fata o speemát-o la bărbatu-su. vasiliu, p. l- 197, cf. 261. — Prez, ind.: spegmez. — Şi: (regional) spoemá vb. I. i — V. spegmă. SPÉGM s. ,f. (Popular) 1, Aţă de cinepă, răsucită şi împletită în două fire. Ia ht!fia bărbătuşi cite muie-ruşte, le înşiră tntro spegmă, ci bagă de seamă ca numai pre deasupra să împungi cu acul. economia, 221/23, cf. KLEIN, D., BUD AI-DÉLÈANU, I.EX., LB, VALIAN, V., POLIZU,.. BARCIANU, CIHAC, II, ..7CÛ, BDRF, GHEŢIE, Îi.. M., AL.IÍXI, V/., DR. IV, 848j ÇADE,. H XVII -48, XVIII 21. Umblă ficiorul... Pisle-ori deal... lung cit un fir de spegmă. mîndkessu, l. p- 223. Le iese înainte un domnişor. . . In şpalt cu nişte cărţi legale cu spăcmă şi aninate de vîrful unui pàrùzol. marian, ap. pamfilf,, D. 67, cf. VAIDA, ŞEZ. II, 43, FRÎNCU — CANDREA, M. 105. Cu specma se côase cămeşi dé cinepă, izmene de cinepă sau fuior şi felurite lucruri la gospodăria omului. vasiliu, iv l. 261, cf. i. cn. ii, 302, com. din za-gra — năsXud, şi din bilCa — rXdXuţi, din zXhX-reşti — suceava, din cluj, paşca, gl. In spemnâ d-e_ d'e vară. Il înoz de 9 ori. arh. folx. vii, 100, çF. cv 1951, nr. 6, 27. Supţirică, ce-i de cusut, e spăgmă. alr ii 5 758/260. Coşem afară cu spămuri de mătase. ib. 5 758/325. Traje hir d'e spăgmă pin ie. alr ii/i mn 61, 4 204/374. In loc de côp'ci, se leagă la glt cu spămă. alr sn iv mn h 1 166/95, ib, ii h 524, alrm sn iii h 1 051, lexic rj?g. 17, 72, 108, lexic reg. ii, 81, 113, mat. dialect, i, 94, 216, 287. S-a duce prin ţară... Să cumpere spămă albă Ca să-i cos cămeşă dragă. folc. transilv. i, 188. 2. (Popular) Smoc format din fire de cînepă, de bumbac, de iînă, după ce a fost tfaş prin dinţii dăra-cului ; cîlţi de proastă calitate p. e x t. smoc de păr sau de iarbă. Cf. .gheţie, r. m., com. din turnu-mXgu-rele, t. papahagi, m. 223. Din mai multe spegme se alcătuieşte fuiorul (caierul) de pus in. furcă. caaV-şanv, gl., cf. l. rom. 1959, nr. 6, 53, lexic reg, 38, mat. dialect, i, 235, l. rom. 1961, nr. 1, 24. Scărmănaţi bine, să nu rămiie prin lină spegme nesparte. udresco, gl. Mulgi o spegmă din fuior, o subţiezi intre degete şi o răsuceşti cu fusul. ib. + (Regional; la pl., în forma spămne) Cîlţi de proastă calitate care cad la meliţat (Ponoarele — Vaşeău). Cf. teaha, c. n. 266. — PI. : spegme. — Şi : (regional) specmă, speenă (klein, d. 232), spémà (frîncü — candrea, m. 105, dr. iv, 848, lexic rec), ii, 81), spémnà, spăcmă (com. marian), spâgmă (îclein, d. 232, h xvii 48), Spâhntă (Com. marian), spâină (lexic reg. 17; pl. spămuri), spÂcmâ, spăcumă (şez. ii, 43, dr. iv, 848), spăgmă, (pl. şi spămuri) s. f., spămne (teaha, c. n. 266) s. _f. pl., Spîcnă (dr. iv, 849, cade, i. cr. ii, 302), sfsîflittă (klein, d. 232, vaida), spîlină (cade), spîmă (vaida) s. f. — Etimologia necunoscută. SPEGMÔS, -OÂSĂ adj. (învechit; despre lînă sau cînepă dărăcită), Care conţine smocuri. Cf. BUDAI- DELEANU, LEX. — Pl. : spegmoşi, -oase. — Spegmă + suf. -os. SPEGNÎJŢĂ s. f. (Regional) Cantitate mică de lînă sau de cinepă dărăcită (Seaca — Craiova). Cf. gl. olt. ; — Pl. : spegnuţe. — Spegmă + suf. -ufă. SPEI s. m., s. n. v. speie. SPÉIE s, f. 1. (învechit şi popular) Coş făcut din scoarţă de copac (mai aleş din tei), cu fundul dé nuielè împleti te, câre serveşte la păstrarea şi transpdriul fructelor sau al alimentelor şi care se folosea şi ca măsură de capacitate cu o valoare variabilă între 12 1/2 kg şi 15 kg; p. gène r. vas de lemn. Necé aprindu făclia şi să o puie supt speiè, cè in sveşnic. N. test. (1648), 6V/31, cf. 45v/2. Cerşură de le-au dat clrsteie şi potlr-nichi de căra cu speaie. dosoftei, ps. 365/6, cf. id. v. s. 19 ianuarie, 18v/ll, lex. mars. 228. Au doară vine făclia să puie supt speie sau supt pat? (à. 1723).; ap. SCRIBAN, D., cf. LB, POLIZU, BARCIANU, V., CIHAC, II, 527, LM, TDRG, GHEŢIE, R. M., AI.EXI, \V., CADE, BL 1, 22, si'.nlBAN, d., h xvii 70, 100', 256, xvm â5', 48, 308. Ţiţibeie, (iţibqie... Ctlţi in speie! — I.as' să steie. marian, O. ti, 149, ck rëv, chit. in, l®.' “Ï!ăsă-rariul urhplu spenea, o rase bine şi o goli. cXtana, ap. caOê, cf. viciu, gl. 79, vIrcoL, v. 99. E regulă ca fiecare rudenie ce vine la uspăţ să aducă spene încărcată de mlncări, pâgăcele, plăcinţele, băutură etc. DENSÜSIANU, Ţ. H. 239, Cf. 233, L. COSTIN, GR. bXN. ii, 177. O săinăluit c-6 pune torturile dedesupt în speie şi pă găzdoaie deasupra, arh. folk. i, 221, cf. gregorian, CL., TODOftAN, GL., ALR I 1 604/69, 75, A III 1, 2, 3, 16, 17, mat. dialect, i, 267. ❖ (Regional) Speie de sare — solniţă de leijin. Ca făclnd parte din uneltele de bucătărie trebuie să mai înşirăm Urmă^ toarele : teiere, ... măjeriu, ... speie de sari. pXcalX;, m. r. 429. + (Prin sud-estul Ban., în forma speană) Covată mică pentru scăldat copiii. Cf. l. costin, 10618 SPELA' - 1342 SPELEOLOGIC gr, ban. i, 184. 4. (Prin nordul Olt. şi prin nord-vestul Munt.) Coş lunguieţ cu fundul îngust (format dintr-o scîndură) şi cu gura largă cu care se pescuieşte pe sub maluri ; leagăn. Cf. antipa, p. 131, scriban, d., c.iau-şanu, gl., alr i 1 735/808. <> (Ca termen de comparaţie) Cu gura ca şpeia. ciauşanu, gl. + (Prin nord-es-tul Ban. şi prin sud-vestul Transilv.) Coşar; hambar. Cf. L. COSTIN, GR. bXn. I, 185, A III 2, 2. Nume generic dat mai multor specii de muşchi sau de licheni. Cf. ,valian, v., polizu, barcianu, v.j CIHAC, II, 527, : LM, DDRF, JAHRESBER. V, GHEŢIE, R. M.,ALEXI, W., TDRG, BORZA,. D. 198. — Pl.: spei. — Şi:: (regional) spei (valian, v., polizu, BARCIANU, V., LM, MARIAN, O. II, 169, DDRF, alexi, w.) s. m., s. n., speană s. f., spenc (todoran, gl.) su'bst., sp6ne, splcnă (l. costin, gr. bXn. i, 185) s. f. — Etimologia necunoscută. SPELĂ Vb. I v. spăla. SPELB, - adj. (Popular) 1. (Despre: .oameni sau despre faţa lor) Spălăcit2 (2); despre oameni sau despre părul lor) blond. Pândele se arăta spelb şi slab. macedonski,. o. iii, 49. încă tinără la faţă, Invoaliă şi spelbă. M. i. car agi ai.c. 122. Jată-l tn prag pe Mişu, coConaşul cela spelb, cestorul clasei, iscoada directorului. i. botez, şc. 52. Meşterul ungur, spelb şi. prost. a. m. zawfirescu, sf. m. n. i, 275. Aţii de spelb, de sidefiu şi ovalin că părea un derivat didactic, teodo-reanu, M. u. 33. Nevastă-sa era mai răsărită dectt el,‘spelbă şi pistruie. sadoveanu, o. xvii, 177. Una dintre. [fete], spelbă, . . . zdrăngănea la pian. stancu, b. A. ii, 126. Scăldat, ca un cadavru spelb şi lichefiat, ntr-o aureolă lipicioasă, vinea, l. i, 322, cf. dl, dm, m. d. enc., dex, com. din turnu-mXgurele, ciauşanu, v., arh. olt. xxi, 275. Dă cind e-n spital s-ă făcut spelb dă toi- cv 1952, nr. 1, 34, cf. alrii/i h 92/769, 876, udbescu, Ol. F i g. Există oare... spectatori care au dorit ’să'Tevadă o pieăă' speălbă? cinema, 196,' nr. 9, 36. (Adverbial) Surtde spelb, dar amuzată totuşi, t iulie 1968, 40. (Substantivat) Te-a căutat spelba lui Căpuşă, udrescu, gl, *0” P. e x ţ. Decolorat. O fetiţă care tmi reamintea vrejurile spelbe şi lungi de felină crescute în nisip la întuneric, m. i. ca-kagiale, c. 135. Drumul răsufla mai slobod, dind zidurile -spelbe în Jătiiri. voiculeşcu, p. ii, 261. + (Despre ochi) Spălăcit2 (2). Şerpcşte, ochii .spelbi ai. lui Ion au clipit pe de lături, popa, v. . 279, pf. 341., dl, DM,. M. D. ENC., DEX.. 2. .(Despre băuturi) Searbăd (II I). Găseşti la circiumă. . . vin adus mai dinspre munte.— poşirqă spelbă: STANCU, P. 50, Cf. DL, PM, M. D. ENC., DEX, DSR. 3. F i g. Sterp. Fafa pămlntului nu măi era goală şi spealbă. voîculescu,- poezii, i, 255. Arii mers . .. uretnd şi coborlnd dtmburi-Şigâfgane, cind spelbe, cind-inctlcite de păduri. id. p. i, 112. — Pl .‘..spelbi, -e: — Şi: speălbă adj, ' — Etimologia necunoscuta. — SPfiLCĂ.s.l:. (Popular)..!. Ac :cu ¿ănrăli.e; s p e. c... ac cu gămălie mare cu ,care se prinde un obiect de îmbrăcăminte şi care este folosit şi ca podoabă; p. : ext. broşă; agrafă.. Cf. budai-peleanu, lex., cihac, ii,-356. Ciţiva flăcăi:... dau valma prin fete.... ba unora le-'.ia. ori betele, ori spilca, cri. năframa, dela-■:~ vraNcf.a, s.vll. Totdeauna le nămlnc cite lin bold, , cîte o şpelcă, bri ctte un faldur de prins. cPntempora-, nul, vi2-, 201, Dacă mireasa n-are părinţi,. .. druştele o '. înconjoară' aşezîndu-i 'cununa şi pr inzîndu-i-o cu spelci. SEVASTOS, N. 89, cf. DDRF, REV. CRIT. III, 90, GHEŢIE, R. M-, BARCIANU, ALEXI, V., Ş.XlNEANU2, CADE, . scriban, D. Podoabele femeieşti sint următoarele ■ inei,... spelci, '. .. brociuri. u iii 119, cf., ii 89, 118, 208, y. ?£0, x 261, xi 20J, xii 34, 119, 230j sav-Ş78} xvi 12. Pcmeieşie-l îmbrăca, In ăce, In spilce tl prindea. mat. folk. i, 115. Fala împăratului... ti dă o spilcă în mină. rădulescu-codin, î. 70, cf. 74.' In chică pun fetele spilci şi flori, alr ii 3 287/833, cf. alr sn ii h 523, ib. iv h 1 160/833, mat. dialect, i, 191. Neică, ce mi-ai tîrguit? — Inele şi flori de tîrg Şi o spilcă de- prgint. ,folc. olt. — munt. ii, 498. Spilca doamnei în fundul oalei (Luna). pXsc.ulf.scu, l. p. 87. <> (Adverbial; în expr.) A (sc) flăti spelcă = a (se) dichisi in mod deosebit. Bărbierul meu, gătit spilcă, trece răsturnat în birjăi vlahuţX, s. a. ii, 448. Treceau boierii cu jupi nes ele lor gătite spilcă (a. 1896). tdrg. Tocmai atunci -se ivise, tn prag gătită spelcă. hogaş, dr. i, 80, cf. cade, scriban, p. (Rar) A luci spilc = a fi dichisit.* Cf. BARONZi, l: 98. . 2. Ac de păivCf. cihac, n,’J356. Vru să aşeze părul zburlit, şi lăgînă-să caâă două spelce. . . se aşeză. conv. LIT. XI, 147, cf.^ DDRF, ÎGHEŢIE, 'rI M., BARCIANU, ALEXI, w. Fetele pun fepede sub prag* cite o spelcă — ac de păr—, ca să ti'eaeă preotul-pe'ste--dînsa. pamfile, cr. 19. Feteic*se bucură cind găsesc spelci, li creşte părul. gorovei, cr. 262. Dimineaţa, cind se pieptăna măi-că-mea... nu-şi găsea speicile după număr, hogaş, DR. II, 151, cf. RESMEţlŢÂ, "p!, CADE. O văd. ’. . . fumînd. . . ţigări înfiate intr-o spelcă îndoită, biîăescu, a. 20, cf. 51. Una vinde vipere şi melci,'Alta pentru părul nopţii spelci. lesnea, c. d. 15. îşi scoase speicile una cite una, ţinindu-le tn) dinţi: teodSreanu, m. ii, 233. Pana Ana Cişcova cintă potrivindu-şi in spelci de strmă cozile, sadoveanu, o. xviii, 208, cf. scriban, d. Purta părul ei frumos ridicat intr-o arhitectură complicată şi susţinută cu tot felul de spelci de argint, piepteni. .. şi diademe, camil petrescu, o. ii, 50,7, cf. iii, 68. Părul lung. . . şi-l prinsese cu un nemaivăzut meşteşug tn şcvmpj? şi strălucite, spelci. stancu, iv. a. III, 337, cf. id. C. 54, DL, DM, M. D. ENC., DEX, COMAN, GL. . , ' ' Pl..: spelci .şi, şpelce. , — Şi: ; (regional) spilcă, spcâlca (earcianu, alexi, w.) s. f., «plic subst., spelcă s.f., spelt (coman, gl. ; pl. şpeliuri id. ib.) s. n. — Din ucr. mimatua. ' SPELCĂî vb. IV v. spllcul. ; SPELCUÎT, -Ă adj. vi spilcuit4.' SPELCUŢĂ s. f. I. (Prin Mold.) Diminutiv al lui. spelcă (2). Cf. CADE, FL, dm, dex. Unde stau spel-cufele Au să stea cucuiele, pamfile, c. ţ. 213, cf. 354. II. (Bot.; regional, în forma spilcuţă) 1. Numele nnai multor plante diii fnmiiia co’mpozeelor: a) (adesea la pl.) gjanst (Chrgsanihemum parthenium). Cf. PANŢU, PL., CADE, BCR.ZA, D. 47,‘ Pr6DAN — BUIA, F. i. 504; b) crizantemă (Chrysantliemum indicum). Cf. borza, D. 47; c) (la pl.) cal apăr ' (Chrysanthemum bal-samiia), Cf.. prodan — buia, f. i. 504; d) (la pl.) Chrysanthemum .se$cium. bintre speciile mai pufin. exclusive sînt. caracteristice pentru solurile .şărtxce în calciu : măcrişui mic,.., spilcuţele (Chrysanthemum segeiiim). agrotehnica, i, .402. .’..... . ■ ş~'.'y '< ''Vv’S* ....... 1 • 2.- "(Lâ tpl'.), Veţrice’'' {W’aftaiuiim vulgare >; (Jf: -BOft za, ■ d.' 168. ' ’ '■ '■' ■ ■ — Pl.: spelcuţe. —.Şt: spilciijă s. f. — Spelcă + suf. -aţă- ■ ; SPELF.OL6G s. rn. (Rar)' Speolog. Cf;. ltr2, " d>;9»- DSR. ■' ..: — Pronunţat: -le-o-,. — Pl.: ■ speleologi.- — Din fr. sp61coloauc- . . , , . SPELEOL6GIC, --Ă adj, -(Rar) Speologic, Cf. dn *• — Pronunţat; -le-o-., — Pl.: speUplţgii^-.ce.. — Din fr. speliologlque. . • ^ , 10626 SPELEOLOGIE - 1343: — SPSNf' ŢE SPELEOLOGIE s. f. (Rat) Speologie. Cf. ltr2. Astfel, dintre chemioterapie, chemoterapiè şi chimioterapie; spéléologie şi speologie, ultimele din serie sirit preferabile. l. rom. 1967, 495, DN8, DSR. — Pronunţat: -le-o-, — Din fr. spéléologie. SPELIXGHÉR s. m. v. şpelingher. SPEEÎJNCĂ s. f. 1. (învechit, livresc) Peşteră (1). [Omul] îşi construi umbrarul; Castorul, rindurella ii fură drept maeştrii., şi alte animale Spre a-şi câta spelunce şi a scobi pămtritul. heliade, o. i, 386, cf. negulici, stamati, D. Peşti... fugind prin spelunce de corale fala apei veselesc, sion, poezii, 143/25, cf. PROT. — POP., N. D., ANTONESCU D., BARCIANU, V., LM. Acest instinct a înlesnit chiar omului primele sale inspi-raţiuni artistice şi aceasta ne-o dovedesc cu prisos figurile... de urşi di speluncilor, odobescu, s. iii, 79. Infloreşte-n neagra-fi Speluncă umedă, eminescu, o. iv, 85, cf. 127. In minunatul palat uride-au împărăţii odinioară „urşii speluncilor“. vlahuţX, s. a. iii, 286. Dido cu prinţul trojanic. .. Intr-aceeaşi speluncă Caut-a-dăpost. coşbuc, ae. 70, cf. alexi, w. Hanurile... samănă cu nişte spelunce nelocuite. iorga, ap. cade, cf. rşsmeriţX, d., şXineanu, d. u., scriban, d. Cornul sună, ciinii latră, Ăuie speluncile, blaga, poezii, 389, cf. dl, dm, dex. *C> F1 g. [Norii] tngropau in grămezi de arcuri înalte, de spelunci adinei, suite una peste alta, lumina, eminf.scu,vp. l, 39. 4- (învechit râr) 'Prăpastie. Cf. aristia, plut. 2. Local mizer, rău famat (frecventat de oamen1 suspecţi, depăzuţi moraliceşte); (familiar) bombă. Cf- STAMATI, d., BARCIANU, V., ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Miorica. . . pribegeşte prin spelunci şi bulevarde, klop-ştock, F. 270. Parcă le văd maestru-n furtişaguri, Edec dé han şi-al' juzilor vrăjmaş, Ţras din spelunci ca un guzgan din faguri. voictXEScu, poezii, ii, 149, cf. scrjban, D. Îngrijorată. .. că a nimerit tntr-o magnifică speluncă internaţională, cu bandiţi cinematografici, cu escroci de geniu, arghezi, s. x, 103. Asemenea spelunci tşi puseseră de mult lacăte la uşi. stancù, r. a. 1, 295. Nasul lui... turtit îl ducea cu gindul la cine ştie ce pugilat petrecut ctndvă intr-o speluncă nocturnă. vi nea , l. 1, 337, cf. 143. Uitării dau vulgara lumină din speluncă Şi flacăra albastră a spirtului, v. rom. ianuarie 1057, 27, cf. dl, dm, DN2. Marginea interioară a trotuarelor este tixită de spelunci întunecate cu strip-tease. flacăra, 1969, nr. 2, 15. Aceşti amanţi... n-au să-ntilnească... decit iubire de spelunci, românia litérarX, 1970, nr. 82, 17/2, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: spelunci şi (învechit) spelunce, — Din lat. spelunca. SPÉMA s. f, v. spegmă. SPËMNÀ s. f. v. spegmă. SPENÂT s. m. v. spanac. SPENC subşt. v. spele. SPENCtJŢĂ s. f. (Prin sudul Ban. şi prin sudul Transilv.) Coş mic, folosit şi ca măsură de capacitate mai mică de 15 kg. Cf. sfc iv, 155, l. costin, gr. bXn\ 1, 185, todoran, GL. — PI. : spencuţe. — Spenc -f suf. -uţă. SPENDĂ vb. I. T r a n z. (în dicţionarele din trecut) A cheltui. Cf. oheţie, r. m., alexi, w. — Prez. ind. : spendez. Din it. spendere. SPÉNE s. f. v. spele. SPÎNGE s. f. v. sptnţă1. SPENldil, -Ă s. m. şi f., adj. v. spaniol. SPENIORlîSC, -EÂSCĂ adj. v. spaniolesc. SPENdS s. m. v. spanac. SPENTEC vb. I v. spinteca. SPÎNTIR s. n. v. spenţer. SPENŢ1 s. m. v. spinz1. SPENŢ2 s. n. v. spenţer. SPfiNŢĂ s. f. v. spintă1. SPfiiVŢĂL s. n. v. spenţer. SPÎÎNŢĂR s. n. v. spenţer. SPfiNŢEL s. n. v. spenţer. SPENŢER s. n. (învechit şi regional) 1. Veston; s p e c. veston scurt, pină la talie, la anumite uniforme. Îmbrăcaţi cu spenţuri de postav roşu. golescu, î. 75. Muierile. . . au.. . cămaşă, rochie şi un spenţer negru, ce are împreunai şi o legătură de glt, rămlind mînecile cămăşii şi pieptul, afară din spenţer. id. ib. 146, cf. 123. C-oiala acestor două îmbrăcăminte.., samănă mult cu spenţerul ce poartă căzacii. ar (1829), 2472/29. Bietul copil! plnă acum nu purtase declt spenţerul de şcoală, fm (1843), 3601/21. Forma îmbrăcămintei. . . rangurilor de jos în vremea slujbei focului, cu pantaloni de postav în doi peri şi spen-ţerile de postav civit. regul. org. 627/20. Un militar june, învestit în uniforma pompierilor, cu un spenţer civit. PELIMON, ap. cXlINESCU, SCL 77, cf. BARCIANU, v. Hainele ce nu aparţin portului românesc poporul ie numeşte tundre şi şpenţluri. liuba —iana, m. 19, îşi cerca un spenţer nou. N. rev. h. i, 36, Intrai intr-un spenţer de Ună albastră, apoi Intr-o scurteică blănită cu oaie. delavrancea, h. t. 270.. Un băieţel... îmbrăcat c-un Spenţer lung eare îi ajungea pînă la pămînt. ap. tDrg, cf. alexi, w., şXineanu3. Avea. . . două galoane de lînă pe mlneca spenţerului. bart, s. m. 76, cf. scriban, ,d. Poartă, peste îmbrăcămintea de vînăioare, un spenţer de pinză.. ca.mil petres-cu o. 1, 637. E îmbrăcat cu spenţerul lung ca un muhdir, încins cu sabie. id. ib. iii, 483. Intra la ea, pirpiriu, cu spenţer strimt in spate, pas, l. ii, 193, cf., alr- sn iv h 1182. 2. Hkină ţărănească bărbătească din blană, din stofă Ctc., cu său fără mtneci, de obicei scurtă plnă la brii} şţ croită pe talie. V. m î h e c a r (1). Cînd e frig, li să dă un mînecqri făcut din vrîstă ori Ună, colorat ori pisiriţiu, ce să zice şi spenţel, tot în forma chimeşuţei. liuba — iana, m. 14, cf. şXineanu2. Spren-ţdl sau sprenţurul (spenţer) e haina bărbătească ce aparţine mai ales tirieretulifi, aotrţd răs^rpială după trup. pamfile, 1. c. 356, cf. id. b. 85. Lucruri de îmbrăcăminte: mintene, scurleici.. ., spenţere. conv. lit. XLiXg, 658, cf. cHiRiŢEScu, gr. 254, 'heşmeriţX,. d. cade. Bărbaţii. ■ ■ au părăsit portul bătrînesc, înlo-cuindu-l eu. . . „zobon“ sau ,-,schenţă“ negre cu blană. pribeagul, p. r. 46. Era încălţat cu cizme... cu lureci nalte, -rmijlocul i-l stringea un spenţer de catifea. sadoveanu,' o. v. 19, cf. h li 126, iii, 19, 109, 229, v 390, vii 51, 337, 507, ix 493, xn 228, bugnariu, n. 411. Sprenţul sau sprenţurul. . . sini' croite „pe talie", şez. ix, 40: Plecase sprinten, numai într-un spenţăr de-acasă. pop. ap. cade, jcf. jahresber . x, 210, com. din timişoara, arh. olt. iii, 391, l. cos-tin, gr. bXn.‘ i, 195, ciîest. v, 165/70. Ţi-ai loat şpcnţ (căput) de vidră. alr i 1 170/35, a vi 9, 26, glosar reg., l. rom. 1966, 274. " 10649 ■SPENŢERĂ - 1344 — SPERA — Scris şi: spencer (scriban, d.). — PI.: spenţere şi (învechit, rar) spenferi. — Şi: spfoiţăr s. n., (regional) spehţeră (h ix 493) s. f., şpenţ (tor®,-.pammle, j. ii, 345, jahreseer. x, 210, cade, pl. şi: spenţuri), spenţăl (jamesber. x,. 210, cade ; pl. aptntfUe, cad-e), sp6nţel, spcnţur (pl. şi: spenţure, cade, şez. ix, 40, dl), spentir (h ii 126), spicului (pamfile, j. li, 345), sprciiţ (pl. sprenţe, cade), sprcnţer (k vii 337), spren-ţnr (pl- sprenfure, cade) S: n., schenlă (pribeagul,- p. B. 138), schcnţă, sehcnţă (id. ib. 53, 57) s. f., spenţ s. n., spinţăl (bugnaeiu, ai, 411, jahbesber. x, 210, CADE, ARH. OLT. ITI, 391, L. COSTIN, GB. bXn. I, 195, alr sn iv li 1 182; pl. şpejh:ţăle, cad % alb sn iv h 1 182/53, 105), şpenţăr (com. din timişoara, glosar reg., L. rom. 1966, 274), şp£n(el (tdrg, jahresSeb. x, 210), şpcnţer (tdrg, a vi 9, 26) s. n., şpenţluri s. n. pl. — Din germ, Spenzer. SPENŢERĂ s. f. v. spenţer. SPÎKŢUR s. n. v. spenţer. SPEOL0G s. m. Spccialj-st in-şpeolcgie; (raij) speleo-log. Cf. ltr2, dl, dm, der, dns. Peşterile... formează. ... domeniul "d/s cercetare al speologilor, s,cÎNffEiA, 19‘60, iir. 4 863, ¡cf. ţ*. p. enc., dex. — Pronunţaţi spe-o-, — Pl.: speologi. Din f-r.' spfioiogue. SPEOLOGIC, ,-Ă adj.' Care apâi-ţiiie speologiei, privitor la Speologie; (rar) speleologîc! Sludii speologice. dl, ci. fÎN2, TfeX. : -r- prpnunţat: spe-o-.' — Pl. : speologici,-ce. — Din fr. spSolOjjiqne. SpjEOLOGÎE s. f. -Ştiinţă care se ocupa- cu studiul peştfetaloi1 diîi punct de vedere geologic, arheologic, hftjlogîc ele.; (rar) speleolcrgie. Speologia este o ştiinţă sittteMeă reeentă: : enc. TEiiN. iy 438, cf: scriban, d. Bdcoiiiiţă .thUmciază 'Institutul' de speologie, contemp. 19&3y rin. 37&, .5/5, cf; ltr2, dl, d^-ee-b, î?n2. Astfel, dintre ehdMottrapte; chemotfrapie şi chimioterapie; speleolOgie şi Speologie,- ultimele din serie sînt preferabili. i;.'rom. 1967,. 495. Trebuia trimis, acolo jos, un sol, tinui care' face speologie- şi are iiV sthge tehnica scufuiidQrilbr tn:păfntntv românia litebară, 1-070, nr. 78, 3i/3, ;cf. - m: d. enc., dex. - . PnnYunţat: snc-o-: — Din fr. şjţsologie. SPERA vb. I. 1. T r a n z. (Folosit îşi ab.sol.:) A avea sentimentul că ceva (mult) dorit,, care ar putea sau nu să se intîmple, va avea loc cu adevărat, a (Se) a ş te p t a, a nădăjdui (3), .(învechit, popular şt familiar) a trage nădejde (v. n â-d e j d e 1), (Învechit şi regional) a se nădăi (1), (învechit.) a ii p o v ă i; p. es t. (faniiliarj a crede. Cf. gr. r.-n,.;-ii, 452/6. La fiinţele' natiirei. .. Spun a inirijei. dofinjă ce. sperează. şi iar, teme. asachi, ş. l. i, 147. Şpirez (nădejdi-,iese) a află in satul ie mergem o fetiţă. i-M (1843), §832/25. Ş-ă deschis drumul pînă lă înălţimea ăc'elti demnităţi pe care ' dedă nici r.u o ar fi putut spera. mag. ist. i, 74/12, ci. keovuci. Sperăm... că o fericită reiişire va tncoruna fapta mea, LĂzXBEScr, s. 24/31, cf.. stamati, d. Sfălftirea dar... Ş-ă părut prea de minune. Fiecare şperijjd mărul, Bunul qum tşi va expune, pann, p. v. ii, 23/2. Spera că 'cetăţenii.... le vor adopta. ariStia, plut. 219/25. Sperăm-că ufrrn putea saluia... unirea (a. 1857). plr i, 165, cf. rOLiZ'r. 4,cel care speră, dar care lot mai tire: ihdoiată, începe colindele tn frac din zi de dimineaţă. ghica, c. E.,ii, 5S%. Sperau ca mine un dulce viiteriu. siON, poezii, 100/10. Aceasta o sperăm numai de Ia fţniuhăîăjiihea seminţelor, i, ioneşcu, e. c. 238/11, cf. f$8i. — pop., n. d., ponîbriant, d. Ş,perăiŢi a fi con- vins... că... este un dialect neolatin, hasdeu, i. c. I, 292. Să sperăm asemenea... că ce s-d zis aci va avea... răsunet, baronzi, m. 390/22, ci. barcianu, v. Speram să intru tntr-o viaţă nouă. alecîsan-dki, o. p. 257. Sperez... că... aţi mir.uit mai bine sabia deci pana. conv. lit. xi, 464. Sper că dl. Socec. . . ar priiml desigur să-ţi fie editor, odcbescu, s. iii,12. Amăgit atit de-adese, Nu spera, eminescu, o. i, 196. Eu lot sper să ne mai vedem, cabagiale, o. vii, 43. Nici iluzii, nici credinţe nu mai am ca să mai sper. macedqnski, 0. i, 237. Din tot Ce sperase nu mai rămlnea ¿cum de-cit o rază. bacalbaşa, s. a, i, 179. Plata ce-o capătă sau sperează că vor căpăta-o. marian, !. 287., cf. dî>rf.: Dacă ea iste dreaptă, după cum Uperăth,- apoi vom' trage ¿OnH'luzia următoare. pIiilippîde, p. 13. Speră, să-i dăm fata. d. zaMfibEsct),- v. ţ. 19, Ci. alexi, w.,' şăineant:2. Direcţia pe care o spetează a fi mulţămi-loare tuturora, iorga, l. ii, 97. Sint fericiţi căci... nu mai au ce speră, anghel, ,ps. 34. Tatăl săil tot mai sperează să scoată advocăt din el. aGîrbiceanu, a, 348. Sper că... nu ăm nevoie de expuneri mai largi. pÂrvan, g. 159. 'Prin octombrie sperăm să ne repezim puţin prin Pripas, beebeanu, i. 307. Nimeni nu iubeşte cind nu speră... să fie iubit, ibrăileanu, a. 56, ci. resmekîţă, D. M-am pomenit ajuns deodată la o situaţie la care de mult renunţasem să mai sper. m. i. cabagiale, c. 105, ci. cade. El speră încă. . . topîrceanu, p. o. 64. Speră să meargă’ mai bine. ca-mil petrescu, v. n. 169. Poale uitase ce mai căuta şi ce mai spera. c. petrescu, c. v. 332. Fii bună şi spune-mi ceea ce trebuie să sper. i. botez, b. i, 17. Speram că o să fie frumos, g. m, zamfikescu, m. d. 1, 43. Obţinea un preţ mai bun decit sperase, teobo-reanu, m. iii, 34-8. Aşteaptă şi speră, ti răspunse, 'sadoveanu, o. xii, 690, ci. scriban, d. Spera să descifreze taina artei, vianu, a. p. 193. O -tovărăşie că a dumneavoastră e o plăcere intelectuală pe care ' n-o sperasem cind atn plecat, călinescu, s. 113. De' acasă nu mai puteam spira ajutoare băneşti, blaga, h.. 247. Mii de oameni s-au îngrămădit pe cheiurile portului, sperîrtd o salvare, ralea, s. t. i, 306. Oamenii începeau să spere, bogza, a. î. 35: Speră... că infitn-gerea fascismului ti va aduce eliberarea: scînteia, 1953, nr. 2 753. Unul mai Speră, altul a renunţat. vinea, L. i, 25: Surtsui. :. pluteşte Chiar şi"pi ' fafa Muribundului, Ce speră Să mai - trăiască, jei-eleanu, s. H. 45. Sper că nu e o iniuttă. H. lo^nescU, ţ. 156. Corabia continua să înainteze cu o viteză pe care nu o sperase nimeni: tl-doran, p. 488, cf. dl, dm. Să sperăm că n-o să se mai repete, preda, r. 64. Lupţi şi speri.şi (nu-i firesc?) greşeşti, labiş, p. 243: Spera că o cădere la examen va soluţiona categoric totul. Y august 1964, 84.. Speram că mlrţocga va merge, so-bescu, u. 46. Nu poate aştepta de la aerst om ajutorul pe care-l spera. v. rom. ianuarie 1965, 53. Mai speri, nu dormi şi sufletu-ţi rezistă, vulpescu, v. 67, cf. dn2. Ajutor, strig Speiind Că'âr rrai putea cineva Să-l oprească, românia liteeaeX, 1970, nr. 9.0, 7/2, cf. m. d. enc., dex. Şoarecele"spereeză scăpare si cind e in gura pisicii, zanne, p. i, 661. <0* B efl. im pe r s. Se speră că la anul viitor se vor completă pdiiu clăse. caragiale, o. i, 208. 2. Intranz. (De obicei construit cu prep. „in“, rar „la“) A se întemeia în aşteptările sale pfe.. . ; a se încrede în..., â-$i pune nădejdea îli. .. (v. n ă-dejde 2); (învechit) a rvădăjdtii (2), a upovăi. Pe Ungă silinţa noastră, sperărh ţi in ajutorul al tot ă (a. 1850). plr i, 138. Marinarii speră l&titnptifi mai bune. eminescu, o. i, 12, ci. şXineanu2, resmeriţa, d. Speră intr-o reacţiune lucidă. în plr ii, 492, cf. scriban, v. Să sperăm atunci intr-o mică epidemie? vinea, l. ti, 71. Lumea.......... spera tn mitttuine. barbu, princ. 18. Speram intr-un foarte, foarte mare succes de public, cinema, 1968, nr. 6, XII. Milioane de oameni au dreptul să spere tn victorie, scînteia, 1969, nr. 8 213, J0655 speranţă - 1345 - SPERARĂ' — Prez, ind.: Sper şi .(învechit şi reg'ionH)' sperez. — Din it. sperarc, lat. speraie. SI’ERAX’ŢĂ s. f. 1. Sentiment că ceva (rfiult) dorit, care ar putea sau nu să se întîmple, va avea loc cu adevărat; nădejde (1), (rar) nă'dâjduire, (învechit) nădăjduiiîţă, nădăire (1), speirare (1), upovăinţşţ, (regional) speră; p. ext. (familiár) credinţă. Numai vro cileva săptămlni da ţinut nădejdea sau speranţa: lui. şincai, kr. ii, 12/26. Am pierdui speranţa d-a-l mai vedea, pleşoianu, t. i, 62/14. Boierul. . ţoale şi le vinde pe o speranţă numai cînd are înainte o umbră de domnie, heliade, o. i, 217. Pufinieă speranţă am de redobtndirea sănătăţii mete. gr. r.-n. ii, 116/17. Speranţa este lucrul cel mai de pe urmă ce perde omul in lume. asachi, s. l. ii, 67. Speriuţa că-şi va putea mintui bărbatul ti da puteri, fm (1^4), ll5:i/29. Se părea că speranţa lui nu pofteşte nimica cé el n-ar pttte’p. să ajungă, mag. ist. i, 74/15. Dulcea speranţă Mi-o însufleţezi. amceScu, a. r. 13/3.' păceă dc la Sistov... sfătimă cea din urmă a sa speranţă. mag. iSt*. i, 202/6, cf. negulici. Poc iu in fine a-ffii realiza frumoasele speranţe ce de la naşterea ta le-'am nutrit, lXzărescu, s. 24/16, cf. stamati, d. Na s-a lepădat de speranţa ce-l mîngîia. ariStia, plut. 54/1, cf. p'otizu. Voi fi plin de speranţă^ pentru'viitorul românilor. GHICA, C. E. I, 278, cf. PROT. — POP., N. D., fontbRiant, D., baRcianu,. v. Să plîngă cel ce pierde speranţă şi púlete, bolintineanu, o. 19. Cu inima plină de speranţe, ai intrat in templul iululOt. maio-rescu, critice, 72. Cúm mingîie dulce, alină uşOr Speranţa pe toţi muritor ii! eminescu, o. i, 12. Doctorii na mai dau nici o speranţă de scăpare, caragiale, 0. i, 251. Fiecare dimineaţă ii aducea o speranţă nouă. vlahuţă, s. a. iii, 354, cf. ddrf. Atîl de puternică este in omenire speranţa in vremuri mai butie?! xH-nopol, i. R. ii, 31. Făr’ de speranţă mai priv'i La tim-, pul na de mult trecut, coşbuc, p. ii, 303, cf. alexi, w., şXineanu2. Ar fi dorit totuşi să încheie iu cm/inie dc speranţă aceste pagini, iorga, c. i. ii, 220. El n-are... nici un dor, nici] o speranţă, iosif, v. 157. îi mâi rămăsese o ultimă speranţă, chiriţescu, gr. 60. Exprim speranţa că vreunul din şcolarii mei va ataca curlnd chestiunea, pârvan, g. 348, cf. resmîJiiţX, d., cade. A debarcai în capitală... cu mari speranţe. reereanu, r. i, 21. Nu mai aştept pe nimeni, Nici o speranţă, bacovia, o. 163. Suferinţa preSuptíne speranţă de eliberare, c. petrescu, c. v. 152. Graba cu care... o ceruse în căsătorie îndreptăţea această speranţă. brXescu, o. a. i, 4. A îndrăznit... Să-şi mărturisească speranţele, credinţele, cocea,; s. i, 260. Mă faci să am o speranţă care poale fi din nou înşelată. sadoveanu, o. xii, 689, cf. scriban, D. Sesiuneă. . . a confirmat marile speranţe pe care le'pun popoai'ele-In acest for suptem. scînteia, 1952, nr. 2 395. 'Nici măcar speranţa morţii naturale... na-l mîngîia. ca- ' linescu, o. i, 280. Iubirea:.. înc'epe prin admiraţie, continuă prin închipuirea unei pl’ăceti şi prin speranţa realizării acesteia, vianu, l. u. 476. Ştiaw inanilatea marilor speranţe, ralea., s. t. ii, 307. De nximele lui se leagă lupte, speranţe, bituinţi şi infrîngeri. b'ogza, c. *•. 2$4. Răihase lOctilui, ’plin de Speranţă. ViNéa, 1. i, 12, cf. dl. Elanurile.. . i se topeau, hVltfidu-i sufletul got, făiă speranţe, tudoran, p. 51, cf. Dk. îngerul speranţei stătea lincjă pat. isanós, ţ: l.' 50. Cădea din speranţă in deznădejde. f. PoPdvici, se. 299. Cîndul se îndreaptă plin de speratiţă spre Oiilbtul patriei. ist. ljt. rom. ii, 463, cf. dn2. Plecaseră. .. fără vreo speranţă că am să aflu ceva. bXnulEscü, i. 62. Speranţă că dincolo de lutiieă perceptibilă prin simţuri s-ar mai află ceva îl face să plece in căutare, cón-temp. 1969, nr. 1 181, 8/4. Personajele se ¡tbát intre ' speranţă şi disperare, v. rom. martie 1970j 87, cf. m. d. enc. Succesul moral al acestui congres a întrecut speranţele organizatorilor lui. magazin ist. 1975, nr. 5, 65, cf. dex. De mine nu-i speranţă Ca să mă mai văd. . tn viaţă. folc. olt. — hunt. iii, 68. & Lo c. pr e p. tn (sau ca) speranţa (de sau a..., Intru. .., a ceva . ■ •) = în (sau cii) credinţa într-6' ifetişită, în rezultatul favorabil al uiiei acţiuni etc. Aceşti pătrioţi se linguşiră mult ifrnp cu speranţa a-l puled încurcă în marşul sau (a. 1857). plr i, 163. Se mîngîia numai cu speranţa înlr-un. . . concendiu. rebreanu, p. s. 113..,Se ducea după Corespondentă. . : în speranţa unei telegrame, teodoreanu, m. iii, 2ftl. în speranţa unei asemenea eventualităţi. .., contempla gloria altora. că-linescu, o. i, 80. începusem să-mi recapitulez unele amintiri, tn speranţa de a găsi alibiuri, v. rom. de-ceriibrle 1966, 8. Acolo eiistă şi ciţiva tineri, repaiti-, ¿aţi in speranţă de a ridică nivelul trupei, t iulie 1668, 8. Loc. v b. A avea speranţe = a spera (1). N-atn avui Speranţe, puţin mi-ă păsat, eminescu, p. l. 56. Noi sîiilem tineri, noi edem speranţe, topîrceanu, p. o. 54. A avea' speranţă (Sau speranţa) că... (sâii să. . .) ori a trage sperărHă că. . . = a speră (1) că. . . De va da părinţii creştere biină pruncilor săi. . . atunci poale ave spetinţă (nădejde) că vor fi ei fii buni (a. 1830). bv’iii, 676. Avearh speranţa să mor înlr-un spi-tăl. macedonăki, o.' i, 44. Aveam speranţa că vom ajifngt la un rezultai pozitiv. sCînteu, 1952, rir. 2 393! Tot mai trăgea speranţă că vor fi baluri, pas, l.' i, 243. ' Ţrag spetăriţi. că n-ar să fi ăşg cupă cum gînd'eşt'e-mpărdtu. o. bîrlea, a. p. ii, 123, cf. i, 287, A da speranţă (sau speranţe) ori (învechit) a ridica toată spcraliţa (cuiva) — a face să spere. (1). Spre a-tni rezerva toată libertatea d-a lucra, cătam atunci să-i rădic toaţă' speranţa. baiîonzi, m.' 46'7/12, cf. bab-cianu, ’v.:Cîţiv'ă'din ăniorii care dădeau speranţă s-au lăsat de poezii. i. negruz'zi, în plr i, 237. Marea răscoală ilhjro-pannonică dă noi speranţe dacilor, pâevan, g. 95. A(-şi) piine (toată) speranţă sau speranţele cri (mari) speranţe tn (cineva sau ceva) = a spera (2) în sprijin, in ajutor de la.:.; a se înfirede în..:, a se bizui (pe cineva sau ceva), a-şî pune''nădejdea în . . . (v. n ă d e j d e 2). Speranţele puse în cutare cleric bun nu s-au împlinit, agîrbiceanu, a: 40. Ci şl i-gase un premiu însemnat cu un cal în fiare pusese mari speranţe, c.amil petrescu, p. 408. Popoarele.. . îşi ..pun speranţele .în mişcarea mondială, a partizanilor păcii, scînteia, 1952, nr. 2 394. în Brînduşa, intr-ader văf, îşi punea toată speranţa, vinea, l. 1, 80. Speranţa^n tine am pus-o ! preda, r. 159. îşi puse mari speranţe in depoziţia ei, pentru a ieşi basma curată, scînteia, 1969, nr. 8 192. "0* E x p r. în (ori cu) speranţa (sau speranţă) că... = sperînd că...; (învechit) în spe-rare de a... (v. spera re 1). S-a pus pe o laviţă..', cu speranţă că-l va . vedea cînd va trece: ghica, s. 437. De zece ori s-a uitat la plic,. . . cu speranţa că poate s-a înşelat. brXtescu-voineşti, p. 186. Ce-o păţi boierul, să păţească şi el, işi zicea, în speranţă că boierul. . . nu va păţi nimic, rebreanu, r. ii, 186. Şoarecele. . . se izbise cu capul. . . de împletitura în sirmă, cu speranţa că va găsi poate o ieşire, a. m. zamfirescu, m. D. ii, 131. Ne-am ocupai în speranţa că de,.data aceasta... forţele răului vor fi învinse, bogza, a. î. 363, cf. dl, DM. Am pornii cu pulsul sporit în speranţa că va fi ceva deosebit, contemp.' 1969, nr. 1 172, 4/4. 2. (Concretizat) Ceea ce dă Încrederea,, certitudinea că se va realiza dorinţa cuiva; nădejde (2), (învechit) răbdare (4), sperare (2), upovăinţă. Tu eşti fericirea şi speranţa mea! aricesc!;* a. r. 8/2. Ei sînt speranţa unui popor care creşte, aristia, plut. >VI2/1. Eram lumina ochilor săi..,, speranţa bătrlneţelor sale. eminescu, p. l. 125, cf. şXineanu2, resmeriţX, d., scînteia, 1953, nr. 2 845. Oraşul vă priveşte şi v-atată Pe voi, speranţa lui. labiş, p. 365, cf. dex. 3. Persoană tînără, talentată sau capabilă, de la care se aşteaptă mult în viitor. In apartamentul de sub noi cintă o speranţă, o viitoare artistă, poale. vlahuţX, s. a. iii, 462. Tipăi'ise.. un volum de novele lăudat de toată critica. Toţi descoperiseră în cl o mare speranţă, c. petrescu, c. v. 246, Cf. d.l, dm. 10566 SpgRARE -1346 - SPERIA Tinăva noastră speranţă s-a achitat in mod cu loial onorabil, m 1968, nr, 1, 25. E una din marile speranţe ale cinematografului francez, cinema, 1968, nr. 2. IV, .cf. m. d. enc., bex. (Ironic) Ce tineri pasionali suntem, Ce mari plantaţii de speranţe! vulpescu, p. 149. — PI.: speranţe. — Şi: (învechit, rar) sperinţă s. f- — Din it. speranza. SPERÂRE s. f. Acţiunea de a spera. 1. (Învechit) Speranţă (1). Se văd şi ideile poetului senine şi cu oarecare sperare şi pictate, fm (1845), 51fi/âi. Proorociile.. . . înflăcărau :de sperar.e imaginaţiile lor. bXlcescu, m. v. 81.. Literatura noastră irdrase pe o cale de dezvoltare ce da frumoase sperări pentru viiloru'i ei (a. 1852). plr i, 150, cf. polizţu, pontbriant, d., barcianu, v. Cine poate spune iluziile, sperările, visurile seducătoare care flutură prin mintea unei tinere fele. alecsandri, o. p. 129. Palid-slinge Alexan-drescu sinla candel-a sperării. eminescu, o. i, 32, ci. ddrf, gheţie, r. m. Spunea că-n malul sperărilor noastre Nevătămat vei sosi. coşbuc, ae. 114, cf. şăineanu®, resmeriţa, d., cade. <0> E x p r. în sperare de a... = in speranţa că... v. speranţă (1). Acum, in sperare de a mă pune pe lucru. ie înştiinţez că tn adevăr poeziile mele au văzut lumina, alecsandri, s. 75, cf. ,dm. A păstra sperarea de... — a spera (1). Tot păstrez sperarea de a le vedea intr-,o zi. alecsandri, s. 44. A da (cuiva) sperări = â face să spere (1). li dele sperări că va încheia lnt curtnd Iracţalul. bXlcescu, m. v. 328. A(-şî) pilne sperările In (cineva sauceva)=a spera (2),' a-şi pune speranţele in... Un candidai popular in care mai demult nqţia tşi pusese sperările. id.’ ib, 32, cf. 18. 2. (învechit); Speranţă (2). El ajunge a fi sperarea lululqr, .r;^zpiinătQrul atit de mult /dorit :şi aşteptat. bălcesc-u, ap. ddrf. — •PI.-: sperări. — V. spera. SPERAT, -A adj. Care constituie obiectivul urmărit; pe care cineva doreşte să-l realizeze, să-l îndeplinească. Cf. PONTBRIANT, D. — PI.: speraţi, -le. — V. spera. SPERĂ s. f. (Prin nordul Munt.) Speranţă (1). Cf. rXdulescu-codin. Nu mi-e spera intr-atita. id. — De la spera. SPEREĂ vb. I v. speria. SPEREAhE s. f. v. şperiere. SPEREGdS, -OÂSĂ adj. (Prin nord-vestul Munt.) Sperios (2). udrescu, gl. Speregoasă mai eşti, fa! id. ib. -şî* (Substantivat) Ce ţi-e, mă, speregosule! Ce ţi s-a părut? id. ib. -i Bî-': ■i0?«- — Cf. s p e r i ;0 s. . i. SPEREN’GHEA s. f. v. sparanghel. SPERETOARE s. f. v. sperietor. SPÎRGĂ 5. f. v. sparanghel. SPERGEA s. f. v. sparanghel. SPfeRGHE s. f. v. sparanghel. SPERGHEA s. f. v. sparanghel. SI’ErGHIE s. f. v. sparanghel. SPERGIÎÎR, -Ă subst., adj. v. sperjur. SPÎRGULĂ s. f. (Bot.; livresc) Hrana-vacii (Sper-gula arvensis). Spergula (spergula arvensis) este recomandată ca foragiu verde pentru vacele cu lapte. brezoianu, a. 118/27. Introducerea de furage artificiale, de trifoi, luţană şi mai ales de spergulă, care este planta furageră ce se face mai bine in pămtnturile nisipoase, i. ionescu, m. 337, cf. brandza, fl. 202, DN2. — PI.; spergule. — Din lat. spergula, fr. spergule. SPERHÎRT s. n. v. şparhat. SPERI vb. I. 1. T r a n z. şi refl. A face să fie cuprins sau a fi cuprins de frică (v. tem e, învechit, stidi); a face să se Inspăimînte sau a fi cuprins de spaimă din cauza unui zgomot neaşteptat, a unei mişcări bruşte etc.; p. e x t. a face să-şi piardă sau a-şi pierde liniştea, a (s e) a 1 a r m a, a (s e) i n gri-j o r a, a (s e) nelinişti, a (se) tul bura (3); p. anal. a (se) intimida. V. sfii (4). Moartea lui Ioan nemică nu spărea spre ei. coresi, ev. 258. Virlos tare să spăreară şi strigară cătră Domnul, po 224/23. leşi-va un om sălbatec... cu părul capului şi cu barba pînă la picioare, iară lu să nu le spai de dtns (a. 1600—1625). gcr i, 66/1. Ei se spăriară de cuvint şi se feriia de acel pom, ca de vrăjmaş, moxa, 347/1, cf. 371/9. Va arăta ucigăloriul. . . cum s-au spăriiat. pnAAf. 113. Văzlnd pre el ucenicii tmbltnd pre mare să spăreară. n. test. (1648), 19v/3. Nici copilaşii nu i-au speriat, neagoe, înv. 114/18. Ceia ce n-au minte... vor să mă s par ie cu a lor cuvinte, dosoftei, ps. 35/12. Poruncesc fetei Sionului să nu să spare. cheia în, 95T/14. Nu vă temeţi, nice vă spăreaţi. biblia (1688), 1251/28. Umpla noaptea cu luntrea... de-i spărie că-i vor răsturna tn Bistriţă, neculce, l. 22. Tărimea argumenturii lor ti spăriia, îndrăzneala vo-roavei ti îmbitnziia. cantemir, i. i. i, 65. Caii perşilor, nefiind obicinuiţi cu sunetul puştilor, să sperea şi fugea (începutul sec. XVIII), mag. ist. i, 156/6, cf. lex. mars. 203. Noaptea să nu umble pe lumină de lună că să va spăre (cca 1750). gcr ii, 67/13. Cei mai mari, ca să sperie pe ceilalţi tineri. . ., făcură să-i zdrobească toate oasele, bucavna, 56/15. Tot ce este Intru adevăr greu. . . sparie pre şcolari, carte treb. I, 68/12. Veziriul. ca să-şi arăte vitejia şi să sparie pre ai noştri, îndată ş-au întins cortul, şincai, hr. iii, 85/32, cf. klein, d. 428. Porunci oamenilor săi să taie arborii... ca văzlnd romanii, şi socotind că sînt ostaşi, să se sparie. maior, ist. 3/16, cf. budai-de-leanu, lex. Curtnd se spăreară şi apucară fuga, lăstnd prada toată, calendariu (1814), 108/29. Acolo trăiesc mai bine [oamenii] unde,. . . săleanu... nu se sparie de nemeş, ţichindeal, f. 15/20, cf. lb. l-au prădat... călctndu-i noaptea, de s-au speriat şi ciobanii (a. 1822). doc. ec. 254. Nălucile... infăţişază pe cei. morţi ca să sperie pe cei vii. pleşoianu, t. iii, 154/28. Pe, niine nu mă sperie necazurile, nici tmpo-trfbiiile. ţiy 415. ¡.Uitini hă ştAt liicrările faâtqziei no.astr,e, ne speriem de dîiiseli: marcovicî, c. 79/22. Cuţitul său, de care mă speriam văzlnău-l că-l poartă. HRisovEHGHi,. a. 15/5. Turbăciunea mării..., pre toţi ti sperie, pogor, henr. 9/11, cf. valian, v. Arhitecţii vor veni mai tirziu, dacă criticii nu-i vor spărie cumva, russo, s, 4. Nu-ţi poţi face o idee cum m-am spărial. negruzzi, s. i, 30, cf. polizu. Aceasta nici nu mă turbură, nici nu mă sperie, ghica, c. e. ii, 548, cf. pontbriant, D., barcianu, v. Laude şi îngroziri de-aiste am mai auzit noi multe, şi nu ne-am spăriet! alecsandri, t. ii, 32, cf. lm. Acest lup... se sperie cumplit de un singur chibrit ce i s-ar aprinde noaptea înainte, costa, o. F. 342. Cezara se spărie Ia aceste sunete, eminescu, p. l. 84. S-a.jurat. . . că nu mi-a spăria copilaşii niciodată. creangX, p. 28. Se 10673 sperja - 1347 — SPERIA sperie oarecum fiul de împărat ctnd auzi , pe broască vorbind, ispirescu, l: 35, cf. ddrf. Nimic pe lume nu sperie pe Moş Teacă aşa de mult ca inspecţia generală. bacalbaşa, s. A. i, 52. Ochii omului mă sperie, dela-vrancea, h. T. 47, cf. şXineanu2. Acolo m-a speriat cea dinlti javră, iorga, p. a. i, 14. Zise moşului ca să stea lingă resteiecasă nu se şperifi,boii, chiriţescu, or. 133. Copilul casierului — speriat de o-trăsură. . — a kat fuga In curte., brXţescu-voineşti, p. 230. Ca să-i sperie, le vorbea de cheltuieli enorme.',agîrbi-ceanu, a. 127. E puţin probabil ca dacii să se fi speriat prea tare de ameninţările lui Caesar. pâbvaîî, g. 612, ci. resmeriţX, d. Mă deochiam lesne, şi se speria lumea din casă. u. i. caragiale, c. 80, cf. cade. Imobilitatea şi tăcerea lor îndărătnică l-au supărat şi l-au cam speriat, rebreanu, r. ii, 86. Eşti blind la vprbă şi pe nimenea nu sperii, eftimiu, î. 47.- Un copil care se scoală noaptea,, speriat de uţi vis urit. gajlaction, o, '192. .Mă speriam ctnd tmi săreau stropii ele iţnturp. încinsă pe mtin'L o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 47. Mă speriaseră, pe rtnd, curcanul care se limflă, clinele care latră, cioara care cîrtie. ţe0P0reanu, ţi. u. 215. Se speriau caii şi se ridicau in două picioare. vlasiu, a. p. 61. Muţa se sparie c^am să-mi iau zborul de subi aripa ei. .sadoveanu, o. xiii, 29,. cf. scriban, d. Călăreţul se glndeşte că ,animalul de subt el are să se sperie, puşcariu, l. r. i, 123. Un lup flămind. . . A speriat pe bietul miel. arghezi, ş. v, 51. Nu mă speriau greutăţile şcolii, blaga, H. 40. De modrte nu mă sperii eu! stancu, d. 163. JVu ie speria, nu e nimic grav. vinea, l. i, 129. De la o vreme. . . nu-l mai speriau valurile, tudoran, p. 163, cf. dl. Clinele urlă. . . şi li sperie şi pe ceilalţi: preda, r. 384. S-ar fi.speriat de neliniştea şi deznădejdea cu care o privea., t. po-po.vici, se. 252, cf. dm. Duşmanii cu ură privesc către noi... Vor să ne sperie, labiş, p. 287. M-am,speriat de ce-am văzut, barbu, ş. n. ii, 26. [Regizorul] nu se sperie de teoretizări marginale. î mai 1964, 66. N-o să n.e sperie nimeni şi-n nici un fel! lXncrXnJan, c. ii, 50. Ne emoţionează şi ne sperie şi acum aceşti giganţi, românia literară, 1969, nr. 17, 2/5, cf. m. d. enc., dex. Nu te speria, Că vrem să glumim Şi să te zidim, alecsandri, p. p. 190. Unde Blcul se răstea, Haremul Se speria, teodorescu, p, p. 607. Mă duc Pe N. să-l sar, Să-l spar. Spaimă mare să-i trag. marian, d. 240. Nu ne speriem de lume', Căci purtăm de voinici nume. pop., ap. gcr ii, 313. Clnd te-i speria rău, să-ncălzeşti clte un fir de păr de porc şi-ţi face ce vrei tu. rădulescu-codin, î. 269. Ş-ase. s-o spăriet cit tăţ o-mplut lumea, candrea, ţ. o: 34. Mai rău mă sparii de-o ureehelniţă declt de un şarpe. plopşor, c. 31. Amu-i greu c-apoi şl oamefiii să spar. t. papahagi, m. 171, cf. alr sn vii h 1' 876. Mare şarpe se făcea... Să vadă de-o speria. Naintea fetit ieşea, balade, i, 390. Latră elfii, latră caţăl'e,.Că să mă spariu dze iele. folc. olt. — munt. i, 143. S-o spăriet şi ei a mere acolo. o. bîrlea, a. p. i, 139. De ploaie repede să nu te sperii, zanne, p. i, 60. Umblă să sperie lupul cu pielea oii. id. ib. 510. Vulp’ea bă-Irlnă nu se sperie de cursă. id. ib. 702. Vulpea nu se sperie de ăl de se laudă seara, ci de ăl de nţlnecă dimineaţă. id. ib. 706. Se sperie ca viţelul la p.qhţta ţiouă. \d, ib’. §94. Se spirit (dracul) şi de umbra lui ori .se sperie calul de tropotul său său se sperie şarpele_ de pielea lui. (clnd o vede. splnzurată), se spune despre un om fricQS. id. ib, 357, cf. 653, vi, 587, cade, dm, u-dresc.u,. gl. -v- Fig. Să înceapă ' osteneala. aceasta... să sparie ginSul.' m! costîn, o. 241. Mis/mii ce plutea in jur... nu putea fi mai bine sper iţii declt lot. prin povestiri, cu intlmplări misterioase, agîrbi-ceanu, s. 16. Floarea-soarelui, bătrlnă, De pe-acum se sperie, topîrceanu, b. 49. Locomotiva speria liniştea din ceasul ultim al nopţii, cu semnele stridente, g. m. zamfirescu, M. . D. ii, 350. Glasurile billanilor din mlaştini s.păr.iau noaptea, sadoveanu, o. i, 304. Bu-cură-te, floarea mărului, Şi nu te speria de rod! blaga, poezii, 170. Hai, sperie tăcerea cu-al tău sur - clavecin. t iulie 1964, 62. Parcă auzi afară cum tremură frunzele speriate de vint. v. rom. noiembrie 1964, 19. Diipă ce speriară văzduhul, podarii. . . se a’-uncară asupra clinilor, barbu, princ. 16. In grădină turturele,- Două clnlă eu durere... De livezile sperie, teodorescu, p. .p. 22. ' Clncţ, vine Ceasul morţii, sufletul se sparie. şez. m, i237. <0> E x p r. (T r a n z.) A-şi speria (sau a(-i) speria cuiva) somnul = a rămine (sau a face să rămînă) treaz, a nu,mai putea (sau a face să nu mai poată) dormi. Se pricinuieşte din griji multe'. . . sau dinlr-o Inllmplare cu zgomot care sperie somnul, epis-ctiPEScu, Practica, 150/5. Oamenii erau veseli şi Iorgovan işi speriase somnul, slavici, o. i, 216. Glndurile ti speriaseră somnul. vlahuţX, n. 38, cf. ddrf. Un trăsnet îmi sperie somnul, Pe •perne eu capu-mi ridic. coşbuc, p. i, 237, cf. tdro. Ia să vă spun eu o poveste, să mai' treacă din pirdatnica asta de noapte şi să speriem o ţlr’.somnu’. lungianu, c. 61. Ne aştepta o altă viaţă... să ne Infioare cu semnale de inccndiu ori să ne sperie somnul cu un nou scandail. G. m. zamfirescu, sf.’ Mi n. i, 16, cf. dl. Îmi speriaşi somnul, mormăi Stan bosumflat, preda, d. 213, cf. dm. Cosma Răcoare saltă in şea. Sperie-n goană somnul ereţilor. labiş, P. 85, cf. dex. împăratul se scula. :. destul de minios că i-'am spariat - somnul cu astfel de minciuni. reteganul, p. iv, 13. (R éf 1.; cu subiectul „somnul“) Toată noaptea rti-am gtndit nedomirit Şi s-periindu-mi-se somnul, nici o clipă n-am dormit, pann, h. 64/20. Mi-a sărit o sclnteie pe nas şi mi s-a spăriet somnul, de parcă am dormit o noapte întreagă. creangX, o. 289. Cum mi s-a speriat şi mie somnul, parcă-parcă mi-ar plăcea să mă plimb pe lună. caragiale, o. ii, 249. După ce căzu de vro două ori, i se sperie somnul şi rămase treaz.'ispirescu, ap. cade, cf. ddrf, zanne, p. ii,.738, scriban, d., dl, dm. Evanghelinei i se speriase somnul ce o cuprinsese la începutul acelei convorbiri, barbu, princ. 82. • (Cu schimbarea construcţiei) Ne luptam cu somnul-care ni se spăria, ctnd vagoanele se zdruncinau mai tare. F (1890), 20. (Tranz.; regional) A-şi speria foamea = a mînca puţin pentru a-şi astîm-păra foamea. Gf. alr i 757/56. Îmbuc oleacă să-mi spării foamea, ib. (Tranz.; în superstiţii) A speria hoalelc = a 'îndepărta bolile. Chiar şt băbăresele, clnd dăsetntă, lot cu apa sparie boalele. şez.- iii, 101. Tranz. (Complementul indică animale) A alunga din loicul in care se află, a Împrăştia; spcc. a stirni din culcuş. Cf. polizu, barcianu, v. Băieţii alergau, speriau oile. agîrbiceanu, d. ţ. 38. Odată au zburat vrăbiile; — Le speriaşi. brXtescu-voineşti, p. 89. Speria clinii, ţlşnind cu bolul in cutii de conserve. c. petrescu, î. ii, 157, cf. stoica, vin. 24. Tresăreau din somn găinile In coteţe, speriate de paşii mărunţi ai şobolanilor. cXlinescu, o. i, 17. Trag clopotele pentru morţi şi sperie bufniţele, stancu, m. i. 172. Strigă şi sperie păsări şi capre negre, in loc să le admire, bl 1969, nr. 7 769. Cu creanga speriau pasările de la cireşe, candrea, ţ. o. 5. Lopata ctnd baie In apă, sperie pă peşti şl-i scapă. Cf. zanne, p. v, 392. ❖ Fi g. Scuturase capul, cu un gest de voinţă, să sperie glndurile... ca pe un stol de vrăbii, g. m. ZAMFIBESÇV, M. D. II, 35. ; 2.’Tranz,; F i g. (Fblésit şi a b S o 1.) A'faee să se miré; a uimii Stfâlticifèà cea mare care avu ''oraşul acesta, la început i-a speriat, pleşoianu, t. ii, 119/10. Mulţi din scriitorii de astăzi... $i-au pus ’gloria în ... à înăduşi, a spărie şi a ciştiga mirarea păcătoşilor români cu cuvinte cit mai streluciie. russo, s. 50, cf. polizu. Divinaţia geniului şi altele de acest soi sint vorbe goale, care astăzi nü mai sparie pe nimeni, phi-lippide, P. 14.' Credea c-o sperie cu cele patru rtndiiri de galoane. brXtesctj-voineşti, p. 151, cf. besme-riţX, d. Mă aruncai în viitoarea vieţii de petrecere şi cu aşa avint că am spăriât, cu desfrlul şi cu risipa, Bucureştii. M. i. caragiale, c. 87. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei. rebreanu, r. i, 253. Poţi fi brav,... fără să sperii lumea cu o claie de sălbatec polineziah. c. petrescu, î. ii, 10673 SPERIAT1 - 1348 - SPERIAT8 85. Iţi făureai nişte planuri cu cart ai speriat lumea de pe aici. vlasiu, p. 340¡ .Nu fu speriat dé preţ. ti-k-linescu,-s. 59. Ştia ce înseamnă, in societatea tn care trăia, „să sperii lumea*1, ca mil petresgu, o. ii, 398: Ai o imaginaţie de m-ai speriat, baranga, i. 187, cf. dl, du. O operă. . . cqre a depăşit şi speriat pe contemporani. ist. lit. rom. ii, 672. îţi placi să băţi cttnpii şi să—fi sperii puf in prietenii, t august 1964, 55. [k'i*-colae Iorga] sperie prin vastitatea pncocup'&rUór şi erudiţia monstruoasă, românia liteRtsrX, 1969, ni. 14, 13/1, cf. M. D. ENC., DEX,. OHEST. viii 102/1. M-ai spa-riet cu vorbele tale. aur ii 3 711/386. •$> Loc. adj. şi a d v. De speriat = ieşit din comun; neraaipcMnénit. P-tinii spaima a cuprins, Fricoşi alţii ,dău lâ fugă, Deşi cele ce-o s-arăt Nu era.de spăriet. ksaschi, s. l. i, 179. Nevoia de a chema pe veterinar 'tti cazai in cari boala ar lua un caracter de spiriai. brEzoianu, a. 571/27. Ulifile erau ceva de spăriet: ri/sso, s. 29. Despoaie lumea cu preţurile cele prea.-. de spefiat. peli-mon, i. 165/6. Cind îşi aruncă ochii- spre poartă, Ce să vadă ?! Cucoşul său era cev-a de spăriet. creangă, p. 68. Atingînd scindura, produse o ciocfâtură de speriat. caragiale, o. i, 63. Mănincă celia de speriat, pe onoarea mea! brăescu, o. a. i, 50, 6f. .Bl, dm, m v. enc., dex. ^ Exp r. (T r an z. $i r e 11.; învechit) A (se) speria mintea ori Minţile sstu ochii cuiva = a (&t>) minuna (3.)., începură a cinta... atíla de frumos, incit se speria mintea omenească. goiU-an, h. ii, 165/9. Un palat a cărui vedere îmi sperie minţile, id. ib. iv, 88/34. Toate acele nemărginite epopee vlnătoreşti, care prin nemilosliva lor monotonie sperie şi• obosesc azi ochii călătorului minunat, odoiîescu, s. iii,-80. Scrieri al căror .cuprins ifi sperie mintea şi rămîi uimit de cum s-au putut publica (a. 1897), flr i, 484. -O- Refl. Scoţindu-şi straiele s-au spăriet văzind starea tn care se afla cămeşa lui. drâghici, r. 90/13. Străinii... se sperie de bogăţia ţârii, ghiga,. c. e. ii, 348. N-au să mai încapă in şifonieră! şe sperie servitoarea, c. pe-trescl1', î. ii, 225. Era gras şi cu o burtă de se speriau de el toţi cei care-l vedeau î-ntîia daiă. camil petres’gij, o. i, 15. [Atitea minciuni mi-o spus] dă m-am spariié dă i/şl. alr sn v mn h 1 398/310. Un să te duci? Să sperie lumea dă line! o. bîrlea, a. p. i, 189. — Prez. ¡ind.: spérii şi (regional) sper (alr sn vii h 1 876/872), spei (ib. h 1 876/886). — Şi: (învechit şi regional) spăreă, spăriâ (piez. ind. şi : spar alr sn vii li 1 876, spau ib. h 1 876/362; spai; pirez. conjunct, şi: să spar, pers, 3, învechit, să spore, pers. 6 să spat şi, învechit, să sparc), (regional) spălerâ (bănuţ, t. p. 85) vb. I,, (invéchft., rar) spereá vb. I. — * Lat. expavorete. SPERIAT1 s. n. 1. Faptul de a (s e) speria (1); sperretură (I 1), frică, (învechit şi regional) sperie-ciune1. Audzi, Dzeu, glasul rnieu; ctndU rogu-me fie; de frica (spăriat b) ăraculiii scoate sufletul mieii. PSALT. 119, Cf. DDRF, RESMERIţX, D., Dl, M. D. ENC., dex. 1 A tras un speriat! bsR. Loc. v b. A (se) umple de' speriat (ori de sperie ţi) = â (se) îngrozi. Stahiiie şi strigoii.. . ii umple de spăriet pe ánit'ñdoi. rusşo, s. 21, cf. cade. "O* E x p r. A Iiăja (saú ii Vfrt pe cineva) în sperieţi (saü în toţi sperieţii ori 16 speriate) — a speria (1) rău (pe;einevâ). Mi-a ieşit înainte un ms grozav, care m-a virî'tin: tofi spăriefii. crSaNgX, p. 18(5* cf. ddrf, şXineano2. Oslnda e şi mai aspră pentru mojicul care îndrăznise a băga tn spăriefi boie-rimea< iqrga, l. ii, 96, cf. Tdró. Db-l văd umbra pe pereţi, Mă bagă tn spăriefi. p-amîi-LE, c. ţ. 205, cf. id. J. ii, 166. Zmei, strigoi, draci sint tOăte fleacuri şi scornituri omeneşti, ca să bage pe fricoşi In sperieţi. lungianu, c. ÎS. N-a făcut altceva decî't. . . să se certe cu oamenii, băgtildu-i in sperieţi cu vocea lui puternică. AuÎRiiicEANUj A. 202, cf. 166. Să-ţi spun drept, cucoane, că m-ai vitit tn spăriefi cu pistolul dumitale. hogaş, dr. i,. 87, cf. ii, 58, ca©e. Victoria lui Napoleon la Auslerlitz. . .. băgase Eiiropa in speriate. c. gane, tr. v. 144, cf. scRlBAN, d. Pe copii ii bagă tn sperieţi. pas, l. i, 18, cf. dl, dm. Nu mă băgaţi în sperieţi, Duci, impostori, lingăi, lichele, vijlpesgu, p. 142. Stan.:. Stă in virful patului... Cu iutcaua-n diiiţi... Cu mustăţi'tn şapte părţi... De ie bagă in sperieţi. pXscuixscu, l. p. 26, cf. com. din piatra NBA mŢ. 2. (în superstiţii; în sintagma d‘e speriat) Frică boliiâvtcîoiSsă; nevfoză; (popular) spaimă (1), speri e-tufă^(IT), (regional) înspărmintătură, spăimîrttăttffă, spăîttiâ't1. Arzi, cumetre, mori. .. De-abie i-a mai trece băiâlitlui istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuie de la line Că să-l afum. cReangX, p. 33. După tunderea unui Copil, mama acestuia stftngtndu-i părul tuns, cu o parte tl afumă cină sé sperie anume ca să-i treacă de spăriat. mahian, na. 418. Cu avramcasă se afumă oamenii de speriat, ddrf. Oamenilor muşcăfi de lup li se' digclnfă de speriat şi se afumă cu păr de lup. gri-GOKitr-iiiGc), m". p. i, 119. Dé „spăricţ“ e greu să culegi ctejscîhMce. candrea, f. 325. Cine vorbeşte pe întuneric sufere de spăriete; fă-i cu păr de urs, ori cu liliac, că scapă. Gonovei, cr. 389. Că nu prea ouă nici găinile, baiă-te: focu. .. şi mi-a luat uliu din pui. . . şi mór dă speriat. ‘StXNOiu, c. i. 30, cf. dl, dm, dex, h ii 122. Copiii mict, etnd văd bătăi, vuiete, urşi etc., se îmbolnăvesc de spăriet. şez. ii, 129, Cf. in, 119. Ceas rău cu săgitălUră, Ceas rău de spăret, Ieşi din Creierii capului. mat. Folk. 1 519. — PL: (rar) speriate şi (m. în loc vb. şi expr.) spe-riefi. — Şi: (învechit şi regional) spăriat s. n. — V. spéria. SPERIAT^, -Ă adj., s. m. I. Adj. 1. (învechit; despre fiinţe) Care produce groază; înfricoşător. Iaiă de ce zise lui: „Ce e mie şi fie"? spăreat şi fără de ruşine? cqivesi, ev. 377, cf. lex. ma-iis. 207. 2. (Despre fiinţe) Care este cuprins de frică; spe-r i o s|l), (regional) străhidat(l);p. ext. care este cuprins de nelinişte, alarmat, îngrijorat, neli-ştit, tul burat2 (3); p. a n a 1. (despre oameni) intimidat; (regional) străhidat (1). Cf. lb. Da liniştii toate poruncile trebuincioase, in vremea aceea cînd. cirmaciul era speriat, pleşoianu, t. i, 74/10, cf. i. golescu, c. Copila fipă, cei din casă aleargă. . . speriafi. cr (1834), 3362/12. S-aud gemlnd bufnele spăriete. asachi, l. m. 102/31, cf. polizu. Românii speriaţi stau înmărmuriţi. ghica, c. e. ii, 436, cf. pontbriant, d., bakcianu, y. Ei întrec in răpegiu/ie rondunica spăriată. alecsandri, poezii, 80, cf. lm. în momentul acela cl ti înlănfuis.e gt(ul,. . .ea, speriată, vru să se retragă, eminescu, p. l. 63. Domnul cel gros... s-a deşteptat speriat şi el. caragiale, o. ii, 110. Un cerb speriat trece-n goană pe dinaintea noastră, vlahuţă, s. a. iii, 300, cf. ddrf. Şi etnd i-a spus Flăcăul cel dinţii cuvînt, Ea se uita speriătâ-n vînt. coşbuc, p. i, 281, cf. alexi, w. Păsări, mari de .pradă, cete, Trec şi ţipă sperieţe.. iosif, v. .107. Nu-era seară. . . in care să nu vie. . . la mormint, înconjurat de dinii care-l lătrau speriafi. bbătescu-voi-neşti, p. 320. începu să bufnească tot mai des pe nări, ca un cal speriat. agÎrbiceanu, a. 324. O rată. sălbatecă, zboa/ă furişindu-şe, măcăind speriată, gîrleanu,. I,. 118. Dţsigur că spărietul nostru cicerone ne va fi. urrncil multă vreme cu privirea, hogaş, dr. i, 3. Mă pOmenii... tn mijlocul odăii, în picioare, uitîndu-mă speriat la ceasornic, m. i. caragiale, c. 8, cf. cade. Năvăli o fetifă izbind uşa, se opri în prag speriată. c. pS.TSescu, î. ii, 162. Se uita la ea cu ochii mari şi aiuriţi, ca un copil speriat, a. m. zamFirescu, m. d. ii, 108. Speriat, fără să ştie de ce, copilul i s-a ghemuit in poală. COCF.A, s. ii, 48. S-a pornit o zvoană ca de gtşte speriate. teoDoreanu, m. u. 177. M-am odihnit . . . sub stele, cu turmele speriate îmbulzite tn preajmă. SADovEANtJ, Ó. xvili, 557. Băttinele femei, adunate in grupuri, se Opriră speriate din tors. dan, u. 151, cf, sCRiban, D. Să jucăm prin casă. . . Ca speriat, dulăul să-rteeapă să ne latre, călinescu, o. ii, 175. Sare peste bănci, speriat, şi fuge tn zigzag, blaga, h. 130. Peştii, 10675 ¿PERiAÎ- — i:34Ö - SPERlEÎOft speriaţi, sallă o clipă In afară de apă. raj^, ş. t. i, 257. Caii, zmuciţi brusc de hamwi, se înghesuir# şpe-, riali unii intr-alfii■ camil petrescu, o. ii, 149. ¡Speriate şi fragile trec uneori căprjioare, bogza, c. o. 167. Speriată, broasca se trase iarăşi in adine. sţancu, ş. 10. Bălrtnii. .. se întorc La casa c.are nu-ţ a Ier. . . Speriaţi şi muţi. jebeleanu, s. h. 13. Clţivft .grauri ... stau... nedumeriţi, zburliţi şi speriaţi. ţodokjVn 0. 123, cf. dl. Rătăci ore întregi prin pădure, speriat şi întristat, preda, r. 448, cf. dm. Pisica pieri .ţpţriqffi sub seară. bXnulescu, i. 186. înaintau speriaţi, fulguind pămintul. românia literară, 19.6.9, nr, 34, 2/5, cf. dex., Şpăriat badea... Mă întreabă de per cei. jaj\-nîk — bîrşeanu, d. Îl. S-a făcut un lup... şi clp.d s-a repezit asupra roabelor, ele au fugit spăriete. şez. iv, 175. Şi d'e-aud'e o păsărea, Să uită sporeai lu ea. t. fapajiagi, ¥. 50. El pe cal Încăleca, Cu norii s-amesteca, Şi toţi speriaţi fugeau, fol,c. Slt. -r- «¡bn-t. ui, 439. Era spărieţă, /¡ăcUjită, amăiită. bî^lea, a.p. 1, 367. <0> Fig. ,Cimpoiul şi .ghitara tac speriate. iqşi.f, p. 62. Bunăseara lui pluti .s.ingiiratecă IntrrO tăcere speriată, rebreanu, p. s. 50. Un ghffn de .Şjpifii ostil şi speriat, topîrceanu, p. o. 135. Sufletul mic şi speriat al mărăcinilor, a. m. ZAMMRESeu, şf. M. n. -i, 1'5. Toţi... purtau pecetea unui strămoş comun, căci toţi erau cu lina spărială şi cu botul clrtionfat. sadoveanu, o. xix, 202. închipuiţi-vă aurul in panică, surprins de cataclism, topit, sosind ^p.eriat şi gîflind, căutînd să se strecoare, bogza, a. î. 121. Azurul se deschide larg. Fug norii speriaţi In lături. p'E-niuc, v. 11. (Substantivat) Doamne, şi de cwd se uită ca un speriat! bassarabescu, v. 136, cf. şăi-neanu, d. u., scriban, d. Muierile şatrei fac pe speriatele. stancu, ş. 95, cf. şcînteia, 1953, nr. 2 822. *0” (Adverbial) De-am îmbrăca o statuie în Mane scumpe şi am scoate-o la plimbare înlr-un echipaj scump,. .. negreşit că tofi speriat o am privi, mtjîhuleanu, c. 13/2. Ea. . . Spăriet la el se uită. emineşcu, o. i, 84. + Fig. (învechit, rar; substantivat, jn.) Persoană încrezută. Cf. ddrf. 3. (Despre înfăţişare, privire, ochi, glas etc, sau despre manifestări ale oamenilor ori rnişcări ale fiin-ţelor) Care trădează frică sau, p. exţ., nelinişte. Putea... să-l boteze de nătărău, după căutătura cea speriată şi neclintirea figurii sale. neqruzzi, s. i, 17. După fiecare [perdea] se ivea, zîmbind cu o sperială şi copilărească şireţie, capul ei. şminescu, p. l. 57. Un bălrîn slab, cu fata speriată, iorga, c. i. i, '122. Avea cearcăne maii sub ochi şi privirile-i .erau cam speriate, agîrbiceanu, s. 492. Se auzi inlrebtrid din fundul crîşmei un glas de femeie spfiriet. Jio.gaş, br. i, 95. înlllnind. . . privirea speriată a căpitanului, dădu drumul ştreangului, rebreanu, p. s. 15. Pacientul cu o înfăţişare speriată era foarte neliniştit, babeş, o. a. i, 186. Avea un aer speriat, bllblia lucruri neînţelese. camil petrescu, p. 19. Mama umbla, cu mînii speriată, pe masă... după chibrituri. G. m. zamfi-rescu, m. d. i, 56. Zîmbi cu bunătate intllnind ochii speriaţi şi umezi ai Mqnicăi, aţintiţi e.supra ei. teo- doreanu, m. i, 31. Din tufişurile de pe vălcică ,s-a înălţat, cu pîlpliri spăriate, un sitar, sadoveanu, o. xix, 379. Aveam impresia speriată că intr-un tropot de potcoave,... comand un tscadron de cavalerie. arghezi, b. 139. Fluieră eh admiraţie speriată. h. lovinescu, T. 346. începu să strige.. . cu glasul plîn-găreţ şi speriat, tudoran, p. 15. Faţa bunicii era albă şi speriată, s februarie 1960, 38. începea să-şi caute, cu privirea ei puţin mioapă şi speriată, \un loc. mag. ist. 1968, nr. 11, 47, cf. dex. 4. (Regional) Sperios (I 1) (Pecinişca — Băile Her-culane). Cf. alr n/i h 103/2. 1,1. S. m. (în superstiţii) Duh necurat pţovQasă spaima (i) ; (regional) sperioi. Cf. ddrf. Eu cu biciu l-o( bătea; Cu mătura l-oi mătura Şi speriatu din cap, Din trup, Din picioare, Din spinare Să se ducă. păs-culescu, l. p. 1,46., cf. bÎrlea, l. p. m. .ii, 368. Palo-fiiyi mina Stingă i 1-9 dat Să se apere D'e nouă moroi, D'e nouă broşgoi, D'e nouă sppriaţ. t. papahagi, m. 144. Plec.ai pe jo cale-cărarc, Mă inttlnii cu speriatu-n cale, Cu gura căscată- polc. mold. i, 21-8. — Bl.: speriaţi, -te. — Şi: (învechit şi regional) spăreăt, -ă.adj., spârint, -ă> adj., s. m. — V. speria. SPER1BÄN subst. v. speribană. s. f. (Bot.; Transilv.; şi în sintagma speribană tărcată, dr. v, 556, gheţie, r. m., ihanu, d. ş., panţu, pl., enc. agr- iv, 228, borza, d. 11) Obligeană (Acorus calamiiş). Cf. ddhf, gheţie, r. m., ALEXI, W.,;BIANU, D. s., PANJU, PL., BORZA, D. .11. — Pl.: şperibone. — Şi: (regional) spiribănă (borza, p. 11) s,. i.j,(Învechii,, rar.) şperiMu (ßR. v, 556) subst. — ¡Etimoilogia nseuno-seută. SPiEißlESÖS, -Oii-SA adj. (învechit şi regional) Sperios 5(1): Cf. i. gouesctj, c., polizu, gheţie, r. m., ¿M&2ii:,yf.tQare-ce ure,(%ipi;hi dwmitale de-i aşa spărie- Ciios? MAT. SPIALŞCT. I, 44. — Promi-nţat: -ri-e-. — Pl.: speriecioşi, -oaşe. — Şi: (învechit) speriieiös, -oasä (polizu), (regional) şpă.rie-ciös, -oâsă adj. — Spejia + sui, -ă.cios. SPŞÎÎIjECJÎnVE s. f. (învechit şi regional) Spşş'ie- tură (I i). Cf. I. GOLESCU, C., PONTBRIANŢ, p. în Qei- nfania se recomanda - ■ ■ în caz de jsperieciuae a ,eepi-lulyi, M ij,e spintece pieptul cămeşii de .către naş. c&n-dijea, F. 61. <$* L o c. V.b. A fia sperieeiuue (cuiva) = a înspăimânta (pe cjneya). Vine feciorul iul Şărban-Vo-dă din Ţara Ungurească cp mulţi nemţi Şi Cflţane ... pentru ca... domnului să-i dea sperieciune şă fugă. r. popesc u, în t,iAG. ist. iv, 49/24. — Pronunţat: -ri-e-, — Pl.: -sperieciani. — Speria + suf. -eiune. SPERlIiltE s. f. (învechit) Sperietură (1 1). Găurile de trebuinţa oştii aduce mare spereare noroadelor celor vecine (a. 1695). fn, 54, cf. lb, i. golesctj, c., VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARC1ANU, V., ALEXI, W., DL, DM, STC II, 211. — Pronunţat: -ri-e-, — .Pl.: sperieri. — Şi: spe-reâre, spuiare (va), şjiâţlere (barcianu, v., alexi, w.) s. f. — V. speria. SPEMEXÖJt, «OASIE adj., s. f. I. Adj. (învechit şi regional) înfricoşător, lată am metit despre mitio-polie o s păr Moare strigare şi tragere de clopot (a. 1819).' URICARIUI., vii, 78. Subscrisul a voit să, închine damelor o .icoană şpăi ielo.are, la care pripind se fiftpcte ură, şi nu îndemn spre imitare, fm (1,844), 2J$jÎ8. fa/w- ielile acestea ciţ candiJiuni atît de,dure... Ji-ar fijdlt de sperietoare, fiin.d oamenii liberi a .le primi sau fiu. I. IONES.CU, m. 288, cf. barci^njj, v., alexi, w. ßfi zice că Mn păcurar... a fost. auzit de afiţşffi fiinţe spă-rietoare. precup, p. 53, cf, 56, alr ii 4 >607. II. S. f. 1. Fiinţă, obiect sau fenomen.care sperie (-1); (învechit, rar) sperietură (I 3). Cf. r. golescu,' c. Chiar adevăratele medicamente... sini privite... ca nişte. .. sperietori proprii a alunga sufletele rele. conta, o. f. 362, cf. resmeriţă, D., cade. Clnd vrei să te păzeşti. . . de loviturile unui adversar, îi scoţi înainte o sperietoare, oqcea, s. i, 520. Cum să pui în casă nişte sperietori ea' acele. ■ “vlasio» a. p. ,206, cf. scriban, d. Se teme. ,eă bomba atomi&ă ar putea să nu mai fie o sperietoare, contemp. 19,48, nr. 108, 2/2. îşi puseseră-n cap pene, Chivăre pină-n sprlncene, Fie 10681 Sperietor —1350 - SPERIÓS ca o cinsie .mare, Fie ca o sperietoare, archkzi, s. v, 92. Cantilatia de a/â reţinută slujeşte ca le'St şi ca sperietoare, deoarece diodonul tiruncă apă pe gură asn-prq inamicului, călinescu, c. o. 318. • Terminologia filozofică nu mai era pentru mine o sperietoare, blaga, h. 134, cf. dl, dm. Da ce-s eu, sperietoare? lăncrăn-jan, c. ii, 416. Amil, 2 000 nu trebuie să fie, desigur, o sperietoare pentru nimei}i. ch$bma, . 1969$ - nr.: S, 9. Unii înclină să facă din poluare sperietoarea^ lumii moderne, contemp. 1971, nr. 1 274, Í0/1, cf! m. d. enc., DEX. 2. Nume dat unor obiecte care, prin forma sau zgomotele produse servesc la îndepărtarea păsărilor-dăunătoare culturilor: a) Schelet de lemn (în formă de cruce), (dg obicei Înfăşurat în paie şi îmbrăcat în zdrenţe (căpătînd o înfăţişare apropiată de a omului), care se pune în semănături^ In livezi etc. pentru a speria păsările dăunătoare’Culturiloiy precum şi" unele animale sălbatice; momiîe (1), matahală (3), (.popular) anăgă-oaie (3), popîndău (I 2), popîndea, (învechit şi regional) paparudă (5), (regional) ciifhaie, ciutră, maimuţă (5), maimucă (3), măiugă1, mătăuz (5),wrnogildan (I 1),. mogildeaţă (3), pauză (2), popîndea, popîndeţ (I 2), popînzac1 (I 2), popînzoi (I 2), poponeţ3 (I 2). Cf. BARCIANU, V., DDBF,. ALEXI, W., ŞĂINEANTj^.t Acele sperietori sau chipuri de oameni se niiuieşc şi .ipomti saii păuze. pamfile, a. b. 169, cf. 98,. besmşbjţA,. p. Părea an sftnt sculptat in rădăcină, o sperietoare de păsări, teodore an u, M. iii, Í89, cf. SCRIBAÑ-, D. Sperietori de paie tn prăjinile podgoriilor cu struguri. ahghezi, b. 150. fntr^uri’ lan de c'tnepă Ó* sperietoare pestriţă de paseri Se sprijinea In par ca vinturt s-o alinte, blaga, poezii, 57. Vedea deseori zece ptnă lă cincisprezece acvile ţipătoare' mici pe sperietorile dintre semănături, linţia, í>Ás, ii, 194. Parc-ai fi o sperietoare luată de vlnt! vínéá, l. i, 407, cf. isii, dm. Iubesc păsările, Chiar â'deă. ridic pé hotar sperietoare Ca si nu-mi prădeze griut. sorea, c. 127. Se ascunde, cu ingeniozitate: .: 'pe o sperietoare dé ciori dintr-o livadă, v. rom. decembrie 1964, 119. Băirtnul... mă arăta pe mine ca pe o sperietoare, lăncrănjan, c. iii, 203. Minecele lungi. . . le alirnau Ca la sperietorile de grine. românia literară, 1970, nr. 34, ,3/1, cf. m. d. enq., dex, alrm sn i h 33, a ii 12. «C* (Ca ter-men de comparaţie) Ca o spărietoare, gura rtnjită şi ochii deşerţi [ai scheletelor] arată viilor ce sini cei morţi. ioRga, ap. tdrg. Era casa bunicilor şi străbunicilor săi, ca o sperietoare de vrăbii tn centrul unor mari moşii, eftimiu, n. ' 25. Rămăsese pe peron, ca o sperietoare.de ciori, clătinată de vini. t. popovici, se. 95. Copii palizi se jucau... şi mamele lor, ca nişte sperietori îmbrobodite, urmăreau, cu ¡ochii stinşi, căruţa, v. rom. ianuarie 1965, 82. Tu stai la margine ca o sperietoare neagră, românia literară, 1970, ni. 82, 3/1. + (Faniiliar) .Epitet depreciativ pentru o femeie urîtă sau îmbrăcată ridicol. Pe sperietoarea asta bă-trlriă. de cerai prin^it-o? h. lovinescu, t. .150. b) (Popular) Morişcă (3). Ferim... de răpirile păsărilor ,• pú'ind, tn grădină, sperietori pe căre vt’nt'ul le mişcă cu stinet. bré'zotánü, a. i'62/25.’ Ctrtiioarea s’au ctrţăitoarea, iar tn alte părţi spărietoare, éste un aparat dé'-lenin cu mai-multe spiţe, pamfile, i. c. 140'. Toi ca spărietoare p'erittu păsări slujeşti şi morişca de viril. id. a. r. 148, cf. alhm sW i li 34/520. 3. (La pl.; In. superstiţii) .Duţuri care stăpîne$c pâmîntul în prima jumătaţe a nopţii. Cf. pamfile, d. 236. . 4. (Regional) Dihanie (Isbiceni Corabia). Cf. alr sn in h 687/886.. — Pronunţat: -ri-é-. — PK: sperietori, -oare. — Şi: (învechit şi regional) spftrietór, -oáre ádj., s. f., (regional) speretoáre (alr sn in h 687/886) s. f., (învechit, Târ) spăriitor, -páre adj. é- Speria -(- suf. -tor, SPERIETtlRĂs.î. 1.1. Faptul dea(se) sp eri a(l); speriat1 !(1), (învechit şi regional) sperîeciune, (învechit) speriere. Cf. lex. marş. 207, Ln, i. golescu, c., polizu, barcianu; v.' Mai mare e sperietura, cony. lit. xlii, 448. Rtdeă de sperietura ei, explictnd pu'm a căzut, vlahuţă, o. a. iii, 51. Bea niţică apă ca să-ţi treacă de ■ sperietură, ddrf. Stngele ti băiea In vine, ■ca după o sperietură, rar’şi puternic, D. zamfirescu, ap. tdrg, cf. alexi, \v.,’’Şăii^eanU2. Broasca e purtată ■ de copii şi ca amulet coTitra'sperieturii, candrea, f. 253. Argumentul, ca spărieiură, nu era rău. ap. tdrg. ’Chiui o dată scurt, — poate de frig, poate de sperietură. AGÎRBICEAÎiU, S. 417, Cf. RESMERIŢĂ, D., SCRIB AN, D. îşi dădură Seamă că le-a fost degeaba sperietura, pas, t. i, 53, cf.:dl, dm. Sperietura riu-i bună la boala ta. bănulescu, i. 95. Ăsta nu e motiv de sperietură, orictt de tare ai Imbătrîni: românia literară, 1970, nr. 89, 17/1. pricina epilepsiei este frica, sperietura, h ii 83. "v> E x; p r. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă. Gf. dm. (Cu parafrazarea ’expresiei)1 S-au mulţumit numai cu sperietura pe cafe'le-au tras-o? stancu, r. a., i, 339.” 2. F i g. Mirare puternică, uimire. E la mijloc şi p.uţinâ sperietură de oriental, călinescu, c. o. 208. El are înţelegerea ţăranului care merge la bilet,„sperietura de iot ce e mare. ist. lit. rom. ii, 148. 3. (învechit, rar) Sperietoare (v. sperietor II 1): Cf. LB. II. (în superstiţii) Frică bolnăvicioasă; nevroză; (popular) spaimă (1), speriat1 (2), (regional) înspăi-mîritătiiră, spăimîntătură, spăimat1. Cind e bolnav cineva de sperietură, se afumă cu avrămeasă. ap. hem 2180' Sperietura se vindecă cu: broască ţestoasă,... păr de'om, păr de urs, n. leon, med. 147. Spre a vindeca un copil de sperietură, să se scoată din pă-mtnt uri ţăruş decare a fost legat un cal. candrea, v. 390, cf; pamfile, b. 62, resmeriţă, d. Mi s-a bolnăvit uri băieţaş de sperietură, stancu, ş. 93. Să-i des-etnte pe copii... De plins şi spărieiură. paraschi-vescu, c. ţ. 163. Mandache boleşte de boală fără leac, sperietură de şarpe, camilab, c. p. 112, cf. dl, dm, m. d. 'enc., dkx. —'Pronunţat: -ri-e-, — Pl.: 'sperieturi. — Şi: (învechit şi regional) spărietfiră s. f. . ^ Speria,.^ ş.uf. -ălnră. SPERIICIOS, -OASĂ adj. v. sperleeios. SPERÎÎVCE s. f. v. spîrinee. SPERÎNŢĂ s. L v. speranţă. SpERldî, -OAIE s. m. şi f. (Prin Transilv.; în descîritece) Speriat2 (ÎI). S-a-ntîlnit... Cu sperio.aia şi s.pcrioiul. gr. s. vi, 147. — Pl.: Sper io i, -oaie. — Speria suf. -oi. SPERI6S, -OAŞĂ adj., s. f. I. 1. Adj. Care se sperie (i i) uşor; fricos!, temător (Ş), (învechit şi regional) spăimos," speriecios, (regional) speriat2 (I 4), spăimîn-toşj speregoş, temut2 (2). Cf. lex. mabs. 235, lb, I. Gqlescu, p. Păsările (icestui ordin sfnt foarte spărioase. J. CIHAC, j. n. Î07/2. .Oi, vaci, cămile şi altile stnt mai puţin spărioasă. săulescu, hr. i, 28/27. Calul era speriqs şi preste.pod nu vrea să treacă, bahac, t. 23/1, cf. polizu, B.ARCJANU, v. Naţii călătoare.. . Implut-au sperioase pustiul, eminescu, o. i, 91', cf. ddrf, zanne, p. i, 356. Printre colţurile de stincă..., se strecurau spărioşi peştii, adam, r. 126. Nu e nimic, fetiţo ! Ce i spetioasă 'eşti! delavrancea, o. ii, 350, cf. alexi, ■w., şăineanu2. Un păstor mina un cîrd de viţei spe-rioşi. iorga, ap. cade, cf. tdrg. Alcătuiau... urieşe punţiaeriiţie... pentru sălbatecii şi spărioşii loCui-toti ai pădhrilor neumblate, hogaş, dr. i, 8,: cf. kes-meriţă, d., cade. Pe cărare frunzele ruginii fugeau J0687 SPERIOS - 1351 SPfeRjURARÖ ca mici făpturi sperioase. c. petrescu, Î. i, 21. Imi lămurea ce fei de dihanie spărioasă-i raţa. sadoveanu, o. vxx, 308. Sperioase păsări se ina,lţă-n zbor. pillat, p. 135, cf. scriban, D. Ochi de iapă sperioasă. Vinea, L. i, 178, cf. dl. Ştii că femeile stnt cam spe-rioase. preda. r. 463, cf. dm. E cam sperioasă, ne-dusă-n lume. barbu, g. 25. Peşte sperios, mreana îşi caută hrana către seară, ap 87. Astfel se lamentă spe-riosul Iepure pină obosi, românia literară, 1970, nr. 84, 2/5, cf. m. d. enc., dex. Se uită una la alta, spărioase, ca o căprioară, reteganul, p. ii, 16, cf. şez. ii, 191. -iî* Fig. O floare spărioasă rătăcită in singurătatea fermecată a pădurilor, hogaş, dr. i, 50. Casele negre străjuiau sperioase uliţa, rebreanu, p. s. 27. 2. (Despre oameni) Care este cuprins de frică (v. speriat* I 2) sau de emoţie; care manifestă timiditate, sfială etc., fricos, sălbatic (I £),tern ä t o r (2), timorat. Cf. anon. car., lex. mXrs; 234, 249, lb, polizu, pontbriant, d., barcianu, v. Mulţimi de femei frumoase, care recheamă tn deşert pe acei ingraţi sperioşi. baron zi, m. 588/10. Pornea înainte, sperios, parcă-l urmărea cineva, bacalbaşa, s. a. i, 173, cf. TDRG. Vai, mult am durmit!... adause apoi îndată, privind sperioasă prin vagon, agîrbi-ceanu, A; 465. Oamenii se arată spărioşi şi nu vor să stea in faţa obiectivului, sadoveanu, o. ix, 290. Arătă pe llinca, sperioasă, care venise cu Dqmian... şi se tot dosea după tabac, camil petrescu, o. ii, 264. Slugi de la ţară, netndemtnatice, unele sperioase şi altele obraznice, pas, l. i, 245. Părea foarte sever şi, clnd se tntimpla să daţi ochii cu el, vă trăgeaţi lingă zid, sperioşi. ib. z. i, 110. O întreabă împăratul, dar ea se uită sperioasă la dlnşii şi se preface a nu înţelege, me-ra, l. b. 189. Să scoală bătrînu spărios: — Se-i? o. bîrlea, a. p. i, 346. -v* (Adverbial) Omul... se uita spărios ... la Dan. eminescu, p. l. 48. Trebuie să vie acuma, zice copila, uitîndu-se sperios cu ochii ei mari la cei trei domni, caragiale, o. i, 152. Nu-i aşa, Vişan, că tu eşti nevinovat?... Tresări, căttnd sperios la mine. vlahuţă, s. a. ii, 27. Ce este? zise el sperios, uitîndu-se roată împrejur, v. zamfi-RESCU, T. S. 22. 3. (Despre manifestări, acţiuni etc. ale oamenilor, sau despre faţa, fizionomia, ochii, privirea etc. lor) Care arată, care trădează sau exprimă frică ori emoţie; care denotă timiditate, sfială. Copiii care au o fire fricoasă şi spărioasă să pot lesne stăpîni. carte treb. i, 158/24. Ce nu vede frica spărioasă, Ctnd buna minte să duce de-acasă? budai-deleanu, t. v. 56. Preotul... începu slujba pe care ea o asculta cu un aer sperios şi din clnd in cind aruncîndu-şi ochii împrejur. fm (1838), 451/4. Vătafii de curte se uitau unul la altul cu nişte priviri sperioase. filimon, o. i, 188. Ochi sperioşi. baronzi, l. 99. A făcut o nepomenită senzaţie popa, intrînd cu figura lui sperioasă. caragiale, o. i, 31. Deodată Gore amuţi, holbă sperioşi ochii. m. i. caragiale, c. 117. Desprinse de voinţa noastră, trupurile au încremeniri sperioase, nejudecate, la orice zgomot, camil petrescu, u. n. 343. Se uita în urmă la el, cu ochii sperioşi. vişsarion, b. 241. Capul se ghemuise sperios între umeri, teodoreanu, m. iii, 367. Rareori, capete spărioase, cu părul vllvoi, se arătau pe la răspîntii. sadoveanu, o. i, 332, cf. dl, DM, M. D. ENC., DEX. 4. (învechit şi regional) Ameninţător. A! voi m-aţi călugărit, striga Lăpuşneanu cu glas răguşit şi spărios. negruzzi, s. i, 161. Tristă-i firea; iară vtntul sperios vo creangă farmă. eminescu, o. i, 83. în säte, clopote spărioase trimeteau văilor şi văzduhului vaiete de jele. sadoveanu, o. xix, 13. + (învechit, rar) Alarmant. [Poliţia] prepuitoare... alerga cu raporturi spărioase la Sibiu, băga tn grijă mare pe gubernator. bariţiu, p. a. ii, 663. + (învechit, rar) îndrăzneţ; cutezător. Am făcut planuri de fericire mai ciudate decît visurile ţele mai sperioase. marcovici, c. 15/4. II. S. f. (Bot.; regional) Scaiul-dracului (Eryngium campestre). Cf. borza, d. 65. — Pronunţat; -ri-os. — Pl.: sperioşi, -oase. — Şi: (învechit şi regional) spărios, -oasă, (regional) spă-îerds, -oâşă (bănuţ, t. p. 85) adj. — Speria -f suf. -os. SPEHlOş subst. (Prin Munt.; in lo c. v b.) A avea speriuş = a se teme. La anii lui,... speriuş n-avea de cîţi flăeăi ar hi In satu nostru, jipescu, o. 58. N-avea speriuş de nimic, ddrf, cf. sfc ii, 207, 211. — Pronunţat: -ri-uş. — Speria -f suf. -uş. SPERJÎJR, -Ă subst., adj. 1. S. ta. şi f., adj. (Persoană) care jură fals sau care îşi calcă jurămîntul. Numai pentru dlnsa Sperjur, păgîn se face. heliade, 0. i, 314. Mi-i cădea tn mîini vrodată, O, ingrate, o, sperjur! aricescu, a. r. 34/2. Un spergiur scelerat. aristia, plut. 275/3. Te nutreşti eu inimile invidioşilor şi te adăpi eu stngele spergiwilor! filimon, o. ii, 29» cf. barcianu, v., costinescu, ddrf. Iertmia nu se sfii de a vinde pe domnul... său, a călca jurămîntul săvîrşit pe cruce şi pe evanghelie, a deveni trădător şi sperjur totodată: xenopol, i. r. v, 103, cf. ALEXI, Vi., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., SEVER1N, S. 16. Toţi jură şi toţi sfîrşesc sperjuri, c. petrescu, o. p. ii, 272, cf. scriban, l>. Ai părăsit România, lepădînd tripla haină de ipocrit, de sperjur şi de spion, pas, 1. i, 272. Acesta să fie continentul de miracole, Pămîn-tul făgăduinţelor.. . Vestit de sperjuri şi de mincinoase oracole? baranga, v. a. 13, cf. dl, dm, der, dn2. La Alexandrescu, femeia putea fi neînduplecată sau sperjură, dar nu insensibilă, v. rom. ianuarie 1965, 112, cf. m. d. enc., dex. F i g. Nu e simţ, sub al său farmec, să-i mai poată fi sperjur, macedonski, o. i, 151. N-am tn prăvălie... Nici un pumnal de sînge nepătat... Şi nici o spadă ce n-a fost sperjură Sau mişeleşte să nu fi lovit, gorun, f. 1&6. 2. S. n. Faptul de a jura fals sau de a călca, a nesocoti jurămîntul făcut; spec. jurămlnţ fals făcut în faţa justiţiei; (în legislaţiile care admit jurămîntul ca mijloc de probă) infracţiune comisă de o persoană care jură fals în faţa justiţiei; (învechit, rar) sperju-rare. Cf. stamati, d. Acuzindu-I de sperjur, că a violat tractatele şi credinţa. aristia, plut. 173/1Q, cf. prot. — pop., n. d. Povestirăm trădarea, să povestim perjuriul. hasdeu, i. v. 164, cf. barcianu, v., costinescu. Ce eram să fac ? Trebuie să comit sperjururi pe toată ziua. i. negruzzi, s. iii, 393. Să-i sfătuiască ... a reţinea limba lor de orice blăştăm şi perjur. marian, na. 165, cf. gheţie, r. m., alexi, w., ş^ineanu2, severin, s. 16. Cel lezat în urma prestării ti’îiui jiirâ-mînt fals trebuie să aibă deplină libertate de a urmări şi dovedi sperjurul, cod. pen. r. p. r. 370. S-au dezlănţuit... tot felul de fărădelegi... Fraude, înşelăciuni, sperjururi, banditisme, bogza, a. î. 34. Dacă afirmarea e dovedită falsă, eel care o formulează se face vinovat de sperjur, v. rom. iulie 1954, 218. Eu, domnule judecător..., onorat tribunal..., vă voi dovedi sperjurul din trei cuvinte, camilar, n. ii, 314, cf. dl, dm, der, dn2. Dovedi că bănuiala care plana asupra-i i se potriveşte ca un nimb... de anatemă şi sperjur. românia literară, 1970, nr. 76, 31/2, cf. m. d. enc., dex. — Pl.: (1) sperjuri, -e, (2) sperjururi. — Şi: (învechit) sperjfiriu (alexi, w., dl) s. n., spcrj|hir, -ă? par-Jfir, -ă (prot. — pop., n. d., costinescu, alexi, w.), perjtir, -ă, perjuriu, -le subst., adj. — Din it. spergiuro. — Pnrjur ţr-lă, adică fu penele sptrlilel H xvn 92, cf, a iii 1, maţ.' ’dialect, i, 267, ţeaha, c. n. 266. ’ — Pl.: sperie. - Şi.: sperie (budai-djsveanu, o,ex.), sp6rlea (id. ib.) s. f., splrlâ adj. — Cf. s p e r 1 i. SPEHLĂ2 s. f. v. şperlă. «. Î- y. Şpgşrlăraie. js. t. v. sjjerlâ1., SPÎPLEA s. f. v. spcrlă1. SPEIU.Î .vj>. IV. 1. T r a n z. (Ban.., prin sud-vestul Transilv. şi prin riord-vsştjil Olt.'; cprnplemşntul indică părul de jp,e cap, de pe coamă etc. ,şau, p. eset., papul, coama) A zburli. (Cf. anon. cab., budâi-pe- LEANU, LEX., LB, POLIZU, ^A.BCIANU, V., LM, ALR SN iii li 678.. ■0’ R e f 1. S-o 'sperliţ p.ărul pă iei. alr'sn iii li 678/53, cf. ib. 1) 678. a. Ţranz. şi refl. (Vestul. Ţr^nsilv.; jjespne. păşiri, ta special despjie evuscaoi) A (se) înfoia. CV, alb sn ii h 382, ib. iii h 678. — Cf. zbîr l i. . aPEBtţli -Ă adj. (Ban. şi sud-vestul Transilv.; despre păr, pene, blană, barbă etc.) Zbîrlit. C'f. anon. cjw. ' STo/i oamenii malfi şi grofii în leipkme Cu păr îmbuTzil,‘ bmbe• sperlite. BUiDAi-toELEANu, ţ. 92, ef. LM,’ dî,,. bm.' Găină S’ptrlâ, adică'cu pene spîrliie. h xjî1>i î)2-, :cfv L, bom. 195$,‘DR 6, 51. F i g. Au făcut o! ¡biserică.-. . şi au băgat într-însa. mulţi îndrăciţi... carii >ca lochii eriinţi şi spefiifi <şi părul despletit toate lei făcea- cile au obicinuit ă le- face tndrâciţii. şincai, hr. i, 222/88. + (Despre 'fiinţe) Cu părul sau cu perjele zbirlite, înfoiate, sau in -dezordine. Cf. dr. v, 103, L. ftOM. 1959, m\> *6, >51. — Pl.: sperlifi', -te. —.Şi: spîrlit, -ă, şperlit, -ă (l. rom. 1959,' nr. 6, 51) adj. — V. sperii. SPFjţ^IŢÎÎţlĂ s, f. (învechit) Zbîrlirş.; mo4 în care e zbîrlit .părul cuiva. Cf.. budai-beleanp, lex. Sperli-tura părului porcilor, lm. Pl.: sperliluri. — Sperii- 4- silf. -iară. . SEER1.6S, -iOÂS'Ă adj, (învechit, rar; despre fiinţe) Ca părul zbîilit. Cf. baaciânu, v. — Pl.; sperloşi, -oase.. — Sperii + suf. -os. . SPERIUΫvb. -IV w. şperlui. SPERLUÎRE s. f. v.. şperluire. SPERM subst. .v. spermă. SPpRMACÎf s.,b. v. spermanţet. ŞPERMACfiXĂ s.f. v. spermanţet. SPEIIMACÎ'TI sujDşţ. v. spermanţet. SPERÎVIAjN]ŢiiT s, n. Substanţă solidă translucidă de culoare albă, cu -aspect de ceară, care se extrage din cianiul (şi grăsimea) unei specii de balene şi se întrebuinţează în cosmetică şi la fabricarea luminărilor; cetaceum, alb dé balenă, ceară de balenă, ulei de caşalot. V. s tearină. Cf. i. golescu, c. In ţe-lulile capului să găseşte spermaţetul, .carele să întrebuinţează atit la doftorii, cum şi la facerea luminărilor. ¿.•CIHAC, i. -N. <67/17. La 100 dramuri sparmacet pune un dram de ceaiă albă. factor, m. 3/7. Aşezămintnl sepietăfii de lucrarea fabricii... de luminări stearice sau de ^spermanţet (a. 1845). x>oc. ec. 854. Ia grăsime de cucoş sau de clapon 1 drm, spermafetă 8 ărm, o lei dfi iţi .4 drm.. . .,.uneşte-le toate, .cornea, ii, 9/22. Iţitrebui&fpazji Încă o amestecătură de gi&m-ar.abic, sper-mqjifet. .ţREZQjANU, a. 572/1, cf. ştasiaţi, d., pann, îb c.ONŢRWBUŢfi, i, 48. Două $dăi bogat mobilate............ lyiiT\infiţfi cu $permqce,t'AM. 226, CADE. îşi cunipăra tutun şi luminări de ,s.permariţet pentru o iwiă.. i. BfiiTEz, b. i, 42. O masă grea de pq.potă. . . stropită .eu .lacrimi de spermanţet şi. tnfiriisţqtă cu jocuri, de ţintar. $lopştq.ck, F. 228. Avea, pentru orice împrejurare. . ., o luminare de spermanţet şi un chibrit. a, m. zamfirescu, m. d. i, 215. In sala de bal... şp dfi cu praf ’de spermanţet pe parchetul ţăndărit. p. constant, r, 166, cf. s.ckiban, D. îndelungi iraia-ijienţe cu unsori, alcătuite. in taină din ceară, ulei de miffdalé Şi •■şperm.anlel. cAlinescu, o. i, 48. Un fel de ciucuri de stras alb... străluceau, răsfrîngînd flăcările luminărilor de spermanţet. camil petbescu, o. i, 506. Acolo e tot zăpuşeală. . ., miros de ceară topită, miros de spermanţet. stang-u, m. i. 53. Un mic deranjament pe linia electrică:. . ne obligă să folosim această luminare de spermartţet veritabil.-v. rom. martie 1954, 177. Cind animalul moare, se separă ca o masă spongioasă amestecată cu uleiul de spermaceti, de care se. poate izola, ltr*, cf. dl, ojm. Urmau naşii... finind cite o luminare albă de spermanţet. barb®, g. 30, cf. dbr,-sfc iv, 85, m. d.1-enc., dex. ^ (Rar) Lumînare fabricaţia <3in substanţa definită mai sus. Fata... se invlrtea tn jarul gheretei - cu snbpari albe de sper-manţet şi ca -steluţe de candelă, românia literară, 1971, nr 126, 18/1. — Pl.: (învechit, rai-) spermanfeiuri. i. golescu, c. — Şi: spermanţfetă s. ¡,, speriiiacéti (scris şi sper-mqcetti, nica, l. vam. 226) subst., (învechit) sperma-cét (ţiARCiANU, v., alexi, w.) s. n., spermacfctă s: f., sperjtiafét s. n., spermaţetă s.f., spermatéti (stamati, d:) subst., !(învecnit, rar) sparinacét s. n. — Din germ. Spcrmazet, fr., it. şpcrmaeeti. SPERMANJÉTA s.f. v. spermanţet. SPEIllWÂŢJC, -Ă adj. (Fiziol.) ,Care aparţine sperme^ ;privitor la spermă; 4® spermă; care produce speţţri4; oare conţine sau care transmite spermă; seminal Prin mulţi încungiurări şi mulţi întorsături de .a: qrierii spermqtice vin a4u.se p.gn<;reas, o toată cgrfKi, osebite iprşile uţ). must. amfilohie,.g. f. 280r./7, cf. i. ,GOL£SCU, c. Aceste vase alcăiuieşc cordonul spermatic. KpişŢryLEşcu, a. 33-1/6. Funcţia acestora este a despărţi seminţe de şinge prin Şeviile s.permaiice (a seminţei). cornea, e. i, 210/18. Cordonul spermatic este 10709 Spermatofit - 135s — SPETEALĂi compus din arlerii, de vene, de nervi, de vase. polizu, I p. 124/18. Regiunea aceasta este ocupată de diferite maladii, aşa herniile, hijdrocelii congenitali. . . şi necongenitali, hyclrocelu închistat al cordonului spermatic. TURNESCU, C. 28r/26, Cf. PROT. — POP., N. D., ANTO-tJESCu, d., lm. Steinach, legtnd cordonul spermatic, ... a observat la şobolanii pe care experimenta o adevărată reîntinerire, parhon, b. 148, cf. dl, dm. Evacuarea pe uretră a lichidului spermatic. abc săn. 339, cf. dn2,,m. d. enc., dex. — Pl.: spermatici, -ce. — Din ngr. ş, între braţe şi spetează, cocea, s. i, 362. Hainele groase . . . rînduite pe spetezele scaunelor, miroseau a naftalină. teodoreanu, m. i, 300, cf. scriban, d. Scaunele [erau] ca nişte strane, cu spetezele înalte, terminate în unghi, călinescu, s.. 13. Îşi sprijină mîna de spetează, poftind parcă pe cineva să se aşeze. v. rom. martie 1954, 97. Se uitau îndelung... la fotoliile foarte joase şi rotunde cu speteze scunde, demetrius, a. 17, cf. dl, dm. Capotul de barchet... lăsat de cu seară la îndemînă pe speteaza scaunului de lingă . pat. românia literară, 1971, nr. 132, 18/1, cf. m. d. enc., dex. II, Bucată de lemn sau de seîndură care serveşte ca element de sprijin sau de legătură între diverse părţi ále unor obiecte, alé unor construcţii etc.: 1. Seîndură îngustă (şi subţire) pe (sau cu) care se fixează ceva; s p e c. atelă; (sens curent), fiecare dintre scindurelele pe care se fixează hîrtia şi ornamentele pentru a alcătui scheletul unui zmeu (cu care se joacă copiii) sau al unei stele (cu care se colindă). Cînd răul s-a făcut, îl lecuim... Ihdteptind şi legînd crăcele strîmbate... după ce am alăturat în dreptul vătămăturei o spetează dreaptă, brezoiânu, a. 286/27. Nimeni'nu ştia să dea pui de giol ¿a dînsul, nici să potrivească spetezele la zmeu. ghica, ap. tdrg. Spetezele trebuie să fie bine cumpănite din ochi şi din cuţit, ca să nu fie una mai grea ’decît alta. ispirescu, ap. cade. Cîţiva copii se necăjeau cu un zmeu cu speteze, care se agăţase în firele de telegraf.' chiriţescu, gr. 168. El mi-a făcut întiile jucării: tilinci, speteze de zmeu. brătescu-voineşti, p. 79, cf. resmeriţă, d. Aproape un an a stat cu piciorul între speteze, în ar-geaua unui creştin, galaction, o. a. ii, 363. Intre ele se încrucişează, ca nişte speteze de zmeu, bîrnele pereţilor, id. ib. 390. O pelerină scurtă din cale afară, filfiind în vini ca un zmeu fără spetează, brăescu, o. a. i, 54, cf. scriban, d. Spetezele [zmeului] le-am nimerit netede şi uşoare, capul foarte flexibil, călinescu, c. o. 102. La cearceafuri adăugaseră aripi de htrtle albastră întinsă pe speteze. camil petrescu, o. i, 530. Culcăm cu grijă zmeul tn şanţ, să nu-i sfişiem hîrtia, să nu-i rupem spetezele. stancu, d. 98. [Steaua] a ieşit strtmbă şi a costat mai scump: hirtie, cleij speteze. pas, z. i, 102, cf. dl, dm. Din cartiere se ridicau zméiê portocalii, cu cozi lungi, şi se auzea cum le troznesc spetezele. barbu, ia. 274, cf. dex. <$■ F i g. Soarele se pleca spre sfinţit şi trimetea spre pămînt speteze late de lumină, luc. vi, 147. O lucrare bună se sprijină pe nişte speteze... puternice, m 1968, nr. 12, 10. Ş. (La car) a) (Mai ales la pl.) Fiecare dintre stinghiile care leagă carîmbii loitrelor; (regional) batche, băţ, blană, brăţară, carfă, fus, fustei, gratie, lopă-ţică, spiţă (I 2 g), stic, sul. Cf. lb, Iî golescu, c., valían, v., i. ionescu, m. 711. Drucii de deasupra sînt uniţi cu cei dedesupt prin opt speteze. hem 1 095, cf. b arc jan y, v. De acum numai, şă te ţii bine de carimbi şi de speteze, că am să min iepele ieslea de au să scapere fugind, creangă, p. 126. Spetezele sînt în număr de 7, patru înainte şi trei înapoia cercelului, damé, t. 10, cf. alexi, w., şăineanu2, candrea, f. 301, tdrg. Drugii sînt dăltuiţi pînă la jumătate sau în întregime spre a face loc spetezelor sau fuşteielor. pamfile, i.c, 133, Cf. GOROVEI, cr. 459, resmeriţă, d., dr. iv, 464, cade, ltr2, dl, dm, dex. Dricul estb format din cărîmbi, speteze, cercei, cruce, răscoale şi codirble. H ii, 3, cf. 29, 50, 88, 89, 117, 221, iv 44, ix 497, x 479 507, 539, xi 283, alrm sn i 232. ■0’ (Ironic) Şi avea’ dada, avea. . . O cărufă-nferecată. . . Cu obede Dă mă’ verde, Cu spetezele de scai Şi cu coşul de mălai. ma; rian, sa. 313. . b) Fiecare dintre cele dcuă bucăţi lungi de lemn care leagă scindurile ce formează fundul carului ; (regional) chingă, curmeziş, fălcea, stinghie. Foi ma cea dinţii... e compusă din scinduri (blăni) legate înţrc-'ele cu două stinghii, fălcele, chingi, speteze seu curme-iişuri de lemn. damé, t. 11, cf. scriban, d. -, c) (Regional) Pop1 (2 b). Cf. damé, t. 13, pamfile, a r. 44, 138- 3. (La moară) a) Fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă; (regional) resteu (2). Din Icc în loc, peste cupe ca să nu se desfacă roata sub apăsarea apei, obezile sînt ţinute de Hişte speteze sau resleie. damé, t. 150. Apa morii murmura surd afară, grămădindu-se la spetezele roţii din lăptoc. sadoveanu, o. iii, 378, cf. dl, dm, dex. b) Fiecare dintre stinghiile care intră ira componenţa scării cbşului la moara de vînt; (regional) braţ, chingă, coardă,- stinghie, curmeziş, legătură. Cf. damé, t. 152, 162. Caii cu spetezele 'fin coşul şi alcătuiesc scara coşului. PAMFILE, I. C. 185. c) Aripă (a unei mori de vînt). In craniul meu se mişcă spetezele unei mori de. vint, camil petrescu, p. 379. Moara rămase scîrţîind şi vînturindu-şi spetezele pe singurătatea dealului, sadoveanu, o. v, 124, cf. scriban, d. Pînze roşii Întinse Pe sub vînt se-nvol-bură pe speteaza cea mare. pillat, p. 296, cf, dl, dm, dex. 4. (L,a războiul de ţesut) a) Fiecare dintre bucăţile de lemn verticale care sînt unite in partea de sus cu arţarul, iar în cea de jos cu va talele; bată, băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă (I 2 a), mină1 (II 4 a). Iţele se fac din aţă sau canură resucilă pre spetează, liuba — iana, m. 117, cf. damé, t. 135, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d,, dl, dm, dex, h ii 254, v 151, xvi 1.1, şez. v, 124, viii, 148, VICIU, GL., ALRM SN I h 304 ; b) Scîndurică cu care se ridică firele de urzeală, cînd se ţese cu alesături; (regional) speterează2 {1). Cf. dl, dm, dex. Ţesătură (sau lucrătură) cu (sau tn) spetează = ţesătură cu alesături executată cu ajutorul unei speteze (I 4 b). Ţesăturile cu desemne din urzeală sau nevedeală se cheamă : cu speteaze. hem 854, cf. creangă, gl. Iţele se fac din aţă sau canură resucitó pre spetează, liuba — iana, m. 1-17; cf.-şăineanu2.' 10736 SPËÎEA2 - 1055 — SPÈTEZÎ Maramă (ie, clrpă, velinţă etc. ) in speteze. udrescu, GL. . ■ c) Chingă. Cf. damé, t. 134, resmeriţă, d., alrm sn I h 302/192. d) (Prin sud-vestul Transilv.) Muieruşcă (II). Cf. a ii 6, iii 10. 5. a) (La unelte agricole) Bucată de lemn care uneşte cele două coarne ale plugului; (regional) bră-cinar, chingă, mină (3 a). Aceste două coarne [ale plugului] sînt citeodată legate printr-o punte de lemn sau de fier, numită brăcinar sau chingă, iar citeodată numai spetează, pamfile, a. r., 36, cf. ltr2, dl, dm, dëx. b) (Sud-vestul Transilv.) Otic (1). Cf. alr sn i h 23/833, a iii 1, 2, 4, 17, 18, 19. c) (Regional) Stinghie (la grapă) (Săcele). Cf. alrm sn i h 29/182. 6. (Popular) Bulfeu (la jug). Această spetează intră frecindu-se intr-o gaură făcută la căpătipil dinainte al grindeiului. brezoianu, a. 55/6, cf. damé, t. 13, şăineanu2, resmeriţă, d., pamfile, a. r. 44, alrm sn i 218/182. 7. Fiecare dintre cele două stinghii, aşezate în cruce, ale unei vîrtelniţe; (regional) aripă, cruce, crucişă, cumpănă, fofelniţă, răscruce (II 4). Cf. damé, t. 140,. RESMERIŢĂ, D. 8. Fiecare dintre cele două stinghii îaleraie ale ferăstrăului cu coardă înlre care se fixează pinza (III 5), coarda şi punlea (II 1 a) ; (regional) crac, cotoi, condac, margine (I 7), mînă1 (II 10), miner (1). pervaz (4). Cf. damé, t. 86, tdrg. Braţele [ferăstrăului] se mai numesc : condace, cotoaie, crăci, mini, minere, margini, speteze sau pervazuri, pamfile, I. C. 121, of. CADE, SCRIBAN, D. 9. (Sud-vestul Transilv.) Bucată de lemn cu ajutorul căreia se amestecă (zerul). Cf. gregorian, cl. 62, a iii 1, 2, 7, 16, 17, 18. 10. (învechit şi regional) Treaptă (valian, v., a ii 12) mai lată de la capătul de jos al unei scări (mat. dialect, i, 267). 11. (Regional) încuietoare de lemn (Căpîlna — Sebeş). Cf. a ii 9. 12. (Regional) Un fel de andrea de lemn pe care se fac ochiurile la plasele de pescuit. Luam o spetează, adică o scindurică de un centimetru lăţime,... căci pentru o traistă ochiurile trebuiesc cit mai mici. atila, p. 44. III. (Bot.; regional) 1. Numele mai multor plante acvatice: a) papură (1) (Typha angustifolia). Cf. BUDAI-DELEANU., LEX., POLIZU, TDRG, ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, ENC. AGR. IV, 446, BORZA, D. 173, 174, alr I 1 907; b) papură (1) (Typha latifolia). Cf. borza, d. 173; c) (Typha shulllcworthii). Cf. id. ib. 174; (1) (şi în sintagmele spetează pestriţă, polizu, BARCIANU, V., DDRF, TDRG, BIANU, D. S., CADE, PANŢU, pl., borza, D. 11, spetează tărcată, lb, tdrg, bianu, d. s., cade, panţu, pl., borza, d. 11) obligeană (Aco-rus calamus). Cf. lm, bianu, d. s., panţu, pl., cade, borza, d. 11; e) plantă cu tulpina netedă, lucioasă, cu frunze fără limb şi flori galbene; rugină (II 3) (Juncus effusus). Cf. brandza, fl. 465, grecescu, FL. 573, TDRG, PANŢU, PL., CADE, SCRIBAN, D., BORZA, D. 91, alr SN iii h 637; f) rugină (II 3) (Juncus in-flexus). Cf. borza, d. 91; g) mană-de-apă, v. mană (14) (Glyceria aqualica). Cf. id. ib. 78. 2. Numele mai multor plante de grădină: a) (şi în sintagmele spetează galbenă, borza, d. 88, spetează sălbatică, id. ib.) stînjen galben (Iris pseudacorus). Cf. VALIAN, V., POLIZU, BARCIANU, V., ALEXI, W., TDRG, scriban, d., h ii 262, com. din ţepeş vodă — cernavodă, alr ii 6 270/36, 130, 704, alrm sn ii h 475 : b) stinjenel (Iris florentina). Cf. borza, d. 88; c) stinjenel (Iris germanica). Cf. id. ib. ; (i) răţişoară (2) (Iris pumila). Cf. id. ib. 3. (Regional) Mălaiul-cucului, v. mălai (I 5 a) (Luzula pilosa). Cf. borza, d. 102. 4. Săbiuţă (3) (Gladiólus imbricatus). Cf. tdrg, panţu, pl., cade, borza, d. 77, alr ii 6 297/250. 5. Compus: spetează-sălbatică = închegătoare (Teuerium polium). Cf. şez. xiv, 134. 6. (Prin Ban. şi prin Olt.) Numele unei plante nedefinite mai îndeaproape. Cf. h v 389, xviii 4. 7. (învechit şi regional) Tulpină sau frunze de papură (1) folosite la confecţionarea (prin împletire) a unor obiecte, ca material de legat, Ia acoperirea caselor etc. Ş:i clnd mai încolo nu-l putea ascunde făcu o lădiţă de speteadză şi o lepi cu cleiu şi cu răşină, vo 182/16. O leagă [rana pomului] cu scoarţă de tei, sau cu spetează (papură) aşa, ca mugurul se nu cadă. economia, 132/5. [Acoperiş din] nadă sau din spetează. alr ii/i h 230/325. — Pl.: speteze şi (regional) spetezuri (alrm sn i h 232/172). — Şi: (regional) spăteâză s. f. — Spată1 -f- suf. -ează. SPETEGÉR s. n. Tip de sfredel folosit în dulgherie pentru efectuarea găurilor cu diametrul de 6 — 8 mm. Spetegerul, ca mărime, e intre pretcar şi spiţelnic... ■Numele lui vine de la speteaza carului care se spetezeşte cu el. pamfile, i. c. 124, cf. tdrg. — Pl.: spelegere. — Spetează -|- suf. -ar. SPETEGIOÂRĂ s. f. v. spetejoară. SPETE.roARĂ s. f. 1. (Bot.; prin nordul Olt.) Obligeană (Acorus calamus). Baba fierbe intr-o ulcică următoarele buruieni: fluturi de arţar... sau spete-'joară. . . cu rădăcină cu tot. grigohiu-rigo, m. p. i, 44, cf. ii, 35, borza, d. 11. 2. (Bot.; regional) Stinjenel galben (Iris pseudacorus) (Strehaia). Cf. borza, d. 88, alr ii 6 270/848. — Pl.: spetejoare. — Şi: spetegioâră s. f. borza, d. 88. — Spetează + suf. -ioară. SPETELE s. f. pl. (Regional) Platcă (la cămăşile bărbăteşti) (Voivozi — Simleul Silvaniei). Cf. alr ii .3 291/325. — Spete (pl. lui spată1) + suf. -ele. SPETEREAZĂ1 s. f. (Bot.; regional; în formele spa-tarează şi spătărează) Săbiuţă (Gladiolus imbricatus). Cf. panţu, pl., enc. agr., borza, d. 77. — PI.: spetereze. — Şi: spatareâză (borza, d. 77), spătăreâză (panţu, pl., enc. agr.) s. f. — Spată1 -f silf. -ărează. SPETEREĂZĂ2 s. f. I. (Prin nord-vestul Transilv.) Spetează (II 4 b). Cf. rev. crit. iv, 146. 2. (Prin vestul Transilv.) Piesă de lemn la războiul de ţesut, fixată în poziţie verticală în talpă şi carafte. Cf. teaha, c. n. 266. — Pl.: spetere ze. — Spătare -f suf. -ează. SPÉTEZÍ vb. IV. Tranz. (Regional; complementul indică speteze (II 2 a) A face găuri de 6—8 mm cu ajutorul spetegerului. *0 Refl. pas. Numele lui vine de la speteqza carului care se spetezeşte cu el. pamfile, i. c. 124. — Prez, ind.: spetezesc. — V. spetează 10743 ¿peTeBuţ SpfiîoS SPEXEZÎJŢĂ s. f. (Regional) 1. Andrea (de făcut plase) (Arpaşu de Jos — Victoria). Cf. alr sn iii h 742, mn 6 247/172. Spetezuţa mnicâ. ib. 2. Crăcană (la răşchitor) (Loman — Sebeş). Cf. a ii 8. — Pl.: spetezuţe. — Spetează + suf. -u/â. SPETÎ vb. IV. Refl. şi i n t r a n z. I. Refl. (Mai ales despre animale de tracţiune) A-şi îndQi, a-şi frînge spinarea cărînd poveri prea mari sau din cauza unor lovituri puternice, a se deşela, a se deznoda, a se istovi, (regional) a se dăula; spec. a se îmbolnăvi de speteală1. Cf. anon. car., lb, i. golescu, c. De să va speti calul să-l freci intîi cu o traistă pe spinare, manolache DRĂGH1CI, I. 49/13, cf. valian, v. [Calul] Au zis... M-au lovit o tuşă Şi, după ce m-am spetit, Şaua an ţigan îmi pusă. fu (1843), 2792/13, cf. polizu. Boii se spetesc intinzînd la jug. alecsandhi, t. 970, cf. cihac, i, 259. La vale iar se da pe jos, că să nu s.e spetească iepele. creangă, p. 107, cf. ddrf, barcianu, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG, RESMERIŢĂ, D. [BTÎnza] se cobora pe cai şi era destul de grea, aducerea ei,_cpci, fiind drumurile povîmite, se mai speteau caii. drago-MIR, O. M; 222, cf. BL VI, 69, CADE, DL, DM, M. D. ENC., dex. Caii se speteau, şez. iv; 128. <> T r a n z. Boii lui merg in voie. . . Ca să nu-i spetească, nu-i pune niciodată să tragă la deal. vlahuţă, s. a. iu, 435, cf. barcianu, alexi, w. Te iei numai aşa, ca nebunii, de cinci tnsară şi nu mai dai pe acasă. îţi vei speti jnargul. agîrbiceanu, d. ţ. 98, cf. resmeriţă, d., scriban, D. Intr-o zi Ghemiş punea Şepte bufi alăturea, Cu vinăta le sărea, Pe vînăta o spetea! alecsandri, p. P. 129. Nouă fraţi pe nouă cai Te cătară nouă ai: Pe unii i-au ciumpăvil, Pe alţii că i-au spelit. ti'.odorescu, P. P. 282. Cînd a văzul iapa... s-a repezit la ea de a spetit-o în bătăi, rădulescu-codin, î. 228. Scoseşi pe Vînăta-afară, Dinainte o spetişi Şi la spete o şoldişi. folc. olt. — munt. ii, 401. + (Despre oameni) A se obosi muncind din răsputeri; a munci pînă la istovire, a depune eforturi istovitoare. Cf. anon. car., lb, i. golescu, c., valian, v., polizu. Comuna. . . ar putea îndestula toate trebuinţele comunale, fără ca să se spetească oamenii, i. ionescu, p. 57, cf. cihac, i, 259. Omule, te văz harnic, munceşti de te speteşti şi două în tei te văz că nu pofi lega. ispi-rescu, l. 175. Strîns-a teica, Sirîns-a peşte, De gîn-deai că se speteşte, contemporanul, ii, 55, cf. ddrf, buuianu, alexi, w., şăineanu2, tdrg. Se spetesc săl-ilnd chepengul de după tejghea, conv. lit.. xliVş,, 656, cf. resmeriţă, D., bl vi, 69, cade. Iată pentru cine muncim şi ne spetim! c. petrescu, o. p. ii, 322, cf. scriban, D. Munceau din zori şi pînă în noapte, şi el şi ea, de se speteau, camil petrescu, o. i, 35. Lucra pînă se spetea la fabrica de chibrituri, stancu, r.a. iii, 408. Te-ai gîndit vreodată elfi oameni se spetesc psntru ca dumneata să-fi bei cafeaua .în pat?, v. rom. iunie 1954, 91. Ca să aduni zece grame de aur, speli şi vînturi un pagon de nisip. Cred şi eu că te speteşti! tudoran, p. 548, cf. dl. Se spetea cu gospodărja, cu pămîntul, cu slugile, popovici, se. 126, cf. dm. Fata ... îmbătrînea înainte de vreme, spetindu-se şi chi-nuindu-se din greu. lăncrănjan, c. i, 261, cf. M. t>. enc., dex. -O* T r a n z. Pe mulfi greutatea zăpezii îi spetise de-a binelea. stancu, ş. 329. [Colonelul] îi spetea pe furieri cu lucrul, pas, z. iii, 285. Ce şezi tot trist şi mîhnit, Or galbinii i-ai sflrşit, Au mîndrele ie-au urît, Au murgu mi te-a spetit? jahresber. viii, 376. -v" Loc. adv. Pe spetite = din răsputeri. Cf. i. golescu, c. Munciră pe spetite, din zori pînă noaptea tîrziu. tudoran, p. 595. + F i g. A fi silit să cheltuiască peste posibilităţi ; a se ruina, a sărăci. A plătit tată-său de s-a spetit. ghica, c. E. ii, 355. Măi! ştii că m-am spelit plătind? alecsandri, T. 1 076. Asta bez dăjdiile pe care le plătim de ne spetim, camil petrescu, o. ir, 673, cf. dl, dm. ■v’ T r a n z. Bărbatu-n vreme hamal o să-l ai, . . . începi săpun, sare ş-alte-i porunceşti, Pîn-la luminare cerînd, îl speteşti, pann, p. v. ii, 127/23. II. I ntranz. (Regional; despre spata de la războiul de ţesut) A sări de la locul ei. Cf. rădiîlescu-co-din, î. 361. — Prez. ind.: spetesc. — V. spată1. SPETÎCĂ s. f. (Regional) Spetie (I) (la porc) (Ku-dina — Tîrgu Jiu). Cf. h ix 88. — Pl.: ? — Spetie + suf. -ică. SPEXÎE s. f. I. (învechit şi regional) Muşchi care acoperă partea de sus a piciorului de dinainte al unui animal destinat consumului. Dup-aceasta ia seul areatelui, coada-i. . . şi spetia dereaptă. po 277/13, cf. boceanu, gl., • gregorian, cl. 62. Dă-mi o spetie de porc. cv 1950, nr. 5, 25. Am luat o spetie de pastramă. udrescu, gl., cf. porţile de fier, 344. II. (Bot.) 1. (Maram.) Numele a două plante acvatice: a) papură (1) (Typha angustifolia). Cf. alr i 1 907/341, 343, 345; b) papură (1) (Typha lalifolia) ib. 2. (Regional).Rugină (II 3) (Juncus effusus) (Negreşti). Cf. alrm sn Ii h 442/346. — Pl.: spetii. — Spată1 -f suf. -ie. SPETfRfi s. f. (învechit) Speteală1. Cf. i.. golescu-, c., valian, v. Răpciune, înţepeneală sau spetire. Aceste loviri sini mai mult nişte varietăţi ale aceleiaşi boale. iîrezoianu, a. 571/13, cl. polizu, barcianu, v., lm, DDRF, ALEXI, Vi. — Pl.: spetiri. — V. speti1. * ^ SPETIT, -A adj. (Despre animale de tracţiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice, d c-şelat, istovit, (regional) dăula t, tărni-ţat; spec. bolnav de speteală1. S-au întors în ţara lor cu caii spetiţi, amiras, let. iii, 96/36. Crăciun care dc-astă dată De-abia mergea cu Surar.a speiată. BUDAI-DELEANU, T. V. 55, Cf. 162, LB, I. GOLESCU, C., valian, v., polizu, barcianu, v., l.m. Avea doi boi slabi şi un cal spetit, slavici, o. i, 64, cf. ddrf, alexi, w., şăineanu2, dr. v, 231, resmeriţă, D. Calul care ne ducea era vlăguit şi spetit, galaction, o. A. ii, 262. Lutul cleios ţine fierul, Cînd boii, spetiţi, cad sub bice. voiculescu, poezii, i, 30. Cîteodată se rătăcea pe drumul ăsta vreo căruţă ţigănească, trasă de cai spetifi. dan, u. 196, cf. scriban, d., dl, dm. Calul spetit veşnic e şchiop, şez. iv, 128. Cercetînd toţi caii cîle unul, ajunse la unul bătrîiij slab şi spetit, care abia se ţinea pe picioare, popescu, b. i, 51. <)- (Prin analogie) Moşneagul. . . a rămas-pleşuv şi spelit, de mult ce-l netezise baba. creangă, o. 135. 4. (Despre oameni) Obosit peste măsură; care a muncit pînă la istovire; sleit de puteri. Una e chioară C-un ochi de cioară, Alta ■spetită Mult obosită, Alta-i guşată. 1. văcărescul, p. 342/23, cf. dex. — Pl.: spetiţi, -le. — Şi: (regional) spedit, -ă (dr. v, 231), (învechit, rar) spetăt, -ă adj. — V. speti1. SPETITtlRĂ s. f. (învechit) Speteală1. Cf. 1. golescu, C., VALIAN, V., POLIZU, lm, dsr. — Pl.: spetituri. — Speti1 4- suf. -tură. SP1ÎT0S, -OASĂ adj. v. spătos. 10751 - *3§7 - SPIC SPEŢ f. rn. Monedă de argint in valoare de 12 lei vechi, care a circulat în Ţara Românească la începutul sec. al XlX-lea. Monedele ce circulau in timpul lui Caragea sint acestea: mahmudea, cu lei 38..., spelul, lei 12. filimon, o. i, 148, cf. alexi, w., tdrg, I. BRĂESCU, M. 79, ŞĂINEANU, D. V., SCRIBAN, D., DL, dm, scl 1969, 336. — PI.: speli. — Din germ. Species (ihaler). SPEŢĂ s. f. v. specie. SPEŢEE s. n. v. spâcel. SPEŢER s. m. v. spiţer. SPEŢEKÎE s. f. v. spiţerie. SPEŢIĂL, -Ă adj. v. special. SPEŢIALÎST s. m. v. spccialist. SPEŢIALIXÂTE s. f. v. specialitate. SPEŢIALIZ vb. I v. specializa. SPEŢIÂRIE s. f. v. spiţerie. SPEŢIE1 s. i. v. specie. SPÎŢIE2 s. f. v. spiţă1. SPEŢ1EL, -Ă adj. v. special. SPEŢIÎR s. m. v. spiţer. SPEŢIERÎE s. f. v. spiţerie. SPEŢ1EŞ s. n. v. specie. SPEŢÎFEC, -Ă adj. v. specific. SPEŢÎFXC, -Ă adj., s. n. v. specific. SPEŢIFIC vb. I v. specifica. SPEŢIFICĂRE s. f. v. specificare. ŞPEŢIFICÂŢIE s. f. v. specificaţie. SPEŢIFICĂCIUNE s. 1. v. specificaţie. SPEŢIOS, -OÂSĂ adj. v.. specios. SPE/E s. f. pl. 1. (Astăzi rar) Cheltuieli; s p e c. cheltuieli pe care trebuie să le suporte o persoană, o instituţie etc. pentru sine sau pentru alţii, în scopul îndeplinirii unei obligaţii, unui proiect etc. Spesele (chcliuialele) care sini de lipsă spre a pune în starea cea mai deplinită fieştecare negolu. maior, t. i, 74/13. De nu se va invoi proprietarul vitei spre hrănirea şi spre grija speselor, adecă a chiltuielelor celor necesarie (de lipsă), îndată vită. cea bolnavă să se ucidă. învăţătură, 32/14. Aduse din Italia, cu mare speze bărbaţi învăţaţi. săulesCU, hr. i, 243/16. Se intimplă adeseori de spesele stalului sint mai mari ca veniturile. rus. i. i, .77/14. Se pot afla în lot locul şi fără spese. vasici, m. ii, 4/7. După osteneală şi spese multe, sportul era puţin, fm1 (1841), 91/14, cf. stamati, t>. Acolo întreţinea ei. ■ ■ cu spese publice pe cetăţenii carii au meritat... recunoştinţa patriei, aristia, plut. IX/27, cf. isis (1859), 135/15. Organul unui grup de opoziţie . . . întreţinut cu spese mari de doi foşli miniştri, ghica, c. E. iii, 11. A... înfiinţat cu propriile sale spese un atelier, i. ionescu, d. 134, cf. barcianu, v. Parcă n-am fi avut noi şi pîn-acuma destule spese de suportai. f (1870), 177. în sfera literară, nu vom cruţa nici spese, nici osteneala spre a da publicului producte din toate ramurile (a. 1874). plr i 317, cf. lm. Şi timpul şi spesele ar fi cruţate, publicindu-se îndată. . . acele trunchiuri de material, odobescu, s. ii, 325. Spesele să fie mai mici. marian, na. 292, cf. ddrf, ghe-ţie, R. m. Spesele vînzării sint în sarcina cumpărătorului, în lipsă de stipulaţiune contrarie, hamangiu, c. c. 335. Venituri... avea puţine in proparţiune cu spesele ce le făcea, sbiera, f. s. 71, cf. alexi, w., şăi-nf-anu2. Societarii. . . pomeneau... de spesele tot nv i mari ce se cereau la galeria cea nouă. agîrbiceanu, a. 270, cf. resmeriţă, d., molin, r. b. 421, cade. Provincial. . . cu buget limitat, din care trebuie să stoarcă maximum de desfătări cu minimum de spese. c. Pt* trescu, î. Ii, 213. Speze de judecată, scriban, d., cf. dl, dm, dn2, dex. *(> Loc. prep. Pe spezele cuiva = pe cheltuiala cuiva; f i g. pe răspunderea sau în sarcina, în obligaţia cuiva. Rămîneli printre rotiţele ei . . ., dar pe spezele voastre, jebeleanu, s. h. 81. S-ar fi folosit..., lot pe spezele lui Forró Miklós, hîrtia morii de hirtie din Braşov, l. rom. 1967, 115. Să înveţe — pe speze proprii — ce-i profilaxia, scînteia, 1969, nr. 8 195, cf. dex. 2. (Regional; in forma şpese) Păsuri, v. păs (2) (Borşa—Vişeu de Sus). Cf. alr sn v h 1 392/362. Tăte şpesăle, tăte năcazurile lui. ib. — Şi: (învechit şi popular) spese, (regional) şpese (alr sn v h 1 392/362) s. f. pl. — Din it. spese, germ. Spesen. SPIC s. n. 1. Inflorescenţă caracteristică gramineelor, alcătuită dintr-un ax principal (lung), pe care se află flori sesile sau scurt pedunculate (ce produc boabe). începuseră a smulge spice şi a mînca. coresi, tetr. 24. Visă. . ■ cum şapte spice de grîu creştea sus deîntru fir. po 139/20. Cela ce va fura snopi sau va freca spice ..., de-l vor prinde, să-l bată. prav. 10. Pămîntul de eluş rodeaşle întăi iarbă, după aceaia spic. N. test. (1648), 45v/16. Stringe spice pre urma noastră (a. 1692). gcri, 306/27, cf. budai-deleanu, lex. Spicile vin întru întregimea sa a se coace, calendariu (1814), 90/2, cf. lb. Spicele galbine. . . acoperea cîmpiile. ple-şoianu, t. IV, 26/4, cf. ar (1829), 312/40, i. golescu, c. Ne istoriseşte... de spice din carile... că culegea cite un pumn de grăunţe... fm (1838), 101/2. Aleargă să taie spice coapte, pogor, iienr. 175/6. Venil-au timpul auritei spice, asachi, s. l. i, 97. Spicurile nu sint supuse a le cădea grăunţii, ca la recolta în uscat. brezoianu, a. 101/6. Găsim spici atacaţi de cărbune. id. ib. 104/7. Precum secerălorul in spicele-aurile, Ca trăsnetul de iute în duşmani năpustesc, negruzzi, s. ii, 72. Se juca vînlul cu umbra nuorilor peste spicurile pîrguite. ghica, c. e. ii, 348, cf. barcianu, v. Grînele coapte îşi leagănă spicele ca de vraja unui cînlec. vla-huţă, s. a. iii, 242. Trecerea lui este... adăpostită pe malul getic de un întins lan de griu, cu spicele înalte. xenopol, i. R. i, 43, cf. damé, t.3 58. Ierbi şi flori de cîmp s-apleacă, Spicele s-aştern, coşuuc, p. ii, 18, cf. alexi, \v., şăineanu2. Pe lanuri dorm spicele grele. goga, poezii, 36. Spicul se alcătuieşte din grăunte sau boabe aşezate în rînduri. pamfile, a. k. 96. Din trei mişcări înnoda legătura de spice, o întindea pe mirişte. agîrbiceanu, s. 380. Se lăsă, la înlîmplare, pe un spic uscat gîrleanu, l. 33. Negara. ■ ■ îşi mlădia dulce şi molatic spre pămînt spicu-i rar. hogaş, dr. i, 105, cf. resmeriţă, d., cade. Da spicele cu-o mină la ó parte Şi secera îi strălucea pe umăr. D. botez, f. s. 62. Fire de griu cu spic copt. sahia, n. 22. Un safir palid, montat in aur florentin, de culoarea spicului de griu. teodoreanu, m. iii, 257. Linii de secerălori. . . agitau o clipă deasupra capului un mănunchi de spice. sadoveanu, o. xii, 455. Griul creşte des, cu spic crestat. pillat, p. 227, cf. scriban, d. Lanurile nesfirşite cu spice grele... unduiesc lin bl bălaia vinlului. scînteia, 1952, nr. 2 392. Nu creşteau bucale cu spicul gros cu ştiuletele mare ca la noi. arghezi, s. vii, 116. 10776 SPIC - 1SB8 — spîc E un lan cu spicul gros. călinescu, o. ii, 163. Prin < paiele lungi şi subţiri ale spicelor de griu, el soarbe stropii de apă. bogza, c. o. 41. Fusese secerat. . . griul copt, cu spice mari. stancu, ş. 51. Internodiile la cereale se alungesc, nu mai pot suporta greutatea spi- '■ cului. agrotehnica, i, 179. In măruntaiele pămintului . e apa şi este colţul ierbii şi este spicul griului, pas, l. ii, 99. Secerâtorii aplecaţi pe spice, jebeleanu, s. 1 H. 92, cf. dl. Era un ovăz inalt, bogat în spic şi des ca o perie, preda, m. 110. Spicele de grîu se plecau. isanos, P. 335, cf. dm. Ţepii spicelor usturau, v. rom. mai 1958, 57. Cînepa pe care o sădeam eu era mai albă, spicul de grîu mai galben. bănulescu, i. 120. 'în juru-ne se aplecau spicele, românia literară, 1970, nr. 82, 22/3, cf. contemp. 1971, nr. 1 275, 1/2, cf. M. D. enc., dex. Că-s holdele rare, Da’ la spic îs mare. pop., ap. gcr ii, 320. Şi se duse ca să vadă... Şi de-i , griul răsărit, Şi de-i spicul aurit, alecsandri, p. p. 388. Ne minunarăm Şi mult bucurarăm Cînd îl găsi- ’ răm în pai Ca trestia, în spic Ca vrabia, teodorescu, p. p. 139. l-am poruncit Pe-un spic verde de ovăz. ' jarnîk — bîrseanu, d. 98. Veni o pasăre şi smulse un spic de griu. reteganul, p. v, 59, cf. şez. iii, 242. Carte i-au irimăs Pe trei spice de ovăz. hodoş, p. p. 125. Numai schicul griului Şede-n-naltul ceru- . lui. mat. folk. 1 295, cf. BÎRLEA, L. p. m. ii, 496. Fâ-mă, Doamne, ce mi-i fa’, Fă-mă, Doamne,-un st'ic d'e grîu. s T. papahagi, M. 23, cf. alr i 913. Făceam o cruce de , spicuri, o puneam în casă. alr ii 5 226/95. Numai spicul griului Şi cu floarea-soarelui Stau în poarta raiului, folc. olt. — munt. iii, 379. Spicu-ncărcat e aplecat, ăl gol e rădicat, zanne, p. ix, 527. Intr-un , vîrf de pai Şede oastea unui crai (Spicul), gorovei, c. 352. •v> (Ca termen de comparaţie) Cuvintele... ceale ca griul alease şi ca spicul culease, ca pleava su-flîndu-le. cantemir, i. i. i, 121. Icoanele ca pre neşte spice le seaceră. molnar, ret. 120/15. Şirurile duşma-, nilor se răreau după dînşii ca într-un ogor spicele sub fierul săceritorilor. asachi, p. r. 25/1. Ca spicurii ne- ; copţi, îmi pier de înainte Ce judec., fac şi crez. i. vĂ-cărescul, p. 305/11. Duşmanii zdrobiţi Cad ca nişte . spice, de securi loviţi, bolintineanu, o. 34. Părul ..rotunjit pe spate şi galben ca spicul copt. delavrancea, o. ii, 65. Părul ci bălai ca spicu-i. eftimiu, î. 106. 1 Mînile creşteau ca nişte spice de grîu în lumină, vla-siu, D. 353. Blondă ca spicul de grîu. sadoveanu, o. xx, 410. Capetele se ingreuiau, multe atîrnau ca spicele : coapte de grîu gaia să se rupă. dan, u. 173. Zăpadă care cădea asupra pămintului ca spicele de grîu. bogza, a. !. 665. înclină-se clipele Ca spicele grele, horea, p. 13. (în poezia populară; în formule stereo tipe) Foaie verde spic secară, Mi-o vinit o veste-asară. folc. molD. i, 48. -O” F i g. Mindră Ileană Cosinzeană, Cu ochi albastre stele, blondă, un spic de grîu. . . . ; S-.aşază. eminescu, o. iv, 82. Ajută-le braţul să strîn- ■ gă-ale visului spice, labiş, p. 229. ^ Loc, adj. în spic = a) (regional şi în forma în spicuri; despre graminee) care are spic (1); p. e x t. aflat în deplină dezvoltare; înspicat. De vedeam grîul în spic Mă gin-deam la puful mic. cXlinescu, o. ii, 171. Grîu însk'icat. sau in sk’icuri. a ix 1; ţ») care este în formă de spic, Iasă şticu. a n 6, cf. 12. (Fig.) Din sînge, ruinare Vezi. că face spic Vreo republică, ap. tdrg. Momentele acele şe duc fără-ncetare Şi regreiu-n piepturi la jirpiă face; spic. macedonski, o. i, 245. + (Rar; adjectival) De culoare galbenă, ca a spicului (1) de grîu copt. O doamnă cu părut spic, iăsă lucrul alături, fericită de fericirea copilului, c. petrescu, î. ii, 186. + (Regional; la pl.) Gunoaie care cad la vinturarea griului (Pecinişca — Băile Iierculane). Cf. alr sn i h 85/2. + P. a n a 1. Fascicul, mănunchi de raze. Văpaia plesni deodată şi flutură in zecimi de spicuri azurii. galaction, o. 147. Cînd stele ies de sub obroc Dez-văluindu-şi spicul, Păşesc spre casă, la un Icc, Nepotul şi bunicul, frunză, z. 30. 2. Stilizare decorativă in formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, ţesături etc. Cf. dl, dm, dex. 3. P. gene r. Tip de infloreşcenţă în care florile sînt dispuse de-a lungul unui ax mai mult sau mai puţin alungit. Florile. . . stau in spice lungăreţe. asachi, l. 322/37. Helonia roşie. . . fac ornamentul şurelor prin frumoasele lor spice de flori, brezoianu, a. 421/17. Zambila..., plantă originară din Levant, cu spicul globos de flori viorii, id. ib. 425/18. Florile in spicu-şoaie dispuse într-un spic comun, comprimai, gre-cescu, fl. 583, Spicele florifere... să întrebuinţează în medicină ca antispasmodice. bianu, d. s. 420. Spicele mlădioase ale sulcinelor aurii, hogaş, cr. ii, 113, cf. resmeriţă, d., cade. Spicurile ierbii şi spuma miilor de flori de cîmp... se despicau vederii, galaction, o. A. ii, 28, cf. ds. Spicul poate fi simplu (pa-tlagină). botanica, 72. Iarbă verde şi cu Stic, Hai să mai grăim un ptic. bîrlea, l. p. m. ii, 444. Spicu papurii, alr i 1 907/512, cf. 1 907/554, 618, 679, 744, 770, 954, 988, a v 28. <0* Compuse: (regional) spieul-ierbii = brei (Mercurialis .perennis). Cf. borza, d. 111; spicc-de-mături = (Sorghum tcchnicum). Cf. id. ib. 163; spicul-vieţii = gladiolă (Glad-iolus ganda-vensis). Cf. id. ib. 77. + (Rar) Levănţică (Lavandula angustifolia). Cf. valian, v. 4. P. r e s t r. (Prin Munt. şi prin Transilv.) Spicu-leţ (2). Cf. alr i 929/932,; a ii 5. 5. P. anal. (Popular) Vîrf de copac. Sînt doi meri într-o tulpină... Şi la vîrf împreunaţi Şi la spicor înfloriţi, păsculescu, l. p. 56, cf. ciauşanu, gl. + (Popular) Pisc2 (1). Cf. cade, dl, dm, 'dex. Să mă sui pe munţi de piatră, Să-mi văz mamă, să-mi văz tată, Sus pe spicu’ de Carpafi, Să mă uit la ai mei fraţi. rădulescu-codin, l. tr. 35, cf. dr. vi, 469- -f Culme (la acoperişul casei). Cf. dl, dm, dex. Spicul coperi-şului. chest. ii 242/73, cf. arvinte, term. 166. + (Rar) Vîrf (ascuţit) la unele arme albe. Statua junei ... ce purta ei spre spicul lancei. aristia, plut. 11/16, cf. lm. Tu, putred crap de Salonic,... Ochi scoşi de-al suliţelor spic. vulpescu, p. 120. 4. Vîrful de altă culoare al firelor de lînă, de păr, de obicei mai lungi, din blana unor animale. Cf. costinescu, Un fuior la coadă-i pune..., B\ne-ar fi s-o mai pirleşti, Ca să-i faci mai negru spicui, contemporanul, i, 688. Firele de păr sau spicul linei sînt cele mai groase şi cele mai lungi. enc. vet. 661, cf. ltr2, dl, dm, dex. Un spic negru ş-unu sur. alr i 1 48Ş/990. -v- Loc. adj. Cu spic = (despre firul de lînă sau de păr din blana unor animale sau, p. e x t., despre blană) înspicat. Cf. m. d. enc. (Regional) Şfichi2 (Fundata — Zărneşti). Cf. alr i 1 094/772. 4. (Regional; în sintagma) Spicul nopţii = miezul nopţii, v. miez (I 1) (Săpata — Piteşti). Cf. udrescu, gl. 6. (Popular; adesea determinat prin „de zăpadă“, „de ploaie“) Fulgi rari de zăpadă amestecaţi cu stropi rari de ploaie; p. ext. lapoviţă; început de ninsoare. Cf. lm. Deodată începu să plouă cu spicuri de zăpadă. marian, s. r. ii, 125, cf. ddrf. Vremea s-a zburlit pretimpuriu cu spic de zăpadă in ploaie, c. petrescu, r. dr. 47. începe a ne bate spic de zăpadă, sadoveanu, o. ix, 201. Suna vîntul în. păstăile celor doi salcimi ... şi stropea spic de zăpadă, id. ib. xvn, 314. Mirosea a spic de zăpadă, barbu, g. 106. Mura cîmpului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soaie, De fulg de nin- 10776 SPICA1 - 135â — SPICILEGÎU soare Şi de spic de ploaie, teodorescu, p. p. 92, cf. ciauşanu, ol. + Asprime (a gerului, a vintului etc.). Cf. cade. Peste noapte începe, nene, crivăţ cu spic de i-a fost lăind la spate. rădulesgu-codin, î. 266, cf. alr i 1 978/896. 7. Art. (Astron.; învechit) Spica1. Spicul se deosebeşte prin intensitatea luminei sale. culianu, c. 48. 8. (Regional; în construcţia) De-a spicu = de-a nasturii, v. nasture (1) (Roşia — Beiuş). Cf. alr Sn v h 1 288/310. — Pl.: spice şi (învechit şi regional) spicuri, (învechit, m.) spici. —■ Şi: (regional) spieor, şpic (alr i 910/200), ştie, st’ic s. n., (învechit, rar) spică s. f. — Lat. spicum. SPÎCA1 s. f. art. Steaua a din constelaţia Fecioarei; (învechit) Spicul, v. spic (7). Spica... cea mai luminoasă stea.' lm. Spica. .. stea din constelaţia Fecioarei. LTR2, DER. — Din lat. spica. SPICĂ2 vb. I. (învechit şi regional) 1. T r a n z. (Complementul indică spice) A spicui (I 1). Cf. lm, ALR SN I h 61/157. 2.. I n t r a n z. (Despre graminee) A înspica. Cf. costinescu, lm. Griu spică. alr i 910/578. — Prez. ind.: spic şi spichez. — V. spic. SPICĂ3 vb. I. T r a n z. (Neobişnuit) A despica. (F i g.) Zeul scoboară de sus şl, suflarea de vînluri spi-cind-o, Vine de-a dreptul la Iul. coşbuc, ae. 181. — Prez. ind.: ? — Cf. despica. SPICĂR şubst. (Regional) Partea din vîrful stogului alcătuită din rămăşiţe de spice (1) adunate cu grebla (Finiş — Beiuş). Cf. a i 17. — Pl.: ? — Spic + suf. -ar. ■ SPICĂT, -Ă adj. 1. (învechit; despre graminee) înspicat. Cf. barcianu, v. Grtne spicale. lm, cf. gheţif., K, M. 2. P. anal. (învechit, rar; despre arme albe) Care are vîrf ascuţit. Cf. lm. Săgeţi spicate. id. ib. + (Prin sudul Olt şi prin sudul Munt.; despre părul oamenilor) Cărunt. Cf. alr ii/i h 4. + (Regional; despre firul de lină sau de păr din blana unor animale sau, p. e x t., despre blănuri) înspicat (Drăgăneşti de Vede — Roşiori de Vede). Cf. alr i 1 485/896. + (Regional; despre coada vulpii) Stufos (Strehaia). Cf. alrm sn ii h 490/848. — Pl.: spicaţi, -te. — V. spica2. SPÎCĂ s. f. v. spic. SPICĂR s. m. v. spicher, SP1CCĂTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale la instrumente cu coardc şi arcuş) Sacadat, prin desprinderea arcuşului de coardă după fiecare notă. V. s t a c ca t o. Cf. der, m. d. enc., DEX, DN3. — Din it. spiccato. SPÎCHEH s. m. 1. Bărbat care anunţă programul, prezintă emisiunile, transmite ştirile oficiale, informaţiile etc. la un post de radio sau de televiziune; crainic. Cf; enc. rom. iii, 995, cade. La „Radio“ speakerul cel mai tînăr ne îndeamnă „să cumpărăm numai la Socec". sadoveanu, o. xx, 245. „Speaker'‘-ul de la radio va face uz dc o modulare mai Indirjilă a vocii. puşcariu, l. k. r, 57, cf. dn2, dl, dm. ŞpichUrul citi comunicatul, barbu, ş. n. 196. ll lămuri cu o volubili/ale de spicher. vinea, l. i, 382, cf. m. d. enc., DEX. 2. Persoană care informează publicul (cu ajutorul unui microfon) într-o sală de sport, de spectacol, la aeroport etc. Un spicher înalt, cu pulover alb şi freza foarte linsă se apropie de marginea ringului şi începu să strige răguşit prinlr-o pîlnie de tinichea datele luptei. călinescu, o. i, 215. Aud motoarele avioanelor duduind în zorii zilei pe betonul aerodromului şi vocea speake-rului anunţind distanţele uriaşe pe care , le vor parcurge. bogza, m. s. 143. Spectatorul, graţie unui aparat aflător la fiecare fotoliu, [poate] să aleagă între a auzi vocea de pe ecran sau vocea spicherului român. v. rom. ianuarie 1965, 186. „Speaker“ s-a folosit cu un sens special mai întîi în limbajul sportiv, hristea, p. e. 136. 3. Persoană care deţine funcţia de preşedinte al Camerei Comunelor in Anglia sau al Camerei Reprezentanţilor în S.U.A. Cf. dn8. — Scris şi: (după fr., engl.) speaker. — Pl.: spi-cheri. — Şi: (popular şi familiar) şpicher, (ieşit din uz) spicăr (cade, 1 181) s. m. — Din fr., engl. speaker, germ. Speaker. SPICHERIŢĂ s. f. Femeia care anunţă programul, prezintă emisiunile, transmite ştirile oficiale, informaţiile etc. la un post de radio sau de televiziune; crainică. Cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.: spicheriţe. — Şi: (familiar) spicheriţă s. f. DL, dm, dex. — Spicher + suf. -iţă. SPICHINĂT s. m. (sg.) (Bot.; învechit şi regional) Levănţică (Lavandula angustifolia). Cf. lb, polizu, BARCIANU, V., CIHAC, II, 356, LM, DDRF, GHEŢIE, R. M., BRAND ZA, FL. 406, GRECESCU, FL. 459, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, BIANU, D. S., TDRG, RESMERIŢĂ, D., PANŢU, PL., CADE, BUJOREAN, B. L. 382, BORZA, D. 97. — Şi: şpichinăt s. m. (sg.) lb, cade. — Din magh. spikinard, germ. Spiklnard. SPICHINEL s. m. (Bot.; rar) Levănţică (Lavandula angustifolia). Cf. borza, d. 97. — Pl.: spichinei. — Cf. spichinat. SI’ÎCI s. n. v. speech. Sl’ICIĂR s. m. v. spijer1. > SPICIFfiR, -Ă adj. (învechit, rar) (Despre păsări) Care are pe cap un smoc de pene în formă de spic (1). Cf. LM. — Pl.: spiciferi, -e. — Din lat. spicifere, fr. spicifere. SPICIFOBM, -Ă adj. (Bot.; despre flori) Care este în formă de -spic (1). Cf. lm, alexi, w. Florile... sînt reunite într-o paniculă spiciformă. panţu, pl. 133, cf. CADE, DN2, M. D. ENC. — Pl.: spici for mi, -e. — Din fr. spiciîorme. SPICILEGÎU s. n. (Livresc) Culegere de actc, de tratate etc.; culegere de maxime, de povestiri, pre- 1079? spicios - 1360 - SPICUIRE cum şi de alte lucrări cu caracter literar. Cf. anto- NESCU, D., LM, DN2. — PI.: spicilegii. — Din lat. spicilegium. SFICIOS, -OĂSĂ adj. v. spicos. SPICÎŢĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui spiţă1 . (X 1) (Piatra Neamţ). Cf. alr i 825/556. — PI.: spiciţe. — Spiţă + suf. -iţă. SPICNÎŢĂ s. f. v. spiniţă. SPÎCOR subst. v. spic. SPICOS, -OĂSĂ Adj. (învechit; despre plante) Graminee; p. gen e r. care are floarea în formă de spic. Cf. i. golescu, c., cihac, i, 259, lm. Anghinarii fiindu o roadă vărtoasă şi spicoasă puţin au dai bunurilor bucătari a afla moduri de a-i fiiarbe. mîncările, 44/8. Această iarbă spicoasă [grîul] într-adevăr e mana cerească pentru Europa. F (1871), 547. + (Rar; substantivat, f.; la pl.) Cereale. Maşina cîşiigă admiraţia tuturor, toţi voiau să-şi bată spicoasele cu ea. agîrbi-ceanu, P. M. 187. 'v- F i g. Avea trăsure atrăgătoare, nas roman şi frunte naltă, ochi străbătători şi sprincene spicioase. f (1871), 350. — Pl.: spicoşi, -oase. — Şi: (rar) spicios, -oasă adj. — Spic -f suf. -os. SPICOŞÂ vb. I. Refl. (Regional) A aiura (Glim-boca — Caransebeş). Cf. alr ii/i h 108/27. S-o spr coşat. ib. — Prez. ind.: spicoşez. — Cf. înfricoşa. SPICUI vb. IV. I. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1.) (Complem’entul indică spice) A culege din lan sau după secerat; (învechit şi regional) a spica2 (1). Cf. i. golescu, c. Văd că spicuind aicea aţi cruţat a mele grîne. asachi, s. L. i, 111, cf. valian, v. Plata lucrătorului pe care il va încărca să spicuiască sau să poghircească. brezoianu, A. 625/24. Ea din lan nu iese-afară, spicuieşte, spicuieşte, De odihnă nici glndeşte. alecsandri, p. ii, 192, cf. costinescu, ddrf, alexi, w., şăineanu2, TDRG, RESMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, D., ÎJL, DM, M. d. enc.2, dex, alr sn i h 61, a iv 5, vi 16. + (Regional; complementul indică spice de griu frumoase) A alege înainte de secerat, pentru sămînţă. Com. din căzXneşti — slobozia. -O- Refl. pas. Dacă griul. . . apucă a să corci pan’ la al triile an, iot să poate alege, spicuindu-să din lan. manolache dră-ghici, i. 4/18. + (Regional; complementul indică lanuri de grîu) A secări (1) (Larga Jijia — Iaşi). Cf. alr ii 5 192/520. îl sk'icuim. ib. 2. T r a n z. (Regional; complementul indică clăi sau stoguri din spice de griu) A aranja la vîrf în formă de spic (1) întors, punînd snopii de grîu cu spicele în afară, ca să se poată scurge apa de ploaie (Izbi-ceni — Corabia). De acolo-n sus o spicuiam cu spicu în afară. Cf. alr sn i mn h 69/886. 3. Intranz. (în dicţionarele din trecui; despre graminee) A înspica. Cf. polizu, barcianu, v., şăi- NEANU2, TDRG, CADE. 4. Refl. (Regional) A se destăinui cuiva. N-am să mă spicuiesc lui. Com. din zagra — năsaxd. 4. (Regional) A se încumeta. Com. din straja — rădăuţi. 4 (Regional) A sări la bătaie. Com. din straja — rădăuţi. 4. Refl. recipr. A se lua la întrecere cu cineva. Com. din straja — rădăuţi. 5. Intranz. unipers. (Rar) A ninge cu fulgi mari de zăpadă amestecată cu stropi rari de ploaie. . Qf, ddrf, II. Tranz. Fi g. (Complementul indică idei, informaţii, materialo documentare etc.) A culege de ici, de colo, a extrage din diferite izvoare (alegînd dintr-o cantitate mai mare). V. selecta (1). Aj avea de spicuit şi de Inmănucheai un cimp . imens de peripeţii, sion, p. 466. Anticarul şi antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci dovezi de acelca netăgăduite. odoeescu, o. n, 259. în accsie colecţii totale. ■■ un Alecsandri ar putea spicui colecţii de gust, menite . . . pentru desfătări literare’, conv. lit. viii, 68. Atît aceste versuri, cît şi cele ce vom spicui aci, nu pot decît să vorbească şi să pledeze cu elccinţă cauza junimei. macedonski, o. iv, 8. Scoase dintr-un raft volumul lui Eminescu şi spicui încet, din el, poeziile de iubire. galaction, o. a. ii, 329. Spicuiesc cîteva lucruri din-tr-un „Curs de stupărit raţional“, sadoveanu, o. xix, 52, cf. scriban, d. Vom folosi şi judecăţi spicuite din lucrările de critică, vianu, e. 432. Nişte hexametri spicuiţi dintr-un poem homeric, blaga, h. 128, cf. dl, dm. Pot fi spicuite multe fragmente, mai rar poezii întregi, ist. lit. rom. ii, 551. în loc de a frunzări, spicuind de colo o observaţie, de dincolo alta, ne-am oprit asupra unei părţi reduse ca număr de pagini şi lucrări. l. rom. 1967, 541, cf. magazin ist. 1968, nr. 12, 32. Spicuim din cele nouă articole cîteva din ideile cele mai pregnante, contemp. 1969, nr. 1 198, 10/1. Voi spicui, ca o dovadă a spiritului său de prudenţă ştiinţifică, două-trei din legile de seama ale disciplinei. românia literară, 1970, nr. 78, 12/2, cf. m. d. enc., dex. <0- (A b s o 1.) A umblat pe ici şi pe cole şi a spicuit, dracul ştie pe unde i-ar plăcea dumisale să bea apă dintr-un izvor curat şi mai limpede, i. negruzzi, s. vi, 6. Am spicuit din repertoriul celor două formaţii. M 1968, nr. 5, 44. Voi spicui la îr.timplare fără să ţoi stărui asupra rezonanţelor implicite, românia literară, 1970, nr. 83, 8/4. Refl. pas. Mei iîrziu să sloboziră şi vro cîteva hrisoave în oareşicare pricini, spicuindu-se şi aceste în răstimpuri din ,,Vasilicale“ şi „Novele“ (a. '181-7). uricariul, iv, 304/6. — Prez. ind.: spicuiesc şi (regional) spicui .(alr sn i h 61, com. din straja — rădăuţi, a vi 16). — Spic -f- suf. -ui. SPICUIĂLĂ s. f. 1. (Rar) Spicuire (1). Cf. ddrf, DL, DM, M. D. ENC2., DEX. 2. (Popular; concretizat) Vîrful in formă de spic (1) al clăii sşu al stogului de griu, făcut cu snopii aşezaţi cu spicele în afară ca să se poată scurge apa de ploaie; vîrf, coamă; (regional) spic (5). Face spi-cuială şirei, alr sn i h 69, cf. alrm sn i h 51. 3. Fi g. (Rar) Spicuire (2). Ci dl, dm, m. d. enc., dex. — Pronunţat: -cu-ia-.Pl.: spicuieli. — Spicui + suf. -cală. SPICUIRE s. f. Acţiunea de a (se) spicui şi rezultatul ei. 1. Culegere a spicelor din lan sau a celor rămase după secerat; (rar) spicuială (1), spicuit (1). Cf. spicui (I 1). Cf. polizu, barcianu, v. Cată a privi îndeobşte productul spicuirii... ca echivalent tocmai cu plata lucrătorului pe care îl va încărca să spicuiască. bhe-zoianu, a. 625/22, cf. resmeriţă, d., dl, dm, m. d. enc2., dex. 2. Culegere de ici, de colo, extragere din diferite izvoare (alegînd dintr-o cantitate mai mare) de idei, informaţii, materiale documentare etc.; (rar) spicuială (3), spicuit (2), spicuitură (1). Cf. spicui (II). Cf. CIHAC, I, 259, DDRF, ALEXI, W., RESMERIŢĂ, D. Materialul comparatist este enorm, dar noi nu putem face aici decît cîteva spicuiri, vianu, l. u. 130. Operele amintite... sînt .numai cîteva spicuiri din bogata recoltă- literară a anului 1953. v. rom. ianuarie 1954, 250, cf. dl, dm. Nu vom putea întrerupe spicuirile 10802 SPICUIT — 1361 — SPIDfîR acestea, fără transcrierea, parţială, a... unei scrisori. ib. ianuarie 1065, 193, cf. m. d. enc.2, dex. — Pronunţat: -cu-i-, —Pl.: spicuiri. — V. spicui. SPICUÎT s. n. (Rar) I. Spicuire (1). CI. ddrf. 2. Spicuire (2). CI. ddrf. — V. spicui. SPICU1TOR, -OĂRE s. m. şi f., adj. 1. S. ni. şi I., adj. (Persoană) care adună spicele (1) rămase după secerat. Intr-o holdă secerată, tineri trei spicuitori, Tupilaţi prc iarbă verde legau jerbioara lor. asachi, s. L. i, 111. Cineva işi căpătuieşle o seminţă curată. . . cumpărînd recolta spicuitorilor. erezoianu, A. 78/2, Cf. BARCIANU, V., DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, RESMERIŢĂ, D., CADE, DL, DM, DEX. 2. S. m. şi f. Fi g. Persoană care spicuieşte (II). Cf. CIHAC, I, 260, CADE, DL, DM, DEX. — Pronunţat: -cu-i-, — Pl.: spicuitori, -oare. — Spicui + suf. -tor-. SPICUITURĂ s. f. (Rar) 1. Spicuire (1). Cf. cihac, i, 260. 2. (Concretizat) Mulţime de spice (1) adunate de pe cîmp în urma seceratului. Cf. costinescu. — Pronunţat: -cu-i. — Pl.: spicuituri. — Spicui + suf. -tură. SPÎCUL s. n. 1. (învechit) Lance. Cf. negulici, PROT. — POP., N. D., LM. 2. (Bot.; astăzi rar) Spiculeţ (2). Spiculele. . . laterale uniflore, masculc sau neutre, grecescu, pl. 635. Spiculele uniflore sint dispuse pe 2 rinduri, in spice lineare, panţu, pl. 225, cf. cade, scriban, d., dn2. 3. (Geol.) Corpuscul mic de calcar sau de siliciu în formă de bastonaş, existent Sn ţesuturile unor pro-tozoare. Acestea arată, in secţiuni subţiri, numeroase schelete şi spicule de radiolari. oncescu, g. 125. In secţiuni subţiri, calcarele cu silicifieri prezintă spi-culi şi ţesturi de radiolari. id. lb. 327. — Accentuat şi: spicul (dn2). — Pl.: spicule şi (m-) spiculi. — Şi: (rar) spiculă (scriban, d.) s. f., (învechit, rar) spicur (negulici) s. n. — Din lat. spiculum, fr. spicule. SPICULĂ1 vb. I. T r a n z. (învechit, rar) A ascuţi. Cf. lm. Lance bine spiculată. id. — Prez. ind. pers. 3: spiculează. — Din lat. spiculare. SPICULĂ2 vb. I. Intranz. (Regional; despre graminee) A înspica (Şimand — Arad). Cf. alr i 910/59. — Prez. ind. pers. 3: spiculează. — V. spic. SPICULĂ3 vb. I v. specula. SI'ICULĂM, -Ă s. m. şi f., adj. v. speculant. SPICULÂŢIE s. f. v. speculaţie. SPICULĂ1 s. f. v. speculă. SPÎCULĂ2 s. f. v. spicul. SPICULEŢ s. n. 1. Diminutiv al lui spic (1) ; (rar) spicuşor (1), (popular) spicurel, spicuşel, spicuţ, (regional) spiculuţ. Cf. i. golescu, c., lm. Fiecare spiculeţ are la baza sa două foi aspre. ap. cade, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 2. (Bot.) Fiecare dintre micile flori sau inflorescenţe care împreună formează spicul (1) la graminee; (rar) spicuşor (2), spicul (2), (regional) spic (4), (învechit, rar) spicel. După ce spicul a ieşit din teacă., tăiem cu foarfecele toate spiculeţele de la virf şi de la cotor, iar pe cele din mijlocul spicului le rărim, san-du-aldea, s. 96. Spicul tot să n-aibă dccit 4 — 5 spiculeţe cu cile două flori, cele externe (lăturaşe), id. ib., cf. cade. Fiecare spiculeţ poartă trei flori. enc. agr. v, 552, cf. dl, dm. O glumă a spiculeţelor mijlocii e liniai-lanceolată şi de ambele Uturi păroasă (ciliată)ţ prodan — buia, F. i. 643. Spicul poate fi simplu (pa-tlagină) sau compus din-mai multe spiculeţe. . . ca. . . la griu şi alte cereale, botanica, 72, cf. m. d. enc., dex. 3. (Regional; la pl.) Numele a două specii de plante erbacee din familia compozitelor: a) granat (Chrysan-themum parthenium): Cf. borza, d. 47; 1>) calapăr (Chrysanthemum balgamita). Cf. enc. agr., borza, d. 167. — Pl.: spiculeţe. — Şi: (rar, 3) spiculiţe s. n. pl. enc. agr. — Spic + suf. -ulei. SPICULÎŢE s. n. pl. v. .spiculeţ. SPICULUŢ s. n. (Prin Transilv.) Spiculeţ (1). Cf. sfc iv, 147. Bade, spiculuţ de griu, Vrut-aş fi să nu te ştiu, Că, de cind te ştiu pe line, Nu-mi mai trebuieşte nime. mîndrescu, l. p. 58. — Pl.: spiculuţi. — Spic -f- suf. -uluţ. SPÎCUR s. n. v. spicul. SPICUREL s. n. (Popular) Spiculeţ (1). A luat bădiţa trei spicurele, ş-a dus acasă. ap. cade. — Pl.: spicurele. — Spicuri (pl. lui spic) + suf. -el. SPICURlME s. f. (învechit, rar) Cantitate mare de spice (!)• I. golescu, c. — Spicuri (pl. lui spic) + suf. -ime. SPICUŞEL s. n. (în poezia populară; în formule ste-reotipe) Spiculeţ (1). Foaie verde spicuşel, Zice lumea că-s mişel. mat. folk. 1 008, cf. dl, dm. — Pl.: spicuşele. — Spic + suf. -uşel. SPICUŞOR s. n. (Astăzi, rar) 1. Spiculeţ (1). Cf. LM, PHILIPPIDE, P. 63, DR. XI, 125, DL, DM, M. D. ENC., dex. 2. (Bot.) Spiculeţ (2). Axa primară a inflorescenţei fără excavaţii laterale care ar conţine spicuşoarele. GRECESCU, FL. 594, Cf. CADE, DL, DM, M. D. ENC., DEX. — Pl.: spicuşoare. — Spic -f suf. -uşor. SlMCflŢ s. n. (Popular) Spiculeţ (1). Cărbunele... nu atacă decit spicuţii incă juni. brezoianu, a. 104/5, cf. 101/15, lm, bul. fil. iv, 52, dl, dm, dex. Cind a creşte griu-n tindă Cu spiauţu pină-n grindă, rete-ganul, tr. 155, ct 158. Nu-i nici un spicuţ de griu, Fără singe pină-n briu. eud, p. p. 12. Să rodiască, Ca spicuţu griului în postu Sinpetrului. bîrlea, l. p. m. i, 151. Un st'icuf d'e- săcară. T. papahagi, m. 105. — Pl.: spicuţi. — Spic + suf. -uf. SPÎDER s. n. (Rar; la autoturisme sport) Loc amenajat în spatele scaunelor pentru a plasa bagaje sau, eventual, pasageri. Cf. dn2. 10823 SPIELUŞINĂ — 1362 — SPILCUIT* — PI.: ? — Din engl., fr. spidcr. SPJELUŞÎNĂ s. f. (Regional) Pieliţă care acoperă miezul de nucă (Gliiiad — Timişoara). Cf. alr ii 6 087/36. — Pi.: spieluşine. — Pref. s- + picluşină. SrÎENĂ: s. f. v. speic. SPIGANĂRE s. f. v. spighinariu. SPÎGEL s. n. v. şpigiiei2. SPIGHINÂRIU subşt. (învechit) Terebentină. Ia mastix şi spighinaria tot deopotrivă parte, cit vei socoti şi topeaşte clei cu apă şi, amestecîndu-le pre toate împreună cu cleiul, încălzeşte-le. Cu acest clei poţi înelei (sfîrşitul sfec. XVIII), grecu, p. 399. Unsoare de\terpentin sau de spiganare. (a. 1800). iorga, s. d. xvi, 18. — Şi: spiganărc s. f. — Din ucr. mnHnmapi,. SPÎHĂ s. f. v. schija. SPIHIRISÎ vb. IV. T r a n z. (învechit, rar) A întreprinde sau a da curs unei acţiuni, unei afaceri etc. Mineu sin Călinească. . . au epichirisil faptă de vinovăţie, făeîndu-se fugariu şi lăsătoriu patriei lui (a. 1782). ap. GĂLDi, m. phan. 181. Şi aşa, să găseşte silit ca să nu spihirisească o acest fel dă urmare (a. 1811). doc. ec. 99, cf. 1 054. — Prez. ind.: spihirisesc. — Şi: cpihorisi vb. IV. — Din ngr. imxsiprjax (aor. al lui inixsipG>). SPIHONÎ vb. IV v. spiona. SPÎJĂ s. f. v. schijă. SPILC subst. v. spelcu. SPÎLCĂ s. f. v. spelcă. SPILCUÎ vb. IV. 1. Tranz. (Rar; complementul indică obiecte de îmbrăcăminte) A prinde cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu o broşă etc. Cf. cihac, ii, 356, -DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. 2. Refl. şi tra^nz. (Familiar; adesea peiorativ) A-şi îngriji sau a îngriji, în mod exagerat, (de) înfăţişarea (cuiva); a (se) îmbrăca eu îngrijire exagerată; a (se) găti prea mult; (popular şi familiar) a (se) dichisi, a (se) ferchezui, (învechit şi regional) a (se) mu-chilipsi, (învechit) a (se) stoli2, (regional).a (se) schili, (familiar) a (se) sclivisi. V. aranja, c î ş t i g a, drege, găti, împodobi, moţa, pădăi1 (1), podobi (3), puţui (3), puţului (2), şu-cări (1) , tşcmi (II 6). Cf. barcianu. Se gătise, se spilcuise şi se înfăţişase... pe prispa cucoanei Se-vastiţa. ap. tdrg. Grangurul strîns şi spilcuit în haina penelor, gîrleanu, l. 191, cf. resmeriţă, d. Bătrîna pe care o vedeam în oglindă spilcuindu-se. . . fusese una din cele trei nestimate pentru cari sîngeraseră ali-tea inimi. M. i. caragiale, c. 79, cf. şăineanu, d. u., cade. Simi care veşnic se spilcuieşte, dar veşnic e murdar. rebreanu, nuv. 149, cf. scriban, d., cf. arghezi, S. VII, 10, DL, DM, M. D. ENC., DEX, ZANNE, P. III, 380. □ îşi spilcuia zilnic nepotul. — Prez. ind.: spilcuiesc şi, regional, spilcui (u-dreşcu, gl.). — Şi: spelcăi vb. IV. barcianu. — Spilcă + Suf. -ui. SPILCUIALĂ s. f. (Familiar; adesea peiorativ) îngrijirii exagerată a înfăţişării (proprii); imbricare excesiv de îngrijită; găteală excesivă; (popular şi familiar) dichiseală, dichisire, dichisit1, ferchezuită, fer-cliezuire, ferchezuit1, (învechit) stolire, (familiar) scliviseală (3), sclivisire (2), spilcuire (2), spilciit1. V. aranjare, dres1, g ă t i r e, gătit1, împodobire, raoţare, p o d o b i r c. Cf. spilcui (2)- Cf. RESMERIŢĂ, d. — PI.: spilcuieli. — Spilcui + suf. -eplă. SPILCUIRE s. f. Acţiunea de a (s e) spilcui. 1. (Rar) Prindere a unui obiect de îmbrăcăminte cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu o broşă etc. Cf. spilcui (!)• Cf. DDRF. 2. (Familiar; adesea peiorativ) îngrijire exagerată a înfăţişării (proprii); îmbrăcare excesiv de îngrijită; găteală excesivă, (popular şi familiar) dichiseală, dichisire, dichisit1, ferchezuială, ferchezuire, ferchezuit1, (învechit) stolire, (familiar) scliviseală (3), sclivisire (2), spilcuială, spilcuit1. V. aranjare, dres1, g ă t i r e, gătit1, împodobire, moţare, p o d o b i r e. Cf. spilcui (2). Cf. ddrf, m. d. enc. — PI.: spilcuiri. — V. spilcui. SPILCUIT1 s. n. (Familiar; adesea peiorativ) îngrijire exagerată a înfăţişării (proprii); îmbrăcare excesiv de îngrijită; găteală excesivă; (popular şi familiar) dichiseală, dichisire, dichisit1, ferchezuială, ferchezuire, ferchezuit1, (învechit) stolire, (familiar) scliviseală (3). sclivisire (2), spilcuială, spilcuire (2). V. a r a n j a r e, dres1, g ă t i r e, gătit1, împodobire, moţare, p o do bir e. Cf. spilcui (2). Cf. RESMERIŢĂ, D. — V. spilcui. SPILCUIT2, -A adj. (Familiar; adesea peiorativ; despre oameni) Care are un aspect exagerat de îngrijit, carc este îmbrăcat excesiv dc îngrijit sau care este prea gătit, (popular şi familiar) dichisit2, ferchezuit2, (învechit) stolit, (regional) schi li t, simţit (3), (familiar) s c 1 i v i s i t (2); p. e x t. afectat. V. si r"a n-j a t, dres2, gătit2, î m p od o b i t, muchelef, p o d o b i t. Cf. spilcui (2). îşi vedea copiii mari, atît dc frumoşi, atît de spelcuiţi, atît de cumsecade, slavici, o. ii,. 40. îşi face. primblarea la Şosea, .,.. un domn spilcuit, vlahuţă^ ş. a. ii, 3.39, cf. ddrf, şăi-neanu2. Ofiţerul. . . fercheş, spilcuit, pudrai, ieşi la iveală, rebreanu, p. s. 166. Umbla s pil nit, îmbrăcat după ultima modă. id. i. 416,' cf. resmeriţă, d. Şlam-păta lăiaţă de adineaori era aceeaşi cu pupuica spilcuită. m. i. caragiale, c. 136, cf. cade. Un flăcău tomnatic totdeauna spilcuit şi foarte zgîrcit. i. botez, b. i, 83. La ora precisă porniră amîndoi spilcuiţi, in uniforme strict regulamentare, brăescu, m. B: 38. Să se amestece din nou printre cucoane cu mofturi şi domnişori spilcuiţi şi calici, g. m. zamfirescu, s:-\ m. n. ii, 52. Un tinăr oacheş, spilcuit, cu mişcări sacadate parcă l-ar fi strîns hainele, cocea, s. i, 15. Trei nemţi care vin spilcuiţi şi rumeni de la vinătoare. sa- i doveanu, o. vii, 280. Veni şi unul dintre ofiţerii de | punte. Spilcuit, ras proaspăt şi pudrat, bart, s. m. 98, cf. scriban, d. Patrioţi de paradă, gazetărie şi trîmbUi, lîlhari spilcuiţi, in frac şi smoking. . . jupu-iciu ţara. argijezi, b. 136. Aveau să sosească... doi simpatici băieţani, unul ţanţoş, celălalt uşurel, amîndoi spilcuiţi, blaga, h. 174. Specimen spilcuit, pomădat, plin dc ridicol manierat aşa cum e eroul din schiţa „Cavalerism“. ralea, s. t. iii, 230. Spilcuit şi îmbrăcat după ultima modă apuseană, era nespus de măgulit de hazul pe care îl făceau marii boieri, camil petrescu, o. iii, 74. Se îmbulzeau amarnic, croindu-şi lin loc din coate, ... fanţi furlandisindu-se spilcuiţi foarte în redingo- 10839 i ŞPILCULIŢĂ - 1363 - tclc lor. o. petivescu, A. jr. 7. Directorul rafinăriei, spilcuit, periat. iîogza, a. î. 61. Se iui un om tinăr, spil-cu ii, cu ochelari greşi pe nas. stancu, b. a. iii, 65. Codin, jovial, îmbrăcat înlr-un costum nou, dichisii şi spilcuit de parcă venea intr-o vizită, v. bom. august, 1954, 21. L-a luai în primire un sublocotenent de rezervă, spiUuil şi plin de ifose, ueniuc, m. c. i, 376. Oamenii văzură un tinăr spilcuit, plimbîndu-se agale. t.udoban, p. 353, cf. dl, dm. Erau şi hofi. Mai bă-Arini şi mai tineri, spilcuiţi de nici nu-i bănuiai, barbu, g. 291. Un om înalt, spilcuit, cu armă şi cartuşieră nouă, n-a vrui să primească numărul 13. vîn. pesc. , itiai .1964, 2. Era un domn blînd, spilcuit, eu monoclu şi cu cărare la mijloc, românia literabă, 1969, nr. 33, 12/1. Un adolescent spilcuit şi aplicai la carte. ib. 1970, nr. 32, 7/1, cf. ■ m. d. enc., dex. <£• (Substantivat) Ce sînlem noi? Fasonaţi şi spilcuiţi de salon? t decembrie 1964, 36. -0- (Prin lărgirea sensului) Rî-dca cu milă în mustccioara spilcuită, c. petrescu, b. db. 117. 4. P. anal. (Despre încăperi) Curat şi aranjat cu gust. Toate [camerele] în bună ordine, bine ţinute, spilcuite, abghezi, l. 198. — PI.: spilcuiţi, -te. — Şi: (regional) spelcuit, -ă adj, — V. spilcui. SP1LCTILÎŢĂ s. f. (Prin nord-vestul Munt.) Plantă ierbqasă, decorativă, cu flori de culori variate. Cf. I1DBESC.U, GL. — PI.: spilculi}e. — Spiloă + suf. -uliţă. SPILCÎŢĂ s. 1 v. Spelcuţă. SPILfin s. n. v. şpiler. SPILjX s. n. (Geol) Rocă vulcanică, fin granulară şi compactă, lipsită de fenocristale. Cf. cantuniari, 1.. m.. 172. între rocile efuzive se întîlnesc diabaze şi porfirile sticloase (spilite). oncescu, g. 350, cf. ltr2, dn3. . — PI.: spilite. — Şi: .(rar) spilită s. f. enc. rom- — Din fr. spilite. SP1LÎT s. f: v. spilN. SPII IXIZÂHE s. f. (Geol.) Proces de transformare metamorfică a labradorului în albit. Cf. ltr2, dn3. — PI.: spilitizări. — Spilit + suf. -izare. SPlLUt vb. IV v. şpihii. SPIN1 s. m. I. Formaţie tare şi ascuţită care creşte pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante, cu rol de apărare; ghimpe, mărăcine (1 c), ţeapă, ţepuşă, (regional) şteap1 (2). înghim-pă-mă spinrul. psalt. hur. 26r/2. Ainle de înţeleagere spirii (mărăcinii c2) voştri umere, că viul ca în mînie înghiţi ei. psalt. 111. Turnai-mă spre straste cînd înghimpă-mă spin. coresi, pş. 77/8. Din spini se naşte rujă prea frumoasă, maior, ist. 243/15. Toate labele şi-au zgîriat... de spinii rugului, ţichindeal, f. 66/12, cf. lb. Măciaşuţ e mărăcine ciomăgos şi plin dc spinc. heliadiî, o. i, 137, cf. 1. golescu, c. Foile celorlalte speţii [de aloe] sînt sau buloase sau pătate şi fără spini, brezoianu, a. 427/1. A rămas ca o lege. . . a na mai arde nici spini de sparange selbatic, nici mărăcini, aristia, plut. 9/10. O vezi cum... produce, în loc de struguri, spini, negruzzi, s. 11, 239, cf. polizu. De multe ori iese o fericire din mijlocul necazurilor, precum iese roza din mijlocul spinilor. e.olliac, o. 262. Gardurile vii se fac din mai multe plănte... care au spini ascu}iţi. 1. ionescu, b. c. 59/17. Mîna ei 'li singera, dar nu o doare, Că pentr-uh spin avea o floare, coşbuc, p. ii, 263, cf. şăi-neanu2. Dc teama unui spin, Lăsăm să moară roza pe tulpină, cekna, p. 125. Este bine ca să să scoată spinele... cu o pensă, bianu, d. s. Trandafirul — alb veghea neadormit, păzit de straja lui de spini. anqhel — iosif, c. L. 128. Credeam că ţi-a intrat un spine în picior, agîrbiceanu, s. 377. Se împunse intr-un spin. gîbleanu, l. 49, cf. resmeriţă, d., cade. Sînt şi spini mărunţi, afurisite ace care termină toţi zimţii frunzelor, simionescu, fl. 200. E timp de-acuma să curtaţi şi spinii. . . Ei stau ca robii pururea de pază Să ocrotească floarea strălucită, voiculescu, poezii, I,. 18, cf. DS, SCRIBAN, D., LTR2, DL, DM. Zburlilldu-Şi spinii galbeni sub ierbi şi uscăciuni, Un măcieş din vară. . . Adăposteşte-n taină. . . Un iepure, horea, p. 57, cf. der. Nu m-a înţepai nici un spine, cu toate că eram desculţ, lăncrănjan, c. iii, 156. Ciocăniloa-rea aleargă pînă la un cactus vecin şi smulge un spin. gî 1968, nr. 932, 4/7. Mă prefac că-mi scot un spin din picior, românia literară, 1970, nr. 92, 18/4, cf. m. D. enc., dex. S-o dus la fisior să-i scoată spiAele. densusianu, ţ. h. 118. Mi-o tunat un spine. A iii 2. Cine are străin are în casă spin. pann, ap. ddrf. Cine vrea trandafiri cată să vrea şi spini, id., ap. ddrf. Stă-n cărare Jinduind mîncare (Spinul), şez. xxi, 20. Ce stă în călecică Şi aşteaptă cărnicieă? (Spinul). g or ovei, c. 353. -v” (Ca termen de comparaţie) Cuvintele i se încuibară în inimă ca nişte spini, rebreanu, p. s. 181. Plecam acasă fugind, cu plînsul în gît, ca un spin. G. m. zamfirescu, m. d. i, 23. Prezenţa copilului îl sîcîie ca un spin. contemp. 1955, nr. 476, 3/3. Fig. Mergea el, socotind cu ce mijlocire pulea depărta spinul acesta de la ochii săi. şincai, hr. iii, 125/3. în vreme dar cînd eu sînt împuns de spinii lumii cei vechi, voi lepăda trandafirii lumii cei nouă. buznea, p. v. vii/7. Comentariul lui Plutarh nu este... mai puţin sbirlii de spini, ca opera ce el se propune a lămuri, aristia, plut. LXXXIX.,/15. Prin voi chiar spinii durerei Se acopere cu flori, alecsandri, p. iu, 173. Şi dacă viaţa are spini De ce te plîngi că-i rea viaţa? coşbuc, p. ii, 264. Căutam suferinţa bucuros, ca să pot aduna în suflet, prin durere, spinii şi fărlmele unei iubiri cu harul ceresc al mîntuirii. g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 48. Milrea. . . moştenise spinii ei. sadoveanu, o. xvn, 171. Pentru despot şi camarila de la curte, Puşkin era un spin care-i singera necontenit. id. ib. xx, 468- îndepărtă spinii acestui gind. c. petrescu, a. b. 83. O, spinii tăi intră-n umăr dulci, Eşti prea aproape Ca să simt durerea Cînd capul lin pe pieptul meu îl culci, românia literară, 1970, nr. 90, 7/3. (Prin analogie) [Un] porumbel ce-a’-fi vroil să treacă prin gratiile cu spinii de otel. românia literară, 1970. nr. 34, 3/1. (Ca termen de comparaţie) El prezida palid, atent, cu ochii strălucitori, ca nişte spini de diamant, galaction, o. 95. II. P. anal. Numele unor părţi ale corpului oamenilor sau al animalelor, ale unor obiecte etc. care seamănă ca formă, ca funcţie etc. cu un spin1 (I). 1. (Iht.; cu determinări care precizează sensul) Os din sistemul osos al peştilor. Determinarea virstei la peşte se mai face. . . prin spinul aripioarei dorsale. ap 22. Mreana vtnătă. . . are spinul dorsal nedinfat. enc. agr. iv, 78. Spinul suborbitar este foarte redus şi ascuns sub piele. ib. 107, cf. alr ii 5 659/520. 2. (Anat.; regional) Şira spinării, v. şir (B l) (XjTicani). A ni 2. 3. (Tehn.) Tijă metalică, de formă cilindrică sau conică, plină sau tubulară, folosită la realizarea îmbinării a două piese metalice; ştift (2). Spinul e solicitat la foarfecare. . . forja fiind transmisă intre piese. LTR, Cf. DL, DM, DEX. 4. (Regional) Mică ţeapă de lemn care a intrat sub piele. Dacă-ti dă un spine în picior, scate-l şi locul lui acopere-l cu clei din ureche, pamfile, ap. cade. 5. (Regional) Ţeapă (la orz) (Cărbunari — Moldova Nouă). Cf. alr i 929/9. 6. (Regional) Semn de hotar între terenurile agricole a două sate (Groşi — Baia Mare). Cf. alrjII 5 069/349. 7. (Prin nord-estul Munt.) Crestătură făcută la urechea oilor, pentru a putea fi identificate de posesor. La ureche, semnele se fac cu cuţitul, cu foarfeca. . . : şuielurî;... bărlurăturî, li'işcăluri;. . . sk'in. stoian, păst. 55. 8. Parte componentă a cîrligului de pescuit care împiedică ieşirea momelei sau scăparea capturii. Cf. m. D. enc. III. 1. Numele mai multor plante erbacee sau lem-: noase care au spini1 (I): a) (şi în sintagmele spin mus-călcsc, borza, D. 40, schin cîinesc, id. ib.) plantă erbacee spinoasă din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lunguieţe, dinţate, avind lobulii şi dinţii terminaţi cu ghimpi puternici, cu flori de culoare roşie-purpurie, galbenă sau albă, dispuse în capitule; (regional) cătină, crăpuşnic, păduchemiţă, pălămidă, porumbel (II 5), scai1 (I d), scai roşu (v. scai1 I scai voinicesc (v. scai1 I d), scaiete (I c), unghia-ursului (Carduus acanthoides). Cf. brandza, pl. 296, grecescu, fl. 328, pamfile, a. R. 95, ct PANŢU, PL., CADIÎ, LTR2, DL, DM, BORZA, D. 40, m. p. enc., dex; b) (regional) ciulin (Carduus nu-tans). Cf. coteanu, pl. 29, lb, grecescu, fl. 329, panţu, pl., borza, D.. 40, l. rom. 1967, 52; c) (regional) scaieţe (I a) (Carduus kerneri). Cf. panţu, pl., cade; d) (regional; şi in sintagmele spinul dracului, COTEANU, PL.. 17, LB, POLIZU, BARCIANU, V., BRANDZA, FL. 221, GRECESCU, FL. 237, ALEXI, W., PANŢU, PL., cade, borza, D. 65, spinele dracului, lb, borza, d. 65, spinul vîntului, brandza, fl. 221, grecescu, fl. 237, panţu, pl., cade, borza, d. 65, schin otrăvitor, borza, D. 65, spin alb, id. ib., spin de mucedă, id. ib., spinul sfintei Mării, id. ib.) scai1 (I i) (Enjngium campestre). Cf. panţu, pl., cade. lama, vintul rostogoleşte tufele rotunde de spinul vîniului. simionescu, fl. 232, cf. borza, d. 65; c) (popular; şi în sintagmele spin muscălesc, brandza, fl. 326, bianu, d. s., panţu, pl., ş&ineanu, d. u., cade, borza, d. 187, spin mus-cănesc, h xvii, 226, spin mocănesc, borza, d. 187, spin alb, id. ib., spin de holeră, id. ib., spinul holerei, corn. marian) holeră (Xanthium spwrsum). Cf. res-meriţă, d., borza, d. 187; f) (regional; şi în sintagma spin albastru, borza, d. 63), tâtarnică (Echinops vitro). Cf. id. ib.; ţ|) (învechit, rar) crăpuşnic (Cir-sium palustre), id. ib. 49; h) (regional; la pl.) scai1 (I a) (Cirsium vulgare), id. ib. 49; i) (prin Ban.) limba-boului (Agavc americana), id. ib. 12; i) (regional; şi in sintagma spin alb, barcianu, v., alexi, w., mat. dialect, i, 139) păducel (II) (Crataegus monogyna). Cf. alr sn iii li 629; j) (prin Transilv. şi prin Maram.) măceş (1) (Roşa canina). Cf. alr sn iii h 630/219, 362; k) (regional; şi în sintagmele spin sccrumbar, borză, d. 139, spinul cerbului, id. ib., spin negru, MAt. dialect, i, 139) porumbai1 (Prunus spinosa). Cf. brandza, fl. 540, resmeriţă, d., panţu, pl., borza, d. 139; 1) (prin Munt.) plătică® (Gleditschia triacantlos). O pădure de glădiţe... Pădurea asta de spini nici n-o ştiam, vissarion, b. 222. -v- Compuse: (popular) spin-alli sau spinul-cerbu-lui = verigariu (Blwmnus catliartica). Cf. drlu, barcianu, v., brandza, fl. 208, grecescu, fl. 151, alexi, -yv., BIANU, D. S., PANŢU, PL., CADE, BORZA, D. 146, şez. xv, 118; (popular) spinul-vîntiiUii (sau -albastru, -vînăt, -de-miicedă) = scai vînăt, v. s c a i1 (I) (Eryn-gium planum). Cf. barcianu, v. Se mai fac scăldă-tori cu spin-vînăl. . . copiilor slăbiţi ca să se întărească. N. LEON, MED. 67, cf. ALEXI, W., PANŢU, PL., CADE, bujorean, b. l. 393, borza, d. 65. Trei rădăcini de spin-albastru, mărăcine pisate se dau pentru holeră. şez. xv, 126; (regional) spiri-.innţ]ăresc (sau schin-alb, -de-lmboaie) = scai1 (I h) (Onopcrdon acanthium). Cf. VALIAN, V., POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., BORZA, D., 120; (regional) spin>de>a Ca la umbra spinului, folc mold. i, 352. Printre spini trebuie să umbli încălţat, zanne, p. ix, 528. Cind semeni spini, nu poţi s-aduni smcchine. coşbuc, p. ii, 283. (Ca termen de comparaţie) Ai ars, ca pre nişte spini, înţelepciunea lumească, mineiul (1766), 54T1/7. Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Şi-a răsfirai crenguţele ca spinii, topîrceanu, b. 5. Bunica zăcea în pat ca în spini, împunsă şi înjunghiată în toate mădularele. teodoreanu, m. u. 137, Se desfăta din nou povestind slugii nenorocirea şi tăvălindu-se în durere ca-n spini. sadovs:anu, o. x, 326. -v> F i g. (Sugerează -ideea de răy) Neîntinată în mijlocul spinilcr aflîndu-te. MiNEiiL (1776), 1592v/ll. Nu răsare lumina adevărului şi a dreptăţii. . ■ ci numai spini şi scaieţi, episcupescu, practica, 42/31. Sint alte căi în viaţ-aceasta Pe care nu lăsare spini, demetrescu, o. 61. Crescuse, clinlre spini şi bălării..., gîndul f/umos şi statornic al băiatului. g. m. zamfirescu, sf. m. n. r, 20. în spinii de-aici arată-te, Doamne, blaga, poezii, 81. (Ca determinativ al lui „cunună“, cu aluzie la Isus Cristos, sugerează ideea de suferinţă morală) Am suferii ultraje, cununa giea de spir.uri Şi sciptiul infamiei şi purpura des-pclă. heliade, ¡o. i, 208. Indiferent de cine inclină capul sub cununa de spini. . . : numai moartea ta e adevărată, pentru line. a. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 19. Veţi plăti pentru ţoale ! Pentru toate tîlhăriile şi min-fiiunile! Pentru spinii din tocile cununile Dăruite frunţilor noastre! deşliu, g. 44. Ţară cu fruntea de sînge, Urma cununii de spini, Un ochi rîde celălalt plinge Cind numai la soare te-nchini. românia liTerabă, 1970, nr. 66, 1/2. + P. ext. (Popular) Tirn1 (2). Cf. alr ii/i mn 150, 3 934/334, alrm ii/i Ii 407/334. îi dăm cu spinu pră d-asupra. alr ii 5 304/36. + P. ext. (Prin sudul Transilv.) Grapă de spini (III 1). Cf. a ii 12, iii 4. 2. (Bot.; la pl.) Urzicuţă (Verbena hybrida). Cf.. borza, d. 178. 3. (Bot.; regional) Numele a două specii de arbor; din familia pinaceelor: a) pin2 (1 a) (Pinuş silves_ Iris). Cf. borza, d. .131; b) jneapăn (Pinus mugo) Cf. id. ib. Pădure nu aşa înaltă în copaci. .. şi spini mai mulţi decît alt lemn in pădurea aceea. ţi. cos_ tin, let. i, 294/15. Spcinu-pinu (un fel de brad)i şez. ii, 43, cf. alr i 1 947/780, 839, alr sn iii h 626. I V. (Ornit.; prin Dobr.) Cinteză (Fringilla coelebs). Cf. băcescu, păs. 157. — Pl.: spini şi (învechi t, rar, n.) spinuri. — Şi : (învechit şi regional) spine s. n. — Lat. spinus, -a, SPIN2 s. m. (Fiz.) Moment cinetic intrinsec al unei particule elementare. Cf. ltr2, dl. Afară de spin, electronul are şi un moment magnetic propriu, der, cf. m. D. enc., dex, dn3. <£• Spin. nuclear = moment cinetic al nucleului atomic. Spinul nuclear depinde de. . . numărul particulelor grele din nucleu şi nu de numărul electronilor, sanielevici, r. 36, cf. ltr2. — Pl.: spini (şi n.) spinuri. sanielevici, r. 37. — Din engl. spin. SPIN3, -Ă adj. v. spin1,. SFINÂC s. m. v. spanac. SPINAKIîR s. n. (Nav.) Velă auxiliară de formă triunghiulară folosită pe ambarcaţiunile de port cind se navighează cu vint de pupă. Cf. abc mar., ltr. Spinakerul se foloseşte la regale, ltr2. — Scris şi: spinacher. dn3. — Pl.: spinakere. — Din fr., engl. spinnaker. SI’INÂL, -Ă adj. (Livresc) Care aparţine coloanei vertebrale, care se referă la coloana vertebrală; p. ext. care se referă la spinare (11) ; (învechit, rar) spinos2. Cf. i. golescu, c., polizu, p. 186, PROT. —POP., N. D., antonescu, d., lm, alexi, w. A cercetai microscopic măduva spinală a unei femei, babeş, o. a. i, 20, cf. scriban, D. Aceleaşi legi conduc localizările spinale şi pe cele ale nucleilor nervilor cranieni. par-IION, O. A. I, 140, cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. "v” Ganglion spinal = ganglion nervos care are rolul de staţie şi releu al nervilor raliidieni. S-au găsit ganglioni spinali şi rădăcinile nervilor tumefiate, babeş, o. a. i, 19. Gr anulat iu nile coloidale din celulele ganglionilor spinali şi simpatici. . . sint izolate şi nu constituie aglomeraţiuni. marinescu, p. a. 50. Rădăcina poslt-rioară prezintă. . . o umflătură numită ganglion spinal. abc săn. 335. O Nerv spinal = nerv cranian care inervează muşchii gitului, ai laringelui şi ai farin-gelui. m. D. enc2., dn3. — Pl.: spinali, -e. — Din fr. spinal, lat. spinalis. SPINÂRE s. f. I. 1. (Şi, învechit şi popular; la pl. cu valoare de sg.) Partea posterioară a corpului omenesc corespunzătoare regiunii dorsale a coloanei vertebrale, cuprinsă între gît şi regiunea lombară; spate (I 1), (învechit şi popular) spată1 (I 1), (învechit şi familiar) cîrcă. Cf.. psalt. hur. 13v/14, 69v/2. Topin- 10853 SiţiiAftg -■1S46 *- SMnÂÎIE du-se de foame şi de.mine ar ea pasărilor şi spinare nevindecată. cohesi, ps. 414/13- Lepădă... caftanul cel împărătesc... din spinare şi fugi. neagoe, înv. 79/3. Şi-t brăzdară cu fiară pe spinare, şi-i zdrobiră fălcile (a. 1698). gcr i, 320/33. Mă apuefă] In partea din stingă, in deşărt, aproape de spinări, pe semne la ră-nunchi (a. 1790). iorga, s. d. viii, 17, cf. budai-de-leanu, lex. A să bate acel călcător al poruncii cu 25 beţe pă spinare (a. 1837). doc. ec. 653, cf. valian, v. Pătimaşul începe a se freca pe cap, pe piept, pe spinare, pe pintece. descr. aşez. 55/8. Girbovirea spi-nărei, lipsa vederii şi a memoriei, vasici, m. ii, 86/9. Să frece... pătimaşul spinarea un ceas mai-nainte de venirea frigurilor, cornea, e. ii, 9/2. Îşi arăta prea mult frumuseţea braţelor, a pieptului şi a spinării. ghica, c. e. i, 156. Muiaţi-ie spinarea cu mucliele iataganelor. filimOn, o. i, 159, cf. barcianu, v. Opreşte trăsura infigînd cu putere vîrful umbreluţei în spinarea birjarului, caragiale, o. ii, 30. Văzu pe spinarea lui George lipită o frunză, ispirescu, l. 139. Femei îmbrăcate în mătăsuri subţiri, prin care se zăreau • braţe şi spinări albe. bacalbaşa, s. a. i, 172. Porunci... să ridice fracul din spinarea feciorului, d. zamfi-rescu, t. s. 57. Rezemindji-se cu spinarea de uşa compartimentului, rebreanu, p. s. 120, cf. cade. Îşi simte spinarea rece. galaction, o. a. i, 70. Le învineţea spinările. G. m. zamfirescu, m. d. ii, 178. Se întorcea de la pădure cu spinarea încovoiată pînă ia pămînt sub povara crengilor uscate, cocea, s. ii, 641. Şi-a rupt ciubucul de spinarea grămăticului, c. petrescu, a. r. 98. De o salcie scorburoasă. ■ ., un moşneag işi reazimă spinarea încovoiată, bogza, o. o.. 211. Cravaşele şuieră. Izbesc obrazuli, cefe, spinări. stancu, D. 57. Nu i-ar fi altoit arendaşul, ţiganului,■ spinarea cu gîrbaciul. pas, l. i, 8. li ajutam ... să se săpuneze pe spinare, vinea, l. i, 70, cf. dl. li dădu doctorului Mur.teanu o palmă peste spinare. preda, r. 296. Sudori calde şi reci i se scurgeau şiroaie pe spinare, t. popovici, s. 200, cf. dm. In fiecare vineri se biciuia singur... făcîndu-şi spinarea numai singe. barbu, princ. 44. Simţi apa rece prclingindu-i-se pe gît, pe piept, pe spinalei bănulescu, i. 14. Grăbea pasul, săttîndu-şi din mers sacul de griu pentru a-i aşeza mai bine in spinare, id. ib. 67. Tinărul dă jos din spinare... rucsacul său. cinema., 1969, nr. 4, 14, cf. M. D. enc., dex. Cile fete cu pieptare, Toale-s strimbe de spinare, jarnîk — bîrseanu, d. 430. Cheptu in sus ridicatu-i-o, Schinarea strimbatu-i-o. mat. folk. 1 537, cf. a ii 2, 3, 8. Am cast pe sk'inare. alr ii/i h 95/157. Mă doare sk'inaria. alr ii/i mn 34, 2 194/157, ci 219, 4, 8, 172, 182, 192, 399, 463, 514, 605, 648, 882, 762, 791, 886, 928, 958, 987. O fată mare, Cu trei coade pe spinare, folc. olt. — munt. i, 62. li trage două lu Harap Alb a lungu sk'inării. o. bîrlea, a. p. ii, 179. -v* F i g. îmi găteşte înalt tronul pe a ceriului spinare, conachi, p. 265. Să iot zbor neobosit Pc spinarea vintului în giurul pămintului. alec-sandri, p. p. 141. -v* Şira spinării v. ş i r (B 1). Măduva spinării v. măduvă (I 1). Crucea'spinării v. cruce. ^ Loc. a d v. în (saii la spinare ori cu spinarea sau (popular) d(e)-a(n) spinare = (de obicei construit cu verbe ca „a lua“, ,,a duce“, .,,a purta“, ,,a căra“ etc., indică modul de purtare a poverilor) sprijinit pe umeri sau pe toată partea dorsală a corpului; în spate (v. s p a t e I 1 b), (popular) în cîrcă (v. cîrcă), (învechit) în spete (v. s p a t ă1 I 1). Cită ti zioa de mare. Cară lemne in spinare (sfîrşitul sec. XVIII), gcr ii, 106/1. Mergea cu de-ale mincării, cu făină, mălai, orz, care cu spinarea, care cu cai (a. 1814). doc. ec. 164. I.a acest sac la spinare şi du-te (a. 1830). gcr ii, 255/27. Au năvălit un norod dă oameni. . . spărgînd malul sării; şi au încărcat... cu spinarea, in silnicie (a. 1831). doc. ec. 487: Ţoale crăpăturile se fac cu spinarea, măs. gr. 9/23. A purces să se ducă ta iad c-un toiag in mină şi c-un sac d-a spinare, negruzzi, s. i, 87. Oamenii se-ntorceau 4î ia lucru cîmputui cu coasele de-a spinare, eminescu, g. p. 101. Mama v-ăduce vouă: Frunze-n buze, Lapte-n ţiţe, Drob de sare In spinare, creangă, î>. 20. Unii suiau încet cu povara de-a-n spinare, alţii coborau sprinteni cu sacii goi. tafrajli, s. 74. Iţi faci legătorile intr-alte bucăţi ale tale şi le duci Unde trţbuie cu sarcina, cu spinarea, pamfile, a. r. 131. A văzut azi-di-mineaţă pe un om din curtea boierească ducînd la spinare un brad mare. brătescu-voineşti, p. 26. A belit bivoliţa şi. . . vine cu pielea ei în spinare, hogaş, dr. ii, 148. Îşi luă arcul la spinare şi plecă la vînat. dumitraşcu, str. 12, cf. cade. S-arătă in bătaia focului c-un lup în spinare, mironescu, s. 80. Intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, topîrceanu, p. o. 41. O bancă. ... pe care o cărau in spinare doi elevi. i. botez, b. i, 47. Luînd poverile lor in spinare, ei pornesc. vianu,. a. p. 320. Te iau la spinare, dacă te opui. akgiiezi, l. 21. O să te dau la fierărie, să cari cu spinarea. id. s. vii, 196. Avea obiceiul să pornească la drum... cu o traistă la spinare, călinescu, s. c. l. 66. Aduc cu spinarea mere, nuci, sminttnă. bogza, a. I.. 137. Se întoarce cu sacul cu iarbă la spinare stancu, m. i. 208. Trec mamele cu pruncii-n spinare. jebeleanu, s. ii. 47. Cu bocceaua ta spinare, cu dot niţele în mtini..., ajunse in port. tudoran, p. 141, cf. dl. îl incărcă in spinare, dar era prea greu. t. popovici, se. 307, cf. dm. Broască mică, broască mică, Trece-mă-n spinare lacul, vulpescu, p. 62, cf. m. d. enc., dex. Sapa-n mină apuca, Ttrnăcopul că lua, La spinare le punea, teodorescu, p. p. 618. . Vezi neamţul cum mă duce. . . Fără pită, fără sare, Numai cu puşca-n spinare, jarnîk — bîrseanu, d. 317. Să-mi iau puşcaşi flinta Şi carabina-n schinare. mat. folk. 1 009. la sacu de-a sk'inari. pop., ap. jahresber. ix, 219. îmi iau cinele cu mine, Şi puşcuţa pe spinare, Şi mă duc în jos la vale. bîrlea, l. p. m. i, 323. îl iau la spinare, alr ii/i li 55/784. Luai puşca la spinare Şi ieşii în drumul mare. ant. lit. pop. i, 75. Şi umbla Din cale-n vale, Cu dăsaga la spinare, balade, ii, 102. Luai coasa la spinare Şi-apucai pe coastă-ii vale. folc.. olt. — m-unt. iii, 466. O ia de-a spinare şi-a plecat, o. bîrlea, a. p. ii, 501. Cind leul e mort, iepurii sar pe spinare, zanne, p. i, 505. Nu este prea bine vacii Că vine tata imi pare Cu pielea ei in spinare, se spune despre cei care vorbesc pe ocolite. Cf. zanne, p. i, 685. Loc. a d v. şi p r e p. în spinare (a euiva) = a) (de obicei construit cu verbe ca ,,a cădea“, „a lăsa“) in obligativitatea (a cuiva); în atenţie (sau atenţia cuiva); în sarcină (sau sarcina cuiva, v. sarcină 3 a), in seamă (sau seama cuiva, v. s e a m ă I 2 b), (învechit) în cîrcă (sau circa cuiva, v. circ ă). Nu mai face să se lase tot in spinarea bătrînului. caragiale, o. ii, 250, cf. babcianu, cade. Toată grija căruţelor şi a mărfii cădea acum în spinarea slugilor, galaction, o. 266. Mi-ai lăsat iotul în spinare, cocea, s. ix, 58, cf. dl. Toată grija cădea in spinarea Anei. T. popovici, se. 45, cf. dm, dex; b) (în construcţie cu verbe ca ,,a arunca“, „a pune“) în responsabilitate (a cuiva); în sarcină (sau sarcina cuiva, v. s a r c i n ă 3 a), în seamă (sau seama cuiva, v. s e a m ă I 2 b), (învechit) în cîrcă (sau cîrca cuivp, v. cîrcă). Lasă toată grija şi aruncă răspunderea întreagă în spinarea şcoalei. caragiale, o. iv, 249. Femeia îndrugă şi ea citeva vorbe aruncind toată vina în spinarea dascălului, ispirescu, l. 277. Nu trebuie să aruncăm in spinarea copiştilor imperfecţiunile pe cari ... le pot comite autorii înşişi, bul. com. ist. ii, 94, cf. resmeriţă, d., cade. Nu-mi aduc aminte să fi dat astfel de ordin. . . dar dacă dumneata vrei s-o a-runci in spinarea mea. îjrăescu, o. a. i, 60, cf. di., dm. Autorul ii pune în spinare o acţiune de un sentimentalism dubios, românia literară, 1971, nr. 150, 4/4, cf. dex , ciauşanu, gl. <£> L o c. prep. Pc spinarea cuiva = a) (de obicei construit cu verbe ca „a trăi“, ,,a aduna“; şi, rar,, (le pc sau, învechit, din spinarea) cu mijloace băneşti provenite de la..., din veniturile, munca etc. cuiva; pe cheltuiala cuiva (v. cheltuială), pe seama .cuiva (v. seamă 1Q853 S^ÎNÀfeË X 2 a), pe socoteala cuiva (v. socoteală 3 a), In spatele cuiva (v. spate 1), (învechit) în spetele cuiva (v. s p a t ă1 I 1). Această 'toată cheltuială s-a apucat Duca Vodă să o scoată tot din spinarea ţării. n. costin,.let. ii, 24/16. îşi aleg unii meseria de a trăi din spinarea altora fără a produce nimic, heliade, o. ii, 55. Banii cei adunaţi cu singe şi cu încărcături de căt.te arendaşi din spinarea sătenilor, pelimon, i. 165/27..Să nu mai facă alte cheltuieli pe spinarea ţării. bul. com. ist. iv, 12, cf. cade. Fiul arhitectului Ioa-nide trăieşte pe spinarea altora, tapează, călinescu, b. i. 158. Mcd.icii de astăzi urmează moda lor ştiinţifică... pe socoteala, şi pe spinarea pacienţilor, vi-nea, l. ii, 70. Acum trăiesc pe spinarea surorilor mele. H. lovinescu, t. 301. Aţi făcut avere pe spinarea oamenilor şi acuma daţi din colţ în colţ. preda, d. 88. Ne mină foamea şi toţi trăiesc pe spinarea noastră. t. popovici, s. 283. Partidele care conduc pe rînd nu fac decît să profite de pe spinarea lor. t iunie 1964, * 24. (Prin lărgirea sensului) Un amic al meu, cam cioban, cam plugar, . . . trăieşte din spinarea oilor şi din grăsimea pămîntului. ghica, c.e.i, 89; b) (construit cu verbul „a fi“) în (de)favoârea cuiva sau a ceva; pe seama cuiva (v. s eam ă I. 2. c), pe socoteala cuiva (v. socoteală 3 c). Aceasla-i distracţia popotei. Păcat numai că e pe spinarea lui. c. peţhesgp, î. i, 282. ❖ E x p r. (învechit) A avea pe cineva la spinare = a avea sprijin foarte puternic. Ele nu-şi au la spinare Epitrop interesat Să le facă silă mare La ceaia ce n-au visat, fm (1839), SO1/^. (Familiar) A(-i) sta in spinare(a) (cuiva) sau a avea (sau a. purta) pe cineva în spinare = a deranja pe cineva cu prezenţa; a nu mai scăpa de cineva. Nu pot să sufăr să-mi stea un chelner în spinare, alecsandri, ap. cade, cf. zanne, P. ii, 432, ddrf; Doctorul, furios, se întoarse« să'vadă cine-i sta in spinare. D. zamfirescu, r. 205. Stătu în spinarea lui toată vremea ascultînd cum face. Iccţia, ca un controlor, rebreanu, i. 374. (Popular) A duce (sau a purta) pe cineva in spinare = a purta de, grijă cuiva, a întreţine pe cineva. Cf. udrescu, gl. (Popular şi familiar) A(-i.) duce (cuiva) ceva In spinare = a munci foarte mult (pentru cineva), fă-cind totul singur. Titu muncea cît şapte şi-i ducea în spinare toată cancelaria, incit n-ar fi fost uşor să-l înlocuiască, rebreanu, i. 377. cu Ea duce gospodăria în spinare. (Familiar) A-şi Iniloi spinarea = a nu avea personalitate, a fi servil, laş. O să fii foarte ocu-pat să-ii îndoi spinarea, şi după cum te cunosc eu, ii-o să mai ai timp să fii sincer, preda, r. 157. Să-l văd pe copilul meu cu ochii sticlind de servilism în-doindu-şi spinarea, id. ib. 250. Din uşă va fugi ncslînd să-mi dau suflarea, grăbit noului rege' a-şi îndoi spinarea. T iulie 1964, 34. (Popular şi familiar) A(-şi) lua pieioarelc (tălpile, eălcliele sau regional, drumu!) la spinare = a porni la drum. Cf. barcianij. Or fi putut... să-şi ia tălpile la spinare, stancu, d. 48. Luîndu-şi picioarele la spinare, nu se mai opri decît pe valea Bistriţei, tudoran, p. 96. După cc-şi ia căl-cîile la spinare, işi dă în petec, roîwânia literară, 1971, nr. 128, 8/1, cf. udrescu, gl. (Popular şi familiar) A(-şi) pune coada pe (sau Ia) spinare == a pleca pe neaşteptate; a lăsa ceva neterminat. Cf. zanne, p. i, 430. îl revăzuse de cîteVa ori şi după aceea, pic neaşteptate, el işi pusese iar coada pe spinare şi nu se mai arătase, bakbu, ş. n. 147. Dar hoaţa di moară Căn văzu atîtia. carî Pust coada pi schinari Şi si fărîmă mei tari. mat. folk. 1 476, cf. udrescu, gl. (Popular şi familiar) A pune spinarea = a pune umărul, v. u m ă r. (Regional) A face (cuiva) spinarea tobă v. tobă (1). (învechit) A da spinare = a întoarce spatele, v. spate (I 1). împiedicat-ai toţi ce se sculară pre mine supl mine şi dracilor .miei dat-a i spinare, coresi, ps. 41/14. (Popular şi familiar) A fi cu (sau a avea) casa In spinare ca melcul, se spune despre cineva care nu are domiciliu1 stabil, care se mută mereu. E cu casa în spinare ţa melcul, cade 762. (Cu parafrazarea expresiei) Casa săracul o are Toi ca melcul în spinare, zanne, p. v, 556. A-I înlncn spinarea v. mînca (3). (Rar) A ii (sau a sta) eu frica In spinare v. frică. 2. Partea superioară (posterioară în cazul poziţiei verticale) a corpului unui animal vertebrat, situată de-a lungul coloanei vertebrale, între gît şi coadă sau între gît şi anus; p. gener, partea dorsală opusă feţei ventrale, a oricărui animal; spate (I 2), (învechit şi popular) spată1 (I 2), şale (v. ş a3 II 1). Dupre ce vei griji peaştile să-l speli bine..., să-l tai pe spinare în lungu său. mîncările, 18/9. Era nişte dobitoace cari samănă cu oile, avînd numai deosăbire un gheb ce au in spinare, drăghici, r. 64/J.9, cf. barcianu, v. Cind îi ţesela, abia le ajungea la mijlocul spinării. agîrbiceanu, s. 10. Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, se plimba o coţofană, tôpîrceanu, o. A- 361. Pisicile se sirînseră mai tare, mute, cu-n fior de frig de-a lungul spinării, teodoreanu, m. i, 78. Calul e mulţumii, dă copita, scutură spinarea, calcă de sus. arghezi, b. 60. Mii de tritoni îşi saltă din apă spinările verzi, călinescu, o. ii, 178. Un cîine roşcat îl latră, scuturîndu-şi spinarea jumulită, vinea, l. ii, 299, cf. dl, DM, m. d. enc., dex. Să nu dai în boi prea tare, Că se strică la spinare, jarnîk — bîrseanu, p. 336. Iepe tinere, sirepe, Cu dungi negre pe spinare. balade, ii, 75. <0> F i g. O gură roşă de bălaur mi se părea aprinsul soare Şi-n fum îi clocotea îr.treagă spinarea largă, revărsată, goga, poezii, 117. Păşea spre mal urmat de valuri, ca un păstor al turmelor strălucitoare cu spinări de amurg, teodoreanu, u. c. 31. Soarele a scăpătat, . . . spre apus nu erau decît spinări de nori roşcaţi, camil petrescu, o. iii, 168. Luminată-n funduri zarea Parcă-şi legăna spinarea. paraschivescu, c. ţ. 164. Nouri scămoşi în spinări purtau frigul jilav, labiş, p. 23. -y- Compus: (Bot.) spinarea-lupului = a) plantă criptogamă vasculară, cu rizom scurt şi gros, cu frunze care de la mijloc se îngustează spre bază şi spre vîrf, cu peţio! brtm-găl-bui; (regional) ferigă (Aihyrium filix-femina). Cf. BRANDZA, FL. 813, DAMÉ, T. 186, BARCIANU, PANŢU, PL., CADE, SIMIONISCU, FL. 76, ENC. AGR. I, 343, BORZA, d. 27; b) (regional) ruginîţă (a) (Asplénium rula-mu-raria). Cf. enc. agr. i, 343, borza, d. 26. + Sp e c. (Prin Transilv.) Greabăn. Cf. alr i 1 092/150, 156, 257. + S p e c. Bucată de carne din regiunea coloanei vertebrale a unor animale, folosită ca aliment; p. restr. muşchi2 (2)^ Am lăsat la Iaşi... 2 bucăţi de slănină, ... 3 muşchi, 1 limbă, 1 schinari (a. 1820). bul. com. ist. iv, 151. Spinările erau încă la sare, într-un ciubăr curat, agîrbiceanu, s. 117. S-a servil spinarea de căprioară cu sos şi cu ciuperci, camil petrescu, u. n. 195. în şezătoarea din vale, Fierbu-şi curechi şi spinare, bîrlea, l. p. m. ii, 167, cf. alr i 741/217, 259, 381, 542, 554, 748, 800, 980. 3. (Adesea urmat de determinări care indică numele animalului) Porţiune din blana unui animal corespunzătoare spinării (I 2). Dat-am tîlmaciului. . . o cabaniţă cu blană de spinări de rîs şi cu şlic (cca 1628). bul. com. ist. v, 165. Alunce au trimis la Poartă poclon, . . . blanc de spinări de soboli, neculce, l. 17. Un blănariu să dea 120 de lei pentru 4 taneali de sobol şi 10 spinări şi guş şi 4 zagarale (a. 1741). iorga, s. D. vi, 247. Un chiurt îmblănit cu nefea cu văigi spin[a]r[e] vulpe, o părfcche] şalvarfij (a. 1816). id. ib. vii, 15, cf. CADE. 4. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spinarea (I 1) ; spate (I 1). Cînd vedea tăiatele la uliţă, pre laviţă, le cosea spinările una de alta. barac, t. 8/6. Pieile alcătuiesc spinarea, mînecile, aripile şi clinii, iar din pojiţe se fac cu deosebire marginile cojocului, păcală, m. r. 513, cf. cade. Purta un palton lung cafeniu, med în spinare, galaction, o. a. ii, 276. îi trebuie un petic mare s-o cîrpcască în spinare, acolo unde bate mai aprins soarele, stancu, d. 106, cf. LTR2. 10853 SÇlNÀttË - iSéÔ -, SPINĂHICĂ 5. (învechit şi regional) Parte de din afară a mîinii, a piciorului sau a degetului; dos. Cf. polizu, ddrf, OL. OLT. 6. (învechit) Spate (II 1). I să pricinuieşte zmin-teală şi pagubă, ciad cu edita apropiere în spinarea căşăriifi] lui să va dăschide alta rtoaă, la loc unde nu au mai fost (a. 1818). doc. ec. 186. 7. (Regional; urrtiat de determinări introduse prin prep. „de“) Sarcină (1). îşi pusese-n gînd să pregătească un doctorat greu, pentru care în adevăr îi trebuia o spinare de cărţi. mirOnescu, s. a. 131. O spinare de liemne. a iii 3. Ia o spinare de mohor şi pune-l în ieslea calului, udrescu, gl. 4 (Regional) Semn făcut (cu vopsea) pe spatele oii, cu scopul de a fi recunoscută de posesor (Zărneşti). Cf. chest. v/98. II. P. anal. 1. (Adesea prmat de determinări in genitiv sau introduse prin prep. „de“) Partea cea mai înaltă, alungită a unui munte, deal etc., coarnă, creastă, creştet, culme, muchie (4), sprinceană (2), (popular) culmiş. Pre plai în sus pină în spinarea Porcului' şi pe plai in jos pînă în ştubea... bătrînă (a. 1708). eul. com. ist. iii, 91. Munţii Corsicii şe ţin de sistema sarducorsască. Spinarea de frunte se întinde pe mijlocul numitei insule, rus, i, i, 182/7. Munţii încă juni... Ale lor spinări pleşuve păn’ la nori se ridicau, sion, poezii, 138/24. JJnde te-ntorci, nu vezi decit spinări goale de munţi, vlahuţă, s. a. iii, 286, cf. ddrf. Bator abia urca pe spinaiea dealului. agîrbiceanu, s. p. 70. Spinarea dealurilor ce se arcuiau. ardeleanu, v. p. 125, cf. cade. Urmele lor se iveau... pe spinarea dealului, rebreanu, nuv. 277. De la ei, porneşte o potecă în sus, pe spinarea dealului. galactcon, o. a. ii, 393. Se înălţa in faţă-i un deal lulos, cu. . . spinări dogorite de arşiţă, c. petrescu, o. p. i, 58. Cit zăreau cu ochii spinări uriaşe de munte. hraescu, o. a. i, 46. Sălbăticiunile nu puteau trece di la un mal la altul decit ocolind peste spinările spulberate, sadoveanu, o. xii, 580, cf. scriban, d. Culmile munţilor... coborîndu-se şi vălurifldu-se în spinările dealului, călinescu, o. i, 25. Păduri dese aii avut timp să le crească [culmilor] în spinare, bogza, c.' o. 205. Predomină. . . forme morfologice dpmoale, p'rczentind spinări largi fiu pante liniştile. oncescu, g. 318, cf. lţr2, dl, dm. Pe spinăj'i de obcini brazii-şi cresc Verzi turle şi albastre minarete, labiş, p. 367. Ca nişte .contururi ciudate, grele, se distingeau spinăr ile de deal. v. rom. decembrie 1966, 47. Spinările albe ale dunelor înalte de nisip apăreau toi mai limpezi în negura lăsată jos. bănulescu, i. 22. Citeva fişii de pămlnl... poartă pe spinările lor păduri de conifere. contemp. .1969, nr. 1 165, i.0/2, cf. m. d. enc., dex, alr ii 5 241/605, alr sn jii h 808, a ii 8. «f (învechit şi regional) Dîmb, coamă pe mijlocul arăturii. Dacă pămîntul este buretos, să trag brazdele în spinai ea ară-turei şi in sensul povîrnişului. brezoianu, a. 76/10, cf. alr sn i li 31/284. 2. Parte superioară a brazdei dintr-o arătură. Ceea ce.produce, cu vreme şi lucrarea ploilor, brazda cu spinarea ascuţită ce caută neştine. brezoianu, a. 7.6/22, cf. 76/10.-v> F i g. Priveam... Brazdele aruneîn-du-şi spinările, isancs, p. 66. 3. Ridicătură a apei unui rîu cu debit mare; creaslă (a unui val dfe apă). Luntrea se suia pe suişuri de apă, plutea pe spinări de valuri, sandu-al-Jj£a, u. i\ 198. Venea Tazlăul eu schinare, ca un balaur, hogaş, dr. i, 306. Li se văd numai crestele spinărilor lăind ca nişte dungi de oţel undele, voicu-lescu, p, i,12. Cind ie uitai... vedeai jos, în vatra cimpului, spinarea argintie a Mureşului, dan, u. 195. Fusese un fluviu ruginit ducînd pe spinări buşteni şi. oi înecate, românia literară, 1970, nr. 103, 6/1. Mijlocul apii, pe unde e spinarea cind apa e mare. alr i 422/33.9. 4. Parte superioară a unei construcţii, a unui acoperiş etc.; p. e x t. partea de deasupra a unui obiect. Ţumul. ■ ■ răsărind abia din spinarea de şindrilă a bisericuţa, iorga, c. i. ii, 6. în fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzoasă. c. petrescu, î. ii, 81. Pe spinarea bolovanilor împietriţi n-a mai crescut nici iarba măcar, sahia, n. 17. Parcă strada s-ar fi întins pe spinarea unui gang. cocea, s. r, 36. Cad nucile din nuc drept pe spinarea văruită a pivniţei. teodoreanu, c. b. 158. Flăcările care ţîşneau din turla pătrată şi din spinarea de jeratic a bisericii, ca-mil petrescu, o. ii, 228. Se urcase pe spinarea coşa-rului.şi, cu un topor în mînă, descleia acoperişul, preda, m. 165, cf. a ii 8. 5. Parte de la baza florii unui caracter tipografic. Cf. v. moltn, v. t. 29, cade, cv 1950, nr. 3, 34. 6. (Rar) Cotor de carte. Cf. scriban, d. 7. (Popular) Partea exterioaTă şi rotunjită a scoabei. ,Cf. damé, t. 115. 8. (Regional) Muchie (1) (Borşa). chest. ii/257. Lemn■ cioplit in 4 spinări, ib. 9. (Regional) Lăcaşul pilugilor de la piuă (Covasna). Cf. alr ii 6 469/192. — Pl.: spinări. — Lat. spinalis. SPUMAT S; m. v. spanac. SPINÂŢĂ s. f. v. spanac. SPÎNĂ1 s. f. 1. (Med.) Proeminenţă a unui os. A-ceastă scosătură se numeşte spina pubisului de care se prinde muşchiul drept anterior al abdomenului, kre-tzulescu, a. 71/3. Rotula sau oul gefiuchelui se află dinaintea articulaţiei. . . cu ligamentul său propriu . « se prinde de spina tibiei, pjlizt, p. 87/12. Cele 4 spine ale osului iliac'. d. med. <0> Spină bifidă = malformaţia congenitală a canalului veitebral întîlnită mai ales Sn regiunea lombosacrală şi caracterizată prin lipsa de sudură a arcurilor vertebrale ale uneia sau mai multor vertebre, pat. chir. 229v/13, cf. bianu, D. s., DER, DN2, D. MED., M. D. ENC. 2. (învechit, rar) Coloană vertebrală. Cf. lm. — PI. : spine. — Din lat. spina. SPÎiYĂ2 s. f. (Regional) Parte a morii nedefinită mai de aproape (Dolhasca — Fălticeni). Cf. h xii 497. — PI. : spine. — Etimologia necunoscută. SPÎNĂ8 s. f. v. splină. SPÎNĂRÂR s. n. (învechit) Curea de la ham, aşezată pe spinare (I 2). Cf. damé, t. 50, pascu, s. 83, sfc iii, 147. — PI. : spinărare. — Spinare + suf. -ar. SPINĂRĂU s. m. (Regional; in descîntece) Şarpe. Găsi pe spinărău şi zise. n: leon, med. 108, cf. gr. s. yi, 111. Spinărău, Spinărău, Ce şedzi trist şi mîhnit, foarte rău încolăcit, şez. xx, 83. — PI. : ? — Spinare + suf. -ău. SPINARÉL s. m. (Ornit. ; prin Olt. ; cu sens neprecizat, probabil) Sticlete (Carduelis Carduçlis). Cf. băcescu, păs. 157, cf. 293. — PI. : spinărei. — Spin1 + suf. -ărel. SPINĂRlCĂ s. f. (învechit, rar) Spinăruşă. Cf. i. golescu, c. 10862 spinArjè - tfeé - — Fl„: spinările. — Spinale + sut. -icé. SPINĂRÎEs. f. Desiş său rmflţiriifc fle Spini1 (III 1), loc ScepèFit «tt spini1; hifirătMIş-,1 spiAiş, (tnveèhit $Î populai) mărăcine (1), (invéchit ţi regional) sj>ine!t, ^iêgibaàl) itiărăcinet, şpiriări$. &. *tDrq, resmerit^, o., gadë. O movilă rotaniită dé iarbă şi apărată ă'e ifUhăHe deasă ca dé-o lihprëjmtitré vie şi tndlrjită. g. petrescu, K. jbR. 84; în margini dé spinării rătăcea In preajmă ndăStră cite o vulpe. SaD6veănu, o. xi, 506>- cf. sâRwrift, o. Tôtinttia, fe găseşte deseori tn mijjoèul stépèlûr ăîn -Dâb’rciÿé'à, ăcoperite numai cù s-pinăfiU ori plătiie titûltè: iHn^îa, î. îi, #7, ci. dl, Bm, dex. ^ Pl. : spiâării. — Spin1 + sul. -ărie. SPlNĂRlŞ s. n. (Regional) Spinărie. Vulpea... ar.e di obiceiu să fugâ prin locurile . cele mai frămintate, prin ilpi şi prin şpinărjşurile eele mai încurcate, j. <5r. ii, ¿47, cf. sRc iii, 8?,. pl, ,mt, taxie rsg. n, M- — -Pl, : spinărişuri. — Spinăriesuf. -iş. SïMrÔS1) -OASĂ adj. (Prin nord-ves'tul Tran-silv. ;• despre câf) Care ar-e spinarea (12) bombată Tnâfară. Gt. dr. v, 232. — ti:: Spitiăroşi, -oase. — Spinare suf. -os. SPÏSÎÂIIÔS2, -OÂSĂ adj. (Regional; despre -terenuri) Spinos1 (2) (Densuş -- Haţeg). Gf. dknsusianu, ţ. h. 334. — Pl.: spinăroşii roase-. — Spinărie + suf. -o'î; SPINĂHtllGĂ s. 1. (Rfe'giohal) Spifiărnşă (Bănia -OrşoVă). GI-ai®. ttuë; iii, ’Î8& ‘Spintohtefri putiăiza. ib. m — Pl.: spihăriiici. — Spinare -j- suf. -uică. ŞPIxXkÎIŞ s. n. v. splnăruşă. SPÎ.\ĂRÎ.ŞĂ s. f. Diminutiv al lui spi n a r e (I 1) ; (Mr). şpinăruţă,' (regional) spinăruieă, (învechit, jar) spinărică. Spinăruşele celor meniţi să capete cit ev a fuşte. CONTEMPORANUL, V,, 297, CÎ. DDRF, RESMERIţX, d., dm. Am o găinuşă Cu dreptatea in spinăruşă (Cin-tarul). gorovei, c. 60, cf. pÂscu, ti. 15. — Pl.: spinăruşe. — Şi: (rar) spliiănSş s. n. ddrf. — Spinare 4- suf. -uşă. Si’ltfĂtttţĂ s. f. (Rai) Spinăruşă. Toată vara rie-qm trudit, né-àin rupt minuţile şi sfiinÛriifele. v. rom. "ïëèfüârie '19$%, Î51, cf. dl, dm. — Pl.: spinăruţe. —• Spinare 4- suf. -uţă. SPINÂŢ^ s. m. (învechit, rar) Şpinişor. Cf. 1. qo- LESCU, C. — Pl.: spinăţei. —■ Spin1 4-,şui. -ăţel. SPÎSÎE s. n. v. âplri1. SPINÉL s. m. Aluminat natural de magneziu, cristalizat Iii siitefeltil ctibiéÿ, de- obicei opac, divers colorit, ®af-ë®ii ineôl’orj w luëiu . 6& -baïw.*- cantuniaRj, l, M; 116, àeüisAN, Spinelul ohişnuit este alumina- tul di maşnexiu. 'SiAeA»0Vi®, cri,. 3f0, 4f. *IU 47, LTR2, DM, DN2, fii. D. ¿MŞ8.,- ®fe£. — Pl.: spineli. ■ . — Din germ. Spineli, fr. spiriMle. SPlSEiŢĂ s: f. V. «pitteiă. SPWESG^NTv -Ă-Sdj. (Boi;; etc.)-Gftre >a»fe Vlrf &S6ufit ea ttn in1 ^ r(Sk -ifâiftâ1-NEâteBi d» Apiftdieii foMtei’or ' întâlifcMiti gulăt>cili$}i ipt Margini, ctetiimihafr ¡ti Mff-, itcitfnijM adesea spi-rte'scenl. ohECESCu» fl. 343. — Pl.: spinescenţi, -te. — Şi: (în^ 4- sui; HM. SPWIFdpH, «Bdj, ţşsaolt; de«f#e-ÎSfta^ţti-o«l- culare) Giare^âte lri formă' de spih1 -(1). 'Afafă^tîi^tr lifturile • JitiSe'etei] --MUiţUMei» ntSi -Se rftdV tG&&H0k Id tbnelt specii şi fotmdţii ehtiMlar^’MinWfirnW^pM-forme sau protuberăhţe. f-a&UK r-. p.'Rî fi*.j — PI.: spiniforriit, -e. — Din fr. spinliorae. SPÎNÎNîG s.-m. ca iftdttîeailâ lit^peSĂtiifiiî Sîîni^Viliii. — t)fn engl., ir. spinning. SPESÎfl s. n. Destş' sâu ifjulţ'ilnîe ’¿e iBirii^ Jjiii 1J; ISc d6drp8iit oii ‘‘Spam*;: i^lfi®iS,*i1@yJ|ţLlt $i ţdfMSfy MăiăciSk (fegffiiiâl) BiâÎăŞinÎt, ^HrciJMÎ. i > pe:‘‘Sf&- muriMttiMS,’tăftfftfiMntt4ti'W'tăt ¿iVStih. •b^Ldîman, ®. :!20j?2S; ă. -t. e. (ţ( cu penile ca para focului, părăsea spinişurile. Buzfffîx, y. >v. S7/19. tn ¡multe .lwur%>tfnt-,mr$t1i/'i ţt&at& 'In spinişuri,. eăfi nu aduc gfofr-iiuviţida/i. ■?. m. . ¿20. în ntifiochl urni duMbr&vi <4e «şpajişa, <&rjiţ mibul unui. foc M ăâre cUpieail cei dili MNtfă tejfcibfirfyi. iatH’NES.tiu, os ,p. 3JW» Calih îngustă... >&e. p$egdi> i$n dosul.!s,pinişniui îndesat. .Slaşici? jsf. i, '40yj«f-. jStt&fi şiiKEANW®. Toamna duee -ef ip'kpfil m# -etteit spiniş: pe,*! ettnpie. spr,e spin-işul -măsgtti'QŞ- ■■ Dine #n ţipăt de copil. 10883 SPINIŞOR - 1370 ~ SPINOZISM CÎRLAN, P. P. 89,.. Cf. REŞMERIŢĂ, D., CADE, SCRIBAN, £>., DL, DM, DEX, LEXIC REG. II, 31. — PI.: spinişuri şi (rar) spinişe. — Spin1 -f suf. -iş. SPINIŞOR s. m. Diminutiv al lui spin1 (I, III); ţepuşă, (învechit) spinuleţ, spinuţ, (învechit, rar) spi-năţel* (regional) spinicel. Cf. lb, i. golescu, c. Podurile ierbate... coprindeau ronduri cârmite cu stufi- şuri de măceşi ori de spinişori. ap. cade, dl. La Sin-jorj să pune stinişori la poartă, la uşa grajdului... nu s-apropie strîgoile. alr ii/i mn 107, 2 836/141. — PI.: spinişori. — Spin1 -f suf. -işor. SPlNIŢĂ s. f. (Regional) Fotă (Marginea - Rădăuţi). Gf. coman, gl. 1$ gunoiu în şpiniţî şî-l dusi la gunoi, alrt ii 167. Măriţîca di la Bălţ, Cu spiriita (foti) din bicăţ. ib. 177.. — PI.: spiniţe. — Şi: sp icnită (coman, gl.), şpiniţă s. î. — Din ucr. cni^HHiţa. SPIN(3b s. m. Obiect matematic utilizat în fizică la caracterizarea spinului2 particulelor elementare. Cf. LTR2, M. D. ENC., DN3. — PI.: spinori. — Din fr. spineur. SPINOS1, -OÂSĂ adj. 1. (Despre plante sau părţi ale acestora) Care este acoperit cu spini1 (I); ghimpos, ţepos, (învechit) scăios (¿2), (învechit, rar) spinuros. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Acolo Cleşte SpillOSUl copăcel şi înfloreşte sălbatica plantă, heliade, l. b. i, 11/4. Focul i-au mai slujit încă şi la desghiocarea acelui rod de foile lui cele tcu'i şi spinoasă, buznea, p. v. 35/1. Nu pierd spinii sau frunzele lor cele spinoase toamna, fm (1840), 1472/39. Cu crăcile cele moarte ale ar burilor spinoşi formează garduri provizorii, brezoianu, a. 406/20, cf. 102/1. Spartanii aşa numea un fel de plantă spinoasă, aristia, plut. LXXI/32, cf. hasdeu, i, v. 108, ddrf,, reşmeriţă, d., cade. Toate plantele spinoase pomenite pînă acum au florile roşie-tice. simionescu, fl. 202. Frunzele mari şi spinoase de Acanthus au servit ca model de ornament in arhitectura antică, enc. agr. i, 30, cf. dl. Intrară orbeşte intr-un tufăriş tinăr, cu crengi subţiri, spinoase, care le agăţară hainele, x. popovici, se. 535, cf. dm, m. 0. enc., dex, h x 354. Brad spinos s'e fase. alr i 1949/35, cf. 269, 1 937/26. Cit ii gardu di spinos, Aşa-i Nicu di frumos. folc. mold. ii, 377. <£> F i g. Dezrădăcinează cugetele ceale spinoase ale inimii meale. mi-Neiul (1776), 9712/1. 2. (Despre terenuri) Care este acoperit cu spini1 (III); mărăcinos, (regional) spinăros2. De să va apuca neşiine de vreun laz strein părăsit, să fie spinos şi plin de pădure, prav. 4. Se apropia de oastea muntenească pre furişi că este locul acela foarte spinos, let. i, 313/8, cf. anon. car., i. golescu, c., cade, dex. 3. (Rar ; despre corpul unor animale) Care are ţepi. Pielea... la unele este netedă, la altele păroasă, lî-noasă, spinoasă, solzoasă, scutoasă seau cu pene acoperită. j. cihac, i. n. 6/24. Se aleseră cu o irireană.. ., cu cinci costrăşi spinoşi, ca nişte arici. beniuc, m. c. i, 495. • ' . 4. F i g. (Despre modalităţi de abordare, metode, procedee etc. sau despre profesii, preocupări, acţiuni etc.) Care prezintă (foarte) mari dificultăţi cerînd eforturi deosebite în efectuare, în rezolvare, în învăţare etc.,; anevoios, complicat, dificil, greu, (învechit şi popular) ostenitor (1), (învechit şi regional) oste-nicios. Să nu te scăndălisească aceia că limba românească. e spinoasă, maior ist. 243/14, cf. budai-de-lkanuf LEX. Din multa experienţă ce am despre lume, cunosc eu mult mai bine împrejurările... decît tu, care de acum înainte păşeşti în astă spinoasă cărare. fm (1843), 2762/15. Un semn de vie recunoştinţă pentru zecile dovezi de bunătate şi încurajare ce mi~au, dat în lunga şi spinoasa mea carieră, arhiva, r. ii, IV/13. Ornamentele stilului cari coperă cu flori o discuţie spinoasă şi delicată, aristia, plut. LXXXI2/10. Reformă grea şi spinoasă, a cărei soluţie părinţii ne-au lăsat-o ca o fatală moştenire, kogalniceanu, s. a. 113. Pricina era prea spinoasă, trebuia să fii pentru, sau împotriva lui. negruzzi, s. iii,. 270. Mă gătesc de cale lungă, Am să fac un drum spinos, sion, poezii, 282/4, cf. barcianu, v. Ai vroit să mă încorajezi de a păşi înainte pe calea spinoasă a dramei istorice. alecsan-dri, t. li, 54. A suferinţei cale spinoasă s-a finit, emi-nescu, o. iv, 15. El şi-a luai spinoasa carieră a luminării concetăţenilor săi. caragiale, o. iii, 203. Se dete dară în partea ei cu hotărîre statornică de a merge pe calea cea spinoasă şi ostenitoare, ispirescu, u. 28, cf. şăineanu2. Chestia izvoarelor unei cronici româneşti este.:, una din cele mai spinoase. bul. com. ist. ii, 17, cf. reşmeriţă, d., cade. Ieşea din anonimat şi obscuritate pe-un drum ocolit şi spinos, c. petrescu, o. p. ii, 241. Bateau şi ei ca şi mine drumul spinos dintre sat şl oraş. vlasiu, d. 41. Mălurenii lui mai aveau de străbătut drumul spinos al înţelegerii, sado-veanu, o. xvii, 365, cf. scriban, d. Noul domn era însărcinat cu negocierile foarte spinoase ale Porţii. oţetea, t. v. 158. Poetul porneşte pe o cale spinoasă, e într-o continuă căutare pentru a se realiza. în plr ii, 633. Nu fugea de problemele spinoase, călinescu, s. 141. Problema influenţelor literare este însă una dintre cele mai spinoase pe care şi le pune ştiinţa literaturii. vianu, l. u. 7. Pentru ce îmi pui dumneata mie o astfel de chestiune spinoasă, stancu, r. a. v, 59. Detectarea acestei particule constituie... o problemă foarte spinoasă, sanielevici, r. 110. Era spinos drumul pe care am început, să-l străbat pe vremea aceea..., dar el dădu vieţii mele un cuprins nou. v. rom. iunie, 1954, 138. Asculta mulţumit că se depărtau cu vorba de preocuparea tacită şi spinoasă: ce e de făcut? vinEA, L. ii, 121. Spinoase erau drumurile celor din fruntea poporului, vornic, p. 159, cf. dl. Cavaleri ai stelei roşii sîntem, Drum spinos lovim cu paşii, labiş, p. 313, cf. dm. Evoluează sinuos, dar sigur pe drumul spinos al înţelegerii sensurilor vieţii colective, v. rom. ianuarie 1965, 149. Tocmai aici se află una din problemele cele mai spinoase. m ianuarie 1968, 13. A scris romane, ... a studiat şi o problemă mai spinoasă din istoria romanului. românia literara, 1970, nr. 66, 5/1, cf. m. d. enc., dex. — PI.: spinoşi, -oase. — Spin1 -f suf. -os. SPINOS2, -OĂSĂ adj. (învechit, rar) Spinal. Nervi spinali răsar din măduva spinoasă prin două rădăcini, una a/7/er[ioară] şi alta poster[icară], care formează un ganglion, polizu, p. 186/10. “v* Apofizâ spinoasă, v. apofiză. — PI.: spinoşi, -oase. — Spma1 -J— suf. -os. SPINUŢ s. ni. v. spanac. SPINOZIÂN, ~Ă adj. (Rar) Spinozist (2). Mă luptam cu axiomele spinoziene. blaga, h. 101. — Pronunţat: -zi-an. —PI.: spinozieni, -e. — Spinoza (n. pr.) -j- suf. -ian. SPINOZlSM s. n. Concepţia filozofică panteistă a lui Baruch Spinoza, după care cauza imanentă a întregii existenţe o constituie o substanţă unica infinită; mod de gîndire în spiritul acestei concepţii. Cf. i. golescu, c., enc. rom. Ideile dezvoltate de el for- 1Q891 SPINOZIST - 13“1 - SPINTECA mează un complex filozofic cunoscut sub numele de spinozism. cade, 1 880. Spinozismul va rămâne un element constant al viziunii goetheene a lumii, vianu, l. u. 228. A plecat de la spinozism, concepînd universul ca o substanţă unică, manifestată printr-o serie de atribute diverse, ralea, s. t. i, 88. ~ Din fr. spinozisme.- SPIN O ZÎ ST, -Ă s. m. şi f., adj. I. S. m. şi î. Adept al spinozismului. Cf. i. golescu, c. Dintre filozofii timpului mai nou, se consideră ca spinozişii: Herder, Schelling, Goethe. enc. rom. iii, 999. 2. Adj. Relativ la spinozism; care aparţine spi-nozismnlui; propriu, caracteristic spinozismului; (rar) spinozian. Cf. i. golescu, c. în această identitate a psihicului cu fizicul este întemeiat aşa-numitul monism spinozist. enc. rom. iii, 999. — PI.: spinozişti, -sie. — Din fr. spinoziste. SPIHTARISCOF s. n. (Fiz.) Aparat pentru observarea scintilaţiilor produse de particulele alfa emise de o sursă radioactivă încorporată, cînd lovesc un ecran cu sulfură de zinc. Deşi durata luminii este scurtă, totuşi se poate vedea la spintariscop locul unde fiecare particulă... cade pe ecran. macarovici, cil 189, cf. MDT, LTR2, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — PI.: spintariscoape. ~ Din fr., engl. spintbarisccpe. SPINTECĂ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică fiinţe) A despica printr-o tăietură (lungă şi adîncă) sau a înjunghia cu un obiect ascuţit o parte a corpului (mai ales abdomenul) rănind, sfîşiind, cperînd, omorînd etc., (regional) a săcui (v. secui2 2); (complementul indică părţi ale corpului unor fiinţe) a despica printr-o tăietură (lungă) sau a înjunghia cu un obiect ascuţit; spec. a diseca, a tăia (I 2), (învechit şi popular) a sparge |III 3), O spentecară şi scoaseră coconul dentr-însa, derept aceaea-i puseră nume Chesar. moxa, i, 357/23. îl deaderi berilor să-l mănince, mai apoi de toate îi spintec ari pîntecele cu ostie, dosoftei, v. s. septembrie 2/21. Pre aleşii lor cu sabie vei ucide şi pruncii lor ii vei irînti şi cealea ce au în pîntecele lor le vei spinteca. biblia (1688), 2712/13. Spintecindu-l doftorii după ce au murit, spun că au găsit în herea lui 27 de petre roşii. n. costin, let. ii, 36/36. Spintecîndu-i nasul, şi grozav sluţind-o, au trimis-o la tali-sâu. cantemir, hr. 287, cf. anon. car. Linul. . . să-l spinteci, să-i scoţi maţile şi dinţii, mîncările, 8r/4. Şi-l spintecară şi găsiră o piatră scumpă într-însul şi solzii lui era di aur (a. 1784). gcr ii, 134/17, cf. budai-deleanu, lex., lb, i. golescu, c. Au spintecat trupul şi au cunoscut că o arterie se rupsese, cr (1831), 362/38, cf. j. cihac, i. n. 34/2. Doftorul căuta instrumenturile ca să-l spintece în zioa viitoare, descr. aşez. 138/18, cf. polizu. A spintecat găina cu ouăle de aur. ghica, c. e. i, 253, cf. barcianu, v. Puse mina pe dinsul şi, spintecînd şi iepurile, prinse prepeliţa. ispirescu, l. 263. A nebunit şi a vrut aseară să-şi spintece pîntecele în canţelarie. caragiale, o. i, 251, cf. ddrf, şăineanu2. Spintecai şi curăţii păstrăvii pe dinlăuntru, hogaş, dr. i. 205. Să nu te mai prind prin ograda mea că te spintec, rebreanu, i. 288, cf. res-meriţă, d. L-au dezgropat [pe mort]... L-au spintecat... , apoi i-au luat din inimă şi ficat, le-ctu ars. dumitraşcu, str. 6, cf. cade. Le vom arde casele şi le vom spinteca pruncii, c. petrescu, î. ii, 108. Primiră poruncă să adune morţii şi stropşifii şi să spintece pentru cuhnii animalele căzute, sadoveanu, o. xii, 271, cf. scriban, d. Unul a fost spintecat şi omo-rît pe loc. halea, s. t. i, 335. L-a spintecai cu baioneta. camil petrescu, o. iii, 353. A putut fi zdrobit cu roata şi spintecat cu toporul, bogza, a. î. 148. Apaşii... îţi spintecă pîntecul cu şişul. stancu, r. a. iii, 269. Vreau să-l spintec cu baioneta, camilar, n. i, 96. Săreau pe punte cu iataganele în inîini, pe unii îi spintecau, pe alţii ii aruncau în mare. tudoran, p. 39, cf. dl. Tăiau şi spintecau oameni cu săbiile, preda, î. 53, cf. dm, m. d. enc., dex. Mi-am prins şi eu un peşte!... l-oi spinteca, l-oi frige, sbiera, p. 156. Ţi-ţele ţ-om spinteca, Cu sare le-om presăra, şez. iv, 222, Com. din straja — rădăuţi. Spîiîtes ur^kia să curie cîta sînze. alr i 1 800/18, cf. alrmi/ii h 411. Va prind'i peştele... şt l-a spini'eca în două. bîrlea, a. p. i, 381. Paloş mare că scotea,... Cînd pe unii-i reteza, Cind pe alţii-i spinteca, balade, ii, 101. ^ R e f 1. pas. Spintecîndu-se trupul acestui copil, s-a văzut că inima era pusă în dreapta pieptului şi ficatul în stînga. cr (1836), ÎS?1/!!* “O” Refl. Busunoc s-o supărat, De jele s-o spintecat, folc. mold. ii, 693. Refl. r e-c i p r. Au vrut să se spintece cu pumnalele, g. m. zam-firescu, sf. m. n. i, 104. F i g. N-am lăsat ca vorba vicleană să mă-mbete, Pe cel înşelător l-am spintecat cu sete. călinescu, o. ii, 250. <0* (Prin exagerare) Pe afară, pe străzi, paloşul frigului spintecă pleoapele şi obrajii,... deschide răni invizibile. românia LiTEr rară, 1970, nr. 89, 18/1. 2, F i g. (Complementul indică de obicei medii fluide) A pătrunde şi a trece cu iuţeală, dînd la o parte sau străpungînd, străbătînd; a despica. Nu mă screm a face spirit, nici a spinteca aerul ca să găsesc idei. sion, p. 463. Săgeţile lor zboară, Spintecă răpide vuitul, alecsandri, p. i, 33. Buzduganul şi-l arunca să spintece norii, eminescu, p. l. 4. Vaporul spintecă netezişul apei. vlahuţă, s. a. iii, 208. Veseli pluteau spintecînd săratele spume cu fierul. coşbuc, ae. 12, cf. şăineanu2. Fulgere lungi de lumină frîntă şi orbitoare spintecau adîncurile. hogaş, dr. i, 111, cf. res-meriţĂ, d., cade. Glasuri ascuţite de femei şi copii spintecau lărmuirea bărbaţilor ca împunsături de ace. rebreanu, r. ii, 249. Patrulau în lung şi-n lat dorobanţii..., spintecînd cu luciul mort al baionetelor suflarea aspră a crivăţului, mironescu, s. 3. Cu capul înainte, spintecă adîncul străveziu, galaction, o. 55. Un trăsnet de armă a spintecat de sus în jos văzduhul. camil petrescu, u. n. 319. în hangarele de seînduri, ferăstraiele spintecau văzduhul cu vaiete întrerupte, c. petrescu, î. ii, 201. Obuzele.., spintecau văzduhul. cocea, s. ii, 199. Crainicii, plecaţi pe oblîncurile şăilor, spintecau văzduhul, sadoveanu, o. xix, 11. Porni şi el după ea, spintecînd apa cu furie de Neptun. cĂ-linesgu, o. i, 123. Săgeată vreau să fiu, să spintec Nemărginirea, blaga, poezii, 5. Aceşti munţi încruntaţi, cu creste ascuţite, spintecînd simbolic urgia vuiturilor. bogza, a. î. 154. Liniştea spintecată de mitraliere şi de tunuri antiaeriene, beniuc, m. c. i, 298, cf. dl. Un pîrîit ascuţit . . . spintecă dimineaţa ca un trăz-net. preda, m. 85, cf. dm. Peşte de pradă... spintecă cu uşurinţă apa. ap 110. Aripile-i alburii... au nervi de oţel, atît spintecă ele aerul de uşor. românia literară, 1971, nr. 132, 23/1, cf. m. d. enc., dex. Au în-călicat boierul pe căluţ... şi~au început a spinteca aerul, ducindu-se repede ca gîndul. sbiera, p. 53. Eu sînt puiul codrului..., Mă invîrt pe murg o dată Şi spintec pădurea toată. folc. transilv. ii, 204. Refl. p a s. Tăcerea se spinteca deodată de chiote de nai, de bocete de viori. i. botez, b. i, 63. 3. (Complementul indică obiecte sau, rar, fiinţe ori corpul lor) A tăia în două sau mai multe bucăţi orifîşii, a despica, a despărţi; p. ext. a deschide prin tăiere. Şi marea ai spintecat înaintea lor şi au trecut în mijlocul mării cu uscăciune, biblia (1688), 3501/!, cf. 492/10, budai-deleanu, lex., lb, valian, v. Acesta era un leu foarte bun, socotcşte că după firea lui trebuia îndată să-l spintece, draghicî. r. 103/17. Bietul băiat, voind să se ferească, căzu sub roată şi îl spintecă, încit muri pe loc. bolintineanu, o. 447, cf. şăineanu2, tdrg. Omul seacă bălţile; omul spintecă munţii şi scobeşte tuneluri, brătescu-voineşti, p. 200. Tazlăul se părea că spintecă lumea în două. | hogaş, dr. i, 306. Şoseaua... Arece rial peste podul 10894 Spíntecaré - lătă - Spintecat-2 bătrin de lemn, acoperit cu. şindrilă, mucegăită, spintecă satşl JidQBifff. bppreanu, i. 9, ef. rşsmeriţX, d., cape* Movila aceasta a fost ,spintecată in patru ca o pline mtimÂă. gai-action., o. a. ii, 430. Spintecară ca greu drum in mulţimea compactă, c. petrescu, c. y. 241. Spintecă tata nişte' cufii ca conserne, mai taie tqta nişte ghiudem. tkoporeani;, m. h. 2.8,6.. li spintecă huista de -seindjiri ş;i fiare, îi ronţăie schela şiri sftrtecă botul, Şi-ah ia intr-o clipă p-nghite cu totul, voioclescu, pOezij, i,. 1Ş4- fíe veacuri ş.e sileau ,ş,ă coboare din negură cătră lumină-.., să spintece haznalele şi să deschidă comorile, ^sabctceanu,, o. xii, 90. înaintează fără să primasetă tn lături şi trene mai departe, şpinletfnd grupul, impgrigl. via,nv, u. 23,3. Pepenii... şlnt cruzi, ajnqri. îi spintecă,.muşc# din ei, ti aruncă peste umăr. stancu, R. 257. Lăsa calapoadele, îşi tăia O roşie cu cuţitul ascuţit cu care spinteca, tăipile,şi_muşca dintr-un codru des,pline, barbh, o. 366, cf. a v 1.5, vpb®S. Tqaie costumele au fast anse, tăiate, spintecate,, prăfuite, ci-ţJEiiA, 1968, nr. 1, 28. Mi-au fpşt juruită mie Din mica cqpilărie S port sfraie spintecate Dinainte ş,i la spate. ŞBVAŞXQŞ., C. 279. *0" Refl. pas. Cămaşa S-a spintecat. SCHIBAN, D. 4. (Complementul indicii materiale, fibroase, foi metalice etc.) A despica sau a tăia In lungul fibrelor, al direcţ-iei dé orientare a cristalelor etc., prin tracţiune perpendiculară pe direcţia de rupere. Cf. resmeri.ţX, Di Nemiloase ... gatere spintecă brazii tn toată lungimea- lor. BOOZA, C. O. 371, ct DL, PM, M. D. ENC., DEX. — Prez, ind.; spinţec. — Şi: (învechit şi regional) spintecă, (învechit) spentécá yb. I. — Lat.* espantlcare. ŞPINTECÂ'HE s. f. Acţiunea de a (s é) spinteca şi rezultatul ei. 1. I}e.sp¿e.ase printr-o tăietur.ă (lungă şi qblică) sftu Înjunghiere cu uii cşbiect ascuţjţ a unei fiinţe şai} a U_n,ei părţi a, cprpuíui ei; şjnntecăţură (1)> tăiere, tăiat1, (raj$ spintecat1 (1). Cf. spinteca (!)• Suferi ş.pirţtecfir,iLebuzelor, cu tăria gi'ndylui ă£ţuptnd gura crpendicvilară pe direcţia de rupere;’; spintecă-tură (4), (rar) spinteeat1 (4). Cf. s p i n t e c a (4). Aceste cureluşe circulă conduse de perechile de- cilindri ... şi detaşează din văl., prin rupere sau sipinteeare, benzi egale, ionescu-muscel, pil. 293, ei. ltr2, bl, DM, M. D. ENC., DEX. — PI.: spintecări. — V. spinteca. SPINTECAT1 s. n. (Rar) Faptul de a (s e) spinteca. 1. Spintecare (1). Cf. spinteca (1). Cf. dpbf, RESMERIŢĂ, D. 2. Spintecare (2). Cf. spinteca (2). Cf. resme- Rlfi, D. 3. Spintecare (3). Cf. spinteca (3). Cf. rsesme- riţX, d. 4. Şfişieţe (2). Ct d. 4. Cf. s p in te ca (vţ). Cf. KBnamţk, n. Se tnvoîa numai eu tăiatwh din fierăstrău, ... ici-^olo:, donărtrei lemne pe unde găşea, fără spintecat. BRiEseu, o. a. i, 237. — V. spinteca. SPINTECAT2, -Ă adj. 1. (Despre fiinţe sau despre abdomenul ori alte părţi ale corpului lor) Gare este despicat printr-o tăietură (lungă' şi adîncă') sm înjunghiat cu un obiect aspuţit, fiind rănit, sfişiat, operat, omorît etc.; tăiat4. Gf. s pi n t e c a (1). Erlnt şi zdrobit şi tăiat şi spintecat să nu ie aduceţi aceastca Domnului, biblia ($68$% 87*714, cf: anon. car. Cetind scrisoarea lui, ai crede... că sfnt jupuiţi şi spintecaţi. ghica, c. e. ii, 433, cf: ddhf, rkssiewţX, d. Nici nu ştii cîiămai peştele spintecat îşi dăruieşte matele la miţe. arghezi, s. viii, 151. Să vorbească dispre case incendiate, femei, bătrlni şi copii spinlecttţ'i. ca-mil petrescu, o. iii, 408. N-ar fi de mirare ea unul din ei să fie găsit ... cu pthtecul spintecai, stancu* -ş. 274. Pe tavanul halei di piatră tremurau copitele spintecate, bahbu, g. 185, cf. dl, pm, m. d. enc., Bex. S.ă-mi aleg d-uti cal-porumb... Cu narea spintecată. folc. olt. — wotît. ii, 368. 4 F i g. Tn inima-Pspin-tecată a văzut o prăpastie ţi-a azvlrlît tn ea stebla urărilor. dalaction, o. a. ii, 52. 8. (Despre medii fliiidp) Care este pătruns şi trecut eu iuţeală prin. dare Ia o parte sau prin străpungere ; despicat2. Cf. RESjţiERjŢĂ, d., dl, i>jiţ, m. d. enc., PEX. 3. (Despre obiecte sau, rar,, despre fiinţe ori despre corpul lor) Care1 este tăia* In două sau mai. multe buQăţisaufîşii* d\e,s gţi cia t2, dea,p ăr ţtt2; p. ex t. care este descliiSîBrin tăiere. Ct ş pi n t e c a (3). Dosind uliţele, m-am văzut lat. colţul unei curţi unde era marca unei pajore spintecate ($• 1819). uriicariul, vii, 83. Lăstarul spintecat se. leagă cu o cordea, can- J0Ş97 SPINTECĂTOR - 1373. - SPINUŢ dre a, f. 387. Parcul scormonit de bombe. Pomi frtnţi, spintecaţi, întindeau crengi albe, fără coajă. t. popo-vici, s. 132. Am un tilei mimai cu prune spintecate. udrescu, Gi,. + (Popular şi tamiliar; despre obiecte de Îmbrăcăminte) Sfişiat (2) ; -s-ţi e c. care este prevăzut, din croială, cu şliţ1 (2) sau cu alte despicături; p. rest r. care este'Încheiat In faţă. Gf. spinteca (3). El, tntr-un surtuc larg, fără coloare şi cu buxunările spintecate... purltndu-şi anevoie muzica tn spate. vlahuţX, n. 108, cf. hesmehtţX, d. Fost-ai fost poale rotate Şi pe urmă spintecate, hodoş, p. p. 197. Sărăcii ficiori di satî, Cum m/ii-i strlrfg pi la cetati, Li dau strai spinticăti. VASiinu, C. 03. Haine o căutat, Pe-al dumitale plac n-o aflai. Numai ■scurte, strlnibe, spintecate, Cum stnt in lume mai, Şiudatt. polc. mold. ii, 737. Picptariu spintecat. xraţsN iv h 1 184/172. 4. (Despre materiale lemnoase său despre foi metalice) Gare este despicat tn Îtirigül fibrelor sau care este tăiat In direcţia de orientale a cristalelor,.printr-o tracţiune perpendiculară p,é direcţia de rupere. Cf. spinteca (4). Cf. dl, dm, m. d. enc., de*. — PI.: spintecaţi, -le. — V. spinteca. rj> j f.. ■■ SPIN’TKCÄTÖR, -OĂBE adiş s. m. şi f. (Bar) (Persoană) cate spintecă (1). CÎ;^ bbDmæeleanu, uûe., I. GOLESC U, C., CADE, DI., DM.-Mî d. -enc., dex. -V* F i g. Cunoscu ea însăşi plugul spin$călor ăl păcatului, ga-laction, o. 171. — Pi.: spintecători, -oare. — Spinteca + suf. -tor. ■ f ■■ SPI!VŢECÂT(JHĂ s. f. Acţiunea de a (se) spinteca ÿi rezultatul ei. ’ | 1. Despicare printr-o tăieţţ^ Xî.UIi# şi adlncâ) sau înjunghiere çu, jin obiect %âfcüjit a Unei fiinţe sau a unei părţi a corpului ei, s p' i. jirf e care (I), tăiere, tăia t1, (rar)’ S p i n t e c a t'1' (1) '• (concretizat) tăietură lungă şi adlncă făcută in corpul unor fiinţe; loc unde s-a făcut o asemenea tăietură. Cf. spintec a (1)‘ Cf. 4.NON. CAK., 1.JS, I. OOLESCf, c., bajrcîanu, v. Sptnticätiira mai multor oameni cu spala. lm. Să scoată ochiul cu o bucată de coajă pentru a se lipi de spihlicălura unde are să tf&iască altoiul, ap. tdrg, cf. ddrf, alexi, w., resm^riţX, cade. Se vedea tn grumaz o spintecătură gro'azrtică de cuţit, voicu-LESCU, P. I, 300, cf. SCBIBAN, », ÎjL, DM, M. D. ENC., dex. + (Popular) Semn dişiihciiy în formă de tăietură lungă la urechea unor animale spre a fi mai uşor identificate de posesor. Spintecătură, etnd li se despică urechea, damé, t. 29, cf. cade. La ureche semnele se fac cu cuţitul, cu foarfeca, . . . ciuntăluri şi spintică-tarl. stoian, past. 55, cf. a v 6. 2. F i g. Pătrundere şi trec.ere cu iuţeală printr-un mediu fluid dînd la o parte Sau străpungind, străbă-tind; despicare, despicat?, spintecate (2), (rar) spintecat1 (2), Çt s p i n t e c a. (Ş). : O spintecătură orbi-toane pe cerul negrii... ş-apo^după o răsuflare, glasul uriaş al trăsnetului, CAiRAGiAiife, o,. 11, 305, cf. kesme^ RÎţX, D., DL, dm, M. D. ENC/,. DEX. 3. Tăiere tn două sau inaimulte bucăţi ori fîşii, despir ţ.i r e, des păi ţl|tV d.e 5 p i car e, despicat1; p. e x t. deschidere' prin tăiere ; spintecare (3.),. (rar) spintecat1 (3). Cî. ^p’i rî teca (3). Cf. dl, dm, m. D.. enc., dex. + (Confiitazat) Bucată desprinsă prin despicare dintr-un Jpnwè * p évo: (popular) sein» dură îngustă, foarte subţire îşi ^ flexibilă, de calitate inferioară. Cl. Pôiaza, ödr?, $ŞiîSân.o®, kesmeriţă, d. Am cumpărat un car de .spiiüécâtitri. ma.t. dialect. 1, lftl, (à. alr i 1 853/237; .¿f. (Popular şi familiär) Sfîşiere (3) ; sp e c. şliţi (2), %a spinte[ă]iu,r[â] de la pozinar la vale să fae{k\ c/fe $as[e] flori de pantlică (a. 1778). ioroa, c. i. iii, 236,. cf. resmkbiţă, d. ^ P. a n a 1 (Concretizat) Albie (adiucă) a unui rtu (de mUtfte). Mergem din valrţifllnăstirei ca o jumă- tate de ceas In sus, pe spintecătură Olteţului. vlahuţX, s. a. iii, 260, cf. tdrg, cade. 4. Despicare & unui material lemnos in lungul fibrelor sau tăiere a Unei foi metalice în lungul direcţiei de orientare a cristalelor, printr-o tracţiune perpendiculară pe direcţia de rupere; spititecare (4), (rar) spintecat1 (4). Cf. spinteca (4). 5. F i g. (învechit) Epitet pentru o femeie de moravuri uşoare. Cf. budai-deleanu, leX. Muiere sau femeie cu viaţă rea, muiere de ruşine, hasturâ, ţolină, spălătură, spintecătură. i,b 252, cf. lm, bul. Pil. Xi~ xii, 490. + (învechit) Epitet pentru o persoană lipsită de seriozitate. Cf. lb, lm. — Pl.: spintecături. — Şi: (învechit) splntieătură s. f. — Spinteea -f stif. -tură. SPIÎVTEROMlSTRU s. n. Aparat pentru măsurarea tensiunilor înalte prin determinarea disţanţei dintre doi electrozi mobili în momentul producerii unei descărcări electrice. Cf. antonescu, d., ltr*, Dl, dm, der, dn2, m. d. enc., dex. — PI.: spinierometre. — Din fr. spintherometre. SPINŢ s. m. v. splnz. SPÎ1VŢĂ1 s. f. (Ieşit din uz) Contribuţie pe care o plăteau turcilor locuitorii ţărilor române. Raielile Moldovei ce vor merge la casabale, sate şi iirguri, care sint pe lingă Dunăre. . . hărăcerii şi alţi zabeţi să nu-i supere cu cereri de haraci şi spinge sau cu alte pricini (a. 1774). uricariul, vi, 439. Acei care strtng haraciul şi alte zabeluri să nu supere pe lăcuitori ce-rlrţdu-le spinţă pentru haraciu şi alte silnice ceriri (a. 1792). ib. 111, 135/26, Cind vor merge raielile Moldovei la tlrgurile cazalelor şi satelor peste Dunăre... 5 Fig .El e şpion de suflet la domnişori, bădie, Că vrea puternicia ciocoilor să ţie. arghezi, vers. 452. Bătrîneţea, spioana morţii, să nu-i spunfr acesteia că slntem bătrtnL barbu, princ., 51. Ochi (sau privire) de spion.= privire pătrunzătoare, iscoditoare. Aruncase în giur nişte ochi de spioni, spre a recunoaşte victima lor. asachi, s. l. ii, 40. Aceasta, închizind uşa, aruncă o privire iute de spioană în urma ei. sadoveanu, o. x, 264. ^ (Familiar ; în forma şpion) Om şiret3. Mama... se bucura de agerimea puiului ei. Băieţelul isla, zise ea într-un rînd, are sâ iasă mare şpion. contemp. 1948, nr. 104, 7/1. ^ (A-tribuind calitatea ca un adjectiv) Pe trotuarul cafenelelor, ca în orăşelele de provincie de pretutindeni, lumea trîndavă, cu ochi spion şi lacom, pindeşte aproapele. ralea, s. t, i, 346. II. S. m. P. ext, 1. (învechit; la jocul de şah) Nebun (II î). Cf. enc. rom. m, 867* resmeriţĂ d. 705. Fiecare jucător mută 18 piese (un rege, o regină, doi spioni, doi cai, dcuă turnuri şi 8 pioni), scriban, d. 1 273. 2. (Tehn.) Lamă de oţel cu o grosime bine determi- nată care serveşte la verificarea dimensiunilor, a formei sau a poziţiei relative a pieselor asociate din ansambluri sau din subansambluri. V. 1 e r ă. Verificarea calităţii nituirii se face cu un ciocan special.. . prin batere sau după sunet cu ajutorul unor lame subţiri (spioni), ioanovici, tehn. 157, cf. ltr2, dl, dm. Spion pentru verificarea distanţei dintre electrozii unei bujii ele la motoarele cu combustie internă, der, cf. M. D. ENC., DEX, H XVIII 350. 3. (Regional) Fir cu plumb, v. p 1 u m b (2 e) (Dumbrăvi ţa — Codlea). Cf. h xvn 350. 4. (Rar) Vizor de uşă. Cf. ltr2. — Pronunţat: spi-on. — Pl .'.spioni, -oane. — Şi: (popular) şpion, -oână s. m. şi f., (regional) sîpicn (vîrcol, m.) s. m., ispioîi, -oănă (ciauşanu, v. 168, alrm sn iii h 1 066/899) s. m. şi f. — Din it. spione, fr. espion, germ. Spion, SPIONĂ vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică persoane, formaţiuni militare, instituţii, organizaţii etc. sau acţiunile, poziţia, situaţia etc. lor) A stringe pe ascuns secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, ale unei organizaţii etc. cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizaţii. Doblnăise graţii doară ca să^spjănecişhă [printr-insul . tainele ■ curţii de "Îă Beciu. şingaÎ, hr. iii, 106/30, cf. lb. IcU colo, pe la posturile lor, privegheau şi cu ochii ageri spionau cele dinpregiur. calendar (1855), 125/2, cf. românul : (1857), nr. 10, 22/79, cf. polizu. Porunci Sâ saluteze pe prinţul, dar in taină-a spiona..:- Cum merg irebiîe p-acolo, alexandrescu, o. i, 308, cf. prot. — pop., n. d. Ei crezură că... sîntem nişte agenţi secreţi trimişi ca să-i spioneze. bolintineanu, o. 296, ci., lm, resmeriţa, d.- cade. A spionat mişcările inamicului din cetate: vine a. l. i, 80, cf. dl, dm, dn2, m. d. enc., dex, alr ii 3 725/531. <0* (Absol.) Au trebuit sâ trimită la poloni cu for mo ase condiţii de pace, dară cu adevărat numai ca să spionească. şincai,• hr. iii, 12/21, Pentru a şti şi mai bine, ei trimeteau in ţară ca să ,,ia limbă“, ca să spiorieţe (a, 1905). iqrcîa, s. p. x, 282. 10912 SPIQNAGIU - 1375 - .2. (Complementul indică persoane său faptele, manifestările , etp, lor).. A işupr&'ttfeghcp pe. ascuns pentru a surprinde glnduri, inten,ţii secrete etc. ;f a iscodi, ;-a obşşr,vţ ityg a .pjj^df; ui^ăr^.(iflyecliiţ..şi ¡popular) 1Cţîp’pix^ar)j ,ş.}..Qerţ^,^,(în.ve.eïi.it şi ,ţ«gi»- (»'Pr* v.ix; ^ iÇfihà.il, dixpă Vè 'j-à,,$pfiçnfliK .^Jçimislsp,e iMiMcea.cq ţa-l spargiS,. ';fm (l&4i)j ŞÎugq ce :mă slujeşte mă sjïiqjffazii. yşfişuzz-i, ,40,7. prefăcea fă -ou bagă , de ,sèüipçt' nimic şi-l şpiqna. Jn. tăcere* jFilii^o.n, j, ^24,'çf, .^; şXî^an.u2. .Şl băg$ dţ seamă că Ele-njiţq, fi'f.pionţaz'ă expresia feţii. .^c^rBIceanu, a. .1$3, Sf, .^kiÎ^riţă, d.,,.cape. Acelaşi-^asc^l ,beţiy v. , tye spiona,-pitii dup4 'uluci, j^ijpi.çîsçî!^>ţşpş<( ?§?., S.pij- rixii .iâţ'Jimpui pk, Cl'arcţ şii-,pe...ştr$iţiy ,.ga,l^<3Tion, ,o. a.; ii” 62,..4-5a. vpjiM, cu ocfiiï sjpiaolff^uitf.topîrcş&n.b, q'Ş$7r.,'Spionează pe- domni pentru, Pfiqriă.^,camil.pş-ŢRşş9,b, 0q^qi, ţicpiezvş,¿¡tytdn&i-i cu’coăŞq o,ç)û'uiui.,.cp.çÉA,iS. jţi, 9. qhofoaieă Şl ffi-ÇÎ .şpionqL . B;. ,1$!}.. ' ţi çra,,,groază ,ş-o ixiaî spioneţeş-o.mfti Werfie,, teod,ob^^,nu, m. .ii, 124. îi spipnani fiece 'gesf, fieçji,. tremurare .a. glasului,, vpp ç.yî^qy,'p. ţi; 214. ï)ii, vrçine.,th vreme ţşi crăpa ,pleo.flr p'gfee ’ spiontndu-mă. sadovşanu, o.; , xyiii, 489. ,,C4-¿aior,ii' Işî pregăfesc-, gr.<$ifj b,^gfijeţett ¿pip naïade, ochii pér io nplmdi.de serviciibart, s^şf, i40^-,çf. scbibajî, p,..Nîci {ndcor’j? prj0ire,pé fur-ţş ctqr'e să. spiqfrpze fiinţa aproapelui', ralba'^ş. Tr.J, 274, ,'gf. ^pi,,.Dftf, ¡çirçEStA, J'96$.,-',^.,^,. 27^ c£m.. 1?. pşx..' ^sţe,un,ii7^,j)ăcd-'tos'şi"v,icledn c-are' rie spiop,cqpă. .retşoa^ul, -j-, ,4, 29, «. j,2&' §7§;'.;$Qa $;• o'^j diîc şi eui-şă spionezde {g femei voi aflq .mai bine-, aşAc.hi, ,]P. ’ .B^'''2iiţŞ. ,Âm. ,ţr.as .^perdeaua, am rşpiqjţaţ ellev'a-ÇMpe, BÈTjŒSçy, ‘ 2,l4-,-Ei Va d'ş, JiipiaMffi çMÎçït. ,c.,pÉTREseu,. î, n..i.2li7- Partidele/jţe .spip.nau-^i, şe ,(ienuri(afi jntçe 'cîe. .cocea, s. ii,, 6,65.. (¿u .sens atenuat) Slam ple- ca/ă d-asupc.a Emei şi spjqftqm .jcep mai mic.ă (z .ei suflare., BAşoifzi, ..M-, 5,25/^. JSifiodcţtă n-am.^qzul pe^ iucureştehii: centrului s'piojilnd. mahalaua poetică. SAbovE^u, o. xiXj 'B^, jfe ne .temem ,să:.ne, găşfqscă Spţq^îndurte, viâfq. ar,ohş;z.i, ş. Jîhi, 25. Via}oi şocUţlţă a,.}iBprr fqmiiiï é. ,„spionf}ii“ . dintr-o, siţuqtie. de.jib.şer-palor excepţional, românia literară, 1970, nr.. 108, 4/4., ^ .. ■' V — Pronunţaţi . şpi*o-. — PreZi ind. : spjonez', - con-•junct. perSi -Ş. şi (tnyechjt.ţ.rar) şă^spioMească...Şi : (in* vechit) spioni, şpionl (lb), (regional) spilioni.(ALR -i 1 428/.37-Ş.) vlţ. -IVj, şpionâ (REŢEGAfilULi iP. I> 29,, ^LR i 1 428/9, 49, 122, alr ii 3 725/531), şpeonâ (alS i 1 428ft0(3; ipre?ş. ,ind. : şpeon, icj. ib.) vb. J.- . , ■ : — V.1 spion. ' - v ’ î Ş'piO^Ş.Îtf'.s.,];. y. spiônaj, . , ... SPIOXAJ s. n. 1. (De obicei în legătură cu verbe ’ca V,a fàceü, ;,a practica“ , v,a- sé in’deletnici“vétc.) A'cti-'’Viitaftea^ spioîmlui {Vii Qătnenii car-»''practică- ‘-spionajul Şi 'calowniţlî Q^IÇAj . C. E. n; 3S9V: efi $Ă-INEAÎSltI?,' IÎÉS-steWiTĂ.'îb., 4ABË,5iSG«iBA'Nj"Dr s&tnăcMUicm’cu spto-rcăjal tri fëèbare.W-1 mei'■ patervapàs'éfté. mumvf K«‘ À. iii, ■35S.'--''ŞUa că ' Sniiler nti'■ nreâî'să facă spionaj. v. ROM. iulie 1954, 289, cf. pl,; pm, SI. n. knc., iîkx, XLft ii 3 725/899. ' 'lJ -■ ’ ' S.'- S p e c. (’Jur.) \ Infracţiune_;să4frşirâ de cătr'e- 'iiţi cetăţean sţrăirt, caré tonétï ljiv'obţinerea unor berete de stat şi iri .tranSniiVerea' lor ^ioprîijWţ- (sau'.aă’ţliiî) stât,. propriei (sau alţei) orgaiîi^âţiy.;0 picantă ijşBne dl spïômÿiü.: RO^iÀ'N'tà. (1858),'ill®/2,'cf. AtExî,‘w., $ăineanu?, besmeîîiţXv' d>, ifiiifiti.'-’--DinS''ttmbflă^toreea pe- 'tăcutele,■ 4rnpleha'‘ fi 't'tttlind%a\'\'\ fy<.rife@\'i‘ne.xtr-i:ece? bilă de spionaj, invizibilă ca o piniă’ăÎ'-'păi^tijîÂ} ©O-qpA, s.jir^OĂ.-iEautăi-măriurii cum Miel ihfboft^V avul de spionaj. sadoveaS’U, o. xvii, Şl-2> Fapta sa este crimă de spionaj. .c,qp. ¡^en, ş,ţig{ufl- 266. 'Asta-i spionaj, spune indignat Bălcescu. camil pe-•TBpscfii,, o.viy, ,,33^ Se ,clesif^pră-i. y.Uftfnftfţffifliff, de spionăj. booza, a. î.' 627. Spionajul^ o''fncş^iţ,iriur: dară şi trebuie fcirie. plătiţ.Ş. v. rqm. deceniîrie !Î954, hele guri refe''.-'. :' il1 invinuîs^ra eMăiXÎ!fi'k !sbiqnaj şi trădare, vinea, l. i, 383, cf. m/,’ to’iiV Indicai l1'1 sb qdresă unde se puteau trimite 'serieri’ cu oat’ec’âre'şansă ^um-^flpitant film de spionaj, contemp. 1909j.,nr.)(j,173h<§|^ Tri-rpite in misiune de spionaj... doi fraţi, cinema, 1969, nr. 5, 16, ci. m. d. ,, 3. Activitatea spionului (2). Cf. besmeriţX, d., dl, DM, DEX. ,it;f ■ KfiM*» — Pronunţat: spi-o-, — PI.: spionaje.. — Şi: (învechit) spionâglu, (#egI6fiai)iisplOriâj (aA^xi^ Sl3$S}'SQ9) s. n. î — Din it.i spipitajjgio, 1if- ieSploimage. .Vi'.',' ■ r,V.-.- >, ■ -V'i'i V, iţl!ţ's,!il- SPIONARE s.'f. Acţiiinea,,de ia '(-s^)^sipiii»ţi a. 1. String&fe pe ăscu'n's’)ă sdBreî^ibr’ntfi riMură* itiîli-tară, politică, e'coriortiioă’iale urtui 'ştatii'âteunei organizaţii cu scopul de a le transmise aliţjii şlafospi altei organizaţiij (învechit) spionat (1). Cf. spiona (1). Cf. i. GOLEScUj c. V;a fi mai .ku%z,.a pe rgr.k atfgfffîjle, aşteptind pină ce va înceta iufeaÎa tnleielor spionări. FM (1845), 3141/10, Cf. BARCIAWfe3fe> DDRF,şA1}BŞSJ,:W. Spionarea duşmanilor... o fac ailii, oamenii domnului ce.ştqu ţqţdeaiiţţ.ci ,lfi: go,artă, fcirga, cf. RESŞÎHII.ţX, ■ p ;■ .ţţţsj 'j£ D./.EjţJţÎj., .'ijEX^ , . 2..,SupraVjegher.e spei.»aşciins rgjiajşLsi ,per^qane şau a faptelor, ipaniifeştărilpr "ei Renţr^^-i isjurpriftcle gîndurile, inteBţiiIei,i;.şeoretele,,,eţ^.r; .işcq^iţp,;,, işţp^fţ, pindă, .ptndire (1), lirmărire,. urmăriţ,' (rar),,piridit, spionat (2)(popular),,cercare; (înf'ecljijţ j^ij-fegio^al) spionărie, (învechit) spionătură, (învechit, şgy,); obşeţ-vgţie ,(5|, .ş^i,qţlig, şgiqnlic. Cf. ş|iona, j(t2). Cf. ddrf. 06hi ~ admirabili ', deprinşi cii 'pinda',' cu ¿piona-reă, cu veghea şi cu urmărirea:‘!HM&Wi‘ vl'fJ. 'ii, -192, cf. resmeriţX, d. J-a pus pas cu pas sub aspră spionare.'. vdicdusscupp.;•«, 24,.'cf. .p^js;nĂ» BESC.;; .. t: ■■ Mi > >■■■; : ii:: 'f ' Proriuiiţăt: spi-'o-.’ — Pli!: 'ŞpfMăt-i.■■■s«-'-! '»-i ' .,4- V. şpîţţţia, .j.1'. - 1 SriOXĂt s. n. Faptul fle. a',.\şi^.io'ri''a. . 1...(învechit) Spiqnar.e (1), Cf,v.ş0,11.9, a cişţigq., in^oitudin s.pioiiiţy.bIgt^o\tn, .aQ.i flţî&ţ,.yfdpiBle preme•.multe, .ce\eraisă se, tţillnjple.,, TjBffilŞŞ, ci, IM.. 1, ti ■ v> 2. ,(Rai) fSpionare;i(2)u i6f.;’i's-lpţi,6in â. (Ş)'i Măukilea ţi:.piima le ¡agerise- tăre'b lăture a ¡ simţului de\obser-■Văre, spioridiul. -AGfRBiCEAWv.iA. !14S3/!!u;!./( < t 1 iii-pronunţat: spi-o*. ,i—‘‘ŞK’ Sjfibn-it 's.-n. -c •” 7 ^ .r'J-'sf -iS'.r- j ■: .*¿1- ; • T. ¡.'F:P-ona*r>. ?&ff. ..«¿w ':' ]“SEţb^iA|Sfţ; S. %\ în y ^iiC' wm^r^iiv'ţ^pn^re (2y. /e,rxfii ‘-.supfţşi £>. ’r SB^^.p.'^roţirab, BAncjWv, v.,',lm.' '.. . . 1.>'.... 1.',.’. Prp.nunţat-:- şpi-Q.rl\.^. Pi>-‘kîPPio.uănhA>; ' ' — SpioW'a-.'>V''sufr-wâf>ie,‘'. - ■■■■ '.'v ; SJ'lOXATdii, -OARE JînV^hH^rkr^aesÎţre Ochi, privîreJ 'Carei spioneaiză'''(â). Cfr' i.' golesoĂv; c . 10918 SPIONĂTURĂ _ 1370 — SPIRAL în gce^t period periculos a anilor diniii.atunci făcea jertfă, cind putea, ne privit de ochii spionitor-l vv (184.5), 3081/38. — Pronunţat: spi-o-. — PI.: spimălori, -oare. — Şi: şpionitqr, -oare adj, ~~ Spiona ~j~ sui. -tor, SPIO&ĂTtlRA. s. f. (Învechit) Spionare (2). Cf. î. GOLESCU, C., POLIZU. — Pronunţat: spi-o-. — PL: spionâţuri. — Şi.: spio-nitfiră ş. f. polizu. — Spiona -f silf. -tură. SPIONI vb. IV v. spiona. ŞPIONIe ş. i (în vechi t^ rar) Spionare (2). Cf. lm, r-Promiîiţat: şpi-o-. Pi.: spionii. ~ .Spion ~f suf. -ic. SPION ÎT s. n. v. spionat. SPIONITÓR, -OÁI1E adj. v. splonător. SPIONITÚBA ş..l v. spionă tură. SPIONLÎC ş. n, (învechit, rar) Spionare (2). Căci Am început a crede că e vrun drac pă pămîni. Sluga de sţăpîn nu ştie, nici copiii înţeleg, Nevasta în spion-lîcuri. Toţi cum vor aşa alerg. pr. dram. 94. — Pronunţat: spi-o-. - Pl.: spipnlicur-L ~ Spion -f sui -llc. SPIPJ s. n. v. spiră1. ŞPIR? s. îi,, v. spirt1. SPIRÁI s. B. (Nav.) Deschidere in puntea unei nave, prevăzută cu geamuri apărate de grilaje, care ser-\eşte pentru luminarea şi aerisirea încăperilor de sub punte. Cf. cade, abc. mar. Se apropie de lumina geamului deschis la sptraiul careului, bart, e. 211, cf. scriu an D. Privea raza de soare care intra veselă pe apa ai. tijdoran, p. 54, cf. ltr2, bl, dm, dn3, m. d. INC., DîX. — Pi.: sp ir aiuri. ~ Şi: (rar) spirâliu s.n. ltr. — Din it. splvaglio. SPIBÁI,, -A adj.,, s. f. I. Adj. Care este in formă de spirală (2); in spirală (v. spirală 2 a), spiralat, (rar) spiralic, spiraliform. V. m e I c a t. Cf. i. golescu, c. Soarele se vede cinci mai sus, cind mai jos pe cer. . ., făctnd un cerc spiral, genilie, g. 8(5/21, cf. ar (1837), 261/28, valían, v. Vase spirale care sâ observ cază mai cu seamă împregiurul măduhăi. caiet, 67v/10. Dealul Spirea, nu sint după forma spirală, de unde... şa privaşi# cea mai frumoasă faţadă a capitalei, fu (1841), 2281/17. Ne silirăm o sută optzeci şi cinci de trepte... ce formează o scară spirală, codru-drăgu-şanu, c. 39. O ţeavă mai strimtă şi încolăcită in formă spirală, bhezoianu, a. .619/23. O invîrteşti cu degiţele dîndu-i o formă spirală, man, sanXt. 109/11, cf. sta-mati, d. Face ca nouă s-o.arele sâ ni se pară roiindu-se împregiurul pămintului, descriind neştc cercuri spirali. FONTANIN, C. 96/22, Cf. POLIZU, PROT. —- POP., N. D., ANTONEscu, d., barcianu, v. Embrionul curb sau spiral tntr^iin albumen, grecescu, fl. 16, cf. alexi, w. Brâţârile spirale terminate în capete de şerpi, pâr-van, g. 620, cf. cade. Este transportat cu ajutorul unor palete spirale, ioanovicj, tehn. 83, cf. scriban, d. Viaţa noastră se cam aseamănă cu virtejul urcuşurilor spirale, arghezi, l. 62. Fluturi colosali... Prin aer fac paşi spirali, călinescu, o. n, 111. în vrejul spaimei, ochi spiral de apă, Năprazriic joc de curbe, linii, m-a Prins de demult, v. rom. ianuarie, 1954, 156, cf. bl, dm, dn2. Liber cădeam prin clopotniţi... Limbă de clopot, scară spirală, românia literara, 1971, nr. 132, 3/3, ci m. d. enc., dex. 2. S. f. şi (învechit, rar) m. (Geom.) Curbă plană deschisă care se desfăşoară în jurul unui punct şau ax; p. ext. mişcare sau obiect care are această formă; (rar) sfredel (3), (învechit) spiră1 (Í). Cf. negulici, PROT. — POP., N. D.„ ANTONESCU, D., DDRF. Chipul zeului este poate cea mai frumoasă figură a în~ tregei spirale, xenopol, i. r. i, 99, ci alexi, w., şăineanij®. De o parte spirele carpatice, de alta cruci şi linii punctate, pârvan, g. 331, cf. iiesmeriţă, d., cade. S-a-ncălzit ca un cuptor de pline Numai cu spirala unui fum de pipă. minulescu, v. 122. Răsucea între degete o spirală de gelUitură cu miros... de brad. c. petrescu, î. ii, 183, Vintul îi flutură spirala de păr. teodoreanu, m. ii, 211. O veveriţă castanie săgetă in sus in jurul trunchiului, intr-o spirală care păru o fumeg cae. sadoveanu,' o. ix, 78, cf. scriban, d. Făcea cu mina o spirală excesivă, călinescu, b. i. 56. Se desfăşoară lungi eşarfe melodioase..., râ-sucindu-se în cercuri şi spirale, bogza, c. o. 164, cf. agrotehnica, i, 203. latâ-l iircînd, ca un răufăcător, pe o spirală de fier. vinea,. l. i, 262, cf. dl. Rămase . . . în vîrful spiralei înalte a scării, preda, i. 164, ci dm. Se strecură uşor... să nu fie văzut în spirala scării, barbu, ş. n. ii, 87. N-ar creşte nici cit spirala melcului, brad, o. 21, ci dn2, deb, m. d. enc., dex. (Ca termen de comparaţie) La găoacea întoarsă ca un spiral să află de-o parte o încreţitură. J. cihac, i. n. 224/23. Amîndouă stimele polarice ale stîlpului sint învîrtite ca o spirală, barasch, m. iii, 92/6. Ca o spirală sulfuroasă ţîşni vulcanul, anghel — iosif, c. m. ii, 124. F i g. Cîteua discuri îşi despletiră spiralele. anghel, pr. 40. Ne poartă pe toţi în spirala ascendentă a umanităţii, sadoveanu, o. xn, 206, îl opri pe spiralele somnului, vinea, l. ii, 316. Ce sugeră poetul dincolo de spiralele stilistice, constantinescu, s. iii, 8. Materia mişcată pe spirala Necontenitei perfecţionări. labis, p. 309. Unele civilizaţii situate mai sus decit noi pe spirala evoluţiei, românia literară, 1969, nr. 26, 23/3. Loc. adj. şi a d v. în spirală™ (care este) în formă de spirală (2); spiralat. Soarele... pare a descrie pe sfera cerească o curbă în spirală, cuprinsă intre cei doi tropici. drăghi-ceanu, c. 39. Prin fumul ţigaretei ce zboară in spirale... Văd eroi. alecsandpj, poezii. 5. Bucăţile de planete vor cădea în soare după o revolutiune în spirală. conta, o. f. 170. Sepale 4 — 5, petale numeroase în spirală şi treptat transformate în st amin e.. grecesc u? fl. 11. Opinci... legate cu sfori negre de lină de capră care ne înfăşurau în spirală pulpa, hogaş, dr. i, 1. Şoseaua curgea in spirală, ardeleanu, u. d. 173. S-a năpustit încleştat la volan pe un urcuş alpin, în spirală, c. petrescu, o. p. ii, 11. Flutur cu zborul tn spirală în jurul ispitei, g. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 173. Cu miinile ridicate in sus începu să se onduleze în spirală, călinescu, c. n. 192. Pr intr-un horn căptuşit cu o scară in spirală am ieşit pe bard. blaga, h. 110. în jurul unui anticiclón apar. . . vînturi în spirală, cisman, fiz. i, 554. începu -sâ ureerşe$rilq,:jrdci, în spirală, ce duceau spre laboratorul secţiei. preda, r. 165. Invitaţii coborau o scară în spirală, t. popovici, s. 313. Are o cochilie cakaroasă constituită dintr-un tub răsucit in spirală, geologia, 6§. Scări duble sau in spirală, . . .• grădini luxuriante cu statui şi fintîni arteziene.- cinema, 1968, lir. 10, 43. 4. Spec. Evoluţie normală de zbor în care aeronava descrie în spaţiu o curbă, asemănătoare cu spirala (2). Cf. ltr2. Spirala e folosită pentru pierderea sau luarea de înălţime deasupra unui punct. ib. (Prin analogie) Fumul albăstrui a ţigarei ce se rădica in spirale undulóse. dacia ut* 267/19. Focul arde. Fluturele de beteală şi jar... luminează crestcle, iu că în spirale spre cer. anghel, pr. 124. Musca... a - intrat într-o spirală de inuîrtire dementă împrejurul lui Coco. ar-ghezi, s. viii, 61, Zboară... Şi-n jurul meu coboară 109 2 SPIRALA - 1377 - SPIREMĂ- Făcîţid spirale pline Păuni, fazani, ninşoctre. cXlj-neşcu, q. ii, 75. Pe sus zburau albatroşi, descriind... spirale largi deasupra corăbiei. tudoran, p. 420. Frunze mari ce cădeau In spirale, blaga, h. 189, + S. n. (Regional; in forma şpiral) Trior (1) (Livezile — Drobeta Turnu Severin). Cf. lexic rpg. 57. — Pl.: spirali, -e. — Şi: (regional) şpiral ••i.-n. lb-xic reg. 57. — Din fr. spiral(e), gemi. Spira). SPIRALĂ vb. I. Intranz. (Rar; despre fumul de ţigară) A urca in spirale (v. s p i r a 1 ă 2). Cf. bul. kil. III, 186. — Prez. ind. pers. 3: spiraleezţt. — V. spirală. SPIRALÂT,.-Ă adj. Care este în formă de spirală (v. s p i r a 1 2); în spirală (v. s p i r a 1 2 a), spiral (1), (raj-) şpirsliCj spirali.forţn. V. m e l c* t. Cf. şcjwban.d. Eternul semn de întrebare... s.pirqlat .ca, iţn funj de ţigară, cocea, ş. ii, 383. Microb de forrţiq unui baş-tqnaş mobil, spiralat şau ondulat, enc. ark. v, 554, cf. dl, dm, pn8. Sîrrqă de aţei, arc spiralat cilindric. vîn. pesc. martie 1964, 8. Ca nişte spiralate cochilii tn culori... cuvintele ne invită să medităm, românia literară, 196.9, nr. 3, 4/2. O evoluţie spiralată, de lq id.ee la operă, de la miezul unei opere,. . la opusuri^ nenumărate’ in. eatf. al(e şi alte idei gţrmineqzft. coiît ti;mp. 1969, nr. 1 ÎŞI, 6/3. Gen de bqţteţii spiralate. IX med. ii, 571,. cf. DEX. — Pl.: spiralaţi, -ie. — V. spirala. gpmAWC, -Ă adj. (Rar) : Spiralat. (Adverbial) Ochiurile prin care circ.u.14 materialul.,. sint construite din slrmi, spiralic şi deschis, ionescu-muscel, fil. 224. — Spiral + şu,f. -ic. SPIRALIFORM, -A adj. (Rar) Spiralat. Qrnumentica bromului dacic e in cea mai mare parU şpiraliformă. pârvan, e. 4216, cf. DN2. — PI.: spiraliformi, -e. — Din spiral (după spiciform, spiniform). SPIRÂLIŢJ s. n. v. spirai. SPIRALIZĂ vb. I. Tra n z. (Complementul indică materiale metalice tubulare sau filiforme) A supune operaţiei de spiralizare. Filamentul dublu spiralizal se trece apoi de două ori prin cuptor, ltr2: + S p e c. (Complementul indică obiecte de podoabă) A lucra în formă de spirală (2). (Refl. pa s.). Brăţări, fi-bule, inele, peridantive, diademe, capete de cingători totul se spiralizează. pârvan, g. 324. — Prez. ind.: spirqlizez. — V. spirală. SPIRALIZĂRE s. n; (Tehn.) Operaţie de deformare a unui material filiform, tubuiar etc. in aşa fel incit axa lui longitudinală să ia forma de elice. Cf. i/rn2. După proprietăţile tehnologice ale materialului, spi-ralizarea 'se efectu.ează lă rece sau la cald. ib. — V. spiraliza. SPIRAiVT, -Ă adj. (Fon.; în sintagma) Consoană s pir antă (şi substantivat, f.) = consoană a cărei articulaţie comportă o îngustare a canalului fon,atpr astfel lucit se produce un zgoţnot de fricţiune; consoană constrictivă (v. coastricti v), consoană fricativă (v.iricativ). Spirantă atonă palatulă... fornţeqză aceeaşi idee cu spirqnta qtqnă guturală, piîiliţpide, p. 247, Cf. ALEXţ, W., şXlNE^NU2, RESMESMŢ&,. ţ.., Consonantele rostite cu o asemenea qpjuiură mieă se numesc... fricative sau spirante. puşcabiu, l. rt. i, 62. La spirante se constată. .. trei poziţii prin care trec organele articulaipqre In cursul pronunţării, iordan, stil. 53, cf. scriban, d., dl, dm, der, dn2, m. D. EfiîC., DEX, — Pl.: spirante. — Din fr. spirante. SPIRANXIZÁ vb. I. Refl. (Despre consoane) A suferi fenomenul de şpirantizare. — Prez. ind. pers. 3: şpirantizează. — De la spirant. SPIRAJV3ELZÁR3E s; f. (Eon;) îngustare a canalului fonator Jn timpul pronunţării unor consoane, astfel îneît se aude un zgomot de fricţiune. Aceste grafii qtestă şp.irqnii%qrea lui „b‘‘ In limba română, rosetti, i. l. r. i, 88. — V: ■ spirant iza. SPlRĂ1 ş. f. 1. (învechit) Spirală (v. ş p i r a 1 2). Cf. i. gólescu, c., valían, v. Spira ce se desemnează asupra acestui glqb nu este continuă, marian, f. 267/24^ cf. POLIZU, PROT.—POP., N. D., BARCIANU, V., ALEXţ, W., SCRIBAN, B. g. Pprţiune 4!ntr-p spirală (v. ş p i r a l 2) corespunzătoare unui unghi de 3.60,^ Un desen comanda Incor l§ci’-ea geometric# şi dimensiunea golului dintre spire¿ A«GHBZI, L. 212, Cf. DM, M. D. ENC., BIS*. 3. Conductor .electric subţire a cărui axă formează o linie curbă sau frlntă pracjtic închisă. Puterea Unui eleetrómügnet depinde de intensitatea curentului care eirculă tn firul înfăşurat şi de numărul épirelor. énc. tehn. I, 115. Să rămlnă înfăşurate pe tambur 4—5 spire. pkev. agcîb. 81. Am mărit sensibilitatea dispozitivului.. . prin înfăşurări de strmă de platină, cu spirele alipite.. SANiEJU^yici, r. 208. Dacă trecem prin spirală un.curent electric, spirele ş,e atrag reciproc, cişman, fiz. ii, 371. în spiră se poate stabili un curent electric. ltr2, cf. m. d. enc, + Fiecare buclă a spiralei care formează o bobină sau o înfăşurare electrică; p. g e n e r. orice buclă a unui material aşezat prin Înfăşoare pe un suport. Acest mod df bobinare se■ bazează pe- deplqşqrea repede, q firului... de la un capăt Ici celălalt al bobinei... pentru cq spirele depuse să formeze prin încrucişare margini solide, ionescu-mitscel, ţes. 76. Capacul tubului colector se invîrteşte.... de-punilxd panglica tn spire cu desfăşurarea neegqlă pentru ca materialul depus să nu se încurce, id. fil. 153, ef. dm, dn2, m. d. enc., dex. — Pl.; spire. — Şi: (învechit) spir (pl. spiruri) s; n. valían, v. — Din fr. spire. SPÎRĂ2 s. f. (învechit) Ceată. Ieşi veaste cătră miiaşul gloatcei, spirea că turburră-se lenişqlirrful iqlu. cod. vor.2 17v/l. Ce şi vesti cătră miiarul spirea că tót smeniise Ier[\xsá]limül: coresi, l. 104/20, cf. dhlr ii, 548. — .Pî.: spire. — Din ngr. anşlp*. SPIREÁ s. f. (Rot.) Floarea-mireşei (Spiraea van-houttei). Cf. der, m. d. énc. — Pronunţat: -re-a. — Pl.: spiree. — Din lat. Spiraea [vanhoutteij nijmela ştiinţific al plantei. SPIRÉaiA s. f. (Biol.) Reţea nucleară formată din fiţ-e de cromatiivă care se segmentează şi se condensează pentru a forma cromozomii. Cf. d. med. — Pl.: spireme. — Din fr. spiréme. 10943 S'RIRET ' - iiW — SPIRIT / ,1 SPÎIîETsn.v. spirit. vSPIBIIlAsl s. fti’V.' sperlljană. SPIRIDUŞ, -Ă subst. t. S. rn. şi (rar) î.'(în credinţele populare) Fiinţă supranaturală; închipuită sub forma unui drac mic (vioi şi pozş.ag),'.¡cjespre care se spune că ar fi in slujba vrăjitorilor şi a diavolului. V. d r ă c u ş o r. Cf. ştamaîţ, .p., . BA^ciAjN^ ey., fiipiji se lasă Ipate din joc, spirfiuşyl jjppcului. fizice,.;.,,,. , ^ ,\Ei stăpine, .... te-ai cam ‘cifrară la fala. creanga, p, 163. Din ouăle părăsite cări s'int foarte "'milUete,'se Zice că din fiecare iesă cile un ,,spirituş-SCWÎAÎN,'®. ii, 252, Cf. DDRF, ALEXI, W., ŞĂINEANU2, TDRG. Spiricluşul SOU WfritHSUl este im -dracuşar. . . sau -MtPuffiiTphre'ă "bces-tyşteJnitTiwietate -văzută • sfebvr&pâgt&v ritiŞM. Bl,; ^Cucoana Mărioara »¡parcă dffea- spir’id-uş-: gtcea fără.grgş. ,hcigaş, dr;.m,s\88; 'cf. «esMeivi b: ; enc., dex., h i, ii, iii, iv, ix, xi, xii, xiv. Dimone, spiriduş rău, Mergi la ursitorul, mey,. s jşodorescu, ţ>» Omul ăsta este cit‘‘iplfituş. ' jmajviân, v. 10.. Ap.iriţuşvl i' dql 'urior vrăjitori pe anumit U^p.^şEZ. i, 2’i§,. Zicea lum'eâ că are 'spiriduş. ]'icky.' qpiT. Ijş5,. Cu. iffigt 'de nucă'şi piiăe buhă se hrăneşte spirituşul^ .ŞE'jş...viii, 39, cf. xix, 89, i. cr. iii, 286. <£■ (Ca epitet, pus înaintea ■tercneriului calificat, dfe" căre se^lfeagă'piFin prep. ,-,d&‘)',-Sptridttşăde"fâtă si duce 'şi'-'tritiul’ă virieL.Qf. -pomi ,şăinean,u2}'«ESiiERiŢĂ, d. Cucoftita, Fţ.oş(i,.\şnb.f.ir; '■ '-4 ■ r ■" ■ ’ ■’ 3. |;S.-Â?.'; (Ottliţ.jpjHh Mold.) S^fc‘|e de ulîu care răpeşte găini :'-(Aici'pi(er riişus). Cf. sctlB^N, D.j bă-fcfe&eti, pX's. ÎS7.*£'C o ifi p' u s: (regiPriâi) spiriâuş^liţsă-Sărftor '•sau S£iHiuşnI«rjafduIul = ocliţul-boului .'ţ.Trd-glodgtes trSgtâdyfig) J Cf.’ băceScu, P.tâ‘.‘Î3l6. ' ’,4. S. ni/,('B,p,l.; .regjţţnîili îţi.formele ş.cluriduş, schi-l'iduş} .P.arpjân (1). ,lA,ntennaria. jîioicfi),it Cf„ PĂCALĂ, M. R. 15, BORZA, n! 20. , .... .. , . — Pl.: spiriduşi. — Şi:-(rar) spiriduşă s. f., spiritiiş, ((rjţgipjţal). jspirtiiş, ^păţătâş (dr. ix, .4.34), schilidâş, scilrlduţi, şplriEâi&ş (alr ii/I mn 17, 6 9^9/551) s. nu — Spirit -f- suf. -uş. Cf. lat. s p i ţ„ţ;ţu s. . , SPIRipCŞA s, f. v. spiriduş. .. âPIRIFÎtt ;s. xn-, (jCî.eol,) (La.’ pl.) ¡Gen de. rnoiflşte ip&ioppd?.ipş}'le ăl căror aparat branţial este.(fp(rmat d,jH- d6:tfă;.vâiye.' c|;''Su,’â'ş5ecidl îa-^două ^an;|yti;;|giraŢ lâife;- (şr?l4: sg:) mftiMcă''dih‘âtest ¿eh.' iftahtfpwCăe ating apogeul in această perioadă. . . dintre care amintim pe spirifer.-geologia, 68. Spirifeful este :etinoscut din silurian ptnă tn permian. der, cf. m. d. enc., dex. Pi!: '»ţririf&tl '■■■■ • . — Din fr. spiriferc. SPIRÎL s. iii!' (Bi6Î.) 'Niime generic dat uţlpr bacterii cu cprp rigid, în formă de spirală (2), prevâ'zut fcu un mănunchi de cili terminali. .Cf- cade, şnc. agr., Vb, t>M,' kED. Spitilii se găsesc tn apele 's'iaiăivare şi şinf ţn ‘genital sapro'fift ii:' b. enc., cf. DEX-."'“ ' ''!! ’ — PI.: spirili. — Din fr. spirille. •' SPIRÎNCE s. f. (Bot.; TrăWsilv:) Bătrîniş (Efig'eroh vantidé'ris'is'). Cf:;'bbnF,'‘brandîa, fl. ,:265,1 b.áScía'ñü, dflECESCU, FI,. 292, ALÉxi, W., tdrg, PANŢU,’t*L., CADE, BbitZA, D. 64.' ¡‘ ; — Pi.: ?. ^ Şii spifincefi (grecescú, fl. '2,02,'ţdrp, panţu, pl.,' tióRZA, b:'"¿4)i (ihvechitj sperince (ddrf, barcianu,5-"litexi; S.'f.- '' — Etimologia necunoscută. SPIRINCEÁ s. f. v. spirinec. ^ ■ ' SPÍRtT : s.‘hi (t. 1. (înveciiit) 'Aer ; 'ádieíe,; Piievma-iichi vine de ta pnevma., va să zică duh, cier, viiit ori spirit, amfilohie, g.'tv 28Y/17.' Aerul iiitră-'ttt inima cea stingă şi de acolo prin arterii ca ur,spirit viu se poartă prin cealealalte părţi, teodori, a. 70/15. Spirit ■WMfi.ide .fidetii-ae revărsa in aer.- lm.< .4,':. Siifla¥,e.’'-Cf. GQSTINESGV', ;J4H. i " J ■ ti, 2. ’(Chim.;' îţiv'eChÎtV Şi în Sihíagttiá! spîfit (Le; .!)în; fâite dtipâ fr.'ejprfi de o in) Spii-t de vní‘,''v. s J) 1 r t1 0). 6f." buBái-dí^eanu, leX.' IĂpşind ‘ alţ .cuvlnt se chiam.4 sfíifft de vin, cHemiciî’b burniţe' ălcohbl.’ÎNy. Viii. 6211.' :'De nu iasté In rpiişi fi'éoa 'ediirie de zahăr căred é dé lij}¿<í spre d făce sptriţi^ de ajuHs, e. . . ' tié-coace'r'că dés&f 'a strügtírjloi;. ib..’62y4', ’fcf. ,1.' boLEscy, É'pifüul. á'é vÍA¡ 'ftúmtt şi rachiüj 'sé fdeé díri'víh şi M 'féíarite poamei porMea, jS. ii, 194/26; cf. stamâti, HţV; ciHA’fc;. 1, ,2^0,’Lk. 4 Fernienţ! ÂceQŞiă 'Wi.aterie vajjâitbăre nu 'v'Spseaşie’licoarea''înd’i 'ţiaiiife pănă Au au născut spiriţii, cărora singuri îngăduie dih dospire. înv. vin. 62/14. De nu iasle ttl must' acea cliime de zahăr, carca e de lipsă spre a face spir.if.icde .ajuns, e... necoacerea destul a strugurilor, id. ib. 63/4. ţ' 3! ’(în idealiSrrhil obiectiviri opoiiţie' etf a t e-r i e ây Cpnştiinţă sáu’ídée pŞiectivă, ávínd P existenţă aiitpnpmă şl fttihâ subîfectul (a^ent\il)' i’s'tpriéi şi ciil-turii; (in idealismul subiectiv) element al ccnştiinţei individuale, fără condiţionare exterioară şi independent de subiect. Substanţa universală es.le numai spirit; iar 'fnătetnv Áu éste dectt • uhi dspe'ci séóuñSür şi neesenţial, conta1,1 ó. f. 3-92: Există o lume'' ideală-, transcendentă, lumea esenţelor puré şi 'ideale. , . omul a trăit in această lume ideală, unde: fil fl- fost numai spirit pur...GEţEiUŞA, SŢ. CR..„IJ, J.Ş3, :Cf. pEŞJJH^IŢĂ, D., cade, scriban, d. El ar deveni, asemeni spiritelor pure, o fiinţă surdă, oarbă şi-mută, f#ră nfei, 0 . dorinţă şi fără viaţă vie. călinescu, c. o. 117. Modelat şi el 0. ¡d¡ual¡islm,¡ijr¡ elen,, creştinismul popular¡zează* ,pină la .uţfi.rriiii ¡om dufţţisffiul spiriit—-materie,. b/í.lea, ş.' t. jţi, '$1, cf.,.ţji(,..Dţţ,l m. ţ>. enc.». .pix. ;;4 (íepl,) Forţă 'ţreaţp.are a.’iumü¿.u,duh, A plăsjnuiţ .şi pre om din ţerjnă şi^ţt ,suţlffţ in'fii din, ,şgirilul . '(fu!}ui). şi, raţiona-i-iţâie# /¡ţ.(i(.ei$pciunea) şa. cpRNEA,. E, ţ, 18il2p. .Atuhc'i ^0ţ$'ar,ipl'ţpi0uLiu,i Dumfiezeu Xfi-a întins ca un părinte préste uhip,er$ul. său. jSţON, poezii, .136/24, c.f. costinescu. Spiritul, care sufla peste ape tn zorile creafiunii, era mai dulce şi mai lin deCli adierile depărtatului nostru apus. hogaş, dr. i, 1(23: & .Sftntul spirit sau (învechit.,şi regional> spirit şfint—. una. din-¡alg' :iÎriiii{feţii ;^ţtvaier./'c^S?tihe; i'fin'tul "diiji (v. In numele.'. spiritului sint. MAG: IST. I, 60/9,-efi POLIZU, BARGÍAW, V;, .C.OSTINEŞCU, alr ii)®18i';Ai«-u/i'«rN- .94,- â'741. .Spirit ceresc, (sau bun, í/'ÍHi) = înger. hCî.'COstiiJEiscu, îjM. Spiritele cereşti din prima ceată a îngerilor, seyşrin, .ş. 46, cf. cade. Spirit necurat (sau rău, al răului, al intuneri-£UlUÍ, lmp,4il L o c. . v b. (învcchit, rar) A - ş i da sj1 Irit i: 1 = a muri1 II). Cf. baiicia-NU, "V.» ccsţinescu. 4 (în superstiţii) Sufletul (3), ,un,ui <}ş,-funct -: care ar reveni p.e./:găţnînt,, fie .sub Şniăţişşjţga anterioară morţii, fie ş^b aqţ;ea .fi îjfifj fjinţe ireale; apariţie, arătare, duli, fantomă, nălţică (1),. nălucire (1), spectru, stafie,, .strigoi, umbră, yţdpţî^, viziune, (tnveehiţgi popular) iiăluciţiiră,. (popular) iazuţ-p, mQT roi2 (1), (regional) arătanie, nâhoadă (1), nşeur.ăţenie (II 2), pater2 (?),. vedere, yidmă, zare. Cf. jy*. Flacăra lunxinei tremura ca ,suflată de-un .spirit nevăzut, pu-NESCU,,G. jP. 51, RES^IERXţŞ., D., ŞĂ,ţNE^pU,,',.p,,- U.,,£A.pE, scribam, VD. Era spiritul.lui Laiţib.e Scafa,,„cârc,..turburat dinj;epaosul său şiderfil, se ipio.rcea, îq:,nepqsare.q unei clipe, să-şi manifeste prezenţa, vinea,' l. i, 280. Nu pot să-mi închipui că a venit uţi spirit, o fanloipă, a intrat ndăpiea'în casa de fier ¡â fâbdratoruiui,. ba-RÂNgA,,i. ¿’O?, cf. dl, P'k’, ;m: d. ¿ke.', D£x. .*mi- toibgiâ popUlai-ă; Urnia'f!;‘cle' dete’rm'iti'ări fcarfe';kr;ftţă felul)' feaginâţS _fcar‘e âr^ Mul'/să ‘^ăz’eSşeă apele, pădurile^' corilpriie' etc.; •fluB, g"eriixi!" Am, ih.-fruntâi'uijăi'Lelc, Spiritele uraganelor, Gcniu'l fiilgţreUr. Heliade, o. i, .’348, tJneofi.Se înb'hinăti pieir'e' de-a dreptul către zeii Şi spiritele'‘ăpeldA isăsfcdflbfc', ÎI'R., i, 198. Punp'Ta Cqtt,' prin artă Ihi b'răjitqrca'şcă; o mâs-căraă'ă a spiritelor' aeîieh'e. vianv, l. y. '67. Eu'sfiit spiritul ' o.SîncurHor. Trăiesc iii '.ăltă Jirrhe' d'ecîf voi. laeiŞ, p. 171. , S'e jertfea uri Icir cdrefjifuise griul 'şi mincăşe spiritul ’griului, bariu', i*hiNC.' 66: ' '.4. (’^nat.,;'învechit,, rar) Nerv (2). Să adu/fă de Iq senzaţii şi se d.ău în mfnule spirituri'lor v(eţui(greşLi ca să să aducă prin ‘piijlqcire acestor.preşţipţiri ppvă-ţuitori. la negufitoric cnchefalului. yîu.sav, f.m, i, 78r,io. ■' . 5. (în opoziţie cu . m a,t e r i e 2, ,e x vi.s t e,®ţ<ă) Factor ideal al .existentei, ţ ou ştii n.ţă, e u g e-t, gin di re; p. cxţ. raţivuie-1 (1); p. r:.e s t,.r. inteligentă. Cf. HELIADE, o. ii, 3,46. *V.iaţa adevărată şc .întemeiază... in unirea materiei cu spiritul, al eului cu. lumea din afară., bălcescu, m. v. ,Ş.,Ce.a jfiai jrtică lucrare a spiritului i se parc mai. obositoare depit .cele mai mari osteneli triţpeşi.i. brez.oianv, a,. 49/,.1.8,- Timpul adevărat minunai in care trăim. a sfărimat toate lanţurile spiritului (a. 1848). PLţj i, 131. .Studiul himiei... nu ne-hrăneşte de teorii-ster pe, ... îmbogăţind spiritul nostru de un adevăr nou. marin, ,.pr, i, YI/27. Nişte vage presimţimente. ce vin cu îndărătnicie in spiritul meu . imi. zic că Sanuţq este lnamprat.\i,'k-zaresc.u, s. 38/14». Nenorocirea literqturei, pedantă •in coafai, pedantă în forme, pedantă ¡p ideiş .: îneacă şi omoară ,în ţările româneşti tdczv.oiţqrcq,-spiritului, şi a: închipuirii, rlsşo, s. 34. Una .din acele curioqse\£a-? prifii ale spirtului. o.mepesc.. calendar,-. (18,55)-, 22/1,9 Jstoriele, ■ ■ - pentru-a .fi. cţtlte cu. .spori pretind o întindere de, spiriij.o „aplecare, .o copsiantă ¿.de caţe-nu ş.ţnt , căfcpfyîii. cţ{ -_ tpÂţ mulţi., citilhi. ^A^|îi^*,'.PLţiT, ,XXÎ.I2/2^, f,f.; baraş’ch, i. n.! VI/.24. Văzii/d în, el dişpqzi-ţipni,.poetice.şi spiriţ,deştept, îl indemnq.Jă v,ie-la Iaşi ca. să-şi caute norocul, neqrvzzi, s, jt, ^şV.a rezervai parţea cea, mai :bună,. acjiij.iieq 'inteligţnfii, lucrarea spiritului. .g,hica,„,c. e. i, 65; Postelnicul-Al cheamă-:La dinsul ca sq-.i examineze ■spiritul. $ivinieii-genţa, fi.lîmon, o. 1,121. £.ecşte puţine criterie -fundamentale să pătrunzjă la noi-în spiritul acelor,a $ţ\şe azvîrlă cu prea ,-multă fi jffpliiaic, in. cea mai grea şdin laate ştiinţele,,’jîasl-eu, i. c. j, X-, cjf,.pAaciÂ^p,".Y,,/Spi: .riţele noastre'. le-am văzut slăbindi.pQLWTmţi'şv, o. 99. Avea iţ/i spirif pătrunşilor, lăclsieanu^' a. .¡21. E vorba . de idei abstracte 'cari cu .(haţ, naştere chiar in spiritul .nostru., conta, o. f. <38. Tu iici scutura praful de pe cărţile..,, lucrătorului cu spiritul.. G..P.86.. .Ideţa-4e justiţie, sentimentul .dţ piilă... . nu sînţ i.nnăscuCe’ sau ţel puţin '.spiri(uh\^«-ifia(i? caragi^e, ,f>. vii, 256.' N-âm_.fiîliifl .pqs cu yioiciunea spicituţui ei.jBRĂiLEANy, a. 6Í,'cf. REş'.\ţERiţX^ d. prin abstracte^şi - àezinteresme e tf/ţţ ’ rasa., ¡liii fcqnl, iar p^in.,spiritul olimpian e de rasa lui 'Goethe,. LpvifŒScy, c. ÿ?. 26.. Ceça c,e ar^ ónjuj ifí.a(niţ.'ii ip.ai.-..£fînt. .pe lurhè': .spirilyl, i.’bçtçz,’.^ i, 71. 'Ê'ev.(sti,a va trebui să ¡■$ç<$j;cisc;%'fiyfliai' ifoţţţ ¿pifüffç amorţite, .de minç.qre şi ,politicii 'prqastq aÍe, J)¡irghézilor, 'v^Âsţy, rţ.,, 81. ^Spi-ryùtïyi'riù şe aîăla subtil, şApo.VEAN.y.? o^ ..xi^. 39.2, .cţ'.^OTlBAN, 'p. /aí^ íhsiíSíriZe.' ,. . „.¡un spirit miurql çnrè-[/iqic.a piuli..peste gradul său de, cultură,, q . aţlincă cunohştere à o^meftilor, Oţetea,,T^.y, ,90. .Aria nu mai ppat^J^oncepuiă ca ó delccta/.ç^. spiritului,. ôçBjïSçy, /Sv;rM.'¡5l. ţgţoriianda (zj^^íú^/r/ui.^^ţfimenfist 0leţi^.fjiçàjipentru iniţiat¿ ăpţ^. fofpfii-l'Qa'riţ jpjţrii/fjţuţ, Q( 41- -S.pi'U1)^'WU ■exu- berant -inlfèi;edcà., 'rçalizarça dcèstci,tno{iuni.¡ ,RALpA, ş. t. jii,,^. îmi plăcea „puţ^ la.,îi)cerc,ar,e. tmpuLşi şpijţfyj.''.sţaijcu, :M...i. 60, Spiritului meu fii, lip.îndelung prilej de c,oñie.mp¡qr.c,,poRZA,''¿.. .o.. Í¿. ^{iTÿlarea marilor clçsici.'qi umanităţii este fin fapt .de qultură....... traducerea lor imbogg.gşte ^pirijul^,,consţanţiiîescu, s. iii, 14, cf. dl. Citi vreo zece minute, intr-o destindere a torpţiltti şi ' a’spitftiilüi:' VRÉtiA.,!'R- l21:8^”cf, tsi. Spiritul' nifiüitf d‘éctí'’d' etnănăiîe1 ă"rntiteriei ifçcüie •prin om şr'pj'unse la ó treaptă supremă, işţ. ţ-tT. ,r5m'. îi, ’703. Starea această‘ hpăreniS de nestfiiin.. . era de fapt o vè'gTie tnc'prdătă, i'ñienoürá a, spiîifuliii său veşnic irecz/'v.' Rb^r'dctórñb'rie 19p4, §,']$qzicâ esté ... ün act' ăl spirÎtului.-M 1W8, nr. 1, ; 10,’ eţ. m, d, ., ïfëk. *v> (Câ' epit’èt) Ţii câre uiţi Testie, s'pîrit făr-de' 'ştiinţă, Si>'iotdşţi că poţi oare..."ÂrătiridU-tc îri lume i)?eo figură a face? alj^a^$hescu,' m:‘ 268,- ‘y> F i g. ■'Sjrjlritul enciclopedic /dl norilor 'trţerge mhi departe. B'dfezA, C. o. 47/-<> "Preiehiă 'de ^pirit 'v, p.re-z e il ţ ă. Sărăcie ăe s'pirit v. sărăci e’jfíji Stare de s/irit v. Sţ are (i'II 1). ; • ‘- 6. (Cônéietizat; urrnàt de !fdiverSë'detei;minări calificative) Persbană cb'nşi’derâtă''sub raportul capacităţii salé intelectuale iatí din piiriçtjiil ijé vèdère al ínsü$irilór inórale; de‘:caracter 'etc. ‘À avut ¡fiorociţea .'. . să se ivcüstâ îri' strtu-i cîte uriul diri àcetè spitïle înùHé ' pé 'care Providenţa seâmănă ‘a "le trimite din timp 'spre a'face gloria, mag. ist. i, 187/7.''Bţi/>4 giu-decăta spiritplor'celoi- mai mâîj'ăi setqltiiui iliri tirmă, exefnpTuI ‘binelui 'cuvinc-'sè a alege 'aiemèïïéti. 'subiecte. âbistiAj'ţlut^ XX'Vi2/S. 'Lucrul nóu, héu¿iiat, aşteaptă totdeauna răutatea spiritelor htţ,ei. alecsaîiDri, "s. '38. Spiritele • erninihti. 's'tni tft mindrilçite. maïôrescû, critice, 70. AsCulf Uimit vertiginoasele jocuri ale acestui tmût'ïpirit.'' CAjeL¿faiAL¿, 6. ii i, 171...Aceăsfa e expresia tiriui spirit .mare. gherea,, st., cr.. îi, i25: Za-'molxis 'se vèdë deci că ii fosţ iin spirit superior..~x.jîNt>-PÓL, i.’K. î, 67. în toată ţară. Spirii.eţe rphipntice. . se 'cntUijqsmaseră' pèriiru p&eîdl Hebú'ñ. IóSSa, p. a. ii, 129: PTOpfièiqrùl fiiM';'i}Á sÿîrït'tírifflih, ţinea să facă düp&''cúÍTi vTçïa‘‘el. anÍÍI&L; pr?, ,82. ' Tñiflnise p milite’ciar% tin spirit înafffrài sï ïib'e'r': tÜ.^ i^cArAgialé1, c.:"24.''Avea repüttífia că. 't li'ñ s'p.ir'iLat re'AliÎâţffdr, că nü'\-ftj$etí''cu) rft^file-^è‘'dihi- ''àkj:iiiJ' .40. VpiëMhefàb; "j&î'è d uMi^irii 'ñfleiiv, ïr’e- zil uşor din visul lui p'âetic. viAi^y, il r:'i:'72.''Ët e iin spirit prea' filozofic. SíAÍeA, s. t. ,i; i>Ï. Mqièi 'e"un spirit iirperior. ’El 'şi-'ă 'pasit 'sălvafe'q'ln ïürnëà ïdèïi'ôr, ‘ri: Lô^reÉSc'y,' t;’ 9, ï). Gálatiioh e :ü’n eètet'subtil, ûh spirit Iwre'iC ţi un voluptos cizéícííto'r., d.e expresie, cón-STANTiÑÉsctí, s: in, 27,'cf. dl, P’sí.:'¿Vifí úh spirit ariti-conseToálor prin defini{ie.'^:ipti\iè 1969,''28, cf. dejc. :Spirit únlversat'(sáxi' enciclopedic) pefsoána care posedă cuhoştin'ţe (şi ':se'■tfiâ'nifestă)'!n‘ íoárte1 tiiiiíte domenii; Pe atunci érd “vremea“f?¡ ’nevoia)'spiritelor univer'sdlei.- Alecsaà'dti ■ face - politică, scoate ' 'reviêlé, culege literatură populară,’ e director ’de teatru. iîbrXi-LEANti, sp: ctu 156, cf. dl, dm, dex: 4. (La pl.) Societatea îţi întregul :ei, oanienii consideraţi ea purtători ai uţioriiidei;, ai unoriţreoeupări intelectuale retc.i, 10952 SPIRIT ~ 1380 ^ SPÎRIT spec. opinie publică, v. public (IX 2). Latinismul îneca spiritele; neologismul finea loc de talent, russo, s. 38. Atenţia publicului nu mai era îndreptată spre poezie; :q agitare stearpă preocupa toate spiritele. MAiOREScii, critice, 88. In starea de încordare în care se aflau spiritele... nu mai erau de-ajuns corespondenţele localizate după gazelele vieneze. cauagiale, o. i, 216. Irt Moldova, care nu' inspira aceleaşi 'îngrijiri revolufipnarc. . apăsarea spiritelor fu mai bllndă. ibşăileanu, sp. cri-. 17, cf. cade. Orice rezistenţă ar fi inutilă fajă de starea spiritelor prea încărcată, re-şreanu, R. ii, 186. Trebuia să se întoarcă tn ţară să liniştească spiritele, bacovia, o. 237. Rolul lui de ministru al propagandei e. . . să contribuie astfel la potolirea spiritelor, cocea, s. ii, 659. Spiritele .erau afî-ţate; umblam după afaceri şi serveam ţnteresele mişcării. sadoveanu, p. i, 135. La începutul secolului al XVI-lea, spiritele erau pregătite pentru apropiere şi schizmă. oţetea, b. 304. Dan Bogdan deveni odios tuturor tnlr-o epotă de mare surescitare a spiritelor. călinescu, b. i. 223. Presa, spiritele, opinia publică nu păreau atît de agitate, blaga, h. 147, cf; dl. Nu-i consult să afîţâm spiritele şi aşa destul de aţiţate, T. POPOVICI, S. 263, Cf. DM, DEX. 7. Inteligenţă şi fantezie, ingeniozitate, vioiciune şi umor în felul de a percepe sau de a exprima- ceva. Fqntes.ia: închipuire, puieare tnchipuitoare al [sic!] omului însemnează şi spiritul (duhul), gtndu, ideea. lf.on asachi, b. 103/8. Oclania era frumoasă .şi plină de spirit, ascultătoare pină- la însăţi a sa jertfire, fm (1844), 21sft/27, cf. sŢAMATi, d. De prisos a şti vro limbă La vizite şi la bal, Astăzi vorba se preschimbă, Prin a fufnului canal Cel ce suflă mai vîrios Arc spirit şi-i graţios, calendar (1.85.5), 175/6. Voi, cărora el şlia a vă da alîla s,pirft. n;egruZ:2;i, s. i, 335. Vezi dpmndşoru cela care tpaie le ştie, Căruia norbă, spirit, ti stă .în pălărie, tn chipul d-a o scoate. cu grafii -p/tef&r cuie? alexandrescu, m. 267. Poveştile populare. .. le spuneţi cp.... gu,s.t şi spirit, şion, p. 62.. Merge poesia mai departe..., putea să jnfli continuie cel puţin vro opt strofe cu aceeaşi. economie de. spirit. maioreşeu, C.r, i, 6,5. Epistola asta... e scrisă, cu. aşa de. puţin spirit şi n-aş vr.ga să fie judecată, agîrbiceanu, a. 262, cf. resmeriţ-ă, d., cade. Caton Theodorian rşu are spirit; comicul său nefiiţid verbal, nu izbuteşte In silueta uşofiră. lovineş,cu, c, iv, 33. AceZe discuţii tind neglijent către spirit, ironie şi humor, teodoreanu, m. iii, .123, cf. scriban, D. „Barba lui Ştefan cel Mare“, epmedie fără spirit. cXi4NEşeu, s. c. l. 103. Prin acelaşi jşimf de critică, InvAţat şă prindă specificul din lucruri, se explică şi o altă virtute franceză: spiritul, ... .ştiirila rlsului, rale^, s. t. iii, i36. E numai spirit, vervă şi fineţe, vinea, l. ii, 37. In scara asta am aţîla. spirit îţi clocot, că nu mai încape tn poem, în pagini. -yjjLPEŞ,cu, p. 8. Fac bani fiindcă am spirit. T iulie 1.96,8, 23. în locul spiritului franţuzesc ni se serveşte copjfls y,mo/iiljsee britanic, cinema, 1968, nr. 3, 6. L.osc. adj. De şp,irit = a) (despre oameni; şi, _cu spirit) spiriţyia.1 (5). Un am cu spirit îşi cercjeţa .pe un al său nepot, de curţnd spăşit din strâină-r iqţe. puşso, s.. 47.' Era un tţnăr de spirit, nesjruzzi, ş. i, 110, pf. jîAR.ţjiAţiu, v., lm. ggumeml era un om cu spirit. BOUNT.INEANU, o. ,43.4. E u,n om de spirit. maiorescu, cn. i, 30,3. l-ar face iriare plăcere să fie însotiiă de un Q,rn.de spirit. o. i, 125. N-Ctm avut o prea. bană părere despre qşa-zişii oameni de spirit. VETB®seu, u. -j». 148. Oamenii de spirit, ocolesc aceste dificultăţi. ciţ.iNîjs.cţj, s. 88. Omul de spirit trebuie să se rezume la adevăruri cunoscute. BAJUEA, Şi T. JII, 136, cf. Pi., DUJi M. p. £NQ., DEX. ; b.) (despre- cuvinte) care exprimă inteligenţă şi unior. Este iţi stqre a vă trăda. . ■ pentru clte o vorbă, de spirit, FiLiMiPN, o. i,.13S, Situaţii noi şi neaşteptate; pre-sărfite cu cuvinte de spirit care să le poată procura senz:a(ii pieanţe şi neaşteptate, in plr ir, 230, Cuvintele de spirit se iiitretăiau. eu paradaxele cele mai îndrăzneţe* ghcba, s; i,v&2; Totul se rezolvă tnlr-o anec- dotă sau un cuvînl de spirit, vianu, a. p. 70. Marea sa pasiune era să recolteze cuvintele de spirit ale oamenilor celebri, t. popovici, s. 171. Acea imperceptibilă superficialitate. .. care transformă, îrilr-o clipă, ciwihlul de spirit in calambur uşor. contemp. 1969, nr. 1165, 3/7. + (Livrcsc) Vorbă de duh; spec. glumă; anecdotă. Cf. resmeriţa, d., cade. Nu sint in stare de un simplu duel de spirite şi înţepături, camil petrescu, p. 128. Vorbesc o franţuzească liberă, caută să facă spirite. brăescu, o. a. i, 116. Olguta nu uitase spiritul pe socoteala ei. teodoreanu, m. r, 82. Tlnărul oaspe căpătase o vervă îndrăcită şi ne aducea ¡uimai în spirite şi calambururi. voic~ulescu, p, t, 3ll. In restul căr}ii sale autorul reproduce nenumărate spirite cazone, din care nu lipseşte pornografia. plr ii, 602, cf. scriban, d. Înainte de toate, ca un „spirit“ să fie bun, el trebuie■ să fie înţeles imediat, deodată, de cei cărora le e adresat, ralea, s. t. iii, 136, cf. dl, dm. Din cind în cind, cîleva spirite, trebuie să recunosc, bune. cinema, 1968, nr. 5, 21, cf. m. d. f.nc., dex. 8. (Cu determinări care arată felul, domeniul etc.) Apti.tudine, pricepere, simţ pentru ceva, specifice pentru tipul de inteligenţă al cuiva; pornire, manifestare, atitudine specifice pentru caracterul sau temperamentul cuiva., Ist spirit pătrunzător, îndreptat pe calea analitică conduce pre om la afla,rea adevărurilor şi a inltmplărilor mistuite. f,m (1846), 731 /12. Medicina d-acum depărtată fiind de speoulajiutii teoretice şi bazată asupra experienţei ş.i observafiu.nei naturei, spiritului ştiinţific, esact. barasch, i. 25/9. Nimic nu este mai pernicios decît acest spirit de concuistă. aris-tia, plut. LXXVIj/21. Cu spiritul său de observăciune ..., s-a puş să-şi aducă aminte de cele ce văzuse fă-cîndu-se. sion, p. 93. A fi bun ministru, se cade-a fi născuţ... S-ai spiritul de cîrmă: prin mare socotire Să-htîmpini orice rele. bolintineanu, o. 135. Facem cîleva observări in contra încercării unor autori. . . de a-şi ascuti spiritul lor critic, maiorescu, cr. ii, 206. Am abuzai, prin spirit de paradă şi de braoadură; de închipuit prestigiu, caragiale, o. vii, 554. Acel spirit de ordine. . . a fost una din puterile de căpetenie ale fecundei lui vieţi, vlahuţă, s. a. iii, 351. Risul lui e moral; el materializează spiritul critic' al autorului. bemetrescu, o. 176. Erau degeneraţi, fără de avînluri mai înalte şi fără spirei de inifiativă. sbif-ra, f. s. 67. De spiritul de independentă al noului venit se molipseau acum ceilalţi colegi de magistratură, bră-tescu-voineşti, p. 182, cf. pârvan, g. 232, resmeriţa, d., cade. Vom lupta pentru mai mult spirit de iniţiativă. tn plr ii, 480. Nimeni nu poate pretinde nimănui Să-nghită festivalul. . . Din spirit caritabil şi din filantropie, topîrceanu, o. a. i, 155. Mă enerva spiritul de speculă al tatei, camil petrescu, p. 199. Scar-lat dă dovadă de spirit întreprinzător, c. petrescu, I. n, 67. Se supunea orbeşte bunului-simţ şi spiritului praeiic. teodore'anu, m. iii, 399. Topîrceanu era al nostru prin suflet, spirit critic, discreţie, sadoveanu, o. xx, 210; Fetii mele ti lipseşte spiritul critic, arghezi, s. vii, 92. Trebuie să ai spirit de iniţiativă, călinescu, o. i, 55. Contemplaţia sa... nu e numai a cuiva care are spirit de observaţie, ci mai degrabă aceea a unui gindiiot. ralea, s. t; i, 51. Spiritul războinic trăieşte în oameiii. bpgza, a. î. 263. Aii-a transmis numai mtniil’e tui, spiritul lui de împotrivire, setea lui uriaşă de dreptate, ştajicu, m. i. 46, cf. dl. Ţăranul are prea mult spirit critic ca să îmbrăţişeze o cauză pierdută. t. popovici, ş. 198, cf. dm; Am un spirit de pătrundere îngrozitor, nu-i aşa? t august 1964, 52. Regăsim calităţile anterioare': informaţie temeinică, spirit de sinteză, claritate, contemp. 1966, nr. 1 019, 2/7. Se pune cit mai mult accent... pe spiritul receptiv şi inventiv al elevilor, gî' 1968, nr. 928j 3/1. Nu vreau s-o afirm din spirit polemic, m 1968, nr. 1, 13. Există... şi tendinţă di a practica o anumită modalitate numai dintr-un spirit şnpb de imitaţie, t decembrie 1968, 73. Spiritul de sacrificiu al părinţilor în favoarea copiilor 10952 SPIRT,T — 1381 - SPIRIT lor. cinema 1968, nr. 8, 70, cf. m. d. snc,, dex. (Prin analogie) Ziarele, cu spiritul lor aţiţălor,$i anarhic, nu străbăteau in casa asia. cocea, s. ii, 40-6. 9. (Cu determinări care arată felul, domeniul) Concepţie, principiu, părere care determină o anumită atitudine. Un spirit liberal se varsă in toată America. oenilie, g. 59/27. Sistemul soţial fiind sguduil ptnă In temeliile lui... spiritul proprietarilor şi-o schimbat direcţia, brezoianu, a. 360/7, cf. m. Singurul mijloc de a conjura relele... este de a deştepta tn români spiritul de asociaţiuni industriale, ghica, c. e. îi, 591. Putem constata spiritul de ocrotire. . . a intereselor comune. N. a. bogdan, c. m. 176. Simbotismul s-a confundat la început cu însuşi spiritul de tnnoire. lo-vinescu, c. vri, 6. Un spirit nou însufleţeşte astăzi uoinţa şi idealurile muncitoriniii. cocea, s. ii, 341. Călăuzit de spiritul de dreptate... sint nevoit să mă întorc. Sadoveanu, o. xix, 432. Ceea ce caracterizeazh pe scriitorii noştri din trecut... este spiritul tradiţionalist. puşcariu, l. r. i, 374. Venise numai diii spirit de disciplină familială, câlinescxj, s. 22. De pe urma lui a rămas mai mult un spirit, o directivă, dectto impunM-toare operă, constantinescu, s. iii, 201, cf. scîîsteia, 1969, m. 8 166. «$• Spirit de partid (sau partinic) = conştiinţă a apartenenţei politice la pajitMul, din care face pante cineva; acţiune sau maniiesitare în conformitate cu teoria şi ideologia praipr.i«lui partid. O interesantă ridicare a problemei xpwitulm partinic în filozofie, contemp. 1948, nr. 113, 4/1, cf. dm. Spiritul partinic şi simţul de răs-pwndere exercită o puternică influenţă asupra maselor, ai ex.68, nr. 9,31, 2/6; Spirit de clasă, = conştiinţa 9parienenţei la o anumită clasă socială. Nic-iodată spii'itul de -clasă nu s-a exercitai mai înverşunat. camil petrescu, in Pi» ii, 39,9. Treze tn .categoria celor dinlăuntru, adoptînd imediat toaiă mentalitatea şi impertinenţa şi, ca să zic aşa, spiritul de clasă. c. petrescu, î. i, 250, cf. dm. Spirit de partidă v. p a r t i d ă (2). Spirit de echipă (sau de grup, (te castă, de tabără etc.) = tendinţă de a acţiona conform cu principiile şi interesele unui grup relativ restsrins din care face parte. Cf. lm. Pricina care faele pe surtu-carii noştri să nu priceapă pe ţăran este... spiritul de castă, deosebirea de clase, gherea, st. or. H, 243. Mai toate publicaţiile actuale păcătuiesc printr-ua spirit de tabără, călinescu, in plr ii, 610. Scriitorii s-au grupat la un loc căuttnd sufragiile conducătorului şi alcătuind un sectar spirit de cenaclu, constantînescU, s. in, 152, cf. dm. In literatură nu există nici un fel de- spirit de- familie, v. i\om. iunie 1965, 21. Un nedezminţit şi statornic spirit de echipă l-a fndemnai să-i placă să simtă cotul vecinului, ib. ianuarie 1966, 173. Coeziunea sufletească, spiritul de echipă... iată atuu-rile cu care fotbaliştii noştri intră pe teren, scînteîa, 1969, nr. 8 213. A ştiut să creeze o atmosferă, un spirit de echipă, flacăra, 1969, nr. 5, 22. <> Loc. a ,d v. în (acest sau acelaşi) spirit = (tot) astfel; in (acest sau acelaşi) mod; ţinind seama de... In acest spirit a strins din cărţi tipărite, cele cinci volume, iorga, e. a. ir, 38. în acest spirit, imbinind literatura cu. „chestiunea socială“, „Viaţa românească“ aducea în lumea literelor noastre.. . scrisul unor poeţi şi prozatori. in ţ>LR ii, 654., In acest spirit, noiez, mai jm, Citev.a reflecţii personale, vianu, l. r. 10. Observaţii în acelaşi spirit se mai pot face şi azi. arghezi, b. 62. Preocuparea cronicarului era de a discuta în spirit exigent manifestările muzicale diri ţară. scîntkia, 1969, nr. 8178; Loc. prep. în spiritul cuiva (sau a ceva) = după concepţiile, principiile sau părerile cuiva sau după regulile a ceva. în spiritul -modei de azi, uniformitatea şi simetria denotă un gust ordinar, vla-huţă, s. a. iii, 11, cf. alexi, w. Educarea muncitorilor noştri sanitari în spiritul deontologiei, abc săn. 338. Ei fuseseră pedagogii în spiritul protocolului fâslanl. călinescu, o. i, 36. Se tratează acest proces [ehjmic] în şţpiritnl te.cir.iei lm. şaismelevigi:, r. 131. Regizorul a ¡torit să-şi situeze spectacolul hi spiritul poziţiei estetice, t decembrie 1964, 42. Creangă trebuia ş;ă acţioneze nu in spiritul unşi mecanice oarbe, ci ca un depozitar al tezaurului transmis de înaintaşi. v. rom. decembrie 19,64, 79. 10. Fond de idei, dfe sentimente etc. care constituie caracteristica, felul de a ii, de a se manifesta al unei persoane, al unei colectivităţi, al unei epoci etc. ; suflet. Daco-romanii au rămcti p&răsiţî tn a lor soartă, dar... na au perii din mijlocul lor spiritul naţional. calendar (1855), 22/19. t.imbele se fac ptln- vreme, prin scrieri büne, după rliidul şi spiritul naţionalităţilor. russo, s. 37. O asemenea instititţiune fiind contrarie spiritului românesc n-au putüt lua rădăcină tn ţară. ghica, c. e. i, 202. Cercetările cele mai înalte de filozofie abstractă sint fapta rajională a spiritului german şi englez, maiorescu, critice, 29; O relativă liniştire a spiritului public s-a constatat eu bucurie. cAiRAeiXLE, o. iiî, 208. -Spiritul publias- é veeinie- ptrs tn mişcare de-a mutate emoţionantă. vlahUţă, s, a-, ui, 11. In admirabila lui pdemă „Moattem lui Fulger“ ... se simte deja spiritul emiţrieseiuti. gherês, st. eft. iii, 127. Italia a pierdut pe unul din,cei mai de seamă scriitori ai ei, dar nu dintre aceia care reprezintă mai bine spiritul italian, iorga, p. a. ii, 10.0. E bine să, ne .gîndim. .. la starea de spir.il total schimbată a grecilor elenistici, pajrvan, o. 56, cf. rêsmerijX, d. tribu i* sâ ne grăbim .a ne pune şii în curentul spiritului modern din care au. ieşit acéte forme. în plr' i, 232. înăuntrul şcolii stăpînea un pronunţat spirit schille-rian. blaga, h. 49. Spiritul oltean manifestă un puternic gust pentru epopee, ralba, s. t. i, 9. Spiritul autohton işi recunoaşte tn el uri ctitor, constanţinesgu, s. ii, 13, cf. dl, dm. A asimilat cültum, dar nu şi spiritul progresist al veacului al XÎX-lea. românia literară, 1971, nr. 125, 19/2, cf. m. ,d. enc., dex. 11. Caracter particular sau element «specific, distinctiv; ceea ee constituie ■caTacterisfiea a- ceva. Spiritul dialectului daco-roman- cere iréeéraa lui „di“ tn „z‘‘. hasdeu, i. c. i, 272. Toate aeelff verbe se potrivesc întocmai cu spiritul limbii noastre. pSjîmppide,, p. 192. Nicăiri ansamblul, spiritul unei regiuni, unei privelişti. iorga, p. a. ii, 184. Pentru spiritul limbii e de notat prepunerea adjectivului faţă de substantive, pârvan, g. 260. Cuvîntul. nou îşi are rostul lui:-dacă e- în spiritul limbii, poporul îl acceptă, sadoveanu, o. xx, 245. Decalcurile ameninţau să falsifice spiritul .Limbii, puş-cariu, l. r. i, 384. Sint Insă creaţii proprii-, conforme, în general, cu spiritul limbii noastre, iordan, stil. 39. Poetul a renunţai cu-timpul la aceste forme., pe care le-a judecat, desigur, nepotrivite ou spiritul limbii noastre. vianu, s. 45, cf. dl, dm. Neologismele capătă o înfăţişare potrivită cu normele şi spiritul linibii noastre. contribuiţii, ii, 86, cf. m. D. enc., i>Ex. + Semnificaţie adincă, sens real, precis şi exact a ceva. Uh legiuitor cuvine-se a pătrunde toate spiritele acestei maxime, aristia, plut. LXXVIIIj/22. Rest-aiirînd litera, să restabilim şi spiritul teslulüù hasSeu, i. c. t, 20. Aexle legi prin cari se stabileşte o mai folositoare ordine materială tn biserica ortodoxă română sint intr-atit -depărtate di spiritul sîritelor canoane şi de- usùl secular ia păzit în ţările ortodome (a. 1865,)4 urigsriub, X, 368. Poporul caută spirit tot mai ptecis şi potrivit în limba sa. maiôresüu, critice, 1-35, cf, RisivteRiŢĂ, D., cade, scriban, D. Umaniştii au fost împinşi să pătrundă în fondul operei, să-i desprindă spiritul. oţetea, R. 215. Este oarecum dificil a vorbi, din teama de a nu simplifica prea mult caracietiztndu-i global spiritul, constantinescu, s, ii, 247, cf. dl, dm. Această subordonare programatică faţă de spiritul operei literare are In momentul de faţă o însemnătate principială pentru teatrul nostru, t mai 1968, 47, cf. m. d. enc., DÉX. II. (Lingv. ; in sintagmele) Spirit aspm gra- fic asemănător unei litere „c“ minuscule, folosit în 10952 SPÎftflflSM - 1.382 - spiritual scrierea greacă (deasupra • minusculei sau in stingă majusculei) pentru a arăta că sunetul ¡respectiv este aspirat. Spiritul ăsprn in lithb’a greacă tnlecuieşle nu pe arianul ,,h“, ci p#> ,fs“. 'Wasdeu, i.c. i-, 205, cf. L»,'■RESMEBJI'J'Xj D., C!ADEj’iP¥ŞeARIU, L. R> I, 102, SCRI-ban, D. Spiritul aspru, Care mia un suflu■ înaintea unora dintrq.upCQle la înpepuţiil cuvintelor, a foşi ţgiat de romanţ .pr^n „h“. GRA,yR,;N. i>. 50, cf. pL,,'pM, dkh, m. p.' £Np.? pşx. $.pir-if ''lfn ,(sau lent{ moale) ¿emp grafic aşeiijăţi.ăior ungi Mere ,',c*‘ minuspule întoarş.e1, folosit ip şgriprea greaţipa miţ'işla ypcalic^ a cuÂ^ii-ţiiî^^^^^şupra^^^iculM ,saii în ^Jtţnga. jcş4j.ijs-Quîşi), ^şpj-rij.'a arătiţ'lips.a aspiraţiei la' şyneţul ies- : pjept^yr-.ltipvcţihitţ,. rar) ' ş^p', şufletiv, v. s u f ler ţ. i y.,_. Cf., .lmV.resjîeriţÂ, p,;, cajşe, In^receşţe.spiniuJ . Un’Ţ- .yt-ă(â:-. 'tj\cepinţul eufiiniului. pÎşcarîu,..ţ.,'r.. 1, 104, Cf-,SQR.1BAN, D!Şt, PER, :M. 'p!^\cX, DEŞ*. Accentuat ;şi,: (regional),, ^ i 613/255;, 28Q, 283,.;333„ 335, 337, 339,:. 347,; 354, 385„ air ii/i ,hjn 94, .2,^41/250,,,284,.'Şp^-.iby. .MN .ilŞ- i.W spirite şi {iny&ali\tllspirjiurţ, *• ŞPÎRlîiŞM’ s/n. Gdtt&ţjţid şi 'practică- bazate' pe Credinţa'supersţiţiqaşă 14 sfitpii-avieţuirea Spinţeldr (3) fAprţild'r‘'‘iî''i'n posibilitatea VbWiunitiării 'cu 'fele"(¿rin ‘diydrse ^rtifeedee tfciiM)’. ‘!S-a‘ âpub’ât'de reh’acfia:iitiei ■none reviste, dar ''niai 'ales ke ''spiritism. 'M.XiOREsCy, oh. ni, 54; '«t. \v.",! şăineX-Kt;2, SesmeMiţŞ''6:, <}'&'de.:'Vtt tfMid'-'fee. î'î o serbdre de spi-rît'is'rtif bâtcovia, &. 92,; JcL staiBAN', t>. 'Stlive-siru iţi procură ■<#&•(f de mhgttŞ'şpir'itisip.'Şi hecrbmănci'e:' (fkii-AeScu, o. t; ’25*1.- Crţdea. :. In’ telepati'e'l iii’ spirittsrir. halea, 30, df; DL, i)M,; tiK2. I er'v’se'g'r'ă' ati 'fă- cut o şedinţă'-de spiritismr conte5îp. 'i195!6, nr. 483, 1/6. Impifi^za ^dinte ,4fi.y.spji:itisin,,,la fiar^ mă invita ţi pe nţirie., făceasă şe.¿nişte măsuţfi. de.şpirţtişju. BQjiÂţi-i^.^iTEiţ^iiĂ,, 1,970, .®r. 1-16, 17/1,- cf. ,M..'.iviţii;,, piix: ■ . . Din ir, spiritisnve. .. . -.u-.. . . . .. ,,k, SPHŞlTÎSTy sĂ adj., s. *n.-işiif..4;. SS, m. şi f,,Adept al spiritismutoi'.vi>.iPeMiie spiritist.- maîorescu, cr.. iii, 55.'..£>e .atumivtmeputul spiriUşlilvr in Iaşi, creanga, ■ As -142^ efi' BARCaAN®, AXJEXI, Wi-, ¡ŞĂINEAU^, .RESME- miţ'k, DiV'CADE; sqRiBAN, Di, 'Dl. - Unchiul Nicuiaie ei‘a spirilisif vorbea.. cu 'duhurile regilor’•şi- ale sfinţilor. t. Eopoviei,'SEi'564,v cf. d.m, dn*-, m.- ®. ¡enc:, bex. (Neobişnuit) «Spiritualist (2>. Noi modernii sintem ori spirUtştii'-'sri dtei. PBiLSUBEj p, 204. »• - ■ ¡Ş. Adj, Care aparţine spiritismul.?«; privitor la,,spi-ri,ţişBv. Pşriţfyle Ditfiu .. . . şi-a, comisipnat cărţi,spiri-liste.-.rcreangă,,, a, 141. CţQcefflri, filologice, şi-¡istorice, iexpefienfe.M-comu-niicăi;i .spiritiste. toate sinţ aţ;v .fg.olfi vigpare.vXmbrăf.işate. c>a,bapîale, q.. iii,, 170.. Faple de. ordine mai. imită, metafizice ş,i spiritiste, l-au atras i(i..,eereMl„(QÂ,■ phsuippipe, Pi..;29Cl, cf. barcianu,'şâi-îSEAîîij2,'.RgşMBBiŢĂ, :D., cade. Tainice legături, spiritiste pţi.,. ii,deş,ţiriigce omite. fe'.poxjEz, .b, 1» 34, Auzise nişte ,ppv4şti spiritiste, cu .:(luhuvi sare .se, Inţrupau. vţiASiy, jP. v.27.8, cf. fŞ.CRiBAN., ;p., dl, dm. Experienţele Ş.ak. .IST,. L1T. RPM. .11, ; 7ft3,„ Cf. DN8., M. D. ENC., DKX,. . , , .,.................................i ■ -■»-i PI.'şpiritîşti, -ste. ¡' " ■ "— Din fi'. Spiritiste. ! ‘ -1 . . : . , SPIRia.'<5S,, rOÂSĂ .adj; v. spiiituos, SPIRinÎSb adv. (iiidich modul de executare a unei compoziţii sau a unui grup de note muzicale) Cu forţă, cn: antren; yiivace. ,Cf. • anafonesc», h. ■ < (-^ pîh it*. spiritoso. , . SPIBITUAI., -Ă adj. 1. (în idealismul obiectiv sau subiectiv; In opoziţie cu material I 1) ,Care aparţine-spiritului (1 3); privitor la spirit; ideal, ima-ţşrial, nemateriul, (învechit, rar) spirituos (2). Cf. ţ, 106, negulici, „şpLizu, şeot. — pop., n. pi Î'Unţe materiale sint cele care se pot pipăi şi fiinţe spiriiirale sint acele care nu se pot' vedea, nici pipăi,. i. ioîÎes,cv,.3. c., 373/18, cf. antonescp, e., poş-tOiESPV. Fiinfft spirituală, sini sufletele noastre, lb, cf; BApciAN.ti, v. bateria nu'esle' decit uri aspect secundar... a pjibstanţei 'spirituale, conta, o. k. 392, Cf, AlJţXI, W., "SĂINEANU2, KEŞMERIŢĂ, D., CADE, sqSI-bân, D. Prgplema,vieţii sufleteşti subconştienle era re-h^să la.tnepu^niăţn mod egal ş( de psihologia spirilual-tgp.logică şi de .cea deţerminist-mecâifisiă, halea, s. T. li.'iO, cf. DL^ dm. Cpţisideră că la băza existenţei esle jâ realiipie spirituală de siii,e "stătătoare, der ii, ' 749, )ct; m. p'.''şnp.[? pipe. ^ Fi g, Kt sul ei nu izbucnea ca o ^şfirşilâ. caşcad$ a bucuriei, ci se desfăşura in tăcere că o revfirţare de lumină spirituală, vînea, l. i, “197. 2- (Inveţhiţ,, rar) C,$re se, referă la Respiraţie, la su-flarp, ,,Părţile, spirituali ale .pul,ţnqffilo'r,. lm.. Inshu-pyepfe,flfi muzică spirituali, ,iă, ii).. . 3...(Astăzi rar in ©ipoziţie cu laic) Bisericesc; du-.hovniceso.i;4Ş-au întocmit comisia ‘ .spirituală ¿stau, duhovnicească ale- căria , raporturi le privim ■ înaintea noastră, ar .^1829);- 1241/22... Ajutoarele’ spirituale..'. . ajutoarele religiei >şint de un mar.e.r.folps bolnavilor. KBterzfULEScu, ¡18/12. îi. dăm toată puterea. ... să indnepteze in'ţeata. ta toate cele ce va cunoaşte de îndreptat in lucrunile Spii'Ufiale. . ., după porunca lui ■Bumvţezeu. mag, ist. i, 58/4, S-au mărginit.in singură :comp.etchţa canonică,şi privigherea spirituală (a. .1B53). .URiGARitL, vii’,. 119, cf. -stamati, D. Arendatorii .egumeni. , .1 părăStau’-cu cea mai mare nepăsare . interesele spirituale. ■-ale ■ monaslirilor şi trebuinţelor > -cultului .(a: U85l5)...®RiCAB«;L, iv, 440/.8, A ^efuzat tributul ce e dator ,'Persiei pentru navigarea in . golf şi -a:,declarat ,sultanului, că-hiecunoaşte .ca unicul său. şef. spirituel şi temponel ,(mirenesc). timpul'..(185,6), nr. 3, 2/6., Ac-ţiumoi-.preafericiţilor- paţriai'cluiUeumenici, . ins-au< mărginit la. p benedicţiune. spirituală ,(a. 1865), lricarhjl, ,XV 379, cf, BARON ZI, I. L. I, 213, KESMER1ŢĂ, D., .CADE. Kisericanomâneaseă trăia in,vasalit.atea unei patriarhii străine, .de care inebizia obligatoriu să ţină seamă in problemele spirituale■ întortocheate, abghezi, b. 31, cf. .dl, PM, Mofi; enc., pex. Putere spirituală == suveranitate a bisericii in probleme duhovniceşti,., .Poterea spirţtuală şe ,opurie polerei mundane.. ¡lm. puterea ,spi-ritualăi a bisericii fi faarjjţ d.lf.ejilă de puterea temporală. ŞjXiN^AN'P2, ,cf. scRipAN., D. Deliciul de.puteie spirituală, pbp. (PÎ^N.1R. .p. jţ. 3-98. (Rar) Concert spiritual = concert (public^ ţn cş’e se execiită p.iesp muzicale cu caracter religios1. Cf. cade. ^ (învechit; substantivat, m.) DtfhpVhic; (âstazî’mai ale^ in biserica catolică) ■preot’însărciilat' du îndrumarea şi supr'avegherea elevilor uhlii seminar teologic.. [DoctOful] trebuie'să fie •şi 'ea ‘Un-'spiritual'"('duhâvWSf') rfei‘iflclti-se de lt-i vădi \paiimite -bolnavului sâii. cornîa, e. 'i, 187724.“ Ctnd -ar cateta â şi •face pe »spiritualul, oare ,¡spovedeşte“ pe oameni, luam Considera de spion, bariţiu, - a. i, 196, iCf. BESMERrţiĂj Dv, SCRIBAN, P., M. D. ENC., DEX-14: (îh opoziţie cu măţerial 1, 2) Care aparţine minţii, psihicului etc..sau, p. est., culturiiţ -care se referă la rtiint’6,' piîhic e1sc. sau, p. cSx't., la cultură; (rar) spiritualist (4). Balnăvindu-se trupul cu care este unită activitatea, spirituală, pătimeşte şi aceasta din urmă. ApuiNE:}', m.- 9yi7. Pentru cultura spirituală .stfflf. nfi;(falr(f, -v. 2, Pilit arh... vorbeşte adeseori de. părintele.său, de bunele lui calităţi spirituale şi de.inima lui. ajîis-tia, .plîjt. XLVa/22, ct. prot. — jppp.-,, N., i): Spiritul nationaX.al unei limbi stă mai ales in puterea, spirituală a acestei limbi, in înţelesul specific:al cuvintelor ei. MAiOKEseu, ck. ii, ,281. Iţi mulţumesc de .grija, bună ce-mi .porţi in prwinfq. hj-anei.- spirituale, carashale, o. ,vii, >82. Unele .speculaţii filozofia? •... ar fi, avut cu totul altă inriu.rirţ, asupia,uieţ.ei spirituale,, a acelei societăţi. ghebbA:, şt., cp. iy (J&. Ar. trebui.,şă ,fie sfătuitorii,., ,■ poporului, ajulînd .dezvoltarea.,puterilor spirituale, şi morale .ale întregii-ţărănimi- In;plr i:i, -Ăl, Înfăţişări, .ale cyjfiţrii, şj/irituale. getice. ..pârvan, g, 1ŞŞ, .Cf. ŞES!«ERIŢĂ, ¡D,;,. CADE. A ; ÎFip.eput. ţU. imitaţii., imiltndinsă. ce se potrivea cu nevoil,e nqastr.e, sptiţitjiale. în pjji $44. .4Pftndoi aveau dimensiunea şi'j;angul spirituql'-.de .majuscule.,,în literele româneşti. ,*eodo-rkanu, m. u.,'35. yiqţa lui artistică, formaţia lui spirituală s^au dezvqlţqţyjri. legătură ,gu acqşt. qraş. al bunei tradiţii, sadoveanu,, o,, xx, 2.00. Ele.. ., ne-ar îndreptăţi să vorbim de.i-o^inrîurire spirituală ¿qţţ-e pqpQqrţile sud-est.eurqp>efie.. F^şş,^RXV, ^l%.\C.q ţ,qaţ,e,,cla- sificfâ.ile din domeniul activităţii şpiritu,ale eşţş.¡şi, ,a-ceasla;.qproţimaţijj.ă. .iordan, ţ. 314,. fi$sprţx pqţiţta noastră ; jirească. in iqpogr,ajiaiispir{tu.a,lă..q^.fiuropei îmi e.. . lesne să scriu. în plr ii, 622. Iubita fia atare e imaterială, rostul ei e de a converli energiile spirituale ale omului, călinescu, b. i. 174. ‘Descoperea. .'. respectul şi admirafia publică pe'fflVu^r&pfczentctntii culturii spirituale a na(iunii. vianu, l. u. 8. Această pricină ni se phre însăşi structura ¿¡MfitUală tă epecii. blaga, z. 321. Ca prim punct figur-ează-iercetaria iţielii materiale şi spirituale tn perioada de•■•stăpînire romană. coNTjEMP. .1056), nr. ,483,, 1/1,. I\$i;ifiirea.r ... va fi o sţare dp armonie, şi tcp./iţqrd;iţ. universală,, de, bu,-curţe spirityială continuă, de inocenţă, Şi X.nţelepciun,e. • h.- LO.vjNpscu, ..t., 255,. Elogiul :ş<}sti;u. merge şponţgţi spr.e ceeq.ce eşte dimensional în şiructur a spirituală,p lui Hasdeu. constanţinesgu, ş>. iii,, 1,1.8,; cf. Dl,, pm. Veacuri lungi şi- negre qu, fost dispreţuite comorile sp.irituale ale, aceştui popor. v.. rom. februarie. 1963, 3.. Caută să demonstreze că Uăieşc q viţită spirituală bogată, ţ . decpjpbris 19.64, 44. Să■ accelereze,, progresul material şi spjrituai al 'societăţii noastre. G;î 1.968, nr.. 931, 1./3. in epocanoxistrq circulaţia de bunuri spirituale ş-a .intensificat, iţţ 1.9.68, nj\ 1,,,6. l(i aceşti ani, poporul ¿nostru... şi-a ridicqţ considerabil nivelşl.de trqi material, şi spirituali; scînteîa, 1969, nr. 8 216. Un singur lucrii. n-av.em U\că :, suficienţă şi cutezătoare mobilitate . spiriţuqţâ in sqdiiea ,qr.i răsădireq . ideilor noi, QiNEŞfA,, 196.9,. ,pr. 5, 37, enc., Dţşc, .‘y (Adverbial) A ţr.ăţ depai-te ele.ţine, a ţrsăi făr# affloţul ţău este a vegeta, a peri spiritual, lă, zăresc u-, s. §6/16. bqmenii.se fac frumoşi spiritual, adică,.,in virtutea: vibraţiei Îpr-. ideologice, c.ĂiaNESc,u, .c. p. 290;, Qqmenii ar trebui..să urce difl efşd in cind sus. ,,..măcqr..fiziceşte, dfţcă ţtu spiritual, ¡jweda, r. 28X,. Natura este umanizată,. spiritual jfmqnizată, în sensul pe care |Di încercat să-l determinăm ca modern, românia literara, 1968, nr. 3, 12/1, ^Cinematograful coboară tot mai mult din Oiimp printre oameni, eăutîndu-şi spiritual calitatea, calitatea superioară a responsabilităţii, cinema, 1968, nr. 1, 20. 5. (Despre oameni) Care are spirit (7); de spirit (v. spiri t 7), (învechit) spintios (6), spifituos (3). S puneţi-mi drept, domnilor,, bărbaţi ai femeilor .spiri-tuele,... nu e aşa că ele poartă .pantaloni?;.:helu.de, d. j. 9/21, cf. i. golescu, c. Abelard. . ., un spiritual călugăr de ordinul benediclinilor, vrednr de însămnat pentru învăţătura şi pentru viaţa lsg.,rQ.m?ntic&i ţ.\ŞAPHI> L. 10a/21, cf. POLÎZU,:NEGULICI.,.qPSTINESCU, LM ‘.‘Văzui pe toţi amicii şi cunoştinţele mele, între alţii'pe spiri-loalul'-istoric M. /¿Qgâ/mciam^'EOLiNTiNEANU, ¿. 277. Cu orice preţ spiritualul autor vroieşte -să he aducă , lacrimi in ofíh.i, b^qalbaş^, s, a. i; .2r22j ,pf. sajneívnu2. Spirituala doamnă Craven din aristocraţia înaltă a Angliei vine la noi, iorc^a, ,e. i,-i,. 217^ FpniţzisJici<-.ero-nică v¡eseiq întreţinută ...de cei mai spirifu,q.U scriitori ,ai vremii.- in, plr, ii; 313. Qj ¡fiţi.,«(.•,/( ,s pir Huni şi demonicnu poti.fi decU .rjdicqţ, înghesuit -}nţr-o trăsură închiriată, ibrâileanV!,. A- 4¿, ctv iflSSMERiŢĂ, d», cade. Conta în lume ca un. spiritual ,şi făcea figură onorabilă,, rebreanu,, r. <■%, 187-, Pentru că e spiritual îşi permite, orice, ca^iil PEa-RţşGj;, p. 121> Românii sint veseli prin natura.ţqr.şi exţrepi,de,.s.pi-rituqli,, c£Cea,: s. ii, 21?- Încearcă .să taci şi şă ,asculţi, fără ¡şă fii .curtenitor ş:i> spiritual, îepdqreanv, c,¿> b-199» Ce.q mOii spirituală ^femeie din . Ardeal,. })&$,. v-,314. Maxima este,un fruct al .conversaţiei Mtre oameni spO.ituali şi comunicativi.vi^Uj. a,, ,v,i. 95. Am văzut ,o mui{ime de oameni, pa fteţi in toate pe socoteala fiărpr a nu.şe putea. înjgheba nici ,q yponegrir.e .. ■. fiindcă, erau spirituali,ralea,,.ş,,,ţv V.;59,:)Cf?, yi-nea, i,..>i,.27,: dl. Ñú- sîţit ,.eu ,spirituală,?,,,¡Nu, sint eu .. interesantă? ţnEDţţ- r',,444, «f. r, 'idealulr s4u ,e femeia, fină, cultă, Spirituală, ist. lit. rom. ii,1 332. Ion Mânu, delicat şi spiritual,... a fost, la rţndu-i, prea puţin solicitat de cinematograf, cinema, 1968, nr. 6, 11, cf. m. d. enc., d^x:'^1 (Substantivat, n.) Timp şi materie sint in corelaţie; şpiriiuq.lult are alt c’tââcter. Sá^oVeání;, 'b. • x»;'li!5Ó. ■ápírifudlúl‘’esÍé'.. . gknetié 'de MM?&i'âociWă pentru că omiil înmiişi."., éste inifia'l'ţi necesar o frihţă socială. tONÍEMk‘î97<î,' rir. 1225, 9/3.' VA -fe'- ’rţtis'te - poet 'înseairihă,. .'ă'fi dăruit CWo hütiiráirt'cark's'piriiüáhiíséitie.ntíftc'á’ cu ndttír'alúí. românia literîM',’ ' 1970V nr. 76,‘ ¿t7‘4. -sj. (Despre 'manifestări alé’ oanie'ñiíor) Care!' d'efidtă spirit p-. ext. raîiiiâţ2i(2)'í'(ldí?sijré ñguriié 'óámeniítii^í’care ál-é trăsături firié; cüré denótá inteSgferiţ'ă şi o bdgâ’tâ Viaţă''Tăâhtrită'V'^învechit) spiiituos (3). Avea ‘o - figură spirituală şi’ plăiută: negiíüzzí, s. ii, '1'57,: cf. costinescú, lm. In celé Mai multe Case jocul cărţilor ţine locul conversaţiei spirituale. BOL'iNTikEA'&'iV o. '288, cf. şăineanu2. Făcea gliime măi mult ort mai pufin spirituale, ¿pârvan, g. 43, cf. » resmeriţa, »./ câ^de. Alt rî-s zgomotos, amuzaţi de1 acest 'ajeC^- spiritual -care .mi s-a -părut stupid, camil . ţetrescu, 1 u. N. 29v Eră b •replică la versurile spirituale-, ale lui. A. Mirea. SADb-WANO) «. xx, 200. Mi sul nestinjenit ii conferea un aer spiritual. călinescu, s. 22. Discursul’lui- Janotus' este una din cele mai spirituale satire- ale frazeologiei scolastice. vianu, s.-. 137. Prin finejea lor, par cuvinte dintr-o conversaţie • spirituală, blaga, z. 317, ci., di,. Căută la repezealăt.ceva spiritual-şi tăios.- r. p'opoviai, s. 107, cf. dm. Din acelaşi' moment, datează şi fragmentul autobiografic foqrţe- spiritual, ist. liţ. rom. ii, .429. Ar puteq, fi sarea, .păminluini ■,, ■ aceşti oamgni amuzanţi cu bgnaurM'e ,ţor spirituale, ciNg.iiia, 1.Ş68, nr. 6, 9. Scrise cu o deosebită măiestrie, dinamice, spirituale, spumoase, comediile Restauraţiei înfăţişează cu umor.. . un mediu social, t sepţ^mbri.e i’9.6,8, 10. ^ (Adverbial) . Domnul ’ miţrifalru a : povestii', piu şi spiritual această întîmplare de ăerriult. sádoVéanü, P. XIX, 343; cf. SáRÍBATÍ, D., ŞĂINEANU2.1 — Pronunţat: -tu-al. — Pl.: S‘s>pî)-ituai'i, -e. — Şi: (învechit) splrltiiél, -ă adj. . . , ,— Din lat. spirîtuallş, ît. siiirituale, fr. ^piyiţiiel. , SPUUTUALICÎŞXK adv. (în opoziţie cu m a t e-r i á 1 i c e j ţ e) 1., Dii^puncţ ,de vedere, şpiritlia} (1). Cf. DL, DM, M. D. EN®.*' t>^.‘ . , ' .2. Din,.punct de veder.e spiritual (4);,,(rar) psiliica-mente, spirituataente. Eminese.u ,$1 ngstru..,mcri spiritualiceşte la 33 ani, v. rom. jnoiembrie 1953, 326, of. di., dm, sp<5 ii, 145. Consideră că trebuie să ţe dezbraci de toate aparenţele, că,, trebuie să fămu, şpiriiuaficeşţe vorbind, în faţa rn&fţ,. nud. ^^^pmânia literar^, Í8r¡i, nr. 13^2, 17/1, cf• d. ŞHQ-, PEX- Pronunţat: -tu-a-.. , — Spiritual -f suf. -iceşte. J0958 SPIRÎTÜAI.ISA-'ÎTtJNIÏ - 1384 — SPIRITUALIZARE SBffîlÎ'UALlMAŢIÎJ-lVE s. 1 V. splrituâlizdţie. SPIRITUALISM s. n. (în opoziţie cu materiali srti 1) GoncSpţ-ie' care afirmă că spiritul (I $), viaţa spirituală; (4) a ortiului constituie o realitate de sirae stătătoal'e;' independentă de materie Sau că spiritul este baza Întregii realităţi. V.' idealism, realism (1). ’Cf; Í-. ffSlifiSOU, O., fÎEGULIOI, PROT.--------POP., N. D., ciDS'íiNEséú. Spiritualisinal stă în opoziţie ,.cu. materiali-stim/vLM. Sei&Uing:.. Peprezenteaiă punctai eitlmindM tíl spiritualismului germani, conta, o. f. 184.- Acesta ţ expresia eelúi mai înalt spiritualism, celui rfiúi fntire triumf al spiritului asupra 'eăfrnei. gherîeja-, st. an. ii, 126, cf. ddkf, albxí, w., şĂ«toANt)2, RfesSuERiţ-'Ă, i>., ’cade. Spiritualismul créftiñ era încă tendinţa dommaMă. vianu, i¡. u. ‘33, cf; dl, dm, un2. A fost... reprezentantul tipie al acelui spiritualism eclectic. varl-aam-^ sMJ&'vfe-Amj, 207, nr. 91, 9/3, cí. m. d. •én'g., dex. —‘Prdiiutiţât: -tü-á-. — Din fr. spirituali» ine. SPÍlliTÜALtST, -Ăadj., s. m. şi f. ,l,.Adj. (în opoziţie cu m a t¡e r i a 1 i ;ş i 2) Care^apşiţine spiritualismului; ¡privitor la -şpiritUaiisrş. íjf. i. golescü, ,g., gostinescu, im. Fíüiflfia materialistă ca şi cea spirţ-tu&liştă n-a şjiins Iacă la o explicaţiune mai satisfăcătoare a fenphénelgr sufleteşti, conta, o, f. 41, cf. IŞŞ, p.Baf, BÎiţjştiiŢĂ, ¿., q^ş. îmi declară.. . că -succeşiil lui ,ítóf|/ic, î/l CQfiştruire,a miei filozofii spiritualiste şi ,cresţine, pa fi:,. succesul meu .din a/un. gal^ction, o> gS3. XJn filozof spiritualist sau un panteist vqr vorbi ţLeşpre opera ei. ..vianu, p. 169. Totul Concura... şă reducá íá proporţii mai modeste... orgoliul concepţiei spiritualiste. halea, s. t. i, 52, cf. BL, DM, DN2, M. D. ENC,, DEX. *8. S. m. şi 4. (în-opoziţie cu m a t é r i a 1 i s t 1) Adept . al spiritualismuluij, (neobişnuit) spiritist ţ>). ,C1 MEBbUGI, prot. — pop., n. d., gostiinescu, lm. ■Nu face parte din .acele ipoteze neverificabile inveníate de spiritualişti. go{jta, o. f. 114, cf. ddhf, .alexi^w.:, şăineanu2, resmeriţă, d., cade, scriban, d. Berkelcy este .an idealist nominalist, un spiritualist ooluntar.ist ,#i un teist. viAîNU, p. 42. A extrúge dovada acţiunilor înalte-şi nobile din om... n-a reuşit -s-o facă, desigur, nici xel mai pur spiritualist, ralea, s. t. i, 54, ci. DL, DM, M. D„ ENG., DEX. 3. Adj. (Rar) Spirîttfal ¡(1). După despărţirea absolută a sufletului de trup ar vrea să ne dea imagini spiritualiste, lipsite de orice substrat- material. gheRéa, ST; or. H, 119. 4. Adj. (Rai) Spiritual (4). Poezia sa este nuitiai spiritualistă; g'fkdiil este pur exprimat, lntr-o adorare principială. Ş^nStantiNescu, s. i, Í8Í. — Pronunţat: -fu-a-, —PI,: spiritualişti, -sie. — Din fr. spiritualiste. SPIRITUALITATE s. f. (în opoz'iţie cu ra a t e r i a-litaté)1!. 'Car'á'fitérül- a Ceéiá ce éste spiritual (I); idealitate, imaterialitate. Cf. i. goleşcu, c., negulici, póiSzü, prot. — pcíp., *n. i). ‘Spir'ít'ddlitdteü se o'püne U ifíáVeYidlitdte. 'LM, cft'-^Sín’éaNü2, HesIheriţÂ, b;, cade, sgriban, D., dl, d'W, dn2. Se petrece un fenomen de mutaţie Sufletească, dé abatere de la matea- tf-ádi-ţiotial'ă a spirit&aiităţii religioase, românia literară, 1971., nr. 1-26, ’8/2, cf. m. d. enc., dex. 2. însuşire a ceea cé este spiritual (4); p. ext. ansaitrbM de itiéi şi de sentirtiefite care caracterizează o colectivitate, îii special un pdpor sâu o naţiune şi care se exprimă în Specificul culturii; viaţă spirHuál'á (4). De vrei să-i cunoşti spintirdHtatea [publicului], începi a număra... cîte şuierături, cîte momiţe, cîţi eucoşi de hlrtie, cîte castane... vi s-au îndreptat pe sţe-tiă.- ph>. drîam. 194. Izvoarele şi .postbilităfil Spiritualitate eare.dă sentimentul vieţii, gontemp. 19&9, nr; 1‘198, 3/2. Aceste însuşiri... reflectă, tn universalitatea acestui’ mare scriitor, Spiritualitatea Irlandei. V. RbM. iftaptife 1970, 90. Recenzia... se referă la spiritualttaiéa arhaică a pOpeiuîui român. rOm&nia feriËRARi, Ï970, nr. 93, 1/3, ci m. d. eng., dex. *$• Pi -g. El tôt cerceta odaia, spiritualitatea adăii, ... In captarea unui glnd. români-a literară, 1970, nr. 102, 17/3. — PrOnuiiţat: -tù-a-: — Din.fr. spiritualité. SPIRITUALIZA vbs il. T r a n z. 1. (Chim.; Învechit) ;A distila. Gf. I. GOLESCU, c., negmligi, anto-NESCf, D., PROT-, iPOP.ÿ N. D., Æ0ST3INESG.U, LM. 2> (în opoziţie cu rii-a t e r i a 1 i z a 1) A detaşa d% ceèa* de este material (l^'eaiporal, senzorial; a în-zëStïa cu spirit (7),-cu viaţă spirituală (4) ; a- da un ■feâràetér Spiritual (4). Prin pictură a colorai-o şi a spiritudllMt-'o..., pi’in rtmzieă i-a dat Maiestatea şi •Stibliriiùl. fm (1®46), 218*/9, cf. néôblici, rt»o¥. —pop., n. ANTÔNËSctr, D. Mulţi fllbzdţi caută a spiri- tu’dliză, 'preturii ălţii tiiid a materializa spiritul, lm, ■Cf. ALt&I,- W., BARCIA'NU, 'ŞĂINEANU2, CADE. Amorul •e'Spirittai&at şi redüS la o aspiraţie rfiiSlică. lovinescu, c. iV, iSl, cf. teodoréaNu, m. ii, 70, scriSan, d., dl, DM, dn2, M. d. ENC., dex. Refl. Tradiţia etnică ... -se 'eUbereâzâ şi se spiritualizează, in PLii ti, 352. Ca''mijloc Üè artă inlèlecluülizarea e legitimă; prin ea materialul Vr-iit se 'trarisfmmă şi se spiritualizează, lo-viNEScu, c.' vii, 17. Poezia misterioasă ă lucrurilor se spiritualizează tntr-'o atmosferă de o rară forţă poetică. vianu, Â. p. 268. + (în dicţionarele din-trecut; com-plerhèrittil indică cuvinte, texte) A da un liitéles ale-gbiite. Cf. şăineanu2, resmerIţă, d., sgriban, d. (Rar) À lîite'rpreţa Un pasaj din Vechiul Testament în aşa fel îftcît să apară ca un simbol al üntii faplt telatat de Noul Testament. Cf. cade. + (Rar; complementul indită clădiri) A da o notă de distincţie, de ¿leganţă, de rafinament. Palatul CEC..., elastic şi spiritualizat de Creştetul faţadei curb, se ridică de pe sol într-o levilăţie uşoară, de dans, a întregului monument, ar-GtHËZI, B. 93. — Pronunţat: -tu-a-. —Prez. ind.: spiritualizez. — Din fr. spiritualiser. SPIRITUALIZAbIL, -Ăiadj. (Rar) Care poate fi spi-ritualizaît (2). Cf. iordan, l. r. a. 169. — Proiî-uriţat: -tu-a-. —Pl.: spiritualizabili, -e. — Spirktiâliza + sUf. -bil. SPÎRITUALÎZARE s. f. Acţiunea de a (s e) s p i-ii'tuâliza şi rezultatul ei. 1. (învechit) Distilare. Cf. spiritualiza (1). Cf. COSTINESGU. 10965 SPIRITUALIZAT — 1385 — SPIROIDAL 2. (în opoziţie cu materializare 1) Detaşare de ceea ce este material, corporal, senzorial ; înzestrare ■ eu spirit (7), cu -viaţă spirituală (4); atribuire a unui caracter spiritual (4). Ci. spiritualiza (2). Cf. cqstinescu, lm. Spiritualizarea este in ciirs... de la începutul evoluţiei universului. în put ii, '487. Autohtonismul. .., întemeiat pe adevărurile vii ale poporului, coprinde în sine posibilitatea unei; transfigurări ţi spiritualizări, ib. 352. In loe de maierializhre, pretutindeni vom găsi... ■ acelaşi proces de abstractizare, de spiritualizare, de irealizare. lovinescu, c. x, 8, cf. pi;, dm. Susţinea că există popoare predestinate... să treacă prin focul unei spiritualizări, ca sa renască. ist. lit. rom. II, 701. în sfirşit... asistăm la o spiritualizare a jocului actoricesc, t iulie 1968, 11. Viaţa tnsăşi cere înfrumuseţare şi spiritualizate, sgînteia, 1/969, nr. 8 223, cf. m. d. enc., dex. -- Pronunţat: -ia-a-, — PI.: spiritualizări. — V. spiritualiza. \ SPpîUTUALIZÂT, - adj. ,1. (învechit) Distilat. Cf. I.M. , 2. Care a devenit spiritual (4); care şi-a adîncit conţinutul sufletesc, intelectual. Cf. spiritualiza (2). Cf. iMi Imaginile lui... Eminescu sini spiritualizate, gjkebea, st, cr. iii, 371. Sforţările nobile pentru .o umanitate spiritualizată cedează, şado-veaîju,; o- xix, 400. Femeile.... îşi aveau tipul lor ; spiritualizate, neîngrijite, pătimind de vicii înalte şi joase, blaga, h., 183. Se întîmplă alunei,.: o dramă mută, făcută numai dintr-un fel 4e mimică sufletească spiritualizată, ralea, ş. t. ii, 117, cf. dl, dm. Pe podiumul sălii de concert o firească şi spiritualizată iniţiere în. universal marilor valori ale muzicii, scîn-TKiA, 1969, nr. 8 201, cf. m. r>. enc., dex. »-^Pronunţat: -Iu-a-, —PI.: spiritualizaţi, -te. — V. spiritualiza. ’ SPIRITUALIZÂŢIE s/f. (învechit) Distilare (1). Cf. I. GOLESC«, C., TROt. — TOP.f N. COSTINBSCU. Spiritiialisaţiunea licorilor se faci prin destilaţiune. i!m. ' ■ ' ' ' — Pronunţat: -tn-ar. — Şi: spiritualSsaţiiiiie s.f. , — Din fr. spiritualisation. SPIRITUALMENTE adv. (Rar) Spiritualiceşte (2). Cit. HELIADE, în SPC II, 198, COŞTINESCU, 6HEŢIE, R. Mi, alexi, -w. Nu ştiu ce telespectator s-a considerat îmbogăţit spiritualmenle cu informaţia despre cutare interpret obscur, cinema, 1969, nr. -5, XI. — Pronunţat: -iu-o-, ' ‘ ^ Din it. spiritual,mente. SPIRITUEL, -Ă adj. v. .spiritual. . SPIBITUAS, -OASĂ adj. (învechit) 1. Spirtos (1). Cf. budai-deleanu, lex. Lucrarea cu carea substanţa cea spirituoasă se irage din vin se cheamă distilaţie, adică picurare, şi licoarea..... vinais. înv. vin. 86/3. Acest vin.... are o tărie, un miros şi un gust plăcut', este gras, des, foarte spirituos şi ameţitor, ajr (1832), 2682/20, cf.. polizu, , costinescu, axexi, w. (învechit, rar) VoUfiUCf. costinescu. 2. Spiritual (!}. „Azilul“, uri cuvîhl a cabalei israe-lilene, cel ¡maţ Bomboană spirtoasă = bomboană de mentă, v. mentă (2). Cf. dm, .dex. + (Substantivat, f. pl.) Băuturi alcoolice. Guvernul trecut oprise prin circularele oriinului său fabricarea unor asemenea spirtoase, pelimon, i. 275/7, cf. bar-cianu, v. De zece ani nu mai pun spirtoase în gură. caragiale, o. I, 201, cf. şăineanu2, RESMERIŢĂ, cade, scriban, d. E numit... în serviciul impozitelor asupra spirtoaselor, călinescu, s. c. l. 138. Nu mai vind spirtoase, h. lovinescu, t. 215, cf. dl, dm, ţţ. d. enc., dex. + P. ext. (Substantivat, f. la pi.) Fabrică de băuturi alcoolice. Tată-său a fost ani mulţi cinovnic la spirtoase, ghica, s. 518. ^ F i g. (Despre oameni) Inteligent. Ce-a făcut ea, spirtoasa, ce-a învlriit, că blana. . . a intrat în dulap. în s. c. l., 1974, 615. + F i g. (Despre oameni) „Al dracului“. Cf. iordan, l. r. a. 191. (învechit; despre substanţe, medicamente) Volatil. Pîntecele s-ar putea freca cu oarecare lucru spir-tuos. descr. aşez. 102/30. Pe dinafară folosesc frecăturile, unsorile spirtoase (volatile), cornea, e. i, 156/8. 3. (Prin nord-estul Olt. şi prin sud-estul Transilv.; despre unele lichide) Care are un gust înţepător, uşor acidulat. O pitrocim la săptămînă, la săptămînă, 4e .. . şasă, şapte ori, după cum vrem noi să iasă de spirtoasă zama. gl. olt. Zeama de varză este bum, spirtoasă. Com. din braşov. 4. (învechit şi regional, despre mirosuri) Pătrunzător şi înţepător. Ceapa, prazul şi usturoiul mă ne-ninează cu spirtosul duh. pann, ap. tdrg. Dormea... şi scotea un fum groş şi spirtoş din nările-i umflate. ap. id. ib. Ş. (învechit, rar) Esenţial; substanţial. Organele ... au putere a stoarce din hrană cele mai fine şi spirtoase părţi alcătuitoare, vasici, m. i, 188/22. 6. (învechit) Spiritual (Ş). Pe acel cer înstelat îşi găseşte locul şi fiecare din spirtuoasele lui „Opere tn prozăi£. odobescu, s. ii, 538, cf. ddrf. — Pl.: spirtoşi, -oase. —Şi: (Învechit) spirtuoş, -oasă, (regional) şpirtos, adj. — Spirt1 + suf. -os. SPIRTUÎ vb. IV. T r a n z. (Regional; complementul indică un cadavru) A conserva în spirt. Cf. ciau-şanu, v. 199. (Glumeţ) Aşa e bine! Vreau să mor spirtuit gata, să nu mai putrezesc, iovescu, n. 141, cf. sfc iv, 141. — Prez. ind.: spirtuiesc. — Spirt1 + suf. -ui. 1 • SPIRT UIĂLĂ. s. f. (Regional) .Conservare în spirt. Cf. spirt u i. Cf. ciauşanu, v. 199. — Pl.: spirtuieli. — Spîr.tiii suf. -eală. SPIRTUIT, ~Ă adj. (Regional) Conservat în spirt. Cf. ciauşanu, v. 199. — PL: şpirtuiţi, -te. — V. spirtui. SPIRTULÎŢ s. n. Diminutiv al lui spir t1. 1. (Rar) Cf. spirt1 (1). .Cf. polizu. 10992 SPIRTUOS- - 1388 - SPITALICES0* 3. (Familiar) Cf. spirt1 (2). — Pl.: spiriuleţe. — Spih1 4* sui. -uleţ. SriRTXJOS, -OĂSĂ adj. v. spirtos. SPIRTÎJŞ s. iu: v. spiridnş. SPITÂIU s. n. v. spital. SPITAL s. n., s. m. 1. S. n. (învechit; şi In sintagmele spital pentru săraci, spital de obşte) Instituţie filantropică in care erau primiţi bolnavii sau bătrînii lipsiţi ide resurse materiale pentru ingrijre şi tratament; (sens curent) instituţie medicală curativ-pro-filactică, in care sîrit ingrjiţi şi trataţi oamenii bolnavi, răniţi etc. şi unde se studiază boliie, p. e x t.; clădire' in care îşi are sediul âfcfeastă instituţie; personalul instituţiei; (învechit) bdlhiţă. Ceia ce-ş va trimite pre fiiu-său cel bolnav la şpitaW acela-ş va piarde putearea cea părinţască. prav. mold. 52t/15. într-a-c'esta chip să paţă şi fiiul cela ce va trimite pre tata-său in şpital'i. prav. 98. Şpitaluri tot fac întinsă şi de la Cotrocenila vale tot taie mărăcin[i],.. de fac cimpu limpede (a. 1790). iorga, s. d. viii, 111. Şaizeci de spiialioni (a. 1797). galei, m. phan. 255. Au fost acoperite cheltuielile... făcute pentru întreţinerea spitalelor militare (a. 1809). doc. ec. 83. Să se facă un spital pentru săraci, pentru bătrini şi pentru neputincioşi. 'jichindeal, v. 206/5. Spiialuri de obşie prin toate oraşele ca să nu mai vedem săracii zăcind pe bălegar i. pleşoianu, t. i, 137/23. Purta grija şi orin-iţuicila spitalurilor, ă podurilor, a cişmelelor sau a pajurilor, pisctjfesctj, o. 31/2. îndtliii cojnitet se va alcătui supt ptezidetiţia unui gheneral..., doftor al spitalurilor. pokonca div. 1/19. (învechit) Spital dă naştere == maternitate (2).,[Tă-băcăria] aduce o nesuferită pâiopre...’ şi spitalului' dă naştere (a. 1830). Şoc. ¿cT 735. Şpîţfil de psihiatrie (sau, familiar, de nebuni ori,, regional, şpitaru nebunilor, şpitala bolindă, işpitar de bolinzi, şpitai pentru ai nărozi) = oşpiciu (â). Era atunci intern intr-un« spital de nebuni, sadôveanu, o. xrx, 324. Şpitai pentru ai 'nărozi. àlr ii/i h 114/2. Şpitaru nebunilor, ib. h 114/29. Şpitale boUnde. ib. ii 114/47. $pilar de 6o~ linzi. ib. Îi 114/64. Işpitaiu nebunilor, ib. h 114/157. 4- Clădire special amenajată in care sînt îngrijite-animale bolnave.. Ţine animalul în spital., krf.zoianlv a. 571/10.’ pfniî un animal începe ,a fi trişt, grăbeşte-ie a-l strămuta în spitalul în care vei,..,, depune un. vas plin cu clorură de var. id. ib. 5i7/‘4. Lemnile întrebuinţate la spiialul vilelor... să se atdă* cvppşENCV, v. 11/2. ’ '■ ' 2. S. n. (Argotic) închisoare. 1 s-a făcut de spiţa? alas 1924, nr. 115, 5/4. 3. S. n. (Argotic) Palton. Cf. bul. fil. iv, 136,. iordan, stil. ,371. 4. S.m. (învechit, rar; in forma spiţaliu) Infirmier. Cf. polizu. ' ' — Pl. : spitale, (învechit) şpitaluri şi (4) spitali.. — Şi : (învechit şi regional) şpitâl, şpitâli s. n., (învechit) spitâlie (contribuţii, ii, 120) s. f,s spiţalWn ^ in.r ospităl, ospitâle (lm ii, 548), şpitâîiu (i:b , 622), spiţă-lin, (regional) spităin, ispitâi (alji «fi :h 113/157),. ¡spital, ispităllu, işpitâi, işpitâl, işpitâr, .şpitai s. şpitală s. f., şpitar s.,n. — Din ngr.’ c-KitâXi, germ. Spital, lat. hospitale, fr. hôpital. - Ispital, işpital, işpit,ar< magb. ispitii(y). SP1TALAGIOÂICĂ s.f. (învechit) Infirmieră. Cf. polizu. Nu cumva eşti dumneata baba lana, spiiala-gioaica ? filimon, o. i, 266, cf. tdrg, cade,, bchipam, D., DI., DM. — Pl. ; spilalagioaice. — Şi.: spitalgioâieă s. f. po-. lizu. — Spitalagiu + sui. -oaică. SPITALAGÎU s. m. (învechit) Infirmier. Cf. tdrg, CADE, GĂLDI, M. PHAN 256, SCRIBAN, D., DL, t|M. — Pl. : spitalagii. — Spital + stil -egiu. SPITALGIOÂ1 CĂ s. f. v.- spitalagioaîeă. SP1TALICÉSC, -EÂSCĂ adj. Care aparţine spitalului (1) ; privitor la spital ; care se face în şpitâl. Cf. i„ golescu, c. Primit fiind in iot locul atit din partea guvernărilor, cit şi din partea direcţiilor şpiţaiiceşti. cuciuran, d. V j).0. Cheltuindu-şe din sumele nisteriei statului... cu ţinerea bolnavilor oşteni in cadru-rile spitaliceşti din Iaşi (a. 1S&4). uricariul, vi, 77* cf. ţoLizu,, ŞESiÎERiŢĂţ d. întreaga sa avere mişcă-;,,, toare şi nemişcătoare o lăsa Eforiei spitaliceşti, m. i-caragiai.e, c., 93. S-a întemeiat cea mai frumoasă şi mai bogată danie şpitdliceas,că din trecutul Moldovii. sadovkanu, o. xix, 504. Certificat medical al iiniii aşezămint spitalicesc, cod. pen. p- k. ’521. "Asigură asistenţa medicală ambulatorie şi spitalicească gratuită. leg. ec. pl.' 122, ¿f. belea, p,. À., 2!26, dl, dm. Ştrîn- 1100» sfitalie - 1389 - SPIŢĂ1 9eau cu sacalele proviantul pentru trebuinţele spitaliceşti. barbu, pbing. 16. S~au construit complexe spitaliceşti prevăzute cu policlinici, dispensare etc. scînteia, I960, nr. 4 838. înapoiere ce domnea tn trecut tn asistenţa spitalicească, abc sân. 339. Aşezămîntul spitalicesc a început să funcţioneze in 1690. g. barbu, a. v. 61. Cu sărăcia mijloacelor spitaliceşti din acele timpuri, organismul fiind slăbit, inima nu a mai, rezistat. românia literară, 1971, nr. 131, 6/2, eL m. b. enc., dex. — Pl.: spitaliceşti. — Spital -f suf. -icesc. SPITÄLIE s. f. v. spital. SPITALI0ÎV s. ni. v. spital. SPITALIÖT s. rn. (Grecism, Învechit) Infirmier. Cf- i. golescu, c. Să fie 60 de oameni pentru slujba bolnavilor, cari să aibă nume de spitalioţi (a. 1793). găldi, M. PHAN. 256, Cf. ROSETTI — CAZACL% î. L. R. I, 354. — Pl.: spitalioţi. — Din ngr. arznţ SPITALIZ vb. I. Trânz. (Complementul indică bolnavi, femei gravide etc.) A interna şi a îngriji în Spital (1). Cf. DL, DM, DN2, M. D. ENC., DEX. — Prez. ind.: spitalizez. — Y. spital. Cf. fr. b o s p i t a 1 i s e r. SPITALIZÄBE s. f. Acţiunea de a s p i t a l i z a şi rezultatul ei; timp cît cineva este internat şi îngrijit într-un spital. Cf. spitaliza. Salariaţii au dreptul în mod gratuit la asistenţă medicală, medicamente şi spitalizare, leg. ec. pl. 324. Codul muncii prevede dreptul mamelor muncitoare la asistenţă medicală şi spitalizare gratuită, scînteia, 1953, nr. 2 846, cf. dl, dm, DN2. S-a restabilit cu greu după mai multe zile de spitalizare, scînteia, 1969, nr. 8 184, cf. d. med. m. d. enc., dex. Spitalizarea la domiciliu = formă de asistenţă medicală prin care un bolnav (cu o afecţiune uşoară) este tratat la domiciliu de către medicul specialist din policlinica teritorială. Cf. dl, d. med., m. d; enc., dex. — Spital -f- suf. -iza. SPITALIZÄT, -Ä adj. (Despre oameni) Care este internat şi îngrijit în spital (1). Albuminuria se găseşte în proporţie de 22 — 25 % la adulţii spitalizaţi. parhon, b. 21. — Pl. : spitalizaţi, ~te. — V. spitaliza. SPITĂLAtîC adj. m. (Rar) Bolnăvicios. Cf. bar-cianu. Ttnăr cam spitălatie. şăineanu2. — Pl.: spitălatici. — Spital -f suf. -atic. ŞPIŢ1 s. m. v. şpiţ1. SPIŢ2 s. n. v. şpiţ8. SPIŢÂR s. n. (Regional) Spiţelnic (I). Cf. h xi 517, alrm sn i h 374/184. — Pl. :'spiţare.~Şi: spiţ£r s. n. alrmsn i h 374/184. — Spiţă -f suf. -ar. SPIŢÂT, -Ă adj. (Prin sudul Müht.) Care este prevăzut cu spiţe (v. spiţă1 I 1). într-un car mare moldovenesc; De spiţat, mi-este spiţat, Numai nu mi-e obădat. mat. folk. 118, cf. t. papahagi, c. l. — Fl.:spiţaţi,-te. — Spiţă -f- suf. ~at. SPIŢĂ1 s. f., adj. I. 1. S. f. Fiecare dintre bucăţile de lemn sau barele subţiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roţi de butucul sau de centrul ei, fcu rolul de a susţine coroana roţii astfel încit să nu se deformeze. Lucrurile muritorilor şi muritorii ori ca grăuntele in ciur, ori ca spiţele tn roată ar fi. can-temir, i. i. i, 252, cf. anon. car., budai-deleanu, lex., lb. în plugul clmpenesc roatele nu sint deopotrivă: aceea care se invirteşte tn brazda trasă are o spiţă mult mai lungă, brezoianu, a. 58/20. Rotunda roată repede Pe schiţe se-nvirti. negruzzi, s. ii, 39. Spiţele se fac din lemn de frasin, i. ionescu, m. 709. Speţiele roatei s-au frînt. lm 226. Asemenea roţii ce deodată cuprinde toate spiţele ce se întorc vccinic. eminescu, n. 53. Morile vuiesc..., învălmăşind în spiţele roatelor talazurile, delavrancea, t. 115. Semnul mi-i o rotiţă, O rotiţă fără schiţă, sevastos, n. 181. Cu vîn-joase braţe de spiţe încleştate... A roţii fugă oarbă în loc o-ai oprit / i. negruzzi, s. ii, 99. îl trec prin spiţele roatelor de car. marian, na. 87. Spiţele sînt prinse de un capăt de obezi şi àë capătul celălalt de butuc, damé, t. 8. îşi chibzui umărul in stinghie şi apucă roata de spiţe. d. zamfirescu, r. 241, cf. şăineanu2, candrea, f. 235. Spiţele sînt douăsprezece la număr, pamfile, i. c. 129. De la căruţă să nu pui pe foc... spiţele, gorovei, cr. 55. Se izbea apa din jilip în spiţele roţii, agîrbiceanu, s. 628, cf. resmeriţă, d. Spiţe de stejar, nica, l. vam., cf. cade. Se pogorau pădurile cttorva dealuri îndreptate spre vale ca spiţele către buccea. galaction, o. a. ii, 260, cf. ds. O lumină.. . tremura printre, trunchiurile stejarilor ca umbrele schiţelor unei roţi. şadoveanu, o. i, 190, cf. scriban, d. Roate.. . , fără spiţe. cam:il petrescu, o. i, 205. Asamblarea: spiţelor cu roata se face prin sudare, ltr2, cf. dl, dm. Roţile proaspăt vopsite la, spiţe, barbu, princ. 117. Roţile îşi recăpătaseră echilibrul cu preţul cttorva spiţe despicate. bă-NULESCU, I. 1Ç1, cf. M. d. ENC., DE3Ş, H I 63, II 29, iii 72, iv 44, x 69, 539, xvi 143. Cară de cele, moc$-nite... Cu butucii de scai, Cu spiţele de putregai. pop., ap. gcr ii, 336. La o lovitură de acestea li sar cîte trei spiţe din roate, seiera, p. 104. Două spiţe nu-s deloc, Că le-o pus mîndra pe foc. mîndrescu, l. p. 152. Prins-a se urca Dă pă spiţă Pă spiţă Pînr la dada în căruţă, marian, sa. 262. Nouă cară Ca povară..., Cu proţapul de mălai, Cu schiţă de putregai. păsculescu, l. p. 21. Bate, Doamne, pe rotar, C-o bătut spiţele rari. bîrlea, l. p. ii, 316, cf. alr i 825. Să-mi facă s-un cărugian... Cu spiţe de odo-lean. folc. olt. — munt. ii, 488. N-avea ni-é spiţe la roate. o. bîrlea* a. p. i, 569. Douăsprezece fete se culcă intr-un pat şi nici una nu-i la margine (Schiţele roţii), şez. vii, 122. F i g. Nemărginitul Rotit în juru-i pe eterne spiţe Pe care doar deplinul îl măsoară. românia literară, 1970, nr. 88, 11/1. Un capăt al spiţei în mîini e ţinut, Celait e nemărginire, ib. nr. 96, 3/2. + Fig. Rază de soare. Avem motivul micenian al scutului elipsoidal..., alternînd cu serii de roate solare cu patru spiţe, pârvan, g. 314. Pornesc la drum Cu spiţele de soare, speranţele, jebe-leanu, s. h. 47. 2. P. anal. Nume dat unor obiecte sau părţi ale acestora asemănătoare ca formă cu o spiţă1 (I 1) : a) (Prin Mold. şi prin sudul Transilv.) Cruce (la roata morii). Cf. alr ii 6 741/141, 157, 531, 537, 605. b) (Prin Mold. şi prin sud-estul transilv.) Şiştar ţl). Cf. ALR SN IV ll 163, ALRM SN I h 110. c) (Regional) Grindei (la roata morii). Com. din INEU. ' d) (Regional) Picior (II 1 i) (la sanie) (Loman ~ Sebeş)., Cf. a ii 8. 11012 SPIŢĂ1 - 1390 — SPIŢÂ1 e) (Regional) Fiecare dintre aripile aşezate In formă de elice ale unei morişti (3). Ctrtitoarea..in alte părţi spărietoare, este un aparat de lemn eu mai multe spiţe, cari tnvtrtindu-se lovesc un clempuş. pam-' file, i. c. 140. - I) (Prin nordul Mold. şi prin sudul Transilv.) Şipcă. ■ CÍ. şăineaniA Tu rău m-ai fărmecat.. . Cu o schiţă ■ din portiţă Şi cu fire diA cosiţă, alecsandri, p. p. 306, cf. a iii 16, v 21, 22. jj) (Prin sudul Transilv. şi prin nordul Mold.) Spetează (ÏI 2 a). Cf. alr sn ii li 348, alrm sn i h 232. 3. (învechit) Treaptă1 (1) ; p. exţ. scară (I 1). Ciad fu.şprţ spiţă timplă-se rădicat a fi el de voinici. cod. vor2. 18r/3. Şiătu Pavel spre spiţă'Xp re trepte ,n.t 1648, pre scări b 1688). ib. 3.6/25. F i g. f,ipşeşte%,p carte ce să ppate zice spiţa ce de inlăi a culturii, ’ bÙd^i-pejæanu, lex. Ctntecele spiţelor == i\ume dat unor ^psalmi, care se cintau, la evrei, urcînd scările' tejnpiului, - Ctntecele spiţelor (treap celor P, ^-.p'ragu r el o r h, .s.t e p e n e 1 o r v). pşalt. 27£. Çinteçele spţţelor. poRESi, pş. 367/3. + (învechit şi regional) Fuscel (la scară). Aceastea spiţe să le ştie . tot ora ui. Să mergi pre dtnse şi să-lvazl-n faţă. pçsof-. tei, pş. 74/4. Ăcela-ş va face scara-n spiţe-ntreagă. id. ib"'282/1, cf. bupai-beleaîsu, lex. Cile soiuri de jrwmiţe Apn văzut in viaţa mea Tot sărind din scliiţe-n . şcfiiţe,P,e,-a lumei sçqçÀ, grea. alecsandri, t. 182j cf. , alexi, yţ. Se suie pré spife şi se pogoară aşijdereq. ap. ţprq, cţ .şeşmeriţă., d._, cade. Găinile vor fi stind... yvpe schiţele unei scări lepădată subt o streşină; şadc-ţ.yEANlJ,' O. VII, 278, Cf. SCRIBAN, D., DL, JDm/'U. P. ENC., .»EX. > /}.i (învechit) Treaptă1 (3). Boiarenul saú şi doir.--nieij, .făctnd silă cuiva, se schimbă den siepena (spiţa , *n®tr.) cea de suş in cew\de gips şi den domn să face rob. îprav. 107. Moşul lui ajunsese .in spiţă De nemeş prin % hîrtie domnească, budai-deleanu, t. v. 30, cf. i. gol%cu, c. împăratul... mulţumi tuturora după spiţa ăîregătorici şi furişă ochirea in susul stemei. ■delavrAicea, s. 85, cf.' dprf. + (Gram.; rar) Grad de compâraţie. Cile- sini spiţe întocmite? Treipuie- ■ tor, socotiţi/r, mai presus trecător, st. lex. . 22br/5. 5. TotâlA|ea descendenţilor dih acelaşi străbun, s e mi n ţ i e\l j ; totalitatea persoanelor lûi:ùdite între ele prin sîn&é sau alianţă, n e a m (1 2), nemet1, : o. ş {3), ş e m Aţi e (2), Viţă, (livresc) s t i r p e, (invecb'it şi popîflar) săminţă <111 1), (inVechit şi "regional) s e ni i.n\e n i e (2), (învechit) r o (i1 (4), .'jj udă1 (3). r u d gmi e ,(.3),''s t e p en ă, (regional) 'nemenie, neml^ag (2), p o rbtieţ ă; e x t. grad de rùdenië.i-^Spiţele din sus sămţ tatăl şi rnaica, 'ţno.şul şi moaşa. .ISprav. lucaci, 242v/10. Ñu , va puleq feciorul,' rííce' nêfa/iul pină a opta stepeni _■ (S^i/î.mpnx.) ca sà'ççari glMef ca să ceaite pre taiî-, ‘şţiu. prav. ‘¿’¿b'.-./Eù am născm^pre fiiu-mieu, iată dcii-’:fhâ doao spţţe ’ifef,'. 1052). ap. ţ|>rg. S-au cerut... ca ne areiţcurgerea neamului dm spiţă iri spiţă, care ,au ié Sjïÿe }a açel. Ţoader, ficioru-’fuştaşului, şi pină ; Í776). Úricamul, .xiv, %17. £t‘ nţi-ş iau , fi'mieiş. pe mqică-sa sau. pe soru~sa pe fiică-sa, .. i(iţ celelalte spiţe şlrit hepopriiţ.. ist. am. ..78^/5.. Aceşti .JŞ.9 stiţLjşni din jós. i-am împărţit după a nţamului lor, Păcurăreştilor (a.'1Î97)V uricariul, ^247, Gt-ceşte dintre a Dăneştilor au dintre a Drăculeştwi.r spiţă x'. vi, 184. Toate aceste himiceaşii lucrare să află la speţiarie. meşt. DOfT. ii, 47v/2. Să..cumper de la spiţerie nişte ceară. cariBolu, c. 63v/2. Să iai de la spiţărie zeamă de... buruiana rtndunichii. lucr. fol. 20/18, cf. budai-de-leanu, lex. Sint ierburi tămăduitoare... precare le adună şi le aduc la apoteci adică spiţării. greceanu, î. 128/18, cf. calendariu. (18.14), 181/2, lb. Magneziu albă car ea se află la toate spiţar iile. chiriacopol, d. î, 141/4, Şâ se ia această răţete de hapuri de la spi'ţâ-'fie..piscupescu, o. Ş81/12. Acest departament de odăi o să fie pentru spiţerie (a. 1829). doc. ec. 442. Pe. la ţară.., mi se află spiţerii şi ajutoare de doctor, cr (1Ş31), 1722/8, cf. i. golescu, c. Acrimea sulfurică se întrebuinţează foarte mult în spiţerii, asachi, l. 772/44. Aceasta'este speţeria sau apatica homeopaţilor. fm (1839), 421/16, cf. valian, v. 'St: află în spital q spiţerie ni arc. cucii-ran, \p. 13/29, cf. .polizu. Pe 'vremea aceea im eră' spiferie' in ŢLrgul Neamţului. 'creanga, o. 279. Scoate din buzunar o sticlă de spi-'tărie, şi o dă avocatului, caragiale, o. ii, 90, cf.■ ddrf, GHEŢnî, r,. m., „alexi,/w., . şXineant,2.' L-a dus mă-sa la' spiţârie. brXteScu-.voineşti, i. 1.5, cf. resmeriţX, d., cade. A sosit domnul.... într-un automobil... închis cu geamuri, ca vitrina spiţâriei. c. petrescu, r. dr. 194. Rămîne... în faţa spiţeriei, i. botez, b. i, 90, Să te duci tu la şpiţărie. popa, v. 147, cf. scri-ban, d. Se înghesuie sătenii în spiţeria lui Btzîc. stâncii, d. 385. Sticle de toate mărimile, îneepînd cu cele de spiţerie pînă la damigene. v. rom. februarie 1955, 186, cf. dl, dm. Miroşi ca o spiţerie, barbu, g. ŞQ3. Spitalul avea 12 paturi... şi o spiţerie, o. bar- eu, a. v. 66. Bietele doftorii C-o rămas în spiţării. marian, î. 571. Băbăreasa. .. deseîntă dîndu-i şi buruiene sau recomandîndu~i cite ceva de la spiţârie. şez iii, 234. De-aci pănă-n şpiţerie Mi-oi afla o dof-torie. bîrlea, c. p. 169 com. din straja — rXdXüji, alr ii 4 172/520, ,537, 551, 605, 728, 762, 784,, 812, 848, 928, alr ii/i h 112/769, glosar reg. în vale la Piscupie Să face d-o spiţerie, folc. olt. — munt. ii, 344. Expr. (Regional) A vinde ca la spiţărie = a vinde foarte Scump; a vinde fără tocmeală. Cf. cia-uşanu, v. 199, mat. Dialect, i, 235. + (învechit şi regional; mai ales la pi.) Medicamente. La fiecare boală întrebuinţează îndată doftorii şi spiţerii, descr. aşez. 2/12. Spiţeriile, strieîndu-i sănătatea, înghiţeau putinii bani. negruzzi, s. i, 207, cf. barcianu, alexi, \\\, dl, dm, dex. De nu m-or vide vindecată, Nici doftori cu doftorii, Nici spiţeri cu şpiţerii. şez. i, 172. Leac nu are..., Nici doctor cu doctorie, Nici spiţer cu spiţerie, folc. mold.v i, 351. 2. (învechit şi regiorial) Ştiinţa farmaciei; profesiunea farmacistului. Şă se facă după ştiinţa spiţăriei. piscupescu, o. 290/2. S-a abătut. .. de la observaţia naturii la spiţărie şi de la ale botanicii la ale himicei. episcupescu, practica, 447/8. Şcoalc speciale sînt 8...: scoale de artilerie, de cavalerie, de infanterie, de marină, de doctorie şi de farmacie (spiţerie) şi şcoală veterinare, cr (1836), 1421/33. Fabricaţia apelor minerale artificiale este... unul din nenorocitele rezultate ale alianţei himiei şi spiţeriei, marin, pr. i, v/7, cf. polizu. Sosurile şi combinaţiile sîht civilizaţie şi spiţerie, sadoveanu, o. ix, 451. îşi cunosc ăştia meseria, cum mă pricep cu la spiţerie, camil petrescu, O. II, 530, cf. DL, DM, DEX. 3. (învechit şi regional) Băcănie. Băietul ce a fost la spiţărie (a. 1772). uricariul, xxi, 362. [Susanul] product... trebuincios niai întîi pentru luminarea can-delilor,... pentru negoţul cel tn parte al obştii cu taluri, halón i indăstularea spiţăriilor (a. 1831). doc. ec. 490. Pentru mirodenii, văpsele vegetale şi zaharicale răsăritene, s-au întemeiat în oraşele mai. mari spiţerii. iorga, c. i. ii, 174. Galben, verde, albastru şi roşu îl face cu boiele din iîrg de la spiţeria jidovească, pamfile — lupescu, crom. 7. Se îndeletnicea cu negustoria în Moldova a diferite lucruri, dar mai cu seamă de spiţerie (băcălie). n. a. bogdan, c. m. 32. ^ (Mai ales la pî.) Mirodenii. Această cetate este cea mai cu bună neguţător-ie.. . de pietri scumpe, diamante, mărgăritare, aromate şi deslóale feliurile de spiţierie şi altele, amfilohje, g. 40/16. Aducea. . . abanos, mătă-sării, aromate, spiţării. genilie, g. 10/18. Negustorii germani. . . exportau:... produsele sudului, stofele Flan-cir ei şi spiţeriile Orientului, oţetea, r.46. — PI.: spiţerii. — Şi: (popular) spiţârie, (învechit) spiţierie, speţe ríe, speţiârie, speţerie (lb), speţierie (klein, d.), (regional) spiţărie, spiţerie s. f. . — Din ngr. artstct ph\ SPIŢERIER; s. rn. (Regional) .Farmacist (Grădiştea — Pâmnicu Vîlcea). Cf. alr ii/i h 112/812. — PI.: spiţerieri. — Spiţerie 4:‘:suf. -ar* SPÎŢERÎŢ s. f. (învechit, rar) Famiacistă.' Cf. i. GOLESCU,' C. " , — PI.: spiţeriţe. . Spiţer1-^ suf. riţă. • ■ .: SPIJÉRNíe-- s. n...v. spiţelnic, SPIŢIÂLE s. m. (Italienism, Învechit) Farmacist. Găsesc chimicii... a dezlega metălurile şi mineralile, sădirile supt stările dobHoccşti şi a le aduce la a lor celi dinţii clemenţi ce este acte de la care spiţiale deprind pricina di deosebite amestecări de bumeni pentru ca să facă dofforiile, ámfííghíe, g. P. 7r/6. 1103,5 SPIŢIARIU - 1393 — SPIN1 — PI.: spifiali. — Din it. spezlale. SPIŢlAlUXJ s. m. v. spiţei1. SPIŢIÎR s. m. v. spiler1. SPIŢIERÎE s. f. v. spiţerie. SPIŢÎRIU s. m. v. splţer1. SPIŢIŞOArA s. f. Diminutiv al lui spiţă1 (I 1). A pus toi căruţa-n baltă,... Peştii toţi s-cni adunai Şi s-au aaiaai Pă toată, spiţa, Grindeliţa, Pă toată spiţişdara, Mrenuşoara, Pe toi spifişoritl, Peştişoritl. MARIAN, SA. 269. — PI.: spiţişoare. — Şi: spijişor s. n. — Spiţă1 -f suf. -işoarâ. SFIŢiŞtfR s. n. v. spiţ!ş.ogră. SPIŢtRĂ s. f. v. şpij3. SPÎCJVĂ s. f. v. spegniă. SPlGMĂ s. f. v. spegniă. SPÎHNĂ s. I. v. spegniă. SPÎI, -Ă adj. v, spin1. SPÎIC s. m. (Regional) Cioară (Corvus fiugilegus). CI. «ăoescu, pis. 157: — Accentul necunoscut. — PI.: spiici. — Etimologia necunoscută. SPÎLC. s. n. v. sfîrc. SPlftDĂRU s. f. pl; (Muut.) Puzderie ,(t). Copiii adună sif ici, coceni, găteje-, spHdării de cîrtipă ■ de la metiţă..., de fac un maldăr mme. Mvsesţ, 8?, cf. pamfile, s. t. 64. Toată etaipa şi lirta erau tgarse. chiar sgrebenii ţi ştirnii erau îndrugaţi era. gata, gata să toarcă dracii şi sp&ldănile. hădusbscU’COEiîî, î. 190, cf. eowAN, gl., t. rom. 19&9, nr. 2, 54. — Pl,: spildării. — Şi: spăldării, spuldării (t. «om. 1959, nr. 2, 54) s. f. pl. . — Gf. p u z d er i i. SPÎ5IĂ îl f; v. speţjmă. SPiJit, *A adj. 1. (Despre bărbaţi sau despre părţi ale feţei Iot) Căruia nu ri cresc. barbă şi mustaţă, (regional) spinatic (1), spinal1, s p i n ă. u, spinzac, (1), spinzatic; p. est. cu barbă şi cu mustaţă (toarte) rare, s p i n a ti c (!). Gf. ¿AfrV yţiş Şîifl roşiMici iQ'fţtfăfcitţu, părui neg$u; şi barba- mai muli spittă:. c,ENtţaE, O'. 174/'17, cf.'..valm*, v. cresc mustăţi, barbă şi d'ămimtmă eşti: spto ? pann, *; 73/16, ct pqlizu. Spin. fi» barbă,... c.ks efe-tâtui ă aspră mă însoţea, pelimqn» i. 1-97/21. Ci n e e sptn a rntncat din pomana dracului. OTPESQţŢ, ap:.. ,ae* ii, 261, cf. ddrf. El rupeau, frunze■ din crengile- atir-nate şi le aruncau in urma călugărului spin şei ■ paliA. EMINESev, p. L. 44:, cf. ALEXr, w., ŞĂWlîAiNU2. De ornd roşa, spin şi insămriat să ftig-i. oohovri, cr. 249. Sc găsesc pe lumea asta bărbaţi spini şi femei cu mustăţi. hogaş, dr. i, 208. Era nenorocit că, fiind spin, de-ahia avea ici-colo cile o ţepuşă, rebbeanu, i. 376, cf. riss-meriţX, n., cade. Ei/a mic..., puţin cam spin şi vioi ca o veveriţă, galactcon, o. 2:13, cf. c. rsnuaeutv, o. p. i, 168: Aproape spin,, bălan-, arăta mult meri tkwr. bassaradescu, v, 8. M^aiu împrietenit -eu... cănde- larul.. ., spin şi zbtreit. i. botez, b. i, 32. Era an roşcovan deşirat şi spin. G. m. zamfirescu, m. d. i, 27. Mă ruga să primesc In dar tm paner cu vinuri şi alte bunătăţi, pe care le aducea In spinare o namilă de om cit un munte, spin, buzat şi negru Ia faţă. cocea, s. i, 200. Fratele tînăr şi spin, cu pletele retezate... il mingile, sauovea-^u, o. ix, 36.,- cf. scriban, d. Prin minie i se perindară..., figura sptnă a bătrtnului, scările setrţiUoare., ehipvtile din odaie. ctaiNESpu, e. o. i, 33. Diaconul spin, cu anteriul strtns.. .. plecă morocănos. camil petrescu, o. ii, 320. Un bărbat uriaş, cu fata splnă, se ridică de pe soba... de lut. camilar, n. i, 184. O birjă se apropie. . . pe capră cu un falnic vizitiu grăsun, zbtrcil şi spin. vinea, l. i, 10. Se vedea cile un eunuc negru,... cu picioarele lungi, eu faţa spină. tudoran, p. 215, cf. dl, dm, m. d. enc.., dejc. Dragu-mi-’i fécicru $ptn. jabnîk — bJbseanu, d. 46i0. Dragji-mi-i bădiţa sptn, 'Că-i şi ttnăr şi bătrtn, majîîan, nu. 686. Cu omut spin să nu-ţi faci treabă-. beteoanul,. p. iii, 27. Cel' biet dé rumân, Nătt la stal, la faţă spin. şez. iv, 133, cf. t. papahagi, in: 47, cf.‘ aj,r îi/i mn 19, 6 935, alrm ii/i h 81. Mlndra ta că ţi-a luat-o... Uh mtrmc . bătrtn, Bătrtn, maică,, şi cam spin. folc. olt. — m.uîît. ii, 297. Aici nu-i afla-t numai oameni spini. o., bîrjjs^, a. p. ii, 176.. (Prin lărgirea sensului) Stinca clnd au păscut. Un spin şoar ric s-au văzut, asachi, f. 99/10. Aitţ trecut Muscelele, nişte ¿¡taluri de tot spine. coDRU-DRÂotjşANu, c. 5', Şi.ljniştecL. e ftţlsŞ printre copacii spini. al. philippide, s. 77. liitrăt. in- stogul âe ftn, Locul tot il lasă spin. C&unescu,. o. n, 82. Mă ierţi c,ă le^am silii să urci pină la mine, gifli Giusţppe cu ztmbetul său spin. vinea,.l. îl, 2,38.. ..196, cf. reşiheriţX, d., cade. Plutonierul Boiangiu şedea de vorbă cu perceptorul. ■ .. lung, slab, deşirai şi splnătic. rebreanu, ii., j, 141. Cam splnătic de felini lui,'musteaţi deloc şi.b.arbă puţintică tare. mironescu, s. a. 26, cf. c. pe-treşcu, r. pn. 21. Crlşmqrul, mic, uscat şi splnatee a ieşit tri prag.[ fopa,!v. 1(5. Chipul măsliniu şi prelung., splnătic. voicnjEscu, p, i, 107. Badea Ghiţă ceFsplnătic a Sughiţat cu amar. sadoveanu, o. xviii, 18'. Şeful... ridicasc tonul, faţa-i splnaiecă luase o nugriţă viglelă. bart, s. m. 87, cf. sciîiban, d. Dascălul, .sciffl şi gras, cu faţa buhăită,'tuciurie şi sphlatccă. .. semăna a molan, ulieru, c. 118. Niculaie..., un jir splnntic şi iabraş, arghezi, l. 21 i. Păstrezi imaginea unui bătrln spinatec. pas, z. i, 25.. Un bărbăfel splnatee fi seofllcit. vinea. l. i, 397, cf. dl, dm, m. d. enc., dex. Mai toţi oamenii splnatici-s pistriţi la ihaţe. reteganul, p. ir, 27. (Prin lărgirea sensului) Lungită peste malul splnătic şi teşit.,. O umbră uriaşă ce. dăinuie şi-acuma, voiculbscu, poezii,..!, 187. + (Prin Tr&usilv,) Spin1 (1). Cf. alrm ii/i h 81/192, 219, 349. 4- P. a n a l. (Prin nord-estul Munt.; despre oi) Care are lină puţină, iar pe pintece aproape deloc. Cf. stoian, î>Xst. 63. 2. (Prin nord-estul Munt.; despre femelele animalelor) Care nu dă (sau care dă foarte puţin) lapte; (regional) spîn1 (3). Mieii foarte slabi de ta oile spi-natiei de lapte constituie aceea ce se numeşte „bracu". STQIAfJ, PĂST. 53: — PI.: spinatici, -ce. — Şi: spinatec, -ă adj. — Spin1 -f suf. -alic. /SPÎiS’Ă s. f. v. spînz1. .SBlfoAiTÎ %JJ, ('H^i.i6n^l; deşpre .bărbaţi) jfpiĂ1 '.(1) ■(¡¿arşa). Cf. alr ii/i mn 19, 6 935/362, alrm ii/i Î 81/362. — PI.: sptnăi. — Spin1 -f suf. -ău. SPÎNC s. m. v. spin?.1. SI’ÎNG s. m. v. spinz1. SPÎNÎ1 vb. IV. Intranz. (învccliit) 1. (Despre bărbaţi) A deveni spin1 (1). Dacă toată lumea a spinii sint sil’il să macin la tine. ispirescu, ap. tdrg, cf. 'DL, DM. 2. P. anal. (Despre păsări) A-şi pierde penele. De să smulg [păunii] mai-nainle... din vreme tn vreme vor spini. MANOLACHE DRĂGHICJ, I. 77/21. <> Refl. Lesne se vor rumpe din canaf şi păunii , se vor spini. ar (1830), 1662/23. ' — Prez. ind. : spinesc. — V. spin1. SPÎNÎ2 vb. IV. v. spînzi. SPÎNJ s. m. v. spiuz1. SPtNJÎ vb. IV v. spînzi. SPÎNJIN s ni. (Prin nord-esţul Olt.) Spînz1 (I a) (Helleborus purpureşcens). Cf. alr ii 6 345/812, lexic reo. 86. — PI. : spinjini. — Cf. s p i n j. SPÎNJINÎ vb. IV. T r a n z. (Regional; camplemen-tul indică animale sau părţi ale corpului acestora) A splnzui (Grădiştea — Rimnicu Vilcea). Cf. alr ii 6 345/ 812. E bun de spinjinit vitele, porcii, vacile clnd se umflă pe la gll. ib. — Prez. ind.: sptnjinesc. — V. spinjin. SPlNJUl vb. IV. v. splnzui. SPÎNS s. m. v. spinz1. SPÎXTEC vb. I. v. spinteca. SPÎNTICĂTURA s. f. v. spintecătură. SPÎNŢ s. m. v. spinz1. SPÎNŢXJÎ vb. IV. v. spinzui. SPÎrà1 s. m. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia ranunculacee, caracterizate printr-o rădăcină cu proprietăţi curative, folosită mai ales in medicina veterinară populară: a) (şi în sintagma sptnz purpuriu, brand za , fl;' 5, barcianu) plantă erbacee cu rizom gros,' ramificat in numeroase fibre lungi şi puternice, cu tulpină erectă, ramificată de obicei cu două ramuri care se termină cu una sau două flori, de culoare roşie-purpurie, plecate in jos; (regional) barba-lupului, bojoţel, boşuţă, bozăţel, coada-popii, coaiele-popii, cucurig, iarba-nebunilor, cchiul-boului (v. ochi1 c 1), ouăle-popii (v. o u 2 b), păduchii-po pii (v. păduche II 2), poranici, spînjin (Helleborus purpurescens). Cf. brandza, fl. 518, barcianu, grecescu, fl. 37, tdrg, gr. s. i, 190, panţu, pl., cade, bujorean, b. l. 393, borza, d. 82, com.. marian; b) (şi în sintagma spinţ negm,. tdrg) plantă er-baeêe cu tulpina puţin ridicată de la pămînt, cu frunze verzi-roşietice şi flori mari, purpurii pe dinafară şi verzui ge dinăuntru, cu, cinci petale şi multe staminé; (iiîy.fÂit'fi regiţ^i'âl) ţr&dâfirrd^iafiiă (v. -tr#ttÿ|s-f i j I’a fi), (regional) bojoţel, bozăţel, ‘ bujorei, cutcu-rig, iarba-nebunilor, ouăle-popii, poranici, iarbă-şer-pească, iarbă-strânutătoare, ruşcuţă, strigoaie (Helleborus niger)..Ci. cihac, ii,.357, barcianu, tdrg, borza, d. 82, com. marian; c) (şi în sintagma sptm puturos, barcianu) plantă erbacee cu tulpină erectă, cu una sau două frunze mărunt dinţate, pe partea inferioară pubescente, cu nervuri- proeminente şi albe, ou florile mari verzui, plecate în jos;-(regional) barba-lupului, bojoţel, bozăţei, cucurig, nipreală (v. niprală d) (Helleborus odorus). Cf. brandza, fl. 5, barcianu, GBECESCU, FL. 38, PANŢU, PL., BUJOREAN, B. L. 393; c) plantă erbacee cu tulpină erectă şi frunze radicale, lanceolate, mărunt dinţate, cu nervurile principale puţin proeminente pe faţa inferioară şi cu cele secundare proeminente, cu flori mari, verzui, pleçate in, jos; 11075 Si5! HZ1 - - Í39S - spinzürá (regional) bojoţel,' cutcurig (Helleborüs ăumetorum). Cf. GRECCSCU, FL. 38, PANŢU, PL. 86, BUJOREAN, B. l. 393, borza, d. 82; f) (şi în sintagma spinz sterp, MARIAN, S. R. II, 16, TDRG, BORZA, í>. 83) (ílcllebol'US viridis). Cf. le, lm, tdrg,.borza, D. 83; g) (şi In sintagmele sptn( de deal, borza, d. 11, spinz albastru, id. ib!, spinz de cal, id. ib.j spinz de vite, id. ib.,-ţptnz galben, id: Ib., spinz de munte, n. león, med. 67) rus-cuţă primăvăratică- (v; rusdiţă1 1 . e) (Adonis vernalis). Cf. earcianu.'bianu, d. s. 640, tdhg, pan-ŢU, PL., CADE, BUJOREAN, B. L. 393, SCRIBAN, XI., BORZA, Di 11; floarea acestor-plante. Cf, anón, car., VALIAN,. Vj; POLIZU, BARÓNZI, L. 145,.'CIHAC, IÍ, 357. Să-Me acolo-n spifStia. satului-, . unt de sunătoare, spinz bun'de latan (datac). jipescu, o. ■ 74. Spinzul ster:prscos de unde a răsărit numai ún fir... şe crede că'.e'-vel mai bun. marian; S; r. ii, 16, cf. ddrf, ghe-ţie, «¿' »ii Cu sptnz de rtitinte ,se vindecă <(aii bolnavi de datac. n. leon, med. .67, cf. aléxi, w, Spinz să se puie la fieştecare vită. şez. x, 117..Să fie-tn gură, la măsea, rachiu de drojdie fiert cu rădăcină de sptnz. grigoriu.-rigo, m. p. i, 107. Cind porcul să umflă ş.i faeé' bolfe.:. se poate lecui dacă^ dăm mămăligă căldufă.amestecatăy... cu prav ¡de sptnz. i. cR.-ii, 298, - cf. şăineanl2. ;Unii leagă po-rcii la gil cu sptnz, alţii il amestecă cu lapie... şi-l dă porcilor să bea..şez. xv, 126, cf. RESM'EiuŢÂ, i>. Meşteşugul vine eu beteşugul, Cum fi-er.ăul, Ctrmizul, spinzul, scâpăul, Singe de nouă fraţi.....Aşa iţi este şi teaeul; arqhezi, v. 194. Tufele de‘.spinz... înflorite tncă.din ¡vremea cind zăpada nu s-a topit, simionescu, fl. ,361¡ Poate crezi in atotputernicia cărţii tale.capoznaşul tn buruiana spinzului.. i. botez, b. i, 57. Sptnz este o buruiană foarte otrăvitoare şi primejdioasă, voicllescu, l. 265, cf. ds. Năibar■ caSimion Jder, comisul, nu.se află.,. Stricneleaveţi? Spini aveji? Ce vă mai trebu ie ? sádovea-nu, o. xiii, 670, cf. dl, dm. Cămăşi fierte tn zer otrăvit cu zecmă de spinţ. îl aprilie 1960, nr. 4, 11. Spinzul,o plantă a cărei rădăcini se întrebuinţează mai cu samă ia cai h i 96, cf. ii, iii, iv," vi, ix, x, xii, xiii, xiv, xVi, xVn, xvm,’com. marian.. Se oblojeşte... cu spin), spinz, 'sprenţ sau spreiiţur. pâmfile, b. ,25. Spînţul de munte,, pisai şi băut cu rachiu, o.stoaie vătămâtura. id. ib. 67, com. din straja — hădăVţi şi din ■jtîpeş ' vodă — cernavodă. . Mai folosesc ¡¿ironii , spinz in unele cazuri, chest. y 173/34, cf. alr i 1940, alr ii 6 345, a vi 26. ^ Loc. vi. (Popular) A fragţ (sau a băga, a pune) spinz (sau spinzul) = a spînzui. Cf. ddrf, chiriţescu, gr. 254. Se trage sptnz piept şi şe pune apă rece. păcală, m. r. 252, cf. scriban, d. Cind dă dalacul iri ei... şe drage spinzul la pieptul cailor., chest. v 167/74. l-am tras spin. alr i i' 800/180, cf. alr n 6 345/279, 531, 537, 682, 705, 723, 728, 987. 3. Compuse: (regional) spînz-iiegru= steregoaie (Veratrum nigrum). Cf. borza, d. 177; sp!nţ-alb = sterégoaie (Veratrum album). Of. tdrg. — PI. : spinji şi (regional) spinzi (alr. i 1 940/75, 259, 269, 270, 516, 542, 825), (n.) spînzuri (ib. i 940/.49). —Şi: (învechit şi regional) spîn s, ni.,spînâ (valían, v., alr i 1 940/18) !,s. f., spnuţ (barciaiju, ddrf, borza, d. 82, alr i i 940/610); spănf ‘,(ciHAC, ;if, ,357, borza, d. 82, ii x 4(65), spâiiz (borza,, d. 82, ai.r i 1 940/249), ¿pinţ (baronzi, l. 145, borza, d. li), (învechit) spăn (cihac, ii, 357), şprinz (id. ib.), ! spun (borza, d. 83), spunţ (id. ib'.}, spunz (cihac, ii, 357, borza, d. 82), (regional) splnc (alr i 1 940/ 298, 302, 305, 320', alr ii 6 345/334), splng (gr. s. i, 190, alr i 1 940/59, 131, 278, alr ii 6 345/279), . spin] (alr i 1 940/800, 803, 808), splns (brandza, FL. 518, GRECESC Ü, ‘FL. 37, PANŢU, PL., 1BUJpREAN, b. l. 393, alr i 1 940/576, 746), spinţ, spanz (h ii 11), spanj (h xvi 9), speriţ (h iii. 226), sprenţ, sprinţur, Spanţ (alr i 1 940/402), şplnjf (ib. 1 940/418, 540) s. ni. , •r- Din V. sl. CnptîKL. i SPl.XZ2, -Ă adj. v. spin1.. SPÎ3VZ vb; I. v. spînzl. . SPÎNZAC adj. 1. (înveehit, rar) Spîn1 (1). Cf. ro-softei, în DR- iv, 868. 2. (Regional; despre oameni) Prost (A IV l)'(Me-hadia — Orşova). Cf. l. costw, gr. băn. 184. — PI.; spinzaci. -Ţ7 Şptnz^ + suf. -.ac. . Sl'ÎNZATIC, -Ă adj. (Regional) Spin1 (1) (Tîr-nava — Reşiţa).' .Cf. jahresber. in, 326. — Pl:: sptnzqtici, -ce.' — Spinz2 if . silf! -atic. ' "' SPÎNZl vfa. IV. Ţ r a n z. (Popular) A spînzui. Cf. polizu, cihâc, ii, 357, com. marian. Şpinjeşte porcii. alr i 1, 940/800.' Spinesc porcu. ib. 1 940/810, cf. ib. 1 940/735, 820, 990. Splnzezi un dobitoc de bubă. alr ii 6 345/836, cf. ib. 6 345/95, 250, 284, 310, 791. — Prez. ind.; şptnzesC.. -r--. Şi; (regional) splnză (prez. ind. spinzez. alr ,n 6 345/836) vb. l, spfn]i (alr i 1 940/ 800), şpini (ib. 1 940/810) vb. IV. — V. spinz1. SPÎNZÎRE s. f. (Regional) Acţiunea de a- s p î n z i. Iii ziua de Sln-Toqder.. , se culege. . . spinz (Helle--borus: triridis) pentru tnierbarea sau sptnzirea vilelor. marian, s. r. ii, 39. — Pl.: spinziri. ., — V. splnzl. SPÎNZUÎ vb. IV. T r a n z. (Complementul indică animale sau părţi ale corpului acestora) A trata diferite, boli înfigînd un fir de spinz1 (1) sub piele; (popular) a spînzi, a trage spînz(ul) (v. spîn z1 1), (regional) a înierba, a spînjini. Cf. cade. Eu rămtn unde ■ sint rinduit, la odăi, să stricnesc caii, ori să-i curăţ .. ., ori săti spinluiesc. sadoveanu, o. xiii, 761. l-am găurit urechea, am spinzuit-o degeaba. A murit, stancu, d.'263. Dacă l-a spinţuit doftoru cu mina dumişale nu mai am eu grijă. v. rom. 1960, noiembrie, 15, cf. alr i 1 940/387, 412, 768, 900, 922, 932. Se sptnzuiesc marvele. ib. 6 345/76, cf. ib. 6 345/36, 219, ■ 260, 353, 362, 386, 414, 899. — Prez. ind.: sptnzuiesc şi (regional) spinzui; — Şi: (regional) spinţui vb. IV. — Spînz1 + şuf. -ui. SPÎNZUR vb. I. l> Intrai z. A cădea liber In jos, fiind fixat cu (un. capăt din) partea superioară de ceva; a şe fixa cu (un capăt din) partea superioară de ceva, lăsînd restul să cadă liber în jos; a se agăţata atirna, a se prinde (IV 5), a suspenda; (1), (livresc), a se acroşa, (popular) a ,se anina, a se zgrepţăna, (regional) a se împrinde, a se tăgirţa.(1). V. a t ă g î r ţ a. Deaei de ca vădzură v.arrvarii spindzurindu şarrpele, de mtnra luigrăiia urulcătră alaltil. cop. vor.2 48/6, Proclet să fie tot omul carele spinzură pre lemn. coreşi, ev. 69, cf. DosOFTEij v. s. septembrie 37v/l:9, anon. car. Pă-mintul atăta e de răiund, că nici intr-o parte mai jos nu. spânzură, pov. ţăr. 68v/7, cf. lex. marş. 234. Capetele slobode luneca din arc şi, ca o prisosinţă a legăturii, şpinzura intr-o p.aite şi-ntr-alta (a. 1773). gcr ii, 91/26. Are o trăsură oable car ea spinzură din mijlocul trăsurii cei curmezise. carte treb. ii, 32/9. Coşul trăsurei spinzură dedesuptul osiei, ar (1829). 171®/42i. De pe grumazul capului... sptrtzură la leu o eoamă lungă. j. cihac, i. n. 24/7. Deasupra..., sptn-zură de un lanţ coroana colosală de argint, asachi, l, ,51/40. O-dihanie ce are două picioare şi nas lung ce spinzură pe Ungă plisc, fm (1845), 311s/32. O mină era şirtnş apăsată pe inimă... cealaltă spinzură pe 11083 SPÎMZURA *- 1506 — SPÎNZURA marginea palului tn jos. .bmiNesgu, p. l. 59'.' GearUtcul care spînzura tniăunlrul curtei. delavrancea, s. 152 Voi avea grijă pe viitor........să-mi inspectez .nditurii de ta surtuc, ca să nu mai sptnzure căpeţele de aţă. vlambţă, s. a. iii, 3.7,7. La o vatnă, pe eirlige, spinzură un ceaun mare. beldiceanu, p. .53. De un colţ al os- \ treţelor, fplnzyr# atfinaţă o coroană coperilă de ninsoare. îVnqhel., pr. 14-1,1 Vine fluturele, îşi alege o frutyfi . . ., işi pune ouăle pe ea, o leagă de ramură cu un firicel de mătasă, de care va sta splnZUrală tot timpul iernii şi pleacă. brXtescu-voineşti, p. 52. Sloi de gheaţă ti spinzurau de urechi, de bai bă, de buzele bă-tt’ine. ApntEicE'AN-U, ş. v. 171. Meiigea... cu. buza de jos spînzurîriă. qîbleanh, j.. 102, Aţe ce-i splnzmau de toate părţile, hogaş, dr. i, 96. Se vede caperişul înnegrit de fum; de pe leţuri spinzură ţarţamuri de funin- j gină. mironescu, s. a. 71. Lucruri scumpe şi plante din alte clime şpînzurţiu şi se ttrqu din odaie tn .otfaie. 'galactic», o. a.' ri,> 4&. RămaS'e tn picioare. Aşa se yeăţa întreg, 'cu "kcfittele ■splrizurînd pe schelet, c. 'ris-TBescu, c. V. 314. Am păşit pragul-şioMei, Strtngincl ţa subfipajă plifa de 'care buretele sptpîura vesel. i. botez, Ti. i, dt)*. M-am pomenit legat cu picioarele de eirligul tavanului, spinzurtnd sea capul tn jos. a. m. »MPiREseu, sf. a». în. îi, 9B> 'O batistă pe fnattot -o servietă care sptnzurS tn ¡geană-, < avocat dare » pledat la, o secţie şi-a izbucnit la alta. teod.ousAîNiU, m. iii, 124. Găleata-i spinzură dogită Şi-n ghizdurile putrezite oiesc brusturi, vojqblesc.u., -PBEzn, i, -4. Un tablou wgnipină pe toţi camarazii... spinzură pe .perete, viantj, a. r. 286. O când de iinichia, burduşită, spinzură de putina cu asemenea băutură, argbezi, b. 110. Deasupra tejghelei spinzură de tavan două .şiruri de covrigi uscaţi, stancu, D. 122. Pe sub streşinile Caselor spinzură ardei rumeniţi de soare, scînteia, 195S, n-r. 2 777. Prinsă de piciorul mm Spinzură ghiuleaua greu. pa-. wH5i»nffis©W,iC» ţf. 1C8. In .dulap spînzura numai hai-mek . Cmvela «ptlmna .pină la şemnbîti. ®.> poeowioi,, s, £5, cf. cm. F i g. Chestiunea Orientului spinzură asupra lumii ca •sabia Jui Pomocles. bcîlintineanu, o 307. Multă vreme cu splnzmat in ctrligele peseăfiţei bucăţi din inima mea. \oici;lescu, p. i, 16. Fără date precise asupra stărilor şi faptel’c/r universitare şi studenţeşti, o bunăvoinţă, oricîl ar fi ea de generoasă, ar rămkie splnzurihlăin aer. D. gi^ti, p..a. lf9’4, .+ E x

101/18. *v> R«Î4. ţ»« »; La capătul >diin ■gtoS’tâe ‘această -afişoară isâ sptn-ziiră e greutate aproape ca'ăeto litrăi «mfilohie, «. IV 2©/3. Decoraţiile se ¡putie de glt'-ca.imţb lanţ ide aur sau tapiept, -ori- se>$pînmrăjfle-umere. SEniIsiîe/g. 14.1/22. ■La &ea> mai Mică-'ffreşeal'ă •diregătarească-. . . capul vtmoatajjtei se spinzură, tn poarta ■civrţm ¡cu o fidală 'vestiteiare greşeahei iul. neg»®zzi, s. i, 14’3. Aceste clă-d&rii'- de porumb-se spinzură tn ¡pod-sau se■ amină ■ sUpt streşinile casei. ■*. iosmoe, «>. «. 261'/6. 4» Tm*2. Cî.. Aiî'oîiv GARv, iex.' MAUS.- 248. Au spiniupot şi o ■ traistă pe srfbt haine. aîe'i-hiopica,-#/21. -Am şptnaurai Mi pomi 'mulftme de rodwtt pt'îhe de dulceaţă, iteusoisi, ret. 19/5, cf. B-TOw-i-DEtEAN®, LEX. Pătmnăe iftflatu-reie] eu un ac spinzură de scufie. nmzEBVB> «. ■4;v'/l®, cf. lb. A'u 'poroncit să s'pirizure de cataruri 'fî-nnrele e&r'ăbiiii. -EiRĂeHJtîi., r. 2©/17. Emânuvl, spre "memorie, a 'sptnkir'at<-~în catedrala Lisbonei r&m&şi-pele- corăd'iiH- i’Uit -’gbi^tbîe, c>. '31/1-Î). Sint unele fructe «sire miift ssptniurtnâu-U ■cu o sfoar’â de grinzi. ifttBZomţe, a. 3l4fl*2, cî. poiiîz®. [Deeofaliilc] -unii ■‘te poartă ta piept, alţii le spinzură de ţit<. AMeSANBHi, t. i. '84. Flordie altiţei, tu le ssplnzuri ¡sus, Boşul de pe .margini uite cam Zi ai pus., coştnic, v. i, 245, cf. bar-etANU, ,-A,iiEXî, "W. Trei .pruni Jrăţtni,.ce stau să moară, Jsşi .'ißsirtiir cmasla lor ¡bolnavă, Un vlnt ,le-a spinmrat de vir.fu.ri 'Un ,pumn. de fire de otavă. b©ga, b. 19., cf. ■bdrg, .resmeriţă, D.., . cABE. Iguat -a spinzurat un •şieiigar alb trUr-.un >băţ ,ş.i l-a pus tu poarta bătăturii. rebrea^u, r. ii, 283. Unde de fierbinţeală vibrau . .. .peste trandafirii splnzwraţi pe zaplaz. galaction., o. an ¡s-pinzurat o desagă cu. >meninde. camil petrescu, u. îj. 201. Băieţii de .prăvălie spinzurau sub şopmane căciuli, voiculescu, p. a, 275, ,ef. scriban, d. Ţi-am spînzurat pe păreţi, o jnte de jucării, .arqhezi, c. j.. 22. Oamenii erau sptn-‘surapi diwct tn etrlige. stangu., r...a. ii, 37,9. (Fi.g.) Luna şira trimis şi ea ctteva plagiate albe lactee şi te-iO spinzurM, rare, în ctrigul siîlpilar împodobiţi cu ibariş iricplor, arqhezi, 3. 72. (Sugeirpază ideea ide/Ju-■cetarje 17.. 3?A4. .Totdeauna în cumpăna, morţii dmmul v;ieţii li să lispimliurä. «JANÎTEMIR, I. tl. I, ^3. 2. Trăiţi 2. (Cottiplementul indică oameni) A omorî ä executa (în liriJja unei seiitinţe de cofidâînnare) j)Tiii SJiînitil-âtoare (v. 's p 1 nzuiător 3). Pre 'tine ' te tiü Splfizura în furci şi carnea ’ta, o vor ffitnca _pasările. iO T387,2.3. dfţcitie va fura luciu svihţ'it den ţcc... pre ; ăCitşta ‘Să-t sjkrizure (a. '1646). oeft 1, î'20/27. Uhora ‘ le-Gu iăictt "nasurile şi .buzeie, pre alţii i-cu înecat şi pre alţii i-cu spînzurat (a. 1654). ;i'd. i'b. 171/14. Pen-Itp p0âtA\ trupului aţi potăncii Dumnereu lui Moisei 'ta Sa' spînzUre ¿r‘e ‘boiarii izrailtianilor. cHeia în. ’9Ö'i>/7. Pe mulţi din căpetenii... i-au sptnäzürat. ’ne-'fiULtîk, t. ¿'31. Atolo cu manei groaznice •mutrcihda-l, 'şptnziirat '(Incepiitul sec. icVllI). mao. iSt, ii, ''SÎi/âl,,' ci. akon. car.. Au bătut pre Uriguri şi au spîn-'ztltat pre căpitanii lori maîor, is't. 72/21, cf. bvdm-Pe-leanu, lex. De se va mai afla undeva, îl vor da ,săd.sp‘uzure. pichknoeal, f.. 99/2:3. Deeîl să. 20, 10/2, Cf. M. VI enc., dex. .N.mm’qi eu v-dm aşteptat Cu o bucurie «ww* Şi-mi pdmeţi supărare. Petittu-aceea. vă spînzor. bWB, p. p». 10». Noi robul iui ţi l*em da,... Că pe el ham, judecat Cq •*& fie spînzur'at, Că-i un măre blestemai. balade, ii, 15. De grindă 11 spinzură Şî bani tatrutna. ceda. rose.- caur. — munt; ii, 623. L*o luat fi .laO: spîaxaral.. e. bîrlea* a, t>. i, 382. Pi sort-sa mi»o cătay.*'Di~uns stejar mi-o splnMura. folc. mold. ii, ,$>. Judecă titttt pe om ş-apoi 11 spinzürä. zanne', 9. Vf.S&L.ifr (în iomţtle dé ameninţare)' Dacă nu Ji-ti şpinxtfra pielea-n băţ, să nu-mi mai spui cum mă cheamă)! sadovkanu, 0. vii, 314. Numai odată să-l ptind R e f 1. A se sinucide prin strangulare cu ştreangul. (2); (>înv«cliit) a se strangula (1), Merse de, să sptmură. cesasst, um 64. Iară el arunclnd argiaţU te Iresemeeă miarse M râturi şi să sptn-zură. n. test. (1648), 36v/29. Avesalom să spîn-zură cu părul lui de un copac, .cheia în. 103r/21. Lulnd o funie s-au dus in pădxire să se spînzurc. ţichindeal, f. 171/7. Această ruşine aduse pe Arahne la desnădăjduire şi se spinzură singură, pi.f.şoiaxu, t. 1®^ .171/5. 0.muL .. se ¿ptíemmse şi fm idrăşi întors 1« t/iaţă. vsşsici, Si. ii, 47/20. O f B-ar fi fâst despre (iltei De nmlt tezai ß splmneat. amcescu, a. r. 30/10. Ariadne, s-a spinzurat de multa sa disperare: aristia, pluti. 20/8. Ctad auzea că- vream» s-a sptnmrat..., spunea căi... a înnebunii., sion, p. 73. Are de glnd să *e sptnzure..., dacă iw-i vei da pe Măndica. alecsandri, t. i, 331, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., tdrg . Ştefan Trăsnea.. .. se sfîr.ţisei.ingnozilor, splnzurîndu-se de balconul caselor lui Manolache Moldoveanu. brX-tescu-vojneşti, p. 308. Dpeă ¡frei si le spîmuri, eu nu te pot opri. agÎrbiceanm, a.,327, M-aş fi splnzurat dacă. cineva ar fi îndrăznii să mă iqie drept înger, hogaş, dr. if '4.7. Se jura... că mai curînd se spinzură decit să mai vlndă o palmă, de loc. rebeeanu, i. 49, cf. resmeriţă, D. Se mai fac... strigoi... cei ce se splnziträ. »WMiTRAş'eu', sro. 3y ■cf: cade. Actorul... se sptnsur&j clnd vede Că- tm-şî păţite1 tnfrtna patima b:éptéí. iiOVMsááseu', <3. iv, t4&. Vn märe croilör la Paris mai ewfînd’ se spinzură, dürft să ■ facă uri asemenea eot^Un. cAMiş. PBTtaeSonj, p. 2?3. 8*a sptnzuraf. un om. i. tíó.tBZy 'B-., r,,.5¡ ,'Ml'iite: n-o■ să-nrl rămîn'ă dectt liier-táfreWs&iévéifi de foâmk, să plîng Sau să mă ¿pintar. « •!& ZAMPiiţEssu’, s®. ’si, ,n-, 1, 5fe M-aş splristiera şi n-áftt frt.tígÑíel VissAwioN, b. "181*. EéleloT, ieşiţi, felé-lm> că ¿pfazwp'âî* &Mffestru'l~ cMAfíÉscv, oî î, 289. Nüci-daßä. 1aş peti&a dă te'Şpinaurl,- nvt- le\aş crede: 'stancu, ş- SĂ îtriiJtâne săi mă -spi'meapj >paS; l. 1, 200. Să-şi fi Ut# ¿offt plicât să-se spînzurc 'âiurect, im Mihi- iW-ÉÉgé leß line, vünäi,.£. .11, 13*4, cf. ÖL, DM. Mi i~a tr % ii,' 69/21. Dumneata vei trăi, însă acum viaţa sfAn^iiră de la a-ţi lua dumneata foarte bine seama, cr (1833), 24*/5. Toţi aceştia spinzură. mai mult sau maţ ptifw de pju-toriii oBştii. marcovici,, p. 226/26. Ţoala spinzură de aeeâită întrebate.' Brăghici, r'. 147/7? ‘Provincia esté, o parte a unui stat a căruia stăpinire splnziXră de la înalta căpetenie a- statului independent* G&Nmm,. o. 133/8. Voieşte să-ţi încredinţeze un- secret de la esffie splnxmă odihna... sg. ţşîsovEiiGHi, 21/2ft, Mu trebuie să+mi tăgăduieşli cererea, dp eetn. sptftz&Mă cinstea... şi marea dărnicie a împărăţiei mele. 06h-jan, h. ii, 84/20. Trebuihcioasa ceară, c&t penţr-n canţelaria sa, cit şi pentru toate celelalte canţelarii ce spinxură ele dispoziţia' soţ, să se Mftîpere rfSmai de la această fabrică (a. 1839). doc. ec. 7>28i. îtt multe rîndwi am făcut scăpare la soarele nădejdii de a Căruia liunăvoinţă spînzură soarta noastră, pşi- (1842), 10^/23. Se vpr judeca de către dregâtor.iile de cq,ne v$r sptnziiră, regul, org. 192/27. O ceată de pedestrime-.... jDe Ip, dîţisâ şpliizura so.aria bătăliei, B^ifijESGU* jb. ♦. 120, Greiúalea. Mrăunlej,ui- spinzură de ^aUiaţţa fjţ. BRÉZOIANU,, a! 95/8> Gf, I'OLIZO. ' péntrii al mu.ñor bj.ne,‘ Aş zice şi aş faişa ,cţt qpitfztţitf de mine. alexakdrescu, ó. i, 181. ttepausul, fericirea viitwre a. Emei ,sp.litmră foaie' d& Idt pfecffleă rñea. B^ronzI) Mi ..621/lÎ, îofi '•ţH&tEktte?, TDBGi.. (SADE, .SBRIBAÎf* -D^, PL,. 0», Ml B. DM; 4> (.faiVe^hit, ra») A înclina. SattamA mergind' potriba.lor s-aw tntlmpinat.... făclndurSC ârt it-flgeros răzbtutiit pentm eăc't au iăbovit bimtinţa etuttotifat l’a. ce parte. spinzură. vĂ(iĂREiscui.y iSt. 2S2/3'dv . 4-Prez. iiiă.: spinzur. • ~ Lat.* cxpendioliii'e. ■ SPÍWzüitálíE iş. f. Acţiunea de g'(s,e) ■$ p k.n .2>*®a şi rezulta tu l ei'. , ' f. C&dcre liberă în jos, ,îtf timp ce (te': capp- tfiia) partea superioară rSrnine'fix&tfî) de ce Vă; ‘f iîiraî'e CU (un câpât dîn) partea supérioará d'é c?va, tŞsto# fÂ-tW - s# ea1# litoér. în - jos.; agăţate, agăţat, a’Éímaíé, 11094 Şţ’INJŞURAŢ1 - 1398 , - SPÎNZURĂ.TOR atlrnat, prindere, suspendare, (1) suspendat1, (¡livresc) aproţare, acrqşat, (rar), spînzurat1 (1), /popular) ani-iţare, -aninat1, aninătură, zgrepţănare,. zgrepţănat '(învechit), splnzurătură (1), (regional) Imprindere, tă-:gţrţare. Cf. s p 1 n z u r a ,(1). Ci. feşmeriţX, d. Scîn-dura cu (inie era mult mai convingătoare ca ytna de bou, iar. spinzurarea, cu braţele întinse şi j}r(nse tn verig(, durea altfel şi tn ţol trupul, o. m. zamfirescu, SF. ,.M, n! I, ',66, Cf. DL, DM, DEX. , 2- Omortre sau executare ,0n ..urma unei sentinţe de condamnare) a cuiva prin spînzurătoare (v. s p î n-zurător 3); p. ext. moarte prin spînzurătoare (v. spin z u,r ă t o r 3); spînzurătoare (v. spinz u-r ă tor .2), (rar) spînzurat1 (2), (regional) splnzură-tură (2). Cf. spînzura (2). Cf. şudaj-dişleanu, lex, lb, eolizu, duhf, barcianu. Moartea prin .spînzurare poate să se proăucă şi cthd picioarele nu atîrnă •In aer. btanu, d. s. Spinzurarea şefilor mişcării. torga, I.. ii, 612, cf. resmeriţă, d. Cind dfiva se apucă să bată şi să omoare un om ori să-l ucidă mai simplu, prin-împuşcare-sau spînzurare, lumea se adună, stancu, M. ii 101, cf. dl. O să asistaţi la scena spinzurării lui Vlstan. t. popovici, ş. 185, cf: dm. 'Pielea frunţii era ;... întinsă de povara spinzurării. homâ.nia literabX, .1971, nr. 131;123/2, cf. dex.-ÎViî mai e loc de lăsare. Şi e loc de sptnzurare. Folc. olt.—'munt. iii,’ 802. <0* (De-a) spinzurarea = de-a spînzura tul, v. spînzurat2 (2). + Sinucidere prin strangulare cu ştreangul (2); (rar) spînzurat1 (2); (învechit) strangulare (1), Cf. s p i n z u r a- (2).' Cf. resmkhiţă, d;, dl, dm, dex. 3. (Familiar) Cheltuială (fără rbst) â hanilor.'Cf. spinzură (3). Cf. Dl, dm, î>ex. 4. (învechit) Depindere. Cf. spînzura (-5\.Toţi au trepuinţă de.,(linsul şi-şi cunosc a sa şplnzurar.e de dlnsul. ciuţii., 14/3, cf. ddhf, di., dm, dex. , t- PJ.: şptnzurăi'i. — V. spînzura. SPlNZUItÂT1 s. n- (Rar) Faptul de a (ş e) s ,p 1 n-z u r a. 1. Spînzurare (1). Cf. spînzura (1). Cf. 'Di, dm, M. D. ENC.., Dlik. 2. Spînzurare (2). .Cf. sfc iv, 281, dl, dm, m. d. jenc., dex. Mai încet cu spînzuratul, 'Pină mi-oi spune păcatul, folc. olt. munt. ii, 277. + Spînzurare (2) (cu ştreangul 2). Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. 3. Spînzurare (3). Cf. spînzura (3). Cf. dl, '¡dm, m. d. enc., dex. - ■ ' 4. Depinder.e. Cf. dl, dm, m. d. enc., dex. -■ V. spinzură. • ' SPÎNZURÂT2, -Ă adj. (Adesea substantivat) 1. Căzut liber în jos, fiind fixat cu (un capăt dih) partea superioară de ceva; fixat cu (un capăt din) partea superioară de ceva, restul căzind liber în jos; ■agăţtt, atlrnat, prins2, susperfdat* (l), (livresc) aiSro-şât, (popular) arii mit, zgrepţănat. Cf. s p 1 n z u r a (1). 'Cf. 'reşmeriţX, d., dl, dm, m. d. 'ENC.; DEX. 2. Omorit, executat sau sinucis prin spînzurătoare ,:(3)j (Învechit) ştrangjilat (1);. Ci. spînzura (2). jGf. POLIZU, DDJIF,.BARCIANU.,. ALEXI, CANDREAii F. 173. Un carpen îşi aşteaptă ;să-i vie spinmralul. f ANGţişL-^ipsiF,, c. m. i, 64. Toată pădurea era plină de •¿spînzuraţi. rebreaîju, p.. .s, 66, cf. resmeriţă, d., cade. Celelalte femei priviră ţepene şi năuce. . cu . ciuda-data lor înfăţişare de spînzurale. rog za, jş; o. 28. D intr-un fapt divers, evocarea unui spînzurat, poemul scoate efecte de o sugestie sonoră. conStantinescu, s. iii, 297. Se Urî spre locul unde attrna fringliia spinzuratului. -■wîDPRANj p.1 319, cf. dl, dm. Spînzuratul proaspăt sta ţeapăn, barbu, princ. 59. Cantactlzino, cel spîn-{furat i(H.J£62, .în Mănăstirea Şnagoa. ist. j^it. rom. Ţol driinţul acela, de-o parte şi de aţla,, era plin $e spînzuraţi de-cii tor. ]l^ncrÎnjan, c. ii, 134. Apu-fiecare .ţ.ţle 'o bidinea şi ciitrăqiră trupul spinzu- ratului. românia literară,, 1971, nr. 132,, 23/3, cf. m. d.. enc., dex. (Ca termen de comparaţie) Se legăna tn .urmă de la mijloc tn jos, ca un spînzurat în bătaia vînlului. o. m. zamfirescu, sf. m. n. i, 63. Începe să horcăie ca un spînzurat. tudoran, .p. 8. E x p r. A vorbi de funie In casa spinzuratului v. f u-n i e. A iubi (sau a apăra pe, cineva) ea funia pe spln-zurai v. funie. + (Popular;, substantivat, m.; f. ; a.rt.; în construcţia) De-a . spînzuratul (sau spînzu-rata) = joc de copii pentru două persoane, în care una scrie prima şi ultima, literă dintr-un cu vin t,. înlocuind restul literelor, cu liniuţe, iar cealaltă persoană trebuie să ghicească (in succesiunea lor normală) literele pare lipsesc, fiecare greşeală pe care o comite fiindipenajizaţă cu o ,linie ce constituie o parte a unei spînzurători (v. s p 1 n z u r ă t o r 3) sau a chipului celui spînzurat2 (1); (popular) de-a spînzurătoarea, v. s p 1 n z u r ă t o r (2). Cf. pamfile,,î j. .1, 34, păcalX, m. r. 208, şez. ix, 11., 4. (Regional; despre oameni) Deşirat. Cf. ddrjv alr u/i h 83/235. 4. (Familiar.; cu sens depreciativ; substantivat, m.) Ştrengar (2); p. ext. om de nimic. Cf. beldiman, t, 13/21. Nişte piraţi ieşind la uscat îjitr-unul din vadurile vecine, el se întovărăşi cu aceşti spljizuraţi. heliade, l. ,b. iii, 72/20. li.place spinzuratu ăla fiindcă ştie de-ncurcă două-trei .[cpvinte] franţozeşti. pr. dram. ,208, cf. polizu. iVij / satură-ţe de cireşe l De-amu să ştii că ţi-ai mţricat lefteria de la miile, sptnzuratule 1, creangă, a. 50. Joacă tabinet cu ginerc-sâu şi cu alţi spînzuraţi. c.aragiaij;, o. ii, 82. Ai şă, faci şcoală cu, popa Nas-taşe, cum ai să faci liturghie cu mine; da d-ta nu vezi. c-aista trebuie şă fie un spînzifrat ? hoqaş, dr. ii, 150. Nu ţi-e ruşine obrazului să vorbeşti aşa, afurisitule şi spinzurqtule. rebreanu, i. 199, cf. reşmeriţX, d., cade. Măi, sptnzuratule, tu.-mi ascunzi ceva. cocea, s. 1, 208, cf. scribajî, d.,,dl, dm, dex, şez. ix, 149, alr i 1 517/677. — PI.: spînzuraţi, -te. — V. spînzura. SPINZURĂ s. f. (învechit, rar) Pendul (2). Sptn-zura e un trup greu. ... de un .punct fapăn b, aşa acă- ţal ca şă se poată împrejurul lui clăti. m. drXghigi, f. 1, 38r/17. Spînzura se împarte în simplă şi compusă. '■ Cea simplă e numai un punct material de firu. .. 1 acăţat fără nici o greolate. id. ib. t, 38r/19. — PI.: ? — Derivat regresiv de la spînzura. SPÎNZURĂT6r, -OARE adj., s. m., s. f. 1. Adj. (învechit) Care spinzură (1). Cf. rudai-deleanu, lex. i Spre pomenirea acestei binecuvîntări căciula cea albă capătă un adaos îndătăpt: spânzurători închipuind mineca seihului. fm (1841), 342/14. 2. S. f. Omorîre şau executare (in urma unei sen- ' tinţe de condamnare) a cuiva prin spînzurătoare (v. s p 1 n z u r ă t o r 3); p. e x ţ. moarte prin splnzwă-toare (v. splnzurător 3); spînzurare. (2), (rar) splnzurşt1 (2), (regional) splnzurătură (2), Cf. spl n-zurâ (2). Cf. A.NON. car. Aceia ştnţ de şpîipurătoare , vreadnici. jichiîjdeal, f. 318/14. frtpi OstmiitJ#' spîiizu-răio.arc.wĂRAC, t. 24/8- Ş.i acel ibovnic al eU nătărăul, gum fatfu i-o-noeţţ ca isă mă Q 'moare! Nu ştie că-i ocnă şi spinzurăloar.e. pann, ap. gcr ii, 363, cf. polizu. Spln-zurăloarea face dintr-un,¡nebun un sftni? alecsandri, t. 11, 155. După cincisprezece zile de experienţă, cli-ilele a fost ucis repede prin spînzurătoare. conta, o. f. 219. Ceea ce nu şii(, poatet e ..că duetele stat oprite şi că poţi ajunge .la' spînzurătoare. eminescu, p, l. 96. Vedeţi bine că nu-l ducem noi Icf spînzurătoare numai aşa de flori de cuc. creangX, p. 332, cf. ddrf, bar- : cianu, alexi, -w., tdrg. Poatc-l vor- condamna pe ficior la, spînzurătoare. agIrbicîşaiiu, s. 334. Fugise din Jara lui ca s PEŞCţJ». M. P. I,: 103. Copiii şi soţiile trăiseră o zi ca 1108S SPÎNZUKĂTOR - îâoô — SpÍrc* înaintea şpînzurătorii. dan, v. 316. Fenics, asistînd la splnzurătoarea lui Dafnic, moare de irsemeneă. cĂ-linescu, s. c. l. 43. E rost dă spînzurătoare, iăicuţule. C.AMII. petkesc.u, ¡o. iii, 173, ci. dl, DM. Eu sini, mereu,. ... semnatarul tuturor condamnărilor la moarte: prin decapitare, spinzurăioare, ardere pe . rug, tragere pe roată, jupuire, înec. românia literabă, 1669, nr. 18, 1:7/3, cf. m, ,d. enc.,-dşx. Plinea la-spînzurătoare, nici lin folos nu mai are. Cf. zanne, p. iv, 55. <0> (Familiar; art.) (De-a) splnzurătoarea = joc de copii pentru două persoane, |ij care vina scrie prima şi ultima literă d'n" tr-tin. cuvint liilppiiind restul literelor cu liniuţe, iar cealaltă persoană trebuie şă ghicească (în succesiunea lor" liorfnală) literele care. lipşesc, liécare grâşeală pe care' o. comite fiind penalizată cu ó llñie caré. constituie ó parte a unei’spînzurăţori'(v. s p î n z ti r ă t o r 3) sau a chipului celui spîiiziirât2 (2); (popular) de-a spîii-zuratul, v. s p î n z u r a t2 (2). 3. S. f. Instrument de execuţie constînd dintr-un stllp de care este fixată o funie prevăzută1 cu un laţ care îl strangulează pe cel condamnat; (învechit) piferz&i. ■ Focurile, vîrleajele,' spînzurltorile.'.. şi alte ţealiuride múnti, foaie sia gata înaintea ochilor, vah- i.aam, c. 149. Cei mâi “mulţi din cei ce îi ajutase el pierea prin spînzurăţori -sau murea:f/i mu mai desăvîr-şită ticăloşie. heliade, i.. ii. i, 186/10. Prin mai multe rugăciuni şi -mijlociri au ăobîndit... ca nioăttea ta să nu se săvîrşească in spînzurătoare.-.eR (1834), 2872/34. Şi cine ştie dacă, prin relele piirtări, Nu-şi va sfirşi viaţa tntr-o spînzurătoare.. negrtjzzi, s. ii, 261. Nenorocită „(jará,, striga Pestei, căzînd din spinzurătpare cu frţnghia ruptă 4§:gît. ghiga, c. E, ia,. 580, cf..şĂiNEAifiA Boierii. . . nu pot fi ucişi prin ştreangul hîd al-şptnzurătorii. iorga, c. i. ii, 162. Stau la Bălgrad trei firtaţi, Stau în închisoare: Mline-n zori sîrit aşteptaţi De spîn-zurăloare. iosif, p. 55. Privirea lui se oprise asupra spînzurătoarei, al cărei braţ parcă ameninţa pe oamenii din groapă. RiámiíANr, r. s. 13, cf. resmeriţX, d., cade, sorii; an, dÎ Un drum lung) presărat cu camere di tortură şi Şptnzurători. booză,;A. î. 287. La marginea 'fiecărjii sat era colina pe cart ste înălţau spînzurătorile. ici. c: o: 264. Boierul povesteşte Că Visează ştreanguri şi spînzurăţori:•• statîcu, ’d. 487. Pregătesc execuţia. Bat stilpii pentru spinzurăioare. v. rom. aprilie 1954, 49: •Nii-i înfricoşează nici lanţurile, nici spînzură-'toarea. pas, l: ii, 96, cf. dl. Sunâ-n curtea--puşcăriei, Sub'spînzurătoare, toba. isac, o. 31-, cf. dm. Eicui e trimis la spinzurăioare. ciUema, 1968, nr. 4, X. Mult mai reuşit este umorul macabru din -poeziile comentate. Umbra splhzurătorii nu ■ lipseşte din ele. românia literară, 1969, nr. 28, 22/3, cf. m. d. enc.-, dex. Unii zicea s'ă-i omoare Cu laţ de spinzurăioare. alecsanUri, . p. p. 136. Să umbli prin nouă ţări 'Şi să-faci •nouă feciori, Opriţi pe la închisori Ş-apoi La spînzurăţori. SEVÁSTOS, c. 174. Sosind ziua sorocită, duseră pe bietul ciobdn la spinzurăioare. rXdulescu-codin, î. 164. Să fie dus ¡media’ la spinzurăioare. o. bîrlea, a. p. i, 568. Şi ei, frate, că-nii bâteâ- Două furci ş-o cumpe-ioâră, Să-l puie-n spinzurăioare, Pe Sioian. balade, ii,"159. 'L-oi piine-n spînzurătoare, Să rîză mocăni cu sare, Care trec pe drumul mare. folc. olt. — mtjnt. îi, 198. -<Ş> (Ca termen ’de comparaţie) Au începui să !te'Yídice schele'Cu scripéü tare atîrnă Ca nişte spinzti-rdifbri. al'. ..pííilippídé; «.. ’ 65. Sónda arde ca o spinzu-féioaYé' i¡ric$í, galactioN, o; 315. Un puţ fără izvoare Ş-iin 'plbp^uscat' âlături, "Gă‘ o spînzurătoare. voieu-LÉ&3Ü, poezii, i, 94. Trunchiul unui brad.ridică in aer uh>braţ deznădăjduit, ca de spînzurătoare. bogza, c. o. 11'4. '4? (îli imprecaţii) indrăgi-i-ar ciorile Şi 'SjfttuutătoriM'emíníscü, o. i, 183. ¡4.* S. m. (învechit, rar) Ştilp dé tortură de care erau spinzuraţi (1) de mîin'i cei pedepsiţi cu- bătaia. Cf . i,ex. mars. 233. '■ 4. S. m. (Regional) 'CăŢău eâfe spinzură (2). Spin-iurătorii érau funcfionăPti statului: severin, s, 62, cf. ALR SN IV h 1 002/2, 346, 812,. 899. 5. S’. 1.’ P. a n al Construcţie fohhată dintr-o grindă sprijinită dé doi pari, utilizată de pescari pentru uscarea carmacé'lo'r ; uscătoTie, 'KHşte. grinzî 'şpHjiifiie pe doi pari, numite sptnziirătifare s’âu uschloăre'' de càrmace. antipÂ; p. 345. în afară de. casa şi colibele de locuit ale pescarilor, se mai găsşsc şi. .’, 'o serie de spînzurătoare... pentru uscat ¿mmacţle. id. nibt 361. G. S. f. (Bot.; prin Olt.) Atîrnătoare (Zebrina pendula). Cf. borza, n. 189. ; i . 7. S. f. (Regional) „Clădire înaltă, coşer“ (Ţepu — Tecuci), pamfile, J. 11, 166! 8. S. m. (Neobişnuit; depreciativ; în sintagma).Spîn-zurător de pînze = pictor (fără talent). Jurnalişti, aienfişti, conservatorisie. . ., spînzurăţori de pînze la „E^pbiifia artiştilor in viaţătoaoKéscu, cu. 1, vi. — Pl.: spînzurăţori, -oare. ' — Splnzura -f suf. -âiQr, ; . S1*ÎNZÛRĂTÛi!Ă s. f. 1. (învechit) Spînzùrare (1). Cf. anon. car., lex. mars. 248. Chipul muncilor lui . . ., rcine şi zdrobituri fălcilor, splndzurăluri şi zgîrie-turi cu unghiile ceale de her. dcsoftei, v. S; septembrie 18v/7. 2. (Prin Bucov.) Spînzurare (2). Vulturul cu ciocul său Este groaznicul călău. Iară şarpele din gură Ştreangul de spînzwătură. -mâria-n, li 4& — Pl.: spinzurătnri. — Splnzura + suf. -ătură. Sl’ÎRĂÎ vb. IV v. sfîrîi. SPÎRC1 inţerj., s. n. 1. Interj. (Regional) Cuylnt care imită zgomoţul produs de un lichid, de o materie fluidă etc, care ieşj^ forţat printr-un orificiii. Sbvîrf, Sovtrf, Oala 'cu pîrf,'Tar là cine mi-o luat laptele Să facă: spire i Spire ! pamfile, b. 71, ci. i’d.;J. ni, 64. + (Adjectivai) Hiirdar (1). Doar anapoda şi spire, Cine ştie din'c,e smîrc, Morfolit de o copită De făptură negrăită:.. Jese aşa fel de' făt. arghEzi, v. 180,' cf. iordan, j,. r.' a. 509. 2. S. n. (Prin Bord-vestul Munt.) Ţîşniţură dip,tr-un lichid; stropitnră, (regional) spîrcîiţură. Mulge clteva splrcuri de la fiecare ţiţă şi lasă-i şi viţelului pariea lui. UDRESCU, GL. 3. S. n. (Rar) Rect. Cf. barcianu, alf.xi, \v. —'Pl.: (2, 3) spîrcuri. — Onomatopee. SPÎRC2 s. n., s. m. I. S' n.' (Mold. şi Bucov.) Bucată de slănină; şorici fript. C'f. gihac, ii, 392. Şpîr-ctoi. .. însemnează mai întii fôritùl după ce se frige. marian, d. 218. 4 (învechit şi regipnal!) <-Bucată (mică) de carne (de proastă calitate, slabă), de piele sau de pieliţă. Cf. pogor, henk. 232/19, tdrg, cade, scriban, d. Dicţionarele notează (numai pentru Moldova) şubst[&n\iv)l\]i splfc, „bucată de carne (slabă)“. iordak, L. r. a, 509, .Cel çe dăduse sfatul la furat şi-au oprit penţrii gine carnea cea maUgrasd şi mai frumoasă, iar celuilalt i-au dat. mai mult ciolane, spîrcuri (i macră, sbiesia, p. 254, cf. iæxic reg. 109, ib. n, 126. -O" (Ca epitet, rpus înainţea termenului calificat de care se leagă prin prep. „de“, sugerează ideea de lucru prost, mic) Cind m-ar vedea ai mei că umbîii cu un spire de piele ca aiestea n-aş şti unde să mă ascund de ruşine! sbiera, p. 179. 4 (Regional; şi în sintagma spîrcul nasului) Cartilajul -naşului. Cf. marian, d. 218. II. S. m. (Popular ; cu sens depreciativ) Copilandru; p. ex t'. persoană lipsită de irrtport-anţă. Spirei cu caşul Îa gură, cari fac pe deziluzionaţii, vlahuţă, s. a. 11, 362, cf. şăineanu2, tdrg, resmeriţX, d. Strinse scirbit din umeri, semn că nu-şi spurcă el nic,i degetul, ăl mic ca să mai înlăture a doua oară un spirei din cale. C. PF.TRESCU, A. R. 19, cf, IORDAN, L. R. A. 509. scriban, D., dl, dm, m. d. . enc., dex. ^ (Ca epitet pus înaintea termenului calificat, ide care se leagă 1109 SPÎRC*-. - 1400 - SPÎRCţJli prin prep. „de“) Un sptrci de om ca tăinuiiorul şi complicele său fără voie. c. petrescu, a. r. 155. — Pl.: (s. n.) spîrcuri, (s. m.) spirei. — Şi: (regional) spirei s. m., spire s. m, — Din uer. mniipRa. SPÎRC8, -A adj. v. spin1. SPÎRCÂCI s. m. v. spureaci. SPÎRCĂÎ vb. IV v. spîrcîi. SPÎRCĂICI0S, -OAŞÂ adj. (Regional ; despre fiinţe, mai ales despre păsări) Care se spîrcîie. Ieşiţi plecate ..., Plecate spîrcâicioase, Tare desfâimate, Din băie-rile inimii de la Maria. şez. xxiii, 2. — Pronunţat: -că-i-. — Pl.: spîrcăicioşi, -oase. — Spîrcăî -f suf. -cios. SPÎRCĂÎ RE s. f. (Învechit) Acţiunea de a (s e) spîrcîi. Cf. polizu. — V. splreăi. SPÎBCĂIT0R, -OÁRE adj. v. splrelitor. SPÎRCĂITÎIRĂ s. f. v. spirciitură. SPÎRCI s. m. v. spire2. SPÎRCIUÎ vb. IV v. spiroui1. SPÎRCÎÎ vb. IV. Refl. (Popular; despre fiinţe, mai ales despre păsări) A elimina (prin împroşcare) excremente, mai ales sub formă lichidă (murdărin-du-se). V. g ă i n ă ţ a, c u f u r i. Cf. polizu. Unde ea curăţea, acolo se spîrcăiau, ca să le umple toate de alte murdării, slavici, ap. cade, cf. ddrf, resmeriţa, D., BL VI, 70, 148, SCRIBAN, D., I. CR. V, 375, CIAUŞANU, gl., arh. olt. xxi, 275. ^ T r a n z. A murdări (cu un lichid, cu excremente etc.). Cf. alexi, w., şăi-neanu2. Raţele au spircîit lemnele, scriban, d. M-a sptreiit cu cerneală, udrescu, gl. Şi plopul e înalt şi-l spîrcîie ciorile, zanne, p. i, 256. Intranz. (Regional; despre lichide, materii fluide etc.) A ţîşni. Cum am apăsat buboiul, a spîrcîit afară din el tot puroiul. udrescu, gl. «O* Tranz. F i g. Poposi niţel la olari, de la care cumpără un duduchiu spilcuit cu smalţ lucios, conv. lit. xl^, 364. — Prez, ind.: spîrcîi ş i (regional) sptrci iese (cade, ciauşanu, gl., udrescu, gl.). ' — ’Şi:. spírc-aí, (regional) sp ir cui (ddrf, alexi, w., corn. din ţepeş vodă __ CERNAVODĂ) vb. IV.. — Spîrc1-f-suf. -îi. SPÎRCÎIALĂ s. f. (Popular) Eliminare (prin Împroşcare) de excremente, mai ales sub formă lichidă, (regional) spîrc îi t1; (concretizat) excremente (de pasăre), mai ales sub formă lichidă, (învechit şi regional) s p î r c î i t u r ă; p. ex t. diaree. Cf. sp îr c î i. Cf. polizu, alexi, w., i. cr. y, 375, coman, gl., udrescu, gl. + (Regional) Murdărie (1). Cf. udrescu, gl. — Pl.: spîrcîieli. — Spîrcîi -f- suf. -eală. SPÎRCÎÎT1 s. n. (Prin nord-vestul Munt.) Eliminare (prin împroşcare) de excremente mai ales sub formă lichidă; (popular) spîrcîială. Cf. s p î r c î i. Cf. UDRESCU, GL. — V. spîrcîi. SPÎRCÎÎX2, -Ă adj. (Prin nord-vestul Munt.) Mur- I dărit (cu un lichid, cu excremente etc.) Cf. s p î r- C ii. Cf. UDRESCU, GL. I — Pl.: sptretiţi, -te, — V. spîrcîi. SPÎRClIXdR, -OARE adj. (Regional) Care se splr- cîie. Cf. cade. Moară ferecată; cioară spîrcăitoare; doi luceferei; două brazde trase pe o poieniţă; ş-o claie dărîmată [Capul], ispirescu, ap. gcr ii, 371. — Pl.: spîrcîitori, -oare. — Şi: spîrcăit6r> -oâr© adj. — Spîrcîi -|- suf. -tor. SPÎRCÎITURA s. f. (învechit şi regional) Excremente (de pasăre) mai ales sub formă lichidă, (popular) spîrcîială; p. e x t. diaree. Cf. polizu, udrescu, gl, + (Prin nord-vestul Munt.) Ţîşnitură dintr-un lichid; stropi tură, (regional) spîrc2 (2). Abia am mai luat cit ev a spîrcîituri de lapte, udrescu, gl. — Pl.: spîrcîituri. — Şi: (învechit) spircăiţură s. f. polizu. > — Spîrcîi -f suf. -tură. SPÎRCOS, -oAsĂ adj. (Regional; despre carne) Plin de zgîrciuri; p. e x t. de proastă calitate. (Prin exagerare) încep a pierde răbdarea — doctorul spune că s-a întors spre bine... Acuma aş avea cale liberă de n-ar fi acest boţ de carne spîrcos şi supărător care-mi ţine calea la comorile mele. i. negruzzi, s. v,, 188. — Pl. : spîrcoşi, -oase. — Spîrc2 4- suf. -os. SPÎRCOTINĂ s. f. (Regional) Bucată de carne cu mult zgîrci (Nemţişor — Tîrgu Neamţ). Cf. i cr. iv, 122. — Pl.: spîr coline, — Spîrc2 -f suf, -otină. SPÎRCUÎ1 vb. IV. T r a n z. 1. (învechit şi regional; complementul indică fiinţe, p. r e s ir. părţi ale corpului acestora) A rupe sau a tăia în bucăţi. Cîţi au rămas au început a-i tăia şi a-i spărcui şi pe unii au prins de vii. axinte uricariul, let. ii, 150/1. Pot să vie niscaiva fiare sau oameni sălbatici şi să mă spireu iască. DRĂGHICI, r. 40/25, cf. pogor, HENR. 232/17, Cu dinsul iarăşi sînt smintit, Pentru c-adese dui oi am spîrcuit. donici, ap. cade. Şi le-au alungat apoi Peste rîpi şi peste stinci, Pîny le-au sptreuit bucăţi (a. 1868), ap. ca.de. Dihăniile şfărcuie pelea vitelor cu dinţii şi cu unghiile. şez. x, 125, cf. barcianij. Mînile harnice făceau, ziua şi seara, scamă albă, moale pentru trupurile tinere spîrcuite de săbii şi străbătute de gloanţe, săm. iii, 322. Şi-a spărcuit a lui piele cu asprul pietroi, murnu, i. 95. Lupul mi-a spîrcuit (rupt) un bou. PAMFiLE, c. 52. Vezi de nu li-i da cumva de urmă; să nu le hi spîrcuit vro dihanie, hogaş, m. n.:, 190, cf. resmeriţĂ, d., cade. Ceru un condei ca să adauge la bucatele trimise ascetului un răvaş, cu porunca să se roage şi să vegheze ca şi înainte asupra tur mei spîrcuite de jivini. voiculescu, p. i, 163* Uneori se rătăcesc în viforniţă, îi acopere ninsoarea, ti sptreuie lupii. SADOVEANU* O. XIX, 32, Cf. SCRIBAN, D. Acolo, la Predeal, l-au străpuns gloanţele mitralierelor în coaste şi l-au spîrcuit aşchiile unei graţiate betejindu-i genunchiul stîng. v. rom. februarie 1954, 7, cf. dl, dm, dex. Lupul au sptreuit un bou. h x 500, com. din straja — RĂDĂUŢI. F i g. Mai-an aspumînd priveşte trupul lor rătăcitor, Gîndiri spîrcuiesc mulţime t al său suflet plutitor, pogor, henr. 65/23. [Ţara] au sărăcit-o ş-au spîrcuit-o Movileştii. sadoveanu, o. vn, 18. «0* R e f 1. i m p e r s. (Prin analogie) Tîrgul pute să răscumpere ace datorie> să nu să sfîrcuiască din moşia târgului (a. 1813). ştefanelli, d. c. 446. 2. (învechit şi regional; complementul indică armate, colectivităţi, mulţimi de oameni etc.) A sparge (13). Singur. Mihat Vodă, văxînd că sta războiul neales, au dai năvală tn ardeleni de i-au spîrcuit. N. costin, L. 593, cf. cihac, II, 355, DDRF, ŞĂI- tmo SPÎRCUI2 1401 - SPLANHNOI-ÓGIE neanü2, tdrg, W3smî»iţX, D. S-ár fi sculat paginii asupra creştinilor şi i-au sptfmit pe fiiăă, pe săfhlnţă. saDoVeauu, O. xvtj, 476. Mulţimea'sţtfcuilă dé roţi şi hulübe sé lipea de pereţi îhbţiiridu-ţi burla, c. Pi> trbScb, a. b. 9, cf. dl, ■», F i g. Adevărul să mărturisim m atita intă m m ne putem odiMi, de cate lUcrU, ctrpitütile minéikéfilor tncă a mai destrăma ţi a SptrtUi, tnăemnindu-ne tncă şi această calră tititorii noştri q strigă., nu ne vom sii. canTemîr, hr. 4¡52j “v* R ef 1. p a S.'Oastea aşa greu S-ăU tulburat.. Wii p.e alţii fugind, s-du.spărcuit toată tabăra, m. eOâ-tin, lBî. i, 243/24. + (Învechit şi regional; complementul indică obiecte, térentiri plántate etc.) A distinge. Iată vlnâlorile ne băigiocuti, iaiă mrejile tn tóate părţile ne şptreui, iată lóaté Meşteşugurile tn dar şi toate trudele tn zadar ne sţome. canTEmiR, ist. 326. ^ Retí. pai. La poruñjlá ftnpăratului niimaidecit s-au spărcuit toate viile; dé n-a mai rămas fir de viţă. i. cu. iii, 207. 3. (Transilv.) A ftirft. Cf,. ^aiJe, paşca, gl. — Prez. ind¡: sptrcuiesc şi s pir cui. — Şi: (rar) spîi-ciui (bargianu), (învechit şi regional) spărcui, spircni, (învechit) sflrcui, (regional) slátcoí vb. IV. — Spire4 -f suf. -ui. ' SPÎRCUÎ2 vb. IV v. spîrcîi. SPÎRCL’iAlĂ s. f. (învechit) Spargere (I â). Cf. ALEXI, W. ■ — PI.: iptreuiéli. — SplrcÁi1 4. suf. -eală. SPÎRCUÎHE s. f. (învecliit. |r flgiónal) Acţiunea de a s p 1 r c u I1 şi rezultatul lei, } ... 1. Rupere,,tăiere în bucăţi* (T 1)• Cf. spircni1 (1). Cf. di;,dm, 06*. ^ attâtogie) Austria tşi căpătase pârtia ţa Iñtíta spheuire a Poloniei şi-i lipsea undrurn drept prifi păsurile (^püfíílór către noua provincie a Gatţf iei. I&jmŞa, c. i. 'iii Î07. 2. Spargere Cf. spircjiffi (£). Cf. ddrf, dl, vţt, dex. v-, (Prin analogjé) ffl- însuşi a stat in fruntea pilcurilor sale de călăreţi hotărlndu-le să calce tntăi semănăturile Birsii, apoi să le dea foc, poruncind nu abaterea turmelor "de pe plaiuri tnspre trecătorile munteneşti, ci spţrcŞ/rea lor desăuirşită. sa-DOVÉANü, o. xH, 265. ^ F i gi. fieniulte ori cumpăniră insttşi pre al soărtei gind Căci al sptreuirii dimon p-al nostru cimp stñgerat Dintr-o mare.pin’ la alta lurba-rea-şi a fost vărsat, vogor, hsnr. 5/19. — Pl.: sptretiiri. -* V. spircni1. VÍ SPîRCUfî1 s. n. (Regionrf) Spargere (I 4). Cf. S p 1 r c il i1 (S). La spir iu itti‘ fírgul u t(L ip o văţ — Vaslui). alb 1 1 583/510. '-‘î#: ' — V. tţinţp. SPή€Tjţi2, -Ă-a^j. (învecjiit $i regional) 1- (Despre1 oameni şi animale) Rupt, tăiat în bucăţi. Zăreşte tn depărtare -pre ttnărul Teligni....spţţcuit şi plin de stnge. tmtte, wsitR. $0/4, cf. J^, *>»?. & (Pito analogie) Ţărani spţrcaiti şi geme din. pricim ticăloşiilor, sa-doveanu, o. v, 503. 2. (Despre armate, colectivităţi, mulţime de oameni etc.) Spart2 (13). SpÎŢfiuitâ OOsteă şi fără nici o totmeală. m. cóstín, ap. gîdei, 337. Decheoal, văzindu-şi oamenii răsipiţi şi tn toate părţile şpircu-iţi..., pentru ca să nu cadă vjk la mina lui Traian, singur s.ie ş-att făcut moartei casîîEmih, hr. 83. Pre moscal tl aduseră din călea. iui... cu oastea spăr-caHă (î&cepptul sec, XVIII);'mag. ist. iii, 34Ş/21, cf. dObf, aesmeriţâ, r>., saDOVŞantd, o. xvii, 258, cf. DL, DM. " . — Pl.: sptreuiţi, -te. — Şi: (Învechit) spărcuit, -ă, spîrcuit, -ă adj. — V. spircni1. SPÎRCUrrtfR, -OARE adj. (învechit, rar; despre păsări); Care sfişie prada. Trupul său pătruns de rane, de thgropare lipsit, La păsări şpircuitoare hrană de hoit a slujii. POGOR, henr. 31/24. — Pi.: spircnUori) -oare. — Spircni1 + suf. -tor. SPÎRDĂÎ vb. IV. Intra n,z. (Prift sud-vestul Transilv.) A face gălăgie; a vorbi mult şi fără rost. Cf. KEV. CRIT. II'l, 169. — Prez. ind.: spirdăi şi sptrdăiesc. — Formaţie onomatopeică. SPÎRLÂZ s. n. v. spirleaz. SPÎRI.Ă s. f. v. spcrlă1. SPÎRLEÂZ s. n. (Prin Transilv. şi prin Ban.) Pir-leaz (1). Cf. chest. iv 19/117, — Pl.: spirleazuri. — Şi: splrlâz (chest. ii 413/9, iv lS/22), spirliz (ib. 19/136) s. n. — Pref. s- + pîrleax. ■ SPIrLÎ1 vb. IV v, sperii. SPÎRLÎ* vb. IV v. zbirii. SPÎRLÎT, -Ă adj. v. sperlit. SPÎRI.OŞÂ vb. I. T r ân z. (Regional; Complementul indică păiul de pe cap, de pe coamă etc. Sau, p. e x t., capul, coama) A zbîrli (Peştişani — Tîrgii Jiu) Cf. alr sn în h 678/836. — Prez. ind. pers. 3: şptrloşază. De la sperlos. SPÎRNJlt s- n- v. prisnel. SPÎRTIC vb. I v. sfirtica. SPLAI s. n. Mal al unei ape înălţat, întărit şi pietruit sau pavat; arteră de circulaţie, de obicei largă şi bogat plantată, amenajată pe malul unei ape (în perimetrul unei localjtăţi); Cbei. Cf. alexi, w., şăi-NEANţi3. Pe strade a căror lărgirile trece de 16 metri, cam slnt bulevardele, pieţele, ¿plaiurile, ap. tdrg, cf. rEşi«EritX„P., cade. Ce veche baladă mai plinge Pe-un splai? baco vi a, o. 196, cf. scriban, p. Pe splaiurile ¿Imbooifei... coloane întregi de oameni se îndreptau pe sub -copaci. cXlinesciî, o. i, 214, cf. ţ-TR2, pi,., dm., 'K. D. EN<Ş., DEX. Pl.: ¡plaiuri: — Cf. p l ai. SPLANCNÎ)LO GÎB s. f. V. splaiihnologic. SPLÂNHNÎC, -Ă adj. (Med.) Care aparţine Viscere-lor, privitor la viscere. Cf. dns. <> Nervi splanhnici nervi simpatici care inervează viscerele abdominale. Cf.. M.. î>. E>ÎC. — Pl.: splanhnici, -ce. — Din fr. sptalichnique. SPLANHNOLOGÎE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă eu studiul organelor interne. Splancnologie... este partea anatomiei care se îndeletniceşte de studiul organelor ce se află sau inir-una din cele trei cavităţi ale trupului, sau şi tn afara trupulUi. kretzulbscu, a. 265/3, cf. m, Şic-i *B*. 1H30 SPjLAN'HNOPTOZĂ - 1402 - spleeN — Şi: (învechit) splaneiiologic. ,s. i. — Din fr. splanchnologic. SPLANHNOPT<5ZĂ s. f. (Med.) Visceroptoză. Cf. M. d. .enc., r>.N3. . — PI.: splahhnoptcze. Din fr. splanehnoptosc. SPLAU s. 11. Extremitate a unei puDţi pentru pescuit aşezată pe piloţi, care poate fi ridicată sau cobo-rită după nivelul apei şi pe care stă pescarul. De la mal'« întindeo ,¡schelă“ 'de scindări spre adine, care la cdpă/u'l ei are o punle'numită Splau. a'ntipa, P. 382, Cf. LTR2, DL, DM, M. D. ENC., £>EX. — PI.: sptauri. '■ — Etimologia necunoscută.' 1 SPLEC vb. I. Tram. (învechit, rar) A se pleca (A I 1). Dzeului pleacă-te .(şplcacâ-te D, vinovaţi-va îi) sufletul rnieu. psalt. 117. — Prez. ind.: splec. , . — Pref. s- -f pleca. , SPLEEN s/n. Melancolie. trccătoâre, fără o cauză definită, caracterizată' prin plictiseai â’şi prin dezgust faţă de orice. Splenă (boală de melancolie), ah (1841), 377. Somn n-ai noaptea ..., ziua-ţi pine Speen. ' i. vXcărescul, p. 216/2. Dotat de (earâ set, ipohondrie, spleen. man. sXnXt. 253/15. Ut ilul începuse şi spleenul nu era departe, negruzzi,' s. i, 318." 'Splinub tini abătuse sufletul, imi întunecase mintea, alecsandri, o. p. 279. Spleenul şi idealul îşi dau mina fii versurile lui. ARHIVA, I, 519, Cf. ALEXI, "W., ŞÂ1NEANU2, RESME-Ri-ţik, ,,cade.-AHij -ştau pq.somorf.fi, tăcuţi, cu 'figu- rile JfQseMe spleen şir fa plictiseală.-.cocea, ş... i, 400.. Prietenul şău. r, o şfîrşeşte■lamentqbil,. cu ¿spleenul şi sinuciderea, ralea, s. t. i, 113. Oftau.- spre -pajişti de alele Bolnavi de spţeen. ..boureanu,. ş. p. .16,. cf. dl, dm, dn2. Spleenul,... plictiseală morbiăă,... este, intr-un fel, caracterizantă şi pentru o'-categorie de filme. cinema, 1971, nr. 9, 9, cf. m. d. enc., dex. — Pronunţat: splln. — Şi:’(învechit)' splină s. f., spocn s. n. — Din fr. spleen, engl. spleen. 'SPLÎNDIiJ; - aiij. Care trezeşte mare âdriiiraţie, care impresionează in mod profund: a) prin aspectul plăcut, atrăgător. armonios: frumos, minunat’ (2), (livresc) magnific,'mirific, superb ('l)î’(îrive£cbH ş5!pi>ptlar) niîMru (14), (inytchi't') preafrumos. Avea pe umeri:.. un‘ lung şi-'spleftmii‘Venteş.i-iiEijXvE, o. I*, 221, Cf. Siis-tfviLiâ. Ar fi putut Să rfibă-splendide ■ornămen'te. Âias-fiA;"PLu.t. 2-39/7. -E o‘hffapie -ăi-cele mâi'splendide. sion, p.- 215,' cf; ANTONi.sc.i-, b.-Văă-..:' splendide oraşe şi-lăcuiţii de ¿sinâfcsli, '-ajsecsa'ndKI,- Sp. dl. Spaţii tiu'-, minate de un albastru splendid, eminescu,, p. l. 36, cf. ddkf, alexi, w., şăineani;2. Uite ce -splendid e apusul soarelui, reereawu, i. 101, cf. ressjeriţ^, d., cade. Am găsit pe femeia enigmatică şi' s'plendidă. GALApiCiS', .,0,. rŞală e., |eiţ,esgu, c. v. 242. Uri sptendid şi autentic cap de zimbrii de"27 de.parale... .voicpLEscu, p. .j,- 311.. Izbi ,cu ,fierul ţn-tr-up'şfilţndfii Jiiircte cu -p4e fc$ii'.„şiwvpwa, 'o, ix, 9‘1. 'Inlr-un^coicl,iJc.c.'buixăl.cisiucie un splendid cocoş ... cu'iiri iepure 'de casă. ărghezi, b.’ 44'. Lacului şcolii făcea parte dintr-un splendid ansamblu de clădiri. elaga, h. 49. Stăpinii acestor splendide automobile sînt înăuntru, la chef. eogza, a'. î. 361.. -îţi lasă-gura apă etnd vezi splendide maşini italieneşti, preda, r. 227o casă splendidă, id. ib. 229. Arc ochi.splendizi, ca-.de- căprioară, x... popovici, se. 258.. Creează splendide faţade-cu -elemente arhitecturale, lucrări mari difi Ump. colorciţ Şi cu vqriaie fprjne şi ritmuri, scîn-Tiii4,, |Ş69, ,.$r. 8,223) cf, yt.- ©.. enc;., dkx; b) prin. proporţii grandioase,' prin-.înăreţie, prin mţnunienta- litate;rfalnic, grandios, impozant* .impresionant, im^ punător, maiesţp.s (2). jnăreţ, monuţnental, superb, (2); (livresc) magnific, (învechit şi popular) mîndru (I 4), (învechit şi regional) fălos. Vlrfurile .splendide < an munţilor. dşb;?c) prin .excepţia dcsăvSrşită sau prin armonia îmbinărilor; ceresc, divin, dumnezeiesc,'îngeresc, minunat (3), strălucitor, superb. ¡(1), Îmi vine t-n minte o vecile, splendidă romaniă ronjănească. cinema 1968, nr. 3, vi, cf. esr. <> (Adverbial) Cintă splendid 4) prin eleganţă deosebită,- prin lu„x ¿xccsi, vpriri abundenţă etc.; bo,gatt fastuos, luxos, (mare1 VI 1), pompos, somptuos, :ŞtrătoGi4 strălucitor,’ (liyiesc) .magnific. E splendidăt-piasa şi vinuri.. . Se varsă spumlndi bolinţineanu, o.,77. -Un alei-, splendid. ,dsr; e) pri-n întrunirea în c.el iaai,’,înalt :gra.d a tuturor calităţilor^ cerute, prin lipsă -totală de defecte; desăvîrşit, excep-:. ţicnii, extraordinar, formidabil, ideal, minunat (3), perfect2 (11), sublitn>:superb, (1), (învechit) săvîrşit. Triumful său. . . nu fti mai puţin plăcut şi mai puţin splendid, aristia, plut.-386/13y Succesul-ei,, fu splendid. fili.mon, o. i, 211. Era frămintat mereu de planul său:-de** zidi in otcŞ■ ăiiiă locuinţe'splendide pentru cei dai gineri. AGÎRBic&fâft;» a:' 328. Se-nţelege că ani avut un succes spleiidid.' idi ib. 340. Debutantul afirma ... o splendidă vitalitate, teodorean-u, m. v: 36. <$> (Adverbial) Coloane halte, bolţi arcate splendid, eminescu, o. iv, 107. — Accentuat şi: splendid — PI.: splendizi, -de. — Din fr. splendide, lat. splcndidus. SPLE3VDIDÎSIM, -Ăadj. (Rar) Care este-neînchipuit de frumos. Pe aici.,., vreme splendidisimă,. caragiale, 0. vii, 6. PI.:.splendiiUsînii, -e: - — Splendid + sui..-istm. . -, ; . SPLJSND.oArE .s, f._ însuşirea d? a tre?i mâie admi-, raţie,'de a impresiona în.pod p^oiprid; a) prin aspec-, tul atrăgător, ,armo’ni:os'î,f r i,c..ţe, rn î.n.dkr e-ţ e (2), strălu ci r %,r (învechit şi‘ regional) m î n-dri e (G); (concretizat j mai iales la pi.) fiinţă, .lucru eţc. cu aspect (deosebit de) friitrips, frumuseţe, minunăţie (2), in i h u p e (2), mindreţe (2),' (regional) m iii d r e n i e.'Cutn revarsă' luna . plină liniştita ei splenâităre.vJjmiKescu, o. 1, 136. Balurile-n cate strălucise în toată Splendoarea ei'. *vlahuţX,1 b. a. iji, 197. El iutiă... Şi stă piurii ’de spleiidoare. an-ghel — ig^if, c. m. ii,;:ă;l. 'Stăm,.. şi v&am la'Splendori negihdile,: .PEiSiX,. ;o. '309. _G'rup de obiecte. o simplă suprăvieiuire' a unei 'splendori trecute, pârvan, g. 527. Privi ‘(¡inditef în' fum, unde vedea splendorile' capitalei, c. fetrescu, I. n, 171. Era uri ~amurg de-o largă şi gravă splendoare, id. c. v. 3,64.- Am văzut muntele şi marea în toată splendoarea lor primitivă. sadoveanu, o,, xx,. ,1 l)rfă.gţndea.m. ...la atUea splendorii pe care poafe .că[ jxi^o^at^ji-am să le 'văd, b^agA, h. 108. Numai pescuitorii ă'e perie aii ^privit. iţi felul acesta splendorile srriulse din fundul acfpluţui. feo&ZA, a. î. 128, cf. dl, dm, OeX. <> (Ca epitev' pus înaintea termenului calificat; de care se leagă prin prep. ,, de‘ ‘) 0 splendapne de - fâtă;' T3sş. Q- - (Prin -îârgir'ea sgn-siiMyy.Splendăatea '^ăcestci . îriflorii-r- iărdivc. rpoate fi-, explicată prin împrejurările speciale.::ale italiei.. viânu, 1. v." 137; b) prin proporţii grandioase,. monumentale ctc<; grandoare, măreţie; (1)rnonumentalitate, vseme-ţie (3). Aduse la Roma, {columnele}pierduseră mult din, a lor splendparfr .MiSTlA, „pldt, 269/21. „cf. dsr ; c) prin. eleganţa .‘deosebită,;, prin manifestări fastuoase, ex.cc5iv de luxoase, .pirin . .abuniienţă etc.; bo.găţie, fast, luxj măreţie; (j), pompă, senieţie ‘(3), soihbţuo-zitate, strâluci.rfij r(înv.echit) ighemonicon, pohfală, sal-tan-at. Acel Ieşi „ş.emioriental“. . . fără; nici o şp/en-doare, ibr^ileanu, sp. cr. .122, cf. dsr; d) prp fapte sau aţri.bjiiţe deosebite, printr-o stare deosebită etc.: glorie,, grancio.arţ, măreţie.. (1), mărire pV/S). şlav^.' (1), strălwire, (învechit) mărfme (IV S)'. Acolo"a' făcut 3J13? SPLENECTOMIE - 1403 - SPCINĂ" Eliad cunoştinţa baronului Spleny, prin aşa-numila „comisia ,del .ffăreilo“, veche cunoştinţă a baronului dţ la Pcsla, din timpurile splendorii sole. ghica, a. 742. Pe Grecia şi Roma antică le vefi vedea căzute din Splendoarea lor. filimon, o. ii, 19. Ştefan este şi va rămtne idealul. . . care aruncă razele splendoarei sale in viitorul şi mai îndepărtat, xenopol, i. R. iv, 127. — Pl.: splendori. ,Gen.-dat. şi: (rar) splendoarei. — Din fr. splendeiir, lat. splcndor. SPLENECTOMÎE S. f.' Rezecţie a splinei. Cf. abc săn. 340, DN8. — Pl.: splenectomii. — Din ir. splincctoitiie. SPLENIC, -Ă adj. Care aparţine splinei (1), privitor lâ splitiă. Cf. bianW, d. s. Tumorile unghiului splenic al intestinului groş. abc săn. 340, cf. dn2. In uncie cazuri dţ splină bolnavă sau ruptură splenică, splina poate fi extirpată. M. D, enc. 809, cf. dex. — Pl;: splenicii -ce. — Din fr. splinicjue. SPLENItA s. f„ (Med.) Inflamaţi® a splinei. Splinit se zice inflamaţia splinei omului, cornea, e. i, 143/27, Cf. ANTONESCU, n., DN2. — Pl.: splenite. Şi: (Învechii) splinit subst. — Din fr. «plinite. SPLEXOMEGALÎE s. f. Mărire patologică a splinei. Cf. der iv, 475, DN2. — Pl.: splenomegalii. — Din fr. splinoinegalio. SPLINĂ vb. I. B.efl. (Prin Munt. şi prin Olt.; despre vite) A i se umfla splina; a se îmbolnăvi de splină; a, se insplina, Clnd se splinează o vilă, adecă clnd iT\ăhtncă prea mult şi i se umflă splina, se fierbe un furnicar, marian,..ap. cade, cf. şăineanu2, res-meriţX, d., scrie an, d., alr ii 4 224/728, 762, 886. — Prez. ind. pers. 3: splinează. ■ ' — V. splină. ' ; ' SPLINARE s. f. (Regional)' Inflamaţie a splinei (din cauza malariei); popular) rast1. Cf. scriban, d. — V. splina. SPLEVĂRIŢĂ s. f. (Bot.; prin nord-vestul Munt.) Splinuţă (1) (Solidago virgaurea). Cf. borza, d. 162, h iv 84, ix 141, ,153:. — Pl.: splinartfe.' ■ — Splină -f suf. -arifă. SPLEVATIC1, -Ă adj. (în‘ dicţionarele din trecut) Care este bolnav- de-splină (1)'. Cf. PolizC, pontbriant, D., CIHAC, I, 261, GHEŢIE, R. M., BARCIANU, ŞĂINEANU2, RESMERIŢI, D. ' ■ -î Pl.: iplinattSifice; ’• . — Şplină 4- suf. -alic. r?- SPLINÂTIC2. a Loc. adj. (Popular) Fără splină — (despré animale) care este rezistent Ia fugă; care nu oboseşte; (despre oameni) care munceşte intens fără să obosească. Şi-ţi voi da un telegar fără splină, care se numeşte Galben-de-Soare. ispiRescu, l. 19, cf. ddrf, axexi, w. Un călăreţ trecu in goana murgului' fără splmă. agîrbiceanu, s. p. 198, çf. Dl, dm. Citite, ciutalirte, Ciute fără spline, teodorescu^ p. P. 58. Am gonit di-o ciută lină,. Ctytă lină, fără splină, mat. folk. 1 466. Expr. (Popular) A I se pune (cuiva) splina = a sim.ţi dureri acute în regiunea splinei (t), dé obicei din cauza, unui efort fizic. Cf. dl; dm, Dex. Să nu mănlnci... căci (i se pune splina cind vei alerga, şez. iii, 120, cf .alr ii'2 218/728. 4- (Popular) Boală a vitelor caracterizată prin umflarea splinei (1) ; (popular) insplinàt. Cf. lb, va-lian, v. In unele comuni. . . au murit çu sulele boii de „splină“, ap. tdrg, ci. şăineanu, d. u. îmi bale piatra grinele şi-mi mor boii de splină, stancu, d. 77, cf. h i, 289, ii 67, 83, 122, 208, iii 54, iv 91, x 25, 588, xi 236, xn 125, 303. De multe ori vitele se umflă grozav... Atunci vila zace de splină, şez. iii, 203. Mor vitili rumegătoare dă splină, alr ii 4 224/192, cf. ib. 4 224. 4 (Popular) Dalac (la oi). chest. v 167/39, 43; 73, 77. ’ " 2. (Popular) Crucea dinapoi (la cârtiţă). Cf. ddrf. Furcelele la dricul dinainte al carului au două braţe unite sub inimă printr-o stinghie numită splină, pam-file, 1. c. 133 cf. h ii 13 29, f 2, iii 246, vii 359; x 466, 500, xi 418, 517, xn 118, 173. Di la Odobeşti la dial, Şădi Niţă mort tn car, Cu piçioüT.i-'pi raseoali Şi cu cctpu gios4a splinl. vasiliu, g. 111, cf. 206, alr sn ii h 344/38.6, '414, 514, 520, 531, 537, 551, 605,-682, 723, 728, 987, alrm sn i h 227,-a vi 26. +. (Régional) Pisc2 (3) (la sanie). De, opleanul dinainte şe leagă piscul, zis şi. ... splină, damé, t. .22. Gruiul şi oplecmul dinainte %tnt 4éÿatë. prinir-én dàig. lucrat numit tp,işş . -.. sau splină. Pai^file, i. c. 1.54; + .(Regional) Bţi-cată de fier care uneşte coarnele plugului (Ciocăneşti -r,: Vatra Dornei). Cf. alr sn i h 20/365.. 3. (Bot.; şi in, sintagma splină de aur,. conv. lit., xxiii, 1 053) Plantă erbacee din familia saxifragaeèè-lor,, cu tulpina dreaptă, cu frunzele alterne'şi florile de culoare gaîbênâ-àùrife;.,.(pbÿiiîar), spliniiţă (2),' ^regional) aurariţă, bulbuc, argiwţică de pâdûré (Chrtj-sosplenium alternifolium). Gf. ioLiz&, conv. tit. xxiii, 1 053, BARCIANU, PANŢUj PL.,.''BORZA, D. .47. ' — Pl. : spline. — Şi: (regional) spină (alr ii/i mn 41, 2 218/29, alr ii 4 135/29), spîiâă (dr. ix, 231) s. f. ■■■ ' — Din ngr. «rXijva, lat. splcn:' 11147 SfLINĂTURI - 4404 - S1,LJi\ĂT’UKX b. ÎLpl. (Regional) Boală a oilor nedefinită jn«i îndGaţwoşpe, V. splină |2) (Pipirig — Ţirgu JSeanrţ). Cf. olosab reg. — Splina 4- suf. -âtur/i. srliliif subit. V. splenit». SPIJPfdS, -dAsA adj. (Regional; despre vite) Care bolpav de Splină (1) (Cristeşti — Botoşani). Ci. alr ii 4 224/414.. PI. s şplinoşi, roast. — Splină 4- suf. -o.i. SPLINT ş. n. as şpliivt; Cf. kica, t. vam. 226. ţJn dispozitiv de siguranţă.... iste. . . eUiUi spintecat (splin-tiit). some, maş. 52, Dacă clapa rin găseşte $tift pe rulau, Işi-cobOtiM .toiaftil cel lung de6ate.ee e Oscilantă tn jurui nmi splint. icwesgu-mgs'ceî., ţes. 334. Dis-cM~ fierăstrăutui va ţi. . .■ fixat pe ăH cu contrapiuliţă şi ciii di siguranţă (splint). phe'î'.'accid. 49, cf. nom. mik. i, 130j ei., îssi. Selecţionarea âuvititelor ne fereşte de-,.. a lwegistr.a formai ii riâicute ea... cui spintecat fpeMtii splint). i. rom. 1950, ni-, 1, 35,' ei. dex. *- W,: splinturi. — Şi: splintur S.,n. tioiţ. mim. i, 130. : s. n. V. şplint. . • SrilXţjA s. Î. (Bot.; popular.) 1. (Şi In sintagma aur, cqnv. iii. xxiij', .1 053, brand za, vl. 2^6, cape) Plantă erbacee melifeţă din. familia com-foişeeloi, ciţ tulpina erectă păroasă, cu frunzele ovale îlpri (Ie culoare galbenă reunite ţn ciorchinei (re-<î 4)* s^li^ariţă, î îinepaică, floa-ţe-BpiereşspjŞ, floare-bulapă, vargă-deraur (Solidago vit-Îli0i:e$&, .ti; c6îea*»*j, kl. 29, -uş, voi.wM, conv. ut. jiittai i; ţRAÎU’DZA, pţ. 266, BAiRCIANU,. A&EXI, W», ^pC,JBANT0i, >t,,.. CADE, SIMIONESCU, FI.. 141. S<mţ* ţiţfi btiţi§. tri {Mie boaTele rinichilor, voigoleşcu,. l. 4f. dl, Djâ, borza, d. 162, m. d. enc., dex. 2« Splină #) (Chrysosplchium alternifolium). Cf. PANfTJ, PL. ' 288, CADE, DL, DM, BORZA, D. — Pi,: splînuţe. . —Splină 4- şuf. -Kţ/ă. SPLÎŢlÎLNIC s. n. v. Spllţelnic. SPOÂNCĂ s. f. v. sponcă. SÎOtAlfc s. n.‘ V. şpOrV v SffdBOBÎ Vb. XV. Tr-am. $i r e f 1. (învechit) A (se) arăta dfenin de ceva; a (se) învrednici. în dulceaţă gă vor irtdulti şi să vor spodobi (tea 1550). ctrv. d. 463/1. Să ne nevoim... cd'-şi lumirtăta ziua s'fffttă. .. iă ne speiobim â ¿- vedea: cOSEsl, ev. 78. Ş^i 'ferIM eă ti-ăi spedobit de ăi v&dzut pe carele toţi piâTocii. . :~Cis6i,fEi, .Ir. s. feep-tfembrie 24v/27. Spoflclfiaşte-ific şi pre noi. Doamne, .... ca şă te intimpinăm in văzduh, la a doua venire a Îîj. '93î’/2^. tu. tah'tfkfy fugind fire butnnezeu ■ şM $0ddbeasţă şuft'&ut- lyi X&fa$i.ttll' |4fc.. ^ylî). mao. iiir'. iţ;, ct. ciiH^c, ii,.,271:, .tţfo, pttLp n, fîâi, S<^ffŞ.AK, I).., scl. 1964, 548. — Pre*. ind.: spodabesţ. — Din slavonul c%n«A-«™TH(cA). IPOPOŞÎIIB s, f. (înveehiit, rar) Faptul de a (se) spodobi. Neîmpărfită iaste intru el spodobivea şe-detet scaunului, cofesi, ap. phlr ii, 307, V. spodob|, âPODÎMEN s. n. Silleat nataral de'lltiii şi de aluminiu, de culoare albă-cenuşle, galbenă-verzuie sau violetă, cu luciu sidefiu.' Cf. î.tk2, dl, dm, dn*, m. d. ENC., DEX. ■ — Din fr, spodumftnc. ; _' SPOGÎKNICeAla s. f. (învechit; cu sens nepreci-zat-, probabil) Ornament in ffirmă de senvilură la friu ori la ham. Şi Imâ sppgţrnicealete ccale ce era in grumazii cămilelor, biblia (1688), 180V9. Altui /-.au lovit de i-au immpiu spogiriţiicenta'de la frtui calului. NECULCE, L. 94, Cf. ?TDRG,' T. PARAHAQIi C. L. 116, SCRIUAN, D. — PI.: spogtrnicele. — Etimologia necunoscută. SPOGREŞt vb. IV. (învechit, .rar) 1. Intran.z. A greşi. Aruncară cu fuşturile s.ă dea tn-perb d-imbe părţi şi spogreşiră de să loviră pre sine frate pre frate prin inemă nemet indusă, dpsoftei, v. ş.- noiembrie 117r/8, cf. tdro, scriban, d. F i g. Patimile trupului... multe ori să ascund şi să spogreşesc dcaca nu prin mare grijă, dosoftei, v. s. dscemfirie 198r/2. 2. R ef 1. A scăpa (I 1). De pohta noastră cu direp-tu.l neram scăpat (text marginal': ‘‘-spogrtşii), bosenrm, v. s. ianuarie 38r/6. — Prez. ind.: spogreşesc. — Pref. s- 4- pogreşi. SPOHÎRT s. n. v. şparhat. SPOHÎRŢ s. n. v. şparhat. SPOHÓRT s. n. v. şparhat. SPOÍ vb. XV, Tranz. 1. (îţivechit şi popular; complementul indică obiecte de metal, dé lemn ctc.) A polei4 (¡1). Sctndurite iată cu aur să k spoicfti. pO 266/17; Banii cei rât... allu-l fâe'chfar de arâmt şi numai că cé-l spoiesc' diasupra iii argint, prav. 75, . cf. anón, car., BODAi-DELEAíítjf' iiot. Cinstea către cele sfinte va fi ca argintul spoit ’ pe aramă, gorjan-, h. iv, 152/26. Ia vătraiul acéla şiH spală frumos..., II spoieşte cu aur. sbiera, p. 63, cf. alb sn ii h 572. + (Complementul indică vase dé aramă) A acoperi suprafaţa interioară cu un ştrat' subţire dé cositor pentru a prpteja de cor-Pziune; ă eositori, (regional) a polei1 (1). Toate vasele de aramă... trebuie să fie spoite. BARASCH, I. N. 51/16, Cf. BARCIANU, CANDREA, f. 237. Spoieşte tingiri, preda, r. 201-, cf. alr ii 4 260, 6 518. T r a n t: şi r e fi. f-i A face să-şi însuşească ori a-şi însuşi In mod superficial elemente de cultură, de civilizaţie. Cea mai măre'parte diti francezii presupuşi cultivaţi totuşi sint nttmai spoiţi cu învăţătură, codru-drăguşanu, c. 140.. Mi-am pus tn gind să fug chiar astăzi tn capitală;i^! cu .¡fttii^gini, îCŞli-'SjsSŞMyţV'l. ; 65. Se duc pas:, i. % 105,. cf, A3A sn v -h -1 455/6Q5, aîjkm M iii h 1 186/60.5...S-a mai spoit oleacă pe. arfei. o. eîkusa, A. P. II, 544. , r , ■ ■ ■ — Prez. ind.: spoiesc. — Din slavonul evi«HrH. SP01ÂLĂ s. f. Faptul de a (s e) spoi (1). 1. (învechit şi Popular) poleială (lj. Cf. spoi (1)» Cf. I. GOLESCU, C., VALIAN, V., RESMERIŢĂ, D., LTR2- Păreţii coteţului cei străluciţi de spoiala aurului. H JV 62, Cf. ALR II 4 271/365. + F i g. însuşire superficială a unor noţiuni de cultură, a unor maniere'civilizate etc.; falsă civilizaţie; superficialitate; lustru, poleială (1). Cf. budaj-delpAnu, itai. -A! spoială, ipocrizie, trădări, negruzzi, s. iii, 448. Şinteţi ocupaţi Proastelor voastre legi spoială sä le daß. alexandrescu, m. 184. Manifestate... sub formele unei spoieli de civilizaţie, maiorescu, c. ii, 173. In noi totul e spoială, loiu-i lustru fără bază. eîîiinescu, o. i, 35. Straşnica judecată a ticăloşiilor legate de spoiala civilizaţiei noastre. vlahdţX, s. a. n, 512. Satira pieselor -Mi... •ne va fi explicată prin spoiala ridituiă a civilizaţiei claselor. sociale de mahala. DEMr.THtesr.i:, o. 173. A strtnge din mulţimea publicaţiilor de literatură a mulţimilor ceea ce e tn adevăr frumos. ■ . cere şi älleevă dielt hărnicie şi- spâială ştiinţifică. in i*lh ii, 154. ' BpierirÂea . . . capătă mai puţin această nouă spoială străină. iohga, c. i. i, 184. Alexandru Moineseu — om eu -spoială de învăţătură. bhXtesc v-voiseştj, p. 327, cf. cade. "v* Loc. a d j. De spoială = superficial, lipsit de temeinicie. Dacă prietenia-i de spoială.., E.ca Şapa Şi-fi pregăteşte groapa, arohezi, s. v, 144. + Acoperire a suprafeţei interioare a unui vas de aramă ca un strat protector de cositor; cositorire, cositorit, spoire (1), spoit1 (1), (învechit) spoitură (1). Cf. .res-merijX, n., scriban, d, 8. Acoperire a unei suprafeţe cu un strat subţire de var, spoire ,(3)„ sp-oi-t1^), y ă r u i al ă, v ă-r.uir e, văruit, (tavechit) spoitură (2); p. ext. strat de var depus în urmaKacestei acţiuni; (concretizat) yar, humă etc. cu care se spoieşte ,(2). Cf. sp o i (2)(. Şi vei pune fiepietri mari şi vei spqi-pre dtnsde cu spoială, biblia (îeŞ^. jî^B1/^?. In. .., Ardeal, peft? trii dat vetrele. ... se foloseşte s.poiala. pampile lu-p&scu, crom. 228. In ce priveşte tencu iala. şi spoiala pereţilor> ne aflăm... tn faţa unei străvechi tradiţii. pÂBVAţ<, g. 184, cf. BiîSMERqX, p., cade. Meşterii . gropari au spoit toată, groapa eu nu ş}iu ce spoiaţă '■ curioasă, galaction, o. a. ij, 403,^Ziduri cu spro iala de var coşcovită de igrasie. G-.. m. zawfirescu, jţ. D. ii, .3.38, cf. scriban, p. Q spoială zucată şi veche. lXn-crXnjan, c. iii, 509. Cu lingura pune ţtrfa şi spoiala in şi pe zid. h xviii 144, cf. 145, viciu, gl., alr ii/i mn 117, 3 787, alrm ii/i h 280, alr ii .5 062/172, 228, 5 064/172, 723. 'O* F i g. S-a adăugat o mină tiein-ţelegătâare, care a transformat o lucrare de iijätefte delicată tntr-o spoială grosolană, brutal colorată, ra-lea, s. t. i, 350. 4. (Regional) Vopsea care se pune in var, pentru a-1 colora (Ştefăneşti — Urziceni). Cf. chest. 11 378/95. 4. (Popular şi familiar; de obicei peiorativ) Faptul de a Se farda; fard. Acolo... spoiala dresului e cu desăairşire ncmnoscută. ttiAMOs, 1. 41/7. Un bărbat care adesea eu buzele minjite de spoiala curtezanei venea să ie sărute pe tine. ap. tdho, cf. dl, DM, DEX. ^ : — Pronunţat: spo-ia-, — Pl.: spoieH. — Spoi { suf. -eală. SFÖIBXÖS adj. (Regional; despre pămînt) Care eşte de calitate proastă, Cfi alr ii 5 062/228,, ib. 5 064; 157. — Spoială -I7 suf. -os. SPQÎRE s, f. Acţiunea de a' (S.?) ş„p. o i rezultatul ei-' ;■ ■», ; ' ; -.v... 1. (Populär) Poleire (1). Cf. s p o i fl)-. Cf. bl, dm, dex, dsr. 4. Aeoperife a suprafeţei interioare a unui vâs de aramă cu; vin strat protector de câsiţor; cositorire, cositorit, spoit1 (1), (învechit) spoitură, Cf. DSR. 2. Acoperire-a unei suprafeţe cu un strat subţire de var; spoială (2), spoit1 (â), văruială, văruire, văruit. Cf. spoi (2). Cf. DL, DM, DEX, DSR. — Pl.: spoiri. — V. spoi. SPOft1 s, 11. Faptul de a (s e) spoi» 1. (Popular) Poleit1 (1). Cf. dl, dm, dex, dsr. 4. Acoperire a suprafeţei interioare a unui vas de aramă 11169 SPOIT3 - 1406 - SPOLlARlU cu un strat protector de cositor; cositorire, cositorit, spoire (1), (învechii) spoitură. Staniul sau, cositorul ... ii int'ribuinfcm' pentru.Şpoitul vaselor. marasch, i. n. ,53/5, .cf. pdup, cade.. Ţipirigul este o sare. Cu cl se ajută spoitorii la spoitul vaselor. t\oicvnBSCV, L. 318, CÎ^DM, DEX. ,2. Acoperire a unei suprafeţe cu un strat subţire de var.; .spoială (2); văruială, văruire, văruit. Var pentru văruitul sau spgilul caselor, pamfile, i. c. 381, ci. djl, Dşf, dex. S-o mai laşi eu spoitul, S-o mai iei şi cu, ghicitul, folc,.clt. — MUNT.' iii, 452. — V. spoi. SPOÎT2, -Ă adj; 1. (învechit şi popular.; despre obiecta de metal, de'lemn etc.) Poleit2 (1). Cf. budai-de-leănu, lex. îiitr-d ' tevă spoită) Şa'de o [nucă atri-fitS ţAria). gorovei,'c.'17. 4. Acofcerit cu un strat subţire protector' dc cositor’; ‘cositorit. Să iei o ulce-lufă smălţuită sau.fo tingire spoită. mînCXrile, 92/10. Se ‘pisează -mărurit ea tărtja,’ se pune' tn. :. păzănel spoif'bine şi ăurat, cu '4 oca de apă. episcupescu, practica, 506/6. Intr-un vas spoit să se topească pe cărbuni 16*dram. de ceară albă. cornka, e. ii, 17/25,’cf. resmeriţX, D.y :cade.f G&t'clărarii pletoşi cu tingirile de aramă spoUe' ln circă. c. petbîscu-, a. r. 8, cf. dl, dm,-Ckx, ai.r 11 4 260/928. 2; Acoperit'cu -’îinŢstrăţ Şiibţire de var; văruit, (regional) muriiit. Zidirile^sint .spoiie şi ferchezuite. NEORVzzi, s. i, 32Î, cf: r£smeriţX, D. Am intrai pe brltici aproape in zăpiişalti Hhiţimiilor .scunde cu pă-mtnt pe jos şi spoite, m. i. caraBiaee, c. 61, cf. cade. Bucureşliul 'c urli tinde e curai şi spoit. cXlinescu, c. o. 97. 4. (Popular şi familiar; de obicei peiorativ) Fardat»"Muiere. . . sfiUmenită şi spoită, ispirescu, u. 21. O cucoană spoită amarnic a ieşit să-i alunge. C. PETRESCţ?, "o. p. 'ţi, 100; cf. di., dm, dex, dsr. Fc- tili din Şatăl Metr; 'Spoiţi- rid, li stă rău. " folc. mold. 11, 390. ' - : 3,.,,.(Regional; despre oameni) Blond (Topliţa). Cf. alr ii/i li 92/228. 4. (Prin norduj Munt.) „Nebunatic“ rXdulescu-codim. — sPl.:‘ spoiţi, -t&' — V. spoi. ‘s. ■■ SPOIT(ÎR, -oAHK subst. I. S. m. şi f. Persoană care se. ocupă cu spoitul1 (1) vaselor de aramă. Spoitorii- ce, spchiesc pusele \de cuhnii (a. 1705). iorga, s. D. 362, cf. ANON. CAR., EUDAI-DELEANU, LEX.,-1. GO-LESCU, C., VALIAN, V., PQNTBRIANT, D., DDRF, ...ALEXI, w., şXineanu2; Spoitorii' se tnfuriaseră. chiriţescu, gr. 66, cf. resmeriţX, d., cade. „Şchiopul“’, ţigan cu părul veşnic tncilcit, spoitor vestit din Şărărie,. . . ffiâch feTRXEscîu, a. 70. Ţi- pi’rigu't este o sare. Eh el se ajută spoitorii la spoitul' vaselor, voiculescu, l. 318. In tinereţea lui ăsta s-a bătut cu un sălaş de spoitori, sadoveanu, o." îxviii, 551, cf. scriban, d. Zlătarii şi spoitorii Vin călări pe podul’morii. tahaschivescB1/ 136, cf. a;lR 11, 6 518/182, 228, 41^, 531, 551, 605, 682, 705, 723, 728 > 769,- 791, 833, 8.86, 899, .928, 987,-ib.-.4 260/603; 723. Ci a greşit[cfpjiţprul S-q .şpinzurfiţ - spoitorul, se spune-cînd,,e pedepsit pinevj), pentru vina altuia’ Cf. pann,-P,. -V. II,' 152-,,,ddrf,.. m-nne, e. v, 215. 2. S. ni. (Rar) Zugrav. Cf. valian, v., resmeriţX, iv -Nu-,.acolo trebuie-să stm-eii^.şi să dau cu bidineaya (auzi,,..niă confundării spoitorii!). preda, i. ,34, 3. S. 11. şi f. (Sudul Transilv. şi jlrin nordul Olt.) Gidinea. Cf. dl, dm, alr ii/i li 291, a 11 3, 6, 10, 12, 11,. olt. O (Regional) Spoitor mic = pensulă, alrm 1/1 h 405/141, alr ii/i mn 149, 3 932/141. 4. S. ni. (Bot.; regional; la pl.) Pejmă (1 a)s (Am-berboa moschata),.: Cjţ., tdrg, c,a«dej panţu,. pl. 289, BOţ.ZA, D.,43* DL., DM., — Pronunţat: spo-i-.. — Pl.: spoitori,"-oare. Şp'oi -f suf. -tor. SPOITORÂŞ s. n. (Regional; în sintagma) Spoitoraş micuţ = pensulă (Covasna). alr ii/i mn 149, 3 932/192. Spoitoraş micuţ dă dat pă la grindă, ib., cf. alrm ii/i h 405/192. — pronunţat: spo-i-. — PI.: spoitoroşe. — Spoitor + suf. -aş. ■1 SPOITOREÂSĂ s. f: 1. (învechit şi popular) Soţia spoitorului (1). Cf. VALIAN, V., POLIZU, ddrf, ear-cianu, ,com. din ţepeş VodX — cernavodX. 2. Femeie care se ocupă cu spoitul1 (2); (astăzi rar) chfvuţă. Cf. Valian, v„ polizu., ddbp...O spoito-reasă. .. întinse aracul de care era nedespărţită, chiriţescu, gr. 65, cf. cade. în varul subţire spoitoresele aruncaseră puţină vopsea, stancu, r. a. i, 294, cf. dl, dm, dex. ’ .3, (Art.; regional) Numele unui, dans popular executat In formaţie de horă; melodia după care, se execută acest dans. Cf. varone, d., • com. din ţepeş v’odX — Ct:RNA.VOI?,Ă.. — Pronunţat: spo-i-, — Pl.: spoitorese. ™ Spoitor 4- suf. -casă. SPOIŢORÎE s. f. Meseria spoitorului (1). Cf. dl, DM, DEX, H Vii 184. —; Pronunţat: spo-i-, — Spoitor suf. -ie. SÎOITÎIRÎ s. f. (învechit) 1. Cositorire. Cf, anon. CAţt. S-a hotărit a să face ttnguire pentru spoitură şi dresul vaselor de'aramă. cr (1829), 3071/8, cf. 1. go-lescu, c. Această spoitură insă se se facă pină e amestecătura tncă'¡fierbinte, factor, m. 22/21, 'cf. valian, v., polizu, pontbriant, d., barcianu, alexi, w. 2. Spoială (2) ; ungere (pe deasupra). Împotriva primejdiei de foc. . . se poate cinevaşi sluji cu următoarea spoitură. Să ia 3 oca... de lut..., 178 dramuri de băligar. . ,, şi să se minjească cu aceia deasupra faţă-cu o mistrie, S-astupe... şi toate găuricile. factor, m. 8/4. - ■ ■ — Pronunţat: spo-i-, — Pl.: spoituri. — Spoi + suf. -tură. SPOJAr s. n. v. pojar. SPOLI Vb. I. T;ranz. (Livresc; complementu indică oameni) A lipsi prin forţă sau prin înşelăciune de anumite* bunuri sau de anumite drepturi. V. d eposeda, jefui, prăda (1). Cf." NfcGULIOI. AU onidrtt şi spoliat mii de familii române, bariţiu, p. a. ii, 669, cf. prot. — pop., n. d., pontbriant, d., barcianu, alexi, M., resmeriţX, d., cade. Boierii stnt vinovaţi de sărăcia ţăranului, pe care-l spoliază prin tot felul. dăr.i, constantinescu, s. iii, 90. Regimul . . .' spolia popdrul -de drepturi şi libertăţi şi -înlesnea jefuirea lui. lupt'ă de -clasX, 1951V nr. 11 —12, 5, cf." dl, v-m.'Ddmnitorii 'fanarioţi spoliaii stngeros 'pbporul. ist. lit. rom. ii, 658, cf. dn2, m. d. enc., dex» ■ — Pronunţat: -li-a. — Prez. ind.: spoliez. — Din lat. spoliare, fr. spolier. SPOLIÂRE s. f. v. spoliere. SPOLIÂRIU s. n. (Livresc) Loc în care erau dezbrăcaţi gladiatorii omorîţi în arenă. Cf. dn2. — ’Pronunţat: *li-a. — Pl.: spoliarii. — Din lat. spoliarium. , 11179 SPOLIAT -1407— srôngA SPOLIÁT, -Ă adj, (Livresc) Căruia i s^au .¿uat în mod abuziv sau prin .înşelăciune anumite bunuri şau anumite drepturi. V. dep'ose.daţ, j .'é f Ju i ţ,'Jpi ă-dat (1). Cf. pontbriant, d . Dacă umil se' Simtespo-liat 'el 'începe să lupte şi- să st apére, baléá s-. t. ii, 266. •> (Substantivat) Combinaţia a fost î’ăstiţrti'âi’ă de'opoziţia neaşteptata a célor spoliaţi.''ojétiíA, t. v. 39. — Pronunţat: -li-at." — Pl.: spoliaţi.' _ ^ ţ-V. spolia. , SPOL1ATÓR, rDÂHM s. m. şi f., adj- (Livrcşc) (Persoană) care spoliază. V- jefuitor, p r ă d ă-to r (2). Cf. negulici. Guvernul cel măi spoliator care ar sărăci poporul, ghica, c. e. f; 256. LéVéi’fi prefăcut, neruşinate spoliator, în monedă sunătoare, odo-BESCU, S. I, 457, Cf. BARCIANU, ALEXÍ, W., ŞĂINEAN1!2. Suspecte mutre . .•Sp&liatorirşi liţrne unai: măruntă. ANGHEL — IOSIF, C. M, I, 151, Cf. RESMERIŢĂ, D., CADE. Tărnse. Scatiu, simbolul neomeniei unşiiel ín-'pjacticilé' religiei ortodoxe) Prima zi x^în r«Jicţionar#e ,din.trecut.;4n: for®ia şpălăeMiehi-Atpă: dje spălat gura. Cí, polií^í GHEŢIE, R. M. BARCIANU, ALEXI, M., Ş AINEtA^NU2 (învechit, rar) Qşntitatej-jnică de_.rachiii,.,.C.f. ddhf. —Pl.: spolqcanfii.Şi:. Vţi\v.eQ,b^.,şi regional) spă-Uícánic, (regional) spoíocáné (cade) s. f. ¡, ^ Din- ;iicr. • cnoaocKaHitJi. — . Spălăscah'.e 'iprin apropiere de spăla. , SPoNCÁB-s. m. (învechit, :rar) C.el care face spenoi (l)rcf. CIHAC, II, 268. V ... js: -. — VY<‘.’ sponcari. ■ f:v 'Sponcă ‘ ^ suf .„jar. Cf.'^céh. ,6j) o n. k a r. r. , SPONCA s.f . (învechil'şi papular) I: Copcă; agrafă"; cataraniă. Cusute cu firmă, cu sporţcc de qrgirii 'ţa. 1?41).'io*óa i- d‘ v.i. 2Bo. : 1 rfighie , , f fărăJporici (a. 1745). uricariul, xi, 225. Cü spoViciurt ’de mărgean şi mărgăritare, odobescu, s, i, 134, cf. cihac, ii, 268. Era să-i plesnească colanul . . . Ea-l descheie din sponci, eminescu, p. l. 84, ddrf, alexi, w., şăineanu2. Pe la umăr cu sponci-şi-ncheie o mantie roşie, murnu, i. 200, cf. tbrg, resmeriţă, d., cade. O mantie de postav roş . . . prinsă la gil in sponcă de aur. sadoveanu, o. xiii, 396, cf. îcriban, d., dl, dm. Sucnele de tabin ... cu sponci de aur. barbu, princ, 139, cf. scl, 1969, 336, dex, alr sn iv g. 1 166, albm sn li. 987 . Expr. A sta (ca) ye sponci = a fi grăbit, nerebdător. Cf. zanne, p. iii, £81. +P. anal. (Regional) Scoabă1 (II 2 b) (Poiana Stampei — Vatra Dornei). cf. glosar beg. + P. an al. (Regional; în forma spoancă) Piesă în care se ţine gheara la joagăr (Prundu Bîrgăului — Bistriţa), cf. alr ii 6 448/219. 2: (Popular şi familiar; în 1 o c. şi e x p r .) (L o c. a d j. şi a d v .) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puţin; p. e x t. (care este) pe terminate. Cf. i. golescu, c. Zestrea e cam pe sponci, alecsandri, t. 1 629. Cu mîncărurile nu prea mă împăcăm, căci craii pe sponci şi nu prea gustoase, gané, n. iii, 66. Cum treci Şiretul, apa-i rea şi lemnele pe sponci, creangă, a. 125, cf. ddrf. Mîncarea a fost cam pe sponci, gîr-leanu, n. 133. Eu acasă mânînc pe sponci, mai nimic. brătescu-votneşti, p. 155. Carie făceam pe sponci— cu profesori bătrîni. ciauşaunu, h. scut. 13, cf. klop-ştok, f. 60. Cum vrei să trăieşti mult dacă bei şi măninci 1 pe sponci, cocea, s. i, 200. Bugetul pe anul 11189 Sf»0NCÎŞ — 1408 - SPOXGHIOS : asia este pe' sfi&hci şi n-are nimic alocai la'capitolul „reparaţie şi higiena“. p. constant, r. 171. Proviziile noastre erau pe sponci, bart, s. m. 98. Feciorii trimişi eu bani pe sponci ta învăţătura şcolilor, c. petrescu, a. r. 76. Pe sponci îl plătim, pe spohci ne’ munceşte. stancu, r. a. iv, 347. Se aflau hoteluri... pentru călătorii care veiieau ta otaş cu băni pe"sponci, pas, l. i, 143. Pină atunci lumea mincă pe sponci, t ud or an, p. 611; cf. dl; dm, dex. (E x p r.) A trăi pe spoite! =s ' a“*8e'"tntilţiiat«i''cu puţin. O m frâim pe spbiici o lună. Cr. M. SA&PIRESCU, SI7. M. N. I,* 41. — Pl.spohci şi (regional) s ponce, (învechit)' spon-' citiri; —s Si: (regional) spoâheă (alr3&sniii h 987/182, 219, 365, 531, 005), spfineă (ib. h 987/414), $poăneă (l. rom.'1963, nr. 2, 155)'s. f. ÎJiri ucr. înnOHMîa. ^ SPÎONCÎŞ adv. '(Neobişnuit; ‘ în legătură cu'Verbul „a privi“) Cruciş. Nu privi spoheiş, Să 'te' văd mai bine. lesne a, I. 43. Pref; s- pcMaeiş. SPONCfT, -Ă adj. (Neobişnuit) Care este (prea) puţin* în cantitate mică. Visuri îi '¿Ufremiitâu''Wi$ihul sporieit. popa» v. 314. — PI.: sponciii, -te. — De la sponci (pl. lui sponcă). SPONBAIC adj. (In versificaţia : greccnlatină; în ; sintagma) Vers? spondaic = hexametru în care ar cincilea picior este format dintr-tm spondeu. Cf. dl, DM, DER, DN2, M. D. ENC., DEX. — Pronunţat: -da-ic. — Pl.v spondaici. — Din lat. spoiidaleus, fr. spondaîqne. SPONDEU s. m. 1. (în versificaţia - grecfi^Iatină) Picior de vers format din două silabe lungi. Spondiul picior să ălcătuiaşte din două slovniri lungi, macarie1, gram. 134/9, cf. eustatievici, grî rum. tl¥fi3. Grecii antici se servia şi cu spondee, ce se compunea din două silabe lungi, heliade, o. ii, 163, cf. i. golescu, c., STAMATI, D., PROT. — POP., N. D., PONTBRIANT, D. Greoii spondei... se amestecase cu iambul, ollanescu, h. A. P. 36, cf. BARCIANU, D., ŞĂINEANU2, CADE, DL, DM. Spondeul poate înlocui dactilii, der. Repetă în eterni-laţe La ce slujeşte un spondeu. vulpescu, p. 81, cf. ' M. “D.'’'ENC.," DEX. 2. Vas pentru libaţii. Cf. dèr, dn8. 3. Arie muzicală lentă, cîntată la flaut, care însoţea libaţiile. Cf. der, dns. — Pi.* (m j spondei şi (n.) spondee — Şi- (învechit) spondin s. n. — Din lat.’ spondeus* fr. spondée, ngr. ’ ctttovSstqç. SPONDÎL s. m. 1. (La pl.) Gen de lamelibranhiate cu o cochilie formata din două valve inegale şi cu două urechiuşe; (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. Cf. cade. Spondilul a apărut în permian ■ ':$iffseî'1:Âttffîe$e-*şt 'uëtâxi. ïxer,cf. ''dñ2, dex. 2. (La pl.) Gen de coleopttëre cu coarne lungi ; (şi la sg.) insebtă care face parte din atest gen. Cf. cade, dn2. w pi, : spândiii. ~ Din fr.: spondvle, lai spondylus. SPONDILÎTĂ s. f. Inflamaţie acută sau cronică localizată la coloana vertebrală. Cf. dl, dm. Spondi-lită. .., inflamai ie reumatismală a articulaţiilor coloa-r nei vertébrale, abc sXn., cf. dn2, d. med., m. d. enc., " dex. — Pl. : spohdilite. — Din fr. spoMjlîtc. SPONDILÓZA s. f. Boală localizată la coloana vertebrală (în totalitate sau la úñele segmente ale ei) care se manifestă prin dureri şi limitarea mobilităţii acesteia. Cf. dl, dm, der. Spondiloza... apare mai frecvent după vîrsta de 40 de ani. abc săn. Şi la voi ... vin atîtea cazuri de spondiloză? T august 1967, 74, cf. DN2, M. D. ENC., DEX. — Pl. :* spondiloze. — Din fr. spondyiose. SPONDÍU s. n. v. spondeu. SPÔME vb. III v. spune. SPÔNGHÏE1 s! f. v. spongie. SPÔMGHIE2 s. f v. sponghîe. SPOXGHIÔS, -ÓÁSA adj. v. spongios, 11201 RECTIFICĂRI la tomul al X-lea, partea a 3-a, litera S, SEMN-SÎVmCĂ Dicţionarul limbii române (DLR) Din motive de ordin tehnic, independente de autori şi de editură, în acest volum s-au strecurat următoarele greşeli de tjpar. Astfel, la: pagina: coloana: . rindul: in loc (te: se va citi: 693 1 37 de sus lHerâ; Mţwfy 693 2 2.7 de jos palutul pslatal 694 2 25 de jos a-şi “-Şi " 697 1 §- de sus Făeusă FSmtă 698 2 1 de josJ s innale semnale 700 1 32 de; sus De a ©«ria 702 1 31.de sus subsernn t sustesemnat 705 1 ti «le jos ’ se huiri senin y ir i 705 1 2 de jos se nuleţe se0nvleie 707 2 1 de jos s natoilu SrtnatJBilq. 710 1 3 de sus sbnin senin. 710 1 4 de sus taie bate 710 1 33 de sus razelor: ratelor 714 1 1 de jos cuvintelor] [cuvintelor] 714 2 17 de sus imita. imita“. 714 2 19 de sus curte? curte“? 714 2 11 de jos smul ă smulgă 715 1 21 de jqs vi ţii vieţii 715 1 20 de jos ca e care 715 2 31 de sus legiune legiuire 716 1 15 de jos fin senzitiv (1). lift, senzjtiv (1). 717 2 15 de jos s nsifcilltdte sansibllltat» 719 1 , 1 de josi Sentenţ o Sentenţios 722 1 6 de jos; Viaţă viteţă?* 725 1 3®' de jos ,(v. simţitor 1) (Mimosa (v. s i m ţ t t o r 1), (Învechit) simţitivfl (Mimossa 730 2 27 de jos. asisxé Şpios 731 1 26 de suş s.f.; D.) S.t, 731 1 27 de sus ant, d.) septantrlén septnntrtân 731 1 33 de sus septentrională septentrională 732 2 6 de sus sunete, etc. fcnnetje ete. 734 1 16 de jos ves- ves- 735 1 36 de sus s rea soarea 737 2 21 de j.QS surdariul sarduriul 743 2 dreapta jos 60 6081 747 1 7 de sus. autom tă automată 747 1 25 de jos sili* sili“ 749 1 5i de sus ftráete stracte 749 1 6 de sus sestările festăiile 749 1 37 de sus usiificare justificare 749 2 4 de sus servească sermască 749 2 27 de sus sârvis sărvisi 751 2 17 de sUs „cunoştinţă’ „caooştlnţâ“ 751 2 26 de sus -vi-a. -VirU-, 751 2 15 de jos dis une dispune 755 1 10 de sus slug mie slugarnic 755 2 lli de jos devota nent deNfotiament. 755 2 IU de jos DS. DSR, 755 2 9 de jos- mîncări ( ) . tntfeeîri (3), 755 2 S de jos c i n s t i r fc'i n s t i r er 758 2 2P- de jos i. î. 763 2 23 de jos -OASĂ, -oAsă 764 1 , 3 de sus; umiluit milhil 764 2 30 de sus „ha” „hS“ 765 29 de sus (1830), CR (1830), 766 23 de jos 766 1 18 de jos cs¡3 aróf oefiaaxiz 766 1 18 de jo$ respectat’ reSpeţtat“ 766 1 17 de jos (înv chit) : ; (învechit) 766 1 9 dé jos seb stoer tor ■ sebastoeratoT 767 1 3 de sus sensul sensului 769 2 34 de jos KREiUkŞSQU zmmmy 770 770 770 771 784 793 793 798 802 802 805 808 809 810 811 813 816 820 821 821 823 823 823 824 826 826 827 827 827 828 828 828 830 831 832 832 832 832 832 833 834 834 834 834 834 834 834 835 836 836 837 838 838 841 842 842 842 842 842 842 846 846 852 852 852 853 853 856 856 857 857 857 858 859 861 - 14ld - *? ..V • TÎndul : în loc de : 19 de jos dam’ 11 de jos aeea " - 2 de jos sex a il 1 de sus specialist! n 6 de jos sfireuş 32 de jos rm- 20 de‘ sus î 1 de jos .100. ’ " ■: ' 18 de sus • teol g ce 24 de jos ib. 2 de jos ; ( egional)' 28 de jos sfetcgoriţi 28 de sus complement u 18.de sus C’kK'iiTkHK'k 26 de jos sfială 9 de jos necurat4 14 de jos ĂLINESCU 20 de jos s tuluri. 5 de sus sfîcîi .17 de sus [Piine], 29 de sus Regio- ;19 de jos c re 19 de jos purt t ■■ ■ 4 de sus . înfuria 36 de sus adăugat 37 de sus biciului 10 de jos i sfe cuşă . . , 8 de jos urzici e 1. de jos alim nte . 18. de sus pecur j 32 -:de jos cin va 30 de jos | sfirî . . i 8 cîe. sus o. 2. ii 23 de sus i t u i ă ^ • 17 de jos ; R gional ,. . 17 de jos nepre izat 2 de jos . dicţiona le ‘ , 19 de sus Cizmă . - ■ . \: 30 de susi Perdele 8 de: sus Făii | 13 de sus sv ăşi ' 17 ele sus creşt nească.r . - ; 10 de jos ; rebuia , , .8 de.jos j ituale 6 de jos ; u *' ,4 de jos j Să se sîîrşească .. ! 2 de.jos 1 sfirşeşaşte-se - . i 15 de sus‘ ,,velcatur > ; 27 de sus ? căzut ' .. i 31v de jos ; Xevastă-mea. 7 de jos 1 sf î r s (1) 1.7 de jos Pe de la , 4 de jos ; aceeal - . .8 de sus sfăiicat ; 21 de sus \ sf siat 21. de sus j s Ib atică .■ . . ■ | 27 de sus; num d , 1 .32.de jos L enspumatâ 2i de jos | GÎRLEANU, . ! „10: de jos I sf şiese .. r ,1 . de sus | una 28 de jos | dini-o 5 de sus ; V. POM. 6 de sus | sfrcd 1 11 de sus Atribu e 17 de jos | (Ornit). 4 , de sus \ s. 8 de jos ; siirosit 1Q de jos \ populară , £3^ţle jos : sfrmtşcioe 5 33. de jos | de- ci . . .' 32 de jos ; imb înccste 2 de jos sili caii . _ ■ . 31 de jos M., D. - , J&M sus care, se va ei ti: dam“. ceea scxapil specialist în sîireitş. m-o în s. 100. teologice alr sn ii li 343 (Regional) s f dogoriţi complementul C’KS'i'TkHHK'k fiolă. necurat4 4. CĂLINESCU stufuri. sfîcii. [Pîine] (Regio-care purtat înfuriat adăugat, biciului; sfercuşă urzicile alimente .picura cineva s f ir ii : o. p. ir jtur ă; Regional neprecizat dicţionarele .. cizn ă Perdea Fâ~U s vrâşi creştinească . trebuia rituale , cu ,Sâ sc sfîrşcască , sfîrşaşte~se _ " * ,ayeleatUi‘* .'căzu fNevastă-ir.ea, sf i rs i (1). Pe la aceea . sfiticat sfîşiat sălbatică . numid înspumată GÎRLEANU, l. sfişiesc luna \ d intr-o Y. ROM. siredel Atribuie ' (Oriiit.) s.h. ! sfirosit populară) slraiişcioe, de-aci imbrînceşic siliccii M.D. ; >*ure ; ina : 862 863 £65 866 867 871 871 871 871 872 883 885 885 886 887 889 889 900 905 906 911 911 911 917 917 918 922 922 922 923 923 924 924 924 925 925 926 931 932 935 935 936 938 938 939 940 942 944 946 951 952 956 968 968 968 969 969 972 974 976 979 979 981 986 990 991 993 995 995 998 i nn^ - 14iir- coloana : 2 1 1 2 2 1 1 1 1 2 2 1 2 2 2 2 2 2 2 1 1 2 2 1 1 1 2 2 2 2 2 2 1 2 2 2 2 2 1 1 2 1 1 1 2 2 1 1 1 2 2 1 2 2 2 1 1 2 1 1 2 rîndul : în loc de : ' > se va citi: 24 de jos adject val adjectival 2 de sus 1969, 55, 1969, nr. 55, 8 de jos giulgiu a unui sicriu giulgiu, a unui sicriu 23 de jos Acţiune Aeţiunca 7 de jos SIDfiLCĂ* SIDELCĂ 23 de sus ăsdătorească căsătorească 25 de sus scifilitici sifilitici 26 de sus Familiar; (Familiar; 27 de sus (ierat, ierat, 2 de jos ALR 11/7 nr. 5, alr n/723, L. 1959, nr. 5, 25 de sus să să- 9 de jos s. s.m. 24 de jos sil a silabă 20 de sus sili b siilaba 8 de sus , Negus, Negiis- 1 de sus porun poriin- 21 de jos APISTIA aristia 9 de sus L o c v. b. L o c. v b. 26 de sus ,,de vorbă*‘ „de vorbă*4 18 de sus silnici silnici 8 de jos REŞMEPIŢĂ, RESMERIŢĂ, 15 de sus sivie-de-mlaş-tmă silvie~de~mlastinâ 16 de jos SILVOÎŞ s.n.v. SILVOÎŞ s.n.' v. 18 de jos tovărăşiei; tovărăşie; 17 de jos alcătui i, alcătuirii 13 de jos SÎMBRIOÂRĂ SÎMBRIOÂRĂ 10 de sus cf. Cf. 36 de jos octombrie 1954, octombrie 1954, 33 de jos graure, e GRAUR, E. 27 de jos simi toruri similoruri. 6 de jos şio, ul9 Ş10 IIj, 11 de sus FOLK FOLK. 18 de sus DDRF, (DDRF, 6 de jos ŞEZ, ŞEZ. 19 de sus HR, HR. 31 de sus 1969, 1179, 1969, nr. 1 179, 23 de jos (-0 (o 15 de sus moarte1, moarte 16 de sus dormit‘ dormit* * 17 de jos cum ât cumpăt 9 de jos [Prăbuşirile,] [Prăbuşirile] 16 de jos ,,Zburătorul „Zburătorul“ 16 de jos 1 9/3. 129/3. 6 de jos xa 364. x, 364. 19 de sus simţesc simţesc 27 de sus tăr ţări 26 de jos RALFA RALEA 30 de jos fiinţa] fiinţa 34 de sus simit or simţitor 7 de jos sinalău sinalău 23 de sus Gr. j 1/14. G. 1/14. 23 de jos I.C.I., I.C.I, 27 de sus le ăturâ legătură 25 de jos s ngurâtate singurătate 27 de jos an male animale 14 de jos moşne ii moşnegii 5 de jos ustie9 pustie, 9 de jos SAD OVE NU sadoveanu 20 de jos 1 0, 120, 2 de jos speciale, speciale; 20 de sus a , a tezei, 22 de sus Opera e Operaţie 21 de jos reg on 1 regional 10 de sus sâr niâse, săreniâse, 1 de jos reali --- reali- 34 de sus siste ul sistemul 29 de jos valenţe valenţe 23 de jos p net punct 13 de sus sustematie, -ă Y 22) sustimatie, -ă (av 22) 2 de jos pune deasupra pune pe deasupra 11 de sus fi uri 15 5e jos asta asta! 16 de jos plug ' ................ ----------pţttg“ 9 de jos sîmbtire s.m., simbure, 1 de sus adj., s.f. 1, Adj. (Despre adj. 1, (Despre - 1412 - pagina : coloamc: rtndul : tn loc de 1012 .1 19 de jos B. 1 8. 1012 . 2 14 de jos ce In 1015 1 2 de jos SlNDĂCO. -oASĂ 1015 2 ... 1 de sus SÎNDtC 1015 2 24, de sus glu ele 1016 1 1 de jos uită 1016 1 1 de jos P.A. II, 1017 2 11 de jos MAtOP, 1019 1 14 de sus QCP 1019 2 9 de jos ib. ib.; 1020 1 29 de sus Cinzeaca. 1020 1 10 de jos a b s o 1.; învechit) 1C21 2 41 de jos ntrat. 1021 2 4 dé jos MAPIAN, 1023 1 37 de jos JIPIESCU, 1023 1 3<3 de jos ravic 1024 2 1 de jos bătăii 1028 1 1 de sus D minutiv 1029 2 2Q de jos paşni ' 1030 1 .34= de sus sctrbi 1031 1 14, de sus sir. 1C31 2 22 de sus SlHCĂ 1034 2 17 de sus alumin u 1036 2 23 de jos „s se va cHi : B. 148. ea in slaiDÄcös, -oAsÄ sîndÎc glugele duilă p.a. ir, 56. . MAIOR, GCR W. ib.; Cinzeacă. a b ş o 1.) (Învechit intrat MARIAN, JIPESCU, raţie •bătălia Diminutiv paşnic strbe str- sÎhcâ aluminiu Redactor : doina popescu Tehnoredactor : eugenia ambsob Bun de tipar: 21.X. 1992. Format: 8160 x80. Coli tipar: 17,5. C.Z. pentru biblioteci mari: 1459 — 3 = 59 C.Z. pentru biblioteci mici: {¡fcR—3~R S.C. Unioersul S.A. — c. S43